[1]
" I
:J
f
II
,
"
t
I
GENIU PUSTIU
1,
1.
I
•
Dumas zice că romanul a esistat totdea­
una. Se poate. El e metaphora vieţeL Pri­
viţi reversul aurit a[IJ unei monede calpe,
ascultaţi cîntecul absurd a[IJ unei zile, care
n-a avut pretenţiunea de-a face mai mult
sgomot în lume de cît celelalte în genere,
estrageti din aste poesia ce poate esista
în ele şi iată romanul.
Printr' o clae prăfuită de cărţi vechi (am
o predilecţiune pentru vechituri) am dat
peste un volum mai nou: N ovele cu şase
1) Ulterior sunt puse alăturea cuvintele « Tasso'n. Sco­
ţia», cari par a fi un titlu - cam ciudat dealtminteri ­
al primului capitol; esplicaţia lor o găsim numai în pa­
sajul al doilea, unde se pomeneşte în chip mistic Tasso
şi Scoţia, cu conclusia că «totul e cu putinţă pe pămînt».
1
\'
*.
�'I·-
l' .
[2]
2
�I. EMINESCU
I
•
.
..
l'
l'
i(
I
I
I
gravurI. Deschid 1) �I dau de istoria unui
rege al Sectie) care are să devină prada
morţii din causa unui cap de mort îmbăl­
sămat. Inchipuiri-vă însă că pe cine l'a pus
litograful să figureze În gravurl: de rege
al Scoţiei ? - Pe Tasso.-Lesne de espli­
cat: Economia. Am scos într'adins portre­
tul Iul Tasso spre a'l compara. Era el tră­
sură cu trăsură. Ce coincidenţe bizare pe faţa
pămîntului - îmi ZIseI zimbind pin (Prin)
visarea mea. Putea-s'ar oare întîmpla unul
Tasso o istorie asemenea celeia ce-o citi am ?
Am spus o neghiobiă negre�it -- căci totul
e cu putinţă pe pămînt �1 drept dovadă
vă VOlU nara o istoriă ciudată, În care am
jucat �1 eu un rol, deşi foarte secundar P}.
1) De-aici încolo, pasagiul întreg e şters ulterior, cu
creion roşu, dar numai cu linii foarte uşoare. Pare că
Eminescu vroia să re vină asupra luî. Fiind-că rîndurile
acestea sunt preţioase pentru vădirea caracterului ro­
mantic al operei, le reproduc întocmai.
2) Aici poetul pare a fi vroit să adaoge pasajul din
Ms. cit. f. 21, semnalat in nota următoare şi care-i
acesta: «Uitasem însă, că tot ce nu e posibil obiectiv,
e cu putinţă în mintea noastră, şi că în urmă toate cîte
vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt de cît crea­
ţ iuni prea arbitrare a[le] propriei noastre subiectivităţf,
.fiiiiiiiiiiiiiiiiiiii)-
\
1
-
[3]
... ---------------------
GENIU PUSTIU
3
Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă
pe stradele nepavate ale Bucureştilor, ce se
trăgeau strimte şi noroioase pin (Prin) noia­
nul de case mici şi rău zidite, din cari
constă partea cea mai mare a aşa numitei
Capitale a RomănieL Tropăiai pin bălţile
de noroi, ce te improşcau cu apa lor cea
hleioasă, îndată ce aveai cutezarea de-a
pune piciorul c'un pas înainte. De prin
cîrciumi şi prăvălii pătrundea prin feres­
trele mari şi nespălate o lumină murdară
mai slăbită încă prin stropit de ploaie ce
inundase stradele. Din cînd în cînd treceai
pe lîngă vre-o fereastră cu perdelele roşii,
unde în semi-intuneric se zăria cîte-o fe­
mee ... Pe ici pe colea vedeai pe cîte-un
romanţios, ce trecea fluerind, sau cîte-un
om beat, care 'ndată ce chiuia răguşit
lîngă ferestrele prostitutiuneî, femeea spoită
ce sta în sticlă aprindea un chibrit spre
a-'şi arăta faţa sa unsă din gros şi sînul
său veşted şi gol - poate ultimul mijloc
iar nu lucruri reale. Viaţa-I vis». E important acest pa­
saj, fiind-că el ne arată cît de timpuriu a fost influenţat
Eminescu de filosofia lui Kant şi Schopenhauer.
[4]
1) Fraza din urmă e adaosă ulterior, In Mss. cit. f. 21
V., cu indicaţia locului unde. aparţine. Deasupra el e notat
cu acelaşi scris şi cu aceiaşi cerneală celălalt pasaj, fără
indicaţie unde aparţine, pe care l'am reprodus în nota a
doua, la pasajul al 2-lea, dela începutul romanului,
de-a sufoca dorinţI murdare în piepturi
stîrpite şi pustiite de corupţiune şi beţie.­
Beţivul intra, serai-întunerecul devenia în­
tunerec şi amurgul gîndirilor se prefăcea
într'o miază-noapte de plumb, cînd gîndiam
că şi acela se numeşte om şi aceea fe­
mee. Trebue să scuzi - trei sferturi ale
lumei e (sic) aşa - şi dintr'al patrulea ­
Dumnezeul[ e ] ce puţine's caracterele ace­
lea, care merită a se numi omeneşti 1).
Prin uşa unei cîrciumI deschise auzii
ţîrliiturile unor coarde false, pe cari le
schingiuia sub arcuşul său cel aspru ,şi cu
degetele-I uscate un biet copil de Ţigan,
şi 'n preajma lui săria de rumpea pămîntul
o m..iere 'n dol peri şi un Ţigan rupt şi
lung, cu picioarele grele băgate în nişte
papuci largI şi împluti cu paie. O veselie
grote�că, urîtă se desemna pe feţele amin­
dorora (sic).
1
I
..
1
4
M. EMINESCU
•
[5]
GENIU PUSTIU
5
•
I
I
Alături era o cafenea. Ploaia şi frigul
Ce mă pătrunsese, mă siliră să intru 'n ea.
Mirosul tutunului, eternul trictrac al jucă­
torilor de domino făcea un efect deosebit
asupra simţurilor mele ameţite de ploaie
şi de frig. Orologiul, fidel interpret al bă­
trînului timp, suna de 12 ori în limba sa
metalică, spre a da lurnei, ce nu-l asculta,
seama că se scursese şi a 12-a oră a mie­
zului nopţii. P-icr pe colea pe lîngă mese
se zăriau cîte-o grupă de jucători de cărţi
cu părul în desordine tinind cărtile într'o
, , '
IT1Înă ce tremura, plesnind din degete cu
cealaltă înainte de-a bate, tăcuţi, cu ochii
fixi, mişcindu-şi şi mu�cîndu-�i buzele făr-a
zice o vorbă şi trăgînd din cînd în cînd
cu sorbituri sgomotoase cîte-o gură din
cafeaua sau berea ce li sta dinainte ... semn
de triumt!
Un june aplecat asupra unui biliard scria
cu creta pe pănura verde 1). Cugetam că
e din viţa lui Arpad şi că �i-o fi scoţînd
din reservorul memoriei sale vr'un dulce
1) «numele Ilma» _, şters ulterior, în textul original.
[6]
nume de iubită sau vr'un ideal unguresc
din romanele luI Mauriciu jokay '}. Nu m'am
mai ocupat (mal mult) 2) de figura acestui
tînăr suspinător poate, ci am început a
răsfoi prin ziare străine unele reviste lite­
rare, artistice, etc. (Ale noastre nici nu
au nici nu vor a revedea (sic) ceva în
privinţa asta).
Junele meu se apropia de mine.
- După d-ta mă rog, şopti el închi­
nîndu-se. Accent curat romănesc ; - nu e
ungur.
- Poftim, ziseiu, intinzîndu-I ziarul, şi
surprins de interesul ce-mi insufla îndată
ce ridicat ochii.
Un om pe care-l cunoşteam fără a-l cu­
noaşte - una din acele figuri, ce ţi se
pare că ai mai văzut-o vre-o dată 'n viaţă
fără s'o fi văzut nici odată, fenomen ce se
poate explica numai prin presupunerea unei
afinitati sufletesti. Inceput a-l observa cu
, ,
",
'.
I
t
:::l ,
I
1,
II
I
6
M. EMINESCU
1) Frasa e ştearsă ulterior, cu creion roşu. Am reţinut-o
fiind de oare-care interes, mai ales că şi poetul pare a
fi voit s'o înlocuiască, nu s'o elirnineze cu totul.
2) Parantesul pus de mine.
[7]
GENIU PUSTIU
7
comoditate. Era frumos - d'o frumuseţe
demonică. Asupra feţ�i sale palide, mus­
culoase, expresive, se ridica o frunte se­
nină şi rece ca cugetarea unui filosof. Iar
asupra frunţei se sburlia cu o genialitate
sălbatecă părul său negru-strălucit ce cădea
pe nişte umeri compacţi şi bine făcuţi.
Ochii săi mari căprii ardeau ca un foc
negru sub nişte mari sprîncene stufoase şi
îmbinate, iar buzele strîns lipite, vinete,
erau de o asprime rara. Ai fi crezut că e
un poet ateu, unul din acei îngeri căzuţi,
un Satan, nu cum şi-l inchipuesc "pictorii:
sbîrcit, hidos, urîcios, ci un Satan frumos,
de o frumuseţă strălucită, un Satan mîndru
de cădere, pe a cărui frunte Dumnezeu a
scris geniul, şi iadul îndărătnicia - un
Satan dumnezeesc, care trezit în cer a
sorbit din Lumina cea mai sfîntă, şi-a Îm­
bătat ochii cu idealele cele mai sublime,
�i-a muiat sufletul în visurile cele mai dragi,
pentru ca în urmă, căzut pe pămînt, să
nu-i rămînă de cît deceptiunea, si tristeta
, , ,
gravată în jurul buzelor, că nu mar e în
cer. Repedea îmflare a nărilor şi vioaia
[8]
8
U. EMINESCU
".
sclipire a ochilor lUI semnala o immă din
cele nebune, un caracter pasionat. Talia
sa subţire, fină şi mîna sa albă cu degete
lungI �i aristocrate sămăna cu toate astea
a avea o putere de fier. - Toată expre­
siunea în sine era de-o putere generoasă,
deşi infernală.
Luă un ziar romănesc. La pagina anun­
ţurilor citi cu o semi voce sarcastică: Opera
italiană ... Ughenoţir.
- A, vrea să fie romănă ? ZIseI indi­
ferent.
- Să 'nţelege. N'am putea avea o mu­
sică mal dulce şi mal frumoasă, ca cea
italiană? 1).
Oamenii noştri zic eu - sînt de-un
cosmopolitism sec, amar) sceptic - ba �i
mal mult: au frumosul obiceiu de-a iubi
or ce-I străin, de-a urî tot ce-l romănesc.
NOI am rupt-o cu trecutul fie ca limbă, fie
1) Fraza e scrisă ulterior, cu creionul, inlocuind fraza
următoare, ştearsă: «Nu avem voci, nu avem talente, nu
avim o musică populară neetoploatatâ încă pînă astăzi ?»
Felul scrisului şi, în parte, ortografia din acest adaos
indică un timp mai în urmă; poate 1873-74 (Berlin) ori ,
1874-1576 (laşi).
[9]
-
GENIU PUSTIU
9
ca idee, fie ca mod de-a pnVl şi a cu­
geta, căci alt-fel n'am putea trece în ochii
Europei de naţiune civilisată.
- Şi oare sînteţi aceea de ce vreti să
trecetî ?
Hm... nu eştt de aici... cum se vede 1).
Nu 2).
A ... alt-ceva ...
Ei bine, s'o �tii de la mme, că ni­
meni nu caută aicea de a fi aceea de ce
trece. Vezi la noi istorici, ce nu cunosc
istoria, literaţi şi jurnalişti ce nu ştiu a scrie,
actori ce nu ştiu a juca, miniştrii ce nu
ştiu a guverna, financiari ce nu ştiu a cal­
cula, şi de aceea atîta hîrtie măsgălită fără
nici un folos, de aceea atîtea ţipete bes­
tiale care împlu atmosfera teatrului, de
aceea atîtea schimbări de minister, de-aceea
atîtea falimente. Vei afla mal lesne oameni
ce pun la vot existenţa lui Dumnezeu -
1) Fraza-I adaosă ulterior, cu creionul, în locul celor
următoare: Zimbiî a rîde şi-mi muşcat buzele. - Eşti
Transilvănean? zic.
2) Inlocueşte fraza anterioară: «Da, romăn din Tran­
silvania» - care se referia la cealaltă frază, ştearsă de
Eminescu.
[10]
decît suflete înamorate în (sic) limba şi
datinele străbunilor lor, de cît inimi 1) care
să iubească caracteristica cea expresivă a
poporului nostru, minţi ocupate cu ches­
tiunile de viaţă ale acestui popor, căruia
îi scriem pe spete toate fantasmagoriile
false! noastre ci vilisaţiuni.
Divorţul şi adulterul îmblă cu feţele
bolnăvicioase, spoite din gros, măşti vii,
pe stradele noastre: - zimbind femeilor le
stărpeşte, zimbind bărbaţilor îi usucă şi cu
toate astea noi le dăm serbări şi le sacri­
ficăm nopţile iernelor noastre, ne cheltuim
tinereţea, care-ar trebui să aparţină lucru­
lui 2) şi familiei ... Femeea poporului nostru
nu lucrează, căci are cu ce trăi j bărbatul
nu lucrează, căci n'are la ce lucra--toate
fabricile din lume concură (sic) cu miserabila
sa meserie. Cît despre inteligenţa noastră,­
o generatiune de amploiatr... de semidoctI...
, , ,
oameni, cari calculează cam peste cîţi ani
".
r�
I
10
M. EMINESCU
1) Cuvintele ce urmează, pănă la virgulă, sînt adaose
ulterior, cu creionul, de Eminescu şi mlocuesc pe acestea:
«(inirni) încninâtoare de D-zeul Rominilor sau (minţI) etc.»
2) Variantă: «Iucrul uî spre realizarea acelor ideale spre
cari ţinteşte omenirea», scris cu creionul, ulterior, deasupra.
[11]
....
GENIU PUSTIU
11
vor veni el la putere ... inteligenţă falsă,
care cunoaşte mal bine istoria Franţei de­
cît pe aceea a Romăniei-fiir unor oameni
veniţi din toate înghiurile pămîntului, căci
adevăraţii copii de Romăni încă n'au ajuns
să invete carte... oameni în fine cari au
,
făptură şi caracter de la taţii greci, bul­
gari şi numai numele de la mumă - de
'la disgraţiata Romănie. Şi încă dacă şi-ar
[fi] căştigat prin ceva dreptul de-a Se numi
romăni " dar nu. Ei îsi urăsc tara lor mai
, ,
rău şi mai cumplit de cît străinii, o pri­
vesc ca un exil, ca o supărătoare condiţie
a existenţei lor... ei sunt... cum o spun 1)
înşij-şi], romăni de naştere, francezi în irn­
mă-e-şi dacă Franţa le-ar procura sernidoc­
ţilor noştri avantajele pe cari li-l[e] dă ne­
fericita lor patrie - ei ar fi emigrat de
1 . ,
mu t... cu toţiî !
Pre legea mea - urmai, �tergîndu-mi
sudoarea, arătă-mi un om, care să scrie ro­
manul Miseriilor (sic) acestei generaţiuni,
şi acel om va cădea ca o bombă în mij-
1) Cuvintele ce urmează în fraza aceasta sunt adaose
ulterior în f. 24 v. a manuscrisului.
. - --------
[12]
........................ - .
locul pustiite} noastre inteligenţe, va fi un
semizeu pentru mine - un mîntuitor, poate,
pentru ţara Iui.
- Schimbaţi opiniunea publică, daţi-i o
altă direcţiune, răscoliţI geniul naţional-spi­
ritul propriu şi caracteristic al poporului din
adîncurile în care doarme-, făceţi o uriaşă
reacţiune morală. o revoluţiune de idei, (în
care ideia rOl1lăl1esc să fie mai mare de cît
uman, genial, frumos, în fine fiţi rcmănj,
rornăni şi iar rornănr, zise el încet şi răguşit 1).
- Cine s-o facă asta? Nu sînt toţi ast­
fel. Nu sînt toţi numai receptivi (sic) : fran­
cezi, italiehi, spanioli, tot- numar romănr nu.
- O! nu trebue oameni mulţi pentru
asta... Spiritul public este fapta puţinor
oameni. (O singură frunte unsă cu mirul
lUI Dumnezeu e în stare să farme din o­
ceanul cugetărilor omeneşti o singură vol­
bură gigantică, care să se 'nalţe din fun­
dul abisului măreî pănă sus în nourir gîn­
ditori din cerul luceafărului ce se numeşte
geniu ... ) 1). Arataţi-Ie ieasma viitorului şi se
".
I I ,
."'1
I
I
12
�1. EMINESCU
1) Parantesu! e pus ulterior, cu creionul.
[13]
vor speria de el... Arătaţi-le unde-ar ajunge,
de-ar urma tot astfel, şi se vor întoarce ...
Dar în fine - adaose el cu un surîs scep­
tic - de ce să cercăm noi a rădica gene­
raţiunea cu umărul. Tot ce se 'ntimplă pe
lume, resultă. De-a fi ca ei să se stingă, se
vor stinge şi cu noi şi fără noi-de nu, nu.
- Cosmopolit? - adaose el încet ­
cosmopolit sînt şi eu; a� vrea ca omenirea
să fie ca prisma, una singură, strălucită,
pătrunsă de lumină, care are însă atîtea co­
lorî. O prismă cu mir de colori, un cur­
cubeu cu mii de nuante. Natiunile nu sint
, ,
de cît nuantele prismatice ale Omenirei,
şi deosebirea dintre ele e atît de naturală,
atît de explicabilă, cum putem explica din
împrejurări anume diferinţa dintre individ
şi individ. Făceu ca toate aceste colori să
fie egal de strălucite, egal de poleite, egal
de favorisate de Lumina ce le formează, şi
fără care ele ar fi pierdute în nimicul ne­
existenţei - căci în întunerecul nedreptăţii
�i a[l] barbariei toate naţiunile î�'i sînt egale 1)
r
l'
•
GENIU PUSTIU
13
1) De aici încolo urmează o lungă şi ditirarnbică serie
de idei revoluţionare, republicane, romantice, um.mi--
It
•
[14]
"
!
14
M. E�nNESClT
J
f
".
r�
I
I.r;
1
I
II
,
în abrutisare, în îndobitocire :şi fanatism, în
vulgaritate; ci cînd Lumina abia se reflectă
în ele, ea formează colori prismatice 1). Su­
fletul omului e ca un val - sufletul unei
naţiuni ca un ocean. Cînd vîntul cu anpi
turburi şi noaptea cu aeru-i brun (sic) şi cu
nouru suri domneşte asupra mărei :ŞI a
valurilor el - ea doarme monotonă :ŞI în­
tunecată în fundul el care murmură fără
inţeles; pe cînd deci în semna :ŞI albastra
împărăţie a cerului înfloreşte Lumina ca o
floare de foc - fiecare val reflectă în frun­
tea sa un soare, Iar marea împrumută
dela cer coloarea sa, seninul geniului său
- :ŞI le reflectă în visul său cel adînc :ŞI
luciu. Cînd naţiunea e 'n întuneric, ea doarme
'n adîncimile geniului şi-a puterilor sale ne­
ştiute :ŞI tace - iar cînd Libertatea, civili­
saţiunea plutesc asupră-î - oamenu supe­
nori se ridică spre a le reflecta în frunţile
lor şi a le arunca apoi în raze lungI adîn-
tare - ştearsă ulterior de poet, fie că nu le mai aproba,
ca'n tinereţea lui fragedă, fie că nu le mai găsia locul în
roman. Le reproduc totuşi pentru interesul lor biografic.
l)ln text:«(colorl pismatice) vii, elegante»,cuvinte şterse
ulterior, cu creionul.
[15]
GENIU PUSTIU
15
l
J
I
I
cimilor poporului - astfel încît în sînul
mărei întregI se face o zi senină, ce răs­
frînge în adincul ei cerul. Poeţii, filosofii
unei naţiuni (luminate 1) presupun în cîntec
şi cugetă (sic) înnăltimile cerului şi le comu­
nică naţiunilor respective. Dar sînt nouri
cari întunecind cerul, întunecă pămîntul. 0,
nourif-regi al pămîntului vor mîna totdea-una
tunetele lor resbele (rebele) asupra popoară­
lor (sic) de valuri, - cu toate că acei nori
nu sînt alta de cît însuşi respirarea ghie­
toasă si intunecata a valurilor nenoro-
, ,
cite. N ouril tună, fulgeră, şi acopăr cu o
perdea de fier Soarele aurit; şi pănă ce
vor fi el tirant asupra frunţilor de valun,
pănă ce întunericul ce-l aruncă ei prin
umbra lor cea mare va pătrunde sufletul
adînc al mărei c-o noapte rece �i tăcută,
pănă atunci Lumea lui Dumnezeu va fi ne­
norocită.
Cei mai nalti si mai veninosi nori sunt
, , .,
monarchii.
Cei după el asemenea de veninoşl sunt
diplomaţii.
1) Parantes pus ulterior de Eminescu.
[16]
16
M. EMINESCU
�--
, . -
,'-- � "oi' . -'"
,,� -- '\-. � ; -�.. - ,
J
f
".
r�
I
,
;:>'
li,
il I
I
Trăsnetele lor cu care ruină, seacă,
ucid popoară întregI sunt resbelele.
Sfărmati monarchit l NimicitI servil lor
, ,
cel mai leneşi, diplomatiî ; desfiinţaţI res­
belul şi nu chiamaţi (sic) certele popoară­
lor decît înaintea Tribunalului popoarălor
şi atunci Cosmopolitismul cel mal fericit
va încălzi pămîntul cu razele sale de pace
şi de bine.
Judecata acestui june, - cam bizară, mă
interesa mult şi sorbiam ca să zic aşa vor­
bele şoptite de buzele sale subţiri şi pa­
lide. Faţa sa devenia din ce în ce mal pro­
fundă şi mal espresivă şi lua un aspect
fantastic. Mă lăsarn tîrît de rîul lin al cu­
getărilor sale într'o nemargine de vise.
- Nu crede, zise, că cosmopolitismul
cum îl voi eu nu-şl are adeptir săi fier­
binţi. Deodată cu aceste vorbe, el scoase din
buzunarul de pe piept al gheroculuI un mic
jurnal litografiat în nordul Germaniei. Ieşit
dint' o litogr afie secretă de sub mîna unor
junI apostoli ai Libertăţii adevărate, ai
Cosmopolitismuluî celui mal posibil şi ce­
lui mal egalitar, acest ziar era interpre-
[17]
GENIU PUSTIU
17
,
•
I
tul unor idei demne, frumoase, tinere. El
chiama (S1'C) popoarăle la o alianţă sacră
contra tiranilor celor răi ai pămîntului, la
exilarea din regula lumei a maiestătilor mes­
chine, a diplomaţilor gîzi (sic) a[i] opiniunei
zilei, a resbelului, în care se varsă atîta
sînge din inima cea sîntă a popoarălor.
Vis frumos, care a început a fi al lume!
întregi, vis care devenit convincţiune nu
va desfiinţa, pe-o cale pacifică şi nepătată
de sînge, numai capetele cu coroane - tira­
nice - ci şi popoarele ce tiranisă (sic) a­
asupra altora! 1)
Bătu o oră. Atunci. el se scula repede,
îşi băga ziarul litografiat in buzunar, şi-mi
întinse dreapta, pe cînd cu stînga-şi puse pă­
lăria în cap.-Mă numesc Toma Nour ... D-ta?
Îi spusei numele meu. După aceea Ieşi,
lăsînd să-mî vijie prin cap idea de a-l [face]
eroul unei nuvele.
Intorcîndu-mă acasă, tocmai cînd aprind
chibritul, ca să dau foc la lampă, văd Într' o
1) Cu fraza aceasta, se'ncheie partea ştearsă ulterior
de poet.
. .
[18]
::>'
,
18
M. EMINESCU
J
f
".
r� I I
I
lumină dubioasă cartea de nuvele cu cele
şase grav uri. Chibritul se stinse şi rămăsei
în întuneric.
Uite -- zisei - oare nu voi găsi în acest
om un Tasso - să-I studiu (sic) mar de­
aproape? Intunericul din jurul meu era me­
taphora acelui nume: Toma Nour.
[19]
(
I
I
I
;
I
I
t
,
II
După ce-mi propusesem să 'nmărmuresc
figura sa cea frumoasă în vre-o novelă a
mea, am căutat negreşit ca să fac cu el o
cunoştinţă mai de aproape.
L'am văzut în urmă de mai multe ori
şi fiind-că o atracţiune instinctivă mă fer­
meca în spre el, de aceea i-am propus să
mă visiteze. Căpătasern în el un amic, care
nu mă visita de cît ca să mă certe, care
nu se purta de cît în [haine] negre, care
rîdea zile întregi cu un rîs de netot în so­
cietatea oamenilor, pentru ca să plîngă
acasă, care ura oamenii şi era răutăcios
ca o babă, numai ca să nu placă unei
lumi, ce nu-I plăcea lui.
El nu-mi făcuse încă nici-odată invitarea
ca să-I visitez. În fine într' o zi îmi făcu
această nespusă onoare. M'am dus la el.
- -- � ------ ----
[20]
"='
1 •
I
20
M. EMINESCU
....
I
li
'I
Locuia într'o cameră naltă, spaţioasă �l
goală. In colţurile tavanului paiajenii (sic) îşi
esersau (sic) pacifica şi tăcuta lor industrie,
într'un colţ al casei la pămînt dormiau una
peste alta vr'o cîteva sute de cărtl, visînd
fie-care din ele ceea ce cuprindea, în alt
colţ al casei un pat de lemn c'o saltea de
pae, c' o plapumă roşie şi 'nainte] a] patului
o masă murdară, cu suprafaţa ilustrată de
litere marl latine �I gotice ieşite de sub
bricegelul vre-unui ştrengar de copil. Pe
masă hîrtii, versuri, ZIare rupte �l întregi,
broşuri efemere ce se împart gratis, în fine
totul un abracadabru (genial) 1) fără înţe­
les �1 fără scop.
Dar asupra cărtilor culcate 'n colt era
, ,
aninat în CUlU bustul în mănme naturală,
lucrat în uleiul a[l] unui copil ca de vr' o
optsprezece [ani] -- cu păr negru şi lung,
cu buzele supţiri SI roze, cu fata albă ca
" ,
marmura şi .cu nişte ochi albaştri mari sub
mart sprincene şi lungr gene negre. Ochii
cel albaştri ai copilului erau a�a de stră-
1) Parantes pus cu creionul, ulterior, de Eminescu.
�. '.,
[21]
GENIU PUSTIU
21
I
�
J
t
luciţî, de un colorit atît de senin, în cît
păreau că privesc cu inocenţa, cu dulceaţa
lor mai 1) femeiască asupra spectatorului
ce privia în el. Era o adevărată operă de
artă. Cu toate că acel portret înfăţişa un
chip îmbrăcat bărbăteşte, însă mînile cele
fine, dulci, mici, albe, trăsurile feteî de-o
paloare delicată, umedă, strălucită, moale,
ochii de-a adîncime nespusă, fruntea arcată
şi mai2) mică, părul undoind cam prea lung,
te-ar fi făcut a crede că e chipul unei fe­
mei travestire.
- Cine e femeea asta? zic eu lUI Toma,
care sta tologit pe plapuma lui cea roşie.
- A femei!.. rise el; tot femel visaţi!
Ţi-a jur pe omenia mea, că a fost bărbat
ca tine �i ca mine.
- Cu toate astea, aceşti ochî.;
- Aceşti ochi ? ... O! dacă ai fi văzut
tu acesti ochi vre-o dată 'n viata ta, ti s'ar
, , ,
fi părut că-i revezf în fie-ce stea vînătă a
dimineţei, în fie-ce undă albastră a mărei,
1) Probabil în sensul de «aproape».
�) Subliniere pusă cu creionul, ulterior, de Eminescu,
ca să indice probabil sensul special de «aproape».
[22]
1) latinism (ardelenism); Însemnează a lăsa moştenire.
2) Adaos ulterior, cu creionul în loc de: «cum trebue
să Iubească».
în fie-ce geană azurie ivită prin nori. Cit
era de frumos acel copil şi ce tînăr a mu­
rit. A fost un amic, poate singurul adevă­
rat, ce l'am avut, care m'a iubit cu desin­
teresare, care a murit pentru mine, şi dacă
mîna mea diletantă în pictură a putut să
reproducă ochii ce ţi se par încă frumoşi,
poţl să-ţi inchipueştl ce frumoşi trebuia să
fie el. Frumoşi a 'nmărmurit în sufletul
meu întunecos, rece, nebun, precum ar
rerninea prin nourI pe bolta cea brună a
nopţit două ... numai două stele vinete. Tu,
iubitule, mi se pare că al să deviI foileto­
nistul vre-unui ziar ... După ce voi muri, îţI
voi testa 1) într'o brosurică romanul vietii
, ,
mele şi veI face din lungiI, din obositii
mei ani triştl, monotonI, plinş), o oră de
lectură pentru vre-un cutreerător de cafenele,
pentru vre-un tînăr romanţios, sau pentru
vr'o fată afectată, care nu mal are ce pierde,
care nu mal poate iubi �i care învaţă din
romane cum să-şî facă epistolele de amor 2).
M. EMINESCU
22
I
I
1:.
, I
r
,
,
i
I
, ;
�
I
, � I
;1
'1
,
".
;\. ,
" , ..
[23]
O! voi cari posaţi ca eroi leşininzî a[iJ
romancierilor francezi, voi cari iubiţi ca sen­
timentalii germanr - răspunsei eu - VOl
cari mîncaţi cu toate astea ca Englezir ma­
terialişti, vol trăiţi mult, şi te 'ncredinţez eu,
iubitule, că tu, cu toată afecţiunea ta, cu toată
faţa ta de-un eroism palid, ar să trăieşti
mal mult de cît mine. Pe ce ne prindem?
- Pe ce ţi-am spus - replica Toma­
pe biografiile noastre scrise în formă de
nuvele. De-or muri eu înainte, ţI-o las pe-a
mea, de-I muri tu, moştenesc eu pe-a ta,
şi-atîta-I tot.
Intr'o noapte venisem la Toma. Luna stră­
lucia afară, şi în casă nu era lumînare. Toma
sta visînd pe patul lui şi fumînd în lungi sor­
biturî din[tr'Jun ciubuc lung, şi focul din lulea
ardea prin întunericul odăiei ca un ochiu de
foc ro�u ce-ar sclipi prin noapte. Eu stam
lîngă fereastra deschisă şi priviam visînd
in faţa cea palidă a lunei. În faţa locuin­
ţei lui Toma era un mîndru palat a[l] unuia
din.... aşa [zişiî] aristocrati ai noştri .... Din­
tr' o fereastră deschisă din catul de sus auzii
prin aerul noptii tremurînd notele dulci a[le]
•
I
,
I
I
GENIU PUSTIU
23
- - - -- --- -- -- �.....::-_�--
, .
[24]
24
�l. EMINESCU
:;>
I
li
II
I
".
il
1
,
11
�
I
"
1
I
t
I I
I
unul piano - şi un tînăr şi tremurător
glas de copilă adiind o rugăciune uşoară,
profumată (sic), fantastică. Îmi închise! ochii,
pentru-ca să visez în libertate. Mi se păru
atunci că sînt într'un pustiu uscat, lung,
nisipos ca seceta - d'asupra căruia licăria
o lună fantastică şi palidă ca faţa unei ver­
gine murinde. E miază-noapte.... Pustiul
tace .... aerul e mort si numai suflarea mea
,
e vie, numai ochiul meu e viu, pentru-ca
să vadă pe-un nor de argint în naltul ce­
rului un înger alb, îngenunchiat cu mînile
unite, care CÎntă o rugăciune divină, adîncă,
tremurătoare: Rugăciunea unei Vergine.
Intredeschisei ochiI şi VăZUl pin fereastra
arcată şi deschisă, în mii locul unul salon
strălucit, o jună fată muiată 'ntr'o haînă
albă, înfiorînd cu degetele el subţiri, lungI,
albe, clapele unui piano sonor şi acompa­
niind ţipetele uşoare a[le] unor note dumne­
zeeşti cu glas[ul] el dulce şi moale şi încet.
Părea că geniul divinului brit Shakespeare
espirase asupra pămîntului un nou înger
lunatec - o nouă Ophelia. Am închis iar
ochii, astfel încît, recăzut în pustiul cel
[25]
lung, palatul cel alb se confunda cu nou­
rul de argint, iar juna fată cu îngerul în
genunchI. Apot strîngînd [ochii] silit şi tare,
am invescut visul meu în intuneric -, n'am
mai văzut nimic, ci auziam dispărînd ca
o suvenire întunecată - Rugăciunea unei
Vergine.
Musica încetase de mult, şi, cu totul în
prada impresiunei el, ţineam încă achit
strîns închişi. Cînd mă deşteptat din reve­
ria mea, fereastra susă 1) a palatului era
închisă, în salon întuneric, şi sticlele feres­
trei străluciau ca argintul în alba lumină
a lunei. Aerul era blînd si văratec - iar
,
razele lunei, pătrunzînd în camera lui Toma,
isbiau fata sa cu care era el culcat în
,
sus. Ea era mal palidă de cît altă dată,
şi mi se părea că două raze ale lunei
auriau două mici lacrimi (?) 2) pătrunse din
ochii lui închişi.
- Plîngi?, zisei încet si miscat si eu:
, , ,
căci sufletul meu era plin de lacrimî.
,
1
I
GENIU PUSTIU
25
1) Indreptat peste: «de sus».
2) Scris ulterior, cu creionul, de-asupra, peste cu vîntul
«diamante».
� - �--�-- - - - -
[26]
- Iubit de-un asemenea înger fără să-I
poţi iubi, şopti el încet, cu o voce (dispe­
rată 1), seacă şi amară.
C '� . ,
- e-a1 ., ZIC eu.
- Ce-am ?-răspunse Toma. O ! dacă ai
cunoaşte tu cît de puţin sufletul meu, acesta
te-ar Înfiora - nu ştii, nu-ţi poţi imagina
cît e ele pustiu, cît e de deşert în el -- e
întocmai ca gîndirea idioată şi stearpă a
unui om, a[le] cărui urechi sunt surde ca
lutul, a cărui gură e mută ca pămîntul, ari]
cărui ochi sînt orbi ca piatra. Nu mai simt
nimica şi cînd mai pot stoarce o lacrimă
din ochii mei, mă simt ferice. Ar văzut
acel înger închinîndu-se Dumnezeului său
- ei bine, acel înger iubeşte c-un amor lu­
mesc pe un Demon rece, palid, cu inima
de bronz, pe mine. Şi eu ... eu n'o pot iubi.
Stele 'n cer, amorurr pe pămînt, numai în
noaptea mea nici-o stea, numai în sufletul
meu ... nici un amor. Cîte odată numai aud
bătăile pustiitului meu suflet. .. , cîte odată
suflarea mi se currr ă 'n piept, ca vîntul ce
".
'f:
I
'1'
26
M. EMINESCU
u .
1) Parantesul pus de Eminescu, ulterior, cu creionul.
[27]
GENIU PUSTIU
27
se curmă prin ruinele sdrobite de munţii
anilor - cîte-odată mai simt şi eu ! ... 0,
atunci îmi place să trec prin lume cu ochii
închişi şi să trăesc sau în trecut sau în
viitor. Visez ca copilul ce vorbeşte pin
somn, zimbind, cu Maica Domnului - mă
transport în cer - pun aripi umerilor mei
�i părăsesc pămîntul, pentru-ca să mă dau
cu totul acelor umbre divine - visuri, care
mă poartă din lume 'n lume şi mă isbesc
din gîndire în gîndire. Mor pentru pămînt,
ca să trăiesc în cer.
O! de-aş putea iubi.
Inţelegi tu ce va să zică de-a nu putea
iubi? A trece prin lume singur, mărginit
în paşî, în ochi - să te svîrcoleşti în strîm­
toarea sufletului tău celui rece - să cauti
,
a-l aprofunda şi să vezi că e secat şi că
apele sale se pierd în nisipul secăciunei
sociale, se ard de căldura (holeroasă) 1)
a unei societăţi de oameni, ce trăiesc nu­
mai din ura unuia către celălalt.
1) Parantes pusă ulterior de Eminescu, cu creionul.
[28]
28
M. EMINESCU
J
f
",
I ='1
I
I
1
I
If,· ,
A nu iubi, nu-I nimica - a nu putea
iubi e grozav.
Toma Nour, după-ce sfîrşise acest apolog
al urei ŞI [al] răcelei, el se scula din pat
ŞI începu să tra verse (sic) spaţiul cel larg
al camerei sale cu paşi mari. Lumina lu­
nei bătea în faţa de marmură a rcoanei
din părete, a[i] cărei ochi păreau că trăiesc
11 noapte.
- O Ioane! zise Toma, sărutind ochii
cei de foc vînăt a[i] icoanei - Ioane, iartă
că am căzut într'un iad de ură, cînd tu
nu-mi predicat decît un cer de amor, suflet
de înger ce-al fost!
Luna s'ascunse 'ntr'un nor negru de
ploaie, spintecat în două rinduri de lungi
fulgere roşu. Casa se 'ntunecă Şi nu se
mai văzu nici acea umbră pe perete: Ioan,
nici acea umbră de marmură ce umbla:
Toma.
- Toma zisei eu încet eu mă duc ...
noapte bună. Cată să nu 'nnebuneşn. Ieşit
ŞI mă dusei acasă la mine 1).
1) Acest alineat, apoI-în afară de cel învecinat _ cele­
lalte trei ce urmează sunt,şterse ulterior de Eminescu, care
[29]
GENIU PUSTr(j
29
I
•
.
j
\1
Deşi Toma rămînea acelaş, dar eu băgaf
de seamă că el se ruina din zi în zi.
In una din zile însă, eu luai frumoasa
decisiune de-a compune (sic) cît se va putea
de serios mina mea în sine cam mucalită
şi nededată de a fi funebră si a ţine o
oraţiune de morală şi igienă acestui om­
pe care eu îl credeam că-i vr'un geniu
pierdut. A�a e felul meu. I� visurile mele
mă cred în stare de-a deveni un tiran car­
nivor, setos de sînge şi omor - avar de
aur şi desfrînat ca un Eliogabal, cînd în
realitate nici nu sînt în stare să mă mă­
niu cum se cade. Atîta timp sînt şi eu
mănios pe-un om, cît ţine el mănie pe
mine. Ei bine, cu Toma puteam fi mai
sever.
- Toma, zisei eu, te ruinezi. Pentru Dvzeu,
imblă Între oameni, pănă ce ei nu vor
începe a crede că eşti nebun.
Am repetat adesea aceste vorbe, sau
vroia probabil să le înlocuiască. Dar nefiind înlocuite cu
nimic şi povestirea rămînînd, de altminteri, trunchiată,
le reproduc aicf toate.
[30]
30
!1. EMINESCU
,
analoge cel puţin 1), mai multe zile de-a
rindul - dar el nu răspundea nimica, faţa
sa rămînea, la imputările mele de-o amicie
copilărească, rece şi imposibilă. Insă in­
tr'o zi prorupse 2) cu o voce puternică �i
arzătoare - ochii săi se turburară 3) şi re­
sufla mai greu 4).
- Taci, zise el, copil ce Ieşti, Ce
vrei ?. Crezi tu, ori toate sufletele de pig­
mei ce mă 'nconjor - cred ei oare, că mă
cunosc? Ei văd nişte membre de om­
fiecare-şi croieşte cîte-un interior cum îi
place pentru acest biped îmbrăcat în negru
şi omul lor e gata. - «E un nebun», zice
cutare. - «E fantast», zice cutare. - «Aşa!
vrea să treacă de original», zice un al
treilea. Şi toate aceste individualităţi
croite pe seama mea, atribuite mie, nu
1) Cuvintele subliniate -de-o exactitate de prisos într'o
povestire literară - sînt adăogate ulterior, cu creionul.
2) Latinism-ardelenism; însemnează: isbucni.
3) Aici urmau comparaţiile, eliminate ulterior prin paran­
tese: 4:(ca suprafaţa mă ref şi pieptul său gemea) (ca re­
sufletul unul leu murind)»,
4) Aceste patru cuvinte din urmă înlocuesc a doua
parte din comparaţiile reproduse în nota precedentă.
[31]
GENIU PUSTIU
31
au a împărţi cu mine nimic 1). Destul că
sînt altceva, decît ceea ce cred ei 2).
Lauda lor nu mă linguşeşte, pentru că ei
laudă o individualitate, care nu-l identică
cu a mea-batjocura lor nu m'atinge, pen­
tru că ei batjocoresc un individ, pe care
eu nu-l cunosc ... Îi dispreţuesc pe oameni.i.
m'am săturat de ei» 3).
Se 'nţelege că cu asta curma şirul ori­
cărui raţionament, ce se putea naşte în
mintea mea. Nu 'i-am mai făcut nici o im­
putare 4); e în zadar să vorbeşti celuia ce
nu vrea să te-asculte.
Intr'o zi el plecase din Bucureşti, fără
măcar să-şi ia adio dela mine, sau dela
vr'unul din cunoscutii săî.
N'am mai auzit de el vr'un an. Intr'una
din zile primesc o scrisoare din Copenhaga.
1) Cuvintul înlocueşte expresia anterioară: «nici în elin,
nici în mînecă».
2) Fraza-I ulterior adaosă cu creionul în loc de: «Eu
sînt de tot altceva».
3) Ideile acestea amintesc în mod frapant sfîrşitul Sati­
rei a Il-a a poetului, publicată cu vre-o 10 ani în urmă.
4) In parantes urmează apoi «nicî :o admoniţiune mai
mult», - ardelenisrn.
[32]
32
M. EMINESCU
".
,
,
i
<1
r.·
1"
"
lat' O: «Iubitule, trimite-mi poesiile luI Ale­
xandri, post-restante - sub literile Y. Y.» ­
Ş'atita tot.
I le-am trimis. Pe urmă am plecat la
ţară, la o moşioară a părinţilor rneî, unde­
am petrecut o vară frumoasă, plină de po­
vesti SI de cîntece bătrinestî. Dar am însăr-
, , ,
cinat pe-o babă ce îngrijia de camera mea
(in Bucureşti 1), ca să prirruască orce seri­
soare mi-ar sosi în lipsa (mea) 1) şi s' o arunct'
în sertarul mesei (mele) 1).
Cum vem toamna, sburat şi eu din cîm­
piile cele friguroase şi brumatice şi întinse
-în camera din Bucuresti, din etajul al
treilea) caldă �l mică.
Sînt un fantast. [Cu J capul aplecat asu­
pra mesei îmi făceam planuri de aur _.­
cugetam asupra acelor mistere 2) din viaţa
popoarelor, din mersul generaţiunilor, care
asemenea fluxului �l refluxulut mărei duc
cu o teribilă consecintă ici la înălţare, colo
, ,
1) Parantese puse ulterior, cu creionul, de Eminescu.
2) Rîndurile de-aici pînă la sfîrşitul frazei, scrise în
text cu creionul, înlocuesc cuvintele anterioare: mistere ...
«a gelleraţilmei noastre, cari pietrijică inima naţiunei».
[33]
GENIU PUSTIU
33
la cădere. Afară era un timp posomorît
şi gemător ca gîndirile murinzilor -, ploaia
vijîa bătînd în ferestrele casei -, focul se
făcuse sgură 'n sobă -, lumînarea ardea
palidă a stinsă -, şi mie mi se părea că
aud şoptirea acelor moşi bătrîni, cari, pe
cînd eram mic, îmi povestiau în timp de
iarnă, ţinîndu-mă în tremurîndele lor braţe,
poveşti fantastice despre zine îmbrăcate în­
aur şi lumini, cari cîntă senina lor vie aţă
în palate de cristal. Au trecut ani d'atunci­
şi parcă a fost ieri-, ieri pare că'mi incîl­
ciam degetele în barba lor cea albă şi as­
cultam la graiul lor cel înţelept şi şoptitor
-la înţelepciunea trecutului, la acele veşti
din bătrîni. Mi-ar fi plăcut mult să trăiesc
în trecut. Să fi trăit pe timpii (sic) aciea cînd
Domnii îmbrăcati în haine de aur si samur
, ,
ascultau de pe tronurile lor, în în vechitele
castele, consiliile divanului de oameni bă­
trîni - poporul entusiast şi creştin undo­
ind ca valurile mărei în curtea Domniei --,
iară eu, în mijlocul acelor capete Incoro­
nate de părul alb al inţelepciunei, în
mijlocul poporului plin de focul entusi-
3
[34]
34
M. EMINESCU
J
f
".
•
,
i
, I
I
asmului, să fiu inima lor plină de geniu,
capul cel plin de inspiratiune - preot
durerilor şi bucuriilor - bardul lor. Spre
a hrăni acele vise şi mai mult, am deschis
vr' o cîteva cronice vechi şi răsfoiam prin
ele, cînd într'una găsesc o scrisoare nede­
sigilată nici - pe care de sigur că mena­
gera mea, primind-o de la poştă, o arun­
case în cartea aceea. O desfac. Iată cu­
prinsul ei.
Torino, în nu ştiu-cîte.
Domnule,
Mi-ai trimis poesiile lui Alecsandri. Iţi
mulţumesc. titesc adeseorl pe Emmi 1),
singurul lucru în lume, care-mi poate stoarce
lacrimi. Intr'adevăr, voi ăştia, cari trăiţi în
lume numai pentru-ca să trăiţi, aveţi o idee
ciudată de moarte ... voi vă imaginaţi sche­
letul unui mort �i-l ziceţi moarte. Pentru
mine, [ea] e un înger drag, cu o cunună
de spini) cu fata palidă şi cu aripi negre.
1) Vezî drama-fragment a lUI Eminescu, inspirată de
această poesie, Ms. Ac. Rom., 2253, ff. 30-61, scrisă în
aceiaşi epocă.
I,tt__ '. -{ _' ".. ..... - ---
� . ,
[35]
,
I
GENIU PUSTIU
35
Un înger. .. îngerul visurilor mele, care are
o fisionomie cunoscută mie - singura fisio­
nomie care purta pentru mine fericirea lu­
mel în zimbetul său şi melancolia pămin­
tului în lacrima el. Acea fisionomie nu mal
7 este. Acele buze ce surîdeau -, un surîs
al morţii le-a închis, sau mai bine: moar­
tea 'namorată de mine a luat figura uriel
copile, a visitat pămîntul şi mi-a răpit
mal întîiu inima, pentru ca dispărînd ea­
s'o urmez şi cu sufletul. - Scrie-mi.
Eu nu mai văd bine �i urechile-mi vijăe
mereu de cîntecul umbrelor ce-o să le văd
peste puţin pe cealaltă lume. Îngerul meu
se pune 'n faţa soarelui şi umbra negrelor
sale aripi îmi întunecă din ce în ce mal
mult orele, cari se vor stinge în curînd.
V 01 muri. Scrie-mi curînd, căci poate-oi
mal primi încă. După-ce-oi muri, vei căpăta
o ciudată moştenire din partea mea. Ţine
minte. Rămîn al pămîntului cu corpul, al
tău cu sufletul cel ce 'n curînd nu va
mal fi
TOMA NOUR.
[36]
36
M. EMINESCU
....
I ",'
u
, "
o lacrimă se scurse tremurînd din ge­
nele strălucitoare şi arunca-I scrisoarea în
foc. Ochii mel painjeniţI de Iacrimi şi in­
somnie întrevedeau într'o sălbatecă fantas­
mogorie capul vinăt al acelui amic nefericit
- cu creeril roşii de gindire, cu fălcile în­
fundate de venin şi de mysantropie, cu ochii
înfundaţi şi turburi ca ochii unui nebun.
De sigur murise. Deschid sertarul mesei
şi iau puţinele portrete ce le aveam împră­
ştiate prin hîrtii. Portretul lui era lipit de
a[l] lur Tasso 1) .
Epistola stătuse de mult în cronică. Era
vechie.
Trecu însă o lună şi primii un pachet
dintr'un mic oraş al Germaniei - reşedinţa
unui rege-miniatură, rege-parodie) rege-sa-.
tiră. Pachetul era c'un manuscript, manus­
criptul biografieI lui Toma N our.
Printre fOI o fisie de hărtie cu cu vintele
următoare:
Amice, N'am' murit încă, Însă sînt con-
1) Aici urmează fraza ştearsă ulterior: «O nouă coin­
cidenţă». Vezf începutul rornanulut, pasajul al doilea .
. ,
• I
[37]
GENIU PUSTIU
37
,
!
damnat la moarte. Esecutiunea mea va fi
,
în curînd. Locuesc într'un palat mare -, la
poarta mea sunt sentinele superbe -, nu­
mai că e cam întunecos şi cam umed pa­
latul meu -; oameni-i zic închisoare. Cu
manuscriptul fă ce-I şti. Adio, şi la reve­
dere pe cealaltă lume! 1).
TOMA .
• �
, . ,.
1) Cele două alin eate din urmă sînt şterse ulterior, tot
cu creion roşu. Probabil că Eminescu a vroit să le În­
locuiască, părindu-i-se poate şi luf prea neclare. Eu le
reproduc, spre a nu trunchia povestirea.
--
[38]
",
,
"'1
\
I I
"
Iată manuscriptul :
III
Am zărit întunericul Iumeî sub un troian
de ninsoare, adică într'una din acele colibe
cari iarna nu-şt mai manifestă existenţa lor,
de cît prin fumul cel verde ce tremură
asupră-le. Tata n'avea nimica; era unul
din oamenii cei mai săraci ai cătunului
nostru ... Nu-mi aduc aminte de mama de
cît ca de o fiinţă palida, un înger, care
mi-a descîntat copilăria cu glasul ei dureros
şi suferitor. Eram încă mic, cînd într'o zi
băgai de ,seamă, că mama nu mai vrea
să-mi răspundă, căci ea adormise galb,enă,
cu furca'n mînă şi cu buzele ce zimbiau
abia. O gîndire adîncă părea că o coprin­
sese ; eu o trăgeam din cînd în cînd încet
[39]
T
GENIU PUSTIU
39
•
de măni că; dar ea mi se părea că nu
vrea să-mi răspundă. A venit in urmă tata
- oamenii au întins-o pe-o masă - şi a
venit satul întreg ... unii din ei plîngeau -;
eu priviam la ei, dar nu ştiam ce să cuget.
Mal văzusemadese-ori oameni tepeni în­
tinşi pe cîte-un pat cei ziceau năsălie, pur­
taţi pe sus între cîntece şi plîns) şi băgasem
[de seamă] că de cîte ori trecea o nuntă
a�a de tristă pe lîngă casa noastră, mamei
îl curgeatţ din ochi lacrimi mari, dar nu ştiam
de ce... Veni noaptea... Oamenii ce stau
în casă se jucau d'a cărţile, dar mama sta
tot întinsă, tot nernişcată, tot galbenă. A
treia zi o au dus-o oamenii la o casă de
lemn cu o cruce de-asupra - la biserică;
un om bătrîn cu o barbă albă, îmbrăcat în
haina lungă şi văpsită fel de fel, cînta încet
şi pe nas - apoi au pus-o într'o groapă, au
aruncat ţărînă de-asupra el, de-au acoperit-o ...
M'am întors a casă ... Nu vorbisem nici o
vorbă de trei zile şi minunea aceasta îmi
ametia capul meu cel mic. Nu stiu ce sim-
, ,
tiam, dar mă coprinsese frica grozavă, că
n'o să mai văd pe mama ... Mă duceam de
[40]
40
U. EMINESCU
".
r�
I
i
,
1·
o căutam în casă, o căutam pretudindenL
îmi părea că-I aud glasul ei cel dulce şi
încet, dar pe ea n-o mai vedem. Cum a
Înnoptat, m'am dus la biserică ... Am văzut
o movilă acolo unde pusese pe mama şi
o lumînare de ceară galbenă ardea prin
noapte, ca o stea de aur prin întunericul
norilor. M'am culcat pe groapă, am lipit
urechea mea de tărînă.- «Mama! mamă!-
,
am strigat- eşl de-acolo şi vino a casă ...
Casa e pustie - zic -, tata n'a venit toată
ziua azI -, porumbiI tăI cel albi au. luat
cîmpir... Mamă, vino mamă! or ia-mă şi pe
mine, acolo unde eşti ... Ascultam; dar mo­
vila era rece, tăcută, umedă -, un vînt atinse
luminarea şi întunericul cel negru coprinse
sufletul meu. Mama nu venia ... lacrimele
începură să-mi curgă, o mînă de lemn imi
stringea inima 'n piept, suspinele mă inun­
dau şi În glatlul unei cucuvăi triste am
adormit.
Şi iată ce-am visat. De sus, sus, din acele
stînd mişcătoare, ce lumea le zice norl ,
vedeam o rază coborindu-se tocmai asupra
mea. Şi pe rază. se scobora o femee îrn-
[41]
GENIU PUSTIU
41
brăcată într'o haină lungă şi albă... era
maica mea ... Ea mă discînta şi din pieptul
meu am văzut Ieşind o turturică albă, ce
s'a pus la mama'n braţe ... Eu singur ră­
măsesem rece şi galben pe l?,'roapă, cum
fusese mama; şi mi se părea că eu nu 'mai
sînt eu, ci că sînt turturică ... Pe braţele
mamei m'am schimbat din turturică într'un
copilaş alb şi frumos, cu nişte aripioare
de puf de argint. Raza cea de aur se suia
cu nof. .. am trecut printr'o noapte de nourI
- prin o zi întreagă de stele, păn'am dat
de-o lume de miros şi cîntec, de-o grădină
frumoasă de-asupra stelelor. Copacii erau
cu foi nestimate, cu fiori de lumină şi în
loc de mere luciau prin crengile lor mii de
stele de foc. Cărările grădinei acoperite cu
nisip de argint duceau toate în mijlocul ei,
unde era o masă întinsă, albă, cu lumînări
de ceară ce luciau ca aurul - şi de jur îm­
prejur sinţl (sic) în haine albe ca şi mama
şi împrejurul capului lor strălucia de raze.
Ei povestiau, cîntau cîntece de prin vremile
de pe cînd nu era încă lume, nici oameni
si eu îi ascultam uimit... Cind de-odată un
,
[42]
42
M. EMiNESCU
Întunerec rece isbi obrazul �i ochiî mei ce-I
deschisesern. M'am pomenit tot pe mor­
mîntul de hleiu �1 o ploaie amestecată cu
piatră îmi isbia faţa, pe cînd norii cei negri
ai cerului se sfîrtica (sic) în mir de bucăţi
prin fulgere roşi) ca focul. Clopotul cel dogit
gemea bolnav în turn �i toaca se isbia de
stilpii clopotniţeI. Am fugit de pe morman
ud �1 plin, �1 m'am covrigit în clopotniţă
cu dinţii clănţănind şi muiat pînă la piele;
părul meu cel lung îmi cădea peste ochi:
-, mînuţele mele slabe �l reci le băgam
tremurînd în mînecuţele ude. A�a am stat
toată noaptea. Pe la cîntători am început
a merge cu picioarele goale pnn noroi
spre casă... am intrat în bordeiu ... pe vatră
lemnele se topise ... �1 sgura abia mal li­
căria - ; tata şedea pe un scăunaşni scund
SI pe fata sa arsă SI nerasă se strecurau
" ,
lacrimi de venin. Unde-ai fost - zise el-
apucînd cu blîndeţe mîna mea înghieţată.
- Am fost să caut pe mama..... unde-i:
mama?
Pieptul sau se imflă cumplit, el mă lua
în braţe, mă strînse cu foc nespus �i-'mi:
[43]
GENIU PUSTIU
43
I
I
j
I
t­
I
I
înnecă fata rece cu-un noian de sărutări
,
fierbinţi. - Mama ta sărace- şopti încet­
mama ta?! Nu mai ai mamă ...
Rămăsesem singura mîngăiere a tatălui
meu celui amărît. Eram lumina ochilor săi,
cugetul mintii, (amarul inimei) 1), speranţa
bătrînetelor sale. Cînd eram mic mă duceam
,
la preotul cel bătrîn al satului, care, ţiindu-mă
pe genunchI, imî dete primele lecţiuni de
citire. O dorinţă nemărginită, o sete arză­
toare de studiu se trezise în mine, care vai,
era să-mi devie fatală. De-aş fi rămas în
munţii mei-să-mi fi încîntat inima cu doine
şi capul cu fantasmagoriile basmelor, poate
eram mai fericit.
Tata m-a dat la şcoală (la Cluj) 1). Ce-oi
fi învătat nu stiu, dar stiu că zilele mele
, , ,
treceau ca o iarnă pustie, ca un vis fără
înteles.
,
Intre copiii aciea (sic) lipsiţi cart ascultă cu
sete de pe băncile şcoaleî graiul invăţătu­
rel, între aciea cărora studiul nu li-I o silă
ci chemare, destin, în capul şi inima că-
1) Parantes pus de Eminescu, ulterior, cu creionul.
[44]
!
, I
I 'Q
,
44
M, EMINESCU
",
r�
I
"
u
1,
L
I,
\'.1
, I
'II
I r '
rora se frămîntă cîte puţin foc ceresc, sînt
cu deosebire două clase -- cu toate că a­
mîndouă au un punt (punct) 111 care nu di­
feresc: li psa,
NumaI că la unii e voluntară, la alţii e
pentru-că într'adevăr sînt lipsiti. Cer dintîi
auresc pănă �i prundul stradelor cu banii
lor, pănă ce rernaşi fără [nid o para] beau
paharul miseriei pănă la drojdiI; cei din
urmă îl beau mereu, fără intrerupere.
Intre cei patru păreţi galbeni a[i] unei
mansarde scunde şi lungăreţe, osîndite de-a
sta în veci nemăturată, locuiam cinci inşi
în desordinea cea mal deplină şi mal pa­
cifică. Lîngă mica fereastră stetea o masă
numai cu două picioare, căci cu partea o­
pusă se rezima de perete, Vr'o trei paturi,
care de care mal schioape) unul cu trei
picioare, altul cu două la un capăt, iar
la celălalt aşezat pe pămînt astfel Încît te
culcai pe el pieziş, un scaun de paie În
mijloc cu o gaură gigantică, nişte ,sfe�­
nice de lut cu lumînări de seu, o lampă
vechie, cu genealogie directă dela lampele
filosofilor greci a[Ie] căror studii putiau a unt-
:t. ,
" , ,
[45]
GENIU PUSTIU
45
delernn, mormane de cărţi risipite pe masă,
pe sub paturi, pe fereastră şi printre
grinzile cele lungi şi afumate a[le] tavanu­
lUI, ce erau de culoarea cea mohorîtă-ro­
şie [a] lemnului pîrlit. Pe paturi era (sic) sal­
tele de paie şi cergi de lînă -) la pămînt
o rogojină, pe care se tologiau colegii mei
şi jucau cărţi, fumind din nişte lulele putu­
roase un tutun ce făcea nesuferită atmos­
fera ş-aşa atît de mărginită a mansardeî.
Eram cu toţii în vîrsta aceea, în care urli
arii din opere, declami pasaje din autorii
clasici, fad poesit de amor, vrei să treci
de ştrengar şi de viţios, îţi închipueşti aşa
de mult despre mustecioara d-tale, eşti Con­
vins că zîmbetul d-tale e fermecător şi o­
chiul săgetător -, în fine în vîrsta cea pe­
dantă si nesuferită căreia nu stii ce nume
, ,
să-i daî, Pe cînd colegii jucau cărţi, rîdeau,
beau şi povestiau anecdote care de care
mai frivole şi mai de rîs, de Pepelea, de
ţigani, de popi -, eu îmi minam viaţa cu
capul aşezat in mîni, cu coatele rezemate
de marginea mesei, neascultînd la ei şi ci­
tind romanţe fioroase şi fantastice, cari-mi
- ------
[46]
46
U. EMINESCU
fi
/
l
1
+
"
,', J
r
Il
1.
"-
..
1',
".
r.
I
,
Iritau creerii. Intre mulţimea de colegi era
cu deosebire unul de-a frumuseţe feme­
iască. Palid, delicat - era cu toate astea
capul tuturor esceselor de student. La beţie
el bea îndoit cît orşicare din noi, numai
că pe cînd ceilalţi cădeau în toate lăturile,
şi nu ştiau ce vorbesc, chiuiau, şi se să­
rutau ca şi cînd ar fi amanţi -, el singur
sta în mijlocul lor senin, surizînd -, şi sin­
gurul semn că băuse, era că paloarea sa
obicinuită se colora cu'n ginga� rasa - ca
acel al ofticei 1). Eu de felul meu nu pu­
team bea, dar într'adevăr că trebuia să mă
mir de acel copil, acel înger (blond) 2) cu
ochii de-un albastru a�a de strălucit şi
de adînc) cu faţa aşa de palidă, a�a de
delicată, asupra căruia însă vinul nu produ­
sese nici un efect. El era sărac de fel,
însă se părea că-i păsa aşa de puţin de
sărăcia lui, Totdeauna vesel, totdeauna plin
de glume şi noutăţi - însă totdeauna rupt
1) Mar nainte «pudoarei», şters şi înlocuit de poet cu
creionul.
2) Parantes pus de Eminescu, ulterior; de-asupra e scris
pentru înlocuire: «cu păr ... [cuvînt ilegibilJ lung».
.��--- � -. -�. -- --
�,� � - ' .
[47]
Ţ
GENrU PUSTIU
47
•
�
.L
I
i
I
I
r
I
l
t
I
�l fără bani, el era o individualitate care
mei nu avea cunostinta de sine, care nu
, ,
numai că nu ştia, dar nici nu voia să ştie
la ce trăieşte. Mie-mi părea cu toate astea,
că această veselie era silită, că aceste ri­
suri nenatural de nemăsurate şi nebuneşti
nu erau decît trista şi desperata prefăcătorie
a unui suflet rupt de durere.
'Intr'o friguroasă miază-noapte de iarnă­
eu citiam, ceilalţi colegi dorrniau care 'n­
cotro - bate cineva la uşe. Intră! - strig.
Intr' o manta ce parcă nu mai putea sus­
ţinea lupta cu vîntul, intra tînărul şi palidul
meu amic, - dar paloarea sa era mai adîncă,
era vinătă, buzele seci şi strînse, rîsul
amar şi peste măsură silit, ochii turburi,
părul său negru într'o desordine cumplită.
- Ioane! strig eu, ce-ai? l-apuc mîna
şi mă uit fix în ochii lui.
- Nimic, zise el rîzînd, nimica !..ea moare.
- Cine moare, pentru Dumnezeu?
- Ea!, zise el, şi strîngîndu-mă la el,
apăsîndu-şi capul de pieptul său cu nişte
sughiţuri disperate - vino, zise - vino cu
. ,
mine ... te rog.
[48]
48
M. EMINESCU
Mi-aruncai [pe spate] o haină mal: caldă
şi ieşit cu el. Era ger. Pasit noştri tros­
niau pe zăpada îngheţată - şi noi sburam
alături pe stradeJe oraşului; eu invălit şi
cu fata înfundată În manta - el, tiind fata
, , ,
în dreptul zăpadel (sic), ce isbia, ca acele,
rece. Sufla un vînt cumplit. Din cînd în
cînd treceam pe lîngă () lampă... Cînd
priveam în faţa sa a�a de albă ca [a] unul
mort, ÎmI părea că merg alături cu o
umbră, cu un om ce murise de mult, astfel
Încît îmi venia să mă mir cum eu, viu,
puteam să însoţesc pe acest mort şi unde
mă duceam cu această fantomă palidă,
sceptică, lungă. Aspectul fantastic a[l] fi­
gur ei sale, paşii săi ce abia atingeau pă­
mîntul, ochii săi ficşî, mantaua sa lungă
şi ruptă ce ajungea mal pănă la picioare ­
şi încă astfel cum mergea mut alături cu
mine, mă 'nfioram eu singur gindind că
am a face c'o fiinţă ce nu este, gindiam
că visez, şi că nu e decît o înfricoşată
fantasmă din visul unei nopţi de iarnă.
Ieşirăm din oraş. Cîmpia lungă şi lată,
acoperită cu zăpadă de argint în care se
· ,
, I
j�- -----
I ;�- It f '.. '.
�wr-. ,
[49]
GENItJ PUSTIU 49
oglindia luna palidă... era o arie albă În­
tinsă... Noaptea de iarnă fantastică) plină
de-un aer de argint, în toată frumuseţea
sa rece - cîmpia de zăpadă - p-ici pe
colo cîte-un tufiş nins - o momîie, o fan­
tasmă de argint pe un cîmp de argint,
iată tot. Noi luarăm cîmpul de-a curme­
zisul. Departe la un capăt al cîmpului se
zăria printre arbori desfrunziţi, în mijlocul
unei grădini, o lumină ce părea că iese 1)
dintr'o fereastră si s'auzia lătratul amortit
, ,
al unui cîne.
Am grăbit şi mai mult paşii noştri, pănă
ce-am putut distinge pin (Prin) ninsoarea
generală o casă în mijlocul unei grădinI. Am
sărit amîndoi gardul ce se scutura de nin­
soare şi ne-am îndreptat înspre fereastra
luminată. Apropiindu-ne, el m'a rugat să
mă plec ca să se poată sui şi apuca de
cercevelele giamurilor; sări pe spatele mele
îndoite - d'aicia pe marginea temeliei şi
se uita înăuntru. Eu mă urca! după el.
Camera era mobilată sărac- scaunele de
1) în text: «esă».
4
[50]
50
M. EAIINESCU
•
r
fi l'
L'I
P
I
, f'
I
lemn - patul nelustruit - într'un colţ un
piano. Pe-un scaun şedea un bătrîn­
pe pat zăcea o fată cu 'ochii jumătate în­
chişl - lîngă piario şedea altă fată.
Cea care zăcea pe pat era de-o frumu­
seţe rară. Părul blond bătea în cenusiu->­
faţa sa aIbă ca bruma, ochii săi mai negrii
decît mura sub nişte gene lung), blonde,
şi sprîncene subţiri, trase şi îmbinate. Bu­
zele el tremurau o rugăciune - ochii săi
se între deschideau din cînd în cînd-tîm­
plele sale băteau încet. Un braţ de-o al­
beţe vergină ca cea mai curată marmură
spînzura 'n josul patului, pe cînd mîna
cealaltă zăcea pe inima el.
Bătrînul şedea pe scaunul cel de lemn.
Fruntea sa plesuvă si incunjurată de cîti-va
, , ,
peri albi ca argintul în lumină era [în ]no­
rată de durere - ochii săi roşii, de bătrî­
neţe, şi de coloare turbure erau plini de
lacrimi - capul său palid, pe jumătate
mort, tremura convulsiv, şi braţele sale spîn­
zurau de-a lungul sprijcanelor scaunului.
Fata de lîngă scaun era un înger tran-
'.,..,....--�-- - - - .
�� .
�\. .,
" . \
[51]
,
I
GENIU PUSTIU
51
r
1
1
+
/
r>
J
I
f
1.
I
t
dafiriu 1). Şezînd în faţa pianului - mînile
reposau 2) ţepene pe clape, spatele răzi­
mat de speteaza scaunului şi capul spîn­
zurat cu faţa 'n sus asupra spetezef. Faţa
ei privea drept în cer - lacrimele ei ră­
mîneau în ochi - căci tata ei sta orizon­
tal. Faţa era palidă şi durerea ei o durere
sublimă.
Insuşi aerul camerei era mort şi trist­
flacăra Iurnineî tremura ca suflată de-un
spirit nevăzut. Era (sic) toţi muţi ca morţii;
privirea bătrînului devenise fixă şi dis­
perată, cînd de-odată mînile celei de lîngă
piano se mişcată. Electric inspirate sburau
ca nevăzute asupra clapelor, aerul se auri
de note divine, cereşti ; bătrînul se pleca
ca pentru a îngenunchia, ochii murindei
se deschiseră şi ea începu să cînte: Cîn­
tecul unei murinde. Notele sburau cînd
puternic, cînd încet, abia auzite, ca suspi­
nele arpelor 3) îngere�tr, era unul din a-
1) Cuvîntul e adaos ulterior, cu creionul, - pentru
Hosa», espresie foarte obicinuită în Ardeal şi Bucovina.
�) Latinism (ardelenism); însemnează a odihni; în sens
figurat: a muri (a odihni pentru vecie).
3) Arfelor.
[52]
cele cîntece superbe a[le] acelui maestro
divin în ţipetele sale: Palestrina. Murinda
cînta ... dar ce fel. Un timbru ca a[lJ unul
clopot de argint... Cîntecul pianului se stin­
gea sub degetele uneia -, cîntecul pe bu­
zele celeilalte se stingea şi el -, murinda,
ce se ridicase pe cotul mînei drepte, recă­
dea încet-încet cu capul în perini -; cîn­
tecul se stinse, buzele amuţiră şi deveniră
vinete, ochii se turburară şi apoi se inchi­
seră pentru tot-deauna.
Lumina asfinţi 1).
- Sofia! strigă Ioan, căzînd pe spate
de la fereastră în zăpadă.
Sării jos.
Il invălii în manta şi, cum era înţepenit
de leşin şi ger, îl luai de-a umere. Era uşor
ca o fată. Sării cu el gardul şi traversat
cu el cîmpia cea ninsă, asemenea unui fur
de morţi. Aproape de oraş îl pusei jos la
pămînt, am început să-I frec cu zăpadă şi
să suflu cu suflarea mea înghieţată asupra
feţei de-o paloare ce în lumina lunei părea
.
"
f,
I
I
1.
'�
i
52
M. EMINESCU
•
q
I
•
. ,
, ,
1
:\ 1) Ados ulterior de Eminescu, înlocuind pe «se stinse». .
: . .
,1
[53]
GENIU PUSTIU 53
de argint. Faţa sa trasă ImI păru că se
mişcă, - Ioane! zic, scoală, hai acasă. El
î�i întoarse, culcat fiind, ochii spre casa
unde fusesem. Lumina era stinsă.
- N-am fost noi acolo? zise el rătăcit,
arătînd cu mîna spre direcţiunea casei.
- Nu! NoI abea Ieşisern din oraş şi tu
al căzut aicia fără simţiri.
- Va să zică am visat? zise el rîzînd
nebuneşte .- ştiam eu c'am visat! nu se
putea alt-fel. .. nu se poate. Vocea sa era
frîntă, plăngeroasă (sic) �i amorţită de durere.
- Hai acasă; răceşti I
- Tu! n'ai auzit acea musică divină,
acel înger murind, acel bătrîn disperat, n'ai
văzut nimic?
- Dar pentru Dumnezeu, ce vrei tu cu
bătrînul tău şi cu îngerul tău murind? Ce
vrei să fi văzut eu aici în cîmp, cînd n'am
fost nicăiri, ca să putem vedea ceva din
cîte zid tu.
- Bine zid! sînt nebun! Am visat!
Aide acasă. Lumina la ei nu arde... el
dorm ... el dorm duşi. .. va să zică sunt li­
niştitî, de vreme ce dorm şi lumina-I stinsă ...
[54]
54
M. EMINESCU
J
f
",
va să zică ea nu moare... din contra e
speranţă să se 'nsănătoşeze, de vreme ce
doarme.
- Capul tău e ud, zic eu - căc] fier­
binte fiind s'a topit zăpada pe fruntea [ta].
Cu vorbele astea mi-am luat căciula mea
de blană din cap şi i-arn pus'o lui, apăsîn­
du-i-o peste ochî, căci băgasem de seamă
că lumina se reaprinsese. Apoi, apucindu-l
cu amîndouă mînile de subsuorî, îl ridic al,
îl apuca! strîns de-un braţ, - şi 'ncepuI
s'alerg iute cu el pănă ce intrarăm în stra­
dele oraşului,.. ast-fel în cît ameţit, orbit şi
dus cu sila, în apatia lui, nu se mai uitase
înnapoi.
Venirăm acasă. Ochii săi erau turburi
- însă faţa luase iar aparinta de linişte
ce-i era obicinuită. Lampa pe masă o lă­
sasem aprinsă şi fumega pe stinse. - O
Dumnezeul meu, aş vroi să nu dorm şi cu
toate astea mi-e somn! mi-e somn! - [zise
Ion], aruncîndu-se pe pat.
Ca la toţi degeraţii, îi era somn şi lui;
şi fiind-că somnul era, după părerea mea,
singurul remediu ce putea să aline o stare
';t, ,
" , \.
[55]
GENIU PUSTIU
55
ca aceea în care se afla el, - l'am lăsat
să se culce şi eu am început să mă primblu
discult, ca să nu fac sgomot, de-a lungul
camerei. Cînd, în spre ziuă, îmi veni somn
şi mie, şi mă trintii lîngă unul din cama­
raziî mei. A doua zi cînd m'am sculat-,
era ziua 'n-amează mare. El se sculase şi
plecase de mult.
A treia zi pe cînd se 'nsera, Ioan intra
trist, rece însă liniştit în casă.-Ea a murit,
zise e1.- Vino. Mă luă de braţ pe stradă.
Seara era rece, stradele pustii, cînd văzul
luminindu-se într'un colţ depărtat: patru oa­
meni ce duceau un sicriu negru de brad,
cărora le urma un preot în pas repede şi
după ei - ca şi cînd durerea ar fi fost
repede - urma intr'acelaş pas un bătrîn
111 manta sură, lungă şi veche - şi o fată
îmbrăcată sărac.
Ne apropiarăm de convoiu ce mergea
repede spre cimiter. Intrarăm, prin cru­
cile şi mormintele ninse, lîngă o galbenă
groapă săpată din nou astfel, încît din fun­
dul ei leşia încă un uşure abur de căl­
dura pămîntului, pe cînd bulgării prinsese
- --- ------=-=- -
[56]
56
M. EMINESCU
",
=>1
I
I
1,
j
I
brumă. O 'nmormîntare într'o seară de
iarnă. Cioclul î�l rezimase bărbia unei feţe
adînci �i posomorîte pe sapa cea lată şi
plină de lut - luna trecea ca un vis prin
norii palizi şi reci - preotul cînta: un
«Pomeneşte Doamne» .. , iar bătrînul tată
î�i descoperise capul. Peliţa [feţii lui] era
galbenă, iar pe ea ţesuse ani �i dureri în
toate părţile trăsuri cari mai fine, cari mai
adînci; capul său [era] mal: mult fără păr;
părea că perii arginţii presăraţi numai, erati
sădiţi de mîna unei fiinţe nedibace ... Ochii
SăI erau uscaţi şi necapabili de-a plînge ...
privirea tintea fixă asupra sicriului, Încît
părea că toată espresiunea durerei celei
adînci se concentrase în capul său pe- ju­
mătate nebun şi 'n ochii săi turburi �i fără
seamă. Înainte ca purtătorii să depună cor­
pul în sîn[ul] 1) cel adînc de lut, bătrînul
ca prin instinct făcu un semn, capacul se
ridica şi din fundul sicriului prea mare
vedeai par-că o umbră albă: părul în de­
sordine, faţa de un alb vînăt şi împietrit
1) înlocuind cuvîntul «leagănul», şters.
I�-----
l)'" 6"f " . ,
�\. ,
" . "
[57]
GENIU PUSTIU
57
ca al marmorei, buzele supte şi ochii cei
mari închişi şi 'nfundaţI sub fruntea lată
�i veştedă. Bătrînul s'apropiă şi apăsa lung
timp buzele sale reci pe fruntea copilei
moarte. Sora sa stetea [ca] o marmură vie,
[ca] un geniu al durerei, rezimată, cu faţa
topită de durere - lîngă un copac ce'şî
scutura frunzele galbine �i pline de neauă
pe faţa ei albă şi rece. Ochii închişi �i
sed, gura ei trasă cu amărăciune, faţa ei
ce sta să plîngă şi nu putea, te făcea
să crezi că maestrul Canova î�i săpase pe
acele morminte o operă a marmoreuluî său
geniu şi c'o intronase printre cruci şi mor­
minte acoperite de ninsoare. Ca un nebun
sări Ioan, palid ca o stafie, de lîngă mine,
şi-şl apropia buzele lui de ochii moartei.
Apoi capacul recăzu, pe funii fugea sicriul
cel negru în noaptea pămîntului -, şi pe
pămînt nu mai rămăsese de cît suvenirea
cea amară a Sofiei. Mi-am închis ochii şi am
visat... ce ? ... nu ştiu, Cînd i-am redeschis,
eram singur în cimitir. Luna revărsa prin­
tre arborii nins! si strălucit! în haina lor
, ., ,
argintie - o lumină dalbă ca visul de vară,
[58]
58
ItI. EMINESCU
J
t
- Iar bătrînul cioclu arunca încet, nepă­
sător, melancolic, bulgării ce sunau pe
scîndurile uscate ale sicriulut. Un vis de
moarte, de mormînt: iată tot.
Cînd mă întorsei si intrai in mansarda
,
rece, Ioan sta lungit drept pe patul meu,
părul său era răsleţit ca noaptea pe perina
albă şi mînile unite asupra capului - faţa
neclintită şi ochii inchişî. Pe-o masă ală­
turi cu patul sta o claie de cărt] prăfuite,
de-asupra lor ardea în sfeşnicujl] de lut o
lumînare de său - care ne curătită făcuse
,
mucul negru �i mare şi 'vărsa o lumină
galbenă şi nepricepută 1) asupra feţeI nesim­
ţitoare a junelui. Pe masă sta un pistol.
Mvapropiar încet şi-l luai de-acolo. In le­
targia în care-l aruncase durerea sa cea
adîncă, Ioan n'auzi nimica. Deschisei un
oblon al ferestrei şi-aruncai pistolul pe un
troian de ninsoare. Apoi ieşit din casă şi
mă dusei să-mi răcoresc 2) visurile şi im­
presiunea vie, turburarea întunecoasă [a]
1) Corect: nelămurită.
2) Scris de-asupra cuvîntului «primblu s , pe care-l înlo­
cueşte .
. ,
, ,
'I'�--�- -
, I .; .... �., , t ' I
[59]
GENIU PUSTIU
59
sufletului în noaptea cea senină Şl rece
de iarnă.
A doua zi mă 'ntîlnii cu Ioan.-Ai văzut
toate fasele acestei drame a inimei, Tomo,
aide acum de-ţI vezi de aproape actorii. ..
aide la bătrînul şi la fiica ce i-a mai ră­
mas. 0, Dumnezeul[ e], nu sînt egoist, dar
cu toate astea tu ştii că aş fi vrut ca ast­
laltă ...
- Taci - zisei eu -- nu face un păcat.
Ast-laltă poate asemenea să facă un feri­
cit, Ioane! E tot-aşa de frumoasă şi pare-se
tot aşa de bună. Dar, în fine, aidem.
Ajunşi la casa bătrînului, intrarărn în
odaia încălzită şi familiară. Bătrînul sta,
în durerea lui, mut, în fotoliul cel vechiu,
cu capul plecat asupra pieptului. Fata şe­
dea visătoare lîngă fereastră şi se uita în
fruntea înflorită a unei roze ce lucia ca o
stea înfocată alături cu-ale ferestrei flori
de ghiaţă. ° bătrînă 'şi făcea de lucru
lîngă gura sobei. Ziua era aşa de poso­
morîtă, încît în casă părea seară. Ei mai·
nu simţiră intrarea noastră. Ioan s'apropiă
de fată, i-apucă mîna şi zise c'o tandreţă
- - =---- ---
[60]
• I
60
M. EMINESCU
r
. ,
, I
de frate: Poesis, ce fad tu? - Ce fac?
nimic - vorbeşte 'ncet ... tata doarme, nu­
mai că somnul său se chiamă durere şi
desperare ... Nu-l deştepta din somn! Sin­
gurul nostru sprijin, Sofia ... s'a du!".
Iţi presint pe Domnul - zise Ioan, ară­
tîndu-mă pe mine.
A! Domnul!.. zise ea încet şi inclinin­
du-se nepăsătoare şi uitită, pare-că nu mă
văzuse... Ioane 'ti multumesc -- zise ea,
, ,
strîngînd mîna lui [Ioan], care sta pe un
scaun fată 'n fată cu ea -, ar fost în acea
, ,
seară şi tu. Sărman copil! Cît ai pierdut!
Eu n'am fost - n'am putut, Poesis-­
întreabă pe Domnul, dacă n'am căzut în
zăpadă nesimţitor, pe calea de-a veni la
voi, Domnia-lut mă 'nsotea.
,
- Domnul? zise ea, surîzind cu tristeţă.
- Dar tu al fost .. , nu te-am văzut în fe-
reastră?
- Va să zică am fost - zise el încet
şi mişcat - va să zică am asistat la espi­
rarea el. O Tomo, cît rău mi-ai făcut.
Se mă 'nşeli, să-mi spui c-am visat. Mi-o
imputam de-o crimă că nu venisem, dar
•
[61]
GENIU PUSTIU
61
l
,
acum... sînt scuzat înaintea el In cerurl.v,
ea ştie ... eu am fost... dar de ce nu mi-ai
spus-o ? aş mai fi şi ... or de unde eram noi,
- In starea în care erai? zisei eu.
De-al fi venit) Ioane, aZI nu raspundeam
de mintea ta - şi de viaţa ta, lucruri la
care ştiu că nu prea ţir, dar la cari era
datoria mea de-a tinea.
1
- Sărman copil! Cit eştî de nenorocit l
Eu a� fi nebunit de mult, zise ea, plecin­
du-se şi sărutind fruntea cea curată a luî
Ioan! Fruntea lUI rămase liniştită, dar se
acoperi c'un nour de vise. - O vor urma
- zise el încet şi mişcat şi ochii săi se
umplută de lacrămi -, o vOI urma în curînd.
- Taci, zise ea, să nu ne-audă! arăta
cu ochii la tată-său, ce stetea pierdut în
d urere .. a lui mută şi adîncă.
Mal stăturăm cît-va ... foarte puţin ... �-a­
pol ne-am întors înspre casă ... Inima mea
era innecată 'n raze --, sufletul meu îmbătat
de-o dulceaţă nemărginită şi plin numai
de un chip, de unul singur ... Poesis!­
Ion se despărţise de mine. Eu intrai în
casă şi trîntindu-mă dinaintea mesei cu
,i
,
,
I
I
II
--- -.---�-�
[62]
62
M. EMINESCU
J
t
",
1
I
,
I
I
I
t
I
cărtt : - Poesis - murmurai răpit - te
iubesc!
Am visat... am CÎntat... am scris, toate
despre ea ... fiinţa mea era plină de-un sin­
gur vis ... mintea mea nu vedea alt chip,
decît pe-acel înger de marmură: «Poesis !:;
T../-am căutat pe Ioan şi am cercat a-l
spune. Dar el devenise tăcut şi respingător ...
neîncrezător către ori-ce. - Işi rîdea de cer
:şi de Dumnezeu; despreţuia oamenii în
cît ti s'ar fi părut că sub sdrentele lui rîde
, ,
un rege sceptic şi crud ca Satana. Nu mai
puteam vorbi cu el. Il întrebat numai în­
tr' o zi despre împrejurările acelei familii.
- Miserie, zise el, miserie, soarta su­
fletelor marf, sufletelor de îngerI... pe cînd
cei mari, idioţi în mărirea lor) se primblă
in trăsuri aurite. O! aceşti mari! n-ar putea
el să încurajeze, să susţie pe acel bătrîn
poet ce-şi hrăneşte viaţa cu visuri, ce moare
de foame cu tot geniul său, care e silit
să-şi lase fetele să îmbIe goale şi sărace
pe strade, astfel încît prostituţiunea îmbră­
cată în mătase rîde cu hohot pe urma vir­
tuţii sdrentuite ? 0, prostituţiunea şi ruşinea
'� �-.--- -- --,
.",,. I
[63]
T
GENltJ PUSTltJ
63
�
!
I
I
�
!
-se'ngroapă'n mormînt de marmoră şi-n si­
crie de plumb acoperite de catifea - pe
cînd virtutea doarme somnul f'l etern între
patru scinduri de brad. Şi la ce există vir­
tute, la ce? - La 1) teatru cu virtutea,
cu nobletea - ce 'nsemnează acel oameni
,
de nimic) care 'ntr'o lume de răi, de fă-
ţarnici, de egoi�ti fac pe virtuoşt, pe no­
bili, pe sufletele caste. Poate oare virtutea
să 'nvingă viţiul... Invinsu-l-a vr-cdată ?
Cînd? La teatru, pe scenă cu virtutea, nu
în viaţa practică, unde-ţi trebue mişelie ca
să nu mori de foame şi părerea, 2) numai
părerea omului onest ca să mori fericit, şi
neplîns de cei ce rămîn în urmă, mai ales
dacă laşi avere. O! am văzut scene, unde
mama ascunde testamentul tatălui în sînul
ei, de frica fiilor el ce aproape cu ca­
davrul ne-'nmormîntat încă, caută cu 0-
chin umede, însă de �arpe� testamentul ră­
posatuluî, Am văzut asemenea scene, unde
1) In text: «pe teatru etc.», analogie incorectă la «pe
scenă», după cum arată o frază de mal jos, care'ncepe
în text: «Pe teatru, pe scenă cu virtutea ... »
2) Corect aparenţa.
---
[64]
soţia leşină, numai pentru-că letargia şi li­
bertatea ce dă paloarei sale îi şade bine.
E infam tot ce e om, .. nu cred in această
bestie răutăcioasă care se trage din mai­
muţe şi care şi-a adus toate obiceiele rele
ale străbunilor el.
- Taci, ZIC eu! Sofia ta n-a fost
femee ?,
- Femee ea? zise el, surîzînd amar. ..
ea femee? AiurezI. Un înger a fost - un
înger cum îl cugetă Dvzeu numai odată în
mijlocul eternităţii sale fără margine. Ce
e femeea? Acest om ce trăieşte pentru
a-şî spoi faţa cu colori, vorba cu minciună,
şi ochii cu lacrimi înşelătoare, ° sphynx
ce plînge, cînd te tradă [sic], ce rîde în
inima ei, cînd ochil el sînt plinî de lacrimî.
0, ea n-a fost femee .. , Protest (sic) in
contra numelui.
A sta era disposiţiunea lui Ion în urma
morţii Sofiei. Mult timp în urmă, el, deşi
cu inima sfîşiată, deşi cu sufletul turbure,
însă [cu] fruntea sa de artist etern senină,
nu te lăsa să întrevezi nimica.
Eu - din contra - care văzusem figura
r�
I
r.
I
"
'"
,
I
I
'j
I
,
,
64
M, EMINESCU
T
!
I
'f
�- ---
I •
1,,,,, • .,,... T, I
[65]
GENIU PUSTIU
65
1
I
frumoasă a acelei fiice a pămîntului, a acelui
înger blond, eu îl visam zi şi noapte, şi
mi se părea că atuncia cînd îngenul1chiam
la o icoană neagră de lemn din biserica
noastră (romînească), 1) cînd dascălul mur­
mura în strana lui rugăciuni într'o limbă
veche şi mai mult slavă, pe cînd preotul
în altar îsi înnălta slabele sale mîni spre
, ,
ceruri -, mie mi se părea că mohorîta ro­
şie icoană a Maicei Domnului din icon os­
tas lua conturi din ce în ce mai albe, faţa
sa cea ştearsă şi neînţeleasă devenia ca
suflată de-argint trandafiriu, părul său aco­
perit de maramă brodată cu aur părea că
undoia în lungi şi desordinate bucle blonde
ca aurul, ochii săi stinşi de vreme păreau
că lucesc ca două flori vinete, iar buzele
sale sînte, galbene şi închise, păreau ro­
sete ce murmură vorbe, pe cînd haina
cea plină de taldurI şi roşie, devenia în
ochil mei painjeniti albă ca gazul cel alb.
In biserică, în locul maicei lui Dumnezeu,
eu privi am prin lacrimele mele amare de
1) Parantesul pus ulterior de Eminescu.
fi
--
. -
[66]
66
M. EMINESCU
. ,
I
I
I
I fC
el
amor - pe acel chip drag inimei mele, pe
Poesis.
Cine era ea? ce era? cu ce se ocupa?
Actrită de mîna a doua de la un teatru
,
de mîna a doua, ea juca subrette (sic), deşi
pasul şi atitudinea arătau pe tragediana.
Teatrul era într'un suburbiu al oraşului,
zidit din 1) scînduri în mijlocul unor grupe
de arbori, cari formau în complex cu alţii,
mal depărtaţi, un fel de grădină sau, mal
bine zis, pădurice.
Pe-o uşă la capăt puteai privi pe scenă
cu toată crasa el desordine naintea repre­
sintărei, cu boschetele a căror verde e
amestecat cu pete roşii) rose adică, cu băncl
ce stau încă trîntite pe scenă, cu fondaluri
ce spînzură pe la jumătatea scenei, cu fun­
dul, în care vezi încă stînd mobilele gră­
mădite una peste alta, candelabre peste
scaune, mese culcate cu picioarele 'n sus
pe canapele, oglinzi întoarse cu sticla la
perete, scoarţe învălătucite, requisite arun­
cate una peste alta, şi'n stînga şi'n dreapta
1) In text: «de scînduri» .
. ,
I , ;". - .,.. - - - - - - --. -
,
[67]
GENIU PUSTIU
67
cabinete (sic) de scînduri numite garderobe
în care se 'mbracă şi se spoiesc actorii şi
actriţele.
Intraiu �i eu pe scenă, printre mulţimea
ceil:. foitoare de maşinişti, cari se 'njură unii
pe alţii, şi m'apropriai de una din cabi­
nele de scînduri, în care ştiam că se'mbracă
ea. Printre spărturile scindurei am privit
şi eu înăuntru. Sermana copilă !, abia-i mu­
rise sora-sa s i ea trebuia să joace un rol
vesel. Puţin alb trebuia feţei sale celei de-o
albeţe palidă, o lină adiere cu ro�u îi dete
un fel de reflect (sic) trandafiriu asemenea
[ cu] al luminei serei. Sinul ei era acoperit
numai c-o uşure cămaşe de gas care
trăda mai mult decît acoperia piepţii cei
mai rotunzi, mai albi, mai mici ce pă­
reau sculptaţt intr'o marmură de argint de
mîna unui sculptor orb, căci, văzînd, n'ar
fi putut de cît să sfarme de gelosie opera
sa. Ea juca pe-un înger, într'o feerie fără
de înţeles, cu dei ex machina, care plăcea
şi era frumoasă numai pentru-că persoanele
ce jucau în ea plăceau şi erau frumoase.
Işi pusese aripele albe; .î�r gătise com-
[68]
68
M. EMINESCU
,
· ,
, '
plect toaleta, si pe cînd orchestra începu
uvertura cu rugăciunea din Norma, Poe sis
căzu pe scaun într'o atitudine visătoare, cu
capul lăsat peste umere şi cu mînile unite,
astfel încît nu te-ar fi prins mirarea, dacă
răpită de acel cîntec ce suia la cer, ea s'ar
fi urcat. .. încet, nernişcată şi tristă, ca su­
fletul unul înger murind, la ceruri, pur­
tată ca pe nesimţite de aripele el albe-ar­
gintiI.
Eu stam şi-o contemplam. Voluptatea
acelui sîn de marmură, visătoria acelei feţe
palide îndreptate spre cer, acele mîni mici
şi albe unite ca pentru rugăciune, acele
braţe rotunde, goale, fragede, lăsate în jos
ca şi cînd ar fi denunţat desperanţa (sic),
acel corp ce sta să 'ngenunchie, acele aripi
ce stau să se mişte şi s'o ducă, - toate
astea făceau un singur chip, un singur corp
frumos, dulce, ideal - Poesis !
Dar clopoţelul cel amorţit al suflerulul
sgîria aerul scenei şi eu mă depărtal de
cabină, pentru-ca să nu observe cumva ea,
că eu surprinsesem frumuseţa ei în forma
ei cea mai plastică şi mai divină. Ea Ieşi
/"\ ... --" - - -- ---. ,
[69]
-"
GENIU PUSTIU
69
l
I
I
I
I
în curînd din cabină. Mă văzu şi surise ;
eu încercai să invent[ ez ] un compliment cît
se poate mai nestîngaciu.
- Ce te-a adus în atmosfera asta ce
miroasă a colori de uleiu şi uleiu de lampe,
zise ea surizînd.
M'am roşit şi-ml plecasem ochii, ca un
băiat din şcoală surprins asupra găinelor
de hîrtie ce le face intr'ascuns şi pe sub
han că. Dar luîndu-mi inima 'n dinţi, pen­
tru că în fine trebuia... « D-ta l» zic.
- Eu? .. Glume�tr, zise ea ... şi albul dat
pe faţă nu putu opri ca faţa el să se în­
flăcăreze ca focul. - Fondalul se lăsa cu
desavirsire la pămînt şi noi rămaserărn
după el. - De cînd te-am văzut - urmai,
apucîndu-i mîna -'- ochii mei au orbit de
lumina ta, şi inima mea s'a închis pentru
toată lumea din causa amorului pentru tine.
Poesis, am uitat cărţile colbăite, ştiinţa şi
poesia, idealele uneia �i-a alteia, de cînd
ai apărut tu înaintea mea. Nu ştiî, nu potl
şti cît te iubesc. Tot ce e frumos azi
pentru mme, azi se 'ntruneşte 'n tine:
floare �l pasere, primăvară şi basm de
[70]
""
I J
"
70
M. EMINESCU
",
f,
I
iarnă, albeţa Nordului şi flacăra Sudului,
toate, toate idealele pierdute le regăsesc
într'un singur chip, într'al tău!
- Replica, zise ea repede şi turburată.
- Mă iubeşti ? zisei eu, îngenunchiănd
şi reţinînd-o cu furie.
- Da, zise ea turburată, surizînd, ro­
şind, dar fugind totodată dinaintea mea
acolo unde-o chema replica el, astfel încît
auzii vocea ei, de-un timbru umed şi co­
pilăresc, pătrunzind scena, şi publicul ce
aplauda entusiasmat la apariţia 1) acestui
înger pămîntesc. Eu rămăsesem îngenun­
chiat şi cu mînile unite după fondal, şi
sorbiam cu tot sufletul meu notele de ar­
gint a[le] voceI sale, ce veniau pănă la mine.
Eram sdrobit de fericirea mea. Pe cînd
steteam extasiat, cu capul plecat în pă­
mînt, răpit ca de-o suvenire �i setos să
mai ascult vocea ei, ce încetase, aud în
dreptul meu un foşnet de rochie ... , îmi
ridic ochiL, era ea... Se uita cu o milă
1) In text: «aparinţa».
[71]
GENIU PUSTIU
71
v
j
\
r
nemărginită, c'un amor nemărginit asupra
figurei mele îngenunchiate ...
- Poesis, şoptii eu, ridicîndu-mă şi întin­
zîndu -mi braţele. O clipă, şi zăcea ca în­
mărmurită pe sînul meu, incunjurînd cu
braţele ei albe şi goale gîtul meu. Cu bu­
zele mele căutam fata el ce se ascunsese
,
pe pieptul meu, dar în acel moment ea-şi
descleşta un braţ al ei d'imprejurul gîtului
meu .. , îmi atinse cu dosul mînei gura mea
însetată, apoi, întorcîndu-se, dispăru suri­
z.înd. In zadar întindeam plin de dorinţă
braţele mele spre umbra el fugitivă ... Ea
sbura.
Se 'ntoarse înapoi. - Copilul meu, zise
ea c'un aer serios, netezindu-rni fruntea.
Acornpaniază-mă păn' acasă. Tatăl meu e în
orchestră, el ţine violoncelul. .. , pănă la ac­
tul al patrulea e încă mult..., apoi el vine
singur acasă. A revedere! zise ea, intrînd
în cabină, şi roşindu-se uşor, ca şi cînd
s'ar fi rusinat de ceea ce zisese.
,
Ieşi în curînd, schimbată în hainele ei
de totdeauna, şi invălită într' o scurteică
blănită, care-o prindea de minune, şi c'o
[72]
72
1>1. EMINESCU
LI
t�
I
I :
r l
r '
I
..
".
r�
I
1
pălărioară de catifea în cap. Uite! na le­
gătura! 1) zise ea - dîndu-mi în mînă o
legătură. Ieşirăm pe portiţa dedindos a
teatrului şi 'n curînd ajunserăm cîmpul) în
care se vedea de departe căsuţa bătrînului
musicant, a[le] cărei ferestre ardeau în
noapte ca două plăci de argint. Era aşa
de tăcută şi albă cîmpia, era a�a de rece
şi senin aerul, era a�a de fierbinte şi în­
tunecat amorul meu, Mergeam cu ea ală­
turi, cu ea, care trecea, un suflet cald şi
tînăr de copilă, peste cîmpia ninsă şi bă­
trînă ... In acel moment vedeam în ea totul...
idealul meu, îngerul meu, femeea mea.
Femeea mea ... , cînd îmi imaginar că acea
copilă dulce şi blîndă ce trecea alături cu
mine, putea să mă numiască vre-odată băr­
batul el, un farmec ne'nţeles, o căldură ca
aceea a camerei încălzite în timp de iarnă,
un aer îmbălsămat, apăsat, familiar trecu
prin noaptea cea pustie şi rece a sufletului
meu. De douăzeci de ori eram să mă re­
ped s'o strîng în braţe c'un amor copilă-
J) Scris cu creionul, de-asupra cuvîntului «bucceaua»;
moldovenism.
:t. "
" , \.
[73]
GENIU PUSTIU
73
resc �i nebun, de douăzeci de ori zîmbetul
el mustrător şi viclean, care părea că ghi­
ceşte tot ce se petrece 'n mine) î�l rîdea
de încercările mele.
In fine ajunserăm la casă. Iute şi gra­
ţioasă ea sări nebunatec gardul şi dispăru
rîzînd prin arborii cei ninşi al grădinei;
eu o urmai - şi intrarăm prin uşa dedin­
dos a casei, ce da în grădină, în tinda în­
tunecoasă, în care lucia într'un colţ gaura
cheel dela uşa camerei luminate. Intra­
răm înlăuntru. Lumina ce-o arunca cămi­
nul cu oblonul deschis era roşcată, aerul
cald) şi un miros de cafea prăjită îmbă­
tător făcea ca aerul şi lumina din casă să
doarmă pare-că. Singura schim bare a casei
era că pianul venia acum de-alungul păr e­
telul de lîngă fereastră, astfel Încît clapele
sale veniau tocmai alături cu fereastra, în
care stau oalele cu rosă roşie şi înflorită
�i cu un palid crin, ca o copilă înamorată,
�i strălucit ca argintul. Ea-si arunca blana
de pe sine şi rămase într'o rochie cu talie,
de mătase sură. Tălioara ei subtire s'o co-
,
prinzi cu mîna, zimbetul şi ochiul ei cel
[74]
\.
74
M. EMINESCU
i t
:�iuJ'
viclean, apoi un fel de slăbiciune molatecă
ce coprinsese toate mişcările el ca ador­
minde, făceau ca ochii mei să se aprindă
de-o dorinţă nemărginită şi neînţeleasă.­
Am tras un fotoliu faţă cu căminul ce·
ardea şi 1 ăspindia o căldură moleşitoare,
şi am silit'o mal mult să se arunce în el.
Lumina roşie ce-o revărsa focul sobei peste
faţa �i fruntea el palidă, zimbetul ei trist
�i vesel ce părea că acordă totul, genele
el deja pe jumătate Închise ... �i eli ce în­
genunchiasem în faţă, tiindu-i amîndouă
mînile cu mînile mele si uitîndu-mă cu sete
,
şi cu amor nemărginit în faţa el.
Am coprinscuamîndouă braţele gîtul ei; eu
însuşi [sic) mă ridicam încet-încet, ca poate
să-i răpesc o sărutare lungă şi fermecată. Dar
ea păru că se trezi din visăria (sic) ei mo­
latecă şi somno1entă ... I�I deschise pe ju­
mătate ochiî, mă respinse cu blîndeţe şi, lo­
vindu-mă peste frunte, surizind, zise: « Copil
ce Ieşt) ! Du-te !» - Apoi desfăcîndu-se cu
o silă de putere graţioasă din mînile mele
ce ţineau pe-ale ei, ea se duse de se aşeza
pe fotoliul de lîngă piano şi deschise co-
[75]
Ţ'."
I '
I
•
r
I
GENIU PUSTIU
75
I
Q
!
veltirul (sic). M'am repezit �i la fotoliul
acela şi aruncîndu-mă în genunchi am co­
prins cu beţie talia-I cu amîndouă mînile
şi-mi apăsat capul ameţit de amor în poa­
lele el. Astfel, în atitudinea aceasta, ea-şi
întinse braţele pe clape şi-ncepu să bată
clapele cu o vioiciune meI an colică ; era un
valţ turbat) înamorat şi trist a[IJ unuia din
maestrii germani, ce mă amorţia, mă timpia
şi mai mult. N'auziarn note şi armonie, ci
r.umai un vuet melancolic şi voluptos, care
se perdea încet, încet.
Imi ridicam capul, priviam cu atîta amor
în faţa el roşită de căldură şi [de J strînsoarea
bratelor mele, simturile mele erau îmbă-
, ,
tate �i nu puteam respunde de ele, de
iritate ce erau, privirea mea era un foc,
strînsoarea mea o turbare. Poesis - zisei
eu cu o voce înnecată - te iubesc!
- Tst! tată-meu! ţipa ea încet, sculindu­
se �i răzimind mîna dreaptă de marginea
ferestrei. Mă sculat din genunchi la această
veste neaşteptată. Ea rupse floarea de crin
din oala din ferea stă �i apăsa cu ochii
mai închişi o sărutare arzindă pe floare
[76]
76
M. EMINESCU
",
r�
I
,
"'1
J
1
I n
-, astfel încît se păru că albul cel de
argint al crinului se roşeşte, apoi c-o es­
presiune limpezită de amor mi-a întinse
cu braţul stîng mie. Am depus şi eu să­
rutarea mea pe acel crin ce nu putea fi
mai alb si mai curat decit fata verginei
, ,
mele mirese - o sărutare de foc, o săru­
tare eternă! Mă repezit spre uşă ... dar mă
'ntorsei în prag şi-o priviam răpit: cum
nalta şi subtirea ei statură sta ca rezemată
c-o mînă de piano, privind în urma mea.
Incă o privire şi-am ieşit, căci auziam paşii
bătrînului trosnind J pe din faţa casei, pe
cărările înghreţate ale bătăturei. Ieşir pe din­
dos şi trecînd prin grădină, sărind gardul
- am trecut ca purtat de vînt peste cîm­
pie, fericit şi aprins .... şi intrînd in chilia
mea cea umilită, mă simtiarn fericit ca un
rege asupra acelor camarazi horăinzi. La
lumina fumegîndă a lampei am scris vier­
suri ce le-am găsit în urmă ratăcite printre
hirtiile mele, şi pe carI ţi-le citez întocmai:
Cînd sufletu-tmi noaptea veghia în estase (sic),
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
[77]
GENIU PUSTIU
Încins într'o haină de nori şi de raze,
Mişcînd a lui aripi pe capu-mî aprins.
Dar cînd te văzu într'o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor şi de taină,
Fugi acel înger de achiţi-ţi învins.
Cum marea ce doarme profundă şi lină,
Reflectă în sînu-I de-amor şi lumină
Pe soare ce trece în calea-î divină,
Vărsînd ziua de-aur în um edu-I sin:
Astfel tu copila, tu vis de iubire,
Din negrele-ţl stele o dulce zimbire,
Din sufletu-rnî noaptea schimba în senin. 1)
77
Cine era fericit ca mine? Pierdut în vi­
sări fără fine -, părea că fie-care floare şi
fie-care stea e sor cu mine, sor dulce, su­
rori amantei mele. Adese-ori în nebunie
uitam pe Dumnezeu -, visam că eu îs (sic)
lumea cu miriade [de] stele şi cu mi­
riade [ de] flori, şi-mi părea că-mi plec
albastrele mele mări si înstelatele mele ce-
l
rurî, munţii mei cei negrii şi văile mele
cele verzi, nopţile mele cele lunatece ŞI
1) Vezi poesia «Inger de pază» (Ed. ultimă Şaraga a
poesiilor lui Eminescu, pp. 36 şi 37), publicată la 1871 în
« Conv. lit.». Strofa l-ia, cu unele mici deosebiri de ex­
presii, este identică; a doua este alta. Pare că textul din
roman e anterior poesiei din «Conv. Lit.»
[78]
78
M. EMINESCU
....
r�
I
I J
zilele mele cele de foc, îmi părea că le
plec toate şi le'nchin cu tămîia (?) vieţii
lor unei palide umbre de argint ce-mi pă­
rea centrul lumei, umbră ce coboria razele
soarelui ca pe-o scară de aur - umbra
Poesis ! - 1) Adeseori îmi părea cum că
Eternitatea nu mi-ar fi destulă s-o ador si
,
că, îmbrăcat în haina morţii, eu în luptă
cu bătrînul timp, îi rumpeam aripele 9i-1
asvîrliam în uitare! Altă dată limbele mi-se
păreau neroade, vorbele fără înţeles, ... ori
ce vorbă ce nu o puteam referi la ea îmi
părea o nerozie, şi o nerozie să cuget asu­
pră-le ... mintea mea încetase de a-rul inter­
preta înţelesul vorbelor ... , uimit şi nebun ve­
deam în închipuinta (sic) fie-cărui concept
numar palidele con ture a[leJ divin ei sale
umbre. 2)
1) VezI voI. «M. Eminescu, Poesiî Postume», 1902.
Bucureştî, p. 32, poesia «Ce uoiu», care cuprinde o inspi­
raţie de aceiaşi natură.
2; Aici vin în text următoarele rîndurî, şterse de insuşî
Eminescu: «( Cugetarea! .. o pierdusem de mult, de voi fi
avut'o vre-odată. Simţ nepractic ce-am fost! In loc de-a
mă ocupa să aflu cum trăieşte e.:t, dacă nu are nevoie
de nimic, ca să mă pot face tăietor de lemne, numai
s'o iau, că ez nu-I lipseşte nimica, eu mă irnbătam
. � ." - --
.; .
,
[79]
•
GENIU PUSTIU
79
I
"
I
•
Dar acest amor timid ca al columbilor de
argint cade în anul durerei 48. - La ce
trebuia să cadă atuncia? La ce ?-oare putea
anul acesta să treacă fără amoruri l Ince­
puse a fierbe în toată Transilvania �i pri­
măvara cea vergină a adus fiori frumoase
şi zile de aur - Însă pentru ghicitorul pro­
fund ce-ar fi cutreerat cîmpiile înflorite ale
Transil vaniei, ele s-ar fi părut pro funzi şi
întunecaţi ochi de mort. Asprul archangel
al răsbuuării părea că pătrunde prin aerul
luncei, cel ameţit şi bolnav. UnguriI cu­
getau încă odată, dar astăzi pentru ultima
oară, cumcă prin uniune şi furci 1) vor
stinge pe Romănf de pe faţa pămîntului;
credeau cumcă vor putea unguri piatra
rece şi isvorul vergin, că vor putea un­
guri codrul cel bătrîn şi maiestos, că vor
în farmecele unei poesiî nefinite - pe cînd ea cine ştie
de nu suferia foame şi frig, .. şi ea le-ar fi suferit toate ...
dar acel înger ' .. putea el oare să nu iubească pe tatăl
ei cel bătrîn? Să sufere corpul acela-mai mult cadavru
rece şi sînt-să sufere foame, frig?. asta mi-am în­
chipuit'o 'n urmă c-ar fi pentru ea o idee nesuportabiIă).
1) Aluzie la devisa «unio vagy halal» a Ungurilor din
Cluj, cari agitau pentru Unirea Ardealului cu Ungaria.
[80]
80
M. E!IINESCU
".
1
1;
� 1
,.l
putea pune ideea uniunei ungare în creerii .
bătrîni şi înfricoşaţi ai munţilor-creerI ce
începuse a se înfierbînta de-a idee uriaşe
si sublimă: Libertatea. EI credeau si au
, ,
crezut pentru ultima oară, cumcă bătrînii
si înviforatii garzI al cetătei Transilvania-
" ,
muntii cu capete de piatră vor dormi şi
acum somnul lor etern, nu se vor trezi la
urletele cele false ale descreeraţilor, - cari
inventau imperii şi 16 milioane de Unguri,
cari din -fericire pentru lume nu există
decît în oarbele fantasmagorii ale unor
nebuni. Ci garziI, regii, s'au trezit. Frea­
mătul codrilor ce desghieţau din seculara
lor amorţire, freamătul aripelor de fier a[le]
vulturului romăn a speriat pe inimicî-c-jazt
îi sperie somnul acestui vultur, căci nu
ştiu la a cîta potenţă va ridica acest somn
puterile sale.-O, inimicii noştri s'au temut
totdeauna de nOI, dovadă că secol cu secol
a[u] conspirat pe faţă şi'ntrascuns con­
tra existenţei noastre, şi aceste conspirări
toate n-au servit decît spre a ne împietri,
spre a ne'ncremeni în existenţa noastră.
De ne puneaju] alături cu el, de ne deschi-
I
1
I
I
:\, "
" � ,
[81]
GENIU PUSTIU
81
I
dea[uJ amîndouă portalele de aur a[le] pri- fi
vilegiilor şi a[le J drepturilor ce erau numai !
a[le] lor) cine ştie dacă moleşitt şi răsfătaţi
nu deveniam UngurI. Compatrioţi, vă mul-
ţumim pentru ura voastră seculară, şi ardem
de nerăbdare după ocaziunea în care să
v-o mulţumim astfel, încît s'o ţineţi minte
pentru eternitate. Cît pentru patria ce voi
o numiţi maghiară, cată să aibă cineva inso-
'lenţa unui Ungur, pentru de-a o mal numi
astfel, - cît pentru noi cată să aibă cineva
ignoranţa 1) unui Rossler (Roesler), care ne
face immigraţi - astfel însă încît cei immi­
graţl să fie 10 milioane, iar cei din isvo­
rul emigrărei numai 800.000. In fine, inso­
lenţă ungurească sau ignoranţă pedantă
nemţească: una din două e de trebuinţă
pentru fictiunile mari ale imperiului ungu­
resc şi a[leJ nimicniciei Romănilor. Şi ce­
au adus peste Transilvania cu scîlciatele
lor idei ?-Moartea cea oarbă care-i secera
cu miile �i ura cea cumplită a celorlalte
popoară (sic) contra a tot ce-l maghiar!
1) In text: «innoranţa».
6
--- -- - --
--- --
[82]
I.!
82
M. EMINESCU
. ,
, ,
Şi toate astea le propagau deşerţi] în nu­
mele poporului maghiar, care, bun şi blînd
cum sînt toate popoarele, pănă'n margi­
nele unde nu l-aii ameţit, părea predes­
tinat să trăiască în pace �i 'n frăţie cu Ro­
măniî, Dar ei au explicat rău şi fals foile
cărţii Destinului şi au pătat şirurile sale cu
sînge. Senina dicţiune (sic) a lui Dvzeu : ..
trăiţi în pace, căci sînteţi singurele naţi­
uni eterogene în oceanul panslavismului
-, această dicţiune Ungurii trebuiau s'o
întoarcă şi s'o traducă spre pierzarea lor.
Ei au vrut-o, nu noII).
In teară toată mişcarea r omănă anti­
unionistă fierbea în clocotul cel mare.
Adunarea, din Dumineca Torneî, prepara­
torie fusese -; fusese şi adunarea cea mare
din cîmpul Libertăţii, unde Ramura reîn­
vierei sfîşia aerul cu tricolorul seu! Virtus
romana rediviva!
1) Intreg pasagiul, de la fraza «De ne punea alături de
el. .. etc.» este însemnat ulterior, cu creionul, de către
Eminescu, care a pus observaţia explicativă «prea lung»,
ceea ce-l just, cînd ne gîndim că acest fragment de articol
politic-frumos dealtminterî=-nu-şf prea are locul în roman .
... � .,. .
..
,
[83]
Luasem parte cu Ioan la toate acele ma­
nifestări de viată ale natiunii - etern unice
, ,
în felul lor, şi apoi ne-am întors la locul
turbure a[l] studiilor noastre. Dar cine mal
putea studia ceva! Capetele noastre prin­
sese foc -, faţa cea palidă a lui Ioan se
'nroşise de-un ro�u ofticos şi bolnav, căci
în inima lui fierbea amorul cel mare al
natiunei.
,
Mă dusei la Poesis. Noaptea era lucie şi
dalbă. Aerul părea nins de razele cele ar-
� .
gintii şi înamorate ale lunei, cari se pier-
deau prin verdele întunecos a[l] arborilor
şi tufişelor risipite din grădina el. Mă aşe­
zar pe-o bancă - şi cugetam; Dumnezeu
ştie de ce eram trist! Cu mînile unite şi
lăsate leneş peste 1) genunchi, cu fruntea
plecată şi cu părul risipit peste ea, astfel
şedeam în grădina ei şi gîndiam lucruri de
cari nu-mi pot da seama 2), pe cînd luna
lunecînd a lene printre nourii de argint al
cerului albastru gîndia şi visa ce nici
un om nu ştie, U n foşnet uşor prin că-
1
I
I
•
I .
I
q
GENIU PUSTIU
83
i
·1
�I
J) Adaos cu creionul de-asupra cuvîntuluî «între».
�) In text: «nu-mi pot da cont».
- --- - ----
.-"
[84]
84
M. EMINESCU
1
I
I �
t 1
',..
rările nisipite (sic) mă trezi din reveria
mea. Iera ea. Un neglige ce părea o ne­
gură de argint scălda în albeţa sa fan­
tastică �i diafană figura ei naltă, mlădioasă,
subţire ca o elfă de mare. S'apropiase
de mine; în momentul cînd o văzul, ea
se aşeză molatec pe genunchii mei şi-mi
săruta ochii ce se închideau de-o visărie
profundă - căci nu-mi venea a crede că
Ie ea, fantastica zină a visurilor mele înde­
lungate. Îi luai capul ei cel blond între
mîinile mele şi privit la el. Ce trist era acel
cap - ce palidă faţa aceea, ce înfundaţi
acei ochi albaştri!
- Poesis, zisei eu, - eşti nenorocită?
Ce palidă eşti, copilul meu! Tu suferi?
lu plîngi?
- 0, dac-ar fi să plîng numai eu ... Dar
să tăcem despre asta. Tomo! poate că azi
ne vedem pentru ultima dată.
- Ultima dată? Aiurezî Poesis ! Ultima
dată?
- 0, copilul meu, de-eli şti ce nenoro­
cită sînt, zise ea, cu ochii plinl de la­
crimi, inlăturlnd cu mînuţele ei albe părul
[85]
GENIU PUSTIU
85
negru de pe fruntea mea şi arzînd cu buzele
el contrase de plîns fruntea mea întunecată.
Ce nenorocită sînt, fără ca să ţi-o pot
spune ţie. Dacă te pot ruga ceva în nu­
mele maicei tale, în numele acelui înger
curat, uită-mă! Uită-mă Tomo, cel puţin
pînă ce voi muri ... După-ce voi muri ...
- Poesis, pentru Dumnezeu, ce va să
zică asta? Spune-mi ce ai?
Ce am? Nu-ţî pot spune ce am. Dar să
uităm astea ... să le uităm. Ce frumos Ieşti
tu în astă seară. Părul tău pare a fi de
��en, şi ochii tăî diamanţi negri! Ce fru­
mos e iubitul meu ... Iubitul meu P, nu al meu ...
- Nu al tău, Poesis? .. Tu nu eşti a mea,
îngerul meu cel blond? Aide, poate c'aî
plîns, unde-am lipsit atîta vreme -, de-aceea
oare să nu mai fiu al tău? Poesis, această
patrie va fi a mea, ca şi a inimicilor noş­
tri; atunci tu vei fi femeea mea, frumoasa
mea femee - zina grădinioarei mele, ma­
troana vetrei mele părinteşti, mama copii­
lor mei ! 0, ce frumoasă eşti tu ... ce mult
o să te iubim noL.. eu şi cu tatăl meu cel
bătrîn, pietrarul! Tu vei scutura praful de
[86]
pe cărţile mele, a[leJ lucrătorului cu spm­
tul, tu vei netezi cu mîna ta molatecă şi
albă cretiî de pe fruntea mea, tu c'o să­
rutare vei însenina-o! Şi o să te iubesc,
o să te iubesc cum îmi iubesc patria, cum
iubesc pe Dumnezeu! Poesis !
Prin straturile de flori rai au fluturii nop­
ţiI... arborii înfloriţl î�i plecau ramurile în­
greunate de flori albe şi rose pe frunţile
noastre, parfumul îmbătător al primă­
verei împluse cu suflarea sa răcoare 1) şi
virgină. piepturile noastre, gură 'n gură îi
sorbiam suflarea; ea cu genele jumătate
închise nu rezista de fel desmierdărilor mele
melancolice ... , numai luna veghia ca un
dulce soare de argint asupra îndelungulul
nostru amor!
A doua zi sculindu-mă fericit de pe patul
meu cel vîrtos de paiă (sic), şi aninindu-mi
mantaua de umere, începui să colind stra­
dele oraşului : o cocardă tricolor-rornăn în
butonieră, pălăria largă, cam într' o parte,
faţa mea palidă, ce arăta osteneală, zim-
",
� ... I
. I
i
",,1'
ji
1
ft 1
V
i·
86
H. EMINESCU
. ,
. ,
1) In sens adjectival; moldovenism .
·f1��-- .. -----�-- - - ���--- - �
� .
,
[87]
GENIU PUSTIU
87
bia - �i-'mi tirăiam bastonul pe prundul
mărunt al stradelor fluerînd printre dinţt,
o arie nu mai ştiu care.
De-odată auzit în urma mea sunetele
monotone ale unei musici mortuare.
ImI întorsei capul, stătuî în loc si luîn­
du-mi pălăria, faţa mea se întrista puţin
cîte puţin. In urma mortului o trăsură, şi 'n
ea, în rochie lungă de mătase neagră, o
faţă palidă încadrată de păr de aur, - faţă
cunoscută mie, puteam să n'o cunosc ?-'
Era ea... Poesis L.. Cu toate astea nu putea
să fie ea. Paloarea mortală ca aceea a pă­
retelui, părul cel blond, faţa era a ei, .. dar
A v? E d v v?
ea 10 acea pompa .. ,. a aşa e saraca ....
Dar în trăsura a doua? Cine era! Doi
dandy din cei mai corupţi ai oraşului, cari
rîdeau în convoiul mortuar - imbrăcatl
,
cu pantaloni de călărie strimţi, cu veste
vinete, cu legături rosii, cu jachete gal­
bene, cu pălării largI şi cu cîte două lan­
turi de orologiu, Secele fete de maimute
, "
rîdeau rîsul cel amar al desfrinaţilor scep-
[88]
tiei, într'un convoi care numai rîsul nu
era propriu 1) de a'I escita.
Rătăcit, în neputinţă de-a'mi da seama'') de
aceea ce cugetam şi simtiam, urmai con­
voiul pănă la biserică. Mulţimea se gră­
mădia la uşe şi înăuntru. Eu pătrunsei,
isbind cu coatele fără cruţare în toti ce-mi
sta în cale -; în ochii meI rătăciţi, în
împrejurarea că nu-mi ridicasem pălăria
intrînd în biserică, în pumnii mei strînşi,
în dinţii mei rînjiţI într'un rîs sălbatic,
o fi fost ceva straniu, care îndrepta ochii
Iurnei spre mine. Un nebun! şopti unul
aşa de tare, încît îl auzii -, însă în noap­
tea turburărei mele, acel glas nu mi se
părea aevea, nici mi se părea că sînt
între oameni. .. , mi se părea din contră ca
sînt singur, coprins de spasm urile unei vi­
siuni teribile, căci nu vedeam decît coştiu­
gul ce mi se părea plutind prin aer, nu
[o] vedeam decît pe ea topită de plîns,
alintînd (sic) după coştiug de braţul unui
om. Ochii de foc ari] lumînărilor de ceară
",
r,
I
88
M. EMINESCU
1) In text: «nu era apt»; ceea ce nu-I corect.
2) In text: «de a-mi da cont».
[89]
GENIU PUSTIU
89
danţau prin aer în noaptea bisericei ca
stele murdare si rosii... mortul din costiu-
... , ,
gul descoperit părea că se strîmbă la mine
:şi murit cei negrii şi reci a[i] bisericet tă­
iau (sic) feţe 1) urîte şi crepate prin păreţi,
cu ochi negri şi cu capete strîmbate de
turbăciune (sic)!
Cine-i acel om? strigai din toate pute­
rile mele -, cu toate că părea că un de­
mon cu degete de lemn îmi strîngea gîtul!. ..
Mă repeziî la el..., dar un cioclu mă pocni
cu pumnul în frunte, încît îmi scăpărară
ochii scîntei verzi �i căzui ameţit pe spate.
Nu ştiu cît am zăcut astfel; cînd m-am
trezit Însă) eram culcat pe-o bancă de piatră
di n colţul bisericei şi la capul meu veghia
Ioan!
Cine-i acel om? fură primele cuvinte ce
le putui pronunţa.
Cine!.. Ce treabă mare... cel ce-o În­
treţine pe dînsa ... un conte, mai ştiu eu 1. ..
Dă-o dracului... nu e femee ? .. putea [să fie]
') Germanism din Ardeal: «Gesichter schmeiden» = a
face feţe, grimase.
[90]
90
M. EMINESCU
I J
mal altfel de cum sînt toate? Aide de­
aicia!
El mă lua în braţe şi mă scula drept
în picioare. Luîndu-ne de braţ, Ieşirăm la
uşa bisericei, la care sta bătrînul sacris­
tan <:i vr'o. doi cersitori sdrentuiti. Ple-
., '1 , ,
carărn [pe J strade 'n sus şi Ioan mă duse
la el. Camera sa era mica şi întunecoasă,
�i întunerecul ei mai era ridicat încă prin
11n părete îngust, acoperit cu pănură nea­
gră în mijlocul cărei[aJ era o cruce albă.
In genere însă camera respira eleganţă
fină şi artistică, care contrasta foarte mult
cu hainele sale mal mult unse şi rupte.
Cărţile aurite şi legate steteau în şir pe-o
masă acoperită cu roşu, pe care steteau
risipite creioane, pensule, palete şi colori
în cutii mari sau unse pe ţeste de scoici
marine. Mă trintii pe-un scaun, aruncînd
o ochire numai indiferentă pe toate aceste
obiecte, ce 'ntr'altfel de dispositiune ml-ar
fi părut foarte stranii. De-a lature a pă­
nurei negre spînzura un canef alb de-un
snur asemenea alb ...
,
Ioan apropia un scaun de-al meu şt
�"'t'�� �� � �--�- - - -- - -�- •
...
,
[91]
�-
I .
�
GENIU PUSTIU
91
i
[s'[aşeză astfel, încît pieptul îi veni a drept
în umărul meu cel drept, apoi încunjurînd
c'un braţ grumazii mei, iar cu cellalt pieptul,
el î�i pleca fruntea pe umărul meu drept
şi-mi şopti la ureche: «Azi rump ori-ce
legături cu viaţa, azi rump ori-ce legătură
de amor cu umbra, cu aducerea aminte a
Sofiei. Tomo, de azi înainte eu nu mai
sînt al meu. Eu mă duc şi te las pe tine
aicîa .. , dar înainte de-a merge voiu să-ţi
arăt în ce consistă nebunia vieţii mele,
căci tu n'ai ştiut că eu sînt pictor».
El se scula �i trăgînd şnurul alb de la
pănura neagră, ce sta drept în faţă, VăZUl
pe părete un cadru ce-mi părea viu. Ochilor
mei turburi li părea viu în adevăr. Era Sofia.
Părul ei cel cenuşiu adunat într'o coroană,
ca o citadelă, pe frunte, ochii ei profunzi,
negrii, străluciţi, faţa el musculoasă �i pa­
lidă, buzele supţiri şi vinete... era Sofia ...
în toată frumuseţea ei cea originală ... blondă
pe care numat Sudul o cunoaşte.i. (căci
numai astfel poate fi o adevărată blondă a
Sudului). Ioan îşî împreuna mînile şi se uita
în estaz la acel portret mare ca'n viaţă ...
- - �- ----
[92]
1-
92
M. EMI�ESCU
",
,
:::>
I J
Ochii Sai ardeau, buzele lui tremurau, eu
stam speriat, uimit şi mă uitam ne'ncrezut
de realitate la această scenă, în care por­
tretul era viu, real - şi Ioan numai o um­
bră moartă în care trăiaju] doar ochii cer
înfocaţi'.
- Serman cadru viu, sermană operă a
imaginaţiunei mele! Ce greu a fost să te
creez din caosuI durerilor şi a[l] desperărilor,
ce cumplit e să te sparg acum de stinca cea
rece a deşteptărei mele. Dar te sparg .. , căci
tu eşti singurul lucru ce mă leagă de viaţă
şi de trecut.
El scoase un pumnal ascuţit şi mic din
sînul său şi sfirtică cu o cruce currnezişă
tot portretul) astfel încît pînza se 'nvălă­
tu ci în cîte[ şI] patru părţile de cadrele
de lemn aurit a[Ie] portretului şi sub el
rămăsese gol păretele alb. Ochiul său
era sec, surîsul amar, căci lupta fusese
cruntă.
- Tomo, zise el, eu mă duc, cu toate că
nu te oblig să mă urmezi. Rămîi tu aicia
în casa mea - (e plătită pe trei luni în-
- .... --=-.�- -..,..-- -���--� ------ .'-
� ,
�f.. .,
" � \.
[93]
T
GENIU PUSTIU
93
nainte 1) - aicîa vei trăi comod şi netur­
burat 2) de nimeni, cum am trăit eu) dat
cu totul nebuniei mele, picturet. Trăsura
mă aşteaptă de mult ... adio! .. Amicia mea,
gînde�te că n'ai fi avut'o niciodată şi te
consolă (sic) ! - Adio !-Odată'ncă'mr scu­
tura mîna �i sbura pe scări în jos. Trintiî uşa
după el, mă trîntif în pat şi apăsat capul
afund în perini, cu faţa 'n jos, abandonîn­
du-mă cu totul durerei celei mai crude. Cît
voi fi stat astfel, în nesimţire mai mult,
nu ştiu ... ; cînd m'am deşteptat însă era
noapte profundă şi orologiul vuia o oră
după miezul nopţii. Aprinsei lumînarea şi,
sărind la portretul sfîrticat al Sofiei, începui
a combina pînza ... , dar totul era în zadar.
Lîngă cămin era]a] lemne multe şi risipite.
Le trîntii în sobă şi aprinsei un foc cum­
plit, trăsei o mică sofă roşie faţă cu focul,
1) Parentesul e pus ulterior (cu altă cerneală, cu care
s'au făcut în text multe din îndreptările de mai tîrziu)
de Eminescu, căruia i se va fi părut desigur puţin po­
trivită aicî această prea mare exactitate de detalii din
viaţa de student!
2) Scris ulterior (cu cerneala pomenită în nota dintîi)
peste ardelenismul (latinismul) «neconturbat».
--��- -
, -
[94]
cu cugetarea decisivă de-a astupa soba
nainte de-a se potoli focul, astfel încît să
mă sinucid cu carbon. Am stins lumînarea
şi m' am pus în faţa flăcărilor ce lillgu�iau 1)
gitul căminului cu roşii limbe de balaur.
Privind în flăcări cu picioarele întinse şi
cu capul pe piept, viaţa mea toată mi
se părea un fantastic vis de nebun, făr�
înţeles şi fără ţintă -, prin limbele de flă­
cări vedeam pare-că arzînd toate cugetă­
rile mele, zilele mele, visele mele de feri­
cire. Cînd focul nu mai era de cît o gră­
madă mare de cărbuni acoperiţi [de J fla­
cări vinete, atunci astupai soba şi, aşezindu­
mă în faţa sgurel, imi inchisel ochii spre a
adormi de moarte. Vintul urla afară cum­
plit şi ploaia cădea mărunt şi rece pe gea­
murile ferestrei. .. Parcă vîntul cu norii, tu­
netul şi ploaia făceau nunta lor selbatecă
în regiunile cele negre a 'nnoratuluî cer
de noapte. Prin şuerul cel monoton de şi
puter[ n Jic al vîntului am adormit şi sim­
tiam, pare-că, cum creerii mei se paraliză
j
1
I :J'
I 1
1
I
94
�1. EMINESCU
1) Indreptat ulterior (cu creionul) în loc de «lingeau».
[95]
,
, I
•
l
GENIU PUSTIU
95
I
I
..
I
I
I
c>
(sic) de carbon. Murisem! M'am trezit de­
odată într'un codru verde ca smaragdul, în
care stîncile erau de smirnă şi isvoarele
de ape vergine şi sînte. Printre arbori
cîntau privighetori cu glasuri de înger,
prin cărări rătăci au umbre diafane şi feri­
cite şi se pierdeau prin verdura (? sic) în­
tunecată a dumbrăvilor sinte. In depărtare
vedeam o dumbravă de aur care cu frea­
mătul frunzelor sale cînta o melodie mola­
tecă şi lină ca aceea a undelor adormite.
Intre toate umbrele sînte şi albe numai eu
aveam corp... Rătăcit ce rătăcit prin pă­
dure, pănă dedei (sic) de un rîu cu undele
de argint, în mijlocul rîului o insulă în­
cunjurată de ape - cu păduri şi grădini
din a[l] căror mijloc se ridica la ceruri o
biserică naltă cu cupole rotunde -toată de
aur gravat ce străluci a astfel, căci soarele cu­
rat se oglindia în cupola cea mare a bise­
ricei. La term era o barcă de aur... Eu
,
mă suiî într'însa şi, spărgînd cu lopeţile
undele de argint ale rîului, ajunsei la malul
insulei. Aicea totul tăcea, nu cîntau paserl,
nimica; numai din biserică s'auzia un
[96]
1) In text, greşit, «el»; atracţie dela «ochii».
2) In text tot: «ei».
CÎntec încet, trist, mormîntar (sic), ca
bocetul cel innăduşit lîngă patul murin­
duluî, Intrai, prin portalele de aur ale bi­
sericei, înăuntru. Pe jos marmură albă ca
laptele, pe sus arcadele nalte de aur, stîl­
pii de aur ... , icon ostasul cu icoane nalte şi
palide de sint] şi îngeri de-o frumuseţe
supra pămîntească, ce păreau suflate pe
pînze de argint - în altar o masă de
marmură cu sfintele taine... In biserică nu
era nimeni jos, ci numai sus în cor CÎn­
tau calugăriţe cîntece de mort... Cînd
dintr'o uşe văzul intrînd cu lumînări de
ceară albă 'n mînă chipuri' palide cu vălul
lung alb ce acoperia �i capul - astfel de
palide, încît faţa se confunda cu albul hai­
nelor, ci numai ochii stinşl ca de sticlă se
mişcau trist în orbitele lor. Ele 1) se mişcau
încet - încet pînă în mijlocul bisericei...
Eu mă ascunsei după o coloană de aur,
cu groază. Printre ele 2) văzul o umbră ...
un bătrîn cu părul alb, cu faţa rătăcită şi
trasă, lumînarea sa ardea şi el privia în
M. EMINESCU
96
I
il
,
....
·. ,
, t
" I
:1
ii
1,'
I ţ
'1
f
'J.
.Ii
f
l;
Ir
I
1
1
. ,
, I
1,
[97]
,-.
•
i
GENIU PUSTIU
97
i
I
'1
•
•
I
ochiul luminărei, cu buzele strînse, ŞI cu
" ochii fixL.. Mie-mi părea că'1 cunoşteam.
Rezemată de-o coloană, drept în faţa mea,
stătea o fată palidă cu faţa ca marrnora
cea vinătă ... ea-mi zimbi trist si-mi făcu cu
,
E P . P .,. .
mîna.; ra oeSIS... oesis : stngaf eu ... ŞI
deschisei ochii. Focul nu era 'ncă potolit ...
fereastra însă deschisă şi o vintoare (sic)
sufla cumplit prin el. Gindiam c'o fi des­
chis'o vîntul şi mă dusei s'o închid. Cind
� 't ,� � d 1)
ma n orc Insa ... va ...
Corpul... s'ar fi însănătoşit curînd, însă
acea ce era bolnav era inima mea 2). Tot
1) Aici se 'ntrerupe brusc manuscrisul şi "ici una din
filele ce se mal găsesc risi p ite prin hîrtiile lUI Eminescu,
cu privire la roman, nu ne lamuresc asupra celor ce
a veau să urmeze.
Dar acţiunea însăşi nu suferă de loc prin întreruperea
acestei desfăşurări de visuri fantastice.
2) Inaintea acestei frase sînt scrise, iar apoi şterse
următoarele versuri din « Venere şi Ma dona», cari justifică
şi ele datarea romanului prin 1871-1872:
«O cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezee
« Cu diaderna-î de stele J cu surîsul blînd, vergin,
«Eu făcut-am Zeitate dintr'o palidă femee,
« Cu inima stearpă, crudă şi cu suflet de venin.
7
[98]
98
M. EMINESCU
· ,
.:
I
I t
:� ,
ce-mi aducea aminte de ea ... de trădătoarea,
le (sic) aruncam în foc, care le consuma,
cum se consumă inima şi viaţa mea. Palid ca
o umbră, eu alintam (sic) de-a lungul zi­
durilor orasului mai- mult mort de cît viu.
1
Fălcile mi se 'ntundase adinc, albul ochi-
lor se 'ngălbenise şi negrul era turbure şi
stins, părul cădea în desordinepe gulerul
uns şi neşters a[l] roculul ') rneu-s-astfel îm­
blam printr'o lume streină, din care nu fă­
ceam parte -, şi cînd mă rătăciam în vr' o
grădină publică, unde feţe roşit şi vesele chi­
cote au imprejur, pierzîndu-se prin arbori,
eu credeam că sînt răutăcioase duhuri efe­
mere care-şi rîdeau de durerea mea. Ori mi
se părea cum-că 'n jurul [lor] rîdeau
morti, a[le] căror feţe galbene erau spoite
cu ro�u - ceea ce le făcea şi mal infrico­
sate, şi mal moarte prin contrastul între
adevărul mortii şi 'ntre simularea cea spo­
ită a vieţii. Altă-dată mă pomeniam că
mă uitam oare intregI în oglindă şi mă
strîmbam la mine singur -, şi cînd mă tră-
1) Germanism (ardelenism) ; Însemnează haină.
, I
.,.,-- '7' - T_ _ __
.. .
,
[99]
.0·
I
I
j
,
t
I
GENIU PUSTIU 99
ziarn din asemenea atonie, mă 'nfiora si­
guranţa c'am înnebunit şi teama de mine
însu-mi 1). Lucrul de care mă temeam mai
mult era nebunia; mi-era frică să nu 'ne­
bunesc. Adesea mă pomeniam că privi sem
fără să ştiii cîte o oară 'ntreagă 'n soare
şi că ochii mei orbiti de lumina lui caldă
nu mai puteau distinge nimica, ci un caos
vînăt-roşu părea că [mă] piroteşte şi mă 'nvîr­
teste mereu, pîni ce mă trezeam căzut pe
iarba cîmpului. Eram tîmpit, absurd, idiot.
Astfel stam adese înmormîntat în iarba
mirositoare, albastrii şi mici fluturi de vară
reiau prin florr, un soare cald îmi ardea
drept în creştet, totul era frumos cum is
frumoase zilele de vară ... , eu singur numai
nu cugetam nimica. Zile întregi cutreeram
cîmpii, pînă ce dedeam de rîu. Acolo, de
pe podul lui de lemn, mă uitam în valurile
galbene cum sburau repezi ciorăind, valuri
turburi ca sufletul meu sterp, - turburi şi
neoglindoşi (sic) ca inima mea moartă.
Apa limpede ca cristalul a isvoarălor nu-
1) Aceste două fraze din urmă sunt adaose de Emi­
nescu ulterior; vezi Ms. cit. f. 56, v.
- -- - -- - - - - � ._- --
"
[100]
mi plăcea, cînd dedeam însă de ea,
incepeam a o amesteca cu bastonul pănă
ce turburată de pămîntul cel negru era
.coana vie a gîndurilor mele.
Dar nu putea să rămî�ă astfel. Încă o
lună de-o viaţă astfel şi ştiam că voiu
muri ... De-aş fi murit, ce-mi păsa ... ; cine
stie dacă adinc în pămînt n'as fi fost mal
, ,
fericit ... , dar aveam un tată bătrîn, şi a muri
eu, însemna a-l băga pe-el în groapă.
Intr'o zi frumoasă de vară îmi făcuî le­
găturica, o pusei în vîrful băţului şi o luai
la picior pe drumul cel mare împărătesc.
Mergeam astfel printre cîmpi cu holde ...
Holdele miroseau şi se cociau de arşiţa
soareluî..., eu îmi pusesem pălăria 'n vîrful
capului, astfel încît fruntea rămînea liberă
şi goală şi flueram a lene un cîntec mo­
noton, şi numai lucii şi rnarf picături de
sudoare îmi curgeau de pe frunte de-a
lungul obrazului.
Zi de vară păn ' în seară am tot mers,
fără să stau de fel. Soarele era la apus,
aerul începea a se răcori, holdele păreau
că adorm din freamătul lor lUl1g-de-a lun-
f
t
"
I
"
100
U. EMINESCU
"1"�- y- -' . -- - - .
, .. ,
[101]
GENIU PUSTIU
101
gul drumului de teară oamenii se 'ntorceau
dela lucrul cîmpului, cu coasele de-a spi­
nare, fetele cu oale şi doniţe în amîndouă
mînile, boii trăgeau încet în jug şi carul
scirtiia, iar romănul ce mergea alătun cu
el şi pocnia din biciu, işl ţipa eternul său
hăis ho ! ... Ascuns în maluri dormia Mu­
răşul, pe el trosnia de căruţe podul de
luntri, pe care-l trecut şi eu... De departe
se vedeau muntii mei natali, uriasi bătrinl
, ,
cu frunţile de peatră spărgînd nouriî şi lu­
minînd tepeni, suri şi slabi asupra lor.
Una cîte una s'aprindeau stelele tremurînd
în nemărginirea albastră a cerului cînd mar
sus, cînd mai jos - şi luna, bălan a lor re­
gină, palidă ca o mireasă, trecea ca o se­
cere de argint prin norii albicioşi şi sub­
ţiri. Mai greoaie scirţiiau carele cu lemne
ce veniau din munte; romăniî şedeau t\Ă,�,
caţi pe foale în vîrful carălor (sic), sau
mergînd alături şuerau doine bătrîne şi triste
ca suvenirile trecutului. Toate farmecele
unei nopti de vară - luna albă si .stele
, ,
aurit, fluerul melancolic şi cîmpii ce par
a adormi, iar drept în faţă, bătrînii uriaşi
f
Iii
- � - - -
- .
. ,...:.....--
[102]
102
M. EMINESCU
",
'1.
,';
i�"
� "
l'
,1
, ,
�,:
d "
N;'1.
I l
i"':
I
•
; t
, ....
.:
j
II
I
,
I
,
,
Il
,
':
, .
,
'�
de peatră, muntii, ce acum păreau încu­
nunaţi de stele ce tremurau asupra frun­
ţilor lor.
Mergeam neoprit prin cărările albe ce
duceau crucişe prin lanurile unele 'ncă verzi
- mergeam, pănă ajunsei în poala răco­
roasă a munţilor. De-acolo apucat pe-o
pietroasă cărare de munte. Pe cîte-un vîrf
de deal vedeam arzînd focurI mari, şi oa­
meni împrejur, - din fundul codrilor ce-'n­
cunjurau cu o manta neagră-verde umerii
muntilor vuia cîte-un bucium durerea lui
,
de aramă; pe lîngă alte focuri vedeai
par-că cum joacă fete şi flăcăi, iar prin
codrii rătăciti fluerau voinicii printre dinti
, ,
şi din frunze cîte-o doină adîncă şi plină
de foc. Astfel treceam înainte alături cu
zidurile de peatră a[leJ muntelui, pe o
cărare îngustă ce ducea mereu în sus, nă­
ruită pe-alocurea, pe-alocurea baricadată de:
bolovani rostogoliţi din creştetul munţilor
şi înţepeniţi în albia cărărei. Săriarn peste
năruituri şi 'baricade, şi-am mers mereu,
pănă ce luna apusese, focurile se stingeau,
cîntecele încetară, iar răsăritul se roşia slab
[103]
GENIU PUSTIU
103
de faptul zilei. Aerul răcoare al dimineţeI
imî pătrundea pieptul, simţiam cum imi
arnorţeşte gîtul de răceală ... , pănă ce VăZUl
satul meu, cu căsuţele lui mici, acoperite
cu paie şi risipite prin creerii de peatră a[i]
muntelui, de ţi se părea un sat de cuiburi
de vultur. Trecut prin mijlocul lUI, pe lîngă
mica bisericută de lemn si tocmai la ca-
, ,
patul satului mă oprit lîngă bordeiul cel
înfundat �i sărac al tatălui meu. Prin ochiul
de sticlă se vedea lumină. Trăsei zăvorul
de lemn de la u�a uscată şi intrai Înăun­
tru. Pe vatră mal ardea]u] vr'o doi tăciunt
subţiri de nuele -, tata dormia pe-un pat
de scînduri nalt ca vatra. După cuptor era
încă patul mamei acoperit c-un lăicer,
de-asupra lui era [o] icoană veche şi afu­
mată a maicei Domnului, dinaintea căria(sic)
ardea o candelă mică cu unt-de-lemn. Mă
lungii pe patul mamei fără să-I trezesc pe
tata şi adormit curînd, căci eram foarte
obosit. Des-de-dimineaţă, păn-a nu fi ziuă,
cucoşul cînta asupra bordeiului şi auzit ca
prin somn pe tata sculindu-se, apoi luînd
în mini apă din un ciubăr şi spălindu-se
[104]
104
M. EMINESCU
1,
"',
1 '
'\
pe faţă, făcîndu-şi cruce şi morrnăind încet
o rugăciune, luîndu-şi ciocanele de piatră­
rie de sub laită şi plecînd pe uş-afară, fără
chiar să _ se uite îndărătul lui, şi fără a mă
vedea din dosul cuptorului, unde dormiam.
A doua zi cam pe l'a mează mă trezit şi
eu din somnul meu adînc şi fără visuri.
Nu ştiu cine pospăia prin casă şi pe Ia
vatră. Era o vară a mea, care băga vrea­
scuri în foc şi fierbea mîncare.
- Tu eşti, Finiţo, zisei eu sculînd u­
rnă, luindu-I capul între mini şi sărutind-o.
- I, Doamne!, zise ea, surizind cu de­
getele Ia gură şi măsurindu-mă cu ochii
din creştet păn' în talpe. Ce mare te-al fă­
cut... Uite! şi barbă şi mustăţi ... Da tare
eşti galben, vere, pare c'ai fi îndrăgit?
- Nu ştii tu, zisei eu, uitindu-mă în ochii
ei inocenţi şi Iucitori -, nu poţi şti tu ce
am suferit.
Dar ce frumuşică era verisoara mea.
Faţa albă şi obrazii roşii, părul castaniu
şi desfăcut în două cOZI întrunite pe spate
- neted şi cu cărare prin mijlocul CQ­
pului--, ochii mari că prii ce se uitau
, ,
, ,
'T� --� - •
,
[105]
GENIU PUSTIU
105
miraţi la mine, sprincenele arcate şi îm­
binate, nasul fin ca [al] unei dame mari,
bărbia rotundă şi plină, iar cînd rîdea două
gropiţe cochete. Cămaşa albă, cu altiţe, şi
mîniei largI, fota curată şi nouă, iar pi­
cioarele goale. Cu cît o priviam, îmi pă­
rea mai frumoasă şi-o sărutai Încă odată.
- O ! zise ea, rizind vesel - îţl iei la
guri par c'ar fi dintr'ai tău ... ia fii bun,
mă rog, de-ţi cată de treabă, domnişorule !
- De-de, zic eu -- n'o lua 'n nume de
rău ... Şi-apoi nu mă uit eu la ochii tăf...
fie ei cît de frumosi ...
,
- O! frumos! vine vărul pe la noi, ŞI­
apoi lucrul ce mi-I spune mai intăiu e că
ochii mi-s urîti! Frumos!
,
- Da nu ...
- Destul, las-că şti u.; Domnu-a fost la
cetate ... Nevestele de domn au ochii mai
frumoşi de cît ai mei, se 'nţelege - zise
ea, punindu-şl rîzind ruinele 'n şolduri, ­
fiica Evei cea limbută cu dintii de măr-
,
găritar.
- De-al şti, Finito, zisei pe jumătate rî­
zînd, de dragostea mea ...
- ,
. .�- . .
[106]
106
M. EMINESCU
"
I
� "
1
1 '
'.1
- Dragoste - zise ea repede... ce dra­
goste? Şi ridica cu curiositate din sprîncene.
C 'd te ? � .. ""'
e ragos e .. ,. spune-mi �I mIe ... zau a�a .
Te rog, vere! adăoga ea, încreţindu-şi gura
şi plecind ochii cu atîta graţiositate, în cit
numai pe sub gene se uita la mine.
Şezi ici pe pat, zisei eu, apucindu-o 'n
braţe şi punînd-o să şadă ca pe-un copil
obraznic .... , eu mă aşezai alături cu ea, 'i
'nconjurai grumazul cu braţul meu şi inceput
să-I povestesc amorul meu şi nenorocirile
mele. Ea asculta c-un fel de seriositate şi
c-o atentiune copilărească - şi cînd se uita
drept în ochii mei, ai ei se Împlură de la­
crimî. - Sărmanul văr, zise ea, sărutîndu-mă
cu-atîta dulceaţă şi tinereţe 1).
Oalele fierbeaju] pe vatră. - O!, zise ea,
ca aducîndu-şi aminte, trebuie să-i duc me­
rinde tătîni-tăn ' Las-că ne mai vedem noi de
seară, mîni dimineaţă ... zise ea şi drese ce
drese, apol lua vr'o două oale din cele (sic),
1) Urmează aici o [rază naivă şi nepotrivită în cadrul
povestirei, - ştearsă ulterior (cu creion roşu) de Emi­
nescu : «Se 'nţelege că stilul în care i-a m narat neno­
rocirile mele a fost cît se poate de popular şi de colorat».
. ,
, I
,... - -- --, - -� --
/-'. � .
1
,
[107]
surise şi cu ochii şi cu gura, �l pleca pe
uşă, şi prin sat înainte.
Nu mult după aceea veni �i tată-meu,
care auzise dela fată, că venisem acasă.
El mă strînse în braţele [sale]. Capul său
era mai alb, creţii de pe frunte şi brazdele
din faţă mai adin ce, iată toată schimbarea
ce-o băgai de seamă la el - destul Însă
ca ochii să mi se împle de lacrimi.
Am stat mult acasă, într'o atonie mono­
tonă şi moartă. Intre grinzile casei găsi­
sem o carte cu scoarte de piele roase de
molii, cu mărginele roşii -' în ea eraju]
nişte poveşti-manuscrise, cu litere bătrîne,
iară literele începătoare paleografate cu
ro�u .. , de sigur vr-o reminiscenţă de-a preo­
tului celui bătrîn ce murise de mai mulţi
ani. Cu cartea aceea în mînă, steteam zile
întregi lungit pe prispa casei la umbră şi
descifram machinalmente slovele cele bă­
trîne, or priviam cu ochii drept în grin­
zile afumate ale streşinei, pănă ce '-mi sim­
ţiam capul ridicat şi pus în poale. 'Mi
întorceam ochii peste cap ... , era Finita
ce-şi aşezase capul meu pe poalele ei-
I
j
I
..
. 1
I
I
1
I
1,
•
GENIU PUSTIU
107
..... -'.. .
[108]
i :
I
1) Vezf poesia «Sara pe deal», (ed. uIt. Şaraga p. 165-
166), scrisă mult mai tîrziu şi cuprinzînd totuşi acelaş
tablou idilic, în strofa I.
�l lncepea a-mi povesti ba cimilitun, ba
basme, ba-mi cînta. cu vocea jumătate cîte-o
horă ori cîte [o J chiuitură cu vorbe cu tot.
Astfel şe deam lungit seri întregI cu capu'n
poalele el -, pe cînd vitele se 'ntorceau
mugind greu de prin munţi, iar talancele
de la gîturile vacilor cu ugerul greu de
lapte suna]u] a lene şi melancolic prin at­
mosfera cea dulce a serei. 1)
Revoluţiunea ardea în cîmpia Transil­
vaniei -, dar mie ce-mi păsa de toate.
Pentru realitate eu eram omorît... Nepă­
sarea leneşă, lene de-a cugeta, lene de-a
simţi, abrutisarea cea mai adîncă şi mai
idioată, iată ce făcuse din mine amorul
unei femel. Insusi numele el, Poesis, nu
putea să escite nici un simtimînt în mine.
Era ceva ce murise de mult pentru mine,
ce uitasem de mult - lucru de care îmi
era greu să-mi aduc bine aminte; - căci
nu cugetam să-mi fi ucis inima şi să-mi fi
omorît inteligenţa, ... şi cu toate astea toc-
r
I
I
i
M. EMINESCU
108
I
",'
I
I I
1·
r�
I
r�==--==--->'-' . - � �. . .
[109]
- .... 3"'. •• . _.
1) Scris ulterior, cu creion roşu, de-asupra cuvintelor
«Iancu, Axente şi cu Balint». şterse.
mai aceea era, c� nici nu-mi trecea prin
minte.
Venise toamna şi îngălbenise codri din
umerii batrinilor munţi, pe virfurile lor
negurile deveniau mai dese, - în fine într'o
zi ne pornenirăm cu cel întîi fulgi de zăpadă
înnecînd cu puful lor de argint aerul ne­
guros şi rece al munţilor. Prin sate colinda
vestea cum-că se ridicase Romănii 1) împo­
triva U ngurilor �i Impăratul Codrilor bă­
trîn! şi a[l] munţilor suri şi sterp! aduna
pe vulturii din visuinele lor stîncoase Îm­
prejurul flamurei româneşti. In creerii impie­
triti ai muntilor si-n aerul lor cel rece flutura
, "
tricolorul, trăia libertatea Transilvaniei.
Intr'o noapte am văzut un spectacol mă­
ret. In culmile muntilor, pe fruntile lor de
, , ,
piatră, (are de care mai înnălţate, se aprin­
deau, unul cîte unul, focuri mari - părea
că munţii însuşi se aprinsese. Împrejurul
focuri lor vedeai sezind cete întregr de oa­
meni �j lăncile culcate pe umere străluciau
în aer. .. lănci de coase, cari 'n urmă erau
109
GENIU PUSTIU
[110]
I
I
1.,
110
�I. EMINESCU
1 '
'�f
să devie spaima inamicilor. Din creştetele
muntilor RomăniI sloboziau roti înfăşurate
, , ,
'n paie şi aprinse cari se rostogoliau cu
o repejune demonică, pănă se pierdeau
hăulind în prăpăstiile adinci, în inima pă­
mîntului. Buciumele sunau din vîrfuri, astfel
încît ţi se părea că sufletele de aramă a[leJ
munţilor se trezise şi sunaju] a moartea
lumei. Culme cu culme ardea, atîţia uriaşi
ochl roşit cîte unul pe-o frunte de deal.
Codrii bătrîni trosniau 1) amorţit! de iarnă,
stelele şi luna erau mai palide 'n cer,
cerul însuşi părea mal sur. Era unul din
acele spectacole măreţe, din acele tablouri
uriaşe, pe care numai Dumnezeu le poate
zugrăfi (sic) pe tabla întinsă a lumei, îna­
intea ochilor uimiti si a inimei înfrînte.
, ,
Revoluţiunea pătrunsese'n munţi. La noi,
cart eram mai în poalele munţilor, veniau
honveziI ca să recruteze oameni tineri, însă
aceştia o apucase de mult la Iancu. Oa­
meniî mal maturi aşteptau ca eu să mă fac
pribunul (tribunul) lor - însă eu, în starea
1) Scris de-asupra peste «vuia ii».
I
•
•
\ ,
1
i
f:
[111]
GENIU PUSTIU
l11
in care eram, am fost nesimţitor şi impa­
sibil pentru aceste cause marI. Cu toate
astea satul era adeseori visitat de către tri­
bunii lui Iancu, adesea cete întregi găz­
duiau peste noapte pe la n01, spre-a pleca
înspre ziuă iar, fără ca honvezilor să le fi
trecut prin minte, ca să-i surprindă cindva.
Însă într'o noapte auzii împuşcături prin
vecini. Speriat sar din aşternut, ies afară
şi mă sui pe gard, ţinindu- mă de parii 1111,
astfel încît dominam cu privirea asupra unei
părţi din casele vecine. Văzul o casă în­
cunjurată de honvezi şi pe unii trintind cu
paturile pustii în u�a casei, pentru a-l sforţa
intrarea. Dar în momentul acela văzul ful­
gerînd prin ferestrele casei îrnpuşcăturî, �i
[auzit] vaetele celor ce-o încunj urase--u�a
se sparse cu repejune �l dinăuntru ieşi [un
june palid] 1) cu capul gol, cu sabia 'n
dinţi şi minele 'narmate de pistoale 'ntinse
pe care le slobozi drept în capetele celor
ce steteau în uşă. In urma lui o ceată de
oameni înarmaţi cu lăncî împungeau în
1) Vezi pag. urrn., aliniatul 1.
[112]
1.
112
M. EMINESCU
r,
I
i 1
,.
J
I.�
,1
dreapta şi 'o stînga şi, răsbind pnn el, fu­
giră mereu pănă 'n risipiturile unei stînd,
prin cari, pierzîndu-se, nu vedeai în lună
decît otelul tevelor întinse În cei ce acuma
' ,
cotrobăiau prin casă.
Dar pe acel june palid, cu capul gol,'
Îmi părea că-I cunosc. Deşi-l văzusem nu­
rn.u la lumina fulgerelor din puşte, totuşi
Îmi părea că nu putea să fie altul decît
Ioan. Mă 'ntorsel În casă şi mă culcai iar j
însă nu era cu putinţă să mai închid ochii
de gîndurI. Daca acela va fi fost Ioan ,
iată ceea ce-mi umbla mereu prin cap j
căci de va fi fost el, decisiunea mea era
ca şi luată, ... trebuia să-I urmez.
Ast-fel svîrcolindu-mă În patul meu, pă­
rea că demonii toţr intrase în sufletul meu
cel turburat, asemenea unor visuri aievea ...
unor visuri cu ghiarele de fier. In toate
părţile mă întorceam, spre părete - dar
păretele părea zugrăvit cu chipuri roşii ca
acele ale icoanelor de lemn din bisericele
bătrîne - mă 'ntorceam spre cuptor, dar
cărbunii ce ardeau vinen pe vatră păreau
roşii ochi de demonr, cari se întorceau cum-
[113]
GENIU PUSTIU 113
plit, iar în fumul cel verde ce se înnălţa
în sus păream a vedea fluturind părul des­
pletit şi sur a[1J unei furii crîncene. Imi în­
chideam ochit, ca să alung toate visurile
acestea ... Un somn părea că mă cuprin­
sese, însă somn cu durere de cap şi cu
bătăi de inimă. Creerii mei părea că-i stoarce
o ghiară de lemn, pieptul meu părea apă­
sat ca de-o piatră, părea că e cine-va pe
mine care-mi stingea suflarea, care In 'apuca
cu braţe lungI şi teribile şi m'arunca într'un
abis întunecos, unde cădeam mereu, mereu ...
Astfel între cer şi iad văd piscul cel de pia­
tră sfărmată a[lJ unei stănce pe care mi se
părea c-am să cad. C-un tipet teribil mă
smuncesc pare-că din cursul ce-l luase
corpul meu în jos, dar în momentul acela
ajung de stăncă, o durere cumplită... îmi
spărsesem corpul de ea ... Mă pomenii. Că­
zusem într'adevăr... dar de pe pat jos.
Focul licăria încă şi înaintea maicei dure­
rilor ardea candela cea mică, luminînd faţa
ei cea sintă. ImI făcui o cruce si mă scula!
,
drept în picioare.
Era cu' neputinţă să mai dorm sau să
8
[114]
1,
,
1 . I
. ,
f I
mai rămîn; ci decisesem de-a urma pri­
mei mele impresiuni, aceea de-a mă duce
'n lume, unde mă vor duce ochiî. Băgaf
vreascuri în foc, carf începură să trosniască
vesel şi să arunce scîntei cu pară. Apropiat
de foc un scăunaş scund, luai dintr'un colt
coasa tatei şi şezind pe scăunaş începui
la lumina focului de vreascuri să cioplesc
c'un cuţit de brîu, să cioplesc cu băgare
de seamă coasa şi s'o prefac în lance.
Făcui ca coasa să stee drept în vîrful mîne­
rulut şi-apoi, luînd o cute de piatră, începui
a o freca de ascuţişul şi mar cu deosebire
de vîrful coasei, pănă ce se ascuţi ca un
bricîu, încît suflînd c-un păr de-asupră-I s'ar
fi tăiat în două. Din norocire tatăl meu dor­
mia aşa de dus, încît n'a auzit nici cum as­
cuţisem coasa, nici cum apoi, luînd două pis­
toale lungI şi ruginite de sub pat, le încărcat
cu praful de puşcă dintr'un corn de bou, mi
le pusei în brîu, luai o ţundră veche pe umere,
o căciulă de oaie 'n cap, lancea de-a umere
şi Ieşiî afară din casă. Afară era rece, însă
o lună frumoasă pluti a în cîmpia cea al­
bastră a aerului. In casa cea vecină, unde
[115]
GENIU PUSTIU
115
1
l
!
se 'ntirnplase lupta, u�a era căscată cu
desăvîrşire, în mijlocul casei la pămînt
ardea un foc mare ce-l aprinsese soldaţii,
pe cînd el inşişl şedeau trintiţî pe fîn cu
puştele puse alăturl, cu lulele aprinse 'n
gură; la foc fierbea o oală mare, iar ei
vorbind din cînd în cînd scuipeau (sic) cînd
în foc de-a dreptul, cînd alături. Feţele lor
erau sălbătăcite, îndobitocite. Caii lor cei
înşelaţi erau legaţi afară, de parii garduluI
-, ci mai încolo de toti era un cal sur,
cu gura nepusă 'n zăbală, căci mînca dintr' o
legătură de fîn ce i-se pusese 'nainte. In­
conjurai casa pe dindos, astfel încît venit
lîngă calul sur fără de-a trece pe dinaintea
uşei deschise. Iau cuţitul din brîu şi tai
repede curelele leg-ate de gard, pui mîna 'n
coama caluluî şi 'ntr'o clipă sînt pe el �i-l
isbesc de-I răsună coastele. Ca turbat as­
vîrle din copite, nechează una, dar o şi
rumpe de fugă, încît sburam prin noapte
ca purtat de-un duh-spaimă, fără să mă
uit în urmă. O împuşcătură auzii în urma
mea, glonţul îmi vijii pe la ureche; dar lă­
sînd[ u-lJ fără friu, isbindu-l numar în coaste,
. �.. '. ,',
[116]
\
j'
",
.
l'
,j
,1
'1
r�
I
116 M. EMlNESCU
... __ . .
el [calul] fugea, spărgînd cu corpul lui fier­
binte şi fumegînd de sudoare aerul cel rece
al nopţii. Sguduitura cumplită ce-tril da fu­
gînd, mă cutremura în coate fibrele cor­
pului. Lancea ce-o ţineam de-a umere ful­
gera la lumina lunei şi sfîşia aerul noptii,
pe cînd cremenea de munte de sub copi-.
tele de fier a[le] calului sburînd scînteia,
trosnind şi trezind ecoul cel adormit al
munţilor. Calul mă ducea mereu, astfel în­
cît în urmă nici se părea că a� călări, ci
că a� pluti între cer şi pămînt, dus de-un
geniu nevăzut mereu înainte, răpit de-un
bălaur din poveste, de-un smeu c'o falcă'n
cer şi cu una'n pămînt. Cît oi ti sburat
astfel nu ştiu, numai de-odată simţit cum­
că calul poticneşte una şi-apoi începe a
merge mal Încet şi mai greu, suflînd greu,
cu nările �i gura plină de spume. Fără s'o
fi băgat de seamă, eu îeşisetn din munti
şi mă aflam pe şes.
Pănă aici mersesem ca prin somn. Cîte
făcusem pănă acum, toate le făcusem pe
neştiute, dominat de-o dorinţă pe care eu
singur nu mi-a puteam defini, ele-un im-
[117]
Ţ
GENIU PUSTIU
117
I
.q
..
�
l
(
t
puls întunecos şi fără sens. Acum îmi fre­
cai ochii şi începui a privi în jurul meu.
Din dărătul meu munţii, înaintea mea de­
parte Mureşul, într' o parte un orăşel care
aprins din multe părţi începea a arde. De­
parte era cam cale de două ceasurI. Calul
era obosit şi nu mai putea merge de cît
în pas. Il indrepta] spre orăşel, In curînd
însă suflarea cea limpede a aerului de noapte
începu a deveni mai rece şi mai iute. De­
şi cerul era senin, ace miel de ninsoare
începură a-mi isbi faţa şi fruntea; îl dedeiu
un impuls nou calului, care-o începu în
treapăt. Din ce in ce vîntul creştea şi prin­
dea aripi, pănă ce mai repede de cît trea­
pătul calului meu începu să mă pătrundă
cu frigul lui prin toţi porii vechilor mele
haine. Oraşul se aprindea din ce în ce
mai mult, cu cît 1) mă apropiam, pă­
ream a distinge vaiete slabe şi depăr­
tate, calul fugea mai iute, vîntul începu a
vîjăi şi a fluera, astfel Încît vedeai cum cu
el creşteau aripele flacărilor ce se 'năltau
1) In text»: cu atît».
[118]
1· '
;:l,
118
Al. EMINESCU
· ,
, ,
la cer. Din ce în ce mă apropiam, din ce
în ce vedeam cum vîntul s'arunca cu furie
în braţele mărei de foc care creştea în
toate părţile, prinzînd din vîntul cel rece
şi barbar mii �l rnii de suflete eroice (?)
�l repezi. Vaietele �l bocetele s'auziau
cumplit, astfel încît pietrele s'ar fi sfăr­
mat de durere auzindu-le, oraşul înflăcărat·
prin foc şi vînt se unise cu cerul, căci între
cer şi pămînt nu mai era deosebire. Fla­
căra sbura prezisă după îndreptarea vin­
tului. .. , aerul ardea cu fum cu tot, cerul se
dogorise, astfel încît albastra lui boltă a­
meninţa a se aprinde �l a se nărui. Prin
nori de fum rosii vedeai amestecate ca ochi
,
de aur stelele timide şi trernurătoare. Pă-
mînt, aer şi cerul asupra-le erau copnnse
de acelaş foc,.. Calul meu fără preget �l
îmboldit - sbura poticnindu-se. Aproape
de oraş, mă coborît de pe cal..., pusei lan­
cea in şantul de-alăturea drumului împără­
tesc, infipsel de căciula mea o pană rO�le,
şi suindu-mă pe cal intrai în stradele a­
pnnse din amîndouă părţile ale oraşului.
Vuetul cel selbatic al tobelor inamice, ca-
[119]
i
I
I
...
GENIU PUSTIU
119
i
I
I
I
se le năruindu-se mistuite de flacări, prin
ferestrele plesnite ieşind flacăra neagră­
roşie cu fum negru... astfel şirele 1) ca­
selor părea]u] pus[ e] în ordine de bătălie
cu capetele arzinde, cu ochii cei plini de
flacără şi fum. Oamenii alergau şi ţipau,
stradele negre foiau asemenea muşinoiuluî
de furnici, unii cărau şi duceau lăzi, cu faţa
speriată şi [cu] ochii holbati la soldaţii ce
nu ştiau ce urmări ... prăzile ce fugeau, fe­
meile ce pe jumătate goale alergau pe
strade, despletite şi palide, asemenea sta­
fiilor... Bărbaţii lor aruncaţi sub roţile
carelor sau isbitr cu capetele de murit
caselor arzînde, trîntiţi pe pietrişul stra­
d ei, gemeau pe ici pe. colo, pe jumă­
tate mortl,.. 2). Copiii ţipau cu ochii plînşi
�i îngînau nearticulat numele mamelor lor.
Cu pistoalele'n mînă, cu cocoşul tras îm­
boldii calul de trecu prin strade peste ca­
da vre de oameni, peste căruţe sfărmate,
peste lăzi sparte din cari curgeau haine
1) In text fusese intiî : şirul.
2) In text este - evident un lapsus - «morţi sau pe
jumătate morţi».
[120]
,
:::lI
I
,
120
M. EMINESCU
I "
..
1.1
şi unelte, peste mobile rupte, peste ani­
male ucise - treceam ca sălbatic prin a­
cest cumplit spectacol, prin această dramă
teribilă şi srişietoare, iluminată de focul cel
larg al incendiului. Într'o parte şi 'n alta
şirurile de case arzînd - pavagiul de pie­
trii mărunte şi albe acoperit de cadavre şi
împlut de sînge negru, lumea toată co-:
prinsă de vaet ... jos omorul şi noapte, sus
IJOUrl şi fum! Iată întregul acestui specta­
col înfricoşat.
Ştiam aicia casa unui preot; trebuia să
mă duc la el. Cît mă bucurai cînd, ieşind
în suburbiul întunecos şi plin de grădini
al oraşului, văzul cumcă acolo nu arde
nimic. Grădinile înconjurate de-un hăţiş des
şi tufos, deşi scuturat de toamnă, se'ntin­
deau alături cu strada, pe cînd după acel
tufiş ascunse'ntre arbori se vedeau casele.
Ajunsei şi inaintea casei preotului. Poarta
era deschisă şi răzirnată'n amîndouă părţile.
Ferestrele erau deschise, ci prin de s'au­
ziau vaetele cele slabe ale unei femel. De-a
intra astfel cum eram în casă. era a mă
expune pericolului vădit. Mă apropiat aşa-
[121]
.,
GENIU PUSTiU
121
1
"
dar de fereastră şi priviî înăuntru. Dar ce
VăZUl, Dumnezeul meu!
Casa plină cu oameni care de care mai
beţi �.i mai selbatecf, cari şedeau rîzînd şi
chiuind înaintea unei buţi de mărime mij­
locie, desfundată. In păretele din dreapta
ferestrei, pe care mă uitam, era un oblon
în fundul căruia era icoana de lemn a
Maicei Domnului, dinaintea căreia ardea
o candelă mică jumătate cu untdelemn,
jumătate cu apă. Pe oblon şi de-asupra
în cuie era aşezat busuioc uscat şi flori
galbene, cari asemenea se uscase. Sub
oblon era masa cu cărţile bisericeşti ale
preotului, legate în piele, vechi, risipite­
unele căzute pe jos. Oblonul cu icoana erau
în păretele dintre camera aceasta şi alta mal
mică alăture (sic). Preotul era spînzurat
de un cuiu mare de fier de-asupra uşei.;
Ochii lui erau intorşl cumplit, din gură
peste barbă curgea spuma cea vînătă a
morţii, mînile sale erau dinainte legate.
Alături c'un părete sta răzimată fata lui,
palidă ca varul, cu marii el ochi negri
înfundaţi, înconjuraţi cu mari cearcăne
[122]
122
M. EMINESCU
r�
I
I
vinete, rătăciţi ca ochii unei nebune. Bu­
zele vinete şi apăsate, părul negru ca noap­
tea, despletit, ce flutura împrejurul gîtului
ei alb ca marmura cea moartă ... , haina
lungă şi neagră de mătase, îi dedea as­
pectul unei furii a durerei, unei dureri În­
mărmurite. Ochii erau seci şi priviau într'o
desperare demonica şi nebună asupra ace­
lor oameni, roşii de beţie, cu ochii strălu­
ciţI şi murdari, cari tăvălindu-se pe pămînt
o priviau c'o ardoare selbatecă şi neumană.
Hoho! .. răcni unul din ei - cu fruntea
mică, cu faţa grasă şi roşie, cu ochii mici
�i verzi, cu părul ro�u ca focul... Oho r
f � f t � ti I '
rumoasa a a ... ce cau,l a�a... ce. cam
spinzurat pe tată-tău., popă blăstămat!
Rîzi tu de el... Ce-ti pasă tie ... tu cu noi
, ,
ai să trăieşti. .. ai să fii ibovnica mea, puiule!
Hehehe! - zise el rîzînd şi abia tinindu-se
pe picioare... Cum îţi par eu, fata mea?
frumos, hai?.. frumos băiat... chipes m'a
făcut mama ... roşu colo ... hehehe 1 şi-I place
băiatul frumos şi roşu fetei celei albe ...
aşa-I că-i place? .. Cu astea se apropia de
fată, a[leJ cărei buze se căscase de spaima
[123]
şi care tremura ca varga ... El vrea să pună
mîna pe ea... dar ea cade în genunchI...
Desolată şi frumoasă, ea îndreaptă ochii ei
mari ce-ar fi putut mişca o inimă de aramă ...
Te rog-zise ea -omoară-mă. Omoară-mă
�j pe mine, ca pe tata, căci îţi voiu mul­
tămi.
,
H h h 1 • 1 C? v v '1 A v
ee e.nerOZle ... e.,samon,auZl. UZI,
Istvan, să moară ea! Nu, nu, nu! adaoga
el rîzînd prosteşte, tu nu trebue să mori.
Nu trebue să moară! adaoseră toţi, rî­
zînd care de 'ncotro; ea-i nevasta noastră
a tuturora ... Nu trebue să moară.
Eu am căzut Întîi la sorţi, zise cani­
balul -- lăsaţi-mă cu ea singur 1.. Ceilalţi
se sculară spre a ieşi din casă ...
C'o decisiune teribilă, sermana fată se
repezi cu furie, isbindu-se cu creştetul ca­
pului de părete, însă, numai leşinată, ea
recăzu în braţele canibaluluî, care e'o strîn­
soare murdară, cu hainele dehămate (ii'ic)
şi [cu] cămaşa descheiată la piept, astfel
încît i-se vedea pieptul, plin de păr ro�u
-, el voi să apese gura lui murdară şi cu
musteţi roşii rare, pe buzele ei cele vinete
..,
1:
,
,
1
1
1
\
\
GENIU PUSTIU
123
..
.. . ,� � .
�
[124]
I I
...
124
M. EMINEscrr
i'
"
1,
I
:
ii
1.
,
t
�
z ,
- I
ca porumba... O simţi ea aceasta şi cu
o ultimă sfoqa[re J se rupse din braţele
lul, .. Eu întinsei acum pistolul prin ferea­
stră, în momentul cînd ea deschise ochii.
Era să fugă pe uşe şi văzînd arma 'ntinsă ...
ea rămase dreaptă, o 'nmărrnurită statue
a disperării sublime, cu mîndrie de leoaică
în faţă, c'o strălucire selbatecă şi vergină
în ochi. Cu mîna sigură slobozil drept în
pieptul el. .. ; nimerisern bine, căci c'un
surîs ce deveni angelic ca a[lJ unei marti re,
ea căzu de-a lungul pe pămînt. In momen­
tul acela, ungurul scăpase din mînă la
pocnetul armei mele sfeşnicul de lut c'o
lungă lumînare de seu. De-odată intrată
şi ceilalţi colegI al lui, aprinseră lumi­
narea şi se apropiată abia ţin în du-se pe
picioare, cu ochii holbau şi miraţi de ca­
davrul întins drept pe pămînt, cu mînile 'n­
crucişate pe piept, a[IJ biete! copile moarte.
Era pericol să mai stau la fereastra a­
ceea, înconjurat casa, intrai pe-o altă fe­
reastră în camera de-alăturea aceleia în
care se 'ntîmplase catastrofa şi care era
despărţită numai prin o uşe (din norocire
[125]
închisă cu cheia) de locul acelei barbare
crudelităţi (sic).
In camera d'alăturea găsi] lesne oblonul
cu icoana Maicei Domnului. Pe partea de
dincoace era un geam de fereastră. Il des­
chisei şi luai iute icoana rezemată de geam,
luînd tot-odată �i candela şi stingînd-o În­
[tr'o] clipă 1).
Frică nu-mi era, pentru-că n'am ţinut nici­
odată la viaţă, şi-apoi eram decis, de-a
mi-o vinde cam scump în cazul unei lupte.
- Hehe! zise hîdul cel rosu-ai murit
,
bată-te-ar Dumnezeu fată de popă! şi-o
isbi una cu piciorul.
lntr'adevăr ea era moartă ... Haina ei cea
neagră se răsletise pe pămint..., ochii cel
mari se 'nchisese -, şi cu toate durerile
un zîmbet amar dar sublim înseninase faţa
ei cea moartă, fără sînge, albă ca pînza
lintoliului. Mînile, unite drept asupra acelei
inimi ce-o rupsesem c'un glonte, nu lăsau
a se vedea rana �i pe haina cea neagră
1) In text, aceste trei fraze, adaose ulterior (Ms, cit.
t. 66 v.), par a Înlocui fraza anterioară: «După obiceiul
caselor de ţară, între amîndouă casele era un oblon mic
de sticlă, prin care puteam observa iarăşî toate».
I
•
j
I
)
GENIU PUSTIU
125
[126]
126
M. EMINESCU
...
1,
:
I
. ,
, ,
curgea un şir de picături de sînge. Era
frumoasă astfel... acea martiră sintă, albă
şi vergină, zăcînd întinsă pe pămînt ală­
turi cu acele figuri satanice şi dobitoceştt
totodată.
Unul din ei da vînt preotului şi'l clătina
de picioare într' o parte şi Într' alta, altul îl
atinse lumînarea de barba lui cea albă, care
prinse foc şi incepu a arde 'n sus ... Pielea
cea vinătă de pe faţa bătrînului începu să
plesniască, genele albe şi lungi se aprin­
seră, peliţa de pe ochi arzînd se trase 'n
sus, astfel încît ochii încă lucii se holbau
sălbatici şi 'ntorsi către acei oameni stu­
pizl. Intr'adevăr era un spectacol cumplit
şi înfiorător! Barba arsă, faţa neagră de
pirlită, ochii întor şi şi înfundatl, gura des­
chisă, plină de spume ce fierbeau la ar­
sura foculuL.. în fine un cap de mort schi­
lod, care-şi îndrepta ochii săi, ce păreaţu]
a vorbi cu toată cumplenia (sic) faptelor,
către acei oameni ce rîdeau şi cari'n tim­
pirea lor nu puteau înţelege rînjitul cel sec
al mortului.
Hehe! - zise Ianoş, voi rîdeţi de popa,
[127]
r
J
GENIU PUSTIU
127
'�
J
j
l
eu de fata popet. Ce, crezi că moartă
a scăpat de mine ?. Nu, nu, nu! Eheî fată,
scoli că Ianoş vrea să te sărute. - Şi cu
asta o tirăi 1) de braţ din casă, astfel încît
praful podelelor împluse şi albise hainele
el cele negre. Deşi nu înţelegeam bine pe
canibal, însă o idee nefastă îmi trecu prin
minte: dacă acei oameni într' adevăr ar fi
putut fi aşa de sacrilegi, ca să violeze pănă
şi cadavrul unei vergine. Dar deodată cu
acestă idee, scînteia în capul meu şi ideea
unei răsbunări înfricoşate.
A fost fapta unei minute să mă desculţ,
şi pe dindosul casei să car, pe-o scară ce
suia în podul casei, o mulţime de paie us­
cate, pe care răspindindu-le în tot întinsul
podului, le dădui foc. Mă scoboriî iute,
şi fiind-că uşa dela tindă era cu cheia 'n
ea pe dinafară, o trăsei în cleantă şi in­
torsei cheia, fără ca cei morti beti în casă
, ,
să poată băga de seamă ceva. Numai fe­
reastra cea deschisă era loc de ieşire. Dar
c'o furie supraumană, eu aduser o claie
1) In text: «tirăind-o» etc.
[128]
128
M. EMINESCU
, "
întreagă de paie sub fereastră -, şi apoi
ridicind poarta cea mare a curţii din ţîţini,
o trîntii peste fereastră, iar sub ea aprinsei
paiele cari, uscate şi 'n vînt, începură a
arde. In momentul acela cel din casă pă­
rură a se trezi, căci c' o furie teribilă în­
cepură a isbi în uşe. Dar uşa era îndoită,
de brad uscat şi bătută peste tot cu teri­
bile cuie de fier. Săriră la fereastră, însă
poarta 'n fereastră se aprinsese şi eu pu­
sesem asupra-I şi-o a doua poartă şi inc'o
claie de paie. In momentul acela acoperă­
mintul prinse foc, grinzile începură a trozni,
vîntul [a] mestecindu-se 1) cu flacăra ce arsese"
păn'acum închisă o înzeci într'un moment
şi urletele fioroase ale canibalilor îngropaţi
în flăcăn se auziau asemenea vaietelor ce­
lor osînditI la focul GheeneI.
,
M'aruncai pe cal disculţ cum eram, şi
isbindu-l în coaste inceput să iau drumul
înapoi prin oraş -; flacările erau mai do­
moale, stradele pustii şi cadavrele erau pe-
1) In text pare a fi «măritindu-ser, o expresie roman­
ţioasă asemenea căreia mai întîlnim în roman unele.
[129]
T
r
.,
,
GENIU PUSTIU
129
/
)
l
alocurea aşezate clae pe grămadă. Călării
repede pănă ieşii din oraş afară, unde la
drumul împărătesc luîndu-mi lancea din
sant, scotîndu-mi pana rosie din căciulă si
.,.,., 'J .,
dînd-o vîntului, o apuc al călare îndărăt spre
munte, deşi nu'n spre satul meu,
Dedei de-o cale de munte, pe care în­
cepui de-a-'mi mîna calul, care încet şi
poticnind, suflînd greu pocnia a lene cu
copitele bolovanii marI de prin încovoi­
turile cărării dintre stinci. Din ce în ce mă
'nfundam mai mult în munţi, din ce în ce
aerul deveni a mai liber şi mai rece, dar
din ce în ce cerul devenia mai senin şi
luna spărgea cu faţa ei cea galbenă vălul
argintiu al norilor. Capul meu era aşa de
pustiu, cu amestecul fără inteles al unor
colori varii, roşu-negru-verde-galbin, toate
amestecate pe unul �i acelaş loc, în fine
un nesens (sic) absurd ce semăna cu gîn­
dirile unui idiot, iată aceea ce s� 'nvîrtia în
capul meu. Impresiunea ce-o făcuse asu­
pră-mi toate scenele precedente era aceea a 1)
1) In text: «acelea ale ... » ca şi cînd s'ar referi la «irn­
presiunile» -, un la psus evident.
9
. ........ .
[130]
unui" om nedormit de mai multe zile, cu
creerii turburi de iQsomnie, care umblînd
printre oameni visează aievea şi mintea lui
croieşte pe faţa ori cărui cunoscut trăsuri a­
dînd, grime (sic) întunecate, proiecte funeste
-, care vede pe păreţi umbrele lungindu-se
�i primind conture umane, ochilor căruia i
se pare că apa limpede privind la ea se co­
loră (sic) - o disposiţiune a sufletului în fine,
în coprinsul căreia nici un concept pri­
ceput de simtur i nu intră neturburat, \ne­
parodiat la cunoştinţa internă 1). Imi părea că
trecusem printr' o poveste cu smei şi cru­
delitătî, dar în a[l] căror coprins pe alte lo­
curi şi pe alte ţer muri, amanţii rătăcesc
de-a-lungul lor în umbra şi verdele durn­
brăvilor, cu feţele argintate de lumina unei
palide lune ce zimbeşte prin nori, şi înse­
ninate trist de plăcutele visării ale amoruluI.
Era noaptea aceea un roman cavaleresc
fără înţeles - din evul mediu dar, în care
",
j
1
130
�L EMINESCU
-
� ,
I I
1) In text, rîndurile cele 11 din urmă dela: « ... umblînd
printre oameni», sînt însemnate, ulterior, c'o linie şi cu
semnul întreb arii, - ca dovadă că nici Eminescu nu le
mal găsia clare.
[131]
•
GENIU PUSTIU
131
,
I
}
I
i
l
numai (sic) eram în stare de-a transpune
tablourile colorate cu sînge, cu foc şi cu
negrul-vînăt-ro�u al fumuluî, cari trecuse
turburi cu hîdoasele lor feţe de mort,
cu satanicele roşii feţe vii, ce trecuse
pe dinaintea ochilor meî. Toate astea s'a­
mestecati în sufletul meu cel turbure, şi
din acest amestec se născu o timpire cum­
plită a organelor de cugetare şi simţire,
care-mi obosia capul, ast-fel încît simţi am
că-mi e somn înainte de toate. Naturile
cele tari dorm mult înainte de o catastrofă­
eu cred că ele dorm mult şi adînc şi după o
catastrofă-s-, căci nimic nu timpeşte şi nu face
nesimţitor pe un om decît astfel de spec­
tacole teribile. Ajuns în culmea. unui deal,
prin care stanele de piatră sta (sic) risipite
asemenea oilor albe dorminde cu argintia
lor lină în lumina albă a lunei, eu mă co­
boriî de pe cal �i-l legal de ramurile cele
strîmbe şi noduroase a[le] unei tufe cu frunze
galbene şi mîncate de frig. Eu singur, în
nesimţirea cea mai mare, trăsei căciula de
oaie peste urechi şi ochi, îmi aşezai capul
[132]
-
M. EMINESCU
132
pe-o piatră şi corpul pe-un morman de
frunze uscate şi ador mir.
Visul, o lume senină pentru mine, o
lume plină de raze clare ca diamantul, de
stele curate ca aurul, de verdura (sic) cea
întunecoasă şi parfumată a dumbrăvilor de
laur -, visul îşi deschise auritele lui gratii
şi mă lăsa să intru în poeticele şi etern
junele lui grădinI. Intr-adevăr, că muntele
pe care dormiam mi se păru una din acele
grădini pendante (sic) ale Semiramidei, gri)­
dină a cărei treaptă de sus unită cu cerul
răsfăta în lumina cea etern neturburată a
,
soarelui un eden frumos cu largi alee de
palrniferi (sic), cu cărări acoperite cu nisip
alb, cu avul suri (?) de raze lungi şi diaman­
tice, cu stînci sdrobite, desmyrnă(?), pin (Prin)
săpăturile cărora ciorăiau şi picurau curate ca
cristalul Însă dar ... [cuvînt indescifrahil] de
dulcetile şi mirosul ambrei : nectarul cel
adormitor al Orientului 1). Şi toate acestea
asupra norilor! Cerul era senin ca o boltă
de smara[g]d susţinută în Orient şi Occi-
1) Sfîrşitul întreg- e neclar din pricina cuvîntului in­
descifrabil şi a lipseî subiectului din ultima frază.
J
:.:1'1
i
I
.
,
l'
[133]
T
GENIU PUSTIU
133
)
i
I
dent 1) de oglinzile cele verzi şi săltînde (?)
ale mărilor ... numai într'un loc cerul părea
dogorît şi ars şi [era] o mare gaură 'n cer,
din care cădeaju] la pămînt pietre şi risipă­
turl (sic) de murii ce vedeai într'un loc.
Acelea pietre căzînd una cîte una pe pămînt
formau pare-că, lîngă Mures, ruinele unui
oraş pustiu, nelocuit de nimeni, ars, pă­
truns prin ferestrele pustii şi negre de
fiuerile cele sălbatice ale vînturilor reci.
Dar deodată păru că lumea se 'nse­
nină, că gaura în cer începe a deveni din
ce în ce mai mare şi mai largă, încît
prin ea se vedea asupra boltei albastre
ce 'mbrăţisează pămîntul o altă boltă cu
mult mai naltă, cu mult mai largă, însă
de-un aur curat şi limpede ca lumina cea
galbenă a soarelui, astfel încît întreagă
acea boltă părea un soare mare, care îrn­
brătişa o lume, lumea de-asupra cerului.
Aerul tot era de lumină de aur - totul
era lumină de aur, amestecat cu gemetul
lin 7i curat al arpelor de argint în mînile
1) In text urmează: «cu bolta ei puter[n] ică», cuvinte
pe cari le-am eliminat, fiind de prisos şi întunecînd fraza.
-
• ' .... - -, - >
[134]
,'""
134
�I. EMINESCU
,
, I
II;,..,Î
!I
,,',1
"
li: "
1"
�
1
I
,,]1.
"
i
unor îngeri ce plutim} in haine de argint,
cu aripi lungI, albe, strălucite prin intinsul
acel (sic) imperiu de aur. Plutiau ca genii
abia văzute, umbre mai transparente, cu
peliţa vînătă ca marmura ce pare moale,
cu ochii mari albaştri, cu lungI bucle negre,
ce 'nconjurau faţa lor albă şi cădeau pe
gîturile marmoree şi pe hainele de argint
in falduri lungI, ce muiau corpurile su­
blime cu albeţea �i moliciunea lor.
Prin[tre] acel îngeri albi şi cu ochii mari
albaştri - VăZUl unul cu mari ochi negri,
alb ca şi ei, însă cu faţa slabă, şi muiat în
lungi �i strălucite haine negre, cu mînile
unite pe piept; el plutia prin aerul aureu
( sic) [cu] ochi] mari îndreptaţi în sus şi
plini de lacrimi. Eli îl cunoşteam, Ace.l
negru păr �i despletit eu îl văzusem, acea
desperare fără margini, a cărei unică stea
e Dumnezeu, î�i gra vase trăsurile ei adînci
într'o fată si dinaintea mea si eu o văzu-
l , ,
sem. Cerul era senin şi vesel, un singur
înger era trist... Era Maria, fiica acelui
preot bătrîn, divinisată, schimbată la faţă ... ,
mie însă mi-se părea că e geniul martyrei
.. .
• • I
" � \
[135]
GENIU PUSTIU
135
J
I
1
I
I
naţiuni rom în eşti, geniu palid şi plins, a
cărui singură speranţă [e J Dumnezeu, a
cărui singură tărie: cerul.
Dar bruma rece a nopţii se aşezase ase­
menea unor urdori de argint suriu pe ge­
nele mele lungi şi negre, ochii imi răciră
în cap (?) şi se treziră. Luna apusese de
111 ult, cerul era mohorît... şi în Orient de­
parte răsăria o auroră murdară şi somno­
roasă, [care J abia roşia cerul cel vinăt-sur.
Imi scuturat corpul cel plin de frig ... ,
îmi ridicaî căciula de pe ochi, trezil calul
care se trîntise şi el pe brînci la pămînt
si închisese ochii lui cel mari si cuminti.
" , ,
El sări de jos, eu îl încălicai şi începui a
traversa înainte munţii. Cu cît mergeam
înainte, calul îndoia paşi] sai, căci mersul
îi părea şi lui o binefacere, pentru-că-']
încălzia. Curînd răsări şi soarele şi din ce
în ce se suia pe cer, cu-atîta tomnatecele
sale raze deveniau mai calde si mă ardeau
,
în spate. Mă coborî! de pe cal - lancea
mea lucia 'n soare - eu alături cu calul
traversam discu[lJţ prundul cel mărunt acum
al căilor de munte.
, .
.. ... ..........
[136]
.i
'=
136
�J. EMINESCU
c
r,
1.'
I
1
1:
,
r
I I
,
:,,} ::
t'1
Ij (\
l· ..
Pe-un creştet de stîncă VăZUl şezind în
soare, cu lancea înfiptă 'n pămînt - cu pi­
cioarele 'ntinse si c-o lulea printre dinti o
, ,
avangardă de romăn care păzia munţii. Mă
apropiat de el.
- Bun găsit voinice, zisei eu, puind mîna
pe gîtul neted al calului -, n'aş putea găsi
pe-aicea pe cutare �i cutare (numit numele
lui Ioan).
- Ba cum să nu. 'L găse�ti că-I pribun
(sic) la noi, zise omul meu scuturindu-şt lu­
le aua cea arsă de pămînt, astfel încît căzu
din ea toată cenu�a.
- N'aI putea să mă duel la el, ziseî eu.
- Nu, zise el, scoţînd dintr'o pungă albă
şi strînsă la gură nişte tutun verde-negru
şi apăsîndu-1 cu degetul cel mic de la
mînă în luleaua luI. - Nu pot să-mI las
locul, zise el; trebue să stau de pază
aier, dar uite, apucă 'n spre deal, c'a­
pol dai de lor a ]ghăr. Cu asta scoase· din
chingă o sulă subţire şi străpunse tutunul,
aprinzindu-l c'un lernnuş 1) alb la capăt. Cînd
1) Ardelenism; Însemnează chibrit.
[137]
GENIU PUSTIU
137
I
I
I
_ 1.
începu să tragă din pipă, mustătile cătau
în jos a oală şi ochii se holbau naiv la
gura lulelei cu atenţiunea cea mare, de-a
o vedea curînd arzînd ca un cărbune. Că­
ciula cre aţă de oaie i-se lăsase pe ochi.
O apucat tot mereu mai la deal �i acolo
văzul pe lîngă focuri mari şi aprinse '11
lumina soarelui, focuri ce lingeau cu gal­
benele lor limbe lung] aerul cel senin şi
rece - şez înd roată de jur împrejur cete
de rornăni, iar pe frigări lungi frigînd ber­
beci şi oi, chiuind, cîntînd, horind -; într'o
parte unii jucau, pisind pămîntul pietros Cll
opinca cea uşoară, pe cînd unul şezind pe
un bolovan fluera în fluer de soc. Chiui­
turile vesele, fumul înăltăndu-se din focurile
multe, feţele cele curioase cu ochii lor cei
vii, cari de cari mai mari - in fine acolo-
11 vedeai pe romăn cu faţa arsă, dar adîncă,
cu ochi căprii �i vioi, Cll pletele lungI, creţe,
negre strălucit, cari 'ncadraju] frunţi largi �i
netede, mustata neagră, nasul de vultur,
bărbia cam Ieşită ca a răsboinicilor străbuni.
Surnanele cafenii ce spînzurau pe umere,
cămaşa cea albă ce slobodă desvălia: piep-
[138]
tul cel ars de soare, ce ascundea Inun!
libere, 'cioarecir cei strimtl şi albi, opincile
cu vîrful îndoit şi legate de picior cu sfoară
de lînă neagră, brîul cel verde şi chinga
cea roşie cu cuţit) amnar şi cremene, În
fine căciula de oaie naltă şi lăsată asu­
pra ochilor pătrunzători, iată tipul ce-l ve­
deal repetîndu-se în felurite variante în toţi
acest! copii ai muntilor.
, ,
Intrebat pe unul din ei de Ioan -, el
îmi arăta cu mîna un foc mare dar cam
depărtat de celelalte ... el îmi spuse cumcă
pribunul era acolo, deşi era cam bol­
nav. Mă duse! înspre focul acela, în care
ardea cu fum mult trunchiul unui arbore
putred şi găunos; alături cu focul stătea
lungit pe-un pătul de frunze uscate Ioan
cu picioarele goale 'ntinse 'nspre foc, cu
sumanul tras peste cap, astfel Încît faţa nu
i-se vedea. Lancea era'nfiptă 'n pămînt
'_u vîrful de fier în jos. Imi legai calul de
lancea 'nfiptă şi îngenunchiînd lirtgă capul
lui) trăsei încet cu mîna sumanul ce-i aco­
perea faţa. Ochii lui mari erau închişi, ast­
fel încît prin pieliţa cea fină şi albă a ochi-
,
I
I
l�
�I ,1
I'J,
'I
I
, I
,1 �
;r
�i I
t �,'
"
.,
L
I
".
i,
V
I
1
�
r
1
1
�
1
,
:;'
,
�.
j
,
,i!
138
�L EMINESCU
....
:\. ,
'" . \
[139]
-- -
GENIU PUSTIU
139
lor se vedeau clar vinele cele fine şi al­
bastre, cearcănele adînci şi mari împrejurul
ochilor din vinete devenise arămii, faţa
era palidă ca totdeauna. Şezuî cu desăvîr­
şire la capul' lui �i mă uitam lung la el.
In fine îl scuturai încet de braţ, încît î�i
deschise ochii. Cam somnoros, el mă văzu
şi cu lenea cea melancolică pe care numar
sornnoroşia o răspîndeşte pe faţă, el îmi
înconjura gîtul cu braţul lui şi surizînd a
lene zise: - Tu aici? Surisul cel liniştit
arăta pe-un om fără pasiune, faţa lui era
sintă ca să zic a�a ... , se cunoştea că 'n
inimă se stinsese ori-ce lumesc.
- Cum vezi, zisei eu întunecat, strîn­
gîndu-i mîna cu putere într'a mea. - Cum
vezi.
Nu te mai credeam capabil de-a-ţi iubi
poporul, a�a te timpise amorul pentru o
femee nedemnă de tine, zise el înfăşurind
picioarele în obiele albe de lînă şi strîn­
gînd peste ele opinca cea roşcată de piele
de vitel.
,
- A nu-mi iubi poporul, zisei eu c'un
zimbet amar, poate că nu l'aş fi iubit
....:.- -- ..
. --'
- - .
[140]
l'
"
"
,! I
1.
:1
.1
t
l'
I
.,
140 �1. EMINESCU
nici odată, dacă noaptea aceasta a�a de
teribilă nu m'ar fi invatat să-I iubesc. -
,
Cu aceste vorbe ince pul a-i povesti pe
scurt tot ceea ce văzusem cu ochii corpului
şi cu-aci ea (sic) ai sufletului. Cu fie-ce vorba
a mea ochii săi albaştri! şi marî se turbu­
rau de-un foc demonie şi nenatural şi faţa
sa albă-palidă) delicată, se grava cu trăsuri
profunde şi teribile.
- O canibaliî l, şopti el printre dinti.
- Ei bine, am venit �i eu - zisei - şi
intr'adevăr cumcă altceva nici am de făcut.
Ce-am de-a pierde? - Viaţa ?.. Nimic mai
urît, mai monoton, mai searbăd decît a­
ceastă viaţă ... Şi-apoi sînt sătul de ea. Un
vis absurd. Sufletul ? ... Par'că cineva mal
poate avea suflet în astfel de timpi (sic)?
- Aide, copilul meu - zise el - aide !
Adevărat că viaţa nu plăteşte nimic, dacă
nu vom face noi ca să preţuiască ceva ....
şi pre sufletul meu vom face să preţuiască
mult !... Ochii săi străluciţi se aprinseră în
fundul capului şi un fior de mindrie înse­
nina fata sa. In curînd mă simtii familiar
, ,
între oamenii noştri. In curînd incăltaî (sic)
-
:t. "
" , \
[141]
•
GENIU PUSTIU
şi eu cioarecii strimţî şi lungI, încreţitî cît
ţine fluerul piciorului, şi pusei piciorul în
opinca cea uşoară, Astfel îmbrăcat, adese­
ori păzeam pe culmile munţilor noaptea,
în razele lunei, asemenea sentinelei Romei
care, păzind creştetele de fier ale Carpaţi­
lor, priveşte cu ochii plini înspre sud} gîn­
dind la muma sa, regina răsfăţată şi albă
ce-şi scaldă corpul molatec în mările ei
azure şi calde, fruntea ei coronată cu vi­
suri de amor şi sinii ei albi şi plinî, des­
mierdaţi de albastrele şi luciile valuri ale
măreî. Mama uitită, care asupra visuri­
lor a uitat în creştetele arse şi bătrîne
ale Carpaţilor pe fiul ei cel cu ochii negri
de vultur şi cu faţa mîndră de rege. Italia
a uitat pe romănL .. ci romănii iubesc Italia.
Petrecusern iarna în lupte şi suferinţe.
A le cita acele suferinţe, ar Însemna a cita
istoria acelor legiuni de lăncerî, cari după
chiar retragerea oastei imperiale din Tran­
silvania rămăseseră ei singuri credincioşi
tronului, avisati la mijloacele lor proprii-­
Ia inima lor cea voinică, la coasele lor le­
gate de vîrful prăjinilor.
. - .... ,-. .
[142]
142
M. EMINESCU
Q
Intr'o noapte stînd de avangardă cu o
companie de 20 de oameni, între cad şi
Ioan, vine rornănul postat de sentinelă de
îmi spune, cumcă într'un castel de Conte
maghiar s'ar fi aşezat vre-o două cornpanij
de honvezi şi petrec ca mal bine. Noaptea
era rece şi nOI ne suflarn în mîni de frig.
LUI Ioan 'i străluciră ochii. Copii pe
luptă l, zise el c'o voce aspră. Si într'adevăr
că feciorii atîta păreau c'aşteaptă pentru
de-a sări din atitudinele lor plecate sau
culcate şi a apuca cu mîni vînjoase lăncile
'nfipte în iarbă. În curînd coborirăm dea­
lurile şi ne'ndreptam de-a dreptul prin cîrn­
piI cu iarba moale la castelul ce se ridica
în mijlocul unul parc întins şi frumos. Fe­
restrele lui toate ardeau prin intunericul
cel des al nopţii şi din ce în ce ne apro­
piam de acele lumini ce ni păreau magice.
Încurînd ajunserăm la grilele (grilajul) par­
eului. Un buldog începu a lătra, trezind ae­
rul nopţii cu lătrătura sa răguşită, însă în beţia
ce părea a dom ni în castel, printre ciocnetele
păharelor nu auziai gura lui, iar el, nemul­
ţumit şi morrnăind, l'auziai cum scuturîndu-şi
[143]
r
GENIU PUSTIU
143
lanţul se tologi pe pătulul lui de paie. Ca
să nU-l trezim somnul, înconjurarăm castelul
si într'un loc sărirărn cu totit grilele. Cas-
, ,
telul era cu două caturi, la catul al doilea
un balcon ce dedea în grădină, şi sub el
un pavaj grunzuros de lespezi. Jos în toate
camerile erau mese 'ntinse... oamenii cu
puştile aşezate pe lîngă păreţi beau, rî­
deau, CÎntau. Pusei din feciori cîţi aveau
puşti pe lîngă ferestre �i la un strigăt al
meu ei dedură foc. Gloanţele vijăind prin
salele întinse, toţi se sculară spăriaţi - ; unii
loviţi tînjeau moartea 10L., altora li căzuse
păharele din mînă, partea cea mal mare
uitînd arma şi tot o apuca spre a Ieşi pe
uşă. Pe ei! ţipat eu, rumpînd o fereastră
din tîtînele ei si sărind eu cel dintîi în sală.
1 1 ,
După mine toti. Citi rămăsese în sală, toti
, 1 ,
fură măcelăriti. Am luat pustile lor încăr-
, ,
eate şi, alergînd prin camerele lungI �i lu­
minate ale castelului, am sdrobit tot ce ne
ieşia în cale. Din vîrful castelului vuia un
clopot de alarmă, înăuntru pocnetele de
puşti şi răcnetele bete şi selbatice ale mu­
rinzilor amestecate cu chiuetele bucuroase
[146]
146 M. E�nNESCU
şi ne aşezarăm cu toţii la masă, par' că nu
.se 'ntîmplase nimica şi par'că venisem la
nuntă. Orcine va crede poate că asta nu-I
cu putinţă, dar cînd ar şti cineva cum re­
voluţiunea şi nesiguranţa vieţel proprii îl
face pe om nepăsător pentru viaţa sa şi
face din omor şi luptă o stare normală a
omului, acela va 'nţelege nu numai starea
noastră, ci şi se colii aciea (sic), unde ocu­
paţiunea principală a popoarălor consta din
bătălii şi pradă.
Iată unul din evenimentele cele multe ale
anului. Dar voi spune încă unul, unul care
pe mine m'a costat aşa de mult. Pe Mures
plutea o moară a unui sas, de la care noi
obicmuiam a ne aprovisiona cu făină, ceea
ce-l făcuse pe sas să tacă faţă cu patraulele
(sic) maghiare ce cutreerau ţinutul. Moara
se legăna liniştit pe Mures, cu, roţile ei
asurzitoare ce se rostogoliau ca doi ba­
lauri negri, scăldîndu-şi oasele de lemn
mucegăit în apa albită de spume a rîului
- şi sasul gras şi cu faţa cît o lună plină
şi roşie, sub o pălărie largă ca o straşină ­
se plimba cu sort alb dinainte si cu mînile
, , ,
T--�-� - --
,
-
[147]
T
GENIU PUSTIU
147
n buzunări (sic) prin mulţimea de oameni
ce venim) cu sacii la măcinat, aducînd tot­
odată fie-care din ei cîte-o comoară de
istorii, de povesti, de noutăţi -, astfel încît
podul morii era mai mult o piaţă de tîrg
de cît straşina uriel case. Adeseori, neştiut
de nimeni, şedeam şi eu pe-un sac de făină,
cu luleaua aprinsă şi cu pălăria lăsată pe
ochi în chiotele fetelor, în poveştile bătrî­
nilor, în înjurăturile bărbaţilor, în scîrţiitura
amorţită, însă dulce a unei vioare vechi,
pe care un ţigan bătrîn o făcea să răsune
cînd vesel, cînd plîns. Faţa neagră şi es­
presivă, barba albă ca zăpada, ochii mai
stinşi şi discoloraţi de bătrîneţe, pieptul
păros şi gol, abia acoperit de o cărnaşe
neagră, căciula cafenie de oaie, ruptă ast­
fel încît prin rupturi ieşia pe-alocurea părul
alb al capului: astfel şedea bătrînul pe
/ nişte roţi rupte, trîntite 'ntr'un colţ al morii
şi povestia poveştt nu din gură, ci din
strună. Era o zi caldă şi voinicii mel, carl
aveau să facă o escursiune (sic) în vale,
decisese să doarmă peste noapte în moara
[148]
148
M. EMINESCU
.....
".
r�
I
. i
, ,
sasului, iar a doua zi des de dimineaţă să
plecăm înainte.
Rindul se cam sfîrşise la totî, soarele se
ducea după dealuri să doarmă şi el, ţiga­
nul bătrîn î�i lăsase capul pe-o piatră de
moară ŞI adormise cu luleaua apnnsă 'n
gură, asemenea unui împărat în pat moale
Şi cu ciucuri de fir. Oamenii ducîndu-şi
sacii pe cară (sic), înjugtndu-si boii albi,
gra�i ŞI cu coarne mari, apucau pocnind
�i chiuind can 'nspre munte, can 'nspre
cîmple. Înserase cu desăvîrşire, roţile stă­
tură şi ele �l numai moara unaşă se le­
găna a lene pe Mures, făcînd să tremure
lungile ŞI groasele funii de tei cu cari era
legată de ţermuri. Sasul se puse 'n uşa
cea mare a moarei pe-un pietroiu neted
ca o bancă şi aprinzindu-şl luleaua se uita
melancolic la răsărirea luceafărului de sara.
Eu mă aşezai lîngă el -, înnopta din ce
în ce mai mult, cînd deodată auzit un bu­
cium vuind cu jale. Sunt ei! zisei eu,
săni în sus ŞI apuca! înspre cîmp, dar
uitindu-mă înnapoi cam dela 40 de paşi îmi
păru că zăresc în lumina casei un honved
�f.. .,
" , \
[149]
GENIU PUSTIU
149
1
care alături cu sasul părea a privi împrejur,
cu mişcări repezi de nerăbdare. Ce putea
fi, nici că-mi trecu prin cap. În cîmp mă
întilnii cu voinicii mei, între cari �i Ioan.
Ce frumos era el în acea seară ... mi-aduc
aminte par'c'ar fi acum. Cu ţundra îndoită
pe la grumazi şi dinainte, astfel încît pieptul
alb se vedea su b cămaşa de in, faţa pa­
lidă, dar dulce �i plină de bunătate, ochii
mari albaştri priveau cu melancolie, iar
părul cel blond şi lung 'i cădea pe umeri
acoperit de-o largă pălărie neagră... Era
într'adevăr frumos ca o femee blondă, pa­
lidă, interesantă.
- Parcă eşti o fată, îi zisei, strîngîndu-l
la piept.
- Şi tu parcă eşti un băiat, zise el rî­
zînd nebuneşte. Dar strinsoarea cea rece
si tare a mînei lui atît de mi cută îtî do-
, , ,
vedia că ai [a] face cu degete într'adevăr
lungi, delicate, albe, însă pătrunse de mă­
duvă de leu.
Ajunserăm cu toţii la moară. Salutarăm
pe sas care ni deschise uşa, Era ţiganul,
acela care şedea lîngă el, povestindu-t cum
[150]
r,
I
'II=!'
f
1
"
I
I
,
I
li
,
150 M. EMINESCU
în tinereţe fura cu şiretenie găinele veci­
nilor, atîrnîndu-le cu picioarele legate de
căngi sub ţundră �I mergea fluerind cu
tundra pe-un umăr pnn sat, fără ca oa­
menilor să li treacă prin minte ce avea el
sub ţundră. Sasul rîdea cu sgomot, deşi
mi se părea mre, că rîde silit. Dar putea
să mi se pară numai, unde, precum ştiţi,
presupusesem, înşelat din depărtare, cumcă
ar schimba vorbe c'un honved.
Fiind-că eram toţi obosiţi, ni lungirăm
care 'ncotro pnn moară - ; morarul drese
ce mai drese prin saci şi prin terdele, stinse
focul din O vatră de pietre �I se lungi �I
el în catul de jos al morii, unde erau ro­
ţile. Toţi începură a sforăi, cari de cari se
întorceau cu sgomot �I gemînd pe sacii
pe care se culcase. Eu îmi aşternusern
ţundra JOs �I dormiam cu Ioan, care-mi
copnnsese cu braţul gitul meu şi adormise
�I el. Ca printr'un [farmec] eu nu putul
adormi. Simti am însă cumcă sasul se
,
sculase şi incepuse a umbla pnn podina
de sus a morn. El SUl încet �I ca'n vîrful
picioarelor scara ce ducea în JOs, c'un
[151]
GENIU PUSTIU
151
opait în mînă. Incă nu ajunsese -, cînd îmi
păru că prin ferestrele morii zăresc o vέ
nătă şi lucie ţeavă de puşcă ce părea a
se 'ndrepta în cel dorminzî. Eu tăcuî şi
închiseI ochii) astfel încît prin genele abia
deschise zării pe sas cum s'apropiă cu
opaitul de noi şi plecîndu-se asupra-ne
părea că ne observă de dormim o-ba (sic).
Faţa lUI era teribilă. Insă în momentul cînd
tot pe vîrful degetelor se 'ndreptă spre
u�e, spre 3. trage zăvorul cel mare de
lemn, sării drept în picioare. Sus copiî l,
strigaî din toate puterile, că-I pe moarte.
In[tr'un] moment toti, somnoroşi şi speriaţi,
erau în picioare. Sasul încremenit scăpase
opaiţul-; desigur că nu scăpa de moarte,
de nu prin stingerea singurel luminl nu
se făcea întuneric. Se slobozi prin fereastră
o puşcă, dar nici un vaet... va să zică nu
era nimeni lovit. Sgomotul de-afară se'n­
mulţi.
- In linie l, ţipa sonor vocea de ar­
gint a lui Ioan şi VăZUl în razele de lună
pătrunse prin oblonul de lemn cum lăncile
se'nşirară în linia primă, iar în [a] doua,
[152]
peste umerele celor dintii, se'ntinseră luciî
puştile cele miel de munte. A fost fapta
unui moment. In momentul acesta uşa cea
mare trosni din ţiţinI �I căzu pe spate.
- Foc! comanda Ioan şi duşmanii năvăliţi
pnn uşa spartă începură a urla cari răniţi,
cari isbiţi de moarte, pnn pocnetele şi lă­
tratul cel des al puştilor.
- Inainte! comanda Ioan �I Iăncerii se
repezrră cu furie în inimicii lor cei mulţi.
Eu apucasem o secure de coadă şi isbiam
cu ascuţitul �I cu muchia fără milă în tot
ce vedeam înaintea mea.
Oedură �l el foc �I rîndurile se rănră.
Inainte! ţipă Ioan ca turbat - ; încă un
asalt, încă o repezlre �l duşmanii currnaţi
în două Iaturi ne deschiseră o cale largă
în această luptă la lumina lunei.
In momentul cînd Ieşirăm cu fuga afară,
un pistol singuratec (sic) se'ndreptă în pieptul
cel gol al lui Ioan. Pocni, un �erpe de
foc se repezI din gura lui, dar în clipa
aceea eu repezu săcurea cu tăişul în capul
celui ce slobozise pistolul, astfel încît i l'am
".
'.
I
, . �.,
11:1
,r
il: I
'?
r
1,
1,
>
1,: r
1,1, •
1.j
! ,
'1
..
I
,
, ,
152
M. EMINESCU
[153]
GENIU PUSTIU
153
1
L __
crepat drept în două ca pe-un trunchiu de
lemn.
- D-zeul meu, mor! zise Ioan încet.
, Il luai în brate si fugii ca o nălucă ne-
1 , <
bună, iute, înfiorat înaintea oamenilor mei
ce fugiau şi ei în desordine, urmăriţi de
împuşcături şi de oameni călări. Mereu
înainte, mereu spre munte. Pieptul serma­
nului copil sîngera cumplit -'-, luna părea
că se aprinsese'n cer şi-mi ardea 'n creştet,
oamenii 'mi păreau fantasme nebune ce
sburau vijăind alături cu mine, cînd de-o
dată deterăm de-o potecă care ducea În
munte.
Aier paşii noştri deveniră mai grei, ur­
carea mai nevoioasă, pînă ce ajunserăm
într'un deal plin de bolovani mari şi risipiti.
- Staţi! striga unul mai bătrîn dintre copiii
munţilor. -- Bolovanii în şir, copii! Intr'un
moment bolovanii erau puşi în două şiruri,
în ordine de bătălie, asemenea unui mur.
Cînd inamicii începură a urca dealul, şirul
intii de bolovani se rostogoli în ei, astfel
încît porniră rumpind, lovindu-se de colţuri
.de piatră ce răsări au prin iarbă şi prin
. ',..... . ,.'-
"
[154]
.... - _-- - .. __ _- _-.
tufişe ; bolovanii în urma urmelor rumpeau
şirurile de oameni din vale, sau repezin.
du-se de pre cîte un vîrf de stîncă cădeau
în întreaga lor greutate pe capetele seme­
ţilor. Dar după şirul al doilea de bolovani,
se 'ntinsese puştile şi unde vedeau fiinţr
de oameni într'acolo porniau,
- Tomo! zise bătrînul ce luase comanda
asupra-I, scuturînd sabia lUI cea bătrînă,
pe care-o atirnase la coapsă. - Tomo!
Tu fugi cît poţi cu Ioan, fugI mereu Înainte,
ca să fir cu mult înaintea noastră... nof
vom fugi mal tirziu.; dar. totuşi vom fugi,
pentru-că pare-mi-se că-s multi de vale şi
tu ştii: de s' or sfîrşi bolovanii mari şi gloan­
ţele, trebue s'o luăm şi noi la picior.
Mă desbrăcat de ţundră şi înfăşurai cor­
pul ce părea mort a[l] lui Ioan. Mă re­
peziî mereu la deal, prin tufişe, pe costişe
ţepene şi pietroase, prin scu[r ]suri (sic) prun­
duite de părae, peste ape fără punţi, pănă
ce'ntr'o culme de deal, în mijlocul unei
dumbrăvi de spinişe, zării cuibul unul foc,
în care clipeau cei din urmă cărbuni prin
cenuşa cea sură. Îl aduse! [pe Ioan] lîngă foc;
r
1
1
'"
II '
�
II; 1
,
: (-1
,
II!;',
rL
II· '-
154
M. EMINESCU
<
I
[155]
-
GENIU PUSTIU
155
l
puseI In el frunze uscate �i vreascuri cîte
putui aduce în clipă, astfel încît în curînd se­
'năltă un foc mare, pălălăind cu fum mult.
Mai strinsei frunze uscate şi mal făcui un
pat ... pe care aşezindu-l pe Ioan, îi des­
făcui pieptul ca să-i cercetez rana.
Nu era decît o gaură mică, neagră-roşie
sub coaste, fără ca să curgă sînge din ea
şi tocmai asta era causa letargiei. Îmi apro­
piu gura de rană şi sug odată cu putere,
astfel Încît gura toată mi se împle de
sînge. Sînge negru şi 'nchegat curgea şi
din rană, pulsul începu a bate încet-încet
şi Ioan î�i deschise ochii lui cei rătăciţi.
Faţa lui se trăsese, de parcă ar fi numai
piele şi oase, albuşul ochilor era ţesut cu
subţiri vine roşii.
- Ioane, zisei eu, cum îţi e, copilul
meu?
- Cum îmi e? zise el, surizînd amar.
Cum să-mi fie? Am să mor, iată tot. Şi tu
nu vrei să te consoli, amicul meu? De ce?
0, de-ai şti ce fericit vOI fi; de-oi muri ... 0
să văd pe Sofia.
- Aiurezi, Ioane! zisei cu blîndeţe.
I
,
I
I
.,
[156]
156
M. EMINESCU
c
- Copil ce Iestî. Aiurez? eu ?. Eu simt
moartea strecurindu-mi răcoare, dar dulce,
prin toate vinele mele şi el zice, că eu
aiurez. Crede-mă că-'s fericit, foarte fericit.
Faţa lui, ca alabastru săpat cu dalta, în
lungi gravuri de durere era senină, dulce. 1)
Un nou leşin se apropia. Capul lut se lăsa
pe frunzele uscate ... pulsul iarăşi înceta şi
părea iar că espirase.
Mă uitam în fata lui, fără să stiu ce să
, ,
fac - nu mar da nici un semn de viaţă-;
nu eram capabil de nici o actiune.
Prin tăcerea de moarte nu auziam decît
impuşcăturile cele depărtate ale luptătorilor
noştri, din care fie-care mă făcea să tresar,
căci întîmplarea aceasta mă făcuse fricos.
Îngenunchiat lIngă el, eu împregiurasem
. (sic) cu o mînă gitul sau, astfel încît ri­
dicîndu-l, capul spînzura după braţul meu -;
astfel mă uitam la el si nu ziceam ni-
,
mic decît sarutam fata lui ca alabastrul cu
,
gura mea cea plină de sîngele inimei sale.
Faţa rămînea nernişcată, moartă; numai
I
J
')
i
r�
I
·.
� :
'.'
� .
"',
t
,)
\
\
1) In text,-«erau senine, dulch,-atracţiune dela -sr«:
uuri» ; de-aici pluralul greşit.
[157]
•
GENIU PUSTIU
157
albeţea el contracta ciudat cu petele sîn­
geroaselor mele sărutări. Un fluer vijăitor
din frunză 1) mă trezi din atonia mea; îm­
puşcăturile încetase -, şi auziam din ce în
ce apropiindu-se paşî ; presupuneam cum­
că sunt voinicii, cari neputînd să susţină
lupta, se retrăgcau. Şi în curînd VăZUl apro­
piindu-se bătrînul tribun asudat �i gîfăindt
şi împuşcăturile se preînnoiră, 2) mai în
apropiere însă.
- Ce face?, zise el, cu vocea ostenită
şi aruncînd o privire speriată asupra lui
Ioan.
- Moare! zisei eu, apatic şi rece.
- Ne urmăresc 1 Feciorii mai se 'rnpo-
trivesc, cit s' or împotri \"i... dar în urmă
trebue s'o ia la fugă şi ei. - Îngenunchia
şi el lîngă Ioan, care acum, sub influenţa
focului ce pălălăia mare şi care-i roşia pa­
loarea, începu a da semne de viaţă.
1) In text este un adaos inexplicabil, care nu se vede
unde ar aparţine (Ms. cit. f. 75 pasajul 5); acolo-I scris.
de-asupra: «Un fluer uşor ca din frunză».
�) Ardelenism: ef. expresia gazetelor ardelene: «pre­
înnoirea abonamentelor» ; corect, a înnoi.
[158]
158
M. EMINESCU
Q
".
J
A
,
•
•
1
J
;[
I r
I
[ "
- Ce să facem? Nu-l mal putem duce
innainte -, să-I lăsăm Iar nu putem.
- Căpitane, acuşi-s aier! strigă alergînd
un fecior care vema dinspre impuşcăturî.
Feciorii abia se mal ţin!
Ne scularăm amîndoi ca trăsnitl, StăI!­
ZIse bătrînul, dîndu-mă c'un braţ d'o parte
lŞl uitindu-se la Ioan, care-şi deschisese
ochii lUI cel mari şi munnzi cari pnviau
fără înţeles, ca ochii unul nebun! - Du­
te 'ntr'o parte Tomo, ZIse bătrînul - am
a vorbi ceva cu fratele Ioan. El î�i sco­
sese sabia din teacă şi se uita la ea, pe
cînd din ochii lUI bătrîni curgeau lacrimi
mari. «Frate Ioane! ZIse el încet şi liniştit
- fă-tî o cruce. Ioan 'şi făcu încet �I cu
silinţă multă o cruce. În momentul acela
sabia vîjii pnn aer ŞI capul lui Ioan se
rostogoli pe frunzele uscate.
- Nebune! ţipat, îndreptînd pistolul spre
fruntea bătrînului - ce-al făcut?
- Ce-am făcut?! zise bătrînul, căzîndu-mi
în mîni �I plîngîndu-mi pe piept ca un co­
pil. - Ce-am făcut? ! - Dar ce era să fac?
Tremurul său, gemetele sale convulsive,
[159]
GENIU PUSTIU
159
I
plînsul cu care era neobicinuit, şi care se
storcea cu greu, asemenea unei puteri de­
monice din pieptul lUI, arăta cumcă du­
rerea lUI era adevărată. Vuietul fuginzilor
venia mal aproape, pocnetele păreau că
vijăe deja pe la urechile noastre.
Aidi! zice feciorul ce era cu noi, aidi,
treziţi-vă; să fugim. - El acoperise corpul
lui Ioan cu frunze şi cu pietre, iar capul
lui îl aruncase într'un isvor de-apoape.­
Ca cerbiî spăriaţi şi gîfăi ţi veniau feciorii
din toate părţile. Să fugim! să fugim!
strigau toţi şi mă rup seră (sic) pe mine şi
pe bătrîn în fuga lor fără ordine. Ameţit,
turburat fugiam fără să ştiu unde, pănă ce
prigonitorii ne pierdută urmele, pănă ce
noi ne crezurăm destul de siguri pentru
de-a sta şi de-a răsufla.
Ajungînd Într'un vîrf de munte, înce­
purăm a scăpăra din amnare, a clădi care
'ncotro cîte-un foc uriaş, pe lîngă care se
aşezară toţi. Toţi eram morţi de oboseală,
şi cu toate astea trebuea ca cineva să ve­
gheze. Unii î�i legau ranele-cele mai multe
uşoare, alţii cum erau se întindeau la pă-
[160]
i
t
',.
I
"
,i
! 1,
, I
,\1;
1,1
'i
I;! t'
r
�f.. "
.1, ....
160 M. EMINESCU
mint. M'am propus eu să veghez şi toţi
pnrmră cu bucurie. Bătrînul sta aseme­
nea gînditor �l se uita fix în măruntaele
cele roşii ale focului, ce plesniau în scîntei.
Feciorii se culca[ră] cu frica 'n sîn, bă­
trînul cioplea un lemn; eu singur mă sculat
�I, luînd lancea, mă depărtat ca să mă
prirnblu pnn scheletele de piatră ale stîn­
cilor. Noaptea era întunecoasă şi rece, gîn­
dirile mele erau turburi şi dureroase, ast­
fel încît mă durea capul de ele şi simţiam
cum ţeasta nu-mi încăpea creeru mei cel
revoltaţi �l sinistriî. Să cuget, nu mai pu­
team. Astfel cu capul arzînd am veghiat
noaptea aceea, �I de-mi aduc aminte de
ea - e că nu-mi aduc aminte de mmlca,
afară doară cum că timpit şi nesimţitor mă
lăsasem prada acelei atonii care 'nsoţia
totdeauna durerile mele.
A doua zi, cînd soarele de aur ardea din
creştetul cerului, pe cînd voinicii sculaţi
de mult vegheau asemenea unor vulturi din
vîrful stîncilor asupra cîmpiei, pe cînd ne
încredinţarăm că eram SIguri de ori-ce ur­
mărire, eu luai un hirlet de-a umăru şi ple-
,
I
I
[161]
s
GENIU PUSTIU 161
cal mereu la vale pănă'n locul unde murise
Ioan. Duşmanii cercetase pe-acolo, însă cor­
pul acoperit [de] mormanul de frunze şi
pietre nu-l găsise. In arşiţa zilei am început
să-i sap groapa. Fruntea şi pieptul îmi ar­
dea cumplit �i cu toate astea picătură de
sudoare nu cLlrgea de pe mine. Săpam
turbat ca şi cînd aş fi avut să îngrop o
comoară. Cînd fu destul de adîncă, des­
gropai corpul fără cap din pietre �i frunze
�i-l aşezai încetinel şi cu băgare de seamă
- ca si cînd ar fi mai simtit ceva - în
, ,
locuinta r ea răcoare si eternă. Auoi mă
, , t"
dusei la isvor, unde i-se aruncase capul.
Soarele se resfrîng-ea pe faţa apel luciî,
care tr�mura ca o undoioasă oglindă de
argint -, d ar în fundul apei clare zăcea
capul cel frumos al juneluI. Apa curgînd
curătise şi dusese cu sine scursurile de
sînge, astfel încît nu rămase decît capul
cel blond, palid, c'o faţă albă ca argintul,
cu buze vinete ca porumba, cu ochii cei
mari închis! si cu părul moale plutind si
, , ,
răsfirat în undele apel. Faţa cea palidă şi
slabă părea că surîde. Luai apă în pumnj
11
_ • � • 4
-
[162]
�-" -" _ _ _ _ _ .
şi-mi spălai alături cu isvorul faţa care ar­
dea ca de friguri. Luai încă un pumn de
apă şi mi-'! turnaî în sîn, care ardea-­
fundul apei se turbura şi deveni sîngerat
_ mă aplecat pe suprafaţa ei �i sorbii în
sorbituri lungi din apa turburată cu sîn­
gele lui, apoi băgînd amîndouă mîinile în
isvor scoseI capul lui Ioan şi-I ridicat în
lumina soarelui spre a mă uita lung şi
cu durere la el. Il aşezai în mormînt asu­
pra corpuluI şi acoperindu-l tot cu ţ11ndra
mea, începui, ca şi cînd m'aş fi temut să
nu-l doară bulgăriI - începui a împlea
mormîntul cu ţărînă. In (sic) intervale imi
venia să mă culc şi eu cu el alăturea şi
să las să cadă o stîncă de pe marginea
groapei peste mine, - or[iJ gîndiam să mă
impuşc şi eu şi să sfîrşesc cu mizeria) ce
se numeşte viaţă. Pe o stîncă departe sta
un romăn cu fiinta 'n soare şi păzea pri­
vind în nouri. Un vultur tinînd în căngile
lui de aramă o turturică albă sbura asupra
capuluf meu, croncănind �i dînd din aripi
_, apoi se 'năltă rotindu-se în sus în nori)
speriat de presenţa mea. Romănul '�i-'ntinse
,
, ,
I
�
1
1)
�
f,
l
I
I
I
I
162
M. EMINESCU
[163]
5
GENIU PUSTIU
163
fiinta în punctul cel negru ce plutia în aer
şi dete foc - atunci, rostogolindu-se prin
aer, căzu vulturul cu turturică cu tot in
prăpastie.
Răsbunarea! - murmurai eu. De ce să
mor păn'a nu'l răsbuna. După aceea am
vreme şi de murit şi de trăit de voi vrea.
Implui groapa cu ţărînă, frinset o ra­
mură verde dintr'un arbore şi-o aruncai
peste mormînt - şi fluerind printre dinţi
c'o răceală sinistră apucai îndărăt la deal.
Ajunsei la castre 1). Bătrînul şedea trist
şi gînditor lîngă foc cu picioarele întinse,
cu mîna pe frunte. Mă apropiat şi şezut
alături cu el. - Ce să facem? zisei eu în­
cet �i răgu�it.
- Gîndit-am şi-am răsgîndit, şopti el,
şi pare-mi cumcă ceea ce-a clocit capul
meu, nici dracul n'ar fi putut răscloci. Ei
au omorît un copil - pentru că nu eu l-am
omorît, bine poţi şti. Decît să-I las mai
mort în mîna lor, ca să-I chinuiască �i să-şi
bată joc de el -, mai bine l-am scăpat de
1) Latinism: tabere.
[164]
1) Ardelenism. - jumătate (de litru) de vin.
toate. Nu şti Tomo, că chinul trezeşte su­
fletele {sic) omului şi pe murind chiar du­
rerile cele cumplite îl fac să mai trăiască
-, dar mi-te ce traI?- Dar crezi. tu poate
că eu le-o uit asta... 'i-o uit sasului, care
ne-a vîndut ca Iuda pe Domnu Hristos ?­
Am trimis iscoadă pe Nită 'a Florei-care
stie a vorbi ca tizanil. El s'a uns cu fu-
, 'u
ningine pe faţă şi s'a îmbrăcat în trenţe-,
aşa va trece pe la moară să vadă acolo's
încă ori nu's acolo. Dacă n-or fi, apoi pe
deseară ne-om duce pe la cumătru-meu
sasul, ca să bem cu el cîte-o fele 1) de
vin în cinstea Dumnilor-sale .
S'auzi sgomot de gure (sic) între feciori.
Ei veniau rizind, ducînd ca'n triumf între
ei pe Niţ'a Florei, care desculţ, cu părul
ieşit prin căciulă, cu coatele ieşite prin
tundră, cu genunchii ie�iţl prin cioareci,
negru şi slab ca dracu, cu ochii înfundaţi
în cap şi cu căciula pe-o ureche povestia
în stil hodorogit şi ţigănesc ce ispravă fă­
cuse la nanasu-său cel bun: sasul. - Dar
,
Ir
t
, rl
cr
'1.
.�I
,
I
,1
.,
il.ij
I
f: I
1,
P
".
I
I
:1
IC·
It
J
•
I
\
I
Î
.1
164
M. EMINESCU
c
[165]
GENIU PUSTIU
165
I
\
cînd fu aproape de noi, ochiul sau fulg-era
teribil, dar astfel că numai noi îl văzurăm,
Era masca rizîndă şi comică a unul suflet
Plin de ură si răsbunare - fata ironisa
, ,
inima, surisul viclean or[l] prostatec iro­
nisa cu starea sufletului său, Feciorii se
depărtată de lîngă noi şi el, apropiindu-se,
ne povesti Încet tot ce aflase, Bătrînul zise
feciori lor să doarmă de cu ziua, de vor
putea, căci la noapte o s'avem de lucru,
Nită culegea de prin iarbă nişte Iăptuci,
pe care le scurgea în gloanţe mari de mă­
măligă, pe care apoi le băga în traistă.
Înserase de mult, feciorii [a ]dormise -- nu­
mai eu mă primblam tăcut, [cu] capul cuprins
ca de-o turbare neştiută, [cu] inima plină de­
un pustiu cumplit, nematsimtit. Mai aveam
ceva pe pămînt?; el îmi rămăsese - şi el
se dusese asemenea. De-aş [fi] avut frate
si de mi-ar fi murit, cine stie de mă durea
, ,
mal mult. Nori cenuşii împluse cerul; cre ţi
şi nestatornici, ei sburau prin aerul cel cald
al nopţii, �i luna cu faţa roşie contrasta cu
cenuşa cea lucie a norilor. Voinicii se scu­
lau şi se scuturau de somn: lăncile lor
[166]
166
M. EMINESCU
Q
J
�
r
vinete luci au în lună, ţuguiatele lor căciulî
le da un aspect erOIC �l sinistru.
- Hai copii! zise tribunul bătrîn; azi
avem o cmă minunată. Avem să mîncăm
carne de sas! Mă'nfiorai auzind - şi cu
toate astea nu'rni puteam stăpîni o părere
de bine.
Niţă mergea înainte pnn întunecoasele
cărări de munte. Paşii săi, asemenea ace­
lora a[iJ unei pantere, nu răsunaju] de fel pe
pietrişul �l prundul cel mărunt �l lesne de
răscolit al căilor. Un munte arunca celui­
lalt umbra lui, cerul gîndia (sic) nori, Iar
stîncile-pocite schelete de pietrău (sic)­
şuerau copnnse de vînt. Din cînd în cînd
se rostogoli a cîte-o piatră, se desprindea
cîte-o bucată de stîncă şi vuia la vale 'n
JOs. Coborîrăm muntele �l apucarăm pe
cîmple pănă ajunserăm la moară. Moara
era închisă, dar cînele deslănţuit urla la
lună a pustiu. Vocea lui morţie �l somno­
roasă resuna departe în aerul nopţii'. Nită
făcu un semn şi toţi ne tupilarăm la pămînt.
El merse'ncet înspre cîne şi-aruncă de de­
parte gloanţele de mămăligă, pe care CÎ-
;t. "
" , \.
[167]
GENIU PUSTIU
167
nele le prindea din aer şi le înghiţia cu
aviditate. Dar în curînd efectul lăptucei în­
cepu a influenţa, şi el se svîrcolia gemînd
încet în nisipul de pe marginea rîulul. Niţă
ne făcu semn �i înaintarăm. Pîntecele ci­
nelui se imflase ca o tobă şi el suferia
cumplit. Unui fecior i-se făcu milă �i-i în­
fipse lancea'n inimă. Ne apropiarăm de
moară. Incepurăm a pocni în uşă, şi au­
zirărn vocea speriată a morarului: (! Care-i
acolo ?» - «Eu mi's, baciule» - răspunse
Nită cu vocea lui tigănită. - «Dar ce vrei
, ,
tu acu noaptea ?» zise el. - ... Am să-ţi
[aduc] o veste rea baciule ; vin mocanir...
ii văzul d'icî şi-am venit să-ţi spun, ca să
fugi». Auzirăm cum sasul urca scările tuşind .
şi greolU, apoi veni lîngă uşă. In momen­
tul cind deschise, Niţă îi înfipse mîna în
gît, astfel încît sasul pierzindu-şi presenţa
de spirit scăpase (sic) felinarul şi cheia din
mînă şi ochii începură a i-se 'nvîrti în cap
şi faţa să-i învineţiască. L-ar fi gîtuit de
sigur, dacă bătrînul n'ar fi oprit. Ordona
să-i pue căluşi în gură şi să-I lege. Totul
se făcu în tăcere -, căci n' avuse timp [sa-
"
[168]
sul] nicI să strige. Ochi] bătrînului tribun
se aprinsese teribil şi [seJ învîrteau cu în­
fricoşare în orbitele lor. Părea că-I palidul
şi bătrînul demon al mortii. Argaţii morii,
carl dorrniau, nevasta morarului - toţi fură
legatI. Dati drumul rotilor! - strigă acum
,. 'J ., <-
bătrînul. Roţile începură a se'uvîrti şi pie-
trele morii senvirtiau durduind si măcinin-
,
du-se pe ele însele. Vuetul cel cumplit al
pietrelor goale, vijăitorul sgumot a[IJ roţi­
lor ce făceau să spumege apa ce le mişca,
moara ce începuse a Se: leg-ăna şi a trosni
în toate încheieturile, întreceau ţipetele cele
slabe şi înfundate a[leJ celor legaţI. Vr'o
citi-va voinici se suise pe acoperemîntul
morii şi începură a da cu topoarele în el,
svîrlind bucăţile de şindrilituri (sic) în apa
în care s'acufundau-r-ş-apoi ieşind în notau
negre ca sufletele innecatilor. In pod era
o butie cu păcură, care fu vărsată j1e
întreagă întinderea podului, ApoI se adu­
seră cer legaţi şi se legară ţeapăn de grin­
zile groase cari rămăsese din acoperărnintul
devastat. Atunci li se descăluşi la fiecare
din cel legaţI gura.
, l:
,
168
M. EMINESCU
[169]
GE)/!U PUSTIU
169
I
I I
. I
- De ce ne-al vîndut?! striga bătrinul
rece si teribil, uitindu-se cu fata unei furii
, ,
de marmură în ochii morarului.
Sasul încremenise si amutise de spaimă.
, ,
Gura lui [nu] mai putea să zică o vorbă ...
nici de graţie, nici de urei, fălcile i se 'n­
fundase �i tremura, ochii [erau] turburi ca
[ai] unul nebun, limba bilbăia fără să
poată modula.
Spaima-l amuţise. Femeea plîngea amar,
feciorii [argaţii] aruncau priviri rugătoare
şi sincere asupra 1) infricosatului demon al
răsbunărei.
- Deslegaţi-i re toţi ceilalţi şi pe femee
si duceti-i la tărmuri - afară de morar _,O
, , ,
el rămîne aici.-Intr'un moment fură cărau
la ţerm.
Ne coborîrăm cu totii din pod si ne du-
, ,
serăm la terrn. Un foc mare fu aprins la 2)
moment.
- Cine ne-a vîndut'? zise bătrînul crunt
către femee.
1) In text: «pe», �ermanism: «Warfen auf ilu: betende
Blicke».
2) In text: «în moment»,-·germanism: «im Augentlicke».
[170]
"
_ El! zise ea, văitindu-se ... hărbatu-meu.
Spusu-i-am eu să nu s'amestece nici în rău,
mei în bine. Nu ... nu s'a putut. Ungurii
i-au dat 200 de sloti buni şi pentru-aciea
(sic) el v'a vîndut.
_ Femee, zise bătrînul - cu tine n'a-
vem numea - nici cu voi feciori, ZIse el
către argaţi. Deslegaţi pe muiere, să-şi [ia J
banii �i lucruri ce mai are pnn moară.
_ Incărcati pu�tile, măi ! să dăm în
saşii ăştia - zise Niţă rizînd.- Fără gloanţe,
soptijră] unul altuia.
Argaţii fură deslegaţi. Fugiţi, măi ! le
zise Nită. -- Foc copii l, zise feciorilor noş­
tri. Saşii fugiau de le-ajungeau picioarele
la ceafă -- puştile trăsniră, - dar fără
gloanţe cum erau, nu făcură decit a înmulţi
spaIma celor ce fugiau. Femeea teşise, cu
banii �I cu lucruri ce avea mai scumpe,
din moară, �l pleca plîngînd. Morarul în­
cepu a boci legat de grinzile morii.
Bătrînul SUCI o funie de paIe �I im­
plînd-o cu păcură o asvîrli aprinsă de jos
pe acoperişul morii. Intr 'un moment podul
cel uns cu păcură se aprinse, morarul
,f
il
�i
IIj�
;�
I '
i
! ii'
'fi
I
...
. . ,
.1" � "
170
M. EMINESCU
I
I
1,
i'
I i
[171]
•
GENIU PUSTIU
171
l
I I
I
I '
L
r
ţipa teribil de întrecea urletul roţilor şi
durduitul pietrelor neferecate. Aci bătrînul
tribun rîse cu sălbăticie - ideea satanică
se 'mplinia. Lua toporul şi tăia funiile ce
legau moara de mal.
Moara începu a se mişca, a pluti aprinsă,
pe valuri.
- Şi foc şi 'nnec 1 striga bătrînul teribil,
suit pe-o piatră şi ridicînd pumnul la ce­
ruri -; de-am făcut rău, pe sufletul meu
să cadă.
Aspect teribil. Urlau roţile, scîrşneau pie­
trele, trosnia înflăcărată moara, ţipa cu sel­
băticie morarul în mormîntul de jos, In­
treaga moară părea un bătrîn şi bolnav
balaur de foc, care scormolia urlind, cu
aripele lui, valurile roşite de foc ale apei.
Moara 'nnota repede, dusă �i de 'nvirti­
tura roţii şi de repeziciunea apei. Durn­
brăvile de pe maluri se 'nroşiau. pe unde
trecea palatul arzător şi deschideau cără­
rile lor de pădure ochilor ce urrnăriau spec­
tacolul: norii cenuşii ai cerului ce roşise
de foc, fumul cel greu şi gros ce-l lăsa
in urmă moara ce fugia şi 'nneca resuflarea.
"
[172]
172
M. EMINESCU
1
.1
I
- Am sfirsit, copil! zise hătrinul, oftind
greu şi adinc şi scoborîndu-se de pe piatra,
pe care se suise. - Har înspre munte!
Nu voiu uita nicIodată acel aspect unic
în felul său.
Intr'acestea ungurii devenise nesuferiti.
- '
Bănuiala �i adeseori nict aceea era destul,
pentru ca cineva să fie spînzurat ori irn­
puşcat. Moartea devenise starea cea nor­
mală, viaţa starea cea anormală a omului.
El prădau satele cele romăneşti în modul cel
mai barbar, ornoriau (sic) fără misericordie
femeile �i copiii, păreau a se 'ntrece care
pe care în cruzime şi 'n grozăvie. Ce era
dar mar natural, decît ca romănii împinşl
de răsbunare să ceară dinte pentru dinte,
ochiu pentru ochiti. Ungurii nu pusese' 'n
scenă pe-atîta o revoluţiune pe cît un bri­
gandaj, o hotie ca să zic aşa privilegiată­
şi o hoţie cu-atît mal scuzată, cu cît ea se
esersa (sic) asupra unei naţiuni de paria
- asupra RomăniloL N umar că-şi găsise
oamenii. Dinte pentru dinte, ochiti pentru
ochiu l, asta era şi devisa lăncerilor - şi
[173]
GENIll PUSTIU
173
, ,1
• I
ei măsurau cu măsura cu care li se mă­
surase lor. Romănii nu prădau - ci uci­
deau. Oamer ii L'U se măsurau după ranguri,
ci după capete, căci coasa nu ştie dife­
rintă între capul creţ �i negru al magna­
tului �i 'ntre capul de cîne al hon vedului.
Era teribil acest popor cind î�i scutura
lanţurile lUI de fier - teribil ca varga 1)
lui Dumnezeu. - Şi oare nu sînt toate
popoarele aşa? Blînde şi pacifice în timp
de pace, fisionomia bu[ o JnGmă, ochii sin­
ceri, statura aplecată de sarcina cea grea
a vietei. Dar vezi-l în revolutiune. Vezi
, ,
profunditatea acelui suflet teribil care zăcea
sub masca bu[ o Jnomlei, vezi cum presupune,
de nu ştie, injuriile trecutului, vezi cum a­
runcă lanturile mînilor sale în fata stăpînilor
, ,
fără de suflet. Şi se tem stăpînii fără de
suflet, si-si dau averile ca să-si scape viata.
, ., ,.,
Ci omul din popor nu vrea averile, geaba
l'ai împlea cu aur, geaba l'ai îmbrăca în
mătase. Pînea ce i-ai luat'o de la gura co­
pilului, i-ai cîntări-o cu aur, lacrimele lui
1) Cuvîntul e adaos, în text, peste anteriorul: «rnănia».
: I
!
I
"
I •
J I
[174]
� ........ -------�
de venin �i sudorile lui de sînge i le-ai
răscumpăra cu surele mărgăritare ale Ori­
entului -, ci el nu vrea aurul şi mărgă­
ritarul tău, el vrea viaţa ta! - Şi cine-ar
găsi-o nedrept, cine rău? E o lege în na­
tură, care să nu scuze? E o lege în na­
tură care să nu'tl dea drept cînd tu ucizi
pe cel ce ţi-a biciuit secoli pe părinţii tăi,
pe cel ce ţi-a ars în foc pe străbun ii tăi,
pe cel ce împle făntănile şi rîurile cu co­
pilul sufletului tău? - Legile cari compun
fundamentul eticei chiar ,te 'ndreptăţesc de­
a face cît ţi s'a făcut, pentru-că numai aşa
se poate restitui echilibrul, dreptul pe pă­
mînt. Dar virtutea ar cere să nu-l ucizi
Nimeni nu-i obligat să fie virtuos, fiecine
să fie -drept - şi cînd sentinţa, a celui
drept, nu găse�te carnefice, fă-te singur
carneficele el. Un om de ucis, o literă ne­
citită; un oraş de ars, o pagină de Întors ­
iată cartea de legi a revoluţiunilor, a drep­
tătii lui Dumnezeu!
,
r�
I
174
1tf. EMIM'ESCU
(Aci sunt mai multe pagini rupte din
manuscriptul lui Toma. Or că el le-a (sic)
I I
[175]
� .. __ �s�--------
I �
GENIU PUSTIU
175
. -
găsit de bine a le rumpe, or-că vr'un
strein 1) căruia i-le dăduse el să le citească,
a avut indiscreţiunea (sic) de-a le găsi în­
tr' atîta de interesante, încît să-le rum p{l
spre păstrare. In ar-ce cas nouă ni pare
rău de-a nu :fi în stare să dăm seamă 2)
publicului despre ceea-ce conţineau acele
pagini; ci vom continua cu urmarea de
unde-o găsim noîi)
că-l văzuse acasă. Ce
era să-i răspundă alta? Apol decisiunea
era luată [de] mai de mult, �i aveam de
gînd a o împlini fără chiar ca să'rn) vină
o asemenea veste. Moş Terinte îi tot da:
ca să vin în sat la el, ca să mă fac popă.
Scoate-Gr ei de la episcop carte ca să mă
popiască, nu te teme. Revoluţiunea se sfîr­
�ise �i n'aş :fi avut de ce să nu mă fac
popă,- ci natura mea nu suferia reverendă.
Puţin după aceea era să se declare pacea
1) În text «mînă streină», ceea ce am eliminat pentru
logica frazei.
2) In text: «să dăm cont.» .
[176]
176
M. EMINESCU
".
de 1) restituită (restabilită), cu toate că noi,
garde ale Carpaţilor, nu ne disolvasem încă.
Într'o zi îmi dă Terinte o oală, ca să mă
duc s'aduc apă de la o iăntănă in apropiere.
Ziua era caldă şi albă, codrii erau verzi.
Atunci mă coprinse mai mare dor de ducă.
Ajuns la făntănă, privii mult în faţa apel
din fundul făntăner, apoi lăsai să cadă oala
înăuntru, iar eli apucat spre munţi la vale.
Satul nostru [era J era mai tot ars, pustiu
şi numai cinn satului urlau pe ici pe colo
de foame, or[IJ rodeau cîte-un schelet de
vită moarta. Venit în bordel. .Mă aruncai
în braţele bătrînuluI meu tată, care mă
crezuse mort. - Am stat mult cuprinşi ast­
fel, tatăl şi fiul -; ochii bătrînului meu se
împlu.se de lacrimr, şi nu vorbia nici un
cuvînt decit îmi mîngîia părul şi fruntea
şi mă săruta plîngînd şi mut de bucurie.
O zi ş'o noapte i-am tot povestit, dar el
nu se sătura de auzit... Cind îl întreba!
cum se purtase el în resmirită, el îmi a­
răta surizînd cu viclenie o lance atirnată
1) Ardelenism, dar numar la cărturari+ de dincolo, ca
o influenţă a mediuluî linguistic germano-maghiar.
:t. ,
" , "
[177]
GENIU PUSTIU
177
în eul. - «Apoi am făcut �1 eu, cît am
putut, bătrînul. de mine! Nu mai e
măduvă în oase 1 - zise el voios - Il
de-aş fi fost şi eu acu ca tine .... numa's
bătrîn, n'am ce'î face». Şi mă măsura cu
privirea lui fericită din creştet păn' în tălpi,
par'că nu s'ar fi putut încrede de-s eu or[iJ
de nu-s eu.
Veni şi Finita. Era logodită c'un fecior
nalt �i frumos. Îi pomenit de nuntă şi se
roşi pănă după urechi. Dar.... ştiam eu
că-i place.
Pacea era deplină în ţară. - Finita se
mărita şi eu îi fusei nun mare -, în fine
am stat ce-am stat acasă, pănă ce 'ntr'o zi
mă pornenii cu tata mort. Adormise de
bătrîneţe - ci pentru tot-deauna. L-am pus
în mormînt alături cu mama, am aşezat o
cruce de lemn la capul lui şi-am încunu­
nat-o cu busuioc. Finita, biata copila, î�i
�tergea lacrimile cu şorţul şi-mi promise
de-a pune flori pe mormintele lor, şi de-a
aprinde cîte-o lumină la zile mari, de su­
fletul celor mortl. întristarea-mr intrase 'n
,
inimă, întristarea şi pustiul.
12
"
[178]
178
M. EMINESCU
Poesis 1)
1) Acest epilog e adaos ulterior de către poet şi scris
pe f. 83 şi 84 v. din Ms, cit .
M'am dus la Cluj. Am aşteptat să vmă
noaptea, pentru-ca să mă duc la casa el
să văd ce se 'ntimplase cu ea. - Imi ve­
nise ideia să-i iert tot - trădarea ei, şi
de-ar fi fost o scîntee de amor în ea, s'o
iau cu mine, s'o fac nevasta mea. Inima
mea era Însetată de iubire, şi, ca cel ce se
înneacă, îmi plăcea să mă ţin de un paiu
chiar. \
Noaptea era cam ploioasă �l norii sbu­
rau negrii prin cer şi numar prin rupturile
lor groase se vedea cîte-odată luna. Am
luat o laternă mică cu mine. şi Ieşind pe
strade am început a le străbate în plesne­
tul cel mărunţel şi zuruitor al ploii �i a' o
apuca, ieşit afară din oraş, peste cîmpii
inundati de şivoaie cari galbene innecaţu]
iarba' cea' verde, şi sfişiind cu picioarele
mele valurile ce nărnoliau cîmpia. Era În­
tunerec de nu-ţi puteai vedea mîna. Am
! I
\,,�
J
\]
. Ij
� -
[179]
1IIIIIE ........ II�$:ţ�!+m.E·� .. �� .......... �---------------
GENIU PUSTIU
179
,
i
1,1
[
L' -
ajuns la casa el. Am scos laterna �i aprin­
zind-o înaintea uşei de din faţă, voiu (sic) să
scutur uşa, dar văd că încuietoarea e si­
gilată de către autoritate. Ce să fiă ? Ase­
menea tuturor femeilor ce trec din viciu
în viciu, ea o fi căzut în datorii şi or fi
vinzînd pe cale judecătorească singura el
avere: căsuţa. Ce-mi pasă mie -- trebuia
să mai intru în casă, să-mi mai readuc încă
odată aminte de singurele fericiri ale vie­
ţel mele. Am rupt sigilul de pe încuietoare
şi-am rupt �i încuietoarea.
Am intrat înăuntru - si 'n camera el.
,
Era ca în ziua întîia a amorului meu. Pianul
sta deschis şi scaunul înaintea luî, înaintea
gurei sobei stătea încă scaunul cu sprigi­
oană a[l] bătrînului. Patul el alb şi curat
era lîngă păretele stîng. Pusei lampa pe
masă, şi pri virea dădu de-o epistolă sigilată
cu ceară neagră. O luai. Era adresată mie
şi scrisă cu mîna [ei] cea fină. Am deschis'o
cu repejune şi-am citit'o. Era scrisă tremu­
rat şi cerneala şirurilor era turburată de
lacrimi căzute pe hîrtie. O reproduc tot
asa cum era scrisă:
,
[180]
180
III. EMINESCU
I
1
II
I
,!J
\
. ,
1
11
V
Amantul meu! dulcele meu amant!
M'ai crezut trădătoare, desfrînată, şi-ai
luat lumea 'n cap. Da, am fost criminală,
inima mea, criminală cum a fost Maria
Magdalena. Tomo, nu mal cer iubirea ta,
căci cînd vei citi aceste şire, n'ai mal putea
iubi decît craniul cel îngropat şi ochiî cei
morţi a[i] unei fete nebune - nebune de
amorul tău, sdrobită de iubirea ce i-o im­
pusese natura, de iubirea pentru bătrînul ei
tată. Tata bolia -, eu nu puteam cî�tiga
nimic. Ce eram să fac? Să cersesc -, as
,. ,
fi roşit. M'am vîndut dar. Cu-acest mijloc
am căpătat banl multi, prea multi încă-,
căci tata a murit. Să-ti descriu ce-am sim-
,
ţit, după ce l-am înmormîntat? De cîte ori
am cugetat să mă duc la tine, să înconjur
picioarele tale cu braţele mele - să te rog,
să te conjur, ca să mă Ierţi. M'aş fi făcut
sclava ta, căci te iubeam, te iubesc!-Am
fost la Ioan. L'am conjurat să te îngrijiascc1,
i-am dat banii ce-I aveam, dar i-am cerut
jurămînt să nu-ţi pomeniască nimica de
mine. Inainte de-a pleca, el a venit Ia
mine, şi mi-a spus în ce stare te afli-,
[181]
•
GENIU PUSTIU
181
rl
l'am trimis însă îndărăt, căci ştiam că prima
ta cugetare va fi: sinucidere - căci eu
ştiam că tu mă iubeşti, cum te iubesc eu.­
Intr'una din zile tu al dispărut. Ce mi fo­
Iosia că mă vîndusem, cînd tata murise,
cînd tu te-ai dus?.. Am scris testamentul
meu} în care te-am pus pe tine moştenitor
al mieei căsuţe ... , apoi am făcut foc În că­
min, am închis uşile şi am închis şi oblo­
nul - căci ideea-nu părea dulce, ca să mor
de moartea de care-ai murit tu. In atmos­
fera înăduşitoare ţi-am scris ceea ce vezi.
Apoi şezind lîngă piano, începui a cînta
valsul cel molatec, dulce, pe care l'am cin­
tat cind capul tău cel negru şi genial dor­
mia în poalele mele. Să mai mîngăi acea
frunte de marmură-, nu mai puteam spera.
- Asa-î că tu mă ierti? De-ai fi fost nu-
, ,
mai tu şi eu în lume ... ce mult ne iubiam
eu şi cu tine. Traversam codrii cei verzi
pănă muriam amîndoi unu 'n braţele altuia,
pentru-ca în cealaltă lume să traversăm de
braţ, doi îngerf, stelele cerului. Adio co­
pilul meu! Te iubesc! Gînde�te la mine-;
de voi putea, voi gîndi şi eu nu mat la tine,
_. • �� • ... �7 - ,.' ..
[182]
n urnai. Nu mă respinge copilul meu­
lasă-mă să fiu a ta ...
182
M. EMINESCU
li
q
A ta, POESIS.
Am citit �l recitit ce scrisese ea şi apă­
sam, plîngînd în hohot, ca un copil, şiru­
rile el, şterse de lacrimi, de buzele mele
vinete �i arzătoare. Poesis 1 - strigam eu
stringînd aerul camerei: la pieptul meu 1
Poesis, iartă-mă 1 Mă aşezai: pe fotoliul de
lîngă piano, în care murise ea -, atinseî
clapele lui: pe cari fugise degetele ei aşa
de delicate, aşa de frumoase -, şi durerea
mea devenia din ce în ce mai dulce, din
desperare melancolie. - Poate că sufletul
el curat adi a dulce în jurul frunţiî mele.­
Poate ca ea, aeriană, imi atingea părul,
îmi săruta fruntea mea. Îmblai: mult prin
casă, băntuit de idef cînd dulci, cînd amare.
Apoi desbrăcîndu-mă, mă culcai: în patul
ei cel alb. O visai alături cu mine - ca­
pul el cel blond şi dulce pe pieptul meu->­
gura mea fierbinte pe fruntea el albă­
şi nu era nimica 1 Strîngeam cu unghiile
mele perina infamă pănă ce somnul avu
1"-
I l
I I
....................
1
1
J
,
{
f.
d'
[183]
milă de mine şi-mi adormi mintea u­
bosită.
A� fi putut rămînea in căsuţa ei, care
rămînea a mea -, aş fi putut să-mi petrec
toată viată citind si recitind într'o nebunie
, ,
dulce acea epistolă plinsă, scrisă de mîna
el, s-o visez pe ea toată viaţa rnea - s-o
visez cumcă îmblă prin casa mea, curncă
surîde la florile din fereastră, cumcă ve­
ghiază cusind sau împletind asupra copi­
lului meu. - A� fi putut să-mi creez o
fericire ilusorie, o familie ilusorie, o femee
ideal -, aş fi putut fi nebun. Dar la ce?
Apoi ori-cît de lungă să fi fost acea ne­
bunie -, totuşi fiecare Îşi are momentele
sale de trezie, momente în care sinuciderea
e cugetarea cea dintîi - momente de urît,
de scepticism, de decepţiune. De-aceea am
luat lumea 'n cap ... Acea epistolă conţinea
toată istoria mea.
� I
GENIU PUSTIU
183
"