{EminescuOpXV 17}

TEXTE ORIGINALE SCRISE PÎNĂ ÎN PRIMĂVARA ANULUI 1883

FILOZOFIE

FRAGMENTE DIN 1868 - 1870

["SUFLETUL LUMEI ESTE EU"]
2262
Trecutul cînd n-am fost, viitorul cînd n-oi fi, nu esistă ele, fiindcă eu nu esist, sufletul lumei este eu. Fără eu nu esistă timp, nu există spaţiu, nu esistă Dumnezeu. Fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cîntec, ochiul e lumina, auzul e cîntecul, eu e Dumnezeu. 

 ["NAŢIUNEA - ACEST COMPLEX DE EURI"]

2262

ce-au fost romînii pe cînd eu n-am fost, ce vor fi ei cînd eu n-oi mai fi? Oare eu, tu, el nu e totuna? (Oare astea nu se confundă într-unul întreg, într-un individ? Cînd? ). Oare atomele metalului nu se confundă într-un Apollon, oare trecutul şi prezentul nu sunt piedestalul viitorului? 
Eu e Dumnezeu. Naţiunea mea e lumea, cum fără eu nu e Dumnezeu, astfel fără naţiunea mea nu e lume. 
Naţiunea - acest complex de euri. 

Dacă n-ai esista tu n-ar esista zenitul, umbra destinului, destinul, Dumnezeu. 

Lupta între materie şi spirit, dacă trebuieşte omul să fie sau ba, care e scopul lui? Îşi creează unul. 
Un ce fără soarte, 
Un cap fără zenit. 
Eu şi cu tine un singur eu. 

17

{EminescuOpXV 18}

["ANTITEZE ADÎNCE DINTR-UN SUFLET MARE"]

2259

Sărmană viţă albită nainte de vreme! 
Ea reprezintă împăcarea acelor contradicţiuni, acelor antiteze adînce* 
dintr-un suflet mare. 
Lumi de cugetare se luptau una contra alteia în aceste capete [pînă ce] ş-au dat mîna şi [în această] viţă albă. 

["URSIREA UNUI SUFLET ESTE CORPUL"]

2262

Ursirea unui suflet este corpul. Datoria lui de-a-l conduce pe acesta în virtute. 
Sufletele sunt fiinţe de îngeri înamorate în corpuri de oameni; cu cît mai mult îl iubeşte sufletul pe corpul său cu atîta omul e mai virtuos. Sufletu-i înger, Corpu-i om. 

GENERALITĂŢI

 ["GÎNDIREA ŞTIINŢIFICĂ ŞI FILOZOFIA"]

2258

Desigur, majoritatea oamenilor îşi reprezintă gîndirea ştiinţifică şi filozofia sub forma foarte filistină a unui sorit sau a unui complex de sorite, avînd schelăria de bază însă din concepte de maximă abstracţiune, care conduc la desfiinţarea a ceea ce este material. Totul este concept încheiat şi concluzie. Fireşte, conceptele sunt esenţiale pentru gîndirea ştiinţifică, ba chiar în absenţa acestora ea nici n-ar fi cu putinţă, dar totuşi ele nu sunt nimic altceva decît

18

{EminescuOpXV 19}

semne mnemonice, iar definiţia lor - materialul pentru recunoaşterea identităţii lor, ele sunt mostre dintr-un stoc, un fel de monograme ale unui conţinut care constă din altceva cu mult mai originar, anume din contemplare nemijlocită, reprezentare şi judecată. Conţinutul, ca şi exactitatea acestuia depind însă de capacitatea originară a subiectului care contemplă obiectiv. 

["RÎUL CE-MI PROROCEŞTE... "]

2257

Rîul ce-mi proroceşte ce-o să cînte inima mea ruptă de durere, acel rîu i-a prorocit şi lui Omer. Altfel l-a înţeles el, altfel eu. Crezi că a unge inima cu mierea mîngîierei este a uda buzele cu vin. Cum peştele poate trăi numa-n apă, astfel sufletul meu poate trăi numa-n mine. Cum lacrima iese din ochi, astfel iese gîndirea pe buze. Însă ochiul umed de bucurie altfel de lacrimi varsă decît cel orbit de durere. Omul e productul împregiurărilor sale, prin transparentul zilelor sale se vede enigmatica umbră a acelor visuri de viitor asupra cărora l-a surprins moartea. 
Adevărul e acelaşi, dar altfel îi bate frunt[e]a unui nenorocit, altfel unui fericit. Căci adevărul, creaţie a omului, e ca şi el (fiinţa lui) efect a împregiurărilor. Ceea [ce] mie fericitului mi-e adevărat celui nefericit e neadevărat. Filozofia disperărei, minciună şi adevăr, aceeaşi idee pe care-o desparte spaţiul de ieri pînă azi. 

["FILOZOFIA AU CĂZUT ÎN DISCREDIT... "]

2258

D-lor! 
Filozofia au căzut în discredit prin sărăcia ei relativă faţă cu bogăţia tuturor fiicelor ei. Căci, dacă veţi cerceta istoria, veţi vedea că toate ştiinţele, apoi matematica şi geometria, astronomia, toate ştiinţele cîte au fost tratate în mod sistematic şi erau ştiinţe în înţelesul strict al cuvîntului, nu un conglomerat de cunoştinţe, ca istoria sau geografia şi ca disciplinele curat descriptive, au fost odată părţi ale filozofiei, cam în modul în care într-un embrio sunt cuprinse idealiter braţele, ochii, creierul, întreg organismul viitoarei fiinţe, precum într-o ghindă se cuprind ramurile viitorului stejar. Cu cît filozofia a crescut din sîmbure, cu atîta braţul şi-au diversificat lucrarea s-au servit spre muncă, piciorul spre umblet, inima spre circulaţie, plămînii spre respirare şi, fiindcă natura embrionului originar nu se mai cunoaşte în totalitatea ştiinţelor de astăzi, de-aceea filozofia e privită ca lucru de prisos, încît unii cred a putea susţinea că "dracul", cînd n-are nici o treabă, îşi cîntăreşte coada, iar omul, cînd n-are treabă, face filozofie. 
Mirarea cea mare a oamenilor vine de-acolo că filozofia are multe sisteme, din care poate nici unul nu-i adevărat. De aceea vom urma comparaţia cu embrio mai departe. Dintr-acelaş embrio originar iese pe de o parte un cîne (cinismul), un elefant (materialismul), o călugăriţă (idealismul absolut) şi un om cu judecata dreaptă şi încăpătoare (criticismul). Sau, precum dintr-acelaşi embrio au ieşit într-o epocă a pămîntului hipopotami, într -alta oameni, tot aşa într-una din epocile esperienţei omeneşti va ieşi o filozofie, într-altă epocă alta, şi ceea ce-i mai curios e tocmai că oamenii cari fac mai multă filozofie (precum materialiştii astăzi) sunt tocmai aceia cari batjocoresc mai tare filozofia. Ei samănă cu unul care batjocoreşte avariţia şi[-i] însuşi avar, batjocoreşte advocaţia şi-i singur advocat, batjocoreşte biserica şi-i el singur popă. 

19

{EminescuOpXV 20}

["FILOZOFIA ARE UN SCOP SOCIAL"]

2267

Orice filozofie avînd ţinta de-a împăca pe oameni cu fenomenele ce le sunt neplăcute şi cari neapărat răsar din viaţa socială;, din traiul lor la un loc, din deosebirile lor - concedem * că orice filozofie are un scop social, care e identic cu al statului, numai Sch[openhauer] n-are dreptate cînd condamnă *** statului pentru * această ştiinţă. Dar... est modus in rebus. 

["ÎŞI CÎNTĂREŞTE PUTERILE SUFLETULUI, FILOZOFEAZĂ"]

2283

Cei mai mulţi, cînd aud cuvîntul "idealism", îşi închipuie sub el cam contrarul de la mîncare şi băutură sau pe-un om ce vorbeşte într-aiurea, ce crede că tot ce zboară se şi mănîncă; încît idealism şi tacîm de nebun e, dup-opiniunea multora, cam unul şi acelaşi lucru. Un novelist romîn spunea că dracul, cînd n-are de lucru, îşi cîntăreşte coada, omul, cînd n-are ce lucra, face filozofie. Această aplicare a unui proverb popular la filozofie în genere şi la idealism în special e adevărată, în următorul înţeles: Cînd omul înzestrat de natură c-o porţie de creieri mai mare decît semenii săi n-are de lucru, nu munceşte pentru hrana de toate zilele, atunci nu face ca plebea spirituală, care-şi omoară vremea în petreceri deşerte, ci-şi cîntăreşte puterile sufletului său, filozofează sau produce ceva din puterea minţii, se ţine de ştiinţă, de literatură, de arte. 

["FILOZOFIA CREŞTE INTELECTUL"]

2306

Filozofia este aşezarea fiinţei lumii în noţiuni, spre a căror stabilire judecata nu se serveşte de altă autoritate decît de-a sa proprie. 
Prin asta este înlăturată însă orice captatio-benevolentiae, fie ea cît de fină. Nu este menirea filozofiei de a afla pe "Dumnezeul ştiinţei", nici raportul dintre ştiinţele exacte, nici nemurirea sufletului, nici principiile moralei. Judecata face cu toate acestea, tabula rasa, ele sunt pentru ea probleme a căror natură şi îndreptăţire le cercetează făr a se preocupa cîtuşi de puţin de rezultatele la cari va ajunge. De aceea orice idee preconcepută trebuie înlăturată mai dinainte. De aceea vom şi observa, la orice cugetător serios, metodul genetic. Maxima cutare sau forma cutare nu are pentru el o valoare absolută, ci el, urmînd legea fundamentală a minţii sale, că orice efect trebuie să aibă o cauză şi orice formă în timpul a trebuie să fi fost precedată de-o alta în timpul b c d... ş. a. m. d., el caută a vedea cum s-a născut formă din formă, cugetare din cugetare, maximă din maximă. Prin urmare filozoful nu susţine numai simpliciter sau absolute, ci totdeauna relative, [... ]. 
Rămîne acuma să vorbim despre obiectul metafizicei: 
Există metafizică? Pîn -acuma încă nu. Căci, daca ar exista, atunci ea ar fi o ştiinţă bine hotărîtă, cari n-ar avea nici nevoie de apărători, nici frică de contrari, precum nu are fizica nevoie de a i se arăta evidenta importanţă, nici frică de vreun caraghioz care ar voi s-o nege... Pe lîngă aceea metafizicii cei mai însemnaţi ai evului nou, Kant şi Schopenhauer, sunt uniţi în părerea că creierul omului nu e făcut pentru cestiuni metafizice. Ea nu va ieşi niciodată din stadiul încercării şi, asemenea pietrei filozofale, ea va da naştere la teorii roditoare pe alte terenuri, nu pe acela al metafizicei chiar. Căci din căutarea misticei pietre filozofale s-au născut chemia, din criticismul lui Kant eliberarea minţii de sub dogmele unilaterale ale

20

{EminescuOpXV 21}

religiei pe de-o parte, a materialismului brutal pe de alta, dar rezultate pozitive despre "fiinţa lumei sau lucrul în sine" nu conţine nici filozoful cel mai adînc. Simţurile omului nu sunt făcute decît pentru calităţile lucrurilor, adică, viind în atingere mediată sau imediată c-un obiect într-un mod hotărît, lăsînd cu totul nedezlegată cestiunea dacă acele calităţi sunt inerente lucrurilor. Căci simţurile produc fiecare din ele o serie de fenomene, oricare ar fi impulsul. Faţă cu orice atingere ochiul produce numai fenomene de lumină (colori), urechea numai sunete, gustul numai gust, pipăitul numai pipăit, mirosul numai miroase. // Limba atinsă de un curent electric simte acru, ochiul frecat noaptea cu mîna produce colori, urechea lovită începe a ţiui. Lumea de dinafară dă grăunţele, simţurile dau o făină produsă de ele, cari nu te îndreptăţesc la nici o judecată asupra grăunţelor. E evident dar că, neputînd omul percepe decît cu propriile sale mijloace, el va rămînea înlăuntrul murilor lui şi niciodată n-a intra în fiinţa lucrurilor. Cît despre creier, el mai are funcţia de a pricepe relaţii de timp, spaţiu şi cauzalitate, va să, zică iarăşi ceva relativ. De aceea nu-şi va putea închipui nici un timp absolut, nici un spaţiu absolut, nici o cauzalitate absolută - toate acestea vor forma înlăuntrul minţii un lanţ neajuns la nici un capăt, care se sustrage oricării fixări absolute. 
Iată dar că metafizica nu e făcută pentru capete de rînd. Ea se restrînge la cîteva încercări geniale, pe cari cei mai mulţi, dar îndeosebi profesorii de filozofie, nici nu sunt în stare de-a le pricepe. 
Altfel această tendenţă, cea mai nobilă dar şi cea mai rară a spiritului omenesc, intră pe calea şarlatanismului comun. Profesată pentru o leafă oarecare de oameni cari nu sunt nici în stare de a-i pricepe obiectul, organizarea socială o cheamă în ajutorul teologiei, încît, ca slujnică fără autoritate a bisericei, şi cea mai fără de nici o treabă dintru a sfinţiei sale, ea încearcă a dicta ştiinţelor exacte, cari n-au nici o nevoie de ea, sau a apăra biserica în calitate de linguşitoare, pe care aceea o sufere făr-a o aproba. 
Nouă ni se pare că un profesor onest, în sensul ştiinţific al cuvîntului, ar trebui să facă cu elevii cel mult esegeza scrierilor recunoscute de bune ale anticităţii şi a vremei moderne, să se abţie de la crearea de teorii ieftene, cînd nu este în stare de-a ajunge spiritele adînce pe acest teren, căci lucruri pozitive ş-aşa nu are de predat. Pentru această treabă se potriveşte însă mai bine un filolog, care să cunoască bine sanscrita (pentru imnele vedelor), greceşte pentru filozofia greacă şi latineşte pentru filozofia evului mediu şi a Renaşterei. Atunci aceste teorii au cel puţin valoare istorică şi formează un curs de gimnastică a minţii, care-i fereşte pe elevi de-a crede cu uşurinţă şi fără cumpăneală teoriile generale cîte i se ivesc în drept, în economia politică şi în ipotezele ştiinţelor naturale. Filozofia are valoare critică, ea creşte intelectul, îl dezvaţă de la lenea cugetării / / şi de la încrederea prea mare în idei străine, o deprinde a cerceta lucrurile în mod genetic şi a cumpăni fiecare cuvînt înainte de a-l aşeza într-o teorie. Dar a-şi suge degetul cel mic şi a răsufla sisteme metafizice, precum le poate întocmi oricare ciubotar, înseamnă a abuza de cele 50 de dramuri de creier pe care natura, cam zgîrcită în această privinţă, le-a dat omului ca să se hrănească printr-un meşteşug cinstit. 
Adevăraţii avocaţi* ai bisericei sunt artele. Un dom gotic, o arie de Palestrina, un tablou de-a lui Rafael sau o statuă de-a lui Michel Angelo, un orator bun, care se foloseşte de înclinările bune ale omului pentru a lăsa să-şi secătuiască colţul, fac pe ateist religios, îl fac să se simtă nemărginit de mic faţă cu infinitul timpului şi al lanţului cauzal. Este însă tot astfel cu filozofia? Ea nu se mulţămeşte cu opera artistului sau cu înclinarea* pozitivă - ei îi trebuieşte ratio sufficiens pentru aceasta. 

{EminescuOpXV 22}

FILOZOFIA LUI TOTUL - UNA

2285
 Că împrejurările ar putea să creeze noi ordini mondiale n-ar trebui să mire, căci ambele sunt de natură materială, deci omogenă; dar această strădanie de a substitui tuturor acestora principii şi idei, de a le da o valoare internă, o semnificaţie intensivă, pe care în sine n-o au, e ceva caracteristic spiritului uman - caracteristic şi cîtă vreme el se află în eroare. 
Progresul, îndeosebi cel ştiinţific, nu constă atît în descoperiri noi, cît în descifrarea a ceea ce intelectul nostru subiectiv a încifrat în natură. Religie, poezie, morală - frumosul şi binele, pe care credem a le găsi în natură - finalitatea, deci raţiunea legilor şi organismelor naturale, nu există ca atare în natură - ci intelectul nostru le introduce acolo - şi este rolul ştiinţelor naturii să descifreze aceste erori şi să le reducă la importanţa lor normală. Este în afara oricărei îndoieli că omul va ajunge cîndva în posesiunea adevărului deplin şi a gîndirii deplin corecte. Cu fiecare descoperire nouă, obiectivă se schimbă conţinutul unei noţiuni, iar cu aceasta, adesea, şi cercul legăturilor sale cu alte [noţiuni], aşadar şi gîndirea propriu-zisă. Această neîncetată schimbare a conceptelor ne face să renunţăm la unele păreri şi, de dragul clarităţii noilor experienţe, să ne formăm altele în locul lor. Progresul e de fapt mai mult o abandonare a vechilor păreri şi acceptarea altora noi, care mîine vor fi şi ele învechite. Ce altceva sunt oare punctele de-vedere depăşite decît o veşnică străduinţă, şi nu o cucerire adevărată de care să ne putem bucura cu adevărat? Însă din certitudinea de a nu putea găsi vreodată adevărul rezultă ruptura perpetuă dintre lume şi spirit, veşnica nemulţumire a acestuia

22

{EminescuOpXV 23}

din urmă, ale cărui abateri devin cu fiecare zi mai îngrozitoare şi mai ameninţătoare. Îndoiala nu este o stare pentru care ne-am putea entuziasma. Din situaţii date ale societăţii rezultă de fiecare dată o gîndire generală - filozofia epocii. 
Filozofia nu e, de fapt, ceva absolut. Omul şi-o croieşte anume şi şi-o adaptează la condiţionările sale. E glasul sufletului, care în cele mai grele situaţii ale vieţii noastre ştie să ne consoleze, fie chiar prin sofisme în care mintea noastră însăşi nu crede. Este viaţa care vrea să ne facă să credem că ea are totuşi o valoare, chiar dacă în fond n-ar avea vreuna. Există o filozofie a iubirii, una a sărăciei, alta a desperării - iar pe lîngă aceasta mai are fiecare om una a sa, caracteristică. Relativitate - relativitate vizionară -, asta e tot! - E. 
Cunoaşterea procesului prin care se formează ideile este şi cheia pentru a cunoaşte modul cum au luat naştere teribilele contuzii numite "spiritul vremii", cum o confuzie a încercat s-o descurce pe alta şi s-a încurcat pe sîne însăşi şi mai mult. Aceasta e viaţa vizionară a ideilor noastre. Singura filozofie justă e aceea care fundamentează şi scuză, ca fireşti, toate formele gîndirii umane, care consideră ca egal îndreptăţite o formă oarecare sau alta. Îndreptăţirea relativităţii. 
Eu cred că dezbinarea noastră provine din neştiinţa noastră; ne certăm cu furie şi ură, dar rămînem complet nelămuriţi cu privire la obiectul disputei. În timp ce noi, asemenea lucrătorilor de la turnul Babel, încercăm zadarnic să ne lămurim unii altora părerile, construcţia - graţie căreia ne-am fi urcat de la relele pămîntului sus la cer - rămîne mereu neisprăvită. Lăsaţi-ne să sperăm că cunoaşterea este limba universală care ne va uni din nou. Aşa cum romanii arătau, prin alegoria lor sublimă, că numai prin virtute se ajunge la onoare, lăsaţi-ne şi pe noi să credem că numai prin cunoaştere putem ajunge la virtute. 

["ORICE CONCEPŢIE DESPRE LUME"]

2257

Orice concepţie despre lume se reazemă, evident, pe domeniul metafizic, care se află în spatele aparatului reprezentărilor noastre. Unitatea sistematică a reprezentărilor noastre cată să acopere o unitate a lumii care se află în afara domeniului reprezentărilor; aceasta nu-i decît o presupoziţie care mai departe nu poate fi dovedită; de unde apoi toate acele dispute pe tărîm religios şi filozofic avînd ca resort tocmai eterogenitatea presupoziţiilor de natură metafizică. Cum însă orice concepţie despre lume este logic infailibilă, chestiunea dacă, în fondul ei, e şi singura justă rămîne o zadarnică ceartă de cuvinte. Fiecare îşi poate aroga o atare calitate, la fel de pe drept sau pe nedrept, deoarece aici lipseşte instanţa de drept, căci creierul nostru, categoric, nu poate trece dincolo de reprezentările lui, iar presupoziţiile de acest fel se află tocmai acolo unde el nu mai poate ajunge. 

{EminescuOpXV 24}

["FILOZOFIE ŞI ARTĂ"]

2287

Istoria este arena de luptă a mediocrului şi obişnuitului - cînd [contempli] istoric, o auzi deopotrivă vorbind, o vezi gesticulînd - aceste manifestări ale voinţei şi voinţă de-a-ntregul. Filozofia şi arta sunt o sală regală izolată în care, din cînd în cînd, doar cîte-o umbră sublimă, cu formele ei întunecate, sfinţeşte palizii pereţi de marmoră. 

ONTOLOGIE

["UNIVERSUL ÎNTREG ESTE ÎN ETERNĂ MIŞCARE"]

2258

Domnilor! 
Azvîrliţi pe suprafaţa vremei asemenea spumelor cari plutesc pe ocean, suntem însă un fel de spume cu ochi şi privim îndărătul nostru la acel trecut stabil, împietrit, neschimbat, care pare cu toate acestea a se depărta din ce în ce mai mult de ochii noştri, privim la viitor ca la o umbră * despre a cărui fatalism nu ne-ndoim, despre care ştim că va veni astfel cum trebuie să vie, auzim în jurul nostru zgomotul aspiraţiunilor omeneşti şi vedem că toată viaţa, toată natura, universul întreg este în eternă mişcare. 

["DIE RATIO SUFFICIENS - O MIŞCARE"]

2267
 die Ratio sufficiens causae, adecă raţiunea suficientă a unui fenomen, şi atunci cînd el este rezultatul unui alt fenomen - este o mişcare. 

["ACEEAŞI ÎN TOATE VREMILE... "]

2255

Aceeaşi în toate vremile, în toate obiceiurile, în toţi oamenii, aceeaşi în piramidele Egipetului şi-n frumoasele amante a lui Ludovic cel Mare - vierme al vremii - moarte! Tu nimiceşti pînă şi închipuirile ce oamenii şi le fac despre tine. 

24

{EminescuOpXV 25}

[MOARTEA ESTE ECHILIBRAREA ESISTENŢEI]

2285

Ah, ce dulce-i moartea; ca repaosul după o zi de lucru, dulce ca momentul aţipirei. Cui nu-i place să doarmă, să doarmă cald, adînc, fără visuri, cari neliniştesc sufletul? Liniştea e mai dulce decît chiar bucuria. De-aceea pe-nţelepţi nimic nu-i bucură ca pe nebuni, cum nu-i supără nimic ca pe nebuni. Viaţa duce-n sine acel grăunte de mulţămire care s-a născut din acea primă mişcare ce-a scos caosul din echilibru. 
Moartea, cum înţelepciunea e echilibrul gîndirei, este echilibrarea esistenţei. Ea este înţelepciunea vieţii, rezultatul final a toată munca şi osteneala noastră; cine gîndeşte des că are să moară acela-i aşa d-înţelept. Dacă însă din moarte poţi învăţa înţelepciunea e un semn că însăşi înţelepciunea şi liniştea trebuie să semene morţii. Linişte, somnul etern - e aşa de scurtă adormirea. A putut cineva să se prindă de aripele somnului, să aibă conştiinţa de cum adoarme? Nu. Şi nici nu-l nelinişteşte. De ce să se teamă de moarte? E-ntocmai procesul adormirei; cînd ai adormit, nici nu ştii că şi cum ai adormit. Şi, deşi s-ar părea cum că un stadiu neconştiu e indiferent, totuşi ce dulce e somnul fără de vise! 
Moartea e un moment - şi nu dureros. Aduceţi-vă numai aminte că bolnavii înainte de moarte se simt atît de bine cum corpul ostenit se simte bine înainte de a adormi, cum sufletul ostenit // se simte bine şi liniştit înainte de-a-şi închide-ntineritele sale frunze scrise. Insens devii în somn, insens în moarte. Încet - încet [nu] mai auzi bătînd decît visurile ce pătrund *** - dup-aceea nimic. Somnul te-a închis în imperiul lui de pace! 

["MOARTEA ESTE STINGEREA CONŞTIINŢEI... "]

2255

Moartea este stingerea conştiinţei identităţii numerice. Dar identitatea numerică a unui individ nu este decît o frunză din miile de frunze-n generaţii pe cari arborul lumei le produce cu fiecare primăvară, astfel că, -nchipuindu-ne chiar pieirea desăvîrşită a organului omenesc de percepţiune, totuşi această stare oarbă şi neconştie a universului rămîne faţă cu eternitatea, prin urmare cu o nesfîrşită probabilitate. Dacă acum, peste (subiectiv vorbind) miliarde de evi, acest cap omenesc ar răsări iar, faptul că acest timp nemăsurat s-a scurs fără ca el s-o poată şti, căci timp n-a esistat în lipsa lui, ar face ca tot acel timp să fie mai puţin decît [o] clipă de adormire în care el ş-ar fi suspendat funcţiunea. Este nu numai verisimil, ci sigur cum că moartea desăvîrşită a intelectului nostru, aflîndu-se faţă cu posibilitatea infinită a eternităţii, dup-un interval nemăsurabil de lung, dar a cărui lungime e indiferentă, va reapărea iarăşi cu aceleaşi funcţiuni şi sub aceleaşi condiţii - şi-n aceasta consistă nemurirea sa. Căci, dacă ne-nchipuim eternitatea moartă ca o urnă de loterie în care stau închise toate formele vieţii, e neapărat că în ea se va trage neapărat odată (şi momentul acesta e indiferent, oricît de depărtat ar fi) numărul specific al formei omeneşti. Dar totuşi aceasta e cu putinţă numai într-un caz, dacă mulţimea formelor posibile de viaţă ar fi oricît de mare ar voi (căci e indiferent), dar totuşi mărginită - îndată însă ce-ar fi nemărginită, atuncea probabilitatea ar dispărea, căci ar fi ca o loterie ce s-ar trage etern, dar cu numere infinit de multe, astfel încît tocmai numărul formei omeneşti nu s-ar trage niciodată. Rămîne a decide dacă numărul formelor pe care natura le produce este mărginit. 

["HERACLIT ZICE... "]

Heraclit zice că niciodată acelaşi om nu s-a coborît de două ori în acelaşi rîu. Cu toate că ideile cari cuprind un joc cu infinitul timpului şi al spaţiului şi aceasta culminează într-o antinomie, încît şi contrariul e adevărat. Adecă, din contra, acelaşi rîu oglindeşte în liniştita-i

25

{EminescuOpXV 26}

adîncime aceleaşi umbritoare păduri, acelaşi cer. Materia numai - acest Ahasver neobosit al formelor - e pururi alta, formele însă aceleaşi încît în ape vecinic călătoare îţi vezi chipul rămînînd pe loc. Rîul timpului pare a curge; suma de viaţă şi de forme posibile coexistă într-un vecinic prezent. 

["ACEL ENS LIPSIT DE TIMP"]

2255

Deşi comparaţiunile şchiopătează, totuşi un analogon al acelui ens lipsit de timp ar fi simţiciunea corpului omenesc - oricînd l-atingi pe acesta, se manifestă simţirea - şi, oriunde atingi istoria în timp şi natura în spaţiu, se manifestă voinţa. 

["O BUCATĂ DE LUT, ETERN ACEEAŞI"]

2285

Pentru a-şi închipui cineva metaforic lumea ar putea să ieie o bucată de lut, etern aceeaşi care, prin urmare, nu cunoaşte timp - şi să-i dea cele [mai] felurite forme, cînd una, cînd alta cînd aşa, cînd aşa. Lutul rămîne în orice caz acelaşi. Dac-acuma mai iei că acest lut este răul, nedreptul pozitiv, se-nţelege că tot binele şi toată dreptatea va consista numai în forme, şi nu în coprinsul lor, adică în relaţiunea unuia faţă cu cealaltă. 

26

{EminescuOpXV 27}

["MATERIE: FORMĂ"]

2254
Zeul unei bucăţi de materie: forma 

["INIMA SISTEMEI NOASTRE PLANETARE"]

2257

Dumnezeu e un atom, un punt matematic, puntul comun unde se lovesc toate puterile pămîntului spre a constitui organismul de legi, sistema* cosmică. Fără acest punt comun de atac (Angriffspunkt im Kraeftenparalelogram) lumea* neapărat că era un caos de materii, inertă şi fără putere căci o materie nici nu are putere nepusă într-un raport propriu de a trezi această putere. Două atome se pot atrage singure fiind, dar, atrase în toate părţile de altele asemenea lor nedominate de acel centru, de o putere comună ele rămîn în suspensiune în punctul în care se-ntîmpla a se afla. În mijlocul soarelui e un atom împrejurul căruia s-a cristalizat corpul soarelui - acel atom prin poziţiunea sa e inima sistemei noastre planetare - se-nţelege că şi altul i-ar putea *** locul cînd n-ar fi tocmai el acela, el e însemnat nu prin sine, ci prin poziţiunea care-o ocupă; în centrul organismului omenesc e un atom împrejurul căruia se cristalizează simţire fiziologică* simţiminte interne*, cugetare, funţiuni trupeşti şi psihice: sufletul; în mijlocul creaţiunii întregi e un atom, puntul matematic comun de concentraţiune a tuturor puterilor lumii, puntul prin esistenţa şi poziţiunea căruia puterile sunt un organism: Dumnezeu. Astfel Dumnezeu e în lume ceea ce sufletul atomistic * e în om. 

SUBSTANŢA IMATERIALĂ DIN UNIVERS
DOVEDITĂ DIN PUNCT DE VEDERE MATERIALIST

2257

În vechi manuscripte mănăstireşti afli adeseori pe paginele din urmă ghicitori ciudate, pe cari şi le puneau călugării, de ex.: "Care om s-a născut de două ori şi a murit numai o dată? Care s-a născut şi n-a murit nicicînd? " etc. Răspunsurile acestor întrebări sunt scrise aproape totdeuna criptografic, adecă literele întrebuinţate reprezintă alte sunete, convenite mai de nainte, al căror sens cată să-l stabileşti sau să-l ghiceşti pentru a citi răspunsul. 
Care e cea mai bună dovadă că există o substanţă imaterială în univers? e întrebarea ce ne-o punem. 
 - Materia - e răspunsul. 
Aşadar să procedem la analizarea acestui răspuns. 
Materialiştii zic că nu există vid, că orice loc în univers e împlut cu materie. Dar aci vom aduce următoarea întîmpinare. La începutul formării // sistemului nostru solar toată materia din care el se compunea forma o imensă nebuloasă. Deci;, din punctul periferic pe care noi îl ocupăm astăzi pînă la punctul periferic corespondent la care s-ar putea trage o linie dreaptă la soare, coloana de materie era cu mult mai deasă decît astăzi. Între volumul ocupat azi de soare şi volumul ocupat de pămînt materia nu era eterică, ca astăzi, ci cu mult mai grea, mai deasă. Deci în unul şi acelaşi spaţiu poate fi materie mai multă sau mai puţină. Într-un păhar încape atîta fier, atîta lapte, atîta apă, atîta abur. Deci unul şi acelaşi spaţiu încape multă şi puţină materie. 
Din aceasta urmează însă că spaţiul, pentru a încăpea materia, trebuie să fie mai mare decît ea. Din momentul însă în care am admis că spaţiul e mai mare, deci materia mai mică, ni se prezintă însăşi // noţiunea spaţiului, noţiunea întinderii infinite. Oricît de mare

27

{EminescuOpXV 28}

ar fi materia, din momentul în care ea e mai mică decît spaţiul, ocupă un volum mai mic decît acesta, ea devine, în raport cu spaţiul, o nimica toată şi se poate traduce în formula 1 în. raport cu [o] serie infinită. 
Materia însă consistă din părţi. Nici poate altfel, căci, din momentul în care e determinată în mărimea ei, de vreme ce se poate reprezenta idealiter măcar prin unităţi de întindere şi de greutate, ea trebuie să fie compusă din părţi. Spaţiul nu consistă din părţi, din care cauză întinderea lui merge în infinit, divizibilitatea lui în infinit. Materia trebuie să aibă părţi ultime din care se compune, părţi reale, cari nu se mai pot subîmpărţi decît ideal, subîmpărţiri cari se confundă cu însăşi facultatea noastră de-a împărţi, dar de cari natura nu se mai poate servi; ea, ce compune şi descompune, are nevoie de ultime // particule certe, reale. Deci, tocmai fiindcă ne punem pe un punct de vedere materialist, admitem ipoteza atomelor. 
Aşadar, materia fiind mai mică decît spaţiul; ea în raport cu spaţiul e foarte mică şi, consistînd din părţi certe, aceste părţi în raport cu infinitul spaţiului sunt foarte puţine. 
Deci în cîte combinaţiuni poate intra materia? În tot atîtea cîte permutaţiuni se pot face cu acele atome. Să zicem de pildă că fiece atom are un nume propriu, pe unu-l cheamă a, pe altul b, pe al treilea c. În cîte combinaţii pot intra cifrele a, b, c? În: a, b, c, 
b, a, c, 
c, b, a, 
b, c, a
c, a, b 
a, c, b, 
Deci trei atome cari au numele a, b, c vor intra în 9 raporturi. Dar numărul e egal 3. Deci numărul relaţiilor matematiceşte posibile în care materia poate intra, deci numărul formelor în care ea se poate îmbrăca, este x. 
Din simplul fapt al încăperii materiei în spaţiu avem deci ca rezultate neapărate: 
O materie determinabilă în mărime. Un număr determinabil de părţi. 
Un număr determinabil de moduri de combinaţiune ale acestor părţi. Un număr determinabil de forme individuale. Toate acestea stau faţă c-un spaţiu infinit şi c-un timp infinit. 
Pentru a concretiza lucrul să ne-închipuim că fiecare din aceste forme individuale sunt reprezentate prin numerele unei loterii care se trage vecinic. Toate numerele vor trebui să iasă, să se sfîrşească de tras, să se reînceapă de tras, să iasă din nou şi aşa mai departe. 
Tot ce se naşte însă în lume şi tot ce se-ntîmplă se naşte în mod necesar, neapărat. Împrejurul razei în care vieţuim şi ne mişcăm bat şi cearcă a veni în viaţă toate posibilităţile de existenţă, toate aceste forme posibile, căci posibilitatea de-a exista în faţa veciniciei e certitudinea, de-a exista. Dar dacă ceea ce e posibil pus în faţa veciniciei e cert. 

DESPRE NEMURIREA SUFLETULUI ŞI A FORMEI INDIVIDUALE

2255
 Este numărul formelor în natură mărginit sau nu? Aceasta e întrebarea principală care trebuieşte rezolvată pentru a servi la soluţiunea curat silogistică a tezei de mai sus. 
De aceea vom trebui să recapitulăm în mare mersul naturei şi a legilor ei. Spăimîntătoarea necesitate cu care se urmează procesele ei, numărul mic al legilor fundamentale, combinaţiunile acestora, cari, oricît de multe ar fi, totuşi se pot calcula cu certitudine, deşi poate pentru facerea un[ui] asemenea calcul n-ar ajunge mai multe vieţi de oameni consecutive, puţinătatea relativă a speţiilor sunt îndestule dovezi a unei mărginiri în producerea formelor. Frunzele de stejar dintr-un an sunt copia fidelă a celor din mii de ani trecuţi şi, chiar dacă fiecare frunză individuală ar prezenta o diferenţă oarecare, nu trebuie să se uite că legile şi elementele în joc sunt determinate, se pot număra şi cumcă toate combinările lor posibile se

28

{EminescuOpXV 29}

pot asemenea determina după o inducţiune minuţioasă, deşi poate ar fi o muncă netrebuitoare. Afară de aceasta, să nu uităm cumcă în faza ce ne cuprinde, timporală şi trecătoare a pămîntului, formele se moştenesc şi se perfecţionează, pe cînd o reproducere analoagă în tot şi în parte am putea-o pretinde cu drept cuvînt numai atuncea cînd faza aceasta s-ar fi sfîrşit şi s-ar fi reînnoit cu totului din nou, după ce-ar fi percurs toate procesele de formaţiune cari ne preced pe noi. Din certitudinea cumcă atît puterile şi elementele în joc cît şi modurile lor de combinaţie se pot calcula a priori şi rezuma într-un număr oarecare rezultă renumitul postulat: "că tot ce este posibil - va fi". Concentrînd aşadar viaţa pămîntului nostru ca individ planetar în icoana naşterei, trecutului şi risipirei sale, vom avea în mare ceea ce este viaţa omului mic - un trai individual de-o durată în raport tot atît de scurtă ca ş-a fiecăruia din noi. Văzînd însă de pe formaţiunea sistemelor dintr-o negură indiferenţiată o icoană a formărei pămîntului nostru şi din risipa vreunei planete aceea a pieirei lui, suntem siguri că o nouă formaţiune, aceeaşi în formă şi compoziţie, au avut, are şi [va] avea loc întotdeuna. Pe acest nou pămînt s-ar repeta aceleaşi procese ale vieţei cari s-au urmat pe al nostru, încît n-am avea nici un drept de-a-i disputa identitatea, afară doar dacă n-am voi să susţinem identitatea masei de materie. Însă această masă de materie nu decide asupra identităţii nici unui individ cosmic. Noi înşii suntem numai formele unei eterne treceri ale materiei prin [lume] şi precum, după Heraklit; noi nu ne putem coborî de două ori în unul ş-acelaş rîu, tot asemenea [nu] suntem, material vorbind, nici într-un moment unul ş-acelaşi om. C-un cuvînt, o formă care reapare este asemenea unui cuvînt sau a unei cugetări reproduse una ş-aceeaşi, abstracţiune făcînd de la identitatea materiei în care se reprezintă. Dacă numărul elementelor şi a puterilor este cert, atunci modul lor de combinare este determinabil a priori, şi asupra mărginirei în producerea de forme nu mai poate fi îndoială. // Numai atunci formele ar fi nemărginit de multe cînd elementele şi puterile din natură ar fi fără număr. Dar contrariul fiind, aceste forme sunt, c-o inducţiune sigură, a priori determinabile, prin urmare numărul formelor în natură este mărginit. 
Venim acuma la forma esterioară şi interioară (compoziţia dinăuntru) a fiecărui din noi. Ea este asemenea din numărul foarte mare, dar în sfîrşit un număr, deci mărginit, a formelor naturei. 
.................................................................. 
De-aci rezultă cumcă noi am fost întotdeauna şi vom fi întotdeauna individual determinaţi aşa cum suntem şi cumcă moartea este numai un vis al imaginaţiunei noastre. De aceea numai a nu fi fost niciodată este singura formă a neexistenţei, cine există există şi va exista întotdeuna - de nu în faptă, dar ca posibilitate, şi posibilitatea, neavînd în eternitate timpul nici un înţeles, este existenţa chiar. 
Ce s-atinge de intelectul nostru, deşi apariţiuni analoage în viaţa spiritului, în epoce, arată cumcă el este asemenea unei plante, aşa încît, dacă ai şterge cu un burete de pe tabla neagră a esperienţei seculare toate semnele scrise*, ai vedea cumcă această tablă s-ar împlea din nou cu aceleaşi semne şi că tot ce ni se pare pe pămînt cazuistic * este un şir care odată se va repeta din nou. 
Chiar dacă cineva ar reprezenta numărul ultim din marea serie de forme posibile, totuşi urna va trebui să se epuizeze odată şi să-l arunce din nou pe arena lumei. 
Cineva ar zice: Dar poate nici într-un an a lui Brahma formele nu vor apărea pe deplin din urnă, ci, nainte ca seria să fie epuizată, anul se va închide. - Dar anii lui Brahma sunt nenumăraţi, şi, pentru subiectul neconştiut, 1 an şi mii de miliarde sunt acelaş moment fără valoare, căci nu există. 
Această părere*, adîncită, are consecuenţe ce nu le pot prevedea încă. O dată eternitatea formei garantată printr-o nouă generaţie spontanee, luptele pentru susţinerea ei, pentr-un "mai devreme" sau "mai tîrziu", devin fără înţeles. Poate că mişcarea metafizică de sub suprafaţa lumei nu este decît lupta pentr-un mai devreme sau mai tîrziu a miilor de forme, virtualiter întotdeuna procreate şi-ntotdeuna gata de[-a] apărea. O perspectivă nemărginită se deschide înaintea ochilor mei. 

{EminescuOpXV 30}

{EminescuOpXV 32}

["CERCUL ÎNTREG TREBUIE LUAT"]

2267

Ceea ce numiţi dv. trei dimensiuni n-are trei dimensiuni: acestea sunt creaţiuni ale poziţiei noastre relative; precum ceea ce numiţi dv. rază a soarelui n-are numai * cele şapte colori ale lui Fraunhofer: acestea sunt numai creaţiuni ale simţurilor noastre. Cercul întreg trebuie luat; rezultanta cercului întreg e realitatea absolută, atotştiinţa, atotputinţa. 

["KANT, CEL MAI PROFUND DINTRE MURITORI... "]

2267

Kant, cel mai profund dintre muritori, a descoperit că spaţiul ca mărime este pururea egal cu sine însuşi, că, orice parte am lua din el, aceasta e determinată în mod a priori de inteligenţa noastră, atît în privirea mărimii ei cît şi în privirea raportului faţă cu restul spaţiului. Tot astfel se-ntîmplă cu timpul. Deşi închipuindu-ni-l ca infinit, fiece parte a lui determină tot trecutul şi tot viitorul, e o linie de demarcare între ceea ce-a rămas îndărăt şi ceea ce se va-ntîmpla înainte. În privirea cauzalităţii el rămîne mai obscur. 
Aci vine J. Bobert Mayer şi susţine că întreaga energie cuprinsă în sistemul nostru solar este o sumă constantă, incapabilă de-a fi diminuată sau sporită, pururea aceeaşi, şi că toate manifestaţiunile acestei singure puteri sunt termenii fenomenologici, cari adunaţi la un loc ne dau pururea acea sumă constantă. 

32

{EminescuOpXV 33}

["ANTITEZELE... "]

2258

Antitezele sunt viaţa. 

["LEGEA E CONTRADICŢIUNEA... "]

2257

Legea e contradicţiunea principiului din care *** e armonia. 

["VITALITATE - VIAŢĂ"]

2263

suma de energie e vitalitate (virtualitate de-a trăi)
suma de mişcare e viaţă
vitalitate - viaţă sunt opuse. 

["TIMPUL-O IDEE... "]

2258

Timpul - o idee ce leagă fapt de fapt

["CONTA. TEORIA ONDOLAŢIUNII UNIVERSALE... "]

2267

Conta. Teoria ondolaţiunii universale. Aplicată la viaţa intelectuală ea nu e decît o figură. Unda descrisă de suirea şi scăderea ideilor în inteligenţa omenească este o undă numai cugetată, ideală, nu unda unei mişcări aievea *, adecă linia ondolată a unei mişcări mecanice. 

["FORMULA ABSOLUTĂ"]

2261

Convertirea unei puteri în alta, transformismul, ne dă rezultate atît de uimitoare încît pururea înclinăm a crede nu în prefacerea unui lucru în altul, ci în transsubstanţiune, ca şi cînd din o substanţă, singură şi unică, s-ar fi putut naşte o altă substanţă. Dar, fiindcă substratul

33

{EminescuOpXV 34}

stratul convertirii rămîne pururea ca masa şi se poate constata că reprezintă o sumă constantă, nu e îndoială că toate prefacerile sunt numai accidenţii şi că toate accidenţiile reprezintă asemenea un număr care, sleit odată în seria fenomenologică a transfor//mismului, se reîntoarce ca cercul în sine şi reîncepe a se preface de unde începuse, din capul locului. 
Aşa: 

S/t [plus] S/t [plus] S/t etc. etc. în infinitul timpului

rotaţiune S/a substanţa/diviză prin accidenţi X timp

Formula absolută 

{EminescuOpXV 35}

 ["VOINŢA DE A TRĂI"]

2276B

Această, personalitate este o căldare atîrnată de coada unui căţel ca să facă zgomot şi să escite rîs. Ceea ce nu-i tinichea însă e voinţa de a trăi care o găsim în om, în animal, în plantă, orişiunde şi pretutindenea. Această voinţă nu este ceea ce s-ar numi nemărginită, prin urmare indefinibilă, căci se-nţelege că ce-i fără, fine nu poate fi definit. Ea este numai întotdeuna prezentă, întotdeuna la faţa locului, aci, este ca să zic un nunc stans, o prezenţă eternă. Să vedem acum că se va desfăşura foarte clar tot adevărul vieţii lîngă * această noţiune dată nemijlocit şi-n oricare moment. A n-are avere. Voieşte să trăiască şi cîştigă un milion. Dar milionul cîştigat nu-l opreşte ca voinţă să trăiască, să fie tot prezentă. Căci această voinţă este el însuşi. Va cîştiga şi mai mult. Obiectele pe lîngă el se mişcă. Universul se poate mişca. Această voinţă este întotdeuna aci, asemenea umbrei lui. Prin urmare toată dezvoltarea omenească este aparentă, ea consistă pe mişcarea proporţiunilor obiectelor de dinafară sau a sîmburelui de viaţă care este întotdeauna aci. Această voinţă poate fi negată - adică nu vrea să trăiască -, atunci încetează toată mişcarea averilor dimprejurul [ei], şi cu ea stat *** drept * o ciclaţie * şi cîte celea toate. 
Dar această voinţă, o dată afirmată, ea nici creşte, nici scade, în genere nici poate fi vorba despre creştere şi scădere... Ea este aci şi acum *. Obiectele dorite sunt indiferente. Un animal microscopic are gust după coada unui alt animal pe care ar vrea s-o pape, un indian după carnea de om, Don Carlos după coroana Spaniei [... ]. 
O dovadă cumcă aceste obiecte sunt indiferente este că, dac-am lua toate obiectele din lume pe cari şi le acumulează oamenii împrejurul lor, ei tot n-ar înceta de-a voi să trăiască şi ar începe calabalîcul din nou, afară doar dacă s-ar convinge cumcă este mai bine de a nu fi decît a fi..., ceea ce schimbă toată istoria. 

["SCHEMA CURSULUI NATUREI... "]

2287

Schema cursului naturei este un cerc de forme prin care materia trece ca prin puncte de tranziţiune. Astfel, fiinţele privite în sine sunt asemenea unui rîu curgător pe surfaţa căruia sunt suspendate umbre. Aceste umbre stau pe loc ca o urzeală, ca ideea unei fiinţe sub care undele rîului [curg] eterne, altele formează o bătătură, singura ce dă consistenţă acestor umbre şi totuşi ea însăşi într-o eternă tranziţie, într-un pelerinagiu din fiinţă-n fiinţă, un Ahasver a formelor lumei. Acuma, căutînd la organele acestor fiinţe, găsim asemenea că ele sunt ca părţi constitutive ale întregului, forme mai mici de tranziţie - prin urmare esenţa fiinţelor este forma, esenţa vieţii trecerea, mişcarea materiei prin ele. După care principiu însă se construiesc

35

{EminescuOpXV 36}

aceste forme, care-i sensul teleologiei lor, care-i sensul teo[lo]giei în mişcarea şi secreţiunile materie? 
.................................................................. 
De altă parte vedem cumcă stat şi societate sunt departe de a fi opuri a mult lăudatei minţi omeneşti...; ele sunt fapte a naturei. Astfel vedem că statele omeneşti [sunt] în felul statelor de albine, că generaţiile tinere au soarta roiurilor ş. a., pe de alta vedem în state tendenţa de a se osifica în forme, în umbre de legi - cum le-ar numi Mureşanu - şi de a deveni principii * de forme, stabile, vecinic aceleaşi, prin care generaţiile consecutive trec asemenea materiei fără de voinţă prin formele esistenţei. S-ar putea spune prin analogie că, precum în corp este conţinut idealiter forma sa in embrio numai *, // tocmai aşa este conţinută în societatea, privită din orice punct al dezvoltării sale, fazele ei viitoare, legile, dreptul, religiunea, cari nu sunt decît tocmai organele de viaţă a societăţii, cu energia lor respectivă, cu modul lor de secreţiune. În complex, ele formează statul. Haina instituţiunilor născute instinctiv sunt părerile ce le au oamenii despre ele, spiritul public, opiniunea publică, organismul conţinut idealiter în stat, ca posibilitate de esistenţă şi dezvoltare, este religiunea şi simţămîntul aparţinerei laolaltă. 

["EGOISMUL CARE VIVIFICĂ ACESTE FORME"]

2287

Interesul întovărăşit de minte (sub forma minciunei), interesul fără minte (sub forma neroziei), interesul bine înţeles faţă cu cel rău înţeles, iată cel[e] două părţi a unui ş-aceluiaşi sîmbure ce mişcă istoria: egoismul. Cu cea mai mare luare aminte trebuiesc cercetate aşa-numitele acte de devotament, de curaj, de abnegaţiune. Cel puţin 90 din 100 sunt flori istorice iară nu adevăruri. 
Şi cînd strănepoţii vor citi odată despre luptele naţionale, reflectate nu în lumina nouă a teoriei, care o preface într-o luptă de interese, ci în lumina viorie a simţămîntului, cu toată bogăţia de colori, de pasiune, de înamorare specifică în fetişurile naţionalismului - citirea acestor fapte va face asupra lor impresia romantică care asupra noastră o face răzbelul cruciaţilor şi cavalerismul de-atuncea. Cumcă în fond este sîmburele vecinic al tuturor acţiunilor omeneşti - egoismul, care vivifică aceste forme, asta nu va interesa pe nime, acest sîmbure-l vor avea şi strănepoţii noştri cine ştie sub ce formă, dar bogăţia de forme esterioare ale vieţei noastre, mulţimea de colori prismatice, de limbe varii şi multe, de poezie şi arte, care de care mai originală în felul ei, de apărare cu animozitate asupra unor teorii şi puncte, necrezute în fond de cei ce le susţin (d. es. drept, istorie, religiune ş. a. ), această minciună în aparenţă atît de frumoasă, în fond ţesătura durerilor noastre, atît de strălucită în arătare, atît de cumplită în esenţa ei, va procura, ca fenomen, se-nţelege, căci nu mai implică voinţa şi eşofare, multe ore de petrecere strănepoţilor noştri. 
Am putea zice că adevărul nici interesă măcar. Ce seacă şi neplăcută ar fi o istorie care ar arăta pur şi simplu pe om dezbrăcat de închipuirile cu care-şi îmbracă voinţa, un motor orb şi surd, care zdrobeşte sau e zdrobit, în fine această dinamică a puterilor soţiale, dezbrăcate de filozofii şi politică, de formele, vorbele, pompele esterioare strălucite. Prin urmare, chiar în istorie ne interesează paradele ei, pompa, haina - minciuna - iară nu acea rădăcină întunecoasă a tuturor acestor nerozii: egoismul. 

{EminescuOpXV 37}

["O DINAMICĂ DE PUTERI... "]

2255

O dinamică de puteri este viaţa omenirei. Întrebarea-i dacă ea se mişcă rectiliniu *, în grupe de puteri ce se combat: stare de revoluţie, de bellum omnium contra omnes, sau în formulele acestor puteri, în partide parlamentare şi în presă. 

["UNDE E LEGE ŞI NECESITATE"]

2287

Numai faptul cumcă o concentrare de elemente, un compromis organic al lor, nu le poate conţinea decît pe ele însuşi e un motiv destul, pentru că palpabil, ca acest organism să fie cel mai rău din toate posibile, căci, dacă nu le-ar conţinea pe toate, n-ar mai fi un compromis

37

{EminescuOpXV 38}

al tuturor. Cumcă însă nu poate conţinea mai mult decît cele date este evident, căci n-are de unde. Aşadar în natura lucrului zace că, dacă admitem un compromis de puteri vii ale naturii, acesta nu poate fi decît cel mai defectuos din toate cele posibile, căci legile acelor puteri, fiind de dinainte stabilite, ele nu pot face nici mai mult, nici mai puţin decît tocmai ceea ce pot. Presupuind c-ar putea face; mai mult or mai puţin, atunci n-ar mai fi ele, ci altele, şi sub acele împrejurări ar intra caeteris paribus aceeaşi regulă şi măsură descrisă mai sus. Pentru a pune o lume perfectă am trebui să presupunem o lume fără legi şi fără necesitate. Unde e lege şi necesitate toate fiinţele ce se nasc sub dictatul ei trebuie să fie imperfecte, avizate a grămădi condiţii de esistenţă pentru a întreţine acest compromis o dată făcut, doritoare, prin urmare nefericite. Cumcă în acest proces de acumulare de condiţii prius este individualitatea lor şi celelalte sunt conservate întrucît li sunt folositoare, şi neatacate întrucît sunt indiferente, se-nţelege de sine. 

["ROLUL RAŢIUNII... "]

2286

Rolul raţiunii. Timp, spaţiu, cauzalitate - Advocatus diaboli - Politica * - Jurnale şi cărţi. 
Nu prin raţiune se-nvinge răul. Pe cîtă vreme omul va număra între plăcerile sale principale chinuirea semenului său, pe-atîta vreme nu poate fi vorba despre îndreptare. Oare ce plăcere găseşte o femeie în mulţimea admiratorilor? Chinul lor este plăcerea ei. Fetele bătrîne. Foşnirea rochiei unui amant fericit. Plăcere de-a trezi invidia în inima altuia, şi cît de nefericit face invidia. Plăcerea de-a trezi gelozia 

["LEGILE NATUREI -LEGILE OAMENILOR"]

2287

Din legile naturei rezultă că şi legile oamenilor trebuie să construiască un modus vivendi prin dreptul public, care să fie cel mai rău posibil. În lupta pentru drept partea tare concede atîta cît trebuie să conceadă pentru a nu se nimici pe ea însăşi, prin urmare creează o stare de lucruri care-i cea mai rea din toate probabilităţile posibile. Ele apasă pînă-n punctul unde pot apăsa; apăsînd mai departe, puterea elementară, care-s ei, ce-s apăsaţi, ar izbucni şi i-ar zdrobi, dacă nu ridică de sine capul. 
În caz dacă doctrinarii fac legi drepte şi bune pentru oamenii în sine răi, atuncea aceste legi devin şi mai rele prin aceea că-s nepractice, că, dînd teren larg dezvoltări şi egoismului personal, acesta se consumă în scurt timp, se abrutizează şi-n urmă se nimiceşte. Legile Americei aduc cu sine ura căsătoriei, iubirea desfrînării şi beţiei, a băuturii de opium, uciderea copiilor (abortarea), astfel încît, deşi condiţiile de esistenţă sunt bogate, totuşi nu sunt oameni în Statele Unite care să aibă în urma lor mai mult decît două generaţii. Toată populaţiunea consistă din emigranţi şi din fii sau nepoţi de emigranţi. Strănepoţi nu sunt. În a treia generaţie vine neapărata desecare şi pieire. Omul apăsat aspiră, cel liber, într-o natură ca a Americei, ajunge adesea la culmea dorinţilor lui, acolo lîncezeşte şi desperă. Aspiraţia este caracterul apăsaţilor, desperarea a celor liberi. Legi liberale duc la naţiuni bunome (cum sunt în genere cele romanice), la domnia celor răi. Elementul rău e izvorul voinţei, energiei, puterei - el ajunge la guvern căci vrea s-ajungă, ceilalţi, înşelaţi prin succes şi fraze, sunt dominaţi şi duşi fără de voinţă pe marea întîmplărilor. 

GNOSEOLOGIE

["CÎND CINEVA A PĂTRUNS O DATĂ PE KANT"]

2287

Da! orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă şi apelează la inimă. Este ciudat, cînd cineva a pătruns o dată pe Kant, cînd e pus pe acelaşi punct de vedere atît de înstrăinat acestei lumi şi voinţelor ei efemere, mintea nu mai e decît o fereastră prin care pătrunde soarele unei lumi nouă - şi pătrunde în inimă. Şi, cînd ridici ochii, te afli într-adevăr în una. Timpul a dispărut şi eternitatea cu faţa ei cea serioasă te priveşte din fiece lucru. Se pare că te-ai trezit într-o lume încremenită cu toate frumuseţile ei şi cumcă trecere şi naştere, cumcă ivirea şi pieirea ta înşile sunt numai o părere. Şi inima nu mai e în stare a te transpune // în această stare. Ea se cutremură încet din sus în jos, asemenea unei arfe eoliane, ea este singura ce se mişcă în această lume eternă..., ea este orologiul ei. 
Şi astfel fantazia nu mai este reflecţia lumei astfel cum ea se arată ochilor într-o reală trezvie, ci, ca în fantazia poetului şi a artistului, se ridică în jur în petrificaţiunea ideilor

42

{EminescuOpXV 43}

eterne ce reprezintă. De jur împrejur sunt pînze atîrnate, la care perspectiva este aparentă, asupra cărora timpul trece fără urmă, toate avînd un ce necunoscut de aranjor şi toate închipuiri ale unui suflet mare. Ceea ce numesc capete ordinare fantazie nu este fantazie, ci slăbiciune a creierilor, fantasterie. Pe cînd celor chemaţi hetaira li vorbeşte în jargonul lor propriu, celui ales ea-i vorbeşte în limba ei - şi limba ei e armonia lui Plato. 

["INTELIGENŢĂ ŞI ESPERIENŢĂ... "]

2258

Inteligenţă şi esperienţă stau în raportul în care stă rîul cu moara, vaporul cu maşina de vapor. Cine-ar zice că apa-i cauza morii sau moara cauza apei sau că maşina-i cauza vaporului sau vaporul cauza maşinei? Din contra, construcţia mecanică a morii dă o însemnătate specială, deosebită, complicată, puterii simple a apei, precum maşina de vapor dă o însemnătate foarte complicată şi plină de intenţii * puterii cumplit de simple a aburului. Aceasta se şi vede de acolo că se constată că în natură nu este decît un singur lucru, simplu şi deosebit după grade - mişcarea. Ceea ce auzim e o mişcare, ceea ce vedem e mişcare, ceea ce atinge pipăitul în formă de căldură e mişcare, ceea ce gustăm e mişcare, ceea ce mirosim e mişcare. Această mişcare, una ş-aceeaşi în universul întreg, se prezentează deja în moara noastră intelectuală sub cinci forme deosebite, specific deosebite după natura cu totul individuală a fiecăreia dintre cele cinci simţiri. Astfel dar apa pune în mişcare, aduce la evidenţă calităţile specifice ale morii, mişcarea în Natură pune în mişcare, pune în evidenţă calităţile specifice ale mecanismului nostru intelectual. 

["MINUNILE NATURII ŞI MINUNILE MATEMATICEI"]

2307

Minunile naturii sunt ca şi minunile matematicei. Fără urmărirea operaţiunii în sine, care, văzută de-aproape, nu-i decît un joc cu 1egile minţii, rezultatele răsar ca minuni de care ne uimim cum de-au ieşit aşa, numai aşa, şi nu altfel. Astfel suntem dispuşi a crede în misticitatea matematicei, căci chiar descoperitorii acestei ştiinţe, Pythagoras de ex., au fost aşa de uimit de rezultatele cîştigate încît au fost dispus a crede că numărul e substanţa lucrurilor. Să luăm de ex. estragerea rădăcinii pătrate. De vom lua regulile operaţiei mecanice vom crede totdeuna că aveţi în ele un fel de unealtă misterioasă pentru a afla la un număr dat care este factorul care, înmulţit cu sine însuşi, au dat acest rezultat. Dar, analizînd operaţiunea în toate părţile, vom vedea că nu este nimic mai firesc, mai evident şi mai lesne de-nţeles decît o astfel de estragere a rădăcinii pătrate, cubice sau altele. Şi cu toate acestea să nu uităm că miile de minuni matematice le produce capul omenesc c-un element; altfel nesfîrşit (numărul), însă grozav de simplu şi omogen. Dacă am putea urmări în natură jocul simplelor legi mecanice, atunci poate că embrio ne-ar părea ca rădăcina din care apoi se naşte potenţa prin multiplicarea cu sine însuşi. 

["FIECARE LUCRU ARE MĂSURA SA PROPRIE... "]

2255

Fiecare lucru are măsura sa proprie (natura sa proprie asemenea). 

["LEGILE ÎNNĂSCUTE MINŢII NOASTRE"]

2255
 a-şi da seama de lucruri; a le aranja în ordinea indicată de legile înnăscute minţii noastre, a-şi da sie seamă. 
er-inner-n

["UN ADEVĂR RĂMÎNE UN ADEVĂR"]

2267
 Nu-nţelegem acel doctrinarism care cere ca absolut toate cunoştinţele noastre într-o imaterie să fie într-o legătură sistematică indisolubilă *. Un adevăr rămîne un adevăr chiar atunci cînd legătura lui cu altă serie de adevăruri nu e descoperită încă. Adevărul că luna şi schimbă faţa de 4x12 [ori] pe an era exact în anticitate fără ca cineva să fi descoperite legile generale ale lui Galilei, din care aceste schimbări s-ar fi putut esplica în mod deductiv. Era un adevăr cîştigat pe cale inductivă, prin esperienţă. [... ]

["DACĂ NU PRICEPEM CEVA"]

2267

Şi, dacă nu pricepem ceva, să zicem mai bine că nu pricepem, decît să-i dăm o esplicare falsă. 

["LINIA E COMPUSĂ DIN PUNCTE?... "]

2255
 Linia e compusă din puncte? -Nu. Căci unde sunt mai multe puncte - în o linie mai lungă or în una mai scurtă? Nici în una - căci punctele n-au întindere, nici lungime - va să zică o succesiune a lor nu poate fi o lungime. Ele sunt nenumărat de multe într-o linie

44

{EminescuOpXV 45}

mică ca şi-ntr-o linie mare şi mulţimea lor atîrnă de la mulţimea raporturilor matematice în care vrei să pui o linie, nu de la linia însăşi. 

["ADEVĂRUL ESTE NEGATIV"]

2286

Astfel noi nu ştim într-adevăr nimica pozitiv, ci numai negativ... Nu simţim ceea ce-i materie, putere, natură, pozitiv - ci numai întrucît *** simţurile noastre reagează asupra lor..., reacţiuni contra influinţelor pozitive ale naturei, dreptul - o reacţiune contra nedreptăţii, binele - o reacţiune contra răului... şi sîngele rece. Sufletul liniştit şi mulţămit are o influinţă binefăcătoare prin puterea de reacţiune ce o reprezintă faţă cu puterile lumei... De aceea un rege care poartă cu sînge rece căderea sa e sublim, de aceea martirul * este, de aceea filozoful care se leapădă de toate deşertăciunile ei. Viaţa noastră însăşi, corpul nostru nu este decît un complex de puteri de reacţie contra tuturor puterilor naturei şi rezultatul acesteia e simţirea. Adevărul este negativ. Reacţiunea este singurul control al realităţii, fără simţirea ei n-am fi niciodată-n stare de-a distinge viziune de realitate... În, stat ea este controlul legilor si adevărului lor - aşa încît, într-un stat unde ea nu esistă cu toată seriozitatea, legile sunt iluzionare şi zidite oarecum în aer, pentru raporturi închipuite. 

 ["ÎN CAP SUNT FORMELE ACESTEI LUMI... "]

În cap sunt formele acestei lunii, a căror energie specifică trebuieşte numai trezită prin ocazia ciocnirei lor cu un şir de lucruri străin pentru ca lumea să se nască în toată frumuseţea şi puterea ei. Cînd un nebun se simte rege lucrurile pe cari noi le privim într-un şir preconceput pentru el a[u] pierdut prejudiţiul ordinei determinate şi au înţelesul pe care l-ar avea dacă el ar fi într-adevăr rege. Regele propriu se simte rege, nebunul asemenea, şi aceasta[-i] totuna, căci un rege care n-ar şti c-o este, ei ar avea simţirea unui cerşitor (de es. într-o lume de împăraţi), care n-ar avea nici idee de * alt soi de meserie - ar fi chiar cerşitor. Va să zică

{EminescuOpXV 47}

temeiul de a fi orice voieşti, forma tuturor întîmplărilor, lucrurilor, prin urmare şi a rangurilor din lume, e conţinută în energia specifică a creierului nostru - a cărei simpoză ciudată suntem noi. Într-adevăr, un caleidoscop e imaginea cea mai bună a conştiinţei noastre de sine. Colorile (aici puterile) constitutive sunt una ş-aceleaşi în toţi oamenii, rămîne acum în ce fel de compoziţie şi icoană încremenesc în sufletul fiecăruia, formînd astfel monogramul vieţei sale. Corpul nostru este un răvaş de drum al pulberei - un plan după care sîngele intră şi fuge din noi, şi-n vremea acestii fuge noi naştem, creştem, trăim şi murim sub sigilul unei forme oarecari, unitatea noastră, simţirea că suntem aceiaşi ce am fost şi-nainte de 10 ani; identitatea noastră este o idee, este o poziţie încremenită a sticlelor caleidoscopului, un monogram sub care adunăm ca sub un titlu şi punem în legătură frunzele risipite ale vieţii noastre. Dar nu că doar am fi activi la toate acestea. Numai în somnul adînc, în visul clar asemenea vederei obiectelor sub apă -asemenea oraşului pe care, după poveşti, îl vezi cu case, strade, biserici, oameni în fundul unui lac limpede - numai în somn suntem activi, de aceea visul are atîta dramacitate. Altfel suntem pasivi. Dacă atingi cu degetul faţa unei fete caste, ea se roşeşte. Toată firea ei reagează la o mişcare a degetului nostru neînsemnată. Astfel o lume pe care n-o cunoaştem ni dă impulsul sub care se trezesc puterile noastre specifice - [obrajii] noştri roşesc la atingerea cu bagheta lui Brahma şi roşim, urechile noastre se roşesc şi roşirea lor e mult s. a. m. [d. ], [numai că] fata ştie ce-i aceea de ce roşeşte, noi nu ştim. 

[ABSTRACŢIUNILE ŞI EXPERIENŢA DURERII]

2287

Precum fiece lege civilă are ocazia prin care s-a născut (occasio legis), care servă de normă la aplicarea ei şi este unicul criteriu contra abuzurilor, ba fără care ea rămîne ne-nţeleasă, tot astfel fiece regulă, teorie, abstracţiune chiar, îşi are durerile ei de naştere. Şi nu o dată, ci în fiecare individ. Abia cu ocazia unei întîmplări dureroase omul se pătrunde ce adevărată fuse cutare regulă de viaţă, şi din momentul acela ea devine pentru el nu o teorie seacă, pe care-o ştia şi mai nainte, ci un călăuz concret. Ea se naşte în el într-un mod dureros. Tot astfel e c-o abstracţiune. Prin învăţătură nimeni n-o capătă complectă în capul lui. Trebuie ca figura construită în linii numai în capul lui să capete viaţă şi coloare printr-o întîmplare oarecare. Ea se naşte în el în genere atunci cînd necoincidinţa dintre icoana purtată de el şi adevărul vădit îl atinge dureros. 

["ADEVĂRUL"]

2275B

În sfîrşit, adevărul e stăpînul nostru, nu noi stăpînii adevărului. 

["ADEVĂRURILE ABSTRACTE... "]

2267
 Adevărurile abstracte sunt indigestibile pentru inteligenţa populară, precum carbon, azot, hidrogen şi oxigen pur sunt indigeste pentru stomac ca alimente. Ele nu produc căldura necesară, tot astfel nici abstracţiunile nu produc căldura sufletească necesară, organismul moral nu le poate asimila. 

["CE-AR GÎNDI UN OM...? "]

2285

Ce-ar gîndi un om cînd i-ar adormi o jumătate din creieri şi o jumătate nu? 

["ÎNTR-UN MEDIU PURUREA PROASPĂT... "]

2276A

Într-un mediu pururea proaspăt orice există în infinit. O rasă de cai ori de boi care trăieşte din neam în neam pe un singur pămînt începe a degenera şi se stinge. Schimbînd mediul, trecînd în altă ţară şi la altă păşune, ea rentinereşte, se renvigorează, se regenerează. 

50

{EminescuOpXV 51}

O idee se naşte într-o ţară bătrînă, încearcă [să-şi] întindă rădăcinile în complexul de idei obicinuite ale poporului, interesează o zi şi trece. Aceeaşi idee intră în sufletul unui popor tînăr şi face o revoluţie în toată natura lui intelectuală. Ideea nouă la un popor tînăr devine epidemică, să ferească Dumnezeu ca să fie însă o idee greşită, toată dezvoltarea lui va fi atunci greşită. Dar toate au astfel natura valului. Să ne-nchipuim că Cezar ar fi trăit pe un pămînt depărtat de noi, ale cărui raze n-ajung la noi decît într-o mie de ani. Să ne-nchipuim că astăzi Brutus [î]l ucide şi noi ţinem ocheanul spre acea stea. Acum nu vedem nimic, abia peste o mie de ani am vedea ceea ce în steaua x se petrece astăzi. Pe de altă parte să ne-nchipuim că oameni din toţi corpii cereşti ţin ocheanele îndreptate spre noi, unii mai aproape, alţii mai departe. Şi Cezar azi cade de mîna lui Brutus. Cei // din Lună ar vedea astăzi, cei mai de departe mîni, şi mai departe poimîni... văile Universului peste o mie de ani. Raza care-a căzut pe faţa lui murind călătoreşte în univers şi ajunge pe rînd toate stelele infinitului în* miliarde de ani pe rînd, însă tragedia morţii lui Cezar se petrece mereu, fără sfîrşit. Tragedia aceasta trăieşte, dar pururea într-un mediu nou. Pretutindenea ea e o clipă care nu este, devine, este, scade, nu este. 
Sufletul trebuie tratat ca pămîntul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv, ideea ca sămînţa. 

["LEGILE MINŢII NOASTRE"]

2255

Toată minunăţia consistă în împrejurarea că omul nu-şi dă samă de proprietatea numerelor binome. Cunoscînd o dată aceasta, toată minunea se rezolvă de sine - căci aceste proprietăţi sunt legi ale minţii noastre proprii, şi calculul o jucărie cu aceste legi - al căror rezon e irezonabil a-l mai cere. Căci, presupind că toate legile minţii noastre ar fi diametral opuse celor de astăzi - o presupunere din punctul de vedere omenesc aproape imposibilă -, atunci ne-am mira de acele legi, şi nu de acestea de astăzi. Dac-am gîndi cu picioarele ş-am îmbla cu capul ne-am mira cum ne mirăm astăzi că gîndim cu capul şi îmblăm cu picioarele. Şi de-ar fi în lumea de astăzi cu totul pe dos de cum este astăzi, atunci ea ni s-ar părea naturală, am gîndi pe dos şi am face reflecţii pe dos asupra definirei tuturor lucrurilor. Dar la ce atîtea cuvinte! Precum ne mirăm de justeţa calculului matematic şi geometric în care numerii pun proprietăţile, găsesc cu necesitate rezultatul lor, ca şi cînd ar avea scopul de-a-l ajunge, tot astfel justeţa legilor naturii ne face efectul de-a avea scopul să ajungă unde ajung. Ceea ce facem noi singuri în gîndire face şi natura în puteri, din care cauză poate ajunsese şi Hegel să spuie că orice există este un silogism, pe cînd tocmai inversiunea ar fi teoria adevărată: silogismul este nu mod de existenţă al cugetării, el este o existenţă ca oricare alta, // o specie subordonată genului existenţă. 
Esperienţa noastră s-ar putea deci esprima în mod matematic astfel: 

1 [plus] 2 [plus] 3 [plus] 4 [plus] 5 [plus]... [plus] x

Acest x rămîne vecinic nedescoperit, precum nu se poate afla decît aproximativ în mai mult sau în mai puţin rădăcina patrată a lui 7. 

["LEGILE SUNT VIAŢA NATUREI... "]

2258

Legile sunt viaţa naturei. A cerca să li denegăm *** dar neapăratele lor manifestaţiuni e a le denega pe ele înşile şi a crea în locul unui organism viu şi neapărat o ficţiune goală şi moartă. 

51

{EminescuOpXV 52}

["OAMENII VORBESC ÎN SISTEME"]

2262

Majoritatea oamenilor nu cunosc raza de acţiune a ideilor lor. Şi precum iubita lui Arnim vorbea numai în versuri fără a-şi da seama de acest lucru, la fel şi oamenii, fără s-o bănuiască măcar, vorbesc în sisteme, care nu sunt altceva decît propria lor operă. 

Mulţi oameni spun adevărul, dar modul cum îl spun îl fac[e] indiferent şi nebăgat în samă. 

["DE CÎTE [ORI] NI SE PREZINTĂ UN PRINCIPIU... "]

2255
 
De cîte [ori] ni se prezintă un principiu sau un complex de principii ce nu ni convine, e ca şi cînd ne-ar trece cineva cu fum pe sub nas şi, cel puţin în gînd, ni dăm capul înapoi - Vornehmheit. Indignarea e cea mai firească a oamenilor pornire. 

AXIOLOGIE

["BAZAREA VIRTUŢII PE LEGI NATURALE... "]

2257

Bazarea virtuţii pe legi naturale. 
Virtutea e dreptul nepus în discuţiune - dreptul e echilibrul. Echilibrul e lumea. 
Căci ce e dreptul? Oare sacrificiul chiar nu se numeşte o datorie? Dar datoria ce e decît dreptul unui subiect care implică datoria obiectului ce datorează? 
Şi cînd proverbul zice: blestemul ce vi-l faceţi va cădea [asupra] nepoţilor pîn-într-al şaptelea neam - asta nu-i decît echilibrul care pentru restituirea lui cere ca pre cît s-a ruinat pre atîta să se şi rezidească. 
Cum veţi stîrpi un deficit material? Trăind cu el pe spate, lăsîndu-l să se mărească? Sigur că nu. Trăind chiar simplu cu el? Iar nu - căci el rămîne. Nu altfel decît economizînd din veniturile statului pe-atîta încît să-l plăteşti, or dodată, or încet-încet. Una din două. Cînd bancrotul e la uşă, cînd măsura deficitului e aşa de plină încît el trebuie scuturat, şi scuturat cu orice preţ, atuncea statul se zguduie din fundamentul lui şi deficitul se stîrpeşte dodată, asemenea cum răzbunarea stîrpeşte vicii seculare - şi redă lumei echilibrul, bilanţul: Dreptatea. 
Ce faci c-un deficit moral? O revoluţiune de idei, în care se naturalizează generaţiunea cea nouă - iată cum deficitul se stîrpeşte - şi se ştie cumcă revoluţiunea nu e decît o răzbunare mare. O răzbunare în care dispuţi tot trecutului, numai pentru c-a fost trecut. Asta înseamnă a răsturna lucrurile cu susu-n jos. Ce-a fost sus e jos, ce-a fost jos e sus. 
Mintea dreaptă, simplă, senină însă a făcut din dreptate o cumpănă. Cumpăna dreptăţii! Şi ce e dreptatea decît mănţinerea dreptului? Şi ce e dreptul decît echilibrul? Cumpănă şi drept - amîndouă echilibre - una a materiei, alta a spiritului. 
Dreptul e adevăr - virtutea e adevăr, nu cel relativ, care constată cum este, ci cel absolut, care este. Adevăr, drept, virtute, toate trei sunt aşa de gemene încît ai crede că-s una. 
Pe cît de-adînc a căzut diamantul în mare pe-atîta trebuie şi scos - şi virtutea e-un diamant ce trebuie să-l scoţi. 
Dar afară de echilibru mai trebuie ceva. Drept şi datorie sunt aşa de naturale şi aşa de sine înţelese încît ele sunt egale cu nimica, sunt etice imposibile, - a şi [plus] a sunt nula - de nu nula absolută, dar nula termometrului, cînd nu e nici un grad de frig, neci unul de căldură, şi cu toate acestea acest negrad totuşi e un grad al temperamentului ca atare. Ce e dar averea noastră care trece asupra bilanţului, asupra acelei averi cu care avem să ne plătim creditul? Care-i decît virtutea? 
A răsturna susul în jos e tot aşa de nedrept ca şi a pune josul în sus, decît a legitima nedreptatea trecutului repetînd-o - numai în direcţiunea opusă. Pentru că direcţiunea opusă unui rău poate să fie prea bine, iar un rău, cumcă o corabie ce se fereşte de Scylla luînd direcţiunea opusă se-neacă-n Charybde. Care e binele? Se-nţelege de sine că neci [în] una, neci în alta, ci între ele amîndouă mergînd scapi de ele amîndouă. 
Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp. 

55

{EminescuOpXV 56}

De ce Christos e aşa de mare? Pentru că prin iubire el a făcut cearta între voinţe imposibilă. Cînd iubirea este - şi ea este numai cînd e reciprocă - şi reciprocă absolut, vasăzică universală; cînd iubirea e, cearta e cu neputinţă şi, de e cu putinţă, ea nu e decît cauza unei iubiri preînnoite şi mai adînci încă decum fuse-nainte. 
Omul ca atare e al omenirei; însă în arătarea lui definită, mărginită, el aparţine unei părţi a omenirei care, vrînd să-şi implinească misiunea în lume, el e îndatorat de-a-şi pune puterile sale pentru împlinirea acelei misiuni. Omenirea considerată ca un corp. 

["VIAŢA E GERMENUL MORŢII"]

2285

Fiecare formă trebuie să degenereze, devine incompatibilă cu timpul, ba chiar în aparinţa formei, în mijlocul curentului vieţei sale, putem observa germenii morţii sale, tocmai cum ştim că, chiar în copilul inocent, fiecare pulsaţiune e un pas spre dezvoltare, dar şi unul spre mormînt. Viaţa e germenul morţii - moartea germenul vieţii. 
Ceea ce e etern nu e esenţial pentru om - cercul activităţii sale, ţintele sale sunt îndreptate pur şi simplu asupra formelor, în cel mai larg înţeles al cuvîntului, dezvoltarea acestora, înnobilarea lor sub dictatul propriului său spirit - iată misiunea lui, dacă putem a o numi misiune. 

["CESTIUNEA PRINCIPALĂ LA RELIGIE"]

2275B
 Care e cestiunea principală la religiei? Este ca ea să fie un adevărat absolut în privirea simbolurilor ei, în privirea formelor ei esterioare - sau să cuprinză înlăuntru-i o repartiţie de idei astfel încît, asemenea cîntarului, să arate totdeuna că răul este rău, binele bine. Dacă o religie pozitivă îndeplineşte această din urmă condiţie, ni se pare că capetele seci pe cari le produce pămîntul ar putea să se dispenseze de cercetări asupra adevărului istoric a celor cuprinse în Biblie. // Căci adevărul istoric nu este un adevăr exact, ca principiile de morală, ci atîrnă în cele mai multe cazuri de individualitatea istoriografului şi e cestie de apreciaţie şi de temperament. 

["MORALA E O NEGAŢIUNE... ]

2267

Morala e o negaţiune. Să nu faci, să nu zici. 

["CÎND TE LAUDĂ LUMEA... "]

2267

Cînd te laudă lumea ascult-o, numai lauda ce ţi-o aduci tu singur n-o asculta. Vei vedea ce frumos se reduc laudele lumei la nimic şi cum înveţi a preţui exact valoarea proprielor tale acte. Lauda lor îţi arată numai ceea ce reprezinţi în capul lor deşart, lauda ta te-ar învăţa asupra a ceea ce eşti în adevăr... lucru foarte trist... 

["OMUL DE BUNĂ-CREDINŢĂ"]

2275B

Nimeni nu e mai lesne înşelat decît omul de bună-credinţă. 

[2]

2287

În zile de nefericire toate calităţile închipuite se prefac în tot atîtea defecte. Esemplu concret: francezii. - Ilaritatea e uşurinţă, limpezimea frivolitate, bunomia lor firească este lipsă de caracter, ascuţimea lor critică este doctrinarism, spiritul pozitiv este lipsă de profunditate. Dacă germanii ar fi bătuţi, iată cam cum s-ar schimba numirile pentru aceleaşi lucruri: ceea ce numesc profunditate ar numi pedanterie, stricteţa statului nelibertate, idealismul nerozie, religiozitatea bigotism, armata militarism. În faptă nu esistă decît vicii, însă starea de măgulire în care se află un popor, în care se pune el şi-l pun alţii, îl face ca să deie numiri pompoase viciilor sale, căci simţămîntul pentru bine nu este înnăscut neamului omenesc şi abia numai cînd răul care se prezintă în interese de stat şi de filozofie optimistă capătă o palmă, durerea-l face a numi toate aceste aşa-numite virtuţi cu numele lor adevărat. Inima omului este locuinţa răului şi capul lui locuinţa minciunei. 

["PRIVIREA OBIECTIVĂ A LUCRURILOR... "]

2286

Privirea obiectivă a lucrurilor se arată numai în momente de-o deosebită luciditate, libere de orce prejudiţiu, de greutatea împrejurărilor, de relaţiunile de timp şi spaţiu şi, atunci, orce privire este într-adevăr frumoasă. 
Cît privesc murii negri ai unui palat regal, copola paraclisului său, cu ferestrele sale înalte, îmi pare ceva grandios, mare în raport cu fiinţa mea proprie cînd mi-o gîndesc, sau mai bine cînd, prin o dispoziţiune deosebită, sunt silit a o gîndi deosebită de regi şi de curte, de toată greutatea pozitivă care apasă * o asemenea zidire... Văzînd-o *, mi se pare deşartă, ca şi cînd regele ar fi murit, ca şi cînd suflarea rece, uscată, eternă a morţii ar trece prin acele hale măreţe. Cînd privesc un rîu cu licăruirea lui unduită *, o stradă cu case nalte şi cu ferestrele-nchise şi o lună rece şi splendid frumoasă trecînd ca un aur argintiu prin azurul cel indefinit al cerului, aceste-mi par frumoase dacă pe rîu nu sunt bărci mişcate în interesul oamenilor, dacă prin case nu s-arată cineva * lucrînd - dacă în fine somnul * interesul[ui] * s-aşează peste fiinţe... Un oraş nu e niciodată atît de frumos ca în tăcerea nopţii sau dacă * e vechi, deşert, fără mişcare multă în mijlocul său... El desfăşură frumuseţa sa caracteristică în acel moment [ - ] căci o poate... de aceea oraşele cu puţină viaţă, sau reprezintate astfel pe picturi te lasă a presupune ce s-a fi petrecînd în caz dacă ar * fi covîrşite şi, prin acest ideal întuneric, prin acest noian * de posibilităţi ele par mai frumoase şi-şi [arată] frumuseţea lor obiectivă ochilor noştri... O fereastră deschisă în care sta un om ce-mi inspiră interes pierde orice frumuseţe, dar o fereastră după *** *** *** că se deschide * uşor *, că atunci se vede o umbră numai prin ea, devine * în mintea noastră din ce în ce mai caracteristică, adică, frumoasă. 

["DACĂ N-AR EXISTA DEOSEBIRI"]

2261

Marea n-ar face valuri şi n-ar avea albsolut nici o mişcare, ci apa ei ar putrezi şi s-ar bahni dacă temperatura ei ar fi pretutindenea egală; omenirea ar putrezi în corupţie, speculă şi pornocraţie dacă n-ar exista între popoare deosebiri de cultură şi mai cu seamă deosebiri de vrîstă. 

{EminescuOpXV 62}

{EminescuOpXV 64}

{EminescuOpXV 65}

{EminescuOpXV 66}

{EminescuOpXV 67}

Lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu 
{EminescuOpXV 68}

{EminescuOpXV 69}

SOCIOLOGIE ŞI POLITICĂ

STAT. JUSTIŢIE. SOCIETATEA ROMÎNEASCĂ

[DESPRE STAT]

2257
1 
Chiar dacă omul visează în somnul lui adînc, totuşi nu-şi poate aduce aminte de vis. Abia cînd somnul adînc devine uşor umbrele chipurilor din cel dentîi s-aruncă în cel de-al doilea şi nasc visuri de care-ţi poţi aduce aminte - chipuri cari sunt numai simbolele celor văzute în somnul adînc. Şi popoarele dorm. La începutul instinctiv al vieţei lor ele trăiesc în stat natural asemenea albinelor, îşi creează instituţii şi un uz ce ar trebui să le găsească bune dacă le-ar crea cu conştiinţa, ba cari sunt din puntul lor de vedere mai raţionale şi mai bine-ntocmite decît legi şi instituţii create prin reflecţiune. Instituţiile cresc ca plantele, totul în ele e cu minte, fără ca mintea să fi jucat vun rol la crearea lor, instinctul sigur al naturei le-a creat bune şi oamenii vegetează în acest organism viu fără să-şi dea sama, ba fără să le vie-n minte cum că ar putea fi şi altfel. Asta-i o viaţă neconştie, e un fel de clar-vedere naivă, asemenea vieţei nocturne şi a pasurilor lunatecelor: somnul adînc. Dar cînd se scriu legile? Cînd încep a deveni controverse, cînd naivitatea încetează, cînd uzal începe-a fi privit ca formă goală şi nu ca espresia spontană a unui înţeles, a unei trebuinţe. Acest moment e somnul uşor şi momentele de fixare şi visurile acestui somn uşor sunt // simbole; dar, fiindcă aceste simbole nu sunt adevărul însuşi, ele dau loc la cele mai diferite esplicări, şi aceste esplicări împlu viaţa spirituală a popoarălor. Religie, istorie, filozofie şi comentarea dreptului vor într-una să descifreze simbolele în care s-a aşezat infalibilul spirit al naturei. Natura iese din somnul omogeneităţii, din [... ], instinctiv neconştiu - însă sigur şi infalibil în pasurile [lui], într-o stare consecutiv mai conştie, mai raţională, însă mai nesigură; o stare, a cărei cele mai multe pasuri sunt greşeli. Iese dintr-un somn treaz, care nimereşte toate scopurile sale cu mijloacele cele mai simple, vasăzică cele mai raţionale, într-o trezire plină de visuri, unde pasul e nesigur şi unde scopurile s-ajung adesea prin cele mai complicate şi mai penibile mijloace. S-ar părea că ştiinţa, care caută înţelesul acestor forme, cearcă a întoarce oamenii de unde-a plecat - deşi pe o cale foarte lungă. Pe cînd omul, fără s-o ştie, încunjură într-un an soarele, cît i-ar trebui ca să-l încunjure conştiu şi numai după voinţa sa, pas cu pas? Viaţa desigur nu-i va ajunge. Astfel pentru problemele ştiinţei nu va ajunge viaţa omenirei ş-a pămîntului şi desigur că cel din urmă om va sta tot înaintea ultimei probleme, fără să aibă răspuns la eai

2

Statul natural încearcă totdeuna a deveni un organism viu şi stabil, indiferent faţă, cu generaţiile ce se urmează una pe alta, un fel de automat care să puie forma sa şi modul său de a fi afară de orice controversă, şi mijlocul pentru aceasta este religiunea sau mai speţial: dreptul divin. Dreptul divin samănă cu planul zugrăvit a unei case a cărei zidire-i este anterioară. El face să creadă cumcă lucrurile nu pot fi decît numai aşa şi nu într-altfel. Formele religiei sunt mantia de purpură cu care s-acopere toată mizeria adîncă a vieţii, pin creţi se tradă foarte puţin din realitate şi, din nefericire, tocmai încreţiturile strălucesc mai tare... De-aceea

69

{EminescuOpXV 70}

punctele evident slabe din teoremele bisericeşti sunt acele cari se apără mai tare şi cu raţionamente mai strălucite. Statul natural are tendinţa de-a perena - dovadă toate statele izolate. Ele mor la contactul cu popoare străine, cum mumiile se desfac în cenuşă la venirea aerului străin de dinafară. Pe cît stau închise într-un popor, ele-şi creează aerul ce le trebuieşte, îşi creează atmosfera religioasă în care pot vegeta. Astfel vedem acest duplu joc al naturei: întîi condiţiile ce se unesc spre a crea un organism, al doilea, acest organism o dată ivit, tendenţa de a-şi crea el condiţiile ce-i trebuiesc spre esistenţă. Numai imposibilitatea de a şi le produce îl face să se stingă. 

3

Osificarea sistemelor de stat se întîmplă prin caste, adecă clase ereditare. Ereditatea este perenaţiune. Aceasta e susţinută în urmă de indivizii ce se-ntîmplă să le ocupe. Prin venirea elementului germanic, care era organizat în state naturale, Europa s-ar fi osificat asemenea în state cu caste daca acesta n-ar fi dat de un element întîi inter[na]ţional, al doilea neputincios de-a forma castă, de purtătorii religiei creştine. Catolicismul a scăpat Europa de caste. Preotul şi călugărul celibatar trebuiau să-şi recruteze pe milites ecclesiae de pe unde-i găseau; astfel aicea unde decideau într-adevăr facultăţile individuale, copiii tuturor claselor aveau intrare şi, deşi organizarea bisericei era autocratică, totuşi modul ei de recrutare era democratic - şi acest sîmbure de democraţie conservat prin celibat, prin neputinţa ca fiul de popă să fie iar popă (căci n-avea fii), este originea întregei democraţii. Astfel biserica, care prin concesiile ce le-a făcut feudalismului s-a renegat de atîtea ori de la spiritul legei creştine, născute din superfluenţa culturei Imperiului roman, biserica, care numai după nume era creştină, biserica, care întru crearea atmosferei trebuincioase pentru feudalism devenise un păgînism germanic, prin simplul fapt al celibatului a nimicit feudalismul - şi pe sine însăşi. 

 ["ARTA DE A GUVERNA... "]

2262

Arta de a guverna - arta de-a armoniza interesele claselor societăţii, şi aceasta pentru că tot ce este, este un rezultat al societăţii: limbă, spirit, învăţătură, avere, civilizaţie, putere. 

70

{EminescuOpXV 71}

Lucrul principal este ca să fie un rezultat al societăţii numită naţie şi nu a universului întreg. Adevărat că de oi vedea un chinez, un evreu sau un sălbatec bolnav sau sărac nu i-oi da cu piciorul. Este om drept şi trebuie ajutat, precum trebuie ajutat şi un cîne cu piciorul rupt sau mort de foame. Dar cu aceasta nu zicem că cînele să fie pus cu mine la masă şi să-i dau pe mînă toate averile produse de societatea mea. 

["MARGINELE PUSE INDIVIDULUI... "]

2287

Marginele puse individului de către societate în lupta sa pentru esistenţă se numesc, în suma lor, morală. 
Marginele puse individului de stat în lupta sa pentru esistenţă se numesc, în totalitatea lor, drept. Îngustarea celor de sus o caută întotdeuna moraliştii, lărgirea acestor din urmă filozofii de drept - dintr-asta se naşte antiteza între republică şi morală, de es. Ci republica reflectează la aceea că societatea să se confunde cu statul. 

[SOLIDARITATEA NAŢIONALĂ]

2264

Şi cine zice un popor zice mult: oamenii vin la un semnal dat în limba naţională, îşi dirig deodată şi spontan forţele lor colective într-o singură direcţie de mişcare. Acel signal are proprietatea de-a trezi în fiecare individ punctul lui central de gravitaţie, sufletul lui, şi de-a-l asocia mulţimii. Şi, e un mic din popor lovit, şi cel mare din popor se simte lovit în el şi-si pune banul şi influenţa la mijloc ca să-l răzbune. 

[IDEEA DE STAT]

2258

ţintele ideii de stat sunt de o natură esclusivă şi de-aceea ele, întru realizarea lor, nu vor putea conta pe lucrul şi dorinţele tuturor popoarălor. 

[CULTURĂ ŞI BARBARIE]

2259

Era un fel de viaţă proprie şi, tocmai fiindcă era proprie, era şi suficientă. Nu vedeai în toate celea neîntregimea semiculturei sau, mai bine, a semibarbariei de azi. Barbaria, după

72

{EminescuOpXV 73}

părerea mea, nu consistă în stadiul de cultură mai jos al unui popor faţă cu altul, dacă acel stadiu e normal, adică propriu, ci ea se iveşte abia acolo unde cel din urmă imitează pe cel dentăi în manifestaţiuni esterioare de viaţă, fără să fi pătruns în sucul şi sîngele culturei străine. 

Un om cu minte se iubeşte înainte de toate mai mult pe sine şi pe ai săi - unul primitiv e-n stare să se-namoreze atîta în obiectul ce-i place încît să se lase nimicit pentru, el. Astfel indianii, pentru permisiunea de-a împuşca o singură dată, se obligau de-a se lăsa ei singuri împuşcaţi de cătră împrumutătorul armei. Astfel inzii îi * iubise Dumnezeu. 

[AŞA-NUMITELE EXCELENŢE]

2257

Eu nu pot înţelege cum poate să-i impună cuiva un om aşa-numit mare, o aşa-numită escelenţă. Acelor timizi pe cari-i orbeşte o stea, o trăsură or un blazon li sfătuim ca să şi-i închipuiască pe aceşti în goliciunea lor trupească şi sufletească. Corpul fără stele, spiritul fără a adaoga lîngă el epitetul prejudiţios a unui post mare - şi atuncea va vedea fiecare ce idioţi, ce urîţi, ce corupţi pot să fie şi aceste fiinţe, vor vedea cumcă acele corpuri putrede de desfrînări ce conţin suflete şi mai putrede sunt tot aşa cuiburi, cuiburi ale morţii, ca şi corpul cerşitorului din pragul unei biserici. 

[EGOISMUL DE CLASĂ]

2285

Creştinism! Religiune a săracilor şi a nenorociţilor, a femeilor pierdute (fiindcă atîtea ademeniri le încungiură din partea celor bogaţi), tu eşti floarea răsărită din sărăcimea Imperiului roman, răsărită din sclavii ce esistau spre batjocura stăpînilor lor, din oamenii fără drept, din oamenii cari siliţi erau să-şi năimească braţele cu orce preţ spre a nu muri de foame. E atîta martiriu în căderea fiecărei femei sărace, atîta martiriu în furtul celor ce-l comit de nevoie şi atîta orbire-sacrilegiu în cei ce-i condamnă. Nu invoc slăbiciunea de inimă, nu mila nimănui! Ceea ce invoc este dreptatea din însăşi împrejurările acestea, este dreptul ce-l au aceşti oameni la esistenţă, un drept normat prin aceea că esistă, şi imposibilitatea de-a-l esersa [altfel] decît în modul în care-l esersă. O, judecători orbi ai slăbiciunilor omeneşti, de ce şi voi nu reprezentaţi decît o clasă de oameni! 
Fiecare clasă omenească îşi are logica sa, o logică esclusivă, teribilă, cumplită. Aceşti dandy avuţi, cari împart banii lor la chelneri şi curve, cu greu şi-ar întinde mîna spre-a da ceva celui sărac. Ar chema sergentul de uliţă ca să-l puie să-l închidă. Imorali - ei cer de la alţii moralitate, leneşi - ei pretind de la alţii să lucre, stupizi - ei pretind de la alţii ca să fie cuminţi. 
Cum să numim acea mină ironică cu care aceşti oameni îşi rîd de morală, de catonism, de autorii cari predică imperativul categoric? 
Şi, cu toate astea, cine-i mai zelos de-a se îngrădi faţă cu clasele de jos? Ei, cari nu cred în Dumnezeu, în religiune, în ordine divină. Ordinea divină este cuvîntul pe care l-au inventat spre a-nvăli interesele lor personale, interesul de-a rămîne bogaţi, influinţi faţă cu oameni mai inteligenţi poate din clasa de jos, care-ar merita să steie mai sus ca ei. Titlul de principe, de es., îi procură sinecure, însoţiri bogate, viitor splendid, cu cît e mai departe de singurul om cumsecade din tot neamul cu atîta e mai nobil. Şi chiar acel unul - cine ştie cum a fost şi cărei întîmplări a avut a mulţămi înălţarea sa. Cum zic, ordinea divină este vorba care să facă a părea un lucru deosebit, ales de Dumnezeu (mai aproape de tronul dumneziesc), a părea că sunt ceva ce ei singuri nu cred că sunt. 
Cînd am citit istoria acelei sărmane fete care şedea într-o mansardă, lucra ziua şi noaptea spre a se hrăni cu pîne goală (ca dejunul ei), cum zicea ea, care-n frig, la lumina de petroleu, îşi rănea degetele lucrînd, care era silită ca din 45 de franci să mai îmble şi curat îmbrăcată, atunci întreb cine dă dreptul în lume burgezului a-i cumpăra lucrul, ca s-o silească pe această fată să moară de frig şi foame pentru ca el să se-mbogăţească? Sărmană faţă palidă de Madonă! Cîte lacrimi te-or fi brăzdat pînă ce te-a cuprins sicriul, pînă ce ai murit şi te-ai înturnat în pacea nefiinţei din care ieşiseşi. Şi cine-ţi va plăti ţie, martiră a capitalului; degetele tale rănite, plămînii tăi asfixiaţi, foamea, frigul, mizeria, cine a şti în lume că tu ai suferit, că ai esistat măcar? Naştere şi moarte au trecut fără de urmă, puteai trăi bine şi rău: tot atîta amintire, adică niciuna. Ai fost virtuoasă - ce ţi-a ajutat, de-ai fi fost coruptă, cine ar fi avut dreptul să te condamne, cei ce te-au făcut ca să mori de foame şi frig? 
Egoismul este inventorul frazelor cu care se-acopăr deşertăciunile omeneşti - toate pier, dar lui i s-a asociat pînă şi eternitatea. Nu e destul că egoismul determinează toată viaţa individului, ci trebuie ca el să perpetueze şi-n fiii lui, în numele lui, în neamul lui. O familie de o mie de ani e o familie în care egoismul străbunului s-a perpetuat o mie de ani. Lăsaţi -i egoismul individului, dar, pentru Dumnezeu, nu lăsaţi ca el să dureze încă o mie de ani după moartea lui. 

74

{EminescuOpXV 75}

[BELŞUG ŞI ASUPRIRE]

2257

Ce folos că ţara e bogată, lanul nostru e plin de grîu de aur şi, de-i stoarce piatra noastră, din ea va ţîşni vin... căci frunţile stîncelor noastre [le] rod cînii! Şi pe grumazii noştri s-apasă jugul de lemn al boului ce lucrează [ - ]

[RAZA MÎNTUITOARE]

2259

Dacă raza ce lumină din ochii-ţi asupra mea este raza nemurirei - arunc-o asupra ăstui popor tîmpit de nenorocire, ars de setea dreptăţii. 

[ADEVĂRATUL POPOR ROMÎNESC]

2264

Atît de multă plebe transdanubiană, neuropatică, pe deplin stricată moraliceşte şi decăzută fizic se pretinde a fi popor romînesc încît în adevăr credem timpul sosit de-a dezgropa poporul veritabil, adevărat popor romînesc în locul spuzei de pehlivani cari au inundat oraşele noastre de ţărmuri. 

puterea de-a-şi determina singur soarta, fără conlucrarea altui factor decît cea legitimă a coroanei şi a dinastiei. 

["NECUNOAŞTEREA DEPLINĂ A ŢĂRII... "]

2285

Necunoaşterea deplină a ţării şi ignorarea tuturor întîmplărilor şi instituţiunilor publice. Mai ales [cei] ce vin din Franţa publică studii asupra diferitelor ramuri fără ca să ţie cont de cele esistente în ţară şi aplică cu o frivolitate rară legi, principii şi instituţiuni străine la romîni, fără a şti cum se află cele romîneşti. Armata, economia, şcoalele le cunosc mai bine străinii decît romînii; despre toate aceste găsim mai multe în jurnale şi broşure străine decît în cele romîne. 

[SIMŢUL ISTORIC]

2255

Pentru că nimic nu esistă în lume ce n-are o cauză începătoare şi un timp de începere. E o cestie de cultură de-a le şti toate acestea, de-a ţine seama de ele, de-a avea simţ istoric. 

75

{EminescuOpXV 76}

Cine nu ţine seamă de ele sau e ignorant din cauza lipsei de cultură, sau ignorant din cauza provenienţei din alt loc, adecă străin, deci n-are simţ istoric, deci e incapabil de-a guverna. 

[TINERETUL ŞI SIMŢUL ISTORIC]

2258

Un bătrîn de spirit a spus despre tineretul nostru că-i pare că e ca cireşile cărora grădinarul, voind să le facă să se coacă înainte de vreme, li suceşte cozile. Cireşile se coc într-adevăr, dar numai pentru scopul de-a fi mîncate, nicidecum pentru scopul cel tăinuit al naturei, de-a cuprinde un sîmbure dătător de viaţă, un germene al dezvoltărei mai departe. O maturitate nematură, falsă, necuprinzătoare a principiului vieţii, pătrunde ţara noastră de la un capăt pîn' la altul, o cultură artificială şi importată din cîteşipatru unghiurile lumei se impune spiritului romînesc şi l-a corupt chiar pînă [la] un grad oarecare. Noi, romînii din Principate, suntem în nefavorabila poziţie de-a fi guvernaţi de o generaţie cultă care nu stă în nici un fel de legătură cu ţara, căci niciodată n-am întrebuinţat acele mijloace preventive care apără o naţie de influenţa străină absolută. Ştiut este, de pildă, că-n nici o ţară din Europa omul care a făcut studiile umanistice în străinătate nu este admis în viaţa publică a poporului decît cu mari restricţiuni. Un german care ar studia în Franţa, un francez care ar studia în Germania ori în Anglia va juca un rol foarte secundar în viaţa ţării sale, căci nu va putea încheia acel compromis cu elementul istoric al ţării, încît dezvoltarea pe care el o cauzează să fie istorică, sănătoasă. 
În faptă dezvoltarea noastră de vro cîteva decenii încoace e mai mult decît ciudată. Regulamentul Organic, o lege impusă de la străini, constituţionalismul modern, cu sistemul său de legi primit de bunăvoie de la un popor care istoriceşte e şi mai străin de noi decît muscalii, au şters fără tranziţie vechea stare de lucruri [de] pe faţa pămîntului nostru, încît se pare că obiceiul pămîntului şi clasele soţiale s-au luat cu colbul de pe tălpile armielor ruseşti de invazie şi s-au ras deodată cu bărbile boierilor vechi, pe cari le-au făcut sprafcă frizorii franţuji. 
Vorbind cu temei, romînii sunt un popor cu minte şi aşezat. Romînul nostru are acea doză de scepticism, atît de străină popoarelor moderne, atît de familiară vechiului popor roman, care-a fost corectivul tuturor mişcărilor noastre din trecut, care s-a cristalizat la romani în principiul: Nil admirari sau în adînca întrebare a lui Pilat din Pont: "Ce este adevărul? " Vine acuma interesanta întrebare: Cum de acest simţămînt al relativităţii adevărului şi binelui nu au rezistat înnoiturilor importate la noi? Cum de fiecare şarlatan care şi-a făcut educaţia în cafinelele Parizului poate să impuie, aşa, nitam-nizam, toate chiţibuşurile necoptului său creier unor ţări cari au o istorie proprie de aproape o mie de ani: Cum de limba vrednică a lui Nistor şi Grigorie Urechi e pusă pe fugă de jargonul franco-bulg[ă]resc a lui Vasile Alexandrescu (care spre ironia nevredniciei noastre au uzurpat asemenea numele vornicului Ţărei de Sus)? Cum de obiceiul pămîntului şi "pravila împărătească" au făcut loc cu atîta uşurinţă tuturor gogomăniilor clocite pe malurile Seinei, cari, şezînd în al 7-lea cat al unei cazarme de chirigii, îşi sug degetul cel mic şi fericesc universul cu teorii ieftene? Răspunsul îl dăm cu toată răceala sa crudă. Clasa noastră cultă, în cea mai mare parte, nu este romînească. Grecu şi bulgarii aşezaţi în tîrgurile noastre şi-au trimis feciorii la Paris şi aceştia s-au întors... ca tineri romîni. Neavînd nicidecum priceperea ţărei, vorbind în locul limbei naţionale un jargon francezo-bolgăresc, necunoscînd istoria şi legile ţării, neştiind întru cît acestea două pot fi puse drept temelie dezvoltării noastre, aceşti tineri sunt lipsiţi cu totul de simţul istoric. 

76

{EminescuOpXV 77}

["EUL NOSTRU SOŢIAL... "]

2258

Eul nostru soţial a mers p-o cale străină nouă înşine, străină romînismului, şi a făcut pas - însă acela a călcat într-un materialism cras, astfeli încît acuma e posibil d-a merge numa-n două moduri: sau să păşim pe astă cale străină şi, drept mîntuire, să ne aruncăm în oceanul idealismului filozofic a lui Fichte, poetic a lui Klopstock, pentru ca să putem cădea apoi în juste-milieu-[u]l raţiunei şi a adevăratei simetrii; căci nu cred c-ar esista între romîni un geniu atît de putinte care să vrăjească nava romînă cu cîntecul ideilor sale pe calea de mijloc, cînd tocmai materialismul are pretenţiunea d-a trece de cale de mijloc. Circe ar cînta în zădar - noi n-am merge. Dar, fiindcă estremele s-ating, ar fi mult mai lesne să ne azvîrlim în idealism, căci, ca ceva de tot nou, ar avea şi mai multă atracţiune pentru complexul unor suflete care neci mirosul nu i-l ştiu şi apoi, cunoscîndu-l de rău, trecerea la justemilieu ar fi lesne. 

["MÎNDRIA NAŢIONALĂ"]

2257

În mîndria naţională consistă dobitocia popoarelor ce se numesc civilizate. Eu cred că un om nu poate fi mîndru decît de un merit - şi meritul presupune un liber arbitru. Însă a fi mîndru de calităţile sale naturale, de poziţiunea pe care istoria ţi-a impus-o şi pe care vrînd-[ne]-vrînd ai trebuit s-o primeşti, a fi mîndru apoi fiindcă cu mijloace colosale ajungi ţinte mari e o dobitocie. E foarte lesne de-a rîde de-o naţiune mică, cu mijloace mai mici, care se zbate pentru viaţă între trei imperii cari-i sunt inamice naturale! Cu cît e mai mare însemnătatea meritelor la o naţiune saracă! Pe cînd jurnalistica de es. la germani ori francezi este o întreprindere ce aduce venit, la naţiuni mici este un sacrificiu al individelor, cere bani, inteligenţă, timp, sănătatea, adesea chiar libertatea, pentru ca, cu mijloace mici, să urmărească scopuri tot atît de mari. Pe cînd la alte naţiuni arta adevărată, producţiunea liberă *, e însoţită de un trai plăcut, artistul unei naţiuni sărace trăieşte pe de-o parte într-un mod foarte modest, pe de alta e susţinut de mijloacele cele mai mari ce i se pot [pune] la dispoziţiune. Pe cînd la o naţiune mare e o glorie de a fi într-un post însemnat, la una mică e*** *** şi o consumţiune de puteri ce nu stau defel în proporţiune. O naţiu[ne] mare e apărată prin mărimea ei deja - una mică trebuie să studieze toată cazuistica întîmplărilor pentru de-a putea trăi ca vai de ea. 

[SELECŢIA ELEMENTELOR CONDUCĂTOARE]

2261

Nu e indiferent în virtutea cărui principiu se selectează elementele dirigente ale unui popor. 
E ştiinţa de carte? Vom avea o biurocraţie cultă, dar poate cam pedantă. 
E onestitatea? Vom avea funcţionari oneşti şi de bun-simţ, căci aproape toţi oamenii în adevăr oneşti au mult bun-simţ. 
E tăria fizică? Ostaşul va domni în stat atunci. 
E slugărnicia? Vom avea [parte] de ciocoi şi de canalii. 
E burghezia? Specula. 
E boierul? Mîndrie şi greociune. 
E străinul? Corupţie şi vicleşug. 

77

{EminescuOpXV 78}

ÎNCEPUTUL REGENERĂRII

2285

Organele conştiinţei naţionale, puţine fiind la număr, silite a deveni universaliste. 
Lipsa de continuitate în dezvoltare, de aceea fragmentarism în producere. 
Politica rusă cu clasa nepozitivă de semidocţi. 
Starea politică actuală, consecuenţa acestei politice şi a lipsei de clase pozitive. 
Cauza sărăciei şi decadenţei poporului de jos: prea marea productivitate naturală şi lipsa de esport (începutul secolului) care-i silea a-l preface în alcohol. 
Lipsa de credinţe pozitive şi inteligenţa ce dizolvă nu sunt neapărat bunuri naţionale. 
Influinţa ideilor lui Rousseau asupra spiritului public. 
Tot boierii domnesc şi azi cu dorinţa de-a răsturna Domnii, fiindcă nu este un organism soţial care să facă presiune asupră-le şi să ţină-n întunericul lor oarbele şi copilăreştile ambiţiuni personale. 
Regalitatea absolută impune egalitatea şi prin aceea impune individului conştiinţa curată e o verigă din înlănţuirea societăţii şi că n-o poate părăsi voluntar fără de-a-şi pune-n pericol esistenţa. 

[CEA MAI REA ARISTOCRAŢIE]

2270

Aristocraţia domnitoare în Romînia e aristocraţia avocaţilor, cea mai rea din toate. Ce am zice în adevăr de un om care toată ziua ar dovedi cînd că albul e negru, cînd negrul că e alb? 
Dai în genere ce e de zis despre nişte oameni cari, cu cît sunt mai iscusiţi, cu atîta sunt în stare să-ncurce mai mult bunul-simţ al judecătorilor şi să le ia ochii? Să trăiască avocaţii proşti, zicem. Iată o rasă de animale foarte puţin periculoasă. 

[TINEREŢEA POPORULUI ROMÎN]

2255

Precum copilului nu-i plac oamenii nalţi şi puternici şi simte un fel de respect unit cu teamă de ei, dar s-apropie lesne de schilozi şi de caricaturi de cari nu se teme - tot astfel observăm şi la poporul romînesc, hotărîtor tînăr, că-i plac păpuşile, arlechinii şi caraghiojii. Dar se face Vitleim la Zece Mai? Toată suflarea copilărească din ţară aleargă să vadă. 

[FALSA EGALITATE]

2267

D-voastră nu vreţi libertatea; vreţi egalitatea - cea mai mare duşmană a libertăţii. Aceasta o vor toţi străinii: Ce să vrea un grec ca C. A. Rosetti decît să fie egal cu romînul, fără a fi îndeplinit condiţiile de muncă ale romînului? Ce să vrea un ţigan ca Fundescu sau ca Epurescu decît să fie egali cu romînul, fără a fi capabil de-a avea creierul sau musculatura romînului? 

78

{EminescuOpXV 79}

["PEZIVENCHILÎCUL RASEI GRECEŞTI"]

2255

traduci pezivenchilîcul rasei greceşti cu datine ale capitalei

[LIBERTATE ŞI INEGALITATE]

2267

fără libertate şi fără inegalitate nu există progres. Cine zice însă libertate, inegalitate zice. Nimic nu este mai inegalitar decît libertatea. Inegalitatea reală e însă întemeiată pe cantităţi de muncă, fie în mişcare, fie aprovizionate. Inegalitatea factice e întemeiată pe dreptul pozitiv. 

[LIBERTATEA ŞI MARGINILE EI]

2270

Libertatea este facultatea de-a dispune după inspiraţiunea propriei noastre judecăţi de puterile noastre mecanice şi intelectuale. Marginea libertăţii e paguba ce i-o putem aduce altuia. Ce este dar lupta între partizi? E o luptă pentru judecata noastră - fiecine vrea s-o convingă în chipul [său], pentru că ştie că din acel moment a pus totodată mîna pe forţa noastră fizică şi pe cea intelectuală. Natura, neavînd judecată, nu are nici libertate (? ). 

PRESĂ

[PRESA SUPERFICIALĂ]

2287

Nu zicem că presa este totdeuna de rea-credinţă, mai întîi însă că aceşti oameni nu ştiu în faptă ce vor - sau nu vor ce ştiu. Viaţa internă a istoriei, în comparaţie cu esteriorul ei, s-ar putea compara cu o femeie a cărei corp e plin de boale greţoase şi adînci, îmbrăcată cu o manta albă, care face cei mai frumoşi falduri şi dă întregei staturi o rază de demnitate, ca toga. Toate mişcările unui corp bolnav se reflectă foarte infidel, dar foarte frumos în aceşti falduri, cine însă s-a uitat sub haină? Această aparenţă înşală, mişcările corpului sunt toate în genere diferite de creţii ce-i aruncă mantia - astfel sunt frazele mari şi pompoase, criticele fine şi ingenioase a căror reflecţie e literatura publică şi presa faţă cu celea ce ele ascund sub ele. Se ştie că forma sub care se anunţă şarlatanii este în genere cea mai atrăgătoare, prin urmare e acolo mai frumoasă unde corpul e mai urît şi nimic nu se înfrumuseţază (beschoenigt) mai mult - şi fireşte că şi are trebuinţa - decît tocmai răul, minciuna, decadenţa - şi nu e nici o cauză atît de rea care să nu găsească apărătorii ei fireşti. Ce loc joacă raţiunea în această privinţă nu mai e de trebuinţă s-o spunem. 

79

{EminescuOpXV 80}

[PENTRU O PRESĂ OBIECTIVĂ]

2258

fiindcă cele mai multe reflecţiuni ale presei sunt în genere atît de ordinare şi atît de lipsite de cuprins încît nu-s decît răsfrîngerea interesului egoist a unui om sau vreunei partite, misiunea ei ar trebui, prin legislaţiune chiar, restrînsă la raportarea obiectivă a celor întîmplate. Afară de aceea s-ar putea permite şi compararea cu rezultatele ştiinţei respective, cercarea dacă ele coincid cu aceste rezultate sau ba. Însă nu a ştiinţei ca autoritate - ci a ştiinţei întru cît ea poate fi relevată cititorilor ca reflectare a realităţii. 

ECONOMIE POLITICĂ

["DREPTUL ISTORIC... "]

2267

Dreptul istoric reprezintă cheltuielele de producţiune, dreptul pozitiv - cheltuielele de reproducţiune. 

["CE E LIBERTATEA?... "]

2287

Ce e libertatea? E facultatea de-a traduce neîmpiedecat munca sa musculară în muncă intelectuală sau în muncă de mediaţiune. 
moştenire: Părintele are libertatea de-a traduce munca sa fizică, î[n]magazinată în bani, în muncă intelectuală a fiului său. 

[UNDE SE PRESTEAZĂ ECHIVALENTUL DE MUNCĂ]

2267

precum a trebuie să fie egal cu a/a şi nu poate fi nic[i]odată egal cu a/3, tot astfel o cantitate de muncă comunicată unui altuia, posito că spoliare ar fi, nu se poate traduce decît iar într-o cantitate de muncă: intelectuală, artistică, cum vreţi, dar un echivalent de muncă. Gestiunea de căpetenie nu este aceasta. E vorba de altceva. Acel echivalent de muncă unde se prestează? La Paris ori la Bucureşti? Pentru poporul romîn se-nţelege că lucrul nu e indiferent. 
De-aceea suntem fără îndoială protecţionişti şi adversari ai absenteismului. 

80

{EminescuOpXV 81}

["SCHIMBUL ADEVĂRAT ŞI DREPT... "]

2255

Schimbul adevărat şi drept se face între productele la cari concursul naturii e determinant, deci între materii brute. Schimbul între ceea ce un om face şi ceea ce un alt om ar putea face potenţial şi în proporţie de consumaţia sa şi producţiune aproape este o nedreptate şi duce la degenerarea muncii la poporul rămas îndărăt. 
Producţiune. Consumaţiune şi schimb tratate din punct de vedere fiziocratic. 

[CĂRBUNE ŞI DIAMANT]

2255
 
Orice om datoreşte societăţii care-l susţine un echivalent de muncă; dar nu orice vită încălţată are dreptul de-a determina valoarea acelui echivalent. Cele cîteva sonate ale lui Beethoven nu dau ele mai mult decît toate operetele lui Offenbach la un loc? Cărbune şi unul, cărbune şi altul. Dar unul multiplicat în timpul de formaţiune şi cu energia presiunii - diamant; cellalt, cărbune de mesteacăn. 

[ECHIVALENTUL MORAL AL MUNCII]

2258

Echivalentul de muncă mecanică dat de producători se converteşte fără nici o îndoială în echivalent intelectual şi moral în consumatori, minus cheltuielele de mediaţiune. 
Să presupunem însă că acel echivalent de muncă mecanică asigură averea, deci neatîrnarea unui caracter omenesc, a unui caracter care merita a fi neatîrnat, care e nobil, dezinteresat, plin de iubire de oameni şi de dreptate. Oare acest echivalent moral nu este o compensaţie deplină a muncii fizice care-l susţine, cînd oamenii au atîta nevoie tocmai de iubire de oameni şi de dreptate? 

[ADEVĂRATUL OBIECT AL MUNCII]

2275B

Un lucru uită femeile, că fiece bărbat datoreşte societăţei în care trăieşte echivalentul de muncă care-l susţine pe el însuşi şi că afacerea sexuală e pentru el o afacere secundară, cum e acea a..... Ei nu-şi pot sacrifica tot timpul femeilor şi petrecerilor şi nu ea este obiectul muncii lui oneste, ci societatea. 

[DREPTUL ŞI PUTEREA DE A MUNCI]

2267

La început au fost gastrula, adecă consumatorul. 
Dreptul de-a munci-l are oricine; e vorba dacă are putinţa de-a munci. Şi mutul are dreptul de-a vorbi, dar ce-i faci dacă n-are limbă? Oare n-ar fi bun bucuros să poarte pe-un

81

{EminescuOpXV 82}

olog în spate, care să vorbească în locul lui? Dar în societatea noastră e tot aşa. Prin împărţeala (diviziunea) muncii, cei învăţaţi devin muscular ologi şi trebuie hrăniţi, iar cei muncitori sunt - în raport cu cultura generală - intelectual orbi şi au nevoie de ochii învăţatului. În realitate comparaţia şchioapătă. Societatea are tendenţa de-a-şi crea organe tot mai multe şi mai perfecte, pe cînd la-nceput singurul ei organ era informa gastrulă. 

[FUNCŢIA SOCIALĂ ORGANICĂ]

[1]
2267

Cestiunea de căpetenie este acea pusă de bătrînul Menenius Agrippa: dacă cineva e un organ al vieţii sociale, dacă munca care se transmite asupra lui e tradusă într-un echivalent de muncă proprie, care se reflectează asupra totalităţii, sau dacă e o superfetaţie, un neg social, care n-are nici o funcţiune organică. 

[2]
2270

*** Fabula lui Menenius Agrippa. 
Consumatorii - stomacul. 
Producătorii - muşchii. 

[NEVOIA DE LUX CA DEZECHILIBRU]

2270

Necesităţi economice - de lux - se nasc pin dezechilibrul închipuirilor (Vorstellungen) nostre abituale. 

["DIN NIMIC, NIMIC IESE"]

2267

Oricine ne promite o îmbună[tă]ţire care nu se datoreşte muncii, adecă oricine ne promite un venit de forţe * fără ca noi să fi cheltuit pentru el, e ca un pre[sti ]digitator care vrea să ne facă să credem că lucrurile ce le scoate la iveală s-au ivit din nimic. 
Ei! Ex nihilo nil fit. 
Din nimic, nimic iese. 

["DE CE ROMÎNII SUNT VIGUROŞI? "]

2275B

De ce sunt bogaţi armenii din Gherla, încît nu mai plăteşte nimeni dări şi comuna se întreţine din fondul comunităţii armeneşti? 

82

{EminescuOpXV 83}

Pentru că armenii se sting. 
Masa de averi capitalizate din trecut se repărţeşte tot asupra a mai puţini şi mai puţini, partea fiecăruia e din ce în ce mai mare şi deci se reproduce cu mai mare lesniciune. Cînd se vor stinge de tot, populaţia romînă suplantată [î]i va lua locul şi averile. 
De ce romînii sunt viguroşi? 
Pentru c-au fost apăsaţi. Decretul Ştirbei, prin care nu-i lasă în oraş; decretele din Tripartitum din Ardeal, prin care asemenea nu-i lasă să fondeze oraşe şi să se aşeze în ele. 

[PRIVAŢIUNE ŞI REGENERARE]

2258

Pămîntul mai sărac sileşte la muncă mai multă pentru producerea aceleiaşi cantităţi de bunuri. Dar acel plus de muncă nu se poate pierde. El se traduce în energie musculară, energia musculară în caracter rezistent şi în puterea de reproducţiune a rasei. De aceea de la ardeleni va porni regenerarea naţională. 

[CULTURĂ ŞI DEGENERARE]

2270

Prin cultură echivalentul mecanic devine din ce în ce mai mic, cel intelectual din ce în ce mai mare; însă în cel mecanic şi în moştenirea predispoziţiei de a-l avea e totodată puterea de reproducere. Cu cît se pierde din acesta, generaţia cîştigă în inteligenţă, dar pierde în putere fizică şi în putere de reproducţiune. Prin aceasta începe degenerarea. 

["MISTERUL CAPITALULUI MIC"]

2275B

Care e deci misterul capitalului mic? El se-nvesteşte repede, se primeneşte cum se zice, lăsînd pururea o mică diferenţă în urmă. 

[BUN IMOBIL ŞI BUN MOBIL]

2275B

Bunul imobil cere muncă multă şi produce puţin, bunul mobil muncă puţină şi produce mult. Dar ecuaţia trebuie să fie neapărat deplină. Bunul imobil produce valori de-o utilitate imediată şi incontestabilă, bunul mobil valori de apreciaţie, a căror consumţiune atîrnă de stadiul de cultură al poporului. 

["DATA APARINŢEI BILETULUI... "]

2259

Data aparinţei biletului e precisă - pînă şi ora; data cînd [î]i espiră terminul nu se poate preciza, deşi e scris cu cerneală simpatetică; cam simţi peste cît timp, dar preciza nu poţi, căci dodată te pomeneşti c-a espirat, că nu mai are curs. 

{EminescuOpXV 84}

CIRCULAŢIUNEA BANILOR

2267

Suma constantă fie, de ex., s. 
Cestiunea este de cîte ori această sumă constantă se-nvesteşte din mînă-n mînă pentru a plăti servicii făcute? Cu cît circulează mai repede cu atît mai multe mîni se pun în mişcare în unităţi de timp tot mai scurte şi cu atît mai mult se produce. 

DEMOGRAFIE

[SUPERFLUENŢA POPULAŢIEI]

2290

E foarte adevărat că oraşele cele mari împiedică superfluenţa populaţiunii, dar în care mod? Care e ţesătura aceea de viaţă socială care consumă puterile şi face pe oameni incapabili de reproducere? Bordelele şi căsătoria sălbatecă consumă femeia, un lucru rău plătit şi nopţi petrecute în orgie consumă pe bărbatul din popor, pe cel avut şi mai mult, căci el are mijloacele de a-şi procura cea mai rafinată deboşerie. Nenorocire şi durere familiară e în început foarte multă în această stare de lucruri, dar în urmă aceste simţiri se tîmpesc, indivizii încep a privi cu indiferenţă ideile morale, moralitatea decade şi această decadenţă a spiritului e cauza accelerării

84

{EminescuOpXV 85}

procesului de consumare a populaţiunii. Spiritul literar al acestor epoce e corupt şi ni se pare nouă atît de fad pe cît de fade le par şi lor scrierile clasicilor şi-a moraliştilor mai vechi. Călcîndu-se // din principiu cele ce pentru noi treceau de bune şi frumoase şi nepunîndu-se nimic în locul lor, căci nu se poate numi o restituţiune acele plăceri ce esaurează sucul vieţii, din acest se naşte dezgust şi greaţă, greaţa ascunsă în sufletul omenesc care se iveşte abia atunci după ce-ai gustat plăceri ce ţi se păreau frumoase şi invidiabile. Frenezie şi dezgust, dezgust şi frenezie - iată schimbările perpetue din sufletul omenesc modern. 
Procesul acesta a consumărei l-a analizat prin politica sa internă Napoleon III, nu fiindc'o voia, ci fiindcă trebuia, şi a avut şi geniul de-a recunoaşte că trebuie să facă astfel. [... ] - imperatorul consumări superfluenţei populaţioniste, [... ], a acelui plus al populaţiunii destinat de a se stinge fără de urmă de pe faţa acestui pămînt. Acest laisser vivre al împăratului era dictat * de înţelepciunea Senatului roman, care căuta * diferite mijloace pentru a distruge acest plus al populaţiunii. 
Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în faţă ş-a recunoaşte adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el foloseşte. Thiers, Gambetta, Faure au frică de a recunoaşte îndreptăţirea cestiunilor soţiale. Victor Hugo ştia prea bine că acea mînă a părinţilor întinsă din mormînt către fii e o frază. Împăratul a ştiut, [a] recunoscut, nu s-a speriat şi, fără să confeseze profundele adevăruri ce treceau ca nişte umbre prin sufletul său, a lucrat şi a lucrat bine. 
E o idee profundă în espresia: Beschraenkter Untertanenverstand. Ochii mulţimei nu se deschid pentru ca să nu [se] sperie de abisul de nenorocirea către care merge, ci capul ei se-mbată cu umbre, cu plăceri. Laisser vivre! Dacă e destulă tărie în sufletul unei femei pierdute de-a simţi primordial, astfel cum leagănul a întărit în sufletul ei simţirea, fiecare din aceste oraşe mari, maşini uriaşe ale distrugerii generaţiunei, are cîte un fluviu care îneacă în undele sale adînci şi fără răspuns simţirea adevărată şi neputinţa de a fi realizată în asemenea stare de lucruri - desperarea! 
Înmulţirea sau mai bine numărul populaţiunii şi raportul dintre acesta // şi suma mijloacelor de hrană, iată izvorul tuturor cestiunilor din viaţa publică. 
În mic: înmulţirea unei clase şi suma de mijloace materiale destinată subzistenţei lor (romînii şi amploaiaţii). 
Însuşi blazarea şi corupţiunea simţirilor se naşte din înmulţirea populaţiunei. Oameni puţini pe un teren dat îşi pot susţinea nevestele, rezultă simţirea castităţii şi a căsniciei, oameni mulţi, ce nu le mai pot susţine, ce aşteaptă de la ocazie împlinirea fireştilor lor înclinări, pierd această simţire. Este natural apoi ca această pierdere să treacă şi în clasele [în] care nu sunt necesităţi ***, afară de aceea atîtea femei ce rămîn nemăritate sunt tot atîtea ocazii pentru căi predispuse de a se abate. 
De aici apoi datează degenerarea beletristicii, care în masa // ei se conformează totdeuna cu timpul. 

["POPULAŢIONISTICĂ"]

2257

Întrebuinţare la istoric, la populaţionistică după Malthus. 

[CREŞTEREA POPULAŢIEI]

2267

Oare în momentul în care populaţia Germaniei creşte, populaţiunile altor ţări nu vor fi scăzînd? La noi de es. în unele judeţe, unde pămîntul a fost secătuit, ea scade; în cele unde pămîntul aluvial al Dunărei e încă vergin ea se urcă. 

{EminescuOpXV 86}

{EminescuOpXV 87}

ISTORIE

[O PROBLEMĂ A ISTORICULUI]

2258

Cine va vrea să facă istoria unei epoce sau a unui mişcămînt oarecare înainte de toate va trebui să facă a se simţi legea continuităţii acestui mişcămînt. El va trebui să caute punctul de purcedere, de ajungere, şi apoi seria terminelor intermediare prin cari se află unite aceste două termine estreme. El va trebui încă să se silească a arăta duplul mecanism de repulsiune şi asimilaţiune pe care l-am indicat şi prin mijlocul căruia el s-a efectuat. 
Istoricul se va ataşa de-o idee şi această idee el o va urma de la originea sa pînă la ultimul termin al dezvoltării sale, cum s-ar zice prin mijlocul aventurelor ei celor mai diverse; ea va fi personagiul şi eroul cărţii. Sistemele la cari va fi fost baza şi fundamentul vor fi ca învelitorile esterioare, ca fazele diverse a dezvoltării sale; oamenii mari ce vor fi esprimat-o nu vor fi decît organe; personalitatea lor se va nimici în personalitatea ideei. Astfel vom avea într-adevăr istoria cutărui sau cutărui mişcămînt, iar [nu] a cutărei sau cutărei fapte izolate, cari nu sunt decît pe-atîtea episoade. 
Ş-apoi, dacă aceasta nu va fi numai cutare sau cutare idee, a cărei curs istoricul [î]l va cerceta în modul acesta, dacă asta va fi ideea în ea însăşi, se va putea vedea în germenele său, tot atît ca şi în succesiunea, în simultaneitatea, tot în vremea continuităţii sale, toată dezvoltarea istorică. Vom citi c-o singură aruncătură de ochi toată opera istoriei. 

["PRINCIPII GENERALE... "]

2258

Principii generale, conducătoare, cari caracterizează epocele, nu sunt nimic mai puţin decît conducătoare, ele sunt monogramul în care se prezintă aspiraţiunile generaţiunei dintr-un popor; în sine luate [sunt] mişcarea acelor puteri vii în direcţia vieţii publice care rămîn neocupate sau neocupabile de lucrarea economică a lui. 
Singurul real în aceste lupte este voinţa vie care, despicată în două, în trei-patru partide, se luptă ca însăşi contra ei însăşi. Rezultatul tuturor principiilor opuse este ca să zic Cazuistica sau codul pe care-l urmează pasiunile puse-n mişcare. 

 ["STAT PRO RATIONE VOLUNTAS"]

[1]
2287

Cumcă oamenii ştiu istorie fără să-nveţe nimic de la ea e un semn că istoria este voinţă şi nu teorie, că se poate învăţa şi - alea non discitur. Inteligenţa este condamnată a juca rolul de salahor al voinţei, cum se vede aceasta în jurnale şi în opinia publică în genere. Ea este într-adevăr l'avocat du diable, precînd toată filozofia istoriei e concentrat[ă] în fraza latină: Stat pro ratione voluntas. De aceea în genere toată literatura politică, toată istoria optimistă, toată, toată filozofia, care rezumă în sine starea de bucurie sau neplăcere a unei epoce şi e espresia, fizionomia ei, nu sunt decît tot atîtea pagine ale opului l'avocat du diable. De-aceea şi este de un timp zisă, de altul dezisă, este vină în ele, este interes, este voinţă. Adevărat nemuritoare, inocente în felul lor sunt numai acele producte născute dintr-o mare superfluenţă a creierului, care a paralizat sau cel puţin s-a eliberat pe deplin de voinţă. În van vei spune că istoria învaţă, că războaie, ură, nedreptăţi, răutate nu duc decît la o esistenţă efemeră, va să zică la nimic, căci, într-un timp nemărginit, un secol e o clipă suspendată. 

[2]
2280

Este în logică o frază care ar trebui pusă ca moto la oricare compendiu de istorie, pentru ca să nu ne înşele cuprinsul ei la fiecare pas, pentru ca să nu ne ademenească tablourile vii, zgomotul şi posibila nebunie care îmflă paginele cărţii omenirei, aceasta sună: Stat pro ratione voluntas. 

["VECHIMEA LUCRURILOR... "]

2284

Vechimea lucrurilor nu consistă în depărtarea timporală a naşterei sau esistenţei lor, ci în diferinţa dintre ele şi cele prezente. (Ciocoii Regulamentului - Eteria)

88

{EminescuOpXV 89}

["STAREA ROMEI ÎN VREMEA COLONIZĂRII DACIEI... "]

2285

Starea Romei în vremea colonizării Daciei cu romani. Politica Romei în vreme de suprapopulaţii: răzbel şi colonizaţie. Elementele de colonizare din clasa a patra - care pot servi de contingent ideilor comuniste. 
Creştinii din imperiu persecutaţi pentru că profesau teorii comuniste. 
Probabila colonizare a Daciei cu creştini. 
Limba romană deznaţionalizează pentru că e singurul element unitar între elemente foarte diferite. 
Cugetări sintetice asupra istoriei romanilor. 

[MUNTELE ÎN ISTORIA ROMÎNILOR]

2275B

Este muntele tată al rîurilor şi al poporului romînesc. Aceasta e cumpăna lui, cîntarul lui, cu care-şi cîntăreşte patimile şi faptele, şi acest cîntar [î]i zice să fie drept. Oare e cestiunea principală la religie? Este ca ea să fie un adevărat absolut în privirea simbolurilor ei, în privirea formelor ei esterioară, sau să cuprinză înlăuntru-i o repartiţie de idei astfel încît, asemenea cîntarului, să arate totdeuna că răul este rău, binele - bine. Dacă o religie pozitivă îndeplineşte aceasta din urmă condiţie ni se pare că capetele seci pe cari le produce pămîntul ar putea să se dispenseze de cercetări asupra adevărului istoric a celor cuprinse în istorie *. 

["NU NE-AM TREZIT NOI... "]

2285

Nu ne-am trezit noi - s-au trezit secolii din urma noastră şi ne-au scuturat din somn. 

["POPOARELE TINERE ŞI LIBERE"]

2255

Precum o piatră aruncată din vîrful din munte cade cu patratul repejunii şi ajunge la o enormă accelerare, astfel şi popoarele tinere şi libere din munte coboară; din munte, părinte de rîuri şi părinte de neamuri omeneşti. Iar direcţia celei dentîi mişcări tîrăşte secolii după ea. 

["IDEEA DE UNITATE... "]

2255

Ideea de unitate al Imperiului Roman al Răsăritului a fost sîmburul - sau mai bine-zis direcţia de mişcare a grupului de popoare din triunghiul tracic şi din Dacia. Grecii s-au substituit romanilor, grecilor li s-au substituit turcii, turcilor vor să li se substituie ruşii. Cestiunea

89

{EminescuOpXV 90}

e de a nu-i lăsa. Acea idee de unitate trebuie păstrată, trebuie întărită prin deşteptarea elementelor comune din popoare, fie acele elemente de conformaţiune fizică, fie de conformaţiune psihică, fie ele întemeiate pe identitatea radicalului rasei, a tracilor, traco-ilirilor, fie pe identitate de limbă. Dacă nu vom voi nici unul să-i lăsăm, turcul va dispărea prin propria lui slăbiciune, şi o ginte nouă, despărţită poate după limbă, dar una în interesele ei, [î]l va substitui. 

["ALTE POPOARE"]

2276A

Dacă alte popoare s-au îndreptat în calea lor istorică după constelaţii luminătoare de stepe, poporul romînesc au fost călăuzit de rîuri. 
sru struma strina

["RASA TRACO-ILIRICĂ... "]

2264

Rasa traco-ilirică s-a distins în decursul tuturor secolelor printr-o energie estraordinară, printr-un neastîmpărat dor de război, dar totdeuna în serviciu străin, mai mult spre folosul unor vecini slăbănogi decît pentru întărirea propriei puteri. Sub flamurele lui Alesandru cel Mare locuitorii traco-ilirici ai munţilor au cucerit Asia şi Africa pentru... greci. În timpul romanilor mulţi iliri, după o viaţă strălucită de ostaşi, s-au suit pe tronul împăraţilor romani, lucrînd pentru... romani. 
Şi-n timpul cel mai nou paşii şi soldaţii din poporul albanejilor, urmaşii acelor oştiri ilirice şi epirote, în fruntea cărora Alexandru a cucerit Persia, cu cari regele Pyrrhos contesta şi romanilor şi cartaginezilor posesiunea Italiei, urmaşii aceloraş soldaţi cari-şi făceau drum la tronul imperiului universal. 
Traci şi iliri era popoare înrudite. Descendenţii ilirilor sunt albanejii actuali, din traci s-au născut romînii. Miklosich ne-a comunicat vreo 50 de cuvinte cari parte sunt comune albanejilor şi romînilor, parte au în amîndouă limbile o formă şi un senz deosebit. 
Un număr însemnat de cuvinte latine au trecut de la romani nu numai în limba bulgară, ci în toate limbile peninsulei. 
Şi oare regimentele cele mai bune ale Austriei nu sunt romîne? Şi oare luptătorii independenţei Greciei de la 1821 n-au fost albaneji? Şi oare eroii lui Osman la Plevna nu erau albaneji? 
Astfel vulturii cu două capete şi politicianii cu două feţe ne pun să împuşcăm noi în noi înşine, pe moldovan în albanez, pe ardelean în dalmatin, pe frate în frate. 

["ALBANEZII ŞI ROMÎNII"]

2263

Cumcă albanezii şi romînii sunt unul şi acelaş popor, însă unii au pastrat limba tracă, iar cei din urmă şi-au apropriat dialectul latin vulgar, nu mai e azi nici o îndoială. 

90

{EminescuOpXV 91}

["ROMÎNII AU RĂSĂRIT... "]

2307

Romînii au răsărit dintre slavi ca insula... din mare. Stratul primar fonologic
 " secundar bisericesc - o limbă mai nouă
 " terţiar malorosian-polon
 " cuaternar rusesc administrativ-juridic
Pe covăţelele acestei insule au rămas într-adevăr lacuri de apă de mare, care însă, prin afluenţa izvoarelor de apă dulce, s-au schimbat cu mult: pozitiv este însă că insula toată era odinioară sub mare. 

["VALOAREA TERMENILOR"]

2257

În istorie cată să constatăm valoarea termenilor. Pentru a măsura rezistenţa unui popor în contra unui atac sau a unei cuceriri trebuie să ştim ce putere reprezenta acel atac sau acea tentativă de cucerire. Ştefan cel Mare s-a luptat în contra turcilor sub Mohamed II (culmea), în contra ungurilor sub Matei I (culme), va să zică rezistenţa care-a trebuit s-o opuie acestora este egală, dacă nu superioară, atacului intervenit. Ştefan V[odă] e mare. Tot astfel Mircea I s-a luptat în contra lui Murad I, în contra lui Baiazid Fulgerul. Mircea I e mare. Mihai Vodă s-a luptat în contra turcilor în decadenţă, în contra ungurilor în decadenţă. El era relativ mai mare decît aceştia, însă în realitate mic. Starea de mizerie din vremea lui. 

[CULMEA EPOCII EROICE]

2267

Cînd Mohamet al II-lea, soarele roşu al deşerturilor, răsări deasupra lumii, romînii erau în culmea epocei lor eroice. Şi precum soarele, răsărind din noaptea timpurilor, atinge şi aprinde întîi vîrfurile munţilor celor mai nalţi, astfel Carpaţii născători ai rîurilor şi ai poporului nostru se desemnară în toată uriaşa lor mărime în faţa soarelui ce răsărea. 

91

{EminescuOpXV 92}

[MATEI CORVIN ŞI ŞTEFAN CEL MARE]

2264

Matei Corvin ştia că Ştefan nu voia Ardealul. El voia numai o cărare de-a lungul Moldovei, o cărare spre Maramureş; Voievozii Ţării Romîneşti o cărare spre Haţeg. 

[BLĂŞENII ŞI NAŢIUNEA ROMÎNĂ]

2257

Blăşenii n-au iubit şi cultivat naţiunea romînă ca atare, cum este ea, ei au iubit o, abstracţiune, un paingăniş creat de ei, o naţiune romînă cum ea nu esistă şi, cum, ni place a spera, ea nici va esista. 

["PROMONTORII ALE ARDEALULUI"]

2257

Moldova şi Ţara Romînească nu sunt decît promontorii ale Ardealului. 

["GENS ŞI CONSTITUŢIE GENTILĂ... "]

2261

Gens şi constituţie gentilă. Vrancea, Soroca, Tegheciul, Cîmpulung. 
Analogie în Ardeal: moţi, mocani, ţutueni, mureşeni, cîmpeni, pădureni. 

[CRONOLOGIE]

2263

Suta XII şi XIII Epoca de naştere şi formaţiune. 
Suta XIV şi XV Epoca eroică. 
Suta a XVI şi XVII Epoca literară. 
Suta a XVIII şi XIX Epoca de decadenţă. 

{EminescuOpXV 97}

["ISTORIA... "]

2262

Istoria - un necrolog. 
97

{EminescuOpXV 98}

FILOLOGIE

LINGVISTICĂ GENERALĂ

[MOMENTUL CEL MAI PRIELNIC AL UNEI LIMBI]

2258

Cînd dezvoltarea literaturei ajunge la punctul acela unde scriitorii îşi înving şi-şi dominează limba, deşi încă cu oarecare cheltuială de putere, atuncea ei scriu mai bine. Momentul ce precedă acestui stadiu se luptă cu o limbă încă barbară, momentul ce urmează se lasă cu totul în largul unei limbe învinse deja şi stilul devine de toate zilele, lat. Aceasta nu opreşte cele două momente dintîi să se întîlnească în timp, încît discreţiunea lor să nu se afle decît în natura obiectivă a operelor scrise; cu toate astea e lesne a proroci ca fenomenele celui întîi se vor retrage şi că ale acelui d-a doilea vor îmbulzi din ce în ce mai cu pregnanţă viaţa publică. Va să zică momentul emancipaţiunei unei limbe de sub dominarea atît etimologică, cît şi sintactică a unei alteia sau a unora altora străine e cel mai fericit şi cel mai fertil în privinţa limbei însăşi. 
Prin asta nu voi a fi zis că dezvolt[area] limbei aduce neapărat cu sine dezvoltarea ştiinţelor, artelor, a civilizaţiunei. Istoria ne învaţă că aceste momente din viaţa psihică a popoarălor e cu totul neatîrnată de dezvoltarea limbei ca atare; pentru că limba e subiectivă, depinde de la popor ca atare, iar ştiinţele cer aprofunda[rea] naturei obiectelor înşile şi ale relaţiunilor lor. 

["NU NOI SUNTEM STĂPÎNI LIMBEI... "]

2275B

Nu noi suntem stăpîni limbei, ci limba e stăpîna noastră. Precum într-un sanctuar reconstruim. piatră cu piatră tot ce-a fost înainte - nu după fantezia sau inspiraţia noastră momentană, ci după ideea, în genere şi în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului - astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră romînească. Nu orice inspiraţie întîmplătoare e un cuvînt de-a ne atinge de această gingaşă şi frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparţin unei arhitecturi exotice, dar în ideea ei generală este însăşi floarea sufletului etnic al romînimii. 

98

{EminescuOpXV 99}

[LIMBĂ ŞI PSIHOLOGIE]

2258

Asupra limbei în raportul ei cu psicologia
Notiţe

["ACCENTUL - SUFLETUL... "]

2255

Accentul - sufletul 
Limba cîntar: 

FILOLOGIE ROMÎNĂ

GENERALITĂŢI

[SUBSTRATUL LINGVISTIC TRACO-ILIRIC]

2257

Toate limbile cîte se vorbesc păstrează o seamă de însuşiri filologice cari, nefiind nici de origine greacă, nici romană, nici slavă, nu pot să fi ieşit din senin, ci trebuie să fi fost proprie unui popor care-a dispărut acum, trebuie să corespunză c-o realitate etnică care-a existat în trecut, c-un corelat etnic. Numai în limba albaneză ele par a fi cu totul originare şi, fiindcă această limbă este totodată cea mai veche din peninsulă, putem trage concluziunea îndreptăţită că acele proprietăţi indicate mai sus s-au născut fără îndoială dintr-un element înrudit cu limba albaneză, aşadar dintr-o limbă străstrăveche, dispărută azi, din limba traco-ilirică. Aşadar limba traco-ilirică este temelia şi substratul peste cari s-au superpus deosebite pături linguistice, dar aceste din urmă, cu toată superpunerea, sunt în chiar esenţa lor modificate prin acel substrat. 
Avem aşadar la romîni: 
substrat: traco-iliric; pătura imediat superpusă: latina, 
la bulgari:. 
substrat: traco-iliric; I pătura superpusă: paleoslavă, a doua pătură: finotartară, 
la greci[i] din Morea: 
substrat: traco-iliric; pătură superpusă: elina, paleoslava, albaneza, romîna, 
la serbi, muntenegreni, dalmaţieni, bosniaci, croaţi: 
substrat: traco-iliric: pătura superpusă: limba lehitică a hrovaţilor (aduşi în Imp. Bizantin în timpul avarilor), 
la albanezi: 
substrat: traco-iliric; pătura: traco-ilirică. 
Dar cari sunt acele proprietăţi cari dovedesc un substrat şi etnic lingvistic comun? 
1) Formaţiunea caracteristică a viitorului cu un verbum volendi (), comună limbilor albaneză, romînă, neogreacă, bulgară şi sîrbă. 
2) Lipsa şi circumscrierea infinitivului în limbile albaneză, bulgară, neogrecească, ba uneori în cea romînă şi cea sîrbă chiar. 

99

{EminescuOpXV 100}

3) Însemnarea genitivului şi a dativului cu aceeaşi formă (în limbile albaneză, romînă şi bulgară). 
4) Aşezarea articolului după, nume, unde ţine locul terminaţiunilor declinaţiilor. 
articolul albanez definit: masc. i, fem. e; articolul albanez nedefinit e: tτ
articolul romîn: masc. l, le; fem. a, oa
articolul bulgar: tτ, ta, to. 
5) Frecuenţa sunetelor ă şi î în limba albaneză şi romînă şi în dialectele bulgarilor apuseni. 
6) Schimbarea deasă a lui l în r în limba albaneză, romînă, neogreacă - mai rar în cea bulgară. 
Pe lîngă aceasta mai sunt o sumă de fenomene analoge în sintaxa acestor limbi. 
Dar şi mai multe puncte de atingere sunt între limba albaneză şi cea romînă. Astfel este fecunditatea în diftongi (Doppellaute); apoi tensiunea vocalelor din e în ea (tem, teamă); din o în oa (om, oameni); (au) (în limba albaneză ua, au); nazalizarea vocalei de la-nceput; eliminarea lui l înaintea lui i consonans (fii în loc [de] fili, găină în loc de galina, cai în loc de cali, văi în loc de văli, moi în loc [de] moli); schimbarea lui r în n (senin în loc de serin)
(v[ezi] Miklosich şi Slavische Elemente im Rumunischen)
 Celelalte popoare balcanice 

[MAGHIARA ŞI ROMÎNA]

2263

[La unguri: ] Flecţiune turanică, dicţionar slav, sintaxă germană. 
La romîni: flecţiune traco-ilirică, dicţionar latin al limbii în circulaţiune. 

["CONSISTENŢA UNEI LIMBE"]

2285

Limba romînă de-aceea s-a depărtat şi s-a înmuiat * aşa de latină *, pentru că aşa de lungă vreme nu a fost scrisă. Consistenţa unei limbe începe cu scrierea ei. Elementele primite în această scriere, nouă fiind chiar, devin consistente şi rămîn în limbă, dacă nu contrazic cu direcţiunea spirituală a poporului. Ele nu trebuie să coincidă cu natura limbei, ci numai să nu-i contrazică. 

[PĂTRUNDEREA NEOLOGISMELOR ŞI DIFERENŢIEREA SENSURILOR]

2257

O vorbă ca sunet implică un fond de înţeles oarecare; un fond întins, cum d. e. schlecht implică atît sensul azi strict al vorbei schlecht, cum şi sensul vorbei schlicht. 

100

{EminescuOpXV 101}

Acuma, ivindu-se lîngă o vorbă veche şi oarecum nesuficientă un sinonim care să suplinească nesuficiinţele, vorba veche pierde din cercul însămnătăţii sale ceva sau nu pierde nimica? Asta e întrebarea. 
Eu susţin că pierde. Vorba primitivă pierde din terenul său tocmai pe-atîta pe cît a coprins sinonimul său. Presupunem că a a coprins întinderea x, dar b coprinde în acelaşi spaţiu întinderea y, - atunci, faptul întinderei lui b împlinit, nu-i rămîne lui a decît întinderea x - y. Sau e posibil şi alt caz. Vorba primitivă cîştigă două punte de vedere, unul larg şi altul strict. Din puntul de vedere larg el păstrează drepturile sale şi întinderea sa veche - acesta e înţelesul cel larg al cuvîntului. Din puntul de vedere strict, el ni se prezintă tocmai aşa cum l-a scurtat sinonimele sale - acesta e sensul strict al cuvîntului. 
Cum e procedura noastră întru primirea cuvintelor latine. Totdeuna estremitară. Unul primeşte en gros, altul defel. A primi în locul unei vorbe romîneşti bune una latină care să-nsemneze tot aceeaşi nu mi se pare consult; a primi un sinonim care, însemnînd aceeaşi, înseamnă totuşi altceva, o altă nuanţă a înţelesului, asta însemnează a-şi înavuţi, a-şi înnobila limba. O espresiune pentru mai multe înţelesuri e mizerie, mai multe espresiuni pentru un înţeles e copilărie, mai multe espresiuni însă pentru mai multe înţelesuri, deşi sinonime, e adevărată avuţie a limbei. Şi această avuţie o recomand cu deosebire inovatorilor noştri. // În genere vorbele nouă iau un înţeles abstract, cele vechi păstrează înţelesul concret; afară de acele vorbe nouă de-a căror sunete e legat un înţeles cu totul material şi cari n-au sinonim în limba romînească. 
Să vedem*. 
Mulţumitor, nemulţumitor - grat, ingrat. 
Mulţumitor şi nemulţumitor mie mi se pare că şi-au desemnat deja cercul lor strict de însemnînţă. Ele ating subiectul, ele ating cu desăvîrşire individualitatea, eul subiectului, pe cînd obiectul ca atare poate să fie ingrat. Un tată are mulţămirea de-a iubi pe copilul său cu toate că copilul e ingrat, un poet sau un pictor sunt mulţămiţi de operele lor deşi ele, ingrate, nu li aduc neci onoare, neci bani adeseori. 
În fine gratitudinea implică o datorie din partea obiectului, mulţămirea defel. 
Mulţămirea e internă, ea e pentru sine însăşi - originară, ea este pentru că este. Gratitudinea presupune o datorie, ea esistă pentru că are datoria de-a esista şi prin lipsa ei escită o nemulţămire morală. Mulţămirea nu are datorie de-a fi. Lucrul cel mai grat, venitul frumos şi sigur a lucrărei de pămînt, implică adeseori în sine nemulţămirea cu starea de agricultor, e o stare grată dar nemulţămitoare, pe cînd cugetarea cea grea a filozofiei, fără a-ţi aduce onoare sau bani, se-ntîmplă să te mulţămească pe deplin cu toată ingratitudinea lucrărei. 
Mulţumire or nemulţumire sunt fenomene psicologice - grat şi ingrat sunt cu desăvîrşire etice -. Omul trebuie să fie mulţumit or nemulţumit involuntariu, astfel cum // trebuie să vadă pentru că vede, cum trebuie să fie pentru că este. Nu aşa gratitudinea. Omul poate să fie grat, dar poate să fie şi ingrat - după cum îşi împlineşte datoria lui etică. 
(Lucru, travaliu, laboare) (Timp - vreme) (mijloc - Mittel, ***, miez - Kern, Mitte str. *, mediu - Medium)

[STABILIZAREA ROMÎNEI LITERARE]

2283

Credem dovedită următoarea teză: 
1) Fonologia limbei romîneşti e definitiv stabilită de 200 de ani aproape, de unde urmează că şi ortoepia, prin urmare şi ortografia, sunt asemenea pe deplin stabilite. 
2) Limba romînească în partea ei formală latină e o limbă moartă. Sufixele latine de trupină nu mai au puterea de-a încolţi în cuvinte nouă. Escepţii sunt sufixele -ură, -tate, -inţă, -oi şi din cele nouă -bil, al şi enţă. 
3) Sufixele (Stammbildend) trupinelor din limba slavonă sunt aproape toate vii, mai ales cele ce însemnează diminutive. 

101

{EminescuOpXV 102}

4) Oricine cearcă a reduce limba numai la formele şi materialul de cuvinte latine întîi o sărăceşte stingînd * sute de locuţiuni cu nuanţe deosebite; b) o omoară căci o restrînge la cercul unor sufixe în mare parte moarte. 
Noi suntem începători, nu tineri; 
firea noastră schimbătoare şi nestatornică. Nemaigăsind jucării de stricat, ne-am apucat de limbă - de limba aceea de care de altfel ni[-i] şi ruşine s-o vorbim în familie [... ]. 

[EXCESELE FONETISMULUI]

2291

nenorocirea noastră a făcut ca acel om să fie neamţ (destul pentru ca să treacă de autoritate - romînii dau foarte mult pe părerea străinilor). Această părere a bietului neamţ, în sine foarte subiectivă, a fost apucată c-o adevărată furie de fonetiştii noştri - nici un cuvînt nu li mai era destul de romînesc - deşi toată procedura se-ntemeia pe-o eroare şi pe necunoştinţa stadiilor prin care trece o limbă în decursul vieţii (dezvoltării) sale. 

[DIALECTELE ITALICE ŞI ETIMOLOGISMUL]

2255

Dacă romînii ar da mai mare atenţie dialectelor limbei italice (cu deosebire celui calabrez) şi limbei latine postclasice şi din evul meziu, rezultatele pentru etimologismul nostru ar fi mult mai mari, căci am regăsi pînă [şi] sintaxa noastră mult mai analitică, ba [pînă şi scrisoarea fonetică a pluralelor. 

[LIMBA ITALIEI ŞI LIMBA ROMÎNEASCĂ]

2262

Italia, lumea schimbată la faţă, pămîntul în delir, soarele beat. Limba ei, muzica celui mai mare maestru al ei, muzica nu e decît limba romînă prinsă-n muzică, limba romînă măsurată pe note, limba romînă cîntată în apoteoza unei feerii. 

[... ]

102

{EminescuOpXV 103}

OBSERVAŢII DE AMĂNUNT

["CUVÎNT... "]

2275B

Cuvînt - actualmente "mot", "" - vine dela conventus, adunare de oameni. Noţiunea nouă a găsit o manta spînzurată-n cui, vorba veche, şi-a îmbrăcat-o. Ea are cu totul alt înţeles decum l-avea vorba înainte. 

2257

a lega vine de la lex - a face lege dintr-un lucru

2258

A se tăvăli de rîs este o espresie foarte adevărată. Cine rîde din toată inima, aceluia-i vine gustul să se tăvălească pe jos. 

2257

Pumne e vocativ numele gentil e un vocativ 
Bate*
Bune * ***

DERIVAŢIA CU SUFIXE ŞI PREFIXE

SUFIXE VII ŞI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ŞI PREFIXE
MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ

[1]
2261

 -tio, -atio
închinat - închinăciune
întinat - întinăciune
spurcat - spurcăciune
 -ţios, -cios 
spurcăcios 
închinăcios
plecăcios
rugăcios

stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios

-io, -ionis
flămînd - flămîngiune
rotund - rotungiune
putred - putregiune
veşted - vestegiune
încurcat - încurcăcios [încurcă]ciune
încărcat - încărcăcios - încărcăciune
bolnav - bolnăvicios
scîrnav - scîrnăvicios
gubav - gubăvicios
trîndav - trîndăvicios
-inţă/-enţia
[credinţă] - credincios
[putinţă] - putincios
[neputinţă] - neputincios
[biruinţă] - biruincios
[stăruinţă] - stăruincios

103

{EminescuOpXV 104}

netrebnicie
[trebuinţă] - trebuincios
[netrebuinţă] - netrebuincios
negru - negricios - negriciune
alb - albicios - [albiciune]
galben - gălbenicios

 în-gălben-i galben
gălbenare
gălbează
gălbegit
gălbeniciune
gălbenicios
gălbeor
gălbenaş 
credinţă III
fiinţă
silinţă
umilinţă
voinţă
dorinţă
stăruinţă
trebuinţă IV
iscusinţă
căinţă - căincios
împac - împăcăciune - împăcăcios
[bolnav] - bolnăviciune - bolnăvicios kraenklich
[galben] - gălbenicios - gelbich*
 privinţă - privincios
putinţă - putincios
 moeglich
neputinţă - neputincios

împăcăciune - împăcăcios (sich zu beruhingen)
rugăciune - rugăcios
întristăciune - întristăcios

[2]
2257

 - ură
fermecatură
căutătură
băutură
suitură
cărătură
murătură
suduitură
pornitură
secătură
stîrpitură
adunătură
înjurătură
 bărbos - bărboşie Baertigkeit
spîn - spînie
bărbat - bărbăţie Maennlichkeit
beat - beţie Trunksucht
mustăcios - mustăcioşie
mîndru - mîndrie
ghebos - gheboşie
mănos - mănoşie
sfătos - sfătoşie

întunecat - întunecime finster-niss
mare - mărime
tare - tărie
boier - boierime
ţăran - ţărănime Bauernschaft

părui - păruială cîrpi - eală
spoi - spoială
pălmui - pălmuială
jupui - jupuială
ului - uluială 
momi - momeală
mulcomi - mulcomeală
şoşi - şoşeală - şoşele
socoti - socoteală
murui - muruială

[3]
2257

după dupac pumn - [a] dupăci a da pumni după cap
furtunatec (furtună) fluşturatec, 
golan Armer Teufel, golănime [Armer Teufel] - thum
zevzec fără creieri

104

{EminescuOpXV 105}

[4]
2307

cîne - cîneşte
sufixul -esc
bătrîn - bătrînesc
nebun - nebunesc
copil - copilăresc, copilăros

[5]
2306

 A praepositio, dar care şi-au pierdut în mare parte natura sa prepoziţională, însemnează cătră, la, ca şi, de şi există încă în frazele: a casă, urlă a pustiu, miroase a brînză, vremea-i a ploaie, a ninsoare, este vrednic a mare întristare şi lacrimi (Pravila lui Matei Basarab,... )

{EminescuOpXV 106}

[TERMINOLOGIE CASNICĂ ŞI DE MESERII]

[1]
2276A

pîrtie dîrdîie dordora fleură 
zmeură

106

{EminescuOpXV 107}

a le meliţa cînepa dracului 
 fuiorul popei
şperlă - cenuşă amestecată cu scîntei *

{EminescuOpXV 108}

Cuţ, cuţ, cuţ - la căţei 
Cu ţi cu ţi cu ţi cu - la purcei
pîs, pisică pîs - la mîţe
a cuţăi un căţel (a-l chema)
a se huţăi (a se da de-a huţa) - scrînciob
a se fîţîi
a moţăi

[TERMINOLOGIA SONORITĂŢII]
[1]
2258

hobot bocet secetă * fuget
ţuşni camătă
a ţişne huet

deget
buget
raget
* grohot
vîjet
fuged *
ţocăt
* hopot
fîlfăt
* treamăt
freamăt

* ţîşnet *
foşnetul
trăsnet
plesnet
şteamăt

cotropitor

108

{EminescuOpXV 109}

[2]
2268

clocot 
muget
hohot
răget
strigăt
răget chicot
 strigăt
 zornet
zinghet *** 
urlet

[SINTAGME RĂZLEŢE]

2254

O privesc 
Facă lumină 

2257

de aceea 
a întuneca conştiinţa paragin părăsit 
"coada mîţii" 
2258

Dacă se Unde a dus surdul roata şi mutul iapa
Domnilor Babilonia romînească 

2259

prostire
[2cercevele *]2
prosop
tocmagi
posmagi (posmag)
tăieţei (tăieţel)
vorbeşte mărunt
mărunt, mărunt (mărunţel)
cărunt
stare Vermoegen
înstărit vermoegend
a se disprimăvăra 
jitar
jitărie
prisacă

{EminescuOpXV 110}

prisăcar
jintiţă
[2a dospi]2 aluatul
 aluăţel
temei
ostreţe
fundac
coromîslă
vită-ncălţată
sulă
suliţă
a depăna 
cir
ciaun
ceruială
a cerui
***
coroi * cioară, (unuia de bat *** pentru ţigani)
ciur
ciurariu (sitarii * cari îmblă cu ciururi mari din *** în *** ca să ciuruiască grîul proprietarilor mari)
cimilitură sau cimulitură
cinel, cinel (ciumel, ciumel)
cepariu (negustor cu ceapa)
cep
meliţă - a meliţa
meliţoi
cînepă puzderii
cîlţi
cîlţos
a se gudura
gudurătură
alivenci
azimă (pînea dospită)
a aiuri
aiurea
pască
cozonac
boabă
***
acru
a se acri
acrişor
a bolborosi
bolboros
clei 
a încleia
beseclea
chesea
***
tablă
gunoi
glicor * (la ochi)

110

{EminescuOpXV 111}

2261

şoim, cal roib Circumscriere - parafrază 
2262

flori albe de cireş - - perseci, meri bob mirosul pelinului liliac - gutăi frunzele de prun
coada şoarecelui
caise
Umbra nucilor
văduvă-i lumea de Dumnezeu
 zodii
alţi oameni, buni oameni 
2265

Lene cu trebi 
2269

Roman
Privelişte politicească Astrologie

2270

după plac pe plac
cotoarele chitanţelor 
2275B

liude pintre călăraşi; a rămas pe jos (liuzi // călări) 
2278

o ladă * 
ESPRESII COMUNE 
a se tîrşi
a se screme
a-şi pişa ochii
popa-belea
borcănos

2279

{EminescuOpXV 112}

2284

moşul, luminos 
vina * ta 
2285

punct de vedere-şi scop 
Elementul nativistic 

2287
 Domnule M 
alb ca neaua 

2289

Anderen, ziar, atenţie, ţară 
dalbă, şiruri, sirag
sigur

2291
 a giugiuli Ştii colea de gust! 
Posac, -ă Logofăt - [logo]feteasă. 
Noroc şi să vă fie de bine! 
De n-aţi fi călcat cu stîngu-nainte şi-ntr-un ceas rău
a-i cînta cuiva vecinica pomenire! 

ţesală - seceală 
 De 3 ori 30 90 şi cu 50 fac o sută... nu şchioapătă capra de-o ureche! 
Toamna se numără bobocii. 
Multe: "ţine fine! na cumătre! "
miea - miele - miel - miei
burlac - fătălău / cotiugă - potîng
gînsac răsteu / rudă * - oişte - proţap
lambă *, leucă

2307

pe şleau - mai pe de rost 
de-a şederea cît de-a-ndeletea

[CUVINTE RĂZLEŢE]

[SUBSTANTIVE]

2255
 surghiun 

2257

prispă 
vechitur[i]* 
şiruri 
sămîncer 

112

{EminescuOpXV 113}

2258

merinde, drojdii 
prostiri
hoştină

2259

bărbăcari [sg. ] 
pantofar
tabietul

2260

rădăcini 

2270

sămînceri 

2275B

Moşie - oraş 

2276A

puroi protoplasmă

2280

Pardon uşa 

2284

pămătuf 

2287

glasul 
2289

telegari 

2291

Propunere 
Stele 
Gărgăriţă 

[ADJECTIVE]

2254

discursiv 

2257

prepuielnic 

113

{EminescuOpXV 114}

2259

viorie 

2276B

sfărimicios 

2284

luminos 
[VERBE]

2254

probez 
tem 

2257

discrie * 

2259

semna 

2260

inibridi * 

2267

a urni 

2269

a se obrinti 

2276B

îmblă 

2278

Prinde 

2289

P 
Protestez 

[MIXTE]
2254

zălog, praznic, 
atlaz, orz, iezer

2259

adorez 
zugrav

2261

subţietate 
subţietăţi cusur * subţire

2269

pupăză
teafăr
bucate
măsorişte *
Rîmnic (de la Ramnus)

2291

a întruluca (tărlă-turlă)

114

{EminescuOpXV 115-136}

{EminescuOpXV 137}

ARTE. ARTA LITERARĂ. PROZODIE

ARTE. ARTA LITERARĂ

["ARTA: UN ACT DE VOLIŢIUNE... "]

2275B

Arta: un act de voliţiune suprimat, trecut prin sita inteligenţei, răcit prin precepte de gust şi de echilibru - tradus în opera de artă. 

["NU TE ARĂTA LOR"]

2257

Ca artist sau ca om de litere e bine ca persoana ta sa rămîie necunoscuta cititorilor tăi - şi cu cît vei fi mai cu talent cu atîta aceasta-i mai necesar. Depărtarea face a crede că autorul cutării sau cutării scrieri interesante trebuie să fie un om foarte deosebit, în fapt însă, oricare ar fi puterea imaginaţiei sau judecăţii tale, rămîi tot om, cu toate defectele şi slăbiciunile ce sunt legate de acest cuvînt. Daca-i putea să guşti în taină şi necunoscut laudele acelor oameni ce i-ai putea iubi - bine, de nu, nu te arăta lor. 

["BIOGRAFIA UNUI GENIU"]

2287

De ce, cînd cineva (orcine ar fi) citeşte biografia unui geniu, cearcă a găsi, încifrează chiar trăsuri ale individualităţii sale în acele trăsuri mari ale unui bărbat însemnat? Fiindcă într-adevăr în fiece organism omenesc sunt potentia coardele omenirei întregi. Nu vorbim de treaptă - acestea sunt infinite. Poate că de acolo se esplică plăcerea ce oamenii o găsesc în operele poeţilor, şi de acolo coincidinţa cea ades uimitoare în pasage, ba în cugetări organice întregi, a autorilor celor mari. Este acelaşi om care trăieşte în toţi, şi naturi inferioare cred cumcă s-a plagiat unit pe alţii, pe cînd poate nici nu s-au citit. // Şi fiindcă fiecare regăseşte sîmburele individualităţii sale în cei mari, crede de datorie a reda în comentarii şi ramificaţiunile individuale ale acelui sîmbure, de aicea apoi se nasc diferiţii glosatori şi esplicatori, cari de cari mai proşti, [2ale]2 [ai] autorilor mari. 

{EminescuOpXV 138}

["OAMENI ÎNVĂŢAŢI... "]

Oameni învăţaţi dar fără talent propriu, adică purtătorii ştiinţei moarte, mi-i închipuiesc ca o sală întunecată cu o uşă de intrare şi cu una de ieşire. Ideile străine intră printr-o uşă, trec prin întunericul salei şi iesă pe cealaltă, indiferente, singure şi reci. Capul unui om de talent e ca o sală iluminată, cu păreţi de oglinzi. De-afară vin ideile într-adevăr reci şi indiferente - dar ce societate, ce petrecere găsesc. În lumina cea mai vie ele-şi găsesc pe cele ce s-asamăn, pe cele ce le contrariază, dispută - concesii şi ideele cele mari, chintesenţa vieţei sale sufleteşti, se uită la ele dacă şi cum s-ar potrivi toate fără să se contrazică. Şi cum iesă ele din această sală iluminată? Multe, întîi inamice, iesă înfrăţite, toate cunoscîndu-se, toate ştiind dar în ce relaţiune stau sau pot sta - şi astfel se comunică şi auditorului, şi el se simte în faţa unei lumi armonice, care-l atrage. Din contra, la cel mărginit, el vede chipuri pe care prelectorul nu le-a priceput el însuşi, ieşind cu grămada din intelectul lui, tot astfel precum intrasă, necunoscute între ele, indiferente una faţă cu alta şi unite doar esterior prin împrejurarea că ies din aceeaşi gură. De-aceea mulţi oameni învăţaţi vor simţi cumcă au un fond negru în sufletul lor, deasupra căruia toată ştiinţa lor lunecă de la urechea cu care au auzit-o la gura cu care-o transmit altora. Ei înşii rămîn neatinşi de ea. La un om cu talent fondul e luminos, ei sunt mai mari pin cugetările proprii ce conţine capul lor, figurat oamenii casei sunt mult mai însemnaţi în rang decît oaspeţii ce intră şi ies şi, cînd oaspeţii iesă, se cunoaşte, parecă cumcă societatea în care-au petrecut li face onoare, de-aceea tonul de demnitate cu care reapar. 
În genere orice cap omenesc samănă c-o odaie, numai e-ntrebarea ce fel de odaie, ce aer şi ce lumină e în ea şi ce societate găseşti. Una e o crîşmă iluminată de-o luminare sumbră de seu, societatea e urîtă şi cinică, alta e-o odaie curată şi orînduită a unei babe, găseşti că lucrurile mici sunt puse şi tratate cu multă îngrijire, în cutioare, besectele ş. a., - pentru // lucruri mari însă baba nu are nici un înţeles. Aceste comparaţiuni s-ar putea urma în infinit. 

[SHAKESPEARE ŞI ARTA NAŢIONALĂ]

2257

Flori mirositoare, însă sălbatece ca florile din cununa nebunului rege Lear. Oare amestecul ce pare fără înţeles a florilor sălbatece ce se strecor prin pletele bătrînului rege nu sunt metafora vie a creierilor săi, în cari imaginile, florile gîndirei s-amestecau sălbatece şi fără înţeles? Şi cîtă profunditate în acele gîndiri, şi cît miros în acele flori! Astfel sunt şi florile sălbatece - cîntecele poporale. Pe cîmpiile lor a cules Shakespeare şi orce poet naţional - pe alte cîmpii însă a cules poeţii aciia cari vorbesc de rai şi iad de îngeri şi demoni, de stelele cerului şi de mărgaritarele din fundul mărei. Shakespeare a vorbit de om - de om cum e. Beţivul său e beţiv, eroul său erou, nebunul sau nebun, scepticul sau sceptic şi fiecare om e muruit din gros cu coloarea caracterului său, căci poporul concepe cum vede, şi Shakespeare a fost al poporului său prin escelinţă. 

[LITERATURA CA EXPRESIE A SUFLETULUI NAŢIONAL]

2262

 Cînd simte cineva bătaia inimei polone, cînd simte sufletul naţional îmbălsămit de poezie, înduioşiat de muzică, atuncea lumea are voie de-a-l taxa de nebun daca el ar susţine de esemplu că Polonia e pe moarte sau că va muri. Se poate oare să moară corpul naţiunei

138

{EminescuOpXV 139}

cînd sufletul ei trăieşte? Dar luaţi a mînă statistica literaturei romîneşti, înfigeţi-vă ochii în ea spre a vedea mai bine progresul ce-l facem - progres, metaforă ironică pentru degres, căci, cine priveşte obiectele din fondamentul lor absolut, acela va putea vedea lesne că pasul făcut îndărăt - negativ - e mai mare, cu mult mai mare decît cel pozitiv. 

[PRODUCŢIA NOASTRĂ LITERARĂ]

2258

Ceea ce producem noi nu place pentru că e prea slab faţă cu esperienţele de artă şi literatură ce le avem în alte limbe - va să zică noi înşii suntem prea slabi şi prea neculţi pentru de-a produce în calitate ceea ce produc străinii atît în calitate cît şi-n cantitate. 

[ZGÎRCENIE PENTRU HÎRTIE"]

2258

Ce-nsemnează factul că mulţi au un fel de zgîrcenie pentru hîrtie? 

139

{EminescuOpXV 140}

["IDEEA, CUM VINE, TREBUIE SCRISĂ... "]

2258

 Ideea, cum vine, trebuie scrisă, căci, deşi te sumeţi a o ţine minte, însă se-nvecheşte, se palifică în cap, astfel încît, în loc d-o gîndire de aur strălucitor, batem o monetă ştearsă şi veche, care sună fals cînd o pui în urmă pe hîrtie. 

["CARACTERELE DRAMATICE"]

2259

 La caracterele dramatice s-ar putea admite următoarea diferinţă în concepţie construcţia anticipată, unde caracterul este privit prin intuiţiune nemijlocită, ca să fie a priori - sîmburele conţine în el planta organică ce va să iasă - sau construcţia retrospectivă, unde din notele diferite se construieşte indirect caracterul, cum un geolog construieşte dintr-un dinte găsit tipul de animal ce a trăit acum mii de ani. 

["CONCEPŢIUNEA ROLULUI"]

2255

 La concepţiunea rolului alungaţi ideea artei şi gîndiţi-vă în locul personajului ce-l reprezentaţi. 

[JUDECATA LITERARĂ]

2259

Poeziile lirice slabe, baladele bune. 
Miron şi Florica *** colecţiuni. 

[SCRIITORII MODERNI FAŢĂ CU ÎNAINTAŞII]

2257

Cînd mă aflu faţă cu cei bătrîni, cu literatura din deceniile trecute, pare că sunt într-o cameră încălzită... Simţi că aceşti oameni erau într-un contact nemijlocit cu un public oarecare, mic or mare, dar în sfîrşit era un public. Faţă cu cei moderni parcă mă simt într-o cameră rece şi, într-o cameră rece, va fi observat oricine asta, pare că lipseşte ceva, nu căldura însăşi, ci ceva pipăit, parcă pe peretele curat fusese ceva şi nu mai este, sau simţămîntul în familie cînd a murit cineva în casă. E un fel de deşert atît de simţit de fiecare, un fel de suflare care cuprindea toate obiectele nu mai este, parcă lipsesc din casă lucruri, nu

140

{EminescuOpXV 141}

numai corpul unui om. Vine un alt om acolo, dar simţirea pentru tine nu se schimbă. Pare că eşti obicinuit a vedea privazul cu alt portret şi portretul cu alt privaz. Faţă cu cea mai mare parte din scriitorii noştri moderni ţi se impune simţămîntul că ei nu sunt pentru public, nici publicul pentru ei, în fine că ei nu sunt inele în lanţul continuităţii istorice a culturei noastre, ci cum s-ar zice extra muros. Şi asta e soarta orcărei culturi importate atît de nefireşte ca a noastră. Ele n-a făcut drumul lung al condensării ideilor în cranele poporului, sunt prin urmare ceva ce nu că nu poate fi priceput, ci conceput; sunt inele din dezvoltarea unui cap străin, [o] ramură de nuc din care, crescut deja pe jumătate, ai vrea să cultivi un trunchi de stejar; pe cînd numai din disoluţiunea acelei ramure în pămînt se pot trage atome constitutive şi pentru stejar. 

["PUSTIU"]

2285

Cînd intri iarna într-o cameră rece ţi se pare foarte goală, de ai mai fost în ea încălzită fiind, ţi se pare că lipseşte ceva. Te uiţi la părete - şi-ţi vine a crede c-a luat cineva ceva din el. E pustiu... e asemenea simţirei ce o are cineva, cînd a murit cineva în casa în care şede, lipseşte o suflare proprie, care se lăţea asupra tuturor obiectelor casei c-un cuvînt: lipseşte ceva fără să ştii ce. 

["FANTAZIA TINERILOR"]

2285

Se zice că fantazia tinerilor este mult mai vie decît a oamenilor din o vîrstă mai înaintată. . Din contra, productele talentelor mari, dacă sunt dispuse spre măsură, sunt în tinereţă palide; la cei cu o fantazie dispusă spre măreţie icoanele sunt esagerate, un semn că ei cearcă a întări o fantazie, în sine încă palidă, prin forţare. Daca fantazia este o dată reproducerea vie, mai văzută a unui lucru sau a unei împrejurări, a doua oară coordonarea acestora într-un întreg, s-ar putea spune că în primul punct, în reproducerea fidelă, cu toate fineţele ei, a lucrurilor, fantazia oamenilor copţi este mai credincioasă - pentru cei tineri toate acestea se prezintă sub o coloare sau prea obscură, vasă[zică] conturele se pierd în întuneric, sau prea vie, viorie sau roză, şi conturele se confundă în lumină. Această calitate de a vedea totul într-un fel de negură face că poeziile junilor sunt atît de pline de abstracţiuni, într-un timp în care abstracţiunile pentru ei sunt încă atît de neclare şi neprecizate, căci nici ştiinţa deplină, nici facultatea n-o au de a le defini, la moment şi corect, cuprinsul. Ei spiritualiză realitatea şi concretiză într-o negură deasă abstracţiunile. Ce s-atinge de combinarea unui material de imagini, oamenii [vîrstnici] n-au ce-i drept nici de departe facultatea unor combinări şi unor sărituri ca junii, însă aceste sărituri sunt forţate. S-ar putea zice că tinerii colorează gros toate lucrurile, căci altfel nu le-ar vedea defel. Dar poate că e şi altceva. Ei [nu] domină pe deplin limba, nu stăpînesc pe deplin materialul ei de fineţe şi de distincţiuni şi numesc multe lucruri cu acelaşi nume, cum rutenii (? ) au pentru verde şi albastru aceeaşi vorbă, deşi în fapt ei disting colorile. Ar avea atunci dreptate învăţaţii ce susţin că limba şi legile ei dezvoltă cugetarea, iar nu viceversa. 

141

{EminescuOpXV 142}

[CULTURA STRĂINĂ ŞI LITERATURA NAŢIONALĂ]

2255

Fiecare băiat ud după urechi care-a-nvăţat două buchi la nemţi or la francezi, fiecare om de la noi ce-a venit cu cultura străină se crede îndreptăţit, ba chiar dator, de-a da lecţiuni poporului şi de-a şti toate celea mai bine decît dînsul. Băieţi fără de simţire, cari imită iară de-a-nţelege pe Schiller, pe Paul Heyse ş. a. vor să-nveţe pe* poporul nostru cum să simtă. Am auzit singur cu urechile mele pe un asemenea esemplar de secătură zicînd "că poporul nostru trebuie să-nveţe a simţi, căci n-o ştie". După care teorie simţirea se-nvaţă? Filologii voi să ştie mai bine limba decît totalitatea poporului, căci în scrierile lor nu se vede cum limba este obiectiv, ci cum ar trebui să fie după înalta înţelepciune a lor. Din fericire pentru limbă, care rămîne cum vedeţi, d-nealor divergează aşa de mult în păreri încît oamenii chiar din această diverginţă pot învăţa ce adevărate sunt părerile d-nealor. 
Pe de-o parte - nepăsare; pe de alta - idei a priori. 

[PSEUDOTALENT, TALENT ŞI GENIU]

2225

Iar voi, tineri cari vă otrăviţi sufletele în această îmblătoare literară, ascultaţi sfatul unui om care vă voieşte binele din inimă. Petrescu, pălămarul. - cizmariul.... croitorul, oameni onorabili, folositori şie şi societăţii, au nevoie de ucenici. Decît pseudotalent în literatură, mai bine talent în cizmărie. Mai bine cel dentîi într-un sat decît al doilea la Roma. Ca voi au fost mii de mii de oameni pe lume şi vor fi încă. Nimărui din voi să nu-i abată cumva pin minte că ar fi un geniu. Căci, copiii mei, pămîntul nostru e mai sărac în genii decît universul în stele fixe şi mai lesne se naşte în văile nemăsurate ale haosului un nou sistem solar decît pe pămînt un geniu. Homer, Shakespeare, Baphael, geniile în arte se nasc o dată la 3, 4 mii de ani, Newton şi Galilei, Kant ori Darwin, geniile în ştiinţă", o dată la o mie de ani, încît nu ştim zău daca de la Adam pînă la Papa Leo IX au existat de toţi o duzină. Încolo suntem cu toţi nişte bieţi mizerabili cărora aceşti regi ai cugetării ne dau de lucru pentru generaţii înainte. Daca avem talent, adecă cîteva centigrame de creieri mai mult decît simia communis, [î]l putem valorifica, pentru vremea noastră, prin muncă constantă; daca nu muncim, rămînem asemenea confraţilor noştri, dobitoacelor. 

["ALEXANDRI - EL CE LUMINEAZĂ... "]

2258

Alexandri - el ce luminează geniul poporului în calea sa spre cer - elegant poet de salon care cu toate astea se rătăceşte [pe] piscurile de granit a gîndirei în nourii cei suşi a melancoliei puternice. 
El şi-a muiat aripele sale în cîntec şi inima sa în senin - căci simţirile sale sunt senine şi dulci ca razele [cele] mai strălucite şi cele mai albe ale soarelui de mai. 

142

{EminescuOpXV 143}

["RĂZVAN VODĂ... "]

2258

Răzvan Vodă nu e o dramă - ci epopeea unui caracter ordinar. 

["LITERARIZAREA... "]

2258

Literarizarea unui obiect. 

[ARTA CA MOZAIC]

2257

Domnul Grande a numit-o mozaic - cum s-o numesc eu? 

HOMERISMUL

2276A

Homerismul consistă în atribute. A homeriza va să zică a atribui unui substantiv un atribut care să-l izoleze de toate celelalte în toată frumuseţea lui. 

luna răsăritoare din valuri
 " stăpînitoare de ape

143

{EminescuOpXV 144}

zorii prevestitori de ziuă
amurgul " de noapte verbul e activ
corăbii străbătătoare de ape
" lunecătoare pe ape
" împingătoare de valuri luceafăr răsăritor din noapte soare măsurător de vremuri

["CEL CE CÎNTĂ... "]

2261

 Cel ce cîntă se dezmiardă şi pe el şi pe ceilalţi. 

["SINGURUL LUX... "]

2267

singurul lux pe care crede a şi-l putea permite omul din popor este muzica. 

["LIMBĂ VERSIFICATĂ"]

2257

 Cu privire la limba versificată ne mărginim la citarea cîtorva versuri erotice, parte anterioare lui Eliad, parte născute în chiar vremea sa, dar cari poartă caracterul poeziei orăşeneşti din acel timp

Slava lumii am lăsat-o, 
În pustiu m-am depărtat, 
Ca să scap măcar cu viaţa
De durerea ce mi-ai dat. 

Ci-n zadar e, căci odihnă
Nici aicea n-am găsit; 
Zi şi noapte e de mine
Al tău chip nedespărţit... 

Pustnicele cîntăreţe
Apele ajung la glas, 
Ele cîntă, eu vărs lacrami
Făr de tine c-am rămas; 

Munţii, stîncile răsună
De amarul meu suspin, 
Cerul stă la îndoială, 
Lui sau ţie mă închin? 

{EminescuOpXV 145-169}

{EminescuOpXV 170}

["DACA ÎNSĂ SUMA DE PUTERE... "]

2267

Dacă însă suma de putere a Soarelui scade, atunci se-nţelege că şi termenii echivalentului fenomenologic de mişcare *** pe suprafaţa Pămîntului scad asemenea - daca se urcă, se urcă şi aceştia, şi progres sau regres nu atîrnă de noi. 

FIZICĂ

["O GRAVĂ CHESTIUNE METAFIZICĂ"]

2258

Dacă celeritatea creşte în patrat, atuncea aceeaşi masă de materie, de greutatea a, care are în momentul întîi puterea de cădere b, va avea în al doilea puterea b, în al treilea b ş. a. m. d. Va să zică puterea ei se-nmulţeşte în infinit, deşi masa rămîne aceeaşi. De-aceea masa a corespunde numai într-un moment dat cu puterea b, adică cînd e pusă în cumpănă, încolo însă puterea ei se-nmulţeşte în patrat. Accasta-i o gravă chestiune metafizică. 

["MIŞCARE ŞI ENERGIE"]

2267

Ceea ce nu se cheltuieşte ca mişcare se păstrează ca energie. 

[CONDUCTORI ŞI IZOLATORI]

2270

(Pentru că în metale - adecă în distanţele dintre părţi - nu e căldură, ele conduc pe suprafaţa lor, cea mai lesne atacabilă de către căldură, electricitatea; răii conducători cuprind căldură organică. De aceea la răii conducători se deşteaptă prin frecare ceea ce este în ele; pe bunii conducători se transmite asupra suprafeţei. )

["ELECTRICITATEA"]

2258

Există un negustor în natură, electricitatea, dar el nu ia nimic pentru sine. Ceea ce se produce într-un loc el restituie în alt loc integral. 

170

{EminescuOpXV 171}

ŞTIINŢE NATURALE

["OMUL E ÎN ORIGINEA LUI IERBIVOR"]

2267

Că omul e în originea lui ierbivor ar trebui s-o dovedească întrebuinţarea focului şi bucătăria. El nu mănîncă animale vii. Substanţele animalice trebuiesc la o stare mai primitivă, mai puţin organică decum ele se iau de la animal de-a dreptul. Oare cu carne friptă sau fiartă nu s-ar putea gunoi pămîntul? 

[DEZVOLTAREA UNILATERALĂ]

2267

Dupăolaltă, lîngăolaltă. De ce? 

Orice organ se dezvoltă în mod unilateral, n-o poate face decît în socoteala unui alt organ. Memoria se dezvoltă în socoteala judecăţii, judecata în socoteala memoriei - cînd amîndouă se află unite avem a face cu un geniu a cărui musculatură - foarte slabă şi neînsemnătoare - plăteşte cheltuiala amîndurora. Voltaire, Newton au fost din punctul de vedere al musculaturei caricaturi. [... ]

Tot ce este are o raţiune de a fi. 

["MATERIILE ORGANICE DIN CORP... "]

2264

Materiile organice din corp nu ard, se-nţelege nu ard complet, ci pînă la un oarecare grad de combustiune egal cu căldura şi puterea mecanică ce-o produc. 

[PUTEREA ŞI CĂLDURA ÎN CORPUL OMENESC]

2267

 Puterea şi căldura care se produce în noi e urmarea alimentelor introduse. Căldura aceasta e în fiece moment - ca rezultantă - egală cu temperatura noastră constantă, adecă cu 36 C. Prin urmare e ca un pahar de 36, e ca un ter[mo]metru care arată numai 36. Orice mişcare de dinafară, deci sunetul, lumina, cari nu sunt introduse prin alimente, adaogă această temperatură c-o picătură de mişcare în plus. Numaidecît acea picătură se varsă pe altă parte sub formă de senzaţiune. Orice plus de temperatură, fie cît de neînsemnată, peste 36 se traduce prin o senzaţiune. 

["POSTUL... "]

2267

Postul e stabilit în ţările calde, în cari soarele se-nsărcinează însuş cu misiunea de-a-ţi fierbe sîngele. În ţările reci el produce o eternă tihnire şi lipsă de energie. Întreg procesul vital e mai lung la asimilarea mîncării vegetale - de aceea ierbivorele au şi maţele mai lungi; e ca un ceasornic care, pentru a încunjura cu arătătorul tabla lui de 12 ore, i-ar trebui 16 ceasuri pentru aceasta. 

172

{EminescuOpXV 173}

["DISPOZIŢIA SUFLETEASCĂ"]

2287

În dispoziţia sufletească care se numeşte cu chief, în orice caz efectul unei băuturi, ochiul are un fel de luciditate, poate în urma eliberărei inteligenţei de grijele zilnice, care face ca toate lucrurile să apară într-o lumină proprie, poate cea adevărată, lumină oarecum estetică, căci într-adevăr în asemenea momente par toate caracteristice şi de-aceea frumoase. E ciudat ce impresie îţi face atuncea un microcefal, un dobitoc, un strigău. Treaz fiind toate aceste chipuri îţi pot fi indiferente, nici le observi, nici te interesa. Curăţită inteligenţa de această greutate a zilei, de nepăsare, fiece întîmplare, fiece om face asupră-ţi o impresie marcată, ţi se pare c-ai citi rău, mai des c-ai privi o comedie. Ce şeme proaste îţi par atunci cei mai mulţi oameni. Este un flor înaintea ochilor, dară unul diamantin. E ca şi cînd ai privi printr-o prismă care dă lucrurilor mărgini de curcubeu, vasăzică le desemnă c-o regularitate matematică. Orice strigare e mai supărătoare şi, ieşită dintr-un piept de prost sau de om beat, ea se şi manifestează ca atare, distingerea e mai clară, deşi omul este aceea ce se numeşte treaz. Hanswurstiada se dezvoltă atît de veridic înaintea vieţei, atît de greţoasă şi clară totodată, dar totodată atît de indiferentă în privinţa voinţei, încît această stare seamănă mult cu momentele argintoase ale poeziei, în care omul vede umbra luminoasă a lucrurilor fără ca ele să-i escite voinţa. 

[GLOSAR]

2277

amalusta romaniţă
aniassexe un fel de iarbă sau de trifoi
aprus o plantă
[... ], o plantă fără gust, care se făcea cu oţet
budathla (var, budalla) limba boului
colida Bilsenkraut măsălariţă
dakina dediţel s. - brebenel (lăptuca) (mendruta la chysi, meuda la siri)
dieleia, dieliam apulejus măsălariţă
diodela un fel de buruiană myriophyllos
dochela - chamaepityn
dochlea - bryonia - 
drocila
[... ] la maghiran
[... ] urzică
[... ] mei păsăresc
hormia un fel de plantă, zaleş
caropithla plantă de făcut de dragoste
bryonia
olma liliac

173

{EminescuOpXV 174}

EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢĂMÎNT

CONSIDERAŢII GENERALE

[PREDAREA GENETICĂ]

2267

Fiindcă cauzalitatea este mişcare şi fiindcă ea este la urma urmelor forma de căpetenie a chiar cugetării fiindcă ratio sufficiens, cuvîntul îndeajuns pentru a esplica o serie de fenomene, este totdeuna termenul din urmă al cauzalităţii, fiind totodată şi cel întîi, adecă e x, de-aceea regula de-a preda intuitiv însemnează a preda genetic, a le face să se nască una din alta; şi naştere, creştere, scădere, în proporţii gradate, fiind şi frumos* şi lesne de constatat de cătră simţuri, de-aceea dezvoltarea obiectelor pe cari le predăm elevilor trebuie să fie genetică. 

[INSTRUCŢIE ŞI EDUCAŢIE]

2258

De mult aud lăudîndu-se inteligenţa estraordinară a romînului, deşi poate nimic nu-i mai neadevărat decît această laudă. Căci pe [ce] se bazează o asemenea supoziţie? Un popor, căruia [î]i este silă de orice muncă ştiinţifică, a cărui prisos de inteligenţă se consumă în lucrarea desigur cea mai uşoară a minţii omeneşti, în suduituri sau ridicare în cer a guvernanţilor săi, nu poate fi numit un popor inteligent. Ceea ce au produs însă această iluzie sunt două lucruri: 
1) Lipsa de naivitate în copii, cari [sunt] în genere prematuri prin lucrurile ce le-au văzut în casele părinteşti şi cari nu se potrivesc cu vrîsta lor în clasele mai avute; în clasele mai de jos sărăcia părinţilor, hrana şi îmbrăcămintea rea, iarna lipsa de căldură, care trezeşte înainte de vreme în copil instinctul conservării şi-i dă acel ochi bătrînesc şi serios pe care îl au animalele espuse a se hrăni singura înainte de vreme. 
Este o vorbă - "nevoia învaţă minte pe om" - adevărat! Dar pe cîtă vreme creierul, organul minţii, nu este pe deplin crescut, această creştere o împiedecă prin întrebuinţarea prea timpurie a lui, precum un cal închirceşte cînd îl înhămăm prea de timpuriu, pe cînd îi mînz. Însă nevoia părinţilor înhamă prea devreme atît puterea fizică cît şi cea intelectuală a copilului, încît iese din el o închircitură, un cretin, [o] fiinţă bătrînă înainte de vreme, căruia apoi în mod reactiv îi este în urmă lene şi a munci şi a gîndi. 
Din cauza aceasta poporul romînesc din Principate e fără nici un fel de putere de reacţiune. Necontravenite şi neîmprotivite cariere* - toţi nebunii, cu care a împlut Dumnezeu lumea [fac] legi şi instituţii pe spatele lui, pe care el le primeşte cu aceeaşi nepăsare cu care ar primi şi o măsură binefăcătoare. [... ] a zis Talleyrand într-o zi lui Napoleon; şi numai asupra unui popor ce rezistă la introducerea aşa-numitelor

174

{EminescuOpXV 175}

îmbunătăţiri e un popor vrednic, pe care te poţi rezăma. Romînul nu rezistă, dar nici nu le bagă-n samă. Orice canalie care a deprins trei buchi franţozeşti la Paris aspiră de a se face aici în ţară cel puţin ministru. 
2) Sistemul instrucţiei noastre, neîntemeindu-se pe priceperea obiectelor predate, ci pe memorarea de regule abstracte şi de cuvinte, copilul n-are niciodată acel, repaos al creierului, care consistă tocmai în întrebuinţarea sau simultană, sau consecutivă, pe rînd, al facultăţilor. Cine voieşte să înveţe mult trebuie să înveţe multe, precum cel ce vrea să mînînce mult trebuie să mînînce multe, de toate. Partea lexicală a limbelor, limbile înşile au a face mai mult cu memoria; acolo ea va şi trebui înhămată. Dar, mîntuind cu lecţia de limbă, el trebuie să esercite altă facultate şi pe cealaltă s-o lese să se odihnească. Deci matematica trebuie să fie predată astfel încît să aibă a face numai cu facultatea judecăţii. 
Dar la facultatea judecăţii lucrul stă altfel decît la cea a memoriei. 
Memoria no are a-nţelege de ce cutare sau cutare lucru se cheamă astfel şi nu altfel franţuzeşte sau englezeşte, pe cînd judecata trebuie să ştie de ce conclude astfel şi nu poate conclude altfel. De aceea ea trebuie să opereze cu idei sigure, de aceea în privirea judecăţii trebuie pur şi simplu stabilit ca regulă, de la care nu-i permis nimăruia să se abată: nu vei da copilului să opereze decît cu lucruri pe care le-au înţeles pe deplin. Pe deplin, fără umbră de îndoială, fără umbră de nesiguranţă. L-a ştiinţele ce se memorează (respective la partea lor, care se memorează), cartea-i tot, pedagogul nimic. La ştiinţele (respective la părţile lor) care cer dezvoltarea judecăţii copilului cartea trebuie alungată din şcoală ca un ce periculos, căci pedagogul e-aicea tot. 
Apoi mai trec în clase superioare şi copii nepreparaţi bine. Ce faci cu aceştia? La ştiinţele judecăţii trebuie să iei lucrul vecinic de la-nceput; algebra să nu fie mai grea pentru orişicine decît calculul cu numere de rînd. De aceea lucrurile se vor arăta ş-aici pe o scară mai întinsă, însă totdeuna în legătură cu numere concrete, pentru ca să vadă el că nu e [de]cît repetarea aceloraş procese ale cugetării şi cu numerele abstracte. Nimic [nu] trebuie tratat în mod mai puţin abstract decît matematecele, tocmai din cauza că ele sunt cele mai abstracte. Celelalte ştiinţe găsesc lucrurile la cari se referă în natură; numere şi triunghiuri nu găsim în natură niciodată. 
Eu ştiu chinul ce l-am avut însumi cu matematicele în copilărie, din cauza modului rău în care mi se propunea, deşi îndealtfel eram unul din capetele cele mai deştepte. N-ajunsesem încă la vrîsta de douăzeci de ani să ştiu tabla pitagoreică - tocmai pentru că // [nu] se pusese în joc judecata, ci memoria. Şi, deşi aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăţa deloc pe de rost; încît îmi intrase-n cap ideea că matematicele sunt ştiinţele cele mai grele de pe faţa pămîntului. În urmă am văzut că-s cele mai uşoare, desigur pe de-o mie de părţi mai uşoare decît limbile, cari cer memorie multă. Ele sunt un joc cu cele mai simple legi ale judecăţii omeneşti, numai acele legi nu trebuie puse în joc goale şi fără nici un cuprins, ci totdeauna aplicate asupra unor icoane văzute ochilor. 
Tot aşa-i dacă se comandă maşinistului să facă icoane şi zugravului să facă maşine. 

["STUDIUL LIMBEI ROMÎNE"]

2254

Despre studiul limbei romîne în şcoalele noastre. 

[DASCĂLI BUNI ŞI DASCĂLI RĂI]

2270

Ce am zice despre un dascăl care, departe de-a pune pe elevii lui să cugete singuri şi să rezolve problemele de aritmetică, de geometrie, de fizică, de limbi latină ori greacă, ar

175

{EminescuOpXV 176}

veni şi le-ar da rezultatul gata al operaţiunilor matematice, traducerile făcute gata din latineşte şi greceşte şi ar face-o asta zilnic fără să observe sau fiindu-i cu totul indiferent daca elevul învaţă ceva sau nimic? Ce-am zice asemenea de-un economist care, departe de-a voi să deprindă colectivitatea naţională din care face parte la diferitele soiuri de munci productive cîte există în lume, ar face-o să importe totul din străinătate şi să rămîie pururea inaptă şi incapabilă de-a produce singură şi bărbăteşte ceea ce-i trebuie*? Rău dascăl am zice - rău economist! Înţelegem ca oameni bătrîni, deci şi societăţile bătrîne, să n-aibă nevoie de dascăli; dar societăţile tinere şi popoarele tinere au nevoie de dascăli, riguroşi chiar, pentru a se deprinde cu lucrări şi îndeletniciri utile. 

CE E EDUCAŢIA? 

2275 B

O constantă deprindere la economie de puteri şi la aplicarea lor pentru obiecte cari merită să le cheltuim. 

[ÎNVĂŢĂMÎNTUL LATINEI ŞI ISTORIA NAŢIONALĂ]

2254

Exerciţiile latine din gimnaziul inferior cl. I et II să se aleagă din autorii ce au scris latineşte viaţa lui Mihai, Ştefan etc. 
În gramatică, la metrică, să se pună hexametrii făcuţi pentru Mihai. 

FILOLOGIE

DECLINARE - CONJUGARE

[1]

2267

sfadă - sfezi

[2]

2276 A

176

{EminescuOpXV 177-211}

{EminescuOpXV 212}

Feciorul de-mpărat şi dracul ***
Baba şi moşneagul şi cele două fără de bob
Istoria lui Gristos şi a Maicii Domnului
Zidirea mănăstirei
Balaurul din fîntînă

{EminescuOpXV 215}

{EminescuOpXV 216}

{EminescuOpXV 219}

{EminescuOpXV 223}

{EminescuOpXV 227}

ÎNSEMNĂRI CU CARACTER PERSONAL

EVOCĂRI

SUVENIRI DIN COPILĂRIE

2291

La Dziercek în casa cu plopii. Grădina cu mere în care-mi făcusem cuib şi găseam mere toamna, rămase din scuturătură. Pazirski. 
Galeria de tablouri. În căsuţa din grădină lipisem pe păreţi chipuri rupte din jurnale - ca un quodlibet - şi o numeam galerie de tablouri, pentru vederea cărui trebuia să se plătească entree. 
Teatru l-am jucat o dată în odaia din pod, în care şedeam cu Arm[e]anul, a doua în grădină, [... ]
Grospapa - bostanul găurit cu lumînare -. Scuturatul ferestei. Curiozitatea lui Dzierzek, care iese noaptea cu ciubucul, ca să vadă ce-i, - un ucenic sare dintr-un măr, Dzierzek după el, sare gardul şi-ncape-n gura unor cîni. 
Domnişoara cea bătrînă de sus. 
Sentimentalismul lui Scheffer. 
În casa lîngă fîntînă: 
Mîncam *** de foame, făceam chisăliţă şi povidlă. învăţînd în ist. nat. despre maimuţe - ne suiam în nuci spre a le imita şi-a-nvăţa lecţia. 
Porcul leşesc, care voia să se înăsprească prin răceală. Modul cu care-a venit cu căţel - cu purcel din Galiţia. 
Gramatica lui Ollendorf. 
Maria Buicliu. 

Vlachos. 

["CÎND AM VENIT DE LA BLAJ"]

2257

Urmărirea din partea mea a celei fete de boieri în Cişmegiu cînd am venit din Blaj figura - Coriolano! 

[DESPRE ILIE, FRATELE POETULUI]

2287

De cîte ori voi să-mi închipuiesc figura unui om nobil şi inteligent pe care nu-l cunosc îmi iese Ilie nainte - pare că văd înaintea mea ochii lui albaştri - de cîte ori citesc un pasagiu înţelept îmi pare că-l aud citit de glasul lui. I se prezintă oare orişicui ideea unei persoane

227

{EminescuOpXV 228}

iubite (şi pierdute) în închipuirile cele mai valoroase şi mai preţuite ale sufletului său, sau este asta numai în cazul meu? Şi daca li s-ar prezenta într-adevăr, ce însemnează asta? Chiar dacă mă-nchipuiesc mare, onorat, sapient, îmi pare c-aş voi s-o fiu sub forma lui şi nu sub a mea, pare că cînd mă primblu picioarele şi corpul meu au acea legănare proprie mersului său - oare nu sunt eu el, cu toate diferinţele? De la simpatia deosebită s-ar putea conchide la asemănare, din această nedispoziţiune a chipului său - la identitate. 

[VISUL DIN NOAPTEA DE 11/12 FEBRUARIE 1876]

2306

 În noaptea de la 11 spre 12 fevr. 876 am avut următoriul vis. Se făcea la noi acasă, la Ipoteşti. Soră-mea Aglaie mă cheamă ca să mă prezinte lui Don Alfons şi vărului său Don Carlos, cari se aflau la noi în gazdă. Într-adevăr, citisem parecă cu puţin înainte că ei se împăcase şi că Don Carlos găsise o combinaţie ca să scape Spania de grenadirii şi brigadirii săi - anume: regina Spaniei Isabela înfiase pe un rege american. Acesta murind, ţările sale erau de drept ale Spaniei, dar micele republice ale Americei de Sud îşi apropriase acele ţări. Acuma Spania voia să ceară mai întîi de la ele aceste ţări, apoi să facă un memorand cătră puterile Europei; la urmă, daca n-ar fi ajutat nici acesta, să înceapă a-ntări cetăţi ş-a strînge oameni ad hoc pentru acest scop. Don Carlos ar fi plecat apoi în război cu oamenii săi. Iată, soră-mea îmi dă un surtuc negru (am gîndit îndată şi la pantalonii de o dubioasă culoare) ş-am intrat pe podelele ceruite ale odăii unde erau cei doi regi. Soră-mea-mi spune la ureche: spune -ţi numele şi meseria. Eu mă închin înaintea lui Don Alfons: Eminescu [... ] 
 - [... ] - întreabă D [on] Carlos, care era femeie. 
 - [... ]
 - [... ]
Don Carlos mă invitează să şed pe un divan-sofa, care ocupa amîndouă laturele ale unui unghi al odaiei şi pe care dormeau v-o trei femei îmbrăcate. Am şezut şi am vorbit mai multe lucruri. 

Femeia Don Carlos era brunetă, avea nasul cam în sus, era palidă şi din vocea [ei] se vedea o siguranţă şi o energie rară. Sicherer Blick, sichere Hand. Alfons era un Trottel. El era galben la faţă, obrajii lui erau două lungi vîlci sau încreţituri de riduri *** de se uita trist înaintea sa; el purta o coroană ca şi regii de pe cărţile de joc. S-au adus un paner cu mere şi covrigi, pe care Don Carlos i le-au arătat lui Alfons: ia vere. Acesta au făcut o faţă neplăcută şi au refuzat. A văzut parecă în asta o atingere * a demnităţii sale. Acolo l-am văzut şi pe frate-meu Şerban. El vorbea ca totdeauna asupra sorţii sale în mod întunecat. Mi-a spus că şi-a schimbat numele în U. Eminovici, căci V. E. exista deja în Europa. I-am spus că trebuie să fie o eroare, căci tata se numeşte Gheorghe şi nu Vasile, ceea ce a recunoscut şi el. 
În urmă Don Carlos a trecut la locul însămnat cu cruce şi mi-a făcut semn să vorbesc cu dînsul. Eu am spus c-aş dori să şed alături, căci de departe n-aud bine. 
 - Cum aşa, sora d-tale mi-au spus că oamenii trebuie să vorbească încet cu d-ta, atît eşti de nervos. 
 - Da! dar acuma-i tocmai contrariul. Aud rău şi trebuie să se vorbească tare. 
 - Să şezi alături nu prea-i cu putinţă, căci vezi... Într-adevăr, ea s-aşezase aproape de curul* unei duene bătrîne, care dormea*. Cunoscînd galanteria spaniolă am tăcut. M-am ferit să dau titlu lui Don Carlos - să-i fi zis Koenigl. Hoheit mă temeam că se supără, să-i fi zis Ex. Majestaet mă temeam că se supără Don Alfons. Cînd am ieşit din casă, am ieşit cu deplina convingere că numai D[on] C[arlos] este demn să fie regele Spaniei şi că D[on] A[lfons] e un Trottel. Ba chiar iubeam pe această energică femeie. Dacă, atunci cînd n-aveam loc alături, m-ar [fi] lăsat să îngenunchi dinaintea ei, să pun coatele în poala ei şi să mă uit în sus în faţa [ei], să zic: Doamnă, ai avea în mine un prea credincios servitor! m-ar fi făcut

228

{EminescuOpXV 229}

fericit. Voiam să-i recomand pe mama ca [... ] Şi pare că aşa era. Cum va admira ea privirea blîndă şi liniştită a mamei! 
Am recomandat mamei să trimeată-n odaie la regi numai servitori frumoşi, iar nu feţe imposibile. Era o balaioară a maicei, grăsulie şi zveltă, pe care am trimis-o să servească. 
Am ieşit parecă-n tîrg şi am mer[s] pe uliţi largi ca bulevarde (uliţa mare din Praga), m-am coborît în jos J *** Brunner * Cernăuţi) ş-am întîlnit pe Sofia de la Bodnărescu, căreia i-am spus că femei urîte sunt uşor de căpătat: 
Crede că, urîtă sau frumoasă fie, tot atîta o costă şi totdeuna ea * plăteşte prea scump ceea ce-i faci. Sau nu poate ea face ca d. Maiorescu să deie 150 fr. pe-un muşteriu numai de 17 ani, cum au făcut-o la Polyz. 
M-am suit în deal. Acolo am văzut o uliţă strîmtă între case negre, vechi, hrentuite, care ţinea loc de bazar. 
Atunci m-am trezit ş-am fost aşa de viu atins de acest vis încît l-am scris. M-am trezit citind un lung articol din "N[eue] f[reie] Presse" a cărui foi erau încă netăiate şi cuprindea trei file, asupra împăcăciunei lui D [on] C[arlos] cu D[on] A[lfonso]. 

["ZIUA DE 4/16 FEVR. 876... "]

1064

Ziua de 4/16 fevr. 876 a fost cea mai fericită a vieţii mele. Eu am ţinut pe Veronica în braţie şi am strîns-o la piept, am sărutat-o. Ea mi-a dăruit flori albastre pe care le voi ţinea toată viaţa mea. Dragu mamei. Ce frumoasă e, ce dulce-i gura ei cea moale şi fină, obrazul ei atît de [... ] care ţi-ar încăpea
În 1875 vara s-a întîmplat în locuinţa* femeii lui***. După aceasta a mai avut relaţii cu... precum singură a mărturisit. Ce vită ai fost (nefiind decît manta de vreme rea) Iată unde conduce idealismul!!! (1880 iulie)

[NEDUMERIRE]

2259

N-am vrut să pun pe paginele sfinte îndoielele mele. Fost-a ea mulţămită de mine? Avut-a ea acea culme pe care trebuie s-o aibă cineva în cea mai intimă-mbrăţişare... copila mea cea sperioasă? Să am această siguranţă numai - atunci aş fi fericit... Sigur este însă că ea nu e din acele naturi voluptoase cari sug plăcerea din ochii iubitului şi din măduva lui... Ea e pudică, timidă în acest punct, şi cu toate acestea daca aş fi putut satisface... Ea mi-a spus că a fost satisfăcută de trei ori... O, de-aş şti aceasta numai! 

["O STEA STRĂINĂ"]

2276A

Iarăşi o stea străină. La plecarea lui... am voit să... atunci întîlnii pe drum pe... care mă luă în rîs c-un aer foarte grobian. Cînd... s-a întors, l-am visat peste noapte. La

{EminescuOpXV 230}

8 mai 1883 am observat acea bărbie admirabilă, la 9 [mai] am constatat adresa. Acum ies cu C. Abia o văz, abia-mi închipuiesc în focul unei ne-nţelese patimi cum să-ntreb unde şade, vine dobitocul în acel moment chiar în care-mi bag adresa în buzunar. Plec la adr[esă]. întîlnesc pe P. Bilet * la Tg. E.... Cum o să iasă nu ştiu. 
Marţi a plecat. Luni sara, martie în 9/21 1881. 
7/19 8/20 9/21 [martie] 

[PRIVIRILE IUBITEI]

2257

Bucureştiul are 180000 de locuitori; va să zică 360000 de ochi. Un primar al Bucureştiului poate să zică cu mîndrie cumcă 360000 [de ochi] privesc asupra faptelor lui politice, asupra frazelor ce le face, în fine asupra lui. Dar între-aceste mulţimi de ochi sunt doi cari sigur că nu se interesă defel de domnul primar... şi sunt ai mei acei ochi, deşi nu sunt ai mei, pentru că sunt ai altuia, adică ai alteia. 

["AZI NU MĂ MAI MIR... "]

2258

Cînd vedeam în Somnambula pe amant cumcă-şi [azvîrle] pe amanta sa în genunchi, departe de el, deşi se ruga cu lacrimi, mă miram cum un om poate să refuze rugăciunile sau e-n stare să nu creadă asigurărilor unei femei atît de frumoase. Eu în locu-i aş fi căzut în braţe-i ş-aş fi uitat tot. Atunci. Azi nu mă mai mir. 

["EA SE ROŞEŞTE... "]

2285

Ea se roşeşte - dar nu-ntrebaţi de ce? O fată sănătoasă la trup şi la suflet se roşeşte totdeuna - de o-nchipuire chiar, şi ce dragă ţi-e o fată care se roşeşte numai de o-nchipuire - de amor sau de-o copilărie. 

["NUMELE MEU"]

2258

Cine eşti tu? Cine sunt? O ocazie a crimei, un visternic al răutăţilor, păcătosul păcătoşilor, iară numele meu Avra. Acest nume nu-nsamnă nimic, părinte, nu-nsamnă c-am neguţătorit cu

230

{EminescuOpXV 231}

sînge omenesc, nu-nsamnă c-am fost fur de morţi, nu-nsamnă c-am fost fără de nici o lege, ci fără de nici un respect. 

["ÎN NEŞTIINŢA TA SĂ TE ŞTII ŞTIUT"]

2285

A se lăsa iubit ca un copil, va să zică... a iubi ca un copil. E tînăr şi frumos lucru a avea femeie care te idolatrează, te gugiuleşte, ca o mamă pe copilul ei, să-i săruţi mînuţele-i dulci încunjurîndu-ţi fruntea sau ţiindu-ţi ochi[i] cu palmele, glumind* cu tine cu acea duioşie de mamă ca şi cînd n-ai fi avut niciodată vîrsta de 30 de ani, ca şi cînd n-ai fi fost nici bărbat, nici bătrîn, şi tu, major, să simţi acea bucurie senină şi inocentă pe care o simţim la laudele şi dezmierdările mamei. Să te simţi virgin în inima ta, ba chiar vinovăţia amorului să ţi se pară ca şi cînd ai dormi la sînul tinerei tale maice - o idee care trebuie luată a peu pres sau la pieptul fratelui tău mai mare. În gîndirile tale să te simţi privegheat, în neştiinţa ta să te ştii ştiut, singur să nu ştii ce gîndeşti şi ce voieşti şi ea să ştie, ca mama la copiii dezmierdaţi. Şi cît de bine o ştie aceasta mama! Să te simţi încă o dată de şapte ani, să asculţi cu aceeaşi naivă curiozitate poveştile pe care ţi le spune ea, să simţi cu aceeaşi pietate mîna ei, să te simţi protejat de o mînă albă, frumoasă şi fină, şi să ştii, să ştii totdeuna că acel amor al ei e flacără arzătoare de care ea însăşi te păzeşte pentru a nu te nenoroci. Şi numai cînd ţi-e frig, foarte frig, ea te apropie de sine, îţi hrăneşte mintea cu poveşti, sufletul cu sărutări, pînă, căzut în nişte friguri dulci şi fără durere, adormi lîngă // ea surîzînd, ştiind că ea, pînă şi-n somnul ei, lăsîndu-şi capul pe pieptul tău îţi numără cu urechea, deşteaptă încă, bătăile inimei şi te iubeşte, şi mult te iubeşte. 

{EminescuOpXV 232}

["O VERONICĂ... "]

2261

O Veronică să *** în braţe

TEXTE GLUMEŢE. PARODII

2256

[1]

 D. Michalis Eminescu, vecinic doctorand în multe ştiinţi nefolositoare, criminalist în senzul prost al cuvîntului şi în conflict cu judecătorul de instrucţie, fost bibliotecar, cînd a şi prădat biblioteca, fost revizor la şcoalele de... fete, fost redactor en chef al foii vitelor de pripas şi al altor jurnale necitite colaborator. 

[2]

Pogor, fost judecător de apel al bătrînului Pi.. ă Roşă. 

[3]

 Escelenţa Sa d. Titus Livius de Maiorescu, ministru secretar de stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiei Publice, ministru plenipotenţiar al Maiestăţii [sale] regelui Romîniei pe lîngă curtea Maiestăţii sale imperatorelui Germaniei si regelui Prusiei, comandor [al] Marelui Cordon şi al "Stelei Romîniei" in spe, cavaler al ordinului "Bene-merenti" clasa I de facto dr. în filozofie şi magistru al artelor liberale, dr. , membru al Academiei Romîne, rector magnificus al Universităţii de Iaşi, membru al Societăţii geografice din Paris, prezident al ilustrei Societăţi "Junimea" şi al multor altor ilustre şi învăţate societăţi membru, membru al Societăţii filozofice din Berolin, redactor en chef al jurnalului "Timpul", director al institu[tu]lui pentru înalte învăţături al regelui moldav Vasile Lupu, şef al partidului conservator din Romînia, director al răspînditul[ui] organ european "Convorbiri literare", profesor universitar de metafizică, estetică, logică, morală, psicologie şi istoria filozofiei, profesor de alt fel [de] soi de istorii la şcoala centrală de fete etc. etc. etc. 

[4]

Esc[e]lenţa sa domnul domn Petru Petre Carp, conte de, pe, la şi în Ţibăneşti pe Ţibău* plasa Fundurilor, ţinutul Vasluiului, mare elector legitim D. C. al Comitatului Vasluiului, Pastiae O. r. în Iaşi, senator {EminescuOpXV 233}

nu mi-i spune tu mie

[7]

2257

orig. [inelul] Reverenda era spînzurată într-un cui după uşă
copistul Reverendissimul era spînzurat într-un cui după uşă
Sărut opincile Ilustrităţei tale - şi te rog să-mi trimiţi ţundra cea ruptă de care am nevoie. 

{EminescuOpXV 234-264}

{EminescuOpXV 265}

TEXTE SCRISE ÎN PRIMĂVARA ŞI VARA ANULUI 1883

FILOZOFIE ŞI ŞTIINŢE

PROIECTE DE TITLURI ŞI DE CAPITOLE

TITLURI DE CAPITOLE

2255

Idei proprii Giordano Bruno. Leibnitz. 
Kant. Timp, spaţiu, cauzalitate. Antinomii (teza concretă - antiteza infinită, teza afirmare - antiteza negaţiune). 
Laplace, cheia bolţii

PROIECTE DE TITLURI ŞI DE CAPITOLE

[1]
2255

Încercări de metafizică idealistă a raporturilor constante în mişcarea eternă. 

[2]
2266

* Teoria ecuaţiunii universale sau a raporturilor constante dintre finit şi infinit. 

{EminescuOpXV 266}

[3]
2263

Autorul teoriei ecuaţiunii universale şi al raporturilor constante între finit şi infinit Raport constant = mişcare - viaţă

[4]
2275B

Două mari spirite în adîncimea lor înrudite, ca două izvoare cari, pornind de la înălţimi egale, acolo unde răsar din pămînt îşi şi aruncă raza de apă la înălţimi egale: Kant şi Laplace. 

RAŢIUNEA NECESARĂ

["ORICE ESTE ARE O RAŢIUNE DE-A FI... "]

2255

Orice este are o raţiune de-a fi. Va să zică, daca nedreptate şi mizerie este, ele au o raţiune a lor de-a fi. Nu poate fi altfel, căci numai ceea ce este în adevăr e posibil. Ceea ce nu este şi n-a fost niciodată, aceea nu e cu putinţă. Acesta-i un adevăr a priori sigur. 

[FIINŢĂ ŞI RAŢIUNE DE A FI]

2267

Nimic nu poate fi decît prin cuvîntul, prin raţiunea în virtutea căruia este. 

IDEALISM ŞI MATERIALISM

["MATERIALIŞTII AU DOUĂ PROBLEME... "]

2255

Materialiştii au două probleme de rezolvat: 
Întîi: Daca materia, precum şi-o imaginează (caracterul ei, mărginirea în trei dimensii şi ponderabilitatea), e substanţa şi principiul fundamental al universului, atunci ea este = cu absolutul. Dar amîdouă calităţile ei 
{i [plus] p) divize prin numărul absolut (i [plus] p) dau zero. Nefiind în stare a cunoaşte decît raporturi, materia însăşi nu este decît o scară infinitezimală de raporturi - nimic mai mult, nimic mai puţin. Cele trei dimensii ale ei şi ponderabilitatea sunt asemenea raporturi. 

266

{EminescuOpXV 267}

A doua: Daca-şi imaginează că definiţia materiei e completă, trebuie ca din analiza acestei definiţii să urmeze cu necesitate toate, absolut toarte fenomenele, fie în cugetarea noastră, fie-n afară de noi. Din contra: cele două calităţi ale materiei nu sunt ele înşile decît fenomene, adecă două termene numai în o serie infinită de fenomene. Esplicarea lor nu se poate da decît tot prin raport şi ecuaţiune (a = a). Principiul unei substanţe indivize, eterne, întregi în univers, întregi în noi (ubicuitate în noi şi în fiece fiinţă), numai din acesta se esplică, cu înlesnire putem zice, toate fenomenele. Din momentul în care am conceput această ideie - a independenţei absolutului - esplicarea fenomenelor devine un fel de calcul a priori pe care esperienţa nu are a-l confirma, ci a-l verifica. 

["MONISM ŞI PLURALISM"]

2275B

Da! chiar materialismul, fiind monist, e mai idealist decît oricare pluralism. Însă materialiştii să nu uite că sunt datori a esplica din acea materie a cărei definiţie consistă în impenetrabilitatea în trei dimensiuni (o definiţie viciată deja prin amestecul cauzalităţii şi a spaţiului) toate fenomonele psicologice, toate fenomenele de curată aparenţă, de curat vis ale inteligenţei noastre - căci aceste nu pot fi decît echivalentul palid al unei lumi ce există în sine însuşi şi pe care o numesc materie. 
Nu idealism şi realism - monism şi pluralism, iată adevăratele antiteze. 

[UNITATEA COSMICĂ]

2255

Nu există o adevărată antiteză între idealism şi materialism. Amîndouă admit o singură unitate cosmică - din ea au a esplica prin fracţionare, adecă prin termeni de raport, toate fenomenele. Daca materialiştilor nu le succede aceasta, cauza este că sunt ignoranţi şi unitatea lor e falsă. Unitatea nu este materia, adecă masa, ci este ceea ce, c-un termen foarte simplu, mecanicii numesc cdm, adecă produsul din timp, spaţiu şi cauzalitate. Adevărata antiteză sunt aşa-numiţii realişti, adecă proştii cari admit o diversitate de substanţe. 
Tot astfel nu e adevărată antiteza între religioşi şi socialişti. Problemul social, adecă temperarea mizeriilor* omeneşti prin raţiunea conducătorilor, este pentru amîndouă estremele politice [una] şi aceeaşi. 
Opus amîndurora este: speculantul, advocatul, cocota*, oamenii cari trăiesc din diferenţa de opinii, diferenţa momentană de valori, heterele diferenţei (a diviziei prin infinit: Shylock). 
Shylock = o sumă finită diviză printr-un drept infinit: 1000/drept 

[ENS REALISSIMUM ŞI MATERIE]

2292

Cine neagă fiinţa supremă (ens realissimum ) trebuie să-i opuie în teză o realitate, oricare ar fi aceea, de ex. materia. Din materie însă e obligat să ne esplice absolut toate fenomenele: de ex. eroismul, martiriul. 

267

{EminescuOpXV 268}

Cine neagă pe D-zeu neagă ordinea morală a universului. Dar e dovedit că oricine neagă ordinea morală este pierdut * // fie ca individ, fie ca neam pe acest pămînt căci degenerează fizic şi degenerează moraliceşte. 

[ATRIBUTELE DIVINITĂŢII]

[1]
2275B

Ideea dumnezeirii s-au născut din negaţiune, din ceea ce nu este spiritul nostru - atotştiutor; din ceea ce nu este braţul nostru - atotputernic; din ceea ce nu este viaţa noastră - infinită; din ceea ce nu este sufletul nostru - ubicuu. 

 [2]
2267

Dumnezeu. El are predicabiliile cîtortrele categorii ale gîndirii noastre. El e pretutindenea - are spaţiul; el e etern - are timpul; el e atotputernic, dispune de singura * energie a universului. Omul e după asemănarea lui. Omul reflectă în mintea * lui - in verbum * - cîteşitrele calităţi[le] lui. De aceea la-nceput era Verbul - şi Verbul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Verbul. 

[3]
2266

nevăzut - pretutindeni atotştiutor
atotputernic
ubicuitatea// lui Dumnezeu
calitatea lui Dumnezeu

Dumnezeu

Kant

Principiul independenţei absolutului
APA VIEŢEI DE VECI
PÎNEA VIEŢII DE VECI
Lumină
Lumina lină

268

{EminescuOpXV 269}

{EminescuOpXV 270}

fi exact aceleaşi şi nu vom putea constata nici o deosebire. Principiul independenţei absolutului. Sau împărţim un kilometru într-o mie de părţi, şi fiecare din aceste părţi e unitate-metru, sau împărţim un cot în o mie părţi, raporturile matematice şi geometrice între părţi vor fi exact identice. Principiul independenţei absolutului şi începutul calculului infinitezimal. 

ELEMENTE DE CALCUL DIFERENŢIAL

["MATEMATICA E O ABSTRACŢIUNE... "]

2255

Matematica e o abstracţiune a mecanicei. 
Matematica este o abstracţiune a mecanicei. 

[INFINITUL]

2275B

În adevăr infinitul, absolutul e neînţeles de mintea noastră. Dar nu trebuie să uităm că nici ni le închipuim altfel, nici este putinţa de-a le esprima decît prin negaţiuni. Prin urmare, ceea ce nu este inteligenţa* noastră, ceea ce nu este mişcare, ceea ce nu este materie este absolutul, este în sine încheiatul, este lipsa de ***, este ceea ce nu e nici moarte, nici nemurire, nici azi, nici mîni, nici etern, nici trecător, este ceea ce este. 
Şi daca este în el ştiinţa noastră, precum în timpul absolut e anul nostru - de ce să nu fie atotştiinţa în el; şi daca este în el spaţiul nostru, precum spaţiul ocupat de sistemul nostru solar e în spaţiul absolut - de ce să nu aibă el ubicuitatea; şi daca este în el puterea noastră, care nu-i decît o fracţiune din puterea constantă a sistemului solar, - de ce să nu aibă el atotputernicia. [... ]

REGULELE CALCULULUI

2255

O mărime concretă adunată la o mărime concretă dă o mărime concretă.. 
O mărime [concretă] multiplicată cu [o mărime concretă] dă o mărime concretă. 
O mărime concretă multiplicată cu o mărim[e] c[oncretă] dă o m[ărime] c[oncretă]. 
[O mărime concretă] diviză prin [o mărime concretă dă o mărime concretă]. 

{EminescuOpXV 271}

INFINITEZIMI

2255

Raporturi între finit şi infinit
O mărime concretă adunată c-o mărime infinită dă o mărime infinită. 
O mărime concretă din care se scade o mărime [infinită] dă un rest negativ în infinit. 
O mărime concretă multiplicată c-o mărime infinită creşte în progresiunea mărimii infinite. 
O mărime concretă diviză printr-o mărime infinită dă zero. 
O mărime concretă diviză printr-o mărime ce creşte în progresie merge spre zero, adecă. 
In ecuaţie favorabilă mărimii concrete. 
Ecuaţie între mărimea concretă şi potenţa divizorului egală ei. 
Inecuaţie defavorabilă mărimii concrete spre zero. 
Mărimile infinite se nasc din progresiunea timpului, spaţiului, cauzalităţii. Ele merg gradatim, proportional, crescendo, minuendo
Corelaţiunea creşterii şi scăderii = Ecuaţie. 

TEORIA ECUAŢIUNII

["TOATE SUNT O ECUAŢIUNE... "]

2267

Toate sunt o ecuaţiune. 
Orice moment în viaţa universului e ecuaţiunea momentului următor. 
Orice moment prezent e ecuaţiunea momentului trecut. 

[ECUAŢIE = RAPORT ÎNTRE FINIT ŞI FINIT]

2255

I. Nu cunoaştem decît raporturi între finit şi finit - ecuaţie
[II]. Nu cunoaştem decît raporturi între finit şi infinit - proporţionale geometrice

ecuaţiunea fizică: frumuseţa ecuaţiunea socială: echitatea
ecuaţiunea psicologică: lupta şi economia 
ecuaţiunea intelectuală: omnilateralitatea, Cultura. 



ecuaţiunea comercială: preţul fix (în lupta de preţuri ca la jidani)
ecuaţiunea ***: dobînda legală. 

271

{EminescuOpXV 272}

{EminescuOpXV 273}

{EminescuOpXV 274}

Ce este acest x? 
Muncă? 
Nu cunoaştem munca şi puterea * ***
Invenţie? 
Nici chibriturile nu le-a inventat. 
Moştenire? 
Moştenirea lui unchiul Coate-goale de la regimentul de muşchetari. 
De unde e dar milionul? 
În limba vulgară * x e furt. 

["SOFISMA E ASCUNDEREA UNUI TERMEN... "]

2275B

Sofisma e ascunderea unui termen al ecuaţiunii. Gluma asemenea. Orice glumă e o sofismă. 

["MACCHIAVELLI RECOMANDĂ... "]

2275B

Macchiavelli recomandă să-ţi ascunzi planurile adevărate şi ceea ce arăţi lumii să fi[e] mari planuri de întreprinderi imaginare. 
Planul imaginar este bunăoară y. 
Toate faptele cîte le faci publicul le va considera ca tot atîţi termeni a căror sumă finală va fi y. Deci faci armata (a), faci o paradă (p), faci un institut (u) - el îşi închipuie că toate ţintesc la scopul final - y = a [plus] p [plus] u, 
În realitate însă planul tău e x. 
y cu toţi termenii nu este nimic alt decît o mască şi se numără în minus, o risipă de puteri - aparentă - pentru a masca întrebuinţarea veritabilă a acelei puteri; deci

x = b [plus] c [plus] d [plus] e [plus] ( - a - p - u)f [plus]... = x

["DAR ÎL VEŢI NUMI ABSOLUT... "]

2275B

Dar îl veţi numi Absolut, dar [î]l veţi numi Infinit, dar Unul - Unul rămîne pururea. Dezechilibrul e durerea, e patima* pe deoparte - e bucuria, e fericirea pe de alta. Odată echilibrul stabilit, rămîne zero dinamic, sentimentul urîtului, şi al golului sufletesc. Şi echilibrul e dreptate - e adevărul - e urîtul. De-aceea Macchiavelli găseşte că statele drepte şi adevărate sunt ennuyante*; interesantă e nedreptatea, interesant e şiretlicul, interesantă mizeria! Da, foarte interesantă! 

274

{EminescuOpXV 275}

PSICOLOGIE [ASCUNDEREA SCOPURILOR]

2255

Toate cuvintele pe cari le pronunţă un om sunt termeni concreţi ai părţii din dreapta a unei ecuaţiuni. Intenţiunile băgate în vorbă sunt y, z, valori necunoscute. Intenţia generală cu care vorbeşte este termenul din dreapta = x. Cum să nu cunoşti din atîtea mărimi concrete valoarea, asemenea concretă, a mărimilor necunoscute, cînd totul e un raport? X = e unitatea prestabilită. 
Fundamentum divisionis. Deci tăcerea - comandată de-un ordin religios - e singurul mijloc de-a-şi ascunde scopurile, descoperirea cîtorva termeni negativi cărora li se contrapun termeni foarte neînsemnaţi pozitivi, cari fac să se clatine puţin balanţa, e singurul mijloc de-a masca scopurile sale şi de-a interesa lumea pentru ele. 
1 Cine no pune nimic - nu se ştie [ce] e
2 Cine va pune pe-un bordel inscripţia: Azilul virtuţii, dar din fereastră va atîrna [o] perdea roşie, acela interesează. 
3 Cine pune pe bordel numele bordel spune adevărul şi... dezgustă. 

["TEORIA ECUAŢIUNII PENTRU PROTECŢIONISM... "]

2267

Teoria ecuaţiunii pentru protecţionism. Dai 100 fr. pentr-un ceasornic, care nu face decît 50 la Viena. Cestiunea este

100 = 100 - 50 ( [plus] 50? )

este termenul [plus] 50 echivalent c-o aptitudine oarecare de ceasornicărie cîştigată în ţara ta proprie? Atunci nu e nici o pierdere. 

"Teoria ecuaţiunii universale". 

["ARTA OMULUI DE STAT... "]

2255
[1]

Între inecuaţiunea favorabilă divizorului şi-ntre inecuaţiunea favorabilă dividendului este ecuaţiunea ca cumpăna dreaptă, ca deplin echilibru. Şi sunt totodată şi două estreme de tenziune, ca două aripi ale ecuaţiunii, adecă o mărime proporţională între un maxim şi un minim. Această mărime proporţională este arta omului de stat. Niciodată nu trebuie să-ncordeze lucrul pînă la rumpere. 

275

{EminescuOpXV 276}

[2]

Arta de stat. Arta rădăcinei patrate a lui 7. Mărimi proporţionale între un maxim şi un minim. Maximul trebuie combătut, şi minimul. Minimul: degenerescenţă, maximul - prisos de puteri: anarhie. 
Lux şi cheltuieli prea mari: 

Putere de producţiune (concretă)
 - - - - - - - - - - - - - = mizerie socială
Dorinţă de consumaţie (infinită)

["FORMULA DE EVOLUŢIUNE"]

2261

Substanţa (masă x forţă) Formula de evoluţiune

S /a = t [plus] d

{EminescuOpXV 277}

{EminescuOpXV 278}

["DACĂ O SUMĂ... "]

2255

Daca o sumă e egală c-o diferenţă, s = d, rezultatul e zero. 

["RAPORTURI ÎNTRE FINIT ŞI INFINIT... "]

2255

Raporturi între finit şi infinit. Calcul infinitezimal şi integral. Aplicat la toate. 
Ecuaţiunea universală. Robert Meyer. Tyndall. 

["SENTIMENTUL DE ADÎNCĂ NIMICNICIE"]

2275B

Orice mărime finită faţă cu infinitul e zero. 
1/ - de-aceea * sentimentul de adîncă nimicnicie care ne cuprinde faţă cu Universul. 

["TEORIA EXPANSIUNII GAZURILOR"]

[1]
2275B
la asta ne duce teoria expansiunii gazurilor

278

{EminescuOpXV 279}

[2]
GAZURI

2255

grad de apăsare = grad de rezistenţă
grad de espansiune = grad de compresibilitate
grad de espansiune/ = 0

[3]

2275B

Dar or fi zece miliarde de atome în zece miliarde de spaţii mici, ce va fi alt 10 mil. /10 mil. = 1? 
Dar ce este 1 diviz prin infinit? Egal zero. 

[4]

2275B

Dacă materia e mai puţină decît spaţiul, oare este infinit - ea, o mărime finită - şi orice cantitate finită e egal 1. Dar 1: = 0. Prin urmare - nimic. 

[STATUL ŞI RELIGIA]

2255
[1]

Statul: Raportul individului către mediul finit: pîmîntul, numărul semenilor, dezvoltarea din trecut. 
Religia: Raportul cătră infinit. Totdeuna trebuie să-i rămîie posibili[ta]tea de-a merge în tangentă. Nu va merge departe. Şi lungimea acelei tangente e determinată. Dar trebuie să fie liber de-a merge în direcţia ei. 
Rău şi fără cale s-amestecă statul în sfera de conştiinţă, căci conştiinţa este tocmai punctul de gravitaţie al individului, care, mişcat de puteri enorme, sare în unghiul de scăpare, eşapează într-o tangentă, în realitate proporţională, dar în iluzie infinită. Tendenţa spre infinit: Instinctul metafizic. 

Tangenta cercului = Religia

Infinitul

Progresul = zvîrcolirea tangentei în spirală, spre un punct oarecare; scopul, ţinta, meta; ajungerea ţintei: lumină eternă, atotştiinţă, atotputernicie. 

{EminescuOpXV 280}

{EminescuOpXV 281}

Ce este viaţa? întreabă sfinxul. 
Un raport simetric al unui finit către * un infinit, răspunde piramida. 

[2]
2255

Sfinx la intrare (?? )
Piramidă - obelisc = Raportul finitului cătră infinit. 
Perspectivă

[3]
2267

Pitagora după ce fusese în Egipet se-ntorsese cu totul uimit de-acolo, crezînd în minunile pe cari numărul l[e]-ar putea produce. Plecînd din Grecia demagogic, el se-ntoarse din Egipet aristocratizat, plin de mister, religios, ascuns; ochii sufletului său erau uimiţi de măreţia lucrurilor văzute, el credea într-o fiinţă atotputernică, în nemurirea sufletului, în cabala numărului, în ideea ordinei fizice a universului, a ordinei morale dintre oameni. 
Ce văzuse cu toate acestea în Egipet? Poporul acela mare şi înţelept, care-a trăit şapte mii de ani pe faţa pămîntului, era un popor care-şi ascundea tainele, care nu iniţia pe străini în misterele artelor şi a ştiinţelor lor. 
Ce văzuse? 
O alee întreagă de sfinxi - drum al vieţii omeneşti plin de întrebări, iar la capăt răspunsul la acele întrebări: piramide şi moartea. 
Ce este piramida? La un patrat care se repetă în infinit cele patru puncte convergează într-unul şi formează o piramidă. E un finit în raport cu infinitul. 
Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un vîrf - obeliscul, acul Cleopatrei. Un raport între finit şi infinit. 
Acesta era răspunsul la întrebarea ce e viaţa? Şi răspunsul era exact pentru toate punctele din viaţă şi senzul * răspunsul[ui] era cadavrul îmbălsamat al regelui ajuns pînă la noi. 
Dar care este raportul just între finit şi infinit? 
E proporţionala - e ecuaţia. 
Natura însăşi o urmează. O lopată de pămînt căzînd jos, s-aşază în grămadă, tot astfel o mînă de *** - e purtarea* corpului faţă cu atracţiunea admisă * infinită a pămîntului. 
Acţiunea pămîntului se manifestă în atracţie, reacţiunea corpului în forma piramidei. 

[PERSPECTIVA]

2255
[1]

Orice mişcare pe faţa pămîntului nu este decît o formă în care se refractează razele soarelui ajunse la suprafaţa lui. Vibraţiune, undă, rotaţie. 
Toate nu sunt decît fracturări ale uneia şi aceleiaşi mişcări. 
Raportul dintre finit şi infinit e pentru noi totdeuna o proporţională. Cubul întins în infinit apare ochilor sub formă de piramidă. Cilindrul întins în infinit, apare ochilor sub formă de Kegel - acul Cleopatrei. Ecuaţiune între puterea noastră de a vedea, între lucrul de văzut şi spaţiul în care se întinde. 

281

{EminescuOpXV 282}

Toate instrumentele cari înmulţesc puterea noastră nu sunt decît lungiri ale organelor noastre, în sensul invers perspectivei - ocheane. 
Un astronom care-şi pune ocheană e un animal cu creier contimporan şi cu un ochi antediluvian. 
Cele 360 ale cercului sunt cele 360 zile ale anului egiptean. 

[2]

Ochiul nu poate cuprinde decît o singură unitate, un cub oarecum de spaţiu. De-aceea din momentul în care vei intra într-o sală lungă - perspectiva îţi dă tot unitatea cubică, dar lungită şi mergînd spre piramidă. Egiptologie. 
Urechea nu poate cuprinde decît o unitate de sunet. Un cub. Cub lungit spre piramidă. Ce e ocheana alta decît o lungire a cubului? 
Privit de departe cubul devine piramidă, cercul - Kegel, sfera - spirală. 
O repetiţie de sfere paralele pe o lungime de spaţiu reprezintă ochiului o spirală pururea descrescîndă. Noi avem deci în ochii noştri toate dimensiile la cari putem ajunge, dar depărtarea preface în aparenţă: 
repetiţia de cuburi în piramidă, 
repetiţia de sfere în Kegel, 
adecă într-o mărime pururea descrescîndă, ale cărei linii longitudinale convergează într-un singur punct. 
Obelisc, piramidă, sfinx
(un mormînt)
(înlăuntru)

["OPTICA... "]

2255

Optica = Geometria proporţională cu distanţa obiectelor văzute. 

CUADRATURA CERCULUI

2255
[1]

Cînd un şarpe se-ncolăceşte, observăm următorul lucru. Pielea dinlăuntrul cercului e încreţită, cea dinafara cercului e încordată. Dar pielea e în amîndouă părţile egal de lungă. Cea dinafară s-a lungit, cea dinlăuntru s-a scurtat prin încreţire, cea din afară reprezintă un corp elastic întins, cea dinlăuntru un corp elastic sub presiune (apăsat). 
Diferenţa între pieile la-nceput egale e cuadratura cercului. 
O vargă de metal de patru metri lungime va cuprinde, ruptă-n patru, un metru patrat. îndoită în cerc, suprafaţa va fi asemenea de un metru patrat - dar cum? Periferia dinlăuntru va fi scurtată cu puţin, periferia de din afară va fi lungită cu puţin. Această diferenţă este însă tocmai diferenţa între patratul exact şi cuadratura cercului. 

282

{EminescuOpXV 283-293}

{EminescuOpXV 294}

["LIMBA UNIVERSALĂ... "]

2267

Limba universală. Limba de formule, adecă de fracţiuni ale celor trei unităţi - timp, spaţiu, mişcare. 

["CE E NATURA NATURANS?... "]

2267

Ce e natura naturans? O cantitate de mişcare. Ce e natura naturata? Termenii fenomenologici ai cantităţii de mai sus. a = a. 

["KABALLA... "]

2292

[... ]
II Kant idealitatea lumii

294

{EminescuOpXV 295}

[PRINCIPIUL INDEPENDENŢEI ABSOLUTU[LUI]"]

2275B

Cauzalitatea lui Kant e mişcarea - dar cea absolută. Pentru ea stă asemenea principiul independenţei absolutu[lui]; ea nu devine măsurabilă decît după ce ne-o închipuim ca o cantitate determinată. 

MIŞCAREA DIN UNIVERS

[IDENTITATEA DINTRE FIINŢĂ ŞI MIŞCARE]

2275B

Dar a fi şi a fi mişcat - existere şi movi - sunt identice; deci a fi ca Ding an sich e mişcare; grade şi feliuri de mişcare - linie dreaptă, linie rotatorie, linie ondolantă. 
rotatorie (5 x 3) = 15 lungime

295

{EminescuOpXV 296-299}

{EminescuOpXV 300}

sau elasticităţii ei, ea va cerca a merge înainte, neputînd însă rezultanta tangentelor ei în infinit va fi rotaţiunea. 

["EXPLOZIUNEA... "]

2267

Exploziunea: - Scăparea mişcării moleculare rotatorii în tangenţa liniei drepte. 

["TOT SE REFRACTEAZĂ"]

2255

Soarele trimite raza a
Raza a pe-un pămînt neted s-ar refracta pur şi simplu în senz contrariu
deci - a
 [plus] a - a = 0 ecuaţie
Dar el nu întîlneşte suprafeţe netede. El întîlneşte suprafeţe absorbitoare. 
Deci forma refracţiunii se schimbă în multe chipuri. 
Tot se refractează. 
Dar acum: 
Cerc
Coardă

[EXPLICAŢIA ROTAŢIUNII]

[1]
2255

Linia de mişcare absolută a Soarelui taie liniile de rotaţiune a planeţilor şi se formează
Cruce. 
Gumilasticul (radius vector) s-au întins (în raport cu masa corpului) pînă unde se putea întinde. De acolo nu s-a putut întinde mai departe şi corpul, voind pururea a fugi, dar neputînd să fuga, a încăput în rotaţiune. Încercarea c-un magnet. O bulă de magnet, la mijloc, mare, de jur împrejur, - repărţite în raport cu mărimea*, bule mai mici. Învîrtin[d] bula mare - celelalte nu s-ar învîrti împrejuru-i? 

12 ceasuri magnet, influenţînd asupra unei mase aranjate în cruce. Douăsprezece ceasuri linişte * acestei mase. Sau curent electric. 

300

{EminescuOpXV 301}

2275B

[2]

Cu cît atomele se depărtează unul de altul, cu atît tendenţa mişcării rotatorii dispare, roata se apropie de linia dreaptă - pînă e înlocuită prin linia dreaptă. 

[3]

3 x 50 = 150 mişcare rotatorie chimică
50 x 3 = 150 " " mecanică

CENTRUL DE GRAVITAŢIE

["PUNCTUL DE GRAVITAŢIE E SUFLETUL ORICĂRUI OBIECT]

2255

Oricare corp care are un singur punct de gravitaţie e faţă cu tot restul universului un individ capabil de-o împărţire infinitezimală ca şi universul. El e un microcosm - mărime infinită în mic - faţă cu macrocosmul - mărime infinită în mare. Punctul de gravitaţie e sufletul oricărui obiect; la cuvinte el e reprezentat prin accent. El aleargă acolo unde echilibrul a fost distrus, pentru a-l restabili. 

[DISPERSAREA CENTRULUI DE GRAVITAŢIE]

2255

Cînd un corp moare îşi pierde centru-l de gravitaţie a puterilor lui. Toate firele ţesăturii organice devin flasce şi urmează fiecare din ele calea ei proprie. A devenit firul un individ c-un propriu centru de gravitaţie. 

["TOT CE ARE UN SINGUR PUNCT DE GRAVITAŢIE
E UN INDIVID"]

2255

Orice obiect care are un singur punct de gravitaţie e un individ şi are o direcţie universală* de mişcare. Punctul de gravitate se mută după puterea ce lucrează de dinafară. Poziţia lui se coadaptează mediului. 

Tot ce are un singur punct de gravitaţie e un individ capabil a transmite orice mişcare în orice direcţie. La eter fiece atom e un individ care stă în legătură cu toate. Cum s-o mişca

301

{EminescuOpXV 302-317}

{EminescuOpXV 318}

Îl ardem - un kilogram - şi măsurăm gradele de căldură pe cari le-a produs arderea lui. Aceste grade le multiplicăm cu 424 (echivalentul mecanic). 
Aur - 2000 x 424. 
Un gaz fluidificat e mişcare înmagazinată prin presiune şi răceală (care e tot presiune). 
Ce e căldura? De ce ziua e cald? 
Soarele atrage spre sine gazurile din atmosferă - le subţiază, le rarifică molecular - căldură. 
Noaptea ele se răcesc, se contrag, puterea lor centripetală se măreşte, apasă spre pămînt, sunt reci: presiune atmosferică. 
Rarificare - căldură condensare - răceală. 
Un chilogram de aur ridicat la 848 000 metri ce căldură ar produce căzînd la pămînt? 
Încercarea e a se face cu explozive şi a se judeca în analogie. 
Explozivele să fie măsurătoarea schimbării mişcării în căldură. 

[SENSIBILITATE ŞI TEMPERATURĂ]

2264

Gustul şi mirosul - cumpănă pentru grade infinitezime de răceală (să se vază Jaeger). 
tactul - pipăitul item
Fără a se topi sau a se dizolva lucrurile prin căldură nu le putem mirosi sau gusta. Gradul de răceală e totdeuna identic c-o direcţie de mişcare. Rece: descensiune spre centrul pămîntului, cald: ascensiune către soare; călduţ: echilibru; răcoare: echilibru. 

["ACŢIUNE = REACŢIUNE"]

2255

a = a 
acţiune = reacţiune
motive clare = buştean 

318

{EminescuOpXV 319}

motive abia indicate = om de spirit (fătălăii inventează * forme * stabile de spirit adresîndu-se la gogomani)
visuri fatidice vis = fatum
ecuaţie
omul este muritor
(om = muritor) ecuaţie
om * de judicium. Urtheil. Orice atribuire a unui predicat către un subiect este o ecuaţie. 
Căldură = lumină
Căldura produce lumină
Cestia este

Căldura Căldura Căldura

Mişcare = căldură Cestia este rezolvată

m/421 = c/1

["FRIGUL CU ENORMĂ PRESIUNE... "]

2275B

Frigul cu enormă presiune - frige, dilatarea cu enormă căldură - frige x = x

["ANTITEZA E O ECUAŢIE"]

2275B

Care-i antiteza de frig a Soarelui? Căci antiteza e o ecuaţie
20000000 sub zero? 

["TERMENUL 0"]

2275B

Pentru a divide, trebuie să esiste ceva indiviz spaţiul, timpul. 
Pentru a constata mişcarea, trebuie ceva nemişcat. (Absoluta nemişcare?? ) Dar pornim de la un termen dat deja în sus şi-n jos - termenul 0 căld[ură] [plus] 2000
 0
răceală - 223 [plus] 2000 căldură
 0
 - 223 răceală

{EminescuOpXV 320}

["STADII DE INSOLAŢIUNE... "]

[1]
2267

stadii de insolaţiune - scări de lumină. 
Scară de raze. 
pătrunzînd noianul Scara de raze 
[2]

2255

În orice moment totalitatea fenomenelor de insolaţiune există pe pămînt. Această totalitate (s) să fie compusă din răsărit o, miazăzi (m), seara (v), noaptea (n). 
Atunci suma e egală cu o [plus] m [plus] v [plus] n. 
Daca noi vedem pe n, evident că pentru alţi oameni de pe glob există o, sau m, sau v, suma în întregul ei. 

s = m [plus] n
(m [plus] a) (n - a)
n [plus] a (m - a)
s = (m [plus] a [plus] n - a)
s = m - a [plus] (n [plus] a)

["IERARHIA LUMINEI... "]

2275B
[1]

Ierarhia luminei şi egalitatea întunericului e o luptă între Eran şi Turan, între lumină şi întuneric, între libertate şi sclavie, între libera ierarhie [a] luminii şi egalitatea stupidă a întunericului. Scări de lumină, grade de temperatură e universul întreg. Şi nu e condamnat numai a rămînea // pe * *** *** - părintele luminei, soarele, [î]l atrage înspre el. 

[2]

Avem de combătut întunericul - Turan - sub formă de minciună, sub formă de invidie, sub formă de mişelie - noi Aryas, luminoşii. 

320

{EminescuOpXV 321}

ACUSTICĂ

[PROPORŢIONALITATEA SUNETULUI]

2267

Nimeni no va nega că gravitaţiunea pietrei aşezate pe foile unui cimpoi produce sunet, nimeni că mărimea şi durata acelui sunet stă în proporţie directă cu greutatea pietrei şi că sunetul e aci un echivalent fonic al greutăţii crescute *. Dacă-l lăsăm * să iasă în toată raza *, pe toate găurile *, el produce un sunet: daca punem * degetul pe o gaură * şi împărţim * masa * de aer existentă *, alt sunet etc. etc. 

ELECTRICITATE

["ELECTRICITATE... ]

2267

Electricitate. Este acelaşi cuant de putere care c-o repejune incalculabilă se preface într-un cuant egal în cellalt loc, fără a avea necesitate de-un substrat material suficient şi proporţional pentru a se comunica? Curios lucru! 

["ELECTRICITATEA E ACEEAŞI FORŢĂ... "]

2275B

Electricitatea e aceeaşi forţă oarecum in suspenso, în circulaţie, fără spor, fără scădere Foiţa care se pune în mişcare în cutare punct poate fi însă retardată după unităţi de timp mai lungi sau mai scurte; se-nţelege că şi circulaţiunea, rotaţiunea se retardează. 

SFERA COGNITIVĂ

[ANAMNEZĂ ŞI PREVIZIUNE]

2255

Ideea măreaţă a lui Plato că "orice ştiinţă e-o aducere aminte" (a = b) (deci b = a) este semnul caracteristic pentru calităţile apriorice ale inteligenţei noastre. Fiind mică, dibuie după aceleaşi principii prin întunerec (ca cel care are ochi, dar a rămas cu pieliţa deasupra - 

321

{EminescuOpXV 322}

... ); cînd e mare, ea sparge pieliţa şi ajunge a se cunoaşte pe sine însăşi. Aceste sunt calităţi organice ale chiar creierului nostru, sunt moara în care intră mişcările din afară pentru a ne da făina unui produs necunoscut, spre a ne da senzaţiuni şi idei coordonate după principii înnăscute. Dar ceea ce e a priori e moştenire se va zice? Bine. Ceea ce-au pus părinţii înlăuntru iese azi la iveală; dar părinţii înşişi n-au făcut decît să-şi coadapteze intelectul unor medii consecutive şi rezultanta acestor coadaptaţiuni consecutive e inteligenţa noastră. D aceea şi avem înţelegerea oricărui timp din trecut şi puţină pricepere pentru viitor. Căci orice ştiinţă e şi o prevedere a = b = c. Iată fundamentul prorociei. 

[EXPERIENŢĂ ŞI APRIORI]

2255

Esperienţa nu caută decît să verifice ceea ce noi ştim de mult. Alchimia, căutînd aur ştia că elementele sunt numai o scară de stări a unei şi aceleiaşi materii. Dar [î]i lipseau instrumentele pentru a o verifica. A trebuit deci ca inteligenţa să se coadapteze greutăţilor de verificare, să lungească vederea ( - aceeaşi vedere) prin telescop; să ascuţă simţul pipăitului (prin cumpeni chemice), să ascuţă auzul (prin instrumente acustice); să uşureze zgîriarea unghiilor prin metale ascuţite; să accele[re]ze repejunea pasului prin vapor. Toate, toate; toate analogii ale unor cunoştinţe cuprinse virtual în mintea noastră. Eroarea se naşte din imperfecţiunea organelor noastre şi a analogiilor lor arte făcute. Ce e plugul decît o unghie de fier cu care se zgîrie pămîntul? 
Avînd noi înşine un punct de gravitaţie în noi, avem, cu clătinarea lui prin o putere esterioară, unitatea tuturor fenomenelor psihice şi fizice. 

Esperienţa e numai izbirea de dinafară care mută punctul de gravitaţie. Nu de acea izbire avem cunoştinţă, ci de mutarea punctului de gravitaţie. 

2255

Adevăruri [... ] şi adevăruri fenomenologice

[ADEVĂR ORGANIC ŞI ADEVĂR ELEMENTAR]

2263

religie = adevăr organic
ştiinţă = adevăr elementar
phaenomenon = adevăr organic
noumenon = adevăr elementar

322

{EminescuOpXV 323}

[ARTA ŞI ŞTIINŢA]

2255

I Arta = adevăr fenomenolog[ic]. [... ]

Legile simţurilor

[II] (... )

Legile judecăţii

Simţuri: scădere gradată după depărtare
Minte: infinit suma * gradului * ***
egalitatea unităţilor de valori
finit, suma oricării valori concrete

[... ]

["TREI SOIURI DE ADEVĂRURI"]

2263

Trei soiuri de adevăruri * 
Infinit - progresiune ca atare
finit - constante - raport[uri] constante între
mişcare - raport constant între finit şi infinit

["ADEVĂRURI FENOMENOLOGICE"]

2267

În orice caz o cerinţă a minţii omeneşti este raţiunea infinită, deci sistemul, dar această cerinţă apriori * nu preface minciuna în adevăr, adevărul în minciună. Şi tocmai Spinoza este omul destul de cutezant * pentru a o spune aceasta. Baruch Spinoza... Sapienti sat. Adevăr fenomenologic, dar şi acesta trebuie să-şi aibă raţiunea lui de a fi. Noi vedem aşa*, dar desigur există. 
Adevăruri fenomenologice - cele mai multe - şi cele artistice. Adevăruri [... ] ca atari cele matematice şi mecanice. 

Matema[tică] timp
Geome[trie] spaţiu
Mecanica cauzalitate

[... ]

323

{EminescuOpXV 324}

[ADEVĂR MECANICO-MATEMATIC ŞI ADEVĂR FENOMENOLOGIC]

2264

Un adevăr este sau mecanico-matematic, adecă absolut, căci nu ne putem imagina cum două puteri egale dar opuse să nu se ţie-n echilibru, precum n-am înţelege cum cea mai mare să nu determine în diagonală mersul celei mai mici şi viceversa - sau un adevăr reprezintă raportul capacităţii noastre de-a percepe faţă cu mărimi absolute, şi atunci adevărul e fenomenologic, e artistic, e un adevăr de perspectivă. 
p/ = 0
p/d ajunge la ecuaţie, la reacţiune egală cu acţiunea. 

[BISERICĂ ŞI ADEVĂR]

2255

Biserica condamnă pe Giordano Bruno şi pe Darwin pentru că ei descopăr secretele coteriei. Biserica ştie de mult ceea ce aceşti învăţaţi descopere. Dar biserica ţine oamenii în cercul adevărurilor fenomenologice. De la noumenon ea respinge pe omul de rînd şi e în fond aristocratică, deşi nu aristocraţie de caracter, ci de inteligenţă. 

["MIŞCAREA LUMII MARI REFLECTATĂ ÎN CEA MICĂ"]

2267

precum o parte nu poate fi un întreg şi precum întinderea* părţii* nu poate fi*** decît numai stabi[l]ind proporţii între ea şi în[t]reg*, tot astfel nici simţurile *** în timp şi-n spaţiu nu pot vedea decît raporturi între ele şi ceea ce se petrece. Amîndouă la un loc ar fi suma. Ochiul şi cele văzute. [... ] Mişcarea lumii mari reflectată în cea mică este fracturarea unei mişcări imense* în raporturile*** a

324

{EminescuOpXV 325}

unui ochi, a unei urechi - Maşini intercalate - paranteze. - Să ne-nchipuim că oceanul întreg se mişcă spre a ridica un culbec. Ce se va-ntîmpla-n culbec? Ceea ce se poate întîmpla-n el - // mici * furtuni, *** ale unuia singur. 

["ŞTIINŢA: O VECINICĂ CORECTURĂ"]

2275B

Ştiinţa: o trecere şi retrecere de unităţi foarte mici, cînd la un termen fracţionar, cînd la cellalt: o vecinică corectură. 
Punctul de vedere: fundamentum divisionis e formatorul unităţii

[ABSTRACŢIUNEA CA PROGRES]

[1]
2255

Un subiect diviz prin o infinitate de cazuri - (o definiţie, o noţiune cu atributele ei) - ajunge la estreme unde nu se mai potriveşte, unde noţiunea trebuie lărgită pentru a încăpea şi alte cazuri, şi atunci cuvîntul îşi schimbă înţelesul, devine mai abstract; definiţia însăşi devine alta - mai exactă - şi în acest proces de abstracţiune continuă consistă progresul spiritului omenesc. 

S/C = ajunge a însemna adeseori contrariul de ceea ce însemnase. Goethe despre legi şi drepturi vechi

[2]
2275B

După psihologii moderni - inclusiv Maiorescu - pătura evolutorie e o pătură de abstracţiune. Copilul însemnează cu un cuvînt tot ce vede, de ex.: cu papa. Acest cuvînt e unitatea: x. Toate noţiunile sunt deci

[... ]
Dar cel mai abstract din toate noţiunile e noţiunea unităţii, a numărului. 

[NUMERABILITATEA CLASELOR OMOGENE]

2275B

Din momentul în care reducem mai multe obiecte la o singură numire comună, le şi putem număra la un loc, adecă aduna laolaltă şi scădea de laolaltă. Atîrnă de punctul de vedere din care stabilim unitatea. Vite, vieţuitoare bani, piese 

325

{EminescuOpXV 326}

["NOTA COMUNĂ E BAZA UNITĂŢII... "]

2275B

Nota comună e baza unităţii. Mutarea din loc a unei mase ponderabile = mişcare. Asta e nota comună. 

["PROCESUL LOGIC AL FORMĂRII UNITĂŢEI"]

2275B

Procesul logical formării unităţei = Kaestner. 

SFERA VOLITIVĂ

["ACT DE VOLIŢIUNE ŞI MIŞCARE"]

2267
[1]

Sistemul nostru solar este în orice moment o unitate de forţe ale cărui manifestaţiuni fenomenologice sumate la un loc dau pururea aceeaşi unitate. Dar sistemul fiind o unitate fiece parte a lui este asemenea o unitate, e un păhar plin, la care, dacă s-adaogă ceva, se varsă pe de laturi. E de ajuns ca lumina soarelui s-ajungă la pămînt pentru a-l pune în mişcare; e îndeajuns ca o impresie de dinafară s-atingă paharul plin al existenţei individuale pentru ca acest păhar să se verse într-un act de voliţiune şi de mişcare. Dar acel act de voliţiune e pururea dureros; el devine plăcut abia atunci cînd, trecînd prin sita cugetării, se rarifică şi se ondolează oarecum în muzică, în vis, în armonie. 

[2]

Organismul reprezintă o sumă de puteri, fie zis, în orice moment invariabilă. Această sumă să zicem că se cheamă S. 
Prin lucrarea unei raze ce luminează * se adaogă la această sumă cantitatea a. Pentru întreaga sumă, care e o unitate, cantitatea e insuportabilă. Ea trebuie să scape pe-o tangentă oarecare. Ea scapă ca esclamaţie, scapă ca iritare nervoasă - artistică - scapă ca limbă, scapă ca idee cugetată şi esprimată*. 
Dar mişcarea directă a stelei se preface parte înlăuntrul nostru într-o mişcare ondolantă, în muzică sau în alt produs. Într-un pahar cu apă plin mai torni o picătură. Tensiunea apei întregi din pahar şi nivelul ei se suie. 
Într-o sumă de mişcări organice, torni o mişcare mai mult. Ea scapă, ca picătura ce curge pe de laturi. 

326

{EminescuOpXV 327}

[3]

Aşadar orice forţă comunicată devine mişcare; orice impresie de dinafară, care e asemenea o cantitate de forţă comunicată, devine tendenţă de-a se mişca - voliţiune. 
[... ]

[4]
2275B

Orice prisos de putere, care strică echilibrul, zboară în tangentă. Actele de voliţiune sunt tangente, născute din dezechilibrul momentan al organismului. 

["VIAŢA NOASTRĂ... "]

2275B

Viaţa noastră, întru cît e simţită de noi, [e] o serie infinită de acte de voliţiune pozitive sau negative, de da sau nu. 

["VOINŢA NEREALIZABILĂ"]

2267

Puterea de producţiune a patimei. Voinţa nerealizabilă... se-ncoardă, se-ncoardă - se rupe coarda, dar suma de puteri rămîne. 

PSICOLOGIE

[ACTUL DE VOLIŢIUNE]

2275B

Orice act de voliţiune e un dezechilibru de termeni. 
Orice dezechilibru se manifestă printr-o mişcare. Dezechilibrul produs înlăuntrul nostru e un act de voliţiune aproape simultan cu mişcarea. 

327

{EminescuOpXV 328}

["STAREA DE LINIŞTE E O STARE DE ECHILIBRU... "]

2275B

Starea de linişte e o stare de echilibru. Ea nu e nici bună, nici rea, precum a = a espresia pentru echilibru. Sunt două greutăţi puse în două terezii opuse - limba arată drept la mijloc. Orice impresi[e]* din afară cade însă într-una din terezii a = a [plus] x. Numaidecît x caută scapare din ecuaţie, fie în ţipăt, fie în vorbă, fie în gîndire reflexivă. X devine agentul unei maşini intercalate. 

[ECHILIBRU ŞI PLICTIS]

2275B

Er hat sich abgehaspelt - s-a dăpănat şi se redeapănă. 
Aci e misterul pentru [care] un autor - foarte interesant la început - devine neinteresant mai tîrziu. Ajungem a cunoaşte unul cîte unul toţi termenii, ei se asimilează cu spiritul nostru - ceea ce va mai zice nu e-n stare a dezechilibra gîndirile noastre. Cînd [î]i ştim suma întreagă, nu ne mai interesează. 
Junimea, care nu ştie nimic, învăţînd e pururea în dezechilibru cu ideile ei proprii şi de-aceea totul o interesează - pînă ce, îmbătrînită, ajunge a n-o mai interesa nimic. 

[SCHOPENHAUER ŞI HARTMANN]

2255

Schopenhauer. Voinţa lui nu e decît fractura organică, adecă propensiunea din om a punctului de gravitaţie; nu după împingeri din afară - ci după motive abstracte. Capacitatea motivelor abstracte în om îşi are temeiul în compoziţia omului din gazuri organogene, cari au propensiune şi cătră centrul pămîntului şi cătră soare. Aceste gazuri sunt, se-nţelege, grade de disociaţiune, deci de căldură. E foarte drept că ceea ce în mecanică e direcţia corpului pus în mişcare, e în om voinţa. 

Hartmann. Filozofia Neconştientului. Nu sunt nimic cele neconştiente decît predispoziţii moştenite de la părinţi: adecă o direcţie de mişcare dată care, în decursul timpilor, se coadaptează, după o linie aprioric de indicat mediilor succesive. 

SFERA VALORILOR MORALE

[ORDINEA MORALĂ ŞI ORDINEA MECANICĂ]

2267

Ordinea morală a Universului, ca şir fenomenologic văzut şi apreţiat de cugetul nostru, trebuie să aibă drept corelat un echivalent de altă ordine, mecanică. 

["ECUAŢIUNI MORALE ÎN PROVERB... "]

2267

Ecuaţiuni morale în proverb: Fiece om are bunul lui şi răul lui. Bun, bun. Rău de bun. [... ]. Orice propensiune într-o parte corespunde c-o lipsă, c-o ridicare în cealaltă. Oare admirabilul discurs a lui Marc Anton nu cuprinde o ecuaţiune? Oare orice calomnie fină, care începe prin a lăuda duşmanul, nu cuprinde o ecuaţiune? Obiceiul lui Maiorescu. Oare teză şi antiteză - la figuri şi comparaţii - un vierme-n mare ce iubeşte-o stea - nu cuprinde o ecuaţiune? Un vierme-n fundul mării înamorat de-o stea. 

[DESPRE FEMEI]

[1]
2292

Femeia e ca umbra, ca gloria, ca măririle omeneşti; nu le cauţi - te caută; o urmezi - fuge de tine; fugi de ea - s-apropie de tine. 
Poezia în ecuaţiuni. 

[2]
2275B

O femeie stricată (ori vicleană. Curvele sincere nu s-ascund), care petrece într-ascuns, nu are scrisori de amor acasă. [... ]- Dar ce face ea decît ascunde termeni cari divid, fracturează unitatea onorii şi castităţii ei? 

x = x/a [plus] x/b [plus] x/c [plus] x/d

deci ascunderea ei este o ascundere a numitorilor a [plus] b [plus] c [plus] d. 

330

{EminescuOpXV 331}

[3]
2255

Femeie cinstită. Cea care selectează complimentul care-i trebuie. 
Femeie galantă. Cea care selectează complimentele care-i trebuie. Proporţionala. 

Curva. Cea care nu selectează c/ b decît pentr-un interes străin progeniturii (bani, lux). 

[4]
2275B

(Vergina) 1 întreg 
x

Femeie uzată, ce va să zică uzată? = x/a [plus] x/b [plus] x/c... x/x
Va să zică gelozia se naşte din unitatea fiinţei omeneşti. Întreagă o vrei, întreg i te dai. 

[5]
2255

Curvele cele mai periculoase sunt cele cari afectează virtutea. Tîlharii cei mai periculoşi - cei cari afectează virtutea. Ignoranţii cei mai canalii - cei cari afectează învăţătura. 
El e zero. 
El e - a şi afectează pe [plus] a. Aparenţele, deşi el e o mărime negativă. Aparenţele movilei cînd el e o groapă. 

["BLÎND CA PORUMBII, ÎNŢELEPT CA ŞERPII"]

[1]
2275B

"Fiţi blînzi ca porumbii şi înţelepţi ca şerpii". Adecă: nu vă supăraţi de săriturile * şi erorile semenilor voştri, cari sunt mofturi - sunt adecă * false, dar ascundeţi termenii propriei voastre ecuaţii. 

[2]
2255

Şarpele drept, şarpele încolăcit. Blînd ca porumbii, înţelept ca şerpii. 

["E O DATORIE A DESCOPERI PE OMUL IMORAL ÎN CASA SA"]

2255

Pentru că ideile sunt la om motive cari determină mutarea punctului de gravitaţie, propensiunile acestuia, deci actele de voliţiune, de-aceea ceea ce omul nu ştie nu există pentru el, ceea ce nimeni nu ştie nu există pentru nimeni ca motiv de propensiune a voinţei. Dar e o datorie a descoperi pe omul imoral în casa sa, pentru că un asemenea om - pe cît timp nimeni nu ştie nimic de el - este în stare a fura încrederea celorlalţi ş-a se pune în fruntea lor, pe cînd daca lumea l-ar fi ştiut, ar fi fugit de dînsul, ar fi avut propensiune de depărtare de el: aversiune. 

331

{EminescuOpXV 332}

["LAŞI ŞI SPECULANŢI; VITEJI ŞI DREPŢI"]

2255

În faţa poporului egiptean stăteau două popoare pelasge*: tuscolellegii* greci şi erani* - Marte şi M***, Marte şi-a ales partea practică, artele, apucăturile industriale, chiţibuşurile numai a vieţei dintr-o zi, M*** şi-a ales partea cea bună*: eternitatea substanţei cosmice şi nemurirea sufletului. Unii laşi şi speculanţi, alţii viteji şi drepţi, 

SFERA VALORILOR. FRUMUSEŢE, ARMONIE

[FRUMUSEŢEA CA PROPORŢIE DE MIŞCĂRI]

2255

S-a zis de mult că frumuseţea consistă în proporţia de forme. Nimărui nu i-a venit în minte că consistă în proporţia de mişcări şi, cu toate acestea, asta e adevărata fumuseţe. Frumuseţi moarte sunt cele cu proporţie de forme, frumuseţi vii cele cu proporţie de mişcări. E evident că această proporţie de mişcare unde nimic nu e prea întins, nimic prea flasc, e o stare de echilibru - fericirea. Se-nţelege că instinctiv b[ărbatul] îmblă să comunice mişcarea reproducţiunii lui într-un paingeniş atît de armonic de linii de mişcare pentru ca şi copilul să fie frumos. De-aceea uimirea şi dulcea părere de rău care ne apucă de cîte ori vedem o femeie frumoasă. De ce nu-i a mea? De ce aceasta nu-i a mea? 

["TALENTUL... "]

2255

talentul = lucrează în senz contrar, dar merge în progresiune şi dăruieşte. Talentul e de admis sub orice formă şi de la oricine. 
a [plus] (-a) = 0
a [plus] (-2a) = - -a
te dăruieşte e un folos, un cîştig. 
Admite-l. Nu admite - a, admite însă oricînd -2a, cînd tu cunoşti e [plus] a (?!! daca trebuie să admiţi). Infinitezima descreştere sau creştere succesivă, în progresie, gradatim, proporţional

["PRISOS DE PUTERE... "]

2255

 [plus] 3 - 3 e egal = 0 [plus] 3 - 4 = -1 adecă o mărime pozitivă în direcţie diametral opusă. . E un prisos de putere. E un dar. 

332

{EminescuOpXV 333}

{EminescuOpXV 334}

I x/S
II x/S tot ce există 
III x/S IV x/S 

VIAŢA

["CE E VIAŢA?... "]

2255

Ce e viaţa? O sumă de puteri, c-o singură direcţie de mişcare, împărţită printr-un timp care creşte-n infinit
deci
S/v suma: vita. 
F[.... ]d o muiere, comunici direcţia ta de mişcare în infinit. Nemurirea ta consistă în viaţa şi siguranţa, de procreaţiune a copiilor tăi. 
Pămîntul? Indiferent. Poate fi un burete capilar. 

["ECHILIBRUL MIŞCĂRII VITALE"]

2255

m / 1. s [plus] 1m/s = viaţă m /s - m/s = echilibrul mişcării vitale

[SUME DE ENERGIE CHELTUITĂ]

2263

vitalitate - virtualitate - energie = sinonime = sumă de energie necheltuită - negaţie viaţă, cultură, negoţ, mişcare = sinonime = sumă de energie cheltuită - afirmaţie. 

[PROPORŢIA DINTRE BANI ŞI NECESITĂŢI]

2263
Suma de bani pe cari o sporeşti e un raport constant cătră o infinitate de necesităţi. Cu [cît] mai mulţi bani avem, cu atîta proporţionala e mai mare. 

[STAREA DE AGREGAŢIE ŞI GRAVITAŢIA]

2267

Întrucît participă gazurile: oxigen, carbon, idrogen, azot - organogenele - la mişcarea pămîntului? În măsura stării lor de agregaţie. Starea de agregaţie fiind contrară legii gravitaţiunii se naşte o rezultantă din mergerea în sus şi atracţiunea în jos. Această rezultantă este temeiul vieţii organice. 
Cît scade atracţiunea spre pămînt a unui chilogram de carbon prefăcut în gaz? 

335

{EminescuOpXV 336}

{EminescuOpXV 337}

["ORGANISMELE, MAŞINI INTERCALATE... "]

[1]
2270

Organismele, maşini intercalate în linia directă a mişcărilor mari ale universului - paranteze într-un text general. 

[2]
2257

organismul e un aparat intercalat o paranteză * în mişcarea * generală

TEOLOGIE

2255
[1]

Dumnezău e puterea care lucrează linie dreaptă - Tatăl; O altă putere egală, dar în direcţie crucişă i se opune = Fiul

Rezultanta: - Paralelogramul de puteri, Sfîntul Duh

[2]

Nebulose Un singur individ mecanic. Acţiune. Tatăl Sistem Două individe mecanice - acţiune = reacţiune, Fiul
Rezultanta Sfîntul Duh = organismul. 
 Duhul Sfînt purcede * ca rezultanta din Tatăl şi din Fiul

337

{EminescuOpXV 338-345}

{EminescuOpXV 346}

DIVERSE

["ÎNŢELEPTUL"]

2275B

Să zicem că o sută de izvoare, pornind de la aceeaşi înălţime de munte, datorind poziţia lor primitivă aceluiaşi capital de energie, cheltuit la o erupţiune vulcanică, - sunt conduse în oraş. Unele vor fi repărţite pentru scopuri utile prin fel de fel de ţevi, altele vor mîna roţi - ori alte maşini intercalate, // unul îşi va arunca liber apa la cer! Acela e înţeleptul. 

["ORICE OM REPREZINTĂ O PUTERE... "]

2255

Orice om reprezintă o putere şi o direcţie de mişcare. Inconstanţa politică consistă într-asta că, atunci cînd simţi că unul are să se urce, te anini de poalele lui. Cînd simţi că o direcţie a ajuns culmea acceleraţiunii şi are să învingă, te anini de poalele ei. 

["OMUL REPREZINTĂ... "]

2255

Omul reprezintă:  E gazos

[OM ŞI PLANTĂ]

2255

Pe unde planta mănîncă - rădăcină - omul se c[.. ]ă - c[. ]r: Deci planta mănîncă lucru anorganic, omul produce anorganic. 

[OM ŞI ANIMAL]

2255

Pentru că omul şi-nchipuie că e mai mult decît animalele, de-aceea e apăsat? Chinezul şi indul susţin că sunt identici cu animalele - migraţiune. Sunt oare pentru asta mai puţin apăsaţi? (Lanessen*)

346

{EminescuOpXV 347}

[FRATRICIDIUL]

2255

Fiindcă în orice fratricidiu trebuie să se-nceapă printr-o * nedreptate - şi strigătoare la cer - de-aceea cei doi tineri*, cei doi nebuni, au trebuit să-nceapă lovirile contra statului celui mai drept din lume, contra rasei germanice care* a ajuns * la teoria ecuaţiunii: contra Danemarcei. 
Fiindcă orice fratricidiu se bazează pe o crimă făcută în comun

["CAPILARITATEA BUREŢILOR... "]

2255

Capilaritatea bureţilor aplicată la rane pentru a absorbi materiile bolnave. În burete o materie * uşoară care merge în sus şi trage după dînsa pe cele bolnave. 
Suirea în sus pe fire (capilaritate) se datoreşte puterilor * atracţiunii Soarelui, de-a atrage spre sine materii uşoare (hidrogen). 

["TRĂDARE... "]

2255

Trădare! Ea * e în folosul popo[ru]lui*
Dai
-a
Dai atunci ca reacţie
 [plus] a
Zero
Te nimiceşti: moartea
Haralamb! 

[ARHITECTUL UNIVERSULUI]

2255

Dumnezeul păcii şi al luminii!! Acel Michel Angelo al universului, care nu domul sfîntului Petru = bolta cerului a încordat-o puternic deasupra noastră, numită foarte semnificativ tărie. 

["SFÎRŞITUL LUMII... "]

Sfîrşitul lumii după legendele sîrbeşti. Cînd va înceta patnum potestas (idee tracică). 

["COMPLEXUL IDEILOR OBICINUITE... "]

2281

complexul ideilor obicinuite - vertebrele caracterului - a Eului. 

[CUM PUTEM SUPORTA DUREREA]

2275B

Prin rugăciune şi umilinţă se întăreşte muşchiul inimei noastre, de putem suporta durerea. 

[NIMIC FĂRĂ ŞTIREA DOMNULUI]

2255

Nu se mişcă un fir de păr din capul vostru fără ştirea Domnului. 

348

{EminescuOpXV 349}

["FIRMA... "]

2255

Firma

Cafeneaua din Dealul-Mitropoliei la "Ghioaga plumbuită"

["METANIILE... "]

2255

metaniile mişcare cu degetele de urît

[DOI DANEZI ILUŞTRI]

2255

Cant - danez Schopenhauer - danez 
349

{EminescuOpXV 350-357}

{EminescuOpXV 358}

[RECUPERAREA PĂMÎNTULUI RĂZEŞESC]

2255

Un răzăş, cînd îşi cere pămîntul lui înapoi, îşi cere nu numai pămîntul (p), ci şi veniturile lui (dobînzi la dobînzi) pe ani cîţi l-a posedat cellalt. Deci p [plus] c, n însemnînd anii posesiunii străine

BANI - BILETE DE BANCĂ - ASIGNATE

2255

Banii, fiind o valoare concretă care atîrnă de cantitatea metalului scos din pămînt, nu se pot înmulţi după plac. Tranzacţiunile între oameni sunt însă infinite (potentia). 
Va să zică banul de metal e - t 
De-aceea adeseori banii nu ajung. 
Pentru a subveni necesităţilor de credit, se creează o valoare fictivă, bazată pe una concretă (stocul metalic), elastică, care se-ntinde deodată cu tranzacţiunile şi cu necesitatea de credit şi are contractilitate, adecă se contrage în sine însăşi din momentul ce tranzacţiunile dispar şi creditul nu e necesar. 
Numărul tranzacţiunilor este însă numai augmentabil în proporţie cu valorile oferite în piaţă. Numărul acesta se poate afla, conform teoriei permutaţiunilor (a m x n! ). Va să zică creditul e o proporţională între un maxim şi un minim, nicidecum însă o mărime infinită, deşi nu se poate reprezenta c-o cifră concretă şi constantă. 
Daca însă facultatea de-a emite bilete ar fi nelimitată şi infinită, atunci formula ar fi
a x n! / b = 0
Cursul biletelor ar putea să scază pînă la zero; iar agio este în toate zilele diferenţa între valoarea nominală şi cea reală impusă de necesităţile de credit. 
Capacitatea de credit consistă în puterea de rotaţiune a instrumentului nostru de muncă. 
Rotaţiunea bunului rural: Anul - Produsul: Recolta. Pentru o singură rotaţiune chemico-mecanică a ogorului se cer 367 de zile. 
Rotaţiunea bunului mobil poate fi foarte repede. Cu fiece rotaţiune el zvîrle-n tangentă o dobîndă (o recoltă) şi de-aceea banul se grămădeşte repede la speculant. 
Tot asta este deosebirea între rotaţiunea relativ lentă a marelui capital bănesc [... ]
Sută la sută pe lună 100 dob[îndă]
100 "
100
1200 [plus] 100 (capital) = 1300
Sfera de activitate a capitalului mic foarte mică, mişcările lui sunt foarte dese şi vii. Dar el e cămătăresc. 

{EminescuOpXV 359}

[ECUAŢIA POPORULUI CINSTIT]

2255
[1]

Ştirbei - mai bine un popor incult şi sărac, dar cinstit decît un popor cult şi bogat dar corupt. 
Mai bine energie conservată decît energie cheltuită în zădar (fără un scop superior, omenesc, etern). 
Apostolul nostru este Pavel (or[todox]), apostolul vostru este Petru. 
Un servitor care se-mparte * pe capriciile stăpînului e un ciocoi, e o canalie. 
Servitorul are să arate interesul veritabil al stăpînului ca şi cînd ar fi al său. Nimic mai mult, nimic mai puţin. 
Unul e: s/c 

Cellalt e: s/i

ecuaţie
Nimeni nu datoreşte pentru - o leafă decît s., suma puterilor sale. O-mparte prin o sumă concretă, ajunge la ecuaţie, o împarte prin o sumă infinită, e o canalie. 

[2]

Ştirbei: Mai bine să fie un popor incult şi sărac, dar nestricat, decît unul bogat, dar stricat. Un popor incult cu inima dreaptă e o comoară necheltuită. 

[MUNCĂ, INDUSTRIE, COMERŢ]

2255

Muncă = produse de-o utilitate imediată. Schimb direct. Pîine = carne. Industrie. Instrumente de muncă = Uşurare proporţională a muncii musculare proprie. Plătirea diferenţei (procent) [plus] (capitalizarea diferenţei = preţul instrumentului) Schimb direct. Grîu = plug. 
Comerţ Valori de apreciaţie * Plăcere Dever *** Canailerii = Folosirea de diferenţa de valori şi de diferenţa de opinii. =

["CE E UN PORT?... "]

2255

Ce e un port? - E o gură (stomac), care aduce materiale de cumpărat (import) şi esportă escrementele (produsele) - esport. Spre el se grămădesc toate canalele de nutriţiune, stradele pe cari circulează oraşul. 

359

{EminescuOpXV 360}

{EminescuOpXV 361}

demagogie, emigraţiuni şi moarte. Se-nţelege că acest lucru se petrece numai pe-o unitate de teritoriu al pămîntului. Ceea ce se pierde aci - esport de grîne, de vite, de oameni - se restituie în alt loc. Marea scade într-un loc, dar creşte-ntr-altul. 

Cauza tuturor turburărilor e disproporţia între teritoriu şi ginte. 

t[2g. Popoare războinice. Teritoriu mare opune greutăţi enorme esploatării. Se cultivă locurile sărace cari cer proporţional munci multe. Se dezvoltă puterea fizică, dar capital ioc. Dorinţa de a-l cîştiga prin pradă. Războaie. 
t]2g. Nevoi sociale. Lipsă de muncă. Acumulaţie enormă de indivizi aşteptînd de la capitalul claselor superioare întrebuinţarea braţelor lor. Centralism. Monarhie absolută, demagogică. 
t = g. Civilizaţie şi pace. 

POPULAŢIONISTICĂ ["SĂ NE-NCHIPUIM... "]

2275B

Să ne-nchipuim că gintea g. s-aşează pe teritoriul t, abstracţie făcînd deocamdată atît de numărul de indivizi din cari ginta se compune precum şi de numărul kilometrilor patraţi din cari teritoriul se compune. Masa exploatabilă a teritoriului, elementele capabile a fi prefăcute în aliment, cantitatea de insolaţiune şi de fenomene meteorologi[ce] cari dau fertilitate, adecă cantitatea de puteri esploatabile şi cantitatea de puteri esploatante ne sunt date în cele două espresiuni g şi t. 
Ce este dar t supus acţiunii lui g? 

t/g

T[2g: invers* mai mare. g cheltuieşte cea mai puţină muncă posibilă pentru a se întreţine: păstoria, vînătoarea. Munca necheltuită însă constituie un capital de energie de rasă, reprezentat prin vitejie şi prin viociune vitală. Toate naţiile păstoreşti sunt naţii eroice. Epoca eroică e epocă păstorească. 
Dar prin chiar procesul păstoriei oamenii se-nmulţesc, pămîntul sărăceşte prin păscare, fie chiar numai cu cantitatea a. 
În generaţia a doua raportul se prezintă astfel

(t - a) / (g [plus] a)

Cantitatea luată din t s-a tradus în organism uman. 

361

{EminescuOpXV 362-369}

{EminescuOpXV 370}

2255
[3]

Rasa tînără e ca parul* care ucide făr-a discompune imediat. Rasa bătrînă e ca veninul organic care discompune. Ucis odată, nu mai învii nicidecum; de-aceea duşmanii cei de moarte sunt popoarele tinere. Înveninat, prea adeseori - precum boalele se aclimatiză - organismul slăbeşte în adevăr, dar se coadaptează veninului introdus într-însul. 

[4]

La un popor ipercivilizat (t]2g) i se scurtează raţiunea, porţia fiecăruia în curs de generaţii. Căci el e moleşit, comod (din trecut), nu se poate dispensa de bunurile civilizaţiei. Neamurile tinere, necaracterizate, nu ţin la o istorie care n-o au şi emigrează sub formă de soldaţi, de lucrători, lăsînd cuibului părintesc raţia din trecut. 

[5]

Numai de la popoare tinere şi nenţelepte se poate aştepta regenerarea. Dezechilibru şi un nou echilibru. 

[GRECII DE AZI]

2275B
[1]

Pe cînd amestecul cu o rasă tînără constituie un plus de energie disponibilă adecă
gens g [plus] j, 
amestecul cu o rasă bătrînă care şi-a cheltuit puterea în istoria şi civilizaţia ei proprie constituie un minus de putere disponibilă
g - v 
Atît de adevărat este aceasta încît azi mai nu esistă greci veritabili. Pentru a fi posibili, toţi sunt albanezi, bulgari, romîni grecizaţi. 

[2]

Toată Grecia modernă* e un fel de travestire. E Homer pus pe scenă de Offenbach. Sunt albanezi, romîni, bulgari vorbind greceşte. 

DESPRE POPORUL ROMÎN

[ISTORIOGRAFIE ŞI COADAPTARE]

2275B
[1]

Ce era istoria noastră? Un x. Orice document e un termen al membrului al doilea ( [plus] a [plus] b [plus] c) pînă cînd suma tuturor termenelor ăstora va fi x/x. - Dar mulţi din termenii

370

{EminescuOpXV 371}

aflaţi ne fac să ghicim pe ceilalţi pînă ce la sfîrşit descoperim suma concretă pe care x o reprezintă. 
Asta însă e toată istoriografia. Cine nu ştie decît numele şi anii, acela ştie tot atîtea necunoscute ale ecuaţiei, cari numai în legătura, în coadaptare una cu alta primesc un înţeles. 

[2]

Termenii sunt ca documentele de moşii în care se arată fiecine ce are din totalitatea
x = x/a [plus] x/b [plus] x/c... = x/x

["ACI NE AFLĂM... "]

2255

Aci ne aflăm noi romînii - limbă cumpenei universului. 

["ROMÎNUL... "]

2255

Romînul* să n-aibă decît cusururi* [? ] - Ehei, cum nu au cunoscut ei în mod hermetic* cauza * poporului romînesc. - Merci, Messieurs, noi mergem înainte. 

["IOAN HUNIAD CORVINUL... "]

2275B

Ioan Huniad Corvinul, frunte romînimii* şi frunte creştinătăţii - el zicea: pînă nu or cădea grecii, nu scapă creştinătatea, solul ce-nvaţă a-ndrepta tunul cel mare Dragasis? 

["TRIUMFUL LUI IOAN CORVIN"]

2255

Caballa Ştefan Vodă. Tunul cel mare la luarea Ţarigradu[lui]. Triumful lui Ioan Corvin. [plus] [plus] Se ştie grecii trebuie să cază ca să se ridice romînii

371

{EminescuOpXV 372}

{EminescuOpXV 373}

["MARTIRUL, EROUL ŞI ÎNŢELEPTUL... "]

2275B

Martirul, eroul şi înţeleptul sunt numai trei forme ale unei şi aceleiaşi substanţe: adevărul. Dar un erou cît de mărginit in priv[irea] inteligenţei, dar un martir ignorant, dar un înţelept şi puţin * viteaz * - cîteşitrei urmăresc acelaş lucru * cu * vederea inimei* lor. Pentru cîteşitrei există un sacrificiu pentru un lucru care nu sunt ei înşii şi cari se răsfrînge asupra semenilor lor. De-aceea la martir şi la erou poate subsista un transitus per falsum medium, o trecere a tendenţii lor în idei * adevărate prin un principiu general fals, dar ceea ce ei au simţit este adevărat. 
[... ]

[APĂSARE ŞI ENERGIE]

2255

Dar acest individ mecanic care nu ştia el singur că e popor [î]l ştiau alţii că e popor, căci erau alţii mai bătrîni şi mai mehenghi în lume. 
Deci [î]l apăsau, şi-l apăsau cumplit. El însă habar n-avea că ceea ce e organic nu se poate sfîrşi, ci se coadaptează; dar că toată suma de apăsare se preface în el într-o sumă enormă de energie. 
Această sumă de energie a spart beşica legilor, a emerjat sub Radu Negru, Corvin şi sub Dragoş, a fondat ţările şi a ajuns la culmea gloriei omeneşti începînd de la Mircea cel Mare şi sfîrşind cu Ştefan cel Sfînt. 
Şi unde e mare vitejia şi umilinţa de sine* e mare; e un adevăr mare al sumei de forţe cari toate stau în raport. 
Lui Dumnezeu gloria! 

["ADÎNCIMEA DE IMPRESIONABILITATE"]

2275B

Daca vrei să ştii viitorul unui popor care n-au avut istorie, uită-te la crucile* şi literatura lui. Daca ea e tristă - 10, măsura de energie, virtualitatea de dezvoltare ulterioară este [plus] 10. Cu cît e mai trist acum, cu atît mai vesel va fi odinioară. Adîncimea de impresionabilitate e un semn pentru adîncimea de voinţă şi de acţiune. 

[ISTORIE LOCALĂ ŞI ISTORIE UNIVERSALĂ]

[1]
2275B

E drept că un popor care trăieşte în mediul lui - în proporţionalitatea mişcărilor lui nu va observa niciodată de sine însuşi că există sisteme de mişcări a căror linii sunt cu mult mai mari. E ca şi cînd gumilasticul, care se poate întinde pentru a reprezenta un univers, e strîns

373

{EminescuOpXV 374}

la el, şi toate acele lucruri ce aiurea se petrec în mare, la el acasă se petrec în mic; nu la Roma, ci în satul lui natal. Dezechilibrul de idei şi abitudini vine aproape totdeuna din străinătate. 

[2]
2255

Multe mişcări într-o sferă mică, puţine mişcări într-o sferă mare. C'est le meme: adunate curbele într-o singură dreaptă, sunt egale. De-aceea ţăranul e atît de caracterizat. Se mişcă* pe 4 pogoane, în şase boi, în sat cu populaţie restrînsă. Esperienţa lui e tot atît de largă ca a lui Humboldt, deşi sfera acestei esperienţe este mică. Liniile s-a repetat adeseori, ele sunt mai adînc imprimate, ţăranul e mai caracterizat decît orice om abstract care descrie radii lungi într-o sferă mare. 

["DASCĂLUL, POPA ŞI DOFTORUL"]

2255

P *** *** *** ***te: dascălul, popa şi doftorul. Au voie să zică orice. Cam tot o sămînţă şi un soi de oameni. 
Iată trei soiuri de oameni cari în genere ştiu mai mult decum par a şti şi dau mult mai mult decum iau în schimb. O societate trebuie să fie de tot anormală în care şi aceşti trei membri, cari reprezintă tradiţiile de cultură şi conservaţiune ale omenirii, să pară mai mult decum sunt, să-şi dea aere mai mari decum plătesc. Aceste trei clase, selectate cum se cuvine, după un fundamentum divisionis (şi... absorptionis) regulat de consideraţiile mari pe cari trebuie să le avem pentru mersul societăţii, ar face, ni se pare, de prisos şi pe judecător şi pe administrator. Lumea ar merge de sine şi n-ar mai avea nevoie de guvern. 
Numerus clausus e pururea o garanţie pentru onestitatea celor ce practică o profesiune. Ei nu espun onestitatea lor unei diviziuni în infinitul nevoiei şi a concurenţei. 
Concurenţa
Valoarea
concurenţă 

["DIRECŢIA PRIMITIVĂ DE MIŞCARE... "]

2255

Direcţia primitivă de mişcare tîrăşte secolii îndărătul ei precum albia primitivă a unui pîrîu devine după secoli fluviul Dunării. Şi direcţia primitivă de mişcare e dată de rasa primitivă care-a avut respectul dreptului, respectul adevărului, respectul în fine pentru ceea ce este esenţa cea mai înaltă a vieţii. 
Punctul nostru centrifugal - mater parens - e Ardealul. Punctele centripetale sunt cele cari se-nclină de-a lungul rîurilor noastre - deci peninsula tracică şi valea Nistrului*. 

[REGRES]

2275B

O generaţie venită direct din Ardeal ar domina Romînia, dar în a doua ar fi mai stricată decît cea din loc. Laurian, tatăl şi fiul. 

374

{EminescuOpXV 375}

[PĂMÎNTUL ÎN CARE DORM VOIEVOZII]

2275B

Cum? Pămîntul acesta, care se va răsturna odată peste mine, acest pămînt în care dorm Mircea I şi Matei Basarab - nu însemnează nimic? 

["SINGURUL POPOR... "]

2292

Singurul popor care trebuie să ţie în mod serios la împărăţia turcească sunt romînii: probe. Singurul popor care trebuie să ţie în mod serios la existenţa Austriei sunt romînii: probe. Singurul popor care trebuie să ţie în mod serios la Patriarhia de Ţarigrad sunt romînii: probe. 

[TRĂIREA RAPIDĂ A ISTORIEI]

2275B

Poţi trăi în 50 de ani cît alt popor în 300 de ani, dar din seul tău. 

["CE E ROESLER?... "]

2275B

Ce e Roesler? El caută a diminua valoarea lui x prin termeni în minus. 

VALOAREA POZITIVĂ ŞI NEGATIVĂ A IMIGRAŢIEI

[STRĂINUL CA ACCELERARE SAU PIEDICĂ]

2275B
[1]

Cestiunea la orice concurs care ne vine de la un om ce nu e încă [de] naţionalitatea noastră este simplă. Cultura noastră naţională are, asemenea unui corp fizic, greutatea ei şi direcţiunea ei de mişcare. Daca noua putere ce ni se asociază merge în acelaş senz şi-n aceeaşi direcţiune cu mişcarea noastră proprie, daca pe lîngă suma proprie s se adaogă puterea a, atunci accelerarea va fi s [plus] a, mai mare şi mai spornică. Daca însă ea e adversă, atunci va fi s - a, adecă o piedecă mai mult. 

375

{EminescuOpXV 376}

Nu-nţelegem dar să se confunde un spirit ridicat în sfera senină a ştiinţei şi lucrînd în înţelesul culturei naţionale cu acea multitudine de mici speculanţi cari, în Moldova, trăiesc din o scumpire artificială a mijloacelor de trai. 

[2]

Invidia în contra străinului care s-a ridicat prin invidie, aşadar i = i. Dar străinul care se ridică prin invidie dă naştere unei invidii analoge. //. Străinul care se ridică prin muncă nu dă naştere invidiei. 

[3]

O mărime (talent străin), cînd trece dincolo de ecuaţie, devine pozitiv în direcţia ei. 
Astfel
a - 2a = - a ( [plus] a în direcţie opusă te dăruieşte)

["CARACTERUL GRECULUI"]

2275B

Un om nu este într-o mişcare generală decît o parenteză mecanică - o maşină intercalată. Caracterul drept va merge în mişcare în direcţia AB -, caracterul strîmb, natura perversă, pusă în mişcare de acelaşi rîu, de aceeaşi putere motorie, va merge în senz invers, BA-. Noi credem că caracterul grecului e atît de pervers încît, cu cea mai mare bunăvoinţă din parte-i, nu poate apuca decît direcţia contrară direcţiei noastre de cultură. 

["SUPERFETAŢIUNI ALE SUPRAPOPULAŢIUNII"]

2255

Oricare stat omenesc e în pericolul de-a cădea sub dominaţiunea unei mărimi care-l divizează în infinit. Oricare stat e în pericolul de-a fi guvernat de speculanţi de idei (politiciani şi advocaţi), de speculanţi de valori (cămătari şi gheşeftari), de speculante ale instinctului sexual, de cocote, c-un cuvînt de acele superfetaţiuni ale suprapopulaţiunii, ale hipercivilizaţiei, ale disproporţiei enorme, în mediu şi organism, între teritoriu şi rasă. 

[COSMOPOLITUL ŞI PATRIOTUL]

2275B

Cosmopolitul consideră omenirea ca unitate, încît fiecărei fracţiuni i se atribuie aceleaşi drepturi şi aceleaşi datorii, c-un cuvînt

x/1. 000. 000. 000

376

{EminescuOpXV 377}

Patriotul consideră rasa naţională pe teritoriul ei istoric (t/g) ca singurul obiect al preocupaţiunilor lui. Faţă cu restul omenirii el se poartă ca orice organism - atrăgînd sau respingînd - summando ( [plus] ) sau minuendo ( - ) după ură şi iubire, simpatie sau antipatie. 
Dar o seamă de politici cosmopoliţi pretextează numai a fi umanitari. Ei pun umanitatea (x) dar nu înţeleg, în favorizarea lor, decît x/g sau x/n, pe jidani sau pe nemţi, pe cari ar vrea să-i introducă cu drepturile omenirii în mijlocul naţionalităţii. 

[ASCUŢIREA ENERGIEI NAŢIONALE]

2275B

Dar fac ele un bine? Fac. 
Precum valurile mării se urcă de două ori mai mari unde le-ai opus piedica unei iezături, astfel energia naţională se ascute şi turbă faţă cu aceşti paraziţi. 

["JERTFELE DIVIZIUNII... "]

2255

Jertfele diviziunii prin infinit: 
curve
speculanţi
advocaţi
ciocoi
Canalii 
Despoţii
curvele

["UNDE E ECUAŢIA? "]

2275B

Cum aceşti pezevenchi veniţi de ieri de-alaltăieri* impun legi unei ţări care exista de la 1200? Dar unde e ecuaţia atunci? 

[VENETICI]

2255

Un grec, C. A. Rosetti, şi alt grec, Carada, ****** de ţara asta, fac comitete *. 
Un secui, Boerescu, face ind[ustrie]*
Un grec, Cuza *, face unirea şi împroprietărirea. 

377

{EminescuOpXV 378}

["BULGARII... "]

2292

Bulgarii au aflat în Rom[înia] un azil. Bulgarii din Rusia prea au stat în legătură cu agenţii ruseşti pentru a nu fi spioni ruseşti în Orient. Bulgar pervers. Bulgarii care au fost în Rom[înia] sunt nişte pezevenchi. 
Agen[ţi] spioni
Moise lasă pe bătrîni să moară în pustiu. 
Pe bulgarii din Rom[înia] i-a stricat* cu consecuenţă* Rusia şi pezevenchiul de Ruset. 

CONSIDERAŢII POLITICE

[ELIMINAREA ELEMENTELOR ÎMBĂTRÎNITE ŞI CUCERITOARE]

2255

Din acest proces de fermentare şi de formaţiune trebuiesc eliminate elementele îmbătrînite, grecii, jidanii, şi elementele cuceritoare, ruşii, austriacii. 
Cum această politică se potriveşte cu interesele a trei naţionalităţi balcanice: romîni, bulgari şi albaneji, e indiferent pentru mersul firesc al lumii, dar foarte folositor pentru aceste trei naţionalităţi. 
Daca un măgar s-ar apropia de roata unei mori cu vapor ar fi rupt bucăţi; dar de maşina complicată a vieţii naţionale a unui popor se apropie un măgar ca d. Tisza şi e ministru prezident şi trece de om de stat. Acest om stupid, arhistupid. 
Ei, nimeni nu-nghite jidani fără să se otrăvească! 

["CONGRESUL DE LA LONDRA... "]

2292

Congresul de la Londra
vorbele * Rusiei * că Romînia * nu este pe un picior egal cu celelalte state. 
Le vom arăta noi că ştim mai mult decît d-lor toţi la un loc şi că avem tractatele ca fidelitare * în cazul* [2capul *]2 nostru. 
Cabala diplomaţiei
Martens

["MINISTRU ENGLEZ... "]

2275B

Ministru englez: "Opinia publică e a mea... pentru că e[u] o fac"
Ce fac eu x = x/a [plus] x/b [plus] x/c... = x/x = x

378

{EminescuOpXV 379}

["CÎT DESPRE RUSIA... "]

2292
[1]

Cît despre Rusia o sfătuim ca mult timp să nu încerce nici o acţiune în Orient. Căci în momentul în care-ar încerca s-o facă, toată fala împărătească ar fi maculată *, toată Rusia aruncată în caos şi anarhie. 

[2]

Cît despre Rusia, o spun verde, n-avem încredere într-un guvern autocratic, nu ne prezintă nici o garanţie în sfinţenia cuvîntului iscălit. 
Petru cel Mare Cantemir
Alex. II Carol I

["NU SUFERIM EPITROPIA NIMĂRUI"]

2257
[1]

Face rău Austria că instigă cabale în contra noastră printr-un mizerabil ca Grădişteanu. Face * semicredibil Caricaturi. Nu crede în nimic. 
Femeile. Femeia lui (? ) agent provocator plătit de Rusia. Catolicismul ne împinge spre Rusia. 
Dobitocii de unguri
Dunărea n-o dăm pînă ce nu va exista deplină armonie de interese între noi şi ei, o acordare reciprocă a relaţiunilor (ein einauder greifen) economice*. Nu suferim epitropia nimărui. 

[2]

[... ]
Tractatul de la Lusc
[... ]
nu vom fi decît romîni

[2]

Lucrurile odată bine înţelese e uşor să ştii cuvintele
Războiul cu Rusia - dacă trebuie să fie. 

379

{EminescuOpXV 380}

Tractatul de la Lusc
M*** Basarabia

Rea-credinţă * în chestiuni de stat *

German *: *** ***
*** **
*** *** cedat
Niciodată, niciodată, niciodată

nu vom fi decît romîni

EVANGHELISM

2264

Lupta în contra zgripţoiului cu două [capete] vie de la amiazăzi, vie de la miazănoapte, vie din apus. Cei 4 evanghelişti întorşi cu feţele înspre cele patru părţi ale lumii. 

["REVIZUIREA... "]

2292

Revizuirea din partea statului a trat[atelor] cu * Împărăţia*, luate * de istorie
Barnuţiu
Cabala populaţiei*

["ACADEMIA MAGHIARĂ"]

2292

Iar ce vor zice Academia ungurească şi societăţile lor istoriografice acea ne e cu totul indiferent. 
Noi avem în Romînia două institute: Mărcuţa şi Golia, unde se face exact atîta ştiinţă şi filozofie ca şi-ntr-o academie ungurească, cu unica deosebire că nebunii de la noi sunt spirituali, pe cînd nebunii unguri sunt idioţi. 
Ori o academie maghiară şi *** - ori un spital de la Doebling: e unul şi acelaşi lucru. 
Şi, pentru asemenea idioţi, Romînia să-şi piarză încrederea în casa suverană* de Habsburg, căreia îi datorăm toată cultura, căreia i se datoreşte cultura noastră naţională în embrion şi cu rădăcini? Ferească Dumnezeu. 

["PENTRU ACEŞTI THERSITES... "]

2257

Pentru aceşti Thersites din Europa, pentru aceşti barbari cari şchiopătează ca dobitoacele în urma civilizaţiei europene guvernaţi de fiinţe * corupte *, adecă de renegaţi jidani şi nemţi, *** *** noi relaţiuni bune, vechi, seculare ale poporului romîn cu Casa de Austria. 

380

{EminescuOpXV 381}

["ARDELENII... "]

2292

Ardelenii să felicite pe Rudolf la naşterea fiului lui. Acela* cu * ord[inul] * Mare Principe al Transilvaniei * ca şi Voievodul * Ion Corvin va fi duce al Bucovinei * ca şi Ştefan cel Mare. Ardelenii trebuie să salute venirea * lui în lume cu bucurie, cu încredere în Habsburg; cu speranţă în bunătatea lui Dumnezeu. 

["UNGURII... "]

2292

Ungurii sunt nişte gogomani. Vor maghiariza liceele noastre? Facem licee proaste. Se vor atinge de acelea? Avem tratat cu Austria şi vom creşte copii în Romînia. [Î]n liceul Matei Basarab numai sînge şi suflel de romîn. 

["SÎNT PENTRU ROMA... "]

2292

Sunt pentru Roma. 
Întreb[are]: Sunt în calitate de romîn pentru limba latină nu numai ca studiu dar ca limbă de propunere. Paralel o îngrijită cultivare a limbei romîne

["OFERTELE... "]

2292

Ofertele făcute papismului ca * asupra * dracului * contra * lui Melchisedec. 

[ANTICATOLICISMUL ROMÎNESC]

2292

Cum, voi, greci, bulgari, sîrbi, pe cari vă apăram de papism *, voi ne vînaţi *, ne vînaţi * pe aceia cari apărăm legea voastră comună *, legea strămoşilor noştri şi ai voştri - Perfidia Equalis *: Papei [î]i dăm garanţie printr-aceea că ************ romîni din Ardeal uniţi, cari să-nveţe//bulgăreşte la noi în Bucureşti. 

["CABALLA PAPEI... "]

2292

Caballa papei şi totodată a romînilor uniţi. Ei se pot introduce în toate bisericile bulgare mai uşor daca vor fi romîni uniţi - cari vorbesc bulgăreşte. Iar daca Papa va stărui a[-i] catoliza, atunci [î]i vom romaniza pe toţi în numele ortodoxiei. 
Papism = ortodoxie
ecuaţie

381

{EminescuOpXV 382}

["LATINA ŞI ROMÎNA PURUREA PARALELE"]

2292

Dar pentru a o asigura pe biserica Romei că nu avem nici o duşmănie în contra-i, vom face pentru limba latină în ţară la noi tot ce ne este prin putinţă: 
Ortografia Cipariu
Juxtalinie latină
Abecedar romîno-latin
Latina şi romîna pururea paralele // în clasele primare, abia în cele superioare să se-nceapă a bifurca *
Istoria - latineşte
Logica şi psihologia - latineşte
Matematica şi geometria - latineşte
Limba romînă
limba germ[ană]
limba franceză
Ştiinţe naturale - rom[îneşte]

CODEX NOBILIUM

2292

Codex nobilium Regni Romaniae
Caballa regelui Italiei trebuie răsturnată şi pus Papa în locul lui

["REGE AL ITALIEI, SPANIEI ŞI FRANŢEI... "]

2257

Radu III de Habsburg
Papa Rege al Italiei, Spaniei şi Franţei
împăciuirea tuturor
Se va face unirea bisericilor şi mîntuirea întregei creştinătăţi. 

["REPUBLICA ARISTOCRATICĂ... "]

2292

Republica aristocratică c-un rege ereditar

["OPINIA PUBLICĂ"]

2255
Opinia publică. 
382

{EminescuOpXV 383}

ATACURI LA PERSOANE

[RUSET ŞI BOERESCU]

2292
[1]

Trebuie despreţuiţi aceia pe care i-am pierdut * şi aduşi acolo ca demosul să-i spînzure de felinar. 
Cînd vom descrie poporului romînesc legile lui vechi şi drepte va spînzura şi pe Ruset şi Boerescu. 

[2]

Pe doi oameni [î]i urăsc în ţara asta, doi oameni care trebuiesc nimiciţi din cauza falsităţii lor: Roset şi Boerescu. 
Caballa eliminării grecilor. 
Oricare grec venit sub domnie grecească fanariotă trebuie să dovedească că s-a încetăţenit. Fanarului un vechi nu. 
Vezi xenofobia celor vechi. 

[3]

Doi oameni merită spînzuraţi în această ţară de felinare prin linch-justitz ca-n America, C. A. Rosetti şi Boerescu. Unul pentru că e grec, arhigrec, o canalie care-a făcut din fiii lui pungaşi şi din fata lui o curvă (Profira), altul pentru ea e lacheul galonat al Austriei pentru // [că] spurcă numele romîn fondînd societăţi jidovite, pentru că acestui secui [î]i pute sufletul şi inima de vicleşug cum îi put picioarele. 
["RASĂ DE PEZEVENCHI"]

2292

Ca un băiat de grec *** să nu crează în D-zeu nu e decît natural *? În ce poate [să crează] un băiat decrepit şi fizic şi moral? 
Ca un băiat de grec să nu crează în nemurirea sufletului nu e decît natural? În ce să crează un asemenea * venetic * de curte *, o asemenea canalie, o asemenea specie * a omenirii? 
Ca un băiat de grec să se-ngroape ca un cîne fără lumînare şi fără preot // nu e decît natural? Căci ce i se poate da *** cîne decît onorile * ***, ale unui cîne? 
Nu pompa slu[j]belor pentru Ţ[ara] R[omînească]. Ca toţi băieţii săi ca să se grijească ca fiul d-lui Rosetti, fără preot şi fără lumînare... ca cînii. 
Aşa merită să se-ngroape o asemenea rasă de pezevenchi. 

["COSTINESCU"]

[1]
2275B

Nu se poate sui apa fără ca să fi scăzut undeva, nu se poate-mbogăţire din senin fără ca cineva să fi suferit. *** Costinescu

383

{EminescuOpXV 384}

[2]
2292

Costinescu curriculum vitae 
["LEOVEANU ŞI FUNDESCU"]

2292

Leoveanu, subprefect în Corabia - stupid
Fundescu - inteligent

["FILIBIU... "]

2292

Filibiu - fin de albanez moametan 

["CE-AR FI PUTUT SĂ FIE...? "]

2255

Ce-ar fi putut să fie în împrejurări cari ar fi favorizat dezvoltarea lor? Pantazi Ghica Guluţă Efendi. 

["ACEASTĂ ARHICANALIE"]

2257

ar vrea ca acest om dezgustător ca arătare fizică şi dezgustător ca morală, căruia[-i] pute inima dintr-însul şi creierul cum [î]i pute gura şi promite să fie cauza unui *** *** între Austria şi Rusia acest putrefact moral şi fizic, această arhicanalie. 
El a introdus bătaia * în alegeri. 

["PUI DE GREC"]

2255
I se zice pui de grec, însurat c-o guvernantă engleză "Grant " *** babelor din Bucureşti =
Vază-şi de ţara cui l-a făcut. 
Băga-l-aş în pi[.. ]a mîne-sa, să-l facă înc-o dată. 

384

{EminescuOpXV 385}

["PEZEVENCHI"]

2292

Acest ******, acest porc bătrîn are curvă care-i suge p[.. ]a, pezevenchi//a necinstit toate femeile oneste şi albaneză * a Ghiculeştilor. 

[HOMER ŞI MACEDONSKI]

[1]
2255

Dacă organul cugetării omeneşti, creierul, ar fi capabil a se spori în mod absolut, daca greutatea lui n-ar oscila cel mult între un maxim şi un minim după favoarea sorţii, progresul ar fi infinit. Deci intelectul omenesc ar fi ridicat la o potenţă infinită i. 
În urmă-ne însă a trecut un timp etern. Atuncea nu s-ar putea ca Homer să fi fost un geniu, iar [acum] să trăiască vite încălţate cari fac versuri. Daca progresul ar fi infinit şi nu numai o repartiţie inegală după timpi, Homer ar fi trebuit să fie un măgar şi Macedonski un geniu, şi tocmai contrariul e adevărat. 
regres - grad
progres [plus] grad

[2]
2267

Dac-ar exista o înaintare absolută în omenire - un spor real de puteri - atunci Homer ar trebui să fi fost un măgar şi Macedonski un geniu - pe cînd tocmai contrariul e adevărat. 

[MACEDONSKI]

2292

În ***: Ştiţi că un macro de grec conduce poliţia în ţara romînească, un pezevenchi de grec e ambasador la Paris, un pezevenchi ne-a reprezentat în congresul naţiunilor libere? 
După ce-a vîndut jumătate Moldova, după cum a vîndut şi sudul * Ispirului // care-a tăiat capul lui Tudor, toţi aceşti negustori au misii în Romînia. Şi vînzătorul lui Tudor *** trădătorul bulgar Macedonschi se girează ca poet în Romînia şi om de litere. 

385

{EminescuOpXV 386}

ÎNSEMNĂRI CU CARACTER INTIM

["ARTICOLELE MELE... "]

2257

Articolele mele de ziar revăzute şi publicate în volum c-o prefaţă istorică despre xenofobie la rom[îni]. M[ihai] V[iteazul], M[atei], B[asarab], Tudor Vl[adimirescu] şi George Lazăr. 
Cronicar Radu Căpitanu. Istoria pezevenchilîcului şi trădărilor * grecului. Luarea Ţarigradului şi a Moreei prin tradare Hammer Izvoare turceşti Redactor en chef M. Eminescu

"Matei Bass[arab]". Organ al intereselor conservatoare a întreg poporului romînesc. 

Cel întîi articol al lui "Matei Basarab". 
Cabala tuturor. Pace la toţi. 
Măguleşte pe cine vrei să pierzi! 

În acest ziar se face cabala tuturor naţiunilor înconjurătoare. 
Rusia - eretica despoţiei
Austria - să ajungă la Constantinopole
Turcia - avem interes să existe
Ungaria - lupta făţişă
Polonii Liceu polono-rutean la Bucureşti *
Albanezii Liceu albanezo turc * la Buc[ureşti]
Sîrbii bine cu Alex[andru] C ***

Cajolarea * celui ce vreau * să-l pierd. 
Bulgarii s-aşeze pe Carol principe
Capitala Rusciuc, noi ne mutăm * la Giurgiu. 
Grecii luptă * făţiş. 
grec hoţ
grecilor pezevenchi
rîie de capră, foetor caprinus
pezevenchi de la leagăn pînă la moarte
Cele 3 principii aplicabile Ţării romîneşti
Avere - furată
Muierea - curvă
Grec - pezevenchi

[LAUDĂ-I DACĂ VREI SĂ-I BIRUI]

[1]
2255

Cînd un om vrea să bată pe adversarul său, trebuie să afirme că el vrea ceea ce vrea adversarul său. Cînd un om batjocoreşte pe altul, trebuie să înceapă prin a-l lăuda, daca el este puternic. Pentru ca un grec să răstoarne pe un romîn trebuie să afirme că e mai romîn decît romînul. 

386

{EminescuOpXV 387}

2292
[2]

De azi nainte politicoşi cu grecii: Caballa, Caballa

[... ]

[CABALE]

2292
[1]

PROPUNERE INTERNAŢIONALEI ROŞIE 
Spînzuraţi-mi pe Ruset! şi vă da[u] un mijloc de-a ucide pe împăratul Rosiei printr-un turc îmbrăcat călugăreşte, care să fie trimis la curte c-un călugăr bulgar c-o depeşă de felicitaţie

[2]

Caballa lui Arbore. Intrare în legătură cu toată ramificaţia întinsă a socialismului. 
Cunoaşte * toate, toate firele care sapă Rusia; 
împuşcat împăratul printr-un om c-o misiune oficială, care va [fi] primit de dînsul

[3]

să-l fac să fie spînzurat de socialişti

[4]

*** trebuiesc *** orientale Romîniei Mitropolitul din Bulgaria e romîn. [Î]l fac patriarh. Tot pămîntul * să fie compus din romîni cari să ştie bine bulgăreşte. Romîni uniţi să-tindem *** unde romînii sunt prea amestecaţi cu bulgari. 
Rom[îneşte] greceşte mănăstiri greceşti Rom[îneşte] bulg[ăreşte] mănăstiri bulg[ăreşti]
Rom[îneşte] sîrbeşte mănăstiri sîrbe
Rom. a - 
Dicţionar neo greco-serbo-bulgaro-romîn
Să-mi cumpăr Biblia în toate limbile aceste. 

[5]

Kaballa mea proprie călugăr - secretar general la esterne în calitate de călugăr - arhidiacon - arhimandrit episcop in partibus, dr. in teologie, delegat la patriarhie în afacerile mănăstirilor închinate (Să formez un anume dosar al tuturor mănăstirilor romîne din toate colţurile de pămînt patriarh oecumenic. 
Domnitor al locurilor sfinte şi al Orientului întreg. 

387

{EminescuOpXV 388}

{EminescuOpXV 389}

{EminescuOpXV 390}

[15]
2255

Biografi[i]: Ştefan Vodă
Cabala poporului romînesc: 
De la Nistru pîn'la Tisa

[16]
2292

Cabala bulgară. Dobrogea. Capitala Rusciuc. Alegerea lui Carol. - 

[17]
2257

La * tangente fără * undele * vieţii *. Se sporeşte cellalt pol al inteligenţii. Cabală adîncă. 

[REMANIERI]

2257

Bassarabescu zvîrlit - Slavici readus după ce i se va plăti datorie
Miulescu zvîrlit. Raţ administrator. 
Eu şef al administraţiei. 
Să nu se mai aleagă grec în comitet. 
Col. I
membru în Club
Viceprezident 

[VIZITE]

2292
[1]

La d-rul Suţu să-mi dea ceva calmant, 10 fr. 

la Alex. Catargiu să-i duc pe Laurian cu pagina îndoită şi să mă plîng de grecii din partidul conservator. 
Laurian în lit. latine

[2]

Să-l întreb pe Petruţ cînd a fost batjocura din faţa Academiei. 
Să mă duc la Bobulescu * la Alex. Catargiu cu Laurian. 

390

{EminescuOpXV 391}

["MI-E MILĂ DE ORICE VIEŢUIEŞTE"]

2275B

Eu sunt budist. Nefiind creştin simplu, ci creştin ridicat la potenţa a 10 [-a], nu mi-e milă numai de-ai mei, mi-e milă de orice vieţuieşte, fie aceea un gîndac, fie un animal, fie un grec, fie un sîrb, fie un bulgar. 
Religia mea îmi comandă de-a nu spune decît atîta cît poate s-aducă pe-o fiinţă * la cunoştinţa de sine, la acea fulguraţiune intelectuală care să-l facă a-l vedea că degeaba invidia se zbate, degeaba răutatea se frămîntă, degeaba minciuna luptă, căci luptă în contra unei puteri constante, care există pururea, în contra lui Brahm, a adevărului. De-aceea i-am şi spus cu ce-l prindem * imediat. I-am spus pornograf şi plagiator. Nici n-am voit s-o probez măcar. El o ştie aceasta. Dar vrea el s-o spun publicului întreg? 
O spun. 

["EU SUNT BĂIAT DE RUMÎN... "]

["MĂRIMEA CONSTANTĂ DE TIMP"]

2255

1849 1883 1849
34 ani
78 de ani viaţa mea întreagă atîta am să trăiesc
Bătrînul meu tot astfel. Asta este mărimea constantă de timp a vieţii unui individ din
rasa noastră. 
Vor fi urcări şi scăderi pe această scară, va fi o
oscilaţie născută din coadaptarea cu împrejurările, 
dar în sine acea constantă rămîne constantă. 

391

{EminescuOpXV 392}

{EminescuOpXV 393}

[PROIECTE FILOLOGICE]

[1]
2266

Gramatica lui Zottu tradusă în latineşte - să se-nveţe latineşte limba greacă. Să se-nveţe greceşte limba paleoslavă. 
Toate cărţile de şcoală traduse în latineşte şi învăţîndu-se latineşte toate obiectele. 
Introducerea limbei latine în comparaţie cu cea romînă în şcoalele primare - Cihac parte[a] I
Să traduc unele din traducerea metrică germană, din care traduc mai uşor, şi apoi să compar şir cu şir cu textul grec. în 6 luni să fie gata cîntul I
Limba romînă are cantitate. Horaz tratat ca Homer

O Mercur, cu al cărui învăţ deprinsul Amphion urni după cîntec şi stînca Şi tu, liră-mi, care cu foc din şapte
Coarde suna-vei. 

Templele, ospeţele mari răsfeţi tu
Cînt la care neînduplecata Lide
Plece-şi urechea

Ich brauche ein Lexicon zu Homer 

[2]
2292

Să cumpăr pe Tacit - juxta linea şi să-l iau cu mine. Lecţii de latină

[3]
2257

Cumpăr Biblia în toate limbile pe cari vreau să le învăţ. Toate cele europene. Sanscrita. Iudaica. Araba. Persana. 

[4]
2266

I Romîno-latino-grec 610: 5=102 Rotaţie 610: 10 == 61
Romînă 1 în două luni înveţi orice limbă
latină 2 600 de versuri latine
gre[a]că 3

6 moduri posibile după regula combinaţiei (vezi Mocnik)
Să iau şi Evanghelia lui Luther tot pentru greceşte, dar îmi trebuie şi Biblia latină. 
De-aceea biblia, trebuie citită în textul ei original în şcoală şi să aibă două traduceri alături: latină - greacă. 

Aşa se-nvaţă limbile clasice
II paleoslava - latina - romînă
III sanscrita - latina - romîna

393

{EminescuOpXV 394}

IV turceasca - latina - romîna
V bulgăreasca - latina - romîna
VI sîrbeasca - latina - romîna
VII ungureasca - latina - romîna - D[i]cţ[ionarul] de Buda 
VIII moscovita - lat. - rom. 
IX polona - lat. - rom. 
X albaneza - latina - romîna

[7]
2266

Cu litere sanscrite Carte de vizită

[8]
2292

Tot ce voi afla în Ardeal scriu cu legături sanscrite. 

[9]

Ce iau cu mine ca estremă actualitate? 
Abecedar turcesc Petrescu
Abecedar bulgăresc (de la Costachi)
Dicţionar bulgăresc
Dicţionar neogrec

394

{EminescuOpXV 395-399}

{EminescuOpXV 400}

2266
[14]

Legile fonologice ale limbei romîne şi ortografia care rezultă din ele. 

Legenda Luceafărului

Daţi un premiu pentru rezolvarea problemului ortografic? 
Rezolvarea problemului ortografic. V. Frollo

[15]

Să ne dăm exame * essame

[16]

Tot se tipăresc cărţile forma scurtă, prin urmare e bună ortografia mea

[STUDIUL ECONOMIEI POLITICE]

2264

pe Carey [î]l cumpăr în ediţie mare, [î]l leg cu hîrtie intercalată, şterg toate pasajele netrebnice din el, traduc juxta linea tot ce e sănătos ca idee. 
Tot aşa fac şi cu List şi cu alţi economişti ce-mi convin. 
Fac un mic dicţionar [... ] cu un sistem prevăzător de rezultante ale ideii generale Producţiune
Laplace. Sporirea sferei trebuinţelor. Erorile socialismului. 

["STUDIUL MATEMATIC AL JOCULUI DE CĂRŢI... "]

2292

Studiul matematic al jocului de cărţi. 
a) Să calculez suma combinaţiunilor posibile între cărţi! 
b) suma combinaţiunilor posibile - cărţi să fac exerciţii jucînd cu mine însumi
c) ce serie iese cînd iese una culoare întîi (ca la 21 prin trei împărţeli)
La 54 de cărţi (ca sumă constantă) nu poate exista decît iarăşi // o sumă constantă de combinaţiuni, o rotaţiune orcare *, care trebuie să se înceapă şi să se sfîrşească. - Teoria mea despre nemurirea sufletului. 

["IDEEA MEA VIZIONARĂ... "]

2255

Ideea mea vizionară despre nemurirea sufletului. 
m = m / m
m/m = m/2 [plus] m/3 [plus] m/4 [plus] m/5 [plus] m/6 [plus] m/7... = m/m
dar acest m/m:. trebuie să se repete. Clişeu. 

{EminescuOpXV 401}

[PROIECTE BIOGRAFICE]

2266
[1]

Nicu Gane e azi atotputernic. Să vorbesc cu el pentru pensia Veronicăi. Ea trebuie să-i fie asigurată. 
Să mă abonez la Brockhaus - Societatea Matei Basarab
[... ]
Immanuel Kant
Să cumpăr opere de istorie şi să mă fac profesor de istorie la universitate. 
Să mă-nsor ca să pot răscumpăra Ipoteştii - sau să-mp[rum]ut bani de la Ştirbei. Avans să dea bătrînul oricît mai are. Restul să se ia de la creditul funciar. Dobînzile la credit şi ratele să-ncerc a le plăti eu. Ştirbei Rosetti Cabală mare. 

[2]

Sluga * Dimitrie - plan scenă tragică Ştirbei plan scenă tragică
Să-l văz pe Christache. Să fac curte fetei. Să-l fac a crede că voi s-o iau. Să-l ameţesc pe bulgar pînă ce se va da cu totul. 
La bătrîn * 2000
la maica Fevronia 1000
Vasilicei (? )

Prinţul Ştirbei
Titu
Pogor (să iau Cabala lui cu mine)
M. E. 
Redactor-şef al ziarului conservator "Timpul"

[3]
2292

Datoria: Maroneanu Scrisoarea: Maroneanu
Poate să găsesc bani la rudele lui pentru Ipoteşti, să-i pun să-i facă tovarăşi la arendă pe Christache. 

[4]
2266

***
Cum o cheamă? Să-i dau un nume poetic, spaniol sau * italian. S-o pun să-nveţe piano, de va putea învăţa. Să-mi fie regină *. 

Apă caldă cu parfum

C. a închis uşa. A simţit. Puţin îmi pasă. E C. geloasă *, o servesc şi pe dînsa, căci sunt în stare a servi pe două. 
În orice caz iau odaie în oraş în care-mi mut încet, încet cărţile. 
Mini: halat, papuci, fes, pantaloni de casă - comme il faut. Vorbesc la casa unde-a locuit moşneagul, să-mi aşez fetiţa acolo, daca în această noapte se va dovedi bună *** *** Mă duc să-i cumpăr haine şi cămeşi, plătesc odaia şi-i plătesc mîncarea şi-i las cîţiva bani de cheltuială. Soarta ei atîrnă *** *** *** din astă seară. 

401

{EminescuOpXV 402}

Să cumpăr mîne de la turc camaşă de borangic pentru dînsa, căci *** *** bine cu asemene cămaşă. 
Daca are *** curată, *** ***. Să fac niţică * apă caldă - ca să se spele şi să dau * lingval *. În zaţu de cafea, în negru de cafea; pentru baie apa caldă. Are *** bun şi *** bună, atunci soarta ei e făcută în Bucureşti. O fac cocotă de prima ordine. O învăţ franţuzeşte sau * ştie nemţeşte - să-mi toace pe greci să le meargă

2292
[5]

Cabala o face cu cea pe care am *** în noaptea de la 24 spre 25 - la groasa mea
Fetele * ca fetele *, dau eu ***, dar pentru d-ta mi-aş da şi // sufletul, s-o ştii asta de la mine. 
S-o *** în ***, să-i fac toate plăcerile ***. 

Cabala pezevenchei ţigance
Ştii de ce am luat pe fată acasă? Numai ca să-nşele pe Mihalake al d-tale, ca să nu ştie pentru cine vin aici. Căci pentru tine viu, sufletul şi iubirea mea, căci pentru a mă culca o dată cu tine ţi-aş // da tot ce pofteşti tu. 
Pe grasa o duc apoi acasă - la Simţion - îi spăl *** în parfumuri şi apă caldă - o *** în *** o *** dumnezeieşte şi după asta, de o mi plăcea, o cultivez înainte. 
Scriu * aici * pe unghie * ş-o duc acasă. Plătesc datoria ei în rate. 

[6]

*** pe celelalte să mă ţie în curent cu amorul babei. 
Fac babei declaraţia cuvenită şi intru în relaţii cu ea. 
O casă neutră în oraş de care să nu ştie nimeni. Cu două chei. Una s-o am eu - alta muierea la care voi ţine şi voi vrea să dorm cu dînsa. Cînd voi schimba muierea voi schimba şi odaia // respectivă. Totdeuna o casă foarte izolată şi foarte neştiută de nimenea. 
Badea Manolake Roibu *, păzitor *
Cînd va fi a mea adecă un om din Ipoteşti care, ca un tăinuitor *, să nu ştie nimic. Cabala a trei intrări. 
Să citesc din nou pe Casanova şi să duc viaţa lui. 

[7]
2267

îşi spală instrumentul, [î]l parfumează. şi pleacă 
2292
[8]

Să iau * numai grabnic * mireasa * cu mine
Aţine-te băiete *! 

[9]

Cabala*** acid fenic cimbistra
bumbac perie de dinţi
pînză scobitori
lămîie

402

{EminescuOpXV 403}

unt de uns pe cap
pieptene cameşa de noapte ***
papuci
halat

[REPROŞURI]

2292
[1]

Nu ţi-i ruşine madam S.? Am arătat * servitoarei c-ai spart oglinda din cauza ei, din gelozie în contra ei. Bine-ţi stă una ca aceasta d-tale, femeie serioasă? 

[2]

D-ta ştii foarte bine că eu nu ţi-am [făcut] absolut niciodată curte cu vro intenţie oarecare; am fost totdeuna gentil cu d-ta, ţi-am făcut * *** etc., dar nimic încolo. Martoră sora d-tale, care e aci de săptămîni şi care n-a putut observa absolut nimic în privirea aceasta, martor nepotul lui Slavici care stă zile întregi aci Talos. 

[3]

 - Mi-ai făcut curte! - Minţi, doamnă
 - M-ai f - - 
 - Minţi, doamnă
I! nevasta * se leagă de mine şi vrea să mă culc cu dînsa - Dovadă scena de gelozie după ce-am *** o servitoare *. 
Împiedic * a lipsi * serile de-acasă. Daca m-ai iubi d-ta, eu n-aş ieşi. - Mă mut. 
Spun cauza mutatului. 
Pecete la uşă. Oglinda ca probă. 
Pun pecete la casă să se vază anume * oglinda cea spartă de gelozie. 
 - Dar ce era să fac? Mai * veneai la mine? Trebuia să-ţi escitez gelozia, pentru ca să te mai am. Nu este adevărat c-am avut a face cu fata ceea, am pus-o eu să mintă şi i-am dat 20 de franci pentru asta, numai şi numai ca să-ţi esciteze gelozia. 
Acum fă ce ştii. 
Alungă-mă, iartă *-mă

Ha ha ha! 
2277
[4]

e păcat! Ţi-am mai spus odată din ****** fatală * că: 
1 n-am să ţi vorbesc de acel sentiment odios care l-am avut pentru d-ta
2 n-am să mai vin decît cînd mi-i chema şi chiar dacă m-ai lăsa să te-mbrăţişez [... ]

[5]

 - M-a indus cineva în eroare a cărui nume nu-l numesc pentru că e persoană respectabilă. 
 - Acea persoană respectabilă să fie a dracului. 
Spun: Deci * nu e mizerabil ăla care ţi-a spus un asemenea lucru. 

403

{EminescuOpXV 404}

[TERMOMETRUL ŞI PISTOLUL]

2292
[1]

Cabala Băilor Să cumpăr un termometru şi să viu cu el la baie. În fiece [zi] un grad mai rece pîn la zero şi sub zero. 

[2]

Să nu uit termometrul 
[3]
2266

Termometru Pistoale două cu cartuşe
- 76 - (13)
Radu III

[4]
2257

Untdelemn Revolverul
Gloanţele ascunse în îmblătoare
Art[icolul] resp[ectiv] al Cod[ului] penal

[5]
2292

Dac-o muri * de spaimă* cu atît mai bine. Pistolul neîncărcat. 
Ai frică de moarte? 

[RĂMĂŞAGUL DIN 25 IUNIE 1883]
2292

Astăzi 25 iunie 1883 la una oră şi 23 de minute după miezul nopţii subsemnaţii Mihai Eminescu şi Constantin Simţion s-au rămăşit împreună. 
Mihai Eminescu a susţinut că, amîndoi vieţuind încă, Simţion va lucra la podul care se va dura între Giurgiu şi Rusciuc, într-un timp în care Carol I, rege al Romîniei, va fi ales de bulgari principe al Bulgariei. 
Simţion a tăgăduit aceasta. 
Cine pierde rămăşagul plăteşte două sticle de Johannisberger cari se vor bea împreună de cei doi subsemnaţi... la Rusciuc. 
Bucureşti 25 iunie 1883
M. Eminescu
Const. Simţion

{EminescuOpXV 405}

["26 IUNIE... "]

2257
26 iunie dim[ine]aţa 
Izirescu
Paliţă *
Fermecarea* ochilor şi sufletului lîngă* N 76
Convenţia cu ea, scrisoarea pe care am să i-o scriu. 
Leda, sunt fiu de boier din Moldova, sunt moşier, vreau să te auz *, să te văz*, să te crez *. 
Cabala mea proprie din portofoliu
mit dem Schein *
v[on] Michel Angelo
Meine Leda

[IUNIE 1883]

2257

Pe Leda o iau pozitiv de nevastă prea e draguţă. 

Pentru Leda am 20 de carte de abonament la baie. Ne *** în baie. Ne *** la Vila Regală. Ne *** la Ferăstrău. Ne *** în infinit 76. 

Leda e germană. Prin Leda aflu toate [secre]tele lui Bismarck. 

["CAUZA DEZVOLTĂRII"]

2257

*** * meu dat îndărăt de ţăran să nu fie oare cauza dezvoltării mele estraordinare? S-o cerc c-un copil asta. îi reducem * ***. Şi există reduse. Să vedem ce va ieşi. 

["MĂ NIMICESC... "]

2255

Mă nimicesc pentru a te iubi?! 
Nein, mein Kind! Pentru a-mi propaga direcţia de mişcare ce mi-a imprimat-o părinţii mei n-am nevoie de-atîta sacrificiu. Aleg pămîntul. 
Orice pămînt bun e bun. 

405

{EminescuOpXV 406}

{EminescuOpXV 407}

{EminescuOpXV 408}

{EminescuOpXV 409}

FILOZOFIE

["FRUMOSUL - ESTETICUL... "]

2257

6/1/[18]73 
Frumosul - esteticul abia se lasă definitivu. Definiţiunile n-a succes. Cum nu se poate acoperi pe deplin un simţămînt în definiţie, tot aşa frumosul. Este o mulţămire pentru cel care se intere[se]ază pentru el însuşi. Această satisfacere se bazează pe satisfacerea unei trebuinţe. Unde este trebuinţă este o lipsă. 
Schopenhauer. Intuiţiunea curată. Interesul, egoismul naturei omeneşti. Primirea unei cunoştinţe lipsite de stimul este o ficţiune (? ). Este corăspunderea unei trebuinţe. Trecerea de la o stare ce nu-i suficientă, la alta suficientă. Sch[openhauer] a avizat la Plato forma fundamentală. Nu are a face nimic cu voinţa, cu nizuirea. Tipuri a perfecţiunii. Norma pentru realitate pe care ea n-o împle niciodată. 
P. 1p. * Procesele senzuale nu vin la conştiinţă pentru a urmări trecerea din starea nemulţămită în cea mulţumită. Obiectivitatea previne dorinţa, într-asta ar consista plăcerea estetică. În timpul modern s-a certat mult dacă plăcerea consistă numai în forma şi nu în cuprins. Secte: Estetica formei
Estetica cuprinsului -  (Hegel) - forma (la Herbart). Orce estetic consistă singur pe o formă oarecare însă totuşi nu, dacă se respinge adevărul. Ce-mi ajută minciuna în formă frumoasă? Este pentru simţ o formă. Un adevărat op de arte, care nu reprezentează adevărul. Omnibus numeris să fie absolut. Neadevărul are o influinţă neestetică (Hegel, Vi[s]cher). Din adîncimea lucrurilor trebuie să rezulte ceva plin - adică nu numai forma esterioară. Ideea lui Plato. Dacă se prezintă neadevărul sau imoralul chiar în forma cea mai splendidă, totuşi respinge. Cerinţa: ca artea să se ţină în marginele raţiunii. Adevărul legal, a naturei, a cunoştinţei esacte. Gustul matur va trebui să se emancipeze. Vor fi mai puţin original-genial. Bizareriile vor trebui să le lase. Or corespunde trebuinţei estetice mai adînci ale omenirei. 
Referinţa între natură şi arte - între natural şi frumos. Întrebarea e întrucît poate fi un artist realistic. Este arta numai imitativă sau trece peste aceste margini şi dă ceva propiu. Arta stă asupra naturei însă să nu se înţeleagă rău. Trebuie să caracterizăm momentul unde se ating amîndouă. Antiteza între om şi natură a decis. Şi noi suntem natură. Să restabilim unitatea. În simţirea nemijlocită zace deja unitatea. // Ce-i fantasia - speţial fantasia creatoare? Ea este o putere formatorie cu privire la idei. Ea devine practică. Ea lucrează cu simţiri, pasiuni, închipuiri. Nici o putere mare de fantasie fără mari puteri stimulatoare care nu sunt închipuiri, căci aceste sunt secundarii. Închipuiri şi idei nu esistă în fundul sufletului nostru de-a gata (Leibnitz - ar fi închipuiri de care n-am avea conştiinţă Neadevărul ). Este un mecanism intern fără idei. Acest colţ întunecos: nu-i idee, nu-i închipuire (percepţiune). Sunt în fiinţa noastră predispoziţiuni cari nasc idei. Cînd se trezeşte cineva are simţămîntul esistenţei curate. Închipuirile se nasc. Acele puteri stimulatorii nu sunt însă percepţiuni. În predispoziţie sunt, însă nu sunt altfel. 
Raportul între natură şi arte în propria fantazie. Este un dar al raţiunei noastre. Dar ştiinţa asemenea are să-i mulţămească - numai că ea trebuie să stea sub legile raţiunii, trebuie să se supuie raţiunii. Trebuieşte spre a putea căpăta o intuitivă manieră de-a privi lumea. Nu trebuie respinsă fantazia respingîndu-se încercările ei nesuccese. Visul. Fantezia se arată în el. Ea creează sub puterea unor puteri stimulatorii (Stimulkraft) şi pasiunei (Leidenkraften). Nu este productoarea simţirilor şi pasiunilor, ea este ceva ce stă sub puterea unor puteri stimulatorii

409

{EminescuOpXV 410}

predominante. Apoi se creează în fantezie ideile * şi închipuirile, ce corăspund acelor pasiuni. Rădăcina este mai adîncă. Dintr-un teren care zace mult mai adînc percepţiunile izvorăsc corespunzînd lor. Prin apropierea fantasiei de acele puteri. 
7/1 [1873]

Raportul între fantazie şi aceea ce nu e închipuire în ele. Ele izvorăsc din ceva ce nu e idee. Puterea proprie de stimulaţie în producerea frumosului nu este ideea. Ideile lui Plato sunt typos. Din puterea tipică. Ideea este forma intuitivă. Să nu se schimbe productul şi producentul. Nu ideea este primitivul, ci altceva mai adînc. // Jucăria cu ideile este între cei noi foarte dezvoltată. Dacă nu-i intuitivă, nu este nimică. Orce filozofie nu trebuie să se oprească la secundarul, ci la izvorul fantasiei. Afectele sunt izvorul. În muzică este o scară mai primitivă, adică un intuitiv, spaţios - este ceva eminent subiectiv. Sunt numai acord ce af[ect]ează* simţirea. Lumea muzicei atinge mai mult rădăcina fiinţei noastre, însă formările estetice ale simţirei trebuie să le căutăm într-un element în care simţirea nu s-a formulat încă. Să nu confundăm creaţiunea cu principiul creator. Ideile platonice sunt puterile cari lucrează tipic în noi, care dezvoltă oarecum forma. Ele nu sunt forme însăşi. Nu esistă în lume nimic ce nu se poate supune măsurei estetice, căci căpătăm impresiuni asupra noastră în care găsim or armonie, or dizarmonie cu noi. Icoana este numai un punt transitoriu. Impresia atinge simţirea *, voinţa. Icoana esterioară nu va fi pe deplin congruentă cu icoana reprodusă din ea. Nu este gata ca o fotografie, ci devine gata prin aceea că sunt puteri constructive în noi care să trezesc şi cari din elementele apucate construieşte icoana. Ce-i mai nalt - creatorul sau creaţiunea? Spiritul e product. Ceea ce nu-i idee ci are puterea de-a produce idei. Este în natură ceva analog cu ceea ce în noi face posibilă fantazia - izvorul fantaziei. Izvorul în amîndouă nu este ceea ce numim: intuiţiune, închipuire, idee, ci altceva. Este fundamentul lipsit de idee a mecanismului ce produce idei. Activitatea artistică este o bucată de natură sublimată - se-nnobilează. Natura produce în fantazie prin mai multă libertate chipuri mai frumoase. Din mila şi din puterea naturei dotaţi, nu trebuie să trecem peste ea. Noi suntem din firea ei şi ea este din firea noastră. suntem puteri sublimate. 
Arta în reacţia ei asupra înnobilărei esistenţei. Ei cer artă naţională. Din firea unei naţiuni să se nască o arte care să reageze asupra poporului. Instituţiuni ale statului. Putem să nu cugetăm artea ca mijloc pentru înnobilarea firei omeneşti? Această idee a fost combătută şi cu drept - dar a fost dus prea departe. Arta ca întreg nu. Cum sărveşte omul fiinţa sa într-un tip mai nobil? Să luăm tendinţele şi pasiunile omului primitiv. Sunt confuze, fără margini, crude. Poate deci să esiste o estetică a pasiunilor. O ţinută mai nobilă. Mărirea poate să se manifeste într-o formă nobilă. Poeţii nobilează erupţiunea simţămintelor // - ei măistresc la natura omenească fără ca omul s-o bage de samă. Este o estetică care arată cum pasiunile să se înfrîneze în forme. Măsură şi formă în espresia simţămîntului. Schiller. Chemarea esteticei. Forma simţămîntului este mult mai lesne de aplicat asupra omului. O dovadă din antichitate pentru influinţa esteticei este teoria tragediei lui Aristotel. Aristotel a avut ideea unei disciplinări estetice a pasiunilor. 
9/1/ [18]73

Să stabilim întru cît icoană de fantazie a lumei trebuie să fie îmbizuită în spaţiul raţiunei. Este o slăbiciune a poeziei că crede a putea să se joace cu fantaziile sale. Care ar fi arta viitorului în mărginele raţiunei. Combinaţia fantaziei şi raţiunei. Îi trebuie ficţiune, superstiţie mistică, spiritele. A fost caracteristica timpilor în care poeţii cei mari a fost prejudiţioşi adică a fost în timp. Poezia: Este scopul ei de a aduce lumea, viaţa şi pasiunile ei în forme estetice. Ce a folosit intrarea mitologiei antice în poezia modernă. Rămîne ne-nţeleasă pentru mulţime. Ni trebuie şcoala unor concepţiuni oarecare. În ce cad susţiitorii poeziei populare: Vor deveni romantici într-un mod oarecare - adică vor căuta poporului precedenţe şi mai vechi - d. es. poezia vechei naţionalităţi germanice. Nibelungen. Ce gustare de arte e acela, ca să te adînceşti în istoria ce nu-i istorie a acelei poezii. Evul miez al creştinismului este imposibil. Este învierea unor lucruri cari nu sunt înnăscute sufletului omenesc. Un aparat crud, vechi, a-l introduce în estetică. Nu este de trebuinţă de a cunoaşte multe din istoria unui popor, în vremi în care a trăit animalic, timpi orbi. Sunt încercări deşerte, de a rechema cunoştinţa oarbă a popoarălor din vremi în care aceasta nu avea nici o valoare. A reproduce scheme, coaje vechi este sărăcie, poezia adevărată e nemijlocită. Pons esinorum. Găsim cu toate astea un cuprins adînc. Metal curat iară de lamură. Heine. Lirică. Shakespeare în contul timpului. Ne va mişca numai ceea ce e în genere umană. Scenaria este romantică. Cuprinsul: pasiunea, mişcările vieţei

410

{EminescuOpXV 411}

sunt în Sh[akespeare]. Byron. // Înlăturarea superstiţiunii. Trebuie poetul ca să fie servitorul credinţelor populare? Goethe (: Faust, P. II). 
Originalitate şi originalitate. Naturalitate potenţată şi veridică. 
10/1 [1873]

Înnobilarea neamului omenesc. Consolidarea formelor artei prin obicei în oameni. Legătură d. ex. cu darwinismul. Diferenţele ce le naşte cultura. Omul în felul său de a reagia asupra altuia - apoi omul cult[ivat] deja prin moştenire. Caractere gingaş îndrumate * - nervi mai fini. Multe elemente din societatea naltă e decadenţă. Complexiunea corpului s-ar fi modificat. Cultură şi natură se amestecă şi cultura modifică fiziologic pe om. 
Psicologie. Rolul. Întrucît poate figura ca ştiinţă în filozofie? Doctrina despre suflet. Ce e sufletul? Nu-i un obiect al fantaziei, care însuşi aparţine unui capitol al psicologiei. Partide: Lupta între corp şi suflet. Supoziţiunea unei fiinţe. E o veche închipuire populară. De acolo vine metempsicoza. Aparţine vechimei asiatice, apoi în filozofia greacă. În timpul nou acelaşi proces. Materialismul nu cunoaşte suflet - antimaterialiştii susţin contrariu. Această ştiinţă analogă cu alchimia. Chimia alch[imică]. Arătări sufleteşti şi psicologia. Rămîne espresia spirit, totuşi nu-i aşa. Sfera subiectivă a fenomenelor este psiche. Această sferă se gîndeşte şi este un teren de cercetări, de speculaţiune, foarte îndreptăţit. 
Materialiştii stau mai siguri, deşi nu întreg [... ] îşi pierd obiectul. Cu toată falsitatea noţiunei mediatorie (suflet), totuşi au ajuns la consecvenţe şi rezultate adevărate. În matematică noţiunea micimei nefinite a fost asemenea o poartă tranzitorie pentru adevăruri matematice. 
[Î]i lipseşte obiectul psyche prin urmare nu psicologie. 25 epistolă (Ed. Lindner). Literatura sub rubrica psicologiei este ne-nsemnată. Unde nu este întrebuinţat titlul acolo trebuie căutat. Locke. Despre mintea umană. Hume. Despre mintea umană. Critica raţiunei pure psicol[ogie]. Spinoza. Doctrina despre afecte. (În etica lui) Capitolul despre afecte - o bucată de psicologie. Schopenhauer. Feu[e]rbach, dar nicăiri sub rubrica psicologiei. 
Englezi. Herbert Spencer, cu rezervă. "Reprezentanţii unei direcţii mai bune. 
Un fiziolog, Flourens, Psychologie comparative, Instinct = Genie, (tatăl ***). Aflătorul însemnat * al raporturilor între creierul mare şi apercepţiunile. Este o cărticică mică. Jessen, 1855. Empiric deşi superficial. Psicologia este un semn al decadenţei filozofice. 
Psicologia popoarelor. Doctrina despre însuşirile sufleteşti ale popoarălor. Ceea ce nu-i psicologie în ea este poate mai bun. Locke, Hume, Kant. 
Principiile (... ) Doctr[ina] despre asociaţiunea ideilor. Nu numai despre cugetări, ci de orice ce e o determinare subiectivă înăuntrul conştiinţei de sine. 
Doctrina plină a asociaţiunei ideilor trebuie săi cuprindă toate afectele, pasiunile s. c. l. Hume - cercetarea despre mintea umană. 
Ideea este determinare internă. Împreunarea mai multor elemente a conştiinţei de sine şi a legilor ei. Orce element al conştiinţei *. Lovită *, aduce o tremurare a elementelor înrudite. Fiecare om are felul său de a asocia şi, daca loveşti acea toacă *, deodată s-aude rezonanţa tuturor înruditelor. Un om învăţat poate dar să le stăpînească. Dar cu cît e mai necult, cu atîta mai mult se vede. Cellalt îl consideră ca pe o maşină, un orologiu, îl întoarce, ca să vadă dacă iar va suna ora ce el o aşteaptă. Orce convorbire între oameni este întemeiată pe asociaţiunea ideilor. Homme-moyen. Curs spontan, involuntar, orb al ideilor. Observatorii au constatat cum că sunt oameni, cari sunt ca orologii, aşa încît poţi calcula ce va suna. Asemănat produce asemănat. Idei atrag asemănătoare. Apoi antiteza. Dar ceea ce s-a-ntîmplat real, atunci se asociază involuntar. Este spontaneu. N-a succes cu stabile legi. Nu se ştie daca în aceste asociaţiuni nu este logică. 
Animalele. În cadrul de conştiinţă a animalelor, se dezvoltă încă c-o regularitate mai oarbă şi mai spontanee. Pretutindene unde este v-o receptivitate animală. Unde este simţire şi închipuire. 
Logica*. Hume a redus tot la asociaţiunea de idei. Cauzalitate subiectivă. Empiria noastră ni dă noţiuni anumite în legătură anumită - astfel o aşteptăm întotdeauna. 
Cauzalitatea joacă în asociaţiune o rolă. Sunt idei apriorice a asociaţiunii. Sunt schemate. Kant le-a luat în privire. De es. consecuţiunea în timp. În tot cursul este o ordine. Necesitatea transcende[n]tală a asociaţiunei ideilor. Este o ordine sigură. Este activă, este compasul şi orientarea noastră proprie. 

{EminescuOpXV 412}

IDEALELE OMENIREI

2285

Se pare că îndată ce cu o prea mare înmulţire a populaţiei pusă în raport cu o prea mică masă de materie, destinată a îndeplini trebuinţele ei, se naşte şi trebuinţa unei soluţiuni ale acestei nevoi. Afară de aceea, suprapopularea e însoţită totdeauna de fenomenul (foarte esplicabil) grămădirei averilor la indivizi, cari prin mijlocul lor îşi procură cu un cinism mai animalic toate plăcerile pe care simţurile umane sunt în stare de-a le simţi. Grămădirea de averi naşte cultură, cultura - ateism, ateismul - ştergerea credinţelor pozitive religioase, din cari popoarele sug puterea de-a esista muncind, avizaţi la o fericire iluzorie în cealaltă lume. Astfel ne găsim în starea de vedea pe de-o parte o clasă avută, îngrădită * în plăcerile ei de legi, a căror baze religioase s-au stins atît în ei cît şi-n cei de jos, pe de-altă parte o clasă care munceşte, geloasă de averile celeilalte şi silită a respecta legi şi principii, la cari nu participă cu sufletul lor. 
În mijlocul acestei sciziuni neîmpăcate care însoţeşte totdeauna stingerea unei religiuni se nasc spiritele predestinate a fi inaugu//ratoarele unor noi religiuni. Fiindcă acesta e ultimul stadiu ştiut pînă azi din viaţa unui popor, consecuenţa ultimă a cugetării istoriei, de-aceea credinţele ce le formulează aceşti oameni sunt idealele omenirei. 
În ce consistă acum aceste ideale? Concret: numai în negarea interesului individual, fiind acesta baza tuturor relelor, viciilor din societate, fiind singura piedecă a bunătăţii absolute a oamenilor. Şi-ntr-adevăr. Fără interes individual nu esistă: furt, omor, gelozie, ură, vorbire de rău (care-i numai o dejosire a altuia, spre propria sa înalţare, în fine nu esistă per primo: toate crimele şi delictele oprite de legile civile, per secundo: niciunul din pacatele indicate de morală. Abstract: i s-a dat acestei cestiuni sociale [morale] do[u]ă soluţiuni cu totului diferite. Credinţa în viaţa după moarte a celor vechi i-a făcut să-i despăgubească pe cei [ce] muncesc viaţa lor prin o răsplătire după moarte şi prin [o] dispreţuire a averilor, în fine prin reducerea fericirei la un bun subiectiv, consistînd din dispreţul averilor şi din suprapreţuirea situărei * umile şi a cugetării filozofice. 
Altfel cei noi. Siguri, prin succesele naturale despre moartea sufletului individual, sigur cumcă plăcerile simţurilor, ca singure esistente, sunt plăceri adevărate, de-o realitate necontestabilă, ei au voit realizarea prin forţă (cei vechi: cea voluntară) a idealului lor, a distribuirei egale a plăcerilor şi bunurilor lumeşti. O răsplătire după era o utopie. Cultura ştiinţifică şi necredinţa i-a dus la aceea ca să pătrundă: 
1) că cei mari şi bogaţi parte mare au numai prin întîmplare oarbă a ceea ce au şi cumcă absoluta lor majoritate nu merită soarta sa, ci, din contra, după facultăţile naturale ar trebui să ocupe una din treptele cele mai joase pe scara fiinţelor omeneşti. Cei mai mulţi bogaţi, prin urmare, trăind în plăceri parte prin momentul întîmplător al naşterei, parte prin cel a şireţiei spiritelor * şi a norocului. 
A doua că averile, prin presiunea ce-o esercită asupra claselor de jos, cărora le determinează măsura de materie pentru trai, prin împrejurarea că au esclusiv mijloacele în mîni, împiedică // mişcarea claselor şi dezvoltarea celora ce-ar putea şi trebui să se dezvolte. 3) Conştiinţa cumcă după moarte nu mai este o altă viaţă şi cumcă viaţa asta este singura în care trebuie să gustăm toată suma de plăceri (cuprinsul vieţei) pe care suntem capabili a le gusta, şi formînd pentru nedreptăţiţi numărul şi puterea fizică, ar fi posibil ca prin o egală împărţire a averilor fiecare din locuitorii pămîntului să împărtăşească în această viaţă, singura care esistă în genere, plăcerile pe cari le oferă raportul liber şi nelimitat între om şi natură. 
În fine, negarea interesului individual, adică generalizarea şi egalitatea lui, aduce cu sine negarea intereselor naţionale, desfiinţarea statelor, unirea omenirei în cele mai mari părţi constitutive posibile. Idealele rămîn a fi: o turmă ş-un păstor şi egalitate economică. 
Cum am văzut, ideile comunistice nu sunt dependente de voinţa oamenilor. Ele sunt rezultatul a unei prea mari înmulţiri a populaţiei şi a coliziunii acesteia cu trebuinţa mijloacelor de esistenţă. 
E însă ultima consecinţă a cugetării umanitare. 
a) Cristos. La-o-tse. Plato. Murmonii

412

{EminescuOpXV 413}

ad a) Beligiunea creştină după esenţa evangelicilor [; ] după primul trai al comunelor creştine era comunismul bazat pe egalitate economică şi pe iubire reciprocă. Istoria creştinismului e istoria falsificării sale de cătră organele ce-l reprezintau. Influinţele germanice l-au prefăcut într-o religie de caste asemenea celei a egiptenilor şi a inzilor, într-o osificare a unei stări sociale contradictorii esenţei creştinismului. Mai liberală, cu toate astea cu mult modificată de cătră instituţiunile romane, a fost ritul oriental. Greşala (şi poate interesul material al preoţimei) creştinismului a fost silinţa de-a creştina pe cei bogaţi şi mari. Fiind religia creştină aşa cum ea era, trebuia, pentru a fi primită de clasele superioare, ca să facă concesiuni. Prin asta ea în//cetează de-a fi creştina. De-aci se-ncepe falsificarea ei şi prefacerea într-o religie, care, ca toate cele orientale, n-a fost decît înrădăcinarea subiectivă a unei stări sociale date şi credinţa cumcă D-zeu a lăsat teleologic ca toată împărţirea lucrurilor şi a oamenilor să fie aşa cum este (goettliche Ordnung). 
Comunismul, în forma în care ne apare azi, e negarea a tot ce esistă în societatea de azi şi (consecuent) cu drept cuvînt. 
Artele sunt cristalizarea frumoasă a unor raporturi esistente. Cu încetarea acestora, ele devin neînţelese. 
Jurisprudenţa - osificarea şi susţinerea raporturilor de interes reciproc. Cu încetarea acesteia, încetează şi el. 
Filozofia (practică) a fost sofistica prin care s-a încercat a se da o bază ştiinţifică, subiectivă credinţii de ordine divină infiltrate prin religie în sufletele omeneşti - cu încetarea raţiunii acestor credinţe, încetează ea în partea ei practică. // În cea teoretică ea-i desfiinţată prin esperienţele sigure ale ştiinţei naturale. 
Virtutea nefiind alta decît formularea pe baze subiective a unei stări date de lucruri, fundamentul etic al dreptului şi legilor pozitive, aceste din urmă nefiind iar alta decît garantarea reciprocă a intereselor individuale, cu încetarea cestor din urmă a încetat şi virtutea de-a mai fi. Ea-i indiferentă, căci e imposibilă - [î]i lipseşte tocmai antiteza ei pentru ca să poată esista viciul şi crima, răul. 
Astfel bine şi rău nu esistă, dacă nu esistă obiectul pe care ele să-l respecte sau atace: interesul individual. 
Muzica - Dacă comunarzii n-au avut simţ pentru muzică clasică e natural. Această muzică era făcută pentru urechile unor clase cari se identificase cu arta. Era o identitate secretă între urechea lor şi muzica numită de ei clasică. Nu aşa comunarzii. 

["ETICA LUI HERBART... "]

2257

Etica de Herbart. Herbart reduce principiile lui de etică la condiţiunile de plăcut sau neplăcut al simţurilor. Însă e cunoscut că acest plăcut ori neplăcut e o afectare a simţurilor noastre atît de relative, de preocupate, de vizionare. Dovadă e că pentru ochiul nepreocupat al ştiinţei nu esistă nici plăcut, nici neplăcut. Va să zică plăcut sau neplăcut e un accidens şi nu un essentialis. Ştiinţa, care dezvaţă ochiul de-a privi lucrurile fals şi după părere, ci după fiinţa lor internă, necolorată de natura simţurilor noastre, ştiinţa nici nu aprobă, nici nu dezaprobă, ea pricepe. Şi, într-adevăr, dacă cugetăm că individul nu-i de vină nici că voieşte rău[l], nici că-l face, dacă privim fapta dezaprobată nu subiectiv, ci obiectiv, în sensul ei cauzal, cu evidenţa că a trebuit să se-ntîmple astfel cum s-a întîmplat, atunci vedem ce absurditate e de-a reduce principiile de morală la această hazardoasă şi relativă simţire. Una din două: sau omul are răul ce-l comite în caracterul apropriat prin educaţiune - şi atunci nu-i de vină el, ci cei ce l-au crescut; sau răutatea îi e dată în condiţiunile fiziologice şi fiziognomice ale esistenţei sale - şi atunci nu-i de vină el, ci-i natura care l-a făcut să se conceapă astfel în pîntecele mamei. Ce e mare place pe lîngă ce e mic, se zice. Dar ce e mare? Este ceva absolut mare? Sau mărimea nu-i decît o creaţiune, e compararea dintre măsura noastră mărginită şi obiectele prezentate de natură*. Dacă am fi cu mult mai mici, atunci ceea ce ni se pare azi mic ni s-ar părea atunci foarte mare. Ştiinţa ne dezbracă şi de asta cînd ne arată

413

{EminescuOpXV 414}

relativitatea măsurăturei noastre. În fine e moral pentru că place - dar ar trebui să placă pentru că e moral

["IPOTEZA, O PRESUPUNERE... "]

2287

Ipoteza, o presupunere din care se trag urmări. Procesul prin care ajungem la formarea ipotezelor este interesant pentru logica concretă... Mai ales trebuie să intrăm în cercetare, pentru că ea este tratată ca ceva nesigur şi problematic. E drept cumcă este un daca. Trebuie distins între ipoteze provizorii şi definitive. Ip[otezele] provizorii sunt numai spre a fi *** sau spre a deveni definitive. Cît de frivol s-a tratat vorba ip[oteză] este dovadă că s-a vorbit pînă azi despre o ipoteză copernicană. Duhamel. 

["MEMORIA... "]

2287

Memoria e o stare spontană a conştiinţei de sine şi geneză. Puterea ei se bazează pe interes. Memoria, o stare şi o putere. 
Conştiinţa de sine reprezintă ceea ce nu poate fi derivat [din altceva], dar [care] cuprinde totul. Încununarea. O continuă ştiinţă despre existenţa noastră. 

Gîndire - Interiorizare a exteriorului. 

Există lucruri create pentru noi pe care, eu toate acestea, nu le putem cunoaşte. 

Vîrsta - sex - individualitate - ]2

Ce este interesul? 

Impulsuri. A organiza aceste impulsuri - independente - o conformare organizată la ţel Somnambulismul *** delir, ***. Limbi străine. 

Iubire

Memorie - o însuşire a nervilor umani. 
Lemn - violină. 

Conştiinţă - o soră a memoriei - baza nu este memorie; 
Simţirea - aceeaşi. 
Ne amintim cu ajutorul simţirii şi reproducem cu ajutorul intelectului. 

Amintirea este identitate cu sine însuşi. 
Viclenie şi prostie. Spirit şi vorbă de duh. Agerime a înţelegerii. 

 ["HELVETIUS. DE L'ESPRIT... "]

2290

Helvetius. De l'esprit. David A. 1758 Pornirea vădită de a reduce totul la materie şi la întîmplătoarea dezvoltare a diferitelor forme a ei. Materia creatoarea tuturor lucrurilor. 
Cuget, închipuire, aducere aminte - simţiri. Judecata: binominium a două simţiri. 

["NUMELE LISTELOR DINASTIILOR"]

2257

În genere numele listelor dinastiilor coincid. A doua ş-a treia dinastie - de la aceştia asemenea numai numele. 
A doua dinastie a durat 302. 
1) Boitos - 33 ani - sub el fură înghiţiţi [de pămînt] mulţi oameni la Bubastis (zace-n Deltă, cam unde este canalul). 
2) Calecheos - 39 ani - onorarea lui Apis, Mneuis şi a ţapului. Reşedea în Memphis. Mormintele Apis-ilor - merg pîn la Amenopis [Amenophis] al III. Cultul era mult mai vechi şi-l găsim pomenit în inscripţiile vechiului imperiu. Mneu[i]s (bou alb) închinat [la] Heliopolis, închinat soarelui, mormîntul se pare a fi aproape de Memfis [Memphis]. Ţapul mendezic (Pan al grecilor). În Egipt sunt doi Pan. Itifalicul berbece, apoi Herodot vorbeşte de un Pan în forma de ţap (cult de animal exercitat într-un oraş al Deltei). În monumente însă nu se găseşte. De aceea, îndoială asupra Deltei. Monumentele din Ţara de Jos sunt mai multe decît din Deltă. Sub C. se introduce acest cult. Dovedeşte ce devreme se introduce cultul animalelor. Animalele serveau numai de simbole ale d[umne]zeirii. 
3) Binotris - 47 ani de guvern. (Malthus) [Manethon]. Sub el femeile deveniră capabile de a eredita tronul, fără ocazie. Abia la sfîrşitul din[astiei] VI vine o femeie ca regentă a Egiptului. Aceasta în urmă se ridică, căci, deşi în noul imperiu puteau domni factic, totuşi guvernul era ilegitim sau puteau guverna în locul unui rege minorean (a 18 din[astie] Gunth * Amon). 
4) Tlas 17 ani, 5) Senethes (Sethenes [la] Malt[us]) 41 ani, 6) Chaetes 17 ani, 7) Nephercheres 25 ani, 8) Sesochris 48 ani - sub acesta Nilul a purtat 11 zile miere pe el (Eusebius: că S[esochris] a fost Sesostris şi i se atribuie statură naltă - 5 coţi 3 palme. Este un tîrziu adaos. Se găsesc la estractori asemenea). Ra Sesostris (după Herodot), rege renumit, cu războaie mari. Acest nume a fost citat la Malthus. Nu se găsea la el astfel şi fu atribuit acestui omonim. 
Însă * se găsesc încă doi ce se aseamănă în nume. Apoi adevăratul Sesostris (Ramses al II). În privinţa acelei nălţimi, are o lature interesantă. Originală din Herodot. El văzu pe dramul din Ephesus la Phokaea o stîncă săpată şi o crezu de nălţimea lui Sesostris. 
Cheneres 30 Dinastia se-nchide. Dacă comparăm numele cu cele monumentale, este armonie. Boitos (Avitos Betis Boito Zauzo) Nuter Beu (al 3-lea reg[e] care se cheamă Binostris, pe monum. Benutru. În papyrus din Turin, Benu. 

{EminescuOpXV 485}

[... ]
4) Tlas (la Malt[us] hieroglific se scrie Nas - însemnează limbă coptic[ă] T-Las. 
5) Corespunde cu monumentele Setenes - trebuie Senetes Sont - Sonta (hier[oglific]). 
6) Chaetes [Chaires], nu vine Nofricara. Aici Maltus [Manethon] are un nume mai mult. Dar e neverosimil. Cheres poate fi o repetiţie a părţii [a] 2-a a lui Nefercheres 17 ani i se dă lui. E o necoincidenţă între Sachara şi papyrus. Soka. Un nume duplu capătă un adaos. Listele dau însă numai unul. Apoi urmează în papyrus nume ce nu le întîlnim, Tefa Ku-tefa. Apoi... Bepti, - Befti. În Abytos Chechi. La finele dinastiei vine Nepoha - (Cheneres). Cumcă se schimbă dinastia e dovadă că-n papyrus e cu roşu scris numele următor. Un asemenea raport 

[A] 3[-a] dinastie 9 memfiţi

1) Necherophes. 28. Libi[eni]i căzuse de la el, dar, de frica unui fenomen lunar, au revenit la domnia lui. 
2) Tosortos [Tosorthos] - 29 ani. Au dezvoltat medicina. A învăţat arhitectura cu pietre cizelate. S-au ocupat cu dezvoltarea scrisorii. Trebuie să fi fost o scară însemnată în arhitectură. Însă poate că a dezvoltat tecnica arhitecturii (An. Tarquinius Priscus), fiindcă [faptul că, ] în a patra dinastie] găsim arhitectura grandioasă dovedeşte că arhitectura] e mai veche. În a patra găsim scrisoarea pe deplin dezvoltată. Trebuie să fi fost o eluziune în dezvoltarea scrisorii. 

8) Sephuris 30. Nu ni se spune, însă putem presupune cumcă a zidit o piramidă din Dascho. A domnit mult. 
 

Într-a treia dinastie, pe mai multe monumente numele prime ale dinastiei] lipsesc (adică în Papyrus precum în Abydos). Eratostenes, care, mai tîrziu ca Maltus [Manethou], a scris o listă a vechilor regi a Egiptului după porunca Ptolomeilor, nu are nici un nume din a tria dinastie. Bunsen o presupunea sincronistă. Însă asta pare a fi corect. A doua dinastie a domnit sincronist cu a treia. Ea începu puţin mai nainte, de aceea ce întîi vine scrisă întîi, însă după cel întîi - sincronistic. Explicare: Eratostenes, o lasă, monumentele nu coincid, apoi la Maltus. Amîndouă din[astiile] se sfîrşesc deodată. A treia numai a domnit mai puţin. Amîndouă se desfăcură şi trecură într-a patra. Lista lui Malthus corijă, prost. Maltus se poate corige numai prin contemporani. Monumentele s-a[u] scris mai tîrziu. Deja prin timp determinat la critică. Prin toate se vedea că el e un cap critic pentru timpul său şi consciu. 
[A] 4[-a] din[astie] Cu a patra încep monumentele. Suntem la finea primei epoce a istoriei Egipetului. Nu avem documente afară doar de o piramidă. Aceste prime dinastii, cari avură lungimea a două, căci a 2[-a] ş-a treia domniră sincronistic. Menes, Memphis, Bubastis. Menes făcu o asemenea [piramidă] în Libia. Arhitectura, scrisoarea, minuni. Trebuie să fie aceste scrieri foarte vechi. Trebuie ca să-şi fi luat izvoarele din arhivele oraşelor Deltei. 
După a 3-a dinastie tace Malthus. Acuma însă încep monumentele. 
A 4[a] dinastie se numeşte memfiatică, căci a răsărit în Memphis. 
A 4[-a] din[astie] 
Snafu - e prost pus în din[astie] precedentă. Domni 29 ani; dacă corespunde numelui, atunci avem de la el un număr mare de monumente. Posedăm aici în Berlin o cameră mormîntală. Ieroglifatele sunt chiar între cele mai vechi monumente în stil arhaistic. Ea aparţinea unui amploaiat care avea privighere asupra palatului. Deşi greoaie, totuşi ieroglifele cu mare caracteristică. Mai sunt: o altă cameră mormîntală, table din vremea lui. Stilul cu mare naturalism pe statue. Fardurile * naturale * se arătau vorbitoare, ochi vii. 
2 rege. Sufis 36 ani de guvern. Huifu pe monumente. Este Cheops a lui Herodot. A zidit cea mai naltă piramidă, în apropiere de Gisch. În mărimea lor cumplită şi-n tehnică. Piramida lui Cheops 450 pic[ioare] naltă, latura jos 180 pic[ioare]. Cei vechi (Herodot) vorbesc de ea şi e numită cea mai naltă. // Herodot zice că ar fi 1000 ani nainte de el, alţii zic că

485

{EminescuOpXV 486}

300 ani. 3400 ani nainte [de] Cr. În vremea grecilor trebuie să fi fost piramide mai vechi. De la acest Cheops (Chembes ) Maltus zice că a domnit 63 ani. A fost dispreţuitor al zeilor, a scris apoi o carte sfîntă (Manethou]) M: a găsit cărţi din vremea lui Cheops. Deja în Egipetul vechi se vorbea că Cheops ar fi lăsat scripte. După un plan vechi s-a zidit templul, după o scrisoare pe o piele de animal din timpul lui Cheops. S-ar fi găsit într-un mur din vremea lui Chios*. Cartea morţilor: în temple cu mult mai vechi, în locuri *** se găsesc scripte. Her[odot] narează de răutatea lui Cheops cumcă a închis templele ş-a cerut de la popoare iobăgie pentru zidirea piramidelor. Apăsarea - poate legendă. Pe vremea lui Cheops stare înflorită. Împrejurul mormîntului lui Cheops morminte private. Afară de asta e puţin din vremea aceea (un inel de argint, dar foarte modern). 
Inscripţii: pe drumuri stîncoase de Abdiramas*. Stînci cu inscripţii ce ajung pîn la vremea lui Huifu. Pe aceste stînci se găsesc încă Hun Huifu. Pare a fi o variantă a numelui. însă numele de botez e acelaşi], prin urmare nu era frate. Pe listele monumentale în Abydos şi Saccarra găsim după Chiufu Tete-fra - sau Fra-tete. Acesta lipseşte în listele lui Maltus, căci nemijlocit în urma lui un alt rege Chiefra (Şafra, Safris sau Sofris apoi Sufis. Între Hiufu şi Hrifra pe listele monumentale un nume. Huifu 63 - fiul 76 ani. Tete-fra este între aceşti doi, deci trebuie poate c-a fi stat în relaţii frăţeşti cu tatăl, dar, fiind ilegitim, a fost poate lăsat din liste. 
După Chiefra urmează la Manethou] Mencheres (Moscheres). H. Myclierinos. Mencherinos, mon[umente] Manhaura. //În apropierea marelui sfinx un monument, mormînt, statuă, ce-l reprezentau pe Chefre. Sunt din material scump, o piatră cristalizată. În muzeu este portretul lui. Pe această statuă se găseau numirile complecte ale regelui. Aceste nume (pronume) făceau interesul nomenclaturei. 

CULTIVAREA ARTISTICĂ ŞI A CIVILIZAŢIUNEI ÎN GENERE

2287

Arhitectură, sculptură şi pictură. În morminte găsim scene din viaţa egipteană în colori. Acestea dispar din ce în ce, colorile se efasează. Bem-Hassan. Vorbim acuma despre a 4[-a] şi [a] 5[-a] dinastie manitonică. 
Egiptenii aveau puţine colori precise, deci le puneau pe toate - dar ştiau a le pune astfel încît raportul lor e frumos. Pe un grund roşietic sau suriu. Făceau o armonie înaintea ochilor. Şi amestec de colori provine însă mai rar. Însă pe consistenţa colorilor dădeau mult, aşa încît pe unde nu venea aer şi străini colorile pînă azi au rămas proaspete. În morminte a aflat şi L[epsius] asemenea colori proaspete, însă umezeala aerului mării discompune varul pe care ele sunt puse, deci cu această pătură dispare şi colorile. Desemnul a fost foarte dezvoltat. 
Scrisoarea hieroglifică. Dacă scrisoarea era gata [putea] fi colorată prin colori naturale. Hieroglifele au propriul ca prin puţine trasuri să conceapă lucrurile în cîteva linii acute foarte caracteristice. Corpul omenesc foarte caracteristic: deci figura o[mului] şi a animalelor într-o mreajă de cuadrate. Maeştrii dăduse modele, meseriaşii în arte se ţineau de determinările propuse în acele cuadrate. Proporţiuni determinate. Corpul omenesc în 6 părţi, cam un picior de lungi. Se numără de la talpă pînă la ceafă (începutul părului). Trebuie să fi avut picioare foarte mari, căci un picior din hieroglif merge tocmai de 6 ori în corp. Dacă voiau a desemna un părete cu figuri se făceau linii, apoi linii din sus în jos, cu puncte roşii, se desemnau proporţiunile. Berl. Museum Grabkammer. 
Figura se zugrăveşte mai întîi cu roşu, apoi c-o linie foarte sigură, neagră, apoi venea maestrul şi se lucrau în bas-relief. Aceste proporţiuni rămaseră neschimbate în vremea întregului imperiu vechi, abia sub din[astia a] 6[-a] se împărţeau aceste părţi în cîte trei subordinate. Scrierea hieroglifică este pe deplin dezvoltată. Găsim scrierea ca în imperiul nou. Caracterul propriu şi principiul scrierei era deja pe deplin dezvoltate. 
Metale (fier chiar ) erau cunoscute. În acele vremi era deja dezvoltarea. 

486

{EminescuOpXV 487}

Zeităţile principale. Vedem continuitatea civilizaţiunei egiptene. Trebuie să ajungă cu mult mai departe decît începuturile cunoscute nouă. Isis, Osiris - Localgott θa. Şi ceilalţi zei, cari aparţin cercurilor inferioare le găsim deja. Dacă găsim mai tîrziu şi alte zeităţi încă, nu e un semn că n-au esistat. Cultul a fost în esenţă din cele mai vechi vremi. 
La perioade mai tîrzii avem a ne ţinea mai mult de schimbări. 
A 5[-a] dinastie. A domnit în Egipetul de Sus deşi a fost memfitică. A 6[-a] din[astie] avu 8 regi cari domniră 198 ani. 
Otoes 30 ani (Găsim Ati pe mon[umente]). El se află în puţine monumente. 
Fiops (Phiops pe nu[me] ) - însă lui L[epsius] i se pare că trebuie scris cu [... ] Acesta urmează ades în mon. celui din urmă din din[astia] din urmă. 
Metuzuphis 7 ani I-em-hotem. 
Fiops mon. Pepi - nordeg. Fefi (Apaenus Poperatostenes). Se zice despre el în estrase că ar fi trăit 100 ani. 
La Eratostenes se-nţelege că viaţa lui, nu domnia. Cu 6 ani a venit pe tron, deci 95 ani. (În Theben a văzut L[epsius] un om de 110 ani; în Orient oamenii devin foarte bătrîni. )
Ce întăreşte istoricitatea este că găsim în Papyrus - Analele din Turin - se găseşte pe fragmente numere de domnire. Pe un fragment se găseşte 90 ani - după el urmează unul cu un an şi în analele manetonice urmează un al 5-lea, un Metorophis cu un an. Aceste două nume rupte or fi fost al 4[-lea] ş-al 5-lea rege din din[astie] manetonică. Acest rege poate fi numit şi din alt punct de vedere. Nu multe, dar totuşi mai multe decît sub alţii. Proprietatea: El mai întîi are două scuturi - Cu dinas[tia] a 6[-a] a domnit o parte din din[astia a] 5[-a] şi şi a 7-a. A şaptea a izvorît din Peti însuşi. El însuşi părea a fi pus sub suzeranitatea sa, rudele sale de regi de sine stătători. Găsim 5 nume ce urmează dupăolaltă (Mernen Rah şi Nophrekahrah cele principale). După aceea urmează a 8-a dinastie. În tabla de la Abydos se află după aceşti 5 regi ce trebuie să-i punem în din[astia a] 5[-a], vin 17 regi fără să-i găsim pe monumente. Din[astia] a 7[-a] ş-a 8-a au fost cum se vede înrudite ş-au purces din Refi. A 7[-a] ş-a 8[-a] în Memfis - a 6[-a] va fi domnit în Egipetul de Sus. Probabil că Pepi la sfîrşitul din[astiei] va fi întrunit Egip[etul] de Jos cu cel de Sus şi de atunci a fi primit două scuturi. Găsim mon[umente] în care el e de două ori, el lîngă sine însuşi. Într-un esempl[ar] corona Egip[etului] de Sus - pe cealaltă a Egip[etului] de Jos. 
După acesta Mesiophis cu un an - apoi se-ncheie din[astia] cu regina Mitokris cu 12 ani. Poziţie ciudată. Se zice: cea mai frumoasă din femeile vremei ei. 
(M. a fost în a 26 din. femeia lui Psammatich al 2-lea. [... ] Reg[ele] Psamm[etich] II a făcut un preţios mormînt acestei regine. De aceea s-au făcut aceste schimbări. ) E ciudat că acest nume se repetă atît de tîrziu. Găsim înclinarea de a împrospăta numiri vechi şi renumite. 

{EminescuOpXV 489}

{EminescuOpXV 491}

{EminescuOpXV 493}

{EminescuOpXV 496}

{EminescuOpXV 551}

{EminescuOpXV 552}

Numirile animalelor

1) Unele sunt mobilie:  
2) Sau pentru fem. e alt cuvînt:  
3) Altele sînt comune şi se pot întrebuinţa şi masc., şi fem.:  
4) Altele au pentru amîndouă genurile un singur şi neschimbat gen gramatic. Se numesc epicoena:  

{EminescuOpXV 553}

Coniugaţia verbului sum 
[... ]

{EminescuOpXV 554}

{EminescuOpXV 555}

{EminescuOpXV 556}

{EminescuOpXV 557}

[EFTIMIE MURGU, CURS DE FILOZOFIE ŢINUT LA ACADEMIA MIHĂILEANĂ, 1834-1835, 1835-1836]

2258

[Despre puterea cugetărei în genere]

Iară, aceea ce se cugetă, se numeşte obiectul cugetărei. 
Precum obiectul cugetărei sau este cu putinţă, adică aşa fel care în aieve nu este de faţă, ci totuşi poate fi sau aievnic, adică aşa fel care în fapt este de faţă, aşa şi cugetarea sau este despre materie cu putinţă (problematică) sau aievnică (asertorie). Adică cînd cugetăm despre un lucru care este numai cu putinţă, atuncea cugetarea noastră este problematică, iară cugetînd despre un obiect ce este de faţă avem cugetarea aievnică sau asertorie aşa pentru exemplu: cugetînd cu un veşmînt preţios, pe care nu-l am, însă pot să-l am, cugetarea mea este problematică; iar cugetînd un ceasornic pe care-l am în faptă, cugetarea mea este aievnică. 
Cînd cugetăm noi despre un obiect, care este în faptă de faţă şi ne înfăţoşăm nouă vreo notă din acelaşi obiect, sau giudecăm cumcă această notă ar putea să lipsească din acest obiect, sau din contră cumcă n-ar putea lipsi, în cazul cel dentîi cugetarea noastră este întîmplătoare (contingens) sau despre materie întîmplătoare; iar în cazul cel din urmă cugetarea noastră este neapărată (necessaria) sau despre materie neapărată, pentru exemplu: 
Cînd cugetăm un om învăţat, această notă, învăţătura, fiindcă poate să lipsască din om, cugetarea mea este întîmplătoare, din contra cugetînd eu pre un om ca pre un animal cu minte, fiindcă aceste două note animal şi mintea nu pot lipsi din om, cugetarea mea este neapărată. 

563

{EminescuOpXV 564}

Despre cele mai înalte legi ale cugetărei

Regula în genere este aceea ce ne spune ce şi cum trebuie să lucrăm sau trebuie să lăsăm; pentru exemplu această spunere: întrebuinţează mîncare şi beutură cu măsură, este regulă. Regula care este neapărată şi universală adică, care, fără deosebire, se întinde spre toţi, se numeşte lege. De exemplu: această regulă: dă fieşcăruia ce e al lui - este lege. Acele legi cărora se supun toate celelalte se numesc legi mai înalte. Deci legile cele mai înalte ale cugetărei sunt acele reguli cărora neapărat şi îndeobşte trebuie să le urmeze mintea în cugetare, însă fiindcă toată cugetarea este sau problematică sau aievnică şi cea aievnică iar sau întîmplătoare sau neapărată, pentru fieşcare din aceste trebuie să fie niscaiva legi mai înalte. 

Despre legile cugetărei cei problematice

Aceea ce voim să cugetăm trebuie să fie cu putinţă de a se cugeta; iară ca să fie cu putinţă de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuşi, pentru că aceea ce nu se nărăveşte cu sine însuşi nu poate prinde loc în cungiura înfăţoşărilor şi cunoaşterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi fiinţă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o nefiinţă logică (nonens logicum); - adică vrînd noi a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate cugeta, iară apoi supuindu-l minţii noastre, adică vrînd în faptă a ni-l înfăţoşa, atuncea sau aflăm cumcă într-adevăr se poate cugeta şi cunoaştem acest lucru ca pre o adevărată fiinţă logică, sau găsim, din contră, cumcă nu se poate cugeta şi aşa apoi îl numim nefiinţă logică sau nimic; şi aşa nimic în înţelesul logic va să însemneze aceea ce nu se poate necidecît cugeta. 
Prin cuvintele nefiinţă sau nimic ne obicinuim adeseori a însemna aceea ce numai nu se găseşte înăuntrul lucrurilor celor aievnice. Pentru exemplu: o curte în aer, un munte de aur. Dar însă noi vom întrebuinţa ceva şi nimic în două înţelesuri; adică înţelesul logic, încît privesc numai spre cungiura cugetărei (fiinţei în cuget), şi iarăşi în înţelesul aievnic, încît privesc spre cungiura fiinţei de faţă (a fiinţei din afară de cuget). Amîndouă aceste cungiure sunt în aşa raport cătreolaltă, cît cungiura fiinţei cei aieve se poate privi ca o parte din cungiura celei logice. Pentru că acele ce sunt în cungiura fiinţei în aieve trebuiesc neapărat să se găsească şi în cungiura cugetărei, // iară acele ce găsim în sfera cugetărei pentru aceea nu le punem încă în sfera celor ce sunt în aieve. Aşadar ceva sau un ce logic este aceea ce se află în sfera acelor ce se pot cugeta; aceea ce nu se află în această sferă se numeşte un nimic în privinţa logică, iară ceva în privire aievnică este aceea ce se găseşte în sfera acelor ce sunt aievea; ce e din contra se numeşte un nimic în privirea aievnică. 
Cînd cugetăm noi ceva, cugetarea noastră se urmează prin mijlocirea unor înfăţoşări, prin care deosebim noi acest obiect al cugetărei de cătră alte obiecte ale aceleiaşi cugetări. Aceste înfăţoşări se numesc note, semne sau hotărîri (determinări) ale obiectului şi alcătuiesc împreună conceptul obiectului. 
Sunt unele note cari nu se suferă una pe alta şi pentru aceea nu se pot uni laolaltă ca împreună să poată alcătui un concept al vreunui lucru. Aceste note se numesc împoncişate, contraluptătoare sau contrazicătoare, iară altele sunt cari se suferă una pre alta şi pentru aceea se pot uni într-o înfăţoşare, şi aceste se numesc note împreună-sunătoare. Acum fiindcă noi orice cugetăm cugetăm numai pin o unire laolaltă a notelor, de aci se iveşte această lege: notele împoncişate nu se pot împreuna într-o cugetare. De exemplu: nu pot să cuget pre un om de cinste care să fie totodată şi mincinos sau un cerc care să fie totodată şi pătrat. Adevărul acestei legi se dovedeşte pin conştiinţa noastră cea dinlăuntru, căci vrînd mintea noastră a lucra împrotiva acestei legi, stă în loc şi sîmpte neputinţă. Această lege stabileşte neclătite hotară pentru acele ce se pot cugeta şi aşa // ni lămureşte cungiura fiinţelor logice şi această lege se numeşte principiul contrazicerei: principium contradictionis. După glasul acestui principiu, un lucru ale căruia note nu se nărăvesc laolaltă este logiceşte cu neputinţă, este un nimic logic. 
Principiul contrazicerei s-au obicinuit a se închipui de filozofi prin această spunere: cu neputinţă este ca un lucru totdeodată să şi fie şi să şi nu fie. Însă această spunere n-are temei; căci multe sunt cari se pot cugeta si pentru aceea totuşi nu sunt în aievea de faţă, pentru exemplu o curte în aer; aşadar acest lucru fiind în cuget însă nefiind de faţă poate totdeodată şi a fi şi [a] nu fi. Deci mai bine se poate spune acel principiu cumcă: cu neputinţă este ca un lucru tot în aceeaşi privire totdeodată să şi fie şi să şi nu fie. 
Acum fiindcă prin note împoncişate nu e putinţă de a cugeta ceva pentru că, neputîndu-se ele nărăvi laolaltă, nu se pot nicidecum împreuna într-o înfăţoşare sau unitate a conştiinţei, urmează cumcă din contra, acele note, care se nărăvesc laolaltă, se pot împreuna într-o

564

{EminescuOpXV 565}

unire a conştiinţei şi aceea ce avem să cugetăm, numai prin note împreună sunătoare putem cugeta. Legea aceasta se numeşte principiul unirei: principium consensus. Principiul unirei nu se deosebeşte altmintrelea de pricipiul contrazicerei, decît că principiul contrazicerei se răspunde cu tăgăduirea, iară acel a unirei cu aşezarea sau afirmarea. 
Kant în Critica socotinţei curate, cu următoarele cuvinte închipuieşte principiul contrazicerei: Nu se cuvine subiectului acel predicat care i se împrotiveşte. Însă această formulă a lui Kant // nu lămureşte în deplin natura principiului contrazicerei; pentru că poate fi ca predicatul cel ce acum se împrotiveşte subiectului altă dată să i se cuvină şi fiindcă, după spusa lui Kant, nu se cuvine subiectului acel predicat ce nu se nărăveşte cu dînsul, din contra ar urma cumcă predicatul cel ce nu i se împrotiveşte i s-ar cuveni; însă cîte predicaturi sunt care nu i se împrotivesc şi pentru aceea totuşi nu li se cuvin. 

Despre legile cugetărei cei neapărate

Fiindcă tot-obiectului care se poate cugeta se cuvin atare forme cari se numesc şi hotărîrile dînsului, şi [e] chiar cu neputinţă ca vreo hotărîre în acelaşi moment al cugetărei obiectului să se şi cuvină şi să nu i se cuvină, fireşte urmează cumcă din două hotărîri împoncişate numai una se poate însuşi obiectului cugetărei. De aci se naşte ca şi o universală lege a cugetărei, adecă aceasta: dintre hotărîri împoncişate numai una putem să punem şi punînd pe una trebuie să ridicăm pe cealaltă. Această lege se poate numi principiul contrapunerei (principium oppositionis). 
Deşi este adevărat cumcă din două note împoncişate numai una se poate însuşi obiectului logicei; totuşi de aci nu urmează cumcă fieşcărui obiect neapărat ar trebui să i se însuşească una din oricare două note împoncişate, căci noi lesne am putea să lăsăm obiectul în oarecare privire nehotărît, pentru exemplu: de este oarecareva om bogat, învăţat ş. a., atuncea numai cînd are un obiect îndeplin să se hotărască, nu este cu putinţă ca aceluiaşi obiect vreo notă nici să i se cuvină, nici să nu i se cuvină. Căci atuncea ar rămînea obiectul în oricare privire încă nehotărît, ceea ce se împrotiveşte cerutei îndeplin hotărîri. Deci lege este: a fieşcărui obiect ce se cugetă ca un deplin hotărît fieşcare hotărîre cu putinţă sau să i se cuvină sau să nu i se cuvină. Această lege care urmează din principiul contrapunerei se numeşte principiul // îndeplinei hotărîri (principium determinationis omnimodae) sau principiul scoaterei terminului celui de mijloc sau celui al treilea (principium exclusi medii sau tertii scilicet inter duo contradictoria). 

Despre legile cugetărei celei întîmplătoare

Fiindcă în toată întîmplarea cînd are să se cugete ceva ca îndeplin hotărît, una dintre hotărîrile cele împoncişate trebuie să se pună, iară în sine privindu-se toată hotărîrea poate să se pună: subiectul cugetătoriu n-ar putea nimic să pună, de n-ar fi ceva prin ce s-ar porni el spre a pune una sau alta. Acel ce pornitoriu are să meargă-nnainte şi cu el să se lege aceea ce are să se pună. Aceea ce s-au pus înainte şi se porneşte ca să punem ceva se numeşte temei logic (ratio logica); iară aceea ce, în puterea acestui temei, are să se pună şi ca[re] şi atîrnă de la dînsul se numeşte urmarea logică (consecutio logica). Deci mintea noastră din fire este pornită pentru a împreuna-cugeta acele ce sunt laolaltă în raport de temei şi urmare. De aci urmează această lege a cugetărei: nu pune nimic fără de temei; adică, orice voieşti să pui, priveşte aceasta ca pe o urmare şi o leagă împreună cu un ce mai dinainte, care să-i fie în chip de temei. Această lege se numeşte principiul împreună-legărei (principium conjunctionis). 
În urmarea acestui principiu, de cîte ori însuşim sau tăgăduim noi vreunui obiect logic vreo notă, trebuie să fie un ce din care să se poată cunoaşte pentru ce are să i se însuşească sau să i se tăgăduiască aceeaşi notă. Pentru exemplu: cugetînd cu despre Petru şi înfăţoşîndu-mi-l eu ca pre un om bogat, trebuie să fie oarece la mijloc, de unde să se înţeleagă pentru ce este Petru bogat... pentru că, de es., au găsit o comoară... această comoară găsită este temeiul bogăţiei lui Petru, iară bogăţia este urmarea care fireşte este împreună-legată cu găsirea unei comori... Pentru aceea au şi obicinuit filozofii a numi acel princip a împreună-legărei principiul temeiului de agiuns (principium rationis sufficientis) şi pre acest princip îl închipuiesc // ei cu următoarele cuvinte: nimic este fără temei de agiuns - Nihil est sine ratione sufficiente. 
Însă numirea acestui principiu, precum şi formula prin care se închipuieşte, nu este potrivită, căci sunt aşa temeiuri cari, în sine privite, nu sunt de ajuns, ci totuşi ne slujesc spre cugetare. Cînd adică socotim noi ceva a fi asemenea adevărului, noi aceasta cugetăm, 

565

{EminescuOpXV 566}

fiindcă avem temeiuri pentru această cugetare. Însă totdeodată simţim cumcă aceste temeiuri, deşi în sine şi pentru sine sunt adevărate, totuşi nu sunt de ajuns ca să ni aducă o învingere deplină şi lămurită şi pentru aceasta socotim noi aceea ce-am cugetat prin mijlocirea aşa unor temeiuri numai ca pre un ce asemenea adevărului. Deci daca tot aceea ce are să se cugete trebuie să aibă temei de agiuns, atunci, fără îndoială, ar trebui să lipsească din şirul cugetărilor noastre o clasă întreagă, adică tot aceea ce este numai asemenea adevărului. Pentru aceea mai potrivit se poate închipui acel principiu prin următoarele cuvinte: tot ce se cugetă are temeiul său; căci în această formulă îndepărtîndu-se cuvîntul îndeajuns, ce cuprinde şi cungiura acelor ce sunt numai asemenea adevărului, cari după formula cea dentîi, nicidecît nu s-ar putea cugeta. Şi numai aşa închipuindu-se acel principiu al împreună-legărei se poate numi lege universală a cugetărei. 
Cînd cunoaştem noi nemijlocit împreună-legarea sau încopcierea a două concepturi, atunci n-avem nevoie de-un atare deosebit temei spre a împreună-lega aceste concepturi, pentru că temeiul lor zace într-însele. Pentru exemplu cînd zic: Dumnezeu este o fiinţă nemărginită. Însă cînd nu cunoaştem noi nemijlocit împreună-legarea aşa unor concepturi, atuncea spre a le putea încopcie pre aceste laolaltă, ni este de trebuinţă un temei, care să fie deosebit de dînsele. Acest temei necunoscut x are să se cugete din afară, din acele concepturi pre carile le putem însemna cu a şi b şi pre carile vrem a le împreună-lega. Însă temeiul x are să fie în oareşcare privire cu a şi cu b, în vreo împreună-glăsuire sau legătură. Atunci cumpănim x cu a şi cu b şi fiindcă // aflăm că fieşcare dintr-aceste concepturi se potriveşte şi este într-o încopciere cu y, de aceea cu drept încheiem cumcă a şi b şi între sine se nărăvesc şi sunt într-o împreună-legare, că chiar pentru aceea că amîndouă se potrivesc şi sunt încopciete cu x au oarece de obşte între sine, în privire cătră care şi însele acele concepturi au să se nărăvească şi să fie încopciete. Deci de aş vrea sau să afirmez cumcă a, şi b n-au nici într-o privire vro asămănare şi totuşi aş îngădui cumcă amîndouă au în privire cătră un ce de obşte, atuncea mi-aş contrazice mie însumi. Această formulă, ca şi o lege, se poate spune cu următoarele cuvinte: două concepturi cari se potrivesc cu al treilea, se potrivesc şi între sine, sau cele ce se unesc cu al treilea, se unesc şi între sine (consentienti entra uni tertio, consentuit inter se) şi această spunere ca şi o lege a cugetărei se poate numi principiul încopcierei mijlocite sau principiul ecualităţii cei relative. 
Aceste sunt legile şi principiile cugetărei celei mai înnalte şi din aceste învăţăm, cumcă atuncea numai vom cugeta drept, cînd nu vom pune nimic ce este contrazicătoriu; cînd în tot acelaşi act al cugetărei din două note împoncişate vom pune numai una şi vom lega laolaltă aceea ce vrem să punem după raportul temeiului şi a urmărei. Din neîncetată punere, contrapunere şi încopciere se nasc toate şirurile cugetării pentru că numai aceste trei lucrări se repetă de-a pururea în cugetare şi se pot repeta fără contenire. 
Însă fiindcă punerea şi contrapunerea sunt numai părţi ale contrazicerei şi legea încopcierei ne arată o urmare necoruptă, acele trei lucrări se pot reduce la conceptul contrazicerei şi a urmărei ne-ntrerupte sau consecuenţa. Deci îndepărtarea contrazicerei şi consecuenţei sunt cele de obşte criterii ale adevărului; căci prin aceste se poate judeca unirea şi încopcierea cugetărilor noastre fără de cari nu-i adevăr. Adevărul adecă nu este alta decît împreună-glăsuirea înfăţoşărilor şi cunoaşterilor noastre cu legile, - atuncea se numeşte adevăr formal; iară de se naşte din cuviinţa lor cu legile cele materiale ale cugetărei se va numi adevăr material sau metafizic. Adevărul logic aşadar nu se poate altmintrelea judeca decît prin aceea, cînd cercetăm noi la tot şirul cugetărilor noastre dacă au urmat punerea, contrapunerea // şi încopcierea întocmai după aşezatele principiă; adică de este fără contrazicere şi consecuente. În acest caz sunt cugetările noastre în privirea cătră forma sa adevărată. Cu adevărat că numai după adevărul formal nu se poate face oblu încheiere cătră adevărul cel material. Dar însă şi aceea este ştiut cumcă cugetările cari după materia lor aşa sunt alcătuite, cît se împrotivesc legilor cugetărei fără de contraziceri şi neconsecuenţe nu se pot părechia laolaltă, nu pot fi adevărate nici în privirea materiei lor. 

Despre cele mai de frunte lucrări ale minţii

Fiindcă mintea în înţelesul cel strîns luată ca o putere a cugetărei, mai cu samă în trei chipuri, îşi împlineşte lucrarea sa, adică sau cumpăneşte laolaltă înfăţoşări nemijlocite ale simţirilor şi cuprinde notele acestora cele comune într-o înfăţoşare universală, adică cuprinde (concipit) - de unde se nasc concepturi; sau hotărăşte înfăţoşările mijlocite una prin alta, şi de nou le leagă laolaltă, adecă judecă de unde purced judeţele sau scoate adevărul sau minciună a unui sau a mai multor giudeţuri dintr-unul sau mai multe judeţuri, adecă socoate, de unde se nasc socoatele - deci precum de trei feliuri este lucrarea minţii, aşa şi mintea

566

{EminescuOpXV 567}

cu trei numiri se deosebeşte, - adică cînd face concepturi se numeşte înţelegere mai pe strîns, cînd judecă se numeşte putinţa judecărei şi, mai pe urmă, cînd socoate, se numeşte socotinţă sau raţie; din aceste purced trei secţii ale logicei analitice, din cari, cea întîi tractează despre concepturi, a doua despre judeţe şi a treia despre socoată. 

Despre concepturi. Priceperea, părţile alcătuitoare şi naşterea concepturilor

Conceptul este acea lucrare a minţii prin care cu o înfăţoşare cuprindem feliurimile vreunui obiect, sau prin care ne înfăţoşăm deodată notele unui obiect; aşa pentru exemplu cînd cuprind eu notele animalităţii şi raţionalităţii cari sunt comune lui Petru, Pavel şi altor feţe omeneşti în aceasta una înfăţoşare om, am alcătuit conceptului omului, aşa şi aceste înfăţoşări: cetate, sat, animal, pasăre şi altele sunt concepturi. Pentru aceea conceptul bine se poate numi altmintrelea şi înfăţoşare universală, care cuprinde sub sine mai multe alte înfăţoşări; sau mai pre scurt: împreunarea feliurimilor într-o unitate a conştiinţei. 
Din această pricepere a concepturilor se vederează cumcă concepturile întru aceea se potrivesc, "căci amîndouă sunt înfăţoşări, însă se deosebesc decătreolaltă: 
1) Pentru ca uitatul, intuiţia, este o înfăţoşare nemijlocită a obiectului, iară conceptul mijlocită; 
2) Uitatul se naşte din simţire, iară conceptul din minte; 
3) Uitatul ca o înfăţoşare singuratică are aşijdere şi obiect singuratec; iară conceptul ca o înfăţoşare de obştie spre mai multe obiecturi, fiindcă cuprinde mai multe înfăţoşări singuratice şi fiindcă orice este de faţă este ca un ce deplin hotărît sau singuratic pentru aceea obiectul uitatului este şi din partea lucrului de faţă; iară conceptul este numai în minte. 

Părţile alcătuitoare ale conceptului

Fiindcă tot conceptul din înfăţoşări alcătuindu-se şi însuşi este înfăţoşare, apoi în toată înfăţoşarea se deosebeşte materia şi forma, pentru aceea şi părţile alcătuitoare ale conceptului sunt materia şi forma. Materia conceptului sunt acele mai mici înfăţoşări, pe cari le cuprinde în sine conceptul, adică spre care se poate el raporta ca şi o notă. Iară forma se cuprinde în împreunarea notelor într-o unitate. Pentru exemplu: materia acestui concept cetate sunt: Craiova, Bucureştii, Buzăul, Brăila, Iaşi, Focşani, Bacău şi altele; iar împreunarea acestor particulare înfăţoşări întru această una înfăţoşare, adică cetate, este forma dînsului. 
(Naşterea conceptului). Naşterea sau începutul concepturilor sau se poate prefira în privire cătră formă sau în privire cătră materie. În privire cătră materie, cînd se întreabă: de unde se nasc concepturile? De ni sunt nouă acestea înăscute sau prin osteneală şi iscusinţă cîştigate. Însă fiindcă în logică ne depărtăm de toată materia cugetărei şi numai forma privim, răsărirea concepturilor cea materială o mărginim cătră metafizică; iară în privirea formei se prefiră răsărirea concepturilor cînd se întreabă: cum formează mintea noastră concepturi din înfăţoşările ce le are şi numai despre această răsărire a concepturilor ne va fi aicea vorba. 
Mintea noastră formează din înfăţoşările ce le are concepturi în acest chip, adică: cumpănă (compară) mai multe înfăţoşări laolaltă, însamnă în conştiinţă una sau mai multe note comune şi desparte de cătră aceste note comune toate acelea cari nu se potrivesc cu datele înfăţoşărei şi, mai pre urmă, împreună acele note comune într-o unitate a conştiinţei şi aşa produce acea înfăţoşare care se numeşte concept. 
Din concepturile cele formate poate mintea noastră să alcătuiască alte nouă concepturi adecă: concepturile cele formate cumpănindu-le laolaltă şi luînd sama la notele cari se potrivesc, apoi ţinînd în conştiinţă acele note cari sunt lor comune şi despărţindu-le pre acestea di cătră acelea prin care se deosebesc de cătrăolaltă şi mai pe urmă împreunînd notele cele comune într-o unitate a conştiinţei, formează concepturi ale concepturilor cari se numesc priceperi (notiones) sau idei; deci cuvîntul/ideea // (icoana lucrului) bine s-au întrebuinţat de cătră cei vechi pentru fieşcare înfăţoşare. Aşa pentru exemplu înfăţoşările unui animal, a unei plante sau a unei pietre sunt concepturi, pentru că pre aceste le-am informat din mai multe înfăţoşări sensibile şi nemijlocite; şi de-aş lega iarăşi din nou aceste concepturi, aş scoate dintr-aceste reprezentaţii universale alta şi mai generală aş avea conceptul naturii, care apoi este concept al concepturilor sau idee. 
Din aceste toate se vederează că pentru alcătuirea concepturilor sunt de trebuinţă aceste patru lucrări ale minţii adică: 1) cumpănirea laolaltă a mai multor reprezentaţii singuratice; 
2) băgarea de samă a notelor comune (reflexio) sau luarea în samă a acelor note în care se

567

{EminescuOpXV 568}

potrivesc înfăţoşările singuratece; 3) scoaterea şi îndepărtarea notelor prin care se deosebesc înfăţoşările (abstractio) şi 4) împreunarea într-o unitate a conştiinţei a acelor note, în cari se potrivesc înfăţoşările. De la aceste 4 lucrări ale minţii atîrnă toată alcătuirea concepturilor. 
Despărţirea concepturilor. Concepturile în logică se pot prefira numai în două priviri, adică sau încît se cumpănesc între sine, sau cu mintea noastră din care se nasc. Aşadar numai în aceste două priviri se pot despărţi. 
1) Concepturile laolaltă părechindu-se sau se pot prefira după cîtăţimea lor cea din afară sau după cea dinlăuntru; cîtăţimea cea din afară, adică întinderea, ţinutul sau cungiura concepturilor nu este alta decît suma înfăţoşărilor pre cari le cuprind în sine concepturile, adică cătră cari se pot ele raporta ca şi o notă. De exemplu: conceptul filozof cuprinde sub sine înfăţoşările: Socrat, Platon, Aristoteles, Kant, Cartesius şi alţii, fiindcă acel concept se cuprinde întru toate acestea ca şi o notă şi pentru aceea alcătuiesc pomenitele înfăţoşări cungiura acestui concept, - iară cîtăţimea acea dinlăuntru sau întingerea concepturilor este suma acelor înfăţoşări pe cari le cuprind în sine concepturile în fel de note, de exemplu întingerea conceptului om o alcătuiesc aceste două înfăţoşări: mamifer şi biman, cari în chip de note se cuprind într-însul fiindcă omul este un mamifer biman. 
Concepturile, în privire cătră sfera lor cea dinafară, unele sunt mai deasupra, altele mai de jos (superiores, inferiores), unele întocmai potrivite, altele subordinate şi coordonate. 
1-iul concept mai deasupra sau în sferă mai mare sau mai lat este acela care cuprinde în sine mai multe înfăţoşări decît altul, iară acel concept ce cuprinde mai puţine înfăţoşări se numeşte mai de jos, cu sfera mai mică sau mai îngustă. // Pentru ex.: conceptul animal este mai înnalt decît conceptul om, pentru că conceptul animal se cuvine mai multor reprezentaţii decît omul, care pentru aceea cumpănindu-se cu acela este mai jos. Conceptul cel mai înnalt decît altul se numeşte gen, iară acel ce se cuprinde sub dînsul se numeşte speţie. Pentru ex.: conceptul animal este gen, iară conceptul pasăre este specie. Speţiile cînd cuprind sub sine înfăţoşări universale în privire cătră aceste sunt şi însele genuri. Pentru ex., pasăre în privire cătră conceptul animal este speţie, iară în privire cătră vultur este gen. Genul se desparte în genul cel mai de asupra, cel mai îndepărtat, şi cel mai de aproape. Genul cel mai de aproape este din care nu este altul mai în jos, iară cel mai deasupra, din care mai înnalt nu se află; genurile ce sunt între acestea două se numesc mai îndepărtate sau de mijloc. Pentru ex.: în privire cătră conceptul om genul mai de aproape este animal, cel mai de asupra fiinţă, mai îndepărtate genuri sunt substanţă, vieţuitoriu. 
2-a. Concepturile întocmai potrivite sunt cari au tot o sferă, pentru exemplu: om şi mamifer biped sunt întocmai potrivite. 
3-a. Subordinate concepturi sunt: din care unul se cuprinde sub sfera celuilalt, pentru ex.: poama şi mărul sunt concepturi subordinate; iară concepturile coordinate sunt cari laolaltă luate hotărăsc cîtăţimea cea din afară sau cea din lăuntru a vreunui obiect, p[entru] exemplu: logica şi metafizica sunt concepturi coordinate a filozofiei teoretice. 
Din acestea urmează: 1) cumcă tot conceptul după întinderea sa este universal pentru că se cuvine tuturor acelor înfăţoşări pre cari le cuprinde el sub sine. Deci n-are temei despărţirea concepturilor în universale, particulare şi singulare. Pentru că particular concept s-ar zice acela care s-ar potrivi numai cu unele dintre înfăţoşările întinderei sale, iară singular acela ce s-ar cuveni numai unei dintr-acele înfăţoşări, aceea ce nu se potriveşti cu firea conceptului; 2) conceptul cel deasupra se cuprinde în cel mai de jos şi mai multe note se găsesc în speţie decît în gen; 3) la concepturile cele de asupra ajungem prin abstracţie, iară la acele de jos prin combinaţie. 
Despărţirea concepturilor în privirea cîtăţimei cei din lăuntru. Concepturile după cîtăţimea lor din lăuntru se despart în mai mari şi mai mici, în identice sau totuna şi deosebite - diverse, în concepturi nărăvitoare, concepturi amici şi împrotivnice: concepturi inimici şi mai pre urmă în afirmative şi negative. 
[1-iul]. După întindere mai mare concept este acela care cuprinde în sine mai multe note decît altul şi acest cu notele mai sărman decît cellalt se numeşte cu întingere mai mic. // D[e] e[xemplu]: fiindcă conceptul om cuprinde mai multe note decît conceptul animal, pentru aceea este acela cu intensia mai mare, iară acesta cu intensia mai mică. De-ar fi intensia a vreunui concept aşa de mică încît să nu poată fi mai mică sau de-ar avea numai o notă în sine, se zice simplu, precum sunt: mirosul, colorul şi altele, altmintrelea se numeşte compus sau alcătuit. 
2. Identice concepturi sunt cari au tot acele note, altmintrelea sunt deosebite, d[e] e[xemplu]: ştiinţa legilor cugetărei şi logica sunt concepturi identice; logica şi metafizica sunt concepturi deosebite. - Concepturile identice sunt sau cu totul, sau în parte identice, după cum se potrivesc sau în toate sau numai într-unele note, d[e] e[xemplu]: triunghiul şi figura

568

{EminescuOpXV 569}

de trei unghiuri sunt concepturi cu totul, omul şi pasărea, în parte identice. Pentru aceea se numesc acele dentîi concepturi întocmai potrivite, iară cele din urmă asemenea. 
3) Amice concepturi sînt cari se pot împreuna într-o conştiinţă, de unde se şi numesc împreună-sunătoare sau prietene, iară acele concepturi cari nu se pot totdeodată cugeta se numesc protivnice, d[e] e[xemplu]: ştiinţă, virtute, frumuseţă sunt concepturi amice pentru că se pot împreună-cugeta într-un om; din contra, frumuseţe, urăciune, ştiinţa-neştiinţă sunt concepturi protivnice. Concepturile protivnice sau sunt contradictorie sau contrarie. Concepturile contradictorie sunt acelea din care punîndu-se unul, celălalt cu totul se ridică şi ridicîndu-se unul, cellalt neapărat se pune, d[e] e[xemplu]: concepturile lumină-întuneric, roş-neroş; - iară concepturile contrarie sunt din care unul punîndu-se, celălalt se ridică dimprotivă, unul ridicîndu-se celălalt nu se pune. Astfel sunt concepturile roş, verde, galben, negru ş. a. 
4) Afirmativ concept este prin care se pune ceva, de unde se şi numeşte punere sau realitate logică, d[e] e[xemplu] conceptul învăţătură; iară negativ concept este prin c-are se ridică ceva ce s-au fost pus, de unde se şi numeşte negaţie sau tăgăduire, pe[ntru] e[xemplu] neştiinţa. 
Crescînd extensia vreunui concept scade intensia dînsului, şi scăzîndu-i intensia, îi creşte extensia, adică din ce în ce se cuvine conceptul mai multor înfăţoşări în chip de notă; şi cînd din ce în ce mai multe note are în sine, din acea mai puţine înfăţişări cuprinde el sub sfera sa aşa, d[e] e[xemplu]: fiindcă conceptul om are mai mare întindere decît conceptul om învăţat, pentru că cel dentîi cuprinde pe toţi, iară acest de pe urmă numai pre unii dintre oameni, pentru aceea conceptul om cuprinde în sine mai puţine note, adică animalitate şi raţionalitate, fiindcă numai aceste se cuvin tuturor oamenilor; iară conceptul om învăţat are în sine, afară de celelalte două, şi a treia înfăţoşare, adică învăţătura în chip de notă şi pentru aceea intensia acestui concept este mai mare decît a aceluia dintîi. 
Fiindcă tot conceptul răsare din unirea feliurimilor în conştiinţă, //pentru aceea nici un concept nu este în sine sau şi în cumpănire cu altul chiar simplu, ci numai în privire cu mintea noastră cea îngrădită cu hotărîte margini. 
Concepturile întocmai potrivite fiindcă se pot pune unul în locul altuia, nici se pot altmintrelea deosăbi de cătrăolaltă decît sau numai încît se cugetă de cătră subiecturi deosebite sau în deosebite timpuri; pentru aceea se numesc nedeosebite (indiscernabilia) şi alcătuiesc principiul celor nedeosebite (principium indiscernabilium) pre care l-au produs Leibnitz şi care într-acest înţeles este logiceşte adevărat; dar însă de este el metafiziceşte, adică aplecîndu-se cătră obiectele cele reale în faptă adevărat pe decide în metafizică. 
Concepturile contrazicătoare neputînd a fi mai multe decît două laolaltă, cînd trebuieşte unul dintre dînsele să se însuşască vreunui obiect logic, celălalt, după principiul contrapunerei, trebuie neapărat să i se tăgăduiască. - Iară concepturile contrarie putînd fi şi mai multe cînd se tăgăduieşte unul dintr-însele vreunui obiect logic, nu este de neapărat ca pentru aceea să se însuşească celălalt sau celalalte. 
În înţelesul logic toate realităţile se nărăvesc laolaltă, adică se pot împreună-cugeta, pentru că singure numai concepturile contrazicătoare nu se pot împreună-cugeta; însă metafizica va hotărî de sunt toate acestea în vreun obiect împreună cu putinţă sau nu. 

Despărţirea concepturilor întrucît se cumpănesc
cu mintea noastră

Concepturile în privire cătră treapta şi modul conştiinţei cu care ni le înfăţoşăm se despart în chiare şi întunecoase (claros et obscuros), în lămurite şi nelămurite (distinctos et nondistinctos), în deplinite şi nedeplinite (complectos et incomplectos); mai pe urmă în concepturi cu putinţă (possibiles) aievnice (reales), şi neapărate (necessaria). 
1) Chiare concepturi sunt cari se pot în conştiinţă deosebi de cătră alte concepturi, altmintrelea de nu se pot deosebi sunt întunecoase, d[e] e[xemplu] de pot cu deosebi aurul de cătră alte metaluri, am concept chiar despre dînsul, altmintrelea va fi conceptul meu întunecos. 
2) Lămurite sau alese concepturi sunt, cari nu numai se pot deosăbi de cătrăolaltă, ci şi notele lor se pot spune anume; iară de s-ar putea concepturile deosebi de cătrăolaltă, însă nu s-ar putea anumi notele lor, vor fi nelămurite, d[e] ex[emplu]: acel ce aşa cugetă, pre om, cît nu numai să-l poată deosebi de cătră animalele neraţionale, de cătră arbori şi alte obiecturi, ci să şi ştie anume spune niscaiva note dintr-însul, are concept lămurit despre om, iar altmintrelea va fi conceptul lui nelămurit. 
3) Deplinite concepturi sunt în cari deosebim atîtea note cîte se cer spre hotărîrea lor, adică sunt deajuns pentru a le îngrădi în margini, aşa ca să se cuvină tuturor şi singure numai înfăţişărilor celor sub sine cuprinse; de unde se şi numesc concepturi depline (perfecte), 

569

{EminescuOpXV 570}

hotărîte; altmintrelea, de nu ar cuprinde note de ajuns, pentru a se hotărî marginele lor, se numesc concepturi nedepline, cu scădere, iară de ar cuprinde şi mai multe note pre cît se cer spre hotărîre, se numesc concepturi îmbelşugate sau abundante; p[entru] e[xemplu]: daca aş cugeta eu pre om ca pre un animal înzestrat cu minte, aş avea cocept deplinit despre dînsul; iară de l-aş cugeta ca pre un animal cu simţire ar fi conceptul meu nedeplinit; mai pre urmă cugetîndu-mi eu pre om ca pre un animal cu minte şi înţelegere voi avea concept abondant. 
Fiindcă concepturile sunt roduri ale minţii, apoi mintea sau nu poate face concepturi, sau întru adins şi le face, sau mai pre urmă trebuieşte neapărat ca să facă. Pentru aceea, concepturile se despart în concepturi: 1) cu putinţă, 2) aievnice şi 3) neapărate. Concepturi cu putinţă sunt a cărora note se pot împreuna într-o unitate a conştiinţei, adică, cari nu-şi contrazic; acestora, din contra, stau concepturile cele cu neputinţă. Reale sau aievnice concepturi sunt a cărora note sunt în faptă împreunate într-o unitate a conştiinţei; iară mai pe urmă neapărate concepturi sunt a cărora note trebuiesc numaidecît a se încopcia în unitatea conştiinţei; d[e] e[xemplu]: conceptul filosofiei într-un ţăran este cu putinţă, iară într-un învăţat real-aievnic, mai pre urmă conceptul pricinei pricepîndu-se efectul este neapărat. 
Chiaritatea, întunecimea şi lămurirea concepturilor are treptele sale sau poate fi mai mare şi mai mică, adică din aceea este mai mare chiaritatea concepturilor, din ce mai de cătră multe altele se pot ele deosebi; şi dimprotivă, din ce se pot deosebi concepturile mai de cătră puţine altele, din aceea mai mică este chiaritatea lor. Iară unde vreun concept sau nicidecît sau deabea se deosebeşte de altele, acolo este întunecime, însă această întunecime nu poate fi niciodată deplină, fiindcă la tot conceptul neapărat se cere conştiinţa, care apoi, din fire, numai prin deosebire se poate naşte. Aşijderea şi lămurirea din aceea este mai mare sau mai mică, din ce se deosebesc mai multe sau mai puţine note în concepturi şi apoi acolo este cea mai mare lămurire unde se anumesc toate şi numai singure notele a vreunui obiect. 
Chiaritatea şi întunecimea concepturilor se obicinuieşte a se numi analitică sau sintetică, după cum se cîştigă aceasta sau prin analiză sau prin sinteză. Analysis este acea lucrare a minţii prin care se desface conceptul în notele sale; iară syntesis prin care se împreună laolaltă înfăţoşările pre cari le cuprinde conceptul sub sine. Analizul se cîştigă prin abstracţie, iară sintezul prin combinaţie. 

Despre semnele concepturilor. 
Priceperea şi dispărţirea semnelor

Semn îndeobşte este un obiect simţibil care, sau din fire, sau prin învoirea oamenilor, este hotărît spre aceea ca afară de sine să deştepte în noi încă reprezentaţia ăstui obiect. Acest semn este sau firesc sau voinţelnic. Firesc semn este acela care este într-o firească legătură cu lucrurile însemnate; iară voinţelnic, care numai prin buna plăcere a oamenilor este hotărît pentru a însemna vreun lucru; d[e] es[emplu] mişcarea vinelor este semn firesc al vieţii; schiptrul este semn convenţional a stăpînirei cei mai înnalte. 
De semnele cele convenţionale se ţin asemenea şi terminii, vorbele şi cuvintele. Terminii sunt spuneri articulate prin care statornicim şi împărtăşim altora concepturile noastre. Pentru aceea de atîtea speţii sunt terminii, de cîte sunt reprezentaţiile şi concepturile cele printr-înşii însemnate. Unii termini sunt cari în statornicie totdeuna însemnează aceeaş înfăţoşare şi se numesc proprii. Socrat, Platon; iară alţii cari sub tot aceeaşi însemnare cuprind mai multe înfăţoşări şi se numesc universale, spre ex[emplu]: fiinţă, animal. Mai pe urmă terminul este technic, carele le întrebuinţează în ştiinţă şi măiestrii. 
Întrebuinţarea terminilor. Noi ca şi din fire legăm concepturile noastre de termine şi oricînd ne înfăţoşăm ceva, gîndim totodată, şi despre terminul cu care prin obicinuirea noastră este legată o asemenea înfăţoşare. De aice vine aceea că, adeseori, mai nainte ne aducem aminte de termini decît de concepturi, aşa încît se vede însăşi natura a fi rînduit terminii în chip de simboluri prin care parte să ne statornicim şi să ne preînnoim în memorie cugetările noastre, parte să le împărtăşim altora pre acestea. 
Folosul terminilor altul este în privire cătră noi înşii şi altul în privire către alţii. Terminii în privire cătră noi înşine ne aduc acel folos, căci ne agiutură memoria; căci deşi legătura terminului cu lucrul pre care îl însemnează se razimă singură numai pe buna plăcere a noastră, totuşi cu trecerea timpului într-atît ne deprindem cu dînsul încît se preface ca şi în natura noastră; în privire cătră alţii ni aduc terminii acel folos, căci printr-înşii ne obicinuim împărtăşi altora simţirile sufletului nostru. Această folosire a terminilor este sau civilă sau ştiinţifică, precum sau în viaţa cea de comun sau în ştiinţă şi măiestrii le întrebuinţăm, pentru a împărtăşi altora cugetele noastre. 

570

{EminescuOpXV 571}

Legile folosirei terminilor. În genere la întrebuinţarea terminilor în chip de lege ne poate sluji: ca să întrebuinţăm terminii însemnători, nu săci, hotărîţi, proprii şi lămuriţi. 
Îndeosebit în privire cătră noi înşine la întrebuinţarea terminilor se cuvine să ni aducem aminte cumcă numai potrivit este să însemnăm unul şi tot acelaş concept cu unul şi tot acelaşi termin. Iară în privire cătră alţii, la folosirea terminilor cea civilă, se cuvine a păzi această regulă: întrebuinţază aşa termini, care să fie de ajuns pentru a putea întocmai-zugrăvi altora simţirile sufletului nostru. 
Iară încît se atinge de folosirea terminilor cea ştiinţifică se cuvine să luăm aminte următoarea regulă: 1) să nu întrebuinţăm termini tropici şi metafore, pentru că aceştia, fiind mai mult obicinuiţi la oratori şi poeţi, desfătează mai mult decît învaţă; [a] 2-a) să încungiurăm terminii îndoielnici şi universali, însă dacă din lipsa terminilor, ar fi neapărat ca să întrebuinţăm terminii prin care se însemnează mai multe înfăţoşări, mai înainte se cuvine a hotărî care înţeles are să se însuşească aşa unui termin, pentru ca aşa să se încungiure disputaţiile despre ziceri, cuvinte; [a] 3-a) să întrebuinţăm terminii însămnători şi să mărginim pre cele săci, de cari se află o mulţime la scolastici; [a] 4-a) Terminii [să] fie înţeleşi, ca nu cumva să nu se priceapă, precum s-au întîmplat multor din filozofii cei mai de curînd; al 5-le, mai pe urmă să nu întrebuinţăm termini străini, însă fiindcă descoperirile cele nouă au nevoie de termini noi carii n-au fost cunoscuţi vechimei, în ştiinţă ni-i iertat de-a întrebuinţa termini tehnici, fiindcă cu agiutorul acestora se însemnează pre scurt aceea ce altmintrelea ar trebui să se zugrăvească cu multe cuvinte. 
Cuprinsul acelor semne, cu cari prin învoirea oamenilor sunt legate înfăţoşările noastre şi prin cari putem noi altora împărtăşi cugetele noastre se numeşte limbă. Acea limbă cu care ne-am pomenit şi prin care am cîştigat cea mai dentîi conştiinţă se numeşte limba maternă sau naţională. Deşi este adevărat cumcă cuvintele numai din obicei însamnă cugetările noastre; totuşi prin lungă deprindere se prefac aceste semne ca şi în natura noastră Apoi fiindcă înfăţoşările pre cari le-am cîştigat din pruncie sunt mai vioaie şi mai trainice, pentru aceea limba cu care ne-am pomenit şi ale căria cuvinte mai dentîi s-au tipărit în sufletul nostru, ni este ca şi firească, şi aceasta este pricina pentru ce ni vine mai îndămînă a cugeta şi a ne împărtăşi cugetele noastre în limba maternă decît în orice străină limbă, pentru că cugetînd în limba noastră, ca şi de sine ni se zugrăvesc dinaintea minţii înfăţoşările cele legate cu terminii acestei limbi, şi oricînd înfăţoşări şi idei necunoscute voim să le cunoaştem, numai prin limba noastră putem să le cunoaştem. Limbi străine aşijderea numai prin mijlocirea ei suntem în stare de a le învăţa, căci terminii limbilor străine niciodată şi nicicacum ar fi în stare ca să deştepte vreo înfăţoşare în sufletul nostru, dacă nu s-ar cumpăni aceiaşi termini cu terminii limbei noastre şi chiar pentru că numai prin această cumpănire pot terminii limbelor străine să deştepte în noi ideile potrivite lor, pentru aceea cugetarea într-o limbă străină fiind numai mijlocită, are de-a pururea oarece greutate, este oarecum silită //şi nefirească. Aşijderea cîştigarea ideilor celor necunoscute printr-o limbă străină, deşi nu este cu neputinţă, dară este oarecum sacă, şi ideile prin aşa un chip cîştigate nu sunt niciodată aşa de vioaie ca acele ce izvorăsc din glasul limbei noastre; şi de aceasta fireşte au pornit naţiile Europei cele culte de a-şi rezima luminarea şi cultura lor pe fireasca limbă naţională. 
Cultura limbei ca o firească urmare a culturei cei dinlăuntru cu toate că nu merge înaintea culturei cei dinlăuntru, pentru aceea totuşi, ca cu atît mai sigur să propăşească îi trebuieşte oarecare îndreptare. Deci pe lîngă cîştigarea ideilor celor ce ni luminează mintea, se cuvine a lua aminte cumcă aceste idei atuncea numai vor intra în comerţul naţional cînd se vor însemna cu termini potriviţi cu spiritul naţiei şi cu firea limbei naţionale. Deci fireasca cultură a limbei este însemnat obiect al literaturei. 

Despre judecăţi (judeţuri)

Priceperea şi părţile alcătuitoare ale judeţurilor. Priceperea judeţurilor. - Noi nu numai formăm reprezentaţii şi judeţuri, ci şi hotărîm cum se au ele între sine cînd se rapoartă cătră acel obiect pre care îl înfăţoşăm şi aşa ni le închipuim cu această hotărîtă relaţie. Făcînd aceasta ni zicem a judeca. Puterea sufletului prin care lucrează aceasta se numeşte puterea judecărei, iar productul acestei puteri judeţ. Daca am reprezentaţia Petru şi conceptul învăţătură, acum de aş hotărî eu cum se au acestea între sine raportîndu-se către obiectul pe care ni-l arată şi cu această hotărîtă raportare mi le-aş înfăţoşa într-acest chip: Petru este învăţat sau Petru nu este învăţat, atuncea judec eu sau formez o judecată. Aşadar judeţul îndeobşte este acea lucrare a minţii, prin care hotărîm obiectiva cuviinţă a două sau mai multor înfăţoşări între sine, care hotărăşte spunîndu-se cu cuvinte se numeşte propoziţie sau enunciaţie (spunere). Deci orice se va spune de judeţuri aceea se va înţelege şi despre propoziţie sau spunere. 

571

{EminescuOpXV 572}

Părţile alcătuitoare ale jud[eţelor]. Fiindcă judeţul în genere privindu-se este o speţie din cugetare şi apoi toată cugetarea are forma şi materia sa, pentru aceea şi fiecare judeţ se compune din materie şi din formă. Materia judeţului sunt acele înfăţoşări a cărora cuviinţă sau necuviinţă sau a cărora obiectivă relaţie hotărît se înfăţoşază în conştiinţă: iară însăşi hotărîrea acelei relaţii alcătuieşte forma judeţului, p[entru] e[xemplu]: în acest judeţ filozofia este folositoare, materia lui sunt concepturile filozofia şi folositoare, iară obiectiva hotărîre a acestei cuveniri este forma dînsului. 
Mai departe din înfăţoşările cele din judeţ, aceea căria se hotărăsc a i se cuveni sau a nu i se cuveni mai multe alte înfăţoşări şi care se închipuieşte a fi însuşi obiectul despre care se cugetă se numeşte subiect; iară aceea care se însuşeşte subiectului în chip de notă se numeşte predicat, şi de aceea în toată judecata trebuie de nu mai multe, cel puţin două înfăţoşări neapărat să fie de faţă. // Mai pe urmă însă împreună-legarea înfăţoşărilor celor ce sunt în judeţ se numeşte copce sau legătură (copula) şi se obicinuieşte a se închipui prin verbul "a fi" (sunt), eşti, este ş. a. m. d., sp[re] ex[emplu], într-acest judeţ: omul este muritoriu subiectul este omul, predicatul muritoriu iară împreună-legarea acestora este copce. 
Fiindcă propoziţia nu este alta decît judeţul spus în cuvinte, pentru aceea şi însăşi propoziţia are materie şi formă şi se alcătuieşte din subiect, predicat şi copulă, însă aceste părţi nu se pun totdeuna toate de faţă într-o propoziţie, ci acum una, acum alta se face. Astfel de propoziţii din care lipseşte vreuna dintr-acele părţi se numeşte logiceşte nedepline tainice, - cari din împotrivă stau acelor în cari toate acele părţi se pun de faţă şi care se numesc logiceşte depline; d[e] e[xemplu]: Plouă, Vieţuiesc sunt propoziţii tainice şi logiceşte aşa se pot desface: Cerul este plouător, Eu sunt vieţuitoriu. 
Însemnare. Adeseori sunt în judeţuri, afară de subiect şi predicat, şi alte adăogări care se numesc afecţii ale subiectului sau ale predicatului; pentru ex[emplu] în acest judeţ: Sufletul omenesc din firea sa nemuritoriu este, doritoriu de bucurii vecinice, acest adăogămînt din firea sa nemuritoriu este afecţia subiectului sus arătat, însă acest de bucurii vecinice este afecţia predicatului doritoriu. 

Despărţirea judeţelor

În logică se despart judeţele în două, adică sau precum se privesc în sine sau precum se cumpănesc laolaltă. Privirea cea dentîi se numeşte dinăuntru sau absolută, iară cea de-a doua din afară sau relativă. 

Despărţirea judeţelor în privirea cea dinlăuntru

Tot judeţul în sine privindu-se se poate despărţi după 4 momenturi, adică după cîtăţime, cualitate, relaţie şi modalitate, pentru că numai aceste patru întrebări se pot forma despre fiecare judeţ, adică: 
1) Cît de mare este întinderea în a căreia privire se cugetă predicatul? sau despre cîte lucruri se cugetă ceva? şi aceasta este cantitatea. 
2) Ce se cugetă despre obiect?, sau cum este predicatul? şi aceasta este calitatea. 
3) Cum se are subiectul cătră predicat şi aceasta este relaţia. 
4) Cum se numeşte laolaltă subiectul cu predicatul prin punerea cugetărei şi aceasta se numeşte modalitatea judeţului. 

Despărţirea judeţelor în privirea cantităţii

Judeţele în privirea cantităţii sunt sau universale sau particulare sau singulare. Universal judeţ este în care se însuşeşte sau se tăgăduieşte subiectului predicatul după toată extensia lui, pentru ex[emplu]: Toţi oamenii sunt muritori sau Nici un om nu este fără de minte. Particular judeţ este în care predicatul i se însuşeşte sau i se tăgăduieşte subiectului numai după oareşicare şi hotărîtă parte a extensiei sale, p[entru] ex[emplu]: Unii oameni sunt buni, Unii oameni sunt nu buni. Singular judeţ este în care predicatul se însuşeşte sau se tăgăduieşte aşa unui subiect // care este numai o înfăţoşare singulară, p[entru] ex[emplu]: Cicero este principele elocuenţei. 
Despărţirea judecăţilor în privirea calităţii. În privirea calităţii tot judeţul este sau afirmativ sau negativ, şi fiindcă într-o afirmaţie şi negaţie nu este un ce de mijloc, pentru aceea judeţele în privirea calităţii nu se pot despărţi mai departe. - Afirmativ judeţ este prin care se hotărăşte a se cuveni predicatului subiectul sau în care predicatul pune ceva în subiect şi pentru aceea este notă pozitivă a subiectului, p[entru] ex[emplu]: Petru este învăţat. Iar negativ

572

{EminescuOpXV 573}

judeţ este în care se spune cumcă nu se cuvine predicatul subiectului, sau în care predicatul ridică ceva din subiect şi aşa este notă negativă a subiectului, p[entru] ex[emplu]: Petru nu este învăţat. Însă pentru ca judeţul să fie logiceşte negativ, particula negativă are să fie nemijlocit înaintea notei, fiindcă altmintrelea va fi judeţul logiceşte afirmativ, d[e] ex[emplu]: 
Sufletul omenesc este nu materie. Negaţia deşi este nemijlocit înaintea copulei totuşi niciodată nu se atinge de copulă, fiindcă de s-ar atinge de dînsa, totdeodată ar şi ridica-o şi aşa ar rămînea înfăţoşările fără de copulare, adică nu s-ar naşte nici un judeţ. 
Din aceste urmează cumcă judeţele după cantitate şi calitate au 4 forme, adecă 1) sunt judeţele universal-afirmative; 2) universal negative, d[e] ex[emplu]: Nici un viţiu nu este stimabil; 3) particular-afirmative, d[e] ex[emplu]: Unii romîni sunt buni patrioţi; 4) particular-negative, d[e] ex[emplu]: Unii romîni nu sunt buni patrioţi. 

PENTRU PUSTIETATE SAU SINGURĂTATE. DIN CUGETĂRILE LUI OXENSTIERNA. TRADUCERE DIN 1750

2307

Fericit acela ce se depărtează de învăluiturile cele turburătoare ale lumei, pentru că se bucură cu desfătările unei dorite singurătăţi şi a căruia cea mai aleasă tovărăşie este o dulce întîlnire cu sine numai. Mărturia unei sinisidis bune îl face a privi cu urîciune nebuniile şi deşertăciunile lumei; el n-are poftă de alta, făr' numai la liniştea sufletului, nu se teme nicicacum de nestatornicia norodului, defaimă bogăţiile şi batjocoreşte acele mai mari averi ale pămîntului; mulţămit de cele de faţă, este cu odihnă pentru cele viitoare; îndestulat cu sine, nu se însărcină cu nime; nu se vede mai mult a intra în supărările nevoii, de-a grăi împotriva cugetelor sale sau a mai suferi vorbe împotrivă. 
Depărtat fiind de curţi, nu mai are grija Domnilor, nici a se sili să intre în dragostea lor. Nu se vede a sluji plecăciunilor ce le cer cei mari, ci se află întru a sa norocită sărăcie. A nu face cuiva strîmbătate se sileşte, după cele viitoare păzeşte cele de faţă şi aşază grijile sale pentru sine, neamestecîndu-se în trebile altuia. Nelipindu-se de mîndrie, nici de slavă. Iubirea de argint i se pare o nebunie, desmierdarea o batjocură arătată, pisma o nimică, trîndăvirea un păcat. Apucată fiind la laudele ziditorului, limba sa nu-şi slujeşte a grăi vorbe deşarte. Fiind făr' de întristăciune şi făr' de mînie, nu se vede nimic care să nu-i placă. Avînd vorbă cu minţile cele frumoase a celor vechi, se vede slobod de necazurile acelor de-o samă cu dînsul. Treaz şi prostatic la bucate fiind, nu se lasă a-şi strica sănătatea sa cu mîncări scumpe şi multe. El poate toate cîte vra, pentru că nu vra făr' numai aceea ce poate. Se culcă cu linişte, se odihneşte cu pace şi se scoală cu bucurie. El ştie a cumpăni vremea şi priveşte statele vieţii sale urzite cu fir şi cu mătase. Răspondenţia sa o are cu ceriul, la care gîndurile sale îl

{EminescuOpXV 579}

poartă neîncetat. Nu are nici o dorire de lucrurile acestei vieţe, pentru că o cunoaşte deşartă; nici ohtează făr' numai pentru cele cereşti la care-şi hotărăşte toate dorinţele sale; şi, în scurt, aşteaptă moartea făr-a o dori şi făr-a se teme de dînsa. 

PENTRU VIN 

Cu adevărat, că zama viţei este un adipoton împrotiva mîhniciunei şi strugurii ei sunt cele mai bune şi mai minunate roduri a pămîntului. De ar şti omul să se metahirisească cu dînsul după cum se cade, n-ar mai avea trebuinţă de altă doftorie: pentru că această doftorie vioaie şi voioasă are daruri minunate. Cînd se ia cu măsură, face inima veselă, mintea voioasă, întăreşte trupul, goneşte întristăciunea, arată iubinţă; pe oameni îi îndeamnă să cînte, să gioace, să aibă îndrăsneală şi să se socotească viteji. Cu adevărat făr' de vin ar fi fost oamenii făr' de inimă bună şi nu s-ar desfăta. Aceasta [nu] are o mai frumoasă tovărăşie decît aceea a lui Vachos (Dionisos), cînd nu ţinea multă vreme. Iaste plină de frumoase cuvinte, de slobozenie, de libov, de toate acelea ce aduc desmierdare, în scurt, este un Dumnezeu a păgînilor mai vrednic de iubit decît Vromios *, şi căruia se cade măsura, închinăciunea tuturor neamurilor celor zefelii. Dar îndată ce trece măsura, trebuie să-l facă să încalice pe măgariul său şi să-l trimită drept la prăpastie, pentru că-l face atuncea făr' de cuviinţă, un dobitoc, o fiară cu patru picioare sau, să zic mai bine, făr' de picioare şi făr' de cap. Gura lui afumată şi răsuflă vorbe păgîneşti şi neînfrînate, ocărînd toată lumea; răsuflările lui - rîgîituri, hazurile lui - borîturi, dragostele - lovituri de pumni, căutătura - nebunească şi încredinţările - urîte şi greţoase. Gîndind la toate aceste necuviinţe, mă plec a lăuda oprirea care Mehmet au făcut pentru băutul vinului la toţi acei ce ar primi legea lui. La cea de pre urmă asupra acestei băuturi, găsesc frumoasă scrisoare împregiur, precum urmează: 

Vestitul Dumnezeu a desfrînării, 
Subţire cumpărători a simţirii, 
Lucrul desmierdării cei nevinovate
De care griji pururea se abate, 
Prietenul cel mai cu priinţă gurii, 
Trufaş şi iubit biruitori inimei, 
Fiul a unui Dumnezeu, jeratic cu umezeală, 
Duh de foc şi mult topitoare pară
Vino de ne îndumnezeieşte
Şi ne face fericiţi a veste. 

* Alt Dumnezeu, tot din ceata lui Dionis, care este îmbătarea cea preste măsură, iar Dionis este a chefului... 

{EminescuOpXV 588}

{EminescuOpXV 589}

{EminescuOpXV 590}

["STIHURI POLITICE... "]

2276A

52. ["STIHURI POLITICE... "], 163r

Stihuri politice asupra stemei prealuminatului, slăvitului şi blagocestivului domn Io Constantin B. Basarab Voievoda

{EminescuOpXV 1022}

O INIMĂ CE SUSPINĂ 
(p. 546)

O inimă ce suspină
De durere fiind plină, 
Zi şi noapte se munceşte, 
De nimic nu se alină. 

Nime-n lume nu se-ndură
Să potoale-a ei arsură, 
Toate s-au giurat de moarte
S-o întîmpine cu ură. 

["CÎND TU TRECI... "]
Cînd tu treci atuncea murul 
Fură-n umbra-ţi şi conturul 
Ah cum nu sunt eu copilu 
Tinereţii tale furul - 

1022

{EminescuOpXV 1023}

5 Mai puţin platonic poate
 Ţi-aş gusta eu dulce nurul
 Te-aş atrage pe genunchi-mi
 De-ai sălta cu zîmbet c... l 
 Descheind din sponci corsetul 
10 Eu aş stinge-atuncea ***
 Dulce *** al ţîţei tale
 L-aş lua în *** sperjurul
 Buburuzul copt pe dînsul
 Eu l-aş strînge-n buze ţuiul 
15 Şi mîna-mi pe sub poale
 Ţi-aş căta atunci cusurul
 Să-mi pun suliţa-mi aprinsă
 Unde crapă-n două c... l
 Trandafir cu frunze coapte 
20 Cari arde ca purpurul
 Cu l...... l ce se scoală
 Căutîndu-şi împrejurul
 Cînd de-o dulce mîncărime 
 Ţi-ai sălta încet tamburul 
25 Eu aş da mereu cu c... 1
 Ti-aş pătrunde paciavurul
 Pîn cuprinşi ca de o spaimă *
 Am scari * încet de-a.... 
 Pînă ce lăsînd să-mproaşte 
30 Tot în noduri *** cirul
 Ar mai merge şi-nainte
 Dar ţi-ar unge * şi samurul. 

TURTURICĂ, TURTUREA
(p. 562)

 Turturică, turturea, 
 De ce-mi eşti aşa de rea 
 Şi nu-mi stai alăturea. 
 Că mi-e drag un turturel 
5 Ce suspină singurel, 
 Mă gîndesc numai la el. 
1023

{EminescuOpXV 1024}

 DE UNDE VII DORULE? 
(p. 562)
 - De unde vii dorule? 
 - De la voi odorule. 
 - Dar la noi ce foc mai vii, 
 C-a venit urîtu-ntîi 
5 Şi s-a pus la căpătîi, 
 Şi n-am leac din loc să-l mîi. 

POPULARE 
(p. 565)

 ["DRAGUL MEU CINSTIT IUBIT"] 

 Dragul meu cinstit iubit 
 Bine-mi pare c-ai venit

{EminescuOpXV 1025}

STRIGĂTURI 
(p. 584)

CU CONDACUL
323 
Cu condacul 
Împli sacul, 
Dar cu grămătica
N-ajungi la nimica. 
NU-I CONDEIUL
322 
Nu-i condeiul 
Tot temeiul 

TOATĂ ZIUA EU TE VĂZ 
(p. 633)
2281, 71 r

Ochii mei de plîns topiţi 
Vă închideţi şi muriţi 
Că lumina vi s-a stins 
Întuneric v-a cuprins 
Totuşi ziua-n veci te văz,. 
Noaptea-n somnu-mi te visez. 
Mîna-ntind sa te apuc 
Dară piei ca un năluc. 
Dimineaţa cînd mă scol 
Văd părete trist şi gol 
Şi pornesc a însăta 
C-am pierdut suflarea ta. 

 (CÎNTEC VECHI DE LUME)
(p. 633)
2281, 70 r

Lumea, slava am lăsat-o, în pustiu m-am îngropat 
Ca să scap măcar cu viaţa de durerea ce mi-ai dat; 
Da-n-zădaru-i căci odihnă nici aicia n-am găsit 
Zi şi noapte e de mine al tău chip nedespărţit. 
Pustnicele cîntăreţe apele ajung la glas
Ele cîntă, eu vărs lacrimi făr-de tine c-am rămas. 
Munţii, stîncele răsună de amarul meu suspin 
Ceriul stă la îndoială, lui sau ţie mă închin? 

AH, NOROC, NOROACE
(p. 634)

Ah, noroc, noroace, 
Lasă-mă în pace, 
Nu mai pot trăi, 
A ta răutate 
Sufletul nu poate 
A mai suferi. 

Căci eu pentru tine 
Sufăr în suspine 
Cîte le priveşti. 
Ah, cu ce cuvinte 
Te-am rugat fierbinte 

Să mi-o dăruieşti. 
Să văd, ah, noroace, 
Pe cea care-mi place, 
Care mi-au pătruns, 
Să-i arăt durerea, 
Să-şi vază puterea, 
Să-mi deie răspuns. 

Ah noroc, noroace, 
Nu mai am ce-ţi face 
Să te îmblînzesc; 
Deci rogu-mă foarte 
Trimite-mi o moarte 
Să mă săvîrşesc. 

Căci mort se numeşte 
Oricine trăieşte 
Cu nădejdea-n vînt; 
Decît pe vecie 
Supus la urgie 
Mai bine mormînt. 

DE-ACUM NĂDEJDILE TOATE 
(p. 634)

 De-acum nădejdile toate 
 De la mine s-au sfîrşit. 
 Mor luîndu-mi ziua bună
 De la cea ce-o am iubit. 

1026

{EminescuOpXV 1027}

 5 Astăzi mă despart de tine 
 Sufletul mi-ai săvîrşit 
 Pentru că a ta cruzime 
 M-au ars şi m-au otrăvit. 
 Dar de-oi trăi cu durere 
 10 Prin pustiuri rătăcit, 
 Pomeneşte cîteodată 
 Pe acel ce te-au iubit
 Mă lepăd de toată lumea 
 Mă cernesc, mă-nstrăinez 
 15 Mă cufund în întuneric 
 Lumină să nu mai văz. 
 Ochii facă-se izvoare 
 Şi curgă necontenit 
 Despice-se inimioara 
 20 În bucăţi ca de cuţit. 
 Risipească-se tot trupul 
 Să se facă praf şi vînt 
 Aruncat în toată lumea 
 În văzduh şi pre pămînt
 25 Eu ş-atunci în nefiinţă 
 Am să fiu înnorocit, 
 Că le trag, le sufăr toate 
 Pentru una ce-am iubit. 

*

 Mă lepăd de toatî lumea, 
 Mă cernesc, mă-nstrăinez, 
 Mă cufund în întunerec, 
 Lumina să nu mai văz. 
 5 Ochii facă-se izvoară 
 Şi curgă necontenit, 
 Despice-se inimioara 
 În bucăţi ca de cuţit. 

*

 Risipească-se tot trupul 
 Să se facă praf şi vînt, 
 Aruncat în toată lumea, 
 În văzduh şi pe pămînt. 
 5 Eu ş-atunci, în nefiinţă, 
 Vor fi încă norocit 
 Că le sufăr aste toate 
 Pentru una ce-am iubit*

ÎNGER CU PĂR GALBĂN
(Cîntec vechi de lume) 
(p. 634)
 

 În a ta zîmbire raiu-l regăsesc Înger cu păr galbăn, înger ce slăvesc, 
 Viaţă şi nădejde şi amor îmi vin 
 Din doi ochi albaştri ca ceriul senin, 

1027

{EminescuOpXV 1028}

 5 Şi la glasu-ţi piere chinul ca un vis 
 Fericirea-mi rîde, ceriul mi-i deschis... 
 Ziua îţi văd umbra şi în somnul greu 
 Eşti în veci de faţă sufletului meu. 
 Ale tale haruri * tot în gînd îmi vin 
 10 Şi eşti amintirea oricărui suspin. 

CÎNTECE DE LUME 
(p. 637-641)

 Suspin cu durere şi-necare, pier, 
 Şi n-am mîngîiere la cine să cer. 
 Ud cu lacrimi faţa, ne-ncetat oftez 
 Şi n-am unde dorul să-mi încredinţez. 
 5 L-a cui îndurare pot să năzuiesc, -
 De-această-ntristare să mă mîntuiesc? Toat-a mea nădejde e la un noroc 
 Or să mă ajute, or să mor în foc. 
 Ah, dară noroace nu te îndura, 
 10 Află tu mijloace de-a mă bucura. 
 Nu cer bogăţie să-ţi vie cu greu, 
 Ci să-mi dai iubita sufletului meu. 
 Arată-ţi dar mila, nu mă pedepsi... 
 Şi de-a mea dorinţă nu mă mai lipsi. 
 
*
 
 Din petrecerea mea dulce bucurat în al meu trai 
 Ce gîndeam că nu m-a smulge soarta dintru acel rai 
 Astăzi văz că ea mă duce duşmană cu mare zor 
 În pustiu să mă arunce, fără milă, fără dor, 
 5 Unde soarele şi luna sunt cu totul de prisos, 
 Daca eu de la nici una nu aştept vreun folos. 
 Grele-mi sunt cu toate astăzi, precum zice-o parimie, 
 Daca nu e cine nu e, cine e să nu mai fie. 
 Vai de doi cînd se iubesc

 1028

{EminescuOpXV 1029}

 Şi-ntre ei nu îndrăznesc, 
 Inimile îşi săgeată 
 Dar iubirea nu-si arată 
 5 Uimiţi îmblă, nu s-aşază, 
 Tot doresc ca să se vază, 
 Ah, se culcă, ah, se scoală 
 Ca doi prăpădiţi de boala. 
 Aşa şi eu de iubire 
 10 Şez şi umblu în uimire, 
 Căci amorul e foc mare 
 Neavînd încredinţare. 

*

 Acum orice ceas şi orice minut 
 Împrotiva mea duşman s-au făcut; 
 Cum voi mai putea a mă bucura 
 Cînd mă simt cuprins de durere grea? 
 5 Soarele frumos, lună, zori şi stea 
 Toate înnegresc dinaintea mea. 
 Cîte strălucesc mie-mi înnegresc,, 
 De nimic nu pot să mă veselesc.. 
 Ah, noroc pizmaş, ah, noroc cumplit, 
 10 Nu-ţi ajunge-atît cîte m-ai chinuit?. 
 Focul ce mi-l dai cînd o să-mi-l iai
 Şi de mine cînd milă o să ai? 

*

 Este lucru de mirare 
 Ca atît să te iubesc 
 Dar inima spre-ndurare 
 Să nu pot să ţi-o pornesc. 
 5 Legea firii e pe cari 
 Ne iubesc noi să-i iubim 
 Nu cu ur-atît de mare 
 Nu cu rău să-i pedepsim. 
 Eu cît te iubesc pe tine 
 10 De prisos e s-o mai spun 
 Cînd tu vezi cu ochii bine 
 Că de doru-ţi mă răpun. 
 Nu ştiu cu ce rugăminte 
 Iarăşi. să mă mai apuc, 
 15 Nu mai am cu ce cuvinte 
 Spre-ndurare sa te-aduc. 
 Cîte mi-au venit în minte 
 Le-am zis şi le-am isprăvit 
 De iubirea-mi fără minte 
 20 Prea destule-ai auzit. 
 Îţi ajungă, conteneşte 
 A mai fi-n aşa păreri 
 Şi te uită creştineşte 
 La adîncile-mi dureri. 

*

 Lună, tu, luminătoare 
 Stelelor strălucitoare 
 Luminaţi mai cu tărie 
 Scumpa mea călătorie 
 5 Daţi lumină înfocată 
 Prin cărarea-ntunecată 
 Să văz drumul a mă duce

 1029

{EminescuOpXV 1030}

 La iubita mea cea dulce 
 Oare tristă şi deşteaptă
 10 Cu dor mare mă aşteaptă. 

*

 Eu în foc şi tu în foc 
 Şi a-l stinge nu-i mijloc. 
 Cu toţi seama ne-au luat 
 Şi ne vorbesc nencetat. 
 5 Iar duşmanii ne pîndesc 
 Curse multe ne gătesc 
 Să le-ntinză într-ascuns 
 Să ne facă neajuns 
 Ca noi să ne depărtăm 
 10 Foc şi dor să nu avem 
 Ci-n zădar se ostenesc 
 Nu va fi precum gîndesc. 

*

 Dragostea cînd se desparte 
 Parc-ar bea păhar de moarte. 

{EminescuOpXV 1032}

EXERCIŢII et MOLOZ
(p. 645)
 
 Deşi n-am corp, în sufletu-mi eu sînger De a ta frumseţe şi privire, înger! 

, 
 
 La mijlocul drumului, 
 În calea voinicului, 
 Voinicelul codrilor, 
 Căpitanul hoţilor. 

CAIETUL ANONIM 
(p. 649-650)
2260, 175 r
212 r

 Daca ai venit în lume 
 Numai ca să mă omori 
 Mă omoară dar odată, 
 Nu pe ceas de mii de ori. 
 5 Mie cerul, ca oricărui, 
 O moarte mi-a rînduit, 
 Însă ţie văd că-ţi place 
 Să omori fără sfîrşit. 

*

 Îmi spunea gura iubirii 
 Cu un glas mîngîietor 
 "Nu te-ncrede fericirii 
 Că e vis amăgitor". 
 5 Vis îmi pare fericirea 
 Cea trecută cînd gîndesc 
 Că o clipă a fost ceasul 
 Pentru care pătimesc. 

{EminescuOpXV 1033}

FRUNZĂ VERDE DE SULCINĂ
(p. 649 - 650)

 Nu mă pedepsi stăpînă, 
 Ci să-mi spui de mă iubeşti, 
 Daca la a mea durere 
 Poţi să te milostiveşti. 

 5 Daca ai venit în lume 
 Numai ca să mă omori, 
 Mă omoară dar odată 
 Nu pe ceas de mii de ori. 
 
 Mie cerul ca oricărui 
 10 O moarte mi-a rînduit, 
 Însă ţie văd că-ţi place 
 Să omori fără sfîrşit. 

 De m-aş şti cu vreo vină 
 Sigur nu m-aş amărî 
 15 Dară vina mi-e amorul 
 Şi că nu te pot urî. 

 De încape vreo vină 
 Pentru că eu te-am iubit, 
 Învinovăţăşte-ţi ochii 
 20 Cu cari m-ai biruit. 

 Căci ei sunt pricina toată 
 Focului celui aprins, 
 Ei simţirea mea şi mintea 
 Şi viaţa mi-au cuprins. 
 
 25 Îmi spunea gura iubirii, 
 Cu un glas mîngîietor: 
 "Nu te-ncrede fericirii 
 Că e vis amăgitor". 

 Vis îmi pare fericirea 
 30 La trecut cînd mă gîndesc 
 Căci o clipă a fost ceasul 
 Pentru care pătimesc. 

 Fericirilor trecute, 
 Ce ca flori vă scuturaţi, 
 35 De ce gîndurile mele 
 În zadar le turburaţi? 

 Liră jalnică, duioasă, 
 Ce suspini tu în zădar? 
 Poate plîngi că-a mea viaţă 
 40 Se sfîrşeşte cu amar? 

{EminescuOpXV 1034}

AJUNGĂ-ŢI PUIULE, AJUNGĂ
(p. 667)
 
 [De aş şti că ai] veni 
 Cărăruşa ţi-aş plivi 
 Şi de iarbă şi de nalbă 
 Să vii, dragă, mai degrabă, 
 5 Dar cărăruşa nu ţi-i îngrădită 
 Nici cu pari, nici cu nuiele 
 Numai cu cuvinte rele. 

{EminescuOpXV 1035}

{EminescuOpXV 1036}

{EminescuOpXV 1037}

Astfel curentul general dă ocaziune la dezvoltarea tuturor caracterelor, deşi presează *, conform mişcării, numai într-o lature, în cea politică. 
luptătorul
Poetul
filozoful 

*

Redă-mă nefiinţei 5000000: 50 000
*
 O frunte boltită (N. [aturi] C. [atilinare]) 

(p. 227)

 Sunt atîţia oameni cu priviri mari încît n-a mai rămas nimic cu privirea mică, îngustă, însă sigură a risipitelor referinţe reale. Dacă privirea e folositoare ca centru într-un organism, ea trebuie să dispuie însă şi de organe sigure şi precise în funcţiunea lor, organe a căror ochi să fie numai pentru micul *** de care sunt legate. 
Însă un om nu-şi va cunoaşte niciodată *** sa daca nu are nici timpul fizic de-a şi-o cunoaşte. Movibilitatea funcţionarilor. 
Privirea restrînsă si mică dă un aspect ***, integrator, însă numai aspectul e ***; înlăuntru toate părţile se dezvoltă cu toată puterea lor internă şi, cînd o mînă de *** fier mieşte pentr-un moment toate părţile într-un întreg organic, atunci puterile ce le desfăşoară aceste părţi ca întreg sunt necalculabil de mari. Exemplul cel mai evident e Germania. Asta-i avantajul descentralizării, a reducerii statului la naturalele sale părţi constitutive şi la dezvoltarea cît se poate de mare a acestora. Centralizarea pare, dă aparinţa puterei, e un fel de mizerie splendidă; ea îmbogăţeşte un punt şi răpeşte condiţiunile de dezvoltare a celorlalte. 
Oamenii aceştia se cred mari pentru că cugetă în proporţiuni mari. Cugetarea proporţiunilor mari e scurtă, e scurtă însă în orice stat centralistic. Statele centrale romanice produc cele mai multe naturi catilinare. 
Asemenea naturi sfîrşesc sau cu indiferentism dacă spiritul de conservaţiune a învins, 159 r sau în nebunie daca el n-a învins. În orice caz însă sunt naturi nobile. 
O generaţiune decăzută nu e capabilă de [a] recunoaşte nici binele, nici adevărul. Binele, unde-l găsesc - îl urăsc, de-acolo prepondeianţa elementului rău, adevărul nu e capabil de-a-l recunoaşte. Cum jidovii în decadenţă au răstignit pe Hristos astfel naţiunile în decadenţă persecută elementele lor bune... Trebuie atîta alungaţi cu pietre pînă ce vor cădea în mormînt. 
Om rău nu există. Ci, într-o societate în disoluţiune, fiecare individ neprivilegiat caută numai interesul lui propriu şi pin astă deconsideraţiune a interesului comun, fie el cît de bun, la urmă el devine de sine rău pentru că e-n coliziune de interese. Ş-apoi fiecare om e rău cînd interesul aproapelui nu-i destul de bine păzit. Răul e-n societate, nu în indivizi. Şi o epocă de tranziţiune e o epocă de disoluţiune internă. 

 Asta-i centralismul în efectele lui psicologice 

*

Privind cineva capul unei cămile cu binoclu-ntors s-ar fi minunat de asemănarea lui cu acela a lui Turtiţă 

*
Cu cît boierul era mai mic cu-atîta nasu-i era mai roşu şi mai lung or mai lat; asupra direcţiunii întru uzurparea unui spaţiu care putea rămînea neocupat de cătră această parte integrată a corpului decideau diferite împrejurări, asupra adîncimei colorii - asemenea. 

{EminescuOpXV 1038}

{EminescuOpXV 1039}

[PĂRINTELE ERMOLACHIE CHISĂLIŢĂ]
(p. 302)

, 
 Gligoraşu Cîrlig 
 Cătălin Mesteacăn r

CONTRAPAGINĂ
(p. 319)

 Anunţăm cu întristare trecerea dintre cei vii a d-lui Ilie Daşcă... om naţional care-ar fi fost în stare să sacrifice pentru naţiune chiar sîngele... dovadă că a sacrificat pentru scopuri naţiunali şi doi floreni şi 25 de cruceri. 
D-nu Eugeniu Plai
D-na Virginia Plai
D-ra Olga (Poesis)
 Un geniu bun - Tolosan - D-na în Gegenwart

["CONTESA DASH... "] 
(P. 326)

 Contesa Dash a fost nevasta întîia a lui Grigore M. Sturza. De tînăr plecat în Paris, el se interesa de magnetism şi mesmerism, carele atuncea ieşise la maidan. La prelegeri de mesmerism a făcut cunoştinţă cu ea şi a luat-o în Moldova. Tată-său, Mihai Vodă Sturza, n-a permis să se căsătorească împreună; mumă-sa Vogoridina însă le-a dat azil pe moşia Lăzăreştii, lîngă Prut. Aci Grigorie a chemat un popă şi s-a cununat cu ea bisericeşte. Contesa era o femeie grasă şi puternică, care-a atras atenţia ţăranilor prin împrejurarea că mînca cocostîrci şi broaşte fripte. Voda Sturza, care nu voia să recunoască, căsătoria, a văzut-o cu toate astea de departe şi, om de rasă, a avut o magnifică plăcere şi milă de rasa puternica a acestei femei. Se zice că în împreunările lor amoroase, Grigorie şi contesa a făcut de bătaie de joc orice pat fie de lemn, fie de fier, şi că Grigorie a trebuit să construiască un pat anume de lemn de stejar. Ea se punea pe pat, iar el s-arunca de la treizeci paşi depărtare din fugă asupră-i, ca armăsarii. Îmbla mult călare contesa şi atunci a scris mai multe romanuri în cari e vorba de împrejurările din Moldova. 

{EminescuOpXV 1040}

EXERCIŢII ŞI MOLOZ
(p. 238)

 El avea într-o cutie închisă * o lume a cărei stele - ***! abia le putea zări. 

 Dar oarecînd generalul, după o bătălie glorioasă, mă chiamă din rînduri afară pe mine... cum mă vedeţi, mă bate pe umăr şi-mi zice: "Bine fătul meu! Îmi place de tine! " Oare asta nu-i mai mult decît o comoară?... Şi cînd oi fi bătrîn, vor giudica copiii: "Hei! acesta ştie multe, acesta au umblat lăcuri multe, a fost în bătălia cutare şi în bătălia cutare, acesta-i om nu gluma... " Şi-mi vine să-ntreb: Asta nu-i avere? De aceea, cînd aud trîmbiţa, închid ochii... foc fie, moarte fie, îndăprăt, în faţă. Eu zic - Înainte cu Dumnezeu, pentru Domn şi pentru ţară! 

 Ţ-aş spune ceva şi parcă-mi stă pe limbă şi nu ştiu ce să-ţi zic... 
 Ia adu-ţi aminte... da? 
 Parcă te-aş săruta. 
 Nu doar c-aş vrea să te sărut... zise ea vrînd să-npodobească dorinţa ei... 
 
 Dar o nenorocire mare i se întîmplase. Îl chema Vasile. Îşi poate închipui oricine ce nenorocire e pentr-un om de-a se chema Vasile. Încercat-a chip şi formă, doar ar găsi vun deminutiv care să îndulcească pe crudul Vasile, dar nu era chip: Vasilică - ce idee! Vasilache - gregar *! Lică - comun! Ică - copilăros de tot. 
 Silli! Te iubesc. 
 Ah! *** sfînt nume! 

 înţeleaptă şi nebună, crudă şi dulce

 
 Ei, dragă mătuşă. Că eu am fost cu tine, da' tu n-ai fost cu mine. 
 Apoi măcar tot haide. Se-neca spuind la minciuni nu alta. 
 Nu osos şi aspru, ci format ca din marmură vînătă, un adevărat nas de ceară *. 

 
 1040

{EminescuOpXV 1041}

COMENTARII 

{EminescuOpXV 1044}

VOLUMUL VIII

TEXTE

DECEBAL 
(p. 41)

 Şi de-l loveşti, de te repezi asupră-i, 
 De îi atingi tot ce-i mai sfînt în el, 
 De vrei răbdarea să i-o frîngi - să-l scoţi 
 Din firea lui... Nici un răspuns... nimică... 
 5 Decît astă mîndrie * infernală 
 Teribilă şi rece. 
 (P. 49)
 O graţie să-ţi cer? Ţi-oi cere una 
 Tu mi-o poţi da şi eu a cere-o pot 
 Cînd voi fi mort să mă îngropi aicea 
 Pe acest pămînt pe care l-am pierdut; 
 5 Pas de roman pe ţerină să-mi calce 
 În veci să-l simt pe suflet apăsînd; 
 Numai o veşnicie de durere, 
 Dispreţ, călcare sub picioare 
 Poate ca să plătească crima ce am comis-o
 10 Să umilească cruda mea mîndrie. 
 O vierme mîndru inima ce-o rozi, 
 Unde eşti tu ca să te scot cu totul, 
 Unde eşti [tu] ca să te calc, te sfarăm... 
 O! am ajuns... Unde am ajuns: la plîns. 
 15 Eu ce n-am plîns în viaţă-mi niciodată. 
 (p. 49)
 Mantaua neagră să-mi acopăr 
 Faţa murindă să n-o vadă lumea 
 (p. 52)
 În voinţa lor cea mare fu eternitatea lor. 
(p. 54)
 Vai! 
 În mine trăiesc Titanii şi nu Olimpul. 
 (p. 57) 
13
 Atît de palid, de adînc, de mîndru
 Şi de frumos cum în viaţa mea
 N-am mai văzut vun chip. - Un singur viciu
 În lume-avea - ş-acela-i şedea bine: 
 Mîndria. 

1044

{EminescuOpXV 1045}

PACEA PĂMÎNTULUI VINE S-O CEARĂ
(p. 68)
13
 Eu nu vorbesc de Dumnezeul de-azi - 
 Au fost aşa de mulţi. Vorbesc de unul
 Oare de mult nu e - şi poate că 
 Nici nu a fost vodată - dar a putut fi, 
 5 De-a putut fi - a fost. Căci toţi au fost
 Un gînd - niciunu-aievea. Dacă cînt Iuga
 Pe baiadera unuia trecut
 Nimeni nu poate a mi-o ţine rău, 
 De-i înţelept: De nu-i - mi-o ţie. Numai 
 10 Nu-mi pasă nici atunci de el. Şi cine
 Va vrea, găsi-va-n acest cînt - un adevăr - 
 Însă înţelepciunea - şi aceasta
 E tot ce putem da noi oamenii, 
 Căci adevărul - nu ştim dacă-l ştim. 
 15 Astfel c-ai putea zice: Fiecare
 Timp are pe al său - Cine [să] ştie
 De-acel Dumnezeu care pe sînul
 Iubitei lui uita de lumea - 
 Nu era tocmai, prin uitarea lui, 
 20 Mai bun decît acel de azi, căruia
 Îi pas-aşa de mult de lumea noastră
 Încît ni vine greu de-a lui amor
 Şi de prorocii ce-i propag' gîndirea
 Şi ordinea? 
 BOGDAN-DRAGOŞ
(p. 97)

 Verena oh! nici nu pot să spun 
 Decît un nume * la care răspunde 
 O fiinţă dulce care-o iubesc. 
 Verena, eşti tu? De * ce * nu * eşti * 
 Un * surîs * dulce * închipuieşti, 
 În rest nimic o Verena dulce 
 Eu te vreau * *** îmbrăţişare 
 Verena 

(P. 118)
1a
 
Dragul
 Dragul vornic * începător de cete

(p. 124)
15

 Acolo ţi-a fost gîndul, acolo-ţi fie moartea

 1045

{EminescuOpXV 1046}

{EminescuOpXV 1047}

(p. 188) 
13
 Adeseori cînd fruntea-mi de visuri se încruntă, 
 Cînd sufletu-mi e-o noapte de visuri şi de stele 
 

ALEXANDRU LĂPUŞNEANU
(p. 202)
 
 Jurj Hrăbor
 Vîscan Movilă
 Iosif veveriţă
 Moga
 Pascu
 Cracale pisar
 Costea
 Alexa Bodei
 Moţoc vornic
 Ioan visternic
 Gruie din Trotuş 
 

MIRA
(p. 233)

 Vulturul gloriei romane a smuls inima din Roma murindă spre a o readuce la, Dumnezeu de unde venise. Dar, setos de victorii, el se repezi asupra unui gigantic Taur, îl rupse în bucăţi, îl omorî, dar lăsă să cază inima Romei în pămîntul (Taurului) Bourului. Acel pămînt era Dacia. 

(p. 236)
 Noaptea împle cu gîndire 
 Şi cu sufletu-i de nour 
 precum vîntul turbură visul din 
 oglinda lacului 
 Ş-astfel se izbesc 
 În creierii mei 
 Vijeliile gîndirilor mele 
 Cum ginii trecuturilor 
 Se izbesc în ruinele 
 Unui palat. 
 
 Nu vezi tu că prin vorbele mele 
 suflă moartea disperare? 

*

 Noaptea turbură lumina 
 Precum nouri turbur marea * Împle-a lumea-a ei gîndire 
 [2Împle]2 sufletu-i de nor


EminescuOpXV 1048}

 Şi a lunei galben gînd Pe palate se aruncă 
 Luminînd a umbrei dungi Iar oamenilor insenm 
 Dunga negrului mormînt Cerul sus visează stele 
 Oamenii visez-amor 
 Vîntul care acu muge
 Noaptea cîntă Printre valuri se frămîntă 
 Cu lungi ţipete d-amor... Somnul e surîsul morţii 
 Tuturor noaptea zîmbeşte
 Mie nu Căci acum tu [2chemi]2 stafia-mi 
 Printre zidurile ruinei. 

(p. 253)
, v
 Cînd luna se-namoră d-o stîncă sură ceasornic * 
 Luna şi amorul c-un nour de aur sub nourii negri

(p. 257)
28
 Rugaţi cerul ca să ia nourii din capetele omenimei sorbindu-i în capul său - - spre a-i vărsa pe pămînt în mană şi vin. 

(p. 257)
29
 Vîntul trece pe lîngă palat sif
 aruncă umbra sa gîndul * său pe ziduri de marmură, tu eşti gîndul său astfel *** Galiţia vesteşte rău şi-ntinsă cîmpia unei 
 robii-ndobitocite

(p. 257)
30
 înfige-n umeri braţele cruce, nu rugă lui Dumnezeu, ci - pecete urei
 Să se stingă astă ură în pieptul meu? Nu! Căci am închis-o cu braţele mele - ură imensă ca voinţa lui Napoleon. 

(p. 257)
31
2259, 14 v
 Daca raza ce lumina din ochi-ţi asupra mea este raza nemurirei arunc-o asupra ăstui popor tîmpit de nenorocire - ars de setea dreptăţii. 

1048

{EminescuOpXV 1049}

{EminescuOpXV 1050}

{EminescuOpXV 1051}

{EminescuOpXV 1052}

{EminescuOpXV 1053}

 Iute, iuţime nenţeleasă, 
 10 Pămîntu-nvîrte-a lui comori; 
 Ziua ca raiul luminoasă 
 O schimbă noaptea cu fiori; 
 Marea ce-nalţă rîuri late De-a stîncilor adînc tărîm
 [........................... ]
 [........................... ]

[POVESTE MEDIEVALĂ] 
(p. 600)

 Margareta, care-şi făcea educaţia în castelul d'Amboise, avu următorul vis. S-ar fi 2264, făcut în grădina castelului, iar în mijloc creştea o Lacrămioară (marguerite) peste care ea avea supravegherea. Deodată se ivi un măgar [... ], zice textul francez) care, cu toată opunerea ei, au ştiut să smulgă lăcrămioara. Visul acesta o-ntristă foarte mult, deşi nimeni dintre curteni nu-i dădea mare însemnătate. Cu toate acestea visul s-a-mplinit cu Marguerite şi Ane. Regele s-a căsătorit cu aceasta din urmă. 

CUGETĂRI. GLUME

CUGETĂRI
(p. 600)

[1]

 Cine-i şchiop acasă e şchiop şi-n tîrg. Cine-i prost acasă e prost şi-n tîrg, cine-i imoral în cămin e imoral şi-n for. 

[2]

 Statul e o organizare a puterilor în lupta cu masa, a oamenilor, cu natura. 

[3]
 Omenirea se mîndreşte cînd vede cît de mare e un om. 

[4]

 Precum orice casă are cloaca sa, aşa şi ziaristica îşi are canalele sale de scurgere, 227r pentru ca orice tingire să-şi afle capacul şi orice om semenii. 

1053

{EminescuOpXV 1054}

[5]
 rămîn după aceea numai figuranţi în societate

[6]

 Este o maximă falsă de-a pedepsi orice crimă la-ntîia dată cu mai puţină asprime. Pedepsiţi-o aspru, pentru ca reprezentarea pedepsei să fie mai puternica decît cea a plăcerei produse prin comiterea crimei. Vicii cari au devenit obicei nu sunt de stîrpit. Pedepse tîrzie sunt ca doftorii tîrzii. 

[7]
 
 Cine face prea multe intrigi nu face nici una. Prea bat la ochi şi rîzi de urzitorul lor. 

[8]

 Oameni învăţaţi se-nşală mai ades în judecata lor asupra oamenilor. Ocupaţi cu nemurirea, nu-şi dau osteneala de-a cerceta interiorul omului. 

[9]

 Caracterul oamenilor e tipărit în faţa lor. Toate pasiunile cauzează trăsuri deosebite în faţă. De durată lungă fiind, trăsurile rămîn neşterse. 

[10]

 Tot ce-i cu putinţă se şi-ntîmplă în cursul vremei în lume. De aceea se nasc schimbări eterne în imperii, obiceiuri, arte, naţiuni. Dacă din mulţimea infinită ni sunt numai acele puţine istorii cunoscute pe care vremea ni le-a păstrat, şi cine gîndeşte la mulţimea posibilului aceluia nu i se va mai părea nici în întîmplare nouă, oricît de ciudată ar fi. 
 Fiecăruia-i dată de natură măsura de minte pe care-a fost s-o aibă. Educaţia poate să dezvolte puterile minţii esistente, nu poate însă pune ceea ce nu-i. 

[11]

 După bucurie nemăsurată vine neapărat - urmă a făpturei firei omeneşti - întrista-rea. Bucuria face sîngele să fiarbă şi aceasta produce o simţire neplăcută şi dureroasă, care trebuie [să] nască întristare. Cine-i accesibil de patimi puternici ştie că-n mijlocul bucuriei mari se amestecă un fel de rea-dispunere. Acelaşi lucru se-ntîmplă la toate pasiunile vehemente. Leacul: moderaţie - cine poate. 

[12]

 Amiciţia se-ntemeiază pe stimă, prin urmare pe calităţi a sufletului. Amor pe calităţi a corpului. Pentru o persoană cu suflet frumos putem avea multă amiciţie - amor nu. Sărutarea pe care regina Margareta de Scoţia a dat-o învăţatului însa urîtului Alain Chartier a fost numai o grimasă. 

[13]

Nu esistă oameni mai nenduplecaţi şi mai duri decît cei preocupaţi într-una de nefericirea lor. 

1054

{EminescuOpXV 1055}

[14]

 Spirite mari se nasc adesea prin nevoie. Ţările cele mai neroditoare au avut cei mai mari guvernatori. Dovezi - Moise, Petru I şi regele Prusiei. 

[15]

 Şi oamenii cei mai mari sunt nevoiţi a suferi batjocură şi despreţ, mai ales de la oameni ce nu sunt în stare a li recunoaşte meritele şi cari au alte închipuiri şi altă manieră de a gîndi. Dar de nimeni nu sunt mai despreţuiţi decît de sine înşii. 

[16]

 Mulţi scriitori nu stimează pe nimeni şi nu-l cred pe nime de geniu decît după ce a dovedit în o sută de coale că-i un nebun. 

[17]

 Un om cu temperament fericit şi fără mişcări vehemente a sufletului trebuie să rămîie numai pasiv pentru a fi fericit. Pentru cel cu patimi frumuseţea creaţiunei e moartă. 

[18]

 Oameni veseli comit mai multe nerozii decît cei trişti; dar aceştia comit mai grave. E o mare mîngîiere la contrarietăţi dacă ne-nchipuim a fi cu cîţiva ani mai bătrîni. Cine cunoaşte lumea ştie ce multă schimbare aduc cîţiva ani. 

[19]

 O profeţie străveche spune cumcă 260 de papi vor sui scaunul lui Petru şi după aceea va începe o nouă ordine de lucruri în lume. Papa Pius IX e al 259ălea. Asta o spune "Charivari", un jurnal din a[nul] 1847. 

[20]

 O dorinţă neliniştită în sufletele oamenilor, de a fi ceea ce nu sunt şi de-a avea ceea ce nu au, este rădăcina a toată imoralitatea (William Temple). 

[21]

 Nenorocirea este cel mai bun dascăl, şi îşi are metoda lui proprie, dar de [dat] greş nu dă. 

[22]

 Titulature răcesc conversaţia, oricît de animată ar fi. Cine ştie dacă scopul lor primordial nu este chiar acesta - trezirea şi răceală faţă cu o persoană care reprezintă colectivitatea. Purtătorii acestor titule se-nţelege că-i dau altă valoare. 

[23]

 Contrazi-te singur şi vei găsi pace. 

[24]

 Menirea vieţei tale este să te cauţi pe tine însuţi. 

[25]

 Plăcîndu-ţi ţie însuţi te corumpi. 

1055

{EminescuOpXV 1056}

[26]

 Lumea-i umbra unui nour şi visul unui dormind. 

[27]

 Ocazia e iute la fugă şi leneşă la întors. 

[28]

 
 Contra orice duşmănie esistă mijloace, contra invidiei nu. 

[29]

 Oamenii se-mpart în două: unii caută şi nu găsesc, alţii găsesc şi nu-s mulţămiţi. 

[30]

 Un om înţelept cunoaşte pe un nerod, căci nerod a fost fiecare-n viaţa-i, dar un nerod nu cunoaşte pe-un înţelept, căci n-a fost niciodată înţelept. 

[31]

 Hărnicia lumei e un fel de lene, onoarea-i nimicnicie, mărirea-i înjosire. 

[32]
 Mulţi lucrează, dar puţini gîndesc. 

[33]

 N-ai crede cît de şiret e amorul, cu toată nesocotinţa ce i se impută; cunoaşte foloasele lui ca un vameş sau ca un ovreu - arată-i de departe prospectul şi plănuieşte-n infinit. 

[34]

 E un "bold nefericit în om care-l revoltă contra superiorităţii altora. Tămîiază mai bine pe un Apis de[z]gustător, fără spirit, nedemn, spre a umili pe-un Apoll, care merită tămîie. Merit şi calităţi sunt pentru lume o provocare la duel. 

[35]
 Pasiunea are cazuistica ei proprie. 

[36]

 Un om în nevoie care-şi uşurează inima cătră un amic poate fără multă osteneală să lungească vorba fără s-o prea bage de samă. 
 

[37]

 Un amor adormit nu-şi dovedeşte tăia cu mai multă vehemenţă decît cînd despărţirea sau un asemenea eveniment îl ameninţă cu moarte. 

[38]

 Viaţa noastră e o eroare perpetuă. 

[39]

 Cele mai înţelepte planuri, nencoronate de succes, se numesc nerozii. 

 1056

{EminescuOpXV 1057}

[40]

Vorba scăpată ni-e stăpînă Dar reţinută o stăpînim. 

[41]

Doliul este umbra ce-o aruncă cei duşi în altă lume asupra chipurilor celor rămaşi pe pămînt. 
Paloarea este lumina cea albă a morţii. 

[42]

[Dacă omul ar avea] numai instinct ce bine ar petrece. 
Cu cît e mai mult cult (rafinament [al] simţurilor ) cu atîta-i mai nenorocit. 

[43]

Cine vrea şti viitorul să întoarcă spre trecut. 2259, 

[44]

Cîntăreşte tendinţa ta de-a avea nu cu puterea, ci cu dreptul pe care cellalt [îl] are. 2267, 

[45]

O fată e zero, o femeie e un problem. Ea are numa carne de copil, dar nu mintea de copil. [... ] Cine preferă fete femeilor e ca acel ce preferă pe ucenici maistrului. 

[46]

Orice propensiune într-o parte corespunde c-o lipsă, c-o ridicare în cealaltă. 

[47]

Maxime

În genere bunătatea sau răutatea faptelor omeneşti se judecă după potriveala lor cu 2268, interese plănuite. Dacă cel căruia-i faci nedreptate o doreşte, atunci, deşi din punct de vedere absolut eşti culpabil, totuşi fapta ta e bună. Aşa daca iei unui om muierea de care el nu dorea decît să scape. 

[48]

E uşor de-a fi nobil cînd nu trebuie s-o fii - si uşor de[-a] fi fericit cînd lumea nu caută a te face cu orice preţ fericit. 

[49]

Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţe se găsesc foarte adese - caractere foarte arare. 2269, 

[50]

Fericire şi prostie numai dintr-o cauză nu sunt identice: pentru că nu toţi proştii sunt fericiţi. 

{EminescuOpXV 1058}

[51]

Cînd vei auzi o femeie dînd bărbatului ei porecla favorită dintr-o tinereţe depărtată să ştii că-l înşală. 

[52]

Proştii se-nsoară totdeuna; nebunii cîteodată; înţeleptul nicicînd. Daca acesta o face, s-o facă încai de comoditate şi în deplina ignoranţă că va fi înşelat de femeia lui. 

[53]

Care femeie n-a-nşelat pe bărbatul ei n-a făcut-o pentru că n-ar fi voit-o, ci pentru că i-au lipsit ocazia sau curajul. 

[54]

56 r Amorul nu alege, ci culege. El e ceva cu totul elementar ca şi setea sau foamea. 

[55]

Om de spirit e acela care-n fundul inimei lui rîde de toţi şi de toate. Om de geniu e cel ce rîde de el însuşi. De aceea un geniu nu poate fi rău, pe cînd un om de spirit e totdeuna rău. 

[56]

A iubi? a avea vreme de pierdut. Cine n-are vreme nu iubeşte. 

[57]

Mintea femeii - înşelăciunea. 

[58]

Cel mai temeinic instinct de onestitate îl au femeile într-adevăr frumoase. Cele urîte ar voi să nu fie dar nu pot, cele frumuşele sunt totdeuna darnice. 

[59]

Om de la om trăieşte şi de la toţi comunitatea. 2275B, 

[60]

Moralitatea e pentru suflet identică cu sănătatea pentru trup. Un popor imoral e fizic nesănătos sau degenerat. 2288, 

[61]

Sucul învietor al gîndirii e patima. E vorba numai ca această patimă să aibă un obiect nobil şi desigur că cel mai nobil e adevărul. 2289, 

[62]

Ce bine că oamenii sunt atît de proşti. 2290, 

1058

{EminescuOpXV 1059}

{EminescuOpXV 1060}

1868-1869
(p. 674)
anii pacifică
preface * fruntea
secolii suvenir

Cu cît e mai mult cult (simţ ales) cu atîta-i mai nenorocit 2258, 

Melancolia, acest cîntec al gîndirilor, acest tezaur pe care nu l-aş da pe orgiile împăraţilor romani, îmi purtă inima prin Italia. 2258, 

[Cum] aş face să trăiesc în trecut 
ecoul trăieşte-n trecut
Toată miniunea minune fie
capul nu-mi 
Idee pală. - 
Gîndire *** a Dumnezeirei
sau voi

{EminescuOpXV 1066}

din ochiul meu iese o lacrimă de otravă, din a lui una din nectar, oare nu e tot lacrimă?... 

1869
 Apa lumină 
apa-ntuneric
marea zi
marea noapte 

Cum ar putea să esiste o iubire dacă n-ar esista ura, cum aş putea urî toată lumea dacă nu te-aş iubi pe tine. 
 viaţa cuib al morţei
 Două lumi sunt - una a ochilor şi-a urechilor

{EminescuOpXV 1067}

 1871-1872 

În Italia * cred că sau mi-ar plesni capul, sau ar trebui să mi se limpezească. 2259, 

 [TITLURI DE POEZII]

eco? 2286, 
Surori 
Dumnezeu şi om
Înger şi demon
Ideal şi real
Codru şi salon
Proletar şi împărat

 1873-1874 

ca unda zvîcnindu-se cu greu 2255, 
293 v
martir încoronat

 1876

gurile cîte le-astup' acum pămîntul 

ochii roşi de porumbiţă

{EminescuOpXV 1068}

 arzătorul 
 mijloc al vremei, 
 căci cei ce mor sunt 
 martori muţi*: 

 Nemuritorii 
 Preotul-rege. 

 mişte universul. 

 1883

 acelaşi tic de moderaţiue * Inedit. 

1068

{EminescuOpXV 1069}

{EminescuOpXV 1070}

{EminescuOpXV 1071}

{EminescuOpXV 1072}

{EminescuOpXV 1073}

Ofensiva de Crăciun a Porţii
Principii cu acelaşi rang *********
Romînia tributară. Succes (? )

Două divizii turceşti atacate foarte hotărît (? ), 
au fost cedate poziţiile K... şi B... 
E cere încetarea focului. K a ordonat *** 
Semlin 28 ore 28 8 ore dimineaţa. La turci mai mult *** 
N 12 ore B 8 ore dimineaţa *** *** 
Încetarea luptelor. Consimţit *** Trăiască războiul. 
Aripa stîngă a apărării slave a înţeles greşit. Sîrbii au traversat - la Bobovişte în B, care localitate fu reocupată, peste la K. Armata turcilor a operat în K. Turcii au fost învinşi. Poziţiile ocupate. Ţinta principală. Către comandantul lor ***

[LIMBA ROMÎNEASCĂ... "]
(p. 488)

Limba romînească e la sine acasă o împărăteasă * bogată căreia multe popoare, i-au plătit dare în metal aur pe cînd ea pare a nu fi dat nimărui nimica. A o desbrăca * 175 de averile pe care ea [h]arnică * şi mlădioasî le-au adunat m veci de mai bine de o mie de ani, însemnează a face din împ[ărăteasă] cerşetoare. 
Dar metal[ul] aur ea l-au tipărit în tipariul ei propriu şi e azi al ei pentru * că toate poartă efigia ei neschimbată, neschimbabilă chiar. 

{EminescuOpXV 1074}

{EminescuOpXV 1077}

VOLUMUL X

DIN "TIMPUL"

ÎN CESTIUNEA BASARABIEI
(p. 71)

Primul Bucureşti al "Romînului" de la 26 aprilie începe cu cîteva monstruozităţi, dar cuprinde apoi multe indicaţiuni preţioase, care confirmă drepturile Moldovei asupra Basarabiei. Astfel cele dintîi patru aliniate ale articolului cuprind atîtea neadevăruri directe sau prin reticenţă la adresa conservatorilor, încît par a fi fost durate de fabrica de rînd a "Romînului", pe cînd restul seamănă din contra a fi scris de un om special. Cu toate acestea fiind în interesul adevărului de a nu ne uita cine zice un lucru, ci la ceea ce zice el, reproducem articolul întreg cu neghină cu grîu cu tot, lăsînd pe orice om să judece dacă opoziţiunea a susţinut vr-odată lucrări greşite sau cereri nedrepte ale partitei militare ruseşti, dacă ea a susţinut vr-odată ca dreaptă cererea retrocedării ş. a. Tocmai noi am fost aceia cari am publicat o serie de articole asupra Basarabiei, deşi ar fi fost alte persoane mai competente cari să facă acest lucru cu mai multă ştiinţă şi mai mult succes. 
Nu pretindem a avea nici un merit în privinţa cuprinsului acelor articole, căci a culege rezultate cîştigate de alţii nu este un merit. Dar pentru opinia noastră statornică în această cestiune seria noastră de articole e o profesiune de credinţă. De aceea ne uimim şi nu ştim cum să calificăm modul de a discuta a ziarului guvernamental, nu ştim spre ce serie de caractere să le orînduim pe acelea cari sunt în stare a arunca în faţa unui partid acuzarea nedovedită prin nimic a trădării de patrie, cînd faptele şi vorbele lui dovedesc contrariu. 
[29 aprilie 1878]

{EminescuOpXV 1078}

COMENTARII

Daca vom cerceta istoria răsturnării lui Cuza vom afla că aproape toţi conspiratorii, 2255, afară de cîţiva amăgiţi, erau străini. Străinii au adus un străin. 

COMENTARII

["ISTORIA RĂSTURNĂRII LUI CUZA"]
(p. 596)

2282, gen[eralul] Bauer trimis spaniol, ambas[ador] estraordinar 
Tornielli şade [în]tr-o al[t]ă odaie. 
Hoyos de asemenea *
 - D-le conte, ce calitate are d. Bauer? 
 - Trimis extraordinar, ambasador spaniol să meargă. 
 - Daca este trimis în adevăr *, să meargă în suita * regelui. 
 - Mizerabil *. 
 - Tornielli merge la Bucureşti. 
 - D-le, nu-nţelege greşit. 
 - D-l Bauer pentru ce-i într-o odaie alături. E ambasador? 
 - E militar şi *** spaniol. 
 - Cum * vine regele. 
Tornielli 4
[... ]
Trece regele la sfîrşit. Pleacă regele. 
***: Cum am rămas eu ăl din urmă? 
[... ]
 Bar[r]ere? incidentul uniformelor, din ajun *, ci uniforma Brătianu * nu-i goală. 

2257, Ne pare rău că interesul de-a apăra ţara noastră de bancrute * ne sileşte a spune cîteva adevăruri 247 r. Dar * regele nostru... nu e ca toţi oamenii. Probă Candiano. Macedonski. 

{EminescuOpXV 1081}

["DOMN STRĂIN... "]

Domn străin: adecă "ne-aude, ne-a vede, ne-a greul pămîntului". 2264