{EminescuOpXVI 3}

1
[EMANOIL VASILIEVICI]

Domnule Preşedinte, 

Avînd dorinţa de a servi în cancelaria onorabilului tribunal la care domnia voastră prezidaţi, vă rog să binevoiţi a mă prenumăra între practicanţi. Crezînd, domnule preşedinte, că-mi veţi aproba cererea mea, vă rog binevoiţi a primi asigurarea profundului meu respect. 
 864 octombre în 5 zile

Mihail Eminovici

2

[PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ]

N-o 188

Domnule Preşedinte, 

Avînd dorinţa de a urma studiile colegiale la Gimnaziul Plenariu din Bucuvina, mă văd constrîns de a abdica îndătorirelor cerute de la personalul postului de scriitoriu ce l-am ocupat pînă acum la cancelaria dirijată de dmv. 
Pe asemene considerente, vă rog, domnule preşedinte, a-mi acorda demisia şi a regula şi eliberarea salariului cuvenit mie pe luna februare, în sumă de două sute cincizeci lei, cursul tezaurului, căci prevăd necesitatea aceasta din mai multe punte de vedere care esercită; o mare influenţă asupra intereselor mele şi care, neglijate, nu mă vor putea feri de oarecare consecinţe rele. 

3

               {EminescuOpXVI 4}

Fiţi buni, vă rog încă o dată, domnule preşedinte, de a regula de urgenţă îndeplinirea cererei mele şi de a primi şi eu această ocazie asigurarea profundului respect ce vă conserv şi vă voi conserva pentru perpetuitate. 
1865 mart în 5 zile
M. G. Eminovicz

D-niei sale
D-lui Prezident al Comitetului Permanent a Consiliului Judeţan de Botoşani. 

3

[PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ]

N-o 199
1865 mart în 7 zile

Domnule Preşedinte! 

În consideraţia că circonstanţele nu-mi permit de a mai îndelunga prezenţa mea în Romînia, vă rog, domnule prezident, de a da în primirea fratelai meu, Şerban Eminovici, salariul cuvenit mie pe luna febniarie an cur[ent] în sumă de două sutecincizeci lei, cursul tezaurului, pentru care va adeveri şi în condica eliberării onorarelor. 
Primiţi, domnule preşedinte, asigurarea preaosebitei mele consideraţiuni. 
Mich. Gh. Eminovici

4

[AL. VENTURA]

Domnule Prefect, 

Pe baza anexatei garanţii, binevoiţi, vă rog, domnule prefect, a-mi elibera un paşaport
Primiţi, domnule prefect, asigurarea profundului meu respect. 

Botosani, 1865 mart 9 zile

M. G. Eminovici
Domniei sale D-lui Prefect al giudeţului Botoşani

4

               {EminescuOpXVI 5-31}

               {EminescuOpXVI 32}

18
[STUDENŢII DIN BLAJ]
Viena-n 4 mart 870
Domnilor şi fraţilor, 
În ziua de 15/27 august a. c. romînii în genere serbează ziua Sfintei Marie, vergina castă şi totuşi mama care din sînul ei a născut pe reprezintantele libertăţii, pe martirul omenimei lănţuite, pe Crist. 
Această zi s-a-ntîmplat să fie patroana mănăstirei Putnei, fondată de către eroul 
naţiunei romîneşti, Ştefan cel Mare. Puternic şi înfricoşat în răzbel, el era pios şi blînd în pace; 
căci cîte răzbele atîtea azile ale rugăciunei şi ale inimei înfrînte, atîtea mănăstiri. 
Fraţilor, am proiectat a serba cu toţii ziua acelei sînte care-a conceput în sînul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegaţiunea a legiuit mai nobil, tot ce pune pe om alături cu omul: Libertatea! 
Dar acea serbare, deşi va avea caracter religios, prin omogenitatea de naţionalitate şi limbă a acelora ce vor serba-o şi prin împrejurarea că se va ţinea lîngă mormîntul lui Ştefan cel Mare, nimeni nu va putea opri ca ea să aibă, afară de cel religios, şi un caracter naţional. Adepţi ai bisericei creştine, fie ea de orice nuanţă, noi cu toate astea n-am încetat de-a fi romîni, şi de aceea vom şti ca să dezvoltăm această zi într-o serbare naţională în memoria lui Ştefan cel Mare. De sine însuşi această serbare religioasă e şi naţională, căci locaşul dumnezeiesc, monastirea Putnei, e fondată de erou şi acolo zac oasele sale sînte, apoi pentru că o serbare a creştinului e prin escelinţă o serbare romînească, căci trecutul nostru nu e decît înfricoşatul coif de aramă al creştinătăţii, al civilizaţiunii. 
Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt apărătorul evangelului ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormîntul lui Ştefan, pe mormîntul creştinului pios, a romînului mare. 
Dar asta nu e tot. Serbarea trebuie să devină şi purtătoarea unei idei. Ideea unităţii morale a naţiunei noastre e ceea ce ne-a-nsufleţit ca să luăm iniţiativa unei serbări în care inima va fi una, a priori; în care însă cugetele se vor unifica - cugetele doamne a lucrărilor - astfel încît pe viitor lucrările noastre toate să aibă una şi aceeaşi ţintă, astfel ca unificarea direcţiunei noastre spirituale să urzească de pe-acuma unitatea destinelor noastre. Să facem ca o cugetare, una singură, să treacă prin toate faptele, să pătrundă toată viaţa noastră 
naţională. Să fim conştii de situaţiunea noastră faţă cu lumea, de dătoriile cătră ea şi cătră noi înşine. În trecut ni s-a impus o istorie, în viitor să ne-o facem noi. 
Pentru asta însă trebuie să ne-ntrunim, să ne-înţelegem. Şi nu poate fi o zi mai aptă pentru această întrunirea decît o serbare întru memoria eroului celui mai mare şi mai conştint de misiunea sa. Un pelerinagiu de pietate cătră trecut, un congres al inteligenţelor din respect* cătră viitor - iată în două cuvinte scopul serbărei noastre. 
Dar fără concursul vostru şi al nostru, al tuturor, serbarea e imposibilă. De-aceea, 
asemenea ca noi, scumpi şi iubiţi confraţi, să formaţi un comitet ad-hoc, care să-ngrijească cum şi voi, cu toţii ori în reprezentaţie, să luaţi parte la această serbare de la care părinţii noştri au dreptul de-a aştepta atît de mult. 
Vă alăturăm un proiect de programă a serbarei, pentru ea, citindu-l, să vă esprimaţi şi voi părerea voastră, ori vro modificare ce aţi dori să se efectueze în el, căci, cum am zis, nu e decît un proiect, la legiuirea căruia vom lua în consideraţiune votul junimei romîne academice de pretutindenea. 
Primiţi, iubiţi confraţi, salutarea din inimă din partea noastră şi espresiunea credinţei firme cumcă apelul nostru va afla un răsunet viu în inimile voastre. 
Preşedintele Comitetului Central
Conte E. Logothetty
Secretar M. Eminescu
D[umnea]lor domnilor auditori la Facultatea Teologică din Blaş

               {EminescuOpXVI 33}

Proiect de program pentru serbarea naţională la mormîntul lui Ştefan cel Mare, la 15 (27) august 1870. 
1. Îndată după leturghie în ziua Sîntei Marii se va decora mormîntul lui Ştefan cel Mare cu cununi de flori şi cu lauri şi se vor arangia în simetrie cel puţin 70 făclii tricolore. 
2. La prînz, în trapeza mănăstirei, va ţinea preşedintele comitetului arangiator o cuvîntare amăsurată locului şi scopului şi va invita pe oaspeţi la ceremonia sfinţirei prezentului consacrativ. 
3. La 5 ore după prînz se va începe ceremonia şi adică: 
a) Se va depune prezentul învălit pe o masă înaintea bisericei. 
b) într-un semicerc îndărătul mesei se vor pune membrii comitetului în gală, avînd fiecare tricolorul naţional şi ţinînd în mînă cîte-o cunună de flori şi cîte-o făclie. Toţi ceilalţi tineri vor coprinde loc în dreapta şi în stînga mesei iar publicul va ocupa locul dinaintea şi îndărătul mesei. 
c) Trei preoţi în ornate vor împlini actul sînţirei. 
d) Trei salve vor anunţa finirea ceremoniei bisericeşti, iar horul teologilor va cînta un imn religios. 
e) Apoi se va ţinea de pe tribună cuvîntarea festivă, în decursul căruia se vor aprinde făcliile la mormînt. 
f) După cuvîntare se va înălţa prezentul, în vederea publicului, de către trei tineri din semicerc, din care unul va citi inscripţiunea cu voce înaltă. 
g) Sub sunetul clopotelor va fi dus prezentul cu pompă şi în ordinea statorită de comitet şi depus pe mormînt. 
h) După depunere, va executa corul în biserică un imn compus anume spre acest scop. 
i) La banchetul ce va urma se vor ţinea din partea tinerimei toaste şi cuvîntări, numai conform ordinei statorite
de comitet în conţelegere cu egumenul mănăstirei. 
4. A doua zi, iertînd împrejurările, se va improviza, afară de mănăstire, un congres al studinţilor romîni academici de pretutindenea. Programul congresului îl va avea să-l statorească comitetul arangiator al serbărei. 

19

[COMITETUL DIN BLAJ AL SERBĂRII DE LA PUTNA]
[Viena, aprilie-mai 1870]
comitetul central
PENTRU SERBAREA LA MORMÎNTUL 
LUI ŞTEFAN CEL MARE

Scumpe domnul[e] şi frate, 

Răspunsul ce ni-l faceţi în numele comitetului domniei voastre este aşa de frumos 
precum îl puteam aştepta numai de la junimea studioasă din oraşul unde s-a născut conştiinţa naţională a romînilor. Din început chiar nu ni era permis cîtuşi de puţin de a ne îndoi cumcă ideea aceasta nu va fi aprobată şi de d-voastre. 
Junimea de pe la celelalte facultăţi a îmbrăţişat cu căldură ideea încît sînt în fericita poziţiune de a vă putea anunţa cumcă nu putem avea decît o reuşită cît se poate de bună şi frumoasă. 
Cît despre regim, el nu ne poate împiedeca de loc, pentru că serbări de asemenea natură sînt permise în întreg-ul Austriei, şi nu numai că sînt permise, ci sînt un drept esenţial al vieţei constituţionale. Alte împregiurări iar nu mai sînt în stare de a opri cursul lucrurilor, căci ideea şi-a făcut calea în inimile oamenilor de bine. 
Singurul lucru ce am de-a vă preveni e că, dacă vă simţiţi în stare de-a contribui materialminte (lucru la care îndealtfel nu vă obligă nimenea), ar fi bine ca colectele să le trimeteţi mai curînd, pentru a se putea confecţiona urna de argint, care va fi cu atît mai preţioasă, cu cît vom recurge mai multe mijloace din diferitele locuri. Din parte-ne vă reasigurăm că nici o piedică nu ni mai stă în calea scopului nostru, decît doar propria noastră negligenţă şi nevoinţă. 
Mulţumindu-vă din nou pentru prevenitorul d-voastre răspuns, te rog, scumpe domnule, să primeşti încredinţară stimei şi afecţiunei mele. 

 Preşedinte Secretar
 N. Teclu M. Eminescu

Adresa este: [... ]

Domniei sale
Domnul Preşedinte al Comitetului ad-hoc din Blaş

               {EminescuOpXVI 34}

20
[IACOB NEGRUZZI]
[1r]
Viena, în 17/6 870 st. n. 
Scumpe Domnule Redactor, 
[... ]
Într-adevăr aşa-şi începe Schiller Ieremiada, numai că el făcea un compliment trecutului, pe cînd, aplicat la noi romînii, mi se pare a fi un adevăr. Dacă în Epigonii veţi vedea laude pentru poeţi ca Bolliac, Mureşan or Eliade, acelea nu sînt pentru meritul intern a lucrărilor lor, ci numa pentru că într-adevăr te mişcă acea naivitate sinceră, neconştiută, cu care lucrau ei. Noi ceşti mai noi cunoaştem starea noastră, sîntem trezi de suflarea secolului - şi de-aceea aveam atîta cauză de-a ne descuraja. Nimic - decît culmile strălucite, nimic - decît conştiinţa sigură că nu le vom ajunge niciodată. Şi să nu fim sceptici? Atîta lucru, cele mai multe puteri sfărîmîndu-se în van, în lupte sterile, cele puţine - descurajate, ameţite de strigătul gunoiului ce înoată asupra apei. Îmi place să citesc printre şire. Deşi dmv. cercaţi a rîde în Copii, totuşi adesea văd descurajarea internă, convieţiunea amară că nu veţi putea ajunge la ceva cu ele - căci e o generaţiune aceea cu care vă luptaţi. 
Între corespondenţele redacţiunei am văzut un răspuns cătră V. Dem. Daca e Vasile Dimitrescu acela căruia i-aţi răspuns, aş avea a vă aduce aminte că o respingere prea aspră îl poate face să se îndoiască de sine însuşi şi că poate e rar un om care să se descurajeze mai lesne ca Dimitrescu. Altfel veţi fi băgat de seamă cumcă are mult talent, deşi fantazia îneacă reflecţiunea. Numai, drept vorbind, mama imaginelor - fantazia - mie-mi pare a fi o condiţiune esenţială a poeziei, pe cînd reflecţiunea nu e decît scheletul, care-n opere de arte nici nu se vede; deşi palidele figuri ale unor tragediani îşi arată mai mult oasele şi dinţii decît formele frumoase. La unii predomină una, la alţii alta; unirea amîndorora e perfecţiunea, 
purtătorul ei - geniul. Dimitrescu nu e un geniu, deşi e poet. 
Poate că mi-o veţi ţine de rău că v-am făcut observaţiunea aceasta, dar am cumpănit respectul ce vi-l datorez cu iubirea ce-o am pentru descurajatul meu amic. Dacă e rău ca să predomine iubirea îmi retrag cuvîntul şi vă rog a crede că n-am spus nimica. 
Poate că Epigonii să fie rău scrisă. Ideea fundamentală e comparaţiunea dintre lucrarea încrezută şi naivă a predecesorilor noştri şi lucrarea noastră, trezită dar rece. Prin operele liricilor romani tineri se manifestă acel aer bolnav, deşi dulce, pe care germanii o numesc Weltschmerz. Aşa Nicoleanu, aşa Schelitti, aşa Matilda Cugler - e oarecum conştiinţa 
adevărului trist şi sceptic, învins de cătră colorile şi formele frumoase, e ruptura între lumea 
bulgărului şi lumea ideei. Predecesorii noştri credeau în ceea ce scriau, cum Shak[e]speare credea în fantasmele sale; îndată însă cu conştiinţa, vind [gîndul] că imaginele nu sînt decît un joc; atuncea, după părerea mea, se naşte neîncrederea sceptică în propriile sale creaţiuni. 
Comparaţiunea din poezia mea cade în defavorul generaţiunei noi, şi - cred cu drept. [1v] Încă una. Mi se pare că strofa a treia nu se prea potriveşte cu întregul. Se poate cumcă numai mi se pare; se poate cumcă şi multe altele mi s-or fi părînd bune şi-or fi rele; în fine - ceea ce nu se va potrivi puteţi şterge în bună voie. În caz de-a şterge strofa a treia, apoi veţi fi bun de-a corege într-a patra vorba zidea în zidind: "Eliad' zidind... ". Omiţînd strofa a treia, ar suna mai bine cores astfel. 
Vă rog de indulginţă pentru timpul cît vi-l răpesc cu citirea epistolei mele şi, încredinţindu-vă despre deosebita stimă ce vă păstrez, 

rămînu al d-voastră
M. Eminescu

N. B. În caz de-a-mi răspunde în corespondinţa redacţiunei, veţi binevoi a o face fără loc şi nume sub cifra: YZ. 

               {EminescuOpXVI 35}

21

[IACOB NEGRUZZI]
Viena, 16/4 septembre 870 [1r]

Scumpe Domnule Negruzzi, 

Numai Dumnezeu mai poate descurca ce este omul. Astfel, un individ care crede că se cunoaşte bine pe sine, care-şi urmează liniştit; treburile lui, or concrete, or abstracte ţăsături de painjăn filozofice sau poetice, se trezeşte într-o bună dimineaţă c-o întîmplare oarecare - în sine aceeaşi pentru toată lumea - că stîrneşte în el porniri de cari nici nu visa măcar că esistă în sufletul lui; această întîmplare nimiceşte toate ţesăturile combinate de mintea lui şi el singur se trezeşte deodată că e alt om, adesea negaţiunea individualităţii lui de pîn-atuncea. 
În fine, schimbări de-astea psicologice de s-ar întîmpla numai sporadic - p-ici pe colea - în individul cutare or cutare, ar fi calea-vale; dar popoară întregi să le vezi suferind de această... metempsicosă, or cum pustia i-aş mai zice? Ai crede că sufletele germanilor a trecut în animale şi sufletele animalelor în germani. 
O, tăcuţii, gînditorii, umanitarii germani! Unde sînt ei? vă-ncredinţez că nu-i mai 
găseşti în nici o manifestaţiune a vieţii lor. Ziarele Germaniei sînt mai chauviniste şi mai poltrone decît toate - decît ale noastre chiar, implicînd Columna! [... ] titlul unui articol de fond din unul din cele mai serioase ziare. //Jurnalul "... " aduce întotdeauna titlurile cărţilor ce ies la lumină: [... ] - 20 pînă la 30 de volume pe săptămînă, toate de 
materia aceasta! 
Înainte nu ţineau la naţionalitatea lor, pentru că nu prea aveau la ce ţinea. Toată lumea lega de numele german epitetul nu prea măgulitor de "Holzkopf". Azi lucrul se schimbă. Azi îi veţi vedea tot aşa de tenaci, greu de deznaţionalizat, mîndri de numele lor cum sînt francezii. Iată urmele ce întîmplările istorice lasă în viaţa psihică a popoarălor! 
Dacă e vo fericire pentru care vă invidiez într-adevăr apoi e aceea ca puteţi găsi în 
ocupaţiuni literare mulţămirea aceea pe care realitatea nu e-n stare de-a v-o da. La mine e cu totul dimpotrivă; într-un pustiu să fiu, şi nu mi-aş putea regăsi liniştea. 
Veţi vedea din stîngacele schimbări şi din neputinţa de-a corege esenţial pe Făt-Frumos că v-am spus adevărul. De-aceea, vă rog, mai citiţi-l dv. şi ştergeţi ce veţi crede că nu se potriveşte, că eu nici nu mai ştiu ce se potriveşte şi ce nu! 
În fine, am vorbit cu Slavici pentru articolele asupra ungurilor. Bietul om s-o cam descurajat cînd a citit studiile de Xenopol, pentru că simţea că n-o să poată scrie niciodată astfel; dar asta a fost totodată impulsul de căpetenie care-l va face să vă dea nişte articole// într-adevăr bine scrise şi corect cugetate. Pentru asta însă şi-a destinat un timp de cîteva luni - [2r] pînă la Crăciun. 
Alături cu povestea vă trimit şi o notiţă asupra serbărei de la Putna. Puneţi s-o tipărească cu litere cît se poate de mici; nu trebuie să-i daţi nici în cea mai estremă aparinţă o importanţă pe care nu va fi capabilă de-a o avea. 
În fine, rugîndu-vă să mă iertaţi, întîi: c-am scris aşa de neglijent epistola, a doua: că vă răspund aşa de tîrziu, a treia: că vă răpesc atîta timp cu ea - şi încredinţîndu-vă totodată despre afecţiunea călduroasă ce v-o păstrez, 
rămîn al d-voastre preasupus
M. Eminescu

               {EminescuOpXVI 36}

               {EminescuOpXVI 37}

23
[IACOB NEGRUZZI]
Viena, în 6 feb[ruarie] 871, st. n. [1r]

Scumpe Domnule Negruzzi, 

Am primit epistola d-voastră cu multă bucurie; pentru Slavici a fost şi mai mult: un eveniment fericit. Închipuiţi-vă că, din cîte-a scris bietul om, "Familia" din Pesta nu i-a primit nimica, sub cuvînt că nu sînt destul de uşor scrise, nu sînt pentru aşa-numitele spirite frumoase, c-un cuvînt pentru d-nul redactor al "Familiei" nu erau destul de - fade. Şi, deşi are multe scrieri, din care unele pline cu idei frumoase, totuşi începuse a se-ndoi despre talentul lui. Acuma însă a-nceput a avea mai multă încredere în el însuşi. Mi-a cerut epistola, ca să-şi copieze critica asupra comediei lui, spre a se feri în viitor de greşelele comise odată. Afară de studiu, care va fi-n curînd gata, el mai scrie într-un basm şi într-o dramă populară. Basmul e mai gata şi în stil are ceva din maniera lui Pop-Florentin. 
Asupra împrejurărei că din Transilvania căpătaţi scrieri a căror caracteristică e fraza patriotică aş putea să vă citez două cauze. Una: că în genere transilvănenii au foarte puţină aplecare şi talent pentru artă, şi a doua: că într-adevăr sînt nenorociţi cu căpcăunii ciia de unguri. Dac-aţi cunoaşte mai de-aproape tendinţele de deznaţionalizare ale ungurilor, // pe [1v] cari ei le răpăd prin toate vinele, prin toate organele statului, şi esclud din viaţa publică tot ce nu e maghiar, atunci aţi găsi o lămurire mai de-aproape a împrejurărei de mai sus. Nu sînt încercări vage şi fraze goale cele ungureşti, ci e un sistem de ură, de deznaţionalizare şi de cutropire, premeditat pîn-în amănunţimile sale. Nu vă puteţi închipui apoi ce mare e pericolul romînilor din Transilvania sub influinţele spiritului maghiar. Chiar în protestările lor, în ura lor contra ungurilor, e ceva unguresc: modul de a le manifesta. Ei au învăţat pînă şi naţionalitatea [de] la unguri, şi nu sînt naţionalişti ca romînii, ci cu acel esclusivism radical care-i caracterizează pe unguri înşişi. Afară de aceea, lipsa absolută de prospectul unui viitor în patria lor, simţămîntul neputinţei faţă cu pericole ce-i ameninţă, iată ceea ce-i face nenorociţi înainte de-a o fi chiar, iată ceea ce-i lipseşte de liniştea sufletească cerută pentru produceri literare, ceea ce-i face necapabili de alte producte decît fraza patriotică. E o idee impusă cu putere, care predomină şi întunecă pe celelalte, tot aşa precum o idee fixă face cu neputinţă liniştea sufletească îndată ce se reflectează numai umbra ei pe ţesătura celorlalte cugetări. Mie-mi pare că nu sînt aspiraţiuni momentane, cum le numiţi c-o mică doză de nedreptate, ci o întrebare de moarte sau viaţă. Apoi noi ne şi ocupăm puţin de ei. De-o mulţime de ani de cînd se chinuiesc să ridice o facultate de drept, şi de la noi nu li-a venit nici un ajutor. Ei dau de unde au, // dar de unde nu au nici Dumnezeu nu poate lua. Cumcă în ei simţămîntul de [2r] naţionalitate e de o intensivitate neobicinuită la noi găsim dovezi unde numai aceste pot fi găsite. Arătaţi-mi la noi un oraş patriotic ca Braşovul d. es. - şi, nota-bene, Braşovul nu-i decît parte romînesc; cei bogaţi şi mulţi sînt încă tot saşii. Şi cu toate acestea sînt nesiguri de esistenţa lor naţională îndată ce maşina deznaţionalizătoare a statului maghiar îi va apuca - nu în corporaţiuni, ci în indivizi; şi i-ar fi apucat de mult dacă finanţele Austro-Ungariei stăteau mai bine. Cu învăţămîntul maghiar în şcoli comunale întreţinute de stat şi cu instituţiunea militară inaugurată, fără o reacţiune puternică din partea romînilor nici nu ştim unde va ajunge această parte a poporului nostru. E destul de tristă starea unui popor cînd trebuie să se lupte pentru limbă şi naţionalitate în numele confesiunii religioase căreia-i aparţine. 
Cît despre noi - eu nu ştiu dacă mai e vun remediu contra antiteticităţii de idei şi interese care sfîşie viaţa noastră publică sau dacă remediul principal nu e timpul, care cristalizează în conştiinţa comună trebuinţele şi mijloacele de-a le împlini. Îmi scrieţi că vă urmăreşte un roman; şi pe mine mă urmăreşte unul şi, sub influinţa acestei urmăriri, am şi scris multe coale dintr-un studiu de cultură în care cerc a veni cu mine însumi în clar asupra fenomenelor epocelor de tranziţiune în genere şi asupra mizeriilor generaţiunii prezente în parte. Scrierea e complectă ca roman ce s-atinge de scenele de sentiment, de descrierile locurilor etc., necom//plectă ca studiu, astfel încît cartea mea de notiţe e plină de cugetările cu care [20] cerc a mă clarifica pe mine însumi şi cărora le-am destinat de pe-acuma locul în seheletul romanului. E-ntitulat: Naturi catilinare. Astfel, deşi el poartă signatura timpului, totuşi am cercat a pune în el şi un sîmbure, care să fie mai consistent decît părţile ce se aşează împrejurul lui. 
Am citit Electoralele şi mi-a plăcut foarte mult, însă cu toate astea nu ştiu dacă nu e prea locală în timp, dacă nu e prea mult caracteristica picăturei de vreme în care trăim şi

37

               {EminescuOpXVI 38}

dacă peste o sută de ani vor mai esista oameni de tagma Lehăescului. Altfel - pe cît pricep eu să judec - e foarte bine scrisă; şi Junimea are dreptate dacă vă încurajează să urmaţi de-a scrie caracteristice de-acestea; numai că şi eu am dreptate. Tonul de conversaţiune, caracterele serii, situaţiunile ce le-ntrebuinţaţi în novele sînt bune pentru comedia de salon, dar comedia e un teren foarte apt şi pentru desvoltarea ideilor satirice. Astfel, ce risipiţi ici în novele, colo-n caracteristice izolate, le-aţi putea împreuna cu succes în comedie, ca într-o monas superior. Poate ca să nu fiţi de ideea mea, însă eu cred că, dacă aveţi vo scriere în care elementul clasicităţii să predomine, apoi e Viclenie şi amor. 
De drama mea n-are să fie nimica, pentru că nu ştiu ce formă să-i dau, pentru că nu e dramă. S-ar potrivi poate mai multe pentr-un epos, dar atuncea aş pierde vioiciunea scenelor şi a caracterelor ce-mi trec prin minte. Cum vă spun, n-are să fie nimic din ea; simt cum se desparte întregul ei în părţi constitutive, din cari fiecare îşi pretinde independinţa sa. De-ar fi fost să fie, apoi ar fi fost cam în maniera lui Faust, deşi nu, totuşi. [3r]
Mă mir de ce mai cereţi autorizarea mea întru suprimarea // strofelor rele cînd eu v-am dat-o de mult cu atîta încredere şi, vă asigur, cu atîta bucurie. Ştergeţi numai, pentru că nu sînt; înamorat deloc în ceea ce scriu; ştiu numai prea bine că chiar ce rămîne neşters nu-i de vo samă deosebită. Slavici asemenea vă autorizează pe deplin pentru orce schimbare sau supresiune aţi găsi de cuviinţă. 
O împrejurare v-aş ruga să nu mi-o luaţi în nume de rău: aceea că nu vă răspund imediat la scrisorile d-voastre. V-aş înşira scuze, însă ele nu v-ar putea spune pe deplin cum sînt eu. Eu, pentru a scrie o epistolă, trebuie să am o dispoziţiune deosebit de uşoară, nepotrivită oarecum cu caracterul meu, şi o asemenea dispoziţiune nu mi se-ntîmplă s-o am decît foarte rar. Prin confesiunea asta nu voi să-mi dau doar un aer de greutate; însă în genere, deşi nu-s lugubru, totuşi nu sînt comunicativ; şi scrisorile înseamnă la mine punctele lucii în cari sînt de o comunicativitate neobicinuită. Dar e drept că această nerăspundere la timp e nepoliticoasă, şi imputarea asta mi-o fac şi eu adesea, fără însă de-a fi-ncercat ca să mă dizvăţ de cazualitatea dispoziţiunilor mele. Vedeţi că sînt om care-şi recunoaşte greşelele, şi cine şi le recunoaşte, aceluia aud că i se iartă. 
Îmi scrieţi de abonamente. De citit citesc oamenii noştri, dar de plătit... De-aceea nu vă, pot promite nimica în astă privinţă, care se poate să vă fie de-o plauzibilă importanţă tipografică. O, tipografi! Umbre cari turburaţi visele cadenţate a sărmanilor muritori, spre neliniştea fiilor lui Apolon v-aţi născut!... Iată o esclamaţiune patetică, care s-ar potrivi în vo dramă de-a lui Bolintineanu. Cu toate astea, de mi s-ar prezinta ocaziunea de-a vă face [3v] abonamente nu voi lăsa-o să treacă nefolosită. // Altfel ştiu că v-am înşirat multe cari puteau rămînea şi neînşirate şi cu cari v-am răpit numai un timp preţios. 
De-aceea, încredinţîndu-vă din nou despre stima şi iubirea ce vă păstrez, rămîn ca totdeauna

al d-voastre supus
M. Eminescu

Încă o mică nepoliteţă în formă şi fond. În formă pentru că nu se cuvine de-a scrie Nota bene după epistole, în fond pentru că vin a vă cere ceva: adică un esemplar din "Conv[orbiri]" pentru Slavici. Şi adresa lui e asemenea la Universitate. 

24

[IACOB NEGRUZZI]
Viena, în 11 fevr. 871

Scumpe Domnule Negruzzi, 

Mă veţi ierta dacă nu v-am răspuns la stimata d-voastre epistolă; dar cauzele care m-au oprit au fost cea mai mare parte independente de mine. La sosirea epistolei d-voastre, eu nu am fost aici; cînd m-am întors însă, nu eraţi d-voastră în Iaşi; ş-aşa s-a prelungit tăcerea

38

               {EminescuOpXVI 39}

mea pînă acuma. Apoi am avut şi supărări care de care mai minunate; pro primo: un proces de presă, al cărui capăt nu sînt încă în stare de a-l prevedea. 
M-aţi întrebat de opiniunea mea asupra novelei de voiaj Pe malul mării. O găsesc preafrumoasă, mai ales în caracterizarea consecventă şi fină a personagiilor şi în tonul conversaţiunilor; astfel încît aş fi de părere că n-aţi face rău de a cultiva cu deosebire comedia de salon. 
Dacă o epistolă ar fi să fie expresiunea mai mult ori mai puţin clară a dispoziţiunii psihice în care se află un om cînd scrie, atunci aş avea multe de spus; mai ales că fiecare din noi e un organ central care-şi asimilează într-un moment toate întîmplările lumii care-i vin la cunoştinţă; dar am hotărît *să nu vă mai scriu impresiunile ce le-au făcut şi le fac asupra mea raporturile de azi ale Europei în genere şi a ţării noastre în parte. Şi la ce v-aş şi spune ceva ce simt şi cuget cînd în orce caz nu pot schimba nimica din toate celea. 
Vă trimit o comedie compusă de Slavici. Nu ştiu de vă va plăcea; numai asupra unui moment aş vrea să vă atrag atenţiunea: frazele ce vi se vor părea stranii nu sînt străinismi, ci provincialismi; în genere e scrisă cu prea espres colorit local, deşi are scene de o gingăşie simplă şi într-adevăr rustică - scenele dintre Cimbru şi Aniţa. Eu am copiat-o, pentru că era scrisă cu ortografia din Austria. 
Apoi vă mai trimit nişte versuri de-ale mele. Bune simt că nu sînt; poate însă să nu fie cu desăvîrşire rele. Ştergeţi ce vi se va părea bun de şters. 
Cînd eraţi la Viena mă întrebaţi dacă nu port ceva în minte. Port şi eu acum ceva: o dramă epică, din care însă n-am scris pîn-acuma nici un şir. Nu sînt încă în clar nici cu forma, nici cu fondul; nici cu părţile singulare, nici cu raportul în care acestea să steie. Sînt mai mult umbre ce le aruncă în închipuirea mea nişte forme care au să vie de-acu-nainte. Însă tare-mi pare mie că va rămînea în veci nescrisă. Altfel de împrejurări decît ale mele trebuiesc pentru a produce ceva mare şi bun totodată. 
Slavici lucrează mereu la studiul asupra ungurilor. Greutatea cea mare e culegerea şi critica datelor. Cumcă datele culese trebuiesc criticate una cîte una rezultă din împrejurarea că toate, afară de aceea că nu-s contimporane, dar sînt şi scrise sub influinţa mîndriei şi a exagerării maghiare. Ungurii ne seamănă în multe rele nouă. 
Sfîrşesc pentru astă dată şi vă promit că-n curînd va urma şi studiul de care am vorbit. Rămîn cu tot respectul al d-voastre

Supus
M. Eminescu

25

[IACOB NEGRUZZI]
Viena, 16 mai 871, st. n. 

Scumpe Domnule, 

Din cauze a căror înşirare nu cred că v-ar interesa, răspunsul meu a cam întîrziat; afară de aceea n-am voit a vă răspunde la epistola d-voastre fără de-a alătura şi ceva pentru "Convorbiri". Am copiat introduccrea şi primul articol din studiile asupra maghiarilor şi vi le trimit; v-aş ruga însă în numele lui Slavici că orce vi s-ar părea de prisos or rău exprimat să coregeţi în deplină libertate. Studiile asupra maghiarilor sînt sfîrşite în brouillon, trebuiesc însă purisate. Ele cuprind, afară de introducere (punct de purcedere), 6 articole, şi anume: 1) Schiţă istorică 2) Individualitatea maghiară 3) Cultura maghiară 4) Constituţiunea 5) Guvernul 6) Noi şi maghiarii. Din acest întreg vă trimit introducerea şi primul articol: Schiţă istorică. Scrierea aceasta va fi cred aşa de lungă încît, tipărită separat, ar forma un 
volum destul de considerabil. Tocmai de asta însă îmi vine să vă şi întreb dacă nu s-ar putea tipări şi separat, ca să se poată lăţi mai tare; se-nţelege, dacă tipărirea separată nu-i unită cu cheltuieli mari. 
Venind la cuprinsul scrierii însăşi, poate că vă va surprinde modul de cugetare din introducere. Şi mie mi s-a părut că sistema creată de Slavici e cam forţată şi că omenirea nu e tocmai un organism aşa de perfect precum susţine el; deşi nu se poate nega cauzalitatea

               {EminescuOpXVI 40}

în istorie. În privinţa asta cred însă că disputele nu folosesc nimica, mai ales dacă se-ntîmplă ca toată scrierea să fie turnată în calupul unui sistem, astfel încît, negînd calupul, se neagă ordinea internă a scrierii însăşi. Cînd am citit eu introdncerea mi-am adus aminte de omul lui Pascal. [... ]. Într-adevăr nu se poate ca cineva să caracterizeze mai bine şi-n mai puţine cuvinte continuitatea în timp. Slavici dezvoltă ideea asta şi face din ea un sistem. 
Îmi mai rămîne încă o îndoială: dacă veţi primi părţile înainte de-a avea o privire în întreg. V-aş fi trimis originalul, însă parte limba, ce trebuie coresă la tot pasul, parte înfăţişarea exterioară a manuscriptului original mă sileşte să-l copiez eu şi să vi-l trimit parte cu parte. În caz de voiţi a citi manuscriptul întreg înainte de-a tipări ceva din el, atunci îmi scrieţi să vi-l trimit; înţelegîndu-se că atuncea v-aţi însărcinat d-voastră cu corectura lui. Calea aleasă de mine o cred prin aceea preferabilă pentru că, oriunde s-ar ivi neînţelegeri asupra sensului, îl am pe autor aici şi-l pun sau să-mi explice pasagiile îndoioase sau să prelucreze textul mai limpede. Introducerea a fost prelucrată de trei ori dupăolaltă. Am fost o dată la d. Carp. Impresiunea ce dumnealui a făcut-o asupra mea a fost foarte plăcută, deşi după prima vedere n-am putut să-mi formez o opinie definitivă asupra d-sale. Atîta e sigur: că raţionează foarte original. O a doua oară nu l-am găsit acasă şi, fiindcă a plecat după aceea la Berlin, am rămas pe deplin în nesigur dacă şi cînd se va mai întoarce prin Viena. 
Naturile catilinare, de-or fi gata cîndva, nu vor putea fi o imitaţiune a opului lui Spielhagen din simpla cauză pentru că eu nu cunosc Problematische Naturen decît după nume, şi chiar acest titlu l-am auzit pentru prima oară de la d-voastră cînd mi-o recomandaţi în anul trecut ca s-o citesc. Apoi romanul meu am început a-l scrie parte după impresiuni nemijlocite din anul 1868, pe cînd eram în Bucureşti, parte după un epizod ce mi l-a povestit un student din Transilvania. 
 Eu nu vă trimit acuma decît nişte nimicuri neînsemnate, căci pentru de-a corige şi a da o formă mai omenească unor operate mai întinse îmi trebuie şi timp şi dispoziţiune. Dacă cele ce v-alătur de la mine ar fi rele, nu vă jenaţi de fel şi aruncaţile-n foc. Afară de asta însă am să vă fac o confesiune - confesiunea unei crime ce am comis-o acum doi ani. Fără cea mai mică teamă de procurori şi de judecători de instrucţiune, în ciuda organelor sigurităţii publice, am compus un tablou dramatic a cărui figură principală e: Andrei Murăşanu Vi l-aş trimite, însă mă tem că atunci justiţia va pune mîna pe mine şi... Ba zău; dacă titlul nu vă răpeşte a priori gustul de a arunca o privire în acest tablou apoi vi l-oi trimite c-o ocaziune viitoare, de veţi crede că obiectul său nu-l exclude dinainte de la critică şi publicare. 
Dacă n-ar fi să fie, atunci va sta unde-a mai stat şi pîn-acuma - în fundul lăzii mele. 
Slavici îşi propusese să vă scrie, dacă nu v-a şi scris. Se poate cumcă articolii lui să producă în maghiarofagele noastre organe de publicitate un deosebit gust de reproducţiune, se poate chiar ca unele din ele, de care cerul ar fi făcut bine să ne scutească, să facă capital politic din acele studii. De aceea vă pun întrebarea: n-ar fi oare bine să opriţi reproducerea? 
Autorul s-ar învoi pe deplin la aceasta. Cît despre versurile ce vi le trimit - de se vor primi spre publicare - mi-ar plăcea dac-ar ieşi cîteşitrele piesele într-un singur număr. Studiile le voi copia încet-încet şi vi le voi trimite succesiv. 
Sfîrşesc pentru astă dată, rămîind ca totdeuna al d-voastră
Devotat
M. Eminescu

26

[TITU MAIORESCU]

[2r]
Ipoteşti, în 6 august 1871

Stimatul meu Domn, 

Comitetul serbarei de la Putna a primit cuvîntarea împreună cu opiniunea d-voastre şi m-a însărcinat pe mine (unul din secretarii săi), de-a vă mulţămi în numele-i, atît d-voastre cît şi d-lor Alecsandri şi Pogor, pentru bunăvoinţa ce aţi dezvoltat-o în această privinţă. 

40

               {EminescuOpXVI 41}

Rămîne acuma ca să vă mai dau o singură esplicare, într-o circonstanţă care se poate ca cu drept cuvînt să fi atins susceptibilitatea d-voastre, aceea adică cumcă aţi fost "reduşi la rolul" de a citi un singur operat. 
De nu mă înşel, se pare cumcă nu v-ar fi supărat într-atîta împrejurarea că vi s-a prezintat o singură cuvîntare pe cît aceea cumcă comitetul ar fi anticipat opiniunilor d-voastre. 
Nu a fost însă comitetul acela care-a anticipat opinărei d-voastre, ci numai membrii aciia cari lucrase şi ei cuvîntări şi cari, citind pe a d-lui Xenopol şi convingîndu-se cumcă într-adevăr ar fi cea mai bună din toate, şi-au retras de bunăvoie pe ale lor, nevoind a le espune la o comparare de care ei erau siguri cumcă ar roşi în desfavoarea lor. 
Eu, din parte-mi, n-am putut decît s-aprob că oamenii au avut pătrunderea de-a distinge între rău şi bine, chiar dacă răul ar fi al lor şi binele al altora. 
În fine, scrisoarea mea nu are alt scop decît, simplu, clarificarea cumcă comitetului nu i-a venit în minte ca să anticipeze opiniunei d-voastre, să aprobe sau să dezaprobe, ci cumcă cuvîntările, cîte erau, azi fost retrase prin libera voinţă a compuitorilor lor, o voinţă pe care poate că şi d-voastră o veţi găsi din multe puncte de vedere lăudabilă. 
Alte cuvîntări (din Bucureşti) au sosit după termenul scris şi de aceea au fost retrimise autorilor lor. 
Pe deplin încrezut, cumcă d-voastră veţi binevoi a ţine cont de aceste împrejurări toate, rămîn cu tot respectul al d-voastră supus
M. Eminescu

27

[ŞERBAN EMINOVICI]

Viena, 16/12 871 [1r]

Dragă Şerbane, 

Iartă-mă dacă nu ţi-am răspuns nemijlocit la scrisoarea ta. Sînt şi voi rămînea, în punctul acesta, dificil. 
Un aparat de faradizaţiune (... ) costă 24 fl. - fără transport. 
Îmi cei să-ţi scriu numele Armenvater-ului la care şade Hynek. Asta iar n-o pot face nemijlocit. Mi-am cîştigat aicea pintre cei din Botoşani numele de gură-rea, pentru că li-a plăcut unora cari-au răspîndit ei singuri faime despre Enacovici ş. a. ca să mă numească pe mine de iscoditori acelora. De-aceea ceea ce pot afla trebuie să mi se prezinte ca din întîmplare şi să nu semene că am căutat a afla anume faima cutare or cutare. 
Te rog totodată să observi încă una. Deşi am sosit în Viena mai tîrziu de zi întîi totuşi [1v] toate plăţile cîte am să le fac sînt la zi întîi. Ce poziţiune mi se creează de esemplu cînd acuma la anul nou n-aş avea bani sau cînd voi să mă mut?. Termine de mutare, termine de plată - în fine terminele dătătoare de măsură sînt la zi întîi. Tata poate să-mi scadă cîndva acele zile, numai s-o facă în vremi mai oportune, de es. la vară, iar nu în mijlocul iernei. Te rog ca chiar banii ce mi i-aţi trimis mai mult la început lunei curente să nu mi-i scădeţi acuma, ci în altă lună. La întîi ianuariu fiece om e silit aicea ca să deie bacşişuri de cel puţin cîte-un fiorin - la birt, la cafenea, în fine pretutindenea. 
De-aceea lasă-te rugat şi convinge pe tata ca să-mi trimeată banii cu două-trei zile nainte [2r] de zi întîi. Afară de-aceea, am să mă mut, fiindcă şed foarte departe de Universitate. 
Roagă pe Harieta să mă ierte dacă nu i-am răspuns la scrisorile ei. 
Astfel, în ajunul acelei nenorocite espoziţiuni s-au scumpit aşa toate celea aicea că abia pot trăi din ceea ce-mi trimite tata. De-aceea cred că ar fi consult, ca pe semestrul viitor să mă duc la o altă universitate, în provinţie. 
Matei să nu-mi trimeată epistole nefrancate, după cum mă ameninţă, căci îi cunosc scrisoarea şi nu le voi primi. Trebuie să plătesc cîte 22 de cruceri pe fiecare. 

41

               {EminescuOpXVI 42}

Iartă că-ţi scriu aşa de urît - dar nu sînt amic al formalismului. Nici pe tine eu nu te oblig defel să-mi scrii caligrafic. 
Sărut mîna mamei şi tatei - vă-mbrăţoşez pe toţi şi rămîn al
tău iubitor frate
Mihai
Nu uita te rog... înainte de zi întîi a lui ianuariu! 

28

[GHEORGHE ŞI RALUCA EMINOVICI]. 
Viena, în 10 februariu 1872

Scumpii mei părinţi, 

Astăzi ies pentru prima oară din casă după o troahnă îndelungată şi după o desăvîrşită lipsă de apetit, care-a ţinut mai douăzeci de zile. Înainte de două zile am început a avea un apetit mai bun şi acum reintru în obişnuinţele de mai înainte şi în traiul ce-l duceam înainte de boală. Mă simt mai tare şi gălbinarea e ca şi dispărută de pe piele şi din faţă, numai în albul ochilor se mai vede. 
V-aş fi scris mai de mult, dar eram într-o stare sufletească atît de amărîtă şi de răutăcioasă din cauza boalei mele încît mai mă temeam să vă scriu sub inspiraţiunea acelei rele dispoziţiuni. Mai adaog că scrisoarea d-voastre cea din urmă, în care mi se comunică lucruri aşa de triste, mi-a mărit boala şi mă făcură şi mai oţărît de cum eram. 
Nimeni nu venea la mine, pentru că oprisem pe orişicine de a veni, şi astfel rămăsesem numai în prada cugetărilor şi închipuirilor mele, cari numai senine nu puteau fi. 
Doctorul mi-a spus că principala cauză a boalei mele a fost izolarea deplină în care trăiesc şi încunjurarea societăţii şi a oamenilor. Eu nu cred să fie asta. E drept că nu mă duc decît foarte rar în adunări, însă totuşi mă duc cîteodată. 
Vă rog şi de asta dată ca să-mi trimeteţi banii cam aşa ca pe la 25 a lunei să-i capăt, căci, deşi vă va fi făcînd greutăţi, totuşi nu ştiţi cît de mult bine îmi faceţi cu aceasta. Oriunde locuiesc, e natural ca aceia trebuie să fie oameni săraci, cari aşteaptă ziua în care am să le plătesc locuinţa ca pe o sărbătoare, căci în genere e una din resursele lor principale. Acuma locuiesc asemenea la nişte oameni foarte de treabă, căci în decursul boalei mele au fost modele de amabilitate, dar sînt foarte săraci. Eu nu le pot răspunde altfel la amabilitatea lor decît cel puţin prin punctualitate. 
Ba chiar, dacă aţi anticipa şi mi-aţi trimite vro trei galbeni după primirea acestei epistole, iară restul pe la 25, cum am spus, aţi face foarte bine - se-nţelege, dacă, în împrejurările dv. grele, vă este cu putinţă. După cum veţi fi înţeles, am nevoie de o restaurare cum se cade, şi sînt multe lucruri care ar putea s-o grăbească şi de cari trebuie să mă lipsesc, din cauze lesne de gîcit. 
Sărutîndu-vă mîinile şi îmbrăţişînd pe Şerban şi Matei. rămîn al d-voastre
supus fiu
Mihai

               {EminescuOpXVI 43}

29
[GHEORGHE ŞI RALUCA EMINOVICI]
Viena, 18 mart 1872 [1r]

Scumpii mei părinţi, 
Anul acesta e într-adevăr un an nefast pentru mine. Abia am scăpat de catarul de stomac şi de gălbinare şi m-a cuprins o aprindere de maţe care-a ţinut trei săptămîni şi era să mă coste viaţa. Şi această boală a fost unită cu o lipsă deplină de apetit, astfel încît, părăsind patul după trei săptămîni de zăcere, arăt mai mult a mumie decît a om. În vremea din urmă am mai căpătat durerea de urechi care-am mai avut-o cînd am locuit la Blanchin în Cernăuţi. Această durere ţine adesea ceasuri întregi şi, daca m-a apucat o dată în zi, nu mai pot nici gîndi, nici lucra nimic ziua-ntreagă. De doctori, precum ştiţi, nu poate fi vorba cu mijloacele mele, singurele consilii ce le-am căpătat au fost de la elevii de medicină pe cari i-am întrebat. Aprinderea de maţe e ca şi trecută, pentru că de vro trei zile iar am apetit, durerea de urechi cred că va înceta cu venirea căldurelor şi cred c-or trece toate celea cu vremea. E drept că m-am şi săturat de ele. 
Banii lunari vă rog a-i trimite nemijlocit după primirea acestei epistole - căci sînt cu [1v] desăvîrşire lipsit în momentul de faţă. Afară de cauzele, lesne de priceput, cari-şi au naştere în boala mea, se mai adaogă şi scumpetea cea cumplită ce-a început a domni aicea. Toate celea costă azi cel puţin cu o a treia parte mai mult de cum costau înainte de un an, şi la toate astea espoziţia-i de vină. Aşa se zice - dar eu cred că-i numai un pretest spre-a urca preţurile, căci pînă la espoziţie mai e un an. Vă spun drept că trăiesc cu mare greutate. În momentul în care vă scriu aceste şiruri mă aflu în lipsă deplină de bani, aşa încît voi trebui ca mîni să împrumut de la cineva, deşi şi împrumutarea e grea, căci cunoscuţii mei, studenţi ca şi mine, n-au nici ei de unde. 
Rugîndu-vă încă o dată să-mi trimiteţi imediat bani, îmbrăţişez pe Şerban, pe Harieta (căreia-i mulţămesc pentru scrisoare), pe Matei, vă sărut mînile şi rămîn cu iubire şi respect
al d-voastre supus fiu
Mihai

[plic: ]
Domniei sale
Domnului Gheorghe Eminovici
via Lemberg Czernowitz
post-restante
(... )

30

[GHEORGHE EMINOVICI]
Viena, 8 april 1872

Iubite Tată, 

Fiindcă se încep înscrierile în semestrul al doilea, vă rog pentru suma obicinuită de 8 [... ], cari-mi trebuiesc la începutul fiecărui semestru pentru plata banilor colegiali. Nu vi i-am cerut înainte pentru că poate v-ar fi venit greu de a mi-i trimite deodată cu banii lunari. 

               {EminescuOpXVI 44}

Esenţial este ca trebuie să-i capăt în grabă, adică înainte de închiderea înscripţiunilor, cari, din cauze neprevăzute de întîrziere, se vor închide înainte de vreme. 
De cînd s-a început căldurile de primăvară eu m-am îndreptat foarte mult şi astfel se vede că scap de toate relele cîte m-a bîntuit în iarna aceasta. Noutăţi nu am de a vă spune, decît doar că scumpetea devine din zi în zi mai nesuferită. Mi-ar trebui un pardes[s]us, pentru că pe o vreme aşa caldă nu pot îmbla cu paltonul, apoi nu e nici atît de cald ca să pot îmbla numai în jachetă. 
Îmbrăţişînd pe toţi şi sărutîndu-vă mînile, rămîn al d-voastre
supus fiu
Mihai

31

[TITU MAIORESCU]
Botoşani, în august 1872

Stimatul meu Domn, 

În anul 1845, de nu mă-nşel, a ieşit prima notiţă în unul din ziarele din ţară asupra unui tînăr născut în apropierea Iaşilor, de origine evreie, care arăta un deosebit talent pentru muzică, un fel de minune de copil. Acest copil - botezat în legea greco-orientală, pentru a nu găsi, metaphysica causa, piedici în calea vieţei sale, a devenit în urmă un muzic însemnat la Curtea imperială a Rusiei, a îmblat pe lauri, şi germanii de azi fac studii cranioscopice asupra căpăţînei lui şi cred a afla în ea asemănări cu acea a lui... Beethovon. 
Nu voi să zic cumcă tînărul ce vă aduce această scrisoare este un Rubinstein; privirea mea în această privinţă este modestă şi las la aprecierea d-voastre dacă este şi corectă. Zic că germenii unui talent asemenea celui numit sînt [in ] potentia şi în d-nul Toma Micher. Nu după părerea mea, a cărei minimă valoare sînt eu cel dentîi care o recunosc, ci după aceea a însuşi profesorilor săi de la Conservatoriul din Viena. Rămîne ca timpul şi spaţiul, aceste ursitori a tuturor germenilor aruncaţi de mîna naturei, să-i ducă la o dezvoltare pozitivă or negativă. Dar timpul nostru sîntem noi şi calitatea socială (o vorbă nouă) a spaţiului în care trăim atîrnă asemenea de la noi, deşi noi înşine - din nefericire - nu atîrnăm de la noi. Vream să zic că societatea în care sîntem nevoiţi a trăi, rezultat al unor antecedente pe cari ea n-a fost desigur stăpînă, nu este de natură a încuraja talente şi, poate şi mai puţin decît orce, talente muzicale. Astfel dezvoltarea negativă ajunge cea de ordine; un talent muzical ajunge de a ilustra grădinele şi berăriile, un pictor ajunge portretist, un poet jurnalist, ceea ce veţi concede că-i lucrul cel mai prost din lume. Nu mă lupt cu fatalitatea în fenomenologia ei generală, dar poate că în cutare ori cutare caz concret totuşi să fie cu putinţă o îndreptare a ei, mai ales cînd aceasta se prezintă oarecum de sine. C-un cuvînt: spre a-şi putea urma studiile, Micher s-a decis a da concerte cu piesele studiate cu profesorul său din Conservatoriu şi, dacă succesul celor dentăi atîrnă de la talentul şi abilitatea ezecutorului, cele din urmă nu reuşesc decît cu concursul binevoitor a iubitorilor de arte. 
Pentru că în asemenea caz asigurări asupra persoanei concertantului sînt necesarii, eu nu mă sfiesc de a vi le da, în marginele cunoştinţei mele. Caracterul său privat e, în sens convenţional cel puţin, asupra a orce critică, talentul său firesc e necontestabil, şi d-voastră, care sînteţi un critic mult mai competent în asemenea materie, v-aţi putea crea uşor ocaziunea de-a afla pe cale privată dacă acest tînăr merită încurajarea d-voastre. O serată a Junimei de es. ar putea deveni şi mai delicioasă cu concursul său. 
Cît despre laturea materială - cea spinoasă atît a întregului lucru cît şi a acestei 
scrisori - ea-şi are două părţi cam binişor deosebite, în privirea cărora nu mă tem ca 
protecţiunea d-voastre nu i-ar putea fi întrucîtva de folos. Aceste două părţi sînt: localul şi biletele. 
Localul va fi, cred, sala Conservatoriului şi, dacă cunoştinţele d-voastre cu personalul acestui institut [î]i vor putea fi de folos, sper că veţi binevoi a le angaja în cazul de faţă. Cît despre bilete - casa este numai o masă de lemn - foarte indi-

4850

 ferentă şi adesea foarte crudă în deşertăciunea sa; iar agentul ce le desface este simpatia sămănată mai dinainte în iubitorii artelor. 
Să mă repet puţin. Nu vă rog pentru o protecţiune necondiţională, nu, va să zică, pentru un om nedemn de ea. Cum am spus, veţi putea cerca pe cale privată demonul care
44

               {EminescuOpXVI 45}

trăieşte în acest om, după părerea mea un demon viguros, şi armonic mai cu samă. Restul va fi o consecuenţă care poate chiar d-voastre vă va fi, de nu uşor, cel puţin nu ingrat de împlinit. 
Veţi găsi poate cumcă aceasta epistolă e cam lungă pentru o recomandare, dar veţi concede - şi o veţi cam trebui - cumcă o asemenea epistolă rămîne întotdeuna spinoasă şi, dacă n-o acopăr cu roze, atunci cel puţin cu vorbe: vorbele multe acopăr temerile multe, dintre care unele se ating chiar de lipsa // de îndreptăţire cu care vă adresez aceste şiruri încărcate. Dar, în sfîrşit: habent sua fata libelli. Şi le vor avea şi aceste şiruri, pe care le închei asigurîndu-vă de respectul meu şi rămîind al domniei voastre
Supus
M. Eminescu

32

[GHEORGHE ŞI RALUCA EMINOVICI]
Berlin, în 17 iuni 873

Scumpii mei părinţi, 

De două ori am scris lui Iorgu şi n-am căpătat nici un răspuns, aşa încît nu ştiu cum vă aflaţi acasă şi tăcerea fratelui mă împle de nelinişte. Afară de aceea i-a scris şi Şerban de două ori şi, după cum mi-a spus înainte de vro 4 zile, nici el nu căpătase încă răspuns. Vă rog dar a mă scoate din această nelinişte şi a-mi răspunde numaidecît în urma primirei scrisorii de faţă. Pe la finea lui august sau începutul lui septemvrie gîndesc că mi-oi isprăvi esamenele şi m-oi întoarce-n ţară. Aştept cu nerăbdare capătul vieţii mele de student, care desigur că pentru mine numai plăcută n-a fost. 
Pe Şerban îl văd rar, căci şede foarte departe de mine. Dacă vorbesc cu el despre afacerile lui, el nu mă clarifică niciodată într-atîta ca să ştiu ce are de gînd să facă. Ceea ce ştiţi d-voastre despre el ştiu şi eu... şi nici cred ca să-i fi descoperit el vrunui om din lume tot ce gîndeste. Altfel el o duce destul de pasabil; are amici, cunoştinţe cu doctori germani, şi societatea lui e foarte căutată. El e şi membru la o societate ştiinţifică-medicală. Ce sînt romînii cari învaţă medicina aicea pe lîngă el? Pot să zic că dispar... şi cu toate acestea... Eu o spun curat, nu-l înţeleg şi pace. Eu gîndesc că n-ar avea decît să se prezinte aici, la Universitate, pentru ca să-l facă de trei ori doctor, dacă nu este încă. Aici în Berlin poartă acest titlu fără ca cineva să i-l contesteze, scrie reţete, face chiar vizite, căci după legile prusiane [î]i este permis aceasta, se-nţelege că sub responsabilitatea sa personală. Dar presupunem c-ar rămînea chiar aici, ce viitor îl poate aştepta în mijlocul unui oraş unde sînt atîţia alţii? 
Aştept un grabnic răspuns, vă sărut mînile, sărut pe Iorgu, Harieta şi Aglaia (care pare că e acasă) şi rămîn al d-voastre
supus fiu
Mihai

33

(GHEORGHE ŞI RALUCA EMINOVICI]
Berlin, 22 iun. 873 st. n. 
 
Scumpii mei părinţi, 

Sînt aproape două luni de cînd n-am primit nici un răspuns la vrouna din scrisorile mele. Cauza tăcerei d-voastre n-o cunosc şi tocmai aceasta mă nelinişteşte, căci îmi închipuiesc astfel o mulţime de probabilităţi care de care mai întristătoare. Afară de aceea mă văd con-

45

               {EminescuOpXVI 46}

strîns şi de împrejurări ca să vă rog pentru ratele pe iuliu şi august şi o fac aceasta cu inimă cu atît mai grea pentru că nu ştiu dacă împrejurările în cari vă aflaţi acuma nu vă fac penibilă realizarea sumei pe care-mi veţi trimete-o. Dar în curînd vor înceta acestea toate. Întru cît priveşte taxele de doctorat, voi face tot ce-mi stă în putinţă ca să vă scutesc de răspunderea lor şi am din mai multe părţi promisiuni de-o pozitivitate oarecare. Afară de aceea cred că zilele astea va sosi şi Rosetti, agentul nostru din Berlin, şi voi intra cu el în relaţiunile în cari am stat odată. 
O noutate care vă va interesa poate este că a murit aici în Berlin Matache Beldiman, un văr a lui Alecu şi cumnat a lui Rosetti. 
Tinerimea romînă de aici a asistat la ceremonia funebră. Afară de aceea am făcut aicea cunoştinţă locotenentului Balş (ginerele lui Florescu), a doamnei Ghica (născută Rosnovanu) şi a madamei Beldiman, soţia lui Alecu şi-mi pare că fata lui Calimah. 
Eu aş ţine-o de rău lui Iorgu că nu mi-a scris de atîta vreme vo două-trei şiruri, dar aştept de la d-voastră informaţia dacă n-a fost oprit prin indispoziţiile sănătăţii lui ca să-mi scrie. Vă sărut mînile, îl sărut pe Iorgu şi pe toţi de acasă şi, în aşteptarea unui grabnic răspuns, rămîn al d-voastre
Supus fiu
Mihai

               {EminescuOpXVI 47}

               {EminescuOpXVI 48}

Charlottenburg, 5 februarie 1874
Prea stimate Domn, 
Vă mulţămesc din inimă pentru perspectiva unei eventuale numiri a umilei mele persoane în mult-grăitoarea calitate de profesor de filozofie. Cred însă că o atare propunere, pentru mine de altfel îndeajuns de măgulitoare şi în acord cu întreaga mea aplecare firească, pare să fie venită totuşi, în lumina conştiinţei de mine, prea devreme. Formalitatea unui titlu academic ar fi, pentru moment, piedica cea mai mică şi cea mai uşor de trecut; dar este aceasta, şi singura? Am eu dreptul, fără un plan didactic precis, pe care să-l fi prelucrat în întregime, să-mi asum, la anii mei, riscul unei astfel de sarcini? 
O docenţă liberă, deci privată, avînd în vedere prelegeri asupra unui domeniu strict determinat al filozofiei, cum ar fi de pildă abordarea specială a filozofiei kantiene sau schopenhaueriene, aşa cum se găsesc ele în scrierile respective, aş fi îndrăznit să primesc, căci [în astfel de cazuri] nu se poate depăşi decît cu puţin textul, iar [prelegerea] depinde mai mult de redarea fidelă şi clară a celor ştiute decît de prelucrarea extensivă a sistemelor respective. Dar pentru a reda filozofia schopenhaueriană astfel încît să formeze un curs complet, cum prescrie de altfel autorul însuşi, se cer cunoştinţe pentru care ar trebui neapărat să mă pregătesc în mod special, îndeosebi de ştiinţele naturii, de antropologie. 
Încă ceva. Kant mi-a căzut în mînă relativ tîrziu, Schopenhauer de asemenea. Ce-i drept, îmi sunt familiari, însă renaşterea intuitivă a gîndirii lor în mintea mea, cu mirosul specific de pămînt proaspăt al propriului meu suflet, nu s-a desăvîrşit încă. La Viena, am stat sub influenţa nefastă a filozofiei lui Herbart, care prin natura ei te dispensează de studiul lui Kant. În această prelucrare a noţiunilor s-a prelucrat însuşi intelectul meu ca o noţiune herbartiană, pînă la tocire. Cînd însă, după o strunjire şi o răsucire de luni de zile, Zimmermann ajunse la concluzia că ar exista într-adevăr un suflet, dar că acesta ar fi un atom, am aruncat indignat caietul meu de note la dracu, şi nu m-am mai dus la cursuri. Ce-i drept, dacă nu aveam mărginirea de student, atunci probabil că numitul domn nu mi-ar fi apărut drept culme a oricărei înţelepciuni posibile. Am fost însă victima temporară a imaginii mele exagerate despre valoarea unui profesor universitar. 
Mă reîntorc la subiectul meu. Metafizica schopenhaueriană este corectă atunci cînd împarte lumea în voinţă şi reprezentare. Lucrul în sine, întrucît nu poate fi cercetat nici prin percepţie interioară nici prin una exterioară, trebuie lăsat în pace. Însuşi Schopenhauer nu găseşte pentru această expresie decît aceea a imposibilităţii exprimării, anume Nimic, unul relativ, ce-i drept, dar totuşi nu altceva decît nimic. Cît priveşte temeiul eventualelor prelegeri aş fi deci împăcat cu mine; cînd mă gîndesc însă la elaborarea lor, trebuie să mărturisesc că îmi lipsesc cunoştinţele cu care ar trebui să încep, cele de ştiinţe naturale, în special [de] antropologie. Din punct de vedere personal, lucrul acesta e motivat. Nu m-am gîndit niciodată la posibilitatea unei eventuale numiri ca profesor de această ştiinţă şi n-am început cum ar fi trebuit să înceapă un viitor profesor, ci am atacat lucrurile mai ales în acel punct în care, potrivit materei lui, sistemul mi se părea prea puţin elaborat. Filozofia dreptului, a statului şi a istoriei sunt numai indicate la Schopenhauer, şi totuşi cheia pentru justa lor întemeiere e cuprinsă neîndoielnic în metafizica sa. [... ] spunea încă Aristotel, şi dintre antici fiecare era cel puţin un om politic teoretician, căci nu trebuie să laşi nedesluşit ceea ce prezintă în cel mai înalt grad interes practic, cu toate că prin aceasta n-ar trebui în nici un caz să se înţeleagă că aceste discipline s-ar putea întrebuinţa la apoteoza temelor menţionate. Cred că am găsit acum soluţia problemelor respective, grupînd concepţiile şi sistemele demonstrative (doveditoare) care însoţesc fiecare fază a evoluţiei în antinomii vizînd atemporalul din istorie, drept şi politică, dar nu în sensul evoluţiei hegeliene a ideii. Căci la Hegel gîndire şi fiinţă sunt identice - aici nu. Interesul practic pentru patria noastră ar consta, cred, în înlăturarea teoretică a oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine, care nu sunt altceva decît organizaţii specifice ale societăţii omeneşti în lupta pentru existenţă, care pot fi deci preluate în principiile lor generale, dar a căror cazuistică trebuie să rezulte în mod empiric din relaţiile dintre popor şi ţară [teritoriu]. Nu mă pot pronunţa acum mai pe larg asupra acestui subiect, el mi-a ocupat însă cea mai mare parte din cugetarea proprie şi din studii, aşa că pînă acum n-am respectat în fixarea temelor mele o succesiune de tip didactic. 
Ar trebui deci să studiez mai întîi anatomia şi fiziologia, cel puţin timp de un semestru, ca să ştiu atît cît rezonabil se cuvine ca prolegomene ale filozofiei. 
Acestea sunt temerile mele. Căci direcţia noastră se caracterizează printr-o conştiinciozitate care nu se mulţumeşte cu îndeplinirea doar exterioară a ceea ce se cere să reprezinţi. Un titlu de doctor m-ar aranja într-adevăr cu lumea şi cu ordinea ei legală, nu şi cu mine însumi, care deocamdată nu mă mulţumeşte, nu. Tocmai această împrejurare concretă mi-a arătat limpede seriozitatea sarcinii mele, iar ideea foloaselor ce mi, s-ar putea oferi pe această cale nu e mai puternică decît conşiinţa datoriei. Iată de ce aş cere timp. Cît, depinde iarăşi de mijloacele mele. 
Ajung acum la aceste mijloace, care numai demne de invidiat nu sunt; adică nu sunt nicidecum nemulţumit de ele, dar îmi impun unele îngrădiri, şi aş putea să devin nemulţumit. De acasă am puţin de aşteptat, în prezent aproape ca şi nimic, iar, după cum ştiţi: primum vivere, deinde philosophari. Din acest punct de vedere şi nu din impuls propriu ar fi trebuit să-mi iau doctoratul în cursul acestui semestru sau la începutul celui viitor, pentru a obţine un locşor, panem et circenses de la stat. Mi s-a oferit însă o ocazie să mă pot dedica liber cel puţin încă un an studiilor mele, şi anume prin faptul că sunt legat, ce-i drept foarte indirect, de o instituţie subordonată Ministerului afacerilor noastre externe. Şi dacă într-adevăr conducerea învăţămîntului nostru va fi încredinţată vreunui membru al direcţiei critice, atunci aş ruga deocamdată să mi se acorde un ajutor de alt gen, care mi-ar putea reda un timp şi un răgaz pe care le-am pierdut sub actualul titular birocratic. 
Aceasta este situaţia. Depinde acum în ce măsură va putea fi schimbată. 
Al dumneavoastră sincer devotat 
Eminescu

               {EminescuOpXVI 49}

 35
[... ]

               {EminescuOpXVI 50}

               {EminescuOpXVI 53}

39
[IOAN AL. SAMURCAŞ]
 Iaşi, în 19 septemvrie 874 

Stimate Domnule Samurcaş, 
Neştiind încă dacă domnul ministru se află sau nu în Berlin, adresez domniei tale cîntul întîi al Odysseei mele, care reprezentează călătoria mea arheologică şi istorică mai fără de rezultat. 
În Kcenigsberg n-am stat decît 5 zile, unde, locuind la unul din colegii mei de la Universitate, fiu de comerciant, şi însoţit de el în cercetările mele, am putut vorbi cu directorul arhivei despre esistenţa documentelor regatului Poloniei şi a ţărilor învecinate, am cules notiţe asupra acelora cari sunt publicate deja în Corpora documentorum, dară o cercetare cu ochi proprii a documentelor originale nu este permisă decît după o învoire înscrisă a guvernului central. O asemenea învoire aş fi trebuit s-o solicit sau prin Agenţia noastră sau prin mijlocirea Ministerului nostru de Esterne, o cale nu numai lungă, dar care-mi inspiră şi multă neîncredere în puterile mele proprii. E altceva a face cercetări pentru sine însuşi, cari, greşite chiar fiind, nu au nici un caracter oficial, şi altceva cînd, ca reprezentant (cel puţin... ) al unui guvern, cercetezi cu toată responsabilitatea morală documente vechi - de-a căror autenticitate şi analiză arhaică atîrnă; tranşarea unei cestiuni de politică militantă poate. În sfîrşit, pentru a încerca deschiderea uşelor arhivei pe calea mare a relaţiilor internaţionale îmi lipseşte încrederea în mine, nefiind speţialist în descifrarea documentelor şi avînd în această privinţă mai mult rutină şi bun-simţ decît înţelegerea tuturor greutăţilor şi criterielor de cari chiar scriitori însemnaţi sunt învinşi. Iată dar preocupaţiunile, răzgîndite în două zile de-a rîndul, cari m-au decis de-a nu încerca - cel puţin nu acum şi nu cu mijloacele mele actuale - cercetări asupra documentelor cari poate se mai află încă nepublicate în arhivul din Koenigsberg. 
Stabilindu-mi acest regulativ în privinţa materiei, mai rămîneau alternativele atingătoare numai de persoana mea şi de întrebuinţarea ferielor. Sau eram să mă-ntorc la Berlin, sau să rămîn acolo, sau să plec pentru cîteva săptămîni în ţară. Din multe consideraţiuni m-am decis pentru cea din urmă. În trecerea mea prin Cracovia am aflat că documentele arhivului de acolo au început a se publica şi că au apărut pîn-acum al 3-lea volum, editat de însuşi directorul arhivului. În Lemberg aş fi vrut să scot fotografia bisericei Movileştilor şi a portretelor dinăuntrul ei (familia lui Ieremia Movilă şi portretul unui armaş din Ţara Romînească care cu vremea a fost ajuns mare cancelar al Poloniei), dar lipsa de mijloace m-a oprit de a angaja un fotograf pentr-o asemenea lucrare. 
Biserica în cestiune se numeşte pînă azi "biserica romînească", "... ", deşi e-n mîna ruşilor uniţi. 
După sosirea mea în ţară, d-nul ministru al instrucţiunei publice, cu care, după cum ştiţi, stau de mai multă vreme în corespondenţă, mi-a conferit postul de bibliotecar al 
Bibliotecei Centrale din Iaşi, singurul care mi e-n stare de-a-mi întrerupe întru nimic nici 
preparaţiile mele pentru doctorat, nici ocupaţiunea mea care-ntotdeuna va rămînea ştiinţifică şi literară. Dar, ca la toate, începutul ş-aici e greu şi numai luarea-n samă şi numărarea a 15 000 opuri (peste 30 000 volume) e un lucru, de nu greu, totuşi răpitor de vreme; ceea ce e şi cauza că pîn-acum nu v-am scris încă în detaliu, iar a vă comunica numai în cîteva şiruri cîte am trecut nu stă în putinţa inteligenţei mele cam minuţioase şi analitice. 
Pe la mijlocul lui noiemvrie mă întorc în Germania pentru examene - se înţelege că caelesta deorum gratia favente, nefiind caz împiedecător. Călătoria mea va avea de scop înainte de toate depunerea doctoratului. Pînă atunci mă voi pune însă în corespondenţă cu d-nul Hîjdău, pentru a afla de la el numele dicţionarelor auxiliare (a limbei latine corupte din acel timp şi a prescurtărilor uzitate pe atunci) şi toate prezervativele critice pe cari cineva trebuie să le aplice la documente pentru a afla dacă sunt autentice sau apocrife; căci în critica documentelor nu e permis a visa. Înainte de plecarea mea şi înarmat cu toate mijloacele necesarii pentr-o asemenea activitate, vă voi anunţa pentru ca să binevoiţi a mijloci eliberarea actului sus-menţionat, cu permisiunea de a vizita arhivele secrete ale statului prusian. 
Sosind domnul ministru în Berlin sau sosit fiind, veţi fi atît de bun de-a-i esprima în numele meu mulţămirea adîncă pentru estrema bunăvoinţă cu care am fost ajutat în studiile mele în momente foarte grele din cariera mea academică şi încredinţaţi[-l] totodată că, orişicînd din sfera mea voi putea să-mi pun serviciile mele la dispoziţia excelenţei sale, mă voi simţi fericit de-a o face. Aduceţi totodată asigurările mele de adîncă stimă doamnei Kretzulescu. 
Recomandîndu-mă aducerei aminte a d-voastre şi a domnişoarei Maria, vă salut şi rămîn 
al d-voastre 
M. Eminescu 
Adresa: M. Eminescu, Director al Bibliotecei Centrale - Iaşi. 

               {EminescuOpXVI 54}

               {EminescuOpXVI 55}

               {EminescuOpXVI 56}

41

[GHEORGHE EMINOVICI]
 Iaşi, în 4/16 noiemvrie 874

Iubite Tată, 

Şerban, după cum prevăzusem, e alienat şi totodată în stadiu foarte greu a boalei de plămîni. Încă înainte de-a intra în spital, îmi scrie d. secretar al agenţiei, se observară semne de alienaţiune a minţii, care însă, crescînd din ce în ce, au ajuns la un grad foarte mare. Întreţinerea sa în spital costă opt napoleoni pe lună, sumă de care eu nu dispun. D-nul Kreţulescu se-nţelege că nu poate lua asupră-şi o asemenea sarcină, deşi pîn-acum au avut// toate îngrijirile putincioase pentru însul. Vă rog a-mi răspunde grabnic ce puteţi face şi dacă-i puteţi trimite cel puţin pe două luni deocamdată. Să-mi spuneţi şi cum stau toate acasă şi să tăinuiţi mamei cuprinsul scrisorii mele. Ministrul Cultelor a fost în Iaşi. El ştia deja despre Şerban, dar, neavînd nici o sumă disponibilă din buget, nu poate veni în ajutorul său. 
Sărutîndu-vă mînile, rămîn al d-voastre supus fiu 
Mihai

[plic: ]
Domniei sale
Domnului Gheorghe Eminovici 
la Botoşani, poste-restante

42
[IOAN AL. SAMURCAŞ]
Iaşi, în 4/16 noiembrie 874
Stimatul meu Domn, 

După primirea întîiei dv. depeşe am voit să plec acasă, însă, fiind atunci membru al unei comisiuni examinătoare care nu poate aduce nici o hotărîre decît numai în complet fiind, o împrejurare ce eclude posibilitatea unui concediu, am trebuit să rămîn aici pînă ce concursurile supuse judecărei noastre s-au sfîrşit. Depeşasem acasă, dar nu primisem nici un răspuns; ceea ce mărea încă neliniştea mea, în fine, obţinînd un congediu de 5 zile, am plecat, spre a găsi casa în dezordinea cea mai mare. E drept că, ajuns la Botoşani, v-am depeşat la Berlin (unde nu mai eraţi, // după cum am putut vedea în urmă) că în cel mai scurt timp posibil vă voi trimite de cît voi putea dispune. Însă, mergînd la ţară, nu l-am găsit pe tată-meu acasă. El plecase la Praga, unde două surori ale mele, venind din Teplitz, se-mbolnăvise de typhus, aşa încît nici a scrie nu putuse în curs de 5 săptămîni de zile, aşa că tata le crezuse rătăcite cine ştie unde pin lume. În vremea cît fuseseră la băi cheltuise mai mult de trei mii fiorini, care sumă reprezintă venitul total al bătrînului meu de doi ani. El însuşi era pe drum, deci nu ştiam nici unde să-i adresez o depeşă. Întors în Iaşi, n-am mai auzit de-atunci nimic de-acasă, deşi am scris de mai multe ori. Revenind aici, am găsit depeşele ce mi le-aţi fost // trimis din cale şi în urmă am primit şi epistola în care-mi descrieţi pe larg starea fratelui meu. La moment nu puteam scrie nici acasă, căci epistola ar fi găsit-o pe mama singură şi i-ar fi cauzat o supărare cumplită, fără ca, cu toate acestea, să poată ajuta ceva. Deci am scris abia cînd puteam presupune că tată-meu a revenit. N-am ştiut ce să vă răspund

56

               {EminescuOpXVI 57}

 şi nu ştiu nici astăzi. Deşi de-atunci am văzut pe d. ministru de Culte şi mi-a pomenit de incidentul din Berlin, totuşi pare a nu fi avînd nici o sumă disponibilă pentru a veni în ajutor. Afară de aceasta e şi drept că statul nu poate fi privit de-o instituţie de binefacere privată, şi numai din puntul de vedere cumcă parte mare din capitalurile de cari dispune au o origine menită la asemenea întrebuinţare ar putea să justifice o cerere în acest sens. // Eu însumi am un salariu de 53 taleri (200 l. n. ) şi altfel nici o avere pe baza căreia aş putea face un împrumut. Ştiţi ce va să zică a trăi într-un oraş romînesc cu o sumă ca aceasta, unde nu există nici un mijloc soţial pentru comfortul amploiatului mic. Aicea trebuie să fii sau în rîndul proletariatului orăşenesc, sau în rînd cu oameni cari au şi avere privată. în această privire sunt chiar Bucureştii mai de preferat. În vremea din urmă am mai căpătat şi o aprindere la încheietura piciorului, care se vindică foarte încet şi e foarte dureroasă. Astfel mă mişc abia şi totuşi trebuie să-mi caut de serviciu şi să dau lecţii în Institutul Academie, în care înlocuiesc pe Xenopol în cursul de logică. Nici manual tipărit nu există, aşa încît, // chinuit de nelinişte sufletească şi durere fizică, trebuie să şi lucrez la o scriere care cere toată liniştea şi o concentrare a cugetărei de care mai nu sunt capabil în împrejurările de faţă. 
Vă rog mulţămiţi din partea mea domnului ministru pentru bunăvoinţa nemărginită ce a arătat-o şi cu această ocazie. Mă tem că nu voi fi niciodată în stare să-i pot fi atît de recunoscător pe cît mă simt îndătorat la aceasta. 
Chiar acuma voi scrie şi acasă şi sper că, de unde este de unde nu-i, vor trebui să se realizeze mijloacele pentru întreţinerea nefericitului meu frate. Îndată ce voi avea răspuns şi bani - căci vă asigur că nu voinţa, ci putinţa lipseşte - va voi trimite cît voi putea. Doamnei Lange îi scriu asemenea să îngăduie. 
Vă doresc tot binele cu putinţă şi, rugîndu-vă să spuneţi salutările mele surorei d-voastre, rămîn al d-voastre devotat M. Eminescu

NB. Întîia dv. depeşă a fost greşită în text prin serviciul telegrafic. Pînă la scrisoare n-am ştiut nimic de alienaţiune. 

43
[GHEORGHE EMINOVICI]
[10 - 25 noiembrie 1874]

Iubite Tată 
Telegrama din Berlin din partea secretarului Agenţiei sună astfel: "Spitalul anunţă că Şerban a murit ieri. Luăm dispoziţiuni de înmormîntare pentru miercuri. Telegrafiaţi 
nemijlocit intenţiunile d-voastre". Se poate că secretariul credea că d-ta vei lua dispoziţii 
deosebite în această privinţă. 

57

               {EminescuOpXVI 58}

În altă scrisoare, despre care v-am dat samă, el cerea ca să se plătească din parte-ne suma datorită spitalului de alienaţi în care fusese condus nefericitul Şerban şi care se urcă la 40 taleri pe lună (160 franci) şi alte dătorii mici. Maiorescu promisese ca, începînd de la 1 ianuariu anul viitor, să-i facă un mic ajutor lui Şerban de 60 franci // pe lună. Acest ajutor se-nţelege că acum e de prisos. Pentru anul acesta, suma prevăzută în buget pentru asemenea scopuri fiind mîntuită, n-a putut să-i ajute la moment. 
Întrebarea principală este dacă puteţi să faceţi şi această cheltuială, cea din urmă după cum vedeţi, pentru un fiu nefericit, care desigur au greşit mai mult printr-o înnescută slăbiciune de caracter, căruia natura nu-i dăduse nici o energie şi nici o putere. Şărban a fost un om slab, iar nu om rău - asta a fost părerea mea despre el întotdeauna - şi desigur că a fost mai nenorocit decum merita să fie. El n-a avut pentru nimenea ură în lume, n-a avut nici o patimă urîtă şi, dac-a greşit, nu din răutate, ci dintr-o nemărginită slăbiciune a greşit. El era un copil bătrîn şi astfel ar fi trebuit tratat. Acuma - se-nţelege că e prea tîrziu pentru orişice. 
 Mi-ar părea bine dacă aţi răspunde cît de curînd, pentru ca să ştiu cum să scriu secretariului agenţiei. Kreţulescu este, după cum v-am spus, un om care trece cu economia peste marginele cuvenite şi ar avea mare neplăcere de-a se vedea supus la plata unor bani la cari nu-i îndătorat. El face bucuros toate mijlocirile cuvenite, dar însuşi dă mai greu bani - şi drept vorbind nici nu este dător s-o facă şi ar fi necuviincios de-a pretinde un asemenea lucru de la el. 
Aceasta e tot ce aveam a vă spune, pentru ca să ştiţi ce să faceţi. 
Sărut mînile mamei şi cred că veţi tăinui încă această ştire. Eu n-am spus-o nimărui, căci uşor ar veni şi în Botoşani. Nu ştie decît Chernbach, care-acum e-aici la telegraf. 
Al d-voastre supus fiu 
Mihai

44

[GHEORGHE EMINOVICI]

Iaşi, în 26 noiemv. 1874
Iubite Tată, 
Din scrisoarea alăturată vei vedea cumcă Şerban a făcut nişte dătorii cari sunt mai mari decum aş fi crezut şi cari pomenirea lui şi onoarea familii ar cere ca să fie acoperite. 
Se poate că ţi-a venit scrisoarea oficială a agenţiei prin care vă anunţă moartea lui. Vă rog răspundeţi ce hotărîre luaţi în privinţa întrebărilor puse de cătră secretariul agenţiei. 
Al d-voastre supus fiu Mihai

               {EminescuOpXVI 59}

               {EminescuOpXVI 60}

               {EminescuOpXVI 61}

               {EminescuOpXVI 62}

46
[IOAN AL. SAMURCAŞ]
 Iaşi, 1 decemvrie 874
Mult stimatul meu Domn, 
Din scrisoarea alăturată a tatălui meu veţi vedea cum stau împrejurările, adică foarte rău. Vă rog de-un lucru. Făceţi-mi o listă a dătorielor sale, despre cari eu n-am ştiut nimic pîn' la ultima dv. scrisoare. Un abuz de încredere e foarte mare lucru şi-l dezaprob pînă şi-n nefericitul meu frate. Însă desigur că numai sub presiunea împrejurărilor îl va fi comis. Eu vă asigur că, pe cît eram în Berlin, am împărţit întotdeuna cu el pe cît aveam cînd avea nevoie de bani. // Puneţi în lista cerută preţul cu care el a vîndut obiectele de valoare încredinţate lui, căci eu cred că d-na Presber i le-a trimis ca să le vîndă. Aceasta se vede indicat în pasagiul următor al scrisoarei sale: [... ]. În fine codicii civili cele mai multe cred că spun: ca la hîrtii de valoare pierdute nu se plăteşte drept compensare decît cursul în care ele stăteau în momentul pierderei lor, echivalentul nehotărîndu-se după valoarea nominală arbitrară, ci după preţul lor real. 
Ar fi bine să i se spuie tatălui meu cît a costat înmormîntarea şi cheltuielele de întreţinere în spital. Religia este // singurul punct simţitoriu al generaţiei ce ne precede, la care altfel elementul datoriei au jucat un rol mic. Dacă el ar da aceşti bani, atunci s-ar putea întrebuinţa spre parţiala acoperire a dătoriilor fratelui meu. În mînă i s-ar putea anunţa cumcă, prin neasămănata bunătate a domnului ministru, s-au acoperit cheltuielele de înmormîntare şi că banii trimişi de el, tatăl meu, s-au întrebuinţat spre un scop îndestul de bun pentru memoria fiului său. 
De dătoriile cătră madame Lange şi Betzhold i-am scris tatălui meu. V-am fost scris cîte nenorociri, şi pierderi băneşti s-au grămădit în anul acesta asupră-i. Epistola ce v-o alătur nu ştiu de ce mînă-i scrisă, dar e dictată şi iscălită de tata, căci modul de-a se esprima i-l cunosc. Vedeţi în ea toată lipsa momentană de bani. Vedeţi că vă confiez tot ce s-atinge // de această afacere, căci am întrebuinţat toată influenţa persuasivă asupră-i. De aş putea pleca acasă cel puţin, dar în acest moment sunt însărcinat cu revizuirea acelor articole din Brockhaus cari se ating de romîni, o lucrare de care se interesează şi M. S. Domnul şi care trebuie s-o fac cu cea mai mare îngrijire. Iertaţi, vă rog, neîngrijirile de stil ale scrisorii de faţă şi credeţi că sunt ameţit de cap, văzîndu-mă pus în curentul unor nefericiri familiale cu cari eu, ce am fost avizat la un trai singuratec şi la puterile mele proprii, nu sunt deprins şi nici ştiu a le mînui. Cred că, dacă bătrînul meu va mai răsufla de greutăţile momentane cari-l apasă, va putea să acopere îndătoririle fiului său, dar în prezent nu cred să poată face mult. Chiar acuma i-am scris lui, alăturîndu-i scrisoarea doamnei Presber. // Pe mine mă ştiţi că nu am nici un fel de avere şi că traiul meu, modest cum este şi va fi întotdeuna, nu e cu toate acestea uşor. După cum am citit coala întîia a acestei scrisori am văzut că-i scrisă fără nici un fel de legătură şi vă rog din nou să mă scuzaţi. Vedeţi bine că mai nu ştiu ce să vă răspund, decît că, pe cît e-n puterea mea, voi încerca să dau o soluţiune acestei afaceri, desigur cea mai penibilă din viaţa mea. Mulţămiţi şi astă dată d-lui ministru cu mai bune şi mai frumoase cuvinte decît sunt în stare eu în acest moment. E trist pentru mine că nu am drept mulţămire decît cuvinte şi nu pot împlini în faptă ceea ce doresc şi voiţi. 
 Salutările mele d-voastre şi surorii d-voastre şi rămîn 
ca-ntotdeuna al d-voastre 
Eminescu

               {EminescuOpXVI 63}

               {EminescuOpXVI 64}

               {EminescuOpXVI 65}

48
 
[DEPOUL DE IMPRIMATE AL ARMATEI]
N-o 12 5 mart 875
Se certifică primirea cărţii 
"Concentrarea trupelor în toamna anului 1874" 

Domnule Şef al Depoului, 
Primind opul intitulat "Concentrarea trupelor din toamna anului 1874" pe care mi l -aţi trimis-o cu adresa d-v N-o 89, vă certific după dorinţa d-v primirea lui. 
Conform dorinţei d-v. vă certific prin aceasta primirea cărţii intitulate: "Concentrarea trupelor din toamna anului 1874", pe care mi-aţi trimis-o cu adresa d-v. N-o 89. 
Primiţi 

Domnului Şef al Depoului de Imprimate al Armatei

49
[TITU MAIORESCU]

 ROMÎNIA BIBLIOTECA CENTRALĂ Iaşi, în 6 martie 1875 
DIN IAŞI

N-o 14
Se propune întrebuinţarea 
unui rest de 185 lei n. 
Domnule Ministru, 
La adresa d-voastre N-o 1298, atingătoare de întrebuinţarea restului de 185 lei rămaşi în păstrarea mea, n-am putut răspunde îndată din următoarea cauză: Prin adresa mea N-o 1 v-am fost cerut ca acei bani să rămîie în păstrare-mi cu aceeaşi destinaţie, adică pentru a cumpăra cărţi sau manuscripte romîneşti ce mi s-ar prezenta. Fiind însă că acestea nu mi se oferă decît pe rînd şi după întîmplare de-aceea nu v-am putut da pîn-acum un răspuns definitiv. Mai jos urmează lista celor oferite şi preţurile lor. Mai nainte însă îmi permit de-a face următoarele observări, cari mi se par de trebuinţă în cestiunea de faţă. Literatura romînă din secolii XVI, XVII şi XVIII e reprezentată prin 269 opuri tipărite, dintre cari cele mai multe bisericeşti. Sfertul întîi al secolului nostru poartă asemenea caracterul secolului al XVIII-le. Cărţile bisericeşti, ca trebuinţă generală a poporului, prevalează; cărţi mirene nu se tipăresc, ci se lăţesc numai în manuscript. Însăşi Condica civilă a Moldovei (din secl. acesta) a fost tipărită numai de frica plastografiei, după cum se vede din prefaţă. Deci se poate stabili în genere principiul că numai cărţile bisericeşti se tipăreau de regulă, iar lectura laică a secolilor trecuţi şi din începutul acestuia e cuprinsă - maxima parte - în manuscripte. Ar fi // deci de dorit ca, în marginile restrînselor mijloace ce s-au încuviinţat bibliotecei, să se adune această literatură an cu an, însă continuu şi sistematic. În privirea cărţilor bisericeşti mai observ că data tipărirei nu o mai niciodată aceea a compunerei lor şi, cînd există vro a doua ediţie, ea nu-i decît reimprimarea celei dentîi, fie aceasta oricît de veche. Iar o categorie deosebită de manuscripte o formează acelea cari există şi tipărite, dar sunt cu mult anterioare epocei tipărirei lor. 

65

               {EminescuOpXVI 66}

Acestea sunt numeroase în limba romînă. Importanţa scrierilor acestora nu se poate stabili 
teoretic şi de dinainte, ea se vede abia în curgerea vremei şi [se] schimbă după punctele de vedere cari predominează la studiul lor. Netăgăduită este însă valoarea lor stilistică şi lexicală. Stilistică, căci nu sunt scrise sub influinţa limbelor moderne, cel puţin nu a celei franceze, şi se găsesc în ele locuţiuni cari încep a dispărea din limba de astăzi şi se înlocuiesc prin şabloane de fraze streine dezvoltărei de pîn-acum a limbei noastre; lexicală, prin mulţimea de cuvinte originale pe cari scriitorii bisericeşti şi laici, siliţi să recurgă la proprii mijloace, le întrebuinţază în 
compunerile lor. 
Cărţile şi manuscriptele propuse sunt următoarele: 

A. Tipărite
 [... ]

               {EminescuOpXVI 67}

B. Manuscripte L. n. 49

[... ]

Afară de-acestea mi s-au mai oferit opul [... ], care după cataloage costă 180 - 200 franci, cu preţul de l. n. 40. Deşi preţul este destul de redus, totuşi, nevăzînd folosul practic ce l-ar putea aduce acest op, las la apreciarea d-voastre dacă ar fi să se cumpere sau ba. 
Ar mai rămînea deci din suma de 185 lei un rest de 79, respective 119 lei. Propun ca acest rest să se întrebuinţeze pentru legarea a o parte din cărţile pe care biblioteca le-a primit în anul curent. 

Bibliotecariu: 
M. Eminescu

 Domnie sale 
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

50
[TITU MAIORESCU] Iaşi, în 18 iuniu 875 

Mult stimate Domnule Ministru, 
La scrisoarea d-voastre din 15 l. c. am onoarea a răspunde că primesc bucuros funcţia de revizor şcolar peste districtele Iaşi şi Vaslui, nu pentru că prin asta aş adăoga ceva la bunăstarea mea materială, căci în faptă cîştig pe loc cu lecţiile de la Institutul academic şi Şcoala
67

               {EminescuOpXVI 68}

normală împreună 367 l. n., astfel încît adaosul nu este considerabil în vederea cheltuielilor ce le-aş avea cu drumul. Punctul meu de vedere este că aş intra în contact cu populaţia rurală, singura care mă interesează îndeosebi. Cred a fi în stare de a vă da relaţii fidele asupra stărei şi traiului ei, precum şi asupra marginilor între cari ar fi cu putinţă a se lărgi sau a se adînci învăţămîntul primar. 
 Dacă Agură pleacă abia în ianuariu al a[nului] viitoriu atunci mi-ar mai rămînea vreme să catalogizez din nou biblioteca, mai ales acuma în ferii, ceea ce în decursul anului nu prea e cu putinţă din cauza împrumutărilor de cărţi. Precum ştiţi, biblioteca e compusă din mai multe donaţiuni, cari acestea întrec cu mult averea bibliotecei vechi. O contopire a acestora este dar necesară, deşi ordinea e altfel îndestul de mare. 
Eu nu m-am simţit defel atins de scrisoarea lui Brockhaus, după cum credeaţi, ci am văzut numai că el n-a ţinut cont de articolele nouă ce i le-am fost trimis şi nici de cele modificate, ci a trimis lui Xenopol textele sale vechi, ca să le coreagă pe acelea. Xenopol i-a scris că eu sunt cel însărcinat cu această lucrare şi să se adreseze la mine - deci aştept hotărîrea ce va lua. 
Manuscriptele lui Slavici se vor tipări în "Convorbiri" în cursul lunelor iuliu şi august. Pomeniţi în scrisoare de o depeşă ce mi-aţi fi trimis-o. N-am primit. 
 Ce s-atinge de punctul din urmă din scrisoarea // d-voastre - nici prin gînd nu mi-a trecut 
aceea ce se vorbeşte despre mine. Bunul e - că nu sunt eu singur despre care se vorbeşte. Burlă îşi mărită femeia după toată lumea. Cred că dacă motivele dispărţeniei nu vor fi fizice, amîndoi soţii - cari nu vorbesc cu nimeni decît despre ei şi viaţa lor, drept că rău, dar numai despre ei - se vor împăca cu vremea. 
Prin adresele bibliotecei v-am amintit două lucruri, anume: o economie de 185 l. n. rămasă de la cumpărătura tipariurilor şi manuscriptelor vechi, cu care nu ştiu ce să fac; al doilea: manuscriptul slavono-romîn a lui Iancu Codrescu, pe care l-am trimis la Ministeriu, ca să se dea în cercetare. Dosariul corespondenţei cu biblioteca din Iaşi ştiu că nu va fi tocmai mare şi va fi uşor ca să binevoiţi a ordona să mi se răspundă în această privinţă. 
Rămîn cu tot respectul al d-voastre
devotat 
M. Eminescu

51

[TITU MAIORESCU]
ROMÎNIA 
BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI Iaşi, în 21 iunie 1875

N-o 31
Relativ la economia realizată 
cu cumpărarea 
manuscriptelor, 
tipariurilor vechi, 
în sumă de 185 l. n. 

Domnule Ministru, 
Prin adresa mea N-o 1, din 17 ianuarie a. c., v-am comunicat că la cumpărătura încuviinţată de d-voastră prin adresa N-o 10797 am realizat o economie de 185 lei noi; iară prin raportul meu N-o 14, din 6 mart a. c., v-am făcut propuneri pentru întrebuinţarea acelei economii aflătoare în mînele mele. Anume: propuind strîngerea sistematică a literaturei noastre vechi, laice şi bisericeşti, am dat o listă de 18 opuri tipărite (22 volume) şi 7 manuscripte, cele mai multe din secolul trecut, cari mi s-au propus cu suma de 65 l. n.; în fine cartea Archives curieuses de France în 27 vol. cu preţul 40 l. n., această din urmă propusă din cauza preţului foarte redus, căci după dicţionariul bibliografic a lui Brunet ea costă-n toate cazurile 120 - 150 fr. De s-ar fi aprobat această cumpărătură, ar fi mai rămas un rest de 80, respective 120 l. n., care am propus a se întrebuinţa pentru legarea mai multora din cărţile aduse de la Lipsca şi trimise acestei biblioteci cu adresa d-voastre N-o 860 din 25 ianuarie a. c. 

68

               {EminescuOpXVI 69}

Reamintindu-vă acestea, vă rog, domnul ministru, să binevoiţi a-mi indica ce-am de făcut cu suma citată mai sus. 

Bibliotecar: 
M. Eminescu
Domniei sale Domnului Ministru de Culte şi Instrucţie Publică

52
[TITU MAIORESCU]
 ROMÎNIA 
 INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, în 14 iuliu 1875 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 168
Rezultatul concursului
ţinut de la 3 - 13 iul. a. c. 
pentru ocuparea catedrei de clasa 1-ea şi a 2-ua
de la Şcoala Primară de Băieţi N-o 2 din T. -Neamţului

Anexat: dosariul respectiv
Domnule Ministru, 

La concursul pentru ocuparea catedrci claselor 1-ia şi a 2-ua de la Şcoala Primară de Băieţi N-o 2 din Tîrgul-Neamţului s-au prezentat şase concurenţi. Iar comisia examinătoare au fost compusă din domnii: 
Darzău. 
 numiţi din partea primăriei 
T. Săvescu

Const. Ştiubei 
 numiţi din partea Liceului
Vic. Gastan Naţional din Iaşi 
cari s-au constituit sub prezidenţa subsemnatului. 
Dintre concurenţi, 
D-nul Achil Palade, actual institutor de clasa 1-ia şi a 2-ua de la Şcoala Primară N-o 2 din Sărărie (Iaşi) au cerut permutarea sa de drept la catedra analoagă din Tîrgul-Neamţului. Titlurile pe cari se întemeiază sunt enumerate anume în procesul-verbal N-o 2. 
Iar ceilalţi concurenţi au fost primiţi cu toţii la concurs, pentru a nu prejudeca întru nimic deciziunea ce-ar putea-o lua Consiliul Permanent sau Ministeriul. 
Concursul au ţinut de la 3 - 13 a lunei curente, iar rezultatul final este: 
Candidatul Ionescu Vasile au obţinut media generală: 7, 95 
Candidatul Hasnaş Ioan au obţinut media generală: 7, 61
 " Tincu Constantin " " " " 7, 18
 " Arbore A. D. " " " " 6, 63
 " Gavriles cu Constantin " " " " 5, 70
Observaţiile făcute, atît de subscrisul, cît şi de comisie asupra diferiţilor candidaţi, sunt următoarele: 
Candidatul Ionescu, absolvent al clasei IV la seminariul din Roman, are, pe lîngă cunoştinţele ce şi le-au cîştigat mare parte pe cale autodidactică, un fel de metodă firească care înlocuieşte studiul pedagogiei. În decursul espunerei el nu lasă neesplicat nici un termin tehnic de care ar fi silit să se servească. Ceea ce ştie, ştie foarte clar şi-o espune c-un fel de însufleţire. În limbi e slab; li cunoaşte gramatica dar îi lipseşte copia verborum. 
Candidatul Hasnaş Ioan, absolvent al cl. V la Liceul Naţional din Iaşi, are, după cît se vede în tezele înscris, cunoştinţe îndestule şi întemeiete, dar metodul său de propunere orală e departe de aceea a candidatului Ionescu. Vrînd a fi esplicit, el repetează de mai multe ori aceeaşi idee, fără ca în variantele cu care-o îmbracă să fie mai clar. Poate că o practică mai lungă la o şcoală primară l-ar dezbăra de această greşală. 
Candidatul Tincu Constantin are un proponiment foarte clar şi plăcut, deşi nu atît de vioi ca Ionescu. În cunoştinţe e puţin mai slab decît cei doi precedenţi. 

69

               {EminescuOpXVI 70}

Candidaţii Arbore şi Gavrilescu nu se pot compara nici în propunerea orală nici în cunoştinţe cu cei trei precedenţi. 
Preste tot domnii membri ai comisiei au fost de părere că acest concurs au fost din cele mai bune din cîte li s-au întîmplat pînă acuma, că au fost o adevărată concurenţă între puteri intelectuale considerabile. Rău este că în "limba romînă", teza înscris, toţi candidaţii au fost slabi. Aceasta se esplică din modul cu totul abstract şi mort cu care se predă limba naţională atît în şcoalele primare, cît şi în licee. 
 Despre notele obţinute în parte de fiecare candidat vă puteţi informa din catalogul anexat la procesul-verbal N-o 10. 
În temeiul celor espuse propun deci: 
Ca d-lui Achil Palade să i se încuviinţeze permutarea sa la Tîrgu-Neamţului, iar în locul ce-ar rămînea vacant la şcoala N-o 2 din Sărărie (Iaşi) să se numească candidatul Ionescu Vasile. Iară candidaţii Hasnaş Ioan şi Tincu Constantin să fie dispensaţi de-a depune un nou concurs, dac-ar voi a ocupa o catedră analoagă cu aceasta, esceptînd cazul cînd concurenţi în, aceleaşi condiţii li-ar disputa acest drept. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu
 Domniei sale
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

[ACTA CONCURSULUI DIN 3-13 IULIE 1875] 
 I 
 Iaşi, în 3 iulie 875 

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI
N-o 165
Circulară
Astăzi, în 3 iuliu, avînd a se începe consursul pentru ocuparea catedrelor claselor 1-a şi a 2-ua de la Şcoala Primară de Băieţi N-0 II din Tîrgul-Neamţului, domnii membri ai comisiei concursului
Sf. S. părintele C. Ştiubei C. I. Ştiubei 
D I. A. Darzău I. A. Darzeu " 
 Toma Săvescu Văzut Săvescu 
" Castan Văzut, V. I. Castan
sunt rugaţi a se întruni la 6 ore sara în localul Liceului Naţional pentru a procede la lucrările prescrise de lege în această privinţă. 
Revizor: 
M. Eminescu
II
[TITU MAIORESCU]
N. o 166
 [Iaşi, 3/15 iulie 1875]
telegramă urgentă
D-lui Ministru al Instrucţiei, 
Bucureşti
Rog răspundeţi întîi: dacă manţineţi dispoziţiile adresei către directorele liceului N-o 3662 din 12 april 1872, prin care seminariştii se resping de la concurs; al doilea: daca concurenţi sub 19 ani au a prezenta act de tragere la sorţi. 
Revizor: Eminescu
70

               {EminescuOpXVI 71}

III

Nr. 1 Proces-verbal
Astăzi, în 3 iulie 1875, subsemnaţii, constituiţi în comisie de examinare la concursul escris pentru catedra clasei 1-a şi a 2-ua primară de la şcoala din Tîrgul-Neamţului, am procedat la cercetarea titlurilor candidaţilor cari s-au prezentat la acest concurs şi anume: 
Domnul Neculai Dimitrie Arbore au prezentat a) atestat de cîteşi şapte clasele seminariului M-rei Socola b) un act de mărturie menit a înlocui cel de naştere c) un certificat de scutire de la serviciul armatei permanente. 
Domnul Vasile Ionescu au prezentat: a) un atestat de patru clase seminariale absolvite în Roman; b) bilet de naştere; c) certificat constatînd scutirea la serviciul armatei permanente; d) Decretul Prefecturei de Neamţ prin care se numeşte învăţător rural la comuna Sagna; e) adresa inspectorului şcolar din judeţul Neamţ prin care e pus în disponibilitate din cauza desfiinţărei şcoalei la care funcţiona. 
Domnul Ioan Hasnaş au prezentat: a) un certificat dovedind absolvirea cu succes a clasei a V-a în Liceul Naţional din Iaşi; b) un act de mărturie legalizat de primăria de Roman 
menit a înlocui actul de naştere. 
Domnul Constantin Tincu prezentează: a) un atestat al Liceului Naţional din Iaşi pentru absolvarea clasei a V-a şi promovarea în a VI-a; b) act de mărturie legalizat de primăria de Iaşi menit a înlocui actul de naştere; c) certificat de tragere la sorţi. 
Doi din aspiranţi fiind seminarişti, iară unul neavînd vrîsta legiuită pentru tragerea la sorţi, subsemnaţii au însărcinat pe revizorul şcolar ca să facă întrebare Ministeriului: 1) daca manţine adresa sa N-o 3662 cătră directorul liceului, prin care seminariştii se esclud de la concursuri; 2) daca tineri sub etatea cerută de lege trebuie să prezenteze asemenea// act de tragere la sorţi; iar lista celor ce se vor admite la concurs să se afişeze după ce va sosi răspunsul Ministeriului la întrebarea făcută. Drept care s-au încheiat procesul-verbal de faţă, adeverit de semnăturile noastre. 
I. A. Darzău C. I. Ştiubei
 T. Săvescu 
V. I. Castan 
M. Eminescu
IV
 Nr. 2 
Proces-verbal
Astăzi, în 4 iulie 1875, subsemnaţii au decis a primi la concurs pe toţi candidaţii prezentaţi, de vreme ce Ministeriul, prin răspunsul telegrafic sub N-o 5786, au dezlegat astfel cestiunea ivită în şedinţa trecută. În această zi s-au mai prezentat doi concurenţi, şi anume: 
D-nul Achil Pallade, actual institutor definitiv al claselor I şi II de la Şcoala Primară de Băieţi N-o 2 din Sărarie (Iaşi), cerînd ca, tot în această calitate şi tot cu aceste drepturi de cari se bucură, să fie permutat la locul vacant din Tîrgul-Neamţului. D-nia lui înfăţoşază următoarele acte: a) Adresa Ministeriului Instrucţiunei Publice N-o 7393, din 25 decemv. 1865, conţinînd o confirmare provizorie de institutor de clasa I la Şcoala Primară de Băieţi din Bolgrad. De la acest act sunt rupte: iscălitura ministrului şi adresa. 
b) Idem N-o 2692, din 23 mart 1867, prin care se permută la clasa I de la Şcoala de Băieţi N-o 2 din Iaşi. 
c) Idem N-o 8853, din 6 sept. 1872, prin care se confirmă definitiv institutor de clasa I-ia şi a 2-ua la Şcoala Primară de Băieţi N-o 3 din Tătăraşi (Iaşi). 
d) în fine adresa Ministeriului N-o 9909, din 3 octom. 1874, prin care i se avizează de-a se-ndrepta cu cererea sa de permutare la comisia ce se va institui pentru concurs. 
D. Constantin Gavrilescu au prezentat: a) un proces-verbal menit a înlocui actul de 
naştere; b) act de promoţiune în clasa a VI N-o 14, eliberat de profesorul ordinar al clasei a VI - a de la Liceul Naţional din Iaşi. 
Subsemnaţii au hotărît deci ca pe baza drepturilor sale prevăzute în lege d-nul Achil Pallade să fie recomandat direct, dar, pentru a nu prejudeca întru nimic deciziunea ce-ar putea-o lua Consiliul Permanent al Instrucţiunei Publice şi d-nul ministru, ceilalţi candidaţi să depuie concurs în regulă. 
71

               {EminescuOpXVI 72}

 Trăgîndu-se la sorţi cestiunile din religie au ieşit: 
Pentru examenul înscris teza: Cauzele ce-au adus desbinarea regatului evreu după moartea lui Solomon şi urmările acelei dezbinări. 
Pentru cel oral teza: Introducerea regalităţii la evrei sau întîiul rege al lor asupra căreia 
concurenţii au să fie examinaţi peste 24 de oare, conform legii. 
Sub privegherea membrului comisiei, păr. Const. Ştiubei, concurenţii au lucrat astăzi teza înscris din religie, cari lucrări sigilîndu-se se păstrează pînă la citirea lor din partea 
comisiei. 
Spre adeverirea celor de mai sus s-au încheieat acest proces-verbal subsemnat de noi toţi 
M. Eminescu I. a. Darzău C. I. Ştiubei
V. I. Castan T. Săvescu

V
 Nr. 3
Proces-verbal

Astăzi, sîmbătă, în 5 iulie 1875, subsemnaţii au examinat pe candidaţi asupra tezei orale din religie, iar rezultatul examenului se vede în catalogul anexat sub rubrica: "Religie - oral". 
Procedînd la tragerea la sorţi a cestiunilor din matematică şi geometrie, au ieşit pentru examenul
înscris teza: Dintr-un punct dat afară din o linie dreaptă să se pogoare o perpendiculară. 
oral: Să se definească regula de trei simplă şi compusă, apoi să se dezlege demonstrînd
problema: 
"Care este capitalul carele produce dobînda de 7, 80 lei în 3 luni 10 zile, 
procentul fiind de 7 1/2 pe an? "
Teza înscris s-au lucrat de către concurenţi sub privegherea membrului comisiei d. Toma Săvescu. 
 Spre adeverirea celor de mai sus s-au încheiet acest proces-verbal, semnat de noi toţi. 
V. I. Castan C. I. Ştiubeiu 
T. Săvescu 
M. Eminescu
I. A. Darzău

VI
 Nr. 4
Proces-verbal

Astăzi, luni, în 7 iuliu 1875, subsemnaţii au examinat pe candidaţi asupra tezei orale din matematică; iar rezultatul se vede în catalogul anexat sub rubrica "Matematică şi geometrie - oral". 
Trăgîndu-se la sorţi cestiunile din istorie şi geografie, au ieşit: 
Pentru examenul înscris din geografie, teza: Egiptul, marginile, fluviile, lacurile şi oraşele mai însemnate 
" " " " istorie ": Cînd s-au suit Ştefan cel Mare pe tronul Moldovei"? Răsboiul de la Valea Albă 
" " oral din geografie ": Geografia imperiului chinez 
" " " " istorie ": Cari sunt faptele alese ale lui Alexandru cel Bun? 
Tezele înscris s-au lucrat sub privegherea membrului comisiei d. A. Darzău. 
Drept care s-au încheiet acest proces-verbal, adeverit de semnăturile noastre. 
T. Săvescu V. I. Castan
 M. Eminescu I. A. Darzău
C. I. Ştiubei

72

               {EminescuOpXVI 73}

               {EminescuOpXVI 74}

VII
 Nr. 5
Proces-verbal

Astăzi, marţi, în 8 iulie 1875, subsemnaţii au examinat pe candidaţi asupra tezelor orale din istorie şi geografie; iar rezultatul se vede în catalogul anexat, sub rubrica: "Istorie şi geografie-oral". 
La tragerea la sorţi a tezelor de limbă franceză au ieşit, pentru înscris: "Traducerea bucăţii Le Cheval de Buffon"; iar pentru examenul oral traducerea şi analiza bucăţii Puissance de l'imagination de Pascal. 
Tezele înscris s-au lucrat sub privegherea membrului comisiei d. Castan. 
Spre adeverirea acestora s-au încheiat acest proces-verbal, semnat de noi toţi. 
V. I. Castan C. I. Ştiubei 
T. Săvescu M. Eminescu I. A. Darzău

VIII
 Nr. 6
Proces-verbal

Astăzi, miercuri, în 9 iulie 1875, subsemnaţii au examinat pe candidaţi asupra tezei orale din limba franceză; iar rezultatul se vede în catalogul alăturat sub rubrica "Limba franceză - oral". 
Trăgîndu-se la sorţi cestiunile din fizică, au ieşit: 
pentru examenul înscris teza: Cari sunt proprietăţile generale ale corpurilor? Vorbiţi despre întindere, nepătrunzibilitate şi porozitate
" " oral ": Vorbiţi despre meteorii apoşi: roua, negura, nourii, ploaia. 
Tezele înscris s-au lucrat sub privegherea membrului comisiei d. Eminescu. 
Drept care s-au încheiet acest proces-verbal, adeverit de semnăturile noastre. 
C. I. Ştiubei T. Săvescu
M. Eminescu I. A. Darzău 
V. I. Castan
IX
 Nr. 7
Proces-verbal

Astăzi, joi, în 10 iulie 1875, subsemnaţii au examinat pe candidaţi asupra tezei orale din fizică; iar rezultatul se vede în catalogul anexat sub rubrica: "Fizică-oral". 
La tragerea la sorţi a cestiunilor din zoologie, botanică, mineralogie şi geologie au ieşit: 
Pentru examenul înscris teza: Vorbiţi despre zoofite şi diviziunea lor în ordini
" " oral ": Vorbiţi asupra ştiinţei botanicei în general. Despre rădăcină, trunchi, sevă. 
Teza înscris s-au lucrat sub privigherea membrului comisiei d. T. Săvescu. 
Spre adeverirea acestora s-au încheiat procesul-verbal de faţă. 
M. Eminescu
T. Săvescu V. I. Castan 
C. I. Ştiubei T. A. Darzău

X
 N-o 8
Proces-verbal

Astăzi, vineri, în 11 iuliu 1875, subsemnaţii au examinat pe candidaţi asupra tezei orale din ştiinţele naturale; iară rezultatul se vede în catalogul anexat sub rubrica "Ştiinţe naturale - oral". 

74

               {EminescuOpXVI 75}

Trăgîndu-se la sorţi cestiunile din limba latină, au ieşit: 
Pentru examenul înscris teza: Leul, text romîn, a se traduce în latineşte. 
" " oral ": Cornelius Nepos. Din Miltiades, cap. III, traducere şi analiză. 
Teza înscris s-au lucrat sub privigherea membrului comisiei M. Eminescu. Spre adeverirea acestora s-au încheiat procesul-verbal de faţă.. 

T. Săvescu
I. A. Darzău M. Eminescu
C. I. Ştiubei
V. I. Castan

XI
 Nr. 9
Proces-verbal

Astăzi, sîmbătă, în 12 iulie 1875, subsemnaţii au examinat pe candidaţi asupra tezei orale din limba latină; iar rezultatul se vede în catalogul anexat, sub rubrica "Latina-oral". 
Trăgîndu-se la sorţi cestiunile din limba romînă, au ieşit: pentru examenul înscris teza: 0 scrisoare cătră părinţi în care să se nareze împrejurările depunerei concursului şi resultatul examenului; 
pentru examenul oral teza: Cîţi şi cari sunt timpii modului conjunctiv de la verbii a avea şi a fi. 
Teza înscris s-au lucrat sub privigherea d-lui A. Darzău. Spre adeverire s-au încheiat acest proces-verbal. 

T. Săvescu V. I. Castan C. I. Ştiubei
M. Eminescu I. A. Darzău

XII
 Nr. 10 anex. catal. 
Proces-verbal
Astăzi, duminecă, în 13 iuliu 1875, subsemnaţii au examinat eu deamăruntul lucrările înscris ale candidaţilor de la cîte şi opt obiectele; notele puse acestor lucrări se pot vedea atît pe ele cît şi în catalogul anexat la acest proces-verbal sub rubicele respective. Rezultatul examenului oral din limba romînă s-au trecut sub rubrica "Romîna-oral". 
Făcîndu-se calculul cuvenit pentru aflarea medielor generale, au rezultat: 
Pentru d. Ionescu Vasile media generală: 7, 95 
" " Hasnaş Ioan " ": 7, 61 
" " Tincu Constantin " ": 7, 18 
" " Arbore A. D. " ": 6, 63 
" " Gavrilescu Constantin " ": 5, 70 care rezultat s-au comunicat în plină şedinţă candidaţilor respectivi. 
Spre adeverirea celor de mai sus s-au închei[e]t procesul-verbal de faţă, confirmat de sămnăturile noastre. 

T. Săvescu M Eminescu
 I. A. Darzău C. I. Ştiubei 
V. I. Castan

               {EminescuOpXVI 76}

               {EminescuOpXVI 77}

53
[TITU MAIORESCU]
 Iaşi, în 19 iuliu 1875
 ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 174

Cu un tablou de reorganizarea 
şcoalelor rurale din judeţul 
Iaşi
Domnule Ministru, 

Predecesorul meu, d-nul Agură, lăsîndu-mi arhiva acestui revizorat nu tocmai în bună regulă, 
n-am putut încă forma tabloul de reorganizarea şcoalelor pentru amîndouă judeţele, ci numai pentru acel de Iaşi. 
Lipsurile acestui tablou alăturat decurg din lipsurile diferitelor tablouri parţiale pe cari învăţătorii le-au trimis acestui revizorat. Formularele lor manuscrise conţin numai acele întrebări la cari le-a plăcut să răspundă; la decrete e indicat n-rul fără, an sau anul fără număr; la rubrica "şcoala din care au ieşit" stă adesea numai numirea abstractă a şcoalei (d. ex. "seminar") fără indicaţia dacă şi unde respectivul învăţătoriu au sfîrşit cursul sau ba şi cu ce succes. 
Cu acest material statistic, în mare parte netrebnic, veţi înţelege, domnule ministru, că şi indicaţiile unui tablou general vor trebui să fie aproape tot astfel. C-un cuvînt: unde tablourile speciale sunt precise, e şi acesta; unde nu, nu. 
Despre circulara d-voastre telegrafică N-o 5229 n-am ştiut nimic pînă la primirea celei din urmă telegrame. Cercetînd hîrtiile (căci dosare nu le puteam numi), am găsit cumcă această însărcinare trebuia s-o fi îndeplinit d-nul Agură, care-a ştiut a se dispensa de ea. 
Vă rog deci, domnule Ministru, ca să-mi acordaţi timpul necesar pentru a face rectificări tabloului acestuia ce vi-l trimit, pe baza cercetărilor ce voi face prin organele administraţiei. Aceste rectificări le voi face deosebit sub N-o curent al comunei respective, încît nu va trebui o corecţiune a tabloului în original. 
Şcoalele propuse a se transfera la gradul I (resp. al II-le) şi cele a se înfiinţa le-am citat întemeiet fiind pe însămnătatea localităţilor. Aceste însemnări precum şi alte observaţii mai importante sunt scrise cu roşu. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu
 Domniei sale Domnului Ministru [al] Instrucţiei Publice şi al Cultelor

               {EminescuOpXVI 78-97}

               {EminescuOpXVI 98}

54 
Iaşi, 20 iuliu 1875

[TITU MAIORESCU]
ROMÎNIA 
 INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 176
Domnule Ministru, 

Alăturez pe lîngă aceasta suplica d-lui D. Dăscălescu, învăţători în comuna Cotnari (Iaşi) prin care cere congediu pînă la 1 august, din cauza boalei ce există în familia sa. Cere deci ca în decursul acestor zile să fie dispensat de-a veni la conferenţe. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu
Domniei sale 
Domnului Ministru de Culte şi Instrucţiune Publică 

[TITU MAIORESCU] N-o 173
Iaşi, 27 iulie l875
Telegramă 

D-lui Ministru al Instr. Publice, 

Răspund la circulara telegrafică a dvs. N-o 6055 că în dosarul corespondenţei anului 1871 nu găsesc ordinul circular N-o 6731. 
Rog deci a-mi detalia dispoziţiile acelui ordin. Convocarea se va face prin organele administraţiii. 
Timpul material de cinci zile nu ajunge pentru ca învăţătorii rurali să primească la timp convocarea. 
Revizor 
M. Eminescu

56

[titu MAIORESCU] 
Iaşi, în 29 iuliu 1875
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 181

Relaţii asupra directorului
provizoriu de la Şcoala de Băieţi N-o II
din Tătăraşi: D. Titus Mărdărescu. 

Domnule Ministru, 
La adresa d-voastre N-o 5873, prin care îmi cereţi informaţiuni asupra zelului, aptitudinei şi conduitei d-lui Titus Mărdărescu, ca să puteţi decide asupra confirmărei sale definitive în

98

               {EminescuOpXVI 99}

postul de director al Şcoalei Primare de Băieţi N-o II din Tătăraşi, subsemnatul, fără a voi să prejudece definitiv cestiunea, are onoarea a vă comunica următoarele: 
Persoana în cestiune a absolvit Liceul Naţional din Iaşi; inteligenţă de mijloc, zel şi aptitudine îndestule; cunoştinţe îndeajuns, purtarea în societate fără imputare; iar ce se atinge de viaţa sa privată, se zice că ar fi cam necumpănit în cheltuieli. 

Revizor şcolar: 
M. Eminescu
Domniei sale 
Domnului Ministru de Culte şi Instrucţiune Publică

57 

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 187

[DIMITRIE DĂSCĂLESCU] 
Iaşi, în 31 iuliu 1875

Domnule învăţătoriu, 
Vă fac cunoscut că ministeriul ţi-au acordat congediul cerut de d-ta pînă la 1 august inclusiv. 

Revizor şcolar: 
M. Eminescu
Domniei sale 
Domnului învăţătoriu din comuna Cotnari, cot. Cotnari

58
[LEON NEGRUZZI]
[Iaşi, 31 iulie - 8 august 1875]

 [Nr. 188]

La adresa dv. N-o 6769, la care s-au anexat suplica preotului Vasile Dimitriu din com. Hermeziu, prin care acesta cere permutarea fiului său, învăţătorul Gh. Dimitriu, de la Voineşti la Hermeziu, subsemnatul are onoare a răspunde: 
Că permutarea, care nu e cerută expres de cătră un învăţător, fiind o pedeapsă 
disciplinară, ea nu se poate face decît cu învoirea învăţătorilor respectivi de a se permuta în locul altuia. Deci nu pot lua nici o dispoziţiune în această privinţă, bazîndu-mă pe interesele private ale unei a treia persoane, străine de corpul didactic. 

99

               {EminescuOpXVI 100}

59
[TITU MAIORESCU]
Iaşi, în 8 august 1875
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 199

Se recomandează cererea
de permutare a învăţătoriului
Nicolae Băncescu
Domnule Ministru, 

D. Nicolae Băncescu, normalist, actual învăţătoriu în comuna Prisăcanii, plasa Branişte, judeţul Iaşi, cere prin suplica ce au dat-o la acest revizorat permutarea sa la şcoala de gradul II-le din comuna Mironeasa, comuna Budeştii, acelaşi judeţ, care post e în prezent vacant. 
Neîmpotrivindu-se nimic acestei cereri, am onoarea a v-o supune spre aprobare. 

Revizor şcolar: 
M. Eminescu
Domniei sale 
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

60

[TITU MAIORESCU]
Iaşi, în 8 august 1875
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 200

Se recomandează cererea de permutare 
a învăţătoriului Ştefan Băncescu. 

Domnule Ministru, 

D. Ştefan Băncescu, normalist, actualul învăţătoriu din comuna Muntenii de-Sus, plasa Crasna, judeţul Vaslui, cere permutarea sa în aceeaşi calitate la şcoala din comuna Borăştii, plasa Fundurile, acelaşi judeţ. Nefiind nimic împrotivitoriu acestei cereri; subsemnatul are onoare a v-o supune spre aprobare

Revizor şcolar: 
M. Eminescu
Domniei sale 
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

100

               {EminescuOpXVI 101}

61

[TITU MAIORESCU]
Iaşi, în 8 august 1875
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 201

Se recomandează cererea de permutare 
a învăţătoriului Ioan Lateş

Domnule Ministru, 

D. Ioan Lateş, normalist, actual învăţătoriu în comuna Tomeştii, plasa Codru, judeţul Iaşi, cere permutarea sa în aceeaşi calitate la şcoala din comuna Laza, plasa Bacova, judeţul Vaslui, care post e în prezent vacant. Nefiind nimic împrotivitoriu acestei cereri, am onoarea a v-o supune spre aprobare. 

Revizor şcolar: 
M. Eminescu

Domniei sale 
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

62

[TITU MAIORESCU] 
 Iaşi, în 10 august 1875
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 202

Raport asupra conferenţelor 
ţinute cu învăţătorii rurali 
din judeţul Iaşi. 

Domnule Ministru, 

La conferenţele ţinute în anul acesta cu învăţătorii din judeţul Iaşi s-au prezentat, din 54 învăţători, numai 24. Cauzele venirei puţinora numai sunt deosebite. 
Întîi: subprefecturele respective au întîrziat cu trimiterea convocărilor; al doilea: ploile torenţiale au făcut drumurile nepracticabile şi i-au reţinut pe-acasă, mai ales pe aciia cari aveau sămănături şi n-aveau în grija cui le lăsa; la unii au fost cazuri de boală; în fine, cauza principală este faptul-că, mai în toţi anii trecuţi, aceste conferinţe nu s-au ţinut serios, ci numai de formă. Credinţa cumcă şi-n acest an au să-ndeplinească numai o formalitate i-au îndemnat pe mulţi să nu se espuie la cheltuieli cari li s-au părut zădarnice. 
Obiectul conferenţelor au fost: parte prelegeri asupra metodei de-a propune diferitele obiecte ţinute de pedagogi practici-recunoscuţi de la şcoalele din Iaşi, parte în prelegeri ţinute de învăţătorii rurali înşişi, parte în convorbiri exegetice asupra metodologiei. 
D-nul A. Darzău, directorul Şcoalei Primare de Băieţi N-o I de la Trei-Ierarhi, au ţinut în toate zilele prelegeri şi convorbiri asupra metodului de-apropune gramatica limbei romîne; D-nul V. Creangă. învăţătoriu la Şcoala de Băieţi N-o II din Păcurari, asupra metodului de-a învăţa pe copii citirea şi scrierea (metodul legografic); în fine: 
D -nul Zaharia, profesor de aritmetică la Gimnaziul Alexandru cel Bun, au ţinut două prelegeri asupra metodului de-a propune numeraţiunea verbală şi scrisă şi asupra sistemului numerelor în genere. 

101

               {EminescuOpXVI 102}

Din prelegerile învăţătorilor rurali am putut vedea însă mari lipsuri, atît în privinţa metodei cît şi a cunoştinţelor. Cunoştinţele lor consistă în genere în vorbe moarte, a căror realitate vie n-o pricep. Sigur că în această privinţă nu sunt pe atîta ei de vină pre cît sistemul învăţămîntului de sub a cărui regim au ieşit. Am văzut la mulţi dintre ei silinţa de-a fi metodici; la unii am observat o metodă firească, rar privilegiu pe care natura îl dă învăţătorilor născuţi (d. ex. Gheorghe Adam din cotuna Borşa, com. Vlădenii şi Vasile Lohan din com. Podul-Iloaiei); am văzut la alţii o mai mare măsură de cunoştinţi pozitive; dar, preste tot, nu pot zice că acestea ar fi fost suficiente. Lipsa absolută de mijloace pedagogice, lipsa unei foi învăţătoreşti în Romînia se simte la fiecare pas. Cei mai buni chiar ştiu crea ce-au învăţat în şcoală, mai mult nu. Cărţile didactice cîte sunt la noi, sunt pentru licee; ele presupun în mare parte explicări simultane ale profesorilor; termenii şi stilul lor fac nefolositoare lectura acestor cărţi pentru învăţătorii rurali. Ei n-au ce citi, chiar dac-ar voi. // Noţiunile lor din ştiinţele naturale, de ex., sunt aproape nule, deşi aceste ştiinţe tocmai sunt mijlocul cel mai puternic al învăţămîntului intuitiv şi adevărate izvoare de cunoştinţe practice şi pozitive. Deşi programul şcoalelor noastre rurale e încărcat cu aceste ştiinţe(ba chiar cu dreptul administrativ), totuşi, pentru a-i face apţi pe învăţători la propunerea unor asemenea cunoştinţe, nu există pînă astăzi un singur mijloc, nici măcar un organ periodic, căci notatele manuscrise din şcoala normală, făcut sub dictarea unor profesori adesea mediocri, nu mi-au părut îndeajuns. 
Atrăgîndu-vă atenţia asupra acestor lipsuri, vă rog totdeodată, domnule ministru, să binevoiţi a hotărî dacă n-ar fi bine ca aceste conferenţe să se ţie pe viitor în feriile Crăciunului şi ale Paştelor. Atuncea petrec în genere în Iaşi profesorii de la institutele secundare, din mijlocul cărora s-ar găsi mulţi a cărora metodă ar putea servi de model învăţătorilor rurali şi a căror prelegeri le-ar putea îmbogăţi cunoştinţele. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu 

 Domniei sale 
Domnului Ministru de Culte şi Instrucţiune Publică 

63
[titu MAIORESCU]
Vaslui, în 15 august 1875
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI
N-o 206
Domnule Ministru, 
Onor. prefectură a judeţului Vaslui v-au recomandat deja, prin raportul său, pe absolvenţii Şcoalei Normale Carol I; Georgescu A., în locul preotului Gh. Mogaş din comuna Negreştii, şi Spiridon Ioan, în locul vacant la şcoala ce se va înfiinţa în comuna Boroseştii. 
Pe lîngă aceştia doi am onoarea a vă recomanda pe absolventul Şcoalei Normale din Iaşi: Macovei Vasile pentru locul devenit vacant la şcoala din cotuna Ipatele, comuna Borăştii. 

Revizor şcolar, 
M. Eminescu
Domniei sale Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice

               {EminescuOpXVI 103}

64
[TITU MAIORESCU]
 Vaslui, în 15 august 1875
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 207
Domnule Ministru, 
Tabloul pentru reorganizarea şcoalelor rurale din judeţul Vaslui, format de domnul prefect în unire cu domnul deputat Bastaki, este făcut poate formal-corect şi conform cu ordinele ce aţi dat d-voastră; însă accesibil de modificări, întemeite pe privirea reală a lucrurilor şi pe trebuinţele vădite ale localităţilor. 
Făcînd acuma revizia tuturor comunelor în cari nu sunt şcoale, vă voi trimite în curînd un tablou minuţios asupra acestora, în care veţi găsi toate indicaţiile necesare spre-a putea hotărî, prin proprie iniţiativă, înfiinţarea şcoalelor respective. Pîn-atuncea vă rog a nu reflecta la tabloul ce vi s-au trimis de cătră onor. prefectură, căci mă tem că acesta să nu fie departe de-a acoperi trebuinţele reale ale populaţiei. 
Espunerea pre larg a tuturor erorilor ce s-au putut strecura prin propunerile formale ale prefecturei voi face-o deodată, cu trimiterea // tabloului meu. Una din aceste erori însă o arăt deja în adresa mea N-o 208, alăturată pe lîngă aceasta. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu
 Domniei sale 
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

65
[TITU MAIORESCU]
 Vaslui, în 15 august 1875 
ROMÎNIA
 INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI
N-o 208
Domnule Ministru, 
În tabloul pentru reorganizarea şcoalelor rurale trimis d-voastre de cătră prefectura din Vaslui, normalistul de la pedagogeul din Iaşi, Michiu Ioan, actual învăţătoriu în cotuna Dăneştii, comuna Şurăneştii, e prevăzut a se permuta la Ţibăneşti, în locul învăţătoriului Ştefănescu Gheorghe, care în asemenea caz ar rămînea a se permuta sau a se pune-n disponibilitate. 
Tabloul onor. prefecturi este corect în privinţă formală şi îndeplineşte ordinul d-voastre ca normaliştii să se treacă la şcoalele de gradul I; însă, în cazul de faţă, rog a observa că învăţătorii amintiţi sunt departe de-a se putea compara întreolaltă. 
Actualul învăţătoriu din Ţibăneşti, Gheorghe Ştefănescu, nu e ce-i drept normalist, dar a depus bacalaureatul, e student în anul // al doilea al Facultăţii de Drept din Iaşi şi au fost numit în funcţiunea ce ocupă în urma unui concurs; pe cînd d. Ioan Michiu e un învăţătoriu cu calităţi problematice, deşi au ieşit din Şcoala Normală din Iaşi. 
În genere îmi iau libertatea de-a observa că nu toţi nenormaliştii sunt învăţători răi, ci între aciia care au studii suficiente sunt unii foarte buni, iar permutarea unor asemenea la şcoalele de gradul al II-le ar fi o calamitate pentru şcoalele pe cari le ocupă în prezent. Asemenea permutări se pot face, cred, numai atunci cînd prin ele se cîştigă ceva real şi numai după o cercetare a cazului concret. 
103

               {EminescuOpXVI 104}

În urmarea celor expuse, vă rog, deci, domnule ministru, ca învăţătorii numiţi să rămîie pe la locurile lor. 

Revizor şcolar, 
 M. Eminescu

66

[TITU MAIORESCU] 
[Iaşi, 24 august 1875]

[Nr. 209]

Atrag atenţia asupra împrejurării că Metoada nouă de scriere şi citire (de I. Creangă ş. a. ) a avut succes numai prin meritele intrinsece şi ar fi o rea răsplătire pentru compuitorii ei daca deodată, în mod brusc şi fără oarecare tranziţie s-ar [înceta] întrebuinţarea ei şi s-ar recomanda în mod obligatoriu o alta, numai poate pentru că-i tipărită în tipografia statului (abecedarul de Barbu Constantinescu). 

67
[TITU MAIORESCU]
Vaslui în 28 august 1875
 ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 210
Raport provizoriu despre 
inspecţiile făcute în jud. Vaslui, 
în interesul formărei unui tablou 
exact pentru reorganizarea şcoalelor. 

Domnule Ministru, 

În vedere că tabloul pentru reorganizarea şcoalelor rurale din judeţul Vaslui, format de d-nul prefect şi d-nul deputat Bastaki, îndeplineşte numai în mod formal intenţiile ordinului d-voastre şi fiindcă această cestiune mi-a părut mai importantă decît asistenţa mea la conferenţele învăţătoreşti, l-am rugat pe d-nul G. Hrisoscoleu, directorul Şcoalei Primare din Vaslui, ca să mă înlocuiască de la 10 - 28 august, iar în vremea aceasta eu însumi am inspectat aproape tot judeţul. 
Vă refer deocamdată, că am vizitat următoarele cotune: 

din plasa Crasna 

Tanacu comuna Tanacu
Băhnarii
Dobîrceni comuna Mînjeştii
Muntemi-de-Jos 
Mînjeştii
2. din plasa Fundurile 
Todireştii
Schinetea comuna Dumeştii 
Dumeştii
 Tansa com. Tansa
Suhuleţul 
Borăştii
Drăgeştii com. Borăştii
Ipatele

104

               {EminescuOpXVI 105-121}

               {EminescuOpXVI 122}

70

[GHEORGHE GEORGESCU]

1875 septemvrie 26, Iaşi
ROMÎNIA 
REVIZORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 232
Domnule, 

Prin ordinul Ministerului Instrucţiunei N-o 7838 d-ta eşti numit învăţătoriu la şcoala de gradul I-iu, din comuna Negreşti, judeţul Vaslui, cu începere de la 1 septemvrie 1875. 
Revizor şcolar 
M. Eminescu
D-lui G. Georgescu, normalistul în tîrgul Negreştii, jud. Vaslui

71

[A. CIUREANU]
1875 sept. 26, Iaşi
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 246

Domnule, 

La adresa d-tale N-o 4, din 20 sept. a. c., răspund că revizoratul nu are matricule în depozit. De-aceea te vei servi cu matricule simplificate şi manuscrise, pînă ce Ministerul va dispune tipărirea unor asemenea. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu
D-lui învăţătoriu din comuna Telejna, pl. Mijlocul, jud. Vaslui 

72
[TEODOR DIMITRIU]
[Iaşi, 26 - 27 septembrie 1875]
[Nr. 247]
Vă trimit cu aceasta registrul de inspecţie ce l-aţi format după ce am aplicat pe şfoara lui sigiliul acestui revizurat. Vă observ că consonante duple (ss, tt, rr ş. a. ) nu se întrebuinţează

               {EminescuOpXVI 123}

în scrierea limbei romîneşti şi că cuvintele "regisstru" şi "obsservaţiunile" sunt prost scrise. Altă dată să nu vă mai permiteţi fantazii ortografice. 

73

[TITU MAIORESCU]
 Iaşi, în 27 sept. 1875 ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 250

Domnule Ministru, 

Conformîndu-mă cu telegrama d-voastre N-o 7992, am onoarea a observa următoarele în privinţa tabloului de reorganizare a şcoalelor rurale din judeţul Iaşi primit cu ordinul N-o 7768. 
1) Şcoala de gradul II din cotuna Tabăra, comuna Bivolarii (cu învăţătoriul Sava Mîndru) nu-i trecută în tablou. Nu cred însă că e de privit ca desfiinţată. 
2) În cotuna Oneştii, comuna Şipotele (N-o 14 în tabloul Ministeriului) e prevăzută ca existînd 
o şcoală de gradul II, cu un învăţătoriu numit N. Marian, despre care subsemnatul nu ştie nimic, căci nu i s-au trimis nici cataloagele examenului general a. şc. 1874/75, nici state de prezenţă din acea cotună. 
3) Nu-i prevăzută în tablou şcoala din cotuna Scobinţii, comuna Bădenii, cu învăţătoriul Dimitrie Negrescu. Subsemnatul au fost propus ridicarea acestei şcoli la gradul I-i. E a se privi ca desfiinţată? 
4) în cotuna Mogoşăştii-Frumoasei şi-a Galatei, comuna Budeştii (N-ro 38 din tabloul Ministeriului) s-au făcut, cu începere de la 1 septemvrie a. c., următoarea schimbare: d. Nicolae Arbore, fiind numai suplinitor şi nefiind nicicum mulţămit cu poziţia sa precarie, au fost 
înlocuit prin Popovici Alexandru, care-au absolvit cu succes bun Şcoala Normală din Bucureşti. 
5) În comuna Dumeştii, jud. Iaşi (N-rul 41 din tabloul Ministerului) e prevăzut ca învăţătoriu un A. Bucur despre care subsemnatul nu ştie nimic. Şcoala de gradul II a acestei comune se află în cotuna Păuşăştii, iar învăţătoriul se numeşte Theodor Dimitriu. 
6) Rog totodată a mi se lămuri pe care motiv anume s-au făcut permutarea, unul în locul altuia, a învăţătorilor din comunele Hermeziu şi Voineştii (N-rii 17 şi 45 din tabloul Ministeriului). 
Toate celelalte dispoziţii cuprinse în tabloul reorganizărei şcoalelor din judeţ se urmează întocmai. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu
Domniei sale 
 Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei publice

               {EminescuOpXVI 124}

               {EminescuOpXVI 125}

               {EminescuOpXVI 126}

74

[TITU MAIORESCU]
Iaşi, în 27 sept. 1875
 ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 251

Domnule Ministru, 

Conformîndu-mă cu telegrama d-voastre N-o 7992, am onoarea a observa următoarele în privinţa tabloului de reorganizare a şcoalelor rurale din judeţul Vaslui trimis mie cu ordinul N-o 7838. 
1) Subsemnatul au fost propus ridicarea şcoalelor din comunele Poiana-Carnului (Pocreaca) şi Ciorteştii la gradul I-i pentrucă, împreună cu cea din Dobrovăţ, sunt în toate privirile cele mai bune şcoli rurale din judeţul Vaslui (N-rul 2 et 3 din tabloul Min[isterului]). 
2) Tot ridicarea la gradul 1 s-au fost propus în la şcoala din Muntenii-de-Sus. Aicea, pentrucă salariul de la comună e insuficient (N-rul 4 din tabloul Ministeriului). 
3) Numele învăţătoriului propus pentru comuna Tanacu nu e Gg. Alexandru, ci Alex. Ghiorghiu (N-rul 5 din tabl[oul] Ministeriului). 
4) Am propus desfiinţarea şcoalei de fete din Dumeşti, pentru cu mijloacele prevăzute în bugetul statului şi al comunei să fie întrebuinţate la fondarea unei şcoale în cotuna Todireştii, aceeaşi comună. Şcoala de fete în sat ni s-a părut de prisos. (N-rul 14 din tabl[oul] Minist[erului]). 
 5) În cotuna Telejna (Butucărie), aceeaşi comună, am propus ca învăţătoriu la şcoala de acolo pe normalistul Petru Smoc. Alex. Ciureanu e învăţătoriu în Zapodeni. Un C. Ciureanu, cum e prevăzut sub n-rul 24 din tabloul Ministeriului ca funcţionînd în Telejna, nu-mi este cunoscut. (A se revedea în această privinţă tabloul judeţului Vaslui, trimis cu adresa mea N-ro 212, Anexa E). 
6) La şcoala de gradul 1 din comuna Bîrzeştii rog a se recunoaşte ca învăţătoriu 
normalistul Nicolae Habar, recomandat d-voastre cu adresa mea N-ro 228. 
7) Rog a lua asemenea în considerare propunerile făcute în Anexele F şi G al aceluiaşi tablou trimis de mine, privitoare la ratoşele ce se află în comunele Laza şi Poieneştii, 
proprietăţi ale statului. 
Toate celelalte dispoziţii cuprinse în tabloul reorganizărei şcoalelor din judeţul Vaslui se urmează întocmai. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu
 Domniei sale
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice şi Cultelor

               {EminescuOpXVI 127}

               {EminescuOpXVI 128}

               {EminescuOpXVI 129}

               {EminescuOpXVI 130}

Revizor şcolar: 
M. Eminescu
 Domniei sale
Domnului Ministru de Culte şi Instrucţiune Publică

Iaşi, în 28 sept. 1875
76

 [TITU MAIORESCU]

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 253

Domnule Ministru, 

Conformîndu-mă ordinului d-voastre N-o 7897, prin care cereţi lista şcoalelor rurale întreţinute numai de comune sau din fondurile private, am onoarea a răspunde că-n judeţul Vaslui nu se află de fel asemenea şcoli. Cunosc numai că defunctul Gr. Cuza au testat un fond pentru şcoala din comuna Codăieştii, despre administrarea căruia însă prefectura de Vaslui nu mi-au dat nici pînă în prezent cerutele informaţii. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu
Domniei sale 
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

77
[TITU MAIORESCU]
Iaşi, [11]23 octomvrie 1875
Telegramă 
D-lui Ministru al Instrucţiunei, 

Răspund la telegrama dv. 405 că ieri, în zece octombre, d-na Cristofor a sosit la postul ei în Tîrgu-Frumos. Capacitatea d-ei Nicolau, fosta directoare, este la nivelul comun al învăţătoarelor noastre primare, nici mai rea nici mai bună; la conduita sa n-am nimic de observat în rău. 
Revizor: 
M. Eminescu

130

               {EminescuOpXVI 131}

78
[D. ANTIPA]
[Iaşi, 11/23-14/26 octombrie 1875]
[Nr. 258]

Adresa dv. N-o 8637, prin care îmi anunţaţi "spre ştiinţă" că aţi încuviinţat permutarea şcoalei din cot. Ipatele în cot. Borăştii, m-a uimit întrucîtva, pentru că cuprinde în sine o procedură incorectă. Vă aduc aminte: 
1. Că în actuala comuna Borăştii se află două şcoli, trecute în bugetul ordinar al statului şi care n-au fost desfiinţate nicicînd prin vreo hotărîre ministerială, şi anume una de gradul I-iu în Ipate, alta de gradul al II-lea în Borăşti. Prin urmare ceea ce vi s-a cerut din partea primăriei respective a fost nu permutarea, ci desfiinţarea unei şcoli. 
2. Desfiinţarea unei şcoli întreţinută de stat este numai atribuţiunea Ministeriului Instrucţiunii Publice, iar nicidecum aceea a altor autorităţi administrative. [... ]
[Motivul că Borăştii ar fi centrul comunei] e-ndestul de bun pentru cine nu cunoaşte localităţile, subsemnatul însă e pe deplin sigur că copiii din Ipatele nu pot vizita şcoala din Borăşti, nici viceversa. În vederea acestor motive am onoare a observa, că, pe cîtă vreme Ministerul Instrucţiunii nu va încuviinţa desfiinţarea şcoalei din Ipatele, ea esistă în planul Ministerului public, în bugetul ordinar al statului, şi poate fi privită ca o catedră vacantă numai pîn-în momentul în care Ministerul numeşte un învăţător care s-o ocupe. 

79
[TITU MAIORESCU] 

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, în 14 octomvrie 1875
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 260

Se întreabă dacă la şcoalele 
mixte-rurale nu s-ar putea numi 
şi fete ca învăţătoare. 

Domnule Ministru, 

Fiindcă după noua organizare a învăţămîntului primar-rural multe din catedrele din nou înfiinţate au rămas vacante, rog a mi se răspunde dacă ele se pot ocupa prin eleve cari-ar fi absolvit cu succes institutele secundare de fete. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu
Domniei sale
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

               {EminescuOpXVI 132}

80

[TITU MAIORESCU]

ROMÎNIA 
INSPECTORATUL ŞCOLAR Iaşi, în 14 octomvrie 1875
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI
N-o 262
Se recomandă mai multe cereri 
de congediu. Cu anexe. 
Domnule Ministru, 
Am onoarea a supune aprobărei d-voastre următoarele cereri de congediu: 
1). D-na Aspasia Voinescu, institutoare de clasa 1 ş-a II la Şcoala Primară de Fete din Beilic, cere un congediu de treizeci zile. Alăturat sub A) şi B) suplica ei şi testimoniul medical. 
2). D-nul Nicolae Ionescu, învăţătoriu în comuna Şipotele, plasa Bahlui, judeţul Iaşi, cere congediu de la 15 - 30 a l. c. Alăturat sub C) certificatul medical. 
3) În fine d-nul Emanoil Tanasachi, învăţătoriu în cotuna Cîrjoaica (com. Cotnari, pl. Bahlui, jud. Iaşi), cere un congediu de 6 zile, adică de la 20 - 25 octomv. inclusiv. Suplica sa e adresată acestui revizorat şi e motivată de grave interese familiare. Afară de-aceea e singurul congediu pe care l-a cerut în decursul serviciului său. 
Revizor şcolar
M. Eminescu 
Domniei sale 
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

81
[VASILE TĂNĂSACHE]
[Nr. 263] [Iaşi, 14 octombrie 1875]

Certificatul primăriei, care atribuie unui copil energie în eserciţiul funcţiei de monitor, e de-a dreptul ridicul. 

82
[TITU MAIORESCU]

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, în 14 octomvrie 1875
CIRCONSCRIPŢIUNE IAŞI

N-o 265

Se cer pentru cancelaria revizoratului două odăi disponibile de la Trei Ierarhi
Domnule Ministru, 

Subsemnatul, revenind asupra adresei sale N-o 214, înmînuite domniei voastre în persoană, vă roagă din nou să binevoiţi a dispune ca să se cedeze acestui revizorat cele două odăi din casele şcoalelor de la Trei Ierarhi cari în prezent sunt cuprinse de cătră mai mulţi studenţi de la Facultatea de Drept. 

Revizor şcolar: 
M. Eminescu 
Domniei sale 
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

               {EminescuOpXVI 133}

83

[LEON NEGRUZZI]
[Nr. 271] [Iaşi, 23 - 31 octombrie 1875]

Cu toate că prin adresa mea N-o 260 v-am fost rugat a ordona primarului din com. Tomeşti ca să achite restul de salariu ce are a-l primi de la comună învăţătorul Ioan Lateş, pentru ca acesta să, se poată permuta la şcoala din Dumeşti (jud. Vaslui), totuşi şi acum încă d-l primar de acolo refuză, pe motive zadarnice, să-i achite salariul, ba-i ţine încă şi lucrurile sub un fel de secuestru, care n-are nici un temei legal. 
Vă rog deci să binevoiţi să-l faceţi pe primar să înţeleagă că puterea sa în comună are oarecare margini, că trebuie să achite retribuţia votată de comună învăţătorului şi că nu poate secuestra făr-un motiv binecuvîntat averea unui om care nu dătoreşte nimic fiscului, nici e urmărit pentru vreo datorie. 

84

[TITU MAIORESCU] 

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, în 31 octomvrie 1875 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 273

Raport asupra d-lui N. Corvin, 
învăţătoriu de cl. III, Vaslui. 

Domnule Ministru, 

Institutorul clasei a III-ia de la Şcoala Primară de Băieţi din Vaslui, d. N. Corvin, încă din 25 octombrie anul espirat obţinuse un congediu pentru a-şi căuta de sănătatea sa cu totul zdruncinată. Însă căutarea sa n-au avut nici un rezultat. Atunci directorul acelei şcoli au cerut să i se acorde d-lui Corvin un congediu nelimitat, pe care d-voastră l-aţi şi încuviinţat prin ordinul N-o 7869, din 22 septemvrie. D-nul director însă, ştiind că numitul învăţătoriu nu va fi mulţămit cu un congediu pe care nu-l ceruse, au observat următoarea linie de conduită: au asistat timp de-o săptămînă la prelegeri, au văzut că d. Corvin dă esplicaţiuni false, se-ncurcă în vorbă şi adeseori nu mai poate urma şi, în fine, că elevii, văzînd starea sa au ajuns fără disciplină, //iară d-nia lui, spre a restabili disciplina, aleargă la nişte pedepse, nepermise de regulele şcolare, şi acelea aplicate într-un mod foarte aspru. C-un cuvînt, d-nul director au constatat din nou că starea mintală a d-lui Corvin îl face incapabil de a conduce mai departe clasa. Atunci directorul a pus în lucrare ordinul d-voastre N-o 7869, i-au anunţat congediul şi, cu începere de la 1 octomvrie, au întrunit clasele a III-ia şi a IV-a sub conducerea sa. 
După toate acestea, domnule ministru, cred că punerea în neactivitate şi pensionarea d-lui Corvin sunt de neapărată trebuinţă. Cu toate acestea, vă rog a lua în consideraţie că numitul a fost un învăţătoriu bun şi că starea în care se află astăzi cere ca punerea sa în neactivitate să se întîmple în condiţiile cele mai bune posibile pentru dînsul. 
Cu suplinirea acestei catedre, pînă la noi dispoziţii, aş propune să se însărcineze d-nul Constantin Tincu, care, la concursul ţinut în 3 iuliu, au ieşit cu media generala 7, 18. (A se vedea acta concursului trimisă cu raportul meu N-o 168). 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 Domniei sale 
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice şi Cultelor

               {EminescuOpXVI 134}

85

[G. HRISOSCOLEU]
 [Iaşi, octombrie 1875]
Domnule Director, 

Vă rog a-mi raporta cît de curînd şi în detaliu despre starea în care se află d-nul institutor Corvin, fiindcă ministrul, prin telegrama sa N-o 8793, mi-au cerut informaţii în privirea d-sale. 
Subsemnatul, cunoscînd deja starea numitului, are nevoie numai de o caracterizare mai de aproape a cazului, deci raportul d-voastră nu trebuie numaidecît să fie îmbrăcat într-o formă oficială. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu

86

[TITU MAIORESCU]
 Iaşi, în 14 noiemvrie 1875

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 287

Domnule Ministru, 

Ordinul d-voastre N-o 9036, permiţîndu-mi a vă recomanda pentru ocuparea şcoalelor rurale vacante eleve cari-ar fi absolvit cu succes vreun institut secundar de fete, am onoare a supune aprobărei d-voastre numirea d-şoarei Sevasta Colovelone la şcoala de gradul I-i din comuna Tomeştii, plasa Codru, jud. Iaşi. Aspiranta au terminat cu succes eminent Institutul "Azil Elena", unde au fost şi pedagoagă. În urmă a fost învăţătoare la cursul primar în institutul d-nei Humpel. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domniei sale 
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice

87

[titu MAIORESCU]
 Iaşi, 14 noemvrie 1875

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 288

Domnule Ministru, 

La ordinul d-voastre N-o 8804, care conţine rectificările tabloului de reorganizarea şcoalelor din aceste două judeţe, am onoare a vă notifica următoarele în privirea unor şcoale din judeţul Iaşi: 
1). Şcoala din Scobinţi trebuie să fi figurînd în tabloul vechi al Ministerului sub nume de: 
"Bădenii". Învăţătoriul Dimitrie Negrescu e recunoscut de stat. 

134

               {EminescuOpXVI 135}

2). Şcoala din cotuna Tabăra figurează sub "Bădarăi". Actualul învăţători, Sava Mîndru, e recunoscut de stat. 
3). Şcoala trecută în registrele Ministeriului sub "Miroslava" se află în cotuna Găurenii. învăţătoriul Miron Lupescu e asemenea plătit de stat. 
Fiindcă în tabloul format de subsemnatul şcoalele nu sunt numite după reşedinţele actuale sau foaste ale comunelor, ci după localitatea în cari se află într-adevăr, s-au putut naşte 
confundările de pîn-acum. 
Rog deci a se rectifica în acest sens tabloul Ministeriului. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domniei sale 
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice

88
[D. ANTIPA]

[Nr. 293] [Iaşi, 14-19 noiembrie 1875]

Învăţătorii rurali mai buni ar trebui să simtă întotdeauna că ochiul administraţiei judeţene e îndreptat asupra lor şi a silinţilor lor, de aceea trebuie ca prevederile bugetare comunale să le creeze mijloacele materiale pentru ca să-şi poată îngriji în deplină linişte de îndatoririle lor. Recomand deci mai cu seamă pe învăţătorii următori, în privirea cărora veţi binevoi a recomanda onor. comitet permanent ca, la revizuirea bugetelor comunelor rurale, să li se asigure esistenţa într-un mod mai distins decît celorlalţi pe cari nu-i citez. Îi dispart în două categorii: întîia cuprinde pe învăţătorii dinainte de 1 sept., cari se disting prin inteligenţă şi ştiinţă; a doua cuprinde pe învăţătorii din nou primiţi, cari au absolvit cu succes eminent institutul normal sau îi cunosc ca stăruitori în treaba lor. 

89

[LEON NEGRUZZI] 

[Nr. 298] 
 [Iaşi, noiembrie 1875]

Primarul face necalificabile şicane (învăţătorului)

               {EminescuOpXVI 136}

90

[LEON NEGRUZZI]

[Nr. 299] [Iaşi, decembrie 1875]

Inspectînd în 29 noiemvrie a. c. şcoalele din com. Şipotele, pl. Bahlui, le-am aflat pe amîndouă închise. Învăţătoriul din cotuna Andrieşenii au pretextat că lipsa de lemne îl sileşte să ţie şcoala închisă, iar cel din Şipote nici n-au fost vizibil pentru mine, de vreme ce lipsea din sat sub pretext de boala. Din izvoare private însă am aflat că şcoalele în această comună stau închise de aproape 6 luni, că primarul din localitate e într-un fel de unită complicitate cu învăţătorii, că învăţătorul din Şipote serveşte de ajutor de perceptor şi nu are domiciliul fix, ci locuieşte mai mult la d-l primar. Localul de şcoală din Şipote l-am găsit prefăcut în locuinţă a notarului, uşa din tindă, care dă în clas, am găsit-o zidită şi deschisă în păretele din nord o altă uşă, încît de afară copiii intră de-a dreptul în şcoală. Şcoala nu funcţionează defel. În clas d-nul notar îşi păstrează peste iarnă curechiul şi nutreţul pentru vite. Toate acestea sub ochii d-lui primar. 
Spre a constata purtarea învăţătorilor am rînduit o comisiune compusă din trei învăţători din plasa Turia, iar calificarea purtării neauzite a d-lui primar, pentru care şcoalele părea că nici esistă, o las la apreciaţia dv. 
Ca un curiozum vă comunic bugetul şcoalelor din această comună pe anul viitor, în alăturare cu alte sume: 

[... ]

Reversul monedei este: Salariul primarului 1 800 
 Diurna primarului 600 
 Total 2400

Va să zică întreţinerea a două şcoli în comună e mai puţin importantă decît esistenţa unui domn primar. Va fac atent totodată la cifra trecută sub 4. E ştiut că chiria unei case ţărăneşti e pe an de la 3 - 6 galb., aicea văd însemnat 20 şi mai bine de galbeni; cu toate acestea localul e destul de mizerabil. Din aceste toate însă se vede că tăcerea d-lui primar e destul de semnificativă şi se esplică [prin] complicitatea sa cu învăţătorii. 
Rog deci să mijlociţi pe lîngă onor. comitet permanent ca, cu ocazia verificării bugetelor comunale, să prevadă sume suficiente pentru amîndouă şcolile, pentru ca, oricînd ar veni alţi învăţători în locul acestora, să găsască toate cele trebuincioase pentru funcţionarea şcoalei. 

               {EminescuOpXVI 137}

91

[TITU MAIORESCU]

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, în 11 decemvrie 875 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 306

Raport asupra inspecţiilor 
făcute în noiemvrie şi decemvrie

Domnule Ministru, 

În lunele noiemvrie şi decemvrie a. c. am inspectat următoarele şcoale rurale din judeţul Iaşi: 

[... ]

Mai pretutindene am constatat, cu părere de rău, că administraţia comunală e neîngrijitoare faţă cu şcoalele, că reparaţiile localurilor sau nu le face la vreme, sau de fel, că lefile învăţătorilor (de la comună) se plătesc la trilunie, că lemnele prevăzute pentru şcoale se dau prea tîrziu, că amendele celor avertizaţi nu se execirtă, că frecuentaţia din cauza aceasta e mică. O lăudabilă escepţie de la acest mod de administrare fac comunele Podul-Iloaiei (pl. Bahlui) şi Bivolarii (pl. Turia). Mai ales primarul de Bivolari, care, cu mijloace bugetare foarte răstrînse, au cumpărat un local de şcoală foarte bun şi întreţine cu îndestulare cele două şcoli ale comunei, merită o deosebită menţiune. 
În inspecţia mea am găsit cele două şcoli ale comunei Şipotele (Şipotele şi Andrieşenii) închise şi, după cum am auzit, de mai mult de şase luni. Pe de-o parte am înştiinţat prefectura, care va şti să pedepsească pe primariul local, care n-au raportat nimănui despre aceasta şi au plătit învăţătorilor salarele din partea comunei şi a statului; pe de altă parte însă am rînduit o comisie de învăţători cari să constate de aproape purtarea institutorilor din Şipote şi Andrieşeni. La rîndul lor vă voi espune mai de aproape împrejurările şi propunerea mea 
relativă la ele. 
Pe învăţătoriul din cotuna Movilenii (com. Miseştii, pl. Copou) nu l-am găsit în şcoală, deşi copiii erau adunaţi în număr suficient. Învăţătorul, plătit de comună numai, e preot într-un sat destul de depărtat de Movileni. 

137

               {EminescuOpXVI 138}

 ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, în 11 decemvrie 875
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 308

 Primăria comunei Cîrnicerni (pl. Turia) au deschis fără autorizare o şcoală în satul Perienii şi a numit învăţătoriu pe un preot bătrîn, necalificat, care se lasă suplinit de un nepot al său, băiet de 12 ani; un semn că băietul prestează învăţămîntul, iar preotul ia salariul. 
Demni de a fi amintiţi, pentru zelul şi buna lor metodă, i-am găsit pe următorii învăţători: 
Ilie Georgescu înv., cot. Erbicenii, com. Podul-Iloaiei
Vasile Lohan " " " " "
Gheorghe Chiţescu " cot. Gropniţa, com. Miseştii
Vasile Tanasachi " com. Bivolarii

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 D-sale
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice

92
[TITU MAIORESCU]

Domnule Ministru, 

În raportul N-o 288 am scăpat din vedere a releva încă două erori strecurate în tabloul pentru reorganizarea şcoalelor din judeţul Iaşi: 
1) În cotuna Cîrjoaia, com. Cotnari, se află o şcoală de gradul I-i întreţinută de stat (învăţătoriu Emanoil Tanasachi), care, deşi trecută în tabloul trimis de mine, au fost eliminate de către onor. Ministeriu. Fiindcă tabloul de reorganizare în rezumatul său nu citează nici o singură şcoală desfiinţată, de-aceea cred că nici aceasta nu-i de taxat în numărul celor desfiinţate. 
2) În cotuna Andrieşenii, comuna Şipotele, se află asemenea o şcoală de gradul I-i, întreţinută de stat (învăţătoriul Neculai I. Ionescu). Andrieşenii făceau odată parte din desfiinţata comună Epurenii, deci şi şcoala era cunoscută Ministeriului sub numele "Epureni". După noua organizare a comunelor, Andrieşenii au trecut la comuna Şipotele, cu şcoală cu tot, iar Epurenii au trecut // la comuna Vlădenii. În aceşti Epureni s-au înfiinţat mai pre urmă o şcoală întreţinută numai de comună. Această din urmă şcoală au fost confundată cu cea din Andrieşeni şi trecută în tabloul reorganizării şcoalelor sub "Epureni", cu învăţătorul ei Gh. Gherasim. 
Lămurind aceste două ultime confundări ce s-au putut întîmpla cu ocazia reorganizărei şi pe care eu le-am constatat abia la faţa locului, am onoarea a vă înainta, pe lîngă aceasta, statele suplementare ale învăţătorilor din cotunele Cîrjoaia şi Andrieşeni, pe lunele septemvrie, octomvrie, noiemvrie şi decemvrie 875. Despre învăţătoriul din Andrieşeni v-am raportat cu adresa mea N-o 306, şi rog a i se reţinea salariul pînă la definitiva limpezire a poziţiei sale. 
 Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 D-sale
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice şi Cultelor

               {EminescuOpXVI 139}

139
93

[TITU MAIORESCU]

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, 15 decemvrie 1875
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 315

Domnule Ministru, 

D. Vasile Tanasachi, învăţător la şcoala primară rurală din tîrgul Bivolarii, mă roagă să mijlocesc pe lîngă d-voastră pentru. acordarea unui congediu de 15 zile, în care vreme să poată consulta medici din Iaşi asupra boalei sale de piept şi a tratamentului ei. 
Fiindcă acest învăţători e unul din cei mai buni din judeţul Iaşi şi e într-adevăr bolnav, după cum însumi am putut constata, rog a i se acorda congediul cerut. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
D-sale
 Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice şi Cultelor

94

[CONSTANTIN GEORGEAN]

[Nr. 320] [Iaşi, 15 decembrie 1875]

D-l suprefect al plăşei Turia îmi trimite un proces-verbal al primarului comunei Hermezin, prin care se constată că în ziua de 21 oct. a. c. au găsit elevii singuri şi atît d-ta cît şi suplinitorul lipseau, că întrebuinţezi elevii la lucrurile d-tale private, că întrebuinţezi localul şcoalei la alte scopuri decît cele la care e destinat. În caz dacă procesul-verbal al primarului ţi se pare obijduitor, atunci îmi vei raporta, ca să pot rîndui o cercetare în această privinţă, în caz însă de-a fi adevărat te previn că repetarea unor asemenea abuzuri poate avea cele mai grele urmări. 

95

[TITU MAIORESCU]

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, 15 dec. 875
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 323

Domnule Ministru, 

D. Vasile Giuncu, învăţătoriu la şcoala rurală din comuna Ciorteştii, pl. Crasna, jud. Vaslui, fiind pe deplin cualificat pentru postul ce ocupă, cere ca subsemnatul să mijlocească la d-voastră pentru decretarea sa definitivă. Neavînd nimic de opus acestei cereri, am onoarea a v-o recomanda spre încuviinţare. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
D-sale 
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

               {EminescuOpXVI 140}

96
[D. ANTIPA]

 ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, 15 dec. 875
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI
N-o 324

Domnule Prefect, 

D. Nicolae Habar, învăţătoriul din comuna Bîrzeştii, pl. Stemnic, acel judeţ, este normalistul cel mai bun care-a ieşit în anul şcolar 874/75 din institutul Vasilie Lupul. Prezentîndu-se puţin mai tîrziu cu cererea sa, n-am putut să-l recomandez decît pentru singura şcoală de gradul I-i ce mai rămăsese vacantă, adică pentru cea din Bîrzeşti. Numitul s-a plîns însă în mai multe rînduri că administraţia comunală nu găseşte mijloace nici pentru a-i întreţine viaţa de toate zilele măcar. 
Vă fac atent d-le prefect, ca salariele de la stat se plătesc o dată la trilunie şi că prin urmare, dacă comuna nu avansează nimic învăţătoriului, acesta e neapărat redus de a muri de foame. Vă mai amintesc adresa mea No 293, în care am premis cuvintele că "învăţătorii rurali mai buni ar trebui să simtă întotdeuna că ochiul administraţiei judeţene e-ndreptat asupra lor şi a silinţelor lor; de aceea trebuie ca prevederile bugetare comunale să li creeze mijloacele materiale pentru ca ei să poată îngriji în deplină linişte de îndătoririle lor". În acea adresă am citat ca recomandabil şi pe învăţătoriul Nicolae Habar. S-ar putea deci ca comuna să avanseze învăţătoriului mijloacele de existenţă din prevederile anului viitoriu sau printr-un credit suplementar; şi aceasta e cu atît mai uşor // cu cît comptabilitatea comunelor e mult mai simplă şi mai uşor de supravăzut decît acelea ale administraţiilor centrale. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 D-sale
D-lui Prefect al judeţului Vaslui

97
[D. ANTIPA] ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, în. 16 decemvrie 875
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 325

Domnule Prefect, 
Normalistul I. Spiridon, numit învăţătoriu în Borosăşti prin ordinul Ministeriului N-o 7838, îmi comunică că pîn-în ziua de azi şcoala din acea comună nu s-a deschis, de vreme ce primăria refuză de a-i da orişice ajutor. La revizia făcută în vara acestui an am constatat că în localul închiriet pentru primărie se află trei odăi goale, din cari una uşor s-ar fi putut ceda şcoalei. Şi anume: o odaie în etagiul de sus, mai greu de făcut accesibilă pentru şcoală, pentru c-ar cere oarecari cheltuieli de prefacere, dar totodată şi cea mai bună; alte două în etagiul de jos, din cari una serveşte de arest şi foarte umedă, cea de-a doua, mai mică şi mai puţin umedă, are nevoie de foarte puţină reparatură. Afară de aceea, daca primăriei nu i-ar fi convenit de-a aşeza şcoala în localul său, dar ar fi avut intenţia de-a închiria local, ar fi trebuit s-o facă la sf. Dumitru, cînd se obicinuieşte a se închina casele la noi în ţară.. Local încăpătoriu s-ar fi găsit într-adevăr în satul Borosăştii, casele d-lui Ioan Berezovski, neguţitoriu c-are, de nu mă-nşală memoria, ţine în arendă şi venitul băuturilor spirtuoase din acea comună, încît o tranzacţie bănească cu dînsul ar fi fost uşor de regulat. 

140

               {EminescuOpXVI 141}

Ce s-atinge de bănci, catedră, orologiu ş. c. l, acestea reprezentează o sumă atît de mică, încît uşor s-ar fi putut acoperi dacă ar fi existat cîtuşi de puţină bunăvoinţă. Scuza că toate acestea nu sunt prevăzute în bugetul anului curent ar fi valabilă numai atunci cînd comunele şi oamenii ar trăi un singur an, pe cînd ştim cu toţii că anii sunt împărţiri făcute timpului de cătră oameni şi că o bună chibzuire uşor prăvale cheltuieli estraordinare ale anului curent asupra veniturilor celui viitor. De-aceea constat cu părere de rău că comuna Boroseştii n-au întîmpinat cu bunăvoinţă intenţiile onor. Ministeriu al Instrucţiunei Publice şi priveşte şcoala ca un lucru de prisos. 
Sper însă că, cel puţin cu începerea anului viitor, aceste lucruri se vor schimba prin ordinele d-voastre, căci atuncea şi scuza neprevederei prin buget întrebuinţată de primărie va cădea de sine. 

 Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 Domniei sale
 Domnului Prefect al Judeţului Vaslui

98

[ION SPIRIDON]

[Nr 326] [Iaşi, 16 decembrie 1875]

Lucrarea relativă la cele espuse de d-ta prin rap. No 239 s-au înaintat Prefecturei de Vaslui. Întreb însă: cum de ai ajuns d-ta la No 239 în aşa scurt timp? Cu ce-ai împlut 239 coale de hîrtie în decursul a 3 1/2 luni? 

99

[TITU MAIORESCU]
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, în 16 dec. 875 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 331

Raport asupra învăţătorilor 
din Şipote şi Andrieşeni 
Cu două anexe. 

Domnule Ministru, 

Inspectînd, la 29 noiemvrie a. c., şcoalele din comunele Şipote şi Andrieşenii (com. Şipote, pl. Bahlui, jud. Iaşi), le-am găsit pe amîndouă închise dintr-o vreme pe care în acel moment n-am putut-o determina cu precizie. 
Învăţătoriul Nic. I. Ionescu din Andrieşeni au adus drept scuză că primăria nu l-au aprovizionat cu lemne, şi într-adevăr chitanţa de primirea banilor pentru lemne purta data de 21 noiemvrie, încît, adăugînd zilele necesare pentru aducerea lemnelor din jud. Botoşanilor (Suliţa), se poate admite că lipsa de lemne îl oprise de la deschiderea în regulă a şcoalei. 
Învăţătoriul Alex. Lefteriu din Şipote nici nu mi s-au prezentat. Jumătate din localul şcoalei împreună cu tinda le-am găsit cedate ca locuinţă privată notariului comunei, carele au închis cu părete uşa de la clasă şi au spart o alta care de-afară dă drept în clas. Aicea n-am

141

               {EminescuOpXVI 142}

aflat nici copii, nici învăţătorii, ci clasa servea notarului drept cămară, pentru păstrarea proviziilor sale de iarnă. // Am aflat că învăţătoriul A. Lefteriu. e totodată şi perceptor în comună şi că de mai multe luni şcoala ar fi închisă. 
La 1 decemvrie am rînduit o comisie pentru cercetarea mai de aproape a acestor abuzuri şi determinarea timpului de cînd şcoala e închisă. Procesul-verbal al acestei comisii vi-l înaintez deodată cu aceasta. 
Ce s-atinge de purtarea primarului, observ că el nu a raportat nimănui despre această stare anormală. Văd numai că în 21 iuniu a. c. au asistat la examenul general din Şipote, unde, după procesul său verbal, erau prezenţi 23 elevi. Tot în acea zi au asistat şi la examenul general din cotuna Andrieşenii. Părerea mea este că în Şipote nu s-au ţinut de fel examen şi că procesul-verbal relativ e un falsum, iar la Şipote s-au ţinut, însă trebuie să fi arătat rezultate foarte slabe. 
Caracteristic este că statele de prezenţă ale învăţătorilor din acele două cotune n-au fost trimise de cătră primărie nici într-un trimestru al anului curent. Poate că primariul a crezut a se sustrage de la orice responzabilitate prin aceasta. Pe de altă parte, desigur că în urma statelor de prezenţă, înaintate ministeriului de cătră predecesorul meu şi de cătră mine pentru lunele de ferii iuliu şi august, vor fi avut de urmare mandarea sumelor respective şi achitarea învăţătorilor. În faptă, în privirea lunelor de ferii iuliu şi august, o cercetare a statelor de prezenţă în serviciu nu-mi era cu putinţă, de vreme ce acelea se trimit din partea comunelor abia pe la finele lui septemvrie. Cu începerea lunelor de serviciu real revizuirea acelor state mi s-a părut necesară şi atunci am observat poarta prin care d-nul primar crede a declina responsabilitatea. 
La 13 a l. c. am primit o hîrtie a d-lui A. Lofteriu, prin care d-nia lui, în urma cercetărei ce-o făcusem, îşi dă demisia. Am crezut de cuviinţă a nu v-o recomanda, fiindcă asupra petiţionarului e o cercetare pendentă. Dar o alăturez pe lîngă aceasta. 
Procesul-verbal încheiat de comisia învăţătorilor e adevărat şi coincidează cu ştirile necomplecte pe cari le aveam eu şi pe cari el le întregeşte. 
Opinia mea finală este că învăţătoriul şi primariul din Şipote să fie daţi judecăţii pentru frustarea statului şi a comunei cu apuntamentele plătite celui dentîi. Iar învăţătoriul din Andrieşeni să fie pedepsit pe cale disciplinară, sau cu avertizarea, sau cu suspensie pe timp determinat, sau cu permutarea la o şcoală de gradul al 2-le. 
Deodată cu dezlegarea acestei cestiuni, rog a mi se înapoi şi anexele. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 D-sale
Domnului Ministru de Culte şi Instrucţiune Publică

100

[TITU MAIORESCU]
 ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, în 16 dec. 875
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 332

Domnule Ministru, 

Consiliele comunale dispun adesea mutarea şcoalelor din loc în loc, sau pe motivul că aşa-numitul centru al comunei, care mai adesea nu-i centru, trebuie să se bucure de această favoare; sau după alte motive, ale căror izvor e pre atît de greu pre căt şi de nefolositor de a cerceta. Comitetele permanente - în genere în necunoştinţă de cauză - aprobă aceste permutări, şi revizorul şcolar e redus la rolul de-a înregistra fapte complinite. 
De-aceea, vă, rog de-a ordona espres şi fără escepţie acestor onor. corpuri judeţene şi comunale de-a lăsa şcoalele în locul lor şi de-a cere, pentru orice permutare proiectată, avizul revizorului şcolar. 

142

               {EminescuOpXVI 143}

Cele mai nouă schimbări de acest soi sunt: 
1) În judeţul Iaşi: mutarea şcoalei din Mogoşăşti (368 contrib. ) la Budeşti, reşedinţa cu mult mai nensemnată a comunei. Deşi am făcut paşii necesari pentru anularea acestei mutări, votul Comitetului Permanent mi s-a impus ca fapt complinit. 
2) Învăţătoriul din cotuna Ipatele îmi anunţă că primăria voieşte a muta şcoala în cotuna Borăştii (com. Borăştii, plasa Funduri, jud. Vaslui). La acest caz mai notez că, invocînd lipsa de mijloace, // această primărie a desfiinţat şcoala din Borăşti, iar învăţătorul Ştefan Băncescu, ce şi-au fost cerut permutarea în acest loc, au rămas tot în Muntenii-de-Sus (V. R. R. No 200). Acuma primăria voieşte a desfiinţa şcoala din Ipate, spre a o înfiinţa din nou pe cea din Borăşti. Această chibzuire au fost asemenea aprobată de cătră Comitetul Permanent. 
3) Primăria com. Drăguşenii (pl. Funduri, jud. Vaslui) voieşte a muta şcoala din cotuna Şcheia în Drăguşeni. 
4) Ultima permutare, care-mi pare mai motivată, este aceea a şcoalei din Butucărie în cotuna Bereasa (com. Telejna, pl. Funduri, j. Vaslui). 
Aducîndu-vă la cunoştinţă toate acestea, rog ca, începîndu-se semestrul viitor, să se restabilească status quo ante, esceptînd mutarea din com. Telejna, care se poate aproba. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 Domniei sale 
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

101

[TITU MAIORESCU]

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, în 17 dec. 875
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 335

Domnule Ministru, 

Consiliul comunei Hermeziu (pl. Turia) a decis a înfiinţa o şcoală în cotuna Rădenii menită pentru cotunele Rădenii, Păulenii, Căneştii şi Roşcanii. Pentru acest scop a destinat 600 l. n. anual ca salariu învăţătoriului, deosebit de celelalte cheltuieli de întreţinere. Neavînd nimic de opus acestei intenţii, vă rog să binevoiţi a autoriza înfiinţarea numitei şcoli, care au mai existat pînă la 1874, cînd au încetat de-a funcţiona prin suspendarea învăţătoriului ei. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
D-sale 
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

               {EminescuOpXVI 144}

102
[TITU MAIORESCU]
romînia Iaşi, în 17 dec. 875
Domnule Ministru, 

Înapoindu-vă suplica d-nei Elena Bardasare prin care cere a se recunoaşte şi întreţinea de stat şcoala la care funcţionează d-sa, sunt de opinie că acest institut, foarte slab vizitat şi-n care elevele n-au făcut decît un progres minim, n-ar trebui deocamdată recunoscut, pînă ce frecuentaţia şi instrucţia nu vor îndreptăţi această cerere. 
 Revizor şcolar: 
 M. Eminescu 
D-sale
 Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

103
[TITU MAIORESCU] 
 romînia Iaşi, în 17 dec. 875 
REVIZORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 338

Domnule Ministru, 

Şcoalele rurale vacante şi cele numai suplinite sunt următoarele: 

A) în judeţul Iaşi: 
1. Cristeştii, de gr. II, întreţinută de stat, vacantă
2. Ţuţora, idem suplinită prin Vasile Sucevan pl. Branişte
3. Rădenii, întreţinută numai de comuna cu 600 l. n. (com. Hermeziu, plasa Turia) vacantă
4. Dumeştii, de gr. II, întreţinută de stat, vacantă
5. Horleştii, " " " " " " suplinită prin A. Filioreanu
6. Goieştii, " gr. I. " " " " " Gr. Celus

B) în judeţul Vaslui: 
 1. Todireştii, de gradul al II-le, întreţinută de stat Vacantă. Pl. Fundurile
 2. Borăştii, " " " " " " " " (comuna s-au declarat în imposibilitate de-a întreţine[a] această şcoala V. R. R. N 332, sub 2)
 3. Draxenii, de gradul al II-le, întreţinută de stat. vacantă. pl. Mijlocul

 (NB: Primăria s-au declarat în imposibilitate de a întreţine această şcoală). 

               {EminescuOpXVI 145}

 Pentru cari va rog să binevoiţi a dispune publicarea concursurilor prin "Monitor", esceptînd
poate şcoalele din judeţul Vaslui însemnate sub 2 şi 10. 
Dacă ia cele mai multe din aceste şcoale n-am rînduit suplinitori, cauza este îndoită; 
1) Am crezut că, decît suplinitori inepţi, e mai bine să nu fie defel. Puţinii seminarişti pe cari i-am recomandat prefecturei de Iaşi ca să fie decretaţi ca suplinitori pot fi şi învăţători provizorii, posedînd cualificarea necesară. 
2) Pentru că cele mai multe comune, pretextînd că în bugetele lor pe a. 1875 nu sînt prevăzute sume pentru aceste şcoale, ar fi refuzat întreţinerea lor şi a învăţătorilor. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu 
 D-sale 
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice

104

[TITU MAIORESCU]
 Iaşi, 23 dec. 1875

Telegrama nr. 166
D-lui Ministru al Instrucţiunei, Buk. 

Răspund telegramei d-v N-o 10051 că, în locul institutorului Corvin, Vaslui, am recomandat deja prin raportul 273 pe Constandin Tincu, concurent din 3 iuliu; rog a mai vedea asupra persoanei concurentului alin[i]a respectivă din raportul N-o 168; afară de ace[e]a, dosariul concursului, aflătoriu în Minister. 

Revizor 
Eminescu

105

[TITU MAIORESCU] 
 Botoşani, 7 ianuarie 1876 

Telegramă urgentă
D-lui Ministru Instrucţiunei
Bucureşti 
Avînd caz de boală grea în familie, rog acordarea unui concediu de zece zile. 
Eminescu

106

[TITU MAIORESCU]

ROMÎNIA
inspectoratul şcolar Iaşi, în [11-21] ianuarie 876
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 25
Domnule Ministru, 

Normalistul Anton Dobrea, fost învăţătoriu în cotuna Ţuţora, comuna Cristeştii, destituit în urma raportului acestui revizorat N-o 155, din 21 iunie 875, roagă să vă înaintez suplica sa prin care cere reabilitarea în vreun post de învăţătoriu şi invoacă indulgenţa d-voastre

145

               {EminescuOpXVI 146}

ca să consideraţi destituirea sa ca o pedeapsă disciplinară, a cărei dreptate o recunoaşte. Am onoarea a v-o alătura, pe lîngă aceasta, fără nici un alt comentariu. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu 
Domnului 
Ministru al Instrucţiunei Publice

107

[ŞCOLILE PRIMARE DIN ORAŞUL IAŞI]
 ROMÎNIA Iaşi, în 21 ianuarie 1876
 REVIZORATUL ŞCOLAR 
AL INSPECTORATULUI IAŞI ŞI VASLUI
N-o 6

Domnule Director, 
Prin înaltul decret domnesc 2037, din 30 decemvrie anul expirat, Măria Sa Domnitorul au aprobat introducerea în mod obligatoriu a următoarelor cărţi didactice în şcoalele primare: 
1. Metoda nouă de cetire de Creangă ş. a. p. clasa întîia
2. Cartea de cetire de o asociaţie de învăţători vol I p. cl. II
3. Idem " " " " II " III
4. Idem " " " " III " IV
5. Gramatica romînă partea etimologică şi sintactică de Manliu (în locul cărţii citate sub N-o 1 se poate admite însă şi abecedarul de B. Constantinescu; 
 În locul celor de sub N-o 2, 3, 4, Cartea de cetire de Creangă ş. a. )
Revizor şcolar, 
 M. Eminescu

108

[ŞCOLILE PRIMARE DIN JUDEŢUL IAŞI]

ROMÎNIA 
REVIZORATUL ŞCOLAR AL 
JUDEŢULUI IAŞI ŞI VASLUI

N-o 10

1876 ianuarie 21

Domnule Director, 

Prin înaltul decret domnesc 2037, din 30 decembrie anul expirat, Măria sa Domnitorul au aprobat introducerea în mod obligatoriu a următoarelor cărţi didactice în şcolile primare: 
1. Metoda nouă de cetire de Creangă ş. a. p. cl. I
2. Carte de cetire de o asociaţie de învăţători, vol. I, p. cl. II
3. Idem
4. Idem
5. Gramatica romînă de Manliu
(în locul cărţii de la nr. 1 se poate admite şi abecedarul de d-l B. Constantinescu, iar în locul celor de sub 2, 3, 4, cartea de cetire de Creangă ş. a. ). 
Vă comunic această dispoziţie cu invitare de a îngriji neîntîrziat de introducerea acestor cărţi în şcoala ce dirigeaţi. 
Revizor şcolar 
 M. Eminescu

               {EminescuOpXVI 147}

               {EminescuOpXVI 148}

               {EminescuOpXVI 149}

117
[PETRE P. CARP]

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR Iaşi, în 6 februarie, 876
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 124

Domnule Ministru

Văd cu mirare că din statele de prezenţă pe cele din urmă patru luni ale anului 875 au fost şterşi doi învăţători din jud. Iaşi, şi anume: 
Vasile Sucevan, suplinitor la Ţuţora, com. Cristeştii, pl. Branişte. 
Filioreanu, suplinitor la Horleşti, com. Cucutenii, pl. Stavnic. 
Cel dentîi a ţinut şcoală şi examen în regulă; pe cel de-al doilea iarăşi nu l-am putut face răspunzător pentru nepăsarea primăriei comunei Cucutenii, care nici pînă astăzi nu i-au dat, cu toate stăruinţele sale, local de şcoală şi cele necesare. 

149

               {EminescuOpXVI 150}

Rog dar să binevoiţi a-mi da o lămurire în privirea suprimărei acestor posturi ca să mă pot justifica faţă cu învăţătorii, sau a revoca această măsură dacă vi se va părea de cuviinţă. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domniei sale 
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice şi Cultelor

118

[PETRE P. CARP]
Iaşi, în 7 fevruarie 876
ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR 

Domnule Ministru, 

C. Constantin Tincu, învăţător de cl. III la Şcoala Primară de Băieţi din Vaslui, a cărui numire provizorie mi-aţi notificat-o prin ordinul d-voastre N-o 176, din 9 ianuarie a. c., îmi comunică că d-voastră aţi fi dispus ca jumătate din salariul său să se deie d-lui Corvin, predecesorul său, pus în disponibilitate. Rog a lua în considerare că nu sub aceste condiţii ar fi primit d. Tincu postul în cestiune. D-sa, un învăţător privat destul de căutat în oraşul Iaşi şi funcţionînd mulţi ani la şcoale confesionale, a depus concurs şi a intrat în serviciul statului numai pentru că aceasta îi prezenta mai mare siguranţă, nu pentru că i-ar fi oferit foloase materiale mai mari. Încărcat însă cu o familie grea şi sacrificînd poziţia sa materială de pîn-acum pentru a intra în serviciul statului, nu e de crezut ca cu 85 l. n. pe lună să poată trăi. 
De-aceea, vă rog sau să binevoiţi a revoca această măsură, sau să permutaţi pe d. Tincu la o şcoală unde să-şi primească salariul în complet, rămîind ca subsemnatul să vă propună o dezlegare a cestiunei mulţămitoare pentru toate părţile. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

119
[PETRE P. CARP] 
Iaşi, în 19 fevruarie 876
 ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI
N-o 131
Obiectul: Se propune permutarea 
şcoalei din Horleşti în Liţcanii-Noi. 
Cu anexă
Domnule Ministru, 
 
Reamintindu-vă adresa mea N-o 124:, din a. c., în partea ei privitoare la învăţătoriul A. Filioreanu, numit la Horleşti (com. Cucutenii, pl. Stavnic, jud. Iaşi), am onoare a vă comunica astăzi copie de pe raportul primăriei de Cucuteni atingător de şcoala din Horleşti, care, cu toate stăruinţele învăţătoriului, nu s-a deschis nici pînă astăzi. 

150

               {EminescuOpXVI 151}

Primăria propune (în alinea a 4-a a raportului său) ca şcoala în cestiune să se înfiinţeze în Liţcanii-Noi. Subsemnatul crede că această permutare a unei şcoli ce n-au funcţionat încă s-ar putea aproba de cătră d-voastră, cu condiţia însă ca ea să se deschidă imediat. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu
Copie de pe raportul d-lui primariu al comunei Cucutenii N-o 79, din 23 /4 ianuarie 1876 (adresat prefecturei de Iaşi)
La oficia d-voastre N-o 121 am onoare a vă răspunde că, după cum prin raportul N-o 1678, din 6 noiemv. anul curent, 1875, v-am supus că, deşi s-au regulat a se înfiinţa din nou şcoală în cotuna Horleştii din această comună, însă în cotuna Horleştii şcoală n-au fost niciodată pe cînd încă acea cotună forma comuna Horleştii. Că şcoala desfiinţatei comuni Horleştii au fost şi este în cotuna Lunganii, care cotună şi şcoală la desfiinţarea ei au trecut în comuna Voineştii. Cotuna Lunganii este chiar în apropiere de cotuna Horleştii şi copiii au frecuentat la acea şcoală mai înainte de desfiinţarea ei în anul 1871 şi frecuentează chiar şi în prezent. Cotuna Lunganii este foarte mică şi numai cu copiii din Horleşti se poate complecta numărul trebuitor pentru o şcoală. 
Locuitorii din cotuna Horleştii n-au necesitate de şcoală, că copiii lor merg la şcoala din cotuna Lunganii, care este cea mai apropiată, dar este necesitate de şcoală a se înfiinţa în cotunele Liţcanii-Noi şi Liţcanii-Vechi (Bogonos) şi cotuna Cojasca-Nouă, în care cotună este un însemnat număr de copii fără a frecuenta la vreo şcoală încă de la înfiinţarea şcoalelor rurale, fiindu-le foarte cu depărtare a frecuenta la şcoala ce este deja în această comună. 
Cu toate aceste în cotuna Horleştii, mai cu samă în timpul de faţă, nu se poate găsi şi închiria asemenea local, căci toate casele sînt ocupate de locuitori şi nu se pot strămuta, fiind iarna. 
Şcoala care s-au regulat deja a se înfiinţa din nou în această comună, vă rog să binevoiţi a mijloci locului competinte a se pronunţa din cotuna Horleştii şi a se înfiinţa în cotuna Liţcanii-Noi, unde locuitorii au mare necesitate de şcoală şi îndată în primăvara anului curent se va putea găsi local, procurîndu-se din timp mobiliar necesar se va deschide. 

Primiţi etc. 
 [Semnat] Primar G. Cozadini

 Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice şi Cultelor

120

[PETRE P. CARP] 

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI. 
Iaşi, în 20 fevruarie 876
N-o l34
Obiectul: Pentru şcoala din cotuna 
Cristeştii se propune o absolventă 
a Şcoalei Centrale. 

Domnule Ministru, 

Neprezentîndu-se pînă acuma nici un aspirant pentru suplinirea funcţiei de învăţătoriu rural în cotuna Cristeştii (com. eadem, pl. Branişte, jud. Iaşi), fiindcă această şcoală e slab retribuită din partea comunei, am onoarea a vă propune numirea provizorie a d-nei El. Neculau (-Dobre), care-a absolvit Şcoala Centrală de Fete (cu media generală 8) şi care este mulţămită cu mica retribuţiune din partea statului şi a comunei. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice şi Cultelor

               {EminescuOpXVI 152}

121

[PETRE P. CARP]
Iaşi, în 20 fevruarie 876
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 136
Obiectul: Se cer formulare
 pentru tablouri statistice

Domnule Ministru, 

Oficiul acesta nemaiavînd formulare imprimate de tablourile statistice pe cari învăţătorii rurali le formează de două ori pe an, subsemnatul vă roagă să binevoiţi a dispune ca să i se trimeată cîteva sute de asemenea formulare. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice

122

[PETRE P. CARP]
Iaşi, 20 fevruarie 876
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 138
Domnule Ministru, 

D. I. Costăchescu, fost învăţător în cot. Tăcuta (com. Şorăneşti, pl. Mijloc, jud. Vaslui), permutîndu-se în aceeaşi calitate la şcoala din cot. Cărăpceştii (jud. Tutova), subsemnatul vă roagă să binevoiţi a dispune publicarea la concurs a şcoalei din cotuna Tăcuta. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice

123
[petre P. carp]
Iaşi, în 20 fevruarie 876
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 140
Obiectul: Se anunţă numirea
d. Maxim Dăscălescu ca suplinitor
la Rădeni. 

Domnule Ministru, 

De vreme ce pentru şcoale întreţinute numai de comune nu se prezentează aspiranţi normalişti, subsemnatul au recomandat pentru cot. Rădenii (com. Hermeziu, pl. Turia, jud. Iaşi)

152

               {EminescuOpXVI 153}

pe seminaristul Maxim Dascălescu, iar onor. Prefectură de Iaşi l-a decretat ca suplinitoriu, pînă la ţinerea concursului escris; ceea ce supun cunoştinţei şi aprobării d-voastre. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Instrucţiunii Publice

124
[PETRE P. CARP] 
 [Iaşi, 24 februarie 1876] 

N-o 143
Telegramă

D-lui Ministru Instrucţiunei, Buc. 

La telegrama N-o 1364 răspund că Tincu va primi postul Bacău totuşi rog abstrageţi de la Hasnaş, căci nu are metodă; propun pentru Vaslui sau pe Ştefănescu, învăţător rural, Ţibăneşti, cu bacalaureat şi trei ani facultate, sau pe Habar, învăţător Bărzeşti, cel mai bun normalist ieşit anul trecut; pentru aranjarea // definitivă rog aşteptaţi raport detailat. 

 Revizor: 
M. Eminescu

125

[PETRE P. CARP]
Iaşi, în 28 fevruarie 876
romînia 
INSPETORAT ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 145
Obiectul: se anunţă recomandarea 
normalistului Irinescu pentru Gîrceni

Domnule Ministru
 
La şcoala vacantă din comuna Gîrcenii, pl. Racova, jud. Vaslui, subsemnatul a rugat prefectura respectiva ca să decreteze ca învăţător, cu începerea de la 1 mart 876, pe normalistul N. V. Irinescu, care numire o supun aprobărei d-voastre. 
Revizor şcolar: 
M. Eminescu
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

               {EminescuOpXVI 154}

126
 [PETRE P. CARP]
Iaşi, în 28 fevruarie 876
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 147
Obiectul: Se recomandă 
pentru clasa III, Vaslui, 
învăţătoriul Gh. Ştefănescu
Domnule Ministru, 
Următoriu telegramei d-voastre N-o 1364, am onoarea a răspunde că C. Tincu, actual învăţătoriu de clasa a III-ia în Vaslui, primeşte a fi învăţătoriu de clasa I-ia şi a II-ua la Şcoala Primară din Bacău. La clasa a III-a din Vaslui, cu condiţia de-a servi cu jumătate leafă pînă în iulie, am onoarea a vă propune pe d-nul Gheorghe Ştefănescu, actual învăţător la şcoala rurală din comuna Ţibăneştii (pl. Funduri, jud. Vaslui), care-a depus cu succes bun bacalaureatul şi a studiat trei ani la facultatea de litere din Iaşi. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

127
[PETRE P. CARP]
Iaşi, în 28 fevruarie 876
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 148
Obiectul: Pentru şcoala din 
Ţibăneşti se propune norm. 
Gh. Arbore. 
Cu anexă. 
Domnule Ministru, 
În caz de-a deveni vacant postul de învăţătoriu din com. Ţibăneştii, pl. Funduri, jud. Vaslui, prin combinaţia propusă de subsemnatul prin raportul N-o 147, rog a recunoaşte în acel post pe normalistul Gheorghe Arbore, care a fost învăţător tot în Ţibăneşti şi fusese suspendat în urma intentării unui proces criminal, care s-a sfîrşit cu achitarea sa. Copia legalizată de pe ordonanţa de achitare am onoarea a v-o alătura pe lîngă aceasta. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

               {EminescuOpXVI 155}

 [PETRE P. CARP] 
 Iaşi, în 17 mart 876 

ROMÎNIA
 INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 153
Raport asupra şcoalei din Şcheia. Cu anexă

Domnule Ministru, 

La ordinul d-voastre N-o 1805, din 5 martie a. c., privitor la şcoala din cot. Şcheia (comuna Drăguşenii, jud. Vaslui), am onoarea a răspunde: Deja cu tabloul de reorganizare a şcoalelor din jud. Vaslui (alăturat pe lîngă rap. N-o 212, din 5 sept., a. esp. ) şi anume în Anexa D am avut onoarea a vă espune împrejurările şcoalei din Şcheia şi că primăria hotărîse de-a permuta şcoala şi a numi un învăţător de la sine. Vizitînd această comună, n-am crezut că poate rezulta vreun folos din permutarea acelei şcoli dintr-o cotună într-alta. De-aceea, în interesul stabilităţii şi pentru a nu se schimba în fiecare an circumscripţia naturală a unei şcoli, am ordonat învăţătorilor de-a rezista la orice permutare hotărîtă numai de comună şi a aştepta în această privire totdeuna dezlegarea onor. Ministeriu; căci nu este decît prea natural ca, mutîndu-se şcoala la depărtare de o oră, mulţi din copiii cari începuseră să nu mai urmeze studiile, şi şcoalele să fie osîndite la o muncă de Sisif, la vecinice începuturi, la un învăţămînt fără de continuitate. De-aceea cred şi în cazul prezent că e de demnitatea administraţiei centrale a statului de-a ordona // deschiderea şcoalei în localitatea hotărîtă odată, anume în Şcheia, puindu-se în vedere comunei că ea poate deschide o şcoală şi în cotuna Drăguşănii (cu 180 contrib. ), sau cu speze proprii, sau cerînd şi ajutoriu de la stat. 
Înapoiesc totodată raportul respectiv al Prefecturei de Vaslui. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice. 

129

[PETRE P. CARP] 
Iaşi, în 18 martie 876

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 156
Raport asupra învăţătoriului 
din Buhalniţa (cm. Cepleniţa). 
Cu anexe

Domnule Ministru, 

La ordinele d-voastre N-o 10582, din 31 dec. 875, şi N-o 2186, din 13 mart 876, privitoare la Gheorghe Mihăiescu, învăţătoriu în cotuna Buhalniţa, com. Cepleniţa, pl. Bahlui, jud. Iaşi, am onoarea a vă răspunde că cererea sa de a fi retribuit de stat nu este de aprobat, pe două considerente: 
1) Comuna Cepleniţa este destul de însemnată pentru a întreţinea cu spesele sale o singură şcoală. 

155

               {EminescuOpXVI 156}

 
 2) învăţătoriul în cestiune e slab, după cum arată certificatele sale şi după cît subsemnatul am avut ocazia de a-l observa. Notele din testimoniul alăturat pentru obiectele principale: limba romînă (5), pedagogie (6), aritmetică (6 1/2) sunt, pentru şcoala pedagogică, note slabe, sub cari nici nu se eliberează atestat. Meritele ce şi le espune petiţionarul prin suplica sa sunt destul de contestabile. Înapoiesc anexele ordinului d-voastre N-o 10582. 

 Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice

 

130
[PETRE P. CARP] 
Iaşi, în 18 mart 876
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 158
Se cer formulare de tablouri 
statistice

Domnule Ministru, 

La ordinul d-voastre N-o 2003, din 9 mart a. c., prin care se cer tabele statistice de învăţămîntul rural pe semestrul al II-le 874/75 pentru judeţul Vaslui, am onoarea a răspunde că lipsa absolută de formulare tipărite a unor asemenea tablouri mă pune în neputinţă de-a face faţă la cererile învăţătorilor respectivi, cari ar dori să le formeze, numai de-ar avea o normă oarecare. Această lipsă subsemnatul v-au arătat-o deja prin raportul său N-o 136, din a. c. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice

131
[PETRE P. CARP] 
Iaşi, în 18 martie 876
romînia 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 160

Se recomandă învăţători pentru 
Cosăşti şi Rafaila (jud. Vaslui)

Domnule Ministru, 

Subsemnatul a recomandat onor. prefecturi de Vaslui ca să decreteze ca învăţători pe normaliştii: 
Alex. Podoleanu la şcoala de gradul II din cot. Coşeştii, com. Ivăneştii, pl. Racova
S. Dimitriu idem " " Rafaila, com. Buda-Rafaila, pl. Stemnic
Ei vor intra în serviciu la 1 aprilie a. c. Numirea lor o supun aprobărei d-voastre. 
Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice

               {EminescuOpXVI 157}

132
[PETRE P. CARP] 
Iaşi, în 18 martie 876

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 164
Se cere plătirea salarului înv. 
Şt. Băncescu pe sept., oct. 
, noiemv. şi dec. 875

Domnule Ministru, 

Prin raportul meu N-o 332, din a. trecut, v-am arătat că învăţătoriul Ştefan Băncescu din Muntenii de Sus (jud. Vaslui), care ceruse permutarea sa la Borăşti, renunţase la această permutare şi a funcţionat mai departe în Muntenii de Sus, pentru că primăria com. Borăştii s-au declarat în neputinţă de a susţine şcoala din această din urmă cotună. Dar, pe cînd am trimis acest raport (privitor la permutările şcoalelor rurale fără ştirea autorităţilor scolastice), trimisesem deja statele de prezenţă pe cele din urmă patru luni ale anului espirat, şi în ele Ştefan Băncescu figura sub Borăşti, de vreme ce însumi nu ştiam încă de acele dispoziţii unilaterale ale autorităţii comunale. Casieria de Vaslui a refuzat însă de-a-i plăti învăţătorului, pe motivul că şcoala la care serveşte nu e identică cu aceea sub care el e trecut în state. De-aceea vă rog, domnule ministru, să binevoiţi a ordona caseriei ca să plătească învăţătoriului Ştefan Băncescu salariul său, notîndu-se în state că funcţionează în Muntenii de Sus. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice

133

[PETRE P. CARP] 
 Iaşi, în 27 mart 876 

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 169

Raport asupra Şcoalei Primare 
de Fete N-o 1 din oraşul Roman. 
Cu anexă. 

Domnule Ministru, 

Următoriu ordinului d-voastre n-o 1919, în 26 mart a. c., am făcut inspecţie Şcoalei Primare de Fete N-o 1 din oraşul Roman şi am onoarea a supune cunoştinţei d-voastre observaţiile mele. 
În clasa 1 se aflau douăzeci de eleve, în clasa a III-ia numai trei, din treisprezece înscrise. Cauza absenţelor mi s-a spus că e apropierea sărbătorilor. 
În clasa a II-ua citirea merge binişor, toate celelalte obiecte însă rău. La aritmetică elevele nu sînt sigure în numeraţiune, nici în adunare şi înmulţire. În privirea gramaticei (care s-a predat după Stilescu) copilele ştiu numai unele definiţiuni, nu au însă cunoştinţa vie şi concretă a părţilor cuvîntului. Trecînd astfel rău preparate în clasa a III-ia, ele au, pe de o parte, o mulţime de material prescris de programă, care presupune o instrucţie solidă în clasele anterioare, pe de altă, dezavantagiul de a încăpea, sub d-na Livescu, sub acelaşi sistem mecanic de

157

               {EminescuOpXVI 158}

învăţămînt. Învăţarea pe de rost de cuvinte goale din deosebitele discipline caracterizază această şcoală, dar nu cu mult mai mult decît mai pe toate celelalte şcoli din ţară. 
 D-ra Z. Livescu (recte Lewieki), după cum spune, e absolventă a Şcoalei Centrale din Iaşi şi a depus pîn-acuma două concursuri. D-sa e de doisprezece ani institutoare şi prin uz lung şi-au apropriat metoda mecanică şi moartă a învăţămîntului şi poate că-n această direcţie nici nu este lipsită de oarecare succes, pe care însă cu trei eleve numai nu l-am putut constata cu siguranţă. D-sa aparţine unei generaţii scolastice bine determinate, bogate în cuvinte şi sterpe de idei. Prin urmare întrebuinţarea de cuvinte neuzitate sau al căror înţeles nu-l cunoaşte pe deplin înlocuieşte la d-sa, ca şi la multe altele, estrema sărăcie de cugetări. De-aceea, în raportul d-sale N-o 3, pe care vi-l înapoiesc, această bogăţie de espresii pe care nu le înţelege. Metodul său de învăţămînt este de acelaş soi. El e unit cu o rară suficienţă, cu o satisfacere personală deplină în cît priveşte capacitatea şi modul său de espunere. Scrierea e în toată şcoala neglijată, caligrafia - o noţiune cunoscută numai teoreticeşte, gramatica există ca un fel de schematism de cuvinte a căror întrebuinţare reală li lipseşte copiilor în istoria romînilor cronologia nu se ştie exact şi intuiţiunea vremilor trecute li e dată elevelor (din nefericire după chiar cărţile didactice) cu punte de vedere foarte moderne. În geografie memorarea fiind la locul ei, elevele ştiu bine, căci recitarea de numiri e partea tare şcoalei. 
Altfel d-ra Livescu nu e lipsită de inteligenţă naturală, după cum s-ar putea presupune din raportul său N-o 3, dar în privirea culturei sale este jertfa şcoalelor noastre secundare. 
Titlurile sale sînt: 
1) Adresa Ministerului Instrucţiunei N-o 866, din 13/25 ian. 864, prin care se anunţă că prin Decret domnesc N-o 7 e numită // institutoare de clasa a IV-a la Roman. 
2) Idem N-o 41709, din 27 aug. 864, prin care i se notifică acelaş lucru. 
3) Idem N-o 8687, din 5 sept. 872, prin care i se notifică recunoaşterea sa ca directoare cu Decret domnesc N-o 1456, din 2 sept. 872. 
Relativ la raportul său N-o 3, mai observ că scrisoarea sa de mînă este foarte rea, ia espresia "serii matricolare" a-ntrebuinţat-o, după cum zice d-sa, în urma unei adrese ministeriale care s-ar fi servit de acelaş termin. 
Rugîndu-vă să consideraţi că învăţămîntul mecanic este cel general în şcoalele noastre, de vreme ce lipsa de cunoştinţe pedagogice e asemenea generală, sînt de părere că, într-o dezvoltare normală a învăţămîntului pedagogic, o asemenea directoare nici ar fi cu putinţă şi nici ar trebui suferită, dar, în împrejurările de faţă, această şcoală e la nivelul a cel puţin 50 procente din şcoalele noastre de fete. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu

 Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice şi Cultelor

134
[IACOB NEGRUZZI]
[Iaşi, 3 aprilie 1876]
Domnule Negruzzi, 

În oraş circulează zgomotul că Ministeriul ar fi căzut. Acest zgomot ne nelinişteşte atît pe mine cît şi pe Bodnărescu... Dacă ştiţi ceva pozitiv, vă rog să ni spuneţi şi nouă cît şi despre vo nouă combinaţie de care s-ar fi vorbind. 
Pompiliu ş-a pregătit geamantanele şi vrea să fugă la Magyar orszag. Panu se primblă cu nelinişte prin Copou, deşi omătul e pîn'la brîu. Lambrior şede tăcut în cafenea la Max şi pe cîţi intră în cafenea îi întreabă ce s-aude. 

Al d-voastre 
M. Eminescu

               {EminescuOpXVI 159}

135

[ALEXANDRU ORĂSCU]
 Iaşi, în 17 april 876 

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 181
Obiectul: Raport asupra concursului
din 15/37 april. 
Anexat: dosariul concursului. 

Domnule Ministru, 

La concursul din 15/27 april a. c., escris pentru ocuparea şcoalelor rurale vacante din judeţul Iaşi, s-au prezentat cinci concurenţi. Juriul examinator a fost compus din: 
D. dr. Plohn, medic primar al judeţului Iaşi. D. I. A. Darzău, director Şcoalei Primare N-o 1 de la Trei-Ierarhi, şi subsemnatul, cari s-au constituit în comisie în ziua de 15 april şi au procedat la cercetarea titlurilor candidaţilor, precum se vede din procesul-verbal N-o 1 (fila 2) al dosarului alăturat. 
Trei din aceşti candidaţi fiind normalişti cu atestare îndeajuns de bune, comisia a hotărît a-i recomanda d-voastre direct şi fără concurs pentru ocuparea posturilor cerute de ei înşii, prin suplicele cuprinse în dosariul alăturat; şi anume: 
pe d. Gheorghe Bantăş, pentru cotuna Şipotele, comuna Şipotele, plasa Bahlui; 
pe d. Teodor Cateliu, pentru cotuna Goieştii, comuna Lunganii, aceiaşi plasă; 
pe D. Anton Dobrea, pentru cotuna Cristeştii, comuna Cristeştii, plasa Branişte. Titlurile ce le-au adus aceşti candidaţi înaintea comisiei sînt însemnate în dosul suplicelor respective. În privirea d-lui Anton Dobrea observ însă că a fost destituit din postul de învăţătoriu pe care-l ocupa la Ţuţora prin ordinul d-voastre N-o 6452, din anul espirat. Dacă comisia l-a primit la concurs, aceasta s-a-ntîmplat pe următoarele considerente: 

1) Neexistînd o lege disciplinară anume, care să prevadă în mod cazuistic pedepsele pentru neglijenţă sau alte greşele, destituirea se poate privi ca o pedeapsă disciplinară. 
2) Ministeriul însuşi, prin ordinul cătră revizorat N-o 1516, din a. c., pare a împărtăşi această vedere, de vreme ce cere numai pronunţarea categorică a revizorului pentru a reintegra pe petiţionar. 
3) Şcoala din cotuna Cristeştii nefiind de loc retribuită din partea comunei, se poate admite că cu micul salar de 25 l. n. pe lună n-ar fi în stare să servească alt învăţătoriu decît numai unul care are deja aşezarea în comună. 
Toate aceste considerente vi le espun, domnului ministru, pentru a nu anticipa întru nimic deciziunea d-voastre şi pentru ca să puteţi hotărî în deplină cunoştinţă de cauză. 
Ceilalţi doi concurenţi, fiind seminarişti, s-au supus examenului în ziua de 16 aprilie, la care d-nul Ştefan Filioreanu a obţinut media generală 7, iar d-nul Gr. Celus media 3, 125. Prin urmare comisia a hotărît a propune pe d. Şt. Filioreanu pentru ocuparea postului de învăţător la şcoala din cotuna Liţcanii-Noi, comuna Cucutenii, plasa Stavnic. Notez încă că d. Grigorie Celus intră în categoria seminariştilor caracterizaţi prin ordinul d-voastre N-o 5094 (din 4 iunie 874). 
Considerînd cele espuse pînă acuma, am recomandat Onor. Prefecturi de Iaşi, pentru decretare, pe candidaţii Gh. Bantăş, I. Cateliu şi Ştef. Filioreanu, rămînînd ca în privirea lui Anton Dobrea să decideţi d-voastră. 
Rog ca deodată cu aprobarea numirilor de mai sus să binevoiţi a dispune retrimiterea dosarului anexat. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu

 Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice 

               {EminescuOpXVI 160}

ACTA CONCURSULUI DIN 15/27 APR[ILIE] 1876

I
Iaşi, în 15/27 april 876
 ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI 

N-o 175
Circulară

Domnilor dr. Plon, medic primar al judeţului Iaşi, 
I. A. Darzău, director. 

Astăzi, în 15/27 april, fiind ziua de concurs pentru ocuparea şcoalelor rurale vacante din judeţul Iaşi, subsemnatul, în virtutea articolului 369 din Legea instrucţiunei publice, are onoare a vă invita ca la orele 3 post m. să binevoiţi a vă întruni în comisie examinătoare (localul Şcoalei Primare nr. 3, Trei Ierarhi). 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu

II

 N-o l 
Proces-verbal

Astăzi, în 15 aprilie 1876, subsemnaţii membri ai comisiei examinătoare, întrunindu-ne în localul Şcoalei de Băieţi N-o 1 de la Trei Ierarhi, am procedat la judecarea titlurilor celor cinci candidaţi cari s-au prezentat pentru ocuparea şcoalelor rurale vacante din judeţul Iaşi. 
Dintre aceştia, d-nii Gheorghe Bantăş, Teodor Cateliu şi Anton Dobrea, posedînd titluri suficiente, adică atestate ale şcoalei normale, cel dentîi şi proponimente de cinci ani, comisia au decis a-i propune direct şi fără concurs aprobărei Ministeriului, şi anume: pe d-nul Teodor Cateliu pentru şcoala vacantă de gradul 1-i din cotuna Goieştii, com. Lunganii; 
pe d-nul Gheorghe Bantaş pentru şcoala de gradul I-iu din cotuna Şipotele, com. Şipotele; 
pe d-nul Anton Dobrea pentru şcoala de gradul al II-lea din cotuna Cristeştii, com. Cristeştii. 
Iară ceilalţi concurenţi, d-nii Ştefan Filioreanu şi Grigorie Celus, fiind seminarişti, comisia
a hotărît a-i supune la examen. 

M. Eminescu Dr. Plohn I. a. Darzău

III
 N-o 2

Proces-verbal 

Astăzi, în şasesprezece aprilie, anul una mie opt sute şaptezeci şi şase, subsemnaţii, întrunindu-ne în localul Şcoalei de Băieţi N-o 1 de la Trei Ierarhi, am procedat, conform hotărîrei luate prin procesul-verbal de ieri, la examinarea celor doi candidaţi seminareşti, d-nii Ştefan Filioreanu şi Grigore Celus. 
Candidatul Şt. Filioreanu au obţinut la acest examen media generală şapte (7); iar candidatul Grigore Celus media generală trei 125/1000 (3, 125). 
Prin urmare am hotărît a se recomanda Ministeriului candidatul Ştefan Filioreanu pentru ocuparea postului de învăţătoriu gr. II din cotuna Leţcanii-Noi, comuna Cucutenii, post pe care l-a suplinit pînă acum; 
iar d-nul Grigore Celus n-a obţinut o medie suficientă, spre a merita recomandarea pentru unul din locurile vacante. 

M. Eminescu Dr. Plohn I. a. Darzău

               {EminescuOpXVI 161}

161

136 

[ALEXANDRU ORĂSCU] 
Iaşi, în 17 april 876
ROMÎNIA 
INSPECTORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 182

Obiectul: Se propune escriere 
de concurs pentru şcoalele 
rămase vacante în judeţul Iaşi. 

Domnule Ministru, 

După concursul ţinut în 15/27 april au mai rămas vacante, resp. suplinite, următoarele şcoale din judeţul Iaşi: 
Rădenii (comunală), com. Hermeziu, plasa Turia, suplinită. 
Ţuţora, com. Cristeştii, pl. Branişte, suplinită. 
Perienii (comunală), com. Cîrnicenii, pl. Turia, suplinită. 
Cucuteni (comunală), com. Cotnari, pl. Cîrligătura, vacantă. 
Dumeştii, com. Dumeştii, plasa Cîrligătura, vacantă; pentru cari vă rog a dispune escrierea unui nou concurs. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului 
Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

137
[alexandru orăscu] 
Iaşi, în 18 april 876
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA iaşi

N-o 186

Obiectul: Se propune ocuparea şcoalelor 
din Bîrzeşti şi Ţibăneşti

Domnule Ministru, 

În urma telegramei d-voastre N-o 2825, subsemnatul a propus prin telegrama N-o 172 numirea normalistului Nicolae Habar, actual învăţător la Bîrzeşti, la şcoala vacantă din comuna Ţibăneştii, plasa Funduri, jud. Vaslui; iar în locul din Bîrzeşti, pl. Stemnic, acelaşi judeţ, care prin această permutare ar deveni vacant, am propus pe normalistul Gheorghe Arbore. 
Rog deci a mă informa dacă binevoiţi a aproba aceste numiri. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

               {EminescuOpXVI 162}

               {EminescuOpXVI 163}

               {EminescuOpXVI 164}

138

[ALEXANDRU ORĂSCU]
Iaşi, în 21 april 1876

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 191
Obiectul: Raport asupra şcoalelor rurale 
întreţinute numai de comune în jud. Iaşi. 
Cu un tablou general

[v. supra, p. 162 - 163]

Domnule Ministru, 

Pînă acuma nevenindu-mi încă de la fiecare învăţător în parte informaţiile cerute de d-voastră prin ordinul N-o 2418, din a. c., în privirea acelor şcoale rurale din judeţul Iaşi cari sînt întreţinute numai de comune, subsemnatul are onoarea a vă înainta deocamdată un tablou general al acestor şcoale format numai după dosariul ştirilor statistice al acestui revizorat. Adaog că lipsele alăturatului tablou (mai ales sub rubrica "ordinul şi data numirei") rezultă din lipsele tablourilor speţiale trimise de comune; iar deosebirea dintre acesta şi cel trimis de subsemnatul cu raportul N-o 252, din anul trecut, consistă în adăogirea şcoalelor înfiinţate resp. reînfiinţate în decursul anului curent. Un tablou fără lacune voi trimite îndată după primirea informaţiilor cerute de la fiecare învăţător în parte. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

139

[NICOLAE BĂNCESCU]
Iaşi, în 21 april 876
romînia 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 197 

Domnule învăţătoriu, 

În urma ordinului ministerial nr. 2418, vă invit ca în terminul cel mai scurt posibil să mă informaţi: 
Dacă sunteţi învăţător provizoriu sau definitiv? 
Ce şcoală aţi terminat şi cîte clase anume? 
De la care autoritate este şi ce număr şi dată poartă ordinul prin care aţi fost numit în funcţiune? 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu

164

               {EminescuOpXVI 165}

140
[CONSTANTIN GRIGORIU] 
Iaşi, în 21 april 876
romînia 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 200
Domnule învăţătoriu, 

În urma ordinului ministerial nr. 2418 vă invit ca în terminul cel mai scurt posibil să mă informaţi: 
Dacă sunteţi învăţător provizoriu sau definitiv? 
Ce şcoală aţi terminat şi cîte clase anume? 
De la care autoritate este şi ce număr şi dată poartă ordinul prin care aţi fost numit în funcţiune? 

Revizor şcolar: 
M. Eminescu
D-lui Constantin Grigoriu, învăţător în cot. Voroveştii, com. Miroslava, pl. Stavnic

141

[ALEXANDRU ORĂSCU] Iaşi, în 21 april 1876 

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 201
Domnule Ministru, 

Fiind în ajunul plecărei pentru Vaslui în afacerea concursului din 25 april a. c., mă grăbesc a vă încunoştiinţa că nu am primit nici pînă acuma ştirile statistice pe cari le-am cerut de urgenţă de la primăriile şi învăţătorii rurali în urma ordinelor d-voastre N-rii 2003 et 2721. Am numai a observa, în mod prealabil, la ordinul d-voastre N-o 2721, că cele mai multe şcoale arătate pe contrapagina acelui ordin nici n-au existat în anul şcolar espirat 1874/75, şi anume: 
Plasa Bahlui 
În Oneşti a fost vacantă
Plasa Branişte
În Oprişanii-de-Jos s-a înfiinţat tîrziu şi a fost 
mai mult o şcoală privată a răzăşilor. 
Plasa Cîrligătura
În Hoiseşti
şi Goieşti n-au esistat defel
Plasa Codru 
în Bucium este. 
" Todirelu n-a esistat. 

165

               {EminescuOpXVI 166}

 Plasa Copou 
În Izvoarele 
 " Rediul-Aldei
 " Rediul-lui-Tatar n-au esistat
Plasa Stavnic 
în Mogoşeşti - este
Plasa Turia
" Borşa 
" Epureni sînt

" Bădărăi
" Roşcani
" Vlădeni. n-au esistat
" Rădeni
" Trifeşti

Asupra a trei din ele vă pot informa că în numitul ordin sunt trecute sub nume false, şi anume: sub "Rediul-lui-Tatar" trebuie substituită şcoala din cotuna Copou (com. Copou), sub "Vlădeni", şcoala din Andrieşeni (com. Şipotele), sub "Bădărăi" şcoala din cot. Tabăra (com. Bivolarii). 
În genere rog ca, la întrebări în materie statistică, să binevoiţi a lua în consideraţie tabloul trimis de subsemnatul, cu raportul N-o 174, din iulie a. trecut, care, cu toate imperfecţiunile sale, esplicate prin acel raport în privirea fixării cotunelor în cari se află şcoale, e destul de exact. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

142
[VASILE MIRCEA]
Iaşi, în 21 april 876
ROMÎNIA 
 REVIZORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 204
Domnule învăţătoriu, 

Rog grăbiţi împreună cu primăria locală trimiterea tabloului statistic litera A pentru semestrul al doilea al anului scolastic 1874/75, care vi s-au comunicat de cătră prefectură în urma adresei mele No 170. Ministeriul îl cere de urgenţă. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
D-lui învăţătoriu din comuna Copou, pl. Copou

166

               {EminescuOpXVI 167}

143

[ALEXANDRU ORĂSCU]

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI
Iaşi, în 22 april 876
N-o 215
Obiectul: Obiecţiune la ord. No 3218 
privitoare la numirea lui Gh. Arbore 
în Ţibăneşti. 

Domnule Ministru, 

La ordinul d-voastre N-o 3218, din 20 april 876, privitor la numirea d-lui Gh. Arbore ca învăţător la Ţibăneşti, îmi iau libertatea de-a observa că raportul meu N-o 148 a fost revocat în urma telegramei d-voastre N-o 2825, şi anume următorul motiv: 
D. Gheorghe Arbore a comis fără voinţa sa un fapt pentru care a fost dat judecăţii criminale şi suspendat de la şcoala din Ţibăneşti. Deşi din punct de vedere abstract nu i se poate atribui voinţa, prin urmare nici vinovăţia acelui fapt, deşi a fost achitat, totuşi populaţiile noastre rurale sunt departe de-a putea judeca aceste lucruri după dreapta lor măsură. Asupra unui învăţător nu trebuie însă să atîrne nici măcar pretextul unei deconsiderări din partea concetăţenilor şi a şcolarilor săi. De aceea, prin telegrama mea N-o 172 şi prin raportul N-o 186, din a. c., v-am propus ca la Ţibăneşti să se permute d. Nicolae Habar, învăţătoriul din Bîrzeşti (pl. Stemnic); iar la Bîrzeşti să se numească Gh. Arbore, adică cel puţin în altă comună şi în altă plasă. 
Drept aceea vă rog a reveni asupra hotărîrei luată prin ordinul d-voastre N-o 3218. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

144
[G. HRISOSCOLEU, N. BOTEZ] 
Vaslui, în 25 april 1876

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 216
Circulară
Domnilor
G. Hrisoscoleu, Director al Şcoalei Primare de Băieţi din Vaslui
N. Botez, inginer şef al circumscripţiunei Vaslui - Tutova - Fălciiu

Subsemnatul are onoarea de-a vă invita ca astăzi, în 25 april 1876, la orele trei după amiazăzi, să binevoiţi a vă întruni în localul şcoalei primare de băieţi, spre a forma comisia menită să examineze candidaţii cari s-ar prezenta pentru ocuparea şcoalelor rurale vacante din judeţul Vaslui. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu

               {EminescuOpXVI 168}
145

[ALEXANDRU ORĂSGU]

57r ROMÂNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR GIRCONSGRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 219
Vaslui, în 25 april 876
Obiectul: se raportează asupra 
concursului din 25 april şi se propune 
escrierea unui nou concurs. 
Anexat un proces-verbal.

Domnul Ministru,

La concursul escris pe ziua de 25 april a.c, pentru ocuparea şcoalelor rurale vacante 
din judeţul Vaslui, nu s-a prezentat nici un concurent. Procesul-verbal al comisiei examinatoare 
cu respect vi-1 alăturez pe lîngă aceasta.
Subsemnatul are onoarea a vă propune escrierea unui nou concurs pentru următoarele 
scoale vacante :
Muntenii-de-Jos
Todireştii
Borăştii
Tăcuta
Draxenii
Hîrşova
Poieneştii
Cursăştii
Cosmeştii
Băleştii
(corn. Mînjeştii)
(corn. Dumeştii)
(corn. Borăştii)
(corn. Şurăneştii)
(corn. Dămăcuşenii) 
(corn. Laza) 
(corn. Poieneştii) 
(corn. Cursăştii) 
(corn. Deleştii)
pl. Orasna pl. Funduri
pl. Mijlocul ?>
plasa Eacova
pl. Stemnic
(
)
Revizor şcolar : M. Eminescu
38r

Proces-verbal
Astăzi, în 25 april 1876, subsemnaţii membri comisiei instituite spre examinare candidaţilor 
cari s-ar prezenta pentru ocuparea şcoalelor rurale vacante din judeţul Vaslui, întrunindu-ne 
în localul Şcoalei Primare de Băieţi din oraşul Vaslui, am constatat că, pentru ocuparea 
şcoalelor escrise la concurs, nu s-au prezentat nici un concurent; drept care am încheiat procesul-verbal 
de faţă, adeverit de semnăturile noastre.

Revizor şcolar : M. Eminescu
Inginerul statului:
N. I. Botez

Institutorul clasei a IV:
Gh. Hrisoscoleu

Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice
Arhivele Statului Bucureşti, Fond MCIP, dosar 3063/1876, f 37r, 38r

pag 168

               {EminescuOpXVI 169}

146
[GHEORGHE CHIŢU] 
 Iaşi, în 1 mai 1876 
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 220

Obiectul: Raport asupra inspecţiei 
făcute şcoalelor din oraşul Vaslui

Domnule Ministru, 

La inspecţia făcută în 26 april a. c. şcoalelor urbane din Vaslui, am constatat la şcoala de băieţi un mers regulat de dezvoltare. Metoda de predare a d-lui Hrisoscoleu (în clasa a patra) e demnă de toată lauda. Celelalte clase, conduse nu poate atît de metodic, dar totuşi cu destulă aptitudine şi sîrguinţă, promit rezultate satisfăcătoare. 
Nu tot atît de bună a fost impresia pe care mi-a făcut-o şcoala de fete. Clasa a II-ua e îndestul de tare în citire, nu însă şi în scriere. Cît despre clasa a III-ea, unde predă însăşi directoarea, d-na Sion, am constatat, cu părere de rău, că atît caligraficeşte cît şi ortografic toată clasa (compusă din 8 eleve) e slabă. Cauza, dupre cum spune d-na directoare, este în mare parte neregulata frecuentare a elevelor; din parte-mi adaog însă că trebuie să fie şi greşeli de metodă. Gramatica se predă mecanic, după manualul lui Măcărescu, care conţine definiţii, nu garantează însă nicidecum cunoştinţa concretă a regulelor limbei. În privinţa ortografiei, se-nţelege că nu e de cerut ca să ştie şi copilele cutare sau cutare din multele sisteme ortografice, a căror cunoştinţă primejdieşte // bunul-simţ; ci întrebarea se reduce mai cu seamă la pronunţia corectă şi la scrierea - fie chiar cu totul fonetică - a cuvintelor şi formelor pronunţate corect. În şcoala de fete din Vaslui pronunţia falsă merge mînă-n mînă cu scrierea falsă. Însă un asemenea neajuns nu poate fi tolerat în clasa supremă a unei şcoli primare; căci atuncea n-ar îndeplini nici cerinţa minimă care li se face acestor şcoli, adică învăţarea corectă a citirei, scrierei şi calculului. Toate aceste neajunsuri le-am notat în condica de revizie şi aştept îndreptarea lor. Pe lîngă aceasta mai adaog că repartiţia încăperilor localului de şcoală arată - indulgent vorbind - o prea mare îngrijire a d-nei directoare pentru propria sa persoană. I-am observat deci că lucrul principal în localul unei şcoli sunt clasele, iar nu locuinţa privată, a directoarei. Afară de-o cameră mai mare pentru clasa I-ia şi a II-ua şi una mică (cu o singură bancă) pentru clasa a III-ea, toate celelalte încăperi, în număr de şase, sunt în sama directoarei. Despre acest neajuns vă puteţi informa şi de la consiliul şcolar al oraşului. 
Cît despre şcoala privată izraelito-romînă, înfiinţată abia de 7 luni şi avînd numai clasa 1-ia în două diviziuni, ea merge foarte bine. Progresele elevilor în gramatica limbei romîne şi a celei germane, în citirea curentă, în aritmetică mi-au dovedit deosebita sîrguinţă a învăţătorilor acestei şcoli. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

               {EminescuOpXVI 170}

147
[GHEORGHE CHIŢU]
Iaşi, în 2 mai 1876
 ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 223
Obiectul: Raport asupra inspecţiei 
făcute unor şcoale rurale din j. Vaslui

Domnule Ministru, 

De la 26 pîn' la 30 april a. c. subsemnatul a inspectat următoarele şcoale rurale din judeţul Vaslui: 

[... ]

Toate aceste şcoli lasă mult de dorit în privinţa frecuentărei. Cauza relei frecuentări e, pe de-o parte, puţina îngrijire a primăriilor, despre care subsemnatul a raportat prefecturei de Vaslui; pe de altă parte însă, chiar obstinaţiunea poporului nostru de-a nu-şi trimite copiii la şcoală, obstinaţiune esplicată pînă la oarecare grad de multele nevoi ale oamenilor. 
În privinţa învăţămîntului am constatat că şcoalele din Brodoc şi Lipova sunt bune, cea din Laza foarte bună, // cele din Ivăneşti şi Pungeşti însă, sub conducerea unor învăţători rutinari şi cu metode învechite, sunt cu mult mai slabe. Sperez însă că, în urma instrucţiilor ce le-am dat în privirea metodei şi a cărţilor ce trebuie să le consulteze, se vor îndrepta cu vremea. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

148

[GHEORGHE CHIŢU]
Iaşi, în 3 mai 1876
ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 224

Obiectul: Se recomandă numirea 
definitivă a d-rei El. Neenescu

Domnule Ministru, 

La ordinul d-voastre N-o 1307, din a. c., prin care se cer informaţiuni asupra zelului şi capacităţii d-rei Elena Neenescu, directoarea şcoalei de fete din Tătăraşi, subsemnatul are onoarea a răspunde că, după repetatele inspecţii făcute acelei şcoale, a căpătat convingerea că

170

               {EminescuOpXVI 171}

metoada numitei directoare este escelentă şi că, în timpul neînsemnat al unui singur semestru, d-sa a fost în stare a face dintr-o şcoală rea una din cele mai bune din Iaşi. Conduita sa în şcoală şi în societate e pe deplin corectă. Drept care propun a i se încuviinţa numirea definitivă, conform cererei sale, înregistrate sub N-ro 2095. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

149

[GHEORGHE CHIŢU]
 Iaşi, în 4 mai 876 
ROMÎNIA
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 225
Obiectul: Răspuns la ordinul N-o 3483

Domnule Ministru, 

Am fost cu drept cuvînt surprins de primul d-voastre N-o 3483, prin care sunt invitat de-a arăta de ce, în intervalul de la 15 - 31 martie a. c., n-am inspectat nici una din şcoalele rurale ale judeţului Iaşi şi ce m-a împiedicat de-a-mi îndeplini această datorie. Mai întîi am căutat a justifica acest ordin prin vro graşală de adresă a organelor de control din acel onorat Ministeriu, căci nu ştiu din care articol al legei instrucţiunei s-ar putea deduce regula că revizorul, care împreunează toate activităţile unei cancelarii într-o singură persoană, fiind curier, copist, registrator, administrator, examinator etc., trebuie să fie cu toate acestea şi vecinic în călătorie, încît la fiecare 15 zile să facă şi revizie, şi toate acestea în marginile a 212 1/2 l[ei] n[oi] pentru fiecare judeţ. Dacă există un asemenea revizor în ţară, rog a mă informa unde-i acel preţios individ, ca să apelez la vasta sa esperienţă şi să aflu în care mod - mai mult sau mai puţin apostolic - îşi îndeplineşte sus-menţionata datorie. Eu, din contra, ştiu că norma de pîn-acuma este ca revizorul să inspecteze de două ori pe an // fiecare şcoală. Considerînd acuma numărul de 152 şcoale publice şi private din circumscripţia subsemnatului, împrăştiate pe o suprafaţă de mai multe sute de kilometri patraţi (1143570 p. ), considerînd minunatele căi de comunicaţie dintre comună şi comună, că amîndouă judeţele nu sunt şese, ci pline de dealuri şi păduri, că pentru inspectarea lor sunt abia şase luni lucrătoare dacă subtragem sărbătorile şi vacanţiile de preste an; considerînd, în urmă, că într-o zi nu se pot inspecta conştiinţios decît două şcoale, de vreme ce ziua şcolară are numai 5 ore (ba joia numai 3), veţi vedea, domnule ministru, că sarcina subsemnatului este de-a inspecta de două ori 152 şcoli în timpul de 180 de zile, iar pentru lucrarea administrativă şi de cancelarie i-ar rămînea, în acest timp, 28 de zile. Şi care este lucru său administrativ? 500 - 600 de hîrtii intrate cari trebuiesc rezolvite, apoi o mulţime de plîngeri verbale, toate aceste îngreuiate încă prin lipsa de autoritate faţă de primăriile, subprefecturile şi prefecturile. 
Fiindcă legile timpului şi ale spaţiului sunt apriorice şi nu sufăr nici o discuţiune, de-aceea vă veţi convinge că îndătorirea de-a inspecta şcoalele din 15 în 15 zile este o imposibilitate asupra căreia n-a insistat nici chiar ministrul care-a emis ordinul respectiv. Căci această dispoziţie, cuprinsă în circulara ministerială N-o 8114, din 26 august 1872, n-au avut alt efect, domnule ministru, decît ca Prefectura de Iaşi să raporteze cu regularitatea unui ceasornic, tot la 15 zile, dacă revizorul a făcut inspecţii. Aceste raporturi sunt preţioase întrucît se poate constata că, revizorul nu spune neadevărul faţă cu superiorii săi; niciodată însă nu ştiu // ca aceste raporturi să se fi tîlcuit drept o îndătorire a revizorului de-a fi vecinic pe drumuri. 171

               {EminescuOpXVI 172}

               {EminescuOpXVI 173}

               {EminescuOpXVI 174}

De-aceea îmi pare foarte rău că sunt silit a respinge ca nefondat avizul onor. Consiliul permanent că nu mi-aş împlini datoria. Din contra, cred că din august şi pînă astăzi puţini vor fi revizorii cari să fi inspectat atîtea şcoli ca respectuos subsemnatul. Rog să iertaţi dacă tonul acestui raport este aspru, dar circulara N-o 8114 au mai avut odată o reflectare analogă cu aceasta din partea predecesorului meu, A. Naum, prin raportul său N-o 253, din 12/24 sept. 1872. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

150

[GHEORGHE CHIŢU]
 Iaşi în 4 mai 876
romînia
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 226
Cu un conspect al şcoalelor rurale 
din j. Iaşi întreţinute de comune
[v. supra, p. 172 - 173]

Domnule Ministru, 

Reamintindu-vă cele espuse prin rap. N-o 191, am onoarea a vă înainta pe lîngă aceasta un tablou complectat al acelor şcoale rurale din jud. Iaşi cari sunt întreţinute numai de comune. 

Revizor şcolar: 
 Eminescu
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

151
[GHEORGHE CHIŢU]
Iaşi, în 13 mai 1876

romînia 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 241
Obiectul: Se cere recunoaşterea 
din nou a seminaristului Gr. Celus 
ca suplinitor la Goieşti şi escrierea 
catedrei la concurs. 

Domnule Ministru, 

Reamintindu-vă raportul N-o 181, din 16/28 april a. c., privitor la concursul ţinut pentru ocuparea şcoalelor rurale vacante din jud. Iaşi, am onoarea a vă înştiinţa că aspirantul pentru cotuna Goieştii (com. Lunganii, pl. Cîrligătura), d. Teodor Cateliu, au renunţat de-a ocupa postul de învăţător pe care-l solicitase. Fiindcă aceasta era de prevăzut, subsemnatul 

174

               {EminescuOpXVI 175}

 însărcinise verbal pe fostul suplinitoriu, Gr. Celus, ca să funcţioneze mai departe pînă la hotărîrea deplină a chestiunei. 
Prefectura de Iaşi, prin adresa N-o 5007, din 12/34 mai c., mă anunţa, în fine, că renunţarea d-lui Cateliu a rămas definitivă. Drept care am onoarea a vă ruga: 
1) ca şcoala din cot. Goieştii (com. Lunganii, pl. Cîrligătura) să fie din nou pusă la concurs; 
2) ca pînă la ţinerea acelui concurs să binevoiţi a recunoaşte din nou ca suplinitor pe d. Grigorie Celus, şi aceasta cu începere de la 15 april anul c., căci de atunci şi pînă acuma nu s-au retras de la postul care-i fusese încredinţat. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

152

[GHEORGHE CHIŢU]
 Iaşi, în 26 mai 876 

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 256
Obiectul: raport asupra cărţii pedagogice 
Povăţuitoriu la citire prin scriere. 
Anexat un exemplar. 

Domnule Ministru, 

Cartea alăturată pe lîngă acest raport, intitulată; Povăţuitoriu la citire prin scriere, espune metoda după care trebuie să se predeie scrierea şi citirea în clasa I-ia primară spre a ajunge la ţintă uşor şi temeinic. Ea se referă, la abecedariul compus de Creangă, Ienăchescu ş. a., care pîn-acuma e cel mai bun abecedariu romînesc, aprobat atît de comisia examinătoare cît şi de onor Ministeriu. 
Deosebirea între metoda propusă de această broşură şi învăţarea rutinară şi mecanică, precum se profesează ea în genere în şcoalele noastre, este deosăbirea dintre învăţămîntul viu şi intuitiv şi mecanismul mort al memorărei de lucruri neînţelese de copii; este deosebirea dintre pedagogie şi dresură. Într-adevăr, prin metoda veche a silabisărei, a memorărei mecanice de semne şi cuvinte, inteligenţa copiilor nu era cu mult mai bine tractată decît inteligenţa unui animal care se deprinde prin frică şi silă la o mulţime de apucături automatice de care nu-şi poate da sama. 
De-aceea, precum zice cu drept cuvînt prefaţa cărticelei, // copiii, după sistema veche, nu numai că învaţă cu dezgust şi foarte cu greu a citi şi a scrie, apoi ceea ce învaţă într-un semestru sunt în stare să uite într-o lună. Şi, din nefericire, nu se predau la noi numai scrierea şi cetirea astfel, ci toate obiectele. O privire numai în manualele noastre scolastice ne va încredinţa că elevii trebuie să fi învăţînd ca în somnabulism, că nu ştiu nici ce scriu, nici ce citesc. Abia cînd vrîsta li trezeşte mintea, li se ia albeaţa de pe ochi şi încep a înţelege ce au învăţat în şcoală. Dar acele cunoştinţe, cîştigate în mod mecanic, nu s-au lipit de memorie, au rămas numai nişte urme slabe din ele, încît omul matur pe de o parte nu se mai poate folosi de dînsele, pe de alta vede că e prea tîrziu pentru a mai reîncepe. Şi toate acestea abstrăgînd de la dezgustul împrotiva cărţii pe care metoda mecanică îl inspiră copiilor. 
Chiar pagina întîia ni arată marea deosebire de metodă. Nu mai întîlnim pe învăţătoriul sever şi ţeapăn cu vergile-n mînă, ci un suflet uman, care se coboară la treapta sufletelor copilăreşti şi le disciplinează, nu le siluieşte. Prin jocuri copiii învaţă a iubi orînduiala. Apoi li se face deosebirea între fiinţe şi lucruri; copiii sunt puşi a numi fiinţe şi a spune ce fac ele, cum sunt; tot astfel la lucruri, încît zilele cele dentîi se zugrăvesc în mod neşters în frageda lor minte cunoştinţe cari li vor fi atît de folositoare la deosebirea gramaticală a 

175

               {EminescuOpXVI 176}

cuvintelor. Urmărind şirul acestor dezvoltări treptate, vă veţi convinge, domnule ministru, că învăţătoriul nu anticipează niciodată, că el se serveşte totdeuna de micul capital de cunoştinţe din viaţa copilului pentru a-l face pe acesta // să vie de sine la ceea ce nu ştiuse. Copilul se deprinde a distinge, a judeca, a-şi da sama de ceea ce gîndeşte. C-un cuvînt, autorii cărţii aplică în privirea spiritului omenesc aceeaşi metodă binecuvîntată pe care naturaliştii o recomandă pentru corp. Nici un om nu se întăreşte citind un tractat de gimnastică, ci făcînd exerciţii, nici un om nu se-nvaţă a judeca citind judecăţi scrise gata de alţii, ci judecînd singur şi dîndu-şi singur sama de natura lucrurilor. 
Aceste laude s-ar părea exagerate în alte ţări, dar într-a noastră nu sunt decît juste. Oricît de modestă în aparenţă ar fi cartea, ea însemnează începutul unei reforme adînci în instrucţia elementară; ea a rupt-o cu dogmatismul; izvorul metodei propuse este însăşi natura inteligenţei, procesul ei de dezvoltare. 
De-aceea rezumez din nou: 
1). Cartea introduce în cl[asa] I-a exerciţiile de intuiţiune (Anschaungsuebungen, ) înainte de a pune abecedarul şi pana în mîna copilului. 
2). Cunoştinţele se dau pe cale intuitivă, încît copilul ajunge prin judecata sa proprie la ele, iar învăţătoriul îl conduce numai. 
3). Cartea urmează metoda sonetară. Consoanele se dizbracă de elemente vocalice şi se dau curate. Între metoda sonetară şi silabism este deosebire mai atît de mare cîtă este între silabismul vechi şi nou. După silabismul vechi, de ex. rîţă-az-mislete se citeau ram. Tot atît de greoi e silabismul nou alături cu insonarea. Afară de-aceea insonarea introduce o gimnastică a vocii copilului care-l face să pronunţe foarte curat. 
4). Cartea se deosebeşte în mod favorabil de alte tractate de acest soi prin aceea că e o lucrare cu totul originală, nu copiată sau prelucrată după manuale străine. Ea este fructul // esperienţelor lungi a doi învăţători înzestraţi de la natură cu darul de-a instrui. 
De-aceea subsemnatul cu tot respectul vă roagă să binevoiţi a o recomanda tuturor învăţătorilor din cl[asa] I-a din ţară şi să-i permiteţi a o recomanda asemenea învăţătorilor din circumscripţiunea sa. 
Primiţi, vă rog, domnule ministru, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
 Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice

153

[CONSTANTIN GRIGORIU]
Iaşi, în 1 iunie 876
 romînia 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 268

Domnule învăţător, 

Rog a mă informa cel mult pîn-în 8 iunie c. cîţi elevi şi eleve s-au înscris şi cîţi au frecventat şcoala d-voastre. 
Primeşte, d-le învăţător, asigurarea consideraţiei mele. 

Revizor şcolar: 
 M. Eminescu
D-lui învăţător din Voroveşti, com. Miroslava, pl. Stavnic
 
 D-lui învăţător din Voroveşti, com. Miroslava, pl. Stavnic, jud. Iaşi

176

               {EminescuOpXVI 177}

154
[SOCIETATEA DE ECONOMIE DIN IAŞI. I]
Ieşi, în 7 iunie 876

Domnule Preşedinte, 

Subsemnatul declară că retrage suma una sută şaptezeci lei noi, cuprinsă în recipisele n-rii 359 şi 299, cu începere de la 1 iunie 1876. 
Primiţi, vă rog, domnule preşedinte, asigurarea deosebitei mele consideraţii. 

M. Eminescu

D-sale Domnului Preşedinte al primei Societăţi de Economie din urbea Iaşi

155

[SOCIETATEA DE ECONOMIE DIN IAŞ1. II]

Domnule Preşedinte, 

Subsemnatul declară că retrage suma de douăzeci şi cinci lei noi, depusă la prima Societate de Economie din urbea Iaşi şi anume cu începere de la 1 iulie 1876, precum şi dobînda în sumă de patru lei şi optzeci şi cinci bani, cuvenită mie pe anul 1875/76. 
Primiţi, domnule preşedinte, asigurarea deosebitei mele consideraţii. 
M. Eminescu

Iaşi, 9 august 1876
Sumele necesare le-am primit 
M. Eminescu

D-sale 
Domnului Preşedinte al primei Societăţi de Economie din urbea Iaşi

156
[EMANOIL grădişteanu]
 Iaşi, în 16 august 1876

Domnule Prezident, 

La citaţia d-voastre N-o 2417, din 15 iunie a. c., prin care subsemnatul e chemat a justifica motivele nedepunerei comptului de gestiune ca bibliotecar central din Iaşi pe anul 1875, am onoarea a răspunde că un asemenea compt general era cu neputinţă, de vreme ce de la 1 iulie 875 începînd încetasem de-a fi bibliotecar şi eram înlocuit prin d. Dimitrie Petrino. Alăturîndu-vă, pe lîngă aceasta, copie de pe procesul-verbal dresat cu ocazia predărei bibliotecei 

177

               {EminescuOpXVI 178}

şi mobiliarului ei în sama d-lui Petrino, subsemnatul vă roagă să binevoiţi a retrage citaţia pomenită mai sus. 
Primiţi, vă rog, domnule prezident, 
asigurarea deosebitei mele consideraţii. 
M. Eminescu
 Domniei sale 
Domnului Prezident al Înaltei Curţi de Compturi
 Copie (L. S. )

Proces-verbal

Anul una mie opt sute şaptezeci şi cinci, luna iulie în doi, subsemnatul, fiind numit bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi prin Decretul N-o..., cercetînd averea bibliotecei, am găsit următoarele: 
a) Cărţi == 10. 072 opuri în 15559 exemplare şi 26970 vol. 
b) Monezi şi medalii == 799 bucăţi
c) Rarităţi == 234 "
Acestea se află înscrise într-un inventariu general şi în cataloage deosebite. 
Mobiliarul bibliotecei cuprinde: 
1) 26 dulapuri de brad boite roş-închis cu postamentele lor de aceeaşi culoare
2) 6 dulapuri boite cenuşiu cu postamentele lor vechi şi cam stricate
3) Un dulap boit roş cu geamuri
4) " " " galbăn" "
5) " " mare cu geamuri cu patru uşi cu postamentele lui iarăşi cu patru uşi. 
6) 20 dulapuri nouă de brad, boite cărămiziu-închis cu cîte patru uşi de geamuri, 
deschizătoare una preste alta
7) 6 mese de frasin în formă eliptică
8) 2 scări unghiete, una cu patru trepte şi alta cu opt
9) Un biurou lustruit şi cu muşama verde
10) 5 peceţi mari, trei de tuş şi două de ceară
11) O tamponă de tuş
12) Două lămpi mari de bronz stricate
13) O lampă mare cu scripţi
14) O masă lungă de brad, boită negru, îmbrăcată cu postav roş, învechită. 
15) Idem mică idem
16) 12 foteluri, îmbrăcate cu piele şi muşama verde
17) Un portret cu privaz aurit, reprezentînd pe M. Sa Domnitorul Carol I
18) Trei călămări ordinare. 
19) Un dulap pentru numismatică, boit galben
20) O cutie de carton "Album istorico-politic". 
Toată această avere a bibliotecei se află regulat dispusă într-un local cuprinzînd cinci saloane. 
Drept care s-a încheiat acest proces-verbal
Semnat: d. Petrino 
(Semnat) M. Eminescu

157

[DIMITRIE PETRINO]
Iaşi, în 17 august 876
Domnule Bibliotecar, 
Prin citaţia înaltei Curţi de Compturi N-o 2417, pe care v-o alăturez în copie, sunt chemat pentru ziua de 28 august de-a da samă de gestiunea mea pe timpul cît am fost 

178

               {EminescuOpXVI 179}

bibliotecar în a. 1875. Rog deci ca în prezenţa unui funcţionar al bibliotecei să mi se pună de urgenţă în vedere dosarele pentru timpul gestiunei mele, spre a-mi estrage datele necesare. Primiţi, domnule bibliotecar, asigurarea consideraţiei mele
M. Eminescu
D-şale 
Domnului Bibliotecar Central Iaşi

158

[VERONICA MICLE]
 Botoşani, 30 august 8[76] 

Dulcea mea amică, 

Adormind seara cu gîndul la tine şi deşteptîndu-mă dimineaţa tot cu el, aş putea să-ţi, scriu toată ziua fără ca să obosesc, dacă cititul nu te-ar obosi pe tine. 
Nu ştiu de ce orice lucru, chiar acelea cari n-au a face deloc cu tine, îmi aduc aminte de tine. Ce ai tu a-mpărţi cu teii, cu florile şi frunzele de tei? Poate unde eşti aşa de dulce ca mirosul florilor acestora. 
Şi dacă se întîmplă pe tine să te văz 
Desigur că la noapte un tei o să visez, 
Iar dacă se întîmplă să întîlnesc un tei 
Desigur toată noaptea visez la ochii tăi. 
Nu rimează bine, gentil[l]esse absolue, dar nici mînile noastre nu rimează, căci a mea-i urîtă ş-a ta albă şi subţire, şi tot se strîng cîteodată într-o singură strofă de zece degete. 
Astfel - dulce şi drăgălaşă amică - m-am prostit cu desăvîrşire şi sperez de la îndurarea cerului că nu mă voi cuminţi niciodată, cel puţin faţă cu tine nu. Şi n-am măcar un portret bun al tău. Sub un portret bun aş înţelege unul fără coafiură înaltă, pe care capul tău cel mic să ocupe proporţiile lui proprii, căci numai pe acestea le iubesc. În genere te iubesc în proporţii cît se poate de proprii. [... ]
De aceea şi sărut mînile fără mănuşi, ochii fără ochelari, fruntea fără pălărie şi picioarele fără ciorapi şi te rog să nu mă uiţi, mai cu seamă cînd adormi. 
Mihai

159

[EMANOIL GRĂDIŞTEANU]
 Iaşi, în 19 octomvrie 1876 

Domnule Prezident, 

Următor hotărîrei N-o 328, luată de înalta Curte de Compturi, prin care subsemnatul, fost director al Bibliotecei Centrale din Iaşi, e îndatorit a depune la grefa acelei Curţi inventariul de cărţile şi mobilierul bibliotecei pentru vremea cît a funcţionat el, are onoarea a vă alătura pe lîngă aceasta 

179

               {EminescuOpXVI 180}

sub A) inventariul sumariu precum a fost trimis onor. Ministeriu al Instrucţiei cu adresa bibliotecei N-o 17, din 22 martie 1875, cuprinzînd: 1) cifra efectivului în cărţi ale acelui institut 2) specificarea mobilierului său, astfel cum au fost acestea la sfîrşitul anului 1874. Acest sumariu a fost trimis Ministeriului pentru a fi comunicat Curţii de Compturi; ceea ce se vede că nu s-au întîmplat; 
sub B) suma în plus a cărţilor şi obiectelor intrate şi trecute în inventariu pînă la 1 iulie 1875, cînd subsemnatul a încetat de-a fi bibliotecar. Acest act e făcut după procesul-verbal de predare încheiet între // mine şi succesorul meu, d. Dimitrie Petrino, la 2 iulie 1875; 
sub C) socoteală asupra 585 l. n. primiţi de la onor. Ministeriu cu mandatul N-o 8656, indicîndu-se pretutindeni raportul cătră Ministeriu cu care subsemnatul a trimis chitanţele legalizate a primitorilor banilor în cestiune. 
sub D) şi E) socoteală asupra cheltuielelor curente ale bibliotecei făcute în a. 1874 şi în semestrul întîi al anului 1875. 
Aceasta este tot ce am de spus asupra gestiunei mele dintre 1 sept. 1874, cînd am fost numit, şi 1 iulie 1875, cînd am încetat de-a fi bibliotecar. 
Toate actele citate în anexe sunt trecute în registre şi le-am estras din dosarele bibliotecei, încît adevărul lor se poate controla orişicînd din partea Înaltei Curţi. 
Primiţi, vă rog, domnule prezident, încredinţarea deosebitei mele consideraţii. 
M. Eminescu
 Domniei sale
Domnului Prezident al Înaltei Curţi de Compturi
 Anexa A

Cu adresa bibliotecariului N-o 17 din a. 1875, martie 22, s-au trimis onoratului Ministeriu al
Instrucţiei un inventar sumariu, cuprinzînd 1) cifra efectivului în cărţi al acelui institut, al 2)
inventariul mobilierului, precum erau acestea la finea anului 1874. 
Sumariul cuprinde: I) Cărţi şi altele
Opuri: 9 872 în exemplare: 15 351, m volume: 26 512
Tablouri: 225 bucăţi
Monete şi medalii: 796 bucăţi
Rarităţi 234 "

II Mobiliarul
 1) 26 dulapuri de brad, boite roş-închis cu postamentele lor de aceeaşi culoare. 
 2) 6 dulapuri boite cenuşiu cu postamentele lor vechi şi cam stricate
 3) Un dulap boit ros cu geamuri
 4) " " " galbăn " " 
 5) " " mare cu geamuri cu patru uşi cu postamentele lor iarăşi cu patru uşi
 6) Douăzeci dulapuri nouă de brad, boite cărămiziu-închis, cu cîte patru uşi de geamuri deschizătoare una preste alta 
 7) 6 mese de frasin în formă eliptică
 8) Două scări unghete, una cu patru trepte şi alta cu opt
 9) Un biurou lustruit şi cu muşama verde
10) 5 peceţi mari, trei de tuş şi două de ceară
11) O tamponă de tuş
12) Două lămpi mari de bronz stricate
13) O lampă mare cu scripţi
14) O masă lungă de brad, boită negru, îmbrăcată cu postav roş, învechită 
15) Idem mică idem
16) 12 foteluri îmbrăcate cu piele şi muşama verde
17) Un portret cu privaz aurit, reprezentînd pe M. Sa Domnitoriul Carol I
18) Trei călămări ordinare
19) Un dulap pentru numismatică cu geamuri, boit galbăn
20) O cutie de carton "Album istorico-politic"
Toată această avere a bibliotecei se afla regulat dispusă în cinci saloane

NB. Acest sumariu a fost trimis Ministeriului, după cum se poate constata din adresa N-o 17, 
pentru a fi comunicat onor. Curţi de Compturi. 
M. Eminescu

180

               {EminescuOpXVI 181}

               {EminescuOpXVI 182}

Anexa E

Socoteală asupra cheltuielelor curente ale Bibliotecei Centrale din Iaşi în semestrul întîi al anului 1875

S-a primit pentru cheltuielele cu-rente ale Bibliotecei Centrale pe timpul de la 1 ianuarie, pîn-la 1 iulie 1875 suma de 50
S-a cheltuit pentru tăierea a doi stînjini lemne, transport de cărţi etc., după cum dovedeşte chitanţa comerciantului Nicolae Ioan, 
trimisă Ministeriului cu adresa N-o 1
din 8 ianuarie 876 suma de 50
 Total 50

160

[SAMSON BODNĂRESCU]
 Iaşi, în 25 noiemvrie 1876

Dragă Samsoane, 

Judecătorul de instrucţie nu aşteaptă decît mărturia ta pentru a da ordonanţă de "non lieu", adică că nu e loc de urmărire împrotiva mea în privirea cărţilor în cestiune. Dacă nu poţi veni la Iaşi trimite, după ce vei primi citaţia, o suplică către judecătoriul de instrucţie, prin care să-l rogi ca să delege pe primariul comunei să-ţi ieie interogatoriul *. De urmărirea pe cale civilă adică de restituirea preţului cărţilor lipsă nu vom scăpa; acolo vom intra cu toţii de la Cătănescu începînd pînă la inclusive Petrino // pentru că nici unul din noi n-au primit biblioteca în deplină regulă **. Dar această cestiune are să fie încurcată aşafel încît are să li fie lehamete şi judecătorilor şi nouă de pătărănia asta. 
Cînd vei fi interogat, te rog spune adevărul. Nu evaziv, nu încurcat, căci toată responsabilitatea civilă e o copilărie alături cu urmările ce le-ar avea pentru mine un singur neadevăr ce l-ai spune. Un neadevăr ar fi în stare să mă nenorocească pe toată viata şi să-mi răpească onoarea. De aceea spune ce am spus eu. 
Eu am zis că am numărat biblioteca de mai multe ori, că la fiecare numărătoare din nou am găsit tot mai puţine cărţi lipsă şi că nici azi nu sunt convins că acele cărţi lipsesc. Eu am numit sistemul de ţinere // al bibliotecei vicios, pentru că sunt mai multe biblioteci conţiind aceleaşi materii, încît uşor se poate pune o carte în raft fals; c-un cuvînt eu am zis că am găsit lipse, dar că pînă azi nu sunt convins că ele există într-adevăr. 
Apoi am zis că, faţă cu sistemul cel vechi şi nevoind să acuz cu uşurinţă pe nici unul din predecesorii mei, am hotărît să catalogizez din nou biblioteca, din care cauză n-am putut să fac un proces-verbal de predare. 
C-un cuvînt, gîndeşte-te la una. Eu am spus adevărul deplin, pentru că orice evazivitate ar fi fost numai o bănuială mai mult. Orice evazivitate din partea ta ar fi o bănuială asupra mea. De aceea gîndeşte-te. 
Dacă mai vrei informaţii ţi le pot da. 

M. Eminescu
Adresează la "Redacţia Curierului". 

* Poţi zice în suplică sau că eşti bolnav sau că n-ai mijloace de călătorie. 
** După renumita lege a comptabilităţii generale. 

               {EminescuOpXVI 183}

161

[IOAN SLAVICI]
 Iaşi, 20 septemv. 1877 

Dragă Ieni, 

Îţi scriu în grabă că editorul logicei lui Kant se cheamă I. G. Jaesche, nu Faesche, cum stă în "Presa". Logica aceea nu e bună nici măcar pentru începători, căci ceea ce-i original în ea nu-i bun, ce-i bun nu-i original. Jaesche au fost un elev al lui Kant şi, ca filozof, semikantian (Halbkantianer). 
A propos de Trendelenburg şi Maiorescu. Deosebirea între pasagele citate de mine în "Convorbiri" e foarte mare. "Cea mai naltă abstracţiune a intuiţiunii" a lui Tr[endelenburg] este esse copulativ, verbul auxiliar, nu existere a lui Maiorescu. Trend [elenburg] recunoaşte asemenea existenţa unor silogisme ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur şi simplu în silogisme categorice. 
 Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: 
Dacă este seminariul din Bucureşti, este d. Zotu. 
Însă seminariul din Bucureşti este ca cea mai naltă abstracţiune a intuiţiunii. 

Deci d. Zotu este ca cea mai naltă abstracţiune a intuiţiunii. 
Categoric însă astfel: 
D. Zotu este o dependenţă a seminariului din Bucureşti. 
Seminariul există în realitate. 

Deci d. Zotu există în realitate. 

Recunosc că sunt un ticălos de frunte, pentru că nu scriu. Dar tu ştii c-am fost totdeuna caracter melancolic şi n-am avut niciodată destul curagiu de viaţă; prin urmare tot ce gîndesc sau fac e azi mai ticăit decît înainte. n-am inimă // în mine nici cît e-ntr-o mămăligă, nu gîndesc nici la tine, nici la lume, nici la însumi. Singura deosebire e c-am devenit susceptibil, că orice atac, cel mai nevinovat, mă iritează încît am o adevărată Berserkerwuth, că s-au înmulţit oamenii cu cari nu mai vorbesc nici un cuvînt şi c-am s-ajung să nu mai vorbesc chiar cu nimeni, nici cu mine însumi. Nu-i vorbă, s-a supărat vacarul pe sat şi satul habar n-are. Dar dacă-i aşa, se vede că nu poate fi altfel. 
Articolul din "Convorbiri" au produs o adevărată revoluţie în Junimea. Cine i-au permis unui m... (ipsissima verba ale lui Conta, Verussi ş. a. ) a vorbi în numele Junimei? Cînd au mai fost în "Convorbiri" politică militantă? Un adevărat furror - şi ştii de ce? Pentru că îl credeau scris de Maiorescu. Tu trebuie să ştii că M. are duşmani în Junimea ieşană: Conta de pildă, Verussi, proteguitul şi spionul lui Cozmiţă-Ureche, şi alţi cîţiva. 
Nu ştii tu cine au scris "Pamfletul" contra lui Ureche? (d. Cannitferstan). E unic. Şi pare-a fi scris de un moldovan. 
Nu ştiu dacă M. a fost mulţămit sau nu cu anticriticele mele. Sunt scrise în grabă şi nu prea sunt de samă, dar n-am ce-i face. 

De-unde iei privirea clară, 
Care-n linişte alege, 
La gîndiri menite vieţii 
Viaţa-n floare să le-o lege. 

Acea privire clară se duce, căci tocmai în timpul cel bogat al vieţii ne risipim zilele în nimicuri. Mai scrie-mi daca vrei, căci scrisorile tale, scurte, lungi, cum or fi, îmi fac plăcere. 

 Al tău 
M. Eminescu

               {EminescuOpXVI 184}

162

[IOAN SLAVICI]
Iaşi, 12 octomvrie, 877

Dragă Ieni, 

Dacă m-ar hotărî cineva să vin la Bucureşti, ai fi tocmai tu. A-ţi spune pe larg cîte împrejurări contribuie a-mi face Iaşii nesuferiţi ar însemna a scrie volume; destul că-i Kraehwinkel, unde toată lumea se ocupă de un om, oricît de călugăr ar fi, oricum mi-ar semăna mie. [... ]
Dar n-am cu ce veni. Asta m-a făcut să-mi ţin gura pîn-acuma - 100 de fr. am pe lună; din ce dracu să plec? Am şi bagajie: cărţi, manuscripte, ciboate vechi, lăzi cu şoareci şi molii, populate la încheieturi cu deosebite naţionalităţi de ploşniţe. Cu ce să transport aceste roiuri de avere, mobilă în sens larg al cuvîntului. În acest sens îi scriu şi maistrului nostru: 
A nu munci şi a nu avea - just
A nu munci şi a avea - superb! 
A munci ca mine şi a nu avea - deplorabil! 
A munci şi a avea - just. 
Prin urmare deja considerentul din urmă m-ar face să vin la Bucureşti pe aripile lui Aiolos, - (Eol hoch poetisch). 
Aşadar bani de drum şi vin. 
Al tău sumo cum amore 
 M. Eminescu

               {EminescuOpXVI 185}

Mult stimate domnule, 

Faptul că n-am răspuns pînă acum la telegrama expediată de dumneavoastră cu răspuns plătit este de o nepoliteţe fără margini, pe care vă rog să aveţi bunătatea de a nu mi-o lua în nume de rău. În chipul acesta se manifestă însă nehotărîrea mea. Slavici îi scrisese lui Jacques că la "Timpul" lucrurile nu stau tocmai bine. De luni de zile nu-şi primise salariul cuvenit şi scrisoarea lui m-a descurajat, deşi pentru mine o evadare din Iaşi ar fi fost foarte binevenită. Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a Iaşului, şicana de vorbe înrădăcinată la Junimea, felul de a discuta, îndeajuns de stufos, cu care onorata societate întîmpină de la o vreme orice lucrare. Pe de altă parte trebuie să ţinem totuşi seama că această societate este într-adevăr singura care arată oarecare pricepere în ce priveşte producţiile literare. De la un timp încoace această pricepere a devenit însă foarte filistină, iar judecata critică a căpătat un caracter care nu operează ca un stimulent în nici una din cele trei forme ale sale. Prima formă, puţin cam mic-burgheză, a lui Jacques, Gane şi alţii este paralizantă; a doua, cea sceptică, care se vrea întotdeauna superioară, a lui Carp, - care la Pogor este foarte amestecată cu necuviinţe - este deprimantă; a treia, superficială, a lui Naum, Vîrgolici ş. a. e foarte aproape de neînţelegere. În ce mă priveşte cred că am făcut cîţiva paşi înainte, Junimea susţine că aş fi dat înapoi. Şi cu toate acestea - adevărată sau greşită - rămîne o apreciere critică pe care cu greu o poţi aştepta din altă parte. la Bucureşti se pare că politica, ridicată la rangul de activitate spirituală, a pus în umbră pentru multă vreme literatura. În orice caz, îngustimea conştiinţei omeneşti este cu greu în stare să cuprindă deodată două direcţiuni, pe cea politică şi pe cea literară; coexistenţa lor simultană în una şi aceeaşi conştiinţă aduce daune unuia din cele două domenii de idei, sau chiar amîndurora. Astfel mi se pare a fi observat că Slavici a început realmente să scrie mai prost pe tărîm literar, - mai bine pe cel politic. Aşa, de pildă, articolul său asupra radicalismului este bun. 
[... ]
Vedeţi dar că am fost oarecum îndreptăţit să şovăi mai multă vreme, deşi aici o duc rău, deşi ar fi trebuit să accept, căci primum vivere, deinde philosophari. De altfel, chiar cu cea mai mare bunăvoinţă, călătoria mea n-ar fi putut avea loc, căci n-aş fi avut (respectiv nu am) cu ce. întrebarea este dacă s-ar găsi în Bucureşti mai multă linişte, mai mult spaţiu pentru ceea ce este colţuros în firea mea. Sau aş fi luat acolo tot atît de în răspăr ca şi aici. Dar ce rost au întrebările? Vin, cît de repede pot, probabil chiar în zilele următoare. Am adunat multe manuscrise zdrenţuite şi tipărituri vechi romîneşti, pe care aş ţine mult să le iau cu mine. Acest lucru îmi scumpeşte călătoria, dar mi-ar rămîne la îndemînă materialele spre a-mi putea umple timpul liber cu strîngerea de cuvinte şi locuţiuni. Începe să-mi fie evident că limba romînă este într-adevăr bogată, înzestrată cu un număr de sufixe vii, ba chiar şi cu cantitate. În cărţi vechi am descoperit mai multe formaţiuni sintactice pline de farmec, mai multe timpuri care au fost date uitării, apoi conjuncţii, prepoziţii şi adverbe, ba chiar două moduri noi, chiar dacă sunt cam defective. S-ar putea strînge contribuţii la sintaxa romînească. Numai timp şi linişte să fie. Ei, să le poată avea cineva pe amîndouă! 
Cheia pentru fonologia romînească îmi pare de asemenea certă. Legile noastre fonetice sunt cele slave vechi, care sunt însă neobişnuit ba chiar surprinzător de apropiate de cele romanice, aşa încît contopirea lor în romînă este cît

               {EminescuOpXVI 186}

se poate de firească. Citind "Columna" mi s-a vădit din nou, limpede, că d-l Hasdeu are o cunoaştere practică a slave vechi, dar că în privinţa foneticii face greşeli cu totul elementare. Lucrul mi s-a părut curios, căci, dacă el ar fi cunoscut fonologia slavonă, i-ar fi fost foarte uşor să-i pună la punct pe etimologişti şi să soluţioneze definitiv problema ortografiei. Omul ştie multa sed non multum. 
Am aflat că veniţi în curînd la Iaşi, ad majorem Junimae gloriam, Deci, dacă voi mai fi aici, se vor putea lămuri multe. 

Cu salutări şi strîngere de mînă

164

[GHEORGHE FERARU]
[vara 1878]
Dragă Ghiţă, 

Te rog informează-mă printr-un mic răspuns dacă a sosit frate-meu cumva la Craiova, căci sperez să fi venit, pentru că armata s-a desconcentrat. 
Scrie-mi, te rog mult, sub următoarea adresă: M. Eminescu, poste restante, Filiaşi. Nu uita şi răspunde, ca să văz de-ai primit această scrisoare. 

Al tău amic 
M. Eminescu

165

[ION CREANGĂ]
Bucureşti, 25 decemvrie 1878

Dragă Creangă, 

Nu ştiu, dacă ai cauze deosebite de nemulţămire împotriva fiu-tău, dar oricare ar fi acelea te rog să le treci cu vederea şi să-i trimiţi din cînd în cînd parale pentru trebuinţele lui estraordinare; mai cu samă însă acuma de sărbători. I-ar trebui de pildă o păreche de încălţăminte mai cuviincioase, căci avînd acum cîteva zile libere şi putînd să fie invitat în familie la d. Maiorescu de pildă sau într-alt loc trebuie să se prezinte în mod convenabil. Dorindu-ţi sărbători fericite şi mulţi ani cu pace şi cu bine 
rămîn al tău. M. Eminescu 
[plic: ]
D-sale
Domnului Ioan Creangă
Iaşi 
Strada Băncei la debitul de tutun 
peste drum de spiţeria Blaustein

166

[IACOB NEGRUZZI]

Telegramă

Jacob Negruzzi 
Otel Romania 
Iaşi
Rog pe părintele Creangă 
Ca să sune din talangă, 
Din talanga cea de boi

186

               {EminescuOpXVI 187}

Ca să auzim şi noi. 
Doresc să petreceţi bine, 
Să nu mă uitaţi pe mine. 

167

[IACOB NEGRUZZI]
[31 decemvrie 1879]
Iacob Negruzzi 
 Deputat 
 Iaşi

 Tu ştii că vorba laur 
Se rimează cu aur, 
Făurişi frumoase versuri, 
Căci de rime eşti un faur. 
Dar puteai să afli încă 
Din poveşti vreun balaur, 
Pe Teseu ce în vechime 
A ucis pe Minotaur, 
 Sau pe Despot Voevodul 
Ce vînînd ucise-un taur; 
Sau să cînţi hipopotamii, 
Megateri, ichtiosaur, 
Sau să cînţi pe Şarimica, 
Care este-al tău tezaur. 
Îţi răspundem, cor de păsări: 
La mulţi ani! - Iară un graur 
Vă doreşte: fiţi ferice 
Ca-n harem un rege maur! 
Jacques, fii vrednic, nobil, mare, 
Ca colegul Calkentraur, 
Şi nu numai în rime rele, 
Dar şi-n pungă să aibi aur, 
Şi-n a vieţei tale horă, 
Şarimica-ţi fie Aur-oră! 

168
[HARIETA EMINOVICI]
[Bucureşti, 6 februarie 1880]

 Dragă Harieta, 

Iartă-mă, puiule, dacă nu pot veni după chemarea ta la Iaşi, dar, cum au căzut sărbătorile pe dos, am avut atîta de lucru zilele acestea încît nu m-am putut urni din loc. Ba mi-am legat cărţile în teancuri, ca să mă mut, ba mi-am căutat casă, şi pe lîngă toate acestea mai sunt bolnav şi trupeşte, dar şi mai mult sufleteşte. Ca şi cînd n-aş voi de ciudă sau de îndărătnicie, aşa imputări mi se fac, poate... poate pentru ca să se mîntuie, ştiu eu? 

187

               {EminescuOpXVI 188}

 Observă-i doamnei Veronica Micle că între scrisorile ce i s-a trimis din partea unui om este una în plic care trebuie arsă şi pe care acel om n-a îndrăsnit s-o puie pe foc. 
Pentru ce nu scriu acasă, ştii tu - mai tîrziu, cînd mi-o da mîna, scriu. Altfel poţi zice (tatei tot ce vrei tu, că mă aflu bine şi sănătos, că sunt fericit - ce vrei. Ce nevoie are el să-şi bată capul cu grijile mele, ce nevoie să ştie cîte sufăr. Alţii nu înţeleg, dar el? 
 Matei s-a însurat ieri. Mi-a trimis o invitaţie prin poştă, pe care am primit-o abia azi după amiazi. Dacă-i scrii, scrie-i că-l felicit - eu n-am nici vreme nici dispoziţie; şi nu voi avea-o mult timp de a mă ocupa de aceasta. 
Te sărut şi te rog, să fii cuminte şi iartă-mă că nu pot veni. Aş fi dorit din tot sufletul să te văd, dar mi-e cu totul peste mînă. Poate la toamnă... Dar să nu mai vorbesc, nu de toamnă, ci nici de ziua de mîni... Lumea-i schimbăcioasă // şi toate visurile noastre şi nădejdile sunt făcute ca să se spulbere în vînt. Toamna anului e una pe an, apoi [î]i urmează primăvară. Toamna vieţii vine fără să ştii cînd, nici de unde... numai vezi că totul a trecut pentru a nu se mai întoarce. Ş-atunci se simte omul bătrîn, foarte bătrîn, şi ar vrea să moară. 
E mult de atunci, Harietă, de cînd eram mici de tot şi ne spuneau moşnegii poveşti. Poveşti sunt toate în lumea asta. 

Al tău Mihai 

169

[HARIETA EMINOVICI]

Harietă dragă, 

Nu-ţi pot promite pozitiv că voi putea trimite în fiece lună cîte 100 franci, pentru că nu-mi văd capul de mulţimea datoriilor cari le-am făcut în anul acesta. 
Dar vro cîteva zile după 1 septembrie îţi voi trimite 100 de franci. Mai pe urmă voi vedea ce pot face. 

Al tău Mihai
Bucureşti, 26 august 1880

170

[GHEORGHE EMINOVICI]
Bucureşti, 18 martie 1881

Iubite Tată, 

M-am bucurat mult primind scrisoarea d-tale în versuri şi m-am întristat asemenea aflînd din ea că nu eşti tocmai bine. Altfel şi eu am avut acele friguri de primăvară atît de obicinuite în ţară la noi. N-am răspuns numaidecît pentru că m-a apucat proclamarea regatului pe dinainte şi-n asemenea împrejurări noi, negustorii de gogoşi şi de braşoave, adică noi gazetarii, suntem foarte ocupaţi. Aş dori din toată inima să vin acasă să vă văd, dac-aş găsi vrun om de încredere care să-mi ţie locul, căci negustoria asta, pe lîngă că n-aduce nimic, nici nu te îngăduie să închizi o zi două dugheana şi să mai iei lumea-n cap, ci-n toate zilele trebuie omul să-şi bată capul ca să afle minciuni nouă. Dac-oi putea scăpa, iubite tată, fie acum, fie la vară, vin desigur acasă. Îl rog pe Nicu să-mi scrie mai des şi să nu se uite la aceea că

               {EminescuOpXVI 189}

nu-i răspund, căci, dacă am aşa de puţină vreme de scris şi dacă mi-e acru sufletul de cerneală şi de condei, citesc totuşi cu multă bucurie scrisorile ce le primesc de la d-voastră. 
Sărutîndu-ţi mînile şi dorindu-ţi multă sănătate şi voie bună
rămîn al d-tale supus fiu
Mihai

171

[iacob NEGRUZZI]

Iubite Jacques, 

Iartă-mă că nu ţi-am răspuns imediat şi crede că şi regalitatea e un lucru ce-l ia pe dinainte pe-un biet gazetar, încît nu găseşte un minut liber spre a răspunde la scrisori primite. 
Scrisoarea a IV-a o are Maiorescu şi va aduce-o cu sine la Iaşi. Daca treceai atunci seara pe la club ţi-o dădeam, căci era pusă deja în plic. Dar a mai intervenit o joi, am mai trebuit s-o citesc în Junimea locală şi aşa a rămas în mînile lui Maiorescu. 

Salutări multe de la al tău 
Eminescu

N. B. Salutări la caracuda de toată mîna. 

Bucureşti, 18 martie [1881]

172

[VERONICA MICLE]

28 decemvrie 1881

Dragă Nicuţă, 
Nu trebuie să te superi, ba să plîngi, pentru că eu sunt supărat. N-are a face una cu alta. Dacă-ţi scriu cam ursuz nu trebuie să crezi că supărarea mea se îndreaptă în contra ta, căci ştiu bine că în contra ta nu am nimic. Faţă cu tine caut să-mi port vina mea proprie. 
Pe domnul în chestiune l-am bruscat în societate, dar a tăcut frumuşel ca un om de nimic ce este. Am consultat pe un om cunoscător de afaceri ce trebuie să fac pentru a putea cere scrisorile tale. El mi-a spus că tu trebuie să-i ceri. În caz cînd nu ar voi să le dea, căci e liber a nu voi aceasta, pot să-l silesc a-mi da satisfacţie. 
Se-nţelege că omului pe care l-am consultat nu i-am spus nimic. Te rog, dar, cere-i scrisorile şi răspunde-mi apoi dacă ţi le-a trimis sau nu. Dacă s-ar lăuda cumva la Maiorescu, precum s-a lăudat faţă de Bădescu, o poate în orice caz. Nu te mai îndoi că e de absolută rea-credinţă. E un om care nici nu poate fi altfel. Dragă Nicuţă, fii bună şi gentilă şi lasă-mă să te sărut, căci parcă te văd înaintea mea. Şi nu fii supărată deloc - vrei să mă supăr şi eu - tu n-ai nimic de acolo. Lasă timpul să ţi-o dovedească mai mult decît şirurile acelui care te-ar îmbrăţişa dacă ai fi de faţă. Al tău, fără incidente, 

M. Eminescu

N. B. Îmi scrii că regretă. Nu regretă nimic, te asigur, nu e gelos deloc şi, după spusa lui, nu se teme de a te pierde. Fii convinsă de asta. Pentru întîia dată te-ai înşelat cu totul în

189

               {EminescuOpXVI 190}

privirea unui om. Încă o dată, nu plînge, micul meu porumb, fii rezonabilă. Crede-mă că ceea ce mă supără momentan nu este vina ta, care-n ochii mei nu e decît răsplata pentru vina mea şi mai mare, ci le point d'honneur care mă obligă a te reabilita în ochii tăi şi ai mei. 

173

[VERONICA MICLE]
 3 ianuarie 1882

Dragă Nicuţă, 

Te rog scrie-mi. Nu mă lăsa multe zile fără un rînd-două de la tine, căci azi, cînd merit să mă uiţi, azi mă şi tem că m-ai putea uita. Te sărut de mii de mii de ori, vîrful picioarelor mai cu seamă şi vîrful degetelor şi te-rog să-mi scrii cînd vii iar la Bucureşti. Atunci vom vorbi de ceea ce-mi scrii - adecă de rămînerea ta aci. Am şi făcut unele puneri la cale, dar în orice caz voi să te consult cînd vei fi aci şi voi să văz de ţi-o plăcea. 
 Va veni o vreme, Nicuţă, o sper că o veni, în care tu vei uita toate durerile ce ţi le-am cauzat şi-n care vom începe ceea ce eu am numit viaţa noastră nouă. Poate ca atunci voi deveni eu însumi alt om şi pacea şi liniştea vor fi partea noastră a amîndurura. Îmi dai tu voie să sper că aşa va fi, îmi dai voie să sper în credinţa şi curăţenia sufletului tău precum speram cînd te-am cunoscut întîi? Veronică! Dragă, dulcea mea Veronică, nu mă uita şi 
răspunde-mi. 

Al tău pentru totdeauna 
 Eminescu

Primit-ai scrisoarea mea din urmă, de la 30 dec.? 

174

[VERONICA MICLE]

11 ianuarie 1882

Dragă Nicuţă, 

Nu te plînge de tonul scrisorilor mele, pe care-l găseşti rece, căci tu ştii de ce soi sunt. Totdeuna preocupat de lucrările ce mi se impun, arareori aflu un moment neturburat în care să mă pot cufunda cu totul în voluptatea sufletească de a-mi închipui că stai faţă-n faţă cu mine şi că nu scriu, ci vorbesc cu tine. Scrisoarea ta din urmă am primit-o - închipuieşte-ţi abia azi dimineaţă. Pustiile de Camere s-au deschis şi iarăşi mă iau pe dinainte mofturile politice. De-aceea, dacă nu-ţi scriu totdeuna în bună dispoziţie sufletească, crede şi tu. // Le voi compensa toate cînd vei fi aici. Tu zici că par a ascunde o idee oarecare cînd te rog să nu spui nimănui de împăcarea noastră. Nu, micule, protestez. Dar tu ştii că eu sunt un om urît de multă lume şi că cine ar afla că mă iubeşti, ca să se răzbune asupră-mi, s-ar răzbuna pe tine. Oare nici acu nu cunoşti tu lumea, dragă şi dulcea mea Nicuţă? Te sărut, te sărut şi iar te sărut şi rămîn al tău
Emin. 

               {EminescuOpXVI 191}

175

[TITU MAIORESCU]

[Bucureşti, 31 ianuarie - 2 februarie 1882]

 Domnule Maiorescu, 
 
Am citit în ziare că a sosit în Bucureşti un vestit medic de urechi din Berlin, pentru a căuta pe Regina. Avînd a se opri prea puţine zile aci, mi-a venit ideea de-a depeşa d-nei Humpel, însă d-nul dr. Kremnitz mi-a spus că o călătorie pe vreme de iarnă de la Iaşi la Bucureşti e un rizic prea mare în comparare cu folosul problematic al unei consultaţii medicale. Daca veţi sosi în astă seară poate că veţi face pe d-rul în cestiune să treacă prin Iaşi. 
Neştiind cît timp va rămînea aci, mi-am luat libertatea de-a vă scrie, ca să ştiţi de astăzi chiar că se află aci

 Al d-voastre
 supus 
M. Eminescu

176

21 fevr. 882

Draga mea Veronică, 

Iartă-mă că nu ţi-am scris imediat, căci am primit scrisoarea ta ieri seara şi-ţi răspund abia azi. Am o cumplită nevralgie la cap - efectul unei binevoitoare şi premature primăveri se vede - şi chiar acum nu-ţi scriu decît pentru a-ţi cere iertare că nu ţi-am răspuns imediat la scrisoarea ta gentilă şi dulce. Nu-i aşa că tu mă scuzezi şi nu mi-o iei a nume de rău în consideraţia nevralgiei? Ce or fi avînd scrisorile de cam întîrzie? În 18 mi-ai trimis una, pe cea din urmă, la 20 am primit-o abia. Mă frec cu mîna pe frunte şi-ncerc a-ţi spune mii de lucruri pe care le croiam alaltăseară în minte şi capul numai mă doare, încît, dac-ai fi aci, n-ai şti ce să-mi faci ca s-adorm. Se vede că durerea asta e o urmare a concertului al doilea al lui Sarasate, care a fost admirabil, ca şi cel dentîi. Apropos! D-nul în cestiune aud că, după cererea sa proprie, va fi permutat la Curtea de Argeş în aceeaşi calitate în care e la Neamţ. Această cerere a făcut-o de acum opt sau zece zile la Ministeriu şi i s-a acordat. Signe de la profondeur du sentiment (? ) Vorbă să fie. Asta încă o dată pentru a arăta că nu există un sîmbure solid în acest om. 
Miţico dragă, tu poate-i fi dormind deja, căci eu scriu asupra plecării trenului - adecă mai sunt două ceasuri pîn-atunci şi-ţi voi duce scrisoarea la gară. Tot mă doare capul, afară-i răcoare şi senin de lună - poate mi-o mai trece. Te sărut de multe, multe ori, dragă pasăre voioasă, te rog să-mi ierţi dispoziţia cam deranjată în care-ţi scriu şi să-mi trimeţi o guriţă îndărăt pe aripele vîntului. Dac-ar ajunge azi desigur că mi-ar trece durerea. 

Al tău, Emin

177

[VERONICA MICLE]

28 februar 1882

Iubită femeie, 

Din toate scrisorile tale aproape respiră nemulţumirea, în toate observ, pe de-o parte, imputări de infidelitate, de cari nu sunt capabil; din toate, [pe de altă parte] prezumţiunea că aş putea veni la Iaşi, că aş putea să fiu cu tine împreună şi că singura piedică e că nu voi. 

               {EminescuOpXVI 192}

Bolnav; neavînd nici o poziţie socială sigură prin care să-ţi pot pregăti un trai modest şi poate fericit alături cu mine; sărac, precum ştii că sunt, şi avînd pururea grija zilei de mîne, tu crezi că cu aş putea fi atît de nelegiuit să pot veni lîngă tine şi să nu vreau să viu; crezi că, în starea în care mă aflu, îmi abate a-ţi face infidelităţi, mă crezi în sfîrşit de-o sută de ori mai mizerabil decum sunt în stare a fi. În momentele în cari-mi simt nefericirea şi slăbiciunea de caracter, în momentele în cari văd că nu sunt bun de nimic în lumea aceasta şi că în zadar trăiesc, atunci cînd sunt descurajat şi sătul de viaţă, te-am rugat, femeie dulce şi fermecătoare, să ierţi că am îndrăznit a te iubi, să ierţi c-am aruncat această umbră de mizerie asupra vieţii tale, care, după caracterul tău, trebuia să fie veselă şi luminoasă. Eu nu tăgăduiesc că am făcut o crimă iubindu-te, o crimă ce zilnic o espiez. Nu tăgăduiesc că, făgăduindu-ţi lucruri ce nu le-am ţinut, pentru că n-am fost în stare a le ţinea, n-am comis cel mai mare păcat faţă cu singura fiinţă în lume care mie, neiubit de nimeni şi antipatic tuturor muritorilor, mi-a dăruit o rază de fericire ce n-o merit. Toate acestea nu le tăgăduiesc, toate acestea le-am mărturisit ţie şi te-am rugat să mă ierţi. 
Preţuiesc pe de-altă parte sacrificiile cari mi le-ai făcut. Dar azi tu-mi spui că te-ai săturat de-a mai aştepta, că vrei să mergi la Viena, că eşti tînără şi viaţa ţi-e deschisă, cu-n cuvînt îmi faci din nou tabloul unei vieţi pe care eu n-o înţeleg. Eu nu mă opun fericirii tale; daca crezi că un alt mod de viaţă ar fi mai bun pentru tine, daca în sfîrşit mă poţi uita, uită-mă. Eu din parte-mi te asigur de un lucru. Eu nu te voi uita niciodată. Tu ai fost şi eşti viaţa mea, cu tine s-a-nceput şi s-a-ncheiat, şi dacă nu trăiesc pentru a gîndi măcar la tine, nu am la ce trăi. Dar nu te amăgesc cu asta. Nu văd nici o perspectivă deocamdată de-a trăi împreună, pentru că nu mi s-a oferit pîn-acum nimic în Iaşi cu care-aş putea duce o viaţă convenabilă cu tine, şi în mizerie nu voi să trăieşti. Un lucru crede-l.: Nu voi iubi niciodată o altă femeie şi tu rămîi în mintea şi sufletul meu ceea ce ai fost totdeuna: visul de aur al vieţei mele - singura mea aspiraţie, şi viaţa cu tine - singura mea speranţă. De-aceea nu-mi face imputări nedrepte. Oricînd, oriunde s-ar ivi putinţa de-a fi unul al altuia pentru totdeuna, voi primi-o cu plăcere; oricînd va fi culmea fericirii mele de-a fi împreună. Dar ce vrei să fac în contra imposibilităţii materiale? Nu pot face nimic şi mă lupt în contra ei zadarnic şi fără chip de-a o putea învinge. În această luptă, simţ, se mistuie viaţa mea şi chiar puţinul talent ce mi l-a îngăduit natura. Se mistuie, şi poate fără nici un rezultat. Te sărut cu dulce, femeia mea iubită şi dragă, şi dacă, după toate cele zise, tot poţi să mă mai iubeşti, iubeşte-mă, dacă nu, dă-mă uitării, dar nu crede că vreodată te va uita sau va înceta a te iubi

Emin

178

[VERONICA MICLE]

[martie 1882]
 Dulcea mea Nicuţă, 

Iartă că nu-ţi scriu mult, dar am treabă la club azi şi e aproape 8. Însă n-am voit să te las făr-un răspuns imediat; mîni, duminecă fiind, îţi scriu mai pre larg. Te sărut de multe, multe ori, drăgălaşul meu copil, şi-ţi mărturisesc că mi-e dor de tine ca şi ţie de mine. De pe acum am aranjat deci, şi aranjamentul e definitiv, că pînă la sf. Dumitru mă mut în Podu Mogoşoaii în două-trei odăi unde ai să ai loc îndestul // şi unde o să am şi eu loc şi timp pentru zile nebune. De la sf. Dumitru încoace ştii că e treaba ta să alegi cum ţi-o plăcea ţie. De-atunci intru paj şi cavaler şervet pentru perpetuitate în suita M. Sale Doamnei Veronica, supus ca un cîne şi înamorat ca un cărăbuş. 
Atunci ceea ce stă în versuri - în aci anexatele versuri a subscrisului, ar zice Roşca - vor fi realitate. Pîn-atunci însă te sărut şi te dorlotez, mîţţă, şi te rog să mă ierţi că nu-ţi scriu mai mult, dar mă aşteaptă moşnegii să le citesc o buletă. Paaa! Momoţi! 

Emin 

               {EminescuOpXVI 193}

179

[VERONICA MICLE]

 27 mai [1882] 

Dragă Nică, 

Încep prin a-ţi spune c-am rămas foarte gelos şi că teama mea constantă şi dragostea mea se lipesc de tine ca poţoţonii tăi de trup. Să nu cumva să rîvnească cineva la grădiniţa mea de nuri, şi te pun păzitoare înainte de toate pe tine. Al doilea, te sărut de mii de mii de ori din creştet pîn' la vîrfurile picioarelor şi-ţi declar că m-au fermecat cu desăvîrşire şi ca nealtădată. 
Îndealtmintrelea, vorba ta, nu mai făgăduiesc nimic, dar mă pun pe treabă // şi sper că vei avea mai bune rezultate decît în trecut. 
E natural ca, trecînd fericirea mea, să-mi reînceapă nefericirea. Picioarele iar mi se coc, căci tu, ducîndu-te, mi-ai luat şi sănătatea cu tine. Dar aceasta să n-o iei în înţeles rău, ci în cel bun că, dacă te văd, înviez din morţi şi mă dezmlăştinez, iar cînd nu eşti faţă nu mai e viaţă. 
Momoţul meu cel scump, te sărut din nou şi te rog să nu te mînii că nu-ţi scrie mai mult

al tău 
Emin

180

[VERONICA MICLE]

 Momoţel, 
Mă mir cum de n-ai primit scrisoarea mea, căci am trimis una a doua zi după plecare-ţi. Tu-mi zici că mi-ai spune ceva, dar te temi că aş deveni gelos. Nu trebuie să devin, căci sînt deja. Alaltăieri - deci tocmai 29 - cînd mi-ai scris, am adormit peste zi puţin şi am visat că un tînăr cu mustaţele subţiri şi negre şedea în colţul unei sofale verzi şi te săruta. Tu te făcuseşi roşie ca racul şi aveai aerul ambarasat, însă foarte vesel şi fericit. Eu am leşinat - în somn se-nţelege - mi s-a părut că m-a lovit damblaua, dar m-am trezit din somn c-o grozavă bătaie de inimă. // Pentru curiozitatea lucrului şi pentru interesul lui psicologic te rog să-mi scrii - nu ca să mă faci gelos - dar dacă acel om de care-ai vrut să-mi vorbeşti e... de talie de mijloc, cu mustaţa subţire şi neagră şi palid la faţă? Daca-i putea să mi-l descrii foarte detaliat - fără a-i cita numele, căci nu-mi trebuie - numai pentru a şti dacă există sau nu vise fătidici, precum se zice. 
"Timpul" ţi l-am trimis sîmbătă şi duminecă. 
Postul de la Iaşi (prof[***] de l. germană) s-a rezervat pîn-acum şi se va da la toamnă. Dacă-l cer pîn-atunci şi dacă nu intervine vro batjocură la adresa lui Ureche, poate să mi-l dea mie. Dar, în sfîrşit... [... ]. Te sărut, Momoţelule, de mii de ori şi rămîn

al tău Emin

31 mai 1882

               {EminescuOpXVI 194}

181

[VERONICA MICLE]

[3 iunie 1882]
 Dulcea şi draga mea copilă, 

În caz de lipsă de bani, care te-ar împiedeca să vii, te rog scrie-mi şi poate să-ţi pot trimite eu. Cîteva zile am avut mai mult de lucru şi de-aceea de alaltaieri nu ţi-am scris. Şi acum sunt atît de mîhnit că nu eşti aici şi am atîtea gînduri încît nu-ţi pot scrie pe plac şi în toată liniştea. Nicuţa mea, dulcea mea Nicuţă! [... ].. foarte, foarte, nesfîrşit de mult. 
 Cînd gîndesc la neagra mea ingratitudine, la mizeria sufletească de care am fost capabil, mă simt atît de puţin vrednic de tine, atît de om de nimic, încît aş intra în pămînt. Eu singur n-am ştiut niciodată, n-am ştiut pîn-acum ce mult dragă îmi eşti, ce mult scumpă, cît eşti pentru mine. De-acu m-am învăţat minte şi nici mai trăiesc, nici nu mai mor fără tine. Avem să fim, nu te îndoi, cei mai fericiţi doi oameni din lume. Avem să fim? Dacă mă vei iubi avem să fim, căci pentru mine viaţa s-a încheiat pentru totdeuna, căci tu eşti cel întîi amor al meu şi vei fi cel din urmă, unicul, precum unică eşti, aşa mititică şi gingaşă şi cochetă pentru. al tău. 

Emin
 Te jenează că scriu numai pe o pagină, mîţule? Zău daca am două fire de nisip în casă şi asta-i cauza. Pînă ce scriu a doua pagină se usucă cea dentîi. Mîţule, măi mîţule, mîncaţi-aş ochii! 

182

[VERONICA MICLE]

Constanţa, 16 iunie 188 [2]

Draga mea Veronică, 

Iartă-mă că nu ţi-am scris de atîta timp, dar am întîrziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decît de trei ori pe săptămînă, şi am venit aci, unde poşta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri şi am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, deşi pe-aici e frig încă şi apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentîi sosiţi aci pentru băi şi nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decît vro zece zile şi apoi iar mă-ntorc la Bucureşti. 
O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntîia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele - căci ea e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia. 
Costanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci şi clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de cînd stăpînesc romînii şi există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orînduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, cînd luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămîne în întunerec, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră. 
Viaţa e cam scumpă aci, dar nu atît de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de cînd s-au deschis cîteva oteluri. La anul să ştii că venim amîndoi aci, căci băile de mare întăresc şi grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase. 

               {EminescuOpXVI 195}

Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea sa plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămîn

 al tău 
Eminescu

Adresa mea: 
[... ]

183

[PERSOANĂ neidentificată]

[Bucureşti, 1882]

Tu trebuie să-ţi închipuieşti astăzi sub figura mea un om foarte obosit, de vreme ce sunt singur la negustoria asta de principii şi peste aceasta bolnav, care ar avea nevoie de cel puţin şase luni de repaos pentru a-şi veni în fire. Ei bine, de şase ani aproape o duc într-o muncă zădarnică, de şase ani mă zbat ca într-un cerc vicios în cercul acesta, care cu toate acestea e singurul adevărat; de şase ani n-am linişte, n-am repausul senin de care aş avea atît trebuinţă pentru ca să mai pot lucra şi altceva decît politică. [... ]
........................................................................ 
Să pot zbura pe trei zile la Iaşi, tare-aş veni. Dar mai mult de trei zile n-aş avea, pentru că eu nu am vacanţe, ci trebuie să trag ca catîrii, greu la vale şi greu la deal. 
........................................................................ 
Ei, dacă ai şti cum salahoria asta în care petrec, împreunată cu boala şi mizeria, mă apasă şi mă fac incapabil de-a voi! 
........................................................................ 
Folosul meu după atîta muncă e că sunt stricat cu toată lumea şi că toată energia, daca am avut-o vreodată, şi toată elasticitatea intelectuală s-a dus pe apa sîmbetei. 
........................................................................ 
Eu rămîn cel amăgit în afacere, căci am lucrat din convingere şi cu speranţă în consolidarea ideilor mele şi un mai bun viitor. Dar nu merge. În opt ani de cînd m-am întors în Romînia, decepţiune a urmat după decepţiune, şi mă simt atît de bătrîn, atît de obosit, încît degeaba pun mîna pe condei să-ncerc a scrie ceva. Simt că nu mai pot, mă simt că am secat moraliceşte şi că mi-ar trebui un lung, lung repaus ca să-mi vin în fire. Şi cu toate acestea, ca lucrătorii cei de rînd din fabrici, un asemenea repaos nu-l pot avea nicăiri şi la nimeni. Sunt strivit, nu mă mai regăsesc şi nu mă mai recunosc. 
........................................................................ 
Aştept telegramele Havas, ca să scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormînt şi n-aş mai fi ajuns să trăiesc! 

184

[LASCĂR CATARGIU]

Domnule Prezident, 

Aflu cu părere de rău că, fără ca eu să fi fost întrebat măcar, d. N. Bassarabescu, redactorul poate prea cunoscut al foii "Poporul", colaborează în mod regulat la redacţia "Timpului "
Permiteţi-mi a vă declara că mie unuia nu mi-e încă cu totul indiferent cu cine împărtăşesc onoarea de-a colabora la una şi aceeaşi publicaţiune. Am fost pururea - nenumărate

               {EminescuOpXVI 196}

coloane din şapte ani ai "Timpului" o dovedesc - în contra acelor scriitori cari cred a se putea dispensa şi de talent, şi de cunoştinţe, şi de idei, numai daca vor vorbi într-un mod incalificabil de persoana Regelui, pînă în momentul cînd mîna monarhului semnează - cu dispreţ - vreun decret de decorare sau de numire în funcţie. 
 E lesne de înţeles că nu pot primi solidaritatea cu asemenea pene, oricît de mare ar fi îndealtmintrelea credinţa mea în principiile conservatoare. 
Avînd părerea de rău a vă declara că, în asemenea condiţii mi-e peste putinţă de-a mai colabora la "Timpul", vă rog să binevoiţi a primi încredinţarea totodată că hotărîrea mea nu-mi alterează nici credinţa în principiile conservatoare, nici împuţinează respectul pe care vi-l datoresc. 

M. Eminescu

Bucureşti, 15 fevruarie 1883 

185

[IOSIF VULCAN]

[Bucureşti, vara 1883]

Mult stimate d-le şi amice! 

Mulţumesc pentru onorarul trimis - cel întîi pentru lucrări literare pe care l-am primit vrodată-n viaţă. În Romînia domneşte demagogia şi în politică şi în literatură; precum omul onest rămîne aci necunoscut în viaţa publică, astfel talentul adevărat e înecat de buruiana rea a mediocrităţilor, a acelei şcoale care crede a putea înlocui talentul prin impertinenţă şi prin admiraţie reciprocă. 
Iartă-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur că a fost pentru mine o rară mîngîiere de-a mă vedea remunerat dintr-un colţ atît de depărtat al romînimii, din Oradea Mare, - cînd în ţara mea proprie nu voi ajunge nicicînd să însemnez ceva, escepţie făcînd de cercul restrîns al cîtorva amici. Ş-apoi să nu fiu pesimist? 
Grecii noştri au o ură atît de înrădăcinată şi de instinctivă în contra a tot ce e romînesc încît chiar studiul regulat al limbei şi istoriei noastre nu se va face aci decît după ce aceşti oameni vor dispărea prin degenerare şi stingere fizică ceea ce sperăm de la Dumnezeu că se va întîmpla destul de curînd. 
În mediul străin în care trăim, cu imigrarea greco-bulgară care, încă la 1857, avea şcoli greceşti în Bucureşti şi cari încă azi pronunţă limba noastră peltic, nu e cu putinţă nici politică naţională, nici literatură naţională. Peste aceasta se mai adaogă că cei mai mulţi dintre aceşti indivizi îşi petrec tinereţele la Paris, de unde ne vin cu totul stricaţi, îmbibaţi cu idei străine de cosmopolitism, şarlatani desăvîrşiţi, căutînd a trăi fără muncă din spinarea poporului nostru. Necunoscători de ţară, de popor, de datini - ei văd în maimuţarea ipercivilizaţiunii franceze idealul poporului romînesc. 
Putea-se-va să-i facem, prin muncă şi stăruinţă, să-şi vie în fire, să devie oameni folositori şie şi romînimii[... ]

F, XXXV (1899), nr. 23, 27 iun. /9 iul., p. 301-302

186

[TITU MAIORESCU]

[2/14 iunie l883]

 Domnule Maiorescu, 

Ieri, sosind Făgărăşanu din Galaţi, nu am fost deloc la redacţie. Numai aşa se poate esplica cum s-au strecurat articolul infect al lui Bassarabescu. Azi am declarat că mă retrag de la

               {EminescuOpXVI 197}

"Timpul" dacă nu se va face o deplină şi sinceră retractare a acelor şiruri injurioase. D. Păucescu a fost însărcinat să stilizeze această retractare. Nu am ştiut absolut nimic de existenţa acestui articol, care n-a fost comunicat nimănui şi trimis în modul anonim în care acest individ continuă a-şi trimite // insanităţile la "Timpul". 

Al d-voastre
supus 
M. Eminescu

187

[ALEXANDRU CHIBICI REVNEANU]

[iunie 1883]
 Chibici. Du-te, du-te, du-te cu Simtion unde te cheamă. 

M. Eminescu

188

[ALEXANDRU CHIBICI REVNEANU]

 Doebling, 12/24 ianuarie 1884 

Iubite Chibici, 

Nu sînt deloc în stare să-mi dau seamă de boala cumplită prin care am trecut, nici de modul în care am fost internat aici în ospiciul de alienaţi. Ştiu numai atît că boala intelectuală mi-a trecut, deşi fizic stau îndestul de prost. Sînt slab, rău hrănit şi plin de îngrijire asupra unui viitor care de-acum înainte e fără îndoială şi mai nesigur pentru mine decît oricînd. 
Ceea ce-aş voi să ştiu de la tine este daca cărţile şi lada mea sînt în oarecare siguranţă şi daca pot spera să le revăd. În ladă trebuie să se fi aflînd şi ceasornicul pe care l-am fost scos de la Simţion., Încolo aş voi să ştiu daca pot scăpa de aci, unde în adevăr îmi pare că stau fără nici un folos. // Tratamentul pare a consista în mîncare puţină şi proastă şi în recluziune; - încolo n-am observat nimic în maniera de-a mă trata. Sufăr cumplit, iubite Chibici, de lovitura morală pe care mi-a dat-o boala, o lovitură ireparabilă care va avea influenţă rea asupra întregului rest al vieţii ce voi mai avea-o de trăit. Asemenea nu ştiu nimic asupra poziţiei pe care mi-aţi creat-o în acest institut. Cine plăteşte pentru mine aci şi cine are grijă de mine? D. Maiorescu a trecut pe aci într-o zi, dar a stat mai puţin de un minut şi nu mi-a spus nimic în ce mă priveşte, încît, de şi mi-am venit în fire de mai bine de două săptămîni, nu ştiu absolut nimic asupra sorţii care mă aşteaptă, căci sper că nu voi fi condamnat a petrece aci ani întregi fără necesitate. 
Doctorii mi-au spus că trebuie să-ţi scriu ţie în privirea aceasta. Mi-aduc // în adevăr aminte c-am venit cu tine în tren, dar încolo nu mai ştiu nimic decît că am stat închis şi am suferit nu numai de halucinaţiuni, ci şi mai mult încă de foame. Mă-ntreb acum daca e vorba ca, cu cheltuială şi anume să continue regimul sub care trăiesc, regim cu totul fără folos atît pentru mine cît şi pentru amicii cari au binevoit a se interesa de mine şi a mă trimite aici. 

               {EminescuOpXVI 198}

Fii bun, iubite Chibici, şi răspunde-mi cum stau lucrurile cu mine. Doctorii de aici îmi vorbesc de d. Maiorescu şi de tine. Eu ştiu despre tine că tu n-ai mijloace pentru a îngriji de mine în starea în care sînt. Îmi sînt dar necunoscute măsurile pe cari d. Maiorescu va fi binevoit să le ia în privire-mi şi văd pe de altă parte că doctorii de la institut nu ştiu asemenea nimic, ci se mărginesc a-mi cita numele d-sale şi al tău, ceea ce - în izolarea // în care mă aflu - nu e de natură a mă satisface. Şi, în adevăr, nu-ţi poţi închipui starea în care un om se află într-un institut de alienaţi, după ce şi-a venit în fire. Neavînd nimic de lucru, închis alături c-un alt individ, hrănit rău precum se obicinuieşte la spitale şi lăsat în prada celor mai omorîtoare grije în privirea viitorului, mi-e frică chiar de-a-mi plînge soartea căci şi aceasta ar fi interpretat ca un semn de nebunie. Astfel, fără speranţă şi plin de amare îndoieli, îţi scriu, iubite Chibici, şi te rog să-mi lămureşti poziţia în care mă aflu. Eu aş vrea să scap cît se poate de curînd şi să mă întorc în ţară, să mă satur de mămăliga strămoşească, căci aici, de cînd mă aflu, n-am avut niciodată fericirea de-a mînca măcar pînă la saţiu. Foamea şi demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece 

nenorocitul tău amic 
 M. Eminescu

Adresa mea e: Michael Eminescu Ober-Doebling bei Wien. 
 Hirschengasse No. 71. 
Privatheilanstalt. 

189

[TITU MAIORESCU]

 Stimabile Domnule Maiorescu, 

Astăzi, ieşind din casa de sănătate pentru vro două ore, mă folosesc de vizita ce o fac nepotului d-voastre, d-lui Popasu, pentru a vă adresa aceste şiruri. Sînt mai bine de trei săptămîni de cînd an încetat toate simptomele boalei de care am suferit, încît, dacă ar fi stat în putinţa mea, aş fi părăsit institutul, fie pentru a schimba mediul în care mă aflu, fie pentru a mă întoarce în ţară. Cu toate acestea nu ştiu daca, pentru un asemenea sfîrşit, va fi cu putinţă a se realiza // mijloacele necesare. 
Amintirea stării mele trecute e foarte slabă, încît pe mine însumi mă miră lungimea timpului în decursul căruia nu mi-am putut da seamă de nimic. Punînd în socoteala acelei stări toate neajunsurile şi supărările pe cari le-am putut cauza atît d-voastre cît şi altor amici binevoitori, cutez a solicita din nou îngăduinţa d-voastre şi a vă cere ca, prin cîteva şiruri, să mă lămuriţi daca am perspectiva de-a mă întoarce în curînd în ţară. În aşteptarea unui răspuns, rămîn al d-voastre 

cu toată supunerea şi stima 
 M. Eminescu

Viena, 4/16 fevruarie 1884

               {EminescuOpXVI 199}

               {EminescuOpXVI 200}

               {EminescuOpXVI 201}

               {EminescuOpXVI 202}

191

[ALEXANDRU CHIBICI REVNEANU]
 Iaşi, 20 octomvrie 1884

Dragă Chibici, 

De vreme ce rezidez la otel Romînia (vechiul han al lui Bacalu), într-o hulubărie puţin recomandabilă din orice punct de vedere, e lesne de-nţeles că nu am unde pune lucrurile mele, încît ar fi foarte bine dac-ai păstra tu încă cîtva timp aşa-numita mea ladă, deşi presupun că acest lucru nu e tocmai plăcut. 
Sănătatea mea scîrţie întruna ca o moară de mult stricată, ba poate ireparabilă. Săptămîna aceasta am avut friguri şi dureri de cap; cît despre picioare - ele sînt într-o stare aşa de plîns, precum erau în Bucureşti. O tristă iarnă mă aşteaptă şi o tristă viaţă. Te rog dar să iei tu lada de la Simţion, dacă nu mai e cu putinţă să stea acolo, pînă ce starea mea se va-ndrepta, dacă e cu putinţă să se-ndrepte vrodată. 
 Am mai încăput - fără voie - într-o belea // greu de descurcat. Fiind vacante mai multe catedre la şcoala comercială, cerusem suplinirea istoriei. Dar catedra aceasta dîndu-se altuia, m-a însărcinat pe mine cu geografia şi statistica, cu un program foarte încărcat, obiect care are inconvenientul că nici cărţi nu există pentru studiarea lui, iar el însuşi consistă dintr-un dicţionar de mii de nume proprii şi de cifre statistice. Cît despre onorata bibliotecă, e atît de încurcată şi îngrămădită, încît ar trebui un an sau doi pentru a introduce orînduială în acest haos ereditar. 
Te rog, spune salutări din parte-mi tuturor amicilor şi primeşte călduroase strîngeri de mînă de la

 al tău 
M. Eminescu

[cu plic]
D-sale
Domnului Alexandru Chibici Revneanu 
Bucureşti 
Strada Modei N-o 8

192

[NICOLAE GANE]

Iaşi, 7 fevruarie 1885

Mult stimatul meu amic, 

De mai mult timp d. Saint Pierre a adresat Corpurilor noastre legituitoare o petiţiune de încetăţenire pe care Senatul a admis-o deja în unanimitate. Venind acuma la ordinea zilei în Cameră, îmi iau libertatea a face rugămintea ca să dai cererii în chestiune tot sprijinul de care ar putea avea necesitate, deşi nu cred îndealtmintrelea că s-ar afla cineva care să ridice dificultăţi în privirea primirii ei. 
[Fiind] încredinţat că vei binevoi a da o atenţiune deosebită acestei rugăminţi a mele, rămînînd al d-tale 
supus amic

M. Eminescu

202

               {EminescuOpXVI 203}

193

[DIMITRIE A. STURDZA] 

194

[A. DENSUŞIANU, ŞT. VĂLEANU, C. DIMITRESCU Ş. A. ]
 Iaşi, februarie 1885

romînia 
BIBLIOTECA CENTRALĂ
DIN IAŞI 

N-o 2

Circulară
 Domnii [... ]

sunt rugaţi să binevoiască a înapoia cărţile împrumutate de la Biblioteca Centrală. 

P. Bibliotecar M. Eminescu

 203

               {EminescuOpXVI 204}

               {EminescuOpXVI 205}

               {EminescuOpXVI 206}

196

[N. CULIANU, P. PONI, I. G. STRAVOLCA Ş. A. ]

Iaşi, 17 aprilie 1885
ROMÎNIA BIBLIOTECA CENTRALĂ 
DIN IAŞI 
N-o 8 

Circulară

Domnii [... ]

sunt rugaţi a înapoia cărţile împrumutate de la Biblioteca Centrală. 

p. bibliotecar, 
M. Eminescu

               {EminescuOpXVI 207-215}

               {EminescuOpXVI 216}

202

[VASILE BURLĂ]
 Liman, 12 august 1885 

Dragă Burlă, 

Au trecut peste două săptămîni de cînd sunt aici şi mă coc zilnic în băi de glod cald de 30 grade Reaumur. Nu pot zice că vremea aceasta a trecut fără să-mi facă bine. Durerile necontenite pe cari le aveam în Iaşi nu le mai simt aici, însă încă nu toate ranele s-a închis şi mă tem că, de s-ar închide chiar, vindecarea să nu fie timporară şi să nu apară din nou cînd mă voi întoarce în ţară. La Odesa n-am fost în timpul acesta decît de vro două ori, ca să-mi iau medicamente şi tutun. Cel din urmă e şi scump şi rău, încît în privirea aceasta orientalul din mine o duce greu. 
E timp asemenea să chibzuiţi în privinţa lui nervus rerum, căci, de m-oi vindeca, de nu m-oi vindeca, de plată ştiu că nu pot să scap. // Îmi trebuiesc 100 de ruble cel puţin - dac-or fi mai multe nu vor strica nimic. În cazul cînd mi le veţi trimite, rămîn încă cu 60 franci pentru întoarcere, din care am să plătesc o zi sau două rămînerea în Odesa, pentru vizarea pasportului, biletul de drum şi neapăratele bacşişuri. Iar de nu mi le veţi trimite, vor îngriji cinovnicii ruşi pentru mine în vro încăpere a onorabilei poliţii. 
Vremea pe aici e cam răcoroasă şi, deşi ameninţă pururea să ploaie, totuşi nu face decît să picure din cînd în cînd. 
Încolo, duşmanul cel mare al singurătăţii mele e urîtul. Persoanele cîte sunt aici nu vorbesc decît ruseşte sau leşeşte, abia vro două din ele rup cîte un cuvînt nemţesc ori franţuzesc. Astfel, deşi nu tocmai vorbăreţ de felul meu, sunt condamnat la un mutism absolut. De citit n-am asemenea ce citi, decît o ediţie a lui Heine, rătăcite printre bucoavnele doctorului secundar... Pîn-acum nici un romîn // nu-mi interesează existinţa şi n-o împinge la o mai mare activitate; - vîntul şi valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor şi nopţilor, cari se scurg uniforme şi monotone ca bătăile unui ceasornic de părete. 
Rugîndu-te dar să [nu] mă uiţi aici, irosit printre ruşi, rămîn al tău
credincios prieten
M. Eminescu

Adresa mea: 
M. Eminescu 
[... ]

203
[PETRU NOVLEANU] Liman, 15 august 1885

Dragă Novlene, 

Ce mai cuib ghiftuit cu neagră calomnie e adunarea voastră de la Barothy! Unde dracu e Sobornii uliţa, despre care din cartea ta poştală am aflat pentru întîia dată? Cine mă calomniază pe acolo, chiar cînd mă coc în glod de 30 de grade Reaumur? 

216

               {EminescuOpXVI 217}

Ceea ce m-a speriat însă este timpul lung ce-i trebuie unei scrisori pentru a ajunge pîn' la mine. Carta poştală, datată din 8 august, am primit-o abia ieri la 14 august - va să zică şase zile. 
Cred că atît tu cît şi Burlă veţi fi primit scrisorile mele de la 12 ale curentei. Prin ele arăt mai pre larg progresul cam încet al curei mele şi vă rog să-mi trimiteţi 100 ori 110 ruble, ca să am cu ce plăti la sfîrşitul lunei. Vă rog dar să nu mă uitaţi în mîinile pravoslavnicii poliţii, care poate nici n-aşteaptă altceva decît să puie mîna pe biata mea piele, bortilită de bube şi de boale. 
Toţi îmi spun că o scrisoare în Romînia nu costă decît 7 copeici. Încrezîndu-mă în spusa tuturor, o franchez pe aceasta simplu. Să nu te superi dacă-i avea de plătit vro suprataxă. 
Îndealtmintrelea repet ceea ce-am zis în scrisoarea trecută. Ne mănîncă urîtul pe toţi şi lumea a-nceput a se cam rări de pe-aici. Trenul între Odesa şi Liman circulează acum cu mult mai rar şi seara defel. Prietenii Zaharia, Buţureanu, onor. Drăghici, d-rul Max s-au întors în ţară; numai eu, cocostîrc străin, măsur malurile Limanului cu picioarele mele arhioloage. 
Salutări multe companiei calomnioase de la Barothy, cuibului negru de suspiciuni asupra caracterului călugăresc al celui ce semnează cu toată afecţiunea

al tău 
M. Eminescu
Adresa mea: 
M. Eminescu a Odessa [... ]

204

[PETRU NOVLEANU]

 Liman, 18 august 1885 

Dragă Novlene, 

Pîn-acum am trimis şapte scrisori în ţară, - aceasta e a opta. Nu ştiu ce-o fi cu poşta de-aici, dar răspuns n-am primit la nici una, încît mă tem ca să nu-ntîrzie ori să dispară scrisorile voastre. Nu mai sunt decît douăsprezece zile pîn' la sfîrşitul lunii şi cu toate acestea nici pîn-acum nu am banii necesari pentru plata doftorului. În orice caz o situaţie îngrijetoare pentru un om ca mine, cu totul străin în locurile acestea, încît vă rog cu toată seriozitatea să nu mă uitaţi şi să grăbiţi a chibzui ceea ce e de făcut. 
Pe-aici au început o serie de ploi şi temperatura nu-i mai mare decît de 12 Reaumur. Sezonul propriu de băi a cam trecut şi lumea se răreşte din ce în ce; trenul circulă mult mai rar între Odesa şi Liman, iar în Liman nu e oficiu poştal, ci numai o cutie de poştă, din care cine ştie cînd se mai iau scrisorile spre a fi trimise la destinaţie. 
Ce se zice pe la noi de întrevederea celor doi împăraţi la Kremsier? Din "Neue Freie Presse", pe care-o cumpăr din cînd în cînd, deşi totdeuna cam veche, pare-a fi ceva cu totul estraordinar. Oamenii de aici nu vorbesc nimic, mai ales nu politică. Voi trebuie să fi avînd acolo telegrame cari vă ţin în curent asupra scopului // întrevederii, despre care pîn-acum nu ştiu nimic. Ce se mai întîmplă pe acolo, ce măritişuri şi însurători se mai proiectează şi pe cine-aţi mai îngropat în vremea din urmă? În urîtul care mă lucrează orice ştire e interesantă - gazetele puţine cari-mi viu în mînă le citesc din slovă-n slovă, pînă chiar şi anunţurile atît de ahotnic te face singurătatea şi lipsa de ocupaţie zilnică. Singura mîngîiere - tutunul - e şi rău şi scump. Iată un produs rusesc cu care nu mă pot împăca defel. 

217

               {EminescuOpXVI 218}

Salutări multe ţie şi prietenilor. Vă rog totodată să-mi răspundeţi cît se poate de curînd şi rămîn al tău

credincios prieten 
 M. Eminescu
Adresa mea: 
M. Eminescu a Odessa [... ]

205

[PETRU NOVLEANU]
 Odesa, 2 septemvrie 1885

Dragă Novlene, 

Suta de ruble am primit-o şi i-am dat-o doftorului, împreună cu ce-i mai eram dator. Eu însumi am rămas fără nici o leţcaie şi n-am cu ce mă întoarce. Fă-ţi dar o pomană cu mine şi mai trimite-mi una sută franci, ori schimbaţi în ruble, ori în hîrtie romînească, căci altfel încă nu mă pot urni din loc. Formalităţile la poştă sunt atît de penibile încît // banii i-am primit abia ieri, la 1 septemvrie, adică 7 zile după espedare. 
Îngeraşul despre care mi-ai scris e fiica doctorului Jachimowicz şi o cheamă Rosalie. Ştie nu numai franţuzeşte, ci şi nemţeşte şi englezeşte, însă, fiind polonă, are mare ură asupra nemţilor şi nu vrea să vorbească nemţeşte. 
Eu şed aci într-un hotel de mîna a treia - Hotel Strassbourg - şi, neavînd parale, nu mă mai duc nici la cafenea măcar. Nădejdea mea era // că nu te-oi mai supăra pe tine. [Î]i scrisesem lui Bodescu să-mi trimită o sută di franci ce aveam a-i primi de la şcoala comercială. Dar, din nenoricire, el a fost absent din Iaşi şi nu mi-a trimis nici pîn-acuma nimic. Te rog dar, nu mă uita, căci - afară de doctorul - nu mai cunosc pe nimeni în toată Odesa şi poţi înţelege ce greu e să rămîi fără nici o leţcaie într-un oraş cu totul străin. 
 Îndealtmintrelea vremea pe-aici e nouroasă şi ploioasă; de la Liman au emigrat toată lumea şi eu am fost, pot zice, cel din urmă care-a părăsit stabilimentul. Eu şi cu madame Dange, o poloneză blondă de toată frumuseţea. Vremea s-a răcit, abia 10 - 12 Reaumur, şi băi nu mai e cu putinţă de făcut. 
Primeşte salutări frăţeşti de la al tău amic

M. Eminescu

Adresa schimbată: 
M. Eminescu a Odessa [... ]

218

               {EminescuOpXVI 219-238}

               {EminescuOpXVI 239}

215

[IACOB NEGRUZZI]

Mînăstirea Neamţului, ianuarie 1887 

Iubite amice, 

Îţi trimit deodată cu aceasta mai multe versuri cărora, de ţi se par acceptabile, le vei face loc în "Convorbiri". îndealmintrelea mă aflu bine şi sănătos în mijlocul acestor munţi şi-ţi doresc asemenea. 
Multe salutări d-lor Maiorescu, Teodor Rosetti, Mandrea, Nica, şi sărutări de mîna d-nelor Maiorescu şi Kremnitz, precum şi d-şoarei Livia. 
Cu tot respectul al d-tale
credincios amic
 M. Eminescu

216

[GHEORGHE PANU]

Monastirea Neamţului, ianuarie 1887

Iubite Panu, 

S-a răspîndit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspîndite, poate cu rea intenţie, din Iaşi, încît d. C. Mille, într-unul din 
articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că (afară de suferinţa mea de picioare) nu am absolut nimic. Un mic dementi în organul d-tale de publicitate n-ar strica. 
Primeşte salutările mele cele mai cordiale, cu care rămîn al d-tale credincios prieten. 
M. Eminescu

217
[ALEXANDRU VLAHUŢĂ]

 Mănăstirea Neamţului, ianuarie în 26 - 1887

Dragă Vlahuţă, 

Nu te pot încredinţa îndestul cît de odioasă e pentru [mine] această specie de cerşetorie, deghizată sub titlul de subscripţie publică, recompensă naţională etc. E drept că n-am bani, dar aceasta e departe de a fi un motiv pentru a întinde talgerul în public. Te rog dar să desistezi cu desăvîrşire de la planul tău, oricît de bine intenţionat ar fi, de-a face pentru mine apel la public. Mai sunt destule alte mijloace onorabile pentru a-mi veni în ajutor, iar cel propus de // voi e desigur cel din urmă la care aş avea vreodată recurs. 
 Te rog ca în scrisoarea ta viitoare să-mi comunici de se poate adresa lui Iancu Caragiale, căci am a-i aduce aminte o promisiune care mi-a făcut-o. 

239

               {EminescuOpXVI 240}

Sărutîndu-te şi rugîndu-te să spui complimentele mele d-nului şi d-nei Păucescu, rămîn al tău

credincios prieten 
M. Eminescu

N. B. Adresa mea o ştii

[plic: ]

 Domniei sale
Domnului A. Vlahuţă
Bucureşti
 22 Strada Plevnei 22

218

[SOCEC et TECLU]
Monastirea Neamţu, 1 fevruarie 1887 

Stimabile domnule, 

Vă rog a mi se trimite, conform promisiunii d-voastre, numerii pe ianuarie şi fevruarie ale "Convorbirilor literare". 

 Al d-voastre
 devotat 
M. Eminescu. 

[Adresa]
D-sale d-lor Socecu et Teclu 
 la 
96, Strada Berzii 96, Bucureşti

219

[ŞTEFAN EMILIAN]

1887 august în 26 [Hall]

Mult stimate Domnule, 

Am primit scrisorile d-voastre dempreună cu 225 fiorini, din cari scrisori am putut vedea cu bucurie interesul ce binevoiţi a-mi purta. În urma băilor făcute pîn-acum mă simt mai bine şi, fiindcă doctorul crede că o lună de cură e de ajuns, voi pleca la finele lunei acesteia. Sosind în Iaşi, voi avea plăcuta ocaziune de-a vă mulţumi pentru bunăvoinţa ce-mi arătaţi. Rămîn cu toată stima al d-voastre
devotat M. Eminescu

240

               {EminescuOpXVI 241}

220

[PREŞEDINTELE SOCIETĂŢII "EMINESCU" BUCUREŞTI] 

Botoşani, 30 sept. 1887

Domnul meu, 

Aprobînd intenţiunea dv. onoratoare de-a pune unei societăţi tinere numele meu, vă doresc succes în întreprinderea dv. şi rămîn al dv. 

 devotat 
M. Eminescu

221

[MEMBRII SOCIETĂŢII "EMINESCU" BUCUREŞTI]

Botoşani, 2 noiemvrie 1887

Domnii mei, 

În urma cererii d-voastre de la 27 octomvrie a. c., am onoare a vă trimite fotografia cerută, mulţumindu-vă totodată pentru dorinţele ce însoţesc scrisoarea d-voastre. Primiţi vă rog, domnii mei, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni. 

M. Eminescu
Domniilor sale 
Domnilor membri ai Societăţii "Eminescu"

Strada Plantelor N-o 12
Bucureşti 

222

[V. C. MORŢUN]

 Botoşani, 10 noiemvrie 1887 

Mult iubite amice, 

Boala îndelungată de care am suferit m-a împiedecat de la ţinerea unei corespondenţe regulate. Acum, fiind întrucîtva mai restabilit, vin a vă ruga să v-aduceţi aminte de mine, de lipsa aproape absolută de mijloace de subzistenţă în care mă aflu. Dacă vă este cu putinţă de-a-mi veni în ajutor, vă rog a o face cît de curînd, căci cea mai neagră // mizerie mă ameninţă. 
În aşteptarea unui răspuns, rămîn al d-voastre

devotat amic 
M. Eminescu

M. Eminescu, Proză şi versuri, Iaşi, 1890. Facsimil

241

               {EminescuOpXVI 242}

223

[CORNELIA S. EMILIAN]
 Botoşani, 20 noiemvrie 1887 

Mult stimată doamnă, 

Să nu credeţi că vîrsta d-voastre m-a împiedecat de a vă scrie pînă astăzi, ci îndelungata mea boală m-a făcut să fiu foarte descurajat. Astăzi, simţindu-mă bine, vă satisfac dorinţa de a vă trimite fotografia cerută de mult timp. 
Cu astă ocazie mulţumesc domnişoarei Weitzsecker, deşi în fond înţeleg bine că este o binefacere // din partea d-voastre. 
Complimente domnului Emilian şi tuturor cunoscuţilor, iar d-voastră primiţi sărutările de mînă de la al d-voastre

devotat 
M. Eminescu
[plic: ]

Domniei sale 
 Doamnei Cornelia Emilian 
Recomandat Iaşi

[verso]

M. Eminescu

224

[cornelia S. EMILIAN]
 Botoşani, 26 noiemvrie 1887 

Mult stimată doamnă, 

O nouă lovitură a venit asupra nenorocitei noastre familii, murind cumnatul nostru şi rămîind sora cu doi copii şi pensia, se-nţelege de la sine, puţină, căci n-a-mplinit anii de serviciu. 
Cu privire la întrebarea ce ne-o faceţi despre d-nii Moţoc, Alexandrescu şi C. Mille, vă putem răspunde că n-am primit nici un ban de la ei. Prin urmare // aveţi deplină dreptate a publica numele persoanelor cari au primit liste de la fiica d-voastre. 
Cu ocazia aceasta mulţumesc din inimă d-lui Emilian pentru felicitarea de ziua mea onomastică; complimente tuturor cunoscuţilor, şi d-voastră primiţi sărutările de mîni de la 

 Al d-voastre
 devotat 
M. Eminescu. 

[plic: ]

Domniei sale
 Doamnei Cornelia Emilian 
Iaşi

242

               {EminescuOpXVI 243-248}

               {EminescuOpXVI 249}

227

[A. C. CUZA]

Botoşani, 5 decemvrie 1887

Iubite amice

Primeşte mulţumirile cele mai sincere pentru generozitatea cu care mi-ai venit în ajutor. Ştiu prea bine că adevărata generozitate e rară pentru a nu fi adînc mişcat de bunătatea d-tale pentru mine. Aş voi să fii bine convins de recunoştinţa obligatului d-tale şi să nu ezitezi, dac-aş putea să-ţi fiu folositor în vreo împrejurare, de-a te adresa la un om care va păstra toată viaţa sa aducerea aminte a facerii de bine. 
Sunt cu tot respectul, iubite amice, 
al domniei tale 
preadevotat 
M. Eminescu

228

[PERSOANĂ neidentificată]

Amice dragă, 

La scrisoarea d-lui I. D. Ionescu poţi răspunde că din partea primarului din Constanţa n-am primit nimic. Mulţumindu-ţi de ştirea dată, te îmbrăţoşez ca al tău 

 vechi amic 
M. Eminescu
Botoşani, 9 decemvrie 1887

249

               {EminescuOpXVI 250-254}

               {EminescuOpXVI 255}

231

 [CORNELIA S. EMILIAN]

 Botoşani, 26 decemvrie 1887

Mult stimată doamnă, 

Scuzaţi, vă rog, da[că] o serie de scrisori au rămas fără răspuns, însă o indispoziţiune a surorii mele care ţine aproape de cincisprezece zile a fost piedeca, căci speram că-i va fi mai bine. Azi, văzînd că doctorul nu se pronunţă cît timp va dura slăbiciunea ei, mă mărginesc de astă dată de-a vă aduce sincerile noastre felicitări // de anul nou şi tuturor amicilor şi cunoscuţilor recunoştinţa ce le-o păstrez pentru bunăvoinţa ce au faţă cu mine. 
Primiţi vă rog, mult stimată doamnă, asigurarea distinsei consideraţiuni ce vă păstrează

al d-voastre 
devotat serv 
M. Eminescu

[plic: ]

Domniei sale 
Doamnei Cornelia Emilian
Iaşi

               {EminescuOpXVI 256-277}

               {EminescuOpXVI 278}

238

[CORNELIA S. EMILIAN]
 Botoşani, 12 martie 1888

Mult stimată doamnă, 

Vă înştiinţez că surorii mele [î]i este puţin mai bine; după aplicarea unei ventuze a trecut junghiul şi fierbinţeala, însă îndealmintrelea e tot încă slabă. Vă alăturez două chitanţe pe cari ar fi trebuit să vi le trimit de mult şi vă rog să esprimaţi domnişoarei Weitzsecker sincera noastră recunoştinţă. 
Vă rog a primi sincere sărutări de mîni de la al d-voastre supus serv

M. Eminescu

[plic: ]

Domniei sale Doamnei Cornelia Emilian
Iaşi 
 Strada Vovidenia

239

[TITU MAIORESCU]

Botoşani, 14/26 martie 1888

Mult stimatul meu domn, 

Vă cer iertare din toată inima pentru greşala mea de-a mi fi răspuns imediat la scrisoarea d-voastre ce mi-a fost comunicată prin bunăvoinţa d-lui dr. Isac. 
Cauza întîrzierii este că singur nu ştiam ce să răspund cu siguranţă, căci o veste ce-mi sosise din Iaşi mă pusese în îndoială de mai pot scoate o a treia ediţie sau nu încă pe cînd eram în Iaşi, d-l V. G. Morţun, actual deputat în Adunare, [î]mi făcuse propunerea de-a scoate la lumină a treia ediţie, şi-ntr-o scrisoare ce mi-a adresat-o în urmă [î]mi anunţă chiar: "pe săptămîna viitoare scot în vînzare volumul ce-am editat". Nici pînă acum însă nu ştiu pozitiv dacă această ediţie s-a făcut în adevăr sau nu. Multele îndatoriri ce mi le-a făcut d-l Morţun în timpul boalei mele m-au îndemnat să ezitez a da un răspuns afirmativ. 
Dacă însă d-l Morţun ar fi renunţat la idea de-a scoate ediţiunea a treia, atunci vă rog a da urmare binevoitoarelor d-voastre intenţiuni şi a încheia cu d-l Socec, iar prisosul eventual de la ediţia a doua sau un acont asupra ediţiei a treia, vă rog să binevoiţi a le trimite sub adresa mea prin mandat poştal (M. Eminescu, Botoşani). 
Poezii nepublicate, de intercalat în noua ediţie, nu am. 
Vă rog, mult, stimatul meu domn, a primi mulţumiri din inimă pentru interesul ce pururea mi l-aţi arătat şi să-mi daţi iertare pentru involuntara mea întîrziere. Vă rog totodată a primi respectuoase salutări de la al d-voastră preaplecat şi preasupus

M. Eminescu

240

[CORNELIA S. EMILIAN]

[21 martie 1888]
 Mult stimată doamnă, 

Cu părere de rău vă înştiinţez că sora mea azi e [a] noua zi de cînd e foarte grav bolnavă, de inflamaţiune de plămîni. Suferinţa ei a împiedecat-o de-a vă da detalii despre afacerea cu care aţi binevoit a o însărcina. Scuzaţi-mă, vă rog, că nu v-am înştiinţat pînă astăzi, aşteptînd să-i fie ceva mai bine. Primiţi, vă rog, respectuoase sărutări de mîni de la al d-voastre
prea supus 
M. Eminescu 

 Domniei sale Doamnei Cornelia Emilian
Iaşi 
Strada Vovidenia

               {EminescuOpXVI 279-284}

               {EminescuOpXVI 285}

243

[NICOLAE PETRAŞCU] 
[Bucureşti, septembrie - octombrie 1888]

Mult stimate domnule, 

Pe la 11 1/2 o să vă caut acasă, însă nu cred să fiu în stare de-a mă duce la d. Maiorescu. Sunt atît de descurajat în toate privirile şi am aşa de puţină încredere în mine încît nu cutez să mă prezint la d-sa. Vă rog dar să mă scuzaţi dacă n-aş putea da urmare unei invitaţiuni care, desigur, mă onorează, dar pe care, pentru mii de împrejurări, n-o pot urma. 

Al d-v[oastre] devotat şi recunoscător 
M. Eminescu

244

[NICOLAE PETRAŞCU]

[Bucureşti, septembrie - 13 octombrie 1888]

Aş fi venit la d-voastră încă de vineri, dar nu mi-a fost tocmai bine şi nici lucrarea nu mi-e terminată încă. O să vă caut deseară la Union. 

M. Eminescu

245

[NICOLAE PETRAŞCU]

[Bucureşti, septembrie - octombrie 1888]

 Mult stimate domnule, 

De mai multe zile nu mă aflu tocmai bine, încît, deşi am foarte puţin de adaos, totuşi n-am putut nici termina, nici revedea şi corige lucrarea mea. În starea în care este astăzi lucrarea n-am curajul s-o prezint. Îmi trebuie încă cîteva zile sau cîteva ore măcar de dispoziţie ca să pot termina // şi atunci bucuros voi avea onoarea de-a v-o prezenta. C-o scriere necompletă, şi încă plină de neajunsuri şi erori, nu cutez. 

Al d-voastre 
supus şi recunoscător 
M. Eminescu

               {EminescuOpXVI 286}

               {EminescuOpXVI 287}

               {EminescuOpXVI 288}

               {EminescuOpXVI 289}

Din cauza asta veţi vedea că tot ce-am schimbat în basm e fără tact, o lucrare mai mult maşinală, căci de schimbări esenţiale şi de-o coordinare cu gust nu sunt capabil din cauza perpetuei nelinişti. 
Nemţii au devenit nesuferiţi. Vă-ncredinţez că nu sunt nemţii aciia cari-i vedem numai cu ochii spiritului, în cărţile lor pline de rigurozitate pedantică. 
 Numai Dumnezeu mai ştie ce e omul. Astfel, un individ crede a se cunoaşte, îşi urmează trebile liniştit, sau trebi concrete, sau abstracte ţesături de painjen combinate în filozofie or poezie, şi cînd colo se pomeneşte într-o bună dimineaţă că o întîmplare în sine aceeaşi pentru toată lumea stîrneşte în el porniri pe cari el nici nu presupunea vreodată că esistă în sufletul lui, rupe toate ţesăturile cîte le încîlcise şi le combinase mintea lui şi se trezeşte că e alt om, adesea o negaţiune a individualităţii lui de pîn-atunci. E apoi şi mai ciudat - acelaşi fapt sub alte împrejurări l-ar fi lăsat neatins - cum se poate dar ca acelaşi fapt obiectiv să fie în stare de-a produce aşa de diverse schimbări - subiective?. 
De-aceea nu vă miraţi dacă peripeţiile acestei tragedii mari ce se joacă azi pe faţa îndelung răbdătoare a acestui biet pămînt au fost în stare să încordeze atît de tare antitezele de simpatii şi antipatii în sufletul meu încît, sub dominarea acestei rupturi psihice, sunt tîmpit şi necapabil de orce activitate literarie. 
 În fine, schimbări de acestea psicologice să nu credeţi că se-ntîmplă numai sporadic, ici colea, în individul cutare ori cutare; ea coprinde ca frigurii popoară întregi - şi avem esemple, din nenorocire esemple atît de evidente şi [2de]2 atît de apropiate. 
O tăcuţii, gînditorii, umanitarii germani! unde sunt ei? Vă-ncredinţez că nu-i mai găseşti. Nu-i găseşti în ziarele lor, cele azi mult mai poltrone decît cele franceze, nu-i găseşti în literatură, căci piaţa e plină tot de opere alarmante, lăudăroase, pline de injurii şi de-o strigătoare nedreptate. Naţiunea franceză e acuzată de fapte de care nici copiii n-ar crede-o - capabilă. 
Credeţi că mai iese vro carte cum se cade acuma-n Germania? Ferit-a Dumnezeu. Ia vedeţi anunţurile ziarului "... ": 

[... ]
 Vă încredinţez, nici o carte de alt calibru, or de altă materie - vedeţi singur! 
Titluri de articole în ziarele cele mai serioase: 
[... ]
Şi asta încă nu-i nimica - veţi vedea mai tîrziu, după pace, daca cumva nu-i va bate Republica! 
Înainte nu ţineau la naţionalitatea lor, pentru că nu prea aveau la ce ţinea. Toată lumea leagă de numele german epitetul aşa de puţin măgulitor de: Holzkopf. Azi se schimbă. Azi îi veţi vedea tot aşa de tenaci ş-aşa de greu de deznaţionalizat ca şi francezii. Iată efectul întîmplărilor istorice asupra sufletului omenesc. Una le lipseşte germanilor. O parte din soartea lumei e azi în mînile lor - veţi vedea ce vor face, fiţi încredinţat însă că nu vor face pentru lume nimic şi pentru ei tot! 
Dacă e vo fericire pentru care vă invidiez într-adevăr apoi e aceea că puteţi găsi în lucrări literare mulţămirea aceea pe care realitatea nu v-o poate da. La mine e cu totul dimpotrivă. Într-un pustiu să fiu, şi nu mi-aş putea regăsi liniştea. 
 Veţi vedea din stîngacele schimbări şi din necapacitate[a] de-a corege esenţial pe Făt-Frumos că vorbesc adevărul. De aceea vă rog, mai citiţi-l dv. şi ştergeţi ce veţi crede că nu se potriveşte, căci eu nici mai ştiu ce se potriveşte şi ce nu. 
În fine, am vorbit cu Slavici pentru articolele asupra ungurilor. El le va scrie, deşi nu vor putea fi gata decît la Crăciun. Bietul om s-a cam descurajat cînd a citit studiile lui Xenopol - pentru că simţea că n-o să poată scrie niciodată astfel, dar asta totodată a fost impulsul de căpetenie, care-l va face ca să vă dea nişte articole într-adevăr bine scrise şi corect cugetate. Pentru asta însă şi-a destinat un timp de cîteva luni. 
Vă trimit deodată cu Făt-Frumos şi o notiţă asupra serbărei de la Putna. Tipăriţi-o cu litere cît se poate de mici; nu trebuie să-i daţi nici în cea mai estremă arătare o importanţă pe care nu va fi capabilă de-a o avea. 

290

               {EminescuOpXVI 290}

În fine, rugîndu-vă să mă scuzaţi pentru că va răpesc atîta timp c-o epistolă atîta de lungă şi încredinţîndu-vă despre afecţiunea călduroasă ce vă o păstrez 
rămîn al d-voastre supus

[CAROL I]

Prea înălţate Doamne, 

Societăţile "Romînia" şi "Societatea Literară a Romînilor din Viena", întrunindu-se în urma unei convenţiuni frăţeşti în noua Societate Academică "Romînia jună", comitetul acesteia cutează, în conformitate cu paragraful 50 din statute, să vă numere între membrii fundători ai societăţii, recomandînd-o înaltei binevoinţe a Măriei Tale. 
Comitetul e totodată fericit că poate fi interpretul simţemintelor generale ale societăţii dînd o modestă espresiune vielor simpatii cari le are faţă cu Măria Ta şi cu augusta dinastie a romînilor. 
Adînc convinşi cumcă, oricît de neînsemnate ar fi în forma lor manifestaţiunile de viaţă a generaţiunii ce are pentru ea viitorul, ele totuşi vor fi privite cu oarecare interes pe înaltul purtător al acelui nume ilustru de care în viitor vor fi strîns legate destinele romînimei. Cu această credinţă, rămînem a Măriei Tale, Preaînălţate Doamne, preaplecaţi şi preasupuşi servitori... 

Viena, în 14 iuniu 1871

[CLARISSA VERNETZ]

[martie - august 1871]

2290

Uşurinţa cu care-am trimis-o se poate compara numai cu tremurul inimei mele cu care aştept răspunsul. Amîndouă-s mari. Şi la ce? Stoic şi mîndrii. 

               {EminescuOpXVI 291}

               {EminescuOpXVI 292}

               {EminescuOpXVI 293}

               {EminescuOpXVI 294}

               {EminescuOpXVI 295}

[ ION (IONIŢĂ) BUMBAC]

[Viena, în [noiembrie] 1871]

Domnule Preşedinte! 

Pentru că d-ta, aducînd prin ţinuta d-tale personală neparlamentarismul în dezbaterea comitetului prin o revenire asupra votului - pe care eu ca persoană o privesc ca o neconsecinţă; pentru că o neconsecinţă e necompatibilă cu ideile ce le am eu despre consecinţa parlamentară a unui corp, vă rog ca să binevoiţi a primi demisiunea mea. 

Primiţi asigurarea stimei mele 
M. Eminescu

[PETRU CERMENA? ]

[Viena, 1869-1871]

M[ult] st[imate] d. C[ermena], 

De mine nu vă veţi fi aducînd aminte, deşi am avut onoarea de-a vorbi cu d-voastră, poate că v-a scăpat chiar şi urma numelui meu, prin urmare este o cutezare a mă-ndrepta la d-v. c-o întrebare pe care, credeţi, numai deplina nesiguranţă în care sta[u] m-a putut sili s-o fac. Posito că un om strein. v-ar ruga pentru o lămurire care ar fi [în] stare de a scoate o familie întreagă dintr-o penibilă nesiguranţă, totuşi d-v. n-aţi avea inima să-i refuzaţi această lămurire şi este probabil că i-aţi răspunde chiar dacă acest răspuns v-ar costa timp şi supărare. Iată pe scurt ce vă rog. În Temişoara trebuie să fi trăind un om sub numele Nicolae Eminovici, scriitor la advocatul Emmerich Christiani. Acest om este fratele meu. Nu ştiu de ani nimica de el; el n-a răspuns la multe scrisori trimise de-acasă, de aceea familia e-n eternă nesiguranţă dacă e mort sau de mai trăieşte încă, şi, dacă trăieşte, cum? În anul 1867 am avut onoarea a vorbi cu d-v., prin urmare, faţă cu îndoielele penibile ale familiei, mi-am adus aminte de numele d-v. ş-am gîndit că, prin poziţiunea distinctă ce ocupaţi, veţi fi în stare să-mi daţi o asemenea relaţiune. Cugetaţi după aceea că v-aş fi păstrat desigur această supărare într-o cestiune pentru d-v. indiferentă. 
Aşteptînd un grabninc răspuns, am onoarea a mă semna al d-v. 
 prea supus

M. Eminescu. 

[HARIETA EMINOVICI]

[februarie 1872]

Mult iubita Harietă, 

Am citit scrisoarea din urmă de-acasă. Eram singur eu bolnav şi lipsit de cugetare, de aceea nu ţi-am scris îndată. Altfel acuma sunt bine şi cred că şi tu. Ascultă, pentru că am să-ţi spun ceva, dar să fie-n taină. Am auzit că tu doreşti ceva şi că nu spui nimărui ceea ce doreşti. Acuma te-ntreb: nici mie nu? 

295

               {EminescuOpXVI 296}

Te rog să-mi scrii, ca să ştiu cel puţin eu, - închide scrisoarea frumuşel şi mi-o trimite fără s-o ştie nimenea, vom vedea atunci ce lucru mare e. Te sărut Haritiţă de o mie de ori, te rog să-mi răspunzi la ce te-ntreb şi rămîn
al tău frate
Mihai

[ŞERBAN EMINOVICI]

[ianuarie - februarie 1872]

Dr. E. 
 Bad Gleichenberg. 

Pînă azi n-am primit răspuns d-acasă. Starea sănătăţii fără schimbare. Răspunde telegrafic. Adresa Universitate. 
Mihai

[GHEORGHE EMINOVICI]

[1870-1872]
G. E. 
 Botoşani 

Pînă azi n-am primit banii lunei curente. Am necesitate. Rog trimiteţi la moment. Răspundeţi telegrafic. 
Mihai

[GHEORGHE EMINOVICI]

[1870-1872]

George Eminovici 
 Botoşani 

Pînă azi n-am primit bani. De nu aţi trimis, nu întîrziaţi. Răspundeţi telegrafic. Almintrele sunt sănătos. 
Mihai 

296

               {EminescuOpXVI 297}

[PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ]

Trimite-mi "Convorbirile" şi scrie-mi ce mai faci

[ALEXANDRU D. XENOPOL]
[aprilie - august 1873]

Alesander D. Xenopol

Iaşi
Primit-ai scrisorile prin care ceream bani? Trimite minimum pe o lună. Răspunde daca binevoieşti telegrafic. 

[SAMSON BODNĂRESCU? ]

[Berlin, februarie - septembrie 1873]

 Dragul meu, 

În momentul în care vei primi această scrisoare scriitorul ei nu va mai fi în stare să primească nici una - căci nu va mai fi în nici o stare. Scriitorul acestora a fost un om obiectiv. Ca atare a experimentat cu diferite obiecte şi, considerînd şi individul său în urmă ca pe un dosar vechi al unei afaceri tranşate, a cugetat să-l puie ad acta şi l-a pus. Căci viaţa nu pare, ci este o judecată lungă, titlurile de drept se moştenesc, se cumpără şi sunt curat în mînele întîmplărei. Afară de-aceea ai un judecător foarte nedrept, care, rău fiind, te acuză de rele, mincinos fiind, te acuză de minciuni, încît gîlceava nu mai are sfîrşit decît cu închiderea dosarului şi cu şnuruirea lui sub scînduri şi cu pecetea morţii sigilată, ca un act de vecinică vînzare. Dar, afară de-acestea, am gîndit că numita delă va avea vrun cuprins metafizic - nu-l are, sau cel puţin voi * să văd dacă. Odată eram psihist, deci gîndeam că fiecare om are a priori un fel de sistem * al lui propriu în cap, a cărui unitate adesea n-o ştii, dar a cărui realitate s-ar dovedi dac-ar culege şir cu şir răbusurile cîte le-a ţinut în viaţa-i şi, luîndu-le în consideraţiune, ar face încheiere asupra lor. Apoi nu-i. Nu sîntem însă jocul întîmplărei, căci nu esistă întîmplare, ci suntem ca hîrtia aprinsă, pe care căldura ei proprie o duce în sus - pentr-o clipă căldura ni cuprinde cadavrul nostru zvîrlit în lume pentru a-l lăsa să recadă. Oare este omul un ens metaphysicum? Este în gluma asta uzată a vieţii alt înţeles decît că - 
Dacă-ţi poţi face ideea justă despre cauzalitate, vei şti că cestiunea existenţei mele a fost tranşată a priori, esceptînd cazul că aş avea voinţa liberă. Dacă am această voinţă, atunci desigur [te] voi vizita înainte de-a-ţi sosi scrisoarea de faţă şi-ţi voi spune c-am comis o prostie, dacă nu, atunci să ştii c-am fost un om înţelept şi urmează [că] viaţa e o glumă deşartă şi proastă. Cui îi place *** *** să fie sănătos - cui non eu nu mai pot 

297

               {EminescuOpXVI 298}

[SAMSON BODNĂRESCU? ]

[Berlin, februarie - septembrie 1873]

 Iubitul meu, 
Aş fi dorit ca să nu fi trebuit să-ţi scriu această epistolă, nici pentru. tine, pentru că te expune la o supărare, nici pentru mine, căci ea-ţi va deschide fereştile spre-a te uita într-o casă care n-as fi dorit s-o cunoască nimenea-n lume, a mea adică. Nu ştii ce tată am. Sărac şi împovărat de o familie grea (şapte copii), e cu toate astea înzestrat c-o deşertăciune atît de mare încît ar putea servi de prototip pentru acest viciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume. 
Măritîndu-se soră-mea, el i-a promis o zestre de două mii de galbeni. Este ridicul cînd un om promite înscris ceea ce nici are, nici poate realiza, dar obligaţiunea faţă de cumnatu-meu este pozitivă, şi bătrînul meu e ca şi ruinat. Mai am o soră, un geniu în felul ei, cu o memorie ca a lui Napoleon I şi c-o înţelepciune naturală cum rar se află. Dar ea-i pe jumătate moartă, căci e lovită de apoplesie. Am fraţi mai mari şi [mai] mici decît ele [şi] mine, fără poziţiune-n lume - şi asta nu din cauza lor, ci numai din a deşertului, care voia a face din fiecare din ei om mare, şi sfîrşea prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiţi prin străinătate, fără subzistenţă, în voia sorţii lor. O familie grea, îngreuiată încă prin deşertăciunea îndărătnicului bătrîn, şi întristarea mea cea mare este că eu ajut de-a [o-]ngreuia prin nefolositoarea mea esistenţă. Nu crede însă cumc-o fac din impuls propriu. Deja de la al 14-a şi pîn' la al 20-lea an* mi-am cîştigat pînea singur, într-o viaţă aventuroasă şi plină de nemulţămiri, şi am făcut-o aceasta cu deplina conştiinţă a sacrificiului, iar nu din capriţii copilăroase, precum protestam foarte des faţă cu cunoscuţii mei, căci voiam mai iute să trec de-un lucru rău decît de fiul unui om sărac şi van. 
 Această trăsătură de caracter, care a aflat-o el în urmă de la nişte rude comunicative, l-au mişcat pe bătrînul meu foarte mult, căci oarecare nobleţă de inimă nu i-am putut niciodată disputa, şi el a voit să-mi dea pentru abnegaţiunea mea o satisfacere în înţelesul splendid, trimiţîndu-mă în străinătate pentru cîţiva ani. Îmi pare rău c-am primit oferirea lui, căci sînt o greutate, nu pentru el, ci pentru familie. Nu am prejudiţii şi cu toate astea mi-ar părea rău dacă ţărîna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume, ar încăpea în mîni străine. Iartă că devin sentimental - e o nerozie, dar n-am ce-i face, fiecare om îşi are pe-ale sale - afară de-aceea nu te oblig de-a le respecta. A opri calamitatea nu mi-a venit în minte, pentru că-i imposibil. Ceea ce aş fi voit e ca eu să nu fi adaogat defel la sporirea acelei greutăţi ce apasă deja asupra acelei palme de pămînt. Deciziunea mea-i luată. Nevoind nici să-mpărtăşesc soarta fraţilor mei, risipiţi pin străini, nici să adaog la lipsa lor, am decis să mă-ntorc în ţară peste cîtăva vreme şi [să] m-arunc iarăşi în valurile vieţii practice. Mi-e indiferent cum - eu ş-aşa nu mai pot fi fericit în lume; iar muncind nu-mi vor lipsi trebuitoarele de toate zilele, precum. [î]mi lipsesc adeseori azi. Îmi venise într-un rînd ideea, adică-n anul trecut, ca să cer un ajutor de la Junimea, dar am fost în Iaşi şi m-am convins în persoană cumcă societatea nu are mijloace, iar din sacrificii personale, în sensul strict al cuvîntului, nu mi-a trecut nici prin minte vodată ca să trăiesc. 
Am deci o rugă cătră tine. Ştiu că-i supărătoare - şi numai eu ştiu cît m-a costat pîn m-am decis a lua condeiul ca să-ţi scriu. Caută-mi o ocupaţiune în Iaşi - ea poate fi foarte modestă şi neînsemnată, căci nu sunt pretenţios şi ştiu a trăi cu puţin. De vei găsi ceva scrie-mi, dar nu spune nimărui. Dacă s-ar putea să trăiesc în Iaşi, să lucrez fără s-o ştie nime, mi-ar părea şi mai bine. // De nu vei găsi o ocupaţiune pentru mine, fă-te ca şi cum n-ai fi primit scrisoarea asta, scrie-mi de altele şi eu voi înţelege şi voi tăcea. Mă vei întreba poate de ce nu m-am adresat cătră persoane mai influente decît tine - dar cu cît cineva e mai influent cu atîta trebuie să-mi calc mai mult pe inimă pentru a mă adresa la el. Ei nu cunosc aceste stări sufleteşti, la ce să te espui la oameni cari chiar prin vorba lor cred că-ţi fac o onoare dacă ţi-o adresează. Voi să reintru în nimicnicia din care am ieşit 

Te sărut
M. Emin[escu] 

298

               {EminescuOpXVI 299}

[GHEORGHE EMINOVICI]

[Berlin, decembrie 1873 - ianuarie 1874]

Iubite Tată, 

Dacă nu ţi-am scris pîn-acuma cauza a fost neîncrederea cu care întîmpini orişice voinţă proprie a oricărui din fiii d-niei tale, neîncredere augmentată de privirea formalistă ce-o ai despre lume, după care orice om care nu caută decît a se chivernisi, după cum o numeşti, d-ta, trebuie să fie un om de nimic. Eşti un părinte nenorocit - adevărat. Dar eşti nenorocit mai mult pentru că vrei ca fiecare să trăiască şi să-şi măsure paşii după cum doreşti d-ta. Cînd vorbeşti de fraţii mei, se poate că ei ţi-or fi greşit, căci ei poate te-au înşelat, poate ţi-au spus lucruri ce nu erau, eu nu-mi aduc aminte să fi păcătuit decît prin o extremă iubire de adevăr, şi de aceea-l spun şi acuma. 
N-am putut pleca la moment din Berlin pentru că Rosetti a făcut cu putinţă ca să rămîn. El mi-a ridicat leafa la Agenţie la 16 napoleoni pe lună şi, fiindcă era singur aici, neavînd pe nimeni în cancelarie, am crezut de dătoria mea să rămîn c-un om la a cărui opinie bună am ţinut şi ţin. El în urmă a fost numit membru la Curtea de Casaţie şi la urmaşul lui, fostul ministru Creţulescu, am intrat în aceleaşi condiţii, într-o vreme în care eram de neapărată trebuinţă aici. Daca ţi-aş fi scris asta d-tale ai fi zis, după cum obicinuieşti, că îmblu cu minciuni, că îmblu să te-nşel ş. a. N-am voit să mă espun la asemenea laude şi de-aceea am tăcut. În sara chiar în care am primit bani din Lipsca prin casa Wertheisner m-am dus la agenţie ş-am anunţat lui Rosetti plecarea mea şi, daca n-am plecat, d-ta vei crede că nu-s aşa de nebun să fi stat numai de flori de cuc aici. 

[PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ] 

[1874]

Stimatul meu domn, 
În urma binevoitoarei d[-voastre] 

[PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ] 

[Berlin, 1872-1874]

D[omnule] V. 
 Încredinţat cumcă ieşirea d-voastră din şedinţa constituantă a tinerilor romîni din Berlin a fost cauzată printr-o neînţelegere reciprocă, între mine, oare mă-ntîmplasem să prezidez acea şedinţă, şi-ntre d-ta, voi să revin asupra faptului, ca săi vă dau satisfacerea ce sunt dator a o da, în mărginile adevărului. 
Cînd v-aţi făcut propunerea, eu, familiarizat cu uzul de aicea, am anticipat decizia formală a societăţii şi am crezut de sine înţeles cumcă o asemenea se dă în scris. Fără un regulament pozitiv n-o puteam face asta, ci trebuia să consult adunarea. Aceasta e greşeala mea. Pe de altă parte, văzînd că rupeţi o hîrtie [ce] v-o dedesem însumi ca să scrieţi * 
propunerea, am socotit c-o rupeţi pe aceasta, -va să zică c-o retrageţi. Aceasta este scuza mea. 
Ce s-atinge de demisia ce aţi dat-o, ea este o hîrtie fără adresă: căci în vremea cînd aţi dat-o neesistînd nici o societate, ci numai o adunare constitutivă, nimeni n-avea dreptul de-a primi o asemenea. Membrul unei adunări constitutive e fiecine care-i de faţă într-o asemenea adunare. Nu poate fi vorba despre demisiune - aparţinerea laolaltă a membrilor este spontană şi cu totul esterioară - ei nu au puncte comune determinate prin legi, ci numai o ţintă comună, adesea nedeterminată *. Pînă ce statutele mi sunt primite nu esistă societate. 
Fiind însă că incidentul din *** menţionată şi demisia d-voastre, dată dintr-o societate care nu esistă încă, pot fi cauza neintrărei d-voastre în societatea Familia, am crezut de cuviinţă de a clarifica aceste puncte şi, daca aceasta vă poate da o satisfacţiune în privinţa acelui incident, la care sunt şi eu vinovat mai mult din nebăgare de samă - sunt fericit că v-o pot da. 
Îmi place a crede că veţi găsi prin aceste şiruri dificultăţile înlăturate şi că voi avea onoarea de-a vă revedea iarăşi în mijlocul nostru. 

               {EminescuOpXVI 305}

               {EminescuOpXVI 306}

               {EminescuOpXVI 309}

               {EminescuOpXVI 310}

[TITU MAIORESCU] 

Iaşi, 1874 octomvrie 15

ROMÎNIA 
BIBLIOTECA CENTRALĂ
DIN IAŞI 

N-o 67 
Să cere a să cumpara patru cărţi 
şi patru manuscripte vechi. 

Domnule Ministru! 
Prezentîndu-mi-se de cătră anticvarul Israil Kupermann mai multe cărţi şi manuscripte spre cumpărare, vă indic mai jos titlul, cuprinsul şi preţurile cerute, pentru ca în caz de a fi disponibilă vreo parte din suma alocată în buget pentru cumpărare de cărţi, să binevoiţi a aproba cîştigarea în parte sau în tot a celor ce vi le citez şi să propuneţi totodată reducţiunile în preţ ce le veţi găsi de cuviinţă. 

               {EminescuOpXVI 314}

               {EminescuOpXVI 315}

 [TITU MAIORESCU] 

 1875 ianuarie 17 

N-o 2

Domnule Ministru Instr. Publice 
Manuscriptul alăturat, proprietate a d-lui Iancu Codrescu avînd foile două sute optzeci şi două, conţine un dicţionar slavono-romîn şi gramatica limbei slave-bisericeşti. După aparenţe se vede a fi compus respective adăugat în diferite epoce, iar epoca concepţiei lui primitive va fi cred aceea a introducerei limbei romîne în biserică şi stat. Subsemnatul nefiind însă competent în critica limbei slave şi a semnelor grafice de pe acea vreme şi neputînd susţinea cu siguranţă vechimea manuscriptului am onoarea a vi-l trimite cu aceasta d-voastre, pentru a-l pune în vederea unui cunoscător a limbei noastre în epocele ei anterioare de dezvoltare şi a limbei slave bisericeşti. Manuscriptul se oferă de cătră proprietarul ei spre cumpărare, iar preţul cerut este de 700 lei noi. Cred însă de trebuinţă a observa că preţul cerut sau trebuie redus prin d-voastră, căci oferenţii îl propun totdeuna mai mare tocmai în prevederea unei reduceri sau să mi se deie mie însărcinarea de a-l reduce după cît se va putea. Reducerea însă se va putea face numai după ce critica manuscriptului făcută de către un bărbat competent va fi arătat cu claritate valoarea sa internă. 
Observaţiile asupra semnelor grafice, a hîrtiei şi a manuscriptului peste tot, pe care am a le face sunt următoarele: 
Pînă la foaia 23 sunt însemnări întîmplătoare de cuvinte, fără ordine alfabetică şi făcute în decursul întrebuinţărei manuscriptului. 
De la f. 23 pînă la f. 45 e o încercare mai sistematică întreruptă însă de dese notări. întîmplătoare. 
Cu fila 41 începe adevăratul manuscript vechi al cărui început după cum se vede lipseşte. Această lucrare care, poate fi foarte importantă dacă s-ar putea constata vechimea, se continuă pînă la foaia 217 unde începe tîlcuirea sau arătarea gramaticei slavoneşti. Sfîrşitul acesteia lipseşte iar filele de // la 261 pînă la 282 sunt goale. 

[TITU MAIORESCU]

 Iaşi, în 6 martie 1875 

ROMÎNIA 
BIBLIOTECA CENTRALĂ 
DIN IAŞI

N-o 14
Se propune întrebuinţarea 
unui rest de 185 lei n. 

Domnule Ministru, Instr. şi Cultelor

La adresa dv. N-o.... atingătoare de întrebuinţarea restului de 185 lei noi rămaşi în păstrarea mea, n-am putut răspunde îndată din următoarea cauză: 
Prin adresa mea N-o.... v-am fost cerut ca acei bani să rămîie în păstrare-mi cu aceeaşi destinaţie, adică pentru a cumpăra cărţi sau manuscripte romîneşti, ce mi s-ar prezenta. Fiind însă că aceste nu mi se prezintă decît pe rînd şi după întîmplare de cineva, n-am putut da pîn-acum un răspuns definitiv. Mai jos urmează lista celor ce mi s-au oferit pîn-acum şi preţurile lor. Înainte însă îmi permit de-a face următoarele observări, cari mi se par de trebuinţă în cestiunea, de faţă. 
Literatura romînă din secolii XVI, XVII şi XVIII e reprezentată prin 269 opuri tipărite, din cari cele mai multe bisericeşti. Sfertul întîi al secolulu-i nostru poartă asemenea caracterul secolului [X]VIII-le. Cărţile bisericeşti, ca trebuinţă generală a poporului, prevalează; cărţi mirene nu se tipăresc ci se lăţesc numai în manuscript. 

315

               {EminescuOpXVI 316}

Însăşi Gîndirea civi1ă a Moldovei a fost tipărită numai de frica plastografiei, după cum se vede din prefaţa-i. Deci se poate stabili în genere principiul, că numai cărţile bisericeşti se tipăreau, iar lectura laică din secolii trecuţi şi din începutul sec. acestuia e cuprinsă în mare parte în manuscripte. Ar fi deci de dorit ca în marginile restrînselor mijloace ce s-au încuviinţat bibliotecei să se adune această literatură an cu an însă continuu şi sistematic. 
În privirea cărţilor bisericeşti mai am să observ că data tipărirei nu e mai niciodată aceea a compunerei lor sau traducerei şi cînd există vro a doua ediţie, ea nu-i decît reimprimarea celei de-ntîi, fie aceasta oricît de veche. Iar o categorie deosebită de manuscripte o formează acelea cari există şi tipărite, dar sunt cu mult anterioare epocei tipărirei lor. Acestea sunt numeroase în limba romînă. Importanţa scrierilor acestora nu se poate stabili teoretic şi de dinainte, ea se vede abia în curgerea vremei şi după punctele de vedere cari predominează la studiul lor. Pentru mine, în special, studiul lor îmi pare cel mai bun mijloc împotriva stricărei limbei şi a o mulţime de neologisme ce se introduc astăzi fără trebuinţă şi hotărînd între neologisme şi arhaisme le cred preferabile pe cele din urmă. 

 Cărţile şi manuscriptele propuse sunt următoarele: 

Tipărite 

[... ]

               {EminescuOpXVI 317}

[... ]

Afară de-acestea mi s-au mai oferit opul [... ] care după cataloage costă 180 - 200 franci, cu preţul de l. n. 40. Deşi preţul este destul de redus, totuşi, nevăzînd folosul practic ce l-ar putea aduce acest op, las la aprecierea d-voastre dacă ar fi să se cumpere sau ba. 
Totuşi se poate spune că valoarea lor e întîi stilistică a doilea: lexicală. Stilistică căci nu sunt scrise sub influinţa limbelor moderne, cel puţin nu a celei franceze şi se găsesc în ele locuţiuni cari încep a dispărea din limba scrisă făcînd loc unor şabloane de fraze străine dezvoltărei de pînă acum a limbei noastre. 
Lexicală prin mulţimea de cuvinte originale pe cari scriitorii bisericeşti şi laici, siliţi să recurgă la proprii mijloace, le întrebuinţează în compunerile lor. 
Ar mai rămînea un rest de 80 respectiv 120 lei. Cărţile pe care le-aţi trimes în urmă bibliotecei fiind în parte legate unele... chiar aş propune ca acest rest să se întrebuinţeze la legătura cărţilor acestora. 

               {EminescuOpXVI 318}

 [TITU MAIORESCU]
Iaşi, 21 iuniu 1875
romînia 
BIBLITOTECA CENTRALĂ 
DIN IAŞI

N-ro 30
Atingător de manuscriptul vocabular 
slavono-romîn al d-lui Iancu Codrescu

D-lui Ministru de Culte şi 
Instrucţie Publică

Pe lîngă adresa mea N-o 2, din 17 ianuariu 1875, v-am fost alăturat un dicţionar slavono-romîn manuscris conţiind două sute opt zeci şi două file, despre a cărui importanţă istorică eu, neavînd o opinie formată, v-am rugat de a-l supune criticei unui învăţat competent şi în caz de a se fi constatat valoarea lui să se cumpere pentru această bibliotecă. Preţul cerut de proprietarul cărţii, d. Iancu Codrescu, era de 700 lei noi, am spus însă că era pus în prevederea unei reduceri. 
Reamintindu-vă acestea, vă rog, d-le ministru, să binevoiţi a regula cele ce veţi găsi de cuviinţă şi a-mi răspunde înainte de toate dacă manuscriptul se va cumpăra sau daca se va înapoia proprietarului. 

[TITU MAIORESCU]
Iaşi, 21 iuniu 1875
N-o 31
Atingător de economia realizată
la cumpărarea manuscriptelor şi tiparurilor vechi
la sumă de 185 1. noi

D. Ministru de Culte şi
 Instrucţie Publică
Prin adresa mea N-o 1, din 17 ianuarie a. c., v-am comunicat că la cumpărătura încuviinţată şi mandată de d-voastră cu adresa N-o 10797 am realizat o economie de 185 l. n., iară prin raportul meu N-o 14, din 6 mart 1875, v-am făcut propuneri pentru întrebuinţarea acelei economii aflătoare în mînele mele. Anume propăşind strîngerea sistematică a literaturei noastre vechi laice şi bisericeşti, am dat o listă de 18 opuri tipărite (22 volume) şi 7 manuscripte, cele mai multe din secolul trecut, care mi s-au propus cu suma de 65 lei noi, în fine cartea Archives curieuses de France în 27 vol. cu preţul de 40 fr. propusă din cauza ieftinătăţii căci după Dicţionarul bibliografic al lui B*** t, cartea costă 120 pînă la 150 fr.. În cazul de a se fi aprobat această cumpărătură, ar fi mai rămas un rest de 80 respective 120 lei noi, care propuneam a se întrebuinţa pentru legarea mai multora din cărţile aduse de la Leipzig şi trimise acestei biblioteci cu adresa d-v 860 din 25 ian. a. c. 
Reamintindu-vă toate acestea, vă rog d-le ministru să binevoiţi a-mi indica ce am de făcut cu suma economizată, citată mai sus. 

318

               {EminescuOpXVI 319}

[ÎMPRUMUTĂTORII DE PUBLICAŢII DE LA BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI]

N-o [Iaşi, iunie 1875]

D-lui
Domnule profesor, 

Subsemnatul, avînd a face în lunele iuliu şi august reviziunea generală a cărţilor acestei biblioteci, are onoarea a va invita ca să înapoiaţi înainte de zi întîi iuliu următoarele cărţi care vi s-au împrumutat d-voastre. 
Opul:.......................... împrumutat în...................... 
Vă reamintesc totodată că după regulamentul bibliotecilor, paragraful 51, alinea 5, cărţile se împrumută pe termin numai de o lună, iară timpul întrebuinţărei cărţilor amintite de cătră d-v. întrece cu mult terminul prevăzute de lege. 

[TITU MAIORESCU]
[Iaşi, 5 - 25 septembrie 1875]

Domnule Ministru, Alături cu locuinţa directorului Şcoalei Primare N-o 1 din Trei Ierarhi se află două odăi de a căror întrebuinţare dispune Ministeriul Instrucţiunei şi în cari pînă acuma au locuit cu învoirea acestuia mai mulţi studenţi de la Universitate. Revizoratul judeţilor Iaşi şi Vaslui nu au avut pînă acuma un local de cancelarie şi, fiindcă arhiva mutată dintr-un loc într-altul, după persoanele însărcinate cu această funcţie, au suferit pierderi cari ar trebui să se evite pe viitor, vă rog să binevoiţi a încuviinţa ca acele două odăi să servească de acum înainte de cancelarie acestui revizorat. 

[TITU MAIORESCU]

 [aprilie - octombrie 1875] 

Domnule Ministru, 

D-nul Tocarschi, în prezent director al liceului de Botoşani, s-au fost obligat de-a ţinea la sine pe fiul meu Matei Eminovici, de la 22 septemvrie 1872 pînă la 
22 fevruarie 1873, şi să-i dea locuinţa şi toate cele trebuincioase. Pentru aceasta i-am plătit d-niei sale suma de douăzeci şi doi galbeni. În începutul semestrului însă l-a maltratat pe fiul meu în clasă înaintea colegilor săi, încît acesta, nefiind deprins c-o asemenea tratare, au fugit şi s-au înrolat în armată. Întîlnindu-mă în urmă cu d-nul Tocarski, d-nia lui mi-a promis verbal de-a-mi restitui suma ce i-am fost plătit-o, recunoscînd că prin propria sa vină a fost fugit fiul meu, m-a rugat însă să îngăduiesc pînă va putea închipui banii, la care eu m-am şi învoit. De atuncea au trecut doi ani şi jumătate, în cari d-nia lui au ştiut să mă-ncunjure sau să mă persuadeze de-a nu-l acţiona înaintea tribunalului. În aprilie al anului curent mi-a promis în fine de-a depune în fiecare lună cîte o rată de trei galbeni la un comerciant

319

               {EminescuOpXVI 320}

de Botoşani, pînă la împlinirea sumei de 22 galbeni. Cînd m-am dus însă să primesc cea dentîi rată găsesc în locu-i obligaţia alăturată în copie sub B), în care d-nul Tocarski reduce de sine capitalul originar la 12 galbeni numai, amînînd totodată şi terminele de plată. 
În vederea acestora aş fi putut să intentez o acţiune înaintea tribunalului, căci atît compararea chitănţei originare (anexa A) cu obligaţia făcută după doi ani şi jumătate, cît / şi propria sa mărturisire ar fi putut constata uşurinţa sa şi dreptul meu; dar o asemenea acţiune // ar avea neapărat şi un alt caracter decît cel juridic, desigur că în detrimentul numelui bun ce trebuie să-l aibă un învăţător public. De-aceea prefer a mă adresa la d-nia voastră, pentru ca, somat pe calea administrativă de cătră superiorii săi, să eviteze dezlegarea conflictului dinaintea tribunalului. Dacă însă d-nia lui nu va recunoaşte pe această cale datoria ce o are şi daca nu se va obliga a plăti suma complectă, atunci voi [fi] silit a mă adresa la tribunal. 

[LEON NEGRUZZI]

[noiembrie 1875]
 Stimatul meu domn, 

Înainte de toate vă rog să aveţi răbdarea de a citi pînă la sfîrşit scrisoarea mea. Cunosc bunăvoinţa şi zelul d-voastre ca administrator şi de aceea nu mă-ndoiesc că vă vor interesi cestiunile ce le pun pe tapet, dar a căror dizlegare n-o încerc decît foarte parţial. 
Cunoaşteţi mai bine decît [2 de ]2 mine greutăţile pe cari le poartă poporul nostru rural şi ştiţi că sub dînsele el sărăceşte din zi în zi şi că numărul populaţiei noastre scade în proporţiuni înspăimîntătoare pentru orice econom politic. Cauzele sunt lesne de aflat. Înaintea înfiinţărei căilor de comunicaţie exportul nostru era minim; cerîndu-se puţin, noi lucram puţin; astăzi ni se cere mult şi noi lucrăm mult. Şi ştiţi că la noi nu lucrează decît o singură clasă, că în socoteala acestei singure clase trăim toţi de la Domn pîn' la dorobanţ - de la ţăran. Noi n-avem o industrie pe care s-o schimbăm cu grîne şi cu aur străin, n-avem manufacturi care să fie căutate în alte ţări, n-avem alte clase pozitive, decît pe ţăran. El produce cerealele noastre şi în schimbul acestora noi cumpărăm toate de la chibrit pînă la galoanele de pe chipiul generalului. 
Dar ţăranul, care în anul 1827 reprezenta o clasă cam tot atît de numeroasă ca şi astăzi şi care păştea pe atunci hergheliile de cai şi cirezile de boi, singurul obiect de export pe atunci, ţăranul nostru care pe atunci putea să se păstreze în putere cu mămăligă, brînză şi verdeţuri, căci munca puţină cerea consumare puţină // va putea să trăiască astăzi acelaşi trai? astăzi cînd munceşte de zece ori pe atîta, cînd birurile sunt cu mult mai grele, cînd mersul societăţii îl sileşte să producă mult mai mult? Nu, şi daca chiar ne-am înşela pe un moment, vedem îndată că legile naturei [sunt] inflexibile, că cine produce mult şi consumă puţin moare, şi moartea ne răspunde prin cifre statistice, că poporul romînesc, daca va mai rămînea în starea sa de astăzi, e menit să se stingă. 
Va să [zică] ţăranul nostru de astăzi, ca să nu se stingă, trebuie înlocuit prin un altfel de ţăran, trebuie ca fiu-său să fie altfel de om, trebuie ca acesta cu aceeaşi sumă de putere să producă mai mult şi acestea toate trebuie să le-nveţe în şcoală. Dacă instrucţia va fi generală, putem spera că ţăranul viitor va şti să-şi caute de interese mult mai bine decît cel de astăzi. 

320

               {EminescuOpXVI 321}

Căci în fapta, stimate domnule, tot aparatul greoi al statului nostru nu-i făcut pentru binele ţăranului nostru. Administraţia comunală este instituită mai mult în favoarea proprietăţii mari, justiţia, ştiţi că are a face mai mult cu procese pentru moşii, succesiune de bani etc., şcoalele noastre secundare cresc generaţii de scriitori meniţi a se tăvăli prin tot soiul de cancelarii, iar nu oameni vrednici, cari să se susţie însuşi prin munca lor. Toată lumea la noi apelează la buget, adică direct sau indirect la punga sau munca // clasei pozitive, a ţăranului. 
Pîn-acuma o singură instituţie mi s-a părut creată cu dezinteresare pentru poporul rural şi aceasta-i şcoala rurală. Dar cum este ea tratată? Obligativitatea învăţămîntului e o iluzie. Leafa învăţătorului e adesea egală cu aceea a unui vătăjel, întreţinerea localului proastă, pe cînd alături cu mizeria scolastică trăieşte o clasă de scribi netrebnici sub forma de primari, ajutori de primari, notari, ajutor de notari, secretari *, perceptori, ajutori de perceptori etc. cari sunt pe atîtea organe de apăsare şi de şicană în comună şi care nu aduc bunei stări a ţăranului nici atîta folos cîtu-i negru subt unghie. 
De aceea, vă rog, ca cu ocazia formărei bugetelor comunelor rurale să se şteargă cel puţin prisositoriul ajutoriu de notar, iar salariul acestor individe să se treacă pe sama 
învăţătorului, singurul de la care clasa ţărănească va avea un folos. Privind lucrul de aproape un notar nu are de scris pe an decît cel mult 2000 de hîrtii din care cele mai multe cuprind faţa întîia a unei coli, adică un sfert de coală, ceea ce face la un loc 500 coale, reparţite pe 365 zile [ale] anului, vine o coală şi ceva pe zi, muncă ce o poate face un om singur în tot bunul * şi fără ca să se-ngreuieze prea tare. Într-adevăr, dacă aceşti oameni nu s-ar oploşi prin primării, poate că s-ar apuca de alte meserii mai productive şi ar lua locul orîndarilor jidani prin sate. 

[D. ANTIPA] 
[Iaşi, decembrie 1875]

[Adresa nr. 293, către prefectul 
de Vaslui ]

Subsemnatul, reamintindu-vă adresa sa N-o 243, prin care v-au notificat şcoalele rurale înfiinţate din nou în judeţul Vaslui, vă roagă să binevoiţi a pune în vedere onor. comitet permanent să controleze prevederile bugetare ale comunelor pe anul 1876 şi să li impuie o dotaţiune suficientă pentru şcoală şi învăţător, căci pîn-acum constat cu durere că pe alocurea toată suma prevăzută în bugetele comunale pentru întreţinerea şcoalei ş-a învăţătorului nu treceau a treia parte din leafa primarului. 
Recomand mai cu seamă com. Bîrzeştii, pl. Stemnic, unde este instalat Nicolae Habăr, normalistul cel mai bun care a ieşit la finele anului şcolar 1874 - 75, şi pentru care am aflat că în bugetul comunei pentru anul viitor i s-a prevăzut o leafă egală cu aceea a unui vătăjel, iar în anul curent nu i se dă absolut nimica, încît, avizat la salariul trimestrial al statului, are timp deplin de-a muri de foame în comuna Bîrzeştii. Fără de-a afişa vorbe mari asupra însemnătăţii învăţămîntului, cari nu ne-ar înainta cu un pas mai departe, cred totuşi că ar trebui să recunoaştem că tinerii normalişti cari au absolvit cu cel mai bun succes şcoala lor şi se dedau unei ocupaţii destul de ingrate ar trebui să se bucure de protecţia administraţiei judeţene, ca să nu se simtă izolaţi în lucrarea şi tendinţile lor, ca o frunză pe apă; mai ales că un normalist bun are mai multă cultură, deci şi mai mult simţimînt de demnitate, decît mulţi din scribii cari împlu cancelariile comunale sub fel de fel de titluri şi pretexte şi, ocupînd o mulţime de funcţiuni nominale, [sunt] plătiţi din fondurile comunale în genere mult mai bine decît învăţătorul. 

               {EminescuOpXVI 322}

               {EminescuOpXVI 323}

               {EminescuOpXVI 324}

[GHEORGHE CHIŢU]

[Iaşi, aprilie 1876]

La ordinul dv. N-o 3446, prin care mi se cere înapoierea sumei de una sută galbeni ce mi s-au trimis din partea Ministerului ca ajutor pe cînd eram la Berlin, am onoare a observa că n-am ştiut pînă la ordinul dv. că mi-ar fi fost dată cu condiţia de a o înapoia la reîntoarcerea în ţară (cel puţin [în] telegrama pe care am primit-o aceste cuvinte sunt şterse). Fie acum această scăpare din vedere din partea mea, fie din partea cancelariei ministeriale, voi fi desigur cel din urmă care ar contesta primirea banilor şi condiţiile sub care au fost daţi, chiar dacă aceste condiţii mi s-ar face cunoscute în urmă. Dar, tocmai din cauza neştiinţei în care am fost pînă acuma, nu pot promite înapoierea imediată a sumei în cestiune, de vreme

               {EminescuOpXVI 325}

ce nu am nici o avere. Cred însă că reţinerea a o a treia [parte] din salariu, de vreme ce nu mai am alte datorii însemnate, ar fi mijlocul cel mai practic pentru înapoierea sumei de una sută galbeni, dacă pînă la facerea acestei reţineri nu voi putea să închipuiesc suma dintr-altă parte. 

[VERONICA MICLE]

[ianuarie - iunie 1876]
Doamnă, 

De mult joc un rol nevrednic de mine însumi şi nevrednic de simţemintele care le-am avut pentru d-ta, căci sperez că nu le mai am. Cît ai fost dusă am avut timp să reflectez asupra stării mele şi s-o găsesc nesuferită. Doi ani de zile, doamnă, n-am mai putut lucra nimic şi am urmărit ca un idiot o speranţă, nu numai deşartă, nedemnă. Căci, într-adevăr, ce am putut spera? Acum pentr-ntîia dată ai vorbit limpede cu mine, aceasta tocmai nezicînd nici un cuvînt, nescriindu-mi nici o literă, căci se vede că la mănăstire nu-ţi mai trebuia o manta, cum îţi trebuie la Iaşi, nu-ţi mai trebuia un om despre care unii-alţii să presupuie că-l iubeşti, pe cînd în realitate iubeşti pe cine ştie cine. Ştiu multe de d-ta, eu care pîn-a veni în această ţară afurisită * aveam inimă curată şi minte deşteaptă. Nu i-ar putrezi oasele cui au dat fiinţă acestor ţări în care cuvîntul nu-i cuvînt, amorul nu-i amor şi frumuseţa e inscripţia unui... otel. 
Zgîrcită în orice zîmbet şi orice privire cu mine, care mi-aş fi dat viaţa bucuros pentru atîta numai, n-ai fost aşa cu oricine, o ştiu bine aceasta. 
Dar cred că trebuie să sfîrşim odată. Nu poţi zice, doamnă, că eu aş fi dat cauză la această ciudată relaţie. În orice caz, pîn-a te cunoaşte puţin numai, simţemîntul meu nu. era cu mult deosebit de acela dintre Amor şi Psyche, d-ta erai o idee în capul meu şi te iubeam cum iubeşte cineva un tablou. După ce singură ai voit altfel şi-ai făcut din visul meu un capriţ al d-tale, nu mai putea rămînea astfel, pentru [că] nu mai sunt nici de 16 ani, nici de 70. Ei bine, ce-ai binevoit d-ta a face din mine? Mi-ai omorît orice idee mai bună în cap; am stat aicea, în acest oraş pe care nu-l pot suferi, pentru a te vedea en societe o dată pe săptămînă şi pentru a fi ridicol în ochii lumii şi, ceea ce-i mai mult, // în ochii d-tale. Credeam în d-ta, nu mai cred. Cine mă cunoaşte cum m-ai cunoscut d-ta, cine ştie, cum ştii d-ta, că n-am putut iubi nici pe mumă-mea mai mult decum te-am iubit; că cel mai mic sacrificiu ce binevoiai a mi-l face mai adăogea încă acea iubire, acela va şti cum au trebuit să fiu cînd am căpătat siguranţa că era destul să ieşi pîn-la Varatic (adică la Piatra) pentru ca să nu mai gîndeşti un moment măcar la mine. 
Ce să mai continuăm, doamnă, o comedie, pe care d-ta ai ştiut s-o joci bine, nu-i vorba, dar în care mie rolul de bufon nu-mi convine! 
De-mi voi aduce vrodată aminte de d-ta, fii sigură că va fi fără ură şi fără amor. Fără ura, căci urîndu-te ţi-aş da o valoare pe care o femeie de uşurinţa d-tale n-o merită, fără amor, // pentru că aş batjocori simţirea pe care cînii chiar între sine o simt mai mult decît ai simţit-o d-ta pentru mine. 
Vei înţelege, doamnă, că nu voi, n-am vrut, n-oi voi să-mpart cu nimene nimic. Ce-i al meu e al meu şi *** sau erai a mea pe deplin şi mă urmai oriunde-n lume, lăsînd şi pe Menelaos şi acea progenitură fără frumuseţe şi fără generozitate, sau îmi spuneai că voieşti să guşti viaţa ca femeie tînără şi atuncea mă-nchinam, pentru că rolul de Cicisbeo nu-mi convine. Pentru asta o secătură ca Ghika Cogălniceanu sau o alta ca... sunt destui de buni. Eu voi inimă curată şi amor vecinic, căci, d-aş voi să-mi risipesc viaţa pe curteniri trecătoare, v-asigur, doamnă, // că aş putea-o face şi eu. 
 Doar * nu vei spune că mi-ai scris şi din Piatra, cum ai spus că mi-ai scris din Iaşi şi n-am primit eu scrisoarea. Nu mi-ai scris, doamnă., nu şi iar nu. Aceea a fost o vorbă pentru a curma cu mine, numai ar fi fost bine să fii mai clară, să fii aşa de clară precum ai fost acum. 
Nu crede că-ţi fac imputări. Ce imputări se pot face unei femei uşoare? Daca am a imputa cuiva ceva este numai mie, mie care am [fost] atît de dobitoc ca să cred o clipă în vorba d-tale. 

325

               {EminescuOpXVI 326}

Reîntoarcere din parte-mi nu e decît c-o unică condiţie. Aceasta e să împarţi soarta rea * în care trăiesc cu, să fii a mea oricum aş trăi şi oriunde. Dac-aş şti // că ai o scînteie de iubire pentru mine aş aştepta şi o sută de ani, dar ştiind că n-ai, de aceea condiţia mea e cea mai grea posibilă. De o-mplineşti, bine, de nu, nu. Cred că n-o vei împlini şi de aceea adio, doamnă,... şi de-astă dată pentru totdeuna. 

Gaius 

 Cu care ai avut încă şi o scenă foarte ambarasantă la Avereasca. 

[LEONIDA PANOPLO]

[mai - iulie 1876]

 Un om nu poate face nimic într-o ţară rău tocmită şi măcar să tot poruncească, rămîne la vorba ceea: a poruncit cînelui şi cînele pisicei şi pisica şoarecelui, iar şoarecele şi-a atîrnat porunca de coadă. 
Cît dupe tablouri, ce vor fi lipsind la prefectură, cestiunea în sine nu mă priveşte, mă oblig eu ca astăzi, cînd nu mai sunt revizor şi nici am la dispoziţie asemenea tablouri, să-i comunic pe de rost d-lui prefect şcoalele, învăţătorii, învăţătura cîtă o au aceştia, numărul copiilor, prevederile bugetelor comunale etc.. Toate acestea ca un semn cît de fără grijă şi nepăsătoare au fost administraţia trecută faţă cu şcoalele rurale. Tot atuncea-i voi împărtăşi de ce multe şcoale sunt neocupate, cari desigur astăzi se vor ocupa, după acelaşi sistem şi cu acelaşi soi de oameni cu care se ocupă mai toate funcţiile la noi. 
Iar la făgăduinţele d-lui prefect vom spune şi noi vorba veche de baştină a moşului Terinte-Barbă Lată, rezaş şi el la Funduri în ţinutul Vasluiului: "Tînărul spune cîte face, bătrînul cîte au făcut, nebunul cîte are de gînd să facă". 
 În împrejurările [acestea] şcoalele din judeţul Vaslui sunt cele mai bune posibile, precum lumea lui Leibnitz, cu toată mizeria şi nimicnicia ei vădită, este cea mai bună lume posibilă căci posibilitate şi existenţă sunt identice şi ceea [ce] e posibil există. Precum soarele stă locului de milioane de ani, oricare ar fi fost părerile omeneşti, fie geocentriste, fie heliocentriste, tot astfel părerile oamenilor nu schimbă nimic din mersul firesc, material al lucrului. Părinţi mizeri şi viţioşi, copii goi şi bolnavi, învăţători ignoranţi şi rău plătiţi, administratori superficiali, toate acestea îngreuiate prin creşterea impozitelor, menite a hrăni această stare de lucruri, nu sunt condiţiile normale pentru şcoli bune, precum lemn de brad putregăios, gelău de plumb şi meşter prost nu ni dau o masă bună. Şcoala va fi bună cînd popa va fi bun, darea mică, subprefecţii oameni cari să ştie administraţie, finanţe şi economie politică, învăţătorii pedagogi, pe cînd adică va fi şi şcoala şcoală, statul stat şi omul om, precum e în toată lumea iar nu cum e la noi, adică ca la nimeni, unde găseşti în cercurile cele mai înalte oameni ce trăiesc în vecinică duşmănie cu gramatica, necum cu alte cunoştinţe sau cu dreapta judecată. Din nefericire tocmai aceasta din urmă lipseşte şi nici în şcoli franţuzeşti nu se poate învăţa pentru că se moşteneşte de la mama. 

326

               {EminescuOpXVI 327}

[EMANOIL GRĂDIŞTEANU]

Iaşi, în 16 august 1876

Domnule Prezident, 

La citaţia d-voastre N 2417 din 15 iunie 1876, prin care subsemnatul e chemat a justifica motivele nedepunerei comptului de gestiune ca bibliotecar central din Iaşi pe anul 1875, am onoarea a - 

[EMANOIL GRĂDIŞTEANU]

[Bucureşti, 19 noiembrie 1876]

Domnule Prezident, 

Următor hotărîrei N-o 328 luată de Înalta Curte de Compturi, prin care subsemnatul, fost director al Bibliotecei Centrale din Iaşi, e îndătorit a depune la grefa acelei Curţi inventariul de cărţile şi mobilierul bibliotecei pentru vremea cît a funcţionat el, are onoarea a vă alătura pe lîngă aceasta
Sub A) Inventariul sumariu, precum a fost trimis onor. Ministeriu cu adresa bibliotecei No. 17 din 22 martie 875, cuprinzînd 1) cifra efectivului în cărţi ale acelui institut, 2) specificarea mobilierului său, astfel cum au fost acestea la sfîrşitul anului 1874. (acest sumariu a fost trimis Ministeriului, pentru a fi comunicat Curţii de Compturi, ceea ce se vede că nu s-a întîmplat. )
Sub B) Suma în plus a cărţilor şi obiectelor intrate şi trecute în inventarii pînă la 1 iulie 1875, cînd subsemnatul a încetat de a fi bibliotecar (făcut după procesul-verbal de predare încheiat între mine şi succesorul meu d. Dim. Petrino, la 2 iulie [1]875). 
Sub C) Socoteala asupra 585 l[ei] n[oi] primiţi de la Ministeriu în mandatul No. 8656 (din a 1874), indicîndu-se pretutindenea raportul cătră Ministeriu, cu care subsemnatul a trimis chitanţele legalizate a primitorilor banilor în cestiune. 
Sub D) Socoteala pentru suma de 100 l[ei] n[oi], cheltuielele curente ale bibliotecii pe a[nul] 1874 (privind în comun atît pe predecesorul meu, d. Bodnărescu, cît şi pe mine). 
Sub (E) Socoteala pentru suma de 50 l[ei] n[oi], cheltuielele curente ale bibliotecei pe semestrul I-i al anului 1875. 
Acesta este tot ce am de spus asupra gestiunei mele dintre 1 sept. 1874, cînd am fost numit, pînă la 1 iulie 1875, cînd am încetat a fi bibliotecar. 
Toate actele citate în anexe au număr, sunt trecute în registre şi le-am estras din dosarele bibliotecei, încît adevărul lor se poate controla orişicînd din partea Înaltei Curţi. 
Primiţi vă rog etc. 

[ELIZA PALADI ROSETTI] 

[Iaşi, mai 1877]
 N 

D-nei Eliza Paladi Rosetti

În şedinţa de la... a Comitetului Societăţii de Binefacere pentru Ostaşii Răniţi s-au dat citire scrisorii d-voastre, adresate d. princese Aglae Moruzi, prin care arătaţi că deşi dispusă a veni în ajutorul societăţii, totuşi credeţi a nu putea primi viceprezidenţia societăţii noastre. 
Subsemnata au fost însărcinată, să vă roage din partea comitetului întreg ca să, binevoiţi a onora societatea prin rămînerea d-voastre în viceprezidenţie. 

332

               {EminescuOpXVI 333-347}

               {EminescuOpXVI 348}

[IACOB NEGRUZZI]

[Bucureşti, 9-23 februarie 1878]
 Iubite Prietene, 

Spun drept că n-aveam de gînd a mai tipări versuri. Această cură radicală de lirism o datoream Junimii din Iaşi, căci desigur că pentru convulsiuni lirice rîsul e mijlocul cel mai bun şi... cel mai rău. Atîrnă adică totdeuna de valoarea ce este-n ele şi de valoarea ce le-o dă autorul. Acest din urmă proiect e mai cu samă important, nu pentru deşertăciunea personală (departe de mine aceasta) dar pentru convingerea că lucrezi sau nu în zădar. Eu sunt scriitor de ocazie şi, daca am crezut de cuviinţă a statornici pe hîrtie puţinele momente ale unei vieţi destul de deşerte şi de neînsemnate e un semn că le-am crezut vrednice de aceasta. Daca forma pe care ele a-mbrăcat-o e vrednică de rîs, vei concede că nu aceasta a fost intenţia mea şi c-atunci e mult mai bine ca să nu se publice niciodată. În orice caz eu n-am vrut să le dau o formă ridiculă şi, daca sunt greşeli, eu din parte-mi am cîntărit orice cuvînt. 
 Deci trimit această coală de versuri, făcînd trei rugăminţi cît se poate de stăruitoare, a căror împlinire voi privi-o totdeuna ca un deosebit semn de prieteşug. 1 Să nu se schimbe nimic din ceea ce am scris, căci, îndată ce ies tipărite cu iscălitura mea, răspunderea greşelelor mă priveşte pe mine; 2 să se tipărească tuspatru deodată; 3 să nu aibă, în marginile putinţii, nici o greşală de tipar. 
Multe închinăciuni pentru toată Junimea şi pentru fiece "junimist" îndeosebi, iar mai cu samă mă închin cu multă plecăciune cuconului Drăgănescu şi stăruitoriului întru cele bune şi creştineşti Creangă. Dacă n-am scris multora din ei, după scrisori primite, precum lui Conta, Creangă, boierului Drăgănescu şi celui [... ] Xenopol, cauza e că la "Timpul" am în fiece zi de umplut o coală de tipar (împreună cu Slavici) şi această masturbaţie intelectuală ne face incapabili de a ne aduna minţile. 
 Junimii de-aici i s-a stricat rostul cu Rossi. Pîn'la venirea acestui genial actor, ţineam regulat vinerile şedinţă în cari s-a citit aforismele lui Schopenhauer, capitole din Bălcescu, o novelă a lui Slavici, Gura satului, o traducere în versuri a lui Ruy-Blas (Ol[lănescu ]), apoi versurile mele ce vi le trimit, c-un cuvînt Junimea de-aici a mers pîn-acum strună. De la venirea lui Rossi, serile toate ale săptămînii sunt prinse. 
După listă avem aici pe următorii: Odobescu, Păucescu, Mandrea, Th. Rosetti; Nica, Slavici, Aug. Laurian, Ştef. Mihăilescu, Teodorescu, Olănescu, Filibiliu, V. Păun, Botea Puşcariu ş. a.. 

[I. L. CARAGIALE, RONETTI ROMAN] 
Floreşti, 13 iulie 18

 Adr. C[aragiale] şi R[onetti] R[oman] 
Redacţia "Timpul" 
Palatul Dacia 
Bucureşti

Mă oameni buni, Caraiali şi Ronetti Roman

Mai întîi mă lipsesc a vă mulţumi pentru multele scrisori ce mi le-aţi trimis, puindu-mă pururea în curent cu ceea ce se întîmpla în lume şi în ţară. De la voi am aflat de exemplu îmbucurătoarele ştiri cumcă muscalul nu ne ia Basarabia, ci încă ne cedează şi pe cea care

348

               {EminescuOpXVI 349}

o avea el, că Vodă Carol e ales rege al bulgarilor şi împărat al turcilor, că se va muta în curînd la împărăţie la Ţarigrad şi Caraiale va fi numit acolo ministru a tuturor mascaralelor din Ţara turcească. Deci dară, aflînd toate acestea din scrisorile voastre cele multe, s-au bucurat sufletul meu în adînc şi s-au uns cu untdelemnul veseliei băierile inimei mele. Despre partea mea, a lui Moş Iftime Talpa-Lată, veţi şti numai că tot mă ustură piciorul şi vă duc dorul şi vă trimit cioarelor în crucea hotarelor pentru că nu-mi scriserăţi din cîte s-a întîmplatără arih în dan tătară. 
Fiindu-mi teamă că, de lene şi de frică de cheltuială mare şi ruină, nu veţi merge nici unul să cumpăraţi mărcuţă (dedea-v-aş la Mărcuţa), vă trimit una de cincisprezece bani, ca să-mi scrieţi o scrisoare. 
Tu, Ronetti Roman, s-o scrii, că eşti mai priceput şi tu Caraiale să pui degetul în loc de iscălitură şi să se spuie acolo în scrisoare cum vă mai merge, cum stă ţara, lumea şi politica, şi despre iubitul meu Rosetache Alias Berlicoco să-mi scrieţi dacă tot mai e mare şi tare în satul lui Cremine şi alte chiţibuşuri asemene. Apoi să-mi mai trimiteţi "Timpul", ca să fac şi eu haz, iar dacă nu-mi veţi scrie să ştiţi că avem aici în sat un popă şi de necaz îşi f... baba în c... 
Măi oameni buni, ce mai face căsuţa mea? Mai merge careva din voi pe la dînsa, nu de alta decît să se lege de fata popei cea oacheşă. Bre! nu fiţi pezevenchi şi scrieţi-mi... orice, numai scrieţi, să văd că trăiesc în lume. 

Al vostru cu toate temenelile M. Eminescu
Adresa M. Eminescu Filiaşi Post restant

[THEODOR ROSETTI? ]

[Floreşti, vara 1878]

Preţuitul meu domn, 

D. Mandrea, venind la Craiova, mi-a spus împrejurarea fericită pentru mine, iar pentru dv. poate cam supărătoare, că sunteţi deja păstrătorul acelor o mie lei noi a căror destinaţie pare a fi, în parte cel puţin, de-a vizita Ţara Oltului. Locul în care sunt e cît se poate de frumos. Rîuri, codru, şes, dealuri, munţi în depărtare, frumos adecă în puterea cuvîntului, încît, să fiu Bodnărescu, aş nenoroci poate "Convorbirile" cu Amintiri de călătorie ale unui june. Dar nu mai grija asta n-o am, ci mă mărginesc a mulţumi tuturor zeilor îndeobşte şi d-lui Mandrea îndeosebi de îngăduirea un[ui] colţ de pădure care-mi dă toane bune şi sănătate. 
Venind la vorba de mai sus, vă rog să-mi trimiteţi o sută de franci, spre ilustrarea existenţei cu oarecari călătorii la Turnu-Severin şi prin împrejurimi. Adresa: M. Eminescu com. Floreşti, plasa Jiul de Sus, judeţul Dolj. Staţia telegrafo-poştală Filiaşi. 
Încolo salutări multe pentru boieri şi pentru doamne, cu care rămîn al d-voastre 
supus

[M. Eminescu]

349

               {EminescuOpXVI 350}

[VERONICA MICLE]

[Bucureşti, 5 - 11 august 1879]
 Dulcea mea amică, 
Tu ştii prea bine că, daca este cineva care poate apreţui pierderea ce ai suferit-o, acela sunt eu. Trăind într-o poziţie sigură şi respectată, te vezi astăzi, prin acea sigură lovire, espusă unor schimbări neaşteptate, pe care nu le prevezi, pe care o natură sfioasă de femeie, precum e a ta, nici nu le poate prevedea şi, daca liniştea unui liman al vieţii e adevărata fericire, tu cel puţin, de n-ai fost fericită, ai avut o lipsă de suferinţe întru cît acestea se nasc din greutăţile vieţii. Ai avut sprijin pe care-l respectai, precum o ştiu eu însumi. 
Şi, dacă-mi dai voie să vorbesc de mine, de acea dureroasă dar adîncă şi întinsă fericire pe care atingerea în treacăt a mînei tale, zîmbetul tău, privirea ta trecătoare * au răsfrînt-o asupra unei vieţi atît de izolate şi de lipsite de fericire precum este a mea; // totuşi eu nu voi uita că acea fericire mi-a fost dată între patru păreţi ai tăi, ai lui. 
Tu ştii, dulce şi neuitată amică, că sentimentul de care-ţi vorbesc nu e nimic banal, nimic care să aibă ceva comun nici cu teoria plăcerii, la care se-nchină mulţimea celor fericiţi, nici platitudinele unei tinereţi necoapte. Nici tinereţea, nici frumseţa ta, nici virtuţi sufleteşti, nici graţii fizice nu au fost cauza acelei simţiri care a aruncat o umbră adîncă asupra vieţii mele întregi. Eu nu cutez să-i dau nume şi nu i-am dat nicicînd. Adesea există lungi* enigme matematice pentru a căror dezlegare îţi trebuie o singură cifră cunoscută. Adesea un complex întreg de cauze se dezleagă prin o singură cauză, necunoscută încă. 
Astfel, viaţa mea, ciudată şi azi şi neesplicabilă pentru toţi cunoscuţii mei, nu are nici un înţeles fără tine. // Nici nu ştiu de ce tu eşti parte întegritoare a tuturor gîndurilor mele, nici mă preocup s-o ştiu, căci nu mi-ar folosi la nimic, dar este o legătură cu tine neesplicabilă; de nu între viaţa ta şi a mea, dar desigur între a mea şi tot ce te atinge pe tine, între a mea şi răsuflarea ta pe pămînt. 
Veronică - e întîia dată că-ţi scriu pe nume şi cutez a-l pune pe hîrtie - nu voi să-ţi spun, dar tu nu ştii, nici poţi şti cît te-am iubit, cît te iubesc. Atît de mult încît mai lesne aş înţelege o lume fără soare decît pe mine fără ca să nu te iubesc. 
Tu nu m-ai făcut fericit, şi poate că nu sunt nici capabil de-a fi, tu nu m-ai făcut nici atît de nefericit încît să mă nimicesc, dar ceea ce era mai adînc ascuns în sufletul meu privirea ta le-a scos la lumina zilei. Văzîndu-te, am ştiut că tu eşti singura fiinţă în lume // care în mod fatal, fără să vrea ea, fără ca eu să voiesc, are să determineze întreaga mea viaţă. 
Tu ştii prea bine că nici să te amăgesc nu voi, nici îmi pare bine de pierderea ce-ai suferit-o, şi Dumnezeu ştie de n-aş muri ca s-o fac nefăcută. Tu ştii asemenea că nu fericirea mea o am în vedere şi că doresc toate nefericirile cu putinţă daca acesta ar putea fi preţul fericirii tale. Tu ştii dar bine că nu voiesc fericire şi, deşi tu eşti în stare a-mi da - şi numai mie - mult mai mult decît ai tu însăţi, tu care, în zîmbete neînsemnate pentru altul pe mine mă îndumnezeeşti, totuşi am renunţat de mult de la toată şi faţă cu toată fericirea, care pentru mine e una cu persoana ta; eu aş putea să mor nedorind alta nimic decît liniştea ta; oricît de adîncă ar fi durerea pentru pierdere, mor * neademenit * de dulci iluzii. // Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pămînt; D-zeu e inima noastră. Am înţeles că un om poate avea totul neavînd nimic, şi nimic avînd totul. 

[ALEXANDRU D. XENOPOL]

1879, Iaşi
Mult stimate d-le Xenopol, 

Din cele ce mi s-a întîmplat cu suplinirea trebuia să-mi fac o idee proastă despre viaţă, urmînd fatal calea arătată de Schopenhauer, că existenţa noastră e făcută parcă să clatine iară de folos extazul şi liniştea neantului; dar, în firea mea a mai rămas un grăunte de optimism, desigur moştenit de la strămoşi, căci, mama învăluită în melancolie, tata şi trist şi

350

               {EminescuOpXVI 351}

vesel, eu am moştenit prin ereditate o tristeţă pe care nu pot să mi-o explic şi care, educată din cînd în cînd c-un optimism însufleţit de paginele măreţe scrise cu sîngele său de nobilul popor romînesc, mă îndeamnă să urc calvarul vieţei mai uşor. 
Optimismul acesta cîştigat din citire mă face să îndrăznesc să vă rog încă o dată, dacă se poate, să-mi găsiţi un alt post. 
Voi căuta să fac de-acum înainte toate după placul stăpînului unde voi intra simbriaş, căci m-am lecuit. O! dacă ştiam aceasta mai înainte, sfînta experienţă, poate că nu produceam atîtea neplăceri bunilor prieteni, şi mai ales dv., care aţi avut atîta înţelegere pentru viaţa mea plină de privaţiuni. 
Sper că nu mă veţi lăsa, ajutîndu-mă. 

Primiţi respectul meu 
M. Eminescu

[CLEOPATRA LECCA POENARU]

[septembrie - octombrie 1880]

Eşti o mizerabilă cochetă, Cleopatra. Tu m-ai ucis moraliceşte, mi-ai rupt şira spinării, m-ai deşălat moraliceşte încît nu mai pot avea nici o bucurie în viaţă. Mi-e atît de frig înlăuntrul inimei, sunt atît de bătrîn. Ai făcut să cază toată primăvara vieţii mele la pămînt, încît nu se alege nimic de ea... Şi de ce? Ce rău ţi-am făcut eu, ca să mă - 

[CLEOPATRA LECCA POENARU]

[septembrie - octombrie 1880]

Eşti tu cuminte Cleopatra? să maltratezi pe un om care te iubeşte cu toate puterile sufletului său, cu mintea, inima, viaţa, pentru a te... lepăda la cine ştie ce crai de mahalale... Nu spune că mai sunt alte femei în lume... vorbă banală foarte pentru cei ce se satură de una şi aleargă la alta, pentru cei ce iubesc mai multe deodat... Pentru amorul meu nu esistă decît o singură femeie... şi aceea eşti tu. Nu-nţelegi că nu are a face una cu alta? Ce sunt * toate * de azi împrejurul * tău *... Măşti, oameni cari peste-o sută de ani or fi cenuşă şi nimeni nu va şti să-i distingă... pe cînd tu - tu nu eşti acum tu... eşti amorul meu nemărginit, nebun, copilăros... acel amor care va esista şi peste o sută de ani. Tu zici că nu mă iubeşti? Nu te cred. Mă iubeşti fără s-o ştii, făr s-o vrei s-o mărturiseşti, căci inima ta e atît de îndrăcit de îndărătnică, încît deja ca toate femeile, neştiind ce voieşti, ţi-ai mai înrădăcinat şi în tine // ideea că nu ştii ce voieşti... Mă iubeşti da...... căci te temi de mine... Tu eşti o femeie galantă, o femeie care-a risipit sărutări în viaţă-ţi, care-ai dăruit îmbrăţişări pe nimic, care dintr-un capriţiu ai fericit desigur vun idiot... Ei bine... Să facem abstracţie de cine sunt... Să zic că sunt cel mai mizerabil dintre oameni, cel mai urît, cel mai nemernic... şi c-ai vedea această abjecţiune zbătîndu-se în durerile morţii, precum mă zbat eu... ei bine, n-ai avea tu milă de el? Nu l-ai cruţa un moment ca să-i îndulceşti moartea? Nu ştiu daca mă-nţelegi, dar ai trebui să nu fii femeie ca să nu mă-nţelegi... Tu nu eşti fată mare să aibi a-ţi pierde reputaţia, nu mai eşti măritată, nu ai înainte-ţi acele piedici care omoară amorul în încolţirea lui la un bărbat onest... Tu

351

               {EminescuOpXVI 352}

eşti liberă... Ei bine, daca nu m-ai iubi ai avea milă de mine... căci mila are semnele amorului, are manifestaţiile lui... 
 Dară tocmai fiindcă mă iubeşti nu-mi acorzi nimic... Tocmai de aceea acorzi unui altuia o sărutare care ştii că pe mine m-ar înnebuni de fericire, acorzi altuia favoruri ce pentru el n-au nici o valoare şi pe mine m-ar face fericit pe ani întregi... Vezi dar cîtă neomenie e-n acest sentiment de-a chinui, de-a maltrata tocmai pe omul pe care l-ai putea iubi, daca nu-l iubeşti deja. 
Singurul om pe care eşti capabilă de a-l iubi sunt eu - şi tu nu! Te văd zîmbind * şi pricep *... nu pentru că mă cred irezistibil sau pur, ci numai... pentru că sunt singurul om pe lume care te iubeşte pe tine cu toate puterile existenţei sale... De-aceea nu zic să mă iubeşti cum te iubesc... *** *** - nebun... Atunci n-aş fi putut regreta atît. A! ştiu eu de ce eşti atît de neîndurătoare cu mine! Ţi-ai zis: acest om şi-a pus mintea să mă aibă... El n-are avere, n-are timp, nu e plin de galanterie şi de duh... n-are nici una din atracţiunile romanticului amant... Să vedem, tinere *, daca astfel se cucereşte o femeie...! De aceea te-ai încăpăţînat de-a mă respinge... Ştiu bine că suferi sub aceste tot atît cît mine. 
A mea eşti... acum pentru totdeuna, cu toată natura * ta, cu toată încăpăţînarea, cu tot sufletul tău îndrăcit, îndărătnic şi nobil... a mea eşti, femeie de rasă... femeie nebună nespus de dulce. 
Pot să fiu un mizerabil, Cleopatra, şi un om de rînd... Dar oricît de sarac aş fi - am şi eu de pierdut ceea ce tuturor oamenilor li-i foarte scump - viaţa. Ai un nume ciudat şi frumos Cleopatra, care-mi aduce aminte de-o veche istorie... Semiramis, regina Egiptului, Anna de Franţa... Cîteşitrele aveau în fiece // noapte alt amant, care a doua zi era omorît... Ei bine, fii a mea... nu o noapte întreagă... ceea ce n*-aş fi cerut *... ci o oră, o singură oră... şi-ţi promit pe mormîntul mamei mele că de la tine plec acasă şi mîni vei primi o scrisoare din partea unui om ce nu ar mai fi şi care va zice că moare pentru c-ai fost crudă cu el... Numele tău rămîne ne-ntinat, nimeni nu ştie ce s-a întîmplat... gura care-a putut să-ţi facă o asemenea propunere va fi închisă pentru totdeauna. Vezi dar cît te iubesc... Aş voi sau să mai [fiu] atît de chinuit şi daca plătesc amorul meu cu viaţa - să plătesc cu el un moment de fericire. 
Prea sunt filozof pentru a nu şti că nu m-aşteaptă nimic decît ţărîna şi uitarea... că nu voi avea nefericirea de-a te revedea, ba încă pentru vecinicie cum se zice... 

[PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ]

[Bucureşti, februarie - martie 1881]
 Domnul meu, 

Veţi fi observat, cu o părere de rău pe care ţara întreagă o împărtăşeşte, că partidul care ne guvernează nu mai vede în statul romîn o fiinţă de sine stătătoare, un produs al istoriei unui vechi şi vrednic neam, o manifestare a geniului nostru popular, ci o unealtă pentru realizarea unor ambiţii personale, un obiect pentru experimente, unele premature, altele primejdioase, în fine un teren de esploatare în folosul unei asociaţii ale cărei tendenţe se pretind a fi politice dar sunt şi în mare parte curat personale şi ţintesc la îmbogăţirea fără merit şi fără muncă a membrilor cari simulează a profesa religia politică a liberalismului. 
Acesta e un crud adevăr, domnul meu, dar el trebuia spus odată căci numai el ne dă cheia pentru a pricepe unele fapte, a căror raţiune suficientă nu se poate afla în mintea omenească, ci stau cu mult mai adînc //, în voinţe vicioase, în instincte degenerate şi în corupţie politică. 
Pentru această corupţie, care nu vede în politică un mijloc de armonică dezvoltare al aptitudinilor şi calităţilor unui popor, ci un mijloc de parvenire şi de îmbogăţire, nici o

352

               {EminescuOpXVI 353}

instituţie nu mai e sfîntă, nici o tradiţie neatinsă, nici un simţimînt naţional şi istoric vrednic de respectat. Pentru această corupţie biserica noastră, şcoala noastră, împărţirea istorică a ţării, legăturile vechi şi de bună-credinţă între proprietatea mare şi cea mică, justiţia, Coroana Regelui chiar nu sunt decît afaceri de combinaţie, ca şi cînd toate acestea n-ar fi organe vii ale unui popor viu, ci şuruburile şi resorturile moarte ale unei maşini moarte cu cari politicianii pot să facă ce vor. 
Cumcă aşa este, domnul meu, cum că însăşi forma în care exista statul romîn de la chiar sfintele sale începuturi şi pînă azi, e numai o chestie de espedient pentru politicianii noştri, aţi putut vedea din declara//ţiunea d-lui C. A. Rosetti în Cameră că "d-sa e republican, că e treaba copiilor d-sale de-a introduce republica". Va să zică forma tradiţională a existenţei noastre publice, coroana Basarabilor Munteniei şi al neamului Muşatin din Moldova, cari împodobesc azi fruntea unui coborîtor din dinastiile cele mai vechi ale Europei - toate acestea sunt un espedient timporar, o unealtă pentru mănţinerea la putere a unui partid, ceva cu care se poate transige, care, de-a fi sau de n-a fi, e indiferent. 
Ştiţi asemenea că toată ţara doreşte inamovibilitatea magistraturii. Nenorociri politice cari s-au început deodată cu secolul al XVIII şi cari n-au contenit decît la jumătatea întîia a secolului nostru au întunecat conştiinţa vie a ţării, au înlăturat dreptul consuetudinar, au făcut tabula rasa cu toată comoara de dreptate vie care conducea // poporul nostru în vremile vechi şi făcea aproape cu totul de prisos orice lege scrisă. Intrarăm în contact cu popoare moderne; raporturi moderne s-au născut între noi; insuficienţa vechilor codificaţiuni ne-a făcut să adoptăm codice nouă şi din acel moment dreptul a încetat a fi o datină şi a devenit o ştiinţă; o ştiinţă care se cîştigă cu greu, care trebuie învăţată. Într-adevăr, tinerimea noastră s-a pus pe acest studiu; avem o generaţie temeinică de buni şi probi jurişti cu care s-ar putea ocupa funcţiile judecătoreşti în mod permanent. Astfel poporul s-ar deprinde cu legile nouă; permanenţa personalului ar produce o permanenţă a jurisprudenţei şi cu timpul echitatea legilor nouă ar intra tot atît de mult în conştiinţa vie a poporului ca şi echitatea legilor vechi. 
Dar o asemenea justiţie inamovibilă, al cărei personal s-ar numi pe baza titlurilor şi ţinîndu-se seamă de superioritatea acestora, // n-ar mai fi o unealtă politică a guvernelor, de aceea guvernanţii noştri n-o vor. Ei vor ca partidul care alege deputaţi republicani şi socialişti adeseori, să aleagă şi pe magistraţi, ei vor ca convingerile viitorului magistrat să fie în opoziţie poate cu dreptul public şi privat al ţării. Ei vor electivitatea magistraturii pentru că vor să aibă magistratura în mînă, precum au administraţia. Nu funcţionarea neatîrnată şi armonică a organelor statului o vor, ci robia tuturor acestora sub idei timporare, sub expediente zilnice. Ei nu vor ca statul să reprezinte stabilitatea şi să aibe vertebre puternice, ci totul să fie moale, fără caracter rezistent, totul să cedeze patimei momentane, apetiturilor momentane, ba chiar stării timporare de corupţie. 

[PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ]

Condiţia mea a fost să mi se dea odaia cu cabinetul. Nu s-a putut, pour cause. Din cauza asta stau într-o odaie întunecoasă, pe care plătesc o sumă cît costă pe an casa întreagă. E insuportabil. Cîni, pezevenghe, futălăi (între vite ter * de... ), slugi stupide, o lipsă absolută de serviciul cel mai elementar, toate acestea mă desperează. Am să vorbesc cu Simţion

353

               {EminescuOpXVI 354}

să-mi dea odaia de-alături de el. Am să duc un dulap cumpărat din Tîrgul cu vechituri (să măsor întîi aşa, să nu fie dulapul prea mare şi să nu dea loc la supărările cîte le-am avut pîn-acum. Tot acolo duc cărţile de la Gaster, să nu mai am nevoie a i le împrumuta. Egoist în privirea cărţilor, din cari mi s-a pierdut o mulţime. (Să scriu lui Tiktin pentru Boiadgi şi Cipariu. M. Bass. ). Acolo, legîndu-mi cărţile, le voi transporta încet-încet, pînă ce nu va mai fi neci una aci. Pînă la toamnă mi-a succede. Atuncea anunţ că mă duc, şi pace! 

[DIMITRIE CRISTODORESCU]

[1882]
 
 Ce pofteşte d. maior Christodorescu prin scrisorile injurioase ce ni le trimite de la... Craiova? 
Să mergem la Craiova să-i cerem satisfacţie. 
Curioasă idee! Orice om din uniunea poştală universală şi din sfera poştei romîne ne poate trimite, nu nouă, dar oricui o scrisoare anonimă sau iscălită de un nume atît de puţin cunoscut încît să echivaleze cu anonimul şi noi să avem de gînd a îmbla cu pistoalele-n brîu după, el peste mări şi ţări pentru a-i cere satisfacţie? 
[... ], zice neamţul. Am trebui să fim într-o completă anarchie intelectuală şi morală ca să îmblăm după oameni pe cari nici [î]i cunoaştem cine sunt, pentru a le scoate fiecăruia îndeosebi greierii din cap cu porumbrele. 
Dar se simte d. Christodorescu atins? 
N-are decît să ceară satisfacţie şi i se va da conform tuturor regulelor cuvenite. 

[DIMITRIE CRISTODORESCU]

[1882]
 
 Observăm din nou că nici o obligaţiune nu ne impune de-a publica orice ni se trimite. Avem obligaţiunea morală, luată de bună voie, de-a publica întîmpinări cuviincioase. Nimic alta. Oricine, precum am zis, poate s-arunce în cutie o scrisoare la adresa noastră. Pînă şi balamucul e servit de poştă. Între lucrurile ce ne pot veni pot fi unele stupide, altele foarte viteze... la distanţă, pot fi lucruri imorale sau necuviincioase sau în genere lucruri ce nu ne convin. Asupra libertăţei noastre de-a dispune sau nu publicarea: celor ce ni se trimit avem a decide noi înainte de toate şi d. Christodorescu mai puţin decît oricari. 
 În scrisoarea sa a doua ne spune "că "ceruse intenţionat să nu publicăm scrisoarea sa întîia", că "am abuzat de un drept ce nu ne-a dat şi am publicat numai fragmente". 
D. maior se-nşală. Este inexact că ne-a cerut să nu publicăm scrisoarea întîia. Una la mînă. Apoi nu poate cere să nu facem cum voim uz de-o proprietate a noastră. Două la mînă. 
O scrisoare adresată nouă şi pe care o primim este proprietatea noastră absolută după toate regulele din lume şi avem dreptul de-a face de ea orice uz de care e susceptibilă hîrtia. Fără-ndoială şi tratăm asemenea hîrtii după cinstea obrazului de la care ne vin şi după termenii pe cari le cuprind. 

354

               {EminescuOpXVI 355}

Dar după ce d-sa nu ne-a dat o autorizare pe care nimeni nu i-a cerut-o, şi pe care nici aveam vro nevoie a i-o cere pentru a dispune de lucrul nostru, ne cere acum ca "conform cu obligaţiunile ce ni le impune meseria de gazetar să publicam în întregul său scrisoarea întîia". 

[V. G. MORŢUN]

[Botoşani, 10 noiembrie 1887]

Mult stimate amice, 

Boala îndelungată de care am suferit m-a împiedecat de la ţinerea unei corespondenţe regulate. Acum fiind întrucîtva restabilit, vin a vă ruga să vă aduceţi aminte de mine şi de lipsa absolută de mijloace de subsistenţă în care mă aflu. Dacă vă este cu putinţă de a-mi veni în ajutor, vă rog s-o faceţi cît mai în grabă căci cea mai neagră mizerie bate la poarta mea şi m-ameninţă cu desăvîrşită - 

[V. G. MORŢUN]

[Botoşani, 22 noiembrie 1887]

Iubite amice, 

La întîia mea scrisoare de acum douăsprezece zile nu am primit nici un răspuns, deşi în ea descrisesem lipsa absolută de mijloace în care mă aflu. De mai bine de un an nu dispun de un ban măcar. Deşi s-au făcut pentru mine oarecari colecte, rezultatul lor s-a încredinţat altor mîni, încît eu direct pot zice că n-am avut nici un folos din ele. Acuma am ajuns la o mizerie atît de amară şi deplină, încît nu e condei care ar putea-o descrie. Părăsit de toţi ca o corabie care se îneacă, iată că cutez încă o dată a mă adresa la d-ta care ai avut atîta bunăvoinţa pentru mine şi a te ruga să-mi vii în ajutor sau să-mi răspunzi măcar, sfătuindu-mă ce-ar fi de făcut în contra acelei extreme mizerii. Neştiind sigur adresa d-tale, trimit şi scrisoarea aceasta tot recomandată ca cea dentîi şi rugîndu-te a primi salutările mele sincere, rămîn în aşteptarea unui răspuns

al d-tale devotat 
amic

               {EminescuOpXVI 356-363}

               {EminescuOpXVI 364}

[CHELTUlELI PENTRU SERBAREA DE LA PUTNA]

[7 aprilie 1870]
Chitanţa

Am primit de la d. casier cuverte francate de un florin cincizeci cruceri (N-o 1 fl. 50 c: v. a. )

M. Emmescu, 

[CHELTUIELI PENTRU SEBBAREA DE LA PUTNA]

Chitanţă

Prin care declar a fi primit de la d-nul casieriu Pitei marce postale de şase floreni şasezeci şi cinci de cruceri (N-o 6 fl. 65 cr. ). 

Viena, 14 april 1870 
Secretariu M. Eminescu

[ÎNSEMNARE PE CARTEA LUI DOSOFTEI]

[1874 - 1875]
Această carte: Petrecerea sfinţilor sau Prologul sfinţilor, compusă şi compilată de Mitropolitul Dosoftei, a fost tipărită în Iaşi în anul 1682 sub domnia lui Duca Vodă. Complectă este în două volume. 
Acesta de faţă e vol. întîi: 

M. Eminescu

364

               {EminescuOpXVI 365-383}

               {EminescuOpXVI 384}

Vă reamintesc totodată că după regulamentul bibliotecilor paragraful 51, alinea 5, cărţile se împrumută pe termin numai de o lună, iară timpul întrebuinţărei cărţilor amintite de cătră d. v. întrece cu mult terminul prevăzut de lege. 

[INVENTAR AL BIBLIOTECII CENTRALE DIN IAŞI]
 1875 iulie 2 Proces-verbal

Anul 1875, luna iulie, în doi, subsemnatul, fiind numit bibliotecariu la Biblioteca Centrală prin decretul N-o, cercetînd averea bibliotecei am găsit următoarele: 

a) Cărţi 0072 opuri în 15559 exemplare şi în 26970 volume. 
b) Monezi şi medalii 799 bucăţi
c) Rarităţi 234 "
Acestea se află înscrise într-un inventariu general şi în cataloage deosebite. Mobiliarul bibliotecei cuprinde: 
1) 26 dulapuri de brad boite roş-închis cu postamentele lor de aceeaşi coloare. 
2) 6 dulapuri boite cenuşiu cu postamentele lor vechi şi cam stricate. 
3) Un dulap boit roş cu geamuri 
4) " " galbăn " "
5) " " mare cu geamuri, cu patru uşi cu postamentele lui iarăşi cu patru uşi
6) Douăzeci dulapuri nouă de brad boite cărămiziu închis, cu cîte patru uşi de geamuri, deschizătoare una preste alta
7) Şase mese de frasin în formă eliptică
8) Două scări unghete, una cu patru trepte şi alta cu opt
9) Un biurou lustruit şi cu muşama verde. 
10) 5 peceţi, trei de tuş şi două cu ceară
11) O tamponă de tuş
12) Două lămpi mari de bronz stricate
13) O lampă mare cu scripţi
14) O masă lungă de brad, boită negru îmbrăcată cu postav roş, învechită
15) Item mică item
16) 12 foteluri îmbrăcate cu piele şi muşama verde
17) Un portret cu privaz, reprezentînd pe M. S. Domnitoriul Carol I
18) Trei călămări ordinare
19) Un dulap pentru numismatică cu geamuri boit galbăn 
20) O cutie de carton "Album istorico-politic". 
Toată această avere a bibliotecii se află regulat dispusă într-un local cuprinzînd cinci saloane. 
Drept care s-a încheiet acest proces-verbal. 

M. Eminescu D. Petrino                {EminescuOpXVI 385-413}

               {EminescuOpXVI 414}

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE ŞCOALA TANSA]

1875 august 24 
Proces-verbal

Astăzi, inspectînd şcoala din Tansa, am putut constata că satul acesta, cît şi cel învecinat, sunt foarte proprii pentru şcoală, că elevii s-ar putea urca la numărul de 50 - 60, căci locuitorii în genere nu se împotrivesc la trimiterea lor. Dacă frecvenţa este mică, cauza e a se căuta numai în netrebnicia administraţiei comunale, care priveşte şcoala ca un lucru de prisos, închiriază un local nesuficient, în care pot încăpea abia treizeci de copii, lasă şi acest local descoperit şi în stare proastă, nu cumpără hărţile şi ustensiliile necesare şcoalei şi prevede preste tot sume nensemnate în bugetul ei pentru şcoală, încît tot bugetul şcoalei e cît a treia parte din leafa d-lui primar. 
Voind a cere lămuriri de la d-nul primar în această privinţă, d-nia lui a găsit de cuviinţă de-a se depărta din sat, lăsînd pe-un membru al consiliului comunal şi pe-un ajutor de notar în locul său ca să-mi deie lămuririle cuviincioase. 
D-nul primar au crezut de cuviinţă a mă trata ca pe egalul său şi a lăsa inferiori fără nici o însemnătate cu care să intru poate în discuţie asupra intereselor şcoalei. Vădita rea-voinţă a acestui domn mă face să abstrag de la comunicaţiile ce mi le-ar fi putut face interesantele personagiuri de la primărie. 
Domnul învăţător este obligat prin aceasta ca să pretindă de la primărie: 
1. Închirierea unui local suficient pentru frecvenţa posibilă. 
2. Acest local să nu se afle într-un vîrf de deal, ci în mijlocul satului, încît să poată vizita şcoala şi copiii din Suhuleţ. 
3. Să comunice o copie a notiţei de faţă pe care o trec în condica de revizie a primăriei locale. 
La caz de a nu se împlini cele indicate sub 1 şi 2 va raporta neapărat d-lui prefect, pe care poate d-nul primar nu-l va privi ca pe egalul său în ierarhia administrativă, şi revizoratului, care va face paşii necesari la Ministerul Cultelor şi la cel de Interne. 
Revizorul şcolar al judeţelor Iaşi şi Vaslui M. Eminescu
"În urma întrevorbirii cu domnul primar se trag cuvenitele atingătoare de ochealul primăriei de vreme ce n-au ştiut despre prezenţa mea în această comună. Deci nu se va comunica nimic în copie notele de mai sus, care rămîn dispoziţie ştiută numai de mine şi de domnul învăţător. 
Domnul învăţător va stărui numai ca localul de şcoală să se îndrepteze, respectiv să se închirieze un altul sau să se zidească un local de şcoală propriu pentru destinaţia sa. "
M. Eminescu. 

[ÎNSEMNĂRI DE LUCRU. IAŞI I]

[iulie - august 1875]

2275 A

 Şcoala de Băieţi din Tătăraşi N-o 1 Dir. Silvescu - slabă
" " " " " N-o 2 Dir. Mărdărescu - slabă 
Institutorul clasei 3 şi II va fi înlocuit sau prin Tincă sau prin Pantasi sau prin Habar. 
Şcoala de Băieţi din Păcurari N-o 1, a se priveghea instrucţia în clasa I ş-a doua. 
Ş. d. b. din Păcurari N-o II, a se priveghea [instrucţia] în cl. III. 

414

               {EminescuOpXVI 415}

Ş. d. f. din Podul-Lung. Localul umed. A se trece ca directoară 
d-na Dospinescu - iar d-ra Frangolea se va trimite în străinătate. 
Frangolea junior la cl. I ş-a II. 

Şcoala de Fete de la Nicolina - a se împreuna cu cea din Podul-Lung. 

Şcoala de Fete din Ţicău (Sărărie N-o II) - instrucţia proastă. 
A se priveghea clasa I şi a II. 

Ş. d. f. din Beilic. A se muta clasele în odăile pe care le ocupă
directoarea. Instrucţia f. proastă. 
 Şcoala de F. din Păcurari N-o 1 - a se împreuna cu N-o II. Instrucţia
proastă. 
Telegramă Ministeriului pentru salariele învăţătorilor pe trimestrul al III-le. 
Comitetul Permanent şi cărţile lui Petrini. 
A se permuta la Andrieşeni Emanoil Tanasachi din Cîrjoaia. 
Lemnele şcoalelor în genere. 

*

Prisăcanii Şcoala acolo e asemene zidită de stat însă e aproape în ruină, încît chiar în prezent nu se poate ţine şcoală în el. 
Învăţătoriul nu şi-a primit de 10 luni salariul pe care nu-l ia decît de la comună. 

*

Şcoala de fete din Podul Lung N-o 5 umedă. 

 Sărărie. Şcoala de fete. Casa în care se află şcoala. 
Adresa prim[ăriei] 8399. 

*

 Com. Şipotele 67
Andrieşenii, a statului, posesia: Nicu Andronic şi Marcu Brociner
Cioara " " Balasinovici [Bugetul comunei: ]
Chişcărenii (Cioara) Primar 1800 [plus] 600 diurnă
Drăgăneştii, propr. Ghiţescu [posesia: ] Corjăscu Const. 3 ajutoare: 900 a 300 l. n. 
Glăvăneştii, " statului, " Vas. Coroiu Notariu 900 [plus] 300 diurnă
Oneştii " Const. Ghica, o ţine singur Aj. de not. 600
Plugarii " " " " " II " " " 600
Lupăria " Asachi " Md-me * Dreher Perceptor 800
Şipotele " stat " Const. Corjescu
Şoldana răzăşască
Hulerii prop. Ivaşco, pos. Haralamb Ciaunlea

Bugetul şcoalelor: 

Lefile învăţătorilor a 400 l. n........................... 800
Chiria localului d[in] Andrieşeni...................... 200
Cheltuieli de întreţinere 15 fr. (a 7, 50 de şcoală)

415

               {EminescuOpXVI 416}

               {EminescuOpXVI 417}

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA SĂRĂRIE II]

1875 septembrie în 18

Inspectînd şcoala din Sărărie nr. II, instrucţiunea nu mi-a părut suficientă. Copiii din clasa a II-a, ieşiţi de sub d-nul Palade, nu ştiu a citi curent, pe cînd misiunea clasei întîi e citirea mecanică curentă. Copiii din clasa a 3-a ştiu unele definiţii gramaticale, în faptă însă nu pot sorta cuvintele după împărţirea gramaticală. Se recomandă d-lui director ca exerciţiile practice asupra materiilor predate să prevaleze cu mult învăţarea pe de rost a teoriilor generale. Frecvenţa e relativ mică. 

Revizor şcolar, 
M. Eminescu

[ÎNSEMNĂRI DE LUCRU. VASLUI I]

[iulie - septembrie 1875] 

 Pungeştii, com., pl. Racova, jud. Vaslui, se compune din următoarele grupe: 

[... ]

Rediu, comuna, pl. Stemnic, jud. Vaslui, se compune din următoarele cotune: Rediu, reşedinţa, tocmai în capătul comunei, sat sărac de ţigani cu 79 contrib., proprietatea d-nei Şubin, reşedinţă prin influinţa privată a proprietăresei; Brodocul, sat considerabil şi cuprins, de 100 contrib., proprietatea d-lui I. Palade, din Iaşi; Puşcaşii, deasupra Brodocului, sat ţigănesc de 115 contribuabili; Băltenii, cotună mare, proprietatea statului, fost sat răzăşăsc, cumpărat de Mihai Racoviţă V. V. şi dăruit măn[ăstirii] Fîstîcii, o sută treizeci contribuabili, trei cotune margene. Arendaş: Leantris (grec); Mărăşenii, 71 contrib., în dreptul Băltenilor, spre răsărit, sat depărtat care rămîne fără şcoală. 
În Rediu proprietăreasa să fi promis a face local de primărie şi şcoală, ar trebui să vie la mijlocul drumului între Rediu şi Brodoc, deci avantagios şi pentru Puşcaşi. 
În Brodoc, preotul Ştefan Onu, arendaşul moşiei, au propus localul proprietarului pentru şcoală pe timp de 4 ani. Loc convenabil. 
La Bălteni, şcoala s-a aflat la învăţătoriul Petrişor, dar e nesuficient. Învăţătoriul Petrişor Ştefan au absolvit cursul primariu la Vaslui, au fost numit învăţătoriu în com. Brodocul, pl. Stemnic, prin // Decretul ministerial N-o 8866 din 1864, au depus examen înaintea revizorului şcolar local. Au funcţionat la şcoala din Bălteni 4 ani. Frecuentaţia 64. Om beţiv, în prezent perceptor. 
Trebuieşte păzit Ministeriul de următoarea influenţă. Primarul din Rediu, un şarlatan, protejat de cumnatu-său Manasiu de la prefectură, are 3 copii pe care ar voi să-i deie la şcoală, recte ar voi un învăţătoriu privat plătit de stat pentru copiii lui. De aceea sigur că va stărui pentru înfiinţarea şcoalei în ne-nsemnatul cotun Rediu. S-au prezentat pentru şcoala din Rediu 

417

               {EminescuOpXVI 418}

aspirantul Jijie Ioan, preot în acel sat, care posedă testimoniu eminent den Huşi şi unul (neiscălit de Iliescu) de la Socola. Băiet foarte deştept, cam pesimist. Ar putea cred să fie învăţător în
Brodoc. 13 august 875. 




*
[septembrie 1875]

Laxa, comună în judeţul Vaslui, plasa Racova, se compune din următoarele trei grupuri de cotune: 

[... ]

Cotuna mică Bejăneştii formează capul satului Băltenii (com. Rediu, pl. Semenic). 

               {EminescuOpXVI 419-435}

               {EminescuOpXVI 436}

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA GROPNIŢA]

1875 noiembrie în 12 zile

Inspectînd astăzi şcoala din cotuna Gropniţa, comuna Miseştii, am aflat 12 elevi prezenţi. Răspunsurile copiilor au fost satisfăcătoare. Citirea e curgătoare şi logică, adică se cunoaşte ca copiii pricep ceea ce citesc. Problemele aritmetice au fost rezolvite cu multă claritate. 
Cunoştinţele istorice ale copiilor sunt exacte şi pe deplin pricepute de cătră dînşii. Numărul elevilor însă e prea mic. De dorit este ca, cu începerea semestrului al doilea, să se introducă cărţi de lectură în toată regula şi anume: 
În clasa I rămîne ca pîn-acuma Metoada nouă de Creangă. 
În clasa II Cartea de citire editată de Socec, vol. I
În clasa III " " " " " " vol. II
În clasa IV " " " " " " vol. III. 

Revizor şcolar: 
M. Eminescu
romînia
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA TOTOEŞTI]

Totoeştii, 19 noiemvrie 875

Inspectînd astăzi şcoala din satul Totoeştii, am aflat 15 elevi prezenţi din 40 înscrişi. Răspunsurile mi s-au părut mecanice, încît ar fi de dorit ca învăţămîntul să aibă mai multă viaţă. Cu deosebire însă trebuie ca copiii să nu înveţe nimic pe de rost ce n-au priceput pe deplin. Deprinderi gramaticale îndelungate trebuie să precedeze orice definiţie scrisă. Cînd citesc copiii ceva trebuie să se facă luători de seamă la înţelesul celor ce au citit şi să povestească cu cuvintele lor proprii cuprinsul bucăţii de lectură. Afară de aceea se recomandă exerciţii de stil, adică mici compuneri asupra unor obiecte cunoscute copiilor. Cu începerea semestrului viitor se vor introduce în clasă următoarele cărţi de lectură: 

Cl. I., ca pîn-acum. 

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA IERBICENII]

Ierbicenii, 19 noiem[brie] 875

Astăzi, inspectînd şcoala din satul Ierbicenii, am aflat 23 elevi prezenţi. Răspunsurile lor au satisfăcut pe deplin. Lectura în clasele superioare merse bine, metodul insonărei e foarte bine aplicat în clasa I. Cunoştinţele gramaticale par preste tot sigure. Se vor introduce în semestrul viitor următoarele cărţi: 
Clasa I Metoada nouă de Creangă 
" a II-a Cartea de cetire editată de Socec, vol. I 
" a III-a Cartea de cetire editată de Socec, vol. II 
" a IV-a Cartea de cetire editată de Socec, vol. III

               {EminescuOpXVI 437}

               {EminescuOpXVI 438}

               {EminescuOpXVI 439}

               {EminescuOpXVI 440}

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA ANDRIEŞENII]

[29 noiembrie 1875]

Inspectînd astăzi şcoala din cotuna Andrieşenii, am găsit-o închisă din cauza lipsei de lemne. După ce s-au făcut focul, am inspectat-o din nou la 3 oare făr-un sfert, cînd m-am întors din Şipote. Am aflat prezenţi 1 copil în clasa IV, 2 într-a III, 4 într-a-ntîia. Răspunsurile lor au fost peste tot slabe. Băieţii din clasa III au citit binişor. 
D-nul învăţător este însărcinat de a comunica următoarele primăriei locale: 
1. Şcoala să fie aprovizionată cu lemne, cari se vor preda învăţătorului în natură. 
2. Părinţii copiilor să fie obligaţi de-a le cumpăra cărţi în regulă. 
3. Avertismentele să se execute cu stricteţă, pentru ca obligativitatea învăţămîntului să nu fie o iluzie. 
D-nul învăţător însă să-şi deie silinţă şi mai cu samă să caute ca copiii să nu înveţe nimic în mod mort şi mecanic, ci totdeuna să poată povesti cu cuvinte proprii ceea ce au citit. În aritmetică să se întrebuinţeze metodul demonstrativ, încît operaţia aritmetică să nu li se pară niciodată o minune, ci un lucru care se esplică prin sine însuşi. Cărţile de introdus sunt: 

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA ŞIPOTELE]
 Şipotele, 29 noiemvrie 875

Inspectînd astăzi şcoala din cotuna Şipotele, am constatat că primarul îşi dă toate silinţele ca să facă cu neputinţă funcţionarea şcoalei acesteia. Din lipsa de lemne şcoala stă pustie. Localul, clădit în 870 anume pentru şcoală şi avînd două camere şi o tindă, au fost împărţit, rămînîd tinda şi o cameră pentru locuinţa notarului, iar uşa clasului s-au făcut spre păretele de nord neavînd nici o tindă, aşa încît intrarea e de-afară de-a dreptul în clas. În acest clas se păstrează curechiul notariului. Daca în decurs de 48 ore nu se va rehabilita învăţătoriul în locuinţa sa firească şi nu se va aproviziona şcoala cu lemne îndestule, ca să poată funcţiona în toată regula, domnul învăţător va raporta revizoratului şcolar, ca acesta să ia măsurile necesare pentru a se avertiza primariul. D-nul învăţator e îndatorit a comunica o copie de pe această nota de inspecţie d-lui primar şi a priveghiui urmarea întocmai a dispoziţiilor cuprinse în ea. Neurmărindu-se ele, va raporta despre aceasta. 
 Biserica din Ş[ipotele]
 Alex. Lefteriu n-au ţinut şcoală deloc în decursul a[nului] şc[olastic] 1874 - 1875. 

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA STÎNCA]

[29 noiembrie 1875]

 Inspectînd astăzi şcoala din cotuna Stînca, am aflat 16 elevi prezenţi din 27 înscrişi. Numărul celor înscrişi e mic pentru că primăria n-au format o listă în regulă de copiii îndătoriţi de-a frecuenta şcoala. D-nul învăţător va stărui la primărie pentru formarea unei liste exacte, va trece copiii în matriculă ca înscrişi, iar părinţii copiilor acelora cari n-or veni regulat să se amendeze conform legii. 

440

               {EminescuOpXVI 441}

Instrucţia am găsit-o slabă. Citirea chiar merge rău în toate clasele. De-aceea d-nul învăţător nu va mai înainta în clasa a II-ua pe nici un elev care nu va şti a citi perfect, căci aceasta este menirea clasei întîia. Afară de aceea se va face multă lectură şi în clasele celelalte. De-aceea se vor introduce în semestrul al doilea următoarele cărţi: 
În clasa I ca pîn-acum - Metoada nouă de Creangă " " a II-ua
În fine, trebuie să recunosc că bunăvoinţei d-lui Ionescu i-au succes să populeze şcoala mai mult decum era înainte. Daca instrucţia va ţinea pas cu popularea, atuncea poate va merge bine. 
 Reparaţiile trebuitoare şcoalei din Stînca: 
Repararea pareţilor, lipit şi văruit Acoperirea cu stuh, căci e numai cu rogoz şi trece ploaia
Ogradă
Ogeagurile ruinate
Firma
Ornic (oprit 16 fr. şi n-au reparat)
Harta Europei de legat
Traian de încadrat A se da 2 stînjeni lemne în regulă [PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA TABĂRA]

[29 noiembrie 1875]

Inspectînd astăzi şcoala din Tabăra, am găsit prezenţi: 

[... ]

După spusa d-lui învăţătoriu, frecuentaţia e peste tot foarte neregulată. De-aceea amenzile vor trebui aplicate cu asprime, spre a se introduce odată o frecuentaţie regulată. Citirea merge slab în toate clasele, de-aceea d-nul învăţătoriu trebuie să aibă în vedere mai cu samă citirea şi scrierea; toate celelalte obiecte ale programului sunt nule şi fără nici o valoare, dacă aceste două principale vor fi neglijate. Nu pot zice că am ieşit mulţămit din această şcoală, deşi zelul d-lui învăţătoriu poate fi mare. Trebuie să-şi schimbe metoda: în clasa I insonarea şi citirea frazelor insonate. În clasele celelalte citire şi scriere toate însă cu înţeles. Cuprinsul bucăţilor citite copiii îl vor povesti cu cuvinte proprii, înscris vor face mici compuneri asupra unor obiecte cunoscute lor (aceasta în cl. III); în a doua vor scrie după dictando. Toate însă cu înţeles, nimic mort, nimic mecaniceşte. 
Cărţi de introdus sunt: 
cl. I ca pîn-acum. Metoada nouă de Creangă
II-a Cartea de cetire editată de Socec, vol. I 
III " " " " " " vol. II
IV " " " " " " vol. III

               {EminescuOpXVI 442}

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA BIVOLARII]

1875 decemvrie 1 

Inspectînd astăzi şcoala din tîrgul Bivolarii, am aflat prezenţi: 

[... ]

Răspunsurile copiilor au fost satisfăcătoare. Şcoala este în cea mai bună regulă, frecuentaţia dupre cum se vede este exemplară. Esprim d-lui învăţător mulţămirile mele pentru silinţele ce şi le dă. 
Cu începutul semestrului al 2-le se vor introduce, drept orice manuale, următoarele cărţi: 
în cl. I ca pîn-acuma Metoada nouă de Creangă 
" " II Cartea de citire editată de Socec vol. I
" " III Cartea de citire editată de Socec vol. II
" " IV Cartea de citire editată de Socec vol. III

Pentru predarea gramaticei limbei romîneşti d-nul învăţător se va servi de manualele lui Manliu (2 volume). 

Revizor şcolar: 
M. Eminescu

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA REDIUL-MITROPOLIEI]

1875 decemvrie 2

Inspectînd astăzi şcoala din satul Rediul-Mitropoliei, am aflat 9 elevi prezenţi din 52 înscrişi. Frecuentaţia mică e de atribuit primăriei, care nu amendează pe cei avertizaţi. Răspunsurile copiilor prezenţi au fost preste tot satisfăcătoare. Însă trebuie făcută mai multă lectură, tema înscris (compoziţii şi dictando) şi exerciţii gramaticale (deosebită atenţie la pronumele scurtate). Cu anul scolastic viitor se va introduce în clasa I insonarea. Cărţile de introdus sunt: 

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA ECUŞENII]

1875 decemvrie 4

Inspectînd astăzi şcoala din satul Ecuşenii, am găsit numai 6 elevi prezenţi din 30 îndătoraţi de-a vizita şcoala. Cei avertizaţi nu se amendează, din cauza asta frecuentaţia e atît de mică. Răspunsurile copiilor sunt slabe şi nesigure. Lectura merge rău - în clasa I-ia se silabisează. D-nul învăţător va pune pe copiii din cl. I să insoneze, cu ceilalţi va face mult mai multă lectură decît pîn-acum. Va stărui la primărie pentru amendarea părinţilor avertizaţi. 
Cărţile de introdus cu începutul semestrului al doilea sunt: 
pentru cl. I ca pîn-acum Metoada nouă de Creangă
a II-a Cartea de citire editată de Socec vol. I
III " " " ". " " vol. II
IV " " " " " " vol. III

Revizor şcolar: 
M. Eminescu
romînia
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCONSCRIPŢIUNEA IAŞI

               {EminescuOpXVI 443-466}

               {EminescuOpXVI 467}

[ÎNSEMNĂRI DE LUCRU. IAŞI II]

[martie 1876]

2288

 Com. Podul-Iloaiei 

[... ]

Fluctuaţia populaţiunei din com. Podul-Iloaiei 
 Născuţi 229/ian. 33, fevr. 26 
Morţi 277/ian. 39, fevr. 32

2306

 Aureliu Cotta - a se anunţa prin d. Toma Săvescu despre vacanţa şcoalei din Şipote. 

ACT JUSTIFICATIV

ROMÎNIA 
INSPETORATUL ŞCOLAR 
CIRCUMSCRIPŢIUNEA IAŞI

N-o 176

Act justificativ

Subsemnatul revizor şcolar al judeţelor Iaşi şi Vaslui declar că am primit de la d-nul director al Bibliotecei Centrale din Iaşi, pentru uzul cancelariei revizorale, un dulap mare, vechi, de brad, fără postament, colorat cenuşiu, la care lipseşte o scîndură de la un raft. Acest dulap l-am luat pentru păstrare de acte însă în mod provizoriu şi ca împrumut şi mă oblig a-l restitui oricînd domnul director al Bibliotecei l-ar cere înnapoi. 

Iaşi în 16 april [1]876

Revizor şcolar 
M. Eminescu

               {EminescuOpXVI 468}

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA PRIMARĂ DE BĂIEŢI, VASLUI]

1876 aprilie 26

Inspectînd astăzi şcoala publică primară de băieţi din Vaslui, am aflat pe d-nii învăţători la posturile lor. Citirea la clasa a doua merge preste tot bine. Metodul de predare în clasa a IV-a e foarte mulţămitor. 

Revizor şcolar, 
M. Eminescu

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA LAZA]

1876 april 27

Inspectînd astăzi şcoala din com. Laza, am aflat prezenţi 15 elevi din 41 înscrişi. 
Citirea şi scrierea merge bine. Frecuentaţia mică se esplică prin începerea muncilor agricole, la cari şi copiii sunt luaţi. Localul şi instrucţia fac o impresie destul de mulţămitoare. 

Revizor şcolar: 
M. Eminescu

[PROCES-VERBAL DE INSPECŢIE. ŞCOALA LIPOVA]

LIPOVA

O cartă a Daciei şi a Europei la Lipova. 
Lipova în 29 april 876 (Manliu, Gramatica şi Cartea de citire)

Inspectînd astăzi şcoala din Lipova, am găsit puţini elevi prezenţi, din cauza ploilor mari cari durează de mai multe zile. Deşi trebuie să recunosc că d-nul învăţătoriu îşi dă silinţi, totuşi am următoarele observaţii de făcut, a căror întocmai urmare o pretind: 
1. Lectura trebuie făcută în toate clasele pe cărţi regulate de citire, iar nu pe manuale de geografie, catehii sau altele. Făcîndu-se lectura pe asemenea manuale, în genere scrise de autori proşti, c-o ortografie rea şi c-o limbă imposibilă, se-ntîmplă ca copiii în clasa a treia să citească mai rău decît în întîia, în care au metoda nouă, cu limba limpede şi înţeleasă. 
2. Gramatica trebuieşte învăţată nu pe de rost, ci prin dese exerciţii orale şi în scris. De aceea trebuie esclus Măcărescu, şi gramatica predată după Manliu. 
În clasele I-ia şi II-ua am găsit că citirea şi scrierea merge bine. Am încă de observat că, în privinţa notelor, d-nul învăţător să fie mai strict. 

               {EminescuOpXVI 469-503}

               {EminescuOpXVI 504}

[INTEROGATORIU, 13 SEPTEMBRIE 1876]
 Proces-verbal

Noi primul-procuror lîngă Trib. de Iaşi, conform rezoluţiunei noastre luată asupra procesului-verbal încheiet la trei a curentei, relativ la lipsa mai multor cărţi din Biblioteca Centrale din Iaşi, în urma avertismentului nostru N-o 5390, din 10 a curentei, prezintîndu-se înaintea noastră d-l Mih. Eminescu, la parchetul nostru azi treisprezece septembre anul una mie opt sute şaptezeci şi şase, la întrebările ce i-am adresat ne-a răspuns următoarele: 

Într. Aţi fost bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi, cît timp, cînd aţi intrat şi cînd aţi ieşit din serviciu? 

Răsp. Am fost bibliotecar la zisa bibliotecă, intrînd în serviciu la septembre 1874 şi ieşind la iuli 1875; am continuat însă a înlocui pe d-l bibliotecar ce m-a succedat, d-l Dim. Petrino, fără nici o plată şi cu permisiunea Ministeriului, încă două luni după aceea cît timp a durat congediul ce d-l Petrino obţinuse chiar la numire, - la ieşire am predat totul prin încheiere de proc. -verbal, de pe care vă prezint copia ce păstrez cu data de 2 iuli 1875. 

Î. Cînd aţi intrat în serviciu aţi luat pe seamă de la cineva cărţile şi celelalte efecte ale bibliotecei şi aţi constatat vro lipsă? 

R. N-am luat pe seamă de la nimeni, fiind imposibil a se lua o dare pe seamă astfel precum o înţeleg eu: am numărat însă în trei rînduri cărţile şi celelalte efecte şi niciodată nu mi-am putut face convingerea că lipseşte ceva. 

Î. Actualul domn bibliotecar constată, după cum afirmă prin raport cătră d-l ministru, o lipsă de nouăzeci şi trei volume, deosebit de patruzeci şi cinci volume şi mai multe numere din foi periodice împrumutate pe la diferite persoane a cărora adresă nu se cunoaşte şi care nu răspund la nici o cerere de restituire. Ce ştiţi în privinţa acestei lipse şi de cînd datează ea? 

R. Răspund că în timpul cît am servit nu s-a pierdut nici un volum. Nu cred că e sinceră relaţiunea făcută Ministeriului. În ce priveşte cărţile împrumutate, afară de d-lui Xenopulo, toate s-au // dat în timpul meu conf[orm] regulamentului şi numai la persoane cunoscute. În ce priveşte că au rămas afară din bibliotecă mai mult timp decît permite regulamentul, aceasta s-a făcut conf[orm] uzului constatat ce se stabilise. 

Î. Aţi luat vrodată cărţi din bibliotecă fără a le însemna în registrul anume destinat şi cînd le-aţi restituit, înainte sau după cerere? 

R. Am luat, numai pentru uzul meu personal şi le-am restituit înainte de cerere. 

Î. Aţi luat din mobilierul bibliotecei pentru uzul d-voastră personal, în afară de stabilimentul bibliotecei, un număr [de] mobile şi cînd le-aţi restituit, înainte sau după cerere? 

R. Am luat 2 scaune, una masă, un dulap nou şi altul vechi. Cauza pentru care am luat dulapurile este că bibliotecei nu-i erau trebuitoare şi eu, fiind revizor şcolar, n-aveam unde conserva arhiva. Le-am restituit toate înainte de cerere, afară de dulap. Nu ţin minte epoca precisă a luărei mobilelor şi a restituirei lor. 

Acestea fiind răspunsurile d-lui Eminescu, am încheiat acest proces-verbal în cabinetul nostru, azi treisprezece sep. 1876, care, după ce s-a citit în auzul d-lui Eminescu şi acesta a declarat că e conform cu adevărul şi persistă în cele răspunse, s-au subscris de noi şi de d-sa. 

L. S. Prim-procurore - E. Mîndru 

M. Eminescu

 Proces-verbal

Anul 1875, luna iulie în doi, subsemnatul, fiind numit bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi prin decretul N-o (nu se indică cifra), cercetînd averea bibliotecei am găsit următoarele: 

a) Cărţi 10072 opuri în 15559 exemplare în 26970 vol. 
b) Monezi şi medalii 799 bucăţi
c) Rarităţi 234. 234 "

504

               {EminescuOpXVI 505}

Acestea se află înscrise într-un inventariu general şi în cataloage deosebite. Mobiliarul bibliotecei cuprinde: 
1. 20 dulapuri de brad, boite roş închis cu postamentele lor de aceeaşi culoare. 
2. 6 dulapuri, boite cenuşiu cu postamentele lor vechi şi cam stricate. 
3. Un dulap boit roş, cu geamuri. 
4. " " " galben "
5. " " " mare cu geamuri cu patru uşi cu postamentele lui iarăşi cu patru uşi. 
6. 20 dulapuri nouă de brad, boite cărămiziu închis, cu cîte patru uşi de geamuri, deschizătoare una preste alta. 
7. 6 mese de frasin în formă eliptică. 
8. Două scări unghiete, una cu patru trepte, alta cu opt. 
9. Un biurou lustruit şi cu muşama verde. 
10. 5 peceţi mari, trei de tuş şi două de ceară. 
11. O tamponă de tuş. 
12. Două lămpi mari de bronz, stricate. 
13. O lampă mare cu scrip[e]ţi. 
14. O masă lungă de brad, boită negru, îmbrăcată cu postav roş, învechită. 
15. Idem mică, idem. 
16. 12 foteluri, îmbrăcate cu piele şi muşama verde. 
17. Un portret cu privaz aurit, reprezentînd pe M. S. Domnitorul Carol I. 
18. Trei călămări ordinare. 
19. Un dulap pentru numismatică, cu geamuri, boit galbăn. 
20. O cutie de carton "Album istorico-politic". 

Toată această avere a bibliotecei se află regulat dispusă într-un local, cuprinzînd cinci saloane. 
Drept care s-a încheiat acest proces-verbal 
(semnat) D. Petrino 
(semnat) M. Eminescu 
pentru conformitate: M. Eminescu

[INTEROGATORIU. 9 NOIEMBRIE 1876]
 Cabinetul judelui instructor al Tribunalului Iaşi

Interogator
Astăzi 1876, luna novembrie 9, înaintea noastră P. Stoica judecător de instrucţiune de pe lîngă acest Tribunal aistat şi de scriitor, în urma mandatului cu nr. 1743 a compărut inculpatul M. Eminescu şi s-a supus următorului 
interogator: 

Întrebări 
Cum te cheamă: 
De cîţi ani eşti? 
Ce profesiune ai? 
Unde eşti născut şi domiciliat? 
Ai mai fost dat judecăţei şi pentru ce anume cauză? 
Cînd aţi intrat în servici ca bibliotecar la Biblioteca din Iaşi? 
Cu ce regulă aţi luat pe samă biblioteca de la fostul bibliotecar Bodnărescu? 

 Răspunsuri 
Mihai Eminescu 
De 28 ani 
Redactor 
Născut în Botoşani şi domiciliat în Iaşi N-a fost 
Am intrat la una septembrie 1874. 
Eu nu am luat biblioteca cu proces-verbal de primire pentru că mai întîi să o număr. În vremea numărării, constatînd lipse, am numărat din nou ştergînd din lista cărţilor lipsă pe cele aflate. Cu toate acestea, nici acuma n-am făcut proces-verbal, căci pînă în prezent nu sunt convins că cărţile în cestiune lipsesc într-adevăr. După a mea părere sistemul vicios de ţinere a bibliotecei produce aparenţa acestei lipse. 

               {EminescuOpXVI 506}

 Întreb. Dar cînd aţi predat-o succesorului d-voastră, ce regulă aţi păzit? 

Răspuns: La predare am încheiat un proces-verbal, semnat de mine şi D. Petrino, prin care d-sa declară a fi primit în samă biblioteca şi mobiliarul ei. Acest proces-verbal constată numărul opurilor şi volumelor, după cum e trecut în inventare, plus cărţile cîte intrase sub mine. Despre aşa-numitele lipse l-am informat asemenea pe D. Petrino. 

Întreb. În timpul serviciului d-voastră aţi luat mobile din cancelaria bibliotecei? 

Răspuns: În timpul serviciului meu am întrebuinţat două scaune, o masă, un dulap nou, însă prea strîmt pentru cărţi şi unul vechi, care nu se-ntrebuinţa. Toate acestea le-am înapoiat fără somaţiune, afară de dulapul vechi, pe care l-am trimis după somaţiune şi despre care bibliotecariul păstrează şi azi qiutanţa mea. 

Întreb. Cărţile ce luaţi din bibliotecă pentru uzul d-voastră le treceaţi în condică, cum cere regulamentul, sau că le luaţi fără a îndeplini această formalitate? 

Răspuns: Am avut trebuinţă zilnică de două, feliuri de cărţi 1) Biografii a bărbaţilor din Romînia, pentru colaborarea la dicţionariul enciclopedic Brockhaus 2) cărţi de proză şi poezie romînă pentru culegerea bucăţilor necesare pentru o carte de lectură. Numai cărţi de aceste le-am luat fără a le trece în catalog, avînd de ele trebuinţă pe foarte puţin timp, toate celelalte chiar pentru uzul meu, luîndu-le, le treceam în catalog. Drept probă păstrez corespondenţa cu librarul Brockhaus şi manuscriptul proiectatei cărţi de lectură; lucrări cari amîndouă îmi erau ordonate în mod oficios de Ministerul Instruc // ţiunei Publice. Toate acestea le-am înapoiat bibliotecei şi despre ele nici n-a fost vrodată cestiune. 

Întreb. Cum puteţi proba că toate cărţile ce aţi luat fără formă le-aţi restituit? 

Răspuns: Fiindcă mare parte din cărţile lipsă sunt scrise în limba greacă veche şi modernă, ele nu mi-au trebuit, pentru că nu pricep deloc această limbă, altele iar sunt din ramuri de ştiinţă exactă, cu care asemenea nu mă ocup, prin urmare n-am putut lua asemenea cărţi, cari nu-mi trebuiau la nimică. 

Întreb. Din procesul-verbal şi listele redactate de d-l prim-procuror la faţa locului se constată că lipsesc din bibliotecă 71 volume, cum se face că lipsesc aceste cărţi? 

Răspuns: Cărţile din procesul-verbal al d-lui prim-procuror într-adevăr nu se vor fi găsind în raftul sau la locul lor, pentru că sistemul vicios de-a ţinea patru, cinci biblioteci într-una face ca să se întîmple foarte uşor aşezarea unei cărţi în capitolul de acelaşi nume din celelalte biblioteci. Astfel, eu cred că acele cărţi nu lipsesc în realitate, ci că trebuie să fie neregulat puse în bibliotecă. 

Întreb. Sunteţi învinovăţit prin rechizitoriul d-lui prim-procuror că d-voastră, în calitate de bibliotecar, aţi sustras acele 71 volume din bibliotecă în profitul d-voastră, vă îndemn să arătaţi adivărul, cum aţi comis asemenea faptă? 
 Răspuns: O asemenea faptă n-am comis-o defel. Adevărul este pe care l-am arătat mai sus

Întreb. Mai aveţi ceva de adaos sau de schimbat la cele arătate? 

Răspuns: Adaog că lista cărţilor lipsă pe care-a făcut-o D. Petrino întîi şi-întîi a fost estrasă după însemnările făcute de mine cu creion roşu în catalogul bibliotecei; e prin urmare puţin verisimil ca un om să-nsemneze singur [în] catalog cărţile ce le sustrage. Dar fiindcă din cărţile ce le însemnasem, cele mai multe le aflasem eu însumi, lista primitivă făcută de D. Petrino a fost falsă, căci în ea erau trecute şi cărţi cari se aflau în rafturile lor. Deja comparaţia listei făcută de d. procuror cu cea făcută de D. Petrino va arăta cu cîtă uşurinţă actualul titular făcuse denunţarea. 

Prevenitul scriindu-şi singur răspunsurile, a declarat că conţin adivărul şi persistă în ele, subsemnînd în unire cu noi şi grefierul. 

Jude instr. Stoica 
M. Eminescu

Act de sumisiune

Subsemnatul, domiciliat în Iaşi, desp. III, declar prin aceasta ca mă voi prezenta la toate actele de procedură ori de cîte ori voi fi chemat şi chiar la sentenţia definitivă de va fi necesar. 

M. Eminescu 

În prezenţa noastră, jude Stoica

               {EminescuOpXVI 507}

               {EminescuOpXVI 508}

CHITANŢĂ [DE CHIRIE, 28 NOIEMBRIE 1878]

[ACONTO LA LEFURILE REDACŢIEI "TIMPUL" PE LUNA OCTOMBRIE 1879]

Chitanţă

350 l. n., adecă trei sute cinzeci lei noi am primit de la d. casier prin d. Slavici acont asupra lefilor redacţiei "Timpului" pe curenta octomvrie. 

Bucureşti 17 octomvrie 1879 
M. Eminescu

[PROGRAM DE ACTIVITATE CULTURALĂ]

Bucureşti, 1882 

1. Să se constituie un comitet compus din bărbaţi capabili şi serioşi, care publică fie la Braşov, fie la Arad o foaie literară ilustrată sub redacţiunea unui scriitor de acolo, bogată şi variată, ferită de orişice tendenţă politică, cu desăvîrşire ieftină şi răspîndită cu preţ mai mare şi în Romînia, iar după ce foaea va fi prins sigur rădăcini peste Carpaţi, publicarea să se continue în Romînia. 
2. Să se înfiinţeze o bibliotecă universală romînă, scrieri alese cu îngrijire din literatura romînă şi traduse bine din literaturele streine, tot ceea ce e mai bun şi mai interesant şi să se vîndă cu preţuri reduse cît mai multe exemplare din biblioteca aceasta. 
3. Să se pună toată stăruinţa ca cărţile bisericeşti să fie revizuite mai înainte de a se tipări de o comisie de scrietori romîni. 

               {EminescuOpXVI 509}

4. Să se pună la cale reprezentaţiuni teatrale de diletanţi, numai piese clasice traduse în romîneşte, în care rolurile principale sunt jucate de cei mai buni actori şi de cele mai bune actriţe. 
Să fie ajutate reuniunile de cîntare romîne din Braşov, Sibiu şi Lugoj a da în deosebite localităţi concerte, la care iau parte celebrităţile noastre muzicale. 

I. SLAVICI M. EMINESCU

[ACONTO PENTRU EDIŢIA A DOUA A POEZIILOR]

Iaşi, 14 septemvrie 1885

Chitanţă
L. n. 
500 cinci sute lei noi am primit prin d. T. Maiorescu de la d. Socec ca a compte pentru ediţiunea a doua a poeziilor mele. 

M. Eminescu

[PRIMIRE DE BANI, 5 DECEMBRIE 1887]

Adeverinţă

Am primit prin d-na Cornelia Emilian suma de patru sute lei noi din partea d-lui A. C. Cuza. 

M. Eminescu 
Henriette Eminescu

Botoşani, 5 decemvrie 1887

[PRIMIRE DE BANI, 17 DECEMBRIE 1887]

Adeverinţă

Am primit prin d-nii Alexandru Vlădicescu şi I. Bădescu suma de şese sute patruzeci şi şese franci, dintre cari 246 în numerar şi patru sute în chitanţa Casei de Economie şi împrumut din Botoşani, ca produs al reprezentaţiunii de marţi 15 decemvrie dată de trupa dramatică a doamnei Fany Vlădicescu pentru folosul meu. 

Botoşani, 17 decemvrie 1887 
M. Eminescu

               {EminescuOpXVI 510}

[PRIMIRE DE BANI, SEPTEMBRIE 1888, I]

Bucureşti, septemvrie 1888

Chitanţă

Am primit de la d. N. Petraşcu suma de şaptezeci lei (70 l. n. ). 70 lei. 

M. Eminescu

[PRIMIRE DE BANI, SEPTEMBRIE 1888, II]

Bucureşti, septemvrie 1888

Chitanţă

Am primit de la d. N. Petraşcu suma de una sută treizeci şi şase lei n. (136 1. n. ), drept care dau această chitanţă. 136 lei. 

M. Eminescu

[PRIMIRE DE BANI, 5 OCTOMBRIE 1888]

Bucureşti, 5 octomvrie 1888 

Chitanţă

Am primit de la d. N. Petraşcu suma de una sută şaptesprezece lei, bani 50. 117, 50. 

M. Eminescu

[PRIMIRE DE BANI, 9 DECEMBRIE 1888]

Chitanţă

Am primit suma de una sută douăzeci franci de la d-nul Nicolae Petraşcu. 

Bucureşti, 9 decemvrie 1888 

M. Eminescu

               {EminescuOpXVI 511}

               {EminescuOpXVI 512}

               {EminescuOpXVI 513}

               {EminescuOpXVI 514}

               {EminescuOpXVI 515}

În numele Excelenţei Sale Prinţului Nicolai
Conachi-Vogoridi
Caimacam 
Principatului Moldovei

Nr. 1649

Paşaport 

Secretariat de Stat 

Însămnare 

Vîrsta - 17 ani 
Statul - crăscătoriu 
Părul - castaniu 
Ochii - căprii 
Nasul - potrivit 
Faţa - smolită 
Osebite semne - 
Iscălitura purtătorului: 
 
Sunt poftiţi toţi dregătorii ţivili şi militari de a lăsa slobodă petrecerea dumilor-sale Şerban, Nicolai, Gheorghi, Ilie şi Mihail Eminovici, fiii dumisale caminariul Gheorghi Eminovici, locuitoriu în Botoşani, iar acum aflători vremelniceşte la Cernăuţi, pentru urmarea studiilor, şi a le da agiutor şi protecţie în caz de trebuinţă. Acest paşaport este bun pentru unsprezece luni. 

Urmează a fi înfăţişat spre vizarea autorităţilor străine competente. 

 
Dat în Iaşi, la 17/29 octomvrie 1858. 

[... ]

               {EminescuOpXVI 516-534}

               {EminescuOpXVI 535}

[NUMIREA PROVIZORIE LA BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI. I]

N-o 20

Jurnal

Astăzi 23 august 1874, Consiliul Miniştrilor luînd în deliberare referatul d-lui Ministru Cultelor şi al Instrucţiunii publice sub N. 7719, prin care se propune numirea d-lui M. Eminescu, doctorand în filozofie, în postul de bibliotecar al Biblioteci[i] Centrale din Iaşi; în virtutea dreptului ce ni se acordă prin înaltul Decret al Măriei Sale Domnitorului N-o 1382 de la 3 iulie expirat; 

Decide: 

Domnul Mihail Eminescu
este numit provizoriu în postul de bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iaşi în locul d-lui Samson Bodnărescu, trecut într-alt post, şi sub rezerva confirmării ulterioară a acestei numiri de către Măria Sa Domnitorul, după întoarcerea-I în ţară. 

[... ]

               {EminescuOpXVI 536}

[ACTE PRIVIND NUMIREA PROVIZORIE LA BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI]

I
 Diviz. Şcoalelor 
Biur. 1
N. 7719
1874 august 23

Domnilor Miniştri, 

Prin trecerea d-lui Samson Bodnărescu într-alt post, devenind vacant postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi, subtsemnatul are onoare a propune d-lor voastre numirea în arătatul post vacant a d-lui Mihail M. Eminescu, pentru care finit vă rog ca, în caz de a încuviinţa d-le voastre acestă propunere, să binevoiţi a semna anexatul jurnal. 

Ministru Instrucţiunii Publice şi al Cultelor. 

Jurnal. 

Astăzi... august anul 1874, Consiliul Miniştrilor, luînd în deliberare referatul d-lui Ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor sub N... prin care se propune numirea d-lui M. Eminescu în postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale // din Iaşi; 
În virtutea dreptului ce-i acordă înaltul decret al Măriei Sale Domnitorului N. 1382 de la 3 iulie expirat; 

decide: 

D-l Mihail Eminescu este numit provizoriu în postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi în locul d-lui Samson Bodnărescu, trecut într-alt post, şi sub rezerva confirmărei ulterioare a acestei numiri de către M. S. Domnitorul, după întoarcerea-I în ţară. 
23/VIII

II
 Diviz. Şcoalelor 
Biur. 1
N. 7816
1874 august 24
D-lui Mihail Eminescu

Domnule, 

În urma propunerei făcută de subtsemnatul prin referatul N..., Consiliul Miniştrilor, prin jurnalul N... încheiat în şedinţa de la... ale curentei şi pe baza dreptului ce-i acordă înaltul decret al Măriei Sale Domnitorului N. 1382, de la 3 iulie expirat, v-a numit provizoriu în postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi în locul d-lui Samson Bodnărescu, trecut într-alt post, şi sub rezerva confirmărei ulterioare a numirei d. -voastre de către Măria Sa Domnitorul, după întoarcerea-i în ţară. 
Comunicînd d-voastre această numire, am onoare a vă invita să intraţi în atribuţiunile postului ce vi s-a încredinţat la 1 septembre viitor, de cînd va începe onorariul cuvenit d-voastre după buget, însă mai înainte de aceasta veţi depune jurămîntul le//giuit în prezenţa d-lui rectore al Universităţei din Iaşi şi veţi primi apoi de la predecesorele d-voastre, în vedere cu cataloagele existente, opurile ce aparţin acelei bibliotece, dota, mobilierul şi cancelaria ei. 
Primiţi etc. 

III
 Dsale d-lui Rector al Universităţei din Iaşi 

N. 7817

Domnule Rector, 

D-l Mihail Eminescu, cu începere de la 1 septembre viitor, fiind numit prin jurnalul Consiliului de Miniştri N.... în postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi în locul d-lui Samson Bodnărescu, trecut într-alt post, subtsemnatul are onoare a recomanda d-voastre pe d-l M. Eminescu spre a-l introduce în postul cei s-a încredinţat, după ce mai întîi [î]l veţi supune la jurămîntul legiuit. 
Primiţi vă rog etc. 

536

               {EminescuOpXVI 537}

IV

 D-lui Samson Bodnărescu la Iaşi

N. 7818 

Domnul meu, 

 D-l Mihail Eminescu fiind numit cu începere de la 1 septembre fiitor în postul de // bibliotecar ce a devenit vacant la biblioteca din Iaşi prin trecerea d-voastre în postul de director al institutului "Vasile Lupu", subtsemnatul are onoare a vă face cunoscut de această dispoziţiune, invitîndu-vă a preda în primirea d-lui M. Eminescu, după cataloagele existente, opurile ce aparţin acelei bibliotece, dota, mobilierul şi cancelaria ei. Totodată Ministeriul vă esprimă mulţumiri pentru felul cu care v-aţi îndeplinit funcţiunea de bibliotecar. 
Primiţi etc. 

1. ultima frază introdusă de altă mînă

V

 Directorului Monitorului Oficial

N. 7819 
Domnule Director, 

Am onoare a vă invita să binevoiţi a dispune de a se publica în Monitorul Oficial anexatul în copie jurnal al Consiliului de Miniştri N... relativ la numirea d-lui M. Eminescu în postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi. 
Primiţi etc. 

VI

La Comptabilitate N. 899

 Domnule coleg, 

D-lui M. Eminescu fiind numit în postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi cu începere de // la 1 septembre fiitor, de cînd a demisionat d-l Samson Bodnărescu în urma trecerei sale într-alt post, am onoare a vă comunica această dispoziţiune spre ştiinţa şi regula d-voastre. 
Primiţi etc. 
24/VIII

VII

 Jurămînt. 

Jur în numele lui Dumnezeu şi declar pe onoare şi conştiinţa mea
credinţă Domnitorului romînilor Carol I şi Constituţiunei 
ţărei mele; 
de a-mi împlini cu sînţenie datoriele ce-mi impune funcţiunea mea; 
de a aplica legile şi de a mă conforma legilor într-u toate şi pentru toţi: fără pasiune, fără ură, fără favoare, fără consideraţiune de persoană, fără nici un interes direct sau indirect. 
Aşa să-mi ajute Dumnezeu. 

Mihai Eminescu

Jurămîntul de faţă s-a săvîrşit în prezenţa subscrisului. [indescifr. ]
Rectorele Universităţei de Iaşi

Astăzi în treizeci august anul una mie opt sute şaptezeci şi patru, jurămîntul de faţă s-a săvîrşit în aula Universităţei de Iaşi

Rector, Ştefan Micle 
Romînia, Universitatea din Iaşi

537

               {EminescuOpXVI 538}

VIII
 Iaşi, 31 august 1874 

N-o 411 

Domnule Ministru, 

Conform ordinului d-voastre K-o 7817, d-l Mihail Eminescu depuind jurămîntul cerut de lege pentru funcţiunea de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi, subsemnatul cu onoare vă înaintează esemplarul jurămîntului. 
Primiţi vă rog, domnule ministru, încredinţarea prea deosebitei mele consideraţiuni. 

Rector, 
Ştefan Micle

p. secret. Universităţei, 
Nicolescu

Domniei sale
Domnului Ministru Cultelor şi Instrucţiunei Publice 
Bucureşti

[DECIZIA DE NUMIRE PROVIZORIE LA BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI. II]

Bucureşti 28 august 1874 
Consiliul Miniştrilor 
Jurnal

Astăzi, 23 august 1874, Consiliul Miniştrilor luînd în deliberare referatul d-lui ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice sub N-o 7719 prin care se propune numirea d-lui M. Eminescu, doctorand în filozofie, în postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi. 
În virtutea dreptului ce ni se acordă prin înaltul decret al M. S. Domnitorului cu N-o 1382, de la 3 iulie expirat. 
Decide: 
D-l Mihail Eminescu, doctorand în filozofie, este numit provizoriu în postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi, în locul d-lui Samson Bodnărescu, trecut în alt post, şi sub rezerva confirmării ulterioare a acestei numiri de către M. S. Domnitorul după întoarcerea-I în ţară. 

Miniştri L. Catargi, Al. Lahovary, Gr. G. Cantacuzino, T. Maiorescu 

n-o 20

[CONCURSUL PENTRU OCUPAREA CATEDREI DE MATEMATICĂ LA LICEUL DIN BOTOŞANI]
 Telegrama
Rectorul Universităţii Iaşi

Răspund telegramei 414: prezidaţi juriul aspiranţilor la catedrele liceului din Botoşani observînd îndeplinirea prescripţiunilor legei şi în consecinţă rezultatul. Spre complotarea juriului delegaţi pe d-nii Bodnărescu şi Eminescu. 

Ministru: T. Maiorescu 

Nr. 310/1874 septembrie 13. 

538

               {EminescuOpXVI 539}

II

 1874 septembrie 14
Nr. 432 D-lui S. Bodnărescu
Nr. 433 D-lui M. Eminescu, bibliotecar

În urma telegramei Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor nr. 8578, prin care sunt încunoştiinţat că dv. sunteţi numit delegat al onor. ministeriului în juriul examinator aspiranţilor la catedrele vacante ale cursului superior de la Liceul din Botoşani, am onoare a vă ruga să binevoiţi a veni în cancelaria acestei Univ[ersităţi], mîine în 15 ale curentei, la orele 32 din zi, unde constituiţi juriul, conform art. 369 al. 4 din Legea Instrucţiei Publice şi procedaţi la ţinerea concursului. 
Primiţi

III

 Proces-verbale
1874 septembrie 15 zile

Subsemnaţii, membrii juriului examinator aspiranţilor la catedrele vacante de licee cursul superiore în urmarea invitaţiunilor d-lui rectore, întrunindu-ne astăzi în cancelaria Universităţei nu am putut procede la nici o lucrare din cauză că d-l N. Anintescu * lipseşte şi astfel după o aşteptare de 1/2 oră ne-am retras, rămînînd a ne întruni din nou mîne, luni, în 16 zile la orele 12 din zi pe cînd se va încunoştiinţa şi pre d-l Anintescu *. Drept care s-a încheiat acest procese-verbale. 

[... ]

IV

 1874 sept[embrie] 
ROMÎNIA 
UNIVERSITATEA DIN IAŞI 
Cancelaria Rectorului

nr. 28

Domnilor, 

Conform telegramei ministeriale nr. 8902, complectîndu-se numărul arbitrilor ceruţi de art. 369 al. 4 pentru juriul esaminator aspiranţilor la catedrele vacante de licee din Botoşani prin d-l profesore Constantin Leonardescu, am onoarea a vă ruga să binevoiţi a vă întruni în cancelaria Universităţei mîne, marţi, în 24 ale curentei, la orele 4 post-meridiane unde constituindu-ne în juriu se procede la începerea lucrărilor relative. 

Preşedinte Ştefan Micle 

Domnielor sale domnilor membrii juriului esaminator aspiranţilor la catedrele vacante de liceu din Botoşani 

[... ]

V
 1874 septembrie 25 

Scris
nr. 2. Teoria ecuaţiilor de gradul I. 
Oral. Calculul algebric (trei ore)
D-ul M. Eminescu
şi
D-ul Z. Kolumb

539

               {EminescuOpXVI 540}

VI
 Proces-verbale nr. 1

Anul 1874 luna septemvrie în 24 zile

Subsemnaţii membrii juriului esaminatori aspiranţilor la catedrele vacante de la liceul din Botoşani, cursul superiore, în urma convocărei d-lui rectore al Universităţei Iaşi, făcută prin circulara nr. 28 şi conform telegramei ministeriale nr. 8902, ne-am întrunit astăzi în cancelaria Universităţei şi constituindu-ne în juriu sub prezidenţia d-l[ui] Ştefan Micle am proces la lucrările următoare: 
S-a dat lectură adresei ministeriale nr. 8785 din 6 curent prin care se arată catedrele vacante. 
S-a dat lectură art. 364 - 383 din Legea instr. publice. 
S-a observat lista candidaţilor înscrişi la concurs şi s-a văzut că: 
Pentru catedra de matematici înscrişi: 
George Dimitriu
I. G. Chernbach. 
Pentru catedra de limba latină candidatul George Costăchescu. 
Pentru catedra de filozofie candidatul Nicolae Giurgea. 
Iar pentru catedra de limba elină s-a văzut că nu s-a înscris nici un candidat. 
Examinînd titlurile candidaţilor de mai sus s-a văzut că posed[a]u: 
1) George Dimitriu: a) act de naştere, b) diploma de bacalaureat nr. 340/[18]72 şi c) biletul pentru tragerea la sorţi. 
2) Josef G. Chernbach: a) certificat a Primăriei Botoşani nr. 3920 din anul curent prin care se atestă că dl. Chernbach este romîn şi se bucură de toate drepturile civile şi politice b) bilet pentru // tragerea sorţilor c) Adresa Prefecturei Botoşani nr. 4672/[18]74 prin care se face cunoscut d-lui Chernbach că are a funcţiona în comisiunea juraţilor d) certificat de la Liceul Botoşani nr. 117/[18]70 prin care se atestă că d-sa a propus ca profesore suplininte cursul de matematici timp de doi ani şi anume 1868/69 şi 1869/70 e) trei atestate de la Institutul Politehnic. 
3) George Costăchescu: a) actul de naştere b) atestat de seminari cursul înalt nr. 51/[1]860 pentru absolvirea seminariului c) decretul nr. 43443/[1]864 prin care se recunoaşte profesore de limba latină cl. I - IV de la Seminariul Socola d) decretul 14510/[1]860, decretul pentru numirea provizorie de profesore la catedra de limba latină a Seminariului Socola e) telegrama Ministerului Instr. Publ. nr. 9484/[18]70, prin care se invită ca să predeie stilistica, elemente de retorica bisericeasă şi pronunţarea de predici în clasele I - IV. 
4) Nicolae Giurgea a invocat actele ce a prezentat de două ori comisiunilor esaminatoare pentru catedra de filozofie din anii 1870 septemvrie şi 1872 luna ianuarie cînd în puterea actelor prezentate s-a fost admis la concurs şi la ambele concursuri a dobîndit note satisfăcătoare, ba chiar în urma concursului din 1870 a fost numit profesore provizoriu la catedra de filozofie la liceul din Botoşani de unde s-a demisionat singur. Totodată d-l Giurgea prin petiţiunea sa cere ca în puterea concursurilor făcute să se recomande direct onor Ministeri. 
După esaminarea titlurilor dintîi şi avînd în vedere că candidaţii 1) George Dimitriu 2) I. G. Chernbach şi George Costăchescu întrunesc condiţiunile cerute de lege pentru a fi admişi la concurs am decis ca d-nii G. Dimitriu şi I. Chernbach să se supună concursului iar George Costăchescu să se supună esamenului conform art. 874 legea instr. publice. 
În privinţa d-lui N. Giurgea discutînd şi avînd în vedere că d-l Giurgea a concurat de două ori pentru catedra de filozofie // avînd în vedere că la ambele concursuri a obţinut note satisfăcătoare după cum se constată din actele aflate în cancelaria Universităţei, avînd în vedere că după concursul din anul 1870 d-sa a şi fost numit profesor provizoriu la catedra de filozofie de la liceul Botoşani, avînd în vedere că d-sa din acel post s-a demisionat singur, avînd în vedere că de la demisionarea sa pînă astăzi n-a trecut timpul cerut de art. 368 al. a din legea instr. publice, avînd în vedere şi aceea că astăzi numai singur d-l Giurgea se prezintă, nefiind alt concurent, apoi pentru aceste considerente comisiunea în unanimitate de voturi a decis ca d-l N. Giurgea să se recomande direct onor. Ministeri pentru a se numi profesore provizoriu la catedra de filozofie din Botoşani. 

Drept care s-a încheiat acest proces-verbale. 

[... ]

540

               {EminescuOpXVI 541}

VII
 Proces-verbale
nr. 2

Anul 1874, luna septemvrie, în 25 zile

Întruniţi astăzi, înainte de vreo lucrare, d-l candidat George Costăchescu a declarat subscrişilor că se retrage de la examen. Luîndu-se act de declaraţiunea d-lui Costăchescu am proces la facerea concursului numai cu candidaţii George Dimitriu şi I. Chernbach, pentru catedra de matematici şi aşa conform art. 379 din Legea instr. publ., împărţind materia obiectului de matematică în 27 bilete, care verificîndu-se s-a pus într-o urnă, şi aducîndu-se un copil, conform cerinţei art. 378 al. ult[im], s-a tras tema pentru proba I în scris, precum şi pentru lecţiunea I orale. 
Pentru tema probei în scris, biletul nr. 2, adică despre teoria ecuaţiunilor de gradul I. 
Pentru lecţiunea orale, ce au a susţine candidaţii peste 24 ore, a ieşit biletul nr. 1, adică despre calculul algebric. 
Pentru tratarea probei în scris s-a fixat tempul de trei ore, sub privigherile succesive a d-lor Z. Kolumb şi M. Eminescu. 
Drept care s-a încheiat acest proces-verbale

M. Eminescu, I. Caragiani, C. Leonardescu, S. Bodnărescu, N. Culianu. 

VIII

Proces-verbale 
nr. 3

1874 septem[brie] 20

Astăzi am proces la tragerea sorţi[lor] pentru obiecte proba a II [-a] şi a lecţiune II[-a] orale. Verificîndu-se numa cu bilete s-a, adus un copil care trăgînd la sorţi a ieşit: pentru a II[-a] probă scrisă nr. 26 adecă Măsura suprafeţei sferei, pentru a II[-a] lecţiune orale nr. 9 adecă Trigonometrie plană. Formulele fundamentale şi formulele de transformare a sumei şi diferenţei a două linii întîi producţii*
Pentru lucrarea probei scrise s-a dat timp de două ore sub privegherea d-lor N. Culianu şi Şt. Micle. Drept care s-au încheiat acest proces-verbale. 

[... ]

IX

Proces-verbale 
nr. 4

1874 septem[brie] 26 zile

Astăzi procedînd la ascultarea candidaţilor George Dimitriu şi I. Chernach în susţinerea I[ei] lecţiuni orale rezultatul este că
D-l G. Dimitriu a întrunit nota 8. 42 
" I. Chernbach " " " 4. 00 
Drept care s-a încheiat acest proces-verbale

[... ]

               {EminescuOpXVI 542}

X

 Proces-verbale
nr. 5
1874 sept[embrie] 27

Am proces la alegerea materiei pentru a treia probă scrisă şi a treia lecţiune orale şi aşa rectificîndu-se urna cu biletele s-a adus un copil care trăgînd sorţii a ieşit: 
Pentru a treia probă scrisă biletul nr. 22, adecă Fazele Lunei şi paralaxa ei
Pentru a treia lecţiune orale a ieşit biletul nr. 17, adecă Studiul mişcărei diurnei şi 
verificarea legelor acestei mişcări. 
Pentru lucrarea probei scrise s-a dat timp de trei ore sub privigherile d-lor Ioan Caragiani şi Constantin Leonardescu. 
Despre care s-a încheiat acest proces-verbale. 

[... ]

XI

 Proces-verbale 
nr. 6

1874 septemvrie 27

Astăzi procedînd la ascultarea candidaţilor în susţinerea probei a doua orale şi după discuţiunea urmată notele obţinute de candidaţi sunt următoarele: 
Dimitriu George nota 8. 28 
Josef Chernbach " şese 
Drept care s-a încheiat acest proces-verbale. 

[... ]

XII

 Proces-verbal
nr. 7

1874 septembrie 28

Astăzi am proces la alegerea subiectelor pentru proba generală în scris şi lecţiunea generală pentru orale. 
Şi aşa s-a dat pentru proba generală în scris: Rezolvirea geometrică şi trigonometrică a triunghiurilor plane şi sferice. 
Pentru lecţiunea generală orale: Rezolvirea ecuaţiunilor numerice de un grad oarecare. 
Pentru lucrarea probei scrise s-a fixat timp de patru ore sub privigherile d-lor S. Bodnărescu şi M. Eminescu. 
Drept care s-a încheiat acest proces-verbale. 

Z. Kolumb, N Culianu, C Leonardescu, I. Caragiani, S. Bodnărescu, M. Eminescu

542

               {EminescuOpXVI 543}

XIII

 Proces-verbale 
nr. 8

1874 septemvrie 28 zile

Astăzi am proces la ascultarea candidatului George Dimitriu în susţinerea lecţiunei a treia orale şi după discuţiunele urmate a obţinut nota 6. 50. 
Se menţionează că candidatul Chernbach nu s-a prezentat din cauză de boală, după cum susţine prin biletul său transmis preşedintelui cu 1/2 oră înainte de a se începe esaminarea. Juriul luînd în consideraţiune scuza-i acorda alt termin pe ora 9 antemer[idian ] în. 29 sept. 
Drept care s-a încheiat acest proces-verbale. 

[... ]

XIV
 Proces-verbale 
nr. 9

1874 septemvrie 29

Conform procesului-verbale nr. 8 întrunindu-ne astăzi şi constituindu-ne în juriu, am proces la ascultarea candidatului I. G. Chernbach în susţinerea probei a III [-a] orale după, susţinerea căreia procedînd la darea notei a obţinut nota 4 (patru). 
Drept care s-a încheiat acest proces-verbale. 

[... ]

[ACTE PRIVIND NUMIREA DEFINITIVĂ LA BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI]

I

 N. 9250 
1874 octomb[rie] 3

Prea Înălţate Doamne

D-l Mihail Eminescu, doctorand în filozofie, prin jurnalul Consiliului de Miniştri N. 20 de la 23 august trecut, încheiet în virtutea dreptului ce i s-a acordat prin înalt decretul Măriei Voastre N. 1382, a fost numit în mod provizoriu în postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi în locul d-lui Samson Bodnărescu, trecut în alt post şi sub rezerva confirmărei ulterioare a acestei numiri de către Măria Voastră. 
Subsemnatul supunînd la cunoştinţa Măriei Voastre această dispoziţiune a Consiliului de Miniştri viu cu cel mai profund respect a vă ruga să binevoiţi a o confirma prin semnarea anexatului proiect de decret. 

Decret Domnesc

 Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat // la Departamentul Instrucţiunii Publice şi Cultelor N.... 

Am decretat şi decretăm: 

Art. I D-l Mihail Eminescu, doctorand în filozofie, care, prin jurnalul Consiliului Nostru de Miniştri, N. 20 de la 23 august trecut, a fost numit provizoriu în postul de Bibliotecar al Bibliotecei

543

               {EminescuOpXVI 544}

Centrale din Iaşi în locul d-lui Samson Bodnărescu, trecut în alt post, este confirmat în zisa funcţiune. 

Art. II şi ultim; ministru nostru secretar de stat etc., etc. 

II

 Prea Înălţate Doamne

D-nul Mihail Eminescu, doctorand în filozofie, prin jurnalul Consiliului de Miniştri N. 20 de la 23 august trecut, încheiet în virtutea dreptului ce i s-a acordat prin decretul Măriei Voastre N. 1382, a fost numit în mod provizoriu în postul de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi în locul d-lui Samson Bodnărescu, trecut în alt post, şi sub rezerva confirmării ulterioare a acestei numiri de cătră Măria Voastră. 
Subsemnatul, aducînd la cunoştinţa Măriei Voastre această dispoziţiune a Consiliului de Miniştri, vine cu cel mai profund respect a vă ruga să binevoiţi a o confirma prin semnarea anexatului proiect de decret. 

Sunt cu cel mai profund respect
Preaînălţate Doamne
Al Măriei Voastre
Preaplecat şi supus servitor
Ministru Instrucţiunii Publice şi al Cultelor

T. Maiorescu
Capul Diviz. Şcoalelor 

Ion S. Polizu Micşuneşti 

N. 9250

3 octombre 1874

III

Carol I 

 Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţionale
Domn al Romînilor

La toţi de faţă şi viitori sănătate

Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat la Departamentul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor N 9250 
Am decretat şi decretăm: 

Art. I D-nul Mihail Eminescu, doctorand în filozofie, care, prin jurnalul Consiliului Nostru de Miniştri N 20 de la 23 august trecut, a fost numit provizoriu în funcţiunea de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi în locul d-lui Samson Bodnărescu, trecut în alt post, este confirmat în zisa funcţiune. 
Art. II şi ultim; ministru nostru secretar de stat la Departamentul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor este însărcinat cu esecutarea acestui decret. 

Dat în Sinaia la 16 octomvre 1874. 

Carol

Ministru Instrucţiunii Publice şi al Cultelor 

T. Maiorescu
N 1748

544

               {EminescuOpXVI 545}

IV
Diviz. Şcoal. 
Biur. I
N. 9926
1874 octomb. 25
D-lui Mihail Eminescu, 
bibliotecar al Bibliotecei Centrale
din Iaşi

Domnule Bibliotecar, 

Prin înaltul decret al Măriei Sale Domnitorului n. 1748, de la 16 ale curentei, d-voastră fiind confirmat în postul de bibliotecar al acelei bibliotece ce vi s-a încredinţat provizoriu prin jurnalul Consiliului de Miniştri N 20, de la 23 august trecut, am onoare a comunica d-voastre această dispoziţie spre ştiinţă. 

Ministru 

V

N 9927
 Directorului Monitorului Oficial

Înaintînd d-voastre în copie decretul domnesc n. 1748 relativ la // confirmarea d-lui Mihail Eminescu în postul de bibliotecar al bibliotecei din Iaşi, am onoare a vă invita să binevoiţi a dispune publicarea acelui decret in estenso în Monitorul Oficial. 

Ministru
23/X 

[NUMIREA DEFINITIVĂ LA BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI]

Prin decret cu N-o 1748, din 16 octombree 1874, după propunerea făcută de acelaşi d. ministru, d. Mihail Eminescu, doctorand în filozofie, care, prin Jurnalul Consiliului de Miniştri N-o 20, de la 23 august trecut, a fost numit provizoriu în funcţiunea de bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi în locul d-lui Samsou Bodnărescu, trecut în alt post, s-a confirmat în zisa funcţiune. 

[DELEGAT LA EXAMENE]
I
1874 decembrie 22, Proces-verbal încheiat de membrii Consiliului Superior al Universităţii. În urmarea convocării d-lui rector nr. 79, întrunindu-ne astăzi în cancelaria Universităţii şi avînd în vedere chestiunea de la ordinea zilei, am discutat şi decis următoarele, relative la numirea delegaţiilor pentru examenele sem. I al anului şcolar curent pe la şcoalele secundare. 

[... ]

Drept care s-a încheiat prezentul proces-verbal. 

Şt. Micle, N. Quintescu, N. Culianu

               {EminescuOpXVI 546}

II

Proces-verbal

Anul 1875 luna decembrie în 23 zile. 

Subsemnaţii, membri ai Consiliulni Special al Universităţii, în urmarea convocării d-lui rector, făcută prin circulara nr...., întrunindu-ne în cancelaria Universităţii şi avînd în vedere chestiunea de la ordinea zilei, am discutat şi decis a se numi delegaţi următorii. 
La Institutul "Vasile Lupu"
1. M. Eminescu, nr. 87
2. P. Răşcanu, nr. 88
3. Al. Xenopol, nr. 89. 
Drept care s-a încheiat acest proces-verbal. 

Şt. Micle, N. Culiauu, G. A. Urechia

III
1875 decembrie 25
Nr. 87, d-ul M. Eminescu
Nr. 88, d-ul P. Răşcanu
Nr. 89, d-ul Al. Xenopol
Delegaţi la Institutul "Vasile Lupu". 
D-lui director al Institutului "Vasile Lupu" i se va face cunoscut delegaţii de mai sus. 

IV
Cancelaria Rectoratului

N-o 94
1874 decembrie 26 
Domnule directore, 

Am onoare a vă face cunoscut că pentru examinile semestrului I ale anului şcolar curent de la institutul ce dirigeaţi am delegat pe domnii G. Buţiureanu, M. Eminescu şi Dr. Criste Buicliu. 

Rector Ştefan Micle 
Secretar G. Şumuleanu

D-sale 
D-lui directore al Institutului "Vasile Lupu" din Iaşi

V

La 26 decembrie 1874 s-a delegat la Institutul "Vasile Lupu" pe următorii domni; 
nr. 91 M. Eminescu
nr. 92 G. Buţureanu
nr. 93 d. dr. Criste Buicliu. 
Direcţiunei Institutuhii "V. Lupu" i s-a făcut cunoscut delegaţii. 

               {EminescuOpXVI 547}

[PROGRAMUL EXAMENELOR]

 Ordinea esamenelor în Pensionatul Normal de Domnişoare

[... ]

Sîmbăta 28 iunie, de la 2 ore înainte, împărţirea primielor. 

[DOVADĂ DE COTIZARE] 

N-o

[ianuarie 1875]

Universitatea de Iaşi
S-a încasat suma de 2 lei de la d-lui Eminescu plata curierului Universităţei de Iaşi, pe luna ian. anul 1875, conform procesului-verbal al consiliului facultăţei - din - noemv. sub N-o. 
187. Luna.... în... zile. 

SECRETAR
[indescifrabil]

               {EminescuOpXVI 548}

[COMISIA CĂRŢILOR DIDACTICE]
 I ROMÎNIA
COMISIUNEA PENTRU EXAMINAREA 
CĂRŢILOR DIDACTICE IAŞI

Nr. 2

1875 martie 10 zile
Domnule Ministru, 

Domnii Al. Lambrior şi G. Panu, plecînd în străinătate pentru un timp mai îndelungat, nu mai pot lua parte la lucrările comisiunii. Comisiunea văzîndu-se descompletată prin lipsa acestor doi membri, m-au însărcinat, în cea de pe urmă şedinţă a sa, să vă rog de a lua în această privire măsurile ce veţi crede de cuviinţă. 

Viceprezident 
P. Poni

Domniei sale Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice

II
 N-o 2638
Anul 1875 martie 19, Diviziunea Şcoalelor, d-lui P. Poni, 
vicepreşedintele Comisiunii
pentru examinarea cărţilor didactice
Iaşi

D-le Vicepreşedinte, 

La raportul d-v, N-o 2 subsemnatul are onoare a vă invita să binevoiţi ca pentru complectarea acelei comisiuni să îmi recomandaţi două persoane competente, cu cari să poată fi înlocuiţi d-nii Panu şi Lambrior. 
Ministru
III

 romînia
1875 iunie 16 

COMISIA PENTRU ESAMINAREA 
CĂRŢILOR DIDACTICE ÎN IAŞI

N-o 3

Domnule Ministru! 

Am onoare a răspunde la adresa domniei voastre N-o 2638 că, în locul d-lor membri N. C. Catargi, A. Lambrior si G. Panu, comisia a decis a se recomanda pe domnii N. Culiano, St. Vîrgolici şi M. Eminescu. 

Viceprezident 
P. Poni

Domniei sale 
D-lui Ministru al Instrucţiunei Publice şi Cultelor

548

               {EminescuOpXVI 549}

IV
N-o 5699
Anul 1875 iulie 2
Diviz. Şcoalelor

 Raport la Domnitor

Comisiunea pentru examinarea cărţilor didactice din Iaşi, fiind azi incomplectă prin retragerea d-lor N. C. Catargi, A. Lambrior şi G. Panu, şi în vederea recomandării ce mi-au făcut d-l preşedinte al numitei comisiuni, subsemnatul cu cel mai profund respect vine a recomanda Înălţimei Voastre pe d-nii N. Culiano, St. Vîrgolici şi M. Eminescu spre a fi numiţi membri în numita comisiune pentru completarea locurilor vacante. 

[indescifrabil ]

 Decret 
Asupra.......... 
Am decretat şi decretăm: 

Art. I D-nii N. Culiano, Şt. Vîrgolici şi M. Eminescu se numesc membri în Comisiunea pentru examinarea cărţilor didactice din Iaşi şi aceasta pentru complectarea locurilor rămase vacante prin retragerea d-lor N. C. Catargi, Al. Lambrior şi G. Panu. 
Art. II...... 

1/7 875

V

 Carol I 

Prin graţia lui Dumnezeu şi Voinţa Naţionale 
Domn al Romînilor

La toţi de faţă şi viitori sănătate. 

Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat la Departamentul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor N-o 5699, 
Am decretat şi decretăm: 
Art. I Domnii N. Culianu, Şt. Vîrgolici şi M. Eminescu se numesc membri în Comisiunea pentru examinarea cărţilor didactice din Iaşi şi aceasta pentru complectarea locurilor rămase vacante prin retragerea d-lor N. C. Catargi, Al. Lambrior şi G. Panu. Art. II Ministru nostru secretar de stat la Departamentul Instrucţiunii Publice şi Cultelor este însărcinat cu executarea acestui decret. 

Dat în Bucureşti la 5 iulie 1875
Carol

Ministrul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor 

T. Maiorescu

VI

Preaînălţate Doamne, 
 Comisiunea pentru examinarea cărţilor didactice din Iaşi fiind azi incomplectă prin retragerea d-lor N. C. Catargi, A. Lambrior şi G. Panu şi în vederea recomandaţiunii ce mi-a făcut d-l preşedinte al numitei comisiuni, subsemnatul cu cel mai profund respect vine a recomanda Înălţimei Voastre pe d-nii N. Culianu, Şt. Vîrgolici şi M. Eminescu spre a fi numiţi membri în numita comisiune pentru complectarea locurilor vacante. 

Sunt cu cel mai profund respect
Preaînălţate Doamne
Al Măriei Voastre
Preaplecat şi supus servitor. 
Ministru Instrucţiunii Publice şi al Cultelor

[... ]

               {EminescuOpXVI 550}

VII
 N-o 6064
Anul 1875 iulie 15 
Diviz. Şcoalelor

D-lui N. Culianu 
la Iaşi

D-l meu, 

Prin Înaltul decret domnesc N-o 1221, din 5 ale curentei, după propunerea făcută de subsemnatul prin raportul sub N-o 5699 d-voastre, fiind numit membru onorific în Comisiunea pentru examinarea cărţilor didactice din Iaşi, am onoare a vă face cunoscut de aceasta pentru ştiinţa d-voastre rugîndu-vă să binevoiţi a intra cît de neîntîrziat în îndeplinirea atribuţiunilor însărcinării ce vi se pune. 

Primiţi D-l meu.... 
Ministru

N-o 6065 

Asemenea d-lui Şt. Vîrgolici
la Iaşi
N-o 6066
Asemenea d-lui M. Eminescu
la Iaşi

VIII
 N-o 6067

D-lui Preşedinte
al Comisiunii pentru examinarea cărţilor didactice 
Iaşi

Prin înaltul decret domnesc N-o 1221, din 5 curent, d-nii N. Culianu, Şt. Vîrgolici şi M. Eminescu fiind numiţi membri onorifici în acea comisiune pentru complectarea locurilor rămase vacante, subsemnatul are onoarea a vă face cunoscut de aceasta pentru ştiinţa şi regula d-v. 

Ministru

IX
 N-o 6068 

La "Monitor"

Binevoiţi a face să se insere în coloanele "Monitorului oficiale" alăturatul Decret domnesc sub N-o 1221, din 5 ale curentei, relativ la numirea a trei membri pentru complectarea cărţilor didactice din Iaşi. 

12/7

               {EminescuOpXVI 551}

[RAPOARTE, CIRCULARE, ADRESE ŞI ALTE DOCUMENTE PRIVIND DAREA ÎN JUDECATĂ]

I

[NUMIREA LUI D. PETRINO LA CONDUCEREA BIBLIOTECII CENTRALE DIN IAŞI]

N-o 5516

Anul 1875 iunie 26 
Diviz. Şcoalelor

D-lui Dimitrie Petrino Bucureşti

Am onoare a vă face cunoscut că cu începere de la 1 iulie viitor sunteţi însărcinat cu direcţiunea Bibliotecei Naţionale din Iaşi. 

Ministru

NB Lucrările celealte relative la numirea d-lui Petrino se vor face o dată cu cele pentru trecerea d-lui Eminescu în postul de revizor şcolar. 

II 

[CHITANŢE DE CHELTUIELI] 

Iaşi, 1875 decemvrie 1

ROMÎNIA 
BIBLIOTECA CENTRALĂ 
DIN IAŞI

N-o 65

Cu trei cuitanţe pe suma de 585 lei 
de la d. M. Eminescu, fost bibliotecar

Domnule Ministru, 

Am onorul a vă trimite trei cuitanţe în valoare de lei noi 585, cheltuiţi pentru cumpărarea şi legarea de cărţi de cătră domnul M. Eminescu, fost bibliotecar al Bibliotecei Centrale din Iaşi, cari mi-au fost încredinţaţi de Domnia sa pentru acest scop. 

Bibliotecar
Petrino

Domnului Ministru Instrucţiunei Publice şi Cultelor

III 

[CIRCULARĂ CĂTRE ÎMPRUMUTĂTORII DE CĂRŢI]

N-o 70 
1875 dec. 9

Domnul meu! 

Conform deciziunei comitetului Bibliotecei Centrale din Iaşi de la 23 noiemvrie a. c., pe baza art. 51 al regulamentului unde este zis: "Sub nici un cuvînt cărţile împrumutate nu vor sta afară peste o lună de zile" şi în vedere că acest termin pentru cărţile împrumutate de d-voastră a trecut de mult, viu a vă ruga să binevoiţi a le înapoia fără întîrziere. 

551

               {EminescuOpXVI 552}

Primiţi, dommil meu, încredinţarea stimei mele

[... ]

dec. 18 1876
D-lui prof. P. Suciu
IV

[RAPORT DESPRE SITUAŢIA GESTIUNII BIBLIOTECII CENTRALE DIN IAŞI ÎN 1875]

Iaşi, 1876 martie 18 zile
 Romînia 
BIBLIOTECA CENTRALĂ 
DIN IAŞI

N-o 14
Raport despre starea bibliotecii pe anul 1875 
pentru Înalta Curte de Compturi 
şi pentru Onorat. Minister

Domnule Ministru, 

Conform Regulamentului pentru bibliotecile publice din Romînia şi a ordinului ministerial sub N-o 2028, din 1873, am onorul a vă face, în luna curentă, raportul despre starea bibliotecei din Iaşi pentru anul trecut. 
Cu acest scop, adunîndu-se comitetul bibliotecei, în terminul prescris prin lege, m-a însărcinat a vă espune precum urmează: 
1. Tabloul general al averei bibliotecei; în două esemplare. 
2. Lista cărţilor ce lipsesc de la acest institut din vremea direcţiunei domnilor Bodnărescu cinci şi Eminescu, fără cuvînt justificativ, şi a căror lipsă este constatată prin o revizuire a bibliotecei anexe făcută din partea mea; în două esemplare. 
3. Lista cărţilor împrumutate de predeccsorii mei în contra statutelor bibliotecei şi restante de mai mulţi ani, cari, după provocări rămase fără rezultat, nu s-au putut redobîndi pînă acum; un esemplariu. 
4. Inventariul general al mobiliarului bibliotecei; în două esemplare. 
5. Lista mobililor bibliotecei cari se află, fără justificare, în locuinţa fostului bibliotecar M. Eminescu. 
Cu alăturarea actelor relative, am onorul, domnule ministru, a vă espune neajunsurile susmenţionate ale bibliotecei, ca să binevoiţi a ordona, după cum veţi crede necesar, pentru rădicarea lor. 
Aştept, domnule ministru, ordinul domniei-voastre pentru a şti ce este de făcut din parte-mi, după ce toate provocările, pentru restituirea averei bibliotecei, au rămas pînă acum zadarnice. 
Totodată, vă rog să-mi însemnaţi de nu s-ar putea mări suma de 100 lei pe an, destinată pentru cheltuielele bibliotecci, şi cu cari nu se pot coperi spezele cele mai trebuincioase ale acestui institut. 
Constatînd totodată lipsa de cărţi absolut necesare unei biblioteci şi însărcinat de comitet, vin a vă ruga să binevoiţi a-mi împărtăşi cele ce veţi crede de cuviinţă pentru acvirarea * lor şi ori de mă autorizaţi a vă supune o listă specificată. 

552

               {EminescuOpXVI 553}

Fiind răspunzător pentru toate neajunsurile ce s-ar constata, sub direcţiunea mea la biblioteca din Iaşi, mă văd silit a vă face raportul acelor întîmplate sub predecesorii mei, pentru a înlătura o răspundere ce nu mă poate lovi, şi vă rog, domnule ministru, să binevoiţi a ordona cele ce veţi crede potrivite pentru acest scop. 
Bibliotecar
D. Petrino

 Domniei sale
Domnului Ministru Instrucţiunei Publice şi Cultelor

 A
Tablou general
Pentru Înalta Curte de Compturi despre starea Bibliotecii Centrale
 din Iaşi la finea anvlui 1875

I. Cărţi

[... ]

II. Monete

796 bucăţi pînă la începutul anului 1875, s-a mai adaos 3 prin donaţiune. 

III. Tablouri

225 bucăţi pînă la începutul anului 1875; s-a mai adaos 2 idem

IV. Rarităţi

234 bucăţi pînă la începutul anului 1875, şi nu s-a mai adaos nimic. 

Bibliotecar D. Petrino

 romînia
BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI

Lista
cărţilor ce lipsesc la Biblioteca Centrală din Iaşi

[... ]

               {EminescuOpXVI 554}

               {EminescuOpXVI 555}

               {EminescuOpXVI 556}

               {EminescuOpXVI 557}

ROMÎNIA 
BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI

Listapersoanelor cu cărţile luate din Biblioteca Centrală din Iaşi
fără a le mai înapoi. 

[... ]
 ROMÎNIA
BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI

B

Inventariul Mobilierului Bibliotecei Centrale din Iaşi pentru 
Înalta Curte de Compturi

1. Douăzeci şi şase dulapuri de brad boite roş închis cu postamentele lor de aceiaşi culoare. 
2. Treizeci dulapuri de brad tot de aceiaşi culoare cu geamuri cu patru uşi ce se deschid una preste alta şi fără postamente. 
3. Şase dulapuri boite cenuşiu cu postamentele lor, vechi şi stricate. 
4. Un dulap boit roş cu geamuri. 
5. Un dulap boit galbăn cu geamuri. 
6. Un dulap cu geamuri cu patru uşi, ce se deschid în lături, cu postamentele lui iarăşi cu patru uşi. 
7. Şase mese de frasin formă eliptică. 
8. Două scări unghiete, una cu patru trepte şi alta cu opt. 
9. Un biurou lustruit şi cu muşama verde, uzat
10. Cinci peceţi mari; trei de tuş şi două de ceară
11. O tamponă de tuş. 
12. Trei lampe mari de bronz, dintre care două stricate de tot
13. O masă lungă de brad, boită negru, îmbrăcată cu postav roş; învechită. 
14. O masă mică de brad, boită negru, îmbrăcată cu postav roş; învechită. 
15. Douăsprezece foteluri, îmbrăcate cu piele şi muşama verde. 
16. Un portret cu privaz aurit reprezentînd pe // M. S. Domnitorul Carol I. 
17. Trei călămări ordinari. 
18. Un dulap pentru numismatică cu geamuri. 
19. O cutie de carton: Album istorico-politic. 
20. Un ceasornic de părete. 

Bibliotecar D. Petrino

 ROMÎNIA
BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI
Lista
mobilelor bibliotecei care se află la domnul M. Eminescu, 
fost bibliotecar

1. Un dulap boit galbăn, cu geamuri. 
2. Un dulap boit cenuşiu. 
3. Două foteluri îmbrăcate cu piele verde şi muşama. 
4. O masă de frasin, formă eliptică. 

Bibliotecar D. Petrino 

               {EminescuOpXVI 559}

V

[ADRESĂ PENTRU RESTITUIREA CĂRŢILOR ÎMPRUMUTATE]
 Nr. 25

1876 mai 20

D-lui M. Eminescu

Domnule! 

În urma ordinului ministerial din 12 mai a. c., sub nr. 3900, prin care mi se ordonă a urmări în numele înaltului Minister pe toţi aceia cari ar fi reţinînd cărţi şi alte obiecte ale bibliotecei pe care am onorul a o derige. Viu a vă provoca ca să restituiţi atît cărţile pe cari le reţineţi, fără cauţiune, de la acest institut din vremea cînd eraţi bibliotecar şi pe cari le-am reclamat, cît şi dulapul aparţinînd bibliotecei ce se află în locuinţa dvs fără cuvînt justificator tot aşa cum aţi restituit celelalte mobile pe care le-aţi reţinut pînă mai dăunăzi. Totodată vă provoc a vă pune în înţelegere cu d-l Bodnărescu, predecerosul dvs la bibl. din Iaşi, pe care l-am înştiinţat verbal // despre acest ordin ministerial pentru a restitui acestui stabiliment cărţile în sumă de 153 volume care s-au pierdut sub direcţiunile domnielor voastre precum şi acele pe care le-aţi împrumutat ulterior * contra regulamentelor. 
Binevoiţi a răspunde acestor provocări pînă în termin de opt zile pentru a mă scuti de neplăcuta sarcină de-a face întrebuinţare de misiunea cu care sunt investit prin înaltul Minister. 
 Primiţi încredinţarea consideraţiunei mele. 
Bibliotecar

VI

[RAPORT PRIVIND RECUPERAREA CĂRŢILOR ŞI MOBILIERULUI BIBLIOTECII CENTRALE DIN iaşi]

ROMÎNIA
 BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI
Iaşi, 1876 iunie 22 Domnule Ministru! 

N-o 29 

Permiteţi-mi a vă supune, mai înainte de toate, atît în numele meu cît şi în numele Comitetului Bibliotecei Centrale din Iaşi, profunda noastră recunoştinţă pentru cuvintele de încurajare pe care aţi binevoit a le transmite la adresa noastră, prin ordinul domniei voastre din 12 mai, sub N-o 3900, în urma raportului meu despre starea acestui stabiliment de cultură pînă la sfîrşitul anului trecut. 
Dacă am fost silit a întîrzia pînă acum cu împlinirea acestei datorii, aceasta, domnule ministru, este numai din cauză că am ţinut a vă putea raporta totodată rezultatul pasurilor ce le-am făcut pe temeiul acelui ordin al domniei-voastre, cu scop de a redobîndi cărţile şi obiectele care lipsesc, fără vreun cuvînt justificator de la această bibliotecă, din timpul direcţiunei predecesorilor mei, domnilor foşti bibliotecari Bodnărescu şi Eminescu. 
Deşi am pus toate stăruinţile mele în folosul acestui stabiliment, pentru a mă înţelege cu numiţii domni, cărora le-am împărtăşit conţinutul ordinului domniei-voastre, prin care sunt ţinut a urmări în numele înaltului Minister pe toţi aceia cari ar fi deţinînd obiecte de orice natură, aparţinînd acestii biblioteci, din nenorocire nu am putut obţine, decît numai în parte, un rezultat favorabil, şi anume: 
Domnul Bodnărescu, în urma mai multor provocări din parte-mi, s-a prezentat la bibliotecă şi unitelor noastre silinţe a reuşit a regăsi, parte la d-sa şi parte aiure, din lipsa, în număr de 173 volume, însemnată de mine, în raportul sub N-o 14 (afară de cărţile împrumutate fără cuvînt justificător în număr de 58 volume şi pentru care după statutele bibliotecei nu pot răspunde decît bibliotecarii) volume 80. Cărţile în sumă de volume 5 restante încă special pe numele d-lui Bodnărescu, d-sa a promis a le înapoia cît mai de curînd. 

559

               {EminescuOpXVI 560}

Cît despre d-l Eminescu, nu am putut obţine de la d-sa, decît mobilele bibliotecei, de care, fără justificare, s-a servit d-sa mai bine de un an, pentru a-şi mobila cu ele apartamentul d-sale particular, afară de acest stabiliment, şi care din această cauză se şi află într-o stare cît se poate de deplorabilă. 
Afară de aceste mobile, după indiciile d-lui sub-bibliotecar Theodor Aroneanu, putînd // constata că d-l Eminescu ş-a fost apropriat cărţi în sumă de 50 volume, fără a le fi trecut în nici un catalog sau inventar, am reuşit în sfîrşit a le redobîndi. 
După aceasta au mai rămas lipsă, fără a se şti prin ce mod, volume 93 şi volume 58, împrumutate de sus-zişii domni fără cauţiune şi contra statutelor bibliotecei, la persoane a căror adresă chiar nu se mai poate constata şi care prin urmare nu răspund la nici o provocare ce li se face. 
Cred dar, domnule ministru, că în vedere că nu se poate constata care cărţi s-au pierdut sub direcţiunea unuia şi care sub direcţiunea altuia din aceşti domni, în videre că d-l Bodnărescu s-a legitimat în parte readucînd cărţile suszise, în videre că d-l Eminescu, lăsînd fără răspuns toate provocările ce i s-au făcut, pentru a da samă despre cărţile ce mai lipsesc, şi în videre în sfîrşit că d-l Eminescu mai reţine încă în acelaş mod nejustificat volume 11, sunt îndreptăţit în credinţa că acest din urmă domn este în deosebit a se urmări. 
Vă rog dar, domnule ministru, să binevoiţi a mă înştiinţa ce este de făcut mai departe pentru redobîndirea cărţilor în sumă totală de 156 volume, afară încă de unele cărţi pe care aceşti domni le-au împrumutat arbitrarmente în schimb contra altor cărţi ce nu au nici o valoare. 
 Binevoiţi a-mi însemna totodată dacă ordinul domniei-voastre sub N-o 3900 trebuie să fie interpretat ca o sentenţă sau dacă veţi hotărî a dispune altfel pentru a redobîndi cele ce lipsesc şi a trage la răspundere pe cei culpabili. 
Binevoiţi, Domnule Ministru, a primi încredinţarea preaosebitei mele stime şi consideraţiuni. 

Bibliotecar
D. Petrino

VII 

[SOMAŢIE PENTRU RESTITUIREA CĂRŢILOR ÎMPRUMUTATE]

M. Eminescu
N-o 36 
1876 sept. 6

Domnul meu, 

În urma ordinului ministerial sub N-o... prin care sunt ţinut a întrebuinţa toate mijloacele pentru ca să se restituie acestui stabiliment cărţile ce lipsesc din el şi după ce am avut deja onorul a vă provoca să ne înapoiaţi următoarele cărţi: 
[necompletat]

Viu a vă înştiinţa că dacă pînă în 24 ore nu veţi răspunde, voi fi silit a lăsa sarcina redobîndirei respectivelor cărţi autorităţii competente. 

VIII

[RAPORT ŞI CERERE DE REVIZUIRE A CITĂRII ÎNAINTEA 
ÎNALTEI CURŢI DE CONTURI]

Iaşi, 1876 septemvrie 28
romînia 
BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAŞI

N-o 47

Domnule Ministru! 

Prin citaţiunea Înaltei Curţi de Compturi sub N-o 4255, din 15 septemvrie 1876, sunt "citat a mă prezenta la bara acestei Curţi în ziua de nouă octomvrie 1876 pentru a justifica nedepunerea comptului meu de gestiune ca bibliotecar de Iaşi pe timpul cît am funcţionat în anul 1875". 

560

               {EminescuOpXVI 561}

După ce însă, conformîndu-mă ordinului ministerial sub N-o 42, din 4 ianuarie 1874, care a fost interpretat, atît de predecesorul meu, cît şi de mine, în sens că inventariul şi darea de samă a averei acestui institut are să se trimită în trei exemplare exacte şi precise, şi anume, unul pentru arhiva Ministerului Finanţelor, unul pentru Înalta Curte de Compturi şi umil pentru Ministerul respectiv, şi toate trei la adresa Ministerului de Culte şi Instrucţiune Publică, după ce mai departe am răspuns acestei dispoziţiuni, impunîndu-mi a face o reviziune care cerea mai mult timp şi conformîndu-mă pentru aceasta la terminul prescris prin paragraful 16 din legea Curţii de Compturi, am avut onorul a trimete Înaltului Minister cerutele trei esemplare, din care unul era destinat pentru Înalta Curte de Compturi, alăturate raportului meu sub N-o 14, din 18 mart 1876, vă rog domnule ministru să binevoiţi a înştiinţa despre aceasta cît mai urgent pe Înalta Curte de Compturi, dispunînd totodată ca numita citaţiune să fie revocată, fiindcă, precum am luat libertatea a vă arăta, am depus comptul meu de gestiune ca bibliotecar pentru anul 1875, care se mărgineşte în darea de samă a averei acestui institut, dispoziţiunea subvenţiunei şi gestiunei băneşti neatîrnînd de la mine. 
Vă rog cu atîta mai mult, domnule ministru, să binevoiţi a dispune în acest sens deoarece nici mijloacele mele nu mi-ar permite a răspunde sus-zisei citaţiuni. 
Binevoiţi domnule ministru a primi asigurarea stimei şi preaosebitei mele consideraţiuni, 

Bibliotecar
D. Petrino. 

[CONFIRMARE DE TRIMITERE ÎN JUDECATĂ] 

1876 octomvr. 20

ROMÎNIA
PRIMUL PROCURORE 
TRIB. JUD. IAŞI

N-o 6293

Domnule Ministru! 

Prin rechizitorul nostru N-o 6292, din 20 octomv. curent, s-a dat în judecată pe d. Mih. Eminescu fost bibliotecar Bibliotecei Centrale din Iaşi pentru faptul prevăzut de art. 204 c. p., despre care am onoare a vă supune la cunoştinţa conform ordin. domniei-voastre N-o 6567. 
Primiţi vă rog domnule ministru asigurarea preaosebitei mele consideraţii. 

Prim procurore
[ss indescifrabil]

D-sale 
D-lui Ministru Cult. şi al Instr. Publice

X

[RAPORT PRIVIND STADIUL CERCETĂRILOR JUDECĂTOREŞTI]
 Iaşi, 1877 iulie 26
ROMÎNIA BIBLIOTECA CENTRALĂ 
DIN IAŞI

N-o 37

Domnule Ministru, 

În urma ordinului domniei voastre N-o 7364, din 12 ale curentei, am onorul a vă raporta, cumcă, după ce prin ordinul N-o 3900, din 12 mai 1876, am fost autorizat a urmări pe foştii bibliotecari, d-nii Bodnărescu şi Eminescu, pentru a redobîndi cărţile şi obiectele ce lipsau

561

               {EminescuOpXVI 562}

de la această bibliotecă, am reuşit a redobîndi mobilile de cari să servise d-l Eminescu, precum şi o parte din cărţi, ceea ce am şi avut onorul a vă raporta prin adresa N-o 29, din 22 iunie 1876, alăturînd şi lista cărţilor cari mai lipsesc. În urmă, primind ordinul domniei voastre: N-o 6568, din 16 iulie 1876, prin care am fost înştiinţat că parchetul de Iaşi este invitat a urmări pe numiţii domni, şi îndată înţălegîndu-mă cu d-l primprocuror al tribunalului de Iaşi, d-sa s-a prezentat la bibliotecă, unde, constatînd cele espuse de mine, afacerea a trecut la judecătorul de instrucţie. Tîrziu după aceea am fost citaţi la judecătorul de instrucţie ca marturi, atît eu cît şi d-l subbibliotecar. Din acel moment însă n-am mai primit nici o înştiinţare despre mersul afacerei, cu care era însărcinat ministerul public, deşi a trecut un timp atît de îndelungat. 
 În urma acestora m-am adresat cătră // d-l procuror general, pentru a afla starea procesului şi, îndată ce voi primi răspunsul, nu voi lipsi a-l împărtăşi domniei voastre. 
Despre cărţile ce mai lipsesc am onorul a alătura două liste detaliate, una cuprinzînd cărţile ce lipsesc fără cauze arătate şi alta pe acele date, contra regulamentului bibliotecei, la persoane cari nici n-au răspuns la provocările ce le am făcut şi pentru cari, conform statutelor acestui stabiliment, tot foştii bibliotecari trebuie făcuţi responsabili. 
Espunîndu-vă cele petrecute pînă acum, rog să binevoiţi a-mi arăta ce am de făcut mai departe, fiindcă, cu toate silinţele ce mi-am dat, nu am putut parveni a redobîndi decît o parte din cărţile ce lipsau. 
Binevoiţi, domnule ministru, a primi asegurarea stimei şi preaosebitei mele consideraţiuni. 

Bibliotecar, 
D. Petrino

 Domniei sale
D-lui Ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor
 ROMÎNIA
BIBLIOTECA CENTRALĂ 
DIN IAŞI

Lista 
cărţilor ce lipsesc la Biblioteca Centrală din Iaşi 
[... ]

               {EminescuOpXVI 563}

               {EminescuOpXVI 564}

               {EminescuOpXVI 565}

[... ]

Adecă douăzăci şi cinci opuri în treizăci şi opt volume. 
Bibliotecar
D. Petrino

               {EminescuOpXVI 566}

XI

[RAPORT PRIVIND ÎNCHIDEREA DOSARULUI GESTIUNII BIBLIOTECII 
CENTRALE DIN IAŞI]

15 oct. 77
 ROMÎNIA
PRIMUL-PROCUROR
TRIBUN. JUDEŢULUI IAŞI

N-o 6047

Domnule Ministru, 

Prin ordinul domniei voastre N-o 7951, din 2 august, cereţi relaţiuni la acest parchet despre starea în care s-ar afla acţiunea ce s-a intentat cu ocaziunea sustragerii mai multor cărţi şi mobile din biblioteca universităţii din Iaşi. 
Domnule ministru, în urma ordinului primit de la d-voastră cu K-o 6567, din 16 iulie, anul espirat, şi din mai multe constatări la faţa locului, s-a dat judecăţei penale pe fostul bibliotecar Mihail Eminescu, însă această acţiune n-a reuşit şi dosarul s-a închis în instrucţie încă de la 17 decembrie, anul espirat. 
 Iar motivele pentru care această acţiune n-a putut izbuti sunt următoarele: din instrucţiunea ce s-a făcut în această afacere, s-a constatat lipsă din bibliotecă ca vreo 71 volume, însă nu s-a putut şti cînd anume a avut loc această dispariţiune, de unde urmează că M. Eminescu, neputînd fi tras la răspundere, a trebuit să fie achitat, după cum ar fi trebuit să fie achitat şi oricare alt bibliotecariu fost înaintea lui. 
Şi aceasta provine, domnule ministru, din cauză că la schimbarea bibliotecarilor nu s-a făcut niciodată o predare [ură] * a averei bibliotecei, astfel încît este imposibil la un moment dat de a se proba daca lipsurile ce s-au constatat în bibliotecă esistă din timpul cutărui sau cutărui bibliotecariu. 
S-a văzut într-adevăr din instrucţie că M. Eminescu, în timpul funcţiunei sale, luase de la bibliotecă mai multe cărţi şi mobile, pentru uzul său personal, însă biblioteca a reintrat // în posesiunea acestor obiecte înainte chiar de a se acţiona pe M. Eminescu, după cum se constată din lucrările aflătoare la dosarul cauzei. Aceste fiind, domnule ministru, relaţiunile ce vă pot da în afacerea de faţă, vă rog să binevoiţi a primi asigurarea prea destinsei mele consideraţiuni. 

Primul-procuror 
D. Alexandresco
 Dom. sale
Dom. Ministru Cultelor şi al Instrucţiunei Publice

XII

DOSARUL 
PRIVITOR PE MIHAIL EMINESCU

pentru. sustragere conf. art. 204 C. P. 

 1876 octombrie 20
N. 3297
N. 152

DOSARUL 
PRIVITOR PE MIHAIL EMINESCU

pentru sustragere conf[orm] art[icolului] 204 [Cod] P[enal]

* hîrtia e ruptă în locul în care se afla începutul cuvîntului 

566

               {EminescuOpXVI 567}

1

ROMÎNIA 

nr. 6292
 N. 519
Noi primul-procurore Tribunalului judeţului Iaşi. 

Rechiziţiune

Avînd în vedere anexatul ordin al d-lui ministru instr. publice N. 6567, cum şi procesile-verbale încheiete de noi, din care rezulta faptul de sustracţiune ce se imputa d-lui Mih. Eminescu. 
Văzînd art. 204 c. p. şi 51 p. p., trimetem toate actele d-lui jud. instr. cu rugăminte să binevoiască a procede la instr. cazului. Dată astăzi 20 octom. 1876. 

Prim-procurore: V. Juciurano. 

D-sale d-lui jud. instr. Stoica

2

 Ordonanţă

Văzînd rechizitorul d-lui prim-procuror de pe contra-pagină. Văzînd art. 93 şi 68 p. p. 
Dispunem a se da un mandat de comparaţie inculpatului şi a se cita pe marturi. 
Dată la 25 octombrie 1876. Jude instr. Leon 

3
 Bucureşti, 16 iuli 1876 

MINISTERUL CULTELOR 
ŞI AL INSTRUCŢIUNEI PUBLICE 
Diviziunea Şcoalelor

N-o 6567

Domnule Prim-procuror 
Transmiţîndu-vă în copie raportul N-o 29, ce am primit din partea d-lui bibliotecar de Iaşi, relativ la lipsa mai multor cărţi din biblioteca statului, încă din timpul foştilor d-ni bibliotecari Bodnărescu şi Eminescu, subscrisul grăbeşte cu onoare a vă invita ca, prin înţelegere cu actualul bibliotecar, d-l Petrino, care vă va da toate informaţiunile, să binevoiţi, conform legei, a procede de îndată la urmărirea tuturor acelor cari încă n-au restituit bibliotecei statului cărţile ce lipsesc şi acelor ce le-au dat în contra prescripţiunilor regulamentului, spre a putea statul intra cît mai curînd în posesiunea lor; binevoind apoi a comunica Ministerului de urgenţă rezultatul. 
Primiţi, domnule prim-procuror, asigurarea consideraţiunei mele. 
Ministru, G. Chiţu
Şef diviz. Gr. ***

D-lui prim-procuror al Trib. Iaşi

D-l Samson Bodnărescu numit bibliot. la noiembrie 870 
" Mih. Eminescu " " " 8-mbrie 874 
" Dim. Petrino " " " finele iuni 875
 Documentul poartă două rezoluţii: 
"N-o 4590
1886 Cu rechizitor art. 204 C. P. la instrucţie împreună cu toate actele de d-l Mih. Eminescu. Se va face ştiut despre aceasta şi d-lui ministr. instrucţiunei publice conform ordinului de faţă Pr. [im]-Pr. [ocuror] [indescifrabil]. " "19 iulie 76
Vom procede în lucrare luni 26 iuliu
Proc. [indescifrabil]". 

567

               {EminescuOpXVI 568}

4

 Copie de pe raportul nr. 29 al bibliotecarului statului din Iaşi, de la 22 iunie 1876, cătră Ministerul Cultelor şi Instrucţiunei Publice. 

Domnule Ministru, 

Permiteţi-mi a vă supune mai nainte de toate, atît în numele meu cît şi în numele comitetului Bibliotecei Centrale din Iaşi, profunda noastră recunoştinţă pentru cuvintele de încurajare pe cari aţi binevoit a le transmite la adresa noastră, prin ord. dv. din 12 mai, sub nr. 3900, în urma raportului meu despre starea acestui stabiliment de cultură pînă la sfîrşitul anului trecut. Dacă am fost silit a întîrzia pînă acum cu împlinirea acestei datorii, aceasta, domnule ministru, este numai din cauză că am ţinut a vă putea raporta totodată rezultatul pasurilor ce le-am făcut, pe temeiul acelui ordin al dv., cu scop de a redobîndi cărţile şi obiectele cari lipsesc, fără vreun cuvînt justificator de la această bibliotecă, din timpul direcţiunei predecesorilor mei, domnilor foşti bibliotecari Bodnărescu şi Eminescu. 
Deşi am pus toate stăruinţele mele în folosul acestui stabiliment, pentru a mă înţelege cu numiţii domni, cărora le-am împărtăşit conţinutul ordinului dv., prin care sunt ţinut a urmări în numele Înaltului Minister pe toţi aceia cari ar fi deţinînd obiecte de orice natură aparţinînd acestei biblioteci, din nenorocire nu am putut obţine decît numai în parte un rezultat favorabil şi anume: 
 D-l Bodnărescu, în urma mai multor provocări din parte-mi, s-a prezentat la bibliotecă; şi unitelor noastre silinţe a reuşit a regăsi parte la d-sa şi parte aiurea, din lipsă, un număr de 173 volume, însemnată de mine în raportul sub nr. 14: (afară de cărţile împrumutate fără cuvînt justificator, în număr de 58 volume şi pentru care, după statutele bibliotecei, nu pot răspunde decît bibliotecarii), volume 80. Cărţile, în sumă de volume 5, restante încă special pe numele d-lui Bodnărescu, d-sa a promis a le înapoia cît mai de curînd. 
Cît despre d-l Eminescu, nu am putut obţine de la d-sa decît mobilele bibliotecei, de cari fără justificare s-a servit d-sa mai bine de un an, pentru a-şi mobila cu ele apartamentul d-sale particular afară de acest stabiliment şi cari din această cauză se şi află într-o stare cît se poate de deplorabilă. 
Afară de aceste mobile, după indiciele d-lui subbibliotecar T. Aroneanu, putînd constata că d-l Eminescu şi-a fost apropriat cărţi în sumă de 50 volume, fără a le fi trecut în nici un catalog sau inventar, am reuşit în sfîrşit a le redobîndi. 
După aceasta au mai rămas lipsă, fără a se şti prin ce mod, volume 93 şi volume 58, împrumutate de sus-zişii domni fără cauţiune şi contra statutelor bibliotecei la persoane a căror adresă chiar nu se mai poate constata şi cari prin urmare nu răspund la nici o provocare ce li se face. 
Cred dar, domnule ministru, că, [avînd] în vedere că nu se poate constata cari cărţi s-au pierdut sub direcţiunea unuia şi cari sub direcţiunea altuia din aceşti domni; [avînd] în vedere // că d-l Bodnărescu s-a legitimat în parte, readucînd cărţile sus-zise; [avînd] în vedere că d-l Eminescu [a lăsat] fără răspuns toate provocările ce i s-au făcut pentru a da samă despre cărţile ce mai lipsesc; şi [avînd] în vedere în sfîrşit că d-l. Eminescu mai reţine încă în acelaşi mod nejustificat volume 11; sunt îndreptăţit în credinţă că acest din urmă domn este în deosebit a se urmări. 
Vă rog dar, domnule ministru, să binevoiţi a ne înştiinţa ce este de făcut mai departe pentru redobîndirea cărţilor, în suma totală de 156 volume, afară încă de unele cărţi pe cari aceşti domni le-au împrumutat arbitrarmente în schimb, contra altor cărţi, ce nu au nici o valoare. 
Binevoiţi a-mi însemna totodată dacă ordinul dv. sub nr. 3900 trebuie să fie interpretat ca o sentenţă sau dacă veţi hotărî a dispune altfel, pentru a redobîndi cele ce lipsesc şi a trage la răspundere pe cei culpabili. 
Binevoiţi, domnule ministru, a primi încredinţarea preaosebitei mele stime şi consideraţiuni. 
Bibliotecar
Ssemn. D. Petrino

Conform ***

5 

 Proces-verbal 
Noi, primul-procuror lîngă Trib. Iaşi, motivat de ordinul d-lui ministru Instrucţiunei Publice N-o 6567, din 16 iuli a. c., pe lîngă care mi se comunică în copie raportul d-lui bibliotecar
 Documentul poartă două rezoluţii: "S[eptem]bre 18. Se va da un avertisment d-lor Sam. Bodnărescu şi Mih. Eminescu, dom[iciliat] în Iaşi, disp. III-a, casa adv. Chiriţă, să se prezinte la Parchetul nostru: d-l Eminescu luni 13 curent şi d-l Bodnărescu marţi la 14 curent, cînd aceste lucrări ni se vor prezinta Pr[im]-pr[ocuror]. "
"N-o 5390/109 S-au avertizat pe d-l Mihail Eminescu
N-o 5391 S-au avertizat pe d-l Samson Bodnărescu", 

568

               {EminescuOpXVI 569}

al Bibliotecei Centrale din Iaşi "N-o 29, din 22 iuni a. c., relativ la lipsurile de cărţi şi alte efecte ce ar fi constatat la intrarea d-sale în serviciu, procedînd în cercetarea acestui fapt şi mergînd la bibliotecă, în prezenţa d-lui Dim. Petrino, bibliotecarul, şi a d-lui Aroneanu, subbibliotecar, din observarea catalogului, a registrelor respective şi a cărţilor prezente, am constatat următoarele: 
D-l Samson Bodnărescu a fost numit bibliotecar şi [a] intrat în servici, înlocuind pe d-l Cezar Cătănescu, în noiembrie 1870, după cum se constată aceasta din raportul N-o 23, din mai 1871, ce d-sa adresează d-lui ministru Instrucţiunei Publice, aflător în dos. corespond. bibliot. pe acel an. D-l Mih. Eminescu a succedat pe d-l Bodnărescu şi a intrat în serviciu pe la finele lui august sau începutul lui septembrie 1874; iar acestuia i-a succedat actualul domn bibliotecar, luînd posesiunea postului său la iuli 1875, după cum ne-a încredinţat d-l subbibliotecar. 
Din numărul total al cărţilor înscrise în cataloagele bibliotecei am constatat lipsă în total una sută şaptesprezece volume şi douăzeci şi opt foi volante, şi anume: şaptezeci şi una volume şi douăzeci şi două foi conţinînd diferite desenuri de obiecte de arte lipsesc cu desăvîrşire, fără a li se putea da în nici un mod de urmă; iar patruzeci şi şase de volume şi şase foi volante ( N-o 257 şi 268 a Monit. oficial din 869 şi N-o 28, 19, 20 şi 21 a ziarului "Romînul" din mai 872) împrumutate pe la diferite persoane, unora în contra regulamentului bibliotecei, şi necerute înapoi înlăuntrul termenului prescris de acel regulament, ceea ce a făcut aproape imposibilă reintrarea bibliotecei în posesiunea acelor cărţi, de vreme ce azi nu se cunoaşte nici măcar adresa a multora din acele persoane. 
 Despre toate aceste lipsuri am adresat două liste detaliate care s-au alăturat acestuia. 
În ce se atinge de lipsa de efecte, azi nu mai există, căci, după declaraţiunile d-l bibliotecar, parte din mobilierul bibliotecei, şi anume: două foteluri, două dulapuri şi o masă, luate de d-l Eminescu în iuli 1875, pentru a se servi de ele în interesul său propriu şi în afară de stabilimentul bibliotecei, în urma mai multor somaţiuni, în april a. c. au fost în fine restituite şi alte lipsuri nu se mai constată. 
Din registrele bibliotecei şi actele ei, şi mai cu seamă din acela de ieşire, se constată încă că în mai multe rînduri au fost somaţi, atît foştii bibliotecari, Bodnărescu şi Eminescu, cît şi diferite alte persoane cărora li s-a împrumutat cărţi, pentru a le restitui bibliotecei, şi toate acestea somaţiuni au rămas fără efect, neobţinînd biblioteca nici măcar un răspuns, afară de d-[n]ii Bodnărescu şi Eminescu, carii au restituit un număr de volume, din cele ce luase fără a le trece în registrul anume destinat care se ţine la bibliotecă, conform regulamentului. Paginile registrului de ieşire unde se găsesc trecute acele somaţiuni şi acele a celui de espediţie care constată primirea s-au subscris de noi spre neschimbare. Pentru toate cele ce preced s-a încheiat acest proces-verbal, în sala de lectură a Bibliotecei Centrale din Iaşi, azi, trei septembrie anul una mie opt sute şaptezeci şi şase, şi s-a subscris de noi, primul-procurore şi de d-[n]ii bibliotecari D. Petrino şi subbibliotecariu T. Aroneanu. 

Prim-procurore T. Mîndru 
Bibliotecar Petrino
 Subbibliotecar Teodor Aroneanu

6
 Lista
persoanelor cu cărţile luate din Biblioteca Centrală din Iaşi, 
fără a le mai înapoia

[... ]

               {EminescuOpXVI 570}

[... ]

               {EminescuOpXVI 571}

               {EminescuOpXVI 572}

               {EminescuOpXVI 573}

Se notează însă că opurile trecute la N-o N-o 5, 10, 12, 13, 26, 27, 28, 33, 34, 35, 42, 45, 46, 49, 50, 51, 52, 54, 55 şi 57 însemnate cu cruce se găsesc trecute în raportul d-lui fost bibliotecar Bodnărescu, N-o 23, din mai 1871, cătră d-l ministru Cultelor şi Instrucţiunei Publice de atunci, ca găsite lipsă de d-sa la intrarea în serviciu şi prin urmare lipsind din timpul fostului bibliotecar Cezar Cătănescu. 
Prim-procurore T. Mîndru
Bibliotecari Petrino 
Subbibliotecari T. Aroneanu

7

[Interogatoriu 13 septembrie 1876] 

8 

[... ]

9

Proces-verbal

Noi, primul-procurore lîngă Trib. Iaşi, conform rezoluţiunei luate asupra constatărei lipsei mai multor cărţi din Biblioteca Centrală din Iaşi, chemînd la Parchet pe d-l Samson Bodnărescu, s-a prezintat înaintea noastră azi, mercuri, la cincisprezece septembre anul una mie opt sute şaptezeci şi şase şi, la întrebările ce i-am adresat, ne-a răspuns următoarele: 
Î. Aţi servit ca bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi? Cît timp? Cînd aţi intrat? Şi cînd aţi ieşit din serviciu? 
R. Am fost bibliotecar intrînd în serviciu la noiembrie una mie opt sute şaptezeci şi am ieşit la finele lui august sau începutul lui septembre una mie opt sute şaptezeci şi patru. 
Î. Cînd aţi intrat în serviciu aţi luat de la cineva pe seamă cărţile şi celelalte efecte ale bibliotecei şi aţi constatat vro lipsă? 
R. Am luat totul pe seamă de la predecesorul meu şi am constatat o lipsă, pe care am şi comunicat-o Ministeriului printr-un raport a căruia copie se află în arhiva bibliotecei. Vro formalitate nu s-a îndeplinit alta decît s-a notat pe catalog lipsa constatată. 
Î. Cînd aţi ieşit aţi trădat succesorului dv. cărţile şi celelalte efecte şi de posedaţi vro probă pentru aceasta? 
R. Succesorele meu, d-l Eminescu, a primit de la mine predarea în bloc; la insistinţile mele de a i-o preda în detail şi a-mi da o proba pentru aceasta, tot m-a amînat, cu cuvîntul că vroieşte a face o lucrare complectă, confecţionînd un catalog general şi complect, cînd apoi să-mi deie o declaraţie de primire, ceea ce n-a făcut şi, tot amînîndu-mă, a ieşit din serviciu. 

573

               {EminescuOpXVI 574}

Î. În timpul serviciului d-voastră împrumuturile de cărţi le-aţi făcut observînd prescripţiunile regulamentului? Şi dacă aţi urmărit pe persoanele ce posedau cărţi peste termenul prescris de acest regulament? 

R. Toate împrumuturile le-am făcut conf. regulamentului. Am urmărit pe toate persoanele care posedau cărţi de ale bibliotecei în contra regulamentului, probă sunt actele de la dosariul corespondenţei. // Mi-aduc aminte încă că şi d-l profesore Suciu fiind în numărul acelor persoane, în urma insistinţilor mele n-am putut obţine de la d-sa alta decît o recunoaştere în scris de numărul cărţilor ce poseda, pe care am lăsat-o în bibliotecă la ieşirea mea din serviciu. 

Î. Afară de cărţile împrumutate, actualul domn bibliotecari constată şi raportează Ministeriului o lipsă de şasezeci opuri în nouăzeci şi trei volume, lipsă care zice d-sa că a constatat-o în prezenţa şi împreună cu d-voastră. Cum vă explicaţi d-voastră această lipsă şi de cînd datează ea? 

R. Am fost surprins cînd am auzit de această lipsă, despre care n-am altă ştiinţă decît că, chemat de d-l Petrino, m-am dus la bibliotecă să-mi fac convingerea despre realitate şi, îndată ce, împreună cu d-l subbibliotecar Aroneanu, am găsit o mare parte din cărţile raportate ca lipsind prin dulapuri şi chiar unele pe locurile lor, m-am oprit de la orice cercetare mai minuţioasă, ceea ce nici puteam face, neputînd asuma asupră-mi o astfeli de responsabilitate după doi ani de la ieşirea din serviciu, în care timp s-a succedat patru bibliotecari. 

Î. După ce d-l Petrino a raportat Ministeriului şi v-a somat să restituiţi cărţile, aţi restituit cărţi care se aflau la d-voastră fără să fi fost trecute în vrun registru şi cîte volume? 

R. N-am restituit nici un volum, fiindcă nici am avut cărţi luate în aseminea mod; am restituit însă cîteva volume pe care le luasem, cu chitanţă, conf. regulamentului. 

Î. După cum văd, puneţi în bănuială sinceritatea raportului, care, după d-voastră, este mijlocul de a ne convinge dacă în adevăr lipsesc cărţi? 

R. N-am ce răspunde. 

Î. Dar cărţile cari sunt trecute în registru ca fiind la d-voastră? 

R. Aceste sunt în adevăr şi mă oblig a le restitui. 
Pentru constatarea acestora s-a încheiat acest proces-verbal, care, după ce s-a citit [şi] d-l Bodnărescu a declarat că este conform adevărului şi stăruieşte în răspunsurile date, s-a subscris de noi şi de d-sa. 
Prim-procurore T. Mîndru
Bodnărescu

10
 Proces-verbal

Noi, primul-procurore lîngă Trib. din Iaşi, chemînd înaintea noastră pe d-l Cezar 
Cătănescu, advoc. dom. Iaşi, spre a-l interoga asupra lipsurilor de cărţi din. Biblioteca Centrală din Iaşi, din timpul cînd d-sa a funcţionat ca bibliotecar, ne-a răspuns că, la ieşirea d-sale din serviciu, în 1870, cînd a demisionat, a trădat toate cărţile şi efectele bibliotecei în primirea succesorului d-sale, d-l S. Bodnărescu, pentru care s-a încheiat proces-verbal care a rămas în arhiva bibliotecei; că atunci s-au constatat cîteva lipsuri de cărţi, cele mai multe rătăcite dupre cum i-a declarat în urmă d-l Bodnărescu şi pe care le-a şi găsit însuşi, pentru care a subscris o recunoaştere înscris dînd-o în primirea d-lui Bodnărescu şi că pentru toate acestea negăsite în urmă nici pînă acuma, trecute în actul d-sale de recunoaştere şi în privinţa cărora nu-şi poate da seamă cum s-au pierdut, se recunoaşte debitor şi se obligă a le restitui în natură de-i va fi cu putinţă sau în bani la din contra. 
Pentru constatarea acestora am încheiat acest proces-verbal, la Parchetul nostru azi 18/8bre 1876. 

Prim-procurore T. Mîndru
C. Cătănescu

574

               {EminescuOpXVI 575}

11 
 ROMÎNIA 
PREFECT. POLIŢIEI
IAŞI 

Biurou II 
N-o 9684

1876 noiembrie 8

 Domnule jude, 

Înmînîndu-se persoanelor în drept mandatul N-o 1743 şi citaţiunile N-o 1744, 1746, sub luare de chitanţe, pe care vi le trimit d-voastră anexat aici, care citaţiune N-o 1745 am onoare a v-o înapoia fiindcă persoana în drept este cu domiciliul în comuna Băneştii, jud. Botoşani, acesta vă fac cunoscut spre răspuns la adresa dv. N-o 1747. 
Primiţi, vă rog, d-le jude, asigurarea osebitei mele consideraţii. 
Prefect D. Nicşoi

D-sale D-lui jude instructor Trib. Iaşi

12

Romînia

 Citaţiune
În numele legei şi al Domnitorului

Noi, jude-instructor pe lîngă Tribunalul Iaşi cităm înaintea noastră pe d-l Samson Bodnărescu, domiciliat în Iaşi, cu termen 9 novembrie 1876, a se înfăţişa la cabinet la zece ore antemeridian spre a depune ştiinţa..... ca martor conform art. 72, procedura penală, în procesul în care se inculpă Mihail Eminescu; nefiind următor se va da contramandat de aducere, supuindu-se şi la amendă potrivit art. 78 zisa procedură. 

Jude instructor 
Stoica
Grefier

Nr. 1745

Anul 1876 luna oct. 30 
Dosarul Nr. 

13

 Chitanţă

Citaţiunea domnului judecător de instrucţie pe lîngă Trib. Iaşi sub nr. 1746 am primit-o
1876 noiembrie 6 
D. Petrino

14

 Chitanţă

Citaţiunea domnului judecător de instrucţie pe lîngă Trib. Iaşi sub nr. 1744 am primit-o
1876 noiembrie 6 
Teodor Aroneanu

 Documentul poartă două rezoluţii: 
"1876, noiembrie 10
Văzînd că martorul Samson Bodnărescu este strămutat cu domiciliul în Băneştii, jud. Botoşani; văzînd că este necesar a se asculta în persoană, dispunem a se cita prin d-l prefect jud. Botoşani, a se prezenta la cabinetul nostru de instrucţiune. "
"F. urgent cu nr. 1562-1563. Pref. Botoşani. Şef. P. Popovici. "

575

               {EminescuOpXVI 576}

15
 Chitanţă

Mandatul de comperaţie a domnului judecători de instrucţie sub nr. 1743 l-am primit

1876 noiembrie 
M. Eminescu

16
 Act de informaţiune

Anul 1876, luna noiembrie în 9, la orele 12 înaintea noastră P. Stoica, jude instructor pe lîngă Tribunalul de Prima Instanţă din Judeţul Iaşi, prezentîndu-se martorul Th. Aroneanu, conform citaţiunei N-o 1744: ce i s-a notificat prin.... am procedat în asistenţa şi a d-lui grefier, la ascultarea sa în parte şi în nefiinţa prevenitului. După ce ne-a prezentat citaţiunea prin care a fost chemat şi a depus jurămîntul că va spune adevărul, nimic decît adevărul, după ce s-a întrebat despre numele, pronumele, etatea, profesiunea, locuinţa, precum şi dacă este servitor, rudă sau afin al părţilor şi în ce grad, a răspuns că se numeşte Th. Aroneanu, în etate de 31 de ani, profesiunea funcţionar, starea holtei, domiciliat în Iaşi, rudă, afin sau în serviciul părţilor nu este, iar asupra împrejurărilor de cari a fost întrebat, a arătat precum urmează: 
Eu am intrat în funcţiunea de subbibliotecar la Biblioteca din Iaşi în luna septembrie 1869; în acel timp era bibliotecar d-l Cezar Cătănescu; în 1870, luna noiembrie, pe cît mi-aduc aminte, d-l Cătănescu a fost înlocuit cu d-l Bodnărescu şi-mi aduc aminte că, la predarea făcută de d-l Cătănescu, lipseau vro patruzeci de volume; din aceste s-au găsit poate în urmă, încît, la constatarea făcută de d-l prim-procurore, s-au găsit că mai lipsesc // vro douăzeci şi două volume, cum se vede anume notat şi-n lista d-lui prim-procurore făcută cu ocaziunea constatărei la faţa locului. Apoi în luna lui iulie sau august 1874 d-l Bodnărescu a fost înlocuit cu d-l. Eminescu, acesta au funcţionat pînă la 1875 începutul lui iulie, cînd au fost înlocuit cu d-l Petrino. Însă d-l Petrino luîndu-şi congediu pentru două luni de zile, au fost suplinit tot de d-l Eminescu, încît cînd s-au întors îndărăpt şi au început a face revizie bibliotecei au văzut că lipsesc mai multe cărţi şi despre aceasta d-lui a şi făcut raport la Ministeri. 
Întreb. D-l Eminescu în timpul serviciului său au luat niscaiva mobile din localul bibliotecei sau cărţi fără formele prescrise de regulament? 
Răsp. D-l Eminescu au luat mobilajul din cancelaria bibliotecei, au luat asemine şi cărţi, parte trecîndu-le în condica destinată pentru aceasta, iar parte fără a le trece. După ce d-l Petrino s-au încunoştiinţat despre aceste au somat printr-o // adresă a restitui atît cărţile cît şi mobilile şi, în urma acestei somaţiuni, d-l Eminescu au restituit toate mobilile, mai toate cărţile trecute în condica luată de d-lui şi parte din acele luate fără a fi trecute în condică, dar eu nu pot să afirm dacă d-l Eminescu au adus sau nu toate acele cărţile şi nici ce anume cărţi luase din bibliotecă fără a le trece în condică; atîta ştiu că, la constatarea făcută de d-l bibliotecar // Petrino împreună cu mine, am văzut că lipsesc vreo 93 de volume împreună cu acele ce rămăsese asupra d-lui Cătănescu. 
Dîndu-se martorului cetire de arătările sale a declarat că conţine adevărul şi persistă în ele, adeverind împreună cu noi şi grefier. Jud Instructor P. Stoica Teodor Aroneanu 
Gref. N. Mărgineanu

17
 Act de informaţiune

Anul 1876, luna novembre în 9 zile, la orele 12, înaintea noastră, P. Stoica, jude instructor pe lîngă Tribunalul de Prima Instanţă din judeţul Iaşi, prezentîndu-se martorul d. Petrino conform citaţiunei nr. 1746 ce i s-a notificat prin..., am procedat în asistenţa şi a d-lui grefier la ascultarea sa în parte şi în nefiinţa prevenitului. După ce ne-a prezentat citaţiunea prin care a fost chemat şi a depus jurămîntul că va spune adevărul şi nimic decît adevărul, după ce s-a întrebat despre numele, pronumele, etatea, profesiunea, locuinţa, precum şi dacă este servitor, rudă sau afin al părţilor şi în ce grad, a răspuns că se numeşte D. Petrino, în etate de 31 de ani

576

               {EminescuOpXVI 577}

profesiunea bibliotecar, starea holtei, domiciliat în Iaşi, rudă, afin sau în serviciul părţilor nu este, iar asupra împrejurărilor de cari a fost întrebat a arătat precum urmează: 
Întreb. Cînd aţi intrat în funcţiunea de bibliotecar? 
Răsp. Am intrat în această funcţiune la una iulie 1875. 
Întreb. Cu ce regulă aţi luat pe samă averea bibliotecei? 
Răsp. Am luat pe samă toată averea bibliotecei după catalogul ce se afla în bibliotecă. 
Întreb. N-aţi controlat acel catalog ca să vedeţi dacă nu lipseşte ceva din ceea ce era trecut în el şi n-aţi // făcut menţiune în procesul-verbal de predare despre lipsurile ce s-ar fi găsit? 
Răsp. Nu am avut timpul material pentru a controla catalogul, fiindcă aceasta ar fi fost o lucrare de cîteva luni de zile şi fiindcă îndată ce am intrat în funcţiune am luat concediu de două luni de zile, lăsînd de suplinitor pe d-l Eminescu, fostul bibliotecar, încît din aceste împrejurări am fost silit a primi averea bibliotecei după catalog şi fără a face vro menţiune în procesul-verbal că s-a făcut controlul acestui catalog. 
Întreb. D-l Eminescu v-a suplinit pe timpul congediului d-voastră cu autorizaţia d-lui ministru sau într-un mod particular? 
Răsp. Cu autorizaţia d-l ministru. 
Întreb. Cu ce ocazie v-aţi apersevat că lipsesc cărţi din bibliotecă sau alte lucruri? 
Răsp. Îndată ce m-am întors din congediu am făcut reviziunea bibliotecei şi atunci am văzut că lipsesc mai multe cărţi, despre care // am făcut raport, atît comitetului bibliotecei cît şi d-lui ministru de instrucţiune, care în urmă m-au însărcinat a urmări pe predecesorii mei prin justiţie. Toate lipsurile sunt constatate de d-l prim-procurore prin mai multe procese-verbale, şi prin anume liste despre numărul şi felul cărţilor ce lipsesc. 
Întreb. Nu aveţi d-voastră ştiinţa dacă aceste lipsuri provin din reaua-// credinţă a foştilor bibliotecari sau numai din neglijenţa d-lor? 
Răsp. Eu cred că a fost rea-credinţă din partea fostului bibliotecar, d-l Eminescu, întîi pentru că parte din mobilajul bibliotecei a fost luat acasă la d-lui pentru serviciul d-sale particular, şi al doilea pentru că mai multe cărţi s-au găsit tot acasă la d-l Eminescu fără a fi trecute în catalog conform regulamentului bibliotecei; din aceste împrejurări se vede că d-lui avea intenţiunea de a-şi apropria cărţile şi mobilajul luate, ceea ce se confirmă şi mai mult că abia după mai multe somaţiuni şi stăruinţi a[le] mele am putut obţine îndărăpt parte din cărţi şi mobilajul şi mai cu samă după ce l-am încunoştiinţat că sunt însărcinat de Ministeriu de a le urmări înaintea justiţiei. 
Dîndu-se informatorului cetire de arătările sale a declarat că conţine adevărul şi persistă în ele, adeverind împreună cu noi şi grefier. 
Jude Petre Stoica 
Gr. 

Dimitrie Petrino

18

 Interogatoriu 9 noiembrie 1876 (v. supra, p. 505 - 506)

19
 1876 noiemvrie 27 

romînia
PREFECTURA DIST. BOTOŞANI 
N. 10333

Domnule jude, 

Citaţia n. 1562 primită cu adresa dvs. n. 1563 asociat pe lîngă aceasta am onoare a v-o înapoia, pe privire că persoana în drept nu domiciliază în comuna Fîntînelile, ci în oraşul Iaşi, după cum d-l subprefect de Siret prin raportul N-o 3865 asigură. Primiţi, d-le jude, asigurarea osebitei mele consideraţii, 
Prefect *** 

D-sale d-lui jude instructor al Trib. de Iaşi 
p. director ***

577

               {EminescuOpXVI 578}

20

Ordonanţă

Văzînd actele de p. p. instruite pînă în prezent contra lui Mihail Eminescu, inculpat pentru sustragere, fapt prevăzut şi pedepsit de art. 204 C. P. 
Văzînd că interesul instituţiunei nu reclamă a fi deţinut şi că inculpatul are domiciliu stabil şi inspiră destulă confienţă că se va prezenta ori de cîte ori va fi necesar. 
Văzînd art. 96 şi 68, 66 şi de acord cu d-l prim-procurore. 
Dispunem a se lăsa liber pe inculpat în baza actului de sumisiune. 

Dat la 9 noiembrie 1876. Jude inst. Stoica

21

ROMÎNIA

Citaţiune

În numele legei şi al Domnitorului
Noi, jude-instructor pe lîngă Tribunalul Iaşi, cităm înaintea noastră pe d-l Samson 
Bodnărescu, domiciliat în comuna Băneştii, judeţ Botoşani, cu termen de 23 novembre 1876, a se înfăţişa la acest cabinet la zece ore antemeridiane spre a depune ştiinţa ca martor conform art. 72, procedura penală în procesul în care se inculpă Mihail Eminescu; nefiind următor se va da contramandat de aducere, supuindu-se şi la amendă potrivit art. 78 zisa procedură. 
Jude instructor Stoica 
Grefier N. Mărgineanu

Nr 1862, anul 1876, luna novembre 13

22

ROMÎNIA N-o 7374 Recuiziţiune
, 
Noi, primul-procurore Tribunalului judeţului Iaşi, văzînd instrucţiunea urmată contra lui Mihail Eminescu, inculpat că a sustras ca bibliotecar mai multe cărţi din biblioteca de Iaşi. 
Fiindcă din informaţiunile luate rezultă contra lui Mihail Eminescu indicii suficiente că în calitate de bibliotecar a sustras mai multe cărţi din biblioteca de Iaşi. 
Fapt ce constituie delictul prevăzut şi pedepsit de art. 204 Cod. Pen. şi poate da loc contra inculpatului la aplicarea unei pedepse corecţionale. 
Rechirem, d-le jude de instrucţie, să binevoiţi a declara suficient stabilită prevenţiunea faptelor sus-menţionate contra lui Mihail Eminescu, ca să se poată traduce înaintea Tribunalului corecţional pentru a fi judecat conform legei. 

La Parchetul din Iaşi, în 5 decembrie 1876. 
Prim-procuror, P. C. Ciurea

D-sale D-lui jude-instructor Stoica 

23

Ordonanţă

Noi judele instr. Trib. Iaşi, văzînd actele de instrucţie urmate contra lui Mihai Eminescu, de 28 ani, de prof. redactor, născut în Botoşani, domic. în Iaşi, judecat şi condamnat zice că n-a mai fost. Inculpat pentru delictul prevăzut şi pedepsit de art. 204 C. P., lăsat liber în timpul instrucţiei. Văzînd că din procesele-verbale redactate de d-l. prim-procuror rezultă că M. Eminescu, în calitate de bibliotecar la Biblioteca din Iaşi, ar fi sustras vreo 71 volume. 
Considerînd însă că chiar din procesele-verbale menţionate se constată că lipseau mai multe cărţi din bibliotecă încă din timpul fostului bibliotecar, Cezar Cătănescu, că la 

578

               {EminescuOpXVI 579}

schimbarea bibliotecarilor niciodată nu se făcea o predare // în natură a averii bibliotecii şi că din această cauză nu s-a putut dovedi dacă lipsurile constatate acum datează din timpul cît a funcţionat prevenitul M. Eminescu; 
Considerînd că din depunerea d-lui subbibliotecar T. Aroneanu se constată că Eminescu a adus înapoi toate mobilele şi cărţile luate de acesta pentru uzul său şi că marturul nu poate afirma dacă ar fi mai rămas vreuna din acele cărţi la prevenit; 
Considerînd ca afară de acestea din instrucţie se constată că încă din timpul fostului bibliotecar C. Cătănescu lipseau vreo 10 volume, din care parte s-au găsit în urmă tot în bibliotecă, însă în alt loc decît acela destinat de astăzi şi că prin urmare tot astfel s-a putut întîmpla şi cu acele ce lipsesc acum, încît nu se poate şti cu preciziune dacă în adevăr lipseşte vreo carte, pînă cînd nu se va face o nouă inventariere a cărţilor din bibliotecă; Considerînd că din toate acestea rezultă că nu numai că nu se poate imputa lui M. Eminescu că ar fi // sustras din bibliotecă vreo carte cu intenţiune de a şi-o apropria, dar nici macar neglijenţia prevăzută de art. 203 C. P.; 
Considerînd dar că din instrucţie nu rezultă indicii suficiente de culpabilitate contra lui M. Eminescu şi că prin urmare prevenţiunea nu se poate stabili contra lui; 
În vederea acestora, în baza art. 129 p. p. şi în neunire cu rechizitorul d-lui pr. -proc. declarăm: 
Că nu este loc de urmărire contra numitului pentru faptul ce i s-a imputat; în consecinţă ordonăm: a se comunica dosarul domnului pr. -proc., conf. art. 27 p. p. 

Dată la 17 decembrie 1876

Jude instructor, Stoica

[NUMIREA în FUNCŢIA DE REVIZOR ŞCOLAR] 

I

Şcoale 
N-o 5619 
1875 1 iulie

 D-lui M. Eminescu, la Iaşi

Prin trecerea d-lui D. D. Agură într-o altă funcţiune, devenind vacant postul de revizor şcolar al judeţelor Iaşi şi Vaslui, subsemnatul are onoare a vă face cunoscut că vă însărcinează pe d-v. cu revizoratul acestor judeţe de la 1 iuliu viitor, pentru care veţi avea să primiţi salariul prevăzut în buget. 
În locul d-voastre am numit pe d-l Dimitrie Petrino, căruia îi veţi preda biblioteca după cataloagele şi inventariile în fiinţă, iar arhiva şi cancelaria revizoratului o veţi primi cu inventar în regulă de la d-l Agură. 

II
N-o 5620 

 D-lui prefect al judeţului Iaşi

Am însărcinat de la 1 iulie cu revizoratul judeţelor Iaşi şi Vaslui, în locul d-lui Agură, trecut în altă funcţiune, pe d-l Eminescu. Vă comunic seria acestor dispoziţiuni spre ştiinţă şi regulă. 

Semnat indescifrabil

579

               {EminescuOpXVI 580}

III
 N-o 5620

Prefectul judeţului Vaslui

Am însărcinat de la 1 iulie cu revizoratul judeţelor Iaşi şi Vaslui, în locul d-lui Agură, trecut în altă funcţiune, pe d-l M. Eminescu. Vă comunic seria acestor dispoziţiuni spre ştiinţă şi regulă. 

[Semnătura indescifrabilă]

IV
 Nr. 590

La Contabilitate

Cu începere de la 1 iulie curent d-l M. Eminescu, bibliotecarul din Iaşi, s-a trecut în postul de revizor şcolar al judeţelor Iaşi şi Vaslui, iar la bibliotecă în locul d-sale s-a numit de la aceeaşi dată d-l D. Petrino. 

[NUMIREA ÎN COMISIUNEA DE EXAMINARE A CĂRŢILOR DIDACTICE]

Decret
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice
Carol I
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională Domn al Romîniei La toţi de faţă şi viitori sănătate. 

Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii Publice sub N-o 5 699. 
Am decretat şi decretăm. 

Art. I. D. N. Culianu, Şt. Vîrgolici şi M. Eminescu se numesc membri în Comisiunea pentru examinarea cărţilor didactice din Iaşi, şi aceasta pentru completarea locurilor rămase vacante prin retragerea d-lor N. C. Catargi, Al. Lambrior şi G. Panu. 
Art. II şi ultimul. Ministerul nostru secretar de stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii Publice este însărcinat cu executarea acestui decret. 
Dat în Bucureşti la 5 iulie 1875 
Carol

Ministru secretar de stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii Publice 
T. Maiorescu

 N-o 1221

[DESTITUIRI DIN REVIZORATUL ŞCOLAR]

Carol I - Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Domn al Romîniei
La toţi de faţă şi viitori sănătate. 

Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunei Publice, cu N-o 4802. 

580

               {EminescuOpXVI 581}

Am decretat şi decretăm: 
Art. I. Se pun în disponibilitate, cu începere de la 4 iunie 1876, revizorii şcolari şi anume: 
D. Al. Teodosiade, de la districtele Argeş şi Muscel 
D. D. Constantinescu, de la districtele Gorj şi Vîlcea 
D. Al. Chibici de la districtul Fălciu 
D. M. Eminescu de la districtele Iaşi şi Vaslui 
D. A. Simionescu de la districtul Roman 
D. P. Gafton de la districtul Tecuci 
D. I. Cireş de la districtul Teleorman 
D. Al. Vasiliu, de la districtul Tutova. 
Art. II. Ministrul nostru secretar de stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunei Publice este însărcinat cu ezecutarea decretului de faţă. 

Dat la Bucureşti, la 3 iunie 1876
Carol

Ministru secretar de stat 
la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunei Publice

G. Chiţu

Raportul d-lui ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice către Măria Sa Domnitorul 

Prea Înălţate Doamne, 

Pînă la o nouă organizare a serviciului reviziilor în acord cu Legea instrucţiunei publice şi cu dispoziţiunea bugetară, subsemnatul vine, cu cel mai profund respect, a Vă ruga, Prea Înălţate Doamne, să binevoiţi a aproba şi Măria Voastră, punerea în disponibilitate, cu începere de la 4 iunie viitor, a unora din revizorii şcolari şi anume: 
D. Al. Teodosiade, de la judeţele Argeş şi Muscel 
D. D. Constantinescu de la judeţele Gorj şi Vîlcea 
D. Al. Chibici de la judeţul Fălciu 
D. M. Eminescu de la judeţele Iaşi şi Vaslui 
D. A. Simionescu de la judeţul Roman 
D. P. Gafton de la judeţul Tecuci 
D. I. Cireş de la judeţul Teleorman 
D. Al. Vasiliu de la judeţul Tutova. 
Pentru care se şi alătură cuvenitul proiect de decret spre Înalta Măriei Tale subsemnare. 
Sunt, cu cel mai profund respect, 
Prea Înălţate Doamne, 
Al Măriei Voastre, 
Prea plecat şi supus servitor
Ministru secretar de stat
la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunei Publice 

G. Chiţu

N-o 4802, 1876 iunie 3
G. Chiţu

[DESTITUIREA DIN FUNCŢIA DE REVIZOR ŞCOLAR]

N. 4847
Bucureşti, 3 iunie 1876
Telegramă urgentă nr. 4847
D-lui prefect Iaşi

D-l Eminescu, revizorul şcolar, fiind pus de la 4 iuniu în disponibilitate, recunoaşteţi cu gerarea afacerilor de corespondenţă a revizoratului pe d-l institutore Dîrzău
Ministru 
[Gh. Chiţu]

581

               {EminescuOpXVI 582}

Bucureşti, 3 iunie 1876
N. 4848

Telegramă urgentă nr. 4848 

D-lui prefect Vaslui

D-l Eminescu, revizorul şcolar, fiind pus de la 4 iuniu în disponibilitate, vă comunic aceasta spre ştiinţă. 
Ministru 
[Gh. Chiţu]

[PREDAREA ARHIVEI REVIZORATULUI ŞCOLAR]

I

Bucureşti, 3 iunie 1876 
 Telegramă urgentă nr. 4842

D-lui M. Eminescu, revizor şcolar, 
Iaşi

Cu data de 4 iunie d-tră fiind pus în disponibilitate prin decret domnesc vă comunic aceasta invitîndu-vă a preda imediat prin inventariu arhiva revizoratului în primirea d-lui institutore Darzeu, aceasta pînă la o altă organizare a revizoratelor. 

Ministru

II

Bucureşti, 3 iunie 1876

 Telegramă urgentă nr. 4839

D-lui Al. Darzeu, directorul Şcoalei Trei-Ierarhi, 
Iaşi. 

Luaţi imediat în primire de la d-l Eminescu, prin inventar, arhiva revizoratului gerînd d-tră, în ce priveşte corespondenţa, serviciului revizoratului Iaşi şi separînd arhiva privitoare pe judeţul Vaslui. Telegrafiaţi-ne spre a regula predarea ei institutorului Vaslui. 

Ministru

III

 Nr. l 
Iaşi, 6/19 iunie 1876 
Telegramă nr. 1

D. ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice
Buc

Conform ord. dvs. N-o 4839 am primit arhivele privitoare pe judeţele Iaşi şi Vaslui de la d. Eminescu

Gerant revizoratului 
Darzeu

582

               {EminescuOpXVI 583}

[LISTĂ DE MOBILIER]

Lista
mobilelor Bibliotecei care se află la domnul Mihai Eminescu 
fost bibliotecar

1. un dulap boit galbăn, cu geamuri
2. un dulap boit cenuşiu
3. două foteluri îmbrăcate cu piele verde şi muşama
4. o masă de frasin formă eliptică

[LISTĂ DE CĂRŢI]

Lista persoanelor cu cărţile luate din Biblioteca Centrală din Iaşi
fără a le mai înapoia

Domnul Eminescu Mihai

[... ]

[CORESPONDENŢA PRIVIND DATA NUMIRII LUI D. PETRINO LA CONDUCEREA
BIBLIOTECII CENTRALE DIN IAŞI]

I

[RĂSPUNS PRIVIND DATA NUMIRII LUI D. PETRINO LA CONDUCEREA
BlBLIOTECII CENTRALE DIN IAŞI]

5634 
Şcoale 
N-o 8726

876 sept. 4

D-lui procuror al Înaltei Curţi de Compturi

La adresa d-voastre N-o 860 am onoare a vă răspunde că d-l Petrino a fost numit bibliotecar la Iaşi în locul d-lui Eminescu prin deciziunea ministerială N-o 5516 cu începere de la 1 iulie 1875. 

4 sept. 

               {EminescuOpXVI 584}

II

[ADRESĂ PRIVIND DATA NUMIRII LUI D. PETRINO LA CONDUCEREA 
BIBLIOTECII CENTRALE DIN IAŞI]

Bucureşti, 28 aug. 1871

ROMÎNIA 
PARCHETUL înaltei 
CURŢI DE COMPTURI

N-o 860

Domnule Ministru, 

Binevoiţi vă rog d-le ministru a-mi face cunoscut de urgenţă în ce lună D. Petrino a fost numit bibliotecar la Iaşi în locul d-lui Eminescu. 
Primiţi, vă rog, domnule ministru, asegurarea preaosebitei mele consideraţii. 

Procurore
[ss indescifrabil]

D-sale 
Domnului Ministru Cultelor

III 
 coperta
DOSAR 35/1874

Fond: Înalta Curte de Conturi 
Conturi de gestiune

Dosar nr. 35/1874
referitor la Conturile de gestiune ale Bibliotecii Centrale din Iaşi, pe anul 1874 şi 1875 (bibliotecari poeţii M. Eminescu şi D. Petrino). 

Data începerii: 1876 
Data încheierii: 1878
Fil: 41 

N. 452
ÎNALTA 
CURTE DE COMPTURI 
Dosar 
Anul 1876
Comptul Bibliotecii Centrale din Iaşi 
pe anul 1874 şi 1875

1

Bucureşti, 16 iunie 1876
 ROMÎNIA
ÎNALTA CURTE DE
COMPTURI 

Nr. 2417
nevenit comptu cu carele pînă astăzi 
la 28 august - ziua înfăţişărei 
I. Scărlătescu

Domnule, 

În baza art. 17 din lege, sunteţi chemat printr-această citaţie a vă prezenta la bara acestei Curţi, în ziua de 28 august, la orele 11 de dimineaţă, spre a justifica motivul nedepunerii comptului dv. de gestiune ca bibliotecar central din Iaşi pe anul 1875, cunoscînd că, dacă nu veţi fi următor, veţi fi judecat în lipsă, 

Preşedinte 
Grefier 
Domnului M. Eminescu

584

               {EminescuOpXVI 585}

2

 N. 2418
1876 iunie 16 

Pref. de Iaşi

Alăturata citaţie n. 2417 vă rog să binevoiţi a dispoza să se dea după adresă, sub luare de chitanţă adeverită care să se trimiţă Curţei. 

3

 Venită cu adresa prefecturei Iaşi n. 7290/4134 

Anastasescu. 

4

Chitanţă

Adresa Înaltei Curţi de Compturi sub N-o 2417 am primit-o

1876 iunie 28 
M. Eminescu. 

5

[" La citaţia... " ]
 (v. supra, p. 177 - 178)

6

Proces-verbal
 (v. supra, p. 178) 

7

 Domnule Preşedinte, 

Am onoare a supune dv. că astăzi este termenul fixat prin citaţia n. 2417 d-lui M. Eminescu spre a se prezinta la bara Curţei şi a justifica motivul nedepunerei comptului său de gestiune ca bibliotecar central din Iaşi pe anul 1875. 
Cu adresa prefecturei Iaşi n. 7290 s-a primit chitanţă de predarea citaţiunei. Se mai pune în vederea dv. şi suplica d-lui Eminescu regis. la n. 5213/76. Priimiţi vă rog, domnule preşedinte, asigurarea preaosebitei mele consideraţiuni. 

Grefier 
N. Constantinescu

D-sale 
Domnului Preşedinte al În. Curţi de Compturi

8

 ÎNALTA CURTE 
DE 
COMPTURI 
Secţiunea II

Şedinţa de la 28 august 1876 

[... ]

               {EminescuOpXVI 586}

N. 328 al Hotărîrei 
N. 324 al jurnalului

Curtea

Văzînd referatul d-lui grefier, registr. la n. 5283, prin care arată că astăzi este termenul fixat prin citaţia n. 2417 d-lui M. Eminescu spre a se prezenta la bara Curţi[i] şi a justifica motivul nedepunerei comptului său de gestiune ca bibliotecar central din Iaşi pe anul 1875. 
Avînd în vedere justificările numitului făcute prin petiţiunea registrată la n. 5213/76 că motivul pentru care s-a depus la Curte comptul său de gestiune ca bibliotecar central din Iaşi pe anul 1875 este ca d-sa a încetat de a mai fi bibliotecar încă de la 1 iulie 1875 şi că este cu neputinţă a depune un compt gl. 
Avînd în vedere dispoziţiile prevăzute de art. 16 şi 17 din Legea Curţi[i]
Ascultînd pe d-l procurore în concluziunele sale şi în unire
Curtea decide: 

Acordă d-lui M. Eminescu un termen de două luni, spre a depune la grefa Curţi[i] inventarul de cărţile şi mobilierul bibliotecei pe intervalul cît a funcţionat ca bibliotecar central din Iaşi. 

[... ]

 1876 august 30

Prezentul jurnal, în formă de hotărîre, se va comunica părţilor interesante în copie, sub luare de dovezi legalizate. 

Grădişteanu
 N. 4343
1876 septem. 17

Parchetului Curţei

Conform art. 21 din lege, am onoare a trimite dv. alăturat aci, în copie, hotărîrea n. 328, secţia II, iar spre publicare s-a trimis cu n. 4344. 

10

N. 4344

Imprimeriei statului

Am onoare a trimite dv. alăturat aci, în copie, hotărîrea n. 328, secţia II, pe care vă rog să binevoiţi a dispoza să se publice conform legei. 

11

N. 4345

Pref. Iaşi

Am onoare a trimite dv. alăturat aci, în copie, hotărîrea n. 328, secţia II, pe care vă rog să binevoiţi a dispoza să se dea în primirea d-lui M. Eminescu sub luare de chitanţă adeverită care să se trimiţă Curţei. 

586

               {EminescuOpXVI 587}

12

Bucureşti, 9 sept. 1876 

 ROMÎNIA 
PARCHETUL 
ÎNALTEI CURŢI DE COMPTURI

N-o 888
Domnule Preşedinte, 

Am onoare a vă face cunoscut că d. Eminescu a fost numit bibliotecar la Iaşi cu începere de la 1 iulie 1875; iară pînă la acea dată a funcţionat d. Petrino, de la care vă rog a cere comptul său pe timpul cît a servit. 
Am onoare a vă face cunoscut că d. Eminescu a fost numit bibliotecar la Iaşi cu începere de la 1 iulie 1875; iară pînă la acea dată a funcţionat d. Petrino, de la care vă rog a cere comptul său pe timpul cît a servit. 
Primiţi, d-le preşedinte, asegurarea osebitei mele consideraţii. 

Procuror 
Săvescu

D-sale 
D-lui Preşedinte al Înaltei Curţi de Compturi

13 

 ROMÎNIA 
ÎNALTA CURTE DE COMPTURI

Nr. 4255

Bucureşti, 15 septem. 1876

cu rap. N. 49, din 2 octombrie 1876, a 
depus un inventar şi o situaţie 
de starea bibliotecei pe tot anul. 

I. Scărlătescu

Domnule, 

În urma adresei Parchetului Curţei n. 888 şi în baza art. 17 din lege, sunteţi chemat printr-această citaţie a vă prezenta la bara acestei Curţi, în ziua de 9 octombrie, la orele 11 de dimineaţă, spre a justifica motivul nedepunerei comptului dv. de gestiune ca bibliotecar central din Iaşi pe timpul cît aţi funcţionat în anul 1875, cunoscînd că, dacă nu veţi fi următor, veţi fi judecat în lipsă. 

Preşedinte: 
[nesemnat]
Grefier [nesemnat]
Domnului Petrino. 

14

N. 4256
1876 septembrie 15

 Pref. Iaşi

Alăturata citaţie n. 4255 vă rog să binevoiţi a dispoza să se dea informarea d-lui Petrino, sub luarea de chitanţă adeverită care să se trimiţă Curţei. 

587

               {EminescuOpXVI 588}

15
 ROMÎNIA
PREFECTURA JUDEŢ IAŞI 
BIUROUL II

N-o 10131
1876 septembrie 30/12

Domnule Preşedinte! 

Am onoare a vă trimite odată cu aceasta chitanţele obţinute pentru predarea citaţiunilor n. 4255, 4261 şi 4263, ca răspuns la adresele domniei-voastre sub n. 4256, 4262 şi 4264. 
Binevoiţi vă rog, domnule preşedinte, a primi asigurarea preadistinselor mele consideraţiuni. 
p. Prefect [indescifrabil]

P. Directore [indescifrabil] 
octomvrie 4
La dosar spre ştiinţă. 
Grădişteanu

Domniei sale 
Domnului Preşedinte al Înaltei Curţi de Compturi

16

 Chitanţă

Am primit citaţia Înaltei Curţi de Compturi sub nr. 4255, pentru care am dat aceasta. 

1876 septembr. 23 
Petrino

 Domniei sale
Domnului Preşedinte al Înaltei Curţi de Compturi Bucureşti

N-o 10131

17

Iaşi, 1876 septemvrie 29
 ROMÎNIA
BIBLIOTECA CENTRALĂ 
DIN IAŞI

N-o 49
octomvrie 4
Se va trece în registru şi borderou, 
avîndu-să în vedere şi la ziua fixată. 

Grădişteanu

Comunicat Parchetului prin borderou, 
I. Scărlătescu

Domnule Prezident, 

Prin citaţiunea Înaltei Curţi de Compturi sub N-o 4255, din 15 septemvrie anul curent, sunt citat a mă prezenta la bara acestei Curţi în ziua de 9 octomvrie 1876, pentru a justifica nedepunerea comptului meu de gestiune ca bibliotecar cît am funcţionat în anul 1875. 

588

               {EminescuOpXVI 589}

Am onorul a aduce la cunoştinţa domniei-voastre cumcă, conformîndu-mă ordinului ministerial sub N 42, din 4 ianuarie 1874, prin care sunt ţinut a trimete direct cătră Ministerul de Culte darea de samă şi inventariul averei acestui institut, în trei esemplare esacte şi precise, şi anume: unul pentru arhiva Ministeriului Finanţelor, unul pentru Înalta Curte de Compturi şi unul pentru Ministeriul respectiv, nu am lipsit a trimete la terminul prescris prin paragraful 16 din legea Curţii de Compturi, cătră // Minister cerutele trei esemplare precum s-a făcut şi de predecesorul meu. 
În urma citaţiei domniei-voastre, am onorul a înainta şi cătră Înalta Curte de Compturi menţionatele compturi în copie pe lîngă acesta, şi a înştiinţa că am rugat totodată pe Înaltul Minister a vă comunica cumcă am răspuns în 18 mart. anul curent acestei cereri. 
Vă rog să binevoiţi a dispune ca numita citaţiune să fie revocată. Vă încunoştiinţăz totodată că nici o gestiune bănească nu-mi este încredinţată mie şi că singur Ministeriul dispune despre subvenţiunea acordată acestui institut. 
Primiţi, domnule prezident, încredinţarea înaltei mele stime şi consideraţie. 

Bibliotecar 
D. Petrino

 Domniei sale 
D-lui Prezident al Înaltei Curţi de Compturi 

18
 Biblioteca Centrală din Iaşi
A. 

Tablou general pentru Înalta Curte de Compturi despre
starea bibliotecei la finea anului 1875

I. Cărţi

[... ]

II. Monete

796 bucăţi pînă la începutul anului 1875, la cari s-a mai adaos 3 bucăţi în cursul anului 1875

III. Tablouri

225 bucăţi pînă la începutul anului 1875, la cari s-a mai adaos 2 bucăţi în cursul anului 1875

IV. Rarităţi

234 bucăţi pînă la începutul anului 1875, la cari nu s-a mai adaos altele în cursul anului 1875

Bibliotecar D. Petrino

romînia
BIBLIOTECA CENTRALĂ 
DIN IAŞI

589

               {EminescuOpXVI 590}

19

Bucureşti 7 oct. 1876
 MINISTERIUL CULTELOR
ŞI AL
INSTRUCŢIUNEI PUBLICE 
DIVIZIUNEA ŞCOALELOR

N-o 9934

Domnule Preşedinte, 

D-l Petrino, bibliotecarul Bibliotecei Naţionale din Iaşi, care este citat la bara acelei Înalte Curţi, în ziua de 9 octombrie curent, pentru a justifica nedepunerea comptului său de gestiune ca bibliotecar pe timpul cît a funcţionat în 1875, trimiţînd Ministerului, în marte expirat, pe lîngă rap. N-o 14, prin care expune starea bibliotecei: un tablou general de starea acelui institut la finea anului 1875, şi un inventar de mobilierul său, ambele în duplu exemplar, subscrisul, deşi s-a grăbit a înainta dv. prin adresa N 3901, din 12 mai a. c., aceste două acte în original, spre cele cuvenite. Cu toate astea vede pe d-l Petrino citat din nou spre a se prezenta înaintea Curţii. Comunicîndu-vă dar cele ce preced, am onoare a vă ruga să binevoiţi a dispune revocarea citaţiunei ce i-aţi făcut, deoarece din actele ce vi s-a înaintat deja se constată că d-sa şi-a depus comptul de gestiune cerut. Dispoziţiunea ce veţi binevoi a lua vă rog s-o comunicaţi şi subscrisului. 
Primiţi, domnule preşedinte, asigurarea osebitei mele consideraţie. 

P. Ministru D. Ghidionescu
p. Cap. diviziei
I. Vlădoianu 

Înaltei Curţi de Compturi, Loco

20

 Domnule preşedinte, 

Am onoare a supune dv. că astăzi este termenul fixat prin citaţia n. 4255 d-lui Petrino spre a se prezinta la bara Curţei şi a justifica motivul nedepunerei comptului său de gestiune ca bibliotecar central din Iaşi pe timpul cît a funcţionat în anul 1875. 
Cu adresa prefecturei Iaşi n. 10131 s-a priimit chitanţă de predarea citaţiunei. 
Se mai pune în vedere dv. că numitul, cu raportul n. 49, din 2 octombrie a. c., a depus la Curte un inventariu şi o situaţiune de starea bibliotecei pe întregul an 1875. 
Priimiţi vă rog, domnule preşedinte, asegurarea preaosebitei mele consideraţiuni. 

Grefier 
N. Constantinescu

D-sale
Domnului Preşedinte al În. Curţi de Compturi. 

21

 ÎNALTA CURTE DE COMPTURI 
Secţiunea I

Şedinţa de la 9 octombrie 1876 

[... ]

N. 305

               {EminescuOpXVI 591}

Curtea

Văzînd referatul d-lui grefier, registr. la n. 6490, prin care arată că astăzi este termenul fixat prin citaţia N-o 4255 d-lui Petrino, spre a se prezenta la bara Curţii şi a justifica motivul nedepunerei comptului sau de gestiune ca bibliotecar central din Iaşi pe timpul cît a funcţionat în anul 1875 şi
Avînd în vedere că d-l Petrino a depus la Curte în urma citaţiunei un inventar şi o situaţiune de starea bibliotecei pe întregul an 1875
Avînd în vedere art. 77 al. I din Legea Comptabilităţei g-le a statului, prin care se prescrie depunerea inventarilor la această Curte - iar prin al. II de sub acelaşi art. se prevede modul revizuirei şi îndreptărilor acelor inventare
Avînd în vedere că, spre a se putea esercita de Curte un control eficace asupra mişcărilor de asemenea inventare, ele urmează a fi comparative cu inventariul din acel precedent. 
Pentru aceste motive
Curtea
Ascultînd pe d-l substitut de procuror în concluziunele sale
Decide: 

A se înapoia d-lui Petrino inventariul depus de d-s. pe lîngă // raportul d-sale N-o 49, din 20 octomb., cu invitare ca d-sa să alcătuiască şi să depuie la Curte în termen de două luni un inventar conform art. 77 din Legea comptabilităţii în care să noteze scăderile, adaosele şi modificările, arătînd motivele scăderilor şi modificărilor. 
Aceasta conform art. 77 din legea comptabilităţii g-le a statului. 

Grădişteanu 
Focşa
G. Lahovari
1876 octombrie 11
Conform acestui jurnal se va înapoia espusul inventariu, cu esplicaţiunile cuvenite spre a depune în acel termen inventariul în regulă. 

Grădişteanu

22
 1876 octom. 22 

4860

D-lui Petrino, bibliotecar central din Iaşi. 
Puindu-se în deliberarea Curţei inventarul depus de d-v. pe lîngă adresa cu n. 49, din 29 sept. a. c., Curtea, prin încheierea cu N. 305, a decis a vi se înapoia acel inventar cu invitare ca d-v. să formaţi şi să depuneţi la Curte în termen de două luni un alt inventar, conform articolului 77 din Legea comptabilităţei g-le a statului, în care inventar să notaţi scăderile, adaosele şi modificările introduse, arătînd totodată şi motivele acelor scăderi şi modificări. 
Deci vi se înapoiază alăturat // aci inventarul, cu invitare ca să vă conformaţi deciziunei Curţii. 

[ss indescifrabil]

23

4861

D. Pref. de Iaşi
Am onoare a trimite d-v. alăturat aci Convertul * n. 4860, rugîndu-vă să binevoiţi a face de a se da în primirea d-lui Petrino, bibliotecarul central din Iaşi. 
Iar dovada de primire ce se va lua să se trimiţă Curţei adeverită, 

[ss indescifrabil]

591

               {EminescuOpXVI 592}

24

 ["Următor hotărîrii... "] (v. supra, p. 330)

25

 Anexa B. C. (v. supra, p. 181)

26

 Anexa E (v. supra, p. 182)

27

 romînia
PREFECTURA JUDEŢ. IAŞI 
BIUROUL II

N-o 11232 
1876 noiembrie 9/21

Domnule Preşedinte! 

Chitanţa obţinută pentru predarea pachetului No 4860, am onoare anexat aice a v-o trimite ca răspuns la adresa domniei-voastre No. 4861. 
Binevoiţi, vă rog, domnule preşedinte, a primi asigurarea preadistinsei mele consideraţiuni. 
Prefect 
[ss indescifrabil]

p. Directore
 [indescifrabil]

Domniei sale Domnului Preşedinte al Înaltei Curţi de Compturi

28 
 Chitanţă

Am primit pachetul Înaltei Curţi de Comturi sub n. 4860 pentru cari am dat aceasta
1876 noiembrie 3 
D. Petrino

29

Romînia

Şeful serjenţilor de vila Iaşi Semnătura de mai sus fiind proprie a d-lui Dimitrie Petrino pentru care se adevereşte
Şef sergint [ss indescifrabil] 

1876 noiem. 3

 Domniei sale

Domnului Preşedinte al Înaltei Curţi de Compturi
Bucureşti

N-o 11. 232

592

               {EminescuOpXVI 593}

30

 Iaşi, 1876 decemvrie 1
ROMÎNIA 
BIBLIOTECA CENTRALĂ 
DIN IAŞI

N-o 63

Domnule Prezident! 

Am onoare a răspunde la adresa domniei-voastre N-o 4860, din 22 octomvrie anul curent prin care mi s-a înapoiet inventarul mobiliarului Bibliotecei Centrale din Iaşi trimes cu adresa N-o 49, din 29 septemvrie anul curent trimeţînd un alt inventar despre averea bibliotecei pe anul 1875, cu modificaţiunile cerute prin menţionata domniei-voastre adresă. 
După cum se arată în alăturatul inventar, alte modificaţiuni nu s-a făcut, în cursul anului 1875, la averea mobiliară a bibliotecei, decît numai că s-a reperat cele 12 foteluri de la N-o 15 din inventar şi s-a adaos prin donaţiune un ceasornic mic de părete, însemnat la N-o 20, al inventariului. 
Alta nici o modificare şi nici o inovaţiune n-a urmat. 
Primiţi, domnule prezident, asegurarea osebitei mele stime. 
Bibliotecar
Dimitrie Petrino
cu un inventar
Domniei sale 
D-lui Prezident al Înaltei Curţi de Compturi

31

 Inventarul 
averei Bibliotecei Centrale din Iaşi pe anul 1875

Cărţi

[... ]

II. Monete

[... ]

III. Tablouri

[... ]

IV. Rarităţi

234 bucăţi pînă la începutul anului 1875 şi nu s-a mai adaos în cursul anului 1875. 

Acest tablou se află trimes la Înalta Curte de Compturi prin adresa N-o 49, din 29 septemvrie 1876. 

 V. Mobile

1. Douăzeci şi şase dulapuri de brad boite roş închis cu postamentele lor de aceeaşi culoare. 
2. Şase dulapuri boite cenuşiu cu postamentele lor. 
3. Un dulap boit roş cu geamuri. 

593

               {EminescuOpXVI 594}

4. Un dulap boit galbăn cu geamuri. 
5. Un dulap mare cu geamuri, cu patru uşi cu postamentele lui iarăşi cu patru uşi, de frasin. 
6. Şase mese de frasin, în formă eliptică. 
7. Două scări unghiete, una cu patru trepte şi alta cu opt. 
8. Un biurou îmbrăcat cu muşama verde. 
9. Cinci peceţi mari, trei de tuş şi două pentru ceară. 
10. O tamponă de tuş. 
11. Două lămpi mari de bronz. 
12. O lampă mare de plafond. 
13. O masă lungă de brad boită negru, îmbrăcată cu postav roş. 
14. O masă mică de brad boită negru, îmbrăcată cu postav roş. 
15. Douăsprezece foteluri îmbrăcate cu piele şi muşama verde. 
16. Un portret cu privaz aurit reprezentînd pe M. S. Domnitorul Carol I. 
17. Trei călămări ordinare. 
18. Un dulap pentru numismatică, cu geamuri, boit galbăn. 
19. O cutie de carton: Album istorico-politic. Pînă la începutul anului 1875. S-a adaos prin donaţiune în cursul anului 1875: 
20. Un ceasornic mic de părete, formă rotundă. 
Acesta este efectivul bibliotecei în mobile la finea anului 1875. În cursul anului nu s-a făcut altă modificare, decît că s-a îmbrăcat din nou cu piele şi muşama verde cele douăsprezece foteluri de la N-o 15. 

Bibliotecar
Dimitrie Petrino

32

 1876 decem. 15 
5674

D-l. Procurore

Am onoare a vă face cunoscut că s-a primit inventarul averei Bibliotecei Centrale din Iaşi pe anul 1875. 

[ss indescifrabil]

33

ROMÎNIA
CONSILIERUL
ÎNALTEI
CURŢI DE COMPTURI
 Anul 1876
Luna............ 

3 noiemv. Se va înapoia comptul d-lui M. Eminescu 
prin Minist. Cultelor cu invitare a forma 
comptul şi inventariul în regulă, 

Grădişteanu

Domnule Preşedinte, 

Între compturile anului 1874 date în verifierea mea cu adresa No. este trecut şi acela al Bibliotecei Centrale din Iaşi pe anul 1874. 
Domnul M. Eminescu, directorul acelei biblioteci, înaintează Curţii subt nume de compt numai o listă de venituri şi cheltuieli făcute în cursul anului 1874 în suma de lei 100, fără însă să arate cu ce acte a încasat acea sumă, iară actele justificative de cheltuieli zice că le-a trimis

594

               {EminescuOpXVI 595}

Ministeriului de Culte şi Instrucţiunei Publice. Asemenea alătură şi un inventariu de suma cărţilor şi obiectelor (mobilier) acei biblioteci, fără însă, să arate şi valoarea lor. 
În faţa celor aci espuse, vedeţi bine, d-le preşedinte, că nu poate fi vorba de a verifica un compt, şi eu sunt de părere că acel numit compt să se înapoieze d-lui directore M. Eminescu şi să formeze un compt regulat conform legii comptabilităţii statului. 
Primiţi, d-le preşedinte, încredinţarea osebitei mele consideraţiuni. 

[... ]

D-sale D-lui Preşedinte al Înaltei Curţi de Compturi 

34 
1877 noiem. 4

4975 
4251

 Minist. Cultelor, 

D-nul M. Eminescu, directorele Bibliotecei Centrale din Iaşi, a trimis acestei Curţi sub numire de compt numai o listă de venituri şi cheltuieli făcute în cursul anului 1874, în sumă de lei 100, fără însă să arate cu ce acte a încasat acea sumă. Iar în ce priveşte actele justificative de cheltuieli zice că le-au trimis acelui On[orat] Minister. D-nul Eminescu a trimis Curţei şi un inventar în care a trecut cărţile şi mobilierul acei biblioteci, fără însă ca prin inventar să se arate valoarea lor. 
Din aceste împrejurări Curtea nu se poate pronunţa asupra comptului Bibliotecei Centrale din Iaşi pe anul 1874. 
Am onoare dar, d-le Ministru., a trimie d-v. alăturat aci atît comptul cît şi inventariul dat de d-nul Eminescu, rugîndu-vă să binevoiţi a pune îndatorire d-v a forma şi trimite Curţei comptul şi inventariul conform Legei comptabilităţii statului. 

[ss indescifrabil]

35

 Bucureşti, 19 decembrie 1877
MINISTERIUL CULTELOR 
ŞI AL
INSTRUCŢIUNEI PUBLICE 
DIVIZIUNEA ŞCOALELOR

N-o 13487

Domnule Preşedinte, 

Spre răspuns la adresa d-vs. N-o 4251, am onoare a vă face cunoscut că d-l Eminescu nemaiaflîndu-se în serviciul acestui minister, nu are cunoştinţă unde se află; vă înapoiez dar inventarul şi comptul bibliotecei din Iaşi. 
Primiţi, domnule preşedinte, asigurarea consideraţiunii mele. 
p. ministru 
D. Ghidionescu 
p. cap. Diviziei 
Bilciurescu

Domniei sale Domnului Preşedinte al Înaltei Curţi de Compturi

1877 decembr. 21
Se va pune în vederea
d-lui consilier Văleanu spre răspuns
la adresa N-o 4975, 

Grădişteanu

595

               {EminescuOpXVI 596}

36
 Anexa A (v. supra, p. 180)

37
 Anexa; D (v. supra, p. 181)

38

 ROMÎNIA 
CONSILIERUL 
ÎNALTEI 
CURŢI DE COMPTURI

Anul 1876

16 fev. 
Se va comunica Parchetului corespondenţa 
urmată în această chestiune spre cele 
ce va crede de cuviinţă. 

Grădişteanu

Domnule Preşedinte, 

Între compturile anului 1874 date în verificarea mea cu adresa N-o este trecut şi acela a Bibliotecei Centrale din Iaşi, pe anul 1874, girată de d-l M. Eminescu. 
Prin referatul meu înregistrat la N-o 4975/77 arăt că, comptul acelei biblioteci nefiind un compt regulat, nu se poate verifia şi să se înapoieze d-lui director M. Eminescu, spre a forma un compt regulat conform legii comtabilităţii statului. 
Prin adresa Curţii cu N-o 4251/77 către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunei Publice cere ca să îndatoreze pe d-l M. Eminescu a-şi forma un compt regulat; însă Ministeriul, prin adresa sa cu N-o 13487/77 şi înregistrată la N-o 5672/77, face cunoscut Curţii că d-l M. Eminescu nu mai este în acel serviciu şi nu are cunoştinţă unde se află. 
Aceasta cu onoare o supui la cunoştinţa domniei-voastre spre cele de cuviinţă. 
Primiţi, d-le preşedinte, încredinţarea osebitei mele consideraţiuni. 

[... ]

D-sale D-lui Preşedinte al Înaltei Curţi de Compturi

39
 1878 fevruarie 15

840

D-lui Procurore, 

Dîndu-se în verifierea d-lui consilier Văleanu comptul Bibilotecei Centrale din Iaşi pe anul 1874, am primit alăturatul ei referat cu n. 654 pe care am onoare a-l trimite d-v. în copie spre ştiinţă. 
 [ss indescifrabil]

596

               {EminescuOpXVI 597}

40

Bucureşti, 18 feb. 1878
 ROMÎNIA 
ÎNALTA 
CURTE DE COMPTURI

N. 192 

20 fev. 

D-l Eminescu se va chema la bară spre a justifica motivul nedepunerei comptului său. Iar citaţia se va publica, deoarece nu se cunoaşte domiciliul, după cum arată Ministeriul Cultelor. 

 Grădişteanu 

Domnule Preşedinte

La adresa d-v. nr. 840, am onoare a răspunde că, dacă d-nul Eminescu n-a depus comptul în regula cerută de Legea comptabilităţii statului, urmează ca să binevoiţi a dispoza chemarea d-sale la bara Curţii spre îndeplinirea şi acestei necesităţi. 
Primiţi, vă rog, domnule preşedinte, asegurarea preaosebitei mele stime. 

Procurore 
[ss indescifrabil]

3 martie

D-nul consilier Văleanu este invitat a proceda la verifierea compt. Bibliotecei Centrale din Iaşi pe 1874, pe baza actelor aflate în arhiva Curţei, asistat de d. referend Butoianu. 

Grădişteanu

Domniei sale Domnului Preşedinte Înaltei Curţi de Compturi

41

 ROMÎNIA 
CONSILIERUL 
ÎNALTEI 
CURŢI DE COMPTURI

anul 1876

30 martie 
În vederea Curţei sect. 2 şi a Parchetului, 

Grădişteanu

Domnule Preşedinte, 

Conform adresei domniei-voastre cu N-o, luînd în verifiere comptul de gestiune al Bibliotecei Centrale din Iaşi pe anul 1874, girat de d-l M. Eminescu. 
Subsemnatul asistat de d-l ref. E. Butoianu, 
Avînd în vedere pentru încasări mandatul cu N-o 10733/75 emis de Ministeriul Cultelor, 
Avînd în vedere pentru cheltuieli actele justificative ataşate la menţionatul mandat, 
Avînd în vedere că pentru gestiunea anului 1873 nu s-a pronunţat hotărîre, 
Avînd în vedere art. 18 din Legea Curţii relativ la verificarea compturilor, 

597

               {EminescuOpXVI 598}

Am onoare a supune d-v. rezultatul acestei alegeri făcută asupra acestui compt precum urmează: 
Încasările efectuate de d-l M. Eminescu în cursul anului 1874, după cum se specifică prin alăturatul stat N-o 1, le-am ales în cifra de lei 100 - 
Cheltuielele efectuate de d-l M. Eminescu în cursul anului 1874, după cum se specifică din alăturatul stat N-o 2, le-am ales în cifra de lei 100 -. 
La 31 decembre 1874 nu rămîne nici un escedent. 
 Asupra acestei situaţiuni, concluziunele mele sunt: fiindcă la 31 decembre anul 1874 nu rezultă nici un ban asupra d-lui M. Eminescu din operaţiunele sale pe anul 1874, să se declare achitat de gestiunea sa pe menţionatul an. 
Primiţi, d-le preşedinte, încredinţarea osebitei mele consideraţiuni. 

Consilier G. Văleanu 
Referendar E. Butoianu
 D-sale
D-lui Preşedinte al Înaltei Curţi de Compturi

42

 Alegerea veniturilor şi cheltuielelor bibliotecei centrale din Iaşi pe anul 1874 girată de d-l M. Eminescu

[... ]

Referendar E. Butoianu

43

 Înalta Curte de Compturi 
secţiunea II 
şedinţa de la 27 aprilie 1878

N-o 93

[... ]

Puindu-se în deliberarea Curţii referatul d-lui consilier raportore G. Văleanu, înregistrat la N-o 1595/78, relativ la comptul prezentat privitor pe d-l M. Eminescu, directorul Bibliotecei Centrale din Iaşi pe anul 1874, 

               {EminescuOpXVI 599}

Curtea - în unire cu concluziunele d-lui procuror - găseşte că nu este caz a se da hotărîre, şi acest compt cu cele[l]alte acte urmează a se ataşa la dosar. 

[... ]

1878 aprilie 28
*** acestui jurnal se va pune la dosarul respectiv, notîndu-se în registrul de compturi. 

Grădişteanu 
Referendar E. Butoianu

DIPLOMĂ DE MEMBRU

[... ]

 
DIPLOMA DE MEMBRU
al
SOCIETĂŢEI CARPAŢII
(Înfiinţată la 24 ianuarie 1882 în Bucureşti)

Pentru domnul MIHAI EMINESCU, Membru act. ord. 

[... ]

[INTERNAREA LA "CARITATEA"]

[Bucureşti, 24 iunie 1883]

Proces-verbal
Douăzeci şi patru iunie 1883 orele 7 seara. 
Noi, C. Nicolescu, comisarul Secţiunei 18 din Capitală, fiind informat de d. d. G. Ocăşanu şi V. Siderescu că amicul lor d-l Mihail Eminescu, redactorul ziarului "Timpul", ar fi fost atins de alienaţie mintală, că s-au dus la stabilimentul de băi din str. Poliţiei, nr. 4, de acum 8 ore şi că încuindu-se în baie, pe dinăuntru, refuză să deschidă. 
Constatăm că la moment am mers la localitate, în str. Poliţiei, nr. 4, la stabilimentul de băi al casei Mitrasevski, unde am fost informat de oamenii de serviciu, că un domn se află închis înăuntru în camera nr. 17 şi că le-a cerut 10 ouă crude. 
În urmă, ar fi rugat pe amicul său, V. Sidorescu, să-i aducă o pereche de pantaloni negri, negri de tot - ceea ce se realiză acum. 
Cu această ocaziune, introducîndu-ne cu mai toţi amicii mai sus precizaţi aci, am găsit pe nenorocitul Mihail Eminescu, dezbrăcat, silindu-se să închidă uşa-i ca şi avea aerul de a fi speriat de vederea noastră în număr de 4 - 5 persoane, între care şi d-l Constantin Simţion. Am zis numitului Eminescu, că n-are să sufere nici un dezagrament, că trebuie să se calmeze.., şi drept răspuns, se repede la amicii săi, şi la servitoarea băiei îmbrîncindu-i pe uşe, apoi aruncîndu-se în baia plină cu apă, stropea pe oricine voia să-l scoată afară. 

599

               {EminescuOpXVI 600}

Am fost siliţi să-l îmbrăcăm în camisolul de forţă şi astfel l-am condus institutului "Caritatea", cu concursul d-lor: Ocăşanu. şi Const. Simţion - luînd însă cheia de la uşa băiei. La "Caritatea" l-am confiat d-l dr. Suţu, rugîndu-l a-i da îngrijiri excepţionale. 
Apoi revenind la stabilimentul de băi, împreună cu amicii săi, am constatat că toate hainele şi chiar ciorapii erau aruncaţi în apa din baie şi de tot ce s-a găsit acolo am făcut anexatul inventar, care la semnele acestea, începînd de la numărul 9 pînă la 32, indică obiectele găsite în baie. Acolo găsind o cheie - arătată la nr. 19 - şi după opinia amicilor săi, putînd a fi a uşei casei d-l Eminescu, situată în str. Piaţa Amzei, nr. 6. Vom lua cuvenitele, dar cuvenitele dispoziţii. 
Numitul Eminescu are familia la Botoşani. Vom dispune să fie încunoştinţati. 
Cu cele ce preced, am adresat acest proces verbal semnat de toţi asistenţii. 

[... ]

P. S. Transportîndu-ne la camera ce ocupă d-l Mihail Eminescu, în str. Piaţa Amzei, nr. 6, am găsit pe subînchirietoarea d-na Ecaterina Slavici şi faţă cu domnia-sa, şi cu d-l Siderescu, deschizînd uşa cu cheia găsită în baie, am aruncat în interior toate obiectele menţionate în inventarul anexat, şi la moment am închis uşa, încuind-o şi sigilînd-o, iar cheia s-a luat de noi, spre a se înainta cu acest act. 

Comisar C. N. Nicolescu 
Ecaterina Slavici 
V. Siderescu

[NUMIREA ÎN COMISIUNEA DE INVENTARIERE A DOCUMENTELOR 
ISTORICE]

MINISTERUL CULTELOR 
ŞI INSTRUCŢIUNII PUBLICE 
DIVIZIUNEA ŞCOALELOR

Nr. 4219

3 mai 1884

Domnul meu, 

Am onoarea a vă notifica că am însărcinat şi pe d-l Eminescu, care se găseşte în Iaşi, a lua parte în Comisiunea pentru inventarierea documentelor istorice găsite la Sf. Nicolae. Primiţi, domnul meu, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni. 

p. Ministru Gr. Tocilescu 
p. Şeful Diviziei I. Vlădoianu

Domnului Burlă, Directorul Liceului din Iaşi

               {EminescuOpXVI 601}

[NUMIREA ÎN FUNCŢIA DE SUBBIBLIOTECAR]

Bucureşti, în 26 sept. 1884
MINISTERUL CULTELOR 
ŞI AL 
INSTRUCŢIUNII PUBLICE

Nr. 10875

Domnul Director, 

Domnul A. Filipide demisionînd din postul de subbibliotecar, am onoare a vă notifica că s-a numit în locu-i prin Înaltul decret al M. S. Regelui, N-o 2532 din 24 curent, domnul Mih. Eminescu, absolvent al Facultăţii de filozofie din Viena, fost revizor şcolar. 
Primiţi, domnule director, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni. 

p. Ministru Gr. Tocilescu 
p. Şef Divizie I. Vlădoianu
Domnului Director al Bibliotecii Centrale din Iaşi

[DECIZIA DE NUMIRE ÎN FUNCŢIA DE SUBBIBLIOTECAR]

Bucureşti, 29 septembrie

Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice

Prin decretul regal cu N-o 2532 din 24 septembre 1884, după propunerea făcută de d. ministru secretar de stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii Publice prin raportul N-o 10 519 d. M. Eminescu, absolvent al facultăţii filozofice din Viena, s-a numit în postul de subbibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iaşi în locul d-lui A. Philippide, demisionat. 

[ACORDAREA PENSIEI VIAGERE]

Adunarea deputaţilor. Şedinţa de la 2 martie 1888. 
D. Negruzzi are cuvîntul
D. I. Negruzzi: D-lor, sunt însărcinat din partea unui foarte mare număr de cetăţeni din deosebite părţi ale ţărei să depun o petiţiune pe biroul acestei onor. Camere, prin care se roagă ca să se acorde un ajutor viager nenorocitului poet naţional Mihail Eminescu. 
D-lor, precum vă este cunoscut tuturor, Eminescu, unul din talentele noastre poetice cele mai mari, se găseşte astăzi lovit de o boală grea şi cumplită, şi în acelaşi timp în cea mai mare sărăcie. 
Din această cauză, comuna oraşului său natal Botoşani după îndemnul concetăţenilor compătimitori, înscrisese în bugetul ei o modestă sumă de 100 lei pe lună, cu care să se poată veni în ajutorul acelui fiu talentat dar nenorocit al ei, însă fostul ministru de externe, d. Radu Mihai, neştiind sau poate nevoind să priceapă ce însemnătate are un mare talent poetic pentru popor, a şters din bugetul comunei Botoşani acea modestă sumă ce o hotărîse comuna ca ajutor pentru Eminescu. 
D-lor, odinioară, în vremile trecute, clasele aristocratice veneau ele singure în ajutorul bărbaţilor de talent săraci sau nenorociţi; astăzi însă în societatea democratică trebuie ca noi, Camera, care reprezentăm toate clasele sociale, să ne grăbim a sprijini pe bărbaţii de merit ai naţiunei. De aceea vă rog, d-lor deputaţi, să vă uniţi toţi cu mine şi să cerem ca de urgenţă să

601

               {EminescuOpXVI 602}

se dea o soluţiune favorabilă acestei petiţiuni, şi sunt gata a depune chiar un proiect de lege în privinţa aceasta. Fac apel la toţi d-nii, pentru că în această chestiune nu poate să fie vorba nici de maioritate, nici de minoritate. Şi în rîndurile d-voastre văd autori cu talent aci, poeţi ca d-nii Pruncu şi Neniţescu, văd scriitori însemnaţi ca d-nii Gane şi Xenopol, la d-lor mă adresez ca să vie în ajutorul meu, fac apel la banca ministerială, căci am onoarea să număr pe dînsa doi colegi ai mei, membri ai Academiei Romîne, pe d-nii Sturdza şi Aurelian, fac apel la d. Ghiţu, membru al Academiei, care ne prezidează astăzi şi la însuşi d. preşedinte al Academiei pe care avem fericirea şi onoarea de a-l vedea în mijlocul nostru, la d. M. Kogălniceanu, ca să binevoiască a se uni cu mine, ca chiar în sîmbăta viitoare dacă este cu putinţă să ne ocupăm de aceasta chestiune. Merg şi mai departe şi fac apel la toţi membrii tineri din această Cameră, de la cei cu ideile cele mai înaintate: d. V. Morţun, întîiul socialist, intrînd în reprezentaţiunea ţării, pînă la acel deputat care în discursurile sale a emis ideile cele mai reacţionare de un cuart de secol încoace, la d. Vasile Lascăr (aplauze din partea opoziţiunii), pentru ca cu toţii să ne unim să venim cît mai curînd în ajutorul lui Eminescu, care nu este nici al maiorităţii, nici al minorităţii, ci este al tuturor romînilor. (Aplauze)...... 

DESBAD, (1888), nr. 15, 5 mart., p. 178

II

Şedinţa din 2 aprilie 1888. 

D. I. Negruzzi dă citire următorului raport şi proiect de lege: 

Domnilor deputaţi, 

În şedinţa onor. Camere din.... s-a admis urgenţa pentru proiectul de lege ieşit din iniţiativa parlamentară şi relativ la acordarea unei pensiuni viagere poetului Mihail Eminescu În urma acestui vot, toate secţiunile onor. Camere, luîndu-l în discuţiune l-a adoptat fără modificare şi au numit delegaţi
Pentru secţiunea II D. C. Enescu; 
" " III " V. Lascăr; 
" " IV " Miltiade Tzoni; 
" " V " N. C. Popescu; 
" " VI " M. Kogălniceanu
" " VII " V. Epurescu, iar pentru secţiunea I pe subsemnatul. 
Comitetul delegaţilor întrunindu-se la rîndul său în 14 martie în lipsa d-lui M. Kogălniceanu, ales preşedinte, au avut mai întîi în vedere însemnatele merite ale lui Eminescu pentru literatură şi în special pentru poezia romînă; văzînd apoi că Eminescu este atins de o boală cronică foarte grea şi crudă care-l pune în imposibilitate absolută de a-şi cîştiga mijloacele de existenţă şi în sfîrşit luînd cunoştinţă de sărăcia desăvîrşită în care se află poetul, aşa încît este silit să trăiască din liberalităţile publicului generos, a crezut că este bine ca statul să-i vină în ajutor cu o pensiune viageră. Precum odinioară, în alte cazuri, Adunarea deputaţilor a dovedit că ştie să răsplătească pe acei din fiii ţărei care au lucrat la întărirea sentimentului patriotic, la răspîndirea luminei şi culturei în popor, tot astfel şi de astă dată comitetul crede că este bine ca statul să vină în ajutorul acelui tînăr şi nenorocit poet, care a contribuit atît de mult la înavuţirea limbei şi literaturei noastre naţionale. 
Din aceste motive, comitetul delegaţilor, admiţînd în unanimitate propunerea ieşită din iniţiativă parlamentară, a numit raportor pe subsemnatul şi l-a însărcinat să prezenteze onor. Camere următorul proiect de lege. 

Raportor, I. C. Negruzzi

PROIECT DE LEGE

Art. unic. - Se acordă d-lui Mihail Eminescu o pensiune viageră de 250 lei pe lună, care se va răspunde din casa statului. 
Raportor, I. C. Negruzzi
După adoptarea luării în consideraţiune şi a art. unic se pune la vot proiectul de lege în total: 

[... ]

               {EminescuOpXVI 603}

[... ]

D. Vicepreşedinte: Adunarea a adoptat proiectul de lege. 

III
Senatul
Şedinţa din 23 noiembrie 1888
D. preşedinte, general I. Em. Florescu: D. raportor Ganea e rugat a veni la tribună. 

D. N. Ganea, raportor citeşte următorul raport şi proiect de lege: 

Domnilor senatori, 

Camera legiuitoare, în şedinţa din 2 aprilie anul curent, a votat proiectul de lege, ieşit din iniţiativa parlamentară, prin care se acordă poetului M. Eminescu o pensiune viageră de 250 lei pe lună. 
Acest proiect, venind în dezbaterea onor. Senat, toate secţiunile l-au adoptat, fără nici o modificare, şi au numit delegaţi: 
Pentru secţiunea I pe D. George Chiţu; 
" " III " " V. A. Urechia; 
" " IV " " Al. V. Liteanu; 
" " V " " Al. Vilner; 
" " II " pe subsemnatul
Comitetul delegaţilor s-a întrunit astăzi, 23 curent, sub preşedenţia d-lui George Chiţu, şi
Avînd în vedere că Mihail Eminescu este unul din cei mai însemnaţi poeţi ai Romîniei, ale cărui scrieri sunt de o valoare recunoscută de toţi şi a cărui nume iubit şi popular va figura cu onoare în istoria literaturei noastre; 
Avînd în vedere că Eminescu, pe lîngă că este lipsit cu desăvîrşire de mijloace materiale, are nenorocirea de-a fi atins şi de o boală cronică foarte grea care-l pune în imposibilitate de a-şi cîştiga zilnica existenţă. 
În unanimitate a admis proiectul de lege aşa cum l-a votat onor. Cameră şi m-a însărcinat ca raportor de a vă ruga să binevoiţi a admite şi d-voastră această modestă, poate prea modestă, recompensă în comparaţie cu meritele nefericitului poet. Zic modestă, d-lor, căci dacă pînă acum Corpurile legiuitoare ale ţării au fost cu mîna largă, şi cu drept cuvînt, pentru a acorda pensiuni şi recompense oamenilor noştri politici, cari au lucrat la constituirea şi organizarea statului romîn, e o datorie sîntă pentru ele, acum că opera politică e aproape săvîrşită, de a întinde aceeaşi mînă generoasă şi acelor oameni cari s-au devotat unei alte munci mai ingrate, mai neproductive pentru dînşii, dar tot atît de folositoare ţărei, munca ştiinţifică şi literară. După produsul acestei munci intelectuale s-a măsurat în toate timpurile gradul de cultură al popoarelor. 
Sunt deci fericit, d-lor senatori, de-a fi astăzi la această tribună interpretul simţămîntului unanim al d-voastre, cari ştiţi aprecia înalta valoare literară a lui Mihail Eminescu, şi a aduce măcar o slabă uşurare crudelor sale suferinţi rugîndu-vă să binevoiţi a vota următorul proiect de lege. 
Raportor, N. Ganea

LEGE

Articol unic. Se acordă d-lui Mihail Eminescu o pensiune viageră de 250 lei pe lună care se va răspunde din casa statului. 
Această lege s-a votat de Adunarea deputaţilor în şedinţa de la 2 aprilie anul 1888, şi s-a adoptat cu majoritate de 57 voturi, contra 5. 

Preşedinte, D. Lecca
Secretar, I. Neniţescu

D. preşedinte, general I. Em. Florescu: Discuţiunea generală este deschisă. Cere cineva cuvîntul? 

603

               {EminescuOpXVI 604}

Voci: Nu, nu. 
 - Se pune la vot luarea în consideraţie şi art., cari se primesc. 
D. preşedinte, general I. Em. Florescu: Atunci păşim la vot cu bile; cine este pentru acordarea pensiunei va pune bilă albă la urna albă. 
 - D-nii senatori procedă la vot. 

D. preşedinte, general I. Em. Florescu: Rezultatul votului este: 

Votanţi....... 65
Bile albe...... 65

Prin urmare s-a primit legea cu unanimitate. (Aplauze)

DESBS, (1888), nr. 5, 25 nov., p. 40 - 41

IV

Partea oficială 
Ministerul de Finanţe

Carol I
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al Romîniei 
La toţi de faţă şi viitori, sănătate

Corpurile legiuitoare au adoptat şi Noi sancţionăm ce urmează: 

LEGE

Articol unic. - Se acordă d-lui Mihai Eminescu o pensiune viageră de lei 250 pe lună care se va răspunde din casa statului. 
Această lege s-a votat de Adunarea deputaţilor în şedinţa de la 2 aprilie 1888 şi s-a adoptat cu majoritatea de 57 voturi contra a 5. 

Preşedinte 
D. Lecca 
Secretar, I. Neniţescu

Această lege s-a votat în Senat în şedinţa de la 23 noiembre 1888 şi s-a adoptat cu majoritate de 65 voturi, contra a 2. 

Preşedinte 
I. Em. Florescu
Secretar, Petre Millo

Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul statului şi publicată în "Monitorul Oficial". 

Dat în Bucureşti, la 25 ianuarie 1889

[... ]

N-o 224

[PLATA CHIRIEI, IULIE - AUGUST 1888]

Bucureşti, 27 iulie
Chitanţă

L. n. 50. Am primit suma de lei noi cincizeci de la d. M. Eminescu, plata chiriei odăii de la 5 iuliu pînă la 5 august 1888. 

Herman Weinberger

604

               {EminescuOpXVI 605}

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna........ ziua........ 

Proces-Civil 
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV 
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU 
Interdicţie

I

Brăneanu, I. L. Caragiali, T. Maiorescu, I. Valentineanu, Dem. Laureanu

II
primul-procuror 
pe lîngă Tribunalul Ilfov

Nr. 6794/8 aprilie 1889 

Pr. 8 aprilie
Domnule Prim-Preşedinte, 

Am onoarea a vă înainta, pe lîngă aceasta, raportul medico-legal registrat la nr. 6033/89 privitor la alienatul MIHAIL EMINESCU şi vă rugăm să binevoiţi a dispune să se constituie curatelă care să administreze averea şi să îngrijească de persoana pacientului, care se află acum la casa de sănătate a dr. Şutzu, din str. Plantelor, nr. 1, luîndu-se măsuri pentru a fi interzis. 
Primiţi vă rog asigurarea consideraţiei noastre. 

prim-procuror 
G. A. Mavrus
D-sale 
Domnului Preşedinte

III
Primit la 18 aprilie 1889 
Nr 5383

D-l prim-procuror e rugat să binevoiască a ne recomanda un număr de 5 persoane, care au să compună consiliul de familie al d-lui Eminescu, rude sau, din lipsă, amici - aceasta spre a putea da curs cererii de îngrijire făcută de d-sa. 

f. f. urgent 
C. Nicolescu

IV

Subsemnaţii doctori în medicină, invitaţi de d-l prim-procuror prin adresa nr. 5717 a comunica starea facultăţii mintale a lui M. Eminescu, întrunindu-se astăzi 20 martie la Institutul "Caritatea", unde se află de aproape două luni, am procedat la cuvenita cercetare şi am constatat următoarele: 
D-l Mihail Eminescu, ca de ani 45, constituţie forte, nu prezintă pe suprafaţa corpului leziuni remarcabile. 
Figura sa este hebetană, căutătura este lipsită de expresiune, mişcările dezordonate, atitudinea puţin cuviincioasă. 

605

               {EminescuOpXVI 606}

La întrebările ce i le adresăm, nu răspunde direct, el pronunţă unele cuvinte cu o voce cîntătoare şi monotonă. Astfel: "bună dimineaţa, d. doctor daţi-mi două pachete de ţigări"; şi aceasta fie ziua, fie noaptea (seara), fie cu ţigarea în mînă, fie fără. Altă dată, ca un contra repetă monosilabe ce se pronunţă înaintea sa. În fine, uneori stînd singur esprimă monoloage fără sens. Această turburare este şi mai pronunţată din diferitele lui acte. 
Astfel, plimbîndu-se prin grădină, strînge fel de fel de obiecte de pe jos, pietricele, bucăţi de lemn, de hîrtie, ce le pune în buzunar, crezînd că aceste obiecte sunt de valoare; dar şi strică cu mîna şi rupe ce găseşte, aşternutul său, hainele sale, obiecte din casă; într-un moment reconstituie ca o trebuinţă de a-şi continua activitatea. 
Atenţiunea sa e total absentă, incapabil de a-şi fixa un moment răspunsurile sale ca fiind ca şi automatice şi maşinale. 
Digestiunea şi stomacul se execută normal, însă se observă o colă rectală ceea ce reclamă o îngrijire serioasă. 
De asemenea aflăm că sunt 6 ani de cînd a fost izbit de o manie ca aceasta, pentru care a fost internat şi căutat şi aci, şi în străinătate, de unde s-a întors calm, însă cu debilitate intelectuală. 
De atunci a mers urmîndu-se debilitatea, crescînd pînă acum două luni, cînd făcînd acte impulsive şi scandaluri, au provocat reaşezarea sa într-un arest special. 
Din cele sus descrise, subsemnaţii considerăm că d-l Mihail Eminescu este atins de alienaţie mintală în formă de demenţă, stare care reclamă şederea sa într-un institut, atît spre îngrijire şi căutare cît şi spre liniştirea publicului. 

Bucureşti 1889

Dr. Sutzu 
Dr. Petrescu

V

Nr 6488/1889 aprilie 21

D-lui Prim-Procuror, 

Referindu-ne la adresa nr. 6794/89, am onoarea a vă ruga să binevoiţi a ne comunica numele a 5 persoane rude, sau din lipsă, amici cu d-l Eminescu, pentru a putea compune consiliul de familie fără de care nu se poate da curs cererii de interdicţie făcută prin citata adresă, fiind prima formalitate cerută de lege art. 442 C. C. în asemenea cazuri. 

VI

D-lui Brăneanu, redactor-şef la "Romînia liberă"

Sunteţi rugat a vă prezenta în camera de curatelă a Tribunalului de urgenţă spre a da oarecari explicaţiuni relativ la familia alienatului M. Eminescu. 
N-o 7022 La Poliţie. 

VII

COMISARIATUL SECŢIEI A VI-A 

nr. 1617

Bucureşti, luna mai 18, anul 1889

Domnule preşedinte, 

Adresa nr. 7021, primită cu adresa dvs. nr. 7022, dîndu-se în primire adresantului, am onoarea a vă înainta dovada obţinută. 
Primiţi d-l preşedinte, încredinţarea osebitei mele consideraţiuni. 

Comisar 
[indescifrabil]

606

               {EminescuOpXVI 607}

VIII
645/89
Domniei sale
Domnului Preşedinte al Tribunalului Ilfov 
Secţia II C. C. 

IX

Jurnalul 2783/1889 
Titu Maiorescu, D. A. Laurian, I. L. Caragiale, Mihai Brăneanu, Ştefan Michăilescu

X
Nr. 8959

1889 iunie 4

D-lui Titu Maiorescu 
str. Mercur, N-o 1

Conform dispoziţiunilor jurnalului nr. 2783/89, am onoare a vă comunica că sunteţi confirmat membru în consiliul de familie al interzisului M. Eminescu, rugîndu-vă a vă convoca pentru ziua de 10 iunie curent pentru a vă da avizul conform art. 440 C. C. 

D. A. Laurian - director la jurnalul "Romînia liberă" 
I. L. Caragiale (de domiciliu se va întreba d. T. Maiorescu) 
M. Brăneanu - şef redacţie la "Romînia liberă" 
Ştefan Michăilescu - director la Minist. Cultelor 
Poliţia a le da. 

XI

Proces-verbal

Astăzi, 10 iunie 1889, subscrişii membri ai consiliului de familie instituit pentru d-l Mihail Eminescu, conform jurnalului Trib. Ilfov secţia II C. C. nr. 2783/89, examinînd situaţia d-lui Eminescu, conform art. 440 Codul civil, suntem de părere că, boala de care sufere acum în a doua şi cea mai grea recidivă reclamă neapărat interdicţia lui şi rînduirea unui tutor care să poată primi de la stat pensia lui viageră şi să poată îngriji de cuviincioasa întreţinere a interzisului. 
Bucureşti 10/22 iunie 1889

T. Maiorescu 
Dim. Laurian 
Şt. Michăilescu 
M. Brăneanu 
I. L. Caragiale

XII

Domnule preşedinte, 

Am onoare a depune cu aceasta procesul-verbal conţinînd rezultatul deliberărei noastre, asupra cazului pentru care am fost convocaţi şi despre care tratează jurnalul Trib., dos[ar]nr. 2783/89. 
Primiţi domnule preşedinte asigurarea distinsei mele stime. 

Bucureşti, 10 iunie 1889

T. Maiorescu

607

               {EminescuOpXVI 608}

XIII

2894, 12 iunie 1889
Avînd în vedere consiliul de familie al interzisului M. Eminescu depus, relativ la starea mintală a numitului. 
Avînd în vedere că facem cunoscut scris membrilor consiliului de familie, sunt de părere punerea numitului sub interdicţie. 
Avînd în vedere că, conform art. 442 C. C., urmează să delegăm un domn judecător care să ia interogatoriul. 

Pentru aceste motive
Tribunalul

deleagă pe d-l judecător Bursan a lua interogatoriul d-lui Mihail Eminescu, asistat de d-l procuror, conform art. 442 C. C. 

G. Bursan

XIV
TRIBUNALUL ILFOV 
SECŢIA II-a C. C. 

Nr. 9344

Domnule Jude, 

Am onoare a vă înainta dosarul nr. 645/89, rugîndu-vă a face să se execute Jurnalul nr. 2894/89. 

Preşedinte 
[indescifrabil]
D-sale 
D-lui Jude Bursan

XV

Interogatoriu

Luat la ospiciul d-lui dr. Sutzu. d-lui Mihail Eminescu, conform jurnalului nr. 2894/89. de noi G. G. Bursan, membru delegat prin zisul jurnal, asistat de d-l procuror Henryk Catargiu şi de adjunctul de grefă N. Ionescu, astăzi 13 iunie 1889: 

ÎNTREBARE
RĂSPUNS
Cum te chiamă? 
 - Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuşte cu puşca umplută cu pietre de diament cît oul de mare. 

Pentru ce a făcut asta? 
 - Pentru că eu fiind Matei Basarab, regele se temea ca să nu-i iau moştenirea. 

Ce ai să faci cînd te vei face bine? 
 - Am să fac botanică, zoologie, gramatică chinezească, grecească, italiană, sanscrită. Ştiu 64 limbi. 
Întrebîndu-l cine e d-l judecător 
Bursan (? )

 - d-l Laurian
Pe d-l Henryk Catargiu (? )
Cine e Petre Poenaru (? )
 - d-l Balsh
 - Răspunde că e un om bogat care are 48 moşii, 48 rîuri, 48 garduri, 48 case, 48 sate şi are avere de 48 milioane. 
Judecător 
Procuror 
Grefier
G. Bursan 
Catargiu 
N. Ionescu

               {EminescuOpXVI 609}

XVI
MEMBRII TRIB. ILFOV

Secţia II

Domnule preşedinte

Împlinindu-se dispoziţiunile adresei dvs. nr. 9344/89, am onoare a vă înainta interogatoriul luat d-lui Mihail Eminescu, împreună cu dos[arul] 645/89, 
Primiţi vă rog asigurarea consideraţiei. 

Judecător
Bursan

XVII
Primit la 13 iunie 1889

XVIII

645/89

Fiind încetat din viaţă
nu se va mai cita. 

XIX
3028 1889 iunie

TRIBUNALUL

Avînd în vedere că este ştiut publicamente că Mihail Eminescu, a cărei interdicţie a fost cerută, acum a încetat din viaţă în urma interogatoriului de către d-l judecător-delegat, 
avîndu-se în vedere că acest caz nu se mai poate da loc cererei de interdicţie a numitului, 
pentru acest motiv
dispunem închiderea dosarului şi punerea lui la arhivă. 

Jude 
Grefier
 [indescifrabil]

               {EminescuOpXVI 610}

               {EminescuOpXVI 611}

               {EminescuOpXVI 612}

               {EminescuOpXVI 613}

[ŞTEFAN ŞTEFUREAC]

Stimate Domnule! 

Fiindcă de cîteva ori, din lipsa numărului de membri recerut de statute, societatea n-a putut aduce deciziuni, şi astfeli rămîn nerezolvate cestiuni importante, prezidiul societăţii se află constrîns pe astă cale a te invita la şedinţa ordinarie, carea se va ţinea sîmbătă în 15 ianuariu a. c., st. n., la 7 ore seara. Locul adunării e: [... ]

De la prezidiul societăţii "Romînia" 
Viena în 12/1 1870

Şt. Ştefurea secretariu 

 Domniei sale Domnului M. Eminescu auditoriu de filozofie în Viena 

[NICOLAE ONCU]

Te rog să vii puţin pînă la mine îndată ce vei sosi. Te aştept acasă, pînă la 7 oare seara. Vino curînd. 

N. Oncu

[ŞERBAN EMINOVICI]

 Botoşani, 3/11 [1]872

Iubite Mihai

În absenţa tatei, astăzi am primit epistola ta cătră d-lui, din ea m-am informat, ceea ce foarte mult regret, cum că tu nici măcar te-ai [dus]* la Universitate, almintri ai [fi] trebuit să fi primit epistola mea care de mult timp ţi-am adresat (acolo la Universitate). Ieri chiar a fost vorba de tine, că de atîte săptămîni ai plecat, fără să ne fi înştiinţat pînă acum, şi că, dacă vei scrie, apoi numai ca să ţi se trimeată bani. Tata mîne trebuie să fie la Botoşani, // unde; aproape de 6 săptămîni mă aflu împreună cu Iorgu, care a fost foarte bolnav şi încă este. Toate aceste le vei afla mai cu deamănuntul din epistola care, dacă nu ai primit-o deja, o vei primi, mergînd la Academie. Trebuie să-ţi observ însă cum că tata, după cum s-a esprimat ieri, nu-ţi poate trimite bani înainte de 10 dechemvrie stilul vechi (22 stil nou) şi, chiar putînd, nu va vroi. Asta este aşa de sigur încît nici trebuie să mai aştepţi, de aceea ar fi bine să te adresezi la Junime, unde e posibile ca să ai mai multă trecere. Eu voi face împreună cu Iorgu tot ce ne va sta în putere pentru a-l îndupleca // ca să-ţi trimeată acum, dară sigur nu-ţi pot promite, căci nici nu are, pentru că ieri chiar trimise lui Drogli 100; pe lîngă asta apoi şi cheltuielele cu boala Iorgului în timp de 4 săptămîni au fost enorme. Salutări de la Iorgu, iară eu, îmbrăţişîndu-te, rămîn ca totdeuna al tău frate. 

Sper că-mi vei răspunde la epistola cea dintîi. 

               {EminescuOpXVI 614}

[TITU MAIORESCU]

Bucureşti, 17/29 1 [18]74

Domnule Eminescu, 

Cum stai cu doctoratul de filozofie? Îl faci în Berlin? Nu vreai mai bine să-l faci altundeva? Se-nţelege, numai în caz cînd nu ai avea încă pentru Berlin trieniul cerut, de care la alte universităţi mai mici ai fi dispensat. 
Fă bine, răspunde-mi la aceste întrebări, adresînd scrisoarea la Iaşi. 
În timpul din urmă mai mulţi dintre noi încep a avea oarecare influenţă asupra direcţiei lucrurilor în ţară şi se poate ca Ministerul Cultelor îndeosebi să fie încredinţat vreunuia din noi. În acest caz am dori să-ţi propunem dumitale catedra de filozofie la Universitatea din Iaşi, căci - după cît te cunosc - gimnaziul nu este pentru d-ta. 
Cum ştii însă, doctoratul - în sine o nimica toată - este folositor pentru regularitatea unei asemenea numiri. 
Te rog, să nu vezi în această întrebare mai mult decît cuprinde, în privinţa realizării practice. Sigur nu este încă nimic, deşi este foarte cu putinţă. În orice caz însă te rog să vezi şi în această întrebare un semn de atenţiune şi considerare, ce o avem toţi cei din cercul nostru pentru d-ta; asemenea cuvinte ar fi de prisos pentru alţii, căci ei ar simţi de la sine ceea ce se cuprinde în ele; dar pesimişti de felul d-tale trebuie, poate, să fie din cînd în cînd deşteptaţi din visul prea concentrat al microcosmului lor interior şi îndreptaţi în atenţia lor spre legăturile intime, ce-i uneşte cu noile încercări de viaţă în patria comună. 

Al d-tale ca totdeauna 
T. Maiorescu

               {EminescuOpXVI 615}

[TITU MAIORESCU]

Nr. 9943 
1875 oct. 8

Telegrama 

Eminescu revizor şcolar - Iaşi

Cînd trimiteţi chestionarul relativ la poeziile şi obiceiurile populare, cu care v-aţi însărcinat? răspundeţi astăzi. 

Ministru 

[TITU MAIORESCU]

Domnului Eminescu

[... ]

Iubite Domnule Eminescu, 

Şi scrisoarea d-tale cătră mine şi scrisoarea de mai nainte cătră Chibici le-am cetit, eu cu familia mea şi toţi amicii d-tale, cu o nespusă bucurie. Căci ne-au fost dovada sigură despre deplina d-tale însănătoşare. Nu te mira că-ţi vorbesc mai întîi de bucurie, deşi amîndouă scrisorile sunt triste şi concepute sub un fel de "deprimare a moralului", cum ar zice galomanii noştri. Căci eu cred că, tristeţea d-tale [fiind] trecătoare şi desigur neîntemeiată, pentru noi rămîne doar bucuria curată. 
Vezi, d-le Eminescu, diagnoza stării d-tale trecute este astăzi cu putinţă şi este absolut favorabilă. Se vede că din cauza căldurilor mari, ce erau pe la noi în iunie 1883, d-ta ai început a suferi o meningită sau inflamaţie a pieliţei creerilor, mai întîi acută apoi cronică, din care cauză ai avut un deliriu continuu de peste 5 luni, pînă cînd s-a terminat procesul inflamaţiunei. În tot timpul acestui vis îndelungat ai fost de o veselie exuberantă, încît e păcat că nu ai păstrat nici o aducere aminte a trecutului imediat. [... ] Ei, acum ai ieşit din vis, precum trebuiai să ieşi, şi ţi-ai recîştigat conştiinţa. De-aici nu poţi lua motiv pentru atîta greutate sufletească, cu tot pesimismul d-tale. Nici griji materiale nu trebuie să ai. În privinţa aceasta, iată cum stau lucrurile. Chibici pleacă poimîne, duminecă, la Viena şi va fi dar luni la 4 oare la d-ta în Ober-Doebling, precum ţi-am telegrafiat alaltăieri. El vine pentru ca, în înţelegere cu dr. Obersteiner şi după sfatul lui, să te scoată din institut şi să facă împreună cu d-ta o excursiune de vreo 6 săptămîni spre sudul Alpilor, poate pînă la Venezia, Padua sau Florenţa. Are mijloace băneşti pentru aceasta precum şi - se-nţelege - pentru împrospătarea garderobei d-tale, care va fi stat şi ea ca în vis în aceste 7 luni. 
După aceasta, dacă nu va fi indicată vreo cură la băi, la Hall de ex., vă veţi întoarce împreună în ţară, unde trebuie să te mai odihneşti cîteva luni, pentru a te întrema fiziceşte deplin. Teodor Rosetti te invită să petreci aceste luni la moşia lui Soleştii, unde îţi va pregăti primirea în modul cum îl vei dori d-ta. 
După aceasta, aşadar pe la august, în urma intervenirei Reginei (Carmen Sylva), care îţi poartă cel mai sincer interes, vei fi numit în vreo funcţie care să-ţi convină d. ex. bibliotecar al Universităţii. De aici înţelegi că despre vreo îngrijire pentru existenţa d-tale materială, în viitor, nu poate fi vorba. 
De vreai să ştii cu ce mijloace eşti susţinut deocamdată? Bine, domnule Eminescu, suntem noi aşa străini unii de alţii? Nu ştii d-ta iubirea şi (dacă-mi dai voie să întrebuinţez cuvîntul exact, deşi este mai tare) admiraţia adeseori entuziastă ce o am şi eu şi tot cercul nostru literar pentru d-ta, pentru poeziile d-tale, pentru toată lucrarea d-tale literară şi politică? Dar a fost o adevărată exploziune de iubire cu cari noi toţi prietenii d-tale şi (numai aceştia) am contribuit pentru puţinele trebuinţe materiale ce le reclamă situaţia. Şi n-ai fi făcut şi d-ta tot aşa din multul - puţinul ce l-ai fi avut cînd ar fi fost vorba de orice amic, necum de un amic de valoarea d-tale? 
Acum trebuie să mai ştii că volumul de poezii ţi l-a publicat Socec, după îndemnul meu în dechemvrie anul trecut, a avut cel mai mare succes, aşa încît Socec stă încă uimit. În aceste 7 săptămîni de la apariţiunea lui s-au vîndut 700 de exemplare; o mie este toată ediţia, şi de pe acum trebuie să te gîndeşti la ediţia doua, care va fi reclamată pe la toamnă şi în care vei putea face toate îndreptările ce le crezi de trebuinţă. Poeziile d-tale sunt astăzi cetite de toate cucoanele, de la Palat pînă la mahala la Tirchileşti, şi la întoarcerea în ţară te vei trezi cel mai popular scriitor al Romîniei. [... ] Aşa cam este, dar tot nu este rău, cînd te simţi primit cu atîta iubire de compatrioţii tăi. 

615

               {EminescuOpXVI 616}

Aşadar, fii fără grijă, redobîndeşte-ţi acea filozofie impersonală ce o aveai întotdeauna, adaogă-i ceva veselie şi petrece în excursia prin frumoasa Italie şi, la întoarcere, mai încălzeşte-ne mintea şi inima cu o rază din geniul d-tale poetic, care este şi va rămîne cea mai înaltă încorporare a inteligenţei romîne. 
La revedere cu bine şi o caldă strîngere de mînă de la toţi, de la toţi prietenii şi mai ales de la

al d-tale devotat 
T. Maiorescu

Mai scrie-mi cîte-un rînd din Italia, dacă ai vreme în mijlocul impresiilor de acolo. 

 [VERONICA MICLE]

9/1 1879
Titi al meu, 

Mai nu îndrăznesc a-ţi scrie, atîta mi-e teamă că vei fi supărat pe mine pentru că nu ţi-am scris pînă acuma. Nu voi deloc să mă dezvinovăţesc, căci în adevăr nu sunt vinovată; adevărata cauză e că, întîi, n-am avut timp liber, a doua, am fost trei săptămîni // bolnavă. 
Eu ştiu că eşti supărat pe mine, dar mai ştiu şi alta, adică că tu te vei dezmînia îndată ce vei ceti scrisoarea mea, poate să mă înşel, dar nu deznădăjduiesc că voi fi iertată de tine macar mai tîrziu. [... ], şi am multe a-ţi ierta ţie; va veni // un timp cînd ne vom trage socotelele şi vom sfîrşi tot cu pace. 
Îţi mulţămesc de atenţie ce-ai avut de a ne felicita; în felicitarea ta o idee foarte fină am observat; alţii nici nu a bagat de seamă; e vorba de adresă. 
Pînă la revedere te sărut de mii de ori şi nu te mînia tare dacă nu voi fi tocma aşa de esactă după cum doreşti şi după cum aşi vrea şi eu. 

Tolla

               {EminescuOpXVI 619}

 [ VERONICA MICLE]

Miţule iubit, 

De ce mă imitezi? Cînd îţi zic eu ţie "Dragul meu" tu îmi zici "Draga mea". Am să-ţi fac proces că-mi plagiezi dezmierdările, ştii că aceasta e o contravenţiune prevăzută cu penalitatea cutare, paragraf cutare, poate din procedura penală, prin urmare de-acu-nainte cată şi nu mă mai îngîna. 
Mă întrebi ce voiesc şi de ce sunt tristă? Am o mie şi una de cauze pentru întristare şi nici una pentru a fi veselă. 
Mă întrebi ce-mi lipseşte - toate îmi lipsesc, dar mai presus de toate Tu eşti care-mi lipseşti. 
Deprinsă de copilă chiar a fi sub aripile cuiva, îndată după moartea lui tu ai venit, te-am văzut şi m-ai mîngîiat, să mă crezi că mai nu am avut timpul să simt nici golul ce l-a lăsat în urma lui şi nici urmările neapărate a acelei dureroase pierderi. Acuma însă, cu cît vremea trece, cu cît mă întorc cu gîndul îndărăt, şi văzîndu-mă zilnic atît de singură, în prada gîndurilor, mă cuprinde o jale, dar o jale care e cu atîta mai periculoasă cu cît e mai ascunsă şi mai uniformă, astfeli că o simt cum, încet, încet, mă doboară. 
Mă întrebi, doreşti a şti de la mine că ce anume să faci, să-ţi spun dorinţa mea. Ştii ce vreau cu stăruinţă, ştii ce doresc? 
[... ]
Da, scumpul meu, voi, însă nu crede că această a mea dorinţă o aşi pune cîndva mai presus de cariera şi viitorul tău, [... ]
Să viu la Bucureşti, apoi da, să viu, dar tu ştii prea bine ce scump e drumul, dacă ai putea să-mi scoţi un liber-permis viu eu fuga şi cu iuţeala drumului de fier, mai iute nu pot. 
Mai săptămîna trecută am primit o scrisoare, scrisă cu plumbul, de la Hanrieta, în care mă lasă a înţelege că timp de 6 săptămîni a fost aşa de nenorocită încît m-a uitat nu numai pe mine, dar s-a uitat pe sine însăşi. 
Dacă într-adevăr scrisoarea mea din urmă e neclară în gîndiri şi sentimente este că lacrimile mă înecau, scriam fără să mai ştiu anume ce şi tot dusul şi voiajul cu turiştii e o minciună a mea, plăzmuită în mijlocul unei dureri sfîşietoare, instantaneu concepută în momentul cînd scriam. Miţule, oare fac bine că sunt aşa de sinceră de-ţi spun pînă şi minciunile pe care le inventez?! 
Eminescule, de ce mă îndemni să fac un lucru pe care tu nu-l poţi face şi pentru care nici mie nu mi-a dat 
Dumnezeu un talent deosebit, îmi zici să-ţi cer bani. Apoi, scumpul meu Bebe, eu sunt sigură că dacă tu ai avea un prisos mi-ai trimite, şi numai aşa îţi scriu şi acuma, cînd vei avea un prisos trimite-mi, dacă nu ai ce face cu el, fără însă a te priva tu. 
Cu aceasta te sărut din suflet şi te rog să crezi că sentimentele mele pentru tine sunt eterne acele de dragoste

Veronica

9 aprilie 7 oare dimineaţa, scriu în aşternut, aseară m-am culcat la 11 oare, de aceea sunt leneşă azi. Nu te leni şi-mi scrie. 

V. 

[VERONICA MICLE]

 Amicul meu, 

De eşti mînios, te rog să nu mai fii, de nu eşti, cu atîta mai bine, căci ştiu că eu n-am fost nici o clipă mînioasă pe tine de cînd te cunosc; prin urmare gîndeşte cu drag la mine, şi lasă-mă să-ţi spun ce fericire nespusă am simţit în sufletul meu cînd am văzut pe d-l M[aiorescu] // în casă la mine şi că pacea şi iertarea atît de mult dorite de mine le-am capatat. Ce să-ţi fac, tu ştii că eu sunt sinceră - ei bine, trebuie să mărturisesc că, precum era sărbătoare pentru mine cînd veneai tu să mă vezi, tot astfel, ba încă mai mult, am simţit cînd l-am văzut pe d-l M., şi aceasta din mai multe puncte de vedere, între care a fost şi acela că am vorbit de tine, ce anume ţi-oi spune la toamnă, cînd cred că ne vom vedea. 
Am auzit că tu eşti hotărît a trece în Asia, în America, *** dar cum rămîne istoria cu mine, pe mine cui mă laşi, pe mine care zici că mă iubeşti aşa de mult, să vede însă că ura e mai mare în sufletul tău decît chiar acea iubire nespusă de// care îţi plăcea să-mi vorbeşti atît de mult; sau poate că acea iubire a redus-o timpul la o simplă 

619

               {EminescuOpXVI 620}

şi neînsemnată amintire, pe care poate ţ-o mai redeşteptă numai această scrisoare, în cazul acesta chiar te aş ruga să nu te duci din Bucureşti, căci acolo eşti în societatea unui om care trebuie să-ţi ajungă şi să te despăgubească de orice alte pierderi. // Cred că ştii de cine-ţi vorbesc. 
 Iartă că scriu foarte rău, nu-mi este bine, dacă îmi dai voie să te sărut o dată, eu te sărut de mii de ori. 

Tolla 
Veronica
3 mai 1879, Iaşi

[VERONICA MICLE]
 Amicul meu, 

 În adînca durere de care sunt cuprinsă scrisoarea ta m-a făcut să plîng lacrimi de duioşie şi mîngîiere, şi poate mai mult decît oricînd am putut aprecia înălţarea sufletului tău - tu, care cunoşti starea sănătăţei mele, îţi poţi închipui această lovitură amară la ce stare a trebuit să mă reducă, sunt atît de slabă că abia pot cugeta şi mai nu pot lega o idee de alta, însă astfeli e nenorocirea // făpturei noastre omeneşti că nici macar nu putem fi lung timp nenorociţi, toate zilnic să pierd încet, încet, tabloul trist şi dureros să tot îndepărtează şi parcă mi[-i] groază cînd gîndesc că va veni o zi în care durerea mea de azi fără urmă va pieri. 
Eşti atît de generos încît mă întrebi de starea în care am rămas şi cu ce m-ai putea îndatori; cînd voi fi mai în putere şi mai liniştită ţi le voi spune toate, acuma // însă mă mărginesc a te ruga să-mi faci o suplică la Ministeriul de Culte în care să ceri din parte-mi să-mi acorde salarul răposatului pînă la regularea pensiunei; în suplică vei arăta că am două fete a cărora educaţie e abia la început şi să arăţi curat că nu am cu ce trăi; suplica o vei trimite la mine, să o prescriu. Pe urmă te voi ruga să-mi faci suplica pentru pensiune. Cogălniceanu a fost la înmormîntare şi mi-a promis multe. // Ţ-aş mai scrie dar nu mai pot, îmi tremură mîna. Te rog răspunde-mi. Adresa tot: Şcoala de Arte. 

Te salut din inimă 
Veronica

12 august 1879, Iaşi

[VERONICA MICLE]

16 august 1879

Amicul meu, 

Nu ştiu dacă o nenorocită ca mine mai poate avea dreptul de a-ţi face imputări; cu toată îndoiala însă, eu îmi permit a ţi le face, - de duminică ţi-am scris şi te-am rugat să fii bun să-mi faci o suplică la minister în care să ceri să // mi se acoarde leafa lui Micle de la Universitate, pînă la regularea pensiunei mele, şi, cum îţi spusei mai sus, de duminică tot aştept şi tu nu-mi răspunzi nimic. Acea scrisoare era totodată răspuns la mult duioasele tale şiruri, pe care se vede că într-un moment de negîndire mi le-ai adresat - iartă dacă sunt răutăcioasă, eu cred că toţi nenorociţii sunt răutăcioşi. 
 Pînă acuma n-am făcut nici un pas pentru a-mi regula pensiunea mea. Nu ştiu dacă te-ai supara de ţ-aş cere un sfat, anume, n-ar fi mai bine să viu eu însumi în Bucureşti mai tîrziu? Cred că astă data vei fi poate mai bun şi îmi vei răspunde. 

A d-tale amică 
Veronica

P. S. Scriu această scrisoare pe la 7 oare dimineaţa, în 16 august 1879. 

               {EminescuOpXVI 621}

[VERONICA MICLE]

 1 oară după miezul nopţei 2 septembrie 1879

Cît am admirat de mult poezia ta: Atît de fragedă.., cît am admirat-o pot oare să-ţi spun? Tu singur trebuie să o admiri tainic în sufletul tău şi să te închini la propria-ţi creaţiune ca la însăşi fiinţa pe care o divinizezi în ea. E un sentiment atît de înalt, atît de curat, atît de adînc - însă adresate unei fiinţi cu care din nefericire // sau din fericire poate eu nu mă pot nici măsura, nici compara (Elisabeth). Eminescule, acea poezie e simţită - şi d[o]ar eu am dispărut din inima ta - era oare altceva decît inima ta la care eu am ţinut, mult mai mult decît am avut aparenţa? Versurile tale m-au făcut durere să simt că o figură Souvereinement Superieure m-a alungat afară din sufletul tău, unde poate fără drept şi fără veste mă întrodusesem. Scriindu-ţi, plîng lacrimi de durere, durere nouă şi necunoscută // mie pînă acum, şi care poate e cu atîta mai amară cu cît îmi vine într-o stare deja destul de tristă. Să nu crezi că sunt suparată pe tine, din contra, daca îţi descriu toată starea sufletului meu o fac ca să ştiu cauza unei eterne resignări din parte-mi, a unei renunţări dureroase care mi o impun, pentru ca să te pun în poziţie de a nu-ţi nega faţă cu mine nici un moment individualitatea, de a nu fi ipocrit, şi ca să-mi poţi acorda drept mîngîiere [... ] Crezi tu că nu le-am presimţit toate aceste? Ce vrei, sunt nefericită că am un fel de a doua vedere şi gîcesc direct cîte îmi pregăteşte soarta, ce să-ţi mai spun, mă tem să nu-mi pierd după ce am pierdut tot, şi puţina minte ce mi-a rămas. Eminescule, nu le lua aceste ca reproşuri, poţi reproşa inimei ceva? Şi din iubirea ta trecută nu încerca să faci un act de conştiinţă pentru susţinerea unei cauze pentru care inima ta şi sufletul tău strigă că e pierdută. 

Amica ta 
Veronica

Dacă-ţi scriu este că plînsul nu m-ar lăsa să ţi le pot spune. 

[VERONICA MICLE]

[Bucureşti, 7 septembrie 1879]

Scumpul meu drag! 

Nu ştiu cum să încep, cum vei găsi această lettră roză! Nu mă mai recunosc după noaptea noastră întreagă. 

621

               {EminescuOpXVI 622}

Inimă bună, garoafe sîngerii, iubire şi numai iubire, scumpul meu drag: 
Ce-ai visat? Mă vei ierta? 
Un eco răspunde inimilor noastre în auz de dimineaţă. 
Scumpul meu Emin, să-l ascultăm mărit în noi. 
Cu totul, de-acum cu totul a ta

Veronica

[VERONICA MICLE]

Scumpul meu Eminescu, 

 În minutul în care-ţi scriu sunt atît de suparată cum nu-ţi poţi face ideie; de cînd am sosit în Iaşi necontenit am neplăceri şi certuri, şi, pe lîngă aceste toate, tăcerea ta mă omoară, de atîtea zile de cînd ţ-am scris şi aştept un răspuns de un rînd macar, // dar jeaba, nici mai ştiu unde mi-e capul. Mă întreb de m-ai putut uita aşa curînd şi cîte-mi mai trece prin minte ştie numai unul Dumnezeu. Aseară am stat pînă la 10 1/2 oare la doamna Humpel. Nu ştiu cum să te rog să-mi răspunzi macar de primirea acestor acte. 
Dorindu-te, te sărut. 

Veronica
23 oct. [1879]

 Duminică cred că mă mut. 

[VERONICA MICLE]
 Al meu iubit şi drăgălaş Eminescu mititel, 

 Nu-ţi poţi tu închipui cîtă linişte şi plăcere mi-au adus scrisoarea ta, eram deznădăjduită, nu ştiam ce s-a întîmplat, dar scrisoarea ta m-a mîngîiat şi m-a făcut fericită. 
Ieri am fost la judecătoria de pace să chem să ridice peceţile aplicate; pe drum m-am întîlnit cu Jacques Negruzzi. - Ei! de cînd prin // Iaşi, M-me Micle? De vreo cîteva zile. - Dar cum te-ai despărţit de Eminescu? - Mi-am terminat afacerile şi m-am întors, pare că m-am dus cu intenţia de a sta în Bucureşti? - Am să viu să te văd. - Numa nu acum, pînă nu mă voi muta, că nu am unde te primi. - Atunci după ce te vei muta. 
Tu ştii că la mine acasă e foarte uşor a spune: "Cocoana nu-i acasă", şi nu-i nici o suparare. El mi-a promis că mă va susţine în Cameră. Zoe îţi mulţumeşte de mii // de ori, era şi ea dezesperată, căci eu am primit îndărăt un plic trimis mie de Roşiu şi acuma nu-mi puteam închipui ce să va fi întîmplat cu suplica Zoi[i]. Eu, scumpul meu, mă mut cel mai tîrziu la 1 noiembrie, cînd voi avea atîta bucluc şi necaz că mă îngrozesc de pe acum. 
Cu aceste te sărut, te sărut, te sărut şi te mai sărut, petit Bebe a moi charmant şi nervos. 

Veronica ta
26 oct. 1879, Iaşi 

 Te rog să-mi faci cunoscută şi adresa locuinţei tale particulare, mă interesează mult. 

               {EminescuOpXVI 623}

[VERONICA MICLE]

 30 oct. 79 Dragul meu Eminescu, 

Aşa m-a cuprins urîtul de tare încît, pentru ca să scap de el, umblu cîte patru, cinci ore pe zi, ceea ce m-a adus la o stare de slăbiciune încît acuma abia îţi scriu, nu mă doare nimic, dar aproape îmi lipsesc puterile de a ţine condeiul în mînă - ce bine ar fi să tot slăbesc şi să mă sting! 
Mă bucur foarte mult că // fierul iodat îţi face aşa de bine, şi eu am luat două sute de pilule, însă cred că nu voi lua acum, mă mai las şi în voia soartei să văd ce-a mai fi. 
Într-una din zile m-am întîlnit pe stradă cu Jacques, mi-a zis că va veni să mă vadă, dar n-a venit pînă acum. Nu ştiu cum e pe la Bucureşti, pe la Iaşi avem călduri de vară, timp frumos, însă secetă mare care nu prea pro // mite un an îmbelşugat. Nu-ţi vine a crede că mă tem de arăturile mele, cînd îţi vorbesc pe tonul acesta? Dar a la rigueur ce ţ-aş mai scrie dacă nu şi de aceste, căci alte lucruri de-ţi voi scrie numai te zăpăcesc, de nu-mi poţi răspunde săptămîni întregi şi pare că răspunsurile schimbă întru ceva situaţia mea sau durerea sufletului meu? Ea rămîne tot aceea şi iar aceea, cu deosebire numai că am mai schimbat cîteva fraze. 
Simt necesitatea de a mă duce şi a mă tot duce şi cred că voi întreprinde o mică escursiune după Sf. George sau poate şi înainte, în tot cazul cred mai sigur după Paşti. 
E vorba de formarea unei mici societăţi de [... ], singurătatea şi suferinţa acestei ierni îmi zace pe suflet, trebuie să încerc s-o alung. Tu desigur nu-ţi vei da osteneala să te deranjez[i] pînă a veni prin Iaşi şi adică, vorbind la dreptul, ce însemnează şi venirea la pentru o zi, ca şi cînd zapcii 

               {EminescuOpXVI 624}

[VERONICA MICLE]

[7 noiembrie 1879]
 Eminescul meu scump, 

Astăzi sunt pline două luni de cînd am îndeplinit un vis visat atîta timp, un dor purtat cu atîta amar şi suferinţă; nu ştiu dacă pentru tine nu a dispărut tot farmecul închipuit de bogata ta fantezie după ce realitatea lucrurilor a înlocuit zborul imaginaţiunei; cît pentru mine, tu eşti şi vei fi pururea iubitul meu ideal, visat şi dorit într-un chip vag, nehotărît, chiar din copilăria mea. Mîne e ziua numelui tău; îmi pare destul de rău că nu pot macar să te sărut pe ochii tăi cei frumoşi; fă-mi să-i pot săruta cît mai în grabă şi să pot a-ţi cere iertare dacă poate din prostie te-am jignit cu ceva; tu, de mă iubeşti, desigur că mă vei ierta, şi vei veni la Iaşi, să ne mai îmbătăm unul de altul. Telegrafiază-mi de vii, te sărut dorindu-ţi toată fericirea lumii. 

Veronica

[VERONICA MICLE]

Eminescule al meu iubit şi dragalaş, 

La informaţiile care mi le ceri prin scrisoarea ta din urmă nu pot să-ţi răspund mai nimic; sunt lucruri care cu greu le-aşi putea confia unei scrisori; dacă răul n-a esistat la tine, atunci e o închipuire a mea şi o frică care m-a făcut asă-mi imaginez cine ştie ce; dacă însă vreun rău a esistat, // apoi pozitiv că s-a transmis; în tot cazul nu-i nimic, îţi voi esplica cînd vom fi împreună ce-i şi cum. Însă, ca o afirmaţiune a presupunerei mele, şi a temerilor mele, primesc scrisoarea ta din 31 oct., care, iartă-mă, e o mărturisire tainică a multor lucruri: "viaţa ta compusă din suferinţi fizice şi rele morale; doreşti ca amorul unui nenorocit ca tine să nu fi aruncat o umbră în viaţa mea senină; iubeşte-mă şi-mi artă păcatele", ce înseamnă toate aceste? Şi eu, care descoperisem // ceva nu aveam dreptul să cred că, deşi tîrziu, dar totuşi vii a-mi destăinui lucruri pe care din cine ştie ce cauze mi le-ai negat înainte? În fine, scumpul şi iubitul meu, poate că sunt un cap atît de sec şi de nerod de nu mai înţeleg macar cuprinsul scrisorilor care-mi vin de la fiinţa care o iubesc atîta pe pămînt! Am început a mă-ndoi de mine însumi, nu mai văd clar, nu mă pot bine orienta, vai de sufletul meu! E aşa de trist a fi // singură şi a avea în jurul tău fiinţi care-şi pun în tine toată speranţa, şi cînd te simţi aşa de slabă de-a-i putea ajuta! 
Eminescul meu, vom mai vorbi dacă va vrea bunul D-zeu, pentru care sfîrşit te rog şi te rog şi iar te rog să vii de aniversara Junimei, căci te aştept cu-n dor nespus, te aştept ca pe singurul meu mîngîitor, căci, după cum ţ-am mai spus, eşti singurul punct luminos al vieţei mele întunecate de greutăţi, de griji şi de necazuri. În două scrisori nu te-ai iscălit "al tău pentru totdeauna", pentru ce? 

A ta pe vecie, 
Veronica

7 noiembrie 1879, Iaşi

[VERONICA MICLE]
 Scumpul şi iubitul meu Emin, 

Iată-mă la cuibuşorul meu, unde numai tu îmi lipseşti ca să mă cred în cer! 
Mie nu mi-a fost frig pe drum, căci vremea era moale - cum să zice pe la noi - însă m-am obosit din cauza nesomnului aşa de tare încît m-a apucat migrena mea ce obicinuită. Să crezi că eu // am un presentiment atît de pronunţat că mai l-aşi putea numi seconde vue. Ce-ţi pare ţie? Eu prevedeam o moarte, să-nţelege că mă temeam să nu fie în familia mea; pe lîngă arcul academiei întîlnesc pe vlădica Bubulescu în trăsură cu un alt preot, pe strada Banului altă trăsură cu alţi preoţi, să-nţelege că i-am dat naibi[i] şi, cu inima îngrijită, vin acasă; m-am // liniştit văzînd că vine

624

               {EminescuOpXVI 625}

Valerie voioasă întru întîmpinarea mea; ce era însă?; în acel moment preoţii ce-i văzusem să duceau să îngroape pe cocoana Marghioala, soţia părintelui Ionescu, tu ştii că eu eram în de aproape relaţii cu dînsa, poţi să-ţi închipui regretul ce l-am simţit la această tristă noutate, m-aşi fi dus la înmormîntare dar n-am putut. 
Nu lua în mine de rău comunicarea ce ţ-o fac, dar tu ştii că tu eşti acela căruia-mi place a confia tot ce să petrece În sufletul meu, şi, cînd îţi voi spune că în acest moment în sufletul meu se deşteaptă o gingaşă şi drăgalaşă simţire pentru scumpul meu Eminescu şi că îmi place imediat a i-o confia şi comunica, ce vei zice tu? 
Spune din parte-mi complimente familiei Slavici, iar tu primeşte mii şi dulci sărutări de la a ta

Veronica 

7 decembrie 1879, Iaşi

[VERONICA MICLE]

Mîţîcule iubit şi dragalaş, 

 Dacă nu ţ-am mai scris pînă acuma cauza e că nu voiam să se încrucişeze din nou scrisorile noastre. am voit să o primesc pe a ta şi apoi să-ţi răspund. 
Tu-mi scrii aşa de puţin încît abia o deschid şi o şi sfîrşesc de cetit; Eminule, nu voiesc ca tu să-mi scrii tot scrisori de o coală întreagă, căci ştiu că nu ai timp, dar nici aşa de scurte // te întreb de-mi pot plăcea! 
 Superstiţioasă şi fatalistă după cum mă ştii, scrisorile tale sunt singurele, cînd tu nu eşti faţă, cari mă mai asigură şi mă mai liniştesc; afară de aceea, atîtea griji şi necazuri nu au oare dreptul la o mică mîngîiere! Şi tu ştii aşa de frumos a mîngîie! Şi mîngîierile tale îmi sunt atît de scumpe şi de priincioase, miţicule! 
Scrie-mi dar mai multişor, căci ştiu că ai timp cînd voieşti; nu mai spun nici un cuvînt de afaceri, mi-[i] groază să le mai amintesc. 
Te sărut de mii de ori şi te doresc din suflet

a ta Veronica
12 decembrie 1879, Iaşi 

[VERONICA MICLE]

 3 ianuarie 1880

Eminescul meu, 

Deşi mă hotărîsem a nu-ţi mai scrie, pentru a nu te mai provoca la răspunsuri cari mi se pare că ţi le storc cum ai stoarce apă din piatră, totuşi, primind astăzi scrisoarea ta dimpreună cu Paris-Murcie reîncep din nou, nu pentru alta, // ci numai pentru a-ţi spune că îndaratnica-ţi tăcere mi-a zdrobit sufletul în aşa măsură că opt zile am plîns ca o nebună şi acum sufăr şi simt tristul rezultat al lacrimilor mele. Ce-ţi pasă ţie! O ştiu ş-o simt mai mult decît crezi. Ce să-ţi mai spun, mă aflu subt impresiunea unei dureri sufleteşti adînci // din care nimic nu mă poate răpi - şi totuşi cred că, de te-aşi vedea, poate totul s-ar schimba; ce vrei, sunt fiinţă ticăloasă, mi-eşti drag, cine ce eşti! Cogalniceano mi-a telegrafiat că Consiliul de Miniştri mi-a recunoscut dreptul la pensie pe toţi anii de serviciu a răposatului. 
Te sărut, răutăciosule ce eşti, şi-ţi mulţumesc pentru Paris-Murcie. 

Veronica

625

               {EminescuOpXVI 626}

[VERONICA MICLE]

Eminescule, 
 Pare că iar sunt supărată pe tine; vorbind la dreptul, tare mi[-i] ciudă pe tine. De ce nu vii la Iaşi? De ce mă laşi să cerşitoresc în aşa mod fiinţa ta? Cînd, fără multă cheltuială, tu poţi veni, şi unde eu îţi ofer o ospitalitate care tu trebuie să o primeşti, deşi poate nu e splendidă. 
Ţie îţi este uşor a-mi zice "nu merge nicăieri", apoi, scumpul meu, tocmai asta-i cauza pentru care m[i]-i aşa de urît încît îmi vine să plec în lume. Toată ziua şi toată noaptea singură, // sunt pradă gîndurilor mele. Aştept cu nerăbdare primăvara, să mă duc, să mă duc şi să mă tot duc! 
Scumpul meu "Emin, te rog trimete mai curînd la "Convorbiri literare" cea din urmă a ta poezie, ca să o pot şi eu ceti. Ţi-aş mai scrie multe, dar mă tem să nu te prea obosesc cu lungile mele scrisori. 

Te sărut din suflet
Veronica
13 ianuarie 1880, Iaşi

[VERONICA MICLE]
Miţicule iubit, 

 Scrisoarea ta din 14 abia azi în 17 o primesc; cauza e că poşta noastră e ca vai de capul ei de cînd cu nenorocirea arderei palatului administrativ. Miţicule, să fi văzut tu ce spectacol trist înfăţişa, nu edificiul în flacări, mi se părea aceasta mai puţin, dar mobilierul acela mult aruncat pe fereşti, dosarele acele de zeci de ani aruncate în voia soarţei şi pe urmă adunate una // cîte una bucăţele de hîrtii, una din dreapta alta din stînga, toate acele, zic, formau un tablou jalnic de văzut. Focul să zice c-ar fi luat din odaia unde era arhiva prefecturei, aceasta e întîia versiune, şi mie mi se pare că aceasta e cea adevarată; destul e că bietul palat au ars. 
Eminule, tu-mi scrii că-mi trimiţi "Tararale" şi "Farfarale", nu le-am primit, miţule! Să vede că tot din cauza haosului în care să găseşte încă poşta. 
 Eminescul meu iubit, tu-mi scrii aşa de frumos cîteodată, şi cîteodată numa, ia aşa. Miţule Răutăcios; eu am sfîrşit de tradus nuvela Ramura de liliac, nu ştiu dacă îi vei face distinsa onoare de-a o publica ca foileton în jurnalul pe care tu îl redactezi? 
Miţule, nu ştii tu cînd va veni în Cameră petiţiunea mea? 
Eu mai mult decît tine doresc să mi se lămurească odată starea mea, căci atunci adevărat că, ca o pasere nebună, aş zbura // drept la tine, nu te-aşi mai ruga atîta, dar tiptil aşi veni şi te-aşi surprinde cine ştie în ce flagrante delicte. 
Miţule, îmi eşti drag şi te doresc, nu găseşti tu aceasta natural? Afară de aceea [... ] amintesc de-atîtea lucruri, de-atîtea vorbe, şi mă întreb unde eşti? Deşi ştiu că eşti departe! 
Te sărut şi te sărut şi iar te sărut cînd eşti bun şi-mi scrii, cînd nu, apoi te ocăresc, acum-însă te sărut. 

Veronica

17 ianuarie 1880

[VERONICA MICLE]

Scumpul meu Eminescu, 

 Am primit "Scrîncioabele" şi "Farfaralele" pe cari ai avut nespusa bunătate a mi le trimite; într-adevăr, în starea mea de izolare în care trăiesc, cetitul mă mai distrage puţin, dar adevărat că numai puţin! Presupun însă că tu le cumperi aceste jurnale, în cazul acesta te rog nu // mi le mai trimite. 

626

               {EminescuOpXVI 627}

Acuma, după ce toate chestiile cele mai importante Camera le-a isprăvit, te rog, scumpul meu Eminescu, mai vorbeşte cu Conta să mai aducă aminte lui Chiţu despre mine şi petiţiunea mea din Cameră. 
Ţ-aş mai scrie, dar mă întreb ce? Acele şi iar acele simţiri pe care tu le ştii, dorinţi pe care ţi le-am spus şi care nu le poţi îndeplini, adică să vii la Iaşi. Prin urmare, tristă şi supărată, le sărut de mii de ori. 

Veronica

23 ianuarie 1880, Iaşi. 

[VERONICA MICLE]

Domnule Eminescu, 
 Graţie intervenirei d-lui Carageale am capatat după 2 săptămîni un răspuns de la d-ta. 
Te îngrozeşte roiul de epitete ce o fi plăsmuit mintea mea, fii în pace şi liniştit, la adresa d-tale nu mai am nici un cuvînt de îndreptat; eu sunt prea grosolană, desigur, pentru ca să pot înţelege gingăşia amorului, poetica atenţiune ce d-ta îmi acorzi mie; astfeli fiind, prefer mai bine să renunţ la o legătură care nu e sub nici un raport compatibilă cu fiinţa mea, în urmare deci, te rog, totul să fie de azi înainte rupt şi stîns între noi; cred că-ţi voi face aceasta un serviciu imens, te voi descarca de povara, de grija care-ţi apasă umerii şi care te face să-ţi iei lumea în cap. Fii liber de azi înainte de orice ar atinge persoana mea, că-mi va fi bine sau rău, că voi trăi sau voi pieri puţin să-ţi pese, după cum şi eu, din minutul în care-ţi scriu, mă lepăd de tine şi chiar de amintirea ta; îţi poţi închipui ce urme plăcute mi-a lăsat; am făcut caz puţin de ele, crezînd că cel puţin vei avea inimă; să poate chiar s-o şi ai, dar repet că cu nu sunt atît de fină pentru a putea să o apreciez şi las dar unei alteia însărcinarea şi norocul de a se bucura cu plenitudine de toată fericirea pe care vei fi în stare să i-o pricinuieşti. 
Nu pot însă să mă despart de d-ta, să sfîrşesc această scrisoare, fără de-a-ţi mulţămi // de multe şi nenumărate servicii, prevenienţe şi îndatoriri pe care mi le-ai făcut în amîndouă rîndurile cînd am fost în Bucureşti; lucruri pentru care vei avea totdeauna un titlu la recunoştinţa mea. 
Creangă de liliac, într-o zi cu bună dispoziţie de voi fi, o voi trimite d-lui Caragiale, cu care ocazie îi voi mulţămi de nespusa înrîurire pe care a întrebuinţat-o asupra d-tale pentru a mă îndatori. 
Primeşte, d-le Eminescu, cu această ocazie, urările mele da fericire, de pace, de linişte, de iubire fericită, de viitor strălucit, de noroc, de sănătate, pe care pentru cea din urmă dată ţi le doresc

Veronica

30 ianuarie 1880, Iaşi

[VERONICA MICLE]

Domnule Eminesco, 

 Am primit scrisoarea d-voastră, regret că conţine atîtea fraze duioase pe care vă mărturisesc că nu le mai pot crede şi prin urmare, vă rog, nu consideraţi această scrisoare a mea ca răspuns, căci n-aşi avea ce răspunde, însă mă, simt datoare a vă da oarecare detaile relative la sorioara d-voastră, care // mi-a făcut nespusa plăcere şi fericire de-a o vedea şi de-a o cunoaşte şi de-a o putea, deşi în puţine zile, dar destule pentru ca să pot aprecia toată înălţarea sufletului său. 
D-sa a venit la Iaşi sigură în speranţa că [vă] va găsi pe d-voastră la Iaşi, ca să vă vadă şi să vă vorbească. 
D-le Eminescu, vă rog să nu-mi atribuiţi cîtuşi de // puţin zorul depeşelor care le-aţi primit, nu aşi fi avut nicicînd curajul de-a vă chema pentru dorul meu într-un mod aşa de espres. Domnişoara însă, ca sora d-voastră, a avut şi dreptul şi curajul. 

627

               {EminescuOpXVI 628}

D-sa pleacă azi cu trenul de la 4 1/2 spre Botoşani. 
Cu această ocazie vă anunţ că duminică să va celebra la Brăila căsătoria fratelui d-voastră Matei cu o domnişoară de acolo, // taica d-voastră va pleca joi la Brăila; domnişoara nu va merge la nuntă, Te sărut, Miţicule rău şi rău şi nespus de rău

Veronica
6 februarie 1880, Iaşi

[VERONICA MICLE]
 21 mai 1881 4 oare de dimineaţă 

Amicul meu, 

 Există adevăr în lume, şi fericirea este ea sau nu dată omului pe pămînt? Sunt întrebări care eu cred că vor rămîne pururea ca întrebări, şi a le căuta răspunsul e cea mai mare nebunie la care un biet muritor să poată expune în viaţă. 
Scrisoarea d-tale este ea expresiunea simţirei adevărate? Nu voi să ştiu. Comedia vieţii are trebuinţă de arta şcoalei celei mai înalte. şi mai fericit acel ce-şi ştie juca mai // bine rolul pe care soarta i-l dă în mod absolut şi fatal, fără ca să-i lese cel puţin plăcerea alegerii acelui rol. 
Simţit-ai d-ta vreodată cît de puţin pentru mine - nu ştiu; mi-aţi spus însă şi eu am crezut; şi astăzi, de puneţi d-voastră vreun interes cît de mic pe acele scrisori, scrise cu lacrime de foc - nici asta n-o pot şti, şi neştiinţii nimic nu-i poţi opune decît încredere sau neîncredere. Să vă cred, sau să nu vă cred, trebuie să vă fie foarte indiferent, // după cum v-au fost indiferente şi iubirea şi durerea mea. 
Însă dacă, spre mîngîierea sufletului meu, acele sincere mărturisiri de durerea cîtă mi-a pricinuit, nu aceea că nu am devenit soţia d-tale, dar că v-am pierdut sufleteşte, vă sunt de oarecare preţ, păstraţi-le. În viaţa asta de zbucium şi amar adeseori amintirea unei afecţii cît de mici ne alungă cel puţin gîndurile triste şi dureroase; citindu-le, eu cred că v-ar putea aduce chiar o bucurie retrospectivă, dacă această expresie nu e prea hazardată, căci în ele nu e vorba // de-o simplă afecţie, în ele sunt cuprinse şi iubirea şi durerea, duse pînă la exaltare, şi pe care nu le tăgăduiesc; făcut-am bine, făcut-am rău? Cine o poate şti şi pe aceasta! D-voastră ştiţi că eu am aceea ce numesc francejii la rage d'ecrire şi v-aş scrie, desigur, mult mai multe, însă să apropie oara trenului şi plec la Pomîrla. Încă din anul trecut Eugenie mi-a făcut amendă onorabilă şi ne-am împăcat, încît de mult plănuiam să merg la dînsa şi mă duceam chiar la 1 mai, însă ploile m-au împiedecat, acum să vede // că s-a împlinit ceasul şi trebuie să plec, atmosfera Iaşului de mult mă apasă şi mă îneacă. 
Amicul meu, de ce-mi săruţi mîna, nu te temi că vei face pe cineva geloasă? Cum respect foarte mult sentimentele şi n-aşi voi, Doamne păzeşte, să planeze nici umbra mea pe-acolo pe unde-i sufletul d-tale şi pe unde al meu, chiar de-ar voi, nu mai are ce căta. Astfeli ca, voind // să-l exilez mai mult, îl duc la Pomîrla. 
Îmi pare rău că nu e în uz a se zice bărbaţilor "sărut mîna mică şi rece", căci nu ştiu cum să-mi închei scrisoarea. 
[... ]

Veronica Micle

               {EminescuOpXVI 629}

[VERONICA MICLE]
august 1881

Domnul meu, 

 Ai indulgenţa şi mă citeşte, căci ceea ce fac eu nu numai că e de rîs pentru veacul nostru, dar e ceva pe care ambiţiune mai puternică decît a mea desigur că o condamnează; am rîs şi cu de stări ca ale mele; dar, ce vrei, sunt prea sinceră pentru a nu le mărturisi: îmi eşti încă drag şi atît timp cîtă vreme vei fi în sunetul meu nu voi putea avea tăria de a nu-ţi scrie. Ştiu foarte bine cît risc, // simt foarte bine toată umilinţa pe care o încearcă sărmanele mele scrisori, şi prin ele eu, simt şi parcă văz rîsul batjocoritor cu care întîmpini orice frază, şi cu toate acestea, sub chiar povara zdrobitoare a acestor simţiri, uite, îţi scriu şi-ţi spun că mi-eşti drag, că te doresc, c-aş vrea să te văz macar pe stradă, o clipă, o clipă şi numai o clipă. Ai păcătui mai mult decît cît ai păcătuit faţă de mine dacă ai crede că vreo idee preconcepută sau vreo speranţă mă îndeamnă a-ţi // scrie, nimic, numai singura plăcere pe care o am în minutul în care scriu. Ce abis este sufletul meu şi în genere al oricărei femei! Noi punem sufletul pe hîrtie. Ce puneţi d-voastră bărbaţii, scumpul meu Eminescu? Ca un adînc cugetător, ca un scrutator al inimei omeneşti cred că mi-ai putea răspunde. În scrisorile d-tale, pe care, în momentul cînd voi mai gîndi la cel ce le-a scris, o să vi le trimit, găsesc: "al tău şi dincolo de mormînt". Da, să vede atunci că vei fi al meu, dar pînă atunci eu în zadar cer de la d[octo]ri acid prusic // şi nu vrea nimeni să mi-l deie. Dă-mi-l d-ta, care îl poţi procura mai uşor; ştii că de un an încoace mă cuget care ar fi moartea cea mai fără agonie. Odată ziceai să murim împreună, ce de fraze! Dar, cum zice proverbul: Si nous pouvions vivre et mourir au moins sans phrases ar fi ceva de lumea aceasta; să ne mîngîiem însă că, într-un fel sau un altul, vom muri. Te cred prea cavaler ca să nu-mi răspunzi; cîte fraze înşiri zilnic pe hîrtie, cîte ai înşirat la adresa mea, cîte o să mai scrii încă pînă vei muri, cine le poate cuprinde în mintea // sa, nime; scrie-mi dar, spune-mi ce faci, cu ce îţi petreci timpul. Hanrieta îmi scrie că nu vrei cu nici un chip să-i răspunzi. De ce eşti rău cu ea care ţ-a fost totdauna bună şi de care pînă vei muri nu ştii cît te poate încă îndatori; nu mai voi să-ţi spun că pretindeai a o iubi, căci ce-nseninează la bărbaţi iubire? Cuvînt fără sens pentru inima lor, iubirea bărbaţilor e o cerinţă materială, fie pentru orice femeie: de e soră e un interes material, de e de părinte asemenea, // de e pentru o femeie străină [asemenea]. D-ta mai mult decît oricine eşti în stare a şti ce însemnează iubirea în sufletul unui bărbat, ferice de acea femeie care ştie a utiliza acele momente de stări sufleteşti ale unui bărbat, în fine, sau a le utiliza sau a le despreţui, după împrejurări. Îţi aduci aminte ce proastă am fost eu, ce nebună şi ce neghioabă, dar aşa-i: amorul adevărat e plin de încredere, mai adauge lipsa mea de spirit gheşeftăresc şi te miră de ce-ţi mai scriu şi // de ce te-am prăpădit şi de ce nu mă mîngîi şi de ce mai plîng? La deschiderea Camerilor sper să viu la Bucureşti, trebuie să-mi spui mai nainte de vei veni să mă vezi, căci, în cazul de ştiu că nu vii să mă vezi, nici nu viu în Bucureşti. Şi de ce nu m-ai vedea! Ar fi o vizită [... ], vei fi aşa de străin de mine încît nici nu ţi-aşi vorbi nimic din cele trecute, căci soluţiunea ce a luat legătura noastră, deşi..., deşi..., dar poate că e acea mai poetică şi deci, deşi nu sunt ceva lucru mare în poezie, dar totuşi te-am înţeles // chiar în ciuda năsoasei de M-me Kremnitz, [... ], pe care d-ta mi-ai descris-o aşa de urît şi pe care ştiu că o ureşti pentru faptele sale şi pentru pretenţiile de femme de lettre. 
Eminescu meu, va veni un timp cînd vei simţi toată amărăciunea mea de a mă fi sacrificat pe mine, idolul tău de altădată, unor considerente care nu-şi vor da nicicînd nimic din ceea ce te lasă a întrevedea, şi nimic din cele pierdute Cu distinsă stimă, aştept răspuns. 
Veronica Micle

               {EminescuOpXVI 630}

[VERONICA MICLE] 

[1 septembrie 1881]

Domnul meu. 

 Iarăşi vă scriu şi vă scriu numai şi numai pentru a vă ruga să-mi reînapoiaţi corespondenţa mea. Nu ştiu cum aş putea să vă vorbesc, prin această scrisoare, spre a vă convinge mai bine că, precum odinioară m-aţi fi făcut fericită prin un refuz de asemenea natură, astăzi vă jur şi vă mărturisesc că nimic nu mi-ar face mai fericită decît atunci cînd aş avea atîtea trecere la d-voastră // ca să daţi ascultare cererii mele. 
Cu ştiuta mea veselie de suflet, pe cari am recîştigat-o, vă scriu aceste rînduri şi vă iert că aţi încetat de-a mă iubi şi doresc ca Dumnezeu să vă facă parte de iubire în astă lume; nu voi ierta însă nicicînd, şi însuşi Cel de sus nu vă va ierta răul pe care mi l-aţi făcut cu plină inimă şi conştiinţă. Este drept, d-le Eminescu, că eu sunt vinovată într-atît întru cît, citind adînc în sufletul d-voastră, ca într-o carte deschisă, ştiam de mult cu cine aveam a face, dovadă că din // fir a păr vorbele mele s-au îndeplinit. Nici aştept, nici voiesc să afirmaţi cele ce vi le spun, căci, prin sinceritatea şi francheţa mea, am făcut destulă esperienţă pentru ca să ştiu azi cît plătesc cuvintele de adevăr, lealitate, caracter şi conştiinţă cînd ai darul a şti uza de ele la timp şi la ocazie! 

630

               {EminescuOpXVI 631}

Nu vă oţeriţi, vă rog; ceea ce vă scriu e mai mult o apreciare generală contra d-voastră, nu mai am nici ciudă, nici ură, şi nici nu vă mai scriu decît cu // intenţie şi dorinţa de a recapata scrisorile, scrise desigur în momente de exaltare sufletească. 
Am rugat chiar şi pe d-l Bădescu, confidentul d-voastră, să vă vorbească de acele scrisori şi să vă roage şi dînsul ca să nu le mai păstraţi, căci toată fericirea mea atîrnă de ele. Cred, d-le Eminescu, că nu vei avea cruzimea de suflet de a-mi refuza singurul bine care eşti în stare să mi-l faci şi // îmi vei retrimite scrisorile. 
 Rămîn, cu distinsă stimă, 

Veronica Micle

1 septembrie 1881, Iaşi

Bucureşti, 9/21 decembrie 1881

[VERONICA MICLE]

Amicul meu, 

Puteţi veni mîine seară, 10 decembrie, de la 7 oare seara înainte; ziua mai nu sunt deloc acasă. 
Rămîn, cu distinsă stimă şi consideraţie, 

Veronica Micle 

Iertaţi dacă nu franc[ h]ez scrisoare[a], nu am mărunţi la îndemînă

Muzeul memorial "Mihai Eminescu" Ipoteşti (jud. Botoşani)

[VERONICA MICLE]

Eminescu al meu, singurul şi unicul obiect al dragostei mele, singurul şi unicul motiv al durerii şi fericirii mele iată că pot în sfîrşit să-ţi scriu o dată cu pornire duioasă şi iubire. 
Binecuvîntez fatalitatea care, după ce m-a făcut să vărs lacrimi amare, mă lasă acum să nu mai îmi stăpînesc lacrimile de fericire, cari sunt cu mult mai rebele decît cele din alte dăţi. 
Să-ţi mai spun iarăşi că îmi eşti drag şi în ce măsură umpli golul acestei vieţi neînţelese şi cum aduci tu pace în sufletul meu, care poate nu-i decît un abis dintre cele mai nepătrunse şi în care icoana ta fermecătoare s-a gravat pe veci! 
Pentru un om care are ambiţia cavalerismului încetarea unei corespondenţe trebuie să fie foarte semnificativă; eu nu voi face nici un demers ca să-mi capăt scrisorile, lucrul trebuie să vie de la sine. 
Dacă între tine şi mine e dragoste, noi trebuie să binecuvîntăm împreună ironia soartei. În mizeria asta a lumei trebuie să primim cu inima bună o clipă de fericire pe care ne-o dă fatalitatea cu toată ferocitatea ei răzbunătoare. 
Iartă şi iubeşte-mă. Am o inimă care ştie să iubească. 

Te sărut şi te iubesc
Veronica 
Miercuri, 23 decembrie 1881, Iaşi

25 decembrie 1881

[VERONICA MICLE]

Scumpul meu amic, 

Sunt zdrobită şi departe de a petrece sărbători fericite; sunt prada unor suferinţe sufleteşti de cari tu nici nu-ţi vei putea da seama, căci poate nu le-ai simţit nicicînd. 
Că sunt victimă, asta o ştiu, aceasta e partea oamenilor drepţi şi de inimă. 
D-l în chestiune poate să zică orice-i va plăcea, eu am băgat de curînd seamă că el e de rea-credinţă. 
Tu ştii, amicul meu, cît ştiu ceti în suflete: el regretă mai mult decît îţi poţi închipui, căci el mi-a mărturisit că-i este ruşine să-mi spună pînă la ce punct mă iubeşte şi e gelos şi se teme că mă va pierde. 

631

               {EminescuOpXVI 632}

Lucrul însă care mă doare pe mine e tonul tău reţinut şi cu totul diplomatic din scrisoarea ta. Cînd ai şti tu să adînceşti cîtă durere e amestecată în fericirea că te-am revăzut, că le-am sărutat; cîtă frică mă stăpîneşte că poate nu te-am regăsit decît ca iarăşi să te pierd; cînd cunosc aşa de bine slăbiciunea caracterului tău; cînd ştiu că voinţa ta e voinţa celor ce te înconjoară, mă înăbuşesc lacrimile, căci ştiu că răutatea oamenilor va invidia chiar şi fericirea ce aşi avea de a te iubi în taină; cît mi-au discutat, ci fericirea de-a mă uni cu tine tu ştii mai bine decît mine. 
Dintr-un punct de vedere, poate că ne-au voit binele, mie şi ţie. Amorul e mai puternic cînd nu e legat cu forme deşerte şi lumeşti, inima simte mai puternic cînd codicile civil nu-i impune legi pe care ea le recunoaşte şi pe cari îi place a le înfrînge. 
Dacă e o fatalitate care îşi bate joc de omenire, să crezi, amicul meu, că eu am fost jertfa ei, căci am simţit în amorul meu pentru tine atîta durere încît pare că durerea s-a întrupat în mine, astfel că fericirea chiar are în sufletul meu un răsunet dureros, şi o crudă îndoială îmi roade sufletul şi inima, plîng de cînd m-am întors la Iaşi, mă întreb de nu te-am pierdut chiar cînd cred că te-am regăsit. 
Mă întreb de vei avea tu în sufletul tău atîta generozitate să ierţi o vină mărturisită. Şi, mai mult decît orice, mă întreb: mă mai iubeşti tu cît de puţin? 
Ştiu un lucru, scumpul meu, că sfîrşitul meu vei fi tu şi pentru tine şi, dacă ai o mică rază de milă în sufletul tău, te rog, nu-mi scrie aşa de rece; sunt atît de tristă şi de nenorocită şi tu poţi atît de lesne să-mi îndulceşti viaţa mea atît de amară! 
Nu ştiu dacă vei lua în nume de rău căldura ce pun în scrisorile mele, poate că ar trebui să fiu mai reţinută. 

Veronica

[VERONICA MICLE]

28 decembrie 1881, Iaşi 
10 oare seara

Miţul meu de odinioară şi de totdauna, 

Da, am voit să mă înşel pe mine însumi şi, prin o prostie, am voit să cred că te-am uitat; însă dorinţa nespusă ce aveam de a te întîlni şi regretul că nu te zărisem măcar, în timp de două săptămîni, era o dovadă vie şi puternică că sufletul meu era încă plin de tine. Prostia însă era făcută. Să nu mă acuzi, căci eu sunt atît de dreaptă încît nici ţie nu voiam să-ţi aduc bănuieli şi imputări, aşa a fost să fie, era scris, era destinat. 
 Dacă tu m-ai fi părăsit, încetînd de-a mă iubi, poate te uitam şi eu de mult, dar niciodată nu m-am // crezut atît victima ta cît victima altora, de aceea toată urarea a fost îndreptată contra acelora care, voindu-mi răul, mult bine nu ţ-au dorit nici ţie. 
 Eminul meu, cînd ai şti ce urît îmi este Iaşul, j'etouffe, nu mai pot trăi departe de tine, s-a isprăvit - ori tu vii în Iaşi ori eu vin în Bucureşti, nici nu se poate altmintrilea, tu trebui e să fii mon petit bebe, căutat şi dezmierdat şi îngrijit şi sărutat şi cajolat şi dorlotat şi alintat, şi trebuie să fac să mai slăbeşti, ştii că te-ai făcut prea gras, nu merge, // poeţii trebuiesc să fie mai afumaţi niţel, să aibă puţin aerul de suferinzi, atunci devin mai interesanţi. Am să te învăţ ce trebuie să faci să captivezi inimi îndărătnice, dar tu să-ţi dai osteneală să o captivezi numai p-a mea. 
Mimi, nu ştiu unde să scriu acelui domn. Voiesc să-i scriu cu retour recipis, ca să nu zică că nu i-am scris. Eminescu meu, fii liniştit şi cu sînge rece faţă de el, căci prin aceasta o să-l dezarmezi - eu îl cunosc de-ajuns. 
Bebe, cine ţ-a mai zis ţie bebe? Cine te-a dezmierdat pe tine, spune-mi fără a minţi? Aceste sunt // întrebări la cari trebuie să-mi răspunzi. Ca să am o scrisoare de la tine cată să-ţi fac cîte-o întrebare. Mă iubeşti? Ai dori, acum în minutele cînd citeşti scrisoarea, să fii lîngă mine, eu să te pup şi să-ţi zic: Canalie infamă! Şi tu să-mi răspunzi: ai dreptate, aşa e. Apoi eu, iaca, te sărut, mă apropiu de tine, îmi alătur obrazul de obrazul tău, mă uit în oglindă şi observ diferenţa de figura - iar tu zici: chiar asta-i cauza că noi ne iubim! Dar ne iubim? Spune-mi mă iubeşti cu toată libertatea inimei şi conştiinţii? 
Şi, dacă mă iubeşti, scrie-mi mult şi mai bine, să pot citi. 

Veronica 
 Spune-mi, ai primit ieri două scrisori de la mine? Tu crezi că regret pe d. C. Te înşeli, regret ce-am făcut. 

               {EminescuOpXVI 633}

[VERONICA MICLE]

[2? februarie 1882]
Prezentată la Oficiul Jassy
Trimisă de Oficiul I[aşi]
Nr. prezentat 658 Cl. P
No. cuv. 20 Gr. T. 
Data 8 1882
Ore 11 M. 30 Timpul D[imineaţa]
No. sosirei
Data 8 III* 1882
Ore 8 M. 40 TIMPUL D[imineaţa]

D-sale Eminescu
Strada Buzeştilor 5
la Buc[ureşti]

Grecul şi Miron fost la mine, toţi acasă, n-am putut nu primi. 
Salutare

Veronica

[VERONICA MICLE]

Iaşi, 5 februarie 1882

Miţulică dragă, 

Am dormit 12 oare neîntrerupt şi m-am trezit azi aşa de voioasă şi de bine dispusă şi m-am gîndit la tine şi mi-am zis, ce-o fi făcînd acum Miţicul meu, oare el cugetă la mine sau la vreun articol fulgerător? Sau la vreo sirenă? Miţicule, multă lume a venit odată cu mine din Bucureşti! Între alţii şi A. Gh. B., ne-am văzut în sala de aşteptare de la Iaşi. Telegrama era de la domnul, ţi-o trimit, chiar a fost la mine şi nu ţi-o spun cu îngîmfare, dar auzind că sunt la Bucureşti a venit şi el, sunt sigură că, de va şti că m-am reîntors, va veni iar. 
Miţulică, a început să-mi pară rău că am venit de lîngă tine; te-am lăsat singur şi mă tem că iar îţi vei pierde şi drumul şi cărarea. Bebe, tu ştii că eu sunt nebună, dar ştii şi aceea că te iubesc ca o nebună, şi e o nebunie atît de dulce şi atît de scumpă sufletului meu că doresc ca niciodată să nu scap de ea. Miţicule, fiindcă mi-ai dat-o tu, tu singur pe care te pot iubi, pe care te-am iubit şi desigur că voi iubi. 
[... ] Şi, dacă nu aş avea meritul dureroasei mele iubiri, aş avea destul titlu ca să nu mă mai uiţi. 
Miţule, tu te vei convinge că, din mii de fiinţi, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; şi, dacă m-ai ucide, te-aş iubi şi în minutele agoniei. 
[... ]. Şi nu ştiu cum să-ţi mai spun că te iubesc, te iubesc ca o mîţ-ţă care te pupă. 

Veronica

[VERONICA MICLE]

 9 februarie 1882, Iaşi 

Iubitul meu, 

Eu ştiu foarte bine ce ar dori domnişorul şi măsor toată adîncimea temerii tale că eu în [... ] aş putea să te fac jărtfa lui. Îmi pare destul de rău, scumpul meu, că nu crezi în curăţia sufletului meu faţă cu tine. Apoi făptuit-am vreodată ca cochetă cu tine? Şi m-ai crede tu pe mine în stare de vreo înjosită răzbunare ca să te nesocotesc

               {EminescuOpXVI 634}

 faţă de cineva şi să-mi fac o glorie din faptul că mai sunt şi alţii cărora pot să plac? // La ce s-ar reduce atunci toată iubirea cîtă o am pentru tine? Crezi tu în ea? Sau crezi că joc o comedie? De ce eşti slab tocmai acolo unde ar trebui să fii bărbat şi pentru ce ai avut tăria de a mă lăsa să-ţi plîng doi ani urmele tale, şi azi, cînd soarta ne-a reconciliat, pentru ce mă turburi cu neliniştea ta, pentru ce te laşi răpit de sentimentul, duşman al fiinţii tale, de gelozie? Miţicule, dacă prin o sfîntă mărturisire, care pot să ţ-o fac, aceea de a-ţi jura o absolută credinţă trupească şi sufletească, aş putea să-ţi redau liniştea, eu cu drag ţ-o fac şi, ceva mai // mult, te rog să fii sigur că, deşi m-ai făcut să sufăr, deşi m-ai uitat de tot odată, niciodată eu nu te voi face să suferi nimic şi nici nu voi pune nimic mai presus de tine. [... ]. Domnului îi voi scrie să-mi trimită scrisorile prin poştă, îi voi spune că e superfluu de-a mi le remite personal, şi presupune-mi, te rog, atîta tact de femeie de a şti cum să-l pun în respect cînd întîmplător ar veni fără veste la mine. Dragul meu, am nesocotit persoane influente, jur pe cruce, pentru tine, de care atîrnă soarta mea ş-a copiilor mei, şi te-aş uita, crezi tu, pentru Domnul Cutare? 
 Miţicule iubit, pentru ce ai slăbiciunea de a te pune tu însuţi mai prejos de alţii în afaceri de iubire? Pentru ce te depreciezi tu singur, cînd eu pun pe tine atît preţ, cînd eu te-am pus pe tine atît de sus? Lasă-mi-te acolo unde iubirea mea te-a aşezat - pe punctul cel mai înalt în lume şi în sufletul meu. Şi fii gentil şi-mi scrie totdauna cînd primeşti scrisori de la mine, căci le poţi da şi la 10 sara la cutia de la vagoanele ce pleacă spre Iaşi. 
Mimi, mai vorbeşte cu Gane şi Maiorescu despre pensiunea mea. 
Lui Mihai Eminescu să-i spui că-l doresc, că-l iubesc, că-i sunt credincioasă ca un cîne, că-l sărut, că-l dezmierd, că-l rog să-mi trimită poezia făgăduită şi nefăgăduită. 

Veronica ta, 
care să stînge după tine. 

               {EminescuOpXVI 635}

[... ]

[VERONICA MICLE]

 Joi 8 oare seara 1882, februarie 18, Iaşi 

Scumpul meu băiet, 

Azi am primit scrisorica de la tine şi am găsit-o atît de dulce şi am cetit-o de cîteva ori în şir. Miţule Copil Nebun, e atît de plăcut a trăi cînd ştii că ai o afecţie pe pămînt, şi mă mir cum tu, suflet liric, ai putut să nesocoteşti şi să despreţuieşti cea mai însemnată, cea mai caldă şi mai rară din toate bucuriile acestei vieţi, şi cea mai grea de găsit şi cea mai grea de susţinut. Dar, mă rog, ce-nsemnează această viaţă dezordonată care o duci? Ce fel la 5 oare dimineaţa tu încă mi te-ai culcat? Şi cum vorbeşti tu cu mine la o oară în care eu dorm dusă? Ştii mata c-aseminea aberăciuni (vorba lui Suciu), nu-ţi parmite Mîţa sau, după cum îmi zici tu, Momoţica ta! // Ştii tu că dacă Miţu nu-i cuminte, apoi şi Mîţa se va necuminţi şi m-oi duce şi eu pe la teatru, las' că la preumblare merg în toate zilele - mai cu seamă în costumul cel nou; mă admiră toţi bărbaţii şi-mi fac complimente. 
Un fapt sau întîmplare, pot zice fenomenală, au avut loc zilele aceste la noi: d-na Marie Aslan, născută Ralet, în urma unei pierzanii a murit; soţul ei - Dimitrie Aslan - invitat fiind să vie la masă, au răspuns: cum poate el mînca fără Mariţa lui şi au cerut o perină, o ţigară, s-au culcat şi nu s-au mai trezit, au murit de durere. Li s-a făcut la amîndoi autopsie şi s-a constatat că el a murit d'un coup de sang. Am fost, Mimi, la biserica Bunei-Vestiri, unde să aflau ei, puşi amîndoi pe un catafalc; nici // nu se poate ceva mai trist, mai frumos şi mai poetic, după mine, ca cele două secriuri unul lîngă altul, acele două vieţi stinse deodată, închise în aceeaşi groapă. 
Iată un lucru pe care-l invidiez. [... ] Dar nu va fi aşa, noi vom muri departe unul de altul, poate fără să ne plîngem măcar unul pe altul, ah! ce tristă e viaţa aceasta!... Dar, să fug de idei triste, azi m-am plimbat numai în talia rochiei şi să vezi tu ce talie am, cineva mi-a zis: [... ]
Bebeluş, băiet zburdalnic, de ce-mi mai aduci aminte cît de repezite erau ceasurile cînd eram amîndoi? Căci acum, singură şi făr' de tine, trec ceasurile aşa de greu, trec zilele aşa fără urmă şi fără nici-un farmec. // Şi poezia promisă tot o aştept, dar ea nu mai vine, ah! Zgrăbunţule, de ce nu poţi tu ţine nici măcar micele promisiuni! 

Ah! Mimi (tare am gust de suspinat, îi putea vedea din multele interjecţii cîte le întrebuinţez) atît de bine te-am înţeles şi-atît de bine te cunosc, în păturile cele mai ascunse chiar ale inimii tale, încît sunt singura fiinţă care-ţi scuz şi esplic toate neajunsurile perfectei tale fiinţi. 
Dar cu Camera oare ce mai fac? Desperez numai cînd mă gîndesc că iar va rămînea lucrul baltă. [... ]

Veronica 

               {EminescuOpXVI 636}

[VERONICA MICLE]

23 februarie [1882]
 Băieţelul meu iubit, 

Îţi scriu azi marţi pe la 5 oare după amiazi, deşi scrisoarea nu va pleca decît mîni la 4 oare spre Bucureşti. 
Într-adevăr, recunosc că fiinţă mai arhicanalie, după cum ai numit-o tu (d. Car. ) nici că mai poate să existe vreuna. L-am întîlnit azi pe stradă, i-am cerut din nou scrisorile şi mi-a răspuns categoric că nu vrea să mi le înapoiască; mai mult, mi-a zis cum că eu nu ţ-am spus, nu ţ-am mărturisit păcatul meu decît ca să mă fac mare în ochii tăi şi ca să sfarăm prietenia ce // exista între tine şi el, [... ], după cum zice francezul; la un loc oarecare ne-am întîlnit cu Pompiliu şi cu un alt domn şi el atunci îmi zice: puteţi, M-me să vă continuaţi primblarea, să nu vă mai deranjaţi, căci eu mă duc la gară. Il enrage. Eu m-am făcut că nu ştiu că el a clămpănit pe la uşă la mine şi l-am întrebat; "Ce v-aţi mai făcut aseară? "; el mi-a răspuns: "Nu să spune"; eu lui nu i-am mai zis nimic. A propos, zice: "Hei, ai să-l faci pe Eminescu // să se bată cu mine să mă-npuşte... " şi cîte alte prostii. Nu vreu nimic, domnule, voi scrisorile mele să mi le înapoieşti. "Nu vreu - salutare", i-a fost ultimul cuvînt. Mi-a mai zis că mi-am pierdut toată logica. 
Brigadir ne-a întîlnit şi mi-a făcut ochi dulci; el zice: "Acesta îţi face curte, nu-i aşa? " şi "D-tale nu-ţi place". "Da, nu-mi place", i-am răspuns. E un adevărat spion. Mi-i groază de tot ce poate fi capabil acest om, dar... să-l lăsăm dracului. 
 Miţicule, ştii că-ncepe a-mi fi tare dor de tine, da, tare, tare, ştii, aşa cum nu prea poate cineva // suferi; aşa mă sfîrîie la inimă şi mi-i dor, Bebeluş, să te mîngîi, să te dezmierd, să nu-ţi dau pace să scrii, să nu te las să dormi, să te ciupesc, să te pişc, să te pup pe gură, pe ochi, pe mîni. Ţie nici nu-ţi pasă; mi-ai promis bilet de drum de fier şi... pace, nici nu mai pomeneşti măcar. Nu mă lăsa aşa de mult departe de tine!!!!! Azi am văzut pe Gheorghian, el mi-a zis că a venit raportul în Cameră într-una din zile, dar să vede că nu i-a venit rîndul. Mimi, mi-i dor de tine, ştii cum, nici nu-ţi pot spune. Nu mă lăsa mult timp departe de tine, fă să pot veni lîngă tine, căci poate va fi mare şi pentru mine Cel de sus şi atunci voi zbura la tine cînd oi vra: te sărut din suflet, 

Veroni[ca]

[VERONICA MICLE]

[26 februarie 1882

Prezentată la Oficiul Jassy
Transmisă de Oficiul J[aşi]
Nr prezentat 2742 Cl. P
No cuv. 19 Gr. T
Data 26 1881 
Ore 11 M 30 Timpul D[imineaţa]
No sosirei
Data 2
Ora 12 M. 29 Timpul

D-sale Eminescu 
strada Buzeştilor 
5 la Buc. 

Tăcerea ta m-au neliniştit foarte mult, scrisorile nu mi le-a înapoiat. Scrie. 

Veronica

1. Pe formular vechi 7 

               {EminescuOpXVI 637}

[VERONICA MICLE]

28 febr. 1882, Iaşi

Mimiţicule drag, vei fi citit desigur posomorîta mea scrisoare din 26; nu mi-o lua în, nume de rău. Tu nu ai decît grija ta şi a "Timpului", eu am grijă de multe lucruri şi de multe fiinţe şi iubirea mea unde opui şi cît o socoteşti! 
Ascultă-mă iubitul meu; fiindcă bilet de drum de fier nu se poate căpăta şi fiindcă, făcînd abstracţie de mîndria mea, pe care o nesocotesc în tot momentul faţă de tine, şi orice îndatorire din parte-ţi mi-ar fi foarte plăcută, dar ştiu că Bebeluş e mînă spartă, apoi să lăsăm la o parte chestiunea venirii mele la Bucureşti, s-o amînăm pînă atunci pînă cînd ţi-o fi dor, dor nespus de mine, pînă cînd va fi trecut timpul ţie trebuitor pentru a ajunge să pui ceva la cale, căci, cu tot timpul disponibil care-l ai, eu văd, Mimiţicule leneş ce eşti, că nici pînă azi nu ai făcut o dare de seamă despre cartea lui Slavici, pînă azi nu mi-ai trimes acea poezie promisă. Ce faci tu cu vremea ta ştie bunul Dumnezeu, poate că chiar numai el are dreptul a-ţi cere seama, de aceea mă abţin de la orice comentarii. Ce să-ţi mai spun? Că te iubesc? Că te-am răzbunat de o injurie primită aiurea? Toate le ştii. Poate că nu ştii că sunt necăjită şi de ce ai şti!!! 
Astăzi mă duc la conferinţa lui Dimitrescu. Avem atîte distraciţi în Iaşi, e totdeauna lume foarte multă, mai ascultăm, mai vorbim şi timpul trece. Mimi, eu sunt de părere să nu te muţi de acolo, în fine, liber şi stăpîneşti, poţi face ce vei vrea şi ce-ţi va conveni mai bine. 
[... ]
Îţi pare rău că te budez, ah de ce n-am şi eu cine să mă necăjească în modul acesta! Ştii tu ce va să zică a trăi fără să-ţi spună nimeni nimic, nici un cuvînt de reproş drăgălaş - cînd vei ajunge să ştii: alors ta vie sera vide. 
Întreabă-mă dacă sunt în lună sau pe pămînt, dacă sunt teafără sau nebună, dacă te-am urît sau dacă te iubesc mai mult ca oricînd? 
Desigur că amorul face toate aceste. De-ai fi faţă, m-aş sfădi puţin cu tine, aşi plînge şi m-aşi răcori, plîng eu şi departe, dar nu am cu cine să mă sfădesc şi, ce-i şi mai principal, n-am cu cine să mă împac, pe cine să dezmierd, şi cîtă dezmierdare e în mine! 
N-am timp şi loc că ţi-aş face rezumatul lecţiei lui Maiorescu din care te-ai convinge că am dreptate. Te sărut, je t'embrasse. 

Veronica

[VERONICA MICLE]

5 martie [1882], 6 ceasuri seara

Iubitul sufletului meu şi dragostea inimii mele, 

Eminul meu, iartă dacă în scrisoarea mea din 4 martie mi-am păstrat tonul care ştiu că nu ţi-a plăcut - şi cum să-ţi placă, cînd nici mie nu mi-a plăcut - dar crede-mă că de nimic nu mi-i atît de groază ca de ideea că tonul ultrasentimental să nu-ţi facă plictis, să nu te dezguste. 
Astăzi am avut o zi mai tristă decît toate celelalte - deşi triste sunt toate - sunt cuprinsă de adîncă descurajare şi deznădăjduire, un bine ce-l mai pot avea ar fi să mor. 
Şi, dacă n-am mai zis nimic de venirea mea în Bucureşti, este că n-aşi voi cît de puţin să fac ca să resimţi în vreo presiune din parte-mi, las lucrurile în voia soartei şi mai cu seamă în voia ta şi a împrejurărilor tale, căci nu mă sfiesc a-ţi spune: îţi voi fi sarcină şi aceasta mă apasă pe suflet. 
Citind scrisoarea ta, pe care am primit-o acum la 6 ceasuri seara, mi s-a înduioşat inima văzînd că tu tot te gîndeşti cu suflet la mine. Nimic nu se simte mai mult decît doza de simţire care însufleţeşte chiar aceste semne moarte şi fără de viaţă (pleonasm, dar iartă-l). 
Mimiţule, am făcut o poezie, Mater Dolorosa. Tu vei rîde cînd vei citi, ca de toate producţiile mele poetice, dar nu face nimic, nu cred că se va primi la "Junimea" şi se va publica. 
Mai e ceva care mă nemulţumeşte: numai am nimic de citit. Pensia cred că nu s-a mai vota în sesiunea aceasta, de tine sunt departe, departe şi iar departe, apăi pas de mai fii veselă sau mulţumită. 
Bebeluşică, cînd am fi în acelaşi oraş! Cînd am fi în acelaşi oraş! Pentru mine personal e singura fericire pe care mi-aşi dori-o, e singurul lucru care m-ar despăgubi de multe lucruri, mi-ar ţine locul oricărei alte doriţi, căci mi-ar

637

               {EminescuOpXVI 638}

satisface şi ambiţia şi dorul şi aspiraţiile, căci toate sunt concentrate într-o singură şi vecinică idee, aceea de a fi într-un oraş cu tine. 
Dar se vede că şi această dorinţă soarta mea o crede prea pretenţioasă şi mă lasă departe, mult departe de iubitul meu Eminescu, pe care îl sărut. 

Veronica

[VERONICA MICLE]

[21 martie 1882]

No 9829/2303 
Prezentată la Oficiul Jassy 
Transmisă de Oficiul J[aşi]., 
Nr. prezentat 2330, Cl. P 
No cuv. 19 Gr. T 
Data 21 1881 Ore 5 M. Timpul 
No sosirei 
Data 3 
Ore 5 M. 48 Timpul

D-sale Eminescu 
str. Buzeştilor 5 
la Buc. 

Răspunde-mi de ce nu scrii de 8 zile, sunt neliniştită, te salut 

Veronica

1 Pe formular vechi 7. 

[VERONICA MICLE]

23 martie, 6 oare seara. 
 [1882]

Eminul meu cel dulce, 

Cu cît iubeşte cineva mai mult cu atît e mai nebun şi mai nedrept în judecata ce şi-o face de fiinţa lui dragă
Mimi, singurul lucru adorat ce am pe acest pămînt ticălos eşti tu; iartă-mă dar dacă îţi fac aşa de des nedreptate şi te acuz cînd de indiferenţă, cînd de cine ştie cîte mai trec prin mintea mea nebună, minte turburată în mare parte de multe greutăţi şi nevoi. 
În scrisoarea din 22 sunt iarăşi sarcastică şi rea; te rog cu procente să mă pedepseşti cînd ne vom vedea; însă pînă atunci fii gentil şi nu-mi băga în seamă toate răutăţile, cari au unul şi acelaşi izvor: "dragostea mea nemărginită şi o gelozie pe care adesea mi-e ruşine să ţi-o mărturisesc" - şi sunt geloasă de sufletul tău, iar că petreci nu m-aşi prea supăra şi totuşi, m-aşi supăra foc! 
Miţule, tare am plîns după ce am primit scrisoarea ta; mi s-a făcut jale de tine că suferi singur, fără ca o mînă cu durere să-ţi atingă fruntea ta, care plăteşte cît o împărăţie, fără să ai suflet cu milă lîngă căpătîiul tău. Ce faci tu în astfel de momente? 
Mimi, nu mai scriu că mă înneacă plînsul şi e un plîns care pleacă din adîncul sufletului şi mă gîndesc cu drag la tine şi la pudra mea de arsenic; sunt atît de aproape de ea şi ce mă leagă pe pămînt eşti poate tu şi numai tu. Iartă-mă, dar îmi cade condeiul din mînă, nu mai pot scrie. 
Vină-mi de Paşti, mi s-ar părea că găsesc o comoară văzîndu-te. Miţ iubit, iubit şi iubit cum nu mai poate fi om pe lume. 
Te sărut din tot sufletul meu zdrobit de tine. 

Veronica

               {EminescuOpXVI 639}

[VERONICA MICLE]

 28 martie [1882]
8 oare dim. 

Domnul meu, 

Desnădăjduita d-voastră scrisoare abia ieri seara am primit-o. Aş dori să vă răspund cuvînt de cuvînt la toate aserţiunile d-voastră, însă, după cum ştiţi, mă aflu într-un haos unde [nu] sunt un moment singură; iartă dar, d-le, dacă peste voinţa şi aşteptarea d-tale, îţi voi scrie puţin. Unei inime lipsite de credinţă şi speranţă putea-voi fi eu în stare să-i redau aceea ce natura nu i-a dat? Oricum aşi fi fost cu înainte // de a te cunoaşte, astă treaba să-ţi fi[e] indiferentă, cu atîta mai vîrtos că tot ce am făcut au fost provocate de un gelos ca d-ta, care credea că face bine făcîndu-mi scenă fără cauză, cel puţin cînd esistă cauze este o compensaţie, du reste foarte plăcută. 
Tu eşti un Titi rău şi gelos şi adese îmi vine a crede că toate scenele ce mi le faci tind la rumpere de relaţii între noi şi nu ştiu cum să o începi. Eu din parte-mi, dacă pot // şi am ceva de mărturisit este că, de te vei duce în lumea întreagă, să nu te văd ani de zile, să nu aud nimic de tine şi tot te voi iubi şi voi gîndi la tine cu drag; tu ai fost şi eşti pentru mine ceva atît de indispensabil vieţei mele, ani de zile te-am visat, te-am dorit, cît, o ştie D-zeu, în care tu nu crezi, şi, dacă te ţin vecinic în echek este tocmai că n-aş voi ca o pre mare siguranţă să mă lipsască de tine, de iubirea ta; nu ţ[i]-i // destulă dovadă că am renunţat mai la toate vechile mele obiceiuri, căci Tu ai umplut golul care vecinic l-am simţit în sufletul meu. Pe scrisoarea ta am văzut urme de lacrimi, de ce-ai plîns cînd eu te iubesc? De ce te îndoieşti de un lucru care a esistat, esistă şi va esista? [... ]

[VERONICA MICLE]

Miţicul meu cel drag, 

Voiam încă de ieri să răspund la gentila ta scrisoare, dar să mă crezi că n-am avut vreme. Am avut atîtea trambalări, atîtea treburi, adică: mi-am dat rochia la făcut, mi-am cumpărat o pălărie Directoire, care-mi şade de minune, am fost la casierie, am luat pensia şi am cheltuit-o. 
Mimi, am fost la M-me Humpel şi i-am dat 50 de franci; ea abia voia să-i primească; eu i-am zis că, fiindcă nu am cheltuit decît 100 din acei ce mi-a dat d-neiei, o rog să-i primească. 
Am vorbit mult de tine; ea e aşa de fericită şi de mulţumită că n-am murit şi mă vede veselă! I-am zis că, dacă vei veni la Iaşi, vei propune logica, estetica şi filozofia la şcoala d-neiei şi dînsa mi-a zis: Vie! mi-ar părea foarte bine, el e un bun profesor. 
Eu zic, Mimi, la fete cam primejdios! Ce zici tu Burdulachi?! 
Dragul meu, scriu aşa de repede că mă tem să nu pierd poşta şi, cu iuţeala cu care scriu, te sărut dulce şi nu-ţi cer nimic în schimb decît să-ţi ţii făgăduinţele! 
Te iubesc şi te ador, drag iubit, drag poet, drag geniu! 

Veronica

[VERONICA MICLE]

 7 oct. [1882]

Domnul meu, 

Citeşte-mă, căci am să mor! 
Duminica trecută am ajus la punctul acela în care între viaţă şi moarte nu ştii pe care s-o alegi. În acea stare tristă şi dureroasă am plecat nehotărîtă pe stradă, întîmplarea a voit să mă opresc în faţa teatrului, spontaneu mi-a venit ideea: cînd nu poţi alege între viaţă şi între moarte e bine să te faci actor şi, de cuvînt, am intrat şi mi-am

639

               {EminescuOpXVI 640}

 manifestat dorinţa de a încerca, de voi putea în fine izbuti. // Ce să-ţi spun, am asistat la două repetiţii şi mi-am zis: E frumos să-ţi începi cariera cu teatru, bunăoară cum ai făcut d-ta, dar să-ţi sfîrşeşti viaţa cu actorie nu merge, şi, din momentul în care-ţi scriu, am renunţat, după cum cred că voi renunţa la toate. Sincer şi fără afectaţie, sincer după cum ţi-am promis toate altădată şi consecventă după cum ai putut avea dovadă, [î]ţi declar acum că m-am hotărît să mor materialminte, după cum am murit sufleteşte, după // cum am murit moralminte, căci lumea a devenit un secriu mare şi pustiu pentru mine! În aceste momente supreme de hotărîre nu mă sfiesc a-ţi aduce aminte, domnul meu, de poziţia falsă în care m-ai pus faţă cu lumea şi mai cu seamă de nendurarea cu care ai zdrobit sufletul meu, de nepăsarea cu care ai sfărîmat inima mea. Ai jucat un fals ***, domul meu, pe acest teatru al vieţii, faţă cu mine, m-ai tîrît fără milă pe povîrnişul unei desperate // suferinţi, dacă puţin te-ai reculege ai plînge singur de cele prin cîte m-ai făcut să trec şi, dacă ai crezut că ai [a] face cu o femeie care nu simte, îţi voi dovedi că te-ai înşelat. 
Domnul meu, după cum probează înseşi scrisorile d-tale, d-ta erai acela care făceai paradă de moarte pentru mine, să vede însă că lucrurile din lumea aceasta să reflectă totdaua întoarse, aşa că eu îţi voi aduce ca ultimă jertfă viaţa mea pe care de la 30 april abia ştiu cum o mai port. // Îmi vei permite să aştept un răspuns de la d-ta, voi muri în ziua de 27 octombrie, cînd, pentru prima oară, într-o casă mică şi modestă, ţ-am dat dovada despre iubirea mea - vor fi tocmai patru ani în acea zi. 
Greşelile mele sunt multe faţă cu d-ta, în aceea că am divulgat lucruri pe care d-ta mi le-ai confiat, da, ştiu, eu le ştiu şi le voi şti chiar // în momentul morţii mele cumpăni. Le vei măsura d-ta vreodată pe ale d-tale după justa lor valoare? Poate că da, atunci cînd eu voi înceta de-a fi. Moartea sanctifică chiar şi pe criminali, poate că şi eu am comis,. ", crima neiertată de a te iubi mai mult decît pe mine însumi, mai mult decît pe mama mea, mai mult // decît durerea morţii bărbatului meu, ce vrei, mai mult decît pe copiii mei, pe care îi voi lasa săraci şi orfani în lume, ce vrei, viaţa mea e cuprinsă în iubirea care nu se poate stinge din sufletul meu decît cu el. Ţie îţi distăinuiesc totul, la moartea mea voi lasa cîteva cuvinte la adresa ta şi a lumei alăturate de corespondenţa noastră, ştirea felului morţii // mele ţi-o vor aduce jurnalele din Iaşi. 
Ce să-ţi mai spun în această ultimă scrisoare? Că voi muri iubindu-te şi blestemîndu-te în acelaşi timp. Roagă pe Dumnezeu să-mi ajute a muri curînd, să nu-mi fie lungă agonie, căci de 6 luni durează. Te sărut pentru ultima oară cu nestrămutata hotărîre de-a muri, 

Veronica

Eram foarte de bună-credinţă cînd am scris această scrisoare. 

 [PETRE MAVROGHENI]

12 septembrie [1870]

Domnule Eminescu, 

Vedeţi în "Journal des debats" din 17 septembrie partea articulului de fond privitoare la chestia ebreilor. Trebui reprodusă în "Timpul" şi precedată de observaţiuni prin care să relevaţi cît de importante sunt mărturirile ce coprinde în privinţa dificultăţilor care înconjoară această chestie în Romînia şi a atitudinii legitimă şi corectă în care să ţine opoziţia: mărturiri care sunt foarte importante din partea acelui ziar, care din capul locului şi pînă acum n-a // încetat să ne prigonească şi să ne acuze cu înverşunare din cauza opunerei noastre la o soluţiune conformă cu interpretările şi pretenţiunile Alianţei Izraelită. 
Primiţi salutările mele

P. Mavrogheni

               {EminescuOpXVI 641}

[IACOB NEGRUZZI]

 Iaşii 2/14 oct. 880

Iubite amice! 

Îţi scriu cu dorinţa de a avea un răspuns, prin urmare te rog să pui pentru un moment la o parte reaua deprindere de a arunca scrisorile în panerul cu hîrtii. 1) întreabă, te rog, pe Slavici pentru ce nu mi-a răspuns un cuvînt la scrisoarea ce i-am adresat încă pe cînd mă găseam la ţară? Mi se pare, la dracu!, că cea întîi regulă, chiar între oameni ce nu se cunosc, este de a răspunde la scrisori, cu atît mai mult cînd există oarecare relaţii între dînşii. 2) Mă sîcîie d. Cecropide, cu scrisori nefrancate, să achitez un abonament la "Timpul". Apoi, te rog să-l // faci să înţeleagă că eu plătesc 120 fr. pe an contribuţii la Club, deşi sunt locuitor în Iaşi, iar nu în Bucureşti, fiindcă i-a plăcut lui bietul Epureanu de a-impune, fără a mă întreba, între membrii fundatori. Afară de aceasta, daca toată calitatea mea de redactor şi, dragă Doamne, de om de litere nu mi-a făcut nici un bine, apoi cel puţin atîta mi-a făcut că toţi redactorii mi-au trimis gratis jurnalele lor, chiar jurnalele roşe. Nu e destul că pun din pungă orice deficit s-ar arăta la "Convorbiri"? în sfîrşit, nu trebuie uitat că noi mai avem şi contribuţii pe aici, locale. La dracu! 3) Aveai odată un manuscript inte-//resant al unui călugăr Varlam; de mult te-am rugat să mi-l trimiţi pentru "Convorbiri". De ce îl ţii în saltar? Voi de-acolo nu-mi mai daţi nimic, apoi cum am s-o duc mai departe. 4) Cine este autorul romanului Brazi şi putrecai? Că este scris de un moldovan nu mai este îndoială, chiar frumuseţea limbei dovedeşte aceasta, dar de cine? Îmi bat capul zadarnic şi nu mă pot dumeri. Am cetit numai începutul în "Timpul" din 1 octomvrie şi, afară de ceva prea lungi descripţii, acesta mi-a părut foarte bun. Nu-i vorbă că începe cam ca Mihai Vereanu: Boierul şi Cucoana la ţară, fata binecrescută în casă, fiul // în străinătate, dar, în sfîrşit, toate pot fi altfel încolo - aştept urmarea cu mare interes. 5) Se mută clubul conservatorilor în alt local? Şi unde? 
Iată punctele la care te rog să-mi răspunzi şi, pentru ca să nu uiţi nici unul, le-am numerotat. Salutări lui Caragiale şi la alţi amici. A propos 6) Pentru ce n-aţi publicat scrisoarea mea din Franzenstad relativă la Cihac? 

Salutare şi frăţie 
J. Negruzzi

[NICOLAE EMINOVICI]

 Cernăuţi, 1883 april

Iubite Mihai! 

Am primit epistola ta, ne bucurăm cu toţii - Tata, Harieta şi eu, despre cele comunicate. Trimite-ne din bani împrumutaţi cît vei putea. După Paşti contează pe persoana şi caracterul meu macar, că oamenii mă numesc: "Nec. ce prost". 
Tatei mai bine; mai mult, smintit la minte, după tipicul său. De la Mathe n-am ştire, nici cunosc adresa sa. Al tău frate Nicu

Cern. Hotel Lam 1/3