Eustratie logofătul
PRAVILA AI,RASĂ
Ediţie, studiu introductiv, note şi glosar de
Alin-Mihai Gherman
•MUOTICAMSTTTUTULUIOCUNGVISltCA INVENTAR CĂRŢI NR. jAÂjlL
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE
Bucureşti, 2018
Copyright O Editura Academiei Române, 2018 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii.
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5 050711, Bucureşti, România Tel.: 4021-318 81 46,4021-318 81 06 Fax: 4021-318 24 44 E-mail: edacad@ear.ro Adresa web: www.ear.ro
Gabriela PANĂ DINDELEGAN, membru corespondent al Academiei Române
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României EUSTRATIE LOGOFĂTUL
Pravila aleasă / Eustratie logofătul ; ed., studiu introd., note şi glosar de Alin-Mihai Gherman. - Bucureşti: Editura Academiei Române, 2018
ISBN 978-973-27-2697-6 I. Gherman, Alin-Mihai (ed. şt.)
Coperta: Mariana ŞERBĂNESCU
Bunde tipar: 10.01.2018. Format: 16/70 x 100 Coli de tipar: 50
C.Z. pentru biblioteci mari: J92 (Eustratie, Logofătul)
\459-73 (Pravila aleasă) C.Z. pentru biblioteci mici: 34
Referenţi ştiinţifici: Acad. Andrei PIPPIDI
348
STUDIU INTRODUCTIV
Eustratie logofătul1 este, cu siguranţă, unul din marii oropsiţi ai culturii române pornind de la aspra judecată făcută de marele vornic al Ţării de Jos, Miron Costin, profund revoltat de legenda (basna, îi spune el) conform căreia românii ar fi fost urmaşii tâlharilor Romei. Acesta, comentând meritele cronicii lui Grigore Ureche, spunea: „numai lui de această ţară i-au fost milă să nu rămâie întru întunearecul neştiinţei, că celelate adăosături de un Simeon Dascălul şi al doilea de un Misail Călugărul, nu letopiseţe, ce ocări sânt. Care şi acelea nu mai puţină îndemnare mi-u fost. Cât mi se pare, bine nu ştiu, că n-am văzut letopiseţul lui Evtratie logofătul, iară cum am înţeles de câţiva boieri şi, mai ales, din Niculai Buhuş, ce au fost logofăt mare, pre acest Simeon Dascălul Itratie logofătul l-au fătat cu basnile lui şi Misail Călugărul de la Simeon au născut, cela fiind celuilalt nepot”2, învăţatul cronicar revenind asupra acestei informaţii puţin mai încolo: „Din temniţe cu sutele de mii de oameni, cum s-au aflat? Şi apoi fămei, iară atâta tâlhăriţe? Deci unde iaste şi cât vac iaste de când au venit Traian pre aicea şi când s-au bătut Laslău craiul unguresc cu tătarii? între Traian şi între Laslău-craiul 800 de ani sânt! Şi au scris ei, aceşti istorici, Istratie logofătul şi Simeon Dascălul şi Misail Călugărul că acest Laslău au cerşut de la Râm oameni!”3.
Categoric că pentru Miron Costin, fervent susţinător din raţiuni umaniste al nobleţei originii romane a poporului său, istorioara nu putea fi decât vehement respinsă. Comentând aceste pasaje, P. P. Panaitescu observa, pe bună dreptate, că nu numai o singură dată Miron Costin preia informaţii auzite4, cronicarul subliniind întotdeauna explicit acest fapt, aşa cum sublinia şi folosirea autorităţii surselor scrise.
O lectură atentă a Letopiseţului lui Grigore Ureche ne obligă, însă, de la bun început să-l disculpăm pe Eustratie logofătul de difuzarea infamantei basne, căci acolo interpolatorul Simeon Dascălul spune răspicate „Ce această poveste a lui Laslău crai, ce spune că au gdnit pre ceşti tătari nu a-o scos Urechie vornicul din letopiseţul cel leşesc, ci eu, Simeon Dascălul o am izvodit din cel unguresc, care poveste o am socotit pre semne ce arată, că poate fi adevărată”5.
1	Numele său apare în diferitele studii scris când Eustratie Logofătul, când Eustratie-Logofătul, când Eutratie-logotâtul. întrucât prenumele său apare însoţit în documente de Tp€TÎH Aoro<|>eT „al treilea logofăt” sau bmb Aoro<t>eT „fost logofăt” iar uneori doar Istratie sau Evstratie, ne îndeamnă să credem că „logofăt” nu este un supranume sau poreclă, ci o referire la o funcţie.
2	Miron Costin, De neamul moldovenilor, în Opere, voi. II, ediţie de P.P. Panaitescu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, p. 11.
3	Ibidem, p. 35.
4	Ibidem, p. 157.
3 Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ediţie de P.P. Panaitescu, Bucureşti, E. S. P. L. A., 1956, p. 69.
Autoritatea de mare cărturar a Iui Miron Costin şi audienţa de care s-a bucurat Letopiseţul lui au făcut ca numele lui Eutratie logofătul să fie asociat în continuare propagării acestei legende apocrife6. Ion Neculce reia, deformat însă, în Predoslovia cronicii sale, afirmaţia înţeleptului mare vornic al Ţării de Jos: „Apoi, au mai făcut după Ureche vornicul şi un Simion Dascal şi un Misail Călugărul şi un Eutratie logofătul şi iar l-au scris cât au scris Ureche vornicul până la Aron-vodă. Numai aceştia, poate-fi, au fost oameni neînvăţaţi, de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sânt din tâlhari. Pentru aceasta, dară, nimene din scrierile lor, nici cele ce ar fi fost adevărate, auzite sau Văzute a lor, nu le pot oamenii creade”7 şi „Mai socotit-au şi din letopisăţul lui Evtratie logofătul şi a lui Simion Dascălul şi a lui Misail Călugărul nişte cuvinte, câteva, de nu li-au lăsat să nu le scrie, ce li-au scris, măcar că dumnealui Miron-logofâtul şi cu Neculai, fiiu-său, nu le-au scris şi-i ocărăşte. Şi să cade să-i ocărască, unde-i face că sânt moldovenii din tâlhari”8. Dimitrie Cantemir amendează la fel de categoric în Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor: „Basna, dară, aceasta să poartă sub numele unui Simeon Călugărul, după carile apoi urmeadză un Misail, iarăş călugăr şi Evstratie, carele au fost şi logofăt al triilea la răposat părintele nostru”9 10, preluând informaţia de la Costin sau Neculce, dar strecurând şi o greşeală, căci în momentul domniei tatălui său (1685-1693) Eustratie era de mult mort (de altfel, Dimitrie Cantemir pentru câţiva ani s-a aflat ostatic la Poarta Otomană în timpul domniei tatălui său şi chiar şi a fratelui său Antioh, iar informaţiile pe care le avea din Moldova nu puteau să fie foarte exacte, mai ales cele despre un al treilea logofăt).
Letopiseţele lui Miron şi Nicolae Costin, ca şi cel al lui Ion Neculce, precum şi Hronicul lui Cantemir, bine cunoscute şi de mai multe ori copiate în secolul al XVIII-lea, au influenţat o condamnare drastică a lui Eutratie logofătul, făcută din perspectiva lezării unuia din principalii vectori ai gândirii politice a reprezentanţilor umanismului românesc şi ai Şcolii Ardelene: susţinerea din motive culturale şi politice a romanităţii românilor; condamnarea a devenit, se pare, irevocabilă în perioada secolului al XlX-lea, când prezentarea trecutului glorios devenise punct de reper în programul literar romantic™. De aceea posteritatea a ignorat cu obstinaţie
6	Bănuim că originea ei trebuie să fi fost una din multele legende care circulau în mijlocul franciscanilor unguri referitoare la regele Ladislau al Ungariei, combinată cu o anume superioritate cu care erau priviţi românii de reprezentanţii Bisericii Catolice, vorbitori ai unui idiom romanic, dar ortodocşi. Interpolatorii cronicii lui Grigore Ureche, Axinte Uricariul, Simion Dascălul şi Misail Călugărul, persoane care au fost caracterizate de cei care s-au aplecat asupra letopiseţului ca fiind de o mai puţin aleasă cultură, au putut să introducă legenda în urma contactului cu franciscanii moldoveni. Aceeaşi legendă franciscană a pătruns şi în lucrarea medieşeanului Laurentius Toppeltinus, Origines et occasus Transsylvanorum, Lyon, 1667, în care se găsesc izbitoare similitudini cu textul basnei.
7	Ion Neculce, Opere: Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte, ediţie de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, Editura Minerva, 1982, p. 157.
8	Ibidem, p. 158.
9	Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, ediţie de Stela Toma, voi. I, Bucureşti, Editura Minerva, 1999, p. 117.
10	La 1882, Ioan Bianu, aflat la începutul carierei sale ştiinţifice, aproxima astfel: „Eustratie logofăt, persoană prea bine cunoscută între scriitorii noştri din secolul al XlX-lea nu numai prin publicarea vestitei Carte românească de învăţătură din pravilele împărăteşti, din porunca lui Vasile-vodă la 1646, ci şi prin lucrările sale istorice, mai cu deosebire prin polemica aprinsă susţinută în contra ideilor istorice ale cronicarilor Costineşti” (1. Bianu, Manuscrisul românesc de la 1632, în „Columna
6
rolul şi importanţa logofătului Eustratie în cultura română, minimalizându-i meritele cu bună pudoare patriotică, din cauza presupusei contribuţii la infracţiunea basnei. Dacă a fost pe drept blamat va fi cercetat de o investigaţie pe care o dorim cât mai obiectivă.
Puţini s-au aplecat asupra cercetării vieţii lui Eustratie11, numit de Lucian Predescu12 13 * * Dragoş Eustratie. Acesta era un membru al micii boierimi, pe care cronicile şi chiar documentele nu îl înregistrau decât incidental. O biografie reală a lui este greu de reconstituit. Numele, departe de a fi unul comun în epocă, şi asocierea acestuia cu funcţia de logofăt ne lasă să credem că menţionările în prima jumătate a secolului al XVII-lea a unui boier moldovean Eustratie sau Istrate, care deţinea sau pierduse funcţia de logofăt, care primea sau vindea moşii, redacta documente sau era martor la scrierea lor, se referă la persoana celui de al treilea logofăt Eustratie, devenit foarte curând biv („fost”). Pe urma lui C. A. Stoide, a lui Lucian Predescu, dar şi a documentelor publicate de Uricariul lui T. Codrescu şi a amplelor culegeri de documente (Ispisoace şi zapiseu şi Surete şi izvoade,4) făcute de Gh. Ghibănescu, şi, mai ales, a celor publicate în Documente privind istoria României, A: Moldova15 sau în Documenta Romaniae Historica, A: Moldova, precum şi altele publicate în diverse cărţi şi reviste putem să îi urmărim în mare existenţa şi cariera sa administrativă. Opera sa ne va ajuta în mare măsură să schiţăm profilul său intelectual şi, mai ales, locul şi rolul jucat în cultura românească din prima jumătate a secolului al XVII-lea.
Numele său apare pentru prima dată în documentele moldoveneşti la 2 martie 1618 sub numele Istratie diac16, într-un act în care Radu Mihnea întărea vornicului Dumitru Goia cumpărarea unei moşii în Şăndreşti, pe Bistriţa, făcută de la soţia şi copiii fostului vornic Ursu Bărboi, care, la rândul lui, cumpărase moşia de la Bran comisul şi Istrate diac. Funcţia de diac era o primă treaptă spre cea de logofăt. Un alt document, redactat în timpul primei domnii a lui Miron Barnovschi la 4 ianuarie 1628, confirmând cumpărarea de călugării de la Bisericani a moşiei din Şăndreşti de la Candahia Goia, menţionează şi pe proprietarii anteriori, comisul Dan şi diacul Istratie17.
lui Traian. Revistă mensuală pentru pentru istorie, linguistică şi psihologie poporană”. Anul IX, Noua serie, tom. III (1882), nr. 4-5, p. 212.
11	C. A. Stoide, Contribuţie la biografia lui Eustratie Logofătul, în „Arhiva. Revistă de istorie, filologie şi cultură românească din Iaşi”, 39 (1932), 123-127; C. A. Stoide, Cariera lui Eustratie, în „Arhiva. Revistă de istorie, filologie şi cultură românească din Iaşi”, 40 (1933), nr. 3-4, p. 125-127; Lucian Predescu, Eustratie logofatuL în „Convorbiri literare”, 63 (1930), nr. 2, p. 103-109; idem, Din cronicarii români. Grigore Ureche, Eustratie logofătul, Miron Costin, Bucureşti, Biblioteca „Dimineaţa” nr. 150, f. a. în ceea ce mă priveşte, menţionez că studiul meu, Profil cultural. Eustratie Logofătul, în Un veac de aur în Moldova (1643-1743), Bucureşti-Chişinău, Editura Fundaţiei Culturale Române - Ştiinţa, 1996, redactat în grabă şi tară cunoştinţa documentelor istorice, conţine o biografie incorectă.
12	Lucian Predescu, Dragoş Eustratie Logofătul. Viaţa şi familia, în „Cercetări istorice”, 1940, nr. 1-2, p. 424-452; idem, Contribuţii la viaţa şi opera lui Dragoş Eustratie logofătul. Viaţa şi familia, în „Glasul bisericii”, XXVIII (1969), nr. 9-10, p. 1047-1069 (şi extras).
13	Iaşi, Dacia, 1906-1932.
l* Iaşi-Huşi, 1906-1932.
13 Bucureşti, Editura Academiei Române.
16	Gh. Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, I, 2, p. 102.
17	Creşterea colecţiunilor Bibliotecii Academiei, Bucureşti, 1911, documente din 11. 15 şi 20 decembrie 1628 (apud C. A. Stoide, Contribuţie..., p. 126).
7
Un alt Istratie, paharnic din Albeşti, apare într-un document din 31 decembrie 162418, dar avem toate motivele să credem că nu este vorba de Eustratie, pe care la 30 august 1630 îl aflăm logofăt al treilea19, confirmând, alături de alţi boieri în funcţie sau veliţi o donaţie făcută de către Stanca Toftea fiului adoptiv, pârcălabul Dumitru. în 1631, la 29 martie era tretii-logofat20, semnând în calitate de martor la o vânzare; documentul spune că „au fost la tocmeala această boierii cei mari, Lupul vornicul cel mare de Ţara de Sus şi Başotă, logofătul al doilea şi Istrate, al treilea logofăt şi Buhuş ve-vistemic”21.
La 10 februarie 1631 sau 1632 (documentul nu are menţionat anul) el participă la „cinstita masă” a botezului fiului lui Lupu (Hăbăşescu), adeverind dania naşului Vasile banul către fin22.
Eustratie păstra acelaşi rang şi la 5 august 1631, când voievodul Moise Movilă îi dăruia satul Pătriţii din ţinutul Sorocii23 „văzând slujba lui Eustratie, logofăt al treilea, cum şi cei 100 de taleri, daţi în treaba ţării”24.
La 28 aprilie 1632, în timpul domniei lui Alexandru Iliaş, pierduse funcţia de logofăt, apărând ca fost logofăt25; de pildă, într-un document slavon prin care Alexandru Iliaş întăreşte proprietăţile mănăstirii Bisericani se menţionează că Eustratie biv-logofăt ar fi dăruit acesteia o porţiune dintr-o moşie în satul Răzimeşti, pe care o cumpărase cu câţiva ani înainte de la fiii lui Caramiz Duraşco şi Ţonţa, şi de la fiii lui Nistor Băloş, Irodia, Măria, Constantin, Vlasie, Dumitaşco şi Hărta, şi alţi urmaşi ai lui Caramiz „satul Fiţingheşti ce se numeşte acum Răzmeşti în ţinutul Putna, care este pe gârla Putnei şi vad de mori şitcu vii partea de jos [...] pentru două sute de taleri de argint”26, cu clauza să îi fie pomenit anual numele în pomelnicul mănăstirii „Numai să fie datori părinţi monahi de la acea înainte zisă mănăstire să-l pomenească pe el la svântul jertfelnic şi să aibă a-i face pomenire din an în an cum se cuvine după obiceiul sfintei mănăstiri”27 (fiind consemnat, de data aceasta numele său complet, Dragoş Istratie), împreună cu ceilalţi ctitori la pomelnicul mănăstirii. Fapt care s-a şi înfăptuit, căci în pomelnicul mănăstirii este amintit „Eutratie logofăt; acesta au dat a treia parte de sat în Fiţingheşti”28. Era momentul când se terminase construirea zidului de incintă şi a turnurilor de pază ale mănăstirii, fapt legat de începutul păstoriei mitropolitului Varlaam.
în 9 decembrie 1628, a fost trimis de Miron Barnovschi, alături de mitropolitul Varlaam, într-o misiune ecumenică la Moscova, în scopul mărturisit de
18	Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, XVI, p. 45.
19	N. Iorga, Studii şi documente, voi. XVI, p. 185; L. Antonovici, Documente bârlădene, voi. III, Bârlad, Peiu, 1942, p. 33-34.
20	Gh. Ghibănescu, în „T. Codrescu", I (1933), p. 106; idem, Ispisoace şi zapise, voi. II, p. 111.
21	Apud C. A. Stoide, Contribuţie..., p. 127.
22	C. A. Stoide, Contribuţie..., p. 127.
23	I. Bianu, Documente româneşti, Bucureşti, 1907, p. 179.
24	Apud C. A. Stoide, Contribuţie..., p. 127.
25	DRH A, voi. XXI, p. 224; T. Codrescu, Uricariul, voi. V, p. 222-224.
26	DRH A, voi. XXI, p. 39.
27	Ibidem.
28	N. Iorga, în Studii şi documente, voi. XVI, p. 247, notează: „Eustratie logofăt: acesta au dat a treia parte de sat în Fiţingeşti’".
8
scrisoarea pe care voievodul o adresa ţarului al procurării unor icoane necesare împodobirii noilor ctitorii, precum mănăstirile Dragomima şi Sfântul Ioan cel Nou29. Ca în orice misiune de curtoazie se trimiteau daruri (printre care în scrisoare se aminteau moaştele Sfântului Iacob din Persia) „şi altceva, ce s-a aflat în curtea noastră”30. Delegaţia era formată din „arhimandritul nostru Varlaam [n. n., viitorul mitropolit] şi sluga noastră credincioasă, Pavel medelnicerul [n. n., Pavel Ureche] şi oamenii lor, pe care i-am trimis tocmai până în ţara ta”31. în registrul străinilor, pe lângă Varlaam şi Pavel Ureche, sunt menţionaţi ca făcând parte din delegaţie Hristofor Larvinov, clucerul Teodosie, călugărul Teofan, ierodiaconul Petru şi trei boieri: Teodor Ignatiev, Nicolaie Evstratiev32 şi Paladie Povovnitvoi însoţiţi de călugări de la Lavra Pecerska din Kiev, trimişi de Petru Movilă spre a-i însoţi şi a îndeplini, eventual, funcţia de traducători. Această călătorie marchează cronologic începutul colaborării logofătului cu marele mitropolit; aceasta va dura până la sfârşitul vieţii sale.
La întoarcerea delegaţiei în ţară, Miron Bamovschi fusese mazilit, în scaunul domnesc urmându-i Alexandru Diaş, exponent al unei atitudini de mai mare docilitate şi dependenţă faţă de Poarta Otomană, în opoziţie cu cea filopolonă a predecesorului său. Precaut, Varlaam se retrage la mănăstirea Secu, iar Eustratie îşi pierde în curând funcţia, devenind pentru aproape tot restul vieţii bhb rtor©<ţ>em „fost logofăt”.
Schimbările în funcţie erau, de cele mai multe ori, un rezultat al schimbărilor domnitorilor, fiecare voievod promovând în funcţii oameni apropiaţi şi fideli lui. în funcţia de al treilea logofăt i-a urmat lui Eustratie Dumitru Buhuş33, rudă apropiată a celui care i-a spus lui Miron Costin că ar fi văzut cronica lui Eustratie cu infamanta basnă, boier înrudit şi cu Movileştii, Miron Bamovschi şi Vasile Lupu34. Dacă supoziţia noastră este corectă, cariera lui a fost favorizată în timpul primei domnii a lui Miron Bamovschi (1626-1629); bănuiala ne este întărită de faptul că în timpul mişcării antigreceşti din Moldova sau al celei de a doua şi scurte domnii a aceluiaşi voievod (aprilie-2 iulie 1633) a reintrat pentru o perioadă în administraţie, căci într-un act din 16 februarie 1632-1633 (anul nu e notat în document) semnează din nou ca logofăt35.
29	Relaţiile istorice dintre popoarele U.R.S.S. în veacul XV - începutul celui de al XVIII-lea. Documente şi materiale, Moscova, Editura „Ştiinţa”, 1965, voi. I, p. 327.
30	Ibidem.
31	Ibidem.
32	Ibidem, p. 247. Materialul din arhivele ruse ne lasă să aflăm între însoţitorii lui Varlaam şi pe un boier moldovean, Hmcojian EBCTaTnii, foarte probabil logofătul, Nicolai indicând probabil patronimul lui. Prezenţa lui în această delegaţie poate da o explicaţie pertinentă pierderii funcţiei de logofăt, căci la întoarcerea în ţară Miron Bamovschi îşi încetase prima domnie, în locul lui ajungând Alexandru Coconul (sept. 1629-apr. 1630), urmându-i Moise Movilă (apr. 1630-dec. 1631) şi Alexandru Iliaş (dec. 163 l-apr. 1633).
33	C. A. Stoide, Contribuţie..., p. 3.
34	N. Stănescu, Dicţionar de mari dregători din Ţara Rmânească şi Moldova. Sec. XIV-XVIl, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1971, p. 355-356.
33 N. lorga, Studii şi documente, voi. XVI, p. 247. Acelaşi Dimitrie Buhuş, menţionat de Miron Costin cu funcţia cea mai înaltă pe care a avut-o, vistiernic, a făcut parte din boierii răsculaţi sub conducerea viitorului domnitor Vasile Lupu (Miron Costin, op. cit., p. 75-77, 79).
9
Că Eustratie era un apropiat al domnitorului ne este dovedit şi de faptul că la sfârşitul scurtei domnii a doua a acestuia l-a întovărăşit în călătoria la Constantinopol, el fiind cel care a redactat impresionantul testament36 al voievodului înaintea decapitării sale la 2 iulie 163 3 37. Miron Costin spune în Letopiseţul său: „Au priceput Bamovschii-vodă cu câteva dzile perirea sa şi amu din-chisoare (că-1 închisese cu câteva dzile mainte veziriul cu porunca împărăţiei), scrisesă o carte aicea în ţară la îmma sa, care carte pre cuvintele lui s-au cunoscut că era asupra morţii aceaia scrisoare. Şi aşea, într-o dzi, l-au luată de la împărăţie şi la vederea divanului, prăvind şi sângur împăratul pre fereastră perirea lui, i-au tăiat capul. Tară boierii, o samă den capete, era şi ei închişi şi aştepta şi ei den ceas în ceas perirea, iară ceialalţi boieri mai den gios şi gloatele, ce era toţi spăimaţi de grijea morţii pren toate unghiurile ascunşi au petrecut câteva dzile cu mare grije”38. Rămas lângă Bamovschi, Istrate, cum semnează, a redactat acel act, de fapt testamentul voievodului, unul din cele mai emoţionante texte aflate între documentele vechi româneşti.
Dacă supoziţia noastră este corectă, înţelegem de ce sub Vasile Lupu, ale cărui intrigi au dus la îndepărtarea lui Barnovschi39, Eustratie îşi pierde funcţia, căci un document de la data de 26 februarie 1636 îl menţionează din nou ca fost logofăt40; la fel, şi în 31 iulie a aceluiaşi an41.
Călătoria la Moscova şi colaborarea care a avut-o şi cu Varlaam în timpul domniei lui Miron Bamovschi sunt argumente pentru a înţelege mai bine relaţiile apropiate şi colaborarea pe care cei doi au avut-o ulterior. Prin mitropolitul Varlaam, Eustratie, chiar dacă nu mai are o funcţie administrativă, rămâne un apropiat al factorilor de putere, majoritatea documentelor ulterioare anului 1633 arătând prezenţa lui în capitala voievodatului şi, ce este mai important, alături de factorii cu putere de decizie politică. Doar astfel ne putem explica şi două dintre cele trei tipărituri moldoveneşti ale epocii, Şeapte taine (1644) şi Carte românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti (1646), prima scrisă în colaborare cu mitropolitul Varlaam (tipăritura, caz unic în literatura veche românească, având o prefaţă a arhiereului şi o postfaţă a lui Eustratie42), a doua, apărută sub patronajul domnitorului Vasile Lupu şi purtând doar semnătura fostului logofăt Eustratie.
36	Testamentul va fi avut şi un caracter de manifest politic, din moment ce a devenit un act public. (Miron Costin, Opere, voi. I, ediţie de P. P. Panaitescu, Bucureşti. Editura pentru Literatură, 1963, p. 83).
37	DRH A, voi. XXI, p. 424-427.
38	Miron Costin, Opere, voi. I, p. 83.
39	Tot Miron Costin notează „aceaea au mâncat capul lui Barnovschii-vodă, că pâră de la nepriiatini nu lipsiia, mai ales de la Lupul Vasilie vornicul, cu cărţi pre la priiatinii săi din ţară cu cărţi, cum că, de-1 vor slobodzi pre Barnovschii-vodă, ţara Moldovei va hi cu leşii totuna şi este o iscoadă a leşilor” (M. Costin, op. cit., p. 83).
40	N. Iorga, Studii şi documente, voi. VII, p. 102; „Vasile Lupu pentru Mierla cneaghina lui Stratlat Dobrenschii şi surorile ei cneaghina Neacului şi Maricţa, cneahina lui Istratie bivel logofăt şi fratele ei Constantin, - fii lui Constantin Uricariul şi Tofanii, fata lui Nala vatahm careăşi înparto parte din Rotopăneşticu curţi, mori etc.”
41	Gh. Cvhibănescu, Documente, în „Arhiva'1 IX (1898), nr. 7-8, p. 477-478.
42	Am introdus în notele ediţiei noastre cu sigla Ş. T. textele preluate de tipăritura ieşeană din manuscrisul Pravilei alese.
10
Rămas „fost logofăt”, Eustratie este martor la vânzarea unei părţi din satul Cămărzani de către mănăstirea Râşca popii Gligorie şi el însuşi vinde tot în 9 iulie 1639 fostului vameş Leodari satul Pârliţi din ţinutul Soroca43, pe care, îl primise, ca recompensă pentru serviciile sale de la Moise Movilă44; la vânzare au fost martori o serie de boieri în funcţie sau biv „foşti”, ceea ce ne îndeamnă să credem că fostul logofăt întreţinea bune legături cu administraţia lui Vasile Lupu. La 31 iulie în acelaşi an i se întăreşte într-un document slavon această vânzare45, între marii boieri care sunt martori fiind şi marele spătar Gligorie Ureche, cronicarul, posesia fiind confirmată de Vasile Lupu la 20 februarie 164646. Tot fostul logofăt este martor la cumpărarea în 1641 a unor iepe de la nişte boieri, printre care „Gligorie Ureche vel-spatar”47. Este martor la o vânzare de moşie în 5 octombrie 164248. La 20 martie 1644 este menţionat cu titlul de logofăt ca martor în vânzarea unor case („şi când i-au vândut dumnisale acele două case, s-au prilej it dumnealui Istratie
43	Gh. Ghibănescu, în „Arhiva”, IX (1898), p. 477; DRH A, voi. XXV, p. 178: „Adică eu, Evstratie, ce-am fost logofăt scriu şi mărturisesc eu însumi pre mine cu acest zapis al mieu cum eu de bunăvoia mea, de nimene nevoit, nice asuprit, am vândut a mea direaptă ocină şi danie, satul Pârliţi den ţânutul Sorocei, care sat îm fu mie danie de la Moisi Movilă vodă, iar măriei sale lui Movilă vodă i-au fost direpte de moşie. Acela sat am vândut jupânului Leondari vameşul, dirept o sută şi cindzeci de galbeni. Şi mi-au dat dumnialui aceşti bani toţi deplin la mâna mea. Şi eu am dat la mâna dumnisale, lui Leondari vameşul, direasele toate câte am avut pre acel sat, denaintea boierilor celor mari, dumnealui Gavrilaş logofătul cel mare şi Dumitraşcu Şoldan, vornicul cel mare de Ţara de Gios, şi Toader Petriceico, vornicul cel mare de Ţara de Sus şi Gavril hatmanul şi Ureache spătariul şi Gheorghe paharnicul şi alţi boieri de ţară. Pre mai mare credinţă, iscălit-am cu mâna mea şi am pecetluit. Şi aceşti boieri toţi au scris şi au pecetluit. Şi eu Şiadir am scris, să se ştie. ac, A-kTo r3pM3 (7147 = 1639) lOAÎe'e. as bbctpatîc Aoro^eT bhb. hcka\. t Sângur am iscălit”. Observaţie: nu iscăleşte Grigore Ureche, în schimb, faţă de lista din document, iscăleşte marele vistiernic Iurgasie.
44	C. A. Stoide, Contribuţii..., p. 3.
45	Gh. Ghibănescu, Surete..., III, p. 309: „t Io Vasilie voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei. Iată, a venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici, boierul nostrum €bctatî'6 fost logofăt de bunăvoia lui, nesilit de nimeni, nici asuprit şi a vândut dreapta sa ocină satul Pârliţi, care este în ţinutul Sorocii, care acest sat i-a fost de danie şi miluire de la Moisi Moghila voievod. Pre acesta l-a vândut boierului nostrum cinstit şi credincios Leondari, mare vameş pentru o sută şi cinzeci de [galbeni] ungureşti. Şi s-a sculat boierul nostrum Leondari şi vameş şi a plătit deplin toţi aceşti bani, iar acei bani mai sus scrişi, 150 [galbeni] ungureşti în mâinile mai sus scrisului Evstratie fost logofăt. Pentru aceasta, acest mai înainte zis sat Pârliţi din ţinutul Soroca, ca să fie înainte zisului boier al domniei mele; Leondari vameş, dreaptă ocină şi cumpărătură şi uric şi întărire cu tot venitul nieclintit niciodată în veci. Şi altul să nu se amestece. La Iaşi, 7147 iulie 31 f însuşi domnul a poruncit. Gavriil Mătiaş, mare logofăt Şidadir”.
46	Menţionând actul de la 18 mai 1641 şi numele lui Grigore Ureche, domnitorul aminteşte funcţia pe care cronicarul o avea în acel moment, mare vornic.
47	DRH A, voi. XXVI, p. 119; Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, voi. III, p. 310.
48	DRH A, voi. XXVI, p. 170: „Io Vasilie voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, iată, domnia mea am dat şi am întărit boierului nostru credincios şi cinstit, panului Gavrilaş Mătiiaş mare logofăt, dreapta lui ocină şi dedină din ispisoace de împărţeală, pe care l-a avut bunica lui Anna cu fratele ei Eremia Borbovici, copii Sofroniei de la Iancul voievod, jumătate de selişte, care se numeşte Colobanţii pe Miletin, cu loc de moară pe pârâul Miletin, care este mai jos de satul Piciorogari, unde i-au ales şi i-au hotărât slugile noastre Constantin vornic de gloată şi Istratie fost logofăt HCTpATÎe bhb Aoro<J>6T, această jumătate din satul Colobenţi, când şi-au împărţit bunicii lor ocina cu fraţii lor... Scris la Iaşi în anul 7148[= 1639] octomvrie 5.”
11
logofătul şi Ionaşco Cârstian şi Ionăşcuţă cupariul”)49; menţionarea lui ca logofăt în funcţie este în mod evident o scăpare de pană, căci la 29 martie al aceluiaşi an fiind martor la o altă vânzare să găsim „Şi într-această tocmală s-au prilejit dumnealui Ţăcu ce-au fost postelnic şi Istratie, ce-au fost logofăt”, desigur, cu 9 zile înainte omiţându-se „biv”50.
Că a fost în funcţie în acel moment sau nu, ni se pare mai puţin important. Semnificativ este faptul că se afla în preajma factorilor puterii politice şi mai ales a mitropolitului Varlaam, căci tot ca biv-logofăt apare la 8 noiembrie 1644, semnând postfaţa la Şeapte taine5', lucrare a cărei prefaţă îi aparţinea mitropolitului. Mai apare, alături de alţi boieri în funcţie, ca martor în vânzarea unui moşii de către călugării de la Pantocrator lui Toderaşco (Ioanovici) mare logofăt, semnând „Istratie biv logofăt” la 20 octombrie 164552 şi 20 februarie 1646, când Vasile Lupu îi întăreşte posesia moşiei de la Feteşti („Iată, a venit înaintea noastră [...] sluga şi boierul nostru Eustratie, fost logofăt cu un zapis de la boierul nostru preacinstit şi preacredincios pan Gligorie Ureche”)53. Tot în 1646 semnează „Evstratie biv logofet” Predoslovia la Carte românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti, imprimată la Iaşi, a cărei tipărire s-a încheiat la 4 mai54, asumându-şi în Predoslovia de el scrisă rolul de traducător şi alcătuitor (în termeni moderni am echivala termenul cu redactor) al cărţii55.
Lucian Predescu crede că Eustratie a murit cândva între 4 mai 1646 şi 164756; oricum, după această dată nu mai apare în documente.
Căsătorit cu Măricuţa, fiică a unui mic boier, Constantin uricariul, şi a Tofanei, fata lui Mihai vătaf57, căreia i se respecta statutul ţjoieresc, din moment ce într-un act redactat la 1638 pe vremea lui Vasile Lupu, e menţionată ca „Măricuţa cneaghin, de am scos aceaste a lui Istratie biv logofătul”58 cu care a avut o fată, Irina, măritată cândva între 165359 şi 168060 cu Contăş, personaj notabil al epocii, care urcă de la diac de jicnicerie pe la 1653 până la mare stolnic în 168061, care avea şi preocupări cărturăreşti, copiind un manuscris62; Irina era văduvă la 169063.
49	DRH A, voi. XXVII, p. 235: Gh. Ghibănescu. Ispisoace şi zapise, II, 2, p. 52.
50	Gh. Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, II, 2, p. 53.
31 Unde semnează în slavonă postfaţa „MNor» rp’kuiNÎM h mckS’mh pac evcTpaTi'e eub A«r«4rr t^Va» AioEe3N«e” („Mult greşitul şi de nici o treabă rob Eustratie biv logofăt, iubitor de muncă”).
52	Gh. Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, II, 2, p. 89.
53	C. A. Stoide, Contribuţie.... p. 6.
34 Tipăritura se încheie cu o însemnare slavonă, «aaba o>BpTiinHmertHO e^aabacx^ *• no 3<iaaa h KOHpub ga-S r3f>HA amh A „Slavă lui Dumnezeu săvârşitorul, care, după început a dat şi sfârşit. Anul 7154 (=1646), mai, 4”.
55	„După tocmeala şi nevoinţa măriei sale, domnului, datu-s-au învăţătură şi mie, unui mai mic şi nice de o treabă a măriei sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească, ca să să poată înţeleage de toţi”.
56	L. Predescu, Dragoş Eustratie logofătul..., p. 426.
37 N. Iorga, Studii şi documente, voi. VII, p. 102.
48 N. Iorga, Studii şi documente, voi. VI, p. 102.
39 Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, IV, p. 289.
60	Apud Miron Costin, Opere complete, voi. I [...] de V. A. Urechia, Bucureşti, 1886, p. 130, nota 1.
61	C. A. Stoide, Contribuţie..., p. 7-8.
62	Gh. Ghibănescu, Un manuscris vechi românesc din secolul al XVll-lea, în „Arhiva”, XXX (1910), p. 219.
12
Atâta cât ne lasă să înţelegem dcumentele, cariera administrativă a lui Eutratie logofătul este legată de domniile lui Miron Bamovschi şi ale lui Moise Movilă, cea culturală, însă, se termină doar odată cu moartea sa, el ilustrându-se în primul rând ca traducător.
Opera lui Eustratie logofătul nu este una de mare întindere, dar este cel puţin egală cu a altor contemporani ai săi, precum Grigore Ureche, Mihai Moxa sau chiar Udrişte Năsturel. Mai mult decât Moxa sau Ureche a avut avantajul de a-şi vedea tipărite unele din lucrările sale, considerate fiind de utilitate imediată.
Lui Eustratie logofătul i-a fost atribuită cu argumente o cronică, azi pierdută, în limba română, care ar fi fost sursă pentru letopiseţul lui Grigore Ureche; referinţele acestuia la „letopiseţul cel moldovenesc” din cronica sa sunt interpretate ca o trimitere la textul astăzi pierdut al lui Eustratie. Despre existenţa acestui letopiseţ redactat în limba română P. P. Panaitescu spune în Introducere la ediţia Letopiseţului Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche: „Dintr-un studiu comparativ asupra pasajelor în care Ureche foloseşte Letopiseţul cel moldovenesc, de fapt tot ce rămâne ca informaţie din cronică, excluzând: 1) ştirile luate din Bielski; 2) cele luate din istoria universală despre popoarele vecine; 3) ştirile de la sfârşit, după 1587, redate din amintirile verbale ale lui Nistor Ureche, rezultă că acest letopiseţ a folosit şi a tradus vechile cronici slavone ale Moldovei”63 64. El arată că multe informaţii, contemporane cu faptele, care nu se află în niciuna din cronicile slavone păstrate, pledează pentru existenţa acestui letopiseţ, trăgând ferma concluzie că „Autorul acestui Letopiseţ moldovenesc este, cum am arătat, Eustratie Logofătul, pe care Miron Costin îl indică ca autor al cronicii în limba ţării”65. Cronicar îl considerau pe Eustratie şi Nicolae Iorga66, Sextil Puşcariu, Nicolae Cartojan şi C. A. Stoide. Alţi cercetători consideră ca fiind improbabilă existenţa acestei cronici67.
Afirmaţia precaută şi confuză a lui Miron Costin („n-am văzut letopiseţul lui Evtratie logofătul, iară cum am înţeles de câţiva boieri şi, mai ales, din Niculai Buhuş, ce au fost logofăt mare, pre acest Simeon Dascălul Itratie logofătul l-au fătat cu basnile lui şi Misail Călugărul de la Simeon au născut, cela fiind celuilalt nepot”68) a fost luată ca certitudine de unii cercetători şi preluată fără control de la unul la altul pentru a-1 considera fără argumente pe Eustratie ca interpolator al cronicii lui Ureche alături de Simion Dascălul, Misail Călugărul şi Axinte Uricariul. Revăzând interpolarea lui Simeon Dascălul, care precizează ca sursă a basnei un neidentificat text istoric maghiar („letopiseţ unguresc”), trebuie să îl disculpăm din nou pe Eustratie logofătul de elaborarea ei.
63	N. Iorga, Studii şi documente, voi. XX, p. 357-358. Despre urmaşii lui Eustratie, vezi C. A. Stoide, Contribuţie...., şi Lucian Predescu, Dragoş Eustratie logofătul...
64	Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Bucureşti, ESPLA, 1958, p. 39.
6d Ibidem, p. 40.
66	Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, Bucureşti, Socec, 1904, p. 157-161.
67	Istoria literaturii române, voi. I, ed. 2, Bucureşti, Editura Academiei, 1970, p. 253-264 (capitol redactat de L. Onu); Liviu Onu, Viaţa şi opera lui Grigore Ureche, în Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Bucureşti, ESPLA, 1967; I. C. Chiţimia, Probleme de bază ale literaturii române vechi, Bucureşti, Editura Academiei, 1972, p. 244-253.
68	Miron Costin, De neamul moldovenilor, în Opere, voi. II, ediţie de P.P. Panaitescu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, p. 11.
13
Nicolae Iorga îi atribuie lui Eustratie şi traducerea din Istoriile lui Herodot descoperită la mănăstirea Coşulea69, afirmând - cu puţine argumente, pornind de la premisa că traducerea, fiind din greacă, trebuie să fi fost făcută de către cel mai cunoscut traducător moldovean din greacă al epocii - că traducerea a fost efectuată la 1645. Cercetări mai noi atribuie lucrarea altor posibili traducători, precum lui Nicolae Milescu, mitropolitului Dosoftei70 etc. Argumente lingvistice pentru a relua ipoteza lui Nicolae Iorga s-ar putea găsi suficiente, datorită asemănărilor de limbă şi stilistice cu Pravila aleasă. Din păcate, Istoriile lui Herodot fiind transmise prin copii mai târzii, identificarea lui Eustratid sau a* oricărei alte persoane ca posibil traducător trebuie făcută cu multă precauţie.
Pravila aleasă este, însă, cu siguranţă, o traducere a lui Eustratie. Ea s-a bucurat mai mult decât alte texte ale primei jumătăţi a secolului al XVII-lea de o amplă posteritate chiar în prima jumătate a acelui secol, cunoscând două copii, cea păstrată în colecţiile Bibliotecii Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, sub cota ms. rom. 41, pe care o prezentăm în această ediţie, şi o copie a primelor 82 de capitole făcută spre mijlocul veacului - probabil la 1640-166071 -, păstrată la Biblioteca Academiei Române sub cota ms. rom. 1476, dar şi ample extrase făcute după manuscrisul clujean publicate în Şeapte taine în 1644. O copie modernă a fost făcută pentru Biblioteca Academiei Române la începutul secolului al XX-lea datorită iniţiativei lui Ion Bianu după ms. rom. 41, aflat în acea vreme în colecţiile Bibliotecii Centrale din Blaj, provenind din biblioteca personală a lui Timotei Cipariu, manuscris împrumutat graţie lui Ioan Micu Moldovan la Bucureşti alături de alte cărţi şi manuscrise blăjene72. în 1940 aceasta era păstrată sub cota 294673 (nu am putut identifica exemplarul datorită schimbării cotelor).
Fiind unul din cele mai vechi texte redactate în limba română, Pravila aleasă a atras atenţia savanţilor, începând cu cercetările lui Timotei Cipariu74, care a avut manuscrisul în biblioteca personală. Pe urmele dascălului său, Ion Bianu a publicat un articol75, afirmând importanţa manuscrisului: „Din întreit punct de vedere: literar,
69	N. Iorga, Herodot Traducere românească publicată după manuscrisul găsit la Mănăstirea Coşulea. Vălenii-de-Munte, 1909, p. III.
70	Vezi: Herodot, Istorii. Ediţie îngrijită de Li viu Onu şi Lucia Şapcaliu. Prefaţă, studiu filologic, note, glosar de Liviu Onu. Bucureşti, Editura Minerva, 1984.
71	Alexandra Roman (Moraru), Consideraţii filologice asupra „Pravilei alese” a lui Eustratie Logofătul (BAR 1476). în LR. XXII, nr. 3, p. 259-270. Radu Constantinescu pune tară argumente serioase sub semnul întrebării datarea Alexandrei Roman (Moraru) (R. Constantinescu, Vechiul drept românesc scris. Repertoriul izvoarelor (1400-1640), Bucureşti, 1984.
72	Vezi Creşterea colecţiilor Academiei pe anul 1904, p. 161. Tot atunci s-a tăcut o copie după Psaltirea în versuri a lui Teodor Corbea şi copii manuscrise după Tâlcul evangheliilor al lui Coresi, păstrat la Blaj în două exemplare.
73	Lucian Predescu, Dragoş Eustratie logofătul, în „Cercetări literare”, 1940, nr. 1-2, p. 427. Aici se atlă şi o descriere a copiei păstrate la Biblioteca Academiei tăcută, în lipsa mijloacelor de multiplicare, cu respectarea numărului de pagini şi a dimensiunilor originalului, probabil şi cu aşezarea în pagină a textului.
74	Principia de limbă şi scriptură, Blaj, 1866, p. 103, 107, 113-114; Crestomaţie sau analecte literare, Blaj, 1856, p. XXXI (Cipariu, de altfel, a preluat din manuscris mai multe exemple pentru Gramatica limbei române).
15 Manuscrisul românesc de la 1632, în „Columna lui Traian. Revistă mensuală pentru pentru istorie, linguistică şi psihologie poporană”. Anul IX, Noua serie, tom. III (1882), nr. 4-5, p. 210-215.
14
juridic şi linguistic acest volum cred că are o mare însemnătate”, informaţiile lui Cipariu şi ale lui I. Bianu fiind reluate mai mult sau mai puţin exact, cu şi fără citare de alţi cercetători. Copia modernă a manuscrisului făcută pentru Biblioteca Academiei (dar şi excerptele lui Cipariu şi I. Bianu) au fost folosite de Moses Gaster, care introduce un fragment din text în Chrestomatie română16. Juriştii au fost şi ei interesaţi de manuscris, mai mulţi specialişti în istoria dreptului ocupându-se în primul rând de conţinutul şi sursele lui76 77.
Intrat împreună cu întreaga bibliotecă a lui Timotei Cipariu în Biblioteca Centrală din Blaj sub cota 4478 şi ulterior în colecţia de manuscrise româneşti ale Bibliotecii Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca79, sub cota ms. rom. 41, manuscrisul Pravilei alese nu s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea cercetătorilor moderni, singurele studii dedicate lui fiind cele ale lui I. Bianu şi
I.	Rizescu80; lângă acestea trebuie să subliniem importanta contribuţie pe care o datorăm Alexandrei Roman (Moraru)81 care a pornit de la cercetarea manuscrisului BAR 1476, dar cu comparaţii secvenţiale cu ms. 41.
Spre deosebire de Cartea românească de învăţătură, care este dedicată dreptului civil, Pravila aleasă este un text preponderent de drept canonic82. Acolo unde găsim paralelisme (căsnicie, furt, viol, drept de proprietate a pământului), abordarea respectivelor teme este diferită; în prima se prevăd pedepse corporale sau materiale, în cea de a doua sancţiunile sunt de ordin spiritual-religios.
Dintre textele tipărite atribuite lui Eustratie logofătul, primul în ordine cronologică a fost Şeapte taine ale besearecii (Iaşi, 1644), de fapt o colaborare cu mitropolitul Varlaam, acesteia urmându-i după doi ani şi Carte românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti (Iaşi, 1646), care venea să împlinească politica de reforme şi de organizare administrative pe care o ducea Vasile Lupu.
Şeapte taine, cu texte preluate în mare parte din Pravila aleasă83, dar organizate de mitropolitul Varlaam în conformitate cu temeiurile celor şapte taine, având însă capitolele introductive dogmatice cu caracter catehetic scrise de înaltul prelat, răspundea unei polemici explicite pe care mitropolitul Varlaam o purta
76 Leipzig-Bucureşti, 1891, voi. I, p. 76-79.
771. Peretz, Le code de Eustratie (1632), în „Revue de Românie”, I (1910), p. 379-388; I. Licea, Studii şi cercetări, Galaţi, 1935; Şt. Gr. Berechet, Legăturile dintre dreptul bizantin şi românesc. I: Izvoarele, Vaslui, 1937, p. 163. Şi V. Grecu este preocupat de identificarea surselor bizantine: Byzantinischen Quellen zu der rumănischen Gesetabiichern aus dem Jahre 1646 und 1652, în RESEE, III (1965), p. 252-259 sau Radu Constantinescu, Vechiul drept românesc scris. Repertoriul izvoarelor (1400-1640), Bucureşti, 1984, p. 198-9, Îndreptarea legii, Bucureşti, Editura Academiei, 1962, p. 17; Val. Al. Georgescu, Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVlI-lea, Bucureşti, 1980.
78	Nicolae Comşa, Manuscrisele româneşti din Biblioteca Centrală din Blaj, Blaj, Tipografia „Lumina” Miron Roşu, p. 39.
79	Ms. rom. 41.
80	O scurtă prezentare a copiei de la începutul secolului al XX-lea făcută pentru B.A.R. i-o datorăm lui Lucian Predescu (Dragoş Eustratie logofătul..., p. 426-429).
81	Op. cit.
82	Pravila aleasă este o sursă de cea mai mare importanţă pentru studierea istoriei dreptului canonic românesc, necesitând o investigaţie detaliată a specialiştilor.
83	Aproximativ trei pătrimi din textul tipăriturii de la 1644 sunt texte preluate din Pravila aleasă.
15
împotriva Reformei84. Titlul tipăriturii, care este evident în legătură cu o temă teologică dogmatică (foarte actuală, de altfel, în momentul reacţiei antireformate la care mitropolitul moldovean era una din principalele voci la noi) şi titlul general aflat, după predoslovie, pe prima pagină numerotată a textului, „Pravila pre scurt aleasă, den svintele scripturi scoasă pre rând şi tocmită, mai vârtos pentru cesle şeapte taine mari a Besearicii, careaş d-inse rânduită cu toate treabele ei, prin carile şi Pravila Svinţilor Apostoli la tot lucrul deanstvuiaşte, pre toate obiceaiele ce-au lăsat purtătorii de Dumnedzăire şi într-un nărav cu apostolii, păstorii şi a toată lumea învăţătorii svinţii părinţi de la ceale şeapte săboare *, de care lucru arată şi Svănta Scriptură”, care subliniază caracterul juridic normativ al reglementărilor cuprinse, au indus o anumită oscilaţie în legătură cu încadrarea tipăriturii într-un gen literar bine definit85 86, căci, dacă Cartea românească de învăţătură a lui Varlaam a şi fost supranumită Cazania lui Varlaam, iar Carte românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti a fost de la început considerată un text juridic, fiind numită Pravilele împărăteşti sau Pravila lui Vasile Lupu, majoritatea comentatorilor au preferat să folosească pentru Şeapte taine termenul generic tipăritură..
Publicată „în tipariul cel domnesc în târg în Iaşi” (cu siguranţă în tipografia de la Trei Ierarhi) la 1644, Şeapte taine a besearecii86 este sub multe aspecte insolită între tipăriturile noastre din prima jumătate a secolului al XVII-lea, beneficiind - caz unic în istoria cărţii vechi româneşti - de o predoslovie semnată de mitropolitul Varlaam (cAvep-kNÎH bapaaaah Apxîericonh h MHmponoAnm cVmabckoîi87) şi o postfaţă semnată de Eustratie logofătul (mnoi\> rp'bimmi h hck^hh pab evcTpATÎe bub Aoro<|>eT TptfA* Ai$Be3Noe88). Acestui fapt i se datorează atribuirea lucrării fie doar mitropolitului Varlaam89, fie lui Eustratie logofătul90. De fapt suntem în faţa primei
84	Dacă în Carte românească de învăţătură (1643) se afirmă valorile fundamentale ale tradiţiei ortodoxe, în Şeapte taine (1644) se susţin teoretic şi cu ilustraţii pravilistice (de aici dublul caracter al cărţii, lucrare dogmatică şi pravilă bisericească) dogmele impuse prin cele şapte soboare ecumenice; cealaltă lucrare a lui Varlaam, Răspuns împotriva catehismului calvinesc, apărută tot în 1644, dar la Bucureşti, avea un profund caracter polemic, cele trei lucrări fiind faţetele aceleiaşi atitudini profund ortodoxe, reprezentând, din această perspectivă, un tot unitar.
85	D. I. Găină, Pravila bisericească de la Iaşi (Şeapte taine, 1644), în „Biserica Ortodoxă Română”, 1983, nr. 5-6, p. 558-569; loan N. Floca, Din istoria dreptului românesc I: Dreptul scris, Sibiu, 1993, p. 59-62.
86	O ediţie modernă a textului o datorăm Alexandrei Mazilu, Şeapte taine a besearecii, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru loan Cuza”, 2012.
87	în slavonă: „Smeritul Varlaam arhiepiscop şi mitropolit al Sucevei (mitropolitul sucevean)”.
88	în slavonă: „Mult greşitul şi de nici o treabă rob Eustratie biv logofăt [fost logofăt], iubitor de muncă”.
89	P. P. Panaitescu, L'influence de Voevre de Pierre Mogila dans Ies Principautes Roumaines, în „Melanges de l’Ecole Roumaine en France”, 1926.
90	N. lorga, Istoria literaturii româneşti, Bucureşti, Editura Librăriei Pavel Suru, 1925, voi. I, ed. II, p. 263; Şt. Gr. Berechet, Istoria vechiului drept românesc, voi. IL: Izvoarele, Iaşi, 1933, p. 147; C. A. Stoide, Contribuţie..., p. 124; I. Licea, Studii şi cercetări, Galaţi, 1935, p. 9; Lucian Predescu, Eustratie logofătul, în „Convorbiri literare”, 63 (1930), nr. 2, p. 103-109; idem, Din cronicarii români. Grigore Ureche, Eustratie logofătul, Miron Costin, Bucureşti, Biblioteca „Dimineaţa” nr. 150, f. a.; idem, Dragoş Eustratie Logofătul. Viaţa şi familia, în „Cercetări istorice”, 1940, nr. 1-2, p. 424-452; idem, Contribuţii la viaţa şi opera lui Dragoş Eustratie logofătul. Viaţa şi familia, în „Glasul bisericii”. 1969, nr. 9-10, p. 1047-1069.
16
lucrări scrise în colaborare, doar sfârşitul secolului al XVIII-lea aducând altele asemenea în cultura română.
Contribuţia lui Eustratie la această tipăritură este masivă, cele mai multe texte ale cărţii fiind extrase din Pravila aleasă mai de multă vreme tălmăcită de el; organizarea materialului pentru ilustrarea celor şapte taine, dar mai ales capitolele introductive dogmatice de la fiecare taină aparţin, fără îndoială, marelui mitropolit. De aici decurge caracterul dublu al tipăriturii de la 1644: ea este o pravilă91, dar, prin titlu şi orânduirea tematică a textelor preluate din Pravila aleasă a lui Eustratie, şi, mai ales, prin contribuţia primelor capitole de la fiecare taină, redactate de mitropolitul Varlaam92, ea este o lucrare dogmatică ortodoxă care vine în continuarea dezbaterilor sinodului panortodox de la Iaşi din 1642, profesorul Ioan N. Floca93 susţinând că tipăritura era destinată în primul rând românilor ardeleni94, în situaţia intensei propagande calvine. Dar tipăritura se poate încadra şi într-o reacţie mai amplă la nivelul întregii Biserici Ortodoxe generată şi de catehismul atribuit lui Chirii Lucaris tipărit în Occident în mediul calvin, cât şi unei reacţii generale contrareformate ortodoxe, în care Petru Movilă şi Varlam jucau un rol principal, incitaţi şi de faptul că mediul românesc şi ucrainean era supus unei presiuni şi influenţe reformate.
O simplă comparaţie a textelor din Pravila aleasă şi din Şeapte taine dovedeşte preluarea unei mari părţi din texte din tălmăcirea anterioară a lui Eustratie:
PRAVILA ALEASĂ
181 CAP. Pentru cuconii ce nu să vor şti, botedzaţi sâmt au ba {Săborul 6, 84 de capete şi Carthaghenului 1 cap:) Aceaste svinte săboară au lăsat învăţătură să mărturiseaşte la izvodul credinţei, iară cum un botedz mărturiseaşte la izvodul credinţei. Iară avem învăţătură de acest dumnedzăiesc botedz şi de la Domnul, cum cine nu să va naşte cu apă şi cu Duhul Svânt, [în] împărăţiia ceriului nu va întră. Deci şi cuconii cei mici, de să va tâmpla să cadză la robie părinţii lor şi de să vor lepăda undeva pre niscare drumuri şi-i vor găsi nescare creştini de-i vor lua pentru liubovul lui Dumnedzău, acolea va fi prepus lucrul: oare
ŞEAPTE TAINE
GLAVA 8 Pentru cuconii ce nu să vor şti, botedzaţi sânt au ba {Săborul al Şeasele, 54 de capete şi în Cartaghenului l cap:) Aceaste svinte săboară au lăsat învăţătură cum un botedz să mărturiseaşte la izvodul credinţei, iară avem învăţătură de acest dumnedzăiesc botedz şi de la Domnul, cum, cine nu să va naşte cu apă şi cu Duhul Svânt, împărăţiia ceriului nu va întră. Deci şi cuconii cei mici, de să va tâmpla să cadză la robie părinţii lor şi de să vor lepăda undeva, pre niscare drumuri şi-i vor găsi niscare creştini de-i vor lua pentru liubovul lui Dumnedzău, acolea va fi lucrul cu prepus, oare botedzaţi sâmt au ba şi cuconii
91	D. I. Găină, Pravila bisericească de la Iaşi (Şeapte taine, 1644), în „Biserica Ortodoxă Română”, 1983, nr. 5-6, p. 558-569; Ioan N. Floca, Din istoria dreptului românesc I: Dreptul scris, Sibiu, 1993, p. 59-62.
92	Textele mitropolitului Varlaam ar merita o atenţie sporită din partea cercetătorilor întru identificarea eventualelor surse. La o cercetare sumară am găsit ecouri ale Pravoslavnicei mărturisiri (Alin-Mihai Gherman, Contribuţia Mitropolitului Varlaam la editarea lucrării ,JŞapte Taine” (Iaşi, 1644), în „Anuar. Universitatea «Babeş-Bolyai» Cluj-Napoca. Facultatea de Teologie Ortodoxă”, an III, Cluj-Napoca, 1999, p. 105-113).
93	Din isioria dreptului românesc. I: Drept scris, Sibiu, 1993, p. 61-63.
94	O dovadă a ecourilor în Transilvania a tipăriturii este şi numărul, relativ mare de copii manuscrise tăcute aici în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.
17
botedzaţi sâmt au ba şi cuconii iarăş nu ştiu nici cunosc nemică, ca nişte prunci mici, de acesta lucru de nu să va afla neştine să mărturisească foarte pre-amănuntul cum sâmt cu adevărat botedzaţ, învaţă aceşt dumnedzăieşt părinţi de la aceaste svente săboară fără nice de o frică sau să mai îndelunge vreame, dzicând că va mai cerca să poată afla, ce numai să-i boteadze, cândai, nu să vor fi prilejuit botedzaţ, deci apoi să vor scăpa de această svântă curăţire şi vor rămânea denafară de împărăţia lui Dumnedzău, după cuvântul Domnului ce-au răspuns că cela ce nu să va botedza, nu va putea întră împărăţiia ceriului.
iarăş nu ştiu, nice cunosc nemică, ca nişte prunci mici, de acesta lucru. De nu să va afla neştine să mărturisească foarte pre-amănuntul, cum sâmt cu adevărat botedzaţi, învaţă aceşt dumnedzăieşti părinţi de la aceaste svinte săboară fără nice de o frică sau să mai îndelunge vreamea dzicând că va mai cerca să poată afla, ce numai să-l boteadze, cândai,, nu să vor fi prilejit botedzaţ. Deci apoi să vor scăpa de aceasta svântă curăţire şi vor rămânea denafară de împărăţia lui Dumnedzău, după cuvântul Domnului, ce-au răspuns că cela ce nu să va botedza, nu va putea întră împărăţia ceriului.
De mai multe ori preluarea materialului în Şeapte taine este făcută respectând ordinea textului manuscrisului:
PRAVILA ALEASĂ
191	CAP. Pentru preotul ce-ş va botedza cuconul sângur, ca un preot, ce să dzice să-ş fie el preot sângur (Manuil, marele hartofilax:) De să va prileji într-uii loc să fie numai un preot, să nu fie altul, şi de va vedea o nevoie, că-i iaste pruncul în cumpănă de moarte, să nu-1 lase, ce să-l boteadze pre fiiul său ca şi alt preot şi de preuteasă ca să nu să împarţă pentru căce i-au fost altul nănaş, iară el numai ce-au posluşit. Deci, nemică nu-1 smenteaşte pravila, pentru căce, de nu s-are cădea să-ş boteadze preotul feciorul în loc de preot, are fi toţi preoţii cumătri cu părinţii pruncilor cât, boteadză în popoarăle lor. Ce numai aceasta să nu fie: Când va botedza alt preot pruncul preotului să nu-i fie tată-său nănaş să-l priimască den svintul botedz, că atunce să împarte de preuteasa sa, pentru că atunce o face sor sufletească.
192	CAP. Pentru preotul ce-ş va cununa feciorul său în loc de preot (Ioan Postnic:) De va vrea preotul să-ş blagoslovescă nunta feciorului său, ce să dzice să-l cunune, daca nu să va găsi alt preot într-acel loc, poate fi că-1 va cununa şi el, însă să fie alt nănaş să puie cununile.
ŞEAPTE TAINE
GLAVA 13 Pentru preotul ce-ş va botedza cuconul sângur, ca un preot, ce să dzice să-ş fie el preot sângur (Manuil, marele hartofilax:) De să va prileji într-un loc să fie numai un preot, să nu fie altul şi de va vedea o nevoie că-i iaste pruncul în cumpănă de moarte, să nu-1 lase, ce să-l boteadze pre fiiu-său ca şi alt preot şi de preuteasă ca să nu să împarţă, pentru căce au fost altul nănaş, iară el numai ce-au posluşit. Deci, nemică nu-1 smenteaşte Pravila, pentru căci, de nu s-are cădea să-ş boteadze preotul feciorul în loc de preot, are fi toţi preoţii cumătri cu părinţii pruncilor câţ boteadză în popoarăle lor. Ce numai aceasta să nu fie: când va botedza alt preot pmncul preotului, să nu-i fie tată-său nănaş, să-l priimască den svântul botedz, că atuncea să împarte de preuteasa sa, pentru că atuncea o face sor sufletească.
18
193	CAP. Pentru preotul când va botedza [să] nu fie mâncat (Ioan Postnic:) Preotul, daca va mânca şi va bea, nu i să cade să boteadze, pentru căce iaste liturghiia lui Dumnedzău şi iaste den ceale şeapte taine a besearicii şi aceasta una. Iară, de să va tâmpla vreo nevoie ca aceaia şi vreo cumpănă de moarte, de va fi şi mâncat, tot să boteadze.
194	CAP. Pentru preotul ca să boteadze mainte de svânta liturghie (Ioan Postnic:) Botedzul pruncului, învaţă acest svânt părinte să fie mainte de jârtva lui Dumnedzău cea fără de sânge, pentru ca să cumenece pruncul la svânta liturghie cu preasvântul şi curatul trupul Domnului nostru, lui Isus Hristos, iară, de va fi vreo nevoie, să fie pruncul spre moarte, să-l boteadze ori în ce ceas vor chema preotul, veri fie noapte, ver dzuo, să-l boteadze fără nice de o smenteală.
GLAVA 14 Pentru preotul, când va botedza, să nu fie mâncat sau băut (Ioan Postnic:) Preotul, daca va mânca şi va bea, nu i să cade să boteadze, pentru căce iaste liturghia lui Dumnedzău şi iaste din ceale şeapte taine a Besearicii şi aceasta una. Iară, de să va tâmpla vreo nevoie ca aceaea şi vreo cumpănă de moarte, de va fi şi mâncat, tot să boteadze.
GLAVA 15 Pentru preotul, ca să boteadze mainte de svânta liturghie (Ioan Postnic:) Botedzul pruncului, învaţă acest svânt părinte, să fie mainte de jârtva lui Dumnedzău cea fără de sânge, pentru ca să cumenece pruncul la svânta liturghie cu preasvântul şi curatul trupul Domnului nostru, lui Isus Hristos. Iară de va fi vreo nevoie să fie pruncul spre moarte, să-l boteadze ori în ce ceas vor chema preotul, veri fie noapte, veri dzuo, să-l boteadze fără nice de o sminteală.
Şeapte taine (Iaşi, 1644).
Singur, de data aceasta, figurează ca traducător al Cărţii româneşti de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe, cu dzisa şi cu toată cheltuiala lui Vasilie vievodul şi domnul Ţărâi Moldovei, din multe scripturi tălmăcită din limba ilenească pre limba românească, imprimată la Iaşi „în tipariul domnesc s-au tipărit în Mănăstirea Trei Svetiteli” în 1646. Predoslovia, intitulată
19
Toţi ceia ce sâmt creştini şi pravoslavnici, cine va ceti ca să înţeleagă este semnată de Eustratie „după tocmaia şi nevoinţa mării sale domnului, datu-s-au învăţătură şi mie, mai mic şi de nicio triabă a mării sale rob, Evstratie biv logofăt, de-am scoa aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare greciasă pre limba românească, ca să să poată înţeleage”.
O anumită confuzie a creat afirmaţia Predosloviei că domnul „cu multă osârdie s-au nevoit de au cercat pre multe ţări, până l-au îndireptat Dumnedzeu de au găsit oameni ca aceia, dăscăli şi filosofi, de au scos din cărţile ejineşti şi lătineşti toate tocmealele ceale bune şi judeaţele celor buni creştini şi svinţi împăraţi”, care a făcut pe unii cercetători jurişti să considere că a existat o comisie însărcinată cu redactarea cărţii, în realitate, filosofii, dascălii şi sfinţii împăraţi amintiţi fiind autorii surselor din care s-a inspirat traducătorul, în corpul Pravilei alese fiind menţionaţi explicit Balsamon, Blastaris, Zonaras, Fotie şi mulţi alţii. Unii cercetători presupun colaborarea lui Meletie Sirigul; cu siguranţă, însă, că mitropolitul Varlaam a fost consultat la elaborarea lucrării95 96 97 98. Pentru redactarea textului, Eustratie a apelat cu precizie la două surse: Legea agrară bizantină şi lucrarea lui Prospero Farinacci (Farinaccio, .Farinaccius) Praxis et theoricae criminalii sau la alte scrieri inspirate de aceasta. Făcând o minuţioasă analiză a Pravilelor împărăteşti, I. N. Floca observă că „primele 94 de zaceale ale pravilei moldovene şi care se intulează Pravile pentru toţi lucrătorii pământului [...] sunt luate în mare parte din legiuirile împăratului Iustinian, din Ecloga Isaurilor, din Legea celor 12 table, [...] din Biblie [...]. Partea a Il-a, Pravilele împărăteşti, este o prelucrare doctrinară tot după legislaţia lui Iustinian, îndeosebi după Digesta, cu multe spicuiri din lucrările glosatorilor folosite de Farinaccius”9 .
Textul a cunoscut mai multe ediţii modeme, dintre care le amintim pe cea tipărită de Gh. Sion la Botoşani în 1875, pe cea imprimată de I. Bujoreanu, în Collecţiune de legiuirile României vechi şi cele noui, voi. III, partea I, Bucureşti, 1885 şi pe cea care respectă principiile editării filologice, Carte românească de învăţătură. Ediţie critică9*, Bucureşti, Editura Academiei, 1960; fragmente din această tipăritură au fost editate în unele antologii. Dintre ediţii, cea a lui Gh. Sion, care are o copertă cu titlul Pravila aleasă a produs multă confuzie99 prin
95	N. Iorga, Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, Bucureşti, 1904, p. 158.
96	Carte românească de învăţătură, Bucureşti, 1960, p. 26; Gh. Cronţ, Dreptul bizantin în ţările române: Pravila Moldovei din 1646, în „Studii”, XI (1958), p. 45; loan N. Floca, Originile dreptului scris în Biserica Ortodoxă Română, 1969, p. 110.
97	I. N. Floca, Din istoria dreptului românesc II: Carte românească..., Sibiu, 1993, p. 48.
98	Pe copertă Carte românească de învăţătură, 1646.
99	Confuzia se datorează şi titlului scării (cuprinsului) Cărţii româneşti de învăţătură: „Pravile împărăteşti alese de svatul împăratului Iustinian pentru multe fealiuri de giudeaţe cu tot răspunsul lor, rânduite 252 de începături”, dar şi titlului general de la pagina 1, care precede textul Pravilelor împărăteşti: „Pravile tocmite, alese şi scoase pentru toţi lucrătorii pământului...”. O sursă a confuziei poate fi şi evidenţierea cu litere grase a numelui lui Eustratie de Gh. Sion, editorul modern care a transcris, de altfel, cu erori textul tipărit în 1646: „După tocmaia şi nevoinţa măriei sale, domnului, datu-s-au învăţătură şi mie, mai mic şi nice de o treabă a măriei sale rob, Eustratie biv-vel-logofăt de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit din scrisoare grecească pre limba românească, ca să poată înţeleagă toţi”; interpretarea lui Gh. Sion a fost preluată şi de N. Bujoreanu, în Colecţiune de legiuiri româneşti, voi. III, partea a l-a, Bucureşti, 1885, fiind reluată în multe studii de istoria dreptului, dar şi în cercetări filologice. Din păcate, aceasta a fost preluată şi în bibliografia Dicţionarului limbei române
20
identificarea în multe studii de istoria dreptului românesc, de istoria literaturii şi de lingvistică a manuscrisului pe care îl publicăm100 cu tipăritura de la 646. Din acest motiv am omis în mod deliberat o serie de referinţe la studii modeme.
In opoziţie cu Şeapte taine, Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti este un text de drept civil, aflat în consonanţă atât cu politica internă a lui Vasile Lupu (1634-1653), cât şi cu imaginea de continuator al spiritualităţii imperiale bizantine, pe care încerca el să şi-o creeze atât în interiorul ţării, cât şi în exterior. Ea nu este o simplă traducere a unui anume text, ci se bazează pe lucrări juridice precum cele ale lui Armenopulos şi cele ale lui Farinaccius, lui Eustratie revenindu-i şi meritul de alcătuitor al acestei compilaţii, pe lângă cel de traducător.
Pravila lui Vasile Lupu cuprinde trei secţiuni, două mărturisite de tabla de materii (pravilele împărăteşti pentru plugari şi pravilele împărăteşti pentru furtişaguri), o a treia parte cuprinzând pravilele împărăteşti pe diferite infracţiuni101 102. Ea a avut o importanţă deosebită în dezvoltarea legislaţiei în limba română. Cercetătorii şi editorii tipăriturii muntene îndreptarea legii (Târgovişte, 1652) au identificat, pe lângă multele paralelisme de text datorate unei surse comune, Codul rural bizantin, preluat prin intermediarul lui Armenopulos, mai multe preluări textuale din Pravilele împărăteşti:
ÎNDREPTAREA LEGII
Cade-se a tot plugariul să-şi are şi să-şi lucreaze pământul cu dreptate, iară să nu cumva îndrăznească a ieşi den hotarul lui să apuce hotarul al vecinului său.
De va ieşi neştine de la hotarul lui şi va micşora hotarul vecinului său, de va face aceasta la vreamea plugului cându-ş ară pământul, acela să-ş piarză lucrul şi osteneala ce va fi făcut acolo. Iară de va fi schimbat hotarul când s-au sămănat sămânţa, atunce să-ş piarză şi sămânţa şi arătura şi toată roada ce va face acel pământ ce-au sămănat pre loc striin, pentru că au călcat hotarul altuia.
PRAVILELE ÎMPĂRĂTEŞTI
Cade-să a tot plugariul să-ş are şi să-ş lucreadze pământul cu direptate, iară să nu cumva îndrăznească a ieşi den hotarul său, să apuce hotarul deaproapelui său.
De va ieşi neştine den hotarul său şi va micşura hotarul vecinului său, de va face aceasta la la vreamea plugului, cându-ş ară pământul, să-ş piiardză lucrul şi osteneala ce va fi făcut acolea; iară de va fi schimbat hotarul cându ş-au sămănat sămânţa, atunce să-ş piiardză şi sămânţa şi arătura şi toată roada ce va face acel pământ ce-au sămănat pre loc strein, pentru căce au călcat hotarul altuia.
Pravila aleasă102 şi Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe, cu dzisa şi cu toată cheltuiala lui Vasilie vievodul
(DA) sub sigla Eustr. Prav., eroarea fiind reluată şi de Dicţionarul limbii române (DLR) împreună cu materialul extras în perioada interbelică, prelungindu-se şi mai mult contuzia în domeniul lexicogratiei.
100	Inclusiv studiul unui filolog cu experienţă, I. Rizescu, Consideraţii filologice şi lexicale asupra „Pravilei” lui Eustratie logofătul (Pravila aleasă), în „Studii şi cercetări de istoria limbii şi filologie", III, Bucureşti, Editura Academiei, 1969, p. 295-315. A apelat şi la materialul extras pe fişe în perioada interbelică pentru DA.
101	Ioan N. Floca, Din istoria dreptului românesc, II: Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe. Iaşi, 1646, Sibiu, 1993, p. 38.
102	Titlul complet, aflat în prima frază din predoslovie la pagina 17: Pravilă aleasă, scoasă şi tocmită şi dentru multe svinte scripturi cercată şi găsită, carea de toţi preaînţelepţii şi bunii credincioşi iaste cinstită şi priimită, pentru că îndeamnă pre toţi pravoslavnicii spre cunoştiinţa vieţii
21
şi domnul Ţărâi Moldovei, din multe scripturi tălmăcită din limba ilenească pre limba românească reprezintă, din punctul de vedere al operei lui Eustratie, un tot unitar, prima fiind dedicată aproape în exclusivitate dreptului canonic103, cealaltă centrându-se în mod special pe dreptul laic104, ilustrând intenţiile a doi domnitori: încercarea de reformă a vieţii bisericeşti făcută sub Miron Bamovschi şi reformele administrative ale lui Vasile Lupu. Urmărind sursele celor două texte, putem să facem o creionare a orizontului cultural al lui Eustratie: cunoştea bine elina şi greaca medie105, dar la fel de bine şi latina106. Cu siguranţei, şi în calitatea sa de logofăt, dar nu numai datorită acesteia, ştim că stăpânea şi slavona, dovadă fiind unele din documentele redactate de el, semnătura din Şeapte taine sau Pravila aleasă, dar şi diglosia româno-slavă pe care o întâlnim sistematic în Pravila aleasă. Comparat cu orizontul cultural şi cu limbile cunoscute de contemporanul său, Grigore Ureche, un bun cunoscător al latinei şi polonei, putem bănui că Eustratie şi-a făcut educaţia într-o şcoală ortodoxă din commonwelth-ul polono-lituaniano-ucrainean, fie la cea a frăţiei ortodoxe din Lvov, fie la Academia înfiinţată de Petru Movilă la Kiev, nivelul său cultural fiind categoric comparabil elitei cărturarilor noştri.
şi celor nedeprinş cu tocmai a creştinătăţii, tuturor le arată în toate fealiurile calea pocăinţii şi celor a ce pre ceastă lume poftesc să lăcuiască de toate pre voie, le spune cum la ceaia de apoi vor să fie sufletele lor la mare nevoie şi pentru îndrăznire să vor aduce pre sine la mare perire şi cu nesocotinţa vor să-ş piiardză toată nevoinţa, pentru că ceia ce nu vor îmbla pre urma cestora dumnedzăieştii învăţături, aceia vor să fie ca o turmă de oi fără de păstori, cum scrie şi Svânta Evanghelie. Titlul este reluat parţial şi de Şeapte taine la pagina 1, dar evidenţiază şi destinaţia diferită a celor două texte: Pravila pre scurt aleasă, den svintele scripturi scoasă pre rând şi tocmită, mai vârtos pentru cesle şeapte taine mari a Besearicii, careaş d-inse rânduită cu toate treabele ei, prin carile şi Pravila Svinţilor Apostoli la tot lucrul deanstvuiaşte, pre toate obiceaiele ce-au lăsat purtătorii de Dumnedzăire şi într-un nărav cu apostolii, păstorii şi a oată lumea învăţătorii svinţii părinţi de la ceale şeapte săboare, de care lucru arată şi Svânta Scriptură.
103	O excepţie sunt: Cap. 316 Pentru plugarul ce va ara pământul sau lazul altuia fără de ştirea lui, Cap. 317 Pentru cela ce va nămi bou să lucreadze cu dâns şi să va prileji de va muri, Cap. 318 Pentru cela ce va nămi vreun cal şi-l va prea încărca cu sarcina, Cap. 319 Pentru cela ce va lua vie să o lucreadze în parte, aşijdere şi cela ce va lua de la altul sămânţă de va sămăna în parte în pământul său, Cap. 320 Pentru cela ce-ş va face casă sau altă zidire pre locul altuia sau de va răsădi vie sau pomeate fără voia celuia cu locul.
104	Ioan N. Floca, op. cit., p. 166-167, subliniază, totuşi, existenţa unor elemente de drept canonic.
105	Făcea explicit distincţie între cele două etape din evoluţia acestei limbi. Vorbind despre autorii consultaţi de el, face distincţie între cei care au scris în limba elină şi cei care au redactat în greaca medie: „Aceştea sâmt carii au fost dăscăli desăvârşit, carii au scos şi ş-au arătat toate adâncurile cărţilor şi svaturile direpţilor den limba cea mai suptire şi mai ascuţită de toate limbile, ce să dzice elinească, cu carea au tocmit Dumnedzău, de-au cunoscut aceştea întâi lumina Dumnedzăirei, carea nu o pot să o înţeleagă fiecine, de nu vor fi prea iscusiţ şi deprinş cu dânsa, cum au fost şi aceşt fericiţ dăscăli ce scriem mai sus: Zunara, Valsamon, Matheiu, Armenopul, carii s-au nevoit de-au scos pre limbă mai purtăreaţă grecească, pentru ca să poată înţeleage şi cei mai neînvăţaţi, ce vor să fie şi ei altor învăţători**.
106	Definind codicilul testamentar, spune: „Aceasta ţidulcă să chiamă lătineaşte codichelos, ce să dzice adaos”. La fel, definind legatul testamentar, face apel din nou la cunoştinţele sale de limbă latină: „Când să va lăsa neştine pre mâna cuiva cu toate bucatele lui, atunce să cunoască cela ce va lua avearea cuiva pre mâna lui că nu i-au dăruit lui acea aveare să facă cum va vrea, ce iaste el datoriu şi cum are fi legat să facă pre urma lui cumu-1 va fi învăţat ca să-i fie grija de sufletul lui. Drept aceaia, această tocmală să chiamă lătineaşte legato, cumu s-are dzice lucru cu legătură*'.
22
Manuscrisul clujean al Pravilei alese cuprinde 372 de capitole („capete”, spune copistul) numerotate şi alte 11 nenumerotate107. Manuscrisul are 354 de file, dintre care 3 cu versoul nescris, textul aflându-se pe 699 de pagini. Primele 16 pagini (care conţin doar o parte, respectiv capitolele 29-324 din cuprinsul pravilei, restul fiind pierdut şi din cauza hârtiei friabile pe care a fost scris) sunt scrise pe o hârtie mai subţire, mai galbenă şi mult mai deteriorată decât restul manuscrisului, fiind redactate de o altă mână decât cea care a scris textul propriu-zis. Manuscrisul Pravilei alese este o copie, scrisă cu caractere semiunciale şi cu cerneală neagră, având numerotarea capetelor, titlurile acestora şi anumite indicaţii de lectură şi trimiteri la autorii citaţi redactate cu cerneală roşie. Foarte puţine corecturi şi adăugiri ulterioare făcute cu aceeaşi cerneală neagră şi, mai rar, roşie, dar cu o scriere mai cursivă, ne indică faptul că s-a procedat de acelaşi copist la o revizuire şi corectare a transcrierii. Hârtia este una de bună calitate, luciasă având filigran trei semilune, care, conform cercetărilor modeme, nu permite o identificare precisă a provenienţei şi a datei de fabricaţie a hârtiei108, în timp ce filigranul hârtiei pe care este scris cuprinsul are, în mod evident, altă origine.
107	Le-am marcat între paranteze pătrate [ ] cu numărul capitolului precedent Ia care am adăugat „Bis”.
108	Al. Roman (Moraru), op. cit., p. 260-262.
23
Primele 16 pagini (8 file), care conţin cuprinsul incomplet109 al pravilei (capitolele 29-324), sunt scrise pe o hârtie mai subţire, mai galbenă şi mai afectată de timp, sunt redactate de un scris cursiv, ceea ce ne indică că s-a procedat la o legare ulterioară copierii şi a întocmirii acestui cuprins. De multe ori în acest cuprins titlurile capitolelor din manuscris sunt modificate, ele prezentând, de altfel, şi forme de limbă (mai ales fonetisme) diferite. Textul lui Eustratie a fost copiat pe 42 caiete a câte 8 file fiecare şi un al 43-lea de doar 4 file, numerotate lateral, fiecare în custode la începutul şi la sfârşitul lor (din nou, caietul 43 face o excepţie, având marcat doar începutul), ceea ce dovedeşte că legarea manuscrisului s-a făcut ulterior terminării copierii lui pe caiete şi a adăugării paginilor iniţiale care conţin cuprinsul.
Acelaşi scris cu cel din cuprins îl găsim la sfârşitul manuscrisului într-o scurtă însemnare slavonă: „^axab avcîia ceff îfr aht» hcacahih \HpomoHHACA bapaaam
MHmpOflOAHm MOAAABCKÎH 6 npîlIHTmCA evrAIA nptkBÎA N6A6AA AtfKA TAABA 'e (TO IC r6H63€p'beCKHH AWpe H CMIIBOpH Bit IHOH AHT» KA3ANÎ6 MeA6m'îe CHptirO B6AHKÎH AHAACKAA
KpHmeHCÎH” („1632, luna septembrie 23 de zile, duminecă, a fost hirotonit Varlaam mitropolit moldovenesc [= al Moldovei] citindu-se evanghelia întâii dumineci de la Luca, glava 5: „Stă Isus lângă marea Ghenisaretului” şi făcu în acea zi predică Meletie Sirigo, marele dascăl din Creta”).
însemnarea finală.
Fragment din cuprinsul alcătuit de Varlaam.
109	După numărul rândurilor pe o pagină putem afirma că lipsesc din cuprins prima filă (capitolele 1-28) şi ultimele două file (capitolele 324-371).
24
O simplă comparaţie cu unul din documentele scrise de mâna marelui mitropolit la 1646 ne confirmă supoziţiile asupra identităţii celui care a scris cuprinsul şi însemnarea finală a manuscrisului, chiar dacă acest document a fost redactat la mai mult de un deceniu de la data însemnării.
Data de 23 septembrie 1632 a fost privită de majoritatea cercetătorilor ca fiind ante quem a copierii manuscrisului clujean şi, în mod logic, a traducerii originale, însemnarea fiind făcută pe ultima foaie liminară a manuscrisului deja alcătuit şi legat110. Cercetând cu atenţie conţinutul însemnării este evident că ea este una contemporană cu evenimentul întronizării marelui ierarh, întrucât menţionează şi alte detalii (sunt notate, pe lângă data calendaristică, ziua săptămânii, subiectul predicii ţinute la instalare, prezenţa la eveniment a lui Meletie Sirigul şi faptul că învăţatul grec a ţinut cu această ocazie o predică), detalii care nu puteau fi consemnate decât în acel moment. Această însemnare a fost luată în considerare ca oferind o dată certă în biografia lui Varlaam. Prezenţa lui Meletie Sirigul în Moldova în acea perioadă este confirmată de înseşi însemnările sale111, tot aicea găsind confirmarea că a ţinut în 23 septembrie o predică cu ocazia instalării lui Varlaam în scaunul de mitropolit al Moldovei.
110	Dacă unii cercetători aproximează manuscrisul ca fiind redactat înainte de 1632 sau, mai circumspect, „pe la 1632”, o excepţie o face Radu Constantinescu, care consideră că „Nota este redactată în slavoneşte şi nu este o simplă însemnare de scrib, ci o amintire a unui eveniment de seamă cu aer de cronică; se ştie, de altfel, în ce măsură Eustratie logofătul a contribuit prin asemenea note istorice, fireşte, alcătuite multă vreme după săvârşirea faptelor istorice a cronicii lui Ureche” (Radu Constantinescu, Vechiul drept românesc scris. Repertoriul izvoarelor (1400-1640), Bucureşti, 1984, p. 199). Nu am întâlnit nici o altă asemenea însemnare care să menţioneze retrospectiv atâtea detalii care nu puteau fi reţinute decât de un contemporan; de asemenea, editorii moderni nu au identificat vreo interpolare a lui Eustratie Logofătul în Letopiseţul lui Ureche, iar cele datorate lui Simeon Dascălul, Misail Călugărul sau Axinte Uricariul nu conţin menţionări la fel de detaliate ale unui eveniment istoric, cu atât mai puţin ale unui eveniment religios. Pe de altă parte, însemnarea este scrisă de mâna mitropolitului Varlaam şi nu de Eustratie, întreaga argumentaţie a R. Constantinescu având ca bază excluderea Pravilei alese din intervalul de timp studiat de el, textul lui Eustratie sustrăgându-se schemei cronologice rigide propuse a priori de autor, care surprinde, nu numai aici, ca istoric, prin inexactitate şi aproximaţie.
111	După propriile sale însemnări din 1632-1633: el a plecat din Constantinopol în primele patru luni ale lui 1632 şi s-a întors la 1 august 1633 I. cf. Pargoire, Meletios Syrigos, sa vie et ses cevres, în „Echos d'Orient”, II (1908), nr. 73, p. 337-339; apud Lucian Predescu, op. cit., p. 427.
. of vi y	w c; m 1	«uţ	'
Document redactat de mitropolitul Varlaam la 1645 (apud DRH A, voi. XXVII, anexă la doc. 348).
25
într-o cercetare detaliată, Alexandra Roman (Moraru)112 a dovedit convingător că atât manuscrisul clujean, cât şi cel bucureştean sunt copii fie directe, fie folosind o altă copie intermediară a tălmăcirii lui Eustratie113, propunând două scheme:
Traducerea lui Eustratie
I	I
Ms. 41	Ms. 1476
sau
Traducerea lui Eustratie '
I
Copie*
I------C-------1
Ms. 41	Ms. 1476
Cele două manuscrise păstrate au un scris atât de asemănător, încât, dacă nu au fost copiate de acelaşi copist, au fost scrise în aceeaşi şcoală de grămătici. Iniţialele foarte asemănătoare, aceleaşi modalităţi de evidenţiere prin culoarea roşie a numărului şi titlurilor capitolelor sunt alte argumente în acest sens.
Ms. 41.
l'/MCIf/U. HAKU «pţ*11 rAA}VT*L A	11
i	«pornii
LtUflirfA -
VeAîlie/tCJpfc^ %?A9yÂu>fAlUiA Wpfc III H i i t 'L H t g'9yiA t ItVfv H âtţ'/MA 11 HTrk hA KIHMAOf ItpOlfAii </fc^Vf/fHAItrtfTlAv
Ms. 1476.
Pravila aleasă este anterioară domniei lui Vasile Lupu, deci, spre deosebire de Şeapte taine (1644) şi Carte românească de învăţătură de la pravilele
112	Consideraţii filologice asupra Pravilei alese a lui Eustratie logofătul (BAR — ms. rom. 1476), în „Limba română”, 1979, nr. 3, p. 259-270.
113	Autoarea studiului a identificat diferenţe între cele două manuscrise, remarcând că manuscrisul bucureştean ar avea anumite forme corecte, faţă de unele greşeli descoperite în manuscrisul clujean.
26
împărăteşti (1646), ea trebuie să fie scoasă din conjunctura domniei marelui voievod. Fără a putea face o datare precisă, putem afirma că manuscrisul Pravilei alese a fost copiat, înainte de 1632, din moment ce însemnarea a fost redactată pe copia manuscrisului legat, la care era adăugat cuprinsul redactat de Varlaam însuşi. Ţinând cont de faptul că suntem în faţa unei foarte îngrijite copii a traducerii originale, în care s-a procedat la revizuirea transcrierii şi la corectarea greşelilor, copierea cu atâta îngrijire şi revizuirea acesteia, aceste operaţii necesitând o perioadă mai îndelungată, din nou trebuie să antedatăm momentul tălmăcirii, apreciind că aceasta a fost făcută chiar înainte de 1630114. Radu Constantinescu îi oferă, neconvingător de altfel, un caracter de amintire istorică sau de cronică, punând-o în legătură cu basna atribuită logofătului. în această situaţie, tălmăcirea unei pravile bisericeşti, cum este Pravila aleasă, poate să fie pusă în legătură cu politica de reforme instituţională şi legislativă a vieţii bisericeşti pe care o susţinea Miron Bamovschi115. Că tălmăcirea a fost făcută la îndemnul şi, eventual, din porunca lui Miron Bamovschi, că a fost făcută la îndemnul viitorului mitropolit Varlaam sau că Eustratie, în calitatea lui de colaborator al domnitorului, va fi avut iniţiativa de a veni în întâmpinarea politicii voievodului este greu de stabilit. Traducerea lui răspundea unei necesităţi a momentului şi era făcută cu declarata intenţie de a o face publică, căci în postfaţă îşi exprimă speranţa într-o viitoare colaborare a altor cărturari la difuzarea şi împlinirea muncii sale: „Dup-acea şi eu, un păcătos şi mai neînţelegătoriu de toţi, râvnind urma învăţăturii şi neagiungând cu firea, m-am apucat de-am scos această cinstită carte de pre limba grecească pre această limbă ce să chiamă acmu rumânească, luând izvod de la multe fealiuri de limbi, carii, vădzând şi ei scădeare şi împuţinare întru toate lucrurile înţelepciunii, după tocmala lumii şi după cumpăna vremii, cunoscând că vin toate spre svârşit, au scos toate adâncurile şi meşterşugurile cărţilor, de le-au arătat la vedeare tutoror, ca să cunoască şi cei mai proşti şi neînvăţaţi. Pentru acesta lucru, socotind şi eu şi nevoind un micşor peaning ce am luat de la Dumnedzău, pentru mai nemică usteneală, aceasta, ca să nu-1 ascundz în pământ, ce să-l dau şi eu altor, cui vor fi lipsit, cândai doară nu l-are mai împuţina, ce l-are mai adaoge şi l-are mai creaşte”116.
114	Pornind de la premisa corectă doar în cazul tipăriturilor că textele de drept românesc au apărut doar după 1640, R. Constantinescu (op. cit., p. 12), ignorând manuscrisele şi documentele, nu integrează în acest repertoriu Pravila retorului Lucaci redactată în 1581 şi editată în 1971 de 1. Rizescu.
115	O confirmare o avem din documentele în care domnitorul formulează o instituţionalizare mai fermă a vieţii mănăstireşti şi bisericeşti în general: DRH A, voi. XIX (1626-1629), p. 132-133, 147; DRH A, voi. XXI, p. 189-190. Vezi şi Aurel H. Goliman, Miron Bamovschi. Un domnitor, o epocă, Bucureşti, Editura Sport-turism, 1980; Ion Vicovan, Un „ales” domn al Moldovei, Miron Bamovschi, ctitor de biserici şi martir al bisericii. In aşteptarea trecerii sale în rândul Sfinţilor, în Euharistie. Spovedanie. Martiriu. Lucrările simpozionului internaţional, voi. I, Cluj-Napoca, Editura Renaşterea, 2014, p. 499-516; M. Grigoraş, Situaţia clerului moldovenesc în prima jumătate a sec. al XVII-lea, în ..Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XXXIII (1968), nr. 1-2.
116	Radu Constantinescu greşeşte când afirmă: ,.Nu este de altfel cu neputinţă ca această pravilă, care nu s-a aplicat decât în cadrul ecleziastic să fi reprezentat în exclusivitate rezultatul unei iniţiative particulare, în special a mitropolitului Varlaam sau chiar a lui Eustratie" (op. cit., p. 203).
27
Ms. Cluj 41, p. 17 (prima din textul lui Eustratie).
Aspectul general al manuscrisului, caligrafia foarte îngrijită, aspectul frontispiciului, folosirea unei hârtii de bună calitate, legătura care, în faza ei iniţială, era una tipic folosită pentru lucrările cu o destinaţie specială, dedicată unei persoane sau unei instituţii importante, sunt indicii că cel puţin manuscrisul clujean al Pravilei alese, dacă nu şi copia de la Bucureşti, aveau o destinaţie deosebită, poate era preconizat pentru a fi prezentat lui Miron Bamovschi. Simpla coincidenţă a momentului traducerii cu intenţiile administrative iniţiate de domnitor, dar şi aspectul îngrijit al manuscrisului pune traducerea textului într-o lumină semnificativă.
Traducerea a fost făcută din greaca medie, după cum mărturiseşte însuşi Eustratie în capitolul 371, care este, de fapt, o postfaţă: „Dup-acea şi eu, un păcătos şi mai neînţelegătoriu de toţi, râvnind urma învăţăturii şi neagiungând cu firea, m-am apucat de-am scos această cinstită carte de pre limba grecească pre această limbă ce să chiamă acmu rumânească”117, menţionând cel puţin o parte dintre autorii folosiţi şi citaţi în lucrare „Zunara, Valsamon, Matheiu, Armenopul, carii s-au nevoit de-au scos pre limbă mai purtăreaţă grecească”118. Era însă Eustratie în bună
117	p. 696.
118	ibidem.
28
cunoştinţă şi de elină, căci tot acolo spune: „Aceştea sâmt carii au fost dăscăli desăvârşit, carii au scos şi ş-au arătat toate adâncurile cărţilor şi svaturile direpţilor den limba cea mai suptire şi mai ascuţită de toate limbile, ce să dzice elinească, cu carea au tocmit Dumnedzău, de-au cunoscut aceştea întâi lumina Dumnedzăirei, carea nu o pot să o înţeleagă fiecine, de nu vor fi prea iscusiţ şi deprinş cu dânsa, cum au fost şi aceşt fericiţ dăscăli”119 şi, după cum am arătat, era un bun cunoscător de latină şi slavonă.
însemnarea finală a manuscrisului 41.
încheiată cu formularea „Laudă Domnului nostru Isus Hristos, Celuia ce-au dat după început şi svârşit, wt $kaanÎ6 evcTpaTi'e bubl Aoro<ţ>eTb NdipvraBh ([întocmită] din osârdia pocăitului Eustratie biv-logofăt)”, Pravila aleasă este în cea mai mare parte a ei o traducere liberă după Nomocanonul lui Manuil Malaxos120.
„Copiile după acest nomocanon, cu unele deosebiri între ele, au fost numeroase şi s-au bucurat de o largă circulaţie în epocă. De o astfel de copie s-a folosit şi logofătul Eustratie în Moldova în Pravila «aleasă» în limba română cunoscută şi sub numele de «Pravila lui Eustatie»”121. Spre deosebire, însă, de Cartea românească de învăţătură (1646) pentru realizarea căreia Eustratie logofătul a pus la contribuţie lucrări juridice în greacă şi latină şi spre deosebire de îndreptarea legii unde foaia de titlu mărturiseşte explicit folosirea unei surse în limba greacă („acum prepuse toate de pre elineaşte pre limba rumânească”), Pravila aleasă a apelat foarte probabil şi la intermediarul unei traduceri slavone a Nomocanonului lui Malaxos. Dovadă a acestei supoziţii este numărul mare de neologisme slavone abia adaptate limbii române şi nu puţine dintre ele cunoscând aici prima lor atestare în textele româneşti, calcurile după slavonă şi, mai ales, diglosia slavono-română, în care slavona era privită ca o limbă superioară, iar româna drept una inferioară. Nu am putut identifica, însă, în bibliotecile din România un asemenea manuscris slavon şi
119	Ibidem.
120	Radu Constantinescu, Vechiul drept românesc scris. Repertoriul izvoarelor (1340-1640), Bucureşti, 1984, p. 200-202, face o comparaţie a conţinutului unui manuscris grec al Nomocanonului lui Malaxos (BAR ms. gr. 307) şi cel al Pravilei alese subliniind diferenţe semnificative în ordinea textului, dar şi operaţiunea de sistematizare a textului grecesc. Concluzia lui R. C. este că nu după acest manuscris a fost efectuată traducerea lui Eustratie.
121	îndreptarea legii (1652), Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1962, p. 17.
29
nici între manuscrisele slavone sud-dunărene un exemplar similar. Ca simplă supoziţie, bănuielile se îndreaptă spre mediul cultural creat în uniunea politică (Commonwealth) polono-lituaniano-ucraineană existentă în acel moment în nordul ţărilor române sub autoritatea regelui polonez, având premisa că ultima fază a slavonismului la noi este puternic influenţată de acest spaţiu cultural şi politic122.
Eliminarea unor capitole din Nomocanonul lui Malaxos123, adăugarea altora inexistente acolo, dar şi unele secţiuni ale Pravilei alese care prezintă forme frapant diferite de limbă faţă de restul textului (în afară d^ cuprinsul redactat de Varlaam la începutul textului, dar care nu a putut fi adăugat decât în intervalul dintre copierea manuscrisului şi legarea lui cu siguranţă anterioară lui 23 septembrie 1632) ne îndreptăţesc să credem că Eustratie a făcut un act de selecţie în cadrul sursei, dar şi de adăugare a unor texte tălmăcite de el însuşi din alte surse sau preluate din traduceri anterioare ale unor texte juridice.
Textele eliminate din Nomocanonul lui Malaxos sunt cele referitoare la dreptul civil, Pravila aleasă fiind cu preponderenţă dedicată dreptului canonic124. Chiar şi atunci când vorbeşte despre infracţiuni civile, ea dă soluţiile penitenţei religioase aferente respectivei infracţiuni şi mult mai rar soluţiile pedepsei civile. Astfel, în capitolul 337, Pentru Jur şi pentru gazda cea de furi, că ascunde furtuşagul, pedeapsa este interdicţia cuminecării pe o perioadă determinată de timp, postul şi rugăciunea: „să nu să cumenece 2 ai. Iară gazda cea de furi să aibă canon ca şi furul” şi „Furul ce să va pocăi de bunăvoie, 40 de dzile să facă post, iară, de să va oblici dentru alţii, 6 luni să postească şi să mănânce tot după al noole ceas; metanii în toată dzua - câte 100; de-aciia să să cumenece”. La fel, capitolul 337 bis, Pentru ucidere: „Oricine va face moarte de om cu voia sa, 20 de ai ca să aibă canon şi să nu să cumenece, iară, de va fi făcut cu greşală şi fără de voia lui, dzeace ai să nu să cumenece. (Ioan Postnic): Iară, de va vrea cu voia sa să postească 3 ai şi să mănânce tot bucate uscate şi după al noole ceas şi să facă de dzi câte 300 de metanii, de va face aceasta, daca să va împlea 3 ai, atunce poate ca să să cumenece”. Excepţii sunt capitolele 315-319 (Pentru plugarul ce va ara pământul sau lazul altuia fără de ştirea lui, Pentru cela ce va nămi bou să lucreadze cu dâns şi să va prileji de va muri, Pentru cela ce va nămi vreun cal şi-l va prea încărca cu sarcina, Pentru cela
122	Trebuie menţionate în acest sens amplele legături ale umanismului românesc (mai ales ale celui din Moldova) cu acest spaţiu cultural; tipăriturile slavone din prima jumătate a secolului al XVII-lea din Moldova şi Ţara Românească ilustrează acest fapt. La acestea trebuie adăugată autoritatea şi circulaţia de care s-a bucurat Biblia de la Ostrog în spaţiul românesc, precum şi folosirea de către Varlaam la întocmirea Cărţii româneşti de învăţătură a surselor redactate în slavona ruso-ucraineană, tălmăcirea şi tipărirea Evangheliei învăţătoare de la Govora (1642) etc.
123	R. Constantinescu {op. cit., p. 200) afirmă că Eustratie ar fi folosit şi nomocanonul sau consultaţiile unui autor mai recent, Nicolae din Nauplia în 55 CAP Pentru dumnedzăieştile deagete a arhiereului, ce sâmt împreunate când blagosloveaşte pre iubitul lui Hristos săbor, carele arată numele lui Isus Hristos {înţeleptul Nicolae, protopopul de Anapli).
124	Se pare că în epocă se tăcea o distincţie netă între pravilă „text juridic bisericesc” şi carte de învăţătură văzută ca un text juridic civil modelator pentru societatea vremii. Semnificativ este faptul că şi Şeapte taine (1644) poartă şi titlul de Pravila pre scurt aleasă, den svintele scripturi scoasă pre rând şi tocmită, mai vârtos pentru cesle şeapte taine mari a Besearicii.
30
ce va lua vie să o lucreadze în parte, aşijdere, şi cela ce va lua de la altul sămânţă de va sămăna în parte în pământul său, Pentru cela ce-ş va face casă sau altă zidire pre locul altuia sau de va răsădi vie sau pomeate fără voia celuia cu locul) unde soluţiile infracţiunii sunt cele civile: „să-ş piiardză şi arătura şi sămânţa, iară pământul să-l seacere a cui au fost şi nu l-au întrebat”, „de va fi dat într-alt loc şi va fi murit boul acolo, să-l plătească”, „să-l plătească, de vreame ce n-au mărs unde au dzâs, ce ş-au schimbat calea. Iară, de va mearge acolo unde s-au tocmit şi de să va prileji să să strice calul, atunce va fi paguba a celuia cu calul ce l-au nămit” etc.
-Jr_
?.!
nmrpnv ; |[ivmy°ii mr 1
UAi^ Ui!	i <
iii IU	.
V| C AGAţl , IIIHAUH M'llllt)
C.V	V-	-■ f*
' ?-f	\ /<' ’P V* /
W,
; v. * r*
x
iw.; A .
■; a

* V


Ms. 1476.
Chiar şi în cazul acestor excepţii Pravilele împărăteşti propun soluţii civile mai detaliate, ceea ce ne îndeamnă să credem că însuşi Eustratie nu a luat în considerare propria sa tălmăcire din Pravila aleasă în momentul elaborării Cărţii româneşti de învăţătură.
31
PRAVILA ALEASĂ
315 CAP Pentru plugarul ce va ara pământul sau lazul altuia fără de ştirea lui (Iustinian împăratul:) De va mearge să are neştine cu plugul pământul altuia şi nu-1 va întreba şi de-1 va şi sămăna, să-ş piiardză şi arătura şi sămânţa, iară pământul să-l seacere a cui au fost şi nu l-au întrebat.
77 CAP Pentru fecoiara ce-i va face neştine silă, de o va spurca sau de va face curvie cu voia ei
(Svinţii apostoli:) 67 de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli învaţă: Carele va face silă vreunii fecioare, ce va fi curată şi o va spurca de va fi logodită după cineva, ca să aibă certarea celuia ce va face curvie cu muiare cu bărbat; iară, de nu va fi logodită ca să o ia să-i fie lui muiare şi să să cunune cu dânsă, macar fie şi săracă, să nu fie de rudă de protiva lui.
(.Matheiu:) Carele va mearge de va strica fata fecioară, iară, de va fi cu voia ei şi să nu ştie nemică părinţii ei, ce dup-acea să înţeleagă şi să cunoască lucrul ce s-au făcut, daca va vrea să o ia acela ce o au stricat să-i fie muiare şi de vor priimi şi părinţii ei, să să facă aceaia nuntă. Iară, de nu vor priimi părinţii unii de dânş, a voinicului sau a featei, pentru căce va fi o parte mai de-a firea, atunce acela ce o va fi stricat să-i dea featei dzeastre o litră de aur, ce să dzice o sută de galbeni. Iară, de nu va avea acela preţ, că va fi sărac, să-i ia şi să i
CARTE ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ
PENTRU PLUGARI PRICINA DENTÂIU. 1. Cade-să ca tot plugariul să-ş are şi să-ş samene pământul cu direptate, iară să nu cumva îndrăznească a ieşi den hotarul său să apuce hotarul deaproapelui.
2.	De va ieşi neştine den hotarul său şi va micşura hotarul vecinului său, de va face aceasta la vreamea plugului, cându-şi ară pământul, să-ş piiardză lucrul şi osteneala ce va fi faucut acolea. Iară de va fi schimbat hotarul cându ş-au sămănat sămânţa, atuncea să-ş piiardză şi sămânţa şi arătura şi toată roada ce va face acel pământ ce-au sămănat pre loc strein pentru căci au călcat hotarul altuia.
3.	Oricare den plugari de va întră în pământul altuia, de-1 va ara sâu-1 va sămăna şi nu va fi întrebat pre stăpânul pământului, dăm învăţătură ca să nu ia nemică den acel pământ, nice pentru munca lui, nice pentru arătură, nice de roda ce va face şi nemică altă, ce nice sămânţa ce-au aruncat acolea, nice aceaia să nu aibă voie să o ia.
Pentru ceia ce fac silă fecioarelor de le strică fecioriia oare ce fel de certare vor avea GLAVA 36
1.	Cela ce-i va face silă vreunii fecioare şi-i va strica fecioriia, de va fi bogat să-ş piiardză giumătate den toată avuţiia lui câtă va avea, iară de va fi sărac să-l bată şi să-l gonească den locul lui.
2.	Cela ce va face silă a muiare văduo, să va certa cu bani după desto(i)niciia lui.
3.	Cela ce va face silă vreunii fecioare ce i-o vor fi dat părinţii să o hrănească sau la moarte o vor fi lăsat pre mâna lui să o grijească şi să o socotească di ce-i vor fi treabele, acesta-ş va piiarde tot ce va avea şi să-l scoaţă să-l gonească şi den locul lui.
4.	Robul sau nămitul sau sluga, de vor face silă featei stăpânu-său, să-l ardză în foc de viu, iară de va fi fost cu voia featei, să-i facă moarte şi ei.
5.	Cela ce va face silă vreunii feate sau vreunii muieri văduo şi, de va fi cu arme şi cu soţii, să i să facă moarte, iară de va fi fost fără arme, atunce să se cearte după cum va socoti giudeţul.
32
să împarţă bucatele în doo cu dânsă, iară, de va fi sărac de tot, de nu va avea nemică, să-i rază părul şi barba şi sprânceanele şi să-l bată pre uliţ, atunce să-l gonească departe loc să-l puie la închisoare.
(Neam:) Iară la neara a părintelui Athanasie patriarhul de Alexandria, scrie aşea: Muiarea sau fata ce-ş vor lepăda cinstea lor şi să vor împreuna cu bărbaţi streini, macar de li s-are tâmpla şi fără voia lor, ce să dzice silă, ca să aibă certare după pravilă, iară celuia ce le va fi făcut silă ca să i să taie nasul şi să dea muierii sau featei aceiia ce o va fi spurcat a treia parte den toată avuţiia lui ce va avea. Iară, de va fi vrut muiarea sau fata cu voia ei să facă acest lucru şi nu-i va fi fost nice o silă, atunce să o tundză şi să o poarte pre uliţe şi să plătească şi gloabă, mai-marilor acelui loc, diregătorilor.
278	CAP Pentru acela ce va spurca şi va strica fecioară pruncă mică, nefiind de vârstă
(Armenopul:) Carele va spurca şi va strica fecioară pruncă tânără mai gios de vârsta fameiască, ce să dzice de 12 ai, să i să taie nasul şi să i să ia giumătate den toată avearea lui şi să să dea aceştii cucoane, ce i-au stricat fecioriia.
(Ioan Milostiv:) Când nu va fi fata de 12 ai şi o va strica neştine, acesta ca să aibă canon 12 ai ca să nu să cumenece, Iară, de va fi de vreo neputinţă, poate fi şi mai gios, după cumu-i va părea duhovnicului său.
279	CAP Pentru călugăriţă, de-i va face neştine silă
(Nechifor, patriarhul de Ţarigrad:) De va face cineva silă călugăriţei şi de să va arăta să fie om bun şi curată, n-are ce face de nevoie şi den leage încă-ş iase, să aibă canon 40 de dzile, Iară, de va fi fost muiare rea dentâi, să aibă canon ca şi alte curve, 7 ai.
6.	Oare când nu să va certa cu moarte cela ce va face silă vreuniia, atunce când nu o va muta den casa ei sau den casa părinţilor ei într-alt loc. [... ]
11. Muiarea ce i să va face silă cu voia ei, unii dzâc să să cearte, alţii dzâc să nu să; iară alte pravile împărăteşti dzic de va fi muiarea văduo, să va certa după voia giudeţului, iară de va fi fată, nu să va certa nicecum.
7.	Oricine va face silă a fecioară micşoară, încă să nu fie de 12 ai, să va certa mai rău decât are fi fată mare de vârstă.
8.	Ceia ce fac silă celor mici şi încă nu de vârstă fecioare, o samă de pravile pri cei bogaţi îi goniia şi-i scotea den tot locul lo, iară pri cei mai mici îi trimetea la ocnă, alte dzic să li să facă moarte.
9.	Un feal de pravile dzic să să cearte după voia giudeţului, alte dzic să-i trimiţă la ocnă, alte dzic să li să facă moarte.
Oare ce certare să va da celui ce va răpi muiare călugăriţă GLAVA 34
1.	Cela ce va răpi călugăriţă de la mănăstire nu să va numai omorî, ce încă şi bucatele lui toate să vor da la mănăstire de la care au răpit-o.
2.	Călugăriţa ce să va răpi de la mănăstire o vor pune de va lăcui la altă mănăstire şi acolea să o socotească foarte cu pază mare.
3.	Cela ce va răpi vreo muiare călugăriţă sau alt obraz ce va fi giuruit lui Dumnedzău şi va fi şedând în lontru la mănăstire şi de o va răpi cu voia ei şi el nu să va afla că o au îndemnat sau svătuit sau să-i fi dăruit ceva să o smomească sau să-i fie giurit niscare lucruri sau bani, nice una de aceastea să nu fi făcut, tot să va certa cu moarte şi
33
315	CAP Pentru plugarul ce va ara pământul sau lazul altuia fără de ştirea lui
(lustinian împăratul:) De va mearge să are neştine cu plugul pământul altuia şi nu-1 va întreba şi de-1 va şi sămăna, să-ş piiardză şi arătura şi sămânţa, iară pământul să-l seacere a cui au fost şi nu l-au întrebat.
316	CAP Pentru cela ce va nămi bou să lucreadze cu dâns şi să va prileji de va muri
(Aşijdere, lustinian.) De va lua neştine vreun bou să-ş lucreadze cu dâns şi de să va prileji să moară, să socotească giudeţul: De va fi murit boul acolo, pre acel loc unde au fost luat să lucreadze, să fie un bou mort, iară, de va fi dat într-alt loc şi va fi murit boul acolo, să-l plătească.
337 CAP Pentru fur şi pentru gazda cea de furi, că ascunde furtuşagul
(Vasilie egahkîh:) Furul, de să va ispovedui el de bunăvoia lui, să aibă canon un an ca să nu să priceştuiască şi să plătească tot preţul cât au furat, de nu va îndrăzni să întoarcă celuia cu paguba atunce să dea acest preţ tot milostenie săracilor; iară, de va oblici furtuşagul şi i să va vădi lucrul, să nu să cumenece 2 ai. Iară gazda cea de furi să aibă canon ca şi furul. (loan Postnic:) Furul ce să va pocăi de bunăvoie, 40 de dzile să facă post, iară, de să va oblici dentru alţii, 6 luni să postească şi să mănânce tot după al noole ceas; metanii în toată dzua - câte 100; de-aciia să să cumenece. (Grigorie nhckîh:) Iară cbtîh Grigorie nhckîh dzice: Tâlhariul să aibă canon ca şi ucigătoriul de oameni.
nice un lucru nu poate ca să-i agiute să nu-ş piiardză viiaţa.
PENTRU PLUGARI. PRICINA DENTÂIU
1.	Cade-să a tot plugariul să-ş are şi să-ş lucreadze pământul cu direptate, iară să nu cumva îndrăznească a ieşi den hotarul său să apuce hotarul deaproapelui său.
2.	De va ieşi neştine den hotarul său şi va micşura hotarul vecinului său, de va face aceasta la vreamea plugului, cându-ş ară pământul, să-ş piiardză lucrul şi osteneala care va fi făcut acolea; iară de va fi schimbat hotarul cându ş-au sămănat sămânţa, atunce să-ş piiardză şi sămânţa şi arătura şi toată roada ce va face acel pământ ce-au ce-au sămănat pre loc strein, pentru căci au călcat hotarul altuia.
19. De va lua neştine de altul bou să are cu dâns şi va muri boul, să socotească giudeaţele: de să va afla c-au murit boul într-acel lucru ce l-au fost dobândit să lucreadze cu dâns, să nu aibă nice o pagubă; iară de va fi murit într-alt lucru, atunce ca să plătească boul deplin.
PRAVILELE ÎMPĂRĂTEŞTI PENTRU FURTUŞAGURI
95.	Vrem să facem vroavă pentru rândul furtuşagului; deci să cade întâi să spunem nişte lucruri oarecarele, pentru ca să putem înţeleage mai lesne certările a tot omul, ce să dau pentru fiece feal de furtuşaguri.
96.	Trebuie de acum să ştim cum şi Dumnedzău sângur ureaşte lucrul furtuşagului, de vreame ce şi la învăţăturile lui Dumnedzău la vedeare tuturor dzice de grăiaşte: „Nu fura!”; şi toate fealiurile de limbi şi de seminţii au un lucru grozav şi urgisit furtuşagul. Drept aceaia să cade giudeaţelor să-i pedepsească foarte cu mari şi groznici certări pre furi.
97.	Furtuşagurile simt de multe fealiuri: un fealiu de vatămă numai o parte, ce să dzice numai pre un om; iară alt fealiu de furtuşag iaste de vatămă pre mulţi împreună etc.
34
îndreptarea legii (1652).
Preluarea în îndreptarea legii a unor texte din Pravila aleasă sugerată de unii comentatori (probabil în virtutea confuziei cu ediţia lui Gh. Sion a Cărţii româneşti de învăţătură) nu este confirmată de o confruntare a textelor, singurele asemănări constatate provenind de la sursa comună. O comparare a celor două tălmăciri scoate în evidenţă şi calităţile stilistice ale traducerii lui Eustratie logofătul:
PRAVILA ALEASĂ
250 CAP Pentru despărţirea nuntei şi vinele muierii pentru carele să desparte de bărbat
(Matheiu:) 1. Dentâi, când va şti muiarea că va să hiclenească cineva pre împăratul şi nu va spune bărbatului său.
2. Dup-acea, de o va cleveti cineva că face curvie şi va arăta lucrul de faţă cu oameni ca aceia de credinţă şi destoinici.
La vădirea curviii muierii cu bărbat scrie pravila împăraţilor să fie cinci marturi oameni de folos şi să nu să creadză numai
ÎNDREPTAREA LEGII
Pentru despărţirea muierilor şi vinele muierii de carele o desparte bărbatul şi-i dobândeaşte zeastrea ei. GLAVA 214
De va şti muiarea că niscare oameni au vrajbă pre împăratul au pre domnul şi nu va spune bărbatului ei.
De să va vădi că au curvit şi se va da de faţă, cum poruncesc dumnezeieştile pravile, atuncea trebuie să dea de faţă vădeala aceaia cu mărturii foarte credincioase.
Şi la acea vădire, adecă prepunere de curvie, va leagea împărătească să fie cinci
35
cu cuvântul până nu vor giura c-au vădzut cu ochii, atunce să să desparţă.
3.	De va face hicleşug ca acela să-ş omoară bărbatul ori în ce chip şi cu ce meşterşug va putea să-l înşeale să-l omoară sau de va şti pre altcineva că s-au svătuit să-i ucigă pre bărbat şi nu-i va spune să să păzască.
4.	Sau de va mearge să să scalde în feredeu cu vreun bărbat strein sau de va şedea la băuturi sau la alte cinsti şi ospeaţe cu om strein fără de voia bărbatului.
5.	Aşijderea, de va mânea denafară de casa ei la vreo casă streină, unde nu-i vor fi ei nice o rudă, fără de ştirea bărbatului.
6.	Aşijdere, de-ş va prepune bărbatul pre cineva, pre vreun om de-aproape de casa lui şi-i va dzice să nu margă într-acea casă şi ea va tot mearge.
7.	Aşijdere, de va mearge la giocuri, unde să fac hori şi alte tărbăcii şi haburi lumeşti, aşijdere, de să va uita unde aleargă caii şi să întrec unii cu alţii.
mărturii şi să jure cum au văzut cu ochii lor curviia carea se-au făcut, de-aciia atunce să se crează.
De va învrăjmăşi viaţa bărbatului ei ori în ce chip va vrea să afle sau de va hi ştiut pre alţii cari-i vor fi învrăjmăşind viaţa lui şi nu va spune bărbatului său.
De să va spăla la baie cu bărbaţi striini, fără de voia bărbatului ei, sau într-alt loc de va şedea la băuturi cu dinşii, adecă pre la mease de veselie.
De va mânea afară de casă fără de voia bărbatului ei la casă striină, unde nu-i vor fi rudeniile ei.
De va fi avut bărbatul ei vreo bănuială pre vecinu-ş şi-i va zice să nu meargă la casa aceaia, iară ea va mearge.
De va mearge la vedearea jocurilor să privească fără de voia bărbatului ei. Aşijdere, iarăş, de va mearge la încurărea cailor să se uite unde aleargă.
Dintre textele adăugate unele au fost preluate din alte traduceri anterioare ale unor texte juridice, altele pot fi atribuite lui Eustratie, datorită coerenţelor formelor de limbă cu restul pravilei. Predoslovia, despre care vom vorbi pe larg mai jos, şi ultimul capitol {Pentru numele acestor svinţi şi dumnedzăieşti bărbaţi dăscăli şi a besearecii învăţători şi altor pravoslavnice împăraţi, cine va vrea ca să ştie) îi aparţin cu precizie lui Eustratie, prima fiind o realizare poetico-retorică, cel din urmă o încercare bibliografică cvasi-ştiinţifică de sistematizare, cronologică şi tematică, a surselor citate în cuprinsul lucrării, cu scurte notiţe biografice asupra unora dintre autorii acestora, fiind prima încercare de acest gen în cultura română. Acest ultim capitol reprezintă în mod evident o expresie a umanismului filologic renascentist şi postrenascentist. Printre sursele amintite sunt Pravila apostolilor şi canoanele celor şapte sinoade ecumenice125, dar şi sistematizările lui Ioan Zonaras126 (pe care, prin necunoaşterea sensului cuvântului drocarion „înalt funcţionar în Imperiul Bizantin”, îl confundă cu termenul polonez împrumutat aici din germană drukar
125	„Aceaste capete de pravilă ce sâmt scrise Intr-această carte, o samă sâmt scoase dentru svintele dumnedzăieşti pravile a svinţilor şi dumnedzăieştilor apostoli; o samă sâmt alease şi scoase de la svintele şi dumnedzăieştile a toată lumea luminătoare ceale 7 săboare”.
126	„o samă sâmt alease şi scoase de la svintele şi dumnedzăieştile a toată lumea luminătoare ceale 7 săboare, carele să află că le-au tâlcuit şi le-au scos deusebi, carea după treaba sa, fericitul şi preaînţeleptul marele Ioan, pre poreclă Zunara, ce-au fost monah, ce să dzice călugăr, la mănăstirea ce să chema cta Glicheria, iară fiind om înţelept şi desăvârşit cărtular bun, fu ales de fu mai-mare drucar, ce să dzice fu dascal şi mai-mare prespre tipariu, unde să tipăriia cărţile’*.
36
„tipograf’) şi Teodor Balsamon127 etc., precum şi legi ale unor patriarhi ai Ierusalimului, Antiohiei şi, mai ales, patriarhi ecumenici ai Constantinopolului, care aveau autoritatea supremă în lumea ortodoxă128, a împăraţilor bizantini (mai ales ale lui Iustinian)129. Mult se face referinţă la compilaţiile târzii ale lui Constantin Armenopulos şi Matei Blastaris130 131. De fapt, acestea sunt sursele Nomocanonului lui Malaxos, a căror listă a fost preluată şi în îndreptarea legii. O analiză a Pravilei alese din punctul de vedere al dreptului canonic făcută de specialişti în domeniu va aduce un substanţial profit înţelegerii şi interpretării acestui text.
Inexistent la Malaxos, şi aflat mult mai concentrat în îndreptarea legiim este amplul capitol 197, Tâlcul învăţăturii svintei liturghii, arătând lucrurile toate pre-amănuntul, care se dovedeşte a fi prima exegeză liturgică redactată în limba română, explicând cele mai importante momente ale acesteia. Coerenţa formelor de limbă cu restul textului ne îndreptăţesc să afirmăm că autorul tălmăcirii este, cu siguranţă, tot Eustratie logofătul, lucrând, de data aceasta, după o sursă slavonă de redacţie ucraineano-rusă, pe care nu am putut-o identifica. Capitolul se remarcă prin frecvenţa diglosiei slavo-române, slavona fiind privită ca limba „înaltă”, iar limba română ca cea inferioară din punctul de vedere al potenţialului cultural. Urmărind capitolul observăm că în momentul traducerii, slavona era privită şi ca o limbă sfântă şi standard pentru traducerea textului Sfintei Scripturi şi pentru cultul bisericesc, dar începe să devină neînţeleasă credinciosului de rând, simţindu-se nevoia tălmăcirii sau a explicaţiei textului slavon: „(Al doile antifon): imku, naicu MHpoMh ro\f noMÂMMCA..., - ce să dzice: Iarăş pentru pace ne rugăm lui Dumnedzău” sau „(Diaconul): MHpoM Ttf (iomahca. .. - Aicea învaţă pre noi când vom face rugă ca să fim cu toţii în pace. Deci, dentâi să cade să cearem pacea cea de sus şi mântuirea sufletelor noastre. Că aşea au dzis Dumnedzău, dentâi să cearem de la Svinţia Sa pace. ripcT'k h Hcrfe h tipcm”. In aceeaşi situaţie şi tălmăcit tot după o sursă slavonă este capitolul 352 Pentru Aaci mnpaBHTh molitva; nici acesta nu se regăseşte în cuprinsul Nomocanonului lui Malaxos şi nici în îndreptarea legii.
Cuvinte slavone sunt, de altfel, prezente şi în restul textului în formulările stereotipe ale numelui unor sfinţi, ceea ce dovedeşte prestigiul cultural al acestei limbi (cetim Vasilie b6ahkîh, bcamkîh Vasilie, Vasilie bba., cbt’îh Vasilie, cbtih Pavel,
127	„iubitoriul de Dumnedzăire diaconul de la mare şi dumnedzăiască besearică, svânta patrierşie, fiind nomofilax, ce să dzice socotitoriu de leage, aşijderea, şi hartofilax, ce să dzice vistearnic pre căr(ile besearicii şi mai-mare socotitoriu mănăstirii cei mari, ce să chema Vlaherna, numele lui era Theodor Valsamon, carele prespre puţină vreame fu ales de om bun şi înţelept, de fu pus patriarh la cetatea lui Dumnedzău, ce să chiamă acmu Antiohiia, care oblăduiaşte toată partea Răsăritului”.
128	„Dup-acea, sâmt într-această carte şi alte nume a mulţi svinţi patriarş şi altor dăscăli”.
129	„Aşijdere, şi o samă de-mpăraţi, cărora le sâmt scrise şi numele şi canonele fieştecăruia pren cărţile sale, arătând pre capete tot lucrul, carele di ce treabă va să fie. „Deci, cui va trebui, ca să cearce acealea cărţi pre capete, cum scriu aicea, aşea va găsi şi acolo”.
130	„Aşijdere, şi de Matheiu şi de Armenopul cine va vrea să ştie ce feal de oameni au fost: Matheiu au fost iermonah învăţat şi filosof întrutot, porecla i-au fost Vlastari, iară Armenopul au fost giudeţ în cetatea Solunului întrutot cinstit şi învăţat, având mesereare şi la clirosul besearicii. Nomofilax, numele-i era Costantin, iară dup-acea Fotie, patriarhul de Ţarigrad i-au pus numele acestuia Tarasie”.
131	Pentru liturghie în îndreptarea legii, Bucureşti, 1962, p. 627-630.
37
cet’i'h Grigorie nhckîh, cetim Dionisie Areopaghit, cbtîh Gregorie hhckih, np’hiWhNApÎH
Solomon, np’ktrhApdr aiba - Preaînţeleptul Leon) etc. Uneori a fost greu de decis dacă suntem în faţa unui fenomen de diglosie sau a unui neologism slavon intrat deja în uzul limbii române.
O situaţie complet diferită o întâlnim în cazul capitolului 237bis, care există atât în Nomocanonul lui Malaxos, cât şi în îndreptarea legii132. Acesta are forme de limbă flagrant deosebite din punct de vedere fonetic de textul lui Eustratie, prezentând multe asemănări cu cele din cuprinsul redactat de Varlaam - textul conţine palatalizări ale labialelor: nu poate hi, hi-va, ară hi, va hi, să hie, hie (s. f.), hiiu (s. m.) etc. faţă de formele întâlnite în mod curent în restul textului: nu poate fi, fi-va, va fi, ară fi, să fie, fiia (s. f.), fiiiul (s. m.), manuscrisul Pravilei alese integrând aici o traducere anterioară făcută în Moldova, ceea ce ne îndeamnă să credem că au existat anterior în Moldova şi alte traduceri româneşti ale pravilelor pe lângă cea cunoscută până acum a ritorului Lucaci133.
Predoslovia şi ultimul capitol (371 CAP. Pentru numele acestor svinţi şi dumnedzăieşti bărbaţi dăscăli şi a besearecii învăţători şi altor pravoslavnice împăraţi, cine va vrea ca să ştie), scrise de Eustratie, ne lasă să apreciem şi calităţile sale de scriitor, acestea evidenţiind din nou nivelul său intelectual net superior celui al interpolatorilor cronicii lui Grigore Ureche.
Categoric că Pravila aleasă nu este în intenţia ei un text literar. Trebuie totuşi să observăm că Eustratie a acordat o mare atenţie exprimării, care este în acelaşi timp clară şi expresivă.	i
Mai mult chiar, în textele care îi aparţin lui Eustratie întâlnim elemente notabile ale exprimării artistice.
Predoslovia se deschide cu o amplă secvenţă de versificaţie retorică, tehnică sofisticat cărturărească moştenită din literatura bizantină, textul putând fi segmentat
astfel:
„Pravilă aleasă, scoasă şi tocmită
şi dentru multe svinte scripturi cercată şi găsită,
carea de toţi preaînţelepţii şi bunii credincioşi iaste cinstită
şi priimită,
pentru că îndeamnă pre toţi pravoslavnicii spre cunoştiinţa vieţii şi celor nedeprinş cu tocmala creştinătăţii, tuturor le arată în toate feaiiurile calea pocăinţii
şi celora ce pre ceastă lume poftesc să lăcuiască de toate pre voie, le spune cum la ceaia de apoi vor să fie sufletele lor la mare nevoie şi pentru îndrăznire să vor aduce pre sine la mare perire şi cu nesocotinţa
vor să-ş piiardză toată nevoinţa”134.
132	îndreptarea legii (1952), Bucureşti, Editura Academiei, 1962, p. 196-211.
133	Pravila ritorului Lucaci -1581, ediţie de I. Rizescu, Bucureşti, Editura Academiei, 1971.
134	Alin-Mihai Gherman, Versificaţie şi retorică în literatura română la începutul secolului al XVIl-lea, în „Revista de istorie şi teorie literară’', 1992, nr. 1 -2.
38
Tot un exerciţiu de versificaţie a lui Eustratie este şi în stihurile la herbul Moldovei, pe care le-a inserat în Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti. Şi aicea versul este dominat de retorică:
„De ai vedea cândva semn groaznic Să nu te miri când se arată putearnic,
Că puteamicul putearea-1 închipuiaşte Şi slăvitul podoaba-1 schizmeaşte.
Cap de buăr la domnii moldoveneşti Ca putearea aceii hieri să o socoteşti,
De unde mari domni spre laudă şi-au făcut cale,
De-acolo şi Vasile Vodă au început lucrurile sale,
Cu învăţături ce în ţara sa temeciuiaşte Neamurilor nume pe lume şie zideaşte”
în virtutea încercării poetice din Pravila aleasă şi a versurilor la stemă din Pravilele împărăteşti am putea să-i atribuim tot lui şi versurile la stemă din Şeapte taine:
„Peceatea domnii moldoveneşti Vâlhva acestiia hier să o socoteşti Cap de buăr fiind tare Arată putearea celui mai-mare Acesta chip de buăr Mulţ au biruit fără număr”.
Pravila aleasă conţine şi câteva naraţiuni menite să susţină anumite prevederi pravilistice. Astfel, în capitolul 58, Pentru vlădicul sau fiece preot, de-i va prilăsti diavolul să facă niscare păcate şi de să vor scârbi de dânşii oamenii şi vor fugi de dânşii, pentru a ilustra principiul că „Duhul Svânt lucreadză toate carile sâmt de treaba svenţirei, iară preotul numai cât iaste de posluşeaşte”, este reluată din Pateric povestea unui călugăr care a refuzat să participe la slujba ţinută de un preot pe care îl credea nedemn. Capitolul 198, întrebare: Care păcate să iartă după moarte pentru liturghiia şi ruga şi milostenia, conţine două asemenea naraţiuni135, în ambele aflând elemente ale prozei artistice: naraţiune, descriere, dialog şi, mai mult decât în alte porţiuni ale textului, o acumulare semnificativă a figurilor de stil, ceea ce denotă un efort conştient spre expresivitate artistică136. La fel, şi capitolul următor,
135	Prima dintre ele este preluată din scrierile papei Grigore al IX-lea. Textul respectiv, de altfel, a fost fundamental pentru creştinătatea occidentală în argumentarea existenţei unui spaţiu intermediar între iad şi rai, purgatoriul (vezi Jacques Le Goflf, Naşterea purgatoriului).
136	„Dzice c-au fost odănăoară un preot, deci tot au fost can bolnav. într-acea, tot trepădând la feredeu pentru neputinţa trupului, de să scălda, iară când fu odată, mearse să să scalde, el află acolo înlontru un bărbat, carele nu-1 mai vădzuse nicedănăoară, nice-1 cunoştea. Acela veni şi începu a-i posluşi şi a-1 desculţa şi a-1 dezbrăca. Şi, daca întră preotul înlontru să să scalde, el şedzu tot la haine, de-i socoti hainele până când ieşi afară de să îmbrăcă şi atunce totu-i posluşiia şi-i tăcea cinste şi i să închina cu smearenie şi-l petrecea pân-afară, deci, de multe ori tăcând aceasta şi posluşind acestui preot. Iară preotul socoti într-o dzi, când vru să meargă la feredeu şi luo doo prescuri, gândind întru sine:
- Mult mă posluşeaşte cel om, ce mi-i voia să nu mărg tot cu deşert, ce să-i duc aceaste doo prescuri! Şi purcease cuniu-i era obicina şi, daca mearse la feredeu, iară-1 găsi acolea pre acel om; şi
39
Pentru ceia ce dau de-ş fac ceale 40 de liturghii, ce să dzice o sărăcustă, conţine o
♦	137
asemenea naraţiune .
începu a posluşi preotului cumu şi-i era obiceaiul, cu toată osârdiia. Şi daca să spălă preotul şi vru să purceadză. scoase de-i deade aceale doo prescuri pentru blagoslovenia şi pentru liubovul lui Dumnedzău. Iară el, fiind mâhnit şi scârbit, dzise de răspunse cu lacrămi:
-	Părinte, svinţiia ta, pentru ce mi le dai mie aceastea? Aceasta pâine iaste svântă, deci eu nu o poci mânca. Că pre mene, cumu mă vedzi într-acest feredeu, am fost eu oarecând domn acestuia şi l-am zidit eu şi multe răutăţ şi păcate am tăcut eu într-acesta loc. Şi, drepit aceaia, m-am osândit de mă muncesc aicea într-acest loc ce-am făcut păcatele. Iară, de ver vrea, părinte, sa-rn dai vrun dar ca să-ţ mulţămesc, aceasta te rog, să-m faci acesta bine să slujeşti aceaste prescuri liturghie, să mă pomeneşti pre un păcătos şi să rogi pre Dumnedzău pentru păcatele meale, cândai, pentru slujba svintei liturghii să va milostivi Dumnedzău de-m va ierta păcatele. Şi, de mă va ierta Dumnedzău şi mă va scoate de aicea pentru ruga svinţiii tale, să ştii că când veri veni aicea, nu mă veri găsi într-acesta loc, ce mă va fi izbăvit dentr-aceasta muncă!
Şi, cumuş dzise aceastea cuvente, aşea fii nevădzut şi de-acii nu s-au mai arătat. Atunci cunoscu preotul că n-au fost om, numai suflet. într-acea, audzind aceasta preotul, să mâhni foarte şi plânse mult. Şi, daca veni acasă, începu de a doo dzi a sluji svânta liturghie şi a să ruga dirept acel suflet şi feace svinte liturghii tocma o săptămână şi, daca să împlu săptămâna, mearse iarăş la feredeu, după cuvântul acelui om cumu i-au fost dzâs. Şi, dac-au mărs, nu l-au mai găsit acolo şi de pre acesta lucru cunoscu preotul cumu l-au iertat Dumnedzău şi l-au izbăvit dentr-acel iad ce s-au fost muncind pentru darul sventei liturghii şi l-au spodobit Dumnedzău în ceata creştinilor celor direpţi.”
137	„într-un oraş oarecarele ce să chema Nicomidiia, să prilejise de muriia un boiarin, Dece, cunoscând el că moare, poruncise fameiii lui şi lăsase cuvânt cu limbă de moarte să dea dentm avuţiia lui să facă milostenie să miluiască pre mulţi săraci şi mişfci şi, mai vârtos, pre pruncii carii vor fi rămas săraci de părinţi. Aşijdere, să slobodzască pre cine vor fi fost lui robi, numai liturghii să nu dea preoţilor. Iară având acest boiarin mare nedeajde şi plecare spre acest preapodobnic părinte Isaiia şi pentru ruga lui ce s-au rugat lui Dumnedzău, fu izbăvit de acea boală şi fu sinătos ca şi întâi. Şi aciiş, să sculă şi să dusă la acest svânt părinte. Şi cumu-1 vădzu părintele, să împlu de bucurie şi proslăvi pre Cela ce-i iubitor de oameni Dumnedzău. Şi dzise acelui boiarin de şedzu şi-l întrebă pre dâns dintru ce ş-au cunoscut vendecarea de s-au însănătoşat. Răspunse cătră dâns acest boiarin:
-	Părinte, numai cât am poruncit şi am dzis să-m facă Dumnedzău parte de ruga svinţii tale, atuncea, într-acel ceas m-am aflat sănătos! Atunce dzise svântul cătră dâns:
-	Fiiule, dat-ai preoţilor prescuri să facă liturghii pentru sufletul tău? Răspunse acel boiarin:
-	N-am dat, cinstite părinte, că, de-aş fi dat, nu mi-are fi fost nice de un folos, numai ce as fi pierdut nişte aveare! Atunce-i dzise acel părinte:
-	Nu dzice aşea, fiiule, pentru căce scrie de acest lucru Iacov, fratele Domnului, la poslaniia lui: De să va bolnăvi cineva, să chiame preoţii besearicii, carii au îndrăznire la Dumnedzău, să să roage pentru dâns. Iară Dumnedzău, pentru ruga preoţilor, va să dea sănătate celui bolnav şi să-l scoale den boala lui. Şi de va avea şi păcate, iară pentru ruga preoţilor le va ierta Dumnedzău! Aceastea dzise svântul părinte cătră acest boiarin. Şi iarăş dzise:
-	Fiiule şi frate, socoteaşte că sufletul tău iaste de-a direpta, iară gândul tău iaste de-a stânga!
Aceasta dzise părintele Isaiia pentru necredinţa acestui boiarin, şi deade unui preot oarece ca-n
chip de plată şi-l rugă ca să facă liturghie pentru dâns, ce să dzice pentru acel boiarin, ca să-i facă de liturghii. Iară daca să împlură ceale de liturghii, într-o noapte, daca să deşteptă den somn acest boiarin, iară fără de veaste i să deşchiseră uşile casei lui şi intrară nişte bărbaţi foarte frumoşi. Era chipurile lor de îngeri şi era de toţi. Deci stătură de o parte doodzeci, de altă parte alţ doodzeci şi, cumu-i vădzu acel boiarin, să spărie foarte de acea înfricoşată videanie şi răspunse cătră dânşi:
-	D[umili sic!] voastre pentru ce aţ venit în casa unui păcătos ca mene? Răspunseră lui:
-	Noi simtem ceale de liturghii ce s-au făcut pentru tine şi ne-au trimis sâ-ţ ieşim înainte, să mergi cu noi în svânta besearică. Deci, numai ce vino cu bucurie mare şi nemică nu te îndoi. Că
40
*
Manuscrisul pe care îl edităm este o copie atentă a traducerii originale a lui Eustratie logofătul. Ea este scrisă fără ştersături, cu foarte puţine corecturi făcute chiar de copist, la o revizuire ulterioară a manuscrisului, cu aceeaşi cerneală neagră şi, mai rar, roşie ca restul manuscrisului, dar cu un scris mai mărunt şi mai cursiv* 138. Scris pe hârtie de 19 x 38 cm şi având oglinda textului de 13 x 20 cm, Pravila aleasă a fost copiată folosindu-se un harag, ale cărui urme se văd şi acum imprimate în relieful hârtiei. Aceasta a permis scrierea uniformă a 21 de rânduri pe pagină, slovele având 5 mm. în mod curent la început de frază se folosesc scrise cu roşu majuscule de 7 mm; mai rar, la început de capitol sau de secţiune se întâlnesc şi majuscule de 9 mm. La începutul unor capitole se află iniţiale ornate care folosesc motive vegetale139, ale căror dimensiune variază între 2,5 şi 6 cm. Se foloseşte în general cerneală neagră, iar pentru evidenţierea titlurilor şi a autorilor citaţi este utilizată cerneală roşie. Aceeaşi cerneală roşie se foloseşte pentru a evidenţia liniile de relaţie familiară şi numele persoanelor şi gradele de rudenie în stabilirea treptelor („stepenelor”, spune textul) de rudenie care permit sau nu efectuarea căsătoriei. Tot cu roşu este notată permisiunea sau interdicţia unei căsătorii. Cu roşu sunt evidenţiate şi cele două maxime care întovărăşesc textul, cea de la sfârşitul predosloviei: „începătura înţelepciunii - frica lui Dumnedzău” şi cea din finalul manuscrisului: „Laudă Domnului nostru Isus Hristos, Celuia ce-au dat după început şi svârşit”, cele două aflându-se într-o evidentă relaţie, prima - preluată din Biblie, a doua - o reflecţie personală a autorului.
Numărul capitolelor se află întotdeauna caligrafiat marginal cu cerneală roşie; în editarea textului el a fost introdus înaintea titlului.
Slovele au un caracter semiuncial, foarte asemănător cu cel al multor manuscrise slavone moldoveneşti din secolul al XVI-lea.
După predoslovie, la începutul textului se află un frontispiciu cu modele geometrice şi vegetale de 6.5 x 14 cm, în realizarea căruia s-au folosit mai multe culori.
pentru mânule preotului ce-au tăcut aceaste de liturghii pentru tine, te-ai făcut moşnean şi te-ai împreunat cu Dumnedzău, ca să iai tară nice de o smenteală împărăţiia ceriului!
Atunce acel boiarin dentr-acea dumnedzăiască vedeare ce-i descoperi Dumnedzău de vădzu, ş-au adus amente de cuvântul svântului părinte Isaiia şi credzu cu tot de-adinsul că mult poate dumnedzăiească cea fără de sânge jârtvă ce să aduce cătră Dumnedzău. Că pentru aceasta să iartă păcatele oamenilor şi, dup-acea, să sculă acest boiarin şi-ş împărţi toată avuţiia preoţilor, ca să-l pomenească la svintele şi dumnedzăieştile liturghii, scoţându-i partea lui şi puindu-o cu a celor direpţi la svântul şi dumnedzăiescul jârtăvnic.”
138	Există şi cinci intervenţii ale unei alte mâini tăcute în secolul al XVIII-lea de un cititor al manuscrisului, reprezentând „corecturi” ale limbii lui Eustratie în virtutea celei din secolul următor. Acestea nu au fost luate în considerare în ediţia noastră.
139	Motiv pentru care o însemnare târzie de la sfârşitul secolului al XVIII-lea numeşte manuscrisul Pravilă înflorată.
41
Iniţiale
Frontispiciu
42
Manuscrisul este legat în coperţi din tăblii de lemn, acoperite cu piele, legătura fiind parţial compromisă, cotorul fiind rupt, iar coperţile păstrează doar urmele cheutorilor. Pe prima copertă, intr-un cadru marginal imprimat prin presare cu motive vegetale, se află într-un medalion central o icoană în care se pot distinge două personaje; după dispoziţia lor, bănuim că este imaginea Fecioarei cu Pruncul. Cea de a doua copertă are imprimat tot prin presare un model de linii oblice întretăiate.
LIMBA PRA VILEI ALESE
FONETICA. Trăsăturile limbii Pravilei alese sunt, în mod evident, expresia unor vorbitori din nordul spaţiului daco-român, prezentând câteva trăsături caracteristice graiurilor din această regiune140. Demnă de menţionat este prezenţa consoanelor ă (dz) (notat prin s) şi g (scris întotdeauna u) aflate în marea majoritate a cazurilor în poziţie dură. Constatăm, de altfel, o tendinţă de durificare a consoanelor, specifică graiurilor nordice. Cuprinsul pe care îl atribuim mitropolitului Varlaam şi secţiunea intercalată despre gradele de rudenie prezintă o şi mai accentuată tendinţă.
- ă (dz) este prezent în cuvinte de origine latină şi de origine necunoscută (probabil din substratul dacic); prin extensie, şi în formele flexionare ale unor cuvinte de altă origine: botedz, botedza, Damnedzăa, dumnedzăirea, aşedza, cădzut, cerceteadze, dzace, dzâce, dzeace, dzeastre, dzi, mucedzi, pândză, pierdzare, radză
140	Vom menţiona diferenţele faţă de textul pe care îl atribuim mitropolitului Varlaam şi capitolul despre gradele de rudenie doar când acestea sunt semnificative.
43
(s. f.), scădzut, urmeadze, vădzut etc. Excepţii sunt cuvintele de origine slavă dzveazdă: („Preotul, de-i va cădea dzveazda”, „Iară dzveazda să închipuiaşte şi să dzice în chipul pietrii ce-au fost pus pre grobnic” etc.) şi slobodzi; de asemenea, apar incidental în cuprinsul atribuit de noi mitropolitului Varlaam pomădzui, pomădzuit şi obradz, în contrast cu formele curente pomăzui, obraz şi obrăzu.
-g apare doar în cuvinte de origine latină şi întotdeauna în poziţie dură (scris: utf, uo): giuru, giuruiaşte, giurământ, am agiuns, împregiur, încungiurat, batgiocură, gios, giocuri, gioacă, pregiur, agiutoriu etc. ,
Tendinţa de durificare a consoanelor nu este, însă, un fenomen general, găsind suficiente forme paralele cu consoane moi şi dure, uneori, în flexiunea aceluiaşi cuvânt, preferându-se alternativ forme dure sau moi.
-	b: oscârbăsc (întâlnind, însă şi oscârbesc), potribăsc, potribască, păgubască, iubască, dar, mult mai mai rar, şi păgobească, orbească.
—j: întâlnim 24 de forme verbale în -jască (slujască, grijască, tânjască) faţă de 3 în -jească (doar forma grijească).
-	m: mărs, mărgând, să margă (de 30 de ori), faţă de să mearga(% ocurenţe), tocmală (de 45 de ori, faţă de tocmeală de 24 de ori) şi doar forma vamăşului.
-	r: o situaţie specială o întâlnim în cazul pronumelui vrun (236 de ocurenţe) faţă de vreun (11 ocurenţe), în timp ce forma feminină vreo are 94 de apariţii, majoritare faţă de cele 10 ale lui vro. Tendinţa de durificare este evidentă şi în formele plurale articulate ale substantivelor neutre: izvoară, odoară, popoarăle, săboară, ceea ce poate fi interpretat şi ca o conservare a desinenţei substantivelor neutre latine.
-s: durificarea consoanei diferă de la un caz la altul: în cazul pronumelui reflexiv întâlnim 93 de apariţii ale lui să faţă de 3 ale lui se, iar sângur apare de 71 de ori faţă de 11 ori singur, samă (de 43 de ori) faţă de seamă (de 2 ori); sămn, însămna (de 11 ori), faţă de nicio apariţie a lui semn, însemna; sară (3 ocurenţe faţă de niciuna a lui seara); în cazul verbului avem doar 20 de forme în -sască (mărturisască, folosasca) faţă de 86 în -sească (hirotonisească, afurisească, pedepsească) etc.
-	ş: greşală de 15 ori faţă de greşeală doar de 4.
-	ţ: ţânut, preoţască, înţălept, înţăleagere apar mult mai frecvent decât ţinut, preoţească, înţelept, înţelegere; în mod sistematic, textul nu notează iotul final: alalţ, bunătăţ, alţ, mulţ etc.
-	v: are şi el incidental tendinţa spre durificare: vac, blagoslovască, proslăvască etc.; se păstrează grupul sv în cuvintele de origine slavă sau slavonă: svânt, svadă, svârşit, sveaştanie, svătuiască etc.
Textul Pravilei alese păstrează la indicativ şi conjunctiv doar forme verbale iotacizate: să cadză, să vadză, să paţă, credz, poci, ascundz, să ţie, să puie, să spuie etc.
în majoritatea situaţiilor, limba Pravilei alese prezintă trăsături arhaice, fiind mai apropiată de cea a manuscriselor din secolul al XVI-lea decât de a tipăriturilor moldoveneşti de la mijlocul secolului al XVII-lea. Multe cuvinte prezintă un
44
fonetism mai apropiat de cel al etimonului decât îl găsim în limba literară. Dintre cuvintele sau derivatele acestora de origine latină menţionăm:
-Păstrarea lui e în majoritatea cazurilor în cuvinte ca mente „minte” şi amente, smenti, smenteală, vendeca, menciună, cuvente, rugămente, vende. Doar în textul lui Eustratie, pronumele personal eu în cazul acuzativ cunoaşte de 21 de ori forma mene („Tu, Doamne, abureşt dentru mene”, „Cela ce va mânca de trupul Mieu şi va bea de sângele mieu, întru Mene va petreace şi Eu întru dâns”, „pre mene, cumu mă vedzi într-acest feredeu, am fost eu oarecând domn acestuia” etc., în timp ce forma mine apare doar de 8 ori. Unele forme precum veşmentele, vendeca, vende simt la paritate ca frecvenţă cu veşmintele, vindeca, vinde, iar alteori formele acreditate de limba literară, actuală precum vineri, vinerea, vine sunt mai des întâlnite decât veneri, venerea, vene. Păstrarea generală a lui i în direptate şi parţială în dirept, derept (alături de mult mai frecventul drept) se încadrează în aceeaşi tendinţă de conservare a fonetismului mai apropiat de etimon. La fel, roşiu, păstrat împotriva tendinţei generale de durificare, prezintă o formă apropiată de etimonul lat. roseus.
- Şi alte cuvinte de origine latină păstrează fonetisme apropiate de etimon, uneori în concordanţă şi cu tendinţa generală spre durificare a consoanelor: păreche, iuşura, iuşor, deşchis, deşcheia, fărmăca, fârmăcătoriu, blăstămat, rădica, rătund, văduă, îmbla, împlea, îmbe „ambe” („iaste de îmbe părţile ascuţită”). De asemenea, împotriva tendinţei generale de durificare a consoanelor, menţionăm păstrarea diftongului iu în sufixele -tor şi -ar în finalul substantivelor şi adjectivelor: mărgăritariu, cliseariu, boiariu, tâlhariu, mădulariu, luminătoriu, purtătoriu, slujitoriu, pâstoriu etc.
Aceeaşi tendinţă de păstrare a unor fonetisme apropiate de cele ale etimonului întâlnim şi la cuvintele de origine maghiară: lăcui, lăcuitoriu, hicleşug, hicleni, hăleşteu, meşterşug, meşterşugi etc., slave: crâcimă, crâcimariu, stidi, usârdie, sureap, provodi „prohodi”, groznic, svătui, ispovedui, nărod, săbor etc. şi greacă: dascăl, arăvonă, arăvoni, alăutar etc. Dincolo de bogatul lexic de origine slavă şi slavonă, despre care vom vorbi mai jos, forme ca zăbovi, liubov, boiarin, ciudeasă, denstvie, denstvui se încadrează în aceeaşi tendinţă de conservare a fonetismului etimonului. De menţionat că forma a pogorî „coborî”, general întâlnită în Pravila aleasă, dar şi în cele mai vechi texte, confirmă etimologia sugerată de Scriban: sl. pod-gorje, de unde s-a creat un *podgoriti „descinde”, cuvântul de origine slavă fiind preferat formelor care provin din discendere, datorită omonimiei acestora cu cele care provin din discingere „a descinge”.
-Tot ca un reflex al formelor vechi de limbă trebuie menţionată prezenţa incidentală a lui r uvular (notat prin pp) în formele feminine rea: „ca să-ş izbândească inimii după voia şi pofta acea rrea”, „socotesc dzua întru carea s-au născut şi dzâc c-au fost bună sau rrea”, „credinţa lor cea rrea141”, cu toate că în majoritatea cazurilor apare r normal.
-Dacă în cuprinsul atribuit de noi mitropolitului Varlaam şi în capitolul dedicat gradelor de rudenie palatalizarea lui/la h este un fenomen general (să hie, va hi, nu va hi), întâlnim incidental forme palatalizate şi în restul textului, cu toate
141 Scris: ppA.
45
că tendinţa generală este de păstrare a lui / nepalatalizat: heri („va îmbla după heri”), herbenţeală („vor cunoaşte herbenţeala şi osârdia omului”), her („nu va fi sângele vărsat cu her”). O situaţie deosebită o întâlnim în cazul cuvântului hiastru „fiastru” de câteva ori întâlnit doar sub forma palatalizată în tot textul, fiind dublat de perifrază fecior de suflet.
-	Diftongarea lui î la îi era în curs, din moment ce avem în 5 situaţii pâine, faţă de 2 cu pâne. In cazul pluralului substantivului mână, faţă de forma cea mai folosită, mânute (26), avem doar în 3 situaţii forma nediftongată mâni: „aceştea sâmt arhiereului în loc de mâni”, „legară pre Domnul de mâni şi-l trăgea de-1 ducea la Caiafa”, „întru mânile Tale dau sufletul Mieu”. Verbul a nămi „năimi” şi substantivul nămit „năimit” apar doar cu forme nediftongate: „Slugile şi nămiţii nu pot să-ş ia stăpânele”, „va nămi bou să lucreadze cu nus, şi de să va prilej i să moară”.
-Urme ale rotacismului le găsim în nimărui142 (10 ocurenţe), o singură dată întâlnind în text nemănui („necunoscând eu lucrurile nemănui”).
-Incidental e>i în cazul prepoziţiei şi conjuncţiei de cunoaşte 10 ocurenţe, din care una la Varlaam; „Mireanul, di să va prileji săblaznă în somn în dzua ce va vrea să să cumenece” şi 9 la Eustratie: „mărturisându-1 di ce vârstă au fost când l-au preoţit”, „macar di ce folos mare ar fi sufletelor noastre”, „mainte di ce vei vrea, să faci fiece rugă” etc.). Dacă în cazul exemplului din Varlaam putem bănui un reflex al evoluţiei fonetice a graiului, în cazul formelor întâlnite la Eustratie suntem convinşi că suntem în faţa unor disimilări, sunetul din prepoziţie fiind urmat de un alt e în silaba următoare.	.
Doar la Eustratie pre devine de 5 ori pri, de 4 ori având totdeauna un e în silaba următoare: „N-am venit să chem pri cei direpţi, ce pri cei păcătoşi spre pocăinţă!”, „Cel mort în ce chip să omoară pri cei vii?”. Nu este, însă, disimilare, ci accident fonetic în exemplul: „să ungă cuconul pri la toate mădularile”, pe care îl putem considera un caz de scriere eronată.
MORFOLOGIA. Substantivul marmure păstrează genul masculin din etimonul latin marmor: „De să va prileji să cadză pre vreun marmure, ce iaste gios pre patos, când să va vărsa, acesta marmure, de va fi putinţă, să să scoaţă de acolea şi să-l puie la un loc de cinste, unde să nu să calce, cum are fi într-o zidu”.
Substantivele feminine construiesc genitivul şi dativul cu desinenţele -ei: besearecei, casei, leagei, muierei, muntei, pravilei, slujnicei etc. şi -ii: besearecii, casii, direptăţii, înţelepciunii, muierii, pocăinţa, vieţii, de multe ori întâlnind forme duble la mai multe cuvinte.
-	Se foloseşte de multe ori sufixul -ie pentru a realiza substantive feminine care exprimă noţiuni sau categorii, unele realizate din adjective sau participii {avuţie, becisnicie, bogăţie, chezăşie, curvie, destoinie, devestevnicie „celibat”, făţărie), altele din substantive {boierie, călugărie „instituţia monahală”, cârciumărie, cumătrie „relaţia de cumnăţie”, cuscrie, dăscălie „comentariu pe marginea unui text”, diaconie „diaconat”, domnie, eclezierşie „funcţia ecleziarhului”, egumenie „funcţia egumenului”, feciorie, frăţie, slobozie „eliberare” etc. Multe sunt cunoscute şi din
142 La nominativ pronumele are forma nime.
46
alte texte anterioare, altele folosite aici pentru prima dată în definirea unor concepte mai generale. Cu siguranţă că aceste forme au fost facilitate de existenţa unui bogat lexic de origine slavonă, cu terminaţia -ie: blagocestie, blagoslovenie, blagoveştenie, bogoiavlenie, denstvie, obrăcenie, poslanie, posluşanie, preaclonenie, preastâplenie, predlojenie etc.
-Substantivele neutre au mult mai des pluralul în -uri (471 de ocurenţe): lucruri, gânduri, daruri, ţânuturi, râuri decât în -ure (114 ocurenţe): lucrure, graiurele, acelaşi substantiv putând să cunoască ambele forme.
-Unele substantive au la plural forme mai puţin obişnuite: numele unor textile precum urşinic şi zarba pot să cunoască forme de plural prin subînţelegerea „haine de”: „de s-are îmbrăca toţi cu urşinici şi cu zarbale”; obicei (obiceaiu) cunoaşte pluralul obiceaie: „Pentru obiceaile besearicii carele să ţin fără de scrisoare, cum sâmt adeatiurile sau popoarăle sau alte lucruri ce s-au apucat din bătrâni”, „Pentru adeatiurile şi obiceaiele cetăţilor şi oraşelor”, „să îmblăm tot după obiceaiele ceale bătrâne ce s-au ţinut până acii” etc.
-	Substantivul an are în mod general pluralul ai: „să fie acela popă oprit de besearică trei ai”, „15 ai ca să nu să cuminece”, „nice vreame sau ai îndelungaţi, nice veaci”, „Pentru ceia ce să vor logodi, să fie tânărul de 14 ai, iară fecioara de 12 ai”. Palatalizarea lui n nu se realizează la plural în cazurile indirecte: „au fost cursul anilor 6038 de ai”, „au fost cursul anilor 7062”.
-Substantivul mână are, cu o excepţie (mâni), forma articulată la plural mănule: „Ce închipuia blagoslovenia arhiereului cu îmbe mânule”, „sâmt toate sufletele creştinilor pre mânule lor”, „Vlădicul iaste capul, iară popii sâmt mânule trupului” etc.
-Substantivul treabă cunoaşte pluralul treabe: „Preotul ce nu-ş va griji treabele şi slujbele lui Dumnedzău”, „el nu va mearge de leane sau şi drept alte treabe”, „nu poate să slujască treabele besearicii”.
-	cinste poate să aibă insolitul plural cinsti: „va şedea la băuturi sau la alte cinsti şi ospeaţe”.
-pasăre are pluralul pasări atât la Varlaam, cât şi la Eustatie: „Preoţii ce vor hi vânători de hiară sau prindzători de pasări”, „Pentru popii ce vor fi vânători de hiară sau prindzători de pasări” şi (doar la Eustratie) paseri: „stârv ce-1 sparg lupii sau de altă hiară sau pasere cumu-i vulturul sau alte paseri”, „de va prinde paseri”.
-	oară „dată” cunoaşte pluralul articulat orile:, jârtva lui Dumnedzău ce S-au giunghiat sângur cu voia Sa şi Să giunghe de toate orile la svintele liturghii”.
-Neobişnuit este şi pluralul lui beznă: „Giudeaţele Tale, Doamne, sâmt bezne fără de fund de adânci”.
-	Forma de plural moştii ne conduce la concluzia că Eustratie percepea forma moştie „moaşte” ca un singular: „sâmt acolo moştii de mucenic svinte”.
-	O locuţiune substantivală este carte de mână dată, având sensul „document autograf’: „despărţirea să fie lucru cu ispravă şi să să facă carte de mână dată”, „bărbatului, daca-ş va lăsa muiarea cu vină să-i trimiţă şi carte de mână dată”, „fără de giudeţ şi fără carte de mână dată, nu să pot despărţi unul de alalf’.
Articolul. Articolul hotărât proclitic lui îl înregistrăm înaintea numelor proprii: lui Isus Hristos, lui Ioan Zlatoust, lui Pavel apostol, lui Armenopul, lui
47
Maximiian, lui Mihai, lui Moisi; numele precedate de cbtîh „Sfântul”, sunt simţite ca un nume propriu compus, fiind şi ele precedate de „lui”: lui cbtîh Pavel, lui cbtîh Vasilie b€ahkih; un regim asemănător cu cel al numelor proprii îl găsim în situaţia lunilor, în general în construcţii precedate de „luna lui”: lui iulie, a lunii lui april, luna lui mai, luna lui septevrie. Numele proprii compuse având un cuvânt de origine slavă sunt considerate o unitate logică, supunându-se aceluiaşi regim: „acest cuvânt a lui cbtîh Pavel”, „Pravila lui cbtîh Vasilie bcahkîh”, „trei capete a svântului Grigorie nhckîh”.
-Forma articolului nehotărât nişte este mult mai frecventă (29 ocurenţe) decât neşte (6 ocurenţe).
-	Se observă o tendinţă generală de lipsă a acordului articolului genitival cu substantivul exprimând obiectul posedat: „pre voia a mare sau a mic”, „giudeţul iaste a lui Dumnedzău”, „darul scump şi cinstit a preoţiei”, „lucru a direptăţii”, „săborul a doilea”, „acela a cui va fi”, „slujitori a besearecii”, „lucrurile mănăstirilor şi a besearecilor”, „aceaste rude a sale”, „capete a pravilei”, „obiceaiul acela vechi a satelor şi a oraşelor” etc. Acordul se realizează mai ales în situaţia în care articolul se află despărţit de obiectul posedat: „un fecior al său”, „nănaş unui fecior al său”, „cu al său svânt săbor”, „împreună cu al său svat”, „celorlalţi feciori ai săi”, „să vor chema ai doi veri”, „cântăm ale sale paraclise”, „doao veare ale doaole”, „învăţăturile apostolilor şi ale svinţilor părinţi”. Trebuie subliniat faptul că numeralul ordinal este precedat sistematic de forme acordate al: „al doile rând”, „la Săborul Dintâi şi la al Doile şi la al Cincile”, „iaste acesta Theodor al doile văr lui Ioan”, „aceşt ai doii veri, de vor naşte şi aceştea doi cuconi, să vor chema aceştea ai treii veri”.
-	Articolul adjectival feminin cea are în genitiv forma cei, scris h€h. întrucât h are valoare de i plenison, putem totuşi accepta ca fiind mai puţin probabilă şi lecţiunea ceii: „c-au trecut umbra legii cei vechi”, „lumina cea nespusă a dzilei lui Dumnedzău cei laminate”, ,Jsprava Besearicii cei Marf\ „socotitoriu de cărţile Besearicii cei Mari”, „becisniciia aceiia vieţi a cei vechi a lui Adam” etc.
Adjectivul nou cunoaşte femininul singular şi plural noo: „învăţătură noo vă dau voo”, „Pentru hainele ceale noo ce îmbracă cuconul după ce-1 boteadză”. Forma este identică cu cea a numeralului şi cu cazurile genitive şi dativ ale pronumelui personal noi.
-Comparativul se realizează cu ajutorul adverbului mai: „nice-ş iaste mai mare şi mai tară de leage lucru”, „mai puţini de-atâţia să nu fie”, „nice un lucru nu iaste mai scump pre lume, decât cinstea”. La fel se construieşte comparativul locuţiunilor adverbiale: „celor mai de-a firea, acelora să să mai creadză cuvântul”.
-	Superlativul se construieşte cu ajutorul adverbelor prea şi foarte: „nice să fie săraci, nice prea bogaţ”, „alegând de o nevoie prea mare”, „va fi marmurele prea mare”; foarte este folosit atât înaintea adjectivelor sau locuţiunilor adjectivale, cât şi înaintea grupului nominal: „Foarte să fie oameni de cinste”, „trebuie 5 marturi foarte buni”, „era foarte învăţat”, „trebuie foarte multă întrebare”, „foarte va să aibă un canon mare şi greu”, „era foarte bolnav”, „groznic iaste lucrul acesta şi mult minunat”.
Pronumele personale noi şi voi au la dativ formele noo (10 ocurenţe) şi noao (7), respectiv voo (1) şi voao (5).
48
Pronumele personal eu cunoaşte în acuzativ mai frecvent forma mene (22 de ocurenţe) decât forma mine (8 ocurenţe).
Pronumele personal el cunoaşte foarte rar (9 ocurenţe) formele cu î protetic („ce să dzice: îl vor fi rămas de leage”) faţă de cele aproape 600 de uzitări ale formelor l- şi -/.
Apropiat limbii din secolul al XVI-lea, se păstrează pronumele îns: „Vlădicul sau preotul de să va oscârbi şi vor fugi di-nşii oamenii pentru nescare păcate”, „Coconii creştinilor de vor muri nebotedzaţ, ce să va aleage de înşii?”, „de va muri unul d-înşii”, fiind mai rar folosită şi forma nus: „dă prepus c-au cădzut cu nusă şi până au fost viu”, „s-au spurcat cu nuş”.
Pronumele de întărire cunoaşte forma însuşi: „pacea să chiamă însuş Hristos”. Valoarea pronumelui de întărire este substituită de săngur, de obicei în prezenţa unui alt pronume sau al unui substantiv: „nu să cade să-l giudece nime până nu va fi sângur de faţă”, „să cred scrisorile şi peceţile lor, ca şi când are fi ei sânguri”, „unii ca aceştea ce să fac sânguri giudecători”, „să închipuiaşte el sângur lui Hristos arhiereul”, „să ne aducem amente cum am vedea pre sângur Hristos”. Construcţia pre sine are şi ea valoarea pronumelui de întărire, putând fi înlocuită cu „pe el însuşi” sau „pe ei înşişi”: „să vor aduce pre sine la mare perire”, „cu bunăvoia sa s-au pierdut pre sine şi şi pre ceia ce va fi hirotonit”, „[Hristos] S-au dat pre Sine de pururea preoţilor de-L fac jârtvă”, „nu numai pre sine au pierdut, ce pre toţi pre ceia ce s-au ispoveduit cătră dâns”.
Pronumele reflexiv în dativ cunoaşte forma şie: „mici să-ş facă şie parte”, „să şi-l facă şie soţ”, „să-ş ia neştine şie muiare pre nepoată-sa”; forma neaccentuată în dativ -şi alăturată unui substantiv are valoare posesivă: „să să desparţă de fameaie-şi”, „să să desparţă de bărbatu-ş”, „va scăpa, cândva să vie la casă-ş”, „Desparte-să bărbatul de muiare-ş sau muiarea de bărbatu-ş”. în acuzativ, forma sine, precedată de prepoziţii, are valoare de pronume personal: „să mai poate giudeca, fără numai doar săborul socotească ande sine”, „Preuţii ce vor avea ande sine vrajbă şi vor cânta liturghie”, „să o gonească de lângă sine”, „să socotească săborul ande sine”.
Pronumele şi adjectivul demonstrativ pot cunoaşte forme paralele acest (cest), acesta (cesta), fenomen mai frecvent în cazurile genitiv şi dativ ale pronumelui şi adjectivului demonstrativ de apropiere: acestuia (acestui) şi cestuia (cestui), aceştiia (aceşti)i şi aceştii (ceşti)i, acestora (acestor) şi cestora (cestor): „să teamă de poveastea acestuia lucru şi aceştiia tocmeale”, „să posluşască aceştii taine”, „chemelauca călugărului să închipuiaşte aceştii vieţi deşearte”, „aceaia să închipuiaşte mărirei aceştii lumi trecătoare”, „dulceţile ceştii lumi deşarte”, „undele ceştii lumi neaşedzate”, „cum scrie mai sus afuriseniia celor dumnedzăieşti părinţi a cestor săboară”, „rugându-ne acestor svinte daruri”, „unde să vor găsi întru eparhia patriarhului, mai vârtos cestui de Ţarigrad”, „au răspuns cest svânt patriarh”, „să vor pocăi cu tot sufletul lor de acest păcat mare” etc.
într-un grup de două substantive, pronumele şi adjectivul demonstrativ de depărtare nu se acordă întotdeauna cu substantivul pe care îl determină, uneori facându-se acordul logic: „fericirea smearenii cea cu înţelepciune”, „cununa mărirei cea neveştedzită”, „Şi aşea ţine şi besearica săborului cea mare”. Nu de puţine ori
49
el anticipează substantivul determinat: „urgie ca aceaia, cum au luat cea muiare ce-au clevetit pre Moisi”, „Hristos au doară are fi mărs la cea nuntă, unde feace întâi ciudeasa pre pământ”, „acesta arată cea pândză ce-au fost împregiurat Hristos la răstignire”, „«Masă» să dzice cea cerească şi fără de moarte taină”, „nu-i va da nice cea parte ce iaste datoriu, să-i dea a patra parte den toată avuţiia lui”.
Adjectivul demonstrativ care anticipează substantivul prezintă de multe ori particula -a: „acela arhiereu să fie lepădat”, „să fie lepădat din scaun acela episcope”, „să cerceteadze pre-amănuntul pre acela om” „iaste adevărat acela lucru”, „să nu să mire de acesta lucru”, „pentru acesta lucru iaste datoriu tot omul”, „Dzice acesta Isocratis”, „întru nemică să fie acesta giudeţ” etc.
Precedate de adverbul ca, se formează o serie de locuţiuni adjectivale şi adverbiale specifice mai ales graiurilor moldoveneşti: „domnii ce nu sânt destoinici şi să apucă de un lucru ca acela ce nu Ii să cade”, „cine va hi om de besearecă, hie om şi sărac, să nu-ş dea fata după unii ca aceia”, „nu va putea arăta clevetnicul cu oameni ca aceia toate câte au dzis asupra arhiereului”, „pre unii ca aceştea să-i leapede den cinstea lor”, „toţi măriia şi lăuda pre Dumnedzău pentru minune ca aceasta”.
Specifice limbii Pravilei alese sunt locuţiunile adjectivale „ca acela”, „ca acesta” etc., prin ele marcându-se o apropiere sau o distanţare de substantivul determinat cu sensul de „asemenea, special”: „să apucă de un lucru ca acela ce nu li să cade”, „de să va prilej i să fie vlădicul mort sau unde va fi loc ca acela de nu-ş va fi vlădic”, „de nu va putea arăta clevetnicul cu oameni ca aceia toate câte au dzis asupra arhiereului”, „Episcopul de-1 va pârî niscare oameni buni şi credincioş ca aceia, nu să cade să-l giudece nime”, „Pentru cimpoiaş sau lăutar sau alt feal de măscărici, cine va fi om de besearică, veri fie şi sărac, să nu-ş dea fata după unii ca aceia”, „sparg casa fără de vină, ca aceaia care să cade şi iaste cu cale să să despartă”, „va fi îndemnătoriu să să facă lucru ca acesta”, „numai unii ca aceştia, când vor pârî pre arhiereu la vreun giudeţ, aceştea pot ca să să creadză”, „Prilej itu-s-au de-au fost un giudeţ ca acesta odănăoară”, „Deci atunci le dă vlădici şi domni ca aceştia, după cumu-i inima nărodului”, „de nu va putea arăta clevetnicul cu oameni ca aceia toate câte au dzis asupra arhiereului” etc.
Mai puţin folosite sunt locuţiunile construite cu ajutorul prepoziţiilor de şi pe „de acesta” şi „de acela”, „pentru acesta” tot cu sensul „de sau pentru asemenea”: „să nu să mire de acesta lucru”, „iaste vas ales de aceaia treabă”, „Şi ascultaţi de acest lucru cum spune Valsamon”, „pentru acest lucru iaste puteamic a da de acela dar tuturor creştinilor”, „Căce nu beai de această apă scumpă şi bună?”, „Pentru acesta lucru iaste datoriu tot omul, încă şi fără de voia lui, să urmeadze urma acestora dumnedzăieşti învăţători”, „Pentru acesta lucru, cine suduiaşte pre vlădic, să lapădă de cinste”.
Pronumele şi adjectivele demonstrative celălalt cunoaşte formele celalat şi alalt: „va ceare iertăciune la celalalt”, „şi pre-acesta ca şi pre celalalt să-l leapede den ceata preoţiii”, „poate să o ia de după celalalt bărbat ca pre o muiare ce iaste a Iui”, „de vor dărui unul pre alalt cu niscare lucruri”, „să dăruiesc unul pre alalt la logodnă”, „orice va dărui unul pre alalt”, „ceia ce să vor sărăci unul de alalt” etc.
50
Pronumele şi adjectivul demonstrativ acesta şi acela cunosc frecvent şi forme cu afereză: „mai vârtos cestui de la Ţarigrad”, „al treisprădzeacele cap al cestui săbor”, „nu vor îmbla pre urma cestora dumnedzăieştii învăţături”, „să cade ca şi cestora ce scrie mai sus”, „Cela ce va cleveti şi va ocărî pre vlădic şi la ceaia de-apoi nu va putea dovedi”, „Epitrahilul iaste fâşiia ceaia ce legase pre Hristos de grumadzi”.
Pronumele relativ interogativ care cunoaşte formele care se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat mai ales în cazurile nominativ şi acuzativ, cunoscând la masculin forma carele (82 ocurenţe): „carele va face călugări cu sila, fără voia lor”, „darul Duhului Svânt, carele iaste tot mente şi preaînţelepciune”, „binele cel netrecut den veace să-l dobândim, carele noi toţi il poftim de la Hristos”, la feminin carea: (44) „cea muiare ce-au clevetit pre Moisi proroc, spre carea au cădzut urgiia lui Dumnedzău”, „slujba cu putearea Duhului Svânt, cu carea săvârşesc toate tainele dumnedzăieşti”, „oaia cea perită pentru carea veni Domnul ca să o ia”, la masculin plural carii: (55) „preoţii carii vor să petreacă viiaţă dumnedzăiască”, „sâmt ucenicii lui Hristos, carii au liubov”, „preoţii carii nu vor păzi svânta besearică”, iar la feminin plural carele: (40) „Acum înţeleaset carele sâmt aceaste 7 laude a lui Dumnedzău”, „niscare păcate de carele să află la pravilă”, „va face alte păcate carele smentesc preoţiia”. Relativ rar (14 ocurenţe) se întâlneşte forma invariabilă carile: „Numele unchiiului, cum să chiamă în trei chipuri, cari nunte pot hi şi carile nu pot hi”, „Vinile pentru carile nu încape feciorul într-avuţiia tătâne-său”, „de să vor afla aceştea numai într-un lucru rău, de carile am dzâs”, „de să va afla în vreo vină de carile smentesc vlădiciia” etc.
Adjectivul relativ care poate avea sensul pronumelui nehotărât oricare; este întâlnit mai ales în situaţia în care stă pe lângă un substantiv în nominativ: „Care om mirean va avea gând să să cumenece”, „Care preot va avea preuteasă şi să va face vlădic, să nu să mai vadză unul cu alalt”, „Care vlădic sau care preot sau diacon va fi scos den cinstea sa”, „Care călugăr să va afla c-au legat prieteşug cu vreun om den clirosul besearicii”143.
Pronumele ce este mult folosit mai ales în cela ce\ uneori - mai des în textul atribuit lui Varlaam - el are valoarea relativului care: „Preotul ce să va pune împrotiva legei”, „Pentru vlădicul ce va cânta liturghie sângur”, „Ţârcovnicul ce va ţinea muiare prespre leage”, „Obiceaiul ce iaste nescris, şi de va fi bătrân, are putearea legii”, „să vor feredui sau-ş vor lăsa sânge în dzua ce vor vrea să să cumenece”, „Pentru pomazaniia ce ung pruncul cu unt-de-lemn”, „să-i întreabe giudeţul pentru tocmala ce va să fie”.
Cu câteva excepţii ale unor propoziţii interogative sau exclamative („Dară cine are puteare a mai socoti sau a mai lua sama giudeţului patriarhului?”, „Că cine poate să îndrăznească ca să facă călugăr pre neştine?”, „Ce cine poate să spuie câte spurcăciuni să facea!”), pronumele cine are doar valoare relativă: „cine au fost rău,
143 întrucât formele pronumelui nehotărât fiecare, oricare nu erau încă bine consolidate (dovadă formulări ca: „să va atinge fie de ce vas”, „fie în ce dzi, de să vor prileji Blagoveaşteniile”, „în eparhiia fie a căruia patriarch”, „să vor amesteca, fie la ce lucru”, „să-l boteadze ori în ce ceas”, „agiunul Născutului, ori în ce dzi să va prileji”, „va face cu bunăvoia lui fieş pre ce lucru”, „de va fi găsit fie pre carele această nevoie”, aceste forme pot fi considerate o formă particulară a pronumelui nehotărât oricare, fiecare din care s-a omis ori- sau fie-.
51
tot au fost cu o mente”, „cine suduiaşte pre viădic, să lapădă de cinste”, „cine va vrea să socotească foarte iaste lesne”, „Cine va avea mai mult, va lua mai mult, cine puţin - mai puţin, după cum va fi datoriia” etc.
Pronumele şi adjectivul nehotărât sunt des întâlnite în textul Pravilei alese, fiind folosite pentru a defini în general situaţii sau persoane neindividualizate. Dintre formele cel mai des întâlnite, de menţionat sunt:
-	niscare (nescare) este în general invariabil; cu excepţia „cu niscari daruri, au de frică, au cu sila să-l facă să-i dea vreun dar de-a svintei beseareci pentru voia acelui boiarin”, întâlnim frecvent formulări ca: „vor scrie pre hârtie şi-ş vor pune peceţile pentru niscare tocmeale”, „numai de nu va fi fost multă mâzdă sau de nu vor fi fost niscare pizmaşi”, „fraţii când vor avea niscare avuţie a împărţi”, „de-1 va smenti cineva cu niscare cuvente”.
-Pronumele şi adjectivul nehotărât neştine cunoaşte în dativ forma nescui: „părându-i nescui că face milostenie cu dâns”, „cumu s-are dzice să-i pară nescui că face curvie”, „de să va prileji nescui, după păcate ce va face ca să să pocăiască”.
-	Pronumele altceva apare sub această formă doar în textul lui yarlaam: „Să nu îndrăznească nime să dezgroape trup de om mort să-l mute sau altceva”, în cel al lui Eustratie întâlnindu-se doar altăceva: „niscare aur sau argint sau haine sau altăceva”, „de-i luat de la cineva vreun lucru cu asupreală au ocină au vie au altăceva”, „să va afla cu preuteasa-ş rudă, cuscrie sau altăceva sânge amestecat”, „Cela ce va avea muiare şi-i va fi sămenţie sau altăceva cuscrie”, „va lua fiece vas den besearecă de ceale svinţite, de aur sau de argint sau altăceva măhramă”.
-	Pronumele alt poate avea valoarea de „altceva” şi „altcineva”: „grăiaşte tot fără sine une şi alte, cumu-1 îndeamnă diavolul”, „văd în somn vise, une şi alte”, „Prieteşugul ce face călugărul cu mireanul, încă cu giurământ, nu iaste altă, ce numai ce vor să facă un hicleşug şi să să săvârşască un lucru rău, nu alt, ce când vor fi amândoi de o casă, cumu s-are dzice supt un arhiereu” sau „altul”: „Arhiereul să să schimbe de la un scaun la alt”, „să nu mai şadză unul cu alt”, „să împresoare cu ună, cu altă”, „datorii de bani sau altă aseamene acestora”. Forme ale pronumelui erau în curs de constituire, fapt probat de formulări ca: „să cunoască că iaste oaia cea den turma lui Hristos, iară nu altuicuiva”, „să-l mute, să-l aducă să-l îngroape într-alt loc, nice alt lucru ceva”. Des întâlnim şi grupul pronominal alt nime „nimeni altcineva”, dare este un calc după slavonul AP^n» mwhToate: „pre alt nime să nu vatăme”, „Numai acesta iaste iertat, iară alt nime”, „nu va fi alt nime, nice un creştin”, „alt nime înaintea lor”, „aceştea nepoţi să cade să moşnenească, iară alt nime”.
-	cevaş „câtva puţin” este întâlnit o singură dată în textul Pravilei alese: „nu văd nemică, săvai cevaş, acolea unde să boteadză”.
-	nicicare „niciun”: „De vor fi păcatele celui mort iuşoare, ce să dzice să nu fie nicecare păcate mari, den ceale 7 păcate de moarte”.
-	vreun cunoaşte la Varlaam mai ales forma vrun: „De să va prilej it cuiva dintru creştini să hie avut svadă cu vrun preot”, „Vlădicul ce va priimi pre vrun viădic strein sau pre vrun preot sau diiacon”, în timp ce la Eustratie este covârşitoare forma vreun: „va fi vreun putearnic de va face cu sila”, „va fi şi va lua vreun dar de-a svintei beseareci fără de voia săborului”; Varlaam foloseşte doar forma feminină cu consoană durificată vro („Cum să să hirotonisască vlădici preoţ
52
şi ceia ce vor avea vro vătămare pre trup”, „Bărbatul, de va zăbăvi în vro cale sau în robie şi muiarea va vrea să să mărite”), în timp ce la Eustratie vreo are o mai mare frecvenţă: „stavropighia să chiamă unde să face vreo besearică şi de bunăvoie să închină patriarhului”, „va îndrăzni pentru vreo nedestoinicie, ce să va smeari vreunui boiarin puteamic”.
- Alte pronume şi adjective nehotărâte întâlnite sunt cineşi „fiecare, oricine” („svinţire, să fie de va luma cu alţ preoţ, cineş cu cinul său”, „trebuie să-l boteadze cineşi să va găsi acolea creştin”), careşi „fiecare” („tot un giudeţ li să va veni amânduror, căruiaş după deala sa”), cevaşi „ceva puţin” („ceia ce-s afundaţi nu văd nemică, săvai cevaş, acolea unde să boteadză”), fieştecine („să ne îndeamne după trebuinţa fieştecui”), fieştecare, fieşcare „oricare” („să cade să fie fieştecarele de vârsta nuntei”, „nu fieşcarii din cei strigaţ”), fieştece, fieşce „orice” („Destoinici oameni, dzice Armenopul, să fie marturi, iară nu fieştece blăstămat”, „cândai sâmt afurisiţ pentru fieştece puţinei lucru”), oarecine „cineva”, „careva” („Un om oarecine să găsiia în robie”, „Un om oarecine, de va avea feciori feţi sau feate”), oarecare („Trei lucruri oarecarile să cade să le aibă cela ce va fi giudeţ adevărat”, „scrie cbtîh Vasilie b6ahkîh într-o poslanie cătră un preot oarecarile”), oarece („de mare folos iaste oarece puţin să arătăm pentru aceaste taine”). Aceste forme de pronume erau în curs de constituire, faptul fiind probat de formulări în cazul acuzativ ca: „de va fi găsit fie pre carele această nevoie”, „să vor amesteca, fie la ce lucru”, „să vor amesteca cu preotul cel lepădat den preoţie fie la ce slujbă”, „să vor găsi fie în ce eparhie”, „va goni muiarea den casa lui, fie în ce vreame, dzua sau noaptea”, „să va atinge fie de ce vas” etc.
-Prin omiterea lui ori, sau fie- pronumele sau adjectivul care primeşte valoare de pronume, respectiv adjectiv, nehotărât: „care episcop sau dintru preoţ sau diaconi nu-ş vor pomeni pre mitropolitul său”, „care călugăr să va afla c-au legat prieteşug”, „care ţârcovnic va sudui pre vlădic”, „bărbatul sau muiarea carele de dânş va rămânea în ceata mirenească şi să aibă de la cela ce să călugăreaşte parte cumu i să va veni”, „Bărbatul sau muiarea, carele de dânşi, de să va găsi c-au avut această nevoie şi boală” etc.
Pronumele negativ cunoaşte forma nime („Cum nu poate popa mirean să facă pre nime călugăr”, „nime ca să nu să mire de acesta lucru”) şi nimic, care se întâlneşte sub formele nimică („să nu ceară nimică de la dânşii”, „nu iaste volnic să ia nimică dentru avuţiia lui”), nemică („să nu mai aibă treabă cu altă cu nemică”, „să nu lipsască nemică” şi nimica (nemica) („nu iaste volnic să ia nimică dentru avuţiia lu”, „când vor cumeneca pre creştini să nu ceară nimică de la dânşii”, „nemica nu sâmt acealea înaintea celuia ce face direptate”, „de unde are vrea să s-apuce neştine şi să asuprească, nu i să dă, ce să să opreaşte, alta nemica”). Uneori el are sensul „deloc”: „să n-aibă păr nimică pre cap”, „nice să vor cunoaşte nemică seamne”, „că nemică nu să pune Zunara împrotiva lui Pavel Apostol”. Construcţiile drept nemică şi întru nemică sunt locuţiuni adjectivale cu sensul „inutil, nevalabil”: „întru nemică să fie acesta giudeţ”, „Iară, de nu va fi creştin bun şi dirept credincios, ce va fi om bun numai pentru viiaţa ceastă pementească, pentru ca să-l laude oamenii, aceaia nu iaste întru nemică”, „aceaia călugărie să nu fie drept nemică”, „nu iaste
53
drept nemică acela dar”, „de-ş va pune hainele zălog, drept nemică nu iaste aceaia”, „va întări acest gând întru sine, că nu simt drept nemică învăţătura svinţilor părinţi”.
Numeralul şi adjectivul ordinal. Cu câteva excepţii, se acordă în gen şi număr cu substantivul („Al noolea cap de Pravilă a Svinţilor Oteţi de la al Şeaselea Săbor”, „doauă veare ale doauălea veare”, „Al cincisprădzeacelea cap de pravilă ce scrie la Săborul Dintâi”); terminate în -lea, majoritatea formelor sunt lipsite de particula deictică: „la Săborul Dintâi şi la al Doile şi la al Cincile, scrie de dă învăţătură”, „Săborul al Doile ce au fost la Antiohiia”, „Al treile cap de pravilă a Săborului Dentâi învaţă de grăiaşte”, „atunce, să trimiţă şi al trile rând”. Sistematic întâlnim forma al patrul: „Săborul al Patrul, 18 capete”, „când pleacă deagetul cela al patrul şi-l împreună cu cel mare”, „Dă învăţătură acest svânt Săbor al Patrul”. Neobişnuită este forma al treilesprădzecele: „Al treilesprădzeacele cap a cestui Săbor de la Neohesaria dă învăţătură”.
O formă contrasă din a doua oară întâlnită doar la Varlaam este a doară: „cel, cea a doua oară”: „Cum va giudeca de o dată patriarhul la giudeţ, a doară nu să mai poate giudeca, fără numai doar săborul socotească ande sine”. ■
Sistematic întâlnim în acord cu substantive masculine la plural forma ai doii: „într-acel ceas vor fugi de după cei ai doii şi vor purceade după cei dentâi”, „să desparţă de bărbaţii cei ai doii şi să margă după cei dentâi”, „iară unii altor să nu apuce, nice cei dentâi celor ai doii, nice cei ai doii celor dentâi”, „aceştea doi cuconi, să vor chema ai doii veri”.
Numeralul partitiv apare de mai multe pri în text sub forma giumătate, numeralul o fiind subînţeles: „atunce giumătate de daruri ce să vor fi dăruit la logodnă ca să să dea celui viu ce-au rămas, iară giumătate să să grijască acel mort, ce să dzice dentru ce va fi dat cel viu celui mort ca să-i întoarcă giumătate, iară giumătate să rămâie celui mort”, „de nu vor fi nice rude, giumătate să fie domnesc sau acelui giudeţ unde va lăcui pre a cui ocină, iară giumătate, de aceale bucate a mortului să fie de pamenţi şi de milostenie pentru sufletul lui”, „să ia giumătate unchiul, iară giumătate nepotul”.
Numeralul multiplicativ îndoit se acordă cu substantivul determinat: „acela păcat iaste îndoit, cum are fi dentr-unul, naşte şi altul”, „Omul cum sânte îndoit din trup şi den suflet”, „acestora le iaste îndoită certarea”, „Drept aceaia şi Hristos îndoită au dăruit deanstvia botedzului în trei oameni”, „să întoarcă toată cheltuiala şi dzeastrele tot îndoite”. Mai rar este folosit şi pronumele multiplicativ întreit: „a treia iaste cuscriia întreită, ce vine den trei seminţii de să adună”.
Numeralul adverbial cunoaşte formele întâi, dentâi: „întâiu, să fie cu plecare spre cei închinaţi lui Dumnedzău slujitori”), al doile („Al doile iaste mândriia, ce să ţine neştine mai bun de toţi şi mai înţelept”), al treile („Al treile iaste când face omul de bunăvoia sa ucidere”), al patrul („Al patrul iaste sânge amestecat”), al cincile („Al cincile iaste lăcomiia”), al şeasele („Al şeasele iaste zavistiia, răpştea”), al şeaptele („Al şeaptele iaste leanea, somnul prespre măsură”)144.
144 în situaţiile menţionate de la al doile la al şeaptele se poate subînţelege „păcat”, întrucât lista lor este deschisă de formularea: „Şeapte păcate sâmt mari de moarte, carele pierd şi omor pre om şi trupeaşte şi sufleteaşte”.
54
Verbul. Unele verbe păstrează conjugarea etimonului latin: a însănătoşa („să va scula den boală şi să vor însănătoşea”, „ş-au cunoscut vendecarea de s-au însănătoşat”) păstrează conjugarea I a etimonului sănăre; a rămânea, a împlea păstrează conjugarea a Il-a (remanere, implere): „muiarea ce va rămânea de bărbat”, „vor rămânea coconi săraci”, „vor rămânea denafară de împărăţia lui Dumnedzău”, „daca să vor împlea 25 de ai”, „să ia sama 5 ai, tocma până să vor împlea 30 de ai tocma”.
-	Verbul a cura păstrează cu o singură excepţie („să-l afunde în scăldătoare cu capul înainte, să curgă apa în gios pre trup”) formele fără g analogic: „ce-i va cură partea va lua şi acesta”, „de-1 va răni la ceafă şi va cură sânge mult”, „Bogăţia de-are cură ca apa, neme ca să nu-ş îngreoiadze inima”.
-	Verbul a da la diateza pasivă are sensul de „a fi permis”: „Preoţilor nu li-e dat să facă afurisenie”, „nu iaste dat nemărui să suduiască pre mai-marele său”, „vlădicilor li s-a dat aceasta să iarte şi să afurisească”; uneori, şi formele la diateza reflexivă au acest sens: „Nu s-au dat preoţilor să-ş giudece pre arhiereul lor”, „nu s-au dat slujitorilor besearicii să ţie crâcimă”, „nemica nu va folosi preoţiia că i s-au dat fără cale”.
-Dincolo de o oscilaţie generală a formelor verbale la diateza activă şi a celor la diateza reflexivă, trebuie menţionată existenţa unor forme insolite la diateza reflexivă ale verbului a fi: „Nice-ş iaste mai mare şi mai fără de leage lucru, decât acesta ce să vende pre bani darul Duhului Svânt!”, „să caute cu ochii şi mai pre scurt cum nu ş-are fi fost acesta lucru”, „Spre ceia fraţi a cuconului, pre carii nu i-au botedzat, iaste a treia stepenă, ca şi spre feciorii frăţine-său, de vreame ce-ş sâmt fraţi sufleteşti”, „Pentru preotul ce-ş va botedza cuconul sângur, ca un preot, ce să dzice să-ş fie el preot sângur”, „loc ca acela de nu-ş va fi vlădic să giudece”, „săvai cât de metitel s-are fi atunceş”. Şi alte verbe prezintă forme la diateza reflexivă puţin obişnuite în limba literară actuală: a părăsi: „să cerceteadze arhiereul foarte pre-amănuntul; de-1 va afla vinovat în vreunele de carele smentesc preuţiia după svânta pravilă, să nu să hirotonisească, ce să să părăsască ca un nedestoinic”, „alţii dzic sau să să părăsască de acel meşterşug sau să să lase de liturghie”, „să-i fie ei canonul de cuntenire, ce să dzice să să părăsască, să nu mai facă acealea păcate”, a tăgădui: „de să va tăgădui, şi va apuca că nu iaste cum dzâc ei, şi de vor fi oameni de credinţă şi de cinste pârâşii, să nu-1 bage în samă pre vlădic, ce să-l scoaţă de tot”, „De să va preoţi cineva şi nu-ş va fi întâi ispoveduit păcatele toate, ca să vadză duhovnicul care păcat smenteaşte preoţiia, ce să va fi tăgăduit şi va fi tăcut”, prosti „a deveni simplu, a se călugări”: „Toate aceastea să chiamă părăsire de scaun, iară nu iaste cumu-i când să prosteaşte de bunăvoie şi-ş lasă scaunul”.
-	Verbele la imperfect au la persoana a 3-a singular şi plural forme identice: „vădzu un vis unde era un puţ de aur şi neşte apă foarte dulce şi reace şi frumoasă. Şi era şi funea şi vasul carele scotea apă tot de aur. Iară omul cela ce scotea apă era foarte bolnav”, „acesta avea zavistie asupra frăţine-său”, „mânule Svinţii Sale era tinse una spre amiadzădzî, iară alta spre miadzănoapte”.
-	Verbul a vicleni poate fi întâlnit având forme tranzitive: „va şti muiarea că va să hiclenească cineva pre împăratul”, „numai să hiclenească pre stăpânu-său”.
55
-	Ca în orice text juridic care conţine formulări generale sau prescripţii, Pravila aleasă abundă în verbe aflate la diateza reflexivă: „aşea şi cei botedzaţi, pentru căce să afundă şi să înalţă de 3 ori”, „botedzaţii să pomăzăiesc cu svântul mir”, „alte molitve să nu să cetească”, „de multe ori suflete a morţi s-au arătat ş-au poftit ca să să facă liturghii pentru dânse, ca să le izbăvască den munci”, „Drept aceaia, şi preoţii ce iau peaningii pentru să facă liturghii, trebuie ca să nu să lenească, ce foarte să să nevoiască cu toată osârdiia şi frica lui Dumnedzău, să slujască şi nu cumva să lase ceva, vreo litughie să să treacă” etc.
Dacă în textul atribuit de noi lui Varlaam forma reflexivă să cade este urmată întotdeauna de un conjunctiv: „Pentru greşealele preoţilor cum să cade să să cearte cu vlădicii”, „Preoţii nu să cade să giudece pre vlădicii lor”, „Călugării şi ş-alţi slujitori a besearecei nu să cade să să ameastece la lucrurile mireneşti” etc., în textul propriu-zis al Pravilei alese, alături de forme cu conjunctiv folosite mai ales în titlurile capitolelor („Pentru iermonahul, cum nu să cade să cunune fameaie cu bărbat”, „Pentru cela ce va vrea să fie vlădic, episcop sau mitropolit, cumu să cade să fie”, „Pentru cela ce va să să preoţască, în ce chip să cade să să înţreabe şi să să ispitească, oare ştie carte cumu să cade”), se întâlnesc şi construcţii în care e folosit infinitivul: „nu să cade a dzice a creade pre nime, până nu va arăta fiece lucru”, „Să ştie tot omul căruia i să cade a şti”, „acestora încă nu li să cade a face a doa nuntă” etc.
-	Şi paradigma verbului a fi la modul indicativ prezent păstrează forme mai apropiate de etimon:
1: sâmt: „eu încă sâmt om cu chinuri”, „Eu Sâmt o naştere”;
2: eşti: „eşti datoriu, cât veri putea, să nevoieşti”, „Bucură-te ceaia ce eşti încungiurată de bucurie”;
3: iaste „Aceasta iaste aducerea amente cătră Dumnedzău”, „Că a ta iaste împărăţia”;
iar la plural
1: simtem, sântem: „simtem şi vinovaţ şi destoinici muncii de vac”, „cum dzice apostolului Hristos: Mirezmă sâmtem”;
2: simteţi: „să cunoaşteţ toţi preoţii câţ simteţi de posluşiţi svântului jârtăvnic”, „Câţ simteţi de numai ce vă chemaţi cu numele creştini”;
3: simt, sâmt: „Nunta iaste împreunare bărbatului cu fămeaia şi simt cetaş unul cu altul”, „Nuntele ce să fac cu cununie cu învăţătura lui Dumnedzău sâmt făcute”.
Acestora li se adaugă formele prescurtate pentru persoana a 3-a singular şi plural -i şi -s. La indicativ prezent se păstrează la persoana 1 singular şi la modul conjunctiv la persoana a 3-a singular şi plural forme iotacizate: credz, să creadză, să vadză, paţ, să paţă, să împarţă, să trimiţă, să scoaţă etc.
-	în acord cu alte verbe de conjugarea I, a găta, a adevăra'45, a îndrepta, a zburda, a se asemăna au la persoana a 3-a singular doar forme cu desinenţa -eadză:
143 A adevăra cunoaşte doar 3 ocurenţe, în timp ce a adeveri este folosit de 5 ori, având la persoana a 3-a singular adevereaşte. Uneori întâlnim ambele forme în acelaşi context: ,.închipuiaşte şi adevereaşte chinurile lui Hristos, ce să dzice moartea, îngroparea şi învierea, iară svântul botedz închipuiaşte şi adevereadză pogorârea lui Hrisos în iad şi suirea den iad".
56
„la venirea Domnului nostru lui Isus Hristos, la înfricoşata dzi giudeţului să găteadză aceaia pedeapsă”, „toate le ocârmeaşte şi le îndirepteadză cu cuvântul lui Dumnedzău”, „acel dar scump şi cinstit a preoţiiei, carele să asemeneadză ceriurilor”, „svântul botedz închipuiaşte şi adevereadză pogorârea lui Hrisos în iad şi suirea den iad” etc.
-	Verbul a zice cunoaşte la perfectul simplu persoana 1 singular dziş: „Eu dziş că veţi fi dumnedzăi şi fiii Celuia de Sus”, la persoana a 3-a singular dzise: „Domnul nostru la mântuitoarele Lui chinuri, dzise ucenicelor Săi”, „Domnul nostru la mântuitoarele Lui chinuri, dzise ucenicelor Săi”, şi mai mult ca perfectul „Dzice şi Valsamon pentru acest cuvânt a lui cbtîh Pavel cum şi mai sus dzisem”.
-	Dintre verbele de conjugarea a IV-a, a curaţi are la persoana a 3-a singular curăţeaşte, iar la persoana a 3-a plural curăţesc: „păcatele celui nebotedzat să curăţesc cu botedzul”, „Tâlcuiaşte Valsamon mai pre-amănuntul de lungeaşte cuvântul şi curăţeaşte toată tocmala lucrului acestuia”, în timp ce a adeveri146 (care are un dublet de conjugarea I, a adevăra146 147, ambele având sensul „a confirma”) cunoaşte doar forme tipice pentru conjugările I şi a IV-a: adevereadză: „svântul botedz închipuiaşte şi adevereadză pogorârea lui Hrisos în iad”, „Adevereaşte acest svânt săbor”.
-	Imperfectul are forme identice la persoana a 3-a singular şi plural: „care lucru era întrutot împreunat la toată răsădirea cărţii”, „mânule Svinţii Sale era tinse una spre amiadzădzî, iară alta spre miadzănoapte”.
-Perfectul simplu al verbului a da are doar forma dură, deade, deaderă: „trestiia ceaia ce o deaderă jidovii în direapta lui Hristos”, „scoase de-i deade aceale doo prescuri”, „deade unui preot oarece ca-n chip de plată”, în timp ce verbul a face cunoaşte atât forma dura, feace, cât şi forma slabă făcu, prima având o frecvenţă mai mare: „ştearse Hristos picioarele ucenicelor când feace omivanie”, „toiagul lui Moisi, cela ce să feace din şearpe”, „de atunce să făcu mestecătură mare în svânta besearecă”, uneori folosindu-se, evident din motive stilistice, pentru a evita repetiţia, ambele forme în acelaşi context: „au doară are fi mărs la cea nuntă, unde feace întâi ciudeasa pre pământ, că făcu vin dentr-apă?”. Cea mai completă paradigmă la perfectul simplu o are verbul a zice:
1: dziş: „Eu dziş că veţi fi dumnedzăi şi fiii Celuia de Sus”
2:-
3: dzise: „la mântuitoarele Lui chinuri, dzise ucenicelor Săi”, „el, fiind mâhnit şi scârbit, dzise de răspunse cu lacrămi”.
Iar la plural
1: dzisem: „Dzice şi Valsamon pentru acest cuvânt a lui cbtîh Pavel cum şi mai sus dzisem c-au dzâs”
2:-
3:-
146	„de să va adeveri că nu pomenesc pre patriarhul la svânta liturghie", „să-l scoaţă de tot den scaun după deala lui, cumu să va adeveri lucrul".
147	„să să desparţă, de să vor adevăra de aceaste lucruri”, „daca va adevăra bine de moartea lui, încă să mai aşteapte un an".
57
Verbul a înţelege are la persoana a 3-a singular a perfectului simplu înţelease („Apoi înţelease că iaste pentru căce au fugit de svânta liturghie a acelui preot”), iar la a 2-a plural înţeleaset („Acum înţeleaset carele sâmt aceaste 7 laude a lui Dumnedzău ce dzice prorocul şi ce tâlcuiaşte!”).
-Fenomen general în vechile texte, persoana a 3-a singular a perfectului compus coincide cu persoana a 3-a plural: „numai ei au puteare şi dar a da tuturor”, „cine sâmt de la Dâns ispravnici, aceia au puteare [a] afurisi şi a ierta păcatele”, „drept aceaia au făcut Dumnedzău bărbatul şi muiarea”, „Mţilţi svinţi părinţi şi de-a svintei besearici învăţători au dat învăţătură”.
-	în opoziţie cu perfectul compus foarte mult folosit, mai mult ca perfectul apare doar incidental: „Epitrahilul iaste fâşiia ceaia ce legase pre Hristos de grumad”, „tâlcuiaşte oaia cea perită pentru carea veni Domnul ca să o ia, pentru că o apucase lupul cel mare, diavolul”, „iarăş să afla în legătură cum fusese şi dentâi”, „daca să va prilej i de să-i moară logodnica cu carea au fost tocmit şi logodit”.
-	Forme insolite de mai mult ca perfect analitic, exprimând o acţiune care s-a petrecut înaintea alteia trecute se construiesc cu gerunziul: „au fugit de svânta liturghie a acelui preot, unde au fost gândind că nu iaste destoinic”, „şi den ranele picioarelor ce-au fost găvozdit pre cruce de mână şi de picioare, carele au fost mirosind mai scump decât toate mirezmele”, „iară molitve nu s-au fost mai cetind de obrăcenie, cumu-i şi la noi în dzua de astădzi”, „s-au fost spărgând tot trupul omului de s-au fost făcând tot rane”, „au fost blagoslovind şi Hristos pre apostoli şi i-au fost dăruind, de-au fost dzicând: Loaţi Duh Svânt”, ,JDentâi, la dzilele ceale vechi de demult, au fost întrebând întâi, mainte până a să face nuntă şi, dac-au fost întrebând, nu i-au fost lăsând să facă acel lucru, ce i-au fost oprind. Iară, de-au fost făcând fără de întrebare, i-au fost can pedepsind cu canon şi de-aciia i-au lăsat”.
-	Exprimând multe situaţii anticipative, textul Pravilei alese are multe forme de viitor. Acestea sunt formate cu ajutorul auxiliarului a vrea, având formele specifice limbii vechi:
1: voiu (formă apropiată de limba literară actuală): „întru ce te voiu găsi, într-acea te voiu giudeca”, „voiu lua fameaie şi pre nepoata cea de fie a unii a doo veare a mea”;
2: veri (ver)l4S: „Iară, de veri ascunde ceva şi nu veri spune dirept, ce veri tăgădui vreun păcat, bine să ştii că acela păcat iaste îndoit”, „Când ver vrea să giudeci dirept, să nu cauţ în obrazul celora ce să pârăsc”;
3: va: „Vlădicul cel scos, deaca va hi giudecat al doile rând şi să va afla nevinovat”.
La persoana 1 plural, vom (32 ocurenţe): „Atunce, ce vom ceare de la dâns, pre lesne vom dobândi”, dar, mai rar, cu 3 ocurenţe, şi vrem: „în postul Născutului şi a Svinţilor Apostoli, vrem mânca bucate uscate”, „la dzua svinţilor apostoli cei mari, Petră şi Pavel, atunce încă vrem face razdreaşenie la peaşte”, „nu cumva să le smentim, că apoi vrem face un lucru foarte fără de leage”; 148
148	O excepţie este „iaste obiceaiul mainte di ce vei vrea”, unde forma poate să fie explicată prin evitarea repetării lui r.
58
2: veţi (veţ): „Eu dziş că veţi fi dumnedzăi şi fiii Celuia de Sus”, „Nu giudecaţi în faţărie, că cu ce giudeţ veţ giudeca, giudecaţ veţ fi”;
3: vor: „Vlădicul sau preotul de vor hi scoş şi vor cânta leturghie”, „Preoţii şi diiaconii ce nu-ş vor pomeni vlădicii săi la slujbele svintei beseareci”.
Folosind auxiliarul a vrea şi un conjunctiv, se construiesc de multe ori forme analitice de viitor: „va să dea samă”, „va să ia plată”, „va să se pogoare”, „va să aibă canon”, „muncă va să aibă”, „îţi vor spune ce va să fie”, „vor să fie sufletele lor în mare nevoie”. Insolită e formularea „să nu fie făţarnic, nice să facă strâmbătate pentru voia cuiva, că va vrea să dea samă înaintea înfricoşatului giudeţ”.
-	In textul Pravilei alese se întâlnesc şi forme de viitor anterior, care exprimă o acţiune petrecută înaintea unei alteia viitoare: „unde să va prilej i de să va fi pustiit, de nice să vor afla scrisori”, „de vor fi mai cercetat cu leagea şi vor fi fost dup-acea stătătoare în multă vreame şi vor fi trecuţ mulţ ai îndelungaţi, mai apoi”.
-	Conjunctivul prezent al verbelor de conjugarea I cu rădăcina terminată în s au la persoana a 3-a -să: „40 de veadre de apă să vearsă”, „vinile bărbatului pentru care să cade să-l lasă”. Faptul poate fi asociat şi cu tendinţa de durificare a consoanelor.
Conjunctivul verbelor de conjugarea a Il-a, a IlI-a şi a IV-a care au rădăcini terminate în d şi t suferă sistematic iotacizare la indicativ prezent la persoana a 3-a singular şi plural: să vadză, să prindză, să râdză, să cuprindză etc. Acelaşi fenomen al iotacizării se produce la verbele de conjugarea a IlI-a cu rădăcina terminată în n: să spuie, să supuie, să puie etc.
-Verbul a cere are conjunctivul la persoana a 3-a să ceară (10 ocurenţe) şi să ceaie (5 ocurenţe), textul lui Varlaam având doar formele iotacizate, în timp ce la Eustratie se preferă să ceară. Verbul a omorî are la persoana a 3-a doar să omoară. A ucide cunoaşte forma să ucigă.
-	La perfect întâlnim forme construite atât cu participiul cât şi cu gerunziul verbului: „De vor fi scos den scaun pre vreun vlădic şi dup-acea să va fi strâns şi al doile săbor şi de să va fi găsit cum acel vlădic n-au fost vinovat”, „cândai să nu fie grăind cu pizmă sau cu vrajbă, să vor fi pornit asupra lui cândai pentru ce le va fi făcut vreo nevoie pentru de-ale lor”, „iară, de să va fi găsind citeţ, numai cu aceaia să fie, iară mai sus să nu să suie”.
Condiţionalul se construieşte cu verbul auxiliar a avea: „de are face niscare păcate, nime dintr-aceşt preuţ, arhierei sau preoţ, nu poate să strice pomenirea lui”, „de are fi şi nevinovat”, „de are fi cum are fi preotul”, „săvai cât de metitel s-are fi atuncea”; o singură dată întâlnim ară: „macar să n-ară hi fost adevărat”, „de vrea fi boiarin de curte, îl scotea den cinstea sa”. Frecvent este folosit şi auxiliarul a vrea: „în leagea veache nice pre un om de vrea fi cât de bun şi de vrea fi vătămat undeva la trup, nu-1 vrea preoţi nice într-un chip, iară numai când vrea fi foarte întreg şi sănătos, atuncea vrea lua preoţie. Şi dup-acea, iarăş, de-1 vrea lovi boala la preoţie, să vrea lăsa de slujbă”, „într-o vreame mai de demult, cine vrea face acest lucru de vrea lua muiare ce nu i să vrea cădea şi vrea călca pravila, acela om vrea avea o certare mare; de vrea fi boiarin de curte, îl scotea den cinstea sa, şi-i făcea o ruşine mare, că-1 purta pre uliţe, dup-acea îi trimitea de-i închidea pren temniţe departe loc, pre la ceaie ostroave; iară, de vrea fi sărac, îl punea gios de-1 ucidea cu toiage până-1 lăsa numai de-abiia viu”.
59
De multe ori este folosit şi cu valoare de optativ viitorul indicativ sau cel anterior: „de va fi episcop să-l lase”, „cel cela să va înfârtăţi cu vreo fameaie de va fi de nuntă să o ia”, „pre bărbat l-au slobodzit să fie volnic ca să-ş ia alta, iară aceaia să fie întru nemică, însă de va fi mărs la dânsă numai odată”, „de să va ispiti să margă şi al doile rând, de-aciia nu poate să să mai desparţă săvai de s-are şi despărţi”, „Preotul ce va fi făcut păcate mainte de ce să va fi preoţit şi dup-acea, de va fi ispoveduit de voia sa pentru frica lui Dumnedzău”.
-	Optativul propriu-zis este folosit pentru a defini situaţii posibile în viitor; el este construit cu ajutorul auxiliarului a avea, uneori fiind greu de definit distincţia faţă de formele viitorului indicativ: „Iară, de să va afla patriarhul întru alte cuvente reale sau ocară sau macar de are face niscare păcate, nime dintr-aceşt preuţ, arhierei sau preoţ, nu poate să strice pomenirea lui”, „De să va prileji vlădicului să-l pârască cineva şi, să are fi şi vinovat, până nu-1 vor giudeca vlădicii, să nu iasă den scaun”, „Arhiereului nu să creade mărturiia ereticului, nice aceluia ce are fi de altă leage”.
-	Optativul apare de cele mai multe ori în propoziţii secundare atributive sau condiţionale: „va şti mai multe decât un bărbat desăvârşit ce are fi de 50 de ai”, „tot omul cine are avea înţelepciune şi mente întreagă şi are griji de viiaţa de veaci, cu cuviinţă are fi şi cumu să cade cu adevărat lucru şi fără de voia lui ca să socotească”, „macar de are fi şi nevinovat, iară pentru ce ş-au făcut leage şi giudeţ sângur, tot să-ş fie lepădat de tot de preoţie”, „Iară, de are face şi milostenie şi alte multe lucruri bune, cât de şe-are da trupul şi pre măcenie pentru numele lui Hristos, aceastea Dumnedzău nu le priimeaşte drept numai că, de vreame ce nu are pace cu fratele său cela ce-i creştin ca şi dâns” etc.
-	Ca în majoritatea textelor din prima jumătate a secolului al XVII-lea care marcheză începutul stilului juridic în limba română, şi în Pravila aleasă, alături de formele majoritare la conjunctiv, întâlnim şi un număr considerabil de construcţii cu infinitiv care însoţesc formule impersonale ca trebuie, să cade, are etc.: „Să ştie tot omul căruia i să cade a şti”, „acestora încă nu li să cade a face a doa nuntă”, „lor nu li să cade a face acesta lucru”, „daca-i vor scoate den preoţie, să-i puie pre dânş în locul mireanilor ce trebuie a strânge”, „de le va strica el fără ştirea şi voia muierii, să aibă a ceare tot de la bărbat ceia ce vor rămânea pre urma ei moşneani”, „pre toţi îi ţine el asupra sa şi el are a da samă pentru dânşii de să va prileji să piiară cineva pentru nesocotinţa lui”.
-Infinitivul lung îl întâlnim doar după forme introduse prin de-a: „să va părăsi de-a mai facerea păcate”, „iaste cu direptate de-a să împărţirea pentru vreo vină”, „să fie curat şi destoinic de-a slujirea lui Dumnedzău” sau în construcţia imperativului la persoana a doua plural precedat de adverbul de negaţie nu: „unde va fi vreun cuvânt greşit, cu lineşte tocmiţi şi isprăviţi, iară nu blăstămareţi”.
-	Stilul juridic presupune şi aici multe construcţii cu infinitivul, care alternează cu cele în care e folosit conjunctivul: „ce trebuie a strânge tocmealele acestui lucru, a le înfaţăsea”, „Drept aceaia, trebuiaşte foarte a socoti şi a feri locul cel dumnedzăiesc a svintei besearici”, „dintâi trebuie să ceară de la Dumnedzău înţelepciune”, „feciorul cel de suflet trebuiaşte să ia din tot venitul a patra parte”.
-Locuţiunea verbală a da samă se află de obicei la infinitiv când este precedată de verbe care au sensul de „a trebui, a fi obligat”: „el are a da samă
60
pentru dânşii”, „are a da samă înaintea lui Dumnedzău”, „cum va fi, are a da samă înaintea înfricoşatului giudeţ ca un nedestoinic şi vinovat”, „căce are bărbatul a da samă de acealea de toate”. Uneori întâlnim şi alte verbe care pot primi sensul „a trebui, a fi obligat”: li-i a da samă: „groapă mai adâncă vor să fie păstorii ceia ce li-i a da samă de acesta lucru”, va vrea să dea samă: „va vrea să dea samă înaintea înfricoşatului giudeţ”, vor să dea samă: „apoi vor să dea samă înaintea înfricatului giudeţ”, „va să dea samă înaintea înfricoşatului giudeţ”. într-un singur exemplu întâlnim şi locuţiunea a lua sama: „n-are nime a lua sama vlădicilor sau preoţilor”. Mai rar şi a trebui se construieşte cu infinitivul, fiind preferat conjunctivului: „să-i puie pre dânş în locul mireanilor ce trebuie a strânge”, „trebuie a socoti şi acesta lucru”, „După acea trebuie a socoti şi acesta lucru”, „trebuie a le ispiţi în ce chip şi cum le-au fost începătura”, „Trebuiaşte a face laudă şi pohvală şi împărăteasei”.
-	Verbul a cere are participiul cerşut: „nu-ş va fi cerşut iertăciune”, „până au fost vii nu ş-au cerşut iertăciune”.
-De multe ori gerunziul înlocuieşte forme verbale în care limba literară foloseşte participiul: „l-au izbăvit dentr-acel iad ce s-au fost muncind”, „i s-au fost descuind şi dezlegat toate legăturile cu carele au fost legat”, „iară, de să va fi găsind citeţ, numai cu aceaia să fie, iară mai sus să nu să suie, ce să rămâie numai cu aceaia”, „nu i-au fost lăsând să facă acel lucru, ce i-au fost oprind. Iară, de-au fost făcând fără de întrebare, i-au fost can pedepsind cu canon”, „până în şeapte stepene au fost slobodzând cuscriia, iară ceşti mai noi au slobodzit” etc.
In mod curent este folosită forma de gerunziu alegând însoţită de o completivă directă introdusă de când sau fără, ambele cu sensul „cu excepţia”: „şi nu-ş tocmeaşte lucrul, cui-ş va lăsa rămăşiţele, alegând când nu va avea feciori”, „să fie opriţ de liturghie, alegând numai de să va cumva tâmpla să fie patriarhul eretic”, „întreabe giudeţul pentru tocmala ce va să fie, alegând când nu vor şti pentru ce i-au chemat la giudeţ”, „când va vrea să cânte liturghia arhiereul, n-are nice o smenteală, alegând fără când va face hirotonie”, „să nu-i priimască besearica, alegând de ceia ce să lasă den lume şi să călugăresc” etc.
Pravila aleasă foloseşte un număr considerabil (144) de adverbe, dintre care 17 sunt şi adjective. Unele prezintă forme diferite de limba actuală.
-	Pe lângă acum (4 ocurenţe) întâlnim mai des acmu (30 de ocurenţe); la fel, în comparaţie cu aicea (39 de ocurenţe), acii e mult mai frecvent (73 de ocurenţe), în timp ce acolo (40 de ocurenţe) este aproape la fel de răspândit ca acolea (34 de ocurenţe).
-atunce (203 ocurenţe) este categoric preferat lui atunci (8 ocurenţe): „atunce iaste volnic să facă cumu-i va fi voia”, „când face giudeţul direptate, atunce va să fie spre dâns cu milă direptul şi adevăratul giudeţ, Hristos”, „de atunci s-au început această minune, să-ş mute”, „atunci le dă vlădici şi domni ca aceştia, după cumu-i inima nărodului” etc.
Unele adverbe prezintă aspecte insolite fie sub aspect formal, fie sub cel al sensului:
-	aciiş „în acest moment”: „nu va şti, dece să va apuca, ce aciiş va înceape”, „Iară da[ca] să va botedza, aciiş să deşchid ceriurile”, „cum L-au împuns în coaste cu suliţa şi aciiş, au izbucnit sânge mestecat cu apă”. El este sinonim cu cumuş: „să cade să ne plecăm capetele cumuş vom vedea că să iveaşte”, „cumuş dzise aceastea
61
cuvente, aşea fu nevădzut şi de-acii nu s-au mai arătat” şi atunciş: „Iară, de să va pristăvi atunciş într-acea boală, pre acesta-1 priimeaşte Dumnedzău dirept călugăr”.
-	atunciş, atunceş „în acel moment”: „de să va pristăvi atunciş într-acea boală, pre acesta-1 priimeaşte Dumnedzău dirept călugăr”, „Cade-să popii să dea svânta cumenecătură pruncului ce-1 boteadză, săvai cât de metitel s-are hi atunceş, deaca săvârşeaşte botedzul”, „de va audzi c-au murit, atunceş curând să nu să mărite”.
-mainte „mai înainte”, folosit şi în locuţiunea mainte de: „preotul ca să boteadze mainte de svânta liturghie”, „vreamea ceaia a prorocului Isaiei, ce-au strigat cu atâta vreame mainte de naşterea lui Ioan Botedzătoriul”, „să să puie în loc curat, cum am dzâs şi mainte”, „Pentru c-am dzis mainte, trei mătuşi, mătuşe proastă, mătuşe mare, mătuşe mică”.
-	necum „nicidecum”: „nemică parte să nu aibă de la bărbatul său, necum altă, ce nice hainele ce-i va fi făcut mai nainte de nuntă”, „acela necum să fie vas de besearecă, ce, după ce să vor împărţi, încă să aibă şi canon mare”, „necum să şadză la locul său cu preoţii la săbor”.
-	pe lângă valorile obişnuite, ca este des folosit în construcţia ca să, având sensul „să”, în propoziţie fiind similar conjunctivului: „vin ca să nu bea”, „Călugării, ca să postească lunea preste tot anul”, iar la nivelul frazei introducând propoziţii secundare: „Bărbatul, de va hi fur de besearecă sau tâlhari, ca să să desparţă”, „să cade cu adevărat lucru şi fără de voia lui ca să socotească şi să cerceteadze foarte pre-amănuntul”, „Cela ce iaste giudecător, ca să nu să înalţe pentru destoiniciia lui”.
-	cum, pe lângă sensurile obişnuite, poate introduce şi propoziţii secundare, având sensul „că” sau „precum: „va pârî neştine c,u multe ocărî pre vlădic cum iaste vinovat în multe lucruri”, „ascultaţi de acest lucru cum spune Valsamon: Cuvântul Svântului Pavel ce scrie cătră Timotheiu, ucenicul său, cum întru pâra celui hirotonit să nu să creadză mărturia unuia”, „Pentru greşealele preoţilor, cumu să cade să să cearte cu vlădicii, iară nu cu alţ oameni”, „mare bucurie stau de ascultă acel glas scump, cum are fi îngeresc”.
-	unde poate să primească şi sensul „în care” sau „când”, introducând propoziţii relative sau temporale: „Unde vor mărturisi doi oameni buni şi credincioşi asupra omului preoţit, să nu să creadză”, „ascultă acel glas scump, cum are fi îngeresc, unde cântă peaveţii de dzâc aşea”, „au fugit de svânta liturghie a acelui preot, unde au fost gândind că nu iaste destoinic”, „vădzu un vis unde era un puţ de aur şi neşte apă foarte dulce şi reace şi frumoasă”, „vor bea în tot locul unde să măreaşte şi să laudă Dumnedzău”.
-	şi cum poate avea o valoare apropiată de cea a pronumelui relativ, introducând propoziţii subordonate: „să mărturisească de toate lucrurile cum vor putea cunoaşte”, „Pentru mitropolit, cum iaste volnic să-ş suie episcopul den eparhiia lui de la un scaun la alt scaun mai sus”.
-	Un grup de adverbe este construit cu oare-: „au fost oareunde un călugăr săhastru”, „într-acest feredeu, am fost eu oarecând domn acestuia”, „petrecând acolo acel om tot într-acea nevoie multă vreame, oarecând veni lucrul de scăpă dentr-acea robie”, mai frecvent149 întâlnind formele cunoscute actualmente limbii
149	Oareunde (1 ocurenţă), faţă de fieunde (3 ocurenţe) şi undeva (12 ocurenţe); oarecum (0 ocurenţe), faţă de fiecum (1 ocurenţă) şi cumva (16 ocurenţe). Mai echilibrat este raportul dintre oarecând (3 ocurenţe), fiecănd (I ocurenţă) şi cândva (2 ocurenţe).
62
literare: „de va scăpa, cândva să vie la casă-ş”, „va fi fost cândva mărturie strâmbă”, „să va prilej i undeva în vreo tocmală”.
-Construcţia formelor adverbiale cu fie- sau ori- era în curs, astfel că întâlnim o anume nesiguranţă în folosirea lor: fiecum sau fietecum (6 ocurenţe) faţă de oricum (3 ocurenţe): „fiecum va fi, să nu o desparţă bărbatul”, „îndrăzni acel arhiereu de a preuţi pre acel ocărât fără de întrebare şi fără de ispitire, ce numai aşea, fietecum”, „să aibă puteare, oricumu-1 va lumina Duhul Svânt”, în timp ce fieunde (3 ocurenţe) nu cunoaşte corespondentul oriunde: „va fi viaţa lui numai să tâlhuiască şi să apuce de fieunde să prade sau să fie fur de beseareci”; fiecând, cu o ocurenţă, nu are o formă paralelă oricând: „să mănânce numai bucate uscate şi numai o dată într-o dzi şi aceaia nu fiecând va vrea”.
-	Adverbul aiuri „altundeva” („să-l arunce undeva într-apă sau aiuri”, „i să va veni pre direptate de la niscare rude a lui sau de-aiuri”, „nu poate al doile rând să să mai giudece, nice poate ca să să mai socotească aiuri la alt giudeţ”, „Mai bine puţină ruşine şi scădeare aicea, decât aiuri muncă de veaci”) are un antonim necunoscut dicţionarelor noastre nechiuri150 „nicăieri”: „curăţeaşte Valsamon această tocmală şi o arată deşchis cum părinţii n-au priimit nechiuri acest lucru”.
—foarte este de multe ori folosit ca adverb în construcţii precum: „foarte să cerceteadze pre-amănuntul pre acela om”, „Foarte să fie oameni de cinste ceia ce vor mărturisi”, „foarte să să socotească că nice un lucru nu iaste mai scump pre lume, decât cinstea”, „acela om ce va cleveti pre arhiereu, foarte va să aibă un canon mare şi greu”, „dece-1 foarte grăi de rău pre acel preot cătră acel părinte. Audzând el aceasta, foarte să scârbi pre acel preot”, „Drept aceaia, trebuiaşte foarte a socoti şi a feri locul cel dumnedzăiesc a svintei besearici foarte cu frică mare”. Putem interpreta unele dintre aceste construcţii şi ca un superlativ absolut, în situaţia în care adjectivul, adverbul sau locuţiunea sunt subînţelese.
-	cândai „cumva” apare de mai multe ori: „cândai să nu fie grăind cu pizmă sau cu vrajbă, să vor fi pornit asupra lui cândai pentru ce le va fi făcut vreo nevoie pentru de-ale lor”, „pre de altă parte te roagă cu bine cândai doară-1 veri putea scoate den răutate”, „cândai sâmt afurisiţ pentru fieştece puţinei lucru” etc.
-can „cam”: „stă can plecat”, „puind deagetul cel mare can pre deasupra celuialalt să face her x”, „deci tot au fost can bolnav”, „de-au fost făcând fără de întrebare, i-au fost can pedepsind cu canon”.
-	odănăoară „odinioară, cândva”: „Dzice c-au fost odănăoară un preot, deci tot au fost can bolnav”, „Prilejitu-s-au de-au fost un giudeţ ca acesta odănăoară”; are ca antonim nicedănăoară „niciodată”: „Cum să cade nice dănăoară să giudece mirean pre vlădic sau pre preot sau pre deacon”, „să-l ducă să-l arunce într-o apă curătoare, carea să nu seace nicedănăoară în veaci”, „acestuia să nu i să creadză nicedănăoară mărturiia”. Din aceeaşi familie este vreodănăoară „vreodată”: „va fi mărs vreodănăoară la vreun giudeţ şi-l vor fi osândit”.
l3° Din latinescul neque+ubi. Forma explică şi etimologia cuvântului nichiurdă ..femeie zănatică”, căruia DLR (voi. VII, partea I, p. 199) nu îi oferă nicio etimologie.
63
-numai „doar” este folosit într-o serie de construcţii mai puţin obişnuite astăzi: „a doară nu să mai poate giudeca, fără numai doar săborul socotească ande sine”, „nu iaste leage, nice obicină nice altă nemică vrun lucru adevărat, numai ce iaste o batgiocură”, „atunce să ne trebuiască numai când va veni lucrul să fie înaintea giudeţului”, „alegând numai de să va cumva tâmpla”.
-	O locuţiune adjectivală şi adverbială des întâlnită este de faţă „prezent, în mod public”: „Bărbatul, de-ş va afla muiarea de faţă curvind”, „să fie de faţă cela ce-1 ocăreaşte”, „atunce să-i dzică de faţă toate câte va fi dzis şi întâi”, „să cade să-l giudece nime până nu va fi sângur de faţă împreună cu pârâşii lui”, „de vor afurisi pre cineva şi nu va fi nemică de faţă vina acestuia, ca să să iarte”. Locuţiunea intră şi în componenţa unor expresii precum a pune de faţă „a prezenta”: „Bărbatul, de-are fi cât de sărac, dzeastrele ce va fi luat să cade şi iaste datoriu să le puie de faţă”, „iaste datoriu cela ce ia pre mâna lui sau să le puie toate de faţă sau să le dea preţul drept cât au fost preţuite”.
-	O altă locuţiune adverbială este la arătare „evident”: „nu va vădi nimic răutăţile lui la arătare”, „părearea curvii muierii lui nime nu poate- să o scoaţă la arătare”, „să arate lucrul cu adevărat la arătare”, „Ce cine poate să spuie câte spurcăciuni să făcea! De faţă, la arătare, dar cu cât mai vârtos pre ascuns?”, „curvii muierii lui nime nu poate să o scoaţă la arătare, ca să vadză fiecine, ca să poată creade”.
Conjuncţia au „sau” apare de multe ori în text: „Pruncii, de nu să vor şti, botedzaţi sânt au ba”, „să grăiască acelui vlădica au cu niscari daruri, au de frică, au cu sila să-l facă să-i dea vreun dar de-a svintei beseareci pentru voia acelui boiarin, au vlădicie au preoţie au vreo mesereare au vreo iegumenie, sau fiece lucru ce iaste ascultătoriu de svânta besearecă”; uneori au alternează cu sau, aceasta fiind mai des folosită la nivelul sintaxei frazei.
-căci, căce „că” este folosită atât individual, cât şi în diferite construcţii. Individual: „de va dzice neştine ceva pentru că doară căce au fost şi aceştea oameni, cu trup ca şi noi”, „Atunce iarăş veni spre dâns glas de-i grăi: Căce nu beai de această apă scumpă şi bună?”, „de vreame ce-au fost nevoie, că nu i s-au tâmplat acolo duhovnicul, căce au lăsat omul neispoveduit”, „nice să-i împresure cu ună şi cu altă, căce sâmt mai mici decât dânşii”. Mult mai des apare în locuţiunile pentru căce, căce că şi pentru căce că, introducând cauzale: „Nu s-au dat preoţilor să-ş giudece pre arhiereul lor, pentru căce le sâmt lor cap şi păstori”, „Ascultaţi acmu şi tâlcul acestora, pentru căce s-au izvodit aceastea”, „a doa venire a Svinţii Sale, pentru căce va să vie ca un mire cu mare mărire”, „când nu va face pace cu cela ce-i învrăjbit, pentru căce că spre-acesta ruga să face blăstăm”, „Căce că bărbatul cu muiarea iaste o stepenă”, „feciorii carii i-au născut cu ceia ce i-au botedzat între ei sâmt a doa stepenă, căce că un tată pre unii i-au născut trupeaşte, pre alţii sufleteaşte” etc.
-	ce „ci”: „nime ca să nu să mire de acesta lucru, cum şi în ce chip poate să fie, ce să asculte ce grăişte rostul dumnedzăiescului David proroc”, „nu iaste stătătoare până în svârşit, ce să şi schimbă”, „întru nemică nu să socoteaşte, nice iaste nice de un folos, ce iaste un lucru ştirb şi nu-deplin”.
64
-dacă este întâlnit sub formele daca şi deacam: „Pentru vlădicul acel scos şi, deaca s-au giudecat al doile rând, s-au aflat nevinovat”, „deaca iau iertăciune trupurile lor aicea şi să topesc în pământ, aşea şi sufletele, cu putearea lui Dumnedzău să slobodzesc şi ies din mâna diavolul”, „Oare, daca să va împuţi sarea, cu ce să va săra?”, „voi încă simteţ ucenici, daca veţ avea liubov unul cătră altul”.
-	dar apare întotdeauna sub forma dară: „Dară cu cât mai vârtos ca să nu aibă puteare cu lucrurile a besearicii?”, „Dară cu cât mai vârtos vlădicul cel strein de va veni în poporul altui vlădic să preoţească!”, „Scris-am, dară n-am făcut nice un bine că am scris”, „Dară cine are puteare a mai socoti sau a mai lua sama giudeţului patriarhului?”.
-de „dacă”: „Giudeaţele strâmbe, de s-are şi urici, nice giudeţului giudeţ, nice obiceaiul să prinde în samă”, „Pentru slujitorii besearecei, de vor giuca în hârjeate”, „cela ce l-au clevetit, de nu-1 va putea dovedi cu mărturii ca acealea, oameni buni şi de cinste, sau de va fugi dinaintea giudeţului arhiereului, de va fi preot să să oprească de preoţie, iară, de va fi mirean, să să afurisească”, „alegând numai de să va cumva tâmpla să fie patriarhul eretic şi să-l fie audzit cineva învăţând mărturiia eriticilor”.
-	Incidental, deci apare doar la Eustratie şi sub forma dece: „dece-i caută şi lui să moară”, „are pizmă pre cineva, dece face asupreală”, „Dzice c-au fost oareunde un călugăr săhastru. Dece, au chemat pre un preot mirean de i-au cântat liturghii”.
-Foarte rar se foloseşte să „dacă”, mai ales în situaţia în care se evită repetarea lui de „dacă”: „Iară, de nu li s-are da acesta, să are părăsi şi s-are întoarce de tot dupre creştinătate şi are mearge de tot în perire”, „De să va prileji vlădicului să-l pârască cineva şi, să are fi şi vinovat, până nu-1 vor giudeca vlădicii, să nu iasă den scaun”.
-	săvai „chiar dacă”, „cu toate că” apare doar la Eustratie: „ceia ce-s afundaţi nu văd nemică, săvai cevaş”, „Ce şi nunta cea desăvârşit, săvai de câtă vreame are fi, încă să desparte, daca să vor afla de acealea vini”, „nu va putea să dzâcă că nu-m iaste frate, săvai de are fi şi de alt tată”, „Nu poate neştine să ia logodnica tătâne-său sau frăţine-său, săvai că nu s-au amestecat”.
-	veri (ver) „sau”: „cine nu-1 va pomeni pre acela, ver vlădic, ver preut, nemică, nice o smenteală să n-aibă”, „va lua vreun dar de-a svintei beseareci fără de voia săborului, cu mâzdă, veri mult”, „să mărturisească de toate lucrurile cum vor putea cunoaşte, veri stătătoare, veri îmblătoare”, „Câte dzile vor zăbăvi mărturii la giudeţ, veri multe, ver puţine, toate cheltuialele să fie deasupra celuia ce i-au adus să mărturisească”.
Doar în secţiunea referitoare la treptele de rudenie oare are valoarea insolită de conjuncţie „sau”: „mătuşe proastă, mătuşe mare, mătuşe mică, dzicem cum mătuşea proastă iaste sor de tată sau de îmă, iară mătuşa mare iaste sor de moş sau de moaşe, iară mătuşe mică iaste vară premare, oare de tată, oare de îmă”, „Numele unchiiului să dzice în trei chipuri, pentru ce oare iaste unchiu prost, cumu-i frate de 151
151 La Varlaam, cu o excepţie, de 7 ori doar deaca; la Eustratie, în marea majoritate a cazurilor,
daca.
65
tată sau de îmă, carele iaste a treia stepenă cătră nepot sau cătră nepoată oare unchiu mare, cumu-i frate de moş sau de moaşe, carele iaste a patra stepenă cătră nepot sau cătră nepoată, oare unchiul mic, cumu-i văr primare de tată sau de îmă, carele iaste a cincea stepenă cătră nepot mic sau cătră nepoată mică, căce că aşea să chiamă feciorii vearei. Cum am dzis, pentru unchiu, aşea dzicem şi pentru mătuşe”.
De multe ori din locuţiunea conjuncţională pentru ca să este eliminat ca, iar pentru să primeşte valoare de conjuncţie, astfel că întâlnim de 25 de ori formulări ca: „să fie înaintea giudeţului, pentru să să adevereadze”, ,,să mărturisască neştine niscare lucruri cu ocări pentru să strice cinstea cuiva”, „să cade să să cearce mărturii [...], pentru să nu fie vreunii oameni slabi la fire”, „pentru să facă acel rău deplin, fără de smenteală, leagă lucrul şi cu giurământ’’, „pentru să ducă pre cela ce va să să preoţească” etc.
Prepoziţia a „la” este folosită curent în text la construcţia complementelor indirecte, substituind dativul substantivului: „să cade a tot giudeţul”, „Marele Antonie, de pururea când vrea vedea vlădic totu-ş pleca capul de i să închina, şi nu numai arhiereilor, ce a tot clirosul”, „spuse tuturor şi a mari şi a mici”:
-	ande „între”: „Cum va giudeca de o dată patriarhul la giudeţ, a doară nu să mai poate giudeca, fără numai doar săborul socotească ande sine”, „Preuţii ce vor avea ande sine vrajbă şi vor cânta liturghie”, „cum v-am iubit Eu pre voi, aşea să vă iubiţi voi ande voi”.
-cătră păstrează fonetismul vechi, apropiat de etimonul latin; faţă de sensurile obişnuite, menţionăm „faţă de”: „pentru credinţă şi direptate şi nevoinţă şi gând bun ce-au avut cătră Dumnedzău, Dumnedzău le-au dăruit lor darul Duhului Svânf’, „acest păcat să-l ispoveduiască preotul cătră duhovnic sau cătră vlădic”.
-	de poate avea, pe lângă valoarea obişnuită, şi alte valori, precum: „pentru”, „din”, „de la”: „să facă de zi câte 3 sute de metanii”, „Face-ş neştine feciori de suflet şi aceşti feciori li să cade să moşnenească tot ei moşiile şi avuţiia tătâne-său celui făcut”, „pre urma lui vor rămânea feciori de trupul său şi alţii luaţi feciori de suflet”, „nu va audzi muiarea lui cu adevărat de niscare oameni buni”.
-	despre „dinspre, de către”: „s-ar întoarce de tot despre creştinătate”, „de să va prilej i să fie vlădicul mort sau unde va fi loc ca acela de nu-ş va fi vlădic, acolea să să giudece tot lucrul despre episcopul cel de sat”, „să să împace şi să să iarte unul despre altul”, „de să va prilej i vreun slujitoriu de-a besearicii să aibă strâmbătate despre arhiereul lui”, „până a să botedza omul, îi sâmt încuiate ceriurile despre dâns”.
-	dintru (dentru152j are pe lângă sensul obişnuit şi pe cel de „dintre”: „Ceale neputrede şi curate dintru ceale putrede şi spurcate, sau ceale direapte dintru ceale nedirepte şi, mai pre scurt, binele din rău”, „De să va prileji cuiva dentru episcopi sau dintru preoţi sau diaconi sau altcine va fi şi va lua vreun dar de-a svintei beseareci”.
-drept poate intra în compunerea unor locuţiuni precum drept ce „pentru că”: „daca-1 vor fi afurisit sau drept ce va fi pus pizmă, de nu va fi mărs să să
132 Dentru are 110 ocurenţe, dintru 27.
66
pleace arhiereului”, „să spuie vina drept ce nu să cumenecă”, „nice să răpştească drept ce nu i-au dat şi lui”.
-după primeşte pe lângă sensurile obişnuite şi pe cel de „în funcţie de”: „oameni, cu trup ca şi noi, sau doară vreunii şi păcătoşi, după neputinţa trupului acestuia slab şi gros”, „să nu să pleace fie după ce cuvânt, aşea lesne”, „după cuvântul lui Ioan Zlatoust, nu să cade a dzice a creade pre nime, până nu va arăta fiece lucru”. Expresia a lua după primeşte sensul de „a căsători, a mărita, a însura”: „de va avea cel ispravnic o fată, are voie şi mainte decât 29 de ai să o ia după un fecior al său de-acei săraci”, „Maria, va să ia după un fecior a ei, după Gheorghi, pre o fată a lui Costantin”. Un alt sens al expresiei este „a lua de la”: „va veni la casă-ş şi-ş va afla muiarea după alt bărbat măritată, de va vrea, poate să o ia de după celalalt bărbat ca pre o muiare ce iaste a lui”. Acelaşi sens îl are a merge după alt bărbat sau altă muiere: „Muiarea ce i să va duce bărbatul de va lăcui într-alt loc departe [...], această muiare n-are voie ca să margă după alt bărbat, ce să-l îngăduiască trei ai să vie acasă-ş”. Faţă de cele peste 400 de ocurenţe a lui după, întâlnim şi 3 cu dupre; acestea păstrează uneori, pe lângă fonetismul vechi, şi un sens special „dinspre”: „Omul cel destoinic trebuie să fie tare şi vârtos pre lucrurile ceale bune şi firea lui neschimbată dupre lucrul cel adevărat”, „s-are întoarce de tot dupre creştinătate şi are mearge de tot în perire”, „Bunătăţile ce vin dupre cuvânt sâmt aceastea”.
- fără în construcţii ca fără numai, fără de şi prin omiterea lui numai şi de primeşte sensuri precum „în afară de”, „cu excepţia”, „altceva”: „Această umbră nu iaste altă, fără darul Duhului Svânt”, „n-are nime a lua sama vlădicilor sau preoţilor, fără ceia ce sâmt spre aceasta tocmitori”, „nu să cred aceale cuvinte, fără numai când li să va arăta lucrul de faţă”, „să nu să oprească de preuteasele lor de împreunarea fămeiască, fără numai când vor vrea să cânte liturghia”, „nu poate să ia nemică dentru avearea bărbatului sau a feciorilor săi, fără numai ce va fi avut în dzeastrele sale”, „să nu să poată giudeca fără de giudeţul cel mirenesc”, „să nu să împarţă fără de lucru ce iaste cu direptate de-a să împărţirea pentru vreo vină”, „nu să mai întoarce, fără numai când să va prilej i să nu ştie har”.
-pentru intră în compoziţia unei locuţiuni conjuncţionale, pentru să „ca să” des întâlnite în text: „Obiceaiele ceale vechi [...], atunce să ne trebuiască [...] pentru să să adevereadze tot lucrul”, „vrea să mărturisască neştine niscare lucruri cu ocări pentru să strice cinstea cuiva”, „să cade să să cearce mărturii [...] pentru să nu fie vreunii oameni slabi la fire”, „pentru să facă acel rău deplin, fără de smenteală, leagă lucrul şi cu giurământ. Rău lucru iaste fatria” etc.
-prepoziţia peste este păstrată doar în două forme vechi, prespre (38 de ocurenţe) şi preste (5 ocurenţe): „el va îndrăzni de va cânta leturghie prespre voia lui”, „Omoforul iaste cela ce înfaşe pre vlădic prespre toate veşmintele”, „acest lucru iaste prespre fire, minunat”, „iaste lăcomie şi strângere de avuţie prespre samă”, „Brâul ce să încinge preste stihari”. Când precede substantive care exprimă noţiuni de timp, prepoziţia înseamnă „în timpul”: „Nunta nu să cade să să facă preste Svântul Post”, „Călugării, ca să postească lunea preste tot anul”, „de nu va posti dzilele svântului Post celui Mare a svintelor Paştii, aşijdere miercurea şi venerea prespre tot anul”.
67
-pregiur „în jurul” cere acuzativul substantivelor: „toată grăsimea trupului pregiur rărunchi să învăluiaşte”, „Toţi ceia ce să ţin pregiur svânta besearică”, „diavoli, ce-i dzac pregiur dâns”. Cu ajutorul prepoziţiei pren se construieşte o locuţiune adverbială („vor fi nescare pomeţ sau case pren pregiur îngrăditura besearicii”, „să fie acolea prin pregiur aprinse 3 lumini”) sau prepoziţională („cântă preoţii [...] pren pregiurul svântului preastol”).
- spre, pe lângă valorile obişnuite, are şi sensul „faţă de” „în faţa”: „să fie cu plecare spre cei închinaţi lui Dumnedzău slujitori”, „să fie spre dâns cu milă direptul şi adevăratul giudeţ”, cât şi „pentru”: „vă dau pre voi spre mâncare”, „Nice spre o bunătate nu răpaosă Dumnedzău ca spre direptate, nice spre post, nice de s-are purta neştine şi prost şi cu smereanie”.
Din cele şase interjecţii aflate în text, două aparţin limbajului bisericesc: aleluia şi amin. Din cele ale limbajului curent menţionăm: iacă („Deci, iacă iaste cum am dzâs mai sus”), iată („de te va asculta, iată că i-ai dobândit sufletul”), o! („O, Maică preacurată şi nevinovată, Ceaia ce luminedzi în loc întunecat”), vai („O, vai, nebuniia lor, săracii!”). Unele cuvinte din lexicul comun pot primi valoare de interjecţii atunci când sunt precedate de o altă interjecţie: „o, amar acestuia”, „o, minune! - de toate ori i să dezlega legăturile până vrea svârşiia svânta liturghie”.
SINTAXA PROPOZIŢIEI. în cele două texte care îi aparţin, Predoslovia şi Cap. 371: Pentru numele acestor svinţi şi dumnedzăieşti bărbaţi dăscăli şi a besearecii învăţători şi altor pravoslavnice împăraţi, cine va vrea ca să ştie, Eustratie apelează la propoziţii şi fraze ample, cu o structură foarte elaborată, puţin obişnuită în alte texte din prima jumătate a secolului al XVII-lea: „Pentru acesta lucru iaste datoriu tot omul, încă şi fără de voia lui, să urmeadze urma acestora dumnedzăieşti învăţători, pre carii ni i-au dăruit noao Dumnedzău să ne fie noao ca nişte păstori şi sufletelor noastre socotitori. Deci, orice ne-au lăsat învăţătură să cade să facem întrutot deplin, şi desăvârşit, pentru căce iaste de bine şi de folos sufletelor noastre, de vreame ce ne va fi noao gândul şi voia să ne spăsim şi binele cel netrecut den veace să-l dobândim, carele noi toţi il poftim de la Hristos, Dumnedzăul adevărat, cela ce iaste tuturor facerilor Domn şi împărat”. Fiind o traducere, restul textului reproduce multe elemente ale topicii textului original, astfel că o discuţie asupra sintaxei textului trebuie făcută sub rezerva calchierii limbii originalului: dacă în cazul textelor biblice asemenea calchieri erau făcute sub imperiul tabuului fidelităţii faţă de textul original impusă explicit chiar de textul Biblieil53, în cazul textelor juridice, inclusiv al Pravilei alese, funcţiona altfel de tabu, impus de dorinţa exactităţii. Conştient de nevoia fidelităţii faţă de sursa traducedrii, însuşi Eustratie logofătul spune: „Drept aceaia, rog pre toţi cine va ceti pre această de mână cea de lut schizmire, unde va fi vreun cuvânt greşit, cu lineşte tocmiţi şi isprăviţi, iară nu blăstămareţi, pentru căce că n-au scris ceva vreo mână curată sau vreo mente ca aceaia aşedzată, ce-au scris un om păcătos şi încâlcit în toate valurile
133 Apocalips, 22.18-19: ,.Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărţi: De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta; Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta".
68
şi undele ceştii lumi neaşedzate şi cu de toate chipurile de neputinţe amestecate”154. De aici rezultă un număr considerabil de calcuri lingvistice155.
Influenţată de stilul juridic, sintaxa propoziţiei şi a frazei cunoaşte câteva trăsături care dau Pravilei alese un statut aparte între textele din prima jumătate a veacului al XVII-lea.
Cuprinzând o serie de prescripţii juridice, textul cuprinde un număr mare de propoziţii cu subiect subînţeles şi formulări impersonale. Folosind expresii ca să cade (180 de ocurenţe) şi, mult mai rar, prin postpunerea pronumelui reflexiv, cade-să (6 ocurenţe), se subliniază caracterul impersonal, perceput drept obligatoriu, al formulării: „Cade-să tuturor giudecătorilor şi mai vârtos arhiereilor să fie direpţi la giudeaţe”, „Trei lucruri oarecarile să cade să le aibă cela ce va fi giudeţ adevărat”, „Cade-să giudeţului să-ş aducă amente de aceaste trei lucruri”, fie cu topica normală, să cade: „Pentru greşealele preoţilor cum să cade să să cearte cu vlădicii iară nu cu alţi oameni”, „Deci, orice ne-au lăsat învăţătură să cade să facem întrutot deplin, şi desăvârşit”. Acelaşi efect este realizat şi în cazul lui a se prileji, subliniindu-se, de data aceasta, caracterul exemplar al evenimentului relatat în continuare: „Prilej itu-s-au de-au fost un giudeţ ca acesta odănăoară”, „Numai prilejindu-să neştine ustenit de cale şi, de nu va avea unde mânea, de nevoie să margă să între în besearică să mâie şi să şi mănânce şi să bea în besearecă”.
Specific stilului juridic, textul conţine, de asemenea, o serie de formule imperative, introduse prin trebuie (77 ocurenţe) şi trebuiaşte156 (8 ocurenţe): „De câte dzile trebuie să hie pruncul cându-1 vor botedza”, „Ceia ce vor să giudece dirept, dintâi trebuie să ceară de la Dumnedzău înţelepciune şi înţeleagere”, „Unde nu iaste leage scrisă, acolo trebuie să îmblăm tot după obiceaiele ceale bătrâne ce s-au ţinut până acii”, „să nu fie niscare pizmaşi şi oameni răi, cum nu trebuiaşte”, „feciorul cel de suflet trebuiaşte să ia din tot venitul a patra parte”.
Caracterul exemplar al textului, care subliniază exactitatea formulării, se realizează în cazul citării unor autori sau a unor texte prin formulări aparent tautologice, toate având sensul de „afirmă, formulează”: „Şi iarăş în 30 de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli dzice de grăiaşte”, „Intr-o sută şi treidzeci de capete a lui lustinian împărat neara dzice de grăiaşte”, „Marele Athanasie, ne dă învăţătura de dzice”, „tâlcuiaşte acest lucru Zunara şi Valsamon, de dzice”, „în 72 de capete a canonului al Şeaselui Săbor învaţă de grăiaşte”, „Această Pravilă a Svinţilor Apostoli în 48 de capete învaţă de grăiaşte”, „Săborul de la Anghira, 20 de capete, scrie de învaţă”, „marele Grigorie hhcki'h, carele au fost mare luminătoriu a filosofii ceiii sufleteşti, scrie de grăiaşte”, „scrie la Săborul Dintâi şi la al Doile şi la al Cincile, scrie de dă învăţătură”, „Acest svânt săbor, scrie de ne învaţă”, „Al noosprădzeacele cap de Pravila Svinţilor Apostoli scrie de învaţă”, „Aşijdere şi în 12 capete a Pravilei Svinţilor Apostoli scrie de învaţă”, „Pravila acestor doi înţelepţi împăraţi scrie de grăiaşte” etc.
: Pravila aleasă, p. 698. Cu o singură excepţie, trebuiaşte este folosit doar având subiect subînţeles.
1' Este greu de decis dacă acestea sunt direct din greacă sau sunt luate prin intermediar slavon care construieşte calcuri după limba greacă.
136 Trebuie se foloseşte atât cu subiect exprimat, cât şi cu subiect subînţeles.
69
Observaţiile particulare pentru situaţii specifice, care conţin excepţii de la regula generală sau ceea ce numim acum „Nota bene” sau „N. B.” sunt introduse fie prin slavonul 3pn sau prin imperativul „Socoteaşte”: „(Socoteaşte:) Iară, de va socoti neştine c-au fost acela ce s-au omorât om nebun şi fără fire şi-au avut acea boală a nebunii mainte di [sic!] ce ş-au făcut moartea, pre acesta ca să-l grijască şi să-l pomenească”, „(Socoteaşte:) Omul ce va avea muiare şi va curvi cu alta şi apoi să va părăsi de-a mai facerea păcate cu dânsă şi de-i va muri muiarea cea cu leage şi de va cerca să să cunune cu acea muiare ce-au curvit cu dânsă, .dumnedzăieştile pravile smentesc pre acesta şi nu-1 lasă să să cunune, macar de s-are fi şi părăsit, tot nu-1 lasă pentru căce au făcut preacurvie cu dânsă încă fiind muiarea lui vie, drept aceaia nu poate să să facă această nuntă, pentru căce iaste fără de leage”, „spii: Ori câte haine şi câte podoabe, aur, mărgăritariu, pietri scumpe, de-ş va fi dăruit neştine fămeii sale mainte de nuntă şi de va muri bărbatul, toate le va lua muiarea lui după moarte”, „3p«: Iară ceia ce să vor sărăci unul de alalt şi va muri, sau bărbatul sau muiarea, fără de cuconi, ca să nu le arpăşască nime bucatele lor, ce să fie a părinţilor sau a rudelor cât are fi a treia parte din bucatele celui mort, altă parte să fie pamenţi; iară ceaialaltă a treia parte să fie a celui viu ce-au rămas, veri bărbatul, veri muiarea. Iară, de va muri şi cela ce-au rămas, rudele lui să să împarţă cumu să cade, după pravilă”.
Subiectul. Construcţiile impersonale ca se cade, cade-să, să va prileji, trebuie, să dzice etc. sunt folosite în general pentru a introduce propoziţii subiective cu caracter de sentinţe juridice: „Cade-să giudeţuluit să-ş aducă amente de aceaste trei lucruri”, „dentâi să cade să cearem pacea cea de sus şi mântuirea sufletelor noastre”, „în doodzeci şi noao de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli într-acesta chip s-au isprăvit: De să va prileji cuiva dentru episcopi sau dintru preoţi sau diaconi sau altcine va fi şi va lua vreun dar de-a svintei beseareci”, „De să va prileji vlădicului să-l pârască cineva”, „Aceasta trebuie să cearce giudeţul, să socotească mărturiile ce vor să mărturisească la giudeţ”, „Trebuie ceia ce vor vrea să mărturisească întâi să să facă giurământ”.
Predicatul. Verbul a fi poate absenta în cadrul predicatului nominal din motive stilistice în încercarea exersării unui stil lapidar157. Formula cu care se încheie predoslovia este ilustrativă în acest sens: „începătura înţelepciunii - frica lui Dumnedzău”. Multe alte exemple sunt citate biblice: „Glasul nărodului - glasul lui Dumnedzău”, „întru mânule Tale - j[i]rebiia mea”.
Alteori, evitarea repetiţiei generează alte asemenea formulări: „Ceale mari sâmt sus, ceale mici - gios, cusute la măntie”, „Cela ce va vrea să fie preot să cade să fie de 30 de ai, iară diaconul - 25 de ai, iară padiacul - 20 de ai, iară ceteţul - 18 ai”, „a treia iaste TpeTÎH mac; a patra - al şasele ceas; a cincea - al noaole ceas; a şasea - vecernia; a şaptea - pavecemiţa”.
Şi alte predicate pot lipsi din text din aceleiaşi motiv al evitării repetiţiei, de exemplu, a face: „să face den părinte fiiu şi den învăţătoriu - ucenic şi, de-aciia nu mai oblăduiaşte, nice în scaun nu mai poate să şadză, nice paşte pre nime, ce-1 pasc alţii pre dânsul, ca şi cela ce are face den părinte fiiu şi den dascal - ucenic şi den
lj7 Absenţa unui cuvânt am marcat-o prin [-].
70
domn - rob”, a avea: „Călugărul schimnic, de va face curvie, să aibă canon 15 ai, iară, de va fi neschimit - 7 ai canon şi cu trudă mare”, a închipui: „Hristos, să închipuiaşte pomăzanicului Părinte şi cel pomădzuit Fiiu şi pomazania - Duhul”, a putea: „Nice moş şi nepot nu pot să ia moaşe şi nepoată. Nice moş şi nepot — moaşe şi a doo nepoată. Nice moş şi nepot -doo surori. Nice moş şi nepot -mătuşă mijlocie şi nepoată” etc.
Cel mai des folosit verb în construirea predicatelor nominale este a fi: „Mitropolitul iaste volnic să-ş suie episcopul din eparhiia sa de la un scaun la alt”, „Duhului Svânt, carele iaste tot mente şi preaînţelepciune”, „Voi simteţ lumina lumii”, „cine sâmt de la Dans ispravnici”, „până au fost vii nu ş-au cerşut iertăciune” etc.
Pe lângă a fi, predicatul nominal se poate realiza cu ajutorul verbelor a face, a chema, a rămâne: „Dumnedzău nu o priimeaşte, numai ce să face foc”, „Pentru preotul ce să va face vraci de va vrăciui boale”, „viiaţă a noastră a oamenilor să chiamă moarte, iară împărăţia lui Dumnedzău iaste adevărată viiaţă”, „acela nu poate să aibă nice o mesereare de a besearicii, pentru căce să chiamă călcătoriu de leage”, „Muiarea ce va rămânea de bărbat şi nu să va mărita cum să cade să ţie bucatele bărbatului”, „Bărbatul sau muiarea, de vor rămânea unul de alt, deaca va muri bărbatul sau muiarea şi vor rămânea coconi săraci, cumu-ş vor împărţi bucatele şi hainele”.
De aceleaşi verbe depind o serie de propoziţii predicative: „învăţătura legei iaste să petreacă fiecine cu direptate”, „iaste să paţă cel nevinovatul, aceaia să paţă clevetnicul”, „arhiereul pre pământ iaste în locul lui Dumnedzău, ce va face să fie făcut”, „aceştea încă să chiamă cum are fi urgisiţi de domnul său”, „unchiu mic să chiamă cela ce-i văr premare tătâne-mieu”, „Aceştea sâmt carii au fost dăscăli desăvârşit”.
în titluri se întâlnesc situaţii în care predicatul este omis în propoziţia principală, acesta existând de cele mai multe ori în propoziţiile secundare ale acelei fraze: „Pentru marturi, cum şi câţi trebuiesc să hie”, „Pentru cleveţi”, „Pentru mutarea vlădicului de la un scaun la alt”, „Vlădicul ce-ş va părăsi scaunul”, „Pentru vlădic sau preot de să va schimi”, „Pentru numele acestor svinţi şi dumnedzăieşti bărbaţi dăscăli şi a besearecii învăţători şi altor pravoslavnice împăraţi, cine va vrea ca să ştie”, „Pentru ruda cea bună şi de-a firea, cum nu să cade nemărui să să laude”, „Pentru pofta cea bună şi cea rea”, „Pentru preoţii cei nedestoinici şi preoţesc” etc.
Atributul adjectival este de multe ori legat de substantivul pe care îl determină de articolul cel: „preotul cel lepădat din preoţie”, „postul cel mare”, „nunta cea dintâiu”, „oaia cea perită”, „leagea cea veache a lui Moisi”, „oamenii cei înţelepţi şi credincioş”, „preoţii cei nedestoinici”.
Acelaşi articol este folosit şi în faţa altor tipuri de atribut: „fiiul cel de botedz”, „zapisul cel de împărţală”, „viiaţa cea dentâi”, „nunta cea desăvârşit”, „lucrurile lui ceale fără de leage”, „putearile ceale de sus”. Frecvenţa mare a atributelor construite cu acest articol ne înclină să credem că şi aceasta este justificat de stilul juridic al textului, care încearcă să circumscrie cât mai precis noţiunile.
71
Atributul demonstrativ are de multe ori particula deictică -a, mai ales când se află înaintea unui substantiv aflat în alt caz decât nominativul şi întotdeauna când anticipează un nume propriu: „Aşijderea, acestuia Matheiu”, „Acestuia lucru”, „acestuia Xifilin”, „acestora bărbaţi”, „acestora feciori”, „acela preot”, „acealea bucate”, „aceia vlădici”, „acelora muieri”, „aceaia taină”. Cele mai multe exemple sunt însă fără particula deictică: „foarte grăi de rău pre acel preot cătră acel părinte”, „acest lucru”, „aceale cuvinte”, „acestor svinte daruri”, „acea băutură” etc.
Atributul relativ care este folosit îndeobşte în foţmulări generalizatoare, având sensul „oricare”: „Care preot va avea preuteasă şi să va face vlădic”, „Care om mirean va avea gând să să cumenece”, „Care slujitoriu de-a besearicii, de frică şi de groaza muncilor, să va lepăda de numele lui Hristos”, „Care arhiereu nu-ş va paşte turma sa”, alternând de construcţii asemănătoare făcute cu pronumele nehotărât oricare: „Orice preot va îmbla după heri, ce să dzice vânătoriu”, „Oricare arhiereu va preoţi pre unul ca acesta”, „Oricare preot sau diacon, de va săruta muiarea cu pohtă şi-ş va spurca usnele”.
Complementul direct se construieşte cu sau fără prepoziţia pre în faţa substantivelor nume de animate sau un substitut al acestora dar şi al numelor proprii: „de va sudui pre arhiereu sau pre preot sau pre diacon”, „pre mulţ va pedepsi”, „nu să cade a dzice a creade pre nime”, „au fost scos den scaun pre Ioan”, „au lepădat pre Aria den cinul preoţesc”, „Popa, de nu va hi alt popă, poate să boteadze pre feciorul său”.
Anacolutul este întâlnit în construcţii în cşre complementul indirect este în nominativ: „Preotul, daca va mânca şi va bea, nu i să cade să boteadzeu”, „Preotul ce va pâri pre oameni şi-i va băga cu gura lui la vreo nevoie şi va vădi lucrurile cuiva ceale reale, de va putea să să părăsească, să i să dea învăţătură şi canon”, „Carele va spurca şi va strica fecioară pruncă tânără mai gios de vârsta fameiască, ce să dzice de 12 ai, să i să taie nasul şi să i să ia giumătate den toată avearea”, „Oricine va îndrăzni pentru treaba lui va lua ceva, vreun vas den besearică, [...] după canonul svinţilor apostoli punem afurisenie asupra lor”, „Cela ce va fi mărs vreodănăoară la vreun giudeţ şi-l vor fi osândit [...] nice acestuia să nu i să creadză nicedănăoară mărturiia”, „Cela ce va fi de 14 ani [...] acestora, să să creadză”.
Complementele circumstanţiale de loc, de timp şi de mod se exprimă fie prin adverbe din respectivele sfere semantice, fie prin substantive aparţinătoare în majoritatea lor respectivei sfere semantice precedate în general de prepoziţii: „atunce iaste volnic să facă cumu-i va fi voia”, „Iară da[ca] să va botedza, aciiş să deşchid ceriurile”, „atunce acolea iaste desăvârşit Locul Ţăstului, ce să dzice Golgotha”, „să ne rădicăm mentea şi inima şi acolo”, „Aicea arată aşea într-acesta chip”, „Călugărul schimnic, de va face curvie, să aibă canon 15 ai, iară, de va fi neschimit - 7 ai canon şi cu trudă mare”, „seminţiile ceale dentr-un sânge să împart în trei părţi”, „Ca să nu să îngroape nice un mort în besearică”. în cazul complementelor de mod trebuie subliniată frecvenţa relativ redusă a adverbelor terminate în -eaşte, fiind preferate construcţii cu substantiv precedat de prepoziţii: „dumnedzăiaşte şi omeneaşte direaptă împreunare”, „Pandectis să chiamă elineaşte scriitoriu de cărţi”, „să să împarţă tot frăţeaşte”, ,jidoveaşte să chiamă”, „să chiamă lătineaşte codichelos”.
72
Trebuie subliniată folosirea lui foarte în primul rând ca adverb de sine stătător având sensul unui superlativ şi mai puţin în construirea superlativului: „foarte să să socotească”, „foarte să scârbi pre acel preot”, „trebuie foarte cu smearenie a pofti iertăciunea”, „trebuie foarte cu tocmală să să cerceteadze”. O dislocare frecventă a lui foarte de cuvântul pe care îl determină („foarte să-i dea duhovnicu său un canon tare”, „a feri locul cel dumnedzăiesc a svintei besearici foarte cu frică mare”, „foarte poate mult svânta liturghie ca să agiute” etc.) a facilitat asemenea construcţii prin omiterea unui cuvânt care, subînţeles, s-ar înţelege ca un superlativ.
Complementul circumstanţial de cauză este des întâlnit, având ca resort logic explicarea mecanismului unei legi sau decizii. El se exprimă fie cu ajutorul prepoziţiei pentru („trepădând la feredeu pentru neputinţa trupului”, „deade aceale doo prescuri pentru blagoslovenia şi pentru liubovul lui Dumnedzău”, „să rogi pre Dumnedzău pentru păcatele meale, cândai, pentru slujba svintei liturghii să va milostivi Dumnedzău de-m va ierta păcatele”), a locuţiunilor drept aceaea sau pentru aceaia („Drept aceaia, şi preoţii ce iau peaningii pentru să facă liturghii, trebuie ca să nu să lenească”, „Drept aceaia să face într-acea dzi liturghie, într-această vreame a treia dzi”, „Dirept aceaia, au şedzut de-au giudecat svinţii părinţi”, „pentr-aceaia stau cu faţa spre apus şi dzâc”, „Pentr-aceaia, de nu să va botedza neştine, ceriurile nu va moşneni”, ,,Pentr-ace[ia], deaca va vrea, poate să ia şie muiare pre sora cumătru-său”).
Complementul circumstanţial de scop este precedat cel mai des de prepoziţia pentru: „nu-ş împreună mentea şi firea într-un loc pentru altă, ce numai să hiclenească pre stăpânu-său, ce să dzice pre arhiereul său, pentru ca să-l păgubească sau de avuţie sau de cinste”, „Hristos, Cela ce-au pogorât den ceriu pentru mântuirea noastră”, „iaste datoriu să să ducă lui Dumnedzău la vreamea besearicii pentru spăseniia lui şi a tot nărodul”. Mai rar este folosită prepoziţia spre: „Doo taine mari au dat Fiiul lui Dumnedzău, Hristos spre mântuire lumii”, „deşchide firea omului spre cunoştinţa binelui său cel ceresc”, „sângur Să dă spre giungheare pentru noi”.
SINTAXA FRAZEI. Eustratie apelează în textele proprii (predoslovia şi ultimul capitol) la propoziţii şi fraze ample, cu structuri simetrice, în care, alături de coordonate, găsim un număr considerabil de subordonate: „Aşea şi această svântă carte de îndireptare, daca va fi închisă şi necunoscută, de ce treabă va fi celor rătăciţi ce nu să vor putea îndirepta spre calea pocăinţei şi a direptăţii. Drept aceaia, rog pre toţi cine va ceti pre această de mână cea de lut schizmire, unde va fi vreun cuvânt greşit, cu Uneşte tocmiţi şi isprăviţi, iară nu blăstămareţi, pentru căce că n-au scris ceva vreo mână curată sau vreo mente ca aceaia aşedzată, ce-au scris un om păcătos şi încâlcit în toate valurile şi undele ceştii lumi neaşedzate şi cu de toate chipurile de neputinţe amestecate”. Acest fapt este un argument în plus pentru a sublinia însuşirile intelectuale ale lui Eustratie logofătul, pe de altă parte, însă, trebuie să recunoaştem că numărul mare de subordonate se explică fortuit şi prin specificul textului juridic, ce presupune o serie de precizări, care se manifestă la nivelul propoziţiei printr-un număr considerabil de atribute şi complemente, iar la nivelul frazei printr-o structură complexă, cu multe subordonate. Nu o singură dată,
73
la fel ca sintaxa propoziţiei, sintaxa frazei este influenţată şi de raţiunile retorice ale discursului.
In opoziţie cu acestea, textele traduse din Pravila aleasă au o structură mult mai simplă. în discutarea sintaxei frazei trebuie să se ţină cont de tabuul lingvistic respectat în operaţiunea traducerii.
Coordonarea copulativă se realizează la nivelul frazei cu ajutorul lui şi („vor cânta liturghie şi nu să vor priceştui”, „vor cânta liturghie şi nu să vor cumeneca cu svânta priceaştenie”, „Preotul, de va cânta liturghie şi va îi învrăjbit cu cineva, să fie oprit de liturghie”. Probabil calc lingvistic este folosirea conjuncţiei de cu valoare copulativă („nu ştii că spată de îmbe părţile ascuţită bagi la inema lui, de-1 va giunghea pre dâns trupeaşte şi sufleteaşte”, „să va fi băgat diavolul de-i va fi făcut pacoste”, „să o ucigă fără vină şi cu asupreală de-i va face moarte”). Prin omiterea conjuncţiei şi, adverbul nice poate avea funcţie coordonatoare între două propoziţii: „acesta să nu să mai însoare, nice să-ş mai ia altă muiare”, „să mănânce bucate uscate, nice să să cumenece”, „pre acesta să nu-1 provodească, nice să-l pomenească”.
Cel mai frecvent, coordonarea disjunctivă se realizează cu ajutorul conjuncţiilor sau, au, veri (ver): „să va îneca sau va sări de pre vreun zid de cetate”, „să nu să ustenească nime a-1 griji sau a-1 pomeni sau a face altă rugă”, „să va tâmpla să să strice dzeastrele sau să piiară”, „au să să părăsească de acest lucru, au să fie scos den preoţie ca un nedestoinic”, „logodnicul, ca să să întoarcă darurile ei, să să dea înapoi celor vii ce au rămas, ver fie fost sărutare, ver nu fie fost, darurile fameii, tot să să întoarcă, într-alt chip să nu fie”, „de-i va face stăpânul silă, ver fie muiare, veri fată”, „Curvie să chiamă şi una şi alta, veri fie muiarea vinovată, ver bărbatul, tot un giudeţ li să va veni”.
Frecvent folosită în extragerea consecinţelor individuale sau colective în urma formulării unei prescripţii juridice este conjuncţia deci. „Arată această pravilă şi o tâlcuiesc aceşti doi, Zunara şi cu Valsamon, deci dzic aşea”, „că să va arăta pizmaş, deci nu-1 va creade nime”, „Drept aceaia sâmt urâţi oamenii lui Dumnedzău, deci să depărteadză de dânşii pentru vinile lor. Deci atunci le dă vlădici şi domni ca aceştia, după cumu-i inima nărodului. Deci, aicea să împle cuvântul lui Dumnedzău”.
Des întâlnită în text, propoziţia subiectivă este introdusă sistematic de pronume relative: „iară cine va vrea să pomenească la svânta liturghie în taină pre cei morţi, fără nice de o smenteală poate să-i pomenească şi în dzua de Paşti”, „Blăstămat iaste înaintea lui Dumnedzău carele-ş face ruşine tătâne-său şi mâne-sa”, „Nu giudecaţi în făţărie, că cu ce giudeţ veţ giudeca, giudecaţ veţ fi”. Construcţiile impersonale sunt însoţite de propoziţii subiective introduse prin să sau ca să: „să cade să fie milostivi şi îndurători”, „să cade nice să să cumenence cu dânş”, „într-acea dzi, să cade ca să să ferească de toate pohtele şi dulceţile trupeşti”, „nu li să cade ca să să împreune cu nuntă până a opta stepenă”, „să va tâmpla să cadză la robie”. Uneori, chiar dacă propoziţia principală are subiect, acesta poate fi dublat prin apoziţie printr-o propoziţie subiectivă: „Cela ce va fi creştin pravoslavnic şi de-şi va da banii săi în camătă fratelui său celuia ce iaste creştin ca şi dâns, acela să fie anathema”, „ceia ce vor putea sluji lui Dumnedzău, aceia să fie preoţi”, „Partea cea
74
deşartă ce o aruncă înapoi de spândzură pre spate, aceaia să închipuiaşte mărirei aceştii lumi trecătoare”.
Propoziţia predicativă este introdusă mai ales prin conjuncţia de sau prin adverbe modale: „de vor fi cum am dzâs mai sus”, „Deci, iacă, iaste cum am dzâs mai sus”, „să fie cum are fi un mirean, ce vine de să întoarce den păcate spre pocăinţă”. Deseori ce şi uneori cela ce şi cât, cum, când introduc o predicativă: „Omoforul iaste cela ce înfaşe pre vlădic prespre toate veşmintele”, „Săraci să chiamă ceia ce nu fac toate bucatele lor 50 ughi de aur”, „Părăsire de scaun să chiamă când să duce undeva vlădicul”, „Mijlocii, iarăş, să chiamă câţi ne-am născut toţi dentr-o semenţie”, „unchiu mic să chiamă cela ce-i văr premare tătâne-mieu”.
Propoziţiile atributive introduse prin pronume relativ (cine, care, ce) sunt des întâlnite în text: „toate gândurile ceale reale şi năstavurile ce-i va aduce diavolul amente, de carele va cunoaşte că va hi păcat”, „să-ş ia partea părinţilor de la cine vor fi lăsat”, „de să vor afla aceştea numai într-un lucru rău, de carile am dzâs mai sus”, „să urmeadze urma acestora dumnedzăieşti învăţători, pre carii ni i-au dăruit noao Dumnedzău”. Construcţii ca cela ce, cela care, cela cine introduc şi ele atributive: „să fie ca Simon, vrăjitoriul cela ce l-au nizlojit Petră apostol”, „nu vom avea răpaos de vrăjmaşul nostru cela ce să luptă cu noi, satana”.
Propoziţiile completive directe sunt introduse cel mai adesea prin conjuncţiile ca, să sau locuţiunea ca să: „oaia cea perită pentru carea veni Domnul ca să o ia”, „dzice că n-au venit să chiame direpţii, ce păcătoşii spre pocăinţă”, „cine va vrea să ştie pentru ce n-au putredit acel trup” sau prin pronume relativ în acuzativ: „să afurisească pre cine vor vrea”, „să slobodzască pre cine vor fi fost lui robi”, „Şi pre cine va întreba să nu-i lase să să facă”, „dzâc filosofii păgâneşt că are pământul nişte vine”, „va dzice că l-au făcut cu cutare preot”. De asemenea, completivele directe pot fi introduse prin adverbele modale cum şi unde: „acesta să paţă cum au făcut el altora”, „să dzâcă că cum are puteare botedzul de curăţeaşte pre om de toate păcatele ce-au făcut mainte de botedz şi să-nnoiaşte cum s-are naşte al doile rând, aşea şi preoţiia curăţeaşte păcatele omului”, „atâta puteare ca să aibă cât să fie volnic a să priceştui”.
Propoziţia completivă indirectă se construieşte cu ajutorul unui pronume (de obicei relativ) precedat de prepoziţiile la şi cu: „să-l dea la învăţătură la care stareţ va fi mai destoinic”, „dzeastrele ei să dea şi să dăruiască ce cui va vrea”, „duhovnicii [...] să fie volnici numai cu ce li s-au dat învăţătură şi blagoslovenie de la arhiereul lor”. Complemenul indirect cerut de anumite verbe se poate dezvolta într-o completivă: „să va teame cândai să nu-1 scape nebotedzaf’, „să va apuca să facă milostenie”, „să va prilej i să să apuce iarăş să facă păcate”. Şi locuţiunile verbale a fi destoinic, a fi volnic, a fi dator pot să aibă ca subordonate completive indirecte: „Mitropolitul iaste volnic să-ş suie episcopul din eparhiia sa de la un scaun la alt”, „vlădicul [...] iaste datoriu foarte să cerceteadze pre-amănuntul pre acela om”, „Pentru acesta lucru iaste datoriu tot omul, încă şi fără de voia lui, să urmeadze urma acestora dumnedzăieşti învăţători”, „Vlădicul, când va vrea să preoţască pre cineva, iaste datoriu foarte să cerceteadze pre-amănuntul pre acela om”, „nu iaste destoinic, să-l leapede de preoţie”, „Drept aceaia, pre bărbat l-au slobodzit să fie volnic ca să-ş ia alta [N.N.: altă soţie]”.
75
Propoziţiile circumstanţiale. Stilul juridic presupune prezenţa unei serii de precizări, care se concretizează din punct de vedere gramatical prin prezenţa unui număr mare de propoziţii subordonate circumstanţiale. Dintre acestea amintim:
Propoziţia circumstanţială de timp se introduce prin când, cum, daca, după ce, mainte de, până, până când, până ce: „dumnedzăieştile deagete arhiereului ce sânt împreunate când blagosloveaşte săborul”, „Ce închipuiaşte când dezbracă pruncul de hainele lui”, „să prilejeaşte de multe ori de cântă liturghie arhiereul sângur, cumu-i când mearge domnul undeva la vreo primblare”, „cumu-1 vădzu părintele, să împlu de bucurie”, „să ştie neştine pentru ce să face liturghie după ce moare omul”, „Daca moare omul şi-l îngroapă în maica lui, în pământ, pentru că den pământ au fost zidit, de a treia dzi înainte înceape faţa lui dentru lumina şi frâmşeaţea lui cea cuvioasă a să strica”, „mireanul, daca va mearge în besearică, să nu iasă până nu să va svârşi slujba”, „după ce să va despărţi, să aibă canon 15 ai”, „de le va fi venit această boală după ce s-au cununat, să facă flecarele de dânşii cum scrie mai sus”, „să va găsi c-au avut această nevoie şi boală mainte de ce s-au împreunat şi s-au cununat”, „Dumnedzău toate le ştie şi le cunoaşte, încă mainte de ce gândeaşte omul să facă un lucru”, „să jelească după bărbaţii săi, până să va împlea anul”, „va fi tăcut până să va fi preoţit, iară dup-aceaia, de să va ispovedui”, „să fie anathema până când să va părăsi de acest lucru rău şi viclean”, „să-i afurisească până când să vor întoarce spre pocăinţă”.
Propoziţia circumstanţială de mod este introdusă prin cum, ca şi cum, după cum, oricum, cât: „aceia vor să fie ca o turmă de oi fără de păstori, cum scrie şi Svânta Evanghelie”, „nu iaste stătătoare până în svârşit, ce să şi schimbă, cum scrie Svânta Scriptură”, „să rudeaşte cu feciorii lor, ca şi cum are fi chiar den sângele lor”, „au întrebat ş-au cercetat stepenele după cum învaţă dumnedzăieştile pravile”, „au fost numai aşea un lucru fără de leage, după cum au fost atunce obiceaiul, de numai ce-au fost schimbând ineale”, „să adaogă şi să scadză canonul celui păcătos ce să va pocăi; oricumu le va părea şi cumu le va fi voia”, „atunce să aibă puteare, oricumu-1 va lumina Duhul Svânt”, „De să va prilej i să să strice şi să mucedzască svântul agneţ, cât să nu-1 poată potribi preotul”, „tot eşti datoriu, cât veri putea, să nevoieşti să-i pleci supt leage”. Sensul lui cât poate fi uneori confuz, însemnând în aceeaşi măsură „cum” şi „cât timp”: „va fi oprit de besearică câtăva vreame, cât va fi voia arhiereului sau a duhovnicului său”.
Un rol foarte important în logica discursului juridic îl joacă propoziţiile completive circumstanţiale de cauză, de scop, consecutivă, condiţională şi concesivă.
Propoziţia circumstanţială de cauză, des folosită pentru a justifica o afirmaţie, este introdusă prin: că, căci (căce), căci că (căce că), de vreame ce, pentru că, pentru căci (pentru căce), pentru ce că: „iaste volnic a face cum va vrea, că aşea scrie cătră noi Dumnedzăiasca Scriptură”, „de va vedea slăbiciunea ei, că nu iaste de altă, ce numai de moarte, cum mai de sârg să o priceştuiască”, „pentru vreo pizmă ce va avea spre vreo parte de cealea ce să giudecă îndrăznind, căce că şti[e] că-i va treace cuvântul la giudeţ şi va fi cum dzice el”, „şi-l puse să fie dascal mai-nare pre şcoale pentru căce că era foarte învăţat”, „veni Domnul ca să o ia, pentru că o apucase lupul cel mare, diavolul”, „Deci, atunce, cum are pune foc pre foc, pentru că altulu-i giudeţul lui Dumnedzău şi altulu-i a oamenilor”, „trebuie să
76
nu să meastece nime cu dâns, pentru căce face ruşine arhiereului celuia ce l-au afurisit”, „putem să dzicem pentru căce doară au călcat învăţăturile lui Dumnedzău”, „nice să aibă voie bărbatul să o lase şi să să desparţă, pentru căce că pricina curviei ce-au făcut muiarea iaste despre bărbat, pentru căce au gonitu-o den casă”, „să nu ia nemică, nice mult, nice puţin, pentru căce că darul lui Dumnedzău nu să vende”.
Propoziţia circumstanţială de scop este introdusă prin adverbe modale şi prin conjuncţii sau locuţiuni precum: ca să, pentru ca să, cum, de, ca nu cumva: „să îmbie după sufletele celor păcătoşi, ca să le poată întoarce spre pocăinţă şi să le strângă să le puie în ceata celor direpţi creştini”, „oaia cea perită pentru carea veni Domnul ca să o ia”, „trestiia ceaia ce o deaderă jidovii în direapta lui Hristos pentru ca să scrie mântuirea a tot norodul omenesc”, „ei şi să postesc de toate de aceastea pentru frica lui Dumnedzău pentru ca să dobândească cununa cea îngerească”, „Lăsat-au şi aceşti mari împăraţi leage şi cap de pravilă, cum să nu îndrăznească nime să îngroape mort în svânta besearică”, „La 48 de capete a Săborului din Laodichea învaţă de grăiaşte cum să să pomăzăiască botedzatul cu mir svinţit”, „cu samăluire trebuie ca să le arătăm, ca nu cumva să le smentim”, „Nevoiţi, giudecători, foarte cu de-adins şi vă învăţaţi de cunoaşteţ legile, ca nu cumva să faceţi cuiva vro strâmbătate sau asupreală”, „iară Eu voiu să vă dau pre voi spre mâncare, cum am dat pre Sedechia şi pre Aghea de i-au fript împăratul de Vavilon”, „Măntiia să spune cinstea darului Duhului Svânt carele au venit de la Dumnedzău asupra lui de l-au acoperit”.
Propoziţia circumstanţială concesivă este introdusă prin macar, macar că, macar de, macar să de: „Celora ce are vrea şi celora ce macar n-are vrea iaste înţelepciune”, „nice să să poată creade un om sângur, macar fie şi om de cinste, ce doi sau trei”, „nice să-ţ fie ruşine de nime, nice frică, macar de-are fi şi om mare”, „de să va afla patriarhul întru alte cuvente reale sau ocară sau macar de are face niscare păcate, nime dintr-aceşt preuţ, arhierei sau preoţ, nu poate să strice pomenirea lui”, „nu poate să dzâcă că nu-i iaste frate, macar că iaste şi de altă maică”, „să va vădi neştine c-au cădzut cu muiarea unui bărbat, macar să n-ară hi fost adevărat”, „nice să-ţ fie ruşine de nime, nice frică, macar de-are fi şi om mare”, „de-are fi şi rău şi viiaţa lui spurcată, plină de ocăr, de curvii şi alte răutăţi, sau de-are fi neştine credincios sau şi necredincios, sau de-are fi eretic, de va avea vreo tocmală cu vreun vlădic pentru nescare lucruri stătătoare sau mutătoare, ce să dzice drept niscare aur sau argint sau haine sau altăceva, fiece-are fi, aceia au voie să pârască pre vlădic la giudeţul acelui loc”.
Propoziţia circumstanţială condiţională se introduce prin când, cândai, daca (deaca), de: ,,da[ca] să va botedza pruncul, cum am dzâs, de nu va muri într-acel ceas, atunce va săvârşi slujba ce-au rămas după scăldătoare”, „Iară pentru nevoia, de nu să vor găsi preoţi mulţi sau diaconi, tot un preot şi un diacon să nu lipsească”, „ceartă-1 şi-l învaţă, pre de altă parte te roagă cu bine cândai doară-1 veri putea scoate den răutate”, „să-i puie la locul cel de pocăinţă, cândai, doară ş-are plânge pentru păcatele lor”, „vădzându-1 preotul că iaste pruncul în cumpănă de moarte, să va teame cândai să nu-1 scape nebotedzat”, „daca să va afla cu pravila că iaste de afurisit, atunce să să afurisească, iară, de vor afurisi pre cineva şi nu va fi nemică de faţă vina acestuia, ca să să iarte de arhiereul cel mare”, „Deci, daca veţ
77
face aşea, veţ purta de la Dumnedzău cununa mărirei cea neveştedzită, iară, de veţ face împrotivă, în locul aceiia cununi veţ să luat munca de veaci”, „Iară deaca iau iertăciune trupurile lor aicea şi să topesc în pământ”, „Petră au fost însurat mainte ş-au făcut fecior pre Ioan şi deac-au murit muiarea lui, au luat pre Maria”.
Dintre expresiile care oferă o caracteristică limbii Pravilei alese sunt cele ale citării, folosite atunci când se reproduce un text dintr-un autor. Aparent redundante, ele subliniază exactitatea citării. Dintre ele, amintim: dzice de grăiaşte: „în 30 de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli dzice de grăiaşte”, „într-o sută şi treidzeci de capete a lui Iustinian împărat neara dzice de grăiaşte”* „Pavel apostol, a lui Dumnedzău propoveadnic şi marele a toată lumea învăţătoriu, dzice de grăiaşte”, învaţă de grăiaşte: „Pravila Svântului al Şeasele Săbor, în 48 de capete învaţă de grăiaşte”, „Al treile cap de pravilă a Săborului Dentâi învaţă de grăiaşte”, „în cindzeci şi cinci de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte”, scrie de dzice: „Scrie acest svânt săbor în 68 de capete de dzice”, „după cum scrie svânta pravilă, unde dzice”, spune (sau strigă) de grăiaşte: „Drept aceaia, mai apoi, rămâne şi strigă de grăiaşte”, mărturiseaşte de dzice: „Mărturiseaşte de acest lucru şi dumnedzăiescul Matheiu apostol şi evanghelist de dzice”, scrie de învaţă sau scrie de dă învăţătură: „Săborul de la Anghira, 20 de capete, scrie de învaţă”, „în trei capete a svântului Grigorie scrie de învaţă”, „Al Cincile, scrie de dă învăţătură”, scrie de grăiaşte: „Pravila acestor doi înţelepţi împăraţi scrie de grăiaşte” etc.
Este pentru prima dată în literatura noastră veche când sub acest tip de formulări se încearcă sublinierea reproducerii exacte a unui text. Spre deosebire de aceste expresii, atunci când este reprodusă ideea unui text la care se face trimitere, se folosesc formulări ca învaţă: „să arate lucrul să fie de faţă, după cum învaţă dumnedzăiasca pravilă, cu 5 marturi, oameni de-a firea şi credincioşi”, „învaţă această Pravilă a Svinţilor Apostoli”, dă învăţătură: „Pravila acestui svânt Săbor de la Antiohia dă învăţătură de grăiaşte împreună cu svatul lui Mihail, patriarhul”, „Svinţii apostoli ne dau învăţătură de acest lucru”, dat-au învăţătură: „Dat-au învăţătură acei svinţi părinţi”.
O serie de expresii, dintre care unele sunt calcuri după greacă şi slavonă, oferă Pravilei alese o trăsătură specifică între textele din prima jumătate a secolului al XVII-lea.
Dintre ele, unele au un alt sens decât cel din limba actuală; trebuie menţionate a avea treabă „a avea acces, a se permite”: „să nu mai aibă treabă cu alte bucate”, „Vlădicii să aibă treabă cu toate lucrurile besearicii”, „n-au treabă să giudece pre preoţi”, „să nu mai aibă treabă cu lucrurile mănăstirii”; la arătare „cu adevărat, concret”: „să arate lucrul cu adevărat la arătare”, „nu va vădi nimic răutăţile lui la arătare”, „părearea curvii muierii lui nime nu poate să o scoaţă la arătare”.
Pornind de la sensul vechi al cuvântului seamă, apropiat de cel al etimonului maghiar szărn „număr, socoteală”, expresiile a da sama şi a lua sama primesc sensuri deosebite de cel actual, având sensul „a răspunde de ceva”, respectiv „a socoti”: „săbor să socotească să mai ia sama pârâşilor”, „el nu va fi mărs să-ş dea sama”, „Dară cine are puteare a mai socoti sau a mai lua sama giudeţului patriarhului?”, „să mai socotească aceale cuvinte reale ce s-au grăit asupra lui, să li să mai ia sama”, „întâi să cade să să părăsească şi să-ş dea sama de tot ce-au fost pre mâna lui”.
78
La fel se întâmplă şi în cazul cuvântului ispravă, care păstrează sensul etimonului slav „decizie, hotărâre”: „de nu va vrea să vie nice aşea, atunce să să facă ispravă, să fie lepădat de tot den vlădicie”, „Isprava legii lui Dumnedzău”, „Isprava Besearicii-cei-mari”; expresiile cu ispravă şi fără de ispravă au sensuri deosebite de cele din limba actuală: „să fie mărturii oameni cu ispravă”, „i-i voia să ia iertare cu ispravă de la Dumnedzău”, „despărţirea să fie lucru cu ispravă şi să să facă carte de mână dată”, „Dumnedzău nu ascultă cuventele proştilor, ce le pornesc fără de ispravă”, „să arată lucrul că l-au afurisit fără de ispravă”, „să nu grăiască cuvente reale şi scâmave şi fără de ispravă”.
A opri (de la ceva) are sensul de „a interzice”: „va afurisi pre mireani sau va opri popă de leturghie”, „Şi, de unde are vrea să s-apuce neştine şi să asuprească, nu i să dă, ce să să opreaşte, alta nemica”, „de va fi preot să să oprească de preoţie”, „ş-au oprit svinţiia sa acest lucru împreună cu al său svânt săbor”, „De va fi avut careva den creştini svadă cu vreun preot sau cu vreun diacon şi de-i va fi suduit, să să oprească de besearică un an, iară de-i va fi şi bătut, să fie oprit trei ai”.
Evidente calcuri sunt pre direptate şi pre strâmbătate: „Bucatele celui mort, cum să cade să le moşninească pre direptate”, „după cumu-i va cură leagea, pre direptate, aşea să să giudece”, „Ferice de ceia ce feresc giudeţul şi fac direptate în toată vreamea şi cu adevărat pre direptate grăiţ şi giudecaţi pre direptate fiii omeneşt”, „sau de să vor giura pre strâmbătate sau de vor face furtuşag”, „ş-au ţânut parte cuiva de-au dobândit pre strâmbătate ocină sau vie”, „l-au clevetit pre strâmbătate”, „când să va face giudeţ pre direptate”; expresia cu direptate: „că aşea iaste cu direptate şi cumu să cade să fie fieştecarele de vârsta nuntei”, „nu iaste cu cale, nice cu direptate, să o clevetească”, „face asupreală celuia ce i să vine cu direptate” are o singură dată un antonim, cu strâmbul: „cela ce va giura cu strâmbul”.
Calcuri din greacă şi slavonă sunt şi a veni lucrul cu sensul „a se întâmpla, a se petrece” („atunce să ne trebuiască numai când va veni lucrul să fie înaintea giudeţului”, „de va veni lucrul să îmbie acea scrisoare pre la giudeţ”, „De să va prilej i cuiva a mărturisi de vreun lucru asupra cuiva, şi de va veni lucrul să mărturisească şi al doile rând”, „oarecând veni lucrul de scăpă dentr-acea robie”, „să va prilej i să fie bolnavă şi va veni lucrul spre moarte”), a avea îndrăznire cu sensul „a avea acces la cineva” („îndrăznire nu va avea la Dumnedzău să să roage nice pentru un lucru de neputinţele sale”, „Oare ce îndrăznire vor să aibă aceştea la Dumnedzău”, „preoţii au îndrăznire la Dumnedzău”, „să chiame preoţii besearicii, carii au îndrăznire la Dumnedzău”), a pune pizmă sau a ţinea pizmă („daca-1 vor fi afurisit sau drept ce va fi pus pizmă”, „de va pune pizmă şi nu va vrea să-i dea nemică”, „va avea svadă cu cineva şi va ţine pizmă”), a găsi vreame cu sensul „a se ivi ocazia” („aceştia, când vor găsi vreame, ca să strice şi să să desparţă aceasta logodnă”, a mearge cu deşert „a nu duce cuiva nimic” („mi-i voia să nu mărg tot cu deşert, ce să-i duc aceaste doo prescuri”), a se ridica sau a se scula din boală („de nu va muri acest bolnav ce s-au făcut călugăr şi să va rădica den boală şi va fi sănătos”, „iară, de să va scula den boală şi să vor însănătoşea, să nu să cumenece până nu să va împlea sama celor ai”) etc.
79
Locuţiunea adverbială de faţă „prezent, în mod public” pare a fi şi ea un calc după greacă sau slavonă: „Ce cine poate să spuie câte spurcăciuni să făcea! De faţă, la arătare, dar cu cât mai vârtos pre ascuns?”, „nearătând lucrul de faţă, ce numai ce face aşea cu asupreală”, „muiarea ce o va afla bărbatul de faţă curvind”.
Uneori şi topica în propoziţie este influenţată de limba originalului. O astfel de situaţie o întâlnim în cazul lui cumva, determinând verbe aflate la modul conjunctiv: „de să va cumva tâmpla”, „nu cu vreo pâră carea cumva ca să înţeleagă acel arhiereu să să scârbască”, „să nu cumva ia ceva plată de la cineva”, „să va prileji să să cumva vearse potiriul cu darurile”, „să nu-1 cumva cumineci pre acela”, în cazul adverbului mai: „de vor fi mai cercetat cu leagea”, „bărbatul va fi cheltuit de le va fi mai înmulţit”, prea: „va nămi vreun cal şi-l va prea încărca cu sarcina”, „Cela ce va nămi vreun cal să margă într-o cale până unde să vor neguţa şi de-1 va prea încărca fără de ispravă, şi-l va strica, să dea samă de ce l-au prea încărcat şi l-au stricat”, foarte: „cine va vrea să socotească foarte iaste lesne”, „Audzind el aceasta, foarte să scârbi pre acel preot”, „vlădicul iaste datoriu foarte să cerceteadze”, „foarte să cinstească tot omul preoţii”, „să nu să lenească, ce foarte să să nevoiască”.
LEXICUL. Din cele 2394 de cuvinte ale Pravilei alese, 131 sunt nume proprii, de obicei nume ale autorităţilor juridice citate, dar şi nume ale unor persoane din Biblie cărora tradiţia le atribuie anumite texte, sfinţi părinţi, precum Ioan Zlatoust, Vasile cel Mare, Grigorie Bogoslovul, Atanasie cel Mare etc. sau autori şi compilatori ai unor texte juridice (împăraţii bizantini Iustinian, Leon şi Constantin), autori ai unor compilaţii de texte juridice (Blastaris, Zonaras), patriarhi ai Constantinopolului (Fotie, Constantin, Nichifor şi, cel mai des, Ioan Postnicul), ai Alexandriei (Atanasie, Marcu, Ioan, Timotei) sau ai Antiohiei (Anastasie, Balsamon) etc. Un grup masiv de nume proprii îl întâlnim în exemplificările privind gradele de rudenie.
Din lexicul comun textul cuprinde 1151 de substantive, 4 forme de articol, 499 de adjective, 64 de pronume, 30 de numerale, 523 de verbe, 144 de adverbe, 31 de prepoziţii, 15 conjuncţii şi 6 interjecţii, unele cuvinte putând să exprime mai multe părţi de vorbire.
Pravila aleasă, fiind un text juridic destinat în primul rând vieţii bisericeşti şi familiale, conţine importante elemente ale terminologiei juridice, bisericeşti şi ale relaţiilor de familie.
In ceea ce priveşte terminologia juridică trebuie observat că majoritatea cuvintelor sunt vechi româneşti, cele mai multe păstrate din latină, reprezentând nivelul dreptului consuetudinar, anterior instituţionalizării celui feudal.
Leagea este punctul de reper al unei atitudini sau hotărâri judecătoreşti. Citând din Matei Blastaris, Eustratie subliniază caracterul supraindividual, divin chiar, al legii: „Leagea iaste un meşterşug vestit tuturor lucrurilor celor bune şi spre toţi învăţătură cu înţelepciune, oamenilor iaste de la Dumnedzău cuvânt, să cunoască ce iaste voia Svinţii Sale”. Legea este un factor de reglare a societăţii: „Cetăţilor şi oraşelor şi altor tuturor împreună lucru de aşedzare şi de odihnă iaste”, şi trebuie respectată pentru o bună armonie a societăţii: „Socoteaşte de fereaşte leagea”, „cu toată usârdia şi frica să ferim leagea lui Dumnedzău”.
80
Faptul contrar legii este definit ca prespre leage: „va ţinea muiare prespre leage”, „numai ca să roage pre Dumnedzău cu lacrămi ca să-i iarte acel păcat ce-au călcat svânta pravilă, de-au luat fămeaie prespre leage”, „Pentru ţârcovnic, de va ţinea muiare prespre leage, cum scrie mai sus”; „legal” se numeşte cu leage: „să oscârbăsc de nunta cea cu leage”, „Ce iaste nunta ce să chiamă cu leage”, „Pre cela ce-1 vor afurisi cu leage şi cu giudeţ dirept, după vina lui”, „să-ş ia o fecioară curată, cu leage şi cu cununie”.
„Ilegal” este definit ca fără de leage sau fără leage: „va cununa nunta fără de leage”, „Nice-ş iaste mai mare şi mai fără de leage lucru, decât acesta”, „bărbatul, de să va însura fără leage”, „De va lua neştine doo muieri cu leage şi va lua şi a treia fără leage”. Antonimul său, „legal” este numit după leage: „l-au giudecat pre direptate şi după leagea lui Dumnedzău şi după Pravila Svinţilor Părinţi”, „să bea cu măsură şi cu vreame după leage”.
„A aplica legea în favoarea cuiva” se exprimă prin a face leage: „celuia ce i să cade, aceluia să faci leage ca să dobândească”, „ş-au făcut leage şi giudeţ sângur”, în timp ce „a i se cuveni legal” se spune a-i cura leagea: „după cumu-i va cură leagea, pre direptate, aşea să să giudece”.
Citarea textului sau a prevederii legale se spune cum scrie leagea: „aşea scrie leagea lui Dumnedzău: Omul ce va fi preoţit, ca să nu aibă doo certări”, „să strângă săbor de vlădici, cum scrie leagea”, „fiind şi acesta afurisit cumu-i leagea”.
„A legifera” se spune a lăsa leage sau a legiui: „Drept acesta lucru au lăsat leage aceşt svinţi părinţi de la acest svânt săbor de la Chesaria”, „ce-au tocmit Dumnedzău şi ce-au legiuit, nime poate ca să-i desparţă”, „calcă învăţăturile şi tocmealele legii ce-au tocmit ş-au legiuit Dumnedzău”, „aceasta tocmală am legiuit împărăţiia mea şi am tocmit”.
„A apela la justiţie” se spune a-şi căuta dreptatea sau a întreba leage: „de să va prileji vreun slujitoriu de-a besearicii să aibă strâmbătate despre arhiereul lui, de va fi episcop, să-ş întreabe leage la mitropolitul lui, iară, de nu va fi mitroplit să-ş întreabe cu dâns la patriarhul, iară nu aiuri”.
„Infractorul” se numeşe călcătoriu de leage: „să fie supt afurisenie nedezlegată şi despărţiţ dinafară den beseareca lui Hristos, ca neşte călcători de legii [sic!] lui Dumnedzău”, „un călcătoriu de leage, ce-au luat preoţiia cu nesocotinţa”, „nu poate să aibă nice o mesereare de a besearicii, pentru căce să chiamă călcătoriu de leage”.
„A reglementa legal” se spune a da leage sau a da învăţătură: „Deci, orice ne-au lăsat învăţătură să cade să facem întrutot deplin, şi desăvârşit”, „Al cincisprădzeacelea cap de pravilă ce scrie la Săborul Dintâi şi la al Doile şi la al Cincile, scrie de dă învăţătură”, „Svinţii apostoli ne dau învăţătura de acesta lucru”, „Marele Athanasie, ne dă învăţătura de dzice”, „un călcătoriu de învăţăturile lui Dumnedzău şi de obiceaiele svinţilor apostoli”, „Acest svânt părinte, Mihail patriarhul de Ţarigrad şi cu al său svânt săbor au dat învăţătură” etc.
în lipsa legilor scrise, „cutuma”, numită obiceai, obicină sau adet, este cea care trebuie respectată în judecată: „Unde nu iaste leage scrisă, acolo trebuie să îmblăm tot după obiceaiele ceale bătrâne ce s-au ţinut până acii. [...] Deci unde să va prileji de să va fi pustiit, de nice să vor afla scrisori, nice bătrâni, deci nu să vor şti cum au fost obicina acelui loc, nice să vor cunoaşte nemică seamne, acolo trebuie să să
81
strângă nişte oameni mulţi bătrâni să socotească; deci cum vor dzice cei mai mulţ, aşea să fie”, „Pentru obiceaile besearicii carele să ţin fără de scrisoare, cum sâmt adeatiurile sau popoarăle sau alte lucruri ce s-au apucat din bătrâni”.
Confirmarea unui adevăr sau a unei decizii juridice se numeşte a adevăr a sau a adeveri: „să fie înaintea giudeţului, pentru să să adevereadze tot lucrul”, „să va adeveri că nu pomenesc pre patriarhul la svânta liturghie”, „Adevereaşte acest svânt săbor pravila acestui părinte scump, Nichita, mitropolitul de Iradia”.
Interpretarea sau explicarea legilor se numeşte răspipis sau tâlc: „Răspunsul părintelui Anastasie, Căzilbaşul ce-au lăcuit în muntele Sinaiei”, „Răspunsul părintelui Anastasie de Sinaia”, „Dzice Zunara la tâlcul acestui canon”, „Dzâce iarăş Valsamon la tâlcul a 78 de capete a Pravilei Apostolilor”, iar „a interpreta” se spune a răspunde sau a tâlcui: „Răspunde acest svânt mitropolit Ilie de dzice”, „Răspunde Svântul Athanasie, patriarhul de Alexandriia”, „De cest lucru tâlcuiaşte şi arată Zunara, luând izvod den Pravila Apostolilor”, „drept aceaia, dzice acesta Valsamon într-această pravilă ce o tâlcuiaşte în 75 de capete”.
O prevedere juridică cu caracter bisericesc se numeşte canon: „Acest svânt săbor au lăsat acest canon într-acesta chip”, „Zunara tâlcuiaşte acest canon de dzice”, „Tâlcuiaşte acest canon Valsamon de dzice”. A canoni sau a da canon, respectiv a avea canon, însă, înseamnă „a da pedeapsă” sau „a fi pedepsit legal”: „Călugărul schimnic, de va face curvie, să aibă canon 15 ai”, „să va leni şi va muri pruncul nebotedzat, acela păcat iaste asupra preotului şi să aibă canon foarte tare”, „foarte să-i canonească: 3 ai să postească”, „să să socotească în samă cum nu ş-are hi fost şi şi popa să să canonisască”, „Nunta ce să face fără leage, ce canon să dă ei”, „Oricine va fi acela om ce va cleveti pre arhiereu, foarte va să aibă un canon mare şi greu”.
Relativ familiar pentru Eustratie era şi termenul neară care primeşte sens de „lege civilă”, în opoziţie cu cea religioasă sau de origine divină, pravila: „Neara a împăratului Iustiniian dzice”, „într-o sută şi treidzeci de capete a lui Iustinian împărat neara dzice de grăiaşte”, „Neara a lui Alexie împărat, pre poreclă Comninul”, „Scrie de acest lucru şi la neara a împăratului Leon marele filosof’, „canonul ce scrie în 27 de capete la neara acestui înţelept împărat Leon”. Mai puţin familiar îi era pandecte, păstrat cu regim asemănător numelui propriu: „(Antioh Pandectis:) Pandectis să chiamă elineaşte scriitoriu de cărţi, cumu are fi ca-n chip de uricariu”.
Un paragraf al unei legi se numeşte titlă: „Pravilă noauă din a patra carte a lui Costantin Armenopulo, titla a şeasea”, „Din patru cărţi şease title a lu Costantin Armenopul”.
O decizie cu caracter juridic se numeşte ispravă sau isprăvire: „atunce să să facă ispravă, să fie lepădat de tot den vlădicie”, „Isprava legii lui Dumnedzău”, „să ia iertare cu ispravă de la Dumnedzău”, „Isprava Besearicii-cei-mari”, „Giurământul are putearea isprăvirei giudeţului”, iar „a decide” se spune a isprăvi: „cumu i să va afla giudeţ şi să va isprăvi un lucru, aşea să fie”, „giudeţul, cumu-1 va face şi-l va isprăvi giudecătoriul la scaunul său, aşea să rămâie şi să fie stătătoriu”.
Un contract sau o înţelegere cu valoare juridică se numeşte tocmeală, iar acţiunea se numeşte a se tocmi: „va cerca să strice tocmeala”, „Pentru tocmeala ce să vor tocmi doauă părţi de bunăvoia sa, cum nu poate să să mai schimbe nice la un
82
giudeţ”, „să-i întreabe giudeţul pentru tocmala ce va să fie”, „aceşt svinţ părinţ ce-au tocmit acest svânt canon”.
„A persecuta” se spune a împresura, acelaşi cuvânt având şi sensul mai concret de a lua abuziv proprietatea cuiva: „nice să-i împresure cu ună şi cu altă”, „cela ce va giura cu strâmbul, de va împresura ocina cui”, iar substantivul este împresurătură: „de-i luat de la cineva vreun lucru cu asupreală au ocină au vie au altăceva va fi făcut împresurătură”. Cei doi termeni sunt folosiţi curent şi în documentele epocii.
încălcarea legii aduce certare „sancţiune, pedeapsă”: „de vor ispovedui, să n-aibă certare”, „n-are nice o vină acesta arhiereu, nice să cade să aibă nice o certare”, „altă certare au vlădicii şi popii şi diaconii şi alta au padiacii şi ceteţii şi peaveţii şi mireanii”. „A sancţiona” sau „a pedepsi” se zice a certa: „pre aceştea foarte să-i cearte cu un canon tare”, „Când cade într-o vină ca aceaia preotul, cu adevărat lucru iaste să-l cearte şi să-l pedepsească”.
Pedeapsa pecuniară se numeşte gloabă: „să o poarte pre uliţe şi să plătească şi gloabă, mai-marilor acelui loc, diregătorilor”, în timp ce „a amenda” se spune a globi: „de besearică nu i-au fost oprind, nice i-au fost globind, după cum scrie svânta pravilă”.
Pravila aleasă fixează ferm regimul judecătorului, al pârâşului, al pârâtului şi al martorului. Judecătorul trebuie să fie de moralitate absolută şi nepărtimitor: „Cade-să tuturor giudecătorilor şi mai vârtos arhiereilor să fie direpţi la giudeaţe, aducându-ş amente de Giudecătoriul cel Dirept, Mai-marele Arhiereu, Domnul şi Mântuitoriul nostru Isus Hristos, şi să fie cu iertare pre toţi, nemânios, nefaţamic, nepriimitor la daruri, nice, iară, dătătoriu, ce să fie dirept, întrutot, tare la fire, să nu să pleace fie după ce cuvânt, aşea lesne să creadză tot ce va audzi, până nu va cerceta tot lucrul, cuvent de pâră şi clevete să nu creadză, lucrure deşarte să nu asculte”. Judecătorul mirean trebuie să acorde atenţie specială clerului („să fie cu plecare spre cei închinaţi lui Dumnedzău slujitori”), trebuie să fie lucid („Vin să nu bea”); un bun judecător trebuie să fie obiectiv („la giudeaţe să nu fie făţarnic, nice să facă strâmbătate pentru voia cuiva”). Citând din Sfântul Agathon, Eustratie fixează pentru judecător normele morale ale unei conduite echidistante şi imparţiale: „Cade-să giudeţului să-ş aducă amente de aceaste trei lucruri: Dintâi să socotească că omul, când iaste mai-mare şi giudecătoriu, atunce iaste volnic să facă cumu-i va fi voia; a doo, să-ş aducă amente că mărirea lui nu iaste stătătoare până în svârşit, ce să şi schimbă, cum scrie Svânta Scriptură [...] A treia, să-ş aducă omul amente că iaste şi el om ca şi alalţ, dece-i caută şi lui să moară”. Conduita morală ireproşabilă a judecătorului este susţinută printr-un citat din Epictet: „Când ver vrea să giudeci dirept, să nu cauţ în obrazul celora ce să pârăsc şi, de-ţ va fi priaten, să te faci a nu-1 cunoaşte, nice să iai mâzdă de la nime, nice să-ţ fie ruşine de nime, nice frică, macar de-are fi şi om mare, direptatea să cauţ şi celuia ce i să cade, aceluia să faci leage ca să dobândească”.
Martorul trebuie să fie un om cu probitate morală, dar şi cu o situaţie materială care să îl facă nevulnerabil la vreo influenţă economică: „Tot pre-amănuntul să cade să să cearce mărturii unul câte unul, carele ce samă de om iaste, pentru să nu fie vreunii oameni slabi la fire şi de ruşine viiaţa lor, ce nice să fie săraci, nice prea bogaţ, că cel sărac pentru sărăciia lui vine să mărturisească, doară îi va da ceva sau
83
doară-1 va face priiatin, să-l socotească. Aşijdere, şi cel bogat nu vine la giudeţ pentru altă, ce pentru prieteşugul sau pentru vreo pizmă ce va avea spre vreo parte de cealea ce să giudecă îndrăznind, căce că ştie că-i va treace cuvântul la giudeţ şi va fi cum dzice el”, „Aşijdere, cela ce va fi luat mâzdă şi va vrea să mărturisească sau cela ce va şti lucrul adevărat şi va fi luat mâzdă şi nu va vrea să mărturisească adevărul, acesta încă iaste ca şi ceialalţi”.
în situaţia în care martorul se dovedeşte sperjur urmează să fie pedepsit: „Marturul menciunos să aibă canon ca şi cela ce va giura pre strâmb”. Martorul nu poate să fie eretic sau o persoană care nu respectă perceptele credinţei creştine: „La giudeţ să n-aducă nime martur eretic, nice om de altă leage”; nu poate să fie dependent material de vreuna din părţile care se judecă: „Aceia ce vor să pârască şi să clevetească pre cineva, să nu aducă marturi den casa lor sau den oamenii lor, că nu să vor creade, ce să aducă streini şi să fie oameni buni şi de cinste”; martorii trebuie „Foarte să fie oameni de cinste ceia ce vor mărturisi fiece lucru şi să aibă credinţă spre toţi oamenii şi să mărturisească de toate lucrurile cum vor putea cunoaşte”.
Fiind în primul rând un text juridic cu referinţă la viaţa religioasă şi la cea familiară, Pravila aleasă conţine interdicţii, precepte şi aprobări. Pentru interdicţie cel mai des folosit termen este a opri de ceva: „de va fugi dinaintea giudeţului arhiereului, de va fi preot să să oprească de preoţie”, „să fie oprit de svânta priceaştenie”, „de-i va fi greşala mai puţin, să va opri de besearică câtăva vreame”, „de nu va griji cum am dzis mai sus, să-l oprească de besearică câtăva vreame”.
Abandonarea unei funcţii se numeşte a părăsi: „iară nu-ş părăseaşte vlădiciia de tot”, „de va lăsa foc în oltariu sau fieunde în besearică şi de va arde ceva, vreo carte sau alt lucru de-a besearicii, să părăsească liturghiia un an”, „acesta om ce-ş va mărturisi el de bunăvoie păcatul şi greşala, de svânta liturghie trebuie să să părăsească”.
„A exclude” dintr-o funcţie sau rang bisericesc se numeşte a lepăda: „arhiereu să fie lepădat din scaun”, „va lua vreun dar de-a svintei beseareci fără de voia săborului, cu mâzdă, veri mult, veri puţin, sau cu sila, să fie lepădat din scaun acela episcop sau preot” sau a scoate din: „Vlădicul scos din scaun are voie să strângă ş-al doile rând săbor să socotească să mai ia sama pârâşilor”, „Preotul ce va hi scos din preoţie şi va dzice BABÎBHb naiu”, „Mitropolitul [...] de va cânta liturghie şi de va preoţi pre cineva, să fie scos din mitropolie şi ce va preoţi să fie nepreoţit”.
Excluderea unui individ (laic sau din cler) din comunitatea creştinilor se numeşte anathema sau anathima: „Acest lucru, anathema, nu iaste altă, ce numai împărţire aceluia om de Dumnedzău şi împreunare şi lăcuire cu satana”, „Nice unui creştin ca să nu-i dzâcă nime anathima, numai să dzâcă călugărilor ce leapădă călugăriia”.
„A permite” şi „permisiune” se spune a îngădui şi îngăduinţă: „îngăduinţă şi dragoste unul spre alalt să strângem”, „nu i să cade să o lase şi să o desparţă, ce să nevoiască să o tămăduiască şi să o îngăduiască trei ai”, „de i să va tâmpla bărbatului ei aceasta nevoie drăcească, iaste şi ea datoare să-i îngăduiască 5 ai”, „Muiarea ce i să va duce bărbatul de va lăcui într-alt loc departe şi-ş va lua acolo muiare ţiitoare, această muiare n-are voie ca să margă după alt bărbat, ce să-l îngăduiască trei ai să vie acasă-ş”.
84
Termen general pentru „proprietate” este aveare sau avuţie: „să nu le lase nemic dentru avearea lui”, „nu i-au dăruit lui acea aveare”, „Iaste lăcomie şi strângere de avuţie prespre samă”, „Iară pofta cea rea iaste să poftească neştine dulceţile ceştii lumi deşarte, cum iaste avuţia”. Proprietatea funciară ereditară este numită moşie (derivat al lui moş „strămoş”) sau ocină: „Treidzeci de ai are tot omul voie să-ş ceaie moşia sau alt lucru ce i să va ven”, „face asupreală de ia ocina cuiva”, „Aşijdere, şi la moşie şi la tot lucrul încape ca şi când are fi den trup născut”, „vor să între şi ei în moşiia părinţilor cu ceialalţi cuconi”.
Moştenirea se numeşte şi ocinare: „sămenţia de svântul botedz nu poate încăpea la ocinare”, „Fecioriia de suflet [...] învăţatu-ne-am de svânta pravilă să o ferim ca şi semenţie den sânge, adică ca şi în stepenele cuscriei şi în ocinarea părinţilor”.
A transmite averea de la o generaţie la alta se numeşte a moşneni sau a ocina: „Pentru moşi, de va rămânea pre urma lor feciori sau nepot de fim, în ce chip să cade să moşnenească bucatele”, „aceşti feciori li să cade să moşnenească tot ei moşiile şi avuţiia tătâne-său”, „neavând feciori de trup, am meşterşuguit fecioria de suflet pentru să ocineadze avearea noastră după noi”, „Feciorii ce să vor naşte din nunta fără de leage, nice copil, nice ocineadză a tătâne-său”.
Cel care beneficiază de o moşie sau ocină se numeşte moşnean158: „n-are nice o voie; părintele ce l-au făcut fecior de suflet să-l scrie pre dăns moşnean avuţii sale”, „să fie moşnean muncilor de veaci”, „să-l scrie pre dăns moşnean avuţii sale”.
Proprietatea poate să fie stătătoare sau îmblătoare: „Stătătoare sâmt ocinile, îmblătoare iaste avuţiia şi dobitoacele”. Pentru îmblătoare detaliază în altă parte: „va mărturisi pentru nescare lucruri ce vor fi îmblătoare, detorii de bani sau altă aseamenea, acestora”. In loc de îmblătoare este folosit şi sinonimul mutătoare: „de va avea vreo tocmală cu vreun vlădic pentru nescare lucruri stătătoare sau mutătoare, ce să dzice drept niscare aur sau argint”, „Orice lucru va da omul la besearică sau la mănăstire veri ocine veri vii veri priseci veri pomeate sau haine sau alte lucruri stătătoare sau mutătoare, aceastea lui Dumnedzău le-au dat”.
Actul de proprietate se numeşte uric sau ispisoc, termeni care, prin extensie, primesc sensul de „act oficial”: „Leage scrisă să chiamă uricele şi ispisoacele”, „Obiceaiul cel bătrân să socoteaşte ca şi uricele”, „Scrie acest uric ce să află de purure pren toate săboarele”. Cel care scrie un act este un uricariu: „Pandectis să chiamă elineaşte scriitoriu de cărţi, cumu are fi can chip de uricariu”, iar „a oficializa un act” se spune a urici: „întru nemică să fie acesta giudeţ, ce să fie cel mai bătrân; mai vârtos când va fi şi uricit”, „Giudeaţele strâmbe, de s-are şi urici, nice giudeţului giudeţ, nice obiceaiul să prinde în samă, nice văleatul”.
Păstrând semnificaţia gestului medieval din ţările române al ruperii şi călcării în picioare (respectiv a spargerii, în cazul documentelor redactate pe pergament) a actelor în momentul anulării sau invalidării lor, uricul anulat se sparge: „Zapisul cel de-apoi sparge pre cel dentâi”.
Reclamantul se numeşte pârăş: „are voie să strângă ş-al doile rând săbor să socotească să mai ia sama pârâşilor”, „nu să cade să-l giudece nime până nu va fi
158 Nu există echivalentul ocinciş. Pentru „om în vârstă’ se foloseşte moşneag: „den 57 de ai până în 69 să chiamă moşneag”.
85
sângur de faţă împreună cu pârâşii lui”, „de vor fi oameni de credinţă şi de cinste pârâşii, să nu-1 bage în samă pre vlădic”.
Reclamaţia şi delaţiunea se numesc pâră: „de va fi altă pâră, să nu fie scos, ce numai de oprit să să pedepsască câtăva vreame”, „pâra lor ce vor grăi să creade”; „să creadză tot ce va audzi, până nu va cerceta tot lucrul, cuvent de pâră şi clevete”. Textul face o diferenţă clară între pâră şi clevete „calomnie”, respectiv între pârâş şi clevetnic „calomniator” şi între a cleveti şi a pârî: „Cela ce va cleveti pre altul şi nu va fi vinovat, ce iaste să paţă cel nevinovatul, ace^ia să paţă clevetnicul”, „Giudecătoriul [...] să nu să pleace fie după ce cuvânt, aşea lesne să creadză tot ce va audzi, până nu va cerceta tot lucrul, cuvent de pâră şi clevete”, „Aceia ce vor să pârască şi să clevetească pre cineva, să nu aducă marturi den casa lor sau den oamenii lor”, „Preotul ce va pârî pre oameni şi-i va băga cu gura lui la vreo nevoie”.
Actul justiţiar se numeşte giudeţ (s. n.): „A dumnedzăiescului patriarh giudeaţul cumu au isprăvit, nu poate al doile rând să să mai giudece, nice poate ca să să mai socotească aiuri la alt giudeţ, de vreame ce giudeţul patriarhului iaste cap şi începătură altor tuturor giudeaţelor sventei besearici”, „Pentru giudeţul celuia ce nu va vrea să să cumenece de la preot cu preoteasă”, „va fugi dinaintea giudeţului arhiereului”.
Acelaşi cuvânt, giudeţ (s. m.) este folosit şi pentru Judecător”: „Cade-să giudeţului să-ş aducă amente de aceaste trei lucruri: Dintâi să socotească că omul, când iaste mai-mare şi giudecătoriu, atunce iaste volnic să facă cumu-i va fi voia”, „Când face giudeţul direptate, atunce va să‘fie spre dâns cu milă direptul şi adevăratul giudeţ, Hristos”; el are ca sinonim giudecătoriu: „Cade-să tuturor giudecătorilor şi mai vârtos arhiereilor să fie direpţi la giudeaţe, aducându-ş amente de Giudecătoriul cel Dirept, Mai-marele Arhiereu, Domnul şi Mântuitoriul nostru”.
Investigare sau anchetă se spune ispită, ispitire, întrebare şi cercetare, uneori fiind folosiţi laolaltă doi dintre aceşti termeni pentru a marca mai bine sensul tehnic al formulării: „de va giudeca neştine far’ de întrebare şi far’ de ispită, de multe ori va smenti şi pre mulţ va pedepsi şi va păgubi”, „a preuţi pre acel ocărât fără de întrebare şi fără de ispitire”, „să nu să facă aceaia hirotonie, ce întâi să fie întrebare”, „nu trebuie foarte multă întrebare pentru vina lui, ce trebuie a-i şi creade”.
A investiga sau a ancheta se spune a ispiti, a cerceta şi a întreba: „să cade să să întreabe şi să să ispitească, oare ştie carte cumu să cade”, „Ceia ce vor vrea să ocărască şi să pârască pre vlădic, să să ispitească foarte pre-amănuntul să să ştie ce oameni sâmt”, „să nu creadză în cuvântul nemărui până nu va cerceta foarte pre-amăn[un]tul”, „să nu să pleace fie după ce cuvânt, aşea lesne să creadză tot ce va audzi, până nu va cerceta tot lucrul”.
Referitor la denumirea persoanei în funcţie de vârsta sa, Pravila aleasă apelează la segmentarea vieţii omului, de mare audienţă în evul mediu, în şapte vârste: „întâia vârstă, daca să naşte omul până în 4 ai, să chiamă prunc. Iară den patru ai până în 14 să chiamă cucon. Iară den 15 ai până în 22 să chiamă tânăr. Iară den 23 de ai până în 42 să chiamă voinic, iară den 43 de ai până la 56 să chiamă bărbat. Iară den 57 de ai până în 69 să chiamă moşneag. Iară den 70 de ai înainte până la svârşitul vieţii lui să chiamă bătrân”.
86
Oficializarea căsătoriei intra tot în atribuţiile preotului. Acesta era aspru penalizat dacă nu respecta reglementările foarte stricte, dezvoltate şi în Pravila aleasă şi în îndreptarea legii cu ample scheme exemplificative: „Preotul, de va cununa nunta fără de leage, ce nu sloboade pravila”, „Preotul ce va blagoslovi nunta fără de leage şi el va şti că-ş sâmt rudă au cuscrie au cumătrie sau a patra cununie [...], preotul acela ca să fie lepădat de preoţie, aşijdere, şi nunta ca să să desparţă”.
Terminologia gradelor de rudenie îşi poate găsi paralelisme şi în alte texte vechi; ea este aproape în totalitate formată din cuvinte de origine latină, însă gradele de rudenie şi treptele ierarhiei bisericeşti se numesc cu un termen tehnic preluat din textele slavone stepenă: „Până în câte stepene să suie nunta”, „nu poate a şeapte stepenă să să împreune în nuntă”, „Hirotoniia iaste o înălţare, o rădicare, cumu s-are dzice că-1 înalţă den preut mic să face preot mare, ce să dzice arhiereu, cum s-are sui când are păşi dintr-o stepenă într-alta mai sus”, „De-aciia, după nuntă, să să facă hirotoniia după stepenă cumu să cade”.
Relaţia de înrudire este denumită printr-un cuvânt de origine latină semenţie {seminţie)', „Seminţiile să împart în cinci părţi: Dentâi iaste din sânge, ce purceade den tată şi den maică, de să înceape ruda pentru naşterea; a doa iaste cuscriia, ce vine dentr-alt sânge de să meastecă; a treia iaste cuscriia întreită, ce vine den trei seminţii de să adună; a patra rudă iaste cumătriia, den svântul botedz; a cincea iaste feciorul cel sufletesc, ce să chiamă fiiu sufletesc cându-1 face neştine pre cineva şi-l ia de bunăvoia lui de şi-l face fecior de suflet pentru ruga şi svintele molitve ce citeaşte preotul, pentru carele să face adevărat lui fiiu sufletesc, ca şi când i-are fi născut den trup”, „Vlădicul ce va avea rude şi semenţii de pre naşterea lui, ca un om ce iaste şi el cu trup, şi de vor fi săraci, să nu ia nescare lucruri”, „ne-am născut toţi dentr-o semenţie”, „Pentru cuscriia ce să adună de trei părţi, de pre seminţii”, dar şi cu termenul de origine slavă rudă: „Preotul ce să va afla cu preoteasa cuscrie sau rudă”, „Bărbatul ce să va afla rudă cu muiarea-ş, să să desparţă”. Primul are totuşi un sens mai limitat: „linie ereditară”.
Părinţii sunt numiţi îmă (39 de ocurenţe), maică (18) şi mamă (1): „dentr-un tată şi dentr-o îmă să nasc doi cuconi”, „săvai de are fi şi de alt tată, daca sâmt dentr-o maică născuţ, macar cum, tot să chiamă fraţi dentr-un trup”, „iaste din tatăl mieu şi din mama mea”, respectiv tată (mai ales în sens fizic) şi părinte (pe lângă sensul fizic, ambele sunt folosite şi ca formă de respect pentru clerici şi, ca nume propriu, pentru Dumnezeu): „cela ce priimeaşte cuconul den svântul botedz, acela să chiamă părinte sufletesc acelui cucon”, „Tot darul cel desăvârşit iaste de sus, carele pogoară de la Tine, Părintele luminii”, „acest svânt părinte au strâns săbor”, „De să va face feciorul cuiva călugăr, nu poate tată-său să-i oprească ce i să va veni din bucatele”, „va botedza în numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svânt”. Urmaşii părinţilor se numesc prunc sau cocon „să va prileji să facă vreo fămeaie prunc şi de va dzice că l-au făcut cu cutare preot”, „cuconii ce să vor naşte den fameaia cu a doo cununie”, iar după sex fecior şi fiiu (ultimul folosit şi în sens spiritual şi, ca nume propriu, pentru Isus Hristos): „avearea călugărului în ce chip să va împărţi, de va avea feciori”, „va rămânea pre urma lor feciori sau nepot de fiiu”, respectiv fată (97 de ocurenţe) „Pentru preotul sau diaconul de vor pildi sau vor săruta muiare sau fată”.
87
în funcţie de legalitatea relaţiei din care se nasc, urmaşii aceştia pot să fie fecior sau fată („Când face omul feciori cu muiarea sa cea cu leage, acela să chiamă fecior de trupul său”), cel rezultat din concubinaj se numeşte „fecior de fealiul lui” („de va avea omul muiare în casă, cum s-are dzice ţiitoare, şi de va face cucon cu dânsa, acela să va chema fecior de fealiul lui”); cel rezultat dintr-o relaţie extraconjugală e numit copil: („iară, de să va preleji să îmbie neştine în laturi de casa lui, să facă curvie cu vreo muiare şi de va face cu dânsa cucon, acela să chiamă copil”), când femeia are mai multe relaţii, necunoscându-se tatăl fătului, acesta se numeşte fiiu întunearecului: „Iară când să prilejeaşte o muiare curvă, deci îmblă cu mulţi bărbaţi, şi de va naşte un cucon şi nu va şti nice ea dentr-a cui sămânţă l-au luat, acela să chiamă fiiu întunearecului”159, termen care ne sugerează sursa slavonă a traducerii, unde tmiui însemnează „întuneric” dar şi „mulţime” şi „zece mii”.
Bine definite sunt gradele de rudenie în linie ascendentă sau descendentă: „seminţiile ceale dentr-un sânge să împart în trei părţi: dentâi şi apoi şi mijlocii. Deci, dentâi să chiamă spre mene tatăl mieu, moşu mieu, strămoşu-mieu, aşijdere, maică-mea, moaşe-mea, strămoaşe-mea. Mai apoi, iarăş, spre mene iaste fiiu-mieu, fiiul acestuia, nepotu-mieu, strănepotu-mieu. Mijlocii, iarăş, să chiamă câţi ne-am născut toţi dentr-o semenţie, carii nice i-am născut eu pre dânş, nice ei pre mene, ce ne-am născut noi toţi dentr-un sânge, ce să dzice: ffate-mieu, soru-mea, văru-mieu, vară-mea, unchiu-mieu, mătuşe-mea”, „dup-acea au murit şi bărbatul; acmu cer rudele amânduror muierilor să-ş ia dzeastrele înapoi de la cel mort”.
Fratele şi sora pot să fie trupeşti, când descind din acelaşi tată şi aceeaşi mamă160 161, sau sufleteşti, când sunt rezultatul unei înrudiri prin adopţie: „Nu poci să iau fata moşu-mieu celui făcut, pentru căce iaste sor sufletească tatălui mieu”, „feciorul cel sufletesc, ce să chiamă fiiu sufletesc cându-1 face neştine pre cineva şi-l ia de bunăvoia lui de şi-l face fecior de suflet pentru ruga şi svintele molitve ce citeaşte preotul”, „Pentru feciorul cel de suflet, ce-1 ia omul den strein de-1 face fiiu sufletesc, până în câte stepene va să pogoare nunta”.
Mătuşea poate să fie mare, mică şi proastă'61: „mătuşe proastă, mătuşe mare, mătuşe mică, dzicem cum mătuşea proastă iaste sor de tată sau de îmă, iară mătuşa mare iaste sor de moş sau de moaşe, iară mătuşe mică iaste vară premare, oare de tată, oare de îmă”. Şi pentru unchi se folosesc termenii mare, mic şi prost: „Numele unchiiului să dzice în trei chipuri, pentru ce oare iaste unchiu prost, cumu-i frate de tată sau de îmă, carele iaste a treia stepenă cătră nepot sau cătră nepoată oare unchiu mare, cumu-i frate de moş sau de moaşe, carele iaste a patra stepenă cătră nepot sau cătră nepoată, oare unchiul mic, cumu-i văr primare de tată sau de îmă, carele iaste a cincea stepenă cătră nepot mic sau cătră nepoată mică, căce că aşea să chiamă feciorii vearei. Cum am dzis, pentru unchiu, aşea dzicem şi pentru mătuşe”.
1391. Rizescu, Observaţii filologice şi lexicale asupra „Pravilei" lui Eustratie logofătul („Pravila aleasă"), în „Studii şi cercetări de istoria limbii şi filologie’', voi. II, p. 304, arată că sunt diferenţe faţă de Pravila ritorului Lucaci şi îndreptarea legii.
160	Tot fraţi trupeşti sunt cei care s-au născut din mai multe căsătorii ale mamei sau ale tatălui.
161	Cu sensul de „simplă”.
88
Verişorii sunt premari, al doile şi al treile (incidental se întâlneşte şi al patrule): „Iară spre fiiu mieu, spre văru-său iaste a patra stepenă, cum s-are dzice: Eu sâmt o naştere a ffăţâne-mieu, doo a nepotu-mieu; trei a fiiu-mieu; patru spre nepotu-mieu, carii-ş sâmt veri primari. Iată verii premari sâmt 4 naşteri; iată 4 stepene”, „Născut-au şi fiiu-mieu un fiiu, carele-m iaste mie nepot. Spre acesta iaste a şeasea naştere, cari-ş sâmt ai doi veri; iată, ai doii veri sâmt 6 stepene”, „Iarăş nepotul frăţine-mieu au născut o fecioară carea iaste spre frate-mieu a patru stepene, iară cătră mine 5 stepene, iară cătră fiiu-mieu 6, iară spre nepotu-mieu 7, iară spre strenepotu-mieu, carele-i iaste ei al treile văr, sâmt opt stepene”.
Treapta întâia de înrudire prin alianţă este reprezentată de bărbat şi de muiare, care sânt soţi; urmează o a doua, cumnat, cumnată: „Dup-acea, de-m va muri muiarea, poci să-m iau muiare pre sora muierii cumnatu-mieu, ce să dzice pre cumnata cumnatu-mieu”. Pentru definirea tipurilor de înrudire prin alianţă sunt creaţi termeni rar folosiţi în limba română: cuscria, socria şi cumnăţia: „[...] iaste din sânge, ce purceade den tată şi den maică, de să înceape ruda pentru naşterea; a doa iaste cuscriia, ce vine dentr-alt sânge de să meastecă; a treia iaste cuscriia întreită, ce vine den trei seminţii de să adună; a patra rudă iaste cumătriia, den svântul botedz; a cincea iaste feciorul cel sufletesc, ce să chiamă fiiu sufletesc cându-1 face neştine pre cineva şi-l ia de bunăvoia lui de şi-l face fecior de suflet pentru ruga şi svintele molitve ce citeaşte preotul, pentru carele să face adevărat lui fiiu sufletesc, ca şi când i-are fi născut den trup”, „Iară daca vor lua tatăl şi cu feciorul doo a doole veare, atunce, în loc de tată cu fecior vor să-ş fie cumnaţi. Pentru acesta lucru nu lasă pravila ca să să facă una ca aceasta, pentru căce numele tatălui şi a feciorului, având ei unul mătuşea cea mică, altul nepoata, întru nemică nu să schimbă, ce-i tot tată şi fecior, iară nice-i socrie, nice-i cumnăţie, cumu-i la ceale a doole veare, cum şi am dzâs”.
Mama vitregă se numeşte maşteha, iar tatăl vitreg se numeşte hitreg, în timp ce fiul şi fiica se numesc fiastru sau flastră: „Că hiastrul şi hiastra, veri fat, veri fată, cuvântul iaste să nu să lipască de hitregu-său sau de maştehă-sa”, „Muiarea hiastrului mieu nu poci să o iau”, „de va avea frate-mieu un hiastru şi de va muri, eu poci să-i iau muiarea”, „Maşteha nu poate să ia bărbat pre acela ce-au fost oarecând bărbat fiiastrei sale”.
Pentru fiu adoptiv se foloseşte termenul fiu sufletesc, fiastru sau fecior de suflet, părintele adoptiv fiind maştehă („maşteră”) şi hitreg („vitreg”), cele două cuvinte primind şi sensul generic de „părinte nebiologic”: „hiastrul şi hiastra, veri fat, veri fată, cuvântul iaste să nu să lipască de hitregu-său sau de maştehă-sa”. Pentru părinte adoptiv se foloseşte şi termenii tată de suflet şi îmă sau maică de suflet: „Nu poci să iau muiare pre mătuşea ce iaste din tatăl mieu şi din mama mea, macar de-are hi şi de suflet”.
în urma botezului, părintele spiritual se numeşte nănaş: „Călugărul nu să cade să boteadze, să hie nănaş”, „atunce să ia nănaşul untul şi să ungă cuconul pri la toate mădularile”, iar cel botezat se numeşte fin: „Seminţiia feciorului celui făcut să numără până a opta stepenă, ca şi cea den sânge. Aşijdere, şi finul ce-i luat fiiu
89
sufletesc den svântul botedz”, „Pentru finul ce-1 priimeaşte neştine den svântul botedz”.
Fiind un text preponderent de drept canonic, Pravila aleasă are şi un foarte bogat limbaj bisericesc. Spre deosebire de terminologia juridică, care este în marea ei majoritate formată din cuvinte de origine latină exprimând urmele dreptului cutumiar (celebrul jus valachicum din documentele latine), cea religioasă este preponderent de origine slavă, majoritatea termenilor fiind împrumuturi culte din slavonă; explicaţia vine din faptul că instituţionalizarea vieţii religioase s-a făcut pe model slavo-bizantin. Nu de puţine ori Eustratie se simte dator să'le dubleze cu sinonime, cu expresii sinonimice sau chiar cu explicaţii. De multe ori se folosesc cuvinte şi expresii slavone neadaptate sau aflate în diverse stadii de adaptare la limba română.
Ierarhia bisericească este definită în primul rând prin cuvinte de origine slavonă sau în care slavona este intermediară a formelor din greacă; chiar dacă limba română are uneori la dispoziţie lexic din vocabularul comun, este folosit cuvântul slavon. O asemenea situaţie o găsim în cazul cuvântului peaveţ folosit în exclusivitate doar pentru a denumi cântăreţul bisericesc, chiar dacă lexicul textului cuprinde cânta, cântare, cântec. Dintre termenii referitori la ierarhia bisericească amintim peaveţ, diac, diacon, padiac, vlădic, protopop, arhiereu, mitropolit, patriarh (o dovadă a sursei slavone a traducerii este pluralul patriarşi, dar şi derivatele patrierşie, patrierşesc), toţi întâlniţi în primele texte slavone, chiar dacă unii sunt acolo împrumuturi din greacă.
în cazul cuvântului preot, de origine latină, preferat cu 668 de ocurenţe în pofida lui popă, care cunoaşte doar 7, suntem în faţa unei aparente contradicţii. Aceeaşi situaţie o întâlnim cu verbul cumineca (cumeneca), atestat de 104 ori faţă de priceştui cu 23 de ocurenţe, respectiv substantivele cuminecătură (cumenecătură) cu 15 ocurenţe faţă de 2 ale lui priceştanie şi scăldătoare cu 31 de atestări, faţă de crâstealniţă doar cu 2. De remarcat faptul că a boteza, botez nu au echivalent provenit din limba slavă. Singura explicaţie pe care o putem oferi este faptul că preot, botez, boteza, cumineca, cuminecare, scăldătoare reprezintă lexicul primei etape a creştinismului românesc, faţă de lexicul preponderent instituţional provenit din slavonă.
Referitor la slujba bisericească se folosesc termeni precum coneţ „sfârşit ritual al slujbei” („să facă altă slujbă, toată după cum învaţă acolo şi de-aciia face coneţ”), ceas „rugăciune sau cântec făcute în diferite momente ale zilei sau nopţii” („va mearge la besearică fie la ce slujbă, ver vecernie, ver itros, ver ceasuri, ver la svânta liturghie”, „să vor cânta ceasurile”), copie2: „dirept aceaia să împunge cu copiia, ca să arate cum au păţit la vreamea chinurilor Svinţii Sale, cum L-au împuns în coaste cu suliţa”, deanstvie, itros, litie, liturghie, molitvă, obrăeenie „consfinţirea legământului căsătoriei”, oglăşenie „chemare la catehizare”, osfeştanie „sfeştanie”, otpust „sfârşitul liturghiei”, otriţanie „lepădare de satana în timpul botezului”, pamente „slujbă de pomenirea morţilor”, paraclis „serviciu divin special”, pomazanie „miruire”, pavecerniţă „slujbă scurtă după vecernie”, pogrebanie „slujba înmormântării”, polonştinţă „slujba de la miezul nopţii”, poslanie „epistolă (a apostolilor)”, predlojenie „oferirea cuminecăturii”, prochimen „verset din psalmi cântat”, proscomidie „pregătirea pâinii şi a vinului pentru împărtăşanie”, slavoslovie „doxologie, tedeum”, tipicui „a fi
90
stabilit de tipicul bisericesc”, ţelovanie „sărut ceremonial al păcii în timpul slujbei”, umivanie „ritualul simbolic al spălării picioarelor”, utrenie, vâhod „ieşire ceremonială în timpul slujbei”, vecernie.
Pravila aleasă conţine nume al multor obiecte legate de cultul bisericesc, dintre ele amintim: agneţ „azimă”, aripidă „ripidă”, chemelevcă, chemelaucă „camilafcă”, cădelniţă, discos „disc”, felon, moaşte „sâmt acolo moştii de mucenic svinte”, molitvealnic, nebedemiţă „nabedemiţă”, năracliţă „rucaviţă”, omofor, otecenic „pateric”, panaghie „icoana Fecioarei Maria”, patrahir, epitrahir „patrafir”, potir, preastol „pristol”, procoveţ, stihar, omivalniţă „umivalniţă, lighean din altar”.
Tot de origine slavă sunt numele unor sărbători şi al unor noţiuni legate de cultul creştin: blagocestiv „evlavios”, blagodări „mulţumi”, ciudesă „minune”, ciudotvoreţ „făcător de minuni”, cliros „cler”, devestăvnicie „integritate”, esarh, hărţi, mucenic, mucenicie, odvig „canon, suferinţă sufletească”, Blagoveaş tenie „Bunăvestire”, Bogoiavlenie „Bobotează”, devestevnic „celib”, ipogonation „epigonation”, pominoc „dar, pomană pentru un defunct”, posluşanie „ascultare, obedienţă (bisericească)”, pomăzanic, pomăzui, pomăzuit, posluşi „a sluji (bisericeşte)”, potrebi „a sfărâma cuminecătura”, pravilă, pravoslavie, pravoslavnic, praznic „sărbătoare religioasă”, prăznui, preaclonenie „închinare rituală”, preadlojenie „mesaj”, preastâplenie „inobedienţă faţă de Dumnezeu”, preastâpnic „inobedient faţă de Dumnezeu”, preditel „înaintemergător (atribut al lui Ioan)”, predstavlenie „moarte (folosit doar cu referinţă la Isus)”, Preobrajenie „Schimbarea la Faţă”, prohod „slujba înmormântării”, propoveadnic „propovăduitor”, razdreaşenie „dezlegare (de carne, de brânză)”, sărăcustă, schimnic, spovedanie, stavropighie, Ţveatosanie „Florii”, Uspenie „Adormire (a Maicii Domnului)”, văzdrăjenie „abstinenţă”, Văznesenie („înălţarea la Ceruri”), vâlhovnic „mag”, vârhovnic „conducător”, zapreştenie „interdicţie”. In mod deosebit, două dintre marile sărbători ale creştinilor, Paştele şi Crăciunul, sunt definite cu lexic de origine latină, denotând aceeaşi primă fază a creştinismului la noi: „postul cel mare sau praznicul Născutului sau a Bogoiavlenii”, „La agiunul Născutului, ori în ce dzi să va prilej i, ca să postească de peaşte”, „va posti cumu să cade acest svânt Post Mare a Paştiilor”, „Pentru praznicul Blagoveaşteniilor, de să va prileji în Săptămâna cea Mare a Paştilor”.
In acelaşi context religios întâlnim cuvinte ca preaditel „înainte mergător”, folosit doar în legătură cu Ioan Botezătorul, nizloji „refuza”, zloceăstvie „apostazie”, folosit doar în enumerarea calităţilor în opoziţie cu pravoslavie.
Aceste cuvinte erau mai puţin obişnuite în limbajul curent, astfel că Eustratie simte nevoia să le dubleze printr-un sinonim sau să le explice: „monah ce să dzice călugăr”, „monofilax, ce să dzice socotitoriu de leage”, „stavropighiia să chiamă unde să face vreo besearecă şi de bunăvoie să închină patriarhului” etc.
Intraţi suficient în uzul limbii, aceşti termeni au format familii de cuvinte: cădi, cădire, călugăresc, călugări, călugărie, călugăriţă, diaconi, diaconie, duhovnici, egumeni, egumenie, mitropoli, prohodi, proscomidi, schimni, schimnicie, ispovedanie, ispovedui, spovedi, tipicui, vlădici, vlădicie, nepreoţit, preoţesc, preoteasă, preoţi.
91
Lexicul obişnuit abundă în cuvinte de origine latină, păstrând fonetisme sau sensuri apropiate de cele ale etimonului. Amintim: adânta „persista” (din lat. *addentare162): „vreame ce-i stă mentea şi adină tot acolo la dânsă”.
-	adăposteală, s. f., „refugiu” „Besearica iaste pristanişte şi adăposteală creştinilor”.
-	agonisită, s. f„ „proprietate”: „Volnicu-i părintele cu avuţiia şi agonisita sa să facă ce va vrea”, „zapisul ce face omul la moartea sa pre agonisita lui cea direaptă”, „Omul iaste volnic la moartea sa a face cu agonisita sa, a face şi a o da cui va vrea el”.
-	ande, prep., „întru”, „între”: „a doară nu să mai poate giudeca, fără numai doar săborul socotească ande sine”, „Preuţii ce vor avea ande sine vrajbă şi vor cânta liturghie”, „Tocmala ce vor face ande sine bărbatul cu muiarea sau de să vor dărui unul pre altul”.
-	apăra, vb., „interzice”: „cinci ai ca să nu să cunune însă de împreunarea trupască să nu fie apăraţi, alegând numai când vor vrea să ia anaforă”.
-	aromire, s. f., „aţipire”: „Pentru dumnedzeiască şi cinstită aromire a Preasvintei şi Preacuratei a lui Dumnedzău Maică şi pururea Fecioară Maria, simtem datori toţi creştinii [...], de pururea să cântăm”.
-	blăznire, s. f., „obstrucţionare, împiedicare”: „Al şeaptele iaste leanea, somnul prespre măsură, aşijdere, şi blăznirea”.
-	brudiv, adj., „brudiu” cunoaşte o atestare care anticipează cu aproape trei veacuri cele consemnate de dicţionare: „vor fi cei logodiţi în vârsta cea deplin, ce să dzice denafară de direptate cuconi brudii”.
-	cap, s. n.; pe lângă valorile obişnuite („conducător”, „extremitate a corpului”), are şi valoare de „capitol” („Pravila Apostolilor, 41 de capete”) şi „element al unui inventor” („Den dzeastrele muierii, ce va face bărbatul, veri dobândă veri pagubă, a lui iaste; capetele să fie tot de faţă”, „să nu aibă muiarea nice o treabă, ce să dzice cu capetele ce va fi adus de la părinţi”).
-	casă, s. f., „căsnicie” („să-ş facă altă casă cela ce va fi rămas, daca-i va fi voia”, „îndată să să desparţă şi să caute să-ş facă altă casă”). Derivate sunt: căsar, s. m., „membru al familiei” („să fie volnic fiecine va vrea den căsari ca să să facă călugăr, ca să să desparţă de casa sa fără nice de o sminteală”) şi căsaş, s. m., „casnic” („pacea ce-u lăsat căsaşilor săi”).
-cărtular, s. m., şi adj., „învăţat” păstrează fonetismul apropiat de al etimonului grecesc: „fiind om înţelept şi desăvârşit cărtular bun, fii ales de fii mai-mare drucar”; din familia lui de cuvinte e necărtular, având un sens mai concret, „analfabet”: „va preoţi pre vrun necărtulari”, „va fi vina lui pentru nedestoiniciia lui şi pentru prostimea lui, pentru ce va fi necărtular”.
-	căuta, vb., „trebui; a lua în considerare”: „iaste şi el om ca şi alalţ, dece-i caută şi lui să moară”, „Când ver vrea să giudeci dirept, să nu cauţ în obrazul celora ce să pârăsc”.
162	Această etimologie ni se pare mai plauzibilă decât cele date până acum: cittendere (Săulescu), adintare <ad + intus (HEM, E57), ad hintare (SDLR) şi chiar etimologie necunoscută (DA).
92
-ceată, s. f., are sensul de „grup”, „categorie”: „s-au ras den numărul celoralaţi feciori ai miei ş-au ieşit den ceata lor”, „iaste strein den ceata creştinească şi lăcuitoriu cu diavolul”. Derivatul său cetaş, s. m„ are sensul de „tovarăş”: „cununa cea îngerească ce-au pierdut satanail cu cetaşii lui”, „Nunta iaste împreunare bărbatului cu fameaia şi simt cetaş unul cu altul în toată viiaţa lor”.
-	cercat „cercetat”: „dentru multe svinte scripturi cercată şi găsită”.
-cescuţ, s. n., „moment, clipită”: „stând un cescuţ preotul cu pruncul în
mână, iarăş îl pogoară de-1 afundă ca şi întâi”.
-	chezăşlui, vb., „chezăşi”: „drept alte lucruri bune de să va chizăşlui ca să n-aibă nice o nevoie pentru aceaia chiezăşie”.
-	chir, s. m„ „domn” este folosit în exclusivitate în denumirea înalţilor prelaţi: „A marelui socotitoriu de cărţile Besearicii-cei-mari, ce să dzice a patrierşiei, chir Petră”, „s-au izvodit din dzilele mitropolitului Iracliei, chir Manuil”, „cu învăţătura mai-marelui împărat chir Manuil Porfiroghen”.
-	cin, s. n., „categorie, tipic bisericesc” este folosit doar în legătură cu viaţa religioasă, definind categorii ale clerului sau ale slujbei: „cineş cu cinul său, preotul cu preoţii, diaconul cu diaconii; iară, de vor face păcate desăvârşit, de care păcate smentesc preoţiia, aceştea să fie scoş den cinstea sa, ce să dzice den cinul preoţesc”, „va fi de scos den cinul preoţesc”, „nu va fi apucat să ia cinul călugăresc”, „după cum tipicuiaşte molitvenicul la cinul osmovanii”, „vor fi legat numai cuvente, fără cinul besearicii”.
-	cinste, s. f., are şi sensul insolit de „funcţie”, „poziţie socială”: „de vor face furtuşag, să fie lepădaţi de preoţie şi den cinstea sa”, „Dzice Pravila Svinţilor Apostoli: Care vlădic sau care preot sau diacon va fi scos den cinstea sa şi va fi lepădat de preoţie cu direptate”.
-	clisierşie, s. f., „funcţia de ecleziarh”: „de va avea vreo mesereare, să şi-o ţie, cumu-i protopopie sau vistemiciia sau clisierşiia sau iconomiia”.
-	cobuz, s. n„ „instrument muzical cu coarde”: „să ştie dzice într-alăută sau în cobuz”.
-	codichelos, s. n„ „codicil”: „Aceasta ţidulcă să chiamă lătineaşte codichelos, ce să dzice adaos”.
-	cunteni, vb., „opri”: „Şi-l cunteni pre dâns Isus şi ieşi dentr-îns diavolul”.
-	cuntenire, s. f., „interdicţie, oprire”: „să-i fie ei canonul de cuntenire, ce să dzice să să părăsască”, „cuntenirea şi legătura şi dezlegătura şi iertarea păcatelor vlădicilor s-au dat”.
-cuntenit, adj., „oprit”: „cei cunteniţ, pentru ispoveadania lor, ce să dzice opriţi de besearică”.
-	cubelc, s. m., „melc”: „alte jigănii ce să găsesc la udeală, cumu-s cubelcii, broaştele sau alte aseamenea acestora”.
-	cumătru, s. n., „cumnat”: „cuconii nănaşului şi cu a cumătrului sâmt a patra stepenă”, „feciorii cumătrului, de vor hi botedzaţi de un nănaş sau de mai mulţi, să opresc unul cu altul să nu să ia, săvai fat hie, săvai fată până în şeapte stepe”.
93
-	cura, vb., „curge, decurge”: „Atunce ce-i va cură partea va lua şi acesta”, „de-1 va răni la ceafă şi va cură sânge mult”, „Bogăţia de-are cură ca apa, neme ca să nu-ş îngreoiadze inima; bogăţia iaste un lucru pieitoriu”.
-	custa, s. f., „trăi”: „Datoriia să să ceară numai până în 30 de ai de va fi custând acela ce-au luat în datorie”.
-cuvântareţ, adj., „cuvântător”: „să face una cu oile ceale cuvântareţe a svintei turme a cestuia Hristos”, „cumu să giuruiaşte să fie într-un număr cel botedzat întru turma lui Hristos cea cuvântareţă”.	t
-	deală, s. f., „faptă culpabilă” este folosit doar în context juridic: „să-l scoaţă de tot den scaun după deala lui”, „va fi lepădat de preoţie cu direptate şi pre deala lui”, „au giudeţ dirept pre Dumnedzău, deci va plăti fieşcăruia după deala sa”.
-desăvârşit, adj., „complet”: „orice ne-au lăsat învăţătură să cade să facem întrutot deplin, şi desăvârşit”, „are puteare cu darul lui Dumnedzău să facă preoţ desăvârşiţ”, „are putea socoti că Ii s-au împlut şi au făcut canonul desăvârşit pentru greşala lor”.
-destoinic, adj., „capabil”: „întrebare pentru vlădicii şi domnii ce nu sânt destoinici şi să apucă de un lucru ca acela ce nu li să cade”, „Obiceaiul ce iaste nescris, şi de va fi bătrân, are putearea legii pentru căce s-au apucat de la oameni destoinici”, „să dzice să să preuţească, cumu nu iaste destoinic de preoţie”.
-	destoinicie, s. f., „capacitate, funcţie”: „a da de acela dar tuturor creştinilor, la toate lucrurile ceale svinte, ce să chiamă obiceaiele destoiniciei, veri vlădicie, veri preoţie”, „iermonahul de să va shimi, nu să opreaşte de preoţie, ce tot cântă liturghie, pentru căce n-au avut asupra sa aceaia destoinicie”, „pentru destoiniciia lui i-au dat svinţii oteţi această puţinea cinste, să şadză la săbor cu ceata preoţilor”, „Cela ce iaste giudecător, ca să nu să înalţe pentru destoiniciia lu”, „n-au avut asupra sa aceaia destoinicie să fie învăţătoriu”, „Mărturii carii vor vrea să mărturisească, să să cearce întâi destoiniciia lor”, „că toată destoiniciia vlădicului şi obiceaiele besearicii scaunul le iaste începătoriu”.
-	devestevnic, adj., „neprihănit, celib”: „Cela ce va vrea să să preoţească deavestăvnic, ce să dzice să nu-ş ia preuteasă”, „să va afla că iaste nevinonvat, nice într-una de-acealea şi iaste curat şi deavestăvnic”.
-	devestevnicie, s. f„ „neprihănire”: „şi să face una cu Dumnedezăirea pentru curăţiia, ce să dzice pentru deavestăvniciia”.
-	dezbrăca „destitui”: „să fie dezbrăcat den toate darurile ce au avut”, „să fie dezbrăcat şi nu numai de cinul preoţesc, ce şi de alte de toate posluşaniile besearicii, ca un călcătoriu de leage”.
-dezlega, vb., „a degreva de o obligaţie”: „cela ce dezleagă miercurea şi venerea”; probabil sensul s-a dezvoltat de la formula des folosită în biserică „a lega şi a dezlega”: „[preoţii] au puteare a lega şi a dezlega”.
-	dezlegătură, s. f., „dezlegare, puterea de a dezlega”: „cuntenirea şi legătura şi dezlegătură şi iertarea păcatelor vlădicilor s-au dat”.
-doară, num. ord., „cel, cea a doua oară”: „Cum va giudeca de o dată patriarhul la giudeţ, a doară nu să mai poate giudeca, fără numai doar săborul socotească ande sine”.
94
-O etimologie populară are drucar, s. m., „tipograf’ în loc de drocarion „înalt funcţionar în Imperiul Bizantin”; aceasta ne conduce la supoziţia că Eustratie cunoştea polona163, în care se împrumutase germanul drucker „tipograf’: „Zunara [...] fu mai-mare drucar, ce să dzice fu dascal şi mai-mare prespre tipariu, unde să tipăriia cărţile”.
-	Pentru prima dată atestat într-un text românesc, dugheană, s. f„ indică şi începutul influenţei orientale în limba română: „nu să cade să ţie crâcimă, nice să aibă dugheane”, „nu s-au dat slujitorilor besearicii să ţie crâcimă sau să şadză la dugheană să vândză”.
-dvorbă, s. f., „asistenţă”: „prescurile ce să împart, sâmt cum are fi nişte pominoace ce să aduc şi să dau oamenilor ce stau în dvorbă”.
-dvorbitor, adj., „mesager, sol”: „să lăudăm cu rugi şi cu rugămente pre Născătoarea lui Dumnedzău şi Dvorbitoarea a tot rodul omenesc”, „preotul [...] aduce cătră Dumnedzău rugile ceale de taină ca un dvorbitoriu şi solitoriu”.
-dvorean „curtean”: „cumu ne-am fi al doile rând născuţi pentru naşterea Svinţiii Sale, ca să fim dvoreani curţii Lui”.
-enorie, s. f., este simţit ca un neologism, fiind folosit sub forma norie: „Mitropolitul, de va avea episcopii [...], să nu îndrăznească mitropolitul a cânta liturghie în episcopiia, ce va fi episcop, nice în noria lui fără de voia episcopului”.
-Pentru prima dată folosit în textele româneşti este şi substantivul fatrie, Eustratie făcându-i şi etimologia: „Fatria iaste cuvânt elinesc carele să tâlcuiaşte când să strâng doi sau trei oameni la un loc, sau şi mai mulţi, de să svătuiesc să facă cuiva vreo răutate”, „Rău lucru iaste fatria”.
-Păstrând valoarea adverbială a latinescului foras, românescul fără are şi valoarea „în afară de, cu excepţia”: „n-are nime a lua sama vlădicilor sau preoţilor, fără ceia ce sâmt spre aceasta tocmitori”, „Iară la pâra preotului să fie 6 vlădici fără cela ce va fi de loc, ce să dzice fără acela a cui va fi poporul”, „a doară nu să mai poate giudeca, fără numai doar săborul socotească ande sine”, „Această umbră nu iaste altă, fără darul Duhului Svânt”.
-feredeu, s. n., cuvânt de origine maghiară, dar pe care îl întâlnim şi la Varlaam, Dosoftei etc. are prima atestare aici: „tot trepădând la feredeu pentru neputinţa trupului, de să scălda”, „vru să meargă la feredeu şi luo doo prescuri”.
-feredui, vb., „îmbăia, a se scălda”: „Preotul sau mireanul de să vor feredui sau-ş vor lăsa sânge în dzua ce vor vrea să să cumenece”.
-	Sensul etimologic îl păstrează şi verbul a feri „a respecta, a păzi”: „trebuiaşte foarte a socoti şi a feri locul cel dumnedzăiesc a svintei besearici”, „trebuie cu toată usârdiia şi cu toată frica să ferim leagea lui Dumnedzău”, „să cade să ferească omul să nu să împreune cu fămeaia-ş după pofta trupască”.
-	Pornind de la sensul de bază a lui folos, s. n., „ajutor, utilitate”: „iaste de bine şi de folos sufletelor noastre”, „trebuiesc 5 marturi oameni de folos”, şi verbul a folosi are sensul de „a fi util”: „Dzice acesta Isocratis: Cum sâmt vracii cei buni
163	După iniţialele cu literă latină S. E. Cz. aflate în josul paginii de titlu a Cărţii româneşti de învăţătură den pravilele împărăteşti (1646) putem bănui, de altfel, că cel puţin un tipograf ucrainean a contribuit la tipărirea acestei cărţi.
95
de folosesc cu ierbile lor şi tămăduiesc”, „nemica nu va folosi preoţiia că i s-au dat fără cal”.
-	Intrat din limba maghiară, franţuş, s. n„ „sffeanţ, gomă sifilitică” este atestat pentru prima dată într-un text românesc: „au fost într-o vreame această boală, de s-au fost spărgând tot trupul omului de s-au fost făcând tot rane au într-acesta chip cum simt în dzua de astădzi franţuşile”; cuvântul era deja bine cunoscut vorbitorilor din moment ce a creat pe teritoriul românesc a frenţi, respectiv frenţit: „Pentru bărbatul sau muiarea ce va fi procajen, ce să chiamă în vreamea de(acmu freanţit’
-găvozdi, vb„ „pironi”: „sângele lui Hristos ce-au curs [...] den ranele picioarelor ce-au fost găvozdit pre cruce de mână şi de picioare”.
-	gloabă, s. f„ „amendă”: „să o poarte pre uliţe şi să plătească şi gloabă, mai-marilor acelui loc, diregătorilor”; din familia lui de cuvinte este a globi: „de besearică nu i-au fost oprind, nice i-au fost globind, după cum scrie svânta pravilă”.
-grădişte, s. f., „îngrăditură, spaţiu îngrădit”: „Grădina besearicii iaste ţintirimul, ce să dzice grădiştea besearicii”.
-Un cuvânt rar căruia nu i-am putut găsi o etimologie este hab, s. n„ „distracţie”: „nu smenteaşte acest canon numai crâcimăriia, ce şi alte neguţărorii sau haburi sau alte lucruri deşearte”, „va mearge la giocuri, unde să fac hori şi alte tărbăcii şi haburi lumeşti”. Să fie în legătură că cu toponimul arab Alahab „Alep”, renumit centru comercial al Orientului Apropiat?
-harnic, adj., „vrednic”: „nime nu iaste harnic să posluşască aceştii taine, numai sânguri vlădicii”, „arătând arhiereul cătţă toţi cum iaste harnic şi destoinic de acest dar”, „să-l leapede den cin, că l-au tuns fără de ispravă, de vreame ce n-au fost harnic cela ce l-au priimif’.
-	hârjeat (?), s. n. (?), cu pluralul hârjeate, Joc de noroc”: „Pentru slujitorii besearecei, de vor giuca în hârjeate”, „Pentru vlădicul sau alţi slujitori a besearicii, de vor giuca în cărţi, ce să dzice în hârjeate”, „de să va zăbăvi cu ţâncuşi sau cu beţie sau cu hârjeate sau să să părăsească de acest lucru”.
-	ieftinăşug, s. n„ „îndurare”: „Pentru mila şi ieftinşugul Fiiului Tău, de la noi bună cuvântare şi întru veaci de veaci”.
-	ierta, vb., pe lângă sensurile îndeobşte cunoscute, are la diateza pasivă şi pe cel de „a permite”: „Dăscălii cei vechi a treia nuntă au fost iertat să să facă”.
-iertat, adj., păstrează un sens apropiat de cel al etimonului său latin, „eliberat”: „Robul cel iertat nu va lua muiarea domnu-său după moartea lui”, „Pentru robul cel iertat, cum nu-ş va putea lua stăpână-sa să-i fie muiare”, dar are şi sensul „permis, tolerat”: „iaste aceasta nuntă iertată ca să să facă fără nice de o smenteală”.
-	ieşi, vb. (în expresia a ieşi din ceva), are sensul „a fi exclus”: „Vlădicul ce să va schimi, ce să dzice va luoa obrazul cel mare, acela iase den obiceiul vlădicesc”; (în expresia a ieşi din lege) „apostazia”: „Cela ce dzice că va ieşi den leage şi apoi nu iase, iaste un lucru mai puţin, iară cela ce-ş iase den leage, iaste mişel de sufletul lui”, „De va face cineva silă călugăriţei şi de să va arăta să fie om bun şi curată, n-are ce face de nevoie şi den leage încă-ş iase, să aibă canon 40 de dzile;
-	ijderi, vb., „genera, produce”: „puterile trupeşti, carele ijderăsc lucruri reale”.
-	iscusi, vb., „perfecţiona”: „3 ai să şadză la mănăstire, să să iscusească în toate posluşaniile”; de unde, iscusit „special”: „Să fie săpat, făcut de-acea treabă
96
iscusită, să fie preotului de spălat”, „Pentru duhovnic, cumu i să cade să aibă loc iscusit şi tocmit deusebi acolo unde va ispovedui”.
-	ispită, s. f., „cercetare”: „Pentru căce de multe ori, de va giudeca neştine făr’ de întrebare şi far’ de ispită, de multe ori va smenti şi pre mulţ va pedepsi şi va păgubi”.
-	a ispiti, vb., „cerceta”: „să cade să să întreabe şi să să ispitească, oare ştie carte cumu să cade”, „Ceia ce vor vrea să ocărască şi să pârască pre vlădic, să să ispitească foarte pre-amănuntul”, „Cum scrie Scriptura: Creade, iară nu ispiti”.
-	ispitire, s. f., „cercetare”: „va îndrăzni acel arhiereu de a preuţi pre acel ocărât fără de întrebare şi fără de ispitire”.
-	ispravnic, s. m., „administrator, persoană împuternicită să administreze ceva”: „Pristavul ce-1 va lăsa neştine ispravnic după moarte casei sale nu poate să-i ia muiarea sau fata să-i hie soţ lui”, „Iară, daca să vor împlea de ai cuconilor, de atunce să înceapă a-ş ceare sama bucatelor de la ispravnic”. Cuvântul are şi sensul de „delegat, împuternicit”: „Aceastea să închipuiesc legii vechi şi legii noao, cărora le iaste vlădicul amânduror ispravnic, după chipul lui Hristos”, „cine sâmt de la Dâns ispravnici, aceia au putearea afurisi şi a ierta păcatele”.
-isprăvi, vb., păstrează sensurile verbului HcnpdBHTK, „pregăti, îndrepta, împlini, decide, explica”: „cumu i să va afla lui giudeţ şi să va isprăvi un lucru, aşea să hie”, „atunce-i un lucru isprăvit”, „de-i vor fi dat părinţii nescare bani sau alte lucruri să meargă într-o cale sau de-i vor isprăvi părinţii vreo cinste sau vreo boierie”, „Au pre direptate au pre strâmbătate, giudeţul, cumu-1 va face şi-l va isprăvi giudecătoriul la scaunul său, aşea să rămâie”.
-	ispravă, s. f., cunoaşte mai multe sensuri, precum „decizie”, „motivaţie”, „dreptate”, împlinire”, „finalizare”: „să să facă ispravă, să fie lepădat de tot den vlădicie”, „numai să fie mărturii oameni cu ispravă, cum am dzâs mai sus”, „Isprava legii lui Dumnedzău”, „trebuie foarte cu smearenie a pofti iertăciunea [...], de i-i voia să ia iertare cu ispravă de la Dumnedzău”, „Dumnedzău nu ascultă cuventele proştilor, ce le pornesc fără de ispravă”, „l-au afurisit fără de ispravă”.
-	isprăvnicie, s. f., „acţiune” „administraţie”: „cu isprăvniciia Duhului Svânt să face tată sufletesc celui botedzaf’, „Această isprăvnicie a casei omului scrie să o ţie ispravnicul până vor creaşte săracii”.
-	isţeleni (isţeli), vb., „înzdrăveni”: „să va prileji să să isţelească pruncul şi să va tămădui”, „l-am dus la ucenicii Tăi şi nu l-au putut isţeli”.
-izbândi, vb., „a da satisfacţie”: „scot pre diavoli de vrăjesc să cunoască nescare lucruri neştiute sau alte răutăţ ce fac ca să-ş izbândească inimii după voia şi pofta acea rea”.
-izvod, s. n., „sursă, model”: „arată Zunara, luând izvod den Pravila Apostolilor”, „să-ş petreacă viiaţa cu cinste şi să fie izvod bun mireanilor”, „să ungă cuconul pri la toate mădularile, după cum învaţă izvodul”.
-	izvodi, vb., „formula, întocmi”: „Această tocmală s-au izvodit din dzilele mitropolitului Iracliei, chir Manuil”.
-	îmă, s. f., „mamă”: „dentr-un tată şi dentr-o îmă să nasc doi cuconi”, „Nu poate neştine să ia îmă şi fata”, „Nice tatăl şi feciorul nu poate să ia îma şi fata”.
97
-	împărţi, vb., „a se separa, a divorţa”: „după ce să vor împărţi, preuteasa să să facă călugăriţă”, „după ce să vor împărţi, încă să aibă şi canon mare”. împărţire are sensul de „separare sufletească sau mentală”: „nu iaste altă, ce numai împărţire aceluia om de Dumnedzău”, „împărţirea seminţiilor”, în timp ce împărţeală se referă la aspectul material al separării „Iară ce va fi dat în viiaţă nu să bagă samă, ce, când va fi la împărţeală, să să puie la mijloc”. Impărţitor primeşte sensul de „separabil”: „de vor avea nescare bucate împărţitoare, rămase de la părinţii lor”.
-	încăpea, vb., primeşte sensul de „a accede”: „să-l leapede de vlădicie şi să nu mai poată încăpea să fie la scaun”, „au fost la jidovi împărţit deusebi preoţiia tot pre rudă, iară altul dentr-altă rudă nu încăpea să fie preot”, „sămenţia de svântul botedz nu poate încăpea la ocinare”.
-	începătură, s. f., „început”: „trebuie a le ispiţi în ce chip şi cum le-au fost începătura de s-au făcut”; „iaste începătură şi cap spăseniilor noastre”.
-	încerca, vb., „căuta”: „va trebui, ca să cearce acealea cărţi pre capete”, „ce ş-au luat de la părinţi partea lor, iară, după moartea lor, iară să mai cearcă să mai ia”, „să cearce întâi destoiniciia lor şi numele cel bun ce vor fi având pentru lucrurile lor ceale bune”.
-	închipui, vb., „reprezenta”: „Ce să închipuiaşte veşmentele arhiereului?”, „Ce închipuia blagoslovenia arhiereului cu îmbe mânule?”, „atuncea, la svânta liturghie, să închipuiaşte vlădicul chipul lui Hristos”, „Stihariul să închipuiaşte strălucirea luminii lui Dumnedzău”.
-	îndelunga, vb., „amâna”: „învaţă aceşt âumnedzăieşt părinţi de la aceaste svente săboară fără nice de o frică sau să mai îndelunge vreame [...], ce numai să-i boteadze”.
-	înfăşa, vb., are pe lângă sensul de bază „a lega în faşe” („dezbracă pruncul den hainele lui ce au fost înfăşat şi-l desfaşe”) şi sensul de „a înfăşură”: „Procovăţul cel mare de la potir [...] închipuiaşte prostirei ceiia ce-au fost Hristos înfăşat, daca l-au pogorât de pre cruce şi l-au îngropat”, fiind dublat de sinonimul înfăşură: „acesta închipuiaşte sudariul, ce să dzice măhrămii ceiia ce era înfăşurat cinstit capul lui Hristos la îngropare”.
-	îngăima, vb., „a face superficial ceva”: „nu va fi arat sau grăpat pământul bine, cumu să cade, ce va fi numai îngăimat”164.
-	întâmpina, vb., „întâlni”: „nice să lăcuiască nime cu dâns, nice unde-1 va tâmpina, să-i grăiască”, „cu liubov sufletesc ca să tâmpinăm şi să-i ieşim înainte cu bucurie”.
-	întunerec, s. n„ pe lângă sensul obişnuit „beznă”165, are mai frecvent sensul împrumutat din slavă sau slavonă „mulţime”: „arată tuturor celora ce lăcuiesc
164	Majoritatea dicţionarelor oferă cuvântului o etimologie necunoscută (cea a lui Scriban fiind puţin convingătoare). Cuvântul este evident vechi în limbă. Ne punem întrebarea dacă el nu este rezultatul dezvoltării pe teritoriu românesc a cuvântului latin târziu balimathia, împrumutat aici din greacă, parSădiov „încurcătură”, care a dat în franceză şi neologismul introdus de Montaigne, galimatias.
163 Cuvântul beznă cunoaşte doar o atestare, având un plural neobişnuit: „Giudeaţele Tale, Doamne, sâmt bezne fără de fund de adânci".
98
întunearecul tuturor lucrurelor celor reale şi întunecate”, „nu iubeaşte binele nemărui şi svadele carele aduc bătăile şi uciderile, de să fac morţi şi alte întunearece de răutăţi”.
-	învăli, vb., „înveli”: „faşea şi alte pândze şi scutece ce-au fost învălit, să închipuiesc că să dezbracă de păcatele omului celui vechiu”; şi învălui primeşte accidental acelaşi sens: „toată grăsimea trupului pregiur rărunchi să învăluiaşte”.
-	învălui, vb., „persecuta” (despre cuvinte „deforma”): „nime pre acesta să nu-1 învăluiască, nice să-l ameastece întru nemică pentru păcatul preuteasei-ş”, „învăluiaşte şi meastecă neştine cuvântul apostolului”.
—jiganie, s. f., „animal sălbatic”: „să va prileji să mănânce şoarecii agneţul sau altă jiganie”, „alte jigănii ce să găsesc la udeală, cumu-s cubelcii, broaştele”, „va cădea şoarece sau fiece jiganie spurcată în fântână sau în vin”.
-	jirebie, s. f., (metaforic) „soartă”: „şi-ş lasă spre Dâns toată cârma vieţii lor, cumu să dzice: întru mânule Tale - jirebiia mea”.
-	jitie, s. £, „viaţă”: „Simeon de Solun, ce-au fost ciudotvoreţ, scrie la jitia lui”.
-	lăută, s. f., se păstrează sub forma articulată din turcă al lauta: „va fi luat văduo sau vreo roabă [...] sau să ştie dzice într-alăută sau în cobuz”; pe teritoriu românesc a fost format alăutar: „Cimpoiaş sau alăutar sau alt fealiu de măscărici, cine va hi om de besearecă, hie om şi sărac, să nu-ş dea fata după unii ca aceia”, „După măscărici sau cimpoiaş sau alăutar, veri ţigan, veri rumun, de va fi omul cât de sărac, daca va fi om de besearică şi va fi înţelept, să nu-ş dea fata după unul ca aceştia”.
-	lega, vb., cunoaşte pe lângă sensul propriu pe cel de „opri”, circulând de obicei asociat în aceeaşi expresie cu antonimul său a dezlega: „aceştea încă au puteare a lega şi a dezlega”, „Orice va lega pre pământ să fie legat şi în cer şi ce va dezlega, fi-va dezlegat”, „(căsătoria în) semenţiia den sânge [...] să leagă până în şeapte steapene şi să dezleagă în opt stepene”.
-	legat, adj., are pe lângă sensul obişnuit şi pe cel de „oprit” şi (despre bărbat „impotent”): „Pentru dzilele legate să nu să împreune cu fămeile lor când vor avea să ia anaforă şi ce iaste anafora”, „nu va fi putut bărbatul să să găsască cu fămeaia-ş trupeaşte, ce să dzice de va fi legat sau şi altă neputinţă”.
-	limbă, s. f., are doar la plural sensul de „popor străin (păgân)”: „de-1 vor fura furii sau de-1 vor prăda nescare limbi”; „îmblând, mărturisind tuturor limbilor, botedzaţi-i pr-înşii întru numele Tatălui şi a Fiiului şi a Svântului Duh”.
-litră, s. f„ „măsură de capacitate de un sfert de litru”: „să-i dea featei dzeastre o litră de aur, ce să dzice o sută de galbeni”, „de va fi preţ de o litră de aur, mărturiia acestor doi marturi de vor fi oameni buni şi de cinste şi de vor giura, atunce să creade că iaste adevărat lucru; iară, de va fi lucrul aceii tocmeale de 50 de litre de aur, mărturiia acestor doi nu să va creade, ce aicea trebuiesc trei marturi”.
-	liubov, s. n., „dragoste spirituală”: „vor cânta liturghie fără împăcăciune şi fără de inimă curată şi fără de liubov unul spre altul”, „voi încă simteţ ucenici, daca veţ avea liubov unul cătră altul”, „Dumnedzău le dă învăţătură să aibă liubov, iară ei au vrajbă”. Uneori este dublat de sinonimul dragoste: „de vom avea liubov, va să fie darul şi dragostea lui Dumnedzău cu noi cu toţi”. Expresia a face liubov înseamnă „a accepta”: „fie în ce dzi, de să vor prileji Blagoveaşteniile, peaşte să nu mămânce, numai ca să facă liubov la unt-de-lemn şi la vin”.
99
-	măcenic, s. m., „mucenic” şi măcenie „mucenicie” păstrează fonetismul vechi slav: „sărbătorile fiecăruia din cei 12 apostoli sau şi altor svinţi mari, măcenici sau preapodobnici sau cbthah, când să va proslăvi dzua lor”, „şe-are da trupul şi pre măcenie pentru numele lui Hristos”.
-	măhramă, s. f., „maramă” e folosit doar în legătură cu obiectele bisericeşti:
„va lua fiece vas den besearecă de ceale svinţite, de aur sau de argint sau altăceva măhramă”, „va da altuia de va lucra ceva cu dâns denafară de besearecă sau veri măhramă sau vreo poală de icoană”.	<
-	mânea, vb., „a petrece undeva noaptea”: „va mânea denafară de casa ei la vreo casă streină”, „prilejindu-să neştine ustenit de cale şi, de nu va avea unde mânea, de nevoie să margă să între în besearică să mâie”, „să nu bage neştine vreun dobitoc să mâie în besearică”.
-mâneştergură, s. f., „ştergar”: „Ipogonation, ce să dzice nebedemiţa: Aceastea iaste mâneştergură ceaia ce ştearse Hristos picioarele ucenicelor când feace omivanie”.
-	mâzdă, s. £, „mită”: „să-i dea ceva mâzdă”, „iaste biruit de lăcomiia strânsurii, ce să ia de la toţ mâzdă”, „Când ver vrea să giudeci dirept, să nu cauţ în obrazul celora ce să pârăsc [...], nice să iai mâzdă de la nime”.
-	mencimă, s. £, „minciună” şi menciunos, adj., păstrează fonetismul apropiat de etimonul latin: „Pentru cela ce-ş va călca giurământul şi pentru mărturia menciunoasă”, „menciuna iaste mestecată cu prada, că cu menciuni amăgeaşte neguţătoriul pre om de-i ia tot, cum l-are prăda”, „giudecaţi pre direptate fiii omeneşt, ca nu cumva să fie menciuni şi făţării”, „Marturul menciunos să aibă canon ca şi cela ce va giura pre strâmb”.
-	mesereare, s. f., (<lat. miserere) „slujbă, profesie”: „să-i dea vreun dar de-a svintei beseareci pentru voia acelui boiarin, au vlădicie au preoţie au vreo mesereare au vreo iegumenie”, „Care episcop va lua diaconul dentr-alt popor şi-l va face preot desăvârşit, sau de-i va da vro mesereare fără de ştirea celui de loc”, „ceia ce au mesereare de la svânta besearică”, „de va avea vreo mesereare, să şi-o ţie, cumu-i protopopie sau vistemiciia sau clisierşiia sau iconomiia”.
-	miazănoapte, s. £, „nord, miezul nopţii”: „Polonoştniţa s-au făcut cântare de laudă lui Dumnedzău la miadzănoapte pentru învierea Mântuitoriului nostru”, „mânule Svinţii Sale era tinse una spre amiadzădzî, iară alta spre miadzănoapte”.
-miazăzi, s. £, „sud”: „mânule Svinţii Sale era tinse una spre amiadzădzî, iară alta spre miadzănoapte”.
-	mireasmă, s. f, păstrează fonetismul etimonului slav (mirizma): „să veselesc de acea mirezmă scumpă”, „Aşijdere, şi lucrurelor celor bune, dentru carele cum are ieşi o mirezmă, aşea pre toţi veselesc, cum dzice apostolului Hristos: Mirezmă sâmtem”.
-mirenesc, adj., „laic”: „să să însoare sau să să mărite, bărbatul sau muiarea carele de dânş va rămânea în ceata mirenească”, „slujitori a besearecei nu să cade să să ameastece la lucrurile mireneşti”.
-	mireni, vb., „laiciza, a deveni laic”: „Călugărul, de-ş va lepăda călugăriia şi să va mireni, de nu va vrea ca să să pocăiască, ca să fie anathema”.
100
-mirodenie, s. f., „substanţă aromatică”: „Iară fumul, cu mirezma lui ne închipuiaşte mirodeniia Svântului Duh, carea iase de la Părintele cum iase şi fumul tămâiei den cădelniţă şi, mirosând oamenilor, să veselesc”.
—	mişel, s. m., „sărman, sărac”: „mişel de preotul ce-i vor treace aceastea toate şi nu le va cânta la vreamea lor”, „acea dobândă cu asupreală de va vrea să o împarţe mişeilor”, „cela ce-ş iase den leage, iaste mişel de sufletul lui”, „să facă milostenie să miluiască pre mulţi săraci şi mişei”.
-mortăciună, s. f., „mortăciune” primeşte valoare adjectivală în expresia carne mortăciună: „cela ce va mânca came mortăciună sau de fiară sălbatecă”.
-mozavir, s. m., „calomniator”: „mozavirul cela ce va fi cu doo feaţe, de va grăi cu omul şi-l va vende cu cuventele lui ceale înşălătoare, acesta să aibă canon un an”.
-	muncă, s. f., păstrează sensul etimonului slav, „chin”: „la moartea lor cu mare muncă şi chin s-au împărţit sufletul lor de la trup”, „pentru acea muncă şi chin ce au ei la moartea lor, să curăţesc de tot”, „răutăţile cuvântăreţe sâmt toate carele duc pre om în muncile de veaci”.
-munci, vb., „chinui”: „m-am osândit de mă muncesc aicea într-acest loc ce-am făcut păcatele”, „şi l-au izbăvit dentr-acel iad ce s-au fost muncind”.
-nănaş, s. m., „naş”: „Călugărul nu să cade să boteadze, să hie nănaş”, „Semenţiia svântului botedz, cum n-are parte la moşiia nănaşului”, „nu să cade, nice iaste cu cuviinţă călugărul să fie nănaş să boteadze cuconi”.
—	năpaste, s. f., „nedreptate”: „Cela ce-i afurisit după vina lui sau şi cu năpaste să nu să dezleage sângur”, „să mai ia sama: iaste pre direptate scos, au doară să nu fie cu năpaste giudecat”, „să vor ruga şi derept cei asupritori, ce fac năpaste”.
-	norod, s. n., (din sl. narod) are sensul de „mulţime (de oameni)”: „Glasul nărodului - glasul lui Dumnedzău”, „De va năvăli neştine fără de voia săborului, ce să dzice a nărodului, să ia vlădicie sau preoţie”, „ţine supt mâna lui tot credinciosul nărod ce să află întru eparhiia lui”. Spre deosebire de acesta, popor (<lat. populus) are sensul de „credincioşii dintr-o eparhie”: „Pentru arhiereu, denafară de poporul lui să nu preuţească; aşijdere, de va veni cineva dentr-alt popor să nu-1 preoţască”, „Episcopul să nu preoţască în poporul altui vlădic”, „va lua diaconul dentr-alt popor şi-l va face preot desăvârşit”. Cu valoarea de „popor păgân, străin” este folosit limbi. Doar la Varlaam se foloseşte cuvântul neam cu sensul „rudenie” („Cuscriia ce să adună din trei neamuri”).
-	năstav, s. m., „impuls, îndemn”: „să să mânie tot creştinul pre diavolul şi pre lucrurile lui ceale reale şi hicleane şi să fugă de toate gândurile ceale reale şi năstavurile ce-i va aduce diavolul amente”.
-neblagodarnic, adj., „nerecunoscător”: „va prileji ca să să arate neblagodamic cela cu darul spre cela ce-1 va fi dăruit”.
—	nechiuri, adv., „niciunde”, formă necunoscută dicţionarelor noastre166 (< lat. *neque (aii) ubi): „arată deşchis cum părinţii n-au priimit nechiuri acest lucru”.
166 Cuvântul explică etimologic şi semantic şi adjectivul nechiur „dezordonat, haotic” atestat ca formă regională („femeie nechiură”) de DLR.
101
-neclătit, adj., „definitiv, stabil”: „toate câte s-au închinat mănăstirii [...] de-aciia să fie tot a lui Dumnedzău neclătite, „lui Dumnedzău le-au dat, deci sâmt neclătite şi nemutate în veaci”, „Orice lucru va da omul la besearică sau la mănăstire [...jaceastea lui Dumnedzău le-au dat, deci sâmt neclătite şi nemutate în veaci”; verbul a clăti are sensul de „a mişca”: „va fi marmurele prea mare ca să nu să poată clăti den loc să să mute”.
-	necum, adv., „cu atât mai puţin”: „nemică parte să nu aibă de la bărbatul său, necum altă, ce nice hainele ce-i va fi făcut”, „să nu-i lase să lăcuiască nice într-un chip împreună [...], necum să şadză la locul său cu preoţii la săbor”.
-nemutat, adj., „inamovibil”: „aceastea lui Dumnedzău le-au dat, deci sâmt neclătite şi nemutate în veaci”.
-nepreţuit, adj., „neestimat”: „dzeastrele ce s-au dat nepreţuite, veri dobândă, veri pagubă, a muierii să fie”, „Dzeastrele ce sânt preţuite sau nepreţuite”.
-	nesocotit, adj., „incalculabil”: „Pentru dzeastrele ce i să ştie preţul şi numărul şi pentru dzeastrele ce sâmt nepreţuite şi nesocotite”.
-nesocotinţă, s. f., „nepricepere”: „Pruncul, de va muri nebotedzat pentru nesocotinţa părinţilor sau a preutului”, „să vor aduce pre sine la mare perire şi cu nesocotinţa vor să-ş piiardză toată nevoinţa”, „să va prilej i să piiară cineva pentru nesocotinţa lui”.
-nevinovat, adj., „valid”: „de va îndrăzni să preoţască, să fie scos den vlădicie împreună cu cel preoţit, iară, de va fi cu voia vlădicului celui de loc să fie nevinovată hirotonia celui strein”, „s-au aflat curat şi nevinovht, cumu-1 va fi mărturisind acea cearte a vlădicului său”.
-	nevoinţă, s. f., „efort”: „cu nesocotinţa vor să-ş piiardză toată nevoinţa”, „iară pentru credinţă şi direptate şi nevoinţă [...] Dumnedzău le-au dăruit lor darul Duhului Svânt”.
-nevolnic, adj., „dependent, aflat sub ascultarea părinţilor”: „Feciorii părintelui, carii să chiamă samovolnici şi carii-s nevolnici”, „cei nevolnici feciori, macar şi însuraţi sâmt aceştea ce slujesc părinţilor şi ce agonisesc totu-i pre mâna părinţilor şi nu să mai împart până la moarte, ce petrec supt ascultare”.
-	nicedănăoară, adv., „niciodată”: „Nicedănăoară nu vom avea răpaos de vrăjmaşul nostru cela ce să luptă cu noi, satana”, „acestuia să nu i să creadză nicedănăoară mărturiia”, „Nicedănăoară când va vrea să cânte liturghia arhiereul, n-are nice o smenteală”.
-	nizloji, vb., „refuza”: „să şi-i leapede de tot din toate obiceaile besearecii [...], ce să fie ca Simon, vrăjitoriul cela ce l-au nizlojit Petră apostol”.
-	Deşi Eustratie nu face deosebire între sensul lui obiceai, s. n., şi obicină, s. f., „tradiţie, cutumă”, frecvenţa primului e mult mai mare, obicină (împrumut cult din slavonă) fiind simţit ca un termen juridic: „aceaia scrisoare sau acela an nu iaste leage, nice obicină nice altă nemic”, „nice să vor afla scrisori, nice bătrâni, deci nu să vor şti cum au fost obicină acelui loc”, „obiceaile besearicii carele să ţin fără de scrisoare”, „Obiceaiul ce iaste nescris, şi de va fi bătrân, are putearea legii”).
-	obicni, vb., „suporta”: „neputând obicni svinţii părinţi acest lucru grozav şi fără leage, tăiară acest lucru să nu să mai facă”.
102
-	oblici, vb., „a afla (pe cineva sau ceva) ascuns, a dibui”: „să plătească tot preţul cât au furat, [...] iară, de va oblici furtuşagul şi i să va vădi lucrul, să nu să cumenece 2 ai”.
-obraz, s. n., înseamnă atât „persoană fizică”, cât şi „poziţia socială sau religioasă a unei persoane”: „Nunta, să cade să hie amândoauă obrazele deoprotivă”, „Când ver vrea să giudeci dirept, să nu cauţ în obrazul celora ce să pârăsc”, „Vlădicul ce să va schimi, ce să dzice va luoa obrazul cel mare, acela iase den obiceiul vlădicesc şi den toată destoiniciia ei şi să face den părinte fiiu şi den învăţătoriu — ucenic”, „Călugăriia ce să face cu de-a sila, ce să dzice când să tunde întâi, ce să chiamă îmbrăcămintea raselor, obrazul cel mic”.
-	obrici, vb. refl., „a fi abstinent, a se reţine”: „să obricesc de nice came nu mănâncă”, „să va feri de nuntă şi de came sau de vin însă nu pentru văzdrăjania să va fi obricit, ce numai aşea, căce i să va fi urât”.
-	ocanie, s. f., „disperare”: „să nu cadză la ocanie să-ş piiardză credinţa şi nedeajdea iertării de păcate”, „cade în ocanie, de-ş piiarde nădeajdea spăsenii”; din familia lui, ocanie „nenorocit”: „cum văd acesta lucru, să înşală, ocanicii, şi să îndeamnă spre răutate”.
-	ocropi, vb., „stropi”: „după osveştanie, să ocropască pre toţi câţi să vor găsi acolea”, „să-l speale bine şi să-l ocropască cu aghiasmă şi iarăş să fie de treabă”.
-	odănăoară, adv., „cândva, odinioară”: „au fost un giudeţ ca acesta odănăoară”, „Dzice c-au fost odănăoară un preot”.
-	ocroţi, vb., „oploşi, pripăşi”: „Pentru vlădicul ce va priimi pre vreun vlădic strein sau pre vreun preot sau diacon sau alt om de besearică ce să va ocroţi întru eparhia lui”.
-	otecenic, s. n., „pateric”: „De acesta lucru scrie la Otecenic”.
-oteşi, vb. refl., „a se înzdrăveni”: „Şi-l cunteni pre dâns Isus şi ieşi dentr-îns diavolul şi să oteşi cuconul dentr-acel ceas”.
-	oteţ, s. m., „părinte (bisericesc)”: „svinţii oteţi au tocmit postul, pentru să nu să strângă unsoare la rărunchi”, „au adevăratu-o şi svinţii oteţi cându s-au adunat pre multe locuri”, „iaste afurisit de pravilă, ce să dzice de învăţăturile apostolilor şi ale svinţilor oteţi”.
-	patos, s. n., „pardoseală”: „De să va prileji să cadză pre vreun marmure, ce iaste gios pre patos”.
-păprişte, s. fi, „unitate de lungime - 200 m”: „să să depărteadze şi să încungiure loc de o păprişte unde-i vor vedea”.
-	părinte, s. m., are sens atât fizic cât şi spiritual, în cel de-al doilea caz fiind însoţit îndeobşte de adjectivele „dumnezeiesc” sau „sfânt”: „numai ce va avea de la părinţii lui sau de la rudele lui, cu aceaia să fie volnic”, „Aşea dau învăţătură aceşt svinţi părinţi”, „cum au lăsat învăţătură svinţii părinţi”, „Pentru părintele ce va avea feciori şi să va face călugăr, cum nu poate să-i oprească partea ce i să va veni dentru bucatele lui”. în cea de a doua valoare este dublat şi de sinonimul oteţ: „să afuriseaşte omul când nu ţine în samă Pravila Apostolilor sau oteţilor”, „în treidzeci şi trei de capete a canonului svinţilor oteţi de la a Şeasele Săbor”.
-petrecător, adj., „vieţuitor”: „întru care lucru aflându-să sufletul într-aceaste trei locuri petrecătoriu”, „bărbat destoinic şi svânt petrecătoriu întru toate bunătăţile”.
103
-petrece, vb., „trăi”: „omul ce iaste cinstit, cumu s-are dzice petreace bine viiaţa lui şi cu cinste şi cu lucrare bune”, „Cela ce va mânca de trapul Mieu şi va bea de sângele mieu, întru Mene va petreace şi Eu întru dâns”, „petrecând acolo acel om tot într-acea nevoie multă vreame”.
—petrecere, s. f., „viaţă”: „vine [...] den viiaţă omenească şi pementească spre petreacere îngerească şi cerească”. Cuvântul este folosit şi de Varlaam, Dosoftei etc.
-peveţ, s. m., „cântăreţ de biserică”: „episcop sau preot sau diacon sau ceteţ sau peaveţ, de nu va posti”, „are puteare cu darul lui Dumnedzău să facă preoţ desăvârşiţ şi diaconi şi padiiaci şi ceteţi şi peaveţ şi călugări”.
-pildi, vb., „a face aluzii necuvincioase”: „Pentru preotul sau diaconul de vor pildi sau vor sărata muiare sau fată”.
—pizmătar, s. m., „pizmaş”: „Aşijderea, pizmătar să nu fie; daca va sminti, să nu-1 poată nime întoarce”.
—plavoş, adj., „apătos”: „şi omul, iaste tocmit dentr-aceaste patra stihii: den sânge şi de vine şi de hiiare plavoşe şi neagră”.
-plecăţel, adj., „puţin aplecat”: „puind deagetul cel mare can pre deasupra celuialalt să face her jţ şi cela al cincile, fiind şi acela can plecăţel, să face slovoT’.
-podvig, s. n., „luptă”: „să unge să fie gata spre svântul podvigul cel bun, cum s-are dzice pentru chinurile ce-au chinuit Hristos”.
-pohvală, s. f., „elogiu”: „Trebuiaşte a face laudă şi pohvală şi împărăteasei cu toate faptele şi cu glas îngeresc a cânta”.
-ponorî, vb., „prăbuşi”: „aşea va să să1 ponorască şi să să surupe den nălţimea aceştiia vieţi într-adâncul adului”.
-ponos, s. n., „reproş”: „iaste de râs şi de graiurile oamenilor şi de mustrare şi ponoslu în tot ceasul”.
-posluşanie, s. f., „slujbă, obedienţă”: „Care arhiereu nu-ş va paşte turma sa, ce o va lăsa şi să va duce într-alt loc, de va fi cu posluşania patriarhului”, „să şadză la mănăstire, să să iscusească în toate posluşaniile”.
-posluşi, vb., „sluji”: „nu iaste harnic să posluşască aceştii taine, numai sânguri vlădicii şi preoţii”, „să să cumenece sângur la svântul preastol şi alte posluşanii toate a svintei besearici ca să le posluşască”.
-posluşnic, s. m., „slujitor”: „De va cădea diaconul în păcatul curvii, ca să să pogoară den cinul diaconii, să fie în loc de posluşnic”, „den cinul diaconesc să să scoaţă şi să fie în loc de posluşnic, cumu s-are dzice să fie ceteţ sau peaveţ”.
-potrebi, vb., „sfărâma”: „De să va mucedzi svântul agneţ sau să va usca, de nu-1 va putea potrebi preotul”, „de să va mucedzi svântul agneţ, şi să va usca, de nu va putea preotul să-l potribască”, „tu sângur, preote, să cauţi să bagi vin dulce în potiriu şi să potribeşti tot cum va fi acel agneş”.
-pravoslavie, s. f., „dreapta credinţă”: „va fi neştine creştin dirept, iară feciorul va fi eretic, de nu va creade în pravoslavie”.
—preaclonenie, s. f., „închinare”: „până nu vom asculta molitvele ceale de preaclonenie, carele să citesc după vecernie, pentru pogorârea Duhului Svânt ce-au pogorât de-au luminat svinţii apostoli. Atunce, daca vom săvârşi slujba preacloneniei, vom mânca mireanii carne fără nice de-un păcat”.
104
-preastâplenie, s. f., „neascultare, inobedienţă”: „dentâi să pomăzăiaşte în frunte pentru ruşinea preastâplenii lui Adam”.
-preastâpnic, adj., „neruşinat, neobedient”: „să nu să afle la besearică cu alţ creştini, ca un preastâpnic ce calcă învăţăturile lui Dumnedzău”, „aceştea toţi să fie afurisiţi ca nişte preastâpnici şi făcători ce-au făcut prespre leage şi fără de pravilă”. -precupi, vb., „negocia”: „nu trebuie nime să pricupască viiaţa sa”. -predstavlenie, s. f., „moarte”: „simtem datori ca să cinstim acest luminat praznic a Preastavleniii Svinţiii Sale cu toată usârdia şi frica lui Dumnedzău”.
-preţui, vb., „evalua”: „să şadză oameni buni să le preţuiască tot lucrul de ce preţ poate să fie, pentru ca să să ştie”, „preţul dzeastrelor cum să vor fi fost preţuit şi cum va spune scrisoarea”.
-preţuit, adj., „evaluat, estimat”: „Dzeastrele ce sânt preţuite sau nepreţuite”. - pricină, s. f., „motiv, cauză” este folosit mai ales în expresia a afla pricină: „va îndrăzni neştine să-ş desparţă muiarea, aflând pricină să-ş ia altă muiare”, „să nu afle pricină să să mărite pentru căce iaste bărbatul ei în robie”, „nu-ş vor pomeni pre mitropolitul său la svânta liturghie, aflând pricină că iaste om rău şi face păcate”, „nu o lasă pravila să să cunune cu acel bărbat, de vreame ce-au fost ea pricina de s-au împărţit acel bărbat de muiare-ş”, „să o lase şi să să desparţă, pentru căce că pricina curviei ce-au făcut muiarea iaste despre bărbat”. în expresia calchiată după slavonă fără pricină are sensul de „neizvorit, lipsit de o cauză pricinuitoare”: „unui începătoriu au luat besearica a să închina, Părintelui fără nice de o pricină, şi unui Fiiu pentru a Lui negrăită naştere şi unui Mângâietoriu, ce iaste Duhul Svânt”.
-prilăsti, vb., „înşela, a induce în păcat”: „vlădicul sau fiece preot, de-i va prilăsti diavolul să facă niscare păcate”.
-prileji, vb. refl., „a se întâmpla”: „Desparte-să bărbatul de muiare-ş sau muiarea de bărbatu-ş, când să va prileji unuia de dânş de va fi procajen”, „De să va prileji bărbatul pravoslavnic să aibă muiare eretică”, „Prilejitu-s-au de-au fost un giudeţ ca acesta odănăoară”.
—pristanişte, s. fi, „loc de adăpostire, popas”: „Besearica iaste pristanişte şi adăposteală creştinilor”.
-pristi, vb., „grăbi”: „s-au lipit de dânşii acest blăstăm, sau doară au avut gând să să pocăiască şi n-au apucat, că i-au pristit moartea”.
-procajen, adj., „lepros”: „Pentru bărbatul sau muiarea ce va fi procajen, ce să chiamă în vreamea de acmu freanţit”, „să va prileji unuia de dânş de va fi procajen, cum au fost într-o vreame această boală, de s-au fost spărgând tot trupul omului de s-au fost făcând tot rane”.
-procleţi, vb., „blestema”: „lucruri reale, carele le va lepăda besearica şi le va procleţi”.
-procoveţ, s. n., „acoperitoare”: „(Pentru ceale trei procoveaţe:) Procovăţul cel mare de la potir cu carele acopăr toate darurile daca să tocmăsc, acela închipuiaşte prostirei ceiia ce-au fost Hristos înfăşat, daca l-au pogorât de pre cruce şi l-au îngropat”.
-propoveadnic, adj. şi s. m., „propovăduitor”: „Pavel apostol, a lui Dumnedzău propoveadnic şi marele a toată lumea învăţătoriu”, „dzua svinţilor a lui Dumnedzău propoveadnici Petră şi Pavel”.
105
-prost, adj. şi adv., „simplu, elementar”: „de s-are purta neştine şi prost şi cu smereanie”, „au fost călugăr prost, cumu s-are dzice fără preoţie”, „Călugărului prost fără preoţie, mărturia lui nu să creade”, „Deci aşea să cade preotului să îmbie când va ieşi de la locul său, iară nu aşea prost şi fiitecum”. în definirea gradelor de rudenie mătuşe proastă şi unchi prost înseamnă „mătuşă simplă”, „unchi simplu”.
-prosti, vb. refl., este folosit doar în sensul „(despre preoţi sau episcopi) a se degrada, a se călugări”: „aceastea să chiamă părăsire de scaun, iară nu iaste cumu-i când să prosteaşte de bunăvoie şi-ş lasă scaunul”.
-prostime, s. fi, „nepricepere”: „aceia ce-au scris aceâle tipice, [...] ce scrie pre multe cărţi, unele dentr-înse şi pentru nesocotinţa şi prostimea lor, iară mai multe pentru credinţa lor cea rea”, „va fi vina lui pentru nedestoiniciia lui şi pentru prostimea lui”.
-prostire, s. fi, „giulgiu”: „Procovăţul cel mare de la potir cu carele acopăr toate darurile daca să tocmăsc, acela închipuiaşte prostirei ceiia ce-au fost Hristos înfăşat, daca l-au pogorât de pre cruce şi l-au îngropat”, „închipuiaşte pogrebanii lui Hristos, când L-au pogorât Iosif de pre cruce ş-au aşternut în prostirea cea scumpă şi curată cu mir”.
-punsură, s. fi, „împunsătură”: „potiriul iaste vasul carele au sprijinit sângele lui Hristos ce-au curs den punsura svintei coaste a Domnului”.
-purtăreţ, adj., (despre limbă) „uzual, comun”: „s-au nevoit de-au scos pre limbă mai purtăreaţă grecească, pentru ca să poată înţeleage şi cei mai neînvăţaţi”.
-	razdreşenie, s. fi, „dezlegare, excepţie”: „atuncea să face răzdreaşanie de peaşte şi de vin”, „Să să facă razdreaşenie acestor dzile ce scrie mai sus: miercuri şi vineri”, „la peaşte să nu facă razdraşeanie, ce numai unt-de-lemn şi vin”.
-	rămăşiţă, s. fi, „posteritate, avere lăsată urmaşilor”: „n-are parte la moşie sau la alte rămăşiţe a nănaşu-său”, „n-au treabă la moşiile sau rămăşiţele nănaşolor săi”, „nu-ş tocmeaşte lucrul cui-ş va lăsa, rămăşiţele”.
-	răpşte, s. fi, (?) „abuz”: „Al şeasele [păcat] iaste zavistiia, răpştea, cela ce nu iubeaşte pre nime”, „Dentâi răpştea, urâciunea ce nu iubeaşte binele nemărui şi svadele carele aduc bătăile şi uciderile”, „unde iaste răpştea, acolea aproape iaste şi uciderea”.
-răpşti, vb., „abuza”: „ca Simon vrăjitoriul, de vreame ce-au răpştit asupra acestui fără de preţ mărgăritariu, trupul lui Isus, Mântuitoriul nostru”, „nice să răpştească drept ce nu i-au dat şi lui”.
-	răsăjdui, vb., „aprecia”: „toată greutatea şi iuşorul în voia duhovnicului să fie, după cum va răsăjdui el şi când va da învăţătură, atunce să să cumenece”.
-	reduce, vb., „a reface, a reproduce o faptă”: „preotul când face începătură la svânta liturghie, iaste de răduce în chipul Preaditeciului şi Botedzătoriului Ioan, când au început întâi mărturiia a mărturisi”.
-rost, s. n., „gură”: „să asculte ce grăiaşte rostul dumnedzăiescului David proroc”, „vor socoti cuventele lui Dumnedzău ce-au grăit den rostul prorocilor”, „(Ioan Zlatoust:) Iară Rostul-Cel-de-Aur Ioan, pentru anathema dzice”, „să ia cuvântul ispoveadaniii ce va ieşi den rostul tău”.
-	rumân, s. m., „român”, „şerb”: „După măscărici sau cimpoiaş sau alăutar, veri ţigan, veri rumun, de va fi omul cât de sărac, daca va fi om de besearică şi va fi înţelept, să nu-ş dea fata după unul ca aceştia”, alături de reluarea valorii de
106
etnonim în adjectivul rumânesc: „am scos această cinstită carte de pre limba grecească pre această limbă ce să chiamă acmu rumânească”167. O situaţie specială o reprezintă cuvintele rumân, rumânesc, rumâni (vb.)168. Puţin folosite în documentele moldoveneşti din prima jumătate a secolului al XVII-lea pentru că, atunci când este vorba despre „iobag” termenul folosit curent în Moldova este vecin, iar atunci când e vorba despre locuitorii Ţării Moldovei se foloseşte termenul de moldovean, la fel cum pentru definirea Ţării Româneşti se foloseşte sistematic Ţara Muntenească, iar locuitorii ei sunt numiţi munteni (vezi şi letopiseţele lui Grigore Ureche şi Miron Costin).
Şi totuşi, pentru perioada 1601-1650 întâlnim câteva situaţii în documente redactate în Moldova, care, în opoziţie cu textele literare ale epocii redactate tot aici, au fonetismul rumân, rumânesc, rumâni (vb.).
Verbul a rumâni, cu sensul „a deveni iobag” îl întâlnim într-un document din 1677: „iară feciorii şi nepoţii Melencei şi a Bunei şi a Greacăi şi a Drăgoei şi a Lupului şi Cârstinei, dacă au vădzut că le ia moşiia toată, de-i rumânescu, ei s-au tocmit înaintea noastră să dea opt bute de vin în toamnă” (DRH A, voi. XXVII, p. 227). Termenul - rar de altfel şi în textele muntene -a fost preferat în locul lui a vecini (cu puţine atestări în limba noastră, cea mai veche fiind după DLR din 1710), creat pentru a evita contuzia cu verbele învecina sau veciniei „a eterniza”, care au alt sens. Cu valoare de etnonim îl găsim în două documente din 1646, unul redactat la Huşi „am strâns oameni buni şi bătrâni [...] şi au venit şoltuzul cu la doi-trei oameni, unguri, iară rumâni n-au ieşit nici unul” (DRH A, voi. XXVIII, p. 388), un altul redactat la Soveja în 30 iulie 1646: „eu Toader [...] vornicul scriu şi mărturisesc cu acest zapis al mieu ca să fie bună credinţă la cinstita mâna Măriei Sale creştin Matei Basarab, voievodul Ţării Rumâneşti şi la această tocmală a noastră s-au prilejit boiarii din divanul Măriei Sale lui Vasilie vodă şi de ţinutul Putnei, anume Răcoviţă Cehan logofătul şi Dumitraşco sulgeriul” (DRH A, voi. XXVIII, p. 386). Dacă ultimul exemplu ar putea fi considerat ca fiind o influenţă muntenească, celelalte două se substrag unei asemenea explicaţii. în acest sens,
167	Formularea „ce să chiamă acum rumânească” este ambiguă, căci termenul se poate opune celui de „moldovenească”, dar şi celui de „latinească”. Faptul că în acelaşi pasaj el diferenţiază „limba cea mai supţire şi mai ascuţită de toate limbile, ce să dzice elinească” de o „limbă mai purtăreaţă grecească” (adică greaca medie) ne conduce spre cea de a doua explicaţie: bun cunoscător de latină (a tradus sau a folosit cărţi latine de drept pentru întocmirea Cărţii româneşti de învăţătură de la pravilele împărăteşti), nu putea să nu fie conştient de paralelismele dintre latină şi limba română. Contemporan cu Grigore Ureche şi beneficiind, probabil, de aceleaşi studii la şcoala „Frăţiei ortodoxe” din Lvov, el poate fi încadrat în începuturile umanismului românesc. Fonetismul ne pune, însă, în faţa unei situaţii insolite, căci doar aceste forme le găsim în documentele româneşti ale epocii.
168 Toponim des întâlnit în documentele moldoveneşti ale epocii, Româneşti sau Româneşti este un derivat de la Roman cu ajutorul sufixului -eşti (precum toponimele: Bogdăneşti, Ilişeşti, Hurdeşti, Hişeşti etc.). De exemplu: „feciorii lui Cocioban de Româneşti” şi „au vândut un pământ în frunte în sat la Româneşti” (DRH A, voi. XXIII, p. 581). El trebuie, deci, exclus din discuţia despre dezvoltarea cuvântului romanus pe teritoriul limbii române, forma Rumâneşti, rar întâlnită, de altfel, fiind rezultatul unei exprimări hipercorecte din punctul de vedere al normei limbii documentelor moldoveneşti. Menţionăm totuşi şi grafia din 1613 „ţinutul Rumânului” într-un document în care întâlnim mai multe stângăcii de scriere (DIR A, XVIII/3, p. 145).
107
menţionăm un act redactat după protocolul şi cu formele de limbă obişnuite documentelor moldoveneşti ale epocii, scris la Hârlău în 1625 de al treilea vistiernic Pană Filip, care îşi vindea moşia agonisită în Ţara Românească în timpul domniei lui Radu Mihnea, în care apare de mai multe ori rumân cu sensul de „iobag”, dar şi adjectivul rumânesc, cu valoare etnonimică169. Acest fapt ne întăreşte impresia că rumân, rumânesc, întâlnite în general în documente, atât cu sensul de „etnie”, cât şi cu cel de „iobag”, sunt rezultatul unei evoluţii fonetice generale pe teritoriul dacoromân; formele român şi românesc, întâlnite doar în textele literare moldoveneşti şi întotdeauna cu referire la etnie, sunt reflexul cultural al conştiinţei umaniste asupra romanităţii poporului, al unei influenţe culturale venite din aria catolicismului sau a combinării celor doi factori.
-samovolnic, adj., „independent”: „Samovolnici să chiamă feciorii ceia ce-au ieşit de supt ascultarea părinţilor săi, macar şi neînsuraţi, de-ş vor fi luat partea ce li s-au venit de la părinţii lor, aceia să chiamă samovolnici, macar de-are şedea şi într-o casă cu părinţii-ş”, „Un om oarecine, de va avea feciori feţi sau feate şi va fi dat feţilor ce li să va fi venit lor partea, aşijdere, şi featelor le va fi dat dzeastrele ş-au ieşit deusebi samovolnici”.
-săblaznă, s. fi, „poluţie”: „Mireanul, di să va prileji săblaznă în somn în dzua ce va vrea să să cumenece”, „preotul, cine va fi, ver mare, veri mic, de va avea săblaznă în vis într-acea dzi ce va vrea să cânte liturghie”.
-	săblăzni, vb., „a avea poluţie”: „Preotul ce va vrea să cânte liturghie într-acea dzi şi prespre noapte de-i va face diavolul pacoste de să va săblăzni în vis”.
-	sămăluire, s. fi, „socoteală”: „stepenele ce sâmt den cuscrie cu nevoie iaste şi foarte cu sămăluire trebuie ca să le arătăm”.
-	sămăşlui, vb., „socoti, a lua în considerare”: „Pentru păcatul ce face omul în ceastă lume, oare la ce vârstă simt mai cumplite şi sâmt giudecate de Dumnedzău şi sămăşluite”.
169	Cităm documentul în întregie: „t Adică eu. Pană Filip, vistiamic al treilea din Ţara Moldovei scriu şi mărturisesc cu această scriisoare a mea cum eu de bunăvoia mea, de nime nevoit nice de nime îndemnat ce de a mea bunăvoie m-am sculat şi am vândut a mea direaptă ocină şi cumpărătură giumătate de sat de Hireşti ce iaste în judeţul Ilhovului cu toţi rumânii câţi au fost în partea lui Isar, anume Stoica Brădescul şi cu ficiorii lui şi Danciul cu ficiorii săi şi altu Danciu cu ficiorii săi şi Nedelco cu ficiorii săi şi ficiorii Oprei şi Agathon cu ficiorii lui şi Stoica cu ficiorii lui şi Drăghici fratele Danciului colibaş cu ficiorii săi şi alţi vecini toţi câţi sântu pre acia giumătate de sat din Hireşti şi cu mori şi cu baltă cu piaşti în tot locul în câmpu şi în pădure şi în fânaţ şi cu tot venitul ce va fi peacia giumătate de sat, carele o amu fost cumpărat când am fost în Ţara Rumânească în domnia mării sale domnu nostru Radului voievod, că-şi când am cumpărat acest satu, cumpăratu-l-am cu voia vistiiarnicului Hrizii, că i s-au căzut a-1 luarea dumnealui, că iaste în hotarul lui, ce m-au lăsat cu voia lui. Şi bani n-am avut ce mă au împrumtat dumnealui, care giumătate de satu o am vândut dumneasale giupânului Hrizii, mare vistiiarnic, derept cinci sute de galbeni şi mi-au dat şi mi-au plătit dumnealui aceşti bani deplin întru mânule meale denaintea a tuturor boierilor câţi sântu mai gios scrişi şi iscăliţi şi ş-au pus şi peceţile. Dirept aceaea de astăzi înainte să-i fie dumisale Hrizii vistearnicului şi ficiorilor şi nepoţilor dumisale dirept ocină şi moşie cu tot hotarul şi cu tot venitul şi cu toţi rumânii, cu toate câte mai sus sintu scrisă şi altu nemerelea tară de dumnealui şi tar de feciorii dumisale treabă să nu mai aibă. Şi di pre aciasta mărturie să-şi facă dumnealui şi ispisoc şi hrisovul domnescu ca să-i fie direaptă moşie şi ocină şi moşie neclentită în veaci. Şi printru mai mare credinţă am iscălit şi mi-am pus şi peceatea. Scris la Hârlău, în anul 7134 noembrie 18 zile.'' (După DRH B, voi. IV, p. 572-573).
108
—sccmdală, s. f., „scandal” păstrează genul feminin al formei slavone: cicdNAdAd (împrumut din vgr. qicavbaXap): „să nu dăm sămn de scandată cătră oameni”.
-	scârbă, s. f„ „neplăcere” (în expresiile a-i fi, a ţinea sau a avea scârbă)'. „i-i scârbă a să cumeneca den mânele popei celui mirean pentru căce are muiare”, „sâmt cu inimi curate, carii nu ţin scârbă nemărui sau zavistie”, „să-i facă pacoste şi scârbă, să tânjască şi să jelească”, „nu va putea terpi vreo scârbă sau vreo grijă”.
-scârbi şi oscârbi, vb. refl., „a detesta”: „Vlădicul sau preotul de să va oscârbi şi vor fugi di-nşii oamenii pentru nescare păcate”, „Ceia ce să oscârbăsc de nunta cea cu leage, sau de vin sau de came”, „Pentru vlădicul sau fiece preot, de-i va prilăsti diavolul să facă niscare păcate şi de să vor scârbi de dânşii oamenii şi vor fugi de dânşii”, „Audzind el aceasta, foarte să scârbi pre acel preot”.
-scârbit, adj., „îndurerat”: „să nu să arate scârbit şi greu la cuvente, să-l înfricoşeadze”, „Dzilele acestui svânt post mare sâmt dzile scârbite, şi cu jeale mare”, „el, fiind mâhnit şi scârbit, dzise”.
-	schimi, schimni, vb., „călugări”: „Pentru vlădic sau preot de să va schimi”, „Vlădicul ce să va schimi, ce să dzice va luoa obrazul cel mare, acela iase den obiceiul vlădicesc”, „schimniciia, de vor vrea să schimască pre vreun vlădic”.
-	schimnic, s. m„ „călugăr”: „Pentru schimnic şi obrazul cel mic, de să va prilej i să facă curvie”.
-schimnicie, s. £, „călugărie”: „aşijdere, şi schimniciia, de vor vrea să schimască pre vreun vlădic sau pre vreun iermonah cu de-a sila, tot să fie întru nemică”.
-	schizmi, vb., „plăzmui”: „După ce să împreună bărbatul cu fameaia, a treia dzi să schizmeaşte inima”.
-schizmire, s. f., „plăzmuire”: „Drept aceaia, rog pre toţi cine va ceti pre această de mână cea de lut schizmire”.
-schizmitor, adj., „plăzmuitor”: „Fiiul ca un al lui Dumnedzău cuvânt şi schizmitoriu statului Său Fiiu”.
-scump, adj., „valoros”: „şi-i destul c-au pierdut acel dar scump şi cinstit a preoţiiei”, „acesta era bătrân de optdzeci de ai, preot scump şi ales”, „să socotească că nice un lucru nu iaste mai scump pre lume”.
-sireap, adj., „sălbatic”: „La mease sau ospeaţe să fie blând şi linişor, iară nu sureap”.
-	slavoslovie, s. f., „doxologie, tedeum”: „să nu să facă acolea beţii, ce numai cântări şi cântece dumnedzăieşti şi slavoslovii şi vecernii”.
-slobozie, s. f., „iertare, libertate de acţiune”: „(Pravila cea de slobodzie:) Slobodzeaşte pravila împăraţilor de dzice”, „în doo fealiuri vor să fie acealea cărţi: Una de mărturie, alta de slobodzie”, „cartea ceaia de slobodzie iaste iarăş când va mearge preotul cu niscare treabe pren ţânuturile vlădicului său ca să fie volnic a cânta liturghie şi a botedza”.
-sminteală, smenteală, s. £, „greşeală, infirmare”: „atunce să să hirotonisească fără nice de o smenteală”, „nice o smenteală să n-aibă, ce, mai vârtos, laudă şi cinste”, „oricâtă vreame va zăbăvi, să n-aibă nice o smenteală”, „cu multe lucruri ce vin împrotiva smentealei vlădicii şi nu va putea arăta nemică de faţă”, „altora mulţ s-au prilej it smenteală de-au fost pogorâţi den scaune pentru direptate”, „de să vor bolnăvi, de nu vor avea smenteală den boală, cântă liturghie, aşea şi ceia ce să betejesc la trup să cânte liturghie fără nice de o sminteală”.
109
-sminti şi smenti, vb., „greşi, infirma”: „să va afla întru niscare păcate de carele să află la pravilă că smentesc preoţiia”, „va fi destoinic şi curat de păcatele ce smentesc preoţia, să-l preoţească”, „[episcopul] cine va avea maică sau fată de trupul său sau sor sau mătuşe sor tatâne-său, pre aceastea nu le smenteaşte leagea, ce să fie în casă”, „această pravilă au smentit acest lucru”.
-	smomi, vb., „ademeni”: „Muiarea ce va smomi pre bărbat să-ş lase muiarea pentru ca să o ia, daca-i va despărţi, nu o lasă pravila să să cunune cu acel bărbat”.
-	socoti, vb., „considera”: „Cum va giudeca de o dată patriarhul la giudeţ, a doară nu să mai poate giudeca, fără numai doar săborul socotească ande sine”, „Vlădicul scos din scaun are voie să strângă ş-al doile rând săbor să socotească să mai ia sama pârâşilor”, „aceia ce nu vor socoti cuventele lui Dumnedzău ce-au grăit den rostul prorocilor”, giudeţul trebuie să socotească mărturiile ce vor să mărturisească”.
-	socotinţă, s. f., „chibzuială”: „Pentru socotinţa şi giudeţul celuia ce va vrea să să cumenece să ia svânta priceaştanie de la preot mirean, ce va fi cu fameaie”.
-	socotitor, s. m., „supraveghetor”: „să aibă certare de la domnie sau de la boiarii domniii, ce vor fi socotitori acelui loc”, „A marelui socotitoriu de cărţile Besearicii-cei-mari, ce să dzice a patrierşiei, chir Petră, dentru dăscăliia lui s-au ales acest lucru”, „fiind nomofilax, ce să dzice socotitoriu de leage”.
-	solitor, s. m., „emisar”: „preotul cu taină plecat spre pământ şi aduce cătră Dumnedzău rugile ceale de taină ca un dvorbitoriu şi solitoriu”.
-	somna, vb., „dormi”: „iară somnul ce somnăm şi demăneaţa ne sculăm, acesta lucru să asamănă somnului morţii”.
-	soţ, s. m., „partener”: „neştine ispravnic după moarte casei sale nu poate să-i ia muiarea sau fata să-i hie soţ lui”, „Când găseşti omul făcând niscare păcate, nu într-acea dată îl scoate pre dâns de la besearecă, ca nu cumva să cură diavolul mai curund să apuce şi să şi-l facă şie soţ”.
-	soţie, s. fi, „însoţire”: „Voroavele ceale reale strică omeniia cea bună, ce să dzice soţiile reale strică lucrurile ceale bune”.
-	sparge, vb., (despre documente) „a anula un document”; (despre animale sălbatice) „a omorî un animal domestic”: „Zapisul cel de-apoi sparge pre cel dentâi”, „va mânca carne de dobitoc mort sau alt stârv ce-1 sparg lupii”.
-	spodobi, vb., „învrednici”: „când ne botedzăm şi fiii lui Dumnedzău, după dar, ne spodobim”, „Cu gând dirept să creadeţ lucrul svintei priceaştenii câţi v-aţi spodobit de aţ luat acest svânt dar”, „l-au spodobit Dumnedzău în ceata creştinilor celor direpţi”.
-sprijin, sprijenii, vb., „recepta, primi”: „potiriul iaste vasul carele au sprijinit sângele lui Hristos ce-au curs den punsura svintei coaste”, „de-1 va lua den mâna preotului, daca-1 va scălda în svânta scăldătoare, cumu s-are dzice, de-1 va sprijeni de la preot”, „acela ce-ş va sprijeni den svânta scăldătoare feciorul cel trupăsc, să împarte de”, „să-i fie el în loc de nănaş sau de-1 va sprijeni den mânule preotului cându-1 scoate den svânta scăldătoare a botedzului”.
-sprijinit, sprijenit, adj., „scurs (într-un recipient)”: „Oricine va mânca came de dobitoc mort [...] sau carne înecată, ce va fi năduşită, iară nu va fi sângele vărsat cu her, sau sânge sprijenit”.
110
-sprinţar, adj., „instabil”: „ce feal de oameni sâmt, iaste-le viiaţa lor bună şi credincioasă au sâmt niscare oameni sprânţari”.
-	stavăr, s. n„ (în expresia „de stavăr”) „temeinic”: „să fie oameni de cinste şi de stavăr”, „tocmală ce să face, cumu s-are arăvoni un lucru să fie întrutot cu adevărat şi de stavăr”, „va să-ş facă fecior de suflet, îl face cu svinte molitve şi alte svinţiri desăvârşit şi de stavăr”.
-stătător, adj., „stabil”: „aşea să rămâie şi să fie stătătoriu, cum au făcut acel giudecătoriu ş-au aflat cu sufletul său”, „cumu s-au tocmit, să fie lucrul stătătoriu şi adevărat”, „Pentru tocmala lumii, cum iaste stătătoare pre patru stihiii”.
-	stihie, s. f., „element”: „Pentru tocmala lumii, cum iaste stătătoare pre patru stihiii, aşijdere, şi omul”, „Pre aceaste patru stihii iaste stătătătoare lumea: anume soarele, vântul, pământul, apa”, „şi omul, iaste tocmit dentr-aceaste patru stihii: den sânge şi de vine şi de hiiare plavoşe şi neagră”.
-	stepenă, s. f., „treaptă”: „Până în câte stepene să suie nunta”, „cum s-are sui când are păşi dintr-o stepenă într-alta mai sus, aşea să suie cela ce va să fie arhiereu”, „după nuntă, să să facă hirotoniia după stepenă cumu să cade: întâi să-l hirotonească ceteţ, dup-acea padiac, de-aciia diacon, de-aciia şi preot desăvârşit”.
-	şerbie, s. f., „servitute”: „să îmbracă în chipul cel dumnedzăiesc şi îngeresc şi dup-acea nu poate terpi nevoia şi şerbiia”.
-	ştirb, adj., „incomplet”: „cela ce va călca acest canon şi va afunda pruncul numai o dată în scăldătoare cându-1 va botedza, aceştea lasă ştirb numele Svintei Troiţe”.
-	tărbăcie, s. f., „luptă individuală, competiţie cu lupte”: „Aşijdere, de va mearge la giocuri, unde să fac hori şi alte tărbăcii şi haburi lumeşti, aşijdere, de să va uita unde aleargă caii şi să întrec unii cu alţii”.
-	tâlhui, vb., „tâlhări”: „Bărbatul, ce-i va fi viaţa lui numai să tâlhuiască şi să apuce de fieunde să prade”.
-	tipicui, vb., „a fi stabilit de tipicul bisericesc”: „să zidească crucea cu discosul după cum tipicuiaşte molitvenicul la cinul osmovanii”.
-	tocmeală, s. f., „întocmire”: „Drept aceaia, trebuie foarte cu tocmală să să cerceteadze lucrul şi să i să găsască vina omului acelui mirean”, „îndeamnă pre toţi pravoslavnicii spre cunoştiinţa vieţii şi celor nedeprinş cu tocmala creştinătăţii”, „vlădicul iaste datoriu foarte să cerceteadze cu învăţătură aceaia tocmală pentru carea va să facă afurisenie”.
-	tocmi, vb., „întocmi”: „Pentru cela ce moare şi nu-ş tocmeaşte lucrul, cui-ş va lăsa rămăşiţele”, „de carele sâmt mainte de scăldătoare, nu pot să să cetească mai apoi, că nu vine bine, nice să tocmeaşte lucrul”.
-	totdănăoară, adv., „totdeauna”: „într-acei doi ai să mănânce bucate uscate totdănăoară în dzi după al noole ceas”.
-	trepăda, vb., „a reveni, a merge de multe ori”: „tot au fost can bolnav, într-acea, tot trepădând la feredeu pentru neputinţa trupului, de să scălda”.
-	troiţă, s. f., (în expresia Svânta Troiţă) „treime”: „cumu s-are dzice Svânta Troiţă, cum are da cuvânt celor botedzaţ”, „care mărturie iaste cunoscută de toţi, cum Unul den Svânta Troiţă [...] S-au făcut om şi S-au împeliţat”.
111
-	ţăncuş, s. n., „ţencuş, zar”: „scoate preotul ţâncuşe den prescure”, „preotul sau diaconul de să va zăbăvi cu ţâncuşi sau cu beţie”.
-felină, s. f„ „ogor, pământ nelucrat”: „să-l puie într-altă groapă, să fie pământ nou, cumu s-are dzice ţealină”.
-	ţelovanie, s. f., „sărutul ceremonial al păcii”: „cântă preoţii clfTbH mhuhh şi caaba T€B€ xe sie pren pregiurul svântului preastol şi să face ţealovanie în mijlocul lor”.
-ţidulcă, s. f., „bucăţică de hârtie sau pergament”: „să nu strice zapisul cel dentâi, ce să facă o ţidulcă să scrie acolea toată tocmeala”.,
-	usnă, s. fi, „principiu de funcţionare, rost”: „Oricare preot sau diacon, de va săruta muiarea cu pohtă şi-ş va spurca usnele şi, dup-acea, de-ş va ispovedui păcatul, să fie oprit de liturghie câtăva vreame”.
-udeală, s. fi, „umezeală”: „alte jigănii ce să găsesc la udeală, cumu-s cubelcii, broaştele sau alte aseamenea acestora”.
-	urşinic, s. n., „catifea”: „de-are fi şi împăraţi sau, de s-are îmbrăca toţi cu urşinici şi cu zarbale”.
-	vadnic, adj., „delator” (cuvântul este un derivat al lui vădi): „Preotul pârâş şi vadnic, ce va băga omul la nevoie”, „Preotul ce va descânta sau să va descânta sau va hi pârâş şi svadnic, de va băga pre om la răutate”.
-	vădi, vb., „deconspira, arăta”: „până nu va fi sângur de faţă împreună cu
pârâşii lui, să-i spuie şi să-i vădească tot lucrul înaintea lui”, „vor grăi rău de cineva aceştea sau vor vădi răutăţile cuiva, la vreun giudeţ”, „va vădi lucrurile cuiva ceale reale”.	*
-	vădire, s. fi, „deconspirare, arătare”: „Această vădire, ce dzicem să fie lucrul adevărat, scrie că trebuiesc 5 marturi oameni de folos, carii vor vădi acesta lucruri”, „La vădirea curviii muieriii cu bărbat scrie pravila împăraţilor să.fie cinci marturi oameni de folos”, „Iară pentru vădirea duhovnicului, ce va vădi păcatul cuiva, dzâc o samă dentru învăţătorii besearicii: Acela duhovnic să fie oprit de preoţie trei ai”.
-	văzdrăjenie, s. fi, „abstinenţă”: „Oricare preot sau diacon sau fiece a besearicei slujitoriu, de să va feri de nuntă şi de came sau de vin însă nu pentru văzdrăjania să va fi obricit”.
-	vâji, vb., „a aranja să se întâmple”: „de vreo pizmă au vâjit rău cuiva”.
-	veghea, vb., „priveghea”: „Giudecătorii ca să nu facă strâmbătate când vor giudeca, nice celui sărac să-i veaghe voie, să-l îndirepteadze”, „într-această dzi trebuie să să veaghe şi să să socotească şi să să ferească de pofte”, „socoteaşte-te şi te veaghe să nu-1 cumva cumineci pre acela”.
-	veni, vb., „cuveni”: „face asupreală celuia ce i să vine cu direptate şi ia de la acesta de dă celuia ce nu i să vine”, „Pentru avuţiia vlădicului, cumu să vine pre direptate”, „şi feciorilor celor răi să-ş ia partea tocma ce li să vine am învăţat”, „să mai împuţineadze canonul după cum să vine omului pentru păcatele lui”.
-	via, vb., „trăi”: „Cela ce va ţinea muiare carea nu i să cade a vie împreună, acela nu poate să aibă nice o mesereare de a besearicii”.
-volnic, adj., „liber, independent”: „Volnicu-i părintele cu avuţiia şi agonisita sa să facă ce va vrea”, „unde s-au dat, aşea să fie cum au făcut domnul aceluia lucru, c-au fost volnic”, „iaste volnic da-i-va sau nu-i va da nice cea parte”.
112
—	zarba, s. f., „ţesătură de mătase cu fir de aur”: „de-are fi şi împăraţi sau, de s-are îmbrăca toţi cu urşinici şi cu zarbale”.
-zavistie, s. f., „pizmă, invidie”: „întorcând jârtva asupra lui Cain, pentru că şi acesta avea zavistie asupra frăţine-său”, „sâmt cu inimi curate, carii nu ţin scârbă nemărui sau zaviste”; „Al şeasele [păcat] iaste zavistiia, răpştea, cela ce nu iubeaşte pre nime”.
—	zice, vb., (într-un instrument muzical) „cânta”: „să ştie dzice într-alăută sau în cobuz”.
FORMAREA CUVINTELOR. Sufixe. Din numărul relativ mare de sufixe întâlnit în Pravila aleasă trebuie observat că unele au fost induse de împrumuturi din alte limbi, în special din greacă şi slavonă.
-anie (-enie): cuvinte create pe teritoriul limbii române precum afurisenie, blagoslovenie, milostenie au putut fi induse de împrumuturi din slavonă; blagoveştenie, bogoiavlenie, jiganie, mirodenie, obrăcenie, ocaanie, oglaşenie, osnovanie, otriţanie, pogrebanie, pomazanie, poslanie, posluşanie, preaclonenie, preastâplenie, predlojenie, predstavlenie, preobrajenie, priceştanie, propovedanie, razdreaşenie, răzdruşanie, sfeştanie, smerenie, spovedanie, ţelovanie, umivanie, uspenie, văvedenie, văzdrăjanie aparţin lexicului bisericesc, împrumutate fiind din slavonă.
Observăm că unele sufixe sunt folosite pentru derivarea unor cuvinte doar de o anumită origine etimologică.
-areţ este folosit în cuvăntareţ „oile ceale cuvântareţe a svintei turme”, „turma lui Hristos cea cuvântareţă”, „aceastea sâmt bunătăţi cuvântareţe”.
—	ătate îl întâlnim în derivate ale unor cuvinte de origine latină: creştinătate, strâmbătate, folosirea sufixului fiind susţinută de cuvinte moştenite din latină precum bunătate, sănătate.
-ătură este prezent în: amestecătură, arătură, cuminecătură, dezlegătură, împresurătură, împunsătură, începătură, învăţătură, legătură, spălătură, vărsătură. Acest sufix este productiv în limba lui Eustratie, fiind folosit în realizarea unor substantive din rădăcini verbale de origine latină.
—	ciune este întâlnit în iertăciune, împăcăciune, înşelăciune, înţelepciune, neînţelepciune, preaînţelepciune, slăbiciune, spurcăciune, urâciune, zburdăciune. Acceptând etimologia latină a lui zburda oferită ca probabilă de DLR (lat. *exburdare), trebuie observat că şi acest sufix este productiv doar în dezvoltarea unor rădăcini verbale de origine latină.
-eală e folosit în crearea unor substantive din cuvinte de origine latină, precum adăposteală, asupreală, fierbinţeală, împărţeală, tocmeală, udeală, dar şi de origine maghiară (cheltuială) şi slavă (greşeală, osteneală (usteneală), sminteală, tocmeală).
—	ean îl întâlnim în agarinean, dvorean, mirean, moşnean, sodomlean. Cu excepţia lui moşnean, dezvoltat dintr-un cuvânt de substrat, restul rădăcinilor sunt de origine slavă sau toponime.
—	el, sufix diminutival: plecăţel („fiind şi acela can plecăţel”), puţinei („puţinei lucru”, „această puţinea cinste”, „puţinea lovitură”); folosit în crearea unor derivate doar din cuvinte de origine latină.
113
-	esc este folosit în crearea de adjective din substantive de origini diferite, majoritatea de origine latină sau intrate de multă vreme în limbă: apostolesc, bărbătesc, călugăresc, ceresc, creştinesc, diavolesc, dobitocesc, domnesc, drăcesc, dumnezeiesc, elinesc, femeiesc, grecesc, împărătesc, îngeresc, lumesc, mirenesc, muieresc, omenesc, patrierşesc, pământesc, porcesc, preoţesc, rumănesc, sărăcesc, trupesc, vlădicesc.
-	eţe (— eaţe) este folosit pentru dezvoltarea unor derivate doar din cuvinte de
origine latină: bătrâneţe, bineţe, frumuseţe, tinereţe.	t
-	este folosit pentru crearea unor adverbe din cuvinte de diverse origini, dar mai ales latină: dumnezeieşte, elineşte, frăţeşte, jidoveşte, latineşte, omeneşte, preaînţelepţeşte, sodomeşte, sufleteşte, trupeşte.
-	ie este foarte productiv dezvoltând derivate uneori insolite din cuvinte de origini diferite: avuţie, becisnicie, blagocestie, bogăţie, boierie, bucurie, călătorie, călugărie, cărciumărie, chezăşie, cumetrie, cumnăţie, cununie, curăţie, curvie, cuscrie, datorie, dăscălie, destoinicie, devestevnicie, diaconie, domnie, duhovnicie, ecleziarhie, egumenie, episcopie, făţărie, feciorie, frăţie, hirotonie, isprăvnicie, împărăţie, lăcomie, mărturie, milostenie, moşie, mucenicie, nebunie, nedestoinicie, neguţătorie, păstorie, pogrebanie, preoţie, protopopie, robie, sărăcie, scârnăvie, schimnicie, sfinţie, slobozie, socrie, sodomie, şerbie, tărbăcie, tărie, vânătorie, veselie, vistiernicie, vlădicie. Sufixul este susţinut de împrumuturi în special din slavonă, care au aceeaşi terminaţie: fatrie, iconomie, jitie, jirebie, litie, liturghie, malahie, mătanie, mantie, mânie, mitropolie, patriarhie, pravoslavie, sfeştanie, slavoslovie, zavistie.
-	ime este folosit doar pentru derivarea unor cuvinte de origine latină sau
vechi slave: grăsime, înălţime, învârtoşime, lărgime, mulţime, prostime.
-inţă produce derivate după cuvinte de origine latină, slavă, maghiară: biruinţă, bunăvoinţă, credinţă, cunoştinţă, cuviinţă, îngăduinţă, juruinţă, logodinţă, necredinţă, nesocotinţă, nevoinţă, pocăinţă, putinţă, socotinţă, trebuinţă.™
-	nic suflxează cuvinte de diferite origini (latine, slave): clevetnic, datornic, destoinic, făţarnic, groznic, jalnic, prezenţa lui fiind susţinută de împrumuturi din slavă: devestevnic, duhovnic, pustnic, postnic.
-	os, moştenit din limba latină este folosit în derivarea doar a cuvintelor de origine latină: credincios, cuvios, întunecos, mânios, mincinos, necredincios, nemânios, păcătos, preacuvios, răcoros, sănătos, vârtos.
-şor, sufix diminutival: micşor: „prunc micşor”, „fecioara micşoară”, binişor: „socotiţ binişor”, „socoteaşte binişor”, linişor: „să fie blând şi linişor”.
-şug, intrat prin împrumuturi din limba maghiară (meşteşug, vicleşug), a sufixat de asemenea cuvinte provenind din alte limbi, neogreacă (ieftinşug) şi slavă (prietenşug). 170
170	-mânt nu poate fi considerat un sufix, din moment ce toate cuvintele care posedă această terminaţie o au dintr-o evoluţie normală a unor cuvinte latine: acoperemânt, jurământ, mormânt, pământ, veşmânt. Greşit la Iulia Mazilu, Studiu introductiv la Şeapte taine a besearecii, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza’\ 2012, p. 93, care consideră giurământ ca fiind un rezultat al sufixării.
114
-	tor (sub formele -ători, -toriu) sufixează mai ales cuvinte moştenite din latină: adunător, ascultător, asupritor; călător, călcător, cercetător, curgător, dator, dătător, descântătoare, despuietor, dezgropător, dregător, făcător, fărmăcătoare, iertător, iubitor, împărţitor, începător, îndemnător, îndurător, îngrijitor, înşelător, întocmitor, înţelegător, învăţător, învietor, judecător, lucrător, luminător, luptător, măngăitor, mutător, născător, neguţător, neînţelegător, neprimitor, petrecător, pieritor, prinzător, ruşinător, scăldătoare, scriitor, stătător, ştiutor, trecător, ţiitor, ucigător, vânător, viitor. Sufixul era încă productiv în limbă din moment ce sufixează şi cuvinte de origine slavă (dvorbitor, oblăduitor, săvârşitor, slujitor, socotitor, solitor, vrăjitoare, vrăjitor, ziditor), neogreacă (schizmitor) şi maghiară {locuitor) sau de origine incertă, probabil de substrat {mântuitor).
-	ui construieşte verbe din cuvinte de diverse origini: birui, cârmui, cheltui, chinui, dărui, denstvui, feredui, ispovedui, închipui, îngădui, învălui, legiui, locui, mântui, milui, nădăjdui, năzui, oblădui, ocârmui, pecetlui, pomăzui, prăznui, priceştui, propovădui, răsăjdui, sârgui, sfătui, sudui, tăgădui, tămădui, tâlcui, tângui, tipicui, trebui, vrăciui, znamenui; din cuvinte de origine latină sunt doar păcătui şi preţui, iar de origine incertă doar mântui.
-ură e folosit în derivarea unor cuvinte de origine latină sau slavă: amestecătură, arătură, băutură, cuminecătură, dezlegătură, împresurătură, împunsătură, începătură, încheietură, îngrăditură, învăţătură, legătură, lovitură, spălătură, strânsură, vărsătură.
-	uţ, sufix diminutival: cescuţ „stând un cescuţ preotul”.
Prefixe. O serie de cuvinte care sunt precedate în limba literară actuală de a-apar fără această particulă: pleca: „pururea când vrea vedea vlădic totu-ş pleca capul de i să închina”, „Cei strigaţi să ieşiţi, să vă plecaţi capetele voastre lui Dumnedzău”, plecare: „având acest boiarin mare nedeajde şi plecare spre acest preapodobnic”, „va veni omul cu plecare şi cu toată voia lui de să va ispovedui”, mesteca: „Oricare preot să va mesteca cu alt preot scos den cinstea sa, ca să fie scos şi acesta den cinstea sa”, „aceştea ce să vor mesteca cu cei lepădaţ de besearică”, mestecare: „care lucru să chiamă mestecare de sânge”, mestecătură: „de atunce să făcu mestecătură mare în svânta besearecă”171.
des- {dez-). Cu excepţia slavului desăvârşit şi a cuvintelor de origine incertă dezbăra şi dezgropa, este folosit doar în derivarea unor cuvinte de origine latină: descânta, descântătoare, descheia, deşchide, deşchis, descoase, descoperi, descuia, desculţa, desfăşa, despărţi, despărţire, despărţit, despuitoriu, dezbrăca, dezgropător iu, dezlega, dezlegare, dezlegat, dezlegătură, dezrădăcina.
Cu în- (îm-) se prefixează în majoritatea lor cuvinte de origine latină, dar şi slavă şi de alte origini: îmbăta, îmblânzi, îmbogăţi, îmbrăca, îmbrăcat, îmbrăcăminte, împăca, împăcăciune, împărat, împărăteasă, împărătesc, împărăţi, împărăţie, împărţeală, împărţi, împărţire, împărţitoriu, împeliţa, împeliţare, împresura, împresurătură, împreunare, împreunat, împreună, împreuni, împrotiva, împrotivă, împrumut, împunge, împuţi, împuţina, împuţinare, împuţit, înalt, înapoi, înălţa,
171	La fel de frecvente sunt amesteca. amestecătură.
115
înălţare, înălţime, încă, încăpea, încărca, încâlcit, înceape, începătoriu, începătură început, încercat, înceta, închega, închide, închieia, închietură, închina, închinat, închipui, închipuit, închis, închisoare, încinge, încins, încoace, încolea, încuia, încuiat, încuietoare, încungiura, îndată, îndărăpnic, îndelunga, îndelungat, îndemna, îndemnat, îndemnătoriu, îndepărta, îndereptare, îndirepta, îndoi, îndoit, îndrăci, îndrăzni, îndrăznire, îndzestra, îneca, înecat, înfăşa, înfăşură, înfăţişa, înfârtăţi, înfricat, înfricoşa, înfricoşat, îngăima, îngrăditură, îngreoia, îngropa, îngropare, înmulţi, înrudi, însămna, însănătoşea, însătat, înşălătoriu, înşela, înşelăciune, întări, întărire, întinge, întoarce, întoarcere, întocmai, întreace, întreit,	întunearec,	întuneca, întunecat, întunecos,	înţeleage,	înţeleagere,
înţelegătoriu, înţelepciune, înţelept, înţelepţi, înţeles, învălui, învăţa, învăţat, învăţătoriu, învăţătură, învârtoşime, învia, înviere, învietor, învrăjbi, învrăjbit.
O serie de cuvinte care sunt prefixate în limba literară actuală nu au prefixul în-(îm-): bolnăvi: „de alte boale de s-au bolnăvit”, „după hirotonie de să vor bolnăvi”; cerca: „va cerca să strice tocmeala”, „această cale aleasă şi deşchisă ce-au cercat”; depărta: „să depărteadză de dânşii”, „ne depărtăm noi de lucrurile lui Dumnedzău”; direpta: „să-l înveaţe şi să-l direpteadze” (faţă de acest unic exemplu, avem 5 cu a îndirepta: „să-l îndirepteadze”; „să le îndirepteadză cu cuvântul lui Dumnedzău” etc.); griji: „nu-ş va griji besearica”, „să o grijască, să o curăţească”; grijitoriu: „iaste şi învăţătoriu şi păstoriu şi grijitoriu de nărodul lui Dumnedzău”; giunghea: „S-au giunghiat sângur cu voia Sa şi Să giunghe de toate orile la svintele liturghii”, „de-1 va giunghea pfe dâns trupeaşte şi sufleteaşte”; giungheare: „sângur Să dă spre giungheare”; năduşi: „şi-l va năduşi de-1 va omorî”; năduşit: „nu să mănâncă sau carne înecată, ce va fi năduşită”; noi: „să-nnoiaşte cum s-are naşte al doile rând”; noire: „iaste sufletului noire”; noit: „fiind noit după chipul celuia”; paingini: „frâmşeaţea lui cea cuvioasă a să strica şi a să topi şi să paingineaşte”; rudi: „să rudeaşte cu feciorii lor”, streina: „l-au streinat de tot de svânta besearică”, „nime să-l streineadze de preoţie”, „să streineadze pre creştini de svânta şi dumnedzăiască aceaia taină a priceaştenii” (avem o singură dată înstreina: „îl scoateţ de tot şi-l înstreinaţ de Hristos”); tâmpina: „să tâmpinăm şi să-i ieşim înainte”, „unde-1 va tâmpina, să-i grăiască”; tâmpla: „de să tâmpla să ardză”, „să va tâmpla moarte”; tinde: „ne tinde şi noao şi ne dăruiaşte”, „le vor şi tinde câteva ceva”172; tocmală: „neştind de tocmala lui”, „curăţeaşte Valsamon această tocmală şi o arată”, „să să puie toate tocmealele zidirei aceii mănăstiri”; tocmi: „Pentru tocmeala ce să vor tocmi”, „să facă scrisoare denaintea a oameni buni, cumu s-au tocmit de bunăvoie”; tocmit: „să aibă loc iscusit şi tocmit deusebi”, „Pravilă aleasă, scoasă şi tocmită”; tocmitoriu: „fără ceia ce sâmt spre aceasta tocmitori”, „învăţătură ce ne-au dat tocmitorii cei de leage”; veseli: „să veselesc de acea mirezmă scumpă”, „pre toţi veselesc”.
ne— prefixează cuvinte de origini diferite: neascultare, neaşezat, neatins, neaţipit, neblagodarnic, nebotedzat, nebun, nebunie, necălturar, necăsătorit, necheltuit, neclătit, necredincios, necredinţă, necumenecat, necunoscut, necurat,
172	De observat faptul că întinge este prefixat: „să-l întingă în crâstealniţă, ce să dzice să-l afunde în scăldătoare".
116
nedeprins, nedespărţit, nedestoinic, nedestoinicie, nedezlegat, nedirept şi nederept, nedreptate, nefăcut, nefăţarnic, negrăit, negrijit, neiertat, neiscusit, neîmpărţit, neîncetat, neînsurat, neînţelegătoriu, neînţelepciune, neînvăţat, neluminat, nemănios, nemutat, neoprit, nepocăit, nepreoţit, nepreţuit, nepriceput, nepriimitor, neputinţă, neputred, nescădzut, neschimbat, neschimnit, nescris, nesocotinţă, nesocotit, nespovedit, nespurcat, nespus, nestins, nesvărşit, neştiut, netare, netrecut, nevădzut, nevârstnic, neveştejit, nevinovat Şi unele gerunzii pot să fie prefixate cu ne\ neavând, neagiungând, nearătănd, necunoscând, nefiind, neputând, neştiind, nevoind. Credem că cuvântul nevolnic nu se înscrie în această serie173.
Cuvintele compuse nu-deplin („iaste un lucru ştirb şi nu-deplin”, „când va fi bărbatul nu-deplin”, „vor muri acei prunci într-acel botedz nu-deplin”) şi nu-desăvârşit („Nu trebuiaşte tainele ceale desăvârşit ca să să chiame, rugi nu-desăvârşit”) sunt calcuri lexicale după greacă.
prea- apare în prefixarea unor cuvinte de origine latină sau slavă, unele dintre ele fiind calcuri lexicale româneşti pe modelul unor cuvinte slave: preacinstit, preacurat, preacuvios, preafericit, preaînţelepciune, preaînţelept, preaînţelepţeaşte, prealuminat, preascump, preasvânt, preasvinţit, preaosvinţit, preaclonenie. Cuvinte ca preacurvă, preacurvie au fost realizate pe teritoriul limbii române, calchiate fiind după slavonă. împrumuturi din slavonă precum preamâdrost (din sl. np'bAWRAptcTb) -textul are şi calcul lexical preaînţelept, preapodobnic (din sl. npvbnoA*6i*Nvb, eventual din slavonul ruso-ucrainean np-bnoAOtENHKh) - preastâplenie (din sl. np-kcTttnAemie), preastâpnic (din sl. np'kcTbnNHK'b) au întărit circulaţia acestui prefix.
răs- este puţin productiv: răsădi, răsădire, răscumpăra, răsplată. El a fost susţinut şi de împrumuturi din slavonă care încep cu răs, răz: răsăjdui, răzdruşanie, răzduşi.
stră- este productiv în puţine cuvinte, toate de origine latină, mai ales în cele care exprimă o relaţie mai îndepărtată de înrudire: străluci, strălucire, strămoaşe, strămoş, strănepoată, strănepot.
SCHIMBAREA CATEGORIEI GRAMATICALE. Infinitivele lungi ale verbelor, cu excepţia celor câteva forme negative ale imperativului la persoana a doua, sunt substantivizate: adormire, adunare, afundare, amestecare, aplecare, aromire, ascultare, aşezare, blăznire, cădire, călcare, cântare, cercetare, certare, chemare, chinuire, clevetire, contenire, curăţire, cuvântare, dare, depărtare, despărţire, dezlegare, fericire, fire, iertare, ispitire, isprăvire, iubire, izbăvire, împărţire, împeliţare, împreunare, împuţinare, înălţare, îndrăznire, îndreptare, îngropare, înnoire, însurare, întărire, întrebare, lepădare, locuire, luminare, mărire, măritare, mărturisire, mâncare, mântuire, mulţumire, mustrare, mutare, ocinare, părăsire, pierire, pierzare, plecare, plimbare, pomenire, priceştuire, prorocire, purtare, răsădire, răstignire, ridicare, sănăluire, sărutare, scăpare,
173	DEX oferă ca etimologii posibile sl. nevolinku sau ne+volnic. Optăm pentru prima variantă, cuvântul fiind sistematic asociat şi opus cu somovolnic: „carii să chiamă samovolnici şi carii-s nevolnici’', „carii să chiamă samovolnici şi carii să chiamă nevolnici”.
117
schimbare, schizmire, sfinţire, stare, strălucire, suire, ştire, uşurare, vădire, vătămare, venire, vindecare, vrăciuire, zidire.
O situaţie specială o aflăm în cazul lui fire, unde în expresia de-a firea se păstrează şi forma de infinitiv lung dar şi prepoziţia infinitivului a, primind sensul de „matur, important”: „oameni de-a firea şi credincioşi”, „când vor fi marturi mulţ, celor mai de-a firea, acelora să să mai creadză cuvântul”, „va fi o parte mai de-a firea”, „ruda cea bună şi de-a firea”. Având sensul de „existenţă, lucru real”, întâlnim expresii ca denafară de firea omenească, prespre firea omenească cu sensul „nenatural”.
O serie de adjective primesc valoare substantivală: călător, deregător, descântătoare, fărmăcătoare, lăcuitor, neguţător, scăldătoare, schizmitor, scriitor, ţiitoare, vrăjitoare, vrăjitor.
COMPUNEREA este o altă sursă de îmbogăţire a vocabularului. O serie de pronume nehotărâte sau negative erau în curs de consolidare, astfel că, dacă la nominativ întâlnim forme ca fiecine, fiece, fietece, fiecare (flecarele): „să petreacă fiecine cu direptate”, „alt fiecine va fi, de va vrea să dobândească vreun dar de-a svintei beseareci”, „Fiece preot sau ţârcovnic de nu va avea muiarea sa, să nu şadză într-un loc cu altă muiare”, „alt fiece lucru carele smenteaşte vlădiciia”, „mainte de ce să va călugări fiecare parte”, „de să va întoarce flecarele de dânş să fie creştin dirept”, „vor cerca fiecarile iertăciune de-acea greşală”, în cazurile indirecte compunerea este nesigură: „în eparhiia fie a căruia patriarh”, „în besearică au în casă au fie în ce loc”, „va goni muiarea den casa lui, fie în ce vreame”, „să va atinge fie de ce vas”, „să vor amesteca, fie la ce lucru”, „să va împreuna fie la ce lucru”, „să vor găsi fie în ce eparhie”, „fie în ce dzi, de să vor prileji Blagoveaşteniile”, „eparhiia fie a căruia patriarh”.
La fel, oricine, orice, oricare: „orice le va veni asupră”, „Oricine va fi dentru mireani şi va vrea să să preoţească”, „Oricarele va face rugă cu cel afurisit, acela încă să afuriseaşte”, „Oricare preot, de-1 va opri de liturghie vlădicul, ver cu vină, veri fără vină”, „Orice preot va îmbla după heri”, la cazurile indirecte prezintă forme nesigure: „să-l boteadze ori în ce ceas”, „ori în ce chip pedepseaşte-ne”, „să-ş omoară bărbatul ori în ce chip”, „ori în ce dzi să va prileji”, „ori în ce dzi să va nemeri”, „ori în ce dzi să va tâmpla”.
Şi mai puţin sudate sunt construcţiile cu macar (macar ce, macar cât): „macar ce greşeală va greşi”, „au luat ceva mâzdă, macar cât de puţin”, „macar cât de proşti”, „macar ce are face”, „macar cât de puţin”, „macar ce are face după moarte”, „macar câţi cuconi are botedza”.
Unele cuvinte compuse sau locuţiuni în curs de compunere sunt calcuri după greacă sau slavonă: boala cea rea „epilepsie” („Pentru boala cea rea şi cu nevoie, ce cade omul în foc sau într-apă cum are fi un mort”), biserica-cea-mare „catedrală” („săbor ce s-au făcut în besearica cea mare”, „Isprava Besearicii-cei-mari”, „socotitoriu de cărţile Besearicii-cei-mari”), fără de vârstă „imatur” („logodinţa Irinei au fost fără de vârstă”, „va fi fost logodnica fără de vârstă”, „nunta ce să va face fără de vârstă”). Compunerea este des folosită şi în cazul numelor proprii, fie prin ataşarea la un nume propriu a unuia sau mai multor
118
cuvinte slavone (bbahkih, cbtih, hhckih, bctocaob: „Dzice cbtîh Vasilie”, „cbtîh Grigorie nhckîh”, „Pravila lui Vasilie b6ahkîh”, „Grigorie BorocAOB”, „Dzice şi cbtîh Vasilie bcankih de acest lucru”), fie dintr-o formă românească calchiată după slavonă şi un nume propriu („preaînţeleptul Leon împărat”, „Leon şi Costantin împăraţii cei mari”, „Iară Rostul-Cel-de-Aur Ioan”, „Ioan Postnicul”).
Un fenomen specific limbii textelor româneşti din secolul al XVII-lea este diglosia româno-slavonă, exprimând o atitudine evident culturală, întrucât slavona, folosită în biserică, în mediul cărturăresc şi, mai ales, în textele scrise, este considerată superioară, iar limba română, fiind cea vorbită, este considerată inferioară. Pe lângă numele proprii enumerate mai sus, avem situaţii în care secvenţe întregi de text slavon sunt introduse ca citat: „Mai vârtos când face arhiereul hirotonie, trebuie atunce preoţi şi diaconi, pentru să ducă pre cela ce va să să preoţească şi denafară şi denlontru, în svântul oltar; cei de afară dzic: kbacbcon, ce să dzice nos^AH. Iară denlontru cântă preoţii cbtu mhhuhh şi caaba tcec x® bc pren pregiurul svântului preastol”, „cum dzice prorocul David: wGA-hcA n» bt» chat» h nptnoACAACA”, „Atuncea, tot nărodul să pleacă cu bucurie şi dzic: HcnoAe de trei ori”, „va dzice BÂrcBeNb gt» haui sau se MfipeApn nh h noMoifH mu sau x? hcthnu h în» haui sau va cădi cu cădelniţa sau să va cumeneca în oltariu”.
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Prezenta ediţie este o transcriere interpretativă a manuscrisului românesc 41 al Pravilei alese din colecţiile Bibliotecii Academiei - Filiala Cluj-Napoca, în note de subsol fiind prezentat sub sigla Ş. T. şi textul din tipăritura Şeapte taine (Iaşi, 1644), care a preluat o parte din textul lui Eustratie, iar sub sigla B., copia manuscrisă de la mijlocul secolului al XVII-lea, păstrată la B.A.R. sub cota 1476.
Tot în note de subsol am introdus, folosind slove chirilice, acolo unde am considerat necesar, grafia originală a textului, am sugerat altă lecţiune posibilă decât cea pe care am luat-o în considerare sau am semnalat disgrafiile. Notele de subsol mai cuprind traducerea cuvintelor sau textelor slavone cu menţiunea: „în slavonă”, iar sub menţiunea „Marginal”, trimiterile marginale la textul Bibliei sau alte texte, ca şi cele câteva comentarii. Numărul capitolelor, care a fost scris sistematic cu roşu la marginea paginii, a fost transcris în interiorul textului înaintea titlului.
Slovele cu valoare numerică au fost transpuse tacit în cifre arabe. Excepţie este situaţia în care ele apar într-un text slavon mai amplu, în această situaţie facându-se traducerea integrală a textului în note de subsol.
Atunci când s-a dorit sublinierea unor forme insolite, acestea au fost marcate cu [sic!].
în transcriere au fost aplicate principiile ortografiei actuale pentru grafii ca ^n«hpa: „înnoirea”; în schimb, conform aceloraşi principii s-a transcris un singur [n] în situaţii precum ^NtiomApe: „înotare”.
Textul având de multe ori pasaje cu scriere continuă, s-a procedat la separarea cuvintelor prin spaţii sau, acolo unde era cazul, cu liniuţă: catf, ct»h, ^Tpo, Bp«(TAtf au fost transcrise: „s-au”, „să-i”, „într-o”, „vrut-au”.
întrucât Pravila aleasă are doar două semne de punctuaţie, în interiorul textului [ . ] având valoarea tuturor semnelor de punctuaţie actuale şi la sfârşitul capitolelor [ ~ ], am procedat la introducerea punctuaţiei moderne. în general am respectat împărţirea în paragrafe din manuscris. Majusculele în general şi cele scrise cu roşu în special au şi ele o funcţie ortografică, marcând începutul unei fraze.
Am marcat separarea paginilor prin bară oblică [/], numărul paginii fiind notat cu suprascriere în dreapta acesteia. Acolo unde sunt pagini albe, acest fapt e menţionat în note de subsol. întrucât manuscrisul are două paginaţii - amândouă defectuoase - am preferat renumerotarea paginilor, făcând abstracţie de paginile nescrise.
a a fost transcris întotdeauna [a]: 4>at;r, auia, akaaV, mapTVpH au fost transcrise „fată”, „aşea”, „acmu”, „marturi”.
b a fost transcris întotdeauna [b]: obhmh^, BecbpHMÎH, bhpVhtb, eoaab, eVmhhc au
fost transcrise „obicină”, „besearecii”, „biruit”, „boaie”, „bucine”.
k - înainte de consoană sau vocalele a, ă, â, o, u sau la sfârşitul cuvintelor a fost transcris întotdeauna [c]: ktf, crtfouie, cokot«(ih, kmhab, akoao, KAnt, KAp-k au fost transcrise „cu”, „scumpe”, „socoteşti”, „când”, „acolo”, „cap”, „carea”.
-înainte de vocalele e şi i a fost transcris întotdeauna [ch]: kpatVaaa, tcmih, oKHAopb, bckh au fost transcrise „cheltuiala”, „chip”, „ochilor”, „vechi”.
A a fost transcris întotdeauna [d]: a^mmcst»^, a^h*, AftitfiirApe, AAeBiptfAk: „Dumnedzău”, „după”, „delungare”, „adevărul”.
e a fost transcris întotdeaima [e]. în situaţia în care se află la începutul cuvintelor sau în interiorul cuvintelor urmând unei vocale a fost transcris [ie]; epTdpe, TpeBtfe, ostiiie,	Boe au fost transcrise „iertare”, „trebuie”, „obiceaie”,
„fameaie”, „voie”. Excepţie fac cuvintele neologice: epeTHKh, epecb, enn<Konb, care au fost transcrise „eretic”, „eres”, „episcop”. Ne-am conformat normei ortografice actuale în ca, bh, epa care au fost transcrise „el”, „ei”, „era”.
4 a fost transcris întotdeauna [f]: <(>aua, A<ţ>AApA, 4>hk><V ^tpK, cV^emeAopx: „faţa”, „aflarea”, „fiiul”, „fără”, „sufletelor”.
r - înainte de consoană sau vocalele a, ă, â, o, u sau la sfârşitul cuvintelor a fost transcris întotdeauna [g]: tata, hinaVa, tat^a, ta3aa, TpArt, TpT»rb au fost transcrise „gata”, „gândul”, „Gagra”, „gazda”, „trag”, „târg”.
-înainte de e şi i a fost transcris întotdeauna [gh]: Airrtfprtie, KApTAreNtfAtfH, B-kre, uioHriapA, ahasm» au fost transcrise „liturghie”, „Cartaghenului”, „veaghe”, „giunghearea”, „aghiazmă”.
X a fost transcris întotdeauna [h]: \ahha, \Va*, xnpe, x«€, xePG€HT^Ai*> )(c> XPAMA au fost transcrise „haina”, „hulă”, „hire”, „hie”, „herbenteala”, „Hristos”, „hrana”.
h, î, i au fost transcrise întotdeauna [i]: «nme, aibîh, €bît€aîa, mobb, îctfcb, bhhb, a\haoct6hîha6 au fost transcrise: „cine”, „aceii”, „Evangheliia”, „Iov”, „Isus”, „bine”, „milosteniile”. Tot ca [i] plenison, dar în situaţia în care se află la finalul substantivelor masculine articulate, h a fost interpretat, conform normelor ortografixe modeme, ca [ii]: ^pAgim a fost transcris: „fraţii”.
m a fost transcris întotdeauna [j]: auirANÎe, JKp’bT’bBNHKb, atpvrBA, JKertViAipe au fost transcrise ,jiganie”, ,jârtăvnic”, ,jârtva”, ,jeluiaşte”.
a a fost transcris întotdeauna [1]: aa, kbat^aaa, aaaauh, bachaîb, aiU/aul au fost transcrise „la”, „cheltuiala”, „alalţi”, „Vasilie”, „mulţ”.
aa a fost transcris mereu [m]: maîka, akmX, naaUs’ab, AVbKApb, a\oaaob6h, adunaţi: „maica”, „acmu”, „neamul”, „măcar”, „Moldovei”, „luminat”.
h a fost transcris întotdeauna [n]: neboa, h^mVab, atint*. a/iahnhib, mnicnrb: „nevoia”, „neamul”, „lângă”, „mainte”, „cinstea”. Când regulile ortografice cer dublarea în scris a literei în cazul cuvintelor compuse, s-a apelat tacit în transcriere la acelaşi principiu: ^HOHpe, ^NOAipe au fost transcrise „înnoire”, „înnoiaşte”. Am respectat grafia cu doi n la numele proprii: Anna, Conninul. în situaţia în care se
122
află înaintea lui b sau p a fost transcris [m]: ^.hba», -fHn'hpATb au fost transcrise „îmbla”, „împărat”.
o şi w au fost transcrise mereu [o]: wape, wam€nîh, a^mh^aVh, noactpjr, 4>0ApTe: „oare”, „oamenii”, „Domnului”, „noastră, „foarte”. Grafiile amahaoo, aoo, hooac au fost transcrise „amândoo”, „doo”, „noole”.
n a fost întotdeauna transcris [p]: npocTk, aîictoa, ntfT6Aiu>, npeouw: „prost”, „apostol”, „putem”, „preoţi”.
p a fost transcris întotdeauna [r]; ptfAMwecK, phahkat, ptfrknioNe: „rumânesc”, „ridicat”, „rugăciune”. Grafiile cu pp, precum ppA au fost transcrise totdeauna cu [r] „rea”; grafia nefiind consecventă, alternând cu pA, am menţionat, însă, în notă de subsol, forma insolită din text.
c a fost transcris mereu [s]: accamsha, ctfţAeWAk, «fCT€N'hAA, coApe: „asemenea”, „sufletul”, „usteneala”, „soare”.
ui a fost transcris întotdeauna [ş]: AuiHiKA^pe, uih, iuautc, urkcA: „aşijdere”, „şi”, „şeapte”, „şeasea”.
t, m au fost întotdeauna transcrise [t]: Tape, tataia^h, thktiAOC, numeau»:
„tare”, „tatălui”, „ticălos”, „putem”.
14	a fost transcris mereu [ţ]: uapa, 14HH6, 4>aua, xecoKomHHUA, iţuiiepe: „ţara”, „ţine”, „faţa”, „nesocotinţa”, „ţinere”.
tf şi «f au fost transcrise întotdeauna [u]: a^ht», aa^hcau», TtfTtfpop, o\fH6HHMHAop, MfCKATe, «(•«TeM'hA*: „după”, „aducem”, „tuturor”, „ucenicilor”, „uscate”, „usteneală”.
b a fost transcris întotdeauna [v]: bhha, CB'kNTb, noBAivb, iiabeab, aiobob^ab:
„vina”, „svânt”, „povaţă”, „Pavel”, „liubovul”.
3 a fost întotdeauna transcrise [z]: 3rktfAb, 3ApA, 3AAT00\fcTb, ^Ap'kSNHpe, npASHHKoyAk: „zgăul”, „zarea”, „Zlatoust”, „îndrăznire”, „praznicul”.
m a fost transcris mereu [ce, ci], chiar şi atunci când este în poziţie dură, fiind urmat în textul chirilic de altă vocală decât e sau h: hhhc, ahca^h, HApn, npHMei(i^'ki(ie au fost transcrise „cine”, „acelui”, „ceartă”, „priceştuiaşte”. în situaţia de notare a lui în poziţie dură (înaintea altor vocale decât e şi i, a altor consoane sau la sfârşit de cuvânt) a fost transcris [ce, ci] cu menţionarea grafiei în notă de subsol.
u a fost transcris [ge sau gi]; în poziţie dură s-a procedat ca în cazul lui h: A’fcljÎH, AUMNIje, AUWTOplO, IjlONriApA, UOC, AVApgHN'b, n'tlNHNUH, U^ACU^Ab, npeutfpb au fost transcrise „leagii”, „agiunge”, „agiutoriu”, „giunghearea”, „gios”, „marginea”, „peaningi”, „giudeţul”, „pregiur”.
•fc, aflat, de obicei, în interiorul cuvântului şi aproape totdeauna postconsonantic, a fost transcris [ea]: ^aioa, cfeAmeAe, A>rbA, nt<v\tfAtfM, ^TnwkA, SB-bsAA: „fealiul”, „seamnele”, „aceaia”, „neamului”, „fămeaia”, „dzveazda”.
a, aflat, de obicei, la sfârşitul cuvântului sau postvocalic, a fost transcris [ia]: A>rkA, AAeâANApiA, npeoui'A, BenepaiA, npHATCAb: „aceaia”, „Alexandriia”, „preoţiia”, „vecerniia”, „priiatel”.
ia, folosit aproape în exclusivitate la începutul cuvintelor şi doar incidental în interiorul lor, a fost transcris [ia] sau [ea]: lacte, tapi^uiH, iat«, uKmriApA, u^ndat,
123
/wtfiape, Kra/we, HVcTHHHBtHb: „iaste”, „iarăşi”, „iată”, „giunghearea”, „giungheat”, „muiare”, „chiame”, „Iustiniian”.
4 are valoarea de [î nazal]; aflându-se la începutul cuvintelor singur sau urmat de n a fost transcris întotdeauna [în]; atunci când după 4. sau 4N urmează n sau b, a fost transcris [împ, îmb]: ^HB'huvrtfp'h, .fAui'hpATtfA, ^n^pioiÎA, .fnAMe, 4AP^nTd, ^khhiiM^hhab: „învăţătură”, „împăratul”, „împărăţiia”, „împace”, „îndrepta”, „închinăciunile”. în grafemul AVhNi>4>ie s-a transcris „mănânce”.
t» - are valoarea [ă]: icvie, MHpi», ci», K'hTp'h, ni»xapVAi», p'hCTHrMHTb, AiuThAK au fost transcrise „căce”, „miră”, „să”, „cătră”, „păharul”, „răstignit”, „leapădă”. Grafiile scrise conform tradiţiei scrierii slavone, precum: ctawi, mAiK^Aipe, mA'hKoifAh,
CpT»rVH, Bp'hCT'h, BplTOCh, CBpiiUIHTtfA, C'hBp'hUJHTOpiO, BtpikTBA, CSCpt^HB au fost
transcrise „stâlp”, tâlcuiaşte”, „tâlcul”, „sârgui”, „vârstă”, „vârtos”, svârşitul”, „săvârşitoriu”, ,jârtva”, „osârdie”, cu menţionarea în notă de subsol a respectivelor
forme.
- şi valoarea [î]: cmati», k%hai», cbi>htVaVh, abiiHab transcrise: „sâmt”, „când”, „svântului”, „având”. Uneori ambele valori se găsesc în grafia aceluiaşi cuvânt: mun», ^'BK'kHAh, cni>prkNAB, ţ'hpiiAii'h, T'hN'hpx, x'*»PTH«,dP'I‘; „până”, „făcând”, „spărgând”, „fărâmă”, „tânără”, „hârtioară”.
h marchează sfârşitul consonantic al cuvintelor sau al silabelor: a^h^ab şi AOMbNtfAh, Ktfp'hNAh, c6mhb, botbsVab transcrise „domnul”, „curând”, „semn”, „botedzul”.
x - are foarte des valoare de [ă], mai ales la finalul cuvântului: irapraţii, etfpAUK, AHttfmiKmodpe, a<*t;k, Ki>Tp« şi K^mpA, ^Mnip^uiA, kavtackai, xdCHiK: „părinţi”, „urmă”, „ajutătoare”, „dată”, „cătră”, „împărăţiia”, „clătească”, „hasnă”.
-în interiorul cuvântului, are valoarea [î]: kkamiVaV, AAfWRpavrtfAtfH, nHn^np», shkaha, n’hMJKNTtfAtfM, iţitpAHA, cxaab’bt'b: „câmpului”, „amărâtului”, „pipăiră”, „zicând”, „pământului”, „ţărâna”, „sâmbătă”.
u apare incidental, având întotdeauna valoarea de [i]: 3hiAh> enHCKonu au fost transcrise „zid”, „episcopi”.
v este folosit cu valoare de [i] sau [v] sistematic doar în cuvinte împrumutate direct sau prin intermediar slavon din greacă, respectând tradiţia scrierii slavone sau greceşti KVpb şi incidental în cuvintele mvp, <wvptfn, avovch, Airrtfprie, evAie, evAHCTh transcrise „chir”, „mir”, „mirai”, „Moisi”, „liturghie”, „evanghelie”, „evanghelist”. Grafia a fost menţionată în note de subsol ori de câte ori a fost folosită.
3 are valoarea [dz]; grafiile sune, A^MNes'htf, AtfrtVMM'ks'h, sh, K'hstfpx, Ais’Kp'ks'h
au fost transcrise „dzice”, „Dumnedzău”, „lumineadză”, „dzi”, „cădzură”, „lucreadză”.
ip are valoarea [şt]; formele Aeip’knivK, poA^ipe, iiimnnţai, mnţie, ipîe, AipenTAgu, wipirropio, npHAvetpe au fost transcrise „deşteaptă”, „rodeaşte”, „ştiinţă”, „nişte”, „ştie”, „aşteptaţi”, „oştitoriu”, „primeşte” .
124
e a fost transcris [th]1; îl întâlnim în ana06aaa, ahabhma şi în numele proprii THMoeex, «opinie, asanacic, mabgh: „anathema”, „anathima”, „Timothei”, „Corintheani”, „Atanasie”, „Matei”.
19 a fost transcris întotdeauna [iu]: louiopb, utfABKvropioAb, iWATeeio au fost transcrise „iuşor”, „giudecătoriul”, „Matheiu”.
â are valoarea [x]: aa^ahap’ia, ma^hm, e-jAp^t, <ţ>eAH|)h, AAeâie au fost transcrise „Alexandriia”, „Maxim”, „exarh”, „Felix”, „Alexie”.
t|r având valoarea de [ps] apare doar în \|taaom, tpAOAntfAb: „psalm”, „psalmul”.
Cuvintele curent prescurtate precum	ax^a, evAHCTt, ic, \c, aba etc. au
fost întregite tacit „Dumnedzău”, „Duhul”, „evanghelist”, „Isus”, „Hristos”, „David”, menţionându-se grafia în notă de subsol fie individual, fie, în situaţii repetitive, cu menţiunea „Scris peste tot”.
Prescurtările mai rare, erorile de tipar şi grafiile insolite sau oscilante au fost marcate prin note de subsol.
în transcriere nu s-a marcat suprascrierea slovelor.
Cuvintele chirilice au fost transliterate ca atare, cu traducerea lor în note de subsol; atunci când ele sunt folosite foarte des, precum cbavîîh, bbahkîh, nhci'h, traducerea s-a făcut doar la prima ocurenţă: „Sfântul”, „cel Mare”, „Niseanul sau din Nisa”. Textele slavone mai ample au fost traduse fiecare în parte în note de subsol. Secvenţele de text slavon au fost traduse în toate situaţiile.
Acolo unde am considerat că sunt cuvinte lipsă din eroare le-am notat în paranteză pătrată de fiecare dată cu menţiunea în notă de subsol: „Cuvânt lipsă în text”. Lacunele de text datorită unor cuvintele subînţelese sau folosite în încercarea evitării unor repetiţii au fost suplinite prin [ — ].
Am alcătuit un glosar de cuvinte româneşti în care, în cazul cuvintelor cu o frecvenţă mai mare, s-au notat doar primele 20 de ocurenţe urmate de [...], menţionându-se, atunci când s-a considerat necesar, sensul cuvântului.
Aduc un cuvânt de mulţumire Editurii Academiei Române pentru generozitatea de a susţine publicarea acestei ediţii, redactorului Alis Alexă şi tehnoredactorului Mariana Mocanu pentru dăruirea şi profesionalismul colaborării în publicarea acestei lucrări.
1 Era pronunţat [t], dar grafia cu e indica conştiinţa insolitului acestor cuvinte.
125
1
[SCARA PRAVILEI ALESE]1
[...] 29 Pentru marturi, cum şi câţi trebuiesc să hie
30	Cum să n-aducă marturi de-ai săi, nice den casa sa
31	Cărora să creade mărturia şi cărora nu să creade
32	Preotul ce va mărturi şi menciuni
33	Preotul ce să va pune împrotiva legei
34	Preotul sau diaconul, de-i va cleveti neştine
35	Pentru cleveţi
36	Vlădicul sau preotul de vor hi scoş şi vor cânta leturghie
37	Cum va giudeca2 de o dată patriarhul la giudeţ3, a doară nu să mai poate
giudeca4, fără numai doar săborul socotească ande sine
38	Vlădicul scos din scaun are voie să strângă ş-al doile rând săbor să socotească să
mai ia sama pârâşilor
39	Vlădicul cel scos, deaca va hi giudecat5 al doile rând şi să va afla nevinovat
40	Vlădicul cându-i scos din scaun şi dupa-acea-1 iartă iar
41	Pentru mutarea vlădicului de la un scaun la alt
42	Mitropolitul iaste volnic să-ş suie episcopul6 din eparhiia sa de la un scaun la alt /2
43	Vlădicul ce-ş va părăsi scaunul
44	Preoţii şi diiaconii ce nu-ş vor pomeni vlădicii săi la slujbele svintei beseareci
45	întrebare pentru vlădicii şi domnii ce nu sânt destoinici şi să apucă de un lucru
ca acela ce nu li să cade
46	Pentru greşealele preoţilor cum să cade să să cearte cu vlădicii iară nu cu alţi oameni
47	Călugărul, de să va împreuna cu neştine şi va sfătui cu rău asupra arhiereului său
48	Ţârcovnicul7, de va sudui pre arhiereu sau pre preot sau pre diacon
49	De să va prilej i cuiva dintru creştini să hie avut svadă cu vrun preot
50	Pentru cela ce-ş va ocărî şi-ş va cleveti arhiereul său
51	Pentru vlădicul ce va cânta liturghie sângur, fără preot şi fără diacon
52	Ce să închipuiaşte veşmentele arhiereului
53	Oare pentru ce să chiamă vlădicul purtătoriu de Dumnedzăire8 şi ce poate hi
măntiia lui şi naşcele şi râurile ceale mari şi ceale mici ce-s pre măntiia lui
1	N. E.: Titlul a fost introdus de noi.
2	Scris: uVacim.
3	Scris: utfAeiik.
4	Scris: u^a^ka.
3 Scris: liVa^ati».
6	Scris: erkitontfA.
7	Scris: lipkoBHHKtfA.
8	Scris: AMNCstHpe.
54	întrebare de icoana ce-i în spatele arhiereului /3
55	Pentru dumnedzăieştile9 deagete arhiereului ce sânt împreunate când blagosloveaşte10
săborul carele arată numele lui Isus11 Hristos12
56	Ce închipuia blagoslovenia arhiereului cu îmbe mânule
57	Pentru vlădic sau preot de să va schimi
58	Vlădicul sau preotul de să va oscârbi13 şi vor fugi di-nşii oamenii pentru nescare
păcate
59	Cum să cade niceodănăoară să giudece14 mirean pre vlădic sau pre preot sau pre
diacon
60	Pentru anathema15 ce fac vlădicii asupra cuiva
61	Cela ce-i afurisit după vina lui sau şi cu năpaste să nu să dezleage sângur
62	Cel preoţit de va afurisi pre cineva fără de vină
63	Arhiereul, de va afurisi pre mireani sau va opri popă de leturghie sau va pecetlui
besearecă pentru să-i dea mâzdă
64	Pentru cela ce să împreună cu cel afurisit, de fac rugă împreună
65	Cel afurisit, în ce chip să va cunoaşte după moartea lui de unde-i afurisit
66	Preoţilor nu li-e dat să facă afurisenie
67	Pentru cei afurisiţi de nescare vlădici şi după /4 moartea lor să află topite
trupurile lor
68	Pentru trupurile celor morţi carele să află întregi şi n-au păr pre cap
69	Preotul ce-1 va opri vlădicul de leturghie şi el va îndrăzni de va cânta leturghie
prespre voia lui
70	Carele va face călugări cu sila, tară voia lor
71	Pentru avuţiia vlădicului, cum că să cade pre direptate să hie
72	După moartea arhiereului, unde i să vor da hainele
73	în ce chip trebuie să hie cela ce va să să preoţască
74	Pentru hirotoniia preotului şi a diaconului
75	Preoţii când vor cumeneca, să nu ia plată de la neştine
76	Pentru ceia ce vor cânta liturghie16 şi nu să vor priceştui
77	Pentru ceia ce vor să să preoţască şi să n-aibă muiare, adecă preoteasă
78	Cum nu poate popa mirean să facă pre nime călugăr
79	Preotul ce va avea vrajbă cu vreun mirean şi va cânta liturghie
80	Preuţii ce vor avea ande sine vrajbă şi vor cânta liturghie
81	Preotul ce va borî în dzua ce va cânta leturghie
82	Preotul, de-1 va chema la vreun bolnav să-l ispoveduiască şi el nu va mearge
9	Scris peste tot: aaanesi>eck, AAivNjsiiEiiiHAe etc.
10	Scris peste tot: gacbauie etc.
11	Scris peste tot: ic.
12	Scris peste tot: \x.
13	Scris: «cKp'hBH.
14	Scris: u^a^e.
13 Scris: anaeeaaa.
16 Scris în cadrul textului cu cu gratii alternative: Avmtfprîe şi AMmVprîe.
128
83	Preotul de va cânta leturghie fără de antimis
84	Preotul ce nu-ş va griji beseareca /5
85	Pentru vasele besearecei de să tâmpla să ardză
86	Preotul ce nu-ş va griji treabele şi slujbele lui Dumnedzău17
87	Episcopii să-ş cinstească preoţii ce vor hi în eparhiia lui
88	Preoţii ce vor hi vânători de hiară sau prindzători de pasări
89	Preotul ce va descânta sau să va descânta sau va hi pârâş şi vadnic, de va băga
pre om la răutate
90	Preotul ce nu-ş va ceti ceasurile şi va cânta liturghie
91	Preotul ce va face masle sângur
92	Preotul ce va muri şi nu va avea feciori de trupul său
93	Preoţii nu să cade să giudece pre vlădicii lor
94	Preoţii şi diaconii ce nu-ş vor pomeni pre vlădicii lor
95	Călugării şi ş-alţi slujitori a besearecei nu să cade să să ameastece la lucrurile
mireneşti
96	Preotul de să va face vraci şi va tămădui boale
97	Pentru toţi ceia ce au hirotonie asupra lor, cum li să cade să ţie pravila besearecei
98	Ce iaste lauda carea dzice David18 proroc De şeapte ori într-o dzi, Te laud, Doamne
99	Pentru giudeţul19 celuia ce nu va vrea să să cumenece de la preot cu preoteasă
100	Preotul devestăvnic ce să va însura deaca să va hirotonisi, adecă deaca să va
preoţi /6
101	Cela ce va vrea să să preoţească şi va hi fost fămeaia lui văduă sau roabă sau
slujnică
103 Cela ce să va afla în păcatele ce smintesc preoţiia şi-l va preoţi vlădicul neştiind
105	Pentru preoţii nedestoinici şi preoţesc
106	Preotul ce-i va hi ruşine a-ş cumeneca preoteasa
107	Preotul ce-ş va mărturisi păcatul de bunăvoie mainte de ce să va hi preoţit
108	Diiaconul ce va cădea în păcatul curviei
109	Preotul sau diaconul de vor pildi sau vor săruta muiare sau fată
110	Muiarea ce va face prunc şi-l va lepăda asupra preotului
111	Preotul ce să va afla cu preoteasa cuscrie sau rudă
112	Ţârcovnicul ce va ţinea muiare prespre leage, cum scrie mai sus
113	Preotul ce va hi scos din preoţie şi va dzice EABeNk naui20
114	Carii să vor amesteca cu preotul cel lepădat din preoţie
115	Preotul ce-i va curvi preoteasa, sau şi mirean de va avea muiare curvă şi va
vrea să să preoţască
116	Preoteasa, de-i va face neştine silă şi o va spurca fără de voia ei
117	Vlădicul ce va priimi21 pre vrun vlădic strein sau pre vrun preot sau diiacon
17	Scris peste tot: amhst^, amust^a etc.
18	Scris: abha>>-
19	Scris: utfaciuai*.
20	în slavonă: miluieşte-ne.
21	Scris: npiuMM.
129
118	Pentru cărţile ce vor face arhiereii preoţilor, ce fealiu de cărţi vor hi
119	Preotul ce va cădea la robie, să să priimască22
120	Preoţi, călugări, mireani, de vor lua camătă
121	Cum să nu hie chizeaşi cei preoţiţi
122	Cei den cliros să nu margă la cârcimă23
123	Să nu hie crâcimari24 cei den cliros
124	Cum nu pot să hie slujitori a besearicei ceia ce să îndrăcescu /7
125	Ceia ce să nasc din muiaţre]25 cu a doa cununie şi sau(a treia sau din curvă şi
de să vor preoţi
126	Cum să să hirotonisască vlădici preoţ şi ceia ce vor avea vro vătămare pre trup
127	Preotul, de va cununa nunta fără de leage, ce nu sloboade pravila
128	Preotul sau mireanul de să vor feredui sau-ş vor lăsa sânge în dzua ce vor vrea
să să cumenece
129	Preotul ce-i va cură sânge din nas când va cânta leturghie sau săblasnă
130	Preoţii când vor vrea să cânte leturghie, să să ferească de preuteasele lor
131	Preoţii ce să scârăndivăsc de preoteasa lor ca de un lucru grozav •
132	Ceia ce să oscârbăsc26 de nunta cea cu leage, sau de vin sau de came
133	Pentru vasele besearecei, de le va lua neştine din besearecă
134	Pentru slujitorii besearecei unde să vor giudeca27
135	Pentru slujitorii besearecei, de vor giuca28 în hârjeate29
136	De să va prileji vreunu slujitoriu de-a besearecii să să leapede de numele lui
Hristos	,
137	Preotul şi mireanul, de vor dzice de mânie30 să nu hie creştin
138	Preotul hulnic
139	Cel preuţit sau mireani, de va lovi pre vrun om şi i să va tâmpla moarte
140	Vlădicul scos, de va preoţi pre cineva
141	Cela ce face mănăstire31 sau besearecă, să nu le hie mai-nare, nice să le facă
fără blagosloveniia32 arhiereului
142	De va dărui neştine la mănăstire sau la besearecă şi apoi va vrea să ia înapoi /8
143	Lucrurile mănăstirilor şi a besearicelor să hie în veaci neclătite
144	Ceia ce vor să să facă călugări, câtă vreame le caotă să şadză în mănăstire până
a să călugări
145	Pentru hainele ce iaste îmbrăcat călugărul
146	Călugărul cela ce nu-ş va ceti ceasurile în toate dzilele
22	Scris: npiHMACKi».
23	Scris: ki>p<imi>. Altă lecţiune: cârcimă.
24	Scris: K-kpHMApH. Altă lecţiune: cârcimari.
25	Scris: M«fA.
26	Scris: ocKptGecK!».
27	Scris: ttfAeiu-
28	Scris: utfiw.
29	Scris: xp'MK'feTe. Altă lecţiune: hrăjeate.
30	Scris: MiiHie. Altă lecţiune: mănie.
31	Scris: MiiHCTHpe. Altă lecţiune: mănăstire.
32	Scris peste tot: GACBeme, 6Acb€nVa etc.
130
147	Schimnicul şi obradzul cel mic, de să va prilej i să facă curvie
148	Călugărul, de-ş va şedea în casă deaca să va călugări
149	Pentru bolnav ce să va face călugăru la moarte
150	Călugărul sau călugăriţa, de să vor lepăda de călugărie
151	Călugărul ce va mearge la crâcimă33 unde să vende băutura
153	Pentru avearea călugărului, în ce chip să va împărţi, de va avea fecior sau, de
nu va avea
154	De să va face feciorul cuiva călugăr, nu poate tată-său să-i oprească ce i să va
veni din bucatele lui
155	Oare preuţiia sau călugăriia iaste mai-nare
156	Călugărul nu să cade să boteadze, să hie nănaş
157	Iermonahul nu să cade să cunune fameaia cu bărbat
158	Pentru svânta besearică, ce să tâlcuiaşte34
159	Pentru ceale şeapte taine a besearicei
160	Ca să nu să îngroapte nice un mort în besearică
161	Să nu îndrăznească nime să dezgroape trup de om mort să-l mute sau altceva
152	Să nu facă ospeaţe, să mănânce sau să bea în sfânta besearică
163	Să nu facă crâcime35 în grădini svinţite şi în pomeţii besearicei
164	Să nu bage neştine vrun dobitoc în besearică
165	Ceia ce de nevoie vor mânca36 şi vor bea în besearică
166	Pentru prunc, cum să cade să-l boteadze preotul (*
167	Preotul ce va botedza în trei părinţi şi în trei fii şi în trei duhuri svinte
168	Preotul ce, când va botedza, nu va afunda pruncul de trei ori în scăldătoare
169	Pentru cela ce l-au botedzat şi l-au afundat numai o dată într-apă
170	Pruncul, cându-1 va băga în scăldătoare, să hie cu faţa să cate spre răsărit
171	Ce închipuiaşte scăldătoarea şi ş-altele câte-s la botedz
172	Ce închipuiaşte37 când dezbracă pruncul de hainele lui
173	Ce închipuiaşte când întorc cuconul spre apus
174	Pentru pomazaniia ce ung pruncul cu unt-de-lemn
175	Pentru ce ne botedzăm întru numele Svintei Troiţe
176	Ce închipuiesc crucile ce fac asupra pruncului
177	Pentru tunderea pruncului
178	Hainele ceale noao ce îmbracă pruncul după ce-1 boteadză
179	Cum să cade să ungă cu mir pre cel botedzat
180	Scăldătoarea ce închipuiaşte
181	Pruncii, de nu să vor şti, botedzaţi sânt au ba
182	Pruncul, de va hi bolnav spre moarte şi să va teame preotul că nu va apuca să-l
boteadze
183	De câte dzile trebuie să hie pruncul cându-1 vor botedza
''' Scris: K'vpHiwk Altă lecţiune: cârcimă.
34 Scris: mA'UKS’Aiiie.
3s Scris: KpmMe.
36	Scris: iwt>nk:i.
37	Scris: ^KHnS'Aijif a.
131
184	Preotul ce va botedza fecior de turc sau va lua slujbă de la eretic
185	Pentru cela ce va hi botedzat de preot fără de preoţie
186	Ca să boteadze de nevoie şi mireanul, deaca nu să va afla preot
187	Coconii creştinilor de vor muri nebotedzaţ, ce să va aleage de inşii?
188	Omul cum sânte îndoit din trup şi den suflet /I0
190	Cum sânt închise ceriurile omului nebotedzat, iară, daca să boteadză, să deşchid
191	Preotul, de-ş va botedza coconul sângur, ca un preot, ce să dzice să hie el preot
192	Preotul ce-ş va cununa feciorul său ca un preot	,
193	Preotul, când va botedza, să nu hie mâncat
194	Preotul să boteadze mainte de liturghie
195	Pentru coconi, cum nu să boteadză în postul cel mare
196	Pruncul, de va muri nebotedzat pentru nesocotinţa părinţilor sau a preutului
197	Tâlcul38 sventei liturghii, toate lucrurile pre-amăruntul
198	Cari păcate să iartă după moarte pentru milosteniia şi ruga sventei leturghii
199	Pentru ceale 40 de liturghii, ce să dzice sărăcustă
200	Pentru prescurile ce aduc la besearecă şi oare cade-să să priima'scă39 prescuri
muierii ce iaste după eretic
201	Pentru ce să fac leturghii după moarte omului a treia dzi şi a noa dzi şi 40 de dzile
202	Pentru sufletul celor direpţi şi celor păcătoş, oare unde petrec?
203	Pentru care dzile sânt prespre an, de nu să cade să facă pamenţi morţilor
204	Preotul, când să va prilej i să să vearse potiriul la sfânta liturghie
205	De să va mucedzi svântul agneţ sau să va usda, de nu-1 va putea potrebi preotul
206	Cum să cade să aibă preotul umivalniţă în oltar
207	Mireanul nu să cade să între în svântul oltar
208	Preotul, de-i va cădea40 dzveazda41
209	Pentru dzilele legate să nu să împreune cu fameile lor când vor avea să ia
anaforă şi ce iaste anafora42
210	Cela ce va avea svadă cu cineva şi nu să va împăca
211	Pentru mirean, deaca mearge în besearecă, să nu iasă până la svârşit
212	Mireanul, de va vrea să să cumenece, cum să cade să să ferească de fămeaia sa /'1
213	Mireanul, di [sic!] să va prileji săblaznă în somn în dzua ce va vrea să să
cumenece
214	Mireanul ce va vărsa în dzua ce să cumeneca
215	Cum logodna iaste giuruinţă43 nuntei ce va să hie
216	Ceia ce să logodesc, de ce vârstă44 să cade să hie
217	Pentru despărţirea logodnei
218	Cela ce vrea să să preoţască şi-i va muri logodniţa sau va hi logodniţa mică
38	Scris: mA’UKMfAh.
39	Scris: npmiWAKV
40	Scris: kt>.
41	Scris: SKt3AA.
42	„De la când" adăugat ulterior de aceeaşi mână.
43	Scris: utytfHNitx.
44	Scris: Epi>(Ti>.
132
219	Ceia ce să vor logodi, şi apoi să vor căi o parte şi va cerca să strice tocmeala,
sau de va muri unul d-înşii
220	Logodnica, de o va săruta la logodnă logodnicul
221	Vinele ce despart logodna şi să întoarce arăvona
222	Până în câte stepene să suie nunta
223	împărţirea seminţiilor
224	Semenţia ce pogoară dintr-un sânge
225	Cum nu poate a şeapte stepenă să să împreune în nuntă
226	în câte stepene să cade să să cunune
227	Cuscriia, în ce chip să pot găsi stepenele
228	Numele unchiiului, cum să chiamă în trei chipuri, cari nunte pot hi şi carile nu
pot hi
229	Cuscriia ce să adună din trei neamuri
230	Feciorul de sufletu, până în câte stepene să pogoară nunta
231	Pentru fiiul cel de botedz
232	Coconii, ce vor hi botedzaţi tot de un om, oare să cade să să împreune? /n
233	Semenţiia svântului botedz, cum n-are parte la moşiia nănaşului
234	Robul cel iertat45 nu poate să ia pre stăpână-sa
235	Pristavul ce-1 va lăsa neştine ispravnic după moarte casei sale nu poate să-i ia
muiarea sau fata să-i hie soţ lui
236	Slugile şi nămiţii nu pot să-ş ia stăpânele
237	Cimpoiaş sau alăutar sau alt fealiu de măscărici, cine va hi om de besearecă,
hie om şi sărac, să nu-ş dea fata după unii ca aceia
238	Nunta, să cade să hie amândoauă obrazele deoprotivă
239	Nunta nu să cade să să facă preste Svântul Post
240	Ce iaste nunta ce să chiamă cu leage
241	Nunta ce să face fără blagosloveniia arhiereului şi fără cununie
242	Nunta cea dintâiu cum să chiamă, ş-a doa, ş-a treia, ş-a patra
243	Feciorii ce să fac din trupul omului, de câte fealiuri sânt
244	Nunta ce să face fără leage, ce canon să dă ei
245	Cela ce va avea ţiitoare în casă fără de cununie
246	Cela ce să va hi cununat cu trei famei şi să va afla una dintr-aceale fămei că nu
i s-au cădzut, ce-au fost nuntă fără leage
247	Cum nu să cade să să facă fraţi de Evanghelie46
248	Cela ce-ş va lăsa muiarea îndemnat de altă muiare să o lase şi să o ia pre dânsă
249	Giudeţul47 celora ce împart bărbatul de fămeaie fără vine
250	Vinele muierei48 ce o despart de bărbat
251	Vinele bărbatului ce-1 despart de muiare
252	Despărţirea bărbatului de muiare, când nu să vor împreuna trupeaşte /'3
253	Despărţirea nuntei când să află fata spurcată
“ Scris: epTAT.
46	Scris peste tot: eirrAie, evrATb etc.
47	Scris:
48	Scris: M&peH.
133
254	Despărţirea nuntei când va o parte să să facă călugăr
255	Muiarea, de-ş va bate bărbatul, să cade să să desparţă, de va vrea bărbatul
256	Bărbatul, de va hi fur de besearecă sau tâlhari, ca să să desparţă
257	Bărbatul sau muiarea ce vor cădea la robie, nu să vor despărţi
258	Muiarea ce va cădea la robie şi de o vor spurca, nu să cade să o lase bărbatul
259	Muiarea, de o va goni bărbatul din casa sa şi o va găsi neştine de-i va face silă
260	Muiarea sau bărbatul, de va hi procajin
261	Cela ce-ş va botedza feciorul său cel trupăsc, să despartş de fămeaia sa
262	Feciorul de suflet, nu poate hi şi ginere
263	Bărbatul ce să va afla rudă cu muiarea-ş, să să desparţă
264	A patra nuntă ce-i prespe leage, să să desparţă
265	Nunta ce să va face fără de vârstă49, să să desparţă
266	Bărbatul ce să va afla cu muiarea50 sa sodomleneaşte
267	Bărbatul sau muiarea, ce va hi unul d-inşii eretic
268	Bărbatul ce va avea muiare cu duh necurat şi va vrea să o lase
269	Cum să giudecă51 boala cea cu nevoie, când vor să să desparţă
270	Bărbatul, de să va duce departe, de va lua ţiitoare şi nu-ş va tremite nemic
fameiii
271	Bărbatul, de va zăbăvi în vro cale sau în robie şi muiarea va vrea să să mărite /'4
272	Bărbatul ce va cădea la robie
273	Bărbatul ce va hi făcut curvie cu soacra sa mainte de ce-i va hi luat fata
274	Bărbatul, de va curvi cu muiare cu bărbat t
275	Bărbatul, de-ş va afla muiarea de faţă curvind
276	Cela ce-ş va face moarte sângur
277	Cela ce va spurca fecioara cu sila sau şi cu voia şi
278	Cine va spurca fecioară mică, nefiind de vârstă52
279	Cine va face silă a călugăriţă
280	Cine va face silă slujnicei sale
281	Muiarea, ce-i va muri bărbatul şi va vrea să să mărite până la anul
282	Bărbatul şi muiarea ce să va mărită până la anul după moartea bărbatului, nu
poate lua nemică dintr-a bărbatului
283	Muiarea ce va rămânea de bărbat şi nu să va mărita cum să cade să ţie bucatele
bărbatului
284	Dzeastrele ce sânt preţuite sau nepreţuite
285	Datoriia nu să cade să să plătească din bucatele muierei
286	Bărbatul ce va face cheltuială la boala muierei sale moarte
287	Bărbatul ce va hi luat dzeastre cu muiarea dintâiu şi apoi va hi luat şi cu a doa
muiare
288	Tocmala ce vor face ande sine bărbatul cu muiarea sau de să vor dărui unul pre
altul
49	Scris: Bpi>(Tx.
50	Scris: mS’a.
51	Scris: uVaciur-
52	Scris: BpirfTX.
134
289	Darurile ce să dăruiesc la logodnă sau dup-acea mainte de nuntă
290	Darul ce va vrea neştine să şi-l ia înapoi /‘5
291	Muiarea ce să va prinde chiezşă de bărbatul său sau va pune hainele sale zălog
292	Bărbatul sau muiarea, de vor rămânea unul de alt, deaca va muri bărbatul sau
muiarea şi vor rămânea coconi săraci, cumu-ş vor împărţi bucatele şi hainele
293	Bucatele celui mort, cum să cade să le moşninească pre direptate
294	Pentru moşi, de va rămânea pre urma lor feciori sau nepot de fiiu, în ce chip să
cade să moşnenească bucatele
295	Pentru cela ce moare şi nu-ş tocmeaşte lucrul, cui-ş va lăsa rămăşiţele, alegând
când nu va avea feciori, ce va avea părinţi sau fraţi
296	Mortul, de va avea un frate nu de un tată şi de o îmă şi va avea şi un unchi de
frate bun, de o îmă şi de un tată, cine va moşneni
297	Un om ce-ş va însura un fecior sau fată şi-i va face parte din bucatele sale şi-i
va dzice să nu mai aibă treabă cu alte bucate pre urma lui
298	Feciorii părintelui, carii să chiamă samovolnici53 şi carii-s nevolnici54
299	Feciorii ce ş-au luat de la părinţi partea lor, iară, după moartea lor, iară să mai
cearcă55 să mai ia
300	Până în câtă vreame să cade să-ş ceaie moşiia de la nescare rude a sale sau de
la cine va hi lăsat părinţii lui
301	Până în câtă vreame să cade să-ş ceaie datoriia sau zăloagele
302	Feciorii cei de sufletu cu cei trupeşti, cumu-ş vor împărţi avearea părinţilor
303	Feciorii, în ce chip să cade să-ş cinstească părinţii
304	Părintele cu nu-ş va iubi feciorul
305	Vinile pentru carile nu încape feciorul într-avuţiia tătâne-său
306	Pentru zapisul cel de împărţală câte mărturii trebuiesc şi până /'6 în câţ ai să-ş
ceaie feciorul şi fata dzeastrele; aşijdere, şi fraţii când vor avea niscare avuţie a împărţi
307	Pentru zapisul ce face omul la moarte pre avuţia sa cea direaptă, iară nu pre
alte lucruri trebuie
308	Cela ce să lasă cuiva după moarte să-l grijască
309	Pristavul, ce-l va lăsa neştine casii sale, fiind coconii lui micşori
310	Pentru avuţiia sau alte bucate ce-ş dă omul în viiaţa56 sa la vreun priiatin sau
cunoscut
311	Pentru hiece lucru ce să va giudeca57 la vrun giudeţ58 şi cumu i să va afla lui
giudeţ59 şi să va isprăvi un lucru, aşea să hie * 37 38 39
3< Scris: «amoboanhh.
54 Scris: h6b»ahhh.
33	Scris: MApKit.
56 Scris: bîaua. Citeşte: vi-a-ţa.
37	Scris: uVacka.
38	Scris: uVacub.
39	Idem.
135
312	Pentru tocmeala ce să vor tocmi doauă60 părţi de bunăvoia sa, cum nu poate să
să mai schimbe nice la un giudeţ61
313	Pentru giurământ62 (Pravila împăraţilor)
314	Feciorii să-ş hrănească şi să-ş grijască pre părinţii lor
315	Plugariul, de va ara pământul sau lazul altuia fără de ştirea lui
316	Cela ce va nămi bou să lucreadze cu nus, şi de să va prileji să moară
317	Cela ce va nămi cal şi de-1 va prea încărca şi va muri
318	Cela ce va luoa o vie să o lucreadze în parte, aşijdere, şi cela ce va lua sămânţă
de la altul să samene în parte în pământul său
319	Cela ce-ş va face casă sau altă zidire pre locul altuia sau de va răsădi vie sau
pomeate fără de voia celuia cu locul
320	Pentru dzilele svântului Post cel Mare şi pentru miercurea şi venerea63
321	Călugării, ca să postească lunea preste tot anul
322	Muiarea, ce va face prunc în Postul cel Mare şi cine-i va posti pre-aceale dzile
323	Dzua, de când să înceape şi când să svârşeaşte64
324	în ce chip va priimi65 duhovnicul66 pre ceia ce vor veni la ispovedanie [...] /17
t
60	Scris: awi».
61	Scris:
62	Scris: utfpiwwiiNTh.
63	Scris: EeNep’b.
64	Scris: EpitUiAiije.
65	Scris: npmMH.
66	Scris: axobnhk^a-
136
[PREDOSLOVIE]1
Pravilă aleasă, scoasă şi tocmită şi dentru multe svinte scripturi cercată şi găsită, carea de toţi preaînţelepţii şi bunii credincioşi iaste cinstită şi priimită2, pentru că îndeamnă pre toţi pravoslavnicii spre cunoştiinţa vieţii şi celor nedeprinş cu tocmala creştinătăţii, tuturor le arată în toate fealiurile calea pocăinţii şi celora ce pre ceastă lume poftesc3 să lăcuiască de toate pre voie, le spune cum la ceaia de apoi vor să fie sufletele lor la mare nevoie şi pentru îndrăznire să vor aduce pre sine la mare perire şi cu nesocotinţa vor să-ş piiardză toată nevoinţa, pentru că ceia ce nu vor îmbla pre urma cestora dumnedzăieştii4 învăţături, aceia vor să fie /18 ca o turmă de oi fără de păstori, cum scrie şi Svânta Evanghelie: Că oile ceale de turmă înţeleg şi cunosc glasul păstoriului său. Păstorii şi învăţătorii sâmt dăscălii şi părinţii noştri cei sufleteşţi, arhiereii şi duhovnicii, cum grăiaşte Svânta Scriptură unde dzice: întreabă pre părintele tău şi-ţ va răspunde ţie, mai-marii tăi şi-ţ vor spune ţie ce va să fie la ceaia de apoi, că va să fie dzua perirei, şi iaste de stă gata înaintea voastră dzua mâniei5 şi a urgiei lui Dumnedzău. Drept aceaia, tot omul cine are avea înţelepciune şi mente întreagă şi are griji de viiaţa6 de veaci, cu cuviinţă are fi şi cumu /'9 să cade cu adevărat lucru şi fără de voia lui ca să socotească şi să cerceteadze foarte pre-amănuntul această cale aleasă şi deşchisă ce-au7 cercat ş-au găsit şi noo8 ne-au arătat purtătorii cei de Dumnedzăire, părinţi şi împăraţii cei svinţi. Iară, de va dzice neştine ceva pentru că doară căce au fost şi aceştea oameni, cu trup ca şi noi, sau doară vreunii şi păcătoşi, după neputinţa trupului acestuia slab şi gros de pământ, iară pentru credinţă şi direptate şi nevoinţă şi gând bun ce-au avut cătră Dumnedzău, Dumnedzău le-au dăruit lor darul Duhului Svânt, carele iaste tot mente şi preaînţelepciune, /20 cu carele au cunoscut toate tainele împărăţiii ceriului şi binele de veaci şi ce iaste direptatea şi giudeţul9 lui Dumnedzău cel dirept. Drept aceaia, nime ca să nu să mire de acesta lucru, cum şi în ce chip poate să fie, ce să asculte ce grăiaşte rostul dumnedzăiescului10 David11 proroc12 şi împărat: Eu dziş că
1	Cuvânt lipsă în text.
2	Scris: npÎHMHTK.
3	Scris: neeTecKh. Altă lecţiune: pohtesc.
4	Scris: A<vu<]si>ei|iVH.
3 Scris: Mi>NÎe. Altă lecţiune: mănie.
6	Scris peste tot: BÎdiţx, biaija, bîalw, Brbux- Citeşte: vi-a-ţă, vi-a-ţa.
7	Scris peste tot: «wtf.
8	Altă lecţiune: nouo.
9	Scris utfAEittfAh.
10	Scris: AMNS'becKtfAVH.
11	Scris peste tot: aehab.
12	Scris peste tot: nppoKh. nphpoHh etc.
veţi fi dumnedzăi13 şi fiii Celuia de Sus. Pentru acesta lucru iaste datoriu tot omul, încă şi fără de voia lui, să urmeadze urma acestora dumnedzăieşti învăţători, pre carii ni i-au dăruit noao Dumnedzău să ne fie noao ca nişte păstori şi sufletelor noastre socotitori. Deci, orice ne-au lăsat învăţătură să cade să facem întrutot deplin, şi de/21săvârşit, pentru căce iaste de bine şi de folos sufletelor noastre, de vreame ce ne va fi noao gândul şi voia să ne spăsim şi binele cel netrecut den veaci să-l dobândim, carele noi toţi il poftim de la Hristos, Dumnedzăul adevărat, cela ce iaste tuturor facerilor Domn şi împărat. Acmu şi pururea şi întru veaci nesvârşiţi şi netrecuţi. Amin.
(începătura înţelepciunii - frica lui Dumnedzău). /22
1 CAP.
Pentru giudeaţele ce vor giudeca14 vlădicii sau şi alţ părinţi sufleteşti
duhovnici, cumu să cade să fie milostivi şi îndurători şi să nu creadză în cuvântul nemărui până nu va cerceta foarte pre-amăn[un]tul15
Cade-să tuturor giudecătorilor16 şi mai vârtos17 arhiereilor să fie direpţi la giudeaţe, aducându-ş amente de Giudecătoriul18 cel Dirept, Mai-/23marele Arhiereu, Domnul şi Mântuitoriul nostru Isus Hristos, şi să fie cu iertare pre toţi, nemânios19, nefaţamic, nepriimitor20 la daruri, nice, iară, dătătoriu, ce să fie dirept, întrutot, tare la fire, să nu să pleace fie după ce cuvânt, aşea lesne să creadză tot ce va audzi, până nu va cerceta tot lucrul, cuvent de pâră şi clevete să nu creadză, lucrure deşarte să nu asculte. Că cela ce creade lucrure ce sâmt împrotiva direptăţii sau bunătăţilor, acela nu iaste dirept. Pentru căce de multe ori, de va giudeca21 neştine far’ de întrebare şi far’ de ispită, de multe ori va smenti şi pre mulţ va pedepsi şi va păgubi.
(Dumnedzăiescul Zlatoust22:) După cuvântul lui Ioan Zlatoust, nu să cade a dzice a creade pre nime, până nu va arăta fiece lucru23.
13	Scris: amncsiiH.
14	Scris: u^acka.
15	Scris: np^MionVAb.
16	Scris: utfA£Kvr*pHAopb.
17	Scris: epvroch.
18	Scris: utfA€Kvropi*Ah.
19	Scris: nsavuniW Altă lecţiune: nemănios.
20	Scris: NenpiMMTopb.
21	Scris: u^a€ka.
22	Scris peste tot: 3AAm*otfCT.
23	B.: CAP 1 Pentru giudeaţele ce vor giudeca vlădicii sau şi alţi părinţi sufleteşti duhovnici, cumu să cade să fie milostivi şi îndurători şi să nu creadză în cuvântul nemărui până nu va cerceta foarte pre-amănuntul Cade-să tuturor giudecătorilor şi mai vârtos arhiereilor să fie direpţi la giudeaţe, aducându-şi amente de Giudecătoriul cel dirept, mai-marele Arhiereu, Domnul şi Mântuitoriul nostru Isus Hristos, şi să fie cu iertare pre toţi, nemânios, nefaţamic, nepriimiitor la daruri, nice, iarăşi, dătătoriu, ce să fie dirept întrutot, tare la fire, să nu să pleace fie după ce cuvânt, aşea lesne să creadză tot ce va audzi, până nu va cerceta tot lucrul, cuvente de pâră şi clevete să nu creadză, lucrure deşearte să nu asculte. Că cela ce creade lucrure ce simt împrotiva direptăţii sau bunătăţilor, acela nu iaste dirept. Pentru căce de multe ori, de va giudeca neştine fără de întrebare şi fără de ispită, de multe ori va smenti şi pre mulţi va pedepsi şi va păgubi. (Dumnedzăiescul Zlatoust): După cuvântul lui Ioan Zlatuoust, nu să cade dzice a creade pre nime, până nu va arăta fiece lucru.
138
2 CAP.
Pentru mireanii ceia ce simt giudecători24, în ce chip li să cade să fie /24
Trei lucruri oarecarile să cade să le aibă cela ce va fi giudeţ25 adevărat:
întâiu, să fie cu plecare spre cei închinaţi lui Dumnedzău slujitori, carii vor fi dvorbitori înaintea scaunului lui Dumnedzău, ce iaste în oltariu, ce să dzice cei hirotonisiţ de vlădici preuţi şi diaconi. La mease sau ospeaţe să fie blând şi linişor, iară nu sureap, nice mânios26, cum scrie la înţelepciune27: Cei puteamici sâmt mânioşi28.
Vin ca să nu bea.
Aşijderea, pizmătar să nu fie; daca va sminti, să nu-1 poată nime întoarce.
A treia, la giudeaţe să nu fie29 făţarnic, nice să facă strâmbătate pentru voia cuiva, că va vrea să dea samă înaintea înfricoşatului giudeţ30 când va giudeca31 toată lumea, Domnul şi Mântuitoriul nostru, Isus Hristos, la a dooa a Lui venire. După cum au grăit Dumnedzău sângur că/25tră Moisi: Nu faceţ faţărie la giudeaţe, nice giudecaţ32 pre voia a mare sau a mic, nice te îndoi de faţa omului, că giudeţul33 iaste a lui Dumnedzău34.
(Evanghelie:) Cum grăiaşte şi Svânta Evanghelie: Nu giudecaţi35 în faţărie, că cu ce giudeţ36 veţ giudeca37, giudecaţ38 veţ fi.
(.Pavel Apostol39:) Toţi ceia ce vor face strâmbătate, împărăţia lui Dumnedzău nu vor ocina.
(bgahk'ih Vasilie40:) Scrie şi dumnedzăiescul Marele Vasilie: Cela ce iaste giudecător41, ca să nu să înalţe pentru destoiniciia lui, pentru ca să nu cadză şi să să scape de fericirea smearenii42 cea cu înţelepciune.
(Preaînţeleptul Agatori43:) Cade-să giudeţului44 să-ş aducă amente de aceaste trei lucruri: Dintâi să socotească că omul, când iaste mai-mare şi giudecătoriu45,
24	Scris: utfAeKvropm.
25	Scris:
26	Scris: AVhNioch. Altă lecţiune: mânios.
27	N. N.: înţelepciunea lui Solomon.
28	Scris: Mitmoiiib. Altă lecţiune: mânioşi. Marginal: npHTHi ta. [Pritcea, gl. ] 31.
29	Adăugat ulterior de mâna care a făcut cuprinsul şi însemnarea.
30	Scris: titfAeiţh.
31	Scris: u^acica.
32	Scris: utfAeKAiţh.
33	Scris: utfAeittfAh.
34	Marginal: Zaconic 3, 8.
3:> Scris: utfACKAUH.
36	Scris: utfAGMh-
37	Scris: u^a^ka.
38	Scris: u^AeitALih.
39	Scris peste tot: AncmtA, AncmoAu, ancmoAeK etc.
40	Scris peste tot: bbaihhîh, sau bca. în slavonă: (Vasile) cel Mare.
41	Scris: utfACKvroph.
42	Scris: cAvfcpemH.
43Agaton (Agathon), notar al Sinodului VI ecumenic de la Constantinopol (680). Şi-a trimis lucrările, în copii scrise de el, celor cinci patriarhi (Ierusalim, Antiohia, Alexandria, Constantinopol şi Roma). în 712 a scris un mic tratat împotriva monoteismului.
44 Scris: u^A^U^a^h.
43	Scris: utfAeKvropioAik.
139
atunce iaste volnic să facă cumu-i va fi voia; a doo46, să-ş aducă amente că mărirea lui /26 nu iaste stătătoare până în svârşit, ce să şi schimbă, cum scrie Svânta Scriptură47 de dzice: Dumnedzău pugoară şi înalţă, îmbogăţeaşte pre om şi-l şi sărăceaşte, pugoară pre cei puteamici de pre scaune şi din gunoi rădică pre cel sărac, de-1 pune cu puteamicii omeneşt şi scaunul cel de mărire i-1 face, cumu i-are fi fost lui de moşie. A treia, să-ş aducă omul amente că iaste şi el om ca şi alalţ, dece-i caută şi lui să moară48.
3 CAP.
Pentru direptate şi cumu să cade a tot giudeţul49 ca să facă direptate
{Svânta Scriptură:) Direptăţii vă învăţaţ toţi ceia ce lăcuiţ pre pământ.
(.Matheiu50:) Adevărat lucru a direptăţii iaste acesta: Să petreacă tot omul în ceastă lume cu cinste şi cu bunătăţ şi să să ferească şi de păcate cât va putea; deci aceasta51 * /27 iaste direptate, cumu să cade când nevoiaşte neştine să nu facă nice o nevoie nemărui.
(Aşijderea, acestuia,51 Matheiu:) înţelepciune iaste aceasta şi direptate să socotească omul lucrurile ceale dumnedzăieşt deusebi de ceale omeneşt cumu are dzice: Ceale neputrede şi curate dintru ceale putrede şi spurcate, sau ceale direapte dintru ceale nedirepte şi, mai pre scurt, binele din rău.
46	Altă lecţiune: douo.
47	Scris: CKpfiTMfpi».	1
48	B.: CAP 2 Pentru mireanii ceia ce simt giudecători, în ce chip li să cade să fie. Trei lucruri oarecarile să cade să aibă cela ce va fi giudeţi adevărat: întâiu, să fie cu plecare spre cei închinaţi lui Dumnedzău slujitori, carii vor fi dvorbitori înaintea scaunului lui Dumnedzău, ce iaste în oltariu, ce să dzice cei hirotonisiţi de vlădici preoţi şi diaconi. La mease sau la ospeaţe să fie blând şi linişor, iară nu sureap, nice mânios, cum scrie la înţelepciu[ne]: Cei puteamici simt mânioşi; vin ca să nu bea. Aşijderea, pizmătar să nu fie; daca va sminti, să nu-1 poată nime întoarce. A treia, la giudeaţe să nu fie făţarnic, nice să facă strâmbătate pentru voia cuiva, că va vrea să dea samă înaintea înfricatului giudeţi când va giudeca toată lumea, Domnul şi Mântuitoriul nostru, Isus Hristos. la a dooa a Lui venire. După cum au grăit Dumnedzău sângur cătră Moisi: Nu faceţi faţărie la giudeaţe, nice giudecaţi pre voia a mare sau a mic, nice te îndoi de faţa omului, că giudeţul iaste a lui Dumnedzău. (Evanghelie): Cum grăiaşte şi Svânta Evanghelie: Nu giudecaţi în faţărie, că cu ce giudeţi veţi giudeca, giudecaţi veţi fi. (Pavel Apostol): Toţi ceia ce vor face strâmbătate, împărăţia lui Dumnădzău nu vor ocina. (bcahkîh Vasilie): Scrie şi dumnedzăiescul Marele Vasilie: Cela ce-i giudecătoriu. ca să nu să înalţe pentru destoiniciia lui, pentru ca să nu cadză şi să să scape de fericirea smeareniei cea cu înţelepciune. (Preaînţeleptul Agathon): Cade-să giudeţului să-ş aducă amente de aceaste 3 lucruri: Dintâiu să socotească că omul, când iaste mai-mare şi giudecătoriu, atuncae iaste volnic să facă cumu-i va fi voia. A doa, să-ş aducă amente că mărirea lui nu iaste stătătoare până în sfârşit, ce să şi schimbă, cum scrie Svânta Scriptură de dzice: Dumnedzău pugoară şi înalţă, îmbogăţeaşte pre om şi-l şi sărăceaşte, pugoară pre cei puteamici de pre scaune şi din gunoiu rădică pre cel sărac, de-1 pune cu putearnicii omeneşti şi scaunul cel de mărire i-1 face, cumu i-are fi fost lui de moşie. A treia, să-ş aducă omul amente că iaste şi el om ca şi alalţi, dece-i caută şi lui să moară.
49	Scris:
50	Scris: <vurreeio, mat6io, mato. Transcris peste tot: Matheiu. Matei Vlastaris (Blastares), sec. XIII, călugăr, autor al unei colecţii de drept bizantin Sintagma, care antologhează texte din Vasile cel Mare, Fotie, Zonaras, Balsamon etc.
51	Scris: ahacta.
32 Altă lecţiune: Aşijdere, a cestuia.
140
(Preaînţeleptul Sirah:) Cela ce n-are la inima lui, nice în sufletul lui aşedzată şi încuibată direptate, ce iaste biruit de lăcomiia strânsurii, ce53 să ia de la toţ mâzdă, sau când face omul pentru voia vreunui priiatin, sau când are pizmă pre cineva, dece face asupreală celuia ce i să vine cu direptate şi ia de la acesta de dă celuia ce nu i să [cujvine54 şi nu caută că face /28 strâmbătate, acesta mare certare şi muncă va să aibă de la Dumnedzău.
(înţeleptul Epictit55:) Când ver vrea să giudeci dirept, să nu cauţ în obrazul celora ce să pârăsc şi, de-ţ va fi priaten, să te faci a nu-1 cunoaşte, nice să iai mâzdă de la nime, nice să-ţ fie ruşine de nime, nice frică, macar de-are fi şi om mare, direptatea să cauţ şi celuia ce i să cade, aceluia să faci leage ca să dobândească.
(Pravila Svinţilor Apostoli:) Care giudeţ56 va face direptate, acela va fi dirept înaintea lui Dumnedzău, iară cela ce nu va face direptate, îndrăznire nu va avea la Dumnedzău să să roage nice pentru un lucru de neputinţele sale.
(Isaia proroc:) Nice spre o bunătate nu răpaosă Dumnedzău ca spre direptate, nice spre post, nice de s-are purta neştine şi prost şi cu smearenie57, nemica nu sâmt acealea îna/29intea celuia ce face direptate.
(Armenopul58:) Când face giudeţul59 direptate, atunce va să fie spre dâns cu milă direptul şi adevăratul giudeţ60, Hristos, Dumnedzăul nostru, la înfricata dzua giudeţului61 şi pentru altă nu să bucură Dumnedzău ca pentru direptate.
(Evanghelie:) Ferice de cei goniţ pentru direptate, că acelora iaste împărăţiia ceriului.
(Isus Sirah:) Cela ce va face direptate, acesta va moşneni pământul şi binele cel ceresc, carele ochi de om nu l-au vădzut, nice ureachi l-au audzit.
(Armenopul:) Nevoiţi, giudecători62, foarte cu de-adins şi vă învăţaţi de cunoaşteţ legile, ca nu cumva să faceţi cuiva vro strâmbătate sau asupreală, că veţ lua răscumpărare şi plată direaptă după strâmbătatea voastră şi după giudeţul63 cel hiclean ce veţ fi făcut, de la Giudeţul64 cel dirept şi nefă/30ţarnic, Hristos, Dumnedzăul nostru şi vă veţ munci în muncile de veaci.
(Antioh Pandectis:) Pandectis să chiamă elineaşte scriitoriu de cărţi, cumu are fi ca-n65 chip de uricariu, scrie c-au fost călugăr prost66, cumu s-are dzice fără
53 Scris: mba.
34	Scris: bhmc.
35	Epictet (Epiktetos) (cca 50-cca 138), filosof antic grec, reprezentant principal al stoicismului.
36	Scris: utfAeijh.
57 Scris: ciwkpeme.
38 Constantin Armenopulos (Harmenopulos) (1321-cca 1386) a fost ..judecător universal" (katholikos krites) la Salonic, una din cele mai importante funcţii juridice ale Imperiului Bizantin. Lucrarea sa Hexabiblos este o sistematizare şi compilaţie a dreptului bizantin în şase volume. Lucrarea a influenţat profund legislaţia statelor sud-slave şi, implicit, cea românească medievală.
59	Scris: utfAeutfAh.
60	Scris: utfAeiţh.
61	Scris: u^acuVaVh.
62	Scris: utfAeKvropH.
63	Scris: uS’Aeips’Ai».
64	Idem.
63 Altă lecţiune: can „cam".
66	N. N.: simplu.
141
preoţie. Acesta dzice: Ceia ce vor să giudece dirept, dintâi trebuie să ceară de la Dumnedzău înţelepciune şi înţeleagere pentru ca să poată cunoaşte direptatea din strâmbătate, pentru ca să nu facă asupreală cuiva.
{Svânta Scriptură:) Cartea cea Veache67 ne porunceaşte de dzice: Giudecătorii68 ca să nu facă strâmbătate când vor giudeca69, nice celui sărac să-i veaghe voie, să-l îndirepteadze pentru căce iaste sărac, părându-i nescui că face milostenie cu dâns pentru sărăciia lui, ce, după cumu-i va cură leagea, pre direptate, aşea să să /31 giudece.
(David proroc:) Ferice de ceia ce feresc giudeţul70 şi fac direptate în toată vreamea şi cu adevărat pre direptate grăiţ şi giudecaţi71 pre direptate fiii omeneşt, ca nu cumva să fie menciuni şi faţării72.
67	N. N.: Vechiul Testament.
68	Scris: uVAeKvropi'H.
69	Scris: u^a^ka.
70	Scris: utfAeutfAh.
71	Scris: u^ackauh.
72	B.: CAP 3 Pentru direptate şi cumu să cade a tot giudeţul ca să facă direptate (Svânta Scriptură): Direptăţii vă învăţaţi toţi ceia ce lăcuiţi pre pământ. (Matheiu): Adevărat lucru a direptăţii iaste acesta: Să petreacă tot omul în ceastă lume cu cinste şi cu bunătăţi şi să să ferească şi de păcate cât va putea; deci aceasta iaste direptate, cumu se cade când nevoiaşte neştine să nu facă nice o nevoie nemărui. (Aşijderea, acestuia Matheiu): înţelepciune iaste aceasta şi direptate să socotească omul lucrurile ceale dumnedzăieşt deusebi de ceale omeneşti cumu are dzice: Ceale neputrede şi curate dintru ceale putrede şi spurcate, sau ceale direapte dintru ceale nedirepte şi, mai pre scurt, binele din rău. (Preaînţeleptul Sirah): Cela ce n-are la inima lui, nice în sufletul lui aşedzată şi încuibată direptate, ce iaste biruit de lăcomiia strânsurii, ce să ia de la toţi mâzdă, sau când va face omul pentru voia vreunui priiatin, sau când are pizmă pre cineva, deci face asupreală celuia ce i să vine cu direptate şi ia de la acesta de dă celuia ce nu i să vine şi nu caută că face strâmbătate, acesta mare certare şi muncă va să aibă de la Dumnedzău. (înţeleptul Epictit): Când veri vrea să giudeci dirept să nu cauţi în obrazul celora ce să pârăsc şi, de-ţi va fi priiaten, să te faci a nu-1 cunoaşte, nice să iai mâzdă de la nime, nice să-ţi fie ruşine de nime, nice frică, măcar de-are fi şi om mare, direptatea să cauţi şi celuia ce i să cade, aceluia să faci leage ca să dobândească. (Pravila Svinţilor Apostoli): Care giudeţi va face direptate, acela va fi dirept înaintea lui Dumnedzău, iară cela ce nu va face direptate, îndrăznire nu va avea la Dumnedzău să să roage nice pentru un lucru de neputinţele sale. (Isaia proroc): Nice spre o bunătate nu răpaosă Dumnedzău ca spre direptate, nice spre post nice de s-are purta neştine şi prost şi cu smerenie, nemică nu simt acealea înaiintea celuia ce face direptate. (Armenopul): Când face giudeţul direptate, atunci va fie spre dâns cu milă direptul şi adevăratul giudeţ, Hristos, Dumnedzăul nostru, la înfricata dzua giudeţului şi pentru altă nu să bucură Dumnedzău ca pentru direptate. (Evanghelie): Ferice de cei goniţi pentru direptate, că acelora iaste împărăţiia ceriului. (Isus Sirah): Cela ce va face direptate, acesta va moşneni pământul şi binele cel ceresc, care ochi de om nu l-au vădzut, nice ureachi l-au audzit. (Armenopul): Nevoiţi, giudecători, foarte cu de-adins şi vă învăţaţi de cunoaşteţi legile, ca nu cumva să faceţi cuiva vro strâmbătate sau asupreală, că veţi lua răscumpărare şi plată direaptă după strâmbătatea voastră şi după giudeţul cel viclean ce veţi fi făcut, de la Giudeţul cel dirept şi nefaţamic, Hristos, Dumnedzăul nostru şi vă veţi munci întru muncile de veaci. (Antioh Pandectis): Pandectis să chiamă elineaşte scriitoriu de cărţi, cumu are fi ca-n chip de uricariu, scrie c-au fost călugăr prost, cumu s-are dzice tară preoţie. Acesta dzice: Ceia ce vor să giudece dirept, dintâiu trebuie să ceară de la Dumnedzău înţelepciune şi înţeleagere. Pentru ca să poată cunoaşte direptatea din strâmbătate, pentru ca să nu facă asupreală cuiva. (Svânta Scriptură): Cartea cea Veache ne porunceaşte de dzice: Giudecătorii ca să nu facă strâmbătate când vor giudeca, nice celui sărac să-i veaghe voie, să-l îndirepteadze pentru căce iaste sărac, părându-i nescui că face milostenie cu dâns pentru sărăciia lui, ce, după cumu-i va cură leagea, pre direptate, aşea să giudece. (David proroc): Ferice de ceia ce feresc giudeţul şi fac direptate în toată vreamea şi cu adevărat pre direptate grăiţi şi giudecaţi pre direptate fiii omeneşti, ca nu cumva să fie menciuni şi tâţărie.
142
4 CAP.
Pentru leage şi ce iaste leagea
(Matheiu:) Leagea iaste un meşterşug vestit tuturor lucrurilor celor bune şi spre toţi învăţătură cu înţelepciune, oamenilor iaste de la Dumnedzău cuvânt, să cunoască ce iaste voia Svinţii Sale. Celora ce are vrea şi celora ce macar n-are vrea iaste înţelepciune. Cetăţilor şi oraşelor şi altor tuturor împreună lucru de aşedzare şi de odihnă iaste, adevărat lucru svânt şi dumnedzăiescu vistiariu73 74 nescădzut şi necheltuit celor cădzuţi şi lipsiţi. Drept aceaia, învăţătura legei iaste să petreacă /32 fiecine cu direptate şi pre alt nime să nu vatăme nice cu o răutate. Şi de va vrea neştine să ştie ce lucru iaste şi pentru ce să chiamă leage: Leage să chiamă pentru că cine legiuiaşte pre toţ şi împarte toate lucrurile ceale bune din ceale reale şi face direptate, de-ş ia tot omul ce i să cade pre direptate. Şi, de unde are vrea să s-apuce neştine şi să asuprească, nu i să dă, ce să să opreaşte, alta nemica. Leagea iaste soarele direptăţii, de o lumineadză şi o arată tuturor celora ce lăcuiesc întunearecul tuturor lucrurelor celor reale şi întunecate.
(Grigorie sorocaob*\) Dzice Svântul Grigorie eorocAos: Socoteaşte de fereaşte leagea de ţi-e voia să-ţ scoţi dintru inima ta toată frica; într-acesta chip, când giudecă75 un giudecătoriu76 şi daca legiuiaşte cum învaţă legile, acela de nime /33 nu să teame.
(înţeleptul Isocratis, ce să chiamă elineaşte «Ştiiutoriul Direptăţii»77:) Dzice acesta Isocratis: Cum sâmt vracii cei buni de folosesc cu ierbile lor şi tămăduiesc pre cei bolnavi, într-acesta chip sâmt şi legile celora ce sâmt năpăstuiţ şi asupriţi.
Iară giudeţul78 cel rău şi strâmb sau aceaia scrisoare sau acela an nu iaste leage, nice obicină79 nice altă nemică vrun lucru adevărat, numai ce iaste o batgiocură80.81
73	Scris: BHCTApio.
74	Sfântul Grigore de Nazianz „Teologul” (cca. 330-400) autor al unor cuvântări teologice, unul din cei mai importanţi scriitori patristici greci.
75	Scris: u^a^ica.
76	Scris: utfAeKvropio.
77	Isocrates (437-339 î. de Chr.) retorician grec antic.
78	Scris: utfAeutfAh.
79	Scris: wbhmna.
80	Scris: GATijoKtfp'h.
81	B.: CAP 4 Pentru leage şi ce iaste leagea (Matheiu): Leagea iaste un meşterşug vestit tuturor lucrurilor celor bune şi spre toţi învăţătură cu înţelepciune, oamenilor iaste de la Dumnedzău cuvânt, să cunoască ce iaste voia Svinţiei Sale. Celora ce are vrea şi celora ce macar n-are vrea iaste înţelepciune. Cetăţilor şi oraşelor şi altor tuturor împreună lucru de aşedzare şi de odihnă iaste adevărat lucru svânt şi dumnedzăiesc vistear nescădzut şi necheltuit celor cădzuţi şi lipsiţi. Dirept aceaia, învăţătura legei iaste să petreacă fiecine cu direptate. Şi pre alt nime să nu vatăme nice cu o răutate. Şi, de nva vrea neştine să ştie ce lucru iaste şi pentru ce să chiamă leage. Leage să chiamă pentru că cine legiuiaşte pre toţi şi împarte toate lucrurile ceale bune din ceale reale şi face direptate, de-ş ia tot omul ce i să cade pre direptate. Şi de unde are vrea să apuce neştine şi să asuprească, nu i să dă, ce să opreaşte, alta nemica. Leagea iaste soarele direptăţii, de o lumineadză şi o arată tuturor celora ce lăcuiesc întunearecul tuturor lucrurilor celor reale şi întunecate. (Grigorie Bogoslov): Dzice Svântul Grigorie Bogoslov: Socoteaşte de fereaşte leagea de ţi-e voia să-ţi scoţi dintru inima ta toată frica. într-acesta chip, când giudecă un giudecătoriu şi daca legiuiaşte cum învaţă legile, acela de nime nu să teame. (înţeleptul Isocratis, ce să chiamă elineaşte ţiitoriul direptăţii): Dzice acesta Isocratis: Cum simt vracii cei buni de folosesc cu ierbile lor şi tămăduiesc pre cei bolnavi, într-acesta chip simt şi legile celora ce simt
143
5 CAP.
Pentru obiceaile besearicii carele să ţin fără de scrisoare, cum sâmt adeatiurile sau popoarăle sau alte lucruri ce s-au apucat din bătrâni
(Vasilie aeA.:) Dzice cbtim82 Vasilie într-o poslanie ce trimite cătră Diodor: Obiceaiul ce iaste nescris, şi de va fi bătrân, are putearea legii pentru căce s-au apucat de la oameni destoinici I34 şi svinţi bărbaţ, deci şi acela noo ca o pravilă s-au dat.83
6	CAP.
Pentru adeatiurile şi obiceaiele cetăţilor şi oraşelor
(.Matheiu:) Unde nu iaste leage scrisă, acolo trebuie să îmblăm tot după obiceaiele ceale bătrâne ce s-au ţinut până acii. Leage scrisă să chiamă uricele şi ispisoacele. Deci unde să va prileji de să va fi pustiit, de nice să vor afla scrisori, nice bătrâni, deci nu să vor şti cum au fost obicina84 acelui loc, nice să vor cunoaşte nemică seamne, acolo trebuie să să strângă nişte oameni mulţi bătrâni să socotească; deci cum vor dzice cei mai mulţ, aşea să fie.
(Svânta Scriptură:) Glasul nărodului - glasul lui Dumnedzău.
(Fotie, patriarhul de Ţarigract5:) Obiceaiele ceale vechi a satelor sau a oraşelor, atunce să ne trebuiască numai când I35 va veni lucrul să fie înaintea giudeţului86, pentru să să adevereadze tot lucrul, iară, de să vor prileji niscare tocmeale, de vor fi mai cercetat cu leagea şi vor fi fost dup-acea stătătoare în multă vreame şi vor fi trecuţ mulţ ai îndelungaţi, mai apoi, de să vor cerca iarăş cu pâră şi vor strica obiceaiul cel dentâi, întru nemică să fie acesta giudeţ87, ce să fie cel mai bătrân; mai vârtos88 când va fi şi uricit, nu să poate să să strice.
(Armenopul:) Obiceaiul cel bătrân să socoteaşte ca şi uricele.89
năpăstuiţi şi asupriţi. Iară giudeţul cel rău şi strâmb sau aceaia scrisoare sau acela an nu iaste leage, nice obicină, nice altă nemică vrun lucru adevărat, numai ce iaste o batgiocură.
82	în slavonă: Sfântul.
83	B.: CAP 5 Pentru obiceaiele besearicii carele să ţin fără de scrisoare, cumu-s adeatiurile sau popoarăle sau alte lucruri ce s-au apucat din bătrâni (Vasilie bcahkih): Dzice cbtim Vasilie seAMimi într-o poslanie ce trimite cătră Diodor: Obiceaiul ce iaste nescris, şi, de nva fi bătrân, are putearea legii pentru căce s-au apucat de la oameni destoinici şi svinţi bărbaţi, deci şi acela noo ca o pravilă s-au dat.
84	Scris: wghhna.
8:> Fotie cel Mare, patriarh ecumenic între 857-867 şi 877-886. Lucrările sale Miriobiblon (cunoscută şi sub numele Biblioteca, o amplă colecţie de extrase şi comentarii din autorii păgâni şi creştini antici), Amphilochia, comentarii ale textelor biblice etc. au jucat un important rol în dezvoltarea umanismului bizantin din secolul al IX-lea. Din punct de vedere al istoriei dreptului, sunt normele juridice impuse de Nomocanonul său (impus sub autoritatea împăratului Vasile I Macedoneanul şi a fiului său Leon VII cel înţelept).
86	Scris: u^a^U^a^h.
87	Scris:
88	Scris: Bpvroch.
89	B.: CAP 6 Pentru adeatiurile şi obiceaiele cetăţilor şi oraşelor (Matheiu): Unde nu iaste leage scrisă, acolo trebuie să îmblăm tot după obiceaiele ceale bătrâne ce s-au ţinut până acii. Leage scrisă să chiamă uricele şi ispisoacele. Deci unde să va prileji de să va fi pustiit, de nice să vor afla scrisori, nice bătrâni, deci de nu vor şti cum au fost obicina acelui loc, nice să vor cunoaşte nemica
144
7	CAP.
Pentru patriarş, pen ce să chiamă chip lui Hristos
Patriarhul să chiamă şi iaste pre pământ chipul Domnului nostru, lui Isus Hristos, într-acesta chip, pentru căce iaste viiaţa lui sufletească şi iaste scris şi închipuit întru /36 dâns tot adevărul pentru lucrurile şi cuventele lui ceale adevărate, după cum scrie la svânta liturghie, că cu direptate toate le ocârmeaşte90 şi le îndirepteadză cu cuvântul lui Dumnedzău cel adevărat.91
8	CAP.
Pentru ceia ce sâmt arhierei în eparhiia fie a căruia patriarh şi nu-1 vor pomeni la svânta liturghie
{Săborul l92 şi 293 şi 594:) Al cincisprădzeacelea cap de pravilă ce scrie la Săborul Dintâi şi la al Doile şi la al Cincile, scrie de dă învăţătură: Oricare mitropolit sau episcop95 sau preot, unde să vor găsi întru eparhia patriarhului, mai vârtos96 cestui de Ţarigrad97, sau pre unde vor fi stavropighia (stavropighia să chiamă unde să face vreo besearică şi de bunăvoie să închină patriarhului), aceştea toţi ce scriem mai sus de să va adeveri că nu po/37menesc pre patriarhul la svânta liturghie sau la alte slujbe după obiceaie, aceia vlădici să fie scoşi den scaunele sale, iară, de vor fi preoţ, să fie opriţ de liturghie, alegând numai de să va cumva tâmpla să fie patriarhul eretic şi să-l fie audzit cineva învăţând mărturiia eriticilor, atunce, cine nu-1 va pomeni pre acela, ver vlădic, ver preut, nemică, nice o smenteală să n-aibă, ce, mai vârtos98, laudă şi cinste, ca nişte înţelepţi ce să împart de menciunile acelor neînţelegători eretici arhierei sau alţ dăscăli. Aşijder să cade nice să să cumenence cu dânş, ce să fugă toţ de ereasele lor.
seamne, acolea trebuie să să strângă nişte oameni mulţi bătrâni să socotească; deci cum vor dzice cei mai mulţi, aşea să fie. (Svânta Scriptură): Glasul nărodului - glasul lui Dumnedzău. (Fotie, patriarhul de Ţarigrad): Obiceaiele ceale vechi a satelor sau a oraşelor, atunce să ne [tre]buiască numai când va veni lucrul să fie înaintea giudeţului, pentru să să adevereadze tot lucrul, iară, de să vor prilej i niscare tocmeale, de vor fi mai cercetat cu leagea şi vor fi fost după aceastea stătătoare în multă vreame şi vor fi trecut mulţi ai îndelungaţi, mai apoi, de să vor cerca iarăş cu pâră şi vor strica obiceaiul cel dentâi, întru nemică să fie acesta giudeţ, ce să fie cel bătrân; mai vârtos când va fi şi uricit, nu să poate să să strice. (Armenopul): Obiceaiul cel bătrân să socoteaşte ca şi uricele.
90	Scris: oKfVhwhtjje.
91	B.: CAP 7 Pentru patriiarş, pentru ce să chiamă chip lui Hristos Patriarhul să chiamă şi iaste pre pământ chipul Domnului nostru, lui Isus Hristos, într-acesta chip, pentru căce iaste viiaţa lui sufletească şi iaste scris şi închipuit întru dâns tot adevărul pentru lucrurile şi cuventele lui ceale adevărate, după cum scrie la svânta leturghie, că cu direptate toate le ocârmeaşte şi Ie îndirepteadză cu cuvântul lui Dumnedzău cel adevărat.
92	Numit şi Primul Conciliu de la Niceea (326), a respins arianismul.
93	Numit şi Primul Conciliu de la Constantinopol (382), a respins arianismul şi macedonismul.
94	Numit şi Al Doilea Conciliu de la Constantinopol (554).
95	Scris peste tot: enkom».
96	Scris: spvrocb.
97	Scris peste tot: LţpîirpAAb.
98	Scris: Bpvroch.
145
Iară, de să va afla patriarhul întru alte cuvente reale sau ocară" sau macar de are face niscare păcate, nime dintr-aceşt preuţ, arhierei sau preoţ, nu poate să strice /38 pomenirea lui ca să nu să pomenească, până nu vor face săbor şi-l vor da vinovat şi-l vor scoate din scaun, atunce să va părăsi tot lucrul lui.99 100
9	CAP.
Pentru cela ce va vrea să fie vlădic9 episcop sau mitropolit, cumu să cade să fie
{Pravilele Svinţilor Apostoli, 1 cap.:) Svinţii apostoli ne dau învăţătura de acesta lucru: Episcopul să să hirotonisească cu doi sau cu trei alţi episcopi.
(Zunara101 şi Valsamort102 tâlcuiesc103 şi arată ce iaste această pravilă:) Hirotoniia iaste o înălţare, o rădicare104, cumu s-are dzice că-1 înalţă den preut mic să face preot mare, ce să dzice arhiereu, cum s-are sui când are păşi dintr-o stepenă într-alta mai sus, aşea să suie cela ce va să fie arhiereu.105
99	Scris: oKApi*.
100	B.: CAP 8 Pentru ceia ce simt arhierei în eparhiia fie a căruia patriarh şi nu-1 vor pomeni la svânta liturghie (Săborul 1 şi 2 şi 5): Al cincisprădzeacele cap de pravilă ce scrie la Săborul Dintâiu şi la al Doile şi la al Cincile, scrie de dă învăţătură: Oricare mitropolit sau episcop sau preot, unde să vor găsi întru eparhiia patriarhului, mai vârtos cestui de Ţarigrad, sau pre unde vor fi stavropighia (să chiamă unde să face vreo besearecă şi de bunăvoie să închină patriarhului), aceştia toţi ce scriem mai sus de să vor adeveri că nu pomenesc pre patriarhul la svânta liturghie sau la alte slujbe după obiceaie, aceia vlădici să fie scoşi din scaunele sa[le], iară, de vor fi preoţi, să fie opriţi de leturghie, alegând numai de să va tâmpla cumva să fie patriarhul eretic şi să-l fie audzit cineva învăţând mărturiia ereticilor, atunce, cine nu-1 va pomeni pre acela, veri vlădic, veri preot, nemica, nice o smenteală să n-aibă, ce, mai vârtos, laudă şi cinste, ca nişte înţelepţi ce să împart de menciunile acelor neînţelegători eretici arhierei sau alţi dăscăli. Aşijder să cade nice să să cumenence cu dânşi, ce să fugă toţi de ereasele lor. Iară, de să va afla patriarhul întru alte cuvinte reale sau ocară sau macar de are face nescari păcate, nime dintr-aceşti preoţiţi arhierei sau preoţi, nu poate să strice pomenirea lui ca să nu-1 să pomenească, până nu vor face săbor şi-l vor da vinovat şi-l vor scoate din scaun, atunce să va părăsi tot lucrul lui.
101	Ioan Zonaras (sec. XII) a îndeplinit o înaltă funcţie în timpul lui Alexie I Comnenul, apoi s-a călugărit; autor al unei ample lucrări istorice Epitome, al unui Lexicon care antologhează texte anterioare (prin el sunt păstrate textele lui Dio Casius).
102	Teodor Balsamon (sec. XII) a fost numit Nomophylax, „Păzitor al Dreptului”, titlu creat pentru conducătorul şcolii juridice din Constantinopol. între 1178 şi 1183, în timpul patriarhului Teodosie I, a fost însărcinat cu toate procesele ecleziastice subsumate patriarhiei. în 1193 a devenit patriarh al Antiohiei (aflată sub cucerire arabă), rămânând în Constantinopol. Cea mai cunoscută lucrarea a sa este Scolia, un comentariu al Nomocanunului patriarhului Fotie, devenind o lucrare modelatoare pentru dreptul canonic şi laic bizantin. Lucrarea a influenţat considerabil dreptul statelor sud-slave şi, implicit al Principatelor Române.
103	Scris: TAiiKc^Aipe.
104	Scris: piiAHKApe. Altă lecţiune: râdicare.
105	B.: CAP 9 Pentru cela ce va vrea să fie vlădic, episcop sau mitropolit, cumu să cade să fie (Pravilele svinţilor apostoli, glava L): Svinţii apostoli ne dau învăţătură de acesta lucru: Episcopul să să hirotonisască cu doi sau cu trei alţi episcopi. (Zunara şi Valsamon tâlcuiesc şi arată ce iaste această pravilă): Hirotoniia iaste o înălţare, o rădicare, cumu s-are dzice că-1 înalţă den preot mic să face preot mare, ce să dzice arhiereu, cumu s-are sui când are păşi dintr-o stepenă într-alta mai sus, aşea să suie cela ce va să fie arhiereu.
146
10	CAP.
Pentru cela ce va să fie vlădic sau preut sau diacon şi de-1 va smen/39ti cineva cu niscare cuvente reale dzicând că nu iaste destoinic
{Fotie, patriarhul de Ţarigrad, luând izvod den scrisoarea lui Nearon:) De să va afla neştine să ocărască pre cela ce va să să hirotonisească, ce să dzice să să preuţească, cumu nu iaste destoinic de preoţie sau de diaconie sau şi altcineva den cliros, să nu să facă aceaia hirotonie, ce întâi să fie întrebare şi să fie de faţă cela ce-1 ocăreaşte şi cu cel ocărât. Deci atunce să-i dzică de faţă toate câte va fi dzis şi întâi; atunce să cerceteadze arhiereul foarte pre-amănuntul; de-1 va afla vinovat în vreunele de carele smentesc preuţiia după svânta pravilă, să nu să hirotonisească, ce să să părăsască ca un nedestoinic, iară, de să va afla că iaste nevinovat, /40 nice într-una de-acealea şi iaste curat şi deavestăvnic, atunce să să hirotonisească fără nice de o smenteală. Iară cela ce l-au clevetit, de nu-1 va putea dovedi cu mărturii ca acealea, oameni buni şi de cinste, sau de va fugi dinanintea giudeţului106 107 arhiereului, de va fi preot să să oprească de preoţie, iară, de va fi mirean, să să afurisească. Iară, de să va întoarce acesta ce l-au clevetit, mainte de ceastea de toate şi-ş va ceare iertăciune şi de va dzice c-au greşit şi să vor împăca, să fie amândoo părţile în pace, numai ce va avea canon clevetnicul după svânta pravilă, iară cel dirept, de-ş va cunoaşte destoiniciia, să va hirotoni. Iară, de va îndrăzni acel arhiereu de a preuţi pre acel ocărât fără de întrebare şi fără de ispitire, /4l ce numai aşea, fietecum, acela arhiereu să fie lepădat din scaun şi cel ocărât să i să ia preoţiia.10
11	CAP.
De va năvăli neştine fără de voia săborului, ce să dzice a nărodului, să ia vlădicie sau preoţie sau alt dar de-a svintei beseareci şi va da aur sau argint sau va pune boiari de să vor ruga pentru dans sau de va fi vreun putearnic de va face cu sila
(Pravila Svinţilor Apostoli, 29 capete:) în doodzeci şi noao de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli într-acesta chip s-au isprăvit: De să va prilej i cuiva dentru episcopi sau dintru preoţi sau diaconi sau altcine va fi şi va lua vreun dar de-a
106	Scris: uVacu^a^h.
107	B.: CAP 10 Pentru cela ce va să fie vlădic sau preot sau diacon şi de-1 va smenti cineva cu nescare cuvente reale dzicând că nu iaste destoinic (Fotie, patriarhul de Ţarigrad, luând izvod den scrisoarea lui Nearon): De să va afla neştine să ocărască pre cela ce va să să hirotonisască ce să dzice să să preoţască, cum nu iaste destoinic de preoţie sau de diaconie sau şi altcineva den cliros, să nu să tacă aceaia hirotonie, ce întâi să fie întrebare şi să fie de faţă cela ce-1 ocărăşte şi cu cel ocărât, deci atunce să-i dzică de faţă toate câte va fi dzis şi întâi; atunce să să cerceteadze arhiereul toarte pre-amănuntul; deci, de-1 va afla vinovat în vreunele ca acelea de carele smentesc preoţiia după svânta pravilă, să nu să herotonisească, ce să să părăsască ca un nedestoinic, iară, de să va afla [că] iaste nevinonvat, nice întru una de-acealea şi iaste curat şi deavestăvnic, atunce să să hirotonisască ţâră nice de o smenteală Iară cela ce l-au clevetit, de nu-1 va putea dovedi cu mărturii ca acealea, oameni buni şi de cinste, sau de va fugi denanintea giudeţului arhiereului, de va fi preot să să oprească de preoţie, iară de va fi mirean, să să afurisescă. Iară, de să va întoarce acesta ce l-au clevetit, mainte de ceastea de toate şi-ş va ceare iertăciune şi, de nva dzice c-au greşit şi să vor împăca, să fie amândoo părţile în pace, numai ce va avea canon clevetnicul după svânta pravilă, iară cel dirept, de-ş va cunoaşte [destoiniciia], să va hirotoni. Iară, de va îndrăzni acel arhiereu de va preoţi pre acel ocărât tară de întrebare şi tară de ispitire, ce numai aşea, fietecum, acela arhiereu să fie lepădat din scaun şi cel ocărât să i să ia preoţiia.
147
svintei beseareci fără de voia săborului, cu mâzdă, veri mult, veri puţin, sau cu sila, să fie lepădat din scaun acela episcop sau preot sau diacon. /42 Aşijdere, şi episcopul cela ce-i va fi hirotonit şi acesta să paţă ca şi ceialalţi, să fie scos şi acela din scaunul său şi să nu fie numai cu atâta, ce să şi-i leapede de tot din toate obiceaile besearecii şi să nu să nice cuminece cu alţi creştini, nice să să ameastece nice la un lucru, ce să fie ca Simon, vrăjitoriul cela ce l-au nizlojit Petră apostol. Nice-ş iaste mai mare şi mai fără de leage lucru, decât acesta ce să vende pre bani darul Duhului Svânt! O, lucru fără de leage!, aceştea vor urma muncile de veaci!
(Şi iarăş în 30 de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli dzice de grăiaşte:) Oricine va fi dentru mireani şi va vrea să să preoţească sau alt fiecine va fi, de va vrea să dobândească vreun dar de-a svintei beseareci şi nu va mearge să să I43 smerească arhiereului pentru căce nu va îndrăzni pentru vreo nedestoinicie, ce să va smeari108 vreunui boiarin puteamic să grăiască acelui vlădic, au cu niscari daruri, au de frică, au cu sila să-l facă să-i dea vreun dar de-a svintei beseareci pentru voia acelui boiarin, au vlădicie au preoţie au vreo mesereare au vreo iegumenie, sau fiece lucru ce iaste ascultătoriu de svânta besearecă, acesta ca un preastâpnic să goneaşte şi să leapădă şi să afuriseaşte şi nu numai acesta, ce şi ceia ce vor fi într-un svat cu dâns, toţi. Iară, de vor fi mireani, să fie supt afurisenie nedezlegată şi despărţit dinafară den beseareca lui Hristos, ca neşte călcători de legii [sic!] lui Dumnedzău.09 110
12	CAR
Pentru cela ce va să să preoţască, /44 în ce chip să cade să să întreabe şi să să ispitească, oare ştie carie cumu să cade
(Athanasiem, Marele şi fericitul patriarh de Alexandriia:) Svântul patriarh de Alexandriia, Marele Athanasie111, ne dă învăţătura de dzice: Vlădicul, când va
108	Scris: cwbpH.
109	B.: CAP 11 De va năvăli neştine fără de voia săborului, ce să dzice a nărodului, să ia vlădicie sau preoţie sau alt dar de-a svintei beseareci şi va da aur sau argint sau va pune boiari de să vor ruga pentru dâns sau de va fi vreun putearnic de va face cu sila (Pravila Svinţilor Apostoli, 29 capete): In doodzeci şi noo de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli într-acesta chip s-au isprăvit: De să va prilej i cuiva dentru episcopi sau dintru preoţi sau dentru diaconi sau altcine va fi şi va lua vreun dar de-a svintei beseareci fără de voia săborului, cu mâzdă, veri mult, veri muln [sic!], sau cu sila, să fie lepădat din scaun acela episcop sau preot sau diacon. Aşijdire, şi episcopul cela ce-i va fi hirotonit şi acesta să epaţă ca şi ceialalţi, să fie scos şi acela din scaonul său şi să nu fie numai cu atâta, ce să şi-i leapede de tot din toate obiceaile besearecii şi să nu să nice cuminece cu alţi creştini, nice să să ameastece nice la un lucru, ce să fie ca Simon, vrăjitoriul cela ce l-au nizlojit Petră apostol, nice-ş iaste mai mare şi mai fără de leage lucru, decât acesta ce să vinde pre bani darul Duhului Svânt. O, lucru fără de leage!, aceştia vor urma muncile de veaci! (Şi iarăş în 30 de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli dzice de grăiaşte): Oricine va fi dentru mireani şi va vrea să să preoţească sau alt fiecine va fi, de va vrea să dobândească vreun dar de-a svintei beseareci şi nu va mearge să să smerească arhiereului pentru căce nu va îndrăzni pentru vreo nedestoinicie, ce să va smeri vreunui boiarin putearnic să grăiască acelui vlădic, au cu niscaie daruri, au de frică, au cu sila să-i facă să-i dea vreun dar de-a svintei beseareci pentru voia acelui boiarin, au vlădicie au preoţie au vreo mesereare au vreo egumenie, sau fiece lucru ce iaste ascultătoriu de svânta besearecă, acesta ca un preastâpnic să goneaşte şi să leapădă şi să afuriseaşte şi nu numai acesta, ce şi ceia ce vor fi într-un svat cu dâns, toţi. Iară, de vor fi mireani, să fie supt afurisenie dezlegată şi despărţiţi dinafară den beseareca lui Hristos, ca neşte călcători de legii [sic!] lui Dumnedzău.
110	Scris: aoanac΀. Sfântul Atanasie cel Mare (cca 299-375), patriarh de Alexandria, opozant al arianismului, autor de scrieri ascetice, hagiografice, teologice şi polemice (antiariane).
111	Scris: aganacTs.
148
vrea să preoţască pre cineva, iaste datoriu foarte să cerceteadze pre-amănuntul pre acela om în ce chip ş-au petrecut viiaţa şi cu ce hrană s-au hrănit şi, mai vârtos112, iaste vas ales de aceaia treabă. Aşijdere113, iaste învăţat şi deprins cuventele114 Scripturii, ce să dzice să ştie carte bine. Deci aşea, într-acesta chip să să hirotonisască, ce să dzice să să preoţească şi să-i fie lui, ca un mădulariu den trupul lui. Iară cela ce va lăcomi pentru nescare daruri sau pentru prieteşugul sau pentru voia /45 cuiva sau, de vro nevoie, va preoţi pre vrun necărtulari, ce nu va şti carte, nice va fi destoinic, o, amar acestuia, că singur, cu bunăvoia sa s-au pierdut pre sine şi şi pre ceia ce va fi hirotonit.115
13	CAP.
Pentru aceia ce nu vor socoti cuventele lui Dumnedzău ce-au grăit den rostul prorocilor
(Cum grăiaşte prorocul Ieremiia:) Voi preoţi, de nu veţi socoti şi suferiţi cuvintele Meale, ce-am grăit cu prorocii, iară Eu voiu să vă dau pre voi spre mâncare, cum am dat pre Sedechia şi pre Aghea116 de i-au fript împăratul de Vavilon.117
14	CAP.
Pentru cei preoţiţi, de vor face păcate, în ce chip să vor pedepsi
(Scrie de-acest lucru la Pravila Svinţilor Apostoli în 25 de capete:) Episcopul sau preotul sau diaconul, de vor curvi sau de să vor giura118 pre strâmbă/4State sau de vor face furtuşag, să fie lepădaţi de preoţie şi den cinstea sa, iară să nu-i afurisască. Că aşea scrie leagea lui Dumnedzău: Omul ce va fi preoţit, ca să nu aibă doo certări, soseaşte-i una şi-i destul c-au pierdut acel dar scump şi cinstit a preoţiiei, carele să asemeneadză ceriurilor. Drept acea, cel preoţit, deaca-ş va piiarde preoţiia, nu [să]119 cade să fie oprit de svânta priceaştenie; macar ce
112	Scris: spvroch.
113	Scris: auihhca^-
114	Scris: KttfB€Nm€A6. Probabil greşeală de scriere: cu sventele.
113 B.: CAP 12 Pentru cela ce va să să preoţască, în ce chip să cade să să întreabe şi să să ispitească, oare ştie carte cumu să cade (Athanasie, Marele şi fericitul patriarh de Alexandriia): Svântul patriarh de Alexandria, Marele Athanasie, ne dă învăţătura de dzice: Vlădicul. când va vrea să preoţască pre cineva, iaste datoriu foarte să cerceteadze pre-amănuntul pre acela om în ce chip ş-au petrecut viiaţa şi cu ce hrană s-au hrănit şi, mai vârtos, iaste vas ales de aceaia treabă. Aşijdere, iaste învăţat şi deprins cu Suventele Scripturii, ce să dzice să ştie carte bine. Deci aşea, într-acesta chip să să hirotonisască, ce să dzice să să preoţască şi să-i fie lui ca un mădulariu den trupul lui. Iară cela ce va lăcomi pentru nescare daruri sau pentru prieteşugul sau pentru voia cuiva sau, de vro nevoie, va preoţi pre vrun necărtulari, ce nu va şti căite, nice va fi destoinic, o, amar acestuia, că sângur, cu bunăvoia sa s-au pierdut pre sine şi şi pre ceia ce va fi hirotonit.
116	Scris: are*.
117	B.: CAP 13 Pentru aceia ce nu vor socoti cuvintele lui Dumnedzău ce-au grăit den rostul prorocilor (Cum grăiaşte prorocul Ieremiia): Voi preoţi, de nu veţi socoti şi suferiţi cuvintele Meale, ce-am grăit cu prorocii, iară Eu voiu să vă dau pre voi spre mâncare, cum am dat pre Sedechiia şi pre Aghea de i-au fript împăratul de Vavilon.
118	Scris: utfpa.
119	Cuvânt lipsă în text.
149
greşeală va greşi, numai ce-1 leapadă de preoţie. Şi-l afuriseaşte Svânta Pravilă, pre ceia ce iau preoţiia cu plată sau pentru voia cuiva, vreunui boiarin sau cu de-a sila, acestora le iaste îndoită certarea.20
15	CAP.
Pentru preoţii carii vor avea preutease şi vor vrea să fie vlădici
(Scrie la al Şeasele Săbor120 121, în 10 capete de să dă învăţătură:) Care preot Z*7 va avea preuteasă şi să va face vlădic, să nu să mai vadză unul cu alalt, nice să îndrăznească să şadză undeva cu dânsa să lăcuiască, pentru căce va face smenteală oamenilor, de-1 vor cleveti că face păcate cu dânsa ca şi întâi. Drept aceaia, au lăsat acesta lucru acel svânt săbor, pentru ca să stea departe unul de alalt să lăcuiască preuteasa vlădicului, iară, de va vrea să şadză cu dânsa, să-l leapede de vlădicie şi să nu mai poată încăpea să fie la scaun.122
16	CAP.
Pentru hirotoniia preotului mirean ce va vrea să fie vlădic
(Pravila Svântului al Şeasele Săbor, în 48 de capete învaţă de grăiaşte:) Preotul ce va vrea să fie vlădic să să svătuiască întâi cu preuteasa-ş; de va vrea şi ea de bunăvoia sa să-l lase şi să să împar/48ţă el de la dâns, să fie aceaia hirotonie; iară, de nu va vrea ea cu voia ei, nu va putea fi.	t
Oare pentru ce poate să fie acesta lucru, că mireanul, când va vrea să să facă călugăr, poate să să facă şi fără voia muierii sale, iară preotul, când va vrea să fie vlădic, fără de voia preuteasei nu poate să fie, de nu va vrea şi ea de bunăvoie să să facă călugăriţă?
(Răspunsul acestuia lucru:) Pentru căce iaste aceasta, pentru că muiarea călugărului iaste volnică să să mărite într-acea dzi, iară preuteasa vlădicului nu iaste volnică a să mărita, ce numai a să face călugăriţă. Drept aceaia să cade să să svătuiască, să fie cu voia ei hirotonia.
120	B.: CAP 14 Pentru cei preoţiţi, de vor face păcate, în ce chip să vor pedepsi (Scrie de-acest lucru la Pravila Svinţilor Apostoli în 25 de capete): Episcopul sau preotul sau diaconul, de vor curvi sau de să vor giura pre strâmbătate sau de vor face furtuşag, să fie lepădaţi de preoţie şi den cinstea sa, iară să nu-i afurisască. Că aşea scrie leagea lui Dumnedzău: Omul ce va fi preoţit, ca să nu aibă doo certări, soseaşte-i una şi-i destul c-au pierdut acel dar scump şi cinstit a preoţiii, carele să asemeneadză ceriurilor. Drept acea, cel preoţit, daca-ş va piiarde preoţiia, nu [să] cade să fie oprit de svânta priceaştenie; macar ce greşeală va greşi, numai ce-1 leapadă de preoţie. Şi-l afuriseaşte Svânta Pravilă, pre ceia ce iau preoţiia cu plată sau pentru voia cuiva, vreunui boiarin sau cu de-a sila, acestora le iaste îndoită certarea
121	Numit şi al Treilea Conciliu de la Constantinopol (681-682), a respins monoteismul şi monoenergismul.
122	B.: CAP 15 Pentru preoţii carii vor avea preutease şi vor vrea să fie vlădici (Scrie la al Şeasele Săbor, în 10 capete de să dă învăţătură): Care preot va avea preuteasă şi să va face vlădic, să nu să mai vadză unul cu alalt, nice să îndrăznească să şadză undeva cu dânsa să lăcuiască, pentru căce va face smenteală oamenilor, de-1 vor cleveti că face păcate cu dânsa ca şi întâi. Drept aceaia, au lăsat acesta lucru acel svânt săbor, pentru ca să stea departe unul de alalt să lăcuiască preuteasa vlădicului, iară, de va vrea să şadză cu dânsa, să-l leapede de vlădicie şi să nu mai poată încăpea să fie la scaun.
150
(învăţătura marelui împărat Isachie, pre poreclă îngerul123:) Acest înţelept, ce să află c-au priimit124 toate săboarele /49 învăţăturile lui, Isachie Anghel125, marele împărat, acesta ne-au dat învăţătură şi de aceasta: Care preot mirean va vrea să fie vlădic şi va avea preuteasă, întâi ca să să împarţă cu preuteasa şi să facă scrisoare denaintea a oameni buni, cumu s-au tocmit de bunăvoie, după ce să vor împărţi, preuteasa să să facă călugăriţă şi să o ducă să o aşeadze la mănăstire126; de-aciia să să facă hirotonia preotului, să-l vlădicească, fără nice de o smenteală.127
17	CAP.
Pentru episcopi128 şi ce să dzice episcop
(Matheiu:) Episcopul iaste şi să chiamă socotitoriu şi purtătoriu de grije tuturor creştinilor câţ să găsesc întru eparhiia lui şi are puteare cu darul lui Dumnedzău să facă preoţ desăvârşiţ129 şi diaconi şi padiiaci şi ceteţi /50 şi peaveţ şi călugări.130
18	CAP.
Pentru vlădici, cum au puteare întru toate lucrurile svintei beseareci şi simt toate pre mâna lor
{Pravila Apostolilor, 41 de capete:) De acesta lucru ne dau învăţătură svinţii apostoli: Vlădicii să aibă treabă cu toate lucrurile besearicii, de vreame ce-au luat de la Dumnedzău aceasta credinţă, de sâmt toate sufletele creştinilor pre mânule lor. Dară cu cât mai vârtos131 ca să nu aibă puteare cu lucrurile a besearicii? Toate
123	Isac II Angelos, împărat bizantin între 1185-1195 şi 1203-1205.
124	Scris: npÎHMHTb.
125	Scris: irreA.
126	Scris: MitiiitCTHpe. Altă lecţiune: mănăstire.
127	B.: CAP 16 Pentru hirotoniia preotului mirean ce va vrea să fie vlădic (Pravila Svântului al Şeasele Săbor, în 48 de capete. învaţă de grăiaşte): Preotul ce va vrea să fie vlădic să să svătuiască întâi cu preuteasa-ş; de va vrea şi ea de bunăvoia sa să-l lase şi să să împarţă el de la dâns, să fie aceaia hirotonie; iară, de nu va vrea ea cu voia ei, nu va putea fi. Oare pentru ce poate să fie acesta lucru, că mireanul, când va vrea să să facă călugăr, poate să să facă şi fără voia muierii sale, iară preotul, când va vrea să fie vlădic, fără de voia preuteasei nu poate să fie, de nu va vrea şi ea de bunăvoie să să să facă călugăriţă? (Răspunsul acestauia lucru): Pentru căce iaste aceasta, pentru că muiarea călugărului iaste volnică să să mărite într-acea dzi, iară preuteasa vlădicului nu iaste volnică a să mărita, ce numai a să face călugăriţă. Drept aceaia să cade să să svătuiască, să fie cu voia ei hirotonia. (învăţătura marelui împărat Isachie, pre poreclă îngerul): acest înţelept, ce să află c-au priimit toate săboarele învăţăturile lui, Isachie Anghel, marele împărat, acesta ne-au dat învăţătură şi de aceasta: Care preot mirean va vrea să fie vlădic şi va avea preuteasă, întâi ca să să împarţă cu preuteasa şi să facă scrisoare denaintea a oameni buni, cumu s-au tocmit de bunăvoie, după ce să vor împărţi, preuteasa să să facă călugăriţă şi să o ducă să o aşeadze la mănăstire; de-acii să să facă hirotonia preotului, să-l vlădicească, tară nice de o smenteală.
128	Scris: enHCKonu.
129	Scris: A^c'hBp'huiMUb.
130	B.: CAP 17 Pentru episcopi şi ce să dzice episcop (Matheiu): Episcopul iaste şi să chiamă socotitoriu şi purtătoriu de grije tuturor creştinilor câţi să găsesc întru eparhiia lui şi are puteare cu darul lui Dumnedzău să facă preoţi desăvârşiţi şi diaconi şi padiiaci şi ceteţi şi peaveţ şi călugări.
131	Scris: Epvroch.
151
veniturile besearicii, toate sâmt pre voia lor; cu vrearea lui să cade să să facă milostenie săracilor şi celor bătrâni şi netari şi altor ce slujesc besearicii. Şi să aibă şi vlădicul venitul său, să-i fie de treaba vieţii lui, să cheltuiască pre ce-i va trebui.
Această Pra/51vilă a Svinţilor Apostoli va să fie vlădicii iubitori de streini şi de săraci. Cum scrie Pavel apostol cătră Timotheiu132. Dzice iarăşi şi Pravila Svinţilor Apostoli în 38 de capete: Vlădicul ce va avea rude şi semenţii de pre naşterea lui, ca un om ce iaste şi el cu trup, şi de vor fi săraci, să nu ia nescare lucruri de-a besearicii şi să le dea lor şi să dezbrace besereca, să o lase goală, ce să le dea lor şi să-i miluiască cu pânişoară ca şi pre alalţ săraci.133
19	CAP.
Pentru preoţ şi diaconi ca să nu să ameastece nice într-un lucru de-a besearicii fără blagosloveniia134 vlădicilor
{Pravila Svinţilor Apostoli, 39 capete:) Aşijdire preoţii şi diaconii, fără [de voia]135 vlădicilor, nemică, nice un lucru să nu fie volnici să facă, pentru că vlădicul au luat /52 de la Dumnedzău de ţine supt mâna lui tot credinciosul nărod ce să află întru eparhiia lui şi pre toţi îi ţine el asupra sa şi el are a da samă pentru dânşii de să va prilej i să piiară cineva pentru nesocotinţa lui.
{Zunara şi Valsamon:) Arată această pravilă şi o tâlcuiesc136 aceşti doi, Zunara şi cu Valsamon, deci dzic aşea: Că preoţii şi diaconii, carii să vor găsi fie în ce eparhie ca să nu facă nice un lucru de-a besearicii fără de învăţătura vlădicilor, ce să dzice, nice să afurisească, nice să blagoslovască pre nime,1 ca să dzice nice să leage, nice să dezleage, ca aceasta iaste obicina137 vlădicilor şi iaste dată supt putearea lor, iară nu preuţilor. însă aceştea încă au puteare a lega şi a dezlega, iară daca vor lua şi ei /53 puteare de la vlădicii lor, atunce vor face după cum le vor fi dat lor arhiereii puteare.138
132	Scris: THMoeeio.
133	CAP 18 Pentru vlădici, cum au puteare întru toate lucrurile svintei beseareci şi simt toate pre mâna lor (Pravila Apostolilor, 41 de capete): De acesta lucru ne dau învăţătură svinţii apostoli: Vlădicii să aibă treabă cu toate lucrurile besearicii, de vreame ce-au luat de la Dumnedzău aceasta credinţă, de simt toate sufletele creştinilor pre mânule lor. Dară cu cât mai vârtos ca să nu aibă puteare cu lucrurile besearicii? Toate veniturile besearicii, toate simt pre voia lor; cu vrearea lui să cade să să facă milostenie săracilor şi celor bătrâni şi netari şi altor ce slujesc besearicii. Şi să aibă şi vlădicul venitul său, să-i fie de treaba vieţii lui, să chieltuiască pre ce-i va trebui. Această Pravilă a Svinţilor Apostoli va să fie vlădicii iubitori de streini şi de săraci. Cum scrie Pavel apostol cătră Timotheiu, dzice iarăşi şi Pravila Svinţilor Apostoli în 38 de capete: Vlădicul ce va avea rude şi semenţii de pre naşterea lui, ca un om ce iaste şi el cu trup, şi, de nvor fi săraci, să nu ia niscare lucruri de-a besearicii şi să le dea lor şi să dezbrace besereca, să o lase goală, ce să le dea lor şi să-i miluiască cu pânişoară ca şi pre alalţi săraci.
134	Scris peste tot: eacbh, bacob6nh6, bacacb€hîa etc.
135	Cuvinte lipsă în text.
136	Scris: TAiiKtfecKh.
137	Scris: wbhmna.
138	B.: CAP 19 Pentru preoţi şi diaconi ca să nu să ameastece nice într-un lucru de-a besearicii fără blagosloveniia vlădicilor (Pravila Svinţilor Apostoli, 39 capete): Aşijdire preoţii şi diaconii, fără [de voia] vlădicilor, nemică, nice un lucru să nu fie volnici să facă, pentru că vlădicul au luat de la Dumnedzău de ţine el supt mâna lui tot credinciosul nărod ce să află întru eparhiia lui şi pre toţi îi ţine el asupra sa şi el are a da samă pentru dânşii de să va prileji să piiară cineva pentru nesocotinţa lui. (Zunara şi Valsamon): Arată această pravilă şi o tâlcuiesc aceşti doi, Zunara şi cu Valsamon, deci dzic aşea: Că preoţii şi diaconii, carii să vor găsi fie în ce eparhie ca să nu facă nice un lucru de-a
152
20 CAP.
Pentru arhiereu, denafară139 de poporul lui să nu preuţească; aşijdere, de va veni cineva dentr-alt popor să nu-1 preoţască
(Pravila Svinţilor Apostoli, 31 de capete învaţă de grăiaşte:) Nice un vlădic denafară de hotarul lui, ce să dzice de poporul lui ca să nu aibă puteare să preoţească sau să facă alt lucru de-a besearicii, iară, de va călca această pravilă, să fie scos den vlădicie şi ce va preoţi să fie nepreoţit şi nice de o treabă.
(Zunara şi Valsamon:) Aceasta pravilă o tâlcuiesc140 aceşti doi, Zunara şi Valsamon, de grăiesc aşea: Mitropolitul, de va avea episcopii, şi acealea episcopii de vor avea episcopi, să nu îndrăznească /54 mitropolitul a cânta liturghie în episcopiia, ce va fi episcop, nice în noria lui fără de voia episcopului, iară, de va cânta liturghie şi de va preoţi pre cineva, să fie scos din mitropolie şi ce va preoţi să fie nepreoţit. Dară cu cât mai vârtos141 vlădicul cel strein de va veni în poporul altui vlădic să preoţească!
(.Săborul al Doile ce au fost la Antiohia:) Dzice şi Săborul al Doile ce au fost la Antiohiia: Episcopul să nu preoţască în poporul altui vlădic, nice liturghie să cânte, fără de rugămente şi fără de voia celui de loc; Iară, de va îndrăzni să preoţască, să fie scos den vlădicie împreună cu cel preoţit, iară, de va fi cu voia vlădicului celui de loc să fie nevinovată hirotonia celui strein.
(Săborul Dintâi, 16 capete:) /55 Scrie pravila Săborului Dentâi: Care episcop va lua diaconul dentr-alt popor şi-l va face preot desăvârşit142, sau de-i va da vro mesereare fără de ştirea celui de Ioc, aceluia episcop nu-i iaste întreagă preoţiia, ce acela den diacon să fie ceteţ.143
besearicii fără de învăţătura vlădicilor, că să dzice, nice să-l afurisească, nice să blagoslovască pre nime, ce să dzice nice să leage,, nice să dezleage, ca aceasta iaste obicina vlădicilor şi iaste dată supt putearea lor, iară nu preoţilor. însă aceştia încă au puteare a lega şi a dezlega, iară daca vor lua şi ei puteare de la vlădicii lor, atunce vor face după cum le vor fi dat lor arhiereii puteare.
139
Sens peste tot: achna^apa,
140	Scris: TAikKtfecKh.
141	Scris: Bpvroct».
142	Scris: Asc'hBp'kuiTb.
143	B.: CAP 20 Pentru arhiereu, denafară de poporul lui să nu preoţească; aşijdere, de va veni cineva dentr-alt popor să nu-1 preoţească (Pravila Svinţilor Apostoli, 31 de capete, învaţă de grăiaşte): Nice un vlădic denafară de hotarul lui, ce să dzice de poporul lui ca să nu aibă puteare să preoţească sau să facă alt lucru de-a besearecii, iară, de va călca această pravilă, să fie scos den vlădicie şi ce va preoţi să fie nepreoţit şi nice de o treabă. (Zunara şi Valsamon): Aceasta pravilă o tâlcuiesc aceşti doi, Zunara şi Valsamon, de grăiesc aşea: Mitropolitul, de va avea episcopii, şi acealea episcopii de vor avea episcopi, să nu îndrăznească mitropolitul a cânta liturghie în episcopiia, ce va fi episcop, nice în noria lui fără de voia episcopului, iară, de va cânta liturghie şi, de nva preoţi pre cineva, să fie scos din mitropolie şi ce va preoţi să fie nepreoţit. Dară cu cât mai vârtos vlădicul cel strein de va veni în poporul altui vlădic să preoţească! (Săborul a Doilea, ce au fost la Antiohiia): Dzice şi Săborul al Doile ce au fost la Antiohiia: Episcopul să nu preoţească în poporul altui vlădic, nice liturghie să cânte, fără de rugăminte şi fără de voia celui de loc; Iară, de va îndrăzni să preoţască, să fie scos den vlădicie împreună cu cel preoţit, iară, de va fi cu voia vlădicului celui de loc vlădic, să fie nevinovată hirotonia celui strein. (Săborul Dintâi, 16 capete): Scrie pravila Săborului Dentâi: Care episcop va lua diaconul dentr-alt popor şi-l va face preot desăvârşit, sau de-i va da vro mesereare fără de ştirea celui de loc, aceluia episcop nu-i iaste întreagă preoţia, ce acela den diacon să fie ceteţi.
153
21 CAP.
Pentru arhiereu, de-ş va lăsa scaunul şi să va duce de să va zăbăvi 6 luni fără ştirea patriarhului, sau fără când va fi bolnav
(Soborul 1 şi 2, 16 capete:) La aceaste svinte săboară dau învăţătură: Care arhiereu nu-ş va paşte turma sa, ce o va lăsa şi să va duce într-alt loc, de va fi cu posluşania patriarhului, oricâtă vreame va zăbăvi, să n-aibă nice o smenteală sau şi fără de posluşania patriarhului de va zăbăvi atâta vreame denafară de scaunul /56 lui, fiind dus să să închine la niscare mănăstiri144 sau îmblând pren popor, sau de va fi bolnav şi să va duce den scaun de-ş va cerca vrăciuire, nice drept una de-aceastea să n-aibă nevoie; iară, de va îmbla aşea, de capul său, zăbăvindu-să dentr-un loc într-alt, fără ştirea patriarhului şi va sta scaunul 6 luni fără arhiereu, acela arhiereu, au legiuit aceaste svinte săboară, să fie lepădat din cinstea sa şi să să hirotonească altul în locul lui.145
22 CAP.
Fiece preot sau ţârcovnic146, de nu va avea muiarea sa, să nu şadză într-un loc cu altă muiare, iară de-i va dzice arhiereul să o gonească de lângă sine şi el nu va asculta, să fie lepădat de besearică
(Săborul 1 în trei capete:) Al treile cap de pravilă a Săborului Dentâi învaţă de grăiaşte: Episcopul /57 şi preotul şi diaconul şi padiacul şi ţârcovnicul147, muiare ce nu va fi cununată cu dâns, cumu-i leagea, în casă să nu o ţie, aflând pricinfă]148 că iaste slujnică, numai cine va avea maică sau fată de trupul său sau sor sau mătuşe sor tatâne-său, pre aceastea nu le smenteaşte leagea, ce să fie în casă. Iară, de va avea în casă altă muiare, fiece rudă denafară de aceastea ce am'dzâs mai sus, să-i dzâcă arhiereul o dată şi de doao ori149 şi până a treia oară, tot să-l mustre şi să-i aducă amente, iară, de nu-1 va asculta, nice o va goni după al treile cuvânt, dau învăţătură svintele săboară şi a împăraţilor giudeaţe, pre unii ca aceştea să-i leapede den cinstea lor.
(Vasii ie bcahkih:) Dzice şi cbtîh Vasilie beamkîh de acest lucru: /58 Vlădicii şi alţ oameni ce sâmt de treaba besearicii, carii au muieri cu leage, carii poftesc să
144 Scris: ivvkN'kCTMpe.Altă lecţiune: mănăstire.
143 B.: CAP 21 Pentru arhiereu, de-ş va lăsa scaunul şi să va duce de să va zăbăvi 6 luni fără ştirea patriarhului, sau tară când va fi bolnav (Săborul 1 şi 2, 16 capete): La aceaste svinte săboară dau învăţătură: Care arhiereu nu-ş va paşte turma sa, ce o va lăsa şi să va duce într-alt loc, de va fi cu posluşania patriarhului, oricâtă vreame va zăbăvi, să n-aibă nice o smenteală sau şi tară de posluşania patriarhului de va face zăbavă atâta vreame denafară de scaunul lui, fiind dus să să închine la niscare mănăstiri sau îmblând prin popor, sau de va fi bolnav şi să va duce den scaun de-ş va cerca vrăciuire, nice drept una de-aceastea să n-aibă nevoie; iară, de va îmbla aşea, de capul său, zăbăvindu-să dintr-un loc într-alt, tară ştirea patriarhului şi va sta scaunul 6 luni tară arhiereu, acela arhiereu, au legiuit aceaste svinte săboară, să fie lepădat din cinstea sa şi să să hirotonească altul în locul lui.
146	Scris peste tot: upKosNHKk.
147	Scris: upkoBNMKtfAk.
148	Scris: npimmik.
149	n
Sens: AAwpn.
154
petreacă în curăţie, aceştea ca să să slujască cu bărbaţi, iară nu cu muieri; iară ceia ce vor avea muieri cu leage şi, de vor avea şi slujnice, leagea nu le apără.
(Aşijdere:) Şi iarăş scrie cbtîh Vasilie bbahkîh într-o poslanie cătră un preot oarecarile, de-1 chema Grigorie, să facă cum va face, să gonească pre acea fameaie bătrână den casa lui, iară, de va îndrăzni să nu asculte să gonească pre acea bătrână den casă, să ştie ca va fi lepădat de tot den preoţiia lui. Socoteaşte: acesta era bătrân de optdzeci de ai, preot scump şi ales şi nu vru arhiereul lui Dumnedzău să-l lase să o ţie în casă, dară cu cât mai vârtos150 f59 preot tânăr ca să-i slujască muieri! Drept aceaia să nu dăm sămn de scandală cătră oameni, fraţilor, că vom face şi altora smenteală, ce să ascultăm cumu ne învaţă, pentru Dumnedzău să vă fie!151
23 CAP.
Pentru clevete ce va cleveti neştine pre vlădic sau pre altcineva de-a beasearicii
(Al Doile Săbor, 6 capete:) Nicedănăoară nu vom avea răpaos de vrăjmaşul nostru cela ce să luptă cu noi, satana, ce cu multe ocări152 să nevoiaşte să spurce cinstea tuturor oamenilor celor buni. Iară mai mult spre arhierei să bagă mai vârtos153. Drept acesta lucru au dat învăţătură acei dumnedzăieşti părinţi de la Săborul al Doile, cum scrie acolo pravila în 6 capete: Tot omul ce iaste cinstit, cumu s-are dzice petreace I60 bine viiaţa lui şi cu cinste şi cu lucrure bune, sau de-are fi şi rău şi viiaţa lui spurcată, plină de ocăr, de curvii şi alte răutăţi, sau de-are fi neştine credincios sau şi necredincios, sau de-are fi eretic, de va avea vreo tocmală cu vreun vlădic pentru nescare lucruri stătătoare sau mutătoare, ce să dzice drept niscare aur sau argint sau haine sau altăceva, fiece-are fi, aceia au voie să pârască
150	Scris: Bpvroch.
151	B.: CAP 22 Fiece preot sau ţârcovnic, de nu va avea muiarea sa, să nu şadză într-un loc cu altă muiare, iară de-i va dzice arhiereul să o gonească de lângă sine şi el nu va asculta, să fie lepădat de besearecă (Săborul 1 în 3 capete): Al trei cap de pravilă a Săborului Dentâi învaţă de grăiaşte: Episcopul şi preotul şi diaconul şi padiacul şi ţârcovnicul, muiare ce nu va fi cununată cu dâns, cumu-i leagea, în casă să nu o ţie, aflând pricină că iaste slujnică, numai cine va avea maică sau fată de trupul său sau sor sau mătuşe sor tatâne-său, pre aceastea nu le smenteaşte leagea, ce să fie în casă; iară, de va avea în casă altă muiare, fiece rudă din denafară de aceastea ce am dzâs mai sus, să-i dzâcă arhiereul odată şi de doo ori şi până a treia oară, tot să-l mustre şi să-i aducă amente, iară, de nu-1 va asculta, nice o va goni după al treile cuvânt, dau învăţătură svintele săboară şi a împăraţilor giudeaţe, pre u[nii] ca aceştia să-i leapede den cinstea lor. (Vasilie e€AHKÎh): Dzice şi cbtîh Vasilie b6AHKÎ'h de acest lucru: Vlădicii şi al[ţi] oameni ce simt de treaba besearicii, carii au muieri cu leage, carii poftesc să petreacă în curăţie, aceştia ca să să slujască cu bărbaţi, iară nu cu muieri; iară ceie ce vor avea muieri cu leage şi, de vor avea şi slujnice, leagea nu le apără. (Aşijdere): şi iarăş scrie cbtîh Vasilie e6ahkîh într-o poslanie cătră un preot oarecarile, de-1 chema Grigorie, să facă cum va face, să gonească pre acea fameaie bătrână den casă lui, iară, de va îndrăzni să nu asculte să gonească pre acea bătrână den casa, să ştie ca va fi lepădat de tot den preoţiia lui. Socoteaşte: acesta era bătrân de 80 de ai, preot scump şi ales şi nu vru arhiereul lui Dumnedzău să-l lase să o ţie în casă, dară cu cât mai vârtos preot tânăr ca să-i slujască muieri. Pentru aceaia să nu dăm sămn de scandală cătră oameni, fraţilor, că vom face şi altora smenteală, ce să ascultăm cumu ne învaţă, pentru Dumnedzău să vă fie.
152	Scris: wKi»pit.
M Scris: Bpvroch.
155
pre vlădic la giudeţul154 acelui loc, fieunde va fi, şi, de vor ave ceva direptate, să cade să-ş ia de la dâns. Iară, de va fi pâra arhiereului pentru niscare lucruri reale, curvii sau furtuşaguri, de va dzice neştine c-au furat niscare lucruri den besearică sau vor dzice c-au cântat liturghie în poporul altui vlădic, fără ştirea celui /61 de loc sau alt fiece lucru carele smenteaşte vlădiciia şi iaste cu cale şi cu blagoslovenie, să-l scoaţă den vlădicie, sau de vor dzice că iaste altă greşală, să să pedepsască până la o vreame, cum iaste zapreaştenia când să opreaşte de liturghie, iară nu să scoate de tot den scaun. Aceastea toate trebuie ceia ce vof fi giudecătorii155 să socotească foarte pre-amănuntul, să întreabe şi să cerceteadze întâi pre cel ocărât, dupa-acea şi pre ceia ce-1 ocărăsc, de vor fi mulţi preoţi sau mireani, cândai să nu fie grăind cu pizmă sau cu vrajbă, să vor fi pornit asupra lui cândai pentru156 ce le va fi făcut vreo nevoie pentru de-ale lor: Pre157 preot va fi oprit de liturghie158, pre mireani va fi afurisit sau i va fi gonit den besearica lui Hristos sau I62 pentru alte lucruri să vor fi învrăjbit. Deci unii ca aceştea nu să cade să să creadză cuventele lor înaintea giudeţului159 ce vor grăi de rău asupra vlădicului până nu să vor îndirepta şi aceştea şi să să curăţească de vinile lor pentru ce-i va160 fi pedepsit. De-aciia să vie să mărturisască şi cum vor mărturisi, să să scrie la catastih mărturiia lor toate ocărâle celui ocărât, ce va fi pâra lui şi ce vor grăi asupra lui, să arate lucrul să fie de faţă, după cum învaţă dumnedzăiasca pravilă, cu 5 marturi, oameni de-a firea şi credincioşi şi de rudă bună, să fie cinstiţ de toţi. Deci, atunce, după cuvântul acestora, să fie scos den scaun vlădicul, sau, de va fi altă pâră, să nu fie scos, ce numai de oprit să să pedepsască /63 câtăva vreame, după greşală ce ya fi greşit. Iară, de nu va putea arăta clevetnicul cu oameni ca aceia toate câte au dzis asupra arhiereului, să paţă acesta ce era să paţă arhiereul; de va fi preot, să fie lepădat den preoţie, iară, de va fi mirean, să să afurisească şi să-l scoaţă den beseareca lui Hristos şi cu mare şi greu canon să să pedepsească.161
154	Scris: utfabisal.
155	Scris: utfAeKvropÎH.
156	Scris: npeNmpSs’.
'"7 Adăugat ulterior de altă mână.
158	Scris: Avmtfprîe.
159	Scris: uts'Aeuts’AS’M.
160	Scris: bh.
161	B.: CAP 23 Pentru clevete ce va cleveti neştine pre vlădic sau pre altcineva de-a beasearicii (Al Doile Săbor, 6 capete): Nicedănăoară nu vom avea răpaos de vrăjmaşul nostru cela ce să luptă cu noi, satana, ce cu multe ocări să nevoiaşte să spurce cinstea tuturor oamenilor celor buni. Iară mai mult spre arhierei să bagă mai vârtos. Drept acesta lucru au dat învăţătură acei dumnedzăieşti părinţi de la Săborul al Doile, cum scrie acolo pravila în 6 capete: Tot omul ce iaste cinstit, cumu s-are dzice petreace bine viiaţa lui şi cu cinste şi cu lucrure bune, sau de-are fi şi rău şi viiaţa lui spurcată, plină de ocară, de curvii şi alte răutăţi, sau de-are fi neştine credincios sau şi necredincios, sau de-are fi eretic, de va avea vreo tocmală cu vreun vlădic pentru nescare lucruri stătătoare sau mutătoare, ce să dzice drept nescare au[r] sau argint sau haine sau altă fieceva, ce-are fi, aceia au voie să pârască pre vlădic la giudeţul acelui loc, fieunde va fi, şi, de vor ave ceva direptate, să cade să-ş ia de la dâns, iară, de va fi pâra arhiereului pentru niscare lucrure reale, curvii sau furtuşaguri, de va dzice neştine c-au furat nescare lucruri de-a besearecii sau vor dzice c-au cântat liturghie în poporul altui vlădic tară ştirea celui de loc sau alt fiece lucru carele smenteaşte vlădiciia şi iaste cu cale şi cu blagoslovenie, să-l scoaţă den vlădicie, sau de vor dzice că iaste altă greşală, să să pedepsască până la o vreame, cum iaste zapreaşteniia când să opreaşte de liturghie, iară nu să scoate de tot den scaun. Aceastea toate
156
24 CAP.
Pentru ceia ce vor pârî pre vlădic şi-l vor ocărî, să fie oameni de cinste şi de stavăr
(Zunara:) De cest lucru tâlcuiaşte162 şi arată Zunara, luând izvod den Pravila Apostolilor, 74 de capete, unde dzice: Nu poate fiecine să grăiască rău de vlădic şi să-l pârască la giudeţ163 şi să să creadză aşea, fietecum, ce trebuie să fie om de cinste şi să-i fie lui viiaţa cura/64tă, să n-aibă nume de om rău, să nu fie curvariu sau ucigaş sau fur sau clevetnic sau pizmaş sau să-i fie dragă mâzda, nice să să atingă nice de un lucru ce va fi rău, ce să fie întrutot om bun şi credincios şi să-i fie frică de Dumnedzău. De-acii, numai unii ca aceştia, când vor pârî pre arhiereu la vreun giudeţ164, aceştea pot ca să să creadză, că pre-aceştia-i priimeaşte165 şi pravila şi pâra lor ce vor grăi să creade, iară nu oameni fără de cinste, pizmaş şi plini de toate răutăţile.
(Drept acesta lucru scrie şi Pravila Săborului al Patrul166 în 21 de capete:) Ceia ce vor vrea să ocărască şi să pârască pre vlădic, să să ispitească foarte pre-amănuntul să să ştie ce oameni sâmt şi cumu li-e viiaţa lor sau lucru/65rile lor; deci, de vor fi cum am dzâs mai sus, buni şi cinstiţ, acestora li să priimeaşte167 ocara şi li să creade pâra şi mărturiia. Iară, de să vor afla aceştea numai într-un lucru rău, de carile am dzâs mai sus, nice într-un chip să nu să creadză ocărâle lor, nice mărturiia lor.168
trebuiaşte ceia ce vor fi giudecătorii să socotească foarte pre-amănuntul, să întreabe şi să cerceteadze întâi pre cel ocărât, dupa-acea şi pre ceia ce-1 ocărăsc, de vor fi mulţi preoţi sau mireani, cândai să nu fie grăind cu pizmă sau cu vrajbă, să vor fi pornit asupra lui cândai pentru ce le va fi făcut vreo nevoie pentru de-ale lor, pre preoţi va fi oprit de liturghie, pre mireani va fi afurisit sau i va fi gonit din besearica lui Hristos sau pentru alte lucruri să vor fi învrăjbit. Deci unii ca aceştia nu să cade să să creadză cuvintele lor înaintea giudeţului ce vor grăi de rău asupra vlădicului până nu să vor îndirepta şi aceştia şi să să curăţască de vinile lor pentru ce-i va fi pedepsit. De-aciia să vie să mărturisască şi cum vor mărturisi, să să scrie la catastih mărturiia lor toate ocărâle celui ocărât, ce va fi pâra lui şi ce vor grăi asupra lui, să arate lucrul să fie de faţă, după cum învaţă dumnedzăiasca pravilă, cu cinci marturi, oameni de-a firea şi credincioşi şi de rudă bună, să fie cinstiţi de toţi. Deci, atunce, după cuvântul acestora, să fie scos den scaun vlădicul, sau, de va fi altă pâră, să nu fie scos, ce numai de oprit să să pedepsască câtăva vreame, după greşală ce va fi greşit. Iară, de nu va putea arăta clevetnicul cu oameni ca aceia toate câte au dzis asupra arhiereului, să paţă acesta ce era să paţă arhiereul: de va fi preot, să fie lepădat den preoţie, iară, de va fi mirean, să să afurisască şi să-l scoaţă din beseareca lui Hristos şi cu mare şi greu canon să să pedepsească.
162	Scris: tai&k^ai|I6.
163	Scris: utfACUh.
164	Idem.
165	Scris: npÎHAvhijje.
166	Numit şi Conciliu de la Calcedon (452) a combătut eutihismul, monotelismul şi a adăugat la Crez „cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au tăcut”.
167	Scris: npÎHAvfeijje.
168	B.: CAP 24 Pentru ceia ce vor pârî pre vlădic şi-l vor ocărî, să fie oameni de cinste şi de stavăr (Zunara): De cest lucru tâlcuiaşte şi arată Zunara, luând izvod den Pravila Apostolilor, 74 de capete, unde dzice: Nu poate fiecine să grăiască rău de vlădic şi să-l pârască la giudeţi şi să să creadză aşea, fietecum, ce trebuiaşte să fie om de cinste şi să-i fie lui viiaţa curată, să n-aibă nume de om rău, să nu fie curvar sau ucigaş sau fur sau clevetnic sau pizmaş sau să-i fie dragă mâzda, nice să să atingă nice de un lucru ce va fi rău, ce să fie întrutot om bun şi credincios şi să-i fie frică de Dumnedzău.
157
25 CAP.
Pentru ca să să ştie câţ vlădici trebuiesc să fie când vor giudeca169 greşala vlădicului şi câţ a preotului şi câţ a diaconului
(iSoborul den Cartaghen170:) Dat-au învăţătură acei svinţi părinţi: La pâra vlădicului, cându-1 va pârî cineva pentru vreo greşală, trebuie atunce să fie 12 vlădici171 giudecători172. Aceştea să giudece pâra vlădicului, iară mai puţini de-atâţia să nu fie.	<
Iară la pâra preotului să fie 6 vlădici fără cela ce va fi de loc, /66 ce să dzice fără acela a cui va fi poporul, cu acela să fie 7 de toţi.
Iară la pâra diaconului să fie 3 vlădici.
Prilej itu-s-au de-au fost un giudeţ173 ca acesta odănăoară, când au fost scos den scaun pre Ioan, episcopul de Mathum174, care giudeţ175 l-au fost giudecat176 arhiepiscopul177 de Chipru şi cu 11 arhierei. Iară deac-au înţeles svinţia sa, părintele patriarhul Luca178, au stricat acest giudeţ179 şi n-au vrut să priimască180 nice într-un chip până în svârşit, de vreame ce n-au fost numărul deplin 12 vlădici, după cum au isprăvit Svânta Pravilă.181
Deaci numai unii ca aceştia, când vor pârî pre arhiereu la vreun giudeţ, aceştia pot ca să să creadză, că pre-aceştia-i priimeaşte şi pravila şi pâra lor ce vor grăi să creade, iară nu oameni fără de cinste, pizmaşi şi plini de toate răutăţile. (Drept acesta lucru scrie şi Pravila Săborului al Patrul în 21 de capete): Ceia ce vor vrea să ocărască şi să pârască pre vlădic, să să ispitească fbarte pre-amănuntul să să ştie ce oameni simt şi cumu li-e viiaţa lor sau lucrurile lor; deci, de vor tî cum am dzâs mai sus, buni şi cinstiţi, acestora li să priimeaşte ocara şi li să creade pâra şi mărturiia. Iară. de să vor afla aceştia oameni numai într-un lucru rău, de carile am dzâs mai sus, nice într-un chip să nu să creadză ocărâle lor.
169	Scris: u^Ack*.
170	Sinod ţinut la Cartagina în 254 la iniţiativa Sfântului Ciprian.
171	Scris: BAitAHHb.
172	Scris: u^AeKvropii.
173	Scris:
174	Scris: MAetfNb.
175	Scris: u^A^Ub.
176	Scris: u^AeKATb.
177	Scris: ApxiiencKontfAb.
178	Luca Chrisoberges, patriarh ecumenic între 1156-1169.
179	Scris: u^A^Ub.
ISO c •
Scris: npiHAMCKK.
181 B.: CAP 25 Pentru ca să să ştie câţi vlădici trebuiesc să fie când vor giudeca greşala vlădicului şi câţi a preotului şi câţi a diaconului (Săborul den Carthaghen): Dat-au învăţătură acei svinţi părinţi: la pâra vlădicului, cându-1 va pârî cineva pentru vreo greşală, trebuiaşte atunce să fie 12 vlădici giudecători. Aceştia să giudece pâra vlădicului, iară mai puţini de-atâţia să nu fie. Iară la pâra preotului să fie 6 vlădici tară cela ce va fi de loc, ce să dzice tară cela a cui va fi poporul, cu acela să fie 7 de toţi. Iară la pâra diaconului să fie 3 vlădici. Prilej itu-s-au de-au fost un giudeţi ca acesta odănăoară, când au scos den scaun pre Ioan, episcopul de Mathum, care giudeţi l-au fost giudecat arhiepiscopul de Chipru cu 11 arhierei. Iară deac-au înţeles svinţiia sa, părintele patriarhul Luca, au stricat acest giudeţi şi n-au vrut să priimască nice într-un chip până în svârşit, de vreame ce n-au fost numărul deplin 12 vlădici, după cum au isprăvit Svânta Pravilă.
158
26 CAP.
Pentru vlădicul ce-1 va fi pârât cineva pentru c-au greşit ceva şi vor fi giudecat182 cu săborul vina lui şi-i vor fi poruncit să margă o dată sau de doao183 ori sau de trei ori şi el nu va fi mărs să-ş dea sama
(Praf"1 vila Apostolilor; 34 de capete:) învaţă această Pravilă a Svinţilor Apostoli: Episcopul de-1 va pârî niscare oameni buni şi credincioş ca aceia, nu să cade să-l giudece nime până nu va fi sângur de faţă împreună cu pârâşii lui, să-i spuie şi să-i vădească tot lucrul înaintea lui, să audză el cu urechile sale ce dzic. Deci, de va ispovedui şi el că iaste cum dzâc ei, atunce să va lepăda den scaun, de va fi pâra de lepădat, sau, de-i va fi greşala mai puţin, să va opri de besearică câtăva vreame, iară, de să va tăgădui, şi va apuca că nu iaste cum dzâc ei, şi de vor fi oameni de credinţă şi de cinste pârâşii, să nu-1 bage în samă pre vlădic, ce să-l scoaţă de tot den scaun după deala lui, cumu să va adeveri lucrul. Că aşea învaţă dumnedzăieştile /68 legi.
Iară de-1 vor chema şi nu mearge la giudeţ184, atunce să cade18* să trimită săborul doi vlădici de la feaţele a tot săborul, să-l chiame186 să vie; iară, de nu va veni, să trimiţă alţi doi vlădici încă să-l mai chiame să vie să dea răspuns de aceale ocări ce s-au grăit rău de dâns şi, de nu va veni nice atunce, să trimiţă şi al trile rând; Iară, de nu va vrea să vie nice aşea, atunce să să facă ispravă, să fie lepădat de tot den vlădicie.187
27	CAP.
De să va prileji vlădicului să-l pârască cineva şi, să are fi şi vinovat, până nu-1 vor giudeca188 vlădicii, să nu iasă den scaun
(Săborul Cartaghenului, 88 de capete:) Pravila acestui svânt săbor învaţă de grăiaşte: Vlădicul, de să va afla în vreo vină de carile smentesc vlădiciia, nime nu poate /69 să-l scoaţă den scaun, până nu va fi giudeţ189 asupra lui. Atunce, de i să va
182	Scris: utfA^KATh.
183	Scris: a**Ph.
184	Scris: u^a^-
18;> Scris iniţial ac. Completat ulterior deasupra rândului de altă mână.
186	Scris: koms.
187	B.: CAP 26 Pentru vlădicul ce-1 va ti pârât cineva pentru c-au greşit ceva şi vor fi giudecat cu săborul vina lui şi-i vor fi poruncit să margă o dată sau de doo ori sau de trei ori şi el nu va fi mărs să-ş dea sama (Pravila Apostolilor, 34 de capete): învaţă această Pravilă a Svinţilor Apostoli: Episcopul de-1 va pârî niscari oameni buni şi credincioş ca aceia, nu să cade să-l giudece nime până nu va fi sângur de faţă împreună cu pârâşii lui, să-i spuie şi să-i vădească tot lucrul înaintea lui, să audză el cu urechile sale ce dzic. Deci, de va ispovedui şi el că iaste cum dzic ei, atunce să va lepăda den scaun, de va fi pâra de lepădat, sau, de-i va fi greşala mai puţin, să va opri de besearică câtăva vreame, iară, de să va tăgădui, şi va apuca că nu iaste cum dzâc ei, şi, de nvor fi oameni de credinţă şi de cinste pârâşii, să nu-1 bage în samă pre vlădic, ce sâ-1 scoaţă de tot den scaun după deala lui, cumu să va adeveri lucrul. Că aşea învaţă dumnedzăieştile legi. Iară de-1 vor chema şi nu va mearge la giudeţ, atunce să cade să trimiţă săborul doi vlădici de la feaţele a tot săborul, să chiame să vie; iară, de nu va veni, să trimiţă alţi doi vlădici încă să-l mai chiame să vie să dea răspuns de aceale ocări ce s-au grăit rău de dâns şi, de nu va veni nice atunce, să trimiţă şi al trile rând; Iară, de nu va vrea să vie nice aşea, atunce să să facă ispravă, să fie lepădat de tot den vlădicie.
188	Scris: u^abka.
189	Scris: u^A^iu*-
159
arăta vina şi va fi osindit, să-l scoaţă ca pre un vinovat, însă cumu-i leagea săborului vlădicesc.190
28	CAP.
Pentru cela ce ocăreaşte pre vlădic cu multe lucruri ce vin împrotiva smentealei vlădicii şi nu va putea arăta nemică de faţă
(Săborul de la Cartaghen, 130 de capete:) învaţă acest svânt săbor: De va pârî neştine cu multe ocărî191 192 193 pre vlădic cum iaste vinovat în multe lucruri şi, de nu va putea arăta numai una de faţă, nice cealealalte, ceale multe să nu să creadză, nice sa le prumasca
29	CAP.
La giudeţ194 să n-aducă nime martur eretic, nice om de altă leage, nice să să poată creade un om sângur, macar fie şi om de cinste, ce doi sau trei, iară /70 de vor fi niscare ocără195, să fie 5 marturi
{Pravila Apostolilor, 75 de capete:) Această Pravilă a Svinţilor Apostoli, scrie de-acest lucru de mărturie la pâra, dzice: Arhiereului nu să creade mărturiia ereticului, nice aceluia ce are fi de altă leage, nice unui om sângur, macar de-are fi şi credincios, că aşea scrie Svânta Scriptură: Pentru gura a doi sau a trei marturi stau toate graiurele. Cumu s-are dzice: Un lucru ce-1 mărturisesc doi sau trei oameni, iaste adevărat acela lucru şi isprăvit, numai să fie mărturii oameni cu ispravă, cum am dzâs mai sus.
(Zunara:) Iarăş ne dezleagă noao şi mai deşchis această pravilă Zunara, de dzice: Eriticului nice i să ascultă pâra, nice i să creade mărturiia; aşijdere, şi omul sângur, fie şi credin/71cios, nu să creade până nu vor fi doi sau trei, după graiul Svintei Scripturi.
Şi cbtîh Pavel încă scrie la Timotheiu196; Cuvântul cel rău ce să va grăi asupra omului hirotonit să nu fie priimit197, nice credzut, numai când vor fi doi marturi sau
190	B.: CAP 27 De să va prileji vlădicului să-l pârască cineva şi să are fi şi vinovat, până nu-1 vor giudeca vlădicicii. să nu iasă den scaun (Săborul Cartaghenului, 88 de capete): Pravila acestui svânt săbor învaţă de grăiaşte: Vlădicul, de să va afla în vreo vină de carile smentesc vlădiciia, nime nu poate să-l scoaţă din scaun, până nu va fi giudeţi asupra lui. Atunce, de i să va arăta vina şi va fi osindit, să-l scoaţă ca pre un vinovat, însă cumu-i leagea săborului vlădicesc.
191	Scris: WKT.pT..
192	«
Sens: fip'lHA/lACKJR.
193	B.: CAP 28 Pentru cela ce ocăreaşte pre vlădic cu multe lucruri ce vin împrotiva smentealei vlădicii şi nu va putea arăta nemică de faţă (Săborul de la Cartaghen, 130 de capete): învaţă acest svânt săbor: De va pârî neştine cu multe ocări pre vlădic cum iaste vinovat în multe lucruri şi, de nu va putea arăta numai una de faţă, nice cealealalte, ceale multe să nu să creadză, nice să le priimască.
194	Scris: u^Aeith.
195	o
Scris: wK'hpit.
196	Scris: THMoeeio.
197	Scris: npîtiMHTh.
160
trei. Şi iarăş dzice acesta Zunara: La pâra celui preoţit, de vor fi doi marturi oameni buni şi vestiţ, ca să nu să creadză cuventele lor.
(Valsamon:) Dzice şi Valsamon pentru acest cuvânt a lui cbtih Pavel cum şi mai sus dzisem c-au dzâs: La pâra celui hirotonit să fie doi marturi sau trei să mărtu[ri]sească198.
Iară Zunara dzice: Unde vor mărturisi doi oameni buni şi credincioşi asupra omului preoţit, să nu să creadză. Nu să mire nime de aceasta, că nemică nu să pune Zunara împrotiva P1 lui Pavel Apostol, pentru căce iaste tot un cuvânt. Şi ascultaţi de acest lucru cum spune Valsamon: Cuvântul Svântului Pavel ce scrie cătră Timotheiu199, ucenicul său, cum întru pâra celui hirotonit să nu să creadză mărturia unuia, numai a doi sau a trei marturi, nu dzice pentru pâra cea de ocară, ce dzice ceaia ce să prinde asupra lepădării den cinste, ce să cunoaşteţ fiecine, că dzice pentru alte lucruri, cum are fi datorii, bani sau alte haine; drept aceaia, dzice acesta Valsamon într-această pravilă ce o tâlcuiaşte200 în 75 de capete: Mărturiia aceasta asupra arhiereului cu doi oameni, va să dzică de va fi drept niscare argint sau aur, cum are fi de va fi preţ de o litră de aur, mărturiia acestor doi marturi de vor fi oameni buni /73 şi de cinste şi de vor giura201, atunce să creade că iaste adevărat lucru; iară, de va fi lucrul aceii tocmeale de 50 de litre de aur, mărturiia acestor doi nu să va creade, ce aicea trebuiesc trei marturi. Iară, de nu va fi tocmala aceaia de litre de aur, ce va fi de piiardere de cinste sau de lepădare de preoţie, ce să dzice de vlădicie, acolea trebuie să fie 5 marturi, carii să cade să giure202 pre cuvente de ocară ce vor arăta, iară, daca să vor giura203, să va creade mărturia lor şi arhiereul să va lepăda den scaun, însă mărturiile să fie destoinice, cum am dzis şi mai sus, cinstiţ şi credincioş, iară să nu fie niscare pizmaşi şi oameni răi, cum nu trebuiaşte, că acelora mărturia nu să creade.204
198	Scris: M’hp'rVc’fecK*.
1QQ
Scris: THMteeio.
200	Scris: TA^K^Aqie.
201	Scris:
202	Scris: utfpe.
203	Scris: utfpa.
204	B.: CAP 29 La giudeţi să nu aducă nime martur eretic, nice om de altă leage, nice să să poată creade un om singur, macar fie şi om de cinste, ce doi sau trei, iară, de vor fi niscari ocăr, să fie 5 marturi (Pravila Apostolilor, 75 de capete): Această svântă Pravilă a Svinţilor Apostoli, scrie de-acest lucru de mărturie la pâra, dzice, arhiereului nu să creade mărturiia ereticului, nice aceluia ce are fi de altă leage, nice unui om sângur, macar de-are fi şi credincios, că aşea scrie Svânta Scriptură: Pentru gura a doi sau a trei marturi stau toate graiurele, cumu s-are dzice: Un lucru ce-1 mărturisesc doi sau trei oameni, iaste adevărat acela lucru şi isprăvit, numai să fie mărturii oameni cu ispravă, cum am dzâs mai sus. (Zunara): Iarăş ne dezleagă noao şi mai deşchis această pravilă Zunara, de dzice: Eriticului nice i să ascultă pâra, nice i să creade mărturiia; aşijdere, şi omul singur, fie şi credincios, nu să creade până nu vor fi doi sau trei, după graiul Svintei Scripturi. Şi cetim Pavel încă scrie la Timotheiu; Cuvântul cel rău ce să va grăi asupra omului hirotonit să nu fie priimit, nice credzut, numai când vor fi doi marturi sau trei. Şi iarăş dzice acesta Zunara: la pâra celui preoţit, de vor fi doi marturi oameni buni şi vestiţi, ca să nu să creadză cuventele lor. (Valsamon): Dzice şi Valsamon pentru acest cuvânt a lui cetim Pavel cum şi mai sus dzisem c-au dzâs: la pâra celui hirotonit să fie doi marturi sau trei să mărturisască. Iară Zunara dzice: Unde vor mărturisi doi aomeni buni şi credincioşi asupra omului preoţit, să nu să creadză. Nu să mire nime de aceasta, că nemică nu să pune Zunara împrotiva lui Pavel Apostol, pentru căce iaste tot un cuvânt. Şi ascultaţi de acest lucru cum spune Valsamon:
161
30 CAP.
Pentru ceia ce vor să pârască să nu /74 aducă marturi oameni de-ai săi ce streini; nice din casa lor
{Săborul Cartaghenului, 131 de capete:) Acest svânt săbor, scrie de ne învaţă: Aceia ce vor să pârască şi să clevetească pre cineva, să nu aducă marturi den casa lor sau den oamenii lor, că nu să vor creade, ce să aducă streini şi să fie oameni buni şi de cinste.205	,
31	CAP.
Pentru marturi, cum trebuie să fie oameni de credinţă şi de cinste; şi cărora să creade mărturiia şi cărora nu să creade
{înţeleptul Leon206 împărat şi Costantin împărat207:) Pravila acestor doi înţelepţi împăraţi scrie de grăiaşte: Foarte să fie oameni de cinste ceia ce vor mărturisi fiece lucru şi să aibă credinţă spre toţi oamenii şi să mărturisească de toate lucrurile cum vor putea cunoaşte, veri stătătoare, /75 veri îmblătoare. Stătătoare sâmt ocinile, îmblătoare iaste avuţiia şi dobitoacele. Iară când va vrea să mărturisască neştine niscare lucruri cu ocări pentru să strice cinstea cuiva, vreunui om sufletesc, foarte să să socotească că nice un lucru nu iaste mai scump pre lume, decât cinstea, mai vârtos208 faţa celui preoţit.
Călugărului prost fără preoţie, mărturia lui nu să creade, de vreame ce-au lăsat lumea şi toate câte sâmt în lume.
Preoţii carii nu vor fi călugări să mărturisască, că să creade mărturia lor.
Cela ce va fi mărs vreodănăoară la vreun giudeţ209 şi-l vor fi. osândit, ce să dzice îl vor fi rămas de leage, sau de va fi fost cândva mărturie strâmbă sau de va fi
Cuvântul Svântului Pavel ce scrie cătră Timotheiu, ucenicul său, cum întru pâra celui hirotonit să nu să creadză mărturia unuia, numai a doi sau a trei marturi, nu dzice pentru pâra cea de ocară, ce dzice ceaia ce să prinde asupra lepădării den cinste, ce să cunoaşteţi fiecine, că dzice pentru alte lucruri, cum are fi datorii, bani sau alte haine; drept aceaia, dzice acesta Valsamon într-această pravilă ce o tâlcuiaşte în 75 de capete: Mărturiia aceasta asupra arhiereului cu doi oameni, va să dzică de va fi drept nescare argint sau aur, cum are fi de va fi preţi de o litră de aur, mărturiia acestor doi marturi de vor fi oameni buni şi de cinste şi, de nvor giura, atunce să creade că iaste adevărat lucru; iară, de va fi lucrul aceii tocmeale de 50 de litre de aur, mărturiia acestor doi nu să va creade, ce aicea trebuiesc trei marturi, iară, de nu va fi tocmala aceaia de litre de aur, ce va fi de piiardere de cinste sau de lepădare de preoţie, ce să dzice de vlădicie, acolea trebuiaşte să fie 5 marturi, carii să cade să giure pre cuvinte de ocară ce vor arăta, iară, daca să vor giura, să va creade mărturiia lor şi arhiereul să va lepăda den scaun, însă mărturiile să fie destoinice, cum am dzis şi mai sus, cinstiţi şi credincioş, iară să nu fie niscare pizmaşi şi oameni răi, cum nu trebuiaşte, că acelora mărturiia nu să creade.
205	B.: CAP 30 Pentru ceia ce vor să pârască să nu aducă marturi oameni de-ai săi ce striini; nice din casa lor (Săborul Cartaghenului, 131 de capete): Acest svânt săbor, scrie de ne învaţă Ceia ce vor să pârască şi să clevetească pre cineva, să nu aducă mărturii den casa lor sau den oamenii lor, că nu să vor creade, ce să aducă streini şi să fie oameni buni şi de cinste.
206	Leon VI „Cel înţelept”, împărat bizantin între 886-912.
207	Constantin VII Porfirogenetul, împărat bizantin între 913-959.
208	Scris: Bpvroch.
209	Scris: u^Aeitb.
162
clevetit pre cineva sau şi pentru alte răutăţ, /76 de va fi ţinut rău giudeţul210 înaintea a tot nărodul şi-i va fi făcut ruşine, nice acestuia să nu i să creadză nicedănăoară mărturiia. Aşijdere, cela ce va fi luat mâzdă şi va vrea să mărturisească sau cela ce va şti lucrul adevărat şi va fi luat mâzdă şi nu va vrea să mărturisească adevărul, acesta încă iaste ca şi ceialalţi.
Ucigătorilor, furilor, curvarilor sau altor ce vor fi făcut alte răutăţ şi lucruri de ruşine, acestora mărturia nu să prinde în samă în giudeţ211.
Sau, de vor grăi rău de cineva aceştea sau vor vădi răutăţile cuiva, la vreun giudeţ212 213, să nu-i asculte nime ce vor grăi, nice să-i creadză nime.
Să nu să puie mărturie nime, până nu va fi de doodzeci de ai.
Om de cei mici, ce nu mai cresc sau surd şi mut sau P1 nebun, mărturiia acestora nu să creade.
Cuventele marturilor să să creadză când vor dzice c-au vădzut ei cu ochii213, iară să nu dzică c-au audzit de altul, ce, când vor grăi faţă cătră faţă. Să grăiască şi să să întreabe unul câte unul.
Mărturii carii vor vrea să mărturisească, să să cearce întâi destoiniciia lor şi numele cel bun ce vor fi având pentru lucrurile lor ceale bune, creştineşti, ce iubeaşte Hristos Iară, de nu va fi creştin bun şi dirept credincios, ce va fi om bun numai pentru viiaţa ceastă pementească, pentru ca să-l laude oamenii, aceaia nu iaste întru nemică. Omul cel destoinic trebuie să fie tare şi vârtos214 pre lucrurile ceale bune şi firea lui neschimbată dupre lucrul cel adevărat.
Aceasta trebuie să cearce giudeţul215, să soco/78tească mărturiile ce vor să mărturisească la giudeţ216 fie derept ce lucru, oare ce feal de oameni sâmt, iaste-le viiaţa lor bună şi credincioasă au sâmt niscare oameni sprânţari217.
Cela ce va fi de 14 ai, acela, de va mărturisi pentru nescare lucruri ce vor fi îmblătoare, detorii de bani sau altă aseamenea, acestora, să să creadză. Iară de ocară, de-are şti cu adevărat, mărturiia acestuia să nu să creadză.
Episcopii mărturisesc şi când iscălesc în cărţi pentru fiece treabă.
Mărturiile ce vor mărturisi de nevoie sau de vro silă sau pentru mâzdă, mărturia acestora să nu să creadză.
Omul ce să va afla întru niscare lucrure de ocară218 219, acesta pre altul nu poate să-l ocărască.
Câte dzile vor zăbăvi mărturii la giudeţ219, veri multe, ver P9 puţine, toate cheltuialele să fie deasupra celuia ce i-au adus să mărturisească.
210	Scris:
211	Scris: uVieuh.
212	Idem.
213	Peste tot în text cuvântul „ochii” este scris cu două puncte în interiorul literei w, imitând o faţă umană.
214	Scris: Bpvrocb.
213 Scris: utfaciuai».
216	Scris:
217	Scris: cnpa>HUApii
218	Scris: wKitpii.
219	Scris: u^Aeilh-
163
Mărturiile de vor scrie pre hârtie şi-ş vor pune peceţile pentru niscare tocmeale şi, de va veni lucrul să îmbie acea scrisoare pre la giudeţ220, să nu să mai chiame mărturiile de faţă, că să cred scrisorile şi peceţile lor, ca şi când are fi ei sânguri.
Mărturiile ce vor vrea să mărturisească veri de ce lucru, ver de avuţie, ver de pierdzare de cinste, trebuie întâi să-i puie să giure221 222 223; de-aciia să-i întreabe: Şti-vor au nu vor şti de acealea tocmeale. De să va prilej i vamăşului să mărturisească, lui încă i să cade ca şi cestora ce scrie mai sus.	,
De să va prileji cuiva a mărturisi de vreun lucru asupra cuiva, şi de va veni lucrul să mărturisească şi al doile rând, nu pentru /80 cela dintâi, ce pentru altul, nu va putea, că să va arăta pizmaş, deci nu-1 va creade nime.
(Matheiu:) Trebuie ceia ce vor vrea să mărturisească întâi să să facă giurământ . De-aciia să-i întreabe giudeţul pentru tocmala ce va să fie, alegând când nu vor şti pentru ce i-au chemat la giudeţ224. Iară când vor fi marturi mulţ, celor mai de-a firea, acelora să să mai creadză cuvântul.
Tocmala arhiereului, de să va prileji la giudeţ225, de va fi lucrul de o litră de aur, de vor mărturisi doi oameni buni, să să creadză mărturiia lor; iară, de va fi lucrul de 50 de litre de aur, trebuie trei marturi buni să mărturisească. Iară, de va fi lucrul de scos de vlădic den scaun, trebuie 5 marturi foarte buni şi oameni de cinste; însă întâi să li să dea giurământ226, /81 de-acii, cum vor mărturisi aceştia, aşea să fie, cum scrie mai apoi şi Valsamon de-acest lucru: Celor săraci nu să creade mărturiia. Săraci să chiamă ceia ce nu fac toate bucatele lor 50 ughi227 de aur.
(A lui Armenopul:) Destoinici oameni, dzice Armenopul, să fie marturi, iară nu fieştece blăstămat.
Tot pre-amănuntul să cade să să cearce mărturii unul câte unul, carele ce samă de om iaste, pentru să nu fie vreunii oameni slabi la fire şi de ruşine viiaţa lor, ce nice să fie săraci228, nice prea bogaţ, că cel sărac pentru sărăciia lui vine să mărturisească, doară îi va da ceva sau doară-1 va face priiatin, să-l socotească. Aşijdere, şi cel bogat nu vine la giudeţ229 pentru altă, ce pentru prieteşugul sau pentru vreo pizmă ce va avea spre vreo parte de cealea ce /82 să giudecă230 îndrăznind, căce că şti[e]231 că-i va treace cuvântul la giudeţ232 şi va fi cum dzice el. Drept aceaia, mărturii trebuie să fie curaţi de toate de-aceastea, numai să să chiame
220	Idem.
221	Scris: utfpe.
222	Scris: utfptMi>HTb.
223	Scris: utfAeutfrth.
224	Scris: u^Aeiib.
225	Idem.
226	Scris: utfp-bM'bNTb.
227	Scris: tfr.
228	Scris: cspans.
229	Scris:
230	Scris: u^AeK*.
231	Scris: i)m. Altă lecţiune: şti.
232	Scris: u^Aeus.
164
oameni buni şi să-ş petreacă viiaţa cu cinste. Deci, numai acelora să creade mărturiia, iară nu altora.233
32	CAP.
Pentru preotul ce va mărturisi menciuni
(Iustinian234 împărat:) De vreame ce să va afla preotul c-au mărturisit menciuni ş-au ţânut parte cuiva de-au dobândit pre strâmbătate ocină sau vie sau casă sau haine sau argint sau aur sau fiece lucru, acela să fie oprit de liturghie 3 ai şi să margă să şadză la o mănăstire235, iară nu acasă. Iară, de va fi mărturisit asupra cuiva de să-i fie păţit vreo nevoie trupul cuiva, să-ş fie pus /83 capul, sau să-l fie scos den cinste, sau să-i fie făcut vreo sluţie asupra trupului său, acela să fie lepădat
233	B.: CAP 31 Pentru marturi, cum trebuie să fie oameni de credinţă şi de cinste şi cărora să creade mărturiia şi cărora nu să creade (înţeleptul Leon împărat şi Costantin împărat): Pravila acestor doi înţelepţi împăraţi scrie de grăiaşte: Foarte să fie oameni de cinste ceia ce vor mărturisi fiece lucru şi să aibă credinţă spre toţi oamenii şi să mărturisască de toate lucrurile cum vor putea cunoaşte, veri stătătoare, veri îmblătoare. Stătătoare simt ocinile, îmblătoare iaste avuţiia şi dobitoacele. Iară când va vrea să mărturisască neştine niscare lucruri cu ocări pentru să strice cinstea cuiva, vreunui om sufletesc, foarte să să socotească că nice un lucru nu iaste mai scump pre lume, decât cinstea, mai vârtos faţa celui preoţit. Călugărului prost fără preoţie, mărturiia lui nu să creade, de vreame ce-au lăsat lumea şi toate câte simt în lume. Preoţii carii nu vor fi călugări să mărturisască, că să creade mărturiia lor. Cela ce va fi mărs vreodănăoară la vreun giudeţi şi-l vor fi osândit, ce să dzice îl vor fi rămas din leage, sau de va fi fost cineva mărturie strâmbă sau de va fi clevetit pre cineva sau şi pentru alte răutăţi, de va fi ţinut rău giudcţul înaintea a tot nărodul şi-i va fi făcut ruşine, nice acestuia să nu i să creadză nicedănăoară mărturiia. Aşijdere, cela ce va fi luat mâzdă şi va vrea să mărturisască sau cela ce va şti lucrul adevărat şi va fi luat mâzdă şi nu va vrea să mărturiseâască adevărul, cesta încă iaste ca şi ceialalţi. Ucigătorilor, furilor, curvarilor sau altor ce vor fi făcut alte răutăţi şi lucruri de ruşine, acestora mărturiia nu să prinde în samă în giudeţi. Sau, de vor grăi rău de cineva aceştia sau vor vădi răutăţile cuiva, la vreun giudeţ, să nu-i asculte ce vor grăi. Să nu să puie mărturie nime, până nu va fi de 20 de ai. Om de cei mici, ce [...] fi marturi mulţi, celor mai de-a firea, acelora să să creadză cuvântul. Tocmala arhiereului, de să va prileji la giudeţ, de va fi lucrul de o litră de aur, de vor mărturisi 2 oameni buni, să să creadză mărturiia lor; iară, de va fi lucrul de 50 de litre de aur, trebuie 3 marturi buni să mărturisească; iară, de va fi lucrul de scos de vlădic den scaun, trebuie 5 marturi foarte buni şi oameni de cinste; însă întâi să li să dea giurământ, de-aciia, cum vor mărturisi aceştia, aşea să fie. Cum scrie mai apoi şi Valsamon de-acest lucru: Celor săraci nu să creade mărturia. Săraci să chiamă ceia ce nu fac toate bucatele lor 50 de galbeni. (A lui Armenopul): Destoinici oameni, dzice Armenopul, să fie marturi, iară nu fieştece blăstămat. Tot pre-amănuntul să cade să să cearce mărturii unul câte unul, carele ce samă iaste de om, pentru să nu fie vreunii oameni slabi la fire şi de ruşine viiaţa lor, ce nice săraci să fie, nice prea bogaţi, că cel sărac pentru sărăciia lui vine să mărturisască, doară-i va da ceva sau doară-1 va face priiatin, să-l socotească. Aşijdere, şi cel bogat nu vine la giudeţi pentru altă, ce pentru prieteşugul sau pentru vreo pizmă ce va avea spre vreo parte de cealea ce să giudecă îndrăznind, căce că şti că-i va treace cuvântul la giudeţi şi va fi cum dzice el. Drept aceaia, mărturii trebuiaşte să fie curaţi de toate de-aceastea, numai să să chiame oameni buni şi să-ş petreacă viiaţa cu cinste. Deci, numai acelora să creade mărturiia, iară nu altora.
234	Scris: mfCTHNÎANb. Citeşte: I-us-ti-ni-an. Iustinian „Cel Mare", împărat bizantin între 528-566. Personalitate de maximă importanţă politică şi militară, a făcut şi o reglementare juridică a Imperiului Bizantin, cunoscută sub numele lucrării Coipus iuris civilis, formată din Codex Iustinianus, Digestae, Pandectae, Institutiones şi Novellae. Lucararea a jucat un rol determinant în dezvoltarea jurisprudenţei răsăritene şi occidentale.
235	Scris: M'bN'bCTMpe. Altă lecţiune: mănăstire.
165
den preuţie de tot, sau, de vor fi şi alţ oameni de-a besearicii şi de vor mărturisi menciuni, şi aceia să paţă aşea.236
33	CAP.
Pentru preotul ce să va pune împrotiva legii
(Aşijdere:) Preotul, de să va prileji undeva în vreo tocmală să fie şi vor face scrisoare şi va iscăli şi el acolea sau-ş va pune pune [sic!] peceatea sau doar va scrie el acea scrisoare cu mâna lui şi apoi de să va tâmpla să vie aceâ scrisoare la vreo leage şi va fi întrebat preotul de acea scrisoare şi el va tăgădui că nu şti[e]237 de-acest lucru sau, de nu să va nice lepăda de dânsă, ce va dzice; Scris-am, dară n-am făcut nice un bine că am scris, acela să să leapede de preoţie.238
34	CAP.
Pentru cle/84vete
(Armenopul:) Cela ce va cleveti şi va ocări pre vlădic şi la ceaia de:apoi nu va putea dovedi, să plătească la domnie 30 de litre de aur, de vreame ce l-au clevetit pre strâmbătate.
{Aşijdere, Armenopul:) Cela ce va cleveti pre altul şi nu va fi vinovat, ce iaste să paţă cel nevinovatul, aceaia să paţă clevetnicul.239
35	CAP. t
Pentru preot sau diacon de-i va cleveti cineva
{Isprava legii lui Dumnedzău\) Să ştie tot omul căruia i să cade a şti: Clevetele şi ocara preotului şi a diaconului, dumnedzăieştile legi au lăsat să să cerceteadze întrutot de ispravă tocmalelor, după cum s-au dat învăţătură şi de pâra vlădicilor, întru toate lucrurile cum scrie şi mai sus şi de pârâş şi de marturi, tot să fie într-un chip.240
236	CAP 32 Pentru preotul ce va mărturisi menciuni (Iustinian împărat): De vreame ce să va afla preotul c-au mărturisit menciuni şi-au ţânut parte cuiva de-au dobândit pre strâmbătate ocină sa[u] vie sau casă sau haine sau argint sau aur sau fiece lucru, acela să fie oprit de liturghie 3 ai şi să margă să şadză la o mănăstire, iară nu acasă. Iară, de va fi mărturisit asupra cuiva de să-i fie păţit vreo nevoie trupul cuiva, să-ş fie pus capul, sau să-l fie scos den cinste, sau să-i fie făcut vreo sluţie asupra trupului său, acela să fie lepădat de tot den preuţie, sau, de vor fi şi alţi oameni de-a besearicii şi, de nvor mărturisi menciuni, şi aceia să paţă aşea.
237	Scris: i|im. Altă lecţiune: şti.
238	B.: CAP 33 Pentru preotul ce să va pune împrotiva legii (Aşijdere): Preotul, de să va prileji undeva în vreo tocmală să fie şi vor face scrisoare şi va iscăli şi el acolea sau-ş va pune peceatea sau doară va scrie el acea scrisoare cu mâna lui şi apoi de să tâmplă să vie acea scrisoare la vro leage şi va fi întrebat preotul de acea scrisoare şi el va tăgădui că nu şti de-acest lucru sau de nu să va nice lepăda de dânsă, ce va dzice; Scris-am, dară n-am făcut nice un bine că am scris, acela să să leapede de preoţie.
239	B.: CAP 34 Pentru clevete (Armenopul): Cela ce va cleveti şi va ocări pre vlădic şi la ceaia de-apoi nu va putea dovedi, acela să plătească la domnie 30 de litre de aur, de vreame ce l-au clevetit pre strâmbătate. (Aşijdere, Armenopul): Cela ce va cleveti pre altul şi nu va fi vinovat, ce iaste să paţă vinovatul, aceaea să paţă clevetnicul.
240	B.: CAP 35 Pentru preot sau diacon de-i va cleveti cineva (Isprava Legiei lui Dumnedzău): Să ştie tot omul căruia i să cade a şti: Clevetele şi ocara preotului şi a diaconului, dumnedzăieştile legi
166
36 CAP.
De vor scoate /8S pre vreun vlădic den vlădicie sau pre vreun preot den preoţie şi el va îndrăzni de va cânta liturghie
{Svenţii apostoli, 28 de capete:) Dzice Pravila Svinţilor Apostoli: Care vlădic sau care preot sau diacon va fi scos den cinstea sa şi va fi lepădat de preoţie cu direptate şi pre deala lui şi de va îndrăzni a să apuca să cânte svânta liturghie241, acela să fie gonit de tot den svânta besearică.
(Zunara:) Iarăş ne tâlcuiaşte242 Zunara această pravilă de dzice: Liturghia243 nu să chiamă numai când săvârşesc244 preoţii svânta priceştanie, ce şi alte toate slujbele svintei besearici: întâi botedzul, cununiia, vecemiia, itrosul şi alte slujbe a besearicii.245
37 CAP.
Cum va giudeca246 o dată şi cum va isprăvi la giudeţ247 patriarhul a doo oară248 /86 nu să mai poate giudeca, ce numai poate să socotească săborul aude sine
(.Matheiu:) A dumnedzăiescului patriarh giudeaţul cumu au isprăvit, nu poate al doile rând să să mai giudece, nice poate ca să să mai socotească aiuri la alt giudeţ249, de vreame ce giudeţul250 * patriarhului iaste cap şi începătură altor tuturor giudeaţelor sventei besearici, pentru că de la dâns sâmt toate câte legiuiaşte besearica, de la dâns să încep şi iară spre dâns să întorc de să giudecă231. Dară cine are puteare a mai socoti sau a mai lua sama giudeţului252 patriarhului? Numai atâta nu dzicem nemică sufleteaşte cu taină, să socotească săborul împreună cu patriarhul atunce ce vo[r]253 vrea să aleagă.254
au lăsat să să cerceteadze întrutot de ispravă tocmalelor. după cum s-au dat învăţătură şi de pâra vlădicilor. întru toate lucrurile cum scrie şi mai sus şi de pârâşi şi de marturi, tot să fie într-un chip.
241	Scris: AvrVprtie.
242	Scris: TATiKtf’kipe
243	Scris: AvmVpriîa.
244	Scris: «i>Bpi>ui6CKk.
245	B.: CAP 36 De vor scoate pre vreun vlădic din vlădicie sau pre vreun preot den preoţie şi el va îndrăzni de va cânta liturghie (Svenţii apostoli, 28 de capete): Dzice Pravila Svinţilor Apostoli: Care vlădic sau care preot sau diacon va fi scos den cinstea sa şi va fi lepădat de preoţie cu direptate şi pre deala lui şi, de nva îndrăzni a să apuca să cânte svânta liturghie, acela să fie gonit de tot din svânta besearică. (Zunara): Iarăş ne tâlcuiaşte Zunara această, pravilă de dzice: Liturghia nu să chiamă numai când săvârşesc preoţii svânta priceaştanie, ce şi alte toate slujbele svintei besearici: întâi botedzul, cununiia, vecerniia, itrosul şi alte slujbe a besearicii.
246	Scris: uVacka.
247	Scris: u^ACUh.
248	Scris: A»wpx.
249	Scris: uVA^Uk.
230	Scris: u^AeitVAb.
231	Scris: gtfAexx.
232	Scris: uVaciîVaVh.
233	Scris: a».
167
38 CAP.
Vlădicul scos den scaun are voie şi al doile /87 rând să strângă săbor să să mai giudece şi să mai ia seama pârâşilor lui
(Uricul împăratului Alexie Comianu254 255:) Scrie acest uric ce să află de purure pren toate săboarele, acestui împărat Alexie Comianu, carile învaţă şi dă voie vlădicilor şi şi altor hirotonit, carii vor fi scoş den cinstea lor, să să mai strângă săbor, să mai socotească aceale cuvinte reale ce s-au grăit asupra lui* să li să mai ia sama: Iaste pre direptate scos, au doară să nu fie cu năpaste giudecat256.257
39 CAP.
Pentru vlădicul acel scos şi, deaca s-au giudecat258 al doile rând, s-au aflat nevinovat
(Săborul Cartaghenului, 15 cap.:) Acest svânt săbor au lăsat învăţătură: De vor fi scos den scaun pre vreun vlădic şi dup-acea să va fi strâns şi al doile săbor /88 260 şi de să va fi găsit cum acel vlădic n-au fost vinovat de care lucru l-au fost clevetit, aceia giudecători ce l-au giudecat întâi şi l-au pogorât den scaun, nu sâmt vinovaţi aceştia, de să va afla că l-au giudecat261 262 263 pre direptate şi după leagea lui Dumnedzău şi după Pravila Svinţilor Părinţi; numai de nu va fi fost multă mâzdă sau de nu vor fi fost niscare pizmaşi.
Că aşea iaste scris: Giudeaţele strâmbe, de s-are şi urici, nice giudeţului giudeţ264, nice obiceaiul să prinde în samă, nice văieatul, ce să dzice anul, întru nemică nu să socoteaşte, nice iaste nice de un folos, ce iaste un lucru ştirb şi nu-deplin, ce numai ocară şi pierdzare de suflet celuia ce l-au făcut.
254	B.: CAP 37 Cum va giudeca o dată şi cum va isprăvi la giudeţi patriarhul a doo oară nu să mai poate giudeca, ce numai ce poate să socotească săborul ande sine (Matheiu): A dumnedzăiescului patriarh giudeaţul cumu au isprăvit, nu poate al doile rând să să mai giudece, nice poate ca să să mai socotească aiuri la alt giudeţ, de vreame ce giudeţul patriarhului iaste cap şi începătură altor tuturor giudeaţelor sventei beseareci, pentru că de la dâns simt toate câte legiuiaşte beseareca, de la dâns încep şi iară spre dâns să întorc de să giudecă. Dară cine are puteare a mai socoti a sau a mai lua sama giudeţului patriarhului? Numai atâta nu dzicem nemica sufleteaşte cu taină, să socotească săborul împreună cu patriarhul atunce ce vor vrea să aleagă.
255	Scris: AA6â»i6 koauah^. Alexie (Alexios) I Comnenul, împărat bizantin între 1081-1118.
236 Scris: u^ka.
257 B.: CAP 38 Vlădicul scos den scaun are voie şi al doile rând să strângă săbor să să mai giudece şi să mai ia seama pârâşilor lui (Uricul împăratului Alexie Comianu): Scrie acest uric ce să află de pururea pren toate săboarele, acestui împărat [...]
2:58 Scris: i^acratii.
2;)9 Scris: utfAeKvropu.
260	Scris: utfAeKATh.
261	Idem.
262	Scris: u^A^ueAe.
263	Scris: u^a^u^a^h.
264	Scris: utfAeiţh.
168
40 CAP.
Pentru vlădic, cându-i scos den scaun şi dup-acea /89 iară-1 iartă
(Fotie, patriarhul de Ţarigrad:) Acesta lucru de multe ori şi la multe săboare s-au prilejit şi mulţ părinţ au păţit acesta lucru, cum poate să socotească fiecine pre Marele Athanasie265, patriarhul de Alexandria şi Marchel266, episcopul de Anghira şi Macarie şi alţ mulţ, pentru rugămentea nărodului, că să scula cu toţii de făcea gâlceavă şi-ş cerea arhiereul lor ce-1 avuse, cumu şi-i rândul: Carele iaste om bun, iaste drag tuturor. Aceasta fu şi la Iracla [sic!], patriarhul de Alexandria, căruia fii pre urma lui Dionisie şi după acesta Maxim267 şi după acesta Theona268 şi, după acesta, svântul şi preoţit mucenic269 Petră, carele au lepădat pre Aria den cinul diaconiei şi l-au streinat de tot /90 de svânta besearică. Acest svânt părinte Petră au chimuit în dzilele lui Maximiian împărat, carile porunci de-i tăiară capul. După svenţia să, fu patriarh Alexandriei270 Ahilas, om bun şi svânt. Acesta iertă pre Arie şi încă-1 hirotoni şi preot desăvârşit271 şi-l puse să fie dascal mai-nare pre şcoale pentru căce că era foarte învăţat, gândind că să va întoarce de ereasele lui. Ce n-avu ce face cu vasul dracului cel spurcat. Şi altora mulţ s-au prilejit smenteală de-au fost pogorâţi den scaune pentru direptate, ce apoi, iarăş s-au suit, unii pentru direptate, alţii şi pentru destoiniciia; ce, cine au fost rău, tot au fost cu o mente, macar cum au fo[st]272 şi Aria şi mulţ ca dâns eretici.
41	CAP.
Pentru mutarea vlădicului de la /91 un scaun la altul
(Matheiu:) Schimbarea vlădicului are voie să să schimbe den scaun mic la mai-mare, însă să lase scaunul lui altuia.
(Soborul de[n] Antiohiia273, 16 capete:) Pravila acestui svânt Săbor de la Antiohia dă învăţătură de grăiaşte împreună cu svatul lui Mihail, patriarhul: Arhiereul să să schimbe de la un scaun la alt, însă cu blagosloveniia patriarhului, de va fi mitropolit; iară, de va fi episcop, să să mute cu ştirea şi cu blagoslovenia mitropolitului său dentru a cui eparhie va fi.
într-alt chip încă să dă scaunul vlădicului, însă în chipul de exarh274. Iată, cum are purceade un vlădic într-o cale departe, deci n-are lăsa alt om ispravnic
265	Scris: amnaci6.
266	Scris: MApiceA.
267	Scris: ma|hm.
268	Scris: ee«HA.
269	Scris: MMeNHKb.
270	Scris: AAeâAiupHe.
271	Scris: A6CT>np,humTh
272	Scris: ţ>o.
273	Desfăşurat în 342, în prezenţa a peste 100 de episcopi şi a împăratului Constantius, a adoptat 14 articole. Episcopul Romei fiind absent, acest conciliu nu este considerat unul ecumenic.
274	Scris: eâApxh.
169
scaunului său, ce are pofti275 pre un vlădic ce are avea scaun /92 să fie socotitoriu scaunului său până la venit. Atuncea acesta vlădic are puteare întrutotul ca şi cel de loc, cu toată eparhiia lui, numai nu poate să stea sau să şadză în scaunul celui de loc, pentru căce că toată destoiniciia vlădicului şi obiceaiele besearicii scaunul le iaste începătoriu. Cum vedem că preoţii, slujitorii besearicii, când nu iaste arhiereul la scaun, când vor să înceapă ori fiece slujbă, de la scaun mărg de să blagoslovăsc. Deci numai cu acesta lucru nu iaste volnic arhiereul cel strein, iară cu altă, cu tot, ca şi cel de loc păstoriu şi învăţătoriu şi blagoslovitoriu şi, ce va face, va fi făcut.276
42	CAP.
Pentru mitropolit, cum iaste volnic să-ş suie episcopul den eparhiia lui de la un scaun la alt /93 scaun mai sus
(Znamenie făcută de preasvinţitul părintele nostru patriarhul de Ţarigrad, mai-marele Manuil277, când au fost cursul anilor 6768278 de ai în luna lui iulie:) De atunci s-au început această minune, să-ş mute şi să-ş rădice mitropolitul pre episcopul său dentr-un scaun în altul mai sus, într-acesta chip cumu-ş primeneaşte279 şi patriarhul mitropoliţii săi dentr-un scaun într-alt mai sus, iară nu mai gios280, însă să fie şi acesta lucru cu săbor, iară nu aşea, fietecum.281
43	CAP.
Pentru vlădicul ce-ş va părăsi scaunul
Părăsire de scaun să chiamă când să duce undeva vlădicul şi-ş lasă exarh282 în loc, iară nu-ş părăseaşte vlădiciia de tot, sau când mearge la alt scaun exarh283 şi /94 rămâne scaunul lui deşert, sau când să mută de la un scaun într-altul mai-nare. Toate aceastea să chiamă284 părăsire de scaun, iară nu iaste cumu-i când să prosteaşte de bunăvoie şi-ş lasă scaunul.285
275	Scris: noeH. Altă lecţiune: pohti.
276	B.: [...] fiece slujbă, de la scaun mărg de să blagoslovăsc. De-acii numai cu acesta lucru nu iaste volnic arhiereul cel strein, iară cu altă, cu tot, ca şi cel de loc păstoriu şi învăţătoriu şi blagoslovitoriu şi, ce va face. va fi făcut.
277	Manuil al Il-lea, patriarh ecumenic între 1244-1255.
278	N. N.: 1250 d. Chr.
279	Scris: npHMSH'fcips.
280	Scris: uoct.
281	B.: CAP 42 Pentru mitropolit, cum iaste volnic să-ş suie episcopul den eparhiia lui de la un scaun la alt scaun mai sus (Znameniia făcută de preasvinţitul părintele nostru patriarhul de Ţarigrad, mai-marele Manuil, când au fost cursul anilor 6768 de ai în luna lui iul.): De atunce s-au început această minune, să-ş mute şi să-ş rădice mitropolitul pre episcopul său dentr-un scaun într-altul mai sus, într-acesta chip cumu-ş premeneaşte şi patriarhul mitropoliţii săi dentr-un scaun într-alt mai sus, iară nu mai gios, însă să fie şi acesta lucru cu săbor, iară nu aşea, fietecum.
282	Scris: e&tpxa.
283	Idem.
284	Scris: irhMV
287	B.: CAP 43 Penru vlădicul ce-ş va părăsi scaunul Părăsire de scaun să chiamă când să duce undeva vlădicul şi-ş lasă exarh în loc, iară nu-ş părăseaşte vlădiciia de tot, sau când mearge la alt scaun
170
44 CAP.
Pentru preoţi sau diaconi carii nu-ş vor pomeni pre arhiereul lor la svânta liturghie sau la alte slujbe după obiceaiul besearicii
(Soborul Dentâi şi al Doile, 14 capete:) învaţă pravila acestui svânt săbor: Care episcop sau dintru preoţ sau diaconi nu-ş vor pomeni pre mitropolitul său la svânta liturghie, aflând pricină286 că iaste om rău şi face păcate cum nu să cade, acesta lucru nu să cade să fie, până nu să va strânge săbor să să socotească cu giudeţ287. Pre unii ca aceştea ce să fac sânguri giudecători288, de nu vor să pomenească pre /95 mai-marele lor, au dat învăţătură acest svânt săbor să fie lepădaţi den cinstea sa de tot.289
45 CAP.
Pentru ceia ce nu sâmt destoinici de vlădicie sau de domnie şi vin de să apucă de lucru ca acela ce nu li să cade
(.întrebare:) De unde poate să fie aceasta ce vedem înaintea ochilor noştri mulţ oameni răi şi vicleani şi nedestoinici290 şi să apucă de un lucru scump şi mare ca acesta, de vlădicie sau mulţ şi de domnie, carii domnesc şi biruiesc ţări291 şi cetăţ şi meşterşuguiesc de fac multe răutăţ şi lucruri cum nu să cade în nărodul lui Dumnedzău, şi în vlădici292 şi întru alţ oameni mari în toţ.
(Răspunsul părintelui Anastasie, Căzilbaşul ce-au lăcuit în muntele Sinaiei:) Nu pentru căce doară nu sâmt destoinici le-au dat Dumnedzău puteare l96 de să fac unii ca aceştia, ce pentru căce iaste nărodul rău şi viclean şi vajnic şi plin de toate răutăţile şi lucrurile lui Dumnedzău nime întru nemică nu le socotesc. Drept aceaia sâmt urâţi oamenii lui Dumnedzău, deci să depărteadză de dânşii pentru vinile lor. Deci atunci le dă vlădici293 şi domni ca aceştia, după cumu-i inima nărodului. Deci, aicea să împle cuvântul lui Dumnedzău294 de dzice: Voiu să vă dau mai-mari, după
.	.	905	*
cum va fi inima voastra.
exarh şi rămâne scaunul lui deşert, sau când să mută de la un scaun într-altul scaun mai-nare. Toate aceaste să chiamă părăsire de scaun, iară nu iaste cumu-i când să pomeaşte de bunăvoie şi-ş lasă scaunul.
286	Scris: npHHHNh. Altă lecţiune: pricin(i).
287	Scris: utfAeiţb.
288	Scris: utfAGKvropH.
289	B.: CAP 44 Pentru preoţi sau diaconi carii nu-ş vor pomeni pre arhiereul lor la svânta liturghie sau la alte slujbe după obiceaiele besearicii (Săborul Dintâi şi al Doile, 14 capete): învaţă pravila acestui svânt săbor: Care episcop sau dintru preot sau diaconi nu-ş va pomeni pre mitropolitul său la svânta liturghie, aflând pricină că iaste om rău şi face păcate cum nu să cade. Acesta lucru nu să cade să fie, până nu să va strânge săbor să să socotească cu giudeţi. Pre unii ca aceştia ce să fac singuri giudecători, de nu vor să pomenească pre mai-marele lor, au dat învăţătură acest svânt săbor să fie lepădaţi den cinstea sa de tot.
290	Scris: NSAecTOHNHHh.
29| ~
Scris: ivhp'h.
292	Scris: BAi&AUHb.
293	Idem.
294	Scris: AMNaiitf-
29:5 B.: CAP 45 Pentru ceia ce nu simt destoinici de vlădicie sau de domnie şi vin de să apucă de lucru ca acela ce nu li să cade (întrebare): De unde poate să fie aceasta ce vedem înaintea ochilor noştri: Mulţi oameni răi şi vicleani şi nedestoinici şi să apucă de un lucru scump şi mare ca acesta, sau
171
46 CAP.
Pentru greşealele preoţilor, cumu să cade să să cearte cu vlădicii, iară nu cu alţ oameni
(Simeon de Solun* 296:) Când cade într-o vină ca aceaia preotul, cu adevărat lucru iaste să-l cearte şi să-l pedepsească şi, de va fi vina lui pentru nedestoiniciia lui P1 şi pentru prostimea lui, pentru ce va fi necărtular sau şi meşterşugul vrăjmaşului, nu trebuie foarte multă întrebare pentru vina lui, ce trebuie a-i şi creade. Iară, de va fi vina pentru nesocotinţa şi leanea lui, după cumu-i va fi greşală. De va plânge şi să va tângui ca să aibă a-1 tocmi şi a-1 îndirepta arhiereul cu blândeaţe şi cu învăţătură bună.297 298
47	CAP.
Pentru călugăr, de să va împreuna sau să va svătui cu vreun ţârcovnic să facă vreun vicleşug asupra arhiereului
(.Săborul al Patrulm, 18 capete:) Care călugăr să va afla c-au legat prieteşug cu vreun om den clirosul besearicii şi s-au giurat299 să fie tot într-o fire nedespărţit, svătuidu-să cu tot de-adinsul să facă vreun vicleşug asupra P* arhiereului, tâlcuiaşte300 acest lucru Zunara şi Valsamon, de dzice: Prieteşugul ce face călugărul cu mireanul, încă cu giurământ301, nu iaste altă, ce numai ce vor să facă un hicleşug şi să să săvârşască302 un lucru rău, nu alt, ce când vor fi amândoi de o casă, cumu s-are dzice supt un arhiereu. Aceia nu-ş împreună mentea şi firea într-un loc pentru altă, ce numai să hiclenească pre stăpânu-său, ce să dzicetpre arhiereul său, pentru ca să-l păgubească sau de avuţie sau de cinste sau, de vor afla vreame, şi de viiaţă.
Călugărului de ce treabă-i sâmt priiatenii mireani? Credz [că]303 el s-au lăsat de lume şi de alte de toate! Sau mireanului de ce treabă-i va fi prieteşugul călugărului? Credzi de călugări or cu de ce să va atinge /" mireanul, tot să va vătăma!
mulţi şi de domnie, carii domnesc şi biruiesc ţări şi cetăţi şi meşterşuguiesc de fac multe răutăţi şi lucruri cum nu să cade în nărodul lui Dumnedzău, şi în vlădici şi într-alţi oameni mari în toţi. CAP 46 (Răspunsul părintelui Anastasie, căzilbaşul ce-au lăcuit în muntele Sinaiei): Nu pentru căce doară nu simt destoinici le-au dat Dumnedzău puteare de să fac unii ca aceştia, ce pentru căce iaste nărodul rău şi viclean şi vajnic şi plin de toate răutăţile şi lucrurile lui Dumnedzău, nime întru nemică nu le socotesc. Drept aceaia simt urâţi oamenii lui Dumnedzău. deci să depărteadză de dânşii pentru vinile lor. Deci atunci le dă vlădici şi domni ca aceştia, după cumu-i inima nărodului. Deci, aicea să împle cuvântul lui Dumnedzău unde dzice: Voiu să vă dau mai-mari. după cum va fi inima voastră.
296	Simion de Tesalonic (1382-1430).
297	B.: CAP 47 Pentru greşealele preoţilor, cumu să cade să să cearte cu vlădicii, iară nu cu alţi oameni (Simeon de Solun): Când cade într-o vină ca aceaia preotul, cu adevărat lucru iaste să-l cearte şi să-l pedepsească şi, de va fi vina lui pentru nedestoiniciia lui şi pentru prostimea lui, pentru ce va fi necărtular sau şi meşterşugul vrăjmaşului, nu trebuiaşte foarte multă întrebare pentru vina lui, ce trebuiaşte a-i şi creade. Iară, de va fi vina pentru nesocotinţa şi leanea lui, după cumu-i va fi greşala. De va plânge şi să va tângui ca să aibă a-1 tocmi a-1 îndirepta cu blândeaţe şi cu învăţătură bună.
298	Conciliu 1 de la Calcedon, ţinut în 452, convocat de împăratul Marcian pentru a combate hotărârile celui de al Doilea Conciliu de la Efes (449).
299	Scris: utyATii.
300	Scris: TA^K^tijie.
301	Scris: utfp'hM'hNTik.
j02 Scris: chBpiiiiJACK’h.
303 Cuvânt lipsă în text.
172
Acest lucru dzice Zunara că să chiamă fatria. Fatria iaste cuvânt elinesc carele să tâlcuiaşte304 când să strâng doi sau trei oameni la un loc, sau şi mai mulţi, de să svătuiesc să facă cuiva vreo răutate, deci, pentru să facă acel rău deplin, fără de smenteală, leagă lucrul şi cu giurământ305. Rău lucru iaste fatria.306
48	CAP.
Pentru ţârcovnicul307 ce va sudui pre arhiereul său sau pre preotul ce-i va sluji, sau pre diacon
(Pravila Apostolilor, 55 de capete:) în cindzeci şi cinci de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte: Care ţârcovnic308 va sudui pre vlădic, să fie scos şi lepădat den cinstea sa pentru căce nu iaste dat nemărui să suduiască pre mai-marele său.
(Aşijdere, în 56 cap. /10° scrie aceastaş pravilă:) Care ţârcovnic va sudui preotul sau diaconul să să afurisească.
Oare pentru ce iaste aceasta: Cela ce suduiaşte pre vlădic să leapădă de cinste, iară cela ce suduiaşte pre popă sau pre diacon să afuriseaşte? Aicea să arată că iaste mai-nare cinstea decât toate.
(.întrebare:) Oare pentru ce dzic pravilele: Cela ce va sudui pre vlădic să fie lepădat din cinste, iară cela ce va sudui pre preot sau pre diacon să să afurisească?
(Zunara şi Valsamon, răspuns:) Vlădicul iaste în locul lui Hristos şi cap trupului besearicii şi iaste mai cinstit şi mai ales şi mai sus cu darul decât preotul şi diaconul, pentru că aceştea de la dânsul iau darul. Pentru acesta lucru, cine suduiaşte pre vlădic, să lapădă de cinste, iară drept /101 popi şi drept diaconi să afuriseaşte numai căce că aceştea sâmt arhiereului în loc de mâni309; ce să dzice: Vlădicul iaste capul, iară popii sâmt mânule trupului.
{întrebare:) Oare carele iaste acel trup?
304	Scris: TA’bi&'kijje.
305	Scris: utfpiiAAiiNTi».
306	B.: CAP 48 Pentru călugăr, de să va împreuna sau să va statui cu vreun ţârcovnic să facă vreun vicleşug asupra arhiereului (Săborul al Patrul, 18 capete): Care călugăr să va afla c-au legat prieteşug cu vreun om din clirosul besearecii şi s-au giurat să fie tot într-o fire nedespărţit, svătuidu-să cu tot de-adinsul să facă vreun vicleşug asupra arhiereului, tâlcuiaşte acest lucru Zunara şi cu Valsamon, de dzice: Prieteşugul ce face călu[gă]rul cu mireanul, încă cu giurământ, nu iaste altă tară numai ce vor să facă un vicleşug şi să să săvârşască un lucru rău, nu alta, ce cât vor fi amândoi de o casă, cumu s-are dzice supt un arhiereu. Aceia nu-ş împreună mentea şi firea într-un loc pentru altă, ce numai să viclenească pre stăpânu-său, ce să dzice pre arhiereul său, pentru ca să-l păgubască sau de avuţie sau de cinste, iară, de vor afla vreame, şi de viiaţă. Călugărului de ce treabă-i simt priiatenii mireani? Credzi că el s-au lăsat de lume şi de alte de toate? Sau mireanului de ce treabă-i va fi prieteşugul călugărului? Credzi de călugări ori cu de ce să va atinge mireanul, tot să va vătăma. Acest lucru dzice Zunara că să chiamă fatria. Fatria iaste cuvânt elinesc carele să tâlcuiaşte când să strâng doi sau trei oameni la un loc, sau şi mai mulţi, de să svătuiesc să facă cuiva vreo răutate, deci, pentru să facă acel râu deplin, tară de smenteală, leagă lucrul şi cu giurământ. Rău lucru iaste fatria.
307	Scris: UpKOBNHKtfAh.
308	Scris: IţpKOBNHKh.
309	Scris: avuni».
173
(Răspuns:) Besearica lui Hristos Deci, de vreame ce are capul mai-nare cinste decât mânule, drept aceaia le iaste mai-nare certarea decât a celoralalt. Ceia ce suduiesc capul îş pierd cinstea, iară ceia ce suduiesc mânule, să afurisesc. 10
49	CAP.
De să va fi prilejit cuiva dentru creştini să fie avut svadă cu vrun preot
(Ioan Postnic3U:) De va fi avut careva den creştini svadă cu vreun preot sau cu vreun diacon şi de-i va fi suduit, să să oprească de besearică un an, iară de-i va fi şi /102 bătut, să fie oprit trei ai, însă de-i va ierta preotul acel păcat. Iară cela ce va blăstăma pre preot, blăstămat va fi de Dumnedzău. Şi ceia ce vor urgisi pre vracii cei sufleteşti, urgisiţ vor fi de faţa lui Dumnedzău.
(întrebare:) Oare carii sâmt acei vraci sufleteşti?
(.Răspuns:) Preoţii lui Dumnedzău de sus. De vreame ce blăstămul părinţilor celor trupeşti dezrădăcineadză den temelie pre om, dară cu cât mai vârtos* 311 312
sufleteşti părinţi şi vraci, ce-ţ pare că vor face? Credz [că] nu vor lăsa piiatră pre piatră315 ca să să răsipască şi până în svârşit să să pustiască.316
cei
314
50	CAP.
Pentru cela ce-ş va ocări şi-ş va cleveti arhiereul său
(Aşijdere, Ioan Postnic:) Oricine va fi acela om ce va cleveti pre arhiereu, foarte va să aibă un /103 314 canon mare şi greu şi va fi oprit de toate obiceaiele
jl0B.: CAP 49 Pentru ţârcovnicul ce va sudui pre arhiereul său sau pre preotul ce-i va sluji, sau pre diacon (Pravila Apostolilor, 55 de capete): în cincidzeci şi cinci capete a Pravilei Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte: Care ţârcovnic va sudui pre vlădicuş său, să fie scos şi lepădat den cinstea sa pentru căce nu iaste dat nemărui să suduiască pre mai-marele său. (Aşijdere, în 56 cap. scrie aceastaş pravilă): Care ţârcovnic va sudui preotul sau diaconul să să afurisască. Oare pentru ce iaste aceasta: Cela ce suduiaşte pre vlădic să leapădă de cinste, iară cela ce suduiaşte pre popă sau pre diacon să afuriseaşte? Aicea să arată că iaste mai-nare cinstea decât toate. (întrebare): Oare pentru ce dzic pravilele: Cela ce va sudui pre vlădic să fie lepădat din cinste, iară cela ce va sudui pre preot sau pre diacon să să afurisească? (Zunara şi Valsamon, răspuns): Vlădicul iaste în locul lui Hristos şi cap trupului besearicii şi iaste mai cinstit şi mai ales şi mai sus cu darul decât preotul şi diaconul, pentru că aceştia de la dâns iau darul. Pentru acesta lucru, cine suduiaşte pre vlădic, să lapădă din cinste, iară drept popi şi diaconi să afuriseaşte numai căce că aceştia simt arhiereului în loc de mâni: ce să dzice: Vlădicul iaste capul, iară popii simt mânule trupului. (întrebare): Oare carele iaste acel trup? (Răspuns): Besearica lui Hristos Deci, de vreame ce are capul mai-nare cinste decât mânule, drept aceaia le iaste mai-nare certarea decât a celoralalţi. Ceia ce suduiesc capul îş pierd cinstea, iară ceia ce suduiesc mânule, să afurisesc.
311	Ioan IX Agapetos, patriarh ecumenic între 1111-1134. Scris peste tot: nocTNHKh sau rioiiHKh.
312	Scris: spvrtch.
313	Cuvânt lipsă în text.
314	Scris: riÎATp'h.
31:5 Scris: niVrp'h. Citeşte: pi-a-tră.
316	B.: CAP 50 De să va tî prilejit cuiva dentru creştini să fie avut svadă cu vrun preot (Ioan Postnic): De va ti avut careva den creştini svadă cu vreun preot sau cu vreun diacon şi de-i va fi suduit, să să oprească de besearică un an, iară de-i va ti şi bătut, să tie oprit trei ai. însă de-i va ierta preotul acel păcat. Iară cela ce va blăstăma pre preot, blăstămat va ti de Dumnedzău. Şi cei ce vor urgisi pre vracii cei sutleteşti, urgisiţi vor ti de faţa lui Dumnedzău. (întrebare): Oare carii simt acei vraci sutleteşti? (Răspuns): Preoţii lui Dumnedzău de sus. De vreame ce blăstămul părinţilor celor trupeşti dezrădăcineadză den temelie pre om, dară cu cât mai vârtos cei sutleteşti părinţi şi vraci, ce-ţi pare că vor face? Credz [că] nu vor lăsa piiatră pre piatră ca să să răsipască şi până în svârşit să să pustiască.
174
creştineşti şi va lua blăstăm de la Dumnedzău şi urgie ca aceaia, cum au luat cea muiare ce-au clevetit pre Moisi317 proroc, spre carea au cădzut urgiia lui Dumnedzău în chip de foc den ceriu şi o au ars într-acel loc ce-au fost stând.318
51	CAP.
Pentru vlădicul ce va cânta liturghie319 sângur, fără preot şi fără diacon
(Simeon de Solun:) De să va tâmpla vlădicului să cânte liturghie sângur, fără preot, fără diacon, nemică n-are nice o smenteală, de vreame ce acesta le dă lor darul preoţiei şi a toată slujba cu putearea Duhului Svânt, cu carea săvârşesc320 toate tainele dumnedzăieşti. Iară pentru căce cântă liturghie vlădicul cu preoţi mulţi şi diaconi; /104 aceaia iaste cinstea şi mărirea şi pohvala arhiereului. Drept aceaia, când cântă vlădicul liturghie, trebuie să aibă preoţi mulţi şi diaconi, că atuncea, la svânta liturghie, să închipuiaşte vlădicul chipul lui Hristos cu ucenicii Săi. Iară pentru nevoia, de nu să vor găsi preoţi mulţi sau diaconi, tot un preot şi un diacon să nu lipsească. Mai vârtos321 când face arhiereul hirotonie, trebuie atunce preoţi şi diaconi, pentru să ducă pre cela ce va să să preoţească şi denafară322 şi denlontru, în svântul oltar; cei de afară dzic: kcaceon323, ce să dzice noB-kAH324 * 326 327 328. Iară denlontru cântă preoţii cbtu mUhh şi caaea T€B6 xe B6 pren pregiurul svântului preastol şi să face ţealovanie în mijlocul lor. De-aciia iaste şi el ca şi ceialalţi preoţi.
Acest lucru /105 să prilejeaşte de multe ori de cântă liturghie arhiereul sângur, cumu-i când mearge domnul undeva la vreo primblare, atunce, de nu să vor prilej i preoţi, dzice să cânte sângur şi nu numai atunce, ce şi alte date, întâi când va să să priceştuiască cu svânta cumenecătură. Nicedănăoară când va vrea să cânte liturghia arhiereul, n-are nice o smenteală, alegând fără când va face hirotonie. Atunce nu poate fără preoţi şi diaconi, cum am dzâs şi mai sus.
52	CAP.
Pentru veşmentele ceale vlădiceşti ce să îmbracă arhiereul la liturghie, ce să închipuiesc, toate pre rând, câte una
(Valsamon, întâi pentru stihar iu:) Stihariul, de va fi alb şi să fie prelung, cu ceale râuri albe cu roşiu, cumu-s la măntie. /106 Stihariul să închipuiaşte strălucirea
317	Scris: Movm
318	B.: CAP 51 Pentru cela ce-ş va ocări şi-ş va cleveti arhiereul său (Aşijdere, Ioan Postnic): Oricine va fi acela om ce va cleveti pre arhiereu, foarte va să aibă un canon mare şi greu şi va fi oprit de toate obiceaiele creştineşti şi va lua blăstăm de la Dumne [...]
319	Scris: Avrtfprwe.
320	Scris: chspiiUiecKh.
321	Scris: Bpvroch.
322	Scris: achna^apa.
323	în greacă, dar scris cu slove chirilice: este vrednic.
324	în slavonă: este vrednic.
32:5 în slavonă: sfintele molitve.
326	în slavonă: Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule.
327	Scris: npeutfptfAh.
328	Scris peste tot: np'bcTOAh sau np^CTOAb.
175
luminii lui Dumnedzău, iară râurile ce sâmt asupra lui iaste sângele şi apa ce s-au izvorât dentru dumnedzăiască direapta Domnului coapsă.
(Pentru epitrahil:) Epitrahilul iaste făşiia329 ceaia ce legase pre Hristos de grumadzi şi-l trăgea spre cruce, când vrea să-l răstignească.
(Brâul ce să încinge preste stihari:) Brâul iaste cuviinţa ce au venit Hristos, carele era încins cu putearea Dumnedzăirei, cum dzice prorocul David: wba4ca n»
6% CHAT» H np'bnOACACA330.
(Năracliţele:) Năracliţele sâmt legăturile ceale ce legaţă pre Domnul de mâni şi-l trăgea de-1 ducea la Caiafa331.
(Ipogonation, ce să dzice nebederniţa:) Aceastea iaste mâneştergura ceaia ce ştearse Hristos picioarele ucenicelor când feace omivanie.
{Pentru sacos:) /107 Sacosul iaste cea haină ce îmbrăcară pre Hristos la groznicele Lui munci, cându-ş bătea gioc332 de Dâns.
{Pentru cel cu cruci multe:) Cu cruci multe să chiamă felonul. Felonul ce iaste tot cu cruci iaste mărirea a toată lumea, ce să dzice putearea cinstitei cruci ce-au biruit şi biruiaşte de pururea pre vrăjmaşul cel mare ce să luptă cu noi, diavolul333.
{Omoforul:) Omoforul iaste cela ce înfaşe pre vlădic prespre toate veşmintele. Acesta să tâlcuiaşte334 oaia cea perită pentru carea veni Domnul ca să o ia, pentru că o apucase lupul cel mare, diavolul, şi o băgase în turma sa. Iară daca o găsi Domnul, o luă şi o rădică pre umerele Sale şi o purtă până o duse de o puse iarăş în turma ce-au fost, ce să dzice în raiu pre Adam. /108
Dară crucile, ce tâlcuiesc335? Crucile sâmt pentru căce au purtat şi Hristos crucea svinţii Sale pre umerele Sale.
{Cârjea:) Cârjea să tâlcuiaşte336 trestiia ceaia ce o deaderă jidovii în direapta lui Hristos pentru ca să scrie mântuirea a tot norodul omenesc.
Cârjea să tâlcuiaşte337 în multe fealiuri: Cârjea să tâlcuiaşte338 şi toiagul lui Moisi, cela ce să feace din şearpe, cu carele păştea nărodul lui Dumnedzău. Cârjea să tâlcuiaşte339 şi toiag de păstoriu cu carele paşte turma lui Hristos.340
329	Scris: ţiuiîiA. Altă lecţiune: făşiia.
330	îmbrăcatu-S-au Domnul întru putere şi s-au împodobit.
331	Scris: kama^a.
332	Scris: u«ki>.
333	Scris peste tot: amboai». Citeşte: di-avol.
334	Scris: TAi.KH'-feiiie.
335	Scris: TAi>KVecKh.
336	Scris: TAiuctf'hiiie.
337	Idem.
338	Idem.
339	Idem.
340	B.: [...] Năracliţele simt legăturile ceale ce legară pre Domnul Hristos de mâna şi-l trăgea de-1 ducea la Caiafa. (Ipogonation, ce să dzice nebederniţa): Aceastea iaste mâneştergura ceaia ce ştearse Hristos picioarele ucenicelor când feace omivanie. (Pentru sacos): Sacosul iaste cea haină ce îmbrăcară pre Hristos la groznicele lui munci, cându-ş bătea gioc de Dâns. (Pentru cel cu cruci multe): Cu cruci multe să chiamă felonul. Felonul ce iaste tot cu cruci iaste mărirea a toată lumea, ce să dzice putearea cinstitei cruci ce-au biruit şi biruiaşte de pururea pre vrăjmaşul cel mare ce să luptă
176
53 CAP.
Oare pentru ce să chiamă vlădicul purtători de Dumnedzăire şi ce poate fi măntiia lui şi naşceie şi râurile ceale mari şi ceaie mai mici şi capasul?
Arhiereul iaste purtătoriu de Dumnedzăire, pentru căce iaste îmbrăcat întru darul Duhului Svânt şi pentru acest lucru iaste putear/109nic a da de acela dar tuturor creştinilor, la toate lucrurile ceale svinte, ce să chiamă obiceaiele destoiniciei341, veri vlădicie, veri preoţie şi alte toate. Acestuia lucru să închipuiesc şi îmbrăcămentele lui.
{Pentru îmbrăcămentea măntiei:) Măntiia să spune cinstea darului Duhului Svânt carele au venit de la Dumnedzău asupra lui de l-au acoperit. După cum iaste scris: Tot darul cel desăvârşit342 iaste de sus, carele pogoară de la Tine, Părintele luminii. Deci acest dar cuprinde preste tot trupul arhiereului, cum vedem şi măntiia că cuprinde şi acopere tot trupul cu toate hainele.
{Pentru naşce:) Naşceie sâmt doao părechi, mari şi mici. Ceale mari sâmt sus, ceale mici - gios343, cusute la măntie. Aceastea să închipuie/ll0sc legii vechi şi legii noao, cărora le iaste vlădicul amânduror ispravnic, după chipul lui Hristos.
De naşceie ceale mici ce sâmt gios344 la pământ, la poalele măntiei, acealea să spun leagea cea veache a lui Moisi345.
Iară ceale de la piept sâmt chipul Svintei Evanghelii şi într-acesta chip arată ceale de gios346 de la poale, cumu s-are dzice c-au trecut umbra legii cei347 vechi, iară ceale de sus, darul lui Dumnedzău cel bun au venit.
{Pentru râuri ce sâmt pre măntie:) Aceaste348 râuri ce sâmt pre măntie, sâmt de doo fealiuri, albe şi roşii. Cel alb să închipuiaşte firei omeneşti, ce să dzice trupurilor noastre, iară cel roşiu să închipuiaşte Dumnedzăirei, pentru ce dzice Scriptura că iaste foc Dumnedzăirea; iară nişte râuri mai mici ce să văd pre măntie, cu acealea să împle /m cuvântul despuitoriului Hristos întru arhierei, ca între nişte adevăraţi învăţători a sventei besearici, după cumu-i scris: Cela ce creade întru Mine, izvoară de apă vie vor cură den zgăul lui. Apele ceale vii sâmt darurile Duhului Svânt.
cu noi, diavolul. (Omoforul): Omoforul iaste cela ce întâşe pre vlădic prespre toate veşmintele. Acesta să tâlcuiaşte oaia cea perită pentru carea veni Domnul ca să o ia, pentru că o apucase lupul cel mare, diavolul, şi o băgase în turma lui. Iară daca o găsi Domnul, o luă şi o rădică pre umerele Sale şi o purtă până o duse de iarăş o puse în turma ce-au fost, ce să dzice în raiu pre Adam. Dară crucile, ce tâlcuiesc? Crucile simt pentru căce au purtat şi Hristos crucea svinţiei Sale pre umerele Sale. (Cârjea): Cârjea să tâlcuiaşte trestiia ceaia ce o deaderă jidovii în dreapta lui Hristos pentru ca să scrie mântuirea a tot norodul omenesc. Cârjea să tâlcuiaşte în multe fealiuri: Cârjea să tâlcuiaşte şi toiagul lui Moisi, cela ce să feace din şearpe, cu carele păştea nărodul lui Dumnedzău. Cârjea să tâlcuiaşte şi toiag de păstoriu cu carele paşte turma lui Hristos.
341
Scris: A6CTOHIHH6M.
342	Scris: AerhBpitLLiHT.
343	Scris: ijoct.
344	Idem.
345	Scris: mwch.
346	Scris: uocb.
347	Scris peste tot: mch. Altă lecţiune: ceii.
348
Scris: Awre.
177
(Pentru capas:) «Capas» să chiamă elineaşte acoperemântul. Acest capas să cade să-l poarte arhiereii tot cu sine şi când vor mearge înaintea mai-marilor sau altor oameni de cinste; când va fi cu măntie să fie şi cu capas, cu cuviinţă iaste pe-atunci şi cumu să cade. Capasul iaste un lucru răcoros, cumu s-are dzice cu ţarcul lui face umbră de umbreaşte pre vlădic. Această349 umbră nu iaste altă, fără darul Duhului Svânt, carele face umbră cinstitului creaştet a dumnedzăie/112scului arhiereu, cum scrie Scriptura: Puterea350 cea de sus, umbră atuncea.351
54 CAP.
Pentru ca să scrie numele lui Isus Hristos în icoană în spatele arhiereului
(.întrebare:) De vreame ce am dzis mai sus cum arhiereul iaste purtătoriu de Dumnedzăire şi ţine el pre mân352 scaunul lui Dumnedzău şi să tâlcuiesc353 veşmentele ce poartă, Dumnedzăirea şi omeniia. Drept aceaia iaste scris numele lui Isus Hristos asupra lui, pentru ca să să arate întru svântul lui trup de vreame ce să închipuiaşte el sângur lui Hristos arhiereul?
{Răspuns:) Ascultă pentru acesta lucru şi socoteaşte mai gios354, că să grăiaşte tot de acesta lucru.355
349	Scris: ahacta.
350	Scris: ntfT’fept.
351	B.: CAP 54 Oare pentru ce să chiamă vlădicul purtători de Dumnedzăire şi ce poate fi măntiia lui şi naşcele şi râurile ceale mari şi ceale mai mici şi capasul? Arhiereul iaste purtătoriu de Dumnedzăire, pentru căce iaste îmbrăcat întru darul Duhului Svânt şi pentru acesta lucru iaste puteamic a da de acel dar tuturor creştinilor, la toate lucrurile ceale svenţite, ce să chiamă obiceaiele besericei şi destoinicia veri vlădicie, veri preoţie şi alte toate. Acestuia lucru să închipuiesc şi îmbrăcămentele lui. (Pentru îmbrăcămentea măntiei): Măntiia să spune cinstea darului Duhului Svânt carele au venit de la Dumnedzău asupra lui de l-au acoperit. După cum iaste scris: Tot darul cel desăvârşit iaste de sus, carele pogoară de la Tine, Părintele luminii. Dece acest dar cuprinde preste tot trupul arhiereului, cum vedem şi măntiia că cuprinde şi acopere tot trupul cu toate hainele. (Pentru naşce): Naşcele simt doao părechi, mari şi mici. Ceale mari simt sus, ceale mici - gios, cusute la măntie. Aceastea să închipuiesc legii vechi şi legii noao, cărora le iaste vlădicul amânduror ispravnic, după chipul lui Hristos. De naşcele ceale mici ce simt gios la pământ, la poalele măntiei, acealea să spun leagea cea veache a lui Moisi. Iară ceale de la piept simt chipul Svintei Evanghelii şi într-acesta chip arată ceale de gios de la poale, cumu s-are dzice c-au trecut umbra legii cei vechi, iară ceale de sus, darul lui Dumnedzău cel bun au venit. (Pentru râurile ce simt pre măntie): Aceaste râuri ce simt pre măntie, simt de doo fealiuri, albe şi roşii. Ceale albe să închipuiaşte firei omeneşti, ce să dzice trupurilor noastre, iară cel roşiu să închipuiaşte Dumnedzăirei, pentru ce dzice Scriptura că iaste foc Dumnedzăirea; iară nişte râuri mai mici ce să văd pre măntie, cu acealea să împle cuvântul despuitoriului Hristos întru arhierei, ca între neşte adevăraţi învăţători a svintei beseareci, după cumu-i scris: Cela ce creade întru Mene, izvoară de apă vie vor cură den zgăul lui. Apele ceale vii simt darurile Duhului Svânt. (Pentru capasul): Capas să chiamă elineaşte acoperemântul. Acest capas să cade să-l poarte arhiereii tot cu sine şi când vor mearge înaintea mai-marilor sau altor oameni de cinste; când va fi cu măntie să fie şi cu capas, cu cuviinţă iaste pe-atunce şi cumu să cade. Capasul iaste un lucru răcoros, cumu s-are dzice cu ţarcul lui face umbră de umbreaşte pre vlădic. Această umbră nu iaste altă, tară darul Duhului Svânt, carele face umbră cinstitului creaştet a dumnedzăiescului arhiereu, cum scrie Scriptura: Puterea cea de sus, umbră atuncea.
332 Scris: whNh.
353 Scris: TAiiKtfecKh.
3M Scris: u$cb.
3:>;> B.: CAP 55 Pentru ca să scrie numel lui Isus Hristos în icoană în spatele arhiereului (întrebare): De vreame ce am dzis mai sus cum arhiereul iaste purtătoriu de Dumnedzăire şi ţine el
178
55 CAP.
Pentru dumnedzăieştile deagete a arhiereului, ce sâmt împreunate când blagosloveaşte pre iubitul lui Hristos săbor, carele arată numele lui Isus Hristos
(În(e/Uileptul Nicolae, protopopul de Anapli:) Acesta lucru, cine va vrea să socotească foarte iaste lesne: Când va să blagoslovască preotul sau vlădicul, atunce însămneadză întru mâna sa numele lui «x*356 într-acesta chip: Deagetul cel al doile de lângă cel mare, cându-1 împreună cu cela de lângă dâns, ce să chiamă al treile, atunce iaste ic,3S7 pentru că deagetul cela al doile, ce stă dirept, să închipuiaşte ije T,358 iară cela de lângă dâns, ce să chiamă al treile, ce stă can plecat, acela iaste slovo T359 iată ic deplin. Dup-aceaia, când pleacă deagetul cela al patrul şi-l împreună cu cel mare, puind deagetul cel mare can pre deasupra celuialalt să face her x360 şi cela al cincile, fiind şi acela can plecăţel, să face /ir4 slovo'c carele iaste XC361. Deci, iacă iaste cum am dzâs mai sus, că iaste închipuit Hristos cu totul în trupul arhiereului. Drept aceaia să scrie Hristos în toate veşmintele şi în stihar şi în felon şi în patrahil şi în sacos, pentru ca să să cunoască că iaste întrutot scris şi închipuit Isus Hristos în trupul arhiereului şi răpaosă tot darul cel desăvârşit362 ce vine de sus asupra lui şi iaste pre pământ arhiereul scaunul lui Dumnedzău.
Drept aceaia, când vedem vlădicul îmbrăcat cu toate podoabele Iui, atunce să ne aducem amente cum am vedea pre sângur Hristos. Atunce, ce vom ceare de la dâns, pre lesne363 vom dobândi, pentru căce are de la Dumnedzău dar şi puteare ca aceaia: Orice va lega pre pământ să fie legat şi în cer şi ce va dezlega, fi-va dezlegat. Pentru acesta lucru, /f15 de multă vreame, cunoscând David împărat cu Duhul Svânt ca cu o ceateră sufletească cântând de grăiaşte: Preoţii Tăi să îmbrăcară întru direptate şi preacuvioşii Tăi să bucurară. Oare ce iaste direptatea? Direptatea iaste sângur Domnul nostru Isus Hristos, iară preacuvioşii sâmt oamenii cei înţelepţi şi credincioş, ceia ce stau înaintea scaunului lui Dumnedzău, ce să dzice înaintea arhiereului şi cu mare bucurie stau de ascultă acel glas scump, cum are fi îngeresc, unde cântă peaveţii de dzâc aşea; Pre acesta despuitoriu şi al nostru mare arhiereu, Doamne, fereaşte-ni-1 în mulţi ai. Atuncea, tot nărodul să pleacă cu bucurie şi dzic: McnoAem364 de trei ori. Atunce arhiereul blagosloveaşte în toate părţile, cumu să dzice, dentru darul lui /m Dumnedzău, ce i-au dăruit, ne tinde şi noao şi ne dăruiaşte
pre pământ scaunul lui Dumnedzău şi să tâlcuiesc veşmentele ce poartă, Dumnedzăirea şi omeniia. Drept aceaia iaste scris numele lui Isus Hristos asupra lui, pentru ca să să arate întru svântul lui trup de vreame ce să închipuiaşte el singur lui Hristos arhiereul? (Răspuns): Ascultă pentru acesta lucru şi socoteaşte mai gios, că să grăiaşte tot de acesta lucru.
356	Isus Hristos. întrucât forma slovelor chirilice are semnificaţie în interpretarea valorii semnelor de mai jos, au fost păstrate în text ca atare.
357	N. N.: Isus.
358	N. N.: I.
359	N. N.: s.
360	N. N.: h.
361	N. N.: Hristos.
362	Scris: AechBpiWMT
363	Altă lecţiune: prelesne.
364	în slavonă: întru mulţi ani.
179
cum au fost blagoslovind şi Hristos pre apostoli şi i-au fost dăruind, de-au fost dzicând: Loaţi Duh Svânt. într-acesta chip dă şi vlădicul darul său pre preoţi.365
56	CAR
Pentru blagosloveniia ce blagosloveaşte vlădicul cu amândoo mânule
ce închipuiaşte
Domnul nostru Isus Hristos când vrea să să înalţe spre ceriu, blagoslovi pre ucenicii săi cu amândoao mânule Svinţii Sale, după cum dzice Svânta Evanghelie: Şi-ş rădică366 mânule cătră cer şi-i blagoslovi pre dânşii. Deci, şi vlădicul, când blagosloveaşte nărodul lui Dumnedzău cu amândoo mânule, aduce în chipul Arhiereului celui Mare, Domnului şi Mântuitoriului nostru Isus Hristos, cându ş-au blagoslovit ucenicii Săi, cum am dzâs.367
57	CAP.
Pentru vlădic sau preot, de să va schimi
A doo pravilă a svân/117tului săbor ce s-au făcut în Besearica-cea-mare, ce s-au chemat pre numele înţelepciunii lui Dumnedzău, anume Sofia, învaţă de grăiaşte:
365	B.: CAP 56 Pentru dumnedzăieştile deagete a arhiereului, ce simt împreunate când blagosloveaşte pre iubitul lui Hristos săbor, carele arată numele lui Isus Hristos (înţeleptul Nicolai, protopopul de Anapli): Acesta lucru, cine va socoti foarte iaste ţesne: Când va să blagoslovască preotul sau vlădicul, atunce însămneadză întru mâna sa numele lui ic^t într-acesta chip: Deagetul cel al doile de lângă cel mare, cându-1 împreuna cu cela de lângă dâns, ce să chiamă al treile, atunce iaste ic, pentru că deagetul cela al doile, ce stă dirept, să închipuiaşte „ije”7 iară cela de lângă dâns, ce să chiamă al treile, ce stă can plecat, acela iaste „slovo”7 iată ic deplin. Dup-acea, când pleacă deagetul cela al patrul şi-l împreună cu cel mare, puind deagetul cel mare can pre deasupra celuialalt să facă „her” x şi cela al cincile, fiind şi acela cam plecăţel, să face „slovo’’^ carele iaste \c. Deci, iacă iaste cum am dzâs mai sus că iaste închipuit Hristos cu totul în trupul arhiereului. Drept aceaia să scrie Hristos întru toate veşmintele şi în stihar şi în felon şi în patrahil şi în sacos, pentru ca să să cunoască că iaste întrutot scris şi închipuit Isus Hristos în trupul arhiereului şi răpaosă tot darul cel desăvârşit ce vine de sus asupra lui şi iaste pre pământ arhiereul scaunul lui Dumnedzău. Drept aceaia, când vedem vlăcicul îmbrăcat cu toate podoabele lui, atunce să ne aducem amente cum am vedea pre singur Hristos. Atunce, ce vom ceare de la dâns, prelesne vom dobândi, pentru căce are de la Dumnedzău dar şi puteare ca aceaia: orice va lega pre pământ să fie legat şi în ceu şi ce va dezlega, va fi dezlegat. Pentru acesta lucru, de multă vreame, cunoscând David proroc şi împărat cu Duhul Svânt ca cu o ceateră sufletească cântând de grăiaşte: Preoţii Tăi să îmbrăcară întru direptate şi preacuvioşii Tăi să bucurară. Oare ce iaste direptatea? Direptatea iaste singur Domnul nostru Isus Hristos, iară preacuvioşii simt oamenii cei înţelepţi şi credincioşi, ceia ce stau înaintea scaunului lui Dumnedzău, ce să dzice înaintea arhiereului şi cu mare bucurie stau de ascultă acel glas scump, cum are fi îngeresc, unde cântă peaveţii de dzic aşea; Pre acesta despuitoriu şi al nostru mare arhiereu, Doamne, fereaşte-ni-1 în mulţi ai. Atuncea, tot nărodul să pleacă cu bucurie şi dzic: hiioa6t de trei ori. Atunce arhiereul blagosloveaşte în toate părţile, cumu să dzice, dentru darul lui Dumnedzău, ce i-au dăruit, ne tinde şi noo şi ne dăruiaşte cum au fost blagoslovind şi Hristos pre apostoli şi i-au fost dăruind, de-au fost dzicând: Luaţi Duh Svânt. într-acesta chip dă şi vlădicul darul său pre preoţi.
366	Scris: piiAHK'h. Altă lecţiune: râdică.
367	B.: CAP 57 Pentru blagosloveniia ce blagosloveaşte vlădicul cu amândoo mânule ce închipuiaşte Domnul nostru Isus Hristos când vrea să să înalţe spre ceriu, blagoslovi pre ucenicii săi cu amândoo mânule Svinţiei Sale, după cum dzice Svânta Evanghelie: Şi-Ş rădică mânule cătră ceriu şi-i blagoslovi pre dânşii. Deci, aşa şi vlădicul, când blagosloveaşte nărodul lui Dumnedzău cu amândouă mânule, aduce în chipul Arhiereului celui Mare, Domnului şi Mântuitoriului nostru Isus Hristos, [...]
180
Vlădicul ce să va schimi, ce să dzice va luoa obrazul cel mare, acela iase den obiceiul vlădicesc şi den toată destoiniciia ei şi să face den părinte fiiu şi den368 învăţătoriu - ucenic şi, de-aciia nu mai oblăduiaşte, nice în scaun nu mai poate să şadză, nice paşte pre nime, ce-1 pasc alţii pre dânsul, ca şi cela ce are face den părinte fiiu şi den dascal - ucenic şi den domn - rob. Drept aceaia au dat învăţătură acest svânt săbor: Care vlădic va face una ca aceasta, de să va schimi, să să dezbrace de toate podoabele vlădiceşti şi să nu mai fie vlădic.
Iară iermonahul de să va shimi369, nu să opreaşte de preoţie, ce tot cântă /1I8 liturghie, pentru căce n-au avut asupra sa aceaia destoinicie să fie învăţătoriu, ca vlădicul; drept aceaia n-are nice o smenteală.
58	CAP.
Pentru vlădicul sau fiece preot, de-i va prilăsti diavolul să facă niscare păcate şi de să vor scârbi370 de dânşii oamenii şi vor fugi de dânşii
(Matheiu:) De vor grăi oamenii de vlădic sau de preot că face toate păcatele, pre acela, până nu să va face cecetare foarte pre-amăruntul şi să să strângă săbor de vlădici, cum scrie leagea, şi, după cumu-i va fi vina, daca-1 vor scoate den scaun, atunce să-l părăsească toţi. Iară până acii, nime să nu să oscârbască371 pre lucrurile lui, de slujbele lui sau de liturghia lui sau de cumenecătura lui sau de alte de toate lucrurile svintei besearici, că aceale toate sâmt darurile /ll9 lui Dumnedzău şi cu putearea Duhului Svânt, de svenţesc pre toţi ceia ce să apropie cu credinţă.
Duhul Svânt lucreadză toate carile sâmt de treaba svenţirei, iară preotul numai cât iaste de posluşeaşte drept acea n-are nime a lua sama vlădicilor sau preoţilor, fără ceia ce sâmt spre aceasta tocmitori. Iară noo nice să cade numai atât: Ce ne vor învăţa, aceaia să facem. Cum scrie Scriptura: Creade, iară nu ispiti.
De acesta lucru scrie la Otecenic372: Dzice c-au fost oareunde un călugăr săhastru373. Dece, au chemat pre un preot mirean de i-au cântat liturghii. într-acea, să prilej i de veni un om de unde era popa, dece-1 foarte grăi de rău pre acel preot cătră acel părinte. Audzind el aceasta374, foarte să scârbi375 pre acel preot. Neştiind el nemică de aceasta, după cum era învăţat, veni iarăş la acel /l20 părinte pentru să cânte liturghie. Iară părintele, daca prinse veaste că vine, încuie uşa şi nu-1 lăsă. Iară preotul, daca vădzu aşea, să întoarse mâhnit. Atunce veni glas cătră sahastru376 [sic!] de grăi: Luară-Mi oamenii păcatul Mieu! Şi dormi atunce acest sahastru377 şi vădzu un vis unde era un puţ de aur şi neşte apă foarte dulce şi reace şi frumoasă.
368
369
370
371
372
373
374
375
376
377
Scris: ag ^Bitiivropio.
Scris: cxhmh.
Scris: cKpEH.
Scris: ocKpiiGACKft.
Scris: wmemiHKh.
Scris: ci*XAcmptf.
Scris: ahacta.
Scris: CKptBH.
Scris: caxAcmptf.
Idem.
181
Şi era şi funea şi vasul carele scotea apă tot de aur. Iară omul cela ce scotea apă era foarte bolnav, tot trupul lui i-era tot bube, cum era mai scâmav378. Atunce iarăş veni spre dâns glas de-i grăi: Căce nu beai de această apă scumpă şi bună? Ce te oscârbeşti379? Intr-acea să deşteptă /'21 şi socotiia întru sine ce poate fi acel vis. Apoi înţelease că iaste pentru căce au fugit de svânta liturghie a acelui preot, unde au fost gândind că nu iaste destoinic. Atunce trimise de chemă preotul foarte cu osârdie380 mare şi-l puse de cântă liturghie şi-ş scoase den fire acel gând rău ce purta asupra preotului.	(
Drept aceaia, de-are fi cum are fi preotul, nu trebuie să-l giudecăm381. Dumnedzău iaste giudeţ382 dirept, dece-1 va giudeca383 şi pre noi, pre toţi. Iară să dăm loc vrăjmaşului să ne oscârbim384 de svânta liturghie şi de svânta priceaştanie, că, pre cât ne depărtăm noi de lucrurile lui Dumnedzău, cu atâta să depărteadză şi Dumnedzău de noi.
Iară pentru căce posluşeaşte preotul acestora taine, macar de ne-are părea că iaste şi nedestoinic, toate le svin/122ţeaşte Duhul Svânt şi cine priimeaşte385 acesta dar, acela ia svinţire şi iertare de păcate. Că svinţirea nicedănăoară nu să spurcă, ce iaste tot curată, cum nu să spurca nice acea apă ce vădzu acel părinte de boala celui bolnav. Aşea şi sventele dumnedzăieştile taine de posluşania preotului celui nedestoinic. Iară el, de va îndrăzni a să atinge de acela foc a Dumnedzăirei, fiind nedestoinic, are a-1 certa Dumnedzău cu focul nestins, unde iaste gătat diavolul şi slugilor lui.
59	CAP.
Pentru să nu giudece nicedănăoară mireanul pre vlădic sau pre preot sau pre diacon
(Nichita, mitropolitul de Siron:) Nice iaste destoinic, nice dirept, nice şi să cade să giudece om mirean pre vlădic sau pre preot sau pre diacon, nice ochii nu să cade să-ş /l23 rădice asupra lor ca să-i vadză, ce să să depărteadze şi să încungiure386 loc de o păprişte unde-i vor vedea, pentru căce că doară păcatul păcatele lor şi vedem, iară pocăinţa inimii lor nu ştim. Drept aceaia, să ne plecăm arhiereilor, preoţilor şi diaconilor cu toată osârdiia387, veri fie direpţi, veri păcătoş. Iară ei, cum vor face, au giudeţ388 dirept pre Dumnedzău, deci va plăti fieşcăruia după deala sa.
378	Scris: cKpirfUBk.
379	Scris: 0CKpii6ei(iH.
380	Scris: ocpi>AH6.
381	Scris: utfAeKtMk.
382	Scris: utfACUh.
383	Scris: uVa«k«.
384	Scris: ocicp,h6HAU>.
385	Scris: npiHM’kipe.
386	Scris: ^kVhu^pe-
387	Scris: ocp^Ai*.
388	Scris: utfAeub-
182
60 CAP.
Pentru blăstămul ce fac vlădicii asupra cuiva, ce să dzice anathima389
Acest lucru, anathema390, nu iaste altă, ce numai împărţire aceluia om de Dumnedzău şi împreunare şi lăcuire cu satana.
{Pentru anathema39' scrie Săborul al Patrul de dzice aşea:) Nice unui creştin ca să nu-i dzâcă nime anathima392, numai să dzâcă călugărilor ce leapădă călugăriia şi nu vor să să mai întoarcă. /124 Iară, de să vor întoarce şi aceştia, priimiţi-i393 şi cuprindeţi-i în braţele voastre, că Domnul Dumnedzăul nostru, Isus Hristos, Cela ce-au pogorât den ceriu pentru mântuirea noastră, dzice că n-au venit să chiame direpţii, ce păcătoşii spre pocăinţă. Şi mare bucurie iaste în ceriu şi pre pământ pentru un păcătos, când să pocăiaşte.
(Ioan Zlatoust:394) Iară Rostul-Cel-de-Aur Ioan, pentru anathema395 dzice: Oricum şi cum, nice într-un chip nice unui creştin anathima396 să nu-i dziceţi, pentru căce îl scoateţ de tot şi-l înstreinaţ de Hristos şi-l daţi de tot diavolului şi nu mai are nedeajde de spăsenie cela ce ia asupra să anathema397, ce iaste strein den ceata creştinească şi lăcuitoriu cu diavolul. Oare vedeţi câtu-i de mare şi de groznică anathema?398
61	CAP.
Pentru cela ce-1 afuri/12Ssesc pentru vina lui sau cu năpaste să nu să dezleage sângur, pentru căce să va şti nevinovat
{Simeon de Solun:) Un om ce-1 va afurisi neştine pre vina lui sau şi fără de vină, fără de ştirea vlădicului său, să nu îndrăznească a să dezlega sângur, nice să să facă el sângur giudeţ399 lucrului său, să dzâcă că l-au afurisit far’ de vină, ce să vie să să apropie cu toată osârdiia400 cătră arhiereul său ca să să roage de el401 să-l iarte. Iară, de nu va vrea să-l iarte, să facă cum va face, să puie şi pre alţii să grăiască până vor face în vreun chip pentru cuvântul a doi sau trei, ca un iertătoriu402, să va milostivi de-1 va ierta. Iară, de nu va vrea nice într-un chip să-l iarte, de va fi episcop, să-l lase, să nu-1 mai roage, ce să margă la mitropolitul /126 aceii eparhii. Iară, de va fi fost mitropolit acesta ce-au mărs întâi de i s-au rugat, să-l lase şi să margă la
389	Scris: ANA8MMA.
390	Scris: ahaocma.
391	Idem.
392	Scris: ANA6HMA.
Scris: npiHMHum.
394 Ioan Gură-de-Aur (Chrisostomos, Zlatoust), arhiepiscop al Constantinopolului între 398-406.
39;> Scris: ana06ma.
396	Scris: anaohma.
397	Scris: anaosaha.
398	Idem.
399	Scris:
400	Scris: ocp'hAi*-
401	Scris: e.
402	Scris: epTvropio.
183
patriarhul şi nu cu vreo pâră carea cumva ca să înţeleagă acel arhiereu să să scârbască403 mai rău asupra lui. Deci, atunce, cum are pune foc pre foc, pentru că altulu-i giudeţul404 lui Dumnedzău şi altulu-i a oamenilor. Pentru acesta lucru, trebuie foarte cu smearenie405 a pofti iertăciunea, iară nu cu simeţie, de i-i voia să ia iertare cu ispravă de la Dumnedzău. Că, de la om lesne ver lua şi cu sila ce ver vrea, iară de la Dumnedzău sau de la arhiereu foarte cu o plecare mare. Şi când te va ierta, încă tot să-ţ fie grije. Să dzâcă fiecine: Ce ştiu eu, iertat sâmt au ba, numai Dumnedzău ştie, că iaste scris: Cu frică iaste a cădea în mâna lui Dumnedzău cel viu.
(Scrie dumnedzăiescul Zlatoust) /l27 Când găseşti omul făcând niscare păcate, nu într-acea dată îl scoate pre dâns de la besearecă, ca nu cumva să cură diavolul mai curund406 să apuce şi să şi-l facă şie soţ, ce-1 chiamă într-o parte, sângur şi pre de o parte ceartă-1 şi-l învaţă, pre de altă parte te roagă cu bine cândai doară-1 veri putea scoate den răutate. Deci, de te va asculta, iată că i-ai dobândit sufletul, cum au dzâs Scriptura: Cela ce va întoarce pre cel păcătos din calea lui cea rătăcită, acela scoate şi izbăveaşte suflet de moarte şi-i curăţeaşte mulţime de păcate.
62	CAP.
Pentru cel preoţit, de va afurisi pre cineva fără de vină
(Valsamon:) Oricine va avea asupra sa preoţie şi, de va afurisi pre cineva, pre vreun creştin, fără de leage şi nu va avea nice o vină, acesta iaste giudecat407 să /128 409 să pedepsească el în locul acelui afurisit.	<
(Dionisie Areopaghetm:) Dzice Svântul Dionisie Areopaghet într-o poslanie a lui, cum Dumnedzău nu ascultă cuventele proştilor, ce le pornesc fără de ispravă.
(Neara a împăratului Iustiniianm dzice:) Poroncim preoţilor şi vlădicilor să nu afurisească410 nice pre unul dentru creştini, până nu i să va arăta vina lui; daca să va afla cu pravila că iaste de afurisit, atunce să să afurisească, iară, de vor afurisi pre cineva şi nu va fi nemică de faţă vina acestuia, ca să să iarte de arhiereul cel mare, iară cela ce l-au afurisit să să pedepsească, ce să dzice să fie oprit de beseareică câtăva vreame, cât va vrea arhiereul cel mare. De vreame ce-au făcut strâmbătate, cu direptate iaste să să pedepsească. /129
(Leon şi Costantin împăraţii cei mari:) Aceştea au lăsat învăţătură de-au dzâs: Poroncit-am vlădicilor să nu despartă pre nime de svânta priceaştenie411 fără
403	Scris: ckpbackx.
404	Scris: utfasudai».
403	Scris: cm-kpeNH6.
406	Scris: tâfptfHAk.
407	Scris: utfA6K4Th.
408	Sfântul Dionisie Areopagitul. Considerat de Biserica Răsăriteană ca unul din primii adepţi atenieni ai apostolilor (sec. I), autor al scrierilor Despre numele divine, Despre teologia mistică, Despre ierarhia cerească, Despre ierarhia ecleziastică. Considerat de Biserica Apuseană ca Pseudo-Dionisie Areopagitul, autorul fiind identificat cu un călugăr sirian de la începutul secolului al Vl-lea.
409	Scris: xVcTHNHiaNh.
410	Scris: AtţtfpHcbcKx.
411	Scris: npHiAipeNÎe.
184
de vină şi până nu va fi lucrul de faţă; iară ceia ce vor face acesta, să să oprească de liturghie un an.
(Ioan Zlatoust:) Dzice, iarăş, Zlatoust: Când afurisesc pre cineva, atunce, într-acel ceas, vine diavolul de-1 cuprinde în braţele lui. Drept aceaia, trebuie foarte cu tocmală să să cerceteadze lucrul şi să i să găsască vina omului acelui mirean, şi atunce să să afurisească.
63	CAP.
Pentru arhiereu, de va opri pre popă de liturghie412 sau va afurisi mireani pentru ca să-i dea ceva mâzdă sau de va pecetlui besearică
{Săborul 7413 în 4 cap.:) La acest svânt Săbor al Şeaptele să scrie de acest lucru: Oricare vlădic de să va tâmpla au de piz/130mă au pentru voia cuiva au pentru să-i dea ceva mâzdă va opri de la liturghie414 pre vreun preot sau va afurisi pre vreun mirean sau va pecetlui vreo besearică ca să stea închisă să nu cânte415 liturghie sau alte slujbe ca să să proslăvască numele lui Dumnedzău, acesta să paţă cum au făcut el altora, ce să dzice, de va fi oprit de liturghie, să fie şi el oprit, iară, de va fi afurisit, să fie şi el afurisit după cuvântul lui David416, ca să să întoarcă durearea lui asupra capului său şi spre creaştetul lui, ca spre un călcătoriu de învăţăturile lui Dumnedzău şi de obiceaiele svinţilor apostoli.
{Petră apostol:) Cum dzice şi dumnedzăiescul Petră apostol: Paşte turma lui Dumnedzău şi nu cu sila, ce cu bunăvoie, cum iubeaşte Dumnedzău şi nu cu leasne dobândă, ce cu toată osârdiia417 /131 şi să fiţ voi chip bun, spre păstoriia voastră să faceţ voia lui Dumnedzău. Deci, daca veţ face aşea, veţ purta de la Dumnedzău cununa mărirei cea neveştedzită, iară, de veţ face împrotivă, în locul aceiia cununi veţ să luat munca de veaci.
{Pavel apostol:) Dzice şi Pavel apostol: Nedirepţii, împărăţiia lui Dumnedzău nu vor ocina. Deci, şi arhiereul de va zeberi [sic!] vreun preot sau va afurisi vreun mirean fără vină, ce numai pentru ca să-i dea ceva mâzdă, nedirept lucru iaste acesta şi după cuvântul apostolului, împărăţiia lui Dumnedzău nu va ocina, ce va fi strein de dânsa ca un nedirept.
64	CAP.
Pentru cela ce să împreună cu cel afurisit, de fac rugă împreună
{Pravila Apostolilor, în 10 cap. învaţă de grăiaşte:) Oricarele va face rugă cu cel afurisit, acela încă să afuri/132seaşte.
(.Zunara:) Tâlcuiaşte418 acest lucru Zunara, de dzice: Pre cela ce-1 afurisesc, pentru păcate-1 afurisesc şi pentru vinele lui. Deci trebuie să nu să meastece nime
4,2 Scris: Aînrtfprie.
413	Numit şi al Doilea Conciliu de la Niceea (787), a pus capăt iconoclasmului.
414	Scris: AVTtfprie.
4b Scris: ki&nts.
416 Scris: ABHAh.
4.7	Scris: ocp^AiA.
4.8	Scris: TA^K^ipe.
185
cu dâns, pentru căce face ruşine arhiereului celuia ce l-au afurisit. Alta, să arată lucrul că l-au afurisit fără de ispravă, drept aceaia, scrie Pravila Svinţilor Apostoli: Cela ce nu să va feri de cel afurisit, ce va face rugă cu dâns au în besearică au în casă au fie în ce loc, acela încă să afuriseaşte.
(Valsamon:) Dzice şi Valsamon: De va grăi neştine cu cel afurisit, n-are nice o smenteală, iară numai când va face rugă împreună cu dâns, atunce că-1 afuriseaşte.419
65	CAP.
Pentru cel afurisit, în ce chip să va cunoaşte după moartea lui de unde-i afurisit
Cela ce să va fi afurisit de leage sau de blăstăm, i să ţine partea trupului /133 numai cea de mainte, iară altă totu-i putred.
Iară cela ce are anathema420, să veade galbăn ca ceara şi sâmt deagetele zbârcite421; iară cela ce să veade negru, acela-i afurisit de vlădic; iară cela ce să veade alb, iaste afurisit de pravilă, ce să dzice de învăţăturile apostolilor şi ale svinţilor oteţi422.423
66	CAP.
Mai înainte spune şi arată de afurisenie în ce chip şi pentru ce să afuriseaşte; aşijdere, şi pentru preot pentru ce n-are puteare să facă afurisenie?
(.Răspuns:) Preoţilor nu li-e dată să facă afurisenie, numai ce au ei acest dar să slujească svânta liturghie şi să boteadze. Iară vlădicilor li s-a dat aceasta să iarte şi să afurisească, pentru că aceştea sâmt chipul apostolilor, cărora le-au dat acest dar sângur Domnul Hristos, cumu le-au dzâs când le-au dat această pu/134teare: Ce veţ lega pre pământ, legat va fi şi în ceriu, şi ce veţ dezlega, dezlegat va fi. Şi iară au dzâs: Voi simteţ lumina lumii. Drept aceaia pre urma apostolilor, au rămas aceştia, vlădicii, în scaunele lor pre pământ. Deci, numai ei au puteare şi dar a da tuturor cumu să dă şi lumina de să aprinde una dentr-altă. Deci, iată că preotul n-are nice o puteare fără de blagosloveniia vlădicului şi acesta iaste şi învăţătoriu şi păstoriu şi grijitoriu de nărodul lui Dumnedzău şi acestora s-au dat putearea şi darul şi cine sâmt de la Dâns ispravnici, aceia au puteare [a]424 afurisi şi a ierta păcatele, iară nu
419	B.: [...] ispravă, drept aceaia, scrie Pravila Svinţilor Apostoli: Cel ce nu să va feri de cel afurisit, ce va face rugă cu dâns au în besearecă au în casă au fie în ce loc, acela încă să afuriseaşte. (Valsamon): Dzice şi Valsamon: De va grăi neştine cu cel afurisit, n-are nice o smenteală, iară numai când va face rugă împreună cu dâns, atunce că-l afuriseaşte.
420	Scris: MM66M4.
421	Scris: 3BpviHT€.
422	Scris peste tot: ormiH, »f uu etc.
423	B.: CAP 67 Pentru cel afurisit, în ce chip să va cunoaşte după moartea lui de unde-i afurisit Cela ce să va fi afurisit de leage sau de blăstăm, i să ţine partea trupului numai cea de mainte, iară altă totu-i putred. Iară cela ce are anathema, să veade galbăn cu came şi simt deagetele zbârcite; iară cela ce să veade negru, acela-i afurisit de vlădic; iară cela ce să veade alb, iaste afurisit de pravilă, ce să dzice de învăţăturile apostolilor şi ale svinţilor oteţi.
424	Cuvânt lipsă în text.
186
preotul. Iară care preot va afurisi pre vreun creştin fără de voia arhiereului, are a da samă înaintea lui Dumnedzău, pentru căce au despăr/135ţit pre un creştin de mărirea lui Dumnedzău, că afuriseniia nu iaste altă, ce iaste despărţire de toate lucrurile dumnedzăieşti.
(Zunara:) Dzice Zunara la tâlcul425 Pravilei Apostolilor în 39 de capete: Preoţilor nu li-e dată să oprească pre nime de besearică sau să afurisească pre cine vor vrea, sau să dezleage păcatul afuiseaniei. Aceastea sâmt supt putearea arhiereului şi, de nu va avea neştine voie de la vlădic, nu va putea face niciuna426 de aceastea, după cum au isprăvit Pravila Svinţilor Apostoli.
Oare, vedeţi că preotul, până nu va lua puteare de la vlădicul său, n-are puteare să leage sau să dezleage. Drept aceaia, nu dzice mai sus drept afurisenia preotului, ce dzice numai pentru427 afuriseniia celor dzeace cuvente a lui Dumnedzău, ce-au dat lui /136 Moisi. Acealea să chiamă leagea lui Dumnedzău, deci, cine nu le va ţinea, ce le va călca, să va afurisi. Şi să afuriseaşte omul pentru blăstămul părinţilor. Acesta iaste ca şi cel de leage. Şi să afuriseaşte omul când nu ţine în samă Pravila Apostolilor sau oteţilor. Şi să afuriseaşte omul când face vreo răutate sau niscare păcate, deci-1 afurisesc vlădicii. Aceasta iaste ceaia ce scriiam428 mai sus, cum să arată după moarte, cine de ce feal de afurisenie are.
Iară preoţii carii vor să petreacă viiaţă dumnedzăiască, afuriseniia să o facă cu ştirea vlădicului său, pentru că mare iaste taina afurisenii. Deci vlădicul iaste datoriu foarte să cerceteadze cu învăţătură aceaia tocmală pentru carea va să facă afurisenie. Drept aceaia, socotiţ binişor şi pre multe locuri /l37 pre unde să vor găsi vlădici, pentru că nu vor fi lăcuitori acolo sau de să va prilej i să fie vlădicul mort sau unde va fi loc ca acela de nu-ş va fi vlădic, acolea să să giudece tot lucrul despre episcopul cel de sat. Episcopul de sat să chiamă duhovnicul cel ce ispoveduiaşte tot satul, mari şi mici, cumu-i obiceaiul creştinesc să aibă tot omul duhovnic. Aceştia, duhovnicii, au puteare de la vlădici să strângă şi ei săbor unde nu va fi vlădic să giudece şi să afurisească, cum vor afla, cu oameni buni cu acel săbor.429
425	Scris: tatikVal.
426	Scris: MHMON4.
427	Scris: npeNmpV.
Scris: cKpiiAAM».
429 B.: CAP 68 Mai înainte spune şi arată de afurisenie în ce chip şi pentru ce să afuriseaşte, aşijdire şi pentru preot pentru ce n-are puteare să facă afurisenie? (Răspuns): Preoţilor nu li-e dată să facă afurisenie, numai ce au ei acest dar să slujească svânta liturghie şi să boteadze. Iară vlădicilor li s-au dat aceasta să iarte şi să afurisească, pentru că aceştia simt chipul apostolilor, cărora le-au dat acest dar singur Domnul Hristos, cumu le-au dzâs când le-au dat această puteare: Ce veţi lega pre pământ, legat va fi şi în cer, şi ce veţi dezlega, dezlegat va fi. Şi iară au dzâs: Voi simteţi lumina lumii. Drept aceaia pre urma apostolilor, au rămas aceştia, vlăcicii, în scaunele lor pre pământ. Deci, numai ei au puteare şi dar a da tuturor cumu să dă şi lumina de să aprinde una dentr-altă. Deci, iată că preotul n-are nice o puteare fără de blagosloveniia vlădicului şi acesta iaste şi învăţătoriu şi păstoriu şi grijitoriu de nărodul lui Dumnedzău şi acestora s-au dat putearea şi darul şi cine simt de la Dâns ispravnici, aceia au puteare a afurisi şi a ierta păcatele, iară nu preotul. Iară care preot va afurisi pre vreun creştin fără de voia arhiereului, are a da samă înaintea lui Dumnedzău, pentru căce au despărţit pre un creştin de mărirea lui Dumnedzău, că afuriseniia nu iaste altă, ce iaste despărţire de toate lucrurile dumnedzăieşti. (Zunara): Dzise Zunarala tâlcul Pravilei Apostolilor în 39 de capete: Preoţilor
187
67 CAP.
Pentru cei afurisiţi de niscare vlădici şi, după moartea lor, să află topite trupurile lor
(.întrebare:) O samă de oameni să ştie că i-au afurisit niscare vlădic cu direptul pre vinile lor şi, până au fost vii /l38 nu ş-au cerşut iertăciune, ce-au murit cu acea legătură asupra lor. Dup-acea s-au cercat şi s-au aflat trupurile lor topite şi oasele lor despărţite unele de alalte ca şi al altora oameni. Oare cum poate să fie acest lucru?
(Răspuns:) O minune groznic iaste lucrul acesta şi mult minunat, de vreame ce şi aceştea încă sâmt afurisiţi ca şi ceialalţi vinovaţi de un feal de arhierei şi tot pre o cale, dară cum nu să aflară şi trupurile acestora întregi ca şi altor afurisiţi, carele stau întregi, de le vedem toţi pentru minunea mare şi înfricoşată, iaste pentru să fie deplin cuvântul lui Dumnedzău: Ce veţ lega pre pământ, să fie legat. Dară acest lucru iaste prespre fire, minu/139nat, fiind şi acesta afurisit cumu-i leagea, şi trupul nu iaste ca altor afurisiţ, ce topit şi oasele despărţite den toate închieturile. Oare ce va să fie aceasta?
Aicea altă nu iaste, ce să ştie tot omul şi să să teamă de poveastea acestuia lucru şi aceştiia tocmeale şi să-ş aducă amente şi de cuvântul lui David, unde dzice: Giudeaţele Tale, Doamne, sâmt bezne fără de fund de adânci. Drept aceaia, să asculte fiecine cui i-i voia să ştie. Pre cela ce-1 vor afurisi cu leage şi cu giudeţ430 dirept, după vina lui, după cumu-i obiceaiul arhiereilor şi, după moarte de să va afla trupul aceluia om afurisit să fie topit, să cunoască fiecine că acesta n-are nice o nedeajde de mântuire, ce iaste un suflet şi un trup perit şi nu ştim în ce chip /14° putem să dzicem pentru căce doară au călcat învăţăturile lui Dumnedzău sau doară, de să va fi închinat diavolului la taina sa, daca-1 vor fi afurisit sau drept ce va fi pus pizmă, de nu va fi mărs să să pleace arhiereului să să roage să-l iarte, mai vârtos431 cunoscându-se el că iaste vinovat. Pentru unele de aceaste poate fi că i s-au topit
nu li-e dată să oprească pre nime de besearică sau să afurisească pre cine vor vrea ei sau să dezieage păcatul afuiseaniei. Aceastea simt supt putearea arhiereului şi, de nu va avea neştine voie de la vlădic. nu va putea face niciuna de aceastea, după cum au isprăvit Pravila Svinţilor Apostoli. Oare, vedeţi că preotul, până nu va lua puteare de la vlădicul său, n-are puteare să leage sau să dezieage. Drept aceaia, nu dzice mai sus drept afuriseniia preotului, ce dzice numai pentru afuriseniia celor dzeace cuvente a lui Dumnedzău, ce-au dat lui Moisi. Acealea să chiamă leagea lui Dumnedzău, deci. cine nu le va ţinea, ce le va călca, să va afurisi. Şi să afuriseaşte omul pentru blăstămul părinţilor. Acesta iaste ca şi cel de leage. Şi să afuriseaşte omul când nu ţine în samă Pravila Apostolilor sau oteţilor. Şi să afuriseaşte omul când face vreo răutate sau niscare păcate, deci-1 afurisesc vlădicii. Aceasta iaste ceaia ce scriiam mai sus, cum să arată după moarte, cine de ce feal de afurisenie are. Iară preoţii carii vor să petreacă viiaţă dumnedzăiască, afuriseniia să o facă cu ştirea vlădicului său, pentru că mare iaste taina afuriseniei. Deci, vlădicul iaste datoriu foarte să cerceteadze cu învăţătură aceaia tocmală pentru carea va să facă afurisenie. Drept aceaia, socotiţi binişor şi pre multe locuri pre unde să vor găsi vlădici, pentru că nu vor fi lăcuitori acolo sau de să va prileji să fie vlădicul mort sau unde va fi loc ca acela de nu-ş va fi vlădic, acolea să să giudece tot lucrul despre episcopul cel de sat. Episcopul de sat să chiamă duhovnicul cel ce ispoveduiaşte tot satul, mari şi mici, cumu-i obiceaiul creştinesc să aibă tot omul duhovnic. Aceştia, duhovnicii, au puteare de la vlădici să strângă şi ei săbor unde nu va fi vlădic să giudece şi să afurisască, cum vor afla, cu oameni buni cu acel săbor.
430 Scris: utfAeiu».
4’1 Scris: Bpvroch.
188
trupul ca să nu-1 poată cunoaşte nime să-i ceară ierăciune, ce să fie moşnean
muncilor de veaci432.
Iară ceştialalţi afurisiţi, ce li să găsesc trupurile lor întregi, aceştea pentru nesocotinţa nu s-au priceput de unde s-au lipit de dânşii acest blăstăm, sau doară au avut gând să să pocăiască şi n-au apucat, că i-au pristit moartea. Sau, cândai sâmt afurisiţ pentru fieştece puţinei lucru, deci aceştea aşteaptă ca /141 să-i găsească cineva să-i dezleage să ia iertăciune. Pentru că cumu le sâmt aicea trupurile legate în pământ, aşea sâmt şi sufletele acelora în mâna diavolului. Iară deaca iau iertăciune trupurile lor aicea şi să topesc în pământ, aşea şi sufletele, cu putearea lui Dumnedzău să slobodzesc şi ies din mâna diavolului şi mărg în viiaţa de veaci.433
68 CAP.
Pentru trupurile celor morţ, carele să află întregi şi n-au păr pre cap
Să cunoască fiecine de acesta lucru: De să va prileji să să afle vreun trup după moarte întreg şi să n-aibă păr nimică pre cap, lucrul acestuia iaste că, sau va fi afurisit sau nu va fi, însă trebuie să să cearce, să apuce să scoaţă acel trup den groapă de unde l-au găsit şi să-l puie într-altă groapă, să fie pă/142mânt nou, cumu s-are dzice ţealină, acolea să-l îngroape şi să-l lase câtăva vreame. De-aciia, să-l caute: De să va fi topit, bine va fi, iară, de nu, să ştie că iaste afurisit şi aşteaptă iertăciune ca să să izbăvască de legătură.
432	Scris: stai».
433	B.: CAP 68 Pentru cei afurisiţi de niscare vlădici şi, după moartea lor, să află topite trup[urile] lor (întrebare): O samă de oameni să ştie că i-au afurisit nescari vlădic cu direptul pre vinile lor şi, până au fost vii nu s-au cerşut iertăciune, ce-au amurit cu acea legătură asupra lor. Dup-acea s-au cercat şi s-au aflat trupurile lor topite şi oasele lor despărţite unele despre alalte ca şi al altor oameni. Oare cum poate să fie acest lucru? (Răspuns): O minune groznic lucru iaste acesta şi mult minunat, de vreame ce şi aceştia încă simt afurisiţi ca şi ceialalţi vinovaţi de un feal de arhierei şi tot pre o cale, dară cum nu să aflară şi trupurile acestora întregi de le vedem toţi, pentru minunea mare şi înfricoşat lucru iaste acesta, ştim şi cunoaştem de ceia ce le stau trupurile întregi, ca şi altor afurisiţi, carele stau întregi, iaste pentru să fie deplin cuvântul lui Dumnedzău: Ce veţi lega pre pământ, să fie legat. Dară acest lucru iaste prespre fire, minunat, fiind şi acesta afurisit cumu-i leagea, şi turupul nu iaste ca altor afurisit, ce topit şi oasele despărţite den toate închieturile. Oare ce va să fie aceasta? Aicea altă nu iaste, ce să ştie tot omul şi să să teamă de poveastea acestuia lucru şi aceştiia tocmeale şi să-ş aducă amente şi de cuvântul lui David, unde dzice: Giudeaţele tale, Doamne, simt bezne fără de fund de adânci. Drept aceaia, să asculte fiecine cui i-i voia să ştie. Pre cela ce-1 vor afurisi cu leage şi cu giudeţi drept, după vina lui, după cumu-i obiceaiul arhiereilor şi, după moarte de să va afla trupul aceluia om afurisit să fie topit, să cunoască fiecine că acesta n-are nice o nedeajde de mântuire, ce iaste un suflet şi un trup perit şi nu ştim în ce chip putem să dzicem pentru căce doară au călcat învăţăturile lui Dumnedzău sau doară, de să va fi închinat diavolului la taina sa, daca-1 vor fi afurisit sau drept ce va fi pus pizmă de nu va fi mărs să să pleace arhiereului să să roage să-l iarte, mai vârtos cunoscându-se el că iaste vinovat. Pentru unele de aceaste poate fi că i s-au topit trupul ca să nu-1 poată cunoaşte nime să-i ceară ierăciune, ce să fie moşnean muncilor de veaci. Iară ceştialalţi arfurisiţi, ce li să găsesc trupurile lor întregi, aceştia pentru nesocotinţa nu s-au priceput de unde s-au lipit de dânşii acest [blăs]tăm, sau doară au avut gând să să pocăiască şi n-au apucat, că i-au pristit moartea. Sau, cândai simt afurisiţi pentru fieştece puţinei lucru, deci aceştia aşteaptă ca să-i găsească cineva să-i dezleage să ia iertăciune. Pentru că cumu le simt aicea trupurile legate în pământ, aşea simt şi sufletele acelora în mâna diavolului. Iară deaca iau iertăciune trupurile lor aicea şi să topăsc în pământ, aşea şi sufletele, cu putearea lui Dumnedzău să slobodzesc şi ies din mâna diavolului şi mărg în viiaţa de veaci.
189
Acesta lucru, cine va vrea să ştie pentru ce n-au putredit acel trup unde au fost întâi în groapă, iară apoi în loc întreg s-au topit, daca n-au fost afurisit. De aceasta dzâc filosofii păgâneşt că are pământul nişte vine; deci, de să va prilej i să îngroape pre om într-acea vână de pământ, nu va mai putredi nicedănăoară; drept aceaia, dzic dăscălii să-l mute acel trup neputred într-altă groapă, că acolea să va aleage.
Să cunoaşteţ când să va afla om afurisit şi i să vor ceti molitve434 de razdreaşenie, numai să le cetească vlădic şi, de nu /143 să va topi acel trup afurisit, să ştiţi cu adevărat că-i apucat oarece de-i luat de la cineva vreun lucru cu asupreală au ocină au vie au altăceva va fi făcut împresurătură va fi făcut, deci până nu’să va întoarce acel lucru nu să va putea dezlega, iară, daca să va plăti, atunce va lua iertăciune.435
69 CAP.
Pentru preotul ce-1 va opri vlădicul de liturghie şi el va îndrăzni de va cânta liturghie prespre voia lui
(Soborul Cartaghenului, 29 de capete învaţă de grăiaşte:) Oricare preot, de-1 va opri de liturghie436 vlădicul, ver cu vină, veri fără vină şi el va îndrăzni de va cânta liturghie, ca să fie scos şi lepădat de preoţie. Pravila acestori svinţi părinţi au lăsat acest lucru, macar de are fi şi nevinovat, iară pentru ce ş-au făcut leage şi /144 giudeţ437 sângur, tot să-ş fie lepădat de tot de preoţie 438
434 Scris peste tot: matei», matba etc.	t
43:> B.: CAP 70 Pentru trupurile celor mort, carele să află întregi şi n-au păr pre cap Să cunoască fiecine de acesta lucru: De să va prileji să să afle vreun trup după moarte întreg şi să n-aibă păr nemică pre cap, lucrul acestuia iaste că, sau va fi afurisit sau nu va fi, însă trebuiaşte să să cearce, să apuce să scoaţă acel trup den groapă de unde l-au găsit şi să-l puie într-altă groapă, să fie pământ nou, cumu s-are dzice ţealină. Acolea să-l îngroape şi să-l lase câtăva vreame. De-aciia. să-l caute: de să va fi topit, bine va fi, iară, de nu, să ştie că iaste afurisit şi aşteaptă iertăciune ca să să izbăvască de legături. Acesta lucru, cine va vrea să ştie pentru ce n-au putredit acel trup unde au fost întâiu în groapă, iară apoi în loc întreg s-au topit, daca n-au fost afurisit. De aceasta dzâc filosofii păgâneşt că are pământul nişte vine: deci, de să va prileji să îngroape pre om într-acea vână de pământ, nu va mai putredi nicedănăoară; drept aceaia, dzic dăscălii să-l mute acel trup neputred într-altă groapă, că acolea să va aleage. mateu 3AAp'buieNie bi»kaki»ia A3urAwfeNWApxîep€A. [N. N.: Paginile 55r-59v conţin rugăciuni de dezlegare în limba slavonă] Să cunoaşteţi când să va afla om afurisit şi i să vor ceti molitve de razdreaşenie, numai să le cetească vlădic şi, de nu să va topi acel trup afurisit, să ştiţ cu adevărat că-i apucat oarece de-i luat de la cineva vreun lucru cu asupreală au ocină au vie au altăceva va fi făcut împresurătură, deci, până nu să va întoarce acel lucru nu să va putea dezlega, iară, daca să va plăti, atunce va lua iertăciune.
436	Scris: Avrtfprie.
437	Scris: u^agiu»-
438	Ş. T.: GLAVA 7 Pentru preotul ce-1 va opri vlădicul de liturghie şi el va îndrăzni de va cânta liturghie prespre voia lui (Săborul Cartaghenului, 29 de capete): învaţă acest svânt săbor: Preotul de va fi oprit de liturghie, veri cu vină, veri tară de vină, şi el va îndrăzni de va cânta liturghie, ca să fie scos şi lepădat de preoţie. Pravila acestor svinţi părinţi au lăsat acest lucru, macar de-are fi şi nevinovat, iară pentru ce ş-au tăcut leage şi giudeţ sângur, tot să-ş fie lepădat de tot de preoţie.
B.: CAP 71 Pentru preotul ce-1 va opri vlădicul de liturghie şi el va îndrăzni de va cânta liturghie prespre voia lui (Săborul Cartaghenului, 29 de capete învaţă de grăiaşte): Oare care preot, de-1 va opri de liturghie vlădicul, veri cu vină, veri tără vină şi el va îndrăzni de va cânta liturghie, ca să fie scos şi lepădat de preoţie. Pravila acestori svinţi părinţi au lăsat acest lucru, macar de are fi şi nevinovat, iară pentru ce ş-au tăcut leage şi giudeţi singur, tot să-ş fie lepădat de tot de preoţie.
190
70 CAP.
Pentru călugărie, cine vor face călugări cu de-a sila, fără voia lor
(Mihail patriarh:439) Acest svânt părinte, Mihail patriarhul de Ţarigrad şi cu al său svânt săbor au dat învăţătură: Călugăriia ce să face cu de-a sila, ce să dzice când să tunde întâi, ce să chiamă îmbrăcămintea raselor, obrazul cel mic, aceaia tundere şi aceaia călugărie să nu fie drept440 nemică; aşijdere, şi schimniciia, de vor vrea să schimască pre vreun vlădic sau pre vreun iermonah441 cu de-a sila, tot să fie întru nemică; că aşea au giudecat442 acest svânt părinte că darul lui Dumnedzău nu să dă nemărui cu sila, ce, cela ce va vrea să fie călugăr, 3 ai să şadză la mănăstire443, să să iscusească în toate posluşaniile; de-i va plă/145cea, atunce cu rugămente să-l călugărească.444
71	CAP.
Pentru avuţiia vlădicului, cumu să vine pre direptate
(Armenopul:) Orice va fi avut vlădicul până a să vlădici, argint, aur, haine, ocine, cu aceastea cu toate iaste volnic să le dea unde va vrea, veri în viiaţa lui, veri după moarte, unde le va fi lăsat, acolea să stea; iară ce va fi agonisit de când s-au vlădicit, aceaia agonisită toată să fie a besearecei unde-i iaste scaunul, veri fie episcopie, veri mitropolie, iară voie să n-aibă să dea nemărui nemică, nice cu scrisoare, nice fără scrisoare; iară numai ce va avea de la părinţii lui sau de la rudele lui, cu aceaia să fie volnic.445
72	CAP.
După moartea arhiereului, unde i să vor da hainele?
(Săborul al Patral, în 12 capete:) Acest svânt săbor au lăsat învăţătură: După moartea vlădicului /146 nime dentru preoţi sau diaconi sau alt cliros să nu
439	Mihail Cherularie (Kerularios), patriarh ecumenic între 1043-1058. în timpul său (1054) s-a produs schisma între Biserica Răsăritului şi cea Apuseană, el fiind unul din principalii actori ai separării bisericii occidentale de cea răsăriteană.
440	Scris: Apen.
441	Scris: epMONAXh.
442	Scris: u^A€KATb.
443	Scris: M’hN'hCTHpe. Altă lecţiune: mănăstire.
444	B.: CAP 72 Pentru călugărie, cine oare va face călugări cu de-a sila, fără voia lor (Mihail patriarh): Acest svânt părinte, Mihail patriarhul de de Ţarigrad şi cu al său svânt săbor au dat învăţătură: Călugăriia ce să face cu de-a sila, ce să dzice când să tunde întâi, ce să chiamă îmbrăcămentea raselor, obrazul cel mic, aceaia tundere şi aceaia călugărie să nu fie drept nemică; aşijdire şi schimniciia, de vor vrea să schimască pre vreun vlădic sau pre vreun iermonah cu de-a sila, tot să fie întru nemică; că aşea au giudecat acest svânt părinte că darul lui Dumnedzău nu să dă nemărui cu sila, ce, cela ce va vrea să fie călugăr, 3 ai să şadză la mănăstire, să să iscusască în toate posluşaniile; de-i va plăcea, atunce cu rugămente să-l călugărească.
445	B.: CAP 73 Pentru avuţia vlădicului, cumu să vine pre direptate (Armenopul): Orice va fi avut vlădicul până a să vlădici, argint, aur, haine, ocine, cu aceastea cu toate iaste volnic să le dea unde va vrea, veri în viiaţa lui, veri după moarte, unde le va fi lăsat, acolea să stea; iară ce va fi agonisit de când s-au vlădicit, aceaia agonisi[tă] toată să fie a besearecii unde-i iaste scaunul, veri fie episcopie, veri mitropolie, iară voie să n-aibă să dea nemărui nemică, nice cu scrisoare, nice fără scrisoare: iară numai ce va avea de la părinţii lui sau de la rudele lui, cu aceaia să fie volnic.
191
îndrăznească [a]446 apuca ceva, veri mult, veri puţin den unealtele arhiereului celui mort.
(Zunara:) Tâlcuiaşte447 această svântă pravilă Zunara şi Valsamon de dzâc: Ceia ce vor apuca de unealtele vlădicului celui mort, să fie lepădaţi den cinstea lor, fiecine va fi din clirosul lui.448
73	CAP.
Pentru cela ce vrea să să preoţească, în ce chip trebuie să fie
(Săborul 6, 14 capete:) învaţă acest svânt săbor: Cela ce va vrea să fie preot să cade să fie de 30 de ai, iară diaconul - 25 de ai, iară padiacul - 20 de ai, iară ceteţul - 18 ai. Aşea dau învăţătură aceşt svinţi părinţi într-aceaste vârste449 450 *, iară nu
•	-	450 451
mai gios .
74	CAP.
Pentru hirotoniia preotului sau diaconului
([Pravila]452 Apostolilor, 2 capete:) Al doile canon al svinţilor apostoli dzice: Preotul, vlădicul ce-1 va diaconi /147 să-l şi preoţească, iară nu altul, pentru să nu aibă doi stareţi unul de diaconie, altul de preoţie.453
75	CAP.
I
Pentru preoţi, când vor cumeneca pre oameni, să nu cumva ia ceva plată de la cineva
(Soborului 6, 23 capete:) în doaodzeci şi trei de capete a Săborului al Şasele învaţă de grăiaşte: Preoţii când vor cumeneca pre creştini să nu ceară454 nimică de la dânşii sau, de le vor şi tinde câteva ceva, să nu ia nemică, nice mult, nice puţin, pentru căce că darul lui Dumnedzău nu să vende, că aşea iaste scris: Svânta să să
446	Cuvânt lipsă în text.
447	Scris: TA’hKtf-kiiie.
448	B.: CAP 74 Pentru hainele arhiereului, după moartea arhiereului, unde i să vor da? (Săborul al Patrul, 12 capete): Acest svânt săbor au lăsat învăţătură: După moartea vlădicului nime din preoţi sau diaconi sau alt cliros să nu îndrăznească a apuca ceva, veri mult, veri muţin [sic!] den unealtele arhiereului celui mort. (Zunara): Tâlcuiaşte această svântă pravilă Zunara şi Valsamon de dzâc: Ceia ce vor apuca de unealtele vlădicului celui mort, să fie lepădaţi den cinstea sa, fiecine va fi din clirosul lui.
449	Scris: epitCTe.
450	Scris: ijoct.
4:>l B.: CAP 75 Pentru cela ce vrea să să preoţească, în ce chip trebuiaşte să fie (Săborul al Şasele, 14 capete): învaţă acest săbor svânt: Cela ce va vrea să fie preot să cade să fie de 30 de ai, iară diaconul 25 de ai, iară padiiacul 20 de ai, iară ceteţul de 18 ai. Aşea dau învăţătură aceşt svinţi părinţi într-aceaste vârste, iară nu mai gios.
4:>2 Cuvânt lipsă în text.
4:>3 B.: CAP 76 Pentru hirotoniia preotului sau diaconului ([Pravila] Apostolilor, 2 capete): Al doile canon a svinţilor apostoli dzice: Preotul ce vlădic va diaconi, acesta să-l şi preoţască, iară nu altul, pentru ca să nu aibă de stareţi unul doi diaconie, altul de preoţie.
4:>4 Scris: Hap*.
192
dea celor svinţiţi şi celor destoinici. Iară, de să va afla cineva vreun preot, c-au cumenecat om bolnav sau şi sănătos ş-au luat ceva mâzdă, macar cât de puţin, acesta preot să fie lepădat den cinstea sa, că acesta iaste ca şi Iuda şi /148 ca Simon vrăjitoriul, de vreame ce-au răpştit asupra acestui fără de preţ mărgăritariu, trupul lui Isus, Mântuitoriul nostru.455
76	CAP.
Pentru vlădicul sau preotul sau diaconul de vor cânta liturghie şi nu să vor priceştui
([Pravila]456 Apostolilor) în opt capete a Pravilei Svinţilor Apostoli dă învăţătură: Oricare episcop sau preot sau diacon, de vor cânta liturghie şi nu să vor cumeneca cu svânta priceaştenie457, să spuie vina drept ce nu să cumenecă. Deci, de vor ispovedui, să n-aibă certare. Iară, de nu vor spune, să-i afurisească pentru căce fac smenteală oamenilor să afle cuvânt a grăi să dzică458 că doară nu iaste nice de o treabă în svânta priceaştenie, drept aceaia nu vor să să priceştuiască.459
77	CAP.
Pentru ceia ce vor să să preoţească şi să n-aibă muiare, ce să dzice preuteasă
([Pravila]460 Apostolilor, în 26 capete:) /l49 Canonul acesta a svinţilor apostoli ne dă învăţătură: Cela ce va vrea să să preoţească deavestăvnic, ce să dzice să nu-ş ia preuteasă, să cade să să întreabe întâi. Deci, de va putea să petreacă în curăţie, cu înţelepciune, bine va fi să să hirotonească, iară, de nu, să-ş ia o fecioară curată, cu leage şi cu cununie. De-aciia, după nuntă, să să facă hirotoniia după stepenă cumu să cade: întâi să-l hirotonească ceteţ, dup-acea padiac, de-aciia diacon, de-aciia şi preot desăvârşit461. Nemărui nu iaste dată aceasta: după hirotonie să să însoare, să ia muiare, numai ceteţului şi peaveţului.462
455 CAP 77 Pentru preoţi, când vor cumeneca pre oameni, să nu cumva ia ceva plată de la cineva (Săborului al Şasele, 23 de capete): în doaodzeci şi trei de capete a săborului al Şeasele învaţă de grăiaşte: Preoţii când vor cumeneca pre creştini să nu ceară nemică de la dânşii. Sau, de le vor şi tinde câte ceva, încă să nu ia nemică, nice mult, nice puţin, pentru căce că darul lui Dumnedzău nu să vinde, că aşea iaste scris: Svânta să să dea celor svinţi şiţi celor destoinici, iară. de să va afla cineva vreun preot, c-au cumenecat om bolnav sau şi sănătos ş-au luat ceva mâzdă, macar cât de puţin, acesta preot să fie lepădat den cinstea sa, că acesta iaste ca şi Iuda şi ca Simon vrăjitoriul, de vreame ce-au răpştit asupra acestui tară de preţi mărgăritariu, trupul lui Isus, Mântuitoriul nostru.
4,6 Cuvânt lipsă în text.
457	Scris: npMHia[perne.
458	Scris: shkl.
439 B.: CAP 78 Pentru vlădicul sau preotul sau diaconul de vor cânta liturghie şi nu să vor priceştui ([Pravila] Apostolilor, 8 capete): în opt capete a Pravilei Svinţilor Apostoli dă învăţătură: Oricare episcop sau preot sau diacon, de vor cânta liturghie şi nu să vor priceştui cu svânta priceaştenie, să spuie pricina drept ce nu să nu să [sic!] cumenecă. Deci, de vor ispovedui, să n-aibă certare. Iară, de nu vor spune, să-i afurisască pentru căce fac smenteală oamenilor să afle cuvânt a grăi să dzică că doară nu iaste nice de o treabă în svânta priceaştenie. Drept aceaia nu vor să să priceştuiască.
460	Cuvânt lipsă în text.
461	Scris: AerhEpitiiiHT.
462	B.: CAP 79 Pentru ceia ce vor să să preoţească şi să n-aibă muiare, ce să dzice preuteasă ([Pravila] Apostolilor, în 26 capete): Canonul acesta a svinţilor apostoli ne dă învăţătură: Cela ce va
193
78	CAP.
Pentru preotul mirean, cum nu poate să facă pre nime călugăr
(Sâborul den Nichea:463) Obiceaiul acestui svânt Săbor din Nichea464 învaţă de grăiaşte: Preotul mirean să smenteaşte să nu facă /l5° călugăr pre nime. Cum poate neştine să dea un lucru ce nu-1 are?465
79	CAP.
4
Pentru preotul ce va avea vrajbă cu vreun mirean şi va cânta liturghie
{Nechifor, patriarhul de Ţarigrad:466 467) Acest svânt patriiarh dă învăţătură de acest lucru: Preotul, de va cânta liturghie şi va fi învrăjbit cu cineva, să fie oprit de liturghie 90 de dzile.
{Eusevie*61:) Amar celuia preot ce va fi având svadă cu cineva, cu vreun creştin, şi va cânta liturghie şi nu-ş va fi cerşut iertăciune şi încă dă blagoslovenia altor oameni.468
80	CAP.
Pentru preoţii ce vor avea ande sine vrajbă şi vor cânta svânta liturghie469
{Nichifor, patriarhul de Ţarigrad:) Preoţii ce vor fi svădiţi şi, de nu vor sârgui470 să să împace şi să să iarte unul despre altul pentru471 scârba472 ce-au avut
vrea să să preoţească deavestăvnic, ce să dzice să nu-ş ia preuteasă, să cade să să întreabe întâiu. Dece, de va putea să petreacă în curăţie, cu înţelepciune, bine va fi să să hirotonească, iară, de nu, să-ş ia o fecioară curată, cu leage şi cu cununie. După nuntă, să să facă hirotoniia după -stepenă cumu să cade: întâi să-l hirotonească ceteţ, dup-acea padiac, de-aciia diacon, de-aciia şi preot desăvârşit. Nemărui nu iaste dată aceasta: după hirotonie să să însoare, să ia muiare, numai ceteţului şi peaveţului.
463	Scris: nhk€a.
464	Idem.
465	B.: CAP 80 Pentru preotul mirean, cum nu poate să facă călugăr pre nime (Săborul din Nichea): Obiceaiul acestui svânt Săbor din Nichea, învaţă de grăiaşte): Preotul mirean să smenteaşte să nu facă călugăr pre nime. Cum poate neştine să dea un lucru ce nu-1 are?
466	Nichifor (Nicephoros) I, patriarh ecumenic între 806-815.
467	Scris peste tot: eircesie, altă lecţiune: Evsevie. Sfântul Eusebiu din Cesarea (260/265-340).
468	Ş. T.: GLAVA 8 Pentru preotul ce va avea vrajbă cu vreun mirean şi va cânta liturghiia (Nichifor, patriarhul de Ţarigrad): Acest svânt patriarh dă învăţătură de acest lucru: Preotul de va cânta liturghie şi va fi învrăjbit cu cineva, să fie oprit de liturghie 60 de dzile. (Eusebie): Amar celuia preot ce va fi având svadă cu cineva, cu vreun creştin, şi va cânta liturghie şi nu-ş va fi cerşut iertăciune şi încă dă blagoslovenie altor oameni!
B.: CAP 81 Pentru preotul ce va avea vrajbă cu vreun mirean şi va cânta liturghie (Nechifor, patriarhul de Ţarigrad): Acest svânt patriarh dă învăţătură de acest lucru: Preotul, de va cânta liturghie şi va fi învrăjbit cu cineva, să fie oprit de liturghie 90 de dzile. (Eusevie): Amar aceluia preot ce va fi având svadă cu cineva, cu vreun creştin, şi va cânta liturghie şi nu-ş va fi cerşut iertăciune şi încă dă blagoslovenia altor oameni.
469	Scris: AirTtfprie.
470	Scris: cpiirtfH.
471	Scris: npeNTptf.
472	Scris: CKpT»GA.
194
şi, de vor cânta liturghie fără împăcăciune şi fără /151 de inimă curată şi fără de liubov unul spre altul, să fie opriţi de besearecă după cuvântul Svintei Evanghelii: Oare, daca să va împuţi sarea, cu ce să va săra? De vreame ce preoţii, slujitorii lui Dumnedzău, aceştea calcă învăţăturile lui Dumnedzău, dară mireanii, ce-ţ pare că vor face? Domnul nostru la mântuitoarele Lui chinuri, dzise ucenicelor Săi: învăţătură noo vă dau voo: Să vă iubiţi unul pre alalt cum v-am iubit Eu pre voi, aşea să vă iubiţi voi ande voi. De acesta lucru să ştiţi toţi că voi încă simteţ ucenici, daca veţ avea liubov unul cătră altul. Oare vedeţ că preoţii încă sâmt ucenicii lui Hristos, carii au liubov. Iară pacea să chiamă însuş Hristos. Deci, daca nu vor avea preoţii pace unul spre altul, ce vor fi cu vrajbă, oare slujba lor /152 ce slujbă va fi, sau liturghiia şi jârtva473 lor de ce treabă va fi, când ei sâmt preastâpnici474. Oare ce îndrăznire vor să aibă aceştea la Dumnedzău să să roage pentru mântuirea lor sau a nărodului, fiind ei călcători învăţăturilor lui Dumnedzău? Dumnedzău le dă învăţătură să aibă liubov, iară ei au vrajbă? Deci, liturghiia ce o fac aceştea cu vrajbă, Dumnedzău nu o priimeaşte475 476, numai ce să face foc. Deci-i arde pre dânş şi sufleteaşte şi trupeaşte, că să întoarce focul asupra lor, cumu s-au fost întorcând jârtva4 6 asupra lui Cain, pentru că şi acesta avea zavistie asupra frăţine-său. Oare vedeţ ce lucru mare iaste acesta, ce cântă preoţii liturghie cu vrajbă? Drept aceaia, dzice această pravilă: Aceia preoţ să fie opriţ de liturghie doi ai, iară dintr-aceşt doi preoţi, de va pleca unul /153 la pace şi va ceare iertăciune la celalalt, şi cela nu va vrea să-l iarte, acesta, ce-ş va ceare iertăciune, iaste iertat de Dumnedzău şi de vlădicul lui, iară cela ce nu va vrea pacea, acela iaste despărţit de Dumnedzău şi din ceata477 preoţească ca un călcătoriu de învăţăturile despuietoriului Dumnedzău.478
473 Scris: mpvrBii.
4/4 Scris: np’bcm'MiNH'ii».
47:5 Scris: npmwhiije.
476	Scris: mpvrBi».
477	Scris: mata.
478	Ş. T.: GLAVA 9 Pentru preoţii ce vor avea ande sine vrajbă şi vor cânta svânta liturghie (Nichifor, patriarhul de Ţarigrad): Preoţii ce vor fl svădiţi şi de nu vor sârgui să să împace şi să să iarte unul pre alalt pentru scârba ce-au avut şi, de nvor cânta liturghie fără împăcăciune şi fără de inimă curată şi tară de liubov unul spre altul, să fie opriţi de Besearică, după cuvântul Svintei Evanghelii: Oare, daca să va împuţi sarea, cu ce să va săra? De vreame ce preoţii, slujitorii lui Dumnedzău, aceştia calcă învăţătura lui Dumnedzău, dară mireanii ce-ţ pare că vor face? Domnul nostru la mântuitoarele Lui chinuri dzise ucenicilor săi: învăţătură noao vă dau voao, să vă iubiţi unul pre alt, cum v-am iubit Eu pre voi, aşea să vă iubiţi şi voi ande voi! De acesta lucru să ştiţi toţi că voi încă simteţi ucenici, daca veţ avea liubov unul cătă alalt. Oare vedeţi că preoţii încă simt ucenicii lui Hristos, carii au liubov, iară pacea să chiamă însuşi Hristos. Deci, daca nu vor avea preoţii pace unul spre altul, ce vor fi cu vrajbă, oare slujba lor ce slujbă va fi sau liturghiia? Şi jârtva lor de ce treabă va fi, când ei sâmt preastâpnici. Oare ce îndrăznire vor să aibă aceştia la Dumnedzău să să roage pentru mântuirea lor sau a nărodului, fiind ei călcători învăţăturilor lui Dumnedzău? Dumnedzău le dă învăţătură să aibă liubov, iară ei au vrajbă! Deci liturghia ce o fac aceştia cu vrajbă, Dumnedzău nu o priimeaşte, numai ce să face foc, deci-i arde pre dânşi trupeaşţe şi sufleteaşte. Că să întoarce focul asupra lor, cum s-au fost întorcând jârtva asupra lui Cain, pentru că şi acesta avea zavistie asupra frăţine-său. Oare vedeţi ce lucru mare iaste acesta, ce cântă preoţii liturghia cu vrajbă! Drept aceaia, dzice această pravilă? Aceia preoţi să fie opriţi de liturghie doi ai; iară dintr-aceşti doi preoţi, de va pleca unul la pacea şi-ş va ceare iertăciune la celalalt şi cela nu va vrea să-l iarte, acesta ce-ş va ceare iertăciune iaste iertat de Dumnedzău şi de vlădicul lui, iară cela ce nu va vrea pacea, acela iaste despărţit de Dumnedzău şi den ceata preoţască ca un călcătoriu de învăţăturile despuietoriului Dumnedzău.
195
81 CAP.
Pentru preotul ce va borî479 intr-acea dzi ce va fi cântat liturghie
{Ioan Postnic:) Acest svânt Ioan Postnic au lăsat învăţătură de acest lucru: Care preot va borî480 în dzua ce va fi cântat liturghie şi, de va fi borât de beţie să să opreasccă de liturghie 40 de dzile. Iară, de va borî481 de beţie într-altă dzi, ce nu va fi cântat liturghia, să nu cânte liturghie 20 de dzile.482
82 CAP.
Pentru preotul ce-1 vor chema la vreun om bolnav să-l ispoveduiască
şi el nu va mearge
(larăş Ioan Postnicul:) /154 De vor chema pre popă la vreun om bolnav să-l ispoveduiască, şi el nu va mearge de leane sau şi drept alte treabe, aflându-ş pricină şi dzicând că n-are învăţătură de la vlădica să margă să ispoveduiască pre nime şi, de va muri bolnavul neispoveduit, păcatele lui rămân asupra popei. Dzice Svânta Scriptură: Nu întoarce pre cela ce-1 vedzi că vine cătră tine, că atunce scârbeşti483 Duhul. Şi de vreame ce-au fost nevoie, că nu i s-au tâmplat acolo duhovnicul, căce au lăsat omul neispoveduit, să fie acela popă oprit de besearică trei ai şi să facă în toate dzile câte o sută de metanii.484
B.: CAP 82 Pentru preoţii ce vor avea ande sine vrajbă şi vor cânta svânta liturghie (Nichifor, patriarhul de Ţarigrad): Preoţii ce vor hi svădiţi şi de nu vor sirguiu să să împace şi să să iarte unul pre altul pentru scârba ce-au avut şi, de vor cânta liturghie fără împăcăciune şi fără de inimă curată şi fără de liubov unul spre altul, să fie opriţi de besearecă după cuvântul Svintei Evanghelii: Oare, dacă să va împuţi sarea, cu ce să va săra? De vreame ce preoţii, slujitorii lui Dumnedzău, aceştia calcă învăţăturile lui Dumnedzău, dară mireanii, ce-ţi pare că vor face? Domnul nostru la mântuitoarele Lui chinuri, dzise ucenicelor Săi: învăţătură noo vă dau voo: Să vă iubiţi unul pre alalt cumu v-am iubit Eu pre voi, aşea să vă iubiţi voi ande voi. De acesta lucru să ştiţi toţi că voi încă simteţi ucenici, daca veţi avea liubov unul cătră altul. Oare vedeţi că preoţii încă simt ucenicii lui Hristos, carii au liubov. Iară pacea să chiamă însuş Hristos. Deci, daca nu vor avea preoţii pace unul spre altul, ce vor fi cu vrajbă, oare slujba lor ce slujbă va fi, sau liturghiia şi jârtva lor de ce treabă va fi, când ei simt preastâpnici. Oare ce îndrăznire vor să aibă aceştia la Dumnedzău să să roage pentru mântuirea lor sau a nărodului, fiind ei călcă [...]
479	Scris: sapi».
480	Scris: Eopft.
481	Idem.
482	Ş. T.: GLAVA 10 Pentru preotul ce va vărsa într-acea dzi ce va fi cântat liturghie (Ioan Postnic): Acest svânt Ioan Postnic au lăsat învăţătură de acest lucru: Care preot va vărsa în dzua ce va fi cântat liturghie şi, de nva fi borât de beţie să să oprească de liturghie 40 de dzile, iară, de va borî de beţie într-altă dzi, ce nu va fi cântat liturghie, să nu cânte liturghie 20 de dzile.
483	Scris: cKpiiB6i|iH.
484	Ş. T.: GLAVA 11 Pentru preotul ce-1 vor chema la vreun om bolnav să-l ispoveduiască şi el nu va mearge (larăş Ioan Postnicul): De vor chema pre popă la vraeun om bolnav să-l ispoveduiască şi el nu va mearge de leane sau şi drept alte treabe, aflându-ş pricină şi dzicând că n-are învăţătură de la vlădic să margă să ispoveduiască pre nime şi, de nva muri bolnavul neispoveduit, păcatele lui rămân asupra popei. Dzice Svânta Scriptură: Nu întoarce pre cela ce-1 vedzi că vine cătră tine, că atuncea scârbeşti duhul. Şi, de vreame ce au fost nevoie, că nu i s-au tâmplat acolo duhovnicul, căce s-au lăsat omul neispoveduit, să fie acela popă oprit de Besearecă trei ai şi să facă în toate dzilele câte o sută de metanii.
196
83 CAP.
Pentru preotul ce va cânta liturghie fără de antimis
(Aşijdere, Ioan Postnic:) Care preot va cânta liturghie fără de antimis, să facă doo sute de metanii.483 * 485
84	CAP.
Pentru preotul ce nu-ş va griji /155 besearica
(Nichifor, patriarhul de Ţarigrad:) Preotul ce-ş va urî besearica şi nu o va ţinea în cinste să o grijască, să o curăţească, să o măture, să o tocmască pre unde va vedea că să strică, aşijdere, şi veşmentele şi cărţile toate să fie grijite, iară, de nu va griji cum am dzis mai sus, să-l oprească de besearică câtăva vreame, cât va fi voia vlădicului, ca pre un ruşinătoriu ce face ruşine casei lui Dumnedzău.486
85	CAP.
Pentru vasele besearicii, de să va tâmpla să ardză
(Nichifor:) Preotul, de să va îmbăta sau şi pentru altă nesocotinţă sau cu învăţătura cuiva, de va lăsa foc în oltariu sau fieunde în besearică şi de va arde ceva, vreo carte sau alt lucru de-a besearicii, să părăsească liturghiia un an
tocma.487 488
86	CAP.
Pentru preotul ce nu-ş va griji treabele şi posluşaniile /156 lui Dumnedzău
{Gherman, patriarhul de Ţarigrad:m) Preoţii carii nu vor păzi svânta besearică şi toate slujbele rugiei [sic!] să să facă la vreamea lor, după obicina489 svintei beseareci, ca să facă de pururea neîncetat rugă, aceştea preoţi, ce nu vor păzi aceastea lucruri, nu vor avea parte de Dumnedzău.490
483	Ş. T.: GLAVA 12 Pentru preotul ce va cânta liturghie fără de antimis (Aşijdere, Ioan Postnic):
Care preot va cânta liturghie fără de antimis, să facă 200 de metanii.
486	Ş. T.: GLAVA 13 Pentru preotul ce nu-ş va griji besearica (Nichifor, patriarhul de Ţarigrad):
Preotul ce-ş va urî besearica şi nu o va ţinea în cinste, să o grijască, să o curăţească, să o măture şi să o tocmască pre unde va vedea că sa strică, aşijdere - şi veşmintele şi cărţile, toate să fie grijite; iară, de nu va griji cum am dzis mai sus, să-l oprească de Besearică câtăva vreame, cât va fi voia vlădicului, ca pre un ruşinătoriu, ce face ruşine casei lui Dumnedzău.
487	Ş. T.: GLAVA 14 Pentru uneaitele besearicii, de să va tâmpla să ardză (Nichifor, patriarhul de Ţarigrad): Preotul, de să va îmbăta sau şi pentru altă nesocotinţă sau, cu învăţătura cuiva, de va lăsa foc în oltariu, sau fieunde în besearică şi, de va arde ceva, vreo carte sau alt lucru de-a besearicii, să părăsească liturghia un an tocma.
488	Gherman (Germanos) I, patriarh ecumenic între 715-730.
489	Scris: wghhna.
490	Ş. T.: GLAVA 15 Pentru preotul ce nu-ş va griji treabele şi posluşaniile lui Dumnedzău. (Gherman, patriarhul de Ţarigrad): Preoţii carii nu vor păzi Svânta Besearică şi toate slujbele rugii să să facă la vreamea lor, după obicina Svintei Besarici, ce să să facă de pururea neîncetată rugă, aceştia preoţi ce nu vor păzi aceastea lucruri, nu vor avea parte cu Dumnedzău.
197
87	CAP.
Pentru episcopi, să-ş socotească preoţii ce vor fi în eparhiia lor
(Antioh monah:) Episcopii să-ş cinstească preoţii carii sâmt supt mâna lor, pentru căce sâmt şi ei slujitorii lui Dumnedzău şi sâmt cu ceata îngerilor. Deci, să nu le facă ruşine, nice să-i împresure cu ună şi cu altă, căce sâmt mai mici decât dânşii; ca şi Domnul Hristos pre ucenicii săi să avea cu dânşii ca cu nişte priiateli491, cum scrie: Nu vă dzâc voao slugi, ce priiateli492, că sluga nu ştie493 ce face domnu-său, iară voi ştiţ, /157 căce simteţi priiateli494. Deci preoţii să cade să să ţie la cinste şi sâmt datori să-i cinstească nu numai vlădicii, ce şi boiarii.
88	CAP.
Pentru popii ce vor fi vânători de hiară sau prindzători de pasări
(Ioan Postnic:) Acest svânt Ioan Postnicul ne dă învăţătură: Orice preot va îmbla după heri, ce să dzice vânătoriu sau de va prinde paseri-ş şi va lăsa slujba lui Dumnedzău, pentru carea iaste datoriu să să ducă lui Dumnedzău la vreamea besearicii pentru spăseniia495 lui şi a tot nărodul, să fie oprit de besearecă trei luni. Că preoţilor le iaste dată să vineadze [sic!] şi să îmbie după sufletele celor păcătoşi, ca să le poată întoarce spre pocăinţă şi să le496 strângă să le puie în ceata celor direpţi creştini. Aceasta vânătorie s-au dat preoţilor.497
89	CAP. ‘
Pentru /158 preotul ce va descânta sau să va descânta498
{Săborul de la Laodicheian499 [sic!], 36 cap. :) Acest svânt .săbor au lăsat învăţătură: Preoţii ce vor îmbla cu farmece sau vor şti farmăca ei sau de vor mearge la farmăcătoare sau la descântătoare sau la vrăjitoare, aceia să fie de tot lepădaţ de preoţie.500
491	Scris: iipiîaTenH.
492	Idem.
493	Scris: 141H.
494	Scris: npi'u reAH.
495	Scris: cnceHÎA.
496	Adăugat ulterior deasupra rândului.
497	Ş. T.: GLAVA 16 Pentru popii ce vor fi vânători de hiară sau prindzători de paseri (Ioan Postnic): Acest svânt Ioan Postnicul ne dă învăţătură: Oricare preot va îmbla după heri, ce să dzice vânătoriu, sau de va prinde paseri şi-ş va lăsa slujba lui Dumnedzău pentru laudă carea iaste datoriu să aducă lui Dumnedzău la vreamea Besearicii pentru spăseniia lui şi a tot nărodul, să fie oprit de Besearică trei luni. Că preoţilor le iaste dat să veneadze şi să îmbie după sufletele celor păcătoş, ca să le poată întoarce spre pocăinţă şi să le strângă să le puie în ceata celor drepţi creştini. Aceasta vânătorie s-au dat preotţilor, nu altă.
498	,.Sau să va descânta” adăugat ulterior deasupra rândului cu aceeaşi cerneală roşie din titlu.
499	Scris: aaqamk€iahii. Conciliul de la Laodiceea (cca 364-355); hotărârile lui au fost preluate de Conciliul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (452).
300 Ş. T.: GLAVA 17 Pentru preotul ce va descânta sau să va descânta (Săborul de la Laodichea, 26 capete): Acest svânt săbor au lăsat învăţătură: Preoţii ce vor îmbla cu farmeci sau vor şti fârmăca ei sau de vor mearge la fărmăcătoare sau la descântătoare sau la vrăjitoare, aceia să fie de tot lepădaţi de preoţie.
198
[89 bis CAP.]501
Preotul pârâş şi vadnic, ce va băga omul la nevoie
(Iodn Postnic:) Preotul ce va pâri pre oameni şi-i va băga cu gura lui la vreo nevoie şi va vădi lucrurile cuiva ceale reale, de va putea să să părăsească, să i să dea învăţătură şi canon, iară, de nu să va părăsi, să fie lăpădat de preoţie.502
90	CAP.
Pentru preotul ce nu-ş va ceti ceasurile şi va cânta liturghie
(loan Postnic:) Care preot nu-ş va ceti ceasurile şi va cânta liturghie, are păcat, iară, de le va ceti şi după liturghie, iaste /159 slobod de acel păcat.503
91	CAP.
Pentru preotul ce va face masle sângur
(Simeon de Solun:) Nu i să dă voie preotului să slujască el maslele sângur fără de alţi preoţi, că Svânta Scriptură aşea dzice: Să chemăm preoţii besearicii, iară nu învaţă să chemăm numai un preot. Drept aceaia, trebuie cu toată usârdia504 şi frica să ferim leagea lui Dumnedzău şi obiceaiele besearicii, că, cum nu poate un vlădic sângur să vlădicească pre alt vlădic, de nu vor fi doi sau trei sau şi mai mulţ vlădici, aşea nu poate nice un preot sângur să facă masle cuiva.
92	CAP.
Pentru preotul ce va muri şi nu va avea feciori de trupul său
(Cap de leage:) Preotul, deaca să va pristăvi şi nu va avea nime, nice fecior, nice rudă, ca să împarţă avearea lui şi dobitoacele lui în trei părţi, o parte să să dea pentru /160 suflet milostenie505, liturghii şi alte pamenţi, iară altă parte să să dea preuteasei lui, iară a treia parte să să dea besearicii. Iară domniia să n-aibă ameastec la aceastea lucruri, numai de vor fi niscare ocine sau vii, la acealea are puteare domniia.
93	CAP.
Pentru preoţi, cum nu să cade să-ş giudece pre arhiereul lor
(Nichita, mitropolitul de Siron:) Nu s-au dat preoţilor să-ş giudece pre arhiereul lor, pentru căce le sâmt lor cap şi păstori; că aceasta s-au dat vlădicilor: să * 302 303 * 305
501 Capitolul nu este numit şi numerotat de Bustratie Logofătul.
302	Ş. T.: GLAVA 18 Preotul pârâş şi vadnic, ce va băga omul la nevoie (loan Postnic): Preotul ce va pâri pre oameni şi-i va băga cu gura lui la vreo nevoie sau de va vădi lucrurile cuiva ceale reale, de va putea să să părăsească, să i să dea învăţătură şi canon. Iară, de nu să va părăsi, să fie lepădat de preoţie.
303	Ş. T.: GLAVA 19 Pentru preotul ce nu-ş va ceti ceasurile şi va cânta liturghia (loan Postnic): Care preot nu-ş va ceti ceasurile şi va cânta liturghie, are păcat; iară, de le va ceti şi după liturghie, iaste slobod de acel păcat.
504 Scris: oy<pi,AM.
305 Scris: MAcmeNÎe.
199
cerceteadze şi să giudece de la dânş preoţii. Şi nice diaconi, nice mireani n-au treabă să giudece pre preoţi pentru ce să calcă Dumnedzăirea.506
94	CAP.
Pentru preoţii sau diaconii carii nu-ş vor pomeni pre vlădicii lor
{Săborul întâi şi al Doile, li cap. ) Aceaste svinte săboară au lăsat învăţătură: Care preot sau diacon /161 va grăi rău de vlădicul lor, dzicând că să află întru niscare păcate mari ca acealea şi mainte de ce să va face săbor, să-i aleagă giudeţul507 508 cumu-i va veni, şi de va îndrăzni neştine să-i strice pomenirea, ce să dzice să nii-1 pomenească la svânta liturghie sau la alte obiceaie a besearicii, aceştea să să scoaţă de tot din preoţie sau, de vor fi şi alţi preoţi şi vădzând pre aceştia, vor face şi ei pre urma acestora, să paţă şi aceştea ca şi ceialalti; iară, de vor fi niscare călugări sau mireani să fie şi ei amestecaţ într-un svat cu aceia, aceştea să să afurisească până când să vor pocăi şi să vor întoarce cătră arhiereul lor şi vor dobândi iertare.
95	CAP.
Călugării şi alţ slujitori a besearicii nu să cade să să ameastece la alte lucruri mireneşt
{[Pravila]501 Apostolilor:) Al şasele cap de pravilă a svinţilor /162 apostoli ne-au dat învăţătură într-acesta chip, cum nice episcop, nice preot, nice diacon, nice călugăr întru valurile mireneşti sau între neguţătoriile lor să nu să ameastece, nice să să bage; iară, de să vor amesteca, fie la ce lucru, să fie lepădaţi den cinstea lor, că aşea s-au svătuit acest lucru la acest canon a svinţilor apostoli.* Slujitorii lui Dumnedzău să nu să ameastece în valurile lumii, ce să fie denafară de toate lucrurile mireneşti şi să nu lipsească câtu-i ceva den slujbele ceale dumnedzăieşti, ca să rămâie nefăcute.
(Nechifor patriarh:) Preotul, de-ş va lăsa besearica şi liturghia şi va îmbla neguţetorând, au să să părăsească de acest lucru, au să fie scos den preoţie ca un nedestoinic, pentru căce menciuna iaste mestecată cu prada, că cu menciuni /m amăgeaşte neguţătoriul pre om de-i ia tot, cum l-are prăda.
96	CAP.
Pentru preotul ce să va face vraci509 de va vrăciui510 boale
(loan Postnic:) Preotul ce va îmbla vrăciuând511 sau de va lăsa sânge cuiva, să fie oprit de liturghie 7 dzile; iară alţii dzic sau să să părăsască de acel meşterşug sau să să lase de liturghie.512
506	Ş. T.: GLAVA 20 Pentru preoţi, cum nu să cade să-ş giudece pre arhiereul lor (Nichita, mitropolitul de Siron): Nu s-au dat preoţilor să-ş giudece pre arhiereii lor, pentru căce le sâmt lor cap şi păstori, că aceasta s-au dat vlădicilor să cerceteadze şi să giudece de la dânşi preoţii. Şi nice diaconi, nice mireani n-au treabă să giudece pre preoţi pentru ce să calcă Dumnedzăirea.
507	Scris: uS’AeuS’rth.
508	Cuvânt lipsă în text.
309 Scris: Bpanb.
510	Scris: BpvitfH.
511	Scris: ep^h^hnal.
M2 Ş. T.: GLAVA 21 Pentru preotul ce să va face vraci, de va vrăciui boale (loan Postnic): Preotul ce va îmbla vrăciuind sau de va lăsa sânge cuiva, să fie oprit de liturghie 7 dzile; iară alţii dzic sau să să părăsească de acel meşterşug sau să să lase de liturghie.
200
97 CAP.
Pentru toţi ceia ce au hirotonie asupra lor, vlădici313, popi, diaconi, ţârcovnici, în ce chip li să cade să ţie pravila besearicii
Toţi ceia ce să ţin pregiur513 514 svânta besearică, carii sâmt închinaţi de bunăvoia lor să-i slujască cu direptate şi cu toată usârdiia515. Cu cuviinţă iaste şi cumu să cade acestora tuturor, nicedănăoară în viiaţa lor să nu lipsească slujba besearicii, ce să dzice vecernia, itrosul, ceasurile516, polonoştniţa şi altele, să fie de/164plin, după cum au lăsat învăţătură svinţii părinţi şi după cuvântul lui David: De şeapte ori într-o dzi Te laud, Doamne; iară cuiva dintr-aceştea de le va lipsi slujbă, să aibă canon după voia arhiereului carele le va fi lor cap.517
98 CAP.
Pentru cuvântul lui David: De 7 ori Te laud, Doamne, ce iaste această laudă?
(Ioan Postnic:) Aceaste 7 laude trebuie să le aibă preoţii în toată vreamea şi dzua şi noaptea ca să laude şi să mărească pre Dumnedzău:
întâi [sic!] laudă, ce să dzice cântare de rugă, iaste polonoştniţa; a doa iaste itrosul împreună npiiBÎH hac518, a treia iaste TpeTÎH hac519; a patra - al şasele ceas; a cincea - al noaole ceas; a şasea - vecernia; a şaptea - pavecemiţa. Iată, de aceaste laude scrie David de dzice că: De 7 ori Te laud într-o dzi.
Ascultaţi acmu şi tâlcul520 acestora, pentru /165 căce s-au izvodit aceastea: Polonoştniţa s-au făcut cântare de laudă lui Dumnedzău la miadzănoapte pentru învierea Mântuitoriului nostru şi pentru a doa venire a Svinţii Sale, pentru căce va să vie ca un mire cu mare mărire şi laudă şi cinste.
Iară cântarea itrosului - pentru căce vine dzua, dece să mulţemim şi să dăm laudă Celuia ce ne-au dat lumina şi au pierdut întunearecul înşelăciunii.
Iară după itros np'hBÎH hac521 să chiamă cântarea de începătura dzilei, după mărire şi laudă ce s-au adus lui Dumnedzău.
Iară cântarea den al treile ceas iaste pentru căce au pugorât Duhul Svânt asupra svinţilor şi dumnedzăieştilor apostoli, carele-n lumină pr-inş şi, pentru dânşii, toată lumea.
513	Scris: bai»ahhi>.
514	Scris: npeutfpb.
515	Scris: oycp’kAÎA.
516	Scris: HActfpHAe.
517	Ş. T.: GLAVA 5 Pentru toţi ceia ce au hirotonie asupra lor, vlădici, popi, diaconi, ţârcovnici, în ce chip li să cade să ţie Pravila Besearicii (Ioan Postnic): Toţ ceia ce să ţin pregiur Svânta Besearică, carii sâmt închinaţi de bunăvoia lor să slujască cu direptate şi cu toată osârdia, cu cuviinţă iaste şi cum să cade acestora tuturor, nicedănăoară în viaţa lor să nu le lipsească slujba Besearecii, ce să dzice vecernia, itrosul, ceasurile, polonoştniţa şi alte toate să fie deplin, după cum au lăsat învăţătură svinţii părinţi şi după cuvântul lui David: De şeapte ori într-o dzi Te laud, Doamne. Iară cuiva dentr-aceştia, de le va lipsi, să aibă canon după voia arhiereului, ce să dzice carele le va fi lor cap.
318 în slavonă: primul ceas.
519 în slavonă: ceasul al treilea.
720 Scris: TAiKtfAb.
321 în slavonă: primul ceas.
201
Iară cântarea a şaselui ceas522 - pentru răstignirea Mântuitoriului, /l66 că s-au răstignit a şeasele ceas de dzi s-au vindecat greşala lui Adam.
Iară cântarea a noolui523 ceas524 - pentru căce au strigat de pre cruce Domnul nostru Isus Hristos, de-au dzis: Părinte, întru mânile Tale dau sufletul Mieu şi aşe-au răposat525 Domnul: Cu moartea Svinţii Sale pre moarte cu moartea o omorî şi pre cei din iad îi slobodzi, însă nu pre toţi, ce numai pre cei direpti; pre aceştia-i aduse la viiaţa cea dintâi a împărăţiei ceriului.
Iară cântarea cea de sară iaste mulţămire şi laudă lui Dumnedzău pentru căce am agiuns526 svârşitul527 dzilei, iară iaste mai vârtos528 pentru îngroparea Domnului nostru, lui Isus Hristos, pentru căce sara s-au îngropat preasvântul şi curatul trupul Svinţii Sale.
Iară cântarea pavecemiţei - pentru căce am agiuns529 la vreame de răpaos, alta pentru căce iaste începătura nopţii, deci ne rugăm pentru să odihnim />67 cu pace şi să ne sculăm să vedem lumina, iară somnul ce somnăm şi demăneaţa ne sculăm, acesta lucru să asamănă somnului morţi; iară când ne sculăm, cumu ne-am scula den morţi şi meargem spre lumina cea nespusă a dzilei lui Dumnedzău cei luminate, împărăţiia ceriului; şi când ne sculăm, cumu ne-am primeni dentr-acest vac trecătoriu cătră cel veacinic şi dintru putregiune şi dentr-această lume deşartă şi cu valur spre împărăţiia ceriului. Dzice Domnul Hristos la Svânta Evanghelie pentru cei morţi că vor veni dentru moarte întru viiaţă; cum are fi această viiaţă a noastră a oamenilor să chiamă moarte, iară împărăţia lui Dumnedzău iaste adevărată viiaţă, pentru căce nu să va mai svârşi530 în veaci de veaci.
Acum înţeleaset carele sâmt aceaste 7 laudei/168 a lui Dumnedzău ce dzice prorocul şi ce tâlcuiaşte531! Drept aceaia mişel de preotul ce-i vor treace aceastea toate şi nu le va cânta la vreamea lor, dzua sau noaptea, pre acesta-1 va socoti Dumnedzău în loc de mort.
Liturghiia încă iaste mai-nare decât toate aceastea, pentru căce iaste jârtva532 lui Dumnedzău ce S-au giunghiat sângur cu voia Sa şi Să giunghe de toate orile la svintele liturghii pentru mântuirea noastră. Alta, cealalalte laude poate să le facă fiece creştin, macar şi mirean, iară svânta liturghie nime nu iaste harnic să posluşască aceştii taine, numai sânguri vlădicii şi preoţii.533
522	Scris: «mc.
523	Altă lecţiune: nouolui.
524	Scris: hac.
525	Scris: pwiowcATk.
'2c Scris: au^nci».
527 Scris: cbpi>uihtVa.
y2S Scris: Bpvroch.
529	Scris: AutfHCh.
530	Scris: cspiiini.
331 Scris: TA’MtV'kiiie.
532	Scris: xtpvrEi,.
533	Ş. T.: GLAVA 6 Pentru cuvântul lui David: De 7 ori Te laud, Doamne, ce iaste această laudă (Simeon de Solun): Aceaste 7 laude trebuie să le aibe preoţii în toată vreamea şi dzua şi noaptea, ca să laude şi să mărească pre Dumnedzău. întâiu lauda ce să dzice cântare de rugă, iaste polonoştniţa; a doa iaste itrosul împreună cu m>pB'm hac; a treia iaste al treile ceas; a patra - al şeaselea ceas; a cincea - al nuoăle ceas; a şeasea - vecemiia; a şeaptea - pavecemiţa Iată, de aceastea laude scrie David, de
202
99 CAP.
Pentru socotinţa şi giudeţul534 celuia ce va vrea să să cumenece să ia svânta priceaştanie535 de la preot mirean, ce va fi cu fămeaie
(Săborul de la Gagra, 4 capete:) Acest svânt săbor din Gagra au lăsat /m învăţătură: Care om mirean va avea gând să să cumenece şi să va foarte nevoi cu osârdie536, iară de-i va aduce diavolul vreun gând ca acela să dzâcă că i-i scârbă537 a să cumeneca den mânele popei celui mirean pentru căce are muiare, ce să dzice preuteasă, pre acesta, aceşti dumnedzăieşti părinţi nu-1 afurisesc, iară dzâc aşea: Să fie anathema538.
O,	giudeţ539 înfricoşat şi groznic! Socoteaşte ce păcat mare şi minunat iaste acesta, ce să fereaşte omul de preotul mirean şi de slujba lui. Ce iaste mai-nare blăstăm decât anathema540? Anathema nu iaste altă, ce numai ce-i lepădat omul din * 7
dzice că De 7 ori Te laud într-o dzi. Ascultaţi acum şi tâlcul acestora, pentru căce s-au izvodit aceastea. Polonoştniţa s-au tăcut cântarea de laudă lui Dumnedzău la miadzănoapte pentru învierea Mântuitoriului nostru şi pentru a doa venire a Svinţii Sale, pentru căce va să vie ca un mire cu mare mărire şi laudă şi cinste. Iară cântarea itrosului pentru căce vine dzua, deci să mulţămim şi să dăm laudă Celuia ce ne-au dat lumina şi au pierdut întunearecul înşelăciunei. Iară după itros, npitEiîf mac să chiamă cântare de începătura dzilei după mărire şi laudă ce-au adus lui Dumnedzău. Iară cântarea den al treile ceas iaste pentru căce au pogorât Duhul Svânt asupra svinţilor şi dumnedzăieştilor apostoli carele-i lumină pr-inşi şi, pentru dânş, toată lumea. Iară cântarea al şeaselui ceas, pentru răstignirea Mântuitoriului că s-au răstignit al şeasele ceas de dzi, de-au vindecat greşala lui Adam. Iară cântarea al nouălui ceas, pentru căce au strigat de pre cruce Domnul nostru Isus Hristos, de-au dzis: Părinte, întru mânule Tale dau sufletul Mieu şi aşea-au răposat Domnul, cu moartea Svinţii Sale: pre moarte cu moartea au omorât şi pre cei din iad au slobodzit, însă nu pre toţi, ce numai pre cei direpţi, pre aceştia-i aduse la viiaţa cea dentâiu, împărăţiia ceriului. Iară cântarea cea de sară iaste mulţămire şi laudă lui Dumnedzău pentru căce am agiuns svârşitul dzilei, iară iaste mai vârtos pentru îngroparea Domnului nostru Isus Hristos, pentru căce sara s-au îngropat preasvântul şi curatul trupul svinţii Sale. Iară cântarea pavecerniţii, pentru căce am agiuns la vreame de răpaos, alta pentru căce iaste începătura nopţii, deci, ne rugăm pentru să odehnim cu pace şi să ne sculăm să vedem lumina. Iară somnul ce somnăm şi demineaţă ne sculăm, acest lucru, somnul, să asamănă morţii, iară când ne sculăm, cum ne-am scula den morţi şi meargem spre lumina cea neapusă a dzilei, mărirei lui Dumnedzău cei luminate, împărăţia ceriului. Şi când ne sculăm cumu ne-am premeni dentr-acest veac trecătoriu cătră ceaialaltă viiaţă şi den putregiune şi dentr-această lume deşartă şi cu valuri spre împărăţiia ceriului. Dzice Domnul Hristos la Svânta Evanghelie pentru cei morţi, că vor veni dentru moarte întru viiaţă, cum are fi această viiaţă a noastră a oamenilor să chiamă moarte, iară împărăţia lui Dumnedzău iaste adevărat viiaţă, pentru căce nu să va mai svârşi întru veaci. Acum înţeleaset carile sâmt aceaste
7 laude a lui Dumnedzău, ce dzice prorocul şi ce tâlcuiesc. Drept aceaia, mişel de preotul ce-i vor treace aceaste toate şi nu le va cânta la vreamea lor, dzua sau noapte; pre-acesta-1 va socoti Dumnedzău în loc de mort. Liturghia încă iaste mai mare decât toate decât aceastea pentru căce iaste jârtva lui Dumnedzău ce s-au giungheat sângur cu voia sa şi să giunghe de toate ori la svintele liturghii pentru mântuirea noastră. Alta, cealalte laude poate să le facă fiece creştin, macara şi mirean, iară svânta liturghie nime nu iaste harnic să posluşască aceştiia taine, numai sânguri vlădicii şi preoţii.
534	Scris:
535	Scris: npimipeme.
536	Scris: ocpiiAHe.
d37 Scris: cxpiiEA.
538	Scris: ana6€aaa.
539	Scris:
Scris: ANAeeMA.
203
toată leagea şi iaste despărţire de Dumnedzău. Drept aceaia, foarte să cinstească tot omul preoţii, macar cât de proşti, tot sâmt cu un dar.541
100	CAP.
Pentru preotul />7° deavestavnic de să va însura după ce să va preoţi,
sau căruia-i va muri preuteasa şi să va însura de va lua a doa muiare
(Soborul de la Neochesariia, 30 cap.:) Datu-ne-au învăţătură acest svânt săbor: De să va prileji cineva vreun preot să fie socotit întru firea sa să să preoţească şi să nu să însoare, ce să petreacă în curăţie viiaţă îngerească, dup-acea, meşterşugul vrăjmaşului, să va fi căit ce-au făcut, deci va fi luat preoteasă după hirotonie, pre acesta să-l leapede de tot din cinul preoţesc, însă de besearecă să nu-1 oprească, ce să fie ca un ţârcovnic. Iară, de va avea neştine preuteasă şi i să va tâmpla ei moarte şi preotul nu va putea tărpi fără de fămeaie şi va lua alta, a doa fămeaie, şi pre-acesta ca şi pre celalalt să-l leapede den ceata preoţiii, numai de la besearecă să nu-1 /m gonească. Iară, de să va adeveri vreun lucru cum fac aceştea fiece feal de curvie, atunce să-i scoaţă şi să-i gonească de tot den svânta besearică şi să-i puie la locul cel de pocăinţă, cândai, doară ş-are plânge pentru păcatele lor. Până când are putea socoti că li s-au împlut şi au făcut canonul desăvârşit542 pentru greşala lor, atunce să-i priimască543 şi la svânta besearică şi să să cumenece şi cu svânta priceaştanie.
101	CAP.
Pentru cliros, ce să dzice pentru ceia ce au mesereare de la svânta besearică, cum s-are răspunde boiarii mitropolitului, acestora încă nu li să cade a face a doa nuntă
(.Pravila:) Cela ce va lua a dooa cunună, ce să dzice a dooa fămeaie, nu poate să fie cliric.
102	CAP.
Pentru cela ce va vrea să să preoţească şi va fi fost fameaia lui văduo sau roabă sau slujnică într-alt lm chip de va fi muiarea
{Pravila Svinţilor Apostoli, 18 capete:) Svinţii apostoli ne dau învăţătură de acest lucru: Cela om ce va fi fost vas ales de besearică şi să va fi însurat şi nu va fi
541 Ş. T.: GLAVA 22 Pentru socotinţa şi giudeţul celuia ce va vrea să să cumenece să ia svânta priceaştenie de la preot mirean, ce va ti cu tâmeaie (Săborul de la Gagra, 4 capete): Acest svânt săbor den Gagra au lăsat învăţătură: Care om mirean va avea gând să să cumenece şi să va toarte nevoi cu osârdie cum să cade, iară de-i va aduce diavolul vreun gând ca acela, să dzică că i-i scârbă a să cumeneca den mânule popei celui mirean, pentru căce are muiare, ce să dzice preuteasă, pre acesta aceşti dumnedzăieşti părinţi nu-1 afurisesc iară dzic aşea: Să fie anathema. O, giudeţ înfricoşat şi groznic [sic!]! Socoteaşte ce păcat mare şi minunat iaste acesta ce să fereaşte omul de preotul mirean şi de slujba lui! Ce iaste mai mare blăstăm decât anathema? Nu iaste altă, ce numai ce-i lepădat omul din toată leagea şi iaste despărţire de Dumnedzău! Drept acea foarte să cinstească tot omul preoţii, macar cât de proşti, tot sâmt cu un dar.
342 Scris: a«ci>bpi>uihti>.
543 Scris: npÎHMMKX.
204
luat fată curată, ce va fi luat văduo sau vreo roabă sau curvă sau slujnică sau să ştie dzice într-alăută sau în cobuz, nu va putea acesta să fie preot, pentru căce trebuie să fie şi fămeaia lui curată şi de cinste ca şi cela ce va să fie preot.
103	CAP.
Pentru cela ce să va afla întru niscare păcate de carele să află la pravilă că smentesc preoţiia, şi-l va preoţi vlădicul neştiind de tocmala lui
(Nichita, mitropolitul de Iraclia:) De să va preoţi cineva şi nu-ş va fi întâi ispoveduit păcatele toate, ca să vadză duhovnicul care păcat smenteaşte preoţiia, ce să va fi tă/‘73găduit şi va fi tăcut până să va fi preoţit, iară dup-aceaia, de să va ispovedui şi-i să va afla vina că nu iaste destoinic, să-l leapede de preoţie; că nemica nu va folosi preoţiia că i s-au dat fără cale, neştiind nime păcatele lui.
104	CAP.
(Theofil544, patriarhul de Alexandria545:) De acest lucru dzice şi acest svinţit părinte în cinci capete a pravilei svinţiei sale: Oricare arhiereu va preoţi pre unul ca acesta şi, daca nu va cunoaşte păcatele, n-are nice o vină acesta arhiereu, nice să cade să aibă nice o certare; păcatul va fi asupra celuia ce nu spune dirept. Aşea au lăsat învăţătură acest svânt părinte.
(Soborul 1, 9 capete:) Adevereaşte acest svânt săbor pravila acestui părinte scump, Nichita, mitropolitul de /174 Iraclia, de dzice ca să fie lepădat de preoţie cela ce să va fi aflat în păcate mainte de hirotonie, pentru căce face sminteală arhiereului celuia ce-1 hirotoneaşte.
(Valsamon:) Tâlcuiaşte546 acest lucru şi arată mai deşchis această pravilă Valsamon: Vor să afle unii pricină, să dzâcă că cum are puteare botedzul de curăţeaşte pre om de toate păcatele ce-au făcut mainte de botedz şi să-nnoiaşte cum s-are naşte al doile rând, aşea şi preoţiia curăţeaşte păcatele omului ce-au făcut mainte de hirotonie. Drept acesta lucru curăţeaşte Valsamon această tocmală şi o arată deşchis cum părinţii n-au priimit547 nechiuri [sic!] acest lucru, nice într-un chip până în svârşit ca să poată ierta păcatele hirotonia, ce să dzice preoţiia, ca botedzul. Iară cu /l75 adevărat păcatele celui nebotedzat să curăţesc cu botedzul, iară ceia ce vor vrea să să preoţească sau să vor fi şi preoţit, de vor fi făcut păcate mainte de hirotonie sau şi după hirotonie, pre aceia să-i leapede de tot den preoţie.
105	CAP.
Pentru preoţii cei nedestoinici şi preoţesc
(Zlatoust.) Dzice dumnedzăiescul Ioan Zlatoust aşea. Mulţ ştiu că au cântat liturghie şi n-au fost destoinici ş-au murit de sârg548, că nu i-au lăsat Dumnedzău să
544 o
Scris: eet^HAh.
^ Probabil Teofilact (Theophylactos), patriarh ecumenic între 933-956. M6 Scris: TA’hKtf’hijje.
547	o
Scris: npiHAMiT.
548	o
Scris: cpi^rb.
205
fie vii în multă vreame pentru căce s-au apucat de svinţire, carea iaste unul trupul şi sângele Domnului nostru, lui Isus Hristos, ca neşte nedestoinici plini de păcate şi de alte lucruri reale. Drept aceaia i-au tăiat dumnedzăiasca sabie, ceaia ce iaste de îmbe părţile ascuţită şi nu s-au scăpat numai de această viiaţă, ce şi de ceaialaltă viiaţă de veaci a împărăţiei ceriu/176lui şi s-au făcut moşneani muncilor de veaci.
106	CAP.
Pentru preotul ce-i va fi ruşine a-ş cumeneca preuteasa şa
(Săborul den Ţarigrad, de la Beseareca-cu-o-Trulă549:) Acest svânt săbor au lăsat acest canon într-acesta chip: Preotul, de să va ruşina de preuteasa sa şi nu va vrea să o cuminece cu svânta priceaştenie sau va da potirul la altcineva să-i dea svânta priceaştenie, acela preot să fie anathema, iară nu oprit de liturghie sau de preoţie, ce să fie de tot şi de Dumnedzău despărţit, pentru căce au făcut un lucru ca acesta fără de leage.
107	CAP.
Pentru preotul530 cela ce-ş va mărturisi păcatul de bunăvoia sa ce va fi făcut mainte de ce să va fi preoţit
{Săborul de la Neochesaria, 9 capete:) Al noole551 cap de pravilă a Săborului ce s-au făcut în Neochesaria, dă învăţătu/177ră de-acest lucru: Preotul ce va fi făcut păcate mainte de ce să va fi preoţit şi dup-acea, de va fi ispoveduit de voia sa pentru frica lui Dumnedzău.
(Valsamon:) Tâlcuiaşte552 Valsamon mai pre-amănuntul de lungeaşte cuvântul şi curăţeaşte toată tocmala lucrului acestuia; Preotul, de va fi curvit sau va face alte păcate carele smentesc preoţiia, şi el, de nu va fi băgat în samă aceaia, ce să va fi preoţit, va fi socotit întru sine şi să va fi căit ce-au făcut, aducându-ş amente că, de nu să va părăsi, ce va tot îndrăzni, va mearge în muncile de veaci, atunce să va îndemna de bunăvoia sa şi-ş va ispovedui păcatele. Mai bine puţină ruşine şi scădeare aicea, decât aiuri muncă de veaci. Drept acesta lucru au lăsat leage aceşt svinţi pă/178inţi de la acest svânt săbor de la Chesaria [sic!], cum acesta om ce-ş va mărturisi el de bunăvoie păcatul şi greşala, de svânta liturghie trebuie să să părăsească să nu mai cânte nicedănăoară în viiaţa lui, iară alte lucruri a preoţii toate să le ţie.
(.întrebare:) Care lucruri să mai aibă preotul, daca-ş va piiarde liturghiia?
(Răspuns:) Cinstea carea au avut dentâi, cândă va fi la săbor să şadză la locul lui cu alţ preoţi. Alta, de va avea vreo mesereare, să şi-o ţie, cumu-i protopopie sau vistemiciia sau clisierşiia sau iconomiia şi după destoinicie553, de va fi om de * 331 332 333
349 Recte Sinodul de la Trullo, ţinut la Constantinopol în 693 în timpul împăratului Iustinian al Il-lea, cunoscut şi sub numele de Conciliul quinisext. Biserica Apuseană nu a recunoscut cele 102 canoane disciplinare hotărâte aici.
530 Scris: npeomS’Ah.
331	Altă lecţiune: nouole.
332	Scris: TAiK^tipe.
333	Scris: acctohhhmm6.
206
treabă, să să şi mai suie dentr-o mesereare într-altă. Dup-acea să aibă voie să meargă să să cumenece sângur la svântul preastol şi alte posluşanii toate a svintei besearici ca să le posluşască, numai svânta liturghie /l79 ca să nu să ispitească, pentru căce s-au lăsat el sângur cu voia sa, ca un nedestoinic, iară alte daruri a besearicii toate să le aibă, pentru căce sângur, cu voia sa s-au smerit ş-au arătat boala şi neputinţa trupului său. însă dup-aceaia, de va fi şi om bun şi să facă lucrare bune, de carele plac lui Dumnedzău. Iară, după ce să va fi preoţit, de să va prileji să să apuce iarăş să facă păcate, atunce să fie dezbrăcat den toate darurile ce au avut. Dup-acea, daca [nu]554 va face păcate şi de să va întoarce iarăş spre calea cea de pocăinţă şi să va apuca de bunătăţi, atunce, macar ce are face, nice un dar de câte s-au scăpat nu va mai putea să dobândească, ce să fie cum are fi un mirean, ce vine de să întoarce den păcate spre pocăinţă.
Aşijdere, preotul, de va fi făcut păcat mainte /18° de preoţie, sau şi după preoţie şi de va tăcea să nu să ispoveduiască şi, de nu va vădi nimic răutăţile lui la arătare, n-are nime ce-i face, nice arhiereul nu poate să-l oprească de liturghie555, nice de alte slujbe a besearicii, ce numai el sângur are puteare să să ţie sau să să părăsască de svânta liturghie. Iară el, cum va fi, are a da samă înaintea înfricoşatului giudeţ556 ca un nedestoinic şi vinovat trapului şi sângelui Domnului nostru, lui Isus Hristos, Iară, de i să va vădi păcatul ce va fi făcut au mainte de preoţie au după preoţie şi să va putea arăta de faţă cu niscare oameni buni, cinci marturi, oameni de credinţă, şi încă să şi giure557, atunce să-l leapede de tot şi să-l dezbrace den toate darurile ce-au avut, cum scrie mai sus.
Dzice iară şi învăţă/I81tura acestui răspuns svântul Săbor den Ţarigrad cum să află un feal de pravile de dzâc de acest lucru cum, daca-i vor scoate dem preoţie, să-i puie pre dânş în locul mireanilor ce trebuie a strânge tocmealele acestui lucra, a le înfăţăsea. Că alta iaste greşala preotului mainte de hirotonie şi când să ispoveduiaşte, şi alta iaste când face păcat după ce să preoţeaşte şi nu să ispoveduiaşte acel păcat, ca să vădească lucrul, să să scoaţă, cumu să cade pre direptate.558
554	Cuvânt lipsă în text.
555	Scris: Avrtfprîe.
556	Scris:
557	Scris: utfpe.
558	Ş. T.: GLAVA 23 Pentru preotul cela ce-ş va mărturisi păcatul de bunăvoia sa ce va fi tăcut mainte de ce să va fi preoţit (Săborul de la Neochesaria, 9 capete): Al noole cap de pravilă a săborului, ce s-au făcut în Neochesaria, dă învăţătură de-acest lucru: Preotul ce va fi făcut păcate mainte de ce să va fi preoţit şi, după acea, de va fi ispoveduit de voia sa pentru frica lui Dumnedzău. (Valsamon): Tâlcuiaşte Valsamon mai pre-amănuntul, de lungeaşte cu vântul şi curăţeaşte toată tocmala lucrului acestuia: Preotul, de va fi curvit sau va face alte păcate, carele smentesc preoţiia şi el, de nu va fi băgat în samă aceaia, ce să va fi preoţit, iară, după ce să va fi preoţit, va fi socotit întru sine şi să va fi căit [de] ce-au făcut, aducându-şi amente că, de nu să va părăsi, ce va tot îndrăzni, va mearge în muncile de veaci, atunce, să va îndemna de bunăvoia sa şi-ş va ispovedui păcatele: Mai bine, puţină ruşine şi scădeare aicea, decât aiuri muncă de veaci! Pentru acest lucru au lăsat leage aceşti svinţi părinţi de la acest săbor de la Neochesaria, cum acesta om, ce-ş va mărturisi el de bunăvoie păcatul şi greşala, de svânta liturghie trebuie să să părăsască, să nu mai cânte nicedănăoară în viaţa lui, iară alte lucruri a preoţiei toate să le ţie. ÎNTREBARE: Care lucru să mai aibă preotul, daca-ş va piiarde liturghia? RĂSPUNS: Cinstea care au avut dentâiu, când va fi la săbor, să şadză la locul său cu alţi
207
108	CAP.
Pentru diaconul ce va cădea în păcatul curvii
(Săborul de la Neochesaria, 13 capete:) Al treilesprădzeacele cap a cestui Săbor de la Neohesaria dă învăţătură de acest lucru: De va cădea diaconul în păcatul curvii, ca să să pogoară /182 den cinul diaconii, să fie în loc de posluşnic.
Tâlcuiaşte559 acest lucru Valsamon, de dzice: Diaconul ce-ş va mărturisi păcatul, den cinul diaconesc să să scoaţă şi să fie în loc de posluşnic, cumu s-are dzice să fie ceteţ sau peaveţ sau alt ţârcovnic.
109	CAP.
Pentru preotul sau diaconul de vor pildi sau vor săruta muiare sau fată
{Vasilie, b€ahkîh:)560 Pravila lui cbtim Vasilie bcahkîh, în 70 de capete scrie de grăiaşte: Oricare preot sau diacon, de va săruta muiarea cu pohtă şi-ş va spurca usnele şi, dup-acea, de-ş va ispovedui păcatul, să fie oprit de liturghie561 câtăva vreame. Iară alaltă svinţire, să fie de va luma [sic!] cu alţ preoţ, cineş cu cinul său, preotul cu preoţii, diaconul cu diaconii; iară, de vor face păcate desăvârşit562, de care păcate smentesc preoţiia, aceştea să fie /183 scoş den cinstea sa, ce să dzice den cinul preoţesc.
preoţi. Alta, de va avea vreo mesereare, să şi-o ţie. cumu-i protopopiia sau vistemiciia sau clisierşiia sau iconomiia şi, după destoinicie, de va fi om de treabă să să şi mai suie, dentr-o mesereare într-altă. Dup-acea, să aibă voie să margă să să cuminece sângur la svântul preastol şi alte posluşanii toate a Svintei Beseareci, ca să le posluşască, numai la svânta liturghie ca să nu să ispitească, pentru căce s-au lăsat el sângur cu voia sa, ca un nedestoinic. Iară alte daruri a Besearicii, toate să le* aibă, pentru căce sângur cu voia sa s-au smerit şi ş-au arătat boala şi neputinţa trupului său. însă. dup-acea, de va fi şi om bun şi să facă lucrure bune. de carele plac lui Dumnedzău. Iară. de să va prileji să să apuce iarăş să facă păcate, atunce să fie dezbrăcat de toate darurile ce-au avut. Dup-acea, daca va face păcate şi de să va întoarce iarăş spre calea cea de pocăinţă şi să va apuca de bunătăţi, atunce macar ce are face, nice un dar de câte s-au scăpat, nu va mai putea să dobândească, ce să fie cum are fi un mirean ce vine de să întoarce den păcate spre pocăinţă. Aşijdere, preotul, de va fi făcut păcat mainte de preoţie sau şi după preoţie şi, de nva tăcea să nu să ispoveduiască şi, de nu va vădi nime răutăţile lui la arătare n-are nime ce-i face, nice arhiereul nu poate să-l oprească de liturghie, nice de alte slujbe a Besearecii, ce numai el singur are puteare să să ţie sau să să părăsască de svânta liturghie. Iară el, cum va fi, are a da samă înaintea înfricoşatului giudeţ ca un nedestoinic şi vinovat trupului şi sângelui Domnului nostru, lui Isus Hristos. Iară, de i să va vădi păcatul ce va fi tăcut au mainte de preoţie sau după preoţie şi să va putea arăta de faţă ca niscare oameni buni cinci marturi, oameni de credinţă, şi încă să şi giure, atunce să-l leapede de tot şi să-l dezbrace den toate darurile ce-au avut, cum scrie mai sus. Dzice iarăş învăţătura acestui răspuns a svântului Săbor den Ţarigrad, cum să află un feal de pravilă de dzic de acest lucru de lepădatul preoţilor, cum, daca-i vor scoate den preoţie, să-i puie pre dânşii în locul mirenilor ce trebuie a să strânge tocmealele acestui lucru a le înfăţişa, că alta iaste greşala preotului mainte de hirotonie şi când să ispoveduiaşte şi alta iaste când face păcate după ce să preoţeaşte şi nu ispoveduiaşte, acel păcat ca să vădească lucrul, să să socoaţă cumu să cade pre direptate.
559 Scris: TA'hKV'hipe.
*60 Trimiterea la textul lui Vasile cel Mare este tăcută marginal, cu slove mici şi cu cerneală identică cu cea folosită în titluri.
561	Scris: AVTtfprîe.
562	Scris: AechBp'hiiJHTh.
208
110	CAP.
Pentru muiarea ce va face prunc şi-l va lepăda asupra preotului
(întrebare:) Costantin episcopul au întrebat pre Svântul Nichita, mitropolitul de Iradia: De să va prilej i să facă vreo fameaie prunc şi de va dzice că l-au făcut cu cutare preot, cum va fi acest lucru?
(Răspunde Nichita mitropolitul:) Pâra şi ocara ce va vrea neştine să grăiască asupra563 preotului pentru să-l oprească de liturghie sau să-l scoaţă de tot den cinste, nu să cred aceale cuvinte, fără numai când li să va arăta lucrul de faţă şi atuncea să fie marturi oameni buni şi de cinste, după cum scriu svintele pravile a svintelor săboară; şi, daca vor giura564, atunce să să creadză. Atunce după cum va fi greşala, de va fi de o/I84prit de liturghie565, ca să să oprească, iară, de va fi de scos den cinul preoţesc, ca să să scoaţă cumu să cade. Iară într-alt chip, cuvântul muierii să nu să creadză nice într-un chip. Iară, de nu vor fi marturi oameni de cinste, într-alt chip nu să poate să fie, ce să ia toate veşmentele lui cu carele cântă svânta liturghie şi să le puie toate pre svântul preastol şi să-i dzâcă preotului oameni buni566, de să ştie nevinovat de acea ocară ce iaste asupra lui, ca să margă să-ş ia el sângur veşmentele de pre preastol şi să dzâcă preotului: babch bt» naui567, de să ştie nevinovat de acea ocară ce iaste asupra lui, ca să margă să-ş ia el sângur veşmentele de pre preastol, de-aciia să n-aibă a-i dzice nime nice un cuvânt, ce să-l lase pre giudeţul568 lui Dumnedzău, cel ce cunoaşte toate lucrurile şi tainele inimii omului ceale ascunse; Acela le va descoperi la înfricatul giudeţ569, de le vor vedea toţi. Şi, de /185 va fi vinovat, curându-i va arăta Dumnedzău plată direaptă după lucrul lui şi-l va certa cu munca de veaci.
111	CAP.
Pentru preotul ce să va afla cu preuteasa-ş rudă, cuscrie sau altăceva sânge amestecat
(Săborul al Şeasele, 26 cap.:) A doodzeci şi şease de capete a pravilei Săborului al Şeasele învaţă de grăiaşte: Preotul ce să va fi însurat, de va fi luat, fămeaie, ce să dzice preuteasă, şi de să vor afla rudă au dentr-un sânge au den svântul botedz sau cuscrie, care lucru nu-1 va lăsa pravila să poată fi, nice ca să să împre [sic!] împreune, drept aceaia au lăsat învăţătură acest svânt săbor, acela preot numai scaunul să-ş ţie, să şadză cu alţ preoţi unde i-au fost locul; iară dentr-alt cin preoţesc den tot să fie dezbrăcat şi nu numai de cinul preoţesc, /186 ce şi de alte de toate posluşaniile besearicii, ca un călcătoriu de leage, ce-au luat preoţiia cu * 364 365 * 367 368 369
563 Scris: Acoy.
364	Scris: utfpa.
365	Scris: Avmeţprie.
566 Ultimele două cuvinte adăugate marginal cu semn de intercalare, scrise cu cerneală neagră şi slove mai mici.
367	în slavonă: Binecuvântează, Dumnezeul nostru.
368	Scris: utfAeutfAh.
369	Scris: ut/ACiU»-
209
nesocotinţa, iară pentru destoiniciia lui i-au dat svinţii oteţi această puţinea cinste, să şadză la săbor cu ceata preoţilor, iară de altă nemică ca să nu îndrăznească a să atinge, nice de faţă, nice furiş, nice să-ş rădice mâna să blagoslovască570, nice nemică, nice un lucru de-a preoţii să nu înceapă, ce numai ca să roage pre Dumnedzău cu lacrămi ca să-i iarte acel păcat ce-au călcat svânta pravilă, de-au luat fâmeaie prespre leage. Şi să fie despărţiţ de acea fameaie, să nu mai petreacă într-un loc. Iară, de nu vor vrea să să desparţă după învăţătura besearicii, să-i despartă domniia şi să nu-i lase să lăcuiască nice într-un chip împreună, ca nişte preastâpnici571 şi necum să şadză /187 la locul său cu preoţii la săbor, de vor lăcui împreună, ce să fie amândoi lepădaţ de tot şi den svânta besearică şi să nu-i priimască572 până nu să vor pocăi. Şi să priimascăS73 canon pentru acel lucru fără de leage ce-au făcut. Iară daca să vor întoarce, atunce să-i priimască, ce să dzice, daca să vor despărţi şi-ş vor cerca fiecarile iertăciune de-acea greşală a lor, atunce să fie priimiţi574 de svânta besearică.
112	CAP.
Pentru ţârcovnic, de va ţinea muiare prespre leage, cum scrie mai sus
{Pravila Apostolilor, 19 cap. :) Al noosprădzeacele575 cap de Pravila Svinţilor Apostoli scrie de învaţă: Cela ce va ţinea muiare carea nu i să cade a vie împreună, acela nu poate să aibă nice o mesereare576 de a577 * besearicii, pentru căce să chiamă călcătoriu de leage.
(Zunara:) Tâlcuiaşte	acest lucru Zunara / de dzice: Cela ce va avea
muiare şi-i va fi sămenţie sau altăceva cuscrie, care lucru să chiamă mestecare de sânge, acela necum să fie vas de besearecă, ce, după ce să vor împărţi, încă să aibă şi canon mare pentru sânge amestecat.
113	CAP.
Preotul, de va fi scos den preoţie şi va dzice: eab6n ei» naui579
{întrebarea unui călugăr oarecarele:) Oare cade-să preotului ce va fi lepădat den cinstea sa pentru niscare vine a lui sau, de să va fi lăsat de liturghie şi de bunăvoia lui, cunoscându-ş firea întru ce smenteală şi găseaşte şi, de va dzice eabcn ei» naw sau Bate o\fijj6ApH h noMÂtfH nh580 sau %c hcthnu h ei» naui581 sau va cădi cu cădelniţa sau să va cumeneca în oltariu?
370 Scris: babacici*.
571	Scris: np’krrhriNHHb.
572	Scris: np’mtWACK'h.
373 Idem.
2,74 Scris: npmMHtţH.
575 Altă lecţiune: nouosprăzeacelea.
376 Scris: Mecepipe.
577 Scris: ag a.
378 Scris: TA'hKtf’kijje.
2)79 în slavonă: Doamne, miluieşte-ne!
580	în slavonă: Doamne îndură-te şi ne miluieşte.
581	în slavonă: Hristos mântuitorul şi Dumnezeul nostru.
210
(Răspunsă Nicolaii patriarh5*2:) Nu să cade aceluia nice să să atingă nice de unele de aceastea, ce să fie un /m mirean ca şi alţi mireani, iară la besearică nu poate să slujască nice unele de aceastea.
114	CAP*
Pentru preotul sau diaconul sau şi ţârcovnicul de să vor amesteca cu preotul cel lepădat den preoţie fie la ce slujbă
(Al unsprădzeacele cap de Pravilă a Svinţilor Apostoli învaţă:) Oricare preot să va mesteca cu alt preot scos den cinstea sa, ca să fie scos şi acesta den cinstea sa.
(Zunara:) Tâlcuiaşte582 583 acest lucru Zunara de dzice: Cela ce să va împreuna fie la ce lucru la slujba besearicii cu ceia ce sâmt lepădaţ den posluşania besearicii, ce să dzice de va cânta liturghie neştine cu vreun preot ce va fi oprit de besearică, sau ţârcovnicul de va fi oprit de besearică şi-l va pohti preotul să-i fie de agiutoriu584 la svânta liturghie sau la alte slujbe, pre u/190nii ca aceştea ce să vor mesteca cu cei lepădaţ de besearică, scrie Pravila Svinţilor Apostoli, să fie şi aceştea585 lepădaţ şi opriţ de besearică, ca şi cei vinovaţ, după cuvântul prorocului David: Cu bărbaţii cei nevinovat, nevinovat ver fi, iară cu cei strâmbi, te ver strâmba.586
115	CAP*
Pentru preotul ce-i va curvi preuteasa sau şi mirean de va avea muiare curvă
şi va vrea să să preoţească
(Săborul de la Neochesaria, 50 de capete:) Acest svânt săbor au lăsat învăţătură: De să va afla că curveaşte muiarea vreunui om şi de să va vădi lucrul şi să va adeveri, acela om nu poate să fie de treaba preoţiii. Iară, de va fi preot şi să va adeveri lucrul bine, că-i curveaşte preuteasa, de va vrea să-ş ţie preoţiia, să să desparţă de dânsă; iară, de nu să va despărţi, să să părăsească de preoţie /191 şi să nu mai cânte liturghie.
(Zunara şi Valsamon:) Aceştea arată mai pre-amăruntul acest lucru, de dzâc aşea: Muiarea bărbatului mirean, de va face curvie şi să va vădi lucrul cu adevărat, acesta nice pre o stepenă de-a preoţiii nu poate ca să să apuce a să sui. Această vădire, ce dzicem să fie lucrul adevărat, scrie că trebuiesc 5 marturi oameni de
582	Nicolae I Misticul, patriarh ecumenic între 901-907 şi 912-925.
583	Scris: TAiiK^ipe.
384 Scris: autfTopi*.
585	Şters: scoş.
586	Ş. T.: GLAVA 24 Pentru preotul sau diaconul sau şi ţârcovnicul de să vor amesteca cu preotul cel lepădat den preoţie fie la ce slujbă (Al unsprădzeacele cap de Pravilă a Svinţilor Apostoli, învaţă): Oricare preot să va amesteca cu alt preot scos din cinstea sa ca să fie scos şi acesta den cinstea sa. (Zunara): Tâlcuiaşte acest lucru Zunara de dzice: Cela ce să va împreuna fie la ce lucru la slujba Besearecii cu ceia ce sâmt lepădaţi den posluşaniia Besearecii, ce să dzice, de va cânta liturghie neştine cu vreun preot ce va ti oprit de Besearică sau ţârcovnicul de va ti oprit de Besearică sau ţârcovnicul şi-l va pohti preotul să-i fie de agiutori la svânta liturghie sau la alte slujbe, pre unii ca aceştia, ce să vor amesteca cu cei lepădaţi de Besearică, scrie Pravila Svinţilor Apostoli să ti şi aceştia lepădaţi şi opriţi de besearică, după cuvântul prorocului David: Cu bărbaţii cei nevinovaţi, nevinovat veri ti, iară cu cei strâmbi, te veri strâmba.
211
folos, carii vor vădi acesta lucru; şi încă nu aşea, fietecum să mărturisească, ce să giure587 cu toată credinţa lor. Atunce să-l sărăcească pre unul ca acesta de darul preoţiii; iară, de va fi numai păreare, cumu s-are dzice să-i pară nescui că face curvie şi lucru adevărat sau de faţă să nu fie, nice să să afle nime să mărturisească să dzâcă c-au vădzut cu ochii, acesta nu poate nime să-l streineadze /192 de preoţie, ce să să apuce ca un bărbat, de vreame ce părearea curvii muierii lui nime nu poate să o scoaţă la arătare, ca să vadză fiecine, ca să poată creade.
Iară, de să va arăta vina ei şi să va cunoaşte lucrul cu şdevărat, atunce, de nu să va îndura a să despărţi, nu poate să să preoţească. Iară, daca să va despărţi, atunce să să hirotonisească fără nice de o smenteală. însă despărţirea să fie lucru cu ispravă şi să să facă carte de mână dată şi dup-acea să petreacă toată viiaţa lui cu cinste şi cu curăţie, cumu să cade şi să nu să mai ispitească a mai face a doo nuntă, ce să fie cu cât au fost.
Iară, de va fi preot şi va curvi preoteasa, sau să o desparţă sau să să părăsească de liturghie, pentru căce bărbatul cu fămeaia cu leage sâmt amândoi /193 un trup. Deci, cela ce curveaşte, acela să spurcă. Deci, fiind preuteasa curvă, iată că iaste spurcată. Deci, cela ce să va împreuna cu spurcăciune, şi el să spurcă. Drept aceaia, au lăsat învăţătură dumnedzăieşti părinţi: Preotul ce va avea preuteasă curvă sau să o lase sau să să părăsească de preoţie, pentru că, împreunându-să cu dânsa, şi el încă să pângăreaşte şi să spurcă pentru spurcăciunea ei.
Drept aceaia nu poate să slujască treabele besearicii, pentru că mireanul, de-i va curvi muiarea şi, de va vrea să-i iarte păcatul, iaste volnic să o ţie, iară preotul nu iaste volnic să-ş ţie preuteasa, daca va fi curvă* ce, sau să să desparţă, sau să să lase de preoţie, cum iaste scris şi tocmit de săboară, că slujba preotului nu iaste fiece lucru, ce iaste /194 un lucru mare şi scump şi svinţit, că iaste slujba şi posluşaniia împăratului a Toţi împăraţii, Arhiereului celui Mare ce iaste întrutot ţiitoriu, Cel preacurat şi decât lumina soarelui mai luminat, Domnul şi Mântuitoriul nostru, Isus Hristos Drept aceaia, dumnedzăieştii părinţi au socotit să fie preoţii destoinici şi curaţi, iară nu pângăriţi şi spurcaţ.
(Ioan Postnic:) Dzice Svântul Ioan Postnicul: în ce chip să cerceteadză omul cela ce va să să preoţească, ca să fie curat şi om bun, aşea trebuie să să cerceteadze şi muiarea ce va să fie preuteasă, să fie curată şi cinstită şi la tot întreagă.
116	CAP.
Pentru preoteasa ce-i va face neştine silă, de o va spurca fără de voia ei
(Leon şi Costantin, împăraţii cei mari:) Pravila împă/l95raţilor învaţă de grăiaşte: Muiarea preotului, de să va tâmpla să cadză la robie şi de să va spurca, ce să dzice de o vor sili fără de voia ei de vor face curvie cu dânsă, şi dup-acea de să va prilej i să scape den robie şi să vie iarăş la preotul său - dzice această pravilă împărătească — să nu o desparţă, ce să o ţie ca şi dentâi, fără nice de o smenteală, pentru căce, de sâmt şi doo trupuri, amândoo sâmt un sânge. Deci nime pre acesta să nu-1 învăluiască, nice să-l ameastece întru nemică pentru păcatul preuteasei-ş, căce c-au făcut de nevoie. Deci, să-l lase tot omul în pace să-ş păzească preoţiia.
387 Scris: utfpe.
212
117	CAP.
Pentru vlădicul ce va priimi588 pre vreun vlădic strein sau pre vreun preot sau diacon sau alt om de besearică ce să va ocroţi întru eparhia lui
{Pravila Apostolilor, 32 capete:) /196 Pravila Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte: Oricare om ce va avea asupra sa preoţie şi de va mearge într-altă eparhie streină, şi-l va priimi589 pre dâns arhiereul acelui loc şi, de nu va avea acel strein carte de la mai-marele său, ca să fie scos den cinste acel vlădic ce va priimi590. Iară, de va fi neştine afurisit de arhiereul său şi va mearge într-altă eparhie streină şi-l va priimi591 * pre dâns arhiereul acelui loc, să fie şi acesta afurisit pentru ce l-au
• •	-.592
pmmit .
(Săborul de la Laodichea, 41 capete, aşijdere şi 42:) Săborul ce s-au făcut în Laodichea învaţă de grăiaşte: Nice un preot sau diacon sau ţârcovnic pren eparhiia altuia să nu îmbie fără de carte de la vlădicul său, nice să îndrăznească să cânte liturghie sau altă slujbă a beserecii să facă, nice într-un chip. /197
{Săborul de la Antiohiia, 8 capete:) Acest svânt Săbor de la Antiohiia învaţă de grăiaşte: Nice un preot ca să nu fie volnic a da cuiva carte de primblare sau de milostenie când va lipsi vlădicul den scaun. Iară, de va fi mort, nice atunce nu încape să dea cărţi ca acealea ce, de să va prilej i vreo treabă ca aceaia, să margă să-ş facă carte de la alt vlădic ce va fi mai aproape de-acel scaun. Aşijdere, să nu fie volnic acest lucru nice episcopii cei de sat, ce să dzice duhovnicii, ceia ce îmblă ispoveduind oamenii pre la sate, ce să fie volnici numai cu ce li s-au dat învăţătură şi blagoslovenie593 de la arhiereul lor.
{Aşijdere, şi în 12 capete a Pravilei Svinţilor Apostoli scrie de învaţă:) De va priimi594 vreun vlădic pre vreun preot sau ţârcovnic ce va fi oprit de alt /l98 vlădic şi-l va blagoslovi595 să cânte liturghie sau altă slujbă, să fie scoş den cinste şi aceia şi cela ce-i va blagoslovi596.
118	CAP.
Pentru cărţile ce vor face arhiereii preoţilor, ce fealiu de cărţi vor fi şi cumu să vor chema
{Matheiu:) în doo fealiuri vor să fie acealea cărţi: Una de mărturie, alta de slobodzie. Cea de mărturie trebuie să i să dea preotului de la vlădic cându-1 preoţeaşte, mărturisindu-1 di [sic!] ce vârstă597 au fost când l-au preoţit şi ce vlădic
3S8 Scris: npiViMM.
589	Idem.
590	Idem.
591	Idem.
392	Scris: npi'HMHTh.
593 Scris: eâcbehîe.
394 Scris: npmiwn.
393	Scris 6AC6H.
Idem.
397 Scris: npKTJK.
213
l-au hirotonit şi cine i-au fost duhovnic şi cumu l-au mărturisit duhovnicu-său că iaste destoinic de preoţie, împreună şi cu alţi preoţ ce vor fi fost marturi de destoiniciia lui şi de curăţiia lui, arătând arhiereul cătră toţi cum iaste harnic şi destoinic de acest dar şi cumu /'" i-au dat pentru destoiniciia lui darul Duhului Svânt cel desăvârşit598 să fie dirept slujitoriu lui Dumnedzău.
Iară cartea ceaia de slobodzie iaste iarăş când va mearge preotul cu niscare treabe pren ţânuturile vlădicului său ca să fie volnic a cânta liturghie şi a botedza şi a cununa şi alte slujbe a sluji pre unde va pofti şi, mai vârtos599, să-l ştie toţi ce feal de preot iaste şi unde lăcuiaşte şi cum îmblă cu treabe şi cu ştirea vlădicului şi cum iaste creştin dirept. Sau, de să va fi tâmplat să fie păţit vreo pacoste sau de-1 vor fi clevetit c-au făcut niscare păcate şi s-au cercetat şi s-au aflat curat şi nevinovat, cumu-1 va fi mărturisind acea cearte a vlădicului său.
Deci aşea să cade preotului să îmbie când va ieşi de la locul său, iară /20° nu aşea prost şi fiitecum, pentru ca să să ştie cine iaste slujitoriu lui Dumnedzău, ca să aibă credinţă pre unde va îmbla.
119	CAP.
Pentru preotul ce va cădea la robie, de-1 vor priimi600 fără de aceaste doo cărţi
(Valsamon:) Pre vlădic sau pre preot să-l priimască601 fără carte numai când va veni vreo nevoie asupra moşii lui, de să va prăda acel loc şi va cădea şi el atuncea de va fi rob, iară într-alt chip nu poate fi.
120	CAP.
Pentru ceia ce vor lua camătă, preoţi sau călugări sau mireani
{Pravila Apostolilor, 44 capete:) Această Pravilă a Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte; Episcopul sau preotul sau diaconul de vor da cuiva bani împrumut şi vor lua camătă sau să să părăsească de acest lucru rău sau să fie scoş den cinstea sa.
{Vasilie bcahkîh, 14 capete:) Scrie şi /201 cbtu Vasilie de acest lucru de dzice: Care diac, de va vrea să să preoţească şi va fi dând bani cu camătă, să să întreabe acea dobândă cu asupreală602 de va vrea să o împarţe [sic!] mişeilor şi de-acii să să părăsească de acest lucru şi să facă scrisoare cum să nu mai facă acel lucru fără de leage. Deci, atunce de va fi destoinic şi curat de păcatele ce smentesc preoţia, să-l preoţească.
(Ioan Postnic:) Călugărul şi călugăriţa ce vor lua camătă să să afurisească.
598	Scris: AB(i>Epi>uiHT.
599	n
Scris: epiiCT*.
600	Scris: npiHMH.
601	Scris: npiHMACK*.
602	Adăugat marginal.
214
{Iarăş cBTiH Vasilie bgahkîh: ) Cela ce va fi creştin pravoslavnic şi de-şi va da banii săi în camătă fratelui său celuia ce iaste creştin ca şi dâns, acela să fie anathema603 până când să va părăsi de acest lucru rău şi viclean.604
121	CAP.
Pentru oamenii cei preoţiţ, de vor întră chizeaş, să fie scoş den cinste
{Svinţii Apostoli, 20 cap.:) /202 Pravila Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte: Fiecine den clirosul besearicii, de va fi drept cineva chizeaş, să fie scos din cinstea sa.
(Zunara şi Valsamon:) Tâlcuiesc605 acest lucru Zunara şi Valsamon: Mireanul ce va cumpăra vamă de la domnie sau alte venituri şi, de să va prinde chizeaş de bani, preotul, să fie lepădat de preoţie de tot sau, de să va chizăşlui drept alte lucruri să fie drept vreo dobândă, pentru aceasta încă să fie scos. Iară, de să va prileji vreun om sărac şi va fi datoriu şi-l vor duce să-l bage în temniţă, iară preotul, de să va prinde chizeaş şi-l va scoate, atunce nu va avea nice o smenteală, ce încă laudă, pentru bine ce au făcut. Aşijdere, şi drept alte lucruri bune de să va chizăşlui ca să n-aibă nice o nevoie pentru aceaia chiezăşie.606
122	CAP.
Pentru cliros, ca să nu margă /203 la crâcimă607
{Pravila Svinţilor Apostoli, 56 cap.:) învaţă svinţii apostoli de acest lucru: Slujitorii besearicii de să va afla că vor mearge la crâcimă608 să mănânce şi să bea acolo, să să afurisească.
603	Scris: ana86am.
604	Ş. T.: GLAVA 25 Pentru ceia ce vor lua camătă, preoţi sau călugări sau mireani (Pravila Apostolilor, 40 de capete): Această Pravilă a Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte: Episcopul sau preotul sau diaconul de vor da cuiva bani împrumut şi vor lua camătă sau să să părăsească de acest lucru sau să fie scoş den cinstea sa. (Vasilie bsahkih, 14 capete): Scrie şi Svântul Vasilie de acest lucru de dzice: Care diac, de va vrea să să preoţească şi va fi dând bani cu camătă, să să întreabe acea dobândă cu asupreală de va vrea să o împarţă mişeilor şi deacii să să părăsească de acel lucru şi să facă scrisoare cum să nu mai facă acela lucru fără de leage; deci, atunce, de va fi destoinic şi curat de păcatele ce smentesc preoţiia, să-i preoţească. (Ioan Postnic): Călugărul şi călugăriţa ce vor lua camătă, să să afurisească. (Iarăş Svântul Vasilie bbahkiîi): Cela ce va fi creştin pravoslavnic şi de-ş va da banii săi în camătă fratelui său, celuia ce iaste creştin ca şi dâns, acela să fie anathema până când să va părăsi, de acest lucru rău şi viclean.
605	Scris: TAitKtfecKh.
606	Ş. T.: GLAVA 26 Pentru oamenii cei preoţiţ, de vor întră chizeaşi, să fie scoş den cinste (Svinţii Apostoli, 20 de capete): Pravila Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte: Fiecine den clirosul besearecii, de va fi drept cineva chidzeaş, să fie scos den cinstea sa. (Zunara şi Valsamon): Tâlcuiesc acest lucru Zunara şi Valsamon: Mireanul ce va cumpăra vama de la domnie sau alte venituri şi de să va prinde chizeaş de bani preotul, să fie lepădat de preoţie de tot sau, de să va chizeşlui drept alt lucru, să fie drept vreo dobândă, pentru aceasta încă să fie scos. Iară, de să va prilej i vreun om sărac şi va fi datoriu şi-l vor duce să-l bage în temniţă, iară preotul de să va prinde chizeaş şi-l va scoate, atunce nu va avea nice o sminteală, ce încă laudă, pentru bine ce l-au tăcut. Aşijdere, şi drept alte lucrure bune de să va chizeşlui, ca să nu aibă nice o nevoie pentru aceaia chizeşie.
607	Scris: KpiiMAVh. Altă lecţiune: cârcimâ.
608	Scris: KpiiMAVh. Altă lecţiune: cârcimă.
215
(Zunara tâlcuiaşte609 acest canon de dzice:) De vreame ce preoţii au îndrăznire la Dumnedzău şi sâmt den clirosul lui slujitori, trebuie să să ferească de toate lucrurile ceale reale ce sâmt cu ruşine şi să-ş petreacă viiaţa cu cinste şi să fie izvod bun mireanilor ca să nu-i vadză făcând niscare lucrure reale, să hulească numele lui Dumnedzău. Deci, când mearge preotul la casa ce vând băutură, iaste un lucru grozav, cum nu s-are cădea. Că grozav lucru iaste bărbatul sau muiarea să margă la crâcimă610; şi ceia ce să vor mesteca cu unii ca aceia nu va fi să nu petrea/204că ruşine şi să nu cadză în curvie şi într-alte răutăţi. Cum dzice şi Pavel apostol: Voroavele ceale reale strică omeniia cea bună, ce să dzicfe soţiile reale strică lucrurile ceale bune.
Pentru acesta lucru, această Pravilă ce scrie mai sus a Svinţilor Apostoli afuriseaşte pre slujitorii besearicii de vor întră prin crâcime611 drept băutul. Numai de să va prileji preotului de va fi călătoriu şi, de nu va afla alt loc să odihnească, de nevoie dzice să margă să odihnească într-o noapte la crâcimă612, iară mai mult să nu zăbăvască. Pentru nevoie, dzice, să fie iertat să n-aibă certare, iară mai mult să nu îndrăznească.613
123	CAP.
Pentru slujitorii besearicii, cum nu să cade să ţie crâcimă614, nice să aibă dugheane
(Săborul 6, 9 cap,:) Al noolea cap de Pravilă a Svinţilor Oteţi de la al Şeaselea Săbor, dau învă/205ţătură cum nu s-au dat slujitorilor besearicii să ţie crâcimă615 sau să şadză la dugheană616 să vândză. De vreame ce pre dânş nu-i lasă nice să între în crâcimă617, dară ei cum vor putea posluşi acestui lucru? Drept aceaia sau să să părăsească sau să fie scoşi den cinstea sa.
609	Scris: TA’hKtftijje.
610	Scris: «puhavi*. Altă lecţiune: cârcimă.
611	Scris: icpi^e. Altă lecţiune: cârcime.
612	Scris: Kp'hHAvi». Altă lecţiune: cârcimă.
613	Ş. T.: GLAVA 27 Pentru cliros, ca să nu margă la crâşmă (Pravila Svinţilor Apostoli, 56 capete): învaţă svinţii apostoli de acest lucru: Slujitorii Besearicii, de să va afla că vor mearge la crâşmă să mănânce şi să bea acolo, să să afurisească. (Zunara tâlcuiaşte acest canon de dzice): De vreame ce preoţii au îndrăznire la Dumnedzău şi sâmt den clirosul Lui slujitori trebuie să să ferească de toate lucrurile ceale reale, ce sâmt cu ruşine şi să-ş petreacă viaţa cu cinste şi să fie izvod bun mireanilor, ca să nu-i vadză făcând niscare lucruri reale, să hulească numele lui Dumnedzău. Deci, când mearge preotul la casa ce vând băutură iaste un lucru grozav, cum nu s-are cădea. Că grozav lucru iaste bărbatul sau muiarea să margă la crâşmă! Şi ceia ce să vor mesteca cu unii ca acia, nu va fi să nu petreacă ruşine şi să nu cadză în curvie şi într-lte răutăţ. Cum dzice şi Pavel apostol: Voroavele ceale reale strică obiceaiele ceale bune, ce să dzice soţiile reale strică tocmealele ceale bune. Pentru acesta lucru această Pravilă, ce scrie mai sus, a Svinţilor Apostolilor, afuriseaşte pre slujitorii Besearecii de vor îmbla prin crâşme drept băutura. Numai de să va prilej i preotului de va fi călătoriu şi de nu va afla alt loc să odihnească de nevoie, dzice, să margă să odihnească într-o noapte la crâşmă, iară mai mult să nu zăbăvască. Pentru nevoie, dzice, să fie iertat să nu aibă certare, iară mai mult să nu îndrăznească.
614	Scris: «puhavi». Altă lecţiune: cârcimă.
615	Idem.
616	Scris peste tot: Avramii, AvrbMTi, amanţi.
617	Scris: «puhavii. Altă lecţiune: cârcimă.
216
(Zunara şi Valsamon dzic aşea:) Slujitorii svintei besearici să aibă crâcime618 sau dugheane şi să posluşască ei acestui lucru nu iaste lucru cu cinste, ce foarte grozav să stea unul ca acesta înaintea a fietece om prost, să-i fie ca o slugă să-i posluşască şi să-i găteadze de toate de ce va pofti. Iată cum scriu mai sus svinţii apostoli: Numai de vor întră unii ca aceştea în crâcimă619, încă să fie afurisiţi, dară cu cât mai vârtos620 să ţie ei acesta lucru621 diavolesc! Deci, oricarile din cliros va face lucrul ca ace/206sta, sau să să părăsească de dâns sau să fie lepădat den cinstea sa şi aceale dugheane sau crâcime622 ce vor fi să le dea pre mâna altor oameni să fie cu chirie şi, daca va face aşea, să n-aibă nice o sminteală preoţiia lui.
124	CAP.
Pentru cei bolnavi, ce să apropie cel duh necurat de să îndrăcesc, cum nu pot să fie slujitori besearicii
(Pravila Apostolilor, 79 capete:) Această Pravilă a Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte: De va avea neştine această boală de să să îndrăcească623, nu poate să fie om de besearică, nice să stea la rugă cu cei credincioş, până nu să va izbăvi de acel chin, iară, daca să va curăţi, de va fi destoinic, poate să fie şi preot.
(Ţâlcuiaşte624 acest canon Valsamon de dzice:) Omul nebun iaste scădzut denainte den mente, deci grăiaşte tot fără sine une şi alte, cumu-1 îndeamnă /207 diavolul. Drept aceaia, nu-1 lasă acest canon a svinţilor apostoli nice să fie de preoţie, nice să stea la rugă cu alţi creştini în svânta besearică pentru ca să nu grăiască cuvente reale şi scâmave625 şi fără de ispravă, cum nu trebuiaşte, ca să smentească şi să scârbască626 oamenii lui Dumnedzău, să rătăcească gândul lor den cântarea lui Dumnedzău. Iară daca să va tămădui şi să va mântui de acel duh viclean, de va fi cu toată mintea, atunce ca să stea la toată ruga de asemenea cu ceialalţ creştini întru svânta besearică şi, de va fi destoinic şi curat, poate să fie şi preot.
[124 bis CAP.]627
Cumu să cade să să preoţească şi ceia ce nu vor fi de rudă preoţească, iară numai să fie destoinici
(Soborul 6, 33 capete:) în treidzeci şi trei de capete a canonului /208 svinţilor oteţi de la a Şeasele Săbor învaţă de acest lucru: Cela ce va vrea să să preoţească fie den cine va fi, să nu să socotească ruda lui, den preoţi au fost au mireani; numai
618	Scris: Kpvuue. Altă lecţiune: cârcime.
619	Scris: KpitHMit. Altă lecţiune: cârcimă.
620	Scris: Bpvrocb.
621	Scris iniţial aV, completat deasupra rândului de altă mână.
622	Scris: KpviMe. Altă lecţiune: cârcime.
623	Scris: .fApvMCKjR.
624	Scris: TAVKVtipe.
623 Scris: cxpiuiABe.
626	Scris: ckpiigackx.
627	Capitolul nu este numerotat de Eustratie Logofătul.
217
acesta, ce va să ia darul preoţiii, acesta ca să să socotească cumu i-i viiaţa. Deci, de va fi destoinic numai, să-l preoţească. Că aceasta cu ruda numai ce-au fost la jidovi împărţit deusebi preoţiia tot pre rudă, iară altul dentr-altă rudă nu încăpea să fie preot. Iară această pravilă au smentit acest lucru şi au tocmit de-au dat voie tuturor oamenilor, fie den cine va fi născut, numai să fie creştin şi să fie curat şi destoinic de-a slujirea lui Dumnedzău, acela să fie preot.
125	CAP.
Pentru cuconii ce să vor naşte den fămeaia cu a doo cununie sau şi a treia /209 sau den muiarea curvă şi de să vor preoţi
(Nichifor, patriarhul de Ţarigrad:) Al optul canon a svântului patriarh Nichifor învaţă de grăiaşte: De va fi neştine născut macar şi den muiare curvă sau den muiarea ce va fi a doo cununie sau a treia, de vor arăta lucrare bune şi de cinste, cum iubeaşte Dumnedzău şi vor fi destoinici628 de preoţie, ca să să hirotonisească preoţ şi vlădici629.
126	CAP.
Cum ca să să hirotonisească preoţ ceia ce vor avea vreo vătămare pre trup
([Pravila]630 Apostolilor, 77 capete:) în 77 de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli, scrie de grăiaşte: Cela ce va fi cu alţ ochi, ce să dzice de nu va vedea foarte bine sau de va avea rane pre trup sau alte boâle trupeşti ce chimuiaşte trupul în bogate fealiuri şi de va fi destoinic de preoţie, ca să fie /21° preot pentru că ranele trupului nu spurcă pre om, ce ceale sufleteşti.
(Dzice Zunara la tâlcul631 acestui canon:) Cum în leagea veache nice pre un om de vrea fi cât de bun şi de vrea fi vătămat undeva la trup, nu-1 vrea preoţi nice intr-un chip, iară numai când vrea fi foarte întreg şi sănătos, atuncea vrea lua preoţie. Şi dup-acea, iarăş, de-1 vrea lovi boala la preoţie, să vrea lăsa de slujbă.
Iară dumnedzăieşti apostoli vor aşea: Ceia ce să vor fi sănătoşi şi daca vor fi smentit preoţiii, ca să nu poată sluji Dumnedzăirei, nice să fie preoţ. Iară ceia ce vor putea sluji lui Dumnedzău, aceia să fie preoţi. Cei cu alţi ochi - cu alţi ochi să chiamă şchiopii, ologii -, acestora au dzâs svinţii apostoli să fie preoţi, pentru că vor să fie sufletul curat, iară nu trupul.
Iară daca să va preoţi /2M şi de să va prileji să asurdzească sau să orbească sau să cadză într-altă boală ca să nu poată sluji lui Dumnedzău, atunce, după leagea cea veache ca să să părăsească de preoţie şi să să scoaţă.
Aceasta iaste neiertată632 şi denafară de Pravila Apostolească să fie neştine destoinic de preoţie şi pentru chinul boalei să-l giudece ca pre un nedestoinic şi încă să-l şi scoaţă den preoţie, să nu să facă acesta lucru. Mulţi vlădici şi preoţi şi
628	Scris: AeCTOHHH>lb.
629	Scris: baisammi».
630	Cuvânt lipsă în text.
631	Scris: ta^k^ab.
63" Scris: NeepTAT*.
218
diaconi s-au prilej it de-au orbit sau de alte boale de s-au bolnăvit, de-au dzăcut în toată viiaţa lor pân în633 634 svârşit, iară den preoţiia lor nime nu i-au scos.
(Dzâce iarăş Valsamon la tâlcui a 78 de capete a Pravilei Apostolilor:) Cum oamenii cei mireani sâmt bolnavi şi are vrea să să preoţească şi pentru boala /212 lor au smenteală, de nu pot sluji tainei lui Dumnedzău şi nu să preoţesc, iară, de vor fi sănătoşi şi să vor preoţi şi după hirotonie de să vor bolnăvi, de nu vor avea smenteală den boală, cântă liturghie, aşea şi ceia ce să betejesc la trup să cânte liturghie fără nice de o sminteală.
Că propoveadnicilor lui Dumnedzău, apostolilor, aşea li s-au părut, deci aşea au lăsat învăţătură: Pentru boala trupului să nu să smentească preoţiia, ce să dzice liturghiia. Iară, de va fi boala mare, cum are fi de va orbi de tot sau va asurdzi sau i va săca mâna cea direaptă sau altă boală pentru carea nu va putea să posluşască svinţirei, atunce să să părăsească de slujba lui Dumnedzău, iară altă destoinicie a preoţii ca să şi-o ţie şi încă mai vârtos635 de-aciia înainte /213 să fie cinstit şi să şadză la scaun după cum i-au fost meserearea şi să-l socotească şi să-l miluiască toţi în toată viiaţa lui.
127	CAP.
Pentru preotul ce va cununa nunta fără de leage, carea nu-i lasă pravila să să împreune
(Ioan Postnic:) Preotul ce va blagoslovi nunta fără de leage şi el va şti că-ş sâmt rudă au cuscrie au cumătrie sau a patra cununie sau când va fi bărbatul nu-deplin, ce să dzice nu desăvârşit636 14 ai, cum scrie pravila, sau fămeaia de 12 ai, preotul acela ca să fie lepădat de preoţie, aşijdere, şi nunta ca să să desparţă. Iară, de nu va fi ştiut şi va fi făcut cu nesocotinţa, necunoscând de acealea lucruri, atuncea ca să nu-ş piiardză preoţiia, ce ca să să cearte o samă de vreame, ce să dzice să să oprească de be/214searecă.
128	CAP.
Preotul, de să va scălda în dzua ce va face liturghia sau mireanul, ce va vrea să să cumenece într-acea dzi şi va mearge la feredeu sau-ş va lăsa sânge
{Marco, patriarhul de Alexandria637 şi Valsamon:) Preotul, de să va spăla pre trup sau va mearge la feredeu, nu va putea mearge să cânte svânta liturghie într-acea dzi, nice după liturghie iaste volnic într-acea dzi ca să facă acest lucru. Aşijdere, şi mireanul, de va mearge la feredeu sau de-ş va lăsa sânge, într-acea dzi nu va putea să să priceştuiască cu svânta cumenecătură, numai de o nevoie mare, cându-ş va cunoaşte neştine ceasul morţii.638
633	Scris: trk 4.
634	Scris: tatuai».
635	Scris: Bpvroa,.
636	Scris: Ae<i>BpiiiiiHT.
637	Marcu al IlI-lea, patriarh al Alexandriei între 1180-1209.
638	Ş. T.: GLAVA 27 Pentru preotul, de să va scălda în dzua ce va vrea să facă liturghie, sau mireanul ce va vrea să să cumenece într-acea dzi şi va mearge la feredeu sau-ş va lăsa singe (Marco, patriarhul de Alexandriia şi Valsamon): Preotul, de să va spăla pre trup sau va mearge la feredeu, nu
219
129 CAP.
Pentru preotul ce-i va cură sânge den nas, când va vrea să cânte liturghie
(loan Postnic:) Când va vrea preotul să cânte svânta liturghie şi de să va prileji să-i cură sânge den nas, să facă /215 41 de metanii, de-acii să cânte liturghie; iară, de să va prileji după liturghie, să facă 100 de metanii şi acela sânge să-l îngroape în pământ sau să-l arunce într-o apă curătoare.639
[129 bis CAP.]640
Pentru preotul, cine va fi, ver mare, veri mic, de va avea săblaznă în vis într-acea dzi ce va vrea să cânte liturghie
(Valsamon:) Preotul ce va vrea să cânte liturghie într-acea dzi şi prespre noapte de-i va face diavolul pacoste de să va săblăzni în vis, de să va fi visat cu fămeaia ce o va şti, ca să nu cânte liturghie; iară, de va fi lucrul fără de poftă641 şi necunoscând acel chip - acolea iaste meşterşugul diavolului -, să citească molitvele ceale de priceştenie şi să facă 100 de metanie şi să să speale cu apă şi să-ş schimbe hainele, să ia altele curate. Atunce să cânte litur/216ghie, însă, şi atuncea, de va fi vreo nevoie sau vreo treabă mare la vreo dzi mare; iară, de va fi altă dzi, să nu fie praznic, să nu cânte liturghia.642
130	CAP.
i
Pentru preoţi, când vor vrea să cânte liturghie, ca să să ferească de preuteasa lor
(iSoborul 6, 13 capete:) Acest svânt Săbor al Şeasele învaţă de grăiaşte: Preotul mirean şi diaconul să nu să oprească de preuteasele lor de împreunarea fameiască, fără numai când vor vrea să cânte liturghia, să facă jârtvă643 [sic!] cea
va putea mearge să cânte svânta liturghie într-acea dzi, nice după liturghie iaste volnic într-acea dzi ca să facă acest lucru. Aşijdere, şi mireanul, de va mearge la feredeu sau de-ş va lăsa sânge într-acea dzi, nu va putea să să priceştuiască cu svânta cumenecătură, numai de o nevoie mare, cându-şi va cunoaşte neştine ceasul morţii.
639	Ş. T.: GLAVA 28 Pentru preotul ce-i va cură sânge den nas, când va vrea să cânte liturghie (loan Postnic): Când va vrea preotul să cânte svânta liturghie şi, de să va prileji să-i cură sânge den nas, să facă 41 de metanii; deacii să cânte liturghie. Iară, de să va prileji după liturghie, să facă 100 de metanii şi acela sânge să-l îngroape în pământ sau să-l arunce într-o apă curătoare.
640	Capitolul nu este numerotat de Eustratie Logofătul.
641	Scris: noe*.
642	Ş. T.: GLAVA 29 Pentru preotul, cine va fi, veri mare, veri mic, de va avea săblaznă în vis într-acea dzi ce va vrea să cânte liturghie (Valsamon): Preotul ce va vrea să cânte liturghie într-acea dzi şi prespre noapte de-i va face diavolul pacoste, de să va săblăzni în vis. de să va ti visat cu tameaie ce o va şti, ca să nu cânte liturghie, iară, de va ti lucrul tară de poftă şi necunoscând acel chip, acolea iaste meşterşugul diavolului, să cetească molitvele ceale de săblaznă şi să facă 100 de metanii şi să să speale cu apă şi să-ş schimbe hainele, să-ş ia altele curate. Atunce să cânte liturghie, însă şi atunce, de va ti vreo nevoie sau vreo treabă, cumu-i la vreo dzi mare; iară, de va ti altă dzi să nu fie praznic, să nu cânte liturghie.
643	Scris: mpvrB/R.
220
fără de sânge a preasvinţiului trup a Domnului nostru Isus Hristos. Atunce trebuie să aibă curăţie, că vor să slujească Celuia ce numai unul curat şi fără de păcate, Ziditoriul tuturor, împăratul celor ce împărăţesc. Drept aceaia, într-acea dzi, să cade ca să să fe/217rească de toate pohtele şi dulceţile trupeşti şi nu numai de fămeile sale, ce, mai vârtos644, de beţie şi mâncări prespre măsură, că dzice Svânta Scriptură: Saţiul bucatelor naşte curviia.645
131	CAP.
Pentru preoţii ce să feresc de preuteasele lor şi le gonesc, aflând pricină că iaste lucru grozav, gândindu-să că fac vreun bine pentru frica lui Dumnedzău
(Pravila Svinţilor Apostoli, 5 capete:) Oricare preot sau diacon, cum are fi pentru frica lui Dumnedzău, socotind că nu iaste lucru cu cinste, să fereaşte de preuteasa sa şi o goneaşte, pre acesta, scriu svinţii apostoli, ca să să afurisească, pentru că să arată acest lucru, că cela ce-ş goneaşte muiarea, socoteaşte întru sine că iaste nunta spurcată; iară de /218 nuntă grăiaşte Svânta Scriptură, de-i dzice cinstită şi pat nespurcat. Drept aceaia, de nu o va priimi646 ca pre un mădulariu den trupul său, să fie scos den cinstea preoţiei.
132	CAP.
Pentru ceia ce urăsc şi să oscârbesc647 de nunta cea cu leage, ce să dzice cu cununie, aşijdere, şi de vin sau de carne şi de alte
(Apostolii:) 51 de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte: Oricare preot sau diacon sau fiece a besearicei slujitoriu, de să va feri de nuntă şi de carne sau de vin însă nu pentru văzdrăjania648 să va fi obricit, ce numai aşea, căce i să va fi urât, deci nu-i vor plăcea, acesta sau să să îndirepteadze să fie cu alt gând sau să fie scos den preoţie.
Tălcuiaşte649 acest lucru iarăş Zunara de dzice: Aceastea lucruri beserica nu le leapădă, nice le /219 huleaşte, ce mai vârtos650 le priimeaşte651 şi le blagosloveaşte652, cumu-i întâi nunta, de-are fi fost lucru prost şi grozav, cum pare acelora, Domnul nostru Isus Hristos au doară are fi mărs la cea nuntă, unde feace întâi ciudeasa pre
644	Scris: Bpvrocii.
645	Ş. T.: GLAVA 30 Pentru preoţi, când vor vrea să cânte liturghie, ca să să ferească de preuteasele lor (Săborul al Şeasele, 13 capete): Acest svânt Săbor al Şeasele învaţă de grăiaşte: Preotul mirean şi diaconul să nu să oprească de preuteasele lor de împreunarea fămeiască, fără numai, când vor vrea să cânte liturghie, să facă jârtva cea fără de sânge a preasvinţitului trup a Domnului nostru Isus Hristos; atunce trebuie să aibă curăţie, că vor să slujască Celuia ce-i numai unul curat şi fără de păcate, ziditoriul tuturora, împăratul celor ce împărăţesc. Drept aceaia, într-acea dzi să cade ca să să ferească de toate pohtele trupeşti şi dulceţile şi, nu numai de fămeile sale, ce, mai vârtos, de beţii şi mâncări prespre măsură. Că dzice Svânta Scriptură: Saţiul bucatelor naşte curvia.
646	Scris: npÎHMH.
647	Scris: ecKpi>B6CKh.
648	Scris: bt>3APT>îk,>nm.
649	Scris: TAi>Ktf'ki|i6.
650	Scris: Bpvroch.
631 Scris: npÎHM'hi|ie.
652	Scris: EMBAipe.
221
pământ, că făcu vin dentr-apă? Credz [că]653 drept aceaia au făcut Dumnedzău bărbatul şi muiarea. Aşijderea, şi ceia ce mănâncă carne şi bau vin nemică nu-i vatămă, însă numai să mănânce şi să bea cu măsură şi cu vreame după leage şi învăţătură ce ne-au dat tocmitorii cei de leage, svinţii apostoli şi dumnedzăieştii părinţi de la svintele săboară. Drept aceaia, nice besearica nu le ureaşte pentru căce sâmt toate bune în dzilele lor, întru care lucruri nice pre cei obriciţ, daca vor răzduşi la mâncare sau la băutură la dzilele /220 ceale blagoslovite654 şi dezlegate nemică nu-i smenteaşte. Drept aceaia să ne ferim şi noi de ceia ce să feresc de aceastea, ce să dzice de ceia ce postesc aceastea pentru căce hu le place, ce le sâmt urâte, pentru căce aceştea hulesc zidirea lui Dumnedzău şi, de nu să vor întoarce cu alt gând, să nu-i priimască655 besearica, alegând de ceia ce să lasă den lume şi să călugăresc de să fac den vii morţi şi urâţ [sic!] lumea cu toate dulceţile ei şi să postesc de toate de aceastea pentru frica lui Dumnedzău pentru ca să dobândească cununa cea îngerească ce-au pierdut satanail cu cetaşii lui.
133	CAP.
Pentru vasele besearicii, de va lua cineva den besearică
(Pravila Apostolilor 72, 73 capete:) învaţă acest canon a svinţilor apostoli: Cela ce va lua fiece vas /221 den besearecă de ceale svinţite, de aur sau de argint sau altăceva măhramă şi să va sluji cu acel lucru de besearecă denafară de besearică, de-are lucra ceva cu acel vas, macar fie şi treaba besearicii, dzic svinţii apostoli să nu aibă alt canon, ce unii ca aceia să fie afurisiţ. t
Iară al dzeacele canon a Săborului Dentăi şi al Doile învaţă mai chiar de acest lucru de dzice aşea: Oricine va îndrăzni pentru treaba lui va lua ceva, vreun vas den besearică, sau de va da altuia de va lucra ceva cu dâns denafară de besearecă sau veri măhramă sau vreo poală de icoană sau discos sau altăceva aseaminea cestora şi noi, după canonul svinţilor apostoli punem afurisenie asupra lor.
3pH:656 Şi iarăş: Cela ce să va tinde asupra preastolului, de să va atinge /222 fie de ce vas, de carele stau pre preastol, de va lua potiriul sau discosul sau antimisul sau pocroveţ sau fiece, cela ce va îndrăzni asupra acestora de-ş va pune mâna cea nepreoţită, acesta iaste ca un fur de besearică, să fie lepădat.
Iară cetim Grigorie nhckih657 în opt capete a pravilei lui dzice că în leagea cea veache furul cel de besearică are un giudeţ658 cu ucigătoriul cel de oameni, deci pre furul cel de besearică şi pre ucigătoriul cel de oameni i-au fost ucigând cu pietri, iară obicina659 besearicii face tot mai gios660 canonul furului besearicii.661
653	Cuvânt lipsă în text.
6 3 4 Scris: bâcb€hÎ6.
633 Scris: npÎMMacKtt
636 în slavonă: observă, vezi.
657 în slavonă: „din Nisa, Niseanul”.
638 Scris: uVacub.
6i>1 Scris: wehhna.
660	Scris: u«*h.
661	Ş. T.: GLAVA 28 Pentru vasele besearicii de le va lua cineva den besearică (Pravila Apostolilor, 72, 73 capete): învaţă acest canon a svinţilor apostoli: Cela ce va lua fiece vas den besearecă din ceale
222
134 CAP.
Pentru călugări şi alţ toţi slujitorii besearicii ca să-i giudece numai vlădicul lor, iară nu alt
(Soborul 4, 9 capete:) Dă învăţătură acest svânt Săbor ai Patrul: /223 Slujitorii besericii, de vor avea vreo gâlceavă ande sine să nu margă la giudeţ662 mirenesc, ce să margă să-i giudece vlădicul lor. Aşijdere, şi călugăr de va avea pâră cu alt călugăr, să nu margă la alt giudeţ663, ce numai la arhiereul lor. Iară, de s-are prileji vreun lucru ca acela ca să nu să poată giudeca664 fără de giudeţul665 cel mirenesc şi aceaia încă tot trebuie la arhiereu să să socotească. De-aciia cu învăţătura arhiereului să margă şi la acela giudeţ666 de toate ca să să facă tot cu voia lui, pentru că aceaia iaste cinstea mai-marelui când nu să face nice un lucru făr’ de ştirea lui, mai vârtos667 cându-1 bagă în samă slujitorii lui. Iară, de să va prileji vreun slujitoriu de-a besearicii să aibă strâmbătate despre arhiereul lui, de va fi /224 episcop, să-ş întreabe leage la mitropolitul lui, iară, de nu va fi mitroplit să-ş întreabe cu dâns la patriarhul, iară nu aiuri.668
svinţite, de aur sau de argint sau altăceva măhramă şi de să va sluji cu acel lucru de besearică denafară de besearecă, de-are lucra ceva cu acel vas, macar fie şi treaba besearecii, dzic svinţii apostoli, să nu aibă alt canon, ce unii ca aceia să fie afurisiţi. Iară al dzeacele canon a Săborului Dentâi şi al Doile învaţă mai chiar de acest lucru, de dzice aşea: Oricine va îndrăzni pentru treaba lui, de va lua ceva, vreun vas den besearică sau de va da altuia de va lucra ceva cu dâns denafară de besearică, sau veri, măhramă sau vreo poală de icoană sau discos sau altceva aseamenea acestora, şi noi, după canonul svinţilor apostoli, puneam afurisenie asupra lor. Şi, iarăş, cela ce să va tinde asupra preastoliului de să va atinge fie di [sic!] ce vas de carile stau pre preastol, de va lua potiriul sau discosul sau pocroveţ sau fiece, acela ce va îndrăzni asupra acestora de-ş va pune mâna cea nepreoţită, acesta iaste ca un fur de besearică, să fie lepădat de besearică. Iară ctîh Grigorie nhci'h în opt capete a Pravilei lui dzice că în leagea cea veache furul cel de besearică are un giudeţ cu ucigătoriul cel de oameni, deci furul cel de besearică şi pre ucigătoriul cel de oameni s-au fost ucigând cu pietri, iară obicina besearicii face tot mai gios canonul fiirului besearicii.
662	Scris: utfAem».
663	Idem.
664	Scris: u^abka.
66:5 Scris: u^A^uVAb.
666	Scris: u^Aeiu»-
667	Scris: Epvrtcb.
668	Ş. T.: GLAVA 29 Pentru călugări şi alţi slujitori a Besearicii ca să-i giudece numai vlădicul lor, iară nu altul (Săborul al Patrul [sic!], 9 capete): Dă învăţătură acest svânt Săbor al Patrul: Slujitorii, de vor avea vreo gâlceavă ande sine, să nu margă la giudeţ mirenesc, ce să margă să-i giudece vlădicul lor. Aşijdere, şi călugărul, de va avea pâră cu alt călugăr, să nu margă la alt giudeţ, ce numai la arhiereul lor. Iară, de s-are prileji vreun lucru ca acela ca să nu să poată giudeca fără de giudeţul cel mirenesc şi aceaia încă tot trebuie întâi la arhiereu să să socotească, de-aciia, cu învăţătura arhiereului, să margă şi la acela giudeţ, de toate ca să să facă tot cu voia lui. Pentru că aceaia iaste cinstea mai-marelui, când nu să face nice un lucru fără de ştirea lui, mai vârtos cându-1 bagă în samă slujitorii lui. Iară, de să va prileji vreunui slujitoriu de-a Besearicii, să aibă strâmbătate despre arhiereul lui, de va fi episcop, să-ş întreabe leage, la mitropolitul lui, iară, de va fi mitropolit, să-ş întreabe cu dâns la patriarhul. Iară nu aiurea.
223
135 CAP.
Pentru vlădicul sau alţi slujitori a besearicii, de vor giuca669 în cărţi, ce să dzice în hârjeate670
([Pravila]67' Apostolilor, canon, 42 capete:) în 42 de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte: Episcopul sau preotul sau diaconul de să va zăbăvi cu ţâncuşi672 sau cu beţie sau cu hârjeate sau să să părăsească de acest lucru sau să fie lepădat de cinstea sa.	(
(Valsamon:) Tâlcuiaşte673 acest lucru de dzice cum altă certare au vlădicii şi popii şi diaconii şi alta au padiacii şi ceteţii şi peaveţii şi mireanii, că pre ceia dentâi îi scoate den preoţiia lor, iară pre-aceştea de-apoi afuriseaşte acest canon, ce scrie mai sus l225 a svinţilor apostoli.
136	CAP.
Pentru slujitorii besearicii, de să va prileji vreunuia să să leapede de numele lui Hristos
(Pravila Svinţilor Apostoli, 62 capete:) Acest canon a svinţilor apostoli învaţă de grăiaşte: Care slujitoriu de-a besearicii, de frică şi de groaza muncilor, să va lepăda de numele lui Hristos, să fie lepădat den cinstea sa, iară, de va veni spre pocăinţă, să să priimesc674 în loc de mirean.
I
137	CAP.
Pentru preotul ce să va scârbi675 şi de mânie676 va dzâce că să va lepăda de leage, să nu fie creştin, sau şi mirean de va grăi acest cuvânt, şi acela popă oare poate să să preoţească
(Simeon de Solim:) Alta iaste giudeţul677 celui ce grăiaşte cuvântul şi alta iaste cela ce face desăvârşit678 lucrul. Cela ce dzice că va ieşi den leage şi apoi nu iase, iaste un lucru mai puţin, iară cela /226 ce-ş iase den leage, iaste mişel de sufletul lui, acesta-ş piiarde toate bunătăţile câte ş-are avea, iară cel ce grăiaşte un cuvânt într-o mânie, acela să va pedepsi câtăva vreame: de va fi preot să va opri de preoţie cât va fi voia arhiereului, iară, de va fi mirean, foarte să-i dea duhovnicu său un canon tare. Poate să cunoască fiecine acest lucru pre un cuvânt ce scriu
669	Scris: u^ka.
670	Scris: xpt»*kat€.
671	Cuvânt lipsă în text.
672	Scris: ivhNKtfujH.
6/3 Scris: TA^K^iipe.
674 Scris: npÎHMecKh.
67* Scris: cKpiiBM.
676	Scris: Mioiîe. Altă lecţiune: mănie.
677	Scris: u^asu^ai*.
678	Scris: Aec'hBpiiUJHTh.
224
svinţii oteţi, de dzâc aşea: Că cela ce va vrea să să facă călugăr, şi, de nu va apuca a să face, în ce-1 va apuca moartea, într-acea va fi.
138	CAP.
Pentru preotul hulnic
(Ioan Postnic:) Preotul hulnic, după cuvântul svântului, să fie oprit de liturghie un an şi ca să i să dea lui şi alt canon (post679 680 681 682 683 * sau metanii) sau altă ce-i va părea arhiereului. Iară, de [are] mai huli şi / al doile rând, şi vor mărturisi oameni de credinţă, să fie lepădat den preoţie de tot şi să nu mai aibă iertare.
139	CAP.
Pentru cei preoţi) sau mireani, de va lovi pre vreun om şi să va tâmpla moarte
(Pravila Apostolilor, 65 capete:) Această Pravilă a Svinţilor Apostoli învaţă: Care preoţit, ce să dzice fiecarile den clirosul besearicii, de va lovi pre cineva cu cuţitul sau cu altăceva şi de i să va tâmpla moarte, să fie lepădat den cliros, iară, de va fi mirean şi va face acest lucru, să fie afurisit.
140	CAP.
Pentru vlădicul scos den vlădicie, de va preoţi pre cineva
(Isprava Besearicii-cei-mari:) Câţi vor fi hirotoniţ de vlădic scos den vlădicie, aceia ce s-au hirotonit, de vor fi ştiut că iaste scos den vlădicie şi să vor fi /22S hirotonit, să fie şi ei lepădaţ den hirotonie şi ca să nu să mai hirotonească; iară, de nu va fi ştiut, să-i hirotonească al doile rând.
(întrebat-au de-acest lucru un Methodiem oarecarele pre Theodorm Studit:) întrebă Methodie monah pre părintele Theodor ct^ahtciuh : De să va hirotoni preotul de mâna vlădicului ce va fi scos den vlădicie şi va sluji, ce vor fi treabele preoţeşti?
CRăspuns:) Nu poate pomul sălbatec să facă roadă bună. Aşea şi arhiereul scos den cinstea sa nu va putea face preoţi, pentru căce vlădicie n-are. Deci, de vreame ce n-are vlădicie, dară cum să poată face preoţ? Cum va da el un lucru ce nu-1 are? Iară, de va şi hirotoni pre cineva, acela nu va fi hirotonit, nice să îndrăznească să facă liturghie, nice altă /229 slujbă preoţească, pentru căce iaste un mirean ca şi alţi mireani, cum au fost şi întâi. Că vlădicul cel scos den vlădiicie darul Duhului Svânt nu-1 are, că s-au luat de la dâns pentru lucrurile lui ceale fără de leage ce-au făcut, deci n-are de unde da, că cela ce are, acela dă, iară nu cela ce n-are de unde da.
679	Scris: noc.
680	Cuvânt lipsă în text.
681	Scris M€0*AÎe.
682	Scris: eeoAoph.
683	Idem.
6S4	în slavonă: „Studitul”
225
141 CAP.
Pentru cela ce face mănăstire683 sau besearică, ca să nu le fie el mai-nare, nice să le facă fără blagoslovenia arhiereului
(Soborul 1 şi 2, 1 cap.:) Canonul cel dintâi a svintelor Săboară Dintâi şi al Doile învaţă de grăiaşte cum nu iaste alt lucru mai bun şi de cinste socotit de svinţii părinţii noştri decât acestea, ca să facă mănăstiri685 686 687 şi besearici. Iară astădzi rău să arată şi să lucreadză acest lucru. / Că o samă de oametfi fac mănăstiri sau besearici şi-ş pun hainele lor acolo şi bucatele şi le închină. Şi nu ştiu ei că aceaste lucruri nu le închină ei mănăstirii688 sau besearicii, ce lui Dumnedzău sângur sâmt închinate. Aşijdere, aceastea toate iarăş ei vor să le ocârmască689 şi să le oblăduiască. Dirept aceaia, au lăsat învăţătură acest canon, cum nime să nu facă nice o mănăstire690 sau besearică fără voia arhiereului acelui loc, în care eparhia va fi. Una pentru691 ca să fie după tărie, pentru ca să să citească molitva cea de temelie şi să să facă stavropighia, ce să dzice să zidească crucea cu discosul după cum tipicuiaşte molitvenicul692 la cinul osmovanii. Alta, ca să scrie uricul, să să puie toate tocmealele zidirei aceii /231 mănăstiri693 şi toate lucrurile ce va vrea să dea mănăstirii694 ctitorul cela ce o zideaşte pentru ca să fie de hrană călugărilor. Şi daca să vor scrie aceastea toate, să să puie acel uric a ctitorului în visteariul695 mitropoliii, pentru ca să fie tot lucrul fără de smenteală, pentru ca să fie stătătoare toate câte s-au închinat mănăstirii696 întru numele lui Dumnedzău şi a svântului hram, cum de-aciia să fie tot a lui Dumnedzău neclătite. De-aciia vor aceşti svinţi părinţi, ce-au făcut această697 pravilă, cum să nu mai aibă treabă cu lucrurile mănăstirii698 ce i s-au dat, nice cu mănăstirea699 acela ce o au zidit, nice igumen ca să să puie far’ blagosloveniia arhiereului, nice altul să puie, ce toate întrutot ca să fie pre mâna lui. De vreame ce arhiereul /232 pre pământ iaste în locul lui Dumnedzău, ce va face să fie făcut.
685	Scris: AVbNitCTHpe. Altă lecţiune: mănăstire.
686	Scris: M’hN’hCTHpH. Altă lecţiune: mănăstiri.
687	Idem.
688	Scris: whN'hCTHpi'ii. Altă lecţiune: mănăstirii.
689	Scris: oKp'hAAACK'h.
690	Scris: MikNikCTHps. Altă lecţiune: mănăstire.
691	Adăugat marginal cu cerneală neagră şi cu slove mai mici.
692	Scris peste tot: MAHTseNHKb, MATBeNKtfAh etc.
693	Scris: M'hN'hCTHpH. Altă lecţiune: mănăstiri.
694	Scris: MitirhCTHpiH. Altă lecţiune: mănăstirii.
695	Scris: BHrrkpioAh.
696	Scris: A/vbNikCTHpVH. Altă lecţiune: mănăstirii.
697	Scris: amacti».
698	Scris: AVhNi*CTHpm. Altă lecţiune: mănăstirii.
699	Scris: MwiiCTHpA. Altă lecţiune: mănăstirea.
226
142 CAP.
De va dărui neştine ceva la besearică sau la mănăstire700 şi apoi va vrea iarăş să ia înapoi
(Gherman, patriarhul de Ţarigrad701:) Acest svânt părinte Gherman, patriarhul de Ţarigrad, dzice aşea: Orice lucru va da omul la besearică sau la mănăstire702 veri ocine veri vii veri priseci veri pomeate sau haine sau alte lucruri stătătoare sau mutătoare, aceastea lui Dumnedzău le-au dat, deci sâmt neclătite şi nemutate în veaci. După cum arată acest svânt patriarh, cum nime nu poate să le scoaţă de unde le-au dat, iară, de va îndrăzni acesta ce le-au dat sau feciorii lui sau altcineva den rodul lui şi va vrea să le ia şi să le străineadze den besearica lui Dumnedzău, ver toate veri o /233 sană dentr-însele, macar cât de puţin, ca să să împarţă de besearica lui Dumnedzău şi să-i fie canonul ca şi celuia ce fură besearica. Deci, dzice Svântul Grigorie nhckîh 15 ai ca să nu să cuminece.
143	CAP.
Pentru lucrurile mănăstirilor703 şi a besearicilor, cum să fie în veaci neclătite
{Cap de leage:) Leagea lui Dumnedzău învaţă cum venitul mănăstirilor704 şi obiceaiele ceale bune a svintelor besearici, ce-au fost dentâi apucat, nice vreame sau ai îndelungaţi, nice veaci trecuţi pot să încuie aceastea lucruri, ce neclătite şi nemutate în veaci de veaci vor să rămâie.
144	CAP.
Pentru ceia ce vor să să facă călugări, câtă vreame vor să şadză la mănăstire705, de-aciia să-i tundză
{Săborul întâi şi al Doile, 5 cap.:) Al cincile cap de pravilă a Săborului Dentâi şi al Doile dzice: /234 De multe ori, de scârbe706 şi de voi ca acealea, unii numaidecât mărg de să fac călugări şi să îmbracă în chipul cel dumnedzăiesc şi îngeresc şi dup-acea nu poate terpi nevoia şi şerbiia. Că cine poate să îndrăznească ca să facă călugăr pre neştine? Alegând de nu va fi stareţ bătrân şi de cinste, cap săborului, acela să-l priimască707 şi să-l puie supt ascultare, ce să dzice supt posluşania mănăstirii708. Iară de-1 va călugări fiecine, să-l leapede den cin, că l-au
700	Scris: MvtrbCTHpe. Altă lecţiune: mănăstire.
701	Gherman (Germanos) II, patriarh eumenic între 1223-1240.
702	Scris: Mi>Hi>cTMpe. Altă lecţiune: mănăstire.
703	Scris: MVtrhCTHpuAopk. Altă lecţiune: mănăstirilor.
704	Idem.
703 Scris: MT.Ni.cTMpe Altă lecţiune: mănăstire.
706	Scris: cKpvEe.
707	Scris: npÎHMACKX.
708	Scris: MVH'hCTHpVH. Altă lecţiune: mănăstirii.
tuns fără de ispravă, de vreame ce n-au fost harnic cela ce l-au priimit709. Pentru că stareţul trebuie să fie om de folos şi învăţat, să-l înveaţe şi să-l direpteadze toate lucrurile călugării. Cela ce va să fie stareţ, să priimească710 pre neştine ucenic, iară, de să va tunde /235 numai aşea, fietecum, fără stariţ de folos, de acesta să aibă grije vlădicul, să-l dea la învăţătură la care stareţ va fi mai destoinic în mănăstire711.
145	CAP.
Pentru hainele ce iaste îmbrăcat călugărul ce însămneădză
A călugărului îmbrăcămente sâmt după podoaba sâhastrului ce-au lăcuit toată viiaţa lui în pustie, Ioan Botedzătoriul. Cum au fost şi îmbrăcămintea acestuia de păr de cămilă ş-au fost încins prespre mijlocul său cu brâu de curea, care haine arată să fie712 fost de jeale. Aşijderea, şi măntiia, cu cuprinderea lărgimii, ce acopere toate hainele arată aducere amente de acoperemântul arepilor îngereşti, după cumu-i scris: Supt acoperemântul arepilor Tale nedejduiesc. «Chip îngeresc» să chiia/236mă713 portul călugăresc. Iară brâul cel de curea, ce să încinge şi-ş strânge trupul, arată omorârea chinurilor trupeşti cu postul şi cu ruga şi dzice că stă ca un bărbat încins bine, tare şi vârtos714 spre chinuri şi spre diavoli, ce-i dzac pregiur715 dâns. Acest brâu sâmt datori călugării să-l facă de lână.
Iară chemelauca716 călugărului să închipuiaşte aceştii vieţi deşearte. Partea cea deşartă ce o aruncă înapoi de spândzură pre spate, aceaia să închipuiaşte mărirei aceştii lumi trecătoare. Iară când o aruncă în cap, atunce cumu s-are lepăda de toate lucrurile aceştii lumi deşearte, de carea s-au şi lepădat cându s-au tuns şi nu mai au nemică treabă, nice cu un lucru lumăsc de [sic!] aceştii /237 vieţi.
Iară ceale doao părţi a chemelevcii717 718 719 ce vin de stau den faţă, să închipuiesc cum nice un lucru de aceştii vieţi nu poate să stea înaintea lor, ce numai ce au nedeajde pre Dumnedzău ca să ispăşească pre dâns şi-ş lasă spre Dâns toată cârma vieţii lor, cumu să dzice: Intru mânule Tale - j[i]rebiia mea.
încă mai însămneădză şi alt lucru aceaste părţi a chemelevcii720 ce stau înainte, cumu: Cătră Tine rădic sufletul mieu; cum s-are dzice: Eu numai căce mă chem cu suflet, iară, Tu, Doamne, abureşt dentru mene.
709	Scris: npi'HAUtTh.
710	Scris: npiHA/vACKJK.
711	Scris: M'bN'hCTHpe. Altă lecţiune: mănăstire.
712	Scris ulterior deasupra rândului.
713	Scris: kmami*.
714	Scris: spvroch.
715	Scris: npeutyh.
716	Scris: kcmsaa^ka.
717	Scris: k6A\6A6bhVh.
718	Scris: KpiiAVA.
719	Scris: mpsei*.
720	Scris: k€av€A6bmîh.
228
146	CAP.
Pentru călugărul ce nu-ş va ceti ceasurile721 în toate dzile
(Ioan Postnic:) De nu-ş va ceti călugărul ceasurile722 deplin şi alte toate slujbele ce iaste datoriu a face, ca pre un mort îl socoteaşte Dumnedzău pre acesta: Să i să dea canon cumu să cade. /238
147	CAP.
Pentru schimnic şi obrazul cel mic, de să va prilej!723 să facă curvie
(Ioan Postnic:) Călugărul schimnic, de va face curvie, să aibă canon 15 ai, iară, de va fi neschimit - 7 ai canon şi cu trudă mare.
148	CAP.
Pentru călugărul ce-ş va şedea în casă după ce să va călugări
(Ioan Postnic:) Călugărul, de nu-ş va şedea la mănăstire724, ce-ş va şedea acasă, daca să va călugări, acela nu are parte cu Dumnedzău, nice iaste în j[i]rebiia725 lui în număr cu altor şi nu iaste socotit nice un mirean, ce iaste strein ca un sălbatec şi ca un călcătoriu de învăţăturile lui Dumnedzău.
149	CAP.
Pentru bolnavul ce să va face călugăr la moartea lui
De să va călugări neştine la svârşitul vieţii lui, în ce chip să va putea socoti: Călugăr va fi au mirean?
(Valsamon:) Tunde/239rea călugărului iaste al doile botedz, iară, de nu va muri acest bolnav ce s-au făcut călugăr şi să va rădica den boală şi va fi sănătos şi de va arăta pocăinţă şi lucrare bune, cum iubeaşte Dumnedzău, bine va fi. Iară, de să va pristăvi atunciş într-acea boală, pre acesta-1 priimeaşte726 Dumnedzău dirept călugăr, ca şi când s-are fi călugărit când au fost sănătos, că să bucură svinţii şi cuprind în braţele sale şi sărută pre ceia ce priimăsc727 pocăinţă şi tundere la svârşitul vieţii sale, şi, după glasul cel dumnedzăiesc: întru ce te voiu găsi, într-acea te voiu giudeca728; cum s-are dzice: în ce feal te veri găsi la moartea ta, într-acel feal te voiu priimi729, ver preot, ver călugăr, ver mirean. Mulţ sâmt pre lume, /24° deci tot dzâc că să vor face călugări şi încă să obricesc de nice came nu mănâncă. Iară daca nu va fi apucat să ia cinul călugăresc asupra sa, pre aceştea i-au priimit730 Dumnedzău ca pre neşte mireani, că nu trebuie nime să pricupască viiaţa sa. Că
721
722
723
724
725
726
727
728
729
730
Scris: HActfpnAe.
Idem.
Scris iniţial: npHAH. Completat cu aceeaşi cerneală roşie deasupra rândului.
Scris: MitNikCTHpe. Altă lecţiune: mănăstire.
Scris: xtpeEi'A.
Scris: npiHAirkijje.
Scris: npiYiMACKh.
Scris: u^a^ka.
Scris: npiViAMi.
Scris: npiHAMimh.
229
mulţi au dzis să facă multe bunătăţ, ce i-au apucat moartea şi n-au făcut. Aşea şi acesta lucru: Mulţi au dzis că vor fi călugări şi n-au apucat să fie.
150	CAP.
Pentru călugărul sau călugăriţă ce să vor lepăda călugăriia şi să vor însura şi mărita
(Ioan Postnic:) Acest svânt Ioan Postnicul învaţă de grăiaşte: Călugărul sau călugăriţa, de-ş vor lepăda cinul călugăresc şi să vor însura, care însurare sau măritare iaste mai rea decât curviia, aceştia”1 /241 să nu-i priimască732 nime la besearică, ce să-i afurisească până când să vor întoarce spre pocăinţă, de vor fugi den lume iară la cinul său, după canonul lui Vasilie b6ahkîh. Iară, de să va prileji să moară nepocăiţi, ce vor fi rămaşi în păcatul său, nime să nu-i îngroape, nice să-i provodească, nice pamenţi să le facă, pentru căce sâmt streini de creştinătate.
151	CAP.
(Săborul a Patrul, 16 capete:) învaţă acest svânt Săbor al Patrul: De să va prileji în vreun chip ca să să facă acesta lucru, să să împreune călugăr cu călugăriţă, toată putearea s-au dat vlădicului locului aceluia ca să facă cum va şti şi cumu-i va părea că va putea tocmi mai bine ca să-i poată dezlega acel păcat; şi cumu-i va cunoaşte fi/242rea, aşea să-l ocârmască. însă, daca să vor despărţi, ca să nu mai şadză unul cu alt, atunce să aibă puteare, oricumu-1 va lumina Duhul Svânt, aşea să-l vindece, pentru căce are de la Dumnedzău puteare: Orice va dezlega pre pământ fi-va dezlegat şi în ceriu.
(Iară svântul patriarh Nichifor dzice:) Călugărul de-ş va lepăda călugăriia şi va mânca came sau va lua muiare şi, de nu să va întoarce spre pocăinţă, acela să fie
anathema733.
(Săborul 4.) Şi iarăş dzice Săborul al Patrul: Călugărul, de-ş va lepăda călugăriia şi să va mireni, de nu va vrea ca să să pocăiască, ca să fie anathema734.
(Iarăşi Nichifor, ce scrie şi mai sus:) Călugărul ce-ş va părăsi cinul său cel svânt şi nu va vrea să să întoarcă, să vie spre pocăinţă, /243 ca să să îndirepteadze, nice să lăcuiască nime cu dâns, nice unde-1 va tâmpina, să-i grăiască ceva, nicum altă, ce nice bineaţă să nu-i dzică.
152	CAP.
Pentru călugărul ce va mearge la crâcimă735, unde să vende băutură
(Neara a împăratului Iustiniian736:) într-o sută şi treidzeci de capete a lui Iustinian737 împărat neara dzice de grăiaşte: Care călugăr va mearge la crâcimă738,
731
732
733
734
735
736
737
738
Scris iniţial ai|m>. Completat deasupra rândului. Scris: npiÎMMCKiK.
Scris: ANaoeMA.
Idem.
Scris: KpvuvuK. Altă lecţiune: cârcimă.
Scris: iwfCTMiii’iaNh.
Idem.
Scris: KpT»MiWk. Altă lecţiune: cârcimă.
230
ca să aibă certare de la domnie sau de la boiarii domniii, ce vor fi socotitori acelui loc. Iară igumenul să-I scoaţă den mănăstire739 ca pre un nepriceput ce-au schimbat mărirea îngerească pre ruşinea vieţii aceştiia.
153	CAP.
Pentru avearea călugărului în ce chip să va împărţi, de va avea feciori sau de nu va avea
(Aşijdere, acesta lustinian740:) Omul ce să va face călugăr; şi /244 daca va muri şi nu va avea feciori, cu direptate iaste să fie toată avearea lui mănăstirii741. Iară, de va avea feciori, să să împarţă într-atâtea părţi câţi feciori vor fi şi să-i facă şi lui o parte, cât are fi a unui fecioru. Aceasta să cade să o ţie până va fi viu, iară daca va muri, de nu va da el cu voia lui unde va vrea cu limbă de moarte, atumce să cade să fie a mănăstirii742, iară cealea părţi ce s-au venit feciorilor, să nu aibă treabă mănăstirea743.
154	CAP.
Pentru părintele ce va avea feciori şi să va face călugăr,
cum nu poate să-i oprească partea ce i să va veni dentru bucatele lui
{Pravila împăraţilor Leon şi Costantin:) Scrie pravila împăraţilor, înţeleptul Leon şi Marele Costantin, au dat învăţătură: De să va face feciorul cuiva /245 călugăr, ca să nu-i îndrăznească tată-său a-i opri părticeaoa ce i să va veni den bucatele lui, dzicând căce s-au călugărit, ce să-i dea tot, ver mult ver puţin, ce i să va veni. Iară, de va pune pizmă şi nu va vrea să-i dea nemică, să-l afurisească şi să-l gonească den besearică, până nu să va pocăi.
155	CAP.
Pentru preoţie şi călugărie: Oare carea iaste mai-nare
(Simeon de Solun:) După tocmala besearicii, mai-nare iaste cinul preoţesc decât cinul călugăresc, că lucrurile preoţiii sâmt lucrure dumnedzăieşti şi fără de preoţie nu poate să fie nime creştin, nice poate ca să aibă svinţire, nice împreunare cu Dumnedzăirea.
Numai atâta iaste mai-nare cinul călugăresc decât preotul mirean, /246 după cuvântul lui cbtîh Dionisie Areopaghit, ce nu dzice de preoţie, ce dzice de viiaţa călugărului, cum iaste mai scumpă decât a preotului mirean. Şi iarăş, călugărul, de va fi şi preot, iaste un lucru înalt şi scump şi iaste mai-nare decât preotul cel mirean şi blagoslovenia şi svenţirea iaste mai presus a vieţii călugăreşti.
739	Scris: Mi,intCTHpe. Altă lecţiune: mănăstire.
740	Scris: loycTHNiăHK.
741	Scris: M’un.cTHpiH. Altă lecţiune: mănăstirii.
742	Idem.
743	Scris: MiiNiiCTHpA. Altă lecţiune: mănăstirea.
231
Drept aceaia, şi dumnedzăiescul Marele Antonie, de pururea când vrea vedea vlădic totu-ş pleca capul de i să închina, şi nu numai arhiereilor, ce a tot clirosul, pentru înălţimea preoţiei. Pentru acest lucru fiece preot, ce-i va fi dăruit Dumnedzău această744 mare destoinicie a preoţiii, ca un svânt să-ş petreacă viiaţa lui şi mai vârtos745 să nevoiască să fie ca şi /247 un călugăr, macar de-are fi şi mirean.
156	CAP.
Pentru călugăr, cum nu să cade să fie nănaş, să boteadze cuconi
(Petră, marele hartofilax:) A marelui socotitoriu de cărţile [sic!] Besearicii-cei-mari, ce să dzice a patrierşiei, chir746 Petră, dentru dăscăliia lui s-au ales acest lucru, cum nu să cade, nice iaste cu cuviinţă călugărul să fie nănaş să boteadze cuconi şi să-i priimască747 den svântul botedz sau să fie nănaş să cunune la vreo nuntă. Acest lucru să înţeleage şi spre parte fâmeiască, ce să dzice spre călugăriţe, cum nice lor nu li să cade a face acesta lucru.
157	CAP.
Pentru iermonahul, cum nu să cade să cunune fămeaie cu bărbat
(Ioan Postnic:) Acest svânt părinte Ioan Postnic dzice: Călugărul /248 preot, fămeaia cu bărbat nu poate să cunune, pentru căce nu iaste cu cinste; nice să fie nănaş să boteadze cucon, alegând numai de vreo nevoie, când nu să va mai găsi alt preot sau alt creştin să-l boteadze.
158	CAP.
Pentru svânta besearică: Ce iaste besearica şi ce să tâlcuiaşte748
(Gherman patriarhul de Ţarigrad:) Besearica iaste vistearul lui Dumnedzău, casă de rugă, adunarea oamenilor, trupul lui Hristos, mireasa lui Hristos Besearica iaste pementesc ceriu, întru care ceriu lăcuiaşte trupul lui Hristos cel ceresc, a Mântuitoriului nostru. Besearica iaste scaun împărătesc şi vlădicesc şi preoţesc, întru carele şeade împăratul tuturor celora ce împărăţesc, Marele Arhiereu, Hristos, Dumnedzăul nostru. Besearica /249 iaste pristanişte şi adăposteală creştinilor. Besearica iaste scăpare tuturor creştinilor şi direpţi şi a păcătoşi. Besearica iaste ca un pod creştinilor. Besearica iaste mărire, laudă, înţelepciune, bucurie, veselie tuturor creştinilor şi dup-acea, mai chiar să chiamă besearică pentru căce chiamă pre toţi cătră sine.
744	Scris: ahactx.
745	Scris: Bpvroth.
746	Scris peste tot: Kvpt».
747	Scris: npÎHMACKX.
748	Scris: TA'Mftf'bitie.
232
159 CAP.
Pentru ceale 7 taine a besearicii
(Simeon de Solun:) Şi Isaiia proroc749 încă scrie de 7 daruri a Duhului Svânt că sâmt. Drept aceaia şi aceaste 7 taine a besearicii darul Duhului Svânt deanstvuiaşte750 cu dânse. Carele sâmt aceastea? Botedzul, mirul, cumenecătura, preoţiia, nunta, pocăinţa, maslele. Aceaste 7 taine sâmt 7 daruri carele le ia omul şi le dobând/250 deaşte den svânta besearică.
160	CAP.
Pentru ca să nu să îngroape nice un mort în besearică
(Ioan de Chitru:) Acest svânt Ioan ce-au fost nacealnic şi oblăduitoriu Chitrului751 învaţă ca să nu îngroape nime în besearica svenţită trup de om mort, pentru căce sâmt acolo moştii de mucenic752 svinte.
(Leon şi Costantin:) Lăsat-au şi aceşti mari împăraţi leage şi cap de pravilă, cum să nu îndrăznească nime să îngroape mort în svânta besearică, ce, unde va fi zidire de casă, acolo să să îngroape trupurile morţilor.
161	CAP.
Pentru ca să nu îndrăznească nime să dezgroape trup de om mort şi să-l mute, să-l aducă să-l îngroape într-alt loc, nice alt lucru ceva
(.Matheiu:) Nime să nu îndrăznească, fără de blagoslovenia arhiereului să scoaţă den mormânt /251 trup de om mort ca să-l ducă să-l îngroape într-alt mormânt sau altăceva stâlp753 sau marmure sau piatră754 de mormânt sau altăceva, ce, unde le-au pus cine le-au pus, acolea să stea în veaci, că aşea le-au menit să fie neclătite.
162	CAP.
Cum în svânta besearică să nu facă ospeaţe şi să bea băuturi
(Soborul 6, 4 capete şi de la Laodichea, 23 de capete:) Aceaste svinte săboare au dat învăţătură ca să fie afurisiţ ceia ce vor aştearne haine de vor dormi în besearică sau vor mânca şi vor bea în tot locul unde să măreaşte şi să laudă Dumnedzău şi să svenţeaşte preacinstitul trupul Domnului. Acolea să chiamă locul Lui, carele nu poate fi altul fără besearica. Deci, să nu să facă acolea beţii, ce numai cântări şi cântece dumnedzăieşti şi /252 slavoslovii şi vecernii, litii, itrosuri, liturghii şi neîncetate rugi. Dirept aceaia, să socotim cum scrie mai sus afuriseniia celor dumnedzăieşti părinţi a cestor săboară şi să stăm departe, să nu facem besearica crâcimă755.
749	Scris: rippoittfAb.
750	Scris: A’feNCTBis’raijje.
751	Chitiră, Kythira, insulă aflată în sudul Peloponezului.
752	Scris: MMeNHKb.
753	Scris: ctam.
754	Scris: n'ÎATpx. Citeşte: pi-a-tră.
733 Scris: Kp'btAvx. Altă lecţiune: cârcimă.
233
163 CAP.
Pentru ca să nu să facă crâcime56 întru svintele grădini şi a besearicii
pomeate
(,Săborul 6, 76 capete:) în 76 de capete a cestui svânt Săbor a Şeasele învaţă de grăiaşte: în grădina beseariciii ca să nu să vândză băutură, că iaste loc svinţit. Grădina besearicii iaste ţintirimul, ce să dzice grădiştea beseariciii, de vor fi nescare pomeţ sau case pren pregiur* 757 îngrăditura besearicii. Deci nu smenteaşte acest canon numai crâcimăriia758, ce şi alte neguţătorii sau haburi' /253 sau alte lucruri deşearte. Drept aceaia, trebuiaşte foarte a socoti şi a feri locul cel dumnedzăiesc a svintei besearici foarte cu frică mare, că dzice Domnul Isus Hristos pentru besearică: Nu faceţ casa Părintelui Mieu casă de neguţetorie.
164	CAP.
Pentru ca să nu bage neştine vreun dobitoc să mâie în besearică, numai doară de nevoie mare
{Săborul 6, 28 capete:) în 28 de capete a cestui svânt Săbor al Şeasele învaţă de grăiaşte: Nime dentru oameni cine va fi creştin, ca nu cumva să îndrăznească să bage vreun dobitoc în besearică, alegând de o nevoie prea mare.
165	CAP.
I
Pentru ceia ce de nevoie mare vor mânca şi vor bea în besearică
{Săborul Cartaghenului, 42 capete:) Acest svânt săbor ce s-au făcut în Cartaghen învaţă de dzice cum /254 nu s-au dat nice unui creştin ca să facă masă, să bea şi să mănânce în besearică, fie vlădic, fie alt cliros. Numai prilej indu-să neştine ustenit de cale şi, de nu va avea unde mânea, de nevoie să margă să între în besearică să mâie şi să şi mănânce şi să bea în besearecă. Numai acesta iaste iertat, iară alt nime.
166	CAP.
Pentru prunc, în ce chip să cade să-l boteadze preotul
{loan Postnic:) Cuconul, când vor vrea să-l boteadze, trebuie să fie gătat întâi scăldătoarea, ce să dzice locul unde va scălda pruncul, anume crâstealniţa759, cumu s-are dzice covata, să fie plină de apă de acea svinţită şi să fie acel loc deusebi despărţit. De-aciia să fie acolea prin pregiur760 aprinse 3 lumini în chipul Svintei Troiţe761. Şi când /255 va pune untul în scăldătoare, după cum învaţă tipicul la slujba
756
757
758
759
760
761
Scris: Kpi&MMc. Altă lecţiune: cârcime.
Scris: npeutyh.
Scris: KpiiMAVhpiA. Altă lecţiune: cârcimăriia.
Scris peste tot: Kp’hCT'bANHivh, KpiiCTbANHUA. Altă lecţiune: cârstelniţă, cârstelniţa.
Scris: npeutfpb.
Scris: Tpotuje.
234
botedzului, să ia unt cu deagetele şi, daca va unge cuconul în cruciş, atunce să ia nănaşul untul şi să ungă cuconul pri [sic!] la toate mădularile, după cum învaţă izvodul. Şi, daca-1 va unge, să-l ia preotul de la nănaş cumuş762 iaste gol. Şi stând preotul dirept, să-l întingă în crâstealniţă, ce să dzice să-l afunde în scăldătoare de trei ori, şi, cându-1 va afunda, să facă cruce cu pruncul deasupra scăldătorii şi să dzâcă: Boteadză-să robul lui Dumnedzău (cutarele) întru numele Tatălui, amin! Şi să-l afunde în scăldătoare cu capul înainte, să curgă apa în gios763 pre trup. {Afundarea întâi).
Şi stând un cescuţ pre/256otul cu pruncul în mână, iarăş îl pogoară de-1 afundă ca şi întâi, aşijdere, dzicând aşea: Şi a Fiiului. Amin. (A doa afundare).
De-aciia iarăş stă puţintel şi, afundându-1 al treile rând, aşijdere dzice: Şi a Duhului Svânt. Amin. {Iată a treia afundare).
De-aciia, cumuşi-1764 va rădica din scăldătoare, să-l dea în mânute nănaşu-său, de-aciia să cetească molitvele şi să facă altă slujbă, toată după cum învaţă acolo şi de-aciia face coneţ.
167	CAP.
Pentru preotul ce boteadză în trei părinţi şi în trei fii şi în trei duhuri svinte
{Pravila Apostolilor, 49 cap.:) în 49 de capete a căminului svinţilor apostoli învaţă cum, care episcop765 sau preot, după obicina766 şi învăţătura Domnului, nu va face, nice va botedza în numele Tatălui şi a /257 Fiiului şi a Duhului Svânt, ce va botedza în trei începători, ce să dzice părinţi şi în trei fii şi în trei mângâietori767, ce să dzice duhuri, acela ca să să leapede de preoţie.
Dzice şi Zunara la tâlcul768 acestui canon, cum unui începătoriu au luat besearica a să închina, Părintelui fără nice de o pricină, şi unui Fiiu pentru a Lui negrăită negrăită [sic!] naştere şi unui Mângâietoriu, ce iaste Duhul Svânt.769
762	Altă lecţiune: cumu-ş.
763	Scris: uocb.
764	Altă lecţiune: cumu şi-l.
765	Scris: encKonb.
766	Scris: WEH4H4.
767	Scris: M'bNrbeTopH. Altă lecţiune: mângâietori.
768	Scris: TAiKl/Ab.
769	Ş. T.: GLAVA 7 Pentru preotul ce boteadză în trei părinţi şi în trei fii şi în trei duhure svinte (Pravila Apostolilor, 49 de capete:) Care episcop sau care preot va grăi de trei ori numele Svintei Troiţe la botedz şi va dzice de trei ori: bt> Hiwfe wtîm h cha h cm re axa amhmi la tustreale afundăturile sau tumăturile apei, ce să dzice în trei părinţi şi în trei fii şi în trei duhuri svinte, aceia să hie lepădaţi de preoţie. Aşijdere, şi preotul ce va botedza numai într-o afundătură, adecă, de va afunda numai odată pruncul în apă sau va vărsa numai odată pre capul pruncului apă, Pravila Apostoliilor (50 de capete), dzice să fie anathema acel preot. Pentru că n-au dzis Hristos apostolilor: Să botedzaţi întru moartea Mea, ce întru numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svânt. Toţi ceia ce vor fi botedzaţi numai într-o afundătură sau va fi turnat numai odată apă pr-inş, pre aceia să-i boteadze al doile rând.
235
168	CAP.
Pentru preotul ce, când va botedza, nu va afunda pruncul de 3 ori in scăldătoare
(Pravila apostolilor, 50 cap.:) în cincidzeci de capete a canonului apostolilor scrie aşea, cum preotul, de nu va botedza în 3 afundări, ce numai întru una, să fie lepădat de preoţie, de vreame ce învaţă în tot locul că sâmt 3 l25S pogorâri şi 3 înălţări. Iară cela ce va călca acest canon şi va afunda pruncul numai o dată în scăldătoare cându-1 va botedza, aceştea lasă ştirb numele 'Svintei .Troiţe770, nu împreună într-un loc numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svânt. Deci, pre unii ca aceştea îi leapădă den cinstea lor şi le dzic svinţii apostoli să fie anathema771. Pentru că n-au dzâs Hristos apostolilor: Să botedzaţi întru moartea Mea, ce au dzâs întru numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svânt.
169	CAP.
Pentru cela ce l-au botedzat şi l-au afundat numai o dată într-apă
(Valsamon:) Toţi ceia ce vor fi afundat numai o dată într-apă, ce să dzice în scăldătoare cându-i vor fi botedzaţ, pre aceştea pre toţi să-i boteadze al doile rând.
170	CAP.
Pentru pruncul, l259 cându-1 vor băga în scăldătoare, să fie cu faţa să caute spre răsărit
Cuconul, cându-1 vor botedza şi-l vor afunda în scăldătoare, să stea cu faţa să caute spre răsărit, pentru pomenirea Domnului şi Dumnedzăului şi Mântuitoriului nostru Isus Hristos: Când S-au răstignit pre cruce cu faţa spre răsărit au fost căutând, iară nu spre apus. Dirept aceaia, şi noi creştinii spre răsărit ne închinăm. Aşijdere, şi raiul la răsărit iaste răsădit. Deci, când vor să dzică otriţaniile772 la cela ce să boteadză, pentr-aceaia stau cu faţa spre apus şi dzâc cumu să leapădă de toate lucrurile satanei ceale întuneccate şi locuri fără lumină, pustii de toate darurile lui Dumnedzău. De vreame ce şi soarele la apus să ascunde, de acolea l260 să înceape întunearecul. Drept aceaia, răsăritul să închipuiaşte luminii, pentru că dentr-acolo vine toată lumina ce lumineadză toată lumea. Drept acea, apusul să chiamă întunearec, iară răsăritul lumină.
171	CAP.
Pentru dumnedzăiasca scăldătoare şi alte toate câte sâmt la botedzul pruncului, ce lucruri închipuiesc
(Ioan, preaosvenţitulpatriarh de Ţarigrad. pre poreclă Xifilin172:) De vreame ce dentru scăldătoarea svintei taine a botedzului întru care scăldătoarea pentru apă,
770	Scris: Tpottue.
771	Scris: AtMe&wA.
772	Scris: wpHiţdHÎHAe. Altă lecţiune: osriţaniile.
m Ioan al VlII-lea Xifilin, patriarh ecumenic între 1064-1075.
236
împreună cu Duhul Svint, ne naştem cum are fi al dooile rând şi ne curăţim şi pentru taina pomazaniii a svântului mir ne însămnăm, aşijdere, de mare folos iaste oarece puţin să arătăm pentru aceaste taine. Ce poate fi că însămneadză /261 aceastea ce să fac la svântul botedz şi botedzul cel dentâi celora ce să boteadză?
172	CAP.
Pentru oare ce închipuiaşte când dezbracă pruncul de hainele lui
(Xilifin:) Când dezbracă pruncul den hainele lui ce au fost înfăşat şi-l desfaşe den legăturile scutecelor, faşea şi alte pândze şi scutece ce-au fost învălit, să închipuiesc că să dezbracă de păcatele omului celui vechiu şi de viiaţa cea dentâi, ce să dzice de greşala lui Adam, ce-au călcat învăţătura lui Dumnedzău şi de hainele ceale groase de piiale, carele ne-au agonisit păcatul călcării lui Adam acestuia şi arată dezlegarea aceaia şi dezbrăcarea ce dezbracă cuconul, de-1 lasă numai cu piialea trupului, într-acesta chip, cum să dezleagă şi să dezbracă de/262 tot de becisniciia aceiia vieţi a cei vechi a lui Adam.
173	CAP.
Pentru ce închipuiaşte cuconul cându-1 întorc spre apus
(larăş Xifllin:) Iară întoarcerea ce întorc cuconul spre apus, să caute într-acolo şi să-ş ţie mânule în gios774, când să leapădă de satana, arată şi cu chipul şi cu mânule cumu-1 goneaşte şi să desparte şi să leapădă cu totul de dâns şi de toate tocmealele lui. Atunce, daca să întoarce spre răsărit şi-ş rădică mânule în sus, închipuiaşte adevărat cum cela ce va să ia svântul botedz trebuie ca să gonească de la sine toată răutatea păcatului şi, stând aşea, cumu-ş stă împrotiva dumnedzăieşti lumini, care stare şi întoarcere cătră răsărit închipuiaşte cumu să face curat /263 moşnean cei necunoscute şi nevădzute lumini şi să face atunce întrutot luminat, una amu pentru căce s-au apropiiat de lumina cea nevădzută a cunoştinţei de Dumnedzăire, ce să dzice: Au venit întru dătătoriul luminii Hristos; a doo, pentru căce s-au despărţit de păcate şi vine de să face una cu oile ceale cuvântareţe a svintei turme acestuia775 Hristos şi Dumnedzăului nostru.
174	CAP.
Pentru pomazaniia şi ungerea ce ung cuconul cu unt-de-lemn
{larăş acestuiam Xifilin:) Iară darul unsorii, ce să dzice777 să pomăzăiaşte778 cu svântul unt prespre tot trupul, înseamnă cumu să unge să fie gata spre svântul podvigul cel bun, cum s-are dzice pentru chinurile ce-au chinuit Hristos, ca să să
774
775
776
777
778
Scris: u*ch.
Altă lecţiune: a cestuia. Idem.
Scris: sîTne.
Scris peste tot: noiwi»3'hi2U|J6.
237
puie cu vrajbă a sta înaintea tuturor lucrurilor ce stau /264 în price cu Dumnedzăirea, cu puteare ca aceaia sufletească ca să moară întru botedz trupul acela ce să unge pentru să petreacă întru Duhul Svânt. Arată iarăş acea unsoare luminarea vieţii aceii sufleteşt.
Şi, după aceastea, aduce-să botedzatul la scăldătoare ca şi pre Hristos, cându-1 duseră la mormânt. Iară pentru a treia afundare întru apa scăldătorii şi a trei înălţări în sus den scăldătoare, arată în trei dzile a lui Hristos îngropare, şi a treia dzi a Lui înviere, pentru căce, cum au fost Domnul nostru Isus Hristos trei dzile şi trei nopţi în inima pământului în grobnic, aşea şi cei botedzaţi, pentru căce să afundă şi să înalţă de 3 ori, cumu are mânea779 în groapa Domnului trei dzile şi 3 nopţi, pentru căce cum ceia ce sâmt întru /265 noapte întunecaţ, de nu văd, şi ceia ce sâmt în lumină, îmblă în lumină. Aşea şi ceia ce-s afundaţi nu văd nemică, săvai cevaş, acolea unde să boteadză. Iară cându-i înalţă în sus, atunce văd lumina cea de dzuo780, de vreame ce să face acea apă aceluia ce să boteadză şi grobnic necunoscut, aşijderea, şi zgău sufletesc în chipul celuia ce l-au purtat. Deci, Hristos, daca s-au botedzat în Iordan, ieşind dentru apă, lumină întru dans Duhul Svânt. Iară botedzaţii să pomăzăiesc cu svântul mir trupul la vedeare, iară sufletul de Duhul Svânt să svinţeaşte781. Şi dentâi să pomăzăiaşte în frunte pentru ruşinea preastâplenii782 lui Adam, într-alt chip, ca să să vadză în sus mărirea lui Dumnedzău, spre chemarea feaţei, după cumu-i scris Dup-acea, să po/266măzăiaşte cu svântul mir la urechi, pentru ca să audză sufleteaşte dumnedzăieştile taine şi sventele dumnedzăieşti cuvente. De-aciia, să pomăzăiaşte la nas pentru ca să-i mirosească botedzatului miresma blagoslovenii lui Hristos şi aşea iaste cu adevărat. De-acii să pomăzăiaşte la piept, pentru ca să să îmbrace cu platoşea direptăţii, să să lupte ca un bărbat ţiitoriu şi să stea înaintea vrăjmaşului celuia ce să luptă cu noi, diavolul.
175	CAP.
Pentru ce ne botedzăm întru numele Svintei Troiţe783
(Iarăş acestuia Xifilin:) De-aciia ne botedzăm întru numele Tatălui, de vreame ce iaste începătoriu tuturor; întru numele Fiiului, de vreame ce iaste lucrătoriu a toată zidirea; întru Duhul Svânt, de vreame ce iaste săvârşi/267toriu784 tuturor, ce să dzice le face toate deplin şi desăvârşit785. Iară, de gândeaşte cineva, daca ne botedzăm întru numele Tatălui şi a Fiiului şi a Svântului Duh, şi învăluiaşte şi meastecă neştine cuvântul apostolului, carele dzice: Oricâţ întru Hristos v-aţ botedzat, cu Hristos v-aţ îmbrăcat, deci să cunoaşteţi aceastea, cum numele Svintei Troiţe786, o spre-alaltă [sic!] stă, pentru căce că acest nume, Hristos,
779	Scris: Mitirb.
780	Scris: soyw.
781	Scris: CBMNivkijje.
782	Scris: np’bcrhriAeHÎH.
783	Scris: Tp»u«.
784	Scris: ci»BpiiiiiHT»fMo.
785	Scris: AecBBpTiiuMT.
786	Scris: Tp$iţe.
238
să închipuiaşte pomăzanicului Părinte şi cel pomădzuit Fiiu şi pomazania - Duhul. Pentr-acesta lucru dzice apostolul: Oricâţ întru Hristos v-aţ botedzat, cumu s-are dzice Svânta Troiţă, cum are da cuvânt celor botedzaţ787 788. Aşea să vă botedzaţ, după cum au poruncit Hristos la Evanghelie apostolilor, de-au dzis; Imblând, măr/ turisind tuturor limbilor, botedzaţi-i pr-înşii întru numele Tatălui şi a Fiiului şi a Svântului Duh.
176	CAP.
Pentru crucile ce fac asupra cuconului, ce închipuiesc
(Xifilin:) Crucile carile să fac asupra pruncului, cându-1 pomăzăiaşte, să închipuiesc chinurile şi răstignirea, ce să dzice chinurile trupeşti şi puterile trupeşti, carele ijderăsc lucruri reale, ca să le omorâm mădulările noastre ceale pementeşti, întru împreunarea vieţii să petreacem.
177	CAP.
Pentru tunderea cuconului
(Xifilin:) Tunderea cuconului cându-1789 boteadză, însămneadză cumu să giuruiaşte790 să fie într-un număr cel botedzat întru turma lui Hristos cea cuvântareţă şi priimeaşte791 792 în cruciş tundere pre capul lui, /269 ca şi oaia sămnul despuietorului său asupra sa, pentru ca să să cunoască că iaste oaia cea den turma lui Hristos, iară nu altuicuiva.
178	CAP.
Pentru hainele ceale noo ce îmbracă cuconul după ce-1 boteadză
(larăş Xifilin:) Hainele ceale noo şi albe ca florile ce îmbracă cuconul după ce-1 boteadză, cel alb şi nou închipuiesc botedzatul, cum să îmbracă întru omul cel nou, ce să dzice Hristos, fiind noit după chipul celuia ce l-au zidit, cum scrie Scriptura.
179	CAP.
Pentru cel botedzat, cum să cade să-I ungă cu mir
(Săborul din Laodichea, 48 cap. :) La 48 de capete a Săborului din Laodichea învaţă de grăiaşte cum să să pomăzăiască botedzatul cu mir svinţit, pentru că şi acesta, svântul mir, cu /" molitve de supt chiaia Duhului Svânt sâmt făcute, deci să svinţeaşte şi de aceasta şi pre câţ pomăzăiesc să svinţesc şi să fac moşneani
787	Scris: eot63AU-
788	Scris: esANreAHe.
789	Scris: KiiNA^Ab
790	Scris: utfptf<M|J6.
791	Scris: npiHAvhijje.
792	Scris: kiaa. Altă lecţiune: cheaia.
239
svântului botedz. Are chip şi svântul mir, cum are fi peceatea împăratului: Orice vor pecetlui cu dânsă, nice un om nu va cutedza să vie să să apropie acolo, pentru căce cunosc că iaste sămnul împăratului pecetluit cu peceatea cea împărătească, într-acesta chip cunosc şi duhurile ceale hicleane pre cela ce-i pomăzuit cu svânt mir de cel mare şi să depărteadză de dâns. Dirept aceaia, cându-1 pomăzuiaşte, dzice: Peceatea darului Duhului Svânt. Amin.
180	CAP.
Pentru scăldătoarea, ce închipuiaşte
(Iarăş Xifilin:) Scăldătoarea iaste chip a despuie/271toriului grobnic şi zgăului celui sufletesc dentru carea ne naştem sufleteaşte întru dânsa, când ne botedzăm şi fiii lui Dumnedzău, după dar, ne spodobim.
181	CAP.
Pentru cuconii ce nu să vor şti, botedzaţi sâmt au ba
(Săborul 6, 54 de capete şi Carthaghenului 1 cap:) Aceaste svinte săboară au lăsat învăţătură să mărturiseaşte la izvodul credinţei, iară cum un botedz mărturiseaşte la izvodul credinţei. Iară avem învăţătură de acest dumnedzăiesc botedz şi de la Domnul, cum cine nu să va naşte cu apă şi cu Duhul Svânt, [în]793 împărăţiia ceriului nu va întră. Deci şi cuconii cei mici, de să va tâmpla să cadză la robie părinţii lor şi de să vor lepăda undeva1 pre niscare drumuri şi-i vor găsi nescare creştini de-i vor lua pentru liubo/272vul lui Dumnedzău, acolea va fi prepus lucrul: oare botedzaţi sâmt au ba şi cuconii iarăş nu ştiu nici cunosc nemică, ca nişte prunci mici, de acesta lucru de nu să va afla neştine să mărturisească foarte pre-amănuntul cum sâmt cu adevărat botedzaţ, învaţă aceşt dumnedzăieşt părinţi de la aceaste svente săboară fără nice de o frică sau să mai îndelunge vreame, dzicând că va mai cerca să poată afla, ce numai să-i boteadze, cândai, nu să vor fi prilejuit botedzaţ, deci apoi să vor scăpa de această svântă curăţire şi vor rămânea denafară de împărăţia lui Dumnedzău, după cuvântul Domnului ce-au răspuns că cela ce nu să va botedza, nu va putea întră împărăţiia ceriului.794
793	Cuvânt lipsă în text.
794	Ş. T.: GLAVA 8 Pentru cuconii ce nu să vor şti, botedzaţi sânt au ba (Săborul al Şeasele, 54 de capete şi în Cartaghenului 1 cap): Aceaste svinte săboară au lăsat învăţătură cum un botedz să mărturiseaşte la izvodul credinţei, iară avem învăţătură de acest dumnedzăiesc botedz şi de la Domnul, cum, cine nu să va naşte cu apă şi cu Duhul Svânt, împărăţiia ceriului nu va întră. Deci şi cuconii cei mici, de să va tâmpla să cadză la robie părinţii lor şi de să vor lepăda undeva, pre niscare drumuri şi-i vor găsi niscare creştini de-i vor lua pentru liubovul lui Dumnedzău, acolea va fi lucrul cu prepus, oare botedzaţi sâmt au ba şi cuconii iarăş nu ştiu, nice cunosc nemică, ca nişte prunci mici, de acesta lucru. De nu să va afla neştine să mărturisească foarte pre-amănuntul, cum sâmt cu adevărat botedzaţi, învaţă aceşt dumnedzăieşti părinţi de la aceaste svinte săboară tară nice de o frică sau să mai îndelunge vreamea dzicând că va mai cerca să poată afla, ce numai să-l boteadze, cândai, nu să vor fi prilejit botedzaţ. Deci apoi să vor scăpa de aceasta svântă curăţire şi vor rămânea denafară de împărăţia lui Dumnedzău, după cuvântul Domnului, ce-au răspuns că cela ce nu să va botedza, nu va putea întră împărăţia ceriului.
240
182	CAP.
Pentru pruncul, de să va prileji /273 spre moarte şi va vrea preotul să-l boteadze şi să va teame că nu-1 va apuca cu suflet, să-i cetească molitvele sau otriţaniile795 796
(întrebare:) De acest lucru au întrebat un călugăr de l-au chemat Dionisie, pre un mitropolit de Crit, de l-au fost chemând Ilie, dzicând: Un prunc micşor, de să va
afla bolnav spre moarte şi vor aduce preotul la dâns să-l boteadze, iară vădzându-1 preotul că iaste pruncul în cumpănă de moarte, să va teame cândai să nu-1 scape nebotedzat, şi va mearge acel suflet în perire nu va şti, dece797 să va apuca, ce aciiş
.798
va inceape: babcno iţpcmBo oiţA h cha h cmro	şi va lăsa otriţaniile şi alte
molitve toate ce să chiamă a botedzului şi numai ce va apuca de-1 va afunda de trei ori în scăl/274 799dătoare, care lucru iaste chiaia800 Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svânt şi, după ce-1 va botedza şi de să va prileji să să isţelească pruncul şi să va tămădui, poate atuncea preotul să-i facă otriţaniile801 şi să-i cetească molitvele ceale dentâi ce-au lăsat au ba?
(Răspunde acest svânt mitropolit Ilie de dzice:) Nu trebuiaşte tainele ceale desăvârşit802 ca să să chiame, rugi nu-desăvârşit803, pentru că acesta lucru iaste deplin şi desăvârşit804 şi iaste botedzat pentru ceale trei afundări ce l-au afundat în scăldătoare. Că aceasta iaste chiaea805 a celor trei chipuri, Tatălui şi Fiiului şi Svântului Duh şi pentru aceaste trei afundări să face desăvârşit806 botedzul celui botedzat f215 şi nu mai trebuie nice otriţanii807, nice alte molitve să să cetească, pentru că otriţaniile808 şi molitvele să dzâcă mainte de scăldătoare. Iară daca să scaldă pruncul, atunce iaste botedzat, cum am dzis mai sus. Deci, de carele sâmt mainte de scăldătoare, nu pot să să cetească mai apoi, că nu vine bine, nice să809 tocmeaşte lucrul; daca va săvârşi810 taina, să înceapă iarăş dentâi. Acesta lucru nu-1 va priimi811 nime, nice să va găsi scris nice într-o svântă pravilă, cum să fie dat cineva această învăţătură, ce, da[ca]812 să
795	Scris: IRpHiviHÎHAe.
796	Cuvântul a fost adăugat cu slove mai mici deasupra rândului.
797	Altă lecţiune: de ce.
798	în slavonă: Binecuvântată fie împărăţia Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
799	Scris: WpmiANÎHAe.
800	Scris: kua. Altă lecţiune: cheaia.
801	Scris: IT’phijanîhac.
802	Scris: Aeci»8pi>iiiHTh.
803	Idem.
804	Idem.
803 Scris: kua.
806	Scris: AeCtBpiUllHT.
807	Scris: wphuahîh.
808	Scris: tCpHUANÎHAe.
809	Adăugat deasupra rândului cu slove mai mici.
810	Scris peste tot: chapiuiiH.
811	Scris: npiîvwH.
812	Scris: a«-
241
va botedza pruncul, cum am dzâs, de nu va muri într-acel ceas, atunce va săvârşi813 slujba ce-au rămas după scăldătoare, ce să dzice după botedz. De-aciia, va ceti molitvele svântului mir şi-l va pomăzui pre dâns. /276 De-aciia, să cânte: eAHiţe bt* Xa, KpcTHTecA814 şi să ia cu mâna apă den scăldătoare să-l ude pre cap şi să-l tundză în cruciş. De-aciia să facă otpust.815
183	CAP.
întrebare: De câte dzile trebuie să fie cuconul cându-1 vor botedza?
(Ioan Postnic816:) Dzice acest svânt Ioan, patriarhul de Alexandriia cum, în ce ceas să va naşte pruncul, de va fi bolnav, să-l boteadze, să nu-1 lase până la 40 de dzile, căce iaste un suflet în cumpănă de moarte.817
184	CAP.
Pentru preotul ce va botedza fecior de agarinean, ce să dzice de turc sau va lua jârtva818 de la eretic
{Pravila Svinţilor Apostoli:) In 46 de capete a canonului svinţilor apostoli învaţă de grăiaşte: Care preot va lua jârtvă819 de la eretic sau de la turc sau de va
813	Scris: chBpikiiiif.
814	în slavonă: Veniţi să ne botezăm [în numele lui] Hristds.
815	Ş. T.: GLAVA 9 Pentru pruncul, de să va prileji spre moarte şi va vrea preotul să-l boteadze şi să va teame că nu-1 va apuca cu suflet, să-i cetească molitvele sau otriţaniile. De acest lucru au întrebat un călugăr, de l-au chemat Dionisie, pre un mitropolit de Crit, de l-au fost chemând Ilie, dzicând: Un prunc micşor de să va afla bolnav spre moarte şi vor aduce preotul la dânş să-l boteadze, iară vădzându-1 că iaste pruncul în cumpănă de moarte, să va teame cândai să nu-1 scape nebotedzat şi va mearge acel suflet în perire, atunce nu va şti de ce să va apuca. Ce aciiaş va înceape: babcno i(pcTB* ©îi* h cna h ctto a\* şi va lăsa otriţaniile şi alte molitve toate, ce să chiamă a botedzului şi numai ce va apuca de-1 va afunda de trei ori în scăldătoare, care lucru iaste cheaia Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svânt. VĂPROS: Iară după ce-1 va botedza, şi de să va prileji să să isţelenească pruncul şi să va tămădui, poate atunce preotul să-i facă otriţaniile şi să-i cetească molitvele ceale dintâi, ce-au lăsat, au nu poate? OTVEAT: Răspunde acest svânt mitropolit Ilie, de dzice: Nu trebuiaşte tainele ceale desăvârşit ca sa să chiame rugi nu-desăvârşit, pentru că acesta lucru iaste deplin şi desăvârşit şi iaste botedzat pentru ceale trei aftindări ce l-au afundat în scăldătoare, că aceasta iaste cheaia acelor trei chipuri: Tatălui şi Fiiului şi Svântului Duh şi pentru aceaste trei afundări să face desăvârşit botedzul celui botedzat. Şi nu mai trebuie nice otriţanie, nice alte molitve să să cetească pentru că otriţaniile şi molitvele să dzâc mainte de scăldătoare, iară, daca să scaldă pruncul, atunce iaste botedzat cum am dzis mai sus. Deci, de carele sâmt mainte de scăldăoare nu pot să să cetească mai apoi, că nu vine bine, nice să tocmeaşte lucrul, daca va săvârşi taina, să înceapă iarăş dentâi. Acesta lucru nu-1 va priimi nime, nice să va găsi scris nice într-o svântă pravilă, cum să fie dat cineva această învăţătură. Ce, daca sa va botedza pruncul cum am dzis, de nu va muri într-acel ceas, atunce va săvârşi slujba ce-au rămas după scăldătoare, ce să dzice după botedz. De-aciia va ceti molitvele svântului mir şi-l va pomăzui pre dâns. De-aciia să cânte sahuh bt» kpctmtka şi să ia cu mâna apă den scăldătoare să-l ude pre cap şi să-l tundză în cruciş. De-aciia să facă otpust.
816	Ioan VII codonat, patriarh al Alexandriei între 1062-1100.
817	Ş. T.: GLAVA 10 siuipoc: De câte dzile trebuie să fie cuconul cându-1 vor botedza? wTB-fcT: (Ioan Postnic): Dzice acest Svânt Ioan patriarhul de la Alexandria, cum în ce ceas să va naşte pruncul, de va fi bolnav, să-l boteadze, să nu-1 lase până la 40 de dzile, căce iaste sufletul în cumpănă de moarte.
818	Scris: mp'hTBA.
819	Scris: mpvrBft.
242
q^a 0*7*7
botedza fecior de turc sau de va priimi /' nănaş să fie turc, să boteadze sau să cunune, acela preot ca să fie lepădat den preoţie, că nu poate să fie partea credincioşilor cu a necredincioşilor, cum nu poate să împreune nice lumina cu întunearecul.
185	CAP.
Pentru cela ce va fi botedzat de preot fără de preoţie
(Matheiu:) Această tocmală s-au izvodit din dzilele mitropolitului Iracliei, chir820 821 Manuil. în eparhiia acestuia s-au întrebat acest lucru: De va botedza pre cineva822 vreun nedestoinic, preot scos den preoţie, oare fi-va botedzat au ba?
Şi au dat învăţătură cu săbor acest svânt părinte într-acesta chip: Câţ să vor botedza de preot nedestoinic, al doile rând ca să să boteadze aceia, că F% sâmt nebotedzaţi. Nedestoinici sâmt preoţii şi vlădicii ceia ce sâmt eretici, aşijdere, şi ceia ce sâmt lepădaţi den preoţie cu vlădici şi cu săborul şi să-i arate vina şi greşala ce-au avut. Iară preoţii ce sâmt răi, furi, curvari, ucigători şi altele multe reale ce fac împrotiva legii lui Dumnedzău, aceştea nu să chiamă nedestoinici, până nu să va strânge săbor să-l giudece823 824 şi să-i arate vina. De-aciia, să-l dezbrace den toate podoabele preoţeşti; de-ciia, cesta să chiamă nedestoinic.
186	CAP.
Pentru ca să boteadze de nevoie şi mireanul, daca nu să va afla preot
(Nichifor, patriarhul de Ţarigrad:) Cuconul nebotedzat, de să va prileji locul pustiiu şi nu să va într-acel ceas afla preot şi va trage pruncul /279 spre moarte şi va fi nebotedzat, de să va prileji acolea diacon sau călugăr preot, să-l boteadze pre dâns, iară, de nu să va găsi nime, trebuie să-l boteadze cineşi să va găsi acolea creştin. Iară, de va fi824 numai tatăl pruncului şi nu va fi alt nime, nice un creştin, atunce să-l boteadze tatăl-său sângur şi nice un păcat nu va avea. însă numai cu apă să-l boteadze, iară alte molitve să nu să cetească.
(Simeon de Solun:) Dzice şi acest svânt Simeon, mitropolitul de Solun, cum nu numai să boteadze mireanul la vreame ca aceaia de nevoie, ce încă să şi cumenece, daca nu să va găsi preot, iară să nu lase să moară nime fără svânta priceaştenie. Iară, de vor muri acei prunci într-acel botedz nu-deplin şi de nevoie, pre a/280ceştia încă-i va priimi825 Dumnedzău ca şi pre cei botedzaţi şi să-i provodească şi să le facă toate pamenţile după obiceaiul creştinesc. Iară, de să va tâmpla după botedz să fie viu pruncul şi să să însănătoşeadze, să-l boteadze preotul de iznoavă şi deplin.826
820	Scris: npÎHMH.
821	Scris: Kvp.
822	Marginal, scris de altă mână: greşală.
823	Scris: uVAe'ie.
824	Adăugat ulterior deasupra rândului.
823 Scris: npÎHMH.
826 Ş. T.: GLAVA 11 Pentru ca să boteadze de nevoie şi mireanul, daca nu să va afla preot (Nichifor, patriarhul de Ţarigrad): Cuconul nebotedzat, de să va prileji locul pustiiu şi nu să va într-acel ceas afla preot şi va trage pruncul spre moarte, şi va fi nebotedzat, de să va prileji acolea diacon sau
243
187	CAP.
Pentru cuconii creştinilor ce vor muri nebotedzaţi, ce să va aleage de dânşii
(.întrebare.) Cuconii creştinilor ce vor muri nebotedzaţi, oare unde vor mearge sufletele lor? Aşijdere, şi cuconii păgânilor, că mor şi aceştea nebotedzaţi827 828, unde mărg sufletele lor că şi cei creştineşt, daca mor nebotedzaţi sâmt sufletele lor ca şi a celor nebotedzaţi păgâni? Deci poate fi că vor fi toate într-un loc, a celor credincioşi /281 ca şi a celor necredincioşi?
188	CAP.
(Răspunde Svântul Athanasie*1*, patriarhul de Alexandriia:) Domnul nostru Isus Hristos dzice la svânta Evanghelie: Lăsaţi cuconii să vie cătră Mine, că acestora iaste împărăţia ceriului. Aşijdere, şi dumnedzăiescul Pavel apostol dzice: Aceşti cuconi acmu sâmt svinţi. Aceşti cuconi, cumu-ş sâmt fără de păcate şi au murit în leage şi în credinţă, aceştea vor mearge [în]829 împărăţia ceriului, ce să dzice cei botedzaţi. Iară cei nebotedzaţi ce vor fi creştineşti şi vor muri, aşijdere, şi cei păgâneşti şi necredincioşi, aceştea toţi împreună nice vor mearge [în]830 împărăţia ceriului, nice în iad, pentru căce sâmt fără de păcate.
189	CAP.
Pentru om, cum iaste îndoit: trupăsc şi sufletesc /282
t
(Xifilin:) Omul iaste îndoit trupăsc şi sufletesc. Drept aceaia şi Hristos îndoită au dăruit deanstvia botedzului în trei oameni: apa, pentru ruga preotului, ce să svinţeaşte, dobândeaşte trupul curăţie, iară Duhul Svânt pentru credinţa cea curată vine de la Dumnedzău nevădzut asupra lui.
Doo taine mari au dat Fiiul lui Dumnedzău, Hristos spre mântuire lumii: dentâi botedzul, iară a doa svânta cumenecătură. Dece svânta priceaştenie831 închipuiaşte şi adevereaşte chinurile lui Hristos, ce să dzice moartea, îngroparea şi învierea, iară svântul botedz închipuiaşte şi adevereadză pogorârea lui Hrisos în iad şi suirea den iad. Aceastea taine ne-au dat Despuitoriul Hristos, pentru care taine luom mântuire de păcatele noastre. /283
călugăr prost să-l boteadze pre dâns, iară, de nu să va găsi nime, trebuie să-l boteadze cineşi să va găsi acolea creştin. Iară, de va fi numai tatăl pruncului şi nu va fi alt nime, nice un creştin, atunce să-l boteadze tată-său singur şi nice un păcat nu va avea; însă numai cu apă să-l boteadze, iară molitve să nu să cetească. (Simeon de Solun): Dzice şi acest svânt Simeon, mitropolitul de Solun, cum nu numai să boteadze mireanul la vreame ca aceaia de nevoie, ce încă să şi cumenece, daca nu să va găsi preot, iară să nu lase să moară nime fără sfânta priceaştanie. Iară, de vor muri acei [sic!] prunc într-acel botedz nu-deplin şi de nevoie, pre aceştia încă-i va priimi Dumnedzău ca şi pre cei botedzaţi şi să-i provodească şi să le facă toate pamenţile după obiceaiul creştinesc. Iară, de să va tâmpla după botedz să fie viu pruncul şi să să însănătoaşeadze, să-l boteadze preotul de iznoavă şi deplin.
827	Scris: n6eot63auh.
828	Scris: a0anacÎ6.
829	Cuvânt lipsă în text.
830	Idem.
831	Scris: npHMAqjeme.
244
190	CAP.
Cum sâmt închise ceriurile omului nebotedzat şi, daca să boteadză, să deşchid
(.Xifilin:) Când să boteadză omul, i să deşchid ceriurile, carele le-au închis Adam pentru neascultarea lui şi au fost tot închise până când au venit Hristos de-au dat darul svântului832 botedzu în lume. Dirept aceaia, să ştie tot omul că, până a să botedza omul, îi sâmt încuiate ceriurile despre dâns pururea până când va lua botedz. Iară da[ca]833 să va botedza, aciiş să deşchid ceriurile şi Svântul Duh vine de lumineadză pre cel botedzat şi să chiamă fiiu iubit lui Dumnedzău. Pentr-aceaia, de nu să va botedza neştine, ceriurile nu va moşneni, după cuvântul lui Dumnedzău: Cela ce nu să va naşte cu apă şi cu Duhul Svânt, întru împărăţia ceriu/284lui nu va întră.834
191	CAP.
Pentru preotul ce-ş va botedza cuconul sângur, ca un preot, ce să dzice să-ş fie el preot sângur
{Manuil, marele hartofilax?) De să va prilej i într-un loc să fie numai un preot, să nu fie altul, şi de va vedea o nevoie, că-i iaste pruncul în cumpănă de moarte, să nu-1 lase, ce să-l boteadze pre fiiul său ca şi alt preot şi de preuteasă ca să nu să împarţă pentru căce i-au fost altul nănaş, iară el numai ce-au posluşit. Deci, nemică nu-1 smenteaşte pravila, pentru căce, de nu s-are cădea să-ş boteadze preotul feciorul în loc de preot, are fi toţi preoţii cumătri cu părinţii pruncilor cât, boteadză în popoarăle lor. Ce numai aceasta să nu fie: Când va botedza alt /285 preot pruncul preotului să nu-i fie tată-său nănaş să-l priimască835 836 837 den svintul botedz, că atunce să împarte de preuteasa sa, pentru că atunce o face sor sufletească."
832	Marginal, scris cu cerneală neagră şi cu slove mai mici.
833	Scris: a*.
834	Ş. T.: GLAVA 12 Cum sâmt închise ceriurile omului nebotedzat şi, deaca să boteadză, să deşchid (Xifilin): Când să boteadză omul, i să deşchid ceriurile carele le-au închis Adam pentru neascultarea lui şi au fost tot închise până când au venit Hristos de-au dat darul svântului botedz în lume. Pentr-aceaia, să ştie tot omul că, până a să botedza, îi sâmt încuiate ceriurile despre dâns pururea, până când va lua botedz. Iară, dacă să va botedza, aciiş să deşchid ceriurile şi Svântul Duh vine de lumineadză pre cel botedzat şi să chiamă fiiu iubit lui Dumnedzău. Pentr-aceaia, de nu să va botedza neştine, ceriurile nu va moşteni, după cuvântul lui Dumnedzău: Cela ce nu să va naşte cu apă şi cu Duhul Svânt, întru împărăţiia ceriului nu va întră.
83d Scris: npmMACKft.
836	Scris: c*pb. Cu sensul soţie.
837	Ş. T.: GLAVA 13 Pentru preotul ce-ş va botedza cuconul sângur, ca un preot, ce să dzice să-ş fie el preot sângur (Manuil, marele hartofilax): De să va prileji într-un loc să fie numai un preot, să nu fie altul şi, de nva vedea o nevoie că-i iaste pruncul în cumpănă de moarte, să nu-1 lase, ce să-l boteadze pre fiiu-său ca şi alt preot şi de preuteasă ca să nu să împarţă, pentru căce au fost altul nănaş, iară el numai ce-au posluşit. Deci, nemică nu-1 smenteaşte Pravila, pentru căce, de nu s-are cădea să-ş boteadze preotul feciorul în loc de preot, are fi toţi preoţii cumătri cu părinţii pruncilor câţ boteadză în popoarăle lor. Ce numai aceasta să nu fie: când va botedza alt preot pruncul preotului, să nu-i fie tată-său nănaş, să-l priimască den svântul botedz, că atuncea să împarte de preuteasa sa, pentru că atuncea o face sor sufletească.
245
192	CAP.
Pentru preotul ce-ş va cununa feciorul său în loc de preot
(Ioan Postnic:) De va vrea preotul să-ş blagoslovescă838 nunta feciorului său, ce să dzice să-l cunune, daca nu să va găsi alt preot într-acel loc, poate fi că-1 va cununa şi el, însă să fie alt nănaş să puie cununile.839
193	CAP.
Pentru preotul când va botedza [să]840 nu fie mâncat
{Ioan Postnic:) Preotul, daca va mânca şi va bea, nu i să cade să boteadze, pentru căce iaste liturghiia lui Dumnedzău şi iaste den ceale şeapte taine a beseariciii şi aceasta una. Iară, de să va tâmpla vreo nevoie ca aceaia /286 şi vreo cumpănă de moarte, de va fi şi mâncat, tot să boteadze.841
194	CAP.
Pentru preotul ca să boteadze mainte de svânta liturghie842
{Ioan Postnic:) Botedzul pruncului, învaţă acest svânt părinte să fie mainte843 de jârtva844 lui Dumnedzău cea fără de sânge, pentru ca să cumenece pruncul la svânta liturghie cu preasvântul şi curatul trupul Domnului nostru, lui Isus Hristos, iară, de va fi vreo nevoie, să fie pruncul spre moarte, să-l boteadze ori în ce ceas845 vor chema preotul, veri fie noapte, ver dzuo, să-l boteadze fără nice de o smenteală.846
195	CAP.
Pentru cuconi, cum nu să boteadză în postul cel mare
{Ioan Postnic:) Dzilele acestui svânt post mare sâmt dzile scârbite847, şi cu jeale mare şi, de pre o parte, sâmt şi deşchise, pentru căce să deşchide firea /287
838	Scris: eâcbacka.
839	Ş. T.: GLAVA 39 Pentru preotul ce-ş va cununa feciorul său în loc de preot De va vrea preotul să-ş blagoslovească nunta feciorului său, ce să dzice să-l cunune, deaca nu să va găsi alt preot într-acel loc, poate fi că-1 va cununa şi el, însă să fie altul nănaş să puie cununile.
840	Cuvânt lipsă în text.
841	Ş. T.: GLAVA 14 Pentru preotul, când va botedza, să nu fie mâncat sau băut (Ioan Postnic): Preotul, daca va mânca şi va bea, nu i să cade să boteadze, pentru căce iaste liturghia lui Dumnedzău şi iaste din ceale şeapte taine a Besearicii şi aceasta una. Iară, de să va tâmpla vreo nevoie ca aceaia şi vreo cumpănă de moarte, de va fi şi mâncat, tot să boteadze.
842	Scris: Airrtfprîe.
843	Ultimele trei cuvinte adăugate marginal, scrise cu aceeaşi cerneală şi cu slovă mai mică.
844	Scris: HcpvrBV
84:5 Scris: hack.
846	Ş. T.: GLAVA 15 Pentru preotul, ca să boteadze mainte de svânta liturghie (Ioan Postnic): Botedzul pruncului, învaţă acest svânt părinte, să fie mainte de jârtva lui Dumnedzău cea fără de sânge, pentru ca să cumenece pruncul la svânta liturghie cu preasvântul şi curatul trupul Domnului nostru, lui Isus Hristos. Iară, de va fi vreo nevoie să fie pruncul spre moarte, să-l boteadze ori în ce ceas vor chema preotul, veri fie noapte, veri dzuo, să-l boteadze fără nice de o sminteală.
847	Scris: cKpi»EHT6.
246
omului spre cunoştinţa binelui său cel ceresc. Sâmt într-acesta chip cum are fi a-zeacea tuturor dzilelor câte-s prespre an. Drept aceaia, au socotit aceşt svinţ părinţ ce-au tocmit acest svânt canon, cum ca să să lase într-o parte toate treabele carele, macar di [sic!] ce folos mare ar fi sufletelor noastre, ce numai ruga şi postul să oblăduiască atunci, iară altă nemică. Deci, de vreame ce pre acest svânt post mare lucrurile lui Dumnedzău ceale bune aceastea încă să cuntenesc şi au oprealişte, dară cu cât mai vârtos848 lucrurile diavolului, ceale reale şi hicleane mâncări sau băuturi sau alte răutăţ toate, la vreamea postului oare nu să va cădea a le părăsi şi a le lepăda de la sine? Di/288rept aceaia, învaţă acest svânt canon, pre aceaste dzile a svântului post ca să nu să boteadze cuconi, alegând de mare nevoie, de să va afla neştine bolnav spre moarte, pre aceştea să-i boteadze, macar de-are fi şi Săptămâna cea Mare.849
196	CAP.
Pentru pruncul ce va muri nebotedzat, pentru nesocotinţa preotului sau a părinţilor pruncului
(Nechifor, patriarhul de Ţarigrad:) De să va prilej i pruncului să fie bolnav spre moarte şi vor chema preotul să-l boteadze, iară el nu va mearge de sârg850, ce să va leni şi va muri pruncul nebotedzat, acela păcat iaste asupra preotului şi să aibă canon foarte tare, după cumu-i va părea arhiereului. Iară, de va muri pruncul nebotedzat pentru /289 leanea şi nesocotinţa părinţilor, foarte să-i canonească: 3 ai să postească, nice să să cuminece într-acei 3 ai, şi să facă metanii în toate dzile câte vor putea, iară miercurea şi vinerea să mănânce bucate uscate, ce să dzice numai pâine şi apă.
(loan Zlatoust:) Dzice şi dumnedzăiescul Ioan Zlatoust: De să va svârşi851 pruncul nebotedzat pentru leanea preotului, sufletul lui den mâna preotului să va ceare. Iară, de va fi pentru nesocotinţa părinţilor, amar acelor părinţi.852
848	Scris: Bpvr«ci>.
849	Ş. T.: GLAVA 16 Pentru cuconi, cum nu să boteadză în postul cel mare (Ioan Postnic): Dzilele acestui svânt post mare sâmt dzile scârbite şi cu jeale mare şi, de pre o parte, sâmt şi deşchise, pentru căce să deşchide ftrea omului spre cunoştinţa binelui său cel ceresc. Sâmt într-acesta chip, cum are fi a-dzeacea tuturor dzilelor. câte-s prespre an. Pentr-aceaia, au socotit aceşti svinţi părinţi ce-au tocmit acest canon, cum ca să lase într-o parte toate treabele, carele, macar di [sic!] ce folos mare are fi sufletelor noastre, ce numai ruga şi postul să oblăduiască atunce. iară alt nemică. Deci, de vreame ce pre acest svânt post mare lucrurile lui Dumnedzeu ceale bune, aceastea încă să cuntenesc şi n-au oprealişte, dară cu cât mai vârtos lucrurile diiavolului ceale reale şi hicleane, mâncări sau alte răutăţi toate, la vreamea postului oare nu să va cădea a le părăsi şi a le lepăda de la sine? Drept aceaia, învaţă acest svânt canon: Pre aceaste dzile a svântului post ca să nu să boteadze cuconi, alegând de mare nevoie, de să va afla neştine bolnav spre moarte, pre aceştia să-i boteadze, măcar de-are fi şi Săptămâna cea Mare.
850	Scris: ci>pri>.
831	Scris: csp-hiiiH. Altă lecţiune: săvârşi.
832	Ş. T.: GLAVA 17 Pentru pruncul ce va muri nebotedzat pentru nesocotinţa preotului sau a părinţilor pruncului (Nechifor, patriarhul de Ţarigrad): De să va prileji pruncului să fie bolnav spre moarte şi vor chema preotul să-l boteadze, iară el nu va mearge de sârg, ce să va leni şi va muri pruncul nebotedzat, acest păcat iaste asupra preotului şi să aibă canon foarte tare, după cumu-i va părea arhiereului. Iară, de va muri pruncul nebotedzat pentru leanea şi nesocotinţa părinţilor, foarte să-i canonească 3 ai să să postească, nice să să cuminece într-acei 3 ai şi să facă metanii în toate dzilele, câte vor putea, iară miercurea şi vinerea să mănânce bucate uscate, ce să dzice numai pâine cu
247
197	CAP.
Tâlcul833 învăţăturii svintei liturghii, arătând lucrurile toate pre-amănuntul
(Gherman, patriarhul de Ţarigrad:) înceape preotul lui Dumnedzău a să apuca de Mielul cel Blând, Cuvântul lui Dumnedzău, după /290 cum sângur Să dă spre giungheare854 pentru noi, pentru nişte păcătoşi. Şi S-au dat pre Sine de pururea preoţilor de-L fac jârtvă855 pentru viiaţa a toată lumea, într-acesta chip cum au fost Svinţiia Sa răstignit în Golgotha853 854 855 856, aşea stă şi întru svântul jârtăvnic,857 * tocmit de preot. Că dirept aceaia să împunge cu copiia, ca să arate cum au păţit la vreamea chinurilor Svinţii Sale, cum L-au împuns în coaste cu suliţa şi aciiş, au izbucnit sânge mestecat cu apă, întru care lucru închipuiaşte atunce jârtva858 ce face preotul pentru oameni.
Nime să nu să gândească că doară sâmt aceastea chip trupului şi sângelui lui Hristos, ce aceasta pâine ce să pune acolea şi acesta vin ce să aduce, aceastea să fac pentru /291 ruga preotului şi cu deanstviia Duhului Svânt, de sâmt adevărate trupul şi sângele Domnului nostru, Isus Hristos, după cum au dzâs sângur Svinţia Sa, Hristos, la cina cea în taină, când şedzu numai cu ucenicii Săi într-acea sară ce vrea să Să dea spre moarte. Atuncea luo pâine den [sic!] masă şi blagoslovi şi dzise: Luaţ de mâncaţi, că acesta iaste trupul Mieu.
Can cu nevoie mare dară de mare treabă, iaste ca să arate neştine lucrurile svintei liturghii.
Dentâi, când proscomideaşte preotul la jârtăvnic859, atunce acolea iaste desăvârşit860 861 Locul Ţăstului, ce să dzice Golgotha841.
(Pentru ceale trei procoveaţe:) Procovăţul cel mare de la potir cu carele862 acopăr toate darurile daca să tocmăsc, acela închipu/292iaşte prostirei ceiia ce-au fost Hristos înfăşat, daca l-au pogorât de pre cruce şi l-au îngropat.
Iară cela al doile, ce iaste de-asupra discosului, acesta arată cea pândză ce-au fost împregiurat863 Hristos la răstignire, stând pre cruce.
Iară al treile procovăţ, ce să pune şi acesta pre discos, acesta închipuiaşte sudariul, ce să dzice măhrămii ceiia ce era înfăşurat cinstit capul lui Hristos la îngropare, cum scrie Svânta Evanghelie864.
apă, şi aceastea după al noole ceas. (Ioan Zlatoust): Dzice şi dumnedzăiescul Ioan Zlatoust: Şi de să va svârşi pruncul nebotedzat pentru leanea preotului, sufletul lui den mâna preotului să va ceare. Iară, de va fi pentru nesocotinţa părinţilor - amar acelor părinţi.
853	Scris: taiiU/ab.
854	Scris: utfNrbpe.
855	Scris: arpiiTEx.
856	Scris: roAr«e«.
857	Scris: wpvrhBHHKii.
838	Scris: wpiiTBv
859	n
Scris: mpvrhBNHKh.
860	Scris: Aec'hBp’hWHT.
861	Scris: roAroe*.
862	Altă lecţiune: care le.
863	Scris: ^neutfpATh.
864	Scris: eiTAfe.
248
Iară dzveazda865 să închipuiaşte şi să dzice în chipul pietrii ce-au fost pus pre grobnic, de l-au fost astupat Iosif, care piatră866 fu pecetluită de jidovi asupra mormântului.
Iată, până acii fu răstignirea lui Hristos şi fu îngropată viiaţa şi fu închis grobnicul şi să tocmi tot /293 lucrul.
Şi aciiş cădelniţa, care închipuiaşte împeliţarea lui Hristos, ce să dzice firea omenească: focul - Dumnedzăirea.
Iară fumul, cu mirezma lui ne închipuiaşte mirodeniia Svântului Duh, carea iase de la Părintele cum iase şi fumul tămâiei den cădelniţă şi, mirosind oamenilor, să veselesc de acea mirezmă scumpă. Deci, acestuia lucru închipuiaşte cădelniţa.
Iară cădirea iaste în chipul celor miresme scumpe, ce-au adus la îngroparea lui Hristos.
Iară zmima şi tămâia - ruga cea curată şi vâlhovnicii867 868 ce veniră de să închinară lui Hristos Aşijdere, şi lucrurelor celor bune, dentru carele cum are ieşi o mirezmă, aşea pre toţi veselesc, cum dzice apostolului Hristos: Mirezmă sâmtem.
Deci să cunoaşteţ toţi preoţii / câţ simteţi de posluşiţi svântului jârtăvnic şi faceţi slujbă de slujiţi jârtva869 fără de sânge, cum învietoarelor lui Hristos chinuri propoveduiţ.
Luând blagoslovenia870 de la arhiereu, preotul la vreamea ce va vrea să înceapă a sluji dumnedzăiasca taină, această871 vreme ce ia preotul voie de la vlădic, închipuiaşte vreamea ceaia a prorocului Isaiei872, ce-au strigat cu atâta vreame mainte de naşterea lui Ioan Botedzătoriul, aşijdere, şi a lui Hristos cătră noi învăţătură. Iară preotul când face începătură la svânta liturghie, iaste de răduce în chipul Preaditeciului873 şi Botedzătoriului Ioan, când au început întâi mărturiia a mărturisi, dzicând: Pocăiţi-vă, că să apropie împărăţiia ceriului /295 şi botedza pre toţi ceia ce veniia cătră dâns.
(Diaconul:) bacbh baako874. Preotul: eahbcno iţpcTBo wiţa h cha h CToro AXa- • • 875. Aşea să cade şi iaste obiceaiul mainte di [sic!] ce vei876 vrea, să faci fiece rugă întâi, să laudzi şi să proslăveşti pre Dumnedzău. De-aciia să începi altă rugă, cum vedem că face şi preotul când va să înceapă a face fiece svinţire, întâi proslăveaşte numele lui Dumnedzău, de dzice: Blagoslovită877 să fie împărăţiia Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svânt. Pentru împeliţarea lui Hristos s-au învăţat oamenii a proslăvi pre Dumnedzău cu Trei Feaţe.
865	Scris: SB-b3AA.
866	Scris: ninrp*. Citeşte: pi-a-tră.
867	Scris: kati^okiihhi'm.
868	Scris: atpi>T'kBNHKh.
869	Scris: acp'hTB’h.
870	Scris: bacb£hVa.
871	Scris: «mactx.
872	Scris: iCAien.
873	Scris: np-kAHTe^AVii. Probabil greşeală de scriere; recte: preaditelului.
874	în slavonă: Binecuvintează, stăpâne!
875	în slavonă: Binecuvântată [este] împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh...
876	Scris: se.
877	Scris: bâcbhtjr.
249
Aceasta a Domnului împeliţare, aceasta săvârşeaşte8'8 toate tainele pentru căce, fiind socotite aceaste trei chipuri unul spre altul, într-un chip cu o lumină strălucind, să mărturiseaşte /296 de toţ Svânta Troiţe [sic!], cum şi de putearile ceale de sus iaste proslăvit Dumnedzău în trei svinţiri, şi de oameni iaste binecuvântată şi întrutot lăudată împărăţiia lui Hristos ca o puteare a Dumnedzăirei lui Hristos, ce-au prădat iadul şi ne-au slobodzit pre noi.
Iară «Amin», dzice: Adevărat, aşea să fie!
{Diaconul:) MHpoMh TV hoaihahca878 879. - Aicea învaţă pre noi când vom face rugă ca să fim cu toţii în pace. Deci, dentâi să cade să cearein pacea* cea de sus şi mântuirea sufletelor noastre. Că aşea au dzis Dumnedzău, dentâi să cearcem de la Svinţia Sa pace. ripCTk h hct^ h npon880. - Dup-acea, să ne aducem amente de lucrurile svinţilor, tot pre rând, unul după alalt, şi, mai vârtos881, să ne fie nedeajde pre svinţia sa, pre Precista882. Şi viiaţa noastră cu lucruri bune lui Hristos /297 Dumnedzău să o dăm.
(Antifoanele:) Aceaste sâmt graiurile prorocilor ce-au propoveduit de venirea Fiiului lui Dumnedzău dentru Fecioară pre pământ, strigându-I: Dumnedzăul nostru, pre pământ Te-ai arătat şi cu oamenii ai lăcuit.
{Al doile antifon:) nAKu nAKu AVHpoMhTwf noMAHMc*...883, ce să dzice: Iarăş pentru pace ne rugăm lui Dumnedzău.
IAKO TBOA Ap^ABA H fUBOe €C iţpCTBO H CHA H CAABA Wlţttf H 7NA H CTA\0\f AX^ H
HNN'b h npcNo h b B^Khi bLkom. aa\mn884 - Că a Ta iaste domnia şi împărăţia, a toate câte sâmt vădzute şi nevădzute. Drept aceaia, noi pre pământ blagoslovenie885 886 de la toţi şi mărire nescădzută trimitem. Acmu şi pururea^i întru veacii de veac. Să fie.
{Al treile antifon:) nAKhi iiaku AwpoA/t Twf iioa\aha\ca. .. /298 iako barh h hako AioBeub ecH h T€B*fe caaba 36NAAA8A/vb wiţtf h CHA h CTA\o\f ÂX*Y886- _ «Dumnedzău bun» dzicem şi «iubitoriu de oameni», pentru ce ai trimis Fiiul Tău, curăţire aceştii lumi, «drept aceaia, mulţemită şi mărire Ţie trimitem», ce iaste aducem acmu şi pururea şi totdeauna în veaci.
{Vâhodul cu Evangheliia:) Să arată cum are fi venirea Fiiului lui Dumnedzău şi pogorârea ce-au pogorât de-au îmbiat prentr-această lume: npÎHA'hTe iiokaonh/wca h npHnAA^AA xctf887. - Dentâi Acestuia să cade să ne plecăm capetele cumuş vom vedea că să iveaşte. Că atunci, pentru rugă, vom dobândi iertare pentru dragoste ce mărturisim venirea Lui, ce S-au arătat la vedeare întru noi. iako cbcth ecw e£e888.
878	Scris: chepitui'kipe.
879	în slavonă: Pentru pacea a toată lumea Domnului să ne rugăm...
880	în slavonă: Preacuratei şi cinstitei... şi aşa mai departe.
881	Scris: Epvrtch.
882	Scris: npTTAA.
883	în slavonă: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm...
884	în slavonă: Că a Ta este puterea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi	mărirea, a	Tatălui	şi a
Fiului şi a Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
885	Scris: bâcb6n΀.
886	în slavonă: Iarăşi şi iarăşi Domnului să ne rugăm... Că bun şi	iubitor	de	oameni	şi
Dumnezeu eşti şi a Ta este mărirea şi puterea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului	Duh.
887	în slavonă: Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos...
888	în slavonă: Căci sfânt eşti, Doamne.
250
De-aciia cbtuh bjkg889 /2" de trei ori. - Aceasta890 iaste cântare îngerească de laudă lui Dumnedzău, că aşea cântă cei fără de trupuri credincioşi, de pururea, de dzâc Svânt Dumnedzău, ce să dzice Tatăl, Svânt cel Tare, ce să dzice Fiiul şi Cuvântul, pentru căce pre diavolul cela ce era tare asupra noastră l-au biruit pentru răstignirea pre cruce şi l-au pus la legături tari, carele era El ţiitoriul de moarte şi viiaţa şi tăriia şi putearea ne-au dat noo ca să călcăm deasupra lui. «Svânt fără de moarte», ce să dzice Duhul Svânt, carile iaste viiaţă şi învie pre toate891 zidirile şi facerile ca un Dumnedzău. Drept aceaia, mai apoi, rămâne şi strigă de grăiaşte: Miluiaşte-ne pre noi, mângâitoare Duh Svânt şi adevărat, carele săvârşe/300şti892 lucrul tuturor tainelor şi de pururea răsădeşti şi faci fiii adevărului şi miluieşti şi omoră893 [sic!] pentru botedzul, ce să dzice pre cei nebotedzaţi.
Iară când vin preoţii la scaunul arhiereului de să blagoslovesc894 de la dâns şi blagosloveaşte895 şi el pre oameni, aceasta iaste cum are fi Fiiul lui Dumnedzău, împlând toată tocmala împeliţării lui ce-au luat de la noi, cum scrie că: Rădicându-ş mânule Lui, blagoslovi pre sfinţii ucenicii Lui, dzicând lor: Pace vă las voao, -arătând cum pacea şi blagoslovenia au dat Hristos lumii, pentru ai Săi trimiş, ce să dzice apostoli.
După această cântare ai de trei ori cbtuh ehTc896 897, să citeaşte cartea Svintului Pavel apostol. De-aciia dzice diaconul: bi> Miwkiw np'bAMtApocTh bt» Hiwkmh . /	—
Aicea dzice Să ne socotim, să ne veghem, toate să le părăsim, toţi să ne socotim, să fim cu înţelepciune şi cu mente întreagă, să ascultăm cântarea lui David prochimenul. Cuvântul lui Dumnedzău cel svânt mărturiseaşte noo lucrurile ceale ascunse de Părintele. Prochimenul aduce amente iarăş de cuventele şi de tainele prorocilor şi de poruncirea ce ne-au poruncit mainte cu multă vreame de venirea lui Hristos.
După învăţătura şi lucrurile svântului apostol ce să citeaşte şi ne arată noao şi după prochimen: Aliluia, strigă David, de grăiia: Dumnedzău la vedeare va veni şi foc va mearge înaintea Lui începură a să arăta ca fulgerul strălucirea evangheliştilor898.
Tâlcul899 «Aliluiei» iaste acesta: Jidoveaşte /302 să chiamă aaa s-au arătat, iară ha - Dumnedzău, ha - Cântaţ sau lăudaţi pre Dumnedzău cel viu.
Şi într-alt chip: aa - Tatăl, ha - Fiiul, Vha - Svântul Duh.
Şi aciiş cădelniţa, carea arată împeliţarea lui Hristos, iară focul - Dumnedzăirea, iară fumul cu mirezma arată mirezma Duhului Svânt, ce iase ca un fum den cădelniţă, iară cădirea iaste mirezmă şi veselie.
889	în slavonă: Sfinte Dumnezeule.
890	Scris: ahacta.
891	Scris iniţial: toţi, corectat cu aceeaşi cerneală.
892	Scris:	Altă lecţiune: svârşeşti.
ogi n
Scris: uMitwpft.
894	Scris: BAceeKh.
895	Scris: 6ACB-ki|j6.
896	în slavonă: Sfinte Dumnezeule...
897	în slavonă: în numele preaînţeleptului, în numele...
Scris peste tot: evreAHCTh, 6vtahctim etc.
899 Scris: TAliKtfAh.
251
«Preamâdrost», ce să dzice preaînţelepţeaşte. înţelepciunea iaste cuvântul lui Dumnedzău900, deci, când vom audzi cuvântul Svintei Evanghelii, cu credinţă direaptă să-l socotim, ce să dzice să ne lepădăm de la noi toate gândurile şi lucrurile ceale lumeşti şi să strângem cătră noi toţ înţelesul cel bun, ca să cunoaştem tot tâlcul901 ce tâlcuiesc902 cuventele Sven/303tei Evanghelii, că acolea arată venirea Fiiului lui Dumnedzău ce s-au arătat întru noi. Drept aceaia dzice diaconul bi> hm4m903, - cum are dzice: Lăsaţ alte toate şi ascultaţ încoace cu frică şi cu rugă. noMĂtfH hac Bate. noecAHivh h muicth tbobh904 - Mare mila lui Dumnedzău, .iară Fiiul şi Cuvântul Svinţii Sale carele au trimis Părintele curăţire lumii.
Iară când blagosloveaşte arhiereul tot nărodul după Evanghelie şi cântă toţi denafară905ÎAH nortuitfu906, - atunce închipuiaşte a doa venire a lui Hristos, ce va să fie.
oko MACTHBh h Maico K>G€Ub Gri» ecw907. — Dup-aceaia oglăşaniile eAHiţH wtaauibhh908, - aceştea sâmt cum au fost într-o vreame cei nebotedzaţi, carii au fost având loc în besearică deusebi, de-au fost /304 stând. Deci, când era înaintea herovicului, striga preotul den oltariu: Câţ simteţ chemaţ, să ieşit, - cum s-are dzice: Câţ simteţi de numai ce vă chemaţi cu numele creştini, iară nu botedzaţi, aceştea să ieşit de acii, că va să iasă împăratul a toţi împăraţilor, ca să să arate cătră ceia ce sâmt direpţi credincioşi şi creştini desăvârşit909, carii sâmt împreunaţi cu svânta priceaştenie. Că pre-aceştea nu-i goneaşte, ce încă-i chiamă de le dzice să să apropie. Iară ceia ce nu sâmt spălaţi în feredeul botedzului, acelora dzice să stea departe. Scrie această carte, de dzice cum de aceştea dzice Hristos la Svânta Evanghelie, că: Mai am şi alte oi într-această carte, deci şi aceastea mi să cadfc a le aduce.
Acesta feal /305 de oameni au fost atunce până a să tocmi leagea de tot desăvârşit910. Dară acum, într-aceaste vremi, cine nu-i botedzat, nice şi să să apropie de besearică, ce acmu să socoteaşte într-alt chip grijea acestuia cuvânt. Ce să dzice: Cela ce va fi oprit de besearică de preot sau de vlădic pentru niscare păcate şi greşeale ca acealea ce va fi făcut, deci va fi oprit de besearică câtăva vreame, cât va fi voia arhiereului sau a duhovnicului911 său. Aşijdere, şi cela ce va avea învăţătură să nu să cumenece, aceştea încă să chiamă cum are fi urgisiţi de domnul său, deci n-are cutedza să să arate înaintea lui când are ieşi undeva. într-acesta chip şi ceia ce sâmt opriţi de besearică, de vor şi îndrăzni, ca /306 nişte creştini de să vor apropiia la svânta liturghie, trebuie, când vor audzi acest cuvânt: cahuh wtaauicnh h 3MA-feTe912, - să
900	Ultimele două cuvinte adăugate marginal cu cerneală neagră şi cu slove mai mici.
901	Scris: tai>kVai>.
902	Scris: TA'hKS'ecKL.
903	în slavonă: în numele...
904	în slavonă: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, după mare mila Ta.
905	Scris: AemM<|>Ap;K.
906	în slavonă: Doamne, miluieşte!
907	în slavonă: Că eşti, Dumnezeule, milostiv şi iubitor de oameni...
908	în slavonă: Cei chemaţi, ieşiţi.
909	c •
Scris: AechEpikiiJHT.
910	Idem.
911	Scris: a^X0BNHK^*
912	în slavonă: Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.
252
iasă atuncea, să stea afară până va treace herovicul şi vor întră cu darurile. De-aciia, iarăş ca să să apropie şi acei toţi, cândai să va prileji de vor lua iertare pentru botedzul lor, Că pentru aceştea să roagă şi preoţii atuncea, de dzic: a* hhkto wrAaui6NHX eAHiţi sepiîm913, - ca nu fieşcarii din914 cei strigaţ, ce câţ vor fi credincioşi, ce să dzice luminaţi cu botedzul. Pentru aceştea să roagă preoţii, macar fie şi greşiţ. Daca nu vor ţinea mânie915, nice vor avea de rău, pentru certare ce-i ceartă părinţii lor cei sufleteşti. Sau, de să vor ruga şi derept916 cei asupritori, ce fac /307 năpaste şi le va fi milă de dinş şi-i vor ierta şi de să vor ruga şi pentru cei necuraţi, cum dzice apostolul: Cei tari celor netari să poarte sarcina.
«TAdCHTk h caobom h hctmnii!917, ca să-i înveaţe pre dânş a Mântuitoriului nostru împeliţare, cum scrie să le descoperi lor Evanghelia direptăţii, - cumu s-are dzice Să le arăţi lor şi să le descoperi ce iaste tocmala lucrurilor celor bune şi să împreuni pre dânş cu svânta şi adevărată şi apostolească puteare, ce să dzice besearică şi să fie ei spodobiţ şi făcătoarei cei de vieţi jârtvă918.
Dup-acea dzice wrAAiueNiît taabh bauia ta np'bKAOHHTH919, — cumu s-are dzice: Cei strigaţi să ieşiţi920, să vă plecaţi capetele voastre lui Dumnedzău, /308 ce să dzice: Cei curaţi şi greşiţ şi nedeprinş cu tainele lui Dumnedzău, să vă direptaţi simţirele voastre şi să aveţi inimi curate cătră Dumnedzău.
Aah tu cina AMCAAB'bTk npMCToe h b€ahko A^moe921. Daca să vor lumina şi aceştea şi vor dobândi iertare de păcatele lor şi să vor prileji, de vor fi şi aceştea la taina jirtvei cei făcătoare de vii, de vor proslăvi împreună cu noi numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svânt, acmu şi pururea şi întru veaci de veaci nesăvârşi922, amin.
6ahiih wrAAuieHH h sHA'kTe923, Toţi cei nedeprinş şi neiscusiţi cu leagea, cei neluminaţi cu svânta lumină a botedzului. Aşijdere, şi cei cunteniţ, pentru ispoveadania lor, ce să dzice opriţi de besearică. /309
Lămuriţii-vă şi vă luminaţ şi de hrana measei cei sufleteşt vă gătaţi şi cu curate inimi şi suflete să cântaţ asupra celora ce slujesc şi denstvuiesc aceştiia taine, cândai, ca nişte credincioşi. Sau doară şi ispitesc cumu s-are chema numai cu numele creştini, veri fie deprinşi cu leagea, veri nu fie, cunoscând cu mentea învăţăturile lui Dumnedzău, pentru dânşii ne rugăm.
0Cântarea herovicului:) Acesta lucru să închipuiaşte când mărg diaconii înainte cu arepidele, cum are fi în chipul serafimilor, cum scrie că merg înaintea tuturor direptilor. Că vâhodul, fiind viitori cu svântul svinţilor, mărg înaintea lui
913	în slavonă: Ca nimenea din cei chemaţi să nu rămână.
914	Scris: ah.
9b Scris: M’hNÎe. Altă lecţiune: mănie.
916	Scris: Aepen.
917	în slavonă: Să-i înveţe pe dânşii cuvântul adevărului.
QIO
Scris: mpvrBffi.
919	în slavonă: Cei chemaţi, capetele voastre Domnului să le plecaţi.
920	Scris: bahuh.
921	în slavonă: numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
922	n
Scris: NeciiBpiiiiJMitH.
923	în slavonă: cei chemaţi, ieşiţi.
253
heruvimii şi alte /310 puteri cereşti, săbor de îngeri şi alte obiceaie şi cinuri fără trup nevădzute să pornesc cu cântece şi cu cântări dumnedzăieşti şi cu de toate darurile purtând înaintea a marelui împărat, Hristos fiind viitoriu spre taina aceştii jârtve924, fiind ţânut de mânule a celor925 fără de trup.
Iară svântul preastol iaste cu toate podoabele lui, de să închipuiaşte pogrebanii lui Hristos, când L-au pogorât Iosif de pre cruce ş-au aşternut în prostirea cea scumpă şi curată cu mir, şi alte mirezme scumpe L-au uns şi-l ţinea amândoi cu Nicodim şi-L puseră de-L îngropară în grobnic nou cioplit de piatră926. Deci acestuia grobnic să închipuiaşte svântul preastol.	'
Iară cântarea herovi/311cului ce să cântă, face pre toţi ascultători cu dragoste până în svârşitul aceştii slujbe, lepădându-ş de la sine, fiecine toată grijea şi valurile aceştii lumi şi plecându-ş mentea şi gândul gios927 supt cunoştinţă cu ce împărat mare şi puteamic va să să împreune şi să-l priimască928 întru sine pentru taina priceaştenii.
Iară spre svântul preastol preadlojeniia929 svinţilor iaste aducerea amente de biruinţa Celui Răstignit ce iaste den sus într-acest vas şi mai încolea de aceasta şi rădicarea spre cruce iară gios930 la svârşit îngroparea şi învierea şi mai încolea puţin şi văzneseniia.
Iară discosul iaste mânule lui Iosif şi a lui Nicodim cându-L ţinea /312 pre mânule sale şi-L provodiia şi-L îngropară pre Hristos.
Tâlcuiaşte931 acesta discosul şi într-alt chip: Soarele încă să chiamă discos, stând în mijlocul ceriului, întru care discos iaste pusă lumina Dumnedzăirei, carea lumineadză toată lumea. Aşea, într-acesta chip, iaste şi aceasta: Discosul iaste şi să închipuiaşte ceriul, pentru căce şi ceriul încă iaste rătund ca şi discosul, în mijlocul lui stă oarece puţin, cum are fi o scriptură carea scrie numele lui icTxc^âkî932 scriind pre o fărâmă de pâine. întru care fărâmă ca prentr-o fărâmă de oglindă să veade şi să cunoaşte întrutot întreg şi deplin cinstitul trup a lui Isus Hristos, c.arele iaste /3I3 lumina şi curăţirea a toată lumea, carele iaste mai curat şi mai luminat decât lumina soarelui, pentru căce iaste sângur svinţia Sa soarele cel nevădzut.
Iară potiriul iaste vasul carele au sprijinit sângele lui Hristos ce-au curs den punsura svintei coaste a Domnului, unde l-au împuns cu suliţa. Aşijdere, şi den ranele picioarelor [sic!] ce-au fost găvozdit pre cruce de mână şi de picioare, carele au fost mirosind mai scump decât toate mirezmele.
Iară ruga ce să face pentru aducerea svintelor daruri, ce să dzice: rip-kcT-kw MHCTHT'kM933, ce iaste Botedzătoriul şi apostolii şi toţi svinţii. Viiaţa şi lucrurile lor
924 n
Scris: mpvTBe.
92d Altă lecţiune: acelor.
926	Scris: nÎATpK. Citeşte: pi-a-tră.
927	Scris: uocb.
928	Scris: npÎHMACKA.
929	Scris: np^A^oatemA.
930	Scris: ijoch.
931	Scris: TA’hKViipe.
932	în slavonă prescurtat: Isus Hristos Nazarineanul împărat... întrucât în textul care urmează forma slovelor chirilice are o semnificaţie aparte, le-am reprodus ca atare, cu toate că unele dintre ele [ic."xc. = Isus Hristos] pot să aibă lecţiuni şi în chirilica românească.
933	în slavonă: Preacuratei şi cinstitei...
254
aducându-ne amente unul de alalt, râv/314nim cum toată viiaţa noastră împreună cu a svinţilor lui Dumnedzău să o dăm cu lucrare bune.
ipeApoTMMi 6AHH0 p$ana tocna TBoe nHChHHM ?Ke BABeHk cch:934 - Pentru mila şi ieftinşugul935 Fiiului Tău, de la noi bună cuvântare şi întru veaci de veaci.
MHpb bi> cb/wh936: - îngăduinţă şi dragoste unul spre alalt să strângem, aducându-ne amente de porunca Domnului ce am luat, pacea ce-au lăsat căsaşilor Săi ucenici, într-acela chip şi cu acea tocmală şi învăţătură ca să avem şi să o ţinem şi cu Duhul Tău ce iaste neîmpărţit, împreunare ne dă noao cândai pentru duhul împăcăciunii ne vom prileji şi noi despărţit şi vom iubi unul /315 cu alalt, ce să dzice, de vom fi spre toţi cu dragoste.
ABepH AB€pH np’bMhApocrîik Bit MM’kM937: — Aducerea amente gândurilor noastre le depărtăm de lucrurile ceale pementeşt şi, aducându-ne amente, cu înţelepciune ne veghem şi ne socotim dumnedzăiescul izvod a credinţei ce l-au tocmit purtătorii cei de Dumnedzăire, svinţii părinţi, carii au dat învăţătură besearicii lui Dumnedzău.
B-kpotfA Bit eAHNocr"ba938, - care mărturie iaste cunoscută de toţi, cum Unul den Svânta939 Troiţă, Cela ce-i Unul născut Fiiu, Cuvântul celui fără de-nceput Părinte. Hristos, Mântuitoriul nostru, pentru spăsenia noastră S-au făcut om şi S-au împeliţat dentru Svânta Fecioară şi S-au răstignit şi [S-au]940 îngropat /3I6 ş-au învis după cum spun Scripturile.
cTdHBMb AWBp4 cTAHBAMt cit ctax«mi> stiVi941: - Gândurile noastre să le întărim şi să Ie avem de pururea cătră Dumnedzău. Cu frică să ascultăm taina jârtvei942 cei vii; nărodul strigă, darul învierii lui Hristos, mila pacea, jârtva943 cea de laudă.
BAATIt NAUierO IC X?A H AK6H H BA H 0Î11A npHHACTIH CTOr© AX* BTtA6Tt Cit BltCb/KH
BArtiH944, Nărodul: h AX««vtb tbohmi»945, - De vom face cum am dzis mai sus, ce să dzice, de vom avea liubov, va să fie darul şi dragostea lui Dumnedzău cu noi cu toţi.
ropA HMitiM ccpAue946 947 ce să dzice: Spre ceriu să ne rădicăm mentea şi inima şi acolo şi gândul spre Dumnedzău să-l punem. Cumu dzice şi nărodul: Avem cătră Dumnedzău, ce să dzice: Acolo /317 ni-i toată nedeajdea noastră cătră Dumnedzău, mulţemim lui Dumnedzău pentru ce au dat izbăvire pentru noi şi schimbare.
Aoctohh* h npABeAH®94 . Cu direptate şi cumu să cade iaste a cânta şi a mări pre Dumnedzău.
934	în slavonă: întru mărturia curată a cugetului nostru să Te chemăm pre Tine în toată vremea...
935	Scris: e<|>THNiurtfAh.
936	în slavonă: Pace tuturor.
937	în slavonă: Uşile, uşile cu înţelepciune în numele...
938	în slavonă: Cred întru unul Dumnezeu...
939	Scris: cbhta.
940	Cuvinte lipsă în text.
941	în slavonă: Să stăm drepţi, să stăm cu credinţă,...
942	Scris: sKpvrBeH.
943	Scris: mp-hTEti.
944	în slavonă: Harul Domnului nostru Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărăţia Sfântul Duh să fie cu voi cu toţi.
943 în slavonă: Şi cu duhul tău.
946	în slavonă: Sus să avem inimile...
947	în slavonă: Cu vrednicie şi cu dreptate...
255
Atunce stă preotul cu taină plecat spre pământ şi aduce cătră Dumnedzău rugile ceale de taină ca un dvorbitoriu şi solitoriu ce îmblă de face pace celor învrăjbiţi. Aşea iaste şi preotul în mijlocul lui Dumnedzău ş-a oamenilor, tot cearcă să poată face pace.
noBAAHKia irbnoiai|M bt» nîaiţja bt» 3haai|m h paaijm948: - Atunce oamenii în locul puterii heruvimilor şi a celor în patru fealiuri dobitoace, striga de grăiesc: ctb âVn» cAEAMh949 Aceasta iaste /318 de trei ori svinţire950 unui Dumnedzău a puterilor.
wcANNd bi> Bituiux BrtCBeHh Bl hau rfie951. wcdNNd — iaste; Mântuiaşte, cum dzice Cela ce venii întru numele lui Dumnedzău.
nos'hAHfflA n'bcHd noraipa952. nocupa iaste vâlturul, ce să dzice Ioan; Hininiiid -boul, ce să dzice Luca; bi>3imbai|ia iaste leul, ce să dzice Marco; HrAAipa - omul, ce să dzice Matheiu.
cTi» ctti ri» cdBdoe953 - Svânt - Părintele ca un domnu svânt şi preafericită deusebi sângură a Dumnedzăirei fire. svânt - Fiiul ca un al lui Dumnedzău cuvânt şi schizmitoriu statului Său Fiiu, pentru căce iaste dentru Dâns, ce să dzice dentru Părintele născut, ca şi cuvântul den mente şi cum pren Dâns s-au făcut, toate câte sâmt, vădzute şi nevădzute. /3I9 şi iarăş svânt - şi Duhul Svânt, carele iasă den Tatăl şi răpaosă-Să pre Fiiul şi svinţeaşte toate lucrurile câte sâmt, bine vine cuvântul întru numele lui Dumnedzău Mântuiaşte, cela ce eşti de sus.
npîîiAvhTe h ctAHTe ce ec T’kAo moc954: -, ce să dzice: Luaţi de mâncaţi, acesta iaste trupul Mieu şi beaţi de sângele Mieu în loc de vin, ce vă dereg voao pentru iertarea păcatelor şi a vieţii cei de veaci.	‘
Acest-au dat învăţătură şi svinţilor apostoli şi, pentru aceaia, în toată besearica întru care lucru au dzis sângur: Aceasta să faceţ întru pomenirea Mea. Şi iarăşi: Cela ce va mânca de trupul Mieu şi va bea de sângele mieu, întru Mene va petreace şi Eu întru dâns.
tbob wt TB«H\b tebL npHNO’kipe955: /32° - Trupului şi sângelui acestuia făcând cum am dzis mai sus, carele iaste noo, pentru căce l-au dat svinţilor apostoli. Aceasta aducem de carea ne-ai dat pentru mântuirea noastră.
Oamenii: Pre Tine Te cântăm ca pre un Dumnedzău şi Părinte, pre Tine bine Te cuvântăm ca pre un Fiiu şi cuvânţi Ţie blagodărim956 şi mulţămim, Svânt Duh.
Hsp'hAH» w npocTAMTtH957: - Trebuiaşte a face laudă şi pohvală şi împărăteasei cu toate faptele şi cu glas îngeresc a cânta: Bucură-te ceaia ce eşti încungiurată958 de bucurie, că Dumnedzău-i cu Tine. * 930 * * 933 934 935 936 937 938
948	în slavonă: Cântare de biruinţă cântând, strigând, glas înnălţând şi grăind.
949	în slavonă: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Sabaot...
930 Scris: CBHifHpe.
9,1 în slavonă: Osanna întru cei de sus, binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului.
952 în slavonă: Cântare de biruinţă cântând...
933	în slavonă: Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Sabaot...
934	în slavonă: Luaţi şi mâncaţi, acesta este trupul Meu...
935	în slavonă: Ale tale dintru ale tale, Ţie îţi aducem mulţumire...
936	Scris: EA'roA'fcpHMb.
937	în slavonă: Şi iarăş Preacuratei...
938	Scris: ^KVtiuVpaTi,.
256
Iară aceasta ce dzice ales deusebi va să dzică: O, Maică preacurată şi nevinovată, Ceaia ce luminedzi în loc întunecat /321 şi umbrelor celor trecute cuvântul vădzură, întru această încuiată uşă lumina cea adevărată ce-au strălucit, proslăvim destoiniciia acestui zgău binecuvântat şi fieşitecine959 în gândul inimii
noastre te avem.
Oamenii: w Eitc-kx^ h sa B’bck960: - Aceasta iaste aducerea amente cătră Dumnedzău pentru cei răposaţ961 962 şi pentru sufletele a tot trupul, ca unui puteamic ce iaste viilor [sic!] şi morţilor, ce denstvuiaşte spre spre [sic!] tot locul şi oblăduiaşte şi în ceriu şi pre pământ şi pre supt pământ.
h A<»Bb Ndui GAHN’fe/w oycThi h eAHN'kiw cpAue%2: Ce să dzice ca să putem dobândi întărire cu credinţă şi cu dragoste, cu îndrăznire să priimim963 preadlojeniile ce sâmt a/322supra svântului964 preastol şi să fim destoinici dumnedzăieştilor taine mărind şi lăudând cela ce-i întrutot cinstit şi mare preacuvios965, numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svânt.
h AABh A£Tb «vuicTb BEAHKor© ea h cric NAiuer© îcA \a. ..: — Şi ca să fie mila marelui Dumnedzău şi Mântuitoriul nostru Isus Hristos, cu noi cu toţi.
Insă, de vom face cum am dzis mai sus966, atunce va fi mila lui Dumnedzău cu noi cu toţi. Mila lui Dumnedzău iaste Hristos carele pentru noi şi pentru binele şi mila ce-au făcut cu noi fu trimis de la marele Dumnedzău noo şi ni L-au dat noo de ne-au miluit pre noi. h cii©a*6h hac bâako ct» ap^306B6nîa967 968 969.
Oamenii: urme nauji* e na Neeex*..	. Dup-aceaia: iako tbo6 e upcTBo ... — Ca / ~
a ta iaste împărăţia şi putearea şi mărirea şi putearea, Tatăl şi Fiiul şi Duhul Svânt ca un puteamic ce mântuieşti şi omor şi învii, acmu şi pururea şi în veace de veaci.
Doamne, de vreame ce iaste a Ta împărăţia, nu ne lăsa pre noi să ne teamem de altă împărăţie, nice de altă puteare sau de altă biruire, iară, de simtem şi vinovaţ şi destoinici muncii de vac, pentru păcatele noastre ori în ce chip pedepseaşte-ne şi ne chinuiaşte Svinţia Ta, iară numai nu ne da pre mâna oamenilor, ca să ne scăpăm să cădem dentru mânule Tale, pentru că, câtu e mărirea Ta de înaltă şi de mare, atâta-i şi mila Ta, Părinte întru-tot-ţiitoare.
A\np bi* ckM970: - Mintea noastră cu toţi să ne fie împăcată.
rAABH /324 BAUiero Ta p'kKNHTe971: - Gândurile noastre cu lucruri bune spre Dumnedzău să le întoarcem, rugându-ne acestor svinte daruri ce dzac înainte spre
959	Scris: ^HeujHTemiNe.
960	în slavonă: întrutot şi pentru toate...
961	Scris: piinuwcAiţi*.
962	în slavonă: Şi dă-ne nouă cu o gură şi cu o inimă.
963	Scris: npÎHMHMt*.
964	Scris: ceteai».
965	Scris: np'hKMfsîwc.
966	Ultimele două cuvinte adăugate marginal cu cerneală neagră şi cu slove mai mici.
967	în slavonă: Şi învredniceşte-ne pe noi, Stăpâne,...
968	în slavonă: Tatăl nostru, care eşti în ceruri.
969	în slavonă: Că a ta este împărăţia.
970	în slavonă: Pace vouă.
971	în slavonă: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
257
bunătăţi să ne îndeamne după trebuinţa fieştecui. Mulţemim de darul dragostei omeneşti, acestuia ce-i unul născut Fiiu.
De-aciia grăiaşte tare preotul de dzice cătră toţi: Credz [că]972 eu încă sâmt om cu chinuri de-aseamenea cu voi, necunoscând eu lucrurile nemănui de voi, socotiţi-vă de fiţi svinţi. Că Hristos, cela ce veţi voi să vă priceştuiţ, să-L priimiţi973 întru voi, iaste ca un Dumnedzău şi răpaosă spre svinţi.
bt» Hrtvb crod cttiM974, -, ce să dzice: Cu mare rugă să ne întărim firea noastră lui Dumnedzău; cea svinţită celor svinţ. Aceasta dzice cum aceaşte /325 svinte daruri dzice că să tocmăsc numai celor svinţit, ce să priceştuiesc. «Svinţi» dzice acelora ce-ş curăţesc gândurile şi firea sa de vicleşuguri şi sâmt cu inimi curate, carii nu ţin scârbă975 nemărui sau zavistie şi ceia ce au credinţă curată spre svânta svinţilor.
Oamenii mărturisesc de dzic: 6ahni> ctt» eAHHb^t ic \c bi> caaba Broy amhhi>976: - Un svânt şi Dumnedzău fără de păcate iaste Dumnedzăul nostru Isus Hristos, Dumnedzău cu Părintele şi cu Svântul Duh. Acestuia iaste mărirea în veaci de veaci.
Iară înălţarea cinstitului Său trup închipuiaşte înălţarea Svinţii Sale pre cruce, aşijdere, moartea şi învierea Lui. Iară rădicând preotul dumedzăiescul /326 agneţ şi făcând cu dâns de trei ori cruce în văzduh, aceasta să închipuiaşte crucea977 ce face mai sus, atunce znamenuiaşte cum să svinţeaşte văzduhul ce iaste mai sus de toate pre supt ceriu, iară mai la mijloc să svinţeaşte vântul.
Iară gios978 şi aproape de discos să svinţeaştb pământul întru carele acolo fu îngropat facătoriul de vii al lui Hristos trup. Iară în potiriu, făcând chipul crucii, şi aceasta a patra svinţire închipuiaşte tute [sic!] patru marginile lumii, după tocmala dumnedzăieşti împeliţare şi pentru făcătoareale de viiaţă a lui Hristos chinuri. Iară Hristos, fiind răstignit cu faţa cătră răsărit şi prăvând într-acolo, mânule Svinţii Sale era tinse una spre amiadzădzî, iară /327 alta spre miadzănoapte.
Iară când să zdrobeaşte svântul agneţ şi să împarte în patru părţi, arată cum den patru stihuri au fost trupul Domnului, ca şi alţi oameni ca toţi, şi când svărâmă preotul agneţul, nice pre Părintele, nice pre Duhul Svânt pomeneaşte acolea, pentru căce nice Părintele nice Duhul au luat trup, ce numai sângur Fiiul şi Cuvântul Hristos, Domnul şi Mântuitoriul nostru. Deci, dirept aceaia, să împarte trupul în patru părţ; cum am dzâs, svărâmă-să şi să împarte, dară iaste tot întreg, mănâncă-să şi nu mai scade, nice să mai împuţineadză, ce petreace tot întreg. Nice preasvântul şi cinstitul a Svinţiii Sale trupu nu să topeaşte sau să putredească în tru/328pul nostru după tocmala lumii, ce iaste neatins, nice de unele de aceastea, ca un lucru scump şi ales, ce denstvuiaşte Dumnedzău dintr-îns.
972	Cuvânt lipsă în text.
973	n
Scris: npiHiWHUH.
974	în slavonă: în numele Sfintei Sfinţilor.
975	n
Scris: cKpiiB'h.
976	în slavonă: Unul Sfânt, Unul Domn Isus Hristos, Dumnezeu Tatăl, amin.
977	Scris: Kpo^tA.
978	Scris: u*ct.
258
După aceasta, molitvele ceale după priceaştenie, deaca să priceştuiaşte preotul: Gătat-ai masă înaintea mea împrotiva celora ce mă supără pre Mine. «Masă» să dzice cea cerească şi fără de moarte taină. Masa iaste preacuratul şi cinstitul trup. Şi unde979 se dzice Capul mieu cu unt, untul să chiamă darul Duhului Svânt. Şi păharul Tău mă adăpă pre mine: O, câtu-i ţietoare şi spornică acea băutură, băutura cea fără de moarte a dumnedzăiescului sânge!
ch cTp<»x<>M bîkîio ci> BAptf* npHCTi»nHT€...980, —, ce să dzice: Cu frică lui Dumnedzău /329 şi cu dragoste şi cu credinţă să ne apropiem de Hristos, Dumnedzău şi împăratul nostru.
După acea, npoTH npîemuie BÎKCTBeNux npHChix8', ce să dzice: Cu gând dirept să creadeţ lucrul svintei priceaştenii câţi v-aţi spodobit de aţ luat acest svânt dar, blagodărând şi mulţămând lui Dumnedzău pentru ce ne-au făcut pre noi destoinici dumnedzăieştii taine, cumu ne-am fi al doile rând născcuţi pentru naşterea Svinţiii Sale, ca să fim dvoreani curţii Lui Amin. Iară când rădică svintele daruri de pre preastol şi le mută la svântul jârtăvnic982, atunce închipuiaşte văzneseniii983 lui Hristos, ce S-au înălţat de pre pământ în ceriu. Iară cădirea ce să cădeaşte mai apoi după toate, iaste darul Duhului Svânt, /33° ce-au suflat sângur şi L-au dat ucenicelor Săi, apostolilor984, după înviere.
Iară ceaia mai de-apoi rugă ce să cinsteaşte în mijlocul besearicii, ce să dzice: BACBAiji/RAmiA 'tm985, aceasta iaste de închide toate câte s-au gătat şi cumu le-are pecetlui să fie toate stătătoare cu credinţă, fiind aceasta celor mai de cinste dentâi cuvente, cum are fi capul svârşitului986 987.
Iară chipul trupului Preacistei iaste anafura, ce să frânge şi să împarte de potribăsc creştinii în chip de darul svintei priceaştenii. Aceasta, cându să împarte, să dă împreună cu dânsă şi blagoslovenie. Această blagoslovenie ce să dă fără de graiu, rămâne asupra celora ce s-au priceştuit cu credinţă. Iară prescurile ce să împart, sâmt cum are fi nişte /331 pominoace ce să aduc şi să dau oamenilor ce stau în dvorbă, carele sâmt pline de svinţire ce-au luat de la svinţi, ce pentru dânşi sâmt aduse şi aşea, pentru priceaştenia svântului şi preacinstitului trup ce dentru Fecioară S-au născut, Hristos, Dumnedzăul nostru, şi cu cinstitul sângele Lui să face svinţirea şi toţi cei credincioşi simtu ca nişte fii lui Dumnedzău.
Iară blagoslovenia98' cea sufletească şi alte lucruri bune ce să dau rodului creştinesc pentru tocmeala agneţului, ce să scoate şi să face den trupul Născătoarei lui Dumnedzău, Preacistei, şi să creade pentru mărire şi laudă lui Dumnedzău în veaci nesfârşiţi.
980	în slavonă: Să stăm bine, să stăm cu frică să luăm aminte...
981	în slavonă: Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina...
982	n
Scris: HcpvriiENHK.
983	n
Scris: sii3N8C6Nm.
984	Scris: AricAhiAoph.
983 în slavonă: Binecuvântarea Domnului...
986	Scris: cepitUJHT^AtMfH.
987	Scris: GAceema.
259
198 CAP.
întrebare: Care păcate să iartă după moarte pentru liturghiia şi ruga şi mi/332lostenia
(Dionisie Areopaghit:) De acesta lucru, Marele Dionisie dzice: De vor fi păcatele celui mort iuşoare, ce să dzice să nu fie nicecare păcate mari, den ceale 7 păcate de moarte, acelea pentru svintele liturghii şi altor rugi şi pentru ce să vor face milostenii, poate fi că să vor ierta: Iară, de vor fi greale şi, mari, nu să vor ierta, pentru căce au închis Dumnedzău poarta raiului despre unii ca aceştia. Deci nu li-i nice de un folos, macar ce are face după moarte. Drept aceaia, trebuie să ne grijim până vom fi vii, de sufletele noastre, ca să facem lucrure bune, de carile iubeaşte Dumnedzău şi să nevoim până simtem vii pre această lume deşartă să nu aşteptăm după moarte. Că acealea păcate ce rămân, sâmt /333 neiertate, numai de vor fi niscare păcate iuşoare, cum dzice mai sus acest svânt Dionisie. Aicea arată aşea într-acesta chip, iară mai gios988 cumu să iartă fiece păcat pentru svânta liturghie. După cum vedem că arată aicea acest svânt învăţătoriu, cum nu numai celor morţi iaste de folos liturghia şi de iertare de păcate, ce încă şi celor vii.989
(întrebarea lui Petră monah:) Oare pot să folosească ceva liturghiile sufletelor celor morţi?
(Răspunsă Grigore aboccaob990, papa de Râm:) De să va prileji să nu să iarte niscare păcate până va fi viu omul, iară după moarte foarte poate mult svânta liturghie ca să agiute991 aceluia suflet şi să-l izbăiască de munci şi /334 să asculte cineva ca să înţeleagă cum de multe ori suflete a morţi s-au arătat ş-au poftit ca să să facă liturghii pentru dânse, ca să le izbăvască den munci, după cum scrie de acest lucru şi un Felix992 episcop.
Dzice c-au fost odănăoară un preot, deci tot au fost can bolnav. într-acea, tot trepădând la feredeu pentru neputinţa trupului, de să scălda, iară când fu odată, mearse să să scalde, el află acolo993 înlontru un bărbat, carele nu-1 mai vădzuse nicedănăoară, nice-1 cunoştea. Acela veni şi începu a-i posluşi şi a-1 desculţa şi a-1
988	Scris: uoci».
989	Ş. T.: GLAVA 11 întrebare: Care păcate să iartă după moarte pentru liturghia şi ruga şi milostenia? (Dionisie Areopaghit): De acest lucru marele Dionisie dzice: De vor fi păcatele celui mort iuşoare, ce să dzice să nu fie niscare păcate mari, den ceale 7 păcate de moarte, acealea pentru svintele liturghii şi altor rugi şi pentru ce să vor face milostenii, poate fi că să vor ierta. Iară, de vor fi păcate greale şi mari, nu să vor ierta, pentru că au închis Dumnedzău poarta raiului despre unii ca aceştia, dece nu li-i nice de un folos, macar ce-are face, după moarte. Derept aceaia, trebuie să ne grijim până vom fi vii de sufletele noastre şi să facem lucrure bune, de carile iubeaşte Dumnedzău şi să nevoim, până simtem vii pre această lume deşartă, să nu aşteptăm după moarte. Că aceale păcate ce rămân simt neiertate, numai de vor fi niscare păcate iuşoare, cum dzice mai sus acest svânt Dionisie, aicea arată aşea într-acest chip. Iară mai gios, alt svânt, el scrie într-alt chip, cumu să iartă fiece păcat pentru svânta liturghie. După cum vedem că arată aicea acest învăţătoriu, cum nu numai celor morţi iaste de folos liturşhiia şi de iertare de păcate, ce încă şi celor vii.
990	în slavonă: Dialogul.
991	Scris: autfTe.
992	*-i
Scris: 4>6ah£.
993	Urmează: ,.un om”. Anulat cu cerneală roşie.
260
dezbrăca. Şi, daca întră preotul înlontru să să scalde, el şedzu tot la haine, de-i socoti hainele până când ieşi afară de să îm/335brăcă şi atunce totu-i posluşiia şi-i făcea cinste şi i să închina cu smearenie şi-l petrecea pân-afară, deci, de multe ori făcând aceasta şi posluşind acestui preot.
Iară preotul socoti într-o dzi, când vru să meargă la feredeu şi luo doo prescuri, gândind întru sine: Mult mă posluşeaşte cel om, ce mi-i voia să nu mărg tot cu deşert, ce să-i duc aceaste doo prescuri. Şi purcease cumu-i era obicina994 şi, daca mearse la feredeu, iară-1 găsi acolea pre acel om; şi începu a posluşi preotului cumu şi-i995 era obiceaiul, cu toată osârdiia996.
Şi daca să spălă preotul şi vru să purceadză, scoase de-i deade aceale doo prescuri pentru blagoslovenia şi pentru liubovul lui Dumnedzău. /336 Iară el, fiind mâhnit şi scârbit997, dzise de răspunse cu lacrămi: Părinte, svinţiia ta, pentru ce mi le dai mie aceastea? Aceasta pâine iaste svântă, deci eu nu o poci mânca. Că pre mene, cumu mă vedzi într-acest feredeu, am fost eu oarecând domn acestuia şi l-am zidit eu şi multe răutăţ şi păcate am făcut eu într-acesta loc. Şi, drept aceaia, m-am osândit de mă muncesc aicea într-acest loc ce-am făcut păcatele. Iară, de ver vrea, părinte, să-m dai vrun dar ca să-ţ mulţămesc, aceasta te rog, să-m faci acesta bine să slujeşti aceaste prescuri liturghie, să mă pomeneşti pre un păcătos şi să rogi pre Dumnedzău pentru păcatele meale, cândai, pentru slujba svintei liturghii să va milostivi998 Dumnedzău de-m va ierta /337 păcatele. Şi, de mă va ierta Dumnedzău şi mă va scoate de aicea pentru ruga svinţiii tale, să ştii că când veri veni aicea, nu mă veri găsi într-acesta loc, ce mă va fi izbăvit dentr-aceasta muncă.
Şi, cumuş dzise aceastea cuvente, aşea fii nevădzut şi de-acii nu s-au mai arătat.
Atunci cunoscu preotul că n-au fost om, numai suflet. într-acea, audzind aceasta preotul, să mâhni foarte şi plânse mult. Şi, daca veni acasă, începu de a doo dzi a sluji svânta liturghie şi a să ruga dirept acel suflet şi feace svinte liturghii tocma o săptămână şi, daca să împlu săptămâna, mearse iarăş la feredeu, după cuvântul acelui om cumu i-au fost dzâs. Şi, dac-au mărs, nu l-au /338 mai găsit acolo şi de pre acesta lucru cunoscu preotul cumu l-au iertat Dumnedzău şi l-au izbăvit dentr-acel iad ce s-au fost muncind pentru darul sventei liturghii şi l-au spodobit Dumnedzău în ceata creştinilor celor direpţi.
Deci, de pre acest lucru să cunoaşte şi să mărturiseaşte cât poate svânta litughie. Şi să creadză fiecine că iaste lucrul adevărat, că pentru svintele liturghii să izbăvăsc sufletele păcătoşilor den mânule diavolului şi vin în mâna lui Dumnedzău. Şi cer sufletele celor păcătoşi de la cei vii ca să facă liturghii şi samănă că aşteaptă păcătoşii să iai[e]999 izbăvire de toate păcatele lor ce-au făcut în lume pentru jârtva1000 cea fără de sânge, ce iaste svânta litur/339ghie.
994 Scris: wbhhn*.
9,3 Altă lecţiune: cumuşi-i.
996	Scris: wcpi,Ai'A
997	Scris: CKpi>cHm.
998	Scris: macthbh.
999	Scris: ci,ah.
1000	Scris: jKpvrev
261
Şi nu iaste de folos svânta liturghie numai celor morţi, ce încă şi celor vii le iaste lor de mare folos şi de mult agiutoriu1001 vieţii lor.
Şi ascultaţ o poveaste foarte minunată: Un om oarecine să găsiia în robie ş-au fost în legături foarte tari, iară muiarea lui în toate dzile de sărbătoare făcea liturghie pentru bărbatul ei. Deci, când era într-aceale dzile ce să făcea dumnedzăieştile litughii - o, minune! - de toate ori i să dezlega legăturile până vrea svârşiia svânta liturghie. De-aciia, iarăş să afla în legătură cum fusese şi dentâi. Deci, petrecând acolo acel om tot într-acea nevoie nţultă vreame, oarecând veni lucrul de scăpă dentr-acea robie şi veni acasă-şi şi spuse de acest lucru /340 cum în cutare dzi şi în cutare, fiind el legat şi încuiat în tari încuietori, să dezlega de legăturile şi să descuia toate încuietorile. Iară muiarea lui, audzind aceasta, ţinea mente dzilele acealea ce făcuse liturghii pentru bărbatu-ş. Deci, spuse tuturor şi a mari şi a mici cum în vreame ce-au fost făcând liturghie pentru bărbatu-s, atunce i s-au fost descuind şi dezlegând toate legăturile cu carele au fost legat. Şi, audzind aceasta, toţi măriia şi lăuda pre Dumnedzău pentru minune ca aceasta.1002
1001	Scris: AutfTopi*.
1002	(Răspuns, Grigorie aboccaob, papa de Râm): De să va prileji să nu să iarte niscare păcate până va fi viu omul, iară după moarte foarte poate mult svânta liturghie ca să agiute aceluia suflet şi să-l izbăvască de munci. Şi să asculte cineva ca să înţeleagă cum de multe ori suflete a morţi s-au arătat ş-au poftit ca să să facă liturghii pentru dânse, ca să le izbăvască den munci, după cum scrie de acest lucru şi un Filix episcop. Dzice c-au fost odănăoară un preot. Deci tot au fost can bolnav într-acea tot trepădând la feredeu pentru neputinţa trupului, de să scălda, ţară când fu odată, mearse să să scalde. El află acolo înlontru un bărbat carele nu-1 mai vădzuse nicedănăoară, nice-1 cunoştea. Acela veni şi începu a-i posluşi şi a-1 desculţa pre dâns şi a-1 dezbrăca de haine. Şi, daca întră preotul înlontru să să scalde el şedzu tot la haine, de-i socoti hainele până când ieşi afară de să îmbrăcă şi atunce totu-i posluşiia şi-i făcea cinste şi i să închina cu smerenie şi-l petrecea până afară, deci, de multe ori făcând aceasta şi posluşind acestui preot. Iară preotul socoti într-o dzi, când vru să margă la feredeu şi luo doao prescuri, gândind întru sine: Mult mă posluşeaşte cel om, ce mi-i voia să nu mărg tot cu deşert, ce să-i duc aceaste doauă prescuri! Şi purcease cumu-i era obicina şi, daca mearse la feredeu iară şi-l găsi acolea pre acel om. Iară el, cumu şi-l vădzu, să bucură foarte şi începu a posluşi preotului, cumu şi-i era obiceaiul, cu toată osârdia. Şi, daca să spălă preotul şi vru să purceadză, scoase de-i deade aceale doao prescuri pentru blagosloveniia şi pentru liubovul lui Dumnedzău. Iară el, fiind mâhnit şi scârbit, dzise de răspunse cu lacrămi: Părinte, svinţia ta, pentru ce mi le dai mie aceastea? Aceasta pâine iaste svântă, deci eu nu o poci mânca, că pre mene, cumu mă vedzi, într-acest feredeu, am fost eu oarecând domn acestuia şi l-am zidit eu şi multe răutăţi şi păcate am făcut eu într-acest loc şi drept aceaia m-am osindit de mă muncesc aicea într-acest loc, ce-am făcut păcatele! Iară, de vei vrea, părinte, să-m dai vreun dar ca să-ţ mulţămăsc, aceasta te rog: să-m faci acest bine să slujeşti aceaste prescuri [la] liturghie, să mă pomeneşti, pre un păcătos, şi să rogi pre Dumnedzău pentru păcatele meale, cândai pentru slujba svintei liturghii, să va milostivi Dumnedzău de-m va ierta păcatele. Şi, de mă va ierta Dumnedzău şi mă va scoate de aicea pentru ruga svinţiei tale, să ştii că, când veri veni aicea, nu mă ver găsi într-acesta loc, ce mă va fi izbăvit dentr-aceasta muncă. Şi, cumuş dzise aceastea cuvinte, aşea fu nevădzut şi deacii nu s-au mai arătat. Atunce cunoscu preotul că n-au fost om cu trup, ce-au fost numai suflet. într-acea, audzind aceasta preotul, să mâhni foarte şi plânse mult şi, daca veni acasă, începu a doo dzi a sluji svânta liturghie tocma o săptămână. Şi, daca să împlu săptămâna, mearse iarăş la feredeu, după cuvântul acelui om, cumu i-au fost dzis şi, dac-au mărs, nu l-au mai găsit acolo. Şi de pre acest lucru cunoscu preotul cumu l-au iertat Dumnedzău şi l-au izbăvit dentr-acel iad ce s-au fost muncind, pentru darul sventei liturghii şi l-au spodobit Dumnedzău în ceata creştinilor celor direpţi. Deci, de pre acest lucru să cunoaşte şi să mărturiseaşte cât poate svânta liturghie şi să creadză fieştecine că iaste lucru adevărat că pentru svintele liturghii să izbăvesc sufletele păcătoşilor den mânule diavolului şi vin în mâna lui Dumnedzău şi cer sufletele celor păcătoşi de la cei vii ca să facă
262
199 CAP.
Pentru ceia ce dau de-ş fac ceale 40 de liturghii, ce să dzice o sărăcustă
{Svântul Isaiia monah, ce-au fost preot şi s-au scăpat de preoţie:) într-un oraş oarecarele ce să chema /341 Nicomidiia, să prilejise de muriia un boiarin, Dece, cunoscând el că moare, poruncise fameiii lui şi lăsase cuvânt cu limbă de moarte să dea dentru avuţiia lui să facă milostenie să miluiască pre mulţi săraci şi mişei şi, mai vârtos1003, pre pruncii carii vor fi rămas săraci de părinţi. Aşijdere, să slobodzască pre cine vor fi fost lui robi, numai liturghii să nu dea preoţilor. Iară având acest boiarin mare nedeajde şi plecare spre acest preapodobnic1004 părinte Isaiia şi pentru ruga lui ce s-au rugat lui Dumnedzău, fu izbăvit de acea boală şi fii sinătos1005 ca şi întâi. Şi aciiş, să sculă şi să dusă la acest svânt părinte. Şi cumu-1 vădzu părintele, să împlu de bucurie şi proslăvi /342 pre Cela ce-i iubitor de oameni Dumnedzău. Şi dzise acelui boiarin de şedzu şi-l întrebă pre dâns dintru ce ş-au cunoscut vendecarea de s-au însănătoşat.
Răspunse cătră dâns acest boiarin: Părinte, numai cât am poruncit şi am dzis să-m facă Dumnedzău parte de ruga svinţii tale, atuncea, într-acel ceas m-am aflat sănătos.
Atunce dzise svântul cătră dâns: Fiiule, dat-ai preoţilor prescuri să facă liturghii pentru sufletul tău?
Răspunse acel boiarin: N-am dat, cinstite părinte, că, de-aş fi dat, nu mi-are fi fost nice de un folos, numai ce aş fi pierdut nişte aveare.
Atunce-i dzise acel părinte: Nu dzice aşea, fiiule, pentru căce scrie de acest lucru Iacov, fratele Domnului, la po/343slaniia lui: De să va bolnăvi cineva, să chiame preoţii besearicii, carii au îndrăznire la Dumnedzău, să să roage pentru dâns. Iară Dumnedzău, pentru ruga preoţilor, va să dea sănătate celui bolnav şi să-l scoale den boala lui. Şi de va avea şi păcate, iară pentru ruga preoţilor le va ierta Dumnedzău.
Aceastea dzise svântul părinte cătră acest boiarin. Şi iarăş dzise: Fiiule şi frate, socoteaşte că sufletul tău iaste de-a direpta, iară gândul tău iaste de-a stânga.
liturghii şi samănă că aşteaptă păcătoşii să ia izbăvire de toate păcatele lor ce-au făcut în lume pentru jârtva cea fără de sânge ce iaste svânta liturghie. Şi nu iaste de folos svânta litughie numai celor morţi, ce încă şi celor vii le iaste lor de mare folos şi mult agiutoriu vieţii lor. Şi ascultaţi o poveaste toarte minunată. Un om oarecine să găsiia în robie ş-au fost în legături foarte tari. Iară muiarea lui, în toate dzilele de sărbătoarea făcea liturghie pentru bărbatul ei. Deci, când era într-acele dzile ce să tăcea dumnedzăiaştile liturghii - o, minune! - de toate ori i să dezlega legăturile până vrea svârşi svânta liturghie, de-aciia iarăş să afla în legături, cum fosease şi dentâi. Deci, petrecând acolo acel om tot într-acea nevoie multă vreame, oarecând veni lucrul de scăpă dentr-acea robie şi veni acasă-ş. Şi spuse de acest lucru, cum în cutare dzi şi în cutare, fiind el legat şi în tari încuietori, să dezlega de toate legăturile. Iară muiarea lui, audzind aceasta, ţinea mente dzilele acealea ce tăcuse liturghii pentru bărbat-ş. Deci spuse tuturor şi mari şi mici, cum în vreame ce-au fost tăcând liturghie pentru bărbatu-ş, atuncea i s-au fost descuind şi dezlegând toate legăturile cu carele au fost. Şi audzind aceasta, toţi măriia şi lăuda pre Dumnedzău pentru minune ca aceasta.
1003	Scris: cpvroch.
1004	o •	~
Scris: npnHHKk.
1005	o *
Sens: cnm»moch.
263
Aceasta dzise părintele Isaiia pentru necredinţa acestui boiarin, şi deade unui preot oarece ca-n100,5 chip de plată şi-l rugă ca să facă liturghie pentru dâns, ce să dzice pentru acel boiarin, ca să-i facă 40 de liturghii. Iară daca să împlură /344 ceale 40 de liturghii, într-o noapte, daca să deşteptă den somn acest boiarin, iară fără de veaste i să deşchiseră uşile casei lui şi intrară nişte bărbaţi foarte frumoşi. Era chipurile lor de îngeri şi era de toţi 40. Deci stătură de o parte doodzeci, de altă parte alţ doodzeci şi, cumu-i vădzu acel boiarin, să spărie foarte de acea înfricoşată videanie* 1007 şi răspunse cătră dânşi: Dumili [sic!] voastre pentru ce aţ venit în casa unui păcătos ca mene? Răspunseră lui: Noi simtem ceale 40 de liturghii ce s-au făcut pentru tine şi ne-au trimis să-ţ ieşim înainte, să mergi cu noi în svânta besearică. Deci, numai ce vino cu bucurie mare şi nemică nu te îndoi. Că pentru mânule preotului /345 ce-au făcut aceaste 40 de liturghii pentru tine, te-ai făcut moşnean şi te-ai împreunat cu Dumnedzău, ca să iai fără nice de o smenteală împărăţiia ceriului.
Atunce acel boiarin dentr-acea dumnedzăiască vedeare ce-i descoperi Dumnedzău de vădzu, ş-au adus amente de cuvântul svântului părinte Isaiia şi credzu cu tot de-adinsul că mult poate dumnedzăiească cea fără de sânge jârtvă1008 ce să aduce cătră Dumnedzău. Că pentru aceasta să iartă păcatele oamenilor şi, dup-acea, să sculă acest boiarin şi-ş împărţi toată avuţiia preoţilor, ca să-l pomenească la svintele şi dumnedzăieştile liturghii, scoţându-i partea lui şi puindu-o cu a celor direpţi la svântul şi dumnedzăiescul jârtăvnic1009.
Aceasta să ştiţi toţi creştinii, cum litur/346ghiile, cum aţ audzit mai sus, că au puteare să rădice suflet de om dentru adâncul adului să-l suie în ceriu şi dentru întunearec spre lumina cea de veaci.	<
Aceasta, ca să înţeleageţi toţi, mari şi mici, şi socotiţ foarte pre-amănuntul cât bine dobândesc de la iubitoriul de oameni Dumnedzău, spodobindu-se oamenii pentru peaningii ce dau în mâna preotului de fac liturghii pentru dinş. Drept aceaia, şi preoţii ce iau peaningii pentru să facă liturghii, trebuie ca să nu să lenească, ce foarte să să nevoiască cu toată osârdiia1010 şi frica lui Dumnedzău, să slujască şi nu cumva să lase ceva, vreo litughie să să treacă să nu facă deplin, că apoi vor să dea samă înaintea10" înfricatului giudeţ1012. Că, din ce /347 ceas să dă peaningul în mâna preotului să facă liturghie, dintr-acela ceas scrie îngerul nevădzut numele acelui om. Deci, mişel de acela preot ce nu va sluji, ce va lăsa de vor treace.
200	CAP.
Pentru prescurile ce să aduc la jirtăvnic şi oare iaste blagoslovit să să aducă prescuri la besearică muiarea ce va fi după eretic sau păgân
(Simeon de Solun:) Proscomidia, ce scoate preotul ţâncuşe den prescure când pomeneaşte, aceaia iaste chipul omului celuia ce aduce prescurile la besearică.
1006
1007
1008
1009
1010 1011 1012
Altă lecţiune: can ,.cam’\
Scris: BHA'kNHB.
Scris: HtpvrBffi.
Scris: HcpvrhENHKh.
Scris: wcpisAiA-
Scris: ^nnahnta.
Scris:
264
Aceastea chipuri nevădzute să împreună cu Hristos şi să fac una. Drept aceaia, câţ fac păcate la vedeare şi nu vor să să părăsească, trebuie să nu le ia nime prescurile să le slujască cu a altor creştini.
Aşijdere, /348 şi fămeile ce vor fi pravoslavnice şi vor avea bărbaţ eretici sau de altă credinţă, numai lumânări de vor aduce la besearecă, aceastea să le priimască1013 şi aceastea numai pentru ca să aibă nedeajde de spăsenie. Aşijdere, şi paraclise să le facă şi alte molitve şi milostenie să împarţă, iară liturghii nice într-un chip să nu li să fac, nice să le pomenească la svânta liturghie, nice să le priceştuiască cu svânta priceştanie, numai la moarte, atunce să le cuminece.
Aşijdere, şi masle, încă numai la moarte să le slujască şi alte slujbe. Iară în viiaţa lor, să le dea lor aghiazmă şi anafiiră şi aceasta la vreamea lor, numai pentru ca să să chiame că iaste creştină şi să nu să uite de tot de leage, ce pentru svinţirea /349 să aibă1014 nădeajde de spăsenie. Şi, mai mult pentru ca să nu cadză la ocaanie să-ş piiardză credinţa şi nedeajdea iertării de păcate. Iară, de nu li s-are da1015 acesta, să are părăsi şi s-are întoarce de tot dupre creştinătate şi are mearge de tot în perire.1016 1017
201	CAP.
Pentru ca să ştie neştine pentru ce să face liturghie după ce moare omul a treia dzi şi a noo dzi şi la 40 de dzile
(Nechifor; patriarhul de Ţarigract0'1:) Daca moare omul şi-l îngroapă în maica lui, în pământ, pentru că den pământ au fost zidit, de a treia dzi înainte înceape faţa lui dentru lumina şi ffâmşeaţea lui cea cuvioasă a să strica şi a să topi şi să paingineaşte. Drept aceaia să face într-acea dzi liturghie, într-această vreame a treia dzi.
Iară a noo dzi /35° înceape trupul a să deşcheia den toate încheieturile şi a să împărţi, numai inima ce stă întreagă. Pentru acesta lucru să face liturghie a noo dzi.
Iară la 40 de dzile şi aceasta inima să topeaşte, drept aceaia să face într-acea dzi liturghie. într-acesta chip să face şi naşterea omului în zgăul maică-sa: După ce să împreună bărbatul cu fămeaia, a treia dzi să schizmeaşte inima, iară a noo dzi să
1013	Scris: ripiVirtUCK*.
1014	Scris: agv
1015	Şters cu cerneală roşie: nice de.
i°i6 ş j . glavA 14 Pentru prescurile ce să dau la jârtăvnic şi oare iaste blagoslovit să aducă prescuri la besearecă muiare ce va fi după eretic sau păgân (Simeon de Solun): Proscomidia ce scoate preotul ţincuşe den prescure când pomeneaşte, aceaia iaste chipul omului celuia ce aduce prescurile la besearecă. Aceastea chipuri nevădzut să împreună cu Hristos şi să fac una. Drept aceaia, câţi fac păcate la vedeare şi nu vor să să părăsască, trebuie să nu le ia nime prescurile să le slujască cu a altor creştini. Aşijdere, şi fămeile ce vor fi pravoslavnice şi vor avea bărbaţi eretici sau de altă credinţă, numai lumânări de vor aduce la besearecă, aceastea să le priimască şi aceastea numai pentru ca să aibă nedeajde de spăsenie. Aşijdere, şi paraclisele să le facă şi alte molitve şi milosteniie să împarţă. Iară liturghii nice într-un chip să nu li să facă, nice să le pomenească la svânta liturghie, nice să le priceştuiască cu svânta priceaştenie, numai la moarte, atunce să le cuminece. Aşijdere - şi maslu încă numai la moarte să le slujască şi alte slujbe. Iară în viiaţa lor să li să dea numai aghiazmă şi anaforă şi aceastea la vreamea lor numai, pentru ca să să chiame că sâmt creştine şi să nu să uite de tot de leage, ce pentru svinţirea, să aibă nedeajde de spăsenie şi mai multă, pentru ca să nu cadză la otceanie să-ş piiardză credinţa şi nedeajdea iertării de păcate. Iară, de nu li s-are da nice de aceasta, să are părăsi şi s-are întoarce de tot despre creştinătate şi are mearge de tot în perire.
1017 Scris: ijprpAAS.
265
închiagă trupul, iară când să împlu 40 de dzile, iaste desăvârşit1018 închipuit toată faţa lui, ce să dzice a pruncului. 19 1020
202	CAP.
Pentru sufletele celor direpţi şi celor păcătoşi, oare unde să vor fi găsind petrecătoare până în dzua de astădzi
(Părintele Anastasie de Sinaia:) Nime de acesta lucru n-au putut să arate la vedeare pre-a/351mănuntul să spuie, ce numai atâta, socotind cuventele Pespuietoriului Domnului nostru Isus Hristos, dentr-aceastea luom învăţături cum sufletele celor direpţi cu sufletul, ca sufletul tâlhariului celui svint, în raiu să găsesc. Că şi dumnedzăiesul Marele Antonie, învăţătoriul pustiiului pentru locul sufletelor aşea au învăţat că sâmt în raiu sufletele direptilor, cum de acest lucru şi sângur purtătoriul de Dumnedzăire svântul Pamvof020 şi alţi o samă dentru svinţii părinţi. Aşijdere, şi preasvinţitul Ioan A-bcTBHHNHKh1021 dzice aşea, c-au dzis acel fericit tâlhariu cătră Despuitoriul: Adu-Ţi amente, Doamne, de mene [în]1022 împărăţiia Ta! Şi cu acest cuvânt tot raiul au dobândit de l-au moşnenit. /352
Iară sufletul celor păcătoşi, toate cărţile şi vechi şi noao, grăiesc şi dzic că să găsesc în iad în legătură, cum sâmt şi oamenii, făcătorii cei răi, de şed [în]1023 închisoare până când să va face giudeţ1024. Pre direptate, de vor fi osândiţi spre moarte, aşea sâmt şi aceştia, ce să găsesc acolo în iad, ce să dzice sufletele celor păcătoşi, sâmt la închisoare până când va veni înfricatul giudeţul1025 cel dirept la înfricoşata şi groznica a Lui a doo venire, când v^ giudeca1026 toată lumea şi va da fîeşcăruia după lucrul său.
(Brwocivh aba**-1027) Dzice şi dumnedzăiescul David pentru aceşt păcătoş: întoarce-să-vor păcătoşii în iad. Aceasta întoarcere arată la vedeare cum sufletele celor păcătoş sâmt astădz în iad.1028
1018	Scris:
1019	Ş. T.: GLAVA 15 Pentru ca să ştie neştine pentru ce să fac liturghie după ce moare omul a treia dzi şi a noo dzi şi la 40 de dzile (Nechifor, patriarhul de Ţarigrad): Deaca moare omul şi-l îngroapă în maica lui, în pământ, pentru că den pământ au fost zidit de a treia dzi înainte înceape faţa lui dentru lumina şi frâmseaţea ei cea cuvioasă a să strica şi a să topi şi să painjineaşte. Drept aceaia facem liturghie într-aceastea vreame, a treia dzi. Iară a noa dzi înceape trupul a să deşcheia den toate încheieturile şi a să împărţi, numai inima ce stă întreagă. Pentru acesta lucru să fac liturghii a noa dzi. Iară la 40 de dzile şi aceasta, inima, să topeaşte; drept aceaia să face într-acea dzi liturghie. într-acesta chip să face şi naşterea omului în zgăul maică-sa, după ce să împreună bărbatul cu tameaia a treia dzi să schizmeaşte inima, iară a noo dzi să încheagă trupul. Iară când să împlu 40 de dzile, iaste desăvârşit închipuită faţa lui, ce să dzice [a] pruncului.
1020	Scris: n*ME*.
1021	în slavonă: scărarul, de la scară.
1022	Cuvânt lipsă în text.
1023	Idem.
1024	Scris: u^Aeiih.
102;> Scris: u^AeutfAh.
1026	Scris: u^abka.
1027	în slavonă: Binecuvântatul David.
1028	Ş. T.: GLAVA 16 Pentru sufletele celor direpţi şi celor păcătoşi, care unde să vor ti găsind petrecătoare până în dzua de astădzi (Părintele Anastasie din Sinaia): Nime de acesta lucru n-au putut să arate la vedeare pre-amăruntul să spuie, ce numai atâta, socotind cuvintele Despuietoriului,
266
203 CAP.
Pentru care /353 dzile sâmt prespre an de nu să cade să să facă pamenţi morţilor
(Nichifor, patriarhul de Ţarigrad:) Să ştiţ de rân [sic!] de rândul pamenţilor, când nu încap ca să să facă: în ceale 12 dzile ce sâmt după Născut până la Bogoiavlenie, săptămâna întâi în svântul post mare, aşijdedere şi săptămâna cea mare înaintea Paştilor şi ceaia de după Paşti şi toate dumenecile şi sărbătorile ceale mari.
într-aceastea dzile nu pot să să facă pamenţi, nice să să slujească părăstase sau altă colivă, că aceastea, când să vor face, trebuie să fie numai slujba lor deusebi, ales pentru cei morţi. Deci, trebuie dzile dezlegate, iară cine va vrea să pomenească la svânta liturghie în taină pre cei morţi, fără nice de o smen/354teală poate să-i pomenească şi în dzua de Paşti.
204 CAP.
Pentru preotul ce, cântând liturghia şi să va prileji vreo smenteală, de-ş va vărsa potiriul cu svintele daruri
(Ioan de Chitru:) De să va prileji să să cumva vearse potiriul cu darurile mainte de vâhodul1029 cel mare, iarăş să facă preotul al doile rând proscomidie şi să o săvârşască1030 şi să dzică şi molitva pomeanicului. De-aciia să înceapă la slujbă de-acolea dentr-acel loc ce s-au vărsat darurile, de-aciia tot pre rând până va face svârşit.
Iară, de să vor vărsa după vâhodul cel mare, acesta lucru scris nu l-am găsit necăiuri [sic!] ca să să facă altă proscomidie.
Iară, de să va prileji să mănânce şoarecii agneţul sau altă jiganie şi să nu-1 vadză preotul, /355 trebuie să facă altă proscomidie, de va fi, cum am dzâs, mainte de vâhodul cel mare. Şi acest păcat să-l ispoveduiască preotul cătră duhovnic sau cătră vlădic. Iară vlădicul să-i dea canon cum va socoti; canonul să nu fie altă, ce să-l oprească de besearică cât va fi voia arhiereului, însă, de să va fi prilej it aceasta să fie fost pentru nesocotinţa preotului. Iară, de va fi nevoie de preot, că nu va fi altul să cânte liturghie, şi să va prileji de va fi postul cel mare sau praznicul
Domnului nostru Isus Hristos, dintr-aceastea luom învăţătură cum sufletele celor direpţi cu sufletul tâlhariului celui svânt în raiu să veselesc. Că şi dumnedzăiescul, marele Antonie, învăţătoriul Pustiei, pentru locul sufletelor aşea au învăţat că sâmt în raiu sufletele direpţilor, cum de acesta lucru - şi sângur purtătoriul de Dumnedzăire Svântul Pamvo şi alţi o samă dentru svinţii părinţi. (Aşijdere, şi preaosvinţitul Ioan Leastvicinic dzice aşea): C-au dzis acel fericit tâlhariu cătră Despuietoriul Hristos: Adu-ţi amente, Doamne, de mene [în] împărăţiia ta! şi cu acest cuvânt tot raiul au dobândit de l-au moştenit. Iară pentru sufletele celor păcătoşi toate cărţile şi vechi şi noo grăiesc de dzic că să găsăsc în iad în legătură, cum sâmt şi oamenii făcătorii cei răi, de şed [în] închisoare, până când să va face giudeţ pre direptate, de vor fi osândiţi spre moarte. Aşea sâmt şi aceştia, ce să găsesc acolo în iad, ce să dzice sufletele celor păcătoşi, sâmt la închisoare până când va veni înfricoşatul giudeţul cel dirept la înfricoşata şi groznica lui a doo venire, când va giudeca toată lumea şi va da fiecăruia după lucrul său. (bt* tui» ABAh): Dzice dumnedzăiescul David pentru aceşti păcătoşi: Intoarce-să-vor păcătoşii în iad. Aceasta «întoarcere» arată la vedeare cum sufletele celor păcătoşi sâmt astădzi în iad.
1029	Scris: bti\‘oaS'i\u.
1030	Scris: chBpiiiiMCKii.
267
Născutului sau a Bogoiavlenii şi de va fi preotul la ţară, unde nu să găseaşte alt preot, atunce, ca să nu să smentească lucrul lui Dumnedzău, ce să i să dea preoţilor alt canon, post sau milostenie1031 /356 sau altă rugă, iară liturghie să cânte.
Iară darurile ce să vor vărsa, iaste datoriu preotul să le strângă foarte bine într-un vas curat şi să le bage în locul unde să spală daca să priceştuiaşte sau şi într-alt loc curat să să îngroape ca să nu să calce sau să să atingă altcineva de acela loc.
(Valsamon:) Alta iaste lumina soarelui şi alta iaste a lunei, iară pentru svintele daruri, de să va prilej i să să vearse, de vor cădea pre pămârjt, iaste un lucru mare aceasta. Iară, de vor fi mainte de cântarea herovicului vărsate, până nu să aduc să să puie pre svântul preastol svintele daruri, atunce şi certarea preotului să fie mai la vreame şi, de-aciia, să aibă iertare. Pentru căce mainte di [sic!] ce citeaşte preotul /357 molitvele svintei liturghii, ce să dzice aceastea ce să dzâc după după herovic, aceastea să chiamă molitvele liturghii. Iară molitvele ceale dentâi ce să citesc den-ceputul svintei litughii până la vreamea herovicului, aceastea sâmt alte molitve. Pentru aceastea poate să aibă preotul iertare şi mai iuşor de la Dumnedzău ca să posluşască svintei liturghii şi pentru spăseniia oamenilor, pentru că atunce, pre acea vreame, svintele daruri încă nu sâmt desăvârşit1032 trupul şi sângele Domnului. Iară, de să vor vărsa după ce să vor fi cetit molitvele liturghii, atunce foarte ca să aibă o pedeapsă mare preotul. Iară, de va fi meşterşugul diavolului să fie făcut vreo pacoste, să-i fie mai iuşoară certarea, /358 după cum va socoti arhiereul.
(Aşijderea, Simeon de Soluri:) Dzice şi acest svânt Simeon de Solun pentru rândul aceştii smenteale: De să va prilej i să cadză pre vreun marmure, ce iaste gios1033 pre patos, când să va vărsa, acesta marmure, de va fi putinţă, să să scoaţă de acolea şi să-l puie la un loc de cinste, unde să nu să calce, cum are fi într-o zidu. Iară, de va fi marmurele prea mare ca să nu să poată clăti den loc să să mute, atunce să sape afund acel loc cât va ţinea acea vărsătură ce să vor fi vărsat svintele daruri şi să să puie în loc curat, cum am dzâs şi mainte, unde să spală preotul daca să priceştuiaşte. Şi, daca va săpa acel marmure, să-l speale foarte bine cu apă /359 şi să vearse apa acolo la umivalniţă.
Iară, de să va prileji să nu să vearse darurile toate, ce să rămâie vreo parte, de va fi mainte de herovic, cum am dzâs, să apuce să facă altele de carele vor lipsi pentru ca să săvârşască1034 liturghiia. Iară, de să va prileji să să vearse darurile când ies preoţii cu svânta, cumu s-are dzice de vor cădea den capul preotului şi să vor vărsa pre veşmentele preotului şi, de-are fi cât de scumpe de mult preţ, tot să le speale cu apă curată şi în vas curat până să va spăla să nu rămâie nemică pre veşmânt şi aceale spălături să le puie la loc curat. Iară, de să vor vărsa după ce să va fi săvârşit1035 herovicul, atunce-i un lucru isprăvit, /360 numai să taie acel loc cât va ţinea acea udeală pre veşmânt, unde să vor fi vărsat darurile, şi dintr-aceale bucăţi să să facă pocroveaţe de potiriu şi de discos, însă întâi să să speale aceale
1031	Scris: MÎvcmeNÎe.
1032	Scris: A^ciiftpiiiiiHT.
1033	Scris: uo«i».
I03‘* Scris: ChBpiiiiucKX
103:1 Scris: ci.RpiiiijHTh.
268
bucă{i ce să vor tăia, de-aciia să să facă procoveaţe şi spălăturile să să puie ia omiveainiţă în oltariu. De-aciia să facă den bucăţ procoveaţe.
(Aşijdere, Ioan Postnic:) Dzice şi Ioan Postnic de acest lucru: De să va prilej i să să vearse svintele daruri în loc unde va fi pământ uscat, să-l radză pământul foarte bine de afund şi să strângă acea ţărână să o bage în foc să o ardză şi să strângă acel pământ ars cu tot ce va fi acolea în foc, cărbuni, cenuşe şi altă tot ce va fi, să-l /361 ducă să-l arunce într-o apă curătoare, carea să nu seace nicedănăoară în veaci.1036
1036 Ş. T.: GLAVA 17 Pentru preotul cântând liturghie să va prileji vreo smenteală de-ş va vărsa potiriul cu svintele daruri (Ioan, mitropolitul de Chitru): De să va prileji să să cumva vearse potiriul cu darurile mainte de vâhodul cel mare, iarăş să facă preotul al doile rând proscomidie şi să o săvârşască şi să dzică şi molitva pomeanicului. Deacii să înceapă la slujbă de-acolea dentr-acel loc ce s-au vărsat darurile. Deaciia - tot pre rând, până va face svârşit. Iară, de să vor vărsa după vâhodul cel mare, acesta lucru scris nu l-am găsit necăiri, ca să să facă altă proscomidie. Iară, de să va prileji să mănânce şoarecii agneţul sau altă jiganie şi să nu-1 vadză preotul, trebuie să facă altă proscomidie, de va fi, cum am dzis, mainte de vâhodul cel mare şi acest păcat să-l ispoveduiască preotul cătră duhovnic sau cătră vlădic. Iară vlădicul să-i dea canon cum va socoti. Canonul să nu fie altă, ce să-l oprească de Besearecă cât va fi voia arhiereului. însă, de să va fi prilejit aceasta să fie fost pentru nesocotinţa preotului. Iară, de va fi nevoie de preot, că nu va fi altul să cânte liturghie şi să va prileji de va fi postul cel mare sau Praznicul Născutului sau a Bogoiavlenii şi, de nva fi preotul la ţară, unde nu să găseaşte alt preot, atunce, ca să nu să smentească lucrul lui Dumnedzău, ce să-i dea preotului alt canon, post sau milostenie sau altă rugă, iară liturghie să cânte. Iară darurile ce să vor vărsa, iaste datoriu preotul să le strângă foarte bine într-un vas curat şi să le bage în locul unde să spală, deaca să priceştuiaşte, sau şi într-alt loc curat să să îngroape, ca să nu le calce sau să le atingă altcineva de acel loc. (Valsamon): Alta iaste lumina soarelui şi alta iaste a lunei. Iară pentru svintele daruri, de să va prileji să să vearse, de vor cădea pre pământ, iaste un lucru mare acesta. Iară, de vor fi mainte de cântarea herovicului vărsate până nu să aduc, să să puie pre svântul preastol svintele daruri, atunce şi certarea preotului să fie mai la vreame şi deacii să aibă iertare, pentru căce mainte de ce ceteaşte preotul molitvele svintei liturghii, ce să dzic aceaste după herovic, aceastea să chiamă molitvele liturghii, iară molitvele ceale de-nceputul svintei liturghii până la vreamea herovicului, aceaste sâmt alte molitve. Pentru aceastea poate să aibă preotul iertare şi mai iuşor de la Dumnedzău, ca să posluşească svintei liturghii şi pentru spăsenia oamenilor, pentru că atunce, pre aceaia vreame, svintele daruri încă nu sâmt desăvârşit trupul şi singele Domnului. Iară, de să vor vărsa după ce să vor fi cetit molitvele liturghii, atunce foarte ca să aibă o pedeapsă mare preotul. Iară, de va fi meşterşugul diavolului să fie făcut vreo pacoste, să-i fie mai iuşoară certarea, după cum va socoti arhiereul. (Aşijdere, Simeon, mitropolitul de Solun): Dzice şi acest svânt, Simeon de Solun, pentru rândul aceştii smenteale: De să va prileji să cadză pre vreun marmure ce iaste gios pre patos când să va vărsa, acesta marmure, de va fi putinţă, să-l scoaţă de-acolea şi să-l puie la un loc de cinste, unde să nu să calce, cum are fi într-un zidiu. Iară, de va fi marmurele prea mare ca să nu să poată clăti den loc să să mute, atuncea să să sape afund acel loc, cât va ţinea acea vărsătură ce să vor fi vărsat svintele daruri şi să să puie la loc curat, cum am dzis şi mainte, unde să spală preotul daca să priceştuiaşte. Şi, daca va săpa acel marmure, să-l speale foarte bine cu apă şi să vearse apa acolo la umivalniţă. Iară, de să va prileji să nu să vearse darurile toate, ce să rămâie vreo parte, de va fi mainte de heruvic, cum am dzis, să apuce să facă altele pentru ca să săvârşască liturghia. Iară, de să va prileji să să vearse darurile când ies preoţii cu Svânta, cumu s-are dzice, de vor cădea den capul preotului şi să vor vărsa pre veşmentele preotului şi de-are fi cât de scumpe, de mult preţ, tot să le speale cu apă curată şi în vas curat, până să va spăla să nu rămâie nemică pre veşmânt şi aceale spălături să le puie la loc curat. Iară, de să vor vărsa după ce să va fi svârşit heruvicul, atuncea-i un lucru isprăvit, numai să să taie acel loc cât va ţinea acea udeală pre veşmânt, unde să vor fi vărsat darurile şi dentr-aceale bucăţi să să facă pocroveaţe de potiriu şi de discos. însă întâi să să speale bucăţile ce să vor tăia, de-aciia să să facă pocroveaţe şi spălăturile să să puie la omivalniţă în oltariu. De-aciia să facă den bucăţi pocroveaţe. (Aşijdere, Ioan Postnic): Dzice şi Ioan Postnic de acest lucru: De să va prileji să să vearse svintele daruri în loc unde va fi pământ uscat, să-l radză pământul foarte bine de afund şi să strângă ţărâna să o bage în foc să o ardză şi tot ce va fi acolea în foc, cărbuni, cenuşe şi altă tot ce va fi, să să ducă să să arunce într-o apă curătoare, carea să nu seace nicedănăoară în veaci.
269
205 CAP.
Pentru svintele daruri, de să va mucedzi svântul agneţ, şi să va usca, de nu va putea preotul să-l potribască
(Iarăş loan Postnic:) De să va prileji să să strice şi să mucedzască svântul agneţ, cât să nu-1 poată potribi preotul, atunce nice să-l ardză, nice să-l arunce undeva într-apă sau aiuri, ce să socoteşti tu sângur, preote, să cauţi să bagi vin dulce în potiriu şi să potribeşti tot cum va fi acel agneţ, împreună cu vin, nemică să nu laşi după obicină1037.1038
206	CAP.
Pentru preot că să cade să aibă umivalniţă în svântul oltariu
(Gherman, patriarhul de Ţarigrad:) La svântul jârtăvnic1039 înlontru /362 trebuie preotului ca să aibă loc ales. Să fie săpat, făcut de-acea treabă iscusită, să fie preotului de spălat. Când să va găta de proscomidie şi, după ce să va priceştui, atunce, mai vârtos1040 să nu cumva să să calce acealea spălături. Ce, foarte cu tocmală mare, când să va spăla şi la umivalniţă să nu cumva să stropască în laturi, ca să să calce, că mare păcat iaste acesta. Şi are a da samă de acesta lucru preotul la înfricoşatul giudeţ1041 ca şi de la alte de toate.1042
207	CAP.
i
Pentru mirean, ca să nu între în svântul oltariu
(Soborul 6 în 7 capete:) A Şeasele Săbor învaţă de acest lucru: Mireanul la svântul jârtăvnic1043 să nu să apropie, nice bărbat, nice muiare, numai călugăr sau călugăriţă să între să /363 măture şi să curăţească, după cum scrie canonul Svintului Nichifor, patriarhul de Ţarigrad în 15 capete.1044
1037	Scris: wbhmni».
1038	Ş. T: GLAVA 18 Pentru svintele daruri, de să va mucedzi svântul agneţ, sau să va usca, de nu va putea preotul să-l potribască (Iarăş loan Postnic): De să va prileji cumva să să strice şi să mucedzească svântul agneţ, cât să nu-1 poată potrebi preotul, atunce nice să-l ardză. nice să-l arunce undeva, într-apă sau aiuri, ce socoteşti tu sângur, preote, să cauţi să bagi vin dulce în potiriu şi să potribeşti tot cum va fi acel agneţ împreună cu vin, nemică să nu laşi după obicină.
1039	Scris: HcpvrhBNHKh.
1040	Scris: Bpvroch.
1041	Scris:
1042	Ş. T.: GLAVA 19 Pentru preot, că să cade să aibă umivalniţă în svântul oltariu (Gherman, patriarhul de Ţarigrad): La svântul jârtăvnic înlontru, trebuie preotul ca să aibă loc ales, să fie săpat, tăcut de aceaia treabă iscusit, să fie preotului de spălat, când, să va găta de proscomidie, şi după ce să vor priceştui, atunce mai vârtos să nu cumva să stropască în laturi, ca să să calce, că mare păcat iaste acesta şi are a da samă de acesta lucru preotul la înfricatul giudeţ ca şi de alte toate.
1043	Scris: acpvrhBNMKh.
1044	Ş. T.: GLAVA 20 Pentru mirean, ca să nu între la svântul oltariu (Săborul al Şeasele, la 7 capete): Al Şeasele Săbor învaţă de acest lucru: Mireanul la svântul jârtăvnic să nu să apropie, nice bărbat, nice muiare, numai călugăr sau călugăriţă sau gramatic de besearecă să între să măture şi să curăţească, după cum scrie canonul Svântului Nichifor, patriarhul de Ţarigrad, în 15 capete.
270
208	CAP.
Pentru preotul când va cânta liturghie şi va cădea dzveazda
(loan Postnic:) Preotul, când va cânta liturghie şi de-i va cădea dzveazda de pre discos, să fie oprit de liturghie1045 50 de dzile, ce să dzice cindzeci.1046
209	CAP.
Pentru anafură, pentru ce o iau creştinii şi pentru dziiele ce sâmt legate
ca să nu să împreune cu fameile lor când vor lua anafura; aşijdere, şi când vor săruta svintele icoane
Anafora s-au făcut şi să dă creştinilor într-acesta chip, pentru că dentâi toţi ceia ce era creştini şi mari şi mici să priceştuia la toate svintele litur/364ghii, de lua svânta cumenecătură prespre toată vreamea. Iară acmu s-au depărtat de la noi această svântă şi dumnedzăiască taină şi să dă numai odată într-un an. Dirept aceaia, au şedzut de-au giudecat1047 svinţii părinţi, pentru că va fi mai bine aşea şi mai cu tocmală şi cu cinste şi mai cu svinţire şi cu fiica lui Dumnedzău, când să vor curăţi oamenii pre aceaste dzile a postului mare pentru pocăinţa şi ispoveadania1048. Dece atunce va fi mai cu cuviinţă să da dumnedzăiasca cumenecătură pentru mai multă svinţire şi curăţire iertării păcatelor. Şi s-au dat în locul priceaştenii1049, dumnedzăieştii taine, carea o lua creştinii des. în chipul aceluia dar au tocmit /36S acei svinţi părinţi să să dea aceasta anafora, cum are fi chip aceluia dar. Drept aceaia, în dzua de astădzi, iau creştinii anafora den mâna preotului pentru blagoslovenia1050 şi darul svinţirii.
Deci, de vreame ce iau ei acest dar în locul priceaştenii1051, într-această dzi trebuie să să veaghe [sic!] şi să să socotească şi să să ferească de pofte şi de împreunarea soţului său, ce să dzice bărbat cu fămeaie. Deci, atunce să ia anaforă şi să sărute svintele icoane.
Iară, de să va prilej i meşterşugul diavolului să facă cuiva pacoste să să împreune cu fămeaia-ş, acela nice să ia anaforă, nice să sărute svintele icoane, că aşea dzice Svânta Scriptură: Ceale svinte - celor svinţiţ. Aceasta să socoteaşte şi de muieri, că cela /366 bărbat ce să vor împreuna cu muiarea-ş, anaforă nu vor lua într-acea dzi.
210	CAP.
Pentru cela ce va avea svadă cu cineva şi va ţine pizmă şi nu să va împăca, aceluia să nu-i priimască1052 prescurile la besearică, nice să-l cumenece, iară de la moarte
(loan Postnic:) Svântul loan Postnicul învaţă de grăiaşte: Cela ce va avea vrajbă cu cineva să nu-1 priimască1053 în besearică, nice pre dâns, nice prescurile
1045	Scris: Avrtfprîe.
1046	Ş. T.: GLAVA 21 Pentru preotul, când va cânta liturghie şi va cădea dzveadza (loan Postnic): Preotul când va cânta liturghie, şi de-i va cădea dzveadza de pre discos, să fie oprit de liturghie 50 de dzile.
1047	Scris: uVa«kati>.
1048	Scris peste tot: HcnoB’bAANie. Hcn»BtAANiA.
1049	Scris: npiwbipeNiH.
Sens: BACB6HIA.
1051	Scris: nptwAtpeHÎH.
1052	Scris: npÎHMACKK.
1053	Idem.
271
lui, până când nu va face pace cu cela ce-i învrăjbit, pentru căce că spre-acesta ruga să face blăstăm. Iară, de are face şi milostenie1054 şi alte multe lucruri bune, cât de şe-are1055 da trupul şi pre măcenie pentru numele lui Hristos, aceastea Dumnedzău nu le priimeaşte1056 drept numai că, de vreame ce nu are pace cu fratele său cela ce-i cre/367ştin ca şi dâns, alegând la vreame ce va să să priceştuiască cu înfficata taină, preasvântul şi curatul trup şi cinstitul şi preascumpul sânge a Domnului nostru Isus Hristos, de nu va face pace curată cu toată inima şi de va rămânea cu vrajbă şi cu răutate asupra cuiva, socoteaşte-te şi te veaghe să nu-1 cumva cumineci pre acela, că nu ştii că spată de îmbe părţile ascuţită bagi la inema Iţii, de-1 va giunghea pre dâns trupeaşte şi sufleteaşte. Şi acesta păcat va, să fie asupra ta, preote, de nu-1 veri goni pre dâns den svânta besearică, până nu va face pace. Iară canonul acestuia nu iaste altul, numai afurisenia, ca să nu să afle la besearică cu alţ creştini, ca un /36s preastâpnic ce calcă învăţăturile lui Dumnedzău.1057 *
211	CAP.
Pentru mireanul, daca va mearge în besearică,
w • w A v	A «1058 1 • 1_
sa nu îasa pana nu sa va svarşi slujba
(Svinţii Apostoli1059, 9 capete:) Al noolea cap de Pravolă a Svinţilor Apostoli învaţă: Oricare mirean, veri bărbat, ver muiare, daca va mearge la besearică fie la ce slujbă, ver vecernie, ver itros, ver ceasuri, ver la svânta liturghie1060 şi, de nu va aştepta până în svârşit, ce va ieşi den besearică fără blagosloveniia preotului şi nu va sta să asculte acea dumnedzăiască slujbă, acela să fie afurisit. Alegând de o nevoie mare de va ieşi, n-are nice o certare.1061
1054 Scris: mact6nh6.
1Cb5 Scris: urkpe.
1056	Scris: npiiM/rbiiJe.
1057	Ş. T.: GLAVA 22 Pentru cela ce va avea svadă cu cineva şi va ţinea pizmă şi nu să va împăca, aceluia să nu-i priimască prescurile la besearică, nice să-l cumenece. fără de la moarte (Ioan Postnic): Svântul Ioan Postnicut învaţă de grăiaşte: Cela ce va avea vrajbă cu cineva, să nu-1 priimască în Besearecă, nice pre dâns, nice prescurile lui, până când nu va face pace cu cela ce-i învrăjbit, pentru căce că spre-acesta ruga se face blăstăm. Iară, de are face şi milostenie şi alte multe lucmri bune, cât, de şe-are da trupul, şi pre măcenicie pentru numele lui Hristos, aceastea Dumnedzău nu le priimeaşte drept nemică, de vreame ce nu are pace cu fratele său, cela ce-i creştin ca şi dâns. Alegând la vreamea ce vrea să să priceştuiască cu înfricata taină, pren svântul şi curatul trup şi cinstitul şi prea scumpul singe a Domnului nostru Isus Hristos, de nu va face pace curată cu toată inima lui şi, de nva rămânea cu vrajbă şi cu răutate asupra cuiva. Socoteaşte şi te veaghe [sic!] să nu cumva să-l cumineci pre acela, că nu ştii că spată de îmbe părţile ascuţită bagi la inima lui, de-1 va giunghea pre dâns şi trupeaşte şi sufleteaşte. Şi acesta păcat va să fie asupra ta, preote, de nu-1 veri goni pre dâns den Svânta Besearică până nu va face pace. Iară canonul acestuia nu iaste altul, numai afurisenia, ca să nu să afle la Besearecă cu alţii creştini, ca un preastâpnic, ce calcă învăţăturile lui Dumnedzău.
1038 Scris: cep^uiH.
1(b9 Scris: AncAu.
1060	Scris: AVTtfprîe.
1061	ş. T.: GLAVA 23 Pentru mireanul, daca va mearge la besearecă, să nu iasă până nu va svârşi preotul slujba (Svinţii Apostoli, 9 capete): Al noole cap de Pravilă a Svinţilor Apostoli învaţă: Oricare mirean, veri bărbat, veri muiare, daca va mearge la besearică fie la ce slujbă, veri la vecernie, veri la itros, veri la ceasuri, veri la svânta liturghie şi de nu va aştepta până în svârşit, ce va ieşi den
272
212 CAP.
Pentru mireanul ce va vrea să să cuminece, ca să nu să împreune cu fameaia lui şi cumu i să cade să să ferească de acest lucru /369 doo dzile într-o săptămână
(Şi carele Pavel apostol, a lui Dumnedzău propoveadnic şi marele a toată lumea învăţătoriu, dzice de grăiaşte:) Să nu să oprească bărbatul despre fămeaia sa nicedănăoară ca să nu să împreune, numai atunce când să vor voi1062 1063 ei ande sine, mai vârtos1003 spre dzile de rugă şi când vor vrea să să apropie spre svânta cumenecătură.
(întrebare de acest lucru, Timotheiu1064 de Alexandriia:) întrebatu-s-au de acest lucru părintele Timothei, patriarhul de Alexandria, că nu iastă dată căsaşilor ca să să cuminece în dzua ce să vor fi împreunaţ trupeaşte bărbatul cu fameaia sa.
(Şi altă întrebare, iarăş de acesta:) încă s-au mai întrebat de acest svânt patriarh: Oare care dzile /370 de-a săptămânii să cade să ferească omul să nu să împreune cu fămeaia-ş după pofta trupască.
Ş-au răspuns de-au dzis: Sâmbăta şi dumeneca, pentru căce că într-aceastea dzile să slujesc svintele liturghii, deci, trebuie ca să să afle1065 1066 omul în curăţie, pentru că sâmbăta să pomenesc toate sufletele morţilor, iară dumineca pentru mântuirea învierii Domnului nostru Isus Hristos.
(Valsamon:) Dzice şi Valsamon: De să va prileji cineva să nu fie avut văzdrăjanie, ce să dzice să nu să fie curăţit cu post şi cu rugă şi să nu să fie ferit de pofte trupeşti şi de să va fi cuminecat, negrijit acesta foarte să aibă un canon iute şi cumplit şi să fie şi de besearică oprit.
(Mai pre scurt /371 den cinu ce-au lăsat svinţii apostolii) Mireanul cela ce va vrea să să cuminece, cu trei dzile mainte ca să să ferească să nu să împreune cu muiarea-ş. Trebuiaşte şi daca să va cumeneca, să să ferească iarăş o dzi.10 6
besearecă fără blagoslovenia preotului şi nu va sta să asculte acea dumnedzăiască slujbă, acela să fie afurisit. Alegând de o nevoie mare de va ieşi, n-are nice o certare.
1062	Recte: învoi.
1063	Scris: Hpvroch.
1064	Scris: thaaogcio.
106:) Scris iniţial <f>A€, completat prin suprascriere.
1066 Ş. T.: GLAVA 24 Pentru mireanul ce va vrea să să cuminece, ca să nu să împreune cu fâmeia lui trupeaşte şi cumu i să cade să să ferească de acest lucru doo dzile într-o săptămână şi carele. (Pavel apostol, Corint., zaceala 136): Acest a lui Dumnedzău propoveadnic şi marele a toată lumea învăţătoriu dzice de grăiaşte: Să nu să oprească bărbatul despre fameaia sa nicedănăoară să nu să împreune, numai atunce când să vor voi ei ande sine mai vârtos spre dzile de rugă şi când vor vrea să să apropie spre svânta cumenecătură. (întrebare de acest lucru, Timothei, patriiarhul de Alexandriia): întrebatu-s-au de acest lucru părintele Timotheiu, patriarhul de Alexandriia, că nu iaste dată căsaşilor ca să să cuminece, în dzua ce să vor fi împreunaţ trupeaşte bărbatul cu fameaia sa. (Şi altă întrebare, iarăş de acesta): încă s-au şi mai întrebat de acest svânt patriarh: Oare de care dzile a săptămânii să cade să să ferească omul să nu se împreune cu fămeaia-ş după pofta trupască? Şi i-au răspuns, de-au dzis: Sâmbăta şi dumeneca, pentru căce că într-aceastea dzile să slujesc svintele liturghii, deci, trebuie ca să să afle omul în curăţie, pentru că sâmbăta să pomenesc toate sufletele morţilor, iară dumeneca pentru mântuirea învierei Domnului nostru, Isus Hristos. (Valsamon): Dzice şi Valsamon: De sa va prileji cineva să nu fie avut văzdrăjanie, ce să dzice să nu să fie curăţit cu post şi cu ruga şi să nu să fie ferit de pofte trupeşti si, de să va fi cumcnecat negrijit, acesta foarte să aibă un canon iute şi cumplit şi să fie şi de Besearecă oprit. (Mai pre scurt den cinul ce-au lăsat svinţii apostoli): Mireanul cela ce va vrea să să cuminece cu trei dzile mainte ca să să ferească să nu să împreune cu muiarea-ş; Trebuiaşte, şi, daca să va cumeneca, să să ferească iarăş o dzi.
273
213 CAP.
Pentru mirean, de i să va prileji să aibă săblaznă în vis, într-acea dzi când va vrea să să priceştuiască
(Dionisie, Athanasie1061, Timotheium, svinţii patriarş de Alexandria:) Pentru acest lucru dau învăţătură aceşt fericiţ părinţi şi patriarşi de Alexandria, cum, de să va visa omul cu vreo fămeaie ce va fi avut poftă spre dânsă, ca să nu1069 să cumenece, iară, de nu va ţinea mente nemică să fie vădzut în vis, atunce să va fi băgat diavolul de-i va fi făcut pacoste pentru să nu să cuminece, /372 ca să streineadze pre creştini de svânta şi dumnedzăiască aceaia taină a priceaştenii. Drept aceaia, au blagoslovit1070 aceşt svinţi părinţi, când să va tâmpla una ca aceaia, să-i facă pacoste, acela creştin ca să să priceştuiască cu svânta cuminecătură, pentru ca să nu să bucure acest vrăjmaş luptătoriu ce să luptă de pururea cu noi.
Iar, de pofta ce grăiaşte mai sus iaste într-acesta chip când să va prileji vreunui om ca să-i fie vro muiare foarte dragă, de să-i stea mentea tot la dânsă de pururea, deci, de să va visa cu una ca1071 şi aceasta, ca să nu să cumenece de vreame ce-i stă mentea şi adintă [sic!] tot acolo la dânsă. Că pentr-acesta lucru dzice şi Domnul la Svânta Evanghelie: Cela ce va căuta spre muiare cu poftă1072,
‘XH'X	1 A *71
face preacurvie / cu dânsă întru inima sa.
214	CAP.
t
Pentru mireanul ce va vărsa într-acea dzi ce să va cumineca
(loan Postnic:) De să va prileji acest lucru să i să întoarcă omului den bucate sau den băutură multă, foarte ca să aibă un canon tare, până în 40 de dzile şi metanii să facă câte 100 pre dzi şi să citească Psalmul 8: noMÂtfif a\a rone1074. 1067 1068 1069 1070 1071 1072 1073 1074
1067	Scris: aoanacVc.
1068	Scris: THMoeeio.
1069	Adăugat ulterior deasupra rândului.
1070	Scris: BAroAOBHTh.
1071	Adăugat ulterior deasupra rândului.
1072	Scris: noei*.
1073	Ş. T.: GLAVA 25 Pentru mireanul, de i să va prileji, să aibă săblaznă în vis într-acea dzi când va vrea să să priceştuiască (Dimitrie, Athanasie, Timothei, svinţii patriiarş de Alexandria): Pentru acesta lucru dau învăţătură aceşti fericiţi părinţi şi patriarş de Alexandria, cum, de să va visa omul cu vreo fameaie ce va fi avut poftă spre dânsă, ca să nu să cuminece. Iară, de nu va ţinea mente nemică să fie vădzut în vis, atunce să va fi băgat diavolul de-1 va fi făcut pacoste pentru să nu să cumenece, ce să străineadze pre creştinii, de svânta şi dumnedzăiasca taină a priceaştenii. Drept aceaia au blagoslovit aceşt svinţi părinţi, când să va tâmpla una ca aceaia, să-i facă pacoste, acela creştin ca să să priceştuiască cu svânta cumenecătura pentru ca să nu să bucure acest vrăjmaş luptătoriu, ce să luptă de purure cu noi. Iară, de pofta ce grăiaşte mai sus, iaste într-acesta chip; Când să va prileji vreunul om ca să-i fie vro muiare foarte dragă, de să-i stea mintea tot la dânsă de pururea, deci de să va visa cu una ca aceasta, ca să nu să cumenece, de vreame ce-i stă mentea şi adintă [sic!] tot acolo ia dânsă. Că pentr-aceasta lucru dzice şi Domnul la Svânta Evanghelie: Cela ce va căuta spre muiare cu poftă, face preacurvie cu dânsă întru inima sa.
1074	în slavonă: Doamne îndură-te spre mine.
274
Iară, de să va prileji să borască de boală şi de neputinţă, acestuia să-i fie canonul mai iuşor, după cumu va părea arhiereului sau părintelui său, duhovnicului.1075
215	CAP.
Pentru logodna fămeii şi cum iaste logodinţa giuruinţă1076 nuntei ce va să fie
(Soborul al Şeasele, 68 de capete:) Scrie acest svânt săbor în 68 de capete de dzice cum cela ce va lua fămeaie logodită altuia şi /374 va fi viu logodnicul ei, acela face preacurvie şi iaste cum are lua muiarea de după un bărbat de-are curvi cu dânsă. Aşea într-acesta chip să giudecă1077.
Logodna, dzic tocmitorii cei de leage că iaste arvon1078 după tocmală ce să face, cumu s-are arăvoni1079 un lucru să fie întrutot cu adevărat şi de stavăr. Şi după giuruinţă1080 ce s-au arătat că să va da den dzeastre şi, mai pre scurt, iaste întrutot tocmală cu întărire şi desăvârşit1081 cap de nuntă, însă de va fi lucrul făcut cu leage, ce să dzice să fie citit preotul molitvele ceale de obrăcenie1082. Aşea, într-acesta chip, daca să va face logodna, nu poate nime să o desparţă.
Iară cela ce o va strica, să aibă certare ca şi cela ce ia muiare de la bărbat, /375 cum scriem şi mai sus.
Iară, de vor fi legat numai cuvente, fără cinul besearicii, atunce, de să va şi prileji să o ia altul, n-are nice o certare, pentru căce iaste un lucru slobod.
216	CAP.
Pentru ceia ce să vor logodi, să fie tânărul de 14 ai, iară fecioara de 12 ai
(Neara a lui Alexie împărat, pre poreclă Cominu:) Tocmit lucru iaste şi cu direptate când va face neştine logodna sau nunta să fie voinicul de 14 ai şi mai mult, iară nu mai puţin. Aşijdere, şi fata să fie 12 şi mai sus, iară nu mai gios1083. Aceasta iaste cu adevărat logodnă. Şi, de va fi făcută cu molitve, cum am dzâs mai sus, nime n-are puteare ca să o strice şi să o împarţă ceastă logodnă, alegând /376 doară de să vor găsi niscare lucruri ce sâmt vinovate, carele scriu pravilele, cum nu numai logodna ca să să desparţă, de să vor adevăra de aceaste lucruri. Ce şi nunta cea desăvârşit1084, săvai de câtă vreame are fi, încă să desparte, daca să vor afla de acealea vini.
1075	Ş. T.: GLAVA 26 Pentru mireanul ce va vărsa într-acea dzi ce să va cumineca (Ioan Postnic): De să va prileji acest lucru, să i să întoarcă omului den bucate sau den băutură multă să vearse, foarte ca să aibă un canon tare, să postească 40 de dzile şi metanii să tacă câte 100 pre dzi şi să citească Psalmul 8: iioiwhaVh au> ante. Iară, de să va prileji să să vearse de boală şi de neputinţă, acestuia să-i fie canonul mai iuşor, după cum va părea arhiereului sau părintelui său, duhovnicului.
1076	Scris: utfpVHHiţat.
1077	Scris: gVA«K*.
1078	Scris: *pB«Nb.
10/9 Scris: aptBONH.
1080	Scris: uta’pS'HNu».
1081	o •
Scris: A«T»BpTiUJHT.
1082	c •
Scris: WBpn>*i6Hie.
1083	Scris: gotb.
I0S4 Scris: AeckBptiiiHT.
275
Iară, de să va tâmpla să fie logodna fără vârstă1085, mai mici de cum am dzâs mai sus, întru nemică să fie aceaia logodnă.
Ascultaţi aicea ca să înţeleageţ de acest lucru.
217	CAP.
Pentru despărţirea logodinţei
Aceasta s-au prilejit de-au fost în dzilele ceale vechi; O fecioară, de o au chemat Irina, au fost de dzeace ai şi s-au logodit cu un voinic, de l-au chemat Ioan. Şi s-au făcut logodnă desăvârşit1086, şi s-au cetit molitvele ceale /377 de obrăcenie1087.
Intr-acea, nu s-au putut tăcea acest lucru, ce s-au mărturisit ca un lucru fără de leage şi s-au ispitit să să strice aceaia logodnă să nu fie.
Intr-acea, au întrebat de patriarhul: Poate această fecioară să să desparţă de acest voinic ce-au fost logodită pentru căce n-au fost vârsta1088 ei deplin, fiind lucru fără de leage, şi să-ş ia aceasta Irina alt bărbat cu leage şi încă nu fiece bărbat, ce să ia pre un al doile văr acestuia1089 Ioan, carele i-au fost lui numele Theodor1090.
Iară acest svânt patriarh, împreună cu al său svânt şi de Dumnedzău împreunat săbor, au dat învăţătură de-au dzâs să să facă acest lucru fără nice de o smenteală, de vreame ce logodinţa Irinei /378 au fost fără de vârstă1091, căce c-au fost mai mică de 12 ai. Drept aceaia, strâcăm1092 aceaia logodnă, ca un lucru ce-au fost fără de leage şi dăm voie aceştiia Irinei ca să-ş ia bărbat cu leage pre acesta Theodor1093, după cum învaţă svintele pravile şi nemică să nu să bage în samă căce iaste acesta Theodor1094 al doile văr lui Ioan, pfentru că acesta Ioan s-au aflat călcătoriu de leage.
218	CAP.
Pentru cela ce va vrea să să preoţească şi va muri logodnica sau când să va prileji să fie fecioara micşoară, să nu fie în vârstă1095 deplin
Bărbatul ce are avea înţelepciune şi de va vrea să fie preot, daca să va prileji de să-i moară logodnica cu carea au fost tocmit şi logodit, sau de să va prileji să fie şi vie, şi de să va /379 despărţi de dânsă, şi, de va avea gând să să preoţească şi va lua altă muiare.
De va lua alta, să nu-1 hirotonească, că acea iaste cum are fi a doo cununie, iară, de va vrea să petreacă în curăţie toată viiaţa lui şi să nu să însoare, numai aşea
1085	Scris: BpiiCT*.
1086	Scris: Aeciiiip’hLUHT.
1087	Scris: wBpmeme.
1088	Scris: spiiCTa.
1089	Altă lecţiune: a cestuia.
1090	Scris: eeoA^pb.
1091	Scris: ep'hCTK.
1092	Scris: CTp'hKiiM.
1093	Scris: eeoA°p>>.
1099 Idem.
1093 Scris: spiiCTK.
276
poate să să preoţească, iară într-alt chip nu. Iară, de nu va putea fi fără de fămeaie, ce să va însura, nicum1096 să poată fi preot, ce, de va fi fost având şi vreo mesereare den clirosul besearicii, dintr-aceaia încă să fie scos, iară, de să va fi găsind citeţ1097, numai cu aceaia să fie, iară mai sus să nu să suie, ce să rămâie numai cu aceaia.
Iară, de va fi fost logodnica fără de vârstă1098, ce să dzice de va fi fost fecioară micşoară, însă de va fi fost de 6 ai na/380inte şi de să va fi ispitit diacul1099 cela ce o va fi logodit să strice logodna şi să să logodească cu alta acesta, preot nu va putea să fie, pentru căce să socoteaşte a doo nuntă. Iară, de va fi fost fecioara mai gios1100 de 6 ai, de va şi strica logodinţa şi să va logodi cu alta, acesta să fie preot.
Acesta lucru pre mireani nu-i smenteaşte, numai pre ceia ce vor vrea să fie preoţi sau diaconi. Numai atâta să să socotească, că mireanul ce nu va fi de treaba besearecii, şi de va strica logodna, ce să dzice de nu va vrea să facă nuntă cu ceaia ce-au fost logodit, ce va cerca să ia alta, acesta nu va putea să ia nice pre o rudă de aceii logodnice ce-au fost logodit până a opta stepenă, după cum scriu svintele /381 pravile: Şeapte steapene, a opta să să ia, iară într-alt chip nu poate să fie.
219	CAP.
Pentru logodna ce să vor logodi şi vor schimba inealele şi apoi să va căi o parte şi va cerca să strice tocmala, sau de să va svârşi1101 vreunul dentru acei logodnici1102 sau de să va face călugăr
(Armenopul:) Logodinţa are aceasta fire: Doi oameni vin de să adună şi fac tocmală de bunăvoia lor şi dau ineale unul altuia, de să arăvonesc1103. Tocmala lor iaste aceasta, ca să le fie cuvântul stătătoriu şi arată acolea şi dzeastre, cine ce va da feciorilor săi. Dup-aceaia, de să va căi unul de dânş şi va vrea să strice tocmala, acela să să pedepsască şi să întoarcă toată cheltuiala şi dzeastrele tot îndoite. Ce va fi preţ de un /382 galbăn, să dea doi, ce va fi de dzeace, să dea doodzeci, ce va fi de 50, să dea 100. Aceasta să fie pedeapsa, iară nu altă.
(Leon şi Costantin, împăraţii cei mari:) Daca să va fi făcut logodna, de să va prilej i să moară unul dentru dânş, ver bărbatul, veri fameaia, atunce să întoarcă cel viu celui mort tot ce vor fi dat unul altuia, ca să întoarcă înapoi cum vor fi luat, iară nu îndoit.
Aşijdere, de va vrea unul de dâns, ce să dzice de cei logodiţ, ca să să facă călugăr, flecarele acesta aşijdere, ce-au luat arăvon1104, aceaia să dea, iară mai mult nemică, de vreame ce părăseaşte aceasta cale şi să apucă de alta mai bună.
1096	Scris: nhkVm.
1097	Scris: Mhrreith.
1098	Scris: BpiiCTX.
1099	Scris: AfaKtfAb. Citeşte: di-a-cul.
1100	Scris: uo«h.
1101	Scris: ccp-uiiH.
1102	Scris: AoroANtm.
1103	Scris: Api>B«He<Kk.
1104	Scris: AptBONb.
277
220 CAP.
Pentru logodnică, când va fi la logodinţă, de o va săruta logodni/383cul
(Armenopul:) De va săruta logodnicul pre logodnica lui la vreamea aceaia când să vor logodi şi de să va prileji să moară unul dentr-înşi, atunce giumătate1105 de daruri ce să vor fi dăruit la logodnă ca să să dea celui viu ce-au rămas, iară giumătate1106 să să grijască acel mort, ce să dzice dentru ce va fi dat cel viu celui mort ca să-i întoarcă giumătate1107, iară giumătate1108 să rămâie celui mort.
Iară, de nu să vor fi sărutat la logodinţă şi de va muri unul dintru aceşti doi, să să întoarcă darurile celui viu înapoi ce să va afla c-au dat celui mort la logodinţă. Iară, de va fi dat logodnica logodnicului său niscai daruri şi de va muri logod/384nica sau logodnicul, ca să să întoarcă darurile ei, să să dea înapoi celor vii ce au rămas, ver fie fost1109 sărutare, ver nu fie fost, darurile fămeii, tot să să întoarcă, într-alt chip să nu fie.
221	CAP.
Pentru vinele ce împart logodna şi să întoarce arăvona1110
(Matheiu, 1:) De nu vor fi cei logodiţi în vârsta1111 cea deplin, ce să dzice denafară1112 de direptate cuconi brudii1113, şi-i vor logodi, trebuie să ştie tot omul când va vrea neştine să facă nuntă să fie desăvârşit1114, să cade să fie bărbatul de 14 ai şi mai sus, iară fecioara să fie trecută de 12 ai. Mai gios1115 de atâţia ai, câte logodne să vor face, să chiamă fără de vreame, nevârstnici1116, întru nemică să fie aceastea.
Aşijdere, de să va afla fata grea de alt bărbat, /385 strein.
Aşijdere, de să va afla vreunul de dânş că iaste de altă leage, iară nu iaste creştin dirept sau de va fi eretic fiecarile de dânş, veri bărbatul, veri muiarea.
Sau de va face neştine logodna de nevoie, de frica mai-marelui acelui loc, a domnului sau a vreunui boiarin, de vor avea nevoie părinţii şi nu vor avea ce să face, aceştia, când vor găsi1117 vreame, ca să strice şi să să desparţă aceasta logodnă.
Aşijdere, şi când să va face unul de dânş călugăr.
(Neara a lui Leon chesari:) Dzice şi într-o sută şi 11 capete la cartea lui Leon chesari, aşijdere, într-o sută şi 12: Desparte-să să şi să strică logodna şi când să va
1105	Scris: utfflivraTe.
1106	Idem.
1107	Idem.
1108	Idem.
1109	Scris: <|>oc.
1110	Scris: ApiiBONA.
1111	Scris: EpitCT*.
1112	Scris: agna^apk.
1113	Scris: Epo\vuY.
1114	Scris: AOTiBpitLUHTii.
1115	Scris: uoch.
1116	Scris: nbepiiCtnhhs.
1117	Ultimele două cuvinte adăugate marginal cu cerneală neagră şi cu slove mai mici.
278
prileji să fie bolnav unul den dânş; de va avea nevoie di [sic!] cel /386 duh necurat, ce să dzice de să va îndrăci, ver bărbatul, veri muiarea. Insă, de va veni acesta lucru mainte de nuntă sau într-acea dzi ce va fi nunta, într-acel ceas ca să fie despărţi], să nu să facă aceaia nuntă. Iară, de va fi venită această nevoie şi acesta chin ales muierii, să o aşteapte bărbatul 3 ai. Deci, de nu să va tămădui într-aceşt 3 ai, să-ş vie în fire, să să desparţă bărbatul de dânsă. Iară, de să va prilej i acesta lucru bărbatului, să-l aşteapte muiarea lui 5 ai. După ceşt 5 ai, de vreame ce nu să va putea izbăvi de această răutate şi drăcească deanstvie, să să desparţă muiarea de dâns.
222	CAP.
Pentru stepena nuntei până în câte stepene să suie
(Matheiu:) Aceaste stepene a nuntei, /387 pentru că ce să chiamă stepene? Pentru că sâmt ca nişte scări ce să suie den stepenă în stepenă1118 şi să pogoară aşijdere den stepenă în stepenă1119. Aşea sâmt şi rudele, că să împart pre cinci1120 obiceaie oarecarele, şi să socotesc cinci1121 fealiuri. Că dentr-un tată şi dentr-o îmă să nasc doi cuconi, carii sâmt amândoi fraţi; sau dintr-un tată şi doo maici1122 să nasc doi cuconi şi să chiamă aşijdere fraţi. Şi nu poate să dzâcă că nu-i iaste frate, macar că iaste şi de altă maică, daca sâmt dentr-un tată sămănaţi. Şi iarăş, nu va putea să dzâcă că nu-m iaste frate, săvai de are fi şi de alt tată, daca sâmt dentr-o maică născuţ, macar cum, tot să chiamă fraţi dentr-un trup. Aceşt doi fraţ /388 sâmt doo naşteri: Iată doo stepene.
Acmu, dentr-aceşt doi fraţ, de vor naşte doi cuconi, să vor chema veri primari, feciori den doi fraţi.
Iată 4 stepene. Iară, de vor naşte şi aceştea doi cuconi, să vor chema ai doii1123 veri acei cuconi. Iată, aceştea sâmt 6 stepene.
Şi iarăş, aceşt ai doii veri, de vor naşte şi aceştea doi cuconi, să vor chema aceştea ai treii veri. Iată aicea sâmt opt stepene.
223	CAP.
împărţirea seminţiilor
Seminţiile să împart în cinci părţi: Dentâi iaste din sânge, ce purceade den tată şi den maică, de să înceape ruda pentru naşterea; a doa iaste cuscriia, ce vine dentr-alt sânge de să meastecă; a treia iaste cuscriia întreită, ce vine den trei seminţii de să adună; a patra rudă iaste /389 cumătriia, den svântul botedz; a cincea iaste feciorul cel sufletesc, ce să chiamă fiiu sufletesc cându-l face neştine pre cineva şi-l ia de bunăvoia lui de şi-l face fecior de suflet pentru ruga şi svintele molitve ce citeaşte preotul, pentru carele să face adevărat lui fiiu sufletesc, ca şi când i-are fi născut den trup.
1118	Idem.
1119	Scris: ctcitchx.
1120	Scris: <ihn<ii>.
Idem.
1122 Scris: mammi».
112' Scris: a*hm.
279
224	CAP.
Pentru seminţiile ce sâmt de pugor dentr-un sânge
Dup-acea, seminţiile ceale dentr-un sânge să împart în trei părţi: Dentâi şi apoi şi mijlocii. Deci, dentâi să chiamă spre mene tatăl mieu, moşu mieu, strămoşu-mieu, aşijdere, maică-mea, moaşe-mea, strămoaşe-mea. Mai apoi, iarăş, spre mene iaste fiiu-mieu, fiiul acestuia, nepotu-mieu, strănepotu-mieu. Mijlocii, /39° iarăş, să chiamă câţi ne-am născut toţi dentr-o semenţie, carii nice i-am născut eu pre, dânş, nice ei pre mene, ce ne-am născut noi toţi dentr-un sânge, ce să dzice: ffate-mieu, soru-mea, văru-mieu, vară-mea, unchiu-mieu, mătuşe-mea.
225	CAP.
Pentru a şeaptea stepenă, cum nu pot să să împreune la nuntă
A şeaptea stepenă, ce pogoră dentr-un sânge, să smenteaşte: Nu pot să să ia şi să să împreune, nice într-un chip, nice poate ca să să facă acesta lucru, pentru că nice-1 lasă pravila sau leagea ca să-ş ia neştine şie muiare pre nepoată-sa, pre fata celuia ce-i iaste lui al doile văr, că iaste lucru fără leage.
Dentâi, la dzilele ceale vechi de demult, au fost întrebând întâi, mainte până a să /391 face nuntă şi, dac-au fost întrebând, nu i-au fost lăsind să facă acel lucru, ce i-au fost oprind, iară, de-au fost făcând fără de întrebare, i-au fost can pedepsind cu canon şi de-aciia i-au lăsat. Iară de besearică nu i-au fost oprind, nice i-au fost globind, după cum scrie svânta pravilă, unde dzice: Nu poate neştine ca să-ş ia muiare pre fata vărului său al doile sau a vară-sa ce iaste tot una. Drept aceaia, cine vrea face acest lucru pre ascuns, avea canon o samă de vreame.
Deci s-au tras acest lucru multă vreame, până la dzilele preaosvinţitului şi a toată lumea patriarh mai-marele Luca, patriarhul de Ţarigrad1124. Atuncea s-au luat a să grăi de-această tocmală şi a so/392coti cum iaste lucru fără de leage şi mai rău nu poate fi.
Deci, acest svânt părinte au strâns săbor ş-au şedzut de-au giudecat1125 1126 şi aşea au dat învăţătură ca să să părăsască acest lucru fără de leage şi să nu să mai facă de acest feliu de nunte, ce să dzice a şeaptea stepenă ce pogorară den sânge. Şi pre cine va întreba să nu-i lase să să facă, iară, de vor face pre ascuns, ca să-i desparţă de tot şi să nu-i mai lase să să împreune şi preotul ce-i va cununa să fie lepădat de preoţie. Alegând de-1 vor fi amăgit cu înşelăciune, de nu va fi ştiut, atunce să nu-1 scoaţă ce să-i dea canon cumu să cade, de vreame ce-1 vor fi prilestit cu hicleşug. Iară câţ vor fi îndemnători /393 şi făcători acestuia lucru, aceştea toţi să fie afurisiţi ca nişte preastâpnici"26 şi făcători ce-au făcut prespre leage şi fără de pravilă.
Aceasta au adevărat ş-au întărit acest svânt patriarh şi n-au fost numai cu atâta, ce încă au făcut şi uric împărătesc cu mare blăstăm cu învăţătura mai-marelui împărat chir Manuil Porfiroghen. Drept aceaia, de atunce s-au părăsit acest lucru,
280
1124	Luca Crisoberges (Chrysoberges), patriarh ecumenic între 1156-1169.
1125	Scris: u^AexaTh.
1126	Scris: iipLcnuiNM'ih.
de nu-ş mai ia nime pre nepoată-sa să-i fie muiare, nice nu va mai fi nicedănăoară în veaci.
226	CAP.
Pentru a opta stepenă ce pugoară den sânge şi în câte stepene să cade să să cunune
A opta stepenă ce pugoară den sânge să face asea: Tatăl, oricât feciori va face, toţi /394 împreună să chiamă a doo stepenă. Macar de-are fi câte naşteri den tată-mieu, tot o stepenă să socoteaşte spre tată-mieu. Iară pugorârea sângelui mearge într-alt chip, ce să dzice:
Tată-mieu m-au născut pre mene, iată, avem o naştere, cum s-are dzice o stepenă eu cătră tată-mieu. Deci, cum iaste tată-mieu spre mene o stepenă, aşea-i şi spre fraţii miei spre toţi, de-are fi câţi de mulţi, tot să chiamă o stepenă spre tată-mieu, iară nu mai multe.
De aicea înceape a pugorî sângele, cumu s-are dzice: Tată-mieu şi cu mene sântem o stepenă; eu am născut un fiiu, carele iaste spre mine o stepenă, spre tată-mieu -doo.
Acmu, tată-mieu au născut pre frate-mieu, carele iaste ca şi mene /395 spre tată-mieu o naştere, o stepenă, iară spre mene doo naşteri sânt doo stepene.
Acmu frate-mieu au născut un fiiu, dece spre tată-său iaste o stepenă, iară spre mene, spre unchiu-său, iaste a treia stepenă.
Iară spre fiiu mieu, spre văru-său iaste a patra stepenă, cum s-are dzice: Eu sâmt o naştere a frăţâne-mieu, doo a nepotu-mieu; trei a fiiu-mieu; patru spre nepotu-mieu, carii-ş sâmt veri primari. Iată verii premari sâmt 4 naşteri; iată 4 stepene.
Iarăş nepotul, fiiul frăţine-mieu, au născut un fiiu; are trei naşteri spre frate-mieu, iară spre mene patru naşter, ce să dzice 4 stepene; spre fiiu-mieu - 5 naşteri.
Născut-au şi fiiu-mieu un fiiu, carele-m iaste mie nepot. /396 Spre acesta iaste a şeasea naştere, cari-ş sâmt ai doi veri; iată, ai doii1127 veri sâmt 6 stepene.
Iarăş nepotul frăţine-mieu au născut o fecioară carea iaste spre frate-mieu a patru stepene, iară cătră mine 5 stepene, iară cătră fiiu-mieu 6, iară spre nepotu-mieu 7, iară spre strenepotu-mieu, carele-i iaste ei al treile văr, sâmt opt stepene. Deci aşea să face a opta stepene.
(Seamnele nuntei ce să cade să fie:) Dentr-un sânge să face nunta a opta stepenă, cumu s-are dzice pre a treia-m [sic!] vară o voiu lua de-m va fi fămeaie fără nice o smenteală, cum scrie pravila mai sus şi voiu lua fămeaie şi pre nepoata cea de fie a unii a doo veare a mea.
Aşijdere, şi cuscriia: Să va face /397 nunta când vor fi 7 stepene şi până în 6 stepene.
Iară den fiii cei sufleteşti sau dintru cei priimiţ1128 den svântul botedz, până a opta stepenă nu poate ca să să facă nunta, ca şi când are pogoară [sic!] dentr-un sânge.
1127	Scris: a®h-
1128	Scris: npi'HMHU.
281
Iară cuscriia ce vine de să face de trei părţi, ce să dzice de trei fealiuri de rude, aceasta să să facă nunta când vor fi 4 stepene.
227	CAP.
Pentru cuscrie, în ce chip să poată găsi stepenele
Stepenele ce pugor den sânge pre lesne iaste a le socoti, după cum am dzis mai sus cu agiutoriul1129 lui Dumnedzău.
Iară stepenele ce sâmt den cuscrie cu nevoie iaste şi foarte cu samăluire trebuie ca să le arătăm, ca nu cumva să le smentim, că apoi vrem face un lucru foarte fără de leage, pentru /m carele vom să luom grea muncă. Drept aceaia, numai ce ne învaţă şi iartă svânta pravilă, aceaia să facem, iară carele nu iartă pravila, nice le slobodzeaşte, de acealea, foarte să ne veghem şi să nu le facem, nice să iertăm pre cineva să le facă, că vom cădea într-adâncul, carele nu vom mai ieşi, nice ne vom mai scula.
Pentru căce că ceia ce fac lucruri fără de leage cu voia lor sau pentru căce iau daruri şi mâzde sau pentru voia cuiva sau pentru cinstea şi aceştea şi ceia să vor mesteca la acel lucru fără de leage, ce iaste sânge amestecat, cumu s-are dzice bărbat cu fameaie ce nu li să cade a să împreuna, aşijdere, şi câţ vor fi îndemnaţ ca să să facă acesta lucru, toţi împreună vor mearge în iad. Şi, mai /3" vârtos1130, în groapă mai adâncă vor să fie păstorii ceia ce li-i a da samă de acesta lucru, că ochiul cel neaţipit al lui Dumnedzău toate le veade şi, le cunoaşte.
Dăscălii cei vechi di [sic!] demult până în şeapte stepene au fost slobodzind cuscriia, iară ceşti mai noi au slobodzit şi până în şease stepene, ş-au smentit stepena a şeasea pre ceaia a şeaptea, pentru că ceaia a şasea n-are nemic mestecătură cum are ceaia a şeaptea. Că leagea nu priimeaşte1131 un bărbat ca să ia pre maică şi pre fată, nice moaşe şi nepoată, nice moaşe şi strenepoată, nice moaşe şi nepoată de strenepoată, nice doo surori, nice mătuşe mijlocie şi nepoată, nice mătuşe mare şi nepoată, nice doo veare premari, nice mătuşe mică şi nepoată, I400 nice doo a doole veare nu poate să le ia pre aceastea un bărbat, pentru căce nu iaste a şeaptea stepenă, cum numără oarecarii, ce iaste numai şease, pentru că bărbatul cu muiarea-ş iaste o stepenă.
De acest lucru s-au întrebat de părintele Nicolae1132, patriarhul de Ţarigrad, ş-au oprit svinţiia sa acest lucru împreună cu al său svânt săbor şi s-au făcut şi uric împărătesc ca să nu să mai facă aceasta nuntă nicedănăoară în veaci1133, pentru căce orcâte nunte să fac den cuscrie, tot spre a şeaptea stepenă să chiamă, pentru că o fire iaste împreunată cu alta. O fire să să [sic!] chiamă un om; împreunare cu alta iaste bărbatul cu fameaia lui cea cu leage, carii ş-au împreunat, /401 de să chiamă şi sâmt un trup. După cum dzice Svânta Scriptură: Şi sâmt amândoi un trup. Drept
1129 Scris: mjVTopioAh.
i no o •
Scris: Bp’hToch.
1131 Scris: npÎMM'biţje.
1,32 Nicolae III Gramaticul, patriarh ecumenic între 1084-1111.
1133 Scris: bami*.
282
aceaste dzice mai sus c-au schimbat a şeaptea stepenă dăscălii ş-au lăsat să fie a şeasea, pentru căce au împreunat aceaste doo obraze într-unul, ce să dzice bărbatul cu fameaia, Drept acesta lucru să chiamă a şeasea, iară tot a şeaptea mearge: Lua-ş-va omul şie fameaie pre fata a unii a doo veare a muierii lui ce o va fi ţânut.
228	CAP.
Pentru numele unchiului, cumu să chiamă în trei chipuri, împărţind care nunte pot să fie şi carele nu pot fi
Unchiu mijlociiu să chiiamă fratele tătâne-mieu sau sora lui. Unchiu mare să chiamă fratele moşu-mieu, unchiu mic să Z402 chiamă cela ce-i văr premare tătâne-mieu. Deci fratele tătâne-mie iaste spre mene a treia stepenă, iară fratele moşu-mieu sau a moaşe-mea iaste spre mene a patra stepenă, iară văr premarele tătâne-mieu iaste a cincea stepenă cătră mene.
Tatăl şi feciorul maică şi fată nu vor lua.
Tatăl şi feciorul moaşe şi nepoată nu vor lua.
Tată şi fecior moaşe şi a doo nepoată nu vor lua.
Tată şi fecior moaşe şi a treia nepoată nu vor lua.
Tată şi fecior doo surori nu vor lua.
Tată şi fecior mătuşe şi nepoată nu vor lua.
Tată şi fecior doo veare premari nu vor lua.
(Preaosvinţitul părintele nostru Mihail, mitropolitul de Solun:) I403 Tată şi fecior vor lua amândoi mătuşe mică şi nepoată, şi iaste aceasta nuntă iertată ca să să facă fără nice de o smenteală.
Tată şi fecior doo a doole veare nu vor lua.
(.întrebare:) Oare pentru ce tată şi fecior l-am slobodzit ca să ia mătuşe mică şi nepoată, iară doo a doole veare i-am oprit să nu să ia?
(Răspuns:) De va lua tată şi fecior mătuşe mică şi nepoată, iarăş iaste locul deplin a tatălui şi a feciorului.
Iară daca vor lua tatăl şi cu feciorul doo a doole veare, atunce, în loc de tată cu fecior vor să-ş fie cumnaţi. Pentru acesta lucru nu lasă pravila ca să să facă una ca aceasta, pentru căce numele tatălui şi a feciorului, având ei unul mă/404tuşea cea mică, altul nepoata, întru nemică nu să schimbă, ce-i tot tată şi fecior, iară nice-i socrie, nice-i cumnăţie, cumu-i la ceale a doole veare, cum şi am dzâs.
Aicea să socotească fiecine că la nunta ce să împart şi să schimbă numele, aceaia nuntă nu poate să fie, că iaste prespre leage.
Şi, aicea, de va lua tatăl mătuşea cea mică şi feciorul nepoata, poate să fie, iară, de va vrea să ia feciorul mătuşea şi tatăl nepoata, nu poate să fie, pentru ca să nu să împarţă numele şi să să schimbe, să fie tatăl fecior şi feciorul tată.
Nice mătuşe mare poate să ia tatăl şi feciorul nepoata.
Nice moşul şi nepotul de fiiu nu vor putea lua maică şi fată.
Nice moş /405 şi nepot nu pot să ia moaşe şi nepoată.
Nice moş şi nepot - moaşe şi a doo nepoată.
Nice moş şi nepot - doo surori.
283
Nice moş şi nepot - mătuşă mijlocie şi nepoată.
Iară moş şi nepot vor lua mătuşe mare şi nepoată.
Aşijdere, moş şi nepot vor lua mătuşe mică şi nepoată.
Moş şi nepot nu vor lua doao veare primari.
Nice moş şi al doile nepot nu le vor putea lua, pentru ca să nu să schimbe numele, să-ş fie cumnaţi.
Iară moş şi al doile nepot vor lua moaşe şi nepoată a doo.
Moş şi al doile nepot vor lua mătuşe mijlocie şi nepoată. «
Doi fraţi doo surori nu vor lua.
Doi fraţi mătuşe mijlocie şi nepoată nu vor lua.
Doi fraţi lm doo veare premari nu vor lua.
Doi fraţi vor lua mătuşe mică şi nepoată.
Doi fraţi vor lua doo a doole veare.
Doi fraţi îmă şi fată nu vor lua.
Doi fraţi moaşe şi nepoată nu vor lua.
Doi fraţi moaşe şi a doo nepoată nu vor lua.
Doi fraţi mătuşe mare şi nepoată nu vor lua.
Unchiu şi nepot vor lua mătuşe şi nepoată, însă să ia unchiul mătuşea şi nepotul nepoata. De vor face aşea sâmt iertaţi. Iară, de va lua unchiul nepoata şi nepotul mătuşea nu poate să fie, că să va face unchiul nepot şi nepotul unchiu. Deci nu poate să fie pentru schimbul numelui.
(Vasilie b€ahk'îh:) Dzice şi ctih Vasilie bcahkîh Oricâte nunte să vor /407 schimba numele într-aceaia stepenă, acealea nunte să chiamă fără de leage.
Unchiu şi nepot vor lua doo vere premari fără nice de o smenteală.
Doi veri premari vor lua doo veare premari.
229	CAP.
Pentru cuscriia ce să adună de trei părţi, de pre 3 seminţii
Acum să arătăm şi aceaste trei semenţii ce vin de să împreună de trei părţi de cuscrie, că aceastea încă-s nedespărţite. Cumu să dzice, de altă rudă sâmt eu şi de alta iaste muiarea mea şi cu frate-său şi, de altă rudă iaste muiarea frăţine-său, cumnată-sa.
Dup-acea, de-m va muri muiarea, poci să-m iau muiare pre sora muierii cumnatu-mieu, ce să dzice pre cumnata cumnatu-mieu.
Iară, de va muri cumnatu-mieu, fratele muiarii meale, eu nu poci să-i iau muiarea, iară !m un frate al mieu o va lua.
Şi de voiu avea eu un hiastru şi de va muri, nu voiu putea să-i iau muiarea lui.
0Că dzice Matheiu:) Că hiastrul şi hiastra, veri fat, veri fată, cuvântul iaste să nu să lipască de hitregu-său sau de maştehă-sa.
Iară, de va avea frate-mieu un hiastru şi de va muri, eu poci să-i iau muiarea.
Iară maşteha, de-i va muri bărbatul şi va muri şi o fată a bărbatului său, ce să dzice o hiastră a ei, acel bărbat nu poate să ia maşteha muierii lui.
De-m va muri muiarea mea, voiu lua muiarea unchiu-său.
284
încă mi să cade să iau şi hiastra fratelui muierii meale, daca-m va muri muiarea.
Cumnatu-mieu ce-m ţine pre soru-mea, de-i va fi murit frate-său, eu voiu lua muiarea frăţine-său, ce să dzice pre /409 cumnată-sa.
Iară, de voiu avea eu un ginere de-m va ţinea o fată şi de va fi avut acest ginere un frate şi va fi murit şi va fi rămas muiarea, cumnată-sa săracă, pre aceaia nu o voiu putea lua să-m fie soţ, iară pre o sor a ei o voiu lua fără nice de o smenteală.
Doi fraţi, de va avea unul cumnat frate muierii sale şi altul să aibă o cumnată sor muierii sale, aceştea să să împreune amândoi să să cunune fără nice o frică.
(Preaosvinţitul patriarh Leonuu şi Arsenie1134 1135:) învăţătura acestor svinţi patriarşi: Doi fraţi vor lua nevasta şi sora bărbatului său.
Eu am avut o nepotă de frate, acea nepoată au murit şi i-au rămas bărbatul, acmu eu şi cu bărbatul nepoată-mea vom lua doo surori.
(Mihail Patriarh:) /41° Acest svânt părinte au socotit de-au dzâs cum, de voiu avea o fată cu altă muiare şi de va avea muiarea mea aceasta ce am acmu o nepoată de frate, aceaste doo pot să margă după doi fraţi.
Ginere-mieu şi cumnatu-mieu, fratele muierii meale, vor lua doo surori.
(Preasvinţitul părintele Stipi1136:) Sama acestui svânt patriarh au lăsat învăţătură să ia ginere şi cumnat doo surori.
Până aicea fu semenţia împreunată. Acmu lipseaşte să spunem pentru cuconul ce-l face omul fecior de suflet, de-aciia şi de botedz.
230	CAP.
Pentru feciorul cel de suflet, ce-l ia omul den strein de-1 face fîiu sufletesc, până în câte stepene va să pogoare nunta
Acesta ce ia omul de bunăvoia lui fecior de suflet, iaste lucru dumnedzăiesc, numai de-are face omul cum învaţă svintele pravile: Să margă să-l ia den svânta besearică şi să citească preotul molitvele ceale de cMHOTEopeNi'e1137. Aceasta o fac oamenii ceia ce n-au feciori de trupul său, aprindzându-li-să inimile de dorul fiilor săi ce vor fi avut şi să vor fi svârşit1138 sau alţii nu vor fi nice avut. Iară dorind de acesta lucru, vor lua vreun pruncşor mic şi strein şi-l vor face adevărat fiiu sufletesc şi, pentru darul Duhului Svânt, să face adevărat ca şi cel născut den trup şi să rudeaşte cu feciorii lor, ca şi cum are fi chiar den sângele lor şi până a opta stepenă nu să va putea mesteca cu acela feal de sânge, ce să dzice să să împreune cu nuntă. Aşijdere, /4I2 şi la moşie şi la tot lucrul încape ca şi când are fi den trup născut.
Că scrie pravila: Nu poci1139 să iau fata moşu-mieu celui făcut, pentru căce iaste sor sufletească tatălui mieu.
1134 Leon Stypeotes, patriarh ecumenic între 1134-1143.
1133 Arsenie, patriarh ecumenic între 1255-1259 şi 1261-1267.
1,36 Leon Stypeotes, patriarh ecumenic între 1134-1143.
1137	în slavonă: înfiere.
1138	Scris: CBpiuiiHTh.
1139	Scris: noMh.
285
Şi iarăş: Feciorului celui făcut nu-i voiu putea lua fata lui să-m fie soţ, nice feciorul cel făcut - muiarea tatălui său celui făcut şi altă pre rând cum scrie acolo.
(Preaînţeleptul Leon împărat:) Scrie de acest lucru şi la neara a împăratului Leon marele filosof, cum nime nu poate să-ş dea fata sa după feciorul său cel făcut.
într-alte vremi au fost făcând neştine feciorul cel făcut fără de molitve, iară acmu, în dzua de astădzi, cine va să-ş facă fecior de suflet, îl /4'3 face cu svinte molitve şi alte svinţiri desăvârşit1140 şi de stavăr. Că acesta ce face aşea acesta fecior, cumu l-are fi născut den trupul lui. Dirept aceaia, de va aveq neştine fecior de trup şi altul făcut de suflet, aceştea nu să pot împreuna la nuntă până a opta stepenă. Seminţiia feciorului celui făcut să numără până până [sic!] a opta stepenă, ca şi cea den sânge. Aşijdere, şi finul ce-i luat fiiu sufletesc den svântul botedz.
Insă aicea să să socotească fiecine că numai ce suie şi ce pogoară dentr-acel tată sufletesc, ce să dzice cu feciorii lui, că aceia să chiamă fraţi cum are fi dentr-un trup născuţi. Iară cu altă rudă, sor sau frate tătâne-său, nemic nu să ameastecă, /414 că alta iaste semenţia trupască şi alta iaste sufletească. Cea trupască să tinde în multe părţi, iară cea sufletească nu să varsă nice într-o parte, ce numai ce să ţine tot de-acel sânge de la carele s-au început şi mearge den fecior în nepot, den nepot în strenepot, până când să împlu opt stepene. Iară într-alt chip, cela ce va face fecior de suflet şi de va avea un frate sau un nepot de frate, poate fratele sau nepotu-său, de va fi fată feciorul cel sufletesc, flecarele de-aceştea să o ia, să-i fie fămeaie fără de smenteală.
(Aşijdere, acestuia:) Călugăriţele sau alte feate fecioare, după canonul ce scrie în 27 de capete la neara acestui înţelept împărat Leon: Face-ş neştine feciori de suflet şi aceşti feciori /4I5 li să cade să moşnenească tot ei moşiile şi avuţiia tătâne-său celui făcut fără de voia a fiece giudeţ1141.
231	CAP.
Pentru finul ce-1 priimeaşte1142 neştine den svântul botedz
Svântul botedz iaste naştere dumnedzăiască şi iaste sufletului noire. Deci, cela ce priimeaşte1143 cuconul den svântul botedz, acela să chiamă părinte sufletesc acelui cucon ce-1 boteadză şi-i iaste lui părinte mai vârtos1144 * decât celuia ce-1 naşte den trupul său.
De-aciia, pentru deanstviia"43 Duhului Svânt, părintele cel sufletesc a pruncului să face frate celui trupăsc părinte celui născut şi isate spre acesta a doo stepenă, pentru căce-i iaste lui frate. Iară spre cuconul ce l-au botedzat iaste /416 o stepenă şi macar câţi cuconi are botedza, tot o stepenă iaste spre toţi.
Spre ceia fraţi a cuconului, pre carii nu i-au botedzat, iaste a treia stepenă, ca şi spre feciorii frăţine-său, de vreame ce-ş sâmt fraţi sufleteşti, cum am dzâs mai sus.
1140
1141
1142
1143
1144
1145
Scris: Aeci*Bp,hiiJHT.
Scris: u^acui»-
Scris: npmwhijje.
Idem.
Scris: Bpvrtch.
Scris: a^nctb'ia.
286
Iară cuconii cumătrului cu cuconii cei botedzaţi sâmt a doo stepenă, că acesta părinte, ce să dzice nănaşul, o samă de cuconi i-au născut trupeaşte, după firea omenească, iară o samă sufleteaşte, când i-au priimit1146 dentru dumnedzăiască scăldătoare. Dece, cuconii nănaşului şi cu a cumătrului sâmt a patra stepenă, ca şi când are fi feciori den doi fraţi, carii să chiamă veri premari, că şi verii premari încă sâmt a patra ste/417penă. Aşea şi aceştea cuconi pugor din stepenă în stepenă, până când vin de să agiung1147 ca şi cei den sânge la şeapte stepene. Acolea să smentesc. Nu pot să fie de nuntă până când să dezleagă ca şi cei de sânge; a opta stepenă, atunci fac nuntă fără nice de o smenteală.
(Săborul 6, 33 capete:) Dzice şi canonul a Şeaselui Săbor în 33 de capete că mai-nare iaste semenţia svântului botedz. Deci, de vreame ce şi den pravilă şi den leage iaste mai-nare semenţia svântului botedz decât cea den sânge, derept aceaia trebuie să ţinem foarte bine şi stepenele până a opta şi atunce să să facă schimbul ca şi cei de sânge, ce fac şi ei nunta a opta stepenă.
Aşijdere, şi de feciorul cel /418 făcut, încă până la a opta stepenă ca şi cel den svântul botedz, aşijdere, a opta, cum scrie şi mai sus.
Iară acesta lucru numai ce mearge pre un obraz, ce purceade întâi şi de-apoi: Dentâi iaste şi să chiamă tatăl, iară de-apoi să chiamă feciorii ce pogor dentr-îns şi, den feciori, nepoţii şi strenepoţii, până agiung1148 a şeaptea stepenă; a opta să iau cu nuntă.
Iară altă rudă, ce iaste pre de laturi, sâmt fraţii, surorile, nepoţii cei de frate sau de sor, aceştea şi alţii toţi să chiamă de laturi, deci aceştea nu să ameastecă nemică la semenţia cea sufletească ce-au făcut fratele lor cel trupăsc şi, de vor vrea, vor lua pre fiii cei sufleteşti a fratelui lor fără nice de o smenteală, într-acesta chip că, de-aş fi /419 botedzat eu o fecioară, fratele mieu cel trupăsc are lua pre fină-mea de s-are cununa cu dânsă şi eu sau nepotul mieu cel de frate, de vom vrea, putem să luom flecarele den noi pre o sor a cumătrului fără nice de o grije.
Iară cela ce-ş va lua feciorul său den svântul botedz, ce să dzice de-1 va lua den mâna preotului, daca-1 va scălda în svânta scăldătoare, cumu s-are dzice, de-1 va sprijeni de la preot, veri bărbatul, veri muiare, ca să să desparţă pentru căce s-au făcut amândoi fraţi sufleteşt, ce să dzice cumătri.
232	CAP.
Pentru cuconii ce vor fi botedzaţi toţi de un om, oare cade-să să să împreune cu nuntă?
(Simeon de Solun:) Nişte oameni ce nu-ş sâmt nice o rudă, nice de o parte, iară, de /42° să vor afla că cuconii lor să fie botedzaţi de un nănaş, aceia cuconi nu li să cade ca să să împreune cu nuntă până a opta stepenă, pentru căce aceştea toţ să socotesc fraţi sufleteşti, pentru căce i-au născut un părinte când i-au priimit1149 den svânta scăldătoare a svântului botedz.
1146	Scris: npÎHMMmb.
1147	Scris: dutfNn».
1148	Scris: Aut/wn».
1149	Scris: npÎHMHmh.
287
233 CAP.
Pentru seminţiia svântului botedz, cum n-are parte la moşie sau la alte rămăşiţe a nănaşu-său
(Matheiu:) Semenţiia svântului botedz1150 n-au treabă la moşiile sau rămăşiţele nănaşolor1151 [sic!] săi, cum au feciorii cei de trup sau şi cei făcuţi şi luaţi feciori de suflet cu svinte molitve ce să cetesc în svânta besearică, ce numai întru stepene să cerceteadză să vie ca şi cei de sânge. Insă, cum am dzâs şi mai sus, numai /421 pre un obraz.	'
234	CAP.
Pentru robul cel iertat, cum nu-ş va putea lua stăpână-sa să-i fie muiare
Robul cel iertat nu va lua muiarea domnu-său după moartea lui, macar de-are şi vrea ea să meargă după dâns, însă să nu să facă acesta lucru, pentru ca să nu să păcătuiască oamenii, să dzică c-au făcut păcate cu dânsă, încă fiind stăpânu-său viu. Acesta lucru să socoteaşte şi spre slugă.
235	CAP.
Pentru pristavul ce-1 va lăsa neştine după moarte ispravnic casăi sale, cum nu poate să-i ia fămeaia sau fata să-i fie lui soţ
Nice pristavul, nice feciorul lui va putea fua săraca până va fi el ispravnic aceii case. Iară, de va avea gând să facă acest lucru, întâi să cade f'11 să să părăsească şi să-ş dea sama de tot ce-au fost pre mâna lui, şi, daca-ş va da sama şi să va slobodzi, de-aciia să facă acela lucru. Această ispravnicie a casei omului scrie să o ţie ispravnicul până vor creaşte săracii să fie în toată vârsta1152, ce să dzice să fie de 30 de ai. Iară, daca să vor împlea 25 de ai cuconilor, de atunce să înceapă a-ş ceare sama bucatelor de la ispravnic. Deci, să ia sama 5 ai, tocma până să vor împlea 30 de ai tocma. Iară daca să vor împlea aceşt 30 de ai, de-aciia să fie slvbod şi după aceşt 30 de ai are voie să facă nuntă cu muiarea ceaia ce i-au fost el ispravnic.
Iară îma celor săraci1153, de va avea cel ispravnic o fată, are voie şi mainte decât 29 de ai /423 să o ia după un fecior al său de-acei săraci1154.
236	CAP.
Pentru slugi şi nămit şi păstori să nu-ş ia stăpânele lor
Slugile şi nămiţii, păstorii, n-au voie să-ş ia pre stăpânele lor, ce să dzice să să cunune cu dânse după moartea stăpânilor, pentru să nu dzică oamenii c-au curvit cu dânse până au fost stăpânii vii.
1150
1151
1152
1153
1154
Adăugat deasupra rândului.
Scris: Ni&NAiijoAoph.
Scris: Bpi»CTA.
Scris: chpAHh.
Idem.
288
237 CAP.
Pentru cimpoiaş sau lăutar sau alt feal de măscărici, cine va fi om de besearică, veri fie şi sărac, să nu-ş dea fata după unii ca aceia
După măscărici sau cimpoiaş sau alăutar, veri ţigan, veri rumun [sic!], de va fi omul cât de sărac, daca va fi om de besearică şi va fi înţelept, să nu-ş dea fata după unul ca aceştia, nice după feciorul acestora, ce să-ş ia ei muieri de fealiul lor, că aşea scrie /424 pravila şi învaţă leagea: Nunta să nu o facă omul cu fiece batgiocură1155, ce să-ş cearce fiecine cinstea sa.
[237 bis CAP.]
Semenţia să împarte în 5
Den sânge	Den doo seminţii	Din trei seminţii	Din svântul botedz	Din feciorie de suflet
Aceasta să leagă până în şeapte steapene şi să dezleagă în opt stepene.	Aceasta uneori să leagă până în şeapte steapene şi în şease să dezleagă, altădată să dezleagă în şeapte şi în şease să leagă.	Aceasta ce iaste den trei seminţii întâia stepenă să opreaşte de pravilă, iară obicina1156 opreaşte şi ce treace de stepena dentâi.	Aceasta semenţie până în şeapte să opreaşte de la besearică şi să dezleagă la opt în semenţiia ce să pogoară.	întocma să opreaşte şi aceasta ca şi den svântul botedz.
ytx------------------------------—----------------
Nu poate neştine să ia muiare pre sora-sa (1:)
PETRA
GHEORGHIE (fraţi)	MARIA
|______________|
Nice nepoată-sa (3:)
(nu poate hi)
PETRA GHEORGHIE (fraţi)
ANNA
IRINA __|
(nu poate hi)
Nice vara premare a sa (4:)
PETRĂ
GHEORGHIE (fraţi) THOMA (veri premari)
IOAN
MARIA __|
(nu poate hi) I426
11:0 Scris: 6ATuoKtfpx.
1156 Scris: wghmni».
289
Nice fata a vară primare a sa (5:)
PETRĂ
GHEORGHIE (fraţi)	IOAN
THOMA (veri premari)	MARJA
IRINA
(nu poate hi)
Nice a doa vară sa (6:)
PETRĂ
GHEORGHIE (fraţi) THOMA (veri premari)
DIMITRIE (a doi veri)
I________
IOAN
MANUIL
ANNA
_|
(nu poate hi) /427
Nice fata a doa vară a sa (7:)
PETRĂ
GHEORGHIE (fraţi)	IOAN
THOMA (veri premari)	THEODORA1157
DIMITRIE (ai doi veri)	MARJA
IRINA
(nu poate hi)
Lua-va pre a trea vară a sa (8:)
PETRĂ
GHEORGHIE (fraţi) THOMA (veri premari) DIMITRIE (ai doi veri)
ALEXA (ai trei veri)
I___________
IOAN
MANUIL
THEODORA
IRINA
(hi-va) /428
şi pre nepoata de fie a doa vară a sa (8:)
PETRĂ
GHEORGHI (fraţ) TOMA (veri premari) DIMITRIE (ai doi veri)
IOAN
THEODORA
MARJA
IRINA
ANNA __|
(hi-va)
Până aicea iaste semenţia din sânge.
1137 Scris peste tot: 9€OA«pa.
290
Pentru cuscrie, adecă pentru amestecătură din doo seminţii
Cuscriia iaste aceasta:
Nu poate neştine să ia îmă şi fata (1:)
PETRĂ------------MARJA
I	IRINA
1_______________I
(nu poate hi) /429
Nice moaşea şi nepoata (2:)
PETRĂ
MARIA
IRINA
ANNA __|
(nu poate hi)
Nice moaşea şi a doa nepoată (3:)
CTRĂ—
MARIA
IRINA
THEODORA
ANNA ___|
(nu poate hi) /43°
Nice moaşea şi a treia nepoată (4:)
PETRĂ-----MARIA
ANNA
IRINA
THEODORA
ILEANA
1____________I
(nu poate hi)
Nice doo surori (2:)
PETRĂ MARIA (sor) THEODORA I_____________I______________I
(nu poate hi)
Nice mătuşea şi nepoata proastă (3:)
PETRĂ--------MARIA (sor)
(nu poate hi) /431
Nice mătuşea mare şi nepoata (4:)
PETRĂ-------MARIA (sor)
THEODORA
IRINA
l
THEODORA
IRINA
ANNA ____|
(nu poate hi)
Nice doo veare premari (4:)
PETRĂ MARIA (vere premari) THEODORA I_______________I___________________________I
(nu poate hi)
Nice mătuşea mică şi nepoata (5:)
PETRĂ MARIA (vară premari) THEODORA I	ANNA
(nu poate hi) /432
Nice doo a doa veare (4:)
PETRĂ MARIA (a doao vară) THEODORA I____________I____________________I
(nu poate hi)
(Pravilă noauă din a patra carte a lui Costantin Armenopulo [sic!], titla a şeasea:) Oprit-au besearica un om să nu ia doauă1158 a doale veare, pentru ce că nu-s şeapte stepene cum le pare unora ce şease. Căce că bărbatul cu muiarea iaste o stepenă. Aceasta s-au întrebat în dzilele patriarhului Nicolae1159 şi s-au oprit de la besearică ş-au ieşit dzisă şi de la împăratul chesariu Manuil1160 şi au dzis să nu hie nicedănăoară aceasta.
Şi într-alt chip t
Petră au fost bărbat a doauă veare /433 ale doa veare.
întrebăm: Cu leage iaste au ba?
(Răspundem:) A doa nuntă iaste fără de ispravă şi de călcare legii. Să să strice, pentru ce cum poate un om ce-au fost bărbat unii veare oarecând şi ceiialalte1161 veare au fost cumnat, acmu să hie bărbat ei, săvai c-are hi şi murit cea dintâiu, săvai că s-are hi împărţit cu leagea besearicei.
Din giudeţul1162 svântului patriarh al Antiohiei, chir Valsamon1163, de să cade să ia un om să să împreune cu doauă veare ale doauălea1164 veare, dzice la svârşit aşea: Cunoscu cum iaste pravila şi leagea şi cu domniia besearicii să să oprească să nu să împreune un om cu doauă ale doauăle veare.
Şi împrotivă, adecă doi ai doi veri să nu să împreune cu o muiare, iară, de să va tâmpla1165, pentru neînţelepciune /434 să să facă un lucru ca acesta, îndată să să desparţă şi cu canon să să îndirepteadze.
1158	Scris: a***-
1159	Nicolae IV patriarh ecumenic între 1147-1151.
1160	Manoil I Comnenul, împărat bizantin între 1143-1180.
1161	Scris: m€Hiaaaat6.
1162	Scris: utfAeiţtfAh.
1163	Teodor IV Balsamon, patriarh al Antiohiei între 1185 şi 1199.
1164	Scris: aoaka6.
,16:> Scris: m^nAA.
292
Iară va lua fata a doa vară muierii sale:
PETRĂ------------MARIA (a doile veare) THEODORA
IRINA
________________________I
(hi-va)
Pentru c-am dzis mainte, trei mătuşi, mătuşe proastă, mătuşe mare, mătuşe mică, dzicem cum mătuşea proastă iaste sor de tată sau de îmă, iară mătuşa mare iaste sor de moş sau de moaşe, iară mătuşe mică iaste vară premare, oare de tată, oare de îmă.
într-alt chip
Numele unchiiului să dzice în trei1166 chipuri /435 pentru ce, oare iaste unchiu prost, cumu-i frate de tată sau de îmă, carele iaste a treia stepenă cătră nepot sau cătră nepoată oare unchiu mare, cumu-i frate de moş sau de moaşe, carele iaste a patra stepenă cătră nepot sau cătră nepoată, oare unchiul mic, cumu-i văr primare de tată sau de îmă, carele iaste a cincea stepenă cătră nepot mic sau cătră nepoată mică, căce că aşea să chiamă feciorii vearei. Cum am dzis, pentru unchiu, aşea dzicem şi pentru mătuşe.
Nice tatăl şi feciorul nu poate să ia îma şi fata: Adecă Petră au fost însurat mainte ş-au făcut fecior pre Ioan şi deac-au murit muiarea lui, au luat pre Maria, vă/436duă şi Maria au avut cu alt bărbat o fată, pre Theodora. Acum, Ioan, feciorul lui Petră nu poate să ia pre Theodora, fata Măriei (2:)
PETRĂ-------MARIA
IOAN	THEODORA
I_______________I
(nu poate hi)
Nice tatăl şi feciorul său nu poate să ia moaşea şi nepoata de hie (3:)
(cu altă muiare) PETRĂ---MARIA (cu alt bărbat)
IOAN	THEODORA
|_______ANNA
(nu poate hi) /437
Nice tatăl şi feciorul nu poate să ia moaşea şi a doa nepoată (4:)
PETRĂ------------MARIA
IOAN	THEODORA
ANNA IRINA
_________________I
(nu poate hi)
1166 Scris: Tpe.
293
Nice tatăl şi feciorul poate să ia moaşea şi a treia nepoată (5:)
PETRĂ---------MARIA
IOAN	THEODORA
ANNA IRINA ELENA
______________I
(nu poate hi) /438	«
Nice tatăl şi feciorul nu poate să ia doo surori (3:)
(cu altă muiare) PETRĂ-MARIA (sor) THEODORA
IOAN________________________I
(nu poate hi)
Nice tatăl şi feciorul - mătuşea proastă şi nepoata (4:)
PETRĂ-----------MARIA (sor) THEODORA.
IOAN	IRINA
|________________________________|
(nu poate hi)
Nice tatăl şi feciorul nu poate să ia doo vere premari (5:) PETRĂ--------------------MARIA (vară prem.)
IOAN	i
I_______________________________________
ANNA
(nu poate hi) /439
Lua-va tatăl şi feciorul mătuşea mică şi nepoata (6:)
PETRĂ--------------MARIA (vară premară)
IOAN
I_____________________________________
ANNA
IRINA __I
(hi-va)
Iară tatăl şi feciorul nu poate să ia doo ale doalea veare (7:)
PETRĂ---------MARIA (a doa vară) ELENA
IOAN
I________________________________________I
(nu poate hi)
(.întrebare:) Derep ce tatăl şi feciorul am dezlegat mătuşea mică şi nepoata că semt [sic!] şease stepene şi doaoa a doa veare am oprit să nu să ia, că sâmt a şeaptea stepenă (5)? /44°
PETRĂ-----------MARIA
IOAN	IRINA
GHEORGHIE	ANNA
ELENA
I________________I
(nu poate hi)
294
Nice moşul şi nepotul doo surori (4:)
PETRĂ---------------MARI A (sor)	THEODORA
IOAN
GHEORGHIE
I_______________________________
(nu poate hi)
Nice moşul şi nepotul mătuşea proastă şi nepoata (5:)
PETRĂ------------------MARJA (sor) ELENA
IOAN	IRINA
GHEORGHI_____________________________I
(nu poate hi) /441
Iară moşul şi nepotul vor lua mătuşea mare şi nepoata (6:)
PETRĂ-----------------MAMA (sor) ELENA
IOAN	ANNA
GHEORGHI	THEODORA
I
j
(hi-va)
Moşul şi nepotul vor lua mătuşea mică şi nepoata (7:)
PETRĂ----------------MARIA (vară primară) THEODORA
IOAN	ANNA
GHEORGHI
I___________________________________________
(hi-va)
Moşul şi nepotul nu vor putea lua doo veare premari:
PETRĂ------------------MARIA (vară premară) ELENA
IOAN
GHEORGHI
I_____________________________________________
(nu poate hi) /442
(Răspuns:) Derep ce tatăl şi feciorul cătră mătuşea mică şi nepoata au loc iară de tată şi de fecior, adecă nu să schimbă numerele, iară de la doauă a doale veare în loc de tată şi de fecior sâmt unul altuia gineri, deci, întâiu nu să ameastecă numerele, iară în a doa să ameastecă şi într-aceale cuscrii ce să smentesc numerele semenţiei, într-aceastea iaste nunta fără de leage.
Nice tatăl şi feciorul - mătuşea mare şi nepoata:
PETRĂ------------MARIA (sor) THEODORA
IOAN	IRINA
I____________________________ANNA
(nu poate hi) /444
295
Nice moşul şi nepotul nu pot să ia îma şi fata (3:)
PETRĂ-------------------MARJA
IOAN	IRINA
GHEORGHIE
(nu poate hi)
Nice moşul şi nepotul nu poate să ia moaşea şi nepoata (4:)
PETRĂ---------------------MAMA
IOAN	IRINA
GHEORGHI	ANNA
|_______________________|
(nu poate hi)
Nice moşul şi nepotul nu poate să ia moaşa şi a doa nepoată. /444 Nice moşul şi al doile nepot nu poate să ia doauă veare premari, pentru să nu să chiamă gineri (7:)
PETRĂ------------MAMA (vară premare) ELENA
IOAN
GHEORGHI
THEODOR
(nu poate hi) ,
Iară moşul şi al doile nepot vor lua moaşea şi a doa nepoată (6:)
PETRĂ----------------MAMA
IOAN	IRINA
GHEORGHI	THEODORA
THEODOR	ANNA
I__________________I
(hi-va)
Moşul şi al doile nepot nu pot să ia doauă surori (5:) I445
PETRĂ----------------MAMA (sor) IMNA
IOAN
GHEORGHI THOMA
(nu poate hi)
Iară moşul şi al doile nepot vor lua mătuşea proastă şi nepoata (6:) nn"1	------------MAMA (sor) IRINA
PETRA-
IOAN
GHEORGHI
THOMA I________
AN
NA
296
(hi-va)
Doi fraţi doao surori nu pot să ia (4:)
PETRĂ (fraţi) PAVEL-----------MARIA(sor) THEODORA
I_________________________________________________I
(nu poate hi) /446	
Doi fraţi nu pot să ia mătuşea proastă şi nepoata (5:) PETRĂ (fraţ) PAVEL	MARIA (sor)	THEODORA IRINA |
(nu poate hi)	
Doi fraţi doauă veare premari nu pot să ia (6:). PETRĂ (fraţi) PAVEL	MARIA (vare prem.) 1	THEODORA i
(nu poate hi)	
Doi fraţi vor lua mătuşea mică şi nepoata (7:) PETRĂ (fraţi) PAVEL	MARIA (vare prem.)	THEODORA ANNA 	1
(hi-va) r1
Doi fraţi doauă1167 ale doao veare vor lua (8:)
PETRĂ (fraţi) PAVEL------MARIA (a doa vară) THEODORA
(ihi-va)
Doi fraţi îma şi fata nu pot să ia (3:)
PETRĂ (fraţ)	PAVEL----------THEODORA
IRINA
________________I
(nu poate hi)
Doi fraţi nu pot să ia moaşea şi nepoata (4:)
PETRĂ (fraţ)	PAVEL----------THEODORA
IRINA
ANNA
___________________________|
(nu poate hi) /448 Până aicea iaste cuscriia din doauă semenţii.
Pentru a treia semenţie
Din trei semenţii iaste ş-aceasta o cuscrie şi să ameastecă din trei semenţii, pentru căce altă semenţie sâmt eu, alta iaste muiarea mea şi fratele ei şi alta muiarea fratelui muierii meale.
1167 Scris: aoah,.
297
Deci, de va muri muiarea mea, poci să iau sora muierei fratelui muierei meale
(4:)
PETRĂ------MARIA(fraţ) GHEORGHI-------THEODORA (sor) ANNA
I______________________________________________________I
ihi-va)xmr
Doi fraţi nu pot să ia moaşea şi a doa nepoată (5:)
PETRĂ (fraţ) PA VEL-----------MARIA
THEODORA,
IRINA
ANNA
I___________________________I
(nu poate hi)
Doi fraţi nu pot să ia mătuşea mare şi nepoata (5:) PETRĂ (fraţi) PAVEL--------------MARIA (sor)
ELENA
THEODORA
IRINA
___I
(nu poate hi)
Unchiul şi nepotul vor lua mătuşea proastă şi nepoata, însă de va lua unchiul mătuşea şi nepotul nepoata (6:)
PETRĂ (fraţ) PAVEL------------MARIA (sor) IRINA
IOAN	ELENA
L
J
(hi-va) /450
Iară daca va lua nepotul mătuşea, nu poate unchiul să ia nepoata pentru că să ameastecă numerele seminţiei (6:)
PETRĂ (fraţi) IOAN
I________________
PAVEL------MARIA (sor)	THEODORA
I	IRINA
(nu poate hi)
Unchiul şi nepotul pot lua nepoată doao veri premari (7:)
PETRĂ (fraţ) PAVEL----MARIA (vară prem.) THEODORA
IOAN	I
(hi-va)
Doi veri premari pot lua doauă veare premari (8:)
PETRĂ (ver prem.) IOAN---------------------------ELENA (veare prem.)
|____________________________________________________________________ 1168
(hi-va) /451
MARIA __|
1168 Versoul paginii este alb.
298
Iară muiarea fratelui muierei meale nu o voiu lua (3:)
PETRĂ--------MARIA (fraţ) GHEORGHI----------ANNA
|____________________________________________|
(nu poate hi)
Iară un frate al mieu o va lua (4:)
PETRĂ (fraţ) PAVEL-----MARIA (fraţ)	GHEORGHI—ANNA
L
I
(hi-va)
Muiarea hiastrului mieu nu poci să o iau (3:)
PETRĂ---------MARIA
I	IOAN---------ANNA
(nu poate hi) /452
Iară un frate al mieu o va lua (4:)
PAVEL (fraţ) PETRĂ----------------MARIA
I	IOAN--------ANNA
(hi-va)
Maşteha nu poate să ia bărbat pre acela ce-au fost oarecând bărbat fiiastrei sale (3:)
IRINA GHEORGHI (cu altă muiare au făcut pre)
MARIA-------------------------IOAN
__________________________________________I
(nu poate hi) /453
Deaca va muri muiarea mea voiu lua muiarea unchiului ei (3:)
IOAN (fraţ) GHEORGHI---------ANNA
PETRĂ	MARIA
I_________I__________________________
(hi-va)
Poci lua şi hiastra muierei fratelui mieu (3:) PETRĂ----------MARIA (fraţ) GHEORGHI * I
ANNA (cu alt bărbat)
IRINA ____I
(hi-va)
Am după o sor a mea cumnat şi poci lua muiarea fratelui lui:
PETRĂ (fraţ) IRINA----------GHEORGHI (fraţ) IOAN----------MARIA
I_______________________________________________________________I
(hi-va) Z454
299
Bărbatul featei meale au luat după un frate al său muiare şi aceaia nu poci să o iau (3:)
PETRĂ
IRINA-----GHEORGHI (fraţ)
(nu poate hi)
Iară sora aceiia neoprit poci lua 5:)
I
PETRĂ
IRINA-----GHEORGHI (fraţ) IOAN—
(hi-vă)
IOAN---MARIA
■MARIA (sor)
ANNA
Cumnatul şi cumnata a doi fraţi neoprit pot să să ia (6:)
GHEORGHI (fraţ) MARIA—PETRĂ (fraţ) PA VEL—ANNA (sor) THEODORA
(poate hi) /455
Doi cumnaţi pot să ia doauă surori (5:)
PETRĂ (fraţ) M ARIA-----GHEORGHI IRINA (sor)
I	|_____________|
ANNA
(hi-va) t
Doi cumnaţi doauă veare premari pot să ia (7:) PETRĂ (fraţ) MARIA— --------------------—
GHORGHI IRINA (vară prem.) ANNA
(hi-va)
O fată a lui Ioan şi nepoata muierei lui cei dintâiu doi fraţi pot să ia (7:)
ANNA (sor) MARIA----------IOAN GHEORGHI (fraţ) DIMITRIE
IRINA	CĂLI1169------------------1
(hi-va) /456
Unchiul şi ginerele de nepoată pot să ia doauă surori (6:) PETRĂ (fraţ) IOAN
ANNA-----GHORGHI-------CĂLI (sor) IRI
deac-au murit Anna au luat pre Caii
(hi-va) 6
ll6l) Scris: kaah.
300
Pentru svântul botedz
Svântul botedz iaste naştere dumnedzăiască şi înnoire sufletului. De-aici, carele să boteadză în numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svânt în trei afundări, cum învaţă svinţii apostoli, dezbrăcând gios1170 toate poftele tru/t57peşti şi ieşind dentr-apă de sârg1171 să ia de un credincios, pentru să înveaţe creştinătatea, carele iaste martur botedzului. Şi acesta să chiamă nănaş şi tată sufletesc celui botedzat şi mai-mare decât acela ce l-au născut trupeaşte, pentru că unul au lucrat trupeaşte, iară altul au lucrat sufleteaşte cu isprăvniciia Duhului Svânt să face tată sufletesc celui botedzat şi frate tătâne-său celui trupăsc şi iaste cătr-îns a doa stepenă şi cătră fiiul celui botedzat întâia stepenă. Şi câţi cuconi au botedzat el sâmt întâia stepenă cătr-însu şi câţi n-au botedzat sâmt a treia stepenă cătr-îns1172, ca neşte feciori a fratelui său. Iară feciorii carii /458 i-au născut cu ceia ce i-au botedzat între ei sâmt a doa stepenă, căce că un tată pre unii i-au născut trupeaşte, pre alţii sufleteaşte. Şi câţ feciori n-au botedzat el sâmt a patra stepenă cu feciorii carii au născut, ca nişte feciori a doi fraţi, pogorându-se dirept, să opresc până în şeapte stepene şi să dezleagă la opt.
Şi într-alt chip
Semenţiia svântului botedz să fereaşte de doi cumătri şi în ceia ce să pogor de la dânşii, iară într-altă semenţie a lor nu să fereaşte. Adecă nice în ceia ce să suie, nice în ceia din laturi. Ceia ce să suie sâmt tatăl, moşii, strămoşii; cei den laturi sâmt fraţii, unchii, verii. Derept ce între doauă feaţe au isprăvit Duhul /459 Svânt, iară nu trupul, pentru acea[ea] iaste sufletească semenţie, iară nu trupască. Deci feciorii cumătrului, de vor hi botedzaţi de un nănaş sau de mai mulţi, să opresc unul cu altul să nu să ia, săvai făt hie, săvai fată până în şeapte stepene pogorând şi să dezleagă la opt. Pentr-ace[ia], deaca va vrea, poate să ia şie muiare pre sora cumătru-său, căce că iaste din laturi. Şi aceasta iaste arătată din zeace răspunsuri preaosvinţitului mitropolitului de Iracliia, chir Nichita, ce-au făcut cătră episcopul Costantin şi iaste aşea:
O fămeaie văduă, anume Theodora, au botedzat pre Costantin. Costantin au avut o fată, anume Anna, şi Theodora au avut o sor, /46° anume Maria, şi Maria au făcut doi feţi, Gheorghi şi Dimitrie. Acmu sora Theodorei, Maria, va să ia după un fecior a ei, după Gheorghi, pre o fată a lui Costantin (3:)
THEODORA (sor)	MARIA
au botedzat	au avut
COSTANTIN	GHEORGHI	DIMITRIE
ANNA______________________|
(hi-va) /461
1170	Scris: u«tb.
1171	Scris: cpi>rb.
1172	Scris: Kvrp’hCh.
301
Socoteaşte bine scrisoarea de svântul botedz (3:)
ZAHARIA
au născut	au botedzat
GHEORGHI (fraţi) IRINA I___________________I
(nu poate hi)
ZAHARIA au născut
GHEORGHI (fraţi) (3)
(nu poate hi) /462 ZAHARIA
au născut	au botedzat
GHEORGHI (fraţi)		IRINA
DIMITRIE (ver. prem.) (4) 1			ANNA i
	(nu poate hi)	
	ZAHARIA	
au născut		bu botedzat
GHEORGHI (fraţi)		IRINA
DIMITRIE (ver. prem.)		NICOLA
		ELENA l
	(nu poate hi) (5) /463	
	ZAHARIA	
	născut	botedzat
GHEORGHI (fraţi)		IRINA
DIMITRIE (ver. premari)		NICOLA
ZAHARIA (a doi veri) (6) 1			ANNA |
	(nu poate hi)	
	ZAHARIA	
	născut	botedzat
GHEORGHI (fraţi)		IRINA
DIMITRIE (ver. premari)		NICOLA
ZAHARIA (a doi veri) VASILIE (7) l		ANNA
(nu poate hi) /464
au botedzat IRINA
ANNA
I
302
ZAHARIA
GHEORGHI (fraţi)	IRINA
DIMITRIE (ver. premari)	NICOLA
ZAHARIA (ai doi veri)	ANNA
VASILIE (8)	MARIA
I___________________|
(hi-va)
Până aicea pentru svântul botedz.
Pentru feciorii de suflet
Fecioriia de suflet, ce să fac pentru chipul învăţatu-ne-am de svânta pravilă să o ferim ca şi semenţie den sânge, adică ca şi în stepe/465nele cuscriei şi în ocinarea părinţilor. Că dzice leagea: Nu poci să iau muiare pre mătuşea ce iaste din tatăl mieu şi din mama mea, macar de-are hi şi de suflet, pentru că au tocmală în loc de îme. Cum are hi moşul mieu au avut o fată de suflet şi cătră tată-mieu au fost sor, iară cătră mine mătuşe (3).
GHEORGHI născut	de suflet
NICOLA (fraţ)	ELENA
ANDREIU	I
I_______________I
(nu poate hi) /466
Nice tatăl de suflet poate să ia fata feciorului său celui de suflet, nice nepoata (3:)
GHEORGHI------------------1
au avut un fecior de suflet pre PETRĂ au făcut pre
MARIA---------------------
(nu poate hi)
Nice pre fata Măriei (4)
GHEORGHI-----------1
fecior de suflet pre PETRĂ au făcut pre MARIA
ANNA---------------
(nu poate hi) /467
Nice feciorul de suflet nu poate să ia muiarea tatălui său celui de suflet, nice îma, nice sora ceiia muieri, nice nepoata de sor.
(Pravila împăratului Leon înţeleptul în doaozeci şi patru.) Mainte au fost slobodzi a să însura feciorii cei de trup cu feciorii cei de suflet, căce că n-au fost fecioria de suflet cum să cade, iară acmu să face cu leage şi cu direptul cum să cade, cu molitve şi cu preot şi unii vin în loc de părinţi, alţii în loc de feciori, de-acmu nu iaste slobod să să însoare feciorii cei de suflet cu feciorii cei de trup a celuia ce i-au
303
făcut. Nice să să schimbe numele fraţilor pentru nunta şi să să chiame unul altuia în loc de fraţi gineri şi întra-alt chip.
Pravila dă şi în fecioria de suflet /m întocmai ca şi în svântul botedz; fecioria de suflet iaste direaptă când să face cu molitve de la preot. Iară sămenţia de svântul botedz nu poate încăpea la ocinare.
Până aicea-i fecioria de suflet.
Pentru frăţia	,
Frăţiia dzicem cum de la pravilă nu iaste blagoslovită; derept fiindcă, neavând feciori de trup, am meşterşuguit fecioria de suflet pentru să ocineadze avearea noastră după noi. Iară frăţiia nice un cuvânt cu direptul nu-i slobodzită, că pravila au priimit1173 cealea ce-s cu cale, iară cealea ce nu-s cu cale nu le-au priimit1174 *. Iară, de să va face aşea, /469 să să socotească în samă cum nu ş-are hi fost şi popa să să canonisască. Şi nunta între ei încă să hie şi în cei mai departe şi în cei mai de-aproape, iară să va hi în obrazele carile au făcut frăţia de vor hi făcut nunta la aiave bine, fără de nice un cuvânt să hie slobodă, iară, de va hi în taină, mainte, să să canonisască pentru molitva frăţiei; de-aciia nu opreaşte nunta.
(Din patru cărţi [sic!] şease title a lu Costantin Armenopul:) Frăţia cum n-are hi fost, aşea să să ţie în samă şi nice nunta nu să opreaşte derep ce că nime nu poate naşte frate cum naşte pre fecior.
I
Şi într-alt chip
Beseareca nu ţine în samă ceaia ce dzice /47° că iaste frăţia pentru ce oprim şi preutul de leturghie carele o face şi fraţii aceia ce să chiamă fârtaţi1173, de va hi unul bărbat şi altul muiare, în nuntă amestecăm pr-inşii, derep ce pravila dzice: Nu poate să nască neştine frate întru sine, numai fecior.
Până aicea de frăţie
Pentru nuntele ceale ce să opresc şi fără de semenţie
Câteodată şi fără de semenţie să opreaşte nunta, cum ai dzice când să va vădi neştine c-au cădzut cu muiarea unui bărbat, macar să n-ară hi fost adevărat, nu poate să o ia şie muiare.
Nice robul slobod nu poate să ia muiarea /471 stăpânu-său după moartea lui, căce că dă prepus c-au cădzut cu nusă şi până au fost viu.
Nice roabele pot să ia pre stăpânii săi pentru să nu dea prepus că s-au spurcat cu nuş întâiu.
Muiarea ce să va mărita fără de leage poate să strice aceaia1176 nuntă şi să să mărite apoi cu altul, aşea şi bărbatul, de să va însura fără leage.
1173 Scris: iipm/urnim
1,74 Idem.
117:1 Scris 4>p1>TAUH.
1,76 Scris: a«rkia.
304
Feciorii ce să vor naşte din nunta fără de leage, nice copil, nice1177 ocineadză a tătâne-său.
Cine va vrea, poate să ia pre o sor a cumătru-său.
Nu poate neştine să ia şie muiare fata muierei căriia s-au despărţit d-insă, ce o au născut cu alt bărbat, mai apoi de ce s-au despărţit.
Nu poate neştine să ia logodnica tătâne-său sau frăţine-său, săvai /472 că nu s-au amestecat.
Nu poate neştine tată să ia şie muiare fata care-au făcut din curvie.
Sora carea naşte din curvie nu poate să o ia frate-său.
Doi fraţi ce sâmt dintr-un tată şi din doauă îme sau dintr-o îmă şi din doi taţi nu pot să să ia, căce că iaste a doao stepenă.
Câţi să boteadză de la un nănaş, săvai că vor hi feciori unii de unii părinţi, alţii de alţii, nu pot să să ia.
Care tată va hi nănaş unui fecior al său de svântul botedz, acela să desparte de fămeaia sa, căce că o au făcut şie cumătră sufletească.
Popa, de nu va hi alt popă, poate să boteadze pre feciorul său, însă ca popa, iară nu ca nănaşul şi nu să desparte de fămeaia sa, căce că iaste altul nănaş. Căce, /473 că de-are hi oprit să nu boteadze ca un popă, are hi cumătru lui toţi a câţi le-ar botedza feciorii în poporul lui. Aceasta nu iaste.
Cade-să popii să dea svânta cumenecătură pruncului ce-1 boteadză, săvai cât de metitel s-are hi atunceş, deaca săvârşeaşte1178 botedzul. /474
238	CAP.
Pentru nunta, când va să facă neştine, cumu să cade să fie amândoo obrazele deopotrivă, ce să dzice de o vârstă"79, după cum scrie pravila
învaţă svânta pravilă la vreamea nuntelor să nu socotească neştine numai de feal bun sau de rod mare, ce să socotească mai vârtos1180 vârsta1181 să fie deopotrivă, cumu s-are dzice acmu ca să facă neştine nuntă. Deci au întrebat ş-au cercetat stepenele după cum învaţă dumnedzăieştile pravile ş-au aflat că să cade cu leage şi cu blagoslovenie1182 ca să să facă acea nuntă şi să să împreune. După acea trebuie a socoti şi acesta lucru: Cinstea omului să fie cu cuviinţă cumu să cade. Bărbatul să fie mai mare de 14 ai, iară fămeaia să fie mai sus de 12 ai. /475 de aceasta ca să să chiamă nuntă cinstită şi pat nespurcat, cum scrie Svânta Scriptură că aşea iaste cu direptate şi cumu să cade să fie fîeştecarele de vârsta1183 nuntei ce-au lăsat Dumnedzău. Iară să nu fie bărbatul de cincidzeci de ai şi fata de 12 sau muiarea de 50 de ai şi bărbatul de 20 de ai, că aceaia nu iaste nuntă, ce iaste o batgiocură1184 şi
1177	Scris: Hirne.
1178	Scris: n»Bpiiiirfci|J6.
1179	Scris: spic™.
1180	Scris: Bpvroch.
1181	Scris: Bpi>cT«.
1182	Scris: BiîtB.
1183	Scris: Bpi>cTii.
1184	Scris: 6«TU«Ktfpx.
305
o ocară şi denafară de direptate şi lucru plin de ruşine. Şi numai ce iaste de râs şi de graiurile oamenilor şi de mustrare şi ponoslu în tot ceas.1185
(Matheiu:) Oricine va face curvie cu muiarea cuiva, pre maşteha ei nu poate să o ia să-i fie fămeaie, ce numai pre o a doa vară a ei poate să o ia.
239	CAP.
Pentru rândul nuntei, cum nu să cade pre svântul postul cel mare /476 ca să să facă, nice o tocmală sau altă legătură
Pre svântul postul cel mare nu să cade să să facă nice o tocmală, nice o logodnă, nice schimbare den ineale, nice altă legătură, sau alte graiuri nice de unele de câte sâmt de treaba nuntei. Scrie de acest lucru de să pomeneaşte că s-au făcut numai de doo ori de când iaste creştinătatea la dzilele preaosvinţitului patriarh Teofil, însă de mare nevoie şi fără de voia lui însă nu cu leage sau cu niscare svinţiri, ce să dziic să fie cetit niscare molitve de logodinţă sau de cununie, ce-au fost numai aşea un lucru fără de leage, după cum au fost atunce obiceaiul, de numai ce-au fost schimbând ineale. De-aciia n-au fost putinţă de-a să mai strica aceaia /477 legătură sau aceaia nuntă, iară molitve nu s-au fost mai cetind de obrăcenie, cumu-i şi la noi în dzua de astădzi.
240	CAP.
Pentru nunta cea dintâiu şi ce iaste nunta şi pentru nunta ce să chiamă cu lea(ge
(Gherman patriarhul de Ţarigrad:) Nunta cea dentâi iaste lucru prespre fire pentru căce să împreună şi să face una cu Dumnedezăirea pentru curăţiia, ce să dzice pentru deavestăvniciia după cuvântul ce să grăiaşte, că: V-am tocmit voao împreunarea numai cu un bărbat. Cum s-are dzice tocmit lucru iaste împreunarea numai cu un bărbat sau bărbatul numai cu o fămeaie.1186
(.Matheiu:) Nunta iaste împreunare bărbatului cu fămeaia şi simt cetaş unul cu altul în toată viiaţa /478 ţa [sic!] lor dumnedzăiaşte şi omeneaşte direaptă împreunare.
1185	Ş. T.: GLAVA 8 Pentru nunta, când va să facă neştine cum să cade, să fie amândoao obradzele deopotrivă, ce să dzice de o vârstă, după cum scrie Svânta Pravilă a Svinţilor Apostoli (învaţă Pravila Svinţilor Apostoli): La vreamea nuntelor să nu socotească neştine numai de feal bun sau de rudă mare, ce să socotească mai vârtos vârsta să fie deoprotivă, cumu s-are dzice: acmu va să facă neştine nuntă, deci au întrebat şi au cercat stepenele după cum învaţă dumnedzăieştile pravile ş-au aflat că să cade cu leage şi cu blagoslovenie, ca să să facă şi să să împreune. Dup-acea trebuie a socoti şi acesta lucru: Cinstea omului să fie cu cuviinţă cumu să cade, bărbatul să fie mai mare de 14 ai, iară fămeaia să fie mai sus de 12 ai. Deci, aceasta ca să să chiame nuntă cinstită şi pat nespurcat, cum scrie Svânta Scriptură că aşea iaste cu direptate şi cumu să cade să fie hieştecarele [sic!] de vârsta nuntei, ce-au lăsat Dumnedzău. Iară să nu fie bărbatul de 50 de ai şi fata de 12 sau muiarea de 50 şi bărbatul de 20 de ai, că aceaia nu iaste nuntă, ce iaste o batgiocură şi o ocară şi dinafară de direptate şi lucru plin de ruşine şi numai ce iaste de râs şi de graiurile oamenilor şi de mustrare şi de ponoslu în tot ceas.
1186	Ş. T.: GLAVA 6 Pentru nunta cea dintâi şi ce iaste nunta şi pentru nunta ce să chiamă cu leage (Gherman, patriarhul de Ţarigrad): Nunta cea dentâi iaste lucru prespre fire pentru căce să împreună şi să face una cu Dumnedzăirea pentru curăţiia, ce să dzice pentru deavestăvniciia, după cuvântul ce să grăiaşte că V-am tocmit voauă împreunare cu un bărbat, cumu s-are dzice tocmit lucru iaste împreunarea numai cu un bărbat sau bărbatul numai cu o fămeaie.
306
Nunte cu leage să chiamă aceastea, carele să fac după cum învaţă leagea şi svânta pravilă ca să fie tânărul de leage, ce să dzice mai sus de 14 ai, aşijdere, şi fecioara să fie de vârstă1187, ce iaste pre voia bărbatului, ce să dzice mai sus de 12 ai; deci aceasta să chiamă nuntă şi împreunare şi trupească şi sufletească.1188
241	CAP.
Pentru tocmala nuntei ce să face fără de blagoslovenia arhiereului şi fără de alte molitve şi svinţiri, ce să fac la nuntă
(Neara a Preaînţeleptului Leon şi Alexie Conţinu împăraţii de Ţarigrad:) Când să va prilej i undeva să să facă vreo logodnă sau nuntă fără de molitve de cununie după cinul cununiei, aceaia nuntă /4'9 de să va prilej i dup-acea, să nu fie tocmală bună, ce să să căiască o parte ce-au făcut, fiecare parte de aceştia, de va vrea bărbatul veri muiarea, ca să să desparţă, fără nice de o sminteală şi să-ş ia bărbatul altă muiare şi muiarea alt bărbat. Iară, de să prilej i undeva vreo logodinţă cu molitve, ce să dzice să să citească molitvele ceale de logodinţă, sau de să va face cununiia deplin şi macar de nu să vor împreuna trupeaşte, aceasta tot iaste nuntă desăvârşit1189 şi deplin şi nime nu poate ca să desparţă aceaia1190 casă. Că aşea s-au lăsat învăţătură şi s-au tipărit la cartea împăraţilor ca să n-aibă nime puteare să strice aceasta legătură, nicedănăoară în veaci.1191 1192
242	CAP.
Pentru nunta cea dintâi Z480 cum să chiiamă şi a doa şi a treia aşijdere, şi a patra
(Svântul marele Grigorie corocAOB112 învaţă de acest lucru, de dzice:) Nunta dentâi iaste leage, iară aceaia a doa iaste iertăciune, iară a treia iaste călcare de leage.
(Vasilie bcankih:) Dzice şi cimiH Vasilie bcahki’h în 4 capete a canonului său: Cela ce va face a doa nuntă doi ai să nu să cumenece.
1187	Scris: spi><Tx.
1188	Ş. T.: GLAVA 7 (Matheiu): Nunta iaste împreunare bărbatului cu fâmeaia-ş sâmt cetaşi unul cu altul în toată viaţa lor dumnedzăiaşte şi omeneaşte, direaptă împreunare. Nunta cu leage să chiamă aceastea carile să să facă după cum învaţă leagea şi Svânta Pravilă, ca să fie tânărul de leage. ce să dzice mai sus de 14 ai. Aşijdere, şi fecioara să fie de vârsta, ce iaste pre voia bărbatului, ce să dzice mai sus de 12 ai. Dece aceasta să chiamă nuntă şi împreunare şi trupască şi sufletească.
1189	Scris: AechBp'MUHT.
1190	Scris: A<rbn.
1191	Ş. T.: GLAVA 9 Pentru tocmala nuntei ce să face tară de blagosloveniia arhiereului şi ţâră de alte molitve şi svinţiri ce să fac la nuntă (Neara a Preaînţeleptului Leon şi Alexie Cominu, împăraţii de Ţarigrad): Când să va prileji undeva să să facă vreo logodnă sau nuntă tară de molitve de cununie, după cinul cununiei, aceaia nuntă, de să va prileji, dup-acea să nu fie tocmeală bună, ce să să căiască o parte ce-au făcut, fiecare parte de aceştia de va vrea bărbatul, sau muiarea ca să să desparţă ţâră nice de o sminteală şi să-ş ia bărbatul altă muiare şi muiarea alt bărbat. Iară, de să va prileji undeva vreo logodinţă fiind cu molitve, ce să dzice să să citească molitvele ceale de logodnă sau de să va face şi cununiia deplin şi macar de nu să vor împreuna trupeaşte, aceasta tot iaste nuntă desăvârşit şi deplin şi nime nu poate ca să desparţă aceaia casă. Că aşea s-au lăsat învăţătură şi s-au tipărit în cartea împăraţilor ca să n-aibă nime puteare să strice aceasta tocmală şi legătură nicedănăoară în veaci.
1192	în slavonă: Teologul.
307
Iară Marele Nichita, mitropolitul de Eracliia, dzice ca un an sau doi să nu să cumenece.
Aşijderere şi Săborul de la Laodichea.
(Iară dumnedzăiescul Ioan Postnic:) Dzice un an, iară, de să va prilej i să să împreune omul cu logodnica sa, mainte de cununie acela să să pocăiască 7 ai ca şi curvariul.1193
(Vasilie b6ahkîh:) Pentru a treia nuntă dzice ctîh Vasi/481lie b«ahkîh la acest canon ce scrie mai sus în 4 capete: Aflat-am acesta obiceaiu la a treia nuntă cinci ai ca să nu să cunune însă de împreunarea trupască să nu fie apăraţi, alegând numai când vor vrea să ia anaforă şi aceasta nuntă să nu-i dzică nuntă, ce să-i dzică1194 curvie la vedeare. Aiesta lucru s-au lăsat că s-au socotit într-acesta chip: Mai bine să curvască neştine cu o muiare decât cu multe, luând1195 izvod den cuvântul Domnului Hristos, ce dzice cătră samareanina: Cinci bărbaţi ai avut, şi cesta ce ţii acmu nu-ţ iaste bărbat! Cumu s-are dzice acestora bărbaţi: Nu să cade să dzică neştine că simt cu muieri, nice acelora muieri, să le dzică că simt cu bărbaţi. Scrie Pravila pre aceştea să nu-i go/482nească de la besearecă, ce să le dea anaforă într-aceşti cinci ai, până când să vor spodobi, de vor lua şi svânta priceştenie.1196
[242 bis CAP.]"97
Pentru cunoştinţa acestor fealiuri de nunta a treia şi a patra, luând izvod de la aceşti svinţi ce scrie mai sus, care lucru s-au prilejit de s-au făcut când au fost
cursul anilor 60381198 de ji
(Armenopul:) Dăscălii cei vechi a treia nuntă au fost iertat să să facă, iară împăratul Leon cel Preaînţelept să cunună şi cu a patra fameaie şi-l afurisi pre dâns preaosvinţitul patriarh chir Nicolae. Deci foarte să rugă împăratul acestui svânt părinte să blagoslovască1199 fie această a patra nuntă şi n-au vrut să priimască1200 svinţia sa
1193	Ş. T.: GLAVA 10 Pentru nunta cea dintâi cum să chiamă şi a doa şi a treia, aşijdere, şi a patra (Svântul Marele Grigorie ewocaob): învaţă de acest lucru de dzice: nunta cea dintâi iaste leage, iară ceaia a doa iaste iertăciune, iară a treia iaste călcare de leage. (Vasilie BeAHKiîi): Dzice şi calmii Vasilie în 4 capete a canonului său: Cela ce va face a doauo nuntă, doi ai să nu să cuminece. Iară Marele Nichita, mitropolitul de la Eracliia, dzice sau un an sau doi să nu să cuminece. Aşijdere, şi Săborul de la Laodicihea încă dă învăţătură. Iară dumnedzăiescul Ioan Postnic dzice un an, iară, de să va prileji să să împreune omul cu logodnica sa mainte de cununie, acela să să pocăiască 7 ai ca şi curvariul.
1 94 Ultimele 4 cuvinte sunt adăugate ulterior dedesuptul paginii, locul intercalării textului fiind prin:
1195	Scris: aV^hab.
1196	Ş. T.: GLAVA 11 Pentru a treia nuntă (Vasilie bbahkîh): Dzice ctîh Vasilie 86ahkih la acest canon ce scrie mai sus în patru capete: Aflat-am acesta obi ceaiu la a treai nunta cinci ai ca să nu să cuminece, însă de împreunarea trupească să nu fie împărţiţi, alegând numai când vor vrea să ia anaforă; şi această nuntă să nu i să dzică nuntă, ce să-i dzică curvie la vedeare. Acesta lucru s-au lăsat că s-au socotit într-acesta chip: Mai bine să curvască neştine cu o muiare decât cu multe, luând izvod den cuvântul Domnului Hristos ce-au dzis cătră samareanina: Cinci bărbaţi ai avut şi cesta ce ţii nu-ţ iaste bărbat, cumu s-are dzice: Acestora bărbaţi nu să cade să le dzică neştine că sâmt cu muieri, nice acelora muieri să le dzică că simt cu bărbaţi. Scrie Pravila: Pre aceştia să nu-i gonească de la besearecă, ce să le dea anaforă într-aceşti cinci ai, până când să vor spodobi, de vor lua şi svânta priceaştenie.
1197	Capitolul nu este numerotat de Eustratie Logofătul.
1,98 N. N.: 1529 d. Chr.
1 I QQ	,	^
Scris: GACBACKA.
1200	Scris: npmMACKK.
308
nice într-un chip, până în sfârşit1201 /*83 1203 ca să să facă acesta lucru. Iară vădzând împăratul învârtoşimea sufletului patriarhului , şi mentea lui cea neclătită, cum nu va nice într-un chip să-l iarte, atunce să mânie1204 foarte şi-l scoase den scaunul patrierşesc şi puse altul în locul lui, anume Eftimie1205, om de cinste şi boiarin de curte, bărbat destoinic şi svânt petrecătoriu întru toate bunătăţile. Aşijdere, şi acesta patriarh foarte mult nevoi cu leagea de supăra pre împăratul şi a-1 mustra pentru acest lucru fără de leage ce-au făcut împăratul, a patra nuntă. Şi, nevoind el, smenti să nu sloboadză pre creştini ca să facă acest lucru, cine cum va vrea să ia a patra fâmeaie. Acest svânt părinte /484 şi cu alţi arhierei dzicea atuncea cum nu numai a patra nuntă iaste fără de leage, şi şi a treia încă nu s-are cădea să fie, după cum învaţă cbtîh Vasilie b€ahkîh. Drept aceaia, de atunce să făcu mestecătură mare în svânta besearecă şi s-au tras această mestecătură până la împărăţiia feciorului acestuia Leon, anume Costantin Porfir [sic!] şi a lui Roman, socru-său. Deci atunce au făcut legătură şi uric cu blăstăm pentru împreunarea nuntei, dând a1206 înţeleage a tot omul de ce vârstă1207 şi de câţ ai să fie acela ce va vrea să ia a treia muiare cu a treia cununie şi iarăş de ce vârstă1208 va fi când nu va putea lua a treia fâmeaie.
Dzice acest izvod ce s-au tocmit atunce, cum câţ vor fi de 40 de ai, /485 aceia să facă a treia nuntă şi să-ş ia a treia muiare, însă şi aceştea, de nu vor avea feciori de trupul său, ce dorind de feciori pentru ca să-ş facă pomană pre urmă. Aceştea pot să ia şi a treia fâmeaie, iară, de nu să vor împreuna pentru feciori, ce să vor împreuna numai drept pofta trupului, aceia să aibă canon şi să nu să cumenece 5 ai. Iară, de va fi neştine de 30 de ai veri aibă feciori veri nu aibă, să nu să cumenece 4 ai, şi iarăş dzic acesta ce va fi de 30 de ai şi va lua a treia fâmeaie şi daca nu vor avea feciori, să să cumenece şi în trei ai.1209
1201	Scris: ceptiiunT.
1202	Scris: ^BpvrouiHMA.
1203	Scris: nATpMApxfe’Atf.
1204	Scris: AVhiîîe. Altă lecţiune: mănie.
1203 Scris: eveHMHS.
1206	Adăugat ulterior deasupra rândului.
1207	Scris: spitCTA.
1208	Idem.
1209	Ş. T.: GLAVA 12 Pentru cunoştinţa acestor fealiuri de nunte, a treia şi a patra, luând izvod de la aceşti svinţi ce scrie mai sus, care lucru s-au prilejit de s-au făcut când au fost cursul anilor 6038 de ai (Armenopul): Dăscălii cei vechi a treia nuntă au fost iertat să să facă, iară împăratul Leon cel Preaînţelept să cunună şi cu a patra fâmeaie şi-l afurisi pre dâns preaosvinţitul patriarh chir Nicolae. Deci foarte să rugă împăratul acestui svânt părinte să blagoslovască să fie această a patra nuntă. Şi n-au vrut să priimască svinţiia sa nice într-un chip, până în svârşit ca să facă acesta lucru. Iară, vădzând împăratul învârtoşimea sufletului svântului patriarh şi mintea lui cea neschimbată, cum nu va nice într-un chip să-l iarte, atuncea să mânie foarte şi-l scoase den scaunul patrierşesc şi puse pre altul în locul lui numit Evtimie, om de cinste şi boiarin de curte, bărbat destoinic şi svânt, petrecătoriu întru toate bunătăţile. Aşijdere, şi acesta patriarh toarte nevoiia cu leage, de supără de pururea pre împăratuil şi-l mustra pentru acest lucru tară de leage ce-au tăcut cum nu să cade a patra nuntă, şi nevoi de-al sminti să nu sloboadză pre creştini ca să facă acest lucru, cine cum va vrea, să ia a patra tameaie. Acest svânt părinte şi cu alţi arhierei dzicea atunce, că nu numai a patra nuntă iaste ţâră de leage, ce şi a treia încă nu s-are cădea să fie, după cum învaţă ctim Vasilie b6ahkim. Derept aceaia, de atunce să tâcură amestecături mari în Svânta Besearecă şi s-au tras această amestecătură până la împărăţiia feciorului acestuia Leon, ce-i era numele Costantin Portîroghenit şi a lui Roman, socru-său. Dece, atunce au
309
(Isprava svinţilor părinţi ce-au ales pentru a patra nuntă\) Iară pentru a patra nuntă au lăsat învăţătură svinţii părinţi toţi împreună cu tot săborul /486 toţi într-o mente şi cu o inimă cum nice într-o samă de chip ca să nu poată fi, nice să facă nime acest lucru fără de leage. iară, de va îndrăzni neştine să calce dumnedzăiasca pravilă şi să agiungă1210 să vie la această viiaţă porceasccă, ce iaste a patra nuntă, acela să fie afurisit şi streinat de tot de toate slujbele sventei beseareci şi împărţit de alte de toate obiceaiele besearecii lui Hristos, până când să va despărţi de acea împreunare rău făcută. Iară, daca să va despărţi şi va veni spre pocăinţă, să-l priimască1211 pre dâns; iară canonul lui scrie dumnedzăiescul Ioan Pdstnic de dzice opt ai ca să nu să priceştuiască. Iară, de nu să va întoarce, de tot să fie lepădat de besearică şi den tot cinul creştinesc, ca un călcătoriu de leage.1212 /487
(Vasilie bsahkîh, 21 capete:) Nuntele ce să vor face den trei înainte acealea să nu le dzică nime nunte, că acealea simt lucruri dobitoceşti şi simt fără de leage şi spurcate şi denafară de obiceaiele creştineşti. Aşijdere, şi cuconii ce să vor naşte din nunta a patra, au lăsat învăţătură dumnedzăieştile pravile, unii ca aceia să nu şi să chiame feciori de trup părinţilor săi.
243	CAP.
Pentru feciorii ce să fac den trupul omului de câte fealiuri sâmt
(Matheiu:) Când face omul feciori cu muiarea sa cea cu leage, acela să chiamă fecior de trupul său, iară, de va avea omul muiare în casă, cum s-are dzice ţiitoare, şi de va face cucon cu dânsa, acela să va1 chema fecior de fealiul lui, /488 iară, de să va preleji să îmbie neştine în laturi de casa lui, să facă curvie cu vreo muiare şi de va face cu dânsa cucon, acela să chiamă copil. Iară când1213 să prilejeaşte o muiare curvă, deci îmblă cu mulţi bărbaţi, şi de va naşte un cucon şi nu va şti nice ea dentr-a cui sămânţă l-au luat, acela să chiamă fiiu întunearecului.
făcut legătură şi uric cu mare blăstăm, pentru împreunarea nuntei, dând a înţeleage a tot omul di [sic!] ce vârstă, de câţ ai să fie cela ce va vrea să ia a treia muiare cu a treia cununie şi iarăş di [sic!] ce vârstă va fi când nu va putea lua a treia fameaie. Dzice acest izvod ce s-au tocmit atunce cum câţi vor fi de 40 de ai, aceia să facă a treia nuntă şi să-ş ia a treia muiare, însă şi aceştia, de nu vor avea feciori de trupul său, ce, dorind de feciori, pentru ca să-ş facă pomană pre urmă, aceştia pot să ia şi a treia fameaie. Iară, de nu să vor împreuna pentru feciori, ce să vor împreuna numai pentru pohta trupului, aceia să aibă canon şi să nu să cuminece cinci ai. Iară, de va fi neştine de 30 de ai, veri aibă feciori, veri nu aibă, să nu să cuminece 4 ai. Şi iarăş dzic: acesta ce va fi de 30 de ai şi va lua a treia fameaie şi, daca nu vor avea feciori, să să cumenece şi în trei ai.
1210	Scris: au^nivr.
1211	Scris: npiHMACKA.
1212	Ş. T.: GLAVA 13 Isprava svinţilor părinţi, ce-au ales pentru a patra nuntă Iară pentru a patra fără de leage nuntă au lăsat învăţătură svinţii toţi împreună cu tot săborul, toţi într-o fire şi cu o inimă, cum nice într-o samă de chip ca să nu poată fi, nice să facă nime, acest lucru fără de leage. Iară, de va îndrăzni neştine să calce dumnedzăiasca pravilă şi să agiungă să vie la această viiaţă porcească, ce iaste a patra nuntă, acela să fie afurisit şi streinat de tot, de toate slujbele Svintei Beseareci şi împărţit de alte de toate obiceaiele Besearecii lui Hristos până când să va despărţi de acea împreunare rău făcută, iară, deaca să va despărţi şi va veni spre pocăinţă să-i priimască pre dâns. Iară canonul lui, scrie dumnedzăiescul Ioan Postnic de dzice: 8 de ai ca să nu să preceştuiască. Iară, de nu să va întoarce de tot, să fie lepădat de Besearecă şi den tot cinul creştinesc ca un călcătoiru de leage.
1213	Scris: ki»nai&.
310
244	CAP.
Pentru nunta ce să face prespre leage ce canon i să dă să facă
{Leon şi Costantin împăraţii cei mari:) Scrie de-acest lucru la pravila împăraţilor cum nunta ce să va face prespre leage, cu tot de-adinsul să nevoiască să o desparţă şi să-i pedepsească foarte cu un canon mare, ca pre nişte preastâpnici; acest lucru într-o vreame mai de demult, ci/489ne vrea face acest lucru de vrea lua muiare ce nu i să vrea cădea şi vrea călca pravila, acela om vrea avea o certare mare; de vrea fi boiarin de curte, îl scotea den cinstea sa, şi-i făcea o ruşine mare, că-1 purta pre uliţe, dup-acea îi trimitea de-i închidea pren temniţe departe loc, pre la ceale ostroave; iară, de vrea fi sărac, îl punea gios1214 de-1 ucidea cu toiage până-1 lăsa numai de-abiia viu. Iară acmu, în dzua de astădzi, după ce-i împart unul de alt, le dau canon mare, post şi metanii şi alte milostenii1215 şi usteneale în tot chipul.1216
(Armenopul:) Dzice şi Armeopul de acest lucru cum oricâţi cuconi să vor naşte den nunta ce să face fără de leage, aceştea să nu să chiame nice de feal, nice copii, nice alt /49° nume să aibă, ce să fie streini de toate, nice la ocine să încapă, nice la alte rămăşitţe a părinţilor săi.1217
{Ioan Postnic:) Dzice şi acest svânt Ioan Postnicul: Nunta cea fără de leage să nu o priimască1218 nime la besearecă. Până când nu să vor despărţi să li să dea canon ca de sânge mestecat, ce să dzice 15 ai să nu să cumenece, după canonul lui cbtîh Vasilie b€ahkîh ce scrie 68 capete.1219
245	CAP.
Pentru acela ce va avea ţiitoare, ce să dzice ce va ţinea muiare în casa sa fără cununie
(.Pravila împăraţilor Leon şi Costantin:) Dzice şi pravila împăraţilor ca să nu îndrăznească neştine a ţinea muiare fără cununie, nice în casa lui, nice într-alt loc, că să nu gândească neştine că acesta păcat iaste mai iuşor decât curviia. /491 Deci,
1214	Scris: uoei».
1215	Scris: mac te ni a.
1216	Ş. T.: GLAVA 14 Pentru nunta ce să va face prespre leage, ce canon i să dă să facă (Leon şi Costantin împăraţii cei mari): Scrie de acest lucru la Pravila împăraţilor, cum nunta ce să va face prespre leage, cu tot de-adinsul să nevoiască să o despartă şi să-i pedepsească foarte cu un canon mare, ca pre nişte preastâpnici. înt-o vreame mai demult cine vrea face acest lucru de vrea lua muiare, ce nu i să vrea cădea şi vrea călca Pravila, acela om avea o certare mare; De vrea fi boiarin de curte, era scos den cinstea sa şi-i făcea o ruşine mare că-l purta pre uliţe, dup-acea îi trimitea de-i închidea pren temniţe departe loc pre la aceale ostroave. Iară, de vrea să fi sărac, îl punea gios de-1 ucidea cu toiage până-1 lăsa numai de-abiia viu, iară acmu, în dzua de astădzi, după ce-i împart unul de alt, le dau canon mare, post şi metanii şi alte milostenii şi usteneale în tot chipul.
1217	Ş. T.: GLAVA 15 Pentru cuconii ce vor naşte den nunta a patra (Armenopul): Dzice şi Armenopul de acest lucru cum oricâţi cuconi să vor naşte din nunta ce să face fără de leage, aceştia să nu să chiame, nice di [sic!] cei lepădaţ, nice copii, nice alt nume să aibă, ce să fie streini de toate, nice la ocine să nu încapă, nice la rămăşiţele părinţilor săi.
1218	Scris: npÎMMACKM.
1219	Ş. T.: GLAVA 16 Pentru nunta cea tară leage, să nu priimască Besearica (Ioan Postnic): Dzice şi acest svânt Ioan Postnicul: Nunta cea tară de leage să nu o priimască nime. La Besearecă, până când nu să vor despărţi, să li se dea canon ca de sânge amestecat, ce să dzice 15 ai să nu să cuminece, după canonul lui ctîm Vasilie beahkîh, ce scrie 68 cap.
311
de va avea gând să să cunune cu dânsă de bine, iară, de nu va fi de protiva lui, să caute să-ş ia altă muiare cu leage şi să să cunune şi pre ţiitoare să o gonească să nu o ţie în casa sa.
(Nichifor, patriarhul de Ţarigrad:) Dzice şi acest svânt părinte: Acela ce va avea muiare ţiitoare şi, de nu va vrea să să cunune cu dânsă sau să să desparţă de dânsa sau să fie despărţit şi oprit de besearică. Nice darurile ce vor aduce la besearică, ce să dzice prescurile să nu le priimască1220 până nu să va ierta de tot despre dânsă şi să să desparţă. Atunce să fie priimit şi el şi darurile lui fără nice de o smenteală.
246	CAP.
Pentru acela ce să va fi cununat cu trei famei şi să va afla una dentr-aceale trei că nu i s-au fost cădzând, I492 1222 ce-au fost nuntă fără de leage
(Matheiu:) De va lua neştine doo muieri cu leage şi va lua şi a treia fără leage şi să va cununa cu tute [sic!] trei, dup-acea de să va vădi lucrul că nu li să cade să fie într-un loc şi să vor despărţi. Oare acesta cum va să facă: Putea-va să-ş ia altă să fie cu leage au nu va îndrăzni, fiind aceasta a patra cunună?
(Răspuns:) Pre acesta-1 iartă svânta besearică de vreame ce aceaia cunună au fost fără de leage, dece-1 sloboade fără nice de o smenteală, după cum dă învăţătură svânta pravilă unde dzice: Bărbatul cu muiarea ce nu li să va cădea şi să vor împreuna prespre leage şi de să vor fi şi cununat întru nemică nu iaste aceaia cunună, ca şi când nu şe-are [sic!] fi fost /493 aceaia cunună pentru că lucrurile ceale fără de leage nu simt priimite1223 necăiuri, nice adevărate, dece bărbatul cu muiarea, ce să vor fi împreunaţi, fără leage aceaia nu-i nice o împreunare, ce poate fiecine să o desparţă. Bărbatul iaste volnic a-ş lăsa muiarea cânduş va vrea aşijdere, şi pre aceaia muiare, cineş, va vrea, acela iaste volnic ca să o ia şi să să cunune cu dânsă şi bărbatul cel fără de leage să n-aibă nice o treabă. Ce numai să caute cu ochii şi mai pre scurt cum nu ş-are fi fost acesta lucru. Derept aceaia dzic acesta ce va fi fost cu a treia cunună fără de leage să să cunune şi cu altă fămeaie, fie macar şi a patra.1224
1220	Scris: npmMACK*.
1221	Scris: npiHMHmb.
1222	Ş. T.: GLAVA 17 Pentru cela ce va avea ţiitoare, ce să dzice ce va ţinea muiare în casă fără de cununie (Pravila împăraţilor Leon şi Costantin): Dzice şi Pravila împăraţilor ca să nu îndrăznească neştine a ţinea muiare fără cununie, nice în casa lui, nice într-alt loc ca să nu gândească neştine că acesta păcat iaste mai iuşor decât curviia. Iară, de va avea gând să să cunune cu dânsă, bine va fi, iară, de nu va fl deopotrivă lui, să caute să-ş ia altă muiare cu leage şi să să cunune, şi pre ţiitorare să o gonească, să nu o ţie în casa sa. (Nichifor, patriarhul de Ţarigrad): Dzice şi acest svânt părinte: Cela ce va avea muiare ţiitoare şi, de nu va vrea să să cunune cu dânsă, sau să să desparţă de dânsă sau să fie despărţit şi oprit de Besearică. Nice darurile ce vor aduce la Besearică, ce să dzice prescurile, să nu le priimască până nu să va ierta de tot, despre dânsă şi să să desparţă. Atunce să fie priimit şi el şi darurile lui fără nice de o smenteală.
1223	Scris: npi'HMHT€.
1224	Ş. T.: GLAVA 18 Pentru cela ce să va fi cununat cu trei târnei şi să va afla una dentr-aceale trei că nu i s-au fost cădzând, ce-au fost nuntă fără de leage (Matheiu): De va lua neştine doauă muieri cu leage şi va lua şi a treia tară leage şi să va cununa cu tustreale, dup-acea, de să va vădi lucrul că nu li să cade să fie într-un loc şi să vor despărţi, oare acesta cum va să facă? Putea-va să-ş ia altă muiare să fie cu leage, au nu va îndrăzni, fiind aceasta a patra nuntă? Răspuns: Pre acesta-1 iartă
312
247 CAP.
Pentru ceia ce să fac fraţi de Evanghelie, cum nu iaste întru nemică /494
nice să cade ca să să facă
(Matheiu:) Vădzând dumnedzăieştii părinţii atâta mestecătură în svânta besearică pentru acest lucru, că mulţi să făcea fraţi pre cruce şi pre svânta Evanghelie, bărbaţ cu famei şi voinici cu feate şi, dup-acea să căiia pentru ce-au făcut acesta lucru, şi mulţi să cununa cu surorile ceale de Evanghelie şi le lua de le era famei şi nu socotiia, ocaanicii, că întră în foc de vii, pentru căce, cetind preotul molitvele ceale de facerea frăţiii şi obeştuindu-să cu chizeşie ca aceaia denaintea Svintei Cruci şi a svintei Evanghelii, să făcea desăvârşit1225 fraţi buni, ca şi când vrea fi născuţ dentr-un trup pentru taina besearicii şi dup-acea, nu era nice une/495le de acealea întru nemică. Ce cine poate să spuie câte spurcăciuni să făcea! De faţă, la arătare, dar cu cât mai vârtos122 pre ascuns? Numai sânguri părinţii cei sufleteşti, duhovnicii ştiia şi cunoştea câte nu le mai putea suferi svânta besearică ce să amesteca în toată vreamea şi în toate dzile; deci neputând obicni svinţii părinţi acest lucru grozav şi fără leage, tăiară acest lucru să nu să mai facă şi deaderă învăţătură şi tocmiră ca să nu mai fie aceasta frăţie, nicedănăoară1227 în veaci, iară, de va şi apuca neştine să o facă, întru nemică să nu fie, ca şi când nu şe-are fi fost.
(Semeon de Solun:) Iară cel cela să va înfârtăţi1228 1229 cu vreo fămeaie de va fi de nuntă să o ia să-i fie fămeaie /496 fără nice de o smenteală. Drept aceaia, ceia ce să vor face fraţ de Evanghelie în dzua de astădzi, pre aceştea foarte să-i cearte cu un canon tare şi pre popa acela ce va ceti molitvele, ca să-l oprească de besearică câtu-i va părea arhiereului.12 9
Svânta Besearecă, de vreame ce aceaia cunună au fost fără de leage, dece-1 sloboade fără nice de o smenteală, după cum dă învăţătură Svânta Pravilă, unde dzice: Bărbatul cu muiarea, ce nu li să va cădea şi să vor împreuna prespre leage şi, de să vor fi şi cununat, întru nemică nu iaste aceaia cununie, ca şi cum nu şe-are fi fost aceaia cunună, pentru că lucrurile ceale fără de leage nu sâmt priimite necăiuri [sic!], nice adevărate. Dece, bărbatul cu muiarea ce să vor fi împreunat fără leage, aceaia nu-i cine o împreunare, ce poate fiecine să o despărţă: Bărbatul iaste volnic a-ş lăsa muiarea cânduş va vrea. Aşijdere, şi pre aceaia muiare cineş va vrea acela iaste volnic ca să o ia şi să să cunune cu dânsă. Şi bărbatul cel fără leage să n-aibă nice o treabă, ce numai să caute cu ochii şi mai pre scurt, cum nu ş-are fi fost acesta lucru. Drept acea, dzice: Acesta, ce va fi fost cu a treia cunună, fără de leage, să să cunune şi cu altă fămeaie, fie macar şi a patra.
1225	Scris: AechBpiiiiJHT.
1226	Scris: Epvrocb.
1227	Scris: NHM6A'hNrh*Api&.
1228	Scris: ^4>KpTWi.
1229	Ş. T.: GLAVA 19 Pentru ceia ce să fac fraţi de Evanghelie, cum nu iaste întru nemică, nice să cade ca să să facă (Matheiu): Vădzând dumnedzăieştii părinţi atâta amestecătură în Svânta Besearecă pentru acest lucru că mulţi să tăcea fraţi pre cruce şi pre Svânta Evanghelie, bărbaţi cu fâmei şi volnici cu feate şi dup-acea să căiia pentru ce-au făcut acesta lucru şi mulţi să cununa cu surorile ceale de Evanghelie şi le lua de le era fămei şi nu socotiia, ocaanicii, că întră în foc de vii pentru căce, cetind preotul molitvele ceale de facerea frăţiei şi obeştuindu-să cu chizeşie ca acea denaintea svintei cruci şi a Svintei Evanghelii să tăcea desăvârşit fraţi buni, ca şi când vrea fi născuţi dentru-n trup pentru taina Besearicii şi dup-acea, nu era nice unele de acealea întru nemică. Ce cine poate să spuie câte spurcăciuni să tăcea de faţă, la arătare? Dară ci cât mai vârtos - pre ascuns, numai sângurii părinţii cei sufleteşti, duhovnicii, aceştia ştiia şi cunoştea, câte nu le mai putea suferi Svânta Besearică, ce să amesteca în toată vreamea şi în toate dzile. Deci, neputând obicni svinţii părinţi aceastea grozăvii fără
313
248 CAP.
Pentru acela ce-ş va lăsa muiarea fiind îndemnat de altă muiare ca să o ia pre dansă
(Matheiu:) Muiarea ce va smomi pre bărbat să-ş lase muiarea pentru ca să o ia, daca-i va despărţi, nu o lasă pravila să să cunune cu acel bărbat, de vreame ce-au fost ea pricina de s-au împărţit acel bărbat de muiare-ş.1230
249	CAP.
Giudeţul1231 ce s-au pus spre ceia ce împart bărbat de fămeaie şi le sparg casa fără de vină, ca aceaia care să cade şi iaste cu cale să să desparţă
(Simeon de Solun:) Nuntele ce să fac cu cununie /497 cu învăţătura lui Dumnedzău sâmt făcute. Drept aceaia dăm învăţătură tuturor să nu să împarţă fără de lucru ce iaste cu direptate de-a să împărţirea pentru vreo vină carea cumva de carele scrie să să împarţă când să va prilej i să fie una ca aceaia. Iară pentru mâzda, să ia niscare daruri sau de va face pentru voia cuiva, acela ce va face acesta lucru, aşijdere, şi cela ce va fi îndemnătoriu să să facă lucru ca acesta, ce să dzice să să desparţă bărbatul de fameaie-ş, ce vor fl împreunaţi cu leage şi cu cununie, alegând fără de vină, nearătând lucrul de faţă, ce numai ce face aşea cu asupreală, acela să chiamă antihrist, de vreame ce Hristos Dumnedzău ne-au dat învăţătură ca să ne lăsăm pre tată nostru şi maică !m noastră şi să ne lipim cătră fameile noastre şi să fim amândoi un trup. Deci ce-au1232 tocmit Dumnedzău şi ce-au legiuit, nime poate ca să-i desparţă după cumu i-au împreunat Dumnedzău. Deci cine-i va despărţi pre aceştea fără de vină, ce numai pentru darea, acela nu iaste om ce iaste singur satana şi antihrist şi preastâpnic, ce calcă învăţăturile şi tocmealele legii ce-au tocmit ş-au legiuit Dumnedzău şi acesta va să cadză nevădzut. Cumu s-are scăpa dentr-un munte de s-are surupa, aşea va să să ponorască şi să să surupe den nălţimea aceştiia vieţi într-adâncul adului şi va să moşnenească muncile de veaci.
[249 bis CAP.]
Cumu să cade bărbatului, daca-ş va lăsa muiarea cu vină să-i tri/499miţă
şi carte de mână dată
De-ş va lăsa bărbatul muiarea pentru vinele ei ce scrie pravila, să-i dobândească şi dzeastrele, ce să dzice să-ş piiardză muiarea dzeastrele.
leage, tăiară acest lucru să nu să mai facă şi deaderă învăţătură şi tocmiră ca să nu mai fie aceasta frăţie nicedănăoară în veaci. Iară, de să şi va apuca neştine să o facă, întru nemică să nu fie, ca şi când nu şi-are fi fost. (Simeon de Solun): Iară cela ce să va înfartăţi cu vreo tameaie, de va fi de nuntă, să o ia să-i fie tameaie fără nice de o smenteală. Drept aceaia, ceia ce să vor face fraţi de Evanghelie în dzua de astădzi, pre aceştia foarte să-i cearte cu un canon tare şi pre popa cela ce va ceti molitvele ca să-l oprească de Besearecă câtu-i va părea arhiereului.
1230	Ş. T.: GLAVA 20 Pentru cela ce-ş va lăsa muiarea, fiind îndemnat de altă muiare, ca să o ia pre dânsa (Matheiu): Muiarea ce va smomi pre bărbat să-ş lase muiarea pentru ca să o ia, daca-i va despărţi, nu o lasă Pravila să să cunune cu acela bărbat, de vreame ce-au fost ea pricina de s-au împărţit acel bărbat de muiare-ş.
1231	Scris: uS'AeuS'rth.
1232	Scris: natf.
314
250	CAP.
Pentru despărţirea nuntei şi vinele muierii pentru carele să desparte de bărbat
(Matheiu:) l.1233 Dentâi, când va şti muiarea că va să hiclenească cineva pre împăratul şi nu va spune bărbatului său.
2.	Dup-acea, de o va cleveti cineva că face curvie şi va arăta lucrul de faţă cu oameni ca aceia de credinţă şi destoinici.
La vădirea curviii muieriii cu bărbat scrie pravila împăraţilor să fie cinci marturi oameni de folos şi să nu să creadză numai cu cuvântul până nu vor giura1234 c-au vădzut cu ochii, atunce să să /50° desparţă.
3.	De va face hicleşug ca acela să-ş omoară bărbatul ori în ce chip şi cu ce meşterşug va putea să-l înşeale să-l omoară sau de va şti pre altcineva că s-au svătuit să-i ucigă pre bărbat şi nu-i va spune să să păzască.
4.	Sau de va mearge să să scalde în feredeu cu vreun bărbat strein sau de va şedea la băuturi sau la alte cinsti şi ospeaţe cu om strein fără de voia bărbatului.
5.	Aşijderea, de va mânea denafară de casa ei la vreo casă streină, unde nu-i vor fi ei nice o rudă, fără de ştirea bărbatului.
6.	Aşijdere, de-ş va prepune bărbatul pre cineva, pre vreun om de-aproape de casa lui şi-i va dzice să nu margă într-acea casă şi ea va tot mearge.
7.	Aşijdere, de /501 va mearge la giocuri1235, unde să fac hori şi alte tărbăcii1236 şi haburi lumeşti, aşijdere, de să va uita unde aleargă caii şi să întrec unii cu alţii.
251	CAP.
Aicea simt vinele bărbatului pentru carele să cade să-l lasă muiarea lui şi să-ş ia şi dzeastrele şi toate hainele ce-i va fi făcut bărbatul la nuntă
(Armenopul:) 1 1237. Dentâi, de va cunoaşte muiarea că iaste hiclean bărbatul împărăţiii, ce să dzice domniii sau de va şti pre bărbatu-ş că ştie el1238 cine sâmt hicleanii împăratului şi, de nu va putea spune el cu gura lui, să-i poruncească pre alţii să-i dea ştire, pre acesta bărbat are muiarea voie să-l lase şi să să desparţă.
2.	Aşijdere, de va cunoaşte muiarea că meşterşuguiaşte bărbatul în vreun chip /502 să-i facă moarte.
3.	Aşijdere, de-i va cerca firea cu meşterşug şi cu hicleşug, de va pune pre cineva să o ispitească, face-va păcat au ţinea-ş-va înţelepciunea, aşijdere, când va pune pre cineva să facă cu dânsa curvie şi să o prindză să-i facă ruşine sau altă nevoie sau pentru sărăciia sau altă lăcomie o va supune singur supt alt bărbat cu voia sa.
4.	Aşijdere, de-ş va ocărî neştine muiarea înaintea giudeţului1239 că iaste curvă sau şi într-alt loc şi dup-acea nu va putea vădi cu marturi destoinici, oameni de credinţă, atunce are voie muiarea să să desparţă de bărbatu-ş de va vrea.
1233	Slovele cu valoare de cifre sunt scrise marginal.
1234	Scris: utfp<».
1235	Scris: uoKtfpx.
1236	Scris: TT>pm»HÎH.
1237	Slovele cu valoare de cifre sunt scrise marginal.
1238	Scris: ipxeA.
1239	Scris: u^’asu^aS’h.
315
5.	Aşijdere, de va avea omul o muiare în casă-ş slujnică şi va face curvie cu dânsa sau de va avea ţiitoare la vreun /503 sat, şi, de-i va dzice muiarea lui sau oamenii ei o dată şi de doo ori şi până a treia oară ca să să părăsească şi să o lase pre acea ţiitoare şi el tot nu o va lăsa, nice să va părăsi, atunce are voie să-l lase muiarea lui de va vrea.
De să va afla bărbatul vinovat în vreunele de aceastea nu va dobândi muiarea numai darurile ce i-au făcut bărbatul mainte de nuntă, ce încă şi dentru bucatele lui i să cade din tot să-i dea ei a treia parte şi încă să aibă şi certare într-acesta chip, cum are avea şi muiarea de s-are găsi în vinele ei.
Dup-accea nice muiarea are voie să să desparţă de bărbatul său fără de giudeţ1 , nice bărbatul are puteare a-ş despărţi muiarea fără de giudeţ1241.
Curvie /504 să chiamă şi una şi alta, veri fie muiarea vinovată, ver bărbatul, tot un giudeţ1242 li să va veni amânduror, căruiaş după deala sa. Derept aceaia, fără de giudeţ124J şi fără carte de mână dată, nu să pot despărţi unul de alalt, numai atunce poate omul să să desparţă de fămeaie-şi sau fămeaia de bărbat fără de giudeţ1244 şi fără de voia unul altuia, când să va duce unul de dânş de să va face călugăr. După cum învaţă svintele pravile, atunce iaste volnic flecarele şi nime nu poate să-l oprească.
252	CAP.
Pentru despărţirea muierii de bărbat, când nu să vor împreuna trupeaşte
(Matheiu:) Desparte-să muiarea de bărbat când trec trei ai de când nu1245 să vor fi împreunaţi şi nu va fi /505 putut bărbatul să să găsască cu fameaia-ş trupeaşte, ce să dzice de va fi legat sau şi altă neputinţă, atunce să cade fămeiii să-l aşteapte până în trei ai. Dup-acea are voie muiarea să-l lase şi să să mărite, de va vrea, după alt bărbat, după firea omenească. Insă de va mărturisi singur bărbatul neputinţa sa, cum nu poate să să împreune cu fămeaia-ş, atunce să fie despărţiţ unul de alalt şi să nu păgubască unul pre alalt, ce să-ş ia fămeaia numai dzeastrele sale ce va fi avut. Iară ce-i va fi făcut bărbatul, haine şi alte lucruri să rămâie toate acealea la bărbat, iară muiarea să-ş ia numai ce va fi al său.
253	CAP.
Pentru despărţirea nuntei, când să găseaşte fata spurcată, ce să dzice /506 cându-ş va fi stricat fecioriia
(.Matheiu:) Când să va însura neştine de-ş va lua fameaie şi-i va părea că iaste fată curată şi aşea va nedejdui şi apoi, de nu să va găsi fată, într-acel ceas să mărturisească şi să arate lucrul cu adevărat la arătare şi să să desparţă aceasta nuntă, că aşea s-au dat învăţătură şi muiarea să nu să giudece de curvie îndoită, ce să dzice de muiare cu bărbat, pentru căce au făcut curviia mainte de cununie. Aicea
1241	Idem'.
1242	Idem.
1243	Idem.
1244	Idem
1245
idem.
24:1 Adăugat ulterior cu altă cerneală.
316
să cunoască fiecine că muiarea sau bărbatul, de vor fi slobodzi, ce să dzice neînsuraţi, şi de vor curvi, 7 ai iaste canonul acestora, iară, de va curvi muiarea cu bărbat sau bărbatul cu muiare, 15 ai iaste canonul lor. Drept aceaia /507 dzice să n-aibă certarea curviii muierii cu bărbat pentru căce când au făcut păcatul au fost fără de bărbat. Aşijdere, nice dzeastrele să nu-ş piiardză, pentru că bărbatului nu i-au stricat nemic, şie ş-au stricat şi sufletului ei. Drept aceaia, pre bărbat l-au slobodzit să fie volnic ca să-ş ia alta, iară aceaia să fie întru nemică, însă de va fi mărs la dânsă numai odată. Iară daca va fi cunoscut că nu iaste fată, într-acel ceas să stea în laturi, să nu să mai apropie de dânsă. Iară, de să va ispiti să margă şi al doile rând, de-aciia nu poate să să mai desparţă săvai de s-are şi despărţi. De-aciia nu poate fi nice de o treabă, nice de preoţie, pentru căce s-au spurcat de curvie cu voia lui. Scrie de acest /508 lucru la o carte grecească, ce să chiamă Patrichie.
254	CAP.
Pentru despărţirea nuntei, când va să să facă o parte1246 călugăr, ver muiare, veri bărbat
(Armenopul:) Desparte-să nunta, ce să dzice bărbatul de muiare şi muiarea de bărbat, când va vrea unul de dânşii să să facă călugăr sau călugăriţă. Atunce iaste volnic flecarele şi fără de voia unul altuia, bărbatul fără de voia muierii sau muiarea fără de voia bărbatului şi n-are a-i opri nice un giudeţ1247, nice domnie, nice alt nime, de vreame ce mearge pre altă cale mai bună decât aceaia. Că aşea dzice şi pravila: Dăm învăţătură ca să fie volnic fiecine va vrea den căsari ca să să facă călugăr, ca să să desparţă de casa sa fără nice de de [sic!] o sminteală, de vreame ce vine /509 la mai mare bine, ce să dzice den viiaţă omenească şi pementească spre petreacere îngerească şi cerească.
Cu adevărat mainte de ce să va călugări fiecare parte, trebuie cela ce va rămânea să aibă voie într-acea dată, de va vrea, să să însoare sau să să mărite, bărbatul sau muiarea carele de dânş va rămânea în ceata mirenească şi să aibă de la cela ce să călugăreaşte parte cumu i să va veni pre direptate, care parte vor socoti că i s-are fi venit şi după moartea lui cumu-i bărbatul aşea şi muiarea. Iară, de să va prileji bărbatul să fie destoinic de vlădicie, poate să fie şi vlădic, nemică nu-1 smenteaşte căce au fost însurat.
(Matheiu:) Daca să va face neştine călugăr şi să va mărita muiarea lui dup-acea /M0 cu vreame de să va arăta acesta destoinic de vlădicie, să fie vlădic, că nemică nu-1 smenteaşte pentru ce i s-au măritat muiarea.
255	CAP.
Pentru muiarea ce-ş va bate bărbatul, să cade să o desparţă
(Pravila împăraţilor.) De va îndrăzni muiarea a-ş rădica mânule asupra bărbatului său să-l bată sau de mânie1248 cumplită ce are muiarea în pizma bărbatului,
1246	Scris marginal cu aceeaşi cerneală.
1247	Scris: uVAeab.
1248	Scris: MiiHie. Altă lecţiune: mănie.
pentru să-i facă pacoste şi scârbă,1249 să tânjască şi să jelească, fiind ea groasă, îş va omorî pruncul în zgău şi va dzice c-au pierdut pre acesta, de va înţeleage bărbatul că iaste cu adevărat, să să desparţă de dânsă de va vrea.
256	CAP.
Pentru bărbatul ce va fi tâlhariu sau fur de beseareci sau şi de altă, are voie muiarea să să desparţă de /511 dâns
{Pravila împăraţilor:) Bărbatul, ce-i va fi viaţa lui numai să tâlhuiască şi să apuce de fieunde să prade sau să fie fur de beseareci sau de va dezgropa morţi, de le va lua hainele sau altă fiece lucru de va fura şi de-1 va putea dovedi muiarea lui cu marturi ca aceia, oameni de credinţă, să să desparţă de bărbatu-ş şi să-ş ia şi dzeastrele toate câte va fi avut ea, aşijdere, şi hainele ce-i va fi făcut bărbatul, veri multe, veri puţine, toate să fie a ei.
ap»:1250 Socoteaşte aicea şi să-ţ fie amente în ce chip mearge acest lucru: Acest giudeţ1251 a împăraţilor ce scrie mai sus, că nu dzice de va fi numai fur de besearici sau dezgropătoriu de morţi, ce dzice de tot fiirtuşagul /5I2 împreună acmu mearge lucrul: Acela ce va fi fur, de va fura fiece lucru vine tocmala aicea, pre acela ce va fura ceva să-l desparţă muiarea ca pre un fur. Aşijdere, şi muiarea de va fi într-acesta chip, o va despărţi bărbatul, numai ca să să vădească lucrul cu marturi destoinici şi oameni de credinţă să fie.	ţ
257	CAP.
Pentru bărbatul sau muiarea ce vor cădea la robie, -cum să împarte aceaia nuntă
(Armenopul:) Când va cădea bărbatul sau muiarea la robie şi, de va fi cu zăbavă, 5 ai, să nu audză nemică unul de alalt, viu iaste au mort, atunce să-ş facă altă casă cela ce va fi rămas, daca-i va fi voia.
258	CAP.
Pentru muiarea ce va cădea la robie şi de o vor spurca acolo în robie, de /5I3 va scăpa să-ş vie la casă, fiecum va fi, să nu o desparţă bărbatul
{Pravila cea de slobodzie:) Slobodzeaşte pravila împăraţilor de dzice: Muiarea ce va cădea la robie, de o vor spurca acei păgâni fără voia ei, ce să dzice de-i vor face silă, şi de va scăpa, cândva să vie la casă-ş, nu iaste cu cale, nice cu direptate, să o clevetească neştine pentru curviia ce va fi făcut acolo, nice să o gonească bărbatul, pentru căce i-au fost o silă. Drept aceaia dă învăţătură această
1249	Scris: csp-hcs.
1230	în slavonă: observă, vezi.
1231	Scris: uVA«Uk.
318
pravilă şi iartă acel păcat a ei şi dzice Să nu o despartă bărbatul ce să o priimască1252 să-i fie fameaie ca şi întâi, pentru că şi pravila besearecii încă au lăsat pre fameaia ce i să va face silă de niscare oameni /514 păgâni, ca să-i fie ei canonul de cuntenire, ce să dzice să să părăsască, să nu mai facă acealea păcate.1253
259	CAP.
Pentru bărbatul ce-ş va goni muiarea den casa sa şi, fugând ea, o vor găsi niscare oameni răi şi-i vor face silă
De să va prilej i cuiva, vreunui bărbat, vreo scârbă1254 ca aceaia şi de-ş va goni muiarea den casa lui, fie în ce vreame, dzua sau noaptea, şi ea să va mira ce să va face şi unde va mearge, ce va năzui la vreun priiatin ce-i va fi rudă sau cunoscut, de va fi om ca acela de credinţă, iară mărgând ea pre acea cale să vor prileji1255 cineva, nescare oameni făcători răi şi-i vor face silă de vor curvi cu dânsă fără de voia ei, atunce acela păcat nu să scrie a muierei, nice să i să dea ei /515 nice un canon pentru acea curvie, nice să aibă voie bărbatul să o lase şi să să desparţă, pentru căce că pricina curviei ce-au făcut muiarea iaste despre bărbat, pentru căce au gonitu-o den casă. Deci toată greutatea şi canonul [sic!] acelui păcat ce-au făcut muiarea să să dea asupra bărbatului, iară muiarea să fie de acesta lucru întrutot nevinovată, nice să aibă nice o certare, ce să-ş fie doamnă casei şi bucatelor, cum au fost şi întâi, fără nice de o smenteală.
260	CAP.
Pentru bărbatul sau muiarea ce va fi procajen, ce să chiamă în vreamea de acmu freanţit1256
(Pravila împăraţilor:) Desparte-să bărbatul de muiare-ş sau muiarea de bărbatu-ş, când să va prileji unuia de dânş de va fi /516 procajen, cum au fost într-o vreame această boală, de s-au fost spărgând tot trupul omului de s-au fost făcând tot rane au într-acesta chip cum simt în dzua de astădzi franţuşile, De această boală dzice Zunara şi iaste scris şi la Pravila împăraţilor cum, de să va prileji să aibă
1252	Scris: npittMACKA.
1253	Ş. T.: GLAVA 21 Pentru muiarea ce va cădea la robie şi de o vor spurca acolo în robie, de va scăpa să-ş vie la casă, fie cum va fi, să nu o desparţă bărbatul (Pravila cea de slobodzie): Slobodzeaşte Pravila împăraţilor de dzice: Muiarea ce va cădea la robie, şi, de o vor spurca acei păgâni fără voia ei, ce să dzice de-i vor face silă, şi, de va scăpa cândva să vie la casă-ş, nu iaste cu cale nice cu direptate să o clevetească neştine pentru curviia ce va fi făcut acolo, nice să o gonească bărbatul pentru căce i-au fost o silă. Drept aceaia, dă învăţătură această pravilă şi iartă acel păcat a ei şi dzice să nu o desparţă bărbatul, ce să o priimască să-i fie tameaie ca şi întâi. Pentru că şi Pravila Besearicii încă au lăsat pre fameaia ce i să va face silă de nescare oameni păgâni ca să-i fie ei canonul de cuntenire, ce să dzice, să să părăsească, să nu mai facă alte păcate.
1254	Scris: cxpiiGii.
12:0 Scris: ripÂemH.
12:56 Scris: ^p-ktituinib.
319
această boală muiarea cuiva, să o desparţă. însă ca să aibă cheltuială de hrană ei tot de la bărbatul ei, până când va fi ea vie. Aşijdere, şi la moarte tot să aibă el a o griji, cumu să cade, după putearea lui, cumu-i va fi prilejul.
261	CAP.
Pentru acela ce-ş va sprijeni den svânta scăldătoare feciorul cel trupăsc,
să împarte de fămeaie
(Matheiu:) De să va prileji să-ş boteadze neştine feciorul său cel trupăsc /517 să-i fie el în loc de nănaş sau de-1 va sprijeni den mânule preotului cându-1 scoate den svânta scăldătoare a botedzului, acela bărbat s-au aceaia fămeaie să să desparţă, să nu mai lăcuiască împreună, pentru căce den soţi să fac fraţi sufleteşti.
262	CAP.
Pentru feciorul de suflet cum nu poate fi şi ginere
(.Matheiu:) De va lua neştine fecior de suflet pre vreun cucon sărac şi apoi de-1 va face ginere şi-ş va da fata după dâns, pre aceştea ca să-i desparţă şi să-ş ia el altă muiare, pentru căce cu ceaia-ş simt fraţi sufleteşti.
263	CAP. t
Pentru bărbatul ce să vor afla rudă cu muiarea-ş, să să desparţă
(.Matheiu:) Bărbatul ce să va afla rudă cu muiarea-ş sau muiarea cu bărbatul ca să să desparţă să-ş facă altă casă.
264	CAP.
Pentru /518 a patra nuntă ce să chiamă prespre leage ca să să desparţă
{Pravila svinţilor oteţil257:) A patra nuntă ca să să împarţă cu tot de-adinsul pentru căce iaste lucru fără leage şi iaste viiaţă porcească şi dzace în păcat, cum are dzăcea într-o tină împuţită, ce fug toţi şi nu să apropie nime de acel loc.
265	CAP.
Pentru nunta ce să va face fără de vârstă1258, ca să să desparţă
{Ioan Postnic:) Nunta ce nu va fi de vârstă1259 ca să să desparţă. De vârsta1260 iaste, când iaste bărbatul de 15 ai şi muiarea de 12 ai.
1257 Scris: otui».
1238	Scris: EptcT*.
1239	Scris: BpiiCTX.
1260 Scris: epitCTd.
320
266	CAP.
Pentru bărbatul ce să va afla cu muiarea sa denafară de firea omenească, ce să dzice sodomeaşte, ca să să desparţă
(loan Postnic:) De să va prilej i cuiva meşterşugul diavolului să să afle cu muiarea sa, făcând /519 curvie ca sodomleanii, care lucru iaste prespre firea omenească şi denafară de învierea creştinească, ca un lucru scâmav1261 şi plin de ruşine şi împreunare spurcată şi afurisită, pre acesta bărbat ca să-l leapede de muiarea-şi şi să-ş ia toată dzeastrele ei; aşijdere, şi a treia parte den bucatele lui şi toate hainele ce-i va fi făcut ei şi mainte de nuntă şi după nuntă.
Acela bărbat ce va face acesta păcat, preot nu poate să fie şi, după ce să va despărţi, să aibă canon 15 ai ca să nu să cumenece.
267	CAP.
Pentru bărbatul sau muiarea ce vor lăcui împreună şi de va fi unul de dânşii eretic
(Săborul 6:) în 72 de capete a canonului al Şeaselui Săbor învaţă de grăiaşte: De să va prileji /52° bărbatul pravoslavnic să aibă muiare eretică sau muiarea pravoslavnică să aibă bărbat eretic să să desparţă. într-alt chip să nu fie.
Iară, de să va întoarce flecarele de dânş să fie creştin dirept, să nu să desparţă, ce să lăcuiască într-un loc.1262
268	CAP.
Pentru bărbatul ce va avea muiarea lui duh necurat şi va vrea să o lase
{Pravila împăraţilor, Preaînţeleptului Leon:) De să va prileji cuiva, vreunui bărbat să i să îndrăcească muiarea, având duh necurat, nu i să cade să o lase şi să o desparţă, ce să nevoiască să o tămăduiască şi să o îngăduiască trei ai. De să va putea tămădui, să o ţie ca pre o fămeaie, iară, de nu să va putea tămădui până într-acei trei ai de acea nevoie ce i-au venit de la diavolul, depărtarea lui Dumnedzău /521 pentru păcat, atunce să să desparţă şi să-ş ia altă fămeaie.
Aşijdere, şi muiarea, de i să va tâmpla bărbatului ei aceasta nevoie drăcească, iaste şi ea datoare să-i îngăduiască 5 ai. De nu să va putea izbăvi până într-aceşti 5 ai, ca să aibă atunce voie să să mărite, să-ş ia alt bărbat. Iară, de să va fi tâmplat să fie avut bărbatul această nevoie mainte de ce să vor fi împreunaţi, ca să-l lase într-acel ceas şi să să desparţă şi să-ş ia alt bărbat, mai mult nimic să nu-1 aşteapte. Iară, de le va fi venit această boală după ce s-au cununat, să facă flecarele de dânşii cum
1261	Scris: cKpi.NABh.
1262	Ş. T.: GLAVA 22 Pentru bărbatul sau muiarea ce vor lăcui împreună şi va fi unul de dânşii eretic (Săborul al Şeaselea): In 72 de capete a canonului al Şeaselui Săbor învaţă de grăiaşte: De să va prileji bărbatul pravoslavnic să aibă muiare eretică sau muiare pravoslavnică să aibă bărbat eretic, să să desparţă. într-alt chip să nu fie. Iară, de să va întoarce flecarele de dânş să fie creştin dirept, să nu să desparţă, ce să lăcuiască împreună.
321
scrie mai sus, să socotească unul pre alalt şi să să aşteapte cum scrie svânta pravilă: Bărbatul 3 ai, iară muiarea 5 ai. /522
269	CAP.
Pentru boala cea rea şi cu nevoie, ce cade omul în foc sau într-apă cum are fi un mort, acesta încă iaste lucru drăcesc şi duh necurat şi în ce chip să giudecă1263 în dzua de astădzi în svânta Patrierşie de Ţarigrad,'carea iaste maică tuturor besearicilor celor ce proslăvesc dirept pre Dumnedzău
(Matheiu evanghelist:) Mărturiseaşte de acest lucru şi dumnedzăiescul Matheiu apostol şi evanghelist de dzice: într-aceaia vreame apropie-să cătră Isus un om şi să închină lui den genunchi de grăiia: „Doamne, miluiaşte pre fiiul mieu că în lună noao să îndrăceaşte şi rău chinuiaşte şi de multe ori cade în foc şi de multe ori într-apă şi l-am dus la ucenicii Tăi şi nu l-au putut isţeli! Răspunse Isus de dzise: /S23 „O, semenţie necredincioasă şi îndărăpnică, până când voiu fi cu voi? Până când voiu răbda voao? Aduceţi-Mi-1 încoace! Şi-l cunteni pre dâns Isus şi ieşi dentr-îns diavolul şi să oteşi cuconul dentr-acel ceas. Oare vedeţi că iaste, cum am zis mai sus, că această boală nu iaste altă, ce iaste singur lucrul diavolului, de chinuiaşte pre oameni după cuvântul Evanghelii şi-l cunteni Isus şi ieşi duhul cel drăcesc.
[269 bis CAP.] ‘
Isprava Besearecii-cei-mari ce scrie mai sus
(<Giudeţul1264 Besearecii-cei-mari în dzua de astădzi:) Aceasta nevoie aşea într-acesta chip să giudecă1265: Bărbatul sau muiarea, carele de dânşi, de să va găsi c-au avut această nevoie şi boală mainte de ce s-au împreunat şi s-au cununat, /524 şi de vor mărturisi oameni de credinţă cu sufletele lor cum au avut această boală mainte de cununie, îndată să să desparţă şi să caute să-ş facă altă casă. Iară, de va fi găsit fie pre carele această nevoie, după ce să vor fi împreunat, n-are voie, nice puteare nime ne ca să-i desparţă până în svârşitul vieţii lor, ce să lăcuiască tot împreună şi unul altuia să-i poarte neputinţa şi nevoia. Pentru căce când s-au împreunat, aşea s-au obeştuit să petreacă împreună până în svârşitul vieţii lor şi orice le va veni asupră, veri bine, veri rău, tot să priimască1266 şi să blagodărească1267 şi toate să le terpască, pentru că nu ştie nime giudeaţele lui Dumnedzău pentru ce să pedepseaşte fiecine, iară nu/525mai de să va adeveri lucrul c-au avut acea boală mainte de împreunarea lor, cum am dzis şi mai sus, atunce să fie volnic fie carele a să despărţi. Iară într-alt chip sau dupa-cea nu poate.
1263	Scris: itfAexx.
1264	Scris: itfAeittfAh.
1263 Scris: utfAEKJK.
1266	Scris: npÎHMACKX.
1267	Scris: GAroA’i.p'fccK.K.
322
(Maiheiu:) Fără de aceasta vină ce am dzis mai sus, de va îndrăzni neştine să-ş desparţă muiarea, aflând pricină să-ş ia altă muiare pentru căce iaste aceasta bolnavă, acela bărbat ca să să afurisească şi să fie scos şi den besearica lui Hristos.
270	CAP.
Pentru bărbatul ce să va duce de la casa sa într-alt loc departe şi va lua acolo muiare ţiitoare şi nu-ş va trimite acasă cheltuială fameii-ş1268
(Nichita, mitropolitul de Eraclia:) Muiarea ce i să va duce bărbatul de va lăcui într-alt loc departe şi-ş va lua acolo muiare ţiitoare, I526 această muiare n-are voie ca să margă după alt bărbat, ce să-l îngăduiască trei ai să vie acasă-ş. Şi, daca va veni, să nu o desparţă, ce să-ş ia iarăşi muiarea cea cu leage şi să lăcuiască împreună1269 toată viiaţa lor, după cum dzice apostolul.
3pn:1270 Aşijdere, pentru această tocmală s-au făcut săborul de s-au giudecat1271 acest lucru la dzilele preaosvinţitului a toată lumea giudecătoriu1272, patriarhul de Ţarigrad, mai-marele şi întrutot luminătoriu chir Dionisie, când au fost cursul anilor 70621273 în luna lui fevruar şi aşea au tocmit împreună cu tot săborul cum, daca va purceade bărbatul de la casa sa şi, de nu-ş va mai aduce amente nicedănăoară de muiarea sa, nice-i va trimite cheltuială, l527 să-i fie hrană sau, în ceaia de apoi, macar carte să-i ştie de sănătate, ce o va lăpăda de tot, fără nice de un agiutoriu1274, ca să fie despărţită aceaia fameaie de acel bărbat fără nice de o smenteală şi să-ş ia muiarea alt bărbat cu leage. Deci, de atunce s-au giudecat1275 şi s-au tocmit această tocmală dentru svânta şi adevărată apostolească Beseareca cea Mare, Patrierşiia de Ţarigrad împreună cu toţi tocmitorii ei cei de leage, arhiereii, ca un lucru bun şi cu leage, ce iaste cumu să cade.
271	CAP.
Pentru muiarea ce va lipsi bărbatul în vreo cale departe sau va cădea la robie şi-l ţinea perit, sau de va mearge la oaste şi ea va vrea să să mărite
{Vasilie b6ahkîh:) în 31 de capete a pravilei lui cbtîh Vasilie bcahkîm, dă /528 învăţătură: Bărbatul muieriei ce va lipsi de la casa sa în vreo cale departe sau la oaste şi, de să va zăbăvi să nu să audză de dâns nemică, ce vor dzice mulţ că-i mort sau perit şi nu va şti nime de perirea lui ce s-au făcut şi, de nu va audzi muiarea lui cu adevărat de niscare oameni buni, de credinţă să-i mărturisească de bărbatul ei au de viaţă au de moarte şi de va gândi să să mărite să-ş ia alt bărbat, aceaia muiare să
1268	Scris: ^.Meniu.
1269	Nii adăugat deasupra rândului cu aceeaşi cerneală.
1270	în slavonă: observă, vezi.
1271	Scris: u^Aeium,.
1272	Scris: utfAeKvr»pi«.
1273	N.N.: 1555.
1274	Scris: auS’Tspio.
1273 Scris: uVa^kati,.
323
va giudeca1276 curvă la vedeare; canonul aceştiia curvii iaste îndoit, că să chiamă preacurvie, 15 ai să nu să cumenece.
(Săborul 6:) De să va prilej i să fie dus bărbatul vreunii muieri în vreo cale departe sau în oaste şi nu să va şti nemică de dâns ce s-au făcut, /529 mortu-i au viu şi de să va mărita muiarea şi dup-acea el va veni la casă-ş şi-ş va afla muiarea după alt bărbat măritată, de va vrea, poate să o ia de după celalalt bărbat ca pre o muiare ce iaste a lui, iară, de nu va vrea ea să margă, să o ia şi fără voia ei şi să-i dea canon îndoit, ca unii preacurve, iară bărbatul acela să n-aibă nice o certare pentru căce n-au ştiut. Aşijdere, şi muiarea de-ş va priimi1277 bărbatul cel dentâi cu bucurie, nice ea să n-aibă nice un canon pentru ce s-au măritat, căce n-au ştiut de viiaţa lui. Iară numai când nu-ş va priimi1278 bărbatul de bunăvoie, atunce să aibă canon cum am dzis mai sus.
{Pravila împăraţilor:) Numai aceastea muiari să nu aibă canon sau altă /53° certare când le vor lipsi bărbaţii, de nu-i vor şti nice vii nice morţi şi eale să vor mărita, atunce când vor audzi şi vor şti că simt bărbaţii lor vii. Sau, de-i vor vedea şi de faţă, şi într-acel ceas vor fugi de după cei ai doii [sic!] şi vor purceade după cei dentâi. Sau de vor audzi numai cu audzul de sănătatea lor, într-acel ceas să să desparţă de bărbatul cel al doile şi să margă să şadză într-altă casă de om de credinţă să-ş aşteapte bărbatul cel dentâi până când va veni. Aceastea ce vor face, aşea să n-aibă nice un canon.
3pH:1279 Iară muierile ce vor înţeleage că le sâmt bărbaţii vii sau, de-i vor vedea şi de faţă şi nu vor fugi şi să să desparţă de bărbaţii cei ai doii şi să margă după cei dentâi, după carii s-au cu/531nunat cu cununa cea dentâi, cu leage, acealea muieri, fără de milă1280 să să pedepsească şi să li să dea canon îndoit, cum scrie şi mai sus, pentru căce fac preacurvie.
(Armenopul:) Daca va mearge bărbatul în cale sau la vreo neguţătorie şi, de nu va veni curund, ce să va zăbăvi vreame multă, tot să-l aşteapte muiarea lui macar câţ ai are zăbăvi, macar nice carte de nu-i va fi trimis sau altă cheltuială. Iară, de va audzi c-au murit, atunceş curând să nu să mărite, până nu să vor afla oameni ca aceia de folos şi credincioşi să mărturisească cu adevărat de moartea lui şi încă să giure1281 pre Svânta Evanghelie cum l-au vădzut cu ochii mort, atunce iaste volnică muiarea să să mărite să-ş ia alt /532 bărbat, de va vrea, însă să facă mainte scrisoare cum au audzit de moartea bărbatului său den gura cutărui om ş-a cutărui, pre numele lor şi cum nu i-au credzut, nice s-au protivit cuventelor acelor marturi până n-au făcut şi giurământ1282 pre Svânta Evanghelie, cum scrie svânta pravilă; dup-acea, daca va adevăra bine de moartea lui, încă să mai aşteapte un an să fie jealnică după soţul său cel dentâi. De-aciia, cumu-i va fi ei voia, aşea să facă, că iaste slobodă să-ş ia bărbat sau să nu-ş ia, cumu o va trage firea.
1276	Scris:
1277	Scris: npi'HMH.
1278	Idem.
1279	în slavonă: observă, vezi.
1280	Scris a\ai>.
1281	Scris: utfpe.
1282	Scris: u^piuWkNTh.
324
272	CAP.
Pentru bărbatul ce va cădea la robie
(Leon filosoful cel mare:) învăţătura acestui înţelept împărat dzice cum muiarea să nu afle pricină să să mărite pentru căce iaste bărbatul /533 ei în robie, iară, de să va mărita şi de-i va veni bărbatul den robie, are voie bărbatul cel dentâi să-ş ia muiarea după cela al doile, fără nice de o smenteală, pentru căce iaste a lui mădulariu, cum are fi den trupul lui, daca vor fi cununaţi.
273	CAP.
Pentru acela ce va face curvie cu soacră-sa mainte de ce-i va fi luat fata
şi ce-i va fi canonul
(Matheiu:) De să va prileji cuiva să fie îmbiat cu o fămeaie şi apoi să va fi logodit cu fata ei sau de va fi făcut curvie şi cu altă rudă mai departe a logodnicei-ş, aceasta nuntă să smentească, să nu să facă, de vreame ce-au făcut păcatul mainte de cununie.
(Simeon:) Iară, de să va fi făcut acest păcat, ce iaste sânge mestecat, după cununie, pentru vina unuia, /534 nunta să nu să desparţă, ce să dzice fameaia de bărbat, iară canon mare să să dea celuia ce va fi făcut acel păcat.
(Ioati Postnic:) Canonul acestora iaste 15 ai, iară, de vor priimi1283 post sau milostenie1284, poate să li să dea şi mai puţin, după cumu-i va părea duhovnicului.1285
274	CAP.
Pentru preacurvie, ce face neştine cu muiare cu bărbat, care păcat iaste îndoit
{Pravila Svinţilor Apostoli, 48 de capete:) Această Pravilă a Svinţilor Apostoli în 48 de capete învaţă de grăiaşte cum cela ce-ş va goni muiarea den casă fără de ispravă şi fără vină, acela nu poate ca să să însoare să-ş ia altă, ce să să afurisească până o va lua iară pre dânsă.
Aşijdere, şi cela ce va avea cuvente de-1 vor cleveti /535 că îmblă cu vreo muiare de va face curvie, nu poate ca să să cunune cu dânsă.
(,Socoteaşte:) Omul ce va avea muiare şi va curvi cu alta şi apoi să va părăsi de-a mai facerea păcate cu dânsă şi de-i va muri muiarea cea cu leage şi de va cerca să să cunune cu acea muiare ce-au curvit cu dânsă, dumnedzăieştile pravile
1283	Scris: npÎHMK.
1284	Scris: mac Tenie.
1285	Ş. T.: GLAVA 23 Pentru cela ce va face curvie cu soacră-sa mainte de ce-i va fi luat fata şi ce-i va fi canonul (Matheiu): De să va prileji cuiva să fie îmbiat cu o fămeaie şi apoi să va fi logodit cu fata ei sau de va fi tăcut curvie şi cu altă rudă mai departe a logodnicei-ş, aceasta nuntă să să smentească, să nu să facă, de vreame ce-au tăcut păcatul mainte de cununie. (Simeon de Solun): Iară, de să va fi tăcut acest păcat, ce iaste sânge amestecat, după cununie pentru vina unuia; nunta să nu să desparţă, ce să dzice tămeaia de bărbat, iară canon mare să să dea celuia ce-au tăcut acel păcat. (Ioan Postnic): Canonul acestora iaste 15 ai, iară, de vor priimi post sau milostenie, poate să li să dea şi mai puţin, după cum va părea duhovnicului.
325
smentesc pre acesta şi nu-1 lasă să să cunune, macar de s-are fi şi părăsit, tot nu-1 lasă pentru căce au făcut preacurvie cu dânsă încă fiind muiarea lui vie, drept aceaia nu poate să să facă această nuntă, pentru căce iaste fără de leage.
(Armenopul:) Pre acela ce-1 vor cleveti că face preacurvie cu vreo muiare, macar de nu s-are arăta lucrul nice de faţă, /536 tot nu poate să o ia să-i fie muiare, nice să va putea cununa cu dânsă, pentru ca să nu să adevereadze lucrul, să cunoască toţi c-au fost vinovat cu dânsă şi, drept acea au luatu-o să-i fie muiare.
(Vasilie bsahkîh:) Iară pentru canonul preacurvii scrie fylarele Vasilie ca să nu săcumenece 15 ai.
(Săboruh) Iară Săborul de la Anghira, 20 de capete, scrie de învaţă şi numai aicea ce să află c-au mai iuşurat păcatul preacurviei dzicând într-acesta chip: Cela ce va face curvie cu muiare cu bărbat, adevărat să cade să-i fie canonul îndoit, cum scrie svântul Vasilie bsahkîh, de dzice să fie 15 ai, iară acest svânt săbor au socotit după neputinţa omului /537 ş-au lăsat să fie canonul acestuia 7 ai, ca şi altor curvari.
(Ioan Postnic:) Iară dumnedzăiescul Ioan Postnic au lăsat mai gios1286, să să cumenece şi al treile an, însă cu adevărat de să va apuca de canon tare să postească acei trei ai deplin şi să mănânce numai bucate uscate şi numai o dată într-o dzi şi aceaia nu fiecând va vrea, ce tot într-o samă de vreame, după a^b4tîh hacb1287 1288, şi să facă în toate dzile câte 250 de metanii. Iară, de nu va face aşea cum învaţă acest svânt părinte, iară dzice să facă cum scrie mai sus după învăţătura acelor purtători de dumnedzăire părinţi de la Anghira de la cel svânt săbor, cum au dat învăţătură,
H 1288
7 ai.	i
1286	Scris: u*cb.
1287	în slavonă: ora 9.
1288	Ş. T.: GLAVA 24 Pentru preacurvie ce face neştine cu muiare cu bărbat, care păcat iaste îndoit (Pravila Svinţilor Apostoli, 48 de capete): Această Pravilă a Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte cum cela ce-ş va goni muiarea den casă fără ispravă şi fără vină, acela nu poate ca să să însoare să-ş ia alta, ce să să afurisească până o va lua iară pre dânsă. Aşijdere, şi cela ce va avea cuvinte de-1 vor cleveti că îmblă cu vreo muiare de face curvie, nu poate ca să să cunune cu dânsă. (3pw): Omul ce va avea muiare şi va curvi cu alta şi apoi să va părăsi de-a mai facerea păcate cu dânsă şi de-i va muri muiarea cea cu leage şi, de nva cerca să să cunune cu aceaia muiare, ce-au curvit cu dânsă, iară dumnedzăieştile pravile smentesc pre acesta şi nu-1 lasă să să cunune. Macar de s-are fi şi părăsit, tot nu-1 lasă, pentru căce au făcut preacurvie cu dânsă, încă fiind muiarea lui vie. Drept aceaia, nu poate să să facă această nuntă, pentru căce iaste fără de leage. (Armenopul): Pre cela ce-1 vor cleveti că face preacurvie cu vreo muiare, macar de nu s-are arăta lucrul nice de faţă, tot nu poate să o ia să-i fie muiare, nice să va putea cununa cu dânsă, pentru ca să nu să adevereadze lucrul să cunoască toţ. (Vasilie ecamkih): Iară pentru canonul preacurvie, ce să dzice muiare cu bărbat, scrie Marele Vasilie ca să nu să cuminece 15 ai. (Săborul Anghirei): Iară săborul de la Anghira în 20 de capete, scrie de învaţă, însă numai aicea, ce să află c-au mai iuşurat păcatul preacurviei, dzicând într-acesta chip: Cela ce va face curvie cu muiare cu bărbat, adevărat să cade să-i fie canonul îndoit, cum scrie Svântul Vasilie, de dzice să fie 15 ai, iară acest svânt săbor au socotit după neputinţa omului şi au lăsat să fie canonul acestuia 7 ai ca şi altor curvari. (Ioan Postnic): Iară dumnedzăiescul Ioan Postnic au lăsat mai gios să cuminece şi al treile an, însă, cu adevărat, de să va apuca de canon tare, să postească acei trei ai deplin şi să mănânce bucate uscate şi numai o dată într-o dzi şi acealea nu fiecând va vrea, ce tot într-o samă de vreame după AeB’kTÎH mac şi să facă în toate dzile câte 250 de metanii. Iară, de nu va face aşea, cum învaţă acest svânt părinte, iară dzice să facă cum scrie mai sus după învăţătura acelor purtători de Dumnedzăire părinţi de la Anghira de la acel svânt săbor, cum au dat învăţătură - 7 ai.
326
275 CAP.
Pentru muiarea ce o va afla bărbatul de faţă curvind cu cineva /S38 şi-i va face moarte şi ei şi celuia ce va curvi cu dansă sau de să va prileji să o ucigă fără vină şi cu asupreală de-i va face moarte
(Pravila împăraţilor Leon şi Costantin:) De să va prileji vreunui bărbat să-ş găsească muiarea de faţă curvind cu cineva şi de le va face moarte amânduror într-acest ceas, nemică, nice o certare sau alt canon să nu aibă. însă cu adevărat de-i va găsi înlontru în casa sa. Iară de-i va găsi denafară1289 1290 1291 1292 de casă, n-are puteare să-i ucigă, ce numai să o desparţă pre muiare-ş. însă sângur să nu să creadză, ce să aibă şi marturi; deci atunce să o desparţă şi să-i ia şi dzeastrele, numai cu trupul să o gonească den casă, după cum învaţă svintele pravile.
(.Nichifor patriarhul de Ţari/ grad'290:) Iară, de o va omorî cu voia lui, fără de vină, pentru să ia altă muiare, acesta să nu să mai însoare, nice să-ş mai ia altă muiare, ce să aibă canon 20 de ai numai să mănânce bucate uscate, nice să să cumenece până când să vor împlea aceşti 20 de ai.
Iară de-ş va bate neştine muiare [sic!] pentru alte vine şi pentru puţinea lovitură i să va prileji moarte, fără de voia lui, acesta poate să să însoare şi să aibă canon a treia parte de cum scrie mai sus pentru căce i s-au tâmplat acea smenteală fără de voia lui.
276	CAP.
Pentru cela ce-ş va face moarte sângur, veri muiare, veri bărbat
(Ioan patriarh, de să chiamă Milostiv şi Postnic129':) Oricarele-ş va face moarte sângur de bunăvoia lui, pre acesta să nu-1 provodească, nice să-l pomenească, ce /54° să-l lase, că acesta iaste ca şi Iuda, ce ş-au dat sângur sufletul în mâna diavolului.
(Socoteaşte:) Iară, de va socoti neştine c-au fost acela ce s-au omorât om nebun şi fără fire şi-au avut acea boală a nebunii mainte di [sic!] ce ş-au făcut moartea, pre acesta ca să-l grijască şi să-l pomenească ca pre un creştin, cumu-i obicina12 , după cuvântul Svântului Timotheiu1293, patriarhul de la Alexandriia. Iară de-ş va face neştine moarte pentru firea lui cea slabă şi de nemică1294, când nu va putea terpi vreo scârbă1295 sau vreo grijă sau de mânie1296 sau de-1 vor goni niscare oameni şi va vedea că-1 agiung129' şi-l prind, deci el nu va suferi, ce, de frică, va sări într-apă de să va îneca sau va sări de pre vreun zid1298 de cetate sau /541 den mal mare ca acela şi de frică va lua el sângur moarte de bunăvoie, pentru acesta nemică
1289	Scris: acnha^aimr.
1290	Scris: lipiirpAAh.
1291	Ioan IX Agapetos, patriarh ecumenic între 1111-1134.
1292	Scris: wbhhna.
1293	Scris: thmoocm.
1294	Ne- adăugat ulterior deasupra rândului cu cerneală neagră.
1293 Scris: cKp'hB’h.
1296	Scris: iwbH'îe. Altă lecţiune: mănie.
1297	Scris: AutfNn,.
1298	Scris: 3uai>.
327
să nu să ustenească nime a-1 griji sau a-1 pomeni sau a face altă rugă că nu-i va fi nice de un folos, macar ce-are face, că acesta suflet iaste perit.
277	CAP.
Pentru fecioara ce-i va face neştine silă, de o va spurca sau de va face curvie cu voia ei
(Svinfii apostoli:) 67 de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli învaţă: Carele va face silă vreunii fecioare, ce va fi curată şi o va spurca dte va fi logodită după cineva, ca să aibă certarea celuia ce va face curvie cu muiare cu bărbat; iară, de nu va fi logodită ca să o ia să-i fie lui muiare şi să să cunune cu dânsă, macar fie şi săracă, să nu fie de rudă de protiva lui.
(Matheiu:) I542 Carele va mearge de va strica fata fecioară, iară, de va fi cu voia ei şi să nu ştie nemică părinţii ei, ce dup-acea să înţeleagă şi să cunoască lucrul ce s-au făcut, daca va vrea să o ia acela ce o au stricat să-i fie muiare şi de vor priimi1299 şi părinţii ei, să să facă aceaia nuntă. Iară, de nu vor priimi1300 părinţii unii de dânş, a voinicului sau a featei, pentru căce va fi o parte mai de-a firea, atunce acela ce o va fi stricat să-i dea featei dzeastre o litră de aur, ce să dzice o sută de galbeni. Iară, de nu va avea acela preţ, că va fi sărac, să-i ia şi să i să împarţă bucatele în doo cu dânsă, iară, de va fi sărac de tot, de nu va avea nemică, să-i rază părul şi barba şi sprânceanele şi să-l bată pre uliţ, /543 atunce să-l gonească departe loc să-l puie la închisoare.
(Neara:) Iară la neara a părintelui Athanaşie1301 patriarhul de Alexandria, scrie aşea: Muiarea sau fata ce-ş vor lepăda cinstea lor şi să vor împreuna cu bărbaţi streini, macar de li s-are tâmpla şi fără voia lor, ce să dzice silă, ca să aibă certare după pravilă, iară celuia ce le va fi făcut silă ca să i să taie nasul şi să dea muierii sau featei aceiia ce o va fi spurcat a treia parte den toată aVuţiia lui ce va avea. Iară, de va fi vrut muiarea sau fata cu voia ei să facă acest lucru şi nu-i va fi fost nice o silă, atunce să o tundză şi să o poarte pre uliţe şi să plătească1302 1303 şi gloabă, mai-marilor acelui loc, diregătorilor.13 3
1299	Scris: npi'H/WH.
1300	Idem.
1301	Scris: AMtucîe.
1302	Corectat peste altă grafie greu lizibilă: partească?
1303	Ş. T.: GLAVA 25 Pentru fecioara ce-i va face neştine silă de o va spurca sau de va face curvie cu voia ei (Svinţii Apostoli): în 67 de capete a Pravilei Svinţilor Apostoli învaţă: Carele va face silă vreunii fecioare ce va fi curată şi o va spurca de va fi logodită după cineva, ca să aibă certarea celuia ce va face curvie cu muiare cu bărbat. Iară, de nu va fi logodită, ca să o ia să-i fie lui muiare şi să să cunune cu dânsă, măcar fie şi săracă, să nu fie de rudă de protiva lui. (Matheiu): Carele va mearge de va strica fata fecioară, iară, de va fi cu voia ei şi să nu ştie nemică părinţii ei, ce dup-acea să înţeleagă şi să cunoască lucrul ce s-au făcut, daca va vrea să o ia acela ce o va fi stricat să-i fie muiare şi, de nvor priimi şi părinţii să să facă aceaia nuntă. Iară, de nu vor priimi părinţii unii de dânş a voinicului sau a featei pentru căce va fi o parte mai de-a firea, atunce acela ce o va fi stricat să-i dea featei dzeastre o litră de aur, ce să dzice o sută de galbăni. Iară, de nu va avea acela preţ, că va fi sărac, să i să ia şi să i să împarţă bucatele în doa cu dânsă. Iară, de va fi sărac de tot, de nu va avea nemică să-i radză părul şi barba şi sprânceanele şi să-l bată pre uliţe, dup-acea să-l gonească, să-l puie la o închisoare. (Neara, ce să dzice Tinereaţele): Iară neara părintelui Athanaşie, patriarhul de la Alexandriia, scrie aşea: Muiarea sau fata ce-ş vor lepăda cinstea lor şi să vor împreuna cu bărbaţi streini, macar de li s-are tâmpla şi fără voia lor, ce să dzice silă, ca să aibă certare după pravilă, iară
328
278	CAP.
Pentru acela ce va /544 spurca şi va strica fecioară pruncă mică, nefiind de vârstă1304
(Armenopul:) Carele va spurca şi va strica fecioară pruncă tânără mai gios1305 de vârsta1306 fameiască, ce să dzice de 12 ai, să i să taie nasul şi să i să ia giumătate1307 den toată avearea lui şi să să dea aceştii cucoane, ce i-au stricat fecioriia.
{Ioan Milostiv1308:) Când nu va fi fata de 12 ai şi o va strica neştine, acesta ca să aibă canon 12 ai ca să nu să cumenece, Iară, de va fi de vreo neputinţă, poate fi şi mai gios1309, după cumu-i va părea duhovnicului său.1310
279	CAP.
Pentru călugăriţă, de-i va face neştine silă
(Nechifor, patriarhul de Ţarigrad:) De va face cineva silă călugăriţei şi de să va arăta să fie om bun şi curată, n-are ce face de nevoie şi den leage încă-ş iase1311, să aibă canon I545 40 de dzile, Iară, de va [fi]1312 fost muiare rea dentâi, să aibă canon ca şi alte curve, 7 ai.1313
280	CAP.
Pentru slujnica ce-i va face stăpânul silă, ver fie muiare, veri fată, cum n-are slujnica nice un canon, ce va da samă stăpânul
(Vasilie b8ahkîh:) Slujnica ce-i va face stăpânul silă de o va spurca, slujnica aceaia n-are nice un canon, Iară, de va fi fost cu voia ei, să aibă canon ca o curvă
7 ai.1314
celuia ce-i va fi făcut silă ca să i să taie nasul şi să dea muierii sau featei aceiia ce o va fi spurcat a treia parte den toată avuţiia lui ce va avea. Iară, de va fl vrut muiarea sau fata cu voia ei să facă acest lucru şi nu-i va fi fost nice o silă, atunce să o tundză şi să o poarte pre uliţe şi să plătească şi gloabă mai-marilor aceluia loc, diregătorilor.
1304	Scris: BpikCT;*.
1305	Scris: uocb.
1306	Scris: BpitCTK.
1307	Scris: uVmt»tat6.
1308	Scris: mâcthb.
1309	Scris: uocb.
1310	Ş. T.: GLAVA 26 Pentru cela ce va spurca şi va strica pruncă mică, nefiind de vârstă (Armenopul): Carele va spurca şi va strica fecioară pruncă tânără mai gios de vârstă fameiască, ce să dzice de 12 ai să i să taie nasul şi să i să ia giumătate de toată avearea lui şi să să dea ceştii cucoane ce i-au stricat fecioriia. (Ioan Milostiv): Când va fi fata de 12 ai şi o va strica neştine, acesta ca să aibă canon 12 ai ca să nu să cuminece, iară, de va fi de vreo neputinţă, poate fi şi mai gios, după cumu-i va părea duhovnicului său.
1311	Altă lecţiune: de leage încăş iase.
1312	Cuvânt lipsă în text.
13,3 Ş. T.: GLAVA 27 Pentru călugăriţă, de-i va face neştine silă (Nichifor, patriarhul de Ţarigrad): De va face cineva silă călugăriţei şi de să va arăta să fie om bun [sic!] şi curată, n-are ce face de nevoie omul şi den leage încă-ş iase să aibă canon 40 de dzile, iară, de va fi fost muiarea rea dentâi să aibă canon ca şi alte curve, 7 ai.
1314 Ş. T.: GLAVA 28 Pentru slujnica ce-i va face stăpânul silă, veri fie muiare, veri fată, cum n-are slujnica nice un canon, ce va da samă stăpânul (Vasilie b6ahkîh): Slujnica ce-i va face stăpânul silă de o va spurca, aceaia n-are nice un canon, iară, de va fi fost cu voia ei, să aibă canon ca o curvă, 7 ai.
329
281 CAP.
Pentru muiarea văduo ce-i va muri bărbatul şi va vrea să să mărite până la anul
(Pravila împăraţilor.) Muiarea ce-i va muri bărbatul n-are voie să să mărite până nu i să va împlea anul cel de jeale; numai de frica mai-marelui, cându-i va dzice cela ce va fi mai-mare acelui loc unde va lăcui, atunce numai ce să va mărita şi până la anul. /546
(.Aşijdere, dzic împăraţii cei mari Leon şi Costantin:) Muiarea ce-i va muri bărbatul i să cade să jelească, cumu s-are dzice, într-acel an ce i-au murit bărbatul ca să nu să mărite.
(Armenopul:) Pentru doo lucruri s-au tocmit acest an de jeale: Una pentru cândai să nu fie muiarea grea, ce să dzice cu pruncul în zgău, alta pentru datoriia ce iaste datoare muiarea a face cinste bărbatului. Acest lucru să află în multe locuri la pravile şi, mai vârtos1315, încă scrie să aibă şi canon aceaia muiare ce nu-ş va împlea anul după ce-i va muri bărbatul, ce va sârgui1316 de va lua alt bărbat.
Nu îndeamnă pravila atâta pre bărbaţi să jelească după muierile sale, cum îndeamnă pre muieri să jelească după băr/547baţii săi, până să va împlea anul; de-aciia să să mărite.
282	CAP.
Pentru muiarea ce să va mărita după moartea bărbatului său, cum nu poate să ia nemică dentru avearea bărbatului sau a feciorilor săi, fără numai ce va fi avut în dzeastrele sale; aşijdere, şi bărbatul, de să va însura după moartea muierii sale
(.Preaînţeleptul Leon împărat:) A doo neara a Preaînţeleptului Leon împărat dzice aşea: Şi aceasta tocmală am legiuit împărăţiia mea şi am tocmit şi întrutot am îndireptat: Muiarea cându-ş va uita pre bărbatul său şi nu-i va cinsti patul lui, ce va avea să să mărite, nemică parte să nu aibă de la bărbatul său, necum altă, ce nice hainele ce-i va fi făcut mai nainte de nuntă sau alte daruri toate ce-i va fi dat, toate să le /548 piiardză şi nemică să nu aibă dentru a bărbatului său.
Muiarea ce va lua a doile bărbat şi, de va fi făcut vro tocmală ca aceaia, vro scrisoare, ca să-ş fie dat ceva, nescare lucruri, feciorilor săi celor ce-au avut cu bărbatul cel dentâi, de vreame ce s-au măritat, să-ş ia înapoi ce le-au dat fără nice de o smenteală.
(Pravila împăraţilor.) Muiarea ce-ş va lua al doile bărbat şi va avea feciori cu bărbatul cel dentâi, feţi sau feate, şi de să va prilej i să moară vreunul de aceştea, partea acestui frate ca să să împarţă pre fraţi, pre cei vii ce-au rămas şi să ia şi îmă-sa o parte ca şi cum va lua un frate de-a celui mort. Aceasta ca să să socotească şi spre partea bărbătească de să va însura /549 după moartea muierii lui.
330
l3l:> Scris: Bpvr«cb.
1316 Scris: cipiVu.
283	CAP.
Pentru muierea1317 ce va rămânea de bărbat şi nu să va mărita, cum să cade să-ş ţie bucatele bărbatului său; într-acesta chip şi bărbatul
(Armenopul:) De va rămânea fameaia de bărbat şi nu să va mărita ca să-ş ţie toate hainele şi darurile ce-au rămas de la bărbat, orice-i va fi dăruit şi făcut mainte de nuntă şi după nuntă, împreună cu toate dzeastrele ei şi den toate bucatele bărbatului ca să aibă o parte ca şi cumu să va veni unui fecior. Aceastea toate să fie pre mâna ei, să facă ce va şti; numai a treia parte din bucatele ei să să socotească să fie de treaba cuconilor ei.
Aşea într-acesta chip să cade şi bărbatului să aibă den bucatele muierii lui, daca nu /550 să va însura, ca şi cum are avea parte un fecior a lor.
284	CAP.
Pentru dzeastrele ce i să ştie preţul şi numărul şi pentru dzeastrele ce sâmt nepreţuite şi nesocotite
(Matheiu:) Dzeastrele, când să dau pre mâna bărbatului, să cade să şadză oameni buni să le preţuiască tot lucrul de ce preţ poate să fie, pentru ca să să ştie, că dzeastrele muierii aduc pre bărbat la mare nevoie. Că, de să va tâmpla să să strice dzeastrele sau să piiară, iaste dator bărbatul, după moarte sau de nu li să va tâmpla viaţă, tot preţul dzeastrelor cum să vor fi fost preţuit şi cum va spune scrisoarea. Aceastea toate să le puie bărbatul de faţă, iară dzeastrele ce s-au dat nepreţuite, veri dobândă, veri pagubă, a muierii să fie. /551
(Armenopul:) De va fi luat bărbatul dzeastre case sau ocine, sate, vii, pomeate, hălăşteaie şi alte, şi de le va fi preţuit, când le vor fi dat pre mâna lui, atunce bărbatul va fi cheltuit de le va fi mai înmulţit şi le va fi tocmit, aceastea toate, când va veni vreamea să să dea dzastrele înapoi, să dea bărbatul acel preţ dirept cât le-au preţuit cănd le-au dat pre mână, iară ocinele şi alte toate să rămâie pre mâna lui pentru căce le-au grijit el ca un lucru ce-au fost a lui. Deci să-ş fie tot a lui; iară, de va fi pierdut şi va fi păgubit vreunele de aceastea, să cade preţul ce va trage tot să puie, de faţă să să dea înapoi.
{Pravila împăraţilor.) Den dzeastrele l552 muierii, ce va face bărbatul, veri dobândă veri pagubă, a lui iaste; capetele să fie tot de faţă.
{Matheiu') Bărbatul, de-are fi cât de sărac, dzeastrele ce va fi luat să cade şi iaste datoriu să le puie de faţă.
{Armenopul) Câte lucruri să vor cumpăra den dzeastrele muierii, în sama dzeastrelor sâmt.
285	CAP.
Pentru datoriia ce va avea omul cum nu să cade să să plătească den dzeastrele muierii
{Pravila împăraţilor:) Daca va muri bărbatul şi va rămânea pre urmă datorie, nu iaste nime volnic să-ş ia datoriia sa până nu-ş va scoate întâi muiarea dzeastrele sale.
1317 Scris: Moyep'b.
331
(.Aşijdere:) Daca să va mărita muiarea şi-ş va duce dzeastrele sale în casa
1 -j 1 o	f c*1
bărbatului, macar ce răutate are întră într-acea casă, să [fie] veri ce / pagubă şi ce nevoie, veri dajde împărătească sau alte lucruri şi de va cădea bărbatul la nevoie mare, şi la datorie şi de i să va prilej i moarte bărbatului, învaţă această svântă pravilă: Nime dintru datornici ca să nu aibă voie să ia nemică den casă, până nu-ş va lua întâi muiarea toate dzeastrele; de-aciia, ce va rămânea, să-ş ia şi datornicii, cine pre cât i să va veni: Cine va avea mai mult, va lua mai mult, cine puţin - mai puţin, după cum va fi datoriia.
(Aşijdere:) Roada ce să va face şi să va adaoge din dzeastrele muierii, cumu s-are dzice dobitocul, stupii, viile, aceastea toate sâmt a bărbatului, însă iaste volnică şi muiarea den venitul ce-i vine ei den dzeastrele /554 ei să dea şi să dăruiască ce cui va vrea, însă cu voia bărbatului. Aşijdere, şi bărbatul ce va vrea să facă cu de-acealea bucate să întreabe şi pre muiare. Iară, de le va strica el fără ştirea şi voia muierii, să aibă a ceare tot de la bărbat ceia ce vor rămânea pre urma ei moşneani, iară cu dzeastrele, până va fi bărbatul viu să nu aibă muiarea nice o treabă, ce să dzice cu capetele ce va fi adus de la părinţi, pentru căce are bărbatul a da samă de acealea de toate.
286	CAP.
Pentru bărbatul ce va face cheltuială la boala muierii-şi, sau la moarte,
ce să dzice la îngropare
(Matheiu:) De să va afla muiarea cuiva bolnavă şi va face bărbatul cheltuială la boala ei, într-acea i să va tâmpla moarte şi va /555 face cheltuială şi la pogrebaniia ei, acmu va vrea să ceară această cheltuială de la socrie. Pentru căce va fi luat el dzeastrele featei-ş; drept aceaia dă învăţătură această svântă pravilă: Orice va fi cheltuit la boala ei, n-are a ceare de la nime, pentru căce au fost un trup cu dânsa, iară ce va fi cheltuit la pogrebanie, ca să fie toată cheltuiala a socru-său, daca-ş va fi luat dzeastrele înapoi.
287	CAP.
Pentru dzeastrele ce va fi luat neştine cu muiarea dentâi şi apoi va fi luat şi cu a doo muiare, cumu să vor împărţi după moartea bărbatului
(.Pravila împăraţilor:) Un om, ce va lua o muiare şi i să va prilej i moarte dup-acea să va însura de va lua şi a doo muiare şi au luat cu amândoo /556 dzeastre; dup-acea au murit şi bărbatul; acmu cer rudele amânduror muierilor să-ş ia dzeastrele înapoi de la cel mort. Drept acesta lucru dă învăţătură acestă pravilă a împăraţilor, cum celor dentâi să să dea întâi dzeastrele, dup-aceştea şi celor ai doi; de vor rămânea bucate; iară, de să va tâmpla să să găsească niscare unealte de aceştiia a doo şi să vor cunoaşte1319 cu mărturii de credinţă ca acealea, ca să le ia aceastea rudele şi moşneanii cei de apoi. Aşijdere, de-ş vor cunoaşte niiscare lucruri cei dentâi şi vor
332
1118 Cuvânt lipsă în text.
13,9 Scris:
avea mărturii ca acealea, cum am dzis mai sus, să-ş ia cineş ce va cunoaşte, iară unii altor să nu apuce, nice cei dentâi celor ai doii, nice cei ai doii celor dentâi; iară, de nu-ş vor cunoaşte /557 nice unii nemică, atunce ce să va găsi să ia întâi ceia ispravnici a muierii cei dentâi, pentru că aceştea iaste cinstea să să facă iară după aceasta şi ceia a cei a doo să ia şi ei de va prisosi ceva.
288	CAP.
Pentru tocmala ce să vor tocmi ande sine bărbatul cu muiarea sau de vor dărui unul pre alalt cu niscare lucruri
(Matheiu:) De să va tocmi bărbatul cu muiarea lui cum, daca va muri să-l grijască şi să-i moşnenească toate bucatele şi ocinele, această tocmală nu iaste lucru bun, nice să fie priimită1320, pentru căce dintru aceastea tocmeale multe smenteale s-au găsit în multe chipuri şi i-au sârguit1321 pre unii de-au murit şi fără vreame, iară tocmala cea bună iaste când să face /558 dentâi mainte de împreunare. Aceaia iaste tocmală bună, într-acest chip când să tocmăsc care parte va muri întâi, veri bărbatul, veri muiarea, cela ce va rămânea să dobândească dzeastrele celui mort, macar de-are fi date şi de părinţi; pre urmă să nu aibă treabă părinţii. Această tocmeală iaste stătătoare şi nu au nice un ameastec, nice o treabă acolo părinţii celui mort.
(Armenopul:) Ande sine, când să dăruiesc unul pre alt, muiarea cu bărbatul, nu iaste drept nemică acela dar, că acesta lucru nu iaste pentru altă, numai pentru dragostea şi pofta trupască. Deci nu să cade una ca aceasta, că iaste pricină că pentru dragostea şi să dă aceale daruri, care lucru iaste cu ruşine, că apoi /559 să va învăţa rău o parte, că unul de dânş, de-i bogat, dăruind, va rămânea sărac.
{Preaînţeleptul Leon împărat) Bărbatul, orice-ş va dărui muierii la moartea sa, iaste priimit1, iară ce-i va dărui în viaţa sa, nu iaste priimit1323.
(Aşijdere:) Orice va dărui muiarea bărbatului pentru cinstea ei să priimască1324.
{Pravila împăraţilor:) Când va veni vremea să să desparţă muiarea de bărbat, atunce orice va fi dăruit unul altuia, ca să ţie după moarte, acela ce va rămânea, întru nemică să fie, tot înapoi ca să-ş ia cineş darul său.
289	CAP.
Pentru darurile ce să dăruiesc unul pre alalt la logodnă sau dup-acea,
mainte de cununie
{Pravila împăraţilor:) Mainte de cununie orice va dărui mirele neveastei sau nevasta mirelui, /56° ce să dzice orice va dărui unul pre alalt, acela lucru iaste stătătoriu şi nu să mai întoarce, macară de are fi dăruit într-acea dzi ce să va fi cununat. Iară, după cununie ce va dărui unul altuia, nu să priimeaşte1325.
1320
1321
1322
1323
1324
1325
Scris: npÎHMHiVK.
Scris: cpitrtfHTb.
Scris: np’mMHmh.
Idem.
Scris: npmMACKA.
Scris: npÎHM’kijje.
333
3p»:1326 Oricâte haine şi câte podoabe, aur, mărgăritariu, pietri scumpe, de-ş va fi dăruit neştine fameii sale mainte de nuntă şi de va muri bărbatul, toate le va lua muiarea lui după moarte.
290	CAP.
Pentru darul ce dăruiaşte neştine şi apoi-1 ia înapoi
(Armenopul:) De va dărui neştine un dar de bunăvoia lui, fără nice de o silă, acela nu poate ca să-l mai întoarcă.	'
(Matheiu:) Darul ce să dă cu bunăvoie, nice cu carte împărătească nu iaste volnic să-l ia înapoi.
(Armenopul:) Fiece /561 dar ce să dăruiaşte, dat iaste până în svârşit1327 şi nu să mai întoarce, fără numai când să va prilej i să nu ştie har, nice să mulţămască cela ce va lua darul. De să va prileji ca să să arate neblagodamic1328 cela cu darul spre cela ce-1 va fi dăruit sau de-1 va huli sau-1 va sudui şi-l va ocărî sau-1 va bate sau de-1 va păgubi cu hicleşugul sau de-1 va cleveti şi va veni să-i facă perire, să-ş piradză şi viaţa sau cându-1 va fi dăruit, să va fi prins că-i va face şi el vreun bine şi-i va fi făcut şi scrisoare sau şi fără de scrisoare, de va putea arăta numai una de aceastea ce scrie mai sus cu arătare, ca să poată cunoaşte fiecine că iaste lucru adevărat, să să strice, această tocmală /562 şi să-ş ia darul înapoi cela ce-1 va fi dat.
291	CAP.
Pentru muiarea ce să va prinde chizdaşă pentru bărbatul său sau de-ş va pune hainele zălog, drept nemică nu iaste aceaia
(Matheiu:) Muiarea ce va întră chizeaş drept bărbatul său sau de-ş va pune hainele zălog să ia nescare bani împrumut, sau de-ş va pune numele în zapis pentru nescare datorii, acceastea lucruri n-au nice o tărie, ce sâmt ca neşte lucruri moarte sau cum nu şe-are hi fost, nice le ţine nime, nice într-o samă niceodată. Numai atunce să să creadză cu adevărat, când va lua niscare bani asupra sa, de-i va cheltui pre treabele ei, atunce ca să aibă a plăti den bucatele ei. Iară pentru bărbat întru nemică să nu să creadză, nice să o tragă /563 nime pentru datoriile bărbatului.
292	CAP.
Pentru bărbatul sau muiarea ce va rămânea unul de alt, daca va muri bărbatul sau muiarea şi vor rămânea cuconi săraci sau de nu vor fi făcuţi cuconi, în ce chip să vor împărţi bucatele şi hainele lor
(Athanasie1329 1330 patriarh şi Andronic Paleolog împăratmo:) înălţarea1331 acestui svânt patriarh şi după săborul ce s-au strâns cu învăţătura acestui împărat mare,
1326	în slavonă: observă, vezi.
1327	Scris: cspisiiiHT.
1328	c •	~
Scris: NFGArOAApNHK.
1329	Scris: aoanacîc, patriarh ecumenic între 1290-1294 şi 1304-1311.
1330	Andronic II Paleologul, împărat bizantin între 1283-1329.
1331	Scris: ^N'hAUAUAp’b.
334
Andronic Paleologo [sicii dau învăţătură şi ne arată aşea: De va muri cuiva muiarea şi-i vor rămânea1332 cuconii săraci, de-aciia de vor muri şi cuconii, aicea să nu să ţie în samă leagea cea veache, ce scrie pentru muiare sau pentru bărbat. De vor muri flecarele sau de vor muri şi cuconii, partea carea va rămânea /564 vie, au muiarea, au bărbatul, ca să oblăduiască cu totul pre cel mort. Iară bieţii părinţi a celui mort să fle la sărăcie şi de fecior şi de bucatele lui, fără leage iaste acesta lucru şi fără giudeţ1333, dirept ce, să împarţă dzeastrele celui mort în trei părţi: Deci o parte să fle a părinţilor celui mort, iară o parte să fie celui viu ce-au rămas, iară a treia parte să fie pamenţi şi de milostenie săracilor pentru sufletul celui pristăvit. Aceasta să fle când va muri unul den casă, bărbatul sau muiarea şi va rămânea vreun cucon şi aciiş va muri şi cuconul.
apa:1334: Iară ceia ce să vor sărăci unul de alalt şi va muri, sau bărbatul sau muiarea, fără de cuconi, ca să nu le /565 arpăşască1335 nime bucatele lor, ce să fie a părinţilor sau a rudelor cât are fi a treia parte din bucatele celui mort, altă parte să fle pamenţi; iară ceaialaltă a treia parte să fle a celui viu ce-au rămas, veri bărbatul, veri muiarea. Iară, de va muri şi cela ce-au rămas, rudele lui1336 să să împarţă cumu să cade, după pravilă. Iară, de nu vor fi nice rude, giumătate1337 1338 să fie domnesc sau acelui giudeţ13 8 unde va lăcui pre a cui ocină, iară giumătate1339 1340, de aceale bucate a mortului să fie de pamenţi şi de milostenie pentru sufletul lui.
293	CAP.
Pentru bucatele celui mort, cui să mai cade să le moşnenească pre direptate
(.Matheiu:) Feciorii omului mort, veri feţi, veri feate, acestora iaste dată să I566 moşnenească toată avuţiia părinţilor săi după moartea lor; iară alt nime înaintea lor, nice tată, nice fratele părinţilor, ce numai feciorii lor sânguri.
294	CAP.
Pentru moşi, de va rămânea pre urma lor fecior sau nepot de fiiu, în ce chip să cade să-i moşnenească bucatele
(Matheiu:) Daca va muri moşul sau moaşea şi va rămânea fecior pre urma lor şi den fecior şi nepot, iară, daca va muri feciorul, va cădea nepotul în locul feciorului, ce să dzice în locul tătâne-său; atunce să împartă avuţiia moşu-său împreună cu unchiu-său, cu fratele tătâne-său şi să ia giumătate13 0 unchiul, iară giumătate1341 nepotul, veri fie fat, veri fată. Acestora să cade să ia /567 de la moşu-său partea tătâne-său; iară să nu fie mai volnic feciorul decât nepotul cel de fiiu.
1332	Scris: ptiwh.
1333	Scris: utfAetţh.
1334	în slavonă: observă, vezi.
1335	Scris: apn-MiMciuK. Probabil: răpştească.
1336	Cuvântul e scris deasupra rândului.
1337	Scris: utfiwbTATe.
1338	Scris:
1339	Scris: utfMvm-e.
1340	Idem.
'341 ,Aam
335
295 CAP.
Pentru acela ce moare şi nu-ş tocmeaşte lucrul cui-ş va lăsa rămăşiţele, veri bărbat, veri muiare, alegând când nu va avea nice feciori, ce va avea părinţi sau fraţi, oare carii vor moşneni bucatele şi avearea lor?
(Armenopul:) Daca va muri feciorul cuiva şi va rămânea tată-său sau îmă-sa şi va avea şi alţi fraţi sau surori, nime dentr-aceştea nu iaste volnic să ia nimică dentru avuţiia lui, numai părinţii sânguri. Iară, de nu va avea părinţi şi de va avea moş, să cade moşului împreună cu fraţii să-i moşnenească bucatele; iară, de nu va avea nice moş / nice moaşe, atunce le vor moşneni fraţii sau surorile, carii vor fi dentr-un tată şi dentr-o îmă; iară, de va avea frate sau sor dentr-un tată şi din doo îme, va moşneni pre dâns fratele sau sora ceia ce să chiamă de altă semenţie. Altă semenţie să chiamă maşteha, a doo muiare a tată-său, cu carea va fi făcut tată-său pre frate-său, carele nu iaste dentr-un zgău cu dâns.
Iară, de nu va avea nice fraţi acest mort, să-l moşnenească rudele care vor fi mai aproape.
Iară, de nu va avea nice rudă, să moşnenească muiarea lui giumătate1342 de avearea lui; iară giumătate1343 să fie domnească.
296	CAP.
Pentru omul mort ce va avea un frate şi nu-i va fi frate bun, ce /569 vor fi de o îmă sau de un tată şi de va avea şi nişte nepoţi de frate bun să fie fost de o îmă, de un tată, oare carii de aceştea vor moşneni bucatele şi rămăşiţele lui?
(Matheiu:) Daca va muri omul şi va rămânea un frate ce va fi de alt tată sau de altă îmă şi de vor rămânea şi nişte nepoţi dentr-un frate bun, ce va fi fost de îmă, de tată, aceştea nepoţi să cade să moşnenească, iară alt nime.
(Leon şi Costantin împăraţii) Când nu va fi nice un frate dentr-un tată sau dintr-o îmă, atunce oricâţi fraţi vor fi de un tată şi de doo îme sau de o îmă şi de doi taţi vor moşneni pre fratele cel dentr-un tată sau îmă.
(.Matheiu:) De-are fi fraţi, câţi de mulţi sau şi puţini /57° şi de va muri unul de dânşi şi nu va avea feciori de trupul său, nice părinţi, toţi fraţii împreună vor împărţi bucatele lui, aşijdere, de vor fi nescare nepoţi de vreun frate a lui şi aceia vor lua partea tătâne-său, a fratelui celui mort, ca şi ceialalţi fraţi.
297	CAP.
Un om, ce-ş va mărita o fată sau-ş va însura un fecior şi-i va face parte den bucatele sale şi-i va dzice să nu mai aibă treabă cu alte bucate pre urma lui,
drept nemic să nu fie aceasta
{Matheiu:) Daca-ş va căsători tatăl un fecior şi-i va da den cât va avea dzeastre şi să vor tocmi după moartea lui să nu mai ceară altă dzeastre, pentru căce ş-au luat ce i s-au venit pre direptate partea, deci să nu mai aibă treabă cu altă cu nemică, aceasta tocmală /571 n-are nice o tărie, nice iaste lucru adevărat, nice de
1342	Scris: ufe’iwvnm.
1343	Idem.
336
stavăr. Că, de va muri tată-său şi, de nu va apuca să-ş tocmască lucrul la moartea lui, pre acel fecior nime nu-1 va opri de la avuţiia tătâne-său. Dar, ce va fi, să-ş aducă acest fecior cine va fi, fat au fată, toate dzeastrele ce-au luat de la tată-său, să le puie la mijloc; aşijdere, şi hainele şi toate podoabele ce-i va fi făcut şi-i va fi dăruit mainte de ce-1 va fi căsătorit tată-său şi le va mesteca toate cu cealelalte rămăşitţe ce-au rămas de la tată-său şi să aducă şi ceialalţi fraţi toate hainele ce le va fi făcut tatăl lor, încă fiind viu şi atunce să le împarţă fraţii ande sine toţi /572 tocma împreună cu dzeastrele ceale date. Atunce ce-i va cură partea va lua şi acesta, ce-au fost căsătorit întâi ca şi cei necăsătoriţi, ce-au rămas. Iară, de va fi făcut părintele lor vreo scrisoare la moartea lui şi va fi împărţit cumu-i va fi fost lui voia, ce va tocmi şi cui ce va da părintele la moartea sa şi cum va fi lăsat cu limbă de moarte, aşea să fie tot lucrul. Şi nime nu iaste volnic a strica tocmala de la moartea omului, că iaste volnic fiecine cu avuţiia sa să facă ce va vrea, veri bărbat, veri muiare, orice va face, cu scrisoare să fie făcut şi aceaia scrisoare să să ţie în samă în tot locul.
(Armenopul:) Feciorii ce vor fi /573 usebiţ de părinţi cu casele sale, ce le vor fi dat părinţii dzeastre până au fost vii, de să va tâmpla moarte părinţilor şi, de nu-ş vor tocmi lucrul la moarte cu scrisoare, să aducă feciorii cei usebiţi toate dzeastrele să le puie la mijloc; iară dobânda ce vor fi făcut dentr-aceale bucate ce le-au dat părinţii, acealea nu le vor pune la mijloc, că simt a lor, numai capetele să fie de faţă să nu lipsască ne [sic!] nemică, macar1344 de-are fi şi ieşit, ce să zice perit, vreunul, aceluia ce-i dobânda să fie şi paguba; şi cum nu încap ceialalţi fraţi la dobândă, aşea nu pot să fie scoş la pagubă. De-aciia, daca vor fi toate de faţă să să împarţă tot frăţeaşte; iară, de va fi vreun frate mort /574 şi de va avea cuconi pre urmă, partea aceluia să o dea cuconilor lui, cum scriu svintele pravile.
298	CAP.
Pentru feciorii părintelui carii să chiamă samovolnici şi carii să chiamă nevolnici
(Matheiu:) Samovolnici să chiamă feciorii ceia ce-au ieşit de supt ascultarea părinţilor săi, macar şi neînsuraţi, de-ş vor fi luat partea ce li s-au venit de la părinţii lor, aceia să chiamă samovolnici, macar de-are şedea şi într-o casă cu părinţii-ş. Iară cei nevolnici feciori, macar şi însuraţi sâmt aceştea ce slujesc părinţilor şi ce agonisesc totu-i pre mâna părinţilor şi nu să mai împart până la moarte, ce petrec supt ascultare, cum iubeaşte Dumnedzău.
(.Armenopul:) /575 Orice va da părintele la moartea sa vreunui fecior al său, când să vor împărţi fraţii, acela lucru să nu să puie la mijloc, ce, cumu l-au dat, să fie dat. Iară ce va fi dat în viiaţă nu să bagă samă, ce, când va fi la împărţeală, să să puie la mijloc, alegând de va fi dăruit părintele pre acel fecior pentru vreun lucru, carea cumvaşi1345 va fi fost şi cu ştirea celora1346 feciori. Sau, de va fi dat cu blăstăm acesta lucru, nu-l poate întoarce, ce să fie stătăroriu: unde s-au dat, aşea să fie cum au făcut domnul aceluia lucru, c-au fost volnic. Ce să dzice: Volnicu-i părintele cu avuţiia şi agonisita sa să facă ce va vrea.
1344 Scris: maka.
I34d Altă lecţiune: cumva şi.
1346 Probabil: celora[lalţi].
337
299 CAP.
Pentru feţii şi featele ce ş-au luat de la părinţi partea lor ce li s-au venit; /576 iară după moartea lor iară să cearcă să mai ia
(Armenopul:) Un om oarecine, de va avea feciori feţi sau feate şi va fi dat feţilor ce li să va fi venit lor partea, aşijdere, şi featelor le va fi dat dzeastrele ş-au ieşit deusebi samovolnici, dup-acea va fi având şi alţi cuconi mai mici, deci nu le-au dat parte, pentru căce au fost micşori, într-aceale-au murit părinţii şi împărţeală n-au apucat să facă la moarte sau de-ari [sic!] fi şi făcut şi nu va fi lăsat nemică acestora feciori ce-au fost samovolnici [sic!], audzind aceasta feciorii cei samovolnici n-au priimit1347, ce vor să între şi ei în moşiia părinţilor cu ceialalţi cuconi, împreuncă cu carii n-au luat nemică parte, /577 de la părinţi, vrând să fie şi ei părtaşi cu dânşi. Deci s-au făcut giudeţ1348 pentru această tocmală dup-acea învaţă şi svânta pravilă de dzice: De vreame ce vor să împarţă cu ceialalţi fraţi tocma, ca să aducă toate lucrurile ce le va fi dat părintele lor încă fiind viu, aşijdere, şi hainele şi alte daruri ce le va fi dăruit mainte de nuntă, toate să le ameastece împreună, atunce să le împarţă toate lucrurile tot tocma frăţeaşte, verii fie feţi, veri feate. Aceasta să chiamă la pravilă pre-urmă-adunători1349. Deci câţi feţi vor lua parte de la părinţi parte [sic!] sau featele dzeastre, nu pot într-alt chip să între după moarte în rămăşiţele părinţilor săi, împre/578ună cu fraţii cei mai mici să-ş facă şie parte, de nu vor pune întâi tot la mijloc ce-au luat întâi de Ia părinţi, cum am dzis şi mai sus.
300 CAP. 1
Pentru acela ce va să-ş ia partea părinţilor de la cine vor fi lăsat sau de la niscare rude de i să va veni vreo moşie, până în câtă vreame să cade să-ş ceară omul lucrul său
(.Armenopul:) Treidzeci de ai are tot omul voie să-ş ceaie moşia sau alt lucru ce i să va veni pre direptate de la niscare rude a lui sau de-aiuri; iară, de nu va fi cerşut până atunce, nice va fi dzis nemică, de-aciia ca să nu aibă voie a mai ceare, că până acii să tocmeaşte tot lucrul, veri moşie, veri alte venituri, numai până în 30 de ai să cade să să cerceteadze. Adevărat, numai /579 de va fi fost neştine rob, macar câţi ai de-are fi trecutţi, tot să-ş ia moşiia sau venitul ce i să va cădea pre direptate, fără nice de o price. Aşijdere, şi mutul şi surdul tot să-şi ceaie moşiia sau alt venit ce i să va veni.
301 CAP.
Pentru datorie, până în câtă vreame să ceare
(Pravila împăraţilor.) Datoriia să să ceară numai până în 30 de ai de va fi custând acela ce-au luat în datorie; iară, de vor fi zăloage să să ceară şi până în patrudzeci de ai; de-aciia să fie un lucru trecut.
338
1347	Scris: npiHMHmb.
1348	Scris: iitfA^Ub.
1349	N. N.: „colectori".
302 CAP.
Pentru feciorii cei făcu), ce să dzice cei de suflet, cu cei trupeşti cum vor împărţi avuţiia părinţilor săi
(Armenopui.) Când va muri neştine şi nu-ş va tocmi lucrul la moarte, nice cu o scrisoare, pre urma lui /580 vor rămânea feciori de trupul său şi alţii luaţi feciori de suflet, cei trupeşti să să împarţă toţi într-un chip; iară feciorul cel de suflet trebuiaşte1350 să ia din tot venitul a patra parte; aceasta să cade părintelui să lase feciorilor lui celor de suflet.
(Aşijdere:) Feciorul cel de suflet, de nu va lăsa cu limbă de moarte şi cu scrisoare părintele lui cel făcut să i să dea bucatele pre urmă, unde-i va fi voia lui, atunce încape şi el la o parte ca şi alţi feciori trupeşti. Iară de-ş va tocmi omul lucrul la moarte, şi-ş va împărţi ce pre unde-i va fi voia, şi, de nu-i va lăsa lui nemică, nu va putea să ia nemică dentru avuţiia părintelui său cel făcut, nice să va putea pune împrotiva zapisu/58Ilui tătâne-său ce va fi făcut la datul sufletului său, nice să răpştească drept1351 ce nu i-au dat şi lui, pentru că n-are nice o voie; părintele ce l-au făcut fecior de suflet să-l scrie pre dăns moşnean avuţii sale sau de va vrea, iaste volnic da-i-va sau nu-i va da nice cea parte ce iaste datoriu să-i dea a patra parte den toată avuţiia lui.
(Aşijdere, Armenopui:) De i-aş face şi zapis feciorului mieu celui făcut ca să-m moşnenească avuţiia mea, nemică nu va lua, de-i voiu fi dat eu lui partea deusebi ce i s-au venit sau ce ma-m îndurat până am fost viu. De vreame ce s-au usebit de mine şi s-au făcut samovolnic, de atunce, dentr-acel ceas, s-au ras den numărul celoralaţi feciori ai miei ş-au /582 ieşit den ceata lor, deci n-are nice o treabă.
303	CAP.
Pentru feciorii, în ce chip să cade să-ş cinstească pre părinţii săi
(Isus1352 Sirah:) Ascultaţi-mă, fiii Mântuitoriului nostru Isus Hristos şi faceţi cumu vă dzic de vreame ce veţi vrea să vă spăsiţi, că Dumnedzău ascultă cuventele tatălui şi a maicii. Deci să faceţi după pofta lor, că aşea iaste scris că acela ce-ş va cinsti tată-său sau îmă-sa să va slobodzi de păcatele lui şi va agonisi visteariu1353 bun; cela ce-ş va cinsti tată-său şi îmă-sa va să fie viu în mulţi ai; cela ce-ş va duce amente şi să teame de Dumnedzău, acela cinsteaşte pre părinţii săi. Ruga părinţilor ce-au născut pre om întăreaşte casa feciorilor, iară blăstămul lor den temelie dezră/583dăcineadză. Socoteaşte pre părintele tău şi pre maică-ta la bătrâneaţele lor, ca să fii izbăvit de toate răutăţile şi, la vreame de scârbă1354, va să-ţ vie veselie şi, cumu să topeaşte ghiaţa de căldură, aşea să vro topi păcatele tale. Blăstămat iaste înaintea lui Dumnedzău carele-ş face ruşine tătâne-său şi mâne-sa.
1350
1351
1352
1353
1354
Scris: TpeEtfAiţie.
Scris: Apen.
Scris: îc.
Scris: BHcnrkpio.
Scris: cxpiiEii.
339
(np’bM'KApiH1355 Solomorv.) Dzice şi preaînţeleptul Solomon: Cu Duhul Svânt: Fiiule cinsteaşte tată-tău şi îmă-ta ca să-ţ fie bine! Iară cela ce va grăi rău de tată-său sau de îmă-sa, acela va să dea de moarte rea. Tatăl şi îma sâmt feciorului său pre această lume în locul lui Dumnedzău. Derept aceaia să socotească tot feciorul să-ş iubască pre tată-său şi pre îmă-sa, pentru /584 ca să nu ia urgie de la Dumnedzău şi munca de veaci şi să nu fie el suduit şi ocărât de feciorii lui.1356
304	CAP.
Pentru părintele ce-i va fi urât feciorul
(loan Postnic:) Părintele să-ş iubască feciorii; cum iubeaşte pre unul aşea şi pre alt, iară pre unji iubeaşte şi-i îmblândzeaşte1357 *, pre alţii-i blastămă şi-i izgoneaşte după acea. De nu le va face nice parte tuturor într-un chip, să aibă canon ca să nu să cumenece în mulţi ai, după cumu-i va da învăţătură duhovnicul său, de vreame ce iaste urâtoriu de fii, ce să dzice neiubitoriu la fiii. Că Domnul în pildă au dzis: Şi-ş luo partea lui şi ieşi. Că şi feciorilor celor răi să-ş ia partea tocma ce li să vine am
COC	1 'ICO
învăţat, iară rămăşiţele, pentru răută/ ţile lor va să le dea Domnul Dumnedzău.
305	CAP.
Vinele pentru carile să streineadză feciorii de avuţiia părinţilor, aşijdere, şi pentru feciorul ce să însoară fără de voia părinţilor săi
i
(Armenopul:) Dăm învăţătură tuturor părinţilor şi maicelor; moşilor şi moaşelor, cum feciorii lor şi featele lor, când vor vrea să-ş împarţă bucatele şi avuţiia să nu streineadze pre vreunii să-i sărăcească de ce li să va veni pre direptate, nice să-i
1355	în slavonă: preaînţeleptul.
1356	Ş. T.: GLAVA 29 Pentru feciori, în ce chip să cade să-ş cinstească părinţii săi (Isus Sirah): Ascultaţi pre părintele vostru, fiii mântuitoriului nostru, Isus Hristos şi faceţi cumu vă dzic, de vreame ce veţi vrea să vă spăsiţi. Că Dumnedzău ascultă cuventele tatălui şi a maicei, dece să faceţi după pofta lor, că aşea iaste scris că cela ce-ş va cinsti tatăl său şi îmă-sa, va să fie viu în mulţi ani. Cela ce-ş va aduce amente şi să va teame de Dumnedzău, acela cinsteaşte pre părinţii săi: Ruga părinţilor ce-au născut pre om întăreaşte casa feciorilor lor, iară blăstămul lor den temelie dezrădăcineadză. Socoteaşte pre părintele tău şi pre maică-ta la bătrâneaţele lor ca să fii izbăvit de toate răutăţile şi la vreame de scârbă va să-ţi vie veselie şi cumu să topeaşte ghiaţa de căldură, aşea să vor topi păcatele tale. Blăstămat iaste înaintea lui Dumnedzău carele-ş face [de] ruşine tătâne-său şi mâne-sa. (Scrie şi Svânta Evanghelie): Domnul nostru Isus Hristos dă învăţătură la svânta Evanghelie: Cinsteaşte tată-tău şi îmă-ta, ca să-ţi fie bine. Iară cela ce va grăi rău de tată-său sau de îmă-sa, acela va să dea de moartea rea. Tatăl şi îma sâmt feciorului său pre această lume în locul lui Dumnedzău; drept aceaia să socotească tot feciorul să-ş iubască pre tată-său şi pre îmă-sa pentru ca să nu ia urgie de la Dumnedzău şi munca de veaci şi să nu fie şi el suduit şi ocărât de feciorii lui.
1357	Scris: ^BAiiN3ti|J6.
13:58 Ş. T.: GLAVA 30 Pentru părintele ce-i va fi urât feciorul (loan Postnic): Părintele să-ş iubască feciorii, cum iubeaşte pre unul aşea pre alt. Iară pre unii-i iubeaşte şi-i îmblândzeaşte, pre alţii-i blastămă şi-i goneaşte. Dup-acea, de nu le va face nice parte tuturor într-un chip, să aibă canon ca să nu să cumenece în mulţi ai, după cumu-i va da lui învăţătură duhovnicul său, de vreame ce iaste aşea urâtoriu de fii, ce să dzice neiuboriu la fii. Că Domnul Hristos în pildă au dzis: Şi-ş luă partea sa şi ieşi, că şi feciorilor celor răi să-ş ia partea tocma ce li să vine s-au dat învăţătură, iară rămăşiţele pentru răutăţile lor va să le dea Domnul Dumnedzău.
340
leapede den moşiia lor, fără de lucru şi vini reale, ce iaste cu cale şi pre direptate a-i lepăda, carele1359 scriu aicea mai gios1360:
1.	Cela ce-ş rădică mâna asupra părintelui său1361 1362 de-1 va bate sau de-1 va sudui şi-l va ocări sau de-1 va purta pre la legi sau de-1 va cleveti sau cu hicleşug /586 de va vrea să-i facă moarte.
2.	Sau de va curvi cu maştehă-sa sau cu ţiitoarea tătâne-său.
3.	De va cleveti pre părinţii săi şi, pentru cuventele lui ceale reale, vor cădea la pagubă mare.
4.	De să vor afla părinţii la nevoie mare sau de vor dzăcea de vreo boală grea multă vreame sau să vor afla la sărăcie şi la neputinţă ca aceaia şi feciorii nu să vor întoarce cătră dânşi să-i va dzâce: „Fac!”, nice vor griji de dânş şi de-i vor pofti părinţii să margă la dânş şi nu vor mearge.
5.	De să va prileji să-i pârască cineva şi părinţii vor chema feciorii să fie chizeaşi drept dânş sau drept datoriia lor şi feciorii nu vor vrea.
6.	De va vrea părintele să facă scrisoare să împarţă feciorilor săi avu/587ţiia sa, iară vreunul s-au aflat de l-au smentit să nu facă şi, dup-acea i s-au vădit hicleşugul c-au amăgit pre tată-său pentru să facă strâmbătate celoraflalţi] fraţi, atunce are voie părintele să nu-i dea nemică aceluia.
7.	Aşijdere, de va vrea părintele să-ş îndzestreadze vreo fată sau vreo nepoată după putearea lui, iară feciorul îl va smenti şi nu-1 va lăsa; acesta încă să paţă ca şi celalalt, să-ş piiardză partea.
8.	Aşijdere, de nu va avea omul feciori, ce va avea rude şi vor şti aceale rude că, daca va muri, vor rămânea toate bucatele lor şi ei nu-1 vor socoti sau, de va cădea la boală sau la altă nevoie, ei nu-1 vor griji, nice-1 vor cu nemică agiutori136i, are şi el atunce voie să nu le lase nemic /588 dentru avearea lui avearea lui [sic!]. Iară, de să va prileji altă mai de aproape rudă sau şi strein şi de-1 vor lua să-l grijască şi să-l aducă la casa lor, şi să-l socotească şi să cheltuiască la boala şi la nevoia lui, şi, de-1 va sluji până la svârşitul lui, aceştea să-i moşnenească tot ce va avea el pre urmă, veri fie rudă, veri streini.1363
1359	Altă lecţiune: care le.
1360	Scris: uotb.
1361	Adăugat ulterior deasupra rândului.
1362	Scris: auS’TopM.
1363	Ş. T.: GLAVA 31 Vinele pentru care se streineadză feciorii de avuţiia părinţilor. Aşijdere. şi pentru feciorul ce să însoară fără de voia părinţilor (Armenopul): Dăm învăţătură tuturor părinţilor şi maicelor, moşilor şi moaşelor, cum feciorilor şi teatelor, când vor vrea să-ş împarţă bucatele şi avuţiia, să nu streineadze pre vreunii să-i sărăcească di [sic!] ce li să va veni pre direptate, nice să-i leapede den moşiia lor, fără numai pentru niscare lucruri reale ce vor ti tăcut pentru carele iaste cu cale şi pre direptate a-i lepăda. Carele scriu aicea mai gios: - cela ce-ş rădică mâna asupra părintelui său de-1 va bate; - sau de-1 va sudui şi-l va ocărî; - sau de-1 va purta pre la leage; - sau de-1 va cleveti; - sau cu hicleşug de va vrea să-i tacă moarte; - sau de va curvi cu maştehă-sa sau cu ţiitoarea tătâne-său; - sau de va cleveti pre părinţii săi şi pentru cuvintele lui ceale reale părinţii vor cădea la pagubă mare; - aşijdere, de să vor afla părinţii la nevoie mare sau de vor dzăcea de vreo boală grea multă vreame; - sau să vor afla la sărăcie şi la neputinţă ca aceaia şi feciorii nu să vor întoarce cătră dânşii să-i vadză ce fac, nice vor griji de dânş; - şi, de nvor pofti părinţii să margă la dânş şi ei nu vor mearge; - sau de să va prileji să-i pârască cineva şi părinţii vor chema feciorii să fie chizeaşi dirept dânş sau drept datoria lor şi feciorii nu vor vrea; - aşijdere, de va vrea părintele să facă scrisoare să împarţă feciorilor săi avuţiia sa, iară vreunul s-au aflat de l-au smentit să nu facă şi dup-acea i s-au vădit hicleşugul, c-au amăgit
341
9.	{Pravila împăraţilor:) De va fi neştine creştin dirept, iară feciorul va fi eretic, de nu va creade în pravoslavie, după cum au mărturisit svintele săboară, atunce are voie părintele să-l facă să nu aibă nemică dentru avuţiia lui.
10.	Sau de să va însura feciorul şi nu va întreba de tată-său, nemică să nu aibă dentru avuţiia tătâne-său. Iară, de va /589 muri el şi va avea feciori, feciorii lui să ceară partea tătâne-său de la moşu-său şi să li-o dea, numai îmelor să nu dea nemică.1364
306	CAP.
Pentru zapisul cel de împărţală şi până în câţi ai să cade să-ş ceară feciorul şi fata dzeastrele şi câte mărturii trebuie să să scrie în zapis; aşijdere, şi fraţii când vor avea niscare avuţie a împărţi
(Matheiu:) Zapisul iaste direptate a tot omul ce va face cu bunăvoia lui fieş pre ce lucru şi mai vârtos1365 lucrul de vârstă1366 şi fără de sminteală celui mort pre rămăşiţa ce va rămânea pre urma lui, pentru căce toate bucatele şi avuţiia sa o împarte cumu-i i voia lui. Cela ce va vrea să facă zapis trebuie să fie foarte treaz şi întreg /59° la fire, să cunoască ce scrie în zapis.
Tânărul, daca i să vor împlea 14 ai, atunce să facă zapis.
Aşijdere, şi fata, daca i să vor împlea 12 ai, atunci să-i facă tată-său zapis pre partea ei.
Zapisul cel de-apoi sparge pre cel dentâi.
Când va mărturisi omul înaintea a 7 oameni buni, aceaia mărturie să ţine în samă ca şi zapisul, iară, de va fi în loc ca acela să ftu să găsască 7 marturi, de vor fi trei, încă să să creadză.
{Pravila împărătească:) De să vor prileji fraţi mulţi sau puţini şi de vor avea nescare bucate împărţitoare, rămase de la părinţii lor, de nu va1367 agiunge1368 tuturor într-un chip parte, să le meastece toate într-un loc, de-aciia să facă părţi pre fraţi, să ia cineş partea sa. Iară, de /591 va vrea vreunul de-acei fraţ, să dăruiască cuiva partea sa, iaste volnic, numai den mijloc ce va fi neîmpărţit, cu aceaia nu iaste volnic.
pre tată-său pentru să facă strâmbătate celoralalţ fraţi, atunce are voie părintele să nu-i dea nemică aceluia; - aşijdere, de va vrea părintele să-şi îndzestreadze vreo fată sau vreo nepoată după putearea lui, iară feciorul nu-1 va lăsa, aceasta încă să paţă ca şi celalal: să-ş piiardză partea; - aşijdere, de va avea omul ceva, vreo rudă, şi vor şti aceale rude că, daca va muri, vor rămânea lor toate bucatele lui şi ei nu-1 vor socoti; - sau de va cădea la boală sau la altă nevoie, ei nu-1 vor griji, nice-1 vor cu nemică agiutori, are şi el atunce voie să nu le lase nemică dentru avearea lui; - iară, de să va prileji altă mai de aproape rudă sau şi streini şi de-1 vor lua să-l grijască şi să-l aducă la casa lor şi să-l socotească şi să cheltuiască la boala şi la nevoia lui, şi de-1 vor sluji până la svârşitul lui, aceştia să-i moştenească tot ce va avea pre urmă, ver rudă, ver strein.
1364	Ş. T.: GLAVA 32 Pentru feciorul ce va fi eretic (Pravila împăraţilor): De va fi neştine creştin dirept, iară feciorul lui va fi eretic, de nu va creade în pravoslavie, după cum au mărturisit sventele săboară, atunce are voie părintele să-l facă să nu aibă nemică dentru avuţiia lui. Sau cându să va însura feciorul şi nu va întreba de tată-său, nemică să nu aibă dentru avuţiia tătâne-său, iară, de va muri el şi va avea feciori, feciorii lui să ceară partea tătâne-său de la moşu-său şi să li-o dea, numai îmei lor să nu dea nemică.
1365	Scris: Bpvroch.
1366	Scris: epitCTA.
1367	Iniţial scris: BopGA. Corectat parţial prin suprascriere.
1368	Scris peste tot: autfNije.
342
[306 bis CAP.]
De va face neştine zapis şi vor fi nescriş trei marturi, să fie de credinţă
(.Armenopul:) Cela ce scrie zapisul să creade ca şi sângur cela ce-au făcut zapisul. De va face neştine zapis şi va uita să scrie niscare lucruri, dup-acea, tărdziu, îş va aduce amente, să nu strice zapisul cel dentâi, ce să facă o ţidulcă să scrie acolea toată tocmeala. Aceasta încă să creade ca şi zapisul, numai să fie scrise toate acealea lucruri ce s-au fost uitat. Aceasta ţidulcă să chiamă lătineaşte codichelos1369, ce să dzice adaos.
307	CAP.
Pentru zapisul ce face omul la moartea sa pre agonisita lui I592 cea direaptă, iară nu pre lucruri streine, dzeastre sau alte lucruri, ce vor fi apucat de undeva
{Pravila împăraţilor:) Omul iaste volnic la moartea sa a face cu agonisita sa, a face şi a o da cui va vrea el; macar şi a strein de va da, iaste dat. De va avea omul frăţie şi liubov curat cu un priiatin în viaţa sa, dragostea şi prieteşugul cel bun nu să uită nice după moarte. Drept-aceaia, pentru prieteşugul cel bun năzuiaşte omul de-ş lasă nedeajdea pre un priatel bun şi-ş lasă toată agonisita cea direaptă, carea au agonisit el sângur cu usteneala lui au cu neguţetorie au cu slujba au cu călătoriia au cu meşterşugul său. Cu acesta lucru numai ce iaste /593 volnic a da şi a lăsa pre mâna streinului, ce să dzice priiatenului. Iară alte lucruri ce-i vor fi de moşie să margă iară pre moşie. Sau, de-i vor fi dat părinţii nescare bani sau alte lucruri să meargă într-o cale sau de-i vor isprăvi părinţii vreo cinste sau vreo boierie, orice dobândă va face, aceaia să chiamă despre părinţi. Deci nu iaste volnic a lăsa a streini, fără iarăş părinţilor sau rudelor. Pre aceastea nu poate să facă scrisoare sau zapis de rămăşiţă1370 nemărui, fără numai pre agonisita sa ce-au agonisit cu munca şi chinul său, pre aceastea poate să facă zapis să să lase cui va fi voia lui. Pentru acest lucru scrie mai sus: Când va face omul zapis de rămăşiţă, să fie treaz şi întreg la fire. /594
[307 bis CAP.]
Aşijdere, pentru codichelos, ce să dzice pentru ţidulcă
{Armenopul:) Ţidulcă iaste o hârtioară micşoară. Aceasta ţidulcă poate să să facă de multe ori şi fără zapis, când să prilejeaşte omul în loc ca acela, de nu poate şi dă să facă zapis desăvârşit1371 au pentru vreo grabă au pentru altă neputinţă sau nu să prilej esc marturi atunce, într-alt chip n-are cum, ce apucă o fărâmă de hârtie şi scrie ce iaste mai de treabă. Deci aceasta încă să chiamă ţidulcă.
1369	Scris: k«ahk€a«c.
1370	N. N.: „donaţie”.
1371	Scris: AerfcBp’buiHT.
343
308	CAP.
Pentru cela ce să lasă cuiva după moarte să-l grijască
(Armenopul:) Când să va lăsa neştine pre mâna cuiva cu toate bucatele lui, atunce să cunoască cela ce va lua avearea cuiva pre mâna lui că nu i-au /595 dăruit lui acea aveare să facă cum va vrea, ce iaste el datoriu şi cum are fi legat să facă pre urma lui cumu-1 va fi învăţat ca să-i fie grija de sufletul lui. Drept aceaia, această tocmală să chiamă lătineaşte legato1372, cumu s-are dzite lucru, cu legătură.
(Aşijdere:) De-ş va dărui neştine casa cuiva, cumu s-are dzice de o va lăsa pre mâna cuiva după moarte pomană şi, de să va prilej i să ardză acea casă, locul să fie iară celuia ce-au fost şi dentâi.
{Pravila împăraţilor.) Bucatele ce le va lăsa omul la moartea sa pre1373 mâna cuiva să le dea drept sufletu-i sau să le ţie feciorilor, de le va fi preţuit, iaste datoriu cela ce ia pre mâna lui sau să le puie toate de faţă sau să le dea preţul drept cât au fost /596 preţuite, iară alte lucruri ce să vor fi dat nepreţuite de pururea, cumu le vor afla oameni buni c-au fost, daca nu vor fi de faţă, să cade să li să dea preţul.
309	CAP.
Pentru pristavul ce-1 va lăsa neştine ispravnic casăi sale, fiindu-i cuconii micşori
{Armenopul:) Ispravnic şi pristav să-ş lase omul feciorilor săi când nu vor fi de vârsta1374 legii. Care lucru să cade ispravnicului foarte cu direptate să socotească şi să grijască aceale bucate până când vor veni în vârsta1375 lor, cum învaţă leagea.
{Matheiu:) De va muri neştine şi va lăsa cuconi mici, carii nu vor fi de vârsta1376 legii şi, de nu le va lăsa el sângur ispravnic, să li să dea ispravnic de la domnie.
{Aşijdere) De va muri muiarea /597 şi va rămânea bărbatul ca să fie volnică a-ş lăsa ispravnic pre bucatele feciorului său, macar fie şi viu bărbatul ei.
Iară, de vor fura pristavii niscare bucate de a cuconilor celor mici, de doo ori să le plătească. Cuconii mici să chiamă ceia ce sâmt până în 6 ai.
{Săborul 4:) în trei capete a canonului Săborului al Patrul, dă învăţătură cum şi episcopii şi preoţii şi călugării proşt pot să fie ispravnici cuconilor celor mici.
{Săborul 6:) învaţă acest svânt săbor cum să fie ispravnicii oameni de vârstă1377, iară nu prea tineri, ce să fie mai sus de 25 de ai, iară mai gios1378 să nu fie.
1372
1373
1374
1375
1376
1377
1378
Scris: AeraT*.
Scris: np*h.
Scris: EpitCTa.
Idem.
Scris: Bpi&cTa.
Scris: EpitCTffi.
Scris: uoch.
344
310 CAP.
Pentru avuţiia sau alte bucate ce-ş dă omul în viiaţa lui la vreun priiatin sau cunoscut
(Armenopul:) Aceasta ce-ş dă omul unealtele sau /598 alte bucate, acesta le dă pentru vreo nevoie sau de vreo frică sau când va să margă într-o cale departe, dece-ş dă avuţiia sa pre mâna unui priiatin şi are nedeajde că i le va griji şi le va socoti. Drept aceaia pentru ca să fie lucrul cu întărire şi adevărat, ca să nu-i fie cu smenteală, să cade, ce va da pre mâna cuiva, să ia scrisoare de la mâna Iui şi să fie după scrisoare, încă să fie şi marturi oameni de credinţă şi de cinste.
(Matheiu:) De să va prileji să piiardză avuţiia sau bucatele cela ce le va lua pre mâna lui, au de-1 vor fura furii sau de-1 vor prăda nescare limbi sau de-1 vor tâlhui niscare oameni răi, atunce să nu plătească acea pagubă nice el, nice feciorii cine vor fi pre urma lui. Cu adevărat, numai când /5" să va adevăra lucrul c-au făcut vreun hicleşug acesta sângur, de s-au făcut acea pagubă cu tocmala lui sau, cumu le va fi fost tocmala în mijlocul lor, de vor peri de pre mâna lui aceale bucate, a căruia să fie paguba, de aceasta cum vor fi grăiţi dentâi.
311	CAP.
Pentru fiece lucru ce să va giudeca1379 la vreun giudeţ1380 şi cumu i să va afla giudeţ1381 şi să va isprăvi un lucru, aşea să fie
(.Armenopul:) Au pre direptate au pre strâmbătate, giudeţul1382, cumu-1 va face şi-l va isprăvi giudecătoriul1383 la scaunul său, aşea să rămâie şi să fie stătătoriu, cum au făcut acel giudecătoriu1384 * 1386 ş-au aflat cu sufletul său.
(Matheiu:) Giudeţul cel ales orice va giudeca şi cum va da răspuns, aşea rămâne, iară la alt giudecătoriu1387 /600 să nu să mai giudece1388.
312	CAP.
Pentru tocmala ce să vor tocmi doo părţi de bunăvoia sa, cum nu poate să să mai schimbe nice la un giudeţ1389
(Armenopul:) Toate tocmealele ce să vor tocmi dentre [sic!] oameni buni, veri cu scrisoare veri fără scrisoare, cumu s-au tocmit, să fie lucrul stătătoriu şi adevărat.
1379	Scris: uVack*.
1380	Scris: utfA6i|h.
1381	Idem.
1382	Scris: utfAeutfAh.
1383	Scris: utfAeKvropiOAh.
1384	Scris: utfACKvropio.
138:> Scris: utfAeutfAh.
1386	Scris: utfA^KA.
1387	Scris: u^Aeicvropid.
1388	Scris: u^a€M6.
1389	Scris: utfAeuh.
345
(Matheiu:) Oricâte tocmeale sâmt scrise fără de înşelăciune, nice stau împrotiva pravilei, acealea sâmt priimite1390.
(Aşijdere:) Tocmealele astupă audzul, ce să dzice tocmealele cealea ce să tocmeaşte neştine cu pârâşul său închid şi înceteadză toate vrajbele şi gâlceavele celor ce stau împrotivă unul altuia şi, daca să va face tocmeala cu voia amânuror părţilor, acesta lucru nice la un giudeţ1391 nu va mearge.
(Neara a lui Leon Preaînţelep/tul împărat:) în toate tocmealele unde va fi scris chipul crucii Mântuitoriului, sau numele Svintei Troiţe1392, cu credinţă şi adevărat iaste aceasta pentru adevărul ce mărturiseaşte întru dânsă. ‘
(Armenopul:) Tocmealele ce sâmt fără de leage nu sâmt întregi, ce să dzice lucrul fără de leage n-are nice o tărie, nice-i bun de nemică.
313	CAP.
Pentru giurământ1393
(Pravila împăraţilor:) Giurământul1394 are putearea isprăvirei giudeţului1395, ce să dzice: Giurământul are puteare a osindi spre moarte şi oricarele va lua asupra sa giudeţul1396 vinovatului sau năpastea lui, daca va giura1397 1398 el pre dâns că iaste vinovat, pune-1 pre acesta giudeţ198 asupra lui. Deci, atunce, nu va mai putea grăi într-alt chip de dâns, de vreame ce-au priimit1399 el întâi giurământ.
(np'kM'hApdr at»ba1400:) /602 Daca va pârî neştine pre un asuprit şi de-i va da giudeţul1401 să giure1402 pre dâns, într-acel ceas să svârşeaşte giudeţul1403, daca va face el giurământ.
(.Armenopul:) Dzice împăratul Leon la neara în 24 capete şi dă voie să să foarte cerceteadze lucrul celuia ce s-au giurat1404, să nu cumva să fie giurat pre strâmbătate.
(Matheiu-) Cuconului ce va fi de vârstă1405 giurământ nu i să va da.
(Aşijdere) Giurământul iaste cuvânt, pentru care cuvânt să încredinţadză tot adevărul.
(înţeleptul Leon) Cela ce va face giurământ vrând să încapă la niscare ocine sau de-1 va îndemna cineva sau de-i va veni leage de la giudeţ1406 să giure să iasă
1390	Scris: npiHMirre.
1391	Scris: u^Aeiţk.
1392	Scris: cbntch Tpone.
1393	Scris peste tot: utfpi>Mi»NTh.
1394	Scris: utfptM'MiTtfAk.
139' Scris:
1'96 Scris: utfaciuai..
1397	Scris: uVpa.
1398	Scris: uVasui».
1399	Scris: npiHAMimk.
1400	Probabil greşit. în slavonă: Preaînţeleptul Leon.
1401	Scris: utfAeatf-
1402	Scris: utfpe.
1403	Scris: u^Aeii^Ah.
1404	Scris: utydTk.
1405	Scris: bpi»ctjk.
1406	Scris: gtfAeilk-
346
den nevoie şi, dup-acea, să va afla c-au giurat strâmb, aceluia iaste giudeţul1407 să i să taie nasul, într-acesta chip şi mărturiilor ce vor mărturi/603si cu giurământ şi vor rămânea de menciună.
(învăţătura a mulţi:) Alte pravile învaţă să i să taie mâna ce-au pus pre Svânta Evanghelie şi pre Svânta Cruce când au giurat1408 strâmb.
(Aşijdere, acestora:) Omului rău şi carile nu să teame de Dumnedzău, acestuia giurământ să să scrie pre apă.
(Grigore Bogoslov:) Cela ce va giura1409 strâmb pre Dumnedzăul său şi pre leagea sa, să nu să gândească că-i va uita Dumnedzău acesta lucru.
De giurământ fugi, macar de-ai şti că giuri1410 şi dirept.
Cela ce giură strâmb, să leapădă de Dumnedzău.
Ferice de cela ce nu va face giurământ nice dirept, nice strâmb.
314	CAP.
Pentru feciori, ca să-ş hrănească şi să-ş grijască pre părinţii lor
(Armenopul:) Feciorii trebuiaşte să-ş socotească şi să-ş hrănească pre părinţii săi i la nevoia şi sărăcia lor. Aşijdere, şi părinţii trebuie să-ş hrănească feciorii săi. Pentru hrană1411 sâmt datori să hrănească unii pre alalţi, iară datorie nice să plătească feciorul pentru părinte, nice părintele pentru fecior.1412
315	CAP.
Pentru plugarul ce va ara pământul sau lazul altuia1413 1414 fără de ştirea lui
(Iustinianuu împăratul.) De va mearge să are neştine cu plugul pământul altuia şi nu-1 va întreba şi de-1 va şi sămăna, să-ş piiardză şi arătura şi sămânţa, iară pământul să-l seacere a cui au fost şi nu l-au întrebat.
316	CAP.
Pentru cela ce va nămi bou să lucreadze cu dâns şi să va prileji de va muri
(Aşijdere, Iustinian.) De va lua neştine vreun bou să-ş lucreadze cu dâns şi de să va prileji să moară, să socotească giudeţul1415: De va fi murit boul /605 acolo, pre acel loc unde au fost luat să lucreadze, să fie un bou mort, iară, de va fi dat într-alt loc şi va fi murit boul acolo, să-l plătească.
1407	Scris:
1408	Scris: utfpaTh.
1409	Scris: utfpa.
1410	Scris: utfpH.
14111» adăugat deasupra cu altă cerneală.
1412	Ş. T.: GLAVA 33 Pentru feciori ca să-ş hrănească şi să-ş grijască pre părinţii lor (Armenopul): Feciorii trebuiaşte să-ş socotească foarte şi să-ş hrănească pre părinţii săi la nevoia şi sărăciia lor. Aşijdere, şi părinţii trebuie să-ş hrănească feciorii-ş. Pentru hrana lor sâmt ei datori să hrănească unii pre alţii, iară datorie nice să plătească feciorii pentru părinte, nice părintele pentru feciori.
1413	Scris: ArtTtf*.
1414	Scris peste tot: loycTHNÎaH.
1413 Scris: utfAeutfAb.
347
317	CAP.
Pentru cela ce va nămi vreun cal şi-l va prea încărca cu sarcina
(înţeleptul Leon:) Ceia ce va nămi vreun cal să margă într-o cale până unde să vor neguţa şi de-1 va prea încărca fără de ispravă, şi-l va strica, să dea samă de ce l-au prea încărcat şi l-au stricat.
(Armenopuk) De va nămi neştine un cal să margă până în cutare loc şi nu va mearge acolo unde au dzis, ce va mearge într-alt loc mai departe şi de va muri calul, să-l plătească, de vreame ce n-au mărs unde au dzâs, ce ş-au sphimbat calea. Iară, de va mearge acolo unde s-au tocmit şi de să va prileji să să strice calul, atunce va fi paguba a celuia cu ca/606lul ce l-au nămit, numai să nu fie făcut vre-un hicleşug cela ce-au îmbiat cu dâns şi nu-1 va fi socotit, nice-1 va fi grijit cumu să cade.
318	CAP.
Pentru cela ce va lua vie să o lucreadze în parte, aşijdere, şi cela ce va lua de la altul sămânţă de va sămăna în parte în pământul său
(lustinian împărat:) Plugariul, de va lua sămânţă de la altul, şi va sămăna1416 în parte şi, de nu va fi arat sau grăpat pământul bine, cumu să cade, ce va fi numai îngăimat, acela să-ş piiardză arătura şi lucrul ce va fi lucrat şi nemică să nu ia den roada celuia pământ.
Iară, de va fi luat neştine vreo vie să o lucreadze în parte şi de să va leni şi nu o va lucra cum trebuie, ce să va scăpa de niscare lucruri, au de săpat au de plevit sau/607 de alte, acesta să-ş piiardză lucrul şi să nu ia nemică den roadă.
319	CAP.
Pentru cela ce-ş va face casă sau altă zidire pre locul altuia sau de va răsădi vie sau pomeate fără voia celuia cu locul
(tojkc loycTHHi'jiM1417, 34:) Oricine va face casă sau alte zidiri sau de va pune vie sau va răsădi pomi pre locul altuia1418, fără ştirea lui, ca să fie toate a celuia cu locul şi să-ş piiardză şi cheltuiala toată.
320	CAP.
Pentru dzilele sfântului Post1419 1420 cel Mare; aşijdere, şi pentru venerea şi miercurea, cumu să cade a ţinea prespre tot anul
{Pravila Svinţilor Apostoli, 69 capete:) Această Pravilă a Svinţilor Apostoli învaţă de grăiaşte: Orice episcop sau preot sau diacon sau ceteţ sau peaveţ, de nu va posti dzilele svântului Post celui Mare a svintelor Paştii, aşijdere, miercurea /608 şi venerea prespre tot anul, fără când vor fi praznice rctipcKiH40 sau hârţi1421, alegând
1416	Adăugat ulterior cu aceeaşi cerneală deasupra rândului.
1417	In slavonă, eronat: De asemenea lustinian.
1418	Scris: aatV*.
1419	Scris: noc.
1420	In slavonă: împărăteşti, domneşti.
1421	Scris: \i>puh.
348
numai de să va prilej i neştine bolnav. Aşea într-acesta chip dă învăţătură acest svânt canon: Cela ce nu va cinsti aceastea dzile cu postul, de va fi om hirotonit să fie lepădat den cinstea sa, iară, de va fi mirean, să să afurisească, ce să dzice să fie împărţit de svânta besearică şi de svânta cumenecătură şi să aibă canon o samă de vreame.
{Nechifor, patriarhul de Ţarigrad, 8 capete:) învaţă acest svânt părinte, de dzice aşea: Cine nu va posti miercurea şi venerea prespre tot anul, nu trebuie să-l cumenece pre dâns cu partea pravoslavnicilor, că locul acestuia şi partea lui iaste cu a celor necredincioşi păgâni.
(Vasilie b€ahkîh:) Marele Vasilie încă ne învaţă de dzice: l609 Cela ce dezleagă miercurea şi venerea, răstigneaşte pre Domnul ca şi jidovii, pentru că miercuri s-au dat spre chinuri, iară veneri s-au răstignit. Numai în ceale 12 dzile după Născut până la Bogoiavlenie1422, aşijdere, săptămâna Rosaliilor, după ce-au pogorât Duhul Svânt sau şi alte dzile dezlegate, după cum scriu tipicele.
321	CAP.
Pentru călugări, ca să postească lunea prespre tot anul
{Ioan Postnic:) Călugării să postească lunea prespre tot anul, cum postesc miercurea şi vinerea, aşea să cinstească şi lunea, după cum au luat învăţătură de la svinţii părinţi. Că ce folos va fi călugărilor, de nu vor întreace cu ruga şi cu postul pre mireani, pentru că mulţi mireani ce au frica lui Dumnedzău, ei /610 încă cinstesc această dzi, lunea, ca şi miercurea şi venerea.
(iSimeon de Solun:) Dzice şi acest Svânt Simeon de Solun, ce-au fost ciudotvoreţ, scrie la jitia lui ca să postească călugărul prespre toată vreamea o dzi ca altă şi fără de vreamea postului, nu mai puţin, ce până în al noole ceas. Şi nu numai acesta, ce şi alţi toţi părinţii dau această învăţătură.
(.Soborul de la Gagra, 10 capete:) Dă învăţătură acest svânt săbor, de dzice aşea: Fiecine dentru călugări, alegând fără cela ce va fi bolnav, şi de să va înălţa cu firea şi nu va feri dzilele ceale de post, ce-au dat învăţătură svinţii părinţi, şi de va întări acest gând întru sine, că nu simt drept nemică învăţătura svinţilor părinţi, acela ca să1423 fie anathema1424. /611
322	CAP.
Pentru muiarea ce va naşte pruncu în Postul cel Mare, alegând pre Săptămâna cea Mare; aşijdere, pentru bărbatul sau muiarea ce nu va posti pre acealea dzile
(Timotheiu1425, patriarhul de Alexandriia, 8 capete:) Dzice acest svânt părinte: Muiarea ce va naşte prunc pre Postul cel Mare şi aşea-ş1426 în săptămâna cea mare, aceasta să fie slobodă la bucate cu unt-de-lemnu şi să bea şi vin, că n-are nice un
1422	Scris: batoiaea6nh€.
1423	Suprascris peste alt cuvânt, greu lizibil.
1424	Scris: uumm.
142:1 Scris: THMoeeio.
1426 Altă lecţiune: aşea-ş.
349
păcat pentru mâncarea. Că postul s-au făcut pentru ca să-ş slăbască neştine trupul, deci, aceasta fiind slabă şi bolnavă, ceare bucate pentru ca să să întărească trupul să să însănătoşeadze.
(.Aşijdere, acesta Timothehi411.) Iarăş dzice; Cela ce va fi bolnav pre dzilele de post, nime nu-l opreaşte să nu mănânce unt-de-lemn şi /612 să bea vin, numai came să nu mănânce, de-are fi cât de bolnav, macar spre moarte.
(Valsamon:) Iară Valsamon scrie la tâlcul1427 1428 Pravilei Svinţilor Apostoli în 69 capete, aşijdere, şi Ioan Postnic dzice de învaţă: Cela ce va mânca came pre dzile de post sau miercuri sau veneri, în căşligi, 2 ai ca să nu să cumenece şi să aibă canon cumu-i va da duhovnicul.
323	CAP.
Pentru dzua, în ce chip poate să cunoască neştine de când să înceape şi când să sfârşeaşte1429
(Matheiu:) Dzua să înceape den şeapte ceasuri den noapte până iarăş în şeapte ceasuri de noapte.
324	CAP.
Cap de pravilă pentru canonul pocăinţei, cumu s-au dat puteare arhiereilor să adaogă şi să scadză canonul celora ce să vor ispovedui şi vor veni spre pocăinţă şi cumu să cade Z613 să priimască1430 pre tot omul păcătos, de nime să nu să oscârbască1431, nice să-ş întoarcă faţa despre dâns
{Săborul Dentâi, 12 capete.) în doosprădzeace1432 capete a canonului acestui svânt Săbor Dentâi, aşijdere la al Doile şi la al Cincile s-au dat această puteare vlădicilor ca să adaogă şi să scadză canonul celui păcătos ce să va pocăi; oricumu le va părea şi cumu le va fi voia, aşea să facă, după cum vor vedea şi vor cunoaşte herbenteala şi osârdia1433 omului şi putearea celuia ce să va pocăi şi să le socotească viiaţa, în ce chip lăcuiesc în ceastă lume, bine au rău sau ce fire iaste, înţeleptu-i au neînţelegătoriu, după firea omului să i să dea şi să i să socotească şi canonul Iui.
{Săborul de la Cartaghen:) Pre cela ce va /614 vrea să să pocăiască, să-l priimiţ1434, că cuntenirea şi legătura şi dezlegătura şi iertarea păcatelor vlădicilor s-au dat pentru căce sâmt chip pre locul apostolilor, cărora le-au dat Hristos putearea, când le-au dzâs: Câte veţi lega pre pământ, fi-vor legate şi în cer, şi câte veţ dezlega pre pământ, fi-vor dezlegate şi în cer.
1427	Scris: THMoeeio.
1428	Scris: tat.kS’ak.
1429	Scris: c4>pi>iuAi)ie.
1430	Scris: npiViAUCK*.
1431	Scris: ocKptGACKAv
1432	Altă lecţiune: douospredzeace.
1433	Scris: «cp^AiA.
1434	Scris: npiHiWHiţ.
350
(Canonul svinţilor apostoli:) Oricare mitropolit sau episcop sau preot [să-l priimască]1435 pre cela ce să va întoarce despre păcate şi va veni spre pocăinţă, şi cela ce nu-1 va priimi1436 şi să-l cuprindză în braţele sale, ce-1 va goni şi să va oscârbi1437 de păcatele lui, acela să fie lepădat den cinstea sa pentru căce au scârbit1438 pre Hrisos, pre carele au dzis: Bucurie iaste în ceriu de un păcătos cându să pocăiaste şi pentru mântui/615rea păcătoşilor S-au pogorât den ceriu şi S-au împeliţat şi nice într-o dzi nu iaste nice un păcat să biruiască pre dragostea lui Dumnedzău ce-are cătră oameni.1439
325	CAP.
Pentru preotul ce să va face sângur duhovnic, de va ispovedui fără de voia arhiereului a eparhii lui
(Săborul Cartaghenului, 43 capete:) în 43 de capete a canonului acestui svânt Săbor de la Catarghen [sic!] dă învăţătură: Preotul sau iermonahul, de va fi duhovnic şi va ispovedui pre creştini fără de carte de la vlădicul locul aceluia, acesta ca să aibă canon mare şi certare, să fie oprit de liturghie1440 multă vreame, ca un călcătoriu de dumnedzăieştile pravile, pentru căce nu numai pre sine au pierdut, ce pre toţi pre ceia ce s-au ispoveduit /616 cătră dâns, pentru că sâmt neispoveduiţi şi oricâte va fi legat sau dezlegat, nice una de aceastea întru nemică nu vor fi.
Datu-s-au puteare iermonahului şi preotului mirean să duhovnicească, însă cu voia şi cu blagoslovenia arhiereului a poporului aceluia.
326	CAP.
Pentru duhovnicul ce va vădi păcatul celui ce să va ispovedui la dâns; aşijdere, ce va să dzică duhovnic
Scrie Valsamon la tâlcul1441 Pravilei Svinţilor Apostoli în 54 de capete cum să ispoveduiască preoţii mireani, aşijdere, şi iermonahii, însă numai să fie cu voia vlădicilor.
Duhovnic va să dzică cercetătoriu, ce cerceteadză toate lucrurile omului ceale trupeşti şi sufleteşti, ceale ascunse şi nevădzute câte să găsesc întru inima şi sufletul /617 omului. Iară pentru vădirea duhovnicului, ce va vădi păcatul cuiva, dzâc o samă dentru învăţătorii besearicii: Acela duhovnic să fie oprit de preoţie trei ai; iară alţii dau învăţătură să fie oprit de tot de preoţie şi de darul duhovniciii, numai atâta puteare ca să aibă cât să fie volnic a să priceştui cu svânta cumenecătură.
1435	Cuvinte lipsă în text.
1436	Scris: npi'HMH.
1437	Scris: ocKp’hBH.
1438	Scris: cKpi>EHTh.
1439 Ş. T.: GLAVA 4 (Scrie canonul svinţilor apostoli): Oricare mitropolit sau episcop sau preot pre ceia ce să întoarce despre păcate şi va veni spre pocăinţă şi cela ce nu-1 va priimi şi să-l cuprindză în braţele sale, ce-1 va goni şi să va oscârbi de păcatele lui, acela să fie lepădat de cinstea sa pentru căce au scârbit pre Hristos, pre carele au dzâs: Bucurie iaste în ceriu de un păcătos cându să pocăiaşte şi pentru mântuirea păcatelor s-au pogorât din ceriu şi s-au împeliţat şi nice într-o dzi nu iaste nice un păcat ca să biruiască pre dragostea lui Dumnedzău ce are cătră oameni.
1440	Scris: AVTtfprie.
1441	Scris: TAiKtfAk.
351
Iară pravila cetăţilor, ce să dzice a mireanilor, scrie aşea: Să-i scoaţă limba den rădăcină să i-o taie şi să o leapede şi să-l lase să moară.1442
327	CAP.
Pentru omul bolnav, de-1 va pripi moartea şi va fi într-acea dzi mâncat şi băut, ca să-I cumenece; sau de va fi neştine oprit de cumenecătură pentru păcate
şi nu-ş va fi împlut canonul la moartea lui, să nu să lase necumenecat
(Nichifor patriarh:) De va pricepe /618 neştine pre bolnav că işste slab şi iaste spre moarte, să-l priceştuiască cu svânta cumenecătură, nemică să nu-1 smentească pentru căce are fi mâncat sau băut într-acea dzi.
(învăţătură cu tot săborul:) Iară ceia ce să vor prileji să fie supt canon, având cuntenire de la duhovnice atâţia ai să nu să cumenece, iară de vor vedea şi pre aceştia că sâmt bolnavi spre moarte, ca să-i cumenece fără nice de o smenteală, pentru ca să nu scape de un dar ca acesta, iară, de să va scula den boală şi să vor însănătoşea, să nu să cumenece până nu să va împlea sama celor ai, ce-i va fi dat duhovnicul. Atuncea să fie volnic a să cumeneca.
328	CAP.
Pentru cela ce va muri necumenecat
(Ioan Postnic:) Iară, de să va prileji să moară neştine necu/6l9menecat, de va fi fost acest lucru pentru nesocotinţa şi leanea lui, păcatul lui va fi, Deci trebuie să i să facă după moarte liturghie şi alte milostenii, 4ară ceia ce vor fi mai-mari aceii case, pentru nesocotinţa lor, ca să aibă şi aceştea canon 2 ai şi să facă în toate dzilele câte 100 de metanii.
3pn:1443 Iară, de vor fi chemat preotul să meargă să cumenece şi nu va fi mărs într-acel ceas, ce să va leni şi, zăbăvându-să, bolnavul va muri necumenecat, acela preot un an să-ş slujască preoţii sale, ce să dzice să aibă canon un an.
329	CAP.
Pentru cei tineri, feţi sau feate, de ce vârstă1444 să cade să să apuce de duhovnicie să să ispoveduiască
(Ioan de Chitru:) Dă învăţătură acest svânt părinte, cum tânărul ce va fi parte bărbătească, să-ş prindză /62° duhovnic şi să să ispoveduiască când va fi de 14 ai, iară fata să aibă duhovnic când va fi de 12 ai.1445
1442	Ş. T.: GLAVA 5 Bi>np«c: Oare ce iaste şi ce să chiamă duhovnicul? Aşijdere, duhovnicul, ce va vădi păcatele cuiva, ce canon va avea? wTffkT: Duhovnic va să dzică cercetâtoriu ce cerceteadză toate lucrurile omului ceale trupeşti şi sufleteşti, ceale ascunse şi nevădzute câte să găsesc întru inima şi sufletul omului. Iară pentru vădirea duhovnicului ce va vădi păcatele cuiva, dzic o samă dentru învăţătorii besearicii: Acela duhovnic să fie oprit de preoţie şi de darul duhovnicii, numai atâta puteare ca să aibă cât să fie volnic a să priceştui cu svânta cumenecătură. Iară pravila cetăţilor, ce să dzice a mireanilor, scrie aşea: Să-i scoaţă limba den rădăcină, să o taie şi să o leapede şi aşea să-l lase să moară.
1443	în slavonă: observă, vezi.
1444	Scris: BpiiCTM.
,44:> Ş. T.: GLAVA 6 Pentru cei tineri feţi sufleteşti, de ce vârstă să cade să să apuce de duhovnicie să să ispoveduiască (Ioan de Chitru): Dă învăţătură acest svânt părinte cum tânărul, ce va fi parte
352
330	CAP.
Pentru ceia ce să vor ispovedui de bunăvoie, cu toată osârdia1446 lor, în ce chip li să va da canon
(Nichifor patriarh:) Daca să va ispovedui omul cu bună vrearea sa şi cu tot sufletul său de să va întoarce şi-ş va urî păcatele şi le va mărturisi, atunce iaste datoriu duhovnicul ca să facă iuşoare leacurile ranelor lui şi canonul, ce va vrea să-i dea, să cade să-l împarţă în trei părţi: Deci o parte să o puie asupra milei lui Dumnedzău, că nu iaste nime fără păcate, numai sângur Fiiul lui Dumnedzău, Carele ne-au răscumpărat cu cinstitul sângele svinţiii Sale şi ne-au scos pre noi den mânule diavolului ce-am fost /621 cuprinşi; a doa parte să să dea acestuia ce-au făcut păcatul, însă iarăş să socotească după puteare şi după cum va priimi1447 sângur cu voia lui; iară a tria parte să ia sângur duhovnicul asupra sa, pentru putearea ce are de la vlădicul său a lega şi a dezlega.1448
331	CAP.
Pentru duhovnic, cumu i să cade să aibă Ioc iscusit şi tocmit deusebi acolo unde va ispovedui şi să ştie cumu-1 va întreba şi în ce chipu-1 va iscodi; aşijdere, şi pentru cela ce va priimi1449 canonul şi pentru cela ce nu va priimi1450 şi să-i socotească şi bătrâneaţele şi tinereaţele
(Simeon de Solun:) Duhovnicul trebuie să aibă loc bun şi cinstit unde va vrea să ispoveduiască pre om şi să-l ia cu bine şi cu cuvente dulci de învăţătură şi să să arate îna/622intea lui veasel şi cu inimă curată şi, mai vârtos1451, cu frica lui Dumnedzău, iară să nu să arate scârbit1452 şi greu la cuvente, să-l înfricoşeadze, ca să-ş uite gândurile ce va să-i arate, ce cum va şti mai cu meşterşug, aşea să-l descoase pentru să i să deşchidză firea, să arate şi să scoaţă tot ce va avea rău întru inima lui. Pentru acesta lucru învaţă să fie duhovnicul om de folos şi învăţat.1453
bărbătească, să-ş prindză duhovnic şi să să ispoveduiască când va fi de 14 ai, iară fata să aibă duhovnic când va fi de 12 ai.
1446	Scris: tcpiiAiA.
1447	Scris: npiVum
1448	Ş. T.: GLAVA 7 Pentru ceia ce să vor ispovedui de bunăvoie, cu toată usârdiia lor, în ce chip li să cade canon (Nichifor patriarh): Deaca să va ispovedui omul cu bună vrearea sa şi cu tot sufletul său, de să va întoarce şi-ş va urî păcatele şi le va mărturisi, atunce iaste datoriu duhovnicului ca să facă iuşoare leacurile ranelor lui şi canonul ce va vrea să-i dea să cade să-l împarţă în trei părţi, deci o parte să o puie asupra milei lui Dumnedzău, că nu iaste nime fără de păcate, tară numai sângur Fiiul lui Dumnedzău, carele ne-au răscumpărat cu cinstitul sângele svinţii sale şi ne-au scos pre noi den mânule diavolului, ce au fost cuprinş. A doa parte să să dea acestuia ce-au tăcut păcatul, însă, iarăş, să socotească după puteare şi după cum va priimi sângur cu voia lui, iară a treia parte să ia sângur duhovnicul asupra sa, pentru puteare ce are de la vlădicul său a lega şi a dezlega.
1449	Scris: npÎHMH.
1450	Idem.
1451	Scris: epvroch.
1452	Scris: CKpi»6HTh.
1453	Ş. T.: GLAVA 11 Pentru duhovnici ca să aibă loc usebit când vor ispovedui (Simeon de Solun): Duhovnicul trebuie să aibă loc bun şi cinstit unde va vrea să ispoveduiască pre om şi să-i ia cu bine şi cuvinte dulci dc învăţătură şi să să arate înaintea lui veasel şi cu inimă curată şi, mai vârtos cu
353
(Ioan Postnic:) Când va vrea duhovnicul să ispoveduiască, atunce aceastea cuvente să dzică cătră cela ce să ispoveduiaşte: Socoteaşte binişor, fiiule, că Hristos iaste de stă deasupra ta, de aşteaptă ca să ia cuvântul ispoveadaniii ce va ieşi den rostul tău, deci nu te stidi, nice te înfricoşea sau să-ţ fie ruşine de mene, de un păcătos, nice ascunde /623 vreun lucru de taină, ce va fi la inima ta sau să tăgăduieşti vreo samă de păcate, ce le descoperi şi le arată toate şi le mărturiseaşte cu toată inima şi cu tot sufletul tău, pentru ca să iai iertare şi blagoslovenie de la Domnul nostru Isus Hristos. Iară, de veri ascunde ceva şi nu veri spune dirept, ce veri tăgădui vreun păcat, bine să ştii că acela păcat iaste îndoit, cum are fi dentr-unul, naşte şi altul, căce când ai făcut acel păcat s-au chemat sângur, pentru căce l-ai făcut, acmu, daca nu-1 spui, iată că faci şi alt păcat, căce-1 tăgăduieşti. Deci, te socoteaşte: De vreame ce ai venit la vraci, să nu te duci fără vendecare, ca apoi păcatul va rămânea asupra ta, iară nu asupra mea! Şi, de-aciia să înceapă /624 a-1 întreba tot pre rând una câte una. Dintâi să-l întreabe oare făcut-au vreun păcat den ceale 7 păcate mari de moarte, care le scriu aicea pre rându; carele iaste întâi aceasta: 1. Când să leapădă omul de leage; 2. Când cade în ocaanie, de-ş piiarde nădeajdea spăsenii; 3. Visocoumiia1454, ce să dzice mândriia; 4. Cela ce face de bunăvoie ucidere; 5. Sânge amestecat; 6. Lucru ce iaste mai fără de leage, când spurcă neştine cucoana, carea încă nu iaste de vârstă1455, ce să dzice de 12 ai; 7. Iaste lăcomie şi strângere de avuţie prespre samă.
După aceasta să-l întreabe şi pentru alte păcate mai mici. Şi, daca va audzi cuventele şi păcatele lui, în ce chip vor fi, ca să aibă a-i da canon după cum învaţă svintele pravile şi după cumu-i va cunoaşte bu/625ifătăţile lui şi după cumu-i va fi şi voia lui.1456
frica lui Dumnedzău, iară să nu să arate scârbit şi greu la cuvente, să să înfricoşeadze, ca să-ş uite gândurile ce va să-i arate, ce, cum va şti mai cu meşterşug, aşea să-l descoasă, pentru să-i deşchidză firea să arate şi să scoaţă tot ce va avea rău întru inima lui. Pentru acesta lucru învaţă să fie duhovnicul om de folos şi învăţat.
1454	Scris: bhcok^mîa.
1455	Scris: BpiiCTft.
1456	Ş. T.: GLAVA 12 Pentru duhovnici, în ce chip să cade să deşchidză firea celuia ce să ispoveduiaşte (Ioan Postnic): Când va vrea duhovnicul să ispoveduiască, atunce aceastea cuvinte să dzică cătră cela ce să ispoveduiaşte: Socoteaşte binişor, fiule, că Hristos iaste de stă deasupra ta de aşteaptă ca să ia cuvântul ispovedaniii ce va ieşi den rostul tău! Deci, nu te stidi, nice te înfricoşea sau să-ţ fie ruşine de mene, de un păcătos, nice ascunde vreun lucru de taină ce va fi la inima ta sau să tăgăduieşti vreo samă de păcate, ce le descoperi şi le arată toate şi le mărturiseaşte cu toată inima şi cu tot sufletul tău, pentru ca să iai iertare şi blagoslovenie de la Domnul nostru Isus Hristos. Iară, de ver ascunde ceva şi nu veri spune cu direptul, ce veri tăgădui vreun păcat, bine să ştii că acela păcat iaste îndoit, cum are fi dentr-unul naşte şi altul, căce când ai făcut acel păcat, s-au chemat sângur; pentru căce l-ai făcut acmu; deaca nu-1 spui, iată că faci şi alt păcat, căce-1 tăgăduieşti. Deci te socoteaşte: De vreame ce ai venit la vraci, să nu te duci fără vendecare, că apoi păcatul acela va rămâne asupra ta, iară nu asupra mea! Şi de-aciia să înceapă a-1 întreba tot pre rând, una câte una: dentâiu să-l întreabe, oare făcut-au vre-un păcat den ceale 7 păcate mari, de moarte, carile scriu aicea pre rând. Carile iaste întâi aceastea: - 1. când să leapădă omul de leage; - 2. când cade în otceanie de-ş piiarde nedeajdea de spăsenie şi să părăseaşte de cătră Dumnedzău; - 3. BHcoKoovpviÎA, ce să dzice mândriia, adecă când să are neştine mai bun şi mai înţelept şi mai presus decât toţ oamenii; - 4. cela ce face de bunăvoie ucidere; - 5. sânge amestecat, când face omul curvie cu vreo rudă a sa şi sodomia, când curveaşte bărbat cu bărbat; - 6. lucru ce iaste mai fără leage, când spurcă neştine cucoana, carea încă nu iaste de vârstă, ce să dzice de 12 ai sau când ia muiare de bărbat; - a 7. Iaste lăcomiia şi strângerea de avuţie
354
(Vasilie bsahkih:) Iară, de aceştea vor priimi1457 cu dragoste canonul, dzice Marele Vasilie în 83 de capete a pravilei svinţiii sale, de nu-i veri şi cumeneca pre dânş pentru păcatele lor, iară tot să-ţ fie ca şi nişte fii sufleteşti aceştea ce-ţ vor asculta învăţătura.
Iară, de să va prileji să să ispoveduiască neştine şi să n-aibă canon nemic pentru nerăutăţile lui, nu-i lăsa nice pre aceştea să meargă fără de vrăciuire, ce le arată şi acestora cap de leage, în ce chip să vor nevoi, să mai adaogă bunătăţile.
Iară, de nu te vor asculta, mai încă dzi-le odată şi de doo ori. De vor asculta, bine va fi, iară, de nu te vor asculta să să supuie şi aceştea supt pocăinţă şi supt învăţătură, să să cunoască I626 că simt şi ei supt mai-nare. Aceştia, de nu să vor întoarce până în svârşit spre pocăinţă, păcatul va fi asupra lor.
Şi să ştii şi aceasta: Păcatele celuia ce să ispoveduiaşte cătră tine, aşea să-ţ fie grije de dânse ca şi cum are fi singure ale tale, că veri să dai samă înaintea Domnului nostru Isus Hristos la înfricoşata venirea Lui.
(Svinţii Apostoli:) Iară câţi nu vor nice într-un chip să priimască1458 canonul ce le veri arunca asupră şi vor ieşi de la tine fără nice de o vină, de care, de să va prileji să să întoarcă şi să vie spre pocăinţă şi să să pleace ca să facă ce-i va fi canonul, atunce să-l priimeşt1459 pre acela şi să-l cuprindzi în braţele tale. Că domnul nostru Isus Hristos dzice: N-am venit să chem pri [sic!] cei direpţi, ce pri [sic!] cei păcătoşi spre pocăinţă! Iară daca nu /627 vor vrea, toată greutatea şi nevoia va fi asupra lor şi vor da ei răspuns de păcatele lor la dzua înfricoşatului giudeţ1460. Drept aceaia, tot eşti datoriu, cât veri putea, să nevoieşti să-i pleci supt leage şi să-i vrăciuieşti cum veri putea, numai de te vor asculta.
(Socoteaşte şi ia amente aicea, duhovnice, cum scrie Svântul Ioan Postnicul:) Când va veni omul cu plecare şi cu toată voia lui de să va ispovedui şi te va asculta întrutot cumu-1 veri învăţa şi va face canon după putearea lui, pre acela să-l mai scadzi şi să-i mai iuşuredzi de cumu-i veri fi dat canonul, să-i mai scadzi un an de câţ i-ai fi fost oprit ca să nu să cumenece. Iară, de să va apuca să facă milostenie, macar cât după putearea lui, aşijdere, /m şi aceluia să-i ierţi postul unui an de cum i-ai fi fost dat. Iară, de va posti neştine miercurea şi vinerea, după cum învaţă dumnedzăieştile pravile, şi acestuia să-i ierţi şi alt an, iară, de va vrea să ţie lunea să nu mănânce came, pentru acesta lucru încă să-i laşi postul un an.
Iară, de va fi omul mai mic de 30 de ai şi acestuia să-i laşi mai gios1461 încă şi alt an, după ceia ce scrie mai sus.
Iară, de va fi şi mai gios1462 de doodzeci de ai, acesta să aibă canon şi mai puţin.
Iară, de să va prileji nescui, după păcate ce va face ca să să pocăiască şi să să facă călugăr, acestuia ce i să va veni canonul, doo părţi să facă, iară o parte, ce să
prespre samă. După aceasta să-I întreabe şi pentru alte păcate mai mici şi, daca va audzi cuvintele şi păcatele lui în ce chip vor ti, ca să aibă a-i da canon, după cum învaţă svintele pravile şi după cumu-i va cunoaşte bunătăţile lui şi după cumu-i va fi şi voia lui.
1457 n
Scris: npiHAAH.
1438 Scris: npmMACKK. l4:>9 Scris: npiHMeijj.
1460	Scris: u^aclii*.
1461	Scris: ijoch.
1462	Idem.
355
dzice a treia parte, să i să iarte. Iară, de va mearge la mănăstire să petreacă I629 în opşte, acestuia să i să lase să facă numai giumătate1463 de canon.
Iară, de nu va vrea să priimască1464 şi să facă canon, cela ce ispoveduiaşte, aceluia nemică să nu i să lase, ce să facă tot canonul deplin, după cum scriu svintele pravile, după cum vor fi păcatele lui.
Dup-acea, să cade şi duhovnicului să caute şi să socotească şi firea omului şi ce vârsta1465 iaste, tânăru-i au bătrân, sau tare-i au slab. Aşijdere, să socotească cum şi în ce chip s-au făcut acel păcat sau în ce loc cândai să va ţi prilej it de va fi făcut şi fără voia lui sau pentru lăcomiia sau pentru beţiia şi mâncarea prespre samă sau de vreo pizmă au vâjit rău cuiva şi au tocmit şi pre alţii să facă nevoie; sau, de multe ori, face omul multe /63° şi de frica cuiva sau de zburdăciune sau şi de sărăcie. Aceastea toate trebuie duhovnicul să le cerceteadze foarte pre-amănuntul şi să socotească că păcatul celui tânăr iaste mai iuşor decât al celui bătrân. Alta, şi păcatele sâmt în multe fealiuri, deci trebuie a le ispiţi în ce chip şi cum le-au fost începătura de s-au făcut. Alta şi după cum va priceape şi voia omului.
(Vasilie b€ahkih:) Iară, de va socoti cu tocmeală ca aceaia să mai împuţineadze canonul după cum să vine omului pentru păcatele lui, având duhovnicul puteare a lega sau dezlega, acesta n-are nice un canon, nice alt giudeţ1466, pentru căce iaste volnic a face cum va vrea, că aşea scrie cătră noi Dumnedzăiasca Scriptură: Spre ceia ce-i va durea i/631nima şi vor pleca cu tot sufletul său spre pocăinţă şi spre ispovedanie, aciiş într-acel ceas vine spre dânş mila şi dragostea lui Dumnedzău ce are spre oameni şi iau iertăşune [sic!] de păcatele Jor şi să fac moşneani împărăţiii ceriului.
332	CAP.
Pentru vrăji şi pentru ceia ce mărg Ia vrăjitori
(Vasilie bcahkîh:) în 65 de capete a pravilei Marelui Vasilie au lăsat învăţătură cum vrăjitul şi cela ce sleiaşte ceară sau aruncă cu plunbi, aşijdere, cela ce va lega nunta, ce să dzice pre mire să nu să împreune cu nevasta-ş sau şi alte meşterşuguri ce vor face cu vrăji, 20 de ai să nu să cumenece.
spH1467 (Să ştiţ carii să chiamă vrăjitori:) Vrăjitori să chiamă carii chiamă şi scot pre diavoli de vrăjesc să cunoască nescare lucruri neştiute /632 sau alte răutăţ ce fac ca să-ş izbândească inimii după voia şi pofta acea rea1468, cu carele vor să facă răutate şi vătămare a niscare oameni direpţi.1469
1463	Scris: utfMvnrre.
1464	Scris: npHMACKK.
1465	Scris: spicra.
1466	Scris: u^Aeiih.
1467	în slavonă: observă, vezi.
1468	Scris: pp*.
1469	Ş. T.: GLAVA 16 Pentru vrăji şi pentru ceia ce mărg la vrăjitori (Vasilie b6ahkîh): în 65 de capete a Pravilei Marelui Vasilie au lăsat învăţătură cum vrăjitoriul şi cela ce sleiaşte ceară sau aruncă cu plumbi, aşijdere, şi cela ce va lega nunta, ce să dzice pre mire să nu să împreune cu nevasta-ş sau şi alte meşterşuguri ce vor face cu vrăji, 20 de ia să nu să cumenece. Să ştiţ şi carii să chiamă vrăjitori:
356
(.Soborul de la Anghira:) încă şi aceia ce aduc vrăjitori la casele lor pentru ca să facă niscare farmeci, aşijdere, şi ceia ce vor vrăji în steale pentru să cunoască multe lucruri din ceale neştiute şi, mai pre scurt, vrăjitorii şi ceia ce vrăjesc să nu să cuminece 5 ai.
Aşijdere, şi ceia ce vor purta la sine avgare sau alte rădăcini sau ierbi, dzicând că simt bune să nu să apropie nice o răutate, sau ceia ce dzic că iaste năroc sau primejdii sau becisniceie sau ceia ce-ş socotesc dzua întru carea s-au născut şi dzâc c-au fost bună sau rea1470 şi aceştea să aibă canon 5 ai.1471
333	CAP.
Pentru păcatul malachiii sau cur/633vii; aşijdere, cela ce să va împreună cu muiare nebotedzată
(Ioan Postnic:) Cela ce va face şi va lucra acesta lucru a malachiii, ca să postească 40 de dzile, să mănânce numai pâne cu apă şi să facă metanii câte o 100 într-o dzi. Iară, de nu va putea posti, să nu să cumenece un an şi să facă într-o dzi 50 de metanii.
Iară, de să va preleji neştine să fie făcând acest păcat fiind el om de besearecă şi de treaba preoţiii, şi de va fi făcut păcatul acesta a malachiii mainte de hirotonie, acesta întâi să facă canonul cum scrie pravila, de-aciia să să hirotonească. Iară, ca un nepriceput, de va face acest păcat după ce să va preoţi, ca să fie oprit de liturghie un
an tocma.
Iară de-ş va şti şi-ş va cunoaşte canonul şi nu /634 să va părăsi, ce va face totdeauna, acesta să fie de tot lepădat de preoţie.
Iară, de va fi călugăr şi va face acest păcat, 60 de dzile să postească şi să facă în toate dzile le 100 de metanii.
Aşijdere, şi muierile când să vor împreuna cu bărbaţii şi nu vor face păcatul desăvârşit1472, să aibă şi eale acesta canon ce scrie mai sus a malachiii.1473
Vrăjitori să chiamă carii chiamă şi scot pre diavoli de vrăjesc să cunoască nescare lucruri neştiute sau alte răută(i ce tac ca să-ş izbândească inimii după voia şi pohta cea rea, cu carele vor să facă răutate şi vătămare a niscare oameni direpţ.
1470	Scris: pp*.
1471	Ş. T.: GLAVA 17 Pentru ceia ce caută In steale sau fac alte meşterşuguri să cunoască niscare lucrare neştiute şi ceia ce poartă la sine avgare sau ierbi ca să nu să apropie nemică de dânş (Săborul de la Anghira): încă şi ceia ce aduc vrăjitoriu la casele lor pentru ca să facă niscare farmece, aşijdere, şi ceia ce vor vrăji în steale pentru ca să cunoască multe lucruri de ceale neştiute şi, mai pre scurt, vrăjitorii şi ceia ce vrăjesc să nu să cumenece 5 ai. Aşijdere, şi ceia ce vor purta la sine avgare sau alte rădăcini sau ierbi, dzicând că sâmt bune să nu să apropie nice o răutate. Aşijdere, ceia ce dzic că iaste năroc sau primejdii sau becisnicie sau ceia ce-ş socotesc dzua întru carea s-au născut şi dzic c-au tbst bună sau rea şi aceştia ca să aibă canon S ai.
1472	Scris: Aeci»Rpi>uiHT.
1473	Ş. T.: GLAVA 34 Pentru păcatul Malachiei sau curvii. Aşijdere, cela ce să va împreuna cu muiare nebotedzată (Ioan Postnic): Cela ce va face şi va lucra acesta lucru a Malachiei, ca să postească 40 de dzile să mănânce numa pâine cu apă şi să facă metanii câte 100 într-o dzi, iară, de nu va putea posti, să nu să cuminece un an şi să facă într-o dzi câte 50 de metanii. Iară, de să va prileji neştine să fie făcând acest păcat şi fiind om de Besearecă şi de treaba preoţii şi, de va ti tăcut păcatul acesta a Malachii, mainte de hirotonie, acesta întâi lui să facă canonul cum scrie Pravila, de-aciia să să
357
{Pentru curvie:) Iară carele va face curvie, dzice dumnedzăiescul Ioan Zlatoust, 9 ai ca să nu să cumenece. Aşea scrie şi cetim Gregorie hhckîh, iară cetim Vasilie B6AHKÎH dzice să postească 7 ai.
{Ioan Postnic:) Iară patriarhul cel postnic, Ioan, au lăsat după doi ai să să cumenece, cu adevărat, de va vrea într-acei doi ai să mănânce bucate uscate totdănăoară în dzi după al noo/635le ceas de dzi şi să facă în toată dzua 150 de metanii. Iară, de nu va vrea să facă aşea, atunce să nu să cumenece 7 ai, după cum scriu aceşt svinţi părinţi, ce scriu mai sus.	,
{Vasilie beahmih:) Iară cela ce va face curvie cu muiare nebotedzată, după alt canon ce să cade a curviii să facă încă 5 ai să postească pentru acesta lucru şi să facă metanii şi să nu să cumenece într-aceşt 5 ai.1474
334	CAP.
Pentru sânge amestecat
{Vasilie b€ahkih:) Cela ce să va împreuna de va face păcate cu soru-sa, carea iaste dentr-un trup născut cu dânsa, ce să dzice dentr-un tată şi dentr-o îmă, acela 20 de ai ca să nu să cumenece.
Iară, de va îmbla neştine cu noru-sa sau cu soacră-sa, acela 11 ai să nu să cumenece. Iară cu vară-ş premare - 10 ai post, c-o a doo vară - 9 ai, iară, de va îmbla cu cu/636mătră-sa - 11 ai post. Iară pre cela ce-1 va duce diavolul la fină-sa, carea-i iaste lui fată sufletească - 20 de ai să postească şi să nu să cumenece. Iară, de va mearge la cumnată-sa, la sora muierii lui - 11 ai post. Aşijdere, şi cela ce va îmbla cu doo surori - 11 ai post. Iară, de să va afla cu maşteha sa - 12 ai post. De aceastea lucruri de toate dă învăţătură acest svânt postnic pentru canonul acestora păcate, toată greutatea şi iuşorul în voia duhovnicului să fie, după cum va răsăjdui el şi când va da învăţătură, atunce să să cumenece.1475
hirotonisească. Iară, ca un nepriceput, de va face acest păcat după ce să va preoţi, ca să fie oprit de leturghie un an tocma. Iară, de-ş va şti şi-ş va cunoastre canonul şi nu să va părăsi, ce va face totdeauna acesta, să fie lepădat de tot de preoţie. Iară, de va fi călugăr şi va face acest păcat, 60 de dzile să postească şi să facă în toate dzile 100 de metanii. Aşijdere, şi muierile, când să vor împreuna cu bărbaţii şi nu vor face păcatul desăvârşit, să aibă şi eale acesta canon ce scrie mai sus a Malachiei.
1474	Ş. T.: GLAVA 35 Pentru curvie Iară carele va face curvie, dzice dumnedzăiescul Ioan Zlatoust, 9 ai ca să nu să cuminece. Aşea scrie şi ctîh Grigorie hhckîh, iară cbtîh Vasilie bbahkîh dzice să postească 7 ai. (Ioan Postnic): Iară patriarhul cel postnic, Ioan, au lăsat după doi ai să să cuminece, cu adevărat de va vrea într-acei doi ai să mănânce bucate uscate totdănăoară în dzi după al nouăle ceas de dzi şi să facă în toată dzua 250 de metanii. Iară, de nu va vrea să facă aşea, atunce să nu să cumenece 7 ai, după cum scriu aceşti svinţi părinţi, ce scriu mai sus. (Vasilie b€ahkîh): Iară cela ce va face curvie cu muiare nebotedzată după alt canon, ce să cade a curvii, să-i facă încă 5 ai să mai postească pentru acesta lucru şi să facă metanii şi să să cumenece într-aceşti 5 ai.
1475	Ş. T.: GLAVA 36 Pentru sânge amestecat (Vasilie b6ahkîh): Cela ce să va împreuna de va face păcat cu soru-sa, carea iaste dentr-un trup născut cu dânsa, ce să dzice dentr-un tată şi dentr-o îmă, acela 20 de ai, ca să nu să cuminece; — Iară, de va îmbla neştine cu noru-sa, acela 11 ai să nu să cuminece; - Iară cu vară-ş premare 10 ai post; cu a doao vară 9 ai; - Iară, de va îmbla cu cumătră-sa
-	11 ai post; - Iară pre cela ce-1 va duce diiavolul la fină-sa, carea-i iaste lui fată sufletească, 20 de ai să postească şi să nu să cumenece; - Iară, de va mearge la cumnată-sa, la sora muierii lui - 11 ai post;
-	Aşijdere, şi cela ce va îmbla cu doo surori — 11 ai post; - Iară, de să va afla cu maştehă-sa - 12 ai
358
335 CAP.
Pentru muiarea ce să găseaşte de are pre sine
(loan Postnic:) Muiarea când să va simţi că are pre sine, atunce ca să nu să cumenece cu înfricoşata taină până când nu să va curăţi, nice să între /637 în besearică până a şeaptea dzi, nice ca să să împreune cu bărbatul său până nu să va curăţi. Iară, de să va prilej i să-i pogoară acest lucru când va fi în besearică, să nu aibă nice un canon, iară, de nu va ieşi, ce să va ruşina şi va aştepta de va lua anafora, atunce ca să aibă canon.1476
336	CAP.
Pentru curvia sodomleanilor, ce face curvie bărbat cu bărbat; aşijdere, şi pentru cei ce fac curvie cu tobitoace [sic!]
(Grigorie hhck'îh:) în trei capete a svântului Grigorie nhckîm scrie de învaţă: Cela ce va face aceaste lucruri scâmave şi urâte, 18 ai ca să nu să cumenece acesta om.
(Vasiîie b€ahkih :) Iară Marele Vasilie dzice să postească 5 ai.
(Ioan Postnic:) De va priimi1477 neştine să postească 3 ai, să mănânce tot după Ae/638B'bTÎH mac1478 bucate uscate şi să facă pre dzi câte 200 de metanii, daca să vor împlea aceşt trei ai cu acesta canon, poate să să cumenece. Iară, de nu va priimi1479 să facă acesta canon, să nu să cumenece până în 15 ai, după pravila lui ctîh Vasilie bcahkîh. Aşijdere, şi cela ce va face curvie cu dobitoace, acesta încă 15 ai să postească.1480
337	CAP.
Pentru fur şi pentru gazda cea de furi, că ascunde furtuşagul
(Vasilie bcankih:) Furul, de să va ispovedui el de bunăvoia lui, să aibă canon un an ca să nu să priceştuiască şi să plătească tot preţul cât au furat, de nu va
post. De aceastea lucruri de toate dă învăţătură acest svânt postnic, iară pentru canonul acestora păcate toată greutatea şi iuşorul în voia duhovnicului să fie, după cum va răsăjdui [sic!] el şi când va da învăţătură, atunce să să cuminece.
1476	Ş. T.: GLAVA 37 Pentru muiarea ce să găseaşte de are pre sine (loan Postnic): Muiarea, când să va simţi că are pri sine, atunce ca să nu să cumenece cu înfricoşata taină până când nu să va curăţi, nice să între în besearecă până a şeaptea dzi, nice ca să să împreune cu bărbatul său până nu să va curăţi. Iară, de să va prileji să i să pogoară acest lucru când va fi în besearică, daca-ş va simţi, de va ieşi curund den besearică să nu aibă nice un canon, iară, de nu va ieşi, ce să va ruşina şi va aştepta de va lua anaforă, atunce ca să aibă canon.
1477	Scris: npi'HMH.
1478	în slavonă: ora 9.
1479	Scris: np'ÎHMH.
1480	Ş. T.: GLAVA 38 Pentru curviia sodomleanilor, ce face curvie bărbat cu bărbat. Aşijdere, şi pentru ceia ce fac curvie cu dobitoace (Grigorie nhckîYi): în trei capete a svântului Grigorie nhckih scrie de învaţă: Cela ce va face aceaste lucruri scârnave şi urâte, 18 ai ca să nu să cumenece acest om. (Vasilie b6ahk‘îh): Iară Marele Vasilie b€ahkîh dzice să postească 15 ai. (loan Postnic): De va priimi neştine 3 ai să mănânce tot după AesifiH hac bucate uscate şi să facă pre dzi câte 200 de metanii, daca să vor împlea aceşti trei ai cu acesta canon, poate să să cuminece. Iară, de nu va priimi să facă acesta canon, să nu să cuminece până în 15 ai, după Pravila lui ctîh Vasilie b€ahkVh. Aşijdere, şi cela ce va face curvie cu dobitoc, acesta încă doisprădzeace ai să să postească.
359
îndrăzni să întoarcă celuia cu paguba atunce să dea acest preţ tot milostenie săracilor; iară, de va oblici furtuşagul şi i să va vădi lucrul, să nu să cumenece /639 2 ai. Iară gazda cea de furi să aibă canon ca şi furul.1481
(loan Postnic:) Furai ce să va pocăi de bunăvoie, 40 de dzile să facă post, iară, de să va oblici dentra alţii, 6 luni să postească şi să mănânce tot după al noole ceas; metanii în toată dzua - câte 100; de-aciia să să cumenece.1482
(Grigorie nhckîh:) Iară ctîh Grigorie nhckîh dzice: Tâlhariul să aibă canon ca şi ucigătoriul de oameni.1483 1484
[337 bis CAP.]
Pentru ucidere
(Vasilie bbahkîh:) în 56 de capete a pravilei Marelui Vasilie au lăsat învăţătură: Oricine va face moarte de om cu voia sa, 20 de ai ca să aibă canon şi să nu să cumenece, iară, de va fi făcut cu greşală şi fără de voia lui, dzeace ai să nu să
1484
cumenece.
(loan Postnic:) Iară, de va vrea cu voia sa să postească 3 ai /640 şi să mănânce tot bucate uscate şi după al noole ceas şi să facă de dzi câte 300 de metanii, de va face aceasta, daca să va împlea 3 ai, atunce poate ca să să cumenece.1485
(Vasilie bcahkîh:) Iară cela ce va face ucidere la războiu sau la niscare tâlhari, 3 ai să nu să cumenece, însă cu adevărat, de va vedea că vin asupra lui cu arme casă-1 piiardză de-1 vor putea, iară tâlhariul, de nu1486 va fi venit cu armă asupra lui, ce va fi venit numai să fure şi are cunoaşte neştine că nu-i va putea face nemică acel tâlhariu, şi el, într-o mânie1487, va sări cu armă asupra lui şi de va ucide pre tâlhariu, acesta ca să aibă canon ca şi ucigătoriul.1488
1481	Ş. T.: GLAVA 18 Pentru fur şi pentru gazda cea de furi, ce ascunde furtuşagul (Vasilie bbahkih): Furul, de să va ispovedui el de bunăvoia lui, să aibă canon un an, ca să nu să priceştuiască şi să plătească tot preţul cât au furat. De nu va îndrăzni să întoarcă celuia cu paguba, atunce să dea acel preţ tot milostenie săracilor. Iară, de să va oblici furtuşagul şi i să va vădi lucrul, să nu să cumenece 2 ai. Iară, gazda cea de furi să aibă canon ca şi furul.
1482	Ş. T.: GLAVA 19 Pocăinţa forului ce să va pocăi de bunăvoie (loan Postnic): Furul ce să va pocăi de bunăvoie 40 de dzile să facă post. Iară, de să va oblici dentru alţii, 6 luni să postească şi să mănânce tot după al noole ceas. Metanie în toată dzua - câte 100. De-aciia să să cumenece.
1483	Ş. T.: GLAVA 20 Pentru canonul tâlhariului (Grigorie nhckîh): Iară ctîh Grigorie hhckîh dzice: Tâlhariul să aibă canon ca şi ucigătoriul cel de oameni.
1484	Ş. T.: GLAVA 21 Pentru ucidere de bunăvoie (Vasilie b6ahkîh): în 56 de capete a Pravilei Marelui Vasilie, au lăsat învăţătură: Oricine va face moarte de om cu voia sa, 20 de ai ca să aibă canon şi să nu se cumenece; iară, de va fi făcut cu greşală şi fără de voia lui, dzeace ai să nu să cuminece.
1485	Ş. T.: GLAVA 22 Pentru ucigătoriul ce să va apuca de bunăvoie să postească (loan Postnic): Iară, de va vrea cu voia sa să postească 3 ai şi să mănânce tot bucate uscate şi după al noole ceas şi să facă de dzi câte 100 de metanii, de va face acesta daca să vor împlea acei 3 ai, atunce poate ca să să cumenece.
1486	Scris deasupra rândului cu altă cerneală.
1487	Scris: AVhNÎe. Altă lecţiune: mănie.
1488	Ş. T.: GLAVA 23 Pentru cela ce va face ucidere la războiu (Vasilie bsahkîh): Iară cela ce va face ucidere la războiu sau la niscare tâlhari, 3 ai ca să nu să cuminece. însă cu adevărat de va vedea că vin asupra lui cu arme, ca să-l piiardză de vor putea. Iară tâlhariul, de nu va fi venit cu arme asupra lui, ce va fi venit numai să fure şi are cunoaşte neştine că nu-i va putea face nemică acel
360
338 CAP.
Pentru furul ce dezgroapă morţii den mormânturi şi pentru ceia ce fură besearicile
(Vasilie bbahkîh:) Cela ce sapă /641 mormânturile şi dezbracă morţii de le ia hainele, dzeace ai ca să nu să cumenece.
(Postnicul:) Iară, de va mânca bucate uscate şi după 9 ceas şi de va face câte 200 de metanii pre dzi, daca să va împlea un an, ca să să cumenece.
(Grigorie hhckih:) Iară cela ce va fura niscare odoară sau fiece lucru de-a beseareciei, 15 ai ca să nu să cumenece.1489
{Postnicul:) Pentru acesta lucru să facă tocmeală ca aceaia şi să i să dea canon şi după trei ai să să cumenece.1490
339	CAP.
Pentru cela ce-ş va călca giurământul1491 şi pentru mărturia menciunoasă şi pentru cela ce face asupreală de ia ocina cuiva cu giurământ sau şi alt lucru ceva
{Vasilie b€ahkîh:) Oricine va face giurământ de va giura1492 pre strâmb, de-i va fi fost de nevoie sau vreo silă, 3 ai ca să să ferească să nu să apropie /642 de svânta cumenecătură. Iară, de va fi giurat1493 el de bunăvoia sa pentru lăcomiia, 11 ai ca să nu să cumenece.
{Ioan Postnic:) De va vrea de bunăvoia lui să postească un an foarte bine să mănânce numai bucate uscate şi să facă pre dzi câte 250 de metanii şi daca să va împlea anul, să să cumenece1494.
{Grigorie hhckih:) Marturul menciunos să aibă canon ca şi cela ce va giura pre strâmb.
3pH1495: Iară cela ce va giura cu strâmbul, de va împresura ocina cuiva sau va dobândi alt lucru ceva şi va face strâmbătate, acesta nice un leac să nu poată să aibă fără numai când are da acel lucru ce-au luat înapoi a cui au fost şi cu giurământul1496 lui cel menciunos l-au fost luat cu asupreală. Şi atunce, daca va întoarce înapoi tot /643 ce-au luat şi atunce să nu să cumenece trei ai şi să facă post şi metanii şi alte
tâlhariu, şi el într-o mânie va sări cu arme asupra lui şi, de va ucide pre tâlhariu, acesta ca să aibă canon ca şi ucigătoriul.
1489	Ş. T.: GLAVA 25 Pentru ceia ce fură besearica (Grigorie nhckVh): Iară cela ce va fura niscare odoară sau fiece lucru de-a besearecii, 15 ai ca să nu să cumenece (Ioan Postnicul): Pentru acest lucru să să facă tocmală ca aceaia şi să-i dea canon şi după trei ai să să cumenece.
149° ş ţ . qlAVA 24 Pentru furul ce dezgroapă morţii den mormânturi de le ia hainele (Vasilie bcahkim): Cela ce sapă mormânturile şi dezbracă morţii, de le ia hainele, dzeace ai să nu să cuminece. (Ioan Postnicul): Iară, de va mânca bucate uscate şi după 9 ceasuri şi de va face câte 200 de metanii pre dzi, daca să va împlea un an, ca să să cuminece.
1491	Scris: utfpi>Mi>NTtfAh.
1492	Scris peste tot: ijtfpâ.
1493	Scris: uS’paTh.
1494	Scris: K^Aitene.
1493 în slavonă: observă, vezi.
1496 Scris: utfpi>AAiiHTVAb.
361
milostenii, când va afla milă şi iertare de la Domnul Hristos pentru giurământ1497 strâmb ce-au făcut şi s-au lepădat de Dâns. Că aşea dzice Grigorie Bogoslov că cela ce face giurământ1498 strâmb să leapădă de Dumnedzău.1499
340	CAP.
Pentru clevetnic şi pentru cela ce nu iubeaşte binele altuia; aşijdere, pentru cela ce ascultă la fereastră şi pentru cela ce veade pre altul
(Ioan, ucenicul Marelui b6ahkîh:) Clevetnicul să aibă canon un an, dzice prorocul David, cela ce-ş va cleveti pre deaproapele său, acesta să fie gonit. Cela ce nu va iubi binele altuia ca să fie despărţit de besearică într-un an şi să facă metanii pre dzi câte 15. Iară cela ce va asculta la fereastră, un an /644 să nu să cumenece şi să facă metanii câte 15 pre dzi.
Iară mozavirul cela ce va fi cu doo feaţe, de va grăi cu omul şi-l va vende cu cuventele lui ceale înşălătoare, acesta să aibă canon un an ca şi ceialalţi. Iară, de să va ispovedi de voia sa şi să să părăsească, iară, de nu să va părăsi de menciunile lui, să fie scos de toţi şi lepădat den svânta besearică.1500
341	CAP.
Pentru muiarea ce va bea ierbi sau va face alte meşterşuguri pentru ca să nu facă cuconi sau de-ş va omorî pruncul, daca-1 va naşte
(Vasilie BeX:) Muiarea, de va bea ierbi sau de1 va face orice meşterşug ca să nu poată face cuconi sau, daca să va simţi groasă, de va meşterşugui în vreun chip
1497	Scris: utfpiiMitNTh.
1498	Idem.
1499	Ş. T.: GLAVA 26 Pentru cela ce-ş va călca giurământul şi pentru mărturiia mencinoasă şi pentru cela ce face asupreală de ia ocina cuiva cu girământ sau şi alt lucru ceva (Vasilie b6ahkih): Oricine va face giurământ de va giura pre strâmb, de-i va fi fost vreo nevoie sau vreo silă, 3 ai să nu să apropie de svânta cumenecătură. Iară, de va fi giurat el de bunăvoia sa. pentru lăcomiia, 11 ai să nu să cuminece. (Ioan Postnic): De va vrea de bunăvoia lui să postească un an foarte bine, să mănânce numai bucate uscate şi să facă pre dzi câte 250 de metanii; deaca să va împlea anul, să să cumenece. (Grigorie nhckih): Martorul minciunos să aibă canon ca şi cela ce va giura pre strâmbul, iară cela ce va giura cu strâmbul, de va împresura ocina cuiva sau va dobândi alt lucru ceva şi va face strâmbătate, acesta nice un leac nu poate să aibă tară numai când are da acel lucru ce-au luat înapoi a cui au fost şi cu giurământul lui cel minciunos l-au fost luat cu asupreală şi, atunce, daca va întoarce tot ce-au luat. Şi atuncea să nu să cuminece trei ai şi să facă post şi metanii şi alte milostenii, cândai va afla milă şi iertare de la Domnul Hristos pentru giurământ strâmb ce-au tăcut şi s-au lepădat de dâns. Că aşea dzice Grigorie eoroAB că cela ce face giurământ strâmb, să leapădă de Dumnedzău.
1M)0 ş j. glavA 27 Pentru clevetnic şi pentru cela ce nu iubeaşte binele altuia. Aşijdere, pentru cela ce ascultă la fereastră şi pentru cela ce vinde pre altul (Ioan, ucenicul Marelui Vasilie): Clevetnicul ca să aibă canon un an. Dzice prorocul David: Cela ce-ş va cleveti pre deaproapele său, acela să fie gonit, Cela ce nu va iubi binele altuia, ca să fie despărţit de besearecă într-un an şi să facă metanii pre dzi câte 15. Iară cela ce va asculta la fereastră, un an să nu să cuminece şi să facă metanii pre dzi câte 15. Iară mozavirul cela ce va fi cu doao feaţe, de va grăi cu omul şi-l va vende cu cuvintele lui ceale înşălătoare, acesta încă să aibă canon un an ca şi ceialalţi. însă, de să va ispovedui de voia sa şi să să părăsească, iară, de nu să va părăsi de menciunile lui, să fie scos de tot şi lepădat den svânta besearică.
362
să bea niscare ierbi pentru să piiardză den zgăul ei, /645 sau, daca-1 va face de-1 va lepăda sau-1 va omorî, aceaia muiare ca să aibă canon ca şi ucigătoriul cel de oameni.
(loan Postnic:) Iară acest svânt patriarh au lăsat învăţătură 15 ai post. Iară, de să va apuca cu tot de-adinsul să mănânce numai pâne uscată şi să bea apă şi aceasta după 9 ceasuri de dzi; iară când să vor împlea trei ai, atunce ca să să cumenece. Iară, de să va prilej i macar să nu bea ierbi asupra sa, pentru să nu facă cuconi, şi de le [sic!] va lepăda de la sine şi să să părăsească, ca să aibă canon 7 ai sau şi mai puţin, după cumu-i va părea duhovnicului.1501
Muiarea ce va piiarde pruncul şi-l va face mort fără de voia ei, ca să aibă canon 1 an să nu să cumenece.
Iară muiarea ce-ş va omorî pruncul /646 cu voia ei, să aibă canon ca şi ucigătoriul.1502
(Vasilie b6ahkîh:) Muiarea ce-ş va urî pruncul daca-1 va naşte şi-l va lăsa de va muri, şi aceasta ca şi ucigătoriul să aibă canon. Iară, de să va prilej i la vreun loc pustiu sau de va fi în vreo nevoie şi de va naşte pruncul şi nu-1 va putea griji, ce-1 va lăsa de va muri, atuncea ca să nu aibă nice un canon.1503
(loan Postnic:) Muiarea ce va adormi de greu şi va împresura cuconul la ţâţa şi-l va năduşi de-1 va omorî, să aibă canon 3 ai ca să nu să cumenece şi să postească cât va putea şi să facă rugă şi milostenie după putearea ei, iară, de va fi fost bată şi-ş va fi omorât pruncul sau în mânie1504 de-1 va fi trântit şi-i să va fi prilejit moarte, aceaia ca să aibă /647 canon ca şi ucigătoriul, iară, de i să va fi prilejit smenteală şi pacoste de la diavolul, ca să aibă iertare.1505
1501	Ş. T.: GLAVA 28 Pentru muiarea ce va bea ierbi sau va face alte meşterşuguri pentru ca să nu facă cuconi sau de-ş va omorî pruncul daca-1 va naşte (Vasilei e€ahkîh): Muiarea, de va bea ierbi sau de va face orice meşterşug ca să nu poată face cuconi sau, daca să va simţi groasă, de va meşterşugui în vreun chip să bea niscare ierbi pentru să-ş piiardză pruncul den zgăul ei sau, daca va face, de-1 va lepăda sau-1 va omorî, aceaia muiare ca să aibă canon ca şi ucigătoriul de oameni. (loan Postnic): Iară acesta svânt patriarh au lăsat învăţătură - 15 ai de post, iară, de să va apuca cu tot de-adinsul să mănânce numai pâinea uscată şi să bea apă şi aceasta după 9 ceasuri de dzi, iară, când să vor împlea trei ai, atunce ca să să cuminece. Iară, de să va prilej i macar să nu bea ierbi, ce numai să poarte nescare ierbi asupra sa, pentru să nu facă cuconi, şi, de le va lepăda de la sine şi să să părăsască, ca să aibă canon - 6 ai sau şi mai puţin, după cumu-i va părea duhovnicului.
1502	Ş. T.: GLAVA 29 Pentru muiarea ce-ş va piiarde pruncul sau-1 va naşte mort (loan Postnic): Muiarea ce-ş va piiarde pruncul sau va face-1 [sic!] mort, fără de voia ei, ca să aibă canon 1 an să nu să cuminece. Iară muiarea ce-ş va omorî pruncul cu voia ei, să aibă canon ca şi ucigătoriul cel de oameni la tot lucrul sau doară şi mai cumplit.
1M)3 Ş. T.: GLAVA 30 Pentru muiarea ce-ş va urî pruncul sau-1 va lepăda daca-1 va naşte (Vasilie b€ahkîh): Muiarea ce-ş va urî pruncul daca-1 va naşte şi-l va lăsa de va muri, şi acesta, ca şi ucigătoriul, să aibă canon. Iară, de să va prileji la vreun loc pustiiu sau de va fi în vreo nevoie şi, de nva naşte pruncul şi nu-1 va putea griji, ce-1 va lăsa de va muri, atunce ca să nu aibă nice un canon.
1504	Scris: AVhNie. Altă lecţiune: mănie.
1505	Ş. T.: GLAVA 31 Pentru muiarea ce-ş va năduşi cuconul în somn (loan Postnic): Muiarea ce va adormi de greu şi-ş va împresura cuconul lângă sine şi-l va năduşi de-1 va omorî, să aibă canon 3 ai ca să nu să cuminece şi să postească cât va putea şi să facă rugă şi milostenie după putearea ei. Iară, de va fi fost bată şi-ş va fi omorât pruncul sau în mânie de-1 va fi trântit şi-i să va prileji moarte, aceaia ca să aibă canon ca şi ucigătoriul. Iară, de i să va fi prilejit sminteală şi pacoste de la diavolul, ca să aibă iertare.
363
(Săborul de Anghira:) Curvele care-ş vor omorî pruncii în zgău sau şi daca vor naşte, dzeace ai ca să aibă canon.
342	CAP.
Pentru călugăriţă ce va şti pre altă călugăriţă că face păcate şi nu va spune stariţei; aşijdere, şi mireanul de va şti pre altul că face niscare păcate şi nu va nevoi să-I dezbereadze
(Vasilie b&vhkîh:) Călugăriţa ce va lăcui în mănăstire şi va şti pre altă călugăriţă că curveaşte sau face altă răutate ce iaste pierdzare sufletului ei, şi, de nu o va vădi cătră stariţa lor, să aibă canon ca şi ceaia ce face păcatul. Aşijdere, şi mireanul, de va şti pre cineva că face vreun lucru rău şi, de nu va /648 nevoi să-l dezbereadze ca să să părăsească de acel lucru ce iaste cu pierdzare de suflet şi acesta casă aibă canon ca şi cela ce face păcatul.
343	CAP.
Pentru cela ce va mânca carne mortăciuni sau de fiară sălbatecă
{Pravila Apostolilor) Oricine va mânca came de dobitoc mort sau alt stârv1506 ce-1 sparg lupii sau de altă hiară sau pasere cumu-i vulturul sau alte paseri ce nu să mănâncă sau came înecată, ce va fi năduşită, iară nu va fi sângele vărsat cu her, sau sânge sprijenit sau alte jigănii ce să găsesc la udealş, cumu-s cubelcii, broaştele sau alte aseamenea acestora, de va fi preot, să fie lepădat den preoţie, iară, de va fi mirean, 2 ai ca să nu să cuminece şi să facă post şi rugă şi alte bunătăţi.1507
344	CAP.
Pentru muiarea /649 ce va muri de prunc şi pentru moaşe, când să cade să le priimască1508 în besearică
(Ioan Postnic:) De să va prilej i să moară muiarea daca va face prunc până a să împlea 40 de dzile şi de o vor cumeneca, pre urma ei ca să-i dea liturghii şi alte milostenii după puteare. Iară, de nu va muri, ce să va scula, ca să aibă canon câtu-i va părea duhovnicului.
{întrebare ce-au întrebat un episcop de Zitoniia pre un patriarh svânt ce l-au chemat Nicolae. Răspuns: De acesta lucru au răspuns cest svânt patriarh:) Muiarea, de nu să vor fi împlut 40 de dzile a curăţiii ei şi, de nu să vor fi cetit molitvele ceale de curăţie, aceaia fameaie ca să nu să cumenece, iară, de să va prilej i să fie bolnavă
1506 Scris: ctp'msii.
i3°7 ş ]■. GLAVA 33 Pentru cela ce va mânca carne mortăcină sau de fiară sălbatecă (Pravila Apostolilor): Oricine va mânca came de dobitoc mort sau alt stârv ce-1 sparg lupii sau de altă hiară sau pasere, cumu-i vulturul sau alte paseri ce nu să mănâncă sau carne înecată ce va fi năduşită, iară nu va fi sângele vărsat cu her, sau sânge sprijenit sau alte jiganii ce să găsesc la udeală, cunu-s cubelcii, broaştele sau altele aseamenea, acestora, de va fi preot, să fie lepădat de preoţie, iară, de va fi mirean 2 ai ca să nu să cuminece şi să facă post şi rugă şi alte bunătăţi.
IMis Scris: npiiiMACKX.
364
şi va veni lucrul spre moarte, aceasta şi nainte de ceale 40 /65° de dzile a curăţiii ca să o cuminece fără nice de o smenteală, însă mainte de cumenecătură, de va fi vreame, să-i cetească întâi preotul molitvele ceale de curăţie. Iară, de va vedea slăbiciunea ei, că nu iaste de altă, ce numai de moarte, cum mai de sârg1509 să o priceştuiască cu înfricoşata a lui Dumnedzău taină, pentru ca să nu moară necumenecată, că atunce păcatul acela va fi asupra preutului.1510
{Ioan Postnic:) Moaşele carele1511 grijăsc pre muieri când nasc, daca vor treace opt dzile naşterii muierilor, atunce ca se [sic!] le priimască1512 în besearică şi, de va vrea, poate să să şi cumenece pentru căce iaste o posluşnică.1513
345	CAP.
Pentru păcatul ce face omul în ceastă lume, oare la ce vârstă1514 simt /651 mai cumplite şi sâmt giudecate1515 de Dumnedzău şi sămăşluite
{Anastasie, patriarhul de Antiohiia:) Svinţii părinţi şi alţi dăscăli şi învăţători a besearicii dzic aşea că după cum va fi omul de înţelept şi de puteamic, aşea să vor giudeca1516. Iară cunoştinţa păcatului iaste cându-i tânărul de 12 ai şi den 12 înainte, pentru căce că veri găsi, alt tânăr de 12 ai de va fi mai înţelept decât un bătrân şi va şti mai multe decât un bărbat desăvârşit1517 ce are fi de 50 de ai. Şi iarăş, veri găsi om de 25 de ai şi de 30 sau şi mai sus şi vor avea mai puţină mente decât acel tânăr de 12 ai. Dirept aceaia, Dumnedzău nu socoteaşte păcatele omului după vârstă1518, ce să dzice la tinereaţe au făcut acel /652 păcat au la bătrâneaţe, ce Dumnedzău socoteaşte firea şi mentea omului, că, de va greşi cel prost, puţin, canon are, iară, de va greşi cel înţelept, va să aibă certare mare, cum scrie Evanghelia, că pre unii vor certa cu cuvântul, iară pre alţii vor să-i piiardză în matca focului, aceştea simt cei înţelepţi şi înţelegători, carii cunosc şi fac păcate, mai rău decât nişte proşti.
1509	Scris: cp^rt».
1510	Ş. T.: GLAVA 34 Pentru muiarea ce va muri de prunc şi pentru moaşe, când să cade să le priimască în besearică (Ioan Postnic): De să va prileji să moară muiarea, daca va face pruncul până a să împlea 40 de dzile şi de o vor cumeneca, pre urma ei ca să-i dea liturghii şi alte milostenii, după puteare. iară, de nu va muri, ce să va scula, ca să aibă canon câtu-i va părea duhovnicului. (întrebare ce-au întrebat un episcop de Zitoniia pre un patriarh svânt, ce l-au chemat Nicolae. Răspunsul ce i s-au dat): De acesta lucru au răspuns acest svânt patriarh: Muiarea, de nu i să vor fi împlut 40 de dzile a curăţiei, şi, de nu să vor fi cetit molitvele ceale de curăţie, aceaia fâmeaie ca să nu să cuminece; iară, de să va prileji să fie bolnavă şi va veni lucrul spre moarte, aceasta şi mainte de ceale 40 de dzile a curăţii ca să o cuminece fără nice de o sminteală. însă, mainte de cuminecătură, de va fi vreame, ca să-i cetească întâi preotul molitvele ceale de curăţie, iară, de va vedea slăbiciunea ei, că nu iaste de altă, ce numai de moarte, cum mai de sârg să o priceştuiască cu înfricoşata a lui Dumnedzău taină, pentru ca să nu moară necumenecat, că atuncea păcatul acela va fi asupra preotului.
1511	Altă lecţiune: care le.
1512	Scris: npÎHMACKx.
1513	Ş. T.: GLAVA 35 Pentru moaşele ce posluşesc la naşterea pruncilor (Ioan Postnic): Moaşele carele pipăiesc pre muieri când nasc prunci, daca vor treace 40 de dzile naşterii muierilor, atunce ca să le priimască în besearică şi, de va vrea, poate să să şi cuminece, pentru căce iaste o posluşnică.
1514	Scris: npi>CTX.
1515	Scris:
1316 Scris: u^acka.
1517 Scris: accmp’Iiuiht.
1318 Scris: apte™.
365
346 CAP.
Pentru omul păcătos ce va face lucrure bune, oare avea-va iertare de păcatele lui?
{Anastasie Patriarhi) De acesta lucru cu adevărat dzice că şi Rava curva, carea priimi1519 pre iscoadele lui Isus a lui Navi, sau tâlhariul cela ce să spăsi numai pentru credinţa, şi, aşijdere, şi cea curvă pentru /653 lacrămile ei, dobândi iertare.1520
347 CAP.
Pentru omul ce va fi mort şi vor zice oamenii că iaste vârcolac, oare ce să cade să facă?
Acest lucru, dzic oamenii cei proşti, iară nice într-un chip nu poate să fie acesta vârcolac1521, ce, vrând diavolul să-l amăgească pre oameni să facă lucruri cum nu să cade, pentru ca să să mânie1522 Dumnedzău asupra lor, face aceastea seamene. Şi, de multe ori, noaptea arată oamenilor, unora de le pare că văd cu adevărat pre vreun om, de carii i-au fost cunoscând mai de-ainte1523 şi încă grăiesc cu dâns. Alţii, iarăş, văd în somn vise, une şi alte, alte date-1 văd în cale, unde umblă de vatămă pre oameni. O, vai, nebuniia lor, săracii! Cel mort în ce chip să omoară pri [sic!] cei vii? Nu dea Dumnedzău să fie acesta lucru! /654
Aşijdere să pornesc oamenii la mormânt şi-i dezgroapă oasele aceluia să le vadză cum sâmt. Drept aceaia, de vreame ce n-au credinţă curată întru Dumnedzău, să închipuiaşte diavolul şi să îmbracă într-acel triip mort şi le arată că acel trup moart are sânge şi unghii şi păr. Şi cum văd acesta lucru, să înşală, ocaanicii, şi să îndeamnă spre răutate şi strâng leamne şi pun foc de ard aceale oase, de le pierd de tot de pre pământ şi nu conosc, neînţelegătorii, că la venirea Domnului nostru lui Isus Hristos, la înfricoşata dzi giudeţului1524 să găteadză aceaia pedeapsă asupra trupurilor sale, ca să-i ardză cu focul nestâns în veaci de veaci netrecuţi. Dup-acea, aceştea de să vor pocăi cu tot sufletul lor de acest păcat mare /655 ce-au făcut, au lăsat învăţătură acest svinţi părinţi, de vor fi mireani, 6 ai să nu să cumenece, iară, de vor fi preot, să fie lepădat de tot den preoţie.
3pH:1525 Ce să ştiţi, de să va prileji acesta lucru undeva, ca să să găsască una ca aceasta, aceastea oase ce iaste asupra lor meşterşugul diavolului, acolo ca să chiame preoţii să cânte Paraclisul Precistei şi să facă sveşstania cea mică. Dup-acea să cânte svânta liturghie şi să rădice panaghia pentru agiutoriul1526 a toţi şi să să
1519 Scris: npiHAMi.
1320	ş ţ . oLAVA 36 Pentru omul păcătos ce va face lucru bun, oare avea-va iertare de păcatele lui? (Anastasie patriarh): De acesta lucru cu adevărat dzice că şi Raava, curva carea priimi pre iscoadele lui Isus a lui Navin sau tâlhariul acela ce să spăsi numai pentru credinţa. Aşijdere, şi cea curvă pentru lacrămile ei dobândi iertare.
1321	Scris: Bpi»K»A4Kk.
1322	Scris: minic. Altă lecţiune: mănie.
1,23 Scris: A’hHHTe.
1324	Scris: uS’aeuS’aS’h.
1325	în slavonă: observă, vezi.
1326	Scris: AutfTOpioAk.
366
pomenească aceale oase cu colivi. Dup-acea, să citească molitvele ceale de otriţanie de la botedz şi, după osveştanie1527, să ocropască pre toţi câţi să vor găsi acolea; iară ce va rămânea, să o vearse asupra oaselor şi cu darul lui Dumnedzău va fugi diavolul /656 de-acolo.1528
348 CAP.
Pentru fiece spurcăciune, de va cădea în fântână sau fie în ceva
Când va cădea şoarece sau fiece jiganie spurcată în fântână sau în vin sau în unt, cine va bea sau mânca dentr-acela până nu să va svinţi, acela 3 dzile să postească, iară să nu să priceştuiască 7 dzile.
(Ioan Postnic:) De va cădea şoarecele sau altă jiganie spurcată în vin sau în unt şi să va îneca acolea, nu trebuie ca să să leapede acealea bucate, ce, ca să să svinţască cu aghiasmă; de-aciia să să mănânce fără nice de o scârbă1529. Aşijdere, vasul să fie iarăş de treabă.
Iară, de să va prilej i acea spurcăceune să cadză acolo şi să putredească şi să facă viermi într-acel vas, atunce bucatele ce vor fi fost acolo să nu să mănânce, ce să să leapede /657 afară; iară vasul să-l speale bine şi să-l ocropască cu aghiasmă şi iarăş să fie de treabă.
(Nichifor patriarh:) Jigania spurcată ce va cădea în puţ sau în fântână. Să o leapede afară şi de-aciia să scoaţă 40 de veadre de apă să vearsă şi atunce ca să o svinţească cu aghiazmă de cea mare de la Bogoiavlenie1530 1531, şi de-aciia să bea fără nice un păcat.15 1
1527	Scris: eczeme.
1528	Ş. T.: GLAVA 37 Pentru omul ce va fi mort şi vor dzice oamenii că iaste vârcolac, oare ce să cade să facă Acest lucru dzic oamenii cei proşti, iară nice într-un chip nu poate să fie acesta vârcolac, ce, vrând diavolul să amăgească pre oameni, să facă lucruri cum nu să cade, pentru ca să să mânie Dumnedzău asupra lor, face aceastea seamne şi de multe ori noaptea arată oamenilor, unora de le pare că văd cu adevărat pre vreun om de carii i-au fost cunoscut de mai de-ainte şi încă grăiescu cu dâns. Alţii iarăş văd în somn vise, une şi alte; une date văd în cale, unde îmblă de vatămă pre oameni. O, vai de nebuniia lor, săracii! Cel mort în ce chip să omoară pre cei vii! Nu dea Dumnedzău să fie acesta lucru! Aşijdere, să pornesc oamenii la mormânt şi dezgroapă oasele aceluia, să le vadză cum sâmt. Drept aceaia, de vreame ce n-au credinţă curată întru Dumnedzău, să închipuiaşte diavolul şi să îmbracă într-acel trup mort şi le arată că acel trup mort are sânge şi unghii şi păr. Şi, cum văd acesta lucru, să înşală oamenii şi să îndeamnă spre răutate şi strâng leamne şi pun foc de ard aceale oase, de le pierd de tot de pre pământ. Şi nu cunosc, neînţelegătorii, că la venirea Domnului nostru, lui Isus Hristos la înfricoşata dzi a giudeţului, să găteadză aceaia pedeapsă asupra trupurilor acestora ca să-i ardză cu focul nestins, în veaci de veaci netrecuţi. Dup-acea, aceştia, de să vor pocăi cu tot sufletul lor de acest păcat mare ce-au făcut, au lăsat învăţătură aceşti svinţi părinţi: De vor fi mireani, 6 ai să nu să cuminece, iară, de vor fi preoţi, să fie lepădaţi de tot den preoţie. Ca să ştiţi când să va prileji acesta lucru undeva ca să să găsească una ca aceasta aceastea oase, ce iaste asupra lor meşterşugul diavolului, acolo, ca să chiame preoţii să cânte Paraclisul Precistei şi să facă osveaşeniia cea mică, dup-acea să cânte svânta liturghie şi să rădice panaghiia pentru agiutoriul a toţi şi să să pomenească aceale oase cu colivă. Dup-acea să citească molitvele ceale de otriţanie de la botedz şi după osveştenie să ocropască pre toţi câţi să vor găsi acolea, iară ce va rămânea să o vearse asupra oaselor şi, cu darul lui Dumnedzău, va fugi diavolul de acolea.
1529	Scris: CKpitBTk.
1:>3° Scris peste tot: btmababnhs.
1531 Ş. T.: GLAVA 38 Pentru fiece spurcăciune de va cădea în fântână sau fie în cevaş De va cădea şoarece sau fiece jiganie spurcată, în unt sau în vin sau în miiare, cine va bea sau va mânca
367
349 CAP.
Pentru postul ce să va face în dzua agiunului de la Născut şi de la Bogoiavlenie şi pentru praznicele lor, de să va tâmpla miercuri sau vineri
{Ioan de Chitru:) La agiunul1532 Născutului, ori în ce dzi să va prilej i, ca să postească de peaşte şi de unt-de-lemn, numai vin să bea pre puţin, iară când să va prilej i sâmbăta sau dumeneca, într-aceastea dzile nu va fi post, /658 ce să vor cânta ceasurile ceale mari înainte vineri. Aşijdere, şi la agiunul Bogoiavleniei, cându să va prilej i sâmbătă sau duminecă, ceasurile ceale mari să vor cânta vineri, iară după ceasuri şi după vecernie vom mearge la masă şi vom mânca oao şi brândză, iară mireanii came, pentru că aceasta vineri iaste den ceale 12 dzile, iară a doo dzi, sau dumenecă, să va face post ca şi la Născut.
(Ioan Postnic:) Iară dzua de Născut şi Bogoiavlenie, ori în ce dzi să vor prilej i, veri miercuri, veri vineri, mireanii vor mânca came, iară călugării oao şi brândză.
350	CAP.
Pentru postul cel mare, în ce chip să cade a posti şi pentru miercurea şi vinerea şi pentru călugări, cumu să cade să postească lunea
{învăţă/’59torii besearicii:) Acest svânt Post Mare postim şi-l cinstim pentru iuşurarea şi curăţirea păcatelor noastre, pentru căce ne-au arătat noo Hristos izvod cându S-au postit sângur Svinţia Sa 40 de dzile şi 40 dp nopţi. Deci, să cade să mâncăm bucate uscate, fără unt-de-lemn şi vin să ne ferim să nu bem. Şi să fie mâncarea noastră pre puţin, numai de un feal de bucate şi aceasta după vecernie. Iară sâmbăta şi dumeneca să răzduşim la unt şi la vin, iară la peaşte nice într-un chip, numai la praznicul Blagoveaşteniilor1533 şi la Ţveatonosie.
(Dzice şi Pravila Svinţilor Apostoli în 69 de capete şi ne dau învăţătură:) Orice episcop sau preot sau diacon sau ceteţ1534 sau peaveţ, de nu va posti cumu să cade acest svânt Post Mare a Pa/660ştiilor, aşijdere, şi toate miercurile şi vinerile preste tot anul, fără numai când să vor prileji dzile de praznic, acela creştin ce nu le va cinsti aceaste dzile cu postul, de va fi preoţit, să fie lepădat den cinstea sa, iară, de va fi mirean, să fie afurisit, alegând numai când să va prileji neştine bolnav.
(Zunara:) Dumnedzăieştii apostoli aşea au lăsat învăţătură cum vom posti acest svânt Post Mare, tocmai aşea să postim şi miercurea şi vinerea prespre tot
dentr-acela sau până nu să va svinţi, acela 3 dzile să postească, iară să nu să priceştuiască 7 dzile. (Ioan Postnic): De va cădea şoarecele sau altă jiganie spurcată în vin sau în unt şi să va îneca acolea, nu trebuie ca să să leapede acealea bucate, ce ca să să svinţască cu aghiazmă. De-aciia să să mănânce tară nice de o scârbă. Aşijdere, vasul să fie iarăş de treabă, iară, de să va prileji acea spurcăciune să cadză acolo şi să putredască [sic!] şi să facă viermi într-acel vas, atunce bucatele ce vor fi fost acolo să nu să mănânce, ce să să leapede afară, iară vasul să să-l speale bine şi să-l ocropască cu aghiazmă şi iară să fie de treabă. (Nichifor, patriarhul): Jiganiia spurcată, de va cădea în puţ sau în fântână să o leapede afară şi de-aciia să scoaţă 40 de veadre de apă, să vearse şi atunce ca să o svinţească cu aghiazmă di [sic!] cea mare, de la Bogoiavlenie, şi, de-aciia, să bea tară nice un păcat.
15,2 Scris: «ufeWAh. b33 Scris: BÂoB'fcipeHÎHAoph.
1534 Scris: mereu.
368
anul, după cum am dzis şi mai sus. Iară cela ce va îndrăzni de va dezlega aceastea dzile, acela va fi călcătoriu de Pravila Svinţilor Apostoli, deci să fie lepădat den cinstea sa, iară, de va fi mirean să fie despărţit de besearică.
351	CAP.
Pentru praznicul Blagoveaşteniilor1S3S, l661 de să va prilej! in Săptămâna cea Mare a Paştilor
Mulţi svinţi părinţi şi de-a svintei besearici învăţători au dat învăţătură cum, de să va prileji praznicul Blagoveaşteniilor1536 * 1538 în Săptămâna cea Mare, să nu să mănânce peaşte, iară unii dentru dânşi dzic să mâncăm.
(Nichifor, patriarhul de Ţarigrad:) Acest svânt patriarh dzice: Când va veni vreamea să fie praznicul Blagoveaştiilor în gioi-mari sau în vinerea Paştiilor, nice un păcat nu ne va fi de vom mânca unt-de-lemn şi vom bea vin sau de vom mânca peaşte. Iară ceia ce vor mânca peaşte în sâmbăta lui Lazar sau la a treia dumenecă în post, ce să chiamă Dzua Crucii sau la cbtîh Theodor1539, după cum vedem pre mulţi că mănâncă peaşte, aceştea au foarte un păcat mare şi mai vârtos că la Svintele Paşti scrie să nu să I662 cumenece, ce să fie oprit de svânta priceaştenie, pentru această puţină lăcomie în ce chip îndrăznesca ceştia a dezlega aceastea dzile, când învaţă, pravila, nice mireanii la Ţveatonosie1540 să nu răzduşască la peaşte. Carii vor vrea să să cumenece, macar de-are scrie şi tipicul, să nu şi să ţie în samă.
(Sava wcipeNar1541:) Acest svânt părinte scrie la tipicul lui de dzice: Ca să vă fie amente că ori în ce dzi să va prileji praznicul Blagoveaşteniilor1542 în Săptămâna cea Mare, la masă să mâncăm peaşte pentru mărirea şi cinstea preasvintei a lui Dumnedzău Născătoare.
(.Marco:) Dzice şi preapodobnicul Marco la tipicul besearicii: Ori în ce dzi să va nemeri Blagoveaşteniile1543, macar şi în Săptămâna cea Mare, ca să să mănânce peaşte.
{Iară svinţitul Nichita, mitropolii63tul de Siron, aşijdere, şi Zunara au lăsat învăţătură:) în Săptămâna cea Mare, ori în ce dzi să vor prileji Blagoveaşteniile1544, să să mănânce peaşte, numai vineri şi sâmbăta Paştiilor să nu să mănânce.
(Şi aşea ţine şi besearica soborului cea mare1545:) Când să vor prileji Blagoveaşteniile1546 într-aceaste 2 dzile, peaşte să nu să mănânce, numai unt-de-lemn şi vin ca să să bea pentru mărirea praznicului.
1335	Scris: BAroetijieHiHAOAi,.
1336	Idem. ^
1337	Scris: 6Ar»B,hi|jiHAopt,.
1538	Scris: uoh MApH.
1539	Scris: eeoA«pi>.
1340	în slavonă: Florii.
1341	în slavonă: luminătorul, iluminatorul.
1542 Scris: BAr»Biîiji6NiHAopb.
1343	Scris: BAros,bi|ieNÎHAe.
1344	Idem.
1343 N. N.: catedrala patriarhiei de Constantinopol.
1346 Scris: BÂiwfeijieNiHAe.
369
(Ioan Postnic:) Iară svântul patriarh Ioan scrie pentru praznicul Blagoveaşteniilor1547: în săptămâna cea mare, fie în ce dzi, de să vor prileji Blagoveaşteniile, peaşte să nu mănânce, numai ca să facă liubov la unt-de-lemn şi la vin.
352	CAP.
Pentru AMt HcnpaBHTk1548 molitva
Pentru aac4 xcnpdBHTh scrie dumnedzăiescul Ioan Postnic de dzice: Găsim la nişte tipice, ce sâmt despre l664 apus, scriind: La praznicul Blâgoveaşteniilor1549 să să cânte A<wh HcnpdBHTk, de-aciia să fie desăvârşit1550 AHTtfprÎA 3AAT®«fCTA1551 şi aceasta nu ştim în ce chip au dat învăţătură; iară pre cât ne pricepem noi, ne pare să fie fost neînţelegători aceia ce-au scris aceale tipice, după cum vedem şi alte multe o samă de obiceaie, ce scrie pre multe cărţi, unele dentr-înse şi pentru nesocotinţa şi prostimea lor, iară mai multe pentru credinţa lor cea rea1552, ce bolesc de pururea de adevăr. Credz, A^i ucnpABHTk la np’bKAecijjeHA1553 s-au orânduit să fie, dară la 3An«ftmoBA1554 cine o pune, credz [că]1555 aşea s-au dat învăţătură întru această dzi luminată nemică, săvai cât ceva sămn de jeale şi de plângere ca să nu fie, de vreame ce iaste /665 o dzi mai cinstită de toate, pentru căce iaste începătură şi cap spăseniilor noastre; dară nu dzâc dumnedzăieştii părinţi ca să prăznuim dzua aceasta, dară, nu să fac aprindere de lumini prespre tot după obicină1556 şi să cântă de trei ori Aghios şi să citeaşte Apostolul şi Evanghelia şi alte toate deplin câte sâmt a liturghiii lui Zlatoust.
353	CAP.
Pentru postul Născutului şi a Svinţilor Apostoli
(Ioan de Chitru:) în postul Născutului şi a Svinţilor Apostoli, vrem mânca bucate uscate, fără unt-de-lemn aceaste, trei dzile: luni şi miercuri şi vineri, alegând de va fi neştine bolnav. Aceastea să cade să le ţinem, ca şi postul cel mare, iară cine are vrea să îngăduiască lui Dumnedzău, numai sâmbăta şi dumeneca are mânca I666 peaşte şi are bea vin.
[353 bis CAP.]
Pentru postul Uspenii, ce iaste în avgust, 15 dzile
Pentru dumnedzeiască şi cinstită aromire a Preasvintei şi Preacuratei a lui Dumnedzău Maică şi pururea Fecioară Maria, simtem datori toţi creştinii, cu mici,
1547	Scris: BAiwhiiieNÎHAOph.
1548	în slavonă: Să se împlinească.
1549	Scris: BArostiiieNÎHAoph.
1550	Scris: Aec'hBp'huiiiT.
I5M în slavonă: liturghia lui Zlatoust.
15:12 Scris: pp<*.
IM în slavonă: prinos.
15:14 în slavonă: părăsire.
1555	Cuvânt lipsă în text.
1556	Scris: uibhhni».
370
cu mari, cu tineri, cu bătrâni, cu preoţi, cu mireani, de pururea să cântăm şi să lăudăm cu rugi şi cu rugămente pre Născătoarea lui Dumnedzău şi Dvorbitoarea a tot rodul omenesc, pentru că ne-au izbăvit şi ne izbăveaşte de pururea de mânule vrăjmaşului nostru, diavolul şi am dobândit iarăş moşiia noastră cea dentâi, ce să dzice raiul. Drept aceaia simtem datori ca să cinstim acest luminat praznic a Preastavleniii Svinţiii Sale cu toată usârdia1557 şi frica lui Dumnedzău /667 şi cu liubov sufletesc ca să tâmpinăm şi să-i ieşim înainte cu bucurie. Pentru postul acestor 15 dzile întru carele să cântăm ale Sale paraclise şi să postim curat, cum să cade: lunea şi miercurea şi vinerea vom mânca bucate uscate, iară într-alte dzile vom răzduşi la unt-de-lemn şi la vin, iară peaşte nice într-un chip. Numai în dzua luminatelor Preaobrajenii a iubit Fiiului Ei, atunce să va mânca peaşte ori în ce dzi să va tâmpla, veri miercuri, veri vineri, după învăţătura preasvinţitului părinte Nichifor, patriarhul de Ţarigrad; iară la dzua Adormiriei Svinţii Sale, de va fi miercuri sau vineri, came nu să va mânca, numai peaşte.
354	CAP.
Pentru înălţarea Svintei Cruci
încă simtem datori să postim şi la /668 dzua Cinstitei Cruci, carea să proslăveaşte în luna lui septevrie în 14 dzile ori în ce dzi să va tâmpla veri fie sâmbătă, veri dumenecă sau fiece dzi, altă nu să va mânca fără numai bucate cu unt-de-lemn şi să va bea vin, iară peaşte nice într-un chip, pentru legătura dzilei.
355	CAP.
Pentru postul miercurii sau vinerii pri [sic!] ce vremi şi când să face dezlegare ca să mâncăm peaşte
(loan Postnic:) Ca să ştiţi că miercurea şi vinerea prespre tot anul să dezleagă şi să strică postul, numai când să vor prileji de vor fi praznice rcnoA^KÎM1558 sau sărbătorile Svintei Preaciste, cumu-i Naşterea Ei, Văvedenia, Blagoveaşteniile1559, Uspenia, atuncea să face răzdreaşanie de peaşte şi de vin, iară, de să va tâmpla agiunul1560 Născutului sau a Bogoiavle/669niii miercuri sau vineri, atunce nu va fi razdreaşenie, aşijdere, macar şi luni, de să va prileji, dzicând: Să facem liubov, că iaste praznic.
Aicea să asculte fiecine pre osvinţitul loan de Chitru în 27 de capete a canonului său, unde dzice: Să să facă razdreaşenie acestor dzile ce scrie mai sus: miercuri şi vineri. Numai ceale 50 de dzile ce sâmt de la Paşti până la chcecTBHe efor© AX<»1561, şi atuncea numai mireanii la peaşte, iară călugării numai unt-de-lemn şi vin să bea. Pre aceastea vremi să dezleagă postul acestor doo dzile ce scrie mai sus: Miercuri şi vineri, numai atunce să face masă la vreame, iară nu după ACB'bTÎH Maci»1562, ca într-alte date, cumu-i obicina1563. însă şi aceasta încă stă după voia şi
1357 Scris: oycp'hAHA.
1338	în slavonă: împărăteşti, domneşti.
1339	Scris: BAroB'fcipeHÎHAopb.
1360	Scris: AutfNtfAb.
1361	în slavonă: Coborârea Sfântului Duh.
1362	în slavonă: ora 9.
1563 Scris: wbhmha.
371
firea omului. Iară când să vor /670 prileji sărbătorile fiecăruia din cei 12 apostoli sau şi altor svinţi mari, măcenici sau preapodobnici sau cb6thah1564, când să va proslăvi dzua lor miercuri sau vineri, atunce la peaşte să nu facă razdraşeanie, ce numai unt-de-lemn şi vin, iară altă nemică, numai când să va prileji praznicul lui Ioan KpcTdT€Ah1565, anume Naşterea şi	akhob€nia 1566, atunce să să mănânce peaşte, iară
de alte praznice a lui, numai unt-de-lemn şi vin.
(Theodor1567 Studit[ulJ:) După acesta şi la dzua svinţilor apostoli cei mari, Petră şi Pavel, atunce încă vrem face razdreaşenie la peaşte. După cuvântul Svântului Theodor ce scrie aicea, Studit la tipicul lui. ‘
356	CAP.
Pentru svânta priceaştenie, la ce vreame să cade creştinilor să o priimască1568
(Ioan,/671 episcopul de Chitru:) Toţi ceia ce sâmt credincioşi şi creştini pravoslavnici1569 şi-ş petrec viiaţa lor pre direptate şi fac întrutot după cuventele ce-au poruncit Dumnedzău pre Svintele Scripturi, aceştia, până vor fi pre pământ, să cade să să cumenece de patru ori într-un an, după cum am luat învăţătură de la cei svinţi părinţi. Deci, dentâi să cade să ne cumenecăm la postul cel mare, când să curăţea toţi creştinii de toate scârnăviile1570 păcatelor. Că aceasta iaste curăţire şi lumină sufletelor şi trupurilor noastre. Al doile rând, la dzua svinţilor a lui Dumnedzău propoveadnici Petră şi Pavel. A treile rând, la Uspeniia Născătoarei lui Dumnedzău, Preacistei1571, carea iaste spăsenia noastră. Al patrul rând, /672 la dzua bucurii, când s-au bucurat toată lumea de naşterea şi de împeliţarea Domnului şi Mântuitoriului nostru Isus Hristos.
357	CAP.
Pentru dumnedzăieştile Paştii, până unde să suie şi să pogoară
Trebuie a şti şi acesta lucru, cum dumnedzăieştile a noastre creştineşti Paşti să suie până în 25 a lunii lui april şi vin de să pogoară până în mart în 22 de dzile, iară mai sus sau mai gios1572 nu să vor sui, nice să vor mai pogorî nicedănăoară în veaci.
358	CAP.
Pentru postul Svinţilor Apostoli, în ce chip să află câte dzile iaste
(.Matheiu:) Câte dzile sâmt de luni de după Paşti până în luna lui mai în 3 dzile, atâtea dzile iaste postul Svinţilor Apostoli.
1564	în slavonă: sfinţi.
1565	în slavonă: Botezătorul.
1566	în slavonă: tăierea capului.
1567	Scris: eeo^opi».
1568	c •
Scris: npmAucKtf.
1:>69 Scris: npABOCAABNHHh.
1:570 Scris: cKp'hN'hBmAe.
1:571 Scris: npHHCTen.
1372 Scris: u*ch.
372
359	CAP.
Pentru tocmala lumii, cum iaste stătătoare pre patru stihii, aşijdere, şi omul
Pre aceaste patru stihii iaste stătă/673tătoare lumea: anume soarele, vântul, pământul, apa, iară de-are lipsi numai una de aceastea, nemică n-are fi de aceastea ce sâmt. Aşea şi omul, iaste tocmit dentr-aceaste patru stihii: den sânge şi de vine şi de hiiare plavoşe şi neagră. Iară cine va vrea să ştie care stihii de-a lumiei, sânt mai înalte şi mai sus de alte, iaste acesta: soarele, aşijdere, şi vântul iară ceale de gios,S73 iaste pământul şi apa. Aşijdere, şi omul, ceale doao, sângele şi vinele să văd, iară doao nu să văd, că iaste hiiarea cea plavoşe şi cea neagră, întru carele lucru luo Dumnedzău şi zidi pre om şi aşea-1 împărţi pre stihiile ceriului ceale de sus şi ceale de gios1573 1574, cumu-i ceriul cu pământul aşea-i împărţit pre patru stihii. /674
360	CAP.
Pentru sufletul ce lăcuiaşte în trupul omului, oare în ce parte de loc a trupului
să găseaşte că lăcuiaşte
(Ioan Damaschin:) Sufletul omului în trei locuri ce sâmt de treabă trupului acolea să găseaşte într-acesta chip, cumu-i radza soarelui, de pre unde încape în casă pre un loc cât de puţin, lumineadză casa toată. Aşea şi sufletul în trei locuri lăcuiaşte, dară lumineadză toată casa trupului. Sufletul lăcuiaşte la inima omului şi de-ndărăpt după cap, ce să dzice în ceafa1575, aşijdere, şi pren vinele ceale mari, ce să chiamă împărăteşti. întru aceaste trei locuri a trupului lăcuiaşte sufletul. Drept aceaia cându să va împunge omul la inimă sau în /675 vreuna de aceaste vine mari sau de-1 va răni la ceafa1576 şi va cură sânge mult, într-acel ceas să desparte sufletul de la trup şi aciiş moare tot trupul şi să strică, întru care lucru aflându-să sufletul într-aceaste trei locuri petrecătoriu, de-acolea dă puteare de viiaţă a tot trupul, de iaste viu.
361	CAP.
Pentru ceale şapte vârste1577 ce are omul în viaţa sa, carele sâmt
şi cum să chiamă
întâia vârstă1578, daca să naşte omul până în 4 ai, să chiamă prunc. Iară den patru ai până în 14 să chiamă cucon. Iară den 15 ai până în 22 să chiamă tânăr. Iară den 23 de ai până în 42 să chiamă voinic, iară den 43 de ai până la 56 să chiamă bărbat. Iară den 57 de ai până în 69 să chiamă moşneag. Iară den 70 /676 de ai înainte până la svârşitul vieţii lui să chiamă bătrân.
b73 Scris: g»th.
I5M Idem.
1573 Scris: 4*4*-
1376 Idem.
b77 Scris: EpiiCTp.
b78 Scris: Bpi>CTx.
373
362	CAP.
(întrebare:) Oare cum poate fi de rând că vedem în viaţa noastră o samă de oameni buni şi înţelepţi şi-ş petrec viiaţa frumos şi bine, cumu să cade, după învăţăturile lui Dumnedzău, iară la datul sufletului chinuiesc foarte rău şi cu nevoie mare Ii să împarte sufletul de Ia trup, şi iarăş, vedem pre alţi oameni răi şi petrec în toate scârnăviile1579, iară la moartea lor mor cu pace?
(Răspunsul părintelui Anastasie de Sinaia:) Toate giudeaţele lui Dumnedzău, când va vrea neştine să le ştie, nu iaste putinţă. Drept aceaia bine are fi când nu le-are-om foarte cerceta pre-amăruntul. Iară uitându-ne şi noi şi mirându-ne de acest /677 lucru, cum de multe ori mulţi au fost oameni buni şi direpţi la viaţa lor, iară la moartea lor cu mare muncă şi chin s-au împărţit sufletul lor de la trup. Aceasta ne arată Dumnedzău noo ca să ne înfricoşem şi să ne teamem, vădzând noi, nişte păcătoşi, pre nişte direpţi ca aceia rău chinuind, ca să ne aducem amente şi să ne înţeleptim. Dup-acea să prilejeaşte şi acestora, fiind ei direpţi, ca nişte oameni, nu pot să nu smentească, săvai cât de puţin să nu greşească. Deci, pentru acea muncă şi chin ce au ei la moartea lor, să curăţesc de tot şi să mântuiesc de munca ce va să fie. Şi mărg aceştea atunceas [în]1580 împărăţia lui Dumnedzău. Iară ceia ce mor fără nice de o chinuire la vreamea datului sufletului său, /678 aceştea au fost făcut oarece puţin lucru bine, de-aci1581 le-au fost dat Dumnedzău toată viaţa lor de ş-au petrecut tot cu bine şi nice o răutate n-au vădzut asupra lor, nice mainte de moartea lor, nice la moarte. Drept aceaia, de vreame ce ş-au luat binele lor întru viiaţa lor, aceştea fără nice de o smenteală, ocaanicii, vor mearge în focul nestins, de să vor munci în veaci nesvârşiţi1582 pentru păcatele lor.
363	CAP.
Pentru visele ce veade omul în somn, carele sâmt adevărate şi carele nu simt
{Aşijdere, acesta Anastasie:) Un lucru ce veade omul dzua şi-l bagă la inima sa şi-l socoteaşte cu gândul, acesta lucru vine de-1 chiteaşte omul şi noaptea în somn.
Sâmt multe lucruri de vin şi despre diavolul, carele /679 arată multe lucruri spre îndemnături reale. Simt o samă de vise şi den firea omului, carele pogor den saţiul bucatelor sau den beţie. Iarăş sâmt o samă de vise de vin şi despre Dumnedzău, cum de multe ori dumnedzăieştii îngeri ne înfricoşadză pre noi şi ne arată lucruri groznice, ca să ne priceapem că facem rău şi să ne părăsim. Aşijdere, şi sufletul, ca un lucru scump şi dumnedzăiesc ce iaste şi nevădzut după firea îngerească şi acesta cunoaşte multe lucruri ce vor să vie asupra omului, dece-i arată mainte di [sic!] ce va să fie. Drept aceaia1583, trebuie, câte vise va vedea omul şi va cunoaşte că sâmt de părăsire şi de întoarcere despre rău spre bunătăţ, acealea să cade să le creadză şi să să bucure cu dragoste. /68°
1579
1580
1581
1582
1583
Scris: cKpwhE'mAe.
Cuvânt lipsă în text. Scris: a^-Scris: NecepiiiiiHUH. Scris: ahaa.
374
364	CAP.
Pentru ceale 7 păcate mari de moarte, carele sâmt şi cum să chiamă
(iSimeort de Solun:) Şeapte păcate sâmt mari de moarte, carele pierd şi omor pre om şi trupeaşte şi sufleteaşte.
întâia iaste când să leapădă creştinul de leagea lui Hristos Aicea socotiţi în chip să leapădă omul de Hristos, [nu]1584 numai când să dă într-altă leage, ce şi când calcă învăţăturile lui Hristos şi nu face după cum învaţă pravila şi svânta besearică, ce îmblă după voia sa de toate.
21585. Al doile iaste mândriia, ce să ţine neştine mai bun de toţi şi mai înţelept.
3.	Al treile iaste când face omul de bunăvoia sa ucidere.
4.	Al patrul iaste sânge amestecat, ce să dzice în toate fealirile curvie, alegând când /681 face omul curvie cu vreo rudă a sa şi, mai vârtos1586, sodomiia, ce iaste când curveaşte bărbat cu bărbat.
5.	Al cincile iaste lăcomiia, iubirea de avuţie, mâncarea şi băutura prespre măsură şi alte toate aseamenea acestora.
6.	Al şeasele iaste zavistiia, răpştea1587, cela ce nu iubeaşte pre nime.
7.	Al şeaptele iaste leanea, somnul prespre măsură, aşijdere, şi blăznirea.
365	CAP.
Pentru cela ce-ş va face moarte sângur sau să va îneca sau şi într-alt chip să va omorî
{Ioan Postnic:) De aceste lucru au lăsat învăţătură acest svânt Ioan Postnic de-au dzâs că: Cela ce-ş va face moarte singur, acela să fie după moartea lui ca şi un dobitoc: Nime să nu-1 grijască, nice să-l provodească, nice alte pamenţi să-i facă, /682 că acela iaste un suflet pierdut, iară, de să va fi tâmplat să fie fost nebun şi fără fire, pre acela ca să-l grijască ca pre un creştin.1588
366	CAP.
Pentru diavolul: Oare cunoaşte gândul omului?
Diavolul numai lucrurile ceale reale şi hicleane, acealea le ştie şi le cunoaşte, pentru căce, când gândeaşte omul să facă vreun lucru rău, atunce diavolul pre fire cunoaşte că are gând rău omul, deci totdauna stă asupra lui cu toate meşterşugurile lui ceale reale, de-1 îndeamnă să săvârşească1589 acel gând rău ce-au pus la inima
1584 Cuvânt lipsă în text.
1583 Numerotarea este tăcută marginal.
1586 Scris: Kp’hTOCh.
1387	Scris: piuiiţiA.
1388	Ş. T.: GLAVA 39 Pentru cela ce-ş va face moarte sângur cu voia sa, de să va omorî ori cu ce fel de moarte (Ioan Postnic): De acesta lucru au lăsat învăţătură acesta svânt Ioan Postnic de-au dzis că cela ce-ş va face moarte singur, acela ca să fie după moartea lui ca şi un dobitoc, nime să nu-1 grijască, nice să-l provodească, nice alte pamenţ să-i facă, că acela iaste un suflet pierdut. Iară, de să va fi tâmplat să fie fost nebun şi fără fire, pre acela ca să-l grijască ca pre un creştin.
3 9 Scris: chBp’hurkcK'b.
375
lui. Iară Dumnedzău toate le ştie şi le cunoaşte, încă mainte de ce gândeaşte omul să facă un lucru, veri bun, veri rău, că Dumnedzău ştie şi cunoaşte tocmala omului mainte de naşterea /m lui, cum şi în ce chip va să fie. După cuvântul lui David proroc, unde dzice: Cela ce cerceteadză inima şi rărunchii omului, acesta iaste Dumnedzăul cel dirept. Vor să dzâcă înţelepţii cum lucrurile ceale bune să fac şi să nasc de la inimă, iară răutăţile şi poftele ceale reale să nasc dela rărunchi şi toată zburdăciunea de acolea să înceape. După cum putem să cunoaştem şi de pre fealiul dobitoacelor, că toată grăsimea trupului pregiur rărunchi să învăluiaşte şi până nu face grăsime acolo, nu zburdeadză, nice gioacă. Drept aceaia, svinţii oteţi au tocmit postul, pentru să nu să strângă unsoare la rărunchi, ca să nu să scornească zburdăciune şi pofte reale. Drept aceaia, dzice şi prorocul că, până nu naşte binele /m de la inimă şi răul de la rărunchi, mainte cunoaşte Dumnedzău.
367	CAP.
Pentru ceaste trei părţi a sufletului cu carile să ocrămeaşte1590 trupul
(Grigorie hhck'ih:) Acest svânt, marele Grigorie nhckîh, carele au fost mare luminătoriu a filosofii ceiii sufleteşti, scrie de grăiaşte: Trei lucruri sâmt vădzute în tot sufletul omului: cuvântul cest grăitoriu, aşijdere, şi pofta, cu carea pofteaşte omul şi binele şi răul. A treia iaste mâniia1591. Dece pre aceaste trei lucruri stau alte toate şi bunătăţile şi răutăţile.
{Partea cuvântului:) Bunătăţile ce vin dupre cuvânt sâmt aceastea: Dentâi mărturiia cuvântului iaste să fie de blagocestie, să grăiască pre urma propoveadaniii svinţii [sic!] apostoli, carea, du/ p-acea au adevăratu-o şi svinţii oteţi cându s-au adunat pre multe locuri, toţi înţelepţii lumii la vreamea ce s-au făcut ceale 7 săboară. Aşijdere, bunătatea cuvântului iaste ca să ştie fiecine ce iaste partea lucrurilor celor bune, deci, aceasta să ţie. Aşijdere, şi răutăţile să le ştie de ce feal sâmt. Şi, deaca va cunoaşte că iaste lucru rău, ca să să ferească de dâns şi să iubască pravoslovia şi alte lucruri a direptăţii. Aceastea sâmt bunătăţi cuvântareţe, iară răutăţile cuvântărite sâmt aceastea: Zloceăstvia1593, ce să dzice cându-ş va urî neştine leagea şi va iubi alte lucruri reale, carele le va lepăda besearica şi le va procleţi şi le va dzice anathema1594. Şi mai pre scurt, bunătăţile cuvân/686tariţe sâmt toate câte vin după spăsenia sufletului şi răutăţile cuvântăreţe sâmt toate carele duc pre om în muncile de veaci, de la cel mic până la cel mai-nare.
bunătăţi şi răutăţi cuvântareţe
Bunătăţile sufletului	Aşijdere, şi răutăţile
pravoslavia	zloceăstia'iW
lucrurile ceale bune	lucrurile ceale reale
1590 Scris: oKp'hMttfje.
1:>91 Scris: m^nia. Altă lecţiune: mănie. ,:>92 Scris: wmUhi.
1:593 Scris: 3aomiiCtbha.
1594 Scris: anao€aiva.
1:595 Scris: 3aohi»ctha.
376
(Pentru pofta cea bună şi cea rea:) Bunătăţile ce sâmt den poftă sâmt aceastea: Ca să aibă neştine toată pofta lui spre dreapta lui Dumnedzău şi spre toate învăţăturile Lui şi nice un lucru de câte sâmt mai scumpe şi mai de cinste pre lume ca să nu-i fie lui mai drag decât Dumnedzău, pen/687tru căce nice o bunătate fără de agiutoriul1596 de la Dumnedzău nu iaste desăvârşit1597, după cum dzice şi dumnedzăiescul Iacov apostol şi a lui Dumnedzău frate. Aceasta iaste cea mai-nare ce iaste den poftă bunătatea.
Iară pofta cea rea iaste să poftească neştine dulceţile ceştii lumi deşarte, cum iaste avuţia, cinstea sau ffâmseaţele muiereşti şi alte podoabe a trupului, carele, cine le iubeaşte şi le pofteaşte, rău chinuiaşte, că aceastea toate îndeamnă pre om spre nedireptate şi spre toate fealiurile de curvii şi spre alte păcate spre toate.
{Pentru mâniia1598:) Mâniia1599, încă are bunătate într-acesta chip, când s-are mâniia1600 neştine spre diavolul şi spre toate lucrurile lui, să dzică aşea: Diavole, tu mă îndemni să fac de toate fealiurile de curvii şi /688 alte răutăţi, toate să le împlu şi să fac de toate pre voia ta, Iară eu, iată, că nu voiu să te ascult, ce numai atâta-ţ dzic: Fugi departe de mene, că Hristos iaste cu mene şi macar ce rău mi-ai1601 aduce asupră, nemică nu-m veri strica, pentru căce asupra sufletului mieu n-ai nice o puteare! Deci aceasta iaste bunătatea mâniei1602, ca să să mânie1603 tot creştinul pre diavolul şi pre lucrurile lui ceale reale şi hicleane şi să fugă de toate gândurile ceale reale şi năstavurile ce-i va aduce diavolul amente, de carele va cunoaşte că va hi păcat. Iară răutatea mâniei1604 iaste aceasta: Dentâi răpştea, urâciunea ce nu iubeaşte binele nemărui şi svadele carele aduc bătăile şi uciderile, de să fac morţi şi alte întunearece de răutăţ, Z589 că unde iaste răpştea, acolea aproape iaste şi uciderea.
368	CAP.
Pentru dumeneca ce să chiamă cuuecTBÎe croro Xx*1605, ca să mâncăm carne
(Gherman, patriarhul de Ţarigrad:) La dzua acestui dumnedzăiesc şi prealuminat praznic, ce să dzice la chiuecTBÎ'e ctot© ax*, carne nu să cade1606 să mâncăm într-această dzi până nu vor ieşi de la besearecă şi până nu vom asculta molitvele ceale de preaclonenie1607, carele să citesc după vecernie, pentru pogorârea Duhului Svânt ce-au pogorât de-au luminat svinţii apostoli. Atunce, daca vom săvârşi1608 slujba preacloneniei, vom mânca mireanii carne fără nice de-un păcat.
1596	Scris: Au^TopioAb.
1597	Scris: A^chEpisUiHT.
1598	Scris: misNiâ. Altă lecţiune: măniia.
1599	Idem.
1600	Idem.
1601	Scris: MÎiaH.
1602	Scris: MisNien. Altă lecţiune: mâniei.
1603	Scris:	Altă lecţiune: mânie.
1604	Scris: MisNiew. Altă lecţiune: mâniei.
1605	în slavonă: Coborârea Sfântului Duh.
1606	Scris deasupra rândului.
1607	Scris: nplKAONeme.
1608	c •
Scris: citBp'hUJH.
377
369	CAP.
Pentru ruda cea bună şi de-a firea, cum nu să cade nemărui să să laude
Despre părinţi nime nu să cade ca să să laude, că /69° iaste de feal bun, că den moşie nime n-au izvorât, ce să-ş aducă amente că iaste şi simtem toţi dentr-un feal de lut, ce să dzice den strămoşu nostru Adam. Cum iaste scris: Toţi simtem de lut după fealiul facerii strămoşului1609 nostru, macar de-are fi şi împăraţi sau, de s-are îmbrăca toţi cu urşinici [sic!] şi cu zarbale sau de-are avea toată avuţia lumii, nime cu nemică ca să nu să laude. Aşijdere, nice prea săraci sau carii chinuiesc rău şi-ş petrec viiaţa tot cu boale şi simt îmbrăcaţi cu haine sărăceşti şi aşteaptă agiutoriul1610 de hrană de pre la casele altora, nice aceştea ca să nu să laude, ca să nu-ş piiardză plata, aducându-ş amente de cuvântul lui Hristos: Ferice de cei mişei sufleteaşte. Cu adevărat /691 lăudatu-i omul ce iaste den semenţie bună şi svântă, iară cela ce iaste den rudă bogată şi slăvită, o laudă puţină iaste acolea, că bogăţiia de multe ori scade şi sărăceaşte pre om. Drept aceaia, dzice prorocul: Bogăţia de-are cură ca apa, neme ca să nu-ş îngreoiadze inima; bogăţia iaste un lucru pieitoriu.
370	CAP.
(întrebare:) Un tâlhariu, de va ucide 100 de oameni şi-i va omorî pre toţi cu mâna sa şi de-1 va prinde şi pre dâns de-1 vor omorî, oare putea-va fi plătit cu moartea sa ceale morţi, toate?
(Răspuns, Anastasie de Sinaia:) Cu moartea sa numai moartea unuia va fi plătit, iară ceale 99 de morţi ce-au rămas va să dea samă înaintea înfricoşatului giudeţ1611 la BTopoe npHuiecTBie1612 şi va să ia plată după deala sa.
[371 CAP.]1613
Pentru /692 numele acestor svinţi şi dumnedzăieşti bărbaţi dăscăli şi a besearecii învăţători şi altor pravoslavnice împăraţi, cine va vrea ca să ştie
Aceaste capete de pravilă ce sâmt scrise într-această carte, o samă sâmt scoase dentru svintele dumnedzăieşti pravile a svinţilor şi dumnedzăieştilor apostoli; o samă sâmt alease şi scoase de la svintele şi dumnedzăieştile a toată lumea luminătoare ceale 7 săboare, carele să află că le-au tâlcuit1614 şi le-au scos deusebi, carea după treaba sa, fericitul şi preaînţeleptul marele Ioan, pre poreclă Zunara, ce-au fost monah, ce să dzice călugăr, la mănăstirea1615 ce să chema cbta1616 Glicheria, iară
1609	Scris: CTpT.MOinS’.
1610	Scris: autfTopioAh.
1611	Scris: uVA«m»-
1612	în slavonă: a doua venire.
1613	Acest capitol nu este numerotat de Eustratie logofătul.
1614	Scris: tat»kVhti».
1613 Scris: AVhNi.cTHp.h. Altă lecţiune: mănăstirea.
1616	în slavonă: sfânta.
378
fiind om înţelept şi desăvârşit1617 cărtular bun, fu ales de fu mai-mare /693 drucar, ce să dzice fu dascal şi mai-mare prespre tipariu, unde să tipăriia cărţile, întru care lucru era întrutot împreunat la toată răsădirea cărţii cu iubitoriul de Dumnedzăire diaconul de la mare şi dumnedzăiască besearică, svânta patrierşie, fiind nomofilax, ce să dzice socotitoriu de leage, aşijderea, şi hartofilax, ce să dzice visteamic pre cărţile besearicii şi mai-mare socotitoriu mănăstirii1618 cei mari, ce să chema Vlahema, numele lui era Theodor1619 Valsamon, carele prespre puţină vreame fu ales de om bun şi înţelept, de fu pus patriarh la cetatea lui Dumnedzău, ce să chiamă acmu Antiohiia, care oblăduiaşte toată partea Răsăritului.
Dup-acea, sâmt într-această carte şi alte nume Z694 a mulţi svinţi patriarş şi altor dăscăli. Aşijdere, şi o samă de-mpăraţi, cărora le sâmt scrise şi numele şi canonele fieştecăruia pren cărţile sale, arătând pre capete tot lucrul, carele di [sic!] ce treabă va să fie.
Deci, cui va trebui, ca să cearce acealea cărţi pre capete, cum scriu aicea, aşea va găsi şi acolo.
Aşijdere, şi de Matheiu şi de Armenopul cine va vrea să ştie ce feal de oameni au fost: Matheiu au fost iermonah învăţat şi filosof întrutot, porecla i-au fost Vlastari, iară Armenopul au fost giudeţ1620 în cetatea Solunului întrutot cinstit şi învăţat, având mesereare şi la clirosul besearicii. Nomofilax, numele-i era Costantin, iară dup-acea Fotie, patriarhul de Ţarigrad /695 i-au pus numele acestuia Tarasie.
Aceştea sâmt carii au fost dăscăli desăvârşit1621 1622, carii au scos şi ş-au arătat toate adâncurile cărţilor şi svaturile direpţilor den limba cea mai suptire şi mai ascuţită de toate limbile, ce să dzice elinească, cu carea au tocmit Dumnedzău, de-au cunoscut aceştea întâi lumina Dumnedzăirei, carea nu o pot să o înţeleagă fiecine, de nu vor fi prea iscusiţ şi deprinş cu dânsa, cum au fost şi aceşt fericiţ dăscăli ce scriem mai sus: Zunara, Valsamon, Matheiu, Armenopul, carii s-au nevoit de-au scos pre limbă mai purtăreaţă grecească, pentru ca să poată înţeleage şi cei mai neînvăţaţi, ce vor să fie şi ei altor învăţători. Că nu poate nime să fie întrutot desăvârşit , / fără numai unul sângur Dumnedzău. Ce unii au un dar, alţii alt, unora le-au dăruit Dumnedzău darul înţelepciunii şi a înţeleagerii, altora a curăţiii şi a preoţiii.
Dup-acea şi eu, un păcătos şi mai neînţelegătoriu de toţi, râvnind urma învăţăturii şi neagiungând1623 cu firea, m-am apucat de-am scos această cinstită carte de pre limba grecească pre această limbă ce să chiamă acmu rumânească, luând izvod de la multe fealiuri de limbi, carii, vădzând şi ei scădeare şi împuţinare întru toate lucrurile înţelepciunii, după tocmala lumii şi după cumpăna vremii, cunoscând că vin toate spre svârşit, au scos toate adâncurile şi meşterşugurile
1617	Scris: Aec,hEp,hiuHT.
1618	Scris: wbNiiCTHpiH. Altă lecţiune: mănăstirii.
1619	Scris: eeoAtph.
1620	Scris: u^a^ui».
1621	Scris: A^c^BpiiiiJHTb.
1622	Scris: A^EpitiiiHT.
1623	Scris: NSdutfNrhNAb.
379
cărţilor, de le-au ară/697tat la vedeare tutoror [sic!], ca să cunoască şi cei mai proşti şi neînvăţaţi. Pentru acesta lucru, socotind şi eu şi nevoind un micşor peaning ce am luat de la Dumnedzău, pentru mai nemică usteneală, aceasta, ca să nu-1 ascundz în pământ, ce să-l dau şi eu altor, cui vor fi lipsit, cândai doară nu l-are mai împuţina, ce l-are mai adaoge şi l-are mai creaşte, una aceasta, alta audzind şi cel cuvânt scris în Svânta Scriptură, c-au dzâs îngerul lui Dumnedzău cătră preaînţeleptul Toviia: Tainele împăraţilor să le ţie neştine şi să le ascundză bine iaste, iară tainele lui Dumnedzău şi a împărăţiii ceriului iaste bine să le arate neştine tuturor. Şi iarăş acesta: Un pomăt încuiat /698 sau un izvor de apă reace să fie astupat, de ce folos are fi celor însătaţi? Aşea şi această svântă carte de îndireptare, daca va fi închisă şi necunoscută, de ce treabă va fi celor rătăciţi ce nu să vor putea îndirepta spre calea pocăinţei şi a direptăţii. Drept aceaia, rog pre toţi cine va ceti pre această de mână cea de lut schizmire, unde va fi vreun cuvânt greşit, cu linişte tocmiţi şi isprăviţi, iară nu blăstămareţi, pentru căce că n-au scris ceva vreo mână curată sau vreo mente ca aceaia aşedzată, ce-au scris un om păcătos şi încâlcit în toate valurile şi undele ceştii lumi neaşedzate şi -cu de toate chipurile de neputinţe /6" amestecate.
Laudă Domnului nostru Isus Hristos, Celuia ce-au dat după început şi
svârşit1624, ©T ©KAANH6 6VCTpATÎ6 BhIBb rtOro4>6Tb NAMpTiTABb.
t
1624	Scris: csp’hiuHTb.
380
GLOSAR
Au fost înregistrate doar primele douăzeci de ocurenţe ale cuvintelor, un număr mai mare al acestora fiind marcat prin [...], trimiterea făcându-se la numărul paginii din manuscris.
Trimiterile la cuvintele din paginile cuprinsului atribuit de noi lui Varlaam au fost culese cu caractere italice.
în situaţia mai multor ocurenţe ale aceluiaşi cuvânt pe o pagină, am optat pentru o singură menţionare a paginii. După consemnarea categoriilor gramaticale am menţionat şi alte forme decât cele din cuvântul-titlu, care apar în text.
Atunci când s-a considerat necesar, am explicat între ghilimele [„ ”] sensul cuvintelor.
Au fost folosite următoarele prescurtări: adj.: adj ectiv, adj ectival adv.: adverb, adverbial art.: articol cârd.: cardinal conj.: conjuncţie dem.: demonstrativ f.: feminin hot.: hotărât interj.: interjecţie loc.: locuţiune
m.	: masculin mult.: multiplicativ
n.	: neutru
n. pr.: nume propriu
neg.	: negativ
neh.	: nehotărât num.: numeral ord.: ordinal pers.: personal pos.: posesiv prep.: prepoziţie
pron.: pronume, pronominal rel.: relativ refl.: reflexiv s.: substantiv, substantival vb.: verb, verbal
381
A
a, prep. 1, 6, 8, 16, 26,46,80, 84, 107,144, 191, 206,246,266,295,301,340,343,484
aburi, vb. 235, 237
acasă, adv. 82, 236, 238, 337
acela, pron. dem. cela 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 20, 21 [...] acesta, pron. dem. cesta 17, 19, 20, 25, 26, 27, 28, 30, 32, 35, 39, 41, 44, 48, 52, 53, 57, 59, 61, 62 [...]
acestaş, pron. dem. acestaşi 608 acestălalt, pron. dem. 140
aciiş, adv. „îndată” 272, 283,290, 341, 564, 564, 631, 675
acolo, adv. acole, acolea 34, 73, 83, 137, 142, 145, 154, 215, 230, 251, 254, 256, 262, 290, 291,303,316, 326, 327, 334 [...] acoperemânt, s. n. 233 acoperi, vb. 233, 291
acum, adv. acmu 20, 21, 164, 212, 263, 281, 297, 298, 305 308, 323, 388, 410, 436, 460, 489,512,515, 555, 556[...]
Adam, n. pr. 166, 261, 262,265, 283, 690 adaus, s. n. adaos 591, 591 adăpa, vb. 328 adăposteală, s. f. 247
adăuga, vb. 553, 553, 612, 613, 625, 697	‘
adânc, adv. 139, 346, 398, 399,498,695, 696
adet, s. n. adetiu 33,34
adevăr, s. n. 36, 76,299, 300,601, 601, 664
adevărat, adj.; adv. 19, 21, 24, 29, 31, 36, 70, 73, 76, 77, 78, 143, 175, 191, 192, 266, 271, 291,296, 307 [...]
adeveri, vb. adevăra 67, 173, 190, 282, 375, 393, 493, 525, 532, 535, 599, 525, 532, 535, 599, 685
adică, adv. adecă 4, 5, 35, 36,428,435
adina, vb. „năzui” 372
adins, adv.; s. n. 29, 345,486, 518, 518, 645
adormi, vb. 646
adormire, s. f. 667
aduce, vb. 1, 10, 17, 22, 25, 26, 28, 57, 69, 79, 131, 139, 165, 166, 169, 177, 248, 271, 289
[...]
aducere, s. f. 235, 311, 313, 315, 321 aduna, vb. 11, 381, 407, 685 adunare, s. f. 246 adunător, adj. adunătoriu 577 afară, vb. 306, 334, 335, 657
afla, vb. 1, 4, 6, 9, 12, 13, 14, 16, 34, 37, 39, 48, 49, 52, 57, 65, 68, 78, 87, 88 [...] afund, adj.; s. n. 358, 360
afunda, vb. 9, 255, 256, 257, 258, 264, 265, 272, 273 afundare, s. f. 253, 255, 257, 264, 273,455 afundat, adj. 265
382
afurisenie, s. f. 3, 43, 133, 135, 136,219, 250, 367
afurisi, vb. 3, 40, 43,46, 52, 61, 63, 131, 132,1 33, 134, 135, 136, 137, 139, 140, 148, 161, 169, 194 [...]
afurisit, adj. 3, 131, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143., 196. 519, 519 agarinean, s. m. 276 Agaton, n. pr. 25 Aghea, n. pr. 45
aghiasmă, s. f. aghiazmă 348, 655, 657 aghios, s. n. 665
agneţ, s. n. 10, 326, 327, 331, 354, 361 agonisi, vb. 145, 145, 261, 574, 582, 574, 582 agonisită, s. f. 575, 591, 592, 593, 575, 591, 592, 593 Ahilas, n. pr. 90
aici, adv. aicea, aciia, acii 34,49, 62, 64, 79, 80, 81, 139, 141, 142, 149, 177, 231, 233, 256, 296,298, 304, 306 [...] aievea, adv. aiave 469
aiurea, adv. aiuri 86, 177,222, 361, 578, 578 ajun, s. n. agiun 657
ajunge, vb. agiunge 166, 417,418,485, 540, 590, 540, 590, 696 ajuta, vb. agiuta 333
ajutor, s. m., s. n. agiutoriu 189, 339, 307, 527, 527, 655, 687, 690 ajutori,vb. agiutori 587, 587
al, art. gen. 1, 3, 5, 7, 8, 14, 15, 17, 24, 25,26, 29, 36,41, 51, 53, 59, 68, 70, 74 [...] alb, adj. 133, 269
alege, vb. aleage 9, 15, 37, 80, 86, 142, 161, 218, 232, 245, 246, 251, 280, 288, 374, 392, 485,575, 575,608 [...] aleluia, interj. 301 alerga, vb. 501
ales, adj.; adv. 17, 19, 44, 58, 172, 320, 328, 353, 362, 386 Alexa, n. pr. 427,464
Alexandria, n. pr. 44, 89, 90,212, 276, 281, 369, 371, 540, 543, 540, 543, 611 Alexie, n. pr. 87, 374,478
alt, altul, pron., adj. neh. 1, 2, 4, 9, 12, 14, 15, 16, 22, 29, 32, 33, 37, 38, 42, 47, 50, 51, 53, 54 [...]
altar, s. n. oltariu 10, 24, 155, 188, 304, 360, 361, 362 altădată, adv. 424
altceva, pron. neh. altăceva 8, 39, 59, 60, 143, 185, 188, 219, 249 altcineva, pron. neh. altcine 39, 41, 176, 230, 269, 356
amar,	adj. 45, 289
amăgi, vb. 163, 392, 587, 587, 653
amănunt, s. n. amărunt 10, 19, 22, 39, 44, 61, 64, 81, 177, 191, 271, 289, 346, 350, 630, 676
amândoi, pron. 12, 40, 187, 192, 195, 310, 387, 401, 409, 474, 498, 504, 538, 556, 600, 504, 538, 556, 600
ambi,	adj. îmbe 3, 175, 367 amestec, s. n. ameastec 160, 558, 558
amesteca, vb. mesteca 5, 6, 42, 51, 132, 161, 189, 190, 195, 203, 267, 290, 388, 398, 411, 418,442,448, 450, 470 [...] amestecare, s. f. mestecare 188
383
amestecat, adj. mestecat 161, 185, 188, 290, 398,490, 533, 533, 624, 635, 680, 699
amestecătură, s. f. 399, 428,484,494
amiază, s. f. amiazăzi 326
amin, s. n., inteij. 21, 253, 270, 296, 308, 329
aminte, adv. amente 22, 25, 26, 57, 139, 177, 233, 296, 301, 311, 313, 314, 315, 321, 345, 351,511,526, 582, 591 [...]
an, s. m. 10, 14, 16, 33, 35, 58, 76, 82, 88, 144, 146, 151, 154, 210, 224, 231, 236, 288, 296, 373 [...]
Ana, n. pr. Anna 425, 426, 429, 430, 436,437, 438, 439, 440, 441*442, 443, 444,445, 446, 447,448,449,451,452
anaforă, s. f. anafiiră 10, 330, 348, 363, 365, 481,482, 637
Anastasie, n. pr. 350, 651, 652, 676, 678, 691
anatemă, s. f. anathema 3, 133, 169,176, 240,256,258, 610
ande, prep. 1, 4, 14, 86,150,151, 221, 369, 557, 558, 570
Andrei, n. pr. Andreiu 465
Andronic Paleolog, n. pr. 563
Anghel, n. pr. 49
Anghira, n. pr. 89, 535, 537, 632, 647
antifon, s. n. 297
antihrist, s. m. 497, 498
antimis, s. n. 4, 154, 220, 246
Antioh, n. pr. 30, 156
Antiohia, n. pr. 54, 197,433, 651, 693
Antonie, n. pr. 244, 351
anume, adv. 252, 459
apă, s. f. 9, 215, 219, 252, 253, 256, 258, 260, 264, 276, 279, 282, 283, 289, 290, 359, 360, 361,603,633 [...] apăra, vb. 58, 481
apleca, vb. pleca 244, 298, 307, 311, 627, 631 aplecare, s. f. plecare 341, 627
apoi, adv. 7, 11, 14, 17, 18, 35, 81, 83, 84, 90, 142, 224, 232, 271, 299, 274, 329, 346, 381, 389 [...]
apostol, s. m.; s. n. 25, 28, 38,41, 42, 45, 50, 51, 53, 63, 67, 70, 72, 85, 131, 133, 135, 136, 146, 148 [...]
apostolesc, adj. 209, 306, 527, 307 aprilie, s. m. 672 aprinde, vb. 134,411 aprindere, s. f. 665 aprins, adj. 254
aproape, adv. 197, 326,469, 500, 568, 588
apropia, vb. 206, 263, 270, 294, 304, 305, 306, 329, 362, 369, 507, 518, 522, 632, 641 apuca, vb. 2, 9, 32, 33, 67, 85, 140, 141, 146, 175, 179, 191, 192, 224, 231, 272, 289, 359, 382,495 [...] apucat, adj. 143
apus, s. n. 9, 259, 260, 262, 664 ara, vb. 16, 604, 606
arăta, vb. 3, 17, 19, 23, 32, 38, 52, 62, 63, 69, 73, 80. 132, 133, 136, 174, 179, 180, 185, 191 [*..]
arătare, s. f. 180, 192, 495, 506, 561
384
arătat, adj. 297, 298
arătură, s. f. 604, 606
arde, vb. 5, 155, 360, 361, 595, 654
areopagit, s. m. areopaghet 244, 332
argint, s. m. 41, 60, 72, 82,145, 219
arhiepiscop, s. m. 66
arhiereu, s. n. 2, 3, 4, 6, 7, 12, 18, 22, 23, 36, 38, 39, 40, 41,43, 53, 55, 56, 57, 58 [...]
Arie, n. pr. 89, 90 aripă, s.f. arepă233 armă, s. f. 640
Armenopol, n. pr. Armenopul, Armenopulo 29, 35, 53, 81, 84, 145, 432, 469, 482, 489, 501, 508, 512, 531, 535, 544, 546, 549, 551, 552 [...] aromire, s. f. „aţipire” 666 arpăşi (?), vb. (probabil: răpşti) 565 ars, adj. 360 Arsenie, n. pr. 409 arunca, vb. 213, 234, 361, 631 arvună, s. f. arăvonă, arvon 11, 373, 382 arvuni, vb. arăvoni 373, 381
asculta, vb. 20, 23, 56, 57, 58, 59, 70, 76, 139, 164, 301, 303, 316, 334, 368, 375, 582, 625, 627, 643 [...] ascultare, s. f. 232, 574 ascultător, adj.; s. m. ascultătoriu 43, 311 ascunde, vb. 259, 622, 623, 638, 697, 697 ascuns, adj.; s. n. 184, 301, 391, 392,495, 616 ascuţit, adj. 175, 367, 695 asemăna, vb. 46, 167
asemenea, adv. aseamene 78, 205, 219, 324, 648, 681
astăzi, adv. astădzi 229, 350, 352, 477, 489, 496, 515, 516, 522, 523
astupa, vb. 698
asupra, prep. 2, 3, 5, 6, 9, 27, 52, 61, 62, 63, 69, 71, 72, 79, 82, 83, 87, 138, 148, 151 [...] asupră, adv. 52, 688
asupreală, s. f. 27, 29, 30, 143, 497, 641, 642 asupri, vb. 32, 33 asuprit, adj. 602
asupritor, adj. asupritoriu 306, 538 asurzi, vb. asurdzi 209
aşa, adv. aşea 16, 23, 30, 41, 44, 46, 52, 56, 63, 67, 68, 81, 141, 147, 159, 162, 166, 174, 175, 191 [...] aşeza, vb. 49 aşezare, s. f. aşedzare 31 aşezat, adj. aşedzat 27, 698
aşijderea, adv. aşijdere 16, 24, 27, 37, 42, 44, 51, 53, 58, 70, 76, 81, 83, 84, 133, 144, 154, 155, 179, 196 [...]
aştepta, vb. 140, 142, 143, 332, 338, 368, 386, 505, 521, 530, 532, 622, 637, 690 aşterne, vb. 249, 310
Atanasie, n. pr. Athanasie 44, 89, 281, 371, 543, 563 atât, adv.; pron. neh. 42, 55, 65, 243, 294, 351, 393, 672 atinge, vb. 64, 186, 188, 219, 356
385
atunceş, adv. atunciş „în acel moment” 237, 473, 531
atunci, adv. atunce 25, 29, 34, 36, 39, 40, 53, 62, 67, 68, 69, 73, 86, 143, 145, 154, 171, 177, 179, 180 [...]
au, conj. 9, 43, 79, 87, 132,161,180, 206,210,273,277, 564, 606 august, s. m. avgust 666
aur, s. m. 41, 60,72,73, 80, 81, 82, 84,145,219, 542,560 auz, s. n. audz 530, 600
auzi, vb. audzi 29, 37, 67, 266, 302, 306,337, 340, 346, 512, 528, 530, 531, 532, 576, 624, 697	.
auzit, adj. 77
avea, vb. 1, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 15, 16, 18, 19, 24,27, 28, 33, 37, 40, 46 [...] avere, s. f. aveare 8, 15, 159, 241, 242, 342, 468, 544, 547, 5576, 66, 568, 569, 588, 594, 595
avgar, s. n. 632
avuţie, s. f. 4, 15, 16, 75, 79, 145, 341, 345, 415, 543, 566, 570, 572, 575, 579, 580, 581, 585,585,588, 589 [...]
B
ba, adv. 9, 273,277 Babilon, n. pr. Vavilon 45
Balsamon, n. pr. Valsamon 38, 52, 71, 72, 81, 132, 146, 174, 177, 182, 191, 200, 202, 205, 206,211,214,215,22,238 [...] ban, s. m. 42, 72,200, 562, 593 barbă, s. f. 542
bate, vb. 13, 510, 539, 542, 561 batjocură, s. f. batgiocură 33,424,475
băga, vb. 5, 8, 9, 67, 158, 162, 177, 202, 221, 253, 259, 356, 360, 361, 367, 371, 377, 575, 575,678 [...]
bărbat, s. m. 8, 12, 13, 14, 15, 34, 58, 190, 191, 192, 217, 234, 245, 246, 266, 333, 338, 339, 343,347, 349 [...] bărbătesc, adj. 548, 619 bătaie, s. f. 688
bătrân, adj.; s. m. 35, 50, 58, 232, 629, 630, 651, 666, 676 bătrâneţe, s. f. bătrâneaţe 583,621, 652 băut, adj. 204, 617, 618
băutură, s. f. 8, 217, 241,249,250,287,328, 373,500,681
bea, vb. 8, 24, 217, 249, 251, 252, 285, 319, 611, 644, 645, 655, 657, 659, 661, 663, 666, 668
beat, adj. 646 becisnicie, s. f. 262, 632 betegi, vb. 209
beţie, s. f. 153, 215,222,249,629, 679 beznă, s. f. 139 biet, adj. 564
bine, adv.; s. n. 21, 27, 29,44, 60, 64, 83, 142, 149, 177, 190, 207, 234, 237, 274,287, 356, 360, 364, 417 [...]
386
binecuvânta, vb. 296 binecuvântat, adj. 321 bineţe, s. f. bineaţe 241 binişor, adj. 136, 622 birui, vb. 299, 615 biruinţă, s. f. 311 biruit, adj. 27
biserică, s. f. besearică, besearecă 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 13, 33, 36, 41, 42, 43, 52, 53, 56, 58, 59 [...]; besearica-cea-mare „catedrală” 117, 227, 247, 523 blagocestie, s. f. „cucernicie” 684 blagodări, vb. 320, „a mulţumi lui Dumnezeu” 329, 524
blagoslovenie, s. f. 3, 7, 12, 51, 61, 134, 150, 197, 227, 229, 244, 248, 266, 294, 297, 300, 330, 331,335, 365 [...]
blagoslovi, vb. 3, 52, 186, 198, 210, 217, 218, 285, 291, 300, 303, 347, 372, 468,482 blagoslovit, adj. 295
Blagoveaştenie, n. pr. „Bunăvestire” 659, 660, 662, 663, 668 blăznire, s. f. „amăgire” 681 blând, adj. 24, 289
blestem, s. n. blăstăm 132, 136, 140, 169, 366, 393, 484, 575, 582, 583, 584, 698 blestemat, adj. blăstămat 81
boală, s. f. 5, 13, 14, 179, 208, 209, 237, 341, 343, 373, 516, 521, 522, 523, 525, 540, 554, 555, 585, 587 [...] bogat, adj. 81, 207, 559, 691 bogăţie, s. f. 691
Bogoiavlenie, n. pr. „Bobotează” 353, 355, 609, 657, 658, 668
boier, s. m. boiar, boiarin41,43, 46, 157, 171, 241, 341, 342, 344, 345, 385,483,489
boierie, s. f. „funcţie administrativă” 593
boli, vb. 664
bolnav, adj., s. m. 4, 8, 9, 33, 55, 56, 147, 154, 204, 209, 236, 237, 272, 288, 334, 343, 385, 525,554,608 [...] borî, vb. 4, 153, 373
botez, s. n. botedz 8, 11, 85, 174, 175, 185, 239, 247, 249, 235, 260, 261, 262, 264, 270, 272, 273,274, 280, 282 [. .]
boteza, vb. botedza 8, 9, 10, 13, 133, 199, 245, 246, 252, 253, 254, 255, 256, 257, 258, 259, 261,265,266, 267 [...]
botezat, adj. botedzat 9, 264, 265, 266, 267, 268, 269, 271, 273, 174, 277, 280, 281, 283, 304,416
botezător, adj. botedzătoriu 233, 294, 313
bou, s. m. 16, 31, 32, 33,40, 49, 318, 604
braţ, s. n. 237, 614, 626
brânză, s. f. brândză 658
brâu, s. n. 233, 234
broască, s. f. 648
brudiu, adj. „(despre copii) nevârstnic” 384
bucată, s. f. (pl. bucate „alimente”) 8, 14, 15, 16, 81, 215, 228, 242, 243, 289, 360, 373, 422, 503, 515, 519, 537, 539, 542, 549 [...] bucura, vb. 29, 237, 320, 372, 679 bucurat, adj. 672
bucurie, s. f. 247, 320, 341, 344, 529, 614, 667, 671
387
bun, adj. 15, 17, 19, 59, 60, 62, 63,65, 67, 71, 72, 74, 77, 78, 80, 89, 90, 131, 137, 179 [...] bunătate, s. f. 23, 26, 28, 179, 224, 238, 324, 483, 624, 625, 648, 679, 684, 685, 686, 687, 688
bunăvoie, s. f. 6, 16, 36, 45, 47, 48, 49, 176, 177, 178, 381, 389, 410, 529, 539, 541, 560, 589, 600, 620 [...] bunăvoinţă, s. f. 163, 188
c
ca, adv. 2, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 16, 26, 28,29, 30, 31, 34, 35, 37,42,43,44,47 [...]
Cain, n. pr. 151
cal,	s. m. 16, 501, 605
cale, s. f. 13, 17, 19, 61, 138, 173, 179, 252, 382, 468, 513, 527, 528, 531, 593, 598, 605, 653,698
Caii, n. pr. 455,455
cam,	adv. can 291, 334, 391 camătă, s. f. 6, 200
camilafcă, s. f. chemelevcă, chemelaucă 234,235
canon, s. n. 12, 40, 63, 146, 149, 158, 164, 171, 176, 187, 188, 207, 209, 210, 221, 222, 225,226, 229,230 [...] canoni, vb. canonişi 289,469
cap, s. n. 4, 22, 23,26, 31, 33,34, 35, 36, 38,41, 42,45,47,49, 50, 51, 53, 54, 56 [...] care, pron. rel. 1, 3, 4, 5, 10, 11, 15, 17, 19,20, 21,24,28,29, 30, 33,46,49, 52, 55 [...] careş, pron. neh. „fiecare” 504
came, s. f. 7, 216,217, 238, 240, 612, 628,648, 658,667, 689 Cartagena, n. pr. Carthaghen 65, 68,69, 74, 87, 143, 251,269, 613,615 carte, s. f. „scrisoare” 6, 44, 45, 78, 155, 192, 196, 197, 198, 200, 222, 245^ 300, 304, 352, 385,432,479,499, 504 [...]
casă, s. f. 1, 8, 12, 13, 16, 57, 58, 74, 82, 132, 155, 201, 236, 246, 248, 250, 251, 344, 421, 422 [...] catastif, s. n. 62
că, conj. 9, 12, 17, 26,27, 28,29, 30, 36, 39, 45, 46, 48, 52, 57, 59, 64, 67, 68, 70 [...] căci, conj. căce 19, 21, 30, 33, 35, 43, 47, 72, 82, 140, 147, 154, 156, 157, 165, 174, 192, 195,216,217 [...]
cădea, vb. 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 19,20, 21, 22, 23, 25 [...]
cădelniţă, s. f. 188, 293, 302
cădi, vb. 188,329
cădire, s. f. 293, 302, 329
căi, vb. 11, 170, 177, 381,479,494
călător, s. m. călătoriu 202
călătorie, s. f. 592
călca, vb. 53, 136, 140, 151, 160, 186, 256, 258, 299, 356, 362, 368, 485, 489, 498, 641, 680
călcare, s. f. 261,433,480
călcător, adj. călcătoriu43, 151, 153, 186, 187, 236, 377,485, 615, 660 căldură, s. f. 583
călugăr, s. m. 2, 4, 5, 6, 8, 13, 16, 30, 48, 50, 75, 119, 123, 144, 149, 150, 161, 188, 200, 220 [...]
388
călugăresc, adj. 234, 238,243,244
călugări, vb. 8, 145, 218, 232,236,237,238, 243, 509
călugărie, s. f. 8, 123, 144, 232,238, 240,243
călugăriţă, s. f. 8, 14, 48,49,238, 239,243,362,414, 508,544,647
cămilă, s. f. 233
cărbune, s. m. 360
cărturar, s. m. cărtular 692
căsar, s. m. „casnic, membru al familiei” 508
căsaş, s. m. „locuitor în aceeaşi casă” 314, 369
către, prep. cătră 19,24, 33, 51, 58, 59,72, 77, 115, 119, 120, 125, 151, 154, 161,167,197, 235,281,295, [...]
căuta, vb. căta 8, 9, 26, 27, 28, 50, 142, 168,259, 262,493, 629 căzut, adj. cădzut 31
când, adv. 3, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 24,25,27, 28,29, 30, 32, 34,44,48, 55, 61, 64 [...] cândai, adv. „cândva, vreodată” 61, 127, 140, 171,271,272,306,309,314, 336,629,697 cânduş, adv. „atunci când” 493 cândva, adv. 75
cânta, vb. 1, 2, 4, 5, 7, 54, 60, 85, 103, 103, 104, 105, 115, 117, 119, 120, 121, 130, 143, 148 [...]
cântare, s. f. 164, 165, 166,205, 249, 299, 300, 301, 309, 310, 356 cântec, s.n. 249, 310 cârciumar, s. m. cârcimar 6
cârciumă, s. f. cârcimă 6, 8, 201, 202,203, 204, 241,250
cârciumărie, s. f. 250
cârje, s. f. 108
cârmă, s. f. 235
cârmui, vb. ocârmui 36, 612
cât, adv.; conj. pron. 1, 8, 9, 11, 15, 26, 50, 54, 60, 54, 58, 65, 77, 78, 81, 102, 105, 119, 121, 124 [...]
câtva, adv.; pron. neh. 63, 67, 128, 142, 224, 305
ce, pron. rel. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 [...] ceafă, s. f. 674, 675 ceară, s. f. 133, 631
ceas, s. m. „oră, tip de rugăciune în decursul zilei” 5, 8, 158, 163, 164, 165, 166, 212, 235, 274, 276,286, 342, 347, 368, 386,475, 506, 507, 521 [...] ceată, s. f. 124, 153,156, 157,170,186, 338
cel, pron. dem., art. adj. 1, 4, 6, 8, 9, 10, 12, 13, 15, 17, 18,19, 20, 21, 22,25, 26, 27, 29, 35
[...]
celălalt, pron. alalt, celalat26, 42, 69, 76, 101, 104, 113, 138, 153, 161, 168, 170, 174, 175, 182,205,267, 296,314,315 [...] cenuşă, s. f. 360
cer, s. n. ceriu 10, 20, 29, 46, 103, 114, 115, 124, 134, 166, 167, 175, 240, 246, 271, 281, 283,312,316, 321 [...]
cerceta, vb. 19, 22,35, 39,44, 61, 84, 129, 136, 160, 194,420, 578, 602,616, 630, 676, 683
cercetare, s. f. 118
cercetător, adj. cercetătoriu 616
cere, vb. ceare 15, 16, 30, 40, 89, 114, 138, 140, 147, 150, 153, 289, 296, 338, 422, 555, 555,570, 578, 579 [...] ceresc, adj. 29, 246, 287,310,328, 509
389
certa, vb. 2, 122,127, 185, 210, 306,496, 652
certare, s. f. 28, 46, 101, 148, 173, 202, 222, 241, 306, 356, 357, 373, 374 489 503 507 515,529,530, 538 [...]	’
Cesarea, n. pr. Chesarea 178
cescuţ, s. n. „interval scurt de timp” 253
cetaş, s. m. „tovarăş” 218, 477
cetate, s. f. 31, 34, 540, 582, 617, 693, 694
ceteră, s. f. 115
ceva, pron. neh. 19, 60, 66, 81, 82, 130, 131, 146, 147, 161, 655, 664
cevaş, pron. neh. 265
cezar, s. m. chesari 385,432
cheie, s. f. cheaie, chiaie 270, 273
cheltui, vb. 50, 551, 555, 562, 588
cheltuială, s. f. 14, 79, 381, 516, 525, 526, 531, 554, 555, 607
chema, vb. 2, 4, 11, 12, 15, 30, 32, 33, 34, 35, 36,49, 58, 68, 79, 80, 81, 82, 85, 90 [...]
chemare, s. f. 265
chemat, adj. 119
chezaş, adj. chiezaş 6, 15, 562, 585 chezăşie, s. f. chiezăşie 494 chezăşlui, vb. „chezăşi” 202 chiar, adj.; adv. „clar” 219, 247, 411
chin, s. n. 151, 204, 209, 234, 263, 268, 282, 290, 324, 326, 386, 677 chinui, vb. 323, 522, 523, 676, 677, 687, 690 chinuire, s. f. 677	*
chinuit, adj. 90, 207, 263
chip, s. n. 3, 4, 8, 11, 15, 16, 20, 23, 30, 32, 33, 35, 41, 44, 45, 65, 66, 84, 91, 93 [...] chir, s. m. 245, 277, 393, 433,459, 482, 526 chirie, s. f. 204 chiti, vb. 678
Chitru, n. pr. 248, 354, 619, 657, 665, 669, 671
ci, conj. ce 15, 20,23,26, 30, 32, 33, 35, 37, 39, 42, 43,48, 55, 57, 59, 62, 64, 73, 86 [...] cimpoiaş, s. m. 12, 423
cin1, s. n. 89, 170, 182. 183. 184, 185, 228, 232, 238, 239, 240, 243, 310, 371, 374, 478, 485
cină, s. f. 291
cincelea, num. ord. cincile 36, 113, 231, 389, 402,435, 613, 681
cinci, num. cârd. 80, 173, 180, 387, 388, 481, 482,499
cincisprăzecelea, num. ord. cincisprădzeacele 36
cincizeci, num. cârd. cincidzeci 255,257, 363, 475
cine, pron. rel. 12, 14, 15, 16, 18, 32, 37, 57, 86, 122, 134, 135, 136,142
cineşi, pron. neh. „fiecare, oricine” 182, 279, 493, 556, 559, 590
cineva, pron. neh. 3, 7, 8, 10, 16, 24, 27, 29, 30, 37, 39, 41, 44, 46, 52, 53, 65, 68, 74, 75
[...]
cinste, s. f. 26, 37,40,46, 56, 57, 59, 60, 63, 64, 72, 73, 74, 75, 79, 82, 83, 85, 87, 95 [...] cinsti, vb. 5, 15, 62,156, 157,169, 210,547, 582, 583, 610, 659, 660, 666 cinstit, adj. 17, 46, 59, 65, 73, 100, 107, 111, 194, 216, 292, 312, 327, 328, 331, 345, 3377, 475,620, 621 [...] cioplit, adj. 310 Cipru, n. pr. Chipru 66
390
citeţ, s. m. ceteţ 49, 55, 146, 149, 182, 222, 378, 607, 659
citi, vb. ceti 8, 142, 158, 215, 230, 237, 256, 272, 273, 274, 279, 300, 301, 213, 228, 235, 254, 272, 273, 274 [...] ciudeasă, s. f. „minune” 217 ciudotvoreţ, s. m. „făcător de minuni” 689 clăti, vb. „mişca” 358
cler, s. n. cliros 6, 39, 146, 171, 201, 203,225, 244, 252, 378, 694 cleric, s. m. 171
clevetă, s. f. pl. cleveate 1, 23, 59, 83, 84
cleveti, vb. 1, 2, 40, 47, 59, 74, 75, 84, 88, 102, 103, 199, 499, 513, 534, 561, 585, 585, 643, 643 clevetire, s. f. 40 clevetnic, s. m. 63, 64, 84, 643 coapsă, s. f. 106 coastă, s. f. 290, 313
coborâre, s. f. pogorâre 256, 258, 282, 298, 394, 689
coborî, vb. pogorî, pugorî 11, 26, 88, 90, 109, 124, 165, 181, 254, 292, 298, 310, 387, 389, 390, 392, 393,394,396, 397 [...] cobuz, s. n. 172
cocoană, s. f. cucoană 544, 624
cocon, s. m. cucon 9, 10 11, 15, 16, 208, 247, 248, 254, 255, 259, 261, 263, 268, 269, 276, 278, 280, 281,284 ...] codicil, s. n. codichelos 591, 594 colivă, s. f. 353, 655
Comnenul, n. pr. Comnianul, Comnian 87, 374, 478 coneţ, s. n. 254
Constantin, n. pr. 74, 129, 183, 194, 242, 248, 382, 432, 459, 460, 469, 484, 486, 490, 538, 546, 569, 694
conteni, vb. cunteni 287, 523
contenire, s. f. cuntenire 514, 614, 618
contenit, adj. cuntenit 308
copie2, s. f. 290
copil, s. m. 471, 486, 489
covată, s. f. 252
crede, vb. creade 1, 22, 23, 64, 65, 69, 70, 71, 73, 74, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 102, 111, 119, 183 [...]
credincios, adj.; s. m. 17, 52, 60, 62, 64, 67, 70, 73, 78, 115, 204, 277, 280, 299, 304, 306, 309,331,457, 523,551 [...]
credinţă, s. f. 19, 50, 67, 74, 119, 180, 191, 200, 225, 282, 302, 315, 321, 325, 329, 330, 348, 349, 499, 502 [...] creşte, vb. creaşte 76, 103, 124,422, 697 creştet, s. n. creaştet 111, 130
creştin, adj.; s. m. 2, 7, 9, 42, 49, 50, 77, 109, 124, 127, 134, 135, 147, 157, 168, 199, 205, 206, 223,243 [...]
creştinătate, s. f. 17, 239, 349, 457, 476 creştinesc, adj. 77, 280, 281, 331, 485,486, 519, 672 Creta, n. pr. Crit 272 cristelniţă, s. f. 252, 253
cruce, s. f. 9, 106, 107, 108, 166, 228, 253, 268, 292, 299, 310, 311, 313, 325, 326, 494, 601,603,661,668
391
cruciş, adv. 253, 268, 276 ctitor, s. m. 229
cu, prep. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 23, 24 [...] culbec, s. m. 648
cum, adv. cumu 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 20, 24, 25 [...] cumătru, s. m. 284, 416, 419,458, 459, 471, 473 cumetrie, s. f. cumătrie 210, 389
cumineca, vb. cumeneca 4, 5, 6, 7, 10, 11, 37, 42, 147, 148, 168, 169, 171, 176, 178, 188, 212, 278, 285, 304 [...]
cuminecătură, s. f. cumenecătură 105, 118, 212, 247, 282, 364, 369, 372, 473, 608, 617, 618, 642, 650
cumnat, s. m. 57, 403, 405,407, 408, 409,410,433, 453,455 cumnată, s. f. 407, 409, 635, 636 cumnăţie, s. f. 404
cumpănă, s. f. 272, 276, 284, 286, 696
cumpăra, vb. 552
cumplit, adj.; adv. 370, 510, 651
cumuş, adv. „imediat” 253, 254, 281, 298, 337
cumva, adv. 29, 31, 37, 126,127, 147, 346,362, 367, 397,497, 602
cumvaş, adv. cumvaşi 575
cunoaşte, vb. 3, 18, 20, 28, 29, 30, 31, 40, 72, 114, 115, 132, 139, 140, 141, 142, 173, 184, 188, 192 [...]
cunoscut, adj.; s. m. 16, 514, 597 cunoştinţă, s. f. 263, 287, 311, 482, 651
cununa, vb. 7, 8, 10, 11, 199, 210, 245, 246, 277, 285, 592, 393, 409, 419, 423, 480, 481, 482, 491, 492 [...] cununat, adj. 12, 533
cunună, s. f. 131, 171,218, 285,492, 493,531
cununie, s. f. 12, 85, 149, 206, 207, 210, 216, 378, 476, 478, 479, 480, 484/490, 496, 497, 506, 524, 533,559 [...] cuprinde, vb. 109, 124, 129, 237, 614, 626 cuprindere, s. f. 233 cuprins, adj. 621
cura, vb. „fiigi, decurge” 127, 571
curat, adj. 27, 40, 63, 82, 122, 149, 151, 166, 172, 194, 199, 205, 206, 208, 213, 214, 262, 282,286,293 [...]
curăţi, vb. curăţa 62, 127, 155, 174, 175, 177, 204,260, 325, 363, 364, 370, 636, 671, 677 curăţie, s. f. 58, 149, 170, 192, 198,214, 271, 282, 298, 313, 370, 378,477, 649, 650, 696 curăţire, s. f. 303, 364, 659, 671 curând, adv. 185, 531 curea, s. f. 233, 234 curgător, adv. curătoriu 213, 361 curge, vb. cura 7, 30, 111, 212, 253, 313, 675, 691 curs, s. n. 482, 526 curte, s. f. 329, 483,489 curvar, adj.; s. m. curvariu 64, 76, 278,480, 537 curvă, s. f. 6, 7, 172, 190, 193, 207,486, 502, 528, 545, 647, 652 curvi, vb. 6, 14, 45, 373,423,481, 506, 514, 535, 537, 538, 585, 647, 681 curvie, s. f. 6, 8, 14, 60, 171, 181, 191, 192, 195, 202, 215, 236, 238, 472, 475, 481, 486, 490, 499, 502 [...]
392
cuscrie, s. f. 6, 11, 185, 188, 210, 388, 396, 397, 399,400,407,428,442,448,465 custa, vb. „trăi” 579 cusut, adj. 109
cutare, pron. dem. cutarele 183, 253, 340, 532, 605 cuteza, vb. cutedza 270, 305 cuţit, s. n. 225
cuvânt, s. n. 22, 23, 31, 36, 37, 39, 44, 45, 57, 62, 71, 72, 73, 77, 80, 82, 87, 96, 99, 111
[...]
cuvânta, vb. 320 cuvântare, s. f. 314
cuvântareţ, adj. 263, 268, 299, 685, 686 cuveni, vb. 27
cuviinţă, s. f. 18, 24, 27, 106, 111, 163, 245, 364,474 cuvios, adj. 349
D
da, vb. 3, 4, 12, 32, 34, 36, 38,41, 43,44, 45, 46, 49, 50, 51, 52, 53, 55, 57, 59 [...] dacă, conj. deaca, daca 1, 5, 6, 8, 9, 10, 15, 24, 52, 66, 87, 107, 118, 120, 128, 131, 140,
142,	143, 151 [...] dajde, s. f. 553
dar, conj. dară 50, 54, 83, 86, 102, 107, 109, 118, 151, 203,226,287, 327, 618, 665 dar, s. n. 14, 15, 19,23,41,43,44,46,49, 52, 100, 103, 108, 109, 110, 111, 114, 115, 117, 122 [...] dare, s. f. 498
dascăl, s. m. dascal 18, 37, 90, 117, 142, 399,401,482, 651,693,692, 694, 695 dat, adj.; s. n. 3, 19, 52,99,499, 504, 575,581,592, 676,677
dată, s. f. 1, 9, 57, 66, 85, 105, 127, 133, 135, 157, 192, 256, 258, 503, 509, 537, 625, 653, 669
dator, adj. 20,44,136, 157, 234,235, 356,521, 546, 550, 552, 581, 595, 620, 627, 666 datorie, s. f. 14, 15, 72, 78,546, 552, 553, 562, 563, 579, 585, 604 datornic, s. m. 553
David, n. pr. 5, 20, 31, 106, 115, 130, 139,164, 190, 301, 352, 643, 683 dărui, vb. 7, 14, 19, 115, 230, 244, 549, 554, 557, 558, 559, 560, 561, 570, 575, 577, 591, 595,696
dăruit, adj. 20, 383 dăscălie, s. f. 245 dătător, adj. dătătoriu 23, 263
dâns, dânsul, pron. 12, 30, 36, 37, 41, 43, 47, 48, 52, 57, 60, 68, 83, 86, 96, 100, 107, 113, 114, 118 [...]
de, conj. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 14, 15, 16, 19,20, 23,26, 27, 28 [...]
de, prep. di I, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 [...]
deală, s. f. „faptă” 67, 85, 123, 504, 691
deaproape, s. m. 643
deasupra, prep. 113, 292, 299, 622,682
decât, adv.; conj. 42, 100, 101, 105, 156, 168, 177,227, 238,244, 313, 651, 686
deci2, conj. dece 20, 26, 27, 34, 39, 44, 52, 62, 65, 67, 80, 96, 99, 131, 134, 136, 142, 142,
143,	148 [...]
393
deget, s. n. deaget 3, 112, 113, 133, 253 demult, adv. 390, 399,486 denainte, adv. „de dinainte” 204 denstvie, s. f. deanstvie 282, 291, 386,415 denstvui, vb. 247, 309,321, 328 deopotrivă, adv. 12, 474
deosebi, adv. deusebi 27,252, 303,318, 320, 353, 576, 581, 621, 692 deosebit, adj. usebit 573
departe, adv. 12, 47, 91, 250, 304, 315,469,489, 525, 527, 528, 533, 543, 598, 605, 688 deplin, adj.; adv. 20, 66, 99, 113, 138, 163, 210, 235, 267, 273, 280, 312, 346, 376, 377, 384, 403,479, 537, 639 [...] deprinde, vb. 309 deprins, adj. 44, 695 des, adj. 364
desăvârşit, adj.; adv. 20, 49, 55, 90, 109, 114, 149, 171, 182, 199, 210, 223, 267, 273, 291, 304, 305,350, 357,375 [...] descânta, vb. 5, 158 descântătoare, s. f. 158 descheia, vb. deşcheia 350 deschide, vb. deşchide 10, 283, 286, 344, 622 deschis, adj. deşchis 19, 70, 174, 286 descoase, vb. 622 descoperi, vb. 184, 307, 345, 623 descuia, vb. 340	t
desculţa, vb. 334 desfaşa, vb. 261
despărţi, vb. 11, 12, 13, 129, 134, 135, 186, 187, 190, 192, 193, 195, 210, 240, 262, 314, 373, 375, 376, 378 [...]
despărţire, s. f. 11, 12, 13, 169, 192, 375,499, 505, 508 despărţit, adj. 43, 138, 139, 153, 176, 252,252, 263
despre, prep. „dinspre, din partea” 45, 150, 221, 283, 515, 593, 614, 663, 679 despuietor, adj.; s. m. despuitoriu „stăpân” 111, 115, 153, 269, 282, 351 destoinic, adj. 2, 33, 39, 45, 73, 77, 81, 95, 121, 147, 173, 175, 194, 198, 204, 205, 206, 209, 233,244 [...]
destoinicie, s. f. 25, 40, 77, 90, 92, 109, 117, 118, 178, 186,198, 199, 209, 244, 321 destul, adv. 46
deşert, adj.; s. n. deşărt 23, 94, 167, 234, 251, 332, 335, 687 deştepta, vb. 120, 344
devestevnic, adj. deavăstevnic „neprihănit, celib” 5, 40, 149, 170 devestevnicie, s. f. deavestăvnicie „neprihănire” 477 dezbăra, vb. dezbera 647, 648
dezbrăca, vb. 9, 51, 117, 179,180, 185,261,278, 334,455, 641 dezgropa, vb. 8, 248, 511, 640, 654 dezgropător, adj. dezgropătoriu 511
dezlega, vb. 3, 52, 70, 114, 125, 134, 135, 141, 143,239,240, 261,339, 340,417, 424, 439, 458, 459, 609 [...] dezlegare, s. f. 135, 261, 668 dezlegat, adj. 114, 134, 218, 353, 609, 614 dezlegătură, s. f. 614
394
dezrădăcina, vb. 102, 582 diac, s. m. „diacon” 379
diacon, s. m. 2, 3, 4, 5, 6, 24,41,45,49, 51, 52, 55, 57, 84, 94, 99, 100, 101, 122, 123 [...] diaconi, vb. 146
diaconie, s. f. 39, 89,182,147,182
diavol, s. m. 107, 118, 122, 124, 127, 129, 140, 141, 169, 205, 213, 234, 266, 287, 299, 338,357, 365, 371, 518 [...] diavolesc, adj. 203 dimineaţa, adv. demineaţa 167 Dimitrie, n. pr. 426,427,428,455,460,462,463,464
din, prep. den 1, 6, 7, 8, 9, 12, 13, 14, 15, 21,27, 30, 32, 33, 37, 41, 42, 44,45,46 [...] dinafară, adv. denafară 43, 53, 53, 57, 104, 162, 209, 219, 271, 303, 384, 475, 486, 500, 518,519, 538 dinainte, adv. denainte 653 dinaintea, prep. denaintea 40, 49 dinăuntru, adv. denlontru 104 dinderept, adv. dendărăpt „din urmă” 674
dintâi, num. dentâi 12, 25, 30, 35, 36, 55, 56, 80, 94, 166, 178, 195, 221, 224, 229, 233, 261,265,273,282 [...]
dintru, prep. dentru 11, 12, 14, 17, 27, 41, 42, 53, 55, 56, 91, 93, 94, 106, 115, 120, 128, 134, 146 [...]
Diodor, n. pr. 33
Dionisie, n. pr. 89,128, 244, 272, 332,333,371, 526 disc, s. n. discos 219, 220, 228, 292, 311, 312, 326, 360, 363 doamnă, s. f. 515
doar, adv. doară 19, 81, 83, 87, 95, 123, 127, 140, 148, 171,251,290, 309, 697 doară, s. f. „a doua oară” 1 dobândă, s. f. 130, 550, 552, 573, 593
dobândi, vb. 21, 28, 42, 82, 114, 127, 161, 179, 218, 247, 282, 298, 308, 321, 346, 351, 499, 503,558,642 [...]
dobitoc, s. m. 8, 75, 159, 251, 317, 553,637, 638, 648,681, 683 dobitocesc, adj. 486
doi, num. cârd. 16, 38,46, 52, 53, 57,66, 68, 69, 70, 71, 72, 74, 80,99, 109, 110, 125, 147, 152 [...]
doilea, num. ord. 1, 7, 12, 14, 24, 25, 36, 54, 59, 79, 85, 86, 87, 94, 113, 115, 146, 160, 164, 165 [...]
doisprăzece, num. cârd. doosprădzeace 613
domn, s. m. 2, 5, 21, 23, 24, 35, 96, 105, 106, 107, 115, 117, 124, 133, 139, 156, 164, 166, 175, 180 [...] domnesc, adj. 565, 568 domni, vb. 95, 120
domnie, s. f. 84, 95, 160, 186, 241, 297, 344, 433, 501, 508, 596 dor, s. n. 411
dori, vb. 411,402,407,419,485 dormi, vb. 249
douăzecelea, num. ord. doodzecile 185
douăzeci, num. doaodzeaci 41, 76, 147, 344, 382,467, 628
dovedi, vb. 40, 84, 511
drac, s. m. 90
395
drag, adj. 64, 89, 372, 686
dragoste, s. f. 298, 311, 314, 315, 316, 321, 324, 329, 558, 592, 615, 631, 679
drăcesc, adj. 386, 521, 522, 523
dreaptă, s. £ 108
dregător, s. m. 543
drege, vb. derege 319
drept, adj.; adv.; prep.; s. m. derept, dirept 16, 18, 20, 22, 23, 28, 29, 30, 31, 40, 46, 47, 56, 59, 60, 64, 72, 77, 78, 113 [...]
dreptate, s. f. direptate 4, 15, 19, 20, 23, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32* 35, 60, 85, 87, 88, 90, 115, 128 [...]
drocarion, s. m. drucar 693
duce, vb. 49, 55, 56, 93, 106, 107, 157, 249, 264, 335, 361, 525, 528, 552, 588, 636, 686 dugheană, s. f. 202, 203, 204
duh, s. n. 9, 19, 42, 103, 108, 109, 111, 115, 119, 122, 154, 165, 199, 204, 205, 226, 240, 247, 254, 255 [...]
duhovnic, s. m. 16, 18, 22, 137, 154, 172, 197, 198, 305, 355, 373, 495, 534, 544, 584, 615, 617, 620, 621,622 [...] duhovnici, vb. 616 duhovnicie, s. f. 617, 619 dulce, adj. 120,361,621 dulceaţă, s. f. 215, 218, 687 dumineca, adv. dumeneca 370, 657, 659 duminecă, s. f. dumenecă 658, 661, 668, 689
dumnezeiesc, adj. dumnedzăiesc 3, 17, 20, 23, 25, 27, 3}, 59, 62, 67, 84, 86, 103, 106, 111, 112, 122, 127, 130, 135 [...] dumnezeieşte, adv. dumnezeiaşte 478
dumnezeire, s. £ dumnedzăire 2, 19, 108, 110, 112, 122, 160, 208, 243, 263, 264, 293, 296, 302,315,318,351,537,695
dumnezeu, s. m. dumnedzău 5, 18, 19, 20, 21, 24, 25, 26, 28, 29, 30, 31, 36, 45, 46, 49, 52, 58, 59 [...]
după, prep. 1, 3, 4, 9, 10, 12, 14, 15, 16, 19, 23, 24, 29, 30, 34, 35, 35, 36, 37,40 [...] dupre, prep. „dinspre” 349 durere, s. £ dureare 130 dus, adj. 56
dvorbă, s. £ „asistenţă” 331
dvorbitor, adj.; s. m. dvorbitoriu „dvoritor” 24, 317, 666 dvorean, s. m. „curtean” 329
E
ea, pron. pers. 6, 13, 14, 16, 28, 32, 47, 48, 49, 52, 55, 57, 58, 72, 107, 170, 193, 195, 213, 215 [...]
eclesiarhie, s. £ clisierşie 178 Eftimie, n. pr. 483 egumen, s. m. igumen 229, 241 egumenie, s. £ igumenie 43
ei, pron. pers. 2, 3, 4, 5, 7, 8, 10, 15, 16, 17, 19, 34, 37, 50, 51, 52, 53, 61,62, 64 [...]
396
el, pron. pers. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 12, 15, 16, 20, 21, 24, 25, 26, 27, 28 [...]
ele, pron. pers. eale 15, 36, 329, 543, 634
Elena, n. pr. 437,439,440,441,442,444,449,450,462,465
elinesc, adj. 99, 695
elineşte, adv. elineaşte 30, 33, 111
enorie, s. f. norie 54
eparhie, s. f. 1, 5, 36,49, 52, 91, 92, 126, 156, 195, 196,228,277, 615 Epictet, n. pr. Epictit 28 epigonation, s. n. ipogonation 106
episcop, s. m. 1, 5, 36, 38, 41, 42, 45, 49, 53, 55, 67, 78, 89, 91, 92, 93, 94, 137, 148, 183
[...]
episcopie, s. f. 53 eres, s. n. 37, 90
eretic, adj.; s. m. 9, 10, 13, 37, 60, 69, 70, 90, 276,278, 347, 348, 385, 519, 520, 588 eu, pron. pers. 20,45, 111, 126, 151, 235, 281, 319, 328, 336, 344, 351, 389, 390, 394, 395, 448,581,688, 696 [...]
Eusebius, n. pr. Eusevie 150
evanghelie, s. f. 12, 18, 25, 29, 110, 115, 151, 167, 281, 292, 298, 301, 302, 303, 304, 307, 372, 393,493,494, 496 [...] evanghelist, s. m. 522 exarh, s. m. 91, 93
F
face, vb. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 20, 24, 25,26, 27, 28,29 [...]
facere, s. f. 21, 299,494, 690
fapt, s. n. „făptură” 320
farmec, s. n. 158, 632
faşe, s. f. 261
fată, s. f. 12, 13, 14, 15, 16, 57, 182, 374, 384, 390, 391, 399,401,402, 404,406,408,408, 409,410, [...] fatrie, s. f. 99
faţă, s. f. 6, 9, 14, 25, 35, 39, 62, 67, 68, 69, 75, 77, 79, 102, 128, 129, 180, 183, 186, 191
[...]
făcător, adj.; s. m. făcătoriu 307, 308, 326, 352, 393, 514 făcut, adj. 92, 93,412, 415, 418,420, 485, 572, 579, 580, 581 făptură, s. f. 299
fără, adv., conj. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 16, 18, 19, 20, 23, 30, 33,40, 41, 42 [...] fărâmă, s. f. 312, 594
făt, s. m. 408,459, 460, 548, 566, 570, 575, 576, 577, 619
făţărie, s. f. 25, 31
făţarnic, adj. 24
fântână, s. f. 655, 657
fârtate, s. m. 470
fâşie, s. f. 106
februarie, s. f. fevruarie 526
fecioară, s. f. 14, 149, 297, 315, 331, 374, 375, 376, 378, 377, 379, 384, 396,414, 419,478, 542, 544, 666
397
fecior, s. m. 5, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 159, 230, 241, 242, 276, 284, 285, 381, 388, 389, 393 [...]
feciorie, s. f. 464,467,468, 506, 544
fel, s. n. feal, feliu 6, 12, 17, 83, 108, 110, 136, 138, 171, 198, 199, 207, 237, 304, 317, 387, 392,396,411,423 [...]
Felix, n. pr. 334 felon, s. n. 107, 114
femeie, s. f. fameaie 6, 8, 10, 12, 58, 168, 170, 172, 181, 185, 186, 192, 206, 210, 213, 215, 245, 246, 341, 348 [...] femeiesc, adj. fameiesc 214, 245, 544 fereastră, s. f. 643
feredeu, s. n. 212, 304, 334, 335, 336, 337, 500 feredui, vb. „îmbăia” 7
feri, vb. „respecta” 7, 10, 26, 31, 32, 45, 115, 132, 159, 201, 214, 215, 216, 218, 251, 365, 368, 370,371,458 [...] ferice, adj. 29, 31, 603, 690 fericire, s. f. 25
fericit, adj. 44, 351, 371, 692, 695 fermeca, vb. farmăca 158 fermecătoare, s. f. farmăcătoare 158
fi, vb. hi 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 16, 26, 26, 27, 28, 29, 30 [...]
fiară, s. f. hiară 5, 157, 648
fiastră, s. f. hiastră 408, 452, 453
fiastru, s. m. hiastru 408, 451	t
fie, s. f. 396, 428,436
fiecare, pron. neh. flecarele, fiecarile 168, 187, 225, 333, 382, 385, 414, 419,479, 504, 508, 509, 520, 521,525,563,670 fiecând, adv. 537
fiece, pron. neh. fieştece, hiece 16, 23, 43, 56, 57, 60, 61, 74, 78, 81, 82, 92, 140, 171, 194, 216,218, 220, 244,333 [...]
fiecine, pron. neh. 32, 42, 63, 72, 126, 139, 141, 146, 192, 224, 232, 338, 508, 524, 561, 572,610, 669, 685, 695 [...] fiecum, adv. 513 fier, s. n. her 648 fierbinţeală, s. f. herbentală 613 fiere, s. f. hiere 673
fieştecare, pron. neh. fieşcare 123, 306, 324, 352, 475, 694
fieştecine, pron. neh. 321,404, 413, 424, 493
fietece, pron. neh. fieştece 203, 589
fietecum, adv. fiitecum 41, 63, 93, 191, 200, 233
fieunde, adv. 60, 155, 511
filosof, s. m. 412, 532
filosofie, s. f. 684
fină, s. f. 419, 636
fire, s. f. 23, 62, 77, 80, 81, 97, 98, 110, 121, 138, 170, 188, 239, 286, 293, 318, 324, 325, 381,386 [...]
fiu, s. m. 9, 15, 20, 31, 117, 254, 255, 256, 257, 258, 267, 268, 273, 282, 283, 295, 297, 298,299,300 [...] floare, s. f. 269
398
foarte, adv. 7, 19, 22, 29, 39,44, 61, 113, 118, 119, 121, 126, 129, 169, 224, 251, 289, 333, 337, 344 [...]
foc, s. n. 103, 110,122,126,151, 293, 301,302, 360,494,522, 654,678 folos, s. n. 21, 88, 232, 232, 233, 260, 287, 332, 332, 333, 339, 342, 499, 531, 541, 609, 622, 698
folosi, vb. 33, 173, 333 Fotie, n. pr. 34,39, 89,694
frate, s. m. 12, 15, 16, 342, 343, 367, 387, 388, 390, 394,401,402,405,407,408,409,410, 425,427, 428 [...] frăţâne, s. m. 151, 395, 396 frăţeşte, adv. frăţeaşte 573, 577 frăţie, s. f. 468,469,469,470,494,495, 592 frânge, vb. 330
frică, s. f. 21, 28, 32, 43, 64, 126, 159, 177, 215, 218, 223, 251, 271, 303, 316, 328, 346, 364,385,409 [...] frige, vb. 45 frumos, adj. 344, 676 frumuseţe, s. f. frâmseaţe 349, 687 frunte, s. f. 265 fugă, s. f. 118
fugi, vb. 3, 37,40, 239, 514, 518, 530,655,688
fugit, adj. 121
fulger, s. n. 301
fum, s. n. 293, 302
fund, s. n. 139
funie, s. f. 120
fîir, s. m. 13, 64, 76,220, 278, 510, 511, 512, 598, 638, 639, 640 fura, vb. 60, 231, 511, 512, 597, 598, 638, 640, 641 furiş, adv. 186
furtişag, s. n. furtuşag 46, 60, 511,638
G
Gagra, n. pr. 168, 610 galben, adj.; s. n. 133, 382, 542 gata, adj.; adv. 263 gazdă, s. f. 638, 639
găsi, vb. 11, 13, 19, 52, 88, 104, 107, 127, 129, 137, 140, 141, 237, 246, 279, 285, 335, 337,338,339 [...] găsit, adj. 17, 36, 52
găta, vb. 203, 252, 309, 328, 330, 362, 654
gătat, adj. 122
găvozdi, vb. „pironi” 313
gâlceavă, s. f. 89, 221, 600
gând, s. n. 19, 21, 121, 140, 169, 205, 216, 218, 302, 311, 315, 316, 321, 324, 325, 329, 3353,378, 421,491 [...]
gândi, vb. 90, 121, 215, 267, 290, 335, 490, 528, 682 genunche, s. m. 522
399
Gheorghe, n. pr. Gheorghi 425, 426, 427, 428, 440, 441, 442, 443, 444, 445, 448, 451, 452, 453, 454, 455, 455, 460, 461, 462 [...]
Gherman, n. pr. 156, 230,246, 289, 689 ghiaţă, s. f. 583
ginere, s. m. 13, 409,410,442, 444,455,467, 517 glas, s. n. 18, 34, 115, 120,237 Gliceria, n. pr. Glicheria 692 gloabă, s. f. „amendă” 543
globi, vb. „ameda, taxa” 391	,
gol, adj. 51, 253
Golgota, n. pr. Golgotha 290, 291
goni, vb. 13, 43, 56, 57, 58, 61, 85, 171, 215, 243, 262, 297, 304, 370, 481, 491, 513, 514, 515, 534 [...] gonit, adj. 29 grabă, s. f. 594
grai, s. n. graiu 70, 71, 330,475,476
grădină, s. f. 8, 250
grădişte, s. f. „îngrăditură” 250
grăi, vb. 18, 24, 25, 31, 42, 43, 45, 47, 53, 56, 61, 62, 63, 68, 71, 76, 77, 87, 91, 99 [...]
grăitor, adj. grăitor iu 684
grăpa, vb. 606
grăsime, s. f. 683
grecesc, adj. 508, 695, 696
greşeală, s. f. 2, 46, 61, 63, 65, 67, 96, 97, 166, 171, 178, 181, 183, 187, 261, 278, 305, 639, 639
greşi, vb. 23, 46, 63, 66, 677 greşit, adj. 40, 306, 308, 698
greu, adj.; adv.; s. n. 63, 103, 332, 384,398, 546, 585, 622, 646 greutate, s. f. 515, 627, 636
Grigore, n. pr. Grigorie 32, 58, 220, 231, 333, 480, 637, 639, 684; Grigorie Bogoslov 603, 643
grije, s. f. grijă 18, 32, 49, 126, 233, 305, 311,419, 540, 595 groapă, s. f. 141, 142, 399 groază, s. f. 223
groaznic, adj. groznic 107, 124, 138, 169, 352, 679
grobnic, s. n. „mormânt” 264, 265, 292, 310
gros, adj. 19, 261; f.: groasă „gravidă” 107, 510, 644
grozav, adj. 7, 201, 203,215, 217,495
gunoi, s. n. 26
gură, s.f. 70, 158,501,532
H
hab, s. n. „târg, iarmaroc” 250, 501
haină, s. f. 4, 8, 9, 15, 60, 72, 82, 107, 109, 145, 213, 228, 233, 249, 261, 269, 334, 501, 505,511 [...]
har, s. n. (a şti har: „a fi recunoscător”) 561
400
harnic, adj. „demn” 168, 198, 232 hartofilax, s. m. 245,284, 693
hârjeat (?), s. n., pl. hârjeate Joc de cărţi (de noroc)” 7, 222, 226
hârtie, s. f. 79, 594
hârtioară, s. f. 594
hărţi, s. m. 608
heleşteu, s. n. 551
her, s. „slova \ (h)” 113
Heraclea, n. pr. Iradia 172, 174, 183, 277,459,480, 525 Heraclios, n. pr. Iraclie 89
heruvic, s. n. herovic 304, 306, 309, 311, 356, 357, 359 heruvim, s. m. 309, 311
hirotoni, vb. hirotonisi 5, 7, 24, 38, 39, 40, 41, 42, 44, 45, 56, 71, 90, 149, 174, 198, 207, 225,227, 227 [...]
hirotonie, s. f. 4, 5, 47, 48, 49, 54, 104, 105, 146, 149, 163, 170, 174, 175, 181, 209, 225, 226, 606, 633 [...] hirotonit, adj. hirotonisit 72, 87, 608 horă, s. f. pl. hori 501 hotar, s. n. 53 hram, s. n. 229
hrană, s. f. 44, 229, 309, 516, 527, 690 hrăni, vb. 16, 44, 603, 604
Hristos, n. pr. 3, 7, 21, 23, 24, 29, 30, 35, 43, 61, 63, 77, 100, 101. 106, 107, 108, 110, 111, 112, 114, [...]
huli, vb. 201,217,218,224, 561 hulnic, adj. 7, 224
i
iacă, interj. 114
Iacob, n. pr. Iacov 342, 687
iad, s. n. ad 166, 281, 282,296, 338, 346, 352, 398,498
iar, adv. iară 1, 2, 10, 15, 16, 19, 23, 24, 28, 33, 37, 39,44,45, 46,47,48, 52, 53, 54 [...] iarăşi, adv. 35, 42, 51, 58, 70, 71, 90, 107, 120, 129, 154, 179, 195, 199, 209, 210, 217, 220,229,231 [...] iarbă, s. f. 632, 644, 645
iată, interj. 113, 127, 134, 164, 193,203, 254, 292, 388, 394, 395,688 icoană, s. f. 2, 112,219,363,365 iconomie, s. f. 178
ieftinăşug, s. n. ieftinşug „îndurare” 314 Ieremia, n. pr. 45
ieromonah, s. m. iermonah 8, 117,144, 245
ierta, vb. 1, 10, 89, 90, 133, 134, 140, 150, 153, 174, 186, 193, 202, 252, 307, 331, 332, 333,336,337, 338 [...]
iertare, s. f. „elibera” 23, 122, 126, 161, 225, 298, 306, 308, 319, 333, 349, 356, 357, 364, 614, 623, 643, 647 [...]
iertat, adj. 12, 102, 125, 126, 128, 126, 153,403,421
401
iertăciune, s. f. 40, 138, 140, 141, 142, 143, 150, 153, 187, 480, 631 iertător, adj. iertătoriu 125
ieşi, vb. 10, 68, 117, 141, 223, 224, 265, 293, 302, 304, 306, 307, 334, 344, 359, 368, 398, 432, 457, 523 [...] ijderi, vb. „produce, genera” 268 ije, s. n. „numele slovei h (i)” 113 Ileana, n. pr. 430 Ilie, n. pr. 272
inel, s. n. 381,476	«
inimă, s. f. 27, 32, 96, 123, 151, 184,264, 308, 309, 316, 321, 325, 350, 367, 373, 411, 485, 616, 622, 623 [...]
intra, vb. întră 10, 58, 202,203, 271, 284,306, 334, 344, 362,494, 552, 576, 636 Ioan, n. pr. 23, 101, 102, 124, 129, 153, 157, 158, 163, 164, 175, 194, 210, 212, 224, 233, 235,236, 238, 245 [...]; Ioan Damaschin 674 Iordan, n. pr. 265 Iosif, n. pr. 310, 311
ipodiac, s. m. padiac 149, 57,46, 149, 222
Irina, n. pr. 375, 376,425,426, 427,428, 429, 430,431, 434, 439, 440, 443, 444, 445,446, 447,449,450,452 [...]
Isac, n. pr. Isachie 48
Isaia, n. pr. Isaiia 28, 247, 294, 340, 341, 343, 345 iscăli, vb. 78, 83 iscoadă, s. f. 652
iscodi, vb. 621	t
iscusi, vb. „specializa” 144, 362
iscusit, adj. „special” 621, 695
Isocrate, n. pr. Isocratis 33
ispisoc, s. n. 34
ispită, s. f. „cercetare, investigaţie” 23
ispiti, vb. „cerceta” 44, 64, 119, 179, 192, 309, 376, 379, 502, 507, 630 ispitire, s. f. „cercetare, investigaţie” 40
ispravă, s. f. „decizie, hotărâre” 68, 70, 84, 128, 132, 192, 205, 226, 232, 433, 485, 523, 534, 605
ispravnic, s. m. 12, 91, 110, 134, 421, 422, 557, 596
isprăvi, vb. „hotărî, decide” 16, 41, 66, 70, 85, 86, 135, 359,458, 593, 599, 698
isprăvire, s. f. „hotărâre, decizie” 601
isprăvnicie, s. f. „funcţie, autoritate de ispravnic” 422, 457
isţeli, vb. „a se înzdrăveni” 273, 522, 522
Isus, n. pr. 3, 23, 24, 35, 112, 115, 148, 156, 166, 175, 180, 194, 582, 626, 654, 672, 699;
Isus a lui Navi 652; Isus Sirah 29, 582 itros, s. n. 85, 163, 164, 165, 250, 368 iubi, vb. 15, 77, 130, 151, 207, 237, 643, 681, 685, 687 iubire, s. f. 681
iubit, adj. 112, 283, 574, 583, 584
iubitor, adj.; s. m. iubitoriu 51, 298, 342, 346, 693
Iuda, n. pr. 147, 540
iulie, s. f. 93, 98
Iustinian, n. pr. 82, 128, 241, 604, 606 iute, adj.; adv. 370
402
ivi, vb. 298
izbăvi, vb. 127, 142, 204, 333, 334, 337, 338, 341, 386, 521, 583, 666
izbăvire, s. f. 317, 338
izbândi, vb. „a da satisfacţie” 632
izbucni, vb. 290
izgoni, vb. 584
iznoavă, s. f. (în expresia „de iznoavă”) 280 izvod, s. n. 39, 63, 201, 253, 315, 482,484, 696 izvodi, vb. 165, 277 izvor, s. n. 111, 698 izvorî, vb. 106, 690
A
I
îmă, s. f. „mamă” 15, 387, 465,467, 472, 548, 567, 568, 569, 582, 583, 589, 635
îmbăta, vb. 155
îmblânzi, vb. 584
îmbogăţi, vb. 26
îmbolnăvi, vb. bolnăvi 209, 343
îmbrăca, vb. 8, 9, 105, 107, 108, 115, 232, 233, 266, 267, 269, 334, 654, 690
îmbrăcat, adj. 114
îmbrăcăminte, s. f. 109, 144, 233
împăca, vb. 10, 40, 150, 323, 366
împăcăciune, s. f. 150, 314
împăienjeni, vb. paingini 349
împărat, s. m. 16, 19, 20, 21, 45, 48, 49, 57, 74, 82, 87, 90, 115, 128, 129, 192, 214, 241, 242, 246 [...] împărăteasă, s. f. 320
împărătesc, adj. 195, 246, 270, 393, 400, 553, 560, 674 împărăţi, vb. 214, 246
împărăţie, s. f. 20, 25, 29, 131, 149, 166, 167, 175, 281, 283, 294, 295, 297, 323, 345, 351, 484, 501,547, 631 [...] împărţeală, s. f. „despăţire, separare” 15
împărţi, vb. „despărţi, separa” 8, 12, 15, 16, 32, 37, 47, 49, 159, 188, 206, 231, 241, 242, 284, 285,314, 327,330, 343 [...] împărţire, s. f. 11, 123, 388 împărţitor, adj. împărţitoriu 590 împieliţa, vb. împeliţa 315, 615
împieliţare, s. f. împeliţare 293, 295, 300, 302, 307, 326, 672 împotriva, prep. împrotiva 1, 23, 69, 71, 83, 262, 278, 292, 328, 580, 600 împotrivă, adv. împrotivă 131,433, 600 împresura, vb. 156, 642, 646 împresurătură, s. f. 143
împreuna, vb. împreuni 2, 3, 97, 113, 131, 185, 189, 193, 210, 239, 256, 258, 277, 304, 307,31 1,345,350,363,365 [...]
împreunare, s. f. 123, 214, 243, 268, 314, 365, 400, 477, 478, 481, 484, 485, 493, 519, 525, 558
403
împreunat, adj. 3, 112, 376,400,410, 693
împreună, adv. 3, 10, 11, 12, 54, 67, 86, 91, 164, 186, 187, 198, 240, 260, 308, 330, 361, 376, 394, 398 [...] împrumut, s. n. 200, 562 împunge, s. f. 290, 313, 674 împuţi, vb. 151 împuţina, vb. 327, 630, 697 împuţinare, s. f. 696
împuţit, adj. 518	<
în, prep. 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17,20, 22, 23,24, 25, 27, 28 [...] înainte, adv. mainte 10, 14, 28, 40, 62, 67, 67, 133, 161, 174, 175, 176, 179, 180, 181, 209, 253,263,286, 294 [...]
înaintea, prep. 24, 28, 76, 95, 111, 115, 126, 134, 180, 203, 235, 266, 301, 309, 328, 353,
502,	566, 583, 590[...] înalt, adj. 244, 323, 673
înapoi, adv. 7, 14, 230, 234, 382, 548, 551, 560, 562, 642
înălţa, vb. 25, 26, 38, 115, 264, 265, 329, 610
înălţare, s. f. 38, 256, 258, 264, 325, 563
înălţime, s. f. 244, 498
înăuntru, adv. înlontru 104, 334, 361, 538
încă, adv. 20, 52, 68, 90, 91, 132, 150, 151, 180, 209, 238, 312, 324, 407, 408, 418, 421,
503,	513, 522 [...]
încăpea, vb. 15, 47, 197, 206,412,468,490, 573, 602, 674 încărca, vb. 16, 605	t
încâlcit, adj. 698
începător, adj.; s. m. începătoriu 92, 255, 257, 266 începătură, s. f. 21, 86, 165, 166, 294, 630, 665
începe, vb. înceape 16, 86, 92, 93, 186, 260, 272, 274, 289, 294, 295, 301,-334, 335, 337, 349,350,354,388,422 [...] început, s. n. 315, 357, 699
încerca, vb. cerca „căuta” 11, 15, 19, 35, 56, 77, 81, 138, 141, 187, 271, 317, 379, 381, 424, 474, 502, 535, 576, 694 [...] încercat, adj. 199 înceta, vb. 600 închega, vb. 350 încheia, vb. 600
încheietură, s. f. închietură 139, 350 închide, vb. 283, 292, 330, 332, 489
închina, vb. 36, 56, 140, 163, 228, 229, 244, 255, 257, 259, 293, 298, 335, 522 închinat, adj. 24, 27
închipui, vb. „reprezenta, imagina” 2, 3, 9, 104, 105, 106, 109, 110, 112, 113, 115, 234, 235, 260, 261, 262, 267, 268, 270, 282 [...] închipuit, adj. „reprezentat, întruchipat” 35, 114 închis, adj. 10, 130, 283, 698 închisoare, s. f. 352, 543 încinge, vb. 106, 233, 234 încins, adj. 106, 234 încoace, adv. 303, 523 încolea, adv. 311
404
înconjura, vb. încungiura 123, 320
încuia, vb. 120, 231, 340
încuiat, adj. 283, 321, 697
încuietoare, s. f. 340
îndată, adv. 434, 524
îndărătnic, adj. îndărăpnic 523
îndelunga, vb. (despre timp) „prelungi” 271
îndelungat, adj. 35, 231
îndemna, vb. 17, 177, 204, 324, 398, 546, 602, 654, 682, 687, 687
îndemnat, adj. 12, 496
îndemnător, adj. îndemnătoriu 392, 497
îndepărta, vb. depărta 96, 121, 123, 270, 364
îndepărtare, s. f. depărtare 520
îndoi, vb. „dubla” 25, 344, 382
îndoit, adj. „dublu” 9, 281, 282, 381, 506, 528, 529, 531, 534, 535, 623 îndrăci, vb. 6, 204, 386, 520, 522
îndrăzni, vb. 4, 8, 40, 43, 47, 53, 54, 58, 82, 85, 122, 125, 143, 146, 161, 177, 186, 196, 204, 221 [...]
îndrăznire, s. f. 17, 28, 151, 201, 321, 343
îndrepta, vb. îndirepta, direpta 30, 62, 97, 216, 232, 241, 308, 434, 547, 698
îndreptare, s. f. 698
îndura, vb. 192, 581
îndurător, adj. 22
îneca, vb. 540, 655, 681
înecat, adj. 648
înfăşa, vb. „înfăşură” 107, 261, 292
înfăşură, vb. 292
înfăţişa, vb. 181
înfrăţi, vb. înfârtăţi 495
înfricat, adj. 29, 184, 346, 352, 367
înfricoşa, vb. 622, 677, 679
înfricoşat, adj. 24, 138, 169, 180, 344, 352, 362, 626, 627, 636, 650, 654, 691 îngădui, vb. 520, 521, 526, 665 îngăduinţă, s. f. 314
îngăima, vb. „a lucra de mântuială” 606
înger, s. m. 48, 156, 310, 344, 347, 679, 697
îngeresc, adj. 115, 170,218, 232, 233,241,299, 320, 509, 679
îngrăditură, s. f. 250
îngreuia, vb. îngreoia 691
îngriji, vb. griji 4, 5, 9, 16, 154, 155, 332, 383, 516, 540, 541, 551, 557, 588, 594, 596, 598, 603,606, 646, 650 [...] îngrijitor, adj. grijitoriu 134
îngropa, vb. 142, 166, 213, 239, 248, 249, 292, 310, 312, 315, 326, 349, 356
îngropare, s. f. 166, 264, 282, 292, 293, 311, 554
înjunghia, vb. giunghea 168, 367
înjunghiere, s. f. giungheare 290
înmulţi, vb. 551
înnăduşi, vb. năduşi 646
înnăduşit, adj. năduşit 648
405
înnoi, vb. noi 174, 269 înnoire, s. f. noire 415, 455 înnoit, adj. noit 46 înrudi, vb. 411
îns, pron. 3, 9, 11, 13, 231,328, 383,457,470; nus 16, 471
însă, conj. 52, 69, 91, 102, 141, 168, 170,179, 214, 216, 360, 421,449,471
însănătoşi, vb. însănătoşea 280, 342, 611,618
însemna, vb. însămna 113, 233, 235, 260, 263, 268
însetat, adj. însătat 698	<
înstrăina, vb. streina 89, 124, 191, 230, 372, 485, 585
însura, vb. 5, 15, 149, 170, 172, 185, 238, 378, 435, 467,471, 506, 509, 534, 539, 547, 548, 550,555, 570 [...] însurare, s. f. 238 însurat, adj. 509, 574 însuş, pron. 151 înşela, vb. 500, 654 înşelăciune, s. f. 165, 392, 600 înşelător, adj. înşălătoriu 644 întări, vb. 316, 324, 393, 582, 610, 611 întărire, s. f. 321, 373, 598
întâi, num. 24, 39, 47, 49, 61, 79, 85, 105, 126, 142, 144, 149, 160, 164, 217, 227, 231, 252, 253, 294 [...]
întâmpina, vb. tâmpina 241, 667
întâmpla, vb. tâmpla 5, 7, 37, 83, 103, 129, 154, 155,t170, 195, 199, 225, 280, 285, 372, 433,521,539, 543,550[...] întinde, vb. tinde 115, 147, 219, 326, 414 întinge, vb. (la botez „a cufunda într-un lichid”) 253
întoarce, vb. 9, 11, 24, 40, 86, 90, 120, 123, 124, 127, 130, 143, 151, 153; 157, 161, 179, 187,220, 241 [...] întoarcere, s. f. 262, 352, 679 întocmai, adv. 468
întocmeală, s. f. tocmeală, tocmală „întocmire” 11, 14, 16, 17, 35, 60, 129, 136, 139, 172, 174, 177, 181, 228, 243, 262, 277, 300, 307, 314 [...] întocmi, vb. tocmi 15, 16, 49, 97, 155, 192, 206, 155, 193, 274, 287, 292, 305, 315, 325, 364,377, 477, 484 [...]
întocmit, adj. tocmit 17, 49, 97, 206, 290, 374, 477, 498, 621 întocmitor, adj.; s. m. tocmitoriu 119, 217, 373, 527 între, prep. 162
întreba, vb. 18, 44, 61, 77, 79, 80, 83, 149, 222, 226, 272, 277, 342, 369, 376, 390, 391, 392, 400, 432 [...]
întrebare, s. f. 2, 23, 39, 40, 95, 97, 100, 101, 102, 112, 137, 178, 188, 272, 276, 280, 333, 370,391,403 [...] întrece, vb. întreace 501, 609
întreg, adj. 4, 18, 138, 140, 141, 142, 194, 208, 301, 312, 327, 350, 589, 593, 601 întreit, adj. 388
întru, prep. 9, 21, 32, 33, 35, 40, 43, 44, 48, 50, 51, 55, 55, 56, 58, 65, 66, 72, 77, 78 [...] întrutot, adj., adv. 21, 64, 84, 92, 114, 194, 229, 263, 296, 312, 373, 515, 526, 547, 627, 671,694, 695
întrutot-ţiitor, adj. întrutot-ţiitoriu „atotţiitor” 323
406
întuneca, vb. 265 întunecat, adj. 32, 320 întunecos, adj. 259
întuneric, s. n. întunearec 32, 165,260,277, 346,486, 688 înţelegător, adj. înţelegătoriu 652
înţelege, vb. înţeleage 18, 66, 121, 126, 167, 245, 334, 346, 375,484, 654, 695 înţelegere, s. f. înţeleagere 30, 696
înţelepciune, s. f. 18, 21,24, 25, 27, 30, 31, 116,247, 301, 302, 315, 377, 502, 696 înţelept, adj. 28, 33, 37, 48, 74, 112, 115, 423, 467, 613, 622, 651, 652, 676, 680, 683, 692, 693, 694 înţelepţi, vb. 677 înţeles, s. n. 302 învălui, vb. 195,267, 683
învăţa, vb. 26, 29, 32, 37, 47, 53, 56, 62, 67, 68, 69, 74, 87, 90, 94, 99, 117, 119, 127, 132
[...]
învăţat, adj.; s. m. 119,232, 694
învăţător, adj.; s. m. învăţătoriu 18, 20, 92, 111, 117, 118, 134, 333, 351, 369, 651, 658, 661, 692,695
învăţătură, s. f. 17, 20, 31, 36, 38, 44, 46, 47, 48, 49, 50, 52, 55, 57, 59, 65, 84, 87, 91, 95
[...]
învârtoşime, s. f. 483 înveseli, vb. veseli 293 învia, vb. 299, 316, 323
înviere, s. f. 165, 264, 282, 311, 316, 325, 330, 370, 519
învietor, adj. 294
învrăjbi, vb. 62, 366
învrăjbit, adj. 150, 317
înzestra, vb. îndzestra 587
j
jale, s. f. jeale 233, 286, 545, 546, 664 jalnic, adj. 532 jeli, vb. 510, 546
jertfa, s. f. jârtvă 151, 168, 214, 276, 286, 290, 294, 307, 308, 310, 316, 338, 345
jertfelnic, s. n. jârtăvnic 290, 291, 294, 329, 345, 347, 361, 362
jidov, s. m. 108, 206, 292, 609
jidoveşte, adv. jidoveaşte 301
jiganie, s. f. „animal sălbatic” 354, 648, 655, 657
jirebie, s. f. jrebie „soartă” 235, 236
jitie, s. f. „viaţă” 610
joc, s. n. gioc 107, 311, 326, 333, 358, 374, 379, 384, 501 joi, s. f. (în expresia gioi-mari) 661
jos, adv. gios 109, 110, 112, 146, 220, 253, 262, 455, 544, 597, 628, 672, 673 juca, vb. giuca 7, 222, 683
judeca, vb. giudeca 1, 3, 5, 7, 13, 16, 22, 23, 24, 25, 28, 30, 31, 32, 36, 65, 66, 67, 82, 85
[...]
407
judecat, adj. giudecat 87, 127, 651
judecător, adj.; s. m. giudecătoriu 22, 23, 25,29, 30, 32, 61, 65, 88, 526 judeţ, s. m., s. n. giudeţ 1, 5, 12, 16, 20, 22, 24, 25, 26, 28,29, 31, 33, 35,40,42, 57, 60, 63, 64 [...]
jumătate, s. f. giumătate 383, 544, 565, 566, 568, 629 junghia, vb. giunghea 367 junghiere, s. f. giungheare 290
jura, vb. giura, giurui 45, 73, 79, 180, 191,268,499, 531, 641, 642 jurământ, s. n. giurământ 16, 80, 532, 601, 602, 603, 641, 642, 643 < juruinţă, s. f. giuruinţă 11, 373
L
la, prep. 1, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13,14, 15, 16, 17, 18,21, 23,24 [...]
lacrimă, s. f. lacrămă 186, 336, 653
Laodicea, n. pr. Laodichiia 158, 196, 269,480
latineşte, adv. lătineaşte 591, 595
latură, s. f. 362,418, 458, 459,486, 507
laudă, s. f. 5, 37, 164,165,166, 167, 168, 247, 299, 316, 3330, 331, 691, 699
laz, s. n. 16
Lazăr, n. pr. Lazar 661
lăcomi, vb. 44	i
lăcomie, s. f. 27, 502, 624, 629, 642, 662, 681 lămuri, vb. 309 lărgime, s. f. 233
lăsa, vb. 7, 12, 13, 15, 16, 20,47, 51, 55, 58, 75, 84, 87, 102, 120, 125, 126, 129, 142 [...] lăsat, adj. 47
lăuda, vb. 5, 77, 249, 295, 296, 302, 320, 322, 340, 666, 689, 690, 691
lăutar, s. m. alăutar 12, 423
lăută, s. f. alăută 172
lână, s. f. 234
lângă, prep. 56, 113
leac, s. n. 620, 642
lega, vb. 52, 106, 114, 134, 135, 138, 340, 363, 374, 424, 614, 616, 621, 630, 631 legat adj., 10, 114, 134, 138, 141, 505, 614; legat2, s. n. legato 595
legătură, s. f. 106, 138, 261, 299, 339, 340, 352,476, 477, 479, 484, 595, 614, 668 lege, s. f. leage, 1, 6, 7, 12, 13, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35,42, 43, 46, 52, 57, 58, 68 [...] legiui, vb. „a legifera, a aplica legea” 32, 56, 86,498, 547
lemn,	s. n. 654
lene,	s. f. leane 154, 289, 619, 681 lenevi, vb. leni 288, 346, 606, 619
Leon, n. pr. 74, 129, 194, 242, 248, 382, 385, 409, 412, 467, 478, 482, 486, 490, 520, 532, 538, 546, 547, 559 [...]
lepăda, vb. 6, 7, 8, 41, 42, 46, 47, 73, 83, 85, 89, 100, 123, 143, 147, 170, 173, 175, 180, 183 [...]
lepădare, s. f. 72, 73
408
lepădat, adj.; s. n. 6, 41, 56,67, 144,146, 158,162, 169, 174, 189,190 lesne, adv. 23,113,114,126,130,397 leu, s. m. 318
limbă, s. f. (pl. limbi: „popor străin”) 242, 268, 341, 572, 580, 598, 617, 695, 696 linişor, adj. „domol” 24 linişte, s. f. 698 lipi, vb. 140,498
lipsi, vb. 104, 161,163,164,410, 527,528,530,573, 673,697 lipsit, adj. 31, 359
litie, s. f. „slujbă religioasă specială” 252
litră, s. f. (în expresia litră de aur „100 de galbeni”) 72, 73, 80, 84, 542 liturghie, s. f. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 10, 36, 37, 54, 60, 61, 82, 85, 103, 104, 105, 118, 119, 121 [...]
liubov, s. n. libov 151, 316, 335,592, 663,669
loc, s. n. 16, 34, 54, 55, 56, 60, 65, 100, 101, 103, 128, 136, 169, 171, 178, 181, 185, 186, 187, 196, 199 [...]
locui, vb. lăcui 17, 26, 32, 47, 186, 187, 199, 233, 241, 246, 297, 517, 519, 524, 525, 526, 545, 565,613,647 [...] locuire, s. f. lăcuire 123 locuitor, s. m. lăcuitoriu 124, 137 logodi, vb. 11, 374, 375, 377, 379,381,383,394, 533 logodinţă, s. f. „logodire” 373, 375, 376, 382, 383,476,479 logodit, adj. 373, 376, 382, 384, 541
logodnă, s. f. 11, 14, 373, 373, 374, 375, 376, 377, 379, 381, 382, 383, 384, 385,476, 478, 559
logodnic, s. m. 11, 373, 381, 392, 383,384,480 logodnică, s. f. logodniţă 11, 377, 378,379,382, 383,471, 533 lovi, vb. 7, 208,225 lovitură, s. f. 539, 580
lua, vb. 1, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 27, 28, 32, 39,41,46, 51, 52 [...]
luat, adj. 50, 51,420
Luca, n. pr. 66,318, 391
lucra, vb. 16, 119, 219,227,457, 604,605, 606
lucrător, adj.; s. m. lucrătoriu 266
lucru, s. n. „obiect, lucrare” 2, 5, 7, 8, 10, 15, 16, 19, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 31, 32, 35, 36, 38 [...]
lui, art. hot. 3, 5, 7, 18,20,21, 23,24,25, 28, 35, 36, 39,43,46,49, 58, 61, 63 [...] luma, vb. „socializa” 182 lumânare, s. f. 348
lume, s. f. 17, 24, 75, 107, 134, 162, 165, 218, 234, 237,239, 260, 282, 283, 290, 298, 300, 303,311 [...] lumesc, adj. 234, 302, 501
lumina, vb. 32, 240,260, 265, 277,283,308, 308, 312, 320,674, 689 luminare, s. f. 264
luminat, adj. 167, 194, 263,306, 313, 664
lumină, s. f. 106, 109, 134, 165, 167, 194, 254, 259,260, 262, 263,265, 277, 295,252, 259, 260, 262,263,265 [...] luminător, adj. luminătoriu 526, 684 lună, s. f. 55, 56, 157, 356, 522, 672
409
lunea, adv. 16, 609, 628, 667 lungi, vb. 177
luni, s.f. 610, 658, 665,672 lup, s. m. 107, 648 lupta, vb. 59, 107, 266, 372 luptător, adj.; s. m. luptătoriu 372 lut, s. n. 690, 698
M
Macarie, n. pr. 89
mai, adv. 1, 6, 8, 15, 22, 27, 34, 35, 42, 44, 80, 86, 87, 304, 337, 338, 357, 364, 369, 389
[.]
mai, s. m. 672
maică, s. f. 57, 320, 349, 350, 387, 388, 389, 399, 402, 404,497, 522, 582, 585, 666 mai-mare, adj.; s. m. 7, 18, 22, 25, 90, 100, 101, 111, 168, 169, 196, 221, 227, 243, 244, 385,391,393,457, 526 [...] mal, s. n. 541 malahie, s. f. 632, 634 mamă, s. f. mumă 465; [mă]mână 583 mantie, s. f. măntie 2, 105, 108, 109, 110, 111, 233
Manuil, n. pr. 277, 284,426, 427, 432; Manuil Porfirogenet, Manuil Porfiroghenet 393
maramă, s. f. măhramă 219, 292
Marchel, n. pr. 89
Marcu, n. pr. Marco 212, 318
mare, adj. 2, 8, 10, 16, 17, 25, 28, 42, 44, 48, 49, 63, 89, 103, 107, 108, 113/115, 116, 117
[...]
margine, s. f. 326
Maria, n. pr. 425, 426, 427, 428, 429, 430, 431, 432, 435, 436, 437, 438, 440, 441, 442, 434, 443,444, 445,446[...] marmură, s. f. marmure 249, 358 martie, s. f. 672
martor, s. m. martur 1, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 77, 78, 82, 84, 180, 183, 184, 191, 198, 457, 459, 502,511 [...]
masă, s. f. 24, 252, 291, 309, 328, 658, 662, 669 maslu, s. n. 5, 159, 247, 348 maşteră, s. f. maştehă 408, 452,475, 568, 585, 636 matcă, s. f. „izvor” 652
Matei, n. pr. Matheiu 26, 27, 31, 34, 49, 80, 198, 248, 318, 384, 386, 408, 420, 475, 477, 486, 492, 494, 496, 504[...]
Matum, n. pr. Mathum 66 Maxim, n. pr. 89 Maximian, n. pr. 90
măcar, adv. macar 28, 37, 69, 70, 90, 121, 143, 168, 179, 207, 231, 287, 306, 332, 387,416, 421,465,479, 493 [...]
măcarcât, adv.; pron. neh. macar cât „oricât” 147, 169, 233, 416, 531, 571, 627
410
mădular, s. n. 44,216, 253,268, 533
mănăstire, s. f. 7, 8, 49, 56, 82, 144, 227, 228, 229, 230,231, 232, 233, 236, 241, 242, 628, 647, 692,693
mărgăritar, s. n. mărgăritariu 148, 560 mări, vb. 164, 249, 317, 322, 340
mărire, s. f. 25, 26, 104, 107, 131, 135, 165, 234, 241, 247, 265, 297, 298, 323, 325, 331, 662, 663
mărita, vb. 13, 14, 48,238,471, 505, 509,510, 521, 527, 528, 529, 530, 531, 532, 533, 545, 546, 547, 548 [...] măritare, s. f. 238 măritat, adj. 529
mărturie, s. f. 1, 15, 37, 40, 62, 65, 70, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 196, 293
[...]
mărturisi, vb. 1, 6, 62, 70, 71, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 176, 178, 181, 190,191
[...]
mărturisire, s. f. 176,178, 182, 191,198,199 măscărici, s. m. 12, 423 măsură, s. f. 215,217, 681
mătanie, s. f. metanie 154, 213, 224, 289, 373,489, 537, 619, 633, 634, 635, 638, 640, 642, 643
mătura, vb. 155,363
mătuşe, s. f. 57, 390, 402, 403, 404, 430, 431, 434,406, 435, 438, 439, 440, 441,442, 445, 446,449,450,465 [...] mâhni, vb. 337 mâhnit, adj. 120, 336
mână, s. f. 3, 50, 52, 83, 101, 106, 108, 112, 113, 115, 141, 156, 166, 169, 186, 192, 206, 207,212,222 [...] mânăştergură, s. f. 106
mânca, vb. 8, 201, 217, 238, 240, 249, 251, 252, 285, 286, 289, 291, 319, 327, 336, 354, 537, 539, 611, 612 [...]
mâncare, s. f. 45,215, 217,287, 611, 629, 659, 681
mâncat, adj. 10, 617,618
mândrie, s. f. 624, 680
mânea, vb. 251,252, 264, 500
mângâietor, adj.; s. m. mângâietoriu 255, 257,299
mânia, vb. 483, 653, 684, 687, 688
mânie, s. f. 7, 18, 223, 224, 306, 510, 540,640, 646,687
mânios, adj. 24
mântui, vb. 205, 318, 319, 323, 677
mântuire, s. f. 108, 124, 139, 151, 168,282,296, 370,614
mântuitor, adj.; s. m. 23, 24, 115, 148, 151, 165, 194, 246, 259, 307, 315, 322, 327, 582, 601,672
mâzdă, s. f. „mită” 3, 27, 28,41, 64,76, 78, 86, 129, 130, 131, 147, 398,497 meni, vb. 249
merge, vb. mearge 4, 6, 8, 10, 42, 66, 68, 75, 82, 105, 111, 125, 126, 140, 141, 154, 158, 167, 177, 178 [...]
meserere, s. f. mesereare „ocupaţie” 43, 55, 171, 178, 187, 210, 378, 694 meşteşug, s. n. meşterşug 31, 163, 170, 213, 357, 365, 500, 502, 518, 592, 622, 631, 644, 655, 682, 696
411
meşteşugi, vb. meşterşugi 468, 501 Metodie, n. pr. Methodie 226
meu, pron. pos. 45, 120, 166, 235, 235, 251, 256, 258, 291, 319, 336, 389, 394, 395, 402, 407, 408, 410, 412, 419 [...] miazănoapte, s. f. „miezul nopţii” 165, 327
mic, adj. 2, 8, 11, 14, 25, 38, 76, 108, 109, 110, 137, 144, 156, 236, 340, 346, 363, 375, 377, 399 [...]
micşor, adj. 16, 272,377, 378, 576, 594, 596, 696
miel, s. m. 289	,
miercurea, adv. 289, 607, 608, 609, 628, 658, 660, 667
miercuri, s. f. 16, 609, 610, 657, 658, 660, 665, 667, 668, 669, 670
Mihail, n. pr. 144, 402
mijloc, s. n. 104, 233,312, 317, 326, 330, 570, 573, 575, 578, 591, 599
mijlociu, adj. 389, 399, 401,405
milă, s. f. 29, 303, 307, 314, 316, 322, 531, 620, 631, 643
milostenie, s. f. 10, 30, 50, 160, 197, 331, 332, 341, 348, 355, 489, 534, 564, 565, 619, 627, 638, 643,646, 649 [...] milostiv, adj. 22, 539, 544 milostivi, vb. 125, 336 milui, vb. 51, 210, 299, 300, 322, 341 mincinos, adj. menciunos 641, 642 minciună, s. f. menciună 1, 31, 37, 82, 83, 161, 603, 644
minte, s. f. mente 18, 19, 90, 204, 205, 301, 309, 311, 316, 318, 323, 340, 371, 372, 483, 485,651,652,699 minunat, adj. 138, 169, 339, 667 minune, s. f. 138, 339, 340 mir, s. n. 9, 247, 260, 269, 270, 274, 310 mira, vb. 20, 71, 514, 676 mire, s. m. 165, 559, 631
mirean, adj.; s. m. 3, 4, 6, 7, 9, 10, 11, 23, 40, 42, 43, 47, 48, 49, 61, 63, 119, 122, 129 [...]
mireasă, s. f. 246, 266, 293
mireasmă, s. f. mirezmă 302, 310, 313
mirenesc, adj. 5, 161, 221, 509
mireni, vb. 240
mirodenie, s. f. 293
mirosi, vb. 266, 293, 313
mişel, adj. „sărman” 168, 224, 341, 3357, 690
mititel, adj. metitel 473
mitropolie, s. f. 54, 229
mitropolit, s. m. 1, 36, 53, 54, 122, 125, 145, 160, 171, 172, 183, 222, 273, 277, 279 moarte, s. f. 3, 4, 7, 8, 9, 10, 12, 15, 16, 127, 132, 136, 137, 139, 140, 145, 166, 170, 226, 227 [...]
moaşe, s. f. „bunică, obstreticiană” 389, 399, 402, 405, 406, 429, 430, 434, 435, 436, 437, 443,444, 447, 449, 566, 568, 585, 649, 650 [...] moaşte, s. f. pl. moşti 248 Moise, n. pr. 25, 103, 108, 110, 136
molitvă, s. f. 142, 213, 228, 270, 272, 273, 274, 279, 328, 348, 354, 357, 373, 374, 375, 389, 411,412, 413, 420 [...] molitvelnic, s. n. 228
412
monah, s. m. 156, 226, 333, 340, 692 mormânt, s. n. 248, 249, 264, 292, 640, 641, 654
mort, adj.; s. m. 4, 8., 10, 14, 15, 137, 141, 146, 167, 168, 197, 218, 235, 248, 249, 321, 332, 333, 334, 339 [...]
mortăciune, adj. „de mortăciune, în expresia came mortăciună” 648 moş, s. m. „străbun, începător al unei proprietăţi” 15, 389, 401, 402, 404, 405, 412, 434, 435, 440, 441, 443, 444,445, 458, 465, 566, 567, 585, 589 [...] moşie, s. f. 12, 15, 26, 200,412,415, 420, 578, 579, 585, 593, 666, 690 moşneag, s. m. 675
moştean, s. m. moşnean 140, 176, 263, 270, 345, 554, 556, 581
moşteni, vb. moşneni 15, 29, 283, 351, 415, 498, 557, 565, 566, 567, 568, 569, 581, 588, 631
mozavir, adj. „calomniator” 644 mucenic, s. m. măcenic 89, 248, 670 mucenicie, s. f. mucenie 366 mucezi, vb. mucedzi 10, 361
muiere, s. f. muiare 4, 6, 7, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 48, 56, 57, 58, 59, 103, 148, 149, 169, 170, 172 [...] muieresc, adj. 687
mult, adj. 17, 23, 34, 35, 41, 59, 69, 78, 80, 88, 89, 90, 103, 104, 105, 107, 108, 115, 136, 138 [...]■
mulţime, s. f. 127
mulţumi, vb. mulţemi, mulţămi 165, 317, 320, 324, 329, 336, 561 mulţumire, s. f. mulţămire 166 mulţumită, s. f. mulţemită 298
muncă, s. f. „chin” 28, 30, 42, 107, 131, 140, 176, 177, 185, 223, 323, 333, 334, 337, 398, 498,584, 601,677, 678 [...] munci, vb. „chinui” 30, 336, 338 munte, s. m. 498
muri, vb. 5, 9, 10, 11, 14, 15, 16, 26, 138, 154, 159, 170, 175, 237, 239, 242, 264, 274, 279, 280 [...]
mustra, vb. 57, 483 mustrare, s. f. 475 mut, adj. 579
muta, vb. 8, 142, 248, 329, 358 mutare, s. f. 1, 90 mutător, adj. 60
N
nabederniţă, s. f. nebederniţă 106 nacealnic, s. m. „conducător” 248 nas, s. n. 7, 212, 266, 543, 544
naş2, s. m.: nănaş 8, 12, 245, 246, 253,254, 277,284, 285,416,420,457,459,472, 517 naşcă, s. f. pl. naşce „panglică ornamentală” 2, 108,109,110
naşte, vb. 7, 174, 206, 215,260, 276,283, 329, 331, 350, 387, 389, 390, 394, 395,412,413, 416, 420,457 [...]
413
naştere, s. f. 51, 255, 257,294, 329, 388, 394, 395, 396,415, 455, 650, 668, 672, 682 nădăjdui, vb. 233, 506
nădejde, s. f. nădeajde, nedeajde 124, 139, 235, 296, 317, 341, 348, 349, 598
năiemi, vb. nămi 16, 604, 605, 606
năiemit, adj.; s. m. nămit 12, 423
năpastă, s. f. năpaste 3, 87, 125, 307, 601
năpăstuit, adj. 33
năracliţă, s. f. „rucaviţă, mânecar” 106
născător, adj. 331, 666, 671	,
născut, adj.; s. n. „Crăciun” 315, 318, 353. 355, 411, 412, 413, 415, 609, 635, 657, 658, 665,668
năstav, s. n. „impuls, îndemn” 688 năvăli, vb. 41 năzui, vb. 514, 592 neam, s. n. 11
neară, s. f. 128, 241, 374, 385, 412, 414, 478, 543, 547, 600, 602
Nearon, n. pr. 39
neascultare, s. f. 283
neaşezat, adj. 698
neatins, adj. 328
neaţipit, adj. 399
neblagodarnic, adj. „nerecunoscător” 561
nebotezat, adj., s. m. nebotedzat 9, 10, 175, 272, 278, 279, 280, 281, 283, 288, 289, 300, 303,633, 635	t
nebun, adj. 77, 204, 540, 682 nebunie, s. f. 540, 653 necăji, vb. năcăji 57 necărturar, adj. necălturar 45 necăsătorit, adj. 571 necheltuit, adj. 31 nechiuri, adv. „niciunde” 174 neclătit, adj. „stabil” 8, 229, 230, 231, 249,483 necredincios, adj. 60, 277, 281, 523, 608 necredinţă, s. f. 343 necum, adv.; conj. 186, 188, 547 necuminecat, adj. necumenecat 617, 618, 619, 650 necunoscut, adj. 263, 264, 698 necurat, adj. 13, 204, 307, 386, 520, 522 nedeprins, adj. 17, 308 nedespărţit, adj. 407
nedestoinic, adj. 6, 39, 121, 122, 161, 175, 179, 180, 209, 277, 278 nedestoinicie, s. f. 43 nedezlegat, adj. 43
nedrept, adj.; adv. nedirept, nederept 27, 131
nedreptate, s. f. 687
nefacut, adj. 161
nefaţamic, adj. 23, 29
nefi, vb. 14, 544
negrăit, adj. 255, 257
414
negrijit, adj. 370
negru, adj. 133, 673
neguţător, s. m. neguţătoriu 163
neguţători, vb. 161, 605
neguţătorie, s. f. 162, 250,251, 531, 592
neiertat, adj. 209, 333
neiscusit, adj. 308
neîmpărţit, adj. 314, 591
neîncetat, adj. 156, 250
neînsurat, adj. 506, 574
neînţelegător, adj. neînţelegătoriu 37, 613, 654, 664
neînţelepciune, s. f. 433
neînvăţat, adj. 695, 696
neluminat, adj. 308
nemânios, adj. 23
nemutat, adj. 230, 231
Neocesarea, n. pr. Neochesariia 170, 176, 181, 190 neoprit, adj. 454
nepoată, s. f. 390, 393, 396, 399, 402, 403, 404, 405, 406, 409, 410, 425, 428, 429, 430, 431,435,436, 437, 438 [...] nepocăit, adj. 239
nepot, s. m. 15, 389, 395, 396, 566, 567, 569 nepreoţit, adj. 53, 54, 220 nepreţuit, adj. „neevaluat” 14, 550, 596 nepriceput, adj. 241, 633 neprimitor, adj. nepriimitor 23
neputinţă, s. f. 19, 28, 179, 334, 373, 505, 524, 535, 544, 585, 594, 698
neputred, adj. 27
nescăzut, adj. nescădzut 31, 297
neschimbat, adj. 77
neschimnit, adj. 236
nescris, adj. 33, 591
nesfârşit, adj. nesvârşit 21, 308, 331, 678
nesocotinţă, s. f. 10, 17, 52, 140, 155, 186, 210, 288, 289, 355, 619, 664
nesocotit, adj. „neevaluat” 550
nespovedit, adj. 154, 616
nespurcat, adj. 216, 475
nespus, adj. 167
nestins, adj. 122, 654, 678
neşti, vb. neştiind 6, 119, 172, 173
neştine, pron. neh. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 12, 13, 14, 16, 19, 23, 27, 30, 32, 39, 41, 59, 60, 69 [...]
neştiut, adj. 631, 632
netare, adj. 50, 307
netrecut, adj. 21, 654
nevastă, s. f. 409, 559, 631
nevăzut, adj. nevădzut263, 282, 297, 310, 313, 318, 337, 347, 616, 679 ne vârstnic, adj. 384 neveştejit, adj. 131
nevinovat, adj. 1, 39, 54, 84, 87, 125, 143, 184, 190, 199, 320, 515
415
nevoi, vb. 27, 29, 59, 169,244, 332, 346,483,486, 520,625,627,647,648,695, 696 nevoie, s. f. 9, 13, 17, 27, 45, 56, 61, 78, 82, 104, 154, 158, 195, 200, 202, 212, 214, 232, 246,251 [...] nevoinţă, s. f. 17, 19
nevolnic, adj. „nematur, dependent” 15, 574, 576 nicăieri, adv. necăiuri 354,493
nicedănăoară, adv. 3, 59, 76, 105, 122, 142, 163, 178, 334, 361, 369, 393, 400, 432, 479, 495, 526, 672
Niceea, n. pr. 149	,
Nichifor, n. pr. Nechifor 150, 154, 155, 161, 207, 240, 278, 288, 349, 353', 363, 491, 538, 544,608,617, 620,657, 661,667 [...]
Nichita, n. pr. 122,160,172,183,459,480,525,662
nici, adv. nice 1, 1, 8, 16, 23, 24,25, 27, 28, 29,30, 32,33, 34, 37,40,42,47, 51, 52 [...] nicicare, pron. neh. nicecare 332 nicicum, adv. nicecum 378 niciodată, adv. niceodată 562
niciun, pron. neg. nice un 27,40, 83, 103, 105, 118, 124, 128, 132, 134, 139, 160, 173, 179, 184, 186, 187, 196, 198,202 [...]
Nicodim, n. pr. 310,311
Nicolae, n. pr. Nicola 113, 188,400,432,462,463,464,465,482,649 Nicomedia, n. pr. Nicomidiia 341
nimeni, pron. neg. nime 4, 8, 20, 22, 23, 24, 27, 28, 32, 52, 34, 37, 41, 42, 43, 48, 52, 67, 68, 69 [...]
nimic, pron. neg. nemica, nemică 13, 14, 28, 32, 33, 3,4, 35, 37, 40, 51, 69, 71, 77, 84, 88, 103, 119, 128, 144,145 [...]
niscare, pron. neh. nescare 3, 15, 16, 35, 37, 39, 43, 44, 51, 56, 60, 67, 70, 72, 73, 75, 78, 79, 88, 118 [...]
nişte, art. neh. neşte 20, 37,43, 60, 110, 111, 120, 290, 306, 309, 330,419 nizloji, vb. „refuza” 42
noapte, s. f. 166, 202,213, 264, 265,286,344, 612 noaptea, adv. 164, 168, 514, 653, 678
noi, pron. pers. 19, 20, 21, 34, 59, 70, 107, 115, 119, 121, 218, 219, 259, 290, 294, 296, 297, 298, 299, 300 [...] nomofilax, s. m. 693, 694 noră, s. f. 635
noroc,	s. n. 632
norod,	s. n. nărod 34 41, 52, 76, 89,95, 96, 108, 115, 134, 151, 157, 303,316
nostru, pron. pos. 20, 21, 23, 24, 29, 30, 35, 59, 93, 95, 110, 115, 124, 148, 165, 166, 167, 168, 175, 180 [...]
nou, adj. 9, 110, 142, 269, 310, 352, 399,432, 522 nouă, num. cârd. 41
nouălea, num. ord. noole 10, 164, 166, 176, 202, 349,350, 368, 610, 634,639, 640 nouăsprăzecelea, num. ord. noosprădzeacele 187
nu, adv. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17,20, 22, 23 [...] nu-deplin, adj.; adv. „incomplet, nefinalizat” 88,279 nu-desăvârşit, adj.; adv. „incomplet” 273
numai, adv. 1, 9, 57, 62, 64, 65, 69, 70, 72, 77, 82, 85, 86, 88, 92, 98, 101, 105, 119, 123, 126 [...]
numaidecât, adv. 232
416
număr, s. n. 236,268,442,450, 550, 581 număra, vb. 400, 413
nume, s. n. 3, 7, 9, 11, 64, 77, 164, 223, 256, 267, 268, 295, 304, 309, 312, 322, 347, 403, 404,405 [...]
nuntă, s. f. 7, 11, 12, 13, 149, 171, 192, 210, 215, 216, 217, 245, 247, 284, 288, 345, 350, 372, 373,373 [...]
O
o,	interj. 42,45,169,320, 328,339,653 oaie, s. f. 18, 107,263,269,304
oară2, s. f. 5, 9, 23, 57, 66, 85, 89, 105, 115, 168, 232, 253, 255, 257, 264, 272, 299, 300, 318 [...]
oare, adv.; conj. 2, 8, 10, 11, 44, 48, 78, 100, 102, 108, 115, 124, 243, 277, 280, 287, 333, 347,350, 369 [...]
oarecare, pron. neh. oarecarele, oarecarile 24, 58, 188, 226, 340, 387,400
oarecând, adv. 336, 339,433, 452
oarece, pron. neh. 143, 260, 312, 343, 678
oarecine, pron. neh. 339, 576
oareunde, adv. 119
oaste, s. f. 527, 528
obicei, s. n. obiceai 33, 34, 35, 37, 42, 88, 92, 94, 103, 109, 117, 130, 137, 139, 149, 161, 233,280, 294, 310 [...]
obicină, s. f. „cutumă” 33, 52, 156, 159, 220, 254, 335, 361,424, 540, 669
obicni, vb. „suporta” 495
oblădui, vb. 117, 228, 287, 321, 564, 693
oblăduitor, adj. oblăduitoriu 248
oblici, vb. „dibui” 638, 639
obraz, s. n. „înfăţişare, faţă, funcţţie (bisericească), persoană” 12, 28, 117, 144, 236, 401, 418,421,469,474
obrăcenie, s. f. „consfinţirea legământului căsătoriei” 73, 376,477 obrăci, vb. obrici 216, 217, 238 obrăcit, adj. obricit 219 obşte, s. f. opşte 629
obşti, vb. obeştui „a face cunoscut” 494, 524 ocaanic, adj. „nenorocit” 494, 654, 678 ocaanie, s. f. „disperare” 349, 624
ocară, s. f. 37, 59, 60, 62, 65, 68, 69, 70, 72, 73, 75, 78, 84, 88, 183, 184,475 ocărât, adj.; s. m. 39, 40, 41, 61, 62
ocărî, vb. 2, 39, 61, 63, 64, 69, 78, 84, 102, 502, 561, 584, 585
ocârmui, vb. ocârmi 228, 240
ochi, s. m. 29, 77, 95, 191, 207, 208, 399,493, 531
ocina, vb. „a fi proprietar” 25, 131, 468, 471
ocinare, s. f. „moştenire” 465, 468
ocină, s. f. „proprietate” 75, 82, 143, 145, 160, 230, 490, 551, 557, 602, 641, 642 ocropi, vb. „stropi” 655, 657 ocroţi, vb. „oploşi” 195
417
odată, adv. 334, 364, 507 odihnă, s. f. 31 odihni, vb. 166, 202 odinioară, adv. odănăoară 66, 334 odor, s. n. 641
oglaşenie, s. f. oglăşanie „(chemare la) catehizare” 303 oglindă, s. f. 312 olog, adj.; s. m. 208
om, s. m. 2, 3, 5, 8, 9, 10, 11, 12, 15, 16, 18, 19, 20, 25, 26, 27, 28,*29, 31, 32 [...]
omenesc, adj. 26,27, 31, 108,110, 293,324, 416, 505, 509, 518, 666
omeneşte, adv. omeneaşte 478
omenie, s. f. 112, 202
omofor, s. n. 107
omorâre, s. f. 234
omorî, vb. 166, 268, 300, 323, 500, 510, 539, 540, 644, 645, 646, 647, 653, 680, 681, 691 oprelişte, s. f. 287
opri, vb. 3, 4, 8, 32, 40, 61, 67, 82, 101, 103, 117, 129, 130, 135, 143, 153, 155, 163, 170, 180 [...]
oprit, adj. 37,46, 62, 102, 128, 130,150, 151,154, 157, 176, 308 opt, num. cârd. 388, 396,414,424,458,459,485
optulea, num. ord. optule 207, 379, 381, 393, 396, 397,411,413,417,418,420
optzeci, num. cârd. optdzeci 58
oraş, s. n. 31, 34, 340	t
oră, s. f. 567
orbi, vb. 209
ori, adv. 92
oricare, pron. neh. oricarile 36, 42, 131, 148, 173, 182, 189, 196, 203, 215,* 216, 368, 539, 601,614
oricât, adv.; pron. neh. 55, 267, 393,400, 406,489, 560, 569, 600, 616 orice, pron. neh. 20, 114, 143, 145, 157, 230, 240, 270, 286, 524, 549, 559, 560, 572, 575, 644,648,659
oricine, pron. neh. 102, 127, 219, 475 oricum, adv. 124, 240, 613 os, s. n. 138, 139,654, 655 osândi, vb. 69, 75, 336, 352, 601
osârdie, s. f. usârdie, 121, 123, 125, 130, 159, 163, 169, 335, 346, 613, 620, 666
ospăţ, s. n. 8, 24, 249, 500
osteneală, s. f. usteneală 489, 592, 696
osteni, vb. 541
ostenit, adj. 252
ostrov, s. n. 489
otecenic, s. n. „pateric” 119
oteşi, vb. „înzdrăveni” 523
oteţ, s. m. „părinte” 133, 136, 186, 202, 206, 224, 683, 685 otpust, s. n. „sfârşit, încheiere” 276 otriţanie, s. f. „lepădare de satana” 259, 272, 273, 274, 655 ou, s. n. 658
418
p
pace, s. f. 40, 151,153, 167, 195, 296,297,300, 316,317,366, 367, 676 pacoste, s. f. 199,213,357, 365, 371, 372,510, 647 pagubă, s. f. 550, 552, 553, 573, 585, 598, 599, 605, 638 pahar, s. n. păhar 328
pamente, s. f. pl. pamenţi „pomenire, slujbă de pomenire a morţilor” 10, 160,239,280,353, 564, 565,681 Pamvo, n. pr. 351
panaghie, s. f. „icoană a Sfintei Fecioare” 655
pandecte, s. f. pandectis 30
papă, s. m. 333
paraclis, s. n. 348, 655, 667
parastas, s. n. 353
parte, s. f. 11, 12, 13, 15, 16, 40, 81, 82, 115, 127, 132, 156, 159, 160, 175, 236, 237, 238, 242,243 [...]
pasăre, s. f. pasere 5, 157,648
paşte, vb. 55, 108, 117, 130
Paşti, s. m. pl. 353, 354, 607, 659, 661, 663, 669,672
pat, s. n. 177,216,475,547
patos, s. n. „pardoseală” 358
patrafir, s. n. patrahir, epitrahir 106, 114
patriarh, s. m. 1, 34, 35, 36, 37, 39,44, 55, 56, 66, 85, 86, 89, 90, 91, 93, 126, 144, 150, 155
[...]
patriarhie, s. f. patrierşie 245, 522, 527, 693 Patrichie, n. pr. 508 patrierşesc, adj. 483
patru, num. ord. 317, 327, 395,467,469
patrulea, num. ord. patrul 12, 13, 64, 97, 145, 164, 210, 220, 239, 240, 326, 388, 395, 396, 402,416,432,435,458,480 [... ] patruzeci, num. cârd. patrudzeci 579 pavecemiţă, s. f. „slujbă scurtă după vecernie” 164, 166
Pavel, n.pr. 25,51,71,72, 113, 123, 131,202,281,300,445,446,447,449,450,451,452, 670,671
păcat, s. n. 3, 6, 10, 26, 37, 45, 47, 94, 102, 118, 120, 122, 123, 132, 135, 136, 154, 158, 159, 161 [...]
păcătos, adj. 10, 19, 123, 124, 127, 157, 247, 336, 338, 344, 350, 352, 613, 622, 652, 696, 698
păcătui, vb. 421
păgân, s. m. 280, 347, 513, 514, 608 păgânesc, adj. 142, 281 păgubi, vb. 23, 98, 505, 551
pământ, s. n. 16, 19, 26, 29, 35, 110, 114, 124, 134, 138, 141, 142, 213, 217, 230,240, 264, 297,317, 321 [...]
pământesc, adj. pementesc, pemintesc 77, 246, 268, 315, 509 păprişte, s. f. „unitate de lungime (200 m)” 123 păr2, s. m. 4, 141, 233, 542, 654
părăsi, vb. 2, 38, 39, 93, 118, 155, 158, 161, 163, 171, 177, 178, 180, 190, 192, 200, 201, 205,206,211 [...]
419
părăsire, s. f. 93, 94, 679 părăsit, adj. 535
părea, vb. 30, 102, 121, 151, 191, 217, 224, 239, 373, 432, 534, 544, 613, 645, 653, 664 părere, s. f. păreare 191, 192
părinte, s. m. 2, 10, 15, 16, 18, 19, 22, 59, 65, 88, 89, 90, 93, 109, 117, 119, 122, 136, 143, 144 [...] părtaş, adj. 577 părticea, s. f. 243
păstor, s. m. păstoriu 18, 20, 92, 108, 134, 160, 399, 423	<
păstorie, s. f. 131
păţi, vb. 42, 63, 82, 83, 84, 89, 130, 161, 199, 290, 587 păzi, vb. 500
pâine, s. f. 289, 290, 291, 312, 336, 633, 645 pâinişoară, s. f. 51
până, prep. 8, 10, 11, 14, 15, 22, 23, 29, 34, 38, 102, 107, 125, 128, 129, 135, 137, 143, 145, 161 [...] pângări, vb. 193 pângărit, adj. 194 pânză, s. f. 261, 292
pâră, s. f. 23, 35, 57, 61, 60, 62, 64, 65, 67, 70, 71, 72, 84, 126, 183,223,221
pârâş, adj.; s. m. 1, 5, 67, 84, 87, 158, 600
pârî, vb. 28, 60, 63, 64, 65, 67, 69, 73, 74,158, 585, 602
pe, prep. pre 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 12, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 22, 23, 25, 26 [...]
pecete, s. f. peceate 79, 83, 270	t
pecetlui, vb. 3, 129, 130, 270, 292, 330
pecetluit, adj. 270
pedeapsă, s. f. 357, 382
pedepsi, vb. 23, 45, 61, 63, 64, 96, 128, 224, 323, 381, 391,486, 524, 531	■
pening, s. m. peaning 346, 347, 696
pentru, prep. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 15, 16, 17, 19, 21, 22, 23, 24, 25 [...] pereche, s. f. păreche 109
peste, prep. prespre, preste 4, 6, 10, 12, 13, 16, 106, 107, 109, 138, 143, 186, 187, 213, 214, 263,287, 322, 353, 364 [...]
peşte, s. m. peaşte 657, 659, 661, 662, 662, 663, 666, 667, 668, 669, 670 petrecător, adj. petrecătoriu 350, 483, 675
petrece, vb. petreace 10, 26, 31, 44, 59, 82, 136, 149, 170, 186, 192, 201, 244, 264, 268, 319, 327,335, 339, 378 [...] petrecere, s. f. petreacere 509
Petru, n. pr. Petră 42, 89, 90, 130, 245, 333, 425, 426, 427, 428, 429, 430, 431, 432, 434, 435,436, 437, 438, 439 [...] peveţ, s. m. peaveţ 50, 115, 149, 182, 222, 607, 659 piatră, s. f. 102, 220, 249, 292, 310, 560 picior, s. n. 106, 313 piele, s. f. piiale 261 piept, s. n. 110, 266
pierde, vb. piiarde 17, 45, 46, 101, 165, 178, 210, 218, 224, 342, 349, 499, 507, 510, 548, 551,561,587, 598, 604 [...] pierdere, s. f. piiardere 73 pierdut, adj. 682
420
pieri, vb. peri 550, 599
pierire, s. f. perire, peire 17, 272, 349, 528, 561
pierit, adj. perit 107, 139, 527, 528, 541, 573
pieritor, adj. petitoriu 691
pierzare, s. f. pierdzare 79, 88, 647, 648
pildi, vb. „a face aluzie” 6, 182
pizmaş, adj.; s. m. 64, 73, 80, 88
pizmă, s. f. 27, 61, 81, 129, 140, 243, 366, 510, 629
pizmătar, s. m. 24
plată, s. f. 4, 29, 46, 147, 185, 343, 690, 691 platoşe, s. f. 266 plavoş, adj. „apos” 673 plăcea, vb. 144, 179,216,216
plăti, vb. 14, 84, 123, 143, 552, 562, 597, 598, 605, 638, 691 plânge, vb. 97, 171,337 plângere, s. f. 664
pleca, vb. 23, „apleca” 123, 140, 151, 626
plecare, s. f. „aplecare” 24, 126
plecat, adj. „aplecat” 113,317
plecăţel, adj. „puţin aplecat” 113
plimbare, s. f. primblare 105, 197
plin, adj. 60, 64, 96, 175, 252, 331,475, 519
plivit, s. n. plevit 606
plug, s. n. 604
plugar, s. m. 16, 604, 606
plumb, s. m. 631
poală, s. f. 110, 219
poartă, s. f. 332
pocăi, vb. 124, 140, 161, 240, 243, 294,480, 613, 614, 628, 639, 654 pocăinţă, s. f. 17, 123, 124, 157, 171, 179, 223, 237, 239, 240, 247, 364, 485, 612, 614, 625,626, 631,698 pod, s. n. 247
podoabă, s. f. 114, 117, 233, 278, 310, 560, 570, 687 podvig, s. n. 263
poftă, s. f. pohtă 182, 213, 215, 365, 370, 371, 372, 455, 485, 558, 582, 632, 683, 684, 686, 687
pofti, vb. 17, 21, 58, 91, 126, 189, 199,203, 334, 585, 687, 687 pogrebanie, s. f. 310, 555 pohvală, s. f. 104, 320
polonoştniţă, s. f. „slujba de la miezul nopţii” 164, 163, 165
pom, s. m. 226
pomană, s. f. 485, 595
pomăzanic, s. m. „persoană miruită” 267
pomăzanie, s. f. pomazanie „miruire” 9, 260, 263, 267
pomăzui, vb. pomăzăi „mirui” 263, 265, 266, 268, 269, 270, 274
pomăzuit, adj. pomădzuit „miruit” 267
pomelnic, s. n. pomeanic 354
pomeni, vb. 2, 5, 36, 37, 38, 90, 94, 160, 327, 336, 345, 347, 348, 353, 354, 370, 476, 539, 540, 541 [...]
421
pomenire, s. f. 38, 161,259, 319
pomet, s. m. pomete 8, 16, 230, 250, 551, 607, 697
pominoc, s. n. „dar” 331
ponorî, vb. „prăbuşi, a se declasa” 498
ponos, s. n. ponoslu „reproş” 475
popă, s. m. 3, 4, 101, 119, 154, 157, 169
popor, s. n. „eparhie, colectivitatea enoriaşilor” 33, 53, 54, 56, 58, 66, 284, 473, 616
porcesc, adj. 485, 518
poreclă, s. f. 48,260, 374, 694
Porfirogenet, n. pr. Porfir 484
pomi, vb. 61,128, 310, 654
port, s. n. 234
poruncă, s. f. 314
porunci, vb. 30, 66, 128, 129, 267, 341, 342, 501, 671 poslanie, s. f. „epistolă” 33, 128, 342
posluşanie, s. f. „ascultare, obedienţă” 55, 122, 144, 155, 178, 186, 189, 194,232 posluşi, vb. „sluji” 119, 121, 168, 178, 203, 209, 284, 294, 334, 335, 376 posluşnic, s. m. „slujitor” 182 posluşnică, s. f. „slujnică” 650
post, s. n. 10, 12, 16, 28, 224, 234, 286, 288, 353, 355, 364, 370, 476, 489, 607, 608, 610, 611,612, 628 [...]
posti, vb. 16, 218, 289, 537, 607, 609, 610, 611, 628, 633, 634, 635, 636, 639, 642, 646, 655,657, 658, 659 [...]
postnic, adj. 101, 102, 153, 157, 158, 163, 164, 194, ?10, 213, 224, 235, 236, 238, 245, 252, 274,284, 285, 359 [...] potir, s. n. potiriu 10, \16, 220, 291, 313, 326, 354, 360 potrebi, vb. potribi „sfărâma” 10, 330, 361 potrivă, s. f. 491, 541 potrivi, vb. protivi „acomoda” 532 poveste, s. f. poveaste 139, 339 pradă, s. f. 161, 200
pravilă, s. f. 5, 7, 16, 17, 28, 34, 36, 38,40,41, 45,46, 50, 51, 52, 53, 55, 56, 59, 62 [...]
pravoslavie, s. f. 588, 685, 686
pravoslavnic, adj.; s. m. 17, 348, 520, 608, 671, 692
praznic, s. n. 214, 355, 608, 657, 659, 660, 661, 662, 663, 666, 668, 669, 670, 689
prăda, vb. 296,511,598
prăznui, vb. 665
prea, adv. 16, 605
preacinstit, adj. 249, 331
preaclonenie, s. f. „închinare” 689
preacurat, adj. 194, 320, 328, 666
preacurvă, s. f. 529
preacurvie, s. f. 372, 373, 528, 531, 534, 535, 535 preacuvios, adj. 115, 322 preafericit, adj. 318 preaînţelepciune, s. f. 19
preaînţelept, adj. 17, 25,27,412,482, 520, 547, 559, 583, 600, 601, 692, 697 preaînţelepţeşte, adv. preaînţelepţeaşte 302 prealuminat, adj. 689
422
preamâdrost, adj. „preaînţelept” 302 preapodobnic, adj. 341, 662, 670 preascump, adj. 367
preasfânt, adj. preasvânt 166,286, 327, 367, 666
preasfmţit, adj. preasvinţit, preaosvinţit 93, 214, 351, 391, 402, 409, 410, 476, 482, 526, 525, 662, 667
preastâplenie, s. f. „inobedienţă faţă de Dumnezeu” 265
preastâpnic, adj. „neascultător de Dumnezeu” 43, 151, 186, 368, 393,486, 498
Precista, n. pr. Preacista 296, 330,331, 655, 668,671
precupi, vb. pricupi „negocia” 238
preditel, adj. „înainte mergător” 294
predlojenie, s. f. „oferirea cuminecăturii; propunere” 311, 321 predstavlenie, s. f. preadstavlenie „moarte” 666 prejur, prep. pregiur 104, 163,234, 250, 252, 683 prelung, adj. 105
preobrajenie, s. f. preaobreajenie „schimbarea la faţă a Domnului” 667 preot, s. m. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 24, 36, 37, 38, 41, 45,47, 49, 61, 63 [...] preoteasă, s. f. preuteasă 4, 5, 6, 7, 46, 47, 49, 148, 149, 160, 170, 176, 185, 190, 192, 193, 195,216,217, 284 [...]
preoţesc, adj. 153, 170, 183, 185, 205,226, 227, 243, 246, 278
preoţi, vb. 4, 5, 6, 7, 11, 39, 40, 42, 43, 44, 45, 53, 54, 104, 146, 147, 148, 149, 170, 171
[...]
preoţie, s. f. preuţie 6, 8, 9, 30, 39,40,41,43, 46, 55, 58, 63, 73, 83, 85, 103, 109, 117, 127, 143 [...]
preoţit, adj. preuţit 3, 6, 7, 45,46, 54, 71, 75, 89, 127, 176, 225, 660 prepune, vb. 500 prepus, s. n. 471
prescură, s. f. 10, 330, 335, 336, 342, 347,366,491 presus, adv. 244
preţ, s. n. 148, 359, 381, 542, 550, 551, 595, 638 preţui, vb. „evalua” 550, 551, 595 preţuit, adj. 14, 596 price, s. f. 264, 579
pricepe, vb. priceape 140, 617, 630, 664, 679
priceştanie, s. f. priceaştenie „cuminecare” 46, 85, 121, 129, 148, 168, 171, 176, 213, 279, 282, 304, 311, 328, 329, 330, 331, 348, 364, 365 [...] priceştui, vb. „cumineca” 4, 105, 148, 212, 324, 325, 328, 330, 348, 356, 358, 362, 363, 367, 371, 372, 485, 617, 618, 638 [...] priceştuire, s. f. 81
pricină, s. f. 57, 94, 154, 174, 215, 255, 257, 496, 515, 532, 558
prieten, s. m. priiaten, priiatel 16, 27, 28, 98, 156, 157, 514, 592, 593, 597, 598
prieteşug, s. n. 44, 81, 97, 98, 592
prilăsti, vb. „înşela” 118, 392
prilej, s. n. 16
prilejui, vb. prileji 2, 7, 8, 10, 11, 16, 34, 35, 41, 52, 66, 68, 79, 80, 83, 89, 90, 101, 105, 119 [•••]
primar, adj. (văr) premari 388, 395, 399, 402, 405, 406, 407, 416, 425, 426, 427, 428, 431, 434, 438, 439, 441,444, 446, 450 [...] primejdie, s. f. 632
423
primeni, vb. 93, 167
primi, vb. priimi 6, 10, 16, 48, 64, 65, 66, 71, 122, 124, 151, 171, 174, 187, 195, 196, 200, 219, 220, 225 [...] primit, adj. 17, 397 prin, prep. 56
prinde, vb. 15, 72, 76, 88, 120, 157, 502, 540, 561, 562, 619, 691
prins, adj. 165
printru, prep. 312
prinzător, adj.; s. m. 5, 157
pripi, vb. 617
prisacă, s. f. 230
prisosi, vb. 557
pristanişte, s. f. „refugiu, loc de adăpostire” 247 pristav, s. m. „executor” 12, 16, 421, 596, 597 pristăvi, vb. 159,237 pristăvit, adj. 564 pristi, vb. „grăbi” 140
pristol, s. n. preastol 104,178,184, 219, 220, 310, 311, 322, 329, 356 privi, vb. prăvi 326
procajen, adj. procajin „lepros” 13, 515, 516
prochimen, s. n. „verset din psalmi cântat înaintea lecturii unui fragment din Biblie sau a unei rugăciuni” 301 procleţi, vb. 684
procoveţ, s. n. procovăţ 220,291, 360, 360	t
prohodi, vb. provodi 239, 280, 312, 539, 681
propovădui, vb. propovedui 294, 297
propovedanie, s. f. propoveadanie 684
propovednic, s. m. propoveadnic „propoveduitor” 209, 369, 671
proroc, s. m. 5, 20, 28, 31, 45, 103, 106, 168, 190, 301, 643, 683, 691
proroci, vb. 301
prorocire, s. f. 301
proscomidi, vb. „a pregăti pâinea şi vinul pentru împărtăşanie” 291
proscomidie, s. f. „pregătirea şi sfinţirea vinului şi pâinii pentru împărtăşanie” 347, 354, 355, 362
proslăvi, vb. 130, 295, 296, 321, 341, 522, 668, 670
prost, adj. „simplu, elementar” 28, 30, 75, 128, 168, 169, 200, 203, 217, 430, 434, 435, 438, 440, 445, 446, 449, 597, 652, 653 [...] prosti, vb. (despre preoţi sau ierarhi) „a se călugări” 94 prostime, s. f. „simplitate” 97, 664 prostire2, s. f. 292, 310 protopop, s. m. 113 protopopie, s. f. 178 protovestiar, s. m. 260
prunc, s. m. 6, 8, 9, 10, 16, 183, 252, 253, 256, 257, 258, 260, 261, 268, 271, 273, 274, 276, 278, 279 [...] pruncă, s. f. 544 pruncşor, s. m. 411 psalm, s. n. 373 punsură, s. f. „împungere” 313
424
pune, vb. 1, 15, 26,41,76, 79, 82, 83, 90, 107, 113, 121, 125, 126, 140, 141, 157, 171,181, 184 [...]
purcede, vb. purceade 91, 335, 388,418, 526, 530
purta, vb. 107, 108, 111, 112, 121, 131,307,310,489, 524, 543,585
purtare, s. f. 32
purtăreţ, adj. uzual, (despre limbă) „comun” 695
purtător, adj.; s. m. purtătoriu 2, 19,49, 108, 112, 315, 351, 537
pururea, adv. purure 21, 87, 107, 156, 244, 283, 290, 298, 299, 300, 308, 316, 323, 372, 596, 666, 664 pus, adj. 312 pustie, s. f. 233 pustii, vb. 34, 102 pustiu, adj.; s. n. 259, 278, 351, 646
putea, vb. 1, 2, 4, 6, 8, 10, 11, 12, 14, 16, 20, 26, 30, 35, 37,40, 47, 48, 63, 64, 68 [...] putere, vb. puteare 33, 49, 50, 52, 53, 92, 95, 106, 107, 112, 114, 119, 133, 134, 135, 137, 141,160, 174, 180 [...]
puternic, adj.; s. m. puteamic 24, 26,41,43, 86, 108, 311, 321, 651
putinţă, s. f. 358, 476, 676
putred, adj. 27, 133
putrejune, s.f. putregiune 167
putrezi, vb. putredzi 142, 327, 655
puţ, s. n. 120, 657
puţin, adv.; s. n. 41, 65, 67, 79, 146, 146, 177, 231, 243, 260, 311, 312, 374, 511, 553, 569, 590,610, 628, 652 [...] puţinei, adv. 140, 186, 539
R
Raav, n. pr. 652 rade, vb. 360, 542,581 rai, s. n. 107, 259, 332, 351 rană, s. f. 207, 208,313,620 rasă, s. f. 144 rază, s. f. radză 674
razdreaşenie, s. f. razdreaşenie, răzdreaşenie „dezlegare, excepţie” 142, 668, 669, 670 răbda, vb. 523 răcoros, adj. 111 rămas, adj. 590
rămăşiţă, s. f. 15, 420, 490, 567, 570, 577, 584, 589, 593
rămâne, vb. rămânea 14, 15, 56, 75, 94, 134, 154, 161, 231, 239, 271, 274, 299, 330, 332, 341,359,367, 378.383 [...] răni, vb. 675 răposa, vb. 28, 114, 166 răposat, adj. 321
răpşte, s. f. „abuz” 681, 688, 689 răpşti, vb. „abuza” 148, 581
425
rărunchi, s. m. 683, 684
răsădi, vb. 16, 259, 300, 607
răsădire, s. f. 693
răsăjdui, vb. „aprecia” 636
răsărit, s. n. 9, 259, 260, 262, 326, 693
răscumpăra, vb. 620
răsplată, s. f. 29
răspunde, vb. 18, 171, 183, 188, 273, 281, 336, 342, 344, 370, 433, 522, 649
răspuns, s. n. 48, 68, 95, 101, 102, 112, 133, 138,403,459,492, 599„ 627, 691
răstigni, vb. 106, 259, 290, 315, 326, 609	*
răstignire, s. f. 165, 268, 292, 299
răstignit, adj. 166, 311
rătăci, vb. 205, 698
rătăcit, adj. 127
rău, adj.; adv.; s. n. 2, 27, 43, 60, 62, 63, 64, 65, 68, 71, 73, 76, 87, 90, 94, 95, 96, 97, 99, 119 [. .]
răutate, s. f. 5, 60, 64, 75, 76, 95, 96, 99, 127, 136, 180, 202, 262, 287, 336, 367, 386, 553, 632, 647, 654 [...] război, s. n. 640
răzduşi, vb. „a face excepţie, a excepta” 217, 662, 659, 667 Râm, n. pr. 333
rând, s. n. 1, 68, 79, 86, 87, 89, 105, 174, 226, 256, 258, 260, 277, 296, 353, 354, 358, 412, 475,507, 624 [...] râs, s. n. 475
râu, s. n. 2, 105, 108, 110	1
râvni, vb. 313 rece, adj. 120, 698
reduce, vb. răduce „reface, a reproduce o faptă” 294 repaos, s. n. răpaos 59, 166 reposa, vb. răposa „odihni” 319, 324
ridica, vb. rădica 26, 93, 107, 115, 186, 235, 237, 254, 262, 300, 316, 325, 329, 346, 510, 585,655
ridicare, s. f. rădicare 38, 311
ripidă, s. f. arepidă „apărătoare de metal în forma unui serafim” 309 risipi, vb. răsipi 102 roabă, s. f. 471
roadă, s. f. 226, 553, 606, 607
rob, adj., s. m. 6, 12, 117, 171, 172, 200, 253, 341,421,470,474, 579
robie, s. f. 6, 13, 14, 195, 200, 339, 512, 513, 527, 532, 533
rod, s. n. 230, 331, 666
Roman, n. pr. 484
român, s. m. rumun „şerb” 423
românesc, adj. rumânesc 696
rost, s. n. „gură” 20, 45, 124, 622
roşu, adj. roşiu 105, 110
rotund, adj. rătund 312
rudă1, s. f. 6, 13, 15, 51, 57, 62, 145, 159, 185, 205, 206, 210, 379, 387, 388, 397,407,411, 418, 419 [...]
ruga, vb. 28, 41, 140, 151, 166, 186, 287, 291, 297, 306, 307, 309, 324, 335, 337, 341, 343, 482,698
426
rugă, s. f. 3, 10, 131, 132, 156, 164, 273, 282, 293, 295, 298, 303, 313, 317, 324, 330, 331, 332,337, 341 [...] rugăminte, s. f. 54, 89, 145 Rusalii, s. m. pl. 609 ruşina, vb. 176, 637 ruşinător, adj. ruşinătoriu 155
ruşine, s. f. 6, 28, 76, 81, 132, 155, 156, 176, 177, 201, 241, 265, 475, 489, 502, 519, 558, 583,622
s
sabie, s. f. 175
sacos, s. n. 106, 107, 114
samareanină, s. f. „samariteană” 481
samavolnic, adj. samovolnic „independent” 15, 574, 576, 581
sarcină, s. f. 307, 605
sare, s. f. 151
sat,	s. n. 34, 137, 197, 503,551 satana, s. m. 59, 123, 259, 262,498 Satanail, n. pr. 218
saţ, s. n. saţiu 215, 679
sau,	conj. 1, 3, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 19,22,23, 25,27, 29, 33 [...]
Sava, n. pr. 662
săblaznă, s. f. „poluţie” 7, 11, 213, 371 săblăzni, vb. „a avea poluţie” 213 sălbatic, adj. sălbatec 226,236, 648 sămăluire, s. f. samăluire „socoteală” 397 sămăşluit, adj. „socotit” 651 sămânţă, s. f. 16, 4 87, 604, 606 sănătate, s. f. 343, 527, 530 sănătos, adj. 147, 208, 209, 237, 341, 342 săpa, vb. 358, 362, 640 săpat, s. n. 606
săptămână, s. f. 288, 337, 353, 369, 370, 609, 611, 661, 662, 663 săra, vb. 151
sărac, adj.; s. m. „orfan; fără avuţie” 12, 15, 26, 30, 50, 51, 81, 341, 517, 541, 542, 552, 559, 563, 564, 638, 653, 690 sărăcesc, adj. 690 sărăci, vb. 26, 191, 564, 585, 691 sărăcie, s. f. 30, 81, 502, 564, 585, 604, 630 sărăcustă, s. f. 10, 340 sărbătoare, s. f. 670 sări, vb. 540, 640
săruta, vb. 6, 11, 182, 237, 363, 365, 382, 383, 409, 421, 422, 423,489 sărutare, s. f. 384
său, pron. pos. 1, 2, 8, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 28, 31, 37, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 52, 72 [...] săvai, conj. 265, 387, 433, 459, 471, 472, 473, 507, 664, 677
427
săvârşi, vb. 85, 98, 103,274,295, 299, 354, 359,473, 682, 689 săvârşitor, adj. săvârşitoriu 266 sâmbăta, adv. 370, 657, 659 sâmbătă, s. f. 658, 661, 663, 665, 668
sânge, s. f. 7, 11, 106,163, 175, 185,188, 195,212,213, 286, 290,291, 294, 313,320, 328, 331,338,357 [...] sârg, s. n. 175, 288,457, 650 sârgui, vb. 150, 546, 557
scandală, s. f. 59	,
scară, s. f. 387
scaun, s. n. 1, 2, 24,26, 37, 38,41,42,47, 55, 56, 61, 62, 67, 68, 69, 91, 92, 93, 94 [...] scădea, vb. 327, 612, 613, 627, 691 scădere, s. f. scădeare 177, 696 scălda, vb. 211, 252, 274, 334,419, 500
scăldătoare, s. f. 9, 252, 253, 254, 255, 256, 257, 258, 259, 260, 264, 270, 272, 273, 274, 276,416,419, 516, 517 [...]
scăpa, vb. 25, 175, 179, 195, 271,272, 323, 339, 340,498, 513, 606
scăpare, s. f. 247
scăzut, adj. scădzut 204
scârbă, s. f. „durere” 150, 169, 232, 325, 655
scârbi, vb. oscârbi „îndurera” 3, 7, 118, 119, 120, 121,126,154,205,216,223,613,614
scârbit, adj. oscrâbit „îndurerat” 286, 336, 622
scâmav, adj. 120, 205, 510, 514, 540, 583, 519, 532, 637
scâmăvi, vb. scârăndivi 7, 684
scârnăvie, s. f. 671, 676
schimb, s. n. 406,417
schimba, vb. 16, 26,91,241, 381,404,442,467,476,600 schimbare, s. f. 91, 317,476 schimbat, adj. 401, 605
schimni, vb. „călugări, pustnici” 3, 115, 117, 144
schimnic, s. m. 236
schimnicie, s. f. schimnie 8, 144
schizmi, vb. „plăsmui” 350
schizmire, s. f. „plăsmuire” 698
schizmitor, s. m. schizmitoriu „plăsmuitor” 318
scoate, vb. 1, 32, 38, 42, 54, 61, 62, 63, 66, 67, 69, 83, 84, 85, 87, 118, 120, 121, 124, 127, 141 [...] scorni, vb. 683
scos, adj. 1, 6, 7, 17,37, 53, 54, 80, 86, 87,99, 189, 198,225, 226,277
scrie, s. f. 6, 18, 24, 25, 26, 30, 36,45, 46, 51, 55, 58, 59, 62, 70, 71, 79, 87, 86, 88 [...]
scriitor, s. m. 30
scriptură, s. f. 17, 18, 26, 30, 34,44, 70,71, 110, 112, 119, 127, 154, 158,215,216,269, 312,316,365 [...]
scris, adj. 34, 79, 88, 111, 114, 126, 147, 274, 354, 589
scrisoare, s. f. 33, 34, 39, 49, 79, 83, 145, 201, 461, 548, 550, 561, 571, 573, 579, 580, 585, 598, 600, 593 [...]
scula, vb. 89, 167, 341, 343, 345, 398, 618, 649
scump, adj. „valoros” 46, 58, 75, 95, 115, 120, 173, 194, 244, 293, 310, 328, 359, 560, 679, 686
428
scurt, adj.; s. n. 27, 370, 373,493, 685 scutec, s. n. 261
seamă, s. f. samă 1, 24, 52, 66, 67, 76, 81, 86, 87, 88, 119, 134, 136, 137, 177, 180, 213, 223,230, 347, [...] seara, adv. sara 166 seară, s. f. sară 166, 291 seca, vb. 209, 361 secera, vb. 604 Sedechia, n. pr. 45 semăna1, vb. 16, 606 semeţie, s. f. simeţie 126
seminţie, s. f. semenţie 11, 12, 51, 188, 407, 410, 413, 414, 418, 424, 428, 442, 448, 450, 464, 468, 470, 523, 568 [...] semn, s. n. sămn 34, 59, 269, 270, 653, 664 septembrie, s. m. septemvrie 668 sfadă, s. f. svadă 2, 10, 101, 150, 688 sfat, s. n. svat 43, 161, 695 sfădit, adj. svădit 150 sfătui, vb. svătui 2, 97, 99, 162 sfătui, vb. svâtui 2, 47, 48, 500
sfânt, adj.; s. m. svânt 2, 8, 9, 10, 12, 16, 18, 19, 25, 28, 30, 31, 32, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41 [...]
sfârşi, vb. svârşi 16, 119, 121, 289, 411,433, 602, 612
sfârşit, adj.; s. n. svârşit 10, 66, 102, 167, 209, 236, 237, 311, 320, 354, 368, 482, 524, 561, 588
sfeştanie, s. f. osfeştanie 655 sfii, vb. stidi 622
sfinţi, vb. svinţi 249, 265, 270, 282, 294, 319, 326, 655, 657
sfinţie, s. f. svinţie 31, 108, 119, 122, 108, 119, 122, 165, 166, 173, 182, 290, 291, 296, 303,313,323,325, 329,336 [...]
sfinţire, s. f. svinţire 175, 182, 243, 244, 295, 296, 308, 318, 326, 331, 348, 364, 365, 413, 476,478
sfinţit, adj. svinţit 8, 147, 194, 219, 248, 250, 252,269, 324,325, 365 sfreanţ, s.n. ffanţuş „gomă sifilitică” 516 sfrenţit, adj. ffenţit 515
sihastru, s. m. sâhastru, sahastru 119, 120,233
silă, s. f. 4, 6, 13, 14, 41,46,129, 130, 144, 194, 513, 514, 543, 544, 545, 560, 641 sili, vb. 195
Simion, n. pr. Simeon 96, 103, 125, 223, 243, 247, 279, 347, 358, 419, 495, 496, 533, 610, 621,680
Simon, n. pr. 42, 148 simţi, vb. 636
Sinai, n. pr. Sinaia 95, 350, 676, 691
sine, pron. refl. 1, 4, 14, 17, 45, 56, 111, 121, 150, 177, 204, 215, 221, 247, 262, 287, 290, 311,335,369 [...]
singur, adj. sângur 2, 3, 5, 10, 14, 24,45, 67, 58, 70, 94, 103, 105, 112, 114, 115, 125, 127, 150, 159 [...]
Sirah, n. pr. 27 sireap, adj. 24
429
Siron, n. pr. 122,160, 663
slab, adj. 19,250, 540,611,618, 629
slavoslovie, s. f. „doxologie, tedeum” 232
slăbi, vb. 611
slăbiciune, s. f. 650
slăvi, vb. 691
slei, vb. 631
slobod, adj. 159, 374,422,467,469, 506, 532,611
slobozi, vb. slobodzi 7, 141,166,296,341,398,399,403,422,468,483,492,507,513,582 slobozie, s. f. slobodzie 198, 199, 513 slovo, s. n. „numele slovei t (s)” 113, 114 slugă, s. f. 12, 122, 156, 203,421,423
slujbă, s. f. 2, 5, 9, 37, 92, 94, 103, 118, 130, 151, 156, 157, 161, 163, 164, 169, 180, 189, 194, 196 [...]
sluji, vb. 50, 58, 59, 99, 133, 159, 163, 189, 193, 199, 206, 208, 209, 214, 219, 226, 294, 309. 336,337 [...]
slujitor, s. m. slujitoriu 5, 6, 7, 24, 92, 151, 156, 161, 162, 199, 200, 201, 202, 203, 204, 216,222,223,226
slujnică, s. f. 6, 14, 57, 58,171, 172, 502, 545 smerenie, s. f. smereanie 25,28,126, 335 smeri, vb. 43,179
sminteală, s. f. smenteală 37, 40, 47, 49, 55, 59, 69, 99, 103, 105, 118, 132, 148, 174, 188, 192, 195,202,212,231 [...]
sminti, vb. smenti 6, 23, 24, 38, 39, 57, 61, 68, 149, 172, 177, 182, 205,206, 208, 209, 218, 250,284,293 [...]	‘
smomi, vb. „ademeni” 496 soacră, s. f. 14, 533
soare, s. f. 32, 194,259,312, 313,356, 673, 674
sobor, s. m. săbor 1, 3, 47, 36, 38, 41, 46, 47,48, 54, 55, 57, 59, 65, 66, 68,' 69, 74, 86, 87
[...]
socoti, vb. 1, 19, 23,27, 32, 34, 35,45, 58,61,96, 112, 113, 121, 136, 156, 168, 169, 170, 171 [...]
socotinţă, s. f. 168
socotitor, adj.; s. m. socotitoriu 20,49, 92, 241, 245, 693 socrie, s. f. „calitatea de socru” 404, 555 socru, s. m. 484, 555
sodomeşte, adv. sodomeaşte, sodomleaşte 13, 518 sodomie, s. f. 681 sodomlean, s. m. 519, 637 Sofia, n. pr. 117
solitor, adj. solitoriu „emisar” 317 Solomon, n. pr. 583
Solun, n. pr. „Salonic” 96, 103, 125, 223, 243, 247, 279, 347, 358, 402, 419, 495, 496, 610, 621,680, 694
somn, s. n. 167, 344, 653, 678, 681 somna, vb. 167
soră, s. f. sor „soră, soţie” 57, 285, 390, 399, 401, 402, 405, 407, 408, 409, 410, 412, 413, 418, 419, 425, 430, 431,434, 438 [...] sosi, vb. 46
soţ, s. m. „partener, soţie” 12, 127, 409, 412, 421
430
soţie, s. f. 202
sparge, vb. (despre documente) „a anula un document”; despre animale sălbatice „a omorî un animal domestic” 496, 516, 590, 648 spată, s. f. „sabie” 367 spate, s. n. 2, 112,234
spăla, vb. 212,213, 304, 335, 356, 358, 359, 360, 362, 657 spălătură, s. f. 359, 360, 362
spăsenie, s. f. 124, 157, 315, 348, 349, 357, 624, 665, 671, 685 spăşi, vb. spăsi, ispăsi 21, 235, 582 spânzura, vb. 234 speria, vb. 344
spodobi, vb. „învrednici” 329, 338, 346, 482 spodobit, adj. „învrednicit” 307 spornic, adj. 328
spovedanie, s. f. ispovedanie 16, 308, 364, 622, 631
spovedi, vb. ispovedui, spovedui 4, 67, 137, 148, 154, 172, 173, 177, 180, 181, 182, 197, 355, 612, 615, 616, 619, 620, 621, 622 [...] sprânceană, s. f. 542
spre, prep. 9, 17, 24, 28, 31, 45, 59, 103, 106, 115, 120, 124, 131, 151, 157, 167, 225, 236, 237, 241 [...]
sprijini, vb. sprijeni „recepta, conţine, a face gestul ceremonial de primire în braţe a proaspătului botezat” 313, 419, 516, 517 sprijinit, adj. sprijenit „conţinut (într-un recipient)” 648 spune, vb. 17, 67, 109, 110, 133, 148, 173,339, 351,410,495,500 spurca, vb. 6, 13, 14, 59, 122, 182, 193, 194, 195, 208, 471, 507, 512, 513, 541, 543, 544, 624
spurcat, adj. 13, 27, 60, 193, 194, 215,486, 505, 519, 655, 657 spurcăciune, s. f. 193,495, 655
sta, vb. 47, 70, 92, 103, 113, 115, 117, 138, 145, 204, 205, 220, 234, 235, 249, 253, 259, 262, 263, 267 [...] stare, s. f. 262 stareţ, s. m. 147, 232, 233 stareţă, s. f. stariţă 647 stat, s. n. 318
stavăr, s. n. (în expresia „de stavăr”: destoinic, temeinic) 63, 373,413, 570
stavropighie, s. f. 36, 228
stăpân, s. m. 98, 421, 423, 471, 545
stăpână, s. f. 12, 421,423
stătător, adj. stătătoriu „imobil, stabil” 26, 35, 60, 229, 230, 330, 381, 558, 560, 575, 599, 600,672 stâlp, s. n. 249 stâng, adj. 343 stârv, s. n. 648 stea, s. f. 266, 632
stepenă, s. f. „treaptă” 11, 38, 149, 191, 379, 386, 387, 388, 390, 392, 393, 394, 395, 396, 397,400,401, 402, 407, 410 [...] stihar, s. n. 105, 106, 114 stihie, s. f.; s. n. pl. stihuri 327, 672, 673 Stipi, n. pr. 410
străin, adj. strein 6, 51, 54,124, 131,196,236,239,385,410,411,490,500, 543, 588,592,593
431
străluci, vb. 295, 321
strălucire, s. f. 106
strămoaşe, s. f. 389
strămoş, s. m. 389, 458, 690
strănepoată, s. f. 399
strănepot, s. m. 389, 414, 418
strâmb, adj.; s. n. 33, 190, 602, 603, 641, 642
strâmba, vb. 190
strâmbătate, s. f. 24, 25,28, 29, 30, 45, 128, 221, 587, 599, 602, 6^2
strânge, vb. 1, 34,99,118,137, 157, 181,234,278, 302, 314, 356, 360,392, 654, 683
strângere, s. f. 624
strânsură, s. f. 27
strica, vb. 11, 35, 37, 66, 155, 161, 202, 349, 361, 373, 374, 376, 377, 379, 381, 385, 433, 471,476,479 [...] striga, vb. 166, 304,316,317 strigat, adj. 306, 307 stropi, vb. 362 stup, s. m. 553
sub, prep. supt 52, 156, 321,326, 502, 618
sudar, s. n. sudariu 292
sudui, vb. 2, 99, 100, 101, 561, 584, 585
suferi, vb. 495, 540
sufla, vb. 330
suflet, s. n. 9, 10, 11, 13, 17, 20, 21, 27, 50, 127, 139, 141, 157, 160, 166, 210, 226, 237, 265, 266 [...]	i
sufletesc, adj. 18, 22, 35, 102, 208, 264, 265, 281, 282, 306, 308, 331, 389, 397, 410, 411, 412, 413, 414 [...]
sufleteşte, adv. sufleteaşte 151, 266, 367, 416, 458, 680, 690
sui, vb. 1, 11, 38, 92, 178, 346, 378, 386, 387,413,458, 672
suire, s. f. 282
suliţă, s. f. 313
supăra, vb. 328, 483
supţire, adj. 695
supune, vb. 502, 625
surd, adj. 579
surpa, vb. surupa 498
sus, adv. 6, 20, 36, 38, 57, 65, 70, 93, 100, 102, 105, 109, 110, 112, 114, 135, 136, 155, 180, 187 [...]
sută, s. f. 154, 290, 385, 542, 640
ş
şapte, adv. şeapte 5, 8, 164, 285, 381, 399,417,424,432,459, 612, 675
şaptelea, num. ord. şeaptele 11, 129, 164, 390, 392, 399,400, 401, 418,439, 458, 637, 681
şarpe, s. m. 108
şase, num. cârd. şease 185, 396, 399, 400,424,432, 469
şaselea, num. ord. şeasele 46, 47, 147, 161, 164, 165, 166, 185, 202, 206, 214, 250, 251, 362, 373, 396, 399, 401,417, 432 [...]
432
şchiop, adj. 208
şedea, vb. 8, 47, 56, 92, 144, 178, 185, 210, 231, 236, 240, 246, 291, 334, 342, 352, 364, 392, 530, 550 [...] şerbie, s. f. „servitute” 232
şi, adv. 3, 7, 9, 14, 16, 18, 19,20,22,25, 26,28,29, 33, 34,35,42,43,47, 51 [...] şi, conj. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 19,20, 21 [...] şie, pron. refl. 127,459,470,471,472,507, 578 şoarece, s. m. 354, 655 şterge, vb. 106
şti, vb. 9, 32, 34,44, 45, 58, 64, 65, 123, 125, 126, 137, 139, 142, 143, 151, 156, 175, 184, 199 [...]
ştirb, adj. 256, 258
ştire, s. f. 16, 55,56,60,91,125, 136,199, 221, 500, 501, 554, 575, 604 ştiutor, adj. ştiutoriu 33
T
taină, s. f. 8, 20, 121, 122, 136, 140, 168, 184, 209, 247, 258, 260, 264, 266, 272,272, 274, 281,282,284 [...]
tare, adj. 23, 234,288,299, 307, 339, 340,373,496, 537, 629
tată, s. m. tătâne 8, 15, 243, 253, 253, 254, 258, 266, 267, 268, 279, 285, 295, 299, 302, 387,388,389, 393, 394 [...] tăcea, vb. 173, 180, 376 tăgădui, vb. 67, 172, 623 tăia, vb. 175, 360,495, 543, 544, 602, 617 tămădui, vb. 5, 205, 273, 386, 520 tămâie, s. f. 293
tărbăcie, s. f. „luptă individuală, competiţie cu lupte” 501
tărie, s. f. 228,299, 562, 570, 601
tătâne, s. m. 57, 401,402,471, 566, 567, 570, 581, 589
tău, pron. pos. 18, 115, 139, 166, 235, 237, 297, 298, 322, 323, 337, 342, 622, 623, 626, 639, 640, 688
tâlc, s. n. 10, 135,164,209, 255, 257,289,301, 302
tâlcui, vb. 8, 38, 52, 53, 63, 98, 99, 107, 107, 108, 112, 132, 146, 168, 174, 177, 182, 187, 189,202 [...]
tâlhar, s. m. tâlhariu 13, 351, 510, 691 tâlhări, vb. tâlhui 511, 598
tânăr, adj. 59, 374,478, 544, 590, 597, 619, 629, 630,651, 666, 675
tângui, vb. 97
tânji, vb. 510
târziu, adv. târdziu 591
teamă, s. f. 516
teme, vb. teame 9, 33, 139,272, 323, 582,603,677 temelie, s. f. 102, 228, 582 temniţă, s. f. 489
Teodor, n. pr. Theodor 376, 377,444,661, 693; Teodor Studitul, Theodor Studit 226, 670
433
Teodora, n. pr. Theodora 427, 428, 429, 430, 431, 432, 434, 436, 436, 437, 438, 440, 441, 445,446,447,448,449,450,459 [...]
Teofil, n. pr. Theofil 173,476
terpi, vb. târpi „suporta” 170,232, 524, 540
Timotei, n. pr. Timothei, Timotheiu 51, 369, 371, 540, 611
tină, s. f. 518, 532
tinereţe, s. f. tinereaţe 621, 651
tipar, s. n. tipariu 693
tipări, vb. 479, 693
tipic, s. n. 253, 609, 662,663, 664,670,670 tipicui, vb. „a stabili tipicul” 228 titlă, s. f. „paragraf’ 432, 469 Tobie, n. pr. Tovia 697
tocmai, adv. tocma 155, 337,422, 572, 577,633,660 tocmi, vb. „întocmi” 291, 605,629 toiag, s. n. 108,489
Toma, n. pr. Thoma 425,426,427,428,445 topi, vb. 140, 141, 142,143, 327, 349,350,583 topit, adj. 4, 137, 138, 139, 142
tot, adj.; pron. neh. 5, 8, 10, 11, 16, 17, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 31, 32, 35,36,48
[...]
totdănăoară, adv. „totdeauna” 634 totdeauna, adv. 298, 634, 682
trage, vb. 106, 278, 391,484, 551, 562	1
trânti, vb. 646
treabă, s. f. 5, 15, 44, 50, 53, 58, 98, 119, 148, 151, 154, 155, 160, 178, 190, 193, 199,216, 221,228 [...] treaz, adj. 589, 593
trebui, vb. 1, 4, 9, 16, 23, 24, 30, 34, 50, 61, 65, 97, 104, 126, 129, 132, 141, 159, 178, 181
[...]
trebuinţă, s. f. 324 trecător, adj. 167,234
trece, vb. treace 35, 110, 168, 306, 346, 347,424, 504, 579, 650 trecut, adj. 231, 321, 384, 579
trei, num. cârd. 9, 11, 12, 24, 25, 38, 66, 66, 69, 70, 99, 102, 115, 125, 147, 154, 157, 159, 207, 255 [...]
treilea, num. ord. treile 7, 10, 12, 24. 26, 56, 57, 68, 113, 160, 164, 165, 206, 207, 254, 292, 297,396, 597, 671 [...]
treisprezecelea, num. ord. treisprădzeacelea 181 treizeci, num. cârd. treidzeci 205, 241, 578 trepăda, vb. „reveni, a merge de multe ori undeva” 334 trestie, s. f. 108 trimis, adj. 300
trimite, vb. tremite 13, 33, 68,121, 297, 298, 303, 322, 344, 526, 531 troiţă, s. f. „treime” 9, 252, 256, 258, 266, 267, 296, 315, 601 trudă, s. f. 236
trup, s. n. 4, 5, 7, 8, 9, 12, 19, 44, 51, 57, 100, 109, 110, 112, 114, 120, 132, 137, 138, 139
[...]
434
trupesc, adj. trupăsc 13, 15, 102, 207, 215, 234, 268, 281, 282, 370, 414, 415, 418, 455, 558, 579, 580,616
trupeşte, adv. trupeaşte 12, 151, 367, 369,416,457,458,479, 504, 505
tu, pron. pers. 5, 18, 32,109, 154, 235,237,320,344,345, 623, 626
tunde, vb. 144, 231, 232, 234,276, 543
tundere, s. f. 9, 144, 236,237,268
turc, s. m. 8, 276, 277
turlă, s. f. trulă 176
turmă, s. f. 18, 55, 107, 108, 130,263,268,269
T
ţară, s. f. 95, 355 ţarc, s. n. 111
Ţarigrad, n. pr. 34, 36, 39, 93, 144, 150, 154, 156, 173, 176, 181, 207, 230, 246, 258, 277, 287,289, 348, 352 [...] ţărână, s. f. 360
ţâncuş, s. n. „ţencuşe, cubuleţ, zar” 224, 347
ţârcovnic, s. m. 2, 6, 56, 57, 97, 99, 100, 163,170,182, 187, 189, 196, 197 ţâţă, s. f. 646 ţelină2, s. f. 142, 222
ţelovanie, s. f. „sărut ceremonial al păcii” 104 ţest, s. n. ţăst 291
ţidulcă, s. f. „bucăţică de hârtie” 591, 594 ţigan, s. m. 423
ţiitoare, s. f. „concubină” 486, 490, 491, 502, 503, 525, 585 ţiitor, adj.; s. m. ţiitoriu 12, 13, 194, 266, 299, 328
ţine, vb. ţinea 5, 6, 14, 33, 52, 57, 58, 112, 132, 136, 155, 157, 163, 178, 180, 185, 187, 193, 195, 204 [...] ţintirim, s. n. 250 ţinut, s. n. 199
Ţvetosanie, n. pr. Ţveatosanie „Florii” 659, 662
u
ucenic, s. m. 104, 105, 115, 117, 151, 156, 232,291,300,314, 330, 522, 643 ucide, vb. 220,489, 500, 538, 640, 691 ucidere, s. f. 624, 639, 640, 680, 688, 689 ucigaş, adj.; s. m. 64, 278
ucigător, adj.; s. m. ucigătoriu 220, 639, 640, 645, 646, 647
uda, vb. 276, 501
udeală, s. f. „umezeală” 360, 648
uita, vb. 348, 547, 591, 592, 603, 622, 676
uliţă, s. f. 489, 542
umăr, s. m. 107, 108
435
umbla, vb. îmbla 17, 34, 56, 157, 158, 161, 163, 196, 197, 199, 200, 265, 267, 298, 317, 486, 533,535, 606, 635 [...] umbră, s. f. 110, 111, 321 umbri, umbra, vb. 111, 112
umivalniţă, s. f. omivalniţă „lighean din altar” 10, 359, 360, 361, 362 umivanie, s. f. omivanie „ritualul bisericesc al spălării picioarelor” 106 umple, vb. împle 96, 171, 300, 337, 341, 343, 350, 414, 422, 539, 545, 546, 547, 590, 617, 618, 638, 640, 641,642 [...]
un, art. neh., num. un, o 1, 2, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 13, 15, 16, 18, 28, 32, 33, 34„ 37, 38, 39, 40
[...]
unchi, s. m. 11, 15, 390, 395,401,406,407,408,435, 449,450,453,455, 458 undă, s. f. 698
unde, adv. 3, 4, 7, 8, 10, 18, 32, 34, 36, 40, 63, 95, 115, 119, 120, 121, 122, 123, 132, 137, 139 [...]
undeva, adv. 47, 93, 105, 305,361,478, 592, 655 unealtă, s. f. 146, 556, 597 uneori, adv. 424
unge, vb. 9, 253,263,264, 269, 310 ungere, s. f. 263 unghie, s. f. 654
unsoare, s. f. „ungere” 263, 264, 683 unsprăzecelea, num. ord. unsprădzeacele 189 unt, s. n. „untdelemn” 253, 263, 328, 655
untdelemn, s. n. unt-de-lemn 9, 263, 611, 657, 659, 661*665, 667, 668, 669, 670 unul, pron. neh. 11, 13, 14, 15, 24, 46, 47, 56, 57, 62, 64, 96, 105, 117, 128, 138, 140, 147, 150, 151 [...] urâciune, s. f. 688 urât, adj. 96, 218, 584, 637 urâtoriu, adj. 584 ureche, s. f. ureache 29, 67, 266 urgie, s. f. 18, 103, 584 urgisi, vb. 102, 305 urgisit, adj. 102
uric2, s. n. 34, 35,228,229, 393,400,484 uricar, s. m. uricariu 30 urici, vb. „a confirma printr-un uric2” 35 urî, vb. 155,228,229, 620, 646, 685 urma, vb. 20,42
urmă, s. f. 15, 17, 20, 134, 161,485, 552, 554, 558, 570, 574, 577, 579, 580, 588, 589, 595, 598, 649, 682 [...] urşinic, s. n. „catifea” 690 usca, vb. 361
uscat, adj. 289, 360, 537,539, 634, 638, 640, 641, 642, 645, 659, 665, 667 usnă, s. f. „principiu de funcţionare, rost” 182 uspenie, s. f. uspesenie „adormire” 666, 668, 671 uşă, s. f. 120, 321, 344
uşor, adj.; adv. iuşor 332, 333, 357, 373,490, 620,630, 636 uşura, vb. iuşura 535, 627 uşurare, s. f. iuşurare 659
436
V
va2, vb. 4, 11, 18, 28, 29, 43, 102, 105, 113, 136, 139, 165, 262, 294, 295, 303, 311, 320, 410,412 [...]
vadnic, adj. „delator” 5, 158
vadră, s. f. 657
vai, interj. 653
vajnic, adj. 96
val, s. n. 162, 167,311,698
vară, s. f. „verişoară” 390, 391, 396, 400, 401, 402, 403, 404, 405, 406, 407, 425, 426, 427, 428,431,432, 433,434,435 [...]
vas, s. n. 5, 7, 44, 120, 155, 172, 188, 218,219, 220, 311, 313, 356, 359, 655, 657 Vasile, n. pr. Vasilie 25, 33, 57, 58, 182, 200, 239, 406, 463, 480, 484, 486, 490, 527, 535, 608, 625, 630, 631,638[...]
vădi, vb. 67, 158, 180, 181, 190, 191, 470,492, 502, 512, 587, 616, 617, 638, 647
vădire, s. f. 191,499,617
văduvă, s. f. văduo 6, 171, 172, 435, 459, 545
văr, s. m. 376, 377, 388, 390, 391, 395, 396, 402, 407, 416, 426, 427, 428, 433, 441, 450, 458,462, 463,464 [...]
vărsa, vb. 10, 11, 354, 356, 357, 358, 359, 360, 373, 414, 655, 657
vărsat, adj. 648
vărsătură, s. f. 358
vătăma, vb. 32, 99, 208, 217, 653
vătămare, s. f. 7, 207, 632
văvedenie, s. f. „intrare (în templu)” 668
văzdrăjenie, s. f. „abstinenţă” 216, 370
văzduh, s. n. 326
văznesenie, s. f. „înălţare (la cer)” 311, 329 văzut, adj.; s. n. 297, 318
vâhod, s. n. „ieşire ceremonială” 298, 309, 354, 355 vâji, vb. „a face potrivit cu” 629 vâlhovnic, s. m. „mag” 293 vâna, vb. 157
vână, s. f. 142, 673, 674, 675 vânător, s. m. 5, 157 vânătorie, s. f. „vânătoare” 157 vânt, s. n. 326, 673 vârcolac, s. m. 653
vârstă, s. f. 146, 198, 375, 376, 377, 378, 384, 422, 474, 475, 478, 484, 518, 589, 596, 597, 602, 629, 650, 651 [...]
vârtos, adj.; adv. 22, 35, 36, 37, 44, 50, 54, 58, 102, 104, 140, 166, 199, 203, 209, 215, 217, 221,234,241 [...]
veac, s. m.8, 18,20,21,30,42, 131, 140, 141, 167, 176, 177, 185,230,231,249, 297,298, 302,314, 320 [...]
vecernie, s. f. 163, 164, 250, 368, 658, 659, 689 vechi, adj. 30, 34, 110, 209, 261, 352, 375, 390, 399, 563
vedea, vb. 29, 47, 92, 95, 109, 110, 114, 120, 122, 123, 124, 133, 135, 138, 151, 154, 155, 167, 191, 192 [...]
437
vedenie, s. f. 344
vedere, s. f. vedeare 298, 301, 345,347,350, 352,481, 528,696 veghea, vb. 30,301, 315,365, 367, 398
veni, vb. 8, 16, 27, 35, 53, 54, 68, 69, 95, 107, 109, 110, 114, 119, 120, 124, 125, 129,145, 154 [...]
venire, s. f. 24, 298, 301,303,352,626,654 venit, s. n. 35, 50,92,106,231, 553, 578, 579
veri, conj. ver 37,41, 109, 123, 126, 143, 145, 146, 155, 219, 230, 237, 243, 286, 309, 368, 382, 384, 385, 386 [...] vesel, adj. veasel 622 veselie, s. f. 247, 302, 583 veste, s. f. 120, 344 vestit, adj. 31
veşmânt, s. n. 2, 105, 107,112, 114,155,184, 359,360 veşnic, adj.; adv. veacinic 167 via, vb. 187
viaţă, s. f. 16, 18, 35, 44, 50, 60, 63, 98, 136, 141, 145, 163, 166, 167, 170, 175, 178, 192, 204,208 [...]
viclean, adj. hiclean 29,95,96,98,205,270, 501,682,688 vicleni, vb. hicleni 499
vicleşug, s. n. hicleşug 97, 98,325, 392, 500, 502, 561, 585, 587, 599,606 vie, s. f. 16, 143,160, 230, 551, 553,606,607 vierme, s. m. 655
viitor, adj. viitoriu 309,310	,
vin, s. n. 7, 24, 216, 217, 290, 319, 361, 611, 655, 657, 659, 661, 663, 666, 667, 668, 669, 670
vină, s. f. 3, 11, 12, 15, 62, 66, 68, 69, 96, 97, 118, 125, 127, 128, 129, 131, 132, 137, 139, 143 [...]
vinde, vb. vende 8, 42, 147,201,203,241,250, 644 vindeca, vb. „răscumpăra” 166,240 vindecare, s. f. 342,623
vinerea, adv. 289,607, 608,609, 628, 658,660, 663, 667
vineri, s. f. 16, 609, 610,612,657,658,660, 661,665,667, 668,669
vinovat, adj. 38, 39, 69,138, 140, 180,184,190, 323,375,503, 504, 535,601
vis, s. n. 120,121,213,371,653,678,679
visa, vb. 213, 371
visocoumie, s. f. „trufie, orgoliu” 624
vistier, s. n. vistiiariu, visteariu „vistierie” 31,229,246, 582
vistiamic, s. m. visteamic 693
vistiemicie, s. f. vistemicie „fucţia de vistier” 178
vitreg, adj. hitreg 408
viţă, s. f. 17
viu, adj. 111, 126, 137, 175, 218, 242, 280, 302, 321, 326, 332, 333, 338, 339, 377, 382, 383,384,421,471 [...]
Vlahema, n. pr. 693 Vlastaris, n. pr. Vlastari 694
vlădic, s. m. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 22, 24,37,44,46,47,49, 50, 51, 52, 53, 54, 58 [...] vlădicesc, adj. 69, 111, 126, 105, 117,246 vlădici, vb. 49, 137, 145, 159
438
vlădicie, s. f. 41, 43,47, 53, 54, 61, 68, 69, 93, 95, 109, 225, 226, 227, 509, 510 voi, pron. pers. 29, 45, 151, 156, 300, 324,477
voie, s. f. 1, 4, 6, 14, 16, 17, 27, 30, 31, 32, 41,43,46,48, 50, 54, 60, 94, 126, 130 [...] voinic, s. m. 494, 542, 675
volnic, adj. 1, 25, 48, 41, 92, 145, 193, 197, 199, 374, 375, 376, 493, 504, 507, 508, 525, 531,552, 553 [...] vorbă, s. f. voroavă 202 vostru, pron. pos. 96, 124, 131, 307, 308, 344 vraci, s. m. 5, 33, 102, 163, 623 vrajă, s. f. 631
vrajbă, s. f. 4, 150, 151, 263, 366, 367, 600
vrăciui, vb. 163, 627
vrăciuire, s. f. 56, 625
vrăji, vb. 631, 632
vrăjit, s. n. 631
vrăjitoare, s. f. 158
vrăjitor, s. m. vrăjitoriu 42, 148, 631, 632 vrăjmaş, adj.; s. m. 59, 97, 107, 121, 170, 266, 372, 666 vrea, vb. 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 13, 14, 28, 31, 32, 39, 42, 44, 45, 46, 47,49, 94 [...] vreme, s. f. vreame 8, 15, 21, 31, 35, 50, 55, 61, 63, 66, 67, 98, 101, 102, 103, 112, 115, 128, 130, 138 [...] vrere, s. f. vreare 50, 620
vreun, pron. neh. vrun 2, 4, 6, 7, 8, 13, 16, 27, 29, 36, 39, 41, 45, 46, 48, 55, 60, 64, 65, 68
[...]
vultur, s. m. vâltur 318, 648
x
Xifilin, n. pr. 260, 262,263,266, 269, 269,270, 282, 283
z
zace, vb. dzace, dzăcea 209, 234, 324, 518, 585
Zaharia, n. pr. 461,462,463,464
zapis, s. n. 15, 16, 562, 580, 581, 589, 590, 591, 593, 594
zapreştenie, s. f. zapreaştenie „interdicţie” 61
zarba, s. f. „brocart ţesut cu aur sau argint” 690
zavistie, s. f. 151, 325, 681
zăbavă, s. f. 512
zăbovi, vb. zăbăvi 13, 55, 56, 202, 222, 528, 531, 619
zălog, s. n. 15, 562, 579
zbârcit, adj. 133
zburda, vb. 683
zburdăciune, s. f. 630, 683
zdrobi, vb. 327
439
zeberi, vb. „a suspenda din funcţie” 131
zece, num. cârd. dzeace 135, 375, 382,459, 639, 641, 647
zecelea, num. ord. dzeacele 219, 287
zestre, s. f. dzeastre 14, 16, 373, 381,499, 501, 505, 507, 511, 519, 538, 542, 547, 549, 551,552, 553, 554, 555, 556 [...] zgău, s. n. 111, 265, 321, 350, 510, 546, 568, 644, 647
zi, s. f. dzi 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 16, 18, 29, 48, 150, 153, 154, 163, 164, 165, 166, 167
[...]
zice, vb. dzice 5, 6, 7, 10, 15, 18, 19, 20, 23, 24, 25, 26, 27, 30, 32,38, 39, 4p, 49, 51 [.
zid, s. n. zidiu 358, 540
zidi, vb. 228, 229, 269, 336, 349, 673
zidire, s. f. 16, 218, 228, 248, 266, 607
ziditor, adj. ziditoriu 214
zisă, s. f. „decizie” 432
Zitonia, n. pr. Zitoniia 649
ziua, adv. dzua 164, 168, 514, 678
Zlatoust, n. pr. 23, 124, 127, 129, 135,175,289, 634, 665
zlocestvie, s. f. zloceăstvie „apostazie (?)” 685, 686
znamenie, s. f. „explicaţie” 93
znamenui, vb. „explica” 326
Zonaras, n. pr. Zunara 38, 42, 52, 53, 63, 70, 98, 99, 100, 132, 135, 146, 187, 188, 201,203,208,216, 255 [...]
zveazdă, s. f. dzveazdă „stea (de argint) aflată deasupra discului” 10, 292, 363
CUPRINS
STUDIU INTRODUCTIV...................................................................... 5
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI................................................................... 121
[SCARA PRAVILEI ALESE]............................................................. 127
PREDOSLOVIE........................................................................... 137
Cap. 1 Pentru giudeaţele ce vor giudeca vlădicii sau şi alţ părinţi sufleteşti duhovnici, cumu să cade să fie milostivi şi îndurători şi să nu creadză în cuvântul
nemărui până nu va cerceta foarte pre-amănuntul................................ 138
Cap. 2 Pentru mireanii ceia ce simt giudecători, în ce chip li	să	cade să fie......... 139
Cap. 3 Pentru direptate şi cumu să cade a tot giudeţul ca să	facă direptate........... 140
Cap. 4 Pentru leage şi ce iaste leagea................................................ 143
Cap. 5 Pentru obiceaile besearicii carele să ţin fără de scrisoare, cum sâmt
adeatiurile sau popoarăle sau alte lucruri ce s-au apucat din bătrâni.......... 144
Cap. 6 Pentru adeatiurile şi obiceaiele cetăţilor şi oraşelor......................... 144
Cap. 7 Pentru patriarş, pen ce să chiamă chip lui Hristos............................. 145
Cap. 8 Pentru ceia ce sâmt arhierei în eparhiia fie a căruia patriarh şi nu-1 vor
pomeni la svânta liturghie........................................................ 145
Cap. 9 Pentru cela ce va vrea să fie vlădic, episcop sau mitropolit, cumu să cade să
fie............................................................................... 146
Cap. 10 Pentru cela ce va să fie vlădic sau preut sau diacon şi de-1 va smenti cineva
cu niscare cuvente reale dzicând că nu iaste destoinic............................ 147
Cap. 11 De va năvăli neştine fără de voia săborului, ce să dzice a nărodului, să ia vlădicie sau preoţie sau alt dar de-a svintei beseareci şi va da aur sau argint sau va pune boiari de să vor ruga pentru dâns sau de va fi vreun puteamic de va face
cu sila........................................................................... 147
Cap. 12 Pentru cela ce va să să preoţască, în ce chip să cade să să întreabe şi să să
ispitească, oare ştie carte cumu să cade.......................................... 148
Cap. 13 Pentru aceia ce nu vor socoti cuventele lui Dumnedzău ce-au grăit den
rostul prorocilor................................................................. 149
Cap. 14 Pentru cei preoţiţi, de vor face păcate, în ce chip să vor pedepsi............ 149
Cap. 15 Pentru preoţii carii vor avea preutease şi vor vrea să fie vlădici............ 150
Cap. 16 Pentru hirotoniia preotului mirean ce va vrea să fie vlădic................... 150
Cap. 17 Pentru episcopi şi ce să dzice episcop........................................ 151
Cap. 18 Pentru vlădici, cum au puteare întru toate lucrurile svintei beseareci şi simt
toate pre mâna lor................................................................ 151
Cap. 19 Pentru preoţ şi diaconi ca să nu să ameastece nice într-un lucru de-a
besearicii fără blagosloveniia vlădicilor......................................... 152
Cap. 20 Pentru arhiereu, denafară de poporul lui să nu preuţească; aşijdere, de va
veni cineva dentr-alt popor să nu-1 preoţască.................................. 153
Cap. 21 Pentru arhiereu, de-ş va lăsa scaunul şi să va duce de să va zăbăvi 6 luni fără
ştirea patriarhului, sau fără când va fi bolnav................................... 154
Cap. 22 Fiece preot sau ţârcovnic, de nu va avea muiarea sa, să nu şadză într-un loc cu altă muiare, iară de-i va dzice arhiereul să o gonească de lângă sine şi el nu va
asculta, să fie lepădat de besearică............................................. 154
Cap. 23 Pentru clevete ce va cleveti neştine pre vlădic sau pre altcineva de-a
beasearicii......................................................................... 155
Cap. 24 Pentru ceia ce vor pârî pre vlădic şi-l vor ocărî, să fie oameni de cinste şi de
stavăr.............................................................................. 157
Cap. 25 Pentru ca să să ştie câţ vlădici trebuiesc să fie când vor giudeca greşala
vlădicului şi câţ a preotului şi câţ a diaconului................................ 158
Cap. 26 Pentru vlădicul ce-1 va fi pârât cineva pentru c-au greşit ceva şi vor fi giudecat cu săborul vina lui şi-i vor fi poruncit să margă o dată sau de doao ori
sau de trei ori şi el nu va fi mărs să-ş dea sama................................ 159
Cap. 27 De să va prileji vlădicului să-l pârască cineva, şi să are fi şi vinovat, până
nu-1 vor giudeca vlădicii, să nu iasă den scaun.................................. 159
Cap. 28 Pentru cela ce ocăreaşte pre vlădic cu multe lucruri ce vin împrotiva
smentealei vlădicii şi nu va putea arăta nemică de faţă............................. 160
Cap. 29 La giudeţ să n-aducă nime martur eretic, nice om de altă leage, nice să să poată creade un om sângur, macar fie şi om de cinste, ce doi sau trei, iară, de vor
fi niscare ocără, să fie 5 marturi............................................... 160
Cap. 30 Pentru ceia ce vor să pârască să nu aducă marturi oameni de-ai săi ce streini;
nice din casa lor................................................................... 162
Cap. 31 Pentru marturi, cum trebuie să fie oameni de credinţă şi de cinste; şi cărora
să creade mărturiia şi cărora nu să creade....................................... 162
Cap. 32	Pentru	preotul ce va mărturisi menciuni..................................... 165
Cap. 33	Pentru	preotul ce să va pune împrotiva legii.x.............................. 166
Cap. 34	Pentru	clevete.............................................................. 166
Cap. 35	Pentru	preot sau diacon de-i va cleveti cineva.............................. 166
Cap. 36 De vor scoate pre vreun vlădic den vlădicie sau pre vreun preot den preoţie
şi el va îndrăzni de va cânta liturghie..................................!....... 167
Cap. 37 Cum va giudeca o dată şi cum va isprăvi la giudeţ patriarhul a doo oară nu
să mai poate giudeca, ce numai poate să socotească săborul ande sine............. 167
Cap. 38 Vlădicul scos den scaun are voie şi al doile rând să strângă săbor să să mai
giudece şi să mai ia seama pârâşilor lui......................................... 168
Cap. 39 Pentru vlădicul acel scos şi, deaca s-au giudecat al doile rând, s-au aflat
nevinovat........................................................................... 168
Cap. 40	Pentru	vlădic, cându-i scos den scaun şi dup-acea	iară-1	iartă.............. 169
Cap. 41	Pentru	mutarea vlădicului de la un scaun la altul........................... 169
Cap. 42	Pentru	mitropolit, cum iaste volnic să-ş suie episcopul den eparhiia lui de la
un scaun la alt scaun mai	sus...................................................... 170
Cap. 43 Pentru vlădicul ce-ş va părăsi scaunul....................................... 170
Cap. 44 Pentru preoţi sau diaconi carii nu-ş vor pomeni pre arhiereul lor la svânta
liturghie sau la alte slujbe după obiceaiul besearicii........................... 171
Cap. 45 Pentru ceia ce nu sâmt destoinici de vlădicie sau de domnie şi vin de să
apucă de lucru ca acela ce nu li să cade......................................... 171
Cap. 46 Pentru greşealele preoţilor, cumu să cade să să cearte cu vlădicii, iară nu cu
alţ oameni.......................................................................... 172
Cap. 47 Pentru călugăr, de să va împreuna sau să va svătui cu vreun ţârcovnic să
facă vreun vicleşug asupra	arhiereului.............................................. 172
Cap. 48 Pentru ţârcovnicul ce va sudui pre arhiereul său sau pre preotul ce-i va sluji,
sau pre diacon...................................................................... 173
442
Cap. 49 De să va fi prilejit cuiva dentru creştini să fie avut svadă cu vrun preot.....	174
Cap. 50 Pentru cela ce-ş va ocări şi-ş va cleveti arhiereul său........................ 174
Cap. 51 Pentru vlădicul ce va cânta liturghie sângur, fără preot şi fără diacon........ 175
Cap. 52 Pentru veşmentele ceale vlădiceşti ce să îmbracă arhiereul la liturghie, ce să
închipuiesc, toate pre rând, câte una.............................................. 175
Cap. 53 Oare pentru ce să chiamă vlădicul purtători de Dumnedzăire şi ce poate fi
măntiia lui şi naşcele şi râurile ceale mari şi ceale mai mici şi capasul?......... 177
Cap. 54 Pentru ca să scrie numele lui Isus Hristos în icoană în spatele arhiereului....	178
Cap. 55 Pentru dumnedzăieştile deagete a arhiereului, ce sâmt împreunate când
blagosloveaşte pre iubitul lui Hristos săbor, carele arată numele lui Isus Hristos...	179
Cap. 56 Pentru blagosloveniia ce blagosloveaşte vlădicul cu amândoo mânule ce
închipuiaşte......................................................................... 180
Cap. 57 Pentru vlădic sau preot, de să va schimi....................................... 180
Cap. 58 Pentru vlădicul sau fiece preot, de-i va prilăsti diavolul să facă niscare
păcate şi de să vor scârbi de dânşii oamenii şi vor fugi de dânşii................. 181
Cap. 59 Pentru să nu giudece nicedănăoară mireanul pre vlădic sau pre preot sau pre
diacon............................................................................... 182
Cap. 60 Pentru blăstămul ce fac vlădicii asupra cuiva, ce să dzice anathima............ 183
Cap. 61 Pentru cela ce-1 afurisesc pentru vina lui sau cu năpaste să nu să dezleage
sângur, pentru căce să	va şti nevinovat............................................ 183
Cap. 62 Pentru cel preoţit, de va afurisi pre cineva fără de vină....................... 184
Cap. 63 Pentru arhiereu, de va opri pre popă de liturghie sau va afurisi mireani
pentru ca să-i dea ceva mâzdă sau de va pecetlui besearică......................... 185
Cap. 64	Pentru cela ce să împreună cu cel afiirisit, de fac rugă împreună.............. 185
Cap. 65	Pentru cel afurisit, în ce chip să va cunoaşte după moartea lui de unde-i afurisit...	186
Cap. 66 ................................................................................. 186
Cap. 67 Pentru cei afurisiţi de niscare vlădici şi, după moartea lor, să află topite
trupurile lor........................................................................ 188
Cap. 68	Pentru trupurile celor morţ, carele să află întregi şi n-au păr pre cap........ 189
Cap. 69	Pentru preotul ce-1 va opri vlădicul de liturghie şi el va îndrăzni	de va cânta
liturghie prespre voia lui........................................................... 190
Cap. 70	Pentru	călugărie, cine vor face călugări cu de-a sila, fără voia lor........... 191
Cap, 71	Pentru	avuţiia vlădicului, cumu să vine pre direptate.......................... 191
Cap. 72	După moartea arhiereului, unde i să vor da hainele?............................ 191
Cap. 73	Pentru cela ce vrea să să preoţească, în ce chip trebuie să fie................ 192
Cap. 74	Pentru hirotoniia preotului sau diaconului..................................... 192
Cap. 75 Pentru preoţi, când vor cumeneca pre oameni, să nu cumva ia ceva plată de
la cineva............................................................................ 192
Cap. 76 Pentru vlădicul sau preotul sau diaconul de vor cânta liturghie şi nu să vor
priceştui............................................................................ 193
Cap. 77 Pentru ceia ce vor să să preoţească şi să n-aibă muiare, ce să dzice preuteasă.	193
Cap. 78 Pentru preotul mirean, cum nu poate să facă pre nime călugăr..................... 194
Cap. 79	Pentru	preotul ce va avea vrajbă cu vreun mirean şi va cânta liturghie.......	194
Cap. 80	Pentru	preoţii ce vor avea ande sine vrajbă şi vor cânta svânta liturghie....	194
Cap. 81 Pentru preotul ce va borî într-acea dzi ce va fi cântat liturghie.............. 196
Cap. 82 Pentru preotul ce-1 vor chema la vreun om bolnav să-l ispoveduiască şi el nu
va mearge............................................................................ 196
Cap. 83	Pentru preotul ce va cânta liturghie fără de antimis........................... 197
Cap. 84	Pentru preotul ce nu-ş va griji besearica...................................... 197
Cap. 85	Pentru vasele besearicii, de să va tâmpla să ardză............................. 197
443
Cap. 86	Pentru preotul ce nu-ş va griji treabele şi posluşaniile lui Dumnedzău.....	197
Cap. 87	Pentru episcopi, să-ş socotească preoţii ce vor fi în eparhiia lor............ 198
Cap. 88	Pentru popii ce vor fi vânători de hiară sau prindzători de pasări............ 198
Cap. 89	Pentru preotul ce va descânta sau să va descânta.............................. 198
Cap. 89	bis Preotul pârâş şi vadnic, ce va băga omul la nevoie........................ 199
Cap. 90	Pentru preotul ce nu-ş va ceti ceasurile şi va cânta liturghie................ 199
Cap. 91	Pentru preotul ce va face masle sângur........................................ 199
Cap. 92	Pentru preotul ce va muri şi nu va avea feciori de trupul său................. 199
Cap. 93	Pentru preoţi, cum nu să cade să-ş giudece pre arhiereul lor..,............... 199
Cap. 94	Pentru preoţii sau diaconii carii nu-ş vor pomeni pre vlădicii lor............ 200
Cap. 95 Călugării şi alţ slujitori a besearicii nu să cade să să ameastece la alte lucruri
mireneşt......................................................................... 200
Cap. 96 Pentru preotul ce să va face vraci de va vrăciui boale....................... 200
Cap. 97 Pentru toţi ceia ce au hirotonie asupra lor, vlădici, popi, diaconi, ţârcovnici,
în ce chip li să cade să ţie pravila besearicii.................................. 201
Cap. 98 Pentru cuvântul lui David: De 7 ori Te laud, Doamne, ce iaste această laudă?.	201
Cap. 99 Pentru socotinţa şi giudeţul celuia ce va vrea să să cumenece să ia svânta
priceaştanie de la preot mirean, ce va fi cu fămeaie.............................:...	203
Cap. 100 Pentru preotul deavestavnic de să va însura după ce să va preoţi, sau
căruia-i va muri preuteasa şi să va însura de va lua a doa muiare................ 204
Cap. 101 Pentru cliros, ce să dzice pentru ceia ce au mesereare de la svânta besearică cum s-are răspunde boiarii mitropolitului, acestora încă nu li să cade a face a doa
nuntă............................................................................ 204
Cap. 102 Pentru cela ce va vrea să să preoţească şi va fi fost fâmeaia lui văduo sau
roabă sau slujnică într-alt chip de va fi muiarea........l....................... 204
Cap. 103 Pentru cela ce să va afla întru niscare păcate de carele să află la pravilă că
smentesc preoţiia, şi-l va preoţi vlădicul neştiind de tocmala lui............... 205
Cap. 104 ............................................................................ 205
Cap. 105 Pentru preoţii cei nedestoinici şi preoţesc............................‘.... 205
Cap. 106 Pentru preotul ce-i va fi ruşine a-ş cumeneca preuteasa sa.................. 206
Cap. 107 Pentru preotul cela ce-ş va mărturisi păcatul de bunăvoia sa ce va fi făcut
mainte de ce să va fi preoţit....................................................... 206
Cap. 108	Pentru diaconul ce va cădea în păcatul curvii................................ 208
Cap. 109	Pentru preotul sau diaconul de vor pildi sau vor	săruta	muiare	sau fată...	208
Cap. 110	Pentru muiarea ce va face prunc şi-l va lepăda asupra preotului.............. 209
Cap. 111 Pentru preotul ce să va afla cu preuteasa-ş rudă, cuscrie sau altăceva sânge
amestecat........................................................................... 209
Cap. 112	Pentru ţârcovnic, de va ţinea muiare prespre leage, cum scrie mai sus.....	210
Cap. 113	Preotul, de va fi scos den preoţie şi va dzice: EAB6Nh bt* nauj.............. 210
Cap. 114 Pentru preotul sau diaconul sau şi ţârcovnicul de să vor amesteca cu
preotul cel lepădat den preoţie fie la ce slujbă................................. 211
Cap. 115 Pentru preotul ce-i va curvi preuteasa sau şi mirean de va avea muiare
curvă şi va vrea să să preoţască.................................................... 211
Cap. 116 Pentru preoteasa ce-i va face neştine silă, de o va spurca fără de voia ei..	212
Cap. 117 Pentru vlădicul ce va priimi pre vreun vlădic strein sau pre vreun preot sau
diacon sau alt om de besearică ce să va ocroţi întru eparhia lui................. 213
Cap. 118 Pentru cărţile ce vor face arhiereii preoţilor, ce fealiu de cărţi vor fi şi
cumu să vor chema................................................................... 213
Cap. 119	Pentru preotul ce va cădea la robie, de-1 vor priimi fără de aceaste	doo	cărţi... 214
Cap. 120	Pentru ceia ce vor lua camătă, preoţi sau călugări sau mireani............... 214
444
Cap. 121 Pentru oamenii cei preoţiţ, de vor întră chizeaş, să fie scoş den cinste.......	215
Cap. 122 Pentru cliros, ca să nu margă la crâcimă........................................ 215
Cap. 123 Pentru slujitorii besearicii, cum nu să cade să ţie crâcimă, nice să aibă
dugheane............................................................................. 216
Cap. 124 Pentru cei bolnavi, ce să apropie cel duh necurat de să îndrăcesc, cum nu
pot să fie sluj itori besearicii..................................................... 217
Cap. 124 bis Cumu să cade să să preoţească şi ceia ce nu vor fi de rudă preoţească,
iară numai să fie destoinici......................................................... 217
Cap. 125 Pentru cuconii ce să vor naşte den fameaia cu a doo cununie sau şi a treia
sau den muiarea curvă şi de să vor preoţi........................................... 218
Cap. 126 Cum ca să să hirotonisească preoţ ceia ce vor avea vreo vătămare pre trup......	218
Cap. 127 Pentru preotul ce va cununa nunta fără de leage, carea nu-i lasă pravila să
săîmpreune.........................................................................   219
Cap. 128 Preotul, de să va scălda în dzua ce va face liturghia sau mireanul, ce va
vrea să să cumenece într-acea dzi şi va mearge la feredeu sau-ş va lăsa sânge.......	219
Cap. 129 Pentru preotul ce-i va cură sânge den nas, când va vrea să cânte liturghie....	220
Cap. 129 bis Pentru preotul, cine va fi, ver mare, veri mic, de va avea săblaznă în vis
într-acea dzi ce va vrea să cânte liturghie.......................................... 220
Cap. 130 Pentru preoţi, când vor vrea să cânte liturghie, ca să să ferească de
preuteasa lor........................................................................ 220
Cap. 131 Pentru preoţii ce să feresc de preuteasele lor şi le gonesc, aflând pricină că
iaste lucru grozav, gândindu-să că fac vreun bine pentru frica lui Dumnedzău........	221
Cap. 132 Pentru ceia ce urăsc şi să oscârbesc de nunta cea cu leage, ce să dzice cu
cununie, aşijdere şi de vin sau de came şi de alte.................................. 221
Cap. 133 Pentru vasele besearicii, de va lua cineva den besearică....................... 222
Cap. 134 Pentru călugări şi alţ toţi slujitorii besearicii ca să-i giudece numai vlădicul
lor, iară nu alt..................................................................... 223
Cap. 135 Pentru vlădicul sau alţi slujitori a besearicii, de vor giuca în cărţi, ce să
dzice în hârjeate..................................................................   224
Cap. 136 Pentru slujitorii besearicii, de să va prileji vreunuia să să leapede de
numele lui Hristos................................................................... 224
Cap. 137 Pentru preotul ce să va scârbi şi de mânie va dzâce că să va lepăda de leage, să nu fie creştin, sau şi mirean de va grăi acest cuvânt, şi acela popă oare
poate să să preoţească............................................................... 224
Cap. 138 Pentru preotul hulnic........................................................... 225
Cap. 139 Pentru cei preoţiţ sau mireani, de va lovi pre vreun om şi să va tâmpla
moarte............................................................................... 225
Cap. 140 Pentru vlădicul scos den vlădicie, de va preoţi pre cineva..................... 225
Cap. 141 Pentru cela ce face mănăstire sau besearică, ca să nu le fie el mai-nare, nice
să le facă fără blagoslovenia arhiereului............................................ 226
Cap. 142 De va dărui neştine ceva la besearică sau la mănăstire şi apoi va vrea iarăş
să ia înapoi.......................................................................   227
Cap. 143 Pentru lucrurile mănăstirilor şi a besearicilor, cum să fie în veaci neclătite.	227
Cap. 144 Pentru ceia ce vor să să facă călugări, câtă vreame vor să şadză la mănăstire,
de-aciia să-i tundză................................................................. 227
Cap. 145	Pentru hainele ce iaste îmbrăcat călugărul ce însămneadză..................... 228
Cap. 146	Pentru călugărul ce nu-ş va ceti ceasurile în toate dzile.................... 229
Cap. 147	Pentru schimnic şi obrazul cel mic, de să va prileji să facă curvie.......... 229
Cap. 148	Pentru călugărul ce-ş va şedea în casă după ce să va călugări................ 229
445
Cap. 149 Pentru bolnavul ce să va face călugăr la moartea lui................................. 229
Cap. 150 Pentru călugărul sau călugăriţă ce să vor lepăda călugăriia şi să vor însura
şi mărita................................................................................. 230
Cap. 151 (Săborul a Patrul, 16 capete:)....................................................... 230
Cap. 152 Pentru călugărul ce va mearge la crâcimă, unde să vende băutură...................... 230
Cap. 153 Pentru avearea călugărului în ce chip să va împărţi, de va avea feciori sau
de nu va avea............................................................................. 231
Cap. 154 Pentru părintele ce va avea feciori şi să va face călugăr, cum nu poate să-i
oprească partea ce i să va veni dentru bucatele lui...............,....................... 231
Cap. 155 Pentru preoţie şi călugărie: Oare carea iaste mai-nare............*...'.............. 231
Cap. 156	Pentru	călugăr, cum nu să cade să fie nănaş, să boteadze cuconi.................... 232
Cap. 157	Pentru	iermonahul, cum nu să cade să cunune fămeaie cu bărbat...................... 232
Cap. 158	Pentru	svânta besearică: Ce iaste besearica şi ce să tâlcuiaşte.................... 232
Cap. 159	Pentru	ceale 7 taine a besearicii.................................................. 233
Cap. 160	Pentru	ca să nu să îngroape nice un mort în besearică.............................. 233
Cap. 161 Pentru ca să nu îndrăznească nime să dezgroape trup de om mort şi să-l
mute, să-l aducă să-l îngroape într-alt loc, nice alt lucru ceva.......................... 233
Cap. 162	Cum în svânta besearică să nu facă ospeaţe şi să bea băuturi........:...	233
Cap. 163	Pentru ca să nu să facă crâcime întru svintele grădini şi a	besearicii
pomeate................................................................................... 234
Cap. 164 Pentru ca să nu bage neştine vreun dobitoc să mâie în besearică, numai
doară de nevoie mare...................................................................... 234
Cap. 165	Pentru ceia ce de nevoie mare vor mânca şi vor bea în besearică..... 234
Cap. 166	Pentru prunc, în ce chip să cade să-l boteadze preotul.............. 234
Cap. 167	Pentru preotul ce boteadză în trei părinţi şi în trei fii şi în trei duhuri svinte.	235
Cap. 168 Pentru preotul ce, când va botedza, nu va afunda pruncul de 3 ori în
scăldătoare.............................................................................   236
Cap. 169 Pentru cela ce l-au botedzat şi l-au afundat numai o dată într-apă................... 236
Cap. 170 Pentru pruncul, cându-1 vor băga în scăldătoare, să fie cu faţa să caute spre
răsărit................................................................................... 236
Cap. 171 Pentru dumnedzăiasca scăldătoare şi alte toate câte sâmt la botedzul pruncului,
ce lucruri închipuiesc.................................................................... 236
Cap. 172	Pentru	oare ce închipuiaşte când dezbracă pruncul de hainele lui................... 237
Cap. 173	Pentru	ce închipuiaşte cuconul cându-1 întorc spre apus............................ 237
Cap. 174	Pentru	pomazaniia şi ungerea ce ung cuconul cu unt-de-lemn......................... 237
Cap. 175	Pentru	ce ne botedzăm întru numele Svintei Troiţe.................................. 238
Cap. 176	Pentru	crucile ce fac asupra cuconului, ce închipuiesc............................. 239
Cap. 177	Pentru	tunderea cuconului.......................................................... 239
Cap. 178	Pentru	hainele ceale noo ce îmbracă cuconul după ce-1 boteadză..................... 239
Cap. 179	Pentru	cel botedzat, cum să cade să-l ungă cu mir.................................. 239
Cap. 180	Pentru	scăldătoarea, ce închipuiaşte............................................... 240
Cap. 181	Pentru	cuconii ce nu să vor şti, botedzaţi sâmt au ba.............................. 240
Cap. 182 Pentru pruncul, de să va prileji spre moarte şi va vrea preotul să-l boteadze
şi să va teame că nu-1 va apuca cu suflet, să-i cetească molitvele sau otriţaniile 	241
Cap. 183 întrebare: De câte dzile trebuie să fie cuconul cându-1 vor botedza ?................ 242
Cap. 184 Pentru preotul ce va botedza fecior de agarinean, ce să dzice de turc sau va
lua jârtva de la eretic................................................................... 242
Cap. 185	Pentru	cela ce va fi botedzat de preot fără de preoţie............................. 243
Cap. 186	Pentru	ca să boteadze de nevoie şi mireanul, daca nu să va afla preot..............	243
Cap. 187	Pentru cuconii creştinilor ce vor muri nebotedzaţi, ce să va aleage de dânşii......	244
446
Cap. 188 (Răspunde Svântul Athanasie, patriarhul de Alexandriia:)..................... 244
Cap. 189 Pentru om, cum iaste îndoit: trupăsc şi sufletesc............................ 244
Cap. 190 Cum sâmt închise ceriurile omului nebotedzat şi, daca să boteadză, să
deşchid........................................................................... 245
Cap. 191 Pentru preotul ce-ş va botedza cuconul sângur, ca un preot, ce să dzice să-ş
fie el preot sângur............................................................... 245
Cap. 192	Pentru preotul ce-ş va cununa feciorul său în loc de preot....................... 246
Cap. 193	Pentru preotul când va botedza [să] nu fie mâncat................................ 246
Cap. 194	Pentru preotul ca să boteadze mainte de svânta liturghie......................... 246
Cap. 195	Pentru cuconi, cum nu să boteadză în postul cel mare............................. 246
Cap. 196 Pentru pruncul ce va muri nebotedzat, pentru nesocotinţa preotului sau a
părinţilor pruncului.............................................................. 247
Cap. 197 Tâlcul învăţăturii svintei liturghii, arătând lucrurile toate pre-amănuntul..	248
Cap. 198 întrebare: Care păcate să iartă după moarte pentru liturghiia şi ruga şi
milostenia.............................................................................. 260
Cap. 199 Pentru ceia ce dau de-ş fac ceale 40 de liturghii, ce să dzice o sărăcustă...	263
Cap. 200 Pentru prescurile ce să aduc la jirtăvnic şi oare iaste blagoslovit să să aducă
prescuri la besearică muiarea ce va fi după eretic sau păgân...................... 264
Cap. 201 Pentru ca să ştie neştine pentru ce să face liturghie după ce moare omul a
treia dzi şi a noo dzi şi la 40 de dzile.......................................... 265
Cap. 202 Pentru sufletele celor direpţi şi celor păcătoşi, oare unde să vor fi găsind
petrecătoare până în dzua de astădzi.............................................. 266
Cap. 203 Pentru care dzile sâmt prespre an de nu să cade să să facă pamenţi morţilor....	267
Cap. 204 Pentru preotul ce, cântând liturghia şi să va prilej i vreo smenteală, de-ş va
vărsa potiriul cu svintele daruri....................................................... 267
Cap. 205 Pentru svintele daruri, de să va mucedzi svântul agneţ, şi să va usca, de nu
va putea preotul să-l potribască........................................................ 270
Cap. 206	Pentru	preot că să cade să aibă umivalniţă în svântul oltariu................ 270
Cap. 207	Pentru	mirean, ca să nu între în svântul oltariu............................. 270
Cap. 208	Pentru	preotul când va cânta liturghie şi va cădea dzveazda.................. 271
Cap. 209	Pentru	anafură, pentru ce o iau creştinii şi pentru dzilele ce sâmt legate ca
să nu să împreune cu fameile lor când vor lua anafura; aşijdere, şi când vor săruta
svintele icoane......................................................................... 271
Cap. 210 Pentru cela ce va avea svadă cu cineva şi va ţine pizmă şi nu să va împăca, aceluia să nu-i priimască prescurile la besearică, nice să-l cumenece, fără de la
moarte.................................................................................. 271
Cap. 211 Pentru mireanul, daca va mearge în besearică, să nu iasă până nu să va
svârşi slujba........................................................................... 272
Cap. 212 Pentru mireanul ce va vrea să să cuminece, ca să nu să împreune cu fameaia lui şi cumu i să cade să să ferească de acest lucru doo dzile într-o
săptămână............................................................................... 273
Cap. 213 Pentru mirean, de i să va prileji să aibă săblaznă în vis, într-acea dzi când
va vrea să să priceştuiască............................................................. 274
Cap. 214	Pentru	mireanul ce va vărsa într-acea dzi ce să va cumineca.................. 274
Cap. 215	Pentru	logodna fameii şi cum iaste logodinţa giuruinţă nuntei ce	va să fie ...	275
Cap. 216	Pentru	ceia ce să vor logodi, să fie tânărul de 14 ai, iară fecioara	de 12 ai....	275
Cap. 217 Pentru despărţirea logodinţei...................................................... 276
Cap. 218 Pentru cela ce va vrea să să preoţească şi va muri logodnica sau când să va
prileji să fie fecioara micşoară, să nu fie în vârstă deplin............................ 276
447
Cap. 219 Pentru logodna ce să vor logodi şi vor schimba inealele şi apoi să va căi o parte şi va cerca să strice tocmeala, sau de să va săvârşi vreunul dentru acei
logodnici sau de să va face călugăr............................................. 277
Cap. 220	Pentru	logodnică, când va fi la logodinţă, de o va săruta logodnicul...	278
Cap. 221	Pentru	vinele ce împart logodna şi să întoarce arăvona.................... 278
Cap. 222	Pentru	stepena nuntei până în câte stepene să suie........................ 279
Cap. 223 împărţirea seminţiilor..................................................... 279
Cap. 224	Pentru	seminţiile ce sâmt de pugor dentr-un sânge......................... 280
Cap. 225	Pentru	a şeaptea stepenă, cum nu pot să să împreune la nuntă <..........   280
Cap. 226	Pentru	a opta stepenă ce pugoară den sânge şi în câte stepene să cade să să
cunune............................................................................. 281
Cap. 227 Pentru cuscrie, în ce chip să poată găsi stepenele......................... 282
Cap. 228 Pentru numele unchiului, cumu să chiamă în trei chipuri, împărţind care
nunte pot să fie şi care nu pot fi.............................................. 283
Cap. 229 Pentru cuscriia ce să adună de trei părţi, de pre 3 seminţii............... 284
Cap. 230 Pentru feciorul cel de suflet, ce-1 ia omul den strein de-1 face fiiu sufletesc,
până în câte stepene va să pogoare nunta........................................ 285
Cap. 231 Pentru finul ce-1 priimeaşte neştine den svântul botedz.................... 286
Cap. 232 Pentru cuconii ce vor fi botedzaţi toţi de un om, oare cade-să să să
împreune cu nuntă?................................................................. 287
Cap. 233 Pentru seminţia svântului botedz, cum n-are parte la moşie sau la altă
rămăşiţă a nănaşu-său.............................................................. 288
Cap. 234 Pentru robul cel iertat, cum nu-ş va putea lua stăpână-sa să-i fie muiare..	288
Cap. 235 Pentru pristavul ce-1 va lăsa neştine după moarte ispravnic casăi sale, cum
nu poate să ia fămeaia sau fata să-i fie lui soţ................................ 288
Cap. 236 Pentru slugi şi nămit şi păstori să nu-ş ia stăpânele lor.................. 288
Cap. 237 Pentru cimpoiaş sau lăutar sau alt feal de măscărici, cine va fi om de
besearică, veri fie şi sărac, să nu-ş dea fata după unii ca aceia............*.. 289
Cap. 237 bis Semenţia să împarte în 5.................................................. 289
Cap. 238 Pentru nunta, când va să facă neştine, cumu să cade să fie amândoo
obrazele deopotrivă, ce să dzice de o vârstă, după cum scrie pravila............ 305
Cap. 239 Pentru rândul nuntei, cum nu să cade pre svântul postul cel mare ca să să
facă, nice o tocmală sau altă legătură.......................................... 306
Cap. 240 Pentru nunta cea dintâiu şi ce iaste nunta şi pentru nunta ce să chiamă cu
leage........................................................................... 306
Cap. 241 Pentru tocmala nuntei ce să face fără de blagoslovenia arhiereului şi fără
de alte molitve şi svinţiri, ce să fac la nuntă................................. 307
Cap. 242 Pentru nunta cea dintâi cum să chiiamă şi a doa şi a treia aşijdere, şi a patra...	307
Cap. 242 bis Pentru cunoştinţa acestor fealiuri de nunta a treia şi a patra, luând izvod de la aceşti svinţi ce scrie mai sus, care lucru s-au prilejit de s-au făcut când au
fost cursul anilor 6038 de ai................................................... 308
Cap. 243 Pentru feciorii	ce să fac	den trupul omului de câte fealiuri sâmt............. 310
Cap. 244 Pentru nunta ce	să face prespre leage	ce	canon	i să dă	să facă................ 311
Cap. 245 Pentru acela ce va avea ţiitoare ce să dzice ce va ţinea muiare în casa sa
fără cununie....................................................................... 311
Cap. 246 Pentru acela ce să va fi cununat cu trei fămei şi să va afla una dentr-aceale
trei că nu i s-au fost cădzând, ce-au fost nuntă fără de leage.................. 312
Cap. 247 Pentru ceia ce să fac fraţi de Evanghelie, cum nu iaste întru nemică nice să
cade ca să să facă................................................................. 313
448
Cap. 248 Pentru acela ce-ş va lăsa muiarea fiind îndemnat de altă muiare ca să o ia
predânsă........................................................................... 314
Cap. 249 Giudeţul ce s-au pus spre ceia ce împart bărbat de fameaie şi le sparg casa
fără de vină, ca aceaia care să cade şi iaste cu cale să să despartă............ 314
Cap. 249 bis Cumu să cade bărbatului, daca-ş va lăsa muiarea cu vină să-i trimiţă şi
carte de mână dată................................................................. 314
Cap. 250 Pentru despărţirea nuntei şi vinele muierii pentru carele să desparte de bărbat...	315
Cap. 251 Aicea simt vinele bărbatului pentru carele să cad să-l lasă muiarea lui şi să-ş
ia şi dzeastrele şi toate hainele ce-i va fi făcut bărbatul la nuntă............ 315
Cap. 252 Pentru despărţirea muierii de bărbat, când nu să vor împreuna trupeaşte....	316
Cap. 253 Pentru despărţirea nuntei, când să găseaşte fata spurcată, ce să dzice cându-ş va
fi stricat fecioriia............................................................... 316
Cap. 254 Pentru despărţirea nuntei, când va să să facă o parte călugăr, ver muiare,
veri bărbat........................................................................ 317
Cap. 255 Pentru muiarea ce-ş va bate bărbatul să cade să o despartă................. 317
Cap. 256 Pentru bărbatul ce va fi tâlhariu sau fiir de beseareci sau şi de altă, are voie
muiarea să să despartă de dâns..................................................... 318
Cap. 257 Pentru bărbatul sau muiarea ce vor cădea la robie, cum să împarte aceaia
nuntă.............................................................................. 318
Cap. 258 Pentru muiarea ce va cădea la robie şi de o vor spurca acolo în robie, de va
scăpa să-ş vie la casă fiecum va fi, să nu o despartă bărbatul.................. 318
Cap. 259 Pentru bărbatul ce-ş va goni muiarea den casa sa şi, fugând ea, o vor găsi
niscare oameni răi şi-i vor face silă.............................................. 319
Cap. 260 Pentru bărbatul sau muiarea ce va fi procajen, ce să chiamă în vreamea de
acmufreanţit....................................................................... 319
Cap. 261 Pentru acela ce-ş va sprijeni den svânta scăldătoare feciorul cel trupăsc, să
împarte de fameaie................................................................. 320
Cap. 262	Pentru feciorul de suflet cum nu poate fi şi ginere......................... 320
Cap. 263	Pentru bărbatul ce să vor afla rudă cu muiarea-ş, să să despartă............ 320
Cap. 264	Pentru a patra nuntă ce să chiamă prespre leage ca să să desparţă........... 320
Cap. 265	Pentru nunta ce să va face fără de vârstă, ca să să desparţă................ 320
Cap. 266	Pentru bărbatul ce să va afla cu muiarea sa denafară de firea omenească, ce
să dzice sodomeaşte, ca să să desparţă............................................. 321
Cap. 267 Pentru bărbatul sau muiarea ce vor lăcui împreună şi de va fi unul de dânşii
eretic............................................................................. 321
Cap. 268 Pentru bărbatul ce va avea muiarea lui duh necurat şi va vrea să o lase....	321
Cap. 269 Pentru boala cea rea şi cu nevoie, ce cade omul în foc sau într-apă cum are fi un mort, acesta încă iaste lucru drăcesc şi duh necurat şi în ce chip să giudecă în dzua de astădzi în svânta Patrierşie de Ţarigrad, carea iaste maică tuturor
besearecilor celor ce proslăvesc dirept	pre Dumnedzău.............................. 322
Cap. 269 bis Isprava besearecii-cei-mari ce scrie mai sus........................... 322
Cap. 270 Pentru bărbatul ce să va duce de la casa sa într-alt loc departe şi va lua
acolo muiare ţiitoare şi nu-ş va trimite acasă cheltuială fameii-ş.............. 323
Cap. 271 Pentru muiarea ce va lipsi bărbatul în vreo cale departe sau va cădea la
robie şi-l ţinea perit, sau de va mearge la oaste şi în ea va vrea să să mărite.	323
Cap. 272 Pentru bărbatul ce va cădea la robie....................................... 325
Cap. 273 Pentru acela ce va face curvie cu soacră-sa mainte de ce-i va fi luat fata şi
ce-i va fi canonul................................................................. 325
Cap. 274 Pentru preacurvie ce face neştine cu muiare cu bărbat, care păcat iaste
îndoit............................................................................. 325
449
Cap. 275 Pentru muiarea ce o va afla bărbatul de faţă curvind cu cineva şi-i va face moarte şi ei şi celuia ce va curvi cu dânsă sau de să va prileji să o ucigă fără
vină-ş, cu asupreală de-i va face moarte............................................ 327
Cap. 276 Pentru cel ce-ş va face moarte sângur, veri muiare, veri bărbat................ 327
Cap. 277 Pentru fecoiara ce-i va face neştine silă, de o va spurca sau de va face
curvie cu voia ei................................................................... 328
Cap. 278 Pentru acela ce va spurca şi va strica fecioară pruncă mică, nefiind de vârstă.	329
Cap. 279 Pentru călugăriţă, de-i va face neştine silă................................... 329
Cap. 280 Pentru slujnica ce-i va face stăpânul silă, ver fie muiare, veri fată, cum n-are
slujnica nice un canon, ce va da samă stăpânul...................................... 329
Cap. 281 Pentru muiarea văduo ce-i va muri bărbatul şi va vrea să să mărite până la
anul................................................................................ 330
Cap. 282 Pentru muiarea ce să va mărita după moartea bărbatului său cum nu poate să ia nemică dentru avearea bărbatului sau a feciorilor săi fără numai ce va fi avut în dzeastrele sale, aşijdere, şi bărbatul, de să va însura după moartea muierii
sale................................................................................ 330
Cap. 283 Pentru muierea ce va rămânea de bărbat şi nu să va mărita, cum să cade să-ş
ţie bucatele bărbatului său; într-acesta chip şi bărbatul........................... 331
Cap. 284 Pentru dzeastrele ce i să ştie preţul şi numărul şi pentru dzeastrele ce sâmt
nepreţuite şi nesocotite............................................................ 331
Cap. 285 Pentru datoriia ce va avea omul cum nu să cade să să plătească den
dzeastrele muierii.................................................................. 331
Cap. 286 Pentru bărbatul ce va face cheltuială la boala muierii-şi, sau la moarte, ce
să dzice la îngropare..............................................................  332
Cap. 287 Pentru dzeastrele ce va fi luat neştine cu muiarea dentâi şi apoi va fi luat şi
cu a doo muiare, cum să vor împărţi după moartea bărbatului......................... 332
Cap. 288 Pentru tocmala ce să vor tocmi ande sine bărbatul cu muiarea sau de vor
dărui unul pre alalt cu niscare lucruri............................................. 333
Cap. 289 Pentru darurile ce să dăruiesc unul pre alalt la logodnă sau dup-acea,
mainte de cununie................................................................... 333
Cap. 290 Pentru darul ce dăruiaşte neştine şi apoi-1 ia înapoi.......................... 334
Cap. 291 Pentru muiarea ce să va prinde chizeaşă pentru bărbatul său sau de-ş va
pune hainele zălog, drept nemică nu iaste aceaia.................................... 334
Cap. 292 Pentru bărbatul sau muiarea ce va rămânea unul de alt, daca va muri bărbatul sau muiarea şi vor rămânea cuconi săraci sau de nu vor fi făcuţi cuconi,
în ce chip să vor împărţi bucatele şi hainele lor................................... 334
Cap. 293 Pentru bucatele celui mort, cui să mai cade să le moşnenească pre direptate....	335
Cap. 294 Pentru moşi, de va rămânea pre urma lor fecior sau nepot de fiiu, în ce chip
să cade să-i moşnenească bucatele................................................... 335
Cap. 295 Pentru acela ce moare şi nu-ş tocmeaşte lucrul cui-ş va lăsa rămăşiţele, veri bărbat, veri muiare, alegând când nu va avea nice feciori, ce va avea părinţi sau
fraţi, oare carii vor moşneni bucatele şi avearea lor?.............................. 336
Cap. 296 Pentru omul mort ce va avea un frate şi nu-i va fi frate bun, ce vor fi de o îmă sau de un tată şi de va avea şi nişte nepoţi de frate bun să fie fost de o îmă,
de un tată, oare carii de aceştea vor moşneni bucatele şi rămăşiţele lui?........... 336
Cap. 297 Un om, ce-ş va mărita o fată sau-ş va însura un fecior şi-i va face parte den bucatele sale şi-i va dzice să nu mai aibă treabă cu alte bucate pre urma lui, drept nemic să nu fie aceasta...................................................... 336
450
Cap. 298 Pentru feciorii părintelui carii să chiamă samovolnici şi carii să chiamă
nevolnici.......................................................................... 337
Cap. 299 Pentru feţii şi featele ce ş-au luat de la părinţi partea lor ce li s-au venit;
iară după moartea lor iară să cearcă să mai ia..................................... 338
Cap. 300 Pentru acela ce va să-ş ia partea părinţilor de la cine vor fi lăsat sau de la niscare rude de i să va veni vreo moşie, până în câtă vreame să cade să-ş ceară
omul lucrul său.................................................................... 338
Cap. 301 Pentru datorie, până în câtă vreame să ceare.................................. 338
Cap. 302 Pentru feciorii cei facuţ, ce să dzice cei de suflet, cu cei trupeşti cum vor
împărţi avuţiia părinţilor săi..................................................... 339
Cap. 303 Pentru feciorii, în ce chip să cade să-ş cinstească pre părinţii săi.......... 339
Cap. 304 Pentru părintele ce-i va fi urât feciorul..................................... 340
Cap. 305 Vinele pentru carile să streineadză feciorii de avuţiia părinţilor, aşijdere, şi
pentru feciorul ce să însoară fără de voia părinţilor săi.......................... 340
Cap. 306 Pentru zapisul cel de împărţală şi până în câţi ai să cade să-ş ceară feciorul şi fata dzeastrele şi câte mărturii trebuie să să scrie în zapis; aşijdere, şi fraţii
când vor avea niscare avuţie a împărţi............................................. 342
Cap. 306 bis De va face neştine zapis şi vor fi nescriş trei marturi, să fie de credinţă.. 343 Cap. 307 Pentru zapisul ce face omul la moartea sa pre agonisita lui cea direaptă,
iară nu pre lucruri streine, dzeastre sau alte lucruri, ce vor fi apucat de undeva.	343
Cap. 307 bis Aşijdere, pentru codichelos, ce să dzice pentru ţidulcă................... 343
Cap. 308 Pentru cela ce să lasă cuiva după moarte să-l grijască........................ 344
Cap. 309 Pentru pristavul ce-1 va lăsa neştine ispravnic casăi sale, fiindu-i cuconii
micşori..........................................................................   344
Cap. 310 Pentru avuţia sau alte bucate ce-ş dă omul în viiaţa lui la vreun priiatin sau
cunoscut........................................................................... 345
Cap. 311 Pentru fiece lucru ce să va giudeca la vreun giudeţ şi cumu şi să va afla
giudeţ şi să va isprăvi un lucru, aşea să fie...................................... 345
Cap. 312 Pentru tocmala ce să vor tocmi doo părţi de bunăvoia sa, cum nu poate să
să mai schimbe nice la un giudeţ................................................... 345
Cap. 313	Pentru giurământ............................................................ 346
Cap. 314	Pentru feciori, ca să-ş hrănească şi să-ş grijască pre părinţii lor......... 347
Cap. 315	Pentru plugarul ce va ara pământul sau lazul altuia fără de ştirea lui......	347
Cap. 316	Pentru cela ce va nămi bou să lucreadze cu dâns şi să va prileji de va muri.	347
Cap. 317	Pentru cela ce va nămi vreun cal şi-l va prea încărca cu sarcina............ 348
Cap. 318	Pentru cela ce va lua vie să o lucreadze în parte, aşijdere, şi cela ce	va lua
de la altul sămânţă de va sămăna în parte în pământul său.......................... 348
Cap. 319 Pentru cela ce-ş va face casă sau altă zidire pre locul altuia sau de va răsădi
vie sau pomeate fără voia celuia cu locul.......................................... 348
Cap. 320 Pentru dzilele sfântului Post cel Mare; aşijdere, şi pentru venerea şi
miercurea, cumu să cade a ţinea prespre tot anul................................... 348
Cap. 321 Pentru călugări, ca să postească lunea prespre tot anul....................... 349
Cap. 322 Pentru muiarea ce va naşte pruncu în Postul cel Mare, alegând pre Săptămâna
cea Mare; aşijdere, pentru bărbatul sau muiarea ce nu va posti pre acealea dzile ...	349
Cap. 323 Pentru dzua, în ce chip poate să cunoască neştine de când să înceape şi
când să sfârseaşte................................................................. 350
Cap. 324 Cap de pravilă pentru canonul pocăinţei, au dat puteare arhiereilor să adaogă şi să scadză canonul celora ce să vor ispovedui şi vor veni spre pocăinţă şi cumu să cade să priimască pre tot omul păcătos, de nime să nu să oscârbască, nice să-ş întoarcă faţa despre dâns.................................................... 350
451
Cap. 325 Pentru preotul ce să va face sângur duhovnic, de va ispovedui fără de voia
arhiereului a eparhii lui...................................................... 351
Cap. 326 Pentru duhovnicul ce va vădi păcatul celui ce să va ispovedui la dâns;
aşijdere, ce va să dzică duhovnic.............................................. 351
Cap. 327 Pentru omul bolnav, de-1 va pripi moartea şi va fi într-acea dzi mâncat şi băut, ca să-l cumenece; sau de va fi neştine oprit de cumenecătură pentru păcate
şi nu-ş va fi împlut canonul la moartea lui, să nu să lase necumenecat......... 352
Cap. 328 Pentru cela ce va muri necumenecat........................................ 352
Cap. 329 Pentru cei tineri, feţi sau feate, de ce vârstă să cade să^ să apuce de
duhovnicie să să ispoveduiască...............................................’. 352
Cap. 330 Pentru ceia ce să vor ispovedui de bunăvoie, cu toată osârdia lor, în ce chip
li să va da canon.............................................................. 353
Cap. 331 Pentru duhovnic, cumu i să cade să aibă loc iscusit şi tocmit deusebi acolo unde va ispovedui şi să ştie cumu-1 va întreba şi în ce chipu-1 va iscodi; aşijdere, şi pentru cela ce va priimi canonul şi pentru cela ce nu va priimi şi să-i
socotească şi bătrâneaţele şi tinereaţele....................................... 353
Cap. 332 Pentru vrăji şi pentru ceia ce mărg la vrăjitori.......................... 356
Cap. 333 Pentru păcatul malachiii sau curvii; aşijdere, cela ce să va împreună cu
muiare nebotedzată.............................................................. 357
Cap. 334 Pentru sânge amestecat..................................................... 358
Cap. 335 Pentru muiarea ce să găseaşte de are pre sine............................. 359
Cap. 336 Pentru curvia sodomleanilor, ce face curvie bărbat cu bărbat; aşijdere, şi
pentru cei ce fac curvie cu tobitoace [sic!]................................... 359
Cap. 337 Pentru fur şi pentru gazda cea de furi, că ascunde furtuşagul............. 359
Cap. 337 bis Pentru ucidere..............................t......................... 360
Cap. 338 Pentru furul ce dezgroapă morţii den mormânturi şi pentru ceia ce fură
besearicile..................................................................... 361
Cap. 339 Pentru cela ce-ş va călca giurământul şi pentru mărturia menciunoasă şi pentru
cela ce face asupreală de ia ocina cuiva cu giurământ sau şi alt lucru ceva.... 361
Cap. 340 Pentru clevetnic şi pentru cela ce nu iubeaşte binele altuia; aşijdere, pentru
cela ce ascultă la fereastră şi pentru cela ce veade pre altul................. 362
Cap. 341 Pentru muiarea ce va bea ierbi sau va face alte meşterşuguri pentru ca să
nu facă cuconi sau de-ş va omorî pruncul, daca-1 va naşte...................... 362
Cap. 342 Pentru călugăriţă ce va şti pre altă călugăriţă că face păcate şi nu va spune stariţei; aşijdere, şi mireanul de va şti pre altul că face niscare păcate şi nu va
nevoi să-l dezbereadze.......................................................... 364
Cap. 343 Pentru cela ce va mânca came mortăciună sau de fiară sălbatecă............ 364
Cap. 344 Pentru muiarea ce va muri de prunc şi pentru moaşe, când să cade să le
priimască în besearică.......................................................... 364
Cap. 345 Pentru păcatul ce face omul în ceastă lume, oare la ce vârstă simt mai
cumplite şi sâmt giudecate de Dumnedzău şi sămăşluite........................... 365
Cap. 346 Pentru omul păcătos ce va face lucrure bune, oare avea-va iertare de
păcatele lui?................................................................... 366
Cap. 347 Pentru omul ce va fi mort şi vor zice oamenii că iaste vârcolac, oare ce să
cade să facă?................................................................... 366
Cap. 348 Pentru fiece spurcăciune, de va cădea în fântână sau fie în ceva.......... 367
Cap. 349 Pentru postul ce să va face în dzua agiunului de la Născut şi de la
Bogoiavlenie şi pentru praznicele lor, de să va tâmpla miercuri sau vineri.....	368
Cap. 350 Pentru postul cel mare, în ce chip să cade a posti şi pentru miercurea şi
vinerea şi pentru călugări, cumu să cade să postească lunea.................... 368
452
Cap. 351 Pentru praznicul Blagoveaşteniilor, de să va prileji în Săptămâna cea Mare
a Paştilor......................................................................... 369
Cap. 352 Pentru ucnpABHTh molitva...................................................... 370
Cap. 353 Pentru postul Născutului şi a Svinţilor Apostoli.............................. 370
Cap. 353 bis Pentru postul Uspenii, ce iaste în avgust, 15 dzile....................... 370
Cap. 354 Pentru înălţarea Svintei Cruci................................................ 371
Cap. 355 Pentru postul miercurii sau vinerii pri [sic!] ce vremi şi când să face
dezlegare ca să mâncăm peaşte...................................................... 371
Cap. 356 Pentru svânta priceaştenie, la ce vreame să cade creştinilor să o priimască...	372
Cap. 357 Pentru dumnedzăieştile Paştii, până unde să suie şi să pogoară................ 372
Cap. 358 Pentru postul Svinţilor Apostoli, în ce chip să află câte dzile iaste......... 372
Cap. 359 Pentru tocmala lumii, cum iaste stătătoare pre patru stihii, aşijdere şi omul.	373
Cap. 360 Pentru sufletul ce lăcuiaşte în trupul omului, oare în ce parte de loc a
trupului să găseaşte că lăcuiaşte.................................................. 373
Cap. 361 Pentru ceale şapte vârste ce are omul în viiaţa sa, carele sâmt şi cum să
chiamă............................................................................. 373
Cap. 362 (întrebare:) Oare cum poate fi de rând că vedem în viiaţa noastră o samă de oameni buni şi înţelepţi şi-ş petrec viiaţa frumos şi bine, cum să cade, după învăţăturile lui Dumnedzău, iară la datul sufletului chinuiesc foarte rău şi cu nevoie mare li să împarte sufletul de la trup, şi iarăş, vedem pre alţi oameni răi şi
petrec în toate scârnăviile, iară la moartea lor mor cu pace?................. 374
Cap. 363 Pentru visele ce veade omul în somn, carele sâmt adevărate şi carele nu
simt............................................................................. 374
Cap. 364 Pentru ceale 7 păcate mari de moarte, carele sâmt şi cum să chiamă.......	375
Cap. 365 Pentru cela ce-ş va face moarte sângur sau să va îneca sau şi într-alt chip să
va omorî......................................................................... 375
Cap. 366 Pentru diavolul:	Oare	cunoaşte gândul omului?............................. 375
Cap. 367 Pentru ceaste trei părţi a sufletului cu carile să ocrămeaşte trupul..... 376
Cap. 368 Pentru dumeneca ce să chiamă chuiecTBie ctoto a%a, ca să mâncăm came 	377
Cap. 369 Pentru mda cea bună şi de-a firea, cum nu să cade nemărui să să laude....	378
Cap. 370 (întrebare:) Un tâlhariu, de va ucide 100 de oameni şi-i va omorî pre toţi cu mâna sa şi de-1 va prinde şi pre dâns şi-l vor omorî, oare putea-va fi plătit cu
moartea sa ceale morţi	toate?..................................................   378
Cap. 371 Pentru numele acestor svinţi şi dumnedzăieşti bărbaţi dăscăli şi a besearecii
învăţători şi altor pravoslavnice împăraţi, cine va vrea ca să ştie........... 378
GLOSAR............................................................................... 381
iPByOTECA INS" ’ i ’ I!{ -n , -NGVISTICÂ INVENTAR CĂii 4R.
453
IMPRIMAT ÎN ROMÂNIA