FĂRMACOPEA R O M Ă N  EDIȚIA A PATRA BUCUREȘTI Atelierele grafice SOCEC & Co., Societate Anonima 1926 PLANUL DESCRIERII MATERIEI Pag. DECRETUL REGAL .................................... 7 PREFAȚĂ........................................ , O PRINCIPII GENERALE.................................. 11 PARTEA ÎNTÂIA DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR...........15—499 PARTEA A DOUA DOCUMENTE FLZICO-CHIMICE ȘI FARMACEUTICE (TABELE) . , 500 TABLA ALFABETICĂ DE MATERII cu numirile LATINE și sino- nimele LATINE (INDEX ALPHABETICU®^. /........ 543 TABLA ALFABETICĂ DE MATERII cu numirile românești men- ționate în Farmacopee........../..................... FERDINAND I PRIN GRAȚIA LUI DUMNEZEU ȘI VOINȚA NAȚIONALĂ REGE AL ROMÂNIEI LA TOȚI DE FAȚĂ ȘI VIITOR], SĂNĂTATE: Având în vedere jurnalul Consiliului Nostru de Miniștri cu No. 840 din 24 Martie 1926, dat pe baza referatului D-Iui Ministru al Sănătății și Ocrotirilor Sociale cu No. 14060 din 22 Martie 1926, AM DECRETAT ȘI DECRETĂM; Art. I. — Se adoptă ca Farmacopee română ofi- cială pentru toate ținuturile României Mari, Farma- copea ediția IV-a aprobată de Consiliul sanitar su- perior. Art. II. — Ministrul Nostru Secretar de Stat la departamentul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui Decret. Dat în București, la 27 Martie 1926. FERDINAND Ministru! Sănătății și Ocrotirilor sociale N. N. SAVEANU No. 1443 Prima ediție oficială a Farmacopeei române a fost publi- cată în 1862, a doua ediție în 1874 și, în fine, a treia în 1893. Pe lângă aceste ediții oficiale, s’a mai publicat de către Societatea Farmaciștilor din România, în 1915, o ediție spe- cială a Farmacopeei, redactată de D-l Farmacist Dr. C. Kollo, ^i în 1921 un formular pentru medicamentele galenice redactat dc D-l Farmacist E, Belcot. Aceste din urmă publicațiuni, deși nu au fost decretate în mod oficial, totuși, au adus foloase reale cu privire la con- trolul și prepararea medicamentelor. După marele războiu, și mai ales după revenirea provin- ciilor surori, la patria mamă, refacerea Farmacopeei a devenit o necesitate imperioasă pentru unificarea medicamentelor în tot cuprinsul țarii. In 1923, D-l Dr. A. Iteanu, Președintele Asociației Generale a farmaciștilor din România, a luat inițiativa refacerii Far- macopeei și a cerut Ministerului Sănătății și Ocrotirilor So- ciale să autorize Asociația farmaciștilor de a întocmi ediția IV-a a Farmacopeei Române. In urma autorizării Ministerului, Asociația Generală a farmaciștilor, prin comisiunea compusă din D-nii farmaciști Dr. A. Iteanu, E. Belcot, G. Hotăranu și A. Komornicki, a stabilit indexul medicametelor cari trebuiesc prevăzute în Farmacopee, iar D-nii G. Thois, I. Murgău și 0. Bender au cules numirile germane, ungare și ruse. După mai multe cercetări din partea Asociației Generale a farmaciștilor, D. Dr. A. Iteanu a rugat în 1924, pe D. Pro- fesor Dr. I. Vintilescu să redacteze materia Farmacopeei. 70710. — Farmacopea Română. I EARMACOPEA ROMÂNĂ D. Profesor Dr. I. Vintilescu, grație materialului docu- mentar ce posedă și grație faptului ca de mai mulți ani dirija controlul și prepararea medicamentelor întrebuințate în spi- tale, a redactat întreaga materie. In acelaș timp, D-l Prof. Vintilescu, a expus membrilor Cercului de studii farmaceu- tice din București, părerile sale și a revizuit apoi materia re- dactată, cu D-nii Dr. A. Iteanu și E. Belcot. Pe de altă parte, D-l Ministru al Sănătății și Ocrotirilor Sociale, D-l N. N. Săveanu, a delegat pe D-nii Profesor Dr. I. Vintilescu, Farm. Dr. Grigorescu-Elvii' și Farm. D. Io- nescu sa ia parte la Conferința internațională care a avut loc la Bruxelles în Septembrie 1925, pentru unificarea formulei medicamentelor eroice, în scop de a culege datele cu caracter internațional cari să figureze în Farmaopee. D-l Ministru al Sănătății și Ocrotirilor Sociale, D-l N. N. Săveanu, în vederea decretării oficiale, a numit apoi urmă- toarea comisiune care să examineze redactarea manuscrisului: D-nii Profesor Dr. M. Minovici, Profesor Dr. A. Obreja, Dr. N. Racoviță, membri ai consiliului sanitar superior; D-nii Profesor Dr, A. Tbeohari, Profesor Dr. D. Ion eseu, Profesor Dr. M. Georgescu, Profesor Dr. G. Martinescu, Profesor Dr. G. P am fii, Profesor Dr. P. Niculescu, Dr. A. Iteanu, Dr. Kaminski și Dr. Grigorescu-Elvir, delegați ai Ministerului; D-nii Profesor Dr. S. Lalu, Profesor Dr. I. Vintilescu, Farm. E. Belcot, Farm. G. Hotăranu, Farm. M. Șomlea, mem- bri ai comisiunii chimico-farmaceutice. Această comisiune a adus manuscrisului completările ne- cesare, iar în urma raportului întocmit de D-nii Profesor Dr. P. Niculescu, Profesor Dr. G. Pamfil, Dr. A. Iteanu, Dr. N. Racoviță și E. Belcot, și în urma aprobării lucrărilor comi- siunii de către Consiliul Sanitar Superior, Ministerul a adop- tat în mod oficial ediția a patra a Farmacopeei române redac- tată de D. Profesor Dr. I. Vintilescu. Farmacopeea română ediția a patra este redactată după următoarele norme: Primul capitol, cu tilul Principii generale, este o scurtă in- prefață 3 troducere și cuprinde explicațiuni asupra textului Farma- copeei, asupra prescurtării unor cuvinte și asupra unor ex pre- siuni de ordin technic. Materia redactată este împărțita în două părți; prima parte, cea mai întinsă, cuprinde descrierea medicamentelor, iar partea doua, mai restrânsă, cuprinde diverse documente fizico-chimice și farmaceutice, separate în tabele: Tabela reac- tivilor necesari la analiza și controlul medicamentelor, Tabela aparatelor și instrumentelor, Tabela câtorva metode generale de analiză, Tabela greutății picăturilor, Tabela substanțelor toxice, Tabela dozelor maxime, Tabela antidotelor, etc. Medicamentele sunt descrise în ordinea alfabetică cu titlul principal în latinește, urmat de sinonimele latine și de nu- mirile: română, franceza, germană, ungară și rusă. Descrierea medicamentelor simple începe cu o scurtă defi- niție, în scop de a reaminti natura și origina lor. Descrierea medicamentelor chimice începe cu formula chi- mică urmată de greutatea moleculară, exprimată în cifre rotunde; urmează apoi definiția, caracterele generale (aspect, culoare, miros, gust și proprietăți speciale); proprietăți fizice (punct de topire, de fierbere, activitate optică, etc.); reacțiuni chimice de identitate, cele principale; condițiile pe care trebue să le îndeplinească, reacțiuni de control, metode de dozare: incompatibilități; mod de conservare. Reactivii menționați la descrierea reacțiunilor chimice, de identitate, de control sau de dozaj, și cari nu simt descriși în cursul Farmacopcei, sunt indicați cu litera majusculă (R) scrisă în parenteză și se află menționați în Tabela III sub titlul Reactivi, indicatori și soluțiuni titrate. Acești reactivi, urmează a se întrebuința în reacțiuni în gradul de puritate sau de concentrație prevăzute în această tabelă sau în cursul Far- macopeei unde au fost descriși. Descrierea produselor vegetale, părți de plante sau deri- vate, începe, deasemeni, cu o definiție și cu numirea botanică a plantei și a familiei; continuă apoi cu descrierea caracterelor esențiale de identitate, cu principalele caractere microscopice ale pulverei, reacții chimice și dozarea principiilor active. Descrierea medicamentelor compuse sau galenice, cuprinde 4 FARMACOPEA ROMÂNĂ menționarea substanțelor din cari acestea se prepară, modul de preparare și caracterele principale. Numirile ingredientelor sunt date în limba latină. In capitole speciale sunt descrise, din punct de vedere ge- neral, diversele forare medicamentoase ca, Decocțiuni, Em- plastre, Extracte, Infuziuni, Pilule, Siropuri, Tincturi, Un- guente, etc. Pentru substanțele eroice, sau cari prezintă oarecari peri- cole, s’a adăogat mențiunea: se va conservă cu precauțiune, iar pentru cele otrăvitoare, cuvântul Toxic. Acestea din urmă, în special, sunt cuprinse în tabela VII, din partea a doua a Farmacopeei, sub titlul „Venena", urmând a fi ținute în dulap închis, iar dozele maxime și antidotele sunt prevăzute în tabelele VIII și IX. Pentru medicamentele cari există în comerț atât sub denu- mirea științifică, rațională, cât și sub o altă denumire specialii, depusă sau înregistrată de către fabrici, s’a prevăzut în pre- zenta Farmacopee, ca titlu principal, numirea științifică, de cele mai multe ori, iar numele depus, s’a adăogat ea sinonim. Hotărârile Conferinței Internaționale pentru unificarea for- mulei medicamenteloi eroice, care a avut loc la Bruxelles în Septembrie 1925, au fost adoptate în această Farmacopee și sunt menționate prin cuvintele; „Convenția Internațională". Intru cât privește medicamentele opoterapice și metodele biologice de control, acestea nu au fost prevăzute în prezenta Farmacopee, urmând a forma obiectul unui supliment special, conform hotărârii comisiunii de mai sus. In fine, pentru a mânui cu ușurință această Farmacopee, s’a prevăzut două table alfabetice de materii, prima, cu nu- mirile latine și sinonimile latine, iar a doua cu numirile ro- mânești menționate în Farmacopee. PRINCIPII GENERALE 1. Greutățile și măsurile adoptate în această Farmacopee sunt: Kilogramul, litrul și metrul, cu subdiviziunile lor, și sunt desemnate prin prescurtările următoare: 1. Clip. m. cm. mm. = litru kg. = kilogram = centimetru cnb gr. == gram = metru dg. = decigram = centimetru cg. — centigram = milimetru mg. — miligram Unitatea pentru măsurile microscopice este micromili- metru = mik = a mia parte din milimetru. 2. Expresiunea „exact cântărit" însemnează cântărirea la balanța de precizie. 3. Expresiunea „părți (p)“ însemnează părți în greutate. 4. Picăturile se socotesc cu picătorul normal care, la tem- peratura de 15° și cu apa destilată, va da 20 picături pentru un gram (Convențiunea internațională). 5. Cuvintele prescurtate: „gr. mol.“ indică greutatea gram- moleculară. J id 6. Indicațiunile de temperatură se referă la termometrul centigrad (Celsius). Când nu este indicată nici o temperatură, se înțelege tem- peratura de 15°. ' Prin „temperatura ordinară" se înțelege temperatura de J5°—20°. 6 FARMACOPEA ROMÂNĂ 7. Cuvântul „apă“ sau „aqua“ se referă numai la apa destilată. 8. „Apa caldă11 are o temperatură de 60°—70°, iar „apa fierbinte11 85°—95°. 9. Expresiunea „la sută“ însemnează procente în greutate. Procente în volum se înțelege numai pentru alcool și sunt indicate prin litera minusculă c (centigrade) așezată la dreapta cifrei care arată gradul alcoolului, 10, Litera majusculă (R) scrisă în parenteză, însemnează că substanța la care se referă este un reactiv prevăzut în ta- bela III (Reactivi, indicatori și soluțiuni titrate). 11. Când se menționează un acid fără a specifică și cou- centrațiunea, se înțelege acidul concentrat. Ex. prin acid nitric, fără altă adăogare, se înțelege acidul nitric concentrat. 12, Indicațiunile din textul Farmacopeei referitoare la densități, se înțeleg pentru temperatura de 15° când nu se specifică o altă temperatură, 13, Cuvintele puse în parenteză la cercetarea purității sub- stanțelor, indică impuritatea sau falșificarea la care se referă reacțiunea. 14. Prin „soluțiune1* fără altă indicație, se înțelege solu- țiunea apoasă. 15. Cuvântul „alcool11 fără altă indicație, indică alcoolul de 95c. 16. Prin indicațiunea prescurtată a concentrațiunii solu- țiunilor, sau reactivilor, ex. 1:10, 1:20, etc., se înțelege că 1 parte substanță se află disolvată în 10 părți sau 20 părți so- luțiune. 17, Cifrele romane (I, II, III, etc.) scrise în parenteză, alături de produsele vegetale în special, indică mărimea si- telor cu cari se obține gradul de fragmentare sau pulverizare la care trebue redusă substanța respectivă. Sitele necesare și finețea pulverilor sunt descrise la capi’ toiul „Pulveres^. PRINCIPII GENERALE 18. Expresiunea: „se va conservă ferit de lumina11 însem- nează că substanța trebue conservată în vase de culoare neagră, roșie, portocalie sau brună, însă nu albastră. 19. Expresiunea „se va conservă cu precauțiune" însem- nează că substanța este eroică sau poate prezentă oarecari pe- ricole. Din acest punct de vedere, etichetarea substanțelor se va face în modul următor: Substanțele netoxice vor purtă o etichetă cu litere negre pe fond alb; Substanțele eroice, vor purtă o etichetă cu litere roșii pe fond alb; Substanțele toxice vor purtă o etichetă cu litere albe pe fond negru. PARTEA ÎNTÂIA DESCRIEREA ALFABETICĂ. A MEDICAMENTELOR ACETANILIDUM Ăntlfebrlnum. Acetanilidă. Antifebrină. Franc. Acelanilide. — Germ. Ung. Acetanilid. Rus. A[etanilid. CG H3 - NU - CO - CH3 = 135 gr. mol. Produs de sinteză obținut prin acțiunea, la cald, a aci- dului acetic asupra ănilinei. Se prezintă în lamele cristaline, albe, lucioase, fără miros, cu gust amar, înțepător. Se topește Ia 113° -114°. Se disolvă în 220 p. apă la rece, în 3,5 p. alcool de 90c, în 12 p. eter și în 5 p. cloroform. Acetanilida (0,10 gr.) încălzită cu soluție de hidroxid de potasiu (4-5 cm’) (R), desvoltă mirosul de anilină; dacă acestui amestec i se adaogă, după răcire, cloroform (5-6 pică- turi) și se încălzește din nou, lichidul răspândește mirosul pătrunzător și neplăcut de fenilcarbilamină (izonitril). Acetanilida (0,10 gr.) fiartă timp de 1-2 minute cu acid clorhidric concentrat (1-2 cma), dă o soluție clară care, di- luată cu apă (2-3 cm’) și amestecată cu acid carbolic liche- fiat (două picături) și cu soluție de liipoclorit de calciu 10:100 (3-5 cm’), limpede și recent preparată (R), se colorează în violet murdar, ce trece în albastru-indigo, după saturare cu amoniac. 10 FARMACOPEA ROMÂNĂ Pe lângă caracterele de mai sus, Acetanilida trebuc să se vola- tilizeze, prin calcinare, fără a lăsă rezidiu, sau să lase cel mult 0,1 gr. la sută. Soluțiunea sa apoasă, saturată Ia rece, să lic neutră la turnesol; să nu se coloreze cu perclorurui de fer și nici cu soluțiunea apoasă de hipoclorit de calciu (R) (antipirină, săruri de anilină). Acetanilida (0.10 gr.) tratată cu acid sulfuric concentrat (1 cm’j sau cu acid nitric concentrat (1 cm3), trebue să dea soluții incolore (fenacetină). Incompatibilități. Bromuri, Ioduri, Antipirină, Cloral hi- drat, Eesorcmă, Mentol, Timol. ACETUM AROMAT1CUM Oțet aromatic. Franc. Vtimijre aromatique. — Germ. Aromatiscker Essiy Ung. Illatos ecet. —Rus. Aromalnăi ucsus. Olenm Lavandulae . A .... 1 Oleum WițWjB / / . . 1 Oleum Rosmarini ir........... 1 Oleum Salviae . ... ......... i Oleum Thymi................. 1 Oleum Caryopiiyllorum . ... . 2 Oleum Citri.................. 2 Caropliora.......................... 5 Fioros Malvae arboreae.......... 5 Spiritus 95c.......................441 Acidum aceticum dilutum .... 650 Aqna..............................1900 Se disolvă oleurile volatile și camfoia în alcool; se adaogă acidul acetic diluat, florile de nalbă și apă caldă; se lasă se macereze 8 zile, agitând din când în când, apoi se filtrează. Lichid limpede, roșietic, cu miros aromatic. Se amestecă cu apă fără a se turbura. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 11 ACETUM SCILLAE Oțet de Scila. Oțet Scilitic. Franc, Vînaipre scillitique. — Germ. Meerzwiebelessig. Ung. Tengeri hagymăs. — Rus. Ucsus morscago luka. Bulbus Scillae.................... 1Q Spiritus 95°........................ 10 Acidum aceticum dilutum .... 15 Aqua................................ 75 Scuamele ele scila, uscate și fin divizate, se macerează timp de opt zile cu amestecul de alcool, acid acetic diluat și apă, într’un vas de sticlă, agitând din când în când; se strecoară, se presează rezidiul, iar lichidul se filtrează. Lichid limpede, gălbui^ cir miros slab de oțet și cu gust amar. Daca se încălzește o picătură de oțet scilitic cu 2 cms acid clorhidric și câteva miligrame de a - naftol, amestecul se co- lorează mai întâi în roz, apoi în albastru-roșietic. ACETYLPARAMINOPHENOLUM SALiCYLICUM Saiophenum. Acetylpara-aminosalol. Salofen (nume depus). Franc. Acelylpara-aminosalol.— Germ. Ung. Rus. Salophen. 0iâ jpa =271 gr. mol. Eterul salicilic al acetilpara-aminosalolului. Produs de sinteză obținut prin acțiunea clorului de acetil asupra ami- nosalolnlui. Se prezintă în lamele cristaline, albe sau foarte slab găl- bui, fără miros și fără gust. Se topește la 187°—188°. Este foarte puțin solubil în apa (1:2000), mai solubil în alcool și în soluții alcaline; ușor solubil în eter. 12 FARMACOPEA ROMÂNA Salofenul, încălzit cu un amestec de alcool și acid sulfuric, degajă miros de eter acetic. Soluțiunea sa alcoolică se colorează în violet cu perclo- rurul de fer; colorațiunea trece îndată în galben-brun. Dacă se încălzește acetilpara-aminosaiolul (lgr.) cu solu- țiune de hidroxid de-sodiu (2 cm3), se produce o colorațiune albastră care trece în galben-roșietic; soluțiunea alcalină, ră- cită, se colorează în verde cu soluțiunea de hipoclorit de calciu (R), iar după neutralizare și acidulare cu acid clor- hidric, depune cristale aciculare de acid salicilic. Acetilpara-aminosaiolul trebue să se topească la 187°—188°. După calcinare să nu lase rezidi u apreciabil. Acetilpara-aminosaiolul (0,5 gr.) agitat cu apă destilată (25 cm3) trebue să dea, după filtrare, un lichid care să nu se coloreze cu perclorurul de fer (acid salicilic) și să nu se turbure cu nitratul de argint (cloruri). AC1DUM ACETICUM Acidum aceikum glaciale. Acid acetic glacial. Franc. Acide acetique cristallisable. ~ Germ. Essigsâure. Ung. Tomeny ecetsav. — Rus. Uksusnaia kîslota. CH3 - COOH — 60 gr. mol. Produs obținut prin oxidarea substanțelor organice (alcool, acetilenă, etc.) și mai ales prin destilația uscată a lemnului și purificare. Lichid limpede, incolor, acid, caustic, volatil, cu miros puternic, înțepător; cristalizabil prin răcire, într’o massă for- mată din lame hexagonale, transparente, fuzibile la 16°,7. Acidul acetic glacial, oficinal, conține, de obiceiu, 96 la sută acid acetic, pur și 4 la sută apa. Are o densitate de 1,064 și fierbe către 117°. Densitatea acidului acetic nu este direct proporțională cu concen- trația sa. Acidul acetic pur, lichid, are densitatea 1.0553 la 15°; prin DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 13 adaogare de apa, amestecul se contractă, iar densitatea se poate ridica până la 1,0748, când conținutul în acid acetic este de 77—80 la sută. Diluând mai mult acest amestec, densitatea se micșorează, astfel încât, amestecul care conține 43 la sută acid acetic, are aceiași densitate ca și acidul pur (1,0553). De aceia, pentru determinarea precisă a concentrației in acid acetic, sc aplică procedeul alcalimetric. Acidul acetic cristalizabil se disolva, în toate proporțiile, în apă, alcool, eter, sulfur de carbon, și glicerină. El disolvă diverse substanțe ca rezinele, camforul, fibrina, etc. Acidul acetic este foarte caustic; produce o vezicație pu- ternică și dezorganizează opidermul. Acidul acetic, diluat cu apă (1:20) și neutralizat cu hidroxid de sodiu, da o colorație roșie-închisă cu perclorurul de fer, care dispare la adăogare de acizi minerali. Acidul acetic trebue să fiejimpede șl incolor, iar prin încălzire să se volatilizeze fără a lăsă rezidiu (materii organice, săruri minerale). Soluțiunea sa aponsă (1:10) nu trebue să sufere nici-o schimbare la tratare cu clorur de bariu (acid sulfuric), cu nitrat de argint (acid clorladric), cu oxalat de amoniu (calciu), sau cu hidrogen sul- furat, (metale). După neutralizare exactă cu hidroxid de sodiu, nu trebue să prezinte miros empireumatic. încălzit cu un volum egal de acid sulfuric, să nu se coloreze în brun; dacă se adaogă o picătură de indigo (R), acestui amestec, prea- labil încălzit, nu trebue să se producă o decolorare (acid nitric). Acidul acetic (5 cm3) amestecat cu apă (15 cm3) și cu soluție de permanganat de potasiu 1 :1000 (1 cnr) trebue să dea o colorațiune roșie, care să persiste 10 minute (acid sulfuros, acid formic, subsl. empirematice). Acidul acetic tratat cu 3 volume de clorur stanos (R) nu trebue să se coloreze timp de o oră (arsen). Dosar ea. — Această determinare se va face numai după ce s’a stabilit absența altor acizi. Se diluiază 5 cm3 acid acetic cu apă, la 50 cm3; din această soluție se ia 10 cm3 și se titrează cu o soluție alcalină normală, în prezența fenolftaleineî ca indicator (1 cm3 soluție alcalină normală = 0,06 gr. CHa-COOH); pentru neutralizare se vor întrebuința, cel puțin 1G cm’ soluție alcalină normală, ceiace corespunde unui conținut de cel puțin 96 gr. la sută acid acetic pur, în greutate, sau 1021,4 gr. la litm. Observațiuni. Acidul acetic cristalizabil are o întrebuințare restrânsă în Farmacie. Pentru preparat lunile farmaceutice se 14 FARMACOPEA ROMÂNĂ poate întrebuința acidul acetic (esența de oțet) furnizat de industrie cu o concentrațiune de 77 - 80 la sută acid acetic, cu condițiunea ca acesta să corespundă cerințelor de puritate de mai sus. Se va conservă cu precauțiune. ACIDUM ACETICUM DILUTUM Acid acetic diluat. Franc. 4ctde acetique dilue. — Ger. Verdiinte Essigsdure. Ung. Higilott ecelsav. — Rus. Razvedennaia ukșusnaia kisloia. Acidul acetic diluat conține 30 gr. acid acetic pur (GH3 - GOOH) la 100 gr., sau 312 gr. la litru și are densi- tatea 1,041. Pentru a-1 prepară, se va determină mai întâi concentrația acidului acetic de care dispunem, după cum s’a arătat la Aci- dum aceticum-, se va luă apoi, din acidul concentrat, canti- tatea necesară care, prin diluare cu apă, să dea o soluție cu 30 la sută acid acetic, în greutate. Trebue să îndeplinească aceleași condiții de puritate ca și Acidum aceticum. ACIDUM ACETYLSALICYLICUM ispirlnum. Acid acetilsalicilic. Aspirină (nume depus). Franc. Acide acetylsalicylique.— Germ. Acety^aUcyl&ăure. Ung. Acelylsalicylsav — Rus. Ațelilosalițilovaia. kislota. COOH-C0 H4-O - CO - CH3 (1,2) = 180 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea anhidridei acetice sau a clo- rurului de acetil asupra acidului salicilic. Se prezintă în pulvere cristalină, albă, sau cristale aci- culare fine, fără miros sau cu slab miros de acid acetic și cu gust slab acid, acrișor. DESCRIEREA. ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 15 Se topește către 135°. Se disolvă în 125 p. apă și în 20 p. eter și este^ușor solubil în alcool și în cloroform; se disolvă deasemeni în soluțiuni de hidroxid și carbonat de sodiu des- eompunându-se. Soluția sa apoasă este slab acidă și roșește hârtia albastră de turnesol. Se fierbe timp de 2—3 minute, 0,5 gr. acid acetilsalicilic cu 10 cm3 soluțiune de hidroxid de sodiu, iar după răcire se adaogă un exces de acid sulfuric diluat (30 cm3); se produce un precipitat alb, cristalin, voluminos, care prezintă proprie- tățile acidului salioilic (v. Acidum salycilicwn). Lichidul ră- mas după separarea acidului salioilic, conține acid acetic și dă eter acetic după încălzire cu alcool și acid sulfuric. Acidul acetilsalicilic trebue să fuzioneze către 135°. Prin ardere mi trebue să lase rezidiu apreciabil (cel mult 0,1 la sută). Se disolvă, la rece, 0,1 gr. acid acetilsalicilic în 5 cm1 alcool și se diluiuză cu 20 cm3 apă; se împarte acest lichid in două părți; prima parte, tratată cu o picătură dinlr'un amestec de o parte soluție de pcrclorur de fer cu 24 p. apă, nu trebue să se coloreze sau poate sa deă, cel mult, o foarte slabă colorațiune violacee (acid salicilic liber). Cealaltă parte, nu trebue să precipite, nici să se turbure, la adăogare de un exces de apă de brom (fenol). Se agită, timp de aproximativ 5 minute, 1 gr. acid acetilsalicilic cu 20 cm3 apă și se filtrează; lichidul nu trebue să sufere vre-o schimbare la tratare cu hidrogenul sulfurat, nici cu nitratul de argint, nici cu nitratul de bariu (metale., cloruri, sulfați). Titrare. —Se disolvă 0,36 gr. acid acetilsalicilic în 5 cm’ alcool neutru; se adaogă 5 picături soluție de fenolftaleină și apoi soluție deci normală de hidroxid de sodiu până la colorați unea roșie persis- tentă; lichidul va necesită, pentru aceasta, 19.8-20.2 cm’ soluție alca- lină decinormală. Se mai adaogă din aceiași soluție alcalină până ce se completează volumul acesteia la 50 cm3; se fierbe vre-o cinci minute, și apoi se titrează excesul de hidroxid de sodiu cu acid clorhidric decinormak se vor întrebuința pentru aceasta, 10.4-9.6 cm3 soluție acidă decinormală. Incompatibilități; Alcalii. Acizi. Săruri de fer. 16 FARMĂCOPEA ROMÂNĂ ACIDUM arsenicosum Aubydrldum arsenicosum. Acid arsenios. Anhidridă arsenioasă. Arsenic alb. Șoricioaică Franc. Acide arsenieux. — Germ. Arsenigesdure. Ung. Anhydroarsenessav. — Rus. Mâisieakovisblî anghidrid. As3 O3 = 198 gr. mol. Produs obținut prin încălzirea minereurilor arsenicale (ar- seniuri, sulfarseniuri) în curent de aer, și purificarea, prin sublimare, a pulverei rezultată din condensarea vaporilor. Dintre cele doua varietăți cunoscute sub denumirile de Acid arsenios vitros sau amorf și Acid arsenios porțelanos sau cristalizat, aceasta din urmă este cea oficinală, fiind stabilă la temperatura ordinară. Acidul arsenios se prezintă în bucăți dure, de aspectul por- țelanului, sau în pulvere albă, cristalină, fără miros, cu gust slab acid. Conține 75-76 la sută arsenic. Prin încălzire se volatilizează fără să lase rezidiu. Aruncat pe cărbuni aprinși, sau încălzit într’o eprubetă cu puțin căr- bune pulverizat, degaje vapori cu miros aliaceu, cari se de- pun pe pereții eprubetei, formând o oglindă metalică, bruna, sau cenușie-negricioasă. Se disolvă în 85 p. apă la 15°, în 140 p. alcool și în 5 p. glicerina. Prezența acidului clorhidric mărește solubilitatea în apă. Soluțiunea sa apoasă dă imediat cu hidrogenul sulfurat, un precipitat galben, de trisulfur de arsen, insolubil în acid clorhidric, complet solubil în amoniac. Acidul arsenios trebue să iie de culoare albă, iar prin încălzire să nu se carbonizeze (materii organice) ci să se volatilizeze fără a lăsa rezidiu (materii minerale streine). Acidul arsenios trebue să se disolve complet în 10 p. amoniac. So- luția amoniacală diluată cu 10 p. apă și saturată cu acid clorhidric. nu trebue să se coloreze în galben, sau să deă un precipitat galben (sul fur de arsen). Dozare. — Se disolvă, la cald, 0,5 gr. acid arsenios și 3 gr. bicarbonat de sodiu în 20 gr. apă; după răcire, se diluiază cu apă la 100 cm3- Un volum din această soluție (10 cm3) trebue să decoloreze un volum DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 17 egal (10 cm3) de soluție dccinormală de iod, ceiace corespunde la un conținut de 90 la sută acid arsenios anhidru (un cm3 soluție decinor- mală de iod = 0,004948 acid arsenios). Foarte toxic. ACIDUM BENZOICUM Flores benzoes. Acid benzoic. Franc. Acide benâtâque. — Germ, Menzoesăure. Ung. Gyantâbol liiszillt bcnzoesav.— Rus. Rosnoladannaia kislota. C6 H5-COOH - 12£,gr. mol. Acidul benzoic oficinal este obținut din rezina benzoe prin sublimare (Flores benzoes) sau pe cale umedă (Acid benzoic cristalizat). Se prezintă în lamele albe, mătăsoase, sau cristale aeicu- lare, albe, lucioase, fără miros, sau cu miros de benzoe și cu gust slab acid și iute. Se topește la 121°. încălzit într’o eprubetă, se topește mai întâi, dând un lichid incolor sau slab gălbui, apoi se subli- mează complet sau Iasă numai un slab rezidiu brun. Se disolvă în 370 p. apă, la rece, și în 20 p. apă fierbinte; este ușor solubil în alcool, în eter, în cloroform, în benzol și în oleuri grase. Disolvat în amoniac dă un lichid care, după îndepărtarea amoniacului prin fierbere prelungită, produce cu perelorurul de fer un precipitat roșu cărămiziu de benzoat feric. Acidul benzoic, pe lângă caracterele de mai sus, trebue să se vola- tilizeze complet la încălzire fără să se carbonizeze și fără să lase rezidiu apreciabil (acid hipuric, materii organice streine, materii minerale). Trebue să se disolve complet in 10 p. cloroform (acid oxalic. acid boric). Se umecteaza, cu puțină apă, un amestec de 0,2 gr. acid benzoic și 0,3 gr. carbonat de calciu, apoi se usucă amestecul și se calcinează; se disolvă rezidiu! în acid nitric și se diluiază soluția, cu apă, la 10 cm3; acest lichid nu trebue să dea decât cel mult o slabă tulbu- rare cu nitratul de argint (acid cloro benzoic). Se va. conservă ferit de lumină. 70710. — Farmacopea Română 2 18 FARNACOPEA ROMÂNĂ ACIDUM BORICUM Acid boric. Franc. Acide borique. — Germ, Borsăure. Ung. B6rsav. — Rus. Bornaia kislola. Bo (OH)3 = 62 gr. mol. Acidul boric se obține din sărurile sale minerale (Boracita, Boronatrocalcita) cu ajutorul acizilor, sau din vaporii, în- căpeați cu acid boric, ce emană din pământ în unele regiuni vulcanice (Italia). Cristale cu aspect sidef os sau scuame albe, lucitoare, unc- toase la pipăit, sau pul vere albă, fără miros și cu gust slab acid. * Prin încălzire la 70°, pierde o moleculă de apă și se trans- formă în acid metaboric (Ba0‘H), iar la temperaturi mai înalte se transformă în anhidridă (B/ O3) care, după răcire, se prezintă sub forma unei masse incoloră, transparentă, sticloasă. Se disolvă în aproape 30 p. apă la 15°, în 3,5 p. apă fier- binte, în 16 p. alcool și în 5 p. glicerină. Solubilitatea în apă crește prin adăogarea glicerinei. Soluțiunea apoasă de acid boric roșește slab hârtia albastră de turnesol; acidulată cu puțin acid elorhidric, produce pe hârtia de curcuma, după uscare, o pată roșie-brună ce devine neagră-verzuie în prezența amoniacului. Soluțiunea alcoolică de acid boric arde cu flacără verde; această culoare este mai pronunțată dacă se adaogă acid sul- furic soluțiunii. Acidul boric trebue să fie de culoare albă; încălzit până Ia roșu, nu trebue să se coloreze (materii organice). Soluțiunea sa apoasă (1:40) nu trebue să se precipite cu oxalatul de amoniu (calciu), nici cu nitratul de argint în prezența acidului nitric (cloruri), nici cu clorurul de bariu în prezența acidului clor- hidric, ci poate da cel mult o turburea!ă (sulfaii); nu trebue să se coloreze cu hidrogenul sulfurat (metale). DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 19 ACIDUM CHLORHYDRICUM Acidum hydwlilorlcum. Acid clorhidric. Acid muriatic. Spirt de sare. Franc. Acide chlorhydrique.—Germ. Salzsăure Ung. Tdmeny s6sav. — Rus. Cistaia hlorislovodorodnaia Kislola. Acidul clorhidric (HC1 — 36,5 gr. mol.) este mi gaz care se întrebuințează sub formă de soluții apoase de concentrațiuui și puritate variabile. Acidul clorhidric impur din comerț (Acidum clorhydrictfm crudum) este aproape fără întrebuințare în farmacie: conține până, la 35 gr. la sută, acid clorhidric (HC1); este un lichid galben și fumegă la aer; conține diverse impurități ce provin din materiile întrebuințate la. fabricațiune: săruri minerale, acid sulfuric, cloruri și mai ales clorur feric, clor, acid sul- furos, arsenic, etc. Afara de unele preparațuni veterinare, acest acid nu poate fi întrebuințat în preparațiunile farma- ceutice. Acidul clorhidric pur poate conține deasemeni până la 35 la sută gaz clorhidric; în această concentrație este numit acid clorhidric fumani și servește mai mult ca reactiv. Acidul clorhidric oficinei adoptat în această farmacopee conține aproape 25 gr. HC1 la suta de grame, sau 280 gr. la litru. Acidul clorhidric oficina! este un lichid limpede, incolor, cu miros înțepător, sufocant și cu gust foarte acid, caustic. Are densitatea 1,126-—1,127. Câteva picături de acid clorhidric, diluate cu 5-10 cm3 apă, produc cu nitraiul de argint un precipitat alb, caseos, solubil în amoniac, insolubil în acid nitric. Acidul clorhidric oficina! trebue să fio incolor și să nu lase re- zidiu după evaporare. Dacă se adaogă la 1 cm'1 acid clorhidric, 3 cm3 soluție de clorur stanos, lichidul nu trebue să se coloreze timp de o oră (arsenic). Diluat cu 5 volume de apă, nu trebue să sufere vre-o schimbare cu hidrogenul sulfurat (metale), nici cu nitratul de bariu acid sulfuric), chiar după adăogarea de apă de clor (acid sulfuros); de asemeni, aceiași soluțiune diluată, nu trebue să se coloreze cu soluțiunea de 20 FARMACOPEA ROMÂNĂ ioduri de potasiu amidonată (clor), nici cu feroci anurul de potasiu (fer). Dozare. — Se diluează, 5 cm3 acid clorhidric cu 25 cm3 apă; această, soluțiune trebue să necesite 38.5 cm3 soluție alcalină normală pentru neutralizare, ceiace corespunde unui conținut de 24,93 gr. acid clor- hidric gazos la suta de grame sau 280,7 gr. Ia litru. Se va conservă cu precauțiune în vase de sticlă, cu dop de sticlă. Densitățile soluțtunilor de Acid clorhidric Ia 15° Densitatea HC1 în 100 gr. soluțiune gr. H Ci în 1000 cm3 soluțiune H CI in 100 gr. soluțiune gr. H CI în 1000 cm3 soluțiune 1.005 1.15 \ 22.86 255 1.010 2.14 A 1.120 23 82 267 1.015 3.12 32 1.125 24.78 278 1.020 4.13 42 1.130 25.75 291 1.025 5.15 \/5^ 1.135 26.70 303 1.030 6.15 V>\ 64 1.140 27.66 315 1.035 7.15 V 74 1.1425 28.14 322 1.040 8.16 85 ,4445 28.61 328 1.045 9.16 96 4.450 29.57 340 1.050 10.17 107 1 152 29.95 345 1.055 11.18 118 1.155 30.55 353 1.060 12.19 129 1.160 31.52 366 1.065 13.19 141 1.163 32.10 373 1.070 14.17 152 1.165 32.49 379 1.075 15.16 163 1.170 33.46 392 1.080 16.15 174 1.171 33.65 394 1.085 17.13 186 1.175 34.42 404 1.090 18.11 197 1.180 35.39 418 1.095 19.06 209 1.185 36.31 430 1.100 20.01 220 1.190 37.23 443 1.105 21.97 232 1.195 38.16 456 1.110 21.92 243 1.200 39.11 469 DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 21 ACIDUM CHLORHifDRICUM DILUTUM Acid clorhidrie diluat. Franc. Acide chlorkydrique dilue.—Germ. Verdunie salzs&ure. Ung. Higitoti sdsav.— Rus, Razvodennaia cistaia. hlorislovodorodnaia lăilota. Acidum clorhtdricum (25 %).............40 Aqua...................................60 Se amestecă. Lichid limpede, incolor. Conține zece la sută acid clorhidrie (HC1), în greutate, sau 104,9 gr. la litru și are densitatea 1,049. Prezintă aceleași reacția ni de identitate ca și Acidum clor- hydricum, și trebue să îndeplinească aceleași condițiuni de puritate, ținând seama de proporțiile concentrației. Dozare. — Pentru neutralizarea a 10 cm1 acid clorhidrie diluat să sc întrebuințeze 28,8 cm’ soluție alcalină normală. ACIDUM CITRICUM Acid citric. Franc. Acide cilrique. — Germ. Cilronensâure. Ung. Cilromsav. — Rus. Limonnaia kislota. C« II8 O7 + H2 O = 210 gr. mol. Produs extras din sucul de lămâie. Cristale voluminoase, incolore, translucide, eflorescente la încălzire, fără miros, cu gust acid, acru. Se topește la 100° în apa sa de cristalizare, iar după uscare se topește la 153”. La temperaturi superioare se descompune, umflându-se și carbonizându-se, apoi se aprinde și arde fără a lăsă rezidiu. Se disolvă în 0,75 p. apă la 15°, în 2 p. alcool și 45 p, eter. Soluțiunea sa apoasă (1:100) precipită cu apa de barită. Tratată cu un exces de apă de var, dă un lichid limpede la rece, iar la fierbere produce un precipitat alb, floconos, de citrat de calciu, care se redisolvă, cu încetul, după răcire. 22 FARMACOPEA ROMÂNĂ Acidul citric trebue să fie incolor, să se disolve complet într'c cantitate egală de apă la rece și în 2 p. alcool. Prin încălzire nu trebue să des voi te miros de zahăr ars și trebue să ardă fără a lăsă rezidiu apreciabil (substanțe streine, acid tarlric). Acidul citric (1 gr.) disolvat în apă (2 cm’), nu trebue să se turbure la adăogare de soluție de acetat de potasiu (10 picături) și de alcool (5 cm’). Dacă se amestecă într’o eprubetă 1 gr. acid citric pulverizat și 10 cm’ acid sulfuric concentrat și se menține amestecul pe baia de apă timp de o oră, la So^OO0, lichidul poate fi colorat în galben însă nu în brun (acid tartric). Soluțiunea sa apoasă (î : 10) nu trebue să precipite cu oxalatul de amoniu (calciu), nici cu clorurul de bariu (sulfați), nici cu nitratul de argint (cloruri). Soluțiunea apoasă (1:2) neutralizată cu hidroxid de sodiu și apoi acidulată cu acid clorhidric. nu trebue să se coloreze cu hidrogenul sulfurat (arsenic, metale). ACIDIUM DIAETHYLBARBITUR1CUM Acid dietilbarbituric. Varo nai (nume depus). Franc. DiethylmalonyLuree. — Germ. DiăthylmalonyUiaTnstoff. Ung. Diaelhylbarbituric sav. — Rus. Dietilobarbiturovaia kisloia. 08 H1S N2 Q3 = 184 gr m()1 Produs de sinteză obținut prin acțiunea oxielorurului de fosfor asupra ureei și eterului dietilmalonic. Pulvere albă, cristalină, fără miros, cu gust slab, amar. Se topește la 190° -191°. Se disolva în 170 p. apă la 15° și în 17 p. apă fierbinte; este ușor solubil în alcool, în eter, în soluțiuni de hidroxizi alcalini, de carbonat de sodiu și amoniac. Soluțiunea apoasă este slab acida la turnesol. încălzit la fierbere, cu hidroxid de sodiu sau de potasiu, degaje vapori de amoniac. Soluțiunea apoasă, saturată la rece, tratată cu nitratul mercuric (B), dă un precipitat alb gelatinos. Pe lângă caracterele de mai sus, acidul dietilbarbituric (0,1 gr.) trebue să se disolve fără colorațiune în acid sulfuric (2 cm5) sau acid ni trie (substanțe organice streine). Soluțiunea sa apoasă, saturată la rece, nu trebue să sufere vre-o DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 23 schimbare cu nitratul de argint, nici cu nitratul de bariu (cloruri, sulfați). Prin calcinare nu trebue să lase un rezidiu mai mare de 0.1 la sută (substanțe minerale)- Se va conservă cu precauțiune. ACIDUM FORMICICUM Acid formic. Franc. Acide formigue. — Germ. Ameisensiiure. Ung. fdangyasav.— Rus. Afuravenaia Kislota. Produs do oxidați© al materiilor hidrocarbonate; se pre- pară, în general, prin destilarea unui amestec de amidon, per- oxid de mangan, acid sulfuric și apă, sau prin destilarea unui amestec de acid oxalic și glicerină. Acidul formic oficina! conține 24-25 la sută acid formic pur (H. COOH = 46 gr. mol.). Lichid limpede, incolor, eu miros înțepător. Are densitatea 1,058 -1,061. Se amestecă cu apa și cu alcoolul în orice pro- porție. Acidul formic dă cu ace tatu 1 do plumb un precipitat alb cristalin. încălzit cu nitratul de argint, da o turbureala ce- nușie, iar cu biclorurul de mercur dă o turbureala albă. Soluțiunea apoasă de acid formic (1:10), acidulată cu câteva pi- cături de acid nitric, nu trebue să se schimbe imediat cu nitratul de argint, nici cu nitratul de bariu, nici cu clorurul de calciu sau cu hidrogenul sulfurat, după neutralizare cu amoniac (acizi streini)- Dacă se încălzește pe baia de apă, agitând necontenit, un amestec de 1 cm’ acid formic, 5 cm3 apă și 1,5 gr, oxid galben de mercur, până la încetarea degajerii de gaz, lichidul filtrat, nu trebue să prezinte reacțiune acidă (acid acetic)- Dozare. — Neutralizarea a 5 cm’ acid formic oficinal, trebue să necesite 27,6-28,8 cm’ soluție normală de hidroxid de sodiu, ceiace corespunde unui conținut de 24-25 la sută, acid formic anhidru, în greutate. Soluțiunea neutră, rezultată din această titrare, nu trebue să prezinte miros elUpireumatic sau înțepător. 24 FARMACOPEA ROMÂNĂ ACIDUM GALLICUM Acid galic. Franc. Acide gallique. — Germ. Gallussăure. Ung. Giibacssav. — Rus. Gallovaia Kislota. C» H6 O5 + H2 O = 118 gr. mol. Produs obținut prin fierberea taninului sau pulverei de gogoși de ristic (Gallae quercinae) cu acid sulfuric diluat și purificare prin recristalizare. Se prezintă în ace fine, mătăsoase, incolore sau slab colo- rate în cenușiu-gălbui, fără miros și cu gust astringent și acid. încălzit la 120° pierde apa de cristalizare, iar către 220° se topește, descompunându-se în anhidridă carbonică și pirogalol. Se disolvă în 85 p. apă la rece, în 3 p. apă fierbinte, în 40 p. eter și în 12 p. glicerina; este ușor solubil în alcool. Acidul galic este foarte oxidabil; soluția sa apoasă se colo- rează în brun în contact cu aerul. Soluția apoasă de acid galic (1:100) este acidă; reduce ni- tratul de argint; dă im precipitat negru-albastru cu perei o- rural de fer; se colorează în roșu cu cianurul de potasiu. Acidul galic, uscat la 100°, nu trebue să piardă mai mult de 10 la sută din greutate (apă in exces); după calcinare, să nu lase un rezidiu mai mare de 0,1 la sută (substanțe minerale). Soluția apoasă (1:20) preparată la cald trebue să fie limpede și aproape incoloră și să nu precipite cu o soluție de gelatină (substanțe streine, tanin). O solubilitate prea mare a acidului galic în apă sau în eter, indică prezența impurităților și mai ales a pirogalolului: se agită un gram de acid galic cu 10 cm3 de apă la 15°; se filtrează și se eva- poră 5 cm3 din lichid: rezidiul nu trebue să cântărească mai mult de un centigram. Se conservă ferit de lumină, în flacoane de sticlă colorată, bine închise. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 25 ACIDUM LACTICUM Acid lactic. Franc. Acide lactique.— Germ. Milchsăure. Ung. Aelfiyliden tejsav. — Rus. Molocinaia Kislota. CH3 CH (OH) — COOH = 90 gr. mol. AckLâlactic oficina] este preparat prin fermentația lactică (acid lactic de fermentație). Lichid sirupos, incolor sau foarte slab gălbui, fără miros, cu gust foarte acid. Conține 75 la sută, în greutate, acid lactic (C’ H° O3) sau 909 gr. la litru. Are densitatea 1,21 -1,22. Este fără acțiune asupra luminei polarizate, de oarece este constituit din părți egale de acid lactic dextrogir și acid lactic levogir; totuși, uneori, poate avea o slabă acțiune optică, după cum predomină proporția unuia sau celuilalt acid. Se amestecă în toate proporțiile cu apa, alcoolul și eterul, dând soluțiuni clare. La încălzire se aprinde și arde cu fla- cără luminoasă. Soluțiunea sa apoasă (1:10) tratată cu soluțiunea de iod iodurat (R) și cu un slab exces "ele alcali, dă un precipitat gal- ben de iodoform. încălzit cu puțină soluție de permanganat de potasiu, de- gaje miros de aldehida acetică. Acidul lactic oficina) trebue să fie incolor sau foarte slab gălbui și să nu degaje nici un miros după ușoară încălzire (acid butiric, hidrogen sulfurat). Soluțiunea sa apoasă (1:10) nu trebue să sufere vre-o schimbare cu hidrogenul sulfurat (metale) și nu trebue să precipite cu clorurul de bariu (acid sulfuric), nici cu nitratul de argint (acid clorhidric), nici cu oxalatul de amoniu (calciu). Aceiași soluțiune apoasă nu trebue să reducă soluția Fehling (glucozd, lacloză); alcanizată cu apă de var, nu trebue să precipite nici la rece (acid oxalic, tartric, fosforic) nici la cald (acid citric). Acidul lactic (1 cm’) adăogat, picătură cu picătură, în eter (2 cm’), trebue să dea un lichid limpede (gumă. zaharuri, fosfat de calciu). Dacă se neutralizează soluțiunea apoasă de acid lactic, cu oxid de 26 farmâcopea română zinc, și se evaporă pe baia de apă, rezidiul obținut nu trebue sa ce- deze nimic alcoolului absolut, sau unui amestec de alcool și eter (glicerină). Dozare. — Neutralizarea a 2 gr. acid lactic trebue să necesite cel puțin 16,7 .cm3 soluție alcalină normală, ceiace corespunde unui conținut de cel puțin 75,2 la sută, în greutate, acid lactic pur, sau 909.7 gr. la litru (un cm’ soluție alcalină normală = 0,09 gr. acid lactic; fenolftaleina ca indicator). Lichidul astfel neutralizat, este adi- ționat. de încă 10 cm3 soluțiune alcalină normală și încălzit pe baia de apă timp de o oră, pentru a hidroliză acidul dilactic, care se for- mează cu timpul în acidul lactic oficina!; pentru decolorarea ames- tecului, să se întrebuințeze aproape 6,7 soluțiune acidă normală, ceia ce corespunde unui conținut de aproape 14,8 la sută acid dilactic (anhidridă lactică). ACIDUM NITRICUM Acid nitric concentrat. Acid azotic. Apă tare. Franc. Acide azoiique. — Germ. Salpelersaure. Ung. Tominy salelromsav. — Rus. Cistaia azotnaia Icislota^ NO8 H = 63 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea acidului sulfuric asupra ni- traților alcalini și purificare. Acidul nitric anhidru (NO’ II) nu are întrebuințări farmaceutice. Se întrebuințează, de obicei, următoarele trei concentrațiuni: Acidul nitric cu densitatea 1,40, ce conține 65,3 la sută acid nitric pur, sau 914 gr. Ia litru, întrebuințat mai mult ca reactiv; Acidul nitric cu densitatea 1,151, ce conține 25 gr. la sută acid nitric pur, sau 287,7 gr. la litru; acesta este acidul întrebuințat de obicei în preparațiunile farmaceuticei; Acidul nitric diluat (v. Acidum nitricum dilutum). Acidul nitric oficina], cu densitatea de 1,151 și cu un con- ținut de 25 gr. la sută acid nitric anhidru este un lichid lim- pede, incolor, foarte caustic. Are reacțiune puternic acida la turnesol. Oxidează cea mai mare parte dintre metaloide și metale. Distruge materiile co- lorante vegetale. Acidul nitric disolvă cuprul metalic, la cald, producând DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 27 vapori nitroși, galben-roșii și dând o soluție albastră. Decolo- rează indigoul la încălzire. Tratat cu sulfatul feros, în prezența acidului sulfuric, dă o coloiațiune brună. Diluat cu apa și tratat cu difenilamină, dă o colorațiune albastră-închisă. Acidul nîlric, diluat cu 5 volume de apă, nu trebue să sufere vre-o schimbare la tratare cu hidrogenul sulfurat (metale), și să nu se turbure, timp de cinci minute, cu nitratul de bariu (acid sulfuric). „ sau cu nitratul de argint (acid clorhidric); aceiași soluțiune diluată, nu trebue să se coloreze imediat Ia tratare cu ferocianurul de potasiu (fer). Dacă se agită acidul nitric diluat cu două volume de apă, cu puțin cloroform, acest di sol vânt nu trebue să se coloreze în violet nici chiar dacă se introduce un fragment de zinc în stratul acid (iod, acid iodic). Acidul nitric (5 cm’) nu trebue să lase rezidiu după evaporare. Docare,— Neutralizarea a 5 cm3 acid nitric, diluați cu 25 cma apă, să necesite 22,8 cm3 soluție alcalină normală, ceiace corespunde unui conținut de 25 la sută acid nitric anhidru la suta de grame. Se va conservă eu precauținne. Incompatibil îl ă(i; Glicerina, Fenoli. Olcuri eterice. Densitățile soluțiunilor de acid nitric la 15°. Densitatea 1 NO»H in 100 gr. soluțiune gr. NO’H în 1000 cm3 soluțiune Densitatea NO’H în 100 gr. soluțiune gr. NO’H în 1000 cma soluțiune 1.010 1.90 19 1.110 18.67 207 1.020 3.70 38 1.120 20.23 227 1.030 5.50 57 1 130 21.77 246 1 040 7.26 75 1.140 23.31 266 1.050 8.99 94 1.150 24.84 286 1.060 10.68 113 1.160 26.36 306 1.070 12.33 132 1.170 27.88 326 1.080 1.090 13.95 15.53 151 169 1.180 1,190 29.38 30.88 347 367 1.100 17.11 188 1.200 32.36 388 28 farmacopea ROMÂNĂ Densitățile soluțiunilor de acid nitric la 15° (urmare). Densitatea NO3H în 100 gr. soluțiune gr. NO3H în 1000 cm8 soluțiune Densitatea N03H în 100 gr. soluțiune 1 gr. NO’H în 1000 cm3 i soluțiune 1.210 1.220 1.230 1.240 1.250 1.260 1.270 1.280 1.290 1.300 1.310 1.320 1.330 1.340 1.350 1.360 33.82 35.28 36.78 38.29 39.82 41.34 42.87 44.41 45.95 47.49 49.07 50.71 52.37 54.07 55.79 57.57 409 430 452 475 498 521 544 568 593 617 643 / £69 / 697 725 753 1.370 1.380 1.390 1.400 1.410 1.420 1.430 1.440 1-450 1.460 1.470 1.480 <£490 1.500 1.510 1 1.520 59.39 61.27 63.23 65.30 67.50 69.80 72.17 74.68 77.28 79.98 82.90 86.05 89.60 94.09 1 98.10 1 99.67 814 846 879 914 952 991 1032 1075 1121 1168 1219 1274 1335 1411 1481 1515 ACIDUM NITRICUM DILUTUM Acid iritric (azotic) diluat. Franc. Acide azotique dilue. — Germ. Verdunte Salpctersăure. Ung. Hiyittot saletromsav. — Rus. Razvedennaia cistaia azolnaia kislola. Acidum nitricum (D = 1,151)..........40 Aqua.................................60 Se amestecă. Lichid limpede, incolor, de densitate 1,056. Conține 10 la suta, în greutate, acid nitric anhidru (NO’H) sau 105,6 gr. la litru. Trebue să îndeplinească aceleași condițiuni de puritate cași Acidum nitricum. Dozare. — Pentru neutralizarea a 10 cm3 acid nitric diluat să se întrebuințeze 16,7 cm1 soluțiune alcalină normală, ceiace corespunde unui conținut de 10 la sută, acid nitric (NO3 II) în greutate. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 29 ACIDUM PHOSPHORICUM Acid fosforic concentrat. Franc. Acide phosphorique concentre. — Germ. Phosphorsdure. Ung. Phosphorsav. ~ Rus. Fosfornaia kislota. Acidul fosforic concentrat oficinal, este o soluțiune apoasă de acid fosforic tribazic (acid ortofosforic PO4 H3 = 98,064 gr. mol.); conține 25 gr. Ia sută, în greutate, acid fosforic pur, sau 18,15 gr. anhidrida fosforică (P* Os) și are densi- tatea 1,153. Lichid limpede, incolor, fără miros, cu reacțiune puternic acida la turnesol. Diluat cu apă și neutralizat exact cu solutiune de hidroxid de sodiu sau de carbonat de sodiu, dă cu nitratul de argint, un precipitat galben solubil în acid acetic, în acid nitric și în amoniac. Cu molibdenatul de amoniu, în prezența acidului nitric, dă un precipitat galben. Acidul fosforic diluat cu 10 gr. apă, nu trebue să precipite cu nitratul de argint, nici la temperatura ordinară (acid clorhidrie), nici după încălzire (acid fosforos). Nu trebue să se coloreze in brun cu soluția de sulfat feros, în prezența acidului sulfuric, nici in albastru cu difenilamina (produși ni Ir o fi). Diluat cu două volume de apă, nu trebue să precipite la tratare cu nitratul de bariu (acid sulfuric), sau după saturare cu amoniac (calciu). Diluat cu 5 volume de apă, nu trebue să sufere vre-o schimbare la tratare cu hidrogenul sulfurat (metale). Tratat cu 3 volume de soluțiune de clorur stanos (R), nu trebue să se închidă la culoare timp de o oră (arsen). ACIDUM PHOSPHORICUM DILUTUM Acid fosforic diluat. Franc. Acide phosphorique dilue. — Germ. Verdunte Pkosphorsâure. Ung. SigitoU Phosphorsav. — Rus. Razvedennaia fasfornaia kislota. Acidum phosphoricum (D = 1,153) ... 44 .................................... Se amestecă. 30 FARMACOl'EA ROMAXĂ Lichid limpede, incolor, fără miros, cu gust foarte acid. Conține 10 la sută acid ortofosforic (P 0‘H3), în greutate, sau 105,6 gr. la litru și are densitatea 1,057. Trebue sa îndeplinească condițiunile de puritate arătate la Acidum ph osphoricum. ACIDUM PICRICUM Acid picric. Acid picronitric. Trinitrofenol. Frauc. Acide Picrique. — Germ. Pikrinsăure. Ung. PUtrinsav. — Rus. Pikrinovaia kislota. OHj CG H2 (NO2)3 2. 4. 6. = 229 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea acidului nitric asupra feno- lului sau asupra acidului sulfofenic. Lamele sau prisme ortorombice, galbene, fără miros, cu gust amar. Se topește la 121°-123°. Prin încălzire bruscă, se topește mai întâi, apoi se des- compune cu explozie. Se disolvă în 81 p. apă la 20° și în 25 p. apă la 80°; este ușor solubil în alcool și în eter. Soluțiunea sa apoasă roșește hârtia de turnesol. Cu sul- furul de amoniu, la rece, dă o colorațiune roșie care devine mai închisă la încălzire. încălzit cu 2 p. de cianur de potasiu în 9 p. apă, dă izopurpuratul de potasiu, care colorează lichi- dul în roșu-purpuriu intens. Acidul picric trebue să aibă o culoare galbenă uniformă și să nu prezinte cristale incolore.—Să se topească la 121°-123n. — Soluția sa apoasă, saturată la rece, nu trebue să se turbure cu clorurul de calciu (acid oxalic). ■ Să deă soluții clare cu alcoolul sau eterul (substanțe streine). Se va conserva cu precauțiune în vase de sticle închise, ferit de foc. J Incompatibilități: Iod. Sulf. Cărbune. Zahăr. Amidon. Li- copoditL Rezine și oleuri. Fenoli. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 31 ACIDUM SALICYLICUM Acid salicilic. Acid ortoxibenzoic. Franc. Acide salicylique. — Germ. Salîcylsăure. Ung. SaliajUav. — Rus. Salifilovaia kislota- OH - CG H1 - COOH (1.2)= 138 gr. mol. Produs obținut, în general, prin acțiunea acidului carbonic asupra fenaiului de sodiu și descompunerea, cu acizi, a sali- cilatului de sodiu format, sau prin saponificarea oleului de Gauhheria (sal ici lat de metil) și purificare. Cristale aciculare albe, sau pulvere cristalina albă, fără miros, cu gust slab dulceag, iute ,și neplăcut. Se topește la 156° -157°. încălzit cu încetul, se sublimează în ace lungi; prin încălzire bruscă Ae descompune, răspândind miros de fenol. Se disolvă în 500 p. apă la 15° și în 15 p. apă fierbinte. Boraxul, acetatul de sodiu și fosfatul de sodiu, măresc solu- bilitatea sa în apă. V*A/ Este foarte solubi\ în alcool, în eter și în grăsimi; mai puțin solubil în cloroform și în glicerina. Soluțiunea sa apoasă (1:100) se colorează în albastru vio- laceu cu soluțiunea foarte diluată de pereiorur de fer; pre- zența acizilor minerali împiedică această reacțiune. Acidul salicilic, ca și soluțiunea sa apoasă, nu trebue să prezinte vre-o colorațiune. Trebue să se disolve, Ia rece, în 6 p. acid sulfuric concentrat, dând un lichid incolor, sau cel mult slab gălbui (substanțe organice streine). Dacă se amestecă 0,5 gr. acid salicilic cu 10 cm’ soluție de carbonat de sodiu (1 :10), trebue să se obțină o soluție limpede care, agită cu eter, nu trebue să cedeze nimic acestui disolvant (fenol). Soluțiunea alcoolică (1:10), acidulată cu acid nitric, nu trebue să precipite cu nitratul de argint (cloruri); după evaporare trebue să lase cristale incolore (săruri de fer, fenol). Acidul salicilic nu trebue să lase după calcinare, un rezidiu mai mare de 0,1 Ia sută. Incompatibilități- Săruri de fer, Alcaloizi, (afară de mor- fină și codeină). FARMACOPEA ROMÂNĂ 32 ACIDUM SULFURICUM Acid sulfuric concentrat. Vitriol. Franc. Acide sulfurique pur, — Germ. Schwefelsaure. Ung. Tomeny k^nsav. — Rus. Cistaia Siernaia kislola. SO4 H" — 98 gr. mol. Produs obținut prin oxidarea anhidridei sulfuroase cu aju- torul acidului nitric. Lichid de consistența oleoasă, incolor, fără miros. Are densitatea de 1,836 -1,840 și conține 93,9 - 99,3 gr. la suta, acid sulfuric pur (SO1 H*), în greutate, sau 17*24 -1827 gr. la litru. La încălzire răspândește vapori albi, sufocanți; fierbe la 338° și destilă fără a lasă rezidiu. Este foarte avid de apa, cu care se amestecă, în toate pvo- porțiunile, desvoltând căldura. Se amestecă, în toate propor- țiile cu alcoolul, producând o însemnată ridicare de tempe- ratură. Este insolubil în cloroform. Distruge țesăturile animale și vegetale, carbonizaudu-1 o. Soluțiunea sa apoasă, chiar foarte diluată, dă, cu sărurile so- lubile de bariu, un precipitat alb pulverulent, insolubil în acizi. Acidul sulfuric trebue să fie incolor și să aibă densitatea arătată mai sus. Soluțiunea sa apoasă (1:10) nu trebue să precipite cu nitratul de argint (acid clorhidric); adiționată de soluțiunea de permanganat de potasiu (1:1000) până la colorare, nu trebue să se decoloreze prin repaos, la rece, (acid sulfuros). Dacă se suprapune peste 2 cm3 acid sulfuric, 1 cm’ soluție de sulfat feros 1:10, nu trebue să se producă, la linia de contact a lichidelor, o coloratiune brună sau roză (acid nitric, acid nitros). Soluția apoasă (1; 10) nu trebue să se coloreze cu hidrogenul sul- furat, nici după neutralizare cu amoniac (metale). Diluat cu două volume de apă și tratat după răcire cu 5 volume Soluție de clorur stanos (R), să nu se coloreze timp de-o oră (Arsen). Dacă se suprapune acidului sulfuric un volum egal de acid clor- hidric, în care s'a disolvat un mic cristal de sulfit de sodiu, să nu se formeze o colorație roșie la linia de contact a lichidelor, sau un precipitat roșu după încălzirea amestecului (selen). DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 33 Dozare,— Un gram de acid sulfuric, prealabil diluat cu apă, să necesite pentru neutralizare 19,15-20,25 cm’ soluție alcalină normală, cei ace corespunde unui continui de 93,9-99,3 gr. la sută, acid sulfuric monohidratat, în greutate, sau 1724-1827 gr. la litru. Se va conserva cu precauțiune in vane uscate cu dopuri de sticlă. Densitățile soluțiunilor de acid sulfuric la 15° Densitatea S04P în 100 gr. soluțiune gr. SOH3 Ia 1000 cm3 soluțiune Densitatea SO^P în 100 gr. soluțiune gr. SO‘H’ în 1000 cm3 soluțiune ' 1.010 I.CH 16 1 290 38.03 1 490 1.020 3.03 1.300 \ 39.19 510 1.030 4.49 / 1.310 40.35 529 1.040 5.96 1.320 41.50 548 1.050 7 37 1*1 , 7^^ U^30 42.66 567 1.060 8.77 93 1.340 43.74 586 . 1.070 10.19 109 1.350 44.82 605 1.080 11.60 Vi 25 1.360 45.88 624 ' L090 12.99 142 1 370 < 46.94 643 1.100 14.35 158 1.380 48.00 662 1.110 15.71 175 1.390 49.06 682 • 1.120 17.01 191 1.400 50.11 702 1.130 18.31 207 1.410 51.15 721 1 1.140 19.61 223 1.420 52.15 740 : 1.150 20.91 239 1.430 53.11 759 1.160 22.19 257 1.440 54.07 779 1.170 23.47 275 1.450 55.03 798 1.180 24.76 292 1.460 55.97 817 1.190 26.04 310 1.470 56.90 837 1.200 27.32 328 1.480 57.83 856 । 1.210 28.58 346 1.490 58.7.4 876 1.220 29.84 364 1.500 59.70 896 ! 1.230 31.11 382 1.510 60.65 916 1.240 32.28 400 1.520 61.59 936 1.250 t 33.43 418 1.530 62.53 957 1.260 34.57 435 1.540 63.43 977 1.270 35.71 454 1.550 64.26 996 1.280 36.87 472 1.560 65.08 1015 70710. — Farmacopea Română. 3 34 FARMACOPEA ROMÂNĂ Densitățile soluțiunilor de acid sulfuric la 15° (urmare). Densitatea 50‘H1 în 100 gr. soluțiune gr. SO'H3 în 1000 Cm3 soluțiune Densitatea SO’H'1 în 100 gr. soluțiune 1 gr. 50‘H2 1 în 1000 cm3 1 soluțiune 1.570 65.90 1035 1.821 90.20 1643 1.580 66.71 1054 1.822 90.40 1647 | 1.590 67.59 1075 1.823 90.60 1651 1.600 68.51 1096 1.824 90.80 1656 1.610 69.43 1118 1.825 91.00 1661 1.620 70,32 1139 1.826 91.25 1666 1.630 71.16 1160 1.827 91.50 1671 1.640 71.99 1181 1.828 91.70 1676 1.650 72.83 1202 1.829 91.90 1681 1.660 73.64 1222 1.830 92.10 1685 1670 74.51 1244 1.831 92.30 1690 1.680 45.42 1267 1.832 92.52 1695 1.690 76.30 1289 1.833 92.75 1700 1.700 77.17 / 1312 1.834 93.05 1706 1.710 78.04 1334 1.835 93.43 1713 1.720 78-92 1357 1.836 93.80 1722 1.730 79-80 1381 1.8357 94.20 1730 । 1.740 80.68 1404 1.838 94.60 1739 1.750 81.56 1427 1.839 95.00 1748 1.760 82.44 1451 1.840 ' 95.60 1759 1.770 83.32 1475 1 8410 97.00 1786 1.780 84.50 1504 1,8415 97.70 1799 1.790 85.70 1534 1.8410 98.20 1808 1.800 86.90 1564 1.8400 99.20 1S‘>5 1-810 88.30 1598 1.8390 99.70 1834 1.820 90.05 1639 ACIDUM SULFURICUM DILUTUM Acid sulfuric diluat. Franc. Acide sulfurique dilue. - - Germ. Verdunte schwefelsăure. Ung. HigUotl Kensav. — Rus. Cistaia razvedennaia siernaia kislota. Acidum sulfuricum (p4,84).............10 Aqua.................................. Se varsă acidul în apă, în porțiuni mici, agitând de fiecare dată amestecul. descrierea alfabetică a medicamentelor 35 Lichid limpede, incolor. Conțne 10 gr. acid sulfuric (80* H2) la suta de grame, sau 106,9 gr. la litru. Trebue să îndeplinească aceleași condițiuni de puritate ca și Acidum sulfuricum. Dosare. —Neutralizarea a 10 cm1 acid sulfuric diluat trebue să necesite 21,8 cm3 sol uniune alcalină normală. ACIDUM TANNICUM Tanninum. Acid tanic. Tanin. Franc. Acidetannique.,— Germ. Gerbstiure, Ung. Csersav, yubacs - csersav. — Rus. Dubilnaia kislota. Acidul tanic oficinal/este un extract eteroalcoolic obținut din gogoșile de ristic (Gallae quercma&). Extractul alcoolic sau extractul apos, au compozițuni di- ferite și nu pot fi substituite acidului tanic oficinal. Acidul tanic oficinal este constituit, în cea mai mare parte, din acid digalio; mai conține și mici cantități de alte sub- stanțe și mai ales ghieosizi. Se prezintă în pulvere alb-galbue, ușoară,cu slab miros par- ticular și cu gust foarte astringent. Este solubil, la rece, într’o parte egală de apă, în 2 p. alcool de 90q și în 8 p. glicerina; Se disolvă, de asemeni, în eterul acetic și în eterul etilic adiționat de alcool sau saturat de apa; este insolubil în eter anhidru, în cloroform, benzină și oleuri grase. Soluțiunea apoasă arc reacțiune acidă; în contact cu aerul ia o culoare închisă, în urma oxidării și descompunerii tani- nului; această descompunere este mai accentuată după al- calinizare. Soluțiunea apoasă, chiar foarte diluată, dă o eolorațiune. albastră-negricioasă cu perclorurul de fer. Cu apa de var dă un precipitat alb-albăstrui, care devine roșietic cu un exces de reactiv. Reduce soluțiunea eupro-alcalina și precipită so- luțiunile de gelatină, de numeroși alealoizi și de metale grele. 36 FARMACOPEA ROMÂNĂ Acidul tanic, uscat la 100°, nu trebue să piardă mai mult de 12 la sută din greutate (ap# in esces). După calcinare nu trebue să lase un rezidiu apreciabil (materii minerale fixe). Soluțiunea apoasă adiționată de un volum de alcool și o jumătate volum de ete^ nu trebue să se turbure sau să precipite dextrină, zahăr; extract apos sau alcoolic din gogoși de ristic). Incompatibilități; Săruri ele metale grele, Clorat (le po- tasiu. Permanganat de potasiu. Acid picric. Gume. Săruri de alcaloizi. ACIDUM TARTARICUM Acid tartric. Franc. Acide tartrique. — Germ. Weinsâure. Ung. Borkosav. — Rus. Vinnokamennaia kislota. C* Hg qs = 150 gr_ moi Acidul tartric oficinal este acidul dextrogir și se prepară clin drojdiile vinului. Se prezintă în pulvere cristalină sau în cruste de cristale aglomerate, incolore, nealterabile Ia aer, fără miros și cu gust acru, acid. Se topește la 170fl. Prin încălzire bruscă se carbonizează, răspândind miros de caramel și arde fără a lăsă rezidiu. Se disolvă în 0,8 p, apă la 15°, în 0,3 p. apă fierbinte și în 2,7 p. alcool de 90c; este mai puțin solubil în glicerina și aproape insolubil în eter. Soluția apoasă (1:5) produce cu sărurile de potasiu sau de amoniu și mai ales după agitare, un precipitat alb, cristalin, de tartrat acid de potasiu sau de amoniu, solubil în acizi mi- nerali și în alcali; cu un exces de apă de var, dă un precipi- tat alb, floconos, care devine cristalin, solubil în acid acetic. Acidul tartric trebue să fie incolor și să ardă fără a lăsa rezidiu apreciabil (cel mult 0,5 la sută) (m a terii minerale fixe). Soluția apoasă (1:5) nu trebue să precipite cu clorurul de calciu (acid tartric racemic). nici cu nitratul de bariu (acid sulfuric), nici DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 37 cu nitratul de argint (acid clorhidric), nici cu oxalatul de amoniu (calciul sau cu sulfatul le calciu (H), după neutralizare cu amoniac (acid, oxalic). Soluția apoasă (1:5), neutralizată cu hidroxid de sodiu și apoi aci- dulată cu acid clorhidric, nu trebue să se coloreze sau să precipite cu hidrogenul sulfurat (arsenic, plumb, cupru); aceiași soluție (1:5) nu trebue să se coloreze sau să precipite după alcalinizare cu amoniac (fer, aluminium). Incompatibilități: Apa comună. Săruri de amoniu, de po- tasiu, de calciu, de potasiu, de stronțiu. AC1DUM VALERIANICUM Acid valerianic. Franc. Acide Valerianique. — Germ. Baldriunsaure. Ung. Valeridnasav. — Bus. Valerianovaia kislota, C’ H'° O2 - 102 gr. mol. Produs obținut din rădăcina de valeriană sau oxidând, cu acidul cromic, alcoolii amilici de fermentație. Este un amestec de doi acizi izomeri: acidul izovalerianic (CH3)- = CH - CH2 - COOH), optic inactiv, care predomină, și acidul metiletil acetic (CH3 - CH^țCH3) - COOH), dex- trogir. Lichid incolor, de consistență oleoasă, cu miros caracte- ristic de vaieriană și cu gust acid, iute, înțepător. Are densitatea 0,936 - 0,938 la 15® și fierbe la 170®—175®. Are reacțiune acidă. Se disolvă în 30 p. apă la 15® și se poate separa din soluția sa apoasă prin adăogare de săruri solubile (clorur de sodiu sau de calciu). Se amestecă cu al- coolul, eterul sau cloroformul în toate proporțiunile. Acidul valerianic trebue să fie incolor și să se destile intre 170° l~5°. Să nu necesite mai puțin de 26 părți apă pentru a se disolva (alcool, acid acetic butiric) și să deă o soluție limpede și omogenă cu cel mult 3,2 părți apă (aldehide, hidrocarburi, eteri amilvalerianici). Soluțiunea sa apoasă (1:30) nu trebue să se turbure cu nitralui de argint sau cu clorurul de bariu (acid clorhidric, acid sulfuric). Pentru neutralizarea unui gram de acid valerianic să se între- 38 FARMACOPEA ROMÂNĂ buințeze cel mult 9,8 cm3 soluție alcalină normală. Prezența aci Oului acetic sau butiric, a căror greutate moleculară este mai mică ar face ca volumul de soluție alcalină să fie mai mare. ADEPS LANAE ANHYDRICUS Lanolina anhidră. Franc. Graisse de faine. — Germ. Wotl/ett. Ung. Tiszliloit, viztbl mentes gyapjuzsir. — Rus. Ocișennăi jir iz ovecîei șeasti. Lanolina este o materie grasă obținută din lâna oilor. Massă gălbue, moale, vâscoasă, cu miros slab, particular. Se topește la 35Q - 40°. Este insolubilă în apă însă este susceptibilă de a absorbi, prin trituare, doua părți de apă, dând o masă albicioasă, mai puțin consistentă și onctuoasă. Se disolvă în eter, în clo- roform, dând soluții turburi; se disolvă parțial în alcool și este mai solubilă în alcool absolut fierbinte, din care se de- pune în flocoane după răcire. Dacă se suprapune, într’o eprubetă, peste acid sulfuric, o soluție de lanolina în cloroform (2:100), se produce la linia de contact a lichidelor; o zonă colorată în roșu-brun (reacția colesterinei). Soluțiunea de lanolină (2 gr.) în eter neutru (10 cm3) nu trebue să se coloreze la adăogarea a două picături de soluție alcoolică de fenol- ftaleină (absența alcalUlor); acest amestec trebue să se coloreze în roșu la adăogarea unei picături de soluție normală de hidroxid de potasiu (absența acizilor). Dacă se topește, pe baia de apă, 10 gr. lanolină în 50 cm3 apă, agitând necontenit, trebue să se obțină, după răcire, un strat de grăsime gălbue la suprafață, iar apa nu trebue să fie turbure (săpun), sa fie neutră, să nu lase rczidiu după evaporare (glicerina, malerii minerale), iar după încălzire cu apă de var, să nu degaje amoniac (compuși azotați). descrierea alfabetică A MEDICAMENTELOR 39 ADEPS LANAE CUM AQUA Lanolină. Lanolină hidratată. Franc. Graisse de laine hydraUe. — Germ. WasserhaUige Wolifelt. Ung. Vises gyapjuzsir. — Rus. Lanolin. Adeps lanae anhydrîcuș...............75 Aqua .............................. 25 Se topește lanolina anhidră pe baia de apă, apoi se ame- steca ca apa până la răcire, obținând o massă omogenă. Massă alb-gălbue, aproape fără miros. încălzită mai întâi pe baia de apă apoi la etuvă, până la greutatea constantă, să piardă cel mult 30 la sută din greutate, iar lanolina anhidră rămasă, trebue să îndeplinească condițiile arătate la Adeps faime anhydricus. ADEPS SUILLUS Axuii^ia. 1 Axungie. Untură de porc. Franc. Axonge.—Germ Sckweinessfkmalz. Ung. Sertes-zsir. — Rus. Ocișennăl soinol jir. Grăsime extrasă din țesutul gras al porcului. Grăsime moale, albă, omogenă, cu slab miros particular, nerânced. Se topește la 36° - 45°, dând un lichid limpede, incolor sau slab gălbui. Este insolubilă în apa, foarte puțin solubilă în alcool, solubila în eter, cloroform și benzină. Indice de iod: 46 - 66. Grăsimea de porc, prealabil topită, agitată cu volume egale de acid nitric (D = 1,4) și soluție incoloră, saturată, de rezorcinu în benzol, să nu producă o colorați une roșie sau albastru-violetă (oleuri de semințe). Se amestecă, într'o eprubetă, 2 cm’ grăsime topită, 2 cm3 alcool omilie și 2 cm’ sul fur de carbon ce conține disolvat sulf (1%), și se încălzește eprubetă timp de un sfert de oră în baia de apă în fierbere; amestecul nu trebue să se coloreze în roșu sau roz (oleu de coton). 40 FARMACOPEA ROMÂNĂ Grăsimea topită, agitată mai întăi cu un volum egal de acid clor- hidric (D = 1,19) și apoi cu un volum egal de soluție de floroglucină în eter (0,1:100). nu trebue să producă o colorație roșie {grăsime rdn- cedă sau albită). O soluțiune de 5 gr. grăsime în 10 cm3 cloroform neutru și 20 cm3 alcool absolut, adiționată de trei picături soluție de fenolftaleină și de 1 cm3 soluție alcoolică dccinormală de hidroxid de potasiu, trebue să dea o colorațiune roșie persistentă (limita, aciditălei). ADEPS SUILLUS BENZOINATUS Ăxungla benzoinata. Axungie benzoinată, Franc. Ajcmige bensomce. — Germ. Benzoinirtes Schiveinefetl. Ung. Benzueszir. — Rus. Saiaoî jir s. benzoinoîo smoloio. Adeps suillus • • • • 100 Benzoe (II)...............................4 Natrium sulfuricum siooum.................6 Se încălzește pe baia de apă, agitând, untura topită, cu benzoe și cu sulfatul de sodiu, timp de-o oră, apoi se stre- coară și se amestecă până la răcire. ADRENALINUM SOLUTUM Adrenalina. Suprarenină. Epinefriuă Franc. Adrenaline. — Germ. Adrenalin tosung. Ung. Adrenalin oldal. — Rus. Adrenalin. C9H:3NO’ = 183 gr. mol. Adrenalina (a -metilamino - 0-3.4. dioxifenil-etanol) este unul din principiile active ale capsulelor suprarenale, repro- dusă și artificial, prin sinteza chimică. Este o bază ce for- mează săruri cu acizii. Adrenalina oficinală este cea levogiră. Se întrebuințează mai ales sub formă de clorbidrat și în soluții diluate. Soluțiwnea oficinală conține un gram la mie adrenalină sub formă de clorhidrat (C* H1’NOS, HC1). descrierea alfabetică a medicamentelor 41 Această soluțiune este incoloră sau prezintă o culoare loaite slab roșcată ce devine din ce în ce mai închisă în con- tact cu aerul și Ia lumină. Acidulată cu puțin acid clorhidric diluat și tratată cu o soluție de perclorur de fer, dă o colorti- țiune vei de ce devine roșie-violetă după adaogare de amo- niac. < Sohițiunile devenite turburi și intens colorate in roșu și- cure-nu mai rea^oneană-cu por el (Murul de fer, nu se vor în- trcbuiuțâ, fiind descompuse. Se va conservă cu precauțiune, in vase de capacitate mică, bine închise și ferite de lumină. Incompatibilități: Alcali. Săruri de fer. Biclorur de mercur. ^ETHER Eter. Eter etilic. Eter sulfuric. Franc. 1-Hher. — Germ. Âlher. Ung. Tiszliloll aether. — Rus. Efir. C2 H5 - O - C2 - 74 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea, la cald, a acidului sulfuric asupra alcoolului etilic. Lichid limpede, incolor, volatil, foarte mobil, foarte infla- mabil, cu miros caracteristic, pătrunzător și cu gust arzător, răcoritor. Are densitatea 0,720-0,722 la 15°; fierbe Ia 35°-36°. Este solubil în 12 p. apă; se amestecă în orice proporție cu alcoolul, cloroformul și cu oleurile grase sau volatile. Etherul oficina] (10 cm11) agitat cu un volum egal de apă, într’o eprubetă gradată, nu trebue să diminueze mai mult decât o zecime din volumul său primitiv (alcool). Dacă se lasă IC cm’ să se cvapore spontaneu, într’o capsulă de sticlă, urmele de umiditate trebue să fie in cantitate neglijea- bilă (apti In exces); acest rezidiu trebue să fie fără miros, neutru la turnesol și complet volatil la 100° (acizi. acid acetic, alcool amilic). 42 FARMACOPEA ROMÂNA Agitat cu soluțiunea diluată do ioduri de potasiu, nu trebue să comunice acesteia o culoare gălbue (peroxizi). Dacă se agită, intr’un vas de sticlă cu dop de sticlă, 20 cm" eter, cu câte va fragmente de hidroxid de sodiu pur, să nu se producă o colorațiune galbenă sau un depozit gălbui (aldehide). Adăogat peste acid sulfuric concentrat puțin câte puțin și răcind, trebue să se disolve complet și fără colorațiune (hidrocarbure, ho- molagi superiori ai alcoolului etilic)- 8e va conservă vase de capacitate mică, incomplet um- plute, la loc răcoros și ferit de foc. AETHER PRO NARCOSI leiher pnrlsslmus. Eter anestezic. Franc. Elher anesthisique. — Germ. Narcosedlher. Ung. Narkâzishoz vald aether. — Rus. Elir diea narhoza. Se prepară prin purificarea eterului oficina!. Prezintă ca- racterele generale arătate la Aether. Eterul anestezic trebue să îndeplinească, pe lângă condițiunile de puritate arătate la Aether, și următoarele: să aibă densitatea 0,720 la 15° și să fiarbă la 36°,5. Pentru urmărirea acizilor, se va supune evaporării spontanee 20 cm3. La încercarea cu hidroxid de sodiu pur, pentru aldehide, nu trebue să se producă vre-o colorațiune nici după 6 ore (v. Aether). Pentru urmărirea derivatilor sulfonați, se agită 20 cm3 eter cu 10 cm’ apă; să separă stratul apos, se adaogă puțin permanganat de potasiu și se evaporă Ia sec; rezidiul, reluat cu câte vă picături de acid nitric concentrat și cu apă, nu trebue să precipite cu clorurul de bariu. Eterul anestezic se conservă în sticle brune, de cel mult 150 cm3, pline, bine închise și la loc întunecos și răcoros. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 43 AETHER ACETICUS Aethyltum acetlcum. Eter acetic. Franc, Elher ac&lique. — Germ, Essitjuller. Ung. Ecetaether. — Rus. Uxusnâi efir. CH3 - COO - C2 H6 = 88 gr. mol. Se obține prin acțiunea la cald, a acidului acetic asupra alcoolului etilic, în prezența acidului sulfuric. Lichid limpede, incolor, mobil, inflamabil, cu miros carac- teristic, plăcut, și cu gust arzător, răcoritor. Are densitatea 0,902 - 0,906 și fierbe la 74°. Se disolvă în 15 p. apă și se amestecă în toate propor- țiunile cu alcoolul, eterul și cloroformul. In contact cu apa se hidratează și devine acid. Eterul acetic nu trebue să coloreze în roșu intens hârtia albastră de turnesol, prealabil îmbibată cu apă (acizi). Dacă se agită volume egale de apă și eter acetic, volumul apei să nu se mărească mai mult de o zecime (alcool, eter, apă). Să nu se coloreze în violet cu perclorurul de fer (eter acetil-acelic). Dacă se suprapune eterul acetic peste un volum egal de acid sul- furic, nu trebue să se formeze o colorațiune la zona de separare a lichidelor (eteri homologi ai alcoolului etilic). Se conservă în vase bine închise și ferit de umiditate și de foc, AETHER CHLORATUS Aethyllum chloratum. Clorur de etil. Cloretil. Franc. Chlorure d'elhylc. - Germ. Aelhylchlorid. Ung. Aethilchlorid. — Rus. Hlorislâî efir. C2 H6 CI = 64,5 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea clorului asupra alcoolului etilic. 44 FARMACOPEA ROMÂNĂ Lichid incolor, mobil, foarte volatil, cu miros caracteristic, pătrunzător și cu gust dulceag, arzător. Are densitatea 0,9176 la 0°; fierbe la 12°5. Foarte puțin solubil în apă, foarte solubil în alcool. Trebue să fiarbă Ia 12”,5 și să se evapore complet la temperatura ordinară, fără a lăsă rezidim Dacă se agită 5 cm3 apă distilată cu un volum egal de clorur de etil, apa trebue să fie neutră la turnesol și să nu precipite cu solu- țiunea de nitrat de argint, după acidulare cu acid nitric. Se conservă într’un loc răcoros, în fiole de sticlă închise sau prevăzute cu închidere metalică specială, susceptibile de a rezistă la presiunea pe care clorurul de etil o desvoltă. AETHYLIUM AMIDOBENZOICUM inaestbesiu (nume depus). Anestezină. Franc. Anesthesine. — Germ. Anaslhesin. Ung. - Rus: Anesthesln. NH2 - C° H4 - COO - O2 H5 = 165 gr. mol. Eterul etilic al acidului para-amidobenzoic: Pulvere albă, cristalină, fără miros, cu gust slab amar, producând pe limbă o anestezie trecătoare. Se topește la 90°-91°. Este greu solubilă în apă; ușor solubilă în eter, cloroform, benzol și în 50 p. oleu de măsline. Dacă se disolvă 0,1 gr. anestezină în 2 cm8 apă și se adaogă trei picături acid clorhidric diluat, trei picături soluție de nitrit de sodiu (R) și două picături dintr’o soluție de 0,01 gr. p-naftol în 5 gr. soluție de hidroxid de potasiu (1:3), se produce o colorațiune portocalie-închisă. Anestezină trebue să se topească la 90°-91n. Să se disolve complet în alcool sau eter. Soluțiunea sa apoasă trebue să fie neutră la turnesol. După calcinare, să nu lase un rezidiu mai mare ca 0,1 gr. la sută. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 45 AETHYL1UM CARBAMICUM Urethaaum. Uretan. Etil uretan. Franc. Uriihane. — Ung. Germ. Rus. Urelhan. NH2-C00-C2 H6 = 89 gr. mol. Eterul etilic al acidului carbamic. Cristale incolore, prismatice sau lamelare, eu gust răcoritor. Se topește la 51° - 52°. Se disolvă în 1 p. apă, în 0,6 p. alcool, în 1,5 p. cloroform și în 3 p. glicerina; se disolvă deasemeni în eter și în oleuri grase. Etiluretanul mărește solubilitatea în apă a unor săruri și în special a clorhidratului bazic de chinină. încălzit cu hidrox^l de sodiu degaje amoniac, iar cu aci- dul sulfuric degaje acid carbonic. Soluțiunea apoasă (1:10) adiționată de carbonat de sodiu, apoi puțin iod, și încălzită la fierbere, dă cristale deiâdoform, după răcire. Etiluretanul trebue să se volatilizeze prin încălzire fără a lăsă rezidiu (materii streine fixe): Soluția sa apoasă (1:10) nu trebue să se turbure cu nitratul de argint (cloruri). ALOE Aloe. Sabur. Franc. Aloes. — Germ. - Ung. Aloe. — Rus. Sabur. Sucul, concentrat prin evaporai’e, obținut din foile mai multor specii din genul Aloe (Aloe africana Miller, A. Perryi Baker, A. Vera L, A. ferox Miller, A. Spicata Thunberg, etc. fam. Liliacee), ce cresc în regiunea Cap și în alte părți ale Africei australe. Massă de culoare brun-închisă, cu suprafața acoperită, 46 FARMACOPEA ROMÂNĂ uneoi'i, cu pulvere; prezintă reflexe verzui și spărtura lu- cioasă, concoidală; lamele subțiri suut transparente și de culoare roșietică; pulverea este galben-roșcată, verzue. Are un miros particular, pronunțat, și gust foarte amar. Se disolvă în alcool și este mai puțin solubilă în apă. Soluția alcoolică (1:5) preparată și filtrată la cald, rămâne limpede după răcire. Soluțiunea apoasă (1:10) preparată la cald, este turbure și depune după răcire aproape 60 la sută din cantitatea de aloe întrebuințată. Este aproape insolubilă în eter și în cloroform. Pe lângă caracterele de mai sus, aloe nu trebue să conțină mai mult de 12 la sută apă. — Să nu cedeze apei mai puțin de 40 la sută extract. — După calcinare să nu lase mai mult de 1,5 la sută cenușe. Pulverea de .Aloe, umectată cu apă și examinată la microscop, nu trebue să prezinte cristale. — Trebu să se disolve în 5 p. alcool fier- binte, iar soluția să rămână limpede după răcire. încălzit, la fierbere, cu cloroform sau eter, să nu coloreze acești disolvanți decât slab gălbui; soluțiunea eterică, evaporată, să nu lase de cât un slab rezidiu (3%) (rezine). Soluțiunea apoasă de aloe (0,5:100), preparată cu apă caldă și filtrată după răcire și după agitare cu talc, trebue să deă o fluo- rescentă verde la amestecare cu un volum egal de soluție saturată de borax. ALUMEN Alaun. Sulfat de aluminiu și de potasiu. Piatră acră. Franc. Alun de polassium. — Germ. Alaun. Ung. Timsd. — Rus. Kvaștâ. SO4 - AI - SO4 - K + 12 H2O = 474,5 gr. mol. Produs preparat din Aluniță sau din șisturile aluminoase. Pulvere cristalină sau cristale octaedrice, incolore, eflores- cente, fără miros, cu gust astringent. Conține 45,569 gr. la suta apă de cristalizare, pe care o pierde prin încălzire pro- gresivă, dând o massă spongioasă (alaun uscat). Se topește la 92° în apa sa de cristalizare. Se disolvă în 10-11 p. apă și în 2,5 p. glicerina. Este insolubil în alcool. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 47 Soluțiimea apoasă roșește hârtia de turnesol; tratată cu hidroxidul de sodiu sau de potasiu dă un precipitat alb, ge- latinos, de hidroxid de aluminiu, solubil în exces de alcali, insolubil în amoniac; cu clorurul de bariu dă un precipitat de sulfat de bariu. Soluțiunca apoasă, saturată la rece, agi- tată cu o soluție concentrată de acid tartric, dă un precipitat cristalin de tartrat acid de potasiu. Sulfatul de aluminiu și de potasiu, încălzit cu soluțiunea de hidroxid de sodiu, nu trebue să degage amoniac (alaun de amoniu, compuși (izolați). Soluțiunca apoasă (1:20) nu trebue să se coloreze cu hidrogenul sulfurat (metale); cu fcrocianurul de potasiu poate da, cel mult, o slabă colorațiune albastră (fer), dar să nu deâ o turburcală albă fomej. Incompatibilități: Apă de var. Gelatină. Plumb acetic. Al- cali. Carbonați alcalini. ALUMEN USTUM Sulfat de aluminiu și de potasiu uscat. Alaun calcinat. Franc. Alun desseche. — Germ. Gebranler Alaun. Ung. Egeteli limw. — Rus. Ijenâe Icvașlâ. Se obține prin încălzirea sulfatului de aluminiu și de po- tasiu cristalizat. Massă spongioasă, albă, sau pul vere albă. Se disolvă cu încetul și aproape complet în 30 p. apă. Prezintă aceleași pro- prietăți generale ca și sulfatul de aluminiu^ cristalizat (Alu- men). Trebue să îndeplinească aceleași condițiuni de puritate ca și alaunul cristalizat; cercetarea substanțelor streine se va face cu so- luțiunea 1:40. Trebue să se disolve, după 24 ore, în 30 p. apă, dând o soluție care poate fi slab turbure însă fără a lăsă rezidiu apreciabil (alumină). După calcinare moderată nu trebue să piarda mai mult de 10 la sută din greutate (apă). Se conservă în vase închise, -ferit de umiditate. 48 FAHMACOPEA ROMÂNĂ ALUMINIUM ACETICUM SOLUTUM Llquor alumlnll acetici. Llquor Burowl. Soluție de acetat de aluminiu. Licoarea lui Burow, Franc. Solution d’acclale d'aluminium. — Germ. Aluminiumacelatlosung. Ung. 5ăsisos aluminium - acetat - oldat.— Rus. Rastvor uksusnoaluminievoi soli. Aluminium sulfuricum...................100 Calcium oarbonicum......................46 Acidum aceticnm dilutum................120 Aqua..................................Q. S. Se disolvă sulfatul de aluminiu în 265 p, apă și se adaogă soluțiunii, acidul acetic diluat; se triturează, pe de altă parte, carbon a tul de calciu în 66 p. apă și se adaogă acest amestec, în proporțiuni mici și agitând necontenit, soluțiunii de sulfat de aluminiu și de acid acetic. Se lasă în repaos timp de 24 ore la temperatura obișnuită, amestecând din când în când. Se strecoară, se stoarce; se filtrează lichidul și la nevoe, sc completează cu apă până la densitatea 1,044-1,048. Lichid limpede, incolor, cu miros slab de acid acetic și cu gust dulceag, astringent. Conține 7,5-8 la sută acetat bazic de aluminiu (Al (C3 H3 0!)20H = 162 gr. mol.). Are reacțiune acidă. Dacă se încălzește, pe baia de apă, 10 cm3 lichid cu 0,2 gr. sulfat de potasiu, lichidul se prinde în massă iar după răcire devine iarăși limpede. Soluțiunea de acetat de aluminiu, amestecată cu 2 volume alcool, nu trebue să precipite imediat ci să deă, cel mult, o slabă opales- cență (sulfați de aluminium, calciu, magneziu). Acidulată eu acid clorhidric, nu trebue să precipite cu hidrogenul sulfurat (metale). Dozare.— La 10 gr. soluție de acetat de aluminiu se adaogă un slab exces de amoniac; se încălzește la fierbere, se fiitraeză, se spală precipitatul, se usucă și se calcinează, greutatea rezidiului rezultat, trebue să fie de 0,23-0,26 gr. ceiace corespunde unui conținut de 7,5-8 gr. acetat bazic de aluminiu la suta de grame de solutiune. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 49 ALUM1NIUM SULFURICUM Sulfat de aluminiu. Franc. Sulfate d’aluminium. — Germ. Aluminiumsulfal. Ung. Krislăbjos kensavas aluminium. — Rus. Sierno aliominievaia sol. (SO4)3 AP + 18 I-P O = 666,7 gr. mol. Se obține prin acțiunea acidului sulfuric asupra hidroxi- dului sau silicatului de aluminiu. Bucăți albe, cristaline, fără miros, cu gust acid și astrin- gent Se disolvă în o parte egală de apă la 15°. Soluțiunea apoasa este acidă la turnesol; tratată cu o sare solubilă de bariu, dă un precipitat alb, insolubil în acizi; cu hidroxidul de sodiu sau do potasiu, dă un precipitat alb, gelatinos, solubil în. exccș de reactiv, insolubil în amoniac. Soluția apoasă de sulfat dc aluminiu (1 :10) trebue să fie incoloră; nu trebue să se coloreze sau să precipite cu hidrogenul sulfurat, după acidulară cu acid clorhidric (metale); adiționată de un volum egal de soluție de clorur stauos, nu trebue să se închidă la culoare iimp de o oră, (arsen); adiționată de un volum egal de soluție decinor- mală de hiposulfit de sodiu, să deâ cel mult, o slabă turbureală (acid sulfuric liber). Soluțiunea apoasă (1 :20) nu trebue să se albăstrească imediat cu 0.5 cm3 soluție de ferocianur de potasiu (fer). AMMON1UM ACETICUM SOLUTUM Ltquor ammontl acoUcL Spiritus MlnderarL Acetat de amoniu lichid. Franc. Acelale d’ammoniaque liquide. — Germ. ! Ammoniumacetatlosung. Ung. Ecelsavas ammonium-oldal.— Rus. Raslvor uksusno-ammiaclnoî soli. Acidum aceticum dilutum 100 Ammonium hydricum solutum . . . . Q. S. Se amestecă acidul acetic diluat cu 55 p. amoniac lichid și se încălzește până la fierbere, într’o capsulă de porțelan; după răcire, se mai adaogă amoniac până la neutralizare, lă- 70710. — Farmacopea Română. * 50 FARMACOPEA ROMÂNĂ sând totuși o foarte slabă reacțiune acidă; se completează cu apă la greutatea de 171 gr.; se filtrează și se conservă într’un flacon bine închis. Acetatul de amoniu lichid conține aproape 15 -16 gr. de acetat de amoniu (CH9 COO NH4 = 77 gr. mol.) la suta de grame soluțiune. Lichid incolor, cu slab miros de acid acetic și cu gust sărat. Are densitatea 1,032-1,1034. - încălzit cu soluțiunea de hidroxid de sodiu, degaje amo- niac; tratat cu pereiorur de fer, se colorează în roșu-închis. Acetatul de amoniu lichid trebue să. fie incolor și fără miros em- pireumațic. Evaporat pe baia de apă, trebue să se volatilizeze fără a lăsă rezidiu apreciabil. Acidulat cu acid nitric, nu trebue să precipite cu nitratul de bariu (sulfați), nici cu acidul oxalic (calciu), sau cu nitratul de argint (cloruri.). Incompatibilități: Acizii minerali. Alcalii caustici. Săru- rile de mercur. AMMONIUM BROMATUM Bromur de amoniu. Eranc. Bromure d’ammonium. — Germ. Ammoniumbromid. Ung. Bromammonium. — Rus. Bromistdl ammoniî, BrNH* = 98 gr. mol. Produs al acțiunei bromului asupra amoniacului. Pulvere albă, cristalină, complet volatilă prin încălzire, so- lubilă în 1,5 părți apă, greu solubilă în alcool. Soluțiunea apoasă este neutră; degaje amoniac la încălzire cu hidroxizi alcalini, iar cu nitratul de argint da un preci- pitat galben, greu solubil în amoniac. Bromurul de amoniu, uscat la 100°, nu trebue să piardă mai mult de 1% din greutate. Soluțiunea sa apoasă (1:20} nu trebue să se coloreze în galben după acidulare cu acid sulfuric diluat facid bromic); tratată cu DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 51 șoluțiune de perclorur de fer și apă amidonală, să nu se coloreze in albastru (iod, ioduri); nu trebue să precipite cu clorurul de bariu (sulfați, carbonați), nici cu hidrogenul sulfurat (metale). Dozare. —Se disolvă 0,2 gr. bromur de amoniu uscat la 100fl, în 50 cm3 apă distilată; se adaogă câteva picături din soluțiunea de cromat neutru de potasiu (R) și se titrează cu soluțiunea decinormală de nitrat de argint. Precipitarea completă trebue să necesite cel puțin 20,4 cm1 și cel mult 20,54 cm’ soluție de nitrat de argint decinormală, cei ace reprezintă un conținut de 99 la sută bromur de amoniu (1 cm3 solut decinormală de NO’A g. = 0,00979 bromur de amoniu sau 0,005 clorur de amoniu). AMMONIUM CARBONICUM Carbonat de amoniu. Franc. Sesqiiicarbonale d’ammoniaque. — Germ. Ammoniumkarbonat. Ung. Szensavas ammonium. — Rus. Ugleammiacinaia sol. Produs obținut prin destilarea unui amestec intim de sul- fat de amoniu și de carbonat de calciu, sau prin acțiunea acidului carbonic asupra amoniacului. Este reprezentat, în ge- neral, prin formulai - NH1 - 157 gr. mol. și este constituit din carbonat neutru de amoniu CO3 (Nir)\ carbonat acid de amoniu (CO3HNH4) și carbamat de amoniu (NH2 - CO2 - NH4). Se prezintă în bucăți cristaline, albe, translucide, cu miros amoniacul, pronunțat. Este complet volatilizabil prin încălzire. Se disolvă în 5 p. apa. Soluțiunea apoasă este alcalină la turnesol; tratată cu acizi, degaje acid carbonic, iar cu alcaliile, la cald, amoniac. Trebue să se volatilizeze la încălzire fără a lăsă rezidiu apreciabil (materii minerale fixe). Soluțiunea apoasă (1:20) saturată și acidulată cu acid nitric, nu trebue să se coloreze în brun cu nitratul de argint (tiosulfat) și nu trebue să deă de cât, cel mult, o opalescență (cloruri). Soluțiunea apoasă (1:20) saturată cu acid acetic, nu trebue să pre- cipite cu clorurul de bariu (sulfați) și nu trebue să sufere vre-o schim- bare cu hidrogenul sulfurat (metale). Soluțiunea apoasă (1:20), exact neutralizată cu acizi, nu trebue să aibă miros empireumatic. Se conservă în vase bine închise. 52 FARMACOPEA ROMÂNĂ AMMONIUM CHLORATUM Clorur de Amoniu. Țipirig. Franc. Clilorhydrate d’ammonictque. — Germ. AmniOttiunicfc torid- Ung. Szalmiâksă.— Rus. Hlorislăi ammonil. CI NH4 = 53,5 gr. mol. Se obține prin neutralizarea soluțiunilor amoniacale cu acid clorhidric diluat. Pulvere albă, cristalină, sau masse dure, semitransparente, cu spărtură fibroasă, cristalină, fără miros, cu gust răco- ritor, înțepător și sărat. Se sublimează fără a se descompune și este inalterabil la aer. Se disolva în 2,85 p. apă la 15°, în 8,5 p. alcool de 90° ți în 5 p. glicerina. Soluțiunea-apoasă este neutră și dă cu ni- tratul de argint, un precipitat alb, caseos, insolubil în acid nitric, solubil în amoniac. încălzit cu hidroxid de sodiu sau de potasiu, degaje amoniac. Soluțiunea apoasă (1:20) nu trebue să. precipite cu clorurul de bariu (sulfați), sau cu oxaiatul de amoniu (săruri de calciu); să nu sufere vre-o schimbare cu hidrogenul sulfurat (metale). Să nu se coloreze cu perelor urul de fer (sulfocianați), nici cu fero- cianurul de potasiu. Un gram de clorur de amoniu, tratat cu câteva picături de acid nitric concentrat și apoi evaporat la sec pe baia de apă, trebue să lase un rezidiu alb, necolorat (substanțe gudronoase). Un gram de sare trebue să se volatilizeze, la încălzire, fără a lăsă rezidiu apreciabil (substanțe minerale fixe). AMMONIUM HYDRICUM SOLUTUM Liquor ammonil caustici. Amoniac. Amoniac lichid. Franc. Ammoniaque liquide. — Germ. Ammoniakflussigkeit. Ung. Ammonia-oldat. — Rus, Vodnăl rastvor ammiaka. Se obține prin disolvarea gazului amoniac în apă. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 53 Lichid limpede, incolor, caustic, cu miros caracteristic pă- trunzător și sufocant, complet volatil prin încălzire. Amoniacul lichid oficinal are'densitatea 0,960 și conține 9,94-10 la sută gaz amoniac (NJP=17 gr. mol.). Albăstrește intens hârtia de turnesol. Degaje vapori de amoniac, chiar la temperatura ordinară, cari în vecinătatea acidului clorhidric, produc un fum alb de clorur de amoniu. Se colorează în galben cu materiile organice iar în contact cu pielea produce vezicațic. Amoniacul oficinal trebue să fie limpede, incolor și complet vola- tilizăbil. Încălzit ușor cu un volum egal de apă de var să nu deă o turbu- reală pronunțată (carbonați). Nu trebue să înegrească hârtia de acetat de plumb (sulfuri) sau să se coloreze prin hidrogenul sulfurat (combinailuni metalice) și nici să se turbure cu oxalatul de arnoniu (săruri de calciu). Neutralizat cu acidul nitric diluat, trebue să deă un lichid incolor, care să nu prezinte miros empireumatic și să nu deă cu nitratul de bariu sau cu nitratul de argint decât cel mul, o opalescență (sulfați, cloruri). Dozare. — Pentru neutralizarea a 5 cm3 amoniac lichid, să se în- trebuințeze 28,0-28,2 cin3 acid clorhidric normal cei ace reprezintă un conținut de 9,96-10,62 gaz amoniac, Ia sută, în greutate. Observ. Pentru prepararea unora dintre medicamentele externe (Linimente, Balsamuri), se poate întrebuința amonia- cul lichid ordinar, din comerț, care va trebui să aibă acel aș conținut în gaz amoniac ca și amoniacul lichid pur. Se va conserva în vase de sticlă cu dop de sticlă; dopurile de cauciuc sau de plută alterează soluțiunea și-o color cază în galben. Incompatibilități. Iod. Săruri de metale propriu zise, și mai ales clorurul mercuric. Săruri de argint. Hipoelont de calciu. Formaldehidă. 54 FARMACOPEA ROMÂNĂ Densitățile soluțiunilor de Amoniac la 15° Densitatea i gr. NH3 în 100 gr. soluționa gr. NHS în 1000 cm3 soluțiune i Densitatea 1 gr. NH3 in 100 gr. soluțiune gr. NH’ în 1000 cm1 soluțiune 1.000 0.00 0.00 0.940 15.63 146.9 0.998 0.45 4.5 0.938 16.22 152.1 0.996 0.91 9.1 0.936 16.82 157.4 0,994 1.37 13.6 0.934 17.42 162.7 0.992 1.84 18.2 0.932 18.03 168.1 0.990 2.31 22.9 0.930 18.64 173.4 0.988 2.80 27.7 0.928 19.25 1i8.6 0,986 3.30 32.5 0.926 19.87 184.2 0.984 3.80 37.4 0.924 20.49 189.3 0.682 4.30 42.2 0.922 21.12 194.7 0.980 4.80 47.0 0.920 21.75 200.1 0.978 5.30 51.8 0.918 22.39 205.6 0.976 5.80 56.6 0.916 \ 23.03 210.9 0.974 6.30 6â^ 0.914 23.68 216.3 0.972 6.80 ' 66. W 0.912 24.33 221.9 0.970 7.31 \ 70.9 0.910 ' 24.99 227.4 0.968 7.82 \ 75.7 0.908 25.65 232.9 0.966 8.33 80.5 0.906 26.31 238.3 0.964 8.84 85.2 0.904 26.98 243.9 0.962 9.35 89.9 0.902 27.65 249.4 0.960 9.91 95.1 0.900 28.33 255.0 0.958 10.47 100.3 0.898 29.01 260.5 0.956 11.03 105.4 0.896 29.69 266.0 0.954 11.60 110.7 0.894 30.37 271.5 0.952 12.17 115.9 0.892 31.05 277.0 0.950 12,74 121.0 0.890 31.75 282.6 0.948 13.31 126.2 0.888 32.50 288.6 0.946 13.88 131.3 0,886 33.25 294.6 I 0.944 14.46 136.5 0.884 34.10 301.4 { 0.942 15.04 141.7 0.882 34.95 308.3 DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 55 AMMONIUM SULFO-ICHTHYOLICUM Ichtyolum. Sulfoichtiolat de amoniu. Ichtiol. Franc, khlhyol, — Germ. Ichtyol. Ung. IchUjol. — Rus. Sulfoidiliolovoanimiacinaia sol. Sarea de amoniu a acidului sulfo-ichtiolic, ce se obține prin tratarea cu acid sulfuric, și apoi neutralizarea cu amoniac, a ichtiolului brut, substanță ce provine prin destilarea uscată a unor sișturi bituminoase. Lichid sirupos, limpede, brun negricios, sau brun-roși etic în straturi subțiri, cu miros empireumatie, particular. Este aproape complet solubil-în apă și în glicerina; par- țial solubil în alcool și în eter; complet solubil într’un ame- stec de părți egale de alcool și eter. Soluția apoasă este slab acidă; Ratată cu hidroxid de sodiu degaje amoniac, iar cu acidul clorhidric precipită o massă rezinoasă care, după separare de lichidul acid, se di- solvă complet în apă sau în eter. Pe lângă caracterele de mai sus, ichtiolul încălzit pe baia de apă, nu trebue să piardă mai mult de jumătate din greutatea sa. După calcinare nu trebue să lase mai mult de 0,1 gr., la sută, cenușe. Dozarea sulfului.— Ichtiolul datorește activitatea sa, în mare parte, sulfului ce conține; acesta există sub trei forme: în combina- ți une organică, sui) formă de sulfonat și ca sulfat de amoniu- Sulful loial. — Intr’o capsulă de porțelan, se evaporă pe baia de apă, 0,5 gr. ichtiol cu 10 cm’ acid nitric fumant. Se adaogă rezidiului încă 10 cm’ acid nitric fumant și se evaporă din nou; se repetă a treia oară aceiași operațiune. Se t rit urează rezidiul cu 5 gr. clintr’un amestec de 4 p. carbonat de sodiu pur și anhidru și 3 p- nitrat de potasiu pur. Se introduce amestecul într’un creuzet de nichel; se spală capsula cu câteva pi- cături de apă cari se adună în capsula de nichel. După uscarea amestecului, se topește massa cu precauția ne,. în- călzind moderat la început; se disolvă apoi în apă fierbinte și se filtrează. Se acidulează filtratul cu acid clorhidric și se dozează sulful sub formă de sulfat de bariu- . Rezultatul, exprimat în sulf, va trebui să fie cuprins între 8-10 la sută. 56 FARMACOPEA ROMÂNĂ Suflul din sulfatul de amoniu. — Se disolvă 4 gr. ichtiol în 300 cm3 apă; se divizează, pe dealtă parte, un albuș de ou în 100 cma apă; Se amestecă ambele soluțiuni; se adaogă 5 cm3 acid clorhidrie și se completează la 500 cm3; se filtrează. In 200 cm.3 din filtrat, se dozează sulful sub formă de sulfat de bariu, operând la rece. Cantitatea de sulf din sulfatul de amoniu, va trebui să fie 1,25-1,50 la suta de grame ichtiol. Diferența între cantitatea de sulf total și între cantitatea de sulf din sulfatul de amoniu (8-1,25 = 6,75 până la 10-1,50 = 8,50 p. la sută) reprezintă sulful în stare de combinațiuen organică și sulfonică. Incompatibilități: Acizi. Ioduri. AMMONIUM VALERIANICUM SOLUTUM Valerianat de amoniu lichid. Franc. Valerianate d’ammoniaque liquide. — Germ. Ammonium- ValerianatlGsung. Ung. Valeriânsavas ammonium oldat. — Rus. Rastvor valerianovo ammonia, Acidum valerianicum . . Extractum Valerianae . Aqua . . Spiritus . Ammonium carbonicum . 3 2 85 10 Se amestecă acidul vaier ianic cu apa; se neutralizează cu o cantitate suficientă de carbonat de amoniu, fără ca lichidul să devină alcalin: se disolvă extractul de valeriană și se adaogă alcoolul; se completează cu apă la 100 p.; se lasă în repaos 24 ore și se filtrează. Lichid limpede, brun-închis, cu miros de valeriană. AMYGDALAE AMARAE Migdale amari. Franc. Amandes am^res. — Germ, filiere mandeln. Ung. Keseru mandata. — Rus. Gorki mindal- Semințele dela Amygdalus communis L (Prunus Amyg- dalus Stokes) var. amara DC (Fam. Rozacee). DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 57 Semințe ovale, plate, lungi de aproape 2 cm., late de 1 cm. sau mai mult, acuminato la una din extremități, iar la cea- laltă rotunde și mai îngroșate. Tegumentul lor este brun-ca- feniu și se separă ușor de embrion cu ajutorul apei calde. Au gust amar și degaje, prin triturare ou apă, miros pronun- țat de aldehidă benzoică și acid cianhidric, produși rezultați prin acțiunea unui ferment solubil, emulsina, asupra unui glucosid, amigdalina. Nu se vor întrebuința migdalele deteriorate, atacate de insecte sau cu miros și gust rânced. AMYGDALAE DULCES Migdale dulci. Franc. Aman de t douces. — Germ. Siisse Mandeln. Ung. Edes mandola. — Rus. Sladki mindal. Semințele de la Amygdalus communis L (Primus Amyg- dalus Stokes) var. dulcis DC (Fam. Rozacef. Au acelaș aspect ca și migdalele amare însă sunt puțin mai mari. Diferă prin gustul lor care este dulceag, oleaginos și slab mucilaginos. Prin triturare cu apă nu degaje miros de aldehidă benzoică și de acid cianhidric deoarece nu conțin amigdalina. Nu se vor întrebuința, migdalele vechi, râncede sau de- teriorate. AMYLIUM NITROSUM Nitrit de amil. Franc. Nilrile d’amyle. — Germ. Amylnitrit. Ung. Salitromossavas amyl. — Rus. Azotisto - amilovăi efir. Eterul nitros al alcoolului izoamilic, obținut prin acțiunea anhidridei nitroase asupra alcoolului amilic de fermentație. Lichid limpede, gălbui, cu miros pătrunzător, caracteristic și cu gust înțepător. 58 FARMACOPEA ROMÂNĂ Are densitatea 0,87 - 0,90 și fierbe la 96° - 99°. Este insolubil în apă, solubil în alcool, eter și cloroform; arcle cu flacără luminoasă. Reacțiunea sa este aproape neutră, când este recent pre- parat; cu timpul se alterează, încărcându-se cu vapori nitroși, acid nitric, acizi valerianici, etc., devenind acid și cu miros neplăcut. încălzit cu hidroxid de potasiu, degaje miros de alcool amilic; dacă se adaogă acestui lichid alcalin, iodur de potasiu și apoi acid acetic până la reacțiunea slab acidă, se formează iod liber, iar amestecul se colorează în albastru cu soluțiunea de amidon. Nitritul de amil, răcit la 0°, nu trebue să se turbure (apă.). Trebue să destile, în totalitate, înainte deW°. Se agită 5 cmJ nitrit de amil cu un amestec preparat din 10 cm3 soluție decinormală de hidroxid de potasiu, 10 cm1 apă distilată și o picătură soluție de fenolftaleină (R); culoarea roșie a stratului infe- rior trebue să persiste (limita acidităței). Nitritul de amil (1 cm’) amestecat cu alcool (1,5 cm3) și câteva picături de amoniac, nu trebue să se coloreze în negru după ușoară încălzire (aldehidă valerianică). Se conservă cu precauțiune ferit de lumină și de umidi- tate, în vase ermetic închise. Incompatibilități: Antipirină. Ioduri. Bromuri. Alcaloizi. AMYLUM ORIZAE Amidon de orez. Franc. Amidon de riz.— Germ. Reisstărke. Ung. Risskemenyito. — Rus. Rizovăi krahmal. Amidon extras din semințele de orez (Oriza sativa L, Fam. Graminee). Pulvere albă, foarte fină, sau bucăți neregulate, friabile, fără miros, fără gust. Este insolubil, la rece, în apă și în alcool. Fiert cu 50 p. apa, dă un lichid turbure, care după răcire, descrierea alfabetică a medicamentelor 59 este semifluid, neutru la turnesol, ,1 „ 0c>iorea2ă în albMtru cu solutiunea de iod; această colorațiune dispare prin încăl- zii'cu lichidului și r cu porc clu pa răcire. Examenul microscopic permite a caracteriza amidonul de oiez și a uimăiî prezența amidonului altor specii de plante. Amidonul de orez este format din grăunți unghiulari, polie- drici, m mare parte reuniți împreună; grăunții au un dia- metiu do 210 mik., cei mai mulți 4-6 la mik.; conține foarte rari grăunți rotunzi. Încălzit la 100° nu trebue să piardă mai mult de 12 la sută din greutate, iar după calcinare să nu lase mai mult de 1 la sută rezidim AMYLUM TRITICI Amidon de grâu. Franc. Amidon de ble. — Germ. Weizenstărke. Ung. Buzakemenyito.— Rus. Pșenicinăi krahmal. Amidon extras din semințele de grâu (Triticum vulgare Villars; (Fam. Graminee). Prezintă aceleași caractere microscopice și aceleași pro- prietăți ca și amidonul de orez de care se deosebește prin forma și mărimea grăunților. Examinat la microscop se prezintă constituit din grăunți mari, mici și mijlocii, acestea din urmă în proporție mai mică. Cei mari sunt lenticulari, discoizi, sau rotunzi, uneori, cu cră- pături pe margini; au straturi concentrice foarte puțin vizi- bile și bil abia aparent; diametrul lor este cuprins între 25 și 40 mik. Cei intermediari au aceiași formă; cei mici sunt rotunzi sau unghiulari, prin presiune reciprocă, și au un diametru mediu de 4-8 mik. Ca și amidonul de orez nu trebue să piardă mai mult de 12 la sută din greutate, prin uscare la 100°, iar după calcmare sa nu lase un rezidiu mai mare de 1 la sută. 60 FARMACOPEA ROMÂNĂ ANTIPYRINUM PyraKolonum pbenyldiniethyllcuni. Autipirina. Analgezină. Franc. Antipyrine. — Germ. Ung. Rus. Anlipyri». O3HONS (CH3)a. O6 W = 188 gr. mol. Produs de sinteză obținut prin înlocuirea atomilor de hy- drogen din pirazolon cu două grupuri met iii ce și un grup fenilic. Se prezintă în lamele sau pulvere cristalină, incolore, fără miros și cu gust slab amar. Se topește la 111° -113°. Se disolvă în aproape o parte apă, în o parte alcool, în Jp p. cloroform și în 50 p. jeter. Soluțiunea apoasă (1:100) este neutră; se colorează în roșu-închis cu o picătură de soluție de perclorur de for (1:100); cu taninul dă un precipitat alb, abondent; cu acidul nitric fumant dă o colorațiune verde. Antipirina trebue să se topească la 111M130. Soluțiunea sa apoasă (1:3) trebue să fie incoloră, fără miros și să nu se coloreze cu hidrogenul sulfurat (metale). La calcinare să nu lase rezidiu mai mare de 0,1 la sută. Dozare. — Se ia 10 cm’ din soluția apoasă, de antipirina (1:100); se adaogă 1 gr. de bicarbonat de potasiu, apoi 20 cmâ soluție deci- normală de iod. Se formează o turbureală urmată de un depozit de cristale de iodantipirină, colorate in negru prin excesul de iod. După o oră de contact, se acidulează cu 1 cm’ de acid acetic; se adaogă 10 cm’ de cloroform, pentru a disocia combinați unea de iod și de iod- antîpirină și pentru a ușura titrarea excesului de iod. Se titrează cu soluția decinormală de hiposulfit de sodiu. Diferența între 20 cm’ (soluție decinormală de iod adăogată la început) și între numărul de cm’ soluție de hiposulfit întrebuințați, nu trebue să fie mai mică de 10,52 (cm3), ceiace corespunde la un con- ținut de 99 la sută antipirină pură. Incompatibilități: Iod, Calomel, Biclorur de mercur. Ni- trit de sodiu. Săruri de fer. Amoniac. Acetanilidă. Formal- dehida. Nitrit de amil. Salicilat de sodiu. Salol. Cloral hidrat. Acid carbonic. Naftol. Mentol. Tanin. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 61 ANTYPIRINUM COFFEINO-CITRICUM Mlgraenin (nume depus). Franc. Cilrale d antipyrine et de ca/eine.— Germ. Aniipyrinka/Țeincilrat. Ung. Czitromsavas caffeines antipyrin — Rus.Limonno cofeinovălanlipirin. Antipyrinum..........................90 Coffeinum............................ 9 Acidum citricum...................... 1 Ăqua ................................ 8 Se amestecă ingredientele, se încălzește pe baia de apă până la uscare, iar după răcire se pulverizează. Pulvere albă, fără, miros, cu gust amar. Se topește 104°—107". Se disolvă în 2 p. apa și este mai solubilă în alcool și în cloroform. Soluția apoasă (1:10) are reacțiune acida; tratată cu câteva picături de acid sulfuric diluat și apoi cu o soluție de nitrit de sodiu, se colorează, îd verde, (reacția antipirinei). Se disolvă 1 gr. de citrat de cafeina și de antipirină în 2 cm3 apă și se agită lichidul cu 2 cm3 cloroform; se separa stratul cloroform ic; se ia 5—10 picături din stratul apos și se evaporă pe baia de twă: se adaogă rezidiului 2 cm3 de apă de clor și se evaporă din nou; rezidiul obținut, pus în con- tact cu vapori de ain^ia^ se colorează în roșu-purpuriu (reacția caf cinei). Citratul de antipirină și dc cafeina nu trebue să lase rezidiu apre- ciabil după cal cin arc (substanțe minerale). I'ncom'paiibilități. Tanin, Iod, Săruri de fer. Calomel. ANTIPYRINUM SALICYLICUM Salicilat de antipirină. Salipirină (nume depus). Franc. Salicylate d’antipyrine. — Germ. Anlipyrinsalicylal. Ung. Salicylsavas anlipyrin. — Rus. Salițilovoksilâî antipirin. Cn H12 N2 O, C2 H" O3 - 326 gr. mol. Antipyrinum ................ Acidum salicylicum . . . Spiritus........... . . 96 . - 69 . . 135 Se încălzește pe baia de apă antipirină împreună cu acidul 62 FARMACOPEA ROMÂNĂ salicilic. Se disolvă massa topită în alcool și se filtrează repede lichidul cald. După răcire, se separă cristalele for- mate și se usucă mai întâi la aer, apoi la o temperatură de 40°. Prin concentrarea lichidului alcoolic filtrat, se mai separă încă din salipirina rămasă în soluție. Pulvere cristalină albă, fără miros, cu gust slab astringent și dulceag. Conține 57,7 la sută antipirină și 42,3 acid salicilic. Se topește la 91’-92°. Este solubilă în 200 p. apă; ușor solubilă în alcool, în eter, și în cloroform. Soluția apoasă este slab acidă; se colorează în violet cu perclorurul de fer. Dacă se încălzește 0,5 gr. salicilat de antipirină cu 15 cm1 apă și 1 cm3 acid clorhidric, rezultă un lichid clar, incolor, care depune, după răcire, cristale aciculare de acid salicilic. Lichidul apos și acid, separat prin filtrare și spălat cu eter, pentru îndepărtarea acidului salicilic, prezintă, după neutralizare, proprietățile antipirinei. Pe lângă caracterele de mai sus, salicilatul de antipirină (0,20 gr.) nu trebue să lase rezidiu apreciabil prin calcinare. Soluțiunea apoasă (1:200), nu trebue să fie modificată de hidro- genul sulfurat. APOMORPHINUM CHLORHYDRICUM Clorhidrat de apomorfină. Franc. Clorhydrale d'apomorfine. — Germ. Apomorphinhydroch torid. Ung. Sdsaoas apomorphin. — Rus. Hlorislovodorodnâl apomorfin. O’7 N02, H01 = 303 50 gr m()1 Produs de deshidratare al morfinei. Mici cristale albe sau slab cenușii, fără miros și cu gust amar. Conține 87,97 la sută apomorfină. Sub influența luminii și a umidității se oxidează, ca și so- luțiunea sa apoasă, colorându-se în verzui. Se disolvă în 40 p. apă la 15° și în 20 p. alcool de 90°; este insolubil în eter, cloroform și benzină. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 63 Clorhidratul de apomorfină, umectat cu acid nitric, se co- lorează în roșu închis. Soluția sa apoasă (1:100) este neutră; reduce nitratul de aigint amoniacal; cu bicarbonatul de sodiu dă un precipitat alb care devine verde; iar cu hidroxidul de sodiu sau de po- tasiu, un precipitat solubil în exces de alcali. Clorhidratul de apomorfină uscat (0,10 gr.), agitat cu eter anhidru (5 cm3;, nu trebue să coloreze acest disolvant, sau, cel mult, să-l co- loreze slab roz (produși de oxidalie). Examinat la microscop, nu trebue să prezinte cristale aciculare plate (clorhidratul de morfină). După calcinare nu trebue să lase un rezidiu mai mare de 0,1 la sută. Soluțiunea apoasă (1:100) trebue să fie incoloră sau foarte slabă verzue. Se va conservă cu precauțiune, în vase bine închise, ferite de lumină și umiditate. Soluțiunea apoasă se prepară numai la nevoie. Clorhidratul de apomorfină alterat se poate purifică prin spălare cu eter până ce se decolorează și apoi se usucă între hârtii de filtru. Incompatibilități: Alcali. Săruri de fer. Iod. Permanganat (oxidare). Tanin (precipitare). Toxic. AQUAE DESTILLATAE Hydrolata. Ape de stilate. Ape aromatice. Franc. Eaux distillees. Hydrolats. — Germ- OesMMe Wăsser. Ung. LeyâTOlt illatos vizek. - Rus. Dislilirovanaia vodă. Ape încărcate cu principiile volatile din vegetale și pre- ^Principiile volatile sunt, în general, esențe volatile, înso- țite uneori de acizi volatili (acetic, cianhidno, valeiiamo, ete.). FARMACOPEA ROMÂNĂ 64 aceste principii există, de cele mai multe ori, formate ca atare în plante, iar uneori iau naștere prin macerare în apă. în timpul preparării. Părțile vegetale trebuiesc alese și divizate cu îngrijire. Proporțiile de plantă și apa sunt indicate pentFu fiecare apă destilată în parte. Prepararea apelor destilate se face în alambic, pe foc di- rect, în unele cazuri, sau cu vapori de apa. Esențele volatile ce destilă împreună cu vaporii de apă, sunt adesea în exces și se separă din deștilat cu ajutorul re- cipientului florentin. Apele destilate trebue să fie incolore și să aibă mirosul plantelor întrebuințate la preparare. Nu trebue să aibă miros empireu mat ic, nici flocoane depozitate sau în suspensiune. Nu trebue să se coloreze cu fenolîtaleină nici să fie modificate prin hidrogenul sulfurat. Dacă se agită 10 cmJ de apă aromatică destilată, cu 3 cm3 o leu de migdale sau de măsline, stratul apos, filtrat după separarea lichi- delor, printr’un filtru de hârtie prealabil umectat cu apă, trebue să păstreze mirosul plantei întrebuințate, (ape preparate prin simplă agi- tare cu esen(e). Apele aromatice destilate se vor conesrvâ în vase bin în- chise, ferite de lumină. Se vor reînol cel puțin în fiecare an. Nu se vor întrebuința apele destilate devenite turburi Sau colorate. Apele destilate concentrate (Aquae distillatae concentratae s. decemplex). Se prepară umectând mai întâi 100 p. de plantă, uscată și divizată, cu 30 p. alcool și destilând apoi cu vapori, după 24 ore, 400 p.; acest destilat se supune la o nouă destilare pentru a obține numai 100 p. destilat final. Aceste ape trebuiesc diluate cu apă destilată, în momentul întrebuințării, în proporție de 1:10. Se conservă în flacoane de capacitate mica, bine închise și ferite de lumină. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 65 AQUA AMYGDALARUM AMARARUM Apă de migdale amare. Franc. Eau distillee d’amandes amires. — Germ. BiKermandelwasser. Ung. Keserumandulăsviz. — Rus. Gorkomindalnaia vodă. AmYgdalae amarae (IV).................12 Aqua.......................... . . 20 Spiritus............................. .3 .Migdalele amare, groscior pulverizte, se preseză ia rece, pentru a extrage oleul gras; turtele se reduc apoi în pul- vere, și se introduc în alambic împreună cu apa și se lasă să macereze 12-24 ore. Se destilă apoi, pe foc moderat sau cu vapori de apă, răcind bine refrigerentul, până ce se obține 9 părți. Se adaogă destilatului 3 părți alcool. Se continuă destilarea până ce se obține încă 3 părți de apă destilată, care se adună separat. Se dozează acidul cianhidric în ambele destilate; primul destilat conține, de obicei, mai mult de 0,1 la sută acid cianhidric, și se diluează cu destilatul al doilea căruia i se adaogă mai întâi o parte alcool pentru trei părți destilat până ce se obține un lichid ce conține 0,1 gr. la suta CNH (Convenția internațională). Lichid limpede sau slab opalescent, cu densitatea 0,970- 0,980. Are reacțiunea neutră sau foarte slab acidă; are miros caracteristic de esență de migdale amare, care persistă după precipitarea acidului cianhidric cu nitrat de argint. Dozarea acidului cianhidric. — Se diluiază 25 cma apă de migdale amare cu 75 cmJ apă destilată; se adaogă zece picături soluție de hidroxid de sodiu 40%, zece picături soluție de iodur de potasiu (1 ■ 5j și 10 cm3 amoniac; se titrează cu solu|iunea decinormală de nitrat de argint până ce se obține o opalescență persistentă. Se va întrebuința pentru acest scop 4,5-4,65 cm3 soluție decinor- inală de nitrat de argint, ceiace corespunde la un conținut, în acid cianhidric; de 0,097-0,1 la sută. Se va conservă cu precauțiune în vase de sticlă cu dop de sticlă, de capacitate mică, și ferite de lumină. Observ. Apa de migdale amare se poate liberă in locul apei de lauro-cerasus, care trebuie să aibă acelaș conținut în acid cianhidric. 707 !0 — Farm acoperi Româna 5 FARMACOPEA ROMÂNĂ Incompatibilități: Apomorfină, Atropină, Cocaină, Cafeina, Chinină, Strichn'nă, Antipirmă, Scopolamină (descompu- nere). Cabonați, Soluție de arsenit de potasiu, Magnezie cal- cinată, Clorat de potasiu. Permanganat de potasiu (oxidare). Toxic. AQUA AURANTII Aqua Napbae. Apă de flori de portocali. Franc. Eau de fleurs d’oranger. — Germ. Pomeranzenblutenwasser. Ung. Narancsvirâg viz. — Rus. Pomeranțevaia vodă. Se obține prin destilarea cu vapori de apa a florilor proas- pete de portocali, obținând două părți de apă destilată din o parte flori. Lichid limpede, incolor, cu miros de flori de portocal. Nu trebue să se coloreze nici cu hidrogenul sulfurat nici cu sul- furai de amoniu (metale), iar după evaporare nu trebue să lase rezidiu. AQUA CALC1S Apă do var. Franc. Eau de chaux. — Germ. Kalkwasser. Ung. Meszes-viz. — Rus. Isvesleovaia vodă. Cal caria asta Aqua .... 10 Q. S. Se stinge oxidul de calciu, umectându-1 cu apă până ce se reduce în pulvere și nu mai degaje căldură. Se pune apoi într’o sticlă împreună cu 300-400 p. apă destilată; se agită din când în când, în scop de a disolvă și elimină sărurile solubile. După un repaos de 12 ore și după sedimentare, se decantează lichidul limpede și se arunca. Se adaogă apoi c nouă cantitate de 1000 p. apă destilată și se agită din când în când timp de câteva ore. Se conservă împreună cu excesul de calce, în vase bine DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 67 închise și se filtrează în momentul întrebuințării. Lichidul filtrat constitue apa de var. Lichid limpede, incolor, fără miros și cu gust alcalin. In vase deschise, în contact cu aerul, se turbură, fixând acidul carbonic. Se turbură, de asemenea, prin încălzire la fierbere. Are reacțiune alcalină. Dă un precipitat alb cu oxalatul de amoniu, insolubil în acid acetic. Dozare.— Pentru neutralizarea a 100 cm* apă de var, să so intre- buintezo 4-4.5 cm3 soluție normală de acid clorhidric, în prezența fe- nolftaleinei, colace corespunde unui conținut de 0,15-0,17 gr. la sută, hidroxid de calciu (1 cm’ soluție normală alcalină = 0.037 hidroxid de calciu). AQUA CHLOROFORM1I Apă cloroformată. Franc. Eau cloro farmec. — Germ. Chloroformwasser. Ung, Chloroformos viz. — Rus. IDoraformovaia vodă Cloro formium ...................... 5 Aqua. . y y ' ' Se agită până la disolvarea cloroformului. Lichid limpede, cu miros pronunțat de cloroform și cu gust dulceag. Conține 0,50 gr. la sută, cloroform. Se prepară în cantități mici, după nevoie. Se conservă în vase bine închise. AQUA CINNAMOMI SIMPLEX Apă de cinamom sau scorțișoară, simplă. Franc. Eau de cannelle. — Germ. Einfache zimtwasser. Ung. FaMjas vii.—Rus. Eorițevaia vodă. Cortex Cinnamomi (III)............ 1 Aqua..............................10 Se macerează 1 p. coaje de cinamom în 10 p. apă comună, timp de 12 ore, și se destilă 5 p. 63 FARMACOPEA ROMÂNĂ Se lasă în repaos 24 ore și se filtrează prin filtru de hârtie prealabil udat cu apă. Lichid slab opalescent la început, ce devine limpede cu timpul. Apa de cinamom simplă se va liberă în totdeauna când se va prescrie simplu: „apă de cinamom'1. AQUA CINNAMOMI SPIR1TUOSA Apă de cinamom sau scorțișoară, spirtoasă. Franc. Eau de cannelle alcoolisee. — Germ. Weingeintiges zimlwasser. Ung. Ssmes fahijas viz. — Rus- Spirtnaia vodă korițâ. Cortex Cinnamomi (III)............... 1 Spiritus 95c ............. 1 Aqua . • • • - Q- 8. Se macerează timp de 6 ore, 1 p. coajă de cinamom în 1 p. alcool și se destilă cu vapori 10 p. Lichid lăptos la început, ce devine limpede cu timpul. Această apă de cinamom se va liberă numai când se pres- crie „apă de cinamom spirtoasă'". AQUA DESTILLATA Apă destilată. Franc. Eau distiUie. — Germ. Distillierles Wasser. Ung. Lepărolt viz. — Rus. Deslillirovania vodă. Se destilă apa comună într’un alambic menținând o fier bere moderată. Primele porțiuni destilate se aruncă și se în- cepe a se culege apa destilată din momentul când nu mai reacționează cu reactivii de mai jos. Se încetează destilarea când s’a destilat trei părți din cantitatea de apă comună in- trodusă în cucurbita alambicului. Când apa comună este impură, este preferabil să i se adaoge, înainte de a începe destilarea, 0,10 gr. sulfat de alu- miniu la litru, pentru a fixă amoniacul. Apa destilată trebue să fie limpede, incoloră, fără miros, fără gust și neutră la turnesol. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 69 Nu trebue să sufere vre-o schimbare cu nitratul de argint (cloruri), sau cu nitratul de bariu (sulfați), nici cu apa de var (acid carbonic), cu oxalatul de amoniu (calciu), sau cu sulfurul de amoniu (metale). Dacă se adaogă 1 cm* reactiv Nessler in 100 cm* apă destilată, să nu se producă o colorație galbenă (amoniac). Dacă se fierbe timp de 3 minute, 100 cm* apă destilată cu 1 cm1, acid sulfuric diluat și 0,3 cm’ soluție de permanganat de potasiu 1 :1000, lichidul nu trebue să se decoloreze (materii organice). AQUA FOENICULI Apă de feuiculi. Franc, Eau de fenouil. — Germ. Fenclieluwser. Ung. Edes kominyes viz. — Rus. Ucropnaia vodă. Fructus Foeniculi (III)................. 4 Aqua..................................Q. S. —- ' / \ Se destilă cu vapori de apa 100 p. apă de feniculi. Lichid aromatic, turbure, ce se limpezește mai târziu. - AQUA PLUMBI Aqua Goulardi. Apă de plumb. Franc. Eau blanche. — Germ. Bleiwasser. Ung. Obnos vil. — Rus. Svințovaia vodă. Plumbum subaceticum solutum .... 20 Aqua commuuis.........................980 Se amestecă. Lichid lăptos, care trebue agitat înainte de întrebuințare. AQUA LAUROCERASI Apă de lauro-cerasus. Franc. Eau de laurier-cerise. — Germ. Kirschlorbeerwasser. Ung. Borostyânlevtl viz. — Rus. Lavrovisnevaia vodă- Folia Pruni Laurocerasi...............100 Spiritus..............................Q. 8. Aqua ................................Q. S. 70 FARMACOPEA ROMÂNA Se reduce în mici fragmente 100 p. foi proaspete de lauro- cerasus, culese puțin timp înaintea înfloririi și se supun după 12 ore, la destilare cu vapori de apă. Se primește destilatul într’un flacon ce conține 5 p. alcool și se destilă până ce se obține 100 p. Se dozează acidul cianhidric și se diluează destilatul cu un amestec de 1 p. alcool și 19 p. apă, în cantitatea necesară pentru a-1 aduce la titrul de 100 miligrame acid cianhidric la sută (convenția internțională). Lichid limpede, cu miros caracteristic de esență de mig- dale amare. Dozarea acidului cianhidric. — Se va face după procedeul descris Ia Aqua Amydalarum amararum. . Apa de Lauro-cerasus $i apa de migdale amare au acelaș conținut în acid cianhidr^f (1 gr. la mie). Aceste ape se pot libera una în locul celeilalte. Se va conservă cu precauțiune ca și Aqua amlgdalarum amarum; prezintă aceleași incompatibilități. Toxic. AQUA MELISSAE. Apa de metisă. Franc. Eau de metis se. — Germ. Melissenwasser. Ung. Mehfuviz. — Rus. Melitovaia vodă. Folia Melissae........................... 1 Mua...................................Q. S, Se destilă cu vapori de apă 10 p. apă de metisă. Lichid limpede cu miros de melisă. AQUA MENTHAE Apă de mentă. Franc. Eau de menthe. — Germ.- Pfe/ferminzwasser. Ung. Mintă s-viz. — Rus. Perecinomeaivaia vodă. Folia Menthae........................ j Aqua................................Q. S. DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 71 Se destilă cu vapori de apă 10 p. apă de mentă. Lichid limpede sau slab opalescent cu miros de mentă. AQUA PICIS Apă de gudron. Franc. Eau de goudron. — Germ. Teerii'asser. Ung. KMrdny viz. — Rus. Deglearnaia vodă. Pix liquida . ,........................ 5 Lapis pmnicis (IV)................. . 15 Aqua.................................1000 Se divizează gudronul vegetal amestecându-1 intim eu pia- tra ponce prealabil spălată și uscată.xjn loc de piatra ponce se poate întrebuința nisip silicios, prealabil spălat, uscat și ușor ea lei nat. Se menține amestecul în contact cu apa desti- lată timp de 24 ore. agitând din când în când, apoi se fil- trează. Apa de gudron este limpede, galben-brună, cu miros și gust de gudron vegetal. Apa de gudron nu se conservase turbure imediat cu nitratul de bariu (sulfați) sau cu nitratul de argint (cloruri). Prin uscare la 100“ nu trebue să piardă mai mult de 8,5 la sută diu greutate (apă în exces). Toxic. COFFEINUM Cafeina. Teină. Trimetilxantină. Franc, Cafeine- — Germ. Koffein. Ung. Coffein — Rus. Kofein. Cs H” N4 O3 + H2 O = 212 gr. mol. Produs extras din ceai și cafea sau preparat prin sinteza din acidul uric. Conține, la sută, 91,5 p. cafeina și 8,5 p. apa de cristalizare pe care o pierde la 100 . 124 FARMACOPEA ROMÂNĂ Se prezintă în cristale aciculare, incolore, ușoare, mătă- soase, fără miros și cu gust slab amar. Se topește la 234°- 235°. Se disolvă în 80 p. apă la 15°, în 50 p. alcool și în 9 p. cloroform; este foarte greu solubilă în eter și în eter de petrol. Cafeina este o bază slaba, se disolvă ușor în lichide acide și mai ales în soluțiuni apoase de benzoați sau salieilați alcalini, încălzită cu apă de clor, cu brom sau acid nitric, se oxi- dează, dând, după evaporare, un rezidiu uscat (acid4malic) care în contact cu amoniacul se colorează în roșu portocaliu (reacțiunea comună cu teobromina). Soluțiunea apoasă saturată este neutră; cu taninul dă un precipitat alb, solubil în exces de reactiv; nu precipită însă cu iodomercuratul de potasiu (R), nici cu iodul iodurat (R). Soluțiunea de cafeina slab amoniacală, da cu nitratul de argint, mai ales la cald, un precipitat cenușiu-negricios (teo- bromina dă un precipitat alb în aceleași condițiuni). Solu- țiunea clorhidrică dă cu iodobismutatul de potasiu (R) un precipitat roșu-aprins. Pe lângă proprietățile de mai sus, cafeina trebue să se disolve fără colorațiune în acid sulfuric, concentrat sau nitric concentrat (zahăr, impurități organice). Uscată la 100° nu trebue să piardă mai mult de 10 îa sută din greutate (apă in etrces). iar după calcinare să nu lase rezidiu (săruri fixe). Se va conserva cu precauțiune. COFFEINUM CITRICUM Citrat de cafeina. Franc. Citrale de cafeine. — Germ. Ko/feincilral. L’ng. Cilromsavas coffein. — Rus. Limono kofeinovaia sol. Coffeinutn . . . Acidum citricum Aqua........... 10 10 20 Se disolvă cafeina și acidul citric în apă, încălzind pe baia de apă. apoi se evaporă la sec, amestecând adeseori. Pulvere albă, cristalină, cu gust slab amar solubilă în apă și în alcool. DESCRIEREA. ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 125 Soluția apoasă are reacțiune slab acidă și prezintă reac- țiunile acidului citric și cafeinei (v. Acidum citricum și Cof- feinum). Citiatul de cafeinei, umectat cu acid sulfuric conc. sau nitric conc., nu trebue să se coloreze (impurități organice). Soluția apoasă (1 ; 100) nu trebue să sufere vre-o schimbare cu hi- drogenul sulfurat (metale) și să nu se turbure cu nitratul de bariu, cu nitratul de argint, sau cu oxalatul de amoniu, (sulfați, cloruri, calciu). Dozare. Se disolvă un gr. citrat de cafeină în 20 cm5 apă fierbinte; se alcalinizează soluția eu hidroxidul de sodiu; după răcire, se extrage li- chidul, în mai multe rânduri, cu cloroform, întrebuințând de fiecare dată câte 10-15 cm" cloroform, până ce o porțiune din ultima extracți- une cloroformică nu mai lasă rezidiu după evaporare. Se evaporă solu- țiile ci oro for mice reunite; se usucă la 100°, Rezidi ul de cafeină anhi- dră trebue să cântărească aproximativ 0,45 gr. ceiace corespunde unui conținut in cafeină de aproape 50 la sută. Se va conservă cu precauțiune. COFFE1NUM NATRIUM BENZOICUM Benzoat de cafeină și de sodiu. Franc. Benzoate de caffeine et desoude. — Germ. Koffein-Nalriumbenzoat. Ung. CoDeines benzoesavas nairium. — Rus. Koffeino natrievaia sol beuzoinoi kistotâ. Coffeiuum.......... Natrium benzoicum . Aqua . , .......... 50 50 . 100 Se disolvă cafeina și benzoatul de soda în apa și se eva- poră pe baia de apă până ce produsul se poate reduce în pulvere. Pulvere amorfă sau massă granuloasă albă, fără miros și eu gust slab amar; se disolvă în 2 p. apă și în 50 p. alcool. Soluția apoasă (1:20) este neutră sau slab alcalină la tui- nesol, prezintă reacțiunile benzoatului de sodiu și cafeinei (v. Natrium benzoicum și Coffeinum). Benzoatul de cafeină și de sodiu trebue să îndeplinească condiți- 126 FARMACOFEA ROMÂNĂ unile de puritate arătate la citratul de cafeina și să conțină aceiași proporție de cafeină (aproape 50 la sută) (v. Coffeinum citricum). Se va conservă cu precauțiune. COFFEINUM-NATRIUM SALICYLICUM Salicilat do cafeina și de sodiu. Franc. Salicylale de ca/fiint et de soude.—Germ. Kofjein-Natriumsalicylal. Ung, Coffeines salicylsavas natrium. — Rus. Ko/}einouatrievma sol. salițilovoi kislatd. Caffeinum................................50 Natriumsalicylicuai......................60 ăqua....................................200 Se disolvă cafeina și salicilatul de sodiu în apă și se eva- poră pe baia de apă până ce produsul se poate reduce în pul- vere bine uscata. Pulvere amorfă sau granuloăsă, albă, fără miors, cu gust dulceag și amar, solubilă în 2 p. apă și în 50 p, alcool. Soluția apoasă (1:10) este incoloră, limpede, neutră, sau slab acidă; tratată cu acid clorhidric, depune cristale de acid salicilic, solubile în eter; după diluare cu 100 p. apă și tratare cu perclorur de fer, se colorează în albastru-violet. Salicilatul de cafeină și de sodiu, încălzit cu cloroform, ce- dează cafeina acestui disolvant; rezidiul lăsat după evapo- rarea cloroformului, dă reacțiunile cafeinei (v. Coffeinum). Salicilatul de cafeină și de sodiu trebue să deă soluții apoase inco- lore- Umectat cu acid sulfuric, nu trebue să facă efervescență și să nu se coloreze (carbonați, zahăr). Uscat la 100°, să nu piardă mai mult de 5 la sută din greutate (apă in exces). Soluția apoasă (1:20) nu trebue să sufere vre-o schimbare cu hi- drogenul sulfurat (metale), nici cu nitratul de bariu (sulfați); diluată cu 3 voi. alcool și acidulată cu acid nitric, să nu precipite cu nitratul de argint (cloruri). Dozarea cafeinei. — Se disolvă 1 gr. de salicilat de cafeină și de sodiu în 5 cm1 apă și se agită în mai multe rânduri cu câte 5 cm’ cloroform; se evaporă cloroformul și se usucă rezidiul la 100°; greu- tatea cafeinei astfel separată să fie de cel puțin 0,4 gr. Se va conservă cu precauțiune. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 127 COLLODIUM Colodiu. Franc. Collodion. Germ., Ung. Kollodium. — Rus. Kollodii. Piodus obținut prin disolvarea fulmicotonului într’un a- mestec de alcool și eter. Lichid de consistență sirupoasă, foarte inflamabil, incolor sau slab gălbui, cu miros de eter, și cu reacțiune neutră. Ex- pus la aer, în straturi subțiri, se usucă repede lăsând o peli- culă incoloră, aderentă. Se încălzește 10 gr. colodiu pe baia de apă și se adaogă, puțin câte puțin, 10 cm3 apă; se continuă evaporarea pe baia de apă și apoi se usucă la 100°; rezidiul obținut trebue să cântărească cel puțin 0,4 gr. Se va conserva cu precauțiune, în flacoane bine închise și la loc răcoros. '7rî7?\ COLLODIUM ELASTICUM Clofliu elastic. Franc. Collodion elastique, — Germ. Elastisehes Kollodium. Ung. Hajlekony kollodium. — Rus. Elasliceskil liollodii Gollodium . 4 Qj Oleum ricini................... . . Se amestecă. Lichid incolor sau slab gălbui, de consistență sirupoasă, care lasă, după evaporare la aer, o peliculă incoloră, elastică și aderentă. COLLVRIUM ADSTR1NGENS LUTEUM Oolir astringent. Franc. CoUyre asiringiant — Germ. Gelbes zusamenziehendes AugenWasser. Ung. OsszehizO sărga szemviz, — Rus. Glasnain jaltaia primocUca. Camphora.............................. 1 Crocus..............................‘ Ammonium chloratum............. • • 2 Zincum sulfuricum..................... 5 Spiritus dilutus 70°.................100 Aqua.............................' • ’ $9° 128 FARMACOPEA ROMÂNĂ Se disolvă sulfatul de zinc și clorurul de amoniu în apă iar camforul în alcool; se amestecă ambele soluțiuni și se adaogă șofranul. Se macerează 24 ore agitând adeseori, apoi se filtrează. Să se conserve ferit de lumină. COLOPHONIUM Colofoniu. Sacâz. Franc. Colophane. — Germ. Kolophomum. Ung. Hegediigyanla. — Rus. Kamfol. Rezină obținută ca rezidiu la destilarea terebentinei de conifere. Masse galbene sau galben-brune, sticloase, translucide, pulverulente la suprafața, cu spărtura concoidală, cu miros particular, de terebentină, și cu gust amar. Se pulverizează cu ușurință dând o pulvere alb-gălbue. Este insolubil în apă, solubil în alcool, eter, cloroform, acid acetic, cloral hidrat și în soluțiune de hidroxid de sodiu. Are un indice de aciditate cuprins între 146-185; acest indice se determină prin disolvarea unui gram de pulvere de colofoniu în 25 cm’ soluție alcoolică jumătate normală de hidroxid de potasiu și titrare cu soluție jumătate normală de acid clorhidric, în prezența fenolftaleinei. (v. Tabela V, Me- tode generale de analiză). Soluțiunea alcoolică are o reacțiune acida la turnesol. Colofoniul trebue să dea soluțiuni limpezi cu alcoolul sau eterul iar după calcinare să nu lase rezidiu apreciabil. CORTEX AURANTII FRUCTUS Coaje de portocale. Franc. Ecorce d’orange. — Germ. Pomeranzenschale. Ung.. Narancshep — Rus. Orangeoaia korka. Coaja uscată a fructului arborelui Citrus Aurantium Risso (Fam. Rutacee-Aurantiee), desfăcută de stratul intern, alb. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 129 Fășii sau bucăți neregulate, cu suprafața internă alb-gălbue iar cu suprafața externă mai mult sau mai puțin mamelonată, de culoare galbcn-safranie (coaja de portocale dulci) sau brun-roșietică (coaja de portocale amare), cu miros caracte- ristic și cu gust aromatic, amar, mai puțin pronunțat la coaja de portocale dulci. Coaja de portocale nu trebue sa fie alterată sau mucegă- iată; trebue sa dea cel puțin 38 la sută extract și să nu lase mai mult de 7 la sută cenușe după calcinare. CORTEX CASCARILLAE Coaje de Cascarila. Odogaci, Franc. Cascarille. — Germ, Kaskarillarinde. Ung, Cascarilla kereg. — Rus. Kaskarilnaia korka. Coaja ramurilor tinere ale arbustului Croton Eluteria (L) Bennet (Fam. Euforbiacee) ce crește în America meridională. Tuburi neregulate, lungi de 4 - 6 cm. și cu un diametru de aproape 1 cm.; grosimea coajei este de 0,5 - 2 mm.; suprafața sa externă este acoperită cu un suber cenușiu-albicios, pre- văzut cu crăpături transversale și care se detașează cu ușu- rință, lăsând să se vadă un parenchim cortical brun-cenușiu sau brun-negricios. Fața internă este brună, uneori mormorată, netedă sau cu striațiuni fine, longitudinale. Fractura sa este netedă, cor- noasă, de aspect rezinos. Are un miros slab, particular, și gust aromatic, iute și amar. Pulverea de cascarila este cenușie-brună; prezintă nume- roși grăunți mici de amidon, masse rezinoase brune, cristale și fragmente de fibre și de suber; ea nu trebue să conțină nici elemente lemnoase nici celule scleroase. Coaja de cascarila, extrasă cu alcoolul de 70% să nu dea mai puțin de 15 la sută extract, iar după calcinare să nu lase mai mult de 12 la sută cenușe. 70710, — Farmacopea Românâ-l 130 FARMACOPEA ROMÂNĂ CORTEX CHINAE Cortex Cluchonae. Coaje de China. Franc. Ecorce de Quinquina. — Germ. Chinarinde. Ung. CMnakereg. — Rus. Kinnaia korka. Coaja trunchiului și ramurilor unor specii de arbori din genul Cinchona (Fam. Rubiacee) ce cresc în munții Americii de sud în Cordelieri, An zi, Venezuela, Bolivia, sau cultivati în Indiile orientale. Sunt două varietăți comerciale mai stimate: 1. Coaja de China galbenă ce provine dela Cinchona Caii- saya Weddel, și de la Cinchona Ledgeriana Moens (China calisaya flava, China regia) furnizate mai ales de arborii săl- bateci. Se prezintă în plăci sau în formă rulată, de dimen- siuni variabile, cu o grosime de 6-8 mm. și constituite aproape numai din partea liberiană a cojii. Suprafața externă pre- zintă numeroase șanțuri longitudinale separate prin creste pronunțate cari îi dau aspectul unei coji curățată cu cuțitul; are aparență fibroasă și culoare brună; suprafața internă are o structură fibroasă, deasă, și o culoare galben-cafenie. Frac- tura sa prezintă fibre scurte ce se detașează cu ușurință, nu- mite și „fibre pruriente", fiindcă pătrunzând în piele pro- duc o mâncărime pronunțată. Are miros aromatic, slab, și gust amar. 2. Coaja de China roșie ce provine dela Cinchona succiru- bra Pavon (China rubra), provine mai ales dela arborii cul- tivați; se prezintă în bucăți rulate, de lungimi variabile și groase de 2-6 mm. Suprafața externă este cenușie-brună, cu pete albicioase și prezintă crăpături longitudinale și striuri transversale fine; suprafața internă este neteda, brun-roșie- tică; fractura este scurtă, fibroasă; are miros particular, slab, și gust amar, astringent. Pulverea de coaje de China este roșie-brună și se caracte- rizează prin prezența fibrelor liberiene și fragmentele lor, fragmente brune din parenchimul cortieal, ce conțin celule cu grăunți de amidon și celule cu oxalat de calciu în cristale foarte fine. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 131 Cojile de China trebue să conțină cel puțin 5 Ia sută al- caloizi. Dozarea alcaloizilor. Se reduce coaja în pulvere (V), se usucă la 100“ și se ia 12 gr. pulvere cu 180 gr. cloroform și 10 cm5 amoniac (10%) într'o sticlă obișnuită, bine astupată; se lasă în contact 3 ore, agitând puternic adeseori. Se adaugă 3 gr. pulvere de gumă adra- gantă, apoi 20 cm’ apă; se agită puternic, apoi se imprimă amestecului o mișcare giratorie, în scop de a ușura aglomerarea pulverilor și sepa- rarea cloroformul; sc lasă să sc depună timp de o oră; se filtrează repede pe un filtru uscat și acoperit; se ia 150 gr. din soluția cloro- formică filtrată, se d ostilă cloroformul, și se usucă rezidiul. Sc redisolvă acest rezidiu în 20 cm3 cloroform și se introduce so- luțiunea întro pâlnie de separație; se spală vasul din care s'a des- tilat cloroformul, in două rânduri cu câte 5 cm3 cloroform și in fine cu 60 cm3 eter neutru, adăugând aceste lichide în pâlnia de separație. Se adaugă 25 cm’ soluție decinormală de acid clorhidric; se agită puternic in mai multe rândui>-?i se lasă în repaos pentru separarea lichidelor. Se filtrează lichidul apos, acid, pe un filtru prealabil udat, se spală în 3 rânduri cu câte 10 cm’ apă de fiecare dată, soluția etero- cloroformică mai întâi și apoi filtrul; se reunesc lichidele apoase, se completează volumul cu apă Ia 100 cm’; se ia 50 cm’ din această so- luție, se adaugă 1 cm’ soluție alcoolică de hematoxilină (R) apoi, agitând, soluție decinormală de hidroxid de sodiu, până în momentul când amestecul, galben la început, devine prin agitare violet-albastru. Numărul de centimetri cubi de soluție alcalină se scade din 12,5; diferența se multiplică cu 0,0309 și se obține astfel cantitatea de al- caloizi conținută în 5 gr. pulvere; se raportează la sută. CORTEX CINNAMOMI Coaje de scorțișoară. Franc. Cannelle de Ceylan. — Germ. Ceylon zimț. Ung. Fahey. — Rus. Korîța. Coaja arbuștilor Cmna?noinum Zeylanicum Breyne și Cin- namomum Cassia Blum (Fam. Lauracee) cari cresc în păr- țile orientale ale Asiei (Ch:na și India). Coaja de Ceylan este cea mai prețuita. Se prezintă deba- rasată de stratul extern, parenchimatos, și în forma de tuburi învelite unele în altele, de lungimi variabile, cu un diametru de aproape un centimetru și groase de aproape % mm.; fata 132 FARMACOPEA ROMÂNA X externă are o culoare bruna sau brun-cenușie și prezintă încă urmele inserțiunii foilor și mugurilor axilari; fața internă este de un brun mai închis: are miros caracteristic, gust slab dulceag și foarte aromatic. Coaja care provine din China este, în general, mai groasă decât cea de Ceylan; este acoperită în bună parte de suber și este mai puțin aromatică i Pulverea este brun roșietică, și prezintă numeroși grăunți de amidon și celule scleroase precum și fibre liberiene cari sunt mai numeroase în coaja de Ceylan; nu trebue însă să conțină decât rare celule de suber și nici un element lemnos. CORTEX CONDURANGO Coaje de Condurango. Franc. Ecorce de Condurango. — Germ. Condur angorinde. Ung. CondurangO-Itereg. — Rus. Kondurango kora. Coaja trunchiului arborelui Gonolobus Condurango Triana (Fam. Asclepiadacee), ce crește în America meridională. Coaja are o grosime de 2 - 5 mm. și se prezintă în general rulata în tuburi; suprafața externă este acoperită de un suber bium sau brun-cenușiu, iar cea internă este galben-cenușie; are miros particular și gust amar, iute. Macerațiunea apoașă (1:5) preparată la rece și filtrată, se turbură prin încălzire și redevine limpede după răcire. Pulverea de Condurango are o culoare galben-brună și este caracterizată prin grăunți de amidon, cristale de oxalat de calciu grupate și mai ales prin fibre liberiene lungi și clare, și prin celule scleroase galbene. CORTEX GRANATI Coaje de Rodie. Franc. Ecorce de grenadier. — Gem. Granairinde. Ung. Grănătahnafa gydkerânek k^rge. — Rus. Granalik. Coajă rădăcinii arborelui Punica. Granatum L (Fam. Myr- tacee) ce crește în Europa meridională. DESCRIEREA ALFABETICĂ a medicamentelor 133 Coaja rădăcinii se prezintă în fragmente neregulate, curba- te, scurte; suprafața lor externă este cenușie-gălbue sau brună și prezintă crăpături și scuame largi și turtite; supra- fața internă este cenușie și striată. Coaja ramurilor cu care se înlocuește uneori coaja rădăcinii, se prezintă, în general, în bucăți lungi, groase de 1-3 mm,, sau în tuburi, cu mici lichene negricioase pe suprafața externă. Este aproape fără miros; are gust amar și astringent și colorează saliva în gal- ben. Coaja rădăcinii este cea preferată, fiind mai bogată în principii active. Pulverea este galben-brună și se caracterizează prin pre- zența grupelor de oxalat de calciu ce au aproape 15 mik, de diametru, numeroși grăunți de amidon, simpli sau compuși, și gragmente de suber; celulele scleroase sunt rare. Macprațiunea apoasă, de coaje de rodie (1:100) preparată prin extracțiune la rece, timp de o oră, cu apă slab acidulată, este galbenă; trebue să se coloreze în albastru negricios cu perclorurul de fer, iar cu 5 volume de apă de var, să deâ un lichid galben-roșu, turbure, care apoi se decolorează depu- nând abondente flocoane de culoare roșie portocalie. Coaja de rodie trebue să conțină cel puțin 0,3 la sută al- caloizi (Peletierină). CORTEX QUILLAJAE Coaje de Quilaia. Lemn de Panama. Franc. Ecovce de Quillaia; Bois de Panama.—Germ. Quillaijarinde; Seifen- rinde. — Ung. Panama kireg; Szappan-kirig. — Rus. Panamskaia kora Coaja arborelui Quillaja Saponaria Molina. (Fam. Ro- zacee). Coaja de Quilaia, debarasată de zona externă brună și a- proape redusă numai la straturile liberiene, se prezintă îa plăci de lungime variabilă, și groase de aproape 1 cm., fără miros și cu gust mucilaginos și iute; suprafața externă pre- zintă pete brune, iar cea internă este albicioasă sau cenușie gălbue, netedă sau fin striată longitudinal. Fractura este fi- broasă și Iasă să cadă o pulvere fină, cristalină, iritantă. Macerația sa apoasă dă o spumă abondentă prin agitare. 134 FARMACOPEA ROMÂNĂ CORTEX RHAMNI FRANGULAE Coade de frangula. Franc. Bcorce de Bourdaine. — Germ. Faulbaumrinde. Ung. Frangula kereg. — Rus. Kruțina. Coaja ramurilor arbustului Rhamnus Frangula L (Rliam- nacee). Fragmente sau tuburi groase de un mm., aproape Iară mi- ros, și cu gust mucilaginos, amar și slab astringcnt. Supra- fața lor externă este cenușie-brună sau negricioasă, acope- rită de numeroase lenticele albicioase, alungite în sens trans- versal; suprafața internă este cafenie și prezintă struni fine, longitudinale. Fractura sa etse fibroasă către interior și de culoare roșietică. Coaja de frangula, tratată cu benzină, dă o soluție gal- bena care, agitată cu amoniac, devine roșie vișinie. Coaja de frangula trebue să fie uscată și conservată timp de un an, înainte de a fi întrebuințată. CORTEX RHAMNI PURSHIANAE Cascara sagrada. Franc. Cascara sagrada. — Germ. Sagradarinde. Ung. Cascara-icereg. — Rus. Kascara Itora. Coaja arborelui Rhamnus Purshiana D. C. (Fam. Rbam- nacee). Se prezintă în bucăți plate sau îndoite, cu o grosime de 2-3 mm. Suprafața sa externă este cenușie-brună și acoperită adesea de lichene foliacee, iar cea internă este brun-gălbue sau violacee, fin striată; are miros slab, și gust amar, per- sistent. Fractura este scurtă în zona externă, fibrinoasă în zona internă. Pulverea este galben-roșietică, brună, și prezintă la mi- croscop fibre liberiene însoțite de fibre cristalifere și de gru- puri de celule scleroase caracteristice. Infuzia de cascara sagrada (1:100), decantată după ră- cire, și tratată cu un volum egal de amoniac, se colorează în galben portocaliu. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 135 Cascara sagrada redusă. în pulvere și tratată, cu benzină, trebue să deâ o soluțiune galbenă care, agitată cu amoniac, devine roșie- vișinie. Se umectează 0,10 gr. pulvere de cascara sagrada cu 10 picături de alcool, apoi se încălzește până la fierbere cu 10 cm’ apă; se agită după răcire cu 10 cm’ eter; se separă 3 cm’ din lichidul eterat și se agită cu 3 cm3 de amoniac; după diluarea amoniacului cu 20 cm' apă, amestecul trebue să fie incă distinct colorat în roșu gălbui. Să nu deă mai puțin de 24 la sută extract. După calcinare. să nu lase mai mult de 6 la sută cenușe. CORTEX VIBURNI Coaje de Viburn. Franc. Ecorce de Vibumum. — Germ. Viburnumrinde- Ung. Viburnus kereg. — RMS."Amerikanskai(t kalina. Coaja trunchiului plantei Vibumum pmnifoliwm L (Fam. Caprifoliacee). Se prezintă în iașii sau fragmente neregulate, plate sau curbate, cu o grosime de 1-2 mm. Fața externă este de cu- loare cenușie brună sau brună, lucioasă și presărată cu len- ti cele albicioase și puncte negricioase; fața internă, de aceiași culoare sau mai palidă, este mai puțin lucioasă și prezintă striațiuni fine; are miros de valeriană și gust astringent și amar. CREOSOTUM Creosot. Franc. Criosote. — Germ. Ung. Kreosot. — Rus. Kreozot. Creosotul se extrage din gudronul de fag șî este consti- tuit dintr’un amestec de compuși fenolici (creosol, gaiacol, ereziloli, florol, etc.) dintre cari creosolul (eter monometilic al bomopirocatechinei, CH3 - C’H* (OH) - O - CH3) formează aproape jumătate. Lichid limpede, oleaginos, foarte refringent, incolor în- dată după preparare, colorându-se în galben, din ce în ce 136 FA.RMACOPEA ROMÂNĂ mai închis, sub influența luminii și aerului; are miros carac- teristic, pronunțat și gust arzător, caustic. Are densitatea 1,08 -1,09 și destilă între 200" - 220°. Este puțin solubil în apa, ușor solubil în alcool, eter, gli- cerina, cloroform, benzină. în acid acetic și oleuri grase; se disolvă deasemenea în soluțiuni de hidroxid de potasiu și de sodiu, însă foarte puțin în amoniac. Soluțiunea apoasă saturată dă un prec'pitat roșu-brun cu apa de brom, iar cu o urma de perclorur de fer se colorează în cenușiu-verde sau albastru trecător; amestecul devine apoi brun și depune un precipitat brun floconos. Soluțiunea alcoolică se colorează în albastru-închis cu o urmă de perclorur de fer, iar cu o cantitate mai mare de reactiv culoarea trece în verde-înehis. Creosotul trebue să fie neutru Ia turnesol și să aibă densitatea indicată mai sus. Trebue să se disolve complet într’un volum egal de soluție de tn- droxid de sodiu 30 la sută, dând o soluție limpede care să nu se tur bure prin diluare cu 10 sau 20 părți apă (hidrocarburi). Trebue să fie aproape insolubil in trei volume dinir'un amestec compus din 3 p. glicerina și 1 p. apă; agitat cu un volum egal de colodiu să nu deă un amestec gelatinos (fenol, cresol). Dacă se agită 2 cm1 creosot cu i cm1 eter de petrol și 4 cn? apă de barită, stratul apos nu trebue să se coloreze în roș, nici stratul de eter de petrol în albastru sau brun '(derivați ai pirogalolului). Se va conservă cu precaufiuve în vase colorate, bine în- chise și 'ferite de lumină. Toxic. ___________ CREOSOTUM CARBONICUM Carbonat do creosot, Creosotal (nume depus). > Franc. Carbonate de crgosote. — Germ. Kreosotkarbonal. • Ung. Szensavas kreosot. — Rus. Uglekislâi kreozot. Amestec de eteri carbonici ai fenolilor din creosotul de fag. Se obține prin acțiunea clorurului de carbonil asupra creosotului sodat. Lichid gălbui, gros, cu slab miros și gust de creosot. Lăsat în repaos, la rece, depune cristale de carbonat de gaiacol. descrierea alfabetică a medicamentelor 137 ste insolubil in apa, solubil în alcool, eter și oleuri grase. Carbonatai de creosot fiert timp de câteva minute, eu so- uție alcoolica de hidroxid de potasiu dă un precipitat cris- talin care, separat prm filtrare, se disolvă în acid clorhidric cu degajare de acid carbonic: lichidul alcoolic, obținut după sepaiarea precipitatului, lasă, după îndepărtarea alcoolului pun evapoune, un lichid oleos cu mirosul creosotului și care se col oi ea za în vîolet-închis cu o urmă de perei orur de fer. Soluțiunea alcoolică (1:5) trebue să se coloreze numai în galben cu o urină de pereiorur de fer. După calcinare (0,5 gr.) nu trebue să lase rezidiu apreciabil. Se va conservă cu precauțiune. CROCCS Șofran, Franc. Germ. Ung. Rus. Safran. Stigmatele florilor plantei Crocus sativus L (Fam. Iri- dacee). Filamente de culoare roșie-portocalie închisă, lungi de aproape 3 cm. și reunite adeseori la bază printr’un mic frag- ment din stil, de culoare mai deschisă: sunt onctuoase la pi- păit și flexibile; au miros caracteristic și gust amar, aro- matic; colorează saliva în galben intens. Stigmatele au forma unui _ cornet crăpat în sensul lun- gimii, și crenelat pe mărgini. Pulverea de șofran este roșie-portocalie închisă și prezintă mirosul și gustul șofranului. Examinată la microscop, într o picătură de oelu, trebue să fie constituită mai ales din frag- . mentelgalbene (fragmente din stilul stigmatelor); nu să conțină cristale. Examinate în apă, fragmentele apar con- stituite din celule alungite, ce provin din fascicole libero- lemnoase cu pereți subțiri, eu vase spiralate strâmte și rari grăunți de polen. Nu trebue să prezinte peri, nici fragmente de corolă, caracterizate prin canalele lor secretoare, nici ce- lule sau fibre lemnoase. 138 FARMACOPEA ROMÂNA Șofranul, presat între hârtii de filtru, nu trebue să. lase pete grase; trebue să aibă gust amar iar nu dulceag. Uscat ia 100° nu trebue să piardă mai mult de 13 la sută din greu- tate (apă); produsul uscat trebue să fie pulvcrizabil fără a aderă de mojar sau de pistil. După calcinare să nu lase mai mult de 7 la sută cenușe. Se macerează 0,1 gr. șofran, uscat pe acid sulfuric, cu 100 gr. apă, timp de 3 ore; un cm* din acest lichid, diluat cu 99 cm’ apă, trebue să dea un amestec colorat in galben. Se va conservă cu precauțiune și în vase închise. CUBEBAE Cubebe. Franc. Cubibe. — Germ. Ung. Kubebe. — Rus. Plodi eubeba. Fructul plantei Piper Cubeba L (Fam. Piperacec), recoltat înainte de maturitatea completă. Fructul de cubeb este o bacă sferică; are diametru de 4-5 mm. și este prelungit, la bază, într’un fals pedicel subțire, a cărui lungime egalează aproape diametrul fructului; are culoare cenușie-brună sau negricioasă; suprafața sa prezintă sbârcituri pronunțate dispuse în rețea; are miros pronunțat, caracteristic, și gust aromatic, amar. Pericarpul are o grosime de 0,5 mm. și prezintă două zone scleroase, una la exterior și alta la interior, între cari se gă- sește un parencbin cu numeroase celule secreloare. Are o singură sămânță, adeseori rudimentară, nedesvoltată, cu te- gumentul neted, roșietic. Pulverea de cubebe are culoare bruna și se caracterizează prin grăunții de amidon și prin sclereidele stratului intern al pericarpului, pe când acelea ale stratului extern, ca și ele- mentele fibro-vasculare ale pericarpului, sunt mai puțin a- parente. • Pulverea se colorează în roșu în contact cu acidul sulfuric concentrat. Fructele trebuesc debarasate de pedicele înainte de a fi întrebuințate. DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 139 CUPRUM SULFURICUM Sulfat de cupru. Piatră vânătă. Franc. Sulfate de cuivre. — Germ. Kupfersulfal. Ung. Kensavos tiz. — Rus. Siemomlednaia sol. SO*Cu -|- 5 I-FO = 249,7 gr. mol. Se obține prin purificarea sulfatului de cupru din comerț. Conține, la sută, 36,07 p. apă de cristalizare și 25,45 p. cupru. Cristale albastre, transparente, fără miros, cu gust metalic, astringent și iritant. Expuse la aer uscat devin eflorescente, pierzând 2 mole- cule de apă; la 100° pierde 4 molecule de apa, iar restul de apă se degaje numai peste 200°. Sarea anhidră este de cu- loare albă. Sulfatul de cupru este solubil în 3 p. apă la 15° și în 3,5 p. glicerina; este insolubil în alcool. Soluția apoasă esh/acidă; dă un precipitat negru cu hi- drogenul sulfurat și un precipitat roșu-brun cu ferocianurul de potasiu; cu amoniacul dă un precipitat albastru solubil în exces de amoniac. Sulfatul de cupru din comerț conține adesea mici cantități de sulfat de fer și de sulfat de zinc. Se fierbe soluțiunea de sulfat de cupru (1:10) cu acid nitric, pentru a oxidă ferul dacă există; se adaugă apoi amoniac în exces; lichidul nu trebue să deă un precipitat de cu- loarea ruginei (fer). Se fierbe aoluțiunea apoasă (1; 10) cu acid nitric și apoi se pre- cipită la cald cu un exces de hidroxid de potasiu; lichidul filtrat, aci- dulat cu acid acetic și tratat cu hidrogen sulfurat, trebue să rămână limpede (zinc). 8e va conservă cu precauțiune. DECOCTA Decocțiuni. Franc. Decoctions. — Germ. Abkochung. Ung. Fdzelek. — Rus. Oltari. Dccocțiunile sunt extracțiimi apoase din plante, ee se pre- pară prin fierberea apei cu planta din care voim să extragem principiile active. 140 FARMACOPEA ROMÂNA Plantele trebue sa fie reduse în mici fragmente. Cantita- tea de apă necesară, va fi în totdeauna mai mare decât can- titatea de colatură prescrisă. Fierberea se face în vase de pământ sau fer smălțuite, de porțelan sau de aluminiu, și se menține 10 -15 minute pentru substanțele mucilaginoase, pentru flori și foi, și 30-40 minute pentru coji și rădăcini nemucilaginoase, agitând din când în când. Decocțiunile se vor strecură fiind încă fierbinți, exceptând decocția de Condurango care se va strecură după răcire. Re- zidiul se va spălă cu apă caldă până ce se completează can- titatea de colatură prescrisă. Când cantitatea de plantă nu este indicată, se vor luă pro- porțiile următoare: pentru substanțele netoxice se va luă o parte substanță pentru 10 părți decocțiune prescrisă; pentru substanțele mucilaginoase se va luă o parte substanță pentru 20 părți colatură. Când substanțele prescrise sunt toxice, se va cere avizul medicului care a făcut prescripțiunea, pentru a fixă canti- tatea. Produsele medicamentoase destinate preparării decocțiu- nilor, trebue să îndeplinească condițiunile prevăzute în Far- macopee cu privire la calitatea lor. Decocțiunile se vor prepară numai la nevoie. Pentru pre- pararea lor nu se vor întrebuința extracte pentru decocțiuni sau decocțiuni concentrate din comerț. DEXTRINUM Dextrină, Franc. Dextrine. — Germ. Ung. Rus. Dexlrin. Se obține prin hidroliza incompletă a amidonului. Este un amestec de dextrine, reprezentat adesea prin formula (C* H10 06)n. Pulvere amorfă, albă sau slab gălbue, fără miros și cu gust dulceag. Este foarte solubilă în apă, solubilă în alcool de 30c, in- DESCRIEREA alfabetică a medicamentelor 141 solubilă in alcool de 80c și în eter; alcoolul concentrat o pre- cipită din soluțiile sale apoase. Soluția apoasă este neutră și se colorează în roșu-vinos cu soluțiunea de iod. Dextrina trebue să fie complet solubilă într’o cantitate egală de apă; soluția apoasă trebue să fie neutră la turnesol (amidon, acizi). Soluția apoasă (1:20) poate dă, cel mult, o slabă turbureală cu oxa- latul de amoniu (calciu) insă nu trebue să precipite cu apa de var (acid oxalic). După calcinare să nu lase mai mult de 1 la sută cenușe. D1AETHYLSULFON-DIMETHYL-METHANUM Suifonalnm. Sulfonal (nume depus). Franc. Germ. Ung. Rus. Sulfonal. (CH3)2 = C = (SO2 C2 H’)2 = 228 gr. mol. Produs de sinteză obținut prin oxidarea mercaptolului. Cristale prismatice, incolore, fără miros și fără gust. Se topește la 125°-126° Itiste inalterabil la aer și lumină; arde cu flacără luminoasă și degaje miros de acid sulfuros. Se disolvă în 500 p. apă la 15°, în 65 p. alcool, în 80 p. eter și în 4 p. cloroform; este insolubil în glicerina. încălzit într’o eprubetă cu o parte egală de cărbune pulve- rizat, degaje miros neplăcut de mercaptan. încălzit cu cianur de potasiu, degaje deasemeni miros de mercaptan, iar rezidiul, disolvat în apă și acidulat cu acid clorhidric, dă cu pereîo- rurul de fer colorațiunea roșie a sulfocianaților. Sulfonalul trebue să fie incolor și fără miros. Soluțiunea apoasă, preparată la rece, trebue să fie neutră la tur- nesol și să nu se turbure cu nitratul de argint (cloruri), nici cu clorurul de bariu (sulfați), nici cu sulfurul de amoniu (metale). Dacă se încălzește la fierbere 1 gr. de sulfonal cu 10 cm3 de apă, să nu se degaje nici un miros (mercaptol). Soluțiunea apoasă, fiartă cu hidroxid de potasiu pur și apoi aci- 142 FARMACOPEA ROMÂNĂ dulată cu acid clorhidric, nu trebue să degaje acid sulfuros nici să pre- cipite cu clorurul de bariu (derivați monosulfonici fi trisulfonici). Să nu lase rezidiu apreciabil după calcinare (substanțe minerale). Se va conserva cu precauțiune. DIAETHYLSULFON-METHYL-AETHYL-METHANUM Trlonalnm. MetylsulfonaL Trienal (nume depus). Franc. Germ. Ung. Rus. TrionaL JECS>= C = (SO2 C2 H5)2 - 242 gr. mol. (C H ) Produs de sinteză obținut prin oxidarea metiletilceton- dietil mercaptolului. Se prezintă în cristale mici, albe, fără miros, cu gust amar, fuzibile la 76° - 78°, solubile în 350 p. apă Ia 15°, în 4 p. alcool, în 12 p. eter și în 1 p. cloroform; insolubile în glicerina. încălzit eu o parte egală de cărbune pulverizat sau de cia- nur de potasiu uscat, degaje miros neplăcut de mercaptan. Trionalul trebue să fie incolor și fără miros și să fuzioneze la 760-78”. Soluțiunea apoasă saturata la cald (1:50), trebue să aibă re- acțiune neutru și să fie fără miros; nu trebue să se turbure cu ni- tratul de argint (cloruri), nici cu nitratul de bariu (sulfați). Un amestec de 10 cm3 soluție apoasă saturată și 2 picături soluție de permanganat de potasiu 1:1000, nu trebue să se decoloreze timp de 5 minute (mcrcaptol). După calcinare nu trebue să lase rezidiu apre- ciabil (cel mult 0,1 gr. la sută). Se va conservă cu precauțiune. DIGITALINUM DlgHoxlnnm. Digitalină cristalizată. Digitoxiua. Franc. Digitaline crislallisee. — Germ. Ung. Rus. Digitoxin. C31 H50 Ol0 = 582 gr< moL Digitalina este unul din principiile active ale Digitalei. Este un glucozid ce se prezintă în cristale lamelare, albe, fără miros, cu gust amar, fuzibile la 243°, DESCRIEREA. ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 143 Digitalina cristalizată ofieinală este cea anhidră. Este in- solubilă în apă, benzină sau sulfura de carbon; solubilă în 43 p. alcool de 90c; puțin solubilă în eter; foarte solubilă in cloroform. Acidul clorhidric oficinal o disolvă Ia rece dând o solu- țiune incoloră care, încălzită cu precauțiune, devine verde. Acidul sulfuric concentrat o disolvă colorându-se în verde. Se disolvă 0,001 gr. digitalina cristalizată în 5 cm3 acid acetic căruia i s’a adăogat prealabil o picătură soluție de per- clorur de fer (1:20); se suprapune amestecul, cu precauțiune, peste 5 cm3 acid sulfuric; la linia de contact a lichidelor tre- bue să se formeze o zonă verde-brună care devine albastră, iar stratul de acid acetic se colorează în albastru după o ju- mătate oră. Digitalina ofieinală, încălzită la 100“, nu trebue să piardă o can- titate apreciabilă din greutatea sa. Nu trebue să cedeze nimic apei sau benzinei. Trebue să fie complet solubilă în cloroform, și să nu lase rezidiu după calcinare. \ Foarte toxic, DI1ODODITHYMOLUM Arislolutn. Diiododithnol. Aristol (nume depus). Franc. Dithymol di-iode. — Germ. Dithymoldijodid. Ung. Dijododilimol. — Rus. Aristol. O20 EE2i P O2 = 550 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea iodului asupra timolului în prezența alcalilor. Conține 43 - 46,18 la sută Iod. Pulvere amorfă, de culoare galben-brună, fără miros și fără gust, insolubilă în apă, glicerina sau alcali; foarte puțin solubilă în alcool, ușor solubilă în eter, cloroform și în sulfura de carbon. v Diiododitimolul este descompus la căldură și lumma cu formațiune de iod liber. încălzit într’o eprubetă. degaje va- pori violeți de iod. 144 FARMACOPEA ROMANA Diiododitimolul, uscat la 100° timp de o jumătate oră, nu trebue să piardă mai mult de 1 la sută din greutate (apa), iar după calcinare să nu lase rezidiu mai mare de 1,5 la sută (substanțe minerale). Se agită diidoditimolul (0,5 gr.) cu apă (10 cm") și se filtrează» lichidul trebue să fie neutru la turnesol și să nu precipite cu nitratul de argint sau să se albăstrească cu apa de amidon (iod liber, ioduri). Se va conservă în vase colorate, bine închise și ferite de lumină. DIMETHYLAMINO - ANTIPYRINUM Phenyl-diinethylaojino-lzopyrazGloaum. Pyramldonum. Pyramidon. Franc, Germ. Ung. Rus. Pyramidon. C3 ON3 (CH3)4. C3Ha - 231 gr. mol. Produs de sinteză obținut prin înlocuirea hydrogenului de la atomul de carbon (4) din molecula an țipi rinei, cu gru- pul dimetilamino (-Ă^CH.,)2). Se prezintă în cristale lamelare, incolore, lucioase, tară miros și cu gust slab amar. / Se topește la 107° - 10^— Se disolvă în aproape 15 p. apă; este ușor solubil în alcool, mai greu în eter. Soluția apoasa (1:10) albăstrește slab hârtia de turnesol. Tratată cu soluție de perclorur de fer, diluată cu 10 p. apă, se colorează în violet ce devine cărămiziu; colorațiunea violetă este mai persistentă după adăogare de acid clorhidric. Piramidonul trebue să fie incolor și fără miros; să se topească la 107u-109° și să ardă fără a lăsă rezidiu. Se disolvă 0,02 gr. piramidon în 5 cm’ apă; se adaogă 2 picături de acid sulfuric, concentrat și 2 picături soluție de nitrit de sodiu (10:100); lichidul se va coloră mai întăi în albastru violet, iar apoi trebue să rămână incolor (antipirind). Piramidonul (1 gr.) trebue să dea o soluție incoloră cu acidul sul- furic (1 cm3) (substanțe carbonizabile). DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 145 ELAEOSACCHARA Oleozahare. Franc. Oleosacharures. — Germ. 6lzuck&r. Ung, Olajos-cukrok. — Rus. Saltar s. Efirnămii maslami. Oleozaharele sunt amestecuri de oleuri volatile și zahăr pulverizat. Se prepară prin simpla triturare în mojar și în proporție de o picătură ol eu volatil pentru două grame zahăr pulverizat. Oleozaharele nu se conservă; se vor prepară numai la nevoie. ELECTUARIA Electnarii. Franc. Elecluaires. — Germ. Latwergen. Ung. Likltlriumok. — Rus. Kașki. Elcctuariile sunt medicamente interne, de consistenta unor paste moi, omogene, ■ compuse din diverse substanțe medica- mentoase (pulveri, extracte^săruri, etc.) divizate într’un si- rop, miere, magiun, sau oleorezină. Substanțele componente solide trebuiesc redtise prealabil în pulvere fină și apoi amestecate cu îngrijire pentru a obține o pastă omogenă; substanțele liquide se voi' încorpora după completa diviziune a pulverilor. Electnariile se conservă în vase de porțelan sau faianță, înir’un loc nici prea umed nici prea uscat. ELECTUARIUM LENITIVUM Electuar lenitiv. Franc. EIert unire Uniii/'. — Germ. Senneslatwerge. Ung. Hashajtâ lictârium. — Rus. Slabilelnaia kașka. Pulpa prunorum . . •...............400 Folia Sennae pulv. (V)..............50 Kalium bit ar tari cum..............50 Mei depuratum......................Q. S. Se amestecă, încălzind pe un foc moderat sau pe baia de apa, într’un vas de porțelan sau de metal smălțuit. 70710 — Farmacopea Română. 10 146 FARMACOPEA ROMÂNĂ Electuarul lentiv este o pastă omogenă, consistentă, de cu- loare brună-verzue și cu gust dulce, acrișor. Se conservă în vase de porțelan sau de pământ, bine astu- pate, la loc răcoros și uscat. ELEMI Oleo-rezina Elemi. Franc. Elenii. — Germ. Ung. Rus. Elenii. Oleo-rezină extrasă din trunchiul arborelui Canarium commune L (Fam. Terebintacee-Burseree) ce crește în insu- lele Filipine. Massă albă sau alb-gălbue, cu miros particular și gust pi- perat. aromatic. Expusă la aer se întărește și ia o culoare galbenă. Se disolvă în eter, cloroform, benzol, acid acetic, și alcool fierbinte; este incomplet solubilă în alcool rece. Dacă se agită 1 p. Elemi cu 3 p. alcool rece și se exami- nează la microscop depozitul format, se observă numeroase cristale prismatice și aciculare. Indice de aciditate: 16,8-22,4. Pentru determinarea ace- stui indice, se disolvă 1 gr. oleo-rezină în 25 cm3 soluție al- coolică, jumătate normală, de hidroxid de potasiu și se ti- trează cu acid clorhidric jumătate normal în prezența fenol- ftaleinei. Indicele de aciditate se calculează multiplicând cu 28,08 numărul de centimetri cubi de soluție alcalină între- buințați. Dacă se calciuează 0,2 gr. elemi, nu trebue să rezulte un rezidiu apreciabil (cel mult 0,3 la sută). EMPLASTRA Emplastre. Franc. Emplâtres. — Germ. Pflaslern. Ung. Tapanok. — Rus. Plastiri. Emplastrele sunt medicamente destinate întrebuințării ex- terne și au ca bază fie un săpun de oxid de plumb (emplastre propriu zise), fie un amestec de corpi grași, ceară și rezine DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 147 '(emplastre rezinoase sau unguente-emplastre), în care se în- corporează diverse principii active. Emplastre le sunt de consistență tare la temperatura obiș- nuită; se prezintă sub formă de bucăți, magdaleoane, sau întinse pe pânză (Empiasfra extensa, Sparadrapa). Trebue să fie omogene, să se înmoaie la ușoară încălzire și să fie aderente. Se prepară după normele indicate la fiecare emplastru în parte. In principiu, substanțele fuzibile și nevolatile se topesc împreună cu ceara necesară; cele insolubile sunt mai întâi firi pulverizate, și apoi încorporate în massa em plastică topită, îndată ce aceasta începe a deveni consistentă prin răcire; extractele sunt încorporate direct prin trituare într’un mojar încălzit, iar substanțele volatile se adaogă când massa cm plastică este aproape răcită. EMPLASTRUM ADHAESIVUM Emplastru adesiv. Franc, Emplâlre adkesif. — Germ, Beilpflaster. Ung. Roglapasz. — Rus. Lipkii plasler. Emplastrum plumbi ...............100 Elemi..............................10 Cera flava.........................10 Colophonium..........................,10 Terebinthina communi s................10 Adeps lanae anhydricus................10 Ingredientele se topesc împreună pe baia de apă, iar după răcire se rulează massa în magdaleoane. Empl astrul adesiv este galben-brun, aderent. 148 FARMACOPEA ROMÂNĂ EMPLASTRUM BELLADONNAE Emplastru beladonat. Franc.'Emplâlre de belladonne. — Germ. ToUkvautpflaster. Ung- Nadragulya tapau. — Rus. Plantar Btlladonnâ. Extraetum Belladonnae.................10 Elenii............................... 10 Colophonium...........................20 Eplastrum adbaesivum..................60 Se topesc împreuna, pe baiu de apă, emplastrul adesiv, elenii și eolofoniul, și se adaogă extractul de beladonâ când massa a devenit destul de consistentă prin răcire. Se ames- tecă bine până la răcirea completă. Emplastrul bella donat este galben-brun. EMPLASTRUM CANTHARIDUM Emplastru de cantaride. Emplastru vezicant. Franc. EmplAtre vesicaloire. — Germ. Spanischfliegenpflaster. Ung. Hdlyagkuzâ-tapas^ — Rus. Narionoi plailer. Oantharis pulv. OQN ....................2 Oleum olivarum..........................1 Cera flava..............................4 Terebinthina commuuis...................1 Pulverea de cantaride se încălzește împreună cu oleul de măsline, timp de 2 ore, pe baia de apă; se adaogă apoi ceara galbenă și terebentina 'și se continuă încălzirea până la to- pirea acestora din urmă. Se amestecă până la răcirea com- pletă și se rulează în magdaleoane cu puțină glicerina. Emplastrul de cantaride este moale, negru-verzui. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 149 EMPLASTRUM CANTHARIDUM PERPETUUM Muște de Milan. Franc. Mouches de Milan. — Germ. Mailtinder Spanischfliegenpflaster. Ung. Folylon h6lyaghuz6 tapasz. — Rus. Milunska mujki. Cantharis pulv. (V)....................30 Elenii..................................30 ' Cera flava.............................20 Styrax.................................10 Capmhora................................5 Oleum olivarum..........................5 Se topesc împreună, pe baia de apa, elemi, ceara galbenă și stiraxul; se adaogă apoi massei suficient răcită, amestecul de camfor și cantaride, prealabil bine triturate, cu oleu de măsline. Se amestecă bine pană Ia răcirea completă. Pentru „o muscă de Milan “ se va luă un gram din această massă. EMPLASTRUM CON1I Emplastrum ClcnUe. Emplastru de cucută. Franc. Empldlre de Ciyue. — Germ. SckierlinQxpflasler. Ung. Burok tap/isz. — Rus. Țikulnli plasler. Adeps suillus...........................35 Cera flava...............................50 Tarebinthina communis . ...............5 Herba Gonii maculati pulv, (V.) .... 30 Se topesc împreună, pe un foc moderat, untura, ceara și terebentina; se strecoară și se încorporează, prin amestecare prelungită, iarba de cucută uscată și pulverizată. Se divizează în magdaleoane, malaxându-se cu oleu. 150 FARMACOPEA ROMÂNĂ EMPLASTRUM HYDRARGYRI Emplastru mercurial. Franc. Emplâlre mercuriel. — Germ. Quecksilberpl'lasler. Ung. HtganyOS tapasz. — Rus. Mercuriabm plasley. Hydrargyrum............................20 Adeps lanae anhydricus.................10 Cera flava . . . ■.....................10 Emplastrum plumbi......................50 Elenii..................................5 Terebinthina............................5 Tinctura beuzoe aetherea.............Q. 8. Se triturează. mercurial cu lanolina anliidră și cu cantitatea necesară de tinctura de benzoe până la completa divizare a mercuriului. Se topește apoi separat, emplastrul simplu, ceara, elenii, și terebentină’, și se încorporează acestei masse, suficient răcită, amestecul precedent. Emplastrul mercurial este cenușiu și nu trebue să prezinte globule de mercuriu vizibile cu ochiul liber. EMPLASTRUM HYDRARGYRI COMPOSITUM Emplastru Mercurial de Vigo. Franc. Emplâlre de Vigo.—Germ. Zusainengeseiztes Quecksilberpflasle?. Ung. Vigo tapasz. — Rus. Vigo mercurialnei plaster. Emplastrum plumbi...........200 Oera flava...................io Colophonium................... .....10 Gummi Ammoniacum............3,5 Olibanum..................... 7 Myrrha........................., , . 3,5 Crocus . . . :............... 2 Hydrargyrum..................70 Styrax .............. ...... 30 Terebinthina commuuis ....... 13 Oleum Lavandulae.................... Se pulverizează, olibanul, mira și șofranul. Se triturează DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 151 separat, într’un mojar de fer puțin încălzit, stiraxul, tereben- tina și oleul de lavandulă, adăogând puțin câte puțin mer- curial până la completa diviziune a acestui metal. Se încăl- zește apoi, până la topire, emplastrul de plumb cu ceara, co- lo foniul și guma am on ia cum; în acest amestec se încorporează cele precedente, continuând triturarea până ce se obține o massă omogenă. După răcire se divizează în magdaleoane. Emplastrul de Vigo are o consistență tare, culoare nea- gră-verzue și miros aromatic. Conține 20 la sută mercur. EMPLASTRUM MELILOTI Emplastru de molotru. Franc. Emplâtre de Melilol. — Germ. Melilolenpflaster. Ung. Melilol lapasz. — is. MeliMnei plasler. . . 40 Cera flava Colophoniunr Adeps suillus . Herba Meliloti pulv. (V.) . . . 20 . . 20 . . 40 Ceara galbenă, colofoniul și untura, se topesc împreună și se strecoară; înainte de răcirea completă, se încorporează pulverea de molotru. Se malaxează massa și se divizează în magdaleoane. Emplastrul de molotru are o consistență tare, culoare nea- gră-verzue și miros de molotru. EMPLASTRUM PLUMBI Emplastru simplu. Emplastru diachilon. Franc. Emplâtre simple. — Germ. Bleipflaster. Ung. 6lomtapasz. — Rus. Suin (ovei plasler. Plumbum oxydatum fusum ....................1* Adeps suillus........................... . 1 Oleum olivarum..................... • . . 1 Aqua........................................2 Untura, oleul de măsline și apa, se încălzesc pe foc moderat, până la lichefiare, într’un cazan de aramă a cărui capacitate 152 FARMACOPEA ROMÂNĂ să fie de aproape de trei ori mai mare decât volumul sub- stanțelor luate în operație. Se adaogă litarga pulverizată, prealabil trecută prin sită (IV), agitând cu o spatulă de lemn. Se încălzește la fierbere și, din când în când, se înlocuește apa care se evaporă, cu alte cantități de apă caldă. Se agită necontenit cu spatula, până ce oxidul de plumb s’a combinat în totalitate și până ce massa a devenit de-o culoare albă uni- formă și de-o consistență emplastică, ceiace se cunoaște prin aceia că o cantitate mică din massa, aruncată în apă rece, se poate malaxa între degete. Se lasă să se răcească, suficient, apoi se malaxează pentru a elimină apa și glicerina care a luat naștere în timpul pre- parării. Se rulează în magdaleoane. Emplastrul simplu este alb-cenușiu sau slab gălbui și are o consistență tare. Nu trebue să aibă miros rânced și nu trebue să conțină litarga necombinată. EMPLASTRUM PLUMB1 COMPOSITUM Emplastru diachilon compus. Talion. Franc. Emplâtre diachylon compose. — Germ. GMumipl'laster Gelbes zugpflasler. Ung. Osszeletl tapasz. — Rus. SLojnei svinlovei plusler. Emplastrum plumbi......................72 Cera fliva............................. 9 G-ummi Ammoniacum...................... 6 G^banuni............................... 6 Terebinthina communis ................ 7 Aqua.................................Q. 8. Empastrul simplu și ceara galbenă se topesc împreună pe baia de apă și se adaogă massei, suficient răcită, gumi- rezineie, ammoniacum, galbanum și terebentina, prealabil tri- turate cu cantitatea de apa necesară pentru a formă o emul- sie de consistența mierei. Se malaxează massa și se rulează în magdaleoane. Emplastrul diachilon compus, are culoare galben-brună și miros aromatic. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 153 EMPLASTRUM SAPONATUM Emplastru saponat. Franc. Einplâlre de sawn. — Germ. Seifenpflasler Ung. Szfippanos tapasz. — Rus. Mâlnei plasler. Emplastrum Plumbi.............. ... 70 Cera alba............................ 10 Terebinthina communis..................1 Camphora...............................2 Oleum sesami...........................2 Sapo medicatus........................10 Adeps lannae anhydricus................5 Se topește pe baia de apa emplastrul de plumb, ceara, te- rebentina și lanolina, iar când massa este aproape răcită, se adaogă camfora triturată cu oleul de sesam și săpunul. Emplastrul saponat este gălbui și are un miros slab de camfor. EMPLASTRUM SAPONATO-SALICYLATUM Emplastru saponat sal ici lat. Franc. Emplâtre de savori salicyli. — Germ. Salicylseifenpftaster. Ung. Salirilos tzappan lapasz. — Rus. Aldinei salililovăi plasler. Emplastrum sapouatum..................73 Adeps Lanae anhydricus.................5 Cera alba..............................12 Acidum salicylicum.....................10 Se topește pe baia de apă emplastrul saponat, lanolina și ceara, apoi se adaogă acidul salicilic fin pulverizat. 154 FARMACOPEA ROMÂNĂ EMULS1ONES Emulsinni. Franc. Emulsions. — Germ. Emulsionen. Ung, Fejetek. — Rus. Emulsăi. Emulsiunile sunt lichide cu aspect lăptos ce se prepară prin triturarea cu apă a semințelor oleaginoase sau prin di- viziunea și suspensiunea (emulsionarea) în apă a diverse produse, cu ajutorul unor substanțe emulsive. Emulsiunile de semințe oleaginoase, numite și emulsinni naturale, se prepară tară intermediul substanțelor emulsive streine, deoarece corpii grași se găsesc în semințe, în mod natural, împreună cu substanțele album incase și mucilagi- noase emulsive. Produsele medicamentoase care se supun mai adeseori emulsionării sunt: corpi grași, oleuri volatile, gume, rezinc balsamuri, camfor, etef Dintre substanțele emulsive, cea mai întrebuințată este guma arabică: se mai întrebuințează de asemeni, guma adra- gantă, și produsele mucilaginoase în general, gălbenușul de ou, laptele, caseina, saponina, coaja de quilaia, săpunul, ex- tractul de malt și materiile albuminoase și mucilaginoase ale semințelor emulsive. Emulsiunile sunt alterabile și se prepară numai la nevoie. EMULSIO AMYGDALARUM Emulsie de migdale. Lapte de migdale. Franc. Emulsion d'amandes. Lail d'amandes. — Germ. Mandelemulsion. Ung. Mandula emulziâ. — Rus. Mindalnoe-moloko. Amygdalae dulces decorticatae ... 50 Saccharum ...................... ... 50 Aqua................................500 Migdalele dulci se înmoaie mai întâi în apă fierbinte, timp de câteva secunde, pentru a îndepărtă cu ușurință învelișul lor colorat; după spălare cu apă se zdrobesc în mojar și se descrierea alfabetică a medicamentelor 155 reduc în pastă fină împreună cu zahărul necesar .și cu puțină apă; se torturează apoi această pastă cu restul de apă și se stiecoaiă prin pânză. Lichidul obținut se va completă cu apă la 500 părți. EMULSIO OLEOSA Emulsie oleoasă. Franc. EmuLsion huileuse. — Germ, Olemulsion. Ung. O la jos emulsii. — Rus. Masleanaia emulsia. Gummi arabicum pulv................12,5 Oleum amygdalarum................... 25 Sirupus simplex.................... 50 Aqua . .'..........................Q. S. Se cântărește oltul de migdale și o cantitate egală de apă și se varsă peste guma-arabică, într’un mojar. Se amestecă bine până la completa emulsionare. Se completează cu apă la 450 p. și apoi se adaogă siropul simplu. ERGOTIN1NUM Ergotiuină. Franc. Ergolinjne crislallisee. — Germ. Ung. Rus. Ergolinin. C35 H40 N“ O5 = 610 gr. mol. Alcaloid extras din secara cornută. Se prezintă în cristale aciculare, incolore, fără miros, fără gust. Ergotinina este insolubilă în apă, solubilă în 200 p. alcool, la rece și în 60 p. alcool la cald, mai puțin solubilă în eter: ușor solubilă în cloroform, în sulfur de carbon, și acizi, in- solubilă în eter de petrol. Ergotinina este o bază slabă; sărurile sale simt foarte pu- țin solubile în apă; soluțiimile apoase ale sărurilor sale au reacțiune acidă și sunt dextrogire; se prepară tratând crista- lele, fin pulverizate, cu acidul diluat numai cu un volum de apă și diluând apoi soluțiunea până la tihnii voit. 156 FARMACOPEA ROMANĂ Dacă se adaogă cristalelor de Ergotinina câteva picături de eter și puțin acid sulfuric ordinar (ce conține mici can- tități de acid nitric), prealabil diluat cu o cincime de apă și răcit, se produce o colo rațiune galben-roși etică, ce trece re- pede în violet, apoi în albastru, și care nu dispare prin di- luare cu apa. Ergotinina trebue să fie incoloră și complet solubilă în acid lactic. Ergotinina și soluțiunile sărurilor sale, se colorează, cu încetul, în roșielic, prin acțiunea luminii. Se vor conservă ferite de lumină, de preferință în vase colorate. Foarte toxică. EUCALYPTOLUM Euealiptol. Franc. EucalyptoL — Germ. Ung. Rus. Eul. coaje ele china cu 10 p. glicerină și 30 p. alcool diluat. Se prepara prin lixiviare 100 p. extract fluid de china în modul arătat la Extracta. Lichid brun-roșcat închis, cu miros și gust de coaje de china. Cu apa și alcoolul, dă lichide turburi. Se amestecă 5 cm3 extract fluid de china cu 5 cma alcool diluat de 70c și se varsă în 1000 cm3 apa; se ia 100 cm3 din acest lichid, care este limpede și aproape incolor; se adaogă 2 cm3 amoniac; lichidul trebue sa se coloreze imediat în gal- ben și să se închidă la culoare astfel încât, după câteva mi- nute, privit pe o grosime de 4 - 5 cm., să fie brun-roșu închis. Extractul fluid de china trebue să conțină cel puțin 5 la sută alcaloizi ai coajei de china. Dozarea alcaloizilor. — Se ia 12 gr. extract fluid, corespunzând la 12 gr. coaje de china și se procedează la dozarea alcaloizilor în modul arătat la Cortex Chinae. DESCRIEREA. ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 167 EXTRACTUM CHINAE SICCUM Extract uscat de China. Franc. Extrail fluide de coca.—Germ. Coca-fluidexlrakl. Chinaexlrakt. Ung. Szăraz chinakereg-kivonal.—Rus. S pir In ăi hinnăi ekstract. Cortex Chinae (V).....................100 Spiritus dilutus 70° ................600 Pulverea de coaje de china se umectează cu jumătate din greutatea sa, alcool de 70c; se lasă în contact două ore, în vas închis, apoi se introduce în percolator. Se adaogă can- tități nouă de alcool conform regulelor lixiviații arătate la cap. Extracta; se lasă să macereze 24 ore, apoi se lixiviază cu restul de alcool prescris. Se destilă alcoolul iar rezidiul apos se evaporă până la consistența de extract uscat. Extractul uscat de china este roșu-brun, și are gust amar, astringent și slab aromatic. Se disolvă aproape complet în alcool de 70c; soluția sa are culoare roșietică; diluată cu 4-5 volume de apă, dă, după filtrare, un lichid care, după acidu- lare, precipită abondent cu iodomercuratul neutru de pota- siu (R). Extract uscat de china trebue să conțină 10 la sută al- caloizi totali. Dozarea alcaloizilor se tace operând cu 6 gr. extract, după cum s'a arătat la Extractum Chinne aquosum.. EXTRACTUM COCAE FLUIDUM Extract fluid de Coca, Extrait fluide de coca.— Germ. Coca-fluidexlrakl, Ung. Folgekony coca kivonal.— Rus. Jidkii ekstrakt lister koka. Folia Cocae (V)..........................100 Spiritus dilutus 50°....................Q- 8. Se umectează uniform 100 p. pulvere de foi de coca cu 40 p, alcool diluat de 50c. Se lasă în contact, în vas închis, timp 168 FARMACOPEA ROMÂNĂ de 2 ore, apoi se introduce amestecul în percolator; se adaoga o nouă cantitate de alcool, conform normelor lixiviații ară- tate la cap. Extracta și se lasă se macereze 48 ore. Se culeg și se pun deoparte primele 80 p. de lichid scurs. Se continuă lixiviația cu cantități nouă de alcool de 50c până la extracțiunea completă; se destilă alcoolul iar rezidiul apos se concentrează până la 20 p. cari se disolvă în primele 80 p. separate la început. Se lasă în repaos 4 zile, la loc răcoros, apoi se filtrează. Extractul fluid de coca este brun-verzui, cu gust amar și aromatic. Diluat cu 10 p. apă dă un lichid turbure. EXTRACTUM COLAE FLUIDUM Extract fluid de Cola. Franc. Exlrait fluide de Cola. — Germ. Kola fluidextrakt. Ung. Cola foli/ekony kivonat. — Rus. Jidkiiekstrakt boli. Semen Colae (V) L..................100 Spiritus diluțus 6u°................Q. 8. Se umectează 100 p. pulvere de cola cu 50 p. alcool de 60c. Se lasă în contact două ore în vas închis, apoi se introduce în percolator. Se adaogă cantități noua de alcool, conform re- gulelor lixiviații arătate la cap. Extracta, și se lasă să mace- reze 48 ore. Se separă primele 85 p. de lichid scurs și se con- tinuă lixiviarea până ce lichidul extras (20 cm1) nu mai lasă rezidiu apreciabil după evaporare. Lichidele alcoolice se des- tilă, apoi se reduc până la 15 p. cari se disolvă în primele 85 p. pentru a obține 100 p. extract fluid. Se lasă în repaos 4 zile, apoi se filtrează. Extractul fluid de cola este brun roșcat, și are gustul amar și astringent al nucii de colo. Diluat cu 10 p. apă, dă un pre- cipitat brun-gălbui; prin filtrare se obține un lichid galben- roșietie care precipită abondent cu taninul. Extractul fluid de cola trebue să conțină cel puțin 1,25 gr., la sută, cafeină. DESCRIEREA ALFABETICĂ a medicamentelor Hi9 Dozarea cafeinei.— într’o capsulă prealabil cântărită, se ia 15 gr. extract. Se evaporă pe baia de apă până ce rămân 7 grame; se varsă rezidiul într'un mojar, se spală capsula cu 2 cm" apă, se adaogă 10 gr. magnezie calcinată și se iriturează massa astfel încât să se obțină un amestec omogen și pulverulent; se lasă în repaos o oră. Se introduce amestecul într'un balon uscat, în capacitate de 250 cm’, și se adaogă 150 gr. cloroform; se cântărește balonul și se adaptează la un refrigerent. Se fierbe cu precauțiune, pe baia de apă, timp de 45 minute. Se Iasă să se răcească; se cântărește din nou balonul și, la nevoie, se restabilește greutatea prin adăogare de cloroform. Se agită, sc filtrează 100 gr. din soluția cloroforniică {corespunzând aproximativ la 10 gr. extract fluid) într’un vas conic prealabil cântărit, acoperino filtrul pentru a împiedică evaporarea cloroformului. Se evaporă cu precauțiune pe baia de apă. Se usucă complet rezidiul în etuva cu apă, la greutate constantă. Se cântărește după răcire. Rezidiul constituit din cafeina aproape pură, trebue să cântărească cel puțin 0,125 gr. EXTRACTUM CONDURANGO FLU1DUM Extract fluid de condurango. franc. Exlrait fluide de Condurango. — Germ, Kunduranyofluidexlrakt Ung. Folyikony Kondurango-kivonal,— Rus. Jidkiiekstrtikt condu- rango, Cortex Condurango (IV)................100 Spiritus dilutus 30°.................Q. 8. Se umectează 100 p. pulvere de condurango cu 50 p. alcool de 30c; se lasă în contact 2 ore în vas închis, apoi se introduce în percolator. Se adaogă cantități nouă de alcool de 30c, con- form reguielor lixiviației descrise la cap. Estrada, și se lasă să macereze timp de 48 ore. Primele porțiuni de 80 p. lichid scurs se culeg separat și se continuă lixiviarea până ce o porțiune din lichid, diluată cu o parte și jumătate apă și tratată cu tanin, nu se mai tur- bură. Se evaporă lichidul până ce se obține 20 p. de rezidiu care se disolvă în primele 80 p. culese la început; se lasă în repaos 8 zile, la loc răcoros, apoi se filtrează. Lichid brun cu miros aromatic și gust amar. Diluat cu 10 p. apă, dă un precipitat rezinos care se aglomerează la în- călzire; lichidul filtrat după răcire, este galben și precipită cu taninul. 170 FARMACOPEA ROMÂNĂ EXTRACTUM CUBEBARUM Extract de Cubebe. Franc. Extrait de Cubibe.— Germ. KubebennexlTakt. Ung. Kubeba-kivonul.— Rus. EkstrakL cubebi. Cnbebae (V) . •.......................1 Ather................................. -2 Spiritus 95c............................2 Pulverea de cubebe se introduce într’un percolator și se extrage mai întâi cu eter apoi cu alcool. Se destilă separat fineturile obținute, luând precauțiunile necesare; se amestecă extractele obținute. Extract oleo-rezinos, brun-închis, semi-lichid, neomogen, cu miros aromatic, insolubil în apă. Tratat cu acid sulfuric concentrat, se colorează în roșu purpuriu (reacția cubebinei). , Extractul de cubebe trebue să se amestece bine înainte de întrebuințare. EXTRACTUM F1L1C1S Extract de feregă. Extract de filix-mas. Franc. Exrait de Cubebe. — Germ. Kubebenextrakt. Ung. Pafrdny kivonat. — Rus. Ekstrakt mujscogo paporotnica. Rhizoma Filicis (I¥)..............Q. S. Ather ;...........................Q. S. Rizoma de feregă recoltată și uscată, desfăcută de rădă- cini și de seu am e, se reduce în pulvere groscioară și se ma- cerează timp de 3 zile cu 3 părți eter, într’o sticlă bine astu- pată. Se decantează apoi lichidul eteric iar planta se mace- rează cu o nouă cantitate de 2 părți eter; se decantează, se presează și se filtrează soluțiunile eterice reunite. Se destilă eterul, cu precauțiune, iar extractul se încălzește pe baia de apă într’o capsulă, la o temperatură de aproape 50°, pentru îndepărtarea completă a eterului. Extractul de feregă este de consistență semi-lichidă și de DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 171 aspect neomogen; are culoarea verzue-brună și miros parti- cular, de feregă. Este insolubil în apa. Se va conserva în flacoane bine închise și se va agită îna- inte de întrebuințare. Dozarea filicinei. — Se disolvă într'o sticlă obișnuită, de 200 cm3 ca- pacitate, 5 gr. extract, bine amestecat, în 30 gr. eter; se adaogă 100 gr. apă de barită (3 :100) și se agită puternic timp de cinci minute. Se introduce amestecul într'o pâlnie de separație și se lasă in repaos vre-o 10 minute; sc filtrează stratul apos și se ia 86 gr, lichid filtrat la care se adaogă acid clorhidric până la reacțiunea acidă (cam 3 cm’); se agită, succesiv, cu 30, 20 și 15 cmJ eter, separând și filtrând eterul de fiecare dată; se spală și filtrul cu eter, iar solwțiunile eterice reu- nite într'un vas prealabil cântărit, se evaporă la sec; se usucă re- zidiul la 100" până la greutatea constantă. Greutatea rezîdiului trebue să fie de 1,04-1,12 gr. ceiace corespunde la un conținut de 26-28 la sută filicină brută EXTRACTUM GENTIANAE AQUOSUM SPISSUM Extract de gențiană. Franc. Extrait de gentiane. — Germ. Enziancxtrakt. Ung. Tâmicsgydkir-kivonat.— Rus. Ekslrakt goreciafki. Radix Gentianae . . . . 1 Aqua..............—-...................8 Spiritus 95°...........................1 Se macerează 1 p. rădăcină de gențiană, cu 5 p. apă. timp de 48 ore, amestecând adeseori; se strecoară și se presează. Rezidiul se macerează din nou cu 3 p. apă, timp de 12 ore, procedând în acelaș mod. Lichidele reunite se decantează și se evaporă până ce se obțin 3 p.; după răcire se adaogă 1 p. alcool de 95c, se amestecă și se lasă în repaos 2 zile la loc răcoros; se filtrează; se destilă alcoolul, iar rezidiul apos se evaporă la consistența de extract moale. Extract brun-roșcat, cu gust amar; disolvat în apă, dă V soluție aproape limpede, foarte slab fluorescentă. 172 FARMACOPEA ROMÂNA EXTRACTUM HAMAMILIDIS FLUIDUM Extract fluid de hamamelis. Franc. Extrait fluide d'Hamamelis.— Germ. Hamamelis-Fluidexlrakl. Ung. FolyMtony hamamelis kivonat. —Rus. Jidkii ekstrakt hama- melidis. Folia Hamamelidis (V;................100 Spiritus dilutus....................Q. S. Se umectează 100 p. pulvere de foi de hamamelis, cu 40 p. alcool diluat de 45°. După două ore de contact în vas în- chis, se introduce amestecul în percolator, conform regalelor lixiviației descrise la cap. Extracta și se lasă să macereze 48 ore. Se culeg deoparte primele 80 p. de lichid scurs și se con- tinuă extracțiunea până ce lichidul extractiv nu se mai colo- rează în albăstrui cu perclorurul de fer. Se destilă alcoolul din nouile porțiuni de lichid extractiv; se evaporă rezidiul până ce se reduce la 20 p. cari se disolvă în primele 80 p. culese la început. Se lasă în repaos două zile, apoi se filtraeză. Lichid brun-verzui, rezinos, cu miros aromatic și cu gust foarte amar. Diluat cu 10 p. apă dă un amestec turbure, al- bicios, care se colorează în albastru închis cu perclorurul de fer. Se amestecă 1 picătură extract fluid de hamamelis cu 5 cm’ de glicerină și se diluează cu apă la 100 cm3; doi cm‘ din acest amestec, tratat cu 10 cm3 amoniac, se colorează în ro- șiei ic ce trece în galben-brun deschis. EXTRACTUM HYDRASTIS FLUIDUM Extract fluid de hidrastis. Franc. Extrait fluide d'hydraslis. —Germ. Hydrastisfluidextrakt. Ung. Folyikony hydrastis-kivonat. — Rus. Jidkii exstrakt ghidrasla. Rhizuma Hydrastis (V)..................100 Spiritus dilutus 70°..................Q. 8. Se prepară 100 p. extract fluid după regulele lixiviației DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 173 arătate la cap. Extracta și la cap. Extractum Haniarnelis fluidum. Lichid gaben-brunr cu miros particular reamintind, mi- rosul tineturii de opiu, și cu gust amar. Diluat cu 10 p. apă, se turbură, iar după filtrare, dă un lichid limpede, galben, care precipită cu taninuL Se adaogă 4 cm3 acid sulfuric diluat, la 2 cm3 extract .și se lasă în repaos-, în mai puțin de 15 minute se' formează un depozit de cristale galbene de sulfat de barberină. Se diluează 1 cm3 extract cu 20 cm3 apă; la 5 cm3 diu acest amestec se adaogă 2 cm3 acid clorhidrie și 2 cm3 apă de clor; se produce o colorațiune roșie (reacția berberinei). Extractul de hidrastis trebue să conțină 2 gr. hidrastină la sută (Convenția internațională). Dozarea HidrasLinei.— Se ia 15 gr. extract într’o capsulă prealabil cântărită și se evaporă pe baia de apă până ce rămâne 5 gr. Se reia rezidiul cu vre-o 10 cm1 apă și se aduce într’un flacon de 150 cm1. Se adaogă succesiv, 10 gr. eter de petrol, 50 gr. eter pur și 5 gr. amoniac lichid. Se lasă în contact timp de \ oră, agitând puternic adeseori. Se separă soluția eterată și se filtrează pe un filtru uscat. Se ia 50 gr. din această soluție, într’o pâlnie de separație, și se agită puternic, câtevă minute, cu 10 cm" dintr'un amestec de 1 p. acid clorhidrie oficl- nal și 4 p. apă. După separarea lichidelor se scurge stratul acid și lim- pede într’un flacon. Se agită încă de două ori cu câte 5 cm3 de apă acidulată cu câteva picături de acid clorhidrie oficina!. Se reunesc lichidele apoase cu cel dintâi. Se adaogă un exces de amoniac și se agită puternic cu 50 gr. eter. Se lasă în repaos o oră. Se separă lichidul eferat și se filtrează pe un filtru uscat. Se ia 40 gr. din filtrat într’o capsulă de sticlă, prealabil cântărită; se evaporă pe baia de apă, la greutate constantă; rezidiul trebue să cântărească cel puțin douăzeci centigrame, hidrastină cores- punzătoare la 10 gr. extract fluid. Acest rezidiu, disolvat în 10 cro3 apă acidulată cu acid sulfuric, și tratat cu 5 cm3 soluție de permanganat de potasiu (1 :1000), trebue să deă un lichid incolor care, prin agitare, prezintă o fluorescență al- bastră. 174 FARMACOPEA ROMÂNĂ EXTRACTUM HYOSCYAMI SPISSUM Extract moale de hiosciam. Franc. Exrait de jusquiame.— Germ. Bilenkrautexlrukl. Ung. Belândeklevil-kivonat.— Rus. Ekstrakt blelend. Folia Hyosoyami (V) ....... . 100 Spiritus dilutus 70° ...............00u Se prepară extractul moale de hiosciam în acelaș mod ca și extractul de beladonă, evaporând lichidele extractive la o temperatură de cel mult 50° (convenția internațională). Extractul de hiosciam are culoare bruna-verzue, și miros particular: se disolvă complet în alcool de 70c și da soluții turburi ca apa sau ca alcoolul concentrat. Prezintă aceiași reacțiune chimică descrisă la Extractum BeUadonnae, Extractul de hiosciam trebue să fie debarasat de clorofilă (Convenția internațională) și să conțină 0,5 la sută alcaloizi. Dozarea alcaloizilor — Se ia 2 gr. extract și se procedează în modul arătat Ia Extractum Belludonnae, cu deosebire că se vor întrebuința, către sfârșitul operațiunii, 20 cm1 soluție centinormală de acid sulfuric în Ioc de 30, astfel încât numărul de cm3 de soluție centinormală alca- lină, întrebuințați la titrare, se va scădea din 20 în Ioc de 30 (v. Extrac- țiuni Belladonne). Toxic. EXTRACTUM MALAT1S FERRI Extract de malat de fer. Franc. Exlrail de malale de fer. — Germ. Eisenmalatexlrakt. Ung. Vasas alma'kivonat.— Rus. Ekstrakt iablocino kislago jeleaza. Succus Pomorum....................50 Forum pulveratum................. 1 Se ia 50 p. mere acre, coapte, se reduce în pastă prin zdro- bire sau radere pe o râzătoare și se strecoară. Se adaogă su- cului obținut, 1 parte fer pulverizat și se încălzește, fără în- târziere, pe baia de apă, până ce încetează degajarea de gaze. Se diluiază cu 50 p. apa și se lasă în repaos 3-4 zile; se fil- trează și se evaporă la consistența de extract moale. descrierea, alfabetica a medicamentelor 175 Extractul de maiat de fer are culoare neagră-verzue și gust dulceag și feruginos; se disolvă în apă dând soluții apoase limpezi. Conține 5 la sută fer. Dozarea [erului.~-S& Incinerează 1 gr. extract de metal de fer, intrun creuzet de porțelan; se umecteazli cenușa, în 2-3 rânduri, cu câteva picături de acid nitric și se calcinează cu precauțiune. Se disolvă re- zidiul în 5 cm3 acid clorhidric cald. Se diluiază această soluție cu 20 cm’ de apă, se adaogă, după răcire, 2 gr. iodur de potasiu și se lasă in repaos, timp de o oră, într’un flacon închis, ferit de lumină. Se titrează iodul liber, cu soluție decinormală de hiposulfit de sodiu. Se va întrebuința, pentru aceasta, cel puțin 9 cm3 soluție de hiposulfit, ceiace corespunde unui conținut dc cel puțin 5 la sută fer, (1 cm3 so- sohiție decinormală de hiposulfit = 0,005585 gr. fer). EXTRACTUM OPII AQUOSUM SICCUM Extract de opiu. Extract tebaic. Franc. Extrait d'opium. — Germ. Opiwnextrakt. Ung. Opium-kivonat — Rus. Ekstract opia. Opium . • . /£ /M Aqua........£ ? V .75 Opiul, tăiat în bucăți foarte mici, se divizează în două tre- imi din cantitatea de apă prescrisă; se lasă să macereze 24 ore; se strecoară și se stoarce. Se reia rezidiul, cu restul de apă, se agită, se macerează din nou 12 ore, se strecoară și se stoarce. Se reunesc lichidele apoase, se filtrează și se evaporă pe baia de apă la consistența de extract moale. Se reia acest ex- tract cu 10 p. apă destilată rece; se lasă în repaos pentru se- pararea materiilor insolubile; se filtrează și se evapora pe baia de apă până la consistența de extract uscat. Extractul de opiu trebue să conțină 20 la sută morfină an- hidră (Convenția internațională). In caz că extractul conține mai multă morfină, se va reduce la acest titru cu amidon sau zahăr de lapte. Extractul de opiu are culoare brun-roșietică, și gust amar. Reacțiune de identitate.—Se disolvă 0,25 gr. extract de opiu în 5 grame apă; se adaogă 1-2 picături de acid clorhidric concentrat și se 176 FARMACOPEA ROMÂNĂ agită cu 10 cm3 eter; se lasă în repaos; se decantează eterul într’o eprubetă și se agită cu 2-3 cm3 apă ce conține o picătură de soluție de perclorur de fer; după repaos, stratul apos se separă colorat în roșu (reacția acidului meconic). Dozarea morfinei. — Se disolvă 3 gr. extract de opiu în 40 gr. apă; se adaogă 2 cma soluție normală de amoniac și se amestecă fără a agită puternic; se filtrează imediat pe un filtru uscat, dc 10 cm. diametru. Se ia 30 gr. din filtrat, reprezentând 2 gr. extract, într’o fiolă cu dop de sticlă; se adaogă 10 cm3 eter acetic și încă 5 cm3 soluție normală de amoniac; se agită puternic 10 minute; se mai adaogă 20 cin’ eter acetic și se lasă % oră agitând ușor din când în când. Se decantează eterul acetic, pe cât este posibil, pe un filtru neplisat, de 8 cm. diametru; peste lichidul apos se mai varsă încă 10 cm3 eter acetic; se amestecă ușor câteva secunde și se decantează iarăși in filtru. După scurgerea eterului se adaogă în filtru și stratul apos, fără a căută să se adune pe filtru și cristalele de morfină aderente de pe- reții fiolei. Atât filtrul cât și fiola se spală in trei rânduri cu câte 5 cm3 apă saturată cu eter acetic- După ce filtrul s’a scurs bine, se usucă atât filtrul cât și fiola, la 100°. Se disolvă cristalele de morfină din fiolă și de pe filtru, cu 25 cm3 soluție decinormală de acid clorhidric, adăogând porțiuni mici mai întâi în fiolă apoi în filru și culegând filtratul într’un vas gradat de 100 cm3; se spală fiola și filtrul cu apă destilată și se completează vo- lumul filtratului la 100 cm’. Se ia, din acest lichid, 50 cm’, reprezentând 1 gr. extract de opiu, într’un vas de sticlă incoloră, cu dop de sticlă; se adaogă 50 cm3 apă destilată și o cantitate de eter etilic neutru, suficientă pentru a formă, la suprafața lichidului, un strat de aproximativ, un centimetru. Se mai adaogă zece picături soluție alcoolică de iodeoseină (1:500) (R) ca indicator, și se titrează cu soluție decinormală de hidroxid de potasiu, agitând puternic după fiecare adăogare de soluție alcalină, până ce stratul apos se colorează în roșietic persistent. Cantitatea de soluție alcalină decinormală, necesară, trebue să fie de 5,5 cm3, astfel încât, pentru neutralizarea morfinei să fie necesar 7 cm3 soluție acidă decinormală ceiace corespunde unui conținut de 20 gr. morfină la 100 gr. extract de opiu. (Un cm3 soluție decinormală 0,02852 morfină). Toxic. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 177 EXTRACTUM QUASSIAE AQUOSUM SPISSUM Extract moale de quasia. Franc. Extrait de quassia. — Germ. Quassiaextrakt. Ung, Quassid'kivonat.— Rus. Ekstrakt kvasii. Lignum Quassiae (IV)................... 1 Aqua................................ Q. S. Spiritus..............................Q. S, Se varsă 3 p. apă fierbinte peste 1 p. lemn de quasia; se digeră 12 ore, agitând din când în când; se strecoară și se presează. Se reia rezidiul în acelaș mod cu 2 p. apă fierbinte, și se presează după 3 ore de digerare. Se reunesc lichidele și se reduc, prin evaporare, la 2 p. După răcire, se adaogă 1 p. alcool de 95c și se lasă repaos 48 ore. Se filtrează amestecul și se destilă alcoolul, iar rezidiul apos se evaporă pe baia de apă la consistența de extract moale. Extractul de quasia este brun-închis și are gust foarte amar. Cu apa dă o soluție slab turbure. Soluția apoasă filtrata, precipită cu taninul. Se disolvă 2 gr. extract de quasia în 10 cm3 apă și se agită cu cloroform; se decantează cloroformul și se evaporă; rezi- diul are gust foarte amar și reduce soluția Fehling (quasină). EXTRACTUM RATANHIAE AQUOSUM SICCUM Extract de Ratania. Franc. Extrait de Ratanhia. — Germ, Ratanhiaextrakt .Ung. Ratanhia-kivonat.— Rus. Ekstrakt ratanii. Radix Ratanhiae (IV)............• . . 1 Aqua.................................8 Se face o primă macerare a pulverei de ratania cu o p. apă, timp de 12 ore. Se strecoară și se presează. Se reiâ re- zidiul cu restul de 3 p. apa și se repetă operațiunea în acelaș mod. Lichidele reunite se încălzesc la fierbere, se filtrează la cald și se evaporă la consistența de extract uscat; dacă li- chidele, evaporate la consistența sirtipoasa, se întind pe plăci 70710. — Farmacopea Română. 12 178 farmacopea română de sticlă și se supun apoi uscării, se obține extractul uscat în lamele. Extractul de ratania are culoare roșic-brună și gust astrin- gent. încălzit cu apa, dă o soluție limpede care se turbură după răcire. Se disolvă la cald 0.25 gr. extract in 5 gr. de apă. După răcire se adaogă 10 cmJ eter și se agită; sc decantează eterul și se evaporă. Se disolvă rezidiul în apă caldă și se adaogă, după răcire, doua picături soluție oficinală de perclorur de fer și puțin bicarbonat de sodiu. Li- chidul filtrat trebue să prezinte o colorație violetă. EXTRACTUM RHAMN1 FRANGULAE FLUIDUM Extract fluid de Frangula. Franc. Extra.il fluide de Bourdaine.— Germ. Faulbaumfluidexlrakl. Ung. Fvlyekony frangula kivonatJ-țy^V^. Jidkii ekslrakt krușin. Cortex Rhamni Fraogulae (V.) . . . 100 Spiritus dilutus 30c . . y........Q. S. Se prepară 100 p. extract fluid după cum s’a descris la Extradum Condurango fluidwai. Lichid negru, cu gust amar, «stringent. Diluat cu 10 p- apă, dă un precipitat abondent. Se amestecă 1 cm5 extract eu 4 cmJ apă și se agită cu 10 cm3 eter; se lasă în repaos; se decantează eterul într’o epru- betă, se adaogă 2 cm3 apă și 4 - ă picături de amoniac; se agită și se lasă în repaos; lichidul apos care să separă, trebue să fie colorat în roșu-vișiniu (reacția oximetilantrachinonelor). EXTRACTUM RHAMNI PUNSHIANAE FLUIDUM Extractum Cascarae sagradae fluidum. Extract fluid de Cascara sagrada. Franc. Exlrait fluide de Cascara sagrada prive d'amertume. Germ. Sagrada-fluidexlralct. Ung. Folyekony sagrada-kivonat. — Rus. Jidkii ekslrakt americanscoi krufin. Cortex Rhamni Purshianae (V.) . . . 100 Magnesium o xy datam................. 8 Spiritus dilutus 50c..................Q. S. descwehea ALFABETICĂ a medicamentelor 179 Se amestecă pulverea de cascara sagrada cu magnezia cal- cinată; se umectează amestecul cu 500 gr. alcool de 50c și se amesteca cu îngrijire, timp mai îndelungat, până ce nu se mai văd parcele de magmezie. Se iasă se macereze în vas închis timp de 3 zile. Se introduce în percolator și se prepară 100 p. extract fluid, cu alcool de 50c, după regalele lixiviației descrise la cap. Extracta și la Extract um Hamamelis fluidum. Lichid roșu-brun, fără gust amar. Nu se turbură prin di- luare cu 10 p. apa. Se diluează 1 cm:i extract eu 10 cn? apă. Se agită 5 cm’ din acest amestec, cu 10 cm3 eter și se lasă în repaos; se de- cantează eterul, care este colorat in galben, și se agita cu 2 cur* apă și câteva picături de amoniac; colorația galbenă a stratului eteric va dispare, iar stratul apos va trebui să se coloreze în roșu-vișiniu. EXTRACTUM RHEI SICCUM Extract uscat de revent. Franc. Extrait de rhubarbe.— Germ. HhabaTberexlrakt. Ung. Hhabarbara-kivannt. — Rus. Hevennăi ekstrakt. Rhizoma Rhei (III).................100 Spiritus 95c ......................Q. S. Aqua........................ . . . Q. S. Se umectează 100 p. rizomă de revent cu un amestec de 20 p. alcool și 20 p. apa; se introduce amestecul în percolator și se continuă extracțiunea. după regulele lixiviației descrise la cap. Extracta. Extracțiunea se face cu un amestec de părți egale de alcool și apă. Extragerea completă se constata în modul următor: se ia vre-o 5 cms din ultimele porțiuni de lichid extractiv, se di- luiază cu un volum egal de apă și se agită cu 10 cm3 eter; se decantează eterul și se agita cu 5 cm3 apă și câteva picături de amoniac: după separarea lichidelor, stratul apos este in- color sau slab roșietic, când extracțiunea este terminată. Se reunesc lichidele extractive, se destilă alcoolul, iar re- zidiul se evaporă la consistența de extract uscat 180 FARMACOPEA ROMÂNA Extractul uscat de revent- are culoare brună și miros și gust de revent. Da o soluție turbure cu apă, și o soluție a- proape limpede cu un amestec de părți egale de alcool și apa. Se ia 5 cm3 dîntr’o soluție apoasă de extract de revent 1:20; se agită cu 15 cm3 de eter și se lasă în repaos; se decantează eterul și se amestecă cu 5 cm’ apa și cinci picături amoniac; lichidul apos trebuie să se coloreze în roșu-vișiniu. EXTRACTUM SCILLAE SPISSUM Extract moale de scila. Franc. Extrail de scille. — Germ. Meerzwiebelextrakt. Ung. Tengeri hagyma-kivonat. — Rus. Ekslrakt Stiila Bulbus Scillae (IV).....................1 Spiritus dilutus 70° ...................6 Se prepară un extract moaie prin percolace, eu alcool de 70c, după regalele lixiviației descrise la cap. Extracta și la Extractwn BeUadonnae. Extractul moale de scila are culoare roșietică și gust iute. Cu apa dă o soluție turbure. Se va conservă cu precauțiune. EXTRACTUM SECALIS CORNUTI AQUOSUM SPISSUM Extract moale de secară cornută. Ergotină. Ergotină Bonjean. Franc. Exlrait d'ergot de seigle, Ergoline-— Germ, Mutlerkomextrakt. Ung. Suru anyarozs-kivonal. — Rus. Vileajka matociniii rojkov. Sacale cornutum (IV)...................100 Spiritus 95°............................00 Aqua Chloroformii.....................Q. S. Se umectează 100 gr. secară cornută, recent pulverizată, cu 30 gr. apă cloroformată, și se introduce amestecul în per- colator, fără a-1 comprimă. Se varsă apă cloroformată în percolator până ce lichidul începe a curge prin robinetul per- colatorului și până ce pulverea este complet acoperită; se în- chide robinetul și se lasă se macereze 12 ore. Se percolează cu DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 181 apă oloroformată până ce se obține o primă fracțiune de 120 gr. lichid. Se întrerupe percolarea 3 ore. apoi se continuă până, ce se obține o a doua fracțiune de 200 gr. lichid. Prima tracțiune se încălzește, fără întârziere, pe baia de apă, până ce se formează un precipitat floconos și se lasă !a o parte. Se evaporă imediat și porțiunea a doua până Ia con- sistență! sirupoasa; se reunesc ambele lichide, se evaporă pe baia de apă la 50 gr.; după răcire, se adaogă 50 gr. alcool de 95c, ceiace da un lichid alcoolic de aproape 60c (Convenția internațională); se lasă în repaos 3 zile, agitând din când în când, apoi se filtrează. Se destilă alcoolul iar rezidiul se eva- poră la consistentă de extract moale. Extractul de secară cornută este brun-roșietic și are miros și gust particular. Se disolvă în apă dând soluții limpezi, cu reacțiune acidă. Soluția, apoasă încălzită cu câteva picături de soluție de hidroxid de sodiu, dă vapori cari albăstresc hâr- tia. de turnesol și au miros ite metilamină. Soluția apoasă acidulată cu acid clorhidric. precipită cu io- domercuratul neutru de potasiu (R). Se disolvă 0,20 gr. extract de secară cornută în 5 cm3 apă; se adaogă 2 picături de amoniac și se agită cu 10 cm’ eter; se decantează eterul și se evaporă; se disolvă rezidiul în 2 cm' acid acetic ce conține perclorur de fer în pn-oporție de l:10UU; se suprapune acest lichid peste puțirTacid sulfuric concentrat; la linia de contact a lichidelor se formează o zonă colorată în albastru-violet Se va conservă cu precauțiune EXTRACTUM SECALIS CORNUTI FLUIDUM Extract fluid de secară cornută. Franc. Extrait fluide d'ergot de seigle. — Germ. Multerhorn/luidextract. Ung. Folyikony any<‘roâs-kivonat.— Rus. Jidkii extrakt sporăni (rojkov), Seeala cornutum (IV)......................... 100 Acidum aceticum dilutum.............. 3 Spiritus 95®.......................Q- S. Aqua...............................Q- S. 182 FARMACOPEA ROMÂNĂ Se umectează 100 gr. secară cornută, proaspăt măcinată, cu un amestec preparat din 3 gr. acid acetic diluat, 6 gr. alcool de 95c și 24 gr. apă. Se lasă în contact 3 ore în vas în- chis. Se introduce apoi în pereolator și se percolează cu can- titatea necesară dintrun amestec de 20 gr. alcool de 95c și 80 gr. apă, după regalele lixi viat ici descrise la cap. Ewtractu. Primele 85 gr. se pun- deoparte. Lixiviația se continuă până ce o porțiune din lichidul extractiv, acidulați! cu acid clor- hidric, nu mai precipită cu iodomcrcuratul neutru de potasiu. Lichidele extractive se evaporă până la 15 gr. cari se di- solvă în primele 85 gr. separate la începutul lixiviației. Se lasă în repaos 48 ore și se filtrează. Lichid roșu-brun închis, cu gust și miros particular și cu reacțiune acidă. Amestecat cu apă dă un lichid limpede, iar cu un volum egal de alcool, amestecul este turbure. Prezintă aceleași reacțiuni ca și extractul moale de secară cornută. Se va conservă cu precauțiune. EXTRACTUM SECALIS CORNUTI FLUIDUM PRO INJECTION Extract fluid de secară cornută injectabil. Franc. Extrait dergol de seigle injedable. — Germ. Mutlerltomfluid- extract filr hauteinspritzungen. Ung. FolyAltonij anyarozs kivonal bbralâfecskendesre. — Rus. Jidkiî ek- strakl sporclni dlea injecti. Se cale cornutum (IV)....................100 Spirites 95° ................• ... 100 Calcium carbonicum........................ 4 Acidum tartarieum......................Q. g. Aqua Chloroformii......................q g Atber Petrolel.........................q g Se degresează 100 gr. secară cornută, proaspăt măcinată, prin percolare cu eter de petrol, până ce eterul de petrol nu mai lasă o pastă de grăsime pe hârtia de filtru (aproximativ DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 183 380 gr, eter de petrol). Se expune pulverea la aer și apoi se usucă la o căldură moderată până la îndepărtarea eterului. Se umectează pulverea cu 50 gr. apă cloroformată în care s’a disolvat acid tartric în proporție de 0,4 gr, la sută; se lasă 12 ore în vas închis. Se introduce apoi în percolator și se per- eolează cu apă cloroformată în care s’a disolvat aceiași pro- porție de acid tartric. Percoiarea se continuă până ce lichidul scurs nu mai precipită cu îodomercuratul de potasiu (R). Cantitatea totală de soluție de acid tartric, în apă clorofor- mată, necesară percolărei, este de aproximativ. 500 gr. Lichidele extractive se încălzesc până la fierbere: se a- daogă 4 gr, carbonat de calciu, se amestecă și se lasă în re- paos % oră. amestecând din când în când. Se strecoară prin- tr’o flanelă și se evaporă lichidul, fără întârziere, la o tem- peratură de aproape 50°, de preferința în vid, până ce se re- duce Ia 30 gr. După răcire, se adaogă acestui rezidiu, 100 gr. alcool de 95c. Se amestecă bine și se lasă în repaos 3 zile. Se filtrează; se destilă alcoolul iar rezidiul se completează cu apă destilată, sterilizată, până la 100 gr. Se filtrează și se distribue, fără întârziere, în flacoane de capacitate mică, sau în foile. Se sterilizează prin tindalizare, menținând câte V5 oră la. 100°, în trei rânduri, la intervale de câte 12 ore. Lichid brun-închis, cu miros și gust particular. Are reac- țiune neutră și prezintă aceleași reacțiuni ca și extractul fluid și extractul moale de secară cornută. Un cm3 din acest extract- corespunde cu 0,2 gr. extract moale. Se va conservă cu precauțiune. EXTRACTUM STRYCHNI SICCUM Extract de nucă vomioă. Franc. Extrait de noix vomlque.— Germ. Brechnussextrakt. Ung. Ebveszmay'kwonat. — Rus. Spirtinii ekstrăkt cilibuhi. Semen Strychni (IV).......................100 Aether petroleî..........................Q- 8. Spiritus dilutus 70c.....................Q- 8. 184 FARMACOPEA ROMÂNĂ Se degreseaza 100 gr. pulvere de nuca voinică, cu eter de petrol; se usucă apoi la 30°-40n. Se umectează pulverea de- gresată, cu 40 gr. alcool diluat de 70®; se lasă în repaos 21 ore, în vas închis, apoi se introduce în percolator, se acopere cu cantitatea necesară de alcool diluat de 70®, conform regn- lelor lixiviației descrise la cap. Extracte., și se lasă se mace- reze 24 ore. Se continuă lixiviațio până la extracțiunea com- pletă, întrebuințând în total, aproximativ 600 gr. alcool di- luat de 70c. Se reunesc lichidele extractive, și se destilă alcoolul, iar rezidiul se evaporă până la consistenta de extract uscat. Extract pulverulent, de coloare brună și cu gust foarte amar. Se disolvă aproape complet în alcool de 70c iar cu apa dă o solujie turbure. Extractul de nucă voinică se caracterizează prin r cauțiunea loganinei (glucosid). Se disolvă 5-10 centigrame extract în 2 - 3 cm3 alcool de 70c, într’o capsulă de aproape 200 cm3 ca- pacitate; se adaogă q' picătură de acid sulfuric conc. și se în- călzește pe baia de apă, înclinând capsula pentru a răspândi lichidul pe pereții săi; după evaporarea lichidului, se pro- duce o colorațiune violetă intensă. Extractul de nucă v amică trebuie să fie degresat și să conțină 16 la sută alcaloizi totali (Convenția, internațională). Când extractul de nucă voinică conține mai mult de 16 la sută alcaloizi, se va aduce la acest litru cu cantitatea nece- sară de zahăr de lapte. Dozarea, ulcalaizilior. — Se disolvă 1,2 gr. extract Într'un amestec de 4 gr. alcool și S gr. apă, Într'un flacon de 200 cm“ capacitate. Se eva- poră pe baia de apă până ce acest amestec se reduce la 7 gr. După răcire, se agită puternic cu 40 gr. cloroform, 80 gr. eter și 2 gr. amo- niac oficinal; se lasă în contact 5 minute, agitând puternic din când în când. Se lasă în repaos 14 oră. Se filtrează prin vată 100 gr. din lichidul etero-cloroformic, ceiace reprezintă un gr. de extract. Se destilă sau se evaporă lichidul etero-cloroformic; rezidiul se di- solvă în 2 cm’ cloroform și se adaogă 20 cm3 eter neutru, 20 cm3 apă, 50 cm3 soluție centinormală de acid sulfuric și zece picături soluție alcoolică de iodeosină. Se titrează excesul de acid cu soluție cenți- descrierea alfabetică a medicamentelor 185 normala de hidroxid de potasiu, agitând puternic după fiecare adău- gare de soluție alcalină, și până ce stratul apos se colorează în slab roșcat. Să se întrebuințeze, pentru aceasta, 6 cm’ soluție alcalină cen- tmormală, astfel că alcaloizi! din rezidiul obținut dintrun gram extract să neutralizeze 44 cm' soluție acidă centinormală, caiace cores- punde unui conținut de 16 gr. alcaloizi totali în 100 gr. extract (1 cmJ soluție centinormală acidă = 0,00364 alcaloizi). Toxic. EXTRACTUM VALERIANAE SPISSUM Extract moale de valeriană. Franc. Exlrait de vatâriane,— Germ. Baldrianexlract. Ung. Gybkdnke-kivonat. — Rus. Vaier ianovoi ekslrakt. Rhizoma Valerianae (IV)................100 Spiritus dilutus 60°...................600 Se prepară 100 p. extract moale de valeriană, prin perco- lare, cu alcool diluat de 60c după regalele lixiviației descrise la cap. Extracta și la cap. Extractum BelUidonuae. Extractul de valeriană are culoare brună și miros caracte- ristic de valeriană- Disolvat în 10 p. apă, dă o soluție tur- bure. EXTRACTUM VIBURNI FLUIDUM Extract fluid de viburn. Franc- Extruit fluide de viburnum. — Germ. Viburn.um fluidextrakt. Ung. Folyekony ciburnus-ki^onat.— Rus Jidkii ekstrakt viburnii. Cortex Viburni (V) .....................100 Spiritus dilutus 60°...................Q- 8. Se prepară 100 p. extract fluid de viburn, cu alcool de 60c, după regalele lixiviației descrise la cap. Extracta și la Extractum Hamamelidis fluidum. Lichid roșu-brun, cu miros particular, ce reamintește mi- rosul de valeriană și cu gust amar, astringent. Diluat cu 10 p. apă se turbură și precipită; lichidul filtrat, tratat cu amo- niac. se colorează în galben-portocaliu ce devine roșu-rubiniu, iar cu perclorurul de fer, dă un precipitat verde. 186 farmacopea. română FERRUM ALBUMINATUM SOLUTUM Llquor Ferri albumiaati. Soluție de albuminat de fer. Franc. Albuminale de fer dissou.1. — Germ. Eisenalbuininalldsung Ung. Edes vasas [ehCrjc-uldal.— Rus Haslvor belliovago jele-a. Albunien ovi........................220 Ferrum oxychloratum solutum .... 120 Natrium hydroxydatum solutum . . . Q- 8. Tinctura aromatica................... 2 Aqua Cinnamomi simplex ...... 100 Spiritus 95°........................150 Aqua . . . ■........................Q- 8. Se divizează 220 gr. albuș proaspăt de ou (sau 33 gr. al- bumină uscată, pulverziată), trecându-1 printr’o sită de păr, și se disolvă în 4000 gr. apă destilată încălzită la 40° - 50°. Se amestecă, de alta parte, 120 gr. soluție de oxiclorur de fer (Ferrum oxychloratum solutum) cu 4000 gr. apă destilată încălzită la 40° - 50°. r* / Soluțiunea de albuș de ou, după strecurare printr’o pânză, se varsă în soluțiunea de oxiclorur de fer, în porțiuni mici și agitând necontenit. Amestecul, încă turbure, se neutralizează cu soluție de hidroxid de sodiu diluată (1:100). • Se lasă să se depună; se spală precipitatul cu apă desti- lată, încălzită la 40° - 50“, până ce apa de spălare, acidulată cu acid nitric și tratată cu nitratul de argint, nu man da decât o slabă opalescență. Se decantează lichidul iar precipitatul se scurge bine pe o strecurătoare de pânza prealabil udată. Se introduce precipitatul într’o sticlă prealabil cântărită; se adaogă 3 gr. soluție de hidroxid de sodiu (15:100) pentru disolvarea precipitatului. După disolvarea completă, se a- daogă amestecul de tinctură aromatică, alcool și apă de cina- mom; se completează cu apă destilată la 1000 p. Soluția de album in at de fer este un lichid roșu-brun, a- proape limpede, cu miros și gust aromatic, cu reacțiune slab alcalină. Are densitatea 0,985 - 0,995. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 187 Dă soluții limpezi eu apa și alcoolul. Cu acizii dă un pre- cipitat brun-floconos. Cu carbonatul de potasiu devine gela- tinos. Cu sulfurul de amoniu se colorează imediat în negru și dă un precipitat de aceiași culoare. Soluția de albuminat de fer., (2 cm5) încălzită ușor cu apă (4 cm’) și cu acid nitric (1 cm3) și filtrata după răcire, să nu precipite cu nitratul de argint. Dozarea ferului.— Se amestecă 10 gr. soluție de albuminat de fer cu 10 gr. acid clorhidrie. Se încălzește amestecul la fierbere; după răcire se diluează la 100 cm3 și se filtrează. Se ia 50 cm’ din lichidul filtrat, se adaogă 1 gr. iodur de potasiu și sc lasă în repaos timp de o jumă- tate oră, vasul fiind bine închis și ferit de lumină. Fixarea iodului pus în libertate trebue să necesite 3,5-3,ti cm’ soluție decinormală de hiposulfit de sodiu, ceiace corespunde la un conținut de 0,39-0,40 ia sută fer (1 crai! soluție decinormală de hiposulfit de sodiu = 0.005585 fer; amidonul ca indicator). FERRUM CARBONICUM SACCHARATUM Carbonat de fer- zaharat. Franc. Carbonate de fer swr^.— Germ. Zuckcrhalliges Eîsenkarbonat. ling. Cukros szcnxavas vas. — Rus. Uglekislaia zakis jeleza s. saharom. Ferrum sulfuricum . . . ;.......... 10 Natrium bicarbonicum................. 7 Saccharum Lactis 2 Saccharum . . • . ...........Q 8* Aqua...............................Q- 8. Se disolvă sulfatul feros în 40 p. apă fierbinte; se filtrează repede soluția obținută. Se disolvă, separat, bicarbonatul ^de sodiu în 100 p. apă, la circa 60°, și se filtrează soluția în- tr’un vas de capacitate cat mai mare. Se varsă soluția de sulfat, încă fierbinte, în soluția de bicarbonat, agitând ne- contenit. Se umple imediat vasul eu apă fierbinte, se astupă, și se menține la o temperatură de aproape 70 . După depu- nerea precipitatului format, se decantează lichidul, se umple din nou vasul cu apă încălzită la 70°, și se repetă spalaiea până ce apa de spălare nu se mai turbură cu nitratul de bai iu. Se scurge precipitatul, cât mai complet, de apa ce reține, și apoi se triturează cu un amestec preparat din 2 p. lactoză 188 FARMACOPEA ROMÂNĂ și 6 p. zahăr; se evaporă la sec pe baia de apă. Se adaogă cantitatea de zahăr necesara pentru a completa 20 gr., sau pentru a avea un conținut de 9,5-10 la sută fer, sau 15 la sută carbonat de fer (CO’Fe). Carbonatai de fer zaharat este o pulvere cenușie, fără miros, cu gust dulce și feruginos. Se disolvă numai parțial în apă; se disolvă complet în acid clorhidric, producând efer- vescență și dând un lichid galben-verzui. Acest lichid, di- luat cu apă, dă precipitate albastre atât cu fcrocianurul cât și cu fericianurul de potasiu. Carbonatul de fer zaharat trebue să conțină 9.5-10 Ja sută. fer. După calcinare trebue să lase 13,5-15 la sută rezidiu de oxid feric; rc- zidiul de la calcinare se disolvă la cald in acid clorhidric, iar soluțiu- nea se diluiază cu apă la 50 cm’; se adaogă un exces de amoniac și se separă, prin filtrare, precipitatul de hidrat de fer format; filtratul, evaporat la sec și calcinat, nu trebue să lase rezidiu apreciabil. Dozare.— Se disolvă 2 gr. carbonat de fer zaharat. în 15 cm3 acid sulfuric diluat; se diluiază cu apă la 100 cin3. Se titrează imediat cu soluție decinormală de bicromat de potasiu, în prezența fericianurului de potasiu ca indicator. Un cm’ soluție decinormală de bicromat — 0,01159 gr. CO: Fe. FERRUM CITRICUM AMMONIATUM Citrat de fer amoniacal Franc. Citrate de fer ammoniacal.— Germ. Eiscn. amntonium- citrat. Ung. Qiirom savas vas ammonium. — Bus. Ammiacinnaia limonno, kislaia okis j aleza. Ferrum sesquichloratum solutum . . 100 Ammoninm hydricum solutum .... 100 Acidum citricum..................... 35 Aqua......................... . . Q. S. Se amestecă separat, 100 gr. soluție de perclorur de fer cu 3500 p. apă, și 100 p. amoniac cu 900 p. apă; se varsă cu încetul, soluția de perclorur de fer 111 soluția de amoniac, agi- tând necontenit; amestecul final trebue să aibă reacțiune al- calină. Se lasă în repaos pentru ca să se depună precipitatul de hidrat feric; se decantează lichidul, și se spală precipi- tatul prin decantări repetate până ce apele de spălare, aci- DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 189 dulate cu acid nitric, nu se mai turbură cu nitratul de argint. Hidratul feric gelatinos obținut se culege pe o pânză și se stoarce pentru a îndepărta apa, pe cât este posibil; se disolvă, încă umed, într’o soluție caldă de 35 p. acid citric în 70 p. apă. Se filtrează și se adaogă amoniac până la reacțiune al- calină. Se evaporă pe baia de apă până la consistența mierei și apoi se întinde pe farfurii sau pe plăci de sticlă și se usucă, ferit de lumina directă, de preferință la etuva, la o tempe- ratura de 40° - 50°. Cifratul de fer amoniacal se prezintă în lamele brune-roșii, lucitoare, fără miros, cu gust dulceag și slab, feruginos. Este ușor solubil în apă. insolubil în alcool și în eter. So- luția apoasă este neutră. Soluțiunea apoasă de citrat de fer amoniacal (1:10) nu trebue să precipite cu amoniacul nici cu hidrogenul sulfurat. — Soluția apoasă 1 :100 acidulată cu acid clorhidric, nu trebue să dea precipitat albastru eu Iericianurul de potasiu (sare feroasă;. — După acidulare cu acid nitric, să nu precipite CU nitratul de argint (cloruri). Soluția apoasă 1:10, tratată cu hidroxidul de potasiu în esces, precipită complet oxidul feric; lichidul, separat prin filtrare, apoi acidulat cu acid acetic și evaporat, nu trebbue să dea cristale de tartrat acid de potasiu (acid tartric). Incinerat cu precauțiune. trebue să lase un rezidiu de sesqitioxid de fer, de aproape 24 la sută.., Se va conserva în flacoane bine închise, ferit de lumină. FERRUM GLYCEROPHOSPHORICUM Glicerofosfat de fer. Farm. Glycirophosphate de fer.— Germ. Eisenglicerinphosphat. Ung. Glicerofosforsavas vas.— Rus. Gli(erofosfal jeleau. C3 H7 Oa. PO3 Fe 4- 2 WO = 262 gr. mol. Sarea de fer a acidului glicerofosforic. Pulvere galbenă-verzue, solubilă în aproape 10 p. apă. Soluția apoasă are reacțiune slab acidă; acidulată cu acid clorhidric și tratată cu ferocianurul de potasiu, dă un pre- cipitat albastru. 190 FARMACOPEA ROMÂNA Dacă se calcineazâ glicerofosfatul de fer (0,20 gr.), iar re- zidiul se disolvă în acid clorhidric (10 cm:1), și se filtrează, se obține un lichid care dă un precipitat galben cu molibde- natul de amoniu. Glicerofosfatul de fer trebue să conțină 14-15 la sută fer. Soluția sa apoasă (1:20), să nu dcâ decât, cel mult, un slab pre- cipitat galben cu molibdenului dc amoniu (acid fosfor ic liber, fosfați] Dozarea ferului.—-Se disolvă 1 gr. de glicerofosfal de fer în 200 cm3 apă și se adaogă 5 gr. iodur de potasiu și 15 cm’ acid clorhidric; se amestecă și se lasă în repaos, la întuneric, timp de o ora, întro sticlă cu dop de sticlă. Se adaogă 30 cin- soluție decinormală de hiposulfit de sodiu și se centrează excesul de hiposulfit cu soluție decinormală de iod. Să se întrebuințeze pentru aceasta 3-1 cm’ soluție de iod, ceiace corespunde unui conținut de 14-15 la sută fer in glicerofosfatul de fer. (Un cm’ soluție decinormală de hiposulfit = 0.005585 gr. fer). FERRUM HYDROXYDATUM Sesquioxid de fer hidratat. Antidotul arsenicului. Franc. Sesiitiioiyde de fer gelatineu^ — Germ, rerriojcydhydral \C \ in tensser. / 7 Ung. Vasoxidhidral.— Kus. Gidrat okisi jeleza. Ferrum sesquichloratum solutum . . . 100 Anunonium hydricum solutum . . . . Q. 8. Aqua...............................Q. S. Se diluează 100 gr. soluțiune oficinală de perclorur de fer cu 5000 gr. apă și se varsă, în mici porțiuni, într’un ames- tec, prealabil preparat, din 40 gr. amoniac lichid și 200 gr. apă, având în vedere ca amestecul să rămână alcalin. Se lasă în repaos pentru ca precipitatul roșu-brun, gelatinos, să se depună. Se. decantează lichidul și se spală precipitatul cu mari cantități de apă, acidulată cu acid nitric, până ce apa de spălare nu se mai turbură cu nitratul de argint. Hidratul de sesquiosid de fer este întrebuințat ca antidot al arsenicului. Acțiunea sa este cu atât mai sigură cu cât el este mai recent preparat. Se va reinoî la fiecare 6 luni și se va conserva în apă des- tilată, la loc răcoros. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 191 FERUM LACTICUM Lactat de fer. Lactat feros. Franc. Lactate dc fer. — Germ. Ferrolaklal. Ung. Tejsavas. — Rus. Moloclno-jeliezistaia soli. (CH3 CH (OH) - CO2)2 Fe + 3H2 O = 288 gr. mol. Produs obținut prin disolvarea ferului în acid lactic diluat și precipitare cu alcool. Pulvere cristalină sau cruste formate din cristale aciculare galben-verzui, cu slab miros particular și cu gust dulceag și feruginos. Se disolvă în 48 p. apă la rece și în 12 p. apă fierbinte; este aproape insolubil în alcool, ușor solubil în soluțiuni de citrat de sodiu. Soluțiuni le sale sunt limpezi, galben-verzui au reacțiune slab acidă și precipită cu fericianurul de potasiu. Prin cal cin arc se carbonizează, răspândind vapori acizi și miros de zahăr ars, rezidiul calcinării este insolubil în apă și are reacțiune aproape neutra. Lactatul de fer triturat cu acid sulfuric conc, nu trebue să devină brun (materii organice streine), nici să facă efervescență (carbonați). sau să degaje miros de acid butiric. Soluțiunea apoasă (1:50) nu trebue să precipite cu acetatul de plumb (acizi tartric, citric, malic), nici cu nitratul de bariu sau cu nitratul de argint, după acidulare cu acid nitric (sulfați, cloruri); după fierbere cu a zecea parte, acid sulfuric diluat, și alcalinizare, nu trebue să reducă soluțiunea Fehling (zahăr). Dozarea ferului.—Se calcinează cu încetul, într’o capsulă de porțelan, un gram de lactat de fer, până ce se obține o cenușe cărămizie care, umectată cu apă, nu trebue să albăstrească hârtia de turnesol (săruri alcaline); se spală cenușa cu apă destilată pe un filtru; se aduce filtrul într’o capsulă de porțelan, se usucă și se calcinează; se adaogă un gram de acid nitric concentrat, sc calcinează din nou și se cântărește rezidiul. Greutatea peroxjdului de fer obținut trebuie să fie cel puțin de 0,27 grame. FERRUM OXALICUM Oxalat de fer. Protoxalat de fer. Franc. Oxalaie {erreux. Oxalaie de fer. — Germ. Ung, Ferrooxalal. Rus. Sciavelevo hisloe jeleza. (CO2)2 Fe = 144 gr. mol. Se obține prin dubla descompunere între oxalatul de po- tasiu și sulfatul feros. 192 FARMACOPEA ROMÂNĂ Există în stare anhidră, amorf, și în stare hidratată, crista- lizat cu două molecule de apă. Oxalatul anhidru și amorf este cel oficina!. Conține, la sută, 38,8 p. fer. Se prezintă în pulvere amorfă, galbenă, fără miros și fără gust. Este insolubil în apă și în alcool. încălzit într’o epruvetă, lasă un rezidiu negru de fer piro- foric. Calcinat la aer liber, dă un rezidiu cărămiziu, de pe- roxid de fer anhidru. Oxalatul de fer, fiert cu soluție diluată de hidroxid de sodiu, se descompune; lichidul filtrat precipită cu clorurul de calciu (reacțiunea acidului oxalic), iar rezidiul insolubil, disolvat în acid clorhidric, dă un precipitat albastru cu fero- cianurul de potasiu (reacțiunea ferului). Oxalatul de fer, uscat la 100°, să nu piardă mai mult de 3 la sută din greutate (apă in exces). Agitat cu 10 p. apă să dea un lichid neutru care acidulat cu acid nitric să nu precipite lu nitratul de argint (cloruri) sau cu nitratul de bariu (sulfați), iar după -evaporare să nu lase rezidiu apreciabil. Dozarea ferului. — Se calcinează, la aer, un gram de oxalat feros; se umectează rezidiul cu acid nitric și se calcinează din nou; se cântărește după răcire sesquioxidul de fer format: un gram de oxalat trebue să deâ aproape 0,555 gr. sesquioxid de fer. FERRUM OXYCHLORATUM SOLUTUM Soluțiune de oxiclorur de fer. Franc. Solution d'oxychlorure de fer. — Germ. Eisenoxychloridldsung. Ung. Vasoxichloral oldat. — Rus. liasivor klorokisi jelieza. Ferrum sesquichloratum solutum . . . 400 Ammonium hydricum solutum .... 400 Acidum chlorhydricum..................34 Se amestecă 400 p. soluție de perclorur de fer cu 400 p. apă. Se varsă în acest lichid, puțin câte puțin și agitând ne- contenit, un amestec rece de 300 p. amoniac și 300 p. apă. Se adaogă 1000 p. apă, și se varsă cu încetul și în acelaș timp cu un amestec rece de 100 p. amoniac și 2000 p. apă, în 8000 p. apă rece, agitând puternic. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 193 fee spălă precipitatul prin decantări repetate, până ce apa de spălate, acidulata cu acid nitric, nu mai precipită cu ni- tratul de argint. Se agită puternic după fiecare adăogare de apă. Se culege precipitatul pe o pânza deasă și se presează până ce greutatea sa este redusă la aproape 400 p. Se introduce apoi precipitatul în 34 p. ac'd clorhidrie și se Iasă amestecul în repaos Ia 25°-30°, agitând din când în când. Dacă disolvarea nu este completă în timp de două zile, se încălzește amestecul până Ia disolvare, apoi se adaogă can- titatea de apă necesară pentru a completă 1000 p. Se lasă în repaos și se filtrează. Lichid roșu-brun, fără miros, cu gust slab astringenf. Soluțiunca sa diluată, dă cu ferocianurul de potasiu un precipitat albastru. Soluțiunea de oxiclorur dt fer (20 cm3) încălzită la fierbere cu un slab exces de soluție de hidroxid de sodiu, nu trebue să. degaje vapori cari să albăstrească hârtia de turnesol (săruri de amoniu). Se diluiazâ soluțiunca de oxiclorur de fer cu un volum egal de apă și se precipită, ia cald, cu un exces ie amoniac; lichidul filtrat trebue să fie incolor (cupru), să nu se turbure cu nitratul de bariu după acidulare cu acid nitric, iar după evaporare și calcinare să nu )ase rezidiu apreciabil (săruri minerale). Dozarea ferului.—Se încălzește la fierbere 10 cin3 soluție de oxiclorur de fer cu 10 cm3 acid clorhidrie și 10 cm3 apă. După răcire se adaogă 2 gr. iodur de potasiu. Se lasă în repaos timp de o jumătate oră în vas bine închis și ferit de lumină; se completează volumul cu apă la 100 cm3. Se iau 20 cm3 din acest lichid și se titrează cu soluțiunea de- cinormală de hiposulfit; pentru fixarea iodului din acești 20 cm se va întrebuința aproape 12,5 cm1 soluție de hiposulfit de sodiu, ceiace corespunde unui conținut de aproape 3,5 la sută fer sau 5 la sută oxid de fer. Se va conservă ferit de lumină. Soluțiunea de oxiclorur de fer se va liberă în locul solu- țiunii de fer dializat (Liquor Ferri dialysati). 70710. — Farmacopea Română. 13 194 FARMACOPEA ROMÂNĂ FERRUM PEPTONATUM Peptonat de fer. Franc. Peplonate de fer. — Germ. Eiscnpeplon. Ung. Paplonos vos. — Bus. Peptomwle jelezo. Alhumenovi....................... 7 5 Pepsinum.........................0)5 Acidum chlorhydrieum........... • 19)5 Natrium hydroxydatum solutum . . . Q- S. Ferrum oxychloratum solutum .... 100 Aqua..............................Q- 8. Se disolvă 75 gr. albuș proaspăt de ou (sau 10 gr. albu- mină uscată) în 1000 p. apă; se adaogă 18 gr. acid clorhidric ofieinal (25 la sută IIC1), 0,5 gr. pepsină și 1-2 gr. cloro- form, și se digerează la 40°, timp de aproape 12 oro, până la peptonizarea albuminei și până ce o probă din lichid nu mai dă decât o slabă turbureală cu acidul nitric. Se strecoară după răcire și se neutralizează cu soluție diluată de hidroxid de sodiu, lăsând totuși o slabă aciditate. Se adaogă lichidului clar, 100 gr. soluție de oxiclorur de fer amestecată cu 1000 gr. apă distilată. Se agita și se mai adaogă soluție diluată (1:10) de hidroxid de sodiu până ce reacțiunea rămâne slab acidă. Se spală precipitatul cu apă, prin decantări repetate, până ce apa de spălare nu mai precipită cu nitratul de argint. Se culege precipitatul pe o strecurătoare deasa, prealabil udată; se scurge bine, și se adună apoi într’o capsulă de porțelan; se adaogă 1,5 gr. acid clorhidric concentrat (25 la sută HC1) și se încălzește, evaporând soluția rezultată, până la consis- tență siropoasă. Se întinde pe plăci de sticlă cu o pensulă moale, se usucă la 30° - 50’, apoi se culege și se conservă în vase bine închise. Peptonatul de fer se mai poate prepara luând 10 gr. pep- tonă, liberă de cloruri, disolvând în 1000 gr. apă și adăogând 100 gr. soluție de oxiclorur de fer; preparația se continuă ca și în cazul precedent. Peptonatul de fer astfel preparat se prezintă în lamele descrierea alfabetică a medicamentelor 195 roșii, solubile în apa, mai încet la rece și mai repede la cald dând soluții limpezi, ' Conține 24 - 25 la sută fer. Prezintă aceleași proprietăți ca și Ferrwn alhumiiidlum solulum. FERRUM PULVERATUM Fer pulverizat. Fer limat. !• i anc. Limaillc de {er porphyrisee.— Germ. Eisenpulver. Ung. Vaspor. — Hus. Poroșet; jelilcza. Produs obținut prin lima rea și porfirizarea ferului moale. Se prezintă în pulvere fină, grea, de culoare neagră-cc- nușie. Se disolvă complet în acid clorhidric diluat cu degajare de hidrogen și lăsând un slab rezidiu floconos. Soluțiunea clorhidrică, chiar foarte diluată, dă cu fcricianurul de potasiu un precipitat albastru. Ferul pulverizat trebne să se disolve complet în acid clorhidric diluat, lăsând cel mult un slab rezidiu floconos (cărbune. siliciu); gazul degajat prin acțiunea acidului clorhidric nu trebue să coloreze imediat hârtia de acetat de plumb (sulfuri), Soluțiunea clorhidrică (1:20), încălzită cu pu(in acid nitric. pentru oxidarea clorurului de fer, tratată cu un exces de amoniac și filtrată, trebue să dea un lichid necolorat in albastru (cupru); aceiași soluție acidă să nu sufere vre-o schimbare cu hidrogenul sulfurat (metale). Se încălzește 0,2 gr. fer pulverizat cu 0,2 gr. clorat dc potasiu și 0 cm’ acid clorhidric concentrat, până la eliminarea clorului format; se completează volumul, cu acid clorhidric; până la 6 cm1 și se filtrează; se adaogă unei porțiuni din lichidul filtrat, un volum egal de soluție de clorur de staniu (11); amestecul nu trebue să se coloreze timp de o oră (arsen). Se agită 5 gr. fer cu 10 cm3 soluție de hidroxid de potasiu 5:100; lichidul filtrat, adiționat cu câteva picături de soluție de sulfat feros și de clorur feric și încălzit câteva minute, nu trebue să se coloreze în verde albastru după acidulare cu acid clorhidric (cianuri). Dozarea ferului. Se disolvă 1 gr. de fer pulverizat în 25 cms acid sulfuric diluat și se completează volumul lichidului la 100 cm3. Se ia 10 cm3 din acest lichid, se adaogă soluție de permanganat de potasiu 1:1000 până la colorațiunea roză persistentă la cald, apoi se decolo- rează cu una sau mai multe picături de alcool. Se adaogă un gr. ioduri de potasiu disolvat în 5 cm3 apă și se lasă intr'un flacon închis cu dop de sticlă, tmip de o jumătate oră, la 35-40°; după răcire se vor între- 196 FARMACOPEA ROMÂNĂ buință cel puțin 17,5 cm’ soluție decinormală de hyposulfit de sodiu pentru a face să dispară culoarea albastră produsă de apa de amidon adăogată ca indicator, ceiace corespunde unui conținut de 97,8 la sulă fer. Se va conservă in vase închise. FERRUM REDUCTUM Fer redus. Fer redus prin hidrogen. Franc. Fer reduit.— Germ, Reduziertes Eisen. Ung. Hydrogennel redukâlL vas. — Rus. Vozstano-vellenoe jelieza. Se obține prin reducerea oxidului de fer cu ajutorul hi- drogenului. Pulvere foarte fină, cenușie sau cenușie-negricioasă. Arde în aer liber, transformându-se în oxid negru de fer. Se di- solvă în acizi diluați ca și ferul pulverizat, iar soluțiunile acide prezintă aceleași proprietăți (v. Ferrum pulveratum). Dacă se agită 2 gr. fer redus, cu 10 cm3 apă, lichidul filtrat trebue să fie neutru la turnesol și să nu sufere nici o schimbare Ia tratare cu nitratul de bariu sau cu nitratul de argint (cloruri, sulfați). Ferul redus trebue să îndeplinească aceleași condițiuni de puri- tate prevăzute la ferul pulverizat (v. Frerum. pulveratum). Se va conservă în vase uscate, bine închise. FERRUM SESQUICHLORATUM Perclorur de fer. Franc. Perchlorure de fer. — Germ. Eisenchlorid. Ung. Kristălyos ferrichlorid. — Rus. Hlorno jeliezo. Fe CI3 4- 6H2 O = 270,5 gr. mol. Ferrum ............................ X Acidum chlorhydricum............... 4 Chlorum.............................Q. S. Se introduce sârma de fer și acidul clorhidric într’un ba- lon de sticlă; se încălzește pe baia de apă până ce degajarea de gaz încetează. Se filtrează lichidul și se împarte în mai multe flacoane Woulff, puse în comunicație unele cu altele, și se introduce un curent de clor spălat, până ce o probă din ultimul flacon nu mai precipită în albastru cu fericianurul DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 197 de potasiu. Se evaporă lichidul pe baia de apă, într’o capsulă de porțelan, agitând necontenit, până ce se reduce la o greu- tate de 5 ori mai mare decât a ferului disolvat; se acopere capsula și se lasă să cristalizeze la un loc rece și uscat. Cris- talele obținute se usucă pe calce vie. Perclorurul de fer, cristalizat cu 6 molecule de apă, se pre- zintă în masse cu structură cristalina de culoare galbenă-por- tocalie; el este higroscopic, și se disolvă ușor în apă, în alcool și în eter. Soluția apoasă, diluată, dă cu nitratul de argint un preci- pitat alb, insolubil în acid nitric, iar cu ferocianurul de po- tasiu un precipitat albastru. Perclorurul de fer trebue să îndeplinească următoarele condițium de puritate: Soluția sa apoasă (1; 10), acidulată cu acid clorhidric, nu trebue să deă precipitat albastru cu fericianurul de potasiu (clorur feros). Dacă se menține deasupra soluții apoase de perclorur de fer (1:2), o baghetă umectată cu amoniac, să nu se formeze vapori albi (acid clorhidric liber); dcasemeni, hârtia de filtru umectată cu soluție de iodur de potasiu amidonată, să nu se albăstrească în aceleași con- dițiuni (clor liber). Soluția apoasă (1:2) nu trebue să se turbure nici cu clorurul de sodiu (hidrat feric coloidal) nici prin adăogare de 4 volume alcool de 90c (oxiclorur feric). Soluția apoasă (1:6) tratată cu un''exces de amoniac, dă un pre- cipitat de hidrat feric gelatinos; lichidul filtrat nu trebue să lase rezidiu după evaporare ia sec și calcinare (săruri minerale fixe), nu trebue să fie colorat în albastru (cupru) și să nu precipite cu hidro- genul sulfurat (metale); saturat și apoi acidulat cu acid sulfuric diluat, nu trebue să decoloreze permanganatul dc potasiu la rece nici sulfatul de indigo la cald (produși nitroși). Perclorurul de fer cristalizat trebue să conțină aproape 19 la sută fer. Dozarea ferului se va face după cum s’a arătat la Ferrum ses- quichloratum. solutum. Se va conservă în vase bine închise, ferit de lumină și îi/miditate. 198 FARMACOPEA ROMÂNĂ FERRUM SESQUICHLORATUM SOLUTUM Soluție de perclorur de fer. Franc. Perchlorure de fer dissout.— Germ. EisencldoiidLoiiitng. Ung. Ferrichlorid-oldat. — Rus. Raslvor pohitorohlorist(i(/o jelicza. Ferrum sesquichloratum................1 Aqua................................. 1 Se disolvă la temperatura obișnuită. Lichid limpede, galben-brim, cu gust foarte astringent. Are densitatea 1,280 -1,290. Conține aproape 30 la sută perclorur de fer anhidru, sau 10 la sută fer. Soluția oficinală de perclorur de fer trebue să îndeplinească condi- țiile de puritate descrise la Fer ritm sesquichloratum. Dozarea ferului. — Se iau 5 cm! soluție de perclorur de fer și se di- luiază cu apă la 100 cm1. La 20 cm" din această soluție, se adaogă 2 gr. iodur de potasiu disclvajt în 2 cm3 apă și se lasă lichidul să steâ o oră la întuneric, într'un flacon cu dop de sticlă. Se titrează cu so- luție decinormală de hiposulfit de sodiu; pentru a transformă iodul pus în libertate, să se întrebuințeze aproape 1b cm3 soluție de hipo- sulfit, ceiace corespunde unui conținut de 10 la sută fer (un cur' soluție decinormală de hiposulfit = 0,005585 gr. fer, apa de amidon ca indicator, #6 conservă ferit FERRUM SULFURICUM Sulfat de fer, Calaican verde. Franc. Sulfate de protoxide de fer.—Germ. Ung. Ferroslufat. Rus. Cistaia slerno-jeliczislaia soli. Sulfatul de fer, obținut prin acțiunea acidului sulfuric diluat asupra ferului, se prezintă sub trei forme: Sulfatul de fer pur, cristalizat cu 7 molecule de apă (SO" Fe + 7 HaO = 278 gr. mol.) destinat prepa rațiunilor cu în- trebuințare internă; sulfatid de fer deshidratat, (Ferrum sul- furicum siccum), preparat prin uscarea celui precedent la O temperatură de aproape 30"; sulfatul de fer ordinar (Ferrum sulfuricum crudum) întrebuințat numai ca dezinfectant și în unele preparațiuni veterinare. Acesta este întotdeauna impur, conținând sulfat feric, și sulfați de cupru, de zinc, de alu- miniu, de calciu, de magneziu și câteodată arsenic. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 199 Sulfatul de fer pur, se prezintă în pulvere sau cristale verzui, eflorescente, alterabile la aer. Conține 20,14 la suta fer. Se disolvă în 1,8 p. apă și în 4 p. glicerina; este insolubil în alcool. Soluția sa apoasă este verde și are reacțiune foarte slab acidă; dă un precipitat albastru cu fericianurul de potasiu, iar cu nitratul de bariu, un precipitat alb insolubil în acid nitric. Sulfului de fer oficina! trebue sil se disolve complet in apa. Se încălzește 2 gr. sulfat de fer cu acid nitric diluat până ce o pi că tură din lichid, diluată cu apă, nu mai dă precipitat albastru cu fericianurul de potasiu; se adaogă apoi amoniac in exces și se fil- trează. Lichidul filtrat nu trebue să sufere vre-o schimbare cu hidro- genul sulfurat și nu trebue să lase rezidiu apreciabil după evaporare și calcinare. Sulf a ful de fer crpdali.zf.tt, pur, se va conservă în flacoane bine închise. FLORES ARNICAE Flori de Aruică. Fotbal de munte. Franc. Fleurs d'arnica. — Germ. Arnicablulen. ling. Kupporwr virăg.— Rus. Țvealki barannika gomago. Florile plantei Amica montana L (Fam. Sinantcree-corim- bifere) ce crește în livezile sub-alpine. Flori compuse, capituliforme, de culoare galbenă, cu miros particular, slab aromatic și cu gust iute, amar. Capitalele sunt largi de 5-6 cm. și au un involucru cu două rânduri de scuame. Receptaculul este aproape plan si larg de 1 cm.; poartă la periferie vre-o douăzeci de flori ligu- late, iar pe disc un număr mai mare de flori tubuloase. Florile ligulate sunt femele și au o corolă lungă de aproape 2 cin., neegal triUmfată și parcursă de 8-12 nervure: florile tubu- loase sunt hermafrodite și au o corolă cu 5 diviziuni; Ovarul lor este lung și subțire: este prevăzut cu o coroană de peri lungi, lucitori, cari dau florilor de amica o înfățișare par- ticulară. 200 FARMACOPEA ROMÂNĂ FLORES CHAMOMILLAE Flori de mușețel Romaniță. Franc. Camomille.— Germ. Kamillen. Ung. Szikfiivmig.— Rus. Țveatki romațki. Florile plantei Matricaria Chamomilla L (Fam. Sinanteree- coi’imbifere) ce crește prin câmpii. Flori compuse, dispuse în capitule de culoare galbenă, cu miros aromatic, caracteristic, și gust amar. Capitulul este hemisferic și are un invo lucru format din 3 rânduri de brac- tee lanceolate, scuamoase, imbricate. Florile marginale sunt femele; au o lingulă albă, tridințată, parcursă de 4 nervuri; florile centrale sunt galbene, hermafrodite, foarte numeroase și au o corolă cu 5 diviziuni; ambele feluri de flori au nu- meroși peri gianduloși iar țesutul receptacolului conține no- dule secretoare; mirosul lor ^pronunțat le deosebește de spe- ciile asemănătoare vecine, Matricaria inodora și Anthemis arvensis, cari nu au miros. FLORES CINAE Semen contra. Franc. Semen contra.— Germ. ZitwerblUten. Ung. Cina~virâgok. — Rus. Țitvarnoe țvetki. Capitulele florale, incomplet desvoltate, de la Artemisia Cina Berg, Artemisia maritima L var. pauciflora Led, A. Contra Valii (Fam. Composee). Capitulele de semen-contra impropriu numite semințe, sunt ovoide, alungite, închise, lungi de 3 - 4 mm. și largi de aproape 1 mm. Au o culoare galben-verzue în stare proaspătă, ce devine brună cu timpul. Au miros particular, aromatic Și gust amar, camforat. Involucrul lor este format din 12 - 20 bractee, eliptice sau lineare, cu marginea membranoasă și prevăzute cu o bandă mediană ce poartă numeroși peri gianduloși, pluricelulari și peri simpli. Involucrul acopere 3 - 5 flori tubuloase, cu corola divizată către vârf în 5 dinți scurți și al cărei tub este aco- perit de peri gianduloși. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR - 201 Capitolele sunt însoțite de resturi de foi și de pedoncule. Pulverea are o culoare verzue și mirosul plantei; este ca- racterizată prin peri glanduloși, celule alungite ale foliolelor involucrului, grăunți de polen tetraedrici, peri izolați și macle de oxalat de calciu. In contact cu soluțiunea alcoolică de hidroxid de sodiu, pulverea se colorează în galben, iar conținutul perilor glan- duloși în roșu-portocaliu. După calcinare nu trebue să lase mai mult de 10 la sută cenușe. FLORES cRgTAEGI Flori de Crategus, Păducel. Franc. Aubâpine. — Germ. Weissdorn Bluten. Ung. Crat.aegusviTag. — Rus. Boiarâșnik. Florile plantelor Cd&taegus oxyacanihoides Thuill și C. monogyna Jaquin (Fam. Rosacee). Flori dispuse în corimbi ramificați, cu 5 sepale scurte și 5 petale suborbiculare concave, albe sau slab roze, cu 15 - 20 stamine înserate pe marginea receptacolului urceolat, ce con- ține una sau mai multe cârpele. La prima subspecie, pedonculele florale sunt glabre; se- palele sunt deasemenea glabre, oval-acumînate și recurbate la vârfuri; numărul stilurilor este 2-3 și coresunde numă- rului carpetelor. La cealaltă subspecie, pedonculele sunt pă- roase; sepalele simt pubeseente, lanceolate-acuminate și în- doite către ovar; stilul este unic. Corimbii florali poartă adeseori la baza lor câteva foi mici cari prezintă, la prima subspecie, 3-5 lobi obtuzi, iar* la a doua, 3-7 lobi ascuțiți, mai profunzi și mai îndepărtați. FLORES KOSO Cusso. Franc. Coujso.-—Germ. Kosobliite. Ung. Kosovirdyok. — Rus. Țveatki kusso. Florile femele de la arborul Hagenia abyssinica Wilde- 202 FARMACOPEA ROMÂNĂ now (Brayera (mthelmiiilica Kunlh (Fam. Rosacee) ce crește în Abisinia. Inflorescența florilor femele formează panicule roșietice foarte ramificate. Florile an peduneule scurte, prevăzute cu 2 bracteole membranoase, rotunde. Receptncolul este acoperit de peri tectori glanduloși și poartă un periau t de 3 verticilii, tetra sau pont a mere: primul reprezintă calicului și este for- mat din foliole lungi de aproape 1 cm.: al doilea este caliciul, cu sepale scurte și al treilea formează corola, compusă din piese lineare, lungi de cel mult 3 mm., și cari lipsesc chiar la florile din comerț. Recepta colul cuprinde 2 pistile libere, terminate printr’un stigmat capitat, acoperite de papile mari. Florile mascule au o culoare verzue sau roza: nu sunt ofi- cinale și jiu trebue să existe printre florile femele. Florile femele sunt Ringurile oficinele. Pulverea de Cuso este caracterizată prin peri groși, unicehilari, prin mici peri glanduloși sau fragmentele lor, prin vase cu un diametru de cel mult 2 mik. șî prin rari macle de oxalat de calciu. Nu trebue să conțină decât rari grăunți de polen și rari frag- mente de celule fibroase ale. antenelor (flori mascule). Florile și pulverea au miros particular, și gust iute și amar. După calcinare nu trebue să lase mai mult de 7 la suta cenușe. FLORES LAVANDULAE Flori de Lavandulă. Levănțică. Franc. Fleurs de lavande. — Germ. Lavandelbl&len. Ung. Levcndula virdg. — Rus. Țveatki lava ud. Florile plantei Lavandula spica L ( La v unduia vera D. C.) (Fam. Labiate), ce crește spontan mai ales în părțile mun- toase. Florile au un caliciu tubulos lung de 5 mm., mai lărgit către mijloc, parcurs de 10-13 nervura longitudinale, cu mar- ginele aproape întregi sau crestate în cinci dinți, dintre cari patru mai mici iar al 5-a, mai mare, formează un lob distinct. Corola este bilabiată, mai lungă decât caliciul, de culoare al- bastră-violacee; buza superioară este bilobată iar cea infe- DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 203 rioară este formată dm trei lobi, dintre cari unul mai mic. Cele 4 stamine didiname poartă antere ovoide. Caliciul, corola și stăm in ele sunt păroase. Grăunții de polen sunt glo- bii loși. Florile de lavandula au miros aromatic și gust puțin amar. Se recoltează in epoca desvoltării complete. FLORES MALVAE Flori de mal vă. Nalba mică. Franc. I'leurs de mauve sauvage. — Germ. Malvenbliiten. L'ng. Ptipsajt-virdg. — Rus. Țveatki leasnoi-prosvirki. Florile plantei Mal va silveslris L (Fam. Malvacee). Florile de malva au o lungime de aproape 5 cm.; au un calicia format din 3 bractee oblungi și un calicia gamosepal lung de aproape Va cm., cu 5 lobi triunghiulari; corola este compusă din 5 petale cuneiforme sau obovale, de 3-4 ori mai mari decât sepalele, concrescute la bază cu staminele cari sunt sudate într’un tub ce înconjoară stilul și stigmatele fi- liforme. Corola florilor este violacee în stare proastpătă și devine albastră prin uscare. Florile au gust slab mucilaginos. FLORES RHOEADOS Flori de mac. Paparoane. Franc. Fleurt de coquelicoi. --Germ. Klalschrose. Ung. Pipacs virăg.— Rus. Țvealki polevovomaka. Petalele florilor plantei Papaver Rhoeas L (Fam. Papa- veracee). Petalele de mac au o culoare roșie-violacee, cu pete negre către bază; sunt ovale și au o lungime de aproape 6 cm. și o lățime de aproape 5 cm.; au miros slab, particular si gust mucilaginos, amărui. 204 FARMACOPEA. ROMANĂ FLORES ROSARUM Flori de trandafir. Roze. Franc. Fleurs de roses.— Germ. Rosenbluten. Ung. Rozsaszirmok. — Rus. Lepeslki slolisnoi rozi. Petalele florilor plantelor Roșa, gallica L și Roșa centifulia L (Fam. Rosacee) culese înainte de desvoltarea completă a florilor și debarasate de caliciu și stamine. Petalele de la prima specie roșii-închise, iar cele dela a doua sunt de cu- loare roză; sunt scurt unghiculate, aproape cordiforme; au miros caracteristic și gust astringent, slab amar. FLORES SAMBUC1 Flori de soc. Franc. Fleurs de sureau. — Germ. HolunderblUten. Ung. Bodza-virăg. — Rus. Țveatki-buzina. Florile arborelui Sambucus nigra L (Fam. Caprifoliacee). Flori mici, cu un diametru de aproape 5 mm., albicioase, scurt pedonculate, dispuse în unibele de cime. Caliciul flo- rilor este redus la 5 dinți verzui; corola este gamopetală. alb-galbue, cu cinci lobi; anterele sunt în număr de 5, ex- trorse, iar ovarul este acoperit de un disc terminat prin 3 lobi stigmatici. Au miros particular și gust mucilaginos. FLORES TILIAE Flori de tei. Franc. Fleurs de tillcul. — Germ. LindenhlUten. Ung. Hârsfavirdg.— Rug. Țveatki tipa. Inflorescența arborilor Tilia sylvestris Desfontaines și Tilia platyphyllos Scopoli (T. Europoca L) (Fam. Tiliacce). Inflorescența florilor de tei este o cima al cărui pedoncul este sudat la partea inferioară cu o lungă bractee verde-găl- bue, cu nervațiune reticulată. Florile sunt galbene; au un caliciu format din 5 sepale libere, ovale, caduce; corola este compusă din 5 petale oblungi; staminele, în număr nedefinit (30-40), sunt libere; pistilul este prevăzut cu un stigmat globulos cu 5 lobi. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 205 lorile au miros caracteristic, aromatic și gust mucilaginos. Se culeg în epoca înfloririi și se usucă la umbră. Se con- servă la loc uscat și obscur., FLORES VERBASCI Flori de Verbasc. Lumât arică. Franc. Rouilion blanc. MaUne. — Germ. Wollblumen. Ung. Okbrfarlckoro virat}. — Rus. Țvealki tarschi skipetr. Corola și stamincle (fără caliciu) de la plantele Verbascwtn thapsiforme Schrader și Verbascum phlombîdes L (Fam. Scrofulariacee). Corola este galben-aurie, de aproape 3 cm. diametru, di- vizată profund în 5 lobi. Staminele alternează cu lobii corolei; doua dintre ele sunt așezate pe lobul anterior și sunt glabre; celelalte poartă peri unicelulari, tubuioși sau îngroșați; an- tenele celor două stamine inferioare sunt înserate oblic pe filamente. Florile au miros slab, de miere, gust dulceag și mucila- ginos. Sunt alterabile și devin negricioase. Trebuesc uscate la soare îndată după culegere și conservate în cutii bine în- chise, ferite de umiditate. FOLIA ADIANTI Foi de Capilaria. Părul Maicii Domnului. Franc. Capillaire.— Germ. Frauenhaar. Ung. Vinus-haylcvfl. — Rus. Zenskii voios. Foile (frondele) dela planta Adiantum CapiUus Veneris L (Ferige). Foi lungi de 20 - 30 cm., cu pețiol lung, subțire, unghiular, lucitor, de culoare brună sau negricioasă. Pețiolul principal este divizat în pețioluri secundare pe cari sunt atașate foliole, scurt pediculate, glabre, subțiri, cuneiforme, dințate pe mar- gini și parcurse de numeroase nervure. Porii sunt marginali și așezați sub îndoitura lobului terminal. Capilaria are gust astringent și miros slab aromatic, caie devine mai pronunțat prin frecarea plantei. 206 FARMACOPEA ROMÂNA FOLIA ATHAEAE Foi de Altea. Nalbă mare. Franc. Feuilles de guimauve.— Germ. EibischblăLet'. Ung. Zilis levelek.— Rus. Prosvimeae. Foile plantei Althaea officinali^ L (Fain. Malvacee) recol- tate înainte de înflorire. Foi pețiolate, cu limbul cenușiu, tomentos, lung de aproape 10 cm. și lat de aproape 8 cm., ovoid sau lobat și dințat pe margini; lobul median este mai lung decât celelalte. Foile de Altea sunt fără miros și au gust mucilaginos. FOLIA BELLADONNAE Foi de Beladoaă. Mătrăgună. Franc. Feuilles de Belladone.— Germ. Tollkuselienbldller. Ung. Nadragulya levelek.— Rus Listeia BeUudonni. Foile plantei Atropa BeUadonna L (Fam. Solanee) recol- tate în epoca înfloririi și uscate. Foi subțiri, oval laneeolatc, acuminate, îngustate către bază într’un pețiol scurt; limbul are o lungime de maximum 20 cm. și o lățime de aproape 10 cm.; fața sa superioară este netedă, de im verde închis, iar cea inferioară, de o culoare mai deschisă; prezintă peri mai ales pe nervuri, și pete albi- cioase mici, vizibile cu lupa. Foile proaspete au miros slab narcotic ce dispare prin us- care; gustul lor este fad, neplăcut. Pulverea de beladonă este verzue sau verzue-brună; se caracterizează prin celule cristalifere, prin fragmente de peri, în parte glandulari cu pedicel alungit, pluricelular, și prin stomate. Pulverea de foi de beladonă nu trebue să conțină cristale de oxalat de calciu agregate în rozete (Stramoniu), nici ra- fide (Phytolaca). Trebue să conțină 0,3 gr. la sută alcaloizi totali. O pulvere mai bogată în alcaloizi se va reduce Ia acest titru, cu amidon de orez (Convenția internațională). DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 207 Dozarea alcaloizilor.—Se iau 20 gr. foi de bcladonă reduse în pulvere și se operează după cum s'a arătat Ia Exlr aduni Belladonnae, ținând seama de aceaslă cantitate în calculele finale, pentru a raporta can- titatea de alcaloizi, la suta de grame de foi. Toxic. FOLIA BOLDI Foi de Boldo. Franc. Feuille.s dc Boldo. — Germ. Boldoblătter. Ung. Boldo leoelek. — Dus. Listiia Boldo. Foile plantelor Pewnus Bolclus Mol., și Boldoa fragrans C. Gay (Fam. Alonimiacee). Foi scurt pețiolate, cu limbul ovul sau eliptic, obtus la vârf, cu bordul întreg și puțin îndoit; dimensiunile lor sunt variabile și pot atinge 6 cin. lungime și 4 cm. lățime. Limbul este rigid, cassant; fața superioară este aspră și prezintă nu- meroase proeminențe ce poartă peri simpli, bifurcați sau ste- iați, cari cad cu vârsta; fața interioară este aproape netedă și prezintă nervuri pronunțate și numeroși peri stelați, mai pcrsistenți decât cei precedenti. Foile din comerț sunt aproape fără peri. Foile de Boldo au miros și gust aromatic pronunțat, da- torite conținui ului pungilor secretoare ale mezofilului. FOLIA COCA Foi de Coca. Franc. Fcuilles de Coca. — Germ. Kokabldller, Ung. Coca levclek.— Rus. Listiiă koka. Foile arborelui Erytliroxylon Coca Lamarck (Fam. Li- nacee) ce crește în Peru sau cultivat. în alte părți ale Ame- ricei meridionale. Foile de Coca se prezintă întregi, de culoare verde, scurt pețiolate, oval-acuminate sau obtuse, subțiri. Au aproape 6 cm, lungime și 3 cm. lățime; sunt fin reticulate, cu o nervură mediană pronunțată și de ambele părți ale acestuia, cate o linie curbă, dela bază până la vârf. 208 FARMACOPEA ROMÂNĂ Coca de Bolivia (E. Coca, var. bolivianum Burck) se dis- tinge de cea de Peru (E. Coca, var. nova-granatense Morris) prin, dimensiunea mai mare a foilor și prin liniile laterale ale nervurii mediane, cari sunt mai pronunțate; pe de altă parte, este mai bogată în cocaină. Foile de coca au miros slab, particular, reamintind miro- sul de ceai; gustul lor este amar. Foile de coca se alterează cu timpul și trebue sc reînoite în fiecare an. FOLIA DIGITALIS Foi de Digitala. Degetărel. Franc. Feuilles de Digitale. — Germ. Fingerliutbldtter. Ung. GyiisziiviTâg levelek. — Rus. Lisliia napersteanlci. Foile plantei Digitalis pur par ea L (Fam. Scrofularinee) uscate la 55-60° (Convenția internațională). Foile de digitală au o lungime de 20 - 30 cm. și o lățime de 6 - 8 cm. Limbul lor este alungit, oval și terminat la bază cu un pețiol scurt, aripat, triunghiular. Limbul are marginea neegal crenelată; fața sa superioară este verde-închisă și pre- zintă proeminențe între nervuri; este glabră sau puțin pu- bescentă; fața inferioară este mult mai palidă și mai pubes- centă, aproape albă, tomentoasă; este parcursă de-o rețea de nevure foarte proeminente și albicioase; prin transparență prezintă chiar între rețeaua de nervure, alte anastomoze mai fine. Aceste foi poartă peri de două feluri: unii lungi, pluri- celulari, uniseriați; alții scurți, mai subțiri și terminați prin- tr’un capăt glandulos. Pulverea de digitala trebue preparată prin pulverizarea foilor întregi, fără rezidiu. Este de culoare verde-mat și se caracterizează prin prezența perilor întregi sau fragmentați și prin părți de epidermă cu stomatele sale. Nu trebue să con- țină forme de peri streini de foaia de digitală, nici sclereide sau cristale de oxalat de calciu. Foile și pulverea de digitală au miros aromatic, plăcut, reamintind mirosul de ceai. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 209 Se agită timp de câteva minute, într’o pâlnie de separație, 10 gr. de infusie de digitală (1:10) cu 10 cm3 cloroform. Se adaogă apoi un amestec de 5 cm3 eter și 5 cm* alcool; se filtrează lichidul și se eva- poră. Se disolvă rezidiul în 3 cmJ acid acetic, și se adaogă o urmă de perclorur de fer; se suprapune amestecul, cu precauțiune, peste un strat de acid sulfuric; Ja linia de contact a lichidelor trebue să se for- meze o zonă roșie-brună iar deasupra acesteia o zonă verde albastră (reacțiuneu digitoxinei). Foile și pulverea trebuesc reînoite în fiecare an și păs- trate in vase închise, ferite de lumină. FOLIA EUCALYPTI Foi de Eucalipt. Franc. Feuille* d'Eucalijylu*.— Germ. Eucaliptiurbltilter. Ung. Euculiylus level. — Rus. LisHiu eicaliid. Foile arborelui Eucalyptus Globul us Labillardiere (Fum. Mirtacee) originar din Australia. Foi coriace, de culoare verde-cenușie, glabre, acoperite pe ambele fețe cu pete albicioase și punctate de numeroase glande cu oleu esențial. Forma lor este variabilă: uneori sunt sesile, oval-cordiforme, scurt acuminate, iar alteori sunt pe- țiolate, cu limbul neegal, având până la 25 cm. lungime și 5 cm. lățime. Foile cu limbul alungit, neregulat, pețiolatc, coriace, sunt preferate; foile simetrice, sesile, membroase, ovale sau cor- diforme sunt de calitate inferioară. Foile de Eucalipt au miros particular, balsamic, ce devine mai pronunțat prin frecare; gustul lor este aromatic, rezinos, și puțin amar. Nu trebue să conțină mai mult de 3 la sută părți streine (fructe, coji. etc.). 70710. — Farmacopea RonwruL 14 210 FARMACOPEA ROMÂNĂ FOLIA HAMAMELIDIS Foi de hamamelis. Franc, 1'euiUes d'Hamamelis de Virginie. — Gemi. Hamamelis blălter. Ung. Hamamelis levil.— Rus. Lsitiia gamamelis. Foile arbustului Hamamelis Virginica L (Fam. Hamame- lideelor) ce crește în America septentrională. Foi scurt pețiolate, brun-vcrzui, fără miros, cu gust slab amar și astringent; au o lungime de aproape 15 cm. și o lă- țime de 7-8 cm.; limbul lor este oboval sau oval, obtus sau ascuțit la vârf, asimetric la bază, cu marginile sinuoase, nere- gulat crenelate. Pe nervura principală sunt înserate, de fie- care parte, câte 5-6 nervure secundare, rectilinii, cari se termină în dinții limbuluijp între cari parenchimul este di- vizat prin nervure terțiare, în compartimente aproape egale. Nervurele principale și secundare poartă peri. FOLIA HYOSCYAMI Foi de măsălariță. Franc. Feuilles de jusquiame noirc.— Germ. Bilsenkraut. Ung. Belindelc-levelek.— Rus. Listiia-bealenă. Foile plantei Ilyoscyamus niger L (Fam. Solanee) recol- tate în epoca înfloririi și uscate. Foi de culoare verde-cenușie cu miros narcotic, neplăcut și cu gust fad, amar și puțin iute. Foile inferioare sunt pe- țiolate, cele superioare sesile, semi-amplexicaule, sinuate, un- ghiulare sau aproape pinatifide, cu lobii lanceolați și pre- văzute cu o nervură mediană foarte desvoltată. Sunt moi și păroase mai ales dealungul nervurilor. Pulverea este caracterizată prin prezența cristalelor pris- matice de oxalat de calciu și prin peri articulați sau glan- dulari, lung pediculați. Se recoltează in epoca înfloririi și se reînoiesc în fie- care an. Toxic. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 211 FOLIA JABORANDI Foi do Jaborandi. franc. Feuillet de Jaborandi.— Germ. Jaborandiblăller. Ung. Jaborandus levil. — Bus. Listiia Jaborandi. Foile arbuștilor Pilocarpus Jaborandi Holmes (Jaborandi da Pernambuco) și PUocarpus pennatifolius Lemaire, (Jabo- randi de Rio, Paraguay) (Fam. Rutacee). Foile clela Pilocarpus Jaborandi Holmes trebuesc pre- ferate de oarece coțin o proporție mai mare de alcaloizi. Foile acestei specii simt adesea amestecate cu fragmente de pețioluri și de ramuri; ele sunt imparipenate, compuse din 1 - 4 foliole .și uneori reduse la foliola lor terminată. Folio- lele sunt de cele mai multe ori detașate de pețiol și au un aspect variabil; sunt, în general, oval-eliptice, slab pubes- cente, verzi-gălbui sau roșietice pe partea superioară, mai palide pe cea inferioară; au p lungime de aproape 15 cm. și o lățime de 3 - G cm. Limbul lor este întreg, puțin îndoit pe margine, ușor cordat la bază și purtat de un pețiol foarte scurt, afară de foliola terminala al cărei pețiol atinge a- aproape 2 cm. Nervura mediană este pronunțată pe fața in- ferioară și dă naștere la nervuri secundare care se reunesc către marginea limbului unde emit nervure mai fine, anas- tomozate pe margini, într’o rețea aparentă. Ambele fețe ale limbului poartă peri tectori unicelulari și peri glanduloși. I’aren chimul conține numeroase pungi oleifere, vizibile prin transparență pe foaia uscata. Foliolele prezintă, mai ales după frecare, un miros par- ticular, empireumatie și au un gust amar și aromatic. Foile dela Pilocarpus pennatifolius Lemaire, foarte între- buințate altă dată, au aproape aceleași caractere însă sunt mai puțin bogate în alcaloizi; se pot deosebi ușor de cele pre- cedente prin aceia că foliolele laterale, în loc să fie cor- date la baza se termină cu un pețiol lărgit; culoarea lor este de un verde-cenușiu aproape uniform, iar perii glandu- loși sunt profund fixați într’o depresiune a epidermului. 212 FARMACOPEA. ROMÂNĂ FOLIA MALVAE Foi de nalbă. Franc, FeuiUct de mauve-sauvage. — Germ. MalvcnbldUer. Ung. Papsajt-levelek. — Rus. Lisliia kruglolistnaia. Foile plantelor Mahw silvestris L și Mal va neglecta Wall- roth (Fam. Malvacee). Foile primei specii sunt pețiolate și formate din 3-7 lobi separați prin sinusuri profunde; au baza cor diformă sau ro- tundă și un diametru de aproape 18 cm. Foile dela specia a doua au un pețiol mai lung și sunt rotunde sau reniforme, cu baza cordiformă, profund incizată. Limbul ambelor specii este crenelat-dințat și posedă, pe ambele fețe, stomate însoțite de 3-4 celule anexe. Prima specie arc peri simpli și peri fasciculați, stelați, formați din 2 - 6 celule; specia a doua nu are aproape de loc peri fasciculați. Epidermul lor conține celule cu mucilag, iar mezofilul conține macle de oxalat de calciu. Foile de malvă au miros particular, slab, și gust mucila- ginos. Foile care prezintă depozite de spori de Puccinia Malva- cearwm Montagne, trebuesc înlăturate. FOLIA MEL1SSAE Foi de melisă. Franc. Feuilles de metis se. — Germ. M.elissenblcltter. Ung. Cilromfd levelek. — Rus. Listiia melissa. Foile plantei Melissa officinalis L (Fam. Labiate) recol- tate la începutul înfloririi. Foi pețiolate, ovoide, cordiforme, cu limbul lung de a- proape 6 cm., subțire, obtus, dințat pe margini, de culoare verde-închisă pe fața superioară, mai deschisă pe cea infe- rioară. Nervurele sunt proeminente pe fața inferioară. Au miros particular ce reamintește mirosul de lămâie, da- torit conținutului perilor epidermici gianduloși. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 213 FOLIA MENTHĂE Foi de mentă. Iernă. Franc. Feuilles de menUie. — Germ. Pfefferminzbldtter. Ung. Hwsas minla-levelek.. — Rus. Listiia perecinaia meata. Foile plantei Meni ha piperii ti L (Fam. Labiate) recoltate la începutul înfloririi. Foi pețiolate, lungi de aproape 9 cm. și late de 3 cm., cu limbul oblong, lanceolat, acuminat, neegal dințat pe margini. Ambele fețe poartă numeroși peri glanduloși, de tipul pe- rilor plantelor labiate, mai rar peri articulați. Foile de Meu iha piperita se disting, după uscare, de foile celorlalte specii de mentă, prin prezența cristalelor de men- tol, colorate în galben și situate în glandele mari epidermice. Au miros particular, pronunțat, aromatic și gust plăcut, răcoritor. / -? / A '//i AXA» \ \ FOLIA ROSMAR1NI IB\ 01/^ AI Franc. Feuilles de ; omarin.— Germ. liasuuirinbtălter. Ung. Rozmarin Icvclek.— Rus. Listiia Ros marin. Foile plantei Rosmarimts ufficinalis L (Fam. Labiate). Foi lineare, coriace, cassante, acuminate, cu marginale în- doite, lungi de aproape 3,5 cm. și late de 4 mm. Fața lor superioară este glabră, de culoare verde-închisă, iar cea in- ferioară prezintă o coastă proeminenta și este acoperită de peri albi, stelați. Au miros particular, aromatic și gust amar. FOLIA RUTAE Foi de rută. Franc. Feuilles de ruc.— Germ. Rauteblătter. Ung. Hula level. — Rus. Listiia dușistaia rata. Foile plantei Rutei graveolens L (Fam. Rutacee) recoltate înainte de epoca înfloririi. 214 FARMACOPEA ROMÂNA Foi pețiolate, gin bre, lungi de aproape 10 cm. și late de 6 cm.; unele sunt Iripenate și provin dela partea inferioara a tulpinii, altele bipenate provenind dela partea superioară, iar altele simple, din vecinătatea florilor; prezintă puncta- țiuni translucide; au o culoare verde puțin glancă și devin slab cenușii după uscare. Au miros puternic, aromatic, slab fetid și gust iute și amar. Toxic. FOLIA SALV1AE Foi de salvia. Jaleș. Franc. Feuilles de sauye. — Gerni. Sulbeiblătler. Ung. Orvosi zsâtya levelei.— Rus. Listiia țalfei. Foile plantei Salvia officinalis ’L (Fam. Labiate). Forma și mărimea foilor de salvia variază cu pozițiunea lor pe tulpină: cele inferioare sunt pețiolate, oblungi, lanceo- late, și au o lungime de 6-8 cm, și o lățime de 3-4 cm.; cele superioare sunt sesile, mai mici și ascuțite. Toate sunt denticulate pe margini, reticulate, pulbescente pe ambele fețe, ceia ce le dă aspect albicios. Au miros balsamic și gust aro- matic și amar, FOLIA SENNAE Foi de sena. Seminichie, Senamichie. Franc. Feuilles de sine.— Germ. Sennesblâtler. Ung. Szenna-levelelt. — Rus. Alakstmdriskii tist. Foliolele unor specii de Cassia (Fam. Leguminoase-Cae- salpinee), arbuști ce cresc natural în Arabia și în Africa și cultivați în India. In comerț se disting două feluri principale: Sena alea'an- dina sau de Africa și Sena de Tinnewelly sau de India. Am- bele feluri de foliole sunt scurt pețiolate, mai mult sau mai puțin asimetrice, plane, rigide, fragile, cu marginele întregi, glabre sau pubescente mai ales pe nei’vura mediană, cu ner- vațiunea pinată, bine distinctă. Au miros special și gust slab iute. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 215 Sena de Tinnewclly, cea mai prețuită, provine de ia C. ongutlifolia Vahl. Foiiolele sunt lungi de 30-50 mm. și late de 7-8 mm în regiunea mediană; sunt lanceolate, ascuțite, mai puțin asimetrice Ia bază; au o culoare verde-gălbue pe partea superioară, mai închisă pe partea inferioară. Sena alexandrina este un amestec de foliole de la C. acu- ti folia Del ii e și C. obovata Collad. Folio lele primei specii sunt oval-oblungi, lungi de 20 - 30 mm. și late de 10 -12 mm. Foliolele celeilalte specii sunt mai ovale, lungi de 15-20 mm. și late de 10 -15 mm. și mult mai asimetrice la bază. Fructele acelorași arbuști sunt întrebuințate sub numele dc folicule (Folliculi Sennae v. Fructus Sennae). Foile de sena fără rezină. (Folia Sennae sine resina) se obțin prin simpla macerare a foliolelor în 5 p. de alcool, separarea alcoolului prin strecurare și ușoară presare și us- care. Pulverea de foi de sena este verde gălbue și este carac- terizată prin prezența perilor reniformi, unicelulari, cu pe- reții groși, prin celule epidermice poligonale cu contur rec- tilin, prin ștomate însoțite de celule anexe și prin cristale de oxalat de calciu dc diverse forme. Foile de sena ca și pulverea, nu trebue să fie amestecate cu alte părți ale plantelor, fragmente de ramuri, de fructe, etc. Se fierbe, timp de 2 minute, 0,5 gr. foi de sena, reduse în pulvere groscioară, cu 10 cm3 soluție alcoolică de hidroxid de potasiu 10 la sută; se adaogă 10 cm’ apă destilată și se filtrează; se acidulează lichidul filtrat, cu acid clorhidric și st- agita cu eter; eterul, separat și agitat cu amoniac, trebue să se coloreze în roșu-gălbui. FOLIA STRAMONII Foi de Stramomu. Franc. Peuilles de Stramoine, pomme ipineuse.— Germ. Stechapfel- bldlter. Ung. RedOsnirom —Rus. Listiia dur mana. Foile plantei D alura Stramonium L (Fam. Solanee) reco- tate în epoca înfloririi. 216 FARMACOPEA ROMÂNĂ Foile de stramoniu au un pețiol lung, cilindric, cu un jghiab îngust pe fața superioară; limbul lor are o lungime de 15-20 cm. și o lățime de 7-8 cm.; este oval acuminat, asimetric la bază, cu lobi marginali sinuoși și neegal dințați; are o culoare verde-închisă pe fața superioară, mai palidă pe cea inferioară și fără peri în stare adultă; nervurele sale laterale, în număr de 4-5 de fiecare parte, sunt pronunțate, concave, pe partea superioară a limbului, și mai proeminente pe cea inferioară. Parencbimul conține cristale stelate de exalat de calciu. Foile proaspete, degaje prin frecare, un miros fetid, care aproape dispare, după uscare; gustul lor este amar și ne- plăcut. Toxic. FOLIA TR1FOLP FIBR1NI Folia MenyaBthldîs. Trifoi fibrin. Trifoi de apă. Trifoiște. Franc. Trefle d'eitu. — Germ. Billerklee. Ung. Vidrafil4eveiek.— Rus. Lisliia bobornik. Foile plantei Menymithes trifoliata L (Fam. Gentianacee). Foaie compusă dintr’un pețiol lung, cărnos, ce poartă trei foliole aproape egale, oblunge, întregi sau puțin crenelate, glabre, peninervate, lungi de 5-6 cm. și late de 2-3 cm., cu gust foarte amar. Foaia din comerț se prezintă adesea fără pețiol și cu fo- liolele izolate sau reunite câte două sau trei; are culoare \ 4 ......... 4 Plombam carbonicum................. 30 Oalcium caroonicum................. 60 . Aqua..............................Q. S. Se reduce camfora în pulvere și se amestecă cu celelalte substanțe; se trece prin sită și se triturează cu o cantitate de apă suficientă pentru a face o pastă omogenă, care se divi- zează în globule de câte 25 gr. Globulele camforate sunt albe și au miros de camfor. GLYCERINUM Glicerină. Franc. Glycirinne. — Germ. Ung. Glicerin. — Rus. GLifirin. CH2 OH - CBOH- CH2 OH = 92 gr. mol- Se obține prin saponificarea corpilor grași neutri. descrierea alfabetică a medicamentelor 229 Lichid de consistență siropoasă, incolor, fără miros și cu gust dulce. Are densitatea 1,225 -1,235 la 15°, ceiace corespunde la un conținut de 84-88 Ia sută glicerina anhidră. Glicerina anhidră este iritantă și chiar ușor caustică; ea. pierde această proprietate prin adăogare de 10 la sută apă. Se amestecă cu apa și alcoolul în orice proporție; este in- solubilă în eter, cloroform, oleuri grase sau esențe. Fierbe la 290° iar la temperaturi mai înalte se descompune dând acroleină, cu miros caracteristic, sufocant. Formarea de acroleină se produce fu ușurință dacă se încălzește glicerina cu un bisulfat alcalin. Glicerina oficinală trebue să fie limpede, incoloră, fără miros și să aibă densitatea 1,225-1,235; să ardă fără a lăsă rezidiu apreciabil, o- perând cu 5 gr. glicerină (materii fixe); să deă soluții limpezi cu 2 volume de alcool de 95° (substanțe streine, dextrine, gume). Soluția apoasă (1:5) trebue să fie neutră Ia turnesol; să nu se colo- reze cu hidrogenul sulfurat, nici cu sulfurul de amoniu (metale grele fer). Să nu se turbure cu clorurul de bariu (sulfați), nici cu oxalatul de amoniu (săruri de calciu) nici cu clorurul de calciu (acid oxalîc), iar cu nitratul de argint să nu producă decât, cel mult, o opalescență (cloruri). Glicerina (1 cm3) tratată cu soluția de clorur stanos (5 cm’) să nu se coloreze timp de o oră (arsen). încălzită la 60° cu un volum egal de amoniac și apoi tratată cu trei picături de soluție de nitrat de argint, să nu se coloreze timp de 5 minute nici să formeze un depozit brun (acroleină. acid formic). încălzită cu un volum egal de soluție de hidroxid de sodiu 15 la sută, să nu des volte vapori de amoniac (săruri amoniac ale), nici să se coloreze in galben (glucoză). încălzită pe baia de apă cu acid sulfuric diluat, să nu desvolte miros rânced (substanțe grase, acid butiric), iar după neutralizare, lichidul să nu reducă soluția cupro-potasică (zahăr). Incompatibilități: Acid nitric. Acid cromic și bicromați. Permanganați. Cu acești corpi oxidanți, glicerina dă reac- țiuni energice, uneori periculoase. 230 FARMACOPEA ROMÂNĂ GOSSYPIUM DEPURATUM Vată hidrofilă. Franc. Coton hydropkile. — Germ. Gereinigle Baumwolle. Ung- Tiszta yyapot. — Rus. Ocițennaia vata. Perii degresați și albiți ai semințelor dela diferite specii de Gossypium (Fam. Malvacee). Vata hidrofilă. trebue să. fie albă., și fără miros. Un flocon de aproape 0.5 gr., depus la suprafața unui litru de apă distilată, la temperatura de 15°, conținută într’un vas cilindric, trebue să se scufunde în mai puțin de 10 secunde. Nu trebue să conțină semințe sau fragmente din pericarp; trebue să fie constituită, în cea mai mare parte, din fire lungi de cel puțin 3 cm., cari la microscop, se prezintă sub formă de rubane adesea cou- tumate. Umectată cu apă, nu trebue să modifice hârtia de turnesol (acizi, alcali). Macerațiunea apoasă (1:10) nu trebue să fio opalescentă nici săpunoasă sau colorată. Maceratiunea făcută cu apă caldă (1:10) poate deveni cel mult opalescentă la tratare cu nitratul de argint, cu nitratul de bariu sau cu oxalatul de amoniu. — Câteva picături de acid sulfuric și 3 picături de permanganat de potasiu, produc în 10 cm3 din această macerație, o colorațiune roșie care trebue să persiste timp de câtevâ minute. Vata hidrofilă, uscată la 100°, nu trebue să piardă mai mult de 8 la sută din greutate, iar după calcinare să nu lase mai mult de 0,3 la sută cenușe. Extractul eterat din 5 gr. vată, nu trebue să lase, după evaporare, un rezidiu uscat mai mare de 0,03 gr. GUAJACOLUM Gaiacol. Franc. Gaiacol. — Germ. Ung. Guajacol.— Rus. Gvaiakol. OH - O8 H4 O - CH3 - 124 gr. mol. Eterul monometilic al pirocatechinei, obținut prin sinteză sau prin destilarea creosotului. Se prezintă sub formă cristalizată și lichidă. Gaiacolul cristalizat se obține mai ales prin sinteză și se prezintă în masse cristaline, dure, incolore sau aproape in- colore, cu miros aromatic, caracteristic, și cu gust dulceag, DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 231 astringent. Se topește la 28°-29°, și fierbe la 205°; după ră cire se menține timp îndelungat în stare lichidă. Gaiacolul lichid se obține prin destilarea creosotului; este un lichid oleos, incolor sau foarte slab gălbui, ce fierbe Ia 200 - 205°. Conține foarte mici cantități de fenoli vecini cari îl mențin în stare lichidă. Ambele forme de gaiacol prezintă aceleași proprietăți: se disolvă în 60 p. apă și sunt ușor solubile în alcool, în eter, în glicerina și în acid acetic; se amestecă în toate proporțiile cu oleurile grase. Soluția apoasă, saturată la rece, tratată cu soluția diluată de perclorur de fer, se colorează în albastru ce trece în brun- roșcat. Gaiacolul (cristalizat sau lichid} trebue să fie incolor sau foarte slab colorat în gălbui. Dacă se adaogă o picătură de gaiacol în 10 picături acid sulfuric, amestecul poate deveni gălbui însă nu roșietic (creosot). Dacă se încălzește cu încetul, pe baia de ap«ă, un gram gaiacol cu un cm3 soluție de hidroxid de sodiu 30 la sută, trebue să se obțină o massă cristalină, albă, solubilă complet în 10 cm3 apă (oleuri indiferente). Se va conservă cu precauțiune in vase bine închise, ferite de lumină. GUAJACOLUM CARBONICUM Carbonat de gaiacol. Duotal (nume depus). Franc. Carbonate de gaiacol. — Germ. Guajacolcarbonat. Ung. Guajacylcarbonat. - Rus. Uglekislâl gvaiakolovâl efir. CO = (O - 0“ H4 - O - CH3)1 — 274 gr. mol. Se obține prin acțiunea clorurului de carbonil (COCF) a- supra unei soluțiuni de gaiacolat de sodiu. Se prezintă în ace incolore sau pulvere cristalină, aproape fără miros și fără gust. Se topește la 87°-90°. Este aproape insolubil în apă, so- lubil în alcool, mai ales la cald, solubil în cloroform și în eter, încălzit cu un hidroxid alcalin, dă gaiacol și carbonat al- calin. 232 FABMACOPEA ROMÂNĂ Carbon a tul de gaiacol (0,5 gr.) agitat cu apă (10 cm1), trebue să. deă un filtrat neutru la turnesol și care să nu se turbure cu nitratul de argint (cloruri) și nici să se coloreze cu perclorurul de fer (gaiacol, pi- rocatechină). După calcinare, nu trebue să lase rezidiu apreciabil (cel mult 0,1 la sută. Se va conservă cu precauțiune. GUARANA Guarana. Franc. Germ. Ung. Rus. Guarana. Guarana este o pastă prepărată din semințele plantei Pau- linia Cupana Kunath, (Fam. Sapindacee) ce crește în părțile tropicale ale Americii de sud. Semințele sunt mai întâi to- refiate, apoi, prin triturare cu apă, sunt transformate într’o pastă, care se rulează în forme cilindrice și se usucă. Se prezintă în bucăți dure, cilindrice, roșii-brune, aproape fără miros, și cu gust slab amar și astringent, asemănător celui de Cacao. Fractura bucăților este lucioasă și prezintă tegumente din semințe. Dozarea cafeinei. — într’o sticlă obișnuită în capacitate do 100 cm1, se ia 7 gr. guarana redusă in pulvere și 70 gr. cloroform; se lasă în contact zece minute agitând adeseori; se adaogă 5 cm1 amoniac și se lasă în contact timp de-o oră, agitând puternic din când in când. Se filtrează 40 gr. din soluția cloroformică, pe un filtru plisat de 15 cm. diametru; se destilă cloroformul; se adaogă rezidiuluî 2 cm3 cloroform și 15 cm’ apă caldă și se încălzește la fierbere timp de 5 minute. Se filtrează soluția caldă pe un filtru de 7 cm. diametru. într’o capsulă de porțelan de 9 cm. diametru, prealabil cântărită; se extrage rezidiul în 3 rânduri cu câte 10 cm3 apă de fiecare dată și se filtrează pe acelaș filtru. Se evaporă soluția apoasă; se usucă la 95M001 și se cântărește. Rezidiul trebue să fie de cel puțin 0,16 gr. ceiace corespunde unui conținut de cel puțin 4 la sută cafeină. Guarana nu trebue să lase după calcinare mai mult de 2 la sută cenușe. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 233 GUMMI ARABICUM Gnmâ-arabică. Franc Gomme arabigue. - Germ. Arabist Gummi. Ung. Arab mezga. — Rus. Arabiscaia-kamed. Piodus de exudație al trunchiului și ramurilor arborilor Acacia arabica Wildenow, Acacia Senegal Wildenow și alte specii de Acacia (Fam. Leguminoase-Mimosee) ce cresc în Arabia, Senegal, Cordofan, etc. Se prezintă în bucăți de mărimi variabile, rotunde sau colțurate, albicioase, gălbui sau roșietice, cu spărtura con- coidală, uneori netede și transparente, cu aspect sticlos, alte- ori ridate și opace. Are miros aproape nul și gust fad, mu- cilaginos. Guma arabică trebue să se disolve complet, în timp de 15-20 ore, într’o cantitate dublă de apă; soluțiunea trebue să fie sirupoasă, slab colorată, aproape transparentă, slab acidă; nu trebue să depună sau să lase pe o strecurătoare de pânză decât rari fragmente de coaje și să nu lase bucăți umflate, nedisolvate. Soluțiunea apoasă precipită abondent cu un volum de alcool sau cu subacetatul de plumb; nu trebue să precipite însă cu soluțiunea de acetat neutru de plumb (gume streine). Pulverea de gumă arabică trebue să fie albă și să aibă aceleași proprietăți de mai sus. Soluțiunea sa apoasă (1:10) nu trebue să se coloreze albastru sau roșietic cu soluția decinorrnală de iod ci, cel mult, în galben (dextrind, amidon). Nu trebue să piardă mai mult de 15 la sută apă după uscare și să nu lase mai mult de 4 ia sută cenușe după calcinare. Incompatibilități: Adrenalină. Apomorfina. Morfina și opiul. Acid carbolic și fenoli. GUMMI AMMONIACUM Guma-rezina amoniacum. Franc. Gomme ammoniaque. — Germ. Ung. Ammoniakgummi. Rus. Kamedistaia ammoniaclnnaia smola. Gumă-rezină formată din latexul plantei Dorema Am^o- Don (Fam. Umbelifere) ee crește m Pe™ Granule de mărimi variabile, hbere s™ ^ masse, de culoare galben-nlbicioasa sau g< ’ 234 FARMACOPEA ROMÂNĂ ros particular și cu gust- amar, iute, neplăcut. La încălzire ușoară devine moale. Se disolvă parțial în apă și în alcool. Triturată cu apă dă o emulsie albă care se distruge prin adăogare de hidroxid de sodiu, dând un lichid galben, opa- lescent. Prin fierbere cu 10 p. apă dă un lichid turbure și acid care, adiționat de alcool, până la clarificare, și apoi tratat cu o picătură de soluție de perclorur de fer, da o colorațiune vio- let-roșcată (prezența acidului salioilic). Pentru prepararea pulverii, se usucă guma-rezina pe oxid de calciu timp de câteva zile, apoi se pulverizează la tem- peratură joasă. Guma-rezină amoniaeum tratată, cu o cantitate egală de acid clor- hidric, nu trebue să se coloreze nici după încălzire la 60° (Galbanum). Nu trebue să facă efervescentă cu acizii (carbonați), iar după calci- nare să nu lase mai mult de 6 la sută cenușe. GUMMLGUTTAE Guma guta Franc. Gomme-gntte. — Germ. Gwmnigutt. Ung. Gummi gulii. — Rus. Gwnmi-guit. Gumă-rezină obținută prin uscarea latexului dela arborul Garcinia Banburyi Hooker f., (Fam. Gutifere) ce crește în Siam, Camboge, Ceylan, etc. Se prezintă în bastoane cilindrice, tari, dense, omogene, de culoare portocalie, lungi de 15 - 20 cm. și largi de 4-6 cm, prevăzute cu strii longitudinale la suprafață. Uneori bas- toanele sunt zdrobite și aglutinate în fragmente neregulate, cu spărtura concoidală și acoperite cu o pulvere galben-ver- zue sau aurie. Pulverea este galben-deschisă., fără miros și cu gust iute și neplăcut. Dacă se triturează 1 p. gumă-guta cu 5 gr. apă, se obține o emulsie galbenă care prin adăogare de amoniac dă un li- chid limpede portocaliu ce devine brun. Adăogarea unui exces de acid clorhidrie diluat face să dispară această colo- rațiune și să se formeze un precipitat galben. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 235 _ Gumu-guta trebue să convină cel puțin ?0 ia sut& rezină solubilă m alcool Tratata succesiv cu alcool și apă, trebue să se disolve complet Emulsiunea cu apa, examinată la microscop, să nu prezinte grăunți de amidon sau alte elemente organizate și să nu precipite cu perclorurul de fer (gumă, arabică). Soluțiunea amoniacală fierbinte să nu se înegrească cu nitratul de argint (dcxtrină.) După calcinare să nu lase mai mult de 1 la sută cenușe. Se va conservă cu precauțiuno. GUTTA-PERCHA Gutaperca. Franc. Gulta-percha. — Germ. Ung. Gutlapercha. — Rus. Gutlapercia. Produs obținut prin uscarea latexului mai multor specii ele Sapotacee și mai ales a latexului ce provine dela Pala- quium Gutta Burck și A Oblongifolium Burck. Se prezintă în bucăți de culoare alb-cenușie sau slab brună. Este dură la temperatură ordinară iar către 45° - 60° de- vine moale și se întărește din nou după răcire. Este insolubilă în apă, foarte puțin solubilă în alcool fier- binte și în eter etilic; solubilă la cald în benzină, esență de terebentină și eter de petrol; solubilă la rece în cloroform, lăsând un slab rezidiu. Prin tratare cu apă caldă să separă substanțele streine, fragmentele de coaje de lemn, de foi, etc. și se obține guta- perca depurată care se trage în lame subțiri, de culoare roșie bruna, translucide (guttap&rcha lamellata). Prin precipitare cu alcool din soluția cloroformică se ob- ține gutaperca pură, care se prezintă ca o massă albă, fila- mentoasă, elastică, și căreia i se dă, de obicei, forma de ba- stoane. Gutaperca lamelată (în foi) trebue să fie ușor elastica, moale iar nu aspră la pipăit și să nu se rupă cu ușurința. Sc conservă ferită de lumină. 236 FARMACOPEA ROMÂNA HERBA ABSINTHII Pelin. Franc. Absinlhe. — Germ. Wermuth. Ung. Fehir Urom. — Rus. Pelin nasloiasciaia trava. Foile și vârfurile înflorite de la planta Arthemisia Absin- thium L (Fam. Sinanteree) ce crește în stare sălbatică și cultivată. Foile au o formă care variază cu poziția lor pe tulpină; cele radicale sunt lung pețiolate, tripenatipartite, cu segmente lanceolate; cele caulinare sunt bipenatipartite, iar cele su- perioare sunt simple, lanceolate: fața lor superioară este de culoare cenușie-verzue iar cea inferioară cenușie-argintie; toate sunt tomentoase, prevăzute cu peri glandulari și tectori. Capitulele florale sunt solitare la axa bracteelor lanceolate-, au o grosime de aproape 3 mm. și sunt formate din flori gal- bene, tubuloase, hermafrodite, și nu conțin decât rare flori marginale femele, fără ligule. Absintiul are miros pronunțat, particular, și gust foarte amar și aromatic. Iarba de absintiu este falsificată uneori prin adăogare de foi șî flori dela Ar t emisia vidgaris L, cari sunt glabre, și dela alte specii de Artemisia mai sărace în esență. HERBA CANNABIS INDICAE Cânepă indiană. Franc. Chanvre indien. — Germ. Indischer Hanf. Ung. Indiai kender fuve. — Rus. fndiiskaia konoplea. Vârfurile înflorite și fructifere, neprivate de rezină, de la planta femelă Cannabis saliva L, var. indica Lamarck. (Fam. Urticacee-canabinee), cultivată în Indiile orientale (Convenția internaționala). Se prezintă în masse-neregulate comprimate, constituite din foi, bractee, flori femele și fructe, aglomerate prin rezina excretată de extremitățile înflorite. Are miros pronunțat, caracteristic, și gust slab. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 237 Foile ramurilor florii ere sunt izolate, simple sau divizate în 2 - 3 segmente; ele diferă de foile inferioare cari sunt opuse, digitate, cu 5 - / foliole înguste, lanceolate, dințate pe margini. Florile sunt izolate, la baza bracteelor; sunt for- mate dintr’un ovar prevăzut cu 2 stigmate lungi. Fructele sunt achene uniloculare monospreme, ovale, atingând 5 mm. lungime 2 mm. lărgime. Foile și bracteele poartă peri lectori, curbi, conici, cu baza umflată, ce conțin adesea, mai ales cei mai scurți, cistolite, și peri glanduloși, secretori, scurți, cu capătul umflat, mul- ticelular. Toxic. HERBA CENTAURII Ciataură. Franc. Pelile Centauri. — Germ. Tausenguldenkraut. Ung. Ezerjufu. — Rus. Zolotnikova Irava. Părțile aeriene înflorite, de la planta Erythraea Centau- rium Persoon (Fam. Gentianacee) ce crește în stare sălbatică și cultivată. Centaura are o tulpină înaltă de 20 - 30 cm., patrunghiu- lară, glabră, ramificată în dicotomie, purtând la bază o ro- zetă de foi obovale, scurt pețiolate, iar mai sus, foi oblungi sau lineare, opuse, sesile, prevăzute cu 3-5 nervure longitu- dinale. Florile sunt dispuse în cime; au un caliciu gamosepal cu 5 diviziuni ascuțite, o corolă tubuloasă, cu 5 lobi lanceolați și de culoare roșie-deschisă. Centaura are un miros slab și un gust foarte amar. Centaura înflorește în lulie-Septembrie și se recoltează în epoca înfloririi. HERBA CHENOPODI1 Chenopodiu. Franc. Anseriwc ambroisiC- ■— Germ, ifexicanisches Traubenkraul. Ung. Libalopp laboda, — Rus. Lebeda trava. Părțile aeriene ale plantei Chenopodium ambrosioides L 238 FARMACOPEA ROMÂNĂ (Fiim. Chenopodiacee), plantă erbacee, originară din Mexic și cultivată în Europa meridionala. Tulpina plantei atinge 40 - 60 cm.; este ramificată și încăr- cata de foi alterne, scurt pețiolate, oblungi, atenuate la bază, ascuțite la vârf, și de culoare verde-deschisă. Limbul lor este lung de 4-5 cm. și lat de 1,5-2 cm.; prezintă peri aparenți, mai ales pe nervuri, precum și numeroase glande externe, lucioase, de culoare galbenă. Ramurile florifere pleacă de la baza foilor; florile sunt poligame, foarte mici, grupate în glomerule, al căror centru este ocupat de o floare masculă, sau hermafrodită, iar periferia, de flori femele. Florile sunt formate dîntr’un caliciu cu 4 - 5 diviziuni, 5 stamine și un ovar unilocular și uniovulat. Fructele sunt mici achene cu o semință netedă, brun-negricioasă. Planta are miros pronunțat și gust iute și aromatic. HERBA CONVALARIAE I o ( Mărgăritar. \ j sj Franc. Muguet. — Germ. Maiblume. Ung. Gybngyvirăg. — Rus. Trava iandeșa. Părțile aeriene înflorite de la planta Convdlaria majalis L (Fam. Liliacee), Partea aeriană a mărgăritarului constă dintr’o grapă flo- riferă, lungă de 10 -15 cm. și două foi radicale, aproape tot atât de lungi ca și grapa, oval lanceolate, lung pețiolate, pa- ralel nervate. Florile sunt unilaterale, în număr de aproxi- mativ zece, albe, cu periantul gamofil, urceolat, cu 6 lobi scurți, recurbați în afară, 6 stamine și un ovar trilocular cu stilul scurt. Mărgăritarul trebue recoltat în momentul când florile se deschid, uscat și conservat cu îngrijire. In stare uscată este aproape fără miros, însă are gust amar, neplăcut. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 239 HERBA DROSERAE Iarbă de Bros era. Franc, Xossolis. — Germ, Sonnenihan. Ung. Har mal fii. — Rus- 'l'rava-Drozera. Părțile aeriene ale plantelor Drosera rotundi folia L, D. longifolia L și D. intermedia Hayne (Fam. Droseracee). Plante cu tulpina verticală, purtând o rozetă de 6-10 foi radicale, întinse pe pământ (D. rotundifolia), cu limbul or- bi cular de aproape 15 mm. diametru și cu un pețiol alungit. Limbul este împletit înainte de desvoitarea sa completă și prezintă pe fața superioară și pe margini glande sesile și peri glanduloși, lung pedicelați, de culoare roșie. Din centrul ro- zetei de foi se ridică una sau doua tulpini florifere, roșietice, înalte de 10-12 cm., ce poartă flori albe, dispuse în false grape, unilaterale. D. longifolia se caracterizează prin foile sale cu limbul oblung și cu un pețiol mai prelungit, iar V. intermedia prin tulpina sa mai scurtă și îndoită la bază. HERBA GRINDEL1AE Iarbă de Grindelia. Franc. Grindelia. — Germ. Grindeliakraul. Ung. Grindelia fii. — Rus. Țuilusciaia trasa grindelia. Părțile aeriene înflorite, de la planta Grindelia robusta Nuttal (Fam. Composee). Tulpina plantei atinge până la 90 cm. înălțime și prezintă, în stare uscată, o culoare galben-palidă. Foile sunt izolate oblungi, lanceolate, semi-amplexicaule, dințate, galben-verzui. Prezintă pe ambele fețe, peri masivi, glanduloși, iar în pa- renchim conțin pungi secretoare. Capitulele, de aproape 1,5 cm. prezintă un involucru hemisferic la bază, format din mai multe serii de bractee recurbate. Florile de la periferie sunt ligulate, galbene, iar cele din centru tubuloase. Toată planta este glutinoasă prin produsul de secrețiune format mai ales de foi și capitule. Planta are un gust particular, aromatic, persistent. 240 FARMACOPEA ROMÂNA HERBA HYPERICI Hiperic. Sunătoare. Franc. Milleperluis. — Germ. lokanniskraul. Ung. Linkafu. — Rus. Trava-svearoboi. Părțile aeriene înflorite de la planta Hypericum perj o- ratum L (Fam. Hipericacee). Hipericul are o tulpină unghiulară ce poartă foi opuse, sesile, oblungi, marcate pe margini cu mici puncte negre, iar pe toată suprafața, cu punctuațium transparente. Florile sunt dispuse în panicule terminale, foarte ramifi- cate; caliciul are cinci sepale, lanceolate, ascuțite, iar corola cinci petale, mai mari decât sepalele, punctate în negru pe margini; staminele sunt numeroase, mai scurte decât corola, cu antere orbiculare; ovarul este super, trilocular, cu trei stiluri de culoare roșie închisă. Fructul este o capsulă ce pre- zintă pe fiecare valvă două bande glandulare, longitudinale, iar pe margini, proeminențe glandulare, roși etice. Hipericul are miros balsamic și gust aromatic, amar și astringent. HERBA HYSOPI Hisop. Franc. Hysope. — Germ. Ysop. — Ung. hsop. — Rus. Trava issop. Foile și extremitățile înflorite de la planta Hyssopus oh ficinalis L (Fam. Labiate). Tulpina plantei este înaltă de 30-40 cm. și poartă foi opuse, aproape sesile, aproape glabre, lungi de aproape 1,5 cm. și late de 3 - 4 mm. Florile sunt dispuse în glomerule axi- lare, formând o inflorescență unilaterală; ele au un caliciu tubulos cu 5 dinți neegali, o corolă bilabiată, albastră sau une- ori roză, cu buza posterioară dreaptă, bilobată, iar cea infe- rioară mai mare, trilobată, cu lobul median, el însuși bilobat. Planta are miros aromatic, cam forat și gust amar. descrierea alfabetică a medicamentelor 241 HERBA LOBELIAE Lobelia. Franc. Lobilie en{l6e. — Germ. LobeLienkraut Ung, Lobelia fu. — Rus. Trava Lobelia. Părțile aeriene înflorite, ale plantei Lobelia înfiata L (Fam. Campanulacee-Lobeliee) recoltate către finele înfloririi. Se prezintă în comerț de obicei în stare comprimată, mai mult sau mai puțin zdrobită. Trunchiul plantei este unghiular și păros; foile sunt izo- late, groase, sesile, oval-lanceolate, pubescente, neregulat cre- nelate și dințate și au o lungime de aproape 5 cm. Florile sunt axilare, dispuse în grape; au un caliciu cu 5 lobi lineari și o corolă bilabiată, albastră-palidă. Fructele, adeseori prezente în planta din comerț, simt cap- sule biloculare, păstrând caliciul devenit vesiculos, iar la in- terior prezintă o placentă axilă cu numeroase semințe mici. Planta are un miros slab, iritant și gust iute, arzător, ase- mănător tutunului. Se va conservă cu precauțiune. HERBA MAJORANAE Magheran. Franc. Marjolaine. — Germ. Majora». Ung. Majoranna. — Rus. Trava majoran. Foile și extremitățile înflorite de la planta Origanum ma- jor ana L (Fam. Labiate). Foile sunt opuse și ating 4 cm. lungime; sunt ovale, pe- țiolate și albicioase. Inflorescența, în formă de spic globulos, este constituită din glomerule, reunite în număr de trei la baza bracteelor și purtând flori mici, roze sau albe. Planta are miros pronunțat, plăcut, și gust aromatic. 70710. — Farmacopea Roman:! 18 242 FARMACOPEA ROMÂNĂ HERBA MELILOTI Melilot. Molotru. Sulfină galbenă. Franc, MUilol. — Germ. Steinklee. Ung. Dutkor6. — Rus. Trava aptecimi donmk. Foile și extremitățile înflorite de la planta Melilotus of- ficinalis Desrousseaux (Fam. Leguminoase). Plantă erbacee, comună pe câmpii, în toată Europa. Tulpina plantei este foarte ramificată; foile sunt trifo- liate, pețiolate, alterne; foliolele sunt ovale, emarginate la vârf, netede, verzi. Florile sunt mici,, papiiionacee, și for- mează spicuri alungite, galbene, cu miros particular, pronun- țat, de cumarină. HERBA MILLEFOLH Coada șoricelului. Franc. MillefeuiUe — Germ. Schafgarbe. Ung. Egirfarku fii. — Rus. Trava tiseacealistnik. Părțile aeriene înflorite de la planta AchUea MiUefolium L (Fam. Composee). Planta erbacee, vivace, comună în țara noastră. Foile a- ting 15 cm. lungime și au un contur lanceolat; cele inferioare au un pețiol dilatat la bază, iar cele superioare sunt sesile; toate sunt bipinatisecte. Inflorescența este un coriinb com- pus; capitulele ating 5 mm. de diametru; foliolele involu- crului sunt oval alungite. Florile marginale sunt albe sau roșietice și au o ligulă obtus-trilobată către vârf; cele her- mafrodite de pe disc, se află la baza unor bractee linear-lan- ceolate, pluridințate către vârf. Planta are miros aromatic și gust amar. HERBA SABINAE Sabina. Franc. Sabine. — Germ. Sadebaumkraui. Ung, Neliez szaguborâka ăgcsuai. — Rus. Velociki donskoi mojjevelnnik. Ramurile tinere, foliate, de la Juniperus Sabina L (Fam. Conifere). DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 243 Foile de sabina sunt aciculate sau ovoide, foarte miei, dispuse în verticilii de câte 3, sau aplicate pe ramuri, aco- perindu-le uneori complet Fiecare poartă pe fața dorsală câte o glandă secretoare, ovală. Foile au o culoare verde-închisă; frecate între degete de- gajează miros particular, aromatic, pronunțat, și au gust amar. Pulverea de foi de sabina prezintă mirosul și gustul foilor și se caracterizează mai ales prin prezența pungilor secretoare; aceste pungi nu trebue să fie înconjurate de celule scleroase, rotunde sau poligonale, izolate sau aglomerate; prezența a- cestora indică o falsificare cu pulverea foilor unor specii ve- cine, inactive, (Juniperus phoenicea L). Foile și pulverea de Sabina trebnesc conservate in vase închise. Toxic. HERBA SERPYL Cimbru, Franc. Serpolet. — Genn. Quendel. Ung. futâ halmfil. — Rus. Trava bogorodskaia. Părțile aeriene înflorite, de la planta Thymus SerpyUum L (Fam. Labiate). Planta prezintă numeroase ramificații lungi de 10-40 cm.; foile sunt mici, lungi de aproape 1 cm., ovale sau oblungi, une- ori drepte, obtuse, plane pe margini, atenuate și ciliate la bază. Inflorescența este în spic sau în capitule de glomerule pluriflore; florile mai mici sunt femele iar cele mai mari, her- mafrodite; caliciul lor este bilabiat, iar corola, de culoare pur- purie sau albicioasă, deși pare a avea 4-lobi, este deasemeni bilabiată. Cimbrul are un miros particular, pronunțat și gust aro- matic. 244 FARMACOPEA ROMÂNĂ HERBA THYMI Tim. Lămâioară. Franc. Thyin. — Germ. Tliymian. Ung. Kerli kakufu. — Rus. Trava dușislăi timian. Părțile aeriene înflorite, de la planta Thymus vulgaris L (Fam. Labiate). Tulpina plantei este înaltă de 10 - 20 cm. și poarta ramuri drepte, numeroase, acoperite de peri. Foile ating abia 1 c-m. lungime; sunt lanceolate sau eliptice, obtuse, scurt pețiolate, cu fața superioară cenușie și cu marginile îndoite în jos. Inflorescența este dispusă în glomerule ovoide sau globu- loase; floarea are o culoare albă, adeseori roză. Planta are miros și gust pronunțat aromatic. HEXAMETHYLENTETRAMINUM Urotropină. Formină. Franc. Urolropine. Formine. — Germ. Ung. Rus. Urotropi». (CH2)6 N4 - 140 gr. mol. Se obține prin acțiunea amoniacului asupra aldehidei for- mice. Pulvere cristalină, albă, fără miros, cu gust mai întâi dul- ceag apoi slab amar, ușor solubilă în apă. mai puțin solubilă în alcool și aproape insolubilă în eter. Soluția apoasă este alcalină la turnesol. încălzită cu acid sulfuric diluat, degajează aldehidă formică; acest lichid, în- călzit cu un exces de soluție de hidroxid de sodiu, degajează amoniac. Soluția apoasă (1:20) dă precipitate albe cu taninul și cu biclorurul de mercur, iar cu nitratul de argint dă un preci- pitat alb, solubil în exces de urotropină. Urotropină trebue să. se disolve fără colorațiune în acid sulfuric Soluția apoasă (1:20), acidulată cu acid nitric, nu trebue să se tur- bure cu nitratul de bariu (acid sulfuric); să nu se turbure sau să se coloreze cu hidrogenul sulfurat (metale) sau cu iodomercuratul de po- tasiu în soluție alcalină (săruri amoniacale). descrierea alfabetică a medicamentelor 245 Douăzeci cn? din soluția apoasă (1:20), diluați cu 4 volume de apă și 5 cmJ acid nitric, să nu deâ decât cel mult o opalcscență la adău- gare de 2 cm3 soluție decinormală de nitrat de argint (cloruri). După calcinare să nu lase rezidiu sau să lase cel mult 0,1 gr. la sută (substanțe minerale). HOMATROP1NUM BROMHYDR1CUM Homatropină bromhidrică. Franc. Bromhydrate d'homatropine. — Germ. Ung. Bomatropin kydro- bromid. — Rus. Bromistăi gomatropin. C‘° H2) Q3 N> H Br = 356 gr. mol. Sarea bromhidrică a oxitoluiltropeinci (Homatropină). Pulvere albă, cristalină, solubilă în 4 p. apă și în 18 p. alcool. Se topește ia 209“- 212°. Soluția apoasă este neutră; cu ni- tratul de argint dă un precipitat galben, insolubil în acid nitric, iar cu soluția de iod-iodurat un precipitat brun și cu biclorurul de mercur un precipitat alb. Se încălzește într’o oprubeta câteva miligrame de sare, până Ia apariția de vapori albi; se adaogă 15 - 20 picături de acid sulfuric și se încălzesc din nou până ce lichidul devine brun; amestecul degajează miros de migdale amare. Soluția apoasă de bromhidrat de homatropină nu trebue să pre- cipite cu taninul (aleatorii streini). Dacă se încălzește pe baia de apă 0,01 gr. sare cu 5 picături de acid nitric fumant și se evaporă Ia sec, rezidiul, umectat cu câtevâ picături de soluție alcoolică de hidroxid de potasiu (1:10), recent preparată, să nu se coloreze in violet (atropină) cl în galben-roșietic. După uscare, în exicator pe acid sulfuric, nu trebue să piardă din greutate, iar prin calcinare să lase, cel mult, 0.1 gr. la sută rezidiu (substanțe minerale). Toxic, 246 FARMACOPEA romana HYDRARGYRUM Mercur Argint viu. Franc. Mercure. — Germ. Quecksilber. Ung. F6m - higany. — Rus. Rtuti. Hg = 200 gr. mol. Mercurul este un metal lichid, alb-argintiu, lucitor. Are densitatea 13,59. Se solidifică la —40". Prin agitare cu diverse lichide (eter, apă, esență de tere- bentină, acid acetic) sau prin triturare cu unele substanțe solide (corpi grași, guma, zahăr, etc.), mercurul se stinge, transformându-se într’o pulvere cenușie, compusa din globule microscopice, izolate. Mercurul trebue să se volatilizeze complet prin încălzire și trebue să se disolve fără rezidiu în acid nitric (metale streine; staniu. anti' moniu). Picăturile de mercur, vărsate pe o hârtie albă de scris, trebue să-și păstreze forma sferică și să nu lase pete cenușii. HYDRARGYRUM BENZOICUM Benzoat de mercur. Franc. Benzoate de mercure. — Germ. Qucksilber oxjdbenzoat. Ung. Bemoesavas higany. — Rus. Benzoinokislaia rtuti. (C7 H5 O2)2 Hg + H2 O = 442 gr mol. Hydrargyrum oxydatum fia vum . . . 10 Acidum aceticum glaciale............... 10 Natrium benzoicum.....................14 Aqua 100 Se diluează acidul acetic în 100 gr. apa destilată și se di- solvă oxidul galben de mercur prin agitare, la rece. Pe de altă parte, se disolvă benzoatul de sodiu în restul de apa; se varsă soluțiunea de benzoat de sodiu în soluțiunea de oxid galben de mercur. Precipitatul format, se spală cu apă des- tilată până ce apa de spălare nu mai prezintă reacțiune acidă; se usucă la 100°. descrierea alfabetică a medicamentelor 247 Benzoatul de mercur se prezintă în pulvere albă, crista- lină, aproape insolubilă m apă, insolubilă în alcool și în eter, solubilă în soluțiimi de clorur de sodiu și de benzoat de a- moniu. . Conține 43,48, la sută, mercur. încălzit cu alcool, benzoatul de mercur se descompune dând o sare bazică, de culoare galbenă. Soluțiunea apoasă (1:50), preparată cu ajutorul clorurului de sodiu, este neutră; dă un precipitat galben cu hidroxidul de sodiu, un precipitat negru cu hidrogenul sulfurat și un precipitat roșietic cu perclorurul de fer. Dacă, se agită benzoatul de mercurg (1 gr.) cu apă (20 cms), filtratul obținut, acidulat cu acid nitric, nu trebuo să precipite cu nitratul de argint și să dea, cel mult, o opalescență, iar cu hidrogenul sulfurat să nu se coloreze în negru, el, cel mult în brun slab. Toxic. HYDRARGYRUM BICHLORATLJM Bydrargyrum sublimatam corrostvum. Biclorur de mercur. Sublimat corosiv. Franc. Chlorure mercarique. Sublimă corosif. — Germ. Quecksilber- chiorid. Sublimat. — Ung. Mercurieidorid. — Rus. Druchlorislaia rtuti. Hg CP = 271 gr. mol. Produs obținut de obiceiu prin sublimarea unui amestec de sulfat mercuric și clorur de sodiu. Conține 73,80 la sută, mercur și 26,20 clor. Se prezintă în masse albe, cristaline, ponderoase, când este preparat prin sublimare, sau în pulvere cristalină când este obținut prin cristalizare din apă sau din alcool. Se disolvă în 15 p. apă la 15°, în 1,85 p. apă fierbinte, în 3,6 p. alcool de 90c. în 15 p. eter și în 13,33 p. glicerina. Clorurul de sodiu mărește solubilitatea în apă, formând un clorur dublu. Soluția apoasă este acidă la turnesol și devine neutră prin adăogare de clorur de sodiu. 248 FARMACOPEA ROMÂNĂ Soluția apoasa 1:20 dă un precipitat negru cu hidrogenul sulfurat, un precipitat galben cu hidroxid de sodiu sau de potasiu, un precipitat alb cu amoniacul și un precipitat roșu cu iodurul de potasiu, solubil în exces de iodur; lasă pe o lamă de cupru, o pată cenușie ce devine lucitoare prin frecare și dispare prin încălzire; înfine eu nitratul de argint dă un precipitat alb, caseos, insolubil în acid nitric. Biclorurul de mercur trebue să se disolve complet în alcool și In 15 p. eter (clorur mcrcuros). Dacă se disolvă 1 gr. biclorur de mercur in 10 cm] de apă acidulată cu acid clorhidric și se precipită complet, cu hidrogenul sulfurat, trebue să se formeze un precipitat negru, și un lichid care, după filtrare să fie limpede, iar după evaporare să nu lase rezidiu apreciabil (săruri de metale alcaline sau alcaline Ceroase, compuși ai zincului); precipitatul negru, dc sul fur de mercur, agitat cu amoniac diluat, dă un lichid care nu trebue să precipite cu un exces de acid clorhidric (arsen). Incompatibilități: Alcali. Carbonați. Clorat de potasiu. Al- caloizi. Tanin. Materii albummoa.se. Se va conservă. în vase bine închise. Foarte Toxic. HYDRARGYRUM BICHLORATUM AMMONIATUM Hydrargyrum preclptatum album. Precipitat alb. Franc. Chior o-amidure de mercure. — Germ. IVeisser Qucltsilber prăcipilal. Ung, Mercuriamido-cldorid. — Rus, Dvuhlorislo-armdnaia rluti. NH2 Hg CI = 252 gr. mol. Hydrargyrum bi chior atum........2 Ammonium hydricum solutum........3 Aqua...................... . . Q. S Se disolvă biclorurul de mercur în 40 p. apă. caldă și după răcire, se varsă soluțiunea cu încetul și agitând, în 3 p. amoniac oficinal. Se lasă în repaos până ce precipitatul s’a depus; se filtrează, iar precipitatul se spală pe filtru cu 20 p. apa destilată, rece, și se usucă repede, ferit de lumină și la o temperatură de cel mult 30°. descrierea alfabetică A medicamentelor 249 Pulvere albă, amorfă, aproape insolubilă în apa, ușor so- subilă în acid nitric. Prin fierbere cu soluțiune de hidroxid c e sodiu se descompune în oxid galben de mercur și amoniac. Se agită 1 gr. precipitat alb de mercur cu 10 cm’ apă; lichidul filtrai nu trebue să se coloreze în brun cu hidrogenul sulfurat, iar cu nitratul de argint să dea cel mult o turbureala (sublimat corosiv). Daca se agită timp de vre-o 10 minute 0,2 gr. precipitat alb, fin pulverizat, cu 10 cm’ acid acetic diluat și apoi se încălzește cu pre- cauțiune la 30°, trebue să se obțină o soluțiune limpede (calomel). încălzit întro eprubetă, trebue să se volatilizeze fără a se topi. HYDRARGYRUM BIIODATUM Biiodur de mercur. Franc. Biiodure de mercur e. — Germ. Quecksilber)odid. Ung. Mercurijodid. — Rus. Krasnaia iodistaia rluti. Hg 1¥= 454 gr.'tâol. Hydrargyrum bichloratum........... 4 Kalium iodatum .......... 5 Aqua . . \Jțl . Q. 8. Se disolvă biclorurul de mercur în 80 p. apa, iar iodurul de potasiu în 20 p. apă; se varsă soluția de iodur în cea de sublimat, agitând; se separă precipitatul pe un filtru și se spală cu apă până ce apa de spălare nu mai dă decât o slaba opalescența cu nitratul de argint; se usucă apoi la 60° - 70°. Conține 44,05, la sută, mercur și 55,95 la suta iod. Biiodurul de mercur se prezintă în pulvere fină, roșie, fără miros. Este un corp dimorf; prin încălzire, se colorează mai întâi în galben, apoi se topește către 253°; încălzit mai puternic, se sublimează în cristale, galbene, nestabile, iar prin răcire și frecare ușoară, revine la forma roșie. Este aproape insolubil în apă, solubil, la rece, în 130 p. alcool de 90c și în 40 p. la cald; se disolvă, deasemenea, în eter, în cloroform, în acizi și în grăsimi, mai ales la ușoară încălzire. Soluțiunea. apoasă de iodur de potasiu disolvă cu ușurință biiodurul de mercur formând un iodur dublu. 250 FARMACOPEA ROMÂNĂ Biiodurul de mercur trebue să se volatilizeze prin încălzire fără a lăsă rezidiu apreciabil (substanțe minerale fixe). Să se disolve în 40 p. alcool, la cald, dând o soluție limpede (oxid de mercur, ioduri mercuros). Dacă se agită 1 gr. biiodur de mercur cu 10 cm’ apă, lichidul filtrat, să nu se coloreze decât slab cu hidrogenul sulfurat, iar cu nitratul- de argint să deă cel mult, o opalescentă (bi- clorur de mercur). Se va conservă în vase bine închise, ferit de lumină. Toxic, HYDRARGYRUM CHLORATUM PRAEC1PITATUM Hydrargyrum chloratum mite via humlda paratuoi. Clorur mercuros. Calomel. Franc. Chlorure mercureux par precipitation. — Germ. Quecksilberchla- rur, KalomeL Ung. Mercurochlorid. — Rus. Osajdionaia hloristaia rtuti. Hg2 CI2 - 471 gr. mol. Există trei varietăți de clorur mercuros cari au aceiași compoziție chimică însă cari diferă prin finețea pulverii; unul preparat prin sublimare, al doilea prin precipitare și al trei- lea prin vapori. Dintre aceștia, numai cel preparat prin precipitare și cel preparat prin vapori sunt oficinali (v. Hydrarg. chior atum per vapore paratum). Clorurul mercuros preparat prin precipitare se obține văr- sând o soluție de nitrat mercuros, acidulată cu acid nitric, într’o soluție de clorur de sodiu. Conține 84,93 la sută mercur și 15,07 clor. Se prezintă în pulvere aibă, foarte fină, amorfă, onctuoasă la pipăit, și aderentă, fără miros și fără gust. Se sublimează către 400° - 500° fără a se topi. Este aproape insolubil în apă și complet insolubil în alcool și în eter. Se colorează, cu încetul, în cenușiu, sub influența luminii și alcalilor; hidrogenul sulfurat și sulfuri! alcalini îl colo- rează în negru. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 251 Calomelul trebue să se volatilizeze complet prin încălzire (materii streine fixe). Triturat cu soluțiune de hidroxid de sodiu se înegrește însă nu trebue să degajeze vapori de amoniac (precipitat alb de mercur). Agitat cu 10 p. apă destilată și iiltrată prin filtru dublu, să deă un lichid clar care să nu devină opaieacent cu nitratul de argint și să nu se colorează cu hidrogenul sulfurai (sublimai corosiv). Incompatibilități: Substanțele oxidante și elorurante. Al- calii. Antipirină. Observațiuni. Calomelul prin precipitare este numit în Farmacopea franceză, precipite blanc; nu trebue confundat cu Ilydrargyrwm bicloratnm ammoniatum, care este numit pre- cipitat alb în românește. Se va conservă cu precauțiune, ferit de lumină HYDRARGYRUM CHLORATUM VAPORE PARATUM Calomel prin vapori. Franc. Calomel ă la vapeur. Mercure doux. — Germ. Dampfkalomel. Ung. Gbzzel Itiszilll mercurochlorid-por. — Rus. Odnohtoristaia rluti prigotovlenaia mokrâm putem. Hg* CP = 471 gr. mol. Se obține prin condensarea bruscă a vaporilor de clorur mercuros. Se prezintă în pulvere albă, fină, cu aparență cristalină la microscop. v Posedă aceleași caractere și trebue sa corespundă acelorași condiții de puritate arătate Ia cap, Hydrargyrwn chloratum praecipitatum. HYDRARGYRUM CYANATUM Cianur de mercur. Franc. Cganure de me. - Germ. Quckșilber^anid. Ung. Higamjaianid. — Rus. Țianistaia Ttuh, (CN)2 Hg = 252 gr. mol. Produs obținut prin disolvarea oxidului galben de mercur 252 FARMACOPEA ROMÂNA într’un exces de acid cianhidric, sau prin dubla descompunere între sulfatul de mercur și cianurul de sodiu. ■ Conține la sută, 79,36 p. mercur și 20,64 p. cianogen. Se prezintă în cristale prismatice, anhidre. incolore, fără miros și cu gust metalic, neplăcut. Prin încălzire se înegreștc și se descompune. încălzit cu o cantitate egală de iod, într’o eprubetă, dă un sublimat galben, apoi roșu, de iodur de mercur și un sublimat de iodcian, sub formă de ace incolore. Se disolvă în 12 p. apă și în 12 p. alcool: este mai greu so- lubil în eter. Cianurul de mercur nu dă cea mai mare parte din reacțiu- nile cianurilor și ale corn uși lor mercur ici: amoniacul, hidrox- izii alcalini și nitratul de argint sunt fără acțiune asupra solu- țiunii sale apoase, pe când elorurul stanos produce un preci- pitat brun-negru, iar hidrogenul sulfurat un precipitat negru. Cianurul dc mercur treime să se disolve în 12 p. apă la 15° și în 1£ p. alcool de 90 c . Soluțiunea apoasă tretoue să fie neutră (oxicianuvj, să nu se coloreze în albastru cu amoniacul (cupru) și să nu precipite în brun cu o sare de cupru ([erocianur dc potasiu) și nici cu nitratul dc argint, după acidulare cu acid nitric (cloruri). Cianurul de mercur trebue să se disolve in amoniac fără, a formă precipitat (oxieianur) iar prin calcinare să se volatilizeze complet. Foarte toxic. HYDRARGYRUMIODATUM Hydrargyrum monoiodatum flavum. Protoiodnr de mercur. Franc. Io dure mercureux. — Germ. Quecksilber iodur. Ung. ifercurojodld. — Rus. Odnoiodisia'ia jeltaia rtuti. Hydrargyrum................................8 lodmn......................................5 Spiritus ................................Q. 8. Se triturează 5 p. iod într’un mojar de porțelan sau de sticlă, umectând necontenit cu alcool și adăogând, puțin câte puțin, 8 p. de mercur, până ce tot mercurul s’a trans- descrierea alfabetică a medicamentelor 253 foi mat și până ce massa a luat o culoare uniformă, galben- veizue. Se tiitureaza cu 16 p. alcool; se aduce amestecul pe un filtru și se spală pulverea cu alcool fierbinte, până ce lichidul Jiltrat nu se mai colorează cu hidrogenul sulfurat. Se usucă apoi la căldură moderată, ferit de lumina. lodurul mercur os conține 38,84, la sută iod și 61,16 mercur. w Se prezintă în pulvere amorfă, galben-verzue, fără miros, făiă gust. Este insolubil în alcool și în eter. Lumina îl des- compune în mercur și iodur mercuric; aceiași descompunere are loc prin acțiunea, iodurului de potasiu, care disolvă io- durul mercuric și lasă mercurul insolubil. lodurul mercuros (0,20) nu trebue să Inse rezidiu după calcinare. Dacă se agită iodurul mercuros (1 gr.) cu alcool (20 gr)., lichidul, filtrat pc un filtru dublu, trebue să fie incolor și să nu se coloreze decât foarte slab cu hidrogenul sulfurat (iodur mercuric). Se va conservă cu precauțiune ferit de lumină. HYDRARGYRUM OXYCYANATUM Oxicianur de mercur. Franc. Ox.ycya.nure de mercure. — Germ, Quecksilber o&jeyanid- Ung. Higanyoxiciantd. — Rus. Pianist aia okis riuli. Hg(CN)2 Hg 0 = 4G9 gr. mol. Produs obținut prin unirea cianurului de mercur cu oxidul galben de mercur sau prin dubla descompunere între cianu- rul de sodiu și clorurul mercuric. Pulvere albă, cristalină, solubilă în 17 p. apă, la rece, mai ușor solubilă la cald; soluția apoasă este slab alcalină. Oxicianurul de mercur, încălzit la fierbere, timp de câteva minute, cu soluțiune de hidroxid de sodiu, sulfat feros și per- cloinr de fer, dă, după răcire și acidulare cu acid clorhidric, un precipitat albastru. Soluțiunea sa apoasă dă cu amoniacul un precipitat alb, solubil în exces de reactiv, cu taninul un precipitat gălbui, cu clorurul stanos un precipitat negru-cenușiu și cu hidro- genul sulfurat sau cu sulf urni de amoniu, un precipitat ne- 254 FARMACOPEA română gru; cu iodurul de potasiu dă un precipitat de biiodur de mercur, solubil în exces de reactiv. Oxicianurul de mercur trebue să se disolve în 20 p. apă destilată fierbinte; soluția poate fi opalesecntă însă fără depozit apreciabil. Soluțiunea apoasă (1:50) nu trebue să deă decât o slabă turbureală cu soluțiunea de nitrat de argint și să nu sufere vre-o schimbare cu soluțiunea de nitrat de bariu (cloruri, sulfați), Oxicianurul de mercur (0,2) nu trebue să lase rezidiu apreciabil după calcinare. Se va conservă cu precauțiune, ferit de lumină. HYDRARGYRUM OXYDATUM FLAVUM Oxid galben de mercur. Precipitat galben. Franc. Oxyde jaune de mercure; Oxyde mercurique par precipitation. Germ. Gelbes Queeksilberoxyd. ~ Ung. Sârga rnercurioxyd- Rus. Jellaia okis riali. Hg O = 216 gr. hțol. Hydrargyrum bichleratum . ... .10 Natrium hydroxydatam ...............4,5 Aqua . . A < / • ■ Q- 8. Se disolvă biclorurul de mercur în 200 p. apă caldă, iar hi- droxidul de sodiu în 80^ apă; după răcire ia 30° - 35°, se varsă soluțiunea de bici orar de mercur în soluțiunea alcalină, agitând necontenit; se menține amestecul ferit de lumină, încă aproape o oră la 30° - 40’, agitând adeseori. Se separă precipitatul pe un filtru și se spală cu apă destilată căldicică (30°) până ce apa de spălare, acidulată cu acid nitric, nu mai dă cu nitratul de argint decât o slabă opalescență; se usucă apoi precipitatul, între hârtii de filtru și ferit de lumină, la temperatura de 20° - 30°. Oxidul galben de mercur se prezintă în pulvere galbenă, fina, amorfă, grea, fără miros. încălzit cu precauțiune de- vine roșu, iar către 600° se descompune în oxigen și mercur metalic care se volatilizează. Este insolubil în apă, insolubil în alcool; se disolvă ușor în acizi diluați; soluțiunea clorhi- drică dă reacțiunile sărurilor mercurice (v. Hydrargyrum bidoratum). descrierea alfabetică a medicamentelor 255 Oxidul galben de mercur trebue să se prezinte în pulvere fină galbenă, uniformă. Încălzit într'o epruvetă, trebue să se descompună și să se volatili- zeze fără a lăsă rezidiu (materii minerale fixe). Se disolvă, la rece 0,2 gr. oxid galben de mercur în acid nitric diluat: soluția trebue să fie limpede și să nu precipite cu acidul clorhidric diluat (oxid mercuros). Agitat cu apă destilată, trebue să dea un filtrat care să nu se tur- bure cu nitratul de argint, după acidulare cu acid nitric (cloruri). Incompatibilități: Ioduri. Sulfuri. Săruri acide. 6’e va conservă ferit de lumină. Toxic. HYDRARGYRUM OXYDATUM RUBRUM Oxid roșu de mercur. Franc. Oxyde rouge de mercure- — Germ. Rolei Quecksilberoxyd- Ung. VOros higanyoxid. — Rus. Krasnaia okis rtuli. Hg O = 216 gr. mol. Produs obținut prin încălzirea nitratului de mercur. Pulvere roșie-gălbue, fără miros și fără gust. Prezintă aceleași proprietăți chimice ca și oxidul galben de mercur (v. Hydrargyrum oxydatum flavum). încălzit într’o epruvetă; devine roșu-violaceu, iar peste 400° se disociază în oxigen și mercur metalic. Oxidul roșu de mercur nu trebue să conțină nitrat de mercur; dacă se agită 1 gr. oxid roșu de mercur cu 5 cm’ apă și 5 cm* acid sul- furic, iar după răcire, se suprapune acestui amestec, cu precauțiune, un strat de soluțiune de sulfat feros, nu trebue să se formeze o zonă colorată la linia de contact a lichidelor. Soluțiunea nitrică de oxid roșu de mercur (1:50) nu trebue să deâ decât cel mlut o opalcscență cu nitratul de argint (cloruri), Oxidul roșu de mercur (0,2 gr.) nu trebue să lase rezidiu apre- ciabil după caicinare. Incompatibilități: Ioduri, Sulfuri. Săruri acide. Toxic. 256 FARMACOPEA ROMÂNĂ HYDRARGYRUM SALICYLICUM Salicitat de mercur. Franc. Salicylate de mercure, — Germ, Quecksilbersalicylal. Ung. Bâzisos mercurisalicylal. — Rus. Salițilo-rtulnaia soli. (OH) O” H3 (Hg) (COO) = 336 gr. mol. Produs obținut prin dubla descompunere între nitratul de mercur și salieilatul de sodiu sau prin acțiunea acidului salicilic asupra oxidului galben de mercur. Conține 54,7, la sută, mercur. Se prezintă în pulvere albă, amorfă, fără miros și fără gust. Este insolubil în apă și în alcool; solubil în soluțiuni de hidroxid de sodiu sau de carbonat de sodiu, ia rece, și în soluțiune de clorur de sodiu, la cald. Salieilatul de mercur (0,1 gr.), tratat cu soluțiunea de per- clonir de fer 10 la sută (o picătură), ia o colorațiune verzue care devine violetă prin diluare cu apă. Amestecat cu câteva fragmente de iod și încălzit într’o epruvetă, dă un sublimat de iodur mercuros. Salieilatul de mercur (0.5 gr.) nu trebue să lase rezidiu apreciabil, după calcinare. Zece centigrame salicilat de mercur trebue să se disolve complet in 1 cm1 soluțiune de hidroxid de sodiu (15:100) și în 10 cm’ soluție decinormală de iod; în acest din urmă caz, soluțiunea poate să pre- zinte un slab depozit floconos. Se încălzește 0,5 gr. salicilat de mercur cu acid clorhidric diluat până la completa di solv are și se precipită cu hidrogenul sulfurat; precipitatul trebue să cântărească aproape 0,34 gr. stilfur de mercur. Toxic. HYDRAST1NINUM CHLORHYDRICUM Clorhidrat de hidrastinina. Franc. Cklorhylrale d’hydraslinine. — Germ. Bydraslininliydrochlorid' Ung. Sâsavas hidraslinin. — Rus. Hlorislo-vodorodnâi gidrastinin. On Hu N02 H CI = 225.5 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea acidului clorhidric asupra hidrastininei cu eliminarea unei molecule de apă. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 257 Cristale aciculare, gălbui, fără miros, cu gust amar, ușor solubile în apă și în alcool, mai greu solubile în eter și în cloroform. Se topește la Soluțiunea apoasă este slab fluorescentă; este inactivă asu- pra luminii polarizate; cu soluțiunea de iod-iodurat dă un precipitat amorf, brun, iar cu nitratul de argint un precipitat alb, solubil în amoniac, insolubil în acid nitric. Clorhidratul de bidrastinină tratat cu acid sulfuric și un mic cristal de molibdat de amoniu, dă o colorațiune verde- gălbue. Soluțiunea apoasă de clorhidrat de bidrastinină, trebue să. aibă reacțiune neutră și să nu se turbure cu amoniacul, (hidrastină. sau alte subsliinte). Se disolvă 0.1 gr. clorhidrat in 3 cm3 apă și se adaogă 4-5 picături de soluțiune de hidroxid de sodjja 15 Ia sută; fiecare picătură va pro- duce o lurbureală lăptoasă care dispare prin agitare; după adăogarea soluționai alcaline și prin repaos, hidrastmina trebue să se separe in cristale incolore iar lichidul să rămână incolor. Toxic. r HYDROGENIUM PEROXYDATUM SOLUTUM Apă oxigenată. Franc. Sau oxygenee. — Germ. Wassersloffsuperoxyd. Ung. îlydrogenhyperoxyd oldat. — Rus. Raslvor perckis vodorda. Apa oxigenată este o soluțiune de peroxid de hidrogen (ITO2) în apă. Se obține pi'in acțiunea acizilor asupra pe- roxizilor alcalini sau alcalino-teroși. Apa oxigenată oficinală conține 3 grame la sută peroxid do hidrogen (H402 = 34 gr. mol.) și degajează 10 volume oxi- gen (apă oxigenată de 10 volume). Soluțiunile de peroxid de hidrogen, din comerț, cu o con- centrație mai mare, se vor dilua cu apă destilată până la acest litru. Apa oxigenată oficinală este un lichid incolor, fără miros, cu slab gust metalic și cu reacțiune acidă. Se descompune, cu încetul, Ia temperatura obișnuită, mai repede prin încălzire, degajând oxigen. 70710. — Farmacopea Română- 17 258 FARMACOPEA ROMÂNĂ Dacă se agită apa oxigenată cu 2 p. acid sulfuric diluat și 2 p. eter și se adaogă câteva picături de soluție de bicro- mat de potasiu, stratul de eter se colorează în albastru după o nouă agitare. Apa oxiginată ofieinală, evaporată la sec, să. nu lase un rezidiu mai mare de 0,6 gr. Ia sută. Acest rezidiu trebue să fie constituit din clorur de sodiu, sulfat de sodiu sau fosfat de sodiu și să fie lipsit de silice. In 50 cm3 apă oxigenată se adaogă două picături de soluțiune al- coolică de fenolftaleină și se neutralizează cu soluțiunea decinormală de hidroxid de sodiu; nu trebue să se întrebuințeze pentru neutralizare mai mult de 6,4 cm3 soluțiune alcalină, ceiace corespunde unei aci- dități de 0,6 gr. acid sulfuric liber, la litru. Se alcalinizează 50 cm3 apă oxigenată cu soluțiune diluată de bi- droxid de sodiu; se evaporă, la sicitatc, pe o sticlă de ceasornic, și se adaogă rezidiului câteva picături de acid sulfuric pur; după câteva ore de contact sau după încălzire moderată Ia etuvă, sticla de cea- sornic nu trebue să fie corodată (acid hidrofluosilicic). Se evaporă pe baia de apă 50 cm3 apă oxigenată, prealabil adițio- nată de 2 cm3 acid sulfuric pur. Se reiă rezidiul cu 10 cm3 de apă și se adaogă 20 cm3 soluțiune clorhidrică de hipofosfit de sodiu (R); li- chidul nu trebue să se coloreze în brun sau să deă precipitat negru f arsenic). Dozare. — Se diluează 10 cm" apă oxigenată, cu apă, la 100 cm3. Se ia 10 cm3 din acest lichid, se adaogă 3 cm3 acid sulfuric diluat și se titrează cu soluțiunea decinormală de permanganat până ce lichidul se colorează în roz persistent; să se întrebuințeze pentru aceasta, 17,7 cm3 soluție decinormală de permanganat, ceiace corespunde unui conținut de aproape 3 gr. la sută peroxid de hidrogen (H* O3), sau aproape 10 volume oxigen (un cm3 soluție decinormală de perman- ganat =0,0017 gr. H’O-= 0,56 volume oxigen). Se va conservă la loc răcoros, ferit de lumină. HYOSCYAMINUN SULFURICUM Sulfat de hiosciamină. Franc. Sulfate neutre d'hyoscyamiw. — Germ. Hyoscyam in sulfat. Ung. Kânsavas liyoscyamin. — Rus. Siernokislâi giosțiamin. (C7 H22 N0S)2) S04 H2 + 2H2 0= 712 gr< mol Sarea sulfurică a hioseiammei, alcaloid al beladonei și hiosciamului. DESCRIEREA. ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 259 Sulfatul de hiosciamină oficinal este sarea cristalizată cu 2 molecule de apă și conține, la sută, 81,18 p. hiosciamină, 13,765 acid sulfuric și 5,055 apă de cristalizare. Se prezintă în cristale aciculare albe, eflorescente, cu gust amar. Se topește ia 206°. Este levogir. Se disolvă în 0,5 p. apă, și în 4,5 p. alcool, de 90c; foarte puțin solubil în eter și în cloroform. Dacă se tratează câteva cristale de sulfat de hiosciamină cu puțin acid nitric și se evaporă pe baia de apă, rezidiul, tratat cu soluție alcoolică de hidroxid de potasiu, se colo- rează în violet (reacție comună cu atropină). Soluția sa a- poasă precipitată cu clorurul de bariu. Soluția apoasă de sulfat de hiosciamină (1:20) trebue să fie neutră Ia turnesol și să nu precipite cu clorurul de platină (alcaloizi streini). Sulfatul de hiosciamină nu trebue să se coloreze cu acidul sulfuric concentrat (substanțe carbonizabilc). ' Faorte toxic. INFUSA Infuziuni. Franc. Infusions.—Germ. Aufgusse.^Ung. Forrâzal.—Rus. Vodnie nastoi. Infuziunile sunt extracțiuni apoase din plante ce se pre pară vărsând apa în clocote peste planta redusă în mici frag- mente, și lăsând să macereze timp de cel puțin 15 minute în- tr’un vas acoperit (infuzor), amestecând din când în când; se strecoară prin pânză. Când cantitatea de plantă nu este indicată, se vor luă, în cazul plantelor netoxice, 10 p. plantă pentru 100 p. colatură, iar pentru cele toxice, se va cere avizul medicului care a pres- cris infuziunea. Infuziunile se vor prepară numai la cerere; pentru prepa- rarea lor nu se vor întrebuința extractele sau infuziunile concentrate din comerț. 260 FARMACOPEA ROMÂNĂ INFUSUM SENNAE COMPOSITUM Aqua laxaliva viennensis. Infuzie sau apă laxativă vieneză. Franc. Eau laxalive de Vienne. — Germ. Wienertrank. Ung. Mannăs szenna-forrâzat. — Vienskoe pilie. Folia Sennae (I)......................12 Fructus Sennae (I)..................... 4 Aqua..................................100 Mannâ..................................18 Se prepară o infuzie cu foile de sena, cu foliculele de sena și cu apă, după normele arătate la cap. Infusa. Se stoarce și se strecoară; se disolvă mana, apoi se strecoară din nou și se completează licbdul cu apă la 100 p. Lichid brun, limpede. Se’ prepară la cerere. Observațiuni. Când se va prescrie Hidromel infantil (Hy- dromel infantum) se va liberă un amestec de: Infusum Sennae compositum.............3 Sirupus Mannae . . . \...............-1 IODOFORMIUM lodoform. Franc, lodoforme. — Germ. Ung. Rus. lodoform. CHIa - 394 gr. mol. Produs obținut, în general, prin acțiunea iodului asupra alcoolului etilic sau acetonei, în prezența hidroxizilor sau car- bonaților alcalini. Conține 96,70 la sută iod. Se prezintă în lamele hexagonale sau în pulvere cristalină, galben-limonii, lucitoare, cu miros caracteristic. Se topește către 120*, descompunându-se în parte. Este a- proape insolubil în apă; se disolvă în 80 p. alcool de 90c la rece, în 10 p. alcool fierbinte și în 7,5 p. eter; se disolvă deasemenea în cloroform, benzol, sulfur de carbon și oleuri grase. Soluțiunile sunt neutre și alterabile, mai ales la lumină descrierea alfabetica a medicamentelor 261 lodoformul (1 p,), agitat cu apă (1 gr.) trebue să deă, după filtrare, un lichid incolor (acid pier ic), neutru la turnesol, care să nu se schim- be la tratare cu soluțiunea de nitrat de bariu; să deă cel mult o opalescență cu soluțiunea de nitrat de argint, iar după evaporare s& nu lase rezidiu apreciabil (substanțe minerale). lodoformul trebue să se disolve complet în eter. După calcinare nu trebue să lase rezidiu apreciabil (cel mult 0,2 la sută) (săruri mi- nerale). Uscat într’un exicator cu acid sulfuric, timp de cătevă ore, nu trebue să piardă mai mult de 1 la sută din greutate (apă). IODUM iod. Franc. lode sublimâ. — Germ. Ung, Rus. Iod. J — 127 gr. proT?7 Metaloid obținut prin descompunerea combinațiunilor în care se află mai ales în cenușa algelor marine și în salpetrul de Chili. Lame romboidale, cenușiu-violacee, cu luciu metalic și cu miros pătrunzător, caracteristic. Se volatilizează chiar la temperatura ordinară iar prin încălzire degajează vapori violeți. — Se disolvă în 5000 p. apă, dând o soluție galbenă; în 9 p. alcool de 95c, în 20 p. eter, în 75 p. cloroform; este solubil dea- semeni în benzină, în sulfur de carbon, în glicerina, și în ace- tonă. Soluțiunile alcoolice sau eterate, sunt brune; soluțiunea sul focar bonică este violetă; soluțiunile benzenice sau cloro- form ice sunt violet-roșcate. Iodul se disolvă în cantități mai însemnate în soluțiuni concentrate de iodur de potasiu, dând soluțiuni brune. Iodul colorează în albastru decocțiunea apoasă de amidon. Iodul (0,2 gr.) menținut pe baia de apă în fierbere, trebue să se evapore fără a lăsă rezidiu; trebue să se disolve complet într'o soluțiune de hidroxid de sodiu sau de hiposulfit de sodiu (materii streine fixe). Deasemeni, cu sulfurai de carbon trebue să deâ o soluțiune clară în care să nu se observe picături de apă. 262 FARMACOPEA ROMÂNĂ Se agită 0,5 gr. iod pulverizat, cu 20 cm3 apă și se filtrează; ju- mătate din lichid se tratează cu soluțiune normală de hiposulfit de sodiu până la decolorare; se adaogă un cristal de sulfat feros, o pică- tură de soluțiune de perclorur de fer, apoi soluțiune de hidroxid de sodiu în exces; se agită și se încălzește la fierbere; după răcire și acidulare cu acid clorhidrie, lichidul nu trebue să se coloreze In albastru, nici să deă un precipitat albastru (czanogen, iodcian). La cealaltă jumătate a lichidului primitiv filtrat, se adaogă 1 cm3 amo- niac și 5 picături soluliune de nitrat de argint; lichidul filtrat, aci- dulat cu acid nitric, să nu deă decât cel mult o opalescență, însă nu un precipitat (clor, clorur de iod). Dozare. — Se disolvă 0,2 gr. iod și 1 gr. iodur de potasiu în 20 cm3 apă destilată; pentru decolorarea soluțiunii va trebui să se între- buințeze cel puțin 15,6 cm3 soluțiune decinormală de hiposulfit de sodiu, ceiace corespunde unui conținut de 99 la sută iod (1 cm’ so- luțiune decinormală de hiposulfit de sodiu = 0,01269 iod; soluțiunea de amidon ca indicator. Incompatibilități: Amidon. Amoniac. Alcaloizi. Esență de terebentină. Gume Metale. Tanin. Prepara.țiuni opiacee. Se va conservă cu precauțiune în vase de sticlă, cu dop de sticlă. KALIUM ACETICUM Acetat de potasiu. Franc. Acitale de potasse-.— Germ. Kaliumacctat. Ung. Ecetsavas kalium, — Rus. Uksusno-kalie. OH3 - COOK = 98 gr. mol. Sarea de potasiu a acidului acetic. Pulvere cristalină sau masse neregulate, foliacee, grase la pipăit, deliquescente, fără miros și eu gust sărat, răcoritor. Se disolvă în 0,4 p. apă și în 3 p. alcool; este insolubil în eter. Soluția sa apoasă (1:10) albăstrește hârtia de turnesol, însă nu roșește soluțiunea de fenolftaleină; se colorează cu perclorurul de fer în roșu închis, iar cu soluția concentrată de acid tartric, dă un precipitat alb, cristalin, de tartrat acid de potasiu. Acetatul de potasiu trebue să fie incolor și fără miros (substanțe gudronoase). DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR . 263 Trebue să se disolve în alcool de 65° fără a lăsă rezidiu apreciabil (substanțe streine). Soluția sa apoasă (1:20) nu trebue să se coloreze sau să pre- cipite cu sulfurul de amoniu și cu hidrogenul sulfurat (metale); după acidulare cu acid nitric, să nu precipite cu nitratul de bariu (sul[ați), nici cu nitratul de argint (cloruri). Conservare. Acetatul de potasiu absoarbe repede umidita- tea din aer. Se va conservă în flacoane de capacitate mică, bine închise și la loc uscat. Incompatibilități; Acizi și săruri acide. Săruri de argint. Săruri ferice. Săruri de mercur. KAL1UM ACETICUM SOLUTUM Soluție de acetat de potasiu. Franc. Solulion d’acel ale de pol as sium. — Germ. Kaliumacelalltjsiiny. Ung. Ecetsavas kalium- oldal. — Rus. Raslvor uksusno kislago kalia. Acidum aceticum dilutum..............100 Kalium bicarbonicum . \..............Q. S. Se introduce, puțin cât^ puțin, 45 p. bicarbonat de potasiu în 100 p. acid acetic diluat; se încălzește soluția pentru a îndepărta acidul carbonic și se neutralizează cu bicarbonat de potasiu, lăsând totuși o foarte slabă reacțiune acidă. După răcire se completează cu apa la 145 gr. Lichid limpede, incolor neutru sau foarte slab acid. Are densitatea 1,17 -1,18 și conține aproape 33 la sută acetat de potasiu. Prezintă proprietățile descrise' Ia Kalium aceticum și tre- bue să corespundă acelorași condițiuni de puritate. 264 FARMACOPEA ROMÂNA KALIUM ARSENICOSUM SOLUTUM Llquor arsenlcalis seu Fowlerl. Soluțiune de arsenit de potasiu. Licoarea lui Fowler. Franc. lĂquew de Fowlcr. — Germ. Fowlersche Ltisung. Ung. Fowler arsencs oldata. — Rus. Faulerov raslvor. Acidum arsonicosum.....................1 Kalium bicarbonicnm................... 1 Spiritus........................... . 10 Aqua.................................Q. 8. Se introduce acidul arsenios și bicarbonatul de potasiu într’un balon de sticlă, prealabil cântărit; se adaogă 2 p. apa destilată și se încălzește încet până Ia completa disolvare. Se diluează eu 50 gr. apă, se adaogă apoi alcoolul și se comple- tează cu apă la 100 p. Lichid limpede, incolor, cu reacțiune neutră sau slab al- calină. Cu soluțiunea de acid tar trie dă un precipitat alb, cris- talin, solubil în soluțiune de hidroxid de potasiu. Nu preci- pită cu soluțiunea de hidrogen sulfurat decât după adăogare de acid clorhidric; precipitatul este galben (sulful1 de arsen) și solubil în amoniac. Soluțiunea de arsenit de potasiu trebue să conțină 1 la sută anhidridă arsenioasă (Convenția internațională). .Dozarea acidului arsenios. — Se cântăresc 5 gr. soluțiune de arsenit de potasiu; se adaogă 20 cm3 apă, 1 gr. bicarbonat de sodiu, și câteva picături soluțiune de amidon; acest amestec trebue să decoloreze 10 cms soluțiune decinormală de iod; dacă se adaogă încă 0,1 cm3 soluțiune de iod, amestecul trebue să iă o colorațiune albastră, ceiace corespunde unui conținut de cel puțin 0,99 la sută și cel mult 1 la sută acid arsenios. Incompatibilități: Săruri de fer. Apă de lauro-cerasus. Io- duri. Toxic. DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 265 KALIUM BICARBONICUM Bicarbonat de potasiu. I1 ranc. Bicai bonate de potassium. — Germ. Haliumbicarbonal. Ung. KaliumhijdrocaTbonat. — Rus Dwunglekalievaia soli. CO’ II K = 100 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea bioxidului de carbon asupra unei soluțiuni concentrate de carbonat neutru de potasiu. Se prezintă in cristale adeseori voluminoase, solubile în 4p. apă, insolubile în alcool. Colorează flacăra în violet. Priu încălzire, pierde acidul carbonic și Iasă un rezidiu de car- bonat. Soluțiunea apoasă are reacțiune alcalină și produce efervescență cu acizii; tratată cu un exces de soluțiune de acid tartric, produce mai întâi efervescență apoi un precipi- tat alb, cristalin, solubil în soluțiune de hidroxid de potasiu. Soluțiunea apoasă de bicarbonat de potasiu țl: 20), neutralizate și acidulată cu acid acetic, nu trebue să se schimbe la tratare cu so- luțiunea de nitrat de bariu (sulfați), nici cu hidrogenul sulfurat (metale grele); după acidulare cu acid nitric și tratare cu nitratul de argint să deă cel mult o opalescență (cloruri). Soluțiunea apoasă de bicarbonat de potasiu (1:15) nu trebue să să se albăstrească cu ferocianurul do potasiu (fer). Soluțiunea apoasă de bicarbonat de potasiu (1:15) nu trebue să deă imediat precipitat cu sulfaun dc magneziu (carbonat). Dacă se calcinează 1 gr. de bicarbonat de potasiu, trebue să re- zulte un rezidiu de aproape 0,69 gr. carbonat de potasiu. KALIUM BITARTARICUM Cremor Tartari, Tartaras depărate. Tartrat acid de potasiu. Franc. Bitartrate de potasse. Crime de tarlre. — Germ. Weinstein. Ung. Savanyu borcOsavas kalium.— Rus. Dvuvmnakalievaia soli. COOH - CHOH - CHOH - COOK = 188 gr. mol. Produs obținut prin purificarea tartului brut, rezultat de la prepararea vinului. Pulvere albă cristalină, fără miros, eu gust acid. Prin încălzire se descompune, răspândind miros de za băi’ ars, iar 266 FARMACOPEA ROMÂNĂ cenușa rezultată, prezintă caracterele carbonatului neutru de potasiu (v. Kalium carbonicum). Se disolvă în aproape 210 p. apă la 15° și în 15 p. apă fierbinte. Este insolubil în alcool. Soluțiunile sale sunt acide, dextrogire, și fac efervescență cu carbonații; precipită cu clorurul de calciu sau cu apa. de var, după neutralizare cu hidroxid de potasiu; precipitatul este solubil într’un exces de hidroxid de potasiu. Bilartratul de potasiu trebue să fie complet solubil in apă fierbinte și în hidroxid de potasiu (substanțe streine insolubile). Soluțiunea, a- poasă nu trebue să precipite cu hidrogenul sulfurat (metale), nici cu clorurul de bariu (sulfați); acidulată cu acid nitric, nu trebue să precipite cu nitratul de' argint (cloruri); cu oxalatul de amoniu nu trebue să dea decât o turbureală (calciu). Se încălzește într’un creuzet 1 gr. bitartrat de potasiu cu 0,5 etn’ acid sulfuric și 1 cm3 acid nitric până la îndepărtarea vaporilor acizi; după răcire, se disolvă rezidiul în 10 cm’ apă destilată și se alcalini- zează cu hidroxid de sodiu; nu trebue să se producă un precipitat gelatinos (alaun). / / ''v/v _ \ fA p i VA KALIUM BROMATUM Bromur de potasiu. Franc. Bromure de potassium. — Germ. Kaliumbromid. Ung. Bromkalium. — Rus. Bromistăi kaliJ. Br K = 119 gr. mol Produs obținut prin acțiunea carbonatului de potasiu a- supra bromurului feros sau prin acțiunea bromului asupra hidroxidului de potasiu și reducerea bromatului de potasiu format. Conține, la sută, 67,23 brom și 32,77 potasiu. Se prezintă în cristale cubice, incolore, anhidre, sau in pulvere albă, cristalină, cu gust sărat, înțepător. Se disolvă în 1,6 p. apă la 15°, în 200 p. alcool de 90c și în 4 p, glicerină. Bromurul de potasiu colorează flacăra în violet. Soluțiunea sa apoasă, concentrată, dă cu acidul tartric un precipitat alb, cristalin, solubil în soluțiunea de hidroxid de potasiu. Cu ni- tratul de argint dă un preepitat slab gălbui, care se înegrește la lumină, insolubil în acid nitric, greu solubil în amoniac. Dacă se agită soluțiunea apoasă cu câteva picături de clo- DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 267 i’oform și 2 - 3 picături de soluțiune de hipoclorit de calciu sau apă de clor, cloroformul se depune colorat în galben- roșietic. Brom urni de potasiu oficinal trebue să conțină cel puțin 98 la sută bromur de potasiu pur (BrK). Soluțiunea apoasă de bromur de potasiu (1:10) nu trebue să se turbure cu apa de barită (carbonați) și nu trebue să precipite nici cu hidrogenul sulfurat nici cu sulfurai de amoniu (metale); cu acidul sulfuric diluat nu trebue să se coloreze, iar după agitare cu cloroform, nu trebue să coloreze în galben acest di sol vânt ț brom ați); diluată cu un volum egal de apă și tratată cu câtevă picături de soluțiune de per- clorur de fer și agitată cu cloroform, nu trebue să coloreze în violet acest disolvant (ioduri). Dacă se disolvă un gram bromur de potasiu în 10 cm1 apă și se adaogă 0,l_cm’ acid sulfuric decinormal și o picătură soluțiune de fenolftaleină (R), amestecul nu trebue să se coloreze (acali). Dozare. — Se iau 0,3 gr.-'bromur de potasiu uscat la 100° și se di- solvă în 100 cm’ apă; se adaogă câtevă picături de soluțiune de cromat neutru dc potasiu (R) și se titrează cu soluțiune decinormală de nitrat de argint până la apariția culoarei roșie-persistentă; nu trebue să se întrebuințeze, pentru aceasta, mai rnult de 25,-18 cm3 nici mai puțin de 25,19 cm3 soluțiune decinormală de nitrat de argint, ceiace cores- punde unui conținut de cei puțin 98 la sută bromur de potasiu pur și cel mult 2 la sută clorur de potasiu (1 cm’ soluție decinormală de nitrat de argint = 0,0119 gr. bromur de potasiu sau 0,00746 clorur de potasiu). KALIUM CARBONICUM Carbonat de potasiu pur. Franc. Carbonate neutre de potassium. — Germ. Kaliumcarbonat. Ung. Tiszta sztnsavas kalium.— Rus. Vgle kalievaia soli. COa K2 = 138 gr. mol. Carbonatul de potasiu se prezintă sub trei denumiri, după gradul sau de puritate: carbonat de potasiu ordinar (Kalin-m carbonicum cntdunt), carbonat de potasiu purificat fXulwwn carbonicum depuratum) și carbonat de potasiu pur (Kalium carbonicum purum). Carbonatul de potasiu ordinar se extrage, în general, din cenușa lemnelor și conține proporțiuni variabile de impuți- tați (cloruri, sulfați). 268 FARMACOPEA ROMÂNĂ Carbonatul de potasiu purificat se obține prin purificarea .celui precedent; conține 90 la sută carbonat de potasiu (CO3 K2), pe lângă mici cantități de impurități și apă. Aceste două feluri de carbonat de potasiu pot servi la pre pararea medicamentelor externe în care sunt indicate. Carbonatul de potasiu pur se obține mai ales prin încăl zirea bicarbonatului de potasiu. Se prezintă în pulvere albă, solubilă într’o greutate egală de apă, cu degajare de căldură, insolubilă în alcool. Fixează umiditatea din aer și devine de- liquescent; fixează, deasemenea, acidul carbonic, dând car- bonatul acid de potasiu. Soluțiunea sa apoasă este alcalină; albăstrește hârtia de turnesol și roșește fenolftaleina. Prezintă reacțiunile carac- teristice carbonaților și sărurilor de potasiu: face eferves- cență cu acizii, colorează flacăra în violet, iar cu soluțiunea de acid tartric, în exces, dă un precipitat alb, cristalin, so- lubil în soluțiune de hidroxid de potasiu. Carbonatul de potasiu pur trebue să se disolve complet într’o greu- tate egală de apă, la 15“ (materii stre.ine). Soluțiunea sa apoasă (1:20) nu trebue să se coloreze cu sulfurul de amoniu (metale); tratată cu câtevă picături de soluție dc per- clorur de fer și de sulfat feros, apoi încălzită și acidulată cu acid clorhidric, nu trebue să se coloreze în albastru (cianur). Soluțiunea apoasă (1:20), acidulată cu acid nitric, nu trebue să precipite cu nitratul de argint (cloruri) nici cu nitratul de bariu (sulfați) șj să nu se coloreze cu hidrogenul sulfurat (metale). Dozare- — Pentru neutralizarea unui gram de carbonat de potasiu disolvat in 50 cm3 apă, trebue să se întrebuințeze cel puțin 13,7 cm’ soluțiune normală de acid clorhidric, cciace corespunde unui con ținut de cei puțin 94,7 la sută carbonat de potasiu pur (1 cm3 so- luțiune decinormală de acid clorhidric" 0,0691 gr. carbonat de potasiu; dimetilaminoazobenzol ca indicator). KALIUM CHLORICUM Clorat de potasiu. Franc. Chlorate de potasse. — Germ. Kaliumchlorat. Ung. chlorsavas kalium.— Rus. Hlornovalo-kalievaia soli. CI O3 K = 122 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea clorului asupra unei solu- descrierea alfabetică a medicamentelor 269 țiuni calde de hidroxid de potasiu, sau din clorurul de po- tasiu prin electroliză ori dublă descompunere cu clorat de calciu. Se prezintă în lamele hexagonale, incolore, lucioase, sau în pulvere albă, cristalină, fără miros și cu gust sărat, răco- ritor. Se disolvă în aproape 17 p. apă, la 35°, în 1,7 p. apă fier- binte, în 130 p. alcool și în 30 p. glicerina. Colorează flacăra în violet. Soluțiunea sa apoasă dă un pre- cipitat alb, cristalin, cu un exces de soluțiune de acid tartric și degajează clor prin încălzire cu acid clorhidrie. Cloratul de potasiu este un oxidant energic; triturat cu corpi oxidabili sau tratat cu acid sulfuric, se descompune cu exploziune. Cloratul de potasiu trebue să fie complet solubil în apă; soluția sa (1: jJO) trebue să fie neutră (materii streine, alcalii). Soluția apoasă (1:20) nu trebue să producă de cât, cel mult, o slabă turbureală cu nitratul de argint (cloruri), cu oxalatul de amoniu (calciu), sau cu nitratul de bariu f.ttt/(aL£h.nu trebue să se coloreze cu hidrogenul sulfurat (metale). Dacă se încălzește 3 gr. de sare cu 5 cm; soluție de hidroxid de sodiu, 0,5 gr. fer pulverizat șl 0,5 gr. pulvere de zinc, amestecul nu trebue să degajeze amoniac (nitrat). Incompatibilități: Acid sulfuric concentrat. Substanțe oxi- dabile (cărbune, sulf). Materii organice. Se va conservă cu precauțiune. KALIUM-FERRO-TARTARICUM Tartrat de fer și de potasiu. Franc. Tar trate [errico-polassique. — Germ. Kalium ferro-tartrat. Ung. Vasas borktisavas kalium. — Rus. Vinnokalievaia soli s. vinno- jelieznoio soli. Kaliom bit arțari cum.............100 Ferrum hydroxydatum...............Q. S. Se determină mai întâi, prin uscare și calcinare, cantita- tea de sesquioxid de fer anhidru, conținută în sesquioxidul de fer hidratat oficina!, recent preparat, și se ia, din acest oxid 270 farmacopea. română hidratat, cantitatea corespunzătoare la 42 gr. de oxid anhi- dru. Se pune într’o capsulă de porțelan și se adaogă 100 p. tartrat acid de potasiu pulverizat; se digeră două ore, agi- tând adeseori, fără a depăși temperatura de 60°. Se filtrează și se concentrează la consistență sirupoasă, operând tot la temperatura de 60°. Se distribue lichidul în straturi subțiri, pe farfurii, cari se mențin în etuvă la. 50° până la uscare. Tartratul de fer și de potasiu se poate obține în lamele, dacă se întinde și se usucă soluția sirupoasă, în straturi foarte subțiri, pe plăci de sticlă. Se prezintă în lamele translucide, lucitoare, de culoare ro- șie-închisă, fără miros și cu gust astr in gen t. Este ușor so- lubil în apă și aproape insolubil în alcool. Este ușor alterabil la încălzire, mai ales în soluțiune apoasă. Soluția apoasă nu precipită, la rece, cu hidroxidui de po- tasiu; precipită însă la cald. Acizii^ concentrați îl descompun chiar la rece. Prin calcinare, răspândește miros de zahăr ars, și lasă un rezidiu alcalin, care face efervescență cu acizii și colorează flacăra în violet. Conține 21,6 la sută fer, Soluția apoasă, de tartraK.de fer și de potasiu (1:20) nu trebue să sufere nici o schimbare cu hidrogenul sulfurat (metale). Se carbonizează, până la roșu, 5 gr. de tartrat ferico-potasic; massa răcită se extrage cu apă caldă, iar rezidiul se calci nează până la greutate constantă. Greutatea rezidi ului nu trebue să fie mai mică de 1,5 gr. Se conservă în flacoane bine închise. KALIUM HYDROXYDATUM Hidroxid de potasiu. Potasă caustică. Franc. Hydrate de potasse. — Germ. Atzkali. Ung. KaliumhydroTyd.. — Rus. Gidrat oltisi kaliia. KOH = 56 gr. mol. Se obține prin acțiunea hidratului de calciu asupra carbo- natului de potasiu. descrierea alfabetică a medicamentelor 271 ■ Se prezintă, de obicei, în bastonașe sau în plăci și în pa- stile, albe, cu fractura cristalină, grase la pipăit, deliques- cente, fără miros și cu gust arzător, foarte caustic. Absoarbe cu ușurință umiditatea și acidul carbonic din aer. Se disolvă în 0,5 p. apă și în 2 p. alcool, cu desvoltare de căldură; este foarte puțin solubil în eter și în glicerina. Colorează flacăra în violet. Soluțiunea sa apoasă albăs- trește puternic hârtia de turnesol; tratată cu un exces de acid tartric dă un precipitat alb cristalin. Trebue să conțină cel puțin 85 la sută hidroxid de potasiu pur (K.OH), restul fiind constituit din apă de hidratare. I-Iidratul de potasiu oficina] trebue să se disolve complet în 2 p. apă ți în 5 p. alcool de 95 c (substanțe streine insolubile). Soluția apoasă (1:20) nu trebue să facă efervescentă cu acizii (carbonați); saturată și acidulată cu acid nitric diluat, să nu deâ decât o slabă opalescență cu nitratul de argint (cloruri) și să nu precipite cu nilratul de bariu (sulfați), nici la încălzire cu molibdatul de amoniu (fosfați); saturată și acidulată cu acid acetic diluat, să nu se turbure cu acidul oxalic (calciu), să nu se coloreze cu sul fur ul de tuuoniu (fer) și să nu precipite flocoane gelatinoase cu un exces dt clorur de amoniu (aluminiu). Soluția în acid clorhidric diluat (1:10), să nu se turbure sau să se coloreze cu hidrogenul sulfurat (plumb, arsenic); evaporată la sec, să lase un rezidiu complet solubil în apă (silice). Soluția apoasă (1:10) sa nu se turbure cu acidul sulfuric diluat; tratată cu sulfat feros și suprapusă, cu precauțiune, peste acid sul- furic concentrat, să nu se producă la linia de contact a lichidelor o zonă brună (nitrați). Dozare. — Se disolvă 5,6 gr. hidroxid de potasiu în putină apă, într'uu vas gradat de 100 cm1; după răcirea soluțiunei la 15°, se com- pletează cu apă destilată la 100 cm3. Pentru neutralizarea a 10 cm1 din această soluțiune, să se între- buințeze cel puțin 8,5 cm’ soluție normală de acid clorhidric, ce- iace corespunde unui conținut de cel puțin 85 la sută hidroxid de potasiu pur (KOH). Se va conservă cu precauțiune în vase bine închise, astu- pate cu dopuri de cauciuc sau de plută parafinate, și la loc uscat. Incompatibilități: Acizi și cea mai mare parte dintre să- rurile metalice. 272 FARMACOPEA ROMANA Densitățile soiuțiunilor de hidroxid de potasiu la 15° Densitatea KOH în 100 gr. soluțiune gr. KOH in 1000 cm’ soluțiune Densitatea KOH în 100 gr. soluțiune gr. KOH în 1000 cm’ soluțiune 1.007 0.9 9 1.252 27.0 338 1.014 1.7 17 J .263 28.2 353 1.022 2.6 26 1.274 28.9 368 1.029 3.5 36 1.285 29.8 385 1.037 4.5 46 1.297 30.7 398 1.045 5.6 58 1.308 31.8 416 1.052 6.4 67 1.320 32.7 432 1.060 7.4 78 1.332 33.7 449 1.067 8.2 88 1.345 34.9 469 1.075 9.2 99 1.357 35.9 487 1.083 10.1 W0 36.9 506 1.091 10.9 ''-4.383 37.8 522 1.100 12.0 Zi 32 < — 1.307 38.9 543 1.108 12.9 7 £419 39.9 563 1.116 13.8 153 1.424 40.9 582 1.125 14;8 /l^T"’^ 1.438 42.1 605 1.134 15.7 v 1.453 43.4 631 1.142 16.5 188^“ 1.468 44.6 655 1.152 17.6 ^483 45.8 679 1.162 18.6 216 >498 47.1 706 1.171 19.5 228 1.514 48.3 ■ 731 1.180 20.5 242 1.530 49.4 756 1.190 21.4 255 1.546 50.6 779 1.200 22.4 269 1.563 51.9 811 1.210 23.3 282 1.580 53.2 840 1.220 24.2 295 1.597 54.5 870 1.231 25.1 309 1.615 55.9 902 1.241 26.1 324 1.634 57 5 940 KALIUM HYPERMANGANICUM Permanganat de potasiu. Franc. Permanganale de potasse. — Germ. Kaliumpermanganat. Ung. Hypermangansavas Kalium. — Rus. Marganțevo-kalievaia soli Nn O4 K = 158 gr. mol. Produs obținut, în general, din manganatul de potasiu DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 273 (MnO4K?), prin fierbere cu apă și prin acțiunea acidului carbonic. Se prezintă în prisme aciculare, anhidre, de culoare violet- închisă, cu luciu metalic. Se disolvă în 16 p. apă; soluțiunea este colorată în roșu- violet intens și prezintă reacțiune neutră. Acidul sulfuric și acidul nitric nu descompun soluțiunea sa apoasă; acidul oxa- lic o decolorează; acidul clorhidric o decolorează cu degajare de clor. Pennanganatul de potasiu este descompus, mai ales în so- luțiune, de către substanțele reductoare și de numeroase ma- terii organice. Permanga natul de potasiu (0,5 gr.), încălzit cu alcool (2 cm3) și apă (25 cm") trebue să dea, după filtrare, un lichid incolor care, aci- dulai cu acid nitric, nu trebue să precipite cu nitratul de argint (cloruri), nici cu clorurul de bariu (sulfați). Dozare. —Se disolvă 0,316 gr. permanganat în 10 cm1 acid sul- furic diluat; dccolorarca acestei solutiuni trebue să necesite 9,7-10 cm* soluțiune normală de acid oxalic. Permanganatul de potasiu se va conservă în flacoane us- cate, bine închise și ferit de lumină. Incompatibilități: Substanțe organice. Substanțe minerale reductoare. Alcaloizi. Iod. Sulf. X^7y/V|T. KALIUM HYPOPHOSPHOROSUM Hipofosfit de potasiu. Franc. Hypophosphite de potossium.— Germ. Dnterphosphorigsaures- kaliwn. Ung. Uypophosphorsavas kalium. — Rus. Fosfor novați stokislâi kalii. PO* H* K = 104 gr. mol. Se obține prin dubla descompunere între hipofosfitul de calciu și carbonatai de potasiu. Cristale incolore, deliquescente, fără miros și cu gust să- rat, înțepător, solubile în 0,6 p. apă și în 7,5 p. alcool. Prin încălzire, degajează hidrogen fosforat, inflamabil, iar prin triturare cu substanțe oxidante (nitrați, clorați) pro- duce reacțiuni violente. 70750. — Farmacopea Română. 18 274 FARMACOPEA. ROMÂNĂ Soluția sa apoasă (1:20), tratată cu acid tartric, dă un pre- cipitat alb, cristalin, iar cu nitratul de argint, un precipitat alb ce devine brun-negru. Soluția, apoasă de hipofosfit de potasiu (1:20) nu trebue să pre- cipite cu clorurul de bariu (carbonat, fosfat, sulfat), nici cu oxaiatul de amoniu (calciu); după acidulare cu acid nitric, nu trebue să precipite imediat cu nitratul de argint (cloruri). Tratat cu 3 p. soluție de clorur stanos (R) să nu se închidă la culoare timp de o oră. Se va conservă în vase bine închise. KALIUM IODATUM lodur de potasiu. Franc, lodure de polassium. — Germ. Kaliumjodid. Ung. Jodkalium. - - Rus. Lodistăl lealii. 1K = 166 gr>moî. Se obține prin dubla descompunere între io durul de fer și carbonatul de potasiu, sau prin acțiunea iodului asupra hi- droxidului de potasiu și reducerea iodatului de potasiu for- mat. Se prezintă în cuburi anhidre, incolore, sau în pulvere gra- nuloasă albă, fără miros, cu gust sărat și amar. Se disolvă în 0,7 p. apă, în 12 p. alcool și în 2,5 p. glicerina. Soluțiunea apoasă (1:10) este neutră când io durul de po- tasiu este pur; de obiceiu prezintă o slabă alcalinitate dato- rită cantităților mici de carbonat de potasiu ce conține. A- ceastă soluțiune dă cu nitratul de argint im precipitat gălbui, insolubil în acid nitric și aproape insolubil în amoniac; tra- tată cu câteva picături de soluție de perclorur de fer sau de apă de clor și agitată cu cloroform, colorează în violet acest disolvant. Soluția apoasă concentrată (1:2) da cu acidul tartric un precipitat alb cristalin, solubil în hidroxid de potasiu. lodurul de potasiu este alterabil la aer și umiditate; aci- dul carbonic îl descompune cu încetul, colorându-l.în roz apoi în brun, prin punerea iodului în libertate. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 275 Pe lângă caracterele de mai sus, iodurul de potasiu nu trebue să conțină iodați nici cianur sau metale' streine; poate conține urme de carbonat de potasiu (cel mult unu la sută). Soluțiunea apoasă (1:20), preparată cu apă destilată prealabil fiartă și apoi răcită, nu trebue să se coloreze imediat în albastru la adăogare de câte vă picături de apă de amidon și acidulare cu acid sulfuric diluat (iodat). Soluțiunea apoasă (1 :20) adăugată de un cristal de sulfat feros, o picătură de soluție de perclorur de fer și 7-8 picături de soluție de hidroxid de sodiu, apoi încălzită ușor și acidulată cu acid clorhidric, nu trebue să se coloreze in albastru (cianur). Soluțiunea apoasă (1:20) nu trebue să dea decât, cel mult, o slabă turbureală cu apă de var sau cu apa de barită (carbonați in exces), să nu sufere nici o schimbare cu hidrogenul sulfurat sau cu sulfuri! alcalini (metale); să nu precipite cu clorurul de bariu după acidu- lare cu acid clorhidric (sulfați). Un gram de iodur de potasiu, disolvat în 20 cm3 apă, trebue să fie neutralizat de cel mult, 1,5 cma soluție decinormală de acid sul- furic (limita alcalinitilței). Se disolvă 0,25 gr. iodur în 5 cm’ apă destilată; se precipită com- plet cu soluție de nitrat de argint; se spală precipitatul, prin decan- tare, apoi se digerează cu 2 cm1 de amoniac; filtratul, acidulat cu acid nitric, să dea, cel mult, o opalescență albă (cloruri) sau gălbue (bromuri). Dozare. — Se disolvă 0,5 iodur de potasiu uscat, în 5 cm1 apă destilată și se adaogă 35 cm3 soluție decinormală de nitrat de argint; se agită până ce precipitatul se aglomerează; se adaogă, apoi 1 cm’ soluțiune de alaun feric (R) și 2 cm3 acid nitric și se titrează excesul de nitrat de argint cu soluțiunea decinormală de sulfocianur, până la colorațîunea roz-persistentă; să se întrebuințeze pentru aceasta cel puțin 4,7 cm’ și cel mult 4,8 cm3 soluție de sulfocianur ceiace co- respunde unui conținut de minimum 99 la sută iodur de potasiu (KI). Se conservă în vase bine închise și ferit de lumină. Incompatibilități: Clorat de potasiu. Permanganat de po- tasiu. Perclorur de fer. Săruri de argint, de plumb, de mercur. Arsenit de potasiu. 276 FARMACOPEA ROMÂNĂ KALIUM NATRIO-TARTARICUM Tartarus natronatus. Sal Sei^nettL Tartrat de sodiu și de potasiu. Sarea lui Seignette. Franc. Tartrate sodicopotassique. Sel de Seignette.— Germ. Kalium- nalriumtartrat. Ung. Borkdiavaskalium-natrium. Seignele-so. — Rus. Kaliinonatrievaiti soli vinnoi kislotd. Cl H‘ 0° Na K + 4H2 O = 282 gr. mol. Produs obținut prin neutralizarea tartratului acid de po- tasiu cu hidroxid de sodiu. Se prezintă în cristale prismatice, voluminoase, incolore, fără miros și cu gust sărat, slab amar. Conține 25,53 la sută apă de cristalizare. Tartratul de sodiu și potasiu se topește către 80° în apa sa de cristalizare. La temperaturi mai înalte se carbonizează și răspândește miros de zahăr ars. Rezidiul calcinării este alb, face efervescență cu acizii și colorează flacăra în galben; această flacără privită printr’o sticlă de cobalt, apare violetă. Se disolvă în 1,5 p. apa la 15°; este insolubil în alcool. Soluțiunea apoasă de tartrat de sodiu și potasiu este slab alcalină la turnesol. Soluțiunea apoasă (1:5) tratată cu acid acetic, dă mi precipitat alb cristalin, solubil în hidroxid de sodiu. Soluțiunea apoasă de tartrat de potasiu și de sodiu (1:10), tratată eu nitratul de bariu sau cu nitratul de argint, dă precipitate care trebue să iie complet solubile în acid nitric (sulfați, cloruri); nu trebue să se coloreze cu sulfurul de amoniu (cupru, plumb, fer), și nu trebue să degajeze amoniac prin încălzire cu soluțiunea de hidroxid de sodiu (săruri de am.oniu). Dacă se agită 1 gr. de sare cu 25 cm’ apă și 2 cm’ acid acetic, filtratul obținut nu trebue să precipite cu oxalatul de amoniu însă poate dă, cel mult, o opalescență (Iartrai de calciu). Incompatibilități: Acizi, Săruri de calciu. DESCRIEREA alfabetică a medicamentelor 277 KALIUM NITRICUM Nitrat de potasiu. Salpetru. Franc. Nitrate de potassium. — Germ. Kaliumnitrat. Ung. Salelromsavas kalium. — Rus. Azotno kalievaia soli. NO’ K = 101 gr. mol. Produs obținut din salpetrul potasic natural, prin purifi- care, sau din nitratul de sodiu (salpetrul de chili) prin dublă descompunere la cald, cu clorurul de sodiu. Cristale prismatice sau pulvere cristalină albă, anhidre, cu gust răcoritor, slab amar. Se disolvă în 4 p. apă la 15° și în 0,4 p. apă la 100°; este aproape insolubil în alcool. Prin încălzire se descompune în oxigen și nitrit de po- tasiu; aruncat pe cărbuni aprinși produce o vie deflagrațiune și colorează flacăra în violet. Soluțiunea sa apoasă (1:10) produce cu acidul tartric, un precipitat alb, cristalin, solubil în hidroxid de sodiu; tratată cu soluțiune de sulfat feros și suprapusă cu precauțiune peste un volum de acid sulfuric concentrat, formează o zonă bruna la linia de contact, a lichidelor. Soluțiunea apoasă de nitrat de potasiu (1:20) nu trebue să pre- cipite cu nitratul de argint (cloruri, ioduri), nici cu clorurul de bariu (sulfați), cu oxalatul de amoniu (calciu), cu fosfatul de sodiu în pre- zenta amoniacului și clorurului de amoniu (magneziu); tratată cu acid acetic și iodur de potasium amidonat, nu trebue să deă colora- ți une albastră (nitriți, iodati). KALIUM SULFOGUAJACOLICUM Snlfogaiacolat de potasiu. Thiocol (nume depus). Franc. Sulfog aia calate de potassium. — Germ. Guajacolsulfosăures kalium. Ung. Gdjacolsulfosavas kalium. — Rus. Siemo-goaiakolovdî kallil. C* H3 (O OH3) (OH) SO8 K (1.2.3.) = 242 gr. mol. Sarea de potasiu a acidului orto-gaiacolsulfonic. Pulvere cristalină, albă, fără miros sau cu slab miros de gaiacol și eu gust slab amar, apoi dulceag. 278 FARMACOPEA. ROMÂNĂ Se disolvă în 6 p. apă; este greu solubilă în alcool și in- solubilă în eter. Soluțiunea sa apoasă (1:20) este slab alcalină; se colorează în violet cu perclorurul de fer iar cu acidul tartric dă un precipitat alb cristalin. Dacă se calcinează sulfogaiacolatul de potasiu (0,5 gr.), iar cenușa se extrage cu apă (10 cm3), se obține un filtrat care, după acidulare cu acid nitric, și tratare cu clorur de bariu, dă un precipitat alb. Sulfogaiacolatul de potasiu trebue să se disolvc complet în 6 p. apă prin agitare și ușoară încălzire; soluțiunea sa trebue să fie incoloră sau aproape incoloră, fără miros sau cu un foarte slab miros de gaiacol. Soluțiunea sa apoasă (l;20) nu trebue să sufere vre-o modificare cu acidul sulfuric diluat (bariu), nici cu hidrogenul sulfurat, (metale). Sulfogaiacolatul de potasiu trebue să se disolve in acidul sulfuric concentrat fără coloraț.iung 'impurități organice); agitat cu 10 p. so- luțiune de clorur stanos, amestecul nu trebue să se închidă la cu- loare în interval de-o oră farsen după uscare la 100°, să nu peardă mai mult de 34 Ia sută din greutate. Se calcinează 0,20 gr. sulfogaiacolaf de potasiu intr’o capsulă de porțelan, prealabil tarată; se lasă să se răcească; se adaogă 5-6 pi- cături acid sulfuric conc. și se calcinează din nou. Se repetă această operație până la greutate constantă. Greutatea rezidiului să fie cel puțin 64 miligrame și cel mult 72 miligrame. KALIUM SULFURATUM Hepar sulfuris. Polisul fur de potasiu. Ficat de pucioasa. Franc. Fale de saufre. — Germ. Schivefellebcr. Ung. Furdiibe vali kaLi-k&nmâj. — Rus. Siemislăi halii. Sulfur depuratum......................1 Kalium carbonicnm.....................3 Se amestecă sulful pulverizat, cu carbonatul de potasiu: se încălzește amestecul într’un vas de fer, pe foc moderat, până ce degajarea de gaz diminuiază și până ce o probă din amestec se disolvă în apă dând o soluție aproape limpede. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 279 Massa topită, se toarnă pe o placă de piatră, iar după soli- dificate și înainte de răcirea completă, se reduce în frag- mente. Polisulfurul de potasiu este un amestec de polisulfuri și de hiposulfit și sulfat de potasiu, ale căror proporții pot varia cu cantitățile de sulf și de carbonat, precum și cu tem- peratura la care se încălzește. Se prezintă în bucăți de culoare brună in stare proaspătă, ce devin galben-verzui și are miros de hidrogen sulfurat. Se disolvă aproape complet în 2 p. apa; soluțiunea este slab turbure, alcalină, galben-verzue și are miros de hidrogen sulfurat. j Soluțiunea apoasa de polisulfur (1 :20), încălzită cu un exces de acid acetic, trebue să dea un precipitat de sulf și să degajeze hidrogen sul- furat; lichidul filtrai trebue să deă cu acidul tartric, după răcire, un precipitat alb cristalin. Poli sulf unii de potasiu fixează cu ușurință umiditatea și acidul carbonic din aer. Trebue conservat în vase bine în- chise. LACTYLPHENETIDINUM Lactofenină. Franc. Lactophenine.—Germ. Ung. Rus. Lactoplienin. Cu H* (O C2 H5) N H. (C3 H5 O2) = 209 gr. mol. Se obține prin încălzirea lactatului de fenetidină la 130° - ISO", sau prin încălzirea fenetidinei cu anhidrida lactica sau cu lactatul de etil. Se prezintă în cristale mici incolore, fără miros și eu gust amar. Se disolvă în 500 p. apă la 15’, în 45 p. apă fierbinte și în 10 p. alcool, dând soluțiuni neutre. Se topește la 117° -118°. Lactofenina, agitată cu acid nitric, se colorează în galben. Se fierbe lactofenina (0,2 gr.) cu acid clorhidric (2 cms) timp de aproape un minut, apoi se diluează cu apă (20 cm1); 280 FARMACOPEA ROMÂNĂ lichidul filtrat, tratat cu câteva picături de soluție de acid cromic, se colorează în violet și apoi în roșu-rubiniu. Se fierbe lactofenina (0,1 gr.) cu apă (5 cm8) și se filtrează după răcire; lichidul filtrat, tratat cu apa de brom până ce persistă colorațiunea brună, devine mai întâi turbure iar mai târziu depune un precipitat de bromhidrat de lactofenină. Lactofenina trebue să se disolve în 10 p. acid sulfuric concentrat fără a se coloră (impurități organice). Dacă se fierbe 0,1 gr. lactofenină cu 5 cm’ soluție dc hidroxid do sodiu (15 la sută), nu trebue să se des volte mirosul de anilină (ace- tanilidă). După calcinare, să nu lase mai mult de 0,1 gr. la sută, rezidiu. LICHEN ISLAND1CUS Lichen islandic. Mușchi creți. Franc. Lichen d’Islande. — Germ. Islăndiscke Moos. Ling. Izlandi zuzm6. — Rus. Islansliii moli. Tala plantei Cetraria islandica Acharius (Lichen islan- dicus L; Lichene). Lichenul de Islanda are o tala neregulat dicotomică, cu expansiuni membranoase subțiri, cartialaginoase, casante, în- doite la bază și cu marginile ciliate sau laciniate; fața su- perioară este verzue sau slab brună, iar cea inferioară ce- nușie sau brun-deschisă, eu puncte albe în locurile unde mem- brana exterioară lipsește. Conceptaculele, când există, sunt situate pe marginea lobilor terminali, sub formă de mici dis- curi orbiculare brun-roșietice. Are miros slab, particular, ce dispare aproape complet prin uscare; gust amar, mucilaginos. Prin fierbere cu 20 p. apă, lichenul de Islanda dă un mu- cilag cu gust amar (cetrarină) și care, după răcire, se prinde într’o gelatină transparentă. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 281 LIGNUM QUASS1AE Lemn de quasia. Franc. 3ois de quassia. — Germ. Quassiaholz. Ung. Quassia ja. — Rus. Koassia. Lemnul trunchiului și ramurilor de la arborii Quassia amara L și Picraena excelsa Lindley (Fam. Simarubacee). Primul, numit și Quassia de Surinam, vine în comerț în cilindri cu o grosime de aproape 10 cm. Are coaja subțire (12 mm.), galben-ccnușie, și se detașează cu ușurință, iar lemnul însuși, este gălbui și prezintă pete negre-violacee. Pe secțiunea transversală se disting eu lupa, linii radiale, fine, reprezentând razele medulare și numeroase straturi concen- trice, neregulate. Celălalt numit și Quassia de Jamaica, se prezintă în bucăți mai groase, de aproape 30 cm. diametru, acoperite de o coajă mai aderentă, groasă de aproape 1 cm. Lemnul este albicios și marmorat, cu pete gălbui, caracteristice. Cea mai mare parte din razele medulare și straturile concentrice sunt mai largi decât la cel precedent și se disting cu ochiul liber. Ambele feluri sunt fără miros și au gust foarte amar, per- sistent. Prin fierbere cu apă, dă un lichid care nu trebue să se coloreze cu soluția diluată de perclorur de fer. După calcinare lasă 5 - 8 la sută cenușe. LIMONADA CITRICA Limonada citrică. Franc. Limonade cttrique. — Germ. Cilronensaure Limonada. Ung. Cziiromos limonăde — Rus. Limonai Umonad. Acidum Citricum...................■ 2 Sirupus simplex.....................100 Aqua................................898 Se disolvă acidul citric în apă și se adaogă siropul. Se prepară la nevoie. 282 FARMACOPEA ROMÂNA LIMONADA L ACT IC A Limonada laoticâ. Franc. Limonade lactique. Germ. — Milchsăure Limonade. Ung. Tejsavas liinonâde- — Rus. Mdlotino-lcislăi limonad. Acidum lacticum.....................10 Sirupus simplex....................100 Aqua...............................890 Se amestecă. Se prepară la nevoie. LIMONADA MAGNESII CITRICI Limonada de citrat de magneziu. Limonada Roge. Franc. Limonade purgative au titrate de magnesie. — Germ. Magnesia- / fâmonade. Ung. Hasliajto limonade. — Rus. Magnezialnăi limonad. Limonada de citrat de magneziu se prepară prin neutrali- zarea acidului citric cu carbonat de magneziu și edulcorarea soluțiunii cu siropul prescris. Dozele de citrat de magneziu prescrise sunt variabile; ta- bloul de mai jos arată cantitățile de acid citric și de carbonat de magneziu, care trebuesc luate în practică pentru a obține cantitatea de citrat prescrisă. Citrat de magneziu grame Acid citric grame Carbonat de magneziu grame 5 3.13 1.87 10 6.25 3.75 15 9.38 5.62 20 12.50 7.50 25 15.63 9.37 30 18.75 11.25 35 21.88 13.12 40 25.00 15.00 45 28.13 16.87 50 31.25 18.75 descrierea alfabetică a medicamentelor 283 Peste amestecul de acid citric și carbonat de magneziu se varsă apa și se încălzește până Ia disolvare; se filtrează și se adaogă siropul prescris. Când se prescrie limonada de cifrat de magneziu gazoasă, se înlocuește 2 gr. din carbonatul de magneziu prin 4 gr. bicarbonat de sodiu, cari se introduc în soluțiune în momen- tul astupării sticlei. • Când se prescrie limonada de titrat de magneziu fără a se indică și cantitatea de titrat de magneziu sau siropul, se va notă pe prescripțiunea medicală cantitatea de titrat de magneziu și felul și cantitatea siropului adâogat. Se prepara la nevoie. LIMONADA PHOSPHORICA Limonada fosforică. Franc. Limonade pliospliorique. — Germ. Phosphorsâu.re limonade. Ung, Fosforsavas limonâdi, — Rus. Fosforno-kislăi limonad. Acidum phosphoricum. . 5 Aqua .... UA/ Sirupus 7 150 Se amestecă. Se prepară la nevoie. LIMONADA TARTAR1CA Limonada tartrică. Franc. Limonade larlrique- — Germ. Weintăure Limonade. Ung. Borkosavas limonădi. — Rus. Wmo-lcamennaia-kislui limonad. Acidum tartaricum......................2 Sirupus simplex......................190 Aqua.................................89S Se disolvă acidul tartric în apă și se adaogă siropul. Se prepară la nevoie. 284 FARMACOPEA ROMÂNĂ linimenta Linimente. Franc. Linimenls. — Germ. Linimente. Ung. Kenetek. — Rus. Jidkii maz Liniment. Linimentele sunt medicamente destinate întrebuințării ex- terne și sunt compuse din oleuri grase, săpunuri, soluțiuni alcoolice, etc., la cari se încorporează diverse substanțe me- dicamentoase. Consistența lor este lichidă sau semilichidă; uneori au consistența unei pomade. Se prepară în modul descris pentru fiecare în parte. Sunt alterabile și se prepară în cantități mici. Se conservă în vase bine închise. LINIMENTUM AMMONIACALE Liniment amoniaeal. Liniment volatil. Franc. Liniment volatil. — Germ. Fluchtiges Liniment. Ung. Amnwniăs olaj. Lepuloz-dr. — Rus. Ammiaeinaia maz. Ammonium hydricm solutum ..... 20 Oleum Sesami -..................80 Se amestecă, agitând puternic. Lichid albicios, slab gălbui, omogen, cu miros pronunțat de amoniac. LINIMENTUM AMMONIACALE COMPHORATUM Liminent volatil comforat. Franc. Liniment ammoniatalcamphri.—Germ. Fluchtiges Kampferliniment Ung. Camphoros repulozsir. — Rus. Ammiacino-kamfornaia maz. Ammoniuin hydrieum solutum.........20 Oleum eamphoratum.................80 Se amestecă agitând puternic. Lichid albicios, omogen, cu miros de amoniac și camfor. descrierea ALFABETICĂ a medicamentelor 285 LINIMENTUM CALC1S Liniment oleo-calcar. Franc. Liniment calcaire. — Germ. Kalldinimenl. Ung. Meszes kenel. — Rus. Izvestltovaia jidkovaia maz. Oleum Lini...................................1 Aqua Caleis..................................1 Se amestecă agitând puternic. Lichid alb-gălbui, omogen, de consistență groasa. Se prepară la nevoe. LINIMENTUM SAPONATO-CAMPHORATUM Opodeldoc. Franc. Opodeldoc. — Germ. Ung. Rus. Opodeldok. Adeps suillus/.\ . . 50 Natrium hydricum solut 30% . ... 25 Camphora J f L | ■ S5 Oleum Rosmarini . . 10 Oleum Thymi........... 5 Ămmonium hydricum solutum .... 50 Spiritus . . . • • 835 Se saponifică, pe baia de apă. într’un balon de sticlă, 50 p. axungic, cu 25 p. soluțiune de hidroxid de sodiu 30 la suta și 25 p. alcool; se adaogă apoi restul de alcool și camfora, iar după răcirea suficientă a lichidului, oleurile volatile și amoniacul; se filtrează îndată, în borcane de sticlă bine us- cate care se astupă eu dopuri de plută. Opodeldoeul este o massă consistentă, slab opalescentă, a- proape incoloră; se topește la căldura mâinii. • 286 FARMACOPEA ROMÂNA LINIMENTUM SAPONATO-CAMPHORATUM LIQUIDUM Balsamum Opodeldoc Ilquldum. Spiritus saponaio-camphoratus. Opodeldoc lichid. Franc. Opodeldoc liquide. — Germ. Fli'issiges.-Opodeldok. Ung. Folyekony szappanos kamfor kenocs. — Rus. Jidkii opodeldok Spiritus saponatus.................680 Spiritus camphoratus...............240 Ammonium hidricum solutum .... 65 Oleum Rosmarini ....................10 Oleum Thymi......................... 5 Se amestecă. Lichid limpede, gălbui, eu miros aromatic și amoniacul. LIQUOR PICIS Licoare de gudron. Franc. Liqueur de goudron. — Germ, Uolztecr LOsung. Ung. Bukkfakălrânyos folyadek. — Rus. Likior s. dioktea. Pix liquida...........................100 Natrium hydroxydatum..................10 Aqua . . . . . . y...........200 Se disolvă hidroxidul de sodiu în apă; se adaogă soluția peste gudronul vegetal, prealabil introdus într’un balon de sticlă; se Iasă în contact 24-48 ore, agitând adeseori. Se atașează balonului un refrigerent și se încălzește, pe o placă de asbest, la fierbere moderată, timp de 6-8 ore. Operațiu- nea este terminată când o probă de 5 cm3 din lichid, diluată cu 95 cm3 apă destilată, dă un lichid brun, limpede și cu reac- țiune neutră la turnesol sau foarte slab alcalină. După răcire, se lasă în repaos 24 ore și se filtrează, com- pletând la nevoe, cu apă destilată, 200 p. Acest lichid este Gudronul concentrat sau Gudronolul. Pentru a prepară licoarea de gudron se ia: Gudronol...............................5 p. Apa destilată.........................95 p. Se amesteca. Reușita acestei preparatiuni depinde de calitatea gudronului ve- getal (Pix liquida); acesta trebue să îndeplinească condițiile prevăzute DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 287 Ia Pix liquida și în specia], să fie complet solubil în alcool și în eter. Proporțiile de mai sus sunt stabilite pentru gudronul de Nor- vegia (Pix norvegiei) care îndeplinește acele condițiuni. Gudroanele vegetale cu o aciditate mare sunt, în general, incomplet solubile în alcool și în eter și nu sunt proprii pentru această prepa- rațiune. Licoarea de gudron vegetal este un lichid brun-roșcat, lim- pede, cu miros de gudron și cu reacțiune neutră sau foarte slab alcalină. LITHIUM BENZOICUM Benzoat de litiu. Era ne. Benzoat e de Ltlhine. — Germ. Lilhiumbenzoat. Ung, Benzoesavas lithium. — Rus. Benzoino-litițvaia soli. CB H° COO Li H2 O = 146 gr. mol. Se obține prin acțiunea acidului benzoic asupra carbo- natului de litiu. Se prezintă în cristale incolore, fără miros sau cu slab miros de benzoe, și eu gust dulceag. Se disolvă în 3,5 p. apă Ia 15^ în 2,5 p, ipă fierbinte și în 10 p. alcool de 90c, Prin incinerare, se transformă în carbonat de litiu, care pierde în parte, acidul carbonic; rezidiul incinerării, umectat cu acid clorhdric, colorează flacăra în roșu-purpuriu. Soluția apoasă are reacțiune neutră sau slab acidă; tratată cu acid clorhidric, dă un precipitat nlb, de acid benzoic, so- lubil în apă fierbinte sau în eter; tratată cu perclorurul de fer, dă un precipitat roșu-carămiziu, de benzoat de fer. Bemoatul de litiu, tratai, cu acid clorhidric diluat, nu trebue să facă efervescentă (carbonați); soluția clorhidrică, filtrată și evapo- rată la sec, trebue să lase un rezidiu de clorur de litiu complet solubil într’un amestec de 1 p. alcool absolut și 2 p. eter pur, și să nu pre- zinte reacțiile magneziului și calciului (metale alcaline și alcalino- teroase). Soluția clorhidrică (1:20) nu trebue să precipite cu clorurul de bariu (sulfați), nici cu oxalatul de amoniu după adăogare de acetat de sodiu (calciu). Bazare. — Se Incinerează un gr. benzoat de litiu iar rezidiul de carbonat de litiu se transformă in sulfat, cu ajutorul acidului sulfuric diluat; se evaporă ia sec și se calcinează; greutatea sulfatului obținut irebue să fie aproape 0,37 gr. 288 FARMACOPEA ROMÂNĂ LITHIUM CARBONICUM Carbonat de litiu. Franc. Carbonate de lilkine. — Germ. Lilhiumcarbonal. Ung. Szensavas lithiwn. — Rus. Ugle-lilievaia soli. OO3 Li2 = 74 gr. mol. Se obține prin precipitarea soluțiunilor de clorur sau ni- trat de litiu cu carbonat de amoniu. Pulvere cristalina, albă, ușoară, fără miros și cu gust al- calin. Se disolvă în 83 p. apă; soluția apoasă se turbură la în- călzire. Apa saturată cu acid carbonic, poate disolvă până la 5 gr. la sută carbonat de litiu. Este insolubil în alcool. Carbonatul de litiu se disolvă cu efervescență în acizii di- luați. Prin calcinare se descompune în parte, pierzând acid carbonic; rezidiul, umectat^» acid clorhidric, colorează fla- căra în roșu purpuriu. Carbonatul de litiu nu trebue să se înegrească prin incinerare (ma- terii organice). Trebue să se disolve complet în 20 p. acid nitric diluat și să deă o soluție limpede care să nu precipite cu nitratul de bariu (sulfați), nici cu nitratul de argint (cloruri), nici la încălzire cu molibdatul de amoniu (fosfați), Soluțiunea de carbonat de litiu ți gr.) în acid acetic diluat (20 cm3), nu trebue să sufere nici o schimbare la tratare cu hidrogenul sulfurat sau cu sulfurai de amoniu (metale grele, fer, zinc) nici cu oxalatul de amoniu (săruri de calciu). Soluțiunea în acid ciorhidric diluat, neutralizată cu amoniac, nu trebue să precipite la tratare cu clorur de amoniu și fosfat de sodiu (magneziu). Dozare. — Se disolvă 1 gr. carbonat de litiu într’un exces de acid sulfuric diluat; se evaporă la sec și se calcinează; rezidiul de sulfat de litiu trebue să cântărească aproape 1,48 gr. LITHIUM SALICYLICUM Salieilat de litiu. Franc. Salicylate de litkine. — Germ. Litkiumsalicylat. Ung. Salicylsavas lilhium. — Rus. Salifilo-Htievaia soli. OH - O6 H* - COO Li = 144 gr. mol. Se obține prin acțiunea acidului salicilic asupra carbona- ți! lui de litiu. DESCRIEREA ALFABETICĂ A .MEDICAMENTELOR 289 Cristale aciculare, mătăsoase, incolore, sau pulvere cris- talină albă, fără miros, cu gust dulceag,, ușor solubile în apă și în alcool. ■ Prin încălzire se descompune, răspândind miros de fenol, apoi se carbonizează, trasformându-se în carbonat de litiu; rezidiul, umectat cu acid clorhidrie, produce efervescentă si colorează flacăra în roșu-purpuriu. Soluția apoasă (1:5) se colorează în albastru-violet cu per- clorurul de fer, iar cu acizii diluați, dă un precipitat alb, cris- talin, solubil în eter. Salicilalbl de litiu nu trebue să facă efervescență cu acizii (car- bonați). Soluția clorhidrică, filtrată și evaporată la sec, lasă un rezidiu care trebue să se disolve complet într’un amestec de 1 p. alcool absolut și 2 p, eter pur (metale alcaline și alcaline teroase). Dozare. — Se incinerează 1 gr. de salicilat de litiu, iar rezidiul se transformă în sulfat, cu acid sulfuric diluat; se evaporă Ia sec și su calcinează; greutatea sulfatului obținut trebue să fie de aproape 0.381 gr. I 5 I / , ii> \ \ I j I LYCOPODIUM Licopodiu. Franc. Lijcopode. — Germ.Bărlappsporen. Ung. Korpafu. — Rus. Likopodii spor plauna. Licopodiul este constituit din sporele plantei Lycopodium clavatum L (Fam. Licopodiacee). Pulvere foarte fină, galben-palidă, fără miros și fără gust. La microscop, sporele se prezintă uniforme, tetraedice și cu un diametru de aproape 35 mik.; suprafața lor exterioară este reticulată și prezintă, la nivelul punctelor de intersecție, foarte mici proeminențe. Licopodiul aruncat pe apă plutește la suprafață și se îm- bibă foarte greu; aruncat în flacără, arde cu mici exploziuni și cu o lumină vie. După calcinare nu trebue să lase un rezidiu mai mare de 4 la sută. încălzit la fierbere cu 10 p. apă și tratat cu o pică- tură de tinctură dc iod, să nu se coloreze (amidon). 70710. — Farmacopea Română. 290 FARMACOPEA ROMÂNĂ magnesium carbonicum Carbonat bazic de magneziu. Franc, .Vagnesie carbonatee. Magnesie blanche. — Germ. Basisches Mag- nesiumcarbonal. Uug. Băiisos szensavos magnesium. — Rus. Ugle-magnievaui soli. Produs obținut prin precipitarea la cald, a unei soluțiuni de sulfat de magneziu cu o soluție de carbonat de sodiu. Conține aproape 43 la sută oxid de magneziu din care aproape trei părți sunt sub formă de carbonat, astfel încât compoziția amestecului este reprezentata prin formula 3 COS Mg + Mg O t 4 H2O. Se prezintă în bucăți sau pulvere, albe, ușoare, fără miros și fără gust. Este aproape insolubil în apă rece și insolubil în apă fier- binte. Se disolvă în cantități apreciabile în apă saturată cu acid carbonic. Prin încălzire se descompune, pierzând acidul carbonic și lăsând un rezidiu de oxid de magneziu. Se disolvă cu efervescență în acizi diluați; soluțiunea acidă diluată, tratată cu fosfat de amoniu și amoniac în exces, da un precipitat alb cristalin, de fosfat amoniaco-magnezian, solubil în acid acetic, insolubil în amoniac. Carbonatul de magneziu oficina 1 trebue să fie alb și să nu se colo reze prin calcinare (materii organice). Dup& calcinare trebue să lase aproape 43 la sută, rezidiu alb (apă in exces). Trebue să se disolve complet, cu efervescență, în 20 cm’ acid acetic diluat (materii streine). Soluția acetica {1:50;, nu trebue să precipite cu acidul oxalic (calciu); după sup rasat ura re, cu amoniac să nu se turbure (fer, alu- miniu, (osfali). Soluția apoasă (l:50j, preparată cu ajutorul acidului nitric, nu trebue să precipite cu nitratul de argint (cloruri), nici cu nitratul de bariu (sulfați). en la ^etberc 2 gr. de carbonat bazic de magneziu T’ Chidul filtrat nu trebue să aH^strească decât foarte 1 n eS01 donați alcalini), iar după evaporare la sec să nu lase un rezidiu mai mare ca 0,01 gr. (săruri streine solubilei. descrierea alfabetică a MEDICAMENTELOR 291 MAGNESIUM CITRICUM EFFERVESCENS Citrat de magneziu efervescent. Eranc. Citrate (te magnesie effervescent. — Germ. Brausendes magnesium- citrat. Ung. Pezsgo citrom savas magnezia.— Rus. Ștpuciaia limonomagnievaia soit Magnesium carbonicum...................5 Acidum citricum.......... 23 Aqua...................................2 Natrium bicarbonicum..................17 Saccharum............................. 4 Se triturează 5 p. magnezie carbonică cu 15 p. acid citric și 2 p. apă și se face o pastă care se usucă la 30°. Se reduce în pulvere și sc amestecă cu 17 p. bicarbonat de sodiu, 8 p. acid citric și 4 p. zahăr, triturând și adăogând puțin câte puțin alcool, până ce se obține o massă ^runjoasă; se granu- lează trecând printr’o sită (III), apoi se usucă la 30°. Se prezintă în granule poroase, albe, solubile în apă cu efervescență. Soluția anoașa are reacțiune acidă și gust a- crișor. Se conservă în vase bine închise, ferit de umiditate. MAGNESIUM OXYDATUM Magnesia usta. Oxid de magneziu. Magnezie calcinată. Franc. Afagnisie. Afagnesie cătănie. — Germ. Gebrannte Mttgneăa. Ung. Egetelt magnesia. — Rus. Okis magniia. Mg O = 40 gr. mol. Se obține prin calcinarea carbonatului de magneziu. Dacă se încălzește la o temperatură mai înalta carbonatul de magneziu, prealabil transformat în pastă consistentă, cu puțină apă, și presat într’un creuzet, se obține o magnezie calcinată cu o densitate mai mare, mai greu hidratabilă și mai greu solubilă, la rece, în acizi diluați (Magnesia usta panderosa). 292 FARMACOPEA ROMÂNĂ Magnesia calcinată oficinală este cea ușoara. Se prezintă în pulvere albă, amorfă, foarte ușoară, fără miros și fără gust. In contact cu aerul absoarbe umiditatea și acidul carbonic. Este foarte puțin solubilă în apă, solubilă în acizi; soluția apoasă este alcalină la turnesol. Soluția sulfurică diluată, tratată cu fosfat de sodiu și amo- niac în exces, dă un precipitat alb cristalin, solubil în acid acetic. Magnezia calcinată, li'ebue sil îie albă, și ușoară; prin calcinare nu trebue să se coloreze (materii organice). Se încălzește la fierbere 0,2 gr. inagnezie calcinată cu 10 gr. apă și se filtrează după răcire; filtratul, evaporai la sec, nu trebue să lase rezidiu apreciabil (săruri solubile). Se triturează 0,2 gr. magneziu calcinată cu putină apă; pasta obți- nută trebue să se disolve complet, fără efervescentă, la adăogare de acid clorhidric diluat (carbonați), iar soluția acidă să nu se coloreze cu hidrogenul sulfurat (metale). nici cu ferocianurul de potaisu (Ier). Soluția acetică (1:20) nu trebue să precipite cu acidul oxalic (calciu). Soluția nitrică (1:20) nu trebue să precipite cu nitratul de bariu (sulfați), nici cu nitratul de argint (cloruri). Incompatibilități: Calomol. Se conservă în vase bine închise. MAGNESIUM SALICYLICUM Salicilat de magneziu. Franc. Salicylate de magnesie. — Germ. Hfagnesiumsalicylat. Ung. Salicylsavas magnesium. — Rus. Salițilo-magnievaia soli. (CB H4 (OH) CC2)2 Mg + 4H2 O = 370 gr. mol. Se obține prin neutralizarea acidului salicilic cu carbonat de magneziu. Cristale incolore sau slab roșietice, fără miros și cu gust dulceag, solubile în apă și în alcool. Soluția apoasă (1:10) are reacțiune acidă; cu acizii dă un precipitat alb, de acid salicilic, cristalin, ușor solubil în eter, iar cu perclorurul de fer se colorează în violet intens; tratată DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 293 cu clorur de amoniu și amoniac în exces și apoi cu fosfat de sodiu, dă un precipitat alb, cristalin de fosfat amoniaco- magnezian. Soluția apoasă de salicilat de magneziu (1:10 trebue să fie limpede și incoloră; după acidulare cu acid nitric și filtrare, nu trebue să sufere nici o schimbare cu hidrogenul sulfurat (metale) și să nu pre- cipite cu nitratul de argint (cloruri); agitată cu un volum egal de eter, să nu se obțină, după separarea și evaporarea eterului, un re- zidii! apreciabil (acid salicilic liber). Se conservă ferit de lumină. MAGNESIUM SULFURICUM Sulfat de magneziu. Sare amară. ;Franc. Sulfate de magnesie. — Genn. Magnesiumsulfal. Ung. Kinsaoas magnesium. — Rus. Sierno-magnievaia soli. 80* Mg + 7H2 O = 246 gr. mol. Se obține prin acțiunea acidului sulfuric asupra carbona- ți! lui de magneziu. Sulfatul de magneziu oficinal este cel ce cristalizează cu 7 molecule dc apa. — Cristale incolore, fără miros, eu gust amar. Se disolvă în- tr’o parte egală de apă; este insolubil în alcool. Soluția apoasă este neutră la turnesol și dă precipitate albe, pulverulente, cu clonirul de bariu și cu carbonații al- calini; nu precipită însă cu bicarbonatul de sodiu. Soluțiunea apoasă de sulfat de magneziu (1:10) trebue să fie neutră la turnesol; tratată cu hidrogenul sulfurat, să nu sufere nici o schim- bare (melale), iar cu nitratul de argint să deă, cel mult, o opalescentă (cloruri). Se disolvă 5 gr. sulfat dc magneziu în 7 gr. apă, intr’o epruvetă și se adaogă 10 cm3 soluție clorhidrică de hipofosfit de sodiu (R); se menține epruvetă timp dc 10 minute pe baia de apă în fierbere. Nu va trebui să se producă o colorațiune brună (arsen). Se precipită cu un exces de apă de barită 10 cm’ soluție de sulfai de magneziu (1:10); se separă pe un filtru magnezia și sulfatul de bariu precipitate; se neutralizează lichidul cu acid sulfuric diluat; soluția filtrată din nou și evaporată,, nu trebue să lase rezidiu salin mai mare de 0,2 gr. la suia (săruri alcaline). 294 FARMACOPEA ROMÂNĂ Observațiuni. Când sulfatul .de magneziu este proscris în amestecuri cu alte pulveri, se va întrebuința sulfatul de mag- neziu uscat mai întâi la aer apoi pe baia de apă, până ce pierde 35-37 la sută din apa de cristalizare (Magnesium sul- furicitm siccum). MANGANUM HYPOPHOSPHOROSUM Hipofosfit de mangan. Franc. Hypophosphite de manganese. — Germ. Ung. Manganhypophospliil. Rus. Fosfornovalislokisldl manganeț- PO« H2 Mn + H* O = 203 gr. mol. Se obține prin dubla descompunere între hipofosfitul de bariu și sulfatul de mangan. Pulvere sau cristale roșietice, fără miros și fără gust, so- lubile în apă. Prin încălzire într’o epruvetă, degajează hidrogen fosforat. Soluția apoasă (1:100) încălzită cu un cristal de molibde- nat de amoniu, se colorează în albastru. Soluția apoasă de hipofosfit de mangan (1:100) nu trebue să sufere niei-o schimbare la tratare cu hidrogenul sulfurat si după adăogare de acetat de sodiu (metale); să nu se tur- bure după acidulare cu acid sulfuric diluat (bariu), nici la tratare cu oxâlat de amoniu (calciu), sau cu clorur de amo- niu și amoniac (aluminiu). MANNA Mană. Frâne. Manne. — Germ. Ung. Manna. — Rus. Trahei filai a meuma. Mana este sucul uscat la aer, obținut prin incizii practi- cate în coaja unor frasini: Fraxinus Ornus L, F. rotundifo- lia Lamarck (Fam. Oleacce). Se prezintă în comerț sub doua varietăți: mana canelată (manna electa), cea mai stimată, și mana în bucăți (manna commwne). Prima se prezintă în bucăți stalactiforme, plate sau semi- cilindrice, cristaline, poroase, friabile, cu spărtura granu- DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 295 loasă, de culoare galben palidă la exterior, albă la interior, cu miros special, de miere, și gust dulce apoi slab iute și amărui. Cealaltă se prezintă în mici fragmente neregulate, înglo- bate într’o massa ghitinoasă, de aspectul celei precedente însă amestecată cu fragmente streine; are miros de miere fermentată și gust dulce, neplăcut. * Se Încălzește la fierbere, timp de o oră, Într’un balon prevăzut cu refrigerent, 2 gr, mană, 2 gr. apă și 40 gr. alcool; se filtrează lichidul cald, prin vată, se spală rezidiul și filtrul cu 10 gr. alcool fierbinte și se evaporă alcoolul; rezidiul. lăsat după evaporarea alcoolului, uscat la 100u, trebue să cântărească cel puțin 1,5 gr. ceiace corespunde la un conținut de 75 la sută manită. Mana, uscată la 100", nu trebue să piardă mai mult de 10 la sută din greutate, iar după calcinare să nu lase mai mult de 3,5 la sută cenușe. Miere. 1'ranc. Miel. 4- Germ. Honig. — ftig. Mez. — Rus. Med. Se oxtntge din fagurii albinelor (Apis meUifia L, A. lign- stica Spinola, insecte Himenoptere). M ierea proaspătă este un lichid gros, slab colorat în gal- ben și puțin turbure; cu încetul devine mai consmtentă și ia un aspect grunjos. cristalin; are miros particular, plăcut și gust dulce. Soluțiunea preparată din o parte miere și 2 părți apă- destilată trebue să aibă după filtrare o densitate de cel puțin 1.12; această solu- țiune nu trebue să fie decât slab acidă și nu trebue să se roșească sau să se aibăstrească prin adăogarea a 2-3 picături dc soluțiune de iod in 5 cm" lichid fdextrină, amidon); după acidulare cu*acid nitric, să deâ cel mult o rurbureală cu nitratul de argint (cloruri), sau cu ni- tratul de bariu (sulfați), șan eu ox alaiul de amoniu adiționat de acetat de sodiu (calciu). Se disolvă 1 p- miere în 4 p. apă, la temperatura ordinară; se lasă in repaos 24 ore intr’un vas conic; se decantează cea mai mare parte din lichid și se examinează depozitul la microscop; acest depozit con- ține grăunți de polen și rari particule de ceară, insă nu trebue să conțină fragmente din organele albinei nici grăunți de amidon. 296 FARMACOPEA ROMÂNĂ MEL DEPURATUM Miere deputată. Franc. Miel purici. — Germ. Gereinigter Honig. Ung. Tisztilott mez. — Rus. Ocișcennoi med. Mei ..... . ...............1090 Aqua . . . •.......................1500 Charta filtratoria............... ■ 1° Se amestecă mierea și apa și se adaogă hârtia de filtru prealabil tăiată în bucăți și agitată cu piițină apă; se fierbe pe foc moderat, îndepărtând spuma ce se formează. Se fil- trează. Filtratul obținut, se evaporă la consistența unui sirop groscior sau până la densitatea 1,34-1,35. Mierea deputată este galbenă sau brun-deschisă, limpede și cu gust de miere. Se va conservă în vase de capacitate mică, prealabil ste- rilizate, și la loc răcoros. MEL ROSATUM Miere rozată. Miere de trandafir. Franc. Miel rasat. — Germ. Rosenkonig. Ung. Râisamez. — Rus. Rozoni med. Flores rosarum (VI)...........................100 Glyceriuum..........................10 Spiritus.......................... 0. S. Aqua.........................................Q, S. Mei depuratum..................... .... Q. 8. Se umectează uniform 100 p. flori de trandafir cu 8 p. alcool și 40 p. apă; se introduce în percolator și se percoleaza cu un amestec de 1 p. alcool și 5 p. apă după normele lixivia- țici descrise la cap. Extracta; primele 80 p. de lichid scurs la început se pun deoparte. Se continuă percolarea până ce 10 ems din lichid nu mai lasă rezidiu apreciabil după eva- porare. Se adaoga lichidelor, obținute în a doua percolare, 10 p. glicerina și se evaporă în vid sau pe baia de apă, până ce se obțin 20 p. cari se adaogă la cele 80 p. separate la în- ceput. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 297 Pentru a prepară mierea rozată, se amestecă 10 p. din acest extract fluid cu 90 p. miere depurată. Mierea rozată este un lichid limpede, brun-roșcat, de con- sistență sirupoasă, eu gust aromatic și ușor a stringent. MENTHOLUM Mentol. Franc Menthol. Cmnphre de menlhe. Gsrm. Ung. Menlhol. — Rus. Mental. C10 H20 O = 156 gr. mol. Mentolul este un alcool secundar, extras din esența de mentă. Se prezintă în cristale aciculare, incolore, eu mirosul și gustul esenței de mentă. Se topește-la 42* - 44°, xJâtRl un lichid ce fierbe la 213°. Este aproape insolubil în apă și foarte solubil în alcool, în eter și în acid acetic cristalizabil; se disolvă, în mici can- tități, în oleuri grase și este mai solubil în oleu de vaselină. Este levogir; puterea sa rotat oare este de —50°,l la tem- peratura de 18°, pentru o soluție în alcool de 95*, conținând 10 gr. mentol în 100 cms. Pe lungă caracterele de mai sus, mentolul (0,1 gr.) încălzit într'o capsulă, pe baia de apă, trebue să se volatilizeze fără rezidiu (substanțe streine). Metolul (0,1 gr.) trebue să se disolve fără colo răpune galbenă în- tr’un amestec de 1 cm* acid acetic cristalisabil, trei picături acid sul- furic și o picătură acid nitric (timol). Presat între foi dc hârtie de filtru, să nu lase urme de umiditate. Incompatibilități: Acid carbolic. CI oral hdirat. Naftol. Ti- mol. Rezorcină. Salol. METHYLACETANILIDUM Metilacetanilidă. Exalgină (nume depus). Franc. Exabjine. — Germ. Ung. Rus. Srnjgi». C”H*N (CH*) (CH^CO) = 149 gr. mol. Produs de sinteză obținut prin acțiunea clorurului de acetil asupra monometilanilinei. 298 FARMACOPEA română Se prezintă în cristale aciculare, incolore și fără miros. Se topește la 100° -101°. Se disolvă în aproape 60 p. apă; este mai solubil în alcool și cloroform. Soluția apoasă de exalgină (1 ■ CO)j trebue să fie neutră și să nu se turbure cu nitratul de argint. Exalgina (1 gr.) trebue să se disolve complet in cloroform (2 cm3/, această soluție cloroformică Încălzită cu 2 volume soluție alcoolică de hidroxid de potasiu să nu desvolte mirosul de izonitril (săruri de anilină, acelanilidă). Dacă se încălzește exalgina [0,5 grj cu acid clorhidric (5 cmJ), apoi se ale alini zează lichidul cu amoniac și se tratează cu soluție de hi- poclorit de calciu (R), să nu se producă o colorațiune violetă (anilină). Prin calcinare trebue să se volatilizeze fără a lăsă rezidiu apreciabil. METHYLENIUM COERULEUM Albastru de metilen, Franc. Bleu de uielhyltne. — Germ. Methijlenblau. Ung. ilfel/ujlenkek. — Rus. Sini metilen. C"1 H1S N3 S CI + u H^O - 373.5 gr. mol. Albastrul de metilen este clorhidratul de tetrametiltioninâ. produs de sinteză, obținut prin oxi darea dimclil-para-feni- lendiaminei în prezența acidului sulfuric sau a liiposulfituliu de sodiu și perclorurul de fer. Se prezintă în pulvere cristalină, albastru-închisă, cu re- flexe verzui; în stare pulverizată, are un aspect bronzat. încălzit la 100°, pierde 2 molecule de apă, sau 10,13 la sută din greutate, și devine anhidru la 150°; pulverea anhidră are o culoare albastră-închisă. Se disolvă în 20 p. apă, dând o soluție albastră; este mai puțin solubil în alcool, cu care dă soluții verzui. Soluția apoasă de albastru de metiîen, acidulată cu acid clorhidric și agitată cu pulvere de zinc, se decolorează; lichi- dul filtrat, agitat cu o picătură de soluție de perclorur de fer, redevine albastru, prin regenerarea albăstruiul de me- tilen. Se disolvă în acid sulfuric concentrat cu o colorație verde. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 299 Soluția apoasă concentrată de albastru de metilen, tratată cu un exces de clorur de zinc în soluție sirupoasă, depune ace cristaline, cu aspect verzui, de clorur dublu de zinc și tetra- metiltionină. Acest din urmă compus este, deasemeni, între- buiniat ca colorant și tot sub denumirea de albastru de me- tilcn; el nu trebue substituit albastrului de metilen oficinei care este clorhidratul de tetrametiltionină. Dacă se amesteca o soluție apoasă de albastru de metilen, suficient de diluată pentru a fi transparentă, cu 4-5 volume de amoniac, lichidul își conservă culoarea; dacă se agita acest amestec cu eter, stratul apos rămâne colorat albastru iar eterul se colorează în galben-roșiei ic. Această reacțiune este caracteristică pentru albastrul de metilen; cu uiți coloranți, albaștri, culoarea albastră a stratului apos devine violacee aceleași condițiuni. z ’Z/ Dacă se calcinează 1 gr de albastru dc metilen șl se disolvă rezidiul în acid clorhidric, lichidul filtrat nu trebue să dea precipitat alb nici cu clorurul de bariu, nici, după adăogare de amoniac, cu suliurul de amoniu (sare dubld de zmr). Dacă se calcinează 1 gr. albastru dc metilen, să nu rămână un rezidiu mai mare de un centigram. Se va conservă ferit de lumină. METHYLIUM SALICYLICUM Salicilat de metil. Franc. Salicytale dc mcthyle. — Germ. Melhylsalicylat. Ung. Salicylsavas methylestcr. — Rus. Salițilovi metil. C'H1 (OH) COOCHa = 152 gr. mol. Salicilatul de metil se obține fie prin sinteză, prin ac- țiunea acidului salicilic asupra alcoolului metilic, în prezența acidului sulfuric, fie din anele plante (G-aultheria. Betula), unde există sub formă de glucosizi. Lichid incolor, sau slab gălbui cu miros pronunțat, carac- teristic, persistent, și cu gust dulceag. Are densitatea de 1.182-1,187 și fierbe la 218°-221°. 300 FARMACOPEA ROMÂNA Este foarte puțin solubil în apa; se disolvă în alcool, în etei, oleuri grase, și oleu. de vaselină. Soluția sa apoasă se colorează în violet cu soluția diluată de perclorur de fer. Pe lângă proprietățile de mai sus, salieilatul de metil, agitat cu o parte egală de apă, nu trebue să-și micșoreze volumul în mod apre- ciabil (alcool). Soluția sa alcoolică trebue să fie neutră sau slab acidă la turnesol. Se agită 10 cm3 soluție de hidroxid de potasiu 10:100 cu 1 cm’ salicilat de metil; lichidul trebue să fie incolor sau slab gălbui, clar sau slab opalescent și să nu prezinte picături oleoase la suprafață sau la fundul epruvetei (oleuri minerale, sau alte oleuri volatile). Se încălzește pe baia de apă, timp de două ore, 2 cm3 exact cântăriți, de salicilat de metil cu 50 cm3 soluție alcoolică jumătate normală de hidroxid de potasiu, fiola fiind prevăzută cu refrigerent ascendent: după răcire se titrează excesul de alcali cu soluție jumătate normală de acid Clorhidric in prezenta fenolftaleinei. Un cm3 soluție alcoolică jumătate normală de hidroxid de potasiu, corespunde la 0,076 gr. salicilat de metil pur. Salieilatul dc metil oficinal trebue să conțină 95-97 la sută salicilat de metil (C°ir (OH) COO CH3). MIXTURA GUMMOSA Mixtura gumoasă. Franc. Mixture gommeuse. — Germ. Gummi Mixtur. Ung. Mfagâs keverek. — Rus. Gunimosnaia miktturu. Mucilago Gummi arabici.................45 Sirupus simplex........................10 Aqua.................................. 50 Se amestecă. Se prepară numai la trebuință. MORPHINUM AETHYLATUM CHLORHYDRICUM Ăetliylmorpliinum ctilorhydrlcum. Dloninum. Etilmorfină clorhidrică. Dionină (nume depus). Franc. Dionine. - Germ. Ung. Rus. Dionin. C” H'7 NO (OH) (OC2 H*), HC1 = 367.5 gr. mol. Sarea clorhidrică a etilmorfinei, alcaloîd sintetic preparat prin etilarea morfinei. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 301 Se prezintă în pulvere cristalină albă, formată din ace fine, fără miros, cu gust amar. Se topește la 119°-123°. Se disolvă în 12 p. apă și în 25 p. alcool. Soluția apoasă (1:20) este neutră la turnesol și dă preci- pitate albe cu nitratul de argint sau cu hidroxidul de sodiu. Dionina (0,01) disolvată în acid sulfuric (10 cm3) și tra- tată cu perclorur de fer (o picătură), dă, după ușoară încăl- zire, o colorațiune verzue care devine albastră-violacee, și apoi roșie-purpurie după adăogare de acid nitric. Soluția apoasă dc dionină (1 :100J nu trebue să se coloreze în al- bastru la tratare cu un volum egal de soluție diluată de fericianur de potasiu (1:100) în care s'a disolvnt, mai întâi, perdorur de fer în proporție de 0,5 ia sută (morfină). Prin uscare la 100“ nu trebue să piardă mai mult de 9,5 la sută din greutate. După calcinare, să nu lase mai mult de 0,1 la sută rezidiu. Toxic. MORPHINUM CHLORHYDRICUM Clorhidrat de morfină. Franc. Chlorhydrate de morphine. — Germ. Morphinhydrochlorid. Ung. SGsavus morphin. — Rus. ffloristo-vodorodnAi mărfii. Cj7 Hi» NOa( HCI 3Hs0 = 375 5 moL Sarea clorhidrică a morfinei, alcaloid principal al opiului. Conține, la suta, 75,90 p. morfină anhidră, 9,72 p. acid clor- hidric și 14,38 p. apă de cristalizare. Se prezintă în pulvere cristalină sau în cristale aciculare, incolore, lungi mătăsoase, a căror massă este adesea tăiată în cuburi mici ușoare. Se disolvă în 24 p. apă la 15°; este mai puțin solubilă în alcool. Soluțiunile sale sunt incolore, neutre și au gust amar. Soluția apoasă este levogiră; puterea sa rotatoare speci- fică este—98°,4, observată asupra unei soluțiuni ce conține 2 gr. sare of ici nai ă în 100 cm3 de soluție, la temperatura de 15°. Soluția apoasă dă reacțiunile clorurilor și ale morfinei: 302 FA.RMACOPEA. ROMÂNĂ dă un precipitat alb, caseos, cu nitratul de argint; cu hidroxi- dul de potasiu dă un precipitat solubil în exces de reactiv. Câteva cristale de morfina, tratate cu o soluție foarte diluată de perclorur de fer, se colorează în albastru. Pe lângă proprietățile de mai sus, clorhidratul de morfină oficinal, încălzit la 100*, nu trebue să piardă mai mult de 15 la sută din greu- tate (apd fn exces). După calcinare a 0,5 gr. sare, nu trebue să rezulte un rezidiu apre- ciabil (materii minerale fixe), Clorhidratul de morfină (0,5 gr.) trebue să se disolve în acid sulfuric pur, concentrat, fără ca lichidul să se coloreze (narcotind. codeină. glucosizi, zahăr). Se disolvă 0,10 gr. clorhidrat de morfină in 5 cm1 apă și se adaogă 1-2 picături soluție de carbonat de sodiu; precipitatul format trebue să rămână incolor la aer; acest precipitat devine verde prin acțiunea oxigenului din aer, când sarea conține apomorfină; în acest din urma caz, amestecul, agitat cu cloroform sau eter, colorează cloroformul în albastru-vi ol ac cu, iar eterul tn roșu-violaccu. Incompatihilităpi: Săruri de fer. Săruri de argint și de mercur. Permanganat de potasiu. Alcali. Nitriți. Tanin. Apa de lauro-cerasus. \ V//i Foarte toxic. MORPHINUM DIACETYLATUM CHLORHYDRICUM Dlacefylmorphinutn chlorhyddcum. Heroinuot cblorhydrlcum. Diacetilmorfină clorhidrică. Heroină clorhidrică. Franc. Chlorkydrate de diaeeiylm.orph.ine. — Germ. Diacelyl-morphin hydrochlorid. Heroinhydrochlorid. Ung. Sosavas .diacetyl morphin. — Rus. Diafelilovâi efir morfina. C,7H17 NO. (C2H’O-0, HC1 = 405.5gr. mol. Sarea clorhidrică a diacetilmorfinei. Se prezintă în pulvere albă, cristalină, fără miros, cu gust amur. Se topește la 231” - 233°, ' Se disolvă în 2 p. apa și în II p. alcool de 90c; este in- solubil în eter. Clorhidratul de diacetil morfină (0,1) încălzit cu alcool DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 303 (1 cm3) și acid sulfuric (0,5 cm’), degajează miros de eter acetic. Soluțiunea sa apoasă, acidulată cu acid nitric și tratată cu nitratul de argint, dă un precipitat alb, caseos, solubil în amoniac. Clorhidratul de diacetil morfină trebue să se disolve complet In apă, dând soluții clare și neutre; să se disolve in acid sulfuric fără colorațiune (impurități organice). Soluția apoasă (1 :100) uu trebue sil se coloreze la tratare cu câteva picături de soluție diluată de perclorur de fer și o picătură de soluție de fericianur de potasiu (morfină). După calcinare să nu lase mai mult de 0.1 la sută rezidiu (substanțe minerale). Se ia într’o capsulă de porțelan 0,05 gr. clorhidrat de diacetil mor- fină și se adaogă 2 picături acid nitric oficinal; sarea se disolvă cu o colorațiune galbenă; se încălzește cu precauțiune, pe o flacără mică până ce lichidul începe a deveni verzu^se retrage capsula de pe foc; colorația nea lichidului va deveni diu ce în ce mai pronunțată, mai ales pe margini. Morfina, etilmorfina și codeina nu dau această reacțiune. Toxic. I j MUC1LAGINES Mucilage. Franc. Mucilages. — Germ. Sckleime. — Ung. Nyăkak. — Rus. SUz. Mucilagele sunt lichide dense, ce se prepară prin acțiunea disolvanta a apei asupra gumelor sau substanțelor vegetale muci lagin oase. iSe alterează cu ușurință și trebuesc conservate cu îngri- jire; unele dintre ele se prepară numai la trebuință. MUCILAGO GUMMI ARABICI Mucilag de gumă arabică. Franc. Afucilage de gomme. — Germ. Gummischleim. Ung, Arab mizga-oldat. — Rus. Sfii aramiskoi kamedi. Gammi arabicnm........................1 Aqua..................................2 Guma arabică se spală repede cu apă, până ce apa rămâne 304 farmacopea româna limpede, apoi se disolvă în cantitatea de apă prescrisa^ Se strecoară printr’o flanelă și se încălzește pe baia de apă în fierbere timp de o jumătate oră, înlocuind apa evaporată. Lichid gălbui, slab opalcscent, cu reacția slab acidă, fără miros și cu gust fad. Are densitatea aproape 1,14. Amestecat cu doua volume de alcool, dă un precipitat alb, abondent Mucilagul de gumă-arabică, încălzit cu două volume soluție de hi- droxid de sodiu, nu trebue să sc închidă la culoare și nu trebue să reducă soluția Fehhng (R) (zahăr). nici să se coloreze cu o soluție de iod (R) (dexirine). Dacă se amestecă 5 cm3 de mucilag cu un volum egal de apă și câtevă picături de tinctură proaspătă de gaiac, amestecul nu trebue să se colorează albastrul (fermenți solubili oxidanti); mucilagul care nu a fost Încălzit, dă această reacțiaue. MYRRHA Gama-rezină Mira. Franc. Afyrrhe. — Germ. Ung. Myrrke. — Rus. Mirra. Mira este o guma-rezină ce provine dela arborii Commi- fora abyssinica Engler, C- Schimperi Engler, (Fam. Burse- racee), cari cresc în Arabia, Abisinia și Egipt. Se prezintă în bucăți rotunde sau neregulate, sau în mase formate din granule aglutinate, de mărimea.unei alune sau a unui ou, de culoare brună sau roșietică, cu miros caracte- ristic și gust amar, iute și aromatic. Suprafața sa este pulverulentă, spărtura este ceroasă, po- roasă. transparentă în unele locuri și cu pete albe, caracte- ristice, sau striuri gălbui, arcate. Mira se disolvă numai parțial în apă; triturată cu apa, dâ o emulsie albă, gălbue. Pulverea se prepară după prealabilă uscare pe oxid de calciu. Se triturează un gram de mira cu 10 cm3 de cloroform; lichidul filtrat, pus în contact cu vapori dc brom, trebue să se coloreze în violet. Acidul clorhidric, vărsat peste câtevă granule de mira, se colorează in roșu după adăogarea unui cristal de vaniljnă. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 305 Mira nu trebue să conțină un număr mare de bucăți prea colorate: de asemenea nu trebue să conțină fragmente complet solubile în apă (gume solubile). Extrasa complet cu alcool fierbinte, să nu lase un rezidiu mai mare de 65 la sută. După calcinare să lase ceî mult 6 la sută cenușe. NAPHTALINUM Naftalină. Franc. Naphtaline. — Germ. Ung. Napii latin. — Rus. Naflatin. Cio jp = 128 gr mol Produs obținut la destilarea gudronului de cărbuni. Lamele cristaline, lucioase, cu miros caracteristic și cu gust arzător, aromatic. Se volatilizează cu încetul la temperatura ordinară. Se topește la 70° - 80°. Arde cu flacără luminoasă și fu- liginoasă. Este insolubilă în apă; greu solubilă în alcool, la rece, mai ușor la cald; este solubilă în eter, în cloroform, oleu de vase- lină și oleuri grase. Dacă se fierbe 1 gr naftalină cu 10 gr. apă, lichidul nu trebue să roșească hârtia albastră de turnesol (acizi). încălzită pe baia de apă cu acid sulfuric concentrat, să nu se co- loreze (fenoli, substanțe gudronoase). După calcinare nu trebue să lase rezidiu apreciabil. NAPHTOLUM Beta-naftol. Franc. Bttanaphlol. Isonaphtol. — Germ. Ung. Betanaphthol. Rus. Beta-naftol. O'° H7 OH = 144 gr. mol. Derivat hidroxilic al naftalinei. Naftolul-beta se prezintă în lamfele cristaline, incolore sau slab roșietice, lucioase, sau în pulvere albă, sau alb-gălbue, cristalină, cu miros slab de fenol și cu gust iute, arzător. Se topește la 123°. 70J10. — Farmacopea Română 20 306 FARMACOPEA ROMÂNĂ Se disolvă în aproape 1000 p. apă și în 75 p. apă fierbinte; este foarte solubil în alcool, eter, cloroform, benzină, în oleuri grase și în soluții de hidroxid de sodiu sau de potasiu. So- luțiunile alcaline diluate prezintă o fluorescenta violetă. Dacă se adaogă perclorur de Ier foarte diluat, unei soluții apoase calde de naftol-p se produce o colorațiune verzue; naftolul-a în aceleași condițiuni, dă o colorațiune violetă. Soluția apoasă de naftol- £ nu se colorează cu soluțiunea de hipoclorit de calciu, pe când naftolul- a dă o colorațiune violetă. Se încălzește pe baia de apă, timp de câteva minute, naf- tvlubp, cu 4 p. acid sulfuric concentrat; se varsă amestecul răcit, în 10 p. apă; se neutralizează cu carbonat de plumb și se filtrează; lichidul filtrat se colorează în violet cu per- clorurul de fer; în aceleași condițiuni, naftolul-a dă o colo- rațiune verde. Naflolul - 0 trebue să se disolve comnlet în &O p. amoniac, dând o soluție aproape incoloră (naftalină naftol^aț Pe lângă acestea, trebue să prezinte caracterele de mai sus cari îl diferențiază de naftolul-a. Incompatibilități: Acid carholic. Antipirină. Camfor. Men- tei. Acid salicilic. Se conservă cu precauțiune ferit de lumină. NAPHTOLUM BENZOICUM Benzoat de naftol-p. Benzonaftol (nume depus). Franc. Benzoale de naphtol-^. — Germ. Benzonapktol. Ung. Benzoesavas naphlol. — Rus. BenzoinokisMi-naftol. C6 H5 - COO - O10 HT = 248 gr. mol. Se obține prin acțiunea, la cald, a clorurului de benzoil asupra naftolului-Ș. Se prezintă în cristale aciculare sau în pulvere cristalină, incoloră, fără miros și fără gust. Se topește la 110° dând un lichid incolor. Este aproape insolubil în apă, solubil în alcool și mai ales în. cloroform. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 307 Daca se încălzește btmzonaf toiul cu soluția alcoolică de hidroxid de potasiu și se diluează cu apă, se obține o soluție limpede cu miros de benzoat de etil; după acididare, se for- mează acid benzoic și beta-naftol. Benzonaltolul se disolvă în acid sulfuric concentrat, dând un lichid galben ce devine mai închis prin încălzire. Dacă se diluează soluția sulfurică cu multă apa și se suprasaturează cu amoniac, lichidul prezintă o fluorescentă verde. Benzonaftolul trebue să fie neutru (acid bensoic), fără gust piapobji) și să ardă fără a lăsă rezidiu apreciabil (materii minerale fixe). Dacă se disolvă 0,10 gr. benzonaftol in 2-3 cm3 cloroform șî se a- daogă solu(iune alcoolică de hidroxid de potasiu, amestecul nu trebue să se coloreze imediat în albastru (na[tol-$). NAPHTOLUM SALICYLICUM Salicilat de naftol-p. Betol (nume depus). Franc. Salieylate de napklyle-^. — Germ. Betol. Ung. Salicilsavas naphlot. — Rus. Sali[itokislâi-nafiot. OH - Cfl H4 - COO - Ci0 H7 - 264 gr. mol. Eter salicilic al naftoluhii-p. Se prezintă în hunele incolore, aproape Iară miros și fără gust. Se topește la 95° și se descompune înainte de a destilă. Este insolubil în apă, solubil în 140 p. alcool, mai solubil în eter și în benzină și foarte solubil în: cloroform. Salicilatul de naftol-P, încălzit cu soluție de hidroxid de sodiu se dedublează în acid salicilic și naftol-P, cari rămân în soluție și se precipită după aci du la re. Soluția alcoolică (1:100) se colorează în violet cu perclo- rurul de fer diluat. Se agită 1 gr. de salicilat de naftol- f cu 30 gr. apă fierbinte și se filtrează printr'un filtru udat cu apă fierbinte; lichidul filtrat nu trebue să aibă reacțiune acida și să nu depună cristale după răcire (acid salicilic, naftobft, liberi); lichidul filtrat nu trebue să se turbure cu nitratul de argint (cloruri) nici nitratul de bariu (sulfați) și să nu se coloreze imediat în violet cu perclorur de fer (acid salicilic liber). Trebue să se topească la 95° și să ardă fără a lăsă rezidiu apreciabil. 308 FARMACOPEA, ROMÂNĂ NATRIUM ACETICUM Acetat de sodiu. Frâne. Acetale de sodiwn.— Germ. NalTiumacetat. Ung. Ebsetsuvus natrium. — Rus. Ulcsusno-natrievaia soli. CHa - COONa + 3H2O - 136 gr. mol. Se obține prin neutralizarea acidului acetic cu carbonat de sodiu. Cristale incolore, eflorescente în aer uscat, deliquescente în aer umed, fără miros și cu gust sărat, amar. Se disolvă în 3 p. apă la 15° și în 27 p. alcool; este inso- lubil în eter. Prin încălzire, se topește mai întâi la 58° în apa sa de cristalizare, pe care o pierde la 120°; la 300J se topește din nou iar după răcire devine o massa foioasă. Prin calcinare se descompune și lasă un rezidiu de carbonat de sodiu. Soluțiunea sa apoasă (1:20) este slab alcalină; încălzită cu acid sulfuric și alcool, degajează miros dc eter acetic. Soluțiunea apoasă de acetat de sodiu ,1: 20; nu trebue să sufere nici o schimbare la tratare cu oxalatul de amoniu (calciu), nici cu nitratul de bariu (sulfați) sau cu hidrogenul sulfurat (metale); tratată cu nitra- tul de argint, după acidulare cu acid nitric, nu trebue să precipite (cloruri), iar după încălzire să nu se coloreze (formiați). Un amestec de acetat de sodiu (1 gr.) și soluțiune de clorur stanos (3 cm’) (R), nu trebue să se închidă la culoare timp de cel puțin o orâ (arsen). Incompatibilități: Acizi: Săruri acide. Săruri de argint. Săruri de fer. Săruri mercuroase. Se conservă în vase închise. NATRIUM ARSENICICUM Arseniat de sodiu. Franc. Arseniate disodique. — Germ. Natriumarsenini. Ung. Arzensavas natrium. — Rus. ^faișiiakovomalrieoaia soli. AsO1 H Na2 + 7 IP O = 312 gr. mol. Produs obținut prin încălzirea anhidridei arsenioase cu DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 309 nitratul de sodiu uscat și prin cristalizare în soluțiune de car- bonat de sodiu. Conține la sută, 40,39 p. apă și 36,85 acid arsenic, ceiace reprezintă 24,02 arsenic metalic sau 31,72 acid arsenios (Con- venția internațională). Se prezintă în cristale prismatice, incolore, fără miros, cu gust slab alcalin. Se disolvă în aproape 5 p. apă la 15° și în 2 p. glicerină; este foarte puțin solubil în alcool. Aruncat pe cărbuni aprinși, arseniatul de sodiu degajează miros de usturoi. Soluțiunea sa apoasă (1:20) are reacțiune alcalină. Nu precipită cu hidrogenul sulfurat, la rece, ci nu- io ai după acidulare cu acid clorhidric și încălzire către 70Q; precipitatul format este mai întâi alb, apoi gaiben și este solubil în sul fur de amoniu și amoniac. Aceiași soluțiune a- poasă, tratată cu nitratul de argint, dă un precipitat roșu- căramiziu, solubil în acid nitric și în amoniac. Soluțiunea apoasa de arseniat de sodiu nu trebue să facă eferves- cență cu acizii diluați (carbonați alcalini); nu trebue să precipite cu tartratul acid de sodiu (potasiu); precipitatul pe care îl dă cu nitratul de argint, trebue să fie complet solubil în acid nitric diluat (cloruri). Dozare. — Într’un balon gradat, dc 100 cm3, se disolvă 0,25 gr. ar- seniat de sodiu în puțină apă; se adaogă 50 cm3 soluție decinormală de nitrat de argint și apoi amoniac, picătură cu picătură, până la reac țiunea neutră; se agită puternic'-ți- se completează volumul, cu apă, la 100 cm3; sc amestecă și se filtrează prin filtru uscat; se iau 50 cm3 din filtrat, se acidulează cu acid nitric, se adaogă 1 cm3 soluțiune de sulfat feric (R) și se titrează cu soluțiunea decinormală de sulfocianur de amoniu până la coiorațiunea roșie persistentă; pentru aceasta, nu trebue să se întrebuințeze mai mult de 13,11 cm3 soluțiune de sulfo- cianur. cciace corespunde unui conținut de cel puțin 99 la sută a r se- ri iat de sodiu. Arseniatul de sodiu se conservă in vase bine închise pen- tru a nu pierde din apa sa de cristalizare. Incompatibilități: Săruri de calciu. Săruri de magneziu. Observațiuni. In locul arseniatului de sodiu nu se poate liberă arseniatul de potasiu; acesta din urmă este o sare monopotasică și conține mai mult arsenic (41,67 la sută). Toxic. 310 FARMACOPEA ROMÂNA natrium benzoicum Benzoat de sodiu. Franc. Benzoate de sonde.— Germ. Natriumbenzoat. Ung- Benzoesaoas natrium- — Rus. Benzolno-ftatrieurtia soli. CBH6-COO Na = 144 gr. mol. Produs obținut prin neutralizarea acidului benzoic cu car- bonat de sodiu. Pulvere alba, ‘cristalină, adeseori granuloasă, fără miros sau cu slab miros de acid benzoic și cu gust dulceag. Se disolvă în 2 p. apă, în 45 p. alcool și în 19 p. glicerina. Prin încălzire, se topește mai întâi, apoi se carbonizează; re- zidiul lăsat după calcinare, face efervescență cu acizii și co- lorează flacăra în galben. Soluțiunea sa apoasa (1:10) este neutră sau slab alcalină și prezintă reacfiunile aciduIuî^A^nzoic (v. Acidum ben- zoicum). Se disolvă. 0,5 gr. benz.oat de sodiu in 5 cmJ apă; se precipită so- luțiunea cu un slab exces de acid clorhidric; se culege precipitatul și se disolvă în alcool; soluția alcoolică nu trebue să se coloreze in violet cu perclorurul de fer ('ucid salicilic). Soluțiunea apoasă (1:20), precipitații cu un slab exces de acid clor- hidric și apoi filtrată, dă un lichid care jiu trebue să se coloreze cu tndrogenul sulfurat (metale) și să nu precipite nici cu nitratul de argint (cloruri) și nici cu clorurul de bariu (sufali), nici cu oxalatul de amoniu, după neutralizarea, cu amoniac (calciu). Se incinerează 1 gr. de benzoat dc sodiu și se descompune car- bonatul de sodiu format, adăogând cantitatea necesară de acid sul- furic diluat (1:10); se evaporă, se calci nea ză și se cântărește; re- zidiul dc sulfat neutru de sodiu uscat, trebue să cântărească aproape 0,48 gr. Se conservă în flacoane bine închise. NATRIUM bicarbonicum Bicarbonat de sodiu Franc. Bicarbonat?. dc soude. — Germ. Nalriwnbicarbonat. Ung. Savanyă sz&isauas natrium. — Rus. Dvungle-nalrievaia soli. CO3 HNa =84 gr. mol. Se obține prin acțiunea bioxidului de carbon asupra car- bonatului de sodiu. descrierea alfabetică a medicamentelor 311 Pulveie cristalină, albă, fără miros, cu gust sărat, slab alcalin. Colorează flacăra în galben și produce efervescentă cu acizii. Se disolvă în 12 p. apă; este insolubil în alcool. Soluțiunea sa apoasă albăstrește hârtia de turnesol, însă este fără ac- țiune asupra fenolftaleinei; se descompune prin încălzire pierzând acidul carbonic cu atât mai repede cu cât tempe- ratura este mai ridicată; la 100° soluțiunea nu mai conține decât carbonat de sodiu. Deasemeni, bicarbonatul de sodiu încălzit ca atare, pierde acid carbonic și lasă un rezidiu de carbonat. Bicarbonatul de sodiu trebue să se disoive complet in 20 p. apă (substanțe streine, săruri dc calciu). Dacă se încălzește, într’o epruvelu, 1 gr. bicarbonat, nu trebue să se degajeze amoniac chiar dacă se adaogă soluțiune de hidroxid de sodiu înainte de încălzire (săruri de amoniu). Soluțiunea sa apoasă (1 :20), preparată la rece și fără agitare, să nu se coloreze cu câtevă picături de soluție de fenolftaleină, decât cel mult în roz slab; nu trebue să se coloreze sau să precipite cu sul- furai de amoniu (metale); saturată și acidulată cu acid nitric, nu trebue să se turbure eu nitratul de bariu (sulfați), iar cu nitratul de argint să dea cel mult o slăbă opalcscență. Dozare. — Se cal cinează, moderai, 1 gr. de bicarbonat, prealabil uscat pe acid sulfuric; rezidiul obținut se dizolvă în 20 cm3 apă și se adaogă 2-3 picai uri de dimetilamido-azobenzol; soluțiunea trebue să necesite, pentru a se coloră în slab-roșietic, 11,741,9 cm’ soluțiune normală de acid clorhidric, cei ace corespunde unui conținut de 98,35-100 la sută bicarbonat de sodiu pur (un cm’ soluție normală de acid clorhidric = 0.08401 bicarbonat de sodiu NATRIUM BORACICUM Borat de sodiu. Borax. Franc. Borate de soude. — Germ. Ung. Bortuc. Rus. Douborno natrievaia soli. B4 O7 Na2 + 10 H2 O = 382 gr. mol. Produs obținut prin saturarea acidului bor ic cu carbonat de sodiu sau prin fierberea boronatrocalcitei cu carbonatai de sodiu. Boraxul oficinal este cel prismatic, cu 10 molecule de apa 312 FARMACOPEA ROMÂNĂ și obținut prin cristalizarea soluției apoase la o temperatul ă inferioară de 60°. Bor suni oetaedric, cu 5 molecule de apa, depus din soluția apoasă la o temperatură de peste 60°, nu este oficinal. Se prezintă în cristale incolore sau în pulvere albă, fără miros, cu gust slab alcalin. Expus la aer este ușor eflorescent. Prin încălzire se to- pește mai întâi în apa sa de cristalizare, apoi pierde apa, puțin câte puțin, se umflă și se transformă în borax calcinat. Încălzit la roșu, se transformă, după răcire, într’o massa sti- cloasă. Se disolvă în 25 p. apă; este insolubil în alcool și foarte solubil în glicerina. Soluțiunea sa apoasă este alcalină la turnesol și devine acidă prin adaogare de glicerina; absoarbe cu ușurință aci- dul carbonic, dând acid boric și bicarbonat de sodiu. Soluțiunea sa apoasă, concentrată și caldă, tratată cu acid sulfuric diluat, depune, după răcire, cristale de acid boric; dacă se varsă alcool peste aceste cristale și se aprinde, al- coolul arde cu flacără verde. Hârtia de curcuma, îmbibată cu soluțiune apoasă de bo- rax. prealabil acidulată cu acid clorhidric, devine brună după uscare, iar la atingere cu amoniac devine neagră-verzue. Soluțiunea apoasă de borax (1:50) dă un precipitat alb cu clorurul de bariu, solubil în exces de reactiv și în clorur de amoniu sau în acid nitric diuat; cu nitratul de argint dă un precipitat alb, solubil în amoniac și în acid nitric diluat; prin încălzire, acest precipitat se colorează în brun. Soluțiunea apoasă de borax oficinal țl: 50) nu trebue să facă efer- vescentă cu acizii (carbonați) și să nu se coloreze sau să precipite cu hidrogenul sulfurat (metale); acidulată cu acid nitric, nu trebue să precipite cu nitratul de argint (cloruri), nici cu clorurul de bariu (sulfați) și nici cu molibdatu] de amoniu, după încălzire (fosfați). Incompatibilități: Alcaloizi. Alaun. Cloral-hidrat. descrierea alfabetică a medicamentelor 313 NATRIUM BROMATUM Bromur de sodiu. Fianc. Bromure de sodium.— Germ. Ung. Nalriumbromid. Rus. Bromislâl-nalrii. Br Na =103 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea carbonatului de sodiu asupra bromurului feros sau prin acțiunea bromului asupra hidroxi- dului de sodiu și reducerea bromatului de sodiu format. Bromurul de sodiu obținut prin cristalizare la o tempera- tură inferioară de 30° se prezintă în prisme oblice și conține 2 molecule de apa pe care le pierde la 100°; Ia temperaturi superioare de 30°, sarea se depune anhidră. Bromurul de sodiu anhidru este sarea oficinală și trebue să conțină cel puțin 98 la sută bromur de sodiu pur (BrNa). Se prezintă în pulvere albă, cristalină, higroscopieă, so- lubilă în 1,2 p. apă și în 9 p. alcool. Soluțiunea apoasă este neutră la turnesol, colorează fla- căra în galben și prezintă reacțiunile bromurilor (v. Kalium bromatum). Bromurul de sodiu trebue sâ îndeplinească aceleași condițiuni de puritate cași bromurul de potasiu (v. Kalium. bromatum). încălzit la 100° nu trebue să piardă mai mult de 5 la sută din greutate. Dozare.— Se procedează după cum s’a arătat la Kalium broma- tum. Cantitatea de soluțiune decinormală de nitrat de argint între- buințată pentru titrare, trebue să fie de cel mult 29,6 cm1 și cel puțin 29 cm1 ceiace corespunde unui conținut de aproape 98 la sută bromur de sodiu, pur și un conținut de cel mult 2 la sută clorur de sodiu. Bromurul de sodiu se conservă in vase uscate, bine închise. NATRIUM CACODYLICUM Oacodilat de sodiu. Dimetilarsiuat monosodic. Franc. Cacodylate de sodium. — Germ. A’atriumkakodylat. Ung. Natrium cacodylat. — Rus. Kakodilo-nalrievaia soli. (CH3)2 As O2 Na + 2,5H2 O = 205 gr. mol. Sarea monosodică a acidului dimetilarsinic. Conține 75 - 78 314 FARMACOPEA ROMÂNĂ la sută cacodilat de sodiu anhidru. Cristaue albe, fără mii os, deliquescente la aer, solubile în apă și în alcool. Prin încălzire, se topește către 60° în apa sa de cristalizare pe care o pierde la 100°. Arde cu flacără albăstrue, degajând miros de usturoi, și Iasă o cenușe alcalină care colorează fla- căra în galben. Soluțiunea apoasă este neutră la turnesol sau slab alca- lină. Soluțiunea apoasă diluată, adiționată de puțin zinc și acid sulfuric, degajează hidrogen și miros de oxid de cacodil. Soluțiunea apoasă de cacodilat dc sodiu (1110) nu trebue să pre- cipite cu hidrogenul sulfurat (acid arsenios). nici cu apă de barită (carbonat, sulfat, fosfat) și nici cu nitratul de argint sau cu biclo- rurul de mercur (metilarsinat disodic). Uscat la 120° până la greutatea constantă, nu trebue să piardă mai mult dc 30 la sută din greutate. Dozare. —Se disolvă 0,16 gr. cacodilat de sodiu in vre-o 10 cm3 apă destilată; se adaogă o picătură soluțiune de fenolftalcină; această so* luț.iune trebue să necesite, pentru neutralizare, cel mult 0,5 cma soluti- une decinormală de hidroxid de sodiu. Se adaogă apoi acestui amestec, o picătură soluțiune de dimetilamidoazohcnzol, și se titrează cu solu- țiune decinormală de acid clorhidrie până ce culoarea galbenă a li- chidului devine roșiatică; trebue să se întrebuințeze pentru aceasta, cel puțin 7,5 cm3 soluțiune decinormală acidă, și cel mult 7,8 cm3, ce- iace corespunde unui conținut de cel puțin 75-78 la sută cacodilat de sodiu anhidru. Se conservă în vase bine închise. Toxic. NATRIUM CARBONICUM Carbonat de sodiu cristalizat. Franc. Carbonate de soude cristattise. — Germ. Nalriumcarbonal. Ung. Krislâlyos szinsaoas natrium. — Rus. Ocițenaia uglenatrievaia soli. CO3 Na2 + 10 H2 O = 286 gr. mol. Se obține prin purificarea carbonatului de sodiu din co- merț. Conține, la sută, 37,06 carbonat neutru de sodiu și 69 94 p. apă. descrierea alfabetica a medicamentelor 315 Cristale incolore, eflorescente la aer, fără miros și cu gust alcalin, slab caustic. Se topește către 35° în apa sa de cristalizare pe care o pierde la 100°. Colorează flacăra în galben. Se disolvă în 2 p. apă; este solubil în glicerina și insolu- bil în alcool. Soluțiunea sa apoasă este puternic alcalină și face efer- vescență cu acizii. Carbonatul de sodiu trebue să se disolve complet în apă destilată (materii streine). Soluțiunea apoasă (1:10) tratată cu un exces de clorur de bariu, trebue să deâ după filtrare, un lichid care să fie fără acțiune asupra turnesolului roșu și asupra fenolftaleinei (alcali liber); nu trebue să se coloreze sau să precipite cu suifurul dc amoniu, nici cu hidrogenul sulfurat după ncidulare cu acid clorhidric (metale); saturată și aci- dulată cu acid nitric, nu trebue să precipite cu nitratul de bariu (sulfați) și nici cu molibdatul de amoniu după încălzire (fosfa(i). Carbonatul do soclh/ încălzit cu soluțiunea de hidroxid de sodiu, nu trebue să degajeze amoniac (seruri de amoniu). O soluțiune de 1 gr. carbonat de sodiu in 3 cm3 acid clorhidric ames- tecată cu 3 cm3 soluție de clorur stanos (R), nu trebue să se închidă ia culoare timp de o orii (firsen). Dozare. — Se disolvă 10 gr. carbonat de sodiu cristalizat în 100 cm1 apă destilată; 10 cma din această soluțiune trebue să necesite, pentru neutralizare, cel puțin 6,9 cm’ soluțiune normală de acid clorhidric ceiace corespunde unui conținui dc cel puțin 98 la sută carbonat de sodiu pur cristalizat. Incompatibilități: Acizi. Clorur de amoniu. Apa de var. Săruri metalice. Săruri alcalino-teroase. Carbonatul de sodiu cristalizai, fiind foarte eflorescent, trebue conservat in vase bine închise. NATR1UM CHLORATUM Clorur de sodiu. Franc; Cldorure de sodium pur. — Germ. Ung. Natriumchlorid. Rus. Sloristâi natrii. CI Na = 58,5 gr. mol. Clorurul de sodiu oficinal se obține din sarea obișnuită, prin purificare. gig farmacopea română Cristale cubice sau pulvere albă, cristalină, fără miros, eu gust sărat. Conține, de cele mai multe ori, apă de inter- pozițiune și decrepită la încălzire. Se disolvă. în 2,8 p, apa și în 5 p. glicerină; este aproape insolubil în alcool. Clorurul de sodiu colorează flacăra în galben. Soluțiunea sa apoasă este neutră produce cu nitratul dc argint, un pie- cipitat alb, caseos, solubil în amoniac. Clorurul de sodiu oficinal, încălzit într’o capsulă de porțelan, nu trebue să se coloreze paterii organice). Trebue să se disolve complet în 3 p. apă destilată. Soluțiunea apoasă (1:10) nu trebue să se turbure sau să precipite cu suifurul de amoniu nici cu hidrogenul sulfurat (metale), nici cu carbonatul de sodiu (calciu, magneziu) sau cu clorurul de bariu, după acidulare cu acid clorhidric (sulfați). Dozare- — Pentru a precipită complet 0,1 gr. clorur de sodiu, prea- labil uscat și disolvat în 50 cm3 apă, să se întrebuințeze cel puțin 16,6 cm3 soluție decinormală de nitrat de argint, ceiacc corespunde unui conținut de cel puțin 97 la sută clorur de sodiu pur, (un cm3 soluție decinormală de nitrat de argint = 0,005846 gr. CI Na; cromatul dc potasiu ca indicator). Se conservă în flacoane bine închise. NATR1UM CITRICUM Cifrat de sodiu. Franc. Cifrate sodigue. — Germ. Dreibasischnatriumcilrat. Ung. Czitramsavas natrium.— Rus. Limonno-natrievaia soli. C6H’ O7 Nas + 2HSO = 294 gr. mol. Produs obținut prin neutralizarea acidului citric cu car- bonat de sodiu. Pulvere albă, cristalină, fără miros, ușor solubilă în apă, foarte puțin solubilă în alcool. Prin încălzire se carbonizează, arde, colorând flacăra in galben și lasă un rezidiu alcalin. Soluția sa apoasă este neutră sau slab alcalină si prezintă reacțiile acidului citric (v. Acidum citricum). Soluția apoasă (1:20) nu trebue să facă efervescență cu acizii (car- bonați) și să nu sufere nici o schimbare la tratare cu hidrogenul sul- furat sau cu acidul sulfuric diluat (metale); acidulată cu acid nitric. DESCRIEREA ALFAHETtCĂ A MEDICAMENTELOR 317 nu trebue să se turbure cu nitratul de bariu Wafi), iar cu nitratul do. argint să dea cel mult o opalescență (cloruri); tratată cu clorur de calciu, nu trebue să producă la rece, nici un precipitat (tartrat). NATRIUM GLYCEROPHOSPHORICUM Glicerofosfat de sodiu. Franc. Glycirophosphale de soude. — Germ. Ung. Xalrîumglycerophosphai. Rus. Glițero-fosfornolrislăl natrii. Cs H7 O2 - PO* = Na2 + 5I-F0 = 306 gr. mol. Sarea disodică hidratată a acidului 3-glicero-fosforic ob- ținut prin dubla descompunere între glicerofosfatul de calciu și carbonatul de sodiu. Se prezintă în cristale albe, bigroscopice, sau pulvere albă bigroscopică, foarte solubile în apă. Glicerofosfatul de sodiu" cristalizat se carbonizează prin calcinare și desvoltă miros de acroleina; cenușa lăsată după calcinare face efervescență cu acizii; disolvată în apă și în- călzită cu molibdenat de amoniu dă in precipitat galben (prezența acidului fosforic). Soluția apoasă de glicerofosfat de sodiu este alcalină la turnesol; tratată cu clorur de calciu nu sufere nici o schim- bare la rece, însă după încălzire precipită glicerofosfatul de calciu, care se redisolvă după răcirea lichidului. Glicerofosfatul de sodiu trebue să se disolve complet în apă, dând o soluție limpede și incolori. Soluția sa apoasă (1 :20) nu trebue să precipite. Ia rece, cu molib- denatul de amoniu sau cu mixtura magneziană (fosfați). Soluția apoasă nu trebue să sufere nici o schimbare ia tratare cu acid sulfuric diluat (săruri tle bariu) sau cu hidrogenul sulfurat (metale); nu trebue să precipite cu nitratul de argint după acidulare cu acid nitric (cloruri) și nici cu oxaiatul de amoniu după acidu- lare cu acid acetic (calciu). Glicerofosfatul de sodiu cristalizat ame- stecat cu o soluție de clorur stanos (5 cm’) (R) nu trebue să se colo- reze în brun timp de o oră (arsen). Natrium glycerophosplioricum solutwn, Glicerofosfatul de sodiu mai există în comerț sub forma de soluție apoasă conți- nând 50 la sută glicerofosfat de sodiu pur (C3H7O=-PO^ Na2). 318 farmacopea română Această soluție este incoloră sau slab gălbue și de consis- tență sirupoasă. Soluția de glicerofosfat dc sodiu trebue să îndeplinească aceleași condiții de puritate cași gli ce ro fosfatul cristalizat. Dacă se evaporă la sec 1 gr. de soluție de glicerofosfat de sodiu ol la sută, trebue să rezulte 0,5 gr. substanță solidă care după calcinare trebue să lase aproape 0,30 gr. rezidiu. Se conservă în vase bine închise. NATRIUM HYDROXYDATUM Natrium hydrlcnm. Natrium caustlcum. Hidroxid de sodiu. Sodă caustică. Franc. Sonde caustique. — Gemi. Ăznatron. Ung. Nalriumhydroxyd. — Rus. Prost ol gidrat okisi. Na (JH = 40 gr. mol. Se obține prin acțiunea hidra tul ui de calciu asupra carbo- natului de sodiu, sau prin electroliză din clorurul de sodiu. Hidroxidul de sodiu este foarte asemănător hidroxidului de potasiu. Se prezintă în bucăți sau bastonașc, albe, cu frac- tura cristalină, deliquescenta, fără miros și cu gust arzător, foarte caustic. Absoarbe cu ușurință umiditatea și acidul carbonic din aer. Se disolvă în 2 p. apă cu degajare de căldură; se disolvă de asemenea în alcool și în glicerina. Colorează flacăra în galben. Soluția apoasă albăstrește pu- ternic hârtia de turnesol. Hidroxidul de sodiu trebue să conțină cel puțin 90 la sută hidroxid propriu zis (Na OH), restul fiind constituit, în cea mai mare parte, din apă de hidratare. Hidroxidul de sodiu trebue să se disoive aproape complet în 2-3 p. alcool de 95c dând o soluție, cel mult, slab opalescentă (carbonați, sulfați). Soluția sa apoasă 1:3, suprasaturată cu acid tartric, nu trebue să deă precipitat (potasiu). Soluția apoasă 1:5, vărsată în acid clorhidric diluat, nu trebue să producă decât, cel mult, o foarte slabă efervescență (carbonați) și să DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 3(9 nu degajeze hidrogen sulfurat (sulfuri) sau acid cianhidric (clanuri), suprasaturata cu acid nitric, să nu deă decât o opalescență cu nitratul de argint (cloruri) sau cu clorurul de bariu (sulfați); să nu se coloreze cu sul turul de amoniu (metale), și să nu deă precipitat apreciabil cu clorurul de amoniu (aluminiu); suprasaturată cu acid clorhidric diluat și evaporată la sec, trebue să lase un rezidiu aproape complet solubil in apă (silice). Se neutralizează 5 cm’ din soluția de hidroxid de sodiu I ;5, cu acid sulfuric diluat și se evaporă la sec; se introduce rezidiul fn acid sul- furic pur, în care s'a adăugat puțin sulfat feros pulverizat; amestecul nu trebue să se coloreze în roz (nitrați). Dozare.— Se disolvă 4 gr. hidroxid de sodiu in puțină apă, într’un vas gradai de 100 cm3; după răcire la Io’, se completează cu apă destilatu la 100 cm;‘. Pentru neutralizarea a 10 cm1 din această soluție, să se întrebuințeze cel puțin 9 end soluție normală de acid clorhidric, ceiace corespunde unui conținut de cel puțin 90 la sută hidroxid de sodiu pur (Na OII). (Un cmJ soluție decinormală acidă = 0,04 gr. Na OH fenolftaleina ca indicator). Jncumpatibililâți: Acizi. Săruri amouiacale. Săruri me- talice. Se conservă cu precauțiune în vase bine închise, astupate cu dopuri de cauciuc sau de plutii parafinate și la loc uscat. NATRIUM HYDROXYDATUM SOLUTUM , Soluție de hidroxid de sodiu. Franc. Lessioe de soude- Lessive des savonniers. — Germ. Natroniauge. Ung. Xalriumhydroxyd oldat. — Rus. Dastvor gidrata okisî nalriia. Soluțiune1 apoasă de hidroxid de sodiu ce conține aproape 30 la. sulă, din greutatea sa. hidroxid de sodiu pur (NaOH) sau 399,0 grame la litru. Lichid incolor sau foarte slab gălbui, Iară miros și cu gust foarte caustic. Arc densitatea 1,33 la 15*. Prezintă proprietățile descrise la Natrium hydroxydatum si trebue să îndeplinească aceleași condițiuni de puritate. Se prepară, extemporaneu, în modul următor: se cântă- rește 400 gr. hidroxid da sodiu solid, în bucăți sau bastoane, și se disolvă, în vas acoperit, în 500 gr. apă destilată. fiartă și răcită; se agită până la disolvarea completă; se lasă sa se 320 FARMACOPEA. ROMÂNĂ răcească. Se determină densitatea soluțiumi ia 15 și se rea- duce la densitatea de 1,33, prin adăogarea unei cantități de apa destilată, care poate fi calculată cu ajutorul tabloului următor: Densitatea soluțiilor apoase de hidroxid de sodiu, la 15° ►f s O O ĂL. Densitatea «-'o' Qc’âS Densitatea 3-'o O 3 « C O.L. Densitaiaa z§8a O soluțiunii Na conți: 100 (fa g soluțiunii Na ■ conți IOC (în g soluțiunii 1 1.012 18 1.202 35 1.384 2 1.023 19 1.213 36 1.395 a l.UoO 3 ' 1.40a 4 1.046 i^.236 38 1.415 5 1.059 / 1.247 39 1.426 6 1.070 1.258 40 1.437 7 1.081 i 2^269 41 1.447 8 1.092 25 , 1.279 42 1.456 9 1.103 \/20r3 1.290 43 1.468 10 1.115 t \-2'7^ ^T300 44 1.478 11 1.126 \ 28 tyu^lO 45 1.488 12 1.137 29 1.321 46 1.499 . 13 1.148 30 17332 47 1 608 14 1.159 31 1.343 48 1.519 15 1.170 32 1.351 49 1.529 i 16 1.181 33 1.363 50 1.540 i 17 1.192 . 34 1.374 NATRIUM hypophosphorosum Hipofosfit de sodiu. SiTf1' dS Sodiam-G^ Unterpkosphorigsaures natrium. Ung, ffypophosphorasstmu natrium. - Rus, Fos[orno-valislokislâi natrii. PO2 H2 Na-ț-H, O = 106 gr, mol. Se obține prin dubla descompunere între hipofosfitul de calciu și carbonatai de sodiu. Pulvere cristalină, albă, sau cristale mici, incolore deli- quescente, fără miros, cu gust sărat și amar. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 321 Se disolvă m 2 p. apă și în 30 p. alcool. l’rin încălzire pierde mai întâi apa de cristalizare, apoi degajeaza hidrogen fosforat și lasă un rezidiu de fosfat di- sodic. Colorează flacăra în galben. Soluțiunea sa apoasă (1:20) este neutră sau slab alcalină. 1 loduce cu nitratul de argint un precipitat alb care devine lepede negru, solubil în acid nitric. Cu clorurul mereu tic dă un precipitat alb de clorur mercuros. Soluțiunea apoasă de hipofosfit de sodiu (J ;20) nu trebue să precipite cu clorurul de bariu (carbonați, fosfați, sulfați), nici cu acetatul neutru de plumb (f os fit), nici cu oxalatul de amoniu (calciu); după acidulare cu acid nitric, nu trebue să precipite imediat cu ni- tratul de argint (cloruri). Se. conserva în vase bine închise. NATRIUM HYPOSULFUROSUM Hiposulfit de sodiu. Franc. Hyposulf’ilelde soude. — Germ. Aatriumthiosulfal. Ung. Alkcnessavas nalrium. — Rus. Siernovalisto-nalrievaia soli. S*Oa Na4- 511' 0 = 248 gr. mol. Se obține prin fierberea sul fitului neutru de sodiu cu sulf sau prin descompunerea hiposul fitului de calciu cu sulfatul de sodiu. Cristale prismatice incolore, fără miros, cu gust răcoritor apoi amar și slab alcalin, foarte solubile în apă, insolubile in alcool. Soluțiunea apoasă este alcalină la turnesol; expusă la aer se oxidează, depunând sulf și formând snlfit de sodiu care se transformă cu încetul în sulfat; tratată cu acizi, desvoltă bioxid de sulf și depune sulf care dă lichidului un aspect lăptos. Iodul transformă hiposulfitul de sodiu m tetrationat de sodiu cu formare de iodur de sodiu. . , Soluția apoasă de hiposulfit disolvă mai multe săruri in- solubile în apă (săruri de plumb, de mercur, de argint, etc.) „ . . 21 70710. - Farmacopea Romana. 322 FARMACOPEA ROMÂNĂ formând hiposulfiți dubli. Cu nitratul de argint dă un pre- cipitat alb ce devine galben, apoi negru; precipitatul alb se redisolvă în exces de reactiv. Soluțiunea apoasă de hiposulfit de sodiu (1:10) nu trebue să pre- cipite cu clorurul de bariu (sulfat) nici să se coloreze în roșu sau sa precipite, la rece, cu o urmă de nitroprusiat de sodium (R) (sulfați, sulfur). Dozare. — Se disolvă 1 gr. hiposulfit de sodiu în 50 cm apa; se adaogă câtevă picături de apă de amidon și se titrează cu soluție de- cinormală de iod până la colorarea lichidului în albastru; se vor intrebuințâ pentru aceasta 40,2 cma soluție de iod, ceiace coiespunde unui continui de 99,82 la sută hiposulfit do sodiu pur (un cm3 soluție decinormală de iod = 0,01581 gr. S’ O’ Na1). NATR1UM IODATUM lodur de sodin. Franc. lodure de sodium.—Germ. Ung. Nalriumjodid. Rus. fodisldi natrii. I Na — 150 gr. mol- lodurul de sodiu oficinal este sarea anhidră obținută, în general, prin acțiunea carbonatuhu de sodiu asupra ioduru- iui de fer. Pulvere albă, cristalină, foarte bigroscopică, cu gust sărat și amar. Se disolvă în 0,6 p. apă, în 3 p. alcool și în 1 p. glicerina. lodurul de sodiu colorează flacăra în galben. Soluțiunea sa apoasă este neutră sau foarte slab alcalină; agitată cu perclorur de fer sau apă de clor și cu cloroform, colorează acest disolvant în violet. lodurul de sodiu, încălzit la 100° nu trebue să piardă mai mult de 5 la sută din greutate (apă). Trebue să se disolve, la rece, fără a lăsă rezidiu. în 4 p. alcool de 95c (carbonați, sulfați). Soluția apoasă (1 :10 un trebue să precipite cu nitratul de bariu ci să deă cel mult, o foarte slabă turbureală (carbonați)- nu trebue să se coloreze sau să precipite cu sulfurai de amoniu sau hidrogenul sulfurat (metale). Soluțiunea preparată cu apă destilată, fiartă de curând, acidulată DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 323 cu acid acetic diluat și agitata, cu puțin cloroform, nu trebue să coloreze acest disolvant în violet (iodul). Cercetarea clorurilor și bromurilor se va face după cum sa arătat la Kalium iodalum. Dozare.— loduru] de sodiu oficinal trebue să conțină cel puțin 98 la sută iodur de sodiu pur și poate conține cel mult 1 la sută alcali liberi sau carbonați; pentru precipitarea completă a solu- țiunii apoase preparaiă cu 0,2 gr. iodur de sodiu prealabil uscat, să sc întrebuințeze 13,05 cm3 soluție decinormală de nitrat de argint (un cm3 soluție decinormală de nitrat de argint = 0,01499 gr. INa). lodurul de sodiu este alterabil la aer; acidul carbonic îl descompune, colorându-l in ros apoi în brun, prin punerea în libertate a iodului. Se conservă in vase bine închise, ferit de lumină. NATRIUM METHYLARSENICUM Metilarsinat di sodic. Arrhenal (nume depus). Franc. Afelhylarsinale disodique. — Germ, AfeUiplarsensaures natrium. Ung. Natrium metilarzenat. — Rus. Melilomâșiakovislâl na tril. CH3 - As O (O Na)2 + 5H2O = 274 gr. mol. Sarea disodică a acidului monomctilarsinic. Cristale incolore, iară miros, foarte solubile în apă, foarte puțin solubile în alcool. încălzit într’o epruvotă, degajează apă. se înegrește și des- voltă miros aliaceu, iar pe pereții superiori ai epruvetei se depune arsenic metalic. Soluțiunea apoasă (1:20) este alcalină la turnesol; nu pre- cipită cu hidrogenul sulfurat nici cu apa de barită. Cu nitratul de argint dă un precipitat alb, iar cu clorurul mercuric dă un precipitat roșu-cărămiziu; aceste precipitate sunt solubile îu acid nitric. Tratată cu clorurul de calciu, nu se turbură la rece, însă la fierbere, dă un precipitat alb de metilarsinat de calciu. Metilarsinatul disodic nu trebue să piardă mai mult de 33 la sută din greutate, după încălzire la lOG^lSO0 (apă în exces) Soluțiunea apoasă (1:20) nu trebue să precipite cu hidrogenul sul- furat (acid arsenic, acid arsenios) Dacă se tratează, într’o epruvetă, 0,10 gr. metilarsinat disodic cu 324 farmacopea română 5 cm’ acid clorhidric și 1 cm’ soluțiune de clorur stanos, se formează un precipitat galben, abundent; care cu încetul devine brun, însă nu trebue să degajeze imediat, miros aliaceu (cacodilat). Dozare. —Se cântărește exact 0,30 gr. melilarsinat disodic și se disolvă fn 20 cm3 apă, întrun vas gradat de 100 cm3; se adaogă 50 cm1 soluție decinormală de nitrat de argint. După depunerea metil arsi- natului de argint, se completează cu apă la 100 cm3; se amestecă. Se iau 50 cm3 din lichidul decantat, se adaogă 2 cm3 soluțiune de alaun de fer amoniacal ca indicator țR), se acidulează cu acid nitric și se titrează excesul de nitrat de argint cu soluție decinormală de sul- focianat de amoniu, până la colorațiunea roșie persistentă; să se între buirițeze pentru aceasta aproape 15 cm’ soluție de sulfocianur. NATRIUM NITRICUM Nitrat de sodiu. — Salpetru de sodiu. Franc. Azotate de soude. — Germ. Nalriwnniiral. Ung. Saletromsavas natrium. — Rus. Azotno -natrievaia soli. NO3 Na = 85 gr. mol. Se obține prin purificarea nitratului de sodiu natural (sal- petru! de Chili). Cristale incolore, ^anhidre, deliquescente în aer umed, cu gust sărat, răcoritor. Se disolvă în 1,2 p. apă, producând o scădere de tempe- ratură; solubil în 50 p. alcool. Colorează flacăra în galben și dă reacțiunile nitraților (v. Kalium nitricum). Nitratul de sodiu trebue să îndeplinească condițiunile de puritate indicate la Kalium nitricum. NATRIUM NITROSUM Nitrit de sodiu, Franc. Nitrile de sodium, - Germ. Nalriumnilril. Ung. Saletromossavas nalrium. - Rus. Azolisto-nalrievaia soli. * NO- Na = 69 gr. mol. Se obține prin reducerea nitratului de sodiu sau prin du- bla descompunere între nitritul de calei,, și carbonatai de sodiu. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 326 Se prezintă în bucăți cristaline sau bastonașe, albe sau slab gălbui, deliquescente în aer umed, ușor solubile în apă, mai puțin solubile în alcool. Colorează flacăra în galben,’ iar în contact cu acidul sulfuric degajează vapori nitroși. Soluțiunea apoasă (1:10) este slab alcalină. Soluțiunea apoasă de nitrit de sodiu (1 : 20) nu trebue să fie modifi- cată de nitratul de bariu (sulfați); acidulată cu acid nitric apoi în- călzită §i tratată cu nitratul de argint, să deă cel mult o opalescență (cloruri). Se disolvă un gr. nitrit de sodiu in 5 cm’ apă; se adaogă 1 gr. clorur de amoniu pur și se evaporă lichidul Ia sec, pe baia de apă; re- zidiu!, luat cu 10 cm3 apă și tratat cu hidrogenul sulfurat, nu trebue să sufere nici o modificare (arsen. slibiu. metale grele). Se conservă în vase bine închise. NATRIUM PHOSPHORICUM Fosfat de sodiu. Fosfat disodic. Franc. Pk.osplia.le de soude. — Germ. Nalriumphofphat. Ung. Pltospkorsaoas nalrium. Rus. Fosfor no nalrievaia soli. P0‘ H Na2 + 12 H2O = 358 gr. mol. Fosfatul de sodiu oficinal este fosfatul disodic ce se ob- ține, în general, prin tratarea acidului fosforic cu carbonatai de sodiu sau prin acțiunea carbonatului de sodiu asupra fos- fatului acid de calciu. Se prezintă în cristale incolore, eflorescente la aer, cu gust slab sărat. Conține 60,33 p. la sută, apă de cristalizare, pe care o pierde la 100°. Prin încălzire se umflă, devine anhidru, apoi se topește transformandu-se în pirofosfat. Se disolvă în 6,7 p. apă; este insolubil în alcool. Fosfatul de sodiu, colorează flacăra în galben. Soluția sa apoasă (1:20) este slab alcalină; tratată cu nitratul de argint dă un precipitat galben deschis, solubil în acid acetic și în amoniac; tratată cu soluțiunea nitrică de molibdat de amo niu dă un precipitat galben, iar cu clorurul de amoniu, amo- niac și sulfat de magneziu, un precipitat alb cristalin. 326 FARMACOPEA. ROMÂNĂ Soluțiunea apoasă dc fosfat de sodiu (1:10) nu trebue să facă efer- vescență cu acizii (carbonați); nu trebue să precipite cu carbonatul de amoniu nici să se coloreze prin hidrogen sulfurat sau sulfur de amoniu (metale); acidulată cu acid nitric, nu trebue să precipite cu nitratul de bariu (sulfați), nici cu nitratul de argint (cloruri). Dacă se agită fosfatul de sodiu deshidratat și pulverizat, cu 3 cm’ 'clorur stanos (R), amestecul nu trebue să se închidă la culoare timp de o oră (arsen). Incompatibilități: Săruri de alcaloizi și mai ales strich- nină. Observ. Când fosfatul de sodiu este prescris în ameste- curi eu alte pulveri, se va liberă fosfatul de sodiu uscat (Na- trium phospkoricum siccum). Se conservă în vase închise. NATRIUM PHOSPHORICUM SICCUM Fosfai de sodiu uscat. Franc, Phosphale de sodium deskydfali. — Germ. Entwăsserles nalriumpkosp fml. Ung. Elmâllot natriumpkospkat. — Rus. Fasfornokislâi nutrii suhol. Fosfatul de sodiu uscat se obține din fosfatul de sodiu cristalizat, prin expunere la aer până la completa eflores- cență, apoi încălzire pe baia de apa până la greutate cons- tantă. Se prezintă în pulvere albă, fină și cu aceleași proprietăți ca și fosfatul de sodiu cristalizat (v. Natrium phosphoricum) și trebue să îndeplinească condifiunile de puritate indicate pentru acesta din urmă. NATRIUM SALICYLICUM Salicilat de sodiu. Franc. Salicylate de soude. — Germ. Nalriunisalicylal Ung. SalicylSMos natrium. - Rus. SaLițilo natrievaia soli. OH - C6 H4 - COO Na 4- H2O = 178 gr. m0L Produs obținut prin neutralizarea acidului salicilic cu bi- carbonat de sodiu. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 327 Lamele albe sau pulvere cristalină albă, fără miros, cu gust sărat, slab dulceag. Se disolvă într’o parte egală de apă, în 5 p. alcool și în 4 p. glicerina; este aproape insolubil în eter. Se alterează la lumină, colorându-se în roz apoi în brun. Încălzit inti o epiuvetă, se descompune, producând vapori de fenol și lăsând un rezidiu carbonizat care face eferves- cență cu acizii și colorează flacăra în galben. Soluțiunea apoasa este neutră la turnesol; tratată cu acizi diluați, dă un precipitat alb, cristalin, de acid salioilic, iar cu perclorurul de fer dă o colorațiune violetă. Sal ici lat ul de sodiu trebue să fie incolor și neutru Ia turnesol (acid sctlicilic in exces). Trebue să se disolve in 15 p. acid sulfuric, fură, degajare de gas și fără colorațiune apreciabili (carbonul, muierii streine). Soluțiunea sa apoasă (1 :5) trebue să fie limpede și incoloră (fer). Soluțiunca sa apoasă fi : 20) nu trebue să sufere nici o schimbare la tratare cu hidrogenul sulfurat (metale) sau cu nitratul de bariu (sulfați). Dacă se amestecă 4 cm3 din aceiași soluțiune, cu 6 cm3 alcool și se acidulează cu acid nitric, amestecul nu trebue să se turbure cu nitratul de argint (cloruri). Incompatibilități: Antipirină. Soluțiuni acide. Se conservă în vase de sticlă, colorate, bine închise și ferit de umiditate. NATRIUM SILICICUM SOLUTUM Silieat de sodiu lichid. Franc. Silicule de soude dissout. — Germ. Nalrotiwasserglaslbsung. Ung. Kovasavas natrium oldat. — Rus. Kremnekislăl nairiî. Soluțiune apoasă ce conține aproape 35 la sută tri și tetra- silicat de sodiu. Lichid incolor sau gălbui, vâscos, fără miros. Are densitatea 1,30 -1,40 și reacțiune alcalină. Tratat cu acizi, dă un precipitat gelatinos; acidulat cu aci clorhidrie și evaporat la sec, lasă un rezidiu caie colorează flacăra în galben. 328 FARMACOPEA ROMÂNĂ Soluțiunea apoasă de Client de sodiu (1 :20) nu trebue să facă efer- vescență cu acizii (carbonat) și să nu sufere mo o schimbare cu hi- drogenul sulfurat (metale grele). Dacă se triturează volume egale de silicat de sodiu lichid și alcool, rezultă un rezidiu care trebue să fie granulos iar nu cleios sau onctuos (mono și disilicat); dacă se adaogă 2 picături de soluție normala de acid clorhidric la 10 cm3 din lichidul precedent filtrat, șt cufeva pi- cături de soluție de fenolftaleină (Rj, amestecul trebue să rămână incolor (exces de hidroxid de sodiu). Silicatul de sodiu lichid, absoarbe acidul carbonic din aer; se conservă in vase Închise. NATRIUM SULFURICUM Sulfat de sodiu. Sarea lui Glauber. Franc. Sulfate de soude. — Germ. KMriumsulfat. Ung- Krislăbjos kensavas natrium. — Rus. SiHrno-nalrlevata soli. SO* Na2 4- 10 H2O = 322 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea acidului sulfuric asupra ciu- curului de sodiu sau prin dubla descompunere la rece, între sulfatul de magneziu și clorurul de sodiu, în soluțiuni sa turate. Conține 55,9 la sută apă de er ist aii za re. Se prezintă în cristale incolore, foarte eflorescente, cu gust sărat, mai puțin amar decât sulfatul de magneziu. Se topește la 33’ în apa de cristalizare pe care o pierde prin expunere la aer și încălzire pe baia de apă, transfor- mându-se într’o pulvere albă, fină (Natrium sulfuricum sic- cum). Se disolvă în 2,9 p. apă; este insolubil în alcool. Soluțiunea sa apoasă dă, cu nitratul de bariu, un precipi- tat alb, insolubil în acizi. Colorează flacăra în galben. Se disolvă 5 gr. sulfat de sodiu în 7 gr. apă, intr'o epruvetă; se adaogă 10 cm’ soluție clorhidrică de hiposulfit de sodiu (R); se men- ține epruvetă timp de 10 minute, iu baia de apă în fierbere; lichidul nu trebue să se coloreze timp de o oră (arsen). Soluțiunea apoasă trebue să fie neutră și să nu precipite cu nitratul de argint (cloruri), nici cu oxaiatui de amoniu (calciu); deasemeni, nu trebue să precipite nici să se coloreze cu fosfatul de sodiu sau cu sui turul de amoniu (metale grele, metale alcalino-leroase). DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 329 Triturat cu oxid de calciu, nu trebue să degajeze vapori aicaiini la turnesol (amoniac). F “"lu Observ. Când sulfatul de sodiu este prescris în amestecuri cu alte pulveri, se va întrebuința sulfatul de sodiu uscat. NOVOCAINUM CHLORHYDRICUM Clorhidrat de p aminobenzoil-dietilamino-etanol. Novocaină (nume depus). Franc. Novocăine. — Germ. Ung. Rus. Novocain. NH2 - Ou H* - CO - OO2 H‘ - N (C2 IU)2, [-1 CI (1,4) = 272,5 gr. mol. Sarea clorhidrică a paraminobenzoibdietilamino-etanolu- lui, produs de sinteză. Se prezintă în cristale incolore, fără miros și cu gust amar, determinând pe limbă o anestezie trecătoare. Se topește la 156° Se disolvă în 1 p. apă și în 30 p. alool; soluțiile sunt clare și au reacțiune neutră. Soluția apoasa (1:10) dă cu liidroxizii alcalini un depozit oleos, incolor, solubil în. alcool și în etet; cu soluția de iod dă un precipitat, brun, cu biclorurul de mercur un precipitat alb, iar cu nitratul de argint un precipitat alb solubil în amoniac. Un amestec de novocaină și calomel, se colorează în negru, daca se umectează cu alcool. Se disolvă 0,10 gr. novocaină în 5 cm3 apă și se adaogă 2 picături de acid clorhidric și 2 cm3 soluție de nitrit de sodiu; daca se varsă acest lichid într’un amestec de 0,2 gr. beta-naf- tol, 1 cm3 soluție de hidroxid de sodiu și 9 cm1 apă, se for- mează un precipitat roșu. Novocaina, trebue să se topească la 156° și să fie complet solubilă în apă, dând o soluție neutră. , Dacă se disolvă 0,1 gr. novocaină în 1 cms acid sulfuric sau 1 cm acid nitric, trebue să se obțină soluții incolore (materii organice streine). , Se disolvă 0,10 gr. novocaină în 5 cm1 apă; se aciduleaz cu pi cături acid sulfuric diluat și se adaogă 5 picături soluție de per 330 FARMACOPEA română ganat de potasiu 1 :1000; culoare violetă a permanganatului trebue să dispară imediat (cocaină După calcinare să nu lase rezidiu apreciabil. Toxic. ____ OLEA Oleuri. Sub denumirea generală de oleuri se cuprind, în mod im- propriu, trei categorii de produse: Oleurile eterice, oleuri grase și oleuri compuse sau me- dicamentoase. 1. Olea aetherea. Oleuri eterice, oleuri esențiale. Esențe volatile. Franc. Ssencei. Huile volatiles. — Germ. Alherische Olc. Ung. Itd olajok. Rus. Efirnnia masla. Produse lichide, aromatice, volatile, extrase din plante în cea mai mare parte, prin destilație sau expresiune, rareori preparate prin sinteză. Sunt constituite din amestecuri, uneori foarte complexe, de combinațiuni adesea diferite unele de altele din punct de vedere chimic (alcooli, aldehide, cetone, eteri, fenoli, etc.), în- soțite de cantități variabile de terpene. Oleurile volatile au miros pronunțat, caracteristic pentru fiecare și trebue să corespundă proprietăților și condițiilor de puritate expuse la fiecare în parte. Pe lângă acestea, oleurile volatile în general, trebuesc su- puse încercărilor de mai jos pentru urmărirea alcoolului și și oleurilor fixe cu cari pot fi falsificate. a. Oleurile grase, nefiind volatile, se regăsesc în rezidiul lăsat după evaporarea esențelor. Câteva picături de oleu vo- latil vărsate pe o hârtie de filtru, trebue să se evapore fără a lăsă o pata grasă; dacă rămâne o astfel de pata, oleul vo- latil conține oleuri fixe. b. Cercetarea alcoolului se face, de preferință, supunând oleul volatil Ia destilare, într’un mic balon și încălzind 15 - 20 minute pe baia de apa în fierbere; când esențele sunt pure DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 331 nu destilă nici un lichid; în caz contrar, destilatul poate fi constituit din alcool; se adaogă destilatuhii 10-15 ctg. car- bonat de potasiu și cateva picături de soluție de iod în iodur de potasiu; se încălzește amestecul pe baia de apă; în pre- zența alcoolului se va formă un precipitat de iodoform, ca- racteristic prin mirosul său. Se mai poate cerceta alcoolul și prin încercările urmă- toare: Dacă se adaogă câteva picaturi de oleu volatil, în apă, la contactul celor două lichide nu trebue să se producă o tul- burare lăptoasă. Se încălzește o cantitate mică de oleu volatil într’o epru- vetă lungă, bine uscată și în orificiul căreia s’a introdus o mică bucată de vată în care s’a învelit un grăunte de fucsină; vata nu trebue să se coloreze în roșu. Se agită într’un tub gradat, volume egale de oleu volatil și glicerina și se lasă îp repaos câteva ore; dacă oleul volatil conține proporții apreciabile de alcool volumul său se va diminua. Oleurile volatile se oxidează în contact cu aerul, rezinifi- căndu-se. Se vor conservă în flacoane bine închise și ferite de lumină. 1. Olea ploaia. Oleuri grase. Franc. Suiles. — Germ. Felie ale. Ung. Zsiros ohijok. — Rus. Zirnaia masla- Oleurile grase propriu zise, sau corpii grași cari se pre- zintă în stare lichidă la temperatura ordinară, se extrag din regnul animal (oleul sau untura de pește) și din regnul ve. getal (oleu de migdale, oleu de măsline, oleu de sesam, oleu de croton, oleu de ricin). Și uuele și altele sunt aproape complet constituite din gli- ceride de acizi grași. Alături de acești eteri glicerici, ele mai conțin, cel mult 2 p. la sută, substanțe streine, constituite mai ales din materii colorante naturale și din alcooli speciali; fitosterinele există în materiile grase vegetale, pe când cele animale conțin colesterină. 332 FARMACOPEA română Oleuriie grase se extrag în general prin presarea semin- țelor, la rece, mai rar a fructelor întregi și la cald. Sunt com- plet solubile în eter, cloroform și eter de petrol sau benzina. Pentru a se putea conservă, oleuriie trebuesc clarificate și complet debarasate de umiditate; se repartizează în flacoane uscate, pline, bine închise; se păstrează ferite de lumină și Ia loc răcoros. 3. Olea medicala. Oleuri medicamentoase. Franc. Huiles medicamenteușes. — Germ. Armeilidie Ole. Ung. Gyogyolajok. — Rus. ifedifinskiia masla. Oleuriie medicamentoase se prepară prin disolvarea diver- selor substanțe medicamentoase în oleuri grase, de migdale, de măsline, de sesam, etc. Substanțele active sunt, în general, principiile aromatice din plante, substanțele oleoase și rezinoase, alcaloizi, etc. Oleuriie medicamentoase se prepară prin simpla ameste- care sau disolvare, la rece, sau prin digerarc. conservă ferite de umiditate și de lumină, în vase us- cate, bine închise și ținute la loc răcoros. OLEUM AMYGDALARUM Oleu de migdale. Franc. Huile d'amande. — Germ. MandeUH. Ung. Alanduloolaj. — Rus. Mindalnoe maslo. Oleu gras extras din semințele arborelui Amygdalus corn- munis L (Fam. Rosacee). Oleu galben-clar, fără miros, cu gust dulceag. Se menține limpede la —10° și nu congelează de cât la —18°. Are densitatea: 0,916-0,923 la 15°. Indice de refracție: 1,4726-1,4741 la 15». Indice de Iod; 93 -108. Indice de saponificare: 190 -194. Determinarea acestor constante se va face după normele descrise la metode generale de analize (v. Tabela V). DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 333 Oleul de migdale, amestecat- cu un volum egal de benzol lesoicinat (R) și agitat cu acid nitric concentrat, dă o colo- rațiune roșie, sau violet-albastră, trecătoare. Oleul de migdale, pe lingă caracterele de mai sus, nu trebue să aibă gust și miros particulare și mai ales de acid cianhidric și alde- hidă benzoică. Prin răcire nu trebue să se turbure la temperaturi de IO". Aciditatea sa să nu fie mai mare de 0,50 la sută, exprimată in acid oleic. Să nu conțină oleuri streine (de coton, de sesam, etc); cercetarea acestora se va face după procedeele descrise la Oleum Olivarum. OLEUM ANIS1 Oleu volatil de anason. Franc. Essence d’anis. — Germ. Anisiil- Ung Ânizs-olaj. — Rus. Anisovoe-maslo. Oleul volatil obținut din fructele plantei Pimpinella Anisum L (Fam. Umbelifere) prin destilare cu vapori de apă. Lichid incolor sau slab gălbui, cu miros caracteristic, de anason și cu gust dulceag. Se solidifică între 18° și 14° și se lichefiază complet la 19® - 20°. Este foarte refringent, slab le- vogir și are densitatea 0,984 - 0,994. Soluțiunea sa alcoolică trebue să fie neutră la turnesol; nu trebue să se coloreze cu pcrclorurul de fer (fenoli). Cercetarea alcoolului și oleuri] or fixe se va face după cum s’a decris la cap. Ol ea aelherea. OLEUM AURANTII FLORUM Oleum Nerod. Oleu volatil de flori de portocali. Franc. Essence de fleurs d’oranger. — Germ. Pomeranzenblutenol. Ung. Na> Jî 37 - 40 50-51 V sunt VII „ >1 Sitele IV și a esc pentru pulverile ÎJ ” ” ” ... confecționate din fir de alama și ser- _____________________ mai puțin fine și semi-fine; sita M- din ffr de alamă sau de mătasă și sita VII de matasa. ser- vesc pentru pulverile fine și foarte fine numite și alcoolizate. Această numerotare a sitelor diferă uneori m comei ț. As. feb sitele mai sunt specificate și prin numere cari mdca nu- mărul de ochiuri ce au pe un centimetru lungime. Pulverizarea și cernerea substanțelor toxice, sau a caio pulvere este Stat» «««•». «tf'1 COmPOZițfa PU'Vere' 376 farmacopea ROMÂNĂ variază în cursul pulverizării. Acest fapt permite a separă părțile mai puțin active și a ameliora o pulvere, sau a-i da titrul necesar în principiile active, când acesta este prevăzut. Diverse porțiuni ale cernerii, trebuesc bine amestecate pen- tru a obține o massa omogenă. Substanțele omogene, cași acelea pentru care n'u este pre- văzut un conținut în principii active se vor pulveriza fără rezidiu. Organele de plante cari conțin țesuturi fibroase, se pulverizează până ce rămâne numai fibrele. Pulverile se prepară, în general, în cantități mici, deoarece toate substanțele medicamentoase, afară de un mic număr de substanțe minerale, se conservă mai bine în întregul lor. Pulverile, după preparare, se mențin din nou la etuva, pentru a îndepărtă umiditatea ce au putut absorbi în timpul preparării; apoi se încMekîn vase bine astupate și se con- servă la loc uscat și fent de lumină. Pulverile compuse se obțin prin amestecarea pulverilov simple. La prepararea lor se va ține seama de următoarele norme: Se va reduce în pulvere, separat, fiecare substanță; Pulverile ce trebuesc amestecate, să. aibă aceiași fineță, pentru a obține un amestec omogen; Substanțele de consistență moale se vor pulveriza cu aju- torul celorlalte; Pulverile se vor amesteca mai întâi, într’un mojar, apoi se vor trece printr’o sită mai rară. PULVIS EFFERVESCENS Pulvls aăropborus anglicus. Pulvere gazogenă simplă. Pulvere efervescentă englezească. Franc. POudre efervescente an^laise. - Germ. Em^hes Erause pulver. Ung. Pezsgo por. — Rus. Șipucii poroțok. Natrium bicarbouicum (VI)...........2 gr. Se pune într’o capsulă de hârtie albastră. Acidum tartarioum . . i o-r be pune mtr’o capsulă de hârtie albă. Ambele pachete pentru o doză. DESCRIEREA ALFABETICĂ a medicamentelor 377 PULVIS EFFERVESCENS LAXANS PuLvis aeroptiorus laxans. Pulvere gazogenă laxativă. Franc. Poudre de sedlitz. — Germ. Abfuhrendet Brausepulver. Ung. Sedlitzi pezsgdpor. - Rus. poroșok. Kalium natri o-tartar icum (VI) . . . 10 gr. Natrium bicarbonicum (VI) .... 3 gr. Se amestecă pul verile și se pun într’o capsulă de hârtie albastră. Acidum tartaricum.....................3 gr, Se pulverizează și se pune într’o capsulă de hârtie albă. Ambele pachete pentru o doză. PULVIS GUMMOSUS Pulvere gumoasă. Franc. Poudre gommettse. — Germ. Zusammengeselzies Gummipuloer. Ung. Mizgâs por. — Rus. Gumoznfâ poroșok. Amylum Tritiei (VI)...........................25 Radix Liqniritiae pulv. (VI) .... 25 Gummi arabicum pulv. (VI).....................50 Saccharum pulv. (VX ■ . ■ ... 50 Se amestecă în mojar, apoi se trece prin sită. PULVIS LIQUIRITIAE COMPOSITUS Pulvere de liquiriție compusa. Franc. Poudre de reglisse composee. — Germ. Brusțpuiver. Ung. Szennâs edesggokir-por. — Rus. Slojnăî laltricinăi poroșoh. Fructus Foeniculi pulv. (VI) . .... 10 Sulfur depuratum (VI)............................10 Folia Senae pulv. (VII)..........................15 Radix Liquiritae pulv. (VI) ..... 15 Saccharum pulv. (VI) ............................. Se amestecă. ‘ . Pulvere de culoare galben-verzue, cu miros de fenicul. 378 farmacopea româna PULV1S OPII ET IPECACUANHAE COMPOSITUS Poivia Dovert. Pulverea lui Dover. Palvere.de ipecacuana-opiacee. Franc. Poudre de Dover. - Germ. Dooersches Puloer, Ung. Dover, por. — Rus. Dover ov porașok. Radix ipecacuanhae pulv. (VII)..................1 Opium pulv. (VI).................................1 Saecharum Lactis (VI)............................8 Se amestecă. Pulvere brună-descbisă cu miros de opiu. Trebue să conțină 10 la sută pulvere de opiu și 10 la sută pulvere de ipeca (Convențiunea internațională). Se va conservă cu precauțiune. PYROLUM TETRAIODATUM Pirol tetraiodat. lodol (nume depus). Franc. Germ. Ung. Rus. lodol. C4I4NH = 570,5 gr. mo). Produs obținut prin acțiunea iodului asupra pirolului. Pulvere gălbue, cristalină, fără miros și fără gust. Se disolvă în 500 p. apă, în 17 p. alcool și în 2 p. eter; este mai puțin solubil în cloroform și în glicerina. Aerul și lumina îl colorează în brun și devine incomplet solubil în alcool. încălzit la 100° degajează vapori de iod. încălzit cu so- luțiune de hidroxid de sodiu și puțină pilitură de zinc, de- gajează vapori de pirol. Soluția alcoolică (1:nu trebue să sufere nici o schimbare cu hi- drogenul sulfurat (metale). Se agită 0,5 gr. iodol cu 10 cm’ apă; lichidul filtrat să nu precipite cu nitratul de argint ci să dea, cel mult, o opalescență (ioduri, bromuri). După calcinare nu trebue să lase rezidiu apreciabil (substanțe mi- nerale fixe). Se conservă în vase închise, ferit de lumină. DESCRIEREA AU'ARETtCĂ A MEDICAMENTELOR 379 RADIX ALTHAEAE Rădăcină de altea. Nalbă-mare, i'ranc. Ratine de guiwtuve, — Germ. EibMiwurzel. 11Xiliz-gyuker. — Rus Koreni-proscur nealta. Radacmu uscată dela Althaea officinalis L, (Fam. Jlal- vacee) curățată de coaja superficială colorată, și de ramu- rile laterale. Se piczintă în bucăți lungi de lâ-25 cm. și groase de 15- 20 mm. sau tăiate în bucăți, cu miros slab, particular și cu gust mucilaginos. Bucățile sunt adesea striate longitudinal și prezintă, cicatrice gălbui în locurile unde au fost inserate ra- dicelele. Se recoltează toamna, se taie în bucăți, se decor tich ea ză, apoi se usucă. Pulverea este albă și se caracterizează, prin numeroși grăunți de amidon, alungiți sau reniformi, lungi de 3-7 mik., uneori crăciți; prin fibre libericne incolore, puțin sau de loc lignifiatc și adesea răsucite la extremități; prin masse mucilaginoase, fragmente de vase scalariforme și ma- cle de oxalat de calciA / Rădăcina dc altea trebue să fie albă și nu trebue să fie î nălbită artificial; redusă în bucăți mici sau in pulvere și agitată cu acid acetic diluat, dă un lichid care, după filtrare, nu trebue să sufere nici o schimbare cu hidrogenul sulfurat, “nici să precipite cu oxalatul de amoniu (albire cu carbonat de plumb sau carbonat de zinc; calce). RADIX ANGLICAE ■ Rădăcină de angelica. Franc. Rutine d'Angelique. —Germ. Angelikawurzel. Ung Anggal-gubker. — Rus. Koreni aplic inago deagila. Rizoma dela Angelica Archaii getica L (Fam. Undtehfere) împreună cu resturile foilor, radicale și cu rădăcinile sale. Rizoma se prezintă adesea tăiată longitudinal și cu rada- cinde sale împletite. Rizoma este fin inelată; radacmele sale au un diametru de aproape 5 mm. și o lungime < e aP10^e 30 cm: âu culoare brună, miros aromatic special și gust amar și iute. Coaja rădăcinii de angelica este spongioasa; conține 380 FARMACOPEA ROMÂNĂ numeroase canale secretoase, foarte mari, vizibile cu ochiul liber și dispuse în serii radiale. Se conservă în cutii sau vase închise, și la loc uscat. RADIX BELLADONNAE Rădăcină de beladona. Franc. Racine de belladonne. — Germ. Bclladonnawurzel. Ung. Nâdraguhja-^ibker. — Rus. Koreni beUadonna. Rădăcina plantei Atropa BeUadonna L (Fam. Solanee). Rădăcină palariformă, ramificată, dc culoare cenușie-bruna la exterior, albicioasă la interior, cu miros neplăcut, mai ales în stare proaspătă, și cu gust slab dulceag, apoi amar, iute și astringent. Pulverca de rădăcină de beladona este cenușie sau brun deschisă; prezintă la' microscop numeroși grăunți dc amidon, simpli sau compuși, cu un hil excentrjc distinct și cu un dia- metru de aproape 30 mik.; numeroase microcristale sferoi- dale și fragmente de trachei. Rădăcina de baladona conține cel puțin 0,45 gr*, la suă ai- caloizi. Dozarea alcaloizilor se va face după cum s’a arătat la Folia Belladonnae. Rădăcina de beladona trebue recoltată în epoca înfloririi sau fructificării, uscată, repede, întreagă sau tăiată în două, și conservată în cutii sau vase închise. Se va schimbă în fie- care an. Toxic, RADIX COLOMBO Rădăcină de colombo. Franc. Racine de colombo. — Germ. Kolombowurzel. Ung. Kolombo-gijdker. — Rus. Roreni Itolumba. Rădăcina plantei Jatrorhiza pdlmata Lamarck (Chasman- thera H. Bn; Fam. Menispermacee), ce crește în Africa orien- tală și cultivată în Indii. Se prezintă sub formă de rondele circulare sau eliptice cu un diametru de 3-7 cin., deprimate în centru prin uscare; suprafața laterală este brun-cenușie, DESCRIEREA ALFABETICĂ a MEDICAMENTELOR 381 idieată, fețele plane sunt galben-cenușii și prezintă o zonă corticala care ocupă un sfert din raza totală, și care este se- parata de partea lemnoasă printr’o linie cenușie aparentă; cmnul prezintă striuri radiate și este format mai ales din- tr un parenchim amilaceu. Pulveiea de rădăcină de Colombo este galbenă-cenușie. Are miros particular și gust amar, persistent. Se colorează în al- bastiu cu tăietură de iod. Prezintă numeroși grăunți de ami- don; examinată in soluție de clonii hidrat, prezintă vase sca- lariforme și sclereidc izolate. Se ialsifică uneori cu rădăcină de Bryonia care se distinge prin culoarea sa mai albă și prin liniile rad ia le ce prezintă. RADIX GENTIANAE Rădăcină de gențiana. Franc. liacine de geniiane. — Germ. Enzianwurzel. Ung. Turnics gydcer.— Rus. Koreni fiweciavka. Rizoma și rădăcinile! plantei Gențiana lulea L. (Fam. Gen- tianacee). Bucăți aproape cilindrice, întregi sau tăiate longitudinal, cit lungimi variabile, cu un diametru de aproape 3 centimetri; suprafața lor este brun-gălhue sau roșietică; părțile ce provin din rizoma poartă cicatricele foilor, circulare și apropiate, iar cele ce provin din rădăcini prezintă jghiaburi longitudinale și oblice; unele și altele sunt cassante, devin flexibile cu tim- pul și au partea internă colorată în galben-roșietic sau roșu- brun. Pulverea este galben-cenușie, roșietică; este caracterizată prin prezența de vase radiate sau scalari forme și fragmentele lor, însă nu dă reacțiunile amidonului. Rădăcina de gențiana are miros particular și gust amar, pronunțat și persistent. Pe lângă rizoma și rădăcinile dela Gențiana lulea L. se pot întrebuința și acelea de la Gențiana panomea Scopoh G. purpura L. și G. punctata L, cari simt de culoare mai de - chisă și mai subțiri. 382 FARMACOPEA ROMÂNA RAD1X IPECACUANHAE Rădăcină de Ipecacuana. Franc, Bacine d’lpecacuanka.— Germ. Brechwurzel. Ung. Hănylat6gydk''’r. — Rus. Ipecacuana Rădăcina plantei Uragogci Ipecacwmha H. Bn. (lam. Ru- biacee) ce crește în Brazilia și în Noua-Grenada. Rădăcini lungi de 5 -15 cm. și groase de 3 - 4 mm., de formă neregulată și subțiate către partea superioară; suprafața lor este de culoare cerni șie-roșietică sau negricioasă și prezintă foarte numeroase umflături circulare sau semicirculare, se- parate prin strangulări, mai mult sau mai puțin profunde, cari îi dau aspect inclat. Coaja lor este groasă, cornoasă și slab aderentă de corpul lemnos care este alb-găibui, mic. dur, striat radial și fără măduvă. Coaja și lemnul conțin și amidon. Rădăcina de ipecacuana are miros grețos și gust iute și amar. Pulverea de rădăcină de ipecacuana trebue să conțină a- proape numai elementele coajei; se prepară pulverizând ră- dăcina în vas de metal acoperit și trecând prin sita (VII) până ce se obține trei sferturi de pulvere din cantitatea de rădăcină luată pentru pulverizare. Pulverea este caracteri- zată prin prezența grăunților de amidon, cari depășesc rare- ori 20 mile, de diametru, simpli, rotunzi sau compuși din mai mulți grăunți aglomerați, de mărime variabilă, precum și prin prezența rafidelor și fragmentelor de suber și de pa- renchim. Se agită pulverea de ipecacuana (0,5 gr.) cu acid clorhi- drie (2,5 cm3); o picătură din lichidul filtrat se colorează în roșu-portocaliu cu câteva miligrame de hipodorit de calciu (reacțiunea emetinei). Pulverea de ipecacuana trebue să conțină cel puțin 2 la sută al- cajoizi (emetină și cefeiină), (convențiunca internaționala j. Uscată la 100“ in etuva cu apă, să nu pi urdă mai mull de 12 la sută din greutate, iar după calcinare să nu lase mai mult de 4 la sulă cenușe. Dozarea alcaloizilor. — într’un borcan de sticlă cu dop de sticlă, se introduce 12 gr. pulvere de ipeca, uscată la 100“; se adaogă 90 gr. eter și 30 gr. cloroform; se agită puternic și se mai adaogă 10 cm3 soluție de hidroxid de sodiu 10 la sulă; se Iasă în contact timp dc 3 ore- DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 383 agitând adeseori. Se adaogă 10 cm3 apă, sau mai mult dacă este nevoie, pentru a aglomeră pulverea în suspensiune. După depozitare, se decantează lichidul etero-cloroformic clar, pe un filtru uscat și acoperit; se culeg 100 gr. ți se destilă sau se evaporă cu precauțiune până ce lichidul se reduce la jumătate aproape; se varsă apoi într’o pâlnie de separație, spălând halonul în care s’a destilat sau capsula în care s’a evaporat, de trei ori cu câte o cm’ eter, care se adună in pâlnia de separație. Se agită puternic lichidul etero-cloroformic cu 12 cm1 soluție deci- normală de acid clorhidric. Se adaogă, o cantitate suficientă de eter pentru ca soluția etero- cloroformică să se ridice la suprafață; se lasă să se depună, se separă soluția apoasă pe un filtru udat și sc colege filtratul într’un vas gradat, de 100 cin3. Se spală lichidul etero-cloroformic în 3 rânduri cu câte 10 cm" apă; se filtrează aceste ape dc spălare pe acelaș filtru, se spală, în fine, și acesta cu apă și se completează la 100 cm’. Se iau 50 cm’, într’un vas de sticlă cu dop de sticlă și se adaogă eter în cantitate suficientă pentru a aveă un strat, la suprafață, de aproape un cm. grosime; se adaogă o picături soluție de iodeosină și se titrează cu soluția centinormală de hidroxid de sodiu, agitând după fiecare adăogare, până cc soluția apoasă devine roșie-palidă. Numărul de centimetri cubi dc soluție alcalină se scade din 60. Diferența multiplicată cu 0,00254, reprezintă cantitatea de alcaloizi conținută in 5 gr. pulvere de ipeca. raportează, hi 100. Dacă conținutul în alcaloizi este mai mare de 2 la sută, se aduce ia acest titru adăogund zahăr dc lapte. RADIX LIQLJIRITIAE Rădăcină de liquriția. Lemn dulce. Franc. Racine de regiisse- — Germ. Siisslwlz. Ung, £dcs moker. — Rus. Solvdliovii horemi. Radăcrnelc .și momelc alungite (stolonii) de la planta Gly- cyvl^a glabra L (Fam. Leguminoase-Papilionaeee). . Se prezintă fragmentată sau iu bucăți aproape cilindrice, uneori ondulate, flexibile, lungi de 26-30 cm. șii groase de 5 -15 mm., au un aspect fibros, de culoare galben-deschisa, miros slab, particular, și cu ^8t Pulverea este alb-gălbue; se colorează m în urezenta acidului sulfuric. Este caracterizata pim lungi ^^stratificat. prin fragmente de vase reglate 384 farmacopea româna și scalariforme, prin grăunți de amidon cu un diametru de 1,5 - 20 mik. și prin cristale de oxalat de calciu. Se macerează 10 gr. rădăcină de liquiriție (HI) cu 100 gr. apă, timp de 34 oră, agitând din când in când, se încălzește apoi pe baia de apă timp de 34 oră; după răcire se adaogă apă până la greutatea de 110 gr. și se filtrează; se iau 10 cm3 din lichidul filtrat și se evaporă la sec; re- zidiul, uscat la.lOO'1, trebue să cântărească cel puțin 0,28 gr. ceiace re- prezintă 28 la sută extract uscat. Rădăcina de licpiiriție nu trebue să lase, mai mult de 6 la sută cenușe după calcinare. RADIX RATANHIAE Rădăcina de ratania. Franc, Racine de Ralanhia. — Germ, Ratau kiatour zel. Ung. Ratanhia-gyokir. — Rus. Koreni raianiea, Rădăcina arbustului Krameria triandra Kuiz și Pavon (Fam. Leguminoase-Cesalpinee) ce crește în Peru și în Bo- livia. Se prezintă în bucăți de lungimi și grosimi variabile, ri- gide, dure, drepte sau neregulat ondulate; coaja lor are o culoare roșie-brună; este slab aderentă de lemn și prezintă pe suprafața sa crăpături longitudinale și transversale, mai ales pe rădăcinile groase; lemnul este galben-brun și prezintă o structură radiată. Rădăcina de ratau hia este aproape fără miros și are gust astringent, amărui, mai ales în regiunea corticală. Dacă se extrage rădăcina de ratania (2 gr.) cu alcool (20 gr.) și se filtrează, se obține un lichid care, tratat cu solu- țiune alcoolică dc acetat de plumb, dă un precipitat și un lichid, ambele colorate în roșu. Pe lângă rădăcina de ratania ce provine de la Krameria ti tandra sau Ratania de Peru se mai pot întrebuința și rădă- cinile de ratania de Savanilla sau de Noua Grenadă (Krameria Ixina var. granatensis Triana) precum și ratania de Brazilia sau de Para (Krameria argentea și alte specii). Rădăcina de Savanilla este mai regulată, are suprafața ce- nușie-violacee, mata, și prezintă crăpaturi profunde ce ajung DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 385 până la lemn. Coaja sa este mai aderentă de lemn, mai groasă și de un roșu mai închis. Rădăcina de Para se prezintă, în fragmente mai lungi, de culoare brun-negncioasă; coaja este foarte aderentă de lemn și este mai groasă decât la cele precedente. RADIX SARSAPARILLAE Rădăcină de sarsaparila. Franc. Bazine de salsepareUle. — Germ. Sarsaparillwur^el. Ung. Szaresa-gyoker. — Rus. Sarsoparilnii koreni. Radăcincle dela Smilax medica Schlechtendal și Chamisso (Fam. Liliacec), ce provin din America de nord (Sarsapa- rila de Vera-cruz) precum și rădăcinile unei specii de Smilax ce provin din America cent rală-J Sarsaparila de Honduras)- Rădăcini de lungimi variabile, groase de 3-5 mm., de cu- loare cenușic-roșietică sau cenușie brună: suprafața lor pre- zintă încrețituri mai mult sau mai puțin pronunțate și poartă radicale în unele locuri. Stratul cortical are aproape 1 mm. de grosime, iar măduva este alba și amiliferă. Sarsaparila este aproape fără miros, are gust mucilaginos, puțin iute și amărui. M acera țiunea sa. apoasă produce tf spumă abondentă prin agitare. Calcinată după îndepărtarea resturilor de pământ ce au mai rămas în încrețiturile suprafeței, nu trebue să lase mai mult de 8 la sută cenușe- RADIX SENEGAE Rădăcină de senega. Franc. Bacine de polygala. — Germ. Senegawurzel. Ung. Senega gyoker. — Rus. Hoteni senega. Rădăcina plantei Polygida Senega L (Fam. Poligalacee) ce crește în Virgin ia și în alte regiuni ale Statelor-Unite. Rădăcina de senega prezintă o extremitate umflată, di- formă noduroasă, care poartă resturile mugurilor și tulpi- nelor aeriene subțiri: aceste extremități se continuă cu rădă- 70710.— Farmacopea Română. 25 386 FARMACOPEA ROMÂNĂ cina propriu zisa, pivotantă, lungă de 8 - 9 cm. și groasă de 6-7 mm., cu foarte puține ramificațiuni. Este îndoită în mod neregulat și prezintă pe fața concavă o creastă proeminentă iar pe cea concavă îngroșeri semi-inelare. Țesutul cortieal are aparența cornoasă; nu conține amidon. Partea lemnoasă prezintă o anomalie specială prin aceia că în părțile opuse crestei, lemnul nu este continuu ci întrerupt printr’un jghiab larg constituit din parenchim. Rădăcina de Senega are o culoare cenușie-gălbue sau ro- șiatica, miros particular iritant, slab aromatic și gust dulceag și iute. Rădăcină de senega trebue să corsepundă și urmat oarelor condi- țiuni. Se extrage, la rece, 10 gr. rădăcină de senega (IV) cu eter, în două rânduri, întrebuințând o cantitate de eter necesară pentru a obține 50 cm1 lichid filtrat; la extracțiunea a doua se adaogă eterului două picături de acid clorhidric; se iau 25 cm3 din extractul eterat și se varsă într’un pahar ce conține 20 cm’ de apă încălzită la W-5O0; apa rămasă după evaporarea eterului, tratată după filtrare, cu o picătură de solupe de perclorur de fer, trebue să ia o colorațiune roșie-violacee (reactiunea acidului salicilic). Restul de 25 cm’ extract eteric trebue să lase, după evaporare, cel puțin 0,2 gr. rezidiu uscat. Se disolvă acest rezidiu in cloroform, se in- troduce soluția într’o epruvetă și se adaogă cu precauțiune, acid sul furie, astfel in cât lichidele nu se amestece complet; la linia de contact a celor două lichide trebue să se producă o zonă colorată, în roșu-brun, iar acidul sulfuric va prezentă după 24 ore, o ușoară fluo- rescentă verzue. RADIX VALERIANAE Rădăcină de valeriana. Franc. Racine de vaier iane. — Germ. Baldrianwurzel. Ung. Gydkdnke-gydWr. — Rus. Koreni-valeriana. Rădăcinele și rizoma plantei Valeriana officinalis L (Fam. Valerianacee). Rizoma de valeriana poartă numeroase rădăcini cari se împletesc astfel în jurul său încât o acoperă complet. Rizoma este de formă neregulată, și de culoare brun-deschisa; are o lungime de 2-5 cm. și o grosime de 12-15 mm.; poartă un rest al tulpinii, care este fistuloasă, precum și vestigiile foilor DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 387 radicale și ale ramurilor subterane. Rădăcinile ce derivă din rizomă, sunt fin ramificate; au o culoare brun-închisă și o lungime de 7-8 cm.; sunt foarte casante și profund ridate. Rădăcina de valeriană are miros caracteristic, de acid va- ier ian ic și gust particular, aromatic, dulceag și puțin amar. Rădăcina de valeriană, extrasă cu alcool de 70c, trebue să dea cel puțin 15 la sută extract uscat. RESINA GUAIACI Rezină de gaiac. Franc. Rușine de gaiac. — Germ. Guajakharz. Ung. Guajac-gyanla- — Rus. Goaiacovaia emola. Rezină extrasă din lemnul de Guaiacum officinale L (Fam. Zygofilee). Se prezintă în bucăți dure, de culoare brună-roșie închisă, și acoperite adeseori cu o pulvere verzue; spărtura sa este lucioasă și cu aspect sticlos, albaștrindu-se, cu timpul, în con- tact cu aerul; mirosul său este slab, reamintind mirosul de benzoe și devine mai pronunțat prin încălzire. Se topește că- tre 90°; se disolvă în alcool. în cloroform, în eter, în soluție do hidroxid de potasiu; este insolubilă în esență de tereben- tină și în benzol. Soluțiunea sa alcoolică (1:100) agitată cu puțin peroxid de plumb, dă o colorațiune albastră-înehisă care dispare prin fierberea lichidului filtrat, sau la adăogarea unui acid diluat. So agită într’o epruvetă 1 p. rezină de gaiac pulverizată, cu 10 p esență de terebentină; lichidul filtrat, nu trebue să lase rezidiu după evaporare (coloîoniu). RESINA JALAPAE Rezină de jalapa. Franc. Resine de jalap. — Germ. Jalapenharz. Ung. Jalapa-gyanta. — Rus. Jalapnaia smola. Tubera jalapae (IV).....................1000 Spiritus..............................Q- 8. Pulverea de rădăcină de jalapa se extrage cu alcool. în- 38S FARMACOPEA ROMÂNĂ tr’un percoiator, până ce se obține 3000 p. lichid. Se destilă alcoolul până ce lichidul s’a redus la 400 p. Se varsă rezidiul destilării, în 200 p. apă destilată fierbinte; se lasă în repaos, se decantează și se spală rezina cu apa fierbinte până ce apa de spălare este incoloră; se încălzește apoi pe baia de apă, agitând necontenit, până ce rezina pusă pe o placă rece, se solidifică; se toarnă în forme cilindrice sau se întinde pe plăci și se usucă la etuvă la. 45°. Rezina de jalapa. are culoare brună; este friabilă; spărtura sa este lucioasă. Are miros particular și gust iute. Se disolvă în toate proporțiile în alcool și în alcali; este insolubilă în eter, în cloroform și în sul fur de carbon. Rezina de jalapa, disolvată la cald, în 5 p. de amoniac, nu trebue să deâ o soluție gelatinoasă după răcire, nici să se turbure Ia adăogare de acid clorhidrie sau de acid acetic (rezină comună). Dacă se încălzește 1 gr. rezină de jalapa redusă în pulvere, cu 10 gr. cloroform, lichidul filtrat nu trebue să lase, după evaporare, mai mult de 0,10 gr. rezidiu (rezină de jalapa fusiformă, rezină de Orizaba). Se agită pulverea de rezină de jalapa cu eter și se filtrează; o fâșie de hârtie de filtru, îmbibată cu acest lichid, nu trebue să se coloreze în albastru cu o picătură de soluție diluată (1:10) de perclorur de fer (rezină de gaiac). RESINA SCAMMONIi Rezină de scamonea. Franc. Resine de scammonnee. — Germ. Ung. Scammonium, Rus. Smola skammonia. Rezină obținută prin extracțiune cu alcool din rădăcina plantei Convolvulus Scammonium L (Fam. Convolvulacee), sau din sucul gumo-rezinos al acestei rădăcini (Scammo- nium). Bucăți neregulate, gălbui sau brune, cu spărtură lucioasă, translucidă pe margini; are miros particular, slab, și gust as- tringent și amar. Pulverea sa este gălbue, slab cenușie. Se disolvă complet în alcool și aproape complet în eter, ceiace o deosebește de rezina de jalapa; se disolvă deasemeni în amoniac și în alcali; adăogarea unui acid acestor soluțiuni nu provoacă precipitarea rezinei. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 389 Rezjna de scamonea triturată cu apă, trebue să dea un filtrat in- color (deosebire de Guma-retina scummonium). Trebue să se disoive aproape complet în eter (deosebire de retina de jalapa). Cercetarea rezinei de gaiac se va face după cum s’a arătat Ia Resina Jalapae. După calcinare să nu lase mai mult de 8 la sută cenușe. RESORCINUM Resorcina, Meta-oxifenol. Franc. Resorcine. — Germ. Ung. Rug. Resorcin. 0° H4 (OH)2 (1,2) = 110 gr. mol. Se obține prin acțiunea hidroxidului de potasiu asupra aci- dului benzen-disulfonic sau prin topirea, eu hidroxid de po- tasiu, a unor gume-rozine^Amoniaca, Galbanum, Asa-foe- tida, etc.). Cristale incolore sau slab gălbui, aproape fără miros și cu gust dulceag și iute. Se topește la 110° -1111°. Se disolvă cu ușurință în apa, în alcool, în eter și în gli- cerina; este greu solubilă în cloroform. La aer și lumină s^^tgrefeză, colorându-se, cu încetul, în roșu. Soluțiunea apoasă (1:20) se colorează în violet-intens cu perclorurul de fer; reduce la cald soluția Fohling și soluția amon iacul ă de nitrat de argint. Rezorcina trebue să fie incoloră, sau foarte slab gălbue; să se vo- latilizeze, la încălzire, fără a lăsă rezidiu; să se disoive, la 15°, într'o greutate egală de apă. Soluția apoasă să fie neutră, incoloră, iar prin fierbere să nu degaje miros dc fenol. (9b conservă în vase închise, ferită de lumină. Incompatibilități: Antipirina. Acid salicilic. Camfor. Men- thol. Piramidon. Săruri metalice. Ioduri. 390 FARMACOPEA ROMÂNĂ RHIZOMA CALAMI Calam aromatic. Franc. Acore vrai. — Germ. JCalmuș. Ung. Orvosi kălmos gytikirtdrzse. — Rus. Kabnut. Rizoma plantei Acorus Calamvs L (Fam. Aracee). Bucăți întregi sau tăiate în două, de lungimi variabile, groase de 2 - 3 cm., aproape cilindrice, brun-cenușii la exte- rior și albicioase la interior, cu miros particular și cu gust amar, aromatic, puțin iute. Partea superioară a rizomei prezintă cicatrice triunghiu- lare, corespunzătoare inserții foilor, iar cea inferioară pre- zintă numeroase cicatrice circulare, corespunzătoare inser- ții rădăcinilor. Rizoma se recoltează toamna; se curăță de resturile de foi și rădăcini, fără a o docorticâ. Pulverea este alb-gălbue; este constituită mai ales din frag- mentele parenchimului și vaselor scalariforme, din fibrele liberiene ale vaselor libero-lemnoase și din grăunți de ami- don cu un diametru de 1-8 mik. După calcinare, să nu lase mai mult de 6 la sută cenușe. RHIZOMA F1LICIS Rizoma de feregă. Franc. Rhizome d& fougdre-mâle. — Germ. Farnwurzel. Ung. Erdei pajzsikapdfrâny gyokertdrzse. — Rus. Kornevișce .mujskoi paporotnic. Rizoma plantei Aspidium Filix-mas Swartz (Nephrodium Filix-mas Michaux; Fam. Polipodiacee). Rizoma de feregă masculă, impropriu numită rădăcină, este relativ subțire și are un diametru de aproape 2 cm.; este acoperită de bazele umflate ale pețiolelor foliare, amestecate cu rădăcini subțiri, purtând scuame foliacee. Are o culoare brun-roșietică, miros slab și gust dulceag ce devine astringent și amar. Scuamele sunt alungite și poartă pe margini mici dinți; nu prezintă însă peri glanduloși. Rizoma prezintă un contur DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 391 neregulat; pe secțiunea transversală se observă, către inte- rior, un cerc de 8-10 fascicule caulinare, rotunde sau reni- forme, iar către exterior fascicule foliare răspândite, mai mici și mai numeroase: pețiolurile au un contur mai rotund pe partea dorsală, au fasciculele lor dispuse în arc eu concavi- tatea întoarsă către fața ventrală. Parenchimul rizomei și al pețiolelor, este de culoare verde și conține lacune pe pereții cărora se află inserate mici glande sferoidale ce conțin o substanță oleoasă, galben-verzue care constitue principiul activ. Rizoma de ferigă ma sculă trebue recoltată vara sau la în- ceputul toamnei și debarasată de scuame și de radicele. Tre- bue reînoită în fiecare an și întrebuințată în stare proaspătă sau destul de recentă, înainte ca culoarea sa verde să fi devenit gălbue sau cafenie. Rizoma de ferigă masculă nu trebue confundată cu acea de ferigă femelă (Athyrium Felix femina Roth) care nu are glande secretoare interne și ale cărei pețioluri nu prezintă decât două fascicule pe secțiunea transversală. RHIZOMA GRAMINIS Rădăcină de pir. Eranc. Racine de chiendent. — Germ. Graswurzel. Ung. Fu-tarack. — Rus. Koi'eni-boronovolski. Rizoma plantei Agropyrum repens L (Fam. Graminee). Rizomele de pir, numite adeseori rădăcini, sunt foarte lungi, stoloniforme, și se prezintă în comerț tăiate în bucăți de lungimi variabile, groase de aproape 2 mm.; prezintă noduri la distanțe de 2 - 4 cm. și poartă scuame foliacee și câteva ră- dăcini foarte subțiri; învelișul lor superficial este destul de rezistent iar centrul este gol: au culoare galbenă, sunt aproape fără miros și au gust slab dulceag, mucilaginos. 392 FARMACOPEA ROMÂNĂ RH1ZOMA HYDRASTIS Rădăcină de hidrastis. Franc. Racine d'hydraslis. — Germ. Uydrastis Wurzel. Ung. Hydrastis-gybkir. — Rus. Kanadskii jeltokornik. Rizoma uscată și rădăcinile adventive de la planta Hy- drastis Canadensis L (Fam. Ranunculacee). Se prezintă în bucăți lungi de aproape o cm. și groase de 5-10 mm., noduroase, încovoiate, brun-cenușii, cu fractura gălbue, cu miros slab, particular și gust amar. Suprafața sa este ridată și poarta umflături ce reprezintă cicatricele ra- murilor secundare sau rădăcinilor; este acoperită, de cele mai multe ori, de numeroase rădăcini subțiri, împletite în ju- rul său. Secțiunea sa transversală are culoare gălbue: prezintă un suber brun, subțire, o coaje relativ groasa, iar lemnul este compus din fascicule cuneiforme alb&^ distincte, dispuse în jurul unei măduve voluminoase. Toate celulele parenchima- toase conțin amidon. Macerațiunea apoasă (1:100) din rizomă sau pulvere, este galbenă și amară; dacă se adaogă la 2 cm3 din această ma- cerație, 1 cm3 acid sulfuric concentrat și câteva picături de apă de clor, se formează o colorațiune roșie. Pulverea de bi- drastis trebue să conțină 2 la sută hidr astmă (Convențiunea internațională). Dozarea hidrastinei se va face după tehnica descrisă la IMiucIum Hidrastis fluidum. RHIZOMA RHEI Rădăcină de revent. Franc. Rhubarbe. — Germ. Rhabarber. Ung. Rhâbarbara. — Rus. Reuea. Rizoma de la diverse specii asiatice de Rheum și în spe- cial de la Rheum pahnafwn L și de la Rheum officinale Bail- lon (Fam. Poligonaeee). Rizoma de revent oficinal se prezintă în bucăți decorti- eate până în apropierea cambiului; au forme diverse, aproape rotunde sau plan convexe, de culoare galbenă, cu miros ca- descrierea alfabetică a medicamentelor 393 raderi Stic și cu gust amar, puțin iute; sfărâmată între dinți; trosnește și colorează saliva în galben. Suprafața exterioară, convexă, prezintă o rețea de romburi circumscrise de linii albe ce se detașează pe un fond galben, vizibile mai ales după îndepărtarea pulverii; fețele plane sau secțiunile transversale și longitudinale prezintă o regiune medulară desvoltată, cu o structură dc aspect granulos, marmorat, și cu figuri stelate, caracteristice. Bizoma și rădăcinile ce provin de la reventul european llhuponlicum L, B. Emodi, reveni austriac, revent francez) nu sunt oficinale și nu pot înlocui reventul asiatic. Bizomele acestora, deși prezintă unele din caracterele reventului oficinal, se deosebesc prin aceia că suprafața lor externă nu prezintă o rețea de romburi ci este numai punctată, iar secțiunea transversală oferă o structură radiată Și nu prezintă figurile stelate ale reventului asiatic. Pulverea de revent se obține prin pulverizarea fără rezi- diu a rizomei. Este galbenă portocalie și conține grăunți de amidon, fragmente din parenchim, vase scalariforme, mari cristale de oxalat de calciu, uneori sfărâmate, vizibile eu lupa, precum și numeroase vezicule gălbui ce se colorează în roșu cu amoniacul. Dacă se fierbe 0,01 gr. reveni, redus în pulvere, cu 10 cm3 soluție de hidroxid de potasiu-țHTOO), lichidul filtrat, acidu- lat cu acid clorhidric și agitat cu eter, colorează eteiul în gal- ben; dacă se agită soluțiunea eterată cu 5 cm3 amoniac, a- cesta se colorează în roșu-vișiniu (emodină), pe când eterul rămâne galben (acid crisofornic). Pe lângă caracterele de mai sus, rizoma și pulverea de revent tre- bue să corespundă și următoarelor condițiuni: Se macerează, timp de 24 ore, 5 gr. pulvere de revent (V) cu 50 cm3 dintr’un amestec de părți egale de eter și alcool; din lichidul filtrat se iau 20 cm3, se evaporă la sec și se usucă rezidiul la 105° până la greu- tate constantă; greutatea acestui rezidiu Irebue să fie de cel puțin 0,07 gr. ceiace corespunde la 35 la sută extract uscat. Se triturează 1 gr. pulvere dc revent cu 2-3 cm’ dintr'un amestec de părți egale de eter și cloroform și se varsă pe o bucată de hârtie de filtru; se lasă să se usuce și se îndepărtează pulverea; pata galbenă ră- masă’nu trebue să se coloreze în roșu-portocaliu dacă se atinge cu o soluțiune apoasă dc acid boric saturată la cald, și nu trebue să se co- loreze în albastru-negru dacă se umectează cu amoniac fa&îenfa pulverii de curcuma). 394 FARMACOPEA ROMÂNĂ RHIZOMA ZEDOARIAE Rădăcină do zedoaria. Franc. Zidoaire. — Gerxn. Zilmer. Ung. Zedoaria gyHkertbrzse. — Rus. Kornevișce zedoarie. Rizoma plantei Curcuma Zedoaria Roscoe (Fam. Amo- macee). Se prezintă în rondele turtite, cu diametru variabil și o grosime de aproape 5 mm. (zedoaria rotundă) sau în frag- mente neregulate unghiulare, lungi de 3 - 4 cm. (zedoaria lun- gă), după cum provin din secțiuni transversale sau longitu- dinale. Suprafața lor externă este galbenă-cenușie și prezintă striuri circulare și câteva ■ mici puncte formate de baza ră- dăcinilor adventive. Spărtura este cornoasă, alb-cenușie. Toate părțile conțin celule cu esență. Zedoaria prezintă un miros slab, aromatic, reamintind mi- rosul camforului; gustul său este piperat și amar. RHIZOMA ZINGHIBERIS Rizoma de zinghiber. Franc. Gingembre. — Germ. Ingwer. — Ung. Gyombâr. — Rus. Jmbir. Rizoma plantei Zingiber officwale Roscoe (Fam. Scita- minee). Rizoma de Zingiber este ramificată într’un singur plan (simpod) și comprimată lateral; este lungă de 5-10 cm. și prezintă inele abia vizibile, iar în vârful ramurilor, cicatrice. Coaja sa este striată, de culoare cenușie-brună, lipsind ade- sea pe margini, unde culoarea este negricioasă. Spărtura sa este alb-gălbue, de aspect granulos, punctat. Coaja sa are o grosime de aproape 1 mm. și este foarte bogată în celule oleo- rezinoase. Are miros particular, plăcut, și gust arzător și piperat. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 305 SACCHARUM Zahăr. Zaharozâ. Zahăr rafinat. brane. Sucre blanc. — Germ. Zucker. — Ung. Cukor. — Bus. Saltar. Zahărul rafinat, extras din sfecle (Beta vulgaris L) sau din trestia de zahăr (Saccharum officinarum L). Conține aproape 99,5 la sută sacharoză (C2 H22 O" = 342 gr. mol. Se prezintă sub formă de bucăți regulate (zahăr cubic), căpățani, cristale, sau pulvere, albe, fără miros și cu gust dulce, caracteristic. Prin încălzire, se topește la 160° dând un lichid incolor, sirupos, care prin răcire, se prinde într’o massă sticloasă și higroscopică; la o temperatură mai ridicată se descompune răspândind vapori cu miros de zahăr ars și se transformă în substanțe colorate în brun al căror amestec constitue caramelul. \ Este foarte solubil în apă; la temperatura ordinară se di- solvă în jumătate din greutatea sa apă; este aproape insolubil în alcool, la rece, este solubil în alcool diluat, în proporții cari variază cu dihițiunea alcoolului. Soluțiunile apoase sunt dextrogire (o D = +66°5); prin încălzirea soluțiunii apoase la 100°, și după adăogare de mici cantități de un acid mine- ral, zahărul se dedublează prin hidroliză, în glucoză și levu- loză (zahăr invertit), iar amestecul devine levogir faD = —24°-28°). Zahărul trebue să se disolve complet in jumătate din greutatea sa apă, dând un sirop incolor, fără miros, neutru, care să se amestece cu alcoolul în orice proporție, fără a se turbură (dextrine, substanțe streine). Soluțiunca apoasă dc zahăr (1:20) încălzită până la fierbere cu un volum egal de soluțiune Fehling nu trebue să producă imediat un precipitat galben sau roșietic (glucosă, -ahăr invertit); deasemeni, so- luțiunea apoasă (1:20) nu trebue să sufere nici o schimbare cu hidro- genul sulfurat, iar cu oxalatul de amoniu, cu nitratul de bariu sau cu nitratul de argint, să dea cel mult o opalescență. Prin calcinarea zahărului să nu rămână un rezidiu mai mare ca 0,1 la sută. Zahărul este incompatibil cu substanțele oxidante, ca clo- ratul de potasiu sau bioxidul de plumb, cu cari dă amestecuri explozibile prin lovire. Acizii îl hidrolizează. 396 FARMACOPEA ROMÂNĂ SACCHARUM LACTIS Zahăr de lapte. Lactoză. Franc. Sucre dc lait. — Germ. Milchzucker. Ung, Tejescukor. — Rus. Molocmâi saltar O13 H23 O” +H3 O = 360 gr. mol. Substanță zaharoasă extrasă din serul laptelui de vacă și constituită d într’o moleculă de glucoza și una de galactoză. Massă cristalină sau pulvere cristalină, albe, Iară miros, cu gust dulceag. Prin încălzire, pierde apa de cristalizare către 150°, iar peste 170° se colorează, descompunându-se. Se disolvă în 6 p. apă, la. rece, și în 2,5 p. apa fierbinte; este insolubil în alcool și în eter. Soluțiunea apoasă este dextrogiră (an = +56u, p. zahărul anhidru). Dacă observațiunea polarimelrieă este făcută ime- diat după prepararea, la rece, a soluțiunii, puterea rotatoare este cu mult mai ridicată (a0 — +82°,9) însă diminuează în- dată și mai ales după adăogare de amoniac (fenomenul biro- tațiunei). Soluțiunea apoasă reduce direct, la cald, soluțiunea Feh- ling. Zahărul de lapte fiert cu 2 p. acid nitric conc. dă, după diluare cu un volum de apă, un'depozit cristalin de acid mu- cic (produs de oxidare al galactozei). Pe lângă, caracterele de mai sus, zahărul de lapte (0,5 gr.) redus in pulvere și amestecat într’o epruvetă cu acid sulfuric ronc. (10 cm’) nu trebue să se coloreze în brun, ci cel mult, slab gălbui (zahăr obișnuit). Trebue să fie complet solubil in apă, solupunea apoasă trebue să fie neutră și nu trebue să sufere nici o schimbare cu hidrogenul sul- furat sau după alcalinizare cu amoniac. După calcinare, să nu lase mai mult de 0,25 la sută cenușe. SANTONINUM Santonină. Franc. Santomnum. — Germ. Ung. Rus. CIB H” O’ = 246 gr. mol. Santonina este lactona acidului santoninic extrasă din Se- men-contra (Flores Cynae). DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 397 Se prezintă sub forma de prisme romboidale sau lamele anhidre, incolore, fără miros și cu gust amar Se topește la 170° - 174°. Se disolvă în 5000 p. apă, la rece, și în 250 p. apă fierbinte; în 45 p. alcool, în 75 p. eter și în 4 p. cloroform. Este foarte levogiră ( u D20* = —17106). Santonina, în soluțiuni sau în stare uscată, se colorează în galben sub acțiunea luminii. Dacă se agită 0,01 gr. santonina cu un amestec bine răcit de 1 cm3 apă și 1 cm3 acid sulfuric, se obține un lichid in- color care prin încălzire la 95° -100° și după adăogarea unei picături soluțiune de perei or ur de fer, ia o colorațiune violetă, Soluțiunea alcoolică de santonină dă cu hidroxidul de pota- siu sau de sodiu și după ușoară încălzire, o colorațiune roșie carmin caracteristică. Cristalele de santonină trebue să fie incolore sau foarte slab gălbui. Santonina. umectată cu acid sulfuric răcit la 0°, nu trebue să se coloreze imediat (alcaloizi, impurități organice). Dacă se fierbe santonina cu 100 p. apă și 5 p. acid sulfuric diluat și se filtrează după răcire, lichidul filtrat, diluat cu un volum egal dc apă, nu trebue să se turbure cu reactivul Mayer (alcaloizl) și nici la adăogare de câtevă picături de soluțiune de bicarbonat de potasiu (1:20 (stiichnină). Se va conservă cu precauțiune ferită de lumină. SAPO ANIMALIS Sapo stearlnlcns. Sapo sebaceus Săpun comun. Săpun tare. Franc. Sauon animal. — Germ. Stearinseife. Ung. Kemeny szapan. — Rus. Salnoe mdlo. Se prepară prin saponifiearea grăsimilor animale (seu sau untură de porc) eu hidroxid de sodiu. Bucăți albe sau gălbui. Se disolvă aproape complet în apa și în alcool de 90c. Soluția apoasă are roacțiune alcalină pronunțată. Săpunul animal, uscat la 100°, nu trebue să piardă mai mult de 25 la sută din greutate {apă in exces), și să nu se coloreze în mod apre- 398 FARMACOPEA. ROMÂNĂ ciabil în (impui uscării; astfel uscat, nu trebue să cedeze corpi grași sulfurului de carbon sau cloroformului {grăsimi nesaponificatc). Soluțiunea apoasă (1:10) să nu se coloreze în roșu intens cu o pi- cătură de soluție de fenolftaleină (alcalii liberi în exces), să nu pro- ducă un precipitat colorat cu soluția de biclorur de mercur (1:10) țat- călii liberi sau carbonați), și să nu se coloreze in albastru cu amo- niacul (cupru), nici să precipite cu sulfurul de amoniu (metale). Se disolvă, la cald, 1 gr. de săpun în 10 gr. alcool de 90c; lichidul răcit trebue să se solidifice după 5-10 minute (absența oleurilor ve- getale). Se încălzește Ia fierbere, cu precauțiune, și agitând adeseori, 5 gr. de săpun cu 50 gr. acid sulfuric diluat 2 la sută; după răcire, partea grasă insolubilă, trebue să se solidifice, să prezinte o consistență tare și să fie de culoare albă; dacă se disolvă această parte grasă, la cald, în alcool de C0c șl se filtrează după răcire, lichidul filtrat, evaporat la sec, să nu lase un rezidiu rezinos, ceare să reacționeze cu acidul nitric sau să deă cu amoniacul un lichid brun (oleuri vegetale, săpun de retine). Săpunul animal se- conservă învelit în hârtie parafinată și la loc uscat. SAPO MED1CINALIS Sapo oleacaus. Săpur medicinal. Franc. Savon medicinal. — Germ. Medizinische Seife. Ung. Orvosi szapan. — Rus. Mediținskoe mâlo. Se prepară prin saponificarea oleurilor vegetale (de mig- dale, de sesam sau de măsline) cu hidroxid de sodiu. Se prezintă în bucăți sau pulvere, albe sau slab gălbui. Prezintă o eflorescență albicioasă când conține un exces de alcali, și devine galben dacă conține oleuri nesaponificate. Se disolvă la cald, fără rezidiu apreciabil, în apă destilată și în alcool de 60°. Soluțiunea alcoolică (1:7) preparată la cald, nu trebue sa devină gelatinoasă după răcire. Soluția apoasă este slab alcalină. Săpunul medicinal, pe lângă caracterele de mai sus, trebue să în- deplinească condițiile de puritate descrise la sapo animalis. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 399 SAPO MOLLIS Sapo kailnus. Sapo virldis. Săpun verde. Săpun de potasiu, Săpun moale. Franc. Savon noir. — Germ. Kaliseife. Ung. Kâliszappan. — Rus. Meahlcoe mdlo. Oleum Lini............................... 43 Kalium hydroxydatum solutum la p.° 58 Spiritus.................................. 5 Aqua . ................................Q, S. Se încălzește pe baia de apă, într’un vas cositorit sau de porțelan, oleul de in și soluția de hidroxid ele potasiu, ameste- când necontenit. Se adaogă alcoolul și se continuă cu încăl- zirea până la saponificarea completă și până ce o probă din săpunul format se disolvă complet în apă și în alcool. Se com- pletează cu apă la greutatea finală de 100 gr. Massă moale, vâscoasă, galbenă, slab brună, translucidă, solubilă în apă și în Săpunul de potasiu, uscat la 100°, trebue să deă cel puțin 50 la sută rezidiu uscat (apă în exces); acest rezidiu nu trebue să cedeze gră- simi eterului de petrol sau sulfurului de carbon. O soluție de 5 gr. săpun de potasiu în 20 p. alcool, poate fi slab co- lorată în roșu prin adăogarea a 3 picături de soluție de fenolftaleină; această colorațiune (rebue să dispară la adăogare a 2-3 picături de acid clorhidric normal (limita alcalinitătii). SCOPOLAMINUM BROMHYDR1CUM Bromhidrat de scopolamină. Bromhidrat de hioscină. Franc. Bromhydrate de scopolamine ou d'hyoscine. — Germ. Scopolamin- fiydrobromid. Ung. Bromsavas scopolamin. — Rus. Bromovodorodnăi scopolantin. C‘7 H-’ O4 N, H Br -j- 3H2 O = 438 gr. mol. Sarea bromhidrică a scopolaminei, alcaloid al unor plante din familia Solanee. Cristale incolore, eflorescente la aer. Prin încălzire la 100° pierde 12 -13 la suta din greutatea sa. Sarea uscată la 100°, devine moale către 180® și se topește complet la 191® -192°. 400 farmacopea română Se disolvă ușor în apa și în alcool; este mai gieu solubila în cloroform și aproape insolubilă în eter. Soluția apoasă are o reacțiune neutră sau slab acidă; cu nitratul de argint dă un precipitat gălbui, insolubil în acid nitric; cu soluția de hidroxid de sodiu dă un precipitat al- bicios solubil în exces de reactiv; nu precipită cu amoniacul. Bromhidratul de scopolamină (0,01), încălzit pe baia de apă, într’o capsulă de porțelan, cu cinci picături de acid nitric fumant, lasă un rezidiu galben care, amestecat după răcire cu soluție alcoolică de hidroxid de potasiu (1 :.10) se colorează în violet, Bromhidratul de scopolamină uscat la 100° nu trebue să piardă mai mult de 12-12,5 la sută din greutate; după calcinare să nu lase mai mult de 0,1 la sută rezidiu. Dacă se adaogă in 10 cm3 solupe apoasă (1:100) de bromhidrat de scopolamină, o picătură de soluție de permanganat de potasiu (1:1000). se produce o colorațiune roșie care trebue să persiste timp de cinci minute (apoalropijiA). Observație. Când se prescrise bromhidrat de hwscină se va liberă bromdiidratid de scopolamină. Foarte toxic. _________________________________ SECALE CORNUTUM Secară-Cornută. Franc. Seigle ergote. — Germ. Mutterkorn. Ung, Anyarozs. - Rus. Sporâniea. Secara cornută este sclcrotul ciupercei Claviceps purpurea Tulasne, recoltat pe spicul de secară. Se prezintă sub forma unui corp alungit, mai mult sau mai puțin arcuat, lung de 2-3 cm. și gros de 3-4 mm., cu extremitățile obtuse sau subțiate. Suprafața sa este violacee- cenușie, negricioasă, mată, prezentând uneori crăpături lon- gitudinale și transversale. Fractura sa transversală prezintă o massă internă de culoare violet-închisă către periferie și albicioasă-cenușie către centru. Acest sclerot este constituit din hife scurte, reunite în- tr’un țesut pseudoparenehimatos, bogat în oleu gras. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 401 Secara cornuta are un miros particular, neplăcut, mai alea când pulverea sa este triturată cu o soluție de potasă; gustul sau este slab, grețos și amărui. Pulverea de secară cornută nu trebue preparată dinainte ci numai la nevoie. Secara cornută nu trebue să prezinte miros rânced sau amoniaeal, perceptibil mai ales după zdrobire și umeetare cu apă caldă. Scleroții sfărâmați sau profund crăpați trebuiesc înlă- turați. Secara cornută se va conservă cu precauțiune în vase us- cate, bine închise, ferite de umiditate, în care se va putea adaogă din când in când câteva picături de cloroform pentru a împiedică atacarea sa de către insecte. Se va reînol în fiecare an (Convenția internațională). Toxic. /> / k ///^\ \ <\ SEMEN COLAF. l 5 \ / / v ? I Nuci de Cola. Franc. Noix de Cola — Germ. Kolasamen. L'ng. KoiamațjO’ik. — Rus. Oreahi kola. Semințele arborelui Cola acumwala Palisot de Beauvois (Fam. Sterculiacee), din Africa occidentală. Semințele de Cola, impropriu numite nuci de Cola, sunt obhmgi, obtuse, diformate prin presiune reciprocă în fruct; au o lungime de 3 - 4 cm. și-o lărgime de 2-3 cm. și cântăresc 10-25 grame. Cele două cotiledoane, cari constituese, ele sin- gure, aproape totalitatea seminței, sunt divizate în segmente neregulate și distincte. Culoarea lor, în stare proaspătă, va- riază dela alb-gălbui la roșu, însă prin uscare devine brună- închisă la exterior și brună-roșie la interior. Au un gust as- tringent și o amărăciune care se atenuează prin uscare. Conține o mare cantitate de grăunți de amidon, ovali, cu striuri concentrice și hil excentric, adesea crăpat; cei mai mari grăunți au aproape 20 mik. de lungime. Pulverea de Cola are culoare roșie-cenușie și este constituită mai ales din 70710. — Farmacopea Română M 402 FARMACOPEA ROMÂNĂ fragmentele celulelor de parenchim și din amidon, precum și din câteva elemente de fascicule libero-Iemnoase. Semințele și pulverea de Cola trebue să conțină cel puțin 1,5 la sută, cafeina și teobromină. Dozarea cafeinei ți leobrominei.-—într’o sticlă obișnuită se ames- tecă 7 gr. nuci dc Cola (VI) cu 70 gr. cloroform, lăsându-sa In contact timp de 10 minute și agitând adeseori. Se adaogă 4 cm’ amoniac și se lasă în contact timp de o oră, agitând puternic adeseori; se filtrează pe un filtru de 15 cm. diametru, acoperind pâlnia cu o placă de sticlă pen- tru a împiedică, pe cât este posibil, evaporarea cloroformului. Se iâ 40 gr. din filtrat ( = 4 gr. nucă de cola) și se evaporă cloroformul; se ada- ogă rezidiu lui 2 cur1 cloroform și 15 cma apă fierbinte; se meni ine lichidul în fierbere până la evaporarea completă a cloroformului. Se filtreză lichidul încă fierbinte, pe un filtru de 7 cm. diametru, întro capsulă de porțelan de 9 cm. diametru, se spală vasul și filtrul in 3 rânduri cu câte 10 cm3 apă fierbinte, se evaporă soluția apoasă, pe baia de apă. Se usucă rezidiul la 100° și se cântărește după răcire; greutatea sa trebue să fie cei puțin 0.06 gr., ceiace corespunde la un conținut de cel puțin 1.5 gr. cafeina și teobromină la 190 gr. dc Cola. SEMEN COLCHICI Semințe de Colchic. Brândușe de toamnă. Franc. Semence de Colchique. — Germ. Zeitlosensamon. Ung, Kikiricsmtig,Rus. Siemenubezvremi'nnihfi. Semințele plantei Colchicum autumnale L (Fam. Liliacee). Semințe de culoare hrun-îndnsS, de formă globiiloasă și cu un diametru de aproape 2 mm; suprafața lor pare fin punctată iar în jurul hihilui prezintă o îngroșare cărnoasa; albumenul este dur, cornos. ilirosii] este nul, iar gustul amar. Semințele de colchic se recoltează în stare de maturitate completă. Toxic. SEMEN LINI Semințe de in. Franc. Graines de lin. — Germ. Leinsamen. Ung. Lenmagvak. — Rus. Limanoe temea. Semințele plantei Linum usitatissimum L (Fam. Linacee), DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 403 Semințe oval-alungite, comprimate, lungi de 4-6 mm., lucioase, de culoare galben-brună, fără miros și cu gust dul- ceag, oleaginos. Albumemd lor și embrionul conțin oleu și aleuronă însă nu conțin amidon. Pulverea de semințe de in, preparată din semințe debara- sate de corpii streini, este gălbue; trebue preparată recent pentru a evită râneezeala oleului, din care conține aproape 30 la sută. Este constituită din toate elementele seminței. Agitată cu apă formează o emulsie care nu se albăstrește cu apa iodată. Semințele și faina de in, nu trebue să aibă miros rânced. Semințele stricate, sfăramate, trebuesc îndepărtate. Se vor conserva ferite fie umezeală. SEMEN MYRISTICAE Nax moscbata. Nucșoară, Franc. Jdascutle.--Germ, AIuskatRuss. Ung. Sserecsemtio. — Rus. Mus/iatnăi oreahi. Semințele arborelui Mynstica fragrans Houttuyn (Fam. Miristicacee), Se prezintă sub forma unor mici nuci, o voi de, având o lungime dc 25-33 mm. și o lărgime de 15-20 mm., debara- sate de tegumentul lor și de arde; sunt, în general, acoperite de o pulvere calea roasă, rămasă dela tratamentul cu var, la. care sunt supuse după recoltare. După îndepărtarea aces- tei pulveri, suprafața lor se prezintă cenușie-roșieticâ, cu nu- meroase încrețituri anastomozate; la una din extremități pre- zintă o proeminență corespunzătoare hilului, iar la cealaltă, o depresiune corespunzătoare chalazei. Secțiunea longitudi- nală prezintă în vecinătatea hilului, un mic embrion; restul este format din albumen, de aspect ceros și cenușiu-închis, in care se întind prelungirile tegumentului seminal, .formând linii brune-sinuoase. 404 FARMACOPEA ROMÂNĂ Nucșoara are miros pronunțat, aromatic, nu însă rânced; gustul său este piperat, puțin iute și amar. SEMEN SABADILLAE Semințe de Sabadila. Popaz. Franc. Semence de Civadille. — Germ. Sabadillsamen. Ung. Sabadilla magvaft. — Rus. Plodi sabadilla. Semințele plantei Schoenocaulon officinale Asa Gray (Fam. Liliacee), Semințe lanceolate, ascuțite și plate către vârf, au o lun- gime de aproape 8 mm. și o lărgime de P/2 mm.; suprafața lor este brună-negricioasă, cu striuri fine, longitudinale. Al- bumenul lor este cornoș // y ?/. ... 4 Se amestecă. SPECIES LAXANTES Specii St. Germaln. Specii purgative Franc. The de Saint-Germain. —Germ. Abfuhrender Tee. Ung. Hashajld-tea. — Rus. Sen-jermenskii sbor. Folia Sennae sine resina...............40 Flores Sambuci.........................10 Fructus Anisi vulgaris.................20 Fructus Foeniculi......................10 Kalium bitartaricum 10 Se amestecă. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 425 SPECIES PECTORALES Specii pectorale. Franc. Espices pec tor ales. — Germ. Brusltee. Ung. MM-tea. — Rus. Grudnoi sbor. Flores Mahae vulgaris (I).............. 1 Flores Verbasci (I) . 1 Flores Rhoeados (I).....................1 Fructus Anisi (111) . 1 Hordeum perlatum (I) ..... -10 Radix Althaeae (II) ...... .10 Radix liquiritiae (II)................10 Folia Althaeae (I)................. . 40 Fructus Siliquae dulcis (III)..........10 8e amestecă. SPIRITUS \ \ Alcool. Spirt. Franc. Alcool- — Germ. Weingeist. Ung. foming szesz. — Rus. Spirt. Alcoolul etilic este produsul destilării și rectificării lichi- delor în care a avut loc fermentația alcoolică și în special a lichidelor zaharate și fermentate preparate din cereale. Alcoolul oficina! este alcoolul de 95 grade (95c). Acest al- cool conține, la temperatura de 15n, 93 volume alcool etilic pur (Cs H° OH) și 6,19 volume de apă, contractate în 100 vo- lume. Compoziția sa în greutate este de 92,43 grame alcool eti- lic și 7,57 grame apă la suta de grame. Lichid limpede, ușor inflamabil, incolor, cu miors parti- cular. Are densitatea 0.816 la 15* și fierbe la 79®.9. Determinarea gradului alcoolic se va face după tabelele ofi- ciale ale Ministerului de finanțe (Tabele de rednețivne) și cu alcoolometrul legal prevăzut în acele tabele. Alcoolul rectifici al, oficinal, de 95S trebue să fie limpede șt Să con- țină 95 volume alcool etilic în 100 volume. 426 FARMACOPEA ROMÂNĂ Diluat cu apă, trebue să deă un lichid limpede (alcooluri supe- rioare), care să nu roșească decât slab hârtia de turnesol (acizi). Dacă se evaporă pe baia dc apă 5 cm’ de alcool, să nu rămână un rezidiu apreciabil. Se amestecă 10 cm’ alcool cu 5 picături de soluție de nitrat de argint (1:20); lichidul nu trebue să se turbure sau să se coloreze nici după încălzire (aldehule). Se evaporă, pe baia de apă, un amestec de 10 cm' alcool și 5 picături de soluție de hidroxid de potasiu (15:100), până ce rămâne aproape un cm’; se suprasaturează cu acid sulfuric diluat; amestecul nu trebue să prezinte miros de fusel (rectificare insuficientă). Alcoolul nu trebue să se coloreze cu amoniacul sau cu hidrogenul sulfurat (metale). Incompatibili Acid nitric conc. Acid cromic. Brom. Permanganat de potasiu. 6’e va conservă în vase bine închise și hi loc răcoros. SPIRITUS AETHER1S Spirt de eter. Licoarea lui Hoffman. Frâne. Ether alcoolise. — Germ. Ăelherweingeist. Hoffmanstropfen. Ung. Aelheres szesz. — Rus. Gofmonsliia Kapli.. Aether . . . .-'A........................25 Spiritus.................................75 Se amestecă. Lichid limpede, incolor, neutru, complet volatil. Hârtia de filtru îmbibată ou spirt de eter, nu trebue să prezinte nici-un miros, după evaporarea lichidului. SPIRITUS AMMONII ANISATUS Lfquor ammonil anisatus. Spirt de amoniu anisat. Franc. Ammomaque anisee. — Germ. Anisierter Ammoniakgeisl. Ung. Ammr.nias ânisz-szesz. — Rus. Anisovo ammiaciniii spirt. Oleum Anisi............................ 3 Spiritus..............................77 Ammouium hydricum solntum .... 20 DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 427 Se amestecă oleul de anason cu alcoolul și apoi se adaogă amoniacul. Lichid limpede, incolor sau slab gălbui, cu miros de ana- son și de amoniac. SPIRITUS AROMATICUS Spirt aromatic. Franc. Alcoolal aromalique. — Germ. Karmelilergeist. Ung. Illatos szesz. — Rus. Aromatnăi spirt. Oleum Caryophylli................... . 3 Oleum Cinnamomi........................... 3 Oleum Macidis............................. 3 Oleum Cardamomi.................... . . 3 Oleum Angelicae , ...... 3 Oleum Cîtri . 4 Oleum Melissae .....' \. 4 Spiritus dilraș^^^/.A . 1800 Se amestecă. Lichid limpede, gălbui, cu miros aromatic. SPIRITUS BALSAMICUS Balsimum Horamti. Balsam Fiorarauti. Franc. Bnunie de Fioravanli. — Germ. Fioravanli Balsam. Ung. Fioravanli balszsam. — Rus. Fioravanli balsam. Alde (III).......................................4 Elenii...........................................4 Galbanum ....................................- 4 Myrrha (III)..................... 4 Styrax depuratus................................ 4 Cortex Cinnamomi (III).......................... 4 Caryophylli (111)............................... 2 Radix Angelica e (III) ....... 2 Rhizoma Calami (III)............................ 2 Semen Myristicae (III).......................... 2 Spiritus 95“ ...................................95 Terebenthina laricis ...........................20 Aqua............................................20 428 FARMACOPEA ROMÂNĂ Ingredientele, afară de terebentină, se macerează cu al- coolul timp de 4 zile; se disolvă apoi terebentina, se adaogă apa, și se destilă pe baia de apa până ce se obțin 100 p, des- tilat. Balsamul Fioravanti este un lichid incolor, cu miros aro- matic. SPIRITUS CAMPHORATUS Spirt de camfor Franc. Alcool camphre. — Germ. Kampfer spiritus. Ung. Kamforos s^ss. — Rus. — Camfornăi spirt. Camphora<...............................1 Spiritus ■ 7 Aqua . / .........- Se disolvă camforul în alcool și apoi se adaogă apa. Lichid lîmpde, incolor, cu miros pronunțat de camfor. SPIRITUS DILUTUS Alcool diluat. Franc. Alcool dilue. — Germ. Verdunter Weingeist. Ung. Higitott szesz. — Rus. Razlaulenăi spirt. Prin denumirea obișnuită de „alcool dihtatu se înțelege alcoolul de 70 de grade centesimale (70c), ce conține, la tem- peratura de 15°, 70 volume alcool etilic (C=H50H) în o sută volume. In preparațiunile farmaceutice se întrebuințează atât al- coolul diluat de 70 de grade cât și alcoolul de un titru mai in- ferior; cantitățile prescrise se înțeleg, în majoritatea cazurilor, în grame; de aceia. în tabloul următor se arată cantitățile, tw- grame, de un alcool concentrat și de apă destilată, necesare pentru a obține 1000 grame alcool de un titru inferior, fără a mai luă în considerare temperatura. X DESCBIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 429 Gradul Eultilxl al alui'ul'jl tain- Canlitătila de alcool pi apa necesara pentru a abține on alconl diluat ' 50° 60e 70° 80° 90c ,AJCOO1 grame Apă grame Alcool grame Apă grame Alcool grame Apă grame A1COO1 grame Apă grame A1C0O] grame Apă grame 96° [ 453 547 555 445 665 335 783 217 913 87 95c 460 540 564 436 676 324 796 204 927 73 94c 467 533 573 427 686 314 808 192 942 58 93c 474 526 582 418 697 303 820 ISO 956 44 92(; 481 519 590 410 707 293 832 168 970 30 I91c 489 511 599 401 718 282 845 155 985 15 90c 496 504 609 39 ( 728 272 858 142 — — 89c 504 496 618 382 740 260 871 129 *— 88° 1 511 489 627 373 572 248 884 116 — -- 87° 519 481 037 363 763 237 898 102 — — 86c 527 473 646 354 774 226 912 88 — — 85° 535 465 656 344 786 214 926 74 — 84° ; 542 457 667 333 798 202 940 60 ■ — — 83« 552 448 677 323 811 189 955 45 — — 1 ,82° 560 440 687 313 823 177 969 31 _ 1 |81e । o09 431 698 302 836 164 984 16 - 1 !soc 578 422 709 SPIF 291 UTUS Spirt 849 FOR de fi 151 MICA irnici. r RUM „ 1 Franc. Esprit de fourmis. — Germ. Ameisenspirilus. Ung. Hangya — Rus. Mu-ramnăi spirt. Acidum formicicum.................... . 2 Aether aceticus..........................1 Spiritus dilutus........................97 Se amestecă. Lichid limpede, incolor, cu miros de eter acetic. 430 farmacopea română SPIRITUS JUN1PERI Spirt de enupere. Franc. Esprii de geniiwe. — Germ. Wacholdergeisl. Ung. Bortim szesz. — Rus. Mojjevelovăi spirt. Oleum Juniperi.......................• 1 Spiritus dilutus 80° ..................99 Se amestecă, se lasă în repaos, apoi se filtrează. Lichid slab opalescent, eu miros de enupere. SPIRITUS LAVANDULAE Spirt de lavaudulă. Franc. Esprit de lavande. — Germ. Lavendelgeist. Ung. Lavandula-szesz. — Rus. Laoandnăi spirt. Oleum Lavandulae. â X..................1 Spiritus dilutus 80° XX \ . . . 99 Se amestecă. Lichid limpede, incolor, cu miros de lavandulâ. SPIRITUS MELISSAE Spirt de melisă. Franc. Esprit de melisse. — Germ, Melissenyeist. Ung. Mehfu szesz. — Rus. Melissooăi spirt. Oleum Melissae..........................1 Spiritus dilutus 80’...................99 Se amestecă. Lichid limpede, incolor, cu miros de melisă. SPIRITUS MENTHAE Spirt de mentă. Franc. Alcool de inerțiile. — Gârin. P/efl'emiinzspirilus, Ung. Borsmenta szesz. — Rus. Mealnâi spirt. Oleum Menthae ..........................5 Spiritus 95°............................95 DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 431 Se amesteca. Lichid limpede, incolor, cu gust și miros pronunțat de mentă. SPIRITUS SAPONATUS Spirt de săpun. Franc.. Espril de savon. — Germ. Seifengeisl Ung. Szappanos szesz. — Rus. Afâlnâi spirt. Oleum olivarum.................................100 Kalium hydroxydatum solnt. 33°/0 . . 52 Spiritus 95°...................................500 Oleum Lavandulae . 2 Aqua...........................................348 Se digeră în vas închis, agitând adeseori, 100 p. oleu de măsline, 100 p. alcool și 52 p. soluție de hidroxid de potasiu 33 la sută, până la saponificarea completă și până ce o pică- tură din amestec dă cu apa o soluție limpede; se adaogă 400 p. alcool, 2 p. oleu de hmuidulă și 348 p. apă; se lasă în re- paos câteva zile, apoi se filtrează. Lichid limpede, galben deschis, cu reacțiune alcalină; pro- duce o spumă abondentă prin agitare cu apă. SPIRITUS SAPONIS KALINUS Spirt de săpun de potasă. Franc. Alcool de sovon de polasse —- Germ. Katiseifenspiritus. Ung. Kaliszapan szesz. — Rus. Spirt gebrâ. Sapo mollis (kaliuus)..........................200 Spiritus 95c...................................100 Spiritus Lavandulae............................. 8 Se disolvă săpunul de potasiu în alcool: se filtrează și se adaogă spirtul de lavandulă. Lichid limpede, brun, alcalin : agitat cu apă. produce o spumă abondentă. 432 FARMACOPEA ROMÂNĂ SPIRITUS SINAPIS Spirt de muștar. Franc. Alcool de mouiarde- — Germ. Senfgeist. Ung. Mustârolajos szesz. — Rus- Goricinoe spirt Oleum Sinapis.............................3 Spiritus 95° ...................................... Se amesteca. Lichid limpede, incolor, cu miros caracteristic, de esența de muștar. STERIL1SATIO Sterilizarea. Franc. Sterilisation. — Germ. Ung. Sterilisation. — Rus. Sterilizaiia. Numeroase substanțe medicamentoase, obiecte de pansa- mente, etc. și în special soluțiunile prescrise pentru injecțiuni subcutanate sau intravenoase trebuesc sterilizate ai și fla- coanele sau fiolele de sticlă în care sunt conservate. Procedeele de sterilizare variază cu natura substanțelor ce trebuesc sterilizate. Sterilizarea prin căldură este cea mai des aplicată în Far- macie. Substanțele chimice, bactericide, ca și filtrele de por- țelan sunt întrebuințate în cazuri speciale și mai ales în in- dustrie. Recipientele și ustensilele necesare conservării substan- țelor și manipulărilor în timpul preparării, se sterilizează prin căldură uscată în etuva simplă, la temperatura de 160°, timp de % oră, sau prin căldură, umedă, eu ajutorul autocla- v.ului, timp de o jumătate ora la 115°. Soluțiunile medicamentoase cari nu se alterează prin men- ținere îndelungată la temperatura fierberii apei, se sterili- zează menținându-le timp de 15 minute în autoclav la 115°, sau 30 minute în baia de apa în fierbere, sau câte 15 minute, în trei sterilizări succesive și la câte 24 ore interval. Soluțiunile substanțelor alterabile prin fierbere prelungită (adrenalina, apomorfina, atropină, ergotina. eserina, morfina, DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 433 novocaina, ele.) se vor steriliza prin tindalizare în modul următor: toate ustensilele necesare manipulării substanței se vor curăță înainte de întrebuințare, cu vată îmbibată cu al- cool, apoi cu eter. Substanța, după cântărire, se va disolva într’un flacon cu dop de sticlă prealabil sterilizat, și conți- nând cantitatea necesară de apă sterilizată. Dacă este nevoie să se filtreze soluțiunea, se va întrebuința o pâlnie și un filtru prealabil sterilizate în etuva cu aer uscat, la ICO” timp de 1 - 2 ore, și se va filtra într’un al doilea flacon sterilizat. Vasul cu soluțiunea se va supune apoi încălzirii la 60° - 70" în trei rân- duri succesive, la intervale de câte 24 ore și timp de cate o jumătate oră (tindalizare). Soluțiunile sau emulsiunile injectabile, cu oleuri vegetale sau cu oleu de vaselină, se vor prepară după prealabila steri- lizare a oleurilor timp de o jumătate oră la 160°, în etuva Cu aer uscat. Oricare ar fi procedeul de sterilizare întrebuințai, respec- tarea regalelor asepsiei este o condiție esențială, care nu tre- ime perdulă din vedere la prepararea soluțiunilor injectabile. Fiole (Ampule). Alterarea substanțelor medicamentoase în timpul sterilizărei poate fi cauzată nu numai de tempera- tură ci și de alcalinitafea sticlei. Pentra îndepărtarea acestei din urma cauze soluțiunile injectabile se distribue înainte de sterilizare în recipiente de sticlă rezistentă, neutră, de forme și capacități variabile, numite fiole sau ampule. Calitatea sticlei fiolelor se controlează în modul următor: se umplu câteva fiole cu o soluțiune apoasă de clorhidrat de morfină 1 la sută, sau de sulfat de striclmină 0^5 la sută, sau de biclorur de mercur 1 la suta; se închid și se mențin în au- toclav la 112° -115° timp de o jumătate oră. Dacă sticla este neutră, soluțiunile rămân neschimbate: dacă este alcalină, so- luțiunea de morfină devine brună și va depune alcaloid liber; cea de strichnină va da un precipitat cristalin: cea de bielo- rur de mercur un precipitat roșu brun. Fiolele se vor umple cu soluțiunea injectabilă numai după cc au fost spălate și sterilizate în etuva cu aer uscat la 160° timp de 1-2 ore. 70710. — Farmacope.1 Română. ÎS 434 FARMACOPEA ROMÂNĂ STIBIUM KALIO TARTAR1CUM Tartrat de stibiu și de potasiu. Emetic. Tartar stibiat. Franc, ^miliquc. — Germ. Brechweinslein. Ung. Hânylald borko. — Rus. Bînno-surmiano-kalievaia soli. C1 H* Oa (Sb O) K + 72 H, O = 332 gr. mol. Se obține prin încălzirea oxidului de antimoniu cu tartrat acid de potasiu și apă. Cristale incolore, eflorescente sau pulvere albă, cristalină. Se disolvă în 14,5 p. apă la 15° și în 2 p. apă fierbinte; so- luția apoasă este acidă la turnesol, caustică și cu gust meta- lic. Este insolubil în alcool. Prin încălzire se carbonizează; rezidiul cărbunos, extras cu apa, dă un lichid alcalin care colorează flacăra în violet. Soluția apoasă de emetic (1:200) dă cu hidrogenul sulfu- rat o colorațiune roșietică, iar după slabă acidulare cu acid clorhidric dă un precipitat roșu-portocaliu. A \ \ i \ ’A Emeticul trebue să se disolve in cel mult 15 p. apn (bila rial dc pa tasiu, tartrat de calciu). I Un amestec de 1 gr. emetic pulverizat și 3 cm’ soluție de clorur sta- nos (R) să nu se închidă la culoare timp de .o oră (arsen). Se disolvă un gr emetic în 20 gr. apă; se adaogă soluție de hidroxid de sodiu până la disolvarea precipitatului format; acest lichid, tratat cu hidrogenul sulfurat nu trebue să se coloreze în brun (plumb, cupru, fer) nici să deă o turbureala albă fzincj. Soluția apoasă (1:20) acidulată, cu acid tartric, nu trebue să precipite cu clorurul de bariu (sulfafi), nici cu nitratul de argint (cloruri), nici cu oxalatul de amoniu (calciu), nici cu o soluție prepa- rată din 8 p. apă, 2 p. acetat neutru de plumb șî 4 p. acid acetic 57 la sută (tartrat acid de potasiu). STIBIUM SULFURATUM AURANTIACUM Pentasulfiir de stibiu. Sulfur de stibiu portocaliu. Franc. Soufre dori d’antimoine. — Germ. Goldschwefd. Ung. Anlimonpenlasulfid. — Rus. Piatisiirnistaia surima- Sb2 S6 = 400 gr, mol. Se obține prin tratarea unei soluțiuni de sulFo-antimoniat de sodiu cu acid sulfuric diluat. DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 435 Pulvere amorfă, roșie-portocalie. fără miros și fără grist, insolubilă în1 apă și în alcool, solubilă în alcali și în amoniac dând soluții galbene. încălzit într’o epruvetă se descompune, dând sulf, care se sublimează, și un rezidiu de sulfur negru de stibiu. Sul turul dc stibiu portocaliu agitat cu 10 p. de apă. dă un lichid care, după filtrare, nu trebue roșească decât foarte slab hârtia albastră de turnesol și să nu se precipite cu nitratul de bariu (acid tulfuric)), sau cu nitratul dc argint (cloruri). Soluțiunea clorhidrică. precipitată prin diluare cu apă. apoi fil- trată, trebue să dea cu sulfurul de amoniu, un precipitat galben por- tocaliu, complet solubil in execes de sulfur alcalin (fer, cupru, plumb). Se încălzește 1 gr. de pentasulfur dc stibiu cu 10 cm1 acid clor- hidric și cu puțin clorat de potasiu; lichidul filtrat, evaporat la 2 cm1 și tratat cu o cm* soluție de clorur stanos. să nu se coloreze in brun timp dc o oră (arsen). Se constrrâ î» rase închise, ferit r!e umezeală și de lumină. STIB1UM SULFURATUM RUBRUM Kermes mineral. Franc. Aermes mineral. — Germ. Mineralkermes. Ung. Veros kenanlimon. — Rus. Siero o/tis surlmâ. Produs constituit, dintr’un amestec de trisulfur de stibiu în cea mai mare parte și piro-antimoniat de sodiu. Se obține prin fierberea sul fătului negru de stibiu cu o soluție de car- bonat de sodiu. Pulvere fină roșie-brunâ. fără miros și fără gust. Exami- nat. la microscop prezintă cristale incolore, foarte refringente. de piro-antimoniat. de sodiu. Este insolubil în apă; se disolvă în acid clorhidric lăsând un depozit de sulf: se disolvă în hidroxizii alcalini însă nu și în amoniac. Kermesul mineral, agitat eu 10 p. apă destilată, nu trebue să cedeze produși solubili; lichidul filtrat nu trebue să aibă reacțiune alcalină, iar după evaporare să mi lase rezidiu apreciabil (carbonați alcalini, sulfuri alcalini). Trebue să se disolve, la rece. în acid clorhidric concentrat, lăsând numai un rezidiu de sulf, complet combustibil (materii minerale in- 436 farmacopea română solubile). Soluțiunea acidă filtrată, să nu se coloreze și să nu precipite, după diluare și tratare cu ferocianur de potasiu (fer). Pentr.u urmărirea arsenicului, se disolvă 0,5 gr. kermes în 10 cm acid clorhidric și se încălzește la fierbere, pentru îndepărtarea hidro- genului sulfurat; se filtrează prin asbest, pentru a elimină sulful și se adaogă lichidului 10 cm1 soluție clorhidric îi de hiposulfit de sodiu; amestecul, menținut în baia de apă în fierbere timp de 20 de minute trebue să rămână incolor; o colorație brună sau un precipitat negru indică prezența arsenicului. Incompatibilități: Acizi. Tartrat acid de potasiu. Săruri acide. Se conservă în vase închise, ferit de umiditate și de lumină. STOVAINUM Benzoylaetbyl - dlmetbyl - amino - propanolum clorhydrlcupi. Stovaină. Olorhidrat de amyleină. Franc. Slovaine. — Germ. Ung. Rus. Stovain. O14 H21 NO", H CI = 271,5 gr. mol. Sarea clorhidric^ a dimetilamino-dhnetiletilbenzoil carbi- nolului, produs de sinteză. Pulvere cristalină, albă, ușor solubilă în apă și în alcool, insolubilă în eter. Se topește la 175°. Soluția apoasă (1:100) este slab acidă la turnesol și neutră Ia heliantină; da un precipitat alb cu nitratul de argint, iar cu hidroxizii sau carbonații alcalini, un precipitat oleos, so- lubil în eter, constituit din baza liberă. Cu reactivii alcaloi- zilor, dă de asemenea precipitate oleoase sau greu cristali- zabile. Se încălzește timp de un minut, pe baia de apă, 0,10 gr. stovaină cu o jumătate cur1 acid sulfuric concentrat și se ada- ogă apoi amestecului, picătură cu picătură, 2 cm3 apă; după răcire lichidul depune cristale aciculare, abundente, de acid benzoic. Dacă se încălzește pe baia de apă până la sicitate, 0,03 gr. stovaină cu cinci picături de acid nitric și se adaogă apoi DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 437 câteva picături de soluție de hidroxid de sodiu, se desvoltă un miros aromatic caracteristic. Pe lângă caracterele de mai sus, stovaina nu trebue să lase, după calcinare, un rezidiu mai mare de 0,1 la sută. Incompatibilități: v. Cocainum dorhidricum. Se conservă în vase bine închise, ferit de lumină. Toxic. STRONTIUM BROMATUM Bromur de stronțiu. Franc. Bromur e ile șlronlium. — Germ. Stronliu.mbromid. Ung. Slrontiumbromid. — Rus. Bromistdt Stronții. Br3 Sr -j- 6 H'O = 355,5 gr mol. Se obține prin saturarea acidului bromhidric cu carbonat de stronțiu. Conține șease molecule de apă de cristalizare, sau 30,4 la sută. Se prezintă în cristale prismatice, incolore, fără miros și cu gust sărat. Se disolvă în o parte egala de apă și în 1,6 p. alcool; este insolubil în eter. Colorează flacăra în roșu. Soluția sa apoasă, acidulată cu acid acetic diluat, precipită, cu încetul, cu soluția de sulfat de potasiu 2,5 gr. la 1000. Soluția apoasă, acidulată cu acid nitric, dă cu nitratul de argint, un precipitat alb-gălbui. greu solubil în amoniac, so- lubil în cianur de potasiu. Soluția apoasă de bromur de stronțiu (1 ; 10) acidulată cu acid ace- tic diluat, nu trebue să se turbure cu soluțiunea de cromat de potasiu (bariu), nici cu hidrogenul sulfurat (metale). Se precipită soluția apoasă de bromur de stronțiu (1:10) cu un slab exces de soluție de sulfat de potasiu 2,5 gr. la 100. agitând câteva momente; se filtrează; se adaogă lichidului 3-4 volume soluție saturată de clorur de amoniu și câte vă picături soluție de feroci anur de po- tasiu; după agitare, nu trebue să sc formeze preciptat (calciu). Soluția apoasă de bromur de stronțiu țl: 10), tratată cu clorur de amoniu și amoniac, nu trebue să precipite eu sulfurul de amoniu (fer, crom, aluminiu). Precipitată, (a cald, cu un eigces de carbonat de a- 438 FARMACOPEA ROMÂNA moniu, apoi filtrată și evaporată la sec, nu trebue să iase un re- zidiu apreciabil, nevolatilizabil la roșu închis (sodiu). Dozare.— Se prepară o soluție din 3 gr. bromnr de strontiu. uscat la 120", in 100 cm9 apă. Se ia 10 cm’ din această soluție, se adaogă câteva picături dc soluție dc aromat de potasiu și se titrează cu so- luția decinormală de nitrat de argint până la colorarea lichidului in roșu persistent; să se întrebuințeze în acest scop cel mult 24,6 cm3 soluția decinormală de nitrat de argint. Incompatibilități: Carbonați alcalini. Sulfați solubili. Se conservă in vase bine închise. STRONTIUM LACTICUM Lactat de stronțiu. Franc. Lactate de strontium. — Germ. Stronliumlactat. Ung. Tejsauas strontium. — Rus. )folocino-stron[ievaia soli. (C* H5 O1)2 Sr + 3H- O = 319,5 gr. mol. Se obține prin neutrulizarea acidului Tactic cu carbonat de stronțiu. Conține la sută: 27,38 stronțiu și 16,9 apă., Pulvere amorfă, incoloră, fără miros și cu gust slab, înțepător. Este inalterabil în aer uscat. Se topește la 100", pierzând din apă, însă fără a se deshidrata complet. Se disolvă în 3 p. apă și este aproape insolubil în alcool. Lactatul de stronțiu se carbonizează prin calcinate, răs- pândind miros de zahăr ars și lăsând un rezidiu care, umec- tat cu acid clorhidric, colorează flacăra în roșu. Soluția sa apoasă este foarte slab acidă și prezintă carac- terele sărurilor de stronțiu descrise la Strontium bromolum. Lactatul de stronțiu trebue să fie complet solubil în apă, la rece (materii streine). Nu trebue să conțină săruri de bariu și de calciu: cercetarea aces- tora se va face după cum s’a arătat la Strontium bromaluin. Dacă se calcinează, cu precauțiune, un gram de lactat de stronțiu, trebue să se obțină aproape 0,46 gr. rezidiu, care descompus prin acid sulfuric diluat, apoi uscat și calcinat, să deă aproape 0.57 gr. sulfat de stronțiu. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 439 STRYCHNINUM SULFURICUM Sulfat de strichninâ. Franc, Sulfate de strychnine- — Germ. Slrychninsulfat. Ung. Kensavas strichnin. — Rus. Sierno-slrikninovaia soli. (C2i Hw N2 g01 4- 5 H2 O = 856 gr. mol. Sarea sulfurică a strichninei, alcaloid al plantelor din ge- nul Stryclmos (Fam. Loganiacee). Sulfatul de strichninâ oficinal este cristalizat cu 5 mole- cule de apă și conține, la sută, 78,04 p. strichninâ, 11,45 p acid sulfuric și 10,51 p. apă. Se prezintă în cristale aciculare, incolore, Iară miros și cu gust amar, foarte pronunțat. Se disolvă in 50 p. apă la 15°, în 2 p. apă fierbinte, și în 100 p. alcool; este aproape insolubil în eter. Soluția apoasă este, incoloră, neutră și levogiră; puterea rotatoare specifică este un —.Ih. 15“, pentru o soluție ce conține 2,5 gr. sare în 100 cm3. Un cristal de sulfat de strichninâ, umectat pe o sticlă de ceasornic, cu puțin acid sulfuric concentrat și atins cu o urmă de bicromat de potasiu, da o colorațiune violetă trecătoare (reacțiunea strichninei). Soluția apoasă precipită cu clorurul de bariu; precipitatul este insolubil în acizi. Sulfatul de strichninâ oficinal, uscat la 100® trebue să piardă aproape 10,5 la sută din greutate; după calcinare să nu lase rezidiu apreciabil (cel mult 0,1 la sută). Câtevă cristale de sirichnină. triturate cu puțin acid nitric. să nu se coloreze in roșu (bntcindj. Incompatibilități: Al caii și carbonați alcalini. Fosfat di- sodic. Foarte toxic. * STYRAX LIQUIDUS Stirax lichid. Franc. Styrax Liquide.—Germ. Storax. — Ung. Slyrax-vagij.—Rus. Stiracs. Balsam rezinos obținut prin inciziuni făcute în trunchiul 440 FARMACOPEA ROMÂNĂ arborului Liguidaiubai orientalis Miilor (Fam. Hamame- lidee). Stirax există în comerț sub două forme: Slyrax crudus (stirax brut) și Styrax depuratus. Stiraxul brut, este un bal- sam vâscos, de consistența mi erei, de culoare cenușie sau ee- nușie-brună, cu miros particular, foarte aromatic, analog mi- rosului de benzoe și de balsam de Peru, și cu gust puțin iute. Aspectul său este turbure, însă devine limpede prin încălzire. Se separă prin repaos în două straturi, unul inferior, cenușiu mai dens, altul superior mai fluid și de culoare mai închisă. Cu timpul se îngroașe fără a deveni solid; vărsat pe apă cade la fund. Este incomplet solubil în alcool dând sotuțiuni turburi, acide. Stirțixul depurat se prepară din cel brut, prin încălzirea acestuia pe baia de apă, pentru a îndepărtă apa ce conține, prin disolvarea rezidiului cald într’o cantitate egală de alcool, filtrarea și eliminarea alcoolului prin evaporare sau destilare. Stiraxul depurat are consistența unui extract moale și o cu- loare brun-deschisă; se disolvă aproape complet într’o greu- tate egala de alcool, eter sau sulfur de carbon; soluțiunea al- coolică este acidă la turnesol și precipită la. adăogarea unei cantități de disolvant. Dacă, se fierbe stiraxul brut sau depurat cu puțină apă și se filtrează la cald, se formează după răcire, în lichidul filtrat, mici cristale; prin încălzirea acestui lichid cu puțin perman- ganat de potasiu și acid sulfuric diluat, se desvoltă mirosul de migdale amare, rezultat al oxidării acidului cinamic și derivaților săi. Stiraxul brut trebue să cedeze unei cantități egale de alcool fier- binte, cel puțin 6b la sută (extract uscat la 100*, după evaporarea alcoolului), iar rezidiul insolubil în alcool, uscat ia 100°, nu trebue să fie mai mare de 2,5 la sulă. Stiraxul depurat trebue să aibă caracterele de mai sus, iar după uscare la 100", nu trebue să piardă mai mult dc £0 la sută din greu- tatea sa. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 441 SUCCUS LIQUIRIT1AE Suc de liquiriție. Miambal. Franc. Suc de r&jlim. — Germ. Sussholzsafl. Ung. Edesrjyokir-kivonat. — Rus. Laltrici. Sucul de liquiriție, impropriu numit astfel, este extractul apos, uscat, din rădăcina de liquiriție. Se prezintă sub două forme; sucul de liquiriție brut (suc. liq. crudum, s. venalis) și depurat (Suc. liq. depuratus). Su- cul de liquiriție brut se prezintă în comerț în bastoane cilin- drice, având adeseori imprimat la una din extremități, marca fabricantului. Pe lângă extractul apos al rădăcinii de liqui- riție, mai conține săruri teroase provenite de la apa comună care a servit la prepararea sa, precum și produși rezultați prin alterarea extractului sub influența căldurii și alte sub- stanțe, adăogale. ca zahăr, amidon^qte\Are culoare neagră- brună; este casant și prezintă o spărtură lucioasă; mirosul său este slab, particular, gustul dulceag. Este incomplet solubil în apă; soluțiunea apoasă face spumă la agitare și precipită cu acizii. Prin uscare la 100*, nu trebue să piardă mai mult de 17 la sută din greutatea sa. După uscare la 100”, trebue să cedeze apei cel puțin 80 Ia sută; după calcinare să nu lase mai mult de 8 la sută cenușe. Dacă se încălzește această cenușe cu acid clorhidrie diluat, se obține un lichid care, după filtrare, nu trebue să sufere nici o schimbare cu hidrogenul sulfurat (metale). Sucul de liquiriție depurat se prepară din cel precedent, prin macerare cu apă, filtrare, și evaporarea lichidului clar la consistența de extract gros. Are culoare brună și este so- lubil în apă. Prin uscare la 100c nu trebue să piardă mai mult de 30 la sută din greutate, iar după calcinare să nu lase mai mult ca 11 la sută cenușe. 442 FARMACOPEA ROMÂNA SULFUR PRAECIPiTATUM Sulf precipitat. Franc. Soufre precipite. — Germ. Geffăller Schwefel. Ung. Lecsapott Kin. — Rus. Osadocinaia siira. Calcium oxydatum ...... I Sulfur sublimatum . . ■ ... 3 Acidum chlorhydricum . Q. S. Aqua.............................................Q 8. Se stinge 1 p. oxid de calciu cu 5 p. apă și se amesteca cu 2 p. sulf sublimat Se adaogă 24 p. apă și se fierbe într’o cap- sulă de porțelan sau într’un vas de fer în scop cu tot sulful să se disolve, înlocuind apa care se evaporă. Se decantează lichidul, ce conține polisulfurul de calciu format; se fierbe rezidiul din nou, o jumătate oră, cu3 - 4 ori greutatea sa dc apă; se decantează; se reunesc lichidele și se filtrează; se adaogă, puțin câte puțin și agitând necontenit, acid clorhi- dric oficinal, diluat cu 3 volume de apă, până ce lichidul ră- mâne încă slab alcalin. Se decantează și se spală sulful pre- cipitat, cu apă fierbinte, până ce apa de spălare nu se mai turbură cu nitratul de argint, se usucă la cel mult 30". In timpul adăogării acidului clorhidric se degajează, în abondență, hidrogen sulfurat; de aceia operația se va face în plin aer sau sub o nișe. Sulful precipitat se prezintă în pulvere fină, de culoare galben-palidă, aproape fără miros și fără gust. Se disolvă în sulfur de carbon; încălzit la aer, arde cu flacără albăstrue și răspândește miros de bioxid de sulf. Sulful precipitat trebue să ardă fără a lăsă rezidiu apreciabil. Triturat cu apă, dă un lichid care, după filtrare trebue să fie neutru la turnesol și să nu lase rezidiu după evaporare (acid clorhidric, săruri solubile). Dacă se adaogă acid elorhidrie diluai peste un gr. de sulf pre- cipitat. să nu producă efervescență, iar lichidul filtrat și suprasa- turat cu un exces de carbonat de sodiu, să nu se turbure (carbonați alcalino-eroși). Se digeră timp de 24 ore, 2 gr. sulf precipitat cu 5 cm’ amoniac; lichidul filtrat și acidulat cu acid 'elorhidrie, nu trebue să sufere vre-o schimbare (sulfur de ar sen), nici chiar după saturare cu hidrogen sul- furat (acizi ai arsenicului). DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 443 SULFUR SUBLIMATUM FJores sulfuris. Sulf sublimat. Floare de sulf. Franc. Suufre sublime. Fleur de soufre. — Gertn. Sublimierier Seliwefet, Schwefelblute. 4 Ung. Ssâllasztoll ken. Kinvirâg. — Rus. Siernăi [viei. Se obține prin răcirea bruscă a vaporilor de sulf. Pulvere galbenă, fără miros, cu gust foarte slab acid. Lu microscop se prezintă constituit din globule sferice în cea mai marc parte, și din cristale rombice. Este insolubil în apă, aproape insolubil în alcool și în eter; mai solubil în oleurile fixe și volatile; se disolvă parțial în sull'urul de carbon. Sulful sublimat, este un amestec de mai multe varietăți de sulf, dintre care una este insolubilă în sulfur de carbon. Arde la aer răspândim! miros de bioxid de sulf. Agitat cu apa, comunică acesteia o reacțiune slab acida la turnesol. Sulful sublimat să nu lase, după ardere, mai mult de 1 la sută re- zidiu (substanțe minerale streine). SULFUR SUBLIMATUM DEPURATUM Sulfur sublfmatum lotum. Sulf sublimat purificat. Franc. Soufre sublime lave. — Germ. Gereinigter Schwefel. Ung. Tisztilotl Kinvirâg. — Rus. Promâlaia siera. Sulfur sublimatum................10 Aqua............................. 7 Ammonium hydrioum ■ solutum .... 1 Sulful sublimat pulverizat se trece prin sita, se triturează cu apa și amoniacul și se lasă în contact 1-2 zile, agitând din când în când. Se decantează lichidul și se spală sulful ca apă simplă până ce apa de spălare nu mai prezintă reac- țiune alcalină la turnesol. Se usucă la cel mult 30°. Pulvere galbenă, fără miros și fără gust. 444 FARMACOPEA ROMÂNĂ Arde în contact cu aerul .(ransformându-se în bioxid de sulf. Sulful sublimat, amestecat cu apă, nu trebue să roșească hârtia de turnesol (acizi). Nu trebue să conțină compuși arsenicali; urmărirea acestora se va face după cum s'a arătat la Sulfur praecipitatum. Incompatibilități; Clorat de potasiu. Permanganat de po- tasiu. Hipoclorit de calciu. Acid picric. Săruri metalice. SUPPOSITORIA Supozitoare. Franc. Suppositoires. — Germ. Stuhlzăpfen. Ung. Supposiloriumok. — Rus. Mâlța. Medicamente de consistență solida, fuzibile la temperatura corpului, ce se prepară prin încorporarea substanțelor medi- camentoase în unt do cacao sau glicerina solidificată și tur- narea sau comprimarea în forme conice. Supozitoarele sunt lungi de 3-4 cm. și au de obiceiu greu- tatea de aproape lp-5 gr. Substanțele medicamentoase se amestecă cu untul de cacao astfel în cât să se obțină o massă omogenă care, la nevoe, se leagă cu o cantitate mică de lanolină sau gelatină glicerina ta. Substanțele solubile se vor disolvă mai întâia în cantitatea strict necesară de apă. Massa pentru supozitoarele de glicerina se prepară disol- vând la cald, pe baia de apă, 1 p. săpun de stearină în 9 p. glicerina sau cu ajutorul gelatinei, după cum s’a arătat la cap. Globulă. TALCUM Talc. Franc. Talc. — Germ. Talk. — Ung. Sikpov. — Rus. Talk. Talcul este un silicat de magneziu hidratat ce conține urme de fer și de aluminiu. Se przintă în pulvere fină, unctuoasă la pipăit, aderentă, fără gust, fără miros, insolubilă în apă și în acizi. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 445 încălzit intr’o eprubetă, talcul nu trebue să-și schimbe aspectul (materii organice). Tratat cu acid clorhidric diluat, nu trebue să facă efervescență (carbonați). b'iert cu 5 p. apă să dea un filtrat limpede, neutru la turnesol și care să nu lase rezidiu apreciabil după evaporare falcali, săruri so- lubile). TANNINUM ALBUMINATUM Tml d« albumtnă. Tanalblnâ (nume depus). Franc. Tannalbine.— Germ. Tannalbin. Ung. Honthinum. — Rus. Tanalbin. Produs obținut prin acțiunea t an inului asupra albuminei din ou. Conține 50 la sută tanin. Pulvere amorfa, galbembrună, fără miros, și fără gust, foarte puțin solubilă în apă și-în-alcool, solubilă în alcali la cald. Dacă se agită 0,10 gr. tanalbină cu 10 cm1 apă, iar filtra- tul se tratează cu o picătură de soluție diluată de perclorur de fer, se produce o colorațiune albastră-intensă. Se amestecă 2 gr. tanalbină cu 93 cm’ apă, 7 cm’ soluție normală de acid clorhidric și 0,25 gr. pepsină și se menține amestecul timp de 3 orc la o temperatură de 'i0° fără a agită. Rezidiul rămas nedigerat^ se adună pe un filtru, prealabil uscat la 100° și cântărit, se spală de trei ori cu câte 10 cm3 apă rece și se usucă la 100°, până la greutate constantă; greutatea rezidiului trebue să fie de cel puțin 1 gr. Tanalbina nu trebue să lase, după calcinare, mai mult de 1 la sută rezidiu. TANNINUM DIACETYLATUM Tanigen (nume depus). Franc. Germ. Diacelyllanui. — Ung. Rus. Tannigen. Se obține prin acțiunea anhidridei acetice asupra tani- nului. Se prezintă în pulvere amorfă, alb-gălbue, aproape fără miros și fără gust. - Este aproape insolubil în apă și în acizi: ușor solubil în 446 FARMACOPEA ROMÂNĂ alcool și în alcali. încălzit cu apă, către 70°, se transformă în- tr’o massă moale, galbenă. Dacă se agită 0,5 gr. tanigen, eu 10 cm3 soluție de acetat de plumb și se adaogă 2 cmJ soluție de hidroxid de sodiu, amestecul se colorează, cu încetul, în roz apoi în roșu. Dacă se încălzește un amestec de tanigen, alcool și acid sulfuric, se degajează mirosul de eter acetic. Se agită 0,5 gr. tanigen cu 50 cm’ apă; lichidul filtrat trebue să fie limpede, să nu fie acid (acid-acelic), iar la adăogarea unei picături de soluție de perclorur de fer, poate să se coloreze în verde slab, nu însă in albastru (lanin). După calcinare. tanigenul nu trebue să lase mai mult dc 1 la sută rezidiu. TANNINUM METHYLENATUM Tanoform (nume depus). Franc. Germ. Ung- Rus. Tanoform. Rezultat al acțiunii aldehidei formice asupra taninului. Pulvere ușoară, alb roșiotică, fără miros și cu gust slab amar și astringent. Este insolubil în apă; cu amoniacul dă o soluție galben- brună, iar cu bidroxidtrtsau carbonatai de sodiu o soluție roșu-brună; din soluțiile sale alcaline este reprecipitat prin acizi. Tanoformul (0,01 gr.) trebue să se disolve la încălzire în acid sul- furic (2 cm3), cu o colorațiune galbcn-brună, care trece in verde si apoi in albastru după încălzire prelungită. Dacă se varsă acest lichid in alcool, se produce o colorațiune albastră-violetă care trece în roșu după câivâ limp. Tanoformul (0,5 gr.) agitat cu apă (50 cm’) dă un filtrat care nu tre- bue să sufere nici o modificare cu hidrogenul sulfurat (metale), nici cu nitratul de bariu (acid sulfuric), și nici cu nitratul de argint, după acidulare cu acid nilric (acid clorhidric). Tanoformul nu trebue să lase, după calcinare, un rezidiu apreciabil. DESCRIEREA alfabetică a medicamentelor 447 TELA DEPURATA Tifon hidrofii, Franc. Gaze hydrophilc. — Germ. VerbandmuU. Ung. Vizozivo s-bvet. ~ Rus. GidKKOpiceskaia marțea. Țesătură de bumbac degrcsat. Tifonul hidrofii trebue să aibă cel puțin 24 fire pe cen- timetru pătrat, iar un metru pătrat să cântărească cel puțin 30 grame. In privința calității bumbacului, tifonul hidrofii trebue să îndeplinească condițiile arătate la. Gossypium de- puralum (vată hidrofii»). Tifonul se conservă în pachete bine învelite si ferit de praf. TEREBINTH1NA LARICIS Terebinthioa meia. Terebentina de Veneția. Franc, l'erebenthine du meteze. - Germ. Larekenterpentin. Ung. Velencei lerpenlin. — Rus. Venefianskii lerpenlin. Oleo-rezină obținută prin incizii practicate în trunchiul arborelui Pinus Larix L (Larir europoea dc Candolle; Co- nifere). Oleo-rezină dc consistență vâscoasă, de culoare găbue. translucidă, slab fluorescentă cu miros particular, aromatic și gust slab amar. Expusă la aer. chiar în straturi subțiri, nu se turbură și nu se usucă decât foarte lent, fără a deveni cristalină. Se disolvă în alcool, eter, cloroform și acid acetic, dând soluții limpezi; este incomplet solubilă în sul fur de car- bon; soluțiunea alcoolică este slab acida la turnesol. Indice de aciditate: 65 - 85. Indice de saponificare 85-110. TEREB1NTH1NA COMMUNIS Terebentina comună. Franc. Terebenthine du Pin. dite de Bordeaux. — Germ. Terpeniin. Ung. JCiizSniegei lerpentin. — Rus. Terpeniin obiknooenncli. Oleo-rezină obținută prin incizii practicate in trunchiul diverselor specii de Pinvs (Pinus maritima Lamark, P. Pi- 448 FARMACOPEA ROMÂNĂ naster Solander, P- sylvestris L, P- australis Michaux; Co- nifere). Conține 70 - 85 la sută rezină și 30 -15 oleu de terebentină. Terebentina comună este vâscoasă, de aspectul și consis- tența mierei, cu miros particular de terebentină și cu gust amar; ține în suspensiune cristale cari se topesc la cald; te- rebentina încălzită devine limpede, și se turbură din nou după răcire. Terebentina este solubilă în alcool și în cloroform dând so- soluțiuni limpezi; soluțiunea alcoolică are rcacțiune acida. Se deosebește de terebentina de Veneția prin aceia că este foarte sicativă; expusa la aer, se întărește în 24 ore, iar ames- tecată cu din greutatea sa magnezie calcinată, se solidi- fică în timp de câteva zile. TERPINUM HYDRATUM Terpină. Terpină hidrată. Franc. Terpine. — Germ. Ung Terpin hydral. — Rus. Gulrai terpină. C10 H20 O2 + H2 O = 190 gr. mol. Produs obținut prin acțiunea acidului nitric asupra esenței de terebentină în prezența alcoolului. Se prezintă în cristale aciculare sau prisme voluminoase, fără miros și cu gust slab aromatic și amar. Terpină, încălzită repede, se topește la 116*-117°. Men- ținută la 100° sau într’un vas de uscare pe acid sulfuric, pierde o moleculă de apă sau aproape 10 la sută din greutate. Terpină uscată se topește la 105°. Expusă în aer umed, fixează repede apa pierdută. Se disolvă în 250 p. apă, la rece și în 32 p. apă fierbinte, în 10 p. alcool, în 100 p. eter și în 200 p. cloroform; este so- lubilă în acid acetic și în glicerina și este insolubilă în eter de petrol. Soluția apoasă este fără acțiune asupra luminii polarizate și neutră la turnesol. Soluția apoasă saturată și fierbinte se turbură cu acidul sulfuric și desvoltă miros aromatic de terpinol. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 449 Pe lângă caracterele de mai sus, terpina nu trebue să aibă nici un miros, iar soluția sa apoasă să nu aibă reacțiune acidă (purificare in- completă, terebentină, acid nitric). Prin calcinare nu trebue să lase rezidiu apreciabil (substanțe mi- nerale fixe). THEOBROMINUM Teobromiuă. Franc. Theobroinine. — Germ. Ung. Pus. Theobromin. C7 H» N4 O2 = 180 gr. mol. Teobromină (Dimetilxantina, 3,7 - dimetil - 2,6 - dioxipu- rina) este principiul extras din semințele de cacao. Cristale aciculare, microscopice, albe, fără miros și cu gust amar. Se disolvă în 1600 p. apă, la rece și în 150 p. apă la 100"; este aproape insolubilă în alcool, eter și cloroform și in- solubilă în benzină. Se disolvă ușor în soluțiuni acide, în apă de var, în soluțiuni alcaline și în soluțiunde apoase de ben- zoați și salicilați alcalini, funcționând astfel ca acid și ca bază slabă. Soluțiunile sale sunt inactive asupra luminii po- larizate. Soluțiunea amoniacală de teobromină, tratată cu nitratul de argint și menținută la fierbere, depune teobromină argen- tică, sub forma unei pulveri cristaline, incoloră și insolubilă. Oxidată la cald cu apă dc clor, apă de brom sau acid nitric, teobromină lasă, după evaporare la sec, un rezidiu gălbui, de tetrametilaloxantină, pe care amoniacul îl colorează în roșu portocaliu intens. Cafeina dă aceiași reacțiune. Soluțiunea clorhidrica de teobromină (1:20) dă un precipi- tat brun cafeniu cu iodobismutatul de potasiu; în aceleași condițiuni cafeina dă un precipitat roșu-viu. Teobromină trebue să fie incoloră. încălzită la 100° nu trebue să piardă din greutate, iar după calcinare nu trebue să lase rezidiu apreciabil. Triturată cu benzină, la rece, nu trebue să cedeze nirnic acestui di- solvant (cafeină). 707)0. — Farmacopea Română. 29 450 FARMACOPEA ROMÂNĂ THEOBROMINUM NATRIO-SALICYLICUM Salicilat de sodiu și teobromină. Diuretină (nume depus). Franc. .Diurnul 6- — Germ* Ung. Rus* reoiromwio saJi/ito-îîatFîtfVG so/i* Produs obținut prin disolvarea teobrominei într’o soluție de hidroxid de sodiu și evaporarea acestei soluțiuni împreună cu o cantitate echivalentă de salicilat de sodiu. Pulvere albă, amorfă, fără miros, cu gust dulceag puțin sărat și alcalin. Se disolvă, la cald, într’o cantitate egală de apă dând o soluție limpede sau puțin turbure, incoloră sau slab gălbue. Soluția apoasă albăstrește hârtia de turnesol; după acidu- lare cu acid acetic se colorează în violet cu percloruiml de fer. Tratată cu acid clorhidric. dă un precipitat alb, incom- plet solubil în amoniac, solubil în hidroxid de sodiu. Diuretină trebue să se disolve la cald intr'o cantitate egală de apă și să dcă un lichid limpede sau cel mult slab turbure (substanțe streine). Uscată la 100’ să piardă cel mult 10 la sută din greutate (apă in exces). Se adaogă unei soluțiuni de 1 gr, diuretină in 5 cm’ apă, 10 picături de acid clorhidric apoi soluție de hidroxid de sodiu până la clarificarea completă; se agită lichidul cu 10 cm’ cloroform; se separă cloroformul și se evaporă; rezidiul lăsat după evaporare nu trebue să cântărească mai mult de 5 mgr. (cafeină). Dozarea teobrominei. — Se disolvă 2 gr. diuretină in 10 cm3 apă, încălzind într’o capsulă de porțelan; se adaogă lichidului, soluțiune normală de acid clorhidric (vre-o 5 cm’), până ce roșește foarte slab hârtia albastră de turnesol: se adaogă o picătură de amoniac diluat (1:10) pentru a obține un lichid siab alcalin. Se lasă în repaos 3 ore, agitând adeseori. Precipitatul format se adună pe un filtru de 8 cm", diametru, uscat la 100° și cântărit; se spală in două rânduri, cu câte 10 cm’ apă rece, se usucă la 100° împreună cu filtrul .și se cântărește; tezidiul nu trebue să fie mai mare de 0,8 gr., ceiace corespunde unui conținut în teobromină de cel puțin 40 la sută. DESCRIEREA ALFABETICĂ. A MEDICAMENTELOR 451 THYMOLUM Timol. Acid timic. Franc. Germ. Ung. Rus. ThyinoL Cc Ha (CH9) (C* H7) OH = 150 gr. mol Timolul (para-izopropilmeta-cresol) este principiul con- ținut în esențele plantelor Thymus vulgaris L, Ptycotis Ajo- ivan D. C., Monarda punctata L, etc. Cristale voluminoase, incolore, cu miros particular de tini, și cu gust aromatic și iute. Se topește la 50*-51°,5. Se disolvă în 200 p. apă la tem- pera tiu-a obișnuită; este foarte solubil în alcool, eter, cloro- form, sulfui' de carbon și în acid acetic. Soluțiunea apoasă de timol este neutră la turnesol; încăl- zită pe baia dc apă se evaporă fără a lăsă rezidiu. Timolul se disolvă în soluțiunile alcaline cu formațiune de timolați alcalini. Triturat cu unii alcooli sau fenoli (mentol, camfor, cloral hidrat) se lichefiază. Dacă se zdrobește un cristal de timol împreună cu un frag- ment dc hidroxid de potasiu și dacă se umectează amestecul cu cloroform, se produce o colorațiune violetă. Dacă se disolvă o parte de timol în foarte puțin acid acetic cristal izabil și se adaogă 2.3 p. acid sulfuric concentrat, a- mestecul încălzit ia o colorațiune violetă. Soluțiunea apoasă de Limol trebue si fie neutră; tratată cu apă de brom ia un aspect lăptos Insă nu trebue să producă precipitat; tratată cu perclorurul de fer nu trebue să se coloreze (fenol). Timolul (1 gr.) triturat cu soluțiune apoasă de hidroxid de potasiu 10 la sută (6 cm1) trebue să dea un lichid omogen (hidrocarburi). Incompalibilităli: Camfor. Clorat hidrat. Mentol. Salol. Antipirină. Piramidon. TINCTURAE Tine tari. Franc. Teintures. — Germ. Tinkturen. Ung. Fesloenyek. — Rus. Natloilia. Tincturile sunt medicamente lichide ce se obțin prin ac- 452 FARMACOPEA ROMÂNĂ țiunea unui disolvant asupra substanțelor vegetale, animale și uneori și minerale. Tincturile se numesc alcoolice, eterice, vinoasc, etc., după natura disolvantului cu care se prepară. Sunt simple sau com- puse după cum se prepară cu una sau mai multe substanțe. Tincturile se prepară la temperatura obișnuită, prin ma- cerare sau Iixiviare sau, în unele cazuri, prin disolvarea unui extract oficinal de titru definit. (Convenția internațională). Tincturile se prepară prin simpla disolvare când substanța medicamentoasă este complet solubilă în disolvant. Se sus- pendă substanța, printr’un dispozitiv oarecare, în partea su- perioară a disolvantului; după disolvare se filtrează, dacă este nevoie. Pentru macerare, substanțele, reduse în fragmente de mă- rimea indicată pentru fiecare tăietură, sc lasă în contact cu vechiculul prescris, timp de 7-8 zile, în vase bine închise, agitând adeseori; se strecoară, se presează, iar lichidul ob- ținut, se lasă în repaos 24 ore, apoi se filtrează prin hârtie. Pentru iixiviare, substanța divizată se umectează cu o cantitate din disolvant și se lasă amestecul în repaos timp de 12 ore în vas închis. Se introduce apoi în percolator, se comprimă ușor, apoi se acoperă cu o cantitate suficientă de disolvant; se închide percolatorul, și se lasă în repaos 48 ore. Se lasă să se scurgă lichidul "din percolator, apoi se adaogă cantități noua de disolvant, conform regulelor lixiviației des- crise la cap. Extracta, până ce se obține cantitatea prescrisă de tinctură. Se filtrează. Substanțele destinate preparării fineturilor trebue să în- deplinească condițiile prevăzute în farmacopee. Tincturile de substanțe eroice se prepară, în general, din 10 p. substanță și 100 p. vehicul, în greutate; pentru cele- lalte, netoxice, proporția este, în general, de 20 p. substanță pentru 100 p. vehicul. Tincturile de substanțe eroice, pentru cari un conținut în principii active este prescris, vor fi, Ia nevoe, aduse la titrul prescris prin adăogare de alcool de un grad apropiat. (Con- venția internațională). Pentru dozarea alcoolului, să iau 25 cm’ tinctură, și se di- DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 453 luează cu apă la 100 cm3; se adaogă puțin oxid de magneziu, pentru neutralizarea acizilor volatili și se destilă două treimi din amestec; destilatul se diluează cu apă la 100 cm3 și se de- termină gradul alcoolic; valoarea obținută se multiplică cu 4 pentru a avea procentul de alcool, în volume, ai tincturii. Pentru determinarea extractului uscat, se iau 10 gr. tinc- tură, într’o capsulă cu fund plat, prealabil cântărită împreună cu o baghetă de sticlă și cu 2 gr. nisip spălat și calcinat; se evaporă mai întâi pe baia dc apă pentru îndepărtarea al- coolului, apoi se menține capsula în etuva cu apă, la 88° -100“ până la greutatea constantă. Greutatea rezîdiului obținut, multiplicată cu 10, va da cantitatea de extract uscat din 100 gr. tinctură. Tincturile se conservă în vase bine închise, ferite de lu- mină. h A TINCTURĂ ABSINTHII COMPOSITA Tinctură de absintiu compusă. Franc. Teiniure d’absinlfie compui"". -^Germ. ZusamengesetztB Wermut- \. iinkher. Ung. Fitszeres itrOm fesbfiim. — Rus. SLojnaia polinaia nastoika. Herba Absinthii (II)..................100 Cortex Aurantii fructus (II) ... 50 Rhizoma Calami (III).................. 20 Radix Gentianae (III) . . .... 20 Cortex Cinnamomi (IV)................. 10 Spiritus dilutus 70°................1000 Se macerează plantele cu alcoolul timp de 7 zile, agitand din când în când; se presează și se filtrează; se completează la 1000 p. cu alcool de 70c. Tinctură de culoare. bmnă-verzue, cu miros aromatic și cu gust amar. 464 FARMACOPEA ROMÂNĂ TINCTURĂ ACONIT1 Tinctură de aconit. Franc, Teinture d’acoml. — Germ. — £isenhutți»klur. Ung. Sisakmrăo feslviny.— Rus. Nastoika klubnei akonila Tubera Aconiti (V)......................................50 Spiritus dilutus 70c...................................500 Se prepară tinctură prin macerare după normele arătate la capitolul Tincturae. Lichid galben-brun, cu gust slab amar, iute și arzător; dă o slabă turbureală prin diluare cu un volum de apă. Tinctură de aconit trebue să conțină cinci cenți grame al- caloizi totali, la sută. (Convenția internațională). Dozarea alțaloizilor se va face după procedeul descris la cap. Tubera Aconiti, operând cu cantitatea respectivă de tinctură. Toxic. TINCTURĂ ALOES Tinctură de aloes. Franc. Teinlure d’alois. Germ. Aloetinklur. Ung. Aloe-feslvemj. — Rus. Nastoika sabura. Aloe (DI)..........................................100 Spiritus dilutus 70°...............................500 8e macerează aloe cu alcool diluat timp de 7 zile, agitând din când în când, apoi se filtrează, completând, la nevoie, cu alcool de 70c, până la 500 p. Lichid brun-verzui, cu miros dc aloe și cu gust amar; pre- cipită la adăogare de două volume de apă. Se diluează un cm5 tinctură de aloe cu 5 cm! apă și se agită cu 10 cm1 eter; se decantează stratul eteric și sc agită cu 2-3 cm3 apă și două picături de amoniac; după repaos, stratul apos trebue să lie colorat în roșu-vișiniu. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 455 TINCTURA ALOES COMPOS1TA Tinctura de aloe compusă. Franc. Teinture d’aloes compossee. Elixir de Longue vie. Germ. Zusamengesetzle Atoetinktur, — Ung. Oszelett aloe feslveny. Rus. Slojnaia Saburoca. Aloe (III)............................. g Crocus (III) .......................... 1 Radix Gentiauae (III).................. 1 Rhizoma Rhei (III)..................... 1 Rhizoma Zedoariae................................. 1 Spiritus dilutus 70» . 200 Se macerează totul timp de 7 zile, agitând din când în când; se strecoară, se presează și se filtrează, completând fil- tratul la nevoie, cu alcool diluat de 70c, la 200 p. Lichid brun-roșietic, cu miros aromatic și gust amar. Un amestec dc 2 volume tinctura dc aloe compusă și un volum de apă trebue să fie limpede; daca se adaogă încă un volum de apă, amestecul se turbură. Un centimetru cub de tinctura trebue să coloreze în galben 500 cm’ apă. TINCTURA AMARA Tinctura amară. Franc. Teinture amare. — Germ. Billere Tinlitur. Ung. Keseril feslveny. — Rus. Gorkaia nasloika. Folia Trifolii fibrini (II) ...... 10 Serba Centauri (II)...............................10 Cortex Aurantii fructus (II) , • 10 Radix Gentiauae (III) ... . ... 10 Rhizoma Zedoariae (III) .... 5 Natrium bicarbonicum................. . 5 Aqua Cinnamomi spirituosa..............500 Se macerează 7 zile în vas închis, agitând adeseori. Se strecoară, se presează și se filtrează lichidul după un repaos de 24 ore. Se completează la 500 p. cu apă de cinamom spir- toasă. Tinctura amară are culoare verzue-brună, reacțiune alca- lină și gust amar, aromtic. 456 FARMACOPEA ROMÂNĂ TINCTURA ANTICHOLERINA DAVILA Tinctura anticholerină Davila, Franc. Teinture anlicholerine de Davila. — Germ. Davila Tinkiur. Ung. Davila festviny. — Rus. Davila nastoika. Crocus............................. 1' Opium............................... 17 Cortex Oinnainomi................... 70 Bhizoma Rhei, ...................... 70 Spiritus dilutus 70°...............1050 Oleum Menthae.......................165 Se macerează șoframil cu alcoolul de 70(- timp de 3 zile în vas închis; se presează și se macerează lichidul, din nou, cu opiul, coaja de cinamom și rizoma de revent, timp de 7 zile; se presează și se filtrează; se completează, la nevoie, cu alcool diluat de 70« până lâ. 834 p.; se adaogă oleul de mentă și se amestecă. Tinctura Davila este limpede și are culoare brună-închisa și miros pronunțat de mentă. TINCTURA AURANTIORUM Tinctura de coji der" portocale. Franc. Teinture d'âcorce d’orange. — Germ, Pomeranzentinktur. Ung. Narancsh^j-festi'iny. — Rus. Nastoika apelsinovăiJiorki. Cortex Aurantii fructus (III) ..... 100 Spiritus dilutus 70° ....................500 Se macerează timp de 7 zile, se presează și se filtrează. Lichid brun gălbui sau galben verzui, cu miros și gust de coaja de portocală; precipită prin diluare cu un volum de apă destilată. TINCTURA BELLADONNAE Tinctura de beiadonă. Franc. Teinture de belladonnae. — Germ. Tollkirschenblăler Tinkiur Ung. Nadragulyalevel-feslueny. — Rus. Nastoika belladoni. Folia Belladonnae......................pj Spiritus dilutus 70°..................loo DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 457 Se pi epa i ă t inctu i a prin m acer are după normele arăta te la cap. Tindwae. Tinctura de beladonă are culoare verde brună; se turbură prin diluare cu un volum de apă. Conține trei centigrame, la sută, alcaloizi totali (Convenția internațională). Se evaporă 10 cms tinctură de beladonă și se disolvă re- zidiul într’un amestec de trei picături acid clorhidric diluat și 10 cm" de apa; lichidul filtrat, tratat cu un cm1 reactiv Mayer (R), produce imediat o turbureala pronunțată, apoi după câteva minute, un precipitat floconos, abondent. Se va conservă cu precauțiune. TINCTURA BENZOES Tinctură de benzoe. Franc. Teinture de benjoin. — Germ Benzoelinktur. Ung. Benzoe festvtmj. — Rus. Nastoika benzoinoi smoli. Beuzbe (IV) . . . j , . \.........................20 Spiritus . • -100 Se prepară ca și tinctura de Aloe. Tinctura do benzoe are culoare galben-roșietica, reacțiune acidă iar gustul și mirosul de'benzoe. Amestecată cu un vo- lum de apa dă un precipitat abondent care se depune snb forma unei masse rezinoaso. TINCTURA BOLDI Tinctură de Boldo. Franc. Teinture de boldo. — Germ. Boldotinktur. Ung. Boldo fesloeny. — Rus. Nasioika Boldi. Folia Boldi (IV) . . •...........................100 Spiritus dilutus 80°.............................500 Se macerează în vas închis timp de 10 zile, agitând din când în când. Se strecoară, se presează și se filtrează. Lichid brun-verzui cu miros aromatic. Se turbură prin di- luare cu un volum de apă. 458 FARMACOPEA ROMÂNA TINCTURĂ CANNABIS INDICAE Tinctură de cânepă indiana. Franc. Teiniwre de chonvre indie». — Germ. Indișdt hanflinklur. Ung. indicii kender/u festveny. — Rus. Nadoika mauMi konopli Herba Canuabis indicae............................10 Spiritus .......................................100 Se prepară prin macerare după normele arătate la cap. Tincturae. Are culoare verde-brună-închisă, miros particular și gust • slab am ai’. Diluată cu jumătate volum de apă, dă un amestec turbure de culoare verzue. Se va conservă cu precauțiune. TINCTURĂ CANTHARIDUM Tinctură de cant aride. Franc, Teinture de caniharides. — Gerni. Spanisdtfliegenlinklur. Ung. Kdrisbogâr-leslvemj. — Rus. Nastoika șpanskih, muh. Cautharides.......................................10 Spiritus dîlutus 70°.............................100 Se prepară tinctură prin macerare sau per cola re după nor- mele arătate Ia cap. Tincturae. Tinctură de cantaride are culoare galben-verzue, miros de cantaride și gust arzător; diluată cu un volum de apă, dă o turbureală lăptoasă. Trebue să conțină șease centigrame cantaridină la sută (Convenția internațională). Toxică. TINCTURĂ CAPSICI Tinctură de ardei. Franc. Teinture de poivre d'Espagne. — Germ, Spanisdipl'efl'erlinktur. Ung. Poprika [estviny. — Rus. Nastoika slrucikovago perla. Fructus Capsici (V)................................10 Spiritus dîlutus 7oc..............................100 Se prepară tinctură prin macerare sau percolare, după normele arătate la cap. Tincturae. Arc culoare brun-roșcată și gust iute. descrierea alfabetică a MEDICAMENTELOR 459 TINCTURA CASTOREI Tinctura de castoreu. Franc. Teinlure de easloreum. — Germ. Biber geillinktur. Ung. Casioreum feslviny. — Rus. Nastoika bobrovoi strui. Castoreum (IV) ................................10 Spiritus 90°.........................100 Se prepară prin macerare după cum s’a arătat la cap. Tiwlurae. Are culoare brun-roșcată, iar miros și gust de castoreu. Di- luata cu un volum de apă dă un amestec turbure de culoare bruna. TINCTURA CHINAE Tinctura de coajă de China. Franc. Teinlure de quinquina — Germ. Chinalinktur. Ung. China-feslviny. — Rus. Hinaia nastoika. Cortex Chid^i \.I 5 I . 100 Spiritus dilutus 70° ....... 500 Se prepară tinctura prin macerare după normele arătate la cap. Tincturae. Lichid roșu-brun cu gust amarT”aromatic, de coajă de china; diluată cu un volum de apă, dă un amestec turbure; acest amestec, filtrat și acidulat eu acid clorhidric, dă un pre- cipitat abondent cu iodomereurntul de potasiu (R). TINCTURA CHINAE COMPOS1TA Tinctura de china compusă. Franc. Teinlure de quinquina compost. — Germ. Zusamengeselzle Chinatinklur. Ung. Filszeres chind-festniny. — Rus. Slojnaia hinnaia nastoika. Cortex Chinae (V)...................................60 Cortex Aurantii fructus (IV)........................20 Cortex Cinnamomi....................................10 Radix Gentianae.....................................20 Spiritus dilutus 70® 500 460 FARMACOPEA ROMÂNĂ Se prepară tinctură prin macerare după normele arătate la eap. Tincturae. Lichid roșu-brun, cu miros de coji de portocale și de scor- țișoară iar cu gust aromatic și amar. Prezintă aceleași carac- tere ca și tinctură de China simplă. TINCTURĂ C1NNAMOMI Tinctură de cinamom. Franc. Teinlure de cannelle. — Germ. Zimllinktur. Ung. FakejTestveny. — Rus. Nastoika korifi. Cortex Cinnamomi (V) .......................100 Spiritus dilutus 70° ........................500 Se prepară tinctură prin macerare după normele arătate la cap. Tincturae. Lichid roșu-brun, cu miros și gust de scorțișoară; preci- pită prin diluare cu un volum egal de apă. TINCTURĂ COCAE xjnctură. de cpca. Franc. Teinture de Coca. — Germ. Cocalinklur. Ung. Coca-feslveny. — Rus. Nastoika koka. Folia Cocae (V)....................................100 Spiritus dilutus 70“ ............................... 500 Se prepară tinctură prin macerare după normele arătate la cap. Tincturae. Tinctură de coca este brună-verzue, închisă; are miros și gust slab aromatic; amestecată cu un sfert din volumul său apă, dă un lichid turbure. TINCTURĂ COLAE Tinctură de cola. Franc. Teinture de Cola. — Germ. Kolalinktur. Ung. Kola-feslv&ty. — Rus. Nastoica areșcek hota. Semen Colae (V).................................jqq Spiritus dilutus 95°............................500 DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 461 Sc prepară tinctură prin macerare după normele arătate ia cap, Tincturae. Lichid roșu-brun cu miros slab, particular și cu gust amar; nu precipită prin diluare cu un volum de apă destilată. Se alcalinizează tinctură de cola (2 cm3) cu amoniac (o picătură) și se agită cu cloroform (10 cin3); se separă cloro- formul, se filtrează și se evaporă la sec; se adaogă rezidiului apă de clor (10 cm3) și se evaporă din nou; acest din urmă rezidiu se colorează în roșu-purpuriu cu amoniacul (reacția cafcinei). TINCTURĂ COLOMBO Tinctură de colombo. Franc. Teinture de colombo. — Germ. Kolombotînklur. Ung. Kalombo-lestoenji. — Rus. Nastoika kolombo. Radix Colombo (V).......................100 Spiritus dilutus 70= ’A' Se prepară tinctură prin macerare după normele arătate la cap. Tincturae. Lichid brun-verzui, foarte amar; nu se turbură prin di- luare Cu apă destilată. Se evaporă 5 cm3 tinctură de colombo pe baia de apă; ae reia rezi- diul cu 15 cm* apă și se filtrează; se adaogă filtratului 10-15 picături acid clorhidric concentrat ți apoi apă dc cior sau dc brom; lichidul trebue să se coloreze în roșu (reacliunea berberinei). TINCTURĂ CONDURANGO Tinctură de condurango. Franc, Teinture de condurango. — Germ. Kondurangotinktur. Ung. Kondurango-lestveny — Rus. Nastoika kondurango. Cortex Condurango . ...............10° Spiritus dilutus 70c...............500 Se prepară tinctură prin macerare după normele arătate la cap. Tincturae. Lichid brun cu miros și gust de condurango. 462 FARMACOPEA ROMÂNĂ Diluată cu patru volume apă destilată dă un amestec tur- bure, care, după filtrare, se turbură din nou prin încălzire și redevine limpede după răcire. TINCTURA CROCI Tinctura de șofran. Franc. Teinture de safran. — Germ. Safrantinklur. Ung. Săfrăny-feslveny. — Rus. Șafrannaia nasloika. Crocus (III)......................... 50 Spiritus dilutus 70*..................500 Se prepara tinctura prin macerare după normele arătate Ia cap. Tincturae. Lichid roșu-portocaliu intens, cu miros și gust pronunțat de șofran. Un amestec de 5 volume tinctura de crocus și 2 volume de apă trebue să prezinte o opalescență pronunțată. Se diluează 1 cm’ tinctura în 20 cm’ apă; 1 cm’ din acest amestec trebue să coloreze încă în galben un litru de apă. TINCTURA CRATAEGI Tinctura de Crategus. Franc. Teinlure d'aubepine. — Germ. Weissdorntinklur. Ung. Cralaegus-festveny. — Rus. Nastoika Boiarâsnika. Flores Crataegi....................... 1 Spiritus dilutus 60°.................. 5 Se macerează în vas închis timp de 10 zile, agitând din când în când. Se strecoară, se presează și se filtrează. Lichid galben-brun. Se turbură prin diluare cu un volum de apă. TINCTURA DICITAL1S Tinctura de digitală. de digitale. — Germ. Fingerkullinklur. Ung. Gyuszunke-festvtny. — Rus. Nasloika napeaslocinoi Iravi. Folia Digitalis (V)...................... jO Spiritus dilutus 70c....................iot) Se prepară prin macerare sau percolare după cum s’a arătat la cap. Tincturae. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 463 Are culoare galben-verzue și gust amar. Prin diluare cu zece volume de apă dă o slabă turbureală. Se amestecă 10 cm3 tinctura de digitală cu 10 cm3 apa; se adaogă 2 cm3 sub acetat de plumb lichid și se agită; se în- călzește amestecul Ia fierbere, timp de câteva minute și se filtrează. După răcire se iau 10 cm1 din lichidul filtrat, se a- daogă 10 cm3 eter pur ce conține cinci picături de amoniac; se agită, se decantează, și se evaporă eterul; se amestecă rezidiul cu un cm3 de acid sulfuric adiționat dc brom (zece picături de brom pentru 100 gr. acid). In aceste eondițiuni trebue să se producă o colorație slab-verzue ce trece în roz-violaceu. Toxic. TINCTURA DROSERAE Tinctura de drosera. Franc. Teinture de drosera. — Germ. Droseralinktur. Ung. O ros era-fe st veny. — Rus. Nastolka Drosera. Herba Droserae (II)...............................1 Spiritus dilutus 6(1° ............... 5 Se macerează în \as închis timp zile, agitând din când în când. Se strecoară. Se presează și se filtrează. TINCTURA EUCALYPTI Tinctura de eucalipt. Franc. Teinture d’eucalyplus. — Germ. Eucatyplustinklur. Ung. Eukalyptus-festveny. — Rus. Nastoika eucalipta. Folia Eucalypti (IV) Spiritus dilutus 70“ . 100 . 500 Se prepară tinctura prin macerare după normele arătate la cap. Tincturae. Tinctura brun-verzue, cu miros pronunțat de eucalipt; pre- cipită prin diluare cu apă destilată. 464 FARMACOPEA ROMÂNĂ TINCTURA FERRI CHLORATI AETHEREA Spiritus aetbcreus ferratas. Tinctura Ini Bestuscheff. Franc. Teinlure de chlorure de fer elherie. Germ. Âelherische chloreisenlinktur. Ung. Vasas aelheress szcsz. — Rus. Besiujevi kapli. Ferma sesquichloratum solntum ... 10 Spiritus aethereus...............................90 Se amestecă soluțiunea de perclorur de fer cu spirtul de eter și se introduce în sticle incolore; sticlele, umplute numai pe trei sferturi și bine astupate, se expun la soare până ce amestecul devine incolor. Se așează apoi sticlele la umbră și se destupă din când în când până ce lichidul devine gălbui. Tinctura Bestuscheff este limpede, galbenă, cu miros de eter și cu gust feruginos. Conține un gr. la sută fer. TINCTURA GALLARUM Tinctură de gogoși de ristic. Franc. Teinlure de noix de gaițe. — Germ. Gallap/'ellinktur. Ung. Gubacsfcslvcrn/. — Rus. Nasloika cermlnik cereaskov. Gallae querciâae (IV)...........................100 Spiritus dilutus 70° . . <......................500 Se prepară tinctura după normele descrise la cap. Tinc- twae. Lichid brun, cu gust astringent și reacțiune acidă; cu apa dă un amestec limpede. Un amestec de o picătură tinctură și 10 cms apă trebue să se coloreze în albastru, cu o picătură soluție de perclorur de fer și să depună prin repaos, un precipitat albastru-negricios. TINCTURA GENTIANAE Tinctură de gentiana. Franc. Teinlure de gentiane. — Germ. Enziantinklur. Ung. Tărnics-festveny. — Rus. Nasloika goreciavlti. Radix Gentianae (V) . • ..... ioo Spiritus dilutus 70» ............................500 DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 465 Se prepară tinctură prin macerare după normele descrise la cap. Tincturae. Lichid galben-roșietic-brun, cu gust amar. TINCTURĂ HAMAMELIDIS Tinctură de hamamelis. Franc. Teinture d’hamamelis. — Germ, ffamamelistinklur. Ung. Hamamelis~l'estv&iy, — Rus. Nastoika Hamamelidis. Folia Hamamelidis (V)................100 Spiritus dîlutus 70°.................500 Se prepară tinctură prin macerare după normele descrise la cap. Tincturae. Lichid brun-roșie tic cu miros aromai ic și cu gust astringent. Se amestecă 5 picături tinctură de hamamelis cu 5 cm’ glicerina și se diluează cu apă la 100 cm’; daca se adaogă la 1-2 cm3 din acest lichid, 10 cm3 amoniac, amestecul ia o co- lorațiune roșietica ce trece în galben-brun, deschis. O altă porțiune din lichid, suprasaturată cu bicarbonat de sodiu și încălzită la fierbere, se colorează în verde-brun. TINCTURĂ HYDRASTIS Tinctură de hidrastis. Franc. Teinture d’kydrastis. — Germ. Hidrastistinklur. Ung. Hydrastis festviny. — Rus. iVasioiftn Gidraslisa. Rhizoma Hydrastis (V).................100 Spiritus dilutus 70° .................500 Se prepară tinctură prin macerare după normele descrise la cap. Tincturae. Lichid roșu-brun, cu miros de hidrastis și cu gust amar; se turbură prin diluare cu apă și dă reacțiunile chimice des- crise la Extractul» Hydrastis, operând cu cantitățile de tinc- tură corespunzătoare extractului. Tinctură de hidrastis trebue să conțină douăzeci centi- grame hidrastină în 100 gr. tinctură. (Convenția internațio- nală). ___________ - - 30 70710. — Farmicopea Romana. 466 FARMACOPEA ROMÂNĂ TINCTURĂ HYOSCYAMI Tinctură de hiosciam. Franc. Teinture de jus^uiome. — Germ. Bilsenkraullinktur. Ung. Belendeklevil-feslveny. — Rus. Nastoika bielenâ. Folia Hyoscyami (V)....................10 Spiritus dilutus 70° .................100 Se prepară prin macerare sau percolaro după normele ară- tate la cap. Tincturae. Lichid brun-verzui, cu miros de hiosciam și cu gust amar. Se turbură prin diluare cu un volum de apă. Se evaporă pe baia de apă 20 cm’ tinctură de hiosciam ; se disolvă rezidiul într’un amestec de 3 picături acid clor- hidric diluat și 10 cm’ apă și se filtrează; o parte din lichidul filtrat, tratată cu reactivul Maycr (R) trebue să deă o tur- burcală pronunțată; o altă parte din lichidul filtrat, evapo- rată pe baia de apă, iar rezidiul încălzit cu 3 picături acid nitric fumant, până la îndepărtarea vaporilor acizi, apoi u- mectat cu 2 picături soluție alcoolică de hidroxid de potasiu, trebue să dea o colorațiune violetă, intensă (Hi osci amină). Se va conservă cu precauțiune. TINCTURĂ JALAPAE COMPOSITA Tinctură de jalapa compusă. Franc. Teinture de jalap composte. Eau de vie aliem ande. Germ. Zusamengesetzte Jalapentinktur. — Ung. Fuszeres falapafeslveny. Rus. Slojnaia ialapnaia nastoika. Tubera jalapae (III)................ 80 Radix Turpethi (III)................ 10 Resina Scammoniae IV . 2o Spiritus dilutus 60°...............1000 Se macerează substanțele în alcool, în vas închis, timp de zece zile, agitând din când în când; se filtrează, și se com- pletează filtratul la 1000 p. cu alcool de 60^. Lichid galben, roși etic, brun, cu miros de j al apa și cu gust iute. Amestecată cu un volum de apă, dă un lichid turbure, gălbui, eu reacțiune acidă. descrierea ALFABETICĂ a MEDICAMENTELOR 467 TINCTURA IODI Solutio lodi splrftuosa. Tinctura de iod. Franc. Teinture d’iode. — Germ lodtinklur. Ung. Jodfeslviny. — Rus. lodnaia nastoika. ............................. . 6,5 Kalium iodatum ..........................g 5 Spiritus 90°.............................91 Se disolvă iodul și iodur ul în alcool, suspendând u-le în partea superioară a lichidului, printr’un dispozitiv apropiat. Se conservă în vase de sticlă cu dop de sticlă. Are culoare brună-roșie și miros de iod. Precipită prin di- luare cu apă. Tinctura de iod conține 6,5 gr, iod în 100 gr. tinctura și 2,5 gr. iodur de potasiu sau de sodiu. (Convenția internațio- nala). Dozarea iodului. — Se iau 2 gr. tinctură de iod într’o fiolă ce con- (ine 20 cm’ apă și 0,5 gr. iodur de potasiu și se titrează cu soluție de- cinormală de hiposulfit de sodiu. Pentru decolorarea lichidului se vor întrebuința 8,7 em1 până la 10,2 cm5 soluție de hiposulfit. ceiace repre- zintă un conținut de 5,5 la 6,5 gr. iod liber la sută. In lichidul astfel decolorat, dacă se adaogă 2 cm1 soluție de iodat de potasiu (5:100), nu va trebui să se producă o nouă colorare a lichi- dului (acid iodhidric). Dacă se produce o punere in libertate de iod, se titrează din nou cu soluție decinormală de hiposulfit; pentru deco- lorarea lichidului nu va trebui să se întrebuințeze, mai mult de 0,5 cm’ soluție de hiposulfit, ceiace corespunde unui conținut maxim, in acid iodhidric, de 0,36 gr. la sută. Se conservă cu precauțiune. TINCTURA IPECACUANHAE Tinctură de ipecacuana. Franc. Teinture d’ipecacuanha. — Germ. Brechiourzeltinktur. Ung. Ipecacuanha festviny. — Rus. Nastoika ipekakuană. Radix Ipecacuanhae (VI).............. 10 Spiritus dilutus 70c.................100 Se prepară prin macerare sau pereni a re după normele ară- tate la cap. Tincturae. 468 farmacopea. română Lichid brun-roșietic, cu miros particular și cu gust amar. Se turbură și precipită prin diluare cu un volum de apă. Se colorează în verde închis cu perclorurul dc fer. Dacă se amestecă cinci picătură de tinctură de ipecacuana cu zece picături de acid clorhidrie diluat și se adaogă un frag* ment de hipoclorit de calciu, se produce o colorațiune galben- portocalie (reacția amețind). Tinctura de ipecacuana trebue să conțină două seci centi- grame, la sută, alcaloizi totali (Convenția internațională). La prepararea sa se va întrebuința rădăcina de ipecacuana ce conține 2 gr. la sută, alcaloizi totali (v. Radix Ipecncuanhae). Se va conserva cu precauțiune. TINCTURA LOBELIAE Tinctură de iobelîa. Franc. Teinture de lobetia. — Germ. Lobelientinktur. Ung, Lobetia-festvâny. — Rus. Nas toi ha lobe Iii. Herba Lobeliae (V) ■ ■ \ ... 10 Spiritus dilutus 70° '................100 Se prepară prin macerare sau percolare după normele ară- tate la cap. Tincturae. Lichid galben-verzui, cu gust slab amar și iute. Tinctura de lobelia, diluată cu 5 volume de apă, dă un lichid opales- cent care nu precipită cu reactivul Mayer, însă care, după adăogare de câteva picături de acid clorhidrie diluat, dă o turbureală pronunțată, iar după un sfert de ora, un precipi- tat floconos. Se va conservă cu precauțiune. TINCTURA MALATIS FERRI Tinctura pomi ferrata seu ferrl pomatl. Tinctură de malat de fer. Franc. Teinture de malale de fer. — Germ. Apfelsaure Eisentinklvr. Ung. Vcsas alma~feslueny. — Rus. Nastoika iablocino kisloga jeleza. Extractum malatis ferri............................ 10 Aqua Cinnamomi spirituosa.......................... 90 DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 469 &e disolvă extractul de malat de fer în apă. de cinamom și se filtrează după sedimentare. Lichid biun-negru, cu miros de cînamom. Se a meșteră cu apa în orice proporție. Un amestec de 3 picături tinctura dc malat de fer și 20 cm’ apă, tratat cu 5 picături soluție de fericianur de potasiu și câteva picaturi de acid clorhidric diluat, se colorează în albastru-închis. Tinctura de malat de fer trebue să conțină cincizeci, cenți- grame fer la sută. Dozarea ferului.— Se face asupra 20 gr. tinctură, după îndepărtarea alcoolului prin evaporare și după procedeul descris la Exlraclum pomi ferralum. TINCTURA OPI1 BENZOICA Elixir pmgOTicain. Elixir paregorie. Franc. Elixir paregorinite- — Germ. Benzoesaurekaliige Opiumlioktur. Ung. Benzoe fpjănluz Opium-feslveny Rus. iVasioifco opia s. benzoțnoio kislotoio. Acidum benzoicum . / ... 5 Camphora .... ..... 5- Oleum Anisi ............................ 5 Tinctura Opu .......................... 50 Spiritus dilutus 70°..................935 Se disolvă acidul benzoic și camforul în alcoolul diluat și se adaogă acestei soluțiuni, esența de anason și tinctura de opiu simplă. Lichid galben-brun, cu miros de anason și de camfor, cu gust dulceag și cu reacțiune acidă. Un amestec de 5 cnf1 elixir paregorie și 2 cm3 de apă, tre- bue să fie limpede, iar prin adăogarea de încă 2 cm" apă, de- vine lăptos. __ „ Elixirul paregorie conține 0,05 gr. morfină anhidra la suta de grame (Convenția internațională). Se va conservă cu precauțiune. 470 FARMACOPEA ROMÂNĂ TINCTURĂ OPII CROCATA Laudamiin Sydenbaml. Tinctură de opiu compusă. Laudanul lui Sydenham. Franc. Laudanum de Sydenfiam. — Germ. SafranhaUige-opiumtinktur. Ung. Sâfrănyos opium-fesl^ny. — Rus. Safranaia opiinaia nastoilm. Opium pulv............................IO® Crocus (III)...........................o® Oleum Cinnamomi........................ 1 Oleum Caryophyllorum................... 1 Spiritus dilutus 30”................1000 Se macerează ingredientele, în vas închis, timp de 10 zile, agitând din când în când. Se strecoară, se presează puternic și se filtrează. Lichid galben-închis, eu miros de sofran și cu gust amar. Vu gram de tinctură de opiu compusă corespunde la zece cenți grame pulvere de opiu sau la cinci centigrame extract de opiu și trebue să conțină un cenți gr am de morfină anhidră (Conveuțiunea internațională).' Prezintă aceiași reacțiune de identitate (inacțiunea acidu- lui meconic) cașî tinctură dc opiu simplă. Dozarea morfinei se va face după procedeul descris la cap. Opium și Extractum opii. Toxic. TINCTURĂ OPII SIMPLEX Tinctură de opiu simplă. Franc. Teinture d’opium. — Genn. Einfache Opiumlinlilur. Ung. Opium-festveny. — Rus. Opiinaia nastoika. Opium (V)............................ 10 Spiritus dilutus 70” ........ 100 Se prepară prin macerare după normele arătate la cap. Tincturae. Lichid brun-roșcat, cu miros de opiu și gust amar. Se agită 2 cur tinctură de opiu cu 4 cm' apă destilată, 1-2 picături de acid clorhidric concentrat și 10 cm* eter pur, și se DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 471 lasă în repaos. Se decantează eterul într’o epruvetă și se agită cu 2-3 cm'J de apă ce conține o picătură de soluție oficinală de perclorur de fer; lichidul apos, care se separă prin repaos, va trebui să fie colorat în roșu (reacția acidului mecanic). 1 inetura de opiu trebue să conțină 1 gr. la sulă morfină anhidră (Convențiunea internațională). Dozarea morfinei se va face după procedeul descris la cap. Opium și Extractum Opii. Toxică. TINCTURA QUASSIAE Tinctura de Quasia. Franc. Teinlure de quassia. — Germ. Quassialinktur. Ung. Quassia-feslveny. — Rus. Nasloika kvasia. Lignum. Quassiae (IV) . .................100 Spiritus dilutus 00°................... 500 Se prepară tinctura prin macerare după normele descrise la cap. Tinciurae. Lichid galben cu gust foarte amar; nu se turbură prin di- luare cu un volum de apă destilată. Se evaporă 10 cnf tinctură de quasia; rezidiul se reia cu 4-5 cm3 apă și se agită cu cloroform; se separă cloroformul, se filtrează și se evapbi^; rezidiul trebue sa aibă gust amar; disolvat în puțină apă, reduce soluțiunea Fehling. (Quasina). TINCTURA QUILLAJAE Tinctură de quilaia. Franc. Teinlure de quiUaya. — Germ. QuiUajalinktur. Ung. Szapan-festveny. — Rus. Nastoika kvilaja. Cortex Quillajae (III)...................20 Spiritus dilutus 70°....................100 Se prepară tinctura prin macerare după normele desciise la cap. Tinciurae. Lichid brun-roșietic, cu gust iute, dând cu apa un amestec limpede care, prin agitare, produce o spuma abondenta și per- sistentă. 472 FARMACOPEA ROMÂNA TINCTURA QUILLAJAE ET COALTARI Llquor Carbonls doturgens. Coaltar sap ouat concentrat Franc. Teinture de quillaya coallarie. — Germ. Saponinteer. Ung. CoaUaros panamagy&ker feslv^ny. — Rus. Rastvor kamenngolnoitâ diogtea. Pix lithantracis....................................20 Tinctura Quillajae .................................80 Se macerează timp de 8 zile, gudronul mineral în tinctura de quilaia, agitând adeseori, apoi se filtrează. Lichid limpede, brun-negru, cu miros de gudron mineral. Când se prescrie Coaltar Saponat (Emulsia coaltaris) fără altă adaogare, se va liberă amestecul următor: Coaltar saponat concentrat...............1 Apă . . /Z .... 3 TINCTURA RATANHIAE Tinctură de ratania. Franc. Teinture de ratanhia. — Germ. Jlotanhiatinctur. Ung. Ratanhia-feslv&iy. — Rus. Nasloika ralanti. Radix Ratanhiae................................. 1Q() Spiritus dilutns 70c ..........................500 Se prepară tinctura prin macerare după normele descrise la cap. Tincturae. Lichid roșu-brun închis, fără miros și cu gust foarte as- tringent; precipită prin diluare cu apă. Un amestec de 5 picături tinctură de ratania și 10 cm3 apă se colorează în verzui cu 3 picături de soluțiune de perclorur de fer. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 473 TINCTURĂ RHEI AQUOSA Infusum R&eL Tinctură de revent apoasă. Franc. Tienlure aqueuse de rhubarbe. - Germ. Wasserige Rhabarbertinktur. Ung. Rkabarbara forrazat. - Rus. Vodnaia nvennaia nastoika. Bhizoma Rhei (III)................. Kalium carbonicum................ 1 ‘ Aqua ........................................... Spiritus . . . ■........................ Aqua Cinnamomi..................... Reventul și carbon a tul de potasiu se pun într’un infuzor și se varsă peste ele apa fierbinte; se acopere infuzorul cu capacul său și se lasă în repaos un sfert dc oră. Se adaogă alcoolul și după o oră se strecoară și se presează. Lichidul obținut va fi de 85 p. completaudu-se cu apă, dacă este nevoie, la această cantitate. Se completează la 100 gr. cu apă de ci- namom. Lichid limpede, de culoare roșie-bruna, cu miros de revent și de cinamom. Se amestecă cu apă fără a se turbură. TINCTURĂ RHEI SPIRITUOSA Tinctură de revent. Franc. Teinture de rhubarbe. — Germ. Rkabarbertinklur. Ung. Rhabarbara-feslveny. — Rus- Spirtnale revennoia nastoika. Rhizoma Rhei (III) . Spiritus dilutus 70° 20 100 Se prepară prin macerare după normele arătate Ia cap, Tinctiirae. Lichid brun voșietic, cu miros de revent, și cu gust amar. Nu se turbură prin diluare cu un volum de apa. Se amestecă 1 cm1 tinctură de revent cu 5 cm3 apă și se agită cu 10 cm3 eter; se decantează stratul eteric și i se a daoga 2-3 cm3 de apa și 1 - 2 picături de amoniac; partea apoasă va trebui să se coloreze în roșu-vișiniu. 474 FARMACOPEA ROMÂNĂ TINCTURĂ RHEI VINOSA Tinctură de revent vinoasă. Franc. Teinture vineuse derhubarbe. — Germ. Veinige Rkabarbertinklur. Ung, Boros rhabărbetTd-festveny. — Rus. Vinnaiu revennoia nasloika. Bhizoma Rhei (I)............................ 8 Cortex Aurantii fructus (II) ..... 2 Semen Oardamomi (III).......................1 Saccharum...................................15 Vinum meridianum dulce......................100 ' Se macerează, timp de 7 zile, reventul, cu coaja do porio- cale, semințele de cardamom și cu vinul de malaga. Se stre- coară, se presează, și se adaogă zahărul. După disolvărea aces- tuia se filtrează și se completează cu vin de malaga la 100 p. Lichid brun cu miros aromatic și cu gust dulce. Nu se tur- bură prin diluare cu apă: prin adăogare de hidroxid do so- diu se colorează în roșu-închis. TINCTURĂ SCILLAE Tinctură de Scila. Franc. Teinture de Salte. Germ. Afeerzwiebellinktur. Ung. Tengeri kagyma-l'eslveny- — Rus. Nasloilta morscago lul.a. Bulbus Scillae . . . ^ ............................100 Spiritus dîlutus 70°...............................500 Se prepară tinctură prin macerare după normele descrise la cap. Tincturae. Lichid galben, cu miros slab particular, și cu gust amar, iritant; nu precipită prin diluare cu un volum de apă des- tilată. Se va conservă cu precauțiune. TINCTURĂ STROPHANTHI Tinctură de strofant. Franc. Teinture de Sirophanlhus- — Germ. SlTop/wnlliusiinlitur. Ung. Slrophanthus-feslviny. — Rus. Nastoika strofanta. Semen Strophanthi (III)........................... iq Spiritus dilutus 70fi.............................ioo Aether.......................................... q g descrierea, alearetică a medicamentelor 475 Tinctura de stroiant se prepară cu semințe de strofant de- gresate (Convenția internațională). Se usucă semințele de strofant la 40’-45°, se curăță de peri și se pulverizează. Se degiesează cu eter, apoi se mențin din nou la aceiași tempe- ratură de 40°. 45’ pentru îndepărtarea urmelor de eter. Se prepară tinctura prin macerare sau percolare după nor- mele arătate la cap. Tincturae.. Lichid gălbui, cu gust foarte amar; se turbură prin diluare eu un volum de apa. Se evaporă pe baia de apă zece picături de tinctură de stro- fant; se amestecă rezidiul cu zece picături de acid sulfuric diluat și se adaogă zece picături de acid sulfuric concentrat. Amestecul trebue să se coloreze în verde intens (reacția stro~ fântânei). > Toxic. TINCTURA STRYCHNI Tinctura Nucls votnlcae. Tinctură de nucă voinică. Franc. Teinture de noix vomique. — Germ. Brerhnustinklur. Ung Ebveszmag-feslviny. - Rus. Nastoika cilibulii. Semen Strychni (VI) . ............10 Spiritus dilutus 70o~—.................100 Se prepară tinctura prin macerare sau percolare după nor- mele arătate la cap. Tincturae. Lichid galben cu gust foarte amar. Dacă se amestecă, într’o capsulă de porțelan, zece pică- turi de tinctură de nucă vomica cu trei picături de acid sul- furic (1:3), întinzând amestecul pe pereții capsulei și încăl- zind pe baia de apă, se produce, după evaporarea alcoolului, o colorație roșie-violacee ce dispare prin diluare cu apa. Tinctura ele nucă vomică trebuie să conțină douăzeci și cinci centigrame, la sută, alcaloizi totali. (Convențiunea inter- națională) . Dozarea alcaloizilor se va face ciupii procedeul descris la cap. Ex- tractum Strychni. Toxic. 476 farmacopea română TINCTURĂ VALERIANAE Tinctură de Valeriană. Franc. Teinture de Vateriane. — Germ. Baldrimtinkiur. Ung. GyBkHnke feslviny. — Rus. Valerianovaia nastoika. Rhizoma Valerianae. (V)...............100 Spiritus dilutus 70° . ..............500 Sc prepară tinctură prin macerare după normele descrise la cap. Tincturae. Lichid brun-închis, cu miros de valeriană și cu reacțiune acidă. TINCTURĂ VALERIANAE AETHEREA Tinctură de Valeriană eterată. Franc. Teinture elheree de Valeriane. — Germ. Atherische Baldrianlinklur. Ung. Aeiheres gyokonke-fesloiny. — Rus. Efirnaia valerianovaia nastoika. Rhizoma Valerianae (V).................100 Spiritus aethereus • • • ■ 500 Se prepară tinctură prin macerare după normele descrise la cap. Tincturae. Lichid galben ce devine roșcat-brun cu timpul; are miro- sul și gustul de valeriană și de spirt de eter. Hârtia de tur- nesol albastră, umectată cu tinctură eterată de valeriană, sc roșește după evaporarea lichidului. Amestecată cu a 5-a parte din volumul său apă, dă un lichid opalescent. TINCTURĂ VIBURN! Tinctnră de Viburn. Franc. Teinture de viburnum. — Germ. Viburnum lin kt ut. Ung. Viburnum-festvtny. — Rus. Nastoika amerikanskoî halind. Extractum Viburn i fluidum........20 Spiritus..........................ga ■ -........... . • .... 55 Se amestecă și se filtrează după un repaos de 24 ore. Lichid roșu-brun, cu miros asemănător valerianei și cu gust amar și astringent. DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 477 TRAGACANTHA Guma tragacantă. Franc. Gomme adraganthe. — Germ. Traganlh. Ung. Tragant-miiga. — Rus. Tragakanl Mucilag, întărit ia aer, provenit prin exudația normală sau prin incizii -practicate în axele arbustului Astragalus gufwnif& Labillardiere (Fam. Leguminoase-Papilionacee^ și de la alte specii de Asiragalus, din Asia-mică. Se prezintă în lame sau plăci neregulate, de dimensiuni va- riabile, dense, cornoase, translucide, incolore sau albicioase, striate, fără miros și cu gust slab mucilaginos. Sunt preferabile bucățile cele mai transparente, groase de 1 - 3 mm,, și late de cel puțin 5 mm. Pulverea de tragacantă este-albă; prezintă la microscop fragmentele membranelor mucilaginoase și numeroși grăunți de amidon mici și grupați. Se macerează timp de 24 ore 1 gr. de gumă tragacantă în 100 gr. apă destilată; se obține astfel un lichid mucilaginos, netransparent, ce conține bucăți de gumă numai umflate; prin filtrare, rezidiul insolubil trebue să se coloreze în albastru cu apa iodată pe când lichidul filtrat nu trebue să se coloreze cu același reactiv. TUBERA ACONITI Tabere de Aconit. - Franc. Racine (l'aconit. — Germ. Eisenhutknollen. Ung. Sisakirâk gumo. — Rus. Klubni akonit. Tuberculele laterale uscate dela planta Aconitum Napellus L (Fam. Ranunculacee). Rădăcina de aconit este tuberiformă; tuberculul principal, care poartă tulpina floriferă, este însoțit de unul sau mai mu Iți tuberculi, de aceiași forma, însă mai tineri, atingând maximul lor de desvoltare către sfârșitul perioadei de vege- tație. Acești tuberculi laterali sunt grei, compacți, albi la in- terior, pe când tuberculul principal, mai vechi, este coloiat, mai ușor, și prezintă goluri la interior. Se vor întrebuința nu- 478 FARMACOPEA ROMÂNĂ mai tuberculii laterali, grei, recoltați de la planta sălbatică, în timpul înfloririi și înlăturând tuberculii principali precum și rădăcinile laterale. Tuberculii de aconit oficina li, au forma puțin alungită; suprafața lor este netedă sau puțin ridata, biună; piezintâ un mugure bine pronunțat precum și cicatricele rădăcinilor; interiorul este albicios și au gust dulceag la început, apoi iute și iritant. Pe secțiunea transversală, practicată către mijlocul unui tubercul, coaja se vede separată de corpul lemnos prîntr’o linie întreruptă care reprezintă cambiul și formează o stea cu 7-8 unghiuri neegale al căror vârf este ocupat de fascicule lemnoase. Amidonul este abondent în coajă și în lemn. Pulverea de aconit trfibwe—jneparată din tuberculi, bine spăla ți: este caracterizată prin numeroși grăunți de amidon simpli sau compuși, cu un diametru de aproape 18 mile, frag- mente de vase și scleride alungite. Pulverea de aconit, uscată la 100°, trebue sa conțină cinci- zeci centigrame la sută, alcaloizi totali. Se va aduce Ia acest titru, Ia nevoie, prin adăogare de amidon de orez. (Convenția- nea. internațională). Dozarea alcaloizilor. Se iau 1Ș gr. pulvere de aconit uscată Ia 100° și se introduc într’un flacon de sticlă cu dop dc sliclă, împreună cu 90 gr. eter și 30 gr. cloroform; se agită puternic și se adaogă 10 cm’ soluțiune de hidroxid de sodiu 10 la sută. Se lasă în contact 3 ore, agitând adeseori. Se adaogă 10 cm’ de apă, sau mai mult dacă este nevoie, pentru a aglomeră pulverea; se decantează pe un filtru uscat și acoperit, lichi- dul etero-cloroformic clar, și se iau 100 gr. (reprezentând 10 gr. pulvere uscată); se distilă acest lichid până ce se reduce la jumătate; sc varsă cele 50 gr. rămase în balon, într’o pâlnie de separație și se spală ba- lonul în trei rânduri succesive, cu câte 5 cm’ de un amestec de 3 p. eter și 1 p. cloroform, adunând lichidele în pâlnia de separație. Se adaoga 25 cm’ soluție centinormală dc acid clorhidric. Se mai adaogă o cantitate suficientă de eter pentru ca lichidul etero-cloroformic să se ridice la suprafață. Se decantează lichidul apos și acid, și se filtrează într’un borcan de sticlă incoloră cu dop de sticlă, pe un filtru umectat cu apă; se spală soluția elero-cloroformică în 3 rânduri cu câte 10 cm’ apă de fiecare dată, aducând apele de spălare pe acelaș filtru și reunindu-le cu so- luția acidă; se spala, înfine, și filtrul cu apă. Se completează la aproape descrierea alfabetică a medicamentelor 479 100 cm* cu cantitatea dc apă necesară; se adaogă 5 picături soluție dc iodeosma (B) și o cantitate dc eter pur, neutru, suficientă pentru a formă un strat de aproape un cm. grosime, Se titrează cu soluțiune centinormală dc hidroxid dc sodiu, agitând după fiecare adăogare de soluție alcalină, până ce stratul apos se colorează in roz-palid. Diferența între 25 și numărul de centimetri cubi de soluțiune cen- tinoimala de litdioxid de sodiu întrebuințați, reprezintă numărul de centimetri cubi dc soluție centinormală de acid clorhidric necesari pentru a saturi alcaloizii din 10 gr. pulvere. Se multiplică această di- ferență cu coeficientul 0.00G45, iar produsul, multiplicat cu 10, dă greu- tatea alcaloizilor din 100 gr. pulvere. Toxic. TUBERA JALAPAE Tubere de Jalapa. Franc. Jlacine de dulap. — Germ. Jalapenicurzel. Ung. Jalapa-ffybker. — Rus. Klubni-jalap. Rădăcinile tuberiforme de la Exogonium Purga Bentham (Lpomoea Purga Hayne; Fam. Convoivulacee). Tuberculele de jalapa sunt rădăcini adventive tuberifiate; sunt ovoide, obiungi, na pi forme sau fusiforme, cu o grosime ce variază de la 3 la 7 cm., dure, grele, uneori simple, tăiate, alteori reunite mai multe împreufiă. Suprafața lor externă este brună, reticulata. Secțiunea lor transversală arata o massă centrală, a cărei culoare variază de la cenușiu la brun și un inel periferic, de culoare mai închisă. Acest inel este criblaf de puncte negre lucioase, dispuse în cercuri concen- trice, cu atât mai numeroase cu cât se apropie de partea cea mai umflată a tuberculului. Aceste puncte negre reprezintă ce- lulele cu rezină, cari există deasemenea în massa centrală, diseminate în jurul fasciculelor neregulate, răspândite în pa- renchim. Jalapa are miros caracteristic și gust iute, neplăcut. Pul vecea de Jalapa are cu lor e cenușie-închisă și este ca- racterizată prin grăunți de amidon, simpli sau reuniți, ro- tunzi și striati, cu un diametru de aproape 60 mik.; macle de oxalat de calciu, numeroase globule de la tex și fragmente izolate de vase. . _ Rădăcina de jalapa trebue să conțină 10 la sută rezină. 480 FARMACOPEA ROMÂNĂ Dozarea retinei- — Inlro sticlă obișnuită, se iau 5 gr. rădăcină dc jalapa pulverizată și 50 cm3 alcool; flaconul bine astupat, se menține timp de 24 ore la o temperatură de aproape 30° agitând adeseori. După răcire, se iau 25 cm3 din lichid se filtrează, se spală filtrul cu alcool și se evaporă lichidele alcoolice pe baia de apă într’o capsulă prealabil cântărită; se spală rezidiul de mai multe ori cu apă' caldă până ce apele de spălare trec incolore. Pentru a evită pierderi de rezină, se filtrează apele de spălare, printr'un filtru mic, se spală apoi filtrul cu alcool și se readuce acest alcool in capsula de porțelan; se evaporă complet alcoolul și se menține capsula pe baia de apă timp de 2 ore pentru uscare. Greutatea rezinei atsfel separată, trebue să fie de 0,25 gr. ceiace corespunde unui conținut de 10 la sută rezină. TUBERA SALEPI Salep. Franc. Salep. — Germ. SalepImoUen. — Ung. Salep-rjmwc. — Rus. Salep. Tuberculele laterale de la diferite orhidee (Orchis Mascula L, O. Mor io L, etc.) din Europa și Asia mică, recoltate ui epoca înfloririi, opărite cu apă și apoi uscate. Tubercule globuloase, ovoide sau palmate, lungi de aproape 4 cm. și groase de 0,5-2 cm.; poartă la vârf un mugur sau cicatricea acestuia; suprafața lor este gălbue sau brun cenu- șie iar consistența cărnoasă; au mirosul aproape nul și gust mucilaginos. Nu se vor întrebuința tuberculele ușoare, sbârcite și prea colorate. Pulverea de salep are culoare alb-cenușie; încălzită la fier- • bere cu 50 p. apa dă, după răcire, o gelatină muciiaginoasă, consistentă, fără gust, și care se colorează în albastru cu apa iodată. UNGUENTA Pomata. Unguente. Pomezi. Franc. Pommades. - Germ, salbe». - Ung. KendcsSk. - Rus. Maz. Unguentele sunt medicamente de consistență moale, desti- nate întrebuințării externe, și se prepară prin încorporarea DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 481 de diverse substanțe medicamentoase într’un excipient de na- tură grasă ca: axungie, lanolină, vaselină, adeseori ames- tecate cu alți corpi grași, cu sau fără adaos de ceară, cerezină, rezine, emplastre, etc. Substanțele cari servesc la prepararea unguentelor trebue sa îndeplinească condițiile prevăzute de Farmacopee. Pentru a operă amestecarea materiilor grase cu substanțe medicamentoase, este necesar, în unele cazuri, de a lichefiă materia grasă; pentru aceasta, se începe prin a încălzi pe baia de apă, pe acelea al căror punct de topire este mai ridi- cat, apoi se adaogă, puțin câte puțin, celelalte, evitând o supra- încălzire; se strecoară, daca este nevoie, și se agită, încorpo- rând în timpul răcirii, puiverile sau soluțiunile. Substanțele volatile trebuesc încorporate către finele ope- rațiunii, și ferite, pe cât este posibil, de acțiunea căldurii. Sărurile solubile și extractele se vor disolvă, mai întâi, într’o cantitate mică de apă; sărurile și substanțele solide, mai puțin solubile/^./ insolubile, se vor încorpora în stare de pulvere fină. Unguentele trebuesc să fie omogene. UNGUENTUM ACIDI BORICI Pomatum acldi bortei. Unguent boricat. Franc. Pommade d'acide borique. — Germ. Bor salbe. Ung. Bârsavas kenUcs. — Rus. Bornaia maz. Acidum boricum (VII)...............10 Vaselinum album....................9b Se amestecă bine acidul bor ic, mai întâi cu o cantitate mica de vaselină, apoi cu restul, până ce se obține un amestec omo- gen. Unguentul boricat este alb. 70710. — Farmacopea Română. 31 482 farmacopea română UNGUENTUM AROMATICUM Unguent aromatic. Franc. Onguent aromatigue. — Germ. Aromâlischesalbe. Ung. Illalos keniics. — Rus. Aromalnaia maz. Adeps suillus................................. Cera fia va......................................150 Herba Absinthii...................................6b Oleum juniperi.............................• ■ • 5 Oleum Lauri.......................................60 Oleum Lavandulae.................................. 5 Oleum Menthae..................................... 5 Oleum Rosmarini................................... 5 Spiritus dilutus 70° ............................150 Iarba de pelin se zdrobește Și se amestecă cu alcoolul; după un contact de 3 - 4 ore se introduce massa umedă în untura to- pită și totul se încălzește până ce dispare toată umiditatea, apoi se strecoară, se stoarce și se adaogă ceara galbenă; se a- mestecă până ce se topește ceara; se strecoară din nou și când unguentul este aproape să se solidifice, se încorporează oleul de dafin și oleurile volatile. Unguentul aromatic este verde și are miros aromatic. UNGUENTUM BELLADONNAE Unguent beladonat. Franc. Pommade belladonnae. — Germ. ToUkirsckensalbe. Ung. Kadragulya keniics. — Rus, Belladonnaia maz. Extraetmn Belladonnae.............................10 Aqua.............................................. 6 Glycerinum........................................ 3 Spiritus.......................................... 1 Unguentum simplex.................................80 Extractul de beiadonă se disolvă în amestecul de apă. gli- cerina și alcool, iar soluția se amestecă cu unguentul simplu. Unguentul beladonat este brun-închis și are miros de be- iadonă. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 483 UNGUENTUM CAMPHORATUM Unguent camforat. Franc Pommade camphrie. — Germ. Kamphersalbe. Ung. Camforos ItenScs. — Rus. Kamfornaia maz. Oamphora.................................... l0 Paraffinum solidum........................... g Vaselinum album..............................gg Vaselina și parafina se topesc împreună la o căldură mo- derată; se adaogă camforul, prealabil redus în bucăți mici; se amestecă până la disolvarea camforului și până ce unguen- tul s’a răcit. Unguentul camforat este alb și are mirosul de camfor. UNGUENTUM CITRINUM Unguentum Âlthaeae. Unguent citrin. Franc. Unguent citrin. — Germ. AUfteesalbe. Ung. Matyva kenocs. — Rus. Alteinaia maz. Adeps suhlt^v// ... 75 Rhizoma Curcumae pulv.................1 Aqua . . . . ... 6 Cera flava........................................12 Oolophoninm..............................9 Terebinthîna communis....................3 Se fierbe împreună, untura, rădăcina de curcuma și apa, la o căldură moderată, până la evaporarea apei; se adaogă ceara galbenă și colofoniul, sc încălzește până la topirea a- cestora, iar în urmă se adaogă terebentina. Se strecoară și se lasă să se răcească fără a amesteca. Unguentul citrin are culoare galbena. 484 FARMACOPEA ROMÂNĂ UNGUENTUM EMOL1ENS Unguentum Icnim. Ceraiom Galeni. Unguent emolient. Franc. Onguenl emollient. — Germ. Walratsalbe. Ung. Lâgyilâ kenocs. — Rus. Kold-krem. Cera alba.................................... 8 Cetaceum.....................................15 Oleum Sesami.................................62 Aqua Bosae....................................15 Se încălzește ceara albă, cetaceul și oleul de sesam, până la topire. Se varsă amestecul într’un mojar încălzit și se a- mestecă necontenit pentru a evită formarea dc grunjuri. Când massa devine consistentă, se încorporează apa de roze, adaogând-o în mici cantități și agitând necontenit. Unguent de culoare albă, cu miros de roze. UNGUENTUM GLYCER1NI Gljcerltux Affijll, Glîcerolat de amidon. Franc. Glyceri d'amidon. — Germ. Glycerinsal.be. Ung. Glycerin-kenOcs. — Rus, Glițerinovaia maz. Amjlum tritici......................................10 Aqua................................................10 Glycerinum.........................................130 Se triturează amidonul cu apa, se adaogă glicerina și se încălzește întro capsulă de porțelan, pe baia de apă, ames- tecând necontenit, până ce se obține o massa gelatinoasă, 0- mogenă. DESCRIEREA ALFABETICA A MEDICAMENTELOR 485 UNGUENTUM HYDRARGYRl MITIUS Unguent mercurial. franc. Ponmade mercur ielle. — Germ. Quecksilbersalbe. Ung. Szicrke higany Iwnfcs. Rus. — Rtulnaia maz. Hydrargyrum.......................... 39 Adeps Lanae anhydricus................ 5 Adeps suillus........................ 49 Oleum Sesami ......................... 1 Sebum............................... 24 Tinctura Benzoes aetherea..........Q. 8. Se triturează mcrcuriul cu lanolina, cu oleul de sesam și cu tinctura eterată de benzoe, până la stingerea mercuriului; stingerea este completă când amestecul, întins în straturi sub- țiri pe o sticlă colorată, nu mai prezintă globule de mercur. Se adaogă apoi amestecul topit și semi-solidificat de untură și seu și se amestecă până Ia răcire. Unguentul mercurial este cenușiu-albăstrui. Examinat cu ochiul liber, nu trebue să prezinte globule de mercur. Trebue să conțină 30 la sută mercur (Convenția interna- țională). Dozarea mercurului. — Tntr'o fiolă de sticlă se introduce 1 gr. un- guent mercurial, 20 cm3 apă și 20 cm* acid nitric, și se încălzește ames- tecul cu precauțiune până ce încetează degajarea de vapori și până ce lichidul devine incolor. După răcire, se adaogă 100 cm1 apă și 2 cm’ alaun feric amoniacal, ca indicator și se titrează cu soluția decinor- mală de sulfocianur de potasiu până la colorațiunea roșietică persis- tentă. Să se întrebuințeze pentru aceasta aproape 15 cm3 soluție deci- normală de sulfocianur, ceiace corespunde unui conținut de aproape 30 la sută mercur. (Un cm1 soluție decinormală de sulfocianur = 0,01 gr. Ilg.). 4S6 FARMACOPEA ROMÂNĂ UNGUENTUM HYDRARGYRI FORTIUS Unguent mercurial forte. Unguent napolitan. Franc. Onguent napolitain. — Germ. Quecksilbersalbe starke (30 p, c). Ung. ErOsel sziirke hyganyos ItenOcs 50- p. c. Rus. Erepkaia sieraia rlutnaia maz. Hydrargyrum.................................... 50 Adeps lanae anhydricus.......................... 6 Adeps suillus.................................. 20 Oleum Sesami.................................... 2 Oleum Cacao.............................. ■ . 17 Cera alba . .................................... 5 Tinctură Benzoes aetherea....................Q. S. Se prepară ca și Unguentum Hydrargyri mitius. Conține 50 ]a sută mercur. Acest unguent se va libera numai când se va prescrie: Un- guent mercurial forte. UNGUENTUM HYDRARGYRI C. BELLADONNA Unguent mercurial beladouat. Franc. Pommade mercurielle beliailonnee. Germ, Quefksilbersalbe mit Belladmmaexlracl. Ung. Belladonnăs hygany kenocs. — Rus. Piulița bclladonaia maz. Extractum Belladonnae............................10 A^ua.............................................0 Glycerinum.......................................3 Spiritus......................................... 1 Unguentum Hydrargyri mitius .... 80 Extractul de beladonă se disolvă în amestecul de apă, gli- cerina și alcool, iar soluția se amestecă cu unguentul mer- curial. Unguentul mercurial beladonat arc culoarea brună-cenușie și miros de beladonă. Conține 24 la sută mercur. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 487 UNGUENTUM KALII IODATI CUM IODO Unguent de iodur de potasiu indurat. Franc. Pommade d’iodure de potassium Mie.- Germ. JodhaUiye kalium jodidsalbe. Ung. Jodkdliumos jodkenbcs. — Rus. Maz ioditlowkalia s. iodăm. lodum.................................... Kalium iodatum . .................iq Aqua..................................... Adeps suillus......... ............§o Se tritureaza iodurul de potasiu și iodul într’un mojar și se disolvă în cantitatea de apă prescrisa; se adaogă untura și se amestecă până ce se obține un unguent omogen. Unguentul de iodur de potasiu iodurat are culoare roșie- închisă și miros de iod. Se prepară la nevoie. UNGUENTUM POPULI Unguent popul en. Franc. Onguenl populeum. — Germ. Pappelsalbe. Ung. Nyărfarugy kenocs. — Rus. Topoievaia maz. Turiones Populi .....................150 Folia Belladonnae ... 50 Folia Hyoscyami.............. • 50 Spiritus aetbereus...................200 Ammonium hydricum solutum . . . . 5 Cera flava........................... 50 Adeps suillus.......................1000 Se zdrobesc mugurii de plop. împreună cu foile de bela- donă și de hiosciam și se macerează 24 ore într’un vas închis cu spirtul de eter și cu amoniacul. Se amestecă apoi această niassă cu untură, se digeră 2 ore pe baia de apă, agitând adeseori și se strecoară printr’o flanelă deasă; se adaoga și ceara galbenă topită și se lasă să se răcească fără a amesteca. Unguentul populeu are culoare verde și miros aromatic. 4S8 farmacopea. româna UNGUENTUM SIMPLEX Unguent simplu. Franc. Onguenl simple. —■ Einfackesalbe. Ung. Egyszer'u kenbcs. — Rus. Vbscouaia maz. Adeps suillus................................80 Cera alba....................................20 Se topește împreună, se strecoară dacă este nevoie și se amestecă până la răcire. UNGUENTUM STYRACIS Unguent de stirax. Franc. Pomma.de de styrax. — Germ. Storaxsalbe. Ung. Styrax balzsam kenbcs. — Rus. Maz sliraxa. Styrax depuratus. . ”3..........................16 Oolophonium .........................S9 Cera flava/5 sA >1 . - 16 Elenii . 4 o L /A \‘M r ' ■ Oleum olivarum..................................S3 Se încălzește, până la topire, colofoniul, ceara și rezină elemi; se adaogă oleul de măsline iar în timpul răcirii se în- corporează stiraxul. Unguentul de stirax este brun-gălbui. UNGUENTUM SULFURATUM Unguent sulfurat. Franc. Pommade soufrie.— Germ. Schwefelsalbe. Ung. Kenes Kenbcs. ~ Rus. Sernaia maz. Sulfur sublimatum...................10 Kalium carboniemn................... 5 Aqua.................................... Oleum Sesami .....................................o Unguentum simplex............................35 Se amestecă sulful cu oleul de sesam, apoi se adaogă uir DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 489 giienhH simplu topit și semi-soli di ficat. Carbonatul de potasiu se disolvă in apa la cald, iar după răcirea soluției se încorpo- rează m massa precedentă, amestecând până la răcire, pentru a obține un unguent omogen. UNGUENTUM ZINCI OXYDATI Unguent de oxid de zino. Franc. Pommade d’oxyde de zinc. - Germ. Zinksalbe. Ung, Zinkoxydos Kenocs. — Rus. fincovaia maz. Zincum oxydatum................ io Vaselinum album.......................90 Se triturează, într un mojar, mai întâi oxidul de zinc, cu o cantitate egală de vaselină, apoi se adaogă restul de vase- lină și se amestecă până ce se obține, un unguent omogen. VASELINUM Vaselină. Franc. Vaseline. — Germ. Ung. Vaselin. — Rus. Vazelin. Vaselina este un amestec de hidrocarbure, obținut prin pu- rificarea și înălbirea rezidiurilor dela rectificarea petrolului. Vaselina are o consistență semisolidă, analoagă grăsimii de porc; este de culoare albă (Vaselinum album) sau galbenă (Vaselinum flavum), translucidă în straturi subțiri, foarte slab fluorescentă, mai ales când este topită, fără miros și fără gust. Are densitatea 0,835-0,880. Se topește la 35’ -45°. Este insolubilă în apă, foarte puțin solubila în alcool, ușor solubilă în benzină, eter și în cloroform. Vaselina albă sau galbenă trebue să aibu o consistență omogenă și o reacțiune neutră. Prin topire trebue să deă un lichid limpede și fără miros, care să nu conțină materii în suspensiune. _ Dacă se agită 5 gr. vaselină cu 20 cina apă caldă și - picături soluție dc fenol ftaleină, apa nu trebue să se coloreze în roșu; daca se adaogă o picătură de soluție decinormală de hidroxid de sodiu, 490 FARMACOPEA ROMÂNA amestecul trebue să se coloreze în roșu intens și persistent (alcalil, acizi). Dacă se încălzește, agitând, 5 gr. vaselină cu 3 cm soluție de hi- droxid de sodiu și 20 cm3 apă, lichidul decantat și răcit, trebue să rămână limpede după acidulare (grăsimi, rezine). Dacă se agită puternic, timp de un minut, 5 gr. vaselină cu 20 cm3 apă caldă și apoi se filtrează lichidul apos prinr’un filtru udat cu apă, filtratul nu trebue să se modifice nici cu nitratul de argint și nici cu nitratul de bariu. Observ. In cașurile când prescipțiunea nu specifică felul vaselinei se va liberă vaselina albă. VASELINUM LIQUIDUM Vaselină lichidă. Oleu de vaselină. Franc. Vaseline liquide. — Germ. Flilssiges Paro/)in. Vaselinul. Ung. Folyds paraffin. — Rus. Jidlâi par afin. Produs obținut prin purificarea părților din petrol cari destilă între 335“-440°. Lichid oleaginos, incolor, nefluorescenl, fără miros și fără gust. Are densitatea O,87o - 0,890. Este insolubil în apă. foarte puțin solubil în alcool; se amestecă în orice proporție cu benzina, cloroformul, sulfurul de carbon și eterul etilic. Se amestecă 4-5 cm1 vaselină lichidă cu un volum egal de acid sulfuric într'o epruvetă prealabil spălată cu acid sulfuric și se încăl- zește pe baia de apă timp de zece minute agitând adeseori; stratul de vaselină trebue să rămână incolor, iar cel de acid poate deveni cel mult slab brun p’mpuritdp organice). Vaselina lichidă, agitată cu un volum egal de alcool și încălzind amestecul la fierbere pe baia de apă, nu trebue să comunice alcoolului o reacțiune acidă (acid sulfuric, acizi organici). Vaselina lichidă pentru injecfiuni (vaselmum liguidum de- purațum pro injectioue) se prepară din vaselina lichidă prin spălări repetate cu alcool, după teehnica descrisă la cap. Oleum OUvarum depuratum. Vaselina, lichidă astfel purificată, se încălzește pentru a îndepărta resturile de alcool. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 491 veratrinum Veratrina. Franc. Veratrine. — Germ. Ung. Bus. Veralrin. \eratrina este un amestec de alcaloizi, extras din semin- țele de Sabadila (Schoenocaulon officinalis Asa Grav, Fam. Liliacee-Colchicee). Duh ere alba, amorfă, foaite iritantă, provocând strănu- tări violente. Este aproape insolubilă în apa. Soluțiunea apoasă are reacțiune slab alcalină și gust iute, însă nu amar. Se disolvă în 4 p. alcool, în 2 p. cloroform, în 10 p. eter, în benzină și în alcool a mii ic. Daca se pune o parcelă de vcratrină într’o epruvetă ce con- ține 3-4 cm3 acid sulfuric, soluția se colorează în galben, eu o fluorescentă verde pronunțată; după încălzire, colorațiu- nea trece în portocaliu și apoi în roșu-carmin intens; dacă se varsă lichidul într’un exces de apă, colo rațiunea dispare. Dacă se fierbe o cantitate mică de vcratrină cu acid clor- hidric, lichidul se colorează în roșu persistent. Daca se disolvă la cald, veratrina amorfă în 2 p. alcool absolut, se produce, după răcire, o cristalizare compactă de alcoolat de veratrina- a ; acest alcoolat, redisolvat la cald în alcool de 50c. dă cristale de vcratrină - a, numită și vcratrină cristalizată, fuzibilă la 205“. Această vcratrină cristalizată este mult mai activă decât veratrina amorfă și nu este oficinală. Pe lângă caracterele de mai sus, veratrina (0,02 gr.) nu trebue să lase rezidiu după calcinare (substanțe minerale fixe). Disolvată în acid acetic diluat, nu trebue să precipite cu taninul (alcaloizi streini). Toxic. __________ VINA MED1C1NALIA Vinuri medicinale. Franc. Vini medicinali*. - Germ Medizinische Weine. Ung. Gyăgyszeres borok. — Rus. Medifinskia Vino. Vinurile medicinale sunt preparatiuni cari rezultă prin 492 FARMACOPEA ROMÂNĂ acțiunea vinului asupra uneia sau mai multe substanțe medi- camentoase ce conțin principii solubile în acest vehicul. Vinurile cari servesc la prepararea vinurilor medicinale sunt vinurile roșii și albe, indigene, vechi, și vinurile dulci, meridionale (de Malaga, Madera, etc.). Aceste varietăți de vinuri trebue să îndeplinească condi- fiunile prevăzute în regulamentul de privighere sanitară pentru controlul băuturilor. Vinurile indigene trebue sa con- țină aproape zece la sută alcool iar cele meridionale 12 -18 la sută alcool. Vinurile medicinale se prepară fie prin macerare în vase închise, strecurare, presare și filtrare, fie prin disolvare la rece, sau prin simpla amestecare cu extracte sau alte sub- stanțe medicamentoase, după cum se va arătă pentru fie- care vin în parte. Vinurile medieinale trebuesc conservate la loc răcoros și în sticle pline și bine astupate. Forma de vin medicinal nu se va dă medicamentelor eroice (Convenția internațională). \ "A - - , VINUM CHINAE Via de china. Franc, Vin de quinquina. — Germ, Chinawein. Ung. Ckinabor. — Rus. Hi>inoc vino. Cortex Chinae (V).......................25 Spiritus dilutus 60° ...................75 Acidum chlorhydricum dilutum ... 2 Vinum rubrum......................... 920 Coaja de china, groscior pulverizată, se îmbibă eu ames- tecul de alcool și acid clorhidric și se lasă să macereze 24 ore într un vas de sticlă, agitând din când în când; se adaogă apoi vinul și se lasă se macereze din nou 24 ore, agitând ade- seori. Se filtrează și se conservă în sticle complet pline și bine astupate. Vinul de china are gust amar pronunțai și ușor aromatic. După slabă acidulare, precipită cu iodomercuratul neutru de potasiu (R). UESCR1EREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 493 Când se prepară vinul de China cu vin de Malaga sau alt vin meridional se suprimă alcoolul, iar coaja de china se îm- bibă cu 75 p. vin meridional și cu cantitatea prescrisă de acid clorhidric. VINUM COCAE Vin de coca. Franc. Vin de coca. — Germ. Cocateein. Ung, Coeabor. — Rus. Vino koka. Extractum Cocae fluidum............50 Gelatina alba.....................0.5 Aqua....................... . . 5 Vinilin meridianum dulce...........954 Se disolvă gelatina în apă; se amestecă soluția cu vinul de Malaga și apoi se adaogă extractul fluid de coca. Se lasă în repaos 8 zile, apoi se filtrează. Vinul de coca are culoare brună și gustul foilor de coca. Dacă, se adaogă 1 cm3 reactiv Mayer (R) unui amestec de 2 cmJ vin de coca, 10 picături acid clorhidric diluat și 10 cm3 apă, trebue să se producă imediat o turbureală pronunțată. VINUM COLAE Vin de Cola. Franc. Vin de cola. — Germ. Colawein. Ung, Colabor. — Rus. Vino kola- Extractum Oolae fluidum . . . . * .50 Vinum meridianum dulce...........950 Se amesteca; se lasă în repaos timp de 8 zile, în vas închis, apoi se filtrează. Vinul de cola este brun și posedă gustul nucn de cola- Diluat cu apă (1:10) și tratat cu perclorur de fer, da un pre- cipitat verde. 494 FARMACOPEA ROMÂNĂ VINUM COLOMBO Vin de colombo. Franc. Vin de colombo- — Gem. Kolombowein. Ung. Colombobor. — Rus. Vino Kolombo- Radix Colombo (III) . Spiritus dilutus (70°) Vinum rubrum . . . 30 30 1000 Rădăcina de colombo se macerează 12 ore eu alcoolul di- luat, agitând din când în când, apoi se adaogă vinul roșu și se lasă se macereze timp de 8 zile, agitând adeseori. Se stre- coară, se stoarce și după 24 ore de sedimentare la loc răco- ros. se filtrează. Vinul de colombo are culoare roșcată și gust amar pro- nunțat. Când se prepară Vinul de colombo cu vin de malaga, se suprimă alcoolul și se macerează 10 zile, operând ca mai sus. VINUM CONDURANGO Vin de condurango. Franc. Vin de condurango. — Germ. Kondurangowein. Ung. Condurangobor. — Rus. Vino kondurango. Extractum Condurango fluidum . . . .10 Vinum meridianum dulce........................90 Se amestecă și după opt zile se filtrează. Vinul de condu- rango are culoare brună, iar gustul și mirosul cojii de con- durango. VINUM GENTIANAE Vin de gentiana. Franc. Vin de gentiane. — Germ. J^nzianwein. Ung. Tărnicsgybkerbor. — Rus. Vino goriciavki. Radix Gentianae (III) . Spiritus dilutas 7oe Vinum rubrum . . 30 60 . 1000 descrierea alfabetica a medicamentelor 495 Se amestecă alcoolul cu rădăcina de gențiana și se lasă ui contact, m vas închis, timp de 24 ore. Se adaogă vinul și se Iasă sa macereze timp de 10 zile, agitând din când în când. Se strecoară și se filtrează. Vinul de gen ți ana, preparat cu vin roșu, are culoare roș- cată și gust foarte amar, persistent. El nu se conservă mult timp, deaceia se va prepara în cantități mici. Când se prepară vinul de gențiana cu vin de Malaga, se suprimă alcoolul și se macerează rădăcina de gențiana cu vinul de Malaga. Vinul de gențiana cu Malaga are culoare brună și gust amar. VINUM IODOTANICUM Vin iodotanic. Franc. Vin wdutanique. — Germ. lodotaninwein. Ung. Csersavas iod bor. — Rus. fodistodubilnoie vino. lodum . \ s\. . , ă Tanninu^ ,] î. |. , . 4 Spiritus . . 30 Sirupus simplex ...' J. . . 100 Vinum meridianam dulce............864 Se disolvă iodul și taninul în alcool, iar soluția se ames- tecă cu vinul de Malaga și cu siropul simplu. Se lasă în re- paos 3 zile și se filtrează. Vinul iodotanic are culoare brună și gust astringent. . Douăzeci grame vin iodotanic conțin patru centigrame iod. Vinul iodotanic, diluat cu două volume de apă, nu trebue să albăstrească apa de amidon. Se va conservă ferit de lumină. ZINCUM CHLORATUM Clorur de zinc. Franc. Ctdorure de zinc. — Germ. Ung. Zinkcklorid. Rus. fflorislâl ține. Zn CP = 136 gr. mol. Produs obținut. în general, prin disolvarea unui exces de 496 FARMACOPEA ROMÂNĂ zinc în acid clorhidric și evaporarea la sec a soluțiunii; prin arderea zincului în gaz clor, sau prin destilarea unui ames- tec de sulfat de zinc și clorur de sodiu. Se prezintă în pulvere, plăci sau bastonașe albe, deliques- eente, caustice. Se disolvă în apă, cu desvoltare de căldură; se disolvă dea- semcnea în glicerina, alcool și eter. încălzit până la topire, dă un lichid incolor care, după ră- cire, se prinde într’o massă albă cenușie; la temperaturi mai ridicate se volatilizează în parte și se descompune, lăsând un rezidiu bogat în oxid de zinc. Soluția apoasă (1:20) este acidă; dă un precipitat alb eu amoniacul, solubil în exces de amoniac; soluția amoniacală dă un precipitat alb cu hidrogenul sulfurat. Soluția apoasă, acidulată cu acid nitric, dă cu nitratul de argint un precipitat alb-caseos, solubil în amoniac. Soluția apoasă (1:10) de clorur de zinc trebue să fie limpede și să deâ cu amoniacul un precipitat alb, gelatinos, foarte solubil în exces de reactiv, producând un lichid incolor (cupru. fer, aluminiu). Soluția amoniacală (1 :10), tratată cu hidrogen sulfurat în exces, dă un lichid care, după filtrare, evaporare la sec și calcinare, nu tre- bue să lase nici un rezidiu (metale alcaline, metale alcalino-teroase). Soluția apoasă (1:20) acidulată cu acid clorhidric diluat, nu trebue să precipite cu cl or unii de bariu (sulf a fi). Să se păstreze cu precauțiune, în vase bine închise și de capacitate mică. ZÎNCUM OXYDATUM Oxid de zinc. Franc. Osyde de zinc. — Germ. Ung. Zinkoxyd. — Rus. Okis finita. Zn O — 81 gr. mol. Produs obținut prin calcularea carbonatului bazic de zinc. Pulvere^ albă, ușoară, amorfă, fără miros și fără gust, insolubilă în apă și în disoivanții neutri. Prin încălzire nu se descompune ci ia o colorațiune galbenă, care dispare după răcire. . Oxidul de zinc se disolvă în acizi diluați. Soluțiunea clor- hidrică dă cu amoniacul un precipitat alb, solubil în exces descrierea alfabetică a medicamentelor 497 de reactiv, iar Miliția flmoniacală dă un precipitat alb cu hidrogenul sulfurat. Oxidul de zinc trchus să fie alb și complet solubil, fără efervescență, în acid clorhidric diluat (carbonat); soluția incoloră obținută, nu trebue să sufere nici o schimbare eu hidrogenul sulfurat (arsen, metale). Soluțiunea clorhidrică nu trebue să precipite cu clorurul de bariu (sulfați), nici cu oxalatul de amoniu (calciu); ea trebue să deă cu amoniacul un precipitat alb, ușor solubil in exces de reactiv (aluminiu, metale alcalino-leroase). Soluția amoniacală trebue să deă un pre- cipitat alb cu sulfurul de amoniu (metale streine). ZINCUM SULFOPHENOL1CUM Zinc sulfocarbolic. Franc. Sulfopltenale de zinc. ^Germ. Zinksulfophenylat. Ung. Carbolsavas zinksulfat. — Rus. Siernokislo-karboloDO-ținkovaia soli. (O* EH OH $O’)2Zn 4- 8TTO (1,4) = 555 gr. mol. Se obține prin dubla descompunere între parasulfofenatul de bariu și sulfatul de zinc. Cristale incolore sau slab roșietice, eflorescente la aer, fără miros sau cu un slab miros de fenol, solubile în 2 p. apă și în 3 p. alcool. Soluția apoasa are reacțiune acidă; se colo- rează în violet cu perclorurul de fer; tratată cu amoniac dă un precipitat alb solubil în exces de reactiv. Zincul sulfocarbolic, trebue să se prezinte în cristale incolore sau foarte slab roșietice. Soluția apoasă (1:10) tratată cu un exces de amoniac, trebue să fie limpede și incoloră (fer, aluminiu, cupru), și să nu se turbure cu oxalatul de amoniu (calciu), nici cu fosfatul de sodiu, după adăogare dc clorur de amoniu (magneziu). Aceiași soluție apoasă (10 cm3) nu trebue să se turbure cu acidul sulfuric diluat (bariu), iar cu clorurul de bariu să deă cel mult o slabă tulbureală (acid sulfuric). Dacă se precipită cu sulfurul de amoniu, tot zincul din 10 cm so- luție apoasă de fenolsulfonat de zinc (1:20), lichidul filtrat nu trebue să lase rezidiu apreciabil după evaporare și calcinare (substanțe minerale streine). _ După calcinarea unui gram dc zinc sulfocarbolic trebue să rămână un rezidiu de oxid de zinc dc cel puțin 146 mgr. Se va conservă cu precauțiune m vase bine închise. fi 70710 — Farmacopea Romăsiă 498 FARMACOPEA ROMÂNĂ ZINCUM SULFURICUM Sulfat de zinc. Eranc. Sulfate de zink. — Germ. Zinksulfal. Ung. Kensavas zinc. — Rus. SltTi'io-ținkovaia soli. SO4 Zn + 7HSO = 287.5 gr. mol. Se obține prin disoivarea zincului în acid sulfuric diluat. Se prezintă în cristale incolore, eflorescente, cu gust stiptic, solubile în 0,6 p. apă, în 0,86 p. glicerina, insolubile în alcool. Soluția apoasă (1:10) este limpede, și posedă o reacțiune acidă; dă cu nitratul de bariu un precipitat alb insolubil în acizi, iar cu hidroxidul de sodiu dă un precipitat alb solubil în exces de reactiv. Tratată cu un exces de hidroxid de sodiu, apoi suprasaturată cu acid acetic, dă un precipitat alb cu hi- drogenul sulfurat; acest precipitat nu se formează în cazul acidulării cu acid clorhidric. Sulfatul de zinc trebue să se disolve complet iti apă și să deă soluții limpezi. Soluția apoasă (1:10) trebue să dea un precipitat alb cu sulfuru) de amoniu sau cu ferocianurul de potasiu, iar nu un precipitat colorat (metale streine). Cu amoniacul, trebue să deă un precipitat gelatinos, necolorat, complet solubil în exces dc reactiv (aluminiu, fer), și să deă un lichid incolor iar nu colorat (cupruj. Sulfatul de zinc (0,5 gr.), încălzit cu soluțiunea de hidroxid de sodiu, nu trebue să desvolte miros de amoniac (săruri de amoniu). Solufia apoasă (1:10) nu trebue să precipite cu nitratul dc argint (cloruri). Dacă se suprapune peste 2 cmJ acid sulfuric, un amestec de 2 cm3' soluție de sulfat de zinc (1:10) și 1 cm’ soluție de sulfat feros, nu trebue să se formeze, la linia de contact a lichidelor o zonă colorată (nitra(i). Dacă se agită 2 gr. sulfat de zinc cu 10 cnr alcool absolut și se filtrează după 10 minute, lichidul diluat cu un volum de apă, nu trebue să aibă reacțiune acidă (acid sulfuric liber). Incompatibilități: Acetat de plumb. Se va conserva cu precauțiune. DESCRIEREA ALFABETICĂ A MEDICAMENTELOR 499 ZINCUM VALERIANICUM Valemnat de zinc. Franc. Valerianate de ;inc. - Germ. Zînkvakrianal. Ung. Valerianm zwk. - Rus. ValerMislaia^^ soli. (Cs H9 O2)2 Za 4- 2H2 O = 303,6 gr. mol. fee obține pi in acțiunea acidului valerianic asupra carbo- natului de zinc. Cristale lamelare, incolore, lucioase, onctuoase ia pipăit, cu miios de valeriană și cu gust dulceag și astringent. Se disolvă în aproape 90 p. apă și in 40 p. alcool; este foarte puțin solubil în eter. Soluția apoasă (1:100) posedă reacțiune acidă; se turbură la încălzire și redevine limpede după răcire; prin încălzire prelungită la aer, pierde acid valerianic și depune lamele cristaline de valerianat bazic de zinc. Valerianatul de zinc se disolvă în acizi minerali, punând acid valerianic în libertate. Soluția apoasă (1:100) dă un precipitat alb cu sulfurai de amoniu și un precipitat roșietic cu pcrclomrul de fer. Valerienatul de zinc, uscat, la rece, într’un exicator cu acid sulfuric până la greutatea constantă, să piardă cel mult 12 Ia sută din greu- tate (apă în exces). O pierdere mai mică dc 11 la sută indică uri valerianat care a suferit o eflorescentă. Calcinat, după adăogări repetate de acid nitric, trebue să lase un rezidiu de oxid de zinc de cel mult 26.8 la sută. Prezența valerianatuiui bazic de zinc. a acetatului de zinc sau a butir aiului dc zinc, face ca proporția de oxid să fie mai mare. Valerianatul de zinc treime să fie complet solubil în amoniac; so- luția trebue să fie limpede, incoloră (fer. aluminiu), și să dea un preci- pitat alb, curat, cu hidrogenul sulfurat (plumb, cupru). Soluția apoasă (1 :100) nu trebue să se turbure cu fosfatul de sodiu (magneziu) nici la tratare cu soluție de clorur de bariu acidulată cu acid clorhidrie (sulfafi). Se va conservă cu precauțiune în vase bine închise. PARTEA A DOUA TABELE Tabela I. — Greutățile atomice ale principalelor elemente chimice. Tabela II. — Gțăde Baum6 și densitățile cores- punzătoare. Tabela III. — Reactivi, soluțiuni titrateșiindicatori. Tabela IV. — Aparate și instrumente. Tabela V. — Metode generale de analiză. Tabela VI. — Greutatea picăturilor. Tabela VII. — Venena. Tabela VIII. — Doze maxime. Tabela IX — Antidote. tabela I GREUTĂȚILE ATOMICE ale principalelor elemente chimice (Uniunea internațională de Chimie 1925). Aluminium . Al. . 26, 97 Iod . . . . I . . . 126,932 Antimoniu . . Sb. . 121, 77 Litiu . . . . Li . 6, 94 Argint . . ■ Ag . . 107,880 Magneziu . ■ Mg ■ . 24, 32 Arsenic - . . As , . 74, 96 Mangan . . Mn . . 54, 93 Aur ... . Au . . 197, 2 Mercur. . ■ Hg ■ . 200, 61 Azot . . . N . 1^008 Molibden . . Mo . . 96, — Bariu . . . . Ba . . 137, 37 Nickel . . . Ni . . 58, 69 Bismut . . . Bi . . 209,/-/ Oxigen . . O . . 16, - Bor .... . Bo . . 10, 82 Platina . . . Pt . . 195, 32 Brom . . . . Br . . %916 Plumb . . . Pb . . 207, 20 Calciu . . . . Ca. . 40, 07 Potasiu . . . K . . 39,096 Cadmiu . . . Cd . . 112, 41 Radiu . . . Ra . . 225, 95 Carbon . . . C . ■ 12, - Rubidiu . Rb . . 85, 44 Ceriu . , . . Ce. . 140, 25 Seleniu . . . Se . ■ ^2 Clor . . . . . Ci. . 3u,4u / Siliciu . . . Si . . 28, 06 Cobalt. . . . Co . . 58, 94 Sodiu . . . Na . . 22,997 Caesiu . , . . Cs . 132, 81 Staniu . . . Sn . . 118, 70 Cupru . . . . Cu . 63, 57 Sulf . . . . S . . 32,064 Crom . . . . Cr . . 52, 01 Uraniu , . . U . . 238, 17 Fluor . . . . F . . 19, - Vanadiu m . V . . 50. 96 Fer .... . Fe . . 55, 84 Wolfram . . w . . 184, — Fosfor . . . P . . 31,027 Zinc . . . . Zn . . 65, 38 Hidrogen . . H . . 1,008 TABELA II Grade Baume și densități corespunzătoare. Grade Baum6 Densitatea Grade Baume Densitatea Grade Baum^ Densitatea 1 i ! i 1.007 23 1.190 45 1.453 . 2 1.014 24 1.200 46 1.468 3 1.022 1.210 47 1.483 4 1.029 26 <4/220 48 1.498 5 1.037 1.231 49 1.514 6 1.045 28 50 1.530 7 1.052 29 1.252 51 1.546 8 1.060 1.263 52 1.563 9 1.067 < /fel A\1.274 53 1.580 1 10 1.075 32 1.285 54 1.597 i l1 1.083 ^297 55 1.615 : 12 1.091 34 1.308 56 1.634 . 13 1.100 35 1.320 57 1.652 i ■ 14 1.108 36 1.332 58 1.671 15 1.116 37 1.345 59 1.691 16 1.125 • 38 1.357 60 1.711 ' 17 1.134 39 1.375 61 1.732 ÎS 1.142 40 1.383 62 1.753 19 1.152 41 1.397 63 1.775 20 1.162 42 1.410 64 1.796 21 1.171 43 1.424 65 1.819 22 1.180 44 1.438 66 1.842 tabela iii REACTIVI, INDICATORI ȘI SOLUȚIUNI TITRATE I. Reactivi. Acetat bazic de plumb, v. Plumbum subaceticum solutum. Acetat neutru de plumb. Soluție apoasă 10 la sută de Plum- bum aceticum. Acetat de potasiu, v. Kalium aceticum solutum. Acetat de sodiu. Soluție apoasă de Natrium aceticum 20:100. Acetonă. Dimetilcetop^, GH1 - CO - CH3. Lichid limpede, incolor; densitate: 0,797 - 0,800; punct de fierbere: 55°-56°. Acid acetic, v. Acidum aceticum. Acid acetic diluat, v. Acidum âCeticum dilutum. Acid clorhidric concentrat, v. Acidum clorhydricum. Acid clorhidric diluat, v. Acidum chlorhydricum dilutum. Acid clorhidrie fumant Lichid incolor, fumant; densitate: 1,19; conține aproape 38 la sută HC1. Trebue sa îndeplinească condițiile de puritate prevăzute la Acidum cldorhydricum. Acid iodic. Soluție apoasă 1:10. Acid nitric concentrat, v. Acidum nitricum. Acid nitric diluat, v. Acidum nitricum dilutum. Acid nitric fumant. Densitate 1,50 -1,51. Acid oxalic. (COOH)2 + 2 H'O. Soluție apoasă 10:100. Acid picric. Soluție apoasa saturată de Acidum picricum. Acid rosoiic. Soluție alcoolică 1:100. Acid sulfuros. Se prepară la nevoie, acidulând cu acid sul- furic diluat o soluție recent preparată de sulfit de sodiu (1:10). Acid sulfuric concentrat, v. Acidum sulfuricum. tabela iu; reactivi 505 Acid sulfuric diluat, v. Acidum sulfu^m dilutwn. Acid tanic. Soluție apoasă 1:20. Acid tartaric. Soluție apoasă 1:5. Albumină. Soluție apoasă 1:10 de aibuș dc ou proaspăt Alcool, v. Spiritus. Alcool amilic. <Ț H" OH. Lichid limpcdB, inroi01. neutru la tui nesol, densitate 0,814; punct de fierbere 129’ -131°. Alcool diluat. Spiritus dilutus de 70c. Amoniac, v. Ammonium hydricwn solutum. Anhidridă acetică. Densitate: 1,035; punct de fierbere: 137°. Anilină. Lichid bicolor sau gălbui: densitate: 1,026; punct de fierbere 182° -183“. Când este colorată în brun, se va redestilă. Apă de barită. Soluție apoasă de hidroxid de bariu pur, 1:20. Apă de brom. Soluție apoasă de brom, saturată de brom. Apă de calce, v. Aqua cdlcis. Apă de clor. Soluție apoasă de clor, saturată. Apă oxigenată, v. Hydrogewiwn peroxydaturi solutum. Benzol resorcinat. Soluție saturată, la rece, de resorcină în Benzol. Densitate 0,880 - 0,890 ; punct de fierbere : 80° - 82“. benzol. Se vn conservă ferit de lumină. Soluțiile colorate nu se vor întrebuința. Bicarbonat de sodiu. Soluție apoasă 1:20. Biclorur de mercur. Soluție apoasă 1:20. Bicromat de potasiu. Soluție apoasă 1:20. Bisulfit de sodiu. Soluție apoasă 1:10. Se disolvă, la cald 25 gT. carbonat de sodiu uscat în 65 gi. apă destilată; se supune soluția calda, unui curent de bioxid de sulf până ce lichidul prezintă mirosul acestui gaz; se di- luează apoi cu apă Ia densitatea 1,345. Carbonat de amoniu. Soluție apoasă ce conține 1 p. Ammo- nium carbonicum in 3 p. apă și 1 p. Amonium hydncum so- lutum. 506 farmacopea română Carbonat de sodiu. Soluție apoasă de Natrium carbonicum crystaUisatwn, 20:100. Cloral hidrat. Soluție apoasă de CMorahim hydratum 1:1,7. Cloroform, v. Chior oformivm. Clorur do amoniu. Soluție apoasă de Am-monium chioratum 10:100. Clorur de bariu. Soluție apoasă de clorur de bariu pur, 10:100. Clorur de calciu. Soluție apoasă de Calcium chloralum crys- tallisatum 5:100., Clorur de platină. H'PtCP + O HSO. Soluție apoasă 5:100. Clorur de sodiu. Soluție apoasă de Natrium chioratum. 10:100. Clorur de staniu. Clorur stanes. Reactiv Bettendorf. Soluțiune de clorur de staniu (Sn CF + 2 H20) saturată cu acid elor- hidrie. Se prepară disoivând 20 p. de staniu metalic în 65 p. acid clorhidric, încălzind ușor; după răcire și filtrare, se sa- turează cu acid clorhidric gazos, uscat. Lichid slab gălbui, fumant; densitatea: 1,9, cel puțin. Se conservă în flacoane de capacitate mica, pline, astupate, cu dop de sticlă. Clorur de zinc. Soluție apoasă de Zincum chloratum .1:1. Cromat de potasiu. CrO^K’. Soluție apoasă de cromat neu- tru de potasiu, pur, 5:100. Difenilamină. (C° H6)* NH. Soluție dc 0,5 gr. difenilamină într’un amestec de 20 p. apă și 100 p. acid sulfuric. Eter, v. Aether. Eter acetic, v. Aether aceticus. Eter de petrol. Densitate 0,650-0,670; punct de fierbere 60°. Fericianur de potasiu. (CN)’FeK’. Soluție apoasă 1:20. Ferocianur de potasiu. (CN)n FeE? -i- 3 H2 O. Soluție apoasă 1:20. Fosfat de sodiu. Soluție apoasa de Natrium phosphoricwm 10:100. Glicerina, v. Glycerinum. Hipoclorit de calciu. Soluțiune ce se prepară la nevoie, tri- TABELA III: REACTIVI 507 Sd30 Sr' ™ 100 gr. apă rec. 5i Hidroxid de potasiu. Soluție apoasă sau alcoolică de Kalium hydroxydatwn, 10:100, 20:100 sau 30:100, Hidroxid de sodiu. Soluție apoasă 15-.100 sau 30:100 (v Na- tnum hydroxydatwin solutum). Indițjo (sulfat). Soluție de 1 p. indigotină pură în 20 p. acid sulfuric concentrat pur, și 8 p. acid sulfuric fumant. lodat de potasiu. Soluție apoasă 1:20. Mixtui a magneziană. Se disolvă 55 gr. clorur de magneziu cristalizat, pur, și 70 gr. clorur de amoniu, într’un amestec de 350 cm3 amoniac și 650 cm3 apă. Molibdeuat de amoniu. Soluție în acid nitric. Se disolvă 10 gr. molibdat de amoniu cristalizat în 40 gr. amoniac; se filtrează soluția în 150 gr. acid nitric diluat (Acidum nitricum dilutum); se amestecă. Se lasă în repaos câteva zile, într’un loc cald; dacă se formează un precipitat, se decantează li- chidul. Acest reactiv, încălzit la 40). nu trebue să depună vreun precipitat. Nitrat de argint. Soluție apoasă de Argenlum nitricum, 1:20, Nitrat de argint amoniacal. Se prepară adăogând soluțiunei de nitrat de argint 1:20, amoniac, picătură cu picătură, până ce se redisolvă precipitatul format. Sc filtrează. Se conservă în vas de sticlă cu dop de sticlă și colorat. Nitrat de bariu. Soluție apoasă de nitrat de bariu cristalizat, 1:20. Nitrat de cobalt- Soluție apoasă 1:20. Nitrit de potasiu. Soluție apoasă 1:5. Nitroprusiat de sediu. Nn= Fe (NO) (CN)>. 2 H’O. Soluție apoasă 1:100. Oxalat de amoniu. CV (NH*)' + HV Soluție apoasă 4:100. Permanganat de potasiu. Soluție apoasă de KM™ munganicum 1 :1000, când nu se indica alta conccntiat e. Perclorur de fer. v. Ferm™ 508 farmacopea română Reactiv Bettendorf. v. Clorur de staniu. Reactivul lui Fehling. Soluția Fehling. Soluție cwpi o-alcalină. w Soluțiuni titrate. Reactivul lui Halphen. Se amestecă părți egale de aclool ami- lic și soluție de sulf precipitat, iu sulfur de carbon, 1:100. Reactivul lui Mayer. Soluție neutră de iodomercurat de po- tasiu. Tntrnn vas gradat de 200 cm3, se disolvă 10 gr. iodur de potasiu și 2,71 gr. biclorur de mercur în aproape 100 gr. apă destilată; după disolvare, se completează cu apă destilată la 200 cm3. Sc amestecă. Lichidele în care se cercetează alcaloisii cu acest reactiv, trebue să aibă o reacțiune neutră sau foarte slab acidă și să nu conțină alcool. Reactivul lui Milion, Se lasă în contact părți egale de mercur metalic și acid nitric fumant; către finele reacțiunei se în- călzește ușor pe baia de apă și apoi se diluează cu două vo- lume de apă. Reactivul lui Nessler. Se prepara o soluție de 2,5 gr. biclo- rur de mercur în 40 cm3 apa fierbinte. De altă parte, se prepară o altă soluție de 15 gr. hidroxid de potasiu uscat în 30 cm’ apă, și o a treia soluție din 5 gr. iodur dc potasiu în 5 gr. apă. Se varsă din soluția de biclorur de mercur, în mici por- țiuni și sub continuă agitare, în soluția de iodur, până ce apare numai o slabă turbureală roșie. Se filtrează; se adaogă, agitând, soluția de hidroxid de potasiu, apoi se completează la 100 cm3. Sc mai adaogă, în fine, încă 0,5 cm’ din soluția de biclorur de mercur; se amestecă, se lasă în repaos și se decantează lichidul limpede. Reactivul lui Schiff, Soluție de fucsină (clorhidrat de rosa- nilină) decolorată. Se disolvă 1 gr. de fucsină în 1000 cm’ apă; se adaogă li- chidului 15 cm’ soluție de bisulfit de sodiu (v. bisulfit de sodiu) și 10 cm’ acid clorhidrie. Se amestecă. Soluție clorhidrică de hipofosfit de sodiu. Într’un balon gra- dat de 200 cma, se disolvă, încălzind ușor, 10 gr. de bipo- TABELA [ll ; REACTIVI 509 fosfit de sodiu în 10 gr. dc apă [lestiw- acid clorhidric concentrat la 200 cm>. Se lasă 5ă depănă Se decantează sau se filtrează prin vată. 1 e Cațiva centimetri cubi din acest reactiv, încălziți într’o epruveta, m baia de apă la W, timp de 20 de minute, să nu sufere vre-o schimbare. întrebuințare. Se ia într’o epruveta proba din substanța de analizat; se disolvă într’un cm3 de apă sau acid clorhidric; se adaogă 10 cm din reactiv. Se filtrează, dacă este nevoie, și se menține epruveta în baia de apă în fierbere, timp de 20 de minute: în prezența arsenicului se va forma un precipitat brun-ncgricios, nu însă cu cacodilații. Acest reactiv dă o turbureală chiar cu o zecime de miligram do anhidridă arsenioasă. Sensibilitatea este mai mare dacă se adaogă amestecului una sau două picături de soluție decinormală de iod; în acest caz inacțiunea are Ioc fără a încălzi. După un sfert de oră, colorațiunea se produce chiar cu două sutimi de miligrame dc anhidridă arsenioasă. Antimoniul, bismutul, staniul, ferul, zincul, plumbul, cu- prul și argintul nu provoacă nici o schimbare cu acest reactiv; mercurul dă un precipitat cenușiu iar seleniul un precipitat roșu. Soluție Fehling. v. Soluțiuni titrate. Soluție de iodur de potasiu iodat. într’un flacon cu dop de sticlă, se introduce 2 gr. iod, 4 gr. iodur de potasiu și aproape 10 gr. apă destilată; se Iasă în contact pentru disolvarea io- dului, apoi se completează cu apă destilată la 100 grame. Soluție de iodomercurat de potasiu, v. Reactivul lui Mayer. Sulfat de calciu. Soluție apoasă saturată, preparata cu sul- fat de calciu precipitat, pur. Sulfat de cupru. Soluție apoasă 1:10. Sulfat feros. Soluție apoasă 1:10. Sulfat de magneziu. Soluție apoasa 1:10. Sulfat de sodiu. Soluție apoasa 1:10. . Qfi’N'r + 7 H'O. Soluție apoasa l.W. Su f t de sodiu. SU i'a -r < 510 FARMACOPEA ROMANĂ Sulfur de amoniu. Se prepară saturând amoniacul lichid cu hidrogen sulfurat și adăogând apoi lichidului un volum egal de amoniac lichid. Sulfur de carbon. Densitate 1,270 -1,272. Punct do fierbere 46’-47°. 2. INDICATORI Alaun de fer. Sulfat de peroxid de fer și de amoniu Fe2 (S04)s. (NH^SOh 2 H-’O. Se prepară disolvând 1 p. alaun feric în S p. apă destilată și 1 p. acid- nitric. Dimetilaminoazobenzol. Metil-orange. C'H’.NtNCH'N (CH3)2 (1,4). Soluție alcoolică 1:200. Fenolftaleină. Soluție preparată 4^ alcool de 90c, conținând 1 gr. de fenolftaleină în 100 cm3 de reactiv. Hârtie de acetat de plumb. Hârtie de filtru îmbibată eu so-. luție de acetat de plumb 1:10 și uscată. Hârtie de curcuma. Hârtie de filtru îmbibată cu un amestec de 1 p. tinctură de curcuma, 3 p. alcool și 4 p. apă. Hârtie de turnesol. Hârtie albastră; hârtie roșie; hârtie sen- sibilă. Hematoxiiină. Soluție acoolieă 1:100. lodeosină. Tetraiodur de fluoresceină. C2" Hs I* O"'. Soluție preparată cu alcool de 90c, conținând 0,2 gr. iodeosină în 100 cms de reactiv. Roșu de metil. Acid p-dimetit aminoazobenzolic. Soulțic al- coolică 0,2 :100 cm1. Soluție de amidon. Apă de amidon. Soluție apoasă de amidon solubil, 1:100. Soluție de iodur de potasiu amidonată. Sc prepară disolvând 2 gr, de iodur de potasiu în 100 gr. soluție de amidon. 3. SOLUȚIUNI TITRATE Soluțiunile titrate se prepara ținând seama de regalele ge- nerale ale titrometriei (volumetriei), operând cu substanțe pure, cu vase gradate, controlate, și la temperatura de 15’. Tabela iii ; soluțiuni titrate 511 a) Soluțiuni titrate de acid clorhidric. Soluțiune normală de acid clorhidric. Conține 36,50 gr. acid clorhidnc (HC1) în 1000 cm’ soluțiune. la 15°. liepiuare. Sg ja acidul clorhidric concentrat, pur si se dilu- mare "de până la densitatea 1,020, densitate ceva mai Te decât a soluției normale. Se aduce apoi la litrul exact normal , gravimetric, cu ajutorul nitratului de argint, fie prin titrare cu o feolmmne alcalină normală, exactă. &e conservă în vase de sticlă cu dop de sticlă. Soluțiune jumătate normală de acid clorhidric. Conține 18.25 gi. acid clorhidric (HC1) în 1.000 cm’ soluțiune, la 15°. Se prepară prin diluarea soluțiunei normale. Soluțiune decinormală tie acid clorhidric. Conține 3,65 gr. acid clorhidric (HC1) în 1000 cm’ soluțiune la 15°. Se prepară prin diluarea soluțiunei normale. Soluțiune centinormală de acid clorhidric. Conține 0,365 gr. acid clorhidric (HC1) în 1000 ems soluțiune la 15°. Se prepară prin diluarea soluțiunei normale. I s I / / w»Yw\ \ / s I b) Soluțiuni titrate de acid sulfuric. Soluțiune normală de acid sulfuric. Conține 49 gr. acid sul- furic (SO4 H2) în 1000 cm’ soluțiune, la 15°. Preparare. — într’un vas gradat (ie 1000 cm’ se ia aproape 200 cm’ apă destilată și se adaogă, puțin căte puțin și agitând, aproape 60 gr. acid sulfuric concentrat, pur; se lasă să se răcească și se completează cu apă destilată la 1000 cm*, la 15°; se amestecă. Se stabilește litrul acestei soluțiuni fie prin metoda gravimetrică, prin precipitarea acidului sulfuric cu clorur de bariu, fie prin titrare cu soluțiunea normală de hidroxid de sodiu, exactă; se aduce apoi la titru) normal prin diluare cu cantitatea de apă necesară. Se conservă în vase de sticlă cu dop de sticlă. Soluțiune decinormală de acid sulfuric. Conține 4,90 gr. acid sulfuric (SO4 H5) în 1000 cm3 soluțiune la 15°. Se prepară prin diluarea soluțiunei normale. Soluțiune centinormală de acid sulfuric. Conține 0,49 gi. acid sulfuric (SO4 H2) în 1000 cm’ soluțiune. Se prepară prin diluarea soluțiunei normale. 512 FARMACOPEA ROMÂNĂ c) Soluțiune normală de acid oxalic. Conține 63 gr. acid oxalic cristalizat pur (COOH - COOH + 2 H=O) în 1000 cm3 soluțiune la 15° sau 45 gr. acid oxalic anhidru COSH-CO2H (acid oxalic pur, uscat la 100° până la greutate constantă). Se prepară prin simpla disolvare în apă destilată a acidu- lui oxalic pui’ cristalizat sau anhidru, exact cântărit. Soluțiunea normală de acid oxalic se controlează, la nevoie, cu soluțiunea normală exactă de Mn O‘ K, recent preparată, sau cu soluțiunea normală de KOH, utilizând în acest din urmă caz fenolftaleina ca indicator. Soluțiunea titrată de acid oxalic nu se conservă mult timp. Se păstrează în vase de sticlă cu-dop dc sticlă. d) Soluțiuni titrate de hidroxid de sodiu. Soluțiune normală de hidroxid de sodiu. Conține 40 gr. hidroxid de sodiu (Na OH) în 1000 cm8 soluțiune la 15°. Preparare. — Se îa aproape 46 gr. hidroxid de sodiu pur (în ba- stoane sau bucăți) și se spală repede cu apă destilată, fiartă de curând și răcită, pentru a îndepărtă urmele de carbonat cari pot există la suprafața bucăților; se disolvă apoi în apă destilată, fiartă și răcită; se completează la 1000 cm3 (la 15°). Se stabilește titrai acestei soi uniuni și se aduce la titrul normal prin titrare cu o soluție acidă normală. Se conservă în vase de sticlă astupate cu dop de cauciuc. Soluțiune decinormală de hidroxid de sodiu. Conține 4 gr. hi- droxid de sodiu (Na OH) în 1000 cm3 soluțiune, la 15°. Se prepară prin diluarea sohițiunii normale. e) Soluțiuni titrate de hidroxid de potasiu. Soluțiune apoasă normală de hidroxid de potasiu. Conține 56 gr. hidroxid de potasiu pur (KOH), în 1000 cm3, la 15°. * Preparare. — Se ia aproape 70 gr. hidroxid de potasiu pur șî se procedează ca și pentru soluțiunea normală dc hidroxid de sodiu. Se conservă în vase de sticlă astupate cu dop de cauciuc. TABELA III : SOLUȚIUNI TITRATE 513 Soluțiune apoasă jumătate normală de hidroxid de potasiu. Con- ține 28 gr. hidroxid de potasiu (KOH) în 1000 om1 soluțiune, la 15°. Se prepară prin diluarea soluțiunei normale. Soluțiune apoasă decinormală de hidroxid de potasiu. Conține 5,60 gr. hidroxid dc potasiu (KOH) în 1000 cm1 soluțiune. la 15°. Se prepară prin diluarea soluțiunei normale. Soluțiune alcoolică normală de hidroxid de potasiu. Conține 56 gr. hidroxid de potasiu KOH în 1000 cm3 soluțiune, la 15*. Preparare.— Se ia aproape 70 gr. hidroxid de potasiu și se intro- duce într’un balon gradat de 1000 cm’, cu 800 cm* alcool tie OtF : se agită până la disolvarea hidroxidului de potasiu; se completează la 1000 cm’ cu alcool de 90^ (la 15°); sc lasă în repaos pentru depunerea carbonatului ce ar puteă există; se filtrează pe un filtru plisat; se stabilește titrul soluțiunei și se aduce la normal în acelaș mod ca și soluțiunea de hidroxid de sodiu, diluând cit alcool de 90c. Soluțiuni alcoolice jumătate normală, decinormală și cenți nor- mală de hidroxid de potasiu. Conțin aceleași cantități de hi- droxid de potasiu, ca și soluțiunile apoase .și se prepară prin diluarea sohițiunii alcoolice normale, cu alcool de 90c. f) Soluțiune decinormală de iod. Conține 12,7 gr. iod în 1000 cm'1 soluțiune. Preparare. — Se ia iodul pur și uscat. Pentru purificare, se pulverizează iodul din comerț cu un sfert din greutatea sa de iodur do potasiu, pentru a îndepărtă clorul și bromul cari trec în clorur și bromur; se încălzește amestecul, cu pre- cauțiune, între două sticle de ceasornic sau două capsule de porțelan. Iodul pur se sublimează pe capsula superioară; se pulverizează în mojar (de agat de preferință); se lasă într’un cxicatoi cu clorur ac calciu. Se cântărește exact 12,70 gr. iod pur și se aduce într’un vas gradat de 1000 cm3; se adaogă o soluție de 25 gr. iodur de potasiu în 100 cm’ apă destilată; după disolvarea iodului se completează cu apă la 1000 cm3 (Ia 15’); se amestecă. Verificarea titrului soluțiunei de iod se face cu soluțiunea decinormală de hiposulfit de sodiu. în prezența soluției de 70710. — Farmacopea Română. 3S 514 farmacopea română amidon, ca indicator. Un volum de soluție decinormală de iod trebue să fie decolorat dc un volum egal de soluție deci- nonnală de hiposulfit. g) Soluțiune decinormală de hiposulfit de sodiu. Conține 15,80 gr. hiposulfit de sodiu S2 O3 Na2 sau 24,80 gr. hiposulfit cristalizat (82 O’ Na! + 5H2 O = 248 gr. mol.) în 1000 cm3 soluțiune la 15“. Preparare. — într’un vas gradat de 1000 cm1 se introduce 24,8 gr. hiposulfit de sodiu pur, cristalizat cu 5 molecule de apă, împreună cu 600 gr. apă destilată; după disolvare, se completează volumul ia 1000 cm5 cu apă destilată, la lă”. Se amestecă. Titrarea sau controlul soluțiunei decinormale do hiposulfit se fac cu soluțiunea decinormală de iod sau eu soluțiunea de- cinormală de bicarbonat de potasiu pur în prezența iodurului de potasiu. h) Soluțiune decinormală de nitrat de argint. Conține 17 gr. nitrat de argint NO3Ag în 1000 cm3 solu- țiune, la 15°. — a. Preparare.— Se ia'nitratul de argint pur, cristalizat, uscat la 150“-160° și lăsat să se răcească într’un exicator cu acid sulfuric și la întuneric. Se cântărește exact 17 gr. și se introduce într’un vas gradat; se disolvă în apă destilată și se completează la 1000 cm’ (la 15°); se a- mestecă. Se conservă în flacoane colorate, cu dop de sticlă. b. Din argint metalic. Se ia argintul pur și uscat (obținut prin electroliză); se cântărește exact 10.8 gr. se disolvă în acid nitric pur, se evaporă soluția la sec pentru a goni excesul dc acid; se disolvă rezidiul în apă destilată și se completează la 1000 cm’ (la 15°). Verificarea titrului se face fie gravimetric, fie volumetric, în modul următor: a. Prin metoda Mohr. Soluțiuni necesare: Soluțiune decinormală de Na CI (5,85 gr. Na CI la litru) preparată din Na CI pur, uscat, calcinat și răcit în exicator pe acid sulfuric. TABELA Iii: SOLUȚIUM T1TKATE 515 Soluțiune de cromul neutru de potasiu 10% (indicator) li- beră de clor și care, la acidulare cu NO3H, sa nu se turbure cu NO’Ag. Se iau exact 10 cm3 soluție decinormală de Na CI și se di- luează cu 50 cm3 apă destilată; se adaogă 2-3 picături din soluția de cromat neutru și se titrează cu soluția de nitrat de argint, agitând, până ce lichidul, slab gălbui la început, de- vine roșcat. Pentru 10 cm1 soluție decinormală de Na CI este nevoe, în general, de 10,05-10,1 cma soluție decinormală de NO’Ag; plusul de 0,05 - 0,1 cm3 este necesitat de formarea aromatului de argint care indică finele reacțiunei. Se va ține seama, Ia nevoie de acest plus. Această metoda dă rezultate bune Ia dozarea clorurilor când lichidele sunt neutre și necoloratc. Nu este aplicabilă în prezența sărurilor de bariu și a metalelor grele cari precipită cromatul de potasiu. b. Prin metoda Volhard. Soluțiuni necesare: Soluțiune decinormală de sulfocianur de amoniu sau de potasiu (rodanat); soluțiune de alaun feric (v. indicatori). Se iau 20 cm3 soluție de nitrat de argint și se diluează cu 50 cm8 apă destilată; se adaogă un cm’ soluție de alaun feric și se titrează cu soluția decinormală de sulfocianur, agitând des pentru a disolvă precipitatul alb de sulfocianur de argint ce se formează. Când tot argintul a trecut sub formă de sul- focianur, lichidul se colorează în roșcat persistent (sulfocia- nur de fer) indicând finele reacțiunei. Soluțiunea de nitrat de argint este normală în cazul când s’a întrebuințat 20 cm3 soluție decinormală de sulfocianur; în caz contrar se aduce la normal. i)tSoluțiune decinormală de sulfocianur (rodanat) de amoniu sau de potasiu. Conține 7,609 gr. sulfocianur de amoniu (CNSNH4) sau 9,718 gr. sulfocianur de potasiu (CNSK) la litru, la 15°. Preparare. Sulfocianurii sunt săruri hîgroscopice. De aceia se cân- 516 farmacopea română tărește cam 9 gr. sulfocianur de amoniu sau 10 gr. sulfocianur de po- tasiu, se disolvă în apă, într’un vas gradat de 100 cm1 și se comple- tează. cu apă destilată (la 15°); se amestecă. Pentru titrare și aducere la litrul decinormal, se procedează ca și în cazul soluțiunii deci normale precedente, de nitrat de argint, între- buințând soluțiunea decinormală exactă de nitrat de argint și alaunul feric ca indicator. j) Soluțiune normală de permanganat de potasiu. Conține a cincca parte din greutatea, moleculară a perman- ganatului de potasiu MnO^K (158:5 = 31,60) la litru, la i5°. Preparare. — Se cântărește cam 33 gr. permanganat de potasiu; se disolvă într’un vas separat, reluându-1 în mai multe rânduri cu apa destilată caldă și filtrând de fiecare dată soluțiunea prin vată de sticlă, în vasul gradat de 100 cm’, până la disolvarea completă. Se completează la 1000 cm1 cu apă destilată (la 15*)- Titrare. — Se iau 10 cm3 soluție normală de acid oxalic într’un vas de titrare; se adaogă 10 cm3 acid sulfuric diluat 1:5; se încălzește amestecul la 40°-50" și se titrează cu soluțiunea de permanganat, agi- tând necontenit, până la col ora (iu nea roză persistenta. Fixarea titrului exact se va face ținând seama că la un cm3 so- luție normală de acid oxalic corespunde 0,316 Mn O* K. Titrul soluțiunei de permanganat diminuează cu timpul; deaceea soluțiunea trebue des controlată. Se conservă în flacoane colorate cu dop de sticlă, de pre- ferință la întuneric. k) Soluțiune cupro-alcalină titrata. Soluțiune Fehling. Preparare. — Soluția i. Sulfat de cupru pur, cristalizat 34.639 gr se disolvă în apă destilată într’un vas gradat de 500 cm3; se com- pletează volumul la 500 cm’; se amestecă; se filtrează. Soluția 2. Tartrat de sodiu și de potasiu pur (sarea Seignetti) 173 gr; Hidroxid de sodiu pur 100 gr; Se disolvă în 300 cm’ apă și se completează volumul la 500 cm’, se amestecă, se filtrează prin vată de sticlă, dacă este necesar. Prin amestecarea de volume egale din aceste doua solu- țiuni, se obține soluțiunea Fehling. Soluțiunea I ehling se alterează prin conservare îndelun- gată; de aceia, cele două soluțiuni se conservă în vase sepa- TABELA IV: APARATE, INSTRUMENTE Șl USTENSILE 517 rate, de preferință în flacoane coloi’ate și astupate cu dopuri de cauciuc. Titrare. Titru! soluțiunii Fehling se stabilește cu ajutorul soluțiunii de glucoza, ce conține 0,50 gr. glucoza pură, an- liidră, în 100 cm3 apă destilată, sau cu ajutorul soluțiunei echi- valente de zahăr invertit, preparată din 0.457 gr. Zaharoza în 100 cm1, Soluțiunea Fehling, încălzită ia fierbere, cu zaharuri re- ductoare, depune cuprul ca oxidul; cantitatea de metal astfel redus, variază cu diluțiunea soluțiunilor cu care se operează. Zece cm3 soluțiune Fehling, diluați cu un volum egal de apă destilată, sunt reduși, la fierbere, de 0,05 gr. glucoza, și de 0.0647 lactoză. T A B E L A l$\ \ APARATE, INSTRUMENTE ȘI USTENSILE a. Pentru analiza medicamentelor. Eprubete de sticlă. Fiole de sticlă (Erldnmeyer) de 50 cm3 de 100 cm3 și 200 cma. Baloane de sticlă de 200-300 cm3. Baloane de sticlă pentru destilare de 250 - 500 cm4. Pâlnii de separație de 100 cm' și 200 cm3. Biurete de 25-50 cm3 cu diviziuni dc zecimi de cm3. Eprubete gradate de 50 cm3, 200 cm3. Pipete de 5, 10, 20, 25 și 50 cm3. Capsule de sticlă și de porțelan, asortate. Sticle de ceasornic. Pâlnii de sticlă. Un fir de platină. Baghete de sticlă, asortate. Hârtie de filtru. Exicator cu clorur de calciu sau cu acid sulfuric. Becuri de gaz sau lămpi cu spirt, tripied de fer și pânză de metal sau de asbest. 518 FARMA.COPEA ROMÂNA Densimetre asortate. "• . Alcoolometru și tabelele oficiale pentru alcoolometne. Termometre 0fl -100° - 300°. b. Pentru prepararea medicamcntslo'i. Alambic. Mo j are de fer. Mojare de porțelan, asortate. Spatule de metal și de sticlă sau porțelan. Infuzoare. Capsule de porțelan și de fer smălțuit. Mensuri de metal și de porțelan. Pilular. Site și ciururi. Balanțe diverse, de 0,25 gr., 10 gr., 100 gr., 1000 gr., 5-10 kgr. Percolator. I~ ( \ TABELA V METODE GENERALE DE ANALIZĂ 1. Determinarea densrtăței se va face Ia 15°. cu ajutorul pic- nometrului, areomctrelor sau cu balanța Westphal. 2. Determinarea puterei rotatoare se va face la lumină mo- nocromatică de sodiu și se va exprima în putere rotatoare specifică (ac \ indicând lungimea tubului prin care se face observarea, concentrația exactă a soluției și temperatura la care se face examinarea. 3. Determinarea punctului de topire. (Punct de fuziune). Sub- stanța, fin pulverizată, se usucă mai întâi, timp de 24 ore, într’un exicator cu acid sulfuric. Se introduce apoi re- pede într’un tub capilar de aproape 1 mm. diametru, închis la una din extremități; stratul de substanță trebue să atingă 2-4 mm. de înălțime. Tubul este atașat apoi la un termo- metru astfel încât substanța să se afle către partea mijlocie a rezervorului cu mercur. Se introduce termometrul într’o eprubetă de aproape 20 TABELA V; METODE GENERALE DE ANALIZĂ 519 mm. diametru, ce conține acid sulfuric concentrat sau para- fină lichidă, astfel încât să nu atingă pereții eprubotei. Se introduce eprubeta într’un balon de 80 -100 cm3 umplut pe jumătate cu acid sulfuric concentrat sau parafină lichidă. Ni- velul acidului sulfuric sau parafinei lichide, trebue să fie acelaș în eprubetă și în balon; eprubeta nu trebue să atingă fundul balonului. Se încălzește balonul, moderat, pe o pânză de metal. Punctul de topire este temperatura la care substanța din tubul capilar este complet lichefiată. Pentru determinarea punctului de topire la grăsimi se aspiră corpul gras topit într’un tub capilar în formă de U, având un diametru de % -1 mm., aducând grăsimea în curbura tu- bului astfel încât să se afle la aceiași înălțime în ambele ra- muri ide tubului. Se menține apoi tubul pe ghiață timp de 2 ore sau la o temperatură joasă (10°) timp de 24 ore. Se fixează la un termometru astfel încât coloana de grăsime să fie la aceiași înălțime cu rezervorul de mercur al termometru- lui. Se determină punctul de topire ca mai sus, însă, în loc de acid sulfuric sau parafină lichidă, sc va pune apă în epru- betă și în balon, iar capetele libere ale tubului capilar să fie deasupra lichidului. Se încălzește cu precauțiune pentru a evita o supra-încălzire. Punctul de topire va fi temperatura la care grăsimea a de- venit complet transparentă, deplasându-se în interiorul tubu. lui capilar. 4. Determinarea punctului de fierbere se va face cu un ba- lon de destilare fracționată. Rezervorul de mercur al ter- mometrului se va așeza cu aproape 1 cm. mai jos de cât tu- bul lateral al balonului. Punctul de fierbere este temperatura la care lichidul des tilă. 5. Dozarea cenușei se va face asupra 1 - 2 gr. substanță, când altă cantitate nu este indicată, cântărind într’un creuzet prealabil calcinat și cântărit. Se încălzește cu precauțiune la început, apoi se ridică treptat temperatura. Calcinarea trebue continuată până la arderea completă a cărbunelui. îndepăr- 520 FARMACOPEA ROMÂNĂ tând flacăra, din când in când, pentru scurt timp, sau sepa- rând cărbunele prin disolvarea rezidiului în apă, filtrare pi in filtru cantitativ și calcinarea filtrului după regulcle incine- rărei; în acest caz se va ține seama de cenușa filtrului de hâr- tie, prealabil cunoscută. 6. Determinarea solubilităței unei substanțe solide într un lichid, la 15°. Se agită timp de o jumătate oră, la o temperatură de 45” - 50°, substanța fin pulverizată, cu o cantitate de disolvant insuficientă pentru a o disolvă complet. Se răcește amestecul la 15°, agitându-1 continuu și menținându-1 la această tem- peratură. Se dozează apoi cantitatea de substanță disolvată în solu- țiunea limpede; pentru aceasta, se evaporă o parte din soluție, prealabil cântărită și se cântărește rezidiul, sau se stabilește cantitatea de substanță disolvată prin densitatea soluțiunii, sau în fine, se dozează, gravimetric sau volumetric unul din com- ponenții corpului disolvat și se deduce prin calcul cantitatea acestuia, 7. Determinarea indicelui de aciditate. Indicele de aciditate este numărul de fâligrame de hidro- xid de potasiu necesari pentru a neutraliza acizii liberi din- ți 'un gram de substanță (grăsimi,-fezine. balsamuri). Se disolvă 5-10 gr. substanță, exact cântărită. într’o can- titate suficientă (50 cms) dintr’un amestec neutru, de părți egale, de alcool și eter; se adaogă 8-10 picături soluție alcoo- lică de fenolftaleină, și se titrează cu soluție decinormală de hidroxid de potasiu. Aciditatea grăsimilor și oleurilor mai poate fi exprimată in acid oleic la sută grame de grăsime, ținând seama că la un cm3 soluție decinormală alcalină corespunde 0.0282 acid oleic. 8. Determinarea indicelui de saponlficare. Indicele de saponlficare sau țifra lui Kbttsturfer este nu- mărul de miligrame de hidroxid de potasiu (KOH) necesari pentru saponificarea unui gram de substanță. într’o fiolă conică de 200 - 250 cm3 se ia 1-2 gr. substanță, TABELA V: METODE GENERALE DE ANALIZĂ 521 exact cântărită. Se adaogă 25 cm1 soluție alcoolică jumătate normală de hidroxid de potasiu; se astupă vasul cu o pâlnie de filtrat sau cu un dop traversat de un tub de sticlă care servește de refrigerent; se menține lichidul pe baia de apă timp de o jumătate oră sau mai mult; saponificarea este com- pletă când nu se mai observă globule de grăsime. După răcire, se adaogă 8-10 picături soluție alcoolică de fenolftaleină și se titrează lichidul cu soluție jumătate nor- mală de acid clorhidric. Diferența între cantitatea de hidroxid de potasiu adăogată la începutul operației și între cantitatea retitrată. cu acid clor- hidric jumătate normal, socotită în miligrame și raportată la un gram de substanță, va da indicele dc saponificare. Titrul solnțiunei alcoolice de hidroxid de potasiu, se va stabili de fiecare dată deoarece acesta se schimbă prin con- Servare. 9. Determinarea indicelui de iod. Indicele- de iod sau indicele lui Hubl este cantitatea de iod cc poale fi fixată de 100 gr. substanță, in condiții determi- nate. Soluțiuni necesare: Soluțiune de iod: Iod bisublimat 25 gr,. Alcool de 95c (pur) 500 cm3. Sc disolvă iodul în 350-400 cm3 alcool; se completează volumul Ia 500 cms. Soluțiune de biclorur de mercur: Biclorur de mercur 30 gr„ Alcool de 95c (pur) 500 cm3. Soluțiune apoasă de iodur de potasiu pur 1 :10. Soluțiune de biclorur de mercur; Biclorur de mercur 30 Soluțiune decinormală de hiposulfit de sodiu (v. Solu- țiuni titrate). Cloroform pur. într’un vas de sticlă cu dop de sticlă, și de 250-300 cm3, se cântărește substanța de analizat (prealabil topită, dacă este solidă, deshidratată și filtrată). Când cantitatea de substanță necesară determinărei, nu este indicată, se va lua 0,10-0,20 gr., din oleurile sicative. 0,20-0,30 gr., din oleurile semi-sicative. 0,30-0,40 gr. din oleu- rile nesicative, 0,40-0,80 gr. din grăsimile solide. 522 farmacopea româna Se disolvă substanța în 10-15 cm3 cloroform. Se ia într un alt flacon, de aceiași mărime, o cantitate egală de cloroform (fără substanța) pentru încercarea comparativă. Se adaogă în fiecare flacon, câte 25 sau 30 cm8 (exact mă- surați) dintr’un amestec de părți egale din cele două sola țiuni de iod și de biclorur de mercur, amestec preparat cn 48 ore înainte. Se astupă flacoanele și se agită cu precauțiune două minute. In caz că amestecul cu grăsime se decolorează după adă- ogarea iodului, se mai adaogă soluțiune de iod. Se lasă în î-epaos, la loc obscur. După lVs-2 ore absorbirea iodului, pentru oleuri nesicative și grăsimi, este terminată; la oleuriie sicative absorbțiunea se face după 18-24 ore. După acest timp, se adaogă în fiecare flacon câte 15-20 cm3 soluție de iodur de potasiu, spălând cu această soluție dopul, gâtul și pereții flaconului; dacă lichidul rămâne turbure se adaogă ceva mai multă soluție de iodur și se agită pentru a evită formarea de biiodur de mercur-. Se adaogă apoi 100 cm8 apă destilată în fiecare flacon; se agită încet și se titrează excesul de iod cu soluțiunea de hiposulfit, adăogând dintr’o biuretă picătură cu picătură și agitând necontenit, până ce amestecul a devenit galben (cu- loarea vinului); se adaogă 5 cm’ din soluția de amidon și se continuă titrarea până la decolorarea completă a amestecului. Se procedează în acela ș mod cu titrarea amestecului de re- activi. Se scade numărul de cm8 de soluție de hiposulfit, întrebu- ințați în cazul substanții analizate, din numărul de cm3 între- buințați pentru amestecul de reactivi. Cu diferența rezultată se calculează cantitatea de iod ab- sorbită de grăsimea luată în experiență, și se raportează la 100 gr. TABELA VI : GREUTATEA PICĂTURILOR 523 tabela vj GREUTATEA PICĂTURILOR pentru principalele medicamente lichide, la temperatura de 15° Greutatea picăturilor se socotește eu picătorul normal, al cărui diametru exterior, al tubului de scurgere, trebue să fie de 3 milimetrii, și care dă, la temperatura de 15°, 20 pi- cături de apă destilată pentru un gram. (Conversiunea inter- națională). NUMIREA MEDICAMENTELOR Numărul picăturilor p. 1 gram Greutatea unei picături In miligrame Acidum aceticum D-l,0553 * 56 18 aceticum cUlutuniT^^jX ! X 34 29 „ chforhydricum ~ A ' \ 21 48 Acidum clorliydricum dilutum \ . 20 50 ,. lacticuiA r 7 37 27 „ nitricum • 21 48 „ nitricum dilutum'rT'^d-^/ 20 50 pjiosphor(ieiim dilutum . . 20 50 „ sulfuricum 26 39 „ sulfuricum dilutum . . ? 20 50 Adrenalinum solut. 1“ 00 24 42 Aether 90 11 Aether acetic 63 16 Ammonium hidricum solut 23 44 Amylitim nitrosum 68 15 Aqua destilata 20 50 Aqua Lauro-cerasi 22 45 Bromoformium 41 24 Chloroformium 55 18 Creosotum 41 24 Extractum secalis cornuti fluidum. 38 26 Eucalyptolum 53 19 Ferrum sesqiiichloratum solutum . . 18 56 524 FARMACOPEA ROMÂNA NUMIREA MEDICAMENTELOR r Numărul picăturilor p. 1 gram Greutatea 1 unei 1 picături tn 1 miligrame j Formaldehydum solut 33 30 Glycerinum 26 36 Guajacolum liquidum 38 26 < Kalium arsenicosum solut 31 32 Oleum crotonis 45 22 Oleum menthae 52 19 i Oleum Olivarum 44 23 ' ; Oleum Terebinthînae rectific . . . 55 18 । Phenolum liquefactum 38 26 ' Plumbum subacetic. solut 21 48 1 Spiritus 95° .... . 64 16 1 l Spiritus dilutus 70°/ ixTKÎZ 56 18 i Tinctura opii benzoica . . . ■ - * 53 19 i Tinctura opii composit. (Laudanum) 43 24 Tinctura spiritu praeparatae . . . 57-60 17 ! Tinctura spiritu diluto 70° praep. 55 18 1 Tinctura Valerianae aetheraea . . . | \ V63 16 TABELA VII VENENA Medicamentele toxice menționate mai jos trebuesc ținute într un dulap închis cu cheie și conservate eu mare precau- țiune. Vasele în care sunt conținute vor avea o etichetă cu carac- tere albe pe un fond negru. Acidum arsenicosum. Adrenalinum. Apomorphmum chlorhydncum. Atropinum sulfuricum. Bromoformium. Chloroformium. TABELA VH: VENENA 525 Cocainum chlorhydricum. Cod ei num. Codeinum chlorhydricum. Ergotinum. Extractum Aconiti. Extractum Belladonnae. Extractum Cannabis indicae. Extractum Hyoscyami. Extractum Opii. Extractum Secalis cornuti. Extractum Strychni. Folia Belladonnae. Folia Digitalis. Folia Hioscyami. Folia Ruthae. Folia Stramonii. Herba Sabinae. Homatropinum bromhydric. Hyrargyrum benzoicum. Hydrargyrum bichlaratum. Hydrargyrum bichloratum ammoniatum. Hydrargyrum biiodatum. Hyiirargyrum cyanatum. Hydrargyrum oxycyanatum. Hydrargyrum oxydatum. Hydrargyrum salicylicum. Hydrastininum. Hyoscyaminum. Hyoscyaminum sulfuricum. Kalium arsenicosum solutum. Morphinum chlorhydricum. Morphinum aethylatum chlorhydricum (Dionin). Morphinum diacetylatum chlorhydricum (Heroin). Natrium arsenicum. Novocainum. Oleum Crotonis. Oleum phosplioratum. Opium. 526 FARMACOPEA ROMÂNĂ Phosphorus. Phenolum liquefatum. Physostigminum sulfuricum. Pilocarpinum clorhydricum. Radix Belladonnae. Radix Ipecacuanhae. Santoninum. Scopolaminum bromhydricum. Semen Strophanthi. Semen Strychni. Solul. Nitroglycerini. Stibium Kalio-tartaricuni. Stovainum. Strychninum sulfuricum. Tinctură Aconiti. Tinctură Cannabis indicae. Tinctură Cantharidae. Tinctură opii comp. Tinctură opii simplex. Tinctură Strophanthi. Tinctură Strychni. Tubura Aconiti. Veratrinum. TABELA VIII DOZE MAXIME Dozele maxime prevăzute mai jos sunt dozele terapeutice obișnuite, prescrise pentru adulți, destinate a fi luate pe cale bucală, odată sau în 24 ore. Prescripțiunile medicale în care dozele maxime de mai jos sunt depășite, se vor libera numai dacă doza depășită este re- petată, de către medic, și în litere, și confirmată printr’o noua semnătură a medicului sau prin cuvintele sic voi o! In caz contrar, farmacistul va înștiința medicul care a prescris medicamentul, sau va reduce doza. TABELA VIII; DOZE MAXIME 527 Dozele maxime pentru copii se vor calcula în modul ur- mător : Pentru copii de 12 ani, doza maximă este jumătate din doza pentru adult, Dela vârsta de 12 până la 18 ani, doza maximă este iar dela 18-21, de % până la întreaga doză maximă a unui adulta Pentru copii până la vârsta de 12 ani, se împarte numărul anilor prin suma: numărul anilor+ 12; ex.: doza maximă a unui medicament pentru un copil de 4 ani va fi: 4: (4+12)= 4 :16 = din doza maximă pentru adult. Dacă farmacistul nu va lua aceste două precauțiuni va fi egal responsabil cu medicul. Medicamentele destinate a fi luate la interior vor purta o etichetă albă iar cele de întrebuințare externă, o etichetă roșie. /* / NUMIREA MEDICAMENTELOR Doza maximă în grame ' Pentru odată Pentru 24 ore Acidum arsenicosum 0.005 0.015 Acidum carbolicum 0.10 0.30 Acidum diaethylbarbituricum -r--. . 0.50 1.00 Amylium nitrosum 0.20 0.50 Apomorphinum chlorhydricum. . . 0.02 0.05 Argentina nitricum 0.03 0.10 Atropinum sulfuricuin 0.001 0.003 Aqua lauro-cerasi 2.00 10.00 Bnlbus scillae 0.20 1.00 Bromoformium 0.50 1.50 Cantharides 0.05 0.15 Cbloralum hydratum 3.00 6.00 Chloroformium . 0.50 3.00 Cocainum chlorhydricum .... 0.03 0.06 Codeinum 0.05 0.20 Codeinum chlorhydricum 0.075 0.30 Codeinum phosphoricum 0.075 0.30 528 farmacopea română ! " NUMIREA MEDICAMENTELOR Doza maxima în grame Pentru odată | Pentru 24 ore Cofeinum 0.50 1.50 ; Creosotum 0.50 1.50 Cuprum sulfuricum 0.75 0.75 Diaethyl sulfon dimethyl methanun Diethyl sulfon methyl aetbyl met- 2.00 2.00 hanum 2.00 2.00 Ergotininum 0.001 0.002 1 Extractum Aconiti 0.03 0.10 Extractum Belladonnae .... 0.02 0.08 Extractum Cannabis indicae .... 0.05 0.15 Extractum Digitalis Extractum Hydrastis canadensis 0;05 0.15 ( fluid .... 1.00 4.00 i Extractum Hyoscyami 0.10 0.30 Extractum Op ii 0.10 0.30 1 Extractum Scillae 0.20 0.50 Extractum Secalis comuti . . 0.50 1,50 Extractum Secalis comuti fluid . 1.00 3.00 Extractum Strychni 0.05 0.10 Gaiacolum 0.50 1.50 । Homatropinum bromhydricum . . 0.001 0.003 Hydrargyrum bichloratum .... 0.01 0.05 Hydrargyrum biiodatum rubrum . 0.02 0.06 Hydrargyrum cliloratum (cal om el; 1.00 1.00 Hydrargyrum cyanatum .... 0.01 0.03 Hydrargyrum iodatum flavum . . 0.05 0.15 Hydrargyrum oxydatum fiavum . . 0.02 0.06 Hydrastinin chlorhydricum .... 0.03 0.10 Hyoscyaminum 0.0005 0.001 Hyoscyaminum sulfuricum .... 0.0005 0.001 lodoformium 0.20 0.60 lodum 0.02 0.06 Kalium arsenicosum solutum . . Morphinum aethylatum chlorhydri- 0.50 1.50 cum (Dioninum) 0.025 0.10 TABELA VIII: DOZE MAXIME 529 Doza maximă NUMIREA MEDICAMENTELOR în grame Pentru odată Pentru Nore Morphinum clorhydricum 0.03 0.10 Morphinum diacetylatum chlorhi- dricum (Heroinum) 0.005 0.015 Natrium arscnicum 0.01 0.03 Natrium cacodylicum 0.20 0.20 Natrium riiGthylarsenicum (Arrhe- nai) 0.20 0.20 Oleum Crotonis 0.05 0.10 Oleum phosphoratum (K1*). . . . 0.10 0.20 Phenaceticum 1.00 3.00 Phenolum salicylicum (saiolum) 1.00 6.00 Phosphorus 0.001 0.003 Phy ostigm inum salicy 1 icmAXu XXx, Xo.ooi 0.003 Pil ocarp inum chiorhydricun^X.l 0.02 0.05 Plumbum aceticum > Podophyiinum . 1-5 l / ■/JlhptA X Pul vis Aconiti . . \ //5 0.10 0.10 0.30 0.30 b/10 0.30 Pul vis Belladonnae 0.10 0.20 Pulvis Digitalis . . 0.20 1.00 Pulvis Hyoscyami . . . yX—.. . . 0.30 1.00 Pulvis Ipecacuanhac 2.00 2.00 Pulvis Lobeliae 2.10 0.30 Pulvis Opii 0.15 0.50 Pulvis Opii et Tpecacuanhae comp . 1.50 5.00 Pulvis Sccalis cornuti 1.00 3.00 Pulvis Strychni som 0.10 0.30 Santoninum ......... 0.10 0.30 Sparteinum sulfuricum 0.10 0.30 Stibium kalio-tartaricum .... 0.10 0.30 Strychninum sulfuricum .... 0.006 0.018 Theobrominum 1.00 4.00 Tinctura Aconiti 0.25 0.75 Tinctura Belladonnae 1.00 3.00 Tinctura Cannabis indicae .... 1.00 3.00 7O7to. — Farmacopea Română. 530 FARMACOPEA ROMÂNA Doza maximă NUMIREA MEDICAMENTELOR în g rame Pentru odată Pentru 24 ore Tinctura Cantharidum 0.50 1.50 Tinctura Colchici 1.00 3.00 Tinctura Digitalis 1.50 5.00 Tinctura Hyoscyami 1.00 3.00 Tinctura lodi 0.30 1.00 Tinctura Lobeliae 1.50 t>.00 Tinctura Opii crocata •1.50 5.00 Tinctura Opii simplex 1.50 5.00 Tinctura Scillae 2.00 6.00 Tinctura Strychni 1.C0 3.00 Veratrinum . 0.003 0.01 Zincum sulfuricum 1.00 1.00 Zincum valerianidumzT,.T\. 0.10 0.50 TABELA IX ANT1D0TE Primele ajutoare în cazuri de otrăviri. Indicaținni generale. In toate cazurile de otrăviri, sunt trei indicațiuni principale de îndeplinit: 1. Evacuarea imediată a otrăvii îngerate: spălaturi stoma- cale, vomitive, clisme (afară de contraindicațiunile specifi- cate mai jos); 2. Administrarea unei contra-otravă (antidot); 3. Instituirea unui tratament pentru susținerea organis- mului și repararea dezordinelor provocate. In cazurile în care otrava ingerată nu este cunoscută, se va recurge Ia antidotele generale, îndată după evacuarea stoma- cului și se vor trată simptomele predominate. TABELA IX: ANT1D0TE 531 numirea OTRĂVURILOR antidote și tratament Acetanilida .... Vomitive. Inlialații de oxigen. Stimu- lante dil'uzibile. Tonice-eardiace, ca- fea, coniac. Acizi concentrați . . Acid Acetic „ Azotic „ Clorhidric „ Cr ornic „ Fosjoric „ Oxalic ., Salicilic „ Sulfuric Apă albumiuoasă. Apă de var, mai ales în cazul acidului oxabc. Bicarbonat de sodiu. Lapte de magnezie (15-20 gr. magnezie calcinată în 500 gr. apă). Băuturi cm cliente. Opiacee. Spălaturile stomacale se vor face cu mare precauțiune și numai în cazul acizilor: crainic. oxalie și salicilic. Acid cianhidric și de- rivați Evacuarea otrăvei; injecții cu apomor- fină 0,005-0,01 gr. odată (vomitiv); spălaturi stomacale. Poțiunî cu a- moniac (câte XX picături). Emulsie cu esență de terebentină (30 gr. la 500 gr.), cu lingura. Apa oxigenată în doze mici, repetate. "Respirație artificială. Calmante, apoi tonice. Cafea. Acid fenic Spălături stomacale prelungite, cu apă caldă conținând acid acetic 1-2 gr. la litru sau sulfat de sodiu 10 gr. Ia litru. Sulfat de sodiu sau de magneziu (30-50 gr. în 200-300 gr. apă) la interior. Injecții cu eter. Sinapisme. Apă albu- minoasă. Lapte. Tonice. Aeonit și derivate . Vomitive (sulfat de cupru 0,20-0,40 gr. în 100-200 gr. apă) sau spălături stomacale cu apă iod o-iodur ată (Iod 4 gr., iodur de sodiu 8 gr., apă 500 gr.). Cărbune animal (20 gr. în 100 gr. apă). Tinctnră de iod (un gr.) în apă, sau tanin (5 gr. în 500 gr. apă). 532 FARMACOPEA ROMÂNĂ NUMIREA OTRĂVURILOR antidote și tratament Respirație artificială prelungită- Nitrit de amil (inhalație). Injecții cri atropină (câte 0,001). In- jecții cu eter, ca oleu ca inferat. Bigi- tală. Băuturi alcoolice. Cafea, Ceai. | Alcalii caustice , . i Apă acidulată (2-4 gr. la litru acid a- cetîc sau 50-100 gr. oțet). Sulfat de magneziu 50 gr. la un litru de apă. Spălaturi stomacale cu mare preeait- țiime, cu apă acidulată și rece. Limonada citrică, tartrică (sau sucul unei lămăi la un pahar cu apă). Bău- turi inucilaginoase, Lapte, apă alini- minoasă. Injecții cu morfina (contra durerilor). Poțiuni cu cocaină. Sunt contra-indiente vomitivele. Alimente alterate . . l. //' t\\ jjv \ - Int&tâvfdii alimentare. Amoniac lichid . . . v. Alcalii caustice. Antimoniu și derivați Spălătnri stomacale. Taniu (5 gr. în 500 gr. apă). Decoct de coaje de chi- na, de ratanhia. Injecții cu cafeina, eter. Băuturi emoliente, apă albumi- noase, opiacee, în doze mici. Diure- tice. Apă de lauro-cerasus v. Acid cianhidric. Apă de migdale amari v. Acid cianhidric. Argint și derivați . Spălaturi stomacale cu apa sărată. So- _ luție de sare de bucătărie 20 gr. la litru. Apă albuminoasă, lapte mult. Arsenic și derivați . Spălaturi stomacale cu multă apă caldă. । "Vomitive. (Apomorfină, Ipeca). Este contra indicat Emcticnl! Antidotul arsenicului (hidrat de sesqui oxid de fer) câte o linguriță din sus- pensiune, la 5 minute, sau maguezie calcinată (20 gr. în 500 gr. apă). TABELA tX: ANTlDOTE 533 NUMIREA OTRĂVURILOR AN TI DOTE ȘI TRATAMENT i I Purgative (oleu de ricin), clisme. Lapte. Apă albumi noasă. Ca fea. Ceai. Sunt contra indicate băuturile alcaline. ; , Atropină și săruri . v. Aconitina. Injecții cu pilocarpină (0,01-0,03). Alcool denaturat . . „ etilic . . „ metil ic . . Vomitive. Spalături stomacale. Soluții i diluate de amoniac, de mirosit, sau soluțiune de amoniu anîzat la inte- । rior. i Bariu și compuși . . Sulfat de sodiu sau de magneziu la interior, în abondență (50 gr. la litru de apă); apoi spălaturi stomacale. injecții cu atropină. Tămonadă cu sul- fat dc sodiu sau dc magneziu. Lapte, apă albuminoasă. Beladona și derivate v. Atropină. Benzină, petrol . . . Spălături stomacale sau vomitive (E- metic). Aer. Ser fiziologic intravenos. Băuturi alcoolice. Purgative saline (oleul de ricină este contra indicat). Brom (gaz) .... Inhalații de amoniac diluat. Aer curat. Respirație artificială. Coroziunile lo- cale prin brom se vor acoperi cu so- luție fenicată 2%. In cazul ingerărei bromului: apă albuminoasă, magne- zie calcinată; soluție de acid fenic 0,5 la sută, câte-o lingură. Bucățele de ghiață. Băuturi mucilagî- noase. Bromoform .... Cafea, ceai. Injecții cu eter. Respirație artificială. Cacodilați v. Arsenic și derivați. Cal om el v. Mercur si compuși. 534 KARMACOPEA ROMÂNĂ NUMIREA OTRĂVURILOR ANTIDOTE Șl TRATAMENT Cantaride și derivate Vomitive (Apomorfină). Spălaturi sto- macale și intestinale abondente. Bău- turi mucilagînoase. Opiacee. Purga- tive saline; este coutra-indicat oleul de ricină. Ceai cald pentru activarea diurezei- Și- na pisme în regiunea lombară. Bro- mur de camfor. Băi calde. Sunt contra indicate grăsimile. Carbonat de sodiu . Cianuri v. Alcalii caustice. v. Acid cianhidric. Ciuperci otrăvitoare . 1 Purgative-(oleu de ricin), vomitive, spălături stomacale. Lapte mult: apă albuminonsă. Poțiuni diuretice. în- călzirea bolnavului. Injecții cu atro- pină. Cafea. Injecții cu eter, cu strich- nină, ser cu adrenalină. Sunt contra indicate băuturile alcoo- lice. / । Clor V v. Brom. Cioral v. Cloroform. CJorat de potasiu Spălaturi stomacale energice. Băuturi alcaline în abondență (bicarbonat dc sodiu). Lapte mult. Diuretice. Apă albuminoasa. Luare de sânge (200- 300 gr.), urmată de injecții intra ve- noase cu ser fiziologic (400-600 gr). Poțiuni cu eter. Injecții eu eter, oleu camforat. Sunt contra indicate băuturile acide. Cloroform ..... Respirație artificială. Injecții cu strich- nină. Flagelări cu un șervet udat cu apă rece. Cafea concentrată prin gură și recțum. Tnhalații cu nitrit de amil. Sinapisme. Electricitate. Băuturi mu- cilaginoase. TABELA IX : ANTIDOTE 535 NUMIREA OTRĂVURILOR antidote și tratament Clorur de zinc . . , v. Zinc și compuși, Cocaină ( Soluțiune de iod-iodurat 50-100 gr. ; odată (Iod 0,50, Iodur 1 gr. apă 100). ; Tanin 5 gr. în 500 gr. apă; apoi spălă- 1 turi stomacale. Injecții cu atropină. Respirație artificială. Aplicațiuni de 1 apă rece. Fricțiuni. Cafea concentrată. î ' Codeină v. Morfină. ' Creolină v. Acid fenic. । Croosot v. Acid fenic. Cucută și derivate , i 1 Vomitive (Apomorfină). Spălaturi sto- macale cu soluții slab acide (un gram la litru acid clorhidric), sau cu tanin (2 gr. la sută). Cărbune animal 20-30 gr. Tinctură de iod 1 gr. în 120 gr. apă, sau tanin 5 gr. în 100- 200 gr. apă la interior Tinctură de opiu 1 gr. la 120 gr. apă, de luat în 2-3 rânduri. Emoliente. Tonice. Băuturi alcoolice. Respirație artificială. Cupru și derivați . . Spălaturi stomacale. Jfagnezie calcinată (5 gr. în 500 gr. apă). Fer redus (10 gr. în apă). Apă albuminoasă. Căr- bune vegetal 15-20 gr. Emoliente. diuretice. Datura stramonium . v. Cucută. Digitala și derivate . Idem. Dionină v. Morfină. Ergotina v. Secara cornută. Esență de oțet . . . v. Acizi concentrați, Eter . . • .... v. Alcool etilic. Fenol v. Acid fenic. 536 FARMACOPEA ROMÂNĂ NUMIREA OTRĂVURILOR ANTIDOTE ȘI TRATAMENT Formol Spălaturi stomacale. Apă albuminoasă Tartrat borico-potasic (soluție 10 la sută, cu lingura). Acetat de amoniu lichid 10-15 picături în apă de mai multe ori pe zi. Fosfor Spălaturi stomacale. Purgative saline. Este contra indicat oleul de ricin. E- mulsie cu esență de terebentină 2 la sută. ou lingura la 10-15 minute. Cărbune animal 20-30 gr; magnezie calcinată 20 gr. în 500 gr. apă. Apă albuminoasă. Băuturi reci. Tonice. Contra indicate: Lapte, grăsimi. Gâiacol A / * ” Gaz aerian . . .151 /y^Acid V. Oxid de carbon. i Heroină v. Morfină. Hiosciam . . . . V v. Atropină. Intoxicații alimentare Vomitive. Purgative, Clismc. .Antisep- tice interne. Stimulante, cafea, ceai, eter, coniac, strichnină. Băuturi mucilaginoase în abondență. Diuretice (acetat de sodiu sau de po- tasiu până la 4 gr. pe zi). Sudorificc. Regim lactat. Iod și derivate . . . Laudanum • . . . , Decoct de amidon. Apă albuminoasă. Spălături stomacale cu precauțiune, cu hiposulfit de sodiu (20 gr la li- tru). Lapte mult. Opiacee. v. Morfină. Mac (capete) .... Idem Mangal (gaze) . , . v. Oxid de carbon. TABELA IX : ANTIDOTE 537 NUMIREA OTRĂVURILOR ANTIDOTE ȘI TRATAMENT Mercur și derivați , Spălături stomacale. Fer redus (10 gr. într’un pahar cu apă). Sulfur de fer j hidratat (4-6 gr. în 40-60 gr. apă । căldicică. Enteroclisme. Lapte. Emo- liente. Gargarisme (clorat de pota- siu). Morfină Spălături stomacale energice. Vomitive. Tanin 5 gr. în 500 gr. apă. Tod indu- rat (iod 0,5 gr., iodur 1 gr., apă 100 gr., de luat odată. Emulsie cu esență de terebentină (30 gr. la 500) cu lin- gura. Tinctură de beladouă 2 gr. în 100 gr. apă. de luat în 2-3 rânduri. Cafea multă. Respirație artificială, oxigen; injecții cu atropină (în caz că respirația slăbește). Nitrat de argint . . Nucă-vomică ... A v. Argint ți compuși, y. Str&hnină. Opiu și derivate . . Oxid de carbon . . v. Morfină. Aer curat. Respirație artificială. Oxi- gen. Injecții cu eter. Aplicații de apă rece pe corp. Lăsare de sânge (200- 300 gr.), apoi injecții cu ser fiziolo- gic (500-600 gr.). Pilocarpina ... Fricțiuni. Sinapisme pe torace și pulpe. Vomitive. Injecții cu atropină (0,001 gr. odată). Tanin și iod iodurat (vezi morfină). Apă albuminoasă. Tinctură de beladonă 2 gr. în 100 gr. apă, de luat în 2-3 rânduri. Diuretice. Lapte mult. Plumb și compuși Spălături stomacale cu sulfat de sodiu sau de magneziu 50 gr. la litru de apă. Vomitive (apomorfină. ipeca, sau emetic). Limonada sulfurică. Apă albuminoasă sau lupte. 538 FARMACOPEA ROMÂNA NUMIREA OTRĂVURILOR antidote șl,tratament I I Comprese umede sau cataplasme pe ab- domen. Poțiuni opiacee sau injecții cu morfină, contra durerilor. Tratament iodurat pentru eliminarea plumbu- lui. Potasă caustică . . v. Alcalii caustice. Ruta și derivate . . Sabina și derivate . Spălături stomacale, purgative. Bău- turi mucilaginos se. Opiacee. Idem. Salol ....... v. Acid fenic. Santonina v. Ruta și derivate. Secara cornută și de- rivate = Sodă caustică . . Vomitive, purgative. Inhalații eu clo- roform sau nitrit de amil. Tinctură de iod (1 gr. la 120 gr. apă). Tanin 2 gr. la 100 gr. apă. Apă al bunii- । noasă. Lapte mult. Stimulante. (Ca- ■ fea, ciai. coniac). încălzirea extremi- ■ tăfilor. v, Alcalii caustice. Staniu și compuși . Stîbiu Stovaină Strichninâ .... Vomitive. Spălături stomacale. Diure- tice. lapte, opiacee. Respirație arti- ficială. Flagelare cu apă rece. Șina- i pisme. Magnezie calcinată 10 gr. în 1 100 gr. apă. v. Antimoniu. v. Cocaină, Spălături stomacale cu soluție de tanin i 2 la sută. Soluție de iod iodurat 100 1 gr. (iod 0,5. Iodur 1 gr. apă 100 gr.). ! Tail^n.? ^T' $0$ £r’ aPa- Vomitive (injecții cu apomorfină). Calmante (cloral. bromur. opiacee). Respirație artificială). TABELA. IX :• ANTIDOTE 539 NUMIREA OTRĂVURILOR ANTIDOTE ȘI TRATAMENT Stramonium .... v. Datura. Subacetat de plumb . v. Plumb și compuși. Sublimat corosiv . . v. Mercur. 1 Sulfonal Spălături stomacale. Clisme căldicele. Tanin 5 gr. în 500 gr. apa. Cafea, Ceai. , Trional v. Sulfonal. Veronal Idem. 1 Zinc și compuși . . 1 Tanin 5 gr. în 500 gr. apă. Carbonat de sodiu cristalizat 4 gr. în 500 gr. apă caldă. Spălături stomacale cu precauțiune, cu apă alcalinizată cu carbonat de sodiu (1 la sută). Apă albuminoasă. Lapte mult. Băuturi mucilaginoase. Purgative. . Aplica ți- uni calde pe abdomen. Ceai. Opiacee. TABLE DE MATERII î. Tabla alfabetică de materii cu numirile și sinonimele latine (Index alfabeticus). 2. Tabla alfabetică de materii cu numirile româ- nești. TABLA ALFABETICA DE MATERII CU NUMIRILE LATINE ȘI SINONIMELE LATINE (INDEX ALFABETICUS) Acetanilidum................ 9 Acetum aromaticum ... 10 — Scillae....................11 Acetyl param inophenolum salicylicum................ 11 Acetyl phenetidinum v. Phe- naceticum................./35& Achiloa Miile folîum v. Hei/ ba Millefolii . . . Acidum aceticum . . . [ r 12 — aceticum dilutum 14 — acetylsalicylicum - 14 — arsenicosum . 16 — benzoicum .... \?17 — boricum.............. 18 — carbolicum v. Phe- nolurn .... 359 — chlorhydricum . . 19 — chlorhydricum dilu- tum .................21 — citricum..............21 — diaethylharbituricum 22 — formieicum ... 23 — gallicum .... 24 — hydrochioricum . 19 — lacticum .... 25 — nitricum .... 26 — nitricum dilutum . . 28 — phosphoricum ... 29 — phosphoricum dilu- tum .................29 — picricum .... 30 — salicylicum ... 31 — sulfuricum ... 32 Acidum sulfuricum dilutum 34 — tannicum .... 35 — tartaricum .... 36 — valerianicum ... 37 Aconitum Napellus v. Tu- bera Aconiti .... 447 Acorus Calamus v. Rhizoma Calami................... 390. Adeps Lanae anhydricus . 38 ^y^^Țjanae cum aqua . . 39 suillus /............39 — suillus beuzoiuatus . 40 Adiantum Capillus Veneris 205 Adrenalinum, solutum . . 40 Aetlu»^....................41 — pro narcosi .... 42 — acetieus..................43 — chloratus .... 43 Aethyl morphinum chlorhy- dricum .... 300 Aethyliura aceticum ... 43 — amidobenzoicum . . 44 — carbamicum . ' . . 45 Aethylium chloratum . . 43 Agropyrum repens v. Rhi- zoma Graminis . . . . 391 Airolum....................84 Aloe.......................45 Althea officinalis v. Folia Althaeae...................206 Alumen.....................46 — ustum.....................47 Aluminium aceticum solu- tum .......................48 544 farmacopea romana Aluminium sulfuricum , . 49 Ammonium aceticum solutum 49 ■— bromatum ... 50 ■— carbonieum ... 51 — chloratum .... 52 —■ hydricum solutum . 52 — sulfo-ichtyolicum . 55 — valcrianicum solutum 56 Amygdalae amarae . . . 56 — dulces ..... 57 Amylium nitrosum ... 57 Amylum orizae .... 58 — tritici.................59 Anaesthesiu ..................44 Angelica Archaugeliea v. Radii Angelicae . . . 379 Anhydridum arsenicosum . 16 Antifebrinum .... 9 Antipyrinum...............60 —• coffeino-citricum . 61 — salicylicum ... 61 Apomorphinum chlorhydri- cum .... £5.1 •/ 62 Aquae destilatae . .63 Aqua Amygdalarum ama- rarum........................65 Aqua Aurantii.................66 — Calcis .... 66 — Chloroformii ... 67 — Cinnamomi simplex . 67 — Cinnamoni spirîtuosa 67 — destilata .... 68 -— Foeniculi ... 69 — Goulardi v. Aqua plumbi .... 69 -— Laurocerasi ... 69 — laxativa vienensis . 260 — Melissae .... 70 — Menthae .... 70 — naphae v. Aqua Aurantii ... 66 — pîcis......................71 — plumbi .... 69 — Rosae......................71 Aqua Tilîae...................72 Arctostaphylos Uya ursi v. Folia Uva ursi. ... Argentum colloidale ... 72 — nitricum .................. 73 — proteinicum ... 74 Aristolum v. Diiododithy- molum .....................143 Arnica montana .... 199 Arrhenalum v. Natrium methylasennicmn . . . 323 Arthemisia Absint.liimn v. Herba Absinthii - 236 — Cina v. Flores Cinac 200 Asa foetida...................75 Aspidium Filix-mas v. Rhizoma Filicig • ■ ■ 390 Aspirinum.................... 14 Astragalus gummifer v. / 1 ^ragacantha .... -177 Atropa Belladonna v. Fo- lia. Radix Beliadonnae 206.380 Atropinum sulfuricum . . 75 Axungia v. Adeps suillus . 39 — benzoiuata . . . 40 Balsamum. copai va e ... 76 — Fioravanti v. Spiri- tus balsamicus . 127 Opodeldoc . . 285.286 — peruvianum ... 77 — tohitannm .... 79 — Tranquilli v. Oleum Hyoscyami com- positum .... 341 Baryum sulfuricum ... 80 Benzinum................81 BenzoS ....... 81 Benzonaphtolum v, Naph- tolum benzoicum . . . 306 Benzoylaetyl dimethyl ami- nopjopanolum chlorhydri - dricum v, Stovainum 436 Beta-Naphtolum v, Naph- tolum..................305 Betolum v. Naphiolum sa- licylicum .............307 Bismutum carbonieum . . 82 TABLA DE MATERII CU NUMIRILE LATINE 545 Bismutum oxyiodatum subgai- Licum...............84 — subgallicnm ... 85 — subnitricum . 86 — subsalicylicmu 87 — tribromphenylicum . 88 Boldoa fragrans v. Folia Boldi....................207 Bolus alba .................88 Brassica nigra v, Semen sinapis .................404 Brayera anthel minți ca v. Fioros Koso................201 Bromoformium . . 89 Bulbus Scillae..............89 Butyrum cacao ..... 334 Calearin chlorata .... 93 — usta v. Calcium oxy- datum ..... 96 Calcînm carbonic.um ... 90 — chloratum .... 91 Calcium Erlycerophosphoricum 92 — hypochlorosum . 93 — hypophosphorosum . 93 — lacticum — lactophosphoricum . 95 — oxydatum ... 96 - — phosphoricum biacidum 97 — phosphoricum mono- acidum .... 97 — phosphoricum neutrum 98 — - sul fura turn solutum 99 — sulfuricum ustum . 99 Camphora...................100 — monobromata - - 101 Cantharîs...............101 Canuabis sativa var. Indi- ca v. Hcrba cannabis indi- ene ........................236 Capita Papaveris v. Fructus Papaveris im maturi 224 Capsicum annuum v. Fruc- tus Capsici.................220 Capsulae ...................102 Carbo animalis depuratus . 103 Carbo ligni depuratus . . 104 Carrageen....................104 Caryophylli..................105 Carum Carvi v. Fructus Carvi 221 Cassia acutifolin. C. angus- tifolia v. Folia Sennae . 214 CastoTeum....................106 Catechu......................107 Cera alba....................107 — flava.......................108 Ceratum G-aleni .... 484 Cetaceum . ..................109 Cetraria islandica v. Lichen islandicus..................280 Chenopodium ambrosioides 237 Chininum aethylocarboni- cum......................109 — bisulfuricum . . 110 bromhydricum 111 — «hlorhydricum . . 112 —X sulfuricum . . . . 113 — tannicum . . 114 yalerianicum . . . 116 Chloralum hydratum . . 116 Chloroformium .... 117 — pro narcosi . . . 118 Chondrns crispus v. Car- x rageen ...... 104 Chrysarobinum 119 Cimamomum cassia v. Cor- tex Cinnamorai .... 131 - zeylanieum v. Cor- tex Cinnamomi .... 131 Cinchona v. Cortex chinae 130 Cîtrulus Collocynthidis v. Fructus Collocyinthidis . 221 Citrus Aurantium v. Cortex Aurantii fructus . . . 128 Claviceps purpurea v. Se- cale Cornutum . . . 400 Coaltarum v. Pix lithan- thracis .................369 Cocainum chlorhydricum . 120 Coccionella ................121 Codeinum . .... 121 — chorhydricum . . 122 7071(1. — Farmacopee Români., 546 FARMACOi’EA ROMÂNĂ Codeinum. pbosphoricum . 123 Coffeinum...................123 — citricum .... 124 — natrium-benzoicum 125 —- natrium-salicylicum . 126 Cola acuminata v. Semen ■ Colae ....................401 Colchicum autumnale v. Semen Colchici . . . 402 Colhrgolum v. Argentum colloidale................ 72 Collodium ..................127 — elasticum . ... 127 Collyrium adstringens luteum....................127 Colophonium.................128 Convalaria majalis v. Her- ba Convalariae . . . 238 Convoi vulus scammoneum. v. Resina scammoniae. \ Coriandnun sativum v, Fructus Coriandri - . 222 Cortex Aurantii fructus . 1*0 — Cascarillae . . . 129 — chinae..................130 — Cinchonae v. Cortex chinae . . . 130 — Cimiamomi . . . 131 — Condurango . . . 132 — Grranati................132 ■— Quilajae . . . . 133 — Rhamni frangulae . 134 -— — Purshianae . . 134 — Viburni .... 135 Crataegus oxyacanthoîdes v, Flores Crataegi , . 201 Cremor tartari .... 265 Creosoium...................135 — carbonicum . . . 136 Crocus......................137 Croton Eluteria v. Cortex . Cascarillae...............129 Croton Tiglium v. oleum cro- tonis .... 338 Cubebae . . ■...............138 Cuprum sulfuricum . . . 139 Curcuma Zedoaria. v. Rhi- zoma Zedoariae .... 394 Cusso v. Flores Koso . . 201 Datura Stramonium v. Fo- lia Sta monii . . . . 215 Decocta................ . 139 Dermatolum................. 85 Dextrinum..................140 Diacetyl morphinum chlor- hydricum ................ 302 Diaethyl sulfon-dimethyl raethanum..................141 Diaethyl sulfon-methylaethyl methanum...................142 Digitalinum ..... 142 Digitalis purpurea v. Folia Digitalis..................208 Bigitoxinum v. Digitalinum ] 12 Diiododithymolum . . . 143 Dimetylamino - Antipy- . x rinum \..................114 Dioninum v. morphinum . aethylatum chlorhydricum 300 Diuretinum v. jTheobromi- num natrio-salicyjicum . 450 Dorema Ammoniacum v. . Gummi Ammoniacum . 233 D ros era rotundi folia. D. ioiigifolia v. Herba Dro- serae......................239 Elaeosacchara.............145 Electuaria................145 Electuarium lenitivum . . 145 Elemi ....................146 Elettaria Cardamomum v. Fructus Cardamomi . . 220 Elixir paregorîcum v. Tinc- tura Opii ‘benzoica . . 469 Emplastra.................146 Emplastrum adhaesivum . 147 — Belladonnae . . . 148 Emplastrum Cantharidum . 148 — perpetuum .... 149 — Cicutae.........149 — Conii ...............149 TAHLA UE MATERII CU NUMIRILE LATINE 547 Emplastrum Diachylon v. Em- plastrum plumbi . 151 * — hydrargyri. . . . 15Q — — compositum 150 — Mcliloti.................151 — plumbi . . . 151 — compositum . 152 — saponato-salicyla- tum . . '. . . 153 — Saponatum . . . [53 Emulsiones.................154 Emulsio Amygdalarum . . 154 — Coaltaris .... - oleosa...................155 Ergotininum................155 Ergotinum v. Extractum se- calis cornuti aquosum spî- ssum................... Erythraea centaurinm v. Herba centaurii . . . 237 Erythroxylon Coca v. Folia Cocne......................207 Eserinum salicylieum y, Physostigminum . . , 362 Eucalyptolum...............156 Eucalyptus globulus v. Ep- lia Eucalypti .... 209 Euchininum.................109 Euphorbium................157 Exalginum v. Methylaceta- nilidum .................297 Exogonium Purga v. Tubera Jalapae..................479 Extracta...................157 Extractum Absinthiî . . . 160 — Aconiti..................161 — Aloes....................162 — Belladonnae . . . 162 — Boldi fluidum - . . 164 — Cannabis iudicae spi- sssum....................164 Extractum cascarae sagradae fluidum .... 178 — Cascarillae .... 164 — Centaurii . . . 165 Extractum chinae aqubsum spissum.................. — chinae fluidum . . — chinae siccum . . . — Cocae fluidum . . -— Colae fluidum . . . — Condurango fluidum — Cubebarum . . . — Filic’is............... — gentîanae .... — Hamamelidis fluidum — Hydrastis fluidum . —- Hyoscyami spissum . -— Malatis ferrî . . . — Nucis-vomicae siccum — Opii................... — Pomi ferrati v. Ex- tractum malatis ferri.................... — Quassiae .... — Ratanhiae .... — Rhamni frangulac fluidum .... — Rhamni purshianae < fluidum .... .............. "^/Scillae............... — Secalis cornuti aquo- sum spissum . — Secalis cornuti flui- dum ..................... Secalis cornuti fluidum pro injectione . . — Saturni v. Plumbum subaeeticum solu- tum...................... — Strychni .... — Valerianae .... — Viburni fluidum . . Ferrum albumînatum solu- tum ..................... Ferrum carbonicum saceha- ratum .... — citricum ammoniatum — glycerophosphoricum — hydroxydatum 165 166 167 167 168 169 170 170 171 172 172 174 174 183 175 174 177 177 178 178 179 180 180 181 182 371 183 185 185 186 187 188 189 190 548 FARMACOPEA ROMÂNĂ Ferrum lacticum . ■ ■ • 191 — oxalicum . . • ■ 191 — oxychloratum solutum 192 — peptonatum . . • 194 — pulveratum . ■ ■ 195 — reductum .... 196 — sesquichloratum . . 196 — sesquicbloratnm so- lutum . . ■ 198 — sulfuricum . . • 198 Flores Arnicae , . . . 199 — Benzoes v. Acidum benzoicum ... 17 — Chamotnillae . . 200 Flores Cinae 200 - — Crataegi .... 201 ■ — Koso 201 — Lavaridulae . - ■ 202 — Malvae 203 — ■ Rhoeados .... 203 — Rosarum .... 204 — Sambuci .... 204 — Tiliae 204 — Verbasci .... 205 Folia Uva-ursi 216 Foliculi Sennae. v. Fructus Sennae . 224 Formaldeliydum solutum . 217 Fructus Anisi 218 — Anisi stellati . . . 219 — Caspici 220 — Cardamomi . . . 220 — Carvi 221 — Colocynthidis . . . 221 — Coriandri .... 222 — Foeniculi 222 — Juniperi .... 223 -— Lauri 223 — Papaveris immaturi . 224 — Sennae 224 Galbanum ...... 225 'Gallae quercinae .... 226 Gelatina animalis . . . . 227 Gemmae Populi .... 227 Gențiana iuțea v. Radix Gentianae 381 Globul 1/ -.1 227 — camforati .... 228 Foeniculum vulgare, F- dulce 222 Folia Adianti 205 Glycerinum Glyceritum Amyli v. Un- tfnentum glycerini . . . 484 Glycyrbiza glabra v. Radix Liquritiae 283 Gonolobus Condurango . . 132 Gossipium depuratum . . 230 Grindelia robusta v. Herba Grindeliae 239 Guajacolum 230 — carbonicum . . . 231 Guarana 232 Gudronolum 286 Gnmmi Ammoniacum . . 233 — Arabicum .... 233 Gummi gutae 234 Gummi-resina Galbanum , 225 Gnmmi-resina Myrrha v. Myrrha 304 Gutta-pereha 235 Gypsum uștum .... 99 — Belladonnae . . . 206 — Boldi . . . . . 207 — Cocae 207 — Digitalis . . 208 — Eucalypti .... 209 — Hamamelidis . . . 210 — Hyoscyami . . . 210 — Jaborandî .... 211 — Malvae ..... 212 — Melissae .... 212 — Menthae .... 213 — Rosmarini .... 213 Folia Rutae 213 — Salviae ..... 214 — Sennae 214 Sennae sine resina , 215 — Stramonii .... 215 — Trifolii fibrini . . 216 tabla de MATERII cu NUMIRILE latine 549 Hagenia abyssiniea v. Fio- res koso .... 201 Hamamelis Virginica . . 210 Hcpar sulfurus v. Kalium sulfuratum .... 278 Herba Absinthii .... 236 — Cannabis indicae . . 236 — Centaurii . . , . 237 — Chenopodii .... 237 — Convalariae . . . 238 — Droserae .... 239 — G-rindeliac .... 239 — Hyperiei ... 240 — Hysopi...................240 — Lobeliae . . . 241 Majora na e .... 241 — Meliloti.................242 — Millefolii . . . . 242 — Sabinae..................242 — Serphylli .... 243 — Thymi....................244 Heroinum v, Morphinum di- acetylatum chlorhydricum 302 Hexamethylentetraminum . 2-44 Homatropinum bromhydri- cum . . . .245 Hydrargyrum..................246 — benzoicum , . 246 — bichloratum . . . 247 — bichloratum amino- niatum . . . . 218 — biiodatum .... 249 — chloratum praecipi- tatum.............250 — chloratum vaporepa- ratum . . . 251 — cyanatum .... 251 — iodatum..................252 - oxycyanatum . . . 253 — oxydatum fia vum 254 — oxydatum rubrum . 255 — praecipitatum album v. Hydrargyrum bichloratum am- moniatum . . . 248 —. salicylicum .... 256 Hydrargyrum sublimatum corosivum...................247 | Hydrastininum chlorhydri- cum....................256 Hydrastis canadensis v. Rhi- zoma Hydrastis .... 329 Hydrogenium peroxydatum solutum ....................257 Hydrolata v. Aquae destî- latae........................63 Hyoscyaminum sulfuricum 258 Hyoscyamus niger v. Folia Hyoscyami...................210 Hyoscynum bromhydricum v. Scopolaminum bromhy- ----dricum.............399 H y p eric um p erf oratum v. Herba Hyperiei . . . 240 Hyssopus officinaiis v. Her- ba Hyssopi..................240 latrorhiza palmata v. Radix Colombo.....................380 Tchtyolum....................55 IHicium finisa tum v. Fruc- tus Anisi steliali . . . 210 Infusa......................259 Tîmisum Rhei v. Tinctura Rhei aquosa.................473 Infusum Sennae compositum 260 lodoformium.................260 lodolum v. Pyrolum tetraio- datum.......................378 lodum.......................261 Ipecacuanha v. Fad. Ipeca- cuanhae.....................382 Julep gumosus v. Potio gura- mosa........................373 Juniperus communis v. Fruc- tus Juniperi................223 — Sabina v. Herba Sa- binae ...................242 Kalium aceticul» .... 262 — — solutum . . . 263 — arsenicosum solutum 264 — bicarbonîcum . . . 265 —- bitartaricum . . 265 550 FARMACOPEA ROMÂNĂ Kalium bromatum . . • 266 — bioarbonicum . . - 262 — causticum v. Kalium hydroxyda'tum . 270 — cidoricum .... 268 — ferro-tartaricum . 269 — Hydroxydatum - ■ 270 — Hypermanganicum - 272 — Hypophosphorosum . 273 — lodatum .... 2,74 — Natrio-tartaridum . 276 — Nitricum . . . 277 ■— sulfoguajacolicum . 277 — sulfuratum J . . 278 Kermes minerale v. Stibium sulfuratum rubrnm . . 435 Krameria triandra v. Fadix Ratanhiae....................384 Lactopheninum v. Lactyl- phenetidium. . . . [ / Landanum Sydenham . 470 Lan rus nobilis v. Fructus Lauri, Oleum Lauri . \ 342 Lavandula spica, L. Vera v. Flores Lavandulae . . . 202 Lichen islundicns .... 280 Lignum Quaasine . . - 281 limonada citrica . . . 281 — lactica....................282 — magnesii citrici . . 282 — pbosphorica . . . 283 — tartrica .... 283 Linimenta ...................284 Linimentum ammoniacale . 284 — camphoratum . . 284 — calei».....................285 ■— sap onato-comph ora tuni 285 — saponato -campEora- turn liquidum . . 28G Liquor aluminii acetici . . 48 — ammonii acetici . . 49 — — anisatus v. Spiritus ammonii anisatus . . . 426 ■— ammonii caustici . . 52 — arsenicalis Fowleri . 264 Liquor Bourowi .... 48 — Carbonis detergeus v. Tinctură Quil- lajae et coaltari . 472 _____ Peni albuminati . . 286 Liquor Picis.................286 Lithium benzoicum . . . 287 — carbonicum . . . 288 — salicvlicum . ■ . 288 Lixiviatio v. Extracta - - 158 Lobelia in flata v. Herba . Lobeliac.....................241 Lyco podium..................289 Lythargyrum v. Plumbum oxydatum fusum . • . 371 Magisterium bisrauthi v. . Bismuthum subnitricum . 86 Magnesia usta v. Magne- zium oxydatum . . 291 Magnesium carbonicum . . 290 — citrica in effervesqens 291 .oxydatum . . . 291 salicylicum . . . 292 l^^imlfnricnin . . . 293 Malva sylvestris v. Flores, Folia Malva e .... 203 Mangannm hypophosphoro- sum ........................291 Mantia.......................294 Matricaria chamomilla v. Flores chamomillac . . 200 Mei..........................295 -- depuratum .... 296 — rosatum ..... 296 Melilotus officinalis v. Her- ba Meliloti . . 242 Melissa officinalis v. Fo- lia Melissae.................212 Mentlia piperita v. Folia . Mentliac ...... 213 Mcntholum....................297 Menyanthes trifoliata v. Folia Trifolii fibrini . . 216 Methylacetanilidum . . . 297 Methylenium coeruleum . , 298 Methylium salicylicum . . 299 tabla de materii cu numirile r.aține 551 Migraeninum Mixtura gummosa Morphinum aethylatum chlorhydricum .... 61 300 300 Olea aether ea .... pinguia medicala 330 330 331 332 — chlorhydricum . . — dia^etylatum chior- 301 Oleum Amygdalarnm . . Anisi 332 333 hydricum . . , Mucilaginos Mucilago Gummi arabici . Myristica fragrans v. Se- 302 — Aurantii florum . . 333 303 303 —• Bergamotae . . . Cacao Cadini v. Pix Cădi . 334 334 367 men my riști ca e .... Myrrha ....... 403 304 — Camphoratum . * . Car vi 335 336 Naphtalinum Naphtolum 305 305 — Cary ophyl lorum Cinnamomi 336 337 — benzoicum .... 306 Citri . 338 — salicylicum .... Natrium aceticum .... 307 — Crotonis .... 338 308 — arseuicum .... -— benzoicum . . ’/.. 308 -'310 — Eucalypti .... Foeniculi .... 339 339 — bicarbonicum . . . 310 ’—* n.yoscyami .... 340 — horacicum 311 — Hyoseyami PumpoSi- 341 — broinatum . . - I. 313 turn — cacodylicnm . < . — carbonicum 313 314 — Jecoris asselli . . Juni peri .... Lauri Lavandulae . . Lini 341 342 342 343 344 — causticum v. Naivi- um hydroxydatum — chloratuin 318 315 — citricum 316 ■ Menthae 343 — glycerophosphoricum — hydroxydatum — hydroxydatum solu- 317 318 Neroii oljvarum .... olivamm depuratum .333 345 346 turn 319 ■ phosphoratum . . . 347 — hypophosphorosum . 320 — Pini pumilionis . . 347 — hyposulfurosum . — ioda turn 321 322 — Hicim lîosarum .... 341 348 — mcthylarsenicum . . — nitricum .... 323 321 — Kosmarini .... Santali . 349 349 — nitrosum .... — phosphoricum ... . — phosphoricum siceum 324 325 326 — Sesami Sinapis terebinthinae reetifi- 350 350 — salicylicum . . . 326 catum .... 351 — silicicuin solutum . 327 Thymi 352 — sulfuricum .... 328 Opium 352 Novocaiuum chlorhvricum 329 — pulveratum . . 354 Nux vomica v. Semen stry- Opodeldoc v. Linimentuni sa- 285 chni 407 ponato-camphoratum 552 fabmacoeea româna Opodeldoc liquidnm v, Lini- mentum saponato camho- ratum liquidum - • ■ 286 Origanum Majora na v. Her- ba Majoranae . . . . 241 Orchis Morio v. Tubera, Saiepi 480 Oxymel Scillae .... 354 Oxygeniura.................354 Pancreatinum .... 355 Papaver rhoeas v. Flores rhoeas.....................203 — somniferum v. Fruc- tus papavcri imma- turî...............224 Paraffinum................ 356 Paraffinum liquidum v. Va- selinum liquidum . . . 490 Pepsinum................i/avIă Peptonum...................357 Phenacetinum .... 358 Phenolphtaleinum . . . 359 Phenolum ...... 359 — liquefactum . . . 360 — salicylicum . . . 360 Phosphorus.................361 Phosphas bicalcicus ... 97 — mo u ocalei cirs ... 97 — tricalcicus , . . . 98 Physostigminum salicyli- cum .......................362 — sulfuricum . . . 363 Pilocarpîhum clilorhydricum 364 Pilocarpus jaborandî, P. pen- natifolius v. Folia jabo- randi ................211 Pilulae....................365 — Blancardi v, Pilulae ferri iodati . . . 366 — ferri carbonici Blaudii 366 — ferri iodati . . , 366 — laxantes .... 367 Pimpinella anisum v. Fruc- tus Anisi..................218 Piper Cubeba v. Fructus Cu- bebae ....... 138 Pix eadi ..................367 Pix liquida . _ ■ • ■ 368 — litbantliracis ■ • 369 'Plumbum aceticum - . 369 — aceticum bascicum so- tum.................371 —- iodatum ... ■ 870 — oxydatum fusum . . 371 — subaceticum solutum 371 Pneumus Boldus v. Folia Boldi .......................207 Podophyllinuiu . . . 372 Polygala Senega v. Radix ’ Senegae ....................385 Pomata v. Unguenta . 480 Populus nigra v. Gemmae ■Popuii ....................227 Potio effervescens v, Potio Rivierri ... 373 — Gummosa .... 373 Rivierri....................373 -4, Toddi .... 374 Protargolum v. ■ Argentum proteinicum . . . . .74 Pulveres..................... 374 Pul vis acrophorus anglîcus v. Pulvis effervescens . . 376 — Doweri . . . 378 — effervescens . . . 376 —■ laxans (sedlitzl . . 377 — gnmmosus ■ . . 377 — liquritiae compositus 377 — opii v. Opium pulve- mtnm .... 354 —- opii et Iptcaeuanhae compositus . . . 378 Punica Granatum v. Cor- tex Granati . . . . 132 Pyramidonum v. Dimethyla- mino Antipyrinum . . . 144 Pyrazolon phenyl dimethy- licum ........................60 Pyrolum tetraiodatum 378 Quassia amara v. Li gnum Quassiae ....................281 Quillaja saponaria v. Cor- tex Quillajae .... 133 TABLA DE MATERII CU NUMIRILE LATINE 553 Radix Althaeae . . . . Angelieae . — Belladonnae . . . Colombo ■— Gentianae . . — Ipecacuanhae . . . — Liquritiae . . . . — Ratanhiae . . , Sarsapariilni- . . . — Senegae ................ — Valerianae . . . . Resina Benzoe............ — Guajaci . . — jalapae................. — Scammoniae . . . Resorcinum .............. Rhamnus Frangula . — Purshiana , . . . Rhcum palmatum. R. offi- cinale v. Rhizoma Rhei Rizoma Cala mi .... p -- Filicis . . . Ș l. — Graminis . . W \ — Hydrastis . . — Rhei ................... — Zedoariae . . - . — Zingibcris . . . . Roșa galica. R. eentifolia v. Flores rosanun . . . Rosmarinus officinalis v. . Folia Rosm arini. . .■ . Ruta gravcolens v. Folia Rutae..................... Sacchamim ............... — lactis................. Sal Seignetti . . . . ■ Salolum v. phenolum sali- cylicum.................. Salophenum v. Acetylpara- mino-phenohtm salicyh- cum...................... Salvia oficina lis v. Folia Salviae................... Sambucus nigra v. Fioros Sambuci................ 379 Santoninum 396 379 Sapo animalis 397 380 — medicinalis .... 398 380 — mollis . . . . 399 381 Schenocaulon officinale v. 382 Semen Sabadillae . . . 404 383 Scopolaminum bromhydricum 399 384 Sceale eornutum .... 400 385 Semen Colae 401 385 — Colchici .... 402 386 — Contra v. Flores Ci- 81 nac 200 387 — Lini 402 387 - - Lycopodii .... 289 388 — Myristicae .... 403 389 — • Sabadilae .... 404 134 —• Sinapis nigra . . . 404 134 Strophanthi . . 406 'C^-XStrychni 407 392 Senna Alexandrina v. Folia 390 *jSennae j 214 390 | Sirupi / i 1 ■ ■ ■ • • 407 391 Sirupus Aconiti .... 408 392 — Aetheris .... 409 392 — Aurantii corticis . . 409 394 ^^Aurantii florum . . 410 394 — Balsami tolutani . . 410 — Belladonnae . . . 409 204 — Chlorali hydrati . . 410 — Citri ..... 411 213 — Codeini 411 — Diacodii .... 412 213 — Digilalis .... 412 395 — Ferri iodati . . . 112 396 — Gummi 413 276 — Hydrargyri biiodati . 414 -— Hypophosphitum . . 414 360 compositns . . . lodotanicus . . • 415 — Ipecacuanhae 415 11 — lealii sulfoguaj.i,- . .416 colici 214 — Mannae ... 416 —• Hcnthae .... 416 204 — Morphini .... 417 554 FARMACOPEA ROMÂNĂ Sirupus Opii . . . • - 417 — Opii dilutus v. Siau- pus diacodii . - 412 — Ratanhiae .... 418 - Rhei......................418 — Rubi Idaei.... 418 — Senegae . . . . 419 — Simplex .... 420 — Terebinthinac . . . 421 Smilax medica v. Radix Sar- saparillae....................385 Soluție G-elatinae sulița . . 420 Solntio Tocii spirituosa v. Tinctura lodi .... 467 Solutio Nutrii chlorati . . 421 — Nitroglycerini . . . 422 — Vleminkx .... 99 Sparteinum sulfuricum . . 422 Spedes.................. — Althaeae ... .423 — diureticae .... 424 — emolientes .... 424 ' — laxanțes \ . 425 — pectorales .... 425 Spermaceti v. Cetaceum . . 109 Spiritus......................425 — aethereus .... 426 — aethereus ferratus . 464 — annnonii anisatus . 426 — aromaticus .... 427 — balsamicus .... 427 — camphoratus . . . 428 — dilutus...................428 — formicarum . . . .439 — Juniperi...................43 — Lavandulae . .. . <3G — Menthae .... 430 — Melissae..................430 — Mindereri .... 49 — saponatus .... 431 — sapontus Kalinus . 431 — saponatus campho- ratus v. Linimen- tum saponato-cam- phoratus-lit(nidum . 285 — sinapis...................432 Sterilisatio ..............432 Stibium kalio-tartaricum^ . 434 — sulfuratum aurantia- cum...................434 — sulfuraturi rubrum . 435 Stovainum..................436 Strontium bromatum . • . 437 — lacticum . . . . 438 Strophanthus v. Semen Stro- phanthi...................406 Strychninum sulfuricum . 439 Styrax iiquidns .... 439 Sulfonalum.................141 Sul fur praecipitatum . . . 442 — sublimatum . . . 443 — sublimatum depura- tum.................444 — sublimatum lotum v. Sulfur sublimatum depuratum . 443 Suppositoria...............444 !^EEtcum| Șl...............444 Tannaibinum v. Tanninum al- buminatum.................445 Tannigenum v. Tanninum diacetylatum..............445 Tajjninum...................35 Tanninum albuminatum . 445 d iacetyla tum . . . . 445 — methylenatum . . . 446 Tannoform v. Tanninum . methylenatum .... 446 Tartarus depuratus v. Ka- lium bitartaricum . . 265 — natronatus .... 275 — stibiatus v. Stibio- Kalio-tartaricmn . 434 Tela deputata..............447 Terebinthina communis . . 447 — îaricis....................447 — veneta v. Terebenthi- na Îaricis . . . 447 Terpinum hydratum . . . 448 Theobromînum .... 449 — natrio salicylicum . 450 TABLA DE MATERII CU NUMIRILE LATINE 555 Thymolum 451 Tinctură Lobeliae . . . 468 Thymus serpyltum v. Herba ■ Malatis ferri . . . 468 Serpylli 243 — Nucis-Vomicae . . 475 •— vulgaris v. Herba — Opii benzoica . 470 Tliymî .... 244 — Opii crocata . . , 470 Thyocolum v. Kalium sull'u- — Opii simplex . . . 470 gajacolicum 277 Pomi-ferrata seu feri- Tincturae . 415 pomata .... 468 Tinctură Absinihii com- —■ Quassiae . . - . . 471 posita ....... 453 — Quillajae .... 471 Tinctură Acouiti . , . . 454 — Quillajae et coaltari 472 — Aloes 454 — Ratanhiae .... 472 — Aloes com posita . . 455 — Rhei aquosa . . . 473 — amara 455 — Rhei spirituosa . . 473 — anlieholeriiia Davilla 456 — Rhei vînosa . . . 474 — Auratiorum 456 — Scillae 474 — Belladonnae . . . 456 — Strophanthi Strychni .... 474 Benzoes . ... / 457 457 475 — Boldi . . . .Ă — valerianae .... — Valerianae actherea . — Vinurni 4 < 6 476 — Cannabis indieae . — Cantharidum . . 458 476 ■— Capsici - - ■ > \ — Castorei . . . \ C — Chinae 458 459 459 Tuia sylvestns v. rlores tiliae Tragacanthfi 204 142 477 — Chinae composita . ' 459 Tubera/Aconiti .... 477 — Cinnanioni .... 450 — Jalapae — Salep i 479 — Cocae 460 480 — Colae 460 Unguenta 480 — Colombo .... 461 Unguentum acidi boricl . . 481 — Conduraugo ■ ■ • 461 — Althaeae v. Unguentum — Croci 462 citricum . . - 483 — Crataegi .... 462 — a roma tic um ■ ■ 482 — Digitalis .... 462 — Belladonae • ■ • 482 — Droserae .... 463 — canaphoratum . . 483 — Eucalypti .... 463 — citrinum .... 483 — Ferri-chlorati aethc- — emoliens .... rea 464 — glycerini .... 484 - - Gallarum .... 464 — hydrargyrî fortius . 486 — Gentianae .... 464 — hydrargyrî mitius . 485 — Hamamelidis . . . 465 — hydrargyri c. Bella- 486 487 — Hydrastis .... — Hyoscyami .... — Jalapae composita . lodi 465 446 donna .... —- kalii iodati cum lodo 466 467 — leniens v. Unguen- tum emoliens ■ 484 — Ipecacuanhae . . . 467 — populi 487 556 FARMACOPEA ROMÂNĂ Unguentum simplex . - . 486 — styracis.................488 — sulfuratum .... 488 — zinei oxydati . . . 489 Uragoga Ipecaeuanha . 382 Urethanum v. Aethylium carbamicum.................45 Urotropinum v. Hexame- thylentetraminum . . . 244 Urginea SciDa v, Bulbus Scillae....................89 Valeriana officinalis . . . 386 Ă'eronalum v. Acidum diae- thyl barbituricum ... 22 Vaselinum.................489 — liquidum .... 490 Veratrinum................491 Viburnum prunifolium Cortex Viburni . . Vina medicinalia . , Vinum chinae . . . — cocae . . - — colae .... — colombo . - . — condurango — gentianae . . — iodotanicum Xeroformium ♦ . . Zincum chloratum . . — oxydatum . . — sulfoplienolicum — sulfuricum . . — valerianicum . v 135 491 492 493 493 494 494 494 88 88 495 496 49" H-S 499 394 TABLA ALFABETICĂ DE MATERII CU NUMIRILE ROMANEȘTI Absintiu (iarbă) .... 236 Acetanilida ...................... 9 Acetat de amoniu lichid v. Amoniu acetic lichid . . 49 Acetat de plumb neutru . . 369 — de plumb bazic, solu- ție .............................371 — de potasiu .... 262 — de potasiu, soluție . 263 — de sodiu. . . ./. 308 Acetilfenetidină (Fenacetina) 358 Acetil paramino fenol sah- cilic .... . SK;*C Acid acetic ...... 12 — diluat . ... 14 — acetil salicilic ■ ■ • "xlj — arsenios .... 16 — azotic v. acid nitric . 26 — benzoic .... 17 — boric ........................18 — Carbolic cristalizat (fenol) . . . 359 — lichefiat .... 360 Acid citric....................21 — clorhidric .... 19 — — diluat ... 21 — dietilbarbituric . • 22 — formic ..... 23 — fosforic .... 29 — fosforic diluat... 29 — galic ........................24 — lactic ....■ 25 — muriatic v. acid clor- hidric . . . ■ 19 ■— nitric.......................26 Acid nitric diluat .... — ortoxibenzoic v. acid salicilic . . . — picric..................... — picronitric v. acid pi- cric . . . . . — salicilic . . . . — sulfuric . . . . sulfuric’ diluat . . — timic v. Timol . . . — tanic................... — tartric................. — valerianic . . . Aconit ...................... Adrenalină .................. . . . . . . . Alaun v. Alumen . . . . Alcool (spirt)............... Albastru de metilen , . . Aloe ........ Altea v. foi, rădăcină, de Altea. ...... Alumen ...................... Alumen calcinat .... Aluminiu acetic, soluție . . — sulfuric .... Amidon de grâu . . . . Amidon de orez .... Am'i! -nitros ..... Amoniu acetic lichid . . . — bromat .... — carbonic .... — clorat .... — sulfo-ichtiolic . . Amoniu valerianic .... 28 31 30 30 31 32 34 451 35 36 37 477 40 84 16 425 295 45 206 46 47 48 49 59 58 57 49 50 ăl 52 55 56 FARMACOPEA ROMANA Amoniac lichid . . . . 52 Arsenit de potasiu soluție . 264 Analgesină 60 Asa foetida .... 7o Anason 218 Aspirină . . . . ■ 14 Anason stelat 219 Atropină sulfurică . • 75 73 Anestezină ■14 Azotat de argint . . Angelica (rădăcină) . . . 279 Azotat de potasiu . . . 277 Anhidrida arsenioasă . . . 16 — de sodiu . • ■ 324 Antidote (Tabela No. IX) . 530 Axungia 39 Antidotul arsenicului v. Fer — benzoinată . . . 40 hidroxidat .... 109 Balsam copaiv .... 76 Antifebrină ..... 9 — Fioravanti . . 427 Antipirină 60 — opodeldoc v. Limm- — salicilică .... 61 sap oala t n f orat 285 Apă cloroformată . . • 67 — peruvian . ■ - 77 Apă destilată 68 — Tranquille - ■ 341 -—• de mentă .... 70 — de tolu . . ■ ■ 79 Apă de cinamom simplă . 67 Bariu sulfuric .... 80 Ape destilate 63 Beladona v. Foi, rădăcină — de migdale amari . . — de roze . ... y 65 de beladona ... 2 6,380 Benzină, 80 — de tei ... . 72 Benzoe\ 81 Apă laxativă vieneză C 260 Benzonaftol v. Naftol-ben- Apa lui G-oulard .... 69 zoic . 306 — de gudron .... Benzoat de litiu . . 287 — oxigenată , . H 1. 257 — dc mercur. . . 246 — de plumb . . V-V 69 — de sodiu 310 ■— tare V. Acid nitric . 26 — de sodiu și cafeina 125 — de var . . . . 66 Betol v,- Naftol salicilie 307 Apă de cinamom spirtoasă . 68 Bicarbonat de sodiu - - 310 — de feniculi .... 69 — de potasiu. . . 265 — de flori de portocale . 66 Biclorur de mercur .’ . 247 — de laurocerasus . 69 Bifosfat monocalcic v. Cal — de melisaă . . . 70 cin fosforic biacîd . . 97 Aparate și instrumente (Ta- Biiodur de mercur . . 249 bela IV) 517 Bismut-carbonic . . . 82 Apomorfină clorhidrică . . 62 — oxiiodat subgalic . 84 Ardei roșu i 220 — subgalic . . . 85 Argilă 88 — subnitric 86 Argint coloidal ...... 72 — subsalicilic . . 87 — nitric .... 73 — tribromfenilic 88 — proteinic .... 74 Bisulfat de chinină . 110 — vin 246 Bitartrat de potasiu . . 265 Aristol v. Diiododitimol . . 143 Boabe de dafin . . . 223 Arrhenal A rsenic alb 323 16 Boldo v. Foi de boldo . Bolus alb . , . 207 88 Arseniat de sodiu .... 308 1 Borax 311 TABLA DE MATERII CU NUMIRILE ROMÂNEȘTI 559 Bromhidrat de chinină . . 111 ■ — de scopolamină . , 399 Bromoform....................89 Bromur de amoniu ... 50 — de potasiu .... 266 — de sodiu...................313 — de stronțiu.... 437 Bulb de scila................89 Butir de cacao..............334 Cacodilat de sodiu . . 313 Cafeină.....................123 -— citrică...................124 — natrio-benzoică . 124 — natrio-salicilică . . 126 Calam aromatic .... 390 Calaicnn verde v. Fer sulfuric 198 Calce vie....................96 Calciu carbonic ..... 90 — clorur, cristalizat . - . 91 — fosforic biacid . . 97 — fosforic monoacid . 97 -- fosforic neutru . . 98 — glîcero fosforic . . 92 — hipocloros . .. / — bipofos feros . . 93 —■ lactic.................... 94 — Jactofosforic. . . 95 — sulfurat soluție - . 99 — sulfuric ars (gips) . 99 Calomel precipitat .... 250 — prin vapori.... 251 Camfora ....................100 — monobromata. . . 101 Camomilă v. Flori de camo- milă ....... 200 Cânepa indiană (iarbă) . . 236 Cantaride...................101 Capățâni de mac .... 224 Capsule.....................102 — gelatinoase • - ■ 102 — amilacee . - . 102 Caraghen 103 Cărbune animal .... 103 — vegetal....................104 Canofile ..................1(15 Cardamom. ..... 220 Cârmâz v. Coccionela . . 121 Castorcu 106 Catechu. 107 Ceapă de mare v. Bulb, de 1 Scilla 89 Ceară albă 107 — galbenă .... 108 Centaură ... ... 237 Cerezină v. Parafină . . .. 356 Cetaceu 109 Chenopodiu 237 Chimeon 221 Chinină bisulfurică . . . 110 — bromhidrică . . . 111 — clorhidrică .... 112 — etilcarbonică. . . 100 — sulfurică .... 113 —_— tanioă .• .... 114 — valerianică . . . 116 Cianur de mercur .... 251 Cimbru A 243 Cina v. Flori de cina . . . 200 Cintaură 237 Citrat de cafeina .... 124 -— de fer amoniacal . 188 — de magnesin efer- . vescent. ... 291 de sodiu .... 316 Cloral hidrat 116 Clorat de potasiu .... 268 Cloretil v. clorur de etil . 43 CI orhidrat de amileină (v. stovaină) 436 —de benzoil-etil-dime- tilaminopropanol (stovaină) . 436 — de chinină .... 112 —- de cocaină .... 120 Clorhidrat de eodeină v. Co- deină clorhidrică 122 — de morfină . . . 301 — de pilocarpină . . 364 — dc p. aminobenzoil- dietil aminoentanol (novocaină) . . . 329 Cloroform 117 500 farmacopea română Cloroform anestezic . 118 Cuișoare 105 Clorur de amoniu .... 53 Cubebe 138 — de calciu .... 91 Cupru sulfuric 139 — de etil 43 Cusso 201 — mercuros . ... 250 Dafin (boabe) .... 223 — mercuric v. biclorur Dococțiuni 139 de mercur . . . 247 Dermatol v. Bismut subgalic 85 — de sodiu 315 Dextriuă 140 — de zinc , . ., - . 495 Diacetiltanm (Tanigen) . . 445 Coada șoricelului (iarbă) . 242 Di a ceti 1 m or fi n ă cl orbi drică Coaje de cascara .... 134 t Heroină) 302 — de cascarilu . . . 129 Dietil sulfondimetil metan — de china .... 130 (sulfonal) 141 — de cinamom . . . 131 Dietil siilfoninetiltetil metan — de condurango . . 132 (Trional) 142 — de frangula 134 Diiododitimoi ..... ! 43 — de portocale . .. . 128 Dimctilarsinat monosodic — de quilaia . ... 133 (Natr. cacodilic) . . . 313 —- de rodie .... 132 Dimetilamino-antipirină (Pi- 144 — de scorțișoară 131 ramidon) — de viburn 135 Digitala, Foi • - - 208 Coaitar saponat concentrat jihgitalmiK 142 v. Tinctură de quilaia și Digitoxină (Digitalină) . . 142 de coaitar . . . M 472 Dionină p \ 300 Coca v. Foi de coca ■ ? L 207 Diuretină (Teobromină na- Cocaină clorhidrică . . \ 120 D^trio-salicilică .... 450 Coccionela .... V^X 121 Drosera (iarbă) .... 239 Codeină 121 Duotal (gaiacol carbonic) . 232 — clorhidrică 122 Electnarii . . . . . 145 — fosforică .... 123 Electnariu lenitiv .... 145 Cola (nuci) 401 Elemi 146 Colargol. ...... 72 Elixir paregoric .... 469 Colchic 402 Emetic 434 Colir astringent .... 127 Emplastre ...... 146 Colocint . 225 EmplaStru adeziv 146 Colodiu 127 — beladonat 147 —- elastic 127 — de cantaride . . . 147 Colofoniu 128 — de cantaride perpetu 148 Colombo, rădăcină . . . 380 — de cucută .... 148 Coriandru 222 — diachilon v, Empia- Creosot 135 stru de plumb . . 151 — carbonic .... 136 — *de molotru (Melilot) 151 Creozotal v. creosot car- de plumb compus . 152 bonic 136 — mercurial 150 Crisarobină 119 — mercurial compus Crocus 137 (Vigo) .... 150 TABLA UE MATERII CU NUMIRILE ROMÂNEȘTI 561 Emplastru de molotru (me- lilot) ..... 151 — de plumb .... — de plumb compus . — saponat — — salieilat . — simplu v. Empl .de plumb .... — vezicant v. Emp. de cantaride . . . Emulsiuni Emulsinne de coaltar v. T-ra de quilaia și de coal- tar Emulsie de migdale . . . -— oleoasă .... Epinefrină v. Adrenalina . Ergotină v. Extract de se- cară cornută. .... Vx Ergotină . . . / . Zi-' Esențe volatile .... EșnnțK de otel v. acid acetic. Eserină v. Phîsostigmină . Eter acetic . . . . V. 151 152 153 153 151 147 154 472 154 155 40 180 155 330 12 362 43 4’ — clorat v. Clorur de etil — etilic v. Eter . . . — sulfuric v. Eter . . Etilmorfină clorbidrică (Ei- onina) Etiluretan v. Ureta.n . Eucalipt. foi . . . . . Eucaliptol ...... Euchinină v. chinină etil carbonică Enforbiu Exalgină v. Metilacetanilida Extracte Extract de absintin - ■ . — de aconit .... —• de aloe . . —- de beiadonă — de boklo . . . — de canabis indice . — de cascara sagrada fluid .... 43 41 41 300 45 209 156 109 157 297 157 160 161 162 162 164 164 178 7071(1. — Farmncopan Română. Extract de cascarila . . 164 — de centaură . 165 — de china fluid . 166 — de china moale 165 — de china uscat. , . 167 — de coca fluid . . 167 — de cola fluid . . . 168 — de condurango fluid 169 — de cubebe . . . . 170 — de filix mas . . . 170 — de frangula fluid 178 — de gen dana . . 171 — hamamelis fluid . . 172 — dc hidrastis fluid . 172 — de hioscâam . . . 174 — de malat de fer . 174 de nucă vornică . . 183 — de opiu...................17-5 — de quasia .... 177 — de ratania .... 177 — de revent .... 179 ” — de scila .... 180 , — de secară cornută (moale) .... 180 — de secară comită < fluid................181 — de secară cornută pentru injecHuni . 182 — tebaic - . . . . 175 — de valeriană . . . 185 de viburn . . 185 Fenacetină .....................358 Fenicui..................222 Fenildimetilamino izopirazo- )on v. Dimetilamino antipi- rin (Piramidon) .... Fenol......................360 Fenolftaleină..............359 Fer albuminat .... 186 — carbonic zaharat . . 187 — citric amoniacul . . 188 — glicerofosfat . . . 189 — hidroxidat . . 190 — lactic............191 — limat ...... 195 562 FARMACOPEA ROMÂNĂ Fer oxalic ...... 191 — oxid or a t .... 192 — peptonat .... 194 — pulverizat . • - 195 — redus......................196 — sesquiclorat . . . 196 — sesquiclorat soluție . 198 — sulfuric .... 198 Feregă. (Filix mas) . . . 390 Ficat de pucioasă v. Poli- sulfur de potasiu . . . 278 Fisostigmină salicilică . 362 — sulfurică .... 363 Floare de sulf.................443 Flori de arnîea .... 199 — de camomiiă . . . 200 — de cina.........200 — de crategus . . . 201 ~ de lavandulă . . . 202 — de malva .... 203 — de mac..........203 — de roze.........204 — de soc..........204 — de tei . . . . , 204 — de verbase .... 205 Foi de altea...................206 — de beladona . . — de boldo . . 207 — de capilaria . . . 205 — de coca.........207 — de digitala .... 208 — de eucalipt . . . 209 — de hamamelis . . . 210 — de hiosciam . . . 210 — de jaborandi . . . 211 — de malva .... 212 — melisă................. 212 — de mentă .... 213 — de rosmarin . . . 213 — de cucută . . .. 213 ■— de salvia .... 214 — de sena ..... 214 — de sena fără rezină . 215 — de stramoniu . . . 215 — de trifoi de apă. . 216 — de trifoi fibrin . . 216 Foi de uva-ursi . . . . 216 Folicule de sena .... 324 Formaldehidă . . . ■ . 217 Formină v. Hexametilente- tramin.....................244 Formol . • ■ ■ • _ • • 217 Fosfat biacid de calciu v. Calciu fosforic biacid . 97 — bicalcic v. Calciu fos- foric monoacid 97 — tricalcic v. Calciu fos- foric neutru... 98 —- de codeină ... 123 — de sodiu .... 325 — de sodiu uscat . . 326 Fosfor....................' • 361 Gaiac, rezină.................387 Gaiaeol.......................231 *— carbonic - . ... • 232 iGalbanum.....................225 Galat bazic de bismut v. Bismut subgalic .... 85 Gândăcei v. Cantaride . . 101 Gelatină......................227 Gentiana, 'ădăcină . . 381 Gips v. calciu sulfuric ars . 99 Glicerina.....................228 Glicerofosfat de Calciu . . 92 — de fer v. Fer glicero- fosforic . . . . 189 — de sodiu n. Natr. gli- cerofosforic . . . 317 Glicerolat de amidon v. Un- guent de glicerina . . . 483 Globule ....... 227 — camforate . . . . 228 Grade Beaume și densități corespunzătoare (Tabela II) 502 Greutăți atomice (Tabela I) 501 Greutatea picăturilor (Tabela yi)...........................523 Grindelia (iarbă) .... 239 Gogoși de ristic..............226 Guarana.......................232 Gudron mineral .... 369 — vegetal.....................368 Gudronol......................286 ' r- TABLA DE MATERII CU NUMIRILE ROMÂNEȘTI 563 Guma arabică................233 — guttă......................234 — tragacanta v, Traga- canta . . . . , 477 — rezină asa foetida v. asa foetida . , 75 — amoniacum .... 233 — euforbium v. Eufor- bium ....'. 157 — galban v. galban . . 225 — mira.......................304 Gutapercă...................235 Hamamelis, (foi) . . . . 210 Hapuri......................365 Hcroin (Biacetilmorfin chlor- hidric)...................302 Hexametilentetramin . . 24-1 Hidrastinină cldorhidrică . 256 Hidrastis. rizomă . .^X392 Hidrogen peroxidat /*■ / l Hidrolate . . . 1.^ / ^63 Hidroxid de potasiu . . . 270 — de sodiu . IȘ l/. Hiosciam. foi . . VL Hiosciamină-sulfurică . . 258 Hioscină v. Scop olanii nă . 399 Hiperic (iarbă). ... 240 Hipochlorit dc calciu (calc. hipocloros) . . . '. .. 93 Hipofosfit de calciu . . 93 de mangan . . . 294 — de potasiu . . . 273 — de sodiu .... 320 Hiposulfit de sodiu . . . 321 Hisop (iarbă)...............240 Homatropină bromhidrică 245 Talapa, rezină..............387 — tubere.....................479 Ichtiol (Amoniu sulfo- . ichtiolic) .................. 55 lenupere (boabe) .... 223 In (semințe)................402 Indicatori (Tabela III) . . 510 Infusiuni ...... 259 Infusie de sena compusă . 260 Iod........................ lodoform................... lodol (pirol tetraiodat) . . lodură de potasiu . . . . - — de plumb .... — de sodiu . . . . Ipecacuana (rădăcină) . Julep gumos................ Kermes mineral . . . . Lactat . de calciu (Calciu lactic) ................... Lactat de fer (Eer lactic) . — de stronțiu . . . Lactofenina................ Lactofosfat de calciu (Cal- ciu lactofosforic) • ■ Lactoza ................... Lanolină anhidră . . - ■— hidratată . ... Lapte de migdale (Emulsie de migdale)................ Landanul lui Sydenhara . Lavandula (flori) . . . Lămâioară.................. Lemn dulce (Liquirițîa). . — de panama (Coaje de Quilaia)............. — de Quassia .... Lichen islandic .... Licoarea lui Burow . . . —- lui Eowler . . . — lui Hoffmann (Spirt de eter)................ Licoare de gudron Licopodiu ................. Limonada citrică —■ de citrat de Mag- neziu — fosforică . . . . — lactică.................. Limonada Hoge . . . . — tartrică Linimente. ..... Liniment amoniacal . Liniment amoniacal cam- forat ..................... 261 260 378 274 370 322 382 373 435 94 191 438 279 95 396 38 39 154 470 202 244 383 133 281 280 48 264 426 285 289 281 282 283 282 282 283 284 284 284 564 FARMACOPEA ROMÂNĂ Liniment oleo-calcar . ■ 285 — saponat camforat . 285 — saponat camforat li- chid ......................- 286 — volatil..............284 Liquiritia (rădăcină) ■ 383 Litargă..................371 Litiu benzoic .......... 287 — carbonic .... 288 — salicilic............288 Lixiviare v. Extracte . . 158 Lobelia (iarbă) .... 241 Lumănărică v. flori de . verbasc.....................205 Magheran (iarbă) .... 241 Magnezie carbonică . . 290 — calcinată .... 291 — citrică.............291 Magnesiu oxidat .... 291 — salicilic . — sulfuric ... 293 Mal va. flori, foi . . . , . *203 Mana.................I =. Mangan hipofosforos . . 294 Mărgăritar....................238 Măsălariță (foi) .... 210 Melilot (iarbă)...............242 Melisa (foi)..................212 Menta (foi) ‘.................213 Mentol........................297 Mercur........................246 Mercur benzoat .... 246 — biclorur .... 247 — precipitat alb . . . 248 — biiodat....................249 — clorur (calomel) . 250 — cianur.....................251 — protoiodur , . 252 — oxieianur. ... 253 — oxidat galben . . . 254 — oxidat roșu.... 255 — salicilic .... 256 Metilacetanilida (Exal- . gin5)........................297 Metilarsinat disodic (Ar- . rhenal).......................323 Metil salicilic...............299 Metilen albastru . . . 298 Metode generale de analiză (Tabela V)..................518 Miambal ..... 441 Miere ........................295 — depurată .... 296 — rozată....................296 Migdale amare .... 56 — dulci..................... 57 Migrenin...................... 61 Mira..........................304 Mixtură gumoasă ... 300 Molotru (Melilot) .... 242 Morfină clorhîdrică . 301 Mucilage......................302 Mucilag de gumă arabică . 302 Muguri de plop .... 227 Mușchi creți (Caragheen) . 103 Mușețel (Flori de camomilă) 200 Muștar (semin(e) . . . 404 Muște de Milan (Emplastru Cantaride) . . . . 149 •bialbă mare (foi) .... 206 — mică (flori de malvă 203 Naftalină.....................305 Naftol-benzoic................306 pbeta ........................305 — salicilic.................307 Natriu acetic.................308 — arsenicio .... 308 — benzoic...................310 — bicarbonic .... 310 — boracic. . . . 31] — bromat....................313 — cacodilic .... 3i3 — carbonic 314 — caustic ... . 318 — clorat....................315 — citric .... 316 -- fosforic ... .325 — fosforic uscat . . . 326 — glicerofosforic . 317 —■ hidroxidat . . . , 318 — hidroxidat soluție . 319 — hipofosforos . . . 320 TABLA de materii cu numirile românești 665 Natriu. hiposulfitic . . . 321 — iodat........................322 — metilarscnic , 323 — nitric ..... 324 — nitros 334 — fosfqric ..... 325 — salicilic....................326 — silicic soluție . . . 327 — sulfuric .... 328 Nitrat de argint .... 73 — de potasiu . . 277 — de sodiu .... 324 Nitrit de amil....................57 _ — de sodiu ..... 321 Nitroglicerină............422 Novocaină.................329 Nuci de cola..............401 Nucă voinică..............407 N ucșoară.................403 Oleorezina Elemi .... 146 Oleozahare................145 Oleu dc cacao.............334 — de cadin . . 5 L 367 — camforat .... 335 — de croton . . \ ' 338 — de dafin .... — fos forat .... 347 Oleuri....................330 — esențiale .... 330 — eterice......................330 Oleuri grase ..... 331 Oleu liiosciam............340 —- hiosciam compus . - 341 — de in......344 — de măsline .... 345 — de măsline depurat . 346 Oleuri medicamentoase . . 332 Oleu de migdale .... 332 — de ricin . ■ ■ ■ 347 — de santal .... 349 — de sesam .... 350 — de terebentină recti- ficat ...............351 — de vaselină . . . 490 Oleu volatil de anason . . 333 — —. de bergamot . 334 Oleu volatil de chimion . . 337 — — de cinamom . 337 — — de cuișoare. . 336 — — de eucalipt . . 339 — — de feniculi . . 339 — — de jenupere . 442 — — de lavandulă • 343 — — de lămăie . . 338 — — de mentă . . 344 — — de muștar . 350 — — de pin . . . 347 — — de rosmarin . 349 — — de roze . . 348 — — de tim . . 352 — —- de vaselină . . 490 Opiu..........................352 — pulvere .... 354 Opodeldoc (Liniment sapo- nat camforat) . . . . 285 Oțet aromatic................. 10 X: , scilitic.................. 11 Ovule' (globule) . . 227 Oxalat de fer.............~ Oxicianur de mercur . . -. Oxiclorur de fer soluție . (Fer oxiclorat) . . . . 192 Oxid de calciu................ 96 Âai^ue magnesiu . . . 291 — galben de mercur. . 254 —■ roșu de mercur . . 255 — de plumb topit (Li- targă)......................371 — de zinc .... 496 Oxigen........................354 Oximel scilitic...............354 Păducel v. Flori de crategus 201 Panereatină ..................355 Paparoaue.....................203 Papaver v. Căpățâni de mac 224 Parafină .....................356 Pelin v. Absintiu (iarbă) . 236 Perclorur de fer v. Fer ses- quiclorat.....................196 — de fer soluție v. Fer sesquiclorat soluție . . 198 Percolare v. Extracte . . .158 566 farmacopea română Pepsină 357 Precipitat alb 248 Peptonă. ...... 357 Precipitat galben de mercur 254 Pcntasulfur de stibiu . - . 434 Protargol v. Argint pro tem ie 74 Permanganat de potasiu ■ 272 Protoiodur de mercur . . 252 374 Piatră acră v. Alumen . 46 Pulverî Piatră vânătă Picături, greutate. Tabela 129 Pulvere Dover .... — efervescentă eugle- 378 VI . Piiocarpină clorhidrică . . 523 364 zească . . . — efervescentă laxativă 376 Pilule 365 (Sediitz) . . . 377 Pilule Blaudi — Blancard .... 366 366 — gumoasă .... — de liquiriție corn- . 377 — cu iodur feros . . . 366 pusă 37 r Pilule laxative .... Piramidon 367 144 — de opiu — de opiu și ipecacu- 354 Piroî tetraiodat (lodol) . . 378 ana compusă . 3'78 Plumb acetic neutru . . . 369 — de revent .... 393 — acetic bazic, soluție-*" 371 Quassia v. Lemn de quassia 231 Plumb iodat ..... — oxidat topit (Li- . 370 Rădăcină de altea .... — de angelica . . . 379 379 targă) . , Z l . 371 X- de beladona 380 Podofilină 372 —- de colombo 380 Polisulfură de potasiu . . 278 — de gențiana . . . 381 >. iasă caustică Z 270 — de ipecacuana . . 382 Potasiu acetic . . . . . 262 de liquiriție 383 — acetic soluție . . 263 —-/ de pir 391 — arsenit, soluție . 264 ■AX de ratania . . . . 384 — bicarbonat . /"S*. 265 — de revent (rizoma) . 392 — bitartrat .... 265 — de sarsaparila 385 — bromur 266 — de senega .... 385 — carbonat .... 267 — - de valeriana 386 — clorat ..... 268 Ratania. rădăcină . . 384 — hidroxid .... 270 Reactivi (Tabela III) . 504 — permanganat. . . 272 Rezina Benzoe v. Benzor . 81 — hipofosfit. ... 273 — de gaiac .... 387 iodur 274 — de jalapa .... 387 — nitrat ..... 277 — de scamonea 388 — sulfogaiacolic . . . 277 Resorcină 389 — polisulfur . ... 278 Revent 39? Pomezi Poțiuae efervescentă (Ri • 480 Rizoma de feregă .... — de hidrastis . . . 390 392 vieri) 373 —■ de zedoaria 394 — gumoasă .... 373 —; de zingiber 394 — Rivieri 373 Romaniță v. Flori de camo- — Todd 374 mila .... 200 213 Popaz v. Sabadila . . . 404 Rosmarin (foi) .... Tabla de materii cu numirile românești 567 Ruta (foi) Sabadila (semințe) Sabina (iarbă) . Sabur (aloe) . . ’ Sacaz (colofoniu) Salicilat bazic de bismut . ■ de cafeină și de sodiu de fenol (salol) . — de litiu — de magneziu . — de mercur — de metil . . — de naftol (Betol) — de sodiu . . Salipirină .... Salep v, Tubere de sale • Salofen . , . , > Salol.................. Salpetru de sodiu . . Salvia (foi) . . . Santonină .... Săpun comun . — medicinal . . — moale . , . — verde Sare amară .... Sarea Iui Gianber . . — lui Seignette . Sarsapariki, rădăcină Scamonea .... Scila (bulb) . . . . Scopolamină bromhidrică Secară cornută . . . ^edlitz (pulvere eferves ; /Aciptă laxativă) . . ^Smlfințe de colchic . . — de in .... — de muștar . . — de sabadila . . — de strofant . ■ Sena (foi)............. — folicule ■ • Senega. rădăcină . . ■ Ser fiziologic . . ■ ■ Ser gelatinos . . • ■ Silicat de sodiu lichid . 292 256 299 307 326 . 61 p . 480 . 11 . 360 324 214 396 397 398 399 399 293 328 276 385 388 89 399 400 377 402 402 404 404 406 214 224 385 421 420 327 213 404 242 45 127 87 126 Siropuri.................... Sirop de aconit .... —. de biiodur de mercur — de beladona . ■■ • — de codeină ... - — de coji de portocale . — de cloral hidrat . . — diacod . • - - ■ — de digitala - . ■ — de eter ’ ■ — de flori de portocale' — gibert.................. — de gumă .... — de hipofosfîti com- pus ............... — iodotanic .... — de iodur de fer . - de ipecacuana de lămâie .... — Ade\mană .... — de mentă .... -— de morfină . - • — de opiu .... — -de ratania . . . — de revent .... — simplu. .... ia pt—de senega .... —— de smeură . . — - de sulfogaiaeolat de potasiu .... — tebaic................... — de terebentină . . — de tolu .... Smirnă (Benzoe) .... Sodă caustică............... Șofran v. Crocus .... Soluția arsenicală- Fowler v. Arsenit de potasiu so- luție ...................... Soluție fisiologică de clorur de sodiu.................... — de hidroxid de sodiu —■ de nitroglicerină — Wlemingkx . . Soluțiuni titrate, Tabela III Sparteină sulfurică . , . 407 408 414 409 411 409 410 412 412 409 410 414 413 114 415 412 415 411 416 416 417 417 418 418 420 419 418 416 417 421 410 . 81 318 137 264 421 319 422 99 510 422 568 FARMACOPEA ROMÂNĂ Specii • ■ — A Har 423 423 Sulfat de atropină . . . . — de bariu ... - — diuretice . . 424 — de chinină oficinal . — emoliente. 424 — de cupru . . . ■ — st. Germain . 424 — de fer v. Fer sulfuric — pectorale . - 425 — de Hiosciamină. — purgative . . 424 — de magneziu . . - Spermacet v. Cetaceu ■. 109 — de sodiu . . . . Suiri 425 — de sparteină . - . — de amoniu anisat . - 426 — de s richnină . . — • aromatic . - 427 — de z:hc . • - • — balsamic . . 427 Sulfină — camforat . . 428 Sulfoichtiolat de amoniu . — diluat . • 428 Sulfogaiacolat de potasiu . — de eter . . • 426 Sul fonal - — de enupere 430 Sulfur de stibiu portocaliu •— de furnici * 429 Sunătoare (iarbă) v. hiperic — de lavandula 430 Supozitoare . ■. — de melisă 430 Suprareină v. Adrenalină , — de mentă 430 Talc \ — de muștar. / 422 Talion v. Emplastru de . ,<4dumb compus . . . . — de sare v. Acid hidric . . L ■. 19 Tanat de albumină • . - -— de săpun . . > 431 — de chinină . . . . — de săpun de potasiu . 131 Tanigen / Sterilizarea . ... 432 Tanin v. acid tanic . . Tanoform Stibiu Kalio-tartaric 434 — sulfurat portocaliu . 434 Tartrat acid de potasiu . — sulfurat roșu . 435 Tartrat de fer și potasiu . Stira:< lichid . . . 439 — de sodiu și potasiu . Stovaină .... 436 —- de stibiu și potasiu . Stramoniu (foi) . , 215 Teină v. cafeină .... Strihnină sulfurică 439 Teobromină Strofantus (semințe) 406 — natrio-salicilică . Stronțiu bromat . . 437 Terebentină venețiană . . — lactic . . . 438 — Comună Sublimat corosiv. 247 Terpină ....... Subnitrat de bismut . 86 Tifon hidrofil Suc_ de liqniriție . . 441 Tim Sulf precipitat . . 442 Timol ....... — sublimat . . .4-43 Tindalizare — sublimat purificat , 443 Tincturi Sulfat de aluminiu v. Alu- Tinctura de absintiu com- miniu sulfuric . 49 pusă Sulfat de aluminiu și potasiu Tinctura de aconit . . v. Alura eu , . . ♦ 46 — de aloe . . . . 75 80 113 139 198 258 293 328 422 439 498 242 55 277 141 434 24.71* "1527 445 114 445 35 ■146 265 269 276 434 123 449 'fâO 447 ; 447 448 447 244 451 432 451 453 454 454