{EminescuOpVI 23}

CĂLIN NEBUNUL
Fost-a împărat odată şi trei fete el avea
Cît puteai privi la soare, da la ele ca mai ba. 
Una decît alta este mai frumoasă de poveste, 
Dar din ele - acuma două mai era cum mai era, 
(5) Nu că doar ai pute spune cum că - a fost aşa ş-aşa, 
Nici o vorbă de poveste, cer cu stele presărat
Nu ajung la frumuseţa astor fete de-mpărat. 
Dar deşi nu-ţi poţi da vorba despre ele cu cuvîntul, 
Mintea tot le - atinge umbra, ochii lor i-ajunge gîndul, 
Dar de cea mai mijlocie nici un gînd să n-o măsoare, 
(10) E o floare de pe mare, cine-i cată-n faţă moare. 
Mulţi feciori de împăraţi, de războinici lăudaţi
Le-au cerut ca s-o li-o dee, ca cu chipul de femee
Să-mpodoabe c-o icoană viaţa lor cea năzdrăvană, 
(15) Da-mpăratul nici gîndeşte să li dee - aşa comoară, 
Ale casei lui mai mîndre şi mai trainice odoară. 
Da-ntr-o sară-n drum de ţară cine dealul mi-l coboară? 
Trei feciori voinici de frunte ca trei şoimi voinici de munte, 
Vin în zale îmbrăcaţi, pe cai negri - ncălicaţi, 
(20) Spiţelaţi, uşori ca vîntul, de-o frumseţă - ntunecoasă, 
Au venit să-i ceară, Doamne, fetele cele frumoase. 
Dar mai bine - ar fi să-i ceară tot bielşugul de pe ţară! 
Şi ce nu se pun de-i cer trei luceferi de pe cer! 
De-ar pute, de n-ar putea, trei luceferi el li-ar da, 
(25) Dară fetele lui ba. Unu - atunci din ei s-a dus
Şi în noaptea cea senină ca să fluere s-a pus, 
Vine-un nour, ce-i de nour? Vine-un vînt - da ce-i de vînt? 
Vine-o ploaie de şivoae şi furtună pe pămînt
Şi în nori hrăniţi de fulger şi pin rîuri de scîntei
23

         {EminescuOpVI 24}

(30) Sboară fetele răpite duse-n lume de cei trei. 
Scrie carte împăratul, scoate veste-n ţara toată, 
Cine s-ar găsi pe fete de la smei să i le scoată, 
Să le iee de neveste şi cine s-ar ispiti 
Toată - mpărăţia mîndră între ei va împărţi... 
(35) Nu-şi mai pieptăna nici capul de atîta supărare 
Şi lăsase ca să-i crească peste piept o barbă mare, 
Care cade jos în noduri ca şi cîlţii ce nu-i perii, 
Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gîze ca puzderii. 
Nu mai ese sara-n prispă să stea cu ţara de vorbă. 
(40) Ca un pomătuf de jalnic şi tăcut ca o cociorbă, 
Ş-a uitat de mult luleaua şi cloceşte tot pe gînduri, 
Doară plosca-l mai ocheşte de pe-a policioarei scînduri. 
Dar în satu cela-n care şedea Împăratul dornic 
Era şi un om de samă, un fruntaş... fusese vornic; 
(45) Avea trei feciori din cari doi or fost cum or fi fost, 
Oameni harnici şi ca lumea - da cel mic era un prost. 
Cîtu-i ziua şade-n vatră şi se joacă în cenuşă, 
Prost ca gardul de răchită, şuiu ca clanţa de la uşă. 
De vorbeşte, Cine - ascultă? Ştie că nu-i de v-o samă, 
(50) Toţi îi zic: ne - aude, Tontul, da pe el Călin îl chiamă. 
Cei doi fraţi se ispitiră şi au zis: haidem şi noi, 
Dulce măr e-mpărăţia, de ne-a-ntoarce înnapoi 
Dumnezeu din calea lungă. - Cine-a fi să le găsească, 
Tot voinic din astă lume, de viţă pămîntenească! 
(55) Deci cum vrură să se ducă, zice prostul: Hai şi eu! 
Hai! că tot n-are ce face, ş-aşa îmblă teleleu, 
Ne-a ţine de-urît uitucul ş-a păzi la noapte focul. 
Deci făcur-un arc puternic şi vorbiră ca-n tot locul 
Unde va căde săgeata, ei să stee de popas. 
(60) Repezi atunci cel mare o săgeată din pîrlaz. 
Mers-au ca v-o două zile, ş-au găsit. - Cel mijlociu 
Aruncă şi tot pe - atîta, ba ş-o leacă mai tîrziu. 
Dară cînd svîrli nebunul, mers-au ei trei luni de-a rînd 
Zi şi noapte pîn-găsiră -a lui săgeată în pămînt. 
(65) Ş-ajungînd au scos amnarul, au scos cremene şi iască 
Ca s-aţîţe foc în codru, să se-ntindă s-odihnească. 
Dar întîi se sfătuiră ca pe rînd să stee pază
 Şi pe foc să pue vreascuri, a se stinge să nu-l lase, 
Hotărînd ca celui care va lăsa să se potoale, 
(70) Va lăsa să-i prindă noaptea, ei să-i pue capu-n poale. 
Se culcară doi. Cel mare să păzească au rămas. 
Dară pe la miez de noapte auzi-n văzduh un glas. 
Vine-un zmeu în solzi de criţă cu trei capete şi lui: 
Cum de calci moşia tatei făr de voia nimărui? 
(75) Hai la luptă... Se luptară şi-l lovi voinicul rău, 
Făcu trei căpiţi de carne din trei capete de zmeu
24

         {EminescuOpVI 25}

         {EminescuOpVI 26}

         {EminescuOpVI 27}

Şi cînd cei doi se treziră: uite, voi cît aţi dormit, 
Ce mai lupt-avui grozavă. şi ce treab - am isprăvit! 
A rămas în noaptea - a doua ca strejăriu cel mijlociu
(80) Şi tot pe la miezul nopţii pin văzduh aude - un chiu
Şi pin vînt văzu cu - aripe sunătoare, fioroase, 
Patru capete cumplite pe două umere groase. 
Hai la luptă, măi voinice - cum făcuşi de te văzui, 
Cum de calci moşia tatei făr de voia nimărui? 
(85) Dar voinicul îl omoară şi ca vai de mama lui, 
Patru clăi de carne face el din capetele lui. 
Cînd cei doi iar se treziră, au văzut a lui ispravă, 
Isbîndirea strălucită dintr-o lupt - aşa grozavă. 
Şi cînd iar i-apucă noaptea lui Călin de grijă-i dară
(90) Să păzească bine focul de a nopţii crunte fiară. 
Cînd acum în noaptea - a treia străjuia Călin, deodată, 
Auzi un vuet mare şi-nnainte i se - arată 
Cu opt capete cumplite un smeu mîndru năsdrăvan, 
Cu ochi roşii de jeratec şi cu sufletul avan. 
(95) Haide-ha, Călin Nebune! Cum venişi nu te-i întoarce, 
Nici s-a fierbe pentru tine, nici s-a ţese, nici s-a toarce. 
Se luptă Călin Nebunul, mai ca sufletul să-i stee, 
Iară Smeul cel puternic, cît de cît să nu se deie. 
El tăindu-i o ureche, cade-n foc un strop de sînge
(100) Şi în noaptea cea adîncă tot jeratecul se stinge
Şi în negrul întuneric într-o luptă oarbă, crudă, 
Mîni de fier în piept i-nfige - smeul ostenit asudă, 
Gîfîe pe cele - opt gîturi, sub genunchi Călin îl ţine
Şi cu sabia-i rătează a lui capete păgîne. 
(105) Dar acuma-mi stă pe gînduri - ce să facă el - foc nu e, 
Fraţii se trezească numai şi capul o să-i răpue. 
S-a luat şi el şi merge supărat înspre pădure
Cu un hîrb plin de funingini, subsuoară c-o săcure, 
Să găsească v-un cărbune. Pe-un copac înnalt se suie, 
(110) Pe-ntinsori de codri negri aruncînd privirea şue. 
În adîncă depărtare el văzu zare de foc, 
El coboară şi porneşte ca s-ajungă-n acel loc. 
Întîlneşte - un om în drumu-i cam grăbit din cale-afară: 
Bună noapte! - Ţam mitale! - Cum te chiamă? - De-cu-sară. 
(115) He-he-hei, măi De-cu-sară! Ean mai stai că nu-i aşa, 
Ce caţi tu noaptea-n pădure, colinzi lumea iac-aşa? 
Cot la cot Călin îl leagă cu odgonul de un pom
Şi se cam mai duce - iată că în cale-i iar un om. 
Bună noapte! - Ţam mitale! - Cine eşti? - Sunt Miez - de noapte! 
(120) Elelei! Ce caţi în codri, pepeni verzi şi stele coapte? 
De-un copac şi p-esta-l leagă şi cum merge pe cărare, 
Iar un om pin întuneric înaintea lui răsare. 
27

         {EminescuOpVI 28}

Bună noapte! - Ţam mitale. - Cum te strigă? - Zori - de zi. 
Ei cumetre Zori - de ziuă, ia opreşte-oleacă-aci. 
(125) Hai şi stînd de vorb-o ţîră - să mîncăm păsat cu lapte, 
Vin încoa că bate luna - hai la umbră - tot îi noapte. 
- Omule, ce-mi caţi pricină... sunt grăbit... - Ce-atîta grabă? 
Ciorilor! ia nu mai spune, ştiu că nu ai nici o treabă 1
Îl legă şi pe acesta, ca pînă va găsi foc, 
(130) Ziuă să nu se mai facă şi vremea să stea pe loc. 
El ajunge. Într-o groapă mare arde-un foc avan... 
Pe-o părechi de pirosteie clocoteşte un cazan, 
Doisprezece smei în juru-i dorm adînc întinşi pe burtă, 
Împrejur de pirosteie se cocea o mare turtă
(135) Şi-n cazan notînd în zamă clocoteau v-o două vaci. 
Hei, îşi zise năzdrăvanul - dete badea de colaci! 
Şi deşi în faţa vetrei dorm şezînd smeoaice mame, 
El atins de-acea mireasmă a clocotitoarei zame, 
Doi tăciuni luă în hîrbu-i, un cărbune în lulea
(140) Şi luînd o bucăţică din o vacă ce fierbea, 
Iată curge - un strop fierbinte pe a unui smeu ureche. 
Ăsta ţipă cu - ngrozire ca un bou împuns de streche. 
Toţi treziţi pun pe el mîna, unu-l leagă, altu-l ţine, 
Unu-i ţasălă pădurea, cetluindu-l cole bine. 
(145) Sfătuiesc ca să-l omoare. - Da, mă rog, Dumilor voastre, 
Cine şi-ar mai pune mintea cu aşa obrazuri proaste
Cumu-s eu, Măria Voastră! Mă lăsaţi că-s om sărac, 
De cînd sunt n-am văz't turaua, nici măcar de la petac. 
Zise unul cătră dînsul: Dacă tu ne-i pute face, 
(150) Fata - mpăratului Roşu s-o luăm, poţi merge-n pace. 
- Ce n-o luaţi Domnia - Voastră, că sunteţi mai tari, mai mulţi? 
- Ei, pe noi ne simte - ndată, să ne - apropiăm desculţi, 
Suntem duhuri necurate şi-mpăratul cela Roş 
Are-n vatră în cenuşa. un căţel şi un cucoş; 
(155) Năzdrăvani-s, bată-i naiba, cum ne simt îi vezi că-ndrugă, 
Unul bate, altul cîntă... ş-o tulim urît la fugă. 
Să s-apropie nu poate decît omul pămîntean. 
- De-i aşa, poi las-pe mine... zice Strolea cel viclean. 
Îl desleagă şi-l urmează... El văzu atunci legat 
(160) Un voinic care cînd vede că smeii s-au depărtat, 
Se smuci lăsînd în urmă a lui mîni şi-n codru piere. 
Luna ese dintre codri, noaptea toată stă s-o vadă, 
Zugrăveşte umbre negre peste giulgiuri de zăpadă 
Şi mereu ea le lungeşte şi suind pe cer le mută, 
(165) Parcă faţa-i cuvioasă e cu ceară învăscută; 
Şi cu neguri îmbrăcate-s lan, dumbravă şi pădure, 
Stele galben tremurînde mişcă-n negurile sure, 
Intră-n domele de nouri argintii multicoloane, 
De-a lor rugă-i plină noaptea, a lor dulci şi moi icoane
28

         {EminescuOpVI 29}

(170) Împle văile de lacrimi de-un sclipit împrăştiet 
Cînd în cîrduri cuvioase sus pe cer se mişcă - ncet. 
Înrădăcinată-n munte cu trunchi lung de neagră stîncă, 
Repezită mult în aer din prăpastia adîncă, 
A-mpăratului cel roşu stă măreaţa cetăţue, 
(175) Poalele-i în văi de codri, fruntea-n ceruri i se sue. 
Şi prin arcurile - nguste făclii roşii de răşină 
Negrul nopţii îl pătează cu bolnava lor lumină, 
Rănind asprul întuneric din a salelor lungi bolţi, 
Zugrăvind în noaptea clară a ei muchi şi a ei colţi. 
(180) Pe cărări săpate-n stîncă smeii şi Călin se sue, 
Numai luna îi îmbracă cu lumina ei gălbue
Şi pîndind trec uriaşii de pe-o stîncă Pe - altă stîncă; 
Într-o sură depărtare murmură valea adîncă, 
Numai pe păreţii netezi ai stîncimii îndelunge 
(185) Ei arunc umbre gheboase, uriaşe, negre, lunge, 
Ce în şiruri tupilate după ei se mişcă, pare. 
Noaptea - ntinde măreţia-i, lunca doarme, lunca moare, 
Şi călcînd încet cu greul lor s-apropie-n tăcere. 
Ei ajung la poarta mare ferecată cu putere, 
(190) Ce nu-i om s-o poată trece. Dar Călin suit pe zid: 
Hai veniţi, smeilor, zice, poarta nu pot s-o deschid, 
Dară unul cîte unul v-oiu lua colea de chică
Şi pe sus vă trec în curte... Abia - apucă să li-o zică
Şi ei unul cîte unul s-apropie - şi de-a rîndul
(195) El la fiecare-i taie capul de chică ţiindu-l 
Ş-a lor trupuri moarte - aruncă răşchiete în ogradă
Şi în urmă sare dînsul, ca să vadă, ce-a să vadă? 
Împăratul de zid straşnic şi de poartă ce avea, 
Ferestrele stau deschise şi uşile se crăpa. 
(200) Scări bătute-n pietre scumpe, repede voinicul sue
Intră-n casele frumoase din înnalta cetăţue, 
Pe covoare moi el calcă, intră în acea odae
Care-i plină de a lunei blîndă, tainică, bătae. 
Pe păreţi icoane mîndre zugrăvite-n umbră par
(205) Cum că chipur'le din ele dintre codri mari răsar. 
Pe un pat de flori frumoase, proaspete şi ude încă, 
Doarme fata cea vestită şi-n visarea ei adîncă, 
Ea zîmbind îşi mişcă dulce a ei buze mici, subţiri, 
Înnecată de lumină şi miros de trandafiri, 
(210) Iar din pod pîn-în podele un paingăn de smarald
A ţesut pînza subţire, tremurînd în aer cald, 
Şi în care luna bate de sclipeşte viorie
Ş-o încarcă cu o bură, diamantoasă colbărie. 
Şi prin mreaj-asta vrăjită vedeai patul ei de flori, 
(215) Ea cu umeri de zăpadă şi cu părul lucitor
Şi mai goală este-n somnu-i, numai bolta naltă, sură
29

         {EminescuOpVI 30}

A ferestrei este rece şi simţirea nu o fură, 
Dar de pînz-acoperită-i cu un colb de piatră scumpă. 
S-apropie-ncet voinicul şi cu mîna va s-o rumpă, 
(220) Apoi lin o dă-ntr-o parte, peste fată se înclină, 
Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, 
Ia inelul ei cel mîndru de pe degetul cel mic... 
Şi se-ntoarce în codreana-i noapte tînărul voinic. 
Lîngă smeii morţi cînd trece, limbile le taie el, 
(225) Le adună sîngerinde şi le pune-n testemel, 
Trece zidul şi porneşte iar la drum pîn-ce ajunge
La cazanul care fierbe în mijlocul verzii lunce. 
Pe-o smeoaică mum-o taie - pe-alta o scăpă în pripă, 
Ia din nou în hîrb tăciune ş-un cărbune pune-n pipă, 
(230) Ia cazanul într-un deget şi în altul el ia turtă
Şi se-ntoarce iar la fraţii, fluerînd cu minte scurtă
Toate cîntecele rele ce-n viaţa-i le cîntară... 
Deslegă pe Zori-de-ziuă, Miez-de-noapte, De-cu-sară, 
Din cazanul care-l duce, dîndu-le de drum merinde. 
(235) Abia - ajunge - unde dorm fraţii, abia focul îl aprinde, 
Ziua cea întîrziată năvăli din răsputeri
Şi ca repezit în aer soarele se-nnalţă-n cer, 
Fraţii lui atît dormiră cît intrase în pămînt
De un stînjin şi-i împluse frunza adunată-n vînt. 
(240) Se treziră. I! Căline, lungă fu şi noaptea asta, 
Dar nimic el nu le spune, ce făcuse-n vremea - aceasta, 
Ci plecînd ei mai departe tot Călin arcu - ncordează 
Şi, sburătuind, săgeata trece-n lume ca o rază, 
Vîjîe-n văzduh cumplită - ei urmează unde-i chiamă, 
(245) Pîn-ajung în faptul nopţii la pădurea de aramă. 
Măi fărtaţi - Călin li zise - nu-ţi pute trece pin crînguri
Şi pin codri işti de-aramă, rămîneţi aicea singuri, 
Vă clădiţi ici o colibă, vă săpaţi groapă de vatră, 
Singurel voi merge numai pe cărările de piatră, 
(250) Să vedem ce-a fi cu mine. Ei se pun de îl ascultă
Şi el trece în pădure făr a pierde vorbă multă
Şi la orce pas el face, codrul simţitor răsună
Şi pin mrejile de frunze glasuri trec ca o furtună, 
Căci o strună-i orce creangă şi o limbă-i orce frunză. 
(255) Luna doar, trecînd pe ceruri, voind codrul să-l pătrunză, 
Împle noaptea-i arămie cu mari dunge de omăt
Pe sub cari răscolite, fulger apele încet. 
Şi de-odată-n codrul mîndru el aude de departe
Răsunînd un glas de fată, ce venea din lunci deşarte
(260) Şi urechia i-o desmeardă; el ascultă sub un trunchi
Şi cîntarea durearoasă îl pătrunde în rărunchi: 
Greeruş ce cînţi în lună
Cînd pădurea sună, 
Cum nu ştii ce am în mine, 
30

         {EminescuOpVI 31}

(265) Greere străine? 
Că te-ai duce de-ai ajunge
Noaptea de te-ai plînge, 
Ca o pasăre măiastră
La noi în fereastră. 
(270) Vai de picioarele mele
Pe-unde îmblă ele? 
Vai de ochişorii mei
Pe-unde îmblă ei? 
Inima-n mine-i bolnavă, 
(275) Floare de dumbravă, 
Şi vai lacrimile mele, 
Cum le vărs cu jele! 
Du-te greer, du-te greer, 
Pîn-la munte-n creer
(280) Şi priveşte - nduioşată 
Zarea depărtată, 
Lumea - ntreagă o colindă, 
Mergi la noi în grindă, 
Spune-i mamei: Ce-am făcut
(285) De m-a mai născut, 
Căci ar fi făcut mai bine
Să mă ia de mîne, 
Prefăcută că mă scapă
Să m-arunce-n apă, 
(290) Căci de cer ar fi iertată
Şi de lumea toată. 
Naintează şi o vede lîngă apa arămie, 
Culegînd flori amorţite de pe maluri cenuşie 
Şi punîndu-le în poala grea de florile de piatră. 
(295) Luminează luna-n ceruri ca un foc pe-o mare vatră, 
Colţii munţilor ce rupţi-s, uriaşe stînci de cremeni, 
Ce păreţii şi-i ridică îndărătnici, suri asemeni, 
Vîntul care trece-n şuer, noaptea sură şi bolnavă, 
Împle cu sălbătecie arămoasa - acea dumbravă. 
(300) - Bună vreme, fată mîndră de-mpărat, Călin îi zice. 
- Mulţămim, răspunse dînsa, tinerel flăcău voinice. 
Ce caţi tu? Ce vînt te - aduce? Nu ştii că om pămîntean 
Nu poate călca pădurea de bărbatul meu avan?... 
Ştiu fetiţă - mpărătiţă, dar nici frică n-am, nici teamă, 
(305) Că el zmeu e şi puternic, dar şi eu - Călin mă chiamă. 
Cum vorbeşte, iată zmeul vine iute ca un vînt, 
Cu o falcă-n cer el vine şi cu una pe pămînt. 
- Buna vreme, smeu de cîne! - Mulţumesc, Călin-Nebune! 
- Am venit să-ţi iau nevasta. - De-i pute de ce nu? Bune 
(310) Sunt de zis ce-ţi vine-n minte, dar mai greu e să le faci, 
Smeul codrilor de-aramă nu te-aşteaptă cu colaci. 
Eu mănînc patru cuptoare, patru boi mi-ajung abia
31

         {EminescuOpVI 32}

Şi de vin patru antaluri abia trag la o măsea. 
- Nici că-mi pasă! - Şi la luptă în dumbravă ei se scoală, 
(315) Se apucă de copacii tremurau de - nvălmăşeală, 
Tremură sub ei pămîntul de-a lor pasuri apăsate, 
Scăpără cremenea neagră a stîncimei detunate. 
Crunt Călin de mijloc l-îmflă, pîn la vîrf de brazi îl urcă, 
Ca pe-un lemn el îl trînteşte, pîn copaci trupul i-ncurcă, 
(320) Şi-n genunchi apoi l-îndoae ca pe-un vreascur ce îl frînge, 
I se îmflă muşchii vineţi de oţel pe cînd îl strînge
Şi lovit, pierzînd simţirea, smeul ca o muscă moare, 
Ce lovită este iarna de-o scîntee de ninsoare. 
- Să-mi rămîi cu bine fată, eu mă duc să cat acum 
(325) Cele două sori a tale... Se porni din nou la drum, 
Trece codri de aramă, de departe vede - albind 
Şi aude glasul mîndru al pădurilor de-argint. 
Noaptea-n rouă e scăldată, lucioli pe lacuri sboară, 
Lumea umbrei, umbra lumei se amestec, se - nfăşoară, 
(330) În pădurea argintoasă iarba pare de omăt, 
Flori albastre tremur ude în văsduhul tămîet, 
Pare că şi trunchii mîndri poartă suflete sub coajă, 
Ce suspină pintre ramuri cu a glasului lor vrajă, 
Crengile sunt ca vioare pintre care vîntul trece, 
(335) Frunze sun ca clopoţeii, trezind ceasul doisprezece 
Şi pin albul întuneric al pădurei de argint, 
Vezi isvoare sdrumicate peste prund întunecînd 
Şi sărind în bulgări fluizi pe pietrişul din răstoace 
În cuibar rotit de ape peste cari luna zace. 
(340) El aude - un cîntec dulce, plin de lacrimi şi de noduri, 
Doină de simţire ruptă ca jelania-n prohoduri, 
Împlînd codrul de zăpadă, sufletu-i de-o jale mare, 
Pare-i că din piept de fată cîntă o privighetoare: 
Aşa-mi vine cînd şi cînd
(345) Să mă iau pe drum plîngînd, 
Lumea ce-a fi să mă vadă
Nici să poată să nu-mi creadă; 
În zădar mă mai jelesc, 
Vara vine, codri cresc, 
(350) În zădar m-aş bucura, 
Iarna iar i-a scutura, 
Şi de-mi vine, de nu-mi vine, 
Tot arde inima-n mine. 
Nici n-am cui să mă jelesc
(355) Să spun pe cine doresc, 
Mult mă mir, Doamne, de mine
Cum nu m-ai luat la tine, 
Mult mă mir ce-oiu fi gîndit, 
Ce-am făcut, de n-am murit! 
32

         {EminescuOpVI 33}

         {EminescuOpVI 34}

         {EminescuOpVI 35}

360În văsduhul plin de-a nopţii moale luminoasă ploae 
El văzu o fată mîndră, îmbrăcată-n lunge straie 
De argint, ce sta ca umezi pe-a ei trup care tresare, 
Ca o creangă mlădioasă sub a vîntului suflare. 
Naltă e, subţire este, ochii mari adînci ridică, 
365Părul ei de aur moale pînă la călcîie-i pică 
Şi cu poalele ei albe şterge stelele-i senine, 
Lacrimi lungi ce curg pe faţa-i ca şi fire diamantine. 
Nu uita cumcă seninul cerului este în aştri, 
Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaştri. 
370E frumos pe cînd din cerul plin de-o sîntă bogăţie 
Cade-o lacrimă frumoasă în adîncă vecinicie - 
Dar de cad rănite toate, ceru-i negru şi pustiu, 
Nu-i nălţime, nu-i albastru, e o noapte de sicriu. 
Stea ce cade taie lumea ca o lacrimă de-argint, 
375Pe seninul cer albastru frumos lacrimile-l prind, 
Şi din cînd în cînd vărsate frumos lacrime te prind, 
Dar de seci întreg isvorul, vai de ochiul tău cel blînd. 
Pin diamanţii tăi se scurge sînge fin de trandafiri 
Şi zăpada viorie din obrajii tăi subţiri - 
380Curge noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, 
Ce uşor se poate stinge pin plînsorile pustie. 
Cine e nerod să ardă în cărbune-o piatră rară 
Şi eterna-i strălucire s-o strivească într-o pară? 
Tu-ţi arzi ochii şi frumseţea - infinitul lor se stinge - 
385Şi nu ştii ce răpeşti lumii? Ah, nu plînge, ah, nu plînge! 
Astfel el se socoteşte. - I-a căzut atît de dragă 
Cît ar fi îmflat în spate pentru ea lumea întreagă. 
-Bună - vreme, fată mîndră de-mpărat! - Mulţam, voinice, 
Dar ce vînt te bate - ncoace şi ce rău te - aduce - aice? 
390Zise ea zîmbind - de multă vreme zîmbi - ntîia dată, 
Căci şi ei îi cade drag el, deşi n-ar vre s-o arate - 
Ştie ea, de ce îi place, ca să n-o prindă de veste, 
Ce frumos îl află dînsa, cum îi stă, ce drag îi este? 
Dar de-odată spăimîntată de un sunet, ea îi spune: 
395- Fugi! că dac-a veni smeul, viaţa ta o va răpune! 
- Vie numai! zise dînsul... ş-om vedea atunci cum plouă -
Nu se dă Călin, săracul, nici cu una, nici cu două. 
Şi de-odată peste codri de argint vine în sbor
Zmeul falnic, care mişcă cu aripa vîrful lor, 
400Peste vîrfurile - nnalte parcă sborul lui îl simţi, 
Frunzărimea cea mişcată de aripele-i cu zimţi. 
- Bună vreme, smeu de cîne - Mulţămesc, Călin Nebun! 
- Am venit să-ţi iau nevasta. - Ba să vezi ce-oi sta să-ţi spun: 
Opt cuptoare mînc de pîne şi opt boi şi opt antale
405Abia sunt un prînz puternic pentru trupul meu în zale. 
Şi vrei să te baţi cu mine? - Nici că-mi pasă, - Aide, dară. 
3* 35

         {EminescuOpVI 36}

Sună frunza sgomotoasă, codrul din adînc răsare, 
Tremură mai surd pămîntul, oasele parcă se rup, 
Cînd vînjoşi şi-ndoae dînşii a lor braţe ş-a lor trup, 
410Dar Călin în sus l-ardică şi-l trînteşte la pămînt 
De sun oasele ca hîrburi şi sbor aripele-n vînt. 
Îl omoară. Apoi zice: Rămîi fata mea cu bine. 
Merg să scap pe sora mare şi să auzim de bine. 
Trece selbele - argintoase, trece-o vale, un colcantaur 
415Pînă vede dinainte-i răsărind pădurea de - aur. 
Mult frumoasă e pădurea cu-a ei trunchi de aur roş
Ce în frunza lor cea moale suspinau întunecoşi. 
Iarba lin călătoreşte, o peteală stătătoare
Ce sclipind cu mii de raze sub al nopţii dulce soare, 
420Poartă-n galbenele-i unde spice cu mărgăritare, 
Flori de mac ce îmflă noaptea capul lor cel roş şi mare; 
Numai fluturi mici albaştri şi mari roiuri de albine 
Curg în rîuri sclipitoare de luciri diamantine 
Ş-împlu aerul cel dulce de cristal şi de răcoare, 
425A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare. 
Iar aude - un cîntec mîndru care codrul îl trezeşte, 
Parcă frunzele-l repetă, parcă vîntul tot îl creşte, 
Şi-nainte-i parcă vede satul lui şi i se pare 
C-auzea doinind o fată chiar la ei în şezătoare: 
430Maică, maică, draga mea, 
Ajungă-te jalea mea, 
Să te - ajung - un dor ş-un drag, 
Să şezi toată ziua-n prag
Cu firuţ băgat în ac
435Şi tu să nu-mi poţi împunge
Pîn-nu-i suspina şi plînge, 
Pîn-nu ţi-a veni în gînd
Unde - am fost şi unde sunt. 
Lîngă lacul cel albastru înstelat cu nuferi mari, 
440Pintre trestii auroase ce se legăn solitari, 
Vede fata cea cu ochii cuvioşi ca în biseric-
Faţa-i albă ca zăpada într-un păr de întuneric. 
Ea în haina ei cea verde se înmlădie bogată 
Cu flori albe - mpodobită, cu diamante presărată. 
445Bună vreme, fată mîndră de-mpărat. - Mulţam, Căline, 
Mult îţi merge vestea-n lume, multe - am auzit de tine 
Şi prea rău de tine-mi pare c-ai venit să mori aice, 
Căci de vine smăul numai rău ţi-a merge, măi voinice. 
- Toţi se laudă cu mîncarea. Spune-mi fată cît mănîncă 
450Smeul tău, să văd pe - acesta, de îl pot învinge încă. 
- Doisprezece boi, antale tot pe - atîtea, iară pîne 
Douăsprezece cuptoare abia îi ajung să cine. 
36

         {EminescuOpVI 37}

         {EminescuOpVI 38}

         {EminescuOpVI 39}

- C-un antal de vin mai tare decît mine, zice cesta, 
Dar va da Dumnezeu sfîntul să mă scap şi de acesta. 
455Vine smeul, vine iute mişcînd codrii cei de aur, 
Cu cap mare ca cuptorul şi cu aripi de balaur. 
- Hei, Căline, rău de tine, strigă el şi se aruncă 
Pe voinicul care-l prinde, învîrtindu-l jos în luncă. 
Se luptară rău şi smeul cît de cît să nu se deie. 
460- Hei nevastă, zice dînsul, dă-mi să beau şi dă-i să bea. 
După ce mai odihniră, zise smeul: - Măi Căline, 
Nu s-alege-ntre noi lupta ci-ostenim aşa, vezi bine, 
Da m-oiu face-o pară roşă şi te-i face-o pară verde 
Ş-om lupta pîn din noi unul se va stinge şi s-a pierde. 
465Pară roşă este smeul, pară verde e Călin 
Şi în galbenu - ntuneric ei se luptă cu venin. 
Se - nfăşoară, se desfăşur, mestecînd a lor văpae, 
Fulgerînd umbra din codri în a flacărei bătae, 
Joacă-n juru-le dumbrava cînd în umbră purpurie, 
470Cînd încremeneşte parcă într-o brum - adînc - verzie, 
Cînd în dungi înflăcărate, bolţi, cărări în jur se casc 
Sub lumini de curcubee repezi ce se sting cum nasc, 
Fîlfîesc ca două candeli, obosiţi se-nvîrt, se-ncaer 
Şi aproape - aproape stinse s-urmăresc jucînd pin aer, 
475Scoţînd limbe ascuţite ca să-nghimpe pe cealaltă; 
Ei jucau pin crengi înnalte, pintre trestie, pe baltă, 
Balta tremură adîncă, somnoros şi lin sclipeşte 
Asvîrlind întunecată cîte-o muscă, cîte - un peşte 
Către flamele - ostenite... Peste ei de-odată sboară 
480Ca o pată de cerneală-n noaptea aurită-o cioară. 
Zice smeul: - Moaiă, cioară, aripa-ţi în apă, stinge 
Flacăra cea verde care nu-s în stare a o-nvinge. 
- Împărate Pre nnălţate, moaie-ţi aripa în apă 
Zice - atunci Călin - şi stinge flacăra roşă - mă scapă. 
485Iară cioara, cumu-i cioară, cum aude că o urcă, 
Nici una nici două iute se coboară, nu se-ncurcă 
Şi lăsînd din bot să-i cadă două picături de apă 
Potoleşte para roşă, ce tresare, fuge, crapă, 
Şi cu botul o ciupeşte, curge sînge ca fier roş, 
490Încît lacul cel albastru e-ncruşit ca vinul roş. 
Smeul a murit... Se face om Călin şi se îndreaptă 
Cu trei fete - mpărătese unde fraţii îl aşteaptă. 
Pe-ntinsori de codri negri un senin se desfăşoară 
Ce-a lui stele mari şi albe peste ele le presară. 
495Şi la margine de codru ei aprind o focărie 
Într-o groapă cu cenuşă... de juca trandafirie 
Colibioara cea de trestii cu uşiţa-i rezimată, 
Împletită din răchită, cu curmei de tei legată. 
La o ploscă de vin negru stînd de vorbă bucuroşi, 
39

         {EminescuOpVI 40}

500Parcă-i zugrăveşte focul cu răsfrîngerile-i roşi. 
De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea 
Sunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o stea 
Şi aşa senin e focul, cît le numeri păru-n barbă, 
Bătătura cea din ţoale, pe cărări fire de iarbă, 
505Şi ca merele de roşii stau fetiţele-n văpae, 
Două-s oacheşe ca sara, mijlocia e bălae, 
Iar Călin, lungit pe burtă şi cu mînile pe coate, 
Cam cu chef le povesteşte întîmplările lui toate 
Şi la capăt se chiteşte: - Măi fărtaţi, socot aşa: 
510Fata mare şi cea mică le luaţi de v-or plăce
Dară pe cea mijlocie - mi-o căzut dragă de foc
Şi nici ea nu zice baiu, bat-o hîtrul de noroc. 
Pe încet se stinge focul şi s-acopere cu spuză... 
El de mînică o trage... şi unind buză pe buză
515Ei şoptesc... ş-ar spune multe şi nu ştiu de und-să-nceapă
Căci pe rînd şi-astupă gura, cînd şi gura se adapă; 
El o simte-n a lui braţe tînără, rotundă, tare
Şi ea tremură ca varga de oţel de-a lui strînsoare. 
Îşi ascunde faţa roşă de iubire şi sfială, 
520Ochii-n lacrimi îi ascunde-n părul moale de peteală... 
Şi adorm. Somn greu îi varsă plumb în vinele - ostenite. 
Fraţii lui cînd văd cît doarme, ei se pun pe şopotite
Şi mărunt se sfătuiră ca picioarele să-i taie, 
Să se laude c-omorîră ei pe smeii în bătaie. 
525L-ar fi omorît, dar cesta, năzdrăvan fiind, nu pot. 
Ei făcură cum gîndiră şi-l lăsară - aşa schilod. 
La pornit pe fete scoală... Iar Călin de multă trudă
Nu simţi nici o durere, numa-n somnu-i greu asudă, 
Chiar picioarele în traistă i le iau, cu ei le-au dus, 
530Căci găsindu-le, cum fuse năsdrăvan, şi le-ar fi. pus
Iar la loc... în zori de ziuă, el a doua zi trezit, 
Vede cum îl schilodise, - ce să facă amărît? 
V-o trei zile dup-olaltă se mai tîrie în brînci
Pin tufanii din pădure şi pin colţii cei de stînci, 
535Pîn - ajunge ca să vadă un palat în văi de rai
Cît ca să te uiţi la dînsul - de frumos - nu te - ndurai 
Şi aude - un glas cu jele, chiar o grădină de glas, 
Care inima i-o rupe de-aşa dor ş-aşa năcas. 
Şi cum în palat el intră, pe voinicul vede pare
540Care mînile-şi rupsese într-a zmeilor prinsoare. 
- Bună vreme, măi voinice. - Mulţămim frumos, Căline, 
Ce-ai păţit tu de picioare, ce rău dete peste tine? 
Şi Călin începe-a-i spune cît păţise pîn - acuma. 
- Hai, ne-om prinde fraţi de cruce. - Hai, ne-om prinde, spune-mi numa 
545A cui eşti şi cum te chiamă? - Eu fecioru-s de-mpărat, 
Codrii de - aur fur-ai noştri pîn ce smeii i-au luat. 
De cînd i-ai ucis, Căline, iar ai noştri sunt. Cu chin
40

         {EminescuOpVI 41}

Singurel îmi mai duc traiul ici în codri, măi Călin. 
Amîndoi însă în lume, tu schilod, eu fără mîne, 
550Ici pin noaptea dumbravană şi pin văi am duce-o bine. 
Pin pădurile - uriaşe, pin grădini şi pin palat
Se primbla Călin pe gîtul feciorului de-mpărat. 
Unu-n mîni, altu-n picioare, uriaşi fiind, de boi
Au putere, pe atîta cît le trebue la doi. 
555Şi trecînd aşa-n pădure, ei aud foşnind în frunze, 
Trece-o umbră fugitoare ce ţuşnea să se ascunză. 
Călin mîna şi-o întinde şi pe sus cînd mi-o ridică, 
Muma smeilor pletoasă se sbătea răcnind de frică. 
- Fă-mi picioare, babă hîtră, şi lui mîni, or te omor! 
560- De un stînjin mai la vale e, bădică, un isvor, 
Vîră-te în el, cu totul şi-i eşi întreg. - Ei stăi, 
De-i aşa - Călin mehenghiul: - bagă-mi-te tu întăi. 
- Ba eu baiu, că nu-mi trebui. Vîrîţi-vă Dumneavoastră. 
Călin rupe-o creangă verde şi o bagă-n ap-albastră 
565Şi uscat-o scoate iară. - I! cum ţi-oi da pumni, tu babă, 
Ai vrut să ne-usuci, şirato, spune dreptul mai degrabă. 
- Să vedeţi, voinici, la vale, printre trestia înnaltă, 
Apa vie tot sclipeşte, se roteşte colo-n baltă. 
Ei ajung la apa-n farmec şi băgînd o creang - uscată, 
570El o scoate numa-n muguri şi cu frunze încărcată. 
Se băgar - atunci în baltă şi-amîndoi eşiră - ntregi 
Şi pe bab-o aruncară în isvorul c-unde reci
Şi cu apă moartă... Dînsa se-nchirceşte, se-nnăspreşte-
Ca un trunchiu uscat cu noduri pe isvorul mort pluteşte. 
575Şi acum se sfătuiră veseli ei şi bucuroşi
Ca fărtatul lui să iee Fata - mpăratului Roş. 
Se gătiră omeneşte cu iţari şi cu cojoc, 
Cu chimirul plin de galbeni, încinşi bine la mijloc
Şi pe drumuri părăsite ei se iau şi se pornesc
580Şi trecînd pintr-o pădure din ţinutu - mpărătesc, 
Din tufari cu crenge grele el s-apucă să adune
În basmaua pistruită ca o mînă de alune. 
Iată că ajunşi la poartă - auzir-un vuet mare, 
Chiuiri, halaiu de nuntă, veselii de masă mare. 
585Cînd în poartă - văd o babă de-ale noastre. - Bună sară. 
- Mulţămim voinici din lume. - Ce s-aude-aici afară? 
- Ia -mpăratul... îşi mărită fata... - Cine-o ia, mătuşă? 
- De, ţiganul, bucătarul, un cioroiu pistrui cu guşă! 
Cică, bată-l naiba cioară, a ucis doisprece zmei. 
590Zise-atunci Călin pe gînduri: - Ia auzi, mătuşă hăi, 
Eu ţi-oiu da bănet de silă, galbeni zimţi chiar un căuş 
Dacă, cum vei şti, ghiontită, mi-ai pătrunde pintre uşi 
Şi la masă dinaintea împăratului vei pune 
Ca plocon pentru mireasă astă mînă de alune. 
41

         {EminescuOpVI 42}

595Iară baba, cumu-i baba, dă cu ghiotura să treacă, 
Mai ghiontită, mai sucită, mai împinsă cîte-o leacă, 
Intră-n casa unde-i masa, pune-n talger dinainte 
Testemelul cu alune, făr a zice trei cuvinte. 
Împăratul pune mîna şi alunele sglobie 
600Peste faţa cea de masă durăind se împrăştie. 
Dar în mijlocul basmalei un inel în loc rămasă - 
Un inel care-l pierduse de mult tînăra mireasă. 
- Tată, uite - inelul care într-o noapte mi-a perit 
Făr-să ştiu nici cum, nici unde. - Cine dară L-a găsit? 
605Cine a adus alunele - astea? Logofeţii spun că baba. 
O strigară de la poartă să s-urnească mai degrabă. 
Cînd în locu-i cine vine? - un voinic strein. El spune: 
- Împărate pre-nnălţate, eu vi l-am pus în alune. 
Iară cioara cea de mire pe trei perini şade-n puf, 
610Slugi îl apără cu creanga de muscuţe şi zăduf; 
Cum trecuse Călin pragul de sub el o pernă cade, 
Cum veni-n mijlocul casei nici a doua nu mai şade, 
Cînd ajunse la - mpăratul şi a treia stă să cadă, 
Că ţiganului, vezi Doamne, nu i se cădea să şadă. 
615Zice - atuncea împăratul: - Cum, voinice, şi cu cale 
A ajuns inelul fetei în mîinile Dumitale? 
- Împărate pre-nnălţate, iaca cum şi iaca cum, 
Da ţiganul nici mai ştie, faţa lui îi numai scrum: 
- Împărate luminate, cum poţi ca să-mi strici hatîrul, 
620Eu am omorît toţi smeii. - Cum ţigane? --Cu satîrul; 
Mă înnec dacă l-aţi crede... dar la feţe tot îmi schimbă. 
- Să se cate smeii, Doamne, dacă au vîrfuri de limbă. 
Îi cătară şi, ce-i dreptul, nici la unul nu era
Şi Călin atunci le scoate şi le - arată în basma. 
625Împăratul porunceşte ca s-aduc-un armăsar
Şi de coada lui să lege pe ţiganul bucătar
Şi de coadă-i mai legară lîngă el un sac de nuci. 
Cade-o nucă - o bucăţică, astfel îl făcu hăbuci. 
- Ş-acum tu voinice, zise, mi-i fi ginere. - Ba nu, 
630Altă fată, împărate, tare dragă îmi căzu. 
Am un frate-nsă de cruce, tot fecior de împărat
Şi de mult ţi-era s-o ceară, deşi nu s-a cutezat. 
Uite-l ice. Dară fata se cam uită vrînd - nevrînd, 
Că tot pe Călin Nebunul l-ar fi vrut ea mai curînd. 
635Cîndure că cu feciorul era mai de o potrivă
La a ochilor lui jele s-a muiet mai milostivă. 
Deci făcur-o nunta, mare ş-a ţinut trei luni de rînd. 
Lăutari, benchet, halaiuri, tot ce-ţi poate trece-n gînd. 
Ce nu era? Dragă Doamne, era nuntă - mpărătească. 
640- Dar acum mă duc, le zice... Pe-a mea Domnul s-o păzească. 
Nici nu ştiu cum e, cum nu e. Geaba fratele-i de cruce, 
Geaba tînăra mireasă îl mai ţin cu vorbă dulce, 
42

         {EminescuOpVI 43}

         {EminescuOpVI 44}

         {EminescuOpVI 45}

Dor i-i, Doamne, şi nici ştie cum L-apucă-un dor avan, 
Că de cînd n-o mai văzuse se scursese şapte ani. 
645Cînd ajunse locul unde casa tatălui său fuse, 
El văzu palate mîndre în livezi măreţe puse. 
Şi pe o cîmpie goală el văzu de vite-o ciurdă, 
După ea copil călare c-un ciomag în mînă sburdă. 
Şi părea că are şase ai şi-ncă ceva mai bine. 
650- Bună vreme, măi băiete. - Mulţămim, voinic streine. 
- Nu-mi ştii spune cine şade n-aste rînduri de palat? 
- Doi voinici ce-au scos odată pe trei fete de-mpărat 
Din a smeilor prinsoare... - Ş-au luat care pe care? 
- Mijlociul pe cea mică şi cel mare pe cea mare. 
655- Da ce-i cu cea mijlocie? - La găini au pus-o ei 
Şi să vezi, voinic străine, că eu sunt feciorul ei. 
Mama-mi spune cîte-odată de-o întreb a cui îs eu, 
Că-s a lui Călin Nebunul. Cine-o mai fi, nu ştiu, zău! 
Cînd aude... numai dînsul îşi ştia inima lui, 
660Că, să iertaţi Dumneavoastră, de... era băietul lui. 
- Da mă rog, bade, ajută-mi să dau vitele-n ocol. 
Înserează... Stele împlu tot seninul lin şi gol... 
Cu băiatu-n bordei intră şi pe capătu-unei laiţi 
Lumină mucos şi negru într-un hîrb un roş opaiţ, 
665Se coceau pe vatra sură două turte în cenuşă, 
Un papuc e într-o grindă, celălalt e după uşă, 
Pin gunoi se primblă iute legănată o răţuşcă 
Şi pe-un ţol orăcăeşte un cucoş închis în cuşcă; 
Hîrîe-n colţ colbăită noduros rîşniţa veche, 
670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-şi o ureche; 
Sub icoana afumată unui sfînt cu comănac 
Arde-n candelă-o lumină cît un sîmbure de mac, 
Pe-a icoanei policioară busuioc uscat şi mintă 
Împlu casa de-o mireasmă pipărată şi prea sfîntă. 
675O beşică-n loc de sticlă e lipită-n ferăstrue, 
Pintre care trece-o dungă mohorîtă şi gălbue, 
Cofa-i albă cu flori negre şi a brad miroasă apa, 
De lut plină, rezimată stă pe coada ei o sapă. 
Pe cuptorul uns cu humă Călinaş cel mititel 
680Zugrăvise c-un cărbune un clapon şi un purcel, 
Cu codiţa ca un sfredel şi cu fuse-n loc de labă 
Cum i se şedea mai bine purceluşului de treabă. 
Pe un pat cu paie numai doarme tînăra-i nevastă, 
În mocnitul întuneric faţa ei lîngă fereastră... 
685Şi tot sufletul dintr-însul pare - atunci că şi-l înhoalbă 
Şi-l adună-n ochi de trece peste faţa ei cea albă. 
El s-aşază lîngă dînsa, faţa ei o netezeşte, 
O desmiardă cu durere, o sărut, -o drăgosteşte, 
Pleacă gura la ureche-i, blînd pe nume el o chiamă, 
45

         {EminescuOpVI 46}

690Ea deschide somnoroasă lunge gene de aramă
Şi adînc la el se uită, i se pare că visează, 
Ar zîmbi şi nu se-ncrede, ar striga şi nu cutează, 
El din patu-i o ridică şi pe pieptul lui o pune, 
Toată viaţa-i se adună n-al ei sîn rotund şi june. 
695Ea se uită şi se uită... mută... un cuvînt nu spune, 
Doară rîde c-ochi-n lacrimi, speriată de-o minune, 
Ş-apoi îi suceşte părul n-a ei degete subţire
Şi-şi ascunde faţa roşă pe-al lui piept duios de mire. 
El ştergarul i-l desprinde şi-l împinge lin la vale, 
700Drept în creştet o sărută pe-al ei păr de aur moale -
Şi bărbia ei ridică, s-uită-n ochii plini de apă
Şi pe sînu-i o desmeardă şi din gură-i se adapă. 
Dar a doua zi voinicul mînios intră-n ogradă, 
Fraţii lui cum îl văzură la genunchi veneau să-i cadă
705- Iartă, frate, căci greşala, zău, de mult ne-apasă pieptul. 
- Ba nu, fraţilor, - li zise, să vedem ce e cu dreptul, 
Să facem o boambă mare, s-aruncăm spre cer în sus
Şi tustrei să stăm sub dînsa pe cînd va căde de sus, 
Sa. vedem ce-a să gîndească Dumnezeu şi ce-a să zică. 
710Astfel, cum ţi-ai face cruce, ei se pun alături... pică
Boamba grea svîrlită-n ceruri, din cei doi făcînd fărîme. 
Şi Călin rămîne singur, rău îi pare ca la nime, 
Dară nici c-avu ce face. Împăcat De - astă dreptate, 
Lasă-n pace să trăiască tinerele lui cumnate
715Şi făcu o nuntă mare dup - opt ai de - nstrăinare. 
Multă lume se dusese ca să vad - aşa serbare. 
Fui şi eu... Dar cum făcură o ulcică cu papară, 
Mi-au bătut căciula-n creştet şi m-a dat pe uş - afară. 
Mă-nciudai urît. În grajduri pusei mîna pe-un cal graur, 
720Cu picioarele de ceară şi cu şeaua numai aur, 
De fuior îi era coada, capul lui era curechi, 
Avea ochii de neghină şi gîndaci avea-n urechi, 
Ş-am pornit pe-un deal de cremeni... picioarele se topeau, 
Coada pîrîe - ndărătu-i, ochi-n capul lui pocneau. 
725Cum văzui că nu-i de bine încălecai pe-o prăjină
Şi mergînd pe ea de-a hale v-am spus şi eu o minciună. 
Şi încălecînd pe-o şea, v-am spus-o toată aşa. 

         {EminescuOpVI 47}

FATA-N GRĂDINA DE AUR
A fost odat-un împărat - el fu-ncă 
În vremi de aur, ce nu pot să-ntorn, 
Cînd în păduri, în lacuri, lanuri, luncă, 
Vorbeai cu zeii, de sunai din corn. 
5Avea o fată dulce, mîndră, pruncă 
Cu cari basme vremile ş-adorn', 
Cînd trece ea frumoase flori se pleacă-n 
Uşorii paşi, în valea c-un mesteacăn. 
În van i-o cer. Bătrînul se gîndeşte, 
10Prea e frumoasă, prea nu e de lume - 
Mă mir cum cerul nu s-ademeneşte
Să scrie -n stele dulcele ei nume; 
E rău poetul, care n-o numeşte, 
Barbară ţara, unde-al ei renume 
Încă n-a-ajuns - şi chipu-i răpitoriu 
15Nu-i de privirea celor muritori. 
În vale stearpă, unde stînci de pază 
Înconjurau măreaţă adîncime, 
Clădi palat din pietre luminoase, 
Grădini de aur, flori de - ntunecime; 
20Iar drumul văii pline de miroase 
Afar-de el nu-l ştie-n lume nime - 
Acolo ş-a închis frumoasa fată 
Ca nici-o rază-a lumei să n-o bată. 
25Sale - mbrăcate în atlas, ca neaua, 
Cusut în foi şi roze vişinii -
47

         {EminescuOpVI 48}

În mozaicuri strălucea podeaua, 
Din muri înnalţi priveau icoane vii; 
Fereasta-i oarbă, deşi stă perdeaua, 
30De-aceea-n sale ard lumini, făclii 
Şi aerul, pătruns de mari oglinzi, 
E răcoros şi de miroase nins. 
O noapte - eternă prefăcută-n ziuă, 
Grădină de - aur, flori de pietre scumpe, 
35Zefir trecea ca o suflare viuă 
Şi-n calea lui el crenge grele rumpe. 
Cu - aripi de-azur, în noaptea cea tîrziuă, 
Copii frumoşi ai albei veri se pun pe 
Boboci de flori, cînd ape lin se vaer, 
40Sbor fluturi sclipitori, ca flori de aer. 
Acolo - nchisă cu mai multe soaţe, 
Ca ea copile şi soţii de joacă, 
În lumea ei sălbatic se răsfaţă, 
În străluciri viaţa ş-o îmbracă. 
45A ei priviri sunt tinere şi hoaţe, 
Zîmbirea-i caldă buza-i stă s-o coacă - 
Şi-n acest rai, în astă lume suavă 
De mulţămire se simţia bolnavă. 
Dar de a ei frumseţă fără seamăn
50Auzi feciorul de-mpărat Florin, 
Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn, 
De-atunci un foc îl mistue în sin. 
" În van stau locului, stau să mă-ndeamăn
Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin". 
55Pătruns de dorul neştiutei Verguri
S-au dus să ceară sfat la sînta - Miercuri. 
Alai, convoi, - îi zise atuncea sfînta, 
Napoi trimite, nu lua nimica 
Şi singurel te du de-ţi cată ţinta, 
60Căci strimt e drumul şi e grea potica. 
Ia calul meu cel alb; el se avîntă, 
Ca gîndul sboară-n lume fără frică, 
Dar dacă vrei s-o afli, ţine minte: 
Nu stă în valea - aducerei a minte. 
65Porni în lume, singurel, în toiu-i. 
Îl duce calu-i frăţior cu vîntul -
De aur păru-i şi frumos e boiu-i, 
Fecior de-a drag, cum n-a văzut pămîntul, 
O stea el pare-n neamu-i şi în soiu-i -
70Cu bine meargă-mi şi să-l ţie sfîntul. 

         {EminescuOpVI 49}

         {EminescuOpVI 50}

         {EminescuOpVI 51}

Ajunse-o vale mîndră şi frumoasă - 
Părea că-i chiar grădina lor de-a casă. 
Şi sub un tei el de pe cal se dete, 
Se-ntinse leneş, jos pe iarba moale - 
75Din tei se scutur flori în a lui plete 
Şi mai că-i vine să nu se mai scoale. 
Şi calu-i paşte flori, purtînd în spete 
Presunul lui şi şeaua cu paftale, 
În valea de miros. de rîuri plină, 
80În umbra dulce bine-i de odină. 
De-a lui bătrîn el îşi aduse-a minte, 
Cum îl lăsă şi cum porni în lume, 
Dorind cu o iubire - aşa fierbinte: 
O umbr, -un sunet, un nimic, un nume. 
85L-apuc-un dor de ţară şi părinte, 
Tot ce-a dorit îi pare - atunci că-s spume 
Şi cînd pe calul lui el iar se simte 
Napoi apucă, peste drumuri strîmte. 
Dar îndărăt ajuns, l-apucă dorul 
90Din nou, - nelinişte, iubire - adîncă - 
S-aruncă iar pe cal, urmînd amorul 
Ce-n al lui suflet neclintită[-i] stîncă. 
În van l-opreşte regele, poporul, 
E dus de-o stea, ce arde-n minte-i încă, 
95Dorit de raza unor doi ochi tineri - 
S-a dus să ceară sfat la sfînta Vineri. 
Voinicul meu - îi zise - atuncea sfînta, 
De ce-ai stătut în. valea amintirei, 
Pentru oricare e frumoasă, blîndă, 
100Cu curte - oricărui seamănă. Ceirii 
Din acea vale inima-ţi frămîntă. 
Nu sta în ea. De te - nchinaşi iubirei, 
Te du de-o cată şi-n a ei fereastă, 
De-o vezi deschisă, svîrle floarea astă, 
105Dar să nu stai în valea desperării 
Ce-n a ta cale tu vei trece-o sigur. 
El iar porni în lumea întîmplărei, 
Bolnav de dor şi de-a iubirei friguri. 
Dădu de-o vale -n asfinţitul serei, 
110Prin crenge negre umbre se configur. 
Întunecoasă-i, cum o simt doar orbii 
Şi fîlfîiesc prin aer rece corbii. 
El de pe cal se dete. În pădure 
Şopteşte frunza, ramuri stau de sfaturi
51

         {EminescuOpVI 52}

115Şi somnul nu voieşte ca să-l fure, 
Căci umedă e frunza lui de paturi, 
Urechea-i trează a dumbravei gure 
Le ascultă şoptind din mii de laturi - 
Şi corbii croncănesc şi sboară-n fală 
120În aer clar ca pete de cerneală. 
Atunci o frică inima-i pătrunde, 
Pe cal se pune şi fugi din vale 
Şi-n loc s-urmeze drumu - acolo unde 
Voia să meargă, s-a întors din cale. 
125Soseşte iar în ţară-i, de-l pătrunde 
Din nou un dor, o amărîre, -o jale. 
Atunci din nou el o luă pe mîneci 
Să ceară sfat acum sîntei Dumineci. 
Ai stat în valea desperărei iară, 
130Îi zise sfînta - ci din nou porneşte! 
Îţi dau o pasere cu tine - sboară
Cu calul tău, unde norocu-ţi creşte. 
Cînd ai vede frumoasa ta fecioară
Că plînge, - atunci dă drum paserei ieşte. 
135Tu dorul ţi-l ajungi, deşi te ticăi. 
Ea-ţi fie tot, ce-ai suferit nimică-i. 
Trecînd prin valea desperării - astupă 
A lui urechi, să n-o audă-n şopot; 
În van se-ncearcă calea-i s-o-ntrerupă 
140Vuiri, murmure, s-o oprească n-o pot. 
O umbră sboară, pîn se vede după 
Atîta mers, c-aude svon de clopot; 
Atunci văzu în zarea lui palatul 
În care - nchise fata-i Împăratul. 
145În ziduri de oţel lucea castelu-i 
Cu streşini de - aur şi cu turnuri nalte 
Şi scris pe muri-i, minunat în felu-i, 
Făptură grea a meşterelor dalte. 
În mari grădine i se arătă lui 
150Isvorul viu ce cade, vrînd să salte. 
El se mira cum toate - astfel a fi pot: 
Grădine, rediuri, lacuri, ziduri, şipot. 
Dar un balaur tologit în poartă 
Soria cu lene pielea lui pestriţă, 
155Cu ochi - nchişi pe jumătate, poartă 
Privirea jucătoare să-l înghiţă, 
Iară Florin - inima-n el e moartă -
52

         {EminescuOpVI 53}

         {EminescuOpVI 54}

         {EminescuOpVI 55}

Cînd vede solzii, dinţii cei de criţă. 
Sărind la el şi-nfipse a lui spadă 
160Şi de pămînt îl ţintui de coadă. 
Apoi din munte stanuri el răstoarnă, 
Le grămădeşte crunt peste balaur - 
Acesta iar se sbate, se întoarnă 
Şi în durerea-i muge ca un taur, 
165Dar el mereu pe dînsul pietre toarnă 
Pîn năduşit plesni acel centaur. 
Trecu - nainte - două lancii scurte - 
Pîn- ce dădu de strălucita curte. 
Un an de cînd copila petrecuse
170Urzind gîndirea-i şi visînd ursitul, 
Un an întreg prea fericită fuse, 
Dar dup-un an mi-a fost-o-ajuns urîtul. 
Îşi amintea viaţa ce-o avuse
Şi peste pieptu-i îşi îndoae gîtul
175Şi trist privea un punct cu ochii ţintă, 
Şi se uscă ca şi la umbr-o plîntă. 
- "Eu mor de n-oi vede seninul, cerul, 
De n-oi privi nemărginirea vastă, 
Răceala umbrei m-a pătruns cu gerul 
180Şi nu mai duc, nu pot - viaţa asta. 
Ah! Ce ferice-aş fi să văd eterul 
Şi să văd lumea, codrii din fereastă, 
Şi de voiţi cu viaţa. să mai suflu 
Deschideţi uşi, fereste să răsuflu. "
185Astfel o mistuia neastîmpăratul
De viaţă dor şi dorul cel de soare -
De şi le poruncise Împăratul
Să nu care cumva să-şi amăsoare
Ca să deschidă uşile, palatul - 
190Dar totuşi, cînd văzură că ea moare, 
Nu ştiu ce or să facă, să se poată, 
De l-ar urma, el ar găsi-o moartă. 
Văzînd cu ochii, piere de-a-n picioare 
Din zi în zi - atunci el[e] -au deschis 
Fereşti înnalte şi, la mîndrul soare, 
195Din boal - adîncă fata a învis 
Şi se făcu şi mai fărmăcătoare, 
Astfel cum nu îţi trece nici prin vis - Se rumeni în faţa ei ca mărul, 
A-ntinerit-o aerul şi cerul. 
55

         {EminescuOpVI 56}

Un smău o vede, cînd s-a pus să stee 
N-a ei fereastă n'asfinţit de sări; 
Sburînd la cer, din ochi-i o scîntee 
Cuprinse - a ei mîndreţe, fermăcări; 
205Şi-n trecătoarea tînără femee 
Se-namoră copilul sfintei mări - 
Născut din soare, din văzduh, din neauă 
De - amorul ei se prefăcu în steauă. 
Căzu din cer în tinda ei măreaţă, 
210Se prefăcu în tînăr luminos
Şi corpul lui sub haina ce se-ncreaţă, 
S-arată nalt, subţire, mlădios. 
Păr negru -n viţe lungi ridică faţa
Şi ochi - albastri-nchis, întunecos, 
215Iar faţa-i albă, slabă, zîmbitoare -
Părea un demon rătăcit din soare. 
- " Ah! te iubesc - îi zise el -copilă, 
La glasul tău simt sufletu-mi rănit, 
Din stea născut plec fruntea mea umilă, 
220Cu ochii mei prind chipul tău slăvit - 
Nu vezi cum tremur de amor - ai milă! 
În nemurirea mea de-aş fi iubit - 
Iubit de tine - te-aş purta: o floare 
În dulci grădini, aproape lîngă soare. 
225N-ai vede iarnă, toamnă nu, nici vară, 
Eternă primăvar, - etern amor... 
De ţi-aş închide zarea ta cea clară 
Cu-al meu sărut, o scumpul meu odor, 
Pîn- ce să mîngîi inima-mi amară 
230Culca-mi-aş capul la al tău picior 
Şi te-aş privi etern ca pe o steauă 
Frumos copil, cu umerii de neauă. "
- " O, geniu mîndru, tu nu eşti de mine, 
De-a ta privire ochii mei mă dor, 
235Sîngele meu s-ar stoarce chiar din vine, 
Căci m-ar usca teribilu-ţi amor! 
Curînd s-ar stinge viaţa mea, străine, 
Cînd tu m-ai duce-n ceruri lîngă sori, 
Frumos eşti tu, dar a ta nemurire 
240 Fiinţei trecătoare e peire. "
El o privi atunci cu ochii ţintă: 
În faţa-i slabă-zîmbet dureros; 
Se face stea şi iarăşi se avîntă
56

         {EminescuOpVI 57}

În cerul nalt, în roiul luminos. 
245Acolo toată noaptea stă de pîndă 
Şi prin fereastă el privea duios, 
Cu o lumină dulce, tristă - clară, 
Să vadă umbra-i albă şi uşoară. 
A doua zi el se făcu o ploae, 
250În tact căzîndă, aromată lin, 
Şi din fereşti perdelele le-ndoaie 
Burînd prin ţesăturile de în, 
Pătrunde iarăşi în a ei odaie, 
Preface-n tînăr sufletu-i divin: 
255El stă frumos sub bolţile ferestii 
Purtînd în păr cununa lui de trestii. 
Blond e - azi şi părul lui de aur moale 
Pe umeri cade îndoios, îmflat; 
Ca ceara-i palid... buza lui cu jale 
260Purta un zîmbet trist, nemîngîiat. 
El o priveşte... sufletu-i s-adună 
În ochiul lui albastru, blînd şi mat... 
Ş-astfel cum sta mut înger din tării 
Părea un mort frumos cu ochii vii. 
265- " O, vin cu mine, scumpă, -n fundul mării 
Şi în palate splendizi de cristal, 
Cînd vîntu-a trece peste-a apei ării 
Tu-i auzi cîntarea lui pe val; 
Ţi-i închina viaţa ta visării, 
270Vei fi oceanului monarchul pal... 
Ţi-oi da palate de mărgean şi profir 
Cu bolţi lucrate numa-n aur d-Ofir. "
- " Ca să-mi ajungi nevrednica-mi iubire 
Ai părăsit al cerurilor cort - 
275Dar nu e chipul tău cel peste fire 
Ce-n fundul sufletului meu îl port. 
O geniul meu, mi-e frig L-a ta privire, 
Eu palpit de viaţă - tu eşti mort. 
Cu nemurirea ta tu nu mă-nveţi, 
280Acum mă arzi, acuma mă îngheţi. 
Nu... om să fii, om trecător ca mine, 
Cu slăbiciunea sufletului nost -
Să-ţi înţeleg tot sufletul din tine 
Şi braţul tău, de mi-a fi adăpost, 
Să-l ştiu că-i slab, iubirea că-l susţine, 
285La om e-un merit, ce la zei n-a fost. 
57

         {EminescuOpVI 58}

De mă iubeşti, să-mi fii de sama mea, 
Fă-mi dar de nuntă nemurirea ta. "
Întunecos şi fără de speranţă, 
290La ea priveşte geniul în nimb - 
Îşi simte inima legată -n lanţe, 
În lanţul lumei cei cu-o mie limbi. 
- " Chiar nemurirea mea, chiar abondanţa
Puterii mele tu o cei în schimb. 
295Ei bine, da! Eu m-oi sui la cer, 
Ca de la Domnul moartea mea s-o cer. 
Da, moartea! Pentr-o clipă de iubire
D-eternitatea mea să mă dislege, 
Să văd în juru-mi anii în peire, 
300Să am în inima mea moartea rece, 
Să fiu ca spuma mării în sclipire, 
Să văd cum trec cu vremea, care trece -
O mult ceruşi, prea mult - şi totuşi ţie
Ţi-nchin splendori, putere, vecinicie. "
305La cer se-nnalţă el pe bolta mare, 
Cu - aripe lunge curăţind seninul, 
Priveşte-n jos castelul în splendoare, 
L-apucă dorul inimei, suspinul. 
- " Ah! ce-ai cerut, femee trecătoare, 
310Femee scumpă, ca să-mi mîngîi chinul! " 
De-asupra lumei risipite-n şoapte 
El se-nnălţa - un curcubeu de noapte. 
Precum o floare ar ieşi din surii 
Şi morţii munţi, din piatra lor uscată, 
315Astfel copila - nvioşază murii, 
Pe cînd în bolta geamului s-arată 
Copil al apei, cerului, pădurii, 
A lumii - ntregi mai drăgălaşă fată. 
Ea asculta pe-al primăverii oaspăt 
320În dimineaţa ce-i zîmbeşte proaspăt. 
Împrăştiată fulgerează roua 
În viorii, strălucitoare boabe, 
Ţărîna - Nvie-n primăvara nouă, 
Răcoare-i vîntul ca miros de ape; 
325Părea c-ar fi plouat, deşi nu plouă 
Decît lumină, ce nu mai încape. 
Cu gura, faţa, ochii ei, ea rîde 
Privind în soare, îi clipia, i-nchide. 
58

         {EminescuOpVI 59}

În dimineaţa clară ca oglinda 
330La porţi s-arată tînărul Florin, 
În jur de ziduri calul şi-l colindă 
Îşi simte inima înflată-n sîn; 
Dar poarta - nchisă braţu-i să-l tot prindă, 
Ea nu se mişcă -n negrele-i ţîţîni; 
335Ci el fereasta cum văzu crăpată 
Aruncă-n ea cu floarea fermecată. 
Pe-atunci copila împletea cunună 
Din flori de aur şi de diamante, 
Din cărţi o soaţă - a ei îi sta să-i spună 
340C-al ei noroc purtatu-i de un fante. 
Cînd floarea-i căzu-n poală - ea nebună 
O sărută, svîrlind pe celelante 
Şi-o mirosi cu gur-abia deschisă 
Şi ochii ei pluteau în mii de vise. 
345Ea alergă cu grabă la fereastă, 
Să vadă dacă vîntul nu-i aduce
Şi alte flori, aşa frumoase c-asta, 
Dar de-ngăimare ochiul ei străluce
Şi surîzînd ea rumeneşte, castă, 
350Cînd vede-un tînăr lîngă poarta-n cruce. 
Şi el o vede şi cu mîndru glasu-i
El îi vorbi, oprindu-şi calu-n pasu-i. 
- " Ah! te-am văzut, mi te-am văzut în fine 
Copil cu ochi de - albastră - ntunecime, 
355Cu-a tale gene de - aur dulci şi fine, 
Cu-al tău surîs de gingaşă cruzime. 
Ah, aş muri de-atît noroc şi bine, 
Căci te-am văzut cum nu te-a văzut nime. 
Nu ştii ce-am suferit pîn a te - ajunge, 
360Copil frumos ca luna nopţii lunge. 
Ah, vin-cu mine, vin-în a mea ţară, 
Casteluri am, grădini adînc - frumoase, 
Sub pasul tău coroana-mi seculară
Mi-o pun - mă plec, sunt sclavul tău, frumoasă. 
Am pietre scumpe în a mea comoară, 
365Mai multe decît tatu-ţi are aur, 
Ş-aur mai mult, de cum argint el are, 
Ş-a tale-s toate, scumpă, mîndră floare! "
Ea îl privea cu ochiul plin de milă, 
I-ar fi sorbit cuvîntul de pe gură. 
370În faţa lui ea nu-şi mai face silă, 
59

         {EminescuOpVI 60}

Un leşin par'că inima i-o fură -
Şi trist priveşte tînăra copilă
Cumpliţii muri şi porţi... Din ochiu-i cură
Un fir senin de lacrimi; ea îşi strînge
Cu-a ei mînuţe inima şi plînge. 
El cum o vede astfel în fereastră 
Ş-aruncă ochiu - adînc şi nobil - mare, 
Şi drum el dă la pasărea măiastră - 
Aripile-şi întinde, vrînd să sboare, 
Din ce în ce ş-întinde - aripa - albastră, 
Din ce în ce se face tot mai mare, 
Încît doar din mărimea unei vrăbii 
Ea semăna acum unei corăbii. 
- " Copila mea - îi zise - nu te teme, 
Pe mulţi am dus cu inimi doritoare, 
Ca vîntu-n fugă cu bătrîna vreme
Prin ţări o mie peste sfînta mare -
Nu vezi, Florin - nici şti cum să te cheme, 
Atît de mult iubirea lui îl doare, 
De-aceea svîrle-n laturi ac şi caer
Şi să te-ncrezi corăbiei de aer. "
Ea se sui pe - aripă, -ntinzînd mîna 
Ca şi cînd ar fi vrut ca să se ţie 
Şi-ncet coboară pasărea străină 
Pe-a lui Florin amabilă soţie; 
Pe cal ridică sarcina lui lină, 
La pieptul lui ar vre în veci s-o ţie, 
Se uită-n ochi-i, dînd la calu-i pinten - 
Ş-acesta vîntului s-aşterne sprinten. 
În vremea asta Smeul se suise 
La cer, cu aripile lungi întinse, 
Culege-n cale-i blîndele surîse 
A mii de stele, ce sburau ca ninse; 
La tronul cel etern pe scări deschise 
Stau mîndre genii cu lumină - ncinse; 
L-a Lui picioare în genunchi s-aşterne 
Şi-ndreaptă ruga-i milei cei eterne. 
- " O, Adonai! al cărui gînd e lumea 
Şi pentru care toate sunt de faţă - 
Ascultă-mi ruga, şterge al meu nume 
Din a veciei carte mult măreaţă; 
Deşi te - adoră stele, mări în spume, 
Un univers cu vocea îndrăsneaţă, 

60

         {EminescuOpVI 61}

Toate ce-au fost, ce sunt, ce-ţi nasc în cale 
N-ajung nici umbra măreţiei tale. 
Ce-ţi pasă ţie dac-a fi cu unul
În lume mai puţin spre lauda ta-
Ascultă-mi ruga, tu, Eternul, Bunul! 
Şi sfarmă-n aşchii veşnicia mea. 
Pe-o muritoare eu iubesc, nebunul, 
Şi muritor voiesc a fi ca ea, 
Ş-atîta dor, durere simt în mine
Încît nu pot s-o port şi mor mai bine. "
- " Tu-i pismuieşti... şi pismuieşti aceea, 
Ce ei în lume numesc fericire -
Au nu ţi-i milă cînd priveşti scînteea, 
Cum că la soare e a ei pornire? -
Astfel şi ei îşi aruncar - ideea, 
Dorinţa, păsul, în nemărginire, 
Dar cum scîntei se sting, în drum spre soare, 
Astfel şi omu - aspiră, dară moare. 
Ca ei să fii? Să vezi că sub blesteme 
De ură e - nfierat umanul nume, 
Să ai de semenul tău a te teme, 
Să fii ca spuma, fuga unei spume, 
Sărmane inimi închegate-n vreme, 
Sărmane patimi aruncate-n lume 
Şi să mă blestemi, să mă-ntrebi: ce drept 
Avui să-ţi pun o inimă în piept? 
Pe-o clipă-n mijlocul eternităţii
Să deschizi ochii tăi măreţi şi clari, 
Să măsuri toate visele vieţii, 
Simţind încet cum iarăşi redispari, 
Să pai un fir de colb în raza vieţii, 
Şi în părerea-i pe-un moment să pari, 
Să fii ca şi cînd n-ai fi... Între ieri
Şi mîni, o clipă... Oare ştii ce-mi ceri? 
Ce-i omul de a căruia iubire
Atîrni lumina vieţii tale - eterne? 
O undă e, avînd a undei fire
Şi în nimicuri zilele-şi dişterne. 
Pămîntul dă tărie nălucirei
Şi umbra-i drumul gliei ce s-aşterne
Sub pasul lui... Căci lutul în el creşte, 
Lutul îl naşte, lutul îl primeşte. 
61

         {EminescuOpVI 62}

Şi acest drum al pulberei, peirei, 
Ce ca pe-un plan l-am zugrăvit cu mîna, 
Nimic fiind, L-am închinat murirei -. 
În van s-acopără oprind ruina, 
Nimic etern în tremurul sclipirei; 
În van adun şi-şi grămădesc lumina, 
În cărţi şi scrisuri - şi în van ş-acaţă 
De vis etern sărmana lor viaţă... 
Şi tu ca ei voeşti a fi, demone, 
Tu care nici nu eşti a mea făptură; 
Tu ce sfinţeşti a cerului colone 
Cu glasul mîndru de eternă gură... 
Cuvînt curat ce-ai existat, Eone, 
Cînd Universul era ceaţă sură...? 
Să-ţi numeri anii după mersul lunei 
Pentr-o femee? Vezi iubirea unei: "
Într-adevăr - n-adînca depărtare 
Văzu călări pe fată cu Florin. 
Odată-n evii ochiul lui cel mare, 
Şi sfînt, ş-adînc de lacrimi este plin, 
Ce cad tăind nemărginirea-n mare, 
Mărgăritari frumoşi şi mari devin. 
Încet bătînd din aripi, maiestos, 
Geniul mîndru se porneşte-n jos. 
Cu faţa tristă le privi în urmă 
Şi-ntinde mîna ca dup-or ce-i dus. 
În fundul lumei, unde apa scurmă 
Al mărei sîn - acolo-o ar fi dus 
Dacă-l iubea... Acuma plînsu-şi curmă: 
" Fiţi fericiţi" - cu glasu-i stins a spus -
"Atît de fericiţi cît viaţa toată
"Un chin s-aveţi: de-a nu muri de-odată. "

         {EminescuOpVI 63}

         {EminescuOpVI 64}

         {EminescuOpVI 65}

MIRON ŞI FRUMOASA FĂRĂ CORP
Ce lumină-i şi ce vorbe 
Jos sub grinzile colibii? 
Marta mînue cociorbe 
Iar Maria toacă hribii, 
Iar ciobanu-şi pune gluga, 
Mai îndrugă cîte - ndrugă, 
Ese-n noaptea cu scîntei 
Ş-o tuli urît de fugă, 
Parcă-i dracul în călcăi. 
Iar la colţul marei vetre 
Stau pe laiţi, lîngă spuze, 
Un moşneag şi trei cumetre, 
Povestesc mişcînd din buze. 
Tinerica puica naşa 
Prejmueşte tot pe moaşa, 
Pe cînd spală la un blid, 
Iar bătrîna gată faşa 
Şi cumetrele se rîd. 
- Măi ciobane ortomane, 
Unde-mi mergi aşa pe frig? 
- Da la rîşniţă la Dane 
Şi la borş la Pipirig; 
Ce era să spun? Iac-asta, 
Mi-a făcut băiet nevasta, 
Nu vă fie cu bănat. 
Să-mi veniţi şi Dumneavoastră 
Că ş-aşa-mi sunteţi din sat. 
65

         {EminescuOpVI 66}

L-a spălatu-l, pieptănatu-l, 
La botez L-a dus pe micul, 
La icoane L-a-nchinatu -l, 
Un diac citi tipicul; 
Cînd pe el veni botezul 
Îi trecu auzul, văzul, 
Nici că-i pasă lui săracul, 
Că nanaşa spune crezul 
Şi se leapădă de dracul. 
Că el strigă şi se strîmbă 
Parc-ar fi pe o frigare. 
Duhul sfînt în chip de limbă 
I-a eşit pe gur-afară. 
Unii află cumcă nasu. 
E cam strîmb, ca şi la tat-so, 
Şi că-şi samănă cu soiul. 
Dar-pe cînd cu toţi au ras-o 
Se-mprăştie tărăboiul. 
Nins luceşte cîmpul, teiul, 
Şi trosneşte cărăruşa, 
Cînd se-ntorc şi văd bordeiul
Şi deschide Muşa uşa. 
Cînd îşi pun copilu-n leagăn, 
C-un picior încet îl leagăn
La lumina din surcică
Şi o vorbă de-alta leagă-n
Planuri mari pe gîza mică. 
Dar de-odată din părete 
Es ursite ca pe-o poartă, 
Flori albastre au în plete, 
Cîte-o stea în frunte poartă. 
Şi de-o tainică lumină
Toată casa este plină 
Ce din ochii lor porni. 
Peste leagănu-i se-nclină 
Şi-ncepură a-l meni: 
Ca şi leii să fii tare 
Şi frumos ca primăvara, 
Să fii gingaş ca o floare, 
Luminos ca luna sara; 
Şi iubit să fii de lume, 
S-ai averi şi mare nume, 
Să te faci chiar Împărat 
Şi să-ţi meargă astfel cum e 
La ficiori din basme dat. 
66

         {EminescuOpVI 67}

         {EminescuOpVI 68}

         {EminescuOpVI 69}

Zise-atunci duioasa mamă: 
" Mulţămesc de cîte-ascult, 
Dară mulţi i-or fi de samă
Ş-or ave atît de mult. 
Lui să-i daţi ce din mulţime
N-a putut să aibă nime, 
Şi nespus şi fără rost -, 
Ş-atunci zîne din nălţime
Vă sărut piciorul vost". 
Zise-atunci, din ele una: 
De-o doreşti cu dinadinsul, 
Fie-i dat ca totdeuna 
El să simt - adînc într-însul, 
Dorul după ce-i mai mare 
N-astă lume trecătoare, 
După ce-i desăvîrşit 
Şi să-şi vadă la picioare 
Acest dar nepreţuit. 
Ele pier. Iară băietul 
A crescut cum L-a menitu-l, 
Se făcu frumos cu-ncetul, 
Cine-l vede L-a-ndrăgitu -l. 
Şi deşi ca leul tare, 
Era gingaş ca o floare 
Şi isteţ era cu duhul, 
Cum a toate-s ştiutoare 
Doară luna şi văzduhul. 
Într-o zi văzu pe-o rablă 
Un tobaş ce lumea chiamă, 
Cu musteaţa ca o greablă 
Şi c-o trîmbiţă de - alamă: 
Împăratul Pre-nnălţatul 
M-a trimis s-adun tot satul, 
Să dau ştire tuturor, 
Că el caută în latul 
Lumi - aceştei pe-un ficior, 
Ce din toţi va fi mai tare, 
Mai frumos şi mai cuminte. 
Deci vă strîngeţi mic şi mare 
Şi să ţineţi bine minte... 
Căci se poate, cine ştie, 
Ca la voi prin sat să fie 
Voinicel a-i fi pe plac, 
Să-i dea fata de soţie. 
Cît v-am spus-o, iaca tac. 
69

         {EminescuOpVI 70}

Abia el sfîrşi s-audă, 
De la sat ia ziua bună, 
Nu-i păsa de drum şi trudă, 
Căci mereu părea că-i sună 
Vestea mîndră în ureche, 
Ca şi o poveste veche. 
Ş-a pornit în toiul lui, 
Năsdrăvan într-o ureche 
Ca feciorul nimărui. 
Şi la curtea - mpărătească 
A ajuns într-un tîrziu 
Ş-apăsă pe frunte casca, 
Şterge păru-i auriu, 
Intră-n curte. Sumedenii 
De voinici, boieri, rudenii 
Se-nchinau fetei bălane, 
Precum oamenii la denii 
Bat metănii la icoane. 
Ea se uită tot în laturi, 
Se închină şi suspină
Cînd cu. zîmbet, cînd cu sfaturi, 
Cînd cu-a ochilor lumină; 
Cum prin şiruri ea colindă 
Se uita într-o oglindă 
Cu un aer curios, 
Ce-i menită ca să prindă 
Chipul celui mai frumos. 
Din oglindă ea nu vede 
Decît vecinic chipul ei, 
Dar de-odată, mai nu crede, 
Ce văzură ochii săi? 
În oglinda fermecată 
Dintr-o negură s-arată, 
Ca-ntr-un vis frumos în somn, 
O figură minunată 
Într-o mantie de Domn. 
Ea mai face - odat - ocolul 
Adunări... -i pare cumcă 
Într-un colţ ea vede solul 
Frumuseţei, ce-şi aruncă 
Ochii trişti, numai văpae. - 
Nu ştiu cum o să vă pae, 
Zise ea, zîmbind voios, 
Roşă-n faţa ei bălae, 
Dar acela-i mai frumos. 
70

         {EminescuOpVI 71}

Cînd cu degetul L-arată, 
Toţi la el şi-ndreaptă ochii 
Şi mulţi pinteni zurăiră 
Şi foşniră multe rochii - 
Şi din bolta de fereastră, 
În armura lui albastră 
El apare lin din unghi 
Şi la fata cea măeastră 
El îşi pleacă un genunchi. 

- Nici nu ai de ce să stărui 
Zise ea cu ochi-n vis, 
Bucuros mîna ţi-o dărui, 
Căci în suflet te-am închis. 
Ş-a ei mînă prea-frumoasă 
Fină, dulce, ea şi-o lasă 
Pe-a lui creştet adorat - 
El la gură-i o apasă 
Ş-o sărută înfocat. 
Iată vine şi-mpăratu-i 
Ce zîmbea cu mutră hîtră, 
El la mers cam legănatu-i
Şi pe capu-i poartă mitră, 
Poart - un skiptru ş-alt nimică
Ca şi craiul cel de pică
Ş-aurit veşmîntul său; 
Cine-l vede, stă să-i zică 
Că-i Vlădica din Hîrlău. 
- Am avut un om al casei, 
- Zise dînsul - un ciocoi, 
A murit, şi anul azi-i 
S-a făcut din el moroi. 
De-unde-mi aprindea ciubucul 
Se apucă, bată-l cucul, 
Ca să-mi strice - mpărăţia - 
Şi nu pot ca să-l apucu-l, 
Ori să-i stric fărmăcăria. 
Fierul, aurul, tombacul, 
Ardă-l focul să mi-l ardă, 
L-a strîns tot şi, ştie dracul, 
A făcut din ele-o bardă; 
Iar din codri, huci, poiene 
Şi din alte buruiene 
A făcut num-un copac. 
Cin-se simte mai cu [vene] 
Să le vie - ăstor de hac? 

71

         {EminescuOpVI 72}

Şi cu toţi se duc de - avalma, 
Văd, se miră, nici se-ncearcă, 
Dar Miron ia barda-n palmă 
Şi copaciul mi-l încarcă, 
Pîn-ce vede că se-nclină, 
Scîrţîind din rădăcină - 
Ş-a cioplit din el ţăruş, 
Pe-a moroiului ţărînă 
El L-a-nfipt adînc acuşi. 
De-atunci farmeci - ncetează. 
Codri cresc şi fierul iar e. 
Împăratul cuvîntează: 
- Ăst voinic e cel mai tare. 
Un bătrîn răspunse: - Bine, 
Spune-mi, tinere, pe cine 
Fata are - acum în minte? 
- Ea gîndeşte-acum la mine. 
- Ha! acesta-i mai cuminte! 
Şi să cînte strana prinde: 
- Este tare, este tare, 
Şi cuminte, şi cuminte 
Ş-arătos la arătare. 
Scărpinîndu-se la ceafă, 
Împăratul c-o garafă 
A venit şi c-un singeap 
Şi împlîndu-l, zice: Ia fă 
De mi-l toarnă peste cap! 
Şi acu să-mi faci hatîrul 
Să-mi iei fata-n însoţire, 
Ştiu că ai să fii catîrul 
Peste nazuri, fasolire, 
Ba să poate să te-adoarne 
Cu frumos proţap de coarne 
Şi să-ţi puie şi urechi. 
Cine poate s-o întoarne 
Cînd aşa-i menit din vechi? 
Că, să vezi, şi-mpărăteasa... 
De... atîta-ţi spun acuma, 
Taci, da ochi-ţi ai de pază, 
Că ce-i fata, ce-i şi muma! 
E şi-un alt metod, ţi-l sfătui, 
Să taci molcom, să îngădui, 
Fă-te că nici ştii... n-ai treabă, 
Tu să-i faci frumos tabietu-i 
Şi-ncolo să-ţi vezi de treabă. 
72

         {EminescuOpVI 73}

         {EminescuOpVI 74}

         {EminescuOpVI 75}

Deci Miron o ia de mînă 
Ş-o arată pe la oaspeţi, 
Cu-a ei ochi numai lumină, 
Cu obrajii fragii proaspeţi. 
Ş-au pornit frumoasă nuntă 
De sărea pînă şi ciunta 
Şi ologi-şi făceau grabă 
Şi moşneag juca mărunta 
Curtenind pe lîngă babă. 
Dar deşi ferice încă, 
Totuşi el în pieptul lui 
O dorinţă are - adîncă, 
Neştiută decît lui, 
Dorul după ce-i mai mare 
N-astă lume trecătoare, 
După ce-i desăvîrşit, 
Şi tot sufletul îl doare 
După cum a fost menit. 
Şi pe toţi el îi întreabă 
Dacă ştiu cumva în lume 
Astă tainică podoabă, 
Ăst odor fără de nume. 
Dar pe cine - ntreabă, tace, 
Cui prin minte-i poate trece? 
Numai cîntăreţul orb 
Spune-n treacăt cumcă asta 
E frumoasa fără corp. 
El i-a spus că-n vremi denante 
Auzi duioasă veste, 
Că-n castel de diamante 
Cea mai mîndră fată este; 
Ochi de - albastru întuneric, 
Ce lucesc adînc, chimeric, 
Ca d-iubire două basme; 
Dară corpul ei eteric 
Nesimţit, ca de fantasme. 
De vei merge în ajunul 
Mult senin din anul nou, 
Pe cînd cerul se deschide 
La al lumilor ecou, 
Atunci ea vine asemeni 
Pintre stîncele de cremeni, 
Lîngă lacul de smarald, 
Ca să-şi scalde sînii gemeni 
Unde zînele se scald! 
75

         {EminescuOpVI 76}

El plecă atunci în lume 
Şi nevasta-n lacrimi lasă, 
Cu un dor fără de nume 
Uită ţară, rude, casă. 
Cum trecu numai Crăciunul, 
El pe cal a pus presunul 
Şi s-a dus la lacu-n vrajă, 
Unde aşteptînd ajunul 
De - anul nou el sta de strajă. 

Şi din trestia plecată 
El privea la apa fină, 
Cu oglinda-i nemişcată 
Strălucind sub luna plină. 
Deşi ştii că apa-i moale 
Totuşi placa-i de cristale 
Parc-ar fi încremenit. 
Ne-ncreţite, plane, pale, 
Viorii au adormit. 

Rădăcinile în pături 
Sub pămînt s-a-ntreţesut 
Şi pornesc în mii de lături, 
Flori frumoase la văzut. 
Colo-n snopi, colo cîte - una, 
Colo-n fire se-mpreună 
Îndoite într-un trunchi; 
Ici o pajişte într-una 
Iar dincolo un mănunchi. 

Roşi şi vineţi, albi-s snopii 
Cei de flori strălucitoare, 
Picuraţi, îşi scutur stropii 
Ce lucesc mărgăritare. 
Pe cărarea - abia îmblată 
Pintre iarba înfoiată, 
Trece-un mîndru chip de zînă 
Cu - arătare fermecată 
Şi privire blîndă, lină. 

Şi pe ea o haină fină, 
Ţesătură străvezie, 
Ca o brumă diamantină, 
Ce în creţuri se-mprăştie. 
Se lipeşte sclipitoare 
De duioasa-i arătare 
Ce-n mişcările-i o tradă, 
Se strevăd a ei picioare 
Sîni şi umeri de zăpadă. 
76

         {EminescuOpVI 77}

         {EminescuOpVI 78}

         {EminescuOpVI 79}

Inocentă-i e zîmbirea-i, 
Îngerească, tristă, lină, 
Diamante în privirea-i 
Ş-au topit a lor lumină. 
Peste-a apei dalbă placă 
Ea acum zîmbind se pleacă, 
S-uită-n fundu-i luminos 
Şi în lună îşi disbracă 
Corpul ei aşa frumos. 

Luna parcă se roşeşte 
De amor şi de mirare, 
Numai lacul o priveşte, 
Rămîind în nemişcare. 
Este albă ca zăpada, 
Iară păru-i stă să cadă 
La călcîiu-i rotunzit, 
Cine oare-ar fi s-o vadă, 
Să nu moară de-ndrăgit? 

Dar deşi pe noaptea toată 
Peste lanuri luna tace, 
Arătarea-i luminată 
Nici o umbră ea nu face, 
Cu - ntuneric nu încarcă; 
Întinzînd piciorul, parcă 
Lacul cel de farmec prins, 
Cu-a lui vîrf întîi îl cearcă, 
Pîn- se lasă dinadins 

Şi încet păşeşte-n apă. 
Ochiul ei s-aprinde, cere, 
Iară buzele-i se crapă 
De o stranie plăcere, 
Totuşi valul nu se taie 
Cercuind apa bălae 
Ci-o încunjură frumoasă 
Ş-o îmbracă cu văpae 
În lucire scînteioasă. 
Şi deşi în lac înnoată, 
El nu mişcă, nici se-ncreaţă, 
Ca o floare-i aninată
De oglinda cea măreaţă. 
El din trestii o priveşte, 
Nici se mişcă,... - ncremeneşte 
L-arătarea ei cea crudă. 
Şi cînd lacul părăseşte
Pe-al ei corp ea tot nu-i udă. 
79

         {EminescuOpVI 80}

Ea s-a dus. Dar el rămas-a 
În adînc rănit de dînsa, 
Uită lumea, uită casa, 
Îmblă drumurile - ntinsă. 
Ea îi pare că-i mai mare 
N-astă lume trecătoare, 
Că-i ceva desăvîrşit 
Şi să vadă la picioare 
Acest dar nepreţuit. 

Toamna vine şi prin lunce 
Frunza cade rînduri, rînduri, 
Adîncit îmbla atunce 
El în grijă şi pe gînduri; 
El purta în gîndu-i nurii, 
Ochii mari, zîmbirea gurei 
Şi îmblînd prin codrii mari, 
El văzu mama pădurei 
Rătăcind pintre stejari. 

El durerea lui ş-o spune
Şi că trebue să moară
De n-a prinde - acea minune, 
Acea tainică fecioară. 
Ea - îi zise-atunci bătrîna --
Locueşte ca o zînă
În palat de diamante, 
Mai frumoasă, mai senină
Dintre toate celelante. 

Tu palatu-i vei ajunge 
De vei merge, fără însă 
Să gîndeşti la alta-n lume 
Cît la dînsa, -n veci la dînsa; 
De-o ajungi fără de veste 
Ea atunce astfel este 
Ca şi cînd ar fi a ta; 
Căci ea face tot ce peste 
Dînsa ca să treacă - ai vrea. 

El a mers, a mers într-una 
Făr de drum, de - orice să-i pese, 
Cînd pe vîrfuri trece luna 
El văzu prin lunci alese 
Un palat lucind departe, 
Ce luceşte parc-ar arde. 
El intră pe scări de - oglindă 
Şi prin salele deşarte 
Pe covoarăle din tindă. 
80

         {EminescuOpVI 81}

Şi-n lumina blîndei lune 
El văzu frumoasa fată, 
Dulce, mîndră, o minune, 
De fereastă rezimată. 
El la ea genunchi-şi pleacă: 
Ca amorul meu să-ţi placă 
Părăsii părinţi şi ţară; 
Ea tăcea... privirea-i sacă, 
Faţa rece, ca de ceară. 

Ah, gîndi el, cum nu-i bună, 
Cum nu zici: bine-ai venit. 
Atunci ea zîmbi în lună 
Şi şopti: bine-ai venit. 
Şi-n palat atunci s-aprinse 
Mii lumini sclipind ca ninse, 
Ea-l luă de braţ şi-l duse 
Pintre salele întinse
Şi la mîndre mese puse. 

Ei cinară-n mîndre musici 
Cu de aur vase, linguri, 
Beat de-amor el spune: nu zici, 
Scumpo, să ne lase singuri? 
Şi lumini se sting de sine, 
A cîntărilor suspine 
Dispărură rînduri - rînduri, 
Ei rămîn cu dulce bine 
Şi înşiră mîndre gînduri... 

Ah, iubito, zise dînsul, 
Cum nu simţi focul ce-l simt? 
Şi pe ea o - apucă plînsul 
Parcă pieptu-i este strimt 
De-a ei patimă - nfocată. 
Ea plîngea, rîdea de-odată, 
Cu-a ei buze dulci şi coapte 
N-întuneric parcă-l cată, 
Îmbătat de-amor şi noapte. 

Ah, îi zice el cu dorul, 
Lasă-ţi haina ta regală - 
Gol în ochi-ţi văd amorul, 
Ah, arată-mi-te goală. 
Atunci ea roşind se pleacă 
Şi sta piepţii să-şi disfacă 
Şi din sponci desprinde haina 
Şi în lună se desbracă, 
Desvelind taină cu taină. 
81

         {EminescuOpVI 82}

Ce frumoasă-i... Umed - albă, 
Neted - dulce zugrăvit, 
De pe sîni rotunzi o salbă 
Ea în urmă a svîrlit, 
Şi se plimbă pe covoare 
Moi cu micele-i picioare, 
Păru-i curge la călcîe, 
Iară luna zîmbitoare 
Poleind-o, o mîngîe. 

La picioare-i el s-aruncă, 
Lîngă el să vie-o roagă, 
Ea s-aşază dulce, pruncă, 
Lîngă el în mîndră şagă, 
Şi el braţele şi-ntinde, 
Rumeneşte şi s-aprinde, 
Pe cînd ochii lui o sorb, 
Dar nimic în braţ nu prinde -
Căci frumoasa-i fără corp. 

Ah, gîndi el cu turbare, 
Tremurînd învăpăiet - 
Dulce zînă, cum nu are 
Corp frumos, precum o văd! - 
- Asta n-o pot, că ce pipăi, 
Numărul vieţii o pripă-i, 
Trecător, de Unde - un şopot 
Şi fiinţa lor o clipă-i, 
Eu eternă sunt şi n-o pot! 

El îşi scurge toată viaţa 
Într-un chin, în nedormire, 
Vecinic o avea în faţă 
Blîndă, dulce, în zîmbire, 
Vecinic tinde a lui mînă 
Dup-imaginea-i divină, 
Vrea s-o strîngă, s-o omoare, 
Dar deşi de nuri e plină, 
Totuşi umbră-i ca din soare. 

De dorinţa lui aprinsă 
Ce-a rămas neîmplinită, 
El un an trăi la dînsa 
Cu viaţa-i mistuită; 
Dar perind chiar din picioare, 
Pierzînd mintea care-l doare, 
Dup-un an se-ntoarce iară 
L-a lui casă rîzătoare 
Şi la dulcea-i nevestioară. 
82

         {EminescuOpVI 83}

Dară vai! cum îi părură 
De urîte toate cele. 
Nimic ochiul nu-i mai fură, 
Nici simţirea lui în jele, 
Toate-i par urîte, sure, 
Într-un chip, într-o măsură, 
Închircite şi de rînd 
Şi nimic nu-i de măsura 
Celor ce avea în gînd. 

Trist, retras, rănit de moarte 
S-ar fi-ntors L-acea frumseţă, 
Dar ştia ce crudă soarte 
Are - eterna-i tinereţă. 
Lîngezind în gînd şi-n fire, 
În muri trişti de mînăstire 
Ş-a închis chipu-i perit 
Ş-adîncit în amintire 
Şi-n amor - el a murit. 

         {EminescuOpVI 84}

POVESTEA DOCHIEI ŞI URSITORILE

Creşte iarba, mări, iară, 
Bătută de vînt de vară 
Unde mi-i pădurea rară. 
Dar în iarba cea frumoasă 
N-a intrat vr-odată coasă 
Unde mi-i pădurea deasă. 
De desişul din pădure 
Nu s-atinse vr-o secure. 
Cît de naltu-i, cît de mare 
Nicăieri nu vezi cărare, 
De şi-ar pierde urmele 
Ciobănaşi cu turmele. 
La temei de codri deşi 
Nu-i cărare ca să ieşi 
Ci-i o rarişte de brazi 
Şi un ochiu voios de iaz 
Şi doi tei ca nişte fraţi, 
La tulpină depărtaţi, 
La vîrfuri amestecaţi. 
Iar la umbra celor tei 
Mi s-arată un bordei, 
Frunza cade de pe ei 
Scuturată, resfirată 
Pe cărare aruncată. 
Iar pe prispă singurea, 
Văduvioară tinerea, 
C-un picior îmi legăna 
Copilaş înfăşăţel, 
Ce îi rîde frumuşel. 
84

         {EminescuOpVI 85}

Şi cum codrul se frămîntă, 
Ea îşi cîntă, ea-şi descîntă, 
Legănînd dintr-un picior 
Îi zicea încetişor: 
- Nani, nani, puişor, 
Nani, nani, copilaş, 
O poveste spune-ţ-aş, 
O poveste drăgălaşă 
Ca să-mi creşti voinic în faşă. 
Tată-meu era cioban, 
Cîte clipe-s într-un an 
Tot atîţia baci avea 
Cu mii turme - alăturea, 
Turme mii de mieluşele, 
Ciobănaşii după ele, 
Turme mîndre şi de oi, 
Ciobănaşii din napoi 
Cu fluere şi cimpoi, 
Mai avea de mă pricepi, 
Herghelii de cai sirepi 
Ce ca vijeliile 
Îi împleau cîmpiile, 
Îi păşteau moşiile, 
Şi de - a lungul rîurilor 
S'aşterneau pustiurilor, 
Şi în valurile ierbii 
Păşteau ciutele şi cerbii, 
Şi prin munţi pierduţi în nouri 
Avea cîrduri mari de bouri, 
Ş-avea munţi, ş-avea păduri 
Şi cetăţi cu - ntărituri, 
Ş-avea sate mii de mii 
Presărate pe cîmpii, 
Ş-avea sate mari şi mici 
Pline toate de voinici. 
Ce mai freamăt, ce mai sbucium 
Cînd sunînd voios din bucium, 
Chema ţara la hotare 
De - alergau cu mic cu mare, 
De curgeau ca rîurile 
Şi - nnegrea pustiurile. 
Amar mie-ntr-un suspin 
Lacrimile vale-mi vin, 
Cu năframa de le şterg 
Ele tot mai tare merg. 
Şi frumoasă mai eram 
Cum n-a mai fost neam de neam. 
De - aur mi-erau pletele
85

         {EminescuOpVI 86}

Şi le - mpleteau fetele, 
Rumănă ca un bujor, 
Eram dragă tuturor. 
Au venit, mări, -au venit
Împăraţi din răsărit
Să mă ceară în peţit, 
Dar s-au dus cum au sosit. 
Veneau crai şi veneau soli
Învăţaţi în multe şcoli, 
Cu cuvinte aşezate
Mă cerură cu dreptate. 
"Bună vreme, baciu bătrîn, 
"Împăratu nost-stăpîn, 
" Ne-au trimis a întreba, 
" De măriţi fata ori ba. "
El răspunde - atunci cinstit: 
- "Dragi voinici bine - aţi venit, 
" Dragu mi-e să v-ospătez, 
" Cu voi să mă desfătez, 
"Dar oricît m-aţi întrebat, 
" Fată n-am de măritat. " 
Da-mpăratul din apus 
Au venit şi nu s-au dus, 
Două vorbe că mi-au spus, 
Inima că mi-au supus. 
Era mîndru şi-narmat, 
Un oştean împlătoşat, 
Era mîndru şi voinic, 
N-avea grijă de nimic. 
El înnalt şi eu înnaltă 
Ne sta bine la olaltă, 
Potriviţi cu de prisos 
Eu frumoasă, el frumos, 
Amar mie-ntr-un suspin 
Lacrimile vale-mi vin, 
Cu năframa de le şterg, 
Ele tot mai tare merg. 
Auzit-au d-auzit 
Peţitori din răsărit 
Că eu stau să mă mărit, 
Iară cum m-am măritat, 
Multe neamuri s-au sculat, 
Casa doar ne-o vor strica 
Şi pe noi ne-or depărta; 
Mii de limbi curgeau în rîuri, 
Răsărite din pustiuri 
Şi veneau adunături 
Răsărite din păduri, 
86

         {EminescuOpVI 87}

Mai călări şi mai pe jos 
Tot veneau în nour gros, 
Veneau roiuri, veneau turmă 
Şi lăsau pustiu-n urmă, 
Veneau turmă, veneau vale 
Şi surpau cetăţi în cale; 
Geaba omul meu da piept 
L-împingeau tot înderept. 
I-au înfrînt oştirile, 
I-au răpit măririle, 
Pustiit-au ţările, 
I-au luat averile, 
I-a -nnegritu-i soarele, 
I-au robit popoarele. 
Eu în codrul cel pustiu 
Rătăcind, într-un tîrziu, 
Am aflat din limbi străine 
Că bărbatul nu-mi mai vine, 
Am aflat dinspre apus 
Că bărbatul mi s-au dus, 
S-a dus cale ne-nturnată 
De toţi oamenii urmată. 
Am aflat din răsărit 
Că bărbatul mi-au murit, 
Şi-au murit şi mi-l bocea, 
Lumea - ntreagă îl plîngea. 
Plîns-au toate schiturile, 
Toate răsăriturile 
Şi apusurile toate 
Şi noroade, limbi şi gloate, 
Miază noapte, miază zi, 
Nu-l mai putură trezi. 
Plîns-au marea pe-ai ei regi, 
Pe - mpăraţii lumii - ntregi, 
Ş-o furtună se lăsă 
Ce pămîntul L-înnecă. 
Miază noapte şi apus 
Neamuri mii pe cale - au pus, 
Roiuri mari şi prădătoare, 
A străinelor popoare, 
Ce curgeau, mări, curgeau, 
Capăt nici nu mai aveau, 
Ca să puie moştenire 
Pe sărmana omenire. 
Cînd gîndesc L-aşa dureri 
Pare-mi-se c-au fost ieri, 
Cînd gîndesc L-ai mei ciobani

87

         {EminescuOpVI 88}

         {EminescuOpVI 89}

         {EminescuOpVI 90}

Pare-mi-se mii de ani... 
Iară cînd am auzit 
Că bărbatul mi-au murit, 
Teiu - acesta am sădit, 
Creşte teiul şi-nfloreşte 
Şi viaţa mi-o umbreşte. 
Şi în umbră-i cum trăiesc 
Eu nu mai îmbătrînesc. 
Dragul mamei copilaş, 
Multe-n lume spune-ţi-aş, 
Dar mă tem să nu mă laşi, 
Ci mai dormi, mări, un pic 
Că eşti crud de ani şi mic, 
Dormi la umbră, dormi în pace, 
Că mama ţie ţi-a face, 
Sub cel tei bătut de vînt, 
Pătişorul la pămînt; 
Multe-s rămurelele, 
Tot or bate stelele, 
Iară luna va străbate 
Dulcea ta singurătate, 
Iar cînd vîntul v-aromi 
Mîndru mi te-a adormi 
Şi cînd vîntul va sufla 
Teiul se va legăna, 
Florile-şi va scutura, 
Iarăşi te vei deştepta 
Sub rotirea norilor 
În căderea florilor, 
Sub lucirea stelelor 
Şi la jocul ielelor, 
Sub frunza stejarilor 
La glasul isvoarelor. 
Unde-i crucea de la căi
- Nu mai plînge, măi - 
Cresc ca fraţii doi molizi
- Rîzi, puiule, rîzi - 
Unde-s păsări în copaci
- Taci, puiule, taci - 
S-adun fete şi flăcăi
- Dormi, puiule, hăi! 

Şi cum cîntă, cum suspină 
Glasul codrului o-ngînă, 
Şi cum doina-şi tragănă 
Teiul mi se leagănă, 
Adormind-o florile 
Şi privighetorile. 

90

         {EminescuOpVI 91}

Sună dulce, o auzi ici, 
Începutul unei muzici, 
Triste şi aeriane 
Ca sunarea din organe. 
Mum - adoarme, pruncul rîde, 
Teiul vechiu i se deschide. 
Es trei zîne ca pe-o poartă, 
Cîte-o stea în frunte poartă, 
Ele-s ursitorile 
Luminînd ca zorile, 
Mîini uşoare, glasuri slabe, 
Pietre scumpe-n mii de boabe 
Le încarcă cu podoabe, 
Şi prin frunze străvezie 
A lor glesne argintie 
Mai nu calcă pe pămînt 
Cînd se leagănă de vînt, 
Cînd uşor de mîni se prind, 
Trag un danţ şi mi-l întind, 
Leagănul încungiurînd 
Şi din gură - ncet cîntînd. 
Una-i zice: Drag băiat, 
Să fii mare împărat 
Căci aşa fel ţi-a fost dat. 
Alta-i zice: Să fii tare 
Fără de asemănare 
Cum nu e viteaz sub soare. 
Zise - a treia: Fii cuminte 
În purtare şi cuvinte, 
Şi isteţ să fii cu duhul 
Cum e luna şi văzduhul. 
- Ah, mai staţi, mai staţi o clipă, 
Nu-i daţi daruri ce în pripă 
Sunt supuse la risipă, 
Daruri ce le daţi multora 
Daţi-le ş-acum altora, 
Ci de-asupra tuturora 
Dăruiţi-i lui ceva 
Ce în lume nimenea 
N-a avut nici n-o avea. 
Zîna - a treia stă pe loc, 
Ochii ei sunt plini de foc 
Şi la mumă se uita 
şi astfel îi cuvînta: 
Dochie, drăguţa mea, 
Ştii tu ce-ai cerut ori ba? 
Nici o ştii, nici o vei şti, 
Şi eu tot voi împlini. 

91

         {EminescuOpVI 92}

Zîna pe copil se pleacă, 
Ochi-n lacrimi i se-nneacă 
Şi ea zice - încetişor: 
Nani puişor, 
Cerul cînd o să te scoli
Ţi-o trimite soli, 
Căci ţi-e dat acum de soarte
Viaţă fără moarte 
Şi ţi-e dată tinereţă
Fără bătrîneţă. 
Un cuvînt măcar să nu zici, 
E sfîrşitul unei muzici, 
Blînde şi aeriane 
Ca sunarea din organe. 
Muma doarme-n ciritei, 
Intră zînele în tei, 
Muma doarme, pruncul rîde, 
Teiul vechiu se reînchide, 
Iară pruncul şi cu muma 
Faţă-n faţă dorm acuma 
Şi cum dorm cu ochiu - nchis 
Au visat acelaş vis. 

         {EminescuOpVI 93}

URSITORILE

 Codru-i alb şi frunza-i neagră. 
A lui mii de rămurele 
De zăpadă îi sunt grele, 
Vîntul trece doar prin ele, 
Vîntul rece şi vr-o ţarcă 
Scuturînd le mai descarcă... 
Albă-i noaptea cea cu lună, 
De-n departe codrul sună, 
Lupi-n pîlcuri se adună. 
Suflă vîntul, suflă - într-una, 
Cîmp şi cer mi le-mpreună. 
Te - apuc-o jale nebună, 
Jale lungă şi întinsă, 
Ca şi ţara toată ninsă, 
Codri tremur ca o vargă 
Cît îi zarea ta de largă, 
Lupii peste culmi aleargă, 
Străbătînd ninsorile 
Pîlcuri sboară ciorile, 
De mai zici cu [zicătoarea]: 
Albă-i lumea, neagră-i cioara. 

În temeiu de codri deşi 
Nu e pîrtie să ieşi, 
Nu-i cărare, nici răzor, 
Nici urmă de vînător. 
Vicolind, troienele 
Au umplut poienele, 
S-au lăsat pe crengi uscate, 
Peste frunze scuturate, 
93

         {EminescuOpVI 94}

Peste ape, peste toate. 
În pădurea nepătrunsă, 
O căscioară e ascunsă, 
Nu-i aproape sat nici drum, 
Singurică, nu ştii cum 
Doar din horn îi iese fum... 
Cine-n casă o să-mi şadă, 
De nu-i pasă de zăpadă, 
Care cade ş-o să cadă 
Tot grămadă pe grămadă, 
De-ntrece gardu-n ogradă, 
Pîn-la streşină-o s-ajungă 
De s-alege iarna lungă? 
Văduvioară tinerică 
Şade - acolo singurică; 
Cîte zile sunt lăsate 
Nu mai merge pe la sate, 
Cîtă-i vremea unei ierne, 
Cît zăpadă se aşterne, 
Ea tot deapănă şi ţese 
Fire albe, pînze - alese. 
Părul ei cel negru, moale, 
Desfăcut cădea la vale, 
Ochii tineri şi căprii 
Strălucesc aşa de vii, 
Iar de rîde, are haz, 
Cu gropiţe în obraz 
Şi la unghiul dulcii guri 
Şi la alte - ncheeturi, 
Şi la degete, la coate, 
La - ncheeturile toate; 
Ochii ard întunecoşi, 
Faţa albă, buze roşi, 
Iar cînd merge legănată, 
Tremur sînii ei de-odată, 
Tremură frumseţa-i toată. 
Nu-i subţire ci - mplinită, 
Cum e bună de iubită, 
Nici prea mică, nici prea mare, 
Plinuţă la - ncingătoare, 
Plinuţă la sîni, la faţă, 
Încît ai ce strînge-n braţe. 
Tot ce-ar zice i se cade, 
Tot ce-ar face bine-i şade, 
Şi la vorbă de s-o-ntinde, 
Vorba dulce bine-o prinde, 
Şi de tace iarăşi place, 
Că are pe vino-ncoace; 

94

         {EminescuOpVI 95}

Oacheşă şi sprîncenată 
Şi la îmblet alintată - 
Ar trebui sărutată. 

Pe cînd arde focu-n vatră, 
Lupii urlă, cînii latră, 
Iar ea toarce din fuior 
Legănînd cu un picior 
Albia c-un copilaş, 
Adormit şi drăgălaş, 
Alb ca felia de caş. 

Şi ea zice - ncetişor: 
- Nani, nani, puişor, 
Dormi, drăguţă, dormi în pace, 
Că la vară eu ţi-oi face 
Sub cel tei bătut de vînt
Aşternutul la pămînt. 
Vîntul că va aromi
Iară tu vei adormi, 
Vor pătrunde stelele
Toate rămurelele, 
Iară luna va străbate
A noastră singurătate, 
iar cînd vîntul va sufla
Teiul se va legăna, 
Florile şi-a scutura, 
Iarăşi te va deştepta
Sub plutirea norilor, 
În căderea florilor, 
Pe-a isvoarelor sunare, 
Pe de-apururi călătoare, 
La glas de privighitoare. 

Cum îngînă şi visează, 
Genele-i se-ngreuiază; 
Adormind astfel cum şade, 
Fusul din mînă îi cade; 
Doar prin somn mişcă piciorul 
Ca să-şi legene ficiorul. 
Focu-n vatră se potoale, 
E-o căldur - aşa de moale 
Şi sub candela smerită 
Ea adoarme zugrăvită; 
Iar cămaşa stă să-i cadă 
De pe umeri de zăpadă, 
De pe munţii sînului, 

95

         {EminescuOpVI 96}

Albi ca floarea crinului, 
Aşa dulci şi plini şi dragi, 
Pe-a lor culmi avînd doi fragi, 
Şi rotunzi şi dragi şi dulci, 
Fruntea pe ei să ţi-o culci. 
Adormise - aşa frumos 
Cu-a ei mîni lăsate-n jos, 
Sub o candelă smerită 
Pare că e zugrăvită. 

Cum dormea cu ochiu - nchis 
Ea visă un mîndru vis: 
Un părete - a stat să cadă, 
Nu. mai e de fel zăpadă, 
Codrul tremură - nfrunzind, 
Isvoarele - ntinerind 
Şi ea vede mîndrul tei 
Ce umbreşte casa ei, 
Că - nflorea bătut de vînt 
Cu crengile la pămînt; 
O cîntare sună lină 
Iar în zare lună plină, 
Iar băiatu-n somn, el, rîde. 
Teiul mîndru se deschide, 
Es trei zîne ca pe poartă, 
Cîte-o stea în frunte poartă: 
Ele-s ursitorile, 
Rumene ca zorile, 
Şi uşoare calcă, slabe, 
Pietre scumpe-n mii de boabe
Pe-a lor văluri sunt podoabe. 
Şi prin pînze străvezie, 
A lor glesne argintie
Nu s-ating nici de pămînt, 
Ci se leagănă de vînt, 
Căci uşor de mîni se prind, 
Trag un danţ şi mi-l întind, 
Leagănul încunjurînd
Şi din gură cuvîntînd, 
Cuvîntînd cuvinte rare
Ca nişte mărgăritare. 

Una zise: "Drag băiat, 
Vei fi mare împărat, 
Căci aşa îţi este scris, 
Cum ţi-o spun acum în vis". 

Alta zise: "Vei fi tare 

96

         {EminescuOpVI 97}

Fără vr-o asămănare, 
Cum nu-i alt viteaz sub soare". 

Iar a treia-i zise: "Dragă, 
Ai să aibi o minte - ntreagă, 
Căci isteţ vei fi cu duhul 
Ca şi luna şi văzduhul". 

Iară muma cum visează, 
Mîinile-şi împreunează 
Şi se roagă către zîne: 
" Luminatelor stăpîne, 
Nicăieri nu-i copilaş 
Aşa blînd şi drăgălaş, 
Nici în lume, nici în ţară, 
Că-i frumos din cale-afară, 
Drag îmi e ca o minune, 
N-am cuvinte a o spune, 
Geaba caut şi gîndesc 
Nu ştiu să le potrivesc. 
Nu-i daţi daruri trecătoare 
Cum daţi altora sub soare, 
Dăruiţi-i lui ceva 
Ce în lume nimenea 
N-a avut, nici n-o avea". 

Atunci danţul se opreşte, 
Zîna - a treia trist priveşte, 
Către mumă zise - aşa: 
Ştii tu ce-ai cerut ori ba? 
Nici o ştii, nici o vei şti, 
Dară eu voi împlini 
Ce-ai cerut în ceasul sfînt, 
Sfînt în cer şi pe pămînt. 
Pe copil se pleacă zîna, 
Peste el şi-ntinde mîna: 
" Numai tu vei mai avea
Ce nu are nimenea, 
Că acum ţi-e dat de soarte
Viaţă fără moarte, 
Şi ţi-e dată tinereţe
Fără bătrîneţe"

O cîntare sună lină, 
Arde-n zare luna plină, 
Peste vîrfuri trec scîntei, 
Intră zînele în tei. 
Muma doarme, pruncul rîde, 
Copacul se reînchide. 

97

         {EminescuOpVI 98}

MUŞATIN ŞI CODRUL

Saracă ţară de sus, 
Toată faima ţi s-a dus. 
Acu cinci sute de ai 
Numai codru îmi erai... 
Împrejur năşteau pustii, 
Se surpau împărăţii, 
Neamurile - mbătrîneau, 
Crăiile se treceau, 
Numai codrii tăi creşteau... 

Şi în umbra cea de veci 
Curgu-mi rîurile reci 
Limpegioare, rotitoare, 
Avînd glasuri de isvoare. 
Bistriţa în stînci se bate 
Prin păduri întunecate 
Şi mereu se adînceşte 
Unde ap-abia clipeşte, 
Şi d-odată vede că 
Apa ei se-mpiedecă 
Şi de stînci i se iezeşte, 
Ea s-adună şi tot creşte, 
Se trezeşte -n mîndru lac 
Iar copacii umbră-i fac. 
Iar stejari din mal în mal 
Pe de-asupră-i se prăval, 
Vîrfuri sprijin de o laltă 
Şi îmi fac o boltă naltă, 
De vîrfuri ce se-mpletesc 
Şi în umbră stăpînesc, 
98

         {EminescuOpVI 99}

Şi în vecinică răcoare 
Undele scînteietoare. 
Dintr-un mal la celalalt 
A căzut un trunchiu înnalt, 
Mi-a căzut de-a curmezişul 
De îi spînzură frunzişul, 
Punte lungă de-un copac 
Peste-o linişte de lac; 
Punte lungă, punte mare 
De mi-o poţi trece călare. 
Ştefan Vodă tinerel 
Trece puntea singurel, 
Cu pieptarul de oţel, 
Cu cuşma neagră de miel, 
Drag i-e codrului de el. 
Cum venea la vînătoare 
Purta arcul pe spinare, 
Cu lungi plete pîn- pe spate 
Dar la frunte retezate, 
Copilaş în haine strîmte 
Uşurel mi se mai simte. 
De ocheşte-o căprioară 
Şoimul pe de-asupra-i sboară, 
De-şi întinde mîna-n sus 
Şoimu-n palmă i s-a pus; 
Şi tot vine chiuind 
Şi din frunză tot pocnind, 
Şi cînd prinde a cînta 
Codri - ncep a răsuna, 
Doina cînd o tragănă 
Frunza toată-o leagănă, 
Că o cîntă trăgănat 
Codrului de legănat. 
Nime-n juru-i nu era 
Numai mierla fluera, 
Iară el se cobora 
Unde apa tremura. 
Cucul cîntă, mierla-i zice: 
" Ce caţi tu, băiet, pe - aice? " 
Zice codrul liniştit; 
"M-am pus de am înfrunzit 
" Pentru că tu m-ai dorit". 
Iară valurile sună 
Mişcătoare se adună, 
Pintre mrejele de frunze 
Cearcă soare să pătrunză, 
Ard în umbră la răcoare 
Petele scînteetoare
99

         {EminescuOpVI 100}

Şi pe-a undelor bătae 
Varsă lumina văpae, 
Pe şiroaie limpezi, lungi, 
 Sboară razele ca dungi. 
Iar Muşatin stînd culcat 
Se aşterne pe cîntat: 
" Codri, codri, dragul meu, 
" Parcă ţi-aş fi spus-o eu 
" Să suni din frunză mereu; 
" Cu frunzişul fremătos
" Povesteşti aşa frumos
" De m-adormi în iarbă jos. "
Codrul i se închina
Şi din ramuri clătina: 
" Hoi Muşatin, măi Muşatin, 
" Voios ramurile-mi clatin 
" Şi voios ţi-aş cuvînta 
" Să trăieşti Măria ta!... 
" Hai Muşat, să ne-nţelegem 
" Şi - mpărat să ni te - alegem, 
" Împărat isvoarelor 
" Şi al căprioarelor, 
" Aşezat la vr-un pîrîu 
" Să scoţi fluerul din brîu, 
" Tu să cînţi şi eu să cînt, 
" Frunza-mi toată s-o frămînt, 
" S-o pornesc vuind în vînt
" Pe isvoare
" În ponoară
" Unde paserile sboară
" Unde crengile-mi se pleacă
" Şi căprioarele joacă. "
Apa-i zice...: " O, copile, 
" Mîinile întinde-mi-le, 
" Vino-n fundul luminos
" Că tu eşti copil frumos. "
Iar Muşatin îi răspunde: 
" Geaba mă momeşti din unde, 
" Geaba, codri, dragul meu, 
" Îmi suni din frunze mereu, 
" Cînd m-oi duce de la tine, 
" Frunza - o plînge după mine, 
" Că de suflet mă apucă 
" Dor de cale, dor de ducă, 
" Şi deşi mi-aşa de jele 
" De plînsul măicuţei mele, 
" Eu m-aş duce, m-aş tot duce, 
l00

         {EminescuOpVI 101}

 " Dor să nu mă mai apuce. 
" Şi m-aş duce-n cale lungă, 
" Dor să nu mă mai ajungă; 
" În zădar în vînt mă chiamă 
" Dor de casă, glas de mamă, 
 " În zădar răsună-n vînt 
" Căci aşa menit eu sunt: 
" Să-mi fac cale pe pămînt, 
" Să-mi întind cărările, 
" Să cutreier ţările, 
 " Ţările şi mările. 
" Fire-ar tare glasul meu, 
" Ca să treacă tot mereu 
" De ori unde oi fi eu: 
" Peste ape, peste punţi, 
 " Peste codri de pe munţi, 
" Să ajungă pîn a casă 
" Unde-mi stă mama de ţeasă 
" Şi să-i spue-n multe rînduri 
" Nu muri, mamă, de gînduri. " 
 - " Nu te duce, măi copile, 
 " Ci de ai în lume zile 
" Toate dărueşte-mi-le. 
" Tu să ştii, iubite frate, 
" Că nu-s codru ci cetate, 
 " Dar de mult sunt fermecat 
" Şi de somn întunecat; 
" Numai noaptea cînd soseşte
" Luna-n cer călătoreşte, 
" Umbra-mi toată mi-o petrece
 " Cu lumina ei cea rece. 
" O, atunci un corn îmi sună, 
" Toţi copacii împreună
" Mişcă jalnic frunza-n lună, 
"Iară lumea mea s-adună, 
 " Căci copac după copac
" Toţi de-odată se desfac. 
" Din stejar cu frunza deasă
" Ese mîndră - o - mpărăteasă 
" Cu păr lung pîn la călcîe
 " Şi cu haine aurie, 
" Mîndră-i este rochia
" Şi o chiamă Dochia. 
" Din copaci fără de număr
" Es copii cu şoimi pe umăr
 " Şi copile multe ese
" Cu-a lor mînece sumese, 
" Şi pe umerele goale

l0l

         {EminescuOpVI 102}

" Poartă doniţe şi oale. 
" Şi porneşte - atunci un sbucium, 
 " Sun - un dulce glas de bucium, 
" Pe cărări fără de urme
"Vin cerboaicele în turme
" Şi mugesc încet atît 
" Cu talangele de gît
 " Şi aşteaptă răbdătoare
" Mîini frumoase de fecioare, 
" De le mulg în donicioare. 
" Căci să ştii, iubite frate, 
" Că nu-s codru, ci cetate, 
 " Dar vrăjit eu sunt de mult
" Pînă cînd o să ascult
" Răsunînd din deal în deal, 
" Cornul mîndru triumfal
" Al craiului Decebal. 
 " Atunci trunchi-mi s-or desface
" Şi-n palate s-or preface, 
" Vei vedea eşind din ele
" Mii copile tinerele
" Şi din brazii cît de mici
 " Vei vedea eşind voinici, 
" Căci la sunetul de corn
" Toate-n viaţă se întorn. "

- " Rămîi, codri, sănătos, 
" Că mă chiamă apa-n jos 
 " Şi menit în lume sunt 
" Să-mi fac cale pe pămînt. "

Şi Muşatin s-apropie
De Bistriţa argintie, 
Luntrea ce juca pe val, 
 O desleagă de la mal, 
Sare-n ea şi îi dă drum, 
Ca săgeata sboar - acum 
Şi mergînd, mergînd departe, 
Apa-n două o desparte, 
 În largi brazde de argint
Ce se mişcă strălucind
Şi în umbră [-n sbor] mi-l cură
Şi prin verdea boltitură; 
Numai p-ici şi pe colea 
 Soarele mai pătrundea, 
Ici e umbră, colo soare 
Pe ape tremurătoare. 
El pe maluri înflorite, 
Vede turme rătăcite; 
l02

         {EminescuOpVI 103}

         {EminescuOpVI 104}

         {EminescuOpVI 105}

 Caii pasc lîngă pîrae, 
Ca la lebede se - ndoaie 
Gîtul lor. Iar capul mic
Ei de-odată îl ridic'
Şi urechile ciulesc
 Pe cînd luntrea o zăresc. 
El plutea, plutea mereu, 
Codrul sună blînd şi greu. 
Cînd de-odată zi se face
Codru -n două se desface
 Şi pe ape rotitoare
Scînteiază mîndru soare
Şi -nnainte-i vede-un munte. 
Cu-a lui creştete cărunte, 
S-a clădit stîncă pe stîncă
 Începînd din vale - adîncă, 
Şi purtînd pe el păduri
Peste nourii cei suri, 
Îşi ridică în senin
Creştet de zăpadă plin. 
 Şi spre mal se - ndreaptă iară
Luntrea mică şi uşoară, 
Iar Muşatin se coboară, 
Calea muntelui apucă
Pînă-n vîrfuri să se ducă, 
 Pîn- ce noaptea l-au ajuns
În cel codru nepătruns. 
Dar cu noaptea -n cap porneşte, 
Se tot urcă voiniceşte, 
Doară culmea va sui-o
 Pe cînd s-o miji de ziuă. 
Şi pe culmea înnălţată
El ajunge de o dată
Şi făcîndu-şi ochii roată
Mistuieşte lumea toată, 
 Că departe se -ntind şesuri, 
Ce cu ochii nu le măsuri, 
Unde soarele cel sfînt, 
Parcă ese din pămînt. 
................................... 
 Iar în linişte de vînt 
Trec departe de pămînt 
Cu-a lor pînze atîrnate 
Mii corăbii încărcate. 
Iar privind spre miază-zi 
 Dunărea el o zări 
Într-un arc spre mare - ntoarsă 
Şi pe şapte guri se varsă. 

l05

         {EminescuOpVI 106}

………………………
Văi coboară fumegînd, 
Dealuri mîndre înverzind, 
Vede codrii cum coboară, 
Deal cu deal, scară cu scară, 
Resfirîndu-se pe şes 
Unde rîurile es, 
Şi pe vîrfuri de păduri 
Mînăstiri cu - ntărituri; 
Vede tîrguri, vaduri, sate
Pe cîmpie presărate, 
Vede mîndrele cetăţi
Stăpînind pustietăţi, 
Vede turmele de oi
Cu ciobanii dinapoi, 
Cu fluere şi cimpoi, 
Iară ergheliile
Petreceau cîmpiile
Şi de-a lungul rîurilor
S-aşterneau pustiurilor. 

Iară şoimul tinerel 
Pe asupra-i sboară el 
Şi din gură-i cuvînta: 
" Să trăieşti Măria Ta! 

         {EminescuOpVI 107}

DRAGOŞ VODĂ CEL BĂTRÎN

Dragoş Vodă cel bătrîn 
Pe Moldova e stăpîn 
Şi domnind cu toată slava 
Şade-n scaun la Suceava, 
 La Suceava lăudată 
Cu ziduri încunjurată, 
Zid de piatră nalt şi gros 
Că pe el merg cinci pe jos 
Şi au loc cu de prisos, 
 Că merg trei călări alături 
Şi mai au loc pe de lături 
Caii mîndri să şi-i joace 
Cînd încolo, cînd încoace; 
Iar din negri trunchi de stînca. 
 Peste valea cea adîncă, 
Pe de-asupra de cetate, 
De biserici şi palate, 
Stă domneasca cetăţue
Ce cu crestele-i se sue, 
 Repezite înspre nori
Peste codri sunători, 
Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolţi
Şi cu turnuri pe la colţi, 
Ziduri grele şi cu creste
 Cum au fost şi nu mai este. 
Pintre arcurile grele, 
Pintre negrele zăbrele
Abia soarele străbate
Între tinzi întunecate; 

107

         {EminescuOpVI 108}

 În pereţi de piatră goală 
Au înfipt făclii de smoală, 
Fumegînd cu flacări roşii 
Luminează - ntunecoşii 
Stîlpi de piatră grei şi suri 
 Unde - atîrnă armături, 
Arătînd a lor rugină 
Sub făclia de reşină, 
Paveze, mănuşi leite, 
Casce mîndre, poleite 
 Şi pieptare, obrazare 
Şi arcuri de vînătoare. 
Iar în fundul salei drepte 
Se-nnalţă pe şapte trepte 
Tronul Domnului creştin, 
 Coperit de-un baldachin; 
Iară-n jeţul auriu 
Şade Dragoş brumăriu, 
Barba albă pîn'n brîu, 
Cu ochi negri viforoşi; 
 Coroana de aur roş 
Strălucind frumos pe frunte 
Peste pletele cărunte; 
Pe-a hlamidei sale cute 
Flori de aur sunt cusute; 
 Şi cu faţa înţeleaptă 
Şi cu skiptru-n mîna dreaptă. 
Iar l-a tronului picioare 
Se înşiră pe covoare 
Jeţuri de lemn de stejar 
 Săpate cu meşteşug; 
Icea şese, colo şese 
Pentru boierii alese: 
Vornicul ţării de jos
Sta în scaun luminos, 
 Un bătrîn şi blînd moşneag
Cu albastrul lui toiag, 
Ce-i cu aur împletit
Cu pietre acoperit; 
.................................. 
 Cel din Neamţ şi de la Vrance 
Rezimat stetea pe lance, 
Dar pe toţi i-ntrece-n slavă 
Pîrcălabul de Suceavă. 
Şi astfel jur împrejur 
 Şed în blane de samur, 
Cu pieptare la un fel

108

         {EminescuOpVI 109}

Şi cu mînici de oţel. 
Cei ce-n lume se înnalţă 
Cisme roşie încalţă, 
Cisme roşi împintinate 
Şi pieptare - mplătoşate, 
Cămăşi de zale mărunte 
Ce par ca focuri de munte, 
Cine-n oaste are cîrmă 
Poartă cămaşă de sîrmă... 

         {EminescuOpVI 110}

PESTE CODRI STA CETATEA... 

Peste codri sta cetatea 
Stăpînind singurătatea... 
Luna plină strălucea, 
Ziduri negre poleia 
 Din nălţimea cea albastră 
Bătea tainic la fereastră. 
Şi pe negrele zăbrele 
Sta Domniţa după ele, 
Uitîndu-se norilor 
 Calea sburătorilor. 
Părul galben abia creţ 
Peste împle sta răzleţ 
Şi trecînd pe după tîmple 
Ca un val de aur împle 
 Umerele şi spinarea 
Şi întreagă arătarea. 
Şi e una la părinţi 
Cum e luna printre sfinţi, 
Şi-ntre fete tinerele 
 Ca şi luna printre stele, 
Şi e una chiar sub soare 
Cine cată-n ochi-i moare. 
Ochi izvoare de lumine, 
Cu mîni albe, lungi şi fine 
 Şi cu degetele trase, 
Subţirele, de crăiasă 
Şi buzele subţirele 
De-mi zîmbea - ntristat cu ele. 

Au mai ştiu povestitorii 

ll0

         {EminescuOpVI 111}

 Ce sunt, oare, zburătorii? 
Vin din rumenirea serii
Şi din fundul sfînt al mării, 
Vin din ploaia cea cu soare
Şi din dor de fată mare. 
 Iară umbra norilor
Calea sburătorilor, 
Căci îi vede
Cine-i crede, 
Le năzare
 La oricare
L-a chemat din noaptea mare. 
De - ndrăgeşte vre o fată
Ca luceafăr i s-arată, 
Dar din nouri se repede
 La pămînt unde o vede
Şi-n cărare îi răsare
De la creştet la picioare; 
Ochii negri - ntunecoşi 
I se uită mîngîioşi, 
 În păr negru stele poartă 
Dară alba faţă-i moartă, 
Ori se face nor de ploaie 
Care cade în şiroaie 
Şi burează - aşa de lin 
 Prin perdelele de în; 
Şi-n fereastră ca-ntr-un prag
Se arată nalt şi drag
Cu păr lung de aur moale
Şi cu ochii plini de jale. 
 Trestia l-încununează, 
Hainele îi scînteiază, 
Haine lungi şi străvezii
Pare - un mort cu ochii vii. 
Astfel ese sburătoriu
 Şi din umbră şi din nori
Şi din lanuri şi din luncă, 
Şi din stea ce se aruncă, 
Şi din tainicul izvor
Care sună - ncetişor, 
 Şi cînd luna cea bălaie
Varsă apelor văpaie. 
Ese din senin cu ploae
Şi din ploae cu senin
Şi din lacul cristalin, 
 Şi din ceruri şi din mare
Şi din dor de fată mare. 
A lui suflet e-o scîntee

111

         {EminescuOpVI 112}

Din luciri de curcubee, 
Din dragoste de femee; 
 A lui glas la miez de noapte 
E ca muzica de şoapte, 
Cînd se clatin rămurele 
Şi suspină păsărele. 
Şi cum sta Domniţa dusă 
 Şi pe gînduri multe pusă, 
Teiul nalt crescut sub geamuri 
I-au întins vr-o două ramuri 
Încărcate - nfloritoare, 
Şi frumos mirositoare, 
 Şi aude şopotind 
Şi prin frunze ropotind 
Ca un glas de copilaş 
Ce-o întreabă drăgălaş: 
- De ce şezi închisă, fată, 
 După poarta ferecată, 
După zidurile grele, 
După negrele zăbrele? 
Deschide zăbrelele 
Şi priveşte stelele, 
 Luna plină o priveşte 
Cum pe munţi călătoreşte 
Şi deschide-mi un oblon 
Ca să trec fără de svon, 
Că de noapte îmi e teamă; 
 Toate umbrele mă chiamă, 
Tricolici mă prigonesc, 
Iar babele mă vrăjesc
Cu flori roşie de mac
Cu oscior de liliac
 Ca să nu mă dau de leac. 
Nu auzi cum sbor prin ramuri, 
Ţip în horn şi bat în geamuri? 
Nu sunt tînăr fără minte
Prins de dulcele-ţi cuvinte, 
 Nu curtean înfumurat
Nici oştean împlătoşat
Ci eu sunt
Sburător
Ca un vînt
 De uşor, 
Mă anin
De un ram
Şi suspin
Lîngă geam, 

112

         {EminescuOpVI 113}

Ca-n sălaş 
Tremurînd 
Să mă laşi 
Mai curînd. 

Căci sunt slab de-mi plîngi de milă, 
 Orb ca visul de copilă; 
Sunt ca vînt de primăvară, 
Ca amurgul cel de vară; 
Din picioare pîn-la cap 
Într-un cuib pot să încap, 
 Iar în cuib de turturele 
Dorm alăturea de ele. 
Iarna vin gonit de fulgi, 
Ce m-acopăr ca un giulgi 
Şi cînd voi spuneţi poveşti 
 Suflu codrul pe fereşti, 
Iar la claca cea de furcă 
Mîna-mi torturile - ncurcă. 
O, deschide-mi un canat 
Ca printr-însul să străbat 
 Să mă iei la tine-n pat 
Ca să dorm lîng - al tău sin 
Ca un biet copil străin; 
Adormit la pieptul gol
Nu mă - ndur să te mai scol; 
 Sînii albi, două comori 
Tare sunt dezmierdători, 
Fiind albe şi rătunde 
Inima mi se pătrunde, 
Cu guriţa mă adapă 
 Şi de focul meu mă scapă; 
Adormit pe braţul stîng 
Nu te teme c-am să plîng, 
Teamă n-ai că te-oi trezi, 
Că eu pier în zori de zi; 
 Ci-am să suflu - aşa de cald 
În miroase să te scald, 
Să-mi vezi faţa de ninsoare 
Şi aripele uşoare, 
Căci viaţa mea o ţin 
 Cu miros de flori de crin; 
Nu beau apă, ci scîntei 
Şi miros de flori de tei 
O, primeşte-mă în braţe: 
Umbra nopţii mă înghiaţă, 
 Un strigoi poate în pripă 
Să mă prinză de aripă

113

         {EminescuOpVI 114}

Să m-ascunză în mormînt 
Ca să nu ştiu unde sunt, 
Ori de aripi să mă lege 
 De un clopot fără lege 
Şi trăgîndu-l, sunător, 
De izbirea lui să mor, 
Căci eu nu sunt vr-un fecior 
Ca să viu amăgitor, 
 Ci eu sunt 
Sburător
Ca un vînt
De uşor, 
Mă anin
 De un ram
Şi suspin
Lîngă geam, 
Ca-n sălaş
Tremurînd
 Să mă laşi
Mai curînd. 

Ea-şi netează a ei tîmple 
Şi de lacrimi i se împle 
Ochii dulci de mîngîiere. 
 Ea suspină fără vrere 
Neştiind încă ce-i cere 
Inima cu-a ei durere, 
Iar gîndirea ei cea dulce 
N-o mai lasă să se culce. 
 Peste vîrfuri trece lună, 
Tînguios un corn răsună, 
Petrecînd cu-atîta drag 
Toată rariştea de fag. 
Mai începe, mai se pierde, 
 De-i răspunde codrul verde 
Fermecat şi îndrăgit 
De - acel sunet rătăcit. 
Iară inima îi zice: 
Ce stai, draga mea, aice, 
 Scoală-te, supune-te 
Valului de sunete, 
Ce te trage, plin de jale 
Colo-n rariştea din vale. 
Şi un glas aude, pare, 
 Ce-o chema în depărtare: 
" Mărgărită, Mărgărită, 
Cu coroană aurită, 

114

         {EminescuOpVI 115}

Ah, din valea cea adîncă, 
Ca pe-o stea te zăresc încă, 
Ca pe o stea luminătoare 
Şi deasupră-mi plutitoare; 
Glasul cornului străbate 
Dulcea ta singurătate; 
O, te pleacă plîngerilor, 
Tu, crăiasa îngerilor, 
Lasă zidurile tale 
Vino-n vale, vino-n vale! 
O, auzi sunînd 
Pe cărare corn 
Căci spre tine blînd 
Îl întorn. 

Mărgărită, Mărgărită, 
Cu coroana aurită, 
Glasul cornului străbate 
Neagra ta singurătate, 
Valului de sunete 
Draga mea, supune-te, 
Lasă zidurile tale, 
Vino-n vale, vino-n vale! "

         {EminescuOpVI 116}

ÎNTRE NOURI ŞI-NTRE MARE

Intre nouri şi-ntre mare 
Sboară paseri călătoare - 
Cum nu pot şi eu să sbor 
Să mă iau pe urma lor! 
 Şi departe de la maluri 
Trec corăbii peste valuri, 
Trec cu pînze lucitoare 
Şi se pierd în depărtare. 
Cum nu am aripi să sbor 
 Să mă iau pe urma lor! 
Că m-aş duce, tot m-aş duce, 
Dor să nu mă mai apuce, 
Peste undele cu spume, 
Peste mare, peste lume; 
 S-aş vedea cum trec cu toate 
Rînduri - rînduri arătate * 
În marginea malurilor, 
Strălucirea valurilor, 
Stolul rîndurelelor, 
 Tremurarea stelelor - 
Poate că mi-ar fi mai bine, 
Poate te-aş uita pe tine. 
Alei puică, alei dragă, 
Cumu-i frunza cea pribeagă 
 E viaţa mea întreagă, 
Căci dragostea ta mă strică 
De nu m-aleg cu nimică; 
Viaţa trece, frunza pică, 
Trece fără mîngîiere, 

116

         {EminescuOpVI 117}

         {EminescuOpVI 118}

         {EminescuOpVI 119}

Ca isvorul de durere, 
Trece şi se prăpădeşte, 
Arde şi se mistuieşte, 
Fără noimă, fără rost 
Bine - ar fi, să nu fi fost. 
Vai de - acela ce iubeşte 
Şi nu se învredniceşte 
Să cîştige ce-a dorit, 
Să fie - a lui ce-a iubit. 
Puica cea desmierdăcioasă 
Din ochi negri mîngîioasă, 
Puica ademenitoare 
Din ochi negri visătoare, 
Dragostea de puiculiţă 
Cu guşa de porumbiţă, 
Cu guriţa mititea 
Cu gropiţe lîngă ea, 
Cu zîmbirea ei cu haz 
Cu gropiţe în obraz 
Şi cu dragostea în ochi 
De mă tem să n-o deochi. 
Noaptea cînd te - nchipuesc 
Îmi vine să - nnebunesc, 
Iară ziua aş lua 
Lumea-n cap de jelea ta. 
Norilor, o, norilor, 
Unde-i ţara florilor? 
Unde ea acum trăieşte, 
Iară cîmpul înverzeşte 
Şi codrul văzînd-o creşte; 
Şi cînd trece prin grădină 
Toţi copacii i se - nchină 
Şi încep să înflorească 
Pe ea s-o împodobească - 
Căci văzînd-o toată ţara 
Crede că e primăvara. 

         {EminescuOpVI 120}

DRAGOSTE ADEVĂRATĂ

Dragoste adevărată 
De fecioară prea curată; 
Tînără - ntineritoare 
Dragoste de fată mare; 
 Însă plină-i de durere 
Dragostea cea de muiere, 
De durere şi de haz, 
De dulceaţă şi necaz; 
Îndărătnică şi dragă 
 Cată ceartă ziua - ntreagă, 
Iară sara se împacă 
Că tot ţie va să-ţi placă; 
Dragostea de la muieri 
E cu sare şi piperiu, 
 Nu-i lihnită şi dulceagă, 
Zi cu zi în foc te bagă, 
E războinică, fierbinte 
Şi cu capul fără minte; 
Dragostea de la muiere 
E ca fagurul de miere, 
Dar un fagur pipărat, 
Dulce cînd e supărat, 
Că-i răstită şi cu toane, 
Nedusă pe la icoane; 
Ochii negri amîndoi
Îţi dau pururea război, 
Gura cea cu zîmbetele, 
Tare-ţi poartă sîmbetele
Ş-acel drac cu mîni subţiri
Cu mînie în priviri
Tot mai scump pe zi ce merge. 

120

         {EminescuOpVI 121}

MĂ - NTREBAI, DRAGĂ, -NTR-O ZI

MĂ - NTREBAI, dragă, -ntr-o zi 
Cine-n lume s-o găsi, 
Pe noi a ne despărţi. 
Iată dealul s-au găsit 
Pe noi de ne-au despărţit, 
Dealul cel cu rîurile, 
Cerul lumei plin de stele, 
Oamenii cu vorbe rele. 
Între mine şi-ntre tine 
E o ţară şi mai bine, 
Între viaţa ta ş-a mea 
S-au pus oamenii perdea. 

         {EminescuOpVI 122}

ALEI MICĂ, ALEI DRAGĂ.. 

Alei mică, alei dragă, 
Cine vrea să ne - nţeleagă 
Vază frunza cea pribeagă, 
Ce-i ca viaţa noastră - ntreagă. 

Alei dragă Veronică, 
Despărţirea toate strică, 
De ne - alegem cu nimică - 
Viaţa trece, frunza pică. *

Alei dragă, alei mică, 
 Viaţa trece, frunza pică 
Şi din ura ce ne strică 
Nu ne - alegem cu nimică. 

Măcar cine ce grăieşte, 
Altul alta îndrăgeşte. 
 Inima-mi pe cît trăieşte 
Tot la tine se gîndeşte. 

Alei mică, alei dragă, 
Ia vezi frunza cea pribeagă -
Aşa trece viaţa - ntreagă 
 Şi nimic n-o să s-aleagă. 

122

         {EminescuOpVI 123}

LUMINEZE STELELE

Lumineze stelele, 
Plîngă rîurelele, 
Nori-n cer călătorească, 
Neamurile - mbătrînească 
Şi pădurile să crească - 
Numai eu voi rămînea, 
Gîndurile la o stea, 
Ce au fost odat - a mea: 
Căci a fost şi nu mai este. 

Dulce gură de poveste, 
Ziua cine mi-o zîmbi, 
Noaptea cine-o povesti? 

         {EminescuOpVI 124}

CODRULE, MĂRIA TA

Codrule, Măria Ta, 
Lasă-mă sub poala ta, 
Că nimica n-oi strica 
Fără num-o rămurea, 
Să-mi atîrn armele-n ea. 
Să le - atîrn la capul meu, 
Unde mi-oi aşterne eu 
Sub cel teiu bătut de vînt 
Cu floarea pîn-la pămînt, 
Să mă culc cu faţa-n sus 
Şi să dorm dormire-aş dus; 
Dar s-aud şi-n visul meu, 
Dragă codri, glasul tău, 
Din cea rarişte de fag, 
Doina răsunînd cu drag, 
Cum jelind se tragănă 
Frunza de mi-o leagănă, 
Iară vîntul molcomit 
De-a vede c-am adormit, 
El pin teiu va vicoli 
Şi cu flori m-a coperi. 

         {EminescuOpVI 125}

DOINĂ, DOINĂ, GREU ÎMI CAZI

Doină, doină greu îmi cazi
Din pădurea cea de brazi, 
Şi cu jale îmi răsuni
Din huceagul de aluni, 
Şi m-adormi, m-adormi cu drag
Pin frunzişul cel de fag. 
Cine sună-n cetine, 
Doiniţe prietene, 
Diu, diu, diu, de-a codrului
Că doina-i care-o cîntai -
Tragănă-se tragănă
Frunza-n codru leagănă. 

DOINA
(CE STĂ VÎNTUL SĂ TOT BATĂ)

Ce stă vîntul să tot bată 
Prin frunza de tei uscată, 
Şi frîngîndu-i ramurile 
Să lovească geamurile? 
Iară tu de ce suspini 
Cînd priveşti peste grădini? 
Nu mai sta de tot ofta 
Şi în gînd nu mă mustra: 
Că atunci te voi uita 
 Cînd nu s-or mai arăta 
Lîngă mare rîurile, 
Lîngă drum pustiurile, 
Luna şi cu soarele 
Şi-n codru isvoarele. 
 Vei ave de suspinat, 
Cînd vei şti că te-am uitat, 
Cînd vei sta ca să mă-ngropi 
Pe cărarea dintre plopi, 
Ş-atunci vîntul o să bată 
 Prin frunza de tei uscată, 
Scuturînd-o, risipind-o, 
De ţi s-o urî privind-o. 

126

         {EminescuOpVI 126}

DOINA
(CE STĂ VÎNTUL SĂ TOT BATĂ)

Ce stă vîntul să tot bată 
Prin frunza de tei uscată, 
Şi frîngîndu-i ramurile 
Să lovească geamurile? 
Iară tu de ce suspini 
Cînd priveşti peste grădini? 
Nu mai sta de tot ofta 
Şi în gînd nu mă mustra: 
Că atunci te voi uita 
 Cînd nu s-or mai arăta 
Lîngă mare rîurile, 
Lîngă drum pustiurile, 
Luna şi cu soarele 
Şi-n codru isvoarele. 
 Vei ave de suspinat, 
Cînd vei şti că te-am uitat, 
Cînd vei sta ca să mă-ngropi 
Pe cărarea dintre plopi, 
Ş-atunci vîntul o să bată 
 Prin frunza de tei uscată, 
Scuturînd-o, risipind-o, 
De ţi s-o urî privind-o. 

126

         {EminescuOpVI 127}

MÎNDRO, MÎNDRO

Mîndro, mîndro, vrei nu vrei 
Un inel şi doi cercei, 
Dă-mi să-ţi sărut ochii tăi; 
De vrei roche de mireasă 
Cingătoare de mătase, 
Părul să-ţi încurc mă lasă; 
De beteală o cunună 
Vrei pe fruntea ta cea jună, 
Dă-mi o gură, numai una! 
Iar de vrei un bărbăţel 
Să-l iubeşti, să crezi în el, 
Nu-l căta - că iacătă-l! 

O INIMĂ CE SUSPINĂ

O inimă ce suspină, 
De durere fiind plină, 
Zi şi noapte se tot bate, 
Cu nimic nu se alină. 

5Şi nimenea nu se - ndură 
Să potoale - a ei căldură 
Parcă s-au jurat cu toate 
S-o întîmpine cu ură. 

MII DE STELE... DULCE SARĂ

Mii de stele... dulce sară 
Peste codri se coboară, 
Peste vîrfuri trece lună 
Iar isvoarele răsună. 
Cine-mi trece luncile 
Domniţa cu pruncile; 
Cine-mi trece mîndra luncă, 
Domniţa mea cu o pruncă; 

127

         {EminescuOpVI 128}

Cine-mi trece lunca mare, 
Fata lui Dragoş călare 
Pe-un cal alb ca de ninsoare, 
Cu rafturile de argint 
Şi presun pîn în pămînt, 
Ea îşi caută de cale, 
Merge-n vale, merge-n vale. 
Îndărătu-i din pădure 
Se - nalţă, cu ziduri sure 
Şi cu nalte porţi, cetatea 
Stăpînind singurătatea, 
Iar ea-şi caută de cale, 
Vine-n vale, vine-n vale. 
Iar cînd ochii şi-i ridică 
Se trezeşte singurică, 
La mijloc de codru des 
Unde crengile se ţes 
Şi prin mrejele de frunze 
Cearcă lună să pătrunză, 
Iar un tei cu umbra roată 
Şi cu frunza scuturată 
Pleacă ramuri pe-un isvor 
Care sună - ncetişor 
Şi prin sunet blînd de ape 
Parcă vine mai aproape 
Glas de corn din depărtare 
Tot mai tare şi mai tare. 
O auzi sunînd 
Din cărare corn, 
Înspre tine blînd 
Eu să mă întorn. 

Şi cînd ochii - a ridicat 
Ea zăreşte un băiat 
Ce s-apropie de ea 
Pe-un cal negru - alăturea. 
Flori de tei el are-n plete, 
Negri ochi ca s-o săgete 
Şi la şold un corn de-argint 
Şi pe haine mărgărint. 
- Ai venit să mă priveşti 
Dulce zînă din poveşti, 
O, te pleacă înspre mine 
Cu mîini albe, lungi şi fine, 
Iară degetele trase 
Subţirele de crăiasă, 
Lasă-le în a mea mînă, 
Mlădioasa mea stăpînă. 
Dar ea mîna-şi trage - ndată 
Dintr-a lui... şi speriată 
Se uita în jos smerită, 
Ruşinoasă şi uimită. 
S-o ajungă el voieşte, 
Ea să vină se fereşte, 
O ruga cu vorbă dulce 
Pe-a lui braţ ca să se culce, 
Mai nu vrea şi mai se lasă, 
Ca de-un farmec e atrasă, 

128

         {EminescuOpVI 129}

Pîn-ce cade-n a lui braţ 
De-o priveşte cu nesaţ. 
Păru-i galben abia creţ 
Peste tîmple-i stă razleţ, 
Dîndu-i multe frumuseţi 
Şi trecînd pe după tîmple 
Umerii cu aur împle, 
Umerele şi spinarea 
Şi întreagă arătarea. 
- O, copilă, chipul tău 
De-mi-l bunul Dumnezeu, 
Chipul tău cel ismenit 
Ce pare că-i zugrăvit; 
Draga mea, nu te - ndura 
De la mine a sbura, 
Ori de-i merge de la mine 
Ia-mi şi sufletul cu tine, 
Ce mai trebuie să fie 
Dacă n-am tovărăşie 
Şi la ce să mai trăiesc 
Singurel să pătimesc? 
Ea roşeşte la obraz 
I se prinde de grumaz 
Şi îi zice - abia - abia: 
- Vino la urechea mea 
Şi spune-mi orice vei vrea; 
Şi eu ţi-oi spune ceva, 
Dar dă-mi pace... nu mă strînge, 
Te iubesc de-mi vine-a plînge, 
Dac - ai şti cît te iubesc, 
Că din ochi te prăpădesc. 
- Dar de-i merge cui mă laşi 
Singur să fiu pătimaş? 
- Nu te las, nu... Spune-mi bine 
Că cu cine şi prin cine 
Să mă înţeleg cu tine 
Ca să vii sara la mine. 

Peste vîrfuri trece lună 
Iar izvorul dulce sună 
 Merg alăturea călare, 
Pier în umbră de cărare, 
Iară cornul lui duios 
Sună dulce dureros, 
Mai încet în codrul verde 
Se tot pierde, se tot pierde. 

         {EminescuOpVI 130}

         {EminescuOpVI 131}

         {EminescuOpVI 132}

         {EminescuOpVI 133}

A. DOINE DE DRAGOSTE

1
Cat la lună, luna-i sus 
Cat la jug, boii s-au dus. 
Eu dau fuga după boi 
Puica mă strigă - nnapoi: 
Vino puiule - nnapoi 
Că am şi eu doi viţei, 
I-om creşte s-or face boi 
Numai să fim amîndoi. 
2 
Frunză verde de colie 
Mi-am pus flori în pălărie, 
Mi-am pus flori şi cărujele 
Să jelesc pe mîndra mere. 
3
Frunză verde de sacară 
Ieşi tu mîndră pîn-afară - 
Şi auzi mîndră cucu 
Că eu acuma mă ducu 
Pe-un drumuţ cu iarbă verde -
Mîndra mea nu mă mai vede. 
4 
Cîte stele sunt pe ceriu 
Pîn-la ziuă toate pier, 
Numa luna şi o stea 
Aşteaptă durerea mea. 

133

         {EminescuOpVI 134}

5
Fire-ai lume n-ai mai fi 
Dacă nu putui trăi, 
Că cu cine - aş fi trăit 
De mine s-a despărţit, 
Şi tare s-o depărtat 
Şi pe mine m-o lăsat, 
M-au lăsat cu voie rea 
Ca să gîndesc tot la ea. 
Frunză verde după rît, 
N-au fost ceas blagoslovit 
Cînd noi, mîndră, ne-am iubit. 
Blăstămat a fost şi locu 
Unde ne-am căpătat jocu. 
Frunză verde de bujor 
Mai bine ar fi să mor 
Să nu trăiesc cu mult dor, 
Dacă tu te-ai îndurat 
De pe mine m-ai lăsat. 

6
Frunză verde lemn cireş, 
Cînd s-ar face drumul şăs, 
Să văd încotr-oi purcede: 
Că am a mă duce
La Marghioala de la Chira; 
C-am lăsat-o sănătoasă 
Ş-am găsit-o nevoioasă, 
Şade la gherghef şi coasă; 
Nu ştiu coasă or discoasă 
Or strică nişte mătasă, 
Că la lacrimi ştiu că varsă. 
Cîte lacrimi o vărsat 
Aş face fîntînă-n sat, 
Fîntînă cu trei isvoară 
Să bee duşmani să moară, 
Să bea şi duşmanca mea, 
Să plesnească fierea-n ea. 

7
Mîndră, mîndră, draga mea, 
Cînd trec p-îngă casa ta 
Plînge-mi ochiul de-a stînga; 
Cînd trec, mîndră, p-îngă voi 
Plîngu-mi ochii d-amîndoi. 

134

         {EminescuOpVI 135}

         {EminescuOpVI 136}

         {EminescuOpVI 137}

8
Turturea privighitoare, 
Ce-mi cînţi sara pe răcoare? 
Îmi cîntă şi-mi ciripeşte 
De amor se tîngueşte. 
Dar amorul cel viclean 
Şi la inimă tiran 
Îmi vorbeşte vicleneşte, 
Ca să nu-i mai trag nădejde; 
Că nădejdea de la tine 
Ca şi ghiaţa cea subţire 
Cînd te sui şi nu te ţine. 

9

Pentru mîndra care-mi place 
Cinci zile la domni aş face, 
Pentru cei ce mi-i urîtă 
Fac una şi-mi pare multă, 
Pentru mîndra mea cei fată 
Durmiu-aş noaptea pe vatră 
Cu capul pe cărămidă - 
Las-o dracului dobîndă. 

10

Frunză verde poamă - neagră, 
Tot satu mă-ntreabă
De ce-s tînără şi slabă? 
Io le-am spus de ce-am slăbit, 
Că-n lume mult am iubit, 
C-am fost iute la iubit, 
Şi-nţeleaptă la cuvînt. 
Un puişor ce-l aveam
Cu dînsu mă mîngîiam; 
Nu ştiu zace sau mi-i bine 
Sau nu gîndeşte la mine; 
Pe cînd alta nu iubea
El la mine tot venea, 
De cînd pe alta iubeşte
El la mine nici gîndeşte. 
Cucule, fă-te o roată
Şi te du la puiu-n poartă
Şi spune dacă nu i-am trebuit
La ce-o pus om de-o vorbit. 

11
Lunca ţipă, lunca zbiară 
Dup-un pui de căprioară, 

137

         {EminescuOpVI 138}

Ţipă, ţipă şi răcneşte 
Căprioara nu-şi găseşte. 
Lunca ţipă, lunca zice: 
Taci, duducă, nu mai plînge, 
Or rochiţa te pre strînge, 
Or colanul nu te - ajunge. 
Dă rochiţa la bădiţa, 
Că bădiţa-i negustoriu 
Ş-a da-o la croitoriu 
Şi-a lărgi-o subsuori 
Ş-a da mai multe parale 
Ş-o lărgi-o pîn-în poale 
Şi-oi mai da un puişor 
Şi i-a trage - un cercuşor. 

12

Frunză verde măr domnesc, 
Mă cutremur şi gîndesc
Cu puica să mă - ntîlnesc, 
Două vorbe să-i vorbesc, 
Inima să-mi răcoresc. 
Cînd m-am dus m-am întristat
Şi cu groaz - am cuvîntat: 
- Rămîi, puică, sănătoasă 
Ca o garoafă frumoasă. 
Iar puicuţa mi-a răspuns 
Inimioara mi-a pătruns: 
- Du-te, puiu, sănătos 
Ca un trandafir frumos. 
Cine-mi spune: puica vine 
Are - un galbăn de la mine. 
Cînd aş şti că ai veni, 
Cărăruşa ţi-aş plivi 
Şi de iarbă şi de nalbă, 
Ca să fii bădiţii dragă.. 

13

Frunzuliţă ş-un burete, 
Cîmpuşor cu iarbă verde, 
Voinic umbra nu-şi mai vede. 
Numai păserelele 
Îşi umbresc aripele 
Şi puica sprincenele 
Şi voinicul armele. 
Armele - îşi punea 
Şi din gur - aşa zicea: 

138

         {EminescuOpVI 139}

- Frunzuliţă iarbă mare, 
Ce m-aş ruga Dumitale 
Ca la un frate mai mare, 
Să-ţi întinzi o aripioară 
Să mă duc şi eu la ţară. 
Frunzuliţă cimbrişor, 
Bate murgul din picior 
Să-i pui şaua binişor 
Să mă duc unde mi-i dor. 
Că murgul trage la popas, 
Eu a sară Unde - am mas, 
Murgu trage la grăunţe 
Şi voinicul la mîndruţă. 

14

Frunză verde stuf de baltă, 
Lasă vîntul să mă bată 
Şi soarele să mă ardă, 
Că nu-i puiul să mă vadă, 
Să mă vadă şi să-mi creadă. 
Cu ce foc petrec în lume 
Numai eu ştiu şi un nume, 
Care şi el pătimeşte 
Ca mine se pedepseşte, 
Acela cu dor mă vede, 
Acela numai îmi crede. 

15

Astă vară într-o sară, 
Mă culcai pe iarb-afară. 
Visul mîndri ce-l visai! 
În zori de ziuă mă sculai, 
Văzui soare răsărind 
Şi pe-a mea mîndră venind 
Cu puiuţul fript în poală, 
Cu plăcinte susuară. 

16

Mîndră, mîndră, draga mea, 
Ajungă-te jelea mea, 
Să te - ajung - un dor şi-un drag 
Să şezi toată ziua-n prag 
Cu firuţ băgat în ac; 
Şi tu să nu poţi împunge 
Pîn-nu-i suspina şi plînge; 
Şi tu să-ţi aduci aminte, 
Mîndră, de-a noastre cuvinte

139

         {EminescuOpVI 140}

 C-or rămas neisprăvite; 
De-om trai le-om isprăvi 
Şi tu soţie mi-i fi. 

17

Frunză verde cărujea, 
Crede tu, mîndruţa mea, 
Crede că de dragul tău
Nu mă pot hodini eu, 
 Că toată viaţa mea
Tot la tine-mi stă mintea, 
Că de cînd eu te-am iubit
Tare cu drag te-am avut
Şi nu pot să te zăuit. 
 Să nu te fi dobîndit
Din sat aş fi pustiit. 
Cînd aud de al tău nume
Drag la inimă-mi se pune. 
Cîtă ţară am îmblat
 Eu ca tine n-am aflat, 
Că după guriţa ta
Se topeşte inima. 
Dragu-mi-i şi-mi pare bine
Cînd mă - ntîlnesc eu cu tine, 
 M-aş sătura de dulceaţă, 
Eu mîndră te-aş strînge-n braţe. 
Cîtă ţară am îmblat
Eu ca tine n-am aflat
Naltă-n trup şi subţire, 
 Înţeleaptă şi frumoasă, 
Bărnace şi sprîncenată
La inima mea băgată, 
Şi cu buze subţirele
Pe pofta inimii mele. 
 Că eu de cînd te-am văzut
Tare cu drag te-am avut, 
Şi nu pot să te zăuit. 
Că eu şi noaptea gîndesc, 
După tine mă topesc. 
 Că mă duc la strîns de fîn
Cu doruţul tău în sîn 
Şi m-am dus la secerat
Dorul tău nu L-am uitat. 

18

Dragostele săracele, 
Dragostele nu se fac
Nici din mere nici din pere, 

140

         {EminescuOpVI 141}

Ci din buze subţirele 
Şi din deget cu inele, 
Da şi din piept cu mărgele. 
Dragostele nu-s curate 
Că trăiesc pînă la moarte. 

19

Frunză verde de trifoi, 
Vină bade Joi la noi 
Că-i lipiul cald pe masă 
Şi rosolia-n fereastă. 
 Numa nu veni pe la fîntînă 
Că tu-i face urmă-n tină, 
Ci vină tu pin ocol 
Că-i numa pămîntu gol 
Şi ia - un fir de busuioc 
 Şi îl pune bade-n clop, 
Busuiocu-o zurăi 
Şi io afară c-oi veni 
Şi din casă te-oi chema, 
După masă te-oi băga 
 Şi de cină că ţi-oi da: 
Tălgeraş cu dulce caş, 
Pită albă din oraş, 
Carne friptă pipărată 
Şi guriţă cîte-odată. 

20

Hoi, săraca calea mea, 
Crescut-a iarbă pe ea, 
Calea mea de la mîndra 
Crescut-a iarbă pe ea; 
 Pe calea mea de la joc 
Poate creşte busuioc 
Că eu n-am avut noroc; 
Pe calea mea din şezătoare 
Poate creşte iarbă mare 
 Că eu Pe - acolo n-oi mere; 
Pe calea mea de la fete 
Poate creşte iarbă verde 
Că eu nu mai trag nădejde. 
Rosmalin verde-n fereastă 
 Adă mîndrii şi le lasă 
Că i-am fost drăguţ odată. 

21

Cîtu-i ţara ungurească 
Nu-i ca fata rumînească; 

141

         {EminescuOpVI 142}

Că-i cu capul plin de ruje, 
Cu obrajul plin de sînge, 
Cînd o văd inima-mi plînge. 
Că eu de cînd am viaţă 
N-am avut altă dulceaţă, 
Numai c-o strîngeam în braţe 
Roşie şi mîndră-n faţă. 
Trecui sara pe uliţă, 
Mîndra şedea la portiţă 
În subţirică polcuţă, 
Poale albe subţirele 
Pe pofta inimii mele. 
Şi, zo, ea d-aşa zicînd: 
- Hai noi doi să ne iubim, 
Că noi bine ne lovim 
La gene şi la sprîncene 
Ca şi doi golumbi la pene. 

22

Ştii tu mîndră ce ţi-am spus 
Cînd eu carte ţi-am trimis: 
Să porţi haină de colie 
Să-mi fii dragă numa mie, 
Dară tu porţi pană verde 
Să fii dragă cui te vede. 
- Ba eu ba, bădiţă, ba! 
De-oi călca cuvîntul tău 
Să mă bată Dumnezeu, 
De-oi călca porunca ta 
Să mă bată Precesta. 
Că de cînd, bade, te-ai dus 
Pană verde nu m-am pus, 
De cînd, bade, m-ai lăsat 
Haină albă n-am purtat, 
Ci am purtat mohorîtă 
Să-mi fie lumea urîtă. 

23

- Poţi tu zice mîndră, zău, 
Că nu te-am sărutat eu? 
- Ba eu, bade, nu pot zice, 
Că ţi-a fost guriţa dulce, 
Că eu şedeam pe su poartă 
Şi-ţi dedeam guriţa toată. 
- Mărită-te, mîndra mea, 
Mărită-te nu şede, 
Nu trage nădejdea mea. 

142

         {EminescuOpVI 143}

Că nădejdea de la mine 
Ca şi gheaţa cea subţire 
Ce te dai şi nu te ţine
- Ba eu nu m-oi mărita 
Pînă nu te-i însura 
Să văd pe cine-i lua. 
De-i lua o albineaţă 
Dee-i Dumnezeu o greaţă, 
De-i lua o negrioară 
Deie Dumnezeu să moară, 
De-i lua una bărnace 
Să nu poţi trăi în pace. 
Apoi să vi tu la mine, 
Apoi să rîd eu de tine 
Şi de mi-i lua pe mine 
Să putem noi trăi bine. 
24
Frunză verde tulepan, 
Te-am iubit, mîndră, de-un an, 
Dar acum de patru luni
Mă porţi, mîndră, cu minciuni. 
Eu amu te-am prins de faţă
Strîngîndu-te altu-n braţe; 
Nu pot face răutate, 
Că el este a meu frate -
Numa io o leacă te-oi bate. 
25
Frunză verde de colie, 
Toată ziua săp în vie
Şi sara vin la urgie. 
Ea îmi pune-n blid să cin, 
La inima mea-i venin. 
Pusei brînca la obrazu
Cina-i cu destul necazu
Şi apo-mi luai şuba
Cu gînd să mă duc la alta. 
Şi mersei pîn-la pîrlazu, 
Gîndii cu destul necazu: 
Haida ce-o vrea Precesta, 
Batîr să-mi pierd viaţa. 
Şi mă dusei pe cărare, 
Mă-ntîlnii cu mîndra-n cale, 
Ducîndu-se la fîntînă 
Cu două cantule-n mînă. 
Şi, zo, ea d-aşa zicea: 
- Du-te, bade, du-te dragă, 

143

         {EminescuOpVI 144}

 Şi te bagă din grădină 
Şi te dă după turpină 
Şi mai zăbăvi tu o leacă 
Pîn-al meu bărbat că pleacă. 
El pe cal că se suia 
 Şi cu el la cîmp merea 
Şi ea-n casă mă chema. 

26

Puiculiţă cu părinţi, 
Nu grăbi să te măriţi, 
Că-s fecior neînsurat, 
Nici mustaţa nu mi-o dat 
 Şi sunt bun de însurat. 
Dragă mîndră puiculiţă, 
Iubita mea porumbiţă, 
Să te văd în sat la noi 
Nu te-aş da pe patru boi, 
 Dar încă la noi acasă 
Nu te-aş da nici pentru şasă, 
Dar încă să fii a mea 
Nici pentru toată lumea. 

27

Cîtu-i ţara ungurească 
Nu-i ca fata romînească 
Că-i cu capul plin de ruje 
Cu obrazul plin de sînge - 
 Cînd o văd inima-mi plînge, 
Cînd o văd cu sînul plin 
M-ajunge dor şi suspin, 
Şi cu părul de mătasă 
Dorul ei că mă apasă 
 Şi cu faţa rumeoară 
Dorul mîndrei mă omoară. 
Mîndra cînd se - mpodobeşte 
Tot voinicul o iubeşte, 
Cînd îşi pune chit de flori 
 După dînsa stai să mori. 
Ah, leliţă, lelişoară, 
Tu - ai fi bună domnişoară -
De ţi-ai face pat - afară 
Eu m-aş face-un vînt de vară
 Ş-aş veni la tin-odată
Să te văd cum eşti culcată, 
Cu faţa cătră perete

144

         {EminescuOpVI 145}

Cu gura friptă de sete. 
Eu gura ţ-aş săruta 
 Inima ţi-aş stîmpăra. 

28

Colo-n jos pe lîngă Tisă, 
Mîndra mea mere destinsă 
Prin ierbuţa pîn-în brîu 
Ţinînd murguţul de frîu. 
 Şi mîndra din grai grăi: 
Busuiocul l-aş plivi 
Şi mă tem c-oi zebovi, 
De L-oi smulge şi m-oi duce 
Pînă dincolo de cruce. 
 Cine o vre să mă peţească 
Margă la tata de mă ceară, 
Că părinţi-mi poruncesc 
Cu urît să nu trăiesc - 
Că-s o floare după mare, 
 Cine-mi coată-n faţă moare. 

29

Vine-mi zoare de la soare 
La oblocu din afară, 
De ce sunt cu faţa albă? 
Eu spusei vorba cu grabă 
 C-am iubit fără de teamă, 
Eu spusei vorbă de gînd 
C-am iubit fără de rînd; 
Bade, trandafir subţire, 
Vrut-ai să mă scoţi din fire. 
 Dar badea din grai grăia: 
- Eu sunt trandafir frumos 
Şi din fire nu te-am scos, 
Oh, leliţă, din cel sat 
Ce-ai cerut şi nu ţi-am dat? 
 - Cerut-ai faguri de miere 
Eu ţi-am dat buzele mele, 
Şi-ai cerut o floricea 
Eu ţi-am dat guriţa mea, 
Şi tu-n loc de mulţămire 
 Măi, bădiţă, trandafire... 
Mă, bădiţă, păr sucit 
Şezi la noi Dac - ai venit, 
Decît vini şi iar te duci 
Mai bine te-aş vede-n furci. 

145

         {EminescuOpVI 146}

30
Puişor de la pădure, 
Du-te la mîndra de-i spune 
Să nu se gate - aşa bine, 
Că, zău, capul mi l-o pune - 
Ce să mi-l pue, că-i pus, 
Numai cît mai stă în sus! 

31

- Tu te duci, bade sărace, 
Eu cu dorul tău ce-oi face? 
- Da tu mîndră - ai face bine, 
Că mai sunt voinici ca mine. 
- Lasă, bade, las - să fie 
Chiar o sută, chiar o mie, 
Las - să fie tot de-a rîndu 
Dacă nu-i care mi-i gîndu; 
Las - să fie tot şireagu 
Dacă nu-i care mi-i dragu; 
Las - să fie cît frunza 
Dacă nu-mi eşti dumneata! 

32

Mă dusei şi eu la moară 
Şi-ntîlnii o fetişoară, 
Cu cosiţă gălbioară, 
Cu mijloc de trestioară... 
Rupe-i, doamne, cosiţa 
Cum mi-a rupt ea inima! 

33

Slobozi, Doamne, glasul meu 
Să meargă ca cervereu, 
Să meargă peste păduri 
Că moare nana-n gînduri. 

34

Acuma mi-i iarba crudă, 
Unde calci 
Urmă nu faci, 
Unde şezi 
Urmă nu vezi. 

35

De cînd puica m-a lăsat, 
Şapte sate am umblat

146

         {EminescuOpVI 147}

         {EminescuOpVI 148}

         {EminescuOpVI 149}

Şi de dînsa n-am mai dat. 
C-a răpit-o - un voinicel 
Cu cal alb cam porumbiel 
Şi-a sărit în foc cu el. 

36

Cîte flori pe iaz în sus, 
Toate cu mîndra le-am pus, 
Şi le-am pus cu jurămînt 
Să se prindă de pămînt. 

37

Te ţineam de cingătoare, 
Te jurai pe sfîntul Soare, 
Că pe alţii nu mai ai, 
Numai pe mine mă ai. 

38

Îl cunoşti pe fluerat, 
Brava crăişor, 
Că-i voinicul fermecat, 
Brava crăişor. 
Dar cine L-a fermecat? 
Şapte fete dintr-un sat 
Ş-o femee cu bărbat. 
Dar cu ce L-au fermecat 
Minţile de i-au luat? 
Cu surcele de la lemne, 
Cu aşchii de la proptele, 
Cu sulcină din grădină, 
Cu apă de la fîntînă, 
Cu frunză de liliac, 
Ca să nu mai aibă leac. 

         {EminescuOpVI 150}

B. UMBRELE DRAGOSTEI

39

Pasăre din Ţăligrad, 
Du-te la mîndra la gard 
Şi tu mîndri aşa-i spune 
Să nu-şi strice ochi - a plînge, 
Că eu la ea oi ajunge 
Cînd a face rugul pere 
Şi răchita vişinele 
Şi ruguţul pere moi - 
Atunci om fi noi amîndoi. 

40
…………………………
…………………………
Ştiu că nu eşti golumbea, 
Nici mierlă, nici turturea, 
C-acelea nu cînt - aşa 
La - o inimă ca şi-a mea. 
Că glasul tău e subţire, 
Mi-ai cîntat de despărţire. 
Mai rău nu te-aş blăstema, 
Numai să-ţi pice - aripa 
Ca să nu mai poţi sbura 
De ce mi-ai cîntat aşa. 

41

Mîndră, mîndruliţa mea, 
Că tu eşti viaţa mea - 
O lungeşti şi o - ndulceşti 

150

         {EminescuOpVI 151}

Ş-o mîngîi şi-o fericeşti. 
 Uite drept la mine-n faţă 
Şi mă împle de dulceaţă, 
Că de dorul ei mai mor 
Şi nu pot, doamne, să sbor 
Că eu de-aş pute sbura 
 Pîn-la sfînta Vinerea, 
Eu m-aş ruga de mi-ar da 
Inimioara ta. 
Ostenit - am ostenit, 
Foarte tare m-am trudit 
 Pînă ce te-am dobîndit, 
Că acuma norocul 
Vrea să-şi coate locul. 
Mîndră, mîndruliţa mea, 
Că tu eşti viaţa mea - 
 Să trăim, să ne iubim 
Şi să ne veselim. 
Frunzuţă verde de nuc 
Vine vremea să mă duc, 
Să mă duc de - aici cu dor 
 Ca şi luna pe su nor, 
Să mă duc de - aici cu jele 
Ca şi luna pintre stele - 
Să mă duc să nu ajung 
Dorul mîndrei să mă plîng. 
 Că dorul de m-a ajunge 
N-oi mai înceta a plînge, 
Oi plînge şi m-oi văita 
De munţii s-or legăna, 
Păsările s-or mira 
 Şi la mine-or alerga, 
Cu jele m-or întreba: 
- Ce plîngi tu aşa duios, 
Voinicaşul cel frumos, 
Doară mîndra te-a lăsat 
 Sau nu eşti gata de - nsurat? 
Eu i-aş răspunde plîngînd 
Din inimă suspinînd: 
- Mîndra mea m-au înşelat 
De pe mine m-au lăsat

42

Pe deasupra casei mele 
Trece-un stol de rîndurele, 
Dar nu-i stol de rîndurele 
Ci sunt dragostele mele, 

151

         {EminescuOpVI 152}

Cari m-am iubit cu ele 
Din tinereţele mele. 

43

Iaca, maică, mişelu 
Cum mi-a luat inelu, 
Inelul şi batista. 
Eu i-l cer ca să mi-l dea, 
El spune c-o să mă ia. 
Cînd aş şti că m-ar lua, 
Singură m-aş spînzura. 

44

Mîndră-i lumea de trăit, 
Păcat c-am îmbătrînit, 
Mîndră-i lumea cui i dragă, 
Mie mi-i cerneală neagră. 
Frunză verde de dudău 
Vai, sărman sufletul meu, 
Mult înoată-n sînge rău- 
Şi - a-nnota cît oi fi eu. 
Sărmana inima mea, 
Mult înnoată-n ură rea. - 
Şi - a - nnota cît o fi ea. 

         {EminescuOpVI 153}

Cari m-am iubit cu ele 
Din tinereţele mele. 
C. DRAGOSTE POZNAŞĂ - COCHETĂRIE

	

43

Iaca, maică, mişelu 
Cum mi-a luat inelu, 
Inelul şi batista. 
Eu i-l cer ca să mi-l dea, 
El spune c-o să mă ia. 
Cînd aş şti că m-ar lua, 
Singură m-aş spînzura. 

44

Mîndră-i lumea de trăit, 
Păcat c-am îmbătrînit, 
Mîndră-i lumea cui i dragă, 
Mie mi-i cerneală neagră. 
Frunză verde de dudău 
Vai, sărman sufletul meu, 
Mult înoată-n sînge rău- 
Şi - a-nnota cît oi fi eu. 
Sărmana inima mea, 
Mult înnoată-n ură rea. - 
Şi - a - nnota cît o fi ea. 

         {EminescuOpVI 154}

Pînă ce-o am petrecut
Cinci părechi de cisme - am rupt
Şi pîn-o oi mai petrece
Oi mai rupe cinsprezece. 

45
Frunză verde iarbă mare, 
Haida mîndră-n şezătoare 
Să mîncăm pogace moale. 
— Ba eu, bade, nu m-oi duce, 
Că eu m-am mai dus odată 
Ş-am venit toată muşcată — 
Maica sare să mă bată 
C-un sbicuţu de mătase, 
Să mă-nveţe lucru-n casă. 
Eu ţesui un dărăbuţ 
Şi mă dusei la drăguţ.

	46
Pune-oi şeaua pe murgu 
Şi oi trece şi codru, 
Da oi pune şi cinga 
Trece oi şi la mîndra 
Doar oi da brînca cu ea, 
Ş-oi mai pune cinci groşiţe 
Să ieu nanii cîrpuliţă.

	47

Mult mă mustră 
Cel ce custă
Că-i fac eu calea prin pustă. 
Io calea n-o am făcut 
Da pre nan-am petrecut;

48

Cucuruz de pe irugă 
Nu me fată după slugă. 
Că sluga-i aşa - nvăţat 
De îmblă sara pin sat 
Ca viţelul nemînzat; 
Să îmble din ciurdă-n ciurdă: 
Nu-şi află mamă să sugă; 
Nu me fată după slugă 
Că nu şede, num-o lună 
Şi se duce la stăpînă. 

49

Ien bată-te, nană, bată 
Frunzuliţa de salată, 
Rădăcina de secară, 
Somnul de astă vară, 
Că lăsai caru - ncărcat 
Ş-alergai la tine-n sat - 
Toată noapte - am tremurat 
Şi nimic n-am căpătat. 

50

Zis-a nana c-a veni 
Pe su poala pădurii; 
Minţit-a mînce-o lupii - 
Mînce lupii smei şi draci, 
5Nu mînce oameni săraci; 
Mînce lupii pe dracul 
O nu mînce d-ortacul. 

51

Tragănă, nană, tragănă, 
În frunza de păr galbănă, 
Că şi eu mi-am trăgănat 
De frunza s-o legănat. 

52

Codrule, codruţule, 
Dismorţeşte-ţi apele 
Şi grăbeşte de-nfrunzeşte 
Că drăguţa te doreşte. 

154

         {EminescuOpVI 155}

53
Vine badea de la plug 
Zicînd în frunză de rug, 
Nana vine de la sapă 
Zicînd în frunză de ceapă. 

54

Ce mi-e drag mie în lume 
Cărările pin pădure 
Căpătînd cu nana mure; 
Şi mi-i drag prunul cu prune 
Şi omul cu vorbe bune; 
Şi mi-i drag nucul cu nuci 
Şi omul cu vorbe dulci. 

55

Pusei şaua pe murgul 
Luai drumul de-a lungul, 
S-ajungem în sat cu soare; 
Paşi, paşi, paşi murgule tare 
Bine pe noi că ne - aşteaptă: 
Ţie zobu cu obracu 
Mie gură şi colac[u]. 

56

Dă, Doamne, nanei noroc, 
Ca semînţa-n busuioc, 
Dă, Doamne, nanei putere 
Ca semînţa-n cărujele. 

57

Măi bădiţă păunaş, 
Hai la noi să-ţi dau sălaş; 
Dar de cină ce ţi-oi da? 
Strugurei ca iedera, 
Strugurei muiaţi în rouă 
Şi un pat de perini nouă; 
Patul e din lemn de vie - 
De-i fi om de omenie 
Te-i culca cu bucurie. 

58

Păsărică, păsărică, 
Mută-ţi cuibul tău în rugul, 
Unde-a fi badea cu plugul, 

155

         {EminescuOpVI 156}

Păsărică, mută-ţi casa 
Unde-a fi badea cu coasa. 

59

Găsii iarba tăvălită, 
Pe mîndruţa adormită. 
Aş scula-o nu mă - ndur; 
Se sculă mîndra descinsă 
Ca o luminiţă - aprinsă. 

60

Mă miram ce-mi place mie 
Mărul roşu de la vie, 
Bădiţa de omenie; 
Mă miram că ce mi-i drag 
Mărul roşu pădureţ, 
Bădiţa cu părul creţ. 

61

Frunză verde foi mărunte, 
Vorbe mi-au eşit cam multe, 
Las - să iasă
Că nu-mi pasă, 
Că badiţa nu-i acasă, 
Că bădiţa-i dus la coasă; 
Rupă-i-se coasa-n două 
Să vie la alta nouă, 
Să cosască fîn pe stele, 
Rupă-i-se bucăţele 
Să vie-n braţele mele. 

62

Bate vîntul tot întins 
Vai, ce ibovnic mi-am prins; 
Dar nu L-am prins într-adins 
Că L-am prins într-o cercare 
Ca să văd ce minte are. 
De-a ave o minte bună 
L-oi iubi un an ş-o lună, 
De-a ave o minte rea 
L-oi da dracului să-l ia. 

63

Frunză verde de lemn scris, 
Tînăr ibovnic mi-am prins; 
Nu mi l-am prins dinadins 
Da l-am prins într-o cercare

156

         {EminescuOpVI 157}

Ca să văd ce fire are. 
De-ar ave v-o fire bună, 
L-aş iubi şi eu o lună, 
De-ar avea v-o fire proastă, 
Haram de viaţa noastră. 

64

Du-mă, Doamne, şi mă pune 
Unde-i palinca de prune 
Ş-un şir de nănuţe bune; 
Ie-mă, Doamne, şi mă adă 
Pînă la Pîncota albă 
C-acolo-s nane grămade 
Şi mai mare şi mai mici 
Cumu-s bune de voinici. 

65

Frunză verde baraboi, 
Durduleano hăi! 
Ş-asear-am venit la voi, 
Durduleano hăi, 
Şi te-am găsit între doi, 
Durduleano hăi, 
Doi în pat şi doi sub pat, 
Doi în pod şi doi sub pod, 
Doi în gura podului, 
Doi în vatra focului, 
În prijma norocului. 
Decît te găsiam cu doi, 
Durduleano hăi, 
Mai bine-mi periau doi boi
Ş-o sută cinci zeci de oi
Şi cinci mii şaizeci de miei, 
Şapte scroafe cu purcei. 

66

Und-te duci tu, copiliţă, 
Numa-n fustă şi-n polcuţă? 
- La grădina cu trei nuci 
Să dau apă la viţei, 
Guriţa la doi ciocoi, 
Să dau apă la cîrlani, 
Guriţa la doi primari, 
Să dau iarbă la juncani, 
Guriţa la doi ciobani. 

157

         {EminescuOpVI 158}

67

Mă uitai printre stobori, 
Văzui ochii negrişori. 
Fă-i, Mariţo, vînzători 
Că şi neica-i negustor, 
Negustor de ochişori. 

68

Toate fetele se duc
La umbra de nuc, 
Dar pe mine nu mă lasă
Mămuca de - acasă; 
Toate fetele se trag
La umbra de fag, 
Dar pe mine nu mă lasă
Că-i pădurea deasă; 
Toate fetele s-adun
La umbră de - alun, 
Dar pe mine nu mă lasă
Că sunt prea frumoasă; 
Toate fetele îmi vin
La umbra de pin, 
Dar pe mine nu mă lasă
Că mă teme - acasă. 

         {EminescuOpVI 159}

D. DOINE DE DOR
69
Bădişor depărtişor 
Ce-mi trimiţi atîta dor? 
Trimite-mi mai puţintel 
Dar vin dumneata cu el. 

70
Leliţă de la pripor, 
Ce-mi trimiţi atîta dor? 
Trimite-mi mai puţintel 
Dar vin dumneata cu el! 

71
Vai, bădiţă, dor ţi-o fi, 
N-am prin cine tăinui: 
Doar pe lună
Voie bună
Şi pe stele
Multă jele
Şi pe vînt
Cîte - un cuvînt

72 
Cine n-are dor pe vale 
Nu şti luna cînd răsare 
Şi noaptea cîtu-i de mare; 
Cine n-are dor pe luncă 
Nu şti luna cînd se culcă 
Şi noaptea cîtu-i de lungă! 

159

         {EminescuOpVI 160}

73
Eu mă duc, mîndruţă-n ţări, 
Da te rog să nu porţi flori, 
Nici să nu te - mpodobeşti, 
Nici la joc să nu porneşti. 
- Iie albă mi-oi cerni 
Dacă tu, bade-i porni, 
Părul mi l-oi despleti, 
Şi pre tine te-oi jeli. 
- Mîndră, mîndruleana mea, 
Nu mă jeli cu iia, 
Jeleşte cu inima, 
Nu mă jeli cu portul, 
Jeleşte cu sufletul! 

74
Cucule, de unde vii? 
- De la nişte vii pustii. 
- Dar de badea ce mai ştii? 
- Ştiu bine că-i sănătos 
Şede la masă voios... 
- Dar voiosu-i voinicu 
Ori-i plînge sufletu? 
- Pita albă sta pe masă 
Cum îi pita mai frumoasă, 
Nici necoaptă 
Nici răscoaptă, 
Lîngă pită 
Carne friptă, 
Lîngă carne 
Două cane; 
Una-i cu vin îndulcit 
Şi nu bea de necăjit, 
Una-i cu vin pipărat 
Şi nu bea de supărat. 
Şi nici bea şi nici mănîncă 
De durerea cea adîncă! 

75

Mult mă-ntreabă inima: 
Doru-mi e de cineva? 
Foaiă verde de scumpiă 
Cum naiba dor să nu-mi fiă, 
Cînd şi muntele că-i munte 
Şi-ncă are doruri multe: 
Cu luna şi cu ciaţa, 

160

         {EminescuOpVI 161}

Cu iarba şi cu frunza 
Şi cu mirla săraca! 
76
Spune-mi, bade, spune-mi zău, 
Pare-ţi după mine rău? 
- Zic zău, mîndro, că nu-mi pare 
Numai inima mă doare. 
77
Frunză verde baraboi 
Ce-i asta, mîndră, de noi... 
C-am semănat grîu de vară 
Ş-o eşit numai secară, 
Şi-am semănat busuioc 
Şi-o eşit pară de foc. 

78
Trimite-mi, fată măiastră, 
Ce-i mai verde-n valea voastră: 
Codrul şi poienile, 
Cosiţa şi genele, 
 Ochii şi sprincenile, 
Că şi eu trimite-ţi-oi
Ce-i mai mîndru pe la noi: 
Coiful nalt cu penele, 
Ochii şi sprincenile, 
Că eu sunt tot sănătos 
Şi mulţămind lui Hristos, 
Te sărut, mîndră, frumos. 

79
La fîntînă sub răzor 
Se - ntîlneşte dor cu dor, 
Se sărută pînă mor; 
La fîntîna lui Novac 
Se - ntîlneşte drag cu drag, 
Se sărută pînă zac. 

80
- Flori ca şi înaltul vad, 
Mult bade te-am aşteptat, 
Dac - am văzut că nu vii 
Pus-am dorul căpătîi 
Cu dragostea mă-nvălii. 
Puţintel am aşteptat 
Frumos vis, bade, -am visat, 

161

         {EminescuOpVI 162}

Că năframa ta cea nouă 
Era bade ruptă-n două. 
- Minţi, mîndruţă, minţi tu bine, 
Nu-i ruptă năframa mea
Ci-i ruptă inima ta, 
Că te temi că te-oi lăsa; 
De ce te temi nu-i scăpa. 

81
Auzit-am auzit
Din două copile mici
C-au trecut dorul pe - aici -
Şi s-au dus
Şi nu mi-au spus. 

82
Doru de cine se leagă 
Nu-i paie lucru de şagă. 
Că s-o legat de-un voinic 
Ş-o lăsat plugul pe cîmp, 
Şi s-o legat de-o nevastă 
Şi-o lăsat războiu-n casă, 
Şi s-o legat de-o copilă 
Şi-o lăsat lucrul din mînă. 

83
Badeo, de trei zile - ncoace, 
Mai n-am dorului ce-i face. 

84
- De unde vii, dorule? 
- De la voi puişorule. 
- Dar la noi la ce foc vii, 
C-o vinit urîtul dintîi
Şi s-o pus la căpătîi
Şi n-am leac din loc să-l mîiu. 

85
Cînd treci bade pe la noi
Pune-ţi clopote la boi
Şi le pune la toţi şasă
Cu şinoare de mătasă, 
Să te-aud, bade, din casă, 
Din casă, de după masă. 

162

         {EminescuOpVI 163}

86
Tot aştept doar a - nturna 
Bădiţa de undeva, 
Tot mă uit doar a veni 
Bade - meu de unde-a fi. 

87
Fă-mă, Doamne, ce me-i face
Fă-mă o pasăre măiastră
Să sbor la badea-n fereastră; 
Din fereastă în chilie: 
Acolo bădiţa scrie 
Slove negre pe hîrtie 
Să mi le trimită mie. 
Cînd bădiţă ţi-eram dragă 
Veneai la noi fără treabă, 
De cînd, dragă, m-ai urît 
Nici cu treabă n-ai venit. 

89
Să ştii dulce bădişor 
Cît mă lupt cu al tău dor, 
Nu sunt sufletele-n sat 
Cîte lacrimi am vărsat. 

90
Rău îmi pare, ce-am făcut, 
N-am ce face c-o trecut; 
Om am fost şi m-am stricat 
Supărarea m-o mîncat; 
Pare-mi rău, dar n-am ce-i face, 
Supărarea nu-mi dă pace. 

91
Arde luminiţa - ncet, 
Am un bade şi-l aştept -
Arde luminiţa bine, 
Cine mi-i drag nu mai vine. 

92
Plîng sară pîn - dimineaţă 
Văd cu ochii că-mi pierd faţa, 
Plîng sara pîn-în amiazi 
Şi pierd rugia din obraz. 

163

         {EminescuOpVI 164}

93
Strugurele greu de vie
Spune badelui să vie, 
Să nu vie cu zăbavă
Că mi-i dor şi mi-i degrabă. 

94
Cine-n lume s-a afla 
Pe noi a ne despreuna? 
Iaca dealul s-o aflat 
Pe noi ne-au despreunat. 

95
De-aş trăi cît aş trăi 
Diacon n-aş mai iubi, 
Cînd îi vremea de - ntîlnit 
Şede-a casă la citit; 
Cînd mi-i dor de sărutat 
Şede a casă la scriat; 
Cînd mi-i dragostea mai dulce 
Ia cărţile şi se duce, 
Se duce străin la şcoală, 
Eu rămîn cu mare boală 
Şi cu inima amară. 
Îl aştept să vie iară, 
Eu L-aştept şi el nu vine, 
Oh, amar şi vai de mine! 
De ţi-i ruşine de mine 
Fă-mă brîu pe lîngă tine. 

96

- Ţucu-ţi, nană, gura ta. 
- Măcar o ţuci, măcar ba; 
- Ţucu-ţi, nană, ochii tăi. 
- Ţucă-i, bade, amîndoi! 

97
Răsări soare, sus la deal, 
Vino, bade, o n-ai cal? 
Scapătă, soare, la şes 
Vino, bade, şi pe jos! 

98
Bate vîntul frunza-n dungă, 
Jalea-i mare, calea-i lungă; 

164

         {EminescuOpVI 165}

Bate vîntul dintr-o parte 
Departe-i draga departe. 

99
Codrule cu rîuri line, 
Nu mă spune că în tine 
Am vărat toată vara - 
Las - să mă spue frunza 
De ce-am vărat cu nana. 

100
Nană, nu te amărî 
Ca şi cum nu te-aş iubi, 
Nu gîndi că te-am urît, 
Că mai tare te-am drăgit. 

101
Turturică turturea, 
De ce-mi eşti aşa de rea
Şi nu-mi stai alăturea? 
Că mi-e dor de-un turturel
Ce suspină singurel... 
Sbor pe ramură la el. 

102
La umbrar de liliac 
Dragostele ce mai fac? 
Să sărută pînă zac... 
Iar în vale la isvor 
Se - ntîlneşte dor cu dor 
Se sărută pînă mor. 

103
Jos în valea cu isvoară, 
Drag cu drag se - ntîmpinară 
Se cuprind de subsuoară. 
Iar la limpede isvor 
Se - ntîlneşte dor cu dor, 
Se sărută pînă mor. 

104
Hai, murgule-n pas mai tare 
S-ajungem în sat cu soare 
Că ne - aşteaptă puica-n cale - 
Să-i dau puicii de mîncare. 

165

         {EminescuOpVI 166}

105. 
Nu ştiu luna-i luminoasă 
Ori e puica mea frumoasă, 
Nu ştiu luna-n ceruri trece 
Ori puica la apă rece, 
Nu ştiu luna s-au ivit 
Ori puicuţa mi-au zîmbit, 
Nu ştiu luna s-au ascuns 
Ori puica nu-mi dă răspuns. 

106
Frunză verde de sulcină, 
Am rămas de tot străină, 
Voinicii s-o depărtat 
Bărbatul mi-am îngropat, 
Ibovnicul m-o lăsat. 
Zac cu faţa la părete, 
Cu gura arsă de sete, 
N-are cine să m-adape, 
Să-mi pue mîna la cap, 
Să mă-ntrebe de ce zac, 
Că nu zac de nici un rău, 
Zac numai de dorul tău. 

         {EminescuOpVI 167}

E. DOINE DE ÎNSTRĂINARE

107
Cucule de pe pădure, 
Du-te la maica de spune 
C-unde m-a dat nu mi-i bine, 
Patul mi-i de mărăcine 
Şi cuptiorul de ciuline. 
- Şi m-aş duce, zău, m-aş duce 
Da mi-i calea-n cruce 
Şi nici c-o să pot răsbate 
De străinătate, 
De copacii cei căzuţi, 
De voinici stătuţi, 
Şi de tufele stufoase, 
De fete frumoase. 

108
Frunză verde de măr dulce, 
Blăstemul maicii m-ajunge. 
De-ar fi Prutu-n deal la cruce 
De trei ori pe zi m-aş duce, 
Dar mi-i Prutu mai departe, 
Nu pot merge făr de carte, 
Că Turcii fac morţi de om 
Şi trăesc pin ţara lor - 
Da eu pentr-o leac de vină 
Trăiesc în ţară străină. 
Grădina cu florile, 
Stratu cu garofile, 
Maica cu surorile. 

167

         {EminescuOpVI 168}

109
Crezi, tu mîndro, crezi, o ba 
Că eu mîne te-oi lăsa, 
Mîne de cu dimineaţă 
Nici nu m-oi spăla pe faţă, 
 Numa cu lacrimi de jale 
Colo cînd voi fi pe cale. 
Lelişoară, lele dragă, 
Dă-mi guriţă, gură fragă, 
Că nici cerul n-a crăpa, 
 Nici cucoşii n-or cînta, 
Pentru acei te-oi săruta 
Că, zo, tu de m-ei mai da - 
Că eu mîndră te-oi lăsa, 
Te-oi lăsa cu Dumnezeu 
 Şi-oi pleca cu dorul meu. 
Dor mi-e mie, Doamne, dor 
De-a măicuţii sînişor, 
Dor mi-e mie de surori 
Şi de fraţii iubitori, 
 Dar mai dor mi-e de drăguţă, 
De drăguţa cea albuţă. 
Şi tu, Doamne, de-ai îmbla 
Lumea de-ai încunjura, 
Nu-i ca flacările crunte 
 Care dorul te pătrunde. 
Dar nici dorul de surori 
Nici cel dor de frăţiori 
Nu-i ca dorul de măicuţă 
Şi ca dorul de drăguţă. 
 Multe stele sunt pe cer 
Eu de dorul mîndri pier. 
Mîndră-i luna cînd răsare 
Eu mă-ntrist de dorul mare -
Mult întreb de ceea stea 
 Mai vede-te-oi mîndra mea - 
Că de cînd, mîndruţă dragă, 
Mă luai pin lumea largă, 
Nici soarele nu se stinge 
Sufletul meu tot îmi plînge, 
 Nice luna nu răsere
Pănă nu suspin cu jele, 
Nici zorii că nu resăr 
Pînă ce suspin de dor. 
Maică, măiculiţa mea, 
 Or ce zice ceea stea, 
Dar eu nu mă voi opri

168

         {EminescuOpVI 169}

         {EminescuOpVI 170}

         {EminescuOpVI 171}

Pînă nu te-oi întîlni, 
Şi eu mîndră nu voi sta 
Pînă nu te-oi săruta. 
 Ploaie, Doamne, o ploaie mare 
Mult mi-s zilele amare, 
Ploaie Doamne dintre nori 
Mult mai vărs la lăcrimiori. 
Că eu dintr-aceea sară 
 Ce-am păşit în altă ţară 
Cu jele şi cu suspine 
Mă pierdui prin ţări străine. 
De-atunci, Doamne, nu-mi timneşte, 
Nu-mi timneşte nici o veste, 
 Nici o veste cum trăieşte, 
Mai trăieşte, înfloreşte? 
Ştiu că ea se vestejeşte. 
Mîndruliţa mîndrelor 
Drăguţa drăguţelor. 
 Albă îngereoa mea, 
Lelea lelişoara mea, 
Mult m-apasă jelea ta. 
Da eu mi ţ-oi da de veste 
Pînă holdele vor creşte - 
 Ştie dragul Dumnezeu, 
Că eu mor de dragul tău. 

110

Vai, săracă străinătate, 
Rău m-ai fost, fără dreptate, 
Încunjurai ţările toate 
Nici de-un bine n-avui parte. 
 Multe ţări am ocolit 
Odihnă n-am dobîndit. 
Aşa-mi vine-a uneori 
Să mă duc la munţi cu flori 
Să mă jelcuesc cu dor, 
 Să-mi vină ceasul să mor. 
Aşa-mi vine cîte-odată 
Să mă duc la munţi cu peatră 
Să-mi privesc în lumea toată - 
Da d-acum-am şi venit 
 La acesta loc perit. 

111

Fă-mă, Doamne, ce mi-i face 
Fă-mă pasăre măiastră 
La măicuţa la fereastră, 
Maica să mă hîşăiască; 

171

         {EminescuOpVI 172}

 Dar ea nu m-a hîşăi 
Pînă nu i-oi povesti 
Cum petrec eu cu străinii. 
La străini - pînă ce cină - 
Eu sunt sfeşnic de lumină, 
 Dacă gată de cinat 
Nu mă-ntreabă De - am mîncat, 
Ci mă-ntreabă ce-am lucrat. 
Dar eu tac, nu zic nimică, 
Doar din ochi-mi lacrimi pică; 
 Iau naframa şi le şterg, 
Ele tot mai tare merg; 
Ele pică la pămînt 
De sălbatecă ce sunt; 
Ele pică pe obraz 
 De atît amar necaz; 
De mănînc pîine uscată 
Ea-i cu lacrimi picurată. 

112

De-ai juca ca nuca-n ciur 
La străini tot nu eşti bun, 
De-ai juca ca aluna 
Străinu-ţi bagă vina; 
 Că să aibă strinul vreme 
Către mine - ar tăia lemne 
Şi să aibă strinul rînd 
Zău m-ar ţinea tot flămînd; 
De-ar urla valea de zamă 
 Din strin dracu-a face mamă, 
De-ar urla valea de lapte 
Din strin dracu a face frate. 

113

F... -ţi morţii, ţară strină, 
Cum mi-ai făcut barba lînă, 
Obrazul scoarţă bătrînă. 

114 
Cîntecul străinătăţii
………………………
Că măncatu-s de străini 
Ca iarba de boi bătrîni, 

172

         {EminescuOpVI 173}

Şi mîncatu-s de duşmani 
Ca iarba de bolovani, 
 Şi mîncatu-s de ai mei 
Ca iarba de mieluşei; 
Căci mila străinului 
Ca şi umbra spinului, 
Cînd vrei să te răcoreşti 
 Mai tare te dogoreşti. 
…………………….. 
De-aş trăi ca bradu-n munte 
N-aş ave necazuri multe, 
Da trăiesc ca piatra-n vale 
Tot cu lacrimi şi cu jale. 
…………………….. 

115 
Cîntecul străinătăţii

Jalnică străinătate, 
Mult eşti fără direptate: 
Ocolii ţările toate
Şi de bine n-avui parte, 
 Că de mic am pribegit
Tot în străini am trăit
Şi odihnă. n-am avut... 
Vine-mi dorul uneori
Să mă sui la munţi cu flori, 
 Să mă jăluesc în hori
Să-mi mai treacă de fiori; 
Vine-mi dorul cîteodată
Să mă sui la munţi cu piatră, 
Să-mi fac ochii ca o roată, 
 Să mă uit la lumea toată
Pe Unde - am îmblat odată, 
Cînd eram la al meu tată. 
Mă uitam spre răsărit, 
Iar în jos către sfinţit, 
 Văzînd eu lumea şi ţara
Cum stam pe munţi ca şi cioara, 
Iar marea şi Dunărea
Pe deasupra negura, 
Iară eu străin fiind
 Pe nimenea cunoscînd, 
Mă rugai lui Dumnezeu
Să-mi arate drumul meu. 
Vino dragă turturea
De-mi-arată calea mea

173

         {EminescuOpVI 174}

Să pot trece Dunărea 
Să văz dragă ţara mea - 
De-ar trăi măicuţa mea 
Sau vr-o dragă sora mea. 
Ia-mi, Doamne, sufletul meu 
Şi mi-l bagă-n sînul tău 
Ca să scap de răutate 
Şi de grea străinătate 
Şi de-acum pîn-în vecie 
Mila Domnului să fie. 

         {EminescuOpVI 175}

F. FAMILIARE - CĂSĂTORIE 

116

Fecioraş de greacă mare 
Frumoasă duducă are 
Şi a scos-o de vînzare. 
Negustori o neguţa, 
Turcii banii număra, 
Ea din gur - aşa zicea: 
Să n-ajungă părinţii 
Să-şi mai vîndă copiii, 
Ca să vadă tot creştinul 
Pe-a cui mînă-şi dă copilul; 
Eu am fost una la părinţi 
Ca şi luna printre sfinţi 
Şi le-am fost de mîngăere 
Ca şi luna pintre stele. 

117

Frunză verde mărăcine, 
Ardă-te focul pădure 
Cu lemnele toate-n tine - 
Să mă duc la mănăstire 
Să văd cîrduri de copile 
Tîrîndu-şi papucii, 
Blăstemîndu-şi părinţii: 
N-ar avea loc în pămînt 
Cine ne-o călugărit; 
Aibă viaţa racului

175

         {EminescuOpVI 176}

Şi pînea săracului, 
Că n-am fost de călugărie
Ci-am fost de căsătorie. 

118
Pe cea frumoasă uliţă 
Preîmblă-se o fetiţă 
Cu mîni albe sufulcată 
Şi ar trebui sărutată - 
 Batîr de-i a popei fată; 
Că-i la vorbă aşezată, 
Că popa aşa i-nvăţat
Ia cartea şi mere-n sat. 
Eu remîn cu fata-n casă 
 Şi mă băgai după masă. 
Şi, zău, el aşa zicea: 
- Saveto, sufletul meu, 
Crede că de dragul tău 
Nu mă pot hodini eu, 
 Că îmi pare tare rău 
Că nu te pot lua eu. 

119

Hoi, săracă primă neagră, 
Strigă-mă ca să-ţi fiu dragă, 
Da eu dragă nu-ţi-oi fi 
Că nu mi-s dragi feciorii. 
 Bărbatul din grai grăie: 
- Mîndră, mîndră, draga mea, 
Ce trecu p-îngă fereastă 
Că s-a văzut umbra-n casă. 
Da mîndra din grai grăia: 
 - Bădiţă, lumina mea, 
………………………. 
Trage altul cu mîna. 
Bădiţă, lumina mea, 
Mie-mi vine a cînta. - 
Cîntă, muşcu-ţi gura ta! 
 Trandafir de la fereastă, 
Eu te rog să meri acasă 
Că pe sară nu-i de noi. 
Nu veni nici mîne sară 
Că doarme duşmanu - afară, 
 Ci vino tu miercuri noapte 
Că duşmanii dorm pe moarte, 

176

         {EminescuOpVI 177}

         {EminescuOpVI 178}

         {EminescuOpVI 179}

Şi vino tu mîne sară 
Că pe Toma-l mîn la moară, 
Dracului mai să-l omoară, 
 Şi mi-i patul în cămară. 
De-i pofti l-oi scoate - afară 
La cea umbră de cămară. 
Numa, bădişor frumos, 
Nu veni pe la fîntînă 
 Că se vede urma-n tină, 
Nici măi p-îngă obloc 
Că se vede zarea-n foc, 
Ci vină p-îngă fereastă 
C-oi gîndi că-i mîţa-n casă, 
 Scobîrleşte pintre vasă. 

120

Mă măritai tinerică, 
De vîrstă crudă şi mică, 
Doamne, ce lacrimi îmi pică 
C-atît de bărbat mi-i frică; 
 Cum nu-i place vinul bine, 
Că el or de unde vine 
Tot cu gura stă pe mine 
Ca în frîne să mă ţină; 
El nici aci nu mă lasă 
 Tot cu vorbe mă apasă; 
Nu ştiu că el tot mă teme 
Că-l văd că strigă şi geme 
Şi de pîn vecini mă chiamă - 
Mă omoară făr-de vreme. 

121

Orb am fost eu la vedere
Cînd am fost să-mi iau muiere. 
Mă bucuram la avere
Ş-am luat fără plăcere. 
 Luai strigoaea din lume
Să-mi aducă bani cu sume, 
Să mă fac bogat cu nume. 
Socru stă să mă sugrume, 
N-am prînz, n-am cină, n-am pace, 
 Ziua, noaptea nu-mi dă pace, 
Că se laudă-n tot ceasul
Că mi-a adus galbeni cu tasul, 
Tot cu ei îmi scoate nasul. 
I-ar plăce să mă muncească
 Ş-ar voi tot să poruncească, 
Altele să o slujească
Şi ea-n pat să hodinească. 

179

         {EminescuOpVI 180}

122
Odată-n vremea trecută 
Petreceam cu voie multă, 
Mă-nschimbam foarte frumos 
Ca un tînăr veselos. 
 Oh, al meu prea dulce trai, 
Cum de tine mă scăpai! 
Că de cînd m-am însurat 
În grea boală m-am băgat, 
În boală grea, vie foarte, 
 Şi n-oi scăpa pîn la moarte. 
Ştie singur Dumnezeu 
Gîndul şi necazul meu, 
Că copiii m-or umplut - 
Lucru scîrnav şi urît; 
 Unul zice că mi-s gol, 
Mi-i ruşine să mă scol; 
Unul bine nu adoarme, 
Unul zice că: mi-i foame, 
Unul zice că şi eu, 
 Altul zice: dă-mi să beu. 
Cînd îi văd pe toţi în vatră 
Inima în mine-i moartă, 
Păru-n cap mi se ridică, 
Mă cutremur şi de frică. 
 N-am ce trage nici a casă 
Că n-am nevastă frumoasă, 
Strîng în braţă-o mohăndeaţă 
Şi sărut un sloi de ghiaţă. 
Cînd îmblă cu capul gol 
 Fug vacile prin ocol, 
Viţeii sbiară de mor 
Că gîndesc că-i boala lor. 

123

Las-să fie rău, nu bine, 
Că n-am ascultat de tine 
Şi-am făcut de capul meu 
Şi m-a bătut Dumnezeu. 
 Cine n-ascultă de tată 
N-are noroc niciodată, 
Că nici eu n-am ascultat 
Şi Dumnezeu m-a certat. 
Ş-am făcut precum am vrut 
 Şi Dumnezeu m-au bătut, 
Ş'am făcut de capul meu 
S-acuma-s destul de rău. 

180

         {EminescuOpVI 181}

124
Mămuţa m-a măritat 
După făt de împărat, 
Dar nici luna n-am plinit 
Şi-napoi că am venit. 
 Mămuţa cînd mi-am văzut 
La pămînt gios am căzut, 
Şi cînd iar m-am ridicat, 
Foarte tare am oftat. 
Atunci mama m-a luat 
 Şi în casă m-a băgat; 
M-a lăut, m-a pieptănat, 
Mîndră cămeşe mi-a dat. 
Eu hîrleţul mi-am luat 
Şi-n grădină am intrat; 
 Multe straturi mi-am săpat 
Mîndre flori mi-am sămănat, 
Şi tare le-am blăstămat: 
- Creşteţi flori şi înfloriţi, 
Că mie nu-mi trebuiţi! 
 Creşteţi flori cît gardurile, 
Să vă bată vînturile, 
Ca pre mine gîndurile! 

125

Cîtu-i ţara şi lumea 
Nu-i nevastă ca ş-a mea, 
Că cînepa cea de vară 
I-o cacă cîinii pe-afară, 
 Cea de iarnă-o bagă-n tău 
Şi mă pune s-o scot eu... 
Untura-i pe podişor 
Capul ei cît un cuptior, 
Untura-i pe căminiţă 
 Capul ei cît o căpiţă, 
C-acuma-i anu - ncheiat 
De cînd nu s-a periat, 
Şi la umbra capului 
Şede ciurda satului. 
 Cînd îşi perie capul 
Se strînge întreg satul, 
Cu securi şi cu topoare 
Ca păduchii să-i omoare. 
Ese-afară-n capul gol, 
 Fug viţeii, mai nu mor, 
Că gîndesc că-i boala lor, 
Ese afară pe uliţă 
Şi gîndeşti că-i bivoliţă. 

181

         {EminescuOpVI 182}

126
Ce hazna-i să trag a casă 
Că n-am nevastă frumoasă, 
Strîng în braţe o mocineaţă 
Şi sărut un sloi de ghiaţă. 

127
Pînă fusei la maica 
Nici săpai, nici secerai, 
Nici torsei, nici pusei pînză, 
Ci numai zisei în frunză; 
Dar dacă mă-nstrăinai 
Şi săpai şi secerai 
Şi torsei şi pusei pînză 
Şi-o lăsai dracului frunză. 
Pînă fusei la maica 
Mîncai pîne de secară, 
Cernută prin sită rară 
Şi-o mîncai rîzînd pe-afară; 
Dar dacă mă măritai 
Mîncai pîne de grîu mîndru, 
Cernută prin sită deasă 
Şi-o mîncai plîngînd la masă. 

128

Cine n-are maică dulce 
Pre lume se poate duce, 
Cine n-are maică dragă 
Pe lume poate să meargă. 

129
Rău mă doare limba-n gură 
C-a rămas maica singură, 
Rău mă doare limba-n gît 
C-a rămas maica plîngînd. 

130
Frunză verde stuf de baltă, 
Lasă vîntul să mă bată, 
Şi soarele să mă ardă. 
Singură sunt vinovată 
Că m-am cerut măritată, 
Să fiu de bărbat mustrată 
Şi de soacră judecată. 
Că mila de la bărbat 
Ca frunza de păr uscat, 

182

         {EminescuOpVI 183}

10 Cînd voieşti să te umbreşti, 
Mai tare te dogoreşti; 
Şi miluţa de la soacră
Strugurel de poamă acră, 
De s-ar coace cît s-ar coace, 
15 Că dulce nu se mai face; 
Dar mila de la părinţi
Multă vreme n-ai s-o uiţi. 
Cînd eram la mama fată, 
Mîncam turtă coaptă-n vatră
20 Ş'o rădeam pe răzătoare, 
Mi-era faţa ca o floare. 
Dar de cînd m-am măritat
Mănînc pîne şi beau vin
La inimă pun venin; 
25 Mănînc pîne şi beau bere
La inimă numai fiere. 
Ochi, plîngeţi şi lăcrămaţi
Că voi sunteţi vinovaţi
Că n-aţi cătat ce luaţi. 
131
Frunzuliţă, peliniţă, 
Ce-am auzit eu, bădiţă, 
C-asară şedeai pe prag
Şi te pieptănai pe cap. 
5 Şi şedea-nnaintea ta
Soră-ta şi maică-ta
Şi tot una te mustra
Să nu mă iei de nevastă, 
Că eu sunt de viţă proastă. 
10 Spune, bădiţă, soră-ta şi maică-ta
Să samene mac pe prag, 
Nu se teamă ca îl calc, 
Iarbă-n lastra, în fereastă-
Nu se teamă: nu-ţi oi fi nevastă; 
15 Şi-n cele două fereşti, 
Să semene meri domneşti. 
Tu la tine nu gîndeşti: 
Că ce folos de casa ta, 
Că-i amarnică maică-ta. 
20 Casa pe dinafară zugrăvită
Şi'nlăuntru-i otrăvită, 
Că-i necazul feciorilor
Şi moartea nurorilor. 
132
Frunză verde măr domnesc, 
Mă pornii la boeresc, 

183

         {EminescuOpVI 184}

Coasă-n mînă am luat, 
Două brazde - am răsturnat, 
 Am tras o brazdă, am tras două, 
Am tras patruzeci şi nouă. 
Cat la soare, prînzu-i mare, 
Nu-mi aduce de mîncare. 
Mă uit în vale, pe cărare, 
 Vine toanta cu mîncare 
Tot cu turtă ş-usturoi. 
- Du-te toanto! înnapoi. 
La tătuţa - am alergat 
Şi aşa mi L-am rugat: 
 - Dă-mi, tătuţă, patru boi 
Să duc toanta de la noi. 
- Ie, băiete, şi opt boi 
Că toanta tot îi la noi. 
La popa am alergat 
 Şi aşa i-am cuvîntat: 
- Na-ţi părinte patru boi, 
Discunună-ne pe noi. 
- Dă-mi, băiete, şi opt boi, 
Nu vă discunun pe voi, 
 Că te-ai lăcomit la avere 
Ţi-ai luat fără plăcere. 
- Dă-mi, părinte, dar un sfat, 
Cu toanta ce să mă fac? 
Că eu o trimăt la lemne 
 Ea-mi aduce floricele; 
Eu o trimăt la surcele 
Ea-mi aduce viorele; 
Eu o trimăt la foc 
Ea-mi aduce busuioc; 
 Eu o trimăt la ocol, 
Vacile rag şi mor, 
Eu o trimăt să le mulgă, 
Vacile o iau la fugă. 
Ho Bălaie, ho, Boiană, 
 Staţi că nu e boala voastră -
Că ea este toanta noastră. 

133
Vai de mine ce-mi trag eu 
C-un bătut de Dumnezeu; 
Trag la rău ca altu-n bine 
Dar aşa mi se cuvine - 
 Trage săracă muiere 
La lipsă, la neavere. 

184

         {EminescuOpVI 185}

134

Tînără mă măritai 
Socri răi îmi căpătai; 
Socrul meu cotit pe masă 
Mă mustră că nu-s frumoasă, 
 Nu-s bogată pe-a lui casă. 
Mie nu mi-i greu a-i zice: 
"Da-i femeea să te mănînce? " 
Că nici casa nu i curte, 
Nici eu nu-s fată de frunte - 
 Ci casa ta-i o hărdoabă 
Şi io mi-s fată de coadă. 

135

Dragu mi-i de mersul tău, 
Mi-i urît de tatăl tău, 
Dragu mi-i, bade, de tine, 
Mi-i urît de cin'te ţine; 
 Dragu mi-i de casa ta, 
Mi-i urît de maica ta. 
- Spune-i, bade, mumă-ta 
Să nu-mi mai aibă grija 
Şi să-şi poarte grija ei, 
 Că i-e ruptă iia'n poale 
Şi-i e mintea sburătoare, 
De sboară pe arături 
S-adune fermecături, 
Să farmece trupul meu, 
 Dar nu-i vrednic neamul tău. 
Trupul meu e trup subţire 
De scoate voinici din fire 
Şi te-oi scoate şi pe tine. 

136

Pe dealul mănăstirii 
Plimbă-se călugării, 
Blăstămîndu-şi părinţii 
De ce i-o călugărit, 
 De nu i-o căsătorit... 
O chilie ş-o fîntînă, 
Fîntînă cu apă bună, 
Mers-o fete şi neveste 
Mers-o şi mîndruţa lui, 
 Cu botele 
Ca florile, 
Cu mînile 
Ca rujile. 

185

         {EminescuOpVI 186}

G. IRMOASE

137
Frunză verde sălcioară, 
Măriucă, Mărioară, 
Cu rochiţa roşioară, 
Cu polcuţa foc şi pară; 
Frunză verde fir de linte, 
Măriucă fără minte, 
Zi măni-ta să te mărite. 
- Însoară-te Dumneata 
Să văd ce poamă-i lua. 
De-i lua una ca mine 
Dumnezeu să-ţi dee bine, 
Iar dac-o fi mai frumoasă 
Dumnezeu să-ţi facă casă, 
De-o fi una bălăioară 
Dumnezeu să-ţi-o omoară. 

138

Frunză verde rosmalin, 
După nor vine senin, 
După dulceaţă venin. 
Amar mie-ntr-un suspin 
Lacrimile vale-mi vin. 
Săracă inimă arsă 
Varsă lacrimile, varsă, 
Săraca faţă frumoasă 
De lacrimi e toată stoarsă. 

186

         {EminescuOpVI 187}

 Mult mă-ntreabă inima 
De ce m-am stricat aşa? 
De-aş trăi cît aş trăi 
Tot stricat şi trist oi fi 
Că ce-am pierdut n-oi găsi; 
 Inima-n mine-i tot tristă 
De dorul mîndri aprinsă, 
Inima-n mine-i tot slabă 
Pentru tine mîndră dragă. 
Oh, mîndruţă cum m-oi duce 
 De l-a ta guriţă dulce, 
O, vai, lacrimele mele 
Cum se varsă de cu jele, 
Cum se varsă de cumplit 
Dacă vede ce-am păţit, 
 Şi, voi, picioarele mele 
Pe unde-or să îmble ele? 
A meu ceasul c-a venit 
Şi de mîndra m-am urît, 
Al meu tron împărătesc, 
 De mîndra mă despărţesc. 
Şi eu mîndră că m-oi duce 
De l-a ta guriţă dulce. 
O, pădure, naltă eşti, 
Mîndra mea departe eşti! 
 Dară eu dac-aş pute 
În gur-o aş săruta 
Inima mi-aş stîmpăra. 

139

Începui să mă jelesc, 
Plîngînd să mă jelcuesc. 
Eu nu pot de supărare, 
C-am rămas la - nstreinare, 
 La plîngere şi la jale; 
C-am avut o puiculiţă
Cu mult dor şi cu credinţă: 
De mîndra m-am depărtat 
Şi inima mi-am stricat. 
 Aşa-mi vine cînd şi cînd 
Să mă iau pe drum plîngînd, 
Cine m-o vede să-mi creadă 
Ş-a mele patimi să vadă. 
Să merg în codri şi-n munţi, 
 Să-mi las eu ai mei părinţi; 
Acolo să locuiesc

187

         {EminescuOpVI 188}

Că ei cu drag mă iubesc, 
Cu dragoste să trăiesc. 

140
Frunză verde din grădină, 
Arde inima în mine 
Şi n-am cui să mă jelesc, 
Să spun pe cine doresc; 
 Pe cine doresc aş spune 
Dacă ar fi lîngă mine. 
Atunci toţi că mi-ar vide 
Că-i aci iubita mea, 
I-aş spune nişte cuvinte 
 Care să mă ţină minte, 
Care nu le-am isprăvit 
Pentru că ne-am despărţit. 
Duşmanii ne-au depărtat 
Şi iubirea ne-au stricat. 
 Dar cînd îmi aduc aminte 
De-a mîndrei bune cuvinte 
Şi de negri ochii ei 
Pică lacrimi dintr - ai mei, 
Dar guriţa ei cea dulce 
 Unde mă-ndeamnă mă duce. 
Dragostea unde se pune 
Nu-i nici frică nici ruşine, 
Nici temere de nime. 
Dragostele nu-s curate 
 Că trăesc pînă la moarte 
Şi-s cu dracu - amestecate, 
Că trec prin tină nu se-ntină, 
Şi trec prin apă nu se-neacă. 
De tînăr voinicu - aleargă 
 Tinerel fără musteaţă 
Cînd se-nvaţă - a strînge-n braţe 
Şi sărută cu dulceaţă. 
- Ţucu-ţi, mîndră, ochii tăi. 
- Ţucă-i, bade, Pe - amîndoi. 

141 
Frunză verde rosmalin, 
Ajunsu-m-on dor pin sin. 
Dorul mare se opreşte 
Şi mîndruţa mă iubeşte, 
 Şi pe sinul ei de flori 
Varsă şir de lăcrămiori 
Şi mă-ndeamnă a mă duce 
Să-i sărut guriţa dulce. 

188

         {EminescuOpVI 189}

Ş-aşa-mi vine ca să sbor 
 Ca să spun mîndri de dor 
Şi să-i spun să nu jelească, 
Nu jelească, pătimească, 
Că i-i faţa îngerească. 
Că şi eu sunt jălitor 
 Şi de lacrimi varsător 
După mîndrii ochişori 
Ş-oi ruga pe Dumnezeu 
Să mă ducă-n braţul tău. 
Nu ştiu, lele, ce-a picat 
 Că de cînd ne-am împăcat 
Pare-mi că te-am zăuitat. 
Nu ştiu ieşti tu mînioasă, 
Nu eşti însă nici voioasă, 
Că de cînd mi te lovi 
 Boala crudei dragostii, 
Nu ştiu, mîndră, ce-ai gîndit, 
Doamne, tare - ai bătrînit. 
Lelişoară, draga mea, 
Tu - ai călcat inimă rea; 
 Da să ştiu eu, lele scumpă, 
N-ar fi floare iubitoare: 
Că eu aş îmbla să sbor 
De la nor la nor 
Şi m-aş ridica 
 Tot deasupra ta, 
Pînă acolo în stele, 
Hai şi pîn la tine, lele, 
Eu cu tine aş trăi, 
Cu tine m-aş şi iubi. 
 Lelişoară, să nu mori, 
Ţucu-ţi albii ochişori. 

142 
Cuconiţă Dumneata 
Doară mi-ai făcut ceva: 
Astă noapte mă visam 
Că cu Dumneata dormiam 
 Şi sărutam perina, 
Gîndeam că eşti Dumneata. 
Cuconiţă Dumneata, 
Vorbelor nu te uita, 
Uită-te la faţa mea, 
 Care te-am iubit cu ea. 

143
 - Chivuţa neichii, 
Chivuţă, Hai la neica-n chiliuţă

189

         {EminescuOpVI 190}

Că ţi-am cumpărat cercei. 
- Ce-mi e mie de cercei 
 Dacă nu vii să mă iei. 
El îndată îşi săria 
Şi în braţe ş-o lua 
Şi-n chilie ş-o băga. 
Puse cîrja pe chilie 
 Ca să fie mărturie 
Ş-o pus papuc pe cuptor 
Să li stei -ntr-ajutor. 
Amîndoi şi-o povestit 
Zi de vară 
 Pînă în sară. 
Ea din grai aşa grăia: 
- Cum să zic eu la maica? 
El din grai iarăşi grăia: 
- Chivuţa neichii, Chivuţă, 
 Aşa maică-ta să-i zici: 
" Ştii taurul satului, 
" Cel mare şi bălţat, 
" El în coarne m-o luat 
" Şi-n baltă m-o aruncat 
 " Şi rochiţa mi-am udat 
" Şi eu, maică, că mi-am stat 
" De rochiţa mi-am uscat 
" Zi de vară 
" Pîn'n sară". 

144
Dragul meu cinstit iubit, 
Bine-mi pare c-ai venit, 
Eu tot la tine - am gîndit 
Cît mai de tot m-am topit; 
 De-ai fi şi mai zăbovit 
De tot m-aş fi prăpădit - 
Că foarte tare doresc 
Cu tine să mă - ntîlnesc, 
De mult te aştept pe tine 
 Ca să vii pînă la mine... 
Dar ş-acum îmi pare bine 
C-ai venit pînă la mine 
Să ne iubim cu dreptate 
Să trăim cu sănătate. 

145
Frunză verde merişor, 
Vin la ţaţa, puişor, 

190

         {EminescuOpVI 191}

Să te culc pe pieptul gol. 
Cu iubirea de la tine 
 M-am ofticat, vai de mine. 
Cîte boale am zăcut 
Nici de una n-am murit, 
Dar de boala de amoriu 
Oi să zac şi oi să moriu. 
 Mi-ai cerut pîne cu vin, 
Eu ţi-am dat drumul la sin. 
Te duci, dragă, la Galaţi 
Te rog să nu mă mai laşi, 
De te duci la Bucureşti 
 Te rog să nu zăboveşti. 
Că de-i zăbovi v-o lună 
Mi-i găsi pe cîmp nebună, 
Iar de-i zăbovi mai mult 
Mă-i găsi moartă-n pămînt. 

146

Sărmană inima mea 
Cum au prins a mă durea. 
Mă doare necontenit 
Pentr-un pui ce L-am iubit. 
 L-am iubit un an ş-o vară 
Inima-mi sloboade pară. 
Frunză verde de la vie, 
Aşa mi se cade mie 
Dacă m-am potrivit ţie. 

147

Hai, Marie -n deal la Şmil 
Să-ţi fac roche de muşlin; 
Hai, Marie-n deal la pod 
Să-ţi fac roche şi capot; 
 Hai, Marie -n deal la vie 
Să-ţi fac roche de cutnie; 
Hai, Marie -n deal la coastă 
Să-ţi fac roche de mătasă; 
Hai, Marie -n deal la iaz 
 Să-ţi fac roche de atlaz; 
Hai, Marie -n cafenea 
Cu capot de catifea. 

148
Lună, lună, stea frumoasă şi plăcută tuturor, 
Mai ales acelor cari zac şi ard în foc de dor, 
Ai văzut tu vreodată, unde este draga mea, 
Unde s-a oprit în cale, unde locueşte ea? 

191

         {EminescuOpVI 192}

149
Lumea s-a schimbat la toate, 
Dar dragostea nu se poate: 
Că dragostea e de veci 
Cum o faci, aşa petreci. 
C-aşa-i lumea din bucăţi 
Dai la unul, cere toţi... 
Am cerut şi eu odată 
Ş-am zăcut o vară toată. 
Cine te-a făcut pe tine 
Parcă m-a-ntrebat pe mine, 
Aşa naltă şi subţire - 
Am să mor cu foc de tine. 
Bine mi te-a potrivit 
Cum eşti bună de iubit - 
Minţile mi le-am pierdut 
Dragă, dragă, şi iar dragă. 
Dracu, naiba te-a ştiut 
Că eşti bună de iubit 
Şi - nţeleaptă la cuvînt 
Dragă, dragă, şi iar dragă. 
Dracu, naiba te-a-nvăţat 
Păru-n frunte L-ai tăiat 
Şi pe mine m-ai turbat, 
Dragă, dragă şi iar dragă. 

150
Frunză verde grîu mărunt, 
De amorezat ce sunt 
Nu văz iarbă pe pămînt, 
Nici luna în cer mergînd. 
Nu ştiu luna pe cer trece
Ori puica la apă rece. 
Puica-i naltă, apa-i rece
Cine bea de dor îi trece. 
Pleacă puica de la mine -
Cine-o să mă mai mîngîie, 
Cu cine-o să mă mîngîi
Cu - astă casă în pustiu. 
Dragă de eşti albineaţă
Ce te ţii aşa măreaţă, 
Că şi eu sunt albineţ
Nu mă ţin aşa măreţ. 
Ucigă-te toaca, drace, 
Cum nu laşi dragostea-n pace, 
Ci tot umbli ca s-o strici, 

192

         {EminescuOpVI 193}

 Ce bătae - ai să mănînci! 
 Neagră, oacheşă la gene, 
Potrivită la sprincene, 
Neagră, oacheşă cum eşti 
Pe mine mă prăpădeşti. 
 Foaie verde ş-o cucută, 
De dragostea mea cea multă, 
Mi-a căzut lumea urîtă 
Că mi-e mîndra frumuşică- 
Vedea-o-aş pe bătătură 
 Să sbiere ca o nebună, 
Şi eu, dragă, peste drum 
Să sbier ca şi un nebun. 
Arză-te focul de vale, 
Nu găsesc o vrăjitoare 
 Ca să-mi spue ce mă doare 
Mai curînd să mă omoare. 

151

Frunză verde trei ardei, 
Leleo, f... -ţi dracii tăi, 
A seară ţi-am dat cinci lei
Să - nchizi uşa la bordei. 
 Aolică, fa, ghiolbană, 
A seară ţi-am dat o palmă -
Toată noaptea m-am căit
C-am dat de te-am prăpădit. 

152
Frunză verde odolean, 
Ionică cel viclean 
Ş-a făcut cerdac în deal, 
Şi l-o văruit cu var. 
 Ş-a lăsat o cărăruşă 
Pîn-la Tincuţa la uşă. 
La Tincuţa se ducea 
Şi din gură aşa-i zicea: 
- Eşi, Tincuţă, la fîntînă, 
 La fîntîna din grădină 
Lîng - o tufă de sulcină, 
Că te-aştept fără hodină; 
La fîntîna cea din sus
Că te-aştept cu dor nespus, 
 Eşi, Tincuţă, la zaplaz
Că te-aştept cu dor şi haz; 

193

         {EminescuOpVI 194}

Eşi, Tincuţă, eşi, drăguţă, 
Eşi, Tincuţă, la portiţă 
Şi-mi dă apă şi guriţă - 
Că de apă sete mi-i, 
De guriţă doru-mi-i, 
Pentru-n pic de sărutat 
N-o mai fi nici un păcat. 
- Bădiţă, apă ţi-oi da, 
Dar guriţă n-aş mai vrea. 
Că m-a bate mămuţa 
Şi mă tem că mi-i muşca- 
Muşcătură - nveninată, 
Cu dragoste - amestecată 
Şi-mi trebui doftor deodată, 
Doftor bun de la Bacău 
Să mă mîntue de rău. 
- De rău nu te-a mîntui 
C-amîndoi în veci vom fi 
Şi puiul cel cu durere 
Ţ-a da leacuri şi putere. 

153
Ah. ah. - leleo ş-oi să mor, 
Ş-oi să mor de dorul tău, lelicuţă dragă. 
Leleo cu scurteica verde
Cînd te vede neica-mi pierde. 
Leleo nu te legăna
Că rochiţa nu-i a ta
Şi cămaşa tot aşa, 
Ah. Ah. leleo ş-oi să mor. 
Trec pe drum pe lîngă tine, 
Leleo ş-oi să mor, 
N-am ce-ţi face, vai de mine, 
Leleo ş-oi să mor. 
Că-i amantul lîngă tine, 
Leleo ş-oi să mor, 
Numai cu ochii mă uit 
Şi-mi pare că te sărut. 
Uite, bat-o Dumnezeu 
Cum cată la mine rău, 
Parcă n-am iubit-o eu. 
Trec pe drum pe lîngă gard, 
Leleo ş-oi să mor, 
Zice lumea că sunt beat, 
Leleo ş-oi să mor, 
Dar sunt beat De - amorul tău, 
Leleo ş-oi să mor. 

194

         {EminescuOpVI 195}

Cînd mi-era punguţa plină, 
Leleo ş-oi să mor, 
Mă culcai, dragă, pe mînă, 
Leleo ş-oi să mor, 
Cînd era pe jumătate 
Mă dădeai, dragă, la spate, 
Rămăsei la o para
- Eşi afară mascara! 

154 
Despărţirea a doi iubiţi

La tufa de mărăcine, 
Cum grăbeşte orişicine, 
Roaba durerilor vine 
Să plîngă şi să suspine. 
 Sboară ca o turturică, 
 Suspinînd inima-şi strică 
 Şi din ochi-i lacrimi pică 
 Neştiind ce să mai zică. 
Plînge dup-a sa soţie, 
Veselia n-o mai ştie. 
Oh, vai! nu se poate scrie - 
Mai mult moartă decît vie. 
 Aşa şi eu plîng de jele, 
 De plînsul iubitei mele, 
 Amar şi necazuri grele -
 Cum să pot trăi cu ele. 
Oh! jalnică despărţire, 
Face să-mi ţin chinuirea, 
Face dorului prăznuirea, 
Inimei mele peire. 
 Pre întristătoarea soarte 
 Rău se bate să mă poarte, 
 Dorul mă ajunge foarte 
 Vai, necazuri pîn-la moarte. 
Ilenuţă bobocică, 
Ce despărţire ne strică, 
Greu nour se mai ridică 
Într-o vîrstă subţirică. 
 Mă-grăbesc de-a mă aduce
 Tîrziul să nu m-apuce, 
 Face-mi-s-ar calea cruce 
 Ca faţa să nu-mi usuce. 
Te - mbrăţoşez cu - ntristare, 
Lăcrămez cu sărutare, 
Murgul m-aşteaptă afară 
Să pun piciorul în scară, 

195

         {EminescuOpVI 196}

Să mă duc la ceea ţară, 
Rămîi sufletul meu, pară. 
Ceru-ţi ţie iertăciune, 
 Ce ţi-am greşit faţă-mi spune. 
Cuvinte-n dor nu mai spune, 
Nu mă da lumii minune. 
Că din multe eşti aleasă, 
Dragostea rău mă apasă, 
Să mă depărtez nu mă lasă -
Mă duc, iară vin a casă. 
Măcar cine ce grăeşte, 
Altul alta îndrăgeşte. 
Dar inima-mi cît trăeşte 
Tot la tine mă grăbeşte. 
Fii cu noroc încărcată, 
Cu dragoste îmbrăcată, 
Şi de mine neuitată, 
Că-ţi rămîn slugă plecată. 
A iubi altul mai cu dreptate, 
Cu cuvinte mai legate, 
Ştiu: Dumnezeu te va bate 
Că n-am fost de răutate. 
Purta-voi cămeşi de jele, 
Lacrimi hainele să-mi spele, 
Am ajuns văd zile grele, 
Necazuri şi gînduri rele. 
Vai, inima îmi stricai
Cît pe murgi - ncălecai. 
Strigă, săi, murgule, săi, 
Pe cîţi paşi atîtea văi. 
Ilenuţa lăcrămează, 
Tare plînge şi oftează; 
Cine poate să nu crează, 
O lacrimă să nu-i cază. 
Eu şezînd aşa călare, 
Ea striga cu glasul mare: 
Oh, nu păşi aşa tare
Nu-mi da paşi de alergare. 
Oh, vai, nu-mi duce dulceaţa 
Şi nu-mi întrista viaţa, 
Nu mai vesteji verdeaţa 
Ca soarele rujii faţa. 
Leagănul braţelor tale
Îl duce şi nu cu cale, 
Ah, amar necaz şi jale, 
Cum curg lacrămele vale. 
Mai sărută-mă odată 
Să mă laşi mai mîngîiată, 

196

         {EminescuOpVI 197}

         {EminescuOpVI 198}

         {EminescuOpVI 199}

Că rămîne supărată 
 Inima mea cea stricată. 
Mai pică-mi din buze miere, 
Ah, miere fără putere, 
Mai pleacă-ţi buzele tale
De îmi dă două migdale. 
 Aşa-ţi poftesc voie bună 
Vai, mersul tău mă - npreună, 
De plînsul meu valea sună 
Scăldînd ochii în furtună. 

155
Leleo cu scurteica verde, 
Leleo ş-oi să mor, 
Cin - te vede, zău, se pierde, 
Leleo ş-oi să mor. 
Leleo nu te legăna 
Că rochiţa nu-i a ta, 
Nici polcuţa, nici rochiţa, 
Numai ochii şi guriţa. 
Leleo roşă la obraz, 
Floricică de prilaz, 
De-ai umbla din scară-n scară, 
Tot nu scapi pînă deseară, 
De-ai umbla din dos în dos 
Tot nu scapi nepusă jos. 

156
De vreme ce lecueşti 
La patimele trupeşti, 
Vino dar de lecueşte 
Acest piept ce pătimeşte; 
Vino viaţa mea la trup, 
Vino sufletul meu scump, 
Cu gura ta hotărăşte 
Reţeta ce trebueşte; 
Vino că al tău rob sunt 
Pînă voi intra-n mormînt; 
Mişcă-ţi buzele şi-mi spune, 
Dă-mi cuvînt, nu mă răpune, 
Întoarce-ţi chipul frumos 
Şi priveşte mai duios 
Şi din ochi dă-mi mîngîiere 
La cumplita mea durere. 
Ah! nu te posomorî, 
Dragostea nu-mi omorî, 
Că-n ochi-ţi i-a mea viaţă, 

199

         {EminescuOpVI 200}

Şi toată a mea dulceaţă 
Şi de la dînşii aştept 
Leac la rana mea din piept. 
Că eu numai cu vederea 
Îmi pot alina durerea, 
 Iară de nu-i avea dor 
Şi mă vei lăsa să mor, 
Răsplătire după faptă 
Şi pe tine te aşteaptă 
Şi vei crede tocm-atunci 
 La crudele mele munci, 
Vei vedea c-ai fost tirană 
Şi m-ai omorît cu rană, 
Ş-atunci te-i căi în vînt 
Căci o să fiu în mormînt.. 
 Spre - ndurare te porneşte 
Moartea pîn nu mă răpeşte. 

157
Frunză verde de măr dulce, 
Un pui sboară şi se duce, 
Altul rămîne şi plînge - 
Şi plînge cu mare glas 
 Cum că singur a rămas. 

158
A sburat a mea iubire, 
A sburat sufletul meu, 
S-a dus făr- a-mi da de ştire 
Ca să sbor cu el şi eu. 
 A sburat, s-a dus departe 
Şi pe mine m-a lăsat, 
Şi fără a şti-n ce parte 
Şi de ce s-a mîniat. 
Ah, scumpa mea jumătate, 
 Ah, iubite puişor, 
N-are cine să-mi arate 
Unde te-aş găsi să sbor. 
Să vin şi eu lîngă tine, 
Fie bine, fie rău, 
 Să-mi dau sufletul din mine 
Şi să mor pe braţul tău. 
Ah, tu rîndurea străină, 
Din ce parte, dragă, vii

200

         {EminescuOpVI 201}

N-ai văzut pe-a mea lumină 
De se află între vii? 

Tu la astă casă veche 
În toţi anii vii, creşti pui, 
Tu cunoşti a mea păreche 
Şi de dînsa poţi să-mi spui. 

Ah, te rog dă-mi vreo veste
Cumva dacă L-ai zărit 
Şi îmi spune unde este
În ce loc el s-a oprit. 

Sau repezi-te în grabă 
Şi găsindu-l la vr-un loc, 
Cînd s-o-ntoarce îl întreabă, 
Dar să-i spui că ard în foc. 

Ah, căci nu am aripioare, 
Că aş trece peste munţi, 
Peste mări strălucitoare, 
Peste ape fără punţi
. 
Şi în sboru-mi cel cu pripă 
Toată lumea s-o-nconjor, 
Să-l găsesc numai o clipă 
Şi apoi... apoi să mor. 

Ca să vază cît de tare 
Eu în suflet L-am iubit 
Şi în gîndu-i în mustrare 
Să-l las a trăi scîrbit. 

         {EminescuOpVI 202}

H. BLESTEME
159
Cui îi pare rău de mine 
Bate-l, Doamne, pînă mîne, 
Cui îi pare rău pre noi 
Îi dă, Doamne, şase boi: 
Doi să i-i mînce Domnii, 
Doi să i-i mînce lupii, 
Cu doi să-şi care morţii - 
Şi-i dă, Doamne, cinci feciori 
Frumuşei şi bălăiori, 
Cînd vor vre să se însoare 
Ciuma pe toţi să-i doboare, 
Bate-l bate soartea rea 
Doară rău nu i-a păre. 

160
Bate, Doamne, cei doi plopi 
Din ţarina de la popi 
Şi bate şi pe cei doi 
Din ţarină de la noi. 

161
Cînd va fi pe la ogină 
Să te - aprinzi ca o lumină, 
Cînd va fi de cătră sară 
Să te topeşti ca o ceară, 
Cînd va fi de mieză-noapte 
Ajungă-te dor de moarte, 
Cînd va fi de dimineaţă 
Să treci, mîndră, din viaţă. 

202

         {EminescuOpVI 203}

162
Frunză verde ca iarba, 
Rău m-a blestemat maica, 
Rău m-a blestemat ş-o plîns - 
Nu ştiu-n glum - ori într-adins 
Că blestemul rău s-o prins. 

163
Să n-ai odihnă-n mormînt 
Cum n-am eu pe - acest pămînt, 
Să n-ai pace nici în casă, 
Zile numai cinci o şase, 
Să te iei bădiţă-n lume 
Întrebînd de al meu nume 
Şi să te afli-n pustii, 
Acasă să nu mai vii 
Şi să te topeşti gîndind, 
Cum ocolesc eu plîngînd. 

164
Cine strică dragostele 
Mînce-i grîul pasările 
Şi n-aibă pîne pe masă 
Nici sănătate -n oasă. 

165
Ţipai ochii peste deal, 
Văzui fata de muntean 
Periîndu-şi păr galbenu, 
Periînd şi blăstămînd 
Pre Ilie pe cîmpie, 
Ca cosaşii să-l cosască, 
Ciobanii la boi să-l deie, 
Boii-n coarne să mi-l iee. 

166
Ajungă-te mîndr - ajungă 
Dorul care mă alungă, 
Ajungă-te - un dor şi-un drag 
Să şezi toată ziua-n prag, 
Cînd a fi pe la ugină 
Să te - aprinzi ca ş-o lumină. 

167
- Ia-mă bădiţă călare 
Că nu mai pot de picioare, 

203

         {EminescuOpVI 204}

Că mi-i drumul grunzuros, 
Nu mai pot merge pe jos. 
 - Te-aş lua, dragă, lua 
Dar mi-i murgul mititel, 
De - abia duce trupul meu, 
Trupul cu păcatele, 
Mijlocul cu armele. 
 - De ţi-i greu, dragă, de mine 
Fă-mă brîu pe lîngă tine. 
De ţi-i greu, sufletul meu, 
Fă-mă lumină de său, 
Că pe unde-i însera, 
 Eu bine te-oi lumina. 
- Nici aşa nu te-oi lua 
Că mi-i murgul dintr-o joi, 
Nu ne duce Pe - amîndoi. 
- Ia-mă, drăguţă, călare 
 Că eu unde-oi poposi, 
Din cosiţe-oi despleti, 
Iarbă verde - a otăvi 
Şi murgul ţi L-oi hrăni; 
Din ochi negri-oi lăcrăma 
 Murgul ţi L-oi adăpa. 
- Nici aşa nu te-oi lua, 
- Nici aşa nu me-i lua 
Eu aşa te-oi blăstăma: 
Prin cea pădure deasă, 
 Mare ploae te pălească, 
Calul jos să te trîntească, 
Mîna stîngă să-ţi o frîngă 
Şi cea dreaptă să ţi-o rupă, 
Să ţii frîul cu dinţii, 
 Să mîi calul ca muţii, 
Şi încă să te mai duci 
Pîn ce-i cădea rob la Turci; 
Şi încă să te mai duci, 
Unde-i toaca de tămîe 
 Şi clopotul de - alămîe; 
Şi încă să te mai duci 
Pîn ce-i da de plug de cuci, 
Şi cucoarele mîind 
Şi cocostîrcii grăpînd, 
 Ciocîrlanii semănînd, 
Păsărele secerînd. 
Dumnezeu te - nvrednicească 
Cu căruţă calicească, 
Să vii şi la casa mea 
Să te miluesc şi eu: 

204

         {EminescuOpVI 205}

C-o mînuţă de tărîţă, 
De-asupra un cărbunaş - 
Să ştii a iubi să laşi. 

168
Las-să zacă arză-l focul 
Pîn i-a trece os prin os 
Şi carnea pe prispă-n jos. 
Ardă-l focul mincinos, 
Că de cînd s-o ridicat 
Tot cu vorba m-a purtat 
Ca pe-un dobitoc legat. 

169
Mîndră, mîndră, draga mea, 
Te-am ţinut că eşti a mea, 
Dar tu eşti mare căţea 
Şi nu te-am blăstămat rău. 
Dar de-acum te-oi blăstăma: 
Să-ţi trimeată Dumnezeu 
Nouă boale ş-o lungoare 
Ş-o păre de frigurare. 
Din arat pîn-în carat 
Pice-ţi părul de pe cap; 
Din cîntecul cucului 
Pîn-în storsul vinului, 
Cînd îi fi în primăvară 
Să fii ca turta de ceară. 
De ţi-oi fi gîndită rău 
Să-ţi trimată Dumnezeu 
Ce-ţi voiesc, mîndruţă, eu. 

170
Taci, puică, nu zice - aşa, 
Că aşa te-oi blestema
De luna pe cer a sta, 
Stelele că vor pica
Şi pămîntul că s-a - ntinde 
Şi blestemul meu te-a prinde. 

205

         {EminescuOpVI 206}

I. BOCETE

171
Frunză verde lemn uscat, 
S-a dus Iancu la vînat
Să vîneze - o căprioară, 
Căprioară roşioară
 Şi pe la bot gălbioară. 
Căprioară n-a vînat, 
Iancu singur s-a - mpuşcat. 
Bucură-te mănăstire
Că Iancu vine la tine, 
 Nu vine să fericească
Ci vine să putrezească. 
Creşteţi flori şi - mbobociţi 
Că mie nu-mi trebuiţi, 
Creşteţi flori mari cît şi gardul
 Că eu mi-am trăit veleatul. 

172
Cîntă cucul între brazi, 
Albă-i puica la obraz; 
Cîntă cucul la desiş, 
Puica ţine ochii - nchişi; 
Cîntă cucul pe o cracă, 
Ca de nuntă mi-o îmbracă; 
Cîntă cucu-n vîrf de nuc, 
Pe puica la groap - o duc. 

206

         {EminescuOpVI 207}

173
Pentr-o puşcă ruginoasă 
Lăsai părinţi, lăsai casă, 
Lăsai nevastă frumoasă. 
Veniţi, fraţi, veniţi, copii, 
Copilaşi, drăguţii miei, 
Să vă sărut pe obraz 
Că de astăzi eu vă las. 
Vino, draga mea soţie, 
Să te sărut sub bărbie, 
Că mi-ai fost cu cununie. 
Veniţi, fraţi, veniţi, surori, 
De mă - mpodobiţi cu flori, 
Mă gătiţi ca pe-o mireasă 
Că de azi vă ies din casă. 
Veniţi voi ai mei părinţi 
Ce v-am supt cu sîngele 
Şi v-am rupt cu braţele, 
Să-mi stropiţi trupul cu vin 
Că de astăzi nu mai vin, 
Să-mi stropiţi trupul cu apă 
Că de astăzi plec la groapă. 
Înapoi veţi înturna, 
Dar pe mine m-îţi lăsa 
La suflarea vîntului 
În umbra pămîntului, 
Sub dîmbul mormîntului. 

         {EminescuOpVI 208}

J. CĂTĂNIE - ARMATĂ

174
Ajungă-te mîndr - ajungă, 
Ajungă-te-on dor şi-o jele 
Să te iei pe urma mere 
Tot plîngînd şi suspinînd 
Şi de drumar întrebînd 
Şi, zău, tu d-aşa zicînd: 
Măi bădiţă şi măi frate, 
N-aţi văzut voi p-a mneu bade
Ducîndu-se la cetate, 
C-am avut - un bade drag
Şi cătană L-au luat
De mine L-o-ndepărtat, 
Că l-o dus în ţară strină
Şi l-o dus să nu mai vină. 
Da eu rog pe Dumnezeu
Să vină bădiţa mieu
Că-i om bun şi nu-i om rău. 

175
Frunză verde iac - aci 
Duce m-oi şi n-oi veni 
Să văd cine m-o jeli. 
Duce m-oi şi m-oi întoarce 
Să văd pe mîndra ce-a face. 
Face - a bine mîndra mea 
Că altul ş-o căpăta, 

208

         {EminescuOpVI 209}

Numai eu nu m-oi pute 
Că mă duc din ţara mea, 
Şi de mine că-i mai rău 
Că mă duc din satul meu; 
Eu mă duc, mîndra rămîne 
Şi tot plînge după mine, 
Da n-are după ce plînge, 
Că destul oi plînge eu 
Dac-oi vede că mi-i rău. 
Mîndro, mîndro, draga mea, 
Dacă tu te-i mărita 
După mine n-aştepta. 
Numa fă-mi tu mie o cărticea 
Şi-o trimite la mine 
Ş-aculo aşa scrie: 
Rămîni bade sănătos, 
Că ieu bade mă mărit 
După tine nu aştept, 
Că destul am aşteptat 
Iac-on an şi jumătate; 
Şi eu bade - aş aştepta 
Numa mă tem de asta: 
Că tu pe-aculo-i peri 
Şi eu bade-oi bătrîni 
Şi junii că m-or urî. 
Numa fii tu bade sănătos, 
Că şi tu dacă-i veni 
Altă mîndră ţi-i găsi. 
Eu bădiţă n-am ce face 
Dacă nu-i ţara pe pace. 
Cînd ţara s-o-mpăciui 
Tu acasă că-i veni 
Şi eu iară te-oi iubi. 

176 
Auzit-am, auzit 
Dintr-o albă albioară, 
Că m-or scris domnii cătană. 
Eu m-aş ruga florilor 
Să se roaje domnilor 
Să mă lese pîn la toamnă, 
C-am o mîndră ca şi-o doamnă, 
La faţă ca şi-o icoană: 
Cine-i coată-n faţă moare 
Că-i la ochi cam negrioară. 

177 
Cînd maica că m-o-mbăiat

209

         {EminescuOpVI 210}

C-un picior m-o legănat 
Cu gura m-o blăstămat: 
- Alule puiuţule, 
Da nu mă mai supăra 
Că eu rău te-oi blăstăma, 
Să îmbli tu ţările, 
Ţările străinele. 
Cînd în ţară am îmblat 
Nici un bine n-am aflat. 
Cînd doriam p-ai mei părinţi 
Plîngeam cu lacrimi fierbinţi, 
Cînd doriam dup-a mea ţară 
Plîngeam cu inim - amară, 
Cînd din ţară c-am venit 
Nici un bine n-am găsit. 
Oh, amar inimei mele! 
Mă gîndii unde m-oi duce 
Şi mă dusei la o mătuşă. 
Şi mă dusei la fereastă, 
Nu mă lăsa nici în casă, 
Mă scoase pe poart - afară. 
Da eu rău mă supărai 
Cu glas mare că strigai: 
- Oh, maica mea cea iubită, 
Unde eşti acum perită, 
Unde-i glasul cel frumos, 
Sufletul cel credincios?... 

178
Frunzuliţă popuşoi, 
Ni-o făcut mama pe doi 
Ş-o împlut lumea de noi. 
Cînd ne-am dus ne-am întristat 
Şi cu groaz - am cuvîntat: 
- Rămîi, mamă, sănătoasă 
Că noi ne ducem de-a casă, 
Zici că n-ai fost bucuroasă 
Să ne vezi sara prin casă. 
Frunzuliţă de negară 
S-o pornit mama pin ţară 
Cu bocceaua subsuoară 
Să ne strîngă grămăgioară, 
Să ne dee la o şcoală. 
Noi atunci om învăţa carte 
Cînd o creşte grîu-n casă 
Ş-a bate cu spicu-n masă, 
Şi a creşte orzu-n tindă 
Ş-a bate cu spicu-n grindă. 

210

         {EminescuOpVI 211}

Şi tot am fi - nvăţat carte 
De nu ne lua la oaste. 
Luni ne pregătia 
Şi marţi ne pornia. 
Eu îi zisei mamei: 
- Sui, maică-n deal la cruce 
Să vezi Cuza cum ne duce, 
Că ne duce ca pe boi, 
Şi ne tunde ca pe oi, 
Şi ne dă chica-n gunoi. 

179
Frunză verde mintă creaţă, 
Duminică dimineaţă 
La Darabani în ceea parte, 
Ne plîng mamele de moarte. 
- Plînge-mă, mamă, cu dor, 
Că ţi-am fost de ajutor 
De scos boii din ocol 
Şi i-am mînat la ogor. 
Ogorul L-am brăzdat, 
Straie negre - am îmbrăcat, 
Nici negre, nici mohorîte, 
După cum îmi sunt urîte. 
Frunzuliţă de - alămîe, 
La Ieşi la mitropolie 
Este - un piseraş de scrie. 
Toată ziua scrie cărţi, 
Noaptea le pune peceţi, 
Le trimite-n toate părţi. 
Bată-l focul pe maiorul 
Că mi-o soldăţit amorul, 
Bată-l focu pe-mpăratul 
Că mi-o soldăţit bărbatul. 

180
Pe din sus de berărie 
Merg doi fraţi la cătănie. 
Şi unul aşa zicea: 
- Pune, frate, mîna-n şele 
Să cîntăm una cu jele 
Să ne - audă maicele. 
Bată-te focul cîmpie 
Mare-mi pare şi pustie. 
Am fost voinic tinerel 
Şi am dat de mare rău, 
Că doi ani şi jumătate

211

         {EminescuOpVI 212}

Eu am îmblat pe lumea toată, 
Mai bine aş fi murit eu
Să nu ajung atîta rău. 
Uite, Doamne, cătră mine
Şi sara şi dimineaţa
Cum îmi petrec tinereaţa, 
Cu amar şi cu necaz
Şi cu lacrimi pe obraz, 
Da după lacrimi nu bag samă
Că le şterg cu eaşt - năframă, 
Ci bag samă pe obraz
Că îneacă-n mult năcaz. 
Doamne sfinte, nu ţi-i greu
După un voinic ca eu, 
Altul moare de bătrîn
Şi nu şti răul de ce-i bun, 
Da eu sunt voinic tinerel
Şi am dat de mare rău. 
Nu ţi-i ţie, maică, jele
De tinereţele mele
Că înneacă-n dor sîngele
Această inimă a mere? 
Cum stă paserea pe spine, 
Nu şti sta-o-a, o a sbura
Au în lume duce-s-a. 
 181
Maică, maică, draga mea, 
Eu mă duc maică de-a casă, 
Nu plînge ci fii voioasă, 
Că de-o fi ţara pe pace
Iar înnapoi m-oi întoarce
Şi de-o fi o răutate
M-oi trage Lîng - o cetate
Ş-oi scrie frumoasă carte, 
Carte -n patru cornurele
Scrisă cu lacrimi de jele. 
Maică, maică, draga mea, 
Eşi maică la deal la cruce
De vezi Neamţul cum mă duce, 
Că ne-a luat dinapoi
Ca şi pe o turmă de oi. 
Plînge-mă maică cu dor
Că m-a strîns Neamţu -n zăbon, 
Plînge-mă maică cu jele
Că m-o strîns Neamţu -n curele, 
Curele albe de vacă. 

212

         {EminescuOpVI 213}

         {EminescuOpVI 214}

         {EminescuOpVI 215}

Hoi, săraci feciori cum pleacă, 
Prinde-i ochi a lăcrăma 
Şi inim - a suspina. 
Vine-o carte ş-o poruncă 
Elu-i musai să se ducă, 
Lasă fraţi, lasă surori 
Lasă doriţi părinciori 
Cu ochii plini de dor, 
Las-o albă de nevastă 
Tot plîngînd pe la fereastă. 

182
Eu tr-un sat maica într-altul, 
Rău ni mai pică bănatul, 
Eu tr-o ţară maica - ntr-alta 
Rău ni mai pică timneala; 
Eu cu dor maica cu dor, 
Două doruri într-un loc 
Nu trebe mai mare foc. 
Maică, maică, draga mere 
Nu ţi-i ţie, maică, jele 
De ţinereţele mele, 
Că mă - nnec în dor şi-n jele 
Şi n-avui haznă de ele, 
Că-mi petrecui tinereaţa 
Alăturea cu viaţa. 
Jele mi-e, maică, de tine 
Da mai jele mi-i de mine, 
Că mă duc în ţară strină 
Şi mă duc unde nu-i bine, 
Unde nu cunosc pe nime 
Ş-oi muri în ţară strină 
Făr - o leacă de lumină, 
Fără lumină de ceară, 
Fără om dintr-a mea ţară, 
Fără om din satul meu, 
Fără lumină de seu. 

183
Pe drumul de Orădie, 
Trimisu-mi-o badea mie 
Cipcă neagră să-l jălesc, 
Că-i catană - mpărătesc. 
Dar în cipc - aşa mi-o scris: 
Să-i cos un rînd de cămeşi 
Tot cu fir şi cu islogi. 
Dar mîndra din grai grăi: 
Să ştiu că bade - a vini

215

         {EminescuOpVI 216}

P-a seară i le-aş croi 
Şi pe Sîmbătă sara 
I le-aş da badei gata. 

184
Maică, măiculiţa mea, 
Eu cunoscui vremea mea 
Din luzie, din pruncie, 
Din a mea copilărie, 
Că n-oi mîna oi la stînă, 
Nici n-oi muri moarte bună, 
Ci-oi muri în cătănie 
În bătae la Frănţie. 
Dar popă cine mi-o fi? 
Horniştii şi tamburii. 
În loc de colac de grîu 
Fi-mi-a sînge pînă-n brîu, 
Sînge de-a voinicului 
Pînă-n pieptul calului, 
În loc de lumină de ceară 
Fi-mi-a drumul cel de ţară 
Şi în loc de copîrşeu 
Fi-mi-a plumbul din adeu. 
Cînd adeul slobozea 
Frumoşi feciori prăpădea, 
Altul mintenaş muria, 
Altul capul ridica 
Şi din gură cuvînta: 
Maică, măiculiţa mea, 
Cînd tu, maică, m-ai făcut 
Să mă fi luat de-o mînă 
Să mă fi dus la fîntînă 
Să mă fi ţipat în apă - 
Apoi eu m-aş fi - nnecată, 
Dumnezeu te-ar fi iertată 
Că n-aş îmbla lumea toată. 
Ieşi tu, maică, pîn-afară 
Şi te uită pe scăpătat 
Că eu într-aculo - am plecat 
Cu armele îmbrăcat. 
De-i vede un noruţ greu 
Poţi şti, maică, că mi-i greu, 
De-i vede nor năsădit 
Poţi şti, maică, c-am perit. 
Dac-o fi ţara pe pace 
Iar napoi m-oi mai întoarce 
Şi de-a fi o răutate

216

         {EminescuOpVI 217}

M-oi trage lîngă cetate 
Şi voi scrie frumoasă carte, 
Carte -n patru cornurele 
Ca să-ţi fie maică jele, 
Pe de laturi cu bănaturi, 
În mijloc pară de foc 
Cît de cît să mă potop 
Că de lume n-am noroc - 
La cine-i da-o s-o citească 
Lacrimile să-l pornească, 
Pe mine să mă jelească. 

185

Hăi, săraci feciori frumoşi, 
Cum stau ei în lagăr scoşi 
Cu puştile -n piromită, 
Cu straiţele fără de pită; 
Cînd Sfrănţugii ne vede 
Pe toţi că ne ocolea 
Şi obeşterul cel mare, 
Comîndaş de la catane, 
Tot pe deal ne înşira 
Şi tot doi cu doi punea 
Şi iar mînă lîngă mînă 
Tot voinici cu puşca plină 
Şi, zo, el d-aşa zicea: 
- Înălţate împărate, 
Lasă. noi să rătălim 
Că noi aci toţi perim - 
Şi-mpăratul că zicea: 
- Mai ţineţi cîtu-ţi pute, 
Bateţi că n-oi zice ba. 
Cînd el vorba nu găta 
Dintre voinici mulţi pica. 
Pic-un voinic, pică doi - 
Pic-un voinic în cărare 
Şi-l văzu o fată mare; 
Pe fată mila o lovea 
Şi la cătană mergea 
Şi lumina aprindea; 
Căpitanul c-o vide, 
Sabia afar - o scotea 
Şi la fată că merea 
Şi, zo, el aşa zicea: 
- Stinge-ţi, fată, lumina 
Că la catană i-i dată 
El să şadă ne - ngropată 

217

         {EminescuOpVI 218}

 Pînă bătaia se gată, 
Fără copîrşeu făcut, 
Numa-n paie - nvăluit, 
Fără lumină de ceară, 
Fără om dintr-a lui ţară. 
 Cînd bătaia să găta 
Pe cătane că-i stringea, 
Tot în paie - nvăluiţi 
Şi de cioare toţi scobiţi 
Şi cu var îl presăra 
 Să nu se - mpută lumea. 

186
Frunză verde de lemn scris, 
Prunc tînăr rău am ajuns. 
Cîţi oameni la noi în sat
Tot la mine s-or uitat, 
 Or stat să se sfătuiască
Pe mine să mă despărţească
De părinţi şi de-a mea casă. 
Ei bine s-or sfătuit
Pe mine m-or despărţit
 Ca şi ceriul de pămînt
Şi tare m-or depărtat
De părinţi şi de-al meu sat. 
Cînd pe mine că m-or tuns
Uni - or rîs şi alţi - o plîns -
 Alţii ziceau că mi-s bat, 
Da eu, Doamne, n-am fost bat, 
Ci num-am fost supărat
Că-n grea slujbă am jurat
Su steagu - mpăratului 
 Asemenea capului. 
- Căpitane - mpărătesc, 
Lasă-mă să vorovăsc
Şi nişte cuvinte bune
La părinţi să le pot spune, 
Să nu mă uite pe mine
 Că mă - nstrăinez în lume. 
Ziua bună mi-am luat
De la grădina cu nuci
De la părinţii mei dulci, 
De la grădina cu fagi
 De la iubiţii mei fraţi, 
De la grădina cu flori
Şi de L-a mele surori, 
De la un fir de tămuiţă, 

218

         {EminescuOpVI 219}

 De la fete fecioriţe, 
 C-am avut şi io - o drăguţă 
Şi-a chemat-o Măriuţă, 
Şi la ochi cam negrioară 
Cine-o iubi-o să moară, 
 Cine-o vrea să o sărute 
Dumnezeu să nu-i ajute 
Şi cine-o vrea să o ieie 
Dumnezeu să nu i-o deie. 
 187
P-îngă casa maicei trece 
Părăuaş cu apă rece, 
Maica iese să se spele 
Dede că-s lacrimi de-a mele. 
 Eu din grai aşa grăii: 
- Nu fii maică, supărată 
Că mie - aşa mi-a fost dată 
Să port puşcă înarmată, 
Nu fii, maică, năcăjită 
 C-aşa-mi-a fost rînduită 
Să port puşcă flintuită, 
Puşca-i grea, borneiu-i greu, 
Toate-s pe umărul meu. 
Tu, maică, -m-ai blăstămat 
 Vinerea pe nespălat 
Să n-am eu noroc în sat, 
Nici în sat, nici în vecini, 
Numai tăt în ţări străini; 
Că şed în casă de zid 
 Să mînc prefont tot plîngînd, 
Prefont acru nesărat 
Su picioare frămîntat 
Şi cu fontul măsurat. 
Ţipai zăbon de postav 
Luai patrăntaş cu prav, 
Ţipai zăbonaş cu bumbi 
 Luai patruntaş cu plumbi; 
Pătruntaşu mi-i nănaşu 
Şi borneu taic'a meu 
 Şi puşca mi-i soră dulce, 
Băinetul frate - de - cruce. 
 188
De la Dunăre pe vale 
Merg trei sute de cătane, 
Cu un căpitan călare 
Şi grăi cătă dubaş
 
219

         {EminescuOpVI 220}

 Să bat - un dinărariu - marş. 
Strigă-mi, Doamne, cine-mi strigă, 
Strig - un căpitan din carte: 
- Ieşiţi feciori din cetate 
Şi vă puneţi trei cu trei 
 Şi tot mînă lîngă mînă 
Voinicaş cu puşca plină; 
Şi voi haideţi fără frică, 
Nu cătaţi că doi, trei pică. 
Da unul din companie 
 Toată noaptea nu s-alină 
Ci tot scrie la hîrtie 
Şi trimite la Frănţie. 
Da Frănţia-i mînioasă. 
El prinde cartea de loc 
 Şi o ţipă cătă foc 
Că-i fecior fără noroc. 
Maică, maică, draga mea, 
Colo sus s-o scăpătat, 
C-acolo-i steagul plecat 
 Şi badea pe drum picat, 
Cu pistolul la picioare, 
Cu sabia p-îngă foale; 
Nu ştiu, maică, nu ştiu dragă, 
Nu ştiu somnul l-o lovit 
 O puşca l-o prăpădit 
Că - nnapoi n-o mai vinit 
Să beie apă din isvor 
Ca să-mi treacă de-a lui dor, 
Să beie apă din fîntînă 
 Nu-mi trece de - amu o lună. 
……………………………
……………………………
……………………………
……………………………
……………………………
……………………………
Grăi frate cătră frate Hoi, 
şi frate dragu meu 
Dacă-i vede că ţi-i greu 
Tu te trage la fîntînă 
 Că-i muri făr-de lumină; 
Fără lumină de său 
Fără om din satul tău, 
Fără lumină de ceară 
Fără om dintr-a mea ţară. 
Nici nu-i sapă nici arşeu, 
Nici scînduri de copîrşău, 
220

         {EminescuOpVI 221}

Nici nu-i sapă nici lopată 
Nice-i om să-ţi facă groapă, 
Copîrşăul mi-i de brazi 
 Da nu-i pînză pe obraz. 
189
Din Sibii pînă-n Abrud
Murgul apă n-a băut, 
Iarbă verde n-a păscut -
Însă de-a fi şi păscut
A păscut earbă uscată
Şi n-o băut apă de baltă
Cu jele amestecată. 
Frunză verde de bujori, 
Are maica doi feciori, 
 Veni carte şi poruncă
Din doi unul să se ducă
Pe drumul Aradului, 
Catană - mpăratului. 
Cînd era la meazazat
 Fu-n cetate la Arad, 
Dar cînd fu în vremea cinei
Fu-n marginea Dunării, 
Iar în vremea prînzului
Fu-n graniţa Turcului. 
 Mîndră, mîndră, draga mea
Ajungă-te jalea mea. 
Din Mureş pînă la tău
Ard două lumini de său
Şi n-are cine le stînge
 Fără mîndra mea cînd plînge. 
Adă-mi, Doamne, timpu - odată 
Să-mi văd ţara mea bogată, 
Cei cîmpi şi munţi înverziţi, 
Dulci surori şi fraţi iubiţi. 
190
Nici aşa, maică, nu-i bine 
Să îmblu din zi în noapte 
Tot cu borneul pe spate, 
Nici aşa, Doamne, nu-i bine 
 Să îmblu din ţară-n ţară 
Cu prefontul susuoară 
Şi să îmblu din sat în sat 
Cu prefontul cel uscat. 
Puşca şi curelele 
 Oboară-mi umerele - Bată-te - mpărate, bată
221

         {EminescuOpVI 222}

Cea jale - a feciorilor, 
Lacrimile maicelor. 
 191
Vai, săraca catana, 
Cînd aude porunca, 
Lasă lingura pe blid 
Şi să ia pe drum plîngînd, 
 Şi-a lăsa plugu -n ogor 
Şi cu ochii plini de dor, 
Şi lasă nevasta grea; 
Vine vremea ş-o face
Şi pruncul îmblă pe vatră
 Nu ştie cine i-i tată, 
Toată cas- o lăcrămează
Şi pe tată-său -l poftează
Jele-i Doamne cui-i jele, 
Jele-i, Doamne, maicii mele
 Că m-or crescut aşa mare, 
Haznă de mine nu are -
Da mai jele-i lui Dumnezeu
După un voinic ca eu. 
Mult mă mir, maică, de tine
 De ce m-ai făcut pe mine
Că nu m-ai făcut nici d-un bine, 
Numai de-a îmbla pe lume. 
Cînd vine Dumineca
Că tu maică că-i vide
 Voinicaş de sama mea
Şi ţi-a arde inima, 
Ş-o arde cu flăcăraie
De-i gîndi că-s în bătaie. 
Pasăre, pasăre vie, 
 Şi tu-mi poţi fi mărturie
Că îmblu ţară pustie; 
Pasăre din ţara mea, 
Spune cătră maică - mea 
Să nu-mi poarte hainele, 
 Nici ea să nu le vîndă -
Numai ea să le aprindă 
Colo-n celea trei hotară, 
Să le deie foc şi pară 
Că io-s în lume şi-n ţară. 
 192
Draga mea cea primăvară, 
Tu eşti dulce şi amară
 222

         {EminescuOpVI 223}

Cînd primăvara soseşte 
Cătana la drum porneşte, 
 Din bogăţia ce-o are 
Ia borneul pe spinare 
Şi pleacă la drumul mare. 
Drumu-i lung şi fleştărît, 
El pleacă tot amărît. 
 Unde stă şi hodineşte 
Ia lula şi duhăneşte 
Şi cămeşa o cîrpeşte 
Şi curele fărbăleşte 
Şi tot la mîndra gîndeşte 
 Şi din grai aşa grăieşte: 
- Mîndră, mîndră, draga mea, 
Mult mă mir, mîndră, de tine, 
Ce pămînt negru te ţine 
De nu vini să vezi de mine. 
 -Ţine-mă pămînt uscat 
Că socot că m-ai lăsat. 
-De te-oi fi lăsat de bine 
Să n-ajung ziua de mîne, 
 De te-oi fi lăsată eu 
 Topască-mă Dumnezeu 
Ca pe săul de berbece 
Cînd îl pui în apă rece, 
Da de me-i fi lăsată tu 
Topască-te Dumnezeu 
 Ca pe seul cel de oaie 
Cînd îl pui vara-n tigae 
Şi-i dai foc cu flăcăraie. 
 193
Cine mă scoase din sat 
N-aibă loc de alinat, 
Nice lemn uscat de cruce, 
Nici la groapă Cine-l duce, 
 Nici scînduri de coperşeu, 
Nici să-l ierte Dumnezeu - 
Nu m-a scos cînd am fost mic 
Ci m-a scos cîndu-s voinic, 
Nu m-a scos cînd sugeam ţîţă 
 Ci mă scoţi cînd am drăguţă. 
 194
Cine mă prinse cătană 
La moarte n-aibă pomană, 
Că pomana el şi-a dat 
Cînd cătană m-or luat, 
223

         {EminescuOpVI 224}

Cine mă prinse de cap 
La moarte n-aibă colac, 
Căci colacul el şi-o dat 
Cînd de cap m-o ţuţurat. 
 195
Haide ţară la hotare
De la mic pînă la mare -
Fie noapte, fie zi, 
Noi hotarul vom păzi; 
 Fie soare, fie ploae 
Nimeni nu se încovoae. 
Cine vrea să ne cunoască 
Vie-n ţara romînească, 
Că aşa L-om pieptăna 
 De cît lumea n-o uita. 
Ţara cere de la noi 
Să fim harnici la răsboi. 
 196
Pre din sus de Simering 
Mare loagăre se strîng, 
Pe dunga răzorului 
Naintea Franţozului. - 
 Franţozu-n roş - îmbrăcat 
Spre bătaie-i de gătat 
Şi feciorii tot striga: 
" Să trăiască Austria" 
Austria cea romînă... 
 Vine gheneral călare 
Tot strigînd în gura mare: 
- Nu vă daţi feciori voinici 
Că ceriul ne-a ajuta 
Şi-n pădure vom intra, 
 Şi aşa i-om scărpina 
De n-or uita cît lumea. 
Cînd era la prînzişor 
Noi tăiam cîte - un ocol. 
Ocolul s-a ocolit 
 Piemont s-a prăpădit. 
 197
Înălţate d-împărate, 
Pune pace nu te bate 
Cu răgute ne-nvăţate, 
Că nu te-or bate taberele
224

         {EminescuOpVI 225}

 Ci te-or bate lacrimele, 
Lacrimele maicelor, 
Suspinul mîndruţelor 
De dorul feciorilor. 
 198
Rămîi, nană, spală haine 
Că eu merg între cătane, 
Nu le spăla cum se spală, 
Ci le spală-n lacrimele 
 Şi le uscă-n gîndurele, 
Apoi bine învălite 
Tu la mine le trimite 
Pre şuerul vîntului 
Pre fundul pămîntului. 
 199
Ia-te sama, nană, bine 
Să nu te uiţi tu de mine, 
Cînd a fi la uginiţă 
Voi ajunge la graniţă, 
Cînd a fi la scăpătat 
Voi ajunge la Mailand. 
Mailandul e oraş mare 
Şi Mailandul, dragă, are 
Un cîmpuţ lunguţ şi lat, 
 Acolo voi fi culcat 
Prin inimă împuşcat 
În sînge roşu scăldat. 
Pusei şeaua pe murgu 
 Luai drumul de-a lungu, 
Murgul tare îmi păşea 
Peste rîpi şi gropi săria, 
Mă luai, cotai napoi. 
Văzui Frîncii după noi
Ochi-mi plîngeau amîndoi 
Mă luai, cotai nainte 
Văd sînge pînă-n genunte. 
 200
Codru-i alb şi frunza-i neagră, 
Nu vezi, nană, cum mă leagă 
Şi mă duce la robie 
Să-mi dea moartea de soţie, 
 La pinteni de nouă fonţi - 
Scoate-mă, nană, de poţi. 
225

         {EminescuOpVI 226}

 201
Cine-au stîrnit cătănia 
Mînca-i-ar casa pustia, 
Şi nevasta văduvia 
Şi copiii sărăcia. 
Cine m-au făcut catană 
Să nu-şi deie de pomană, 
Cine ne-au făcut husari 
Să nu-şi deie sărindari. 
 202
Frunză verde de orez, 
Vino. maică, de mă vezi, 
Cît grîele îs mai verzi. 
Grîele s-or secera 
Şi noi ne vom depărta. 
Frunză verde fir de orz, 
Cine-o stîrnit hai la sorţi, 
Putrezi-i-ar carnea-n gros 
Şi picioarele-n butuci. 
 203
Frunză verde siminoc, 
Tot oraşu-i cu noroc 
Numai Plevna stă în foc; 
Osman Paşa la mijloc 
Şi strigă în gura mare: 
- Săriţi Turci, săriţi Tătari, 
Că ne-o pus Ruşii la cale. 
Şed armaţi şi îmbrăcaţi 
Cu muşamale, Cu armele la spinare. 
 204
Frunză verde trei castane, 
De la Plevna mai la vale 
Se plimbă Husman călare 
C-o basma de portocale. 
 
 

         {EminescuOpVI 227}

K. HAIDUCEŞTI - DE VOINICIE
 
 205
Frunză verde, frunza bradului, 
Iancu a Pietrarului
Cu fata Olteanului, 
În codrii Ableanului, 
Îmi fac sama banilor
La tulpina brazilor, 
Tot galbeni şi irmilici
Şi petaci tot cîte cinci, 
 Care-i beau, dragă, pe - aici. 
 - Bea, Iancule, da nu prea 
Că potira-i ici colea. 
 - Taci, dragă, şi nu mai spune 
Că or da ei peste mine. 
 - Nu ştiu frunza-mi prîştieşte
 Sau potira năbărăşte. 
 - Las-să vie hătu-i în lege 
Cum or veni, aşa or trece, 
Las-să vie hătu-i în cruce 
Cum or veni, aşa s-or duce. 
Cine trece luncile? 
Pietrarul cu slugile. 
Cine-mi trece şi o luncă? 
Pietrarul numai c-o slugă. 
Cine trece lunca mare? 
 - Iancu Pietraru călare 
Cu trei rînduri de pistoale, 
Cu carabina-n spinare, 
Cu cealmaua denspre soare, 
De nime frică nu are. 
227

         {EminescuOpVI 228}

 206
- Oltule, rîu blăstemat, 
Ce vii mare turburat
Şi cu sînge - amestecat? 
Or la coadă te-a ploat, 
Or v-un mal ţi s-a surpat, 
Or pe mîndra mi-a - ngropat. 
- Nici la coadă n-a ploat, 
Nici un mal nu'mi s-a surpat. 
Dar ţi-e mîndra, mări, pe pat. 
 Dar voinicul ce-mi făcea? 
Tare că se spăimînta
Şi spre casă c-o pornea, 
La murgul în grajd intra
Şi tare, mări, -mi ofta. 
 Şeaua pe el cînd punea, 
Afară că mi-l scotea
Şi cruce, mări, -şi făcea, 
Picioru-n scară-mi punea
Şi spre Olt că mi-şi pornea. 
 La margine c-ajungea, 
Cruce, mări, că-şi făcea
Şi lui murgu că-i zicea: 
- Ia-ţi, murgule drumuleţ
Pîn ăl mare Oltuleţ. 
 Murgu, mări-n Olt intra, 
Pe lat, mări, se punea
Şi la margine-l scotea. 
Niţel că se odinea, 
Drumul frîului dedea, 
 La mîndra că-mi ajungea. 
Îndată că ce sosia, 
Pe mîndra că mi-o vede, 
La biseric-- o ducea
Şi lui tot i se părea
 Că din cap se ridica. 
Şi el de s-- apropia, 
El din gură că-i grăia: 
- Scoal', mîndro, mîndruţo, fa, 
Ca să mai vorbim ceva. 
El vedea că nu se scoală, 
 Mare jele-l împresoară. 
 207
Frunză verde leoştean, 
La curtea lui Todirean
228

         {EminescuOpVI 229}

Creşte - un măr şi-un păr hultuan. 
Măru creşte şi-nfloreşte, 
Toader zace şi boleşte. 
 - Du-te mamă, de-mi vrăjeşte. 
- Dragu mamei, Toadere, 
Eu ş-asară ţi-am vrăjit. 
Cîte boale le-ai bolit
 Pe toate le-ai pribolit, 
Numai boala ce-o boleşti
Tu cu capu - ai s-o plăteşti, 
Pînă capul nu ţi-i da
Tu de boală nu-i scăpa. 
 - Sui mămuţă-n deal la cruce, 
Să tragă clopotele
Ca să vie mîndrele, 
Să vie şi mîndruţa mea
Care mă iubesc cu ea, 
 Din vrîsta copilărească
Din coliba părintească. 
 208
Frunză verde de alună, 
Sara-n codru, ici pe lună, 
Mi se primblă - un voinicel
Cu cojocu contăşăl, 
 Cu cuşma neagră de miel. 
Se primblă încetişor
Cu pasul lui cel uşor
Ş-a ajuns la nucul mare
Care venea către vale. 
La tulpina nucului, 
 Cînta mama cucului, 
Aşa cînta de frumos
De se pleca crengile-n jos. 
Da nu cînta mama cucului, 
15 Ci mîndruţa smăului
În valea nucului. 
" Frunzuliţă busuioc, 
M-o scaldat mama-n apă de soc
Să rămîn fără noroc, 
M-o scaldat în apă de spini
Să rămîn pin străini, 
 M-o scaldat în apă de iaz
Să fiu în lume de necaz, 
M-o scaldat în apă de surcele
Să trăiesc în lume cu jele". 
 Şi voinicu - o auzea, 
Inima i se rupea
229

         {EminescuOpVI 230}

Şi la dînsa alerga
Şi în braţe o lua, 
Paloşul el şi-l scotea, 
 Pe smeu bucăţi îl tăia
Şi pe dînsa o lua
Şi foarte bine că trăia. 
 209
Mă mînă mama la muncă
Eu mersei la stavă-n luncă
Ş-alesei mînzul mai mare
Şi mă suii pe spinare
 Şi eşii în drum de ţară; 
Şi mă făcui voinicel
Mînai caii în Ardel
Şi pîn-într-unul i-am dat
Bani frumoşi am căpătat
[ ] moara lumii
[ ] moara * şubii *
Şi nici de un bai n-am dat-
Iată-mă că-s om spălat. 
 210
Pe drumul Simandului
Paşte calul Iancului, 
Calul paşte şi nechează
Iancu doarme şi visează; 
Calul se apropia
Şi din grai aşa grăia: 
Iancule, stăpînul meu, 
Nu dormi aşa de greu
Că vor veni Ungurii
 Şi tu nici nu i-i simţi. 
Iancu iute se scula
Şi pe murgu-ncăleca 
Şi s-aşterne drumului
Ca şi pana vîntului. 
 211
Ţine, nana mea, calul
Pînă ce oi urla dealul; 
Oi urla din deal la vale, 
Căci eu am patru pistoale, 
Două-s goale două-s pline - 
 Dracul se teme de mine. 
230

         {EminescuOpVI 231}

 212
Slugă, slugă, măi Ioane, 
Tu eşti slugă pe simbrie
Cum ţi-oi spune aşa să fie. 
Scoate şeaua din cămară 
Şi-mi înşală murgul iară, 
Că io-s voinic de ţară, 
Duce m-oi din ţară-n ţară 
Pînă-n dalba primăvară, 
Aste împlini-le-voi
Şi ţara lăsa-mi-o-voi. 
 213
Spune-mi, spune, pui de cuc, 
Pe ce cale să apuc? 
Pe calea pe sub pădure
Nu ne trebuie ţidule. 
La ţidule-i îmbulzală
Şi la ţidule ne-ntreabă 
De-un cal sur şi-o iapă neagră, 
Cal sur n-am văst de cînd sunt, 
Iapă neagră nici de cît. 
 214
Peste Mureş, peste Tisă
Este - o nanuliţă --mprinsă 
Cu lacrimi pe alba-i faţă
Cu un pruncuşor în braţă. 
Ea amar se tînguia, 
Pruncuşorul tot plîngea, 
Plînsul lui mi se lăţia. 
Şi pe ea că mi-o-ntîlnea 
Doisprezece tîlhărei; 
Şi hotnogiul dintre ei
Cătră ea
Aşa grăia: 
- " Nană, nanuliţa mea, 
" Ţipă pruncul focului, 
" Sui cu mine codrului. 
- " Eu pruncul nu L-oi ţipa, 
" Ci de cumva m-'eţi lăsa
" După voi că m-oi lua
" Cu pruncul în sus spre munte. 
 " Haide dară, că te-om duce". 

 215
Şi pruncul care e prunc, 
Paşte-şi calul său în cîmp, 
 231

         {EminescuOpVI 232}

Feciorul care-i fecior
Pe umăru-i cu topor -
Căci în sară calu-nşală
Şi mi-l scoate-n cîmp afară. 
 216
Frunză verde de cicoare, 
Toată lumea-i la răcoare, 
Numa eu-s la - nchisoare, 
La Iaşi în temniţa mare, 
 Cu doi butuci în picioare. 
 Frunzuliţă de negară, 
Am primit o veste - asară, 
Că şi puica-i la opreală, 
La opreală părintească, 
 Pentru fapta voinicească. 
 Ea din ochi negri - o lăcrimat, 
 Din guriţ - o cuvîntat: 
- Nu mă bate, mămucă, 
Nu mă mustra, tătucă, 
 Că v-oi spune: 
Unde - am însărat, 
Cine m-o-nşelat. 
Un voinicel nant, 
Nant şi sprîncenat, 
 Sprincenele lui
Pana corbului, 
Ochişorii lui
Mura cîmpului, 
Feţişoara lui
 Spuma laptelui. 
Mustecioara lui
Spicul grîului, 
Coaptă la răcoare, 
Neajunsă de soare, 
 Coaptă la pămînt
Neajunsă de vînt. 
- Vinde-ţi, mamă, rochiţa
Şi-mi deschide temniţa, 
Vinde-ţi, mamă, papucii
 Şi-mi deschide butucii, 
Ca să ies la codru des
Şi din el să nu mai ies, 
Numai sara la potici
Să culc mîndre şi voinici, 
 Să-mi fac bani de cheltuială
Şi straie de primeneală. 
 232

         {EminescuOpVI 233}

L. SOCIALE

 217
Frunză verde de piperiu, 
Noi am fost cinstiţi boieri, 
Ne-a bătut un bărbieriu, 
Cu cureaua briciului
Tot de-a lungul trupului, 
Ni-a dat una, ne-a dat doua
Ni-a dat patruzeci şi nouă
Pîn ce-au plesnit pielea-n două. 
Ne-am judecat la divan, 
 Judecata ţine - un an
Şi în pungă n-am un ban. 
Ce folos de cuşmă lungă
Dacă nu-s parale-n pungă, 
Mai bine mai rătungioară
 Şi parale grămăgioară. 

 218

Frunză verde bărăboi, 
La moară la Dorohoi
Merge - un car cu patru boi, 
Încărcat cu păpuşoi. 
Dinapoia carului
E ciocoiul satului. 
- Bun ajunsul, măi ţărane! 
- Nu-ţi mulţămesc, măi cucoane! 
- Măi ţărane, tu eşti beat? 
 - Latri, ciocoi gulerat! 
 233

         {EminescuOpVI 234}

Că de - asară n-am mîncat 
Şi tu zici că eu îs beat! 
Iar ciocoiul satului 
Cu năravul dracului 
Pune-o mînă pe oblînc 
Alt-o bagă-n sîn, adînc, 
Şi scoate - un bici plumbuit, 
Plumbuit, răsplumbuit 
Şi - avîntîndu-l într-o parte 
Trage la ţăran pe spate; 
Trage una, trage două 
Trage mereu Pîn-la nouă. 
Iar ţăranul satului, 
Cu năravul dracului, 
Bagă mîna pe sub scoarţă 
Şi scoate - o măciucă groasă, 
Groasă, groasă, ciotoroasă, 
Şi - avîntîndu-o în late 
Trage la ciocoi pe spate, 
Trage una, trage două, 
Trage patruzeci şi nouă. 
- Măi Ioane Bălăbane! 
Rău mă dor cele ciolane, 
Dă-mi răchiu de trei părale 
Să mă ung eu la spinare 
Că - un ţăran m-a bătut tare! 
- Aşa-ţi trebe, măi cucoane, 
Nu te-ncepe c-un ţăran 
Că şi aşa el ţi-i duşman; 
Căci ţăranul cînd te bate, 
Zaci un an şi jumătate! 

         {EminescuOpVI 235}

         {EminescuOpVI 236}

         {EminescuOpVI 237}

M. CIOBĂNIE - CODRU 
 219
Şi dac-o vei întîlni 
Prinde-i, drag, -a povesti. 
 220
Auzii, nan--, auzii, 
Auzii cucul cîntînd
Şi mierluţa fluerînd. 
Eşi afară şi-l ascultă
Să vezi pe ce cloambă cîntă, 
Eu gîndeam că-mi cîntă mie
Dar el cîntă - a ciobănie. 
 221
Creşti, codrule, şi te-ndeasă 
Numai d'o cărare-mi lasă
Şi-o şiruţă de telechiu
Să-mi semăn un pic de tenchiu. 
 222
Eu mă duc, codrul rămîne, 
Frunza plînge după mine. 
 223
Pădure, dragă pădure, 
Sufletul să ţi se-ndure, 
Ien grăbeşte de-nfrunzeşte: 
Multă lume te doreşte. 
 237

         {EminescuOpVI 238}

 224
Codrule, codruţule, 
Dismorţeşte-ţi apele
Şi grăbeşte de-nfrunzeşte
Că drăguţa te doreşte. 
 225
Cîntă puiul cucului
La poalele nucului, 
Ş-aşa-mi cîntă de frumos
De cădeau frunzele jos; 
 Iar mai jos la rădăcină
Cîntă cuca cea bătrînă, 
Ş-aşa-mi cîntă de cu foc
De stau apele pe loc. 
 226
Dede-mi mama o vărguţă
Să mîn vacile-n ciurduţă; 
Eu ciurduţa n-o aflai
Ce - aflai o pană de rai, 
 Şi penuţa ce-am aflatu
De loc se crepă în patru; 
Aflai alta pliscoiată
Ş-o pusei la gură-ndată. 
Începui tare-a striga, 
 Nime nu mă auzia
Numai mîndrul păcurariu
Ce şedea colo-n umbrariu, 
- Păcurariu din ceea faţă
Hai a casă de mă-nvaţă. 
 EI a casă îmi venia
Şi pre mine mă-ntîlnia. 
Eu tare mă bucuram, 
Penişoara lui o dam; 
Şi în clop că şi-o punea
 Şi atunci aşa grăia: 
" Puiculiţa, draga mea, 
" Vara vii, vara te duci, 
" Şi nimica nu-mi aduci, 
" Numai sinul plin de nuci
 " Şi poala de mere dulci, 
" Tu le - aduci, tu le mănînci
" Cu feciorii satului
" Cu slugii-mpăratului". 
238

         {EminescuOpVI 239}

 227
Cucule, cucuţule, 
Vara vii, vara te duci, 
Mă mir iarna ce mănînci. 
- De-aş mînca iarna pămînt
 Tot vin vara să vă cînt; 
De-aş mînca frunze de fag, 
De-aş bea apă din sfîrlag
Tot cînt codrului cu drag. 

 228
F... -ţi legea, codru des, 
Că din tine n-oi să ies
Nici călare, nici pe jos. 
- Ia, ia-mă, Biţu, călare
 Că nu mai pot de picioare, 
Căci mi-i drumul grunjuros, 
Nu mai pot merge pe jos. 
- Te-ar lua Biţu, lua, 
Da mi-i calul dintr-o Joi
 Nu ne duce pe - amîndoi, 
Şi mi-i calul dintr-o marţi
Nu duce necununaţi, 
Mi-i calul de Vinerea
Nu ne trece Dunărea. 

 229
F... -ţi legea, cuc nebun, 
Vara vii, vara te duci, 
Mă mir iarna ce mănînci. 
- Ia! mănînc muguri de fag, 
Beu apă de pe sfîrlag
Şi cînt codrului cu drag. 
- Ţi-am plătit să-mi cînţi un an, 
Nu mi-ai cîntat nici de-un ban, 
Căci tu vii la Sînziene
Şi pleci la mijlocul verii

 230
Cîtu-i codru de frumos
Tot îi cade frunza jos. 

 231
Măi ciobane de la oi, 
Măi ciobane măi, 
239

         {EminescuOpVI 240}

Tu n-ai grijă nici nevoi, 
Măi ciobane măi. 
Tu cînţi noaptea din cimpoi
Cu oiţele-napoi: 
- Dragi îmi sunt oiţele
Ca şi copiliţele; 
Dragi îmi sunt mioarele
Ca şi domnişoarele; 
Dragă mi-i pădurea verde
Unde pasul ţi se perde, 
Prin lăstari de iarbă verde; 
Dragi îmi sunt isvoarele, 
Luna şi cu soarele. 

 

         {EminescuOpVI 241}

Tu n-ai grijă nici nevoi, 
Măi ciobane măi. 
Tu cînţi noaptea din cimpoi
Cu oiţele-napoi: 
- Dragi îmi sunt oiţele
Ca şi copiliţele; 
Dragi îmi sunt mioarele
Ca şi domnişoarele; 
Dragă mi-i pădurea verde
Unde pasul ţi se perde, 
Prin lăstari de iarbă verde; 
Dragi îmi sunt isvoarele, 
Luna şi cu soarele. 

 SIMBOLURI—MAGIE

	232

Cîte flori îs pe pămînt 
Toate merg la jurămînt. 
Numai floarea soarelui 
Şede-n poarta raiului 
Şi se roagă Domnului 
Să-şi întoarcă feţele, 
Să-i erte păcatele.

	233

Cîte paseri sînt pe lume 
Toate cină şi s-alină; 
Numai eu n-am ce cina 
Şi n-am unde m-alina, 
Că mi-i cuibul lîngă drum 
Sub o tufă de alun. 
Cîţi oameni pe drum trecea, 
Toţi în cuibul meu svîrlia. 
Deci eu rău m-am supărat 
Şi cuibuţul mi-am mutat 
în vîrful muncelului, 
Sub crengele bradului 
Unde-i drag voinicului. 
Dar şi-aicea nu-i alin, 
Nici scăpare de-al meu chin, 
Căci brazii se clătina 
Şi mereu se legăna. 
— De ce voi vă clătinaţi 
Şi mereu vă legănaţi

         {EminescuOpVI 242}

 Cu vînt şi fără de vînt, 
Cu crengele la pămînt? 
- Cum să nu ne clătinăm
Şi să nu ne legănăm, 
Cînd vin meşteri de la ţară
 Cu securi şi cu topoară, 
Ca pe noi să ne doboară, 
Să ne-ncarce pe trei cară, 
Să ne ducă-n gios la ţară, 
Să ne facă temnicioară, 
 Temnicioară robilor, 
Lacrimă drăguţelor
Şi blăstăm măicuţelor! 
 234
Ce te legeni, plopule, 
Fără ploae, fără vînt, 
Cu crengile la pămînt? 
Dar eu cum să nu mă legăn, 
 Că ei că s-au vorovit
Trei băieţi din Baia Mare
Ca pe mine să mă taie, 
Să mă taie-n trei sfîrtaie, 
Să mă puie pe trei cară, 
 Să mă ducă-n Timişoară
Să mă facă - un fus de moară. 
 235
De cînd şed în ista sat
Trei gude pe mine bat, 
Nu bate ca una sură
Nu ştiu ce i-aş ţipa-n gură. 
 Frunză verde de pe tău
Să nu-mi bat-aşa de rău, 
Poate frunza de pe baltă
Să nu-mi bată niciodată. 
 236
Mă dusei la Bărigrad, 
Aflai grîu nesecerat -
M-aplecai să tai mănunchiu, 
Tăieiu ruja soarelui
 Din capătul hatului; 
Cîţi drumari pe drum trecea
Toţi din ruja mea tăia, 
Trecu unul şi mai mic
Dar nu tăiă nici un pic. 
242

         {EminescuOpVI 243}

 237
Ţarcă, ţarcă, 
Dacă ţărcuieşti a bine
Vino-n casă pîn-la mine, 
Dacă ţărcueşti a rău
Du-te-n vale la pîrău
Şi te-nchină şi bea apă
Şi te du în deal de crapă. 
 238
D-oi place-mi pădurea rară
Că-s făt amu ca de ceară. 

 

         {EminescuOpVI 244}

O. BACHICE

 239
Place-mi mie-n crîşm-a be
Tot pe calul altuie, 
Dar pusei picioru-n scară
C-oi be Joi de cătră-n sară. 

 240
Strugurii se coc în vie, 
Vinul se bea-n Veneţie
Cu nanele ce-mi plac mie. 

 241
Doamne, Doamne, dă-ni bani
Că nu-i berem cu ţigani
Că i-om be cu oameni mari, 
Că ţiganii beau sculele, 
Popii patrafirele. 

 242
Cucul cîntă, mierla zice: 
- Nu-ţi bea banii, măi voinice, 
Că banii ţi-or trebui
La vară cînd or cosi
Iarbă otavă cu rouă
Şi s-a rupe coasa-n două
Şi-i băga brînca-n curăuă
Şi ţi-i lua alta nouă
244

         {EminescuOpVI 245}

Şi-i cosi în fîn cu flori
 Şi le-i da la căpriori. 
243
Bere-aş vin din oală vetye
Cu nanele su păretye, 
Şi-aş be vin din oală nouă
Cu nanele cu-amîndouă. 
244
Cîntă, cuculeţule, 
Toate dimineţile, 
Să-mi cîştig paralele
Să le beau cu mîndrele. 
245
D-Ioane, crăşmariu bătrîn, 
Ien dă-mi o hoalbă de vin, 
Că văd pe badea venind
Pe vîrfuţul dealului, 
În spatele calului
 Şi cunosc că-i mînios, 
Că-i cu cojocul pe dos. 
246
Supărată-i nana mea
Că n-are cu cine bea, 
Da mai supăratu-s eu
Că nu am vinars să beu. 
247
Fire-a dracu supărat
Pîn-or fi trei crîşme-n sat -
Că oi be la care-oi vre
Ş-oi plăti cînd oi pute. 
248
Bate vîntul frunza-n dungă
Toate plugurile îmblă, 
Num-al meu şade la umbră; 
Că tînjala-i dat porţie, 
 Cîrciea-i pentru rachie. 
249
Iapa popii porumbea
Tot aş-am zis c-oi fura
245

         {EminescuOpVI 246}

Să plătesc beutura
Care am beut cu mîndra. 

250

Frunză verde poamă coarnă, 
Leliţă Ioană! 
De-aş ajunge pîn-la toamnă, 
Leliţă Ioană, 
Să pun boii la tînjală, 
Să mă sui în deal la poamă, 
Să mă primbl din cramă-n cramă, 
Cu opt ocă de pastramă
Să bem vin, să mîncăm poamă. 

251

Cu cît beu, cu-atît mă ieu, 
Cu cît beu mă-nveselesc, 
Cu-atîta mă răcoresc; 
De n-aş bea, n-aş veseli -
Pe loc, mam-, - aş nebuni. 

         {EminescuOpVI 247}

P. STRIGĂTURI

252
Vecine, dragă vecine, 
 Nu lăsa
 Nevasta ta
Să spele cămeşi la vale, 
Că-i prea albă la picioare -
Că cîndu-i văd piciorul gol
Stau în loc să mă omor. 
253
Pe uliţa cei domnească
Este - o albă de nevastă
Vrea birăul s-o iubească -
Da o iubi el pă dracu
Că l-o întrecut altu. 
254
Bărbatul mi blestemat -
Cînd vine sara din sat
Nu coată cine-i în pat
Ci se culcă şi su pat, 
Cîte pene sunt în pat
Toate cad la el pe cap. 
255
Bărbatu mi mut şi surd -
Eu mă rog lui Dumnezeu
S-asurzească şi mai rău
Să n-audă ce zic eu. 
247

         {EminescuOpVI 248}

256
Mă mînă mama la moară
Mă-ntîlnii cu o fecioară, 
Mă ţipai să o sărut
Ea mă puse la pămînt. 
257
Zise mama cătră mine, 
Să nu dau gura la nime, 
Dar cum dracul poate face
Să nu dau la cine-mi place. 
258
Cîte fete-s pîn-la noi
Toate coată să le cei, 
Cîte fete cu diochi
Toate coată să le joci, 
Ţup, ţup, ţup şi voi juca
Pînă grinda s-a crăpa. 
259
Cîtă pasere pe munte
Nu-i ca cucul de cuminte, 
Cîtă pasere-i în codru
Nu-i ca cucu de cu modru. 
260
Cucule, iedera verde -
Ce ţi-oi spune nu mi-i crede. 
261
- Bună ziua car cu fîn! 
- Sănătos biriş bătrîn! 
- Bună ziua car cu paie! 
- Sănătos biriş Mihaie! 
262
Lupule nu mă mînca
Pînă ce-a eşi luna
Să dau mîna cu nana. 
263
Pînă fusei pecurariu
Mă strigară că-s tîlhariu, 
Dacă mă lăsai de oi
Mă strigară că-s curvoi. 
248

         {EminescuOpVI 249}

256
Mă mînă mama la moară
Mă-ntîlnii cu o fecioară, 
Mă ţipai să o sărut
Ea mă puse la pămînt. 
257
Zise mama cătră mine, 
Să nu dau gura la nime, 
Dar cum dracul poate face
Să nu dau la cine-mi place. 
258
Cîte fete-s pîn-la noi
Toate coată să le cei, 
Cîte fete cu diochi
Toate coată să le joci, 
Ţup, ţup, ţup şi voi juca
Pînă grinda s-a crăpa. 
259
Cîtă pasere pe munte
Nu-i ca cucul de cuminte, 
Cîtă pasere-i în codru
Nu-i ca cucu de cu modru. 
260
Cucule, iedera verde -
Ce ţi-oi spune nu mi-i crede. 
261
- Bună ziua car cu fîn! 
- Sănătos biriş bătrîn! 
- Bună ziua car cu paie! 
- Sănătos biriş Mihaie! 
262
Lupule nu mă mînca
Pînă ce-a eşi luna
Să dau mîna cu nana. 
263
Pînă fusei pecurariu
Mă strigară că-s tîlhariu, 
Dacă mă lăsai de oi
Mă strigară că-s curvoi. 
248

         {EminescuOpVI 250}

Ca să mă duc pîn-la ea. 
Eu făcui cu degetul
Ca să-şi cheme drăguţul. 
272
Mă luai în sus la cucă
Să văd pe nana cum lucră. 
Zău! ea nu a lucrat bine
C-un pruncaş strein ca mine! 
273
Du-mă, Doamne, de aicea
Cu cară, cu cocia, 
Măcar de-a fi ţigănească
Numai cît să zuruiască; 
Du-mă, Doamne, la Abrud
Unde îmblă moara-n vînt, 
Unde macină argint
Şi fetele gura-şi vînd, 
Nevestele nu-şi dau rînd. 
274
Mîndrele m-or cumpătat
De mi-s negru şi uscat, 
Mîndrele m-or cumpenit
De mi-s negru şi pălit; 
Dar şi eu le-oi cumpăta
Toată noapte-or legăna; 
Cînd altele-or me la joc
Vor pune ciupa la foc, 
Cînd altele-or secera
Ele-or plînge, -or legăna. 
275
De nimica nu mă tem
Numai de bîta de lemn; 
Nu mă tem nici de aceea
Că i-oi face porunca
Şi nu i-oi purta frica. 
276
Bate, Doamne, omul prost
Mult mă-ntreabă Unde - am fost, 
Ba că el mai poate şti
Pe-unde îmblă oamenii. 
250

         {EminescuOpVI 251}

277
Strigă-mă ţara talhariu
Iară nana că-s drumariu, 
Strigă-mă ţara că-s fur
Iară nana că-s om bun, 
Strigă-mă ţara că-s lotru
Iară nana că-s om şodu. 
278
Noaptea fusei la mîndra
Mă scăpară cu fuga, 
Şi de - astsară iar oi me
Că-s prunc eu de-a fugire. 
279
Be, be, be, săracă gură, 
C-a plăti iapa cea sură
Care paşte-n curătură. 
280
Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, 
Fă-mă pana rugului
În clopul haiducului, 
Fă-mă pană pe almariu
Să fiu noră la crîşmariu. 
281
D-urîtu mi-i omul mare
Că se-mpiedică-n picioare, 
Da mi-i drag omul micuţ
Că se poartă schitecuţ. 
282
Di, di, di, dracu-a peri
De gîndurile lumi. 
283
Diu, diu, diu, de-a codrului
Şi doina de-a păduri. 
284
Trecui prin răchiţă
La fete de morăriţă. 
285
Asta-i fată lăudată, 
Cu casa nemăturată, 
251

         {EminescuOpVI 252}

Gozul de L-ar mătura
Cu lopeţi L-ar arunca... 
Cînd de măturat s-apucă
Gozul după cas-aruncă, 
Iară mătura su pat
Să gîndeşti că-i măturat.. 
286
Astă fată de birău
Su poale de lepedeu, 
C-un dărab de sac în cap -
Ea gîndeşte că-i bumbac. 
287
Părăuţ cu apă rece
Dare-ar Dumnezeu să sece, 
Să rămîie numai tina
Să mă iubesc cu vecina. 
288
Mă dusei ziua la fîn
Cu dorul mîndruţi-n sîn, 
Tot strîngeam cîte-o căpiţă
Şi mă dam după guriţă. 
289
Zis-au maica să mă-nsor 
Să-i aduc un ajutor
Să o bată de cuptor, 
Cîteodată
Şi de vatră. 
290
Fetele care-s măreţe
Nu se ţin cu pădureţe, 
Ci se ţin cu miez de mac
Şi cu gură de diac. 
291
Ce hazna, bade, de tine
Că îmbli alb şi traieşte tot suparat-
Da io-s neagră şi smolită
Şi trăiesc tot veselită. 
252. 

         {EminescuOpVI 253}

292
De m-ar chema Nicodin
M-ar băga fetele-n sin -
Dar pe min-mă chiamă Marcu
Fug fetele ca de dracu. 
293
Măi bădiţă băiat prost
Dar a sară unde - ai fost? 
C-a vinit altul mai frumos, 
Mai frumos şi mai subţire, 
Nu ca tine-un prost din fire. 
294
Pînză, pînză, fă-te mînză
Şi te du la mam-acasă
Şi rînchează doar te-a ţasă. 
295
 Ţurcă, ţurcă, 
 Rea de furcă, 
Pune furca şi te culcă
Şi te scoală somnoroasă
Vi găsi cînipa toarsă. 
Dar cînipa cînd s-a tors? 
Scoborînd pe scară-n jos
Tot cu ştiucu de slănină
Şi cu blidul de făină. 
296
Bădişor ca Bade - meu 
Nu-i cît ţine Dumnezeu, 
Că-i şi dascăl şi birău
Şi-i pristav la făgădău. 
297
Vai de mine! mor de cald
Şi n-am apă să mă scald, 
Mă dusei la lacul sec
Era gata să mă'nnec. 
298
Toate trec, toate se duc. 
Toate fetele se duc
Pînă la frunza de nuc, 
253

         {EminescuOpVI 254}

Numai eu abia mă trag
La frunza verde de fag. 
299
Pentru ochi ca murele
Ocolii pădurile, 
Pentru sprincene-mbinate 
Mersei ţara jumătate. 
300
Săracu badea Ion
Unde-a fi cînd a-nsera 
Pe-a cui mînă s-a culca? 
Culce-se pe-a cui a vrea
Că eu nu-i mai trag grija. 
301
De s-ar lua cîţi se ţin
N-ar mai fi frunză pe spin, 
De s-ar lua cîţi s-au dragi
N-ar mai fi frunză pe fagi. 
302
Cine trece uliţa? 
Mîndra, ţucu-i guriţa, 
Cu cîrpa ca vişina, 
Mie-mi rupe inima. 
303
Ştiu că dracu şi-o văzut: 
Grădină fără cărări, 
Dragoste făr-de mustrări, 
Grădină fără pîrlaz, 
Dragoste făr-de năcaz. 
304
Hopa, hopa, 
Ce-o zis popa, 
Că mi-o zis ca să mă-nsor -
Dar de fete nu mi-i dor. 
305
Cîrţo, cîrţo, patule, 
Ce faci blăstămatule, 
Mişcă, mişcă din călcîie
Ca moara din căpătîie. 
254

         {EminescuOpVI 255}

306
Vîntul bate, scolăie
Cîrpa nanii roşie, 
Vîntul bate, leagănă
Cîrpa nanii galbenă. 
307
Părul tău e de inele, 
Nu mă pot uita de jele. 
308
Ioane cojocul tău
Nu L-aş lua dintr-un tău. 
309
Cîtu-i d-ici pîn-la Tinca
Ca şi mine nu-i afla, 
Cîtu-i d-ici pîn-la Holod
Puţini prunci ca mine - au fost. 
310
De cîndu-s curvele-n ţară
Nu-i nici grîu, nice secară
Numai neghinioară goală. 
311
Dacă nu-i şi nu-i şi nu-i
Norocul la vremea lui. 
312
Cîte fete cu cojoc
Toate aşteaptă să le joc -
Le mai joace cioarele
Că mă dor picioarele. 
313
Eu, puicuţă, te-aş lua, 
Dar mi-a spus vecină-ta
Că te culci sara cu soare
Şi te scoli la prînzul mare
Şi-ncă te ţii cu bănat -
Prea de noapte te-ai sculat. 
314
Haideţi, flăcăi, la fîntînă
Că se spală fetele, 
255

         {EminescuOpVI 256}

Că-s negre ca iepele. 
Numai lelea la cămară, 
Cu hîrbul de rumeneală; 
Cum dracul n-a fi frumoasă, 
Şede rumeneala groasă, 
Dar s-o vezi în cele zile, 
Parcă-i ciuma din pădure. 
 315
Are popa două fete, 
Fetele popii fete, 
Amîndouă au să fete. 
Una fată la Crăciun, 
Cînd îi laptele mai bun. 
Alta fată la Ispas
Cînd îi laptele mai gras. 
 316
De pişcat şi de pupat
Nu scrie popa păcat, 
Dacă-i vîrî mîna-n sîn 
Scrie popa Constantin. 
 317
Cum îţi chiamă bărbatu? 
- Petrea, Petrea săracul. 
 318
Joacă, fată, ce-i juca, 
Du-te acasă şi-i mînca. 
Nu juca, fată, ruseşte, 
Du-te acasă şi rîşneşte. 
- Lasă-mă, bade, să joc
C-am rîşnit un tobultoc. 
 319
Badea cu ciubote nalte
L-am trimis în tîrg la lapte, 
Ce pustia zăboveşte? 
Şade-n drum şi hărpăeşte. 
Badea cu ciubote nouă
L-am trimis în pod la ouă, 
Ce pustia zăboveşte? 
El şade şi le cloceşte. 
256

         {EminescuOpVI 257}

320
Sărmanul bărbatul meu
Mult e flăcău bădărău, 
De friptură-l doare-n gură, 
De plăcinte-i pic-un dinte. 
321
Ea-şi numără dinţii-n gură
Ca parii la curătură. 
 322
Nu-i condeiul
Tot temeiul. 
323
Cu condacul
Împli sacul -
Da cu grămătica
N-ajungi la nimica. 
324
Gurele
Mai mult ca prescurele. 
325
Pentru tine sunt în stare
Să mă plîng la mic şi mare. 
326
Bun e locul de jucat, 
Rău mă tem de răsturnat; 
Bun e locul de-nvîrtit, 
Rău mă tem de prăvălit. 
327
Mai încet, măi băieţele, 
Mai încet cu copila
Că nu-i nora mîni-ta, 
Ci-i a istui de colea, 
Acuş vine şi ţi-o ia. 
328
Lele - a dracului să fii, 
De nu-i merge un-te-mbii 
Pe cărarea fîntînei
Să-mi sting focul inimei. 
257
17 - c. 628

         {EminescuOpVI 258}

 R. JOCURI DE COPII - MNEMOTEHNICE
329
Tuci, tuci, tuci
Pîn butuci
Mîncare-aş pîne cu nuci. 
330
Mere raţa pîn tulei
Ca şi cum e rîndul ei, 
Dar găina cîrcîea
Că zicea c-a me şi ea, 
Cucoşul cotcoreza
Că zicea că n-a lăsa, 
Zicîndu-i că-i porunceşte
Ca şi cînd o cocoşeşte. 
331
Mere racul a peţi
La broscuţa-n pipirig; 
Află broasca nevedind. 
- Bună ziua, roască broască! 
 - Sănătos, race drace! 
Placă race la prînzit. 
- N-am venit ca să prînzesc, 
Ci-am venit să te peţesc. 
- M-e a dracu după tine, 
 Că n-ai cap de cumenac
Nici piciorul de nădrag. 
258

         {EminescuOpVI 259}

 332
Pipalaca
Mulge vaca, 
N-are oală
De buratul laptelui
Sare-n vîrful gardului, 
Şi de dorul smîntînei
Sare-n fundul fîntînei. 
 333
Piţiguşul taie lemne, 
Pupăza le cară-n casă; 
Bună ziua, jupîneasă! 
 Raţa
Mătură casa, 
 Răţoiul
Duce gunoiul, 
 Două cioară, 
 Duc la moară, 
 Doi cioroi
 Aduc napoi, 
 Două raţe
 Spală maţe. 
 334
Unde fugi pin ramuri verzi, 
 Gangure, gangure? 
Vei în lume să te perzi, 
 Gangure gangure? 
Dar de fugi, tu mă răpui, 
Pui, pui, pui, pui. 
Vin la pieptu-mi să te pui. 
 335
 Jocul ciofului
Iese cioful dintr-o bortă
C-un papuc şi c-o ciubotă; 
Ese cioful din Galaţi
Cu mîneca din trei laţi; 
Ese cioful în cărare
Şi-ntîlneşte o fată mare. 
- Fată mare pricepută
Pentru dragoste făcută, 
Eu ţi-am spus, fată, ţi-am spus, 
259

         {EminescuOpVI 260}

10 Cînd vor fi oameni mai mulţi, 
La mine să nu te uiţi; 
Cînd or fi mai puţintei, 
Ochii tăi să fie-ai miei. 
336
Culbeci, ca să creşti, 
Scoate coarne boereşti
Şi te du încet pe cale
Pîn-la Dunăre la vale, 
5 Fie apa-i bună, rea, 
Tot să bei din Dunărea. 
337
Jos în vale pe-un pietroi
Şede-un codobăturoi
Şi mănîncă usturoi, 
10 Şi nu se mai satură
Cu-a lui codobatură. 
338
Epşoara
Domnule, Măria Ta, 
Aveam toată starea mea, 
O epşoară, bună, rea
Îmi ţineam casa cu ea. 
5 Slujbaşii Măriei Tale, 
Venetici şi haimanale
Mi-o ochiră
Şi-o răpiră. 

         {EminescuOpVI 261}

 Cînd vor fi oameni mai mulţi, 
La mine să nu te uiţi; 
Cînd or fi mai puţintei, 
Ochii tăi să fie-ai miei. 
336
Culbeci, ca să creşti, 
Scoate coarne boereşti
Şi te du încet pe cale
Pîn-la Dunăre la vale, 
 Fie apa-i bună, rea, 
Tot să bei din Dunărea. 
337
Jos în vale pe-un pietroi
Şede-un codobăturoi
Şi mănîncă usturoi, 
Şi nu se mai satură
 Cu-a lui codobatură. 
338
Epşoara
Domnule, Măria Ta, 
Aveam toată starea mea, 
O epşoară, bună, rea
Îmi ţineam casa cu ea. 
Slujbaşii Măriei Tale, 
Venetici şi haimanale
Mi-o ochiră
Şi-o răpiră. 

         {EminescuOpVI 262}

         {EminescuOpVI 263}

S. PSEUDO-BALADE
339
Şi cînd a casă sosiam
O cărticică găsiam. 
Cărticica o spărgeam
De bănat mai că pomniam; 
Apoi mă luai pe cale, 
Pe o cale lungă tare
Şi la vamă ajunsei
Şi cătră vameş zisei: 
" Hei podariu, podariu de vamă, 
" Am să fac cu tine samă, 
" Cîtu-i preţul podului? "
- Preţul podului e mare
De la tin-nu cer parale
Num-o ţîr-de gurişoară
Dă-i-mi dalbă fetişoară. 
- Cît am venit din Banat
Gură la nime n-am dat, 
Ş-oi merge pîn la Ciaba
Gură la nime n-oi da, 
Mai bine m-oi disculţa
Şi prin apă m-oi băga. 
De mi-a fi perirea-n apă
(Într-a ei urîtă matcă) -
Trageţi toate clopotele
În toate sătuţele, 
C-a perit fata fecioară
263

         {EminescuOpVI 264}

Pentru-un pic de gurişoară
Să meargă vestea prin ţară. 
340
Foaie verde ruptă-n cinci, 
Plinu-i codrul de voinici, 
La tot fagul cîte cinci, 
Iar la fagul cel mai mare
Zace badiul de lingoare
Cu mîndruţa la picioare, 
Ce-l tot roagă să se scoale. 
-Mori, bădiţă, ori te scoală, 
Nu-mi mai da şi mie boală, 
Că de cînd te cot mereu
Ştie Domnul Dumnezeu; 
De cînd stai sub fag culcat
M-am urît, m-am săturat
Paturile aşternînd, 
Perinele tot mutînd
Cînd la cap, cînd la picioare, 
Cînd la umbră, cînd la soare. 
- Mîndro, mîndruliţa mea, 
Eu atuncea m-oi scula
Cînd tu mie mi-i aduce: 
Apă rece din Dunăre, 
Sloi de ghiaţă din ţărmure, 
Cireşe din doi altoi. 
Mîndra din graiu-şi grăia: 
- Apa rece s-o-ncălzit, 
Cireşile s-o trecut. 
Iară el din grai grăia: 
- Mîndră, mîndruliţa mea, 
Mare eşti, puţin pricepi, 
Sloi de ghiaţă-s buzele, 
Cireşe din doi altoi
Mîndro-s ochişorii tăi. 
341
Dintre luci, dintre preluci, 
Petrişorule, ce strigi? 
Nime-n lume nu-l aude -
Decît maică-sa din curte. 
- Sau boii i-ai prăpădit, 
Sau cămaşa ţi-ai negrit? 
- Nici boii n-am prăpădit, 
Nici cămaşa n-am negrit. 
M-am culcat ş-am adormit
Sub un măr mîndru-nflorit 
264

         {EminescuOpVI 265}

Cu floarea pîn-în pămînt, 
Galbăn şarpe mi-a venit, 
M-a-nghiţit pe jumătate, 
Jumătate nu mă poate
De curele ţintelate, 
De cuţite văicărate. 
De-mi eşti maică cu dreptate
Bagă mîna şi mă scoate. 
- Ba io mîna n-oi băga
Că mă tem că m-a mînca, 
Că dac-a fi ţara-n pace
Petrişori eu mi-oi mai face. 
- Sorioară dumneata, 
Bagă mîna dacă-i vra. 
- Ba io mîna n-oi băga
Că mă tem că m-a mînca. 
Că dac-a fi lumea-n pace
Maica Petri ni-a mai face. 
- Puiculiţă dumneata, 
Bagă mîna dacă-i vra. 
- Eu mînuţa oi băga
Dacă tu L-ăi sîngera. 
- Fii sigur-cum oi scăpa
Să crezi că L-oi sîngera. 
342
Frunzuliţa macului, 
Colo-n culmea dealului, 
La tulpina brazilor, 
Pe drumul tîlharilor, 
Văd, cînd ochii îmi ridic, 
O nevastă cu prunc mic. 
Cu prunc mic, nebotezat, 
Părăsită de bărbat. 
Şi cum plînge, cum suspină, 
Frunza codrului o-ngînă. 
" Ardă-l focul blăstema
Cum s-a dus şi m-a lăsat, 
Ardă-l focul ticălos
Cum mi-a fost necredincios, 
Bată-l mila de la mine, 
Cînd i-a fi-n lume mai bine, 
Bată-l lacrimele mele, 
Bată-l gîndurile grele". 
Ş-apoi ia copila-n braţe
Cu lacrimi fierbinţi pe faţă
Şi îi zice-ncetişor: 
- Nani, nani, puişor, 
265

         {EminescuOpVI 266}

Că mama îţi va găti
Colibuţă de nuiele, 
 Pătuleţ de floricele; 
Şi cînd vîntul va bori, 
Dulce mi te-a adormi; 
Şi cînd vîntul va sufla, 
Iarăşi te va deştepta, 
 În temeiul codrului, 
Pe drumul tîlharului. 
 343
Frunză verde de curechi, 
Gheorghieş fecior de grec, 
Vineri măsa L-a făcut
Şi spre sîmbăt-a crescut, 
Duminică s-a-nsurat, 
 Luni la oaste L-a luat
Şi-n război L-a şi băgat. 
El tare s-a supărat, 
Maicii sale - a cuvîntat: 
 Maică, măiculiţa mea, 
Eu te giur pe legea ta, 
Ca să-mi ţii nevasta bine
Cu zăhar şi cu smochine; 
Cu pîne de grîu curat
 Cu vin roşu nestricat, 
Cu colac în lapte dulce, 
Doar la măsa nu s-a duce, 
Că-n cătane m-au. luat, 
Să slujăsc pe împărat, 
 Nouă ani şi nouă luni, 
Şi pe - atîtea săptămîni. 
Ş-apoi iar s-a înturnat
Şi nevesti - a cuvîntat: 
- Nevastă, nevastă mea, 
Anii cînd i-oi împlini
 Eu la tine voi veni. 
Gheorghe anii şi-a-mplinit 
Şi a casă n-a venit. 
Nevasta s-a logodit
 Că credea cum c-a murit. 
Socru - său trist şi-ngrijit, 
S-a gătit şi s-a pornit
Şi s-a dus în deal la vie, 
Doar Gheorghieş n-a să vie. 
Şi cu Gheorghe al său iubit
 Pe-a sa cale s-a-ntîlnit, 
S-a-ntîlnit şi L-a văzut, 
266

         {EminescuOpVI 267}

Dară nu L-a cunoscut. 
- Bună cale, moş bătrîn, 
- Mulţămesc, voinic străin. 
- Moşule, te-aş întreba
De ceva de m-ai ierta, 
Să nu-ţi fie cu bănat, 
Unde sună puşca-n sat? 
- Ia, sună la casa mea
Că mărit pe noră-mea. 
- Moşule, dar cine-o ia? 
- Feciorul lui Bezedea. 
Gheorghieş faţa-nroşeşte, 
Apoi mi se-ngălbineşte 
Şi pe murgu-i se avîntă
Şi bătrînului cuvîntă: 
- Tată bun, tătuţul meu, 
Eu sunt Gheorghieş al tău, 
Sari pe cal şi dumneata
Şi-ndată vom alerga. 
Cuvîntă şi se porni
Şi la poartă că sosi, 
Cu picioru-n ea izbi
Şi cînd murgu - a nechezat
Toţi mesenii s-au sculat. 
Iar Gheorghe le-au cuvîntat: 
- Staţi, meseni, nu vă sculaţi, 
Staţi, meseni, şi ospătaţi; 
Însă mîndra mea frumoasă
Să se scoale de la masă, 
Poarta-n grabă să-mi deschidă
S-o sărut şi ea să-mi rîdă. 
Şi cu grabă să grăbească, 
Murgul să mi-l priponească, 
C-o sfăruţă de mătasă
De la mîndra mea din casă, 
C-o şfară de ibrişin
De la mîndra mea din sin. 
 344
Frunză verde Afion, 
S-a dus bădiţa Ion
Ş-a lăsat murgu-n pripon. 
Murgul paşte şi nechează, 
Puica plînge şi oftează. 
- Taci, tu, puică, nu mai plînge
Nu vărsa lacrimi de sînge, 
Căci Ion o să te - apuce 
Şi la maică-ta te-a duce, 
267

         {EminescuOpVI 268}

Cînd a face plopul pere, 
Şi răchita vişinele, 
Şi tînjala mugurele, 
Şi proţapul porumbele. 
- Taci, bădiţă, nu mai zice
Nu cumva blestăm să-ţi pice. 
Căci din casă-ţi mă voi şterge
Şi la maica mea voi merge
Ş-acolo te-oi blăstăma, 
Foc din gură oi vărsa
Şi pe unde va pica
Chiar şi iarba s-a usca; 
Şi dacă-ţi va merge rău
Curgă-ţi sîngele pîrău, 
Iar dacă ţi-a merge bine
Pice carnea de pe tine, 
Ş-atunci să gîndeşti în tine
Că-i blestemul de la mine. 
Şi-o să te ajungă dor
Că ţi-am fost cîndva odor. 
Leagă-ţi doru-n băsmăluţă, 
Răsădeşte-n grădinuţă
Ca să crească - un merişor
Şi mîncînd să-ţi fie - uşor. 
 345
Frunză verde, frunzuliţă, 
O tînără copiliţă, 
Mîndră ca o garofiţă
Cu ochii la cer cătînd, 
Din gură şoptea grăind: 
- Jură, jură, jură, soare, 
Juraţi, stele lucitoare, 
Că-s copilă nepătată
Cu nimica vinovată. 
Jură, lună, pentru mine
Că n-am dragoste cu nime. 
- Ba noi, dragă, n-om jura
Las-să jure maică-ta
C-ai petrecut cu dînsa. 
- Jură, mamă, pentru mine
C-am fost pururea cu tine. 
- Dragul mamei, n-oi jura, 
Sufletul n-oi lepăda, 
Că ş-a seară te-am văzut
Te-am văzut, te-am cunoscut, 
Cum şedeai în pieptăraş
Sub umbră de mărăraş
268

         {EminescuOpVI 269}

În braţe la Dumitraş; 
Sub un corciu de rosmarin
În braţe la Costantin; 
Şi ei te strîngeau în braţe
Te sărutau cu dulceaţă; 
Te ţineau pe genuchele
Te hrăneau cu alunele. 
- Jură, mamă, pentru mine
Să nu rămîn de ruşine. 
Mă-sa-ncepe a jura, 
Soarele-a se-ntuneca, 
Luna-n sînge a se schimba
Şi pămîntu a tremura. 
- Vezi, copilă, fapta ta
Prăpădi pe maică-ta. 

         {EminescuOpVI 270}

         {EminescuOpVI 271}

         {EminescuOpVI 272}

         {EminescuOpVI 273}

BASMUL LUI ARGHIR

Frunză verde fag, 
Dorule sărac, 
Lăutar pribeag, 
Vin, de-mi zi cu drag, 
Vin de-mi zi să-nşir 
Tot din fir în fir, 
Basmul lui Arghir, 
Cel cu păr de fir
Singur să mă mir. 

Fost-a cînd a fost
Că de n-ar fi fost 
Nu-i s-ar şti de rost, 
Fost-a împărat
Mîndru luminat, 
Ce avea cetate
De nalte palate, 
Cu turnuri de fier
Ce dedea în cer. 
Şi-n mijloc stetea
Şi mi se nălţa
Mîndră monăstire, 
Loc de pomenire, 
Monăstire naltă, 
Cum n-a mai fost altă. 
Şi asupra ei, 
Mări, că-mi vedeai
Că în loc de cruce
Soarele străluce. 
Şi-avea-mpărăteasă 
273

         {EminescuOpVI 274}

Tînără, frumoasă
Ca floarea de nalbă, 
Ca lacrima albă, 
Pe fruntea senină
C-o stea de lumină. 
Ş-avea trei ficiori
Ca şi trei bujori
Vara-nfloritori. 
Frunzuliţă tei, 
Da din ei tustrei
Cine-mi era, cine
Cu ochi de lumine, 
Cu statura naltă
Ca dalia-nvoaltă, 
Gingaş de mijloc
Şi cu viers de foc? 
Îmi era Arghir
Cel de trandafir
Cu părul de fir. 
Şi-mpăratu avea 
Lîngă curtea sa: 
O mîndră grădină, 
De miroase plină
Şi roiuri d-albine, 
Prin florile dalbe
De naramze albe, 
Grădină de flori
Din pomi roditori
Şi de sărbători. 
Dar de te duceai, 
De mi te perdeai
Prin umbre răcori, 
Prin cărări de flori, 
Iată, mări, iată, 
Că-mi dădeai de-odată
D-un pom de grădină
Cu flori de lumină, 
Ce-nflorea în zori
Pe la cîntători, 
Iar la zi-n amiază 
Scutura de raze
Înflorita-i leasă, 
Iar la miez de noapte
Rodia mere coapte, 
Mere de - aur mari
Cu sîmburii tari
De mărgăritari. 
274

         {EminescuOpVI 275}

VIŢĂ CĂTĂNUŢĂ

Pe culmiţa dealului, 
Dealului Ardealului, 
Primblă-mi-se, mări, primblă
Dali cine mi se primblă? 
Dali Viţă Cătănuţ
Cu-a lui dalbă de mîndruţă, 
Cu doi bani în buzunariu, 
Cu doisprece lăutari
Şi cu patru căluşei
Încărcaţi de gălbinei, 
Cu mîndra pe lîngă ei. 
Viţă din grai că-mi grăia: 
- De cînd, mîndro, te-am luat
Nici un cîntec n-ai cîntat
Şi-acuma-i anu - ncheiat. 
Ia să-mi cînţi un cîntecel
Măcar cît de mititel, 
Să-mi ascult un ceas la el. 
Frunză verde Şoralea, 
Mîndra din grai îmi grăia: 
- Bucuros că ţi-aş cînta
Dar mi-i portul femeiesc
Şi mi-i glasul voinicesc. 
Cînd oi prinde a cînta
Munţii s-or cutremura, 
Fagii mari s-or legăna, 
Pietrele s-or despica, 
Apele s-or turbura, 
Fîntîna din Peşterea... 
275

         {EminescuOpVI 276}

Potera ne-a auzi, 
Înainte ne-a eşi, 
Că-i o matcă de voinici
Peste patruzeci şi cinci, 
Şi-i o matcă haiducească
Peste patruzeci şi şase
Şi pre mine m-or lua
Şi pre tine te-or tăia, 
Ce haznă Viţă-i avea? 
- Nu te teme, mîndra mea, 
Pînă-i fi pe mîna mea, 
C-oi fi eu de te-oi ţine -
Cîntă, mîndră, cîntecul
Că mi-i drag ca sufletul. 
Mîndra-ncepe a cînta, 
Munţii se cutremura, 
Fagii mari se legăna, 
Pietrele se despica, 
Apele se turbura, 
Fîntîna din Peşterea. 
Şi potera i-auzia
Înainte li eşia
Şi din grai aşa grăia: 
- Alei, Viţă Cătănuţă, 
Ce ai cotat pe - aice 
De ne --ncurci tu florile, 
N-au hodină oştile. 
Ia dă-ţi tu Viţă vama! 
Viţă din grai şi grăia: 
- Ce fel de vamă ţi-aş da? 
- Să-ţi dai Viţă puşca ta. 
- Puşculiţa nu mi-oi da
Pînă capul sus mi-a sta, 
Că mi-a dat-o tatăl meu
Să păzesc de capul meu. 
- Ia dă-ţi tu Viţă vama! 
- Ce fel de vamă ţi-aş da? 
- Să-ţi dai Viţă pistolul. 
- Io pistolul nu L-oi da
Pînă capul sus mi-a sta, 
Că-l am de l-un cumnăţel
Să-mi apăr trupul cu el. 
- Ia dă-ţi tu Viţă vama! 
- Ce fel de vamă ţi-aş da? 
- Să-ţi dai Viţă sabia! 
- Io sabia nu oi da
Că mi-o dat-o frate-meu
Să-mi păzesc eu capul meu. 
276

         {EminescuOpVI 277}

- Ia dă-ţi tu Viţă vama! 
- Ce fel de vamă ţi-aş da? 
- Să-mi dai Viţă pe murgu'! 
- Eu pe murgu-nu L-oi da 
Că mi l-o dat socru - meu 
Să-mi poarte trupşorul meu. 
- Ia dă-ţi tu Viţă vama! 
- Ce fel de vamă ţi-aş da? 
- Fie-mi curvă maică-ta! 
- Eu pe maica nu ţi-oi da 
Că ea nu-i de seama ta. 
- Ia dă-ţi tu Viţă vama! 
- Ce fel de vamă ţi-aş da? 
- Să-ţi dai Viţă pe mîndra! 
- Eu pe mîndra nu oi da, 
Avradina Satina, 
Hudri, basama leuca. 
- Dalei Viţă Cătănuţă, 
 Gată-te să ne luptăm 
În săbii să ne tăiem, 
Zi de vară pîn-în sară, 
Căci e zi de primăvară 
Şi e lupta mai uşoară. 
Şi de luptă s-apuca 
Cu foc mare se lupta, 
În săbii că se tăia, 
Viţă din gura grăia: 
- Mîndră, mîndruliţa mea, 
Descinge-ţi pustiul brîu 
Şi-mi ţine murgul de frîu, 
Că-mi pune capul Codrean, 
Al meu şi al tău duşman. 
Frunză verde Şoralea, 
Mîndra din gură grăia: 
- Ba io nu ţi L-oi ţine, 
Dintre voi care-a răsbi 
De bărbat eu L-oi primi. 
Viţă rău se mînia 
Într-un picior se-ntorcea, 
Paloşul iute scotea 
Şi capete reteza, 
Tot polog că mi-i făcea, 
De galbeni îi culegea 
Şi-n desag că mi-i băga 
Şi pe murgu-i arunca 
Şi din grai aşa grăia: 
- Pleacă curvă naintea mea, 
277

         {EminescuOpVI 278}

O vei vrea, o nu vei vrea, 
De nu, dracul să te ia. 
C-astă vară mi-am cosit, 
Cîte clăi că mi-am clăit
La toate vîrf le-am făcut, 
 Numai una mi-am lăsat
Cu capul tău vîrf să-i fac. 
Frunză verde Şoralea, 
Mîndra din gură grăia; 
- Iartă, Viţă, greşala! 
 Poale lungi şi minte scurtă, 
Femee nepricepută. 
- Eu greşala ţi-oi ierta
Capul tău cînd l-oi tăia. 
Şi paloşul mi-l scotea
 Capul mîndrei mi-l tăia, 
Tot muşcături îl făcea
Şi pe drum c-o risipea, 
Numai ţîţele-i lua
Şi-n buzunariu le băga
Şi pe murgu-ncăleca, 
 La soacră - sa se ducea: 
- Bună ziua, soacra mea! 
După masă se punea
Ş-un cop de vin îmi cerea. 
 Soacră - sa din grai grăia: 
- Viţă, Viţă dragul meu, 
Cum ţi-ar sta ţie de bine
De-ar fi şi mîndra cu tine. 
Viţă din grai şi grăia: 
 - Dă-ne soacră, carne grasă
De la mîndra cea frumoasă, 
Fierbe de sară cu varză. 
Soacră - sa nu pricepea, 
Carnea cu varză fierbea
Şi dinante-i aducea. 
El din grai aşa grăia: 
- Mîncă şi tu, soacră - mea, 
Carne de la fie-ta, 
Aradina Satina
 Udri basama leuca! 
Curvă - ai fost şi D-ta
Curv - a fost şi fata ta. 
Şi paloşul mi-l trăgea, 
Capul soacră - sa tăia
 Şi averea i-o lua
Şi-n desagi că mi-o băga, 
Şi pe murgu - o arunca
278

         {EminescuOpVI 279}

Şi din grai aşa grăia: 
- Haidaţi feciori după mine
Să vă-nvăţu - a trăi bine, 
Să vă duc pe la strîmtori, 
Să vă iau la gălbiori, 
Că-s mai uşori la purtare
Şi-s mai spornici la schimbare. 

         {EminescuOpVI 280}

DONCILĂ

Întru o vreme trecută
Şi de abia pomenită, 
Nimerit-au la un împărat
Un deliu din Ţarigrad. 
Multu-i mare şi ciudat, 
Groznic şi înfricoşat; 
Este-n stat de şapte coţi, 
Socoteşte dacă poţi, 
Şi de şapte palme-n spate
De te - apucă grozi de moarte, 
Cu capul cît stambolul, 
Cu ochii cît păharul, 
Cu cialmaua cît o roată
De se-ngrozea firea toată. 
Dacă-mpăratul L-au văzut, 
Lui tain că i-au gătit
De toată casa vacă grasă
Şi o casă prea frumoasă, 
De gustare gonitoare
Şi de noapte fată mare. 
Cinzeci de oca de vin, 
Cinsprezece de rachiu, 
De rachiu cam mermeziu
Ce este bun şi dulciu. 
Şi cu această urmare
Ce-i vrednică de mirare, 
Tot tîrgul că săvîrşiră
Şi cheful că-şi făcură, 
Că nici o fată frumoasă
280

         {EminescuOpVI 281}

         {EminescuOpVI 282}

         {EminescuOpVI 283}

Nu au rămas sănătoasă. 
Împăratul cu dreptate
Pe rînd i le da pe toate, 
Ca să scape de urgie
Şi de a lui grozăvie. 
De la toţi au împlinit
Şi rîndul că au venit
La Doncilă bolnavul, 
Vrednicul şi viteazul. 
Iar a sa sor prea iubită
Întru toate iscusită, 
Ea de veste că prindea, 
Şi afară că eşea, 
Faţa-n cap că-şi sgîria, 
Părul galben că-şi rumpea, 
Cu amar tare plîngea
Şi din gur - aşa zicea: 
Mare păcat şi mai greu
Ce-au căzut pe capul meu. 
Frate - său o auzea
Şi din gur - aşa-i zicea: 
Surioară, surioară, 
Scîrba mea te împresoară? 
Au că tu te-ai supărat
De atîta alergat, 
Mutîndu-mi perinuţa
Care mă culc pe dînsa, 
Ni la cap, ni la picioare, 
Ni la umbră, ni la soare, 
De nouă ai şi jumătate
Într-această răutate
Şi nouă zile de vară, 
Şi nouă de primăvară? 
Soră - sa atunci plîngea
Şi toate-i istorisea, 
De ce are întristare
Şi plînge aşa cu jale. 
Frate - său că-i răspundea: 
- Soro, surioara mea, 
Tu, dacă mi-i asculta, 
Nici în seamă nu-i băga. 
Tu singură ia cheirul
Şi-mi deschide ceirul
Şi-mi găteşte pe negrul
Care-şi va scoate capul, 
Îl cesală şi-l înşală
Şi mi-l scoate ici la scară; 
Pe trei uşi că lă-i băga
283

         {EminescuOpVI 284}

Şi în casă că-i intra, 
De perini m-oi rezima
 Doar să pot încăleca. 
Ea toate că asculta
Şi grajdul că descuia
Şi pe negrul că-l gătisă
Şi la dînsul că-l aduse. 
 Iar Doncilă bolnavul, 
Vrednicul şi viteazul, 
De perini se rezima
Şi pe negru-ncăleca 
Şi afară că eşea, 
 Mîna -n streşină punea
Şi suliţa c-o scotea, 
De rugină c-o ştergea, 
Că ea tare ruginise
De cînd el se bolnăvise. 
 Buzduganul că-şi luase
Şi de-acolo purcesese, 
Negrul lui tot buiestrînd
Şi Doncilă tot gemînd
Şi din buzdugan svîrlind, 
 Tot din palmă sprijinind. 
Pe uliţă că mergea
Şi la poartă ajungea, 
La poarta împărătească
Cu gînd ca să-şi isbîndească. 
 La deliul se ducea
Şi la masă că-l găsea, 
Cu o ialoviţă grasă
Şi c-o copilă frumoasă. 
Deliul Dacă-l vedea, 
 El la masă că-l poftea. 
El deliul suduia
Şi din gur - aşa-i zicea: 
Ah! deliule spurcate
Şi cu totul blăstemate, 
 N-am venit să mă-nvoiesc, 
Ci-am venit să mă lovesc, 
Inima să-mi răcoresc
De ahtul ce pătimesc. 
Deliul Dacă-l auzia
 Tare că se mînia, 
Mîna pe buzdugan punea
Şi într-însul repezea. 
Iar Doncilă bolnavul, 
Vrednicul şi viteazul, 
 Cu mîna se aţinea
284

         {EminescuOpVI 285}

Şi în palmă că-l prindea, 
De genunchi că mi-l trîntea, 
Patru bucăţi că-l făcea
Şi paloşul că scotea
 Şi din gur - aşa grăia: 
Aţin-te a te sprijini, 
Şi odată se-nvîrti 
Şi-n deliul repezea
Şi foarte tare-l lovea. 
 Nu-ş cum focul se loviră, 
Ochii amîndoi săriră
Şi capul că i-l tăiă, 
În suliţă îl luă
Şi în pămînt îl înfipse. 
 Iar împăratul privea
Şi pe scări se cobora, 
La Doncilă că mergea
Şi pe spate că-l bătea, 
Cu mîngîiere-i grăia
 Şi pe dînsul veselea: 
Ah, Doncilă bolnave, 
Vrednice şi viteze, 
De cînd tu te-ai bolnăvit
Deliii s-au îmmulţit. 
 Aşterne-ţi mantaua ta
Ca să-ţi plătesc leafa ta; 
Măntăluţa-şi aşternea, 
El de gălbeni i-o umplea. 
Galbenii că şi-i lua
 Şi pre cal încăleca
Şi pe poartă că eşea, 
Şi pe uliţă mergea, 
Negrul lui tot buiestrînd
Şi Doncilă tot gemînd
 Şi din buzdugan svîrlind, 
Tot în palmă sprijinind. 
Cînd pe uliţa mergea
Tot oraşul se strîngea, 
De bine că-l cuvînta
 Şi pre dînsu-l săruta
Pe creştetul capului
Cum îi rîndul Turcului. 
Şi acasă că mergea, 
Către sora sa zicea: 
Nici în seamă nu băga, 
 Te-am mîntuit de - aceasta, 
A fost şi s-a pomeni
Cît soarele-n cer va fi. 
285

         {EminescuOpVI 286}

SERDARIU

Haideţi, haideţi după mine
Să vă-nvăţ a trăi bine, 
Că din fiară am scăpat
Şi pe voi v-am adunat, 
Şi-n alt stat că am trecut
Ca să-mi plătească tribut. 
Romînia mi-au plătit
Pe cît mie - au trebuit, 
Şi cu ea m-am răfuit, 
I-au rămas dosarele, 
Temniţa şi fiarăle, 
Să le aibă de la mine
Că eu le-am purtat prea bine, 
De rugină că le-am şters
Şi n-am fost pretenţios. 
Ia mîncaţi, mîncaţi şi beţi
 Voi copii, băeţi, 
Ş-apoi să încălicaţi
Şi pe mine mă urmaţi. 
Iată merg şi eu cu voi, 
Pe la cînii de ciocoi, 
Că au obicei din ei
De-ntreabă pe musafiri
De unde sunt şi cum îi chiamă. 
Şi pe voi de v-o -ntreba
S-o lăsaţi pe seama mea, 
Că voi nu ştiţi a vă da, 
A vă da seamă de ea. 
Iar eu le-oi răspunde aşa, 
Iată profesiunea mea: 
Iarna strîng bani înprumut
286

         {EminescuOpVI 287}

Cu dobîndă
Din mahalale-nsemnate 
De la cucoane bogate, 
 Vara strîng turme de oi
Şi-mi aleg dintr-înşii mii
Şi trec spre Milcov cu ei, 
Şi-i bag în codru pe miei
Cu ciobănaşii după ei, 
Sunt tot din băieţii mei
Şi Serdariu stă-ntre ei. 
M-ai întrebat cum mă chiamă? 
Îţi voi spune negîndit, 
Sunt Serdariu cel vestit
 Pîn- acum nu m-ai ştiut... 
Pentru că nu m-ai ştiut
De-aia la tine - am venit, 
Să mă ştii, să mă cunoşti, 
Şi bine să mă plăteşti
 Cu aur nesocotit, 
 Necîntărit. 
Serdariu pe unde-au venit
Tot aşa i s-au plătit. 
Cînd astfel oi fi grăit, 
 Voi băieţi staţi neclintit, 
Raza armei desvăliţi
Fără însă să-i răniţi, 
De-or fi oameni de cuvînt; 
De n'or fi oameni de-nţeles 
 Şi din gură n-or tăcea
Mi-i tocaţi ca cînepa, 
Ca şi alţii auzind
Cînd noi la dînşii mergînd
Să scoată bani mai curînd. 
Voi copii, băieţi, 
Ia beţi, ia beţi şi mîncaţi
Şi apoi să-ncălecaţi
Pe mine să mă urmaţi. 
Veniţi cu toţi după mine
 Să trecem în ţări străine
C-acolo vom trăi bine. 
Trageţi hora, măi flăcăi, 
Trageţi hora ş-o lăsaţi, 
Mergem în munţii Carpaţi
 Acolo să v-aşezaţi, 
Mîncări bune să mîncaţi
Căprioare să vînaţi, 
C-o dulceaţ-aşa de bună
Care ţine - o săptămînă. 
287

         {EminescuOpVI 288}

         {EminescuOpVI 289}

         {EminescuOpVI 290}

 Şi prin munţii Carpaţi
Avem şi ciocoi bogaţi, 
Voi cu mine să-i călcaţi, 
Raza armelor să le - arătaţi, 
La chimir bani să băgaţi. 
 Cînd din casă vom eşi
Şi pe drum vom întîlni
Săraci, femei şi bărbaţi
Cîte-o liră să le daţi, 
De poteră să-ntrebaţi, 
 Potera să mi-o aflaţi, 
După dînsa să plecaţi, 
Cot la cot să mi-o legaţi, 
Să-i lăsăm aşa-ncurcaţi, 
Pînă vom intra-n Carpaţi. 
 Şi tot astfel să urmaţi
Să putem să fim scăpaţi, 
Şi să fim neurmăriţi
De femei şi de bărbaţi. 
Vom intra-n munţii Carpaţi, 
 Munţi de stîncă şi de piatră, 
Isvoarele nu mai seacă
Şi căprioarele joacă. 
Iată, vedeţi voi băeţi, 
Ce loc frumos v-am ales, 
 Căprioare să-mi vînaţi
Cu ele-n tîrg să-mi plecaţi
De geaba să nu le daţi
Pe la boierii bogaţi, 
Ci pe unde mi le daţi, 
 Sama bine să luaţi, 
Casele să le-nsemnaţi 
Pe unde sunt boieri bogaţi. 
Eu la dînşii mă voi duce
Să-i întreb cu cuvînt dulce
 De-au fost căprioara dulce
De-au fost căprioare dulci
Să-mi dai bani cîteva pungi. 
Şi din casă c-om eşi
Tacticos că vom păşi
 Şi-n munte iar vom sosi, 
În munte or la un isvor, 
Unde paserile sbor
Şi îmi cîntă de te - adorm. 
Isvoraş cu apă limpede, 
 Pe unde vrei, Serdare, plimbă-te, 
Pe viorele culcă-te, 
Dorurile uită-le. 
290

         {EminescuOpVI 291}

- Nu le pot uita vr-odată, 
Că-n toată lumea mă cată, 
M-ar găsi pînă şi'n peatră. 
Că de-ar fi doruri mai multe
Le-aş putea uita pe toate, 
Dară-i numai unu-n lumea toată
Şi de-aia nu-l pot uita. 
*
Ia mîncaţi, mîncaţi şi beţi
Voi copii băieţi; 
Ce dor am nu mă-ntrebaţi, 
Ci caii vi-i adăpaţi
Şi la iarbă să mi-i daţi, 
Caraule din voi să-mi staţi, 
Pe Dumnezeu nu-l uitaţi, 
El vă păzeşte-n Carpaţi. 

         {EminescuOpVI 292}

         {EminescuOpVI 293}

         {EminescuOpVI 294}

         {EminescuOpVI 295}

URATU

Aho!. aho! 
Sara lui Sfîntu Vasile o-nserat, 
Şi noi cu pluguşoru ne-am luat, 
Căci multe sate am îmblat, 
Multe mări am treerat
Şi mări şi sate
Şi ţări depărtate, 
Şi-am ajuns şi pe la D'voastră boeri mari, 
Cu casa de mărgăritari, 
Cu nouă iepe suruiepe
De nouăsprezece ani sterpe, 
Cu copitele crăpate
Cu sîrmă de fier legate. 
Pe unde ele călca, 
Broasca făcea oacaca! 
Ia trăgeţi flăcăi, 
 Hăi, hăi, hăi! 
Ş-au adus o iapă şargă
Care lumea aleargă, 
Cu procovăţul de argint
Cu zale pîn- în pămînt, 
Care n-am văzut de cînd sunt. 
Şi dnia-lui s-o sculat
Pe ochi negri s-o spălat, 
Pletele ş-o pieptănat, 
La icoane s-o-nchinat, 
În toiag s-o rezemat
Şi pe şarga s-o aruncat. 
Trageţi, flăcăi
 Hăi, hăi, hăi! 
295

         {EminescuOpVI 296}

Ş-o pornit paisprezece pluguri
Ca să are şesurile, 
Dealurile şi piscurile
Şi să samene grîu de vară
 Şi secară
 Pîn în sară
 Să răsară. 
Şi era grîu-n spic ca vrabia, 
În grăunte ca mazărea. 
 Ş-o pornit o mulţime de cară
 Cu povoară
 La moară. 
Dar curva de moară
Cînd a văzut atîtea cară, 
 Cu povoară
A pus coada pe spinare
Ş-a plecat la lunca mare-
 Lunca mare
 Frunză n'are, 
 Lunca mică
 Frunza-i pică, 
Tot în patru se despică. 
Ia mai trageţi flăcăi, 
Hăi, hăi! 
 Dar morăriţa meşteriţa
O luat o mînă de tărîţe, 
Şi tot pru! pru! pru!, moara mea, 
Pîn-a pus mîna pe ea. 
Ş-o luat-o de obstast
 Ş-a dat-o la morăraş. 
Dar morariu meşter bun
(... barba lui în c... )
I-o turnat un maiu la şăle
Ş-o aşezat-o pe măsele, 
 Ş-o suduit-o de lumină
Să dea bine la făină, 
Dar nu curgea făină, 
Ci curgea mărgăritari
Ca la boerii cei mari. 
 Trageţi flăcăi, 
Hăi, hăi! 
Da ţiganul de la moară
Hătu-l-o'n c... mamă cioară, 
Cu ochii boldiţi
 Cu luleaua-n dinţi, 
Mucii îi curgea
Luleaua-i stingea, 
O adus o iapă şargă, 
296

         {EminescuOpVI 297}

Din picioare bătea, 
Din nas sforăia, 
Cu nările sacii căra, 
Cu urechea-i punea, 
Nici căuş nu-i trebuia. 
Trageţi, flăcăi, 
Hăi, hăi! 
V-am mai ura, v-am mai ura, 
Dar nu suntem de pe ici, de pe colea, 
Ci suntem de la Mitoc
Unde-nghiaţă apa-n tioc, 
Şi ciolanele la foc
Şi moşneagu n-are loc, 
Într-un fund de oboroc
Ca să-şi facă şi el foc. 
Trageţi, flăcăi, 
Hăi, hăi! 
V-am mai ura, v-am mai ura
Dar ne temem c-om însăra, 
Pe la curţile Dnilor voastre
Este nante sprîncenate. 
Da-i bine pe la bordeieşele noastre, 
 Cele tupilate
 Cu stuh stuhuite, 
 Cu baligă lipite, 
 Cu găinaţ de vrabie-mpistrite 
Trageţi, flăcăi, 
Hăi, hăi! 
Am fost şi eu Pe - acolo 
Unde babele ara, 
Fetele se-njuga, 
De barba moşneagului s-apuca, 
Barba o smulge, 
În roatele plugului o svîrle, 
Moşneagu cîte - un fir strîngea
În muşdei întingea
Şi la loc punea. 
Trageţi, flăcăi, 
Hăi, hăi! 
Am fost şi pe la Turta
Pe unde fac mămăliga cît nuca, 
Ş-o păzesc 12 cu măciuca
Ca să nu mănînce furnica. 
Trageţi, flăcai, 
Hăi, hăi! 
Ş-am venit încoace
Ş-am mers o bucată-n pace, 
Da cînd am ajuns la Mrejărău, 
297

         {EminescuOpVI 298}

La cuptiorul vrăjilor, 
Vrăjitoarea cea mai mare
Cît şi un duşman de tare, 
O vrut să ne facă rău
Da n-o-ngăduit -o Dumnezeu, 
O trîntit-o cu c... -n pîrău, 
Da ea de aţa ismenelor mele s-o apucat
Parcă eu eram ginovat, 
Trageţi, flăcăi, 
Hăi, hăi! 
Apoi cîte pietricele-n fîntînă
Atîtea oale cu smîntînă, 
Cîţi cărbuni în vatră
Atîţia peţitori la fată, 
Cîte pene pe cucoş
Atîţia copii burduhoşi
Cîte paie pe casă
Atîţia galbeni pe masă. 
Şi C. G. în poala antireului strîngea
În camară ducea
Cuconiţei bine-i părea, 
Şi C. G. ia gălbănaş
Ş-aruncă la plugăraşi. 

         {EminescuOpVI 299}

PLUGUŞORUL
 (FRAGMENT)

 
Plecarăm într-o zi de sfînta Joi
Cu plugul cu 12 boi, 
Bouri bourei
În coadă codălbei, 
În frunte ţintăţei, 
 Uraţi, strigaţi, măi, 
Hăi, hăi! 
Hăi, hăi! 
În cîmp ne duserăm
 La plugul nostru ne puserăm, 
Brazdă neagră răsturnarăm; 
Grîu mărunt, 
Grîu de vară semănarăm -
Dee Domnul să răsară. 
La luna, 
 La săptămîna, 
Îşi umplu cu apă mîna
Şi se duse să vază
De a dat Domnul roadă. 
Era-n spic ca vrabia
 Şi-n pai ca trestia, 
Uraţi, strigaţi, măi, 
Hăi, hăi! 
Traian mult se bucura
 Şi la tîrg alerga, 
Ş-a cumpărat 99 de oca de fier
Şi 99 de oca de oţel
Ca să facă seceri mari
299

         {EminescuOpVI 300}

Pentru oameni de cei mari, 
Şi să facă seceri mici
Pentru copilaşi voinici. 
Şi se duse-n sat, 
Şi-a adus 12 iepe
Toate sirepe, 
De par le legară
Şi cu biciul le mînară, 
Picerele treerau, 
Cu coadele vînturau
Şi cu urechile-n saci băgau. 
Carele le-ncărcară 
Şi la moară le porniră. 
Iară hoaţa cea de moară
Cînd văzu atîta cară
Încărcate cu povară, 
Puse coada pe spinare
Ş-apucă pe iaz la vale, 
Dar morarul priceput
Luă cojocul cel miţos
Şi mi-l întinse pe jos, 
Şi mai luă şi un frîu, 
Şi-o legă de căpătîiu, 
Şi-i dete una-n şele
Şi o aşeză pe măsele. 
Sacii descărca
Şi-n coş îi băga
Din coş pînă-n covată, 
Din covată pînă sub piatră, 
De sub piatră
Curgea făină curată -
Traian se bucura
Şi pe morar îl dăruia. 

         {EminescuOpVI 301}

 COLIND

Sculaţi, sculaţi, boieri mari, 
Că vă vin colindători, 
Nu vă vin cu nici un rău
Ci v-aduc pe Dumnezeu 
Pre Dumnezeu mititel, 
Mititel, înfăşăţel, 
Înfăşat în foi de mac
Cu tichie verde-n cap; 
Iar în fundul tichiei
Este - o piatră nestimată, 
Ce plăteşte lumea toată, 
Ţarigradul jumătate
Şi Braşovu - a treia parte. 
Sus în poarta lui Christos
Să fiţi, boieri, sănătoşi. 

         {EminescuOpVI 302}

ORAŢIE DE NUNTĂ

- Bună ziua, socri mari. 
- Mulţămim, băieţi plugari. 
Ce îmblaţi, ce căutaţi, 
Samă cerem să ne daţi. 
- Ce îmblăm, ce căutăm, 
Samă n-avem să ne dăm. 
Multe mări am trecut, 
Multe ţări am pe
Multe sate
Depărtate, 
Şi oraşe
Drăgălaşe, 
Colindat-am, colindat, 
Nimeni samă ne-a luat -
Cine sunteţi Dumneavoastră
Să ne luaţi sama noastră? 
Parc-aţi fi cu vămile
De ne luaţi sămile, 
Luaţi-o cu-ncetişorul 
Şi-ntrebaţi cu binişorul, 
Că atunci vă vom răspunde
De unde şi pînă unde
Ne-a bătut vîntu-ntr-acoace, 
Ce-ntrebări avem a face. 
Tînărul nostru-mpărat 
De cu ziuă s-a sculat, 
Faţa albă şi-a spălat, 
Chica neagră - a pieptănat, 
Mîndru s-a mai îmbrăcat, 
302

         {EminescuOpVI 303}

 Murgul şi L-au înşeuat
Şi din bucium au cîntat, 
Mare oaste - a adunat, 
Oaste mîndră de călări, 
De mulţi feciori de boieri; 
 Pe la răsărit de soare
A plecat la vînătoare
Ţara-n sus
Despre apus, 
Pîn juganii ne-au stătut
 Şi potcoavele - au pierdut. 
Ne lăsarăm mai în jos, 
Mai în jos pe-un deal frumos, 
Alergarăm
De vînarăm: 
 Munţi de brazi
Cu ochi de iaz
Şi de fagi, 
Precum ni-s dragi, 
Cerul şi cu stelele, 
 Plai cu floricelele, 
Prin vîlcele
Viorele, 
Şi prin sate răsfirate
Vînarăm fete minunate. 

 Şi pe la apus de soare
Am ieşit în drumul mare, 
-Drumul mare-i pe colină
Ajunserăm la fîntînă. 
Zărirăm urma de fiară
 Ş-aci toţi descălicară, 
Stătea oastea în mirare
Ce urmă să fie oare? 
Unul zise că-i de zînă
Aibe-o-mpăratul de mînă, 
 Alţii că e de crăiasă
Aibe-o-mpăratul mireasă, 
Alţii dintre vînători, 
Cari-s mai cunoscători, 
Au ghicit că-i căprioară, 
 Să şi-o aibe soţioară. 
Nunul mare, că-i mai mare
Şi-i cu grija în spinare, 
Pe un cal frumos călare, 
Se ridică-n scări
75Şi se umflă-n nări, 
303

         {EminescuOpVI 304}

Face ochii roată
Pe oştirea toată. 
Cînd încoace el privi
Mîndră floare mai zări, 
Dar vede că nu-nfloreşte 
Nici rodeşte, 
Că nici locul nu-i prieşte
Şi mai mult se ofileşte, 
Pe noi şase ne-a ales
Şi încoace ne-a trimis, 
Pe şase tretini de cai
Cum nu-i mai vedea pe plai, 
Cu coame cănite, 
Frîne zugrăvite, 
Unghii costorite
Şi cozi împletite. 
De la dînsul că pornirăm
La Dumneavoastră venirăm, 
Floricica s-o luăm
La - mpăratul s-o ducem. 

Şi pornirăm şi venirăm
Nu ştiurăm sama bine
Să venim pe drumuri line, 
Ci ne-am îndreptat pe stele
... De venirăm după ele, 
Pe faţa pămîntului
Pe aburii vîntului, 
Mai bînd şi mai chiuind
Şi din bice lungi pocnind, 
Caii noştri în curînd, 
Pe-a lor nări flacări lăsînd
Din copite scăpărînd. 
Am sosit şi v-am găsit, 
Cerem floarea să ne-o daţi, 
De unde nu, nu scăpaţi, 
Căci cu sape de argint
Scoatem floarea din pămînt
S-o sădim cu rădăcină
La - mpăratul în grădină, 
Acolo să strălucească
La curte împărătească. 
Şi ca să nu credeţi doară
Că --ndrugăm ca şi la moară, 
Vorbe de-ale satului
Pe seama - mpăratului, 
Am adus cu noi hîrtie, 
Carte de la --mpărăţie 
304

         {EminescuOpVI 305}

Spre crezare să ne fie. 
De ştiţi carte latinească
 Puneţi ca să v-o citească, 
Ori ne - aduceţi, socri mari, 
Nişte oameni cărturari, 
Nu popă cu barba deasă
S-o citească nenţeleasă, 
 Şi nu cu barba cănită
Să rămîe necitită, 
Nici unul cu barba lungă
Trei zile să nu-i ajungă, 
Nici unul cu barba rară
 Să ne ţie pîn în seară, 
Ci unul ce-o şti să sugă
Să ne-o citească pe fugă, 
Să nu fie popă tuns
Ca să ne dee răspuns, 
 Căci răspunsul nostru e: 
Şase păhare cu vin, 
Şase năframe de in, 
Din in subţire ţesute
Cu flori de aur cusute, 
 De cari se ţes pe aici
Cu fluturi şi cu arnici, 
Şi cu strămătură fie
Numai voie bună fie, 
Şi de-ar fi şi de mătasă
 Numai să fie din casă
De la cinstita mireasă, 
Nu strînsă pe la vecine
Ca să păţim v-o ruşine. 

Să ştiţi, socri, că de sară
 Mare oaste vă-mpresoară, 
De n-aveţi îndeajuns
Cătaţi locuri de ascuns, 
Că vă trebui buţi cu vin
 Care cu fîn, 
 Boi graşi, 
 Claponaşi, 
Să aduceţi, socri mari, 
 Lăutari, 
Strîngeţi fete frumuşele
 Să putem juca cu ele; 
Să s-adune şi tot satul
Să se bucure - mpăratul, 
 Lărgiţi casă
 Puneţi masă, 
305

         {EminescuOpVI 306}

 Să vie-mpăratu - odată 
Aducînd oştirea-i toată, 
O sută cinci zeci şi cinci
În ciubote nu-n opinci, 
Că cine-n lume se-nnalţă
 Cisme roşie încalţă, 
Cu feţe alese, 
Cu mînici sumese, 
Scobiţi în măsele. 

Am vrea să descălecăm, 
Dară jos pe ce ne dăm, 
 Nu sunt cioban de la oi
Să descalec în noroi, 
Nici niscaiva morari beţi
Să descălecăm în scaeţi, 
Ci suntem de viţă mare, 
 De boieri de lîngă mare
Unde soarele răsare. 
Ne daţi scaun de argint
Să descălecăm pe pămînt, 
Să ne întindeţi covoare
 Să descălecăm în pridvoare, 
Cailor le daţi fîn bun
Cosit cînd este mai bun
La Sîn George în ajun, 
Fîn cu roua neluată, 
 Cu floarea nescuturată, 
Strîns în zi de sărbători
De două fete surori, 
Caii noştri de-or mînca
Din capete n-or mişca, 
 Caii noştri de vor bea
Din capete să nu dea. 

Am mai sta De - am mai ura
Frică ni-i c-om însera, 
Şi avem de trecut stînci, 
 Văi adînci, 
 Munţi
Cu brazi mărunţi
Brazi mărunţei şi-ntunecoşi 
Bine v'am găsit sănătoşi! 

 Socrule, ce s-au făcut
Nu mai e de desfăcut. 
Dă opt boi şi şapte vaci
Şi apoi rabdă şi taci. 
306

         {EminescuOpVI 307}

Ţine, soacre, plosca bine
Uscată la rădăcină, 
Ice lată, colo lată -
Şi-nchină, soacre, odată; 
Da de-i săruta-o tare
Căciula din cap îţi sare
Că e vin din Dealul Mare
Şi nu e din valea lungă
Ca să-ţi facă gura pungă, 
Ci-o sărută binişor
Ca să-ţi pară dulcişor
Că-i viţă de ale bune
Nu e ca zeama de prune, 
 Cînd bei mult
 Creşti în burtă, 
 Te faci tobă
 După sobă, 
Stai cu greerii de vorbă. 
Tot urînd, încă urînd
Băgăm de seamă curînd
Atîtea fete venite, 
Ca cioarele grămădite, 
Ce vă stau cam pe la spate, 
Stau cu gurile căscate, 
Ori smerite stau nainte
Cu gurile proţăpite. 
Aduceţi prune uscate
S-aruncăm în guri căscate, 
Şi muiaţi cîte-o cojiţă
Şi le-o daţi ca să înghiţă, 
Să nu stea cu gura seacă
Ci de dor să le mai treacă. 

Munţi înnalţi, luminoşi, 
Bine v-am găsit sănătoşi. 

         {EminescuOpVI 308}

PREDICAŢIA ŢIGANILOR

Predicaţie prea luminată
Scrisă în miază noapte
Cu sloave de lapte. 
Ziua Paştilor, 
Bucuria ţiganilor
Cari cu bucurie aşteaptă praznicul, 
F... -le norocul. 
Cu toţii se adunară, 
Mai întîi fierari
Căci ei erau mai mari
Şi prin ţări mai îmblători. 
Başa meşterul de potcoave, 
Începu a grăi înţelepte voarbe, 
Ca să fac - o biserică sfîntă
Ca la dînsa toţi să se strîngă. 
A doua, Ciurarii şi Lingurarii se bucurară
Şi-ndată strigară: 
- " No, Başe, bine - a fi. 
" Începeţi voi
" Că vom ajuta şi noi, 
" Şi pînă ce biserica se va găta
" De paşti şi de popă ne vom îngrija; 
" De la Bradie Vladica-l vom căpăta. "
A-nceput Başa fierarilor a grăi: 
"Vedeţi voi, ţiganilor, cum ne ocărăsc Romînii, 
" Că îmblăm prin ţară
" Şi mîncăm paştile cu ocară. 
" Să scriem carte la Danciu paraleu
" Că acela a-nceput a lucra întîi pe ileu, 
308

         {EminescuOpVI 309}

" Că e foarte mare Arhiereu, 
" Are popă de moşie
" Dintr-a noastră semînţie, 
" Şi nu cere multă simbrie". 
Îl gătară
 Şi frumos îl îmbrăcară
Cu cămaşă nouă lutoasă
De nouă ani în gard acăţată, 
Cînd vîntul bătea
Gura-i alegea! 
 Cu cumănac de jder
Ce eşia părul pin el, 
Cu curele, 
Cu obiele, 
Cu opinci nouă-n picioare
 Dară tălpile erau goale. 
Aşa s-a dus
Precum v-am spus, 
Şi găsi pe Danciu paraleu
Şezînd călare pe ileu, 
 Şi era împodobit
Cum n-aţi mai văzut, 
Că avea un cumănac
De cernovac, 
De cloaşte căcat
 De nouă ani în pod aruncat. 
Cînd pe cap îl punea
Pe umere se oprea, 
Să nu vre fi şolduros
Vre trece pînă jos, 
 Că era anume făcut pe isteţie, 
De un meşter de blăstămăţie
Şi era cu o mintie creaţă
Toată închegată-n aţă, 
Avea postav de cinci groşiţi
 Iară aţă de cinci florinţi-
Cît era ţara ungurească
Nu se afla aţă s'o cîrpească. 
Avea nădragi de Anglie, 
Petece o mie, 
 Aţă o cocie; 
În picioare cisme-ncăputate 
Tot cu aţă înnodate, 
Pe la căpute
Erau toate rupte: 
 Cînd fugea
În potloage se oprea, 
Cînd alerga
În aţe se-mpiedeca. 
Şi citiră carte cu mare jale
309

         {EminescuOpVI 310}

 Şi se amărîră ţiganii foarte tare, 
Şi scriitorilor îndată porunciră, 
Şi veniră Cum auziră, 
Cu ciocanele, 
 Cu cleştele
Şi cu stropitoarele, 
Doi foi, două baroase, 
Cu pilele, 
Şi rupseră legile
 Şi scriseră la Moidit, 
Mitropolitul cel vestit, 
Carele ţine douăsprezece ţări vestite, 
Adică de la pusta secreată, 
Că acolo era ţara bogată, 
Şi le trimise popă pre Mătrăgună
 Cel de viţă bună, 
Şi pre cinstitul Porgaţie
Făcătoriu de predicaţie. -
Dacă-i auziră, ţiganii se adunară
Şi cu popa se sfătuiră, 
Se strînse pruncii şi ţiganele
Să li facă Paştile, 
Şi-ncepu Porgaţie
A spune predicaţie: 
 " O dodulare, dodulare, 
" O venighe! dodulare mandeosu". 
Atuncea strigă Başa fierarilor: 
" Aşune more
" Ora more Porgaţie, 
 " Mai scurta din predicaţie, 
" Nu o face mare, 
" Că ni-i grabă tare". 
Atuncea-ncepu popa Mătrăgună, 
Cel de viţă bună, 
 A cuvînta, 
Pe ţigani a-i îmbucura: 
" Voiu să vă spun bucatele
" Din care vor fi paştele". 
Ţiganii ziseră: " Bucuros
 " Popa nost". 
Şi începu a zice: 
- " Mergeţi şi strîngeţi
" Din istălauă prescuri multe
 " De iepe curte; 
 " Nu sunt scumpe
 " Ci sunt bucate, 
 " Curat
310

         {EminescuOpVI 311}

" În ţări bogate; 
" Frunză lată
" În rădăcină resfirată
" Cari rumanii îl numesc herean -
" Fără de - acelea nu pot fi paştele. 
" Încă mai trebe şofran
" Şi oţet de un an, 
" Jumătate de acău, 
" Faceţi cum vă poruncesc eu". 
Îndată porniră toţi din toate laturile
Ca să strîngă Paştile: 
Ciurarii prin sate, 
Lingurarii prin păduri, 
Fierarii prin istălaie, 
Şi se strînseră toţi de prin sate
Cu strînsele bucate, 
Şi le zise unde să sfinţească paştile
Şi unde le va face: 
- " Rămîneţi pe aici de laturi de sat, 
" Acolo-i locul mai curat, 
" Unde toţi romînii s-au c... "
Şi începu Mătrăgună, -
Cel de viţă bună, 
A sluji paştile
Bată-le Vinerile. 
Dară începu Porgaţie
A spune predicaţie
Despre porunca a zece, 
Dracul pre ţigani îi înnece, 
Şi iară Mătrăgună, 
Cel de viţă bună, 
Îi întreabă
De ispovadă, -
Marele Porgaţie
Începu a da predicaţie: 
"Vedeţi voi, ţiganilor, 
" Cum ne ocărăsc rumanii, -
" Ascultaţi cuvintele, 
" Bată-vă Duminecele". 
Şi iară strigară: 
" Daţi-ne Paştile
" Că nu pot aştepta pruncii şi ţiganele". 
Atuncea toţi ţiganii, fierari, 
Arămari, blidari, lingurari, 
Muciguşi, lipitori şi toţi
Cărturarii gătaţi
Şi frumos îmbrăcaţi; 
311

         {EminescuOpVI 312}

 Ţiganele erau goale, 
Iară fetele fără poale
Şi fără-ncălţăminte-n picioare; 
Iară dintre ţigani mai mulţi
Erau desculţi. 
 Şi iară începu Porgaţie
A spune predicaţie; 
Şi caută toţi dimpreună
Ca să-şi facă voie bună. 
Deci începură a da paştele
 Cu şuştarele, 
Cele din urmă cu troacele; 
Cei din urmă
Erau toţi cu voie bună -
Care-n gură le lua
 Îndată din ochi lăcrăma, 
Cu dinţii crăşca, 
Din picioare scăpăra
Şi toţi îndată strigară: 
" Vai popă, cîtă-i osînda? "
 Paştele-n gură le lua
De pămînt se tăvălia, 
Pruncii striga: 
" O romei
Vai de noi! "
 Atunci ţiganii se-mputerniciră
Şi luară paştele cu ciururi, apoi
Le aruncară în cap la Mătrăgună, 
 Cel de viţă bună. 
Ziseră ţiganii: 
 " F... -ţi popă ispovada, 
" Nouă paşti nu ni mai da
" Ci ne lasă cu Rumanii pin ţară
" Să mîncăm paştile cu ocară". 
Atuncea popa Mătrăgună, 
 Cel de viţă bună, 
Zise către cinstitul Porgaţie
Să li mai spun-o predicaţie, 
Şi -ncepu a spune stihuri zece
Ca dracul pe ţigani să-i înnece: 

1. Să li fie casele desfătate, 
 Cu streşinele-n pămînt băgate, 
 Să nu aibă fumul pe unde eşi
 Şi să stea -n loc
 Şi să iasă pe obloc. 
2. Ca să fie uşa o pocroviţă spartă
 Că aşa-i mai înfrumuseţată. 

312

         {EminescuOpVI 313}

3. Cînd duhanul nu le va ajunge
 Cămişul gol vor suge. 

4. Cînd va fi mălaiul în spuze
 Să steie toţi să se lingă pe buze. 

5. Cînd vor fi cu lucrul amestecaţi
 Să le fie ochii lăcrămaţi. 

6. Cămeşile să le fie îmblătoare
 Să le poarte pe spinare, 
 Perini de abă
 Să le fie de treabă, 
 Sau şi de lînă
 Să le fie pe mînă. 

7. Să îmble iute din picioare, 
 Să le fie vorbele schimbătoare

8. Să iee haine purtate
 Pe trup bine-aşezate, 
 Fără brăcinariu legate, 
 Cămeşile fără chiotori
 Spintecate pînă subsuori. 

9. Caii voştri cei buni să fie
 Alţii părăsiţi
 De voi să fie primiţi, 
 De voi lăudaţi, 
 Prin tîrguri jucaţi. 

10. Să nu fie de voi oraşe şi sate
Neîmblate. 
 Aceste învăţături vă dau. 
 Să vă fie numele Boo, 
Unde gode veri merge pin ţară, 
 Să vă fie numele cioară; 
 Pînă-n veacul veacului
 Să fie ţiganii ai dracului, 
 Amin! 

         {EminescuOpVI 314}

         {EminescuOpVI 315}

         {EminescuOpVI 316}

         {EminescuOpVI 317}

FĂT-FRUMOS DIN LACRIMĂ

În vremea veche, pe cînd oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decît în germenii viitorului, pe cînd Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pămîntului, - în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gînditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tînără şi zîmbitoare ca miezul luminos al zilei. 
Cincizeci de ani de cînd împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sînge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrînit, slăbit de lupte şi suferinţe, - împărat, ce-n viaţa lui nu rîsese niciodată, care nu zîmbea nici la cîntecul nevinovat al copilului, nici la surîsul plin de amor al soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrîne şi glumeţe a ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. Se simţea slab, se simţea murind şi n-avea cui să lese moştenirea urei lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lîngă împărăteasa tînără, - pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvîntat, - trist mergea la război cu inima neîmblînzită, - şi împărăteasa sa, rămasă singură, plîngea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sînii ei albi şi rotunzi, - şi din ochii ei albaştri şi mari curgeau şiroae de mărgăritare apoase pe o faţă mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, şi vine albastre se trăgeau pe faţa ei albă ca o marmură vie. 
Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghia, deasupra unei candele fumegînde, icoana îmbrăcată în argint a Maicei durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenunchiate, pleoapele icoanei reci se umeziră şi o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreaţa ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse în adîncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. 
Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, şi împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei. 
Împăratul surîse, soarele surîse şi el în înfocata lui împărăţie, chiar stătu pe loc, încît trei zile n'a fost noapte, ci numai senin şi veselie, - vinul curgea din butii sparte şi chiotele despicau bolta cerului. 
Şi-i puse mama numele: Făt-Frumos din lacrimă. 
317

         {EminescuOpVI 318}

Şi crescu şi se făcu mare ca brazii codrilor. Creştea într-o lună cît alţii într-un an. 
Cînd era destul de mare, puse să-i facă un buzdugan de fier, îl aruncă în sus de despică bolta cerului, îl prinse pe degetul cel mic şi buzduganul se rupse-n două. Atunci puse să-i facă altul mai greu - îl aruncă în sus aproape de palatul de nori al lunei; căzînd din nori, nu se rupse de degetul voinicului. 
Atunci Făt-Frumos îşi luă ziua bună de la părinţi, ca să se ducă, să se bată el singur cu oştile împăratului, ce-l duşmănea pe tată-său. Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor, cămeşă de borangic, ţesută în lacrimele mamei sale, mîndră pălărie cu flori, cu cordele şi cu mărgele rupte de la gîturile fetelor de-mpăraţi, îşi puse-n brîul verde un fluier de doine şi altul de hore, şi, cînd era soarele de două suliţe pe cer, a plecat în lumea largă şi-n toiul lui de voinic. 
Pe drum horea şi doinea, iar buzduganul şi-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile şi munţii se uimeau auzindu-i cîntecele, apele-şi ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele îşi turburau adîncul, ca să-şi asvîrle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cînta ca dînsul cînd vor şopti văilor şi florilor. 
Rîurile se ciorăiau mai în jos de brîiele melancolicelor stînce, învăţau de la păstorul împărat doina iubirilor, iar vulturii ce stau amuţiţi pe creştetele seci şi sure a stîncelor nalte, învăţau de la el ţipătul cel plîns al jelei. 
Steteau toate uimite pe cînd trecea păstoraşul împărat, doinind şi horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; şi-n piepturile păstorilor tineri, răzimaţi c-un cot de-o stîncă şi c-o mînă pe bîtă, încolţea un dor mai adînc, mai întunecos, mai mare - dorul voiniciei. 
Toate steteau în loc, numai Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cîntecul dorul inimii lui, şi cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori şi prin aer ca un vultur de oţel, ca o stea năzdrăvană. 
Cînd era-nspre sara zilei a treia, buzduganul căzînd se isbi de o poartă de aramă, şi făcu un vuiet puternic şi lung. Poarta era sfărîmată şi voinicul intră. Luna răsărise dintre munţi şi se oglindea într-un lac mare şi limpede, ca seninul cerului. în fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crîng de arbori verzi şi stufoşi, se ridica un mîndru palat de o marmură ca laptele, lucie şi albă, - atît de lucie, încît în ziduri răsfrîngea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă şi luncă, lac şi ţărmuri. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lîngă poartă; şi-n aerul cel curat al serei tremurau din palat cîntece mîndre şi senine. Făt-Frumos se sui-n luntre şi vîslind, ajunse pînă la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el văzu în boltele scărilor candelabre cu sute de braţe, şi-n fiecare braţ ardea cîte o stea de foc. Pătrunse în sală. Sala era înaltă, susţinută de stîlpi şi de arcuri, toate de aur, iar în mijlocul ei stătea o mîndră masă, acoperită cu alb, talgerele toate săpate din cîte - un singur mărgăritar mare; - iar boierii ce şedeau la masă în haine aurite, pe scaune de catifea roşie, erau frumoşi ca zilele tinereţii şi voioşi ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur, bătut cu diamante, şi cu hainele strălucite, era frumos ca luna unei nopţi de vară. Dar mai mîndru era Făt-Frumos. 
- Bine-ai venit, Făt Frumos! - zise împăratul; am auzit de tine, da de văzut nu te-am văzut. 
- Bine te-am găsit împărate, deşi mă tem că nu te-oi lăsa cu bine, pentru că am venit să ne luptăm greu, că destul ai viclenit asupra tatălui meu. 
- Ba n-am viclenit asupra tatălui tău, ci totdeuna m-am luptat în luptă dreaptă. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai bine-oi spune lăutarilor să zică şi cuparilor să împle cupele cu vin şi-om lega frăţie de cruce pe cît om fi şi-om trăi. 
318

         {EminescuOpVI 319}

Şi se sărutară feciorii de-mpăraţi în urările boerilor, şi băură şi se sfătuiră. 
Zise împăratul lui Făt-Frumos: 
- De cine-n lume te temi tu mai mult? 
- De nime-n lumea asta, afară de Dumnezeu. Dar tu? 
- Eu iar de nime, afară de Dumnezeu şi de mama pădurilor. O babă bătrînă şi urîtă, care îmblă prin împărăţia mea de mînă cu furtuna. Pe unde trece ea, faţa pămîntului se usucă, satele se risipesc, tîrgurile cad năruite. Mers-am eu asupra ei cu bătălie, dar n-am isprăvit nimica. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăţia, am fost silit să stau la-nvoială cu ea şi să-i dau ca bir tot al zecilea din copiii supuşilor mei. Şi azi vine ca să-şi iee birul. 
Cînd sună miază-noaptea feţele mesenilor se posomorîră; căci pe miază-noapte călare, cu aripi vîntoase, cu faţa sbîrcită ca o stîncă buhavă şi scobită de părae, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopţi turburi, gura ei un hău căscat, dinţii ei şiruri de pietre de mori. 
Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc şi o trînti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stîncă, pe care-o legă din toate părţile cu şepte lanţuri de fier. Înăuntru baba şuiera şi se smulgea ca vîntul închis dar nu-i folosea nimica. 
Veni iar la ospăţ; cînd prin bolţile ferestelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă. Ce era? Mama pădurilor neputînd să iasă, trecea peste ape cu piuă cu tot şi-i brăzda faţa în două dealuri. Şi fugea mereu, o stîncă de piatră îndrăcită, rupîndu-şi cale prin păduri, brăzdînd pămîntul cu dîră lungă, pînă ce se făcu nevăzută în depărtarea nopţii. 
Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi luîndu-şi buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dîra trasă de piuă, pînă ce ajunse Lîng - o casă frumoasă, albă, care steclea la lumina lunei în mijlocul unei grădini de flori. Florile erau în straturi verzi şi luminau albastre, roşie - închise şi albe, iar pintre ele roiau fluturi uşori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumină şi un cîntec nesfîrşit, încet, dulce eşind din roirea fluturilor şi a albinelor, îmbătau grădina şi casa. Lîngă prispă steteau două butii cu apă - iar pe prispă torcea o fată frumoasă. Haina ei albă şi lungă părea un nor de raze şi umbre, iar părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate, pe cînd o cunună de mărgăritărele era aşezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunei, ea părea muiată într-un aer de aur. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur şi dintr-un fuior de o lînă ca argintul torcea un fir de o mătase albă, subţire, strălucită, ce semăna mai mult a o vie rază de lună, ce cutreera aerul, decît a fir de tort. 
La sgomotul uşor al paşilor lui Făt-Frumos, fata-şi ridică ochii albaştri ca undele lacului. 
- Bine-ai venit, Făt-Frumos, zise ea cu ochii limpezi şi pe jumătate închişi - cît e de mult de cînd te-am visat. Pe cînd degetele mele torceau un fir, - gîndurile mele torceau un vis, un vis frumos, în care eu mă iubeam cu tine; Făt-Frumos, din fuior de argint torceam şi eram să-ţi ţes o haină urzită în descîntece, bătută-n fericire; s-o porţi... să te iubeşti cu mine. Din tortul meu ţi-aş face o haină, din zilele mele o viaţă plină de desmierdări. 
Astfel cum privea umilită la el, fusul îi scăpă din mînă şi furca căzu alături cu ea. Ea se sculă - şi ca ruşinată de cele ce zisese, mînile ei spînzurau în jos ca la un copil vinovat, şi ochii ei cei mari se plecară. - El se apropiă de ea, c-o mînă îi cuprinse mijlocul, iar cu cealaltă îi desmierdă încet fruntea şi părul, şi-i şopti: 
- Ce frumoasă eşti tu, ce dragă-mi eşti! A cui eşti tu, fata mea? 
319

         {EminescuOpVI 320}

- A mamei pădurilor - răspunse ea suspinînd - mă vei iubi tu acuma, cînd ştii a cui sunt? Ea încunjură cu amîndouă braţele ei goale grumazul lui, şi se uită lung la el, în ochii lui. 
- Ce-mi pasă a cui eşti - zise el - destul că te iubesc. 
- Dacă mă iubeşti, să fugim atuncea - zise ea lipindu-se mai tare de pieptul lui - dacă te-ar găsi mama, ea te-ar omorî, şi Dac - ai muri tu, eu aş nebuni, ori aş muri şi eu. 
- N-aibi frică, zise el zîmbind şi desfăcîndu-se din braţele ei. - Unde-i mumă-ta? 
- De cînd a venit se sbuciumă în piua în care - ai încuiat-o tu, şi roade cu colţii la lanţurile, ce-o închid. 
- Ce-mi pasă, zise el răpezindu-se să vadă unde-i. 
- Făt-Frumos, - zise fata - şi două lacrimi mari străluciră în ochii ei - nu te duce încă. Să te-nvăţ eu ce să facem ca să învingi tu pe mama. Vezi tu buţile aste două? Una-i cu apă, alta cu putere. Să le mutăm una în locul alteia. Mama cînd se luptă cu vrăjmaşii ei, strigă cînd oboseşte: - Stăi, să mai bem cîte-o leacă de apă! Apoi ea bea putere, în vreme ce duşmanul ei numai apă. De aceea noi le mutăm din loc, ea nu va şti şi va bea numai apă în vremea luptei cu tine. 
Precum au zis, aşa au şi făcut. 
El se răpezi după casă. 
- Ce faci babă?, strigă el. 
Baba de venin se smulse odată din piuă-n sus şi rupse lanţurile, lungindu-se slabă şi mare pînă-n nori. 
- A! bine că mi-ai venit Făt-Frumos! - zise ea, făcîndu-se iar scurtă - ia acum hai la luptă, acu om vedea cine-i mai tare. 
- Hai! zise Făt-Frumos. 
Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el pînă-n nori, apoi îl isbi de pămînt şi-l băgă în ţărînă pîn în glesne. 
Făt-Frumos o izbi pe ea şi o băgă-n pămînt pînă în genunchi. 
- Stăi, să mai bem apă, - zise mama pădurilor ostenită. 
Stătură şi se răsuflară. Baba bău apă, Făt-Frumos bău putere, ş-un fel de foc nestins îi cutreeră cu fiori de răcoare toţi muşchii şi toate vinele lui cele slăbite. 
C-o putere îndoită, cu braţe de fier o smunci pe babă de mijloc şi-o băgă-n pămînt pînă-n gît. Apoi o izbi cu buzduganul în cap şi-i risipi creerii. - Cerul încărunţi de nouri, vîntul începu a geme rece şi a scutura casa cea mică în toate încheieturile căpriorilor ei. Şerpi roşii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cînta adînc ca un proroc al pierzării. Prin acel întuneric des şi nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu mînile ridicate şi palidă. El se apropiă de ea şi-o cuprinse cu braţele lui. Ea căzu ca moartă de groază pe pieptul lui, şi mînile ei reci s-ascunseră-n sînul lui. Ca să se trezească, el îi sărută ochii. Norii se rupeau bucăţi pe cer - luna roşie ca focul se ivea prin spărturile lor risipite; - iar pe sînul lui, Făt-Frumos vedea cum înfloreau două stele albastre, limpezi şi uimite - ochii miresei lui. El o luă pe braţe şi începu să fugă cu ea prin furtună. Ea-şi culcase capul în sînul lui şi părea că adormise. Ajuns lîngă grădina împăratului, el o puse-n luntre, ducînd-o ca-ntr-un leagăn peste lac, smulse iarbă, fîn cu miros şi flori din grădină şi-i clădi un pat, în care-o aşeză ca-ntr-un cuib. 
Soarele eşind din răsărit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci şi rotunde, faţa ei de-o paloare umedă ca ceara cea albă, mînile mici şi unite pe piept, părul despletit şi răsfirat pe fîn, ochii mari, închişi şi adînciţi în frunte, astfel ea era frumoasă, dar părea moartă. Pe acea frunte netedă şi albă, Făt-Frumos presură
320

         {EminescuOpVI 321}

cîteva flori albastre, apoi şezu alături cu ea şi-ncepu a doini încet. Cerul limpede - o mare, soarele - o faţă de foc, ierburile împrospătate, mirosul cel umed al florilor învioşate o făceau să doarmă mult şi lin, însoţită în calea visurilor ei de glasul cel plîns al fluierului. Cînd era soarele-n amiazi, firea tăcea şi Făt-Frumos asculta fericita ei răsuflare, caldă şi umedă. Încet se plecă la obrazul ei şi-o sărută. Atunci ea deschise ochii încă plini de visuri, şi-ntinzîndu-se somnoroasă, zise încet şi zîmbind: 
- Tu aici eşti? 
- Ba nu sunt aici, nu vezi că nu sunt aici? - zise el mai lăcrămînd de fericire. Cum şedea el lîngă ea, ea-şi întinse un braţ şi-i cuprinse mijlocul. 
- Hai scoală, zise el desmierdînd-o - e ziua-n amiaza mare. Ea se sculă, îşi netezi părul de pe frunte şi-l dete pe spate, el îi cuprinse mijlocul - ea-i înconjură grumazul - şi astfel trecură printre straturile de flori şi intrară în palatul de marmură al împăratului. 
El o duse la împăratul şi i-o arătă spuindu-i că-i mireasa lui. Împăratul zîmbi, apoi îl luă de mînă pe Făt-Frumos, ca şi cînd ar fi vrut să-i spue ceva în taină şi-l trase la o fereastră mare, pe care vedea lacul cel întins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uită uimit pe luciul lacului şi ochii i se împlură de lacrimi. O lebădă îşi înălţase aripele ca pe nişte pînze de argint şi cu capul cufundat în apă sfîşia faţa senină a lacului. 
- Plîngi, împărate? - zise Făt-Frumos - de ce? 
- Făt-Frumos, - zise împăratul - binele ce mi L-ai făcut mie, nu ţi-l pot plăti nici cu lumina ochilor, oricît de scumpă mi-ar fi, şi cu toate astea vin să-ţi cer şi mai mult. 
- Ce împărate? 
- Vezi tu lebăda ceea îndrăgită de unde? - tînăr fiind, aş trebui să fiu îndrăgit de viaţă, şi cu toate astea de cîte ori am vrut să-mi fac samă. Iubesc o fată frumoasă, cu ochii gînditori, dulce ca visele mării - fata Genarului, om mîndru şi sălbatic ce îşi petrece viaţa vînînd prin păduri bătrîne. O, cît e de aspru el, cît e de frumoasă fata lui! Ori ce încercare de a o răpi a fost deşartă. Încearcă-te tu! 
Ar fi stat Făt-Frumos locului, dar scumpă-i era frăţia de cruce, ca oricărui voinic, mai scumpă decît zilele, mai scumpă decît mireasa. 
- Împărate pre luminate, din cîte noroace - ai avut, unul a fost mai mare decît toate: acela că Făt-Frumos ţi-i frate de cruce. Hai, că mă duc eu să răpesc pe fata Genarului. 
Şi-şi luă cai ageri, cai cu suflet de vînt, Făt-Frumos, şi era să plece. Atunci mireasa lui - Ileana o chema - îi zise încet la ureche, sărutîndu-l cu dulce: 
- Nu uita Făt-Frumos, că pe cît vei fi tu departe, eu oi tot plînge. 
El se uită cu milă la ea, o mîngîiă - dar apoi, desfăcîndu-se de îmbrăţoşările ei, se avîntă pe şeaua calului şi plecă în lume. 
Trecea prin codri pustii, prin munţi cu fruntea ninsă, şi cînd răsărea dintre stînci bătrîne luna cam palidă ca faţa unei fete moarte, atunci vedea din cînd în cînd cîte-o streanţă uriaşă atîrnată de cer, ce încunjura cu poalele ei vîrful vre - unui munte - o noapte sfîrticată, un trecut în ruină, un castel numai pietre şi ziduri sparte. 
Cînd se lumină de ziuă, Făt-Frumos vede că şirul munţilor dă într-o mare verde şi întinsă, ce trăeşte în mii de valuri senine, strălucite, care treeră aria mărei încet şi melodios, pînă unde ochiul se pierde în albastrul cerului şi în verdele mării. În capătul şirului de munţi, drept asupra mărei, se oglindea în fundul ei o măreaţă stîncă de granit, din care răsărea ca un cuib alb o cetate frumoasă, care de albă ce era, părea poleită cu argint. Din zidurile arcate răsăreau ferestre strălucite, iar dintr-o fereastră deschisă se zărea, printre oale de flori, un cap de fată, oacheş şi visător, ca o noapte de vară. Era fata Genarului. 
321

         {EminescuOpVI 322}

- Bine-ai venit, Făt-Frumos - zise ea, sărind de la fereastră şi deschizînd porţile măreţului castel, unde ea locuia singură ca un geniu într-un pustiu - astă noapte mi se părea că vorbesc c-o stea, şi steaua mi-a spus, că vii din partea împăratului ce mă iubeşte. 
În sala cea mare a castelului, în cenuşa vetrei, veghia un motan cu şepte capete care cînd urla dintr-un cap s-auzea cale de-o zi, iar cînd urla din cîte şepte, s-auzea cale de şepte zile. 
Genarul, pierdut în sălbatecele sale vînători, se depărtase cale de-o zi. 
Făt-Frumos luă fata în braţe şi punînd-o pe cal, sburau amîndoi prin pustiul lungului mărei ca două abie văzute închegări ale văzduhului. 
Dar Genarul, om nalt şi puternic, avea un cal năzdrăvan cu două inimi. Motanul din castel mieună dintr-un cap, iar calul Genarului necheză cu vocea lui de bronz. 
- Ce e? - îl întrebă Genarul pe calul năzdrăvan - ţi s-a urît cu binele? 
- Nu mi s-a urît mie cu binele, ci de tine-i rău. Făt-Frumos ţi-a furat fata. 
- Trebuie să ne grăbim mult ca să-i ajungem? 
- Să ne grăbim şi nu pre, pentru că-i putem ajunge. 
Genarul încălică şi sbură ca spaima cea bătrînă în urma fugiţilor. În curînd îi şi ajunse. - Să se bată cu el Făt-Frumos nu putea, pentru că Genarul era creştin şi puterea lui nu era în duhurile întunericului, ci în Dumnezeu. 
- Făt-Frumos, - zise Genarul - mult eşti frumos şi mi-e milă de tine. De astă - dată nu-ţi fac nimica, dar de altă - dată... ţine minte! 
Şi luîndu-şi fata alături cu el, pieri în vînt, ca şi cînd nu mai fusese. 
Dar Făt-Frumos era voinic şi ştia drumu înapoi. El se reîntoarse şi găsi pe fată iar singură, însă mai palidă şi mai plînsă ea părea şi mai frumoasă. Genarul era dus iar la vînătoare cale de două zile. - Făt-Frumos luă alţi cai din chiar grajdul Genarului. 
Astă - dată plecară noaptea. Ei fugeau cum fug razele lunei peste adîncile valuri ale mărei, fugeau prin noaptea pustie şi rece ca două visuri dragi; ci prin fuga lor auzeau miautele lungi şi îndoite ale motanului din vatra castelului. Apoi li se păru că nu mai pot merge, asemene celor ce vor să fugă în vis şi cu toate aceste nu pot. Apoi un nor de colb îi cuprinse, căci Genarul venea în fuga calului, de rupea pămîntul. 
Faţa lui era înfricoşată, privirea cruntă. Fără de-a zice o vorbă, el apucă pe Făt-Frumos şi-l asvîrli în nourii cei negri şi plini de furtună ai cerului. Apoi dispăru cu fată cu tot. 
Făt-Frumos ars de fulgere, - nu căzu din el decît o mînă de cenuşă în nisipul cel fierbinte şi sec al pustiului. Dar din cenuşa lui se făcu un isvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lîngă el arbori nalţi, verzi, stufoşi răspîndeau o umbră răcorită şi mirositoare. Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înţeles că jelea într-o lungă doină- - pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înţeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde pînă - atunci nu călcase picior de om? 
Dar pe vremea aceea Domnul îmbla încă pe pămînt. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt mai umilit, nu părea decît umbra celui luminat. Erau Domnul şi Sf. Petrea. Picioarele lor înfierbîntate de nisipul pustiului, călcară atuncea în răcoarele şi limpedele pîrău ce curgea din isvor. Pin cursul apei cu glesnele lor sfîşiau valurile pînă la umbritul lor isvor. Acolo Domnul bău din apă, şi-şi spălă faţa sa cea sfîntă şi luminată şi mînele sale făcătoare de minuni. Apoi şezură amîndoi în umbră, Domnul cugetînd la tatăl său din cer, şi Sfîntul Petrea ascultînd pe cugete doina isvorului plîngător. Cînd se sculară spre a merge mai departe, zise Sf. Petrea: " Doamne, fă ca acest isvor să fie, ce-a fost mai
322

         {EminescuOpVI 323}

înainte". - "Amin"! zise Domnul ridicînd mîna sa cea sfîntă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi. 
Ca prin farmec peri izvorul şi copacii şi Făt-Frumos trezit ca dintr-un somn lung se uită împrejur. Atunci văzu chipul cel luminat al Domnului, ce mergea pe valurile mărei, care se plecau înaintea lui, întocmai ca pe uscat; şi pe Sf. Petrea, care mergînd în urma lui şi învins de firea lui cea omenească, se uita înapoia sa şi-i făcea lui Făt-Frumos din cap. - Făt-Frumos îi urmări cu ochii pînă ce chipul Sf. Petrea se risipi în depărtare, şi nu se vedea decît chipul strălucit al Domnului aruncînd o dungă de lumină pe luciul apei, astfel încît dacă soarele n-ar fi fost în amiazi, ar fi crezut că soarele apune! - El înţelesese minunea învierii sale şi îngenunchiă înspre apusul acelui soare dumnezeiesc. 
Dar apoi îşi aduse aminte, că făgăduise a răpi pe fata Genarului, şi ceea ce făgădueşte voinicul anevoie o lasă nefăcută. 
Deci se porni şi înspre sară ajunse la castelul Genarului, ce strălucea în întunericul serei, ca o uriaşă umbră. El intră în casă... fata Genarului plîngea. Dar cînd îl văzu faţa ei se-nsenină, cum se-nsenină o undă de o rază. El îi povesti cum înviese, atunci ea-i zise: " De răpit nu mă poţi răpi pînă ce nu-i ave un cal asemene cu acela ce-l are tatăl meu, pentru c-acela are două inimi; dar eu am să-l întreb în astă sară de unde-şi are calul, ca să poţi şi tu să capeţi unul ca acela. Pînă atunci însă, pentru ca să nu te afle tată-meu, eu te voi preface într-o floare. El şezu pe un scaun, iar ea şopti o vrajă dulce, şi cum îl sărută pe frunte, el se prefăcu într-o floare roşie închisă ca vişina coaptă. Ea-l puse între florile din fereastă şi cînta de veselie, de răsuna castelul tatălui ei. 
Atunci intră şi Genarul. 
- Veselă fata mea? şi de ce eşti veselă? - întrebă el. 
- Pentru că nu mai este Făt-Frumos, ca să mă răpească, răspunse ea rîzînd. Se puseră la cină. 
- Tată, întrebă fata, - de unde ai calul D-tale, cu care îmbli la vînat? 
- La ce-ţi trebuie s-o ştii? zise el încruntînd sprîncenele. 
- Ştii pre bine, - răspunse fata - că nu vreau ca s-o ştiu de cît numai ia aşa ca s-o ştiu, pentru c-acu nu mai e Făt-Frumos să mă răpească. 
- Ştii tu, că nu mă împotrivesc ţie niciodată - zise Genarul. 
" Departe de - aicea lîngă mare, şede o babă care are şepte iepe. Ea ţine oameni, cari să i le păzească un an (cu toate că anul ei nu e decît de trei zile) şi dacă cineva i le păzeşte bine, Ea-l pune să-şi aleagă drept răsplată un mînz, iar de nu, îl omoară şi-i pune capul într-un par. Chiar însă dacă păzeşte cineva bine iepele, totuşi ea-l vicleneşte pe om, căci scoate inimele din caii toţi şi le pune într-unul singur, încît cel ce-a păzit, alege mai întotdeauna un cal fără inimă, care-i mai rău decît unul de rînd... Eşti mulţămită, fata mea? 
- Mulţămită - răspunse ea zîmbind. 
Totodată însă Genarul îi aruncă în faţă o batistă roşie, uşoară, mirositoare. Fata se uită mult în ochii tatălui său, ca un om care se deşteaptă dintr-un vis, de care nu-şi poate aduce aminte. Ea uitase tot ce-i spusese tată-său. Însă floarea din fereastă veghea pintre frunzele ei, ca o stea roşie prin încreţiturile unui nor. 
A doua zi Genarul plecă iarăşi des dimineaţă la vînătoare. 
Fata sărută murmurînd floarea roşie şi Făt-Frumos născu ca din nimica înaintea ei. 
- Ei, ştii ceva? o întrebă el. 
- Nu ştiu nimica - zise ea tristă şi punînd dosul mînei pe fruntea ei - am uitat tot. 
- Însă eu am auzit tot - zise el - Rămîi cu bine, fata mea; în curînd ne vom vedea iar. El încalecă pe un cal şi dispăru în pustiuri, 
21* 323

         {EminescuOpVI 324}

În arşiţa cea dogoritoare a zilei... văzu aproape de pădure un ţînţar svîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. 
- Făt-Frumos - zise ţînţarul - ia-mă de mă du pînă-n pădure, că ţi-oi prinde
şi eu bine. Sunt împăratul ţînţarilor. 
Făt-Frumos îl duse pînă în pădurea, prin care era să treacă. Eşind din pădure trecu iar prin pustiu de-a lungul mărei şi văzu un rac atît de
ars de soare, încît nu mai avea nici putere să se mai întoarcă-napoi... 
- Făt-Frumos - zise el - aruncă-mă-n mare, că ţi-oi prinde şi eu bine. Sunt împăratul racilor. 
Făt-Frumos îl aruncă în mare şi-şi urmă calea. 
Cînd în spre sară ajunse la un bordei urît şi acoperit cu gunoi de cal. Împrejur gard nu era, ci numai nişte lungi ţăruşe ascuţite, din care şese aveau fiecare-n vîrf cîte un cap, iar al şeptelea fără, se clătina mereu în vînt şi zicea: cap! cap! cap! cap! 
Pe prispă o babă bătrînă şi sbîrcită, culcată pe un cojoc vechi sta cu capul ei sur ca cenuşa în poalele unei roabe tinere şi frumoase, care-i căuta în cap. 
- Bine v-am găsit, zise Făt-Frumos. 
- Bine-ai venit flăcăule, zise baba sculîndu-se. Ce-ai venit? ce cauţi? Vrei să-mi paşti iepele poate? 
-Da. 
- Iepele mele pasc numai noaptea... Uite, chiar de-acu poţi să porneşti cu ele la păscut... Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut eu şi porneşte-l. 
Alături cu bordeiul era sub pămînt o pivniţă. El intră în ea, şi acolo văzu şapte iepe negre strălucite - şapte nopţi, care de cînd erau nu zărise încă lumina soarelui. Ele nechezau şi băteau din picioare. 
Nemîncat toată ziua, el cină ce-i dăduse baba, ş-apoi încălecînd pe una din iepe, mînă pe celelalte în aerul întunecos şi răcoare al nopţii. Dar, încet simţi cum se strecoară un somn de plumb prin toate vinele lui, ochii i se painjiniră şi el căzu ca mort în iarba pajiştei. El se trezi pe cînd mijea de ziuă. Cînd colo - iepele nicăieri. El îşi credea capul pus în ţeapă, cînd vede ieşind dintr-o pădure-n depărtare cele şapte iepe alungate de un roi nemărginit de ţînţari şi un glas subţire-i zise: "Mi-ai făcut un bine, ţi L-am făcut şi eu". 
Cînd se întoarse cu caii, baba începu să turbe, să răstoarne casa cu susu-n jos şi să bată fata, care nu era de vină. 
- Ce ai, mamă? întrebă Făt-Frumos. 
- Nimica - zise ea - mi-a venit şi mie toane. Asupra ta n'am nimica... sunt foarte mulţumită. Apoi intrînd în grajd, începu să bată caii, ţipînd: " Ascundeţi-vă mai bine, bată v-ar mama lui Dumnezeu, ca să nu vă mai găsească, ucigă-l crucea şi mănînce-l moartea! "
A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos şi dormi pînă ce mijea de ziuă. Desperat era să iee lumea-n cap - cînd deodată vede răsărind din fundul mării cei şapte cai, muşcaţi de-o mulţime de raci. - " Mi-ai făcut un bine - zise un glas - ţi L-am făcut şi eu". Era împăratul racilor. 
El mînă caii-n spre casă, şi vede iar o privelişte ca-n ziua trecută. 
Însă în cursul zilei roaba babii s-apropiă de el şi-i zise încet strîngăndu-l de mînă: 
"Eu ştiu, că tu eşti Făt-Frumos. Să nu mai mănînci din bucatele, ce-ţi fierbe baba, pentru că-s făcute cu somnoroasă... Ţi-oi face eu altfel de bucate. 
Fata într-ascuns îi făcu merinde, şi-nspre sară cînd era să plece cu caii, îşi simţi ca prin minune capul treaz. 
324

         {EminescuOpVI 325}

Spre miezul nopţii se-ntoarse acasă, mînă caii în grajd, îi încuiă şi intră în odaie. Pe vatra cuptorului, în cenuşă mai licurea cîţi-va cărbuni. Baba sta întinsă pe laiţă şi înţepenită ca moartă. El gîndi c-a murit ş-o scutură. Ea era ca trunchiul şi nu se mişca de loc. El trezi fata ce dormea pe cuptor. 
- Uite, zise el, ţi-a murit baba. 
- Aş! asta să moară - răspunse ea suspinînd. - Adevărat că acu e ca şi moartă. Acu-i miază-noaptea... un somn amorţit îi cuprinde trupul... dar sufletul ei cine ştie pe la cîte răspinteni stă, cine ştie pe cîte căi a vrăjilor umblă. Pînă ce cîntă cucoşul, ea suge inimele celor ce mor, ori pustieşte sufletele celor nenorociţi. 
- Da bădică, mîne ţi se-mplineşte anul, ia-mă şi pe mine cu d-ta, că ţi-oi fi de mare folos. Eu te voi scăpa din multe primejdii, pe care ţi le găteşte baba. 
Ea scoase din fundul unei lăzi hîrbuite şi vechi o cute, o perie şi o năframă. A doua zi de dimineaţă, i se împlinise lui Făt-Frumos anul, Baba trebuia să-i dea unul din cai, ş-apoi să-l lase să plece cu Dumnezeu. Pe cînd prînzeau, baba eşi pînă în grajd, scoase inimele din cîteşi şapte caii, spre a le pune pe toate într-un tretin slab, căruia-i priveai prin coaste. Făt-Frumos se sculă de la masă şi după îndemnarea babii se duse să-şi aleagă calul ce trebuia să şi-l iee. Caii cei fără inimi era de un negru strălucit, tretinul cel cu inimele sta culcat într-un colţ pe-o movilă de gunoi. 
- Pe acesta-l aleg eu - zise Făt-Frumos, arătînd la calul cel slab. 
- Da cum Doamne iartă-mă, să slujeşti tu de geaba! zise baba cea vicleană - cum să nu-ţi iei tu dreptul tău? Alege-ţi unul din caii işti frumoşi... ori - care ar fi, ţi-l dau. 
- Nu, pe acesta-l voi - zise Făt-Frumos, ţinînd la vorba lui. Baba scîrşni din dinţi ca apucată, dar apoi îşi strînse moara cea hîrbuită de gură, ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestriţă. 
- Hai, ia-ţi-l - zise-n sfîrşit. 
El se urcă pe cal cu buzduganul de-a umere. Părea că faţa pustiului se ia după urmele lui, şi sbura ca un gînd, ca o vijelie pintre volburele de năsip ce se ridicau în urmă-i. 
Într-o pădure îl aştepta fata fugită. El o urcă pe cal după dînsul şi fugea mereu. 
Noaptea inundase pămîntul cu aerul ei cel negru şi răcoare. 
- Mă arde-n spate! - zise fata. Făt-Frumos se uită înapoi. Dintr-o volbură naltă, verde, se vedeau nemişcaţi doi ochi de jeratec, a căror raze roşii ca focul ars pătrundeau în rărunchii fetei. 
- Aruncă peria - zise fata. 
Făt-Frumos o ascultă. Şi de odată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze şi de un urlet flămînd de lupi. 
- Înainte - strigă Făt-Frumos calului, care sbura asemenea unui demon urmărit de un blestem prin negura nopţii. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o faţă limpede prin mijlocul unor vise turburi şi seci. 
Făt-Frumos zbura... zbura necontenit. 
- Mă arde-n spate! - zise fata c-un gemăt apăsat, ca şi cînd s-ar fi silit mult ca să nu spuie încă. 
Făt-Frumos se uită, şi văzu o bufniţă mare şi sură din care nu străluceau decît ochii roşii, ca două fulgere lănţuite de un nor. 
- Aruncă cutea - zise fata. Făt-Frumos o aruncă. 
Şi deodată se ridică din pămînt un colţ sur, drept, neclintit, un uriaş împietrit ca spaima, cu capul atingînd de nori. 
325

         {EminescuOpVI 326}

Făt-Frumos vîjia prin aer aşa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul cerului într-un adînc nevăzut. 
- Mă arde - zise fata. 
Baba găurise stînca într-un loc şi trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum, a cărei capăt dinainte ardea ca un cărbune. 
- Aruncă naframa - zise fata. 
Făt-Frumos o ascultă. 
Şi de odată văzură în urmă-le un luciu întins, limpede adînc, în a cărui oglindă bălaie se scălda în fund luna de argint şi stelele de foc. 
Făt-frumos auzi o vrajă lungă prin aer şi se uită prin nori. Cale de două ceasuri - pierdută în naltul cerului - plutea încet, încet prin albastrul tăriei Miază-noaptea bătrînă cu aripele de aramă. 
Cînd baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori şi lovi miază-noaptea în aripi. Ea căzu ca plumbul la pămînt şi croncăni jalnic de douăsprezece ori. 
Luna s-ascunse într-un nor şi baba cuprinsă de somnul ei de fier se afundă în adîncul cel vrăjit şi necunoscut al lacului. Iar în mijlocul lui se ridică o iarbă lungă şi neagră. Era sufletul cel osîndit al babei. 
- Am scăpat - zise fata. 
- Am scăpat - zise calul cel cu şapte inimi. 
- Stăpîne - adăogi calul - tu ai izbit miază-noaptea, de a căzut la pămînt cu două ceasuri înainte de vreme, şi eu simt sub picioarele mele răscolindu-se năsipul. Scheletele înmormîntate de volburele năsipului arzător al pustiilor au să se scoale spre a se sui în lună la benchetele lor. E primejdios ca să umbli acuma. Aerul cel înveninat şi rece al sufletelor lor moarte v-ar pute omorî. Ci mai bine voi culcaţi-vă, şi eu pîn atuncea m-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-odată laptele cel de văpaie albă a ţîţelor ei, pentru ca să mă fac iar frumos şi strălucit. 
Făt-Frumos îl ascultă. Se dete jos de pe cal şi-şi aşternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. 
Dar ciudat... ochii fetei se-nfundase în cap, oasele şi încheieturile feţei îi ieşise afară, pieliţa din oacheşă se făcuse vînătă, mîna grea ca plumbul şi rece ca un sloi de ghiaţă. 
- Ce ţi-i? o întrebă Făt-Frumos. 
- Nimica, - nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins; şi se culcă în năsip, tremurînd ca apucată. Făt-Frumos dădu drumu calului, apoi se culcă pe mantaua ce şi-o aşternuse. 
El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormise. Peliţele de pe lumina ochiului, i se roşise ca focul şi prin el părea că vede, cum luna se cobora încet, mărindu-se spre pămînt, pînă ce părea ca o cetate sfîntă şi argintie, spînzurată din cer ce tremura strălucită... cu palate nalte albe... cu mii de ferestre trandafirii; şi din lună se scobora la pămînt un drum împărătesc acoperit cu prund de argint şi bătut cu pulbere de raze. 
Iară din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, ţesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunţile lor purtau coroane făcute din fire de raze şi din spini auriţi şi lungi... şi încălicaţi pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi şiruri... dungi mişcătoare de umbre argintii... şi urcau drumul lunei, şi se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetăţii din lună, prin a cărora fereşti se auzea o muzică lunatecă... o muzică de vis. 
326

         {EminescuOpVI 327}

Atunci i se păru că şi fata de lîngă el se ridica încet..., că trupul ei se risipea în aer, de nu rămîneau decît oasele, că, inundată de o manta argintie, apuca şi ea calea luminoasă ce ducea în lună. Se ducea în turburea împărăţie a umbrelor, de unde venise pe pămînt, momită de vrăjile babei. 
Apoi peliţa ochilor lui se înverzi... se înegri - şi nu mai văzu nimica. 
Cînd deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea şi aievea. Dar în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntîia oară. 
Făt-Frumos se avîntă pe el şi-n răstimpul cîtorva gînduri fericite ajunse la castelul încolţit al Genarului. 
De astă dată Genarul vîna departe cale de şapte zile. 
El o luă pe fată pe cal dinaintea lui. Ea-i cuprinse gîtul cu braţele ei şi-şi ascunsese capul în sînul lui, pe cînd poalele lungi ale hainei ei albe atingeau din sbor năsipul pustiei. Mergeau aşa de iute, încît i se părea că pustiul şi valurile mărei fug, iar ei stau pe loc. Şi numai încet se auzea motanul mieunînd din cîte şapte capetele. 
Pierdut în păduri, Genarul îşi aude calul nechezînd. 
- Ce e? - îl întrebă. 
- Făt-Frumos îţi fură fata, - răspunse calul năzdrăvan. 
- Pute-l-om ajunge? întrebă Genarul mirat, pentru că ştia că-l omorîse pe Făt-Frumos. 
- Nu zău, răspunse calul - pentru c-a încălecat pe un frate al meu, care are şapte inimi, pe cînd eu n-am decît două. 
Genarul îşi înfipse pintenii adînc în coastele calului, care fugea scuturîndu-se... ca o vijelie. Cînd îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, zise calului său: " Spune frăţine-tău să-şi arunce stăpînul în nori şi să vină la mine, că l-oi hrăni cu miez de nucă şi l-oi adăpa cu lapte dulce. 
Calul Genarului îi necheză frăţini-său, ceea ce-i spusese, iar Frate - său i-o spuse lui Făt-Frumos. 
- Zi frăţini-tău, zise Făt-Frumos calului său să-şi arunce stăpînu-n nori, şi l-oi hrăni cu jaratec şi l-oi adăpa cu pară de foc. 
Calul lui Făt-Frumos o necheză asta frăţini-său, şi acesta asvîrli pe Genarul pînă în nori. Norii cerului înmărmuriră şi se făcură palat sur şi frumos - iar din două gene de nouri se vedea doi ochi albaştri ca cerul, ce răpezeau fulgere lungi. - Erau ochii Genarului exilat în împărăţia aerului. 
Făt-Frumos domoli pasul calului, şi aşeză pe fată pe acela al tătîne-său. O zi încă şi ajunseră în mîndra cetate a împăratului. 
Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos şi de aceea, cînd se împrăştiă faima venirei lui, ziua-şi muiă aerul în lumină de sărbătoare şi oamenii aşteptau murmurînd la faima venirei lui, cum vuieşte un lan de grîu la suflarea unui vînt. 
Dar ce făcuse oare în vremea aceea Ileana împărăteasa? 
Ea, cum plecase Făt-Frumos, s-a închis într-o grădină cu nalte ziduri de fier şi acolo culcîndu-se pe pietre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, plînse într-o scaldă de aur, aşezată lîngă ea, lacrimi curate ca diamantul. 
În grădina cu multe straturi, neudată şi necăutată de nimeni, născură din pietriş sterp, din arşiţa zilei şi din secăciunea nopţii flori cu frunze galbene şi c-o coloare stinsă şi turbure ca turburii ochi ai morţilor, florile durerii. 
Ochii împărătesei Ilenei, orbiţi de plîns nu mai vedeau nimica, decît i se părea numai că-n luciul băei, plină de lacrimele ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. Ci
327

         {EminescuOpVI 328}

ochii ei, două isvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. Cine-o vedea cu părul ei galben şi lung, despletit, - şi împrăştiat ca creţii unei mantii de aur pe sînul ei rece - cine-ar fi văzut faţa ei de-o durere mută, săpată parcă cu dalta în trăsăturile ei, ar fi gîndit că-i o înmărmurită zînă a undelor, culcată pe un mormînt de prund. 
Dar cum auzi vuietul venirei lui, faţa ei se-nsenină; ea luă o mînă de lacrimi din bae şi stropi grădina. Ca prin farmec foile galbene ale aleilor de arbori şi ale straturilor se-nverziră ca smarandul. Florile triste şi turburi se-nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit - şi din botezul de lacrimi luară numele lăcrămioare. 
Împărăteasa cea oarbă şi albă umblă încet prin straturi şi culese în poale o mulţime de lăcrimioare, pe care apoi aşternîndu-le lîngă baia de aur, făcu un pat de flori. 
Atunci intră Făt-Frumos. 
Ea s-aruncă la gîtul lui, însă amuţită - de bucurie, ea nu putu decît să îndrepte asupră-i ochii săi stinşi şi orbi, cu care ar fi vrut să-l soarbă în sufletul ei. Apoi ea îl luă de mînă şi-i arătă baia de lacrimi. 
Luna limpede înflorea ca o faţă de aur pe seninul cel adînc al cerului. În aerul nopţii Făt-Frumos îşi spălă faţa în baia de lacrimi, apoi învălindu-se în mantaua, ce i-o ţesuse din raze de lună, se culcă să doarmă în patul de flori. Împărăteasa se culcă şi ea lîngă el şi visă în vis, că maica Domnului desprinsese din cer două vinete stele ale dimineţii şi i le aşezase pe frunte. 
A doua zi deşteptată, ea vedea... 
A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului. 
a patra zi era să fie nunta lui Făt-Frumos. 
Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii cînd se sfinţeşte un sfînt - şi roiuri de unde răsărind din inima pămîntului le-a spus cum cîntă ursitorile cînd urzesc binele oamenilor. Astfel lăutarii măestriră hore nalte şi urări adînci. 
Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrimioarele sure ca mărgăritarul, mironosiţele viorele şi florile toate s-adunară vorbind fiecare în mirosul ei şi ţinură sfat lung, cum să fie luminele hainei de mireasă; apoi încredinţară taina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur. Acesta se duse şi flutură în cercuri multe asupra feţei miresii, cînd ea dormea, ş-o făcu să vadă într-un vis luciu ca oglinda, cum trebuia să fie-mbrăcată. Ea zîmbi, cînd se visă atît de frumoasă. 
Mirele-şi puse cămaşă de tort de raze de lună, brîu de mărgăritare, manta albă ca ninsoarea. 
Şi se făcu nuntă mîndră şi frumoasă, cum n-a fost alta pe faţa pămîntului. 
Ş-au trăit apoi în pace şi în linişte ani mulţi şi fericiţi, iar dac-a fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feţii-Frumoşi vremea nu vremueşte, apoi poate c-or fi trăind şi astăzi. 

 

         {EminescuOpVI 329}

CĂLIN - NEBUNUL 

Era odat-un Împărat ş-avea trei fete şi erau aşa de frumoase, de la soare te puteai uită, da la dînsele ba. Acu cele două era cum era, da cea mijlocie nici se mai povesteşte frumuseţea ei. Acu cîţi feciori de-mpăraţi şi de ginărari a cerut-o, Împăratul n-o vrut să li-o dee. Acu-ntr-o sară a venit trei tineri şi le-o cerut, da el n-o vrut să le dea. Acu ei o eşit afară şi unul dintr-înşii o prins a fluera cît s-o făcut un nor mare şi nu s-o mai văzut nici ei nici fetele. - Le-a răpit. 
Acu-mpăratul a scos veste-n ţară, că cine-a găsi fetele, li dă de nevastă. Acu-n satu cela - a - împăratului era un om ş-avea trei flăcăi. Doi erau cum erau, da unul era prost, şedea-n cenuşă şi-l chema Călin Nebunul. Ş-a zis acei doi fraţi: Haidem şi noi să căutăm fetele-mpăratului. Da Călin a zis: Hai şi eu cu voi. Ş-acei doi o zis: hai. Şi-mpăratul a zis că care s-a porni după fete li dă bani de cheltuială şi straie de primineală. Acu ei au făcut un arc ş-o zis că unde l-a svîrli, pînă unde-a ajunge, acolo să poposească. O aruncat cel mare ş-o mers v-o două zile ş-a ajuns. O aruncat şi cel mijlociu şi tot aşa de grabă a agiuns. Da cînd o aruncat Călin Nebunul a mers trei luni de zile, zi şi noapte şi De - abia a ajuns. Acu ei mergînd pe drum a gătit şi cremenea şi amnaru. De - abia a avut cu ce aţîţa o leacă de foc. Ş-o zis aşa ei între ei că să păzească focul unul din ei cît or dormi ceilalţi doi, că dacă s-a stinge focul îi taie capul celui ce-a păzit dintr-înşii. Acu s-a culcat cei doi şi cel mare a rămas să păzească. Pe la miezul nopţii s-a auzit un vuet grozav. Era un zmeu cu trei capete. 
- Cum ai putut să-mi calci moşiile de la tată-miu făr de voia nimărui? Hai la luptă. 
- Hai! 
Şi s-o luptat ei, s-o luptat pîn-acu l-o omorît pe smău, şi o făcut din capetele lui trei căpiţi de carne. Acu se trezesc cei doi. 
- Uite, voi aţi dormit, da eu uite ce lupt-am avut. Acu a doua noapte cel mijlociu era să stea de strajă. Iar pe la miezul nopţii se aude - un vuet. 
- Cum ai putut să-mi calci moşiile lui tată-meu fără voia nimărui? Aista era cu patru capete. 
- Hai la luptă. 
329

         {EminescuOpVI 330}

- Hai! 
Şi l-a omorît şi pe acesta ş-o făcut patru căpiţi de carne din capetele lui. Acu cînd s-a trezit ei o-nceput să-i dee de grije lui CĂLIN - NEBUNUL că să păzească bine focul. Acu el a treia noapte era să fie. Acu iar pe la miezul nopţii s-auzi un huet mare. Un smeu era cu opt capete. 
- Hi! zice CĂLIN - NEBUNUL - că şi Smeul era năzdrăvan, şi ştia de dînsul - hai la luptă. 
-Hai! 
Cît se luptă, se luptă, cît de cît să nu se dee smăul. I-o tăiet CĂLIN - NEBUNUL o ureche, ş-o picat o picătură de sînge ş-o stins focul. Ş-aşa pin-tuneric s-o-nceput ei a lupta ş-însfîrşit l-o omorît CĂLIN - NEBUNUL ş-o făcut opt căpiţi de carne. Acu ce să facă el? Foc nu-i. S-o luat el şi mergea aşa supărat pin pădure ş-o ajuns la un copac nalt şi s-a suit în vîrful lui ş-o văzut în depărtare o zare de foc. Scoboară el şi se porneşte s-ajung-acolo şi-ntîlneşte un om pe drum. 
- Bună noapte. 
- Mulţămesc D-tale. 
- Da cine eşti D-ta? 
- Eu-s De-cu-sară. 
CĂLIN - NEBUNUL l-apucă şi-l leagă de-un copac cot la cot. Mai merge el o bucată bună şi mai întîlneşte un om. 
- Bună noapte. 
- Mulţămesc D-tale. 
- Da cine eşti D-ta? 
- Eu îs Miezu-nopţii. 
Ia şi pe-acela şi-l leagă iar de-un copac. Mai merge el înainte şi mai întîlneşte un om. 
- Bună noapte. 
- Mulţămesc D-tale. 
- Da cine eşti D-ta? 
- Eu îs Zori-de-ziuă. 
Îl leagă şi pe-acela. El i-o legat, că lui-i era frică să nu se facă ziuă. 
În sfîrşit ajunge el acolo. Acolo era o groapă mare ş-un cazan c-o pereche de chirosteie mari, şi-ntrînsul fierbea v-o două trei vaci şi-mprejurul pirosteilor se cocea o turtă. Şi împrejurul ei dormeau doisprezece smei şi două smeoaice, mamele lor. 
Acu CĂLIN - NEBUNUL ia v-o doi tăciuni într-un hîrb ş-un cărbune-n lule şi, plecînd, iacă i-a venit aşa o mirosnă de bună din demîncat, şi luînd o bucăţică o curs apă clocotită pe urechea unui zmeu şi el o ţipat straşnic că toţi s-a trezit şi l-au prins pe CĂLIN - NEBUNUL. 
Ş-o vrut să-l omoare şi el a zis: 
- Mă rog D-lor voastre, lăsaţi-mă că sunt om sărac. Da ei a zis aşa: 
- Dacă tu ne-i aduce pe Fata - mpăratului Roşu, noi te-om lăsa. Da el o zis: 
- Da de ce n-o luaţi D-voastră, că sunteţi mai mulţi şi mai tari. 
- Da noi suntem duhuri necurate şi-mpăratul are un cocoş ş-un căţel. Noi cînd ne - apropiem de palatul lui, cucoşul cîntă şi căţelul bate şi noi trebuie să fugim. Da tu-i pute mai bine, că eşti om pămîntean. 
Da CĂLIN - NEBUNUL, viclean: 
330

         {EminescuOpVI 331}

         {EminescuOpVI 332}

         {EminescuOpVI 333}

- Haideţi şi D-voastră cu mine, că-s eu om pămîntean şi căţelul n-a bate, nici cucoşul n-a cînta. 
Da CĂLIN - NEBUNUL se uită şi vede-un voinic ca şi dînsul legat cot la cot de-un copac, şi cînd o văzut că s-o pornit CĂLIN - NEBUNUL, el s-o smucit straşnic încît o rămas mînile la copac şi el a fugit. 
Şi ei merg, merg pîn-ce ajung la poarta-mpăratului. Şi era o poartă mare de fier, că nu Era-n stare să treacă nime afară de CĂLIN - NEBUNUL. Şi el s-o suit pe poartă ş-o zis smeilor: 
- Hai să vă iau cîte pe unul de chică să vă dau în ogradă. Şi lua tot cîte unul şi cu paloşul le tăia capul pîn ce o tăiat la toţi. Ş-o intrat în ogradă, da-mpăratul, de grozav zid şi poartă ce avea, uşile erau toate deschise. CĂLIN - NEBUNUL s-o suit sus pe scări şi scările erau de aur bătute cu diamant, ş-o intrat în casă unde dormea fata. Da era lună ş-o mîndreaţă afară şi luna bătea 10 în casă unde dormea fata. Da fata era aşa de frumoasă de cît de nepovestit. CĂLIN - NEBUNUL a sărutat-o şi i-o luat inelul de pe mînă şi s-o dus. 
Cînd o ajuns la Smeii cei tăieţi, li-o tăiet vîrfurile limbilor la toţi doisprezece şi le-o pus în basma ş-o trecut poarta şi s-o pornit la drum. A mers pîn ce-a ajuns la cazan. A putut prinde o smeoaică ş-a tăiet-o, da una a scăpat. O luat pe degetu ista mic turta şi pe celălalt cazanu cu carne şi-ntr-un hîrb o leacă de foc şi s-o pornit la drum. 
Ş-o ajuns la Zori-de-ziuă şi i-o dat o bucat-de carne ş-o bucat-de turtă, l-o deslegat ş-o zis: hai du-te! 
Mai merge el - ajunge la Miezu-nopţii şi-i dă ş-aceluia o bucat-de carne ş-o bucat-de turtă şi-i dă drumul ş-aceluia. 
Cînd a ajuns la De-cu-sară, era mai mult mort de cînd era legat. Îi dă ş-aceluia o bucat-de carne ş-o bucat-de turtă şi-i zice: Du-te bre-n pace! 
Cînd a ajuns, n-o apucat a aţîta focul şi soarele acu era sus. Fraţii lui atîta dormise c-acu-ntrase mai de-un stînjen în pămînt. Cînd s-o trezit o zis: 
- I, Călin Nebune! lung - a mai fost noaptea asta. 
Da CĂLIN - NEBUNUL nimica nu le-a povestit din ceea ce s-o petrecut cu dînsul noaptea. A pregătit ei iar să se pornească ş-o svîrlit tot CĂLIN - NEBUNUL arcul ş-o mers ei aşa pîn-la Pădurea de aur. Cînd a ajuns acolo li-o zis CĂLIN - NEBUNUL aşa: 
- Fraţilor, voi nu-ţi pute trece-n pădurea asta. Faceţi-vă voi o colibă aici şi staţi şi mă duc eu singur. Aşa el s-o pornit. Cînd o ajuns în mijlocul pădurii cei de aur, fata cea mare a-mpăratului făcea de mîncat smăului ei. 
- Bună vreme, fată de-mpărat! 
- Mulţămesc D-tale Călin-Nebune. De numele D-tale am auzit, dar a vede nu te-am văzut, Da fugi că dac-a veni smeul te ucide. 
- Da cît mănîncă smeul tău? Fata zice: 
- Patru cuptoare de pîne, patru vaci fripte şi patru antaluri de vin. Zice: 
- Ia să văd eu, le-oi pute mînca? 
Se pune CĂLIN - NEBUNUL şi mănîncă toate. 
Iaca vine şi Zmăul. 
- Bună vreme, cîne de smău! 
- Mulţămesc Călin-Nebune. 
- Am venit să ieu pe fată. Na, hai la luptă. 
- Stai să mănînc ceva. 
- Da că, zice, eu ţi-am mîncat mîncarea. 
333

         {EminescuOpVI 334}

- Cu atît mai bine, zice, eu sunt uşor şi tu eşti greu. 
Şi se ieu la luptă şi se luptă - şi-l omoară CĂLIN - NEBUNUL. Pe urmă zice fetei: 
- Rămîi aici, că eu mă duc să scot cele două surori ale tale. Şi se porneşte. Ajunge-n mijlocul pădurii cei de argint. 
Fata cea mijlocie făcea de mîncat ş-aceea. Da el cum a văzut-o i-a căzut straşnic de dragă. 
- Bună vreme, fată de-mpărat! 
- Mulţămesc D-tale Călin-Nebune. De numele d-tale am auzit, d-a vede nu te-am văzut. 
Da şi Călin Nebunul era frumos şi fetei i-o căzut drag. Da fata-i zice: 
- Fugi că dac-a veni Smeul te ucide! 
- Da cît mănîncă Smăul? 
- Opt cuptoare de pîne, opt vaci fripte şi opt antaluri de vin. 
- Adă-ncoace să văd oi pute mînca? Şi mănîncă tot. Iaca vine şi Smăul. 
- Bună vreme, cîne de smău! 
- Mulţămesc, Călin-Nebune. 
- Hai la luptă. 
- Stai să mănînc ceva. 
- Că eu ţi-am mîncat mîncarea! 
- Mi-o fi mai uşor la luptă. 
Şi se iau, se luptă şi se luptă - şi-l omoară CĂLIN - NEBUNUL. 
Da lui aşa-i era de dragă fata, de a luat-o cu dînsul la pădurea de aramă. Cînd a ajuns în mijlocul pădurii, ş-aceea făcea de mîncat. Aceea nu-l ştia, da văzîndu-l cu Soră - sa o-nţeles. 
- Unde-ţi este bărbatu tău? 
- La vînat, Călin-Nebune. Da fugi c-aista te omoară! 
- Cît mănîncă el? 
- Douăsprezece cuptoare de pîne, dousprezece vaci fripte şi douăsprezece antaluri de vin. 
- Ia să văd eu, oi mînca? 
Mănîncă CĂLIN - NEBUNUL, mănîncă, cînd la un antal de vin nu-l poate bea şi zice - aşa: cu atîta-i 14 mai tare Smăul decît mine. Iaca vine şi Smăul. 
- Bună vreme, cîne de smău. 
- Mulţămesc D-tale, Călin-Nebune. 
- Am venit să-ţi ieu pe fată. 
- Ba pe fată nu-i lua-o. 
- Hai la luptă! 
- Numai să mănînc ceva. 
- Eu demîncatul ţi l-am mîncat! 
- Eu oi fi mai uşor, tu mai greu. Hai la luptă. 
- Hai! 
Se luptă, se luptă, cît de cît să nu să dee Smăul. 
Zice Smăul: 
- Hai, eu m-oi face o pară roşă, tu te fă o pară verde. 
Da el cu asta a greşit că para roşă-i mai moale, para verde-i mai tare. 
Iaca trecu Pe - acolo o cioară pe sus. 
334

         {EminescuOpVI 335}

Şi-i zice Smăul: 
- Cioară, cioară, moaie-ţi aripa ta-n apă şi stinge para asta verde. Da CĂLIN - NEBUNUL zice: 
- Împărate Pre-nnălţare, moaie-ţi aripa ta-n apă şi stinge para asta roşie. Cioara cînd a auzit - ştii d-ta, a urcat-o - îndată s-o dus. După ce-a udat-o, a-nceput a ciupi dintr-însa, ş-atîta sînge a-nceput a curge de îmblai pîn-în genunchi. De acolea el s-a luat cu fetele şi s-a pornit. 
A agiuns în pădurea de aur ş-a luat şi pe cea mare şi s-o pornit ş-o ajuns la fraţii lui. Ş-o zis aşa: 
- Fraţilor, pe aste două le-ţi lua voi, dar asta mijlocie e-a mea; şi s-o culcat să doarmă. 
Şi fraţii s-o sfătuit aşa: ca să-l omoare nu se putea, da să-i taie picioarele şi să iee fetele şi să se ducă la --mpăratul şi să zică că ei le-o scos. 
Şi i-o tăiet picioarele cînd dormea, ş-o luat fetele şi s-o pornit (aşa era de truditde lupte, încît n-a simţit cînd i-au tăiet picioarele). 
În zori de ziuă se trezeşte el. Se vede făr de picioare. Ce să facă? Da picioarele i le-o luat de acolo, că altmintrele el le-ar fi pus, că era năzdrăvan. 
S-o luat el încetişor ş-o intrat în pădurea ast-de aur. A mers v-o trei zile şi v-o trei nopţi ş-a ajuns la un palat, aşa de frumosu-i, de nu te - ndurai să te uiţi la dînsul. Ş-a auzit un cîntec aşa de jele, de i-o rupt inima. Se ia el încetişor şi se suie pe scările cele şi vede acolo pe voinicul ce-şi rupsese mînile la smei. 
- Bună vreme, voinice! 
- Mulţumesc d-tale, Călin-Nebune, da ce-ai păţit? Şi el începe a-i spune toate Cîte - au păţit. 
- Hai să fim fraţi de cruce! 
- Hai! 
- Da D-ta cine eşti? l-întreabă CĂLIN - NEBUNUL. 
- Eu, zice, -s un fecior de-mpărat şi pădurile astea a fost toate a tătîne-meu şi ni le-o luat smeii; da de cînd ai omorît pe smei, acu iar suntem noi în stăpînire, şi eu pentru că-s făr de mîni trăiesc aici. Eu făr de mîni, tu făr de picioare, om trăi bine. CĂLIN - NEBUNUL se prinde cu mînile de gîtul feciorului de-mpărat şi se primblă prin pădure. Aşa, într-o zi, aude un foşnet în frunze. Da fratele lui cel de cruce zice - aşa: 
- Eu m-oi apropia încetişor şi ţi-oi da drumul şi tu prinde cu mînile. Dîndu-i drumul, prinde pe smeoaica cea scăpată şi zice - aşa: 
- Fă-mi mie picioare şi ăstuia mîni, ori te omorîm. Şi smeoaica zice: 
- Iaca aciea ca de un stînjin de departe este o baltă, vîră-te acolo că-i eşi cu picioare şi ăstlalt cu mîni. 
Da CĂLIN - NEBUNUL mehenghiu: 
- Vîrî-te tu întîi. 
- Ei... ba vîrîţi-vă D-voastră! 
Da CĂLIN - NEBUNUL rupe o crenguţă verde ş-o moaie-n apa ceea ş-o scoate uscată, ş-o-ncepe a pumni, ca ce-o vrut să-i usuce. 
- Mă rog nu mă bate, căci este la dreapta altă baltă. 
CĂLIN - NEBUNUL vîră o crenguţă uscată ş-o scoate verde şi se vîră el acolo şi se scoate cu picioare şi celălalt cu mîni. Şi ia ş-o omoară pe smeoaică că ştia că-n orce vreme are să-i facă rău. 
De acolo ei se iau iar şi zice CĂLIN - NEBUNUL aşa: 
335

         {EminescuOpVI 336}

- De-acu eu mă duc să-mi caut pe nevasta mea, da-ntîi hai să mă duc într-un loc, care ţi-am spus eu - la Fata - mpăratului Roşu. 
Şi se iau şi se pornesc. Mergînd ei printr-o pădure, aproape de curtea-mpăratului, o cules CĂLIN - NEBUNUL o basma de alune. Ajungînd la poartă a auzit un vuet mare. Da ei erau îmbrăcaţi cu iţari şi cu cojoc şi-ncinşi cu chimiriu. Da baba cea de la poartă era de-a noastră; 
- Bună sara, mătuşă! 
- Mulţămesc D-tale voinice! 
- Da ce-i aici, ce s-aude? 
- Se mărită Fata - mpăratului. 
- Da cine o ia? 
- Bucătarul, c-o ucis doisprezece smei. Da CĂLIN - NEBUNUL îi zice - aşa babei: 
- Mătuşe, iaca-ţi dau un căuş de galbeni, să-mi faci ce ţi-oi zice. 
- Ţi-oi face voinice. 
El a luat basmaua cea de alune. Era basma de-a noastre-neagră cu floricele p-împrejur - ş-o pus inelu-n mijloc ş-o zis aşa: 
- Du, mătuşă, şi pune dinaintea împăratului, măcar că te-or ghionti şi te-or da afară, vîrî-te-aşa cu de-a sila. 
Baba s-o dus ş-o intrat în ghionturi, ca acolo, ş-o pus pe masă, ş-o ieşit. Cînd i-o dat CĂLIN - NEBUNUL căuşul cel de galbini, ea straşnic s-o bucurat... că ea nu cît să-l fi avut în viaţa ei, dar nici nu l-a văzut. 
Împăratul cînd o pus mîna pe basma, alunele a-nceput a durăi pe masă ş-o rămas inelu-n mijloc. Fata a zis: 
- Iaca, tată, inelul meu, pe care nu se ştie cum l-am prăpădit. Împăratul a-nceput a striga: 
- Cine-a adus basmaua cu alunele? 
Logofeţii a spus că baba cea de la poartă. De grab - au strigat s-aducă cine-a adus. Se ia CĂLIN - NEBUNUL şi intră. Da mirele ţiganul şedea pe trei perini de puf. Cînd o fost CĂLIN - NEBUNUL în pragul uşei, o perină a căzut de sub ţigan. Cînd a fost în mijlocul casei, a picat ş-a doua şi ţiganu - a zis: încet, să nu mă tăvăleşti. Cînd a fost lîngă-mpăratul, a căzut ş-a treia perină, că de!, ţiganului nu i se cădea să şadă. 
Zice-mpăratul: 
- Cum, voinice, inelul fetei mele a ajuns la D-ta? 
- Împărate Pre-nnălţate!, Iaca cum şi iaca cum. Da ţiganul: 
- Ce spui minciuni, că eu am ucis smeii. Da Călin zice: 
- Împărate, s-aducă toţi smeii, să vezi: este vîrful limbilor? 
A adus şi cu adevărat nu era. Atunci el le-a scos şi i le-au arătat. 
Atunci împăratu - a strigat s-aducă calul cel mai bun din grajd şi-o legat pe ţigan
la coada calului, ş-o pus ş-un sac de nuci ş-o dat bici calului... Unde pica nuca, pica
şi bucăţica din ţigan. 
Acu-mpăratul a zis: 
- De-acu, voinice, mi-i fi ginere. Da Călin a zis: 
- Ba nu-mpărate, că mie alta mi-a căzut dragă, da eu am un frate de cruce aici cu mine, tot fecior de-mpărat, s-o iee-acela. 
336

         {EminescuOpVI 337}

Şi l-o adus, deşi fata ar fi vrut mai degrabă după CĂLIN - NEBUNUL; dar, dă, cu ăstălalt era potrivită. Ş-o făcut o nuntă straşnică de-o ţinut v-o trei săptămîni, luminaţii, lăutari, ce nu era? 
Şi de-acolo o zis CĂLIN - NEBUNUL: 
- De-acu mă duc să-mi găsesc pe-a mea. 
Cît plîngea ei şi stăruia, da n-a putut să-l potrivească ca să rămîie. Ş-o pornit. Cînd a ajuns el la casa tătîni-său, era un palat straşnic, ş-un cîrd de porci şi-l păştea un băeţel ca de vr-o şapte ani. Că de cînd îi tăiase picioarele acu era v-o opt ani de zile. 
- Bună vreme, băeţele. 
- Mulţămim D-tale, bade. 
- Cine şade-n curţile este? 
- Ia nişte voinici, cari a luat nişte fete de-mpărat, care le luase smeii. 
- Da cum trăiesc ei, pe care fete o luat? 
- Cel mare a luat pe fata cea mare, cel mijlociu a luat pe cea mică. 
- Da cea mijlocie? 
- Aia a pus-o de păzeşte găinăria. 
- Da tu a cui eşti? 
- Mama-mi spune că-s a lui CĂLIN - NEBUNUL, cine-a mai fi acela. Da el cînd a auzit aşa, numai el ştia inima lui, că dă, să ierţi mata, cinstita faţa matale! era a lui, 
- Da mă rog, bade, ajută-mi a da porcii-n ocol. 
Merg porcii merg, cînd o scroafă nu vrea să intre. 
Călin-Nebunul a trîntit cu drucu-n scroafă. Ea a-nceput a ţipa alergînd, porcii toţi după dînsa. Decît a auzit ei ş-o ieşit afară ş-o început a striga, care-i acolo de bate porcii? Da CĂLIN - NEBUNUL intră-n ogradă. Ei cum l-o văzut, l-o cunoscut. Şi s-o sculat îndată şi s-o pus în genunchi înaintea lui. 
- Iartă-ne frate, că ne cunoaştem greşala. Da Călin a zis aşa: 
- Ba nu, fraţilor, hai să facem o boambă de fier şi noi să ne punem tustrei alături, ia aşa cum faci cruce. Ş-o aruncaţi unul din voi în sus, că-i ştiută că pe care-a căde, acela-i vinovat. 
Ş-o aruncat în sus, ş-o căzut pe cei doi şi i-o făcut mii de fărîme. Şi el a făcut o nuntă straşnică... Da el nu era aşa tare la inimă ca să ţie pe - acelea de rău, ca aceia pe asta a lui, el tot ţinea ca la cumnatele lui. Ş-o făcut un bal straşnic şi eram şi eu acolo... şi ei au făcut o ulcicuţă de papară şi m-o dat pe uş - afară. Da mie mi-o fost ciudă, şi m-am dus în grajd şi mi-am ales un cal cu şeaua de aur, cu trupu de criţă, cu picioarele de ceară, cu coada de fuior, cu capul de curechi, cu ochii de neghină, ş-am pornit p-un deal de cremene: picioarele se topiau, coada-i pîrîia, ochii pocnia. Ş-am încălicat pe-o prăjină şi ţi-am spus o minciună, ş-am încălicat pe-o poartă şi ţi-am spus-o toată. 

22-c. 1528

         {EminescuOpVI 338}

FRUMOASA LUMII
(FRAGMENTE)

Apoi, poveste, poveste, Dumnezeu la noi soseşte, că-nainte mult mai este. Era odată un vînătoriu ş-avea trei copii şi era sărac - sărac, cît numai cu-atîta se ţine, că-mpuşca cîte-o păsăruică, o vindea ş-atîta era hrana lui săracul. Acu era o pădure Pe - acolo pe aproape, de-i zicea: Pădurea neagră. Ş-o apucat oamenii din satul cela a zice că nu s-a pute să s-apropie nime de pădurea ceea. Ş-aşa era părăsită, nime nu se ducea, că ziceau că la miezul nopţii vin dracii. Acu bietu omul ist săracu a zis într-o zi cătră femeea lui: 
- Măi femee, tot o moarte - am să mor, ian să mă duc eu în pădurea ceea, să văd ce-oi găsi acolo. 
Aşa i-a făcut nevasta o turtă-n traistă şi s-o pornit el-o luat puşca-n spate. 
Ajungînd el acolo lui îi era foarte frică... da omul sărac, sărăcia -l împinge a se duce orunde ca să cîştige. 
Iaca mergînd el aşa ajunge la un copac nalt şi tufos straşnic, nu ştiu cum s-o fi chemat şi vede - o pasăre, aşa de frumoasă era - de aur. 
Acu el ce să facă, ca doar să n-o-npuşte, s-o poată prinde, că vînzînd-o vie mai multe parale ar fi luat. Alungînd-o el pin copac, ea se vîrî-ntr-o bortă... ş-o prinde. El n-o mai stătut către noapte că s-o temut de draci, ci o luat paserea ş-o venit a casă ş-o făcut o cuşcă bună ş-o pus paserea-n cuşcă. 
Acu el în ziua ceea, era sîmbătă, care o prins-o, şi duminecă dimineaţa s-o ouat un ou. Oul era de aur. Da el zice: 
- Ei, mai femee, eu n-oi vinde paserea asta că ea s-o oa şi eu oi. ave cîte - un ou şi m-oi hrăni din zi-n zi. 
El ia oul şi se duce-n tîrg şi-l întreabă negustorul: 
- Ce ai de vîndut şi cît ceri? 
- Am un ou şi cer o mie de lei... 
338

         {EminescuOpVI 339}

... Acu, acel mare o umblat ce-o îmblat şi s-a făcut împărat pe ţara aceea. Acu numai aista era micuşor de tot, tot la măsa şedea, ist care mîncase maiurile şi pe semne unde avea el să aibe aşa noroc, tare era leneş. 
Cel ce o mîncat rînza găsea tot pungi de bani şi se făcse straşnic om de rău. Îi erau dragi numai petrecerile; - să ierţi mata -, îi era dragi cucoanele cele frumoase. Acu, acolo, straşnic era de frumoasă una de-i zicea: Frumoasa lumii. La soare te puteai uita, da la dînsa ba. Acu el tot îmbla ca doar i-ar da-o boierul cela. Da nici că vrea să i-o dea. Iaca vine el acasă la măsa: 
- Mamă, ce mi-s buni mie banii, dacă nu pot eu lua pe ceea ce mi-o picat dragă. Da măsa zice: 
- Dragul mamei, du-te şi tot te-i pute întîlni cu ea. (Să vorbească cu dînsa, poate i-ar fi fost şi ei drag). Da ea era vicleană. 
Acu, aist ce-o mîncat maiurile se juca cu nişte bulgăraşi cu alţi băieţi pe afară. Vine un moşneag; 
- Dragul moşului, ce faci tu aici? 
-Ia, mă joc, moşule! 
- Hai cu moşu, că ţi-a da pere şi mere (ştii ca la copii) - înşală pe băiet şi-l ia cu dînsul. 
Da acela era un vrăjitor grozav - îngheţa apa. Ş-acu el tot vrăjind pin pădurea - neagră, a dat de ceva straşnic, care el nu putea face, numai c-un copil. Se duce - acolo cu băietu-n mijlocul pădurii şi dă de-o piatră mare. Şi bate de trei ori în piatră şi se deschide pămîntul. Şi el zice băiatului aşa: 
- Măi băiete, du-te pe scările este, într-acolo sub pămînt (era nişte scări), şi-ai să cobori într-o grădină aşa de mîndră, şi-ai să dai de-o căsuţă acolo-n grădină. Şi să intri-n casă ş-ai să vezi un horn făcut acolo şi pe vatră ai să vezi o chee. Să iei cheea ceea, s-o pui în brîu şi să vii înnapoi la mine. Da, na-ţi ş-o veriguţă de fier, că făr de veriga asta nu poţi intra (acolo era pe ceea lume, zice - că ). 
Băietul se ia, merge-ncetişor şi intră pîn-în grădina ceea. 
Da, acolo aşa era o mîndreaţă, grădină cu pomi, cu poame de aur... încît băietul s-o mirat cînd o intrat acolo, şi ştii, ca copilul, mai de grabă a alergat la pere şi la mere decît la cheea moşneagului. Ştii cum e treaba noastră - era cu cămeşoi şi cu curăluşă bună-ncins, ş-o împlut sînul de mere şi de pere. El se pornise să iasă - cînd şi - aduce aminte de chee, merge într-acolo ş-o ia - da cheea era straşnic de ruginită... Cine ştii ce-ar fi făcut el cu cheea ceea, şi astăzi am fi fost sub mîna lui poate. Se ia băietu-ncetişor, se suie iar pe scară sa ias-afară - că ştii D-ta că el bătrînu, deşi avea putere, nu putea intra în rai, dar ista ca copil... 
Cînd a ajuns în gură să iasă, moşneagul a strigat: 
- Stai nu ieşi! Dă-mi cheea! Băietul zice (era mic, da tot cu cap): 
- Ba lasă-mă să ies întîi afară! 
- Ba nu te las. 
- Nu-ţi dau cheia! (ştii d-ta nici mîna nu pute vîrî, că era păcătos). 
- Am să te omor. 
- Omoară-mă, numa dacă poţi. 
El face tranc! cu picioru-n pămînt şi se-nchide pămîntul. 
Ce să facă bietul băiet? Ia să se-ntoarcă, să se ducă iar prin grădinile cele. Cînd colo era-nchis pămîntul, nu mai era mîndreaţa ceea. Începe băietul a plînge. Plîngînd aşa îşi freca mînele. Şterge pe veriga ceea ce i-o dat-o moşneagul şi vine-un om. 
22* 339

         {EminescuOpVI 340}

Omul cela era de fier. Era duh necurat, om de-ai noştri de fier, unde să poate? 
- Măi băiete, cine te-o adus pe tine aici? 
- Iaca cum şi iaca cum - spune băietul tot. 
- Eu te-oi scoate, băiete, da întîi să te duci de - aici să-mi tai v-o douăzeci de vaci, să-mi frigi, să am de mîncat pe drum cînd te-oi duce (că ştii D-ta, nouă ni s-a părut că era-n gură, da el era tocma-n fundul pămîntului, cînd o-nchis el piatra). 
Frige el, şi-l pune pe băiet după cap şi pune pe o mînă douăzeci de vaci fripte şi pe altă mînă cîteva poloboace cu apă, cu vin, cu ce-o fi fost nu ştiu - şi băietului îi dă un cuţit ş-o ulcică. 
- Cînd mi-a fi foame, să tai cu cuţitu din carne, să-mi dai să mănînc, şi cînd mi-a fi sete să-mi dai cu ulcica apă. 
Şi merge el, merge - zi şi noapte tot mergea, decît aşa era de-ntuneric de nu zăreai cît un fir de colb, dacă era sub pămînt. 
Acu apropia vacile de gătat demîncatul, şi apa de băut. Da duhul cel necurat i-o zis aşa: 
- Dacă tu-i ave noroc să nu gătesc demîncatul şi apa, eu nu te voi mînca, dar dac-oiu găta, te mănînc. Ia uite-te tu în sus, vezi soarele? 
- Îl văd cît o zare de chibrit. 
- Ia! deci mai este! 
Merge el - că acu rămăsese numai o jumătate de vacă: 
- Ia uite-n sus, cîtu-i soarele de mare? 
- Il văd pe jumătate. 
- E - apoi iacă tot mai am o bucată bună! 
Cînd acu era mai aproape de ieşit afară, demîncatul se gătise - apă tot mai era. 
- Dă-mi demîncat că mi-i foame. 
Băietul ce să facă el? Ia cuţitul şi-şi taie o bucat-de pulpă şi-i dă apă şi porneşte iar. Iaca a ieşit pe iasta lume. Cînd îl pune jos: 
- Să-mi spui tu drept, de unde mi-ai dat tu De - am mîncat la urmă? 
- Drept ţi-oi spune, pulpa mi-am tăiet-o. 
- Drept să-ţi spun, să fi ştiut că ieşti aşa dulce, nu te mai scoteam. 
- Acu nu mă poţi mînca? 
- Hei, acolo era largul meu şi strîmtul tău - de-acu eşti prea bun la D-zeu şi nu te lasă să te mănînc (ştii D-ta, că sub pămînt era locul dracilor). 
Şi omul se face nevăzut. 
Da băietul era saracul flămînd, da el uitase că are merele cele-n sîn şi cheia ceea. Se ia el ş-aleargă, ş-ajunge la casa mîni-sa. Da, ştii d-ta, el era leneş, da era de duh, nu aşa (parcă numai la Dv. sunt de duh? sunt şi dintre noi). Intră-n casă, da măsa era saracă straşnic, că ştii d-ta, ca la boierul cînd ajunge la mărire, n-o lua pe biata măsa s-o ţie, deşi era-mpărat. 
- Mamă, n-ai v-o bucăţică de lumînare s-aprinzi? 
- Am, dragu mamei, de la Paşte (o ţine, doamne fereşte de tunet, s-aprindă ). Aprinde lumînarea. Da el zice: 
- Doamne, mamă, tare mi-i a mînca. Am nişte pere şi nişte mere, da m-a durea la inimă să mănînc. Da el n-o luat sama că ele-s de aur. Le-o svîrlit sub o laiţă. 
- Mamă, iacă am o chee, decît tare-i ruginită; mamă, şterge-o şi vinde-o şi cumpără-mi o pîne. 
N-o apucat a o freca o leacă şi-o intrat v-o cinci oameni de fier în casă. 
- Ce vreţi stăpînilor? (El era să-nconjure lumea cu cheea aceea; c-atunci avea cheea iadului, putea face cu dracii or - ce ). 
340

         {EminescuOpVI 341}

         {EminescuOpVI 342}

         {EminescuOpVI 343}

Femeea straşnic s-o înfricoşat de dînşii. Da băietul mehenghiu îndată s-o priceput. 
- Masă vrem şi vin bun. 
Îndată o venit nişte sufragii şi-o pus masa, şi ce n-o pus! şi după ce-a ospătat ei bine, a strîns aceia şi s-a dus. 
- Ei, mamă! Cheea asta o strîng eu. Acu se făcuse holtei, bun de - nsurat. 
-- Mamă, eu am auzit că Fata - mpăratului e frumoasă. Mă duc s-o ieu eu. 
- Dragu mamei, tu un băiet aşa sărac să iei pe Fata - mpăratului? Ce mai vorbeşti nebunii? 
- Dacă eu vreau aşa. Du-te, mamă, staroste. 
- Da cum, dragul mamei, să intru eu acolo? 
- Du-te, mamă. El o mîna. 
- Cum să mă duc eu cu mîna goală? 
- Mamă, ia vezi merele şi perele cele n-o putrezit? Du-i-le acelea. 
- Bine zici, dragul mamei. 
Se ia baba şi se-mbracă cu peştiman, pune - un ştergar frumos în cap, ia-n basma acelea şi se porneşte. Ajunge la poarta-mpăratului. Împăratul şedea-n cerdacul cel nalt. Vede - mpăratul că se lupta ceia cu însa, n-o lăsa să intre. Împăratul cela era milostiv, nu ca ista de pe - acu. A gîndit că a venit să ceară ceva. 
- Lăsaţi-o bre! 
Cînd o auzit porunca-mpăratului, a lăsat-o. 
- Ce vrei, mătuşă? 
- Apoi Pre-nnălţate-mpărate, am venit după un lucru mare. 
- Ca ce fel, mătuşă? 
- Poftim întîi colacii. 
Vede - mpăratul perele şi merele de aur ş-o stat în. mirare. Să vadă la o babă de-a noastră! - numa la curţile lor sunt de - acelea. 
- Feciorul meu vrea să iee pe fata D-tale, Împărate. 
Da-mpăratul a stat o lecuţă şi pe urm-a gîndit: baba asta-i nebună. 
- Dacă feciorul tău - zice - pînă mîne dimineaţă în locul casei tale o face un palat ca al meu, ş-o grădină ca a mea c-o cărăruşă de pomi pîn-la curtea mea, şi-n fiecare pom să cînte păsările, eu i-oi da fata. 
- Rămîi sănătos, împărate. Se porneşte înapoi femeea. 
- Iaca, dragu mamei, ce-a zis. 
- Bun, mamă, le fac pînă mîne. 
Şterge cheea şi vin iar cinci oameni de fier. 
- Ce vrei, stăpîne? 
- Pînă mîne dimineaţă să fie un palat tot de steclă, şi poleit cu aur şi să fie o cărăruşă despărţită prin pomi ş-un pom să-nflorească, unul să-nfrunzească, unul să-i pice frunza, să nu fie doi de-un fel. Şi cărăruşa să fie de catifea cu iarbă de catifea. Şi la fiecare pom să stee cîte - un soldat cu sabia scoasă. Şi paserile să cînte aşa de frumos să nu poată dormi împăratul şi Fata - mpăratului. 
Ech! încă era mult pîn-în ziuă, şi erau toate gata. 
Împăratul dimineaţa cînd se trezeşte zice fetei: 
- De cînd sunt în palatul ista, cum ne-o cîntat pasările acum nu ni-o cîntat niciodată (că el nu s-o aşteptat la asta, el gîndea că pasările din grădina lui cîntă). 
343

         {EminescuOpVI 344}

Cînd iese - afară şi vede, zice: 
- Bre! mare putere are omul ista. Băiatul zice: 
- Du-te, mamă, şi cere-i fata să mi-o dee. 
Se duce baba la - mpăratul, da el tot o purta cu vorba, că nu-i era voia să-şi dee fata după d-aiştia. 
-Apoi, mătuşă, de azi într-o săptămînă dac-a veni c-o trăsură de aur şi cai cari ar mînca jeratic ş-or bea pară, i-oi da fata. 
Da fata era să se cunune tocma-n ziua ceea dup-un alt împărat. 
- Iaca, dragul mamei, ce-a zis. 
- I-oi face mamă şi asta. 
Aude el un vuet mare straşnic, pe afară. 
- Oare ce s-aude, mamă? Întreabă măsa. Zice: 
- Se mărită Fata - mpăratului. 
- Cine-o ia? 
- Cutare fecior de-mpărat. Vezi, dragul mamei, numa m-ai făcut de rîs. 
- Ia lasă, mamă, că tot are să mi-o dee. 
Ia el, şterge cheea. Da era iarna. Şi vine omul cel de fier. 
- Ce vrei stăpîne? 
- Fata - mpăratului s-o cununat astăzi!. Cînd or dormi să iei pe mirele să-l pui afară şi pe mireasă s-o pui într-o pivniţă şi-n zori de ziuă să-i aduci iar pe amîndoi în casă. Dimineaţa intră-mpăratu -casă. 
- Ei, dragii tatii, cum aţi dormit? Zice el: 
- Mie, tată, tare mi-a fost frig. 
- Ba, zice ea, eu nu ştiu unde eram, că căutam s-aprind lumînarea şi nu găseam, şi nu era nici pat, nici nimica. 
- Aţi visat. 
- Da cum dracu, tată, că iacă buricele mi-o îngheţat la degete. 
- Eu nu-mi simt spatele. 
- Ce n-aţi zis sufragiului s-aprindă focul? Nu va mai fi nimică. A doua sară, iar şterge cheea. Vine iar. 
- Ce vrei, stăpîne? 
- Vreu să te duci să-i pui pe ginerele împăratului într-o movilă de omăt, cînd a dormi şi pe mireasă s-o pui în vîrful casei. 
Pe casă frig - frig, da nu era omăt. Ista a degerat. Da tot îi era milă de dînsa. 
- Numa jumătate - de noapte s-o laşi pe vîrful casei. Cînd a adus pe mire dimineaţa, era ţapăn. A strîns toţi doftorii, n-a mai avut ce-i face - a murit săracul. 
Iaca se-mplineşte săptămîna. El iar şterge cheea, vin ceia. 
- Mîne dimineaţă, o trăsură de aur şi cai cari or mînca jăratic ş-or bea pară şi mie straiele cele mai frumoase din lume să mi le aduci. 
Se pune el, ca boerii-n trăsură a doua zi şi se porneşte cătră-mpăratul. 
- Cum i voinice? Zice-mpăratul. 
- Am venit să-mi dai fata. 
El se face că nu ştie că i-a murit ginerile. 
344

         {EminescuOpVI 345}

I-o dă-mpăratul. Face-o nuntă strălucită, şi i-o dă ş-o duce la palatul lui - da lui aşa-i era de dragă de-o prăpădea din ochi. 
Iacă aude vrăjitorul că el a eşit din pămînt. Ce să facă el să poată pune mîna pe dînsul, că el, cît era de vrăjitor şi straşnic, da el avea numa v-o doi draci, da ista cheia iadului o avea. 
Da el punea cheea ceea totdeuna pe-o sobă şi numai sufragiul ştia de dînsa. Da sufragiul nu prea ave minte destulă-n cap. 
Iaca s-a luat el cu Fata - mpăratului la primblare. Da vrăjitorul a luat o mulţime de chei nouă şi frumoase, altele de aur, de aramă, de argint ş-o început a striga pe la poarta ginerelui împăratului. 
- Cine-mi mai dă chei ruginite că-i dau de cele de aur? 
Şi sufragiul nu prea ave multă minte-n cap, o gîndit să dea cheea ceea şi să iee una de aur, că mai bine a prii stăpînu - său. 
Ehei! şi cînd i-o luat [cheea, i-o luat] saracul, toată puterea lui. Îi dă. 
N-o apucat de-a vini el de la plimbare şi palatul n-o mai fost. A rămas el săracul în cîmp, nici bordeiul ce-l ave înnainte, nu era acu. 
Da-mpăratul i-a trimis aşa răspuns pe un logofăt: că dacă pîn în trei zile n-a face palatul cum a fost îi ia fata şi nu i-o mai dă. Acu ţi-am spus că mai bine i-ar fi luat zilele decît să i-o iee pe dînsa. Mare lucru-i dragostea. 
Ce să facă el? Da şi fata - acu straşnic ţine la dînsul. Nainte mai drag îi era cel degerat, da acuma! A aşteptat el pîn a treia zi; nu-i de chip, n-are de unde să facă palatul. Îşi ia el ziua bună de la nevastă-sa: cine ştie ce jelanie a fi fost acolo. 
- Mă duc de acu-n lumea mea. 
Merge el şi ajunge la o baltă (cam un iaz vine). 
- De-acu n-am ce face, mă - nnec! 
Dînd aşa, frecîndu-şi mîinle, dă de veriguţa ce i-a dat-o vrăjitorul cînd l-o vîrît întîi în groapă, Şi vine un om de fier. 
- Ce vrei stăpîne? 
- Vreu cheea cea de la iad. 
- Eu cheea iadului nu ţi-o pot da. 
- Apoi ce să fac eu, spune-mi măcar unde-i? 
- Apoi vrăjitorul ca să nu-l ajungă nime ş-o făcut un palat pe Prut, ş-acu dacă-i putea merge pîn-acolo, el o ţine ascunsă sub perină la capul lui. 
- Ce să fac eu, cum oi pute s-ajung la dînsul? 
- Na-ţi, zice, bucăţica asta de fier, dă-te de trei ori de-a curu-n cap pe dînsa şi te-i face o muscă - pe urmă te-i pricepe cum s-o iei. 
Şi s-a făcut nevăzut omul cela. 
Se ia el, se dă de trei ori peste cap şi sboară ca musca pîn-la Prut. Ajunge acolo, da vrăjitorul dormea de amează-zi. Dă să intre... pe unde să intre? Ferestrele cu obloane cum se purta mai de mult. 
- Mă vîr pe borta cheei. 
Se vîră. Şi se pune pe sobă. Unde se trezeşte vrăjitorul şi unde-ncepe a bate-n mijlocul casei cu nişte ciocane şi unde-ncepe a eşi la draci de te lua fiori. Ş-o-nceput a-i trimite, pe unde să facă rele, să pue la cale pe oameni să facă rele, - decît, cînd nu vrea D-zeu, că el era om pămîntean, i l-o luat din minte! Aşa după ce-au pus el trebile la cale, a eşit afară. Musca s-a sculat, a luat cheea de sub perină ş-o început cătinel - cătinel ş-o sburat afară. Decît, bucuria lui nu se mai povesteşte c-are să iee pe fată-nnapoi. Acu lui nu-i era de dînsul, de dînsa-i era ce-i era. Freacă cheia, vin oamenii cei de fier. 
345

         {EminescuOpVI 346}

- Să-mi faci palatul iar înnapoi cum a fost. 
Şi acu s-o-nvăţat minte: purta cheia tot lîngă dînsul. 
Acu ce să facă vrăjitorul? Era în satul cela o babă sfîntă... Pe atunci era lume bună, era sfinţi... Cînd te durea capul, cînd aveai v-o boală, numa dacă punea mîna-ţi trecea. 
S-a dus vrăjitorul, ş-o omorît baba şi s-o îmbrăcat el în straiele ei. 
S-o-mbolnăvit femeea lui, Fata - mpăratului, decît ce boală, să dea D-zeu să am şi eu cît oi trăi, decît numa cînd zicea o leacă valeu, el se prăpădea. 
- Ia să chemi pe baba cea sfîntă. 
Vine - acela era vrăjitorul. Începe- a pune mîna pe capul ei, ca şi cum, dragă doamne, a o discînta. Şi cînd ese el din casă, îi zice vrăjitorul ei: 
- Doamne, M-Ta, cîte frumuseţe şi mîndreţe ai în casă şi n-ai şi un ou frumos de marmură. 
- Ca ce fel de ou mătuşă? 
- Acela-i numai în fundul pămîntului. 
- Îra!, oi zice bărbatu-meu, ş-a trimite pe cineva să-l caute. Şi se duce vrăjitorul. Intră el în casă. 
- Ei, zice - iaca ce mi-a spus baba ăst - sfîntă. 
- Iaca să şterg, dragă, cheea. Şterge cheia şi vin doi oameni de fier. 
- Ce vrei stăpîne? 
- Vreau oul cel de marmură de sub pămînt. 
- D-apoi bată-te Dzeu să te bată (fie-i lui acolo); cîte-ţi fac eu, pînă şi cheia iadului o ai, acum vrei să ni iei şi toată puterea noastră? 
Vezi D-ta vrăjitorul a vrut înadins, ca doar duhul cel necurat l-a gîtui. 
- Da eu te-aş omorî, da pentru că ştiu că asta nu vine de la tine, pentru asta te iert, şi-ţi spun aşa: că baba cea sfîntă-i vrăjitorul şi că azi are să vie c-un cuţit mare şi s-a face că pune mîna pe capul femeei tale ş-are să ţi-o omoare. 
Decît cînd a auzit el aşa, of! numa tremura! 
Şi se duce omul cel de fier. Acu el îşi găteşte iartaganul şi cînd vine-n casă vrăjitorul, pune pe sufragiu şi îl desbracă-ndată, ş-adevărat găseşte - un cuţit mare, ştii ca un chip de cosor, şi-l ia cu iartaganul şi-l face bucăţele. Acu era cu deplin fericiţi. Acu saracul nu mai ştia ce-i durerea, cum ştia-nnainte şi zice-ntr-o zi: 
- Ia, hai, soro, să mergem să găsim şi fraţii mei cei doi (da mama lui murise! ). Se iau ei şi se pregătesc. Şi mergînd ei aşa a ajuns la - mpăratul. Era straşnic * în război
cu altul. Tot să nu fie omu saracu-n pace. Ş-aşa era el de scîrbit, decît straşnic lucru. Văzînd
pe acesta s-a bucurat ş-a zis aşa: 
- Ciindure că eşti ginere de-mpărat, mi-i da ajutor ş-oi pute să bat pe vrajmaşul meu. 
Aşa o gatat armată grozavă şi-n sfîrşit o dovedit pe ceala. 
Acu aişti doi se zice că era tare fericiţi - numai acela saracu era mai necăjit (cel cu rînza). Acela s-a luat şi s-a dus la Frumoasa lumii. Dă să intre-n palatul boerului celuia, nu-l lasă să intre. Aşa el a trîntit un bal strălucit ş-o poftit pe toţi să vie la balul cela, între cari era şi Frumoasa lumii. Decît aşa era ea* de frumoasă, cît, cînd a intrat în bal a luminat balul de atîta... să ierţi mata. El a început după aceea jocul pîn-în zori de ziuă - unde o-ntins nişte mese şi s-o pus să joace cărţile. El a făcut toate chipurile ca să joace cu dînsa. El avea noroc şi se făcea că nu cîştigă, tot ei să-i dee, că nu mai putea de dragă ce-i era. Acu ea, văzînd atîţia bani, s-o minunat ş-o zis aşa tătîni-său: 
346

         {EminescuOpVI 347}

- Hai, tată, să-l poftim pe ista la noi (ştii, or de-a noastre or de-a D-lor voastre, care vre să scurgă tot la parale, trage or pe cine). Acu el venind la dînsa-ntr-o sară cu v-o zece pungi de galbeni - o jucat iar în cărţi şi i-a dat toţi ei, de n-a rămas măcar c-un pitac. Acu ea văzînd că n-a rămas nici c-o para, o-nceput a rîde de dînsul. Şi ploua afară. Şi vrute şi nevrute a trebuit să-l îmbie să mîe - acolo. Dormind el, de cîte - ori s-a trezit, de atîtea ori a găsit o pungă de bani sub cap. A doua zi dimineaţă cînd a venit sufragiul să-i dee de spălat, după ce-a mîntuit de spălat i-a pus în mînă v-o douăzeci de galbeni bacşiş. Aleargă la dînsa sufragiul, Da ea zice: 
- Bre! de unde are omu aista atîte parale? Vine la dînsu-n casă şi zice - aşa: 
- Eu te-oi lua de bărbat dacă mi-i spune de unde ai atîţia bani. 
El zăluzise şi i-o spus prostul. Da ea i-a făcut o cafea, nu ştiu cu ce şi s-o bolnăvit el straşnic ş-o început a vărsa, ş-o vărsat rînza. Ş-a luat-o ea, a spălat-o, cine ştie cu ce, a parfumat-o ş-o înghiţit-o ea, ca să găsească ea pungile cu bani. Da fiecăruia norocul lui. 
El mai ave v-o zece pungi de bani din noaptea ceea. 
Ea l-a dat pe urm-afară. El a-ncălicat pe un cal şi s-a pornit. Mergînd cu calul cela a dat pe-un cîmp de flori şi s-a plecat calul să mănînce şi s-o făcut un măgar. 
El a strîns un mănuchi de flori şi l-a pus în buzunariu. Mergînd el călare pe măgar mai departe a dat de un iaz. Se pleacă măgarul să bee apă şi se face iar cal. 
- Ei, zice, bună-i asta. 
Ia el într-un şip apă şi se-ntoarce-nnapoi. Ajunge iar acolo, la Frumoasa lumii, şi din banii ce-i rămăsese mai toarn-un bal straşnic. Da ea aleargă ca să mai vadă de unde are bani. 
- Din mănunchiul ist de flori. 
El i-l dă. Ea mirosind se face măgăriţă. El o lasă măgăriţă şi ese din casă. 
Aşteaptă sufragiul să iasă stăpîna afară. - Nu-i! - Mare păcat. - Cînd se duce-n casă, o găseşte măgăriţă. 
Se-ntoarce ş-o ia de-acolo şi porneşte călare pe dînsa. Îi dă fîn să mănînce (că măgăriţă, da inima, de om). Ea a zis aşa cu alean: 
- Nu te-oi mai înşela de-acu şi ţi-oi da rînza-nnapoi, numai fă-mă cum am fost. El de multe ce-i făcuse, acu el era hapsîn şi s-a dus pe dînsa pînă la - mpăratul, la Frate - său. Acu aciea era şi iestlalt care ţinea pe Fata - mpăratului. Şi cînd li-o povestit lor că măgăriţa-i Frumoasa lumii, ei s-a pus pe lîngă dînsul ca s-o ierte. Şi iertînd-o, o băut apă şi s-a făcut iar la loc. 
Şi erau acum trei Împăraţi pe o ţară. Şi-o fost toţi fericiţi... Şi-am încălicat pe o şa şi ţi-am spus-o aşa. 

         {EminescuOpVI 348}

BORTA - VÎNTULUI 

Era un om sărac - sărac, ş-avea o mulţime de copii. Acu era - în vremea foametii şi el a muncit v-o săptămînă pe un căuş de grăunţe. Acu s-a dus la rîşniţă cu dînsele. După ce le-o rîşnit, a eşit afară cu căuşul cu făină şi s-a pornit o furtună mare şi i-a luat toată făina din căuş. Da el straşnic s-o mîniat. " Nu mă las eu aşa cu una cu două", şi face un şumuiag de paie şi porneşte. 
Îl întreabă - un om: 
- Unde te duci, cumătre? 
- Mă duc s-astup borta vîntului, că mi-a luat făina din căuş. 
- Da unde-i nimeri-o? 
- Unde-a fi acolo mă duc. 
Mergînd el loc depărtat a ajuns pe Dzeu şi sf. Petrea (erau pe pămînt pe-atunci). 
- Unde te duci omule? 
- Mă duc s-astup borta vîntului, că mi-o luat făina din căuş. Da D-zeu i-o zis aşa: 
- Omule, nu te mai duce. Na-ţi o nucă... da pîn a casă să nu zici: nucă, deschide-te. 
Întorcîndu-se el înnapoi, a-noptat ş-a ajuns la un om şi s-a rugat să-l primească să doarmă acolo peste noapte. 
- De unde vii bade? l-ntreabă omul cela. 
- Mă duceam s-astup borta vîntului ş-am întîlnit un nebun pe drum şi mi-o dat o nucă şi-a zis să nu zic Pîn-a casă nucă, deschide-te. Ce-a mai fi şi asta? Femeea omului vicleană. Ia o nucă-n mînă şi zice: 
- Ia să-ţi văd nuca. 
Îi schimbă nuca omului. Şi pe urmă se duce-ntr-un ocol şi zice: nucă deschide-te. Dac-o zis - atîte vite ce-o ieşit, oi, cai, hei, o bogăţie-ntreagă. Ştii mata, putere dumnezeiască! 
Se duce - a doua zi a casă "Nucă deschide-te". Nuca de unde să se deschidă. 
- Hai bată-mi-l Dumnezeu vînt şi moşneagul lua-l-ar dracu. Mă duc s-astup borta vîntului şi să bat pe moşneag de ce m-o viclenit. 
348

         {EminescuOpVI 349}

Ajunge iar pe Dumnezeu. 
Da D-zeu, ştii, putere dumnezeiască, acu era altfel la faţă... nu l-o cunoscut. 
- Unde te duci, bade? 
- S-astup borta vîntului şi să ucid moşneagul, la ce m-o viclenit. 
- Na-ţi, bade, un măgar. Da să nu zici pîn-acasă: măgar baligă-te. 
- N-oi zice. 
Se-ntoarce el iar pe la omul cela. Da omul cela-l ospătează şi-i dă vin să bee, şi omul s-o chefăluit şi-a adormit pe laiţă. Da erau nişte ţigani cu şatra acolo ş-avea măgar şi omul s-o dus ş-o cumpărat ş-a schimbat măgarul. 
Omul a doua zi se scoală, ia măgarul şi se duce - acasă şi-i zice: măgar, fa bani! 
Măgarul, de unde? El apuc-un druc şi-ncepe a dişăla măgarul. 
- Acu nu-l mai iert eu. 
Se porneşte să-ntîlnească pe moşneag şi s-astupe borta vîntului. Întîlneşte pe D-zeu. 
- Na-ţi bade, o cîrjă, da să nu zici pîn a casă: cîrje-ncîrjeşte-te. Ia cîrja, vine pe la omul cela. Acu omul i-a dat şi mai straşnic ospăţ şi s-a sfătuit că dac-or vede ce-a mai da şi cîrja, pe urmă să-l omoare, ca să nu prepue că el i-o luat. Acu zice omul femeii: 
- Măi, femee, noi hai cu cîrja-n zămnic (beciu) şi să-nchidem uşa ş-a să zicem: cîrjă-ncîrjeşte-te. 
Se vîră. Cîrja unde-ncepe a bate ş-a sdrobi. Pînă omul era cu chef, pînă s-a trezit, ei erau ucişi ca merele. 
- Bade ţi-om da şi măgar şi nuca, numa mă rog, scoate-ne. Acu omul i-o lăsat de i-o bătut şi mai bine. A luat măgarul, cîrja şi nuca şi s-o pornit a casă. 
Aşa s-a făcut de bogat acu, de-a ajuns veste pîn la - mpăratul. Atîţia bani avea el, de-o semănat ş-o crescut grîu de aur. Acu-mpăratul a auzit că are un lan de aur ş-o trimis doi sufragii să-i dee sămînţă, să semene şi-mpăratul. 
- Să spui împăratului că nu vreau să-i dau, să văd ce mi-a face. Împăratul cînd a auzit aşa, straşnic s-o mîniat ş-o gătit oştire, să se ducă cu răsboi asupra lui. Împăratul era frunte, ştii, mai mare. Ş-a venit pîn la uşa lui ş-o strigat să iasă afară. Da el ave bani, da tot cu straie de-a noastre, nu cu straie leşeşti. El pune cîrja sub suman şi ese afară. Acu-mpăratul cu atîtea mii de oameni i-a fost ruşine singur lui să se ducă el numa cu unul să se lupte. A zis: 
- Omule, arată-ţi tu întîi puterea. 
- Bine, măi împărate. Cîrje-ncîrjeşte-te, la tot soldatul cîte două şi la împăratul nouă. (Cîrja era dumnezeiască, tot în cap pîcîia). 
O nebunit şi pe soldaţi şi pe-mpăratul. S-o dus împăratul, ş-o rămas pace ş-o trăit bine. 
Să dea D-zeu să trăiască şi copiii mei aşa. 

         {EminescuOpVI 350}

FINUL - LUI - DUMNEZEUą

Poveste, poveste - da eu nu-s de pe cînd poveştile - eu sunt de mai încoace, da m-am dus într-o zi la soacră - mea ş-am găsit un sac de poveşti, şi venind a casă l-am scăpat jos şi s-o despicat sacul şi de-atunci s-o împlut lumea de poveşti ş-am învăţat şi eu una şi ţ-o spun d-tale. 
Era odat-un om ş-avea doi feciori. Acu femeea era-ngreunată ş-o făcut un băiet, da el era sărac, n-avea cine i-l boteza. Iaca Pe - acolo era D-zeu şi sf. Petrea. Şi D-zeu i l-o botezat ş-o rămas băietul năzdrăvan. 
Da la urma băietului a făcut o fată, ş-aşa era de frumoasă, de la soare te puteai uita, da la dînsa ba. Treaba ei era să ducă demîncat în ţarină. Ducînd ea demîncat în ţarină a zărit-o un zmău şi s-o pus pe - atîta s-o iee. Da finul lui D-zeu era năzdrăvan ş-o zis aşa fetei: că el a face o brazdă de plug pînă la demîncat şi ea totdeuna pe brazdă să meargă la fraţii ei. Da finul lui D-zeu era năzdrăvan nu era, da smăul straşnic. El a şi ştiut ce-o urzit Frate - său ş-o tras brazdă cu plugul pîn-la casa lui. Fata s-a dus cu demîncat drept la curtea smeului. Aşteaptă ei să vie-nu-i! 
- Eh! mamă, mă duc să-mi caut sora că mi-a luat-o smăul - a zis finul lui D-zeu! Ş-o făcut el o boambă de fier la ţigani în loc de călăuz şi-o zvîrlea şi el mergea după dînsa. 
A ajuns pînă la o fîntînă şi la un copac. Acolo puindu-se el să se odihnească, aude zicînd aşa: Doamne, Doamne, de-ar veni mama c-acuşi ne mănîncă balaurul! 
- Oare cine să s-audă? 
Se uită-n vîrful copacului, vede doi pui de pajere. 
- Copiilor, da unde-i balaurul cel care vă mănîncă? 
- E - aici în fîntînă. 
- Mult v-o mîncat pîn-acum? 
- Ia, v-o douăzeci şi patru. 
- Ia las că vă scăp eu. 
Se suie-n vîrful copacului lîngă pui. Da balaurul întinde - un cap să iee un pui. Da el avea paloş şi taie capul. Întinde şi celălalt şi-i taie ş-acela. Acu puii nu ştia ce să-i facă de bucurie şi zice aşa: 
350

         {EminescuOpVI 351}

- Cîţi fraţi am fost noi, pe toţi ne-a mîncat, numai noi doi am rămas. Dac-a veni mama, măre, de bucurie are să te mănînce; vîrî-te sub aripa mea. 
S-o vîrît sub aripa lui şi nu s-a văzut. S-aude un vuiet mare; vine pajăra. Pajăra era mama vîntului. 
- Dragii mamei nu v-a mîncat! 
- Finul lui D-zeu ne-a scăpat. 
- Unde-i să-l mănînc de bucurie. 
- Mă rog, mamă, dacă lă-i mînca să-l faci înnapoi. 
- Da unde-i? 
- Îi la răsărit. 
Da ea a-nceput a vîjîi tare la răsărit. Da puii zic către finul lui D-zeu: 
- Mama, are să-i treac-un foc de-a te mînca pîn ce va ajunge la răsărit. Vine. 
- Nu-i dragul mamei. 
- Iacătă-li-i, mamă! 
Da ea-l ia şi-l înghite şi cînd l-o făcut înnapoi aşa s-a făcut el de frumos, de s-o luminat locul unde era el. 
- Ce să-ţi fac pentru binele ce mi-ai făcut, că mi-ai scăpat copiii - a zis pajăra. 
- Să-mi spui unde-i smăul cu soră-mea. 
- Nici n-am văzut, nici n-am auzit. 
- Altmintrele nu-mi mulţumeşti. 
- Să şuier să-mi vie ficiorul, vîntul de la răsărit. 
Ş-o şuerat ea odată ş-o venit un om - era statul lui de o palmă şi barba lui era de un cot şi călare pe-un iepure şchiop. Şi-i zice pajăra: 
Statu-palmă
Barbă cot
Călare pe-un iepure şchiop
Unde-i smăul ce-a luat pe fată, pe sora lui finul lui D-zău? 
- Nici n-am auzit, nici n-am văzut. Dacă n-o fi ştiind frate-meu, vîntul de la miază-zi. Cînd o suflat odată, o venit altul. Aista era mare de stat, cu buzele mari şi n-avea ochi. Da cînd sufla, peste tot locul s-auzea. 
- N-ai văzut, n-ai auzit pe smăul care a luat pe fată, pe sora lui finul lui D-zău? 
- Nici n-am văzut, nici n-am auzit. 
- Ce-i de făcut? zice Pajăra. 
- Da n-o fi ştiind fraţii noştri cei de cruce? 
- Da unde-s? 
- Aciea-s departe. Trebuie să ne ducem loc mult. Na-ţi un firicel din părul meu, na-ţi şi din barba mea şi te porneşte băiete la drum. Şi să pui perii-n trei şi cînd la o vreme de nevoie să şuieri într-înşii, eu, noi ţi-om veni într-ajutor şi fă de-a-dreptul pe aici şi-ai să dai de pădure şi tot te du-nnainte. 
Se ia el şi se porneşte, merge pîn-în pădurea ceea... cînd în mijlocul pădurii vede - o fumărie straşnic de mare încît se-nnăduşia, nu mai putea. S-apropie el acolo pin fum binişor şi găseşte pe mama smăului-îşi pîrlea părul de pe picioare că era cald straşnic şi nu mai putea. 
- Bună ziua mătuşă. 
- Mulţămesc D-tale voinice, da - zice - und-te duci voinice? 
- Caut curtea smeului, mătuşă. 
- I, flăcăule! Mult trebue să mergi pîn ce-i ajunge şi nu mai rămîi cu zile de te-i apropia. 
351

         {EminescuOpVI 352}

- Mă rog, mătuşă, să-mi spui unde-i drumul cela, că nu mi-i frică... mă duc. 
- Eu nu-l ştiu, dragul mătuşii. 
El, ducîndu-se aşa prin pădure, aude - un glas de om zicînd: Valeu, valeu, tare mi-i foame! El s-apropie. Oare ce să fie - acolo? Vede un om şezînd, greceşte, jos: 
- Da ce te vaiţi, bade? 
- De pe nouă lanuri grîu am strîns şi tot pîne l-am făcut şi l-am mîncat şi tot mi-i foame. 
- Hai cu mine. 
- Hai. 
Mergînd el mai departe a auzit un glas de om zicînd aşa: tare mi-i sete. 
- Bună vreme, omule. Pentru - ce ţi-i sete, nu găseşti apă să te saturi? 
- Cîte iezăre a fost în pădurea asta toate le-am băut şi tot mi-i sete. 
- Hai cu mine. 
- Hai. 
Mergînd ei aşa mai departe a intrat în altă pădure tustrei ş-aude sub tufe un foşnet. Cine era? Vîntul de amiază cel cu buzele mari. 
- Bună vreme, vîntule, ce faci aici? 
- Mă stăpînesc să-mi ţin suflarea şi să-mpuşc un ţînţariu. Da să-l împuşc să nu-i sparg pielea. 
- Da unde-i ţînţarul, că eu nu-l văd. 
- Îi lîngă soare. 
- Lasă, hai cu mine. 
- Ba nu. Eu mă duc după ţînţar, duceţi-vă voi înainte. Merg ei mai departe şi ajunge la palatul smăului. Smăul era la vînat şi fata şedea-n cerdac. 
- Bună vremea, soro. 
- Mi-o spus smeul că vii după mine. Da-ntoarce-te că te prăpădeşte. 
- Nu mi-i frică. 
- El acuş vine, -i la vînat. Vine smeul. 
- Bine-ai venit, finul lui D-zeu. 
- Bine te-am găsit, cîne de smău. 
- Hai la luptă. 
- Hai! 
Ş-o luptat ei trei zile şi trei nopţi şi nu-l putea dovedi şi nu se da nici smăul, nici finul lui D-zeu. 
El a aprins perii cei doi ş-o venit vîntul de la răsărit şi de la amiazi şi cînd ş-o pus buzele-n trei drept în jumătate a despicat smăul cînd a suflat. O jumătate a murit că era c-un cap, da o jumătate nu, că era cu două-că era cu trei de toate. Şi s-a rugat finul lui Dumnezeu straşnic la Statul-Palmă - barbă-cot. 
- Nu-ţi pot face nimic, că el s-o dus la - mpăratul ţării iştia să spue ce i-ai făcut. De-acu Dac - ai pute luptă-te cu - acela. 
Acu el s-a pornit cu Soră - sa. 
Cînd a ajuns aproape de palatul împăratului celuia nu era de chip să treacă, aşa era de straşnic şi mergînd el p-înprejur a ajuns la o baltă. Pe balta ceea era trei băieţi şi se băteau de la o cuşmă, de la un biciu şi de la o sulă. 
- Ce vă băteţi, măi băieţi? 
- Aestea ne-o rămas de la tatăl nostru şi nu ne putem împărţi. 
352

         {EminescuOpVI 353}

- Şi la ce vă trebue vouă aiste? 
- Cînd pui cuşma-n cap nu te vezi, cînd dai cu biciul te sui la curtea-mpăratului, cînd îi zice: sulă - sulicică - te suie-n dealul de steclă. 
- Da-'n dealul de steclă cine şade, ce căutaţi voi acolo? 
- În dealul de steclă ţine-mpăratul pe fată. 
- De ce o ţine acolo? 
- Ca să n-o iee smeii. 
- Pînă cînd? 
- Pînă s-a găsi un voinic ca să omoare smăul... Cel ce-a omorî smăul îi da fata-mpăratul. 
- Măi băieţi, eu voi face bună dreptate, vîrîţi-va toţi în iaz şi eu v-oi svîrli cîte una, cine-a prinde mai iute aceluia să fie. 
El, viclean, ia toate-n mînă, vîră pe băieţi în apă şi pe urmă dă din bici şi-l suie pe dealul unde şedea-mpăratul, la curtea - mpărătească. 
La curtea-mpăratului era o mîndreaţă, că nici nu se poate povesti. Împăratul şedea afară, - era bătrîn şi bea lulea. 
- Bună vremea-mpărate! 
- Mulţămesc D-tale voinice! Tare om trebui să fii d-ta de vreme ce te-ai suit aici la mine. 
- Aşa-mpărate, am venit să omor smeul, să-ţi scăp fata. 
- Smeul n-o venit încă la mine. Da s-aude c-aicia-n vale-ntr-un iaz, este noaptea şi se cearcă de a se sui să iee fata din dealul cel de steclă. 
- Rămîi sănătos, Împărate. 
- Mergi sănătos, voinice. 
- Mă duc după smeu. Dacă l-oi omorî îmi dai fata. 
- Ţi-oi da-o. 
Ajunge el la iazul cel unde o găsit băieţii. Pune cuşma-n cap, se face nevăzut şi se pune sub o tufă de buruiene. Da el era frumos şi puternic, da era sărac. Pe iazul cela era o covată cu faţa-n jos. La miezul nopţii aude el un vuet straşnic. Aceea era balta drăcească, venea dracii şi da poronci noaptea. Vine dracul cel mai mare, se pune călare pe covată (Scaraoţchi). Ş-o şuerat straşnic ş-o venit draci şchiopi, chiori, ş-o-nceput să-ntrebe Scaraoţchi ce trebi au făcut ei? 
- Eu am întărtat trei băieţi, că doar s-or ucide unul dintr-înşii. Păcatul mare c-o venit finul lu-D-zeu şi le-o luat. 
- Da tu? 
- Eu am întărtat pe vîntul de la amiazi să rupă-n jumătate pe smăul cu trei capete şi două capete o scăpat, da jumătate-i mort. 
- N-aţi făcut nici o treabă, să vă-nvăţ eu ce să faceţi. Lîngă balta asta mai la vale, este o comoară de bani. Comoara unui moşneag şi moşneagul are să moară iest - noapte. Duceţi-vă şi puneţi mîna pe banii ceia să fie - a noştri. 
- Da dacă ni i-a lua cineva cu putere dumnezeiască? 
- Nime nu se poate apropia dac-om pune noi mîna pe dînsa. 
- Nime, nime-n toată lumea nu se poate? 
- Ba se poate, da iaca ce: dac-a veni finul lui D-zeu pînă ce nu-ţi pune voi mîna pe bani şi s-a întîmpla s-aducă apă de ceea care l-o botezat şi ne-a stropi, ne frige, şi el a lua banii. 
Cela a auzit. Se scoală dimineaţa şi se porneşte să se duc-acasă. Lui îi sburda după bani. Ajunge el a casă. 
23 - o. 628 353

         {EminescuOpVI 354}

- Mamă unde-i apa ceea ce m-o botezat pe mine? A găsit măsa-n biserică lîngă sf. Pricestanie şi ia el şi se porneşte iar înnapoi. Ajungînd acolo - dracii era la bani toţi. Se duce şi s-apropie, îi stropeşte. Dracii ţipă şi-i zic: 
- Mă rog, finul lui D-zeu, ce vrei ţi-om face, numai nu ne arde. 
- Dacă mi-i aduce smeul cel scăpat, eu v-oi da drumul. 
- Mă rog, iaca mă duc să-l aduc. 
Ş-a luat un cîrd de draci straşnic de mulţi. 
- Da viu poate nu ţi l-om pute aduce. 
- Mort nu vreau, viu să mi-l aduceţi. 
Şi s-o apucat dracii s-o făcut un fedeleş de fier şi s-o dus după smeu să-l puie-n el. Cînd l-a adus aşa era fedeleşul de greu, de numai dracii-l putea ridica. 
- Pune-l aici. 
Dă din bici şi-l sue la - mpăratul cu fedeleş cu tot. 
Îi Zice-mpăratul: 
- Ce ai aici? 
- Aici-i toată puterea mea-mpărate... arată-mi fata ori o destup. Împăratul de-odată s-o-ngrozit, da pe urmă (el, viclean) o aduce s-o vadă el. Da-mpăratul pe unde se suie pe dealul cel de steclă nu se ştie, el avea o putere straşnică, neştiută. După ce-a adus-o, da el după ce-a văzut-o a nebunit, aşa i-o picat de dragă. Da, să ierţi d-ta, şi el ei. 
- Voinice! te-i cununa cu fata mea, dar dacă mi-i spune cum dai drumul puterii d-tale. 
Da el de dragă ce i-a picat fata ş-a pierdut mintea. 
- Împărate, eu te-am amăgit, da aicea-i smăul. Împăratul strigă degrabă: 
- Omoară-l voinice, că el acuşi sparge fedeleşul, că eu l-am prins odată şi l-a spart. 
El de bucurie ca să-i dee fata, odată a-nceput să ucidă smeul. Îi turna reşin-aprinsă pe la cep ş-o-nceput aşa de straşnic a ţipa smeul de se cutremura palatu-mpăratului. După ce-o murit smeul, a-nceput a eşi un fum, aşa de straşnic mirosea de greu, decît voinicul a picat ca mort. Da-mpăratul, bucuria lui, a luat ş-a pus pe voinic în fedeleş şi i-a dat drumu de vale. Şi el a luat fata ş-a suit-o-n dealul cel de steclă. Da bietu voinic cînd a picat el mort i-a rămas sula-n cerdacul împăratului. Acu, la ce vreme s-a fi trezit el în fedeleş... 
- I doamne!, viclean am fost, da mai viclean împăratul. Ce să fac eu? Începe el a se isbi ca să esă de acolo. Da cîtă putere avea el nu putea ca să sparg-acela. Da el mai ave o bucăţică din barba lui Statu-palmă - barba -cot. Aprinzînd, începe a
veni el cu iepurele cel şchiop pe fedeleş. 
- Scapă-mă. 
O-nceput a bate iepurele ş-o spart fedeleşul. (Că toată puterea vîntului de la răsărit e-n iepure; iepurele de ce fuge aşa tare? ). Scăpînd el, îi zice Statu-palmă aşa: 
- De-acu înc-odată dacă mi-i chema, apoi pe urmă nu-ţi mai fac, că de trei ori îi dată ca să-ţi fac bine. 
Acu el bate din bici ş-ajunge la - mpăratul. Da-mpăratul svîrlise sula. 
- Am venit, împărate, să-mi dai fata. 
Se face că nu ştie, că l-a dat cu fedeleşu-n jos. 
- Eu ţi-oi da fata, dacă te-i duce la dealul cel cu flori şi mi-i aduce o floare din mijlocul grădinii celeia, eu ţi-oi da fata. 
354

         {EminescuOpVI 355}

Se ia el şi se porneşte, ş-o mers el cale de-un an. Cine era-n grădină acolo? Era Statu-palmă. 
- Ei voinice, tocmai ş-aci ai venit după mine? 
- Am venit, mi-ai zis că mi-i mai face un bine. Să-mi dai floarea din mijlocul grădinii iştia. 
El i-o dă. Aşa era de mîndră, aşa amirosa de frumos floarea - acea de te - adormea. Ajungînd la - mpăratul, i-o dă. 
- Dacă mi-i mai face ceva eu ţi-oi da fata. Eu oi frige (cîte tamazlîcuri de vite avea - mpăratul ) şi dacă le-i mînca într-o noapte, eu ţi-oi da fata. 
O făcut aşa după porunca-mpăratului şi el a zis celui ce nu se mai sătura ş-o mîncat tot într-o noapte. El numa atunci s-a săturat, da pîn-în ziuă a şi crăpat. Da el a mîncat aşa cu lăcomie, încît şi păreţii hambarului i-o ros. Şi s-o minunat Împăratul de-atîta putere. 
- Dacă mi-i be cîte fîntîne (se află la Curte) de apă, eu ţi-oi da fata. El chiamă pe istlalt frate de cruce, care nu se mai sătura de apă, ş-o băut, da o fîntînă n-o putut-o găta ş-a şi crăpat ş-acela. 
Lîngă curtea-mpăratului era straşnică pădure. 
- Dacă tu-i sufla odată-n codrul meu şi s-or strînge toţi ţînţarii la uşa palatului, eu ţi-oi da fata. 
El a aprins părul vîntului de la amiază-zi. Cînd s-o dus vîntul de la amiază-zi şi cînd ş-o pus buzele-n patru ş-o suflat, era să-nghită pe-mpăratul. Aşa era de mulţi ş-aşa bîzîia ei de tare, parcă era-ntre calici la Ismail. 
- Mare putere ai 1 Zi ţînţarilor să se ducă de aici. 
- Nu zic, pîn ce nu mi-i da fata. 
Împăratul l-o luat cu blîndeţă şi l-o amăgit. Ş-o zis vîntului ş-o suflat şi s-o dus ţînţarii de la uşă. 
- Dacă te-i sui s-o iei din dealul de steclă îţi dau fata. 
- O sul-am fost uitat eu aici. 
- Eu n-am văzut-o. 
A stat el trei zile şi trei nopţi 16bis ş-a gîndit ce-i de făcut şi i-a venit aşa un gînd: 
să mai cheme pe vîntul de la amiază. Vîntul de la amiază i-a zis aşa: 
- Înc-un bine am să-ţi fac. Am să mă pun în cerdacul împăratului şi să-ncep a sufla. Puindu-se el, suflă şi se clătină palatul cît de cît să pice. 
- Împărate, dacă mi-i da fata vîntu-a sta. 
- Palatul las - să pice, da eu fata nu. ţi-oi da-o. Da el zice vîntului: 
- Pune-te-n dreptul uşii şi-ncepe a sufla în casă cu cîtă putere ai. 
El ş-o pus buzele-n cinci şi cînd a-nceput a sufla, împăratul săria din părete-n părete. 
- Împărate, dă-mi fata că vîntu a sta. 
- Sui în dealul de steclă ş-o ia. 
- Dă-mi sula-mpărate. 
- Sula am svîrlit-o în mijlocul iazului lîngă covată... acolo unde era dracii. 
El era lipit pămîntului, că vîntul nu era să-i facă nimică - cela gătise de făcut, ceia crăpase. 
Aşa mergînd el la iazul cela, era straşnic palat făcut de draci, unde ţineau banii; 
şi pe apă mergea o casă făcută straşnic de mîndră şi-n casa ceea s-auzea un bocet. S-o luat ş-a-nceput cu luntricica a merge ş-a ajuns la casa aceea. Casa ceea, cînd a intrat, era un fecior de-mpărat prins de draci şi-l muncia acolo-n toate zilele. 
23* 355

         {EminescuOpVI 356}

- Ce faci aici, bade? 
- Iaca m-o prins dracii, c-am luat bani şi eu nu pot scăpa de - aici. Eu am o împărăţie straşnic de mîndră, hai să fim noi fraţi de cruce. 
-Hai! 
- Fraţi de cruce om fi, dar fugi că vin dracii, s-apropie miezul nopţii. El tot mai avea apă de la botez. Aşteaptă la miezul nopţii, vin dracii şi el începe a-i stropi. 
- Mă rog, finul lui D-zeu, ce-i cere ţi-om da, numa lasă-ne. 
- Sula din mijlocul iazului. Se duce ş-aduce dracul sula. 
- Acu du-ne pînă pe deal pe - amîndoi ş-apoi nu voi stropi. Ei, de frică i-a dus. El a zis: 
- Sulă, sulicică, sue-ne-n dealul de steclă. 
Cînd l-o suit acolo, atîta de multă jelanie ce-a avut ea după dînsul, c-avea o cadă de lacrămi. 
Atunci Împăratul n-a mai avut ce face şi i-a dat-o. A făcut o nuntă straşnică şi pe urmă s-a dus, a adus pe Soră - sa de la casa smăului ş-a luat-o fratele lui ist de cruce ……
 18

         {EminescuOpVI 357}

VASILIE - FINUL LUI DUMNEZEU 

Poveste, poveste, cuvînt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de sacară, să te ţin de vorbă-n astă sară. 
Era un om - aşa era el de cu putere că, să ertaţi de cuvîntul cel prost, cîţi copii se năştea el îi boteza, cîţi flăcăi se-nsura el îi cununa. Ş-avea o fată ş-un băiet. Fata aşa era de frumoasă de la soare te puteai uita, dar la dînsa ba. Toţi împăraţii din lume au cerut-o, dar nici vrea să se ducă, nici tată-său nu vrea s-o dee. Pe acea vreme îmbla Sf. Petrea şi D-zeu pe pămînt. Fiindcă făcuse minuni, în urmă umbla şi necuratul - cruce de aur în casă. Ajungînd la omu cela zice: 
- Omule, De ce nu vrei să măriţi fata? o-ntrebat Sf. Petrea. 
- Nu vrea fata să meargă şi nu găsesc om potrivit după dînsa. 
- Zi, omule, că eu ţi-oi găsi unu. 
Necuratul au auzit asta. Ş-aşa au făcut un vînt ş-au purces fata grea. Acu auzind satul, au început a pierde cinstea ce-o avea omul acela, şi-ntîi în sat. 
O-nceput să se mire omul, din ce pricină au pierdut el cinstea. Băiatul lui i-o spus: iaca, tată, din ce pricină. Şi omul s-o sfătuit cu mama fetei, s-o prăpădească din pricina asta. Au tocmit un om, ş-au pus pe fată-n căruţă ş-au zis s-o ducă-ntr-o pustietate, şi să-i scoată ochii amîndoi să-i aducă tătînă-său. Omul a luat-o. După fată se ţinea ş-un căţeluş. Ea s-a rugat la om să-i scoată ochii căţelului s-o lase pe dînsa teafără. Ea şi-a făcut o gropiţă şi bea apă şi se hrănea, furnici şi gîndaci mînca, aşa să trăiesc eu! 
Aşa au dat D-zeu şi sf. Petrea - că ea era săraca nevinovată - ş-au făcut un băiet. D-zeu ştiind ce se petrece au pornit s-o vadă în pustietatea ei şi ea l-a rugat să-i boteze copilul, şi i-au pus numele Vasilie - finul lui Dumnezeu. 
Aşa cît creştea altu-ntr-un an, el creştea într-o zi. Şi D-zeu a răsădit un copac şi i-a spus mamei, cînd a pute cuprinde copacul să-l scoată din pămînt cu rădăcini, cu crenge cu tot, atunci să-i dee drumu să se ducă să se răsplătească de dracul. Şi copacul cela în trei ani aşa s-a făcut de gros cît nu-l puteai cuprinde c-o frînghie cît de aici la Dorohoi. 
Băietul cînd s-o făcut mare o-ntrebat: 
- Mamă, unde-i tata? 
357

         {EminescuOpVI 358}

Ea i-a spus lui, că nu ştie cine-i. Zice: 
- Eu mă duc, mamă, să-l cat. 
- Te-i duce, dragul mamei, da dacă-i pute scoate copacul de aici din pămînt. Cum a pus mîna, l-o scos cum aş scoate eu o rădăcină de morcov. I-a făcut măsa v-o cîteva mălaie şi i-a dat o traistă şi s-o pornit. Iaca c-o ajuns într-un sat, da el nu văzuse oameni pîn-atunci. Şi i-a venit lui un somn şi s-o culcat jos Lîng - o fîntînă. Ş-aşa i s-o arătat în vis Maica Precista şi i-o zis: 
- Băiete, degeaba îmbli să găseşti pe tată-tău, îmblă mai bine şi-ţi cată norocul. El se trezeşte şi se uită spre fîntînă şi vede o fată aşa ca de vr-o 11 ani şi plîngea
- Fată, de ce plîngi tu? 
- Cum n-oi plînge dacă m-o pus tata acia să mă mănînce balauru! 
- Cum de-i balaurul cela? 
- Toate fetele din sat le mănîncă şi numai eu am mai rămas. (Ea era a boerului care ţinea satul cela. A spus că dacă n-a mînca-o şi pe dînsa le opreşte ploile şi stîrpeşte apele, să moară oamenii de foame). 
- Da, zice, mult ai să stai, fată, aici pîn-ce a veni balaurul să te mănînce? 
- Pînă mîne dimineaţă. 
- Nu ştii este v-o şatră aici în sat? 
Fata l-o îndreptat şi s-o dus acolo ş-a pus să-i facă un paloş, ş-aşa au venit el acolo după ce i-au făcut paloşul. Şi s-au culcat şi a zis fata să se culce lîngă dînsul. Ş-aşa au adormit el de greu încît n-au auzit cînd au venit balaurul. Fata s-a trezit şi straşnic a-nceput a răcni şi el nu se trezia: îi furase somnu balaurul 11. Fata l-au apucat de cap ş-a rămas c-un smoc de păr în mînă, ş-aşa de tare l-au durut pe dînsu, c-au sărit drept în picioare ş-o-nceput să se lupte cu balaurul. Aşa s-au luptat ei trei zile şi trei nopţi încît au făcut pîrae de sînge în loc de apă şi l-o dovedit. Ş-o făcut tot numai căpiţi de carne cum se fac toamna căpiţele de fîn şi i-o tăiat limba şi ochii i-au scos şi i-o pus la dînsul în chimeriu ş-au lăsat pe fată şi s-a dus. S-a dus să vadă pe măsa că tare-i era dragă. Pe drum s-a întîlnit cu mama balaurilor. 
- Bună cale, voinice, zice baba. 
- Mulţămesc, mătuşă. 
- Tare te-aş întreba, voinicule, de ceva. Nu mi-ai văzut băietul? Aşa era, cu douăsprezece capete. Straşnic de puternic. 
- Da, zice, D-ta cîţi feciori ai? 
- Numai doi. 
- Ba eu ştiu de feciorul d-tale, l-au omorît un voinic de la curtea boierului estui din sat. Ea i-au mulţămit şi s-au pornit. Mai mergînd, Se - ntîlneşte c-un smău. 
- Bună cale, voinicule, de mult te cat şi nu te găsesc. Ştiu c-ai omorît pe frate-meu; de acum hai la luptă! 
Şi s-a luat la luptă. D-acesta era cu douăzeci şi patru de capete - straşnic era - şi s-a luptat şase zile şi şase nopţi şi nu-l putea dovedi. 
- Mă rog lasă-mă, zis-o smăul, şi toate avuţiile mele ţi le dau D-tale. 
- Haide-ntîi şi mi le-i arăta şi mi le-i da în mînă ş-apoi ţi-oi da drumul. 
Aşa smeul l-a luat şi l-a dus la casele lui. 
Aşa de multă avere avea el şi pietre scumpe ave cît lumina casa, cît de-ntunerec să fi fost. 
VASILIE - FINUL LUI DUMNEZEU s-au temut să-i dee drumul. Au făcut un mare poloboc de fier ş-au lăsat numai o bortiţă ca să se răsufle ş-o încuiet uşa ş-o luat cheia la dînsul şi celelalte case le-au lăsat deschise. Ş-au pornit cu gură la măsa: 
358

         {EminescuOpVI 359}

- Mamă, hai de-acum la mine şi-i trăi. Da nu i-o spus cum au cîştigat el averea ceea. Ş-au dus-o acolo la casele smăului ş-o rugat-o: 
- Mamă, în toate casele să îmbli, numai în odaia asta ce-i închisă să nu îmbli. Ea v-o două săptămîni s-au putut răbda. Pe urmă aşa a gîndit ea în mintea ei: 
De ce să nu mă lase băetul meu să într-un casa asta? Şi noaptea cînd dormea i-au furat cheia. S-a dus la vînat, că era o frumoasă pădure acolo, în toate zilele el se ducea. Ea a discuiat uşa ş-a intrat în casă şi smăul văzînd c-a intrat în casă i-a zis: 
- Femeie, dă-mi o cofă de apă că ţi-oi da averea cea mai mare. 
Trei cofe. Se îmflă, plesneşte vasul. Se-nvoieşte femeia să trăiască cu smăul şi să nu-i omoare feciorul. 
Se face bolnavă. Miere de urs. 
Pădure şi casă frumoasă. 
Cînd făcuse D-zeu lumea. Doi frăţîni: Sf. Soare şi Sf. Lună. Nu mai era lume pe pămînt, numai ei doi era. El au vrut să se-nsoare şi să iee pe Soră - sa şi s-o dus la D-zeu să ceară voie s-o iee. D-zeu n-o vrut. Şi el a venit ş-a zis: 
- Hai, soro, să ne cununăm că eu nu mai ascult pe D-zeu. Sf. Lună au zis: 
- Mă duc eu să-mi cer voie. Şi s-a dus la D-zeu şi i-au zis: 
- Doamne! De ce nu vrei să mă iee frate-meu? 
- Nu vreu că tu ai să ţii noaptea şi frate - tău are să ţie ziua. Ş-aşa au lăsat-o D-zeu şi s-o dus şi i-au deschis toate porţile iadului şi ale raiului şi au spus: 
- Dacă-i lua pe frate - tău ai să şezi în iad, dar dacă nu-i lua ai să şezi în rai. Vine ea şi-i spune Sf-tului Soare. Sf. Soare au zis: mai bine să şadă-n iad s-o iee, decît în rai să n-o iee. S-au pornit să se cunune. Cînd au început popa a citi, icoanele au început a lăcrima ş-a se face întunerec afară ş-au venit un nour gros ş-o luat pe Sf. Soare şi l-o pus la răsărit şi pe Lună la apus. Şi i-au dat ei aşa o putere D-zeu, cînd a porunci să crească pădurile şi ape să se facă pe lumea asta şi i-a dat numele Ileana Cosinzeana. Într-un fel pe lumea asta şi-ntr-un fel pe lumea cealaltă. În pădurea ceea şedea Ileana Cosînzeana. 
El a bătut la poartă, căci înnoptase tare. Ea l-a primit în casă şi l-au întrebat: 
- Ce vrei, băiete? 
- Iaca, mama s-a-mbolnăvit şi mi-a zis să-i aduc miere de urs. 
- Na-ţi un cal de la mine, zise Ileana Cosînzeana şi te du înceţişor pe dînsul. Cînd îi ajunge drept la amiază, cînd frate-meu dă fierbinţeală mai mare, atunci urşii or să doarmă. 
El a ascultat-o ş-o luat miere ş-o venit la măsa. 
- Iaca, mamă, ţi-am adus. Ea mănîncă: 
- M-am făcut sănătoasă. 
Brînză de cerboaică. 
I s-a arătat în vis Maica Precista. Se duse iar la Ileana Cosînzeana. 
- I, flăcăule, la cerbi n-ai să te poţi duce pînă nu-i sta la mine măcar v-o cinci, şase săptămîni, pîn-ce oi găta marea de făcut ca să nu poată trece cerboaica să te prindă. 
Ileana Cosînzeana era năzdrăvană. Ea ştia ce gînduri are el. S-a muncit ea, nu era ploi, n-a putut-o face în şase săptămîni. Smăul gîndea că el s-a prăpădit. A făcut
359

         {EminescuOpVI 360}

curţi mai mîndre încă şi trăia cu măsa. Ileana Cosînzeana dacă n-au putut găta marea i-au zis aşa: 
- Na-ţi brînză de asta - care am eu şi-i du, că ea nu-i bolnavă. I-a spus că ea se preface ca să-l omoare şi să trăiască cu zmăul. 
- Dar mă duc să-i prăpădesc pe amîndoi. 
Venind el acasă, cum i-a spus Ileana Cosînzeana, a găsit-o. 
- Vezi, mamă, cum ai vrut să mă prăpădeşti, o zis el. 
Şi s-o luat de a doua oară la luptă cu smeul. Măsurîndu-se, l-a omorît. Nu s-a îndurat s-o omoare şi pe măsa, ci au pus-o în polobocul în care fusese închis smăul. S-a dus la Ileana Cosînzeana şi i-o spus ce-a făcut cu măsa. Ileana i-au zis: 
- De-acu încolo s-o laşi şi niciodată să nu te-ntorci la dînsa c-are să te prăpădească. 
- Eu acolo nu m-oi duce, da de aci nu mă duc. 
Că aşa-i picase de dragă Ileana Cosînzeana de o prăpădea din ochi. 
Ileana i-o zis: 
- Nu se poate să mă iei pe mine, dar du-te şi ia pe fata ceea ce ai scăpat-o de balaur. 
Aşa avea o vorbă de n-o putea strămuta nimeni; au ascultat-o şi s-a pornit acolo. Cînd a ajuns, fata tocmai atunci se cununa. 

 

         {EminescuOpVI 361}

         {EminescuOpVI 362}

         {EminescuOpVI 363}

PROVERBE ROMÎNEŞTI
 SERIA I

1Ai îmblat cît ai îmblat, dar acum ţi s-a-nfundat. 
2Ai înghiţit un ac, ai să scoţi un fier de plug. 
3Ai găsit un sat făr-de cîni şi îmbli cu mînile-n şolduri. 
4A intrat vulpea-n sac. 
5Ai dat spuză ş-ai luat cenuşă. 
6A vorbit şi nea Ion, că este şi el om. 
7A găsit sac de bucate. 
8Aleargă după iepure cu carul. 
9A lăsat-o în coarda de jos. 
10Al meu scaun să-mi trăiască, alt picior în loc; al meu deget să-mi trăiască, alt inel în loc. 
11Alta-n c... popei! 
12Albina de viespe, cît cerul de pămînt. 
13Albă, neagră, asta este. 
14Alb în căpistere se vede? 
15Am ac şi aţă de cojocul tău. 
16Am un frate cît un domn ş-un cumnat cît un împărat. 
17A murit, înghesuit la pomană. 
18Am învăţat la undrea, ce voi să ştiu de Dumneata? 
19An a mîncat leurdă şi iest timp îi pute gura. 
20A nu căde nu se poate, dar cinste îti face, cînd cazi să te scoli. 
21Apa, cînd se turbură, nu mai vezi ca prin oglindă. 
22Apa lină, mult te-nşală. 
23A poruncit cînelui şi cînele pisicei şi pisica şoarecelui, iar şoarecele de coadă şi-a
atîrnat porunca. 
24Are cui să semene. 
25A sărit din lac în puţ. 
26A spînzurat-o la ciochină. 
363

         {EminescuOpVI 364}

27Astăzi am plecat şi mîne cît mai avem? 
28A tunat şi ne-a adunat. 
29Atît făina cît şi aluatul tot cu împrumutare. 
30A trecut baba cu colacii! 
31A fugit cu coada-ntre picioare. 
32Aflat-au Filip pe Naftanail. 
33A dat ş-a luat. 
34Aşa se înşală copiii. 
35Aş spune un vis, dar nu pot de rîs. 
36Aşteaptă ca porcul muchea toporului. 
37Aşteaptă murgo să paşti prundul. 
38Aşteaptă turburarea apei. 
39Ea îşi cîntă, ea-şi descîntă. 
40I-a legat beşica de coadă. 
41I-a luat apa de la moară. 
42Ia-l de pe mine că-l omor. 
43Iapa mea, moşia mea. 
44Ia puiul şi cacă-te-n cuib. 
45I-a pus oala. 
46Ia pe unul, dă în altul. 
47Iarna n-o mănîncă cînii. 
48I-a tăiat de unghişoară. 
49Iată ursul fără coadă. 
50Ia-te după muscă, că te duce la c... t. 
51I-a dat mură-n gură. 
52Ia dintr-un sîn şi bagă într-altul. 
53Eu am fost ca tine, tu n-ai ajuns ca mine. 
54Eu îi spun că sunt călugăriţă şi el îmi desleagă ism. 
55Eu îi dau şi ea paşte. 
56Eu îl lau, el se rade. 
57Eu cu mintea mea, deteiu de belea. 
58Eu să nu dau, lumea las - să zică. 
59Eu te iubesc şi tu nici visezi. 
60Eu botez şi miruiesc, el va şti de va trăi. 
61Eu ţi-am dat voie-n pat şi tu m-ai băgat sub pat. 
62Iepurii şi-au semănat ardei, peirea capului lor. 
63Ia din c... şi bagă-n gură şi păzea să nu te spurci. 
64Ieften la făină şi scump în tărîţe. 
65Ion, Ion, Ion! trei cuconi din Vavilon. 
66Isvoarele curg în sus. 
67Isbeşte cu călcîile-n pinteni. 
68Oala s-a spart în capul meu. 
69Interesul poartă fesul. 
70I se clatină dinţii. 
71I se mişcă plăselele. 
72Ibovnica cu ce se tine? Cu stafide şi smochine. 
73Oiu să mă judec păn-în pînzele albe. 
74Ouăle cu b..... i nu se roşesc. 
364

         {EminescuOpVI 365}

         {EminescuOpVI 366}

         {EminescuOpVI 367}

75O vrei şi lînoasă şi lăptoasă şi cu coada groasă, să vie şi de vreme acasă? 
76O viţă-n Gheorghiţă şi alta-n Ialomiţă. 
77O vorbă ca o mie. 
78Ochii văd, inima cere. 
79Ochii se înveselesc şi inima rabdă-n sec. 
80Ochii, ce nu se văd, lesne se uită. 
81Ochiul stăpînului îngraşă pe cal. 
82Ochiul de cucuvaie nu-i ca cel de iepure. 
83Olariul, unde voieşte, acolo pune mănuşa. 
84Olăcar de cai şchiopi. 
85Omenia omenie cere şi cinstea cinste. 
86O mie de miei pe un lup nu-l pot goni. 
87Omul dacă-mbătrîneşte, pune-i paie şi-l pîrleşte. 
88O mînă pe alta spală ş-amîndouă pe obraz. 
89O palmă departe de nasul mieu. 
90Ori caftan pîn-în pămînt, ori ştreangul de gît. 
91Oricîtă apă bea un peşte, toat-o scoate pe urechi. 
92Ori toţi cozii sau nici unul. 
93Orice lemn îşi are viermele său. 
94Orbii şi şchiopii împotrivă s-au pus. 
95Orbul a găsit Brăila. 
96Orbul a dat de vale. 
97Orb pe orb cînd trage, amîndoi se poticnesc. 
98Orbul trebuinţă de masala n-are. 
99Opinca din piele groasă se face. 
100O sută bice la c..., ca nici unul la c... nostru. 
101O să-i facă pielea burduf. 
102Odată vede naşul puţa finului. 
103O dată vrură Ovreii să se călătorească şi se-ntîmplă sîmbătă. 
104O dată nuntă! 
105Oţetul de dar mai dulce decît mierea cea cumpărată. 
106Uite-te la obraz şi mă-ntreabă de necaz; uite-te la faţă şi mă-ntreabă de viaţă. 
107Umbra niciodată moare. 
108Una-i una, două mai mult. 
109Unii dumică ş-alţii mănîncă. 
110Unii ţes la pînză şi alţii o poartă. 
111Unul o ţine ş-altul o mulge. 
112Unii gustă din lămîie ş-altora li se strepezesc dinţii. 
113Unul ca nici unul. 
114Unul cască gura ş-altu-nghite. 
115Unul croieşte ş-altul coasă. 
116Unul îl lasă de ostenit ş-altul îl ia de odihnit. 
117Din bun, şi bun şi rău, ca dintr-un lemn şi cruce şi măciucă. 
118Şi cel bun şi cel rău dintr-o mumă amîndoi, ca oala şi ţucalul tot dintr-un lut amîndouă. 
119Ca un buric în mijlocul pîntecelui. 
120Bubuieşte ca un maiu, cînd zece îl ridică şi-l trîntesc pe pămînt. 
121Unde bărbatul lipseşte, ca gardul cînd lipseşte, pază nu se mai găseşte. 
122Bărbatul fără muiere, ca foarfeca fără soţie, ce nu taie, numai sgîrie. 
367

         {EminescuOpVI 368}

123 Ca un cuiu cînd se bate, suferă cît nu mai poate, dar şi strînge cît poate. 
124 Minte la nebun cît glas la un peşte. 
125 Nebunul de a sa minte se clatină ca un dinte. 
126 Pedeapsa la cel nebun, ca doftoria la cel bolnav. 
127 Cel nebun din lipsa minţii se cunoaşte îndată, ca cimpoile cele săci din lipsa vîntului din ele

 VORBE

128 Unde auzi vorbă multă, acolo-i spor puţin, că şiretlicul o îneacă. 
129 Îmbucătură mare poţi băga-n gură, iar vorbă mare să nu scoţi din gură. 
130 Vorba-n zadar, pierdere de vreme. 
131 Vorba cea mai bună cînd grăieşti cele ce se cuvine şi cînd taci cele ce nu se cuvine a grăi. 
132 Vorbă lungă şi-n zădar, de şiret şi de flecar se-nţelege a fi dar. 
133 Vorbă multă în zădar cînd lucrul e de faţă. 
134 Vorbă de om sărac nimeni n-o ascultă fie cît de scumpă. 
135 Cînd nimeni nimic nu vor vorbi de tine, mai bine să te-nneci. 
136 Nici somn lung fără visuri, nici vorbă lungă fără minciuni. 
137 Nu te speria, cînd auzi vorbe mari, c-acolo-i inimă mică. 
138 De şapte ori să-ţi învîrteşti limba în gura ta, Pîn-a scoate vorba din gură. 
139 A grăi multe şi bune te arată de-nvăţat, a grăi puţine şi bune te arată de-nţelept, a grăi multe şi urîte te arată de flecar - alege care numire îţi place. 
140 Vai de cel ce nu ştie nici cînd să grăiască nici cînd să tacă, dar cu mult mai vai de cel ce nu ştie nici ce să grăiască, nici ce să tacă. 
141 Grabnic la auzire, zabavnic la grăire. 
142 Grăitorul de rău şi pe morţi îi judecă. 
143 Cam de obşte toţi grăiesc ca cei mai învăţaţi, iar urmările lor sunt ca de nebuni înarmaţi. 
144 Cînd grăieşti întunecat, ca şi cînd n-ai grăi nimic, că nimeni te înţelege, iar cînd grăieşti cu desluşire mai multe înţelege cel ce te ascultă decît de la tine aude. 
145 Cînd grăieşti cu oarecine nu strîmba din gură ca cei damblalîi, nici dinţii să ţi-i scîrşneşti, ca cîinii cînd se mănîncă, nici limba să ţi-o scoţi ca şarpele şi s-o joci, nici degetele în gură să le bagi şi să le lingi, ca pisicile cînd se ling, nici din mîni să dai ca şi cînd te-ai da în leagăn, nici din picioare să dai ca un armăsar, nici ochii să ţi-i arunci încoace şi-ncolo ca balaurul, nici trupul să ţi-l frîngi, ca pehlivanii cînd joacă, nici să te vîri într-însul, nici să-ndrăzneşti la glume cu mîna ca mojicii cînd se-mbată, c-asemenea urmări te arată de tot prost. 
146 Cînd grăieşti şi nu te - ascultă, socoteşte că eşti la moară - de aceea nu te aud. 
147 Mai bine o piatră s'- arunci într-un noroc, decît un grai în zădar. 
148 Mare cu mare grăieşte şi mic cu mic mai de nimic. 
149 Melcul pînă nu se împle bine nimic din el nu scoate - afară. 
150 Nu să grăieşti, ci cum să grăieşti să te sileşti a învăţa. 
151 Să stăm strîmb şi să grăim drept. 
152 Cei tineri grăiesc ceea ce fac, cei bătrîni povestesc ceea ce au făcut, iar cei nebuni ceea ce vor să facă. 
153 Tăcerea răspuns la cel ce te necinsteşte, iar de vrei mai mult, ş-un mulţămim Dumitale. 
368

         {EminescuOpVI 369}

         {EminescuOpVI 370}

         {EminescuOpVI 371}

154 Tăcerea răspunsul celor înţelepţi către cei nebuni. 
155 Cine tace în mijlocul strigărilor, acela mai înţelept. 
156 Şi tăcerea un răspuns la vreme cuviincioasă. 
157 Tăcerea-i graiul cel mai dulce, între cei ce se iubesc cînd rămîn amuţiţi. 
158 Trei prea mult şi trei prea puţin vatămă pe om: prea mult să vorbească prea puţin să ştie, prea mult să cheltuiască şi puţin să aibă, prea mult preţ să ceară şi puţin să facă. 

VĂDUVĂ

159 Vai de văduva aceea ce fără bărbat se chinuieşte-n pat. 
160 Visurile pe văduve rău le cam frămîntă. 
161 Văduva fără bărbat rău se chinuieşte-n pat. 
162 Muierea văduvă tot crastaveţi visează. 

VÎNZĂTORIU

163 Cu greu şi foarte greu, cînd cel ce te păzeşte acela te şi vinde. 
164 Lesne vinzi, anevoie cumperi. 
165 Cine vinde pe răboj, curînd şi multă marfă vinde, dar şi pe muşterii îi pierde şi banii lui nu-i mai vede. 

VÎRSTA

166 Pînă la vîrsta de o săptămînă de ani omul se socoteşte cu minte pruncească; pînă la două de la o săptămînă îşi schimbă mintea cu dinţii împreună şi copilăria de faţă i se arată în faţă; la trei săptămîni de ani barba i se-mplineşte, faţa i se deosebeşte; la patru şi la cinci putere dobîndeşte ca copii să-şi lase în urmă; la a şaselea şi a şaptelea săptămînă bun de vorbă şi de sfat cu mult mai bun la a optulea; iar la a nouălea virtutea începe a slăbi, însă mintea întreagă şi fără o sminteală. L-a zecelea săptămînă cine-şi are viaţa-n mînă, sfîrşitul să-şi privească cum vine să-l cinstească. 

VRĂJMAŞI

167 Atunci poţi zice, că nici un vrăjmaş nu mai ai, cînd nimic nu mai ai. 
168 Pe vrăjmaşii ţării tale ai tăi vrăjmaşi să-i socoteşti. 
169 Cîtă vreme ai ceva, ai şi vrăjmaşi şi prieteni, cînd nu mai ai nimic, n-ai nici vrăjmaşi nici prieteni. 

VREMEA

170 O vreme la toţi deopotrivă, nici place nici folos face. 
171 Orice vreme a scos şi scoate ale sale izvodiri, bune sau rele fie. 
24* 371

         {EminescuOpVI 372}

172Orice lucru la vremea lui. 
173Orice peste vreme nici un dar are, că nici un folos ne aduce fie cît de bun. 
174O ce rece năduşală, cînd vezi vremea că te-nşală. 
175Urmarea omului, schimbarea vremei. 
176Vremea anevoie vine şi fuge numaidecît. 
177Vremea arată pe cel drept, precum şi pe cel nedrept. 
178Vremea e cu mult mai mare de orice legiuire mare. 
179Vremea cu vreme toate le schimbă: faţă, fire şi noroc. 
180Vremea cînd îţi stă împrotivă trebuie să te supui ei, ca să nu te supuie ea. 
181Vremea cînd te sileşte, sbiară şi tu ca măgarii. 
182Vremea meşter neplăcut că strîmbi din drepţi ne-au făcut. 
183Vremea numai arată adevărul în adevăr, dar cam zăboveşte. 
184Vremea porunceşte, vremea rabdă, vremea săvîrşeşte ceea ce noi nicicum gîndim. 
185Vremea pe vreme a născut. 
186Vremea pe slugă călare-l pune şi pe stăpîn pe jos îl lasă. 
187Vremea singură-ţi grăieşte, cînd bagi sama l-ale ei. 
188Vremea scapă prin crăpătură cînd strîngi bine în mînă. 
189Vremea toate le găseşte şi toate le topeşte. 
190Vremea hotar n-are. 
191Vremea ce-a trecut pe lîngă cea de acum şi cea ce va să vie întru nimic se socoteşte. 
192La vremea ce-a caldă din mijlocul iernei să nu te-ncrezi. 
193Nu pierde vremea, ca să nu te piarză şi ea pe tine. 
194E anevoie a nimeri vremea la vremea ei. 
195Cine tot caută vreme, pierde vreme. 
196Vai de vremea ce se pierde la cel ce pe cel nebun vrea să-l facă bun. 

VREDNICIE

197Vrednicia fără înţelepciune ca o frumuseţe fără ochi. 
198Cei mai destoinici pururea se vrăjmăşesc de cei mai neghiobi. 

GURA

199Gura omului numai pămîntul o astupă. 
200Gura să-ţi mai rabde, Pîn-a grăi şi altul. 
201Pecetea gurei tăcerea şi a tăcerii vremea. 

GUST

202 Gustul dispută n-are. 
PROVERBE, ASEMĂNĂRI, LOCUŢIUNI DIVERSE, ZICALE, CIMILITURI

Se aude
203 Ca sgomotul de apă, cînd cade pe pietre. 
Ca sunetul pe văi. 
372

         {EminescuOpVI 373}

         {EminescuOpVI 374}

         {EminescuOpVI 375}

205 Averea-i ca o baltă, cum îi face un şănţuleţ, toată se scurge. 
206 Averea celui scump, ca un ban îngropat. 
207 Ajutorul cînd piere, ca pînza corabiei cînd se rupe. 
208 Cel ce n-ajută la vreme, ca cel ce după ploaie vine cu iepăngeaua. 
209 Aleargă ca cu poşta. 
210 Aleargă ca la colaci. 
211 Ca călugării la morţi. 
212 Ca căruţa lui Ilie (aleargă trăsnind). 
213 Ca la un mort cei săraci. 
214 Ca roatele cînd tare aleargă la căruţa de poştă, una sare-n vînt şi alta pe pămînt. 
215 Alege ca vîntul gunoaele din bucate. 
216 Cine tot alege, ajunge să ia de-a rîndul, ca cel ce culege. 
217 Alunecă, ca cel ce se lasă la vale pe cur. 
218 Alb ca laptele. 
219 Ca pana de lebedă. 
220 Ca rochia rîndunelei. 
221 Amestică vorba ca făcăleţul mămăliga. 
222 Ca o corcofeală amestecată. 
223 Ca chiagul în lapte se amestecă. 
224 Ca măraru-n bucate se amestecă. 
225 Amoriul cînd se-nvecheşte, ca omul cînd îmbătrîneşte, mai mult în necazuri decît în plăceri trăeşte. 
226 Amoriul cînd te priveşte rămîi încremenit, că ochii ţi se-nchid tocmai ca la un orb, limba ţi se leagă tocmai ca la un mut, gura ţi se-ncleştează tocmai ca la un mort. mintea sboară şi te lasă ca pe-un peşte prins în plasă. 
227 Amoriul, cînd te prinde, ca un crin frumos te vede, iar cînd te lasă, ca şofranul faţa ţi-o lasă. 
228 Amăgitoriul, cînd cu amăgirea te birue, ca şi cînd ţi-ar lega şi mînile şi ochii. 
229 O mie de ani, ca ziua de ieri. 
230 Ca apa din munţi, cînd curge la vale, cade din piatră-n piatră, prin văi şi prin prăpăstii cu spume şi beşici vîjîeşte şi plesneşte. 
231 Ca apele, ce se varsă din munţi, împle văile de pietre. 
232 Ca apele, ce după ce se varsă, s-adună iarăşi la matca lor. 
233 Ca o viitură de apă, ce repede se varsă, cînd norii cad pe munţi. 
234 Ca pe marginea apei stă, se plimbă, se vede. 
235 Ca paparuda cu apa-n cap. 
236 Ca raţa pe apă. 
237 Ca cel ce se călătoreşte pe mare, moare de sete pe apă, fără apă în urcior. 
238 Ca cerbul la apă doreşte. 
239 Ca cînele turbat, ce de apă rău fuge. 
240 Ca puzderii se aprinde. 
241 Ca focul la fierari, aci-l vezi că s-aprinde, aci peşin se stinge. 
242 Ca lopata la arie. 
243 Aruncă, ca apele nămolul pe marginea lor, cînd mănîncă pe sub pămînt. 
244 Ca vîrtejul de vînt, cînd pe mare se ridică, urcă apa în sus, şi de sus jos o aruncă cu trăsnete şi plesnete. 
245 Ca cu praştia aruncă. 
375

         {EminescuOpVI 376}

246Ca ierburile prin gunoaie stau aruncate. 
247Ca coasa ce jos aruncă orice-nnainte-i găseşte. 
248Ca peştele, cînd l-aruncă din undiţă pe uscat. 
249Ca frunzele, cînd aşteaptă vîntul la pămînt să le arunce. 
250Ca brazdele de pămînt, ce s-aruncă de plug. 
251Ca steaua la cei pe mare se arată. 
252Ca fumul ce ziua negru şi noaptea roş de departe se arată. 
253Ca un fier - băgat în foc arde. 
254Ca para focului arde. 
255Oamenii ca degetele, nici unul cu altul s-aseamănă. 
256Ascultă cu urechia, ca straja de vrăjmaşi. 
257Ca o pecete ţine ascuns. 
258Atîrnat ca un cîrnat. 
259Afînat ca puful. 
260Ca aburul de pe apă, ese, se ridică, se vede. 
261Ca albinele la fagure s-adună. 
262Ca corbii la stîrv s-adună. 
263Ca muştele la scîrnă s-adună. 
264Ca furnicele cînd adună merinde pentru iarnă. 
265Ca furnicele la moşoroi s-adună. 
266Cel ce se scoală din somn, după ce-şi freacă ochii, îşi aduce - aminte de ceea ce a
 văzut în somn. 
267Adevărul, ca ochiul, cum îl legi, nu-l mai vezi. 
268Adevărul ca luminarea, pînă nu sufli în ea nu-şi pierde lumina sa, aşa şi adevărul, 
 pînă nu-i sufli minciuni, el nu se stinge. 
269Minciuna ca norul întunecă adevărul, iar buna înţelegere, ca soarele îl discopere. 
270Cel ce-şi ascunde adevărul său, ca cel ce-şi îngroapă aurul şi argintul său. 
271Ca cărămizile pe zid, una peste alta se aşază. 
272Ca cînele ce aşteaptă cu picerele plecate, cu gîtul lungit, cu ochii sclipiţi, cu gura
 cascată o îmbucătură de la masă să-i cază. 
273Ca cel ce-l iubeşte soacra sa, îl aşteaptă cu masa. 
274Ca un idol, ce gură are, dar nu grăieşte, ochi are dar nu vede, urechi are
 dar n-aude, nări are dar nu mirosă, mîni are dar nu pipăe, picere are, dar nu îmblă. 
275Ca oaea ce şi te îmbracă, şi te hrăneşte. 
276Ca oul gogoneţ. 
277Ca oul roş la paşti. 
278Ca oul, pînă nu se cloceşte pui nu scoate. 
279Ca oul ce nu poate sta în cur, pînă nu-l vei sparge. 
280Ca lumina ochiului. 
281Ca boul de jug, cînd i se îmflă ochii. 
282Cu ochin pămînt, ca mireasa cînd gobeşte. 
283 Ocîrmuirea cea rea, ca focul din pădure, ce şi verde şi uscate fără deosebire arde şi folosul din urmă cenuşa ce-i rămîne. 
284Acela este om, care se pleacă vremii, ca iarba vîntului, cînd o pleacă la pămînt. 
285Oamenii vin şi se duc ca florile de pe cîmp, una cade ş-alta-n loc. 
286Omul îşi schimba, mintea ca o haină-n toate zilele. 
287Omul în lume, ca la o comedie vine, vede şi se duce. 
376

         {EminescuOpVI 377}

288Omul în lume cît trăieşte ca fusul se învîrteşte, de aceea orice greşală lesne de el se lipeşte. 
289Omul în lume se dă ca pe gheaţă, pînă ce se ţine drept merge şi el mai bine, cum se pleacă la o parte cade şi-şi sparge capul. 
290Omul ca o minciună în lume se arată. 
291Omul ca o beşină, piere cum se sparge. 
292Omul ca o beşină ce e plină de vînt şi iarăşi de vînt se sparge. 
293Omul ca umbra, îndată piere cum îi lipseşte lumina. 
294Omul ca un suflet, cu un mort în spinare, ce-l poartă ca pe un orbeţ. 
295Omul ca vremea, cînd veselă, cînd turburată. 
296Omul ca luminarea, cînd luminează, atunci se sfîrşeşte. 
297Omul ca plosca, nu se caută pe din afară, ci ce înlăuntru are. 
298Omul ca dobitocul, cel mai slab se supune la jug, cel mai tare nici cunoaşte ce e jug. 
299Omul cu cap uşor se-nvîrteşte ca un mosor. 
300Omul cînd doarme ca un mort se-nţelege. 
301Omul la tinereţe ca calul fără frîu. 
302Omul la bătrîneţă de tot se oţeţeşte, ca vinul din butie cînd pe sfîrşit este. 
303Omul mai slab ca o floare şi mai tare ca o piatră. 
304Omul neînţelegător, ca un vas găurit, în care orice bagi curge pe jos neoprit. 
305Omul pe lume se-nţelege ca o umbră de vis. 
306Omul precum se vede aşa a fi se crede. 
307Omul fără nici o patimă, ca un idol de piatră. 
308Omul fără nici un dar, ca o fide cu apă. 
309Omul fără-nvăţătură ca un sufloiu fără foale. 
310Omul ce nu cunoaşte ce e bun şi ce e rău, ca orbul ce nu cunoaşte ce-i alb şi ce-i negru. 
311Omul blînd, ca apa lină. 
312Omul după grai, ca clopotul după sunet îndată se cunoaşte. 
313Omul de nimic bun, ca o carne cu ochi. 
314Ca frunzele din copaciu, ce una cade ş-alta iese, aşa şi omul - unul se naşte ş-altul moare. 
315Mai lesne se schimbă omul, din bun în rău, decît în bun din rău, ca focul în cenuşă, iar nu cenuşa în foc. 
316Precum aurul şi argintul se cercetează prin lămurire de foc, aşa şi omul prin gura celor ce-l laudă. 
317Ca orbul cu pipăitul găseşte şi nimereşte. 
318Ca un mort ce de toţi se uită. 
319Ca cel ce se duce fără nici un nume, lesne se uită. 
320Se uită ca ceea ce intră-n pămînt. 
321Ca în oglindă se uită. 
322Ca copilul ce se uită l-ale maicii sale braţe. 
323Ca la semn chiorîş se uită. 
324 Ca uliul, cînd aleargă iute după porumbi, s-aruncă şi-i ia în ghiare pe cel ce poate prinde şi-n vînt îl sfîşie, fără nici o milă, unde maţele le vezi că-i atîrnă după el. 
325Umblă ca miresele. 
326Umblă ca pe piuă. 
327Umblă ca raţele. 
328Ca în cîrji umblă. 
329Ca caprele pe munţi în vîrful picioarelor umblă. 
330Ca cu ouă-n poale umblă. 
377

         {EminescuOpVI 378}

331Ca c-o bubă coaptă umblă. 
332Ca cu picioroange umblă. 
333Ca la Crăciun cu colindeţul din casă-n casă umblă. 
334Ca melcul, cu casa-n spinare umblă. 
335Ca paraua, din mînă-n mînă umblă. 
336Ca pe pod îmblător umblă. 
337Ca cele de pin prejur, cînd alergi cu trăsura, se pare că ele umblă. 
338Ca o umbră de măgar, ca un lucru de nimic (prost de tot). 
339Mai aproape dinţii decît părinţii. 
340Milă de silă, dor de zor. 
341Naşul botează, naşul cutează. 
342Socoteala de - acasă nu se potriveşte cu tocmeala din tîrg. 
343Scara de sus în jos se mătură, iar nu de jos în sus. 
344Tot un cuc nu ne cîntă în toată vremea. 
345Dracu nu face biserici. 
346Şapte fraţi pe un cojoc. 
347Şi cu vîrf şi îndesată. 
348Ştie moşul ce are în traistă. 
349Şi din coş grăunţe, şi din postavă tărîţe, şi din făină parte şi din traistă merinde. 
350Tot cînele iese din iarnă, dar numai pielea lui ştie cum. 
351Din pumni străini nu te saturi cînd bei apă. 
352Acul este mic dar scumpe haine coase. 
353Vinde via şi cumpără stafide. 
354Vinde moşia şi cumpără sanie. 
355Vremea vinde paiele şi nevoia le cumpără. 
356Haina asta străină a ta este? 
357An n-am cîştigat, estimp am păgubit, la anul trag nădejde. 
358Negustoria lui Nastratin Hogea. 
359A îmblat cît a îmblat, dar acum i s-a-nfundat (se zice pentru cei ce cad în multe
primejdii, dar de cea din urmă nu mai pot scăpa). 
360Ai înghiţit un ac ş-ai să scoţi un fier de plug (se zice pentru cei ce iau cu sila
şi-n urmă întorc mai mult). 
361A găsit un sat fără cîini şi îmblă cu mîinile-n şolduri (se zice pentru cei ce
negăsind împotriviri îşi fac mendrele lor). 
362A intrat vulpea-n sac (se zice pentru cei vicleni ce singuri se prind). 
363A dat spuză ş-a luat cenuşă (adică nimic a dat, nimic a luat)
364A vorbit şi nea Ion, că este şi el om (Se zice în bătaie de joc pentru cei ce grăiesc
vorbe proaste, socotindu-le de vorbe mari). 
365Decît un an cioară, mai bine o zi şoim. 
366Sare, pînă nu cere, să nu-i dai cuiva. 
367Tocmeală duşmănească şi plată frăţească. 
368Nu de la cine auzi, ci ce auzi de la acela, aceea să cercetezi. 
369Minte de bătrîn, putere de tînăr şi-ndrăzneală de nebun la război se cere. 
370Cu arma la război, cu graiul după răsboi. 
371La răsboi să nu-ntrebi cîţi vrăjmaşi sunt, ci unde sunt. 
372La răsboi cuvinte multe nu încap. 
373Viteazul se socoteşte fără cap şi înţeleptul cu cap, însă cel fără cap apără capul celui cu cap. 
378

         {EminescuOpVI 379}

         {EminescuOpVI 380}

         {EminescuOpVI 381}

374Cel nevoiaş, norocul lui cînd nu-ntîlneşte nici un duşman pe drum, iar cel voinic, 
norocul duşmanilor cînd nu-l întîlnesc pe dînsul. 
375Îmblă pe cinci cărări. 
376Cînd era acum pe drojdii. 
377Să se aleagă într-un fel. 
378Treizeci fără doi. 
379Na-ţi paraua, dă-mi sarmaua. 
380Omul face banii şi banii pe om. 
381D-aia n-are ursul coadă. 
382Lacomi la bogăţie şi săraci la minte. 
383Dacă nu ţi se trece vorba, nu-ţi răci gura. 
384Are chiag la inimă. 
385Stup neretezat. 
386Arc de moară. 
387Scrie pe luminare pentru neuitare. 
388Scrie pe gheaţă pînă dimineaţă. 
389Tu-mprumuţi nuiele, gardul se prăpădeşte, datoria nu putrezeşte. 
390Cum erea, bună rea, îmi făceam treaba cu ea. 
391De copii, de barbă şi de coate goale să nu te plîngi niciodată. 
392Răsare unde nu-l sameni. 
393Casa-n trei pereţi şi uşa pin pod. 
394Şi coada securii face rău pădurii. 
395Orbul îşi caută acul în aria cu paiele şi surdul îl povăţueşte unde sună. 
396 Sutele
 mărită slutele. 
397 Feţişoara
 mărită fetişoara. 

CIMILITURI

Doagă uscată
In cui acăţată. 

Bîtă măzărată
In pod aruncată. 
 (Porumb)

Strigă cel cu un picior
Nu mă lăsa cel cu două picioare
Că mă mîncă cel cu patru picioare. 

Am o haită
Şi toată ziua latră, vara la soare. 
 (Meliţa)
381

         {EminescuOpVI 382}

         {EminescuOpVI 383}

         {EminescuOpVI 384}

         {EminescuOpVI 385}

A (2306)

Cîteva irmoase ce se cîntă după masă. Cîntece de lume din jumătatea întîia a secolului. 
(Estrase dintr-un manuscript cu cîntece). 
1
Dintr-a patriei dulci sînuri
Vrajmaşul mă isgoneşte, 
Depărtat de ea suspinul
Zilele îmi otrăveşte. 
O Moldavie iubită, 
O fericire dorită, 
Din inimă neuitată
Totdeuna aşteptată. 
Unde sunt acele locuri
Ce mi-au dat viaţă mie, 
Sufletul meu le doreşte
Cu durerea cea mai vie. 
O Moldavie etc. 
M-am făcut urcam pe-un deal
Privind cu nesăturare
Locul strămoşilor miei
Şi strigam cu lăcrimare: 
O Moldavie iubită etc. 
Şi pe malul unei ape
Dulce limpede şi lină, 
Într-o sară liniştită
Şi de mîngăere plină
O Moldavie etc. 
Tu, fragedă rîndunică
25 - C. 628 385

         {EminescuOpVI 386}

Cu aripele întinse, 
Sbori, te duci şi eu rămîi, 
Strigînd cu poftă aprinsă: 
O Moldavie iubită etc. 
Zefiri veseli şi voi nouri, 
Nu vă opreşte nimică
În patrie a vă-ntoarce 
Slobozi făr-de nici o frică, 
O Moldavie iubită etc. 
Toate-s triste pentru mine, 
Toate de otravă pline, 
Şi cea mai frumoasă sară
E pedeapsă pentru mine. 
O Moldavie etc. 
Dumnezeule înalte, 
 Ce mai suferi tirănie
Isgoneşte pe vrăjmaşi
Şi-i sdrobeşte cu mînie. 
O Moldavie iubită etc. 
Şi în patria iubită
Pre noi pre toţi ne adună, 
Ca la altarele tale
Să putem cînta-mpreună: 
O Moldavie iubită etc. 
 2
Am lăsat lumea şi slava
Şi-n pustiu m-am îngropat
Ca să scap măcar cu viaţa
De durerea ce mi-ai dat. 

În zădaru-i, căci odihnă
Nici aicia n-am găsit, 
Chipul tău nici zi nici noapte
De mine nedespărţit. 

De văd ceriul, de văd stele
Faţa ta le-nchipuesc, 
Şi cu-a firii hazuri toate
Nurii tăi se-nvăluesc. 

Pustnicele cîntăreţe
Apele ajung la glas -
Ele cîntă, eu vărs lacrimi, 
Făr-de tine c-am rămas. 

Munţii, stîncele răsună
De cumplitul meu suspin, 
Ceriul stă la îndoială: 
Lui sau ţie mă închin? 
386

         {EminescuOpVI 387}

         {EminescuOpVI 388}

         {EminescuOpVI 389}

Dar, vai mie!, că durerea
N-a lipsi cît voi fi viu, 
Făr-de tine toată lumea
Îmi pare ca un pustiu. 
 3
O inimă ce suspină
De durere fiind plină, 
Zi şi noapte se munceşte
Tot cu ah! se pedepseşte. 

 Şi nimene nu se - ndură 
Să-mi potoale - a mea arsură, 
Parcă s-au giurat de moarte
Să nu-mi fac - o bunătate. 
 4
Oare cine au lăsat
Acest nume blăstămat
Să fie amoriu în lume, 
N'ar ave în ceriuri nume. 

 Căci spre a mea pedepsire
Au eşit acea numire
De-ntîi e dulce ca mierea
Pînă ce-i-mplineşte vrerea. 

S-arată din început
 Foarte dulce şi plăcut, 
Iar apoi amară-i foarte
Ca o îndoită moarte. 
Aş vroi de zece ori
Într-un minunt ca să moriu. 

 Inima mea o dau ţie
Legată cu jurămînt, 
Stăpîneşte-o-n piept la tine
Pînă voi intra-n mormînt. 
 5
(Un Stih a unuia, ce se călătoreşte, al căruia glas s'au alcătuit de oarecine. )
1Vremea despărţirei
Iată c-au sosit
Şi toată simţirea
Ah m-au părăsit. bis
389

         {EminescuOpVI 390}

Vai! mă duc lumină, 
Însă rătăcit
Şi făr -de simţire
Cu suflet uimit. 

Căci nu ştiu ce vreme, 
Ce ceas fericit
Va mai fi vr-o dată
Să fiu norocit. 

Nu ştiu dacă ceriul
Îmi va ajuta
Să mai ţin vr-o dată
La piept mîna ta. 

Dar ce zic? vai, mie, 
Mă las şi mă duc, 
Te las strălucită
Şi eu mă usuc. 

Adio stăpînă, 
Şi-mi dă mîna ta, 
Adio iubito! 
Şi nu mă uita. 

Eu alerg pietroasa cale
Ce acum mi s-au deschis, 
De-oi muri, frumoasă moarte
Pentr-un lucru eughenist. 
 6
Ale firei daruri toate
Pre tine te-au covîrşit
Ş-a te-ntrece nu se poate
Alta pînă în sfîrşit. 

Erisa cea prea frumoasă
Care norii revărsînd
Se ivea vremea frumoasă
Ş-acum se vede - apuind. 

Prin lacrimile credinţei
Chipului tău mă închin
Şi spre jertfă aduc ţie
Ne-ncetatul meu suspin. 

Sufletu-mi pun zălogire
Cîtă vreme viu voi fi, 
390

         {EminescuOpVI 391}

Cu jertfirea cea mai vie
Numele tău voi slăvi. 
7
Taci privighetoare
Cu glasul cel dulce, 
Căci a ta cîntare
Durere mi-aduce. 

Taci şi tu mierluşcă
C-oi să ameţesc, 
Ah! că n-am o puşcă
Ca să te lovesc. 

Firea veseleşte
Ca să omorîţi
Cu dulcea cîntare
Pre nenorociţi. 

Taci privighetoare
Că m-am spăimîntat, 
Căci dulcea cîntare
Preste tot m-au săgetat. 

Nu mai sunt în stare
Ca să te privesc, 
Că de-a ta strigare
Văz că-nnebunesc. 

Şi tu cuculeţ, 
Păsăruică sură, 
Dulce cîntăreţ
Care inimi fură, 

Ajungă-ţi cîntarea, 
Că m-ai fermecat; 
Caută-ţi mîncarea, 
Destul ai cîntat, 

Şi mai dă răgaz
Ş-altor păsărele
Tot spre mîngîiere
Să cînte şi ele. 
 8
Toată ziua eu te văz, 
Noaptea prin somn te visez, 
Întind mîna să te - apuc 
Mi se pare un năluc. 
391

         {EminescuOpVI 392}

Dimineaţa cînd mă scol
Tot cu lacrime mă spăl, 
Ah! suflete amărît
Eşi, că viaţa s-au sfîrşit. 
Eşi şi nu mai suspina
C-am pierdut suflarea ta. 
Ochilor de plîns topiţi, 
Închide-vă-ţi şi muriţi
Căci lumina vi s-au stins
Şi-ntuneric v-au cuprins. 
Iată ceasul amărît, 
Ceasul cel de despărţit, 
Ah! cu cîtu-i mai amar
De cît al morţii păhar. 
Ochilor de plîns secaţi, 
Trup şi suflet vă iertaţi, 
Căci de-acum aveţi să fiţi
În veci de veci despărţiţi. 
 9
Ochişori frumoşi, 
Dulci şi mîngîioşi, 
Ochişorii tăi
Samănă cu - ai miei. 
Sprincenele tale
Vor să mă omoare, 
Cînd le sui în sus
Fac un haz nespus, 
Cînd le laşi în jos
Mă pătrund la os, 
Ş-acum dimprotivă
Eşti nemilostivă, 
Te-ai pornit a rău
Spre amoriul tău
Întoarce-te cu mila, 
Dulcea mea stăpînă, 
De ţi-am şi greşit
Dac-amoru-ţi simt. 
10
Zori de ziuă se revarsă
Şi eu ochii n-am închis, 
Cum să-i închid, cînd ei varsă
Pîrae de foc aprins. (bis)

Şi mă vaiet cu suspinuri, 
Ce pot lacrimi, ce pot chinuri
Cînd durerea de amoriu
392

         {EminescuOpVI 393}

Mă sfîrşeşte ş-o să moriu. 

Ah, moarte, numai la tine
 Scăpare mai poate fi, 
Căci la necaz moarte vine
Şi omul poate muri. 

Repezi-te dulce rază
Din doi ochi mîngîitori, 
 Şi vino de înviază
Pre alţi doi ce-s muritori. 

Aceasta e a ta putere, 
Acesta-i darul ce-l ai, 
Că numai printr-o părere
 Viaţa iei şi viaţa dai. 
11
Viaţa mea la moarte merge
Şi n-are cine s-alerge 
Să-mi ia săgeata din piept. 
Căci vrăjmaşul dă năvală
 Să piarză într-o clipeală (bis)
Şi n-am ce să mai aştept
Cu acea săgeată-n piept. (bis)
Şi toată lumea se miară
De o inimă de fiară (bis)
 Cum nu s-au mai îmblînzit -
Nu este de suferit. (bis)
12
Ziua, ceasul despărţirei, 
Însemnat cu mîna ta, 
L-am aflat cu întristare -
Deci te rog, nu mă uita. 

 Însă mergi unde te-aşteaptă
Cu dorinţă ca ş-a ta, 
Ca să aflu mulţămire -
Deci te rog, nu mă uita. 

Norocirea e ştiuta. 
 Că-n tot feliul s-a lupta
În necazuri să te - arunce -
Şi te rog, nu mă uita. 

N-au fost zi ca să lipsească
Amărît a mă-ntrista 
393

         {EminescuOpVI 394}

De-a ta soarte pătimaşă - 
Deci te rog, nu mă uita. 

Orişiunde de vei merge, 
Ori şi ce de vei afla, 
Inima să nu ţi-o plece - 
Şi te rog, nu mă uita. 

Înnoiri de lucruri multe 
Să-ţi vîneze vor căuta 
Inima cea simţitoare - 
Deci te rog, nu mă uita. 

Şi pe mine orişiunde 
Soarta mă va arunca, 
Socoteşte că-ţi sunt slugă - 
Şi te rog, nu mă uita. 

Gata sunt păharul morţii 
În tot ceasul a-l gusta, 
În jertfire pentru tine - 
Deci te rog, nu mă uita. 

Îţi doresc din suflet toate 
Încît nu-ţi pot arăta: 
Fericirea pămîntească - 
Deci te rog, nu ma uita. 

13
Tu ceea ce-mi turburi mintea 
Şi odihna mi-o goneşti, 
Spune-mi cu încredinţare 
De mă vrei, de mă iubeşti. 

Simţesc foc ce arde-n mine, 
Am prepus că mă iubeşti, 
Dar nu mi-i destul atîta 
Mă tem că mă vicleneşti. 

Am păzit în mine foarte 
O tăcere ce nu crez, 
Socotind că şi tu poate 
Acest lucru îl voieşti. 

Însă am sfîrşit răbdarea, 
Focul arde nu glumeşte; 
Cu tăcerea mea cea mare 
Văz bine, nu potoleşte. 

         {EminescuOpVI 395}

Îndrăznesc, ah! din durere, 
Îţi discopăr soarta mea, 
Deci te rog mă pedepseşte 
Cu durerea cea mai grea. 

Însă-ntîi te sfătueşte, 
Întreabă-ţi inima ta 
Şi văzînd ce îţi va zice 
Ia-ţi drumul ce-a arăta. 

14
Viaţă bună vreodată 
De - am gîndit ca să trăiesc, 
N-au fost chip nici cu putinţă 
Că-n tot ceasul pătimesc. (bis)

Ah! amoriul, ticălosul, 
M-au făcut nenorocit 
Ca să plîng în tot minutul 
Cu amar necontenit. 

Stau în gînduri toată noaptea, 
Ziua mi-i spre suspinat. 
Amar mie! oare cine 
Făr-a şti m-au blestemat. 

În mormînt chiar de va merge 
Trupul meu cel muritor, 
Sufletul meu pentru tine 
El va fi răsplătitor. 

Lumea dar este făcută 
Spre pierzarea omenirei, 
M-am născut şi eu într-însa 
Ca să fiu rob pătimirei. 

Eu m-am înşelat pre sinemi 
Zicînd c-oi fi norocit. 
În sfîrşit am cunoscut-o - 
Dar ce folos am cunoscut? 

15
Ah noroc, noroace, 
Lasă-mă în pace, 
Nu mai pot trăi; 
A ta răutate 
Sufletul nu poate 
A mai suferi. 
Noroace, pentru tine 

         {EminescuOpVI 396}

Sufăr azi în lume 
Cîte le priveşti; 
 Ah, cu ce cuvinte 
Te rugam fierbinte 
Cer să-mi dăruieşti. 

Să văd ah, noroace, 
Pe cea care-mi place, 
 Care m-au pătruns; 
Să-i arăt durerea, 
Să-şi vadă puterea, 
Să-i cer şi răspuns. 

Ah, noroc, noroace, 
 Nu mai am ce-ţi face 
Să te îmblînzesc; 
Mă rog, de se poate, 
Trimite-mi o moarte 
Să mă săvîrşesc. 

 Tot mort se numeşte 
Oricine trăieşte 
Cu nădejdea-n vînt; 
Dacă-n vecinicie, 
Supus la urgie, 
 Tu-i vesteşti mormînt. 
 16
Haină-mi eşti la toate 
La cîte te-am rugat - 
Ah! îmi zici că nu se poate 
Mă mir ce ţi-am stricat. 

 Isvor eşti plin de har 
Şi ai şi acest dar: 
Faci haz să pedepseşti 
Vieţile omeneşti. 

Suspinurile mele 
 Şi desele oftări, 
Vrei să le ai pre ele 
Ca nişte desmierdări. 
 17
 De-acum nădejdile toate 
De la mine s-au sfîrşit. 
Moriu, luîndu-mi ziua bună 
De la ceea ce-am iubit. 
396

         {EminescuOpVI 397}

Astăzi mă dispart de tine
Şi sufletul mi-ai săvîrşit, 
Pentru că a ta cruzime
M-au ars şi m-au otrăvit. 

Dar de-oi trăi cu durere
Prin pustiuri rătăcit, 
Să pomeneşti cîte odată
Pre un om ce te-au iubit. 

Mă lepăd de toată lumea, 
Mă cernesc, mă - nstrăinez, 
Mă cufund în întuneric
Lumina să nu mai văz. 

Ochii facă-se isvoare
Şi curgă necontenit, 
Despice-se inimioara
În bucăţi ca de cuţit. 

Risipească-se tot trupul, 
Să se facă praf şi vînt, 
Aruncat în toată lumea
În văzduh şi pre pămînt, 

Eu ş-atunci în nefiinţă
Zic c-oi fi înnorocit, 
Că le trag, le sufăr toate
Pentru una ce-am iubit. 
 18
Simte, soro, nu e glumă, 
Simte că sunt om pre lume, 
Simte că mă prăpădesc -
Amar mie, mă sfîrşesc. 

Pentru tine sunt în stare
Să mă plîng la mic şi mare, 
Pentru tine sufăr toate, 
Pentru tine rabd şi moarte. 

Ş-alt nimica nu voiesc
Decît un ceas să vorbesc
Să-ţi spun a mele dureri
Şi-mmiite suspinări. 

Simte, soro, iarăşi zic, 
Nu-i simţire, nu-i nimic -
397

         {EminescuOpVI 398}

Simte şi tu pentru mine
Un minut de chinuire. 
19
În zadar răsare, în zadar apune
Soarele şi luna, ah! făr-a-nceta, 
Sufletu-mi putere în credinţă n-are
Pe tine, slăvito, a te mai uita. 

 Ziua vine, trece, vîrsta-mi naintează -
Cu ele-mpreună tinereţa mea, 
Dar sufletu-ţi rece nu vrea să mă crează
Cînd îţi zic, iubito, nu te pot uita. 

Nici un ceas în viaţă, nici un ceas în lume
Ca acele două nu voi mai gusta, 
De aceea poate cît voi fi cu nume
Eu pe tine, dragă, nu te voi uita. 

Tu-mi zîmbişi ş-atuncea îmi primişi credinţa, 
Îmi adîncişi rana chiar cu mîna ta
Şi acuma crede-o cu nesocotinţă
Vrei să mă faci poate a te mai uita? 

Cred că eşti uşoară, cu puţină minte, 
Astfel sunteţi toate, nu e vina ta, 
Patima mea, soro, este făr-de moarte: 
Ce-am iubit odată nu mai pot uita. 

Ah! dacă-ntîmplarea va voi v-odată
Rele c-ale mele lese-ţi de-a gusta, 
Inima-ţi atunce, de va zice-ndată -
Nu era minciună, nu mă va uita. 
20
Ah noroc, noroace, 
 Lasă-mă în pace
Să mai pot trăi; 
A ta răutate
Sufletu-mi nu poate
 A mai suferi. 

În a mele braţe
Dă-mi pe cea ce-mi place
Care m-au pătruns, 
Căci n-am unde merge
Durerea-mi a şterge, 
Lacrimi m-au agiuns. 
398

         {EminescuOpVI 399}

De trăiesc, trăiesc, 
Viaţa nu voiesc, 
Trăiesc pentru tine; 
Ochii cînd clipesc
De plîns se topesc, 
Viaţa nu-mi rămîne. 

Pieptul se desface, 
Tremur ah! noroace. 
Ah noroc, noroace, 
Lasă-mă în pace. 
21
 Mă sfîrşesc - amar mă doare, 
Milă nu am cui să cer, 
Toate sunt nesimţitoare
Pre pămînt ca şi în cer. 

 S-au răpus milostivirea, 
Viaţa mea-i numai un chin, 
Şi răsuflul şi simţirea
Le am numai de suspin. 

Hotărăsc dar o sfîrşire
La cumplitul meu amor -
Făr a da cuiva de ştire
Singur eu să mă omor. 

Murind, afl-o mîngîiere: 
Picînd pe ţărîna mea
O lacrimă de durere
Cîte-odată de la ea. 
22
Din sînul maicii mele născut în griji, necazuri, 
Tristarea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit
Şi ale mării repezi şi groaznicele valuri
De vîntul relei soarte prin stînci am fost gonit. 

 Acum de pretutindeni întorc a mea vedere
Şi ochii mulţămire de loc nu întîlnesc, 
Căci nimene nu-mi simte cumplita mea durere
Şi oamenii pre mine trecînd mă ocolesc. 

Aşa, aşa iubito, s-au dus scumpul meu bine
Văzînd că nu-mi rămîne plăcere pe pămînt, 
Văzînd că nu-mi rămîne s-au dus zilele line, 
Pui mîna pe-a mea frunte şi caut un mormînt. 
399

         {EminescuOpVI 400}

Din zilele trecute, din vremea fericirei, 
Din veacul meu de aur, din sfîntul lor amoriu
……………………………………………. 
……………………………………………. 
23
Iată vremea ne desparte, 
Cu suspinuri îţi vestesc -
Moartea nu-mi este departe
Cu suspinuri îţi vestesc. 

 Nici acum la acest ceas
N-am putut a te vede
Ce nădejde mi-a rămas
Dacă mă voi depărta? 

Cine ştie sub ce piatră, 
Sub ce lemn neputrezit, 
Va repezi a mea soartă
Al meu trup nenorocit. 

Mîni străine m-or împinge
La mormînt ce n-am gîndit, 
Ochi străini iar mă vor plînge, 
Dar nu tu că te-am iubit. 

Nu vreu altă răsplătire
Sau vr-o jertfă să-mi aduci
Decît numai o iubire -
Ah, aceasta să n-o uiţi. 
24
În lume născut
Nime n-au stătut
A fi fericit
Cu desăvîrşit. 

Tot patimi cercăm
 Necazuri răbdăm, 
Nu ne mulţumim Ş-alte le dorim. 

Ah, lumina mea, 
Iată plec, mă duc, 
Pre tine te las
Şi-n mormînt m-arunc. 

Adio slăvito, 
Ah, nu te mai văz, 
400

         {EminescuOpVI 401}

Călător eu sunt
De lume mă pierz. 

La mormînt alerg, 
Mă sălăşluesc, 
Viaţa nu voiesc
Ca să mai trăiesc. 

Că destul am fost
În lume trăind, 
Valuri multe - am tras
Nimic folosind. 
25
Înger cu păr galben
Înger ce slăvesc, 
În dulcea-ţi zîmbire
Raiul îl găsesc, 
 Din nenorocire
Cînd mă văz gonit, 
Cînd sunt de necazuri, 
Rele ocolit. 

Dacă-ţi aud glasul
Chinuri îmi sunt vis, 
Fericirea-mi rîde
Ceriul mi-i deschis; 
Viaţa şi nădejdea
Şi amoru-mi vin
Din doi ochi albaştri
Ca cerul senin. 

Ziua îmi văz umbra
Şi-n somnul cel greu
Eşti în veci de faţă
Sufletului meu -
Orice sentimenturi
De la tine-mi vin, 
Tu eşti pomenirea În orice suspin. 
25 bis
Cînd sunt de necazuri, 
Rele ocolit, 
Din nenorocire
Cînd mă văz gonit, 
 În dulcea-ţi zîmbire
401

         {EminescuOpVI 402}

Raiul îl găsesc, 
Înger cu păr galben, 
Înger ce slăvesc. 

Viaţa şi nădejdea
Şi amoriu-mi vin
Din doi ochi albaştri
Ca cerul senin -
Dacă-ţi aud glasul
Chinuri îmi sunt vis, 
Fericirea-mi rîde
Ceriul mi-i deschis. 
26
Piatră de-ai fi, te-ai preface
Şi spre milă te-ai întoarce, 
Întoarce-te şi te uită, 
Ce mă jălesc ascultă; 
 Ascultă-mi să-ţi jeluesc
Cîte trag şi pătimesc, 
De la toţi împrotivire, 
Pismă şi nelegiuire. 
27
Moriu, moriu, moriu, moriu, 
Moriu, puiule, moriu -
Te-am ţinut că-mi eşti amoriu -
Mi-ai fost şarpe muşcătoriu
 Moriu, puiule, moriu. (9 ori ah! )

Pentru tine le-am tras toate, 
Moriu, puiule, moriu, 
Ş-apoi zici că nu se poate
Moriu, puiule, moriu (ah! )

Le-am tras şi le pătimesc, 
Mor, puiule, mor, 
Ard în foc şi nu simţesc -
Mor, puiule, mor (ah! )

Şed în loc şi ard în foc, 
Moriu, puiule, moriu, 
Es afară, ard în pară, 
Moriu, puiule, moriu. 

Es la cîmp ca să mă sting
Moriu, puiule, moriu
402

         {EminescuOpVI 403}

         {EminescuOpVI 404}

         {EminescuOpVI 405}

Bate vînt, mai rău m-aprind - 
Moriu, puiule, moriu (of! )

Jale-mi este preste fire, 
Moriu, puiule, moriu, 
Ceasul cel de despărţire -
Moriu, puiule, moriu (of! )

Zic că este ca ş-o moarte
Mor, puiule, mor, 
Tot mai rău cînd se desparte
Mor, puiule, moriu (of! )

Că murind se odihneşte, 
Moriu, puiule, moriu, 
Despărţind se pedepseşte -
Moriu, puiule, moriu (ah! )
27 bis
Moarte, moarte, ce nu vii
Să mă scoţi dintr-aceşti vii, 
La mormînt tu să mă duci
Ca să scap de - aceste munci. 

 Să nu mai trăiesc pe lume
Tot cu ah!, cu mîhniciune, 
Şi oare mai este-n lume
Vre un pătimaş ca mine? 

Ca să merg să-i povestesc
Cîte trag şi pătimesc
De la toţi împrotivire
Pismă şi nelegiuire. 
28
Nu mă pedepsi, stăpînă, 
Şi-mi spune de mă iubeşti, 
Şi dacă l-a mea durere
Vrei să te milostiveşti. 

 N-aşi dori altă viaţă
Dacă eu cu tine-n braţă
Zi şi noapte aş petrece -
Ce plăcere - aş mai pofti? 
405

         {EminescuOpVI 406}

Nu te-ncrezi în fericire
C-ar fi vis şi-nşelătoriu, 
Cu un glas mîngăitoriu
Sufletu-mi ia-n zălogire. 

Vin, stăpîna mea, în braţe
Să petrecem fericit, 
Dacă la a mea durere
Poţi ave milostivire. 

Aceasta-i durerea mea, 
Aceasta m-au omorît, 
Aceasta îmi curmă viaţa, 
Aceasta m-au otrăvit. 

Inima mi s-au negrit, 
Sufletul mi s-au rănit, 
Trupul mi s-au veninat, 
Amoreza m-au lăsat. 

Spune-mi, puică, ce-am greşit
În vremea, ce te-am iubit, 
Dacă la a mea durere
Vei ave milostivire. 

Liră jalnică, duioasă, 
Ce mai răsuni în zadar, 
Cînd fericirea şi viaţa
Se sfîrşeşte cu amar? 

Ah - fericirilor trecute
Care n-o să mai veniţi, 
Truda gîndurilor mele, 
Pomeniri, ce mă munciţi? 
29
 M-am rănit făr de nădejde, 
Ah. mă cunosc săgetat, 
Simt că arde-n pieptul meu
Un foc mare nencetat. (ah! )

 A-l stinge nu-i cu putinţă, 
Nu am nici o mijlocire, 
Mai vîrtos se-ntemeiază 
Fără chip de potolire. 

Rana încă, pe cît merge
Se-ntinde cu mari dureri
Focul, în care mă arde
Mă pătrunde ne-ncetat. 
406

         {EminescuOpVI 407}

M-au rănit nevindecat
C-o crudă săgeată-n piept -
Doamne, ce necaz cumplit
A pierde lucru iubit. 
30
 L-al tău piept cel delicat
Vărsînd lacrimi nencetat, 
Socoteam că-i prin putinţă
Inima ta prea de grabă
 S-o vînez făr de zăbavă, 
Singur să mă veselesc. 

Rîu de lacrimi de ar curge, 
Din ai mei ochi de s-ar scurge
Lacrimi pline de amar, 
Lucruri mici le ai pe toate, 
Lacrimi, zău, parole date -
Toate sunt întru nimica. 

Dar minutul de nu este
Poate veni fără veste
Aceasta o socoteşte, 
Cînd eu lacrimi cu amar
Pe al tău piept în zadar 
Vărs să te milostiveşti. 

De la toţi catigorie, 
Fel de fel de distihie
Şi de lacrimi cu amor; 
Dă-mi degrabă săvîrşire, 
Doamne, prea multă mîhnire, 
Nu mai pot ca să mai rabd. 
Nimeni mîna să n-o puie
Peste dreapta mea soţie -
Că-l omor într-un minut. 
31
 Mi s-au dus paligoria, 
Amorul şi bucuria, 
Mi s-au dus toată puterea, 
Amorul şi mîngîierea. 

 Ia vezi milă, ia vezi dor
Ce cîştig de la amor, 
Că cîştig venin de moarte, 
Ceasurile mă desparte. 
407

         {EminescuOpVI 408}

O, scumpe amorul meu, 
De vei be păharul meu, 
Un păhar plin de durere
Făr de nici o mîngîiere. 

O, iubite amoraş, 
Că-nduraşi de mă lăsaşi, 
Dulcele mieu faguraş, 
Pe lume om pătimaş. 

Ah, amoriu şi sufleţele
Mîngîiere vieţii mele, 
Ah! - Pe tine te-nstrăinezi 
Şi eu pururea oftez. 

Tu te lipseşti de la mine
Şi eu oftez după tine, 
Ca un amoriu după, altul
Ca să mi se treacă ahtul. 
32
Faretr - amoriul cu foc aprinde
Şi arcul înfocat
Şi-ntinde cu a lui săgeţi -
Vai, pieptu-mi pătrunde ah! 
 Sufletul meu înfocatu-i, 
Pieptul iată săgetatu-i. 

Fără-ndurare arcu-ncordează 
Săgeţi a-mi trage nici că-ncetează. 
Amoriu! n-ai milă ridicînd viaţă, ah! 
Sufletul meu înfocatu-i, 
Pieptul iată săgetatu-i. 

Tu una mi-eşti a mea mîngîiere, 
A ranelor vindecare, 
Cum de mă laşi acum în durere, ah! 
 Sufletul meu înfocatu-i, 
Pieptul iată săgetatu-i. 

Grăbeşte te rog de mă-nviază, 
Suflete şi a mea nădejde, 
Şi-mi întinde a tale braţe, ah! 
 Sufletul meu înfocatu-i, 
Pieptul iată săgetatu-i. 

33
 Alergaţi ah! toţi amorii
Cu-nfocatele săgeţi, 
408

         {EminescuOpVI 409}

Iată pieptul chinuirei, 
Trageţi în el de voiţi. 

Căci a mele tinereţe
Stînse-n lacrimi cu suspinuri, 
Ce mai au de a-mi fi bune
Plăsmuite tot spre chinuri. 

Viaţa dar vrăjmaş îmi este, 
Greutăţi numai răbdînd
Şi frumseţa lumei toate
Pentru mine este - un chin. 

Vino moarte! unde eşti? 
Alergări fă cu grăbire
Vin odată, ah, apucă
Amărîta mea viaţă. 

Iată, o deşartă lume, 
Săvîrşit mă hotărăsc
Şi a tale slăviri toate
Întuneric socotesc. 

Că şi-n iad de mă pogor, 
Fioroasa despărţire
Neputînd-o suferi, 
Nu mai pot ca să mai rabd. 

Nici voiesc a mai trăi
Ci ca o pe totdeauna
Ziua bună vreau a-mi cere
De la toţi cei ce-am iubit. 
34
 Ticălos stăpîn, 
Amoraş hain, 
Ah! amoriu, amoriu
Făr de agiutoriu. 

 Dă-mi vr-o doftorie
Ca să pot fii vie
Şi să slujesc ţie
Pînă în vecie. 

Ca de-oi muri eu
Îţi va păre rău, 
Ah, amoriu, amoriu, 
Făr de agiutoriu. 
409

         {EminescuOpVI 410}

De una ca mine
Ce ţi-am slujit bine, 
Ah, amoriu, amoriu, 
Făr de agiutoriu. 

Nu-i găsi ca mine
Să-ţi slujască bine
Ah, amoriu, amoriu 
Făr de agiutoriu. 
35
Prin pustii, prin munţi selbateci, 
Prin prăpăstii, rîpi, ponoară, 
Prin drumuri cu stînci ţesute
Unde sunt spre leac isvoară; 

 Acolo unde natura, 
Cu a sa mînă măreaţă
Răspîndit-au în tot locul
Bucurie şi viaţă; 

Acolo falnicul brad
Se înnalţă cu trufie, 
Acolo smeura, mura
Au a lor împărăţie, 

Unde toate împreună
Strigă: Vino, te opreşte, 
Acolo amoriul chiamă, 
Acolo vin de iubeşte; 

Acolo ochiul zavistnic
Nu are nici o putere, 
Nici jignire de amoriu
Fără numai mîngîere. 
36
 Puiculiţă, puiculiţă, 
Las să-ţi pun mîna la ţîţă, 
Să mă joc cu-a tale ţîţe
Ca cu nişte gutăiţe. 
 Să te strîng cu drag la sîn 
Să-mi astîmpăr al meu chin, 
Şi te rog să fii blajină
Pentru-un rob, ce ţi se - nchină. 
Tuturor li răsplăteşti
Cu asupra de măsură, 
Numai mie-mi dăruieşti
410

         {EminescuOpVI 411}

         {EminescuOpVI 412}

         {EminescuOpVI 413}

Ochii tăi cari mă fură. 
Luceafăr al dimineţii
Eu pre tine te numesc, 
Te iubesc straşnic, duduţă, 
Şi din suflet te doresc
Fără tine, unde-oi merg
Ochii mei nu s-or mai şterge, 
Pînă cînd nu te-i întoarce
Ochii mei nu s-or mai stoarce, 
Suspinul nu încetează, 
Dorul cu tine urmează
Că linişte n-am avut
Din ceasul ce ne-am văzut. 

         {EminescuOpVI 414}

B (2308)

3
Al nopţii cer prea dulce, 
A sa recoare lină
În inimă mi-aduce
O rază, dar se duce
 Ca vîntul ce suspină. 
Scîrbit peste măsură
De multele zavistii, 
Eu caut în natură
Un loc făr-de murmură, 
Supus singurătăţii. 
Că fiind făr-de minte
Renaşte - a mea durere
Şi inima nu poate
A duce mîngîiere. 
Ca umbra trecătoare
Eu trec această lume, 
O foaie plutitoare
Ce saltă pînă piere. 
Tovarăş la mîhnire, 
Un cîne lîngă mine: 
În urletele sale
Natura se răscoală. 
Fiinţă făr de nume
Ce-i dai paserei sbor, 
Ce dai omului nume
Şi apelor isvor, 
Tu pui copaci pe munte, 
414

         {EminescuOpVI 415}

Pe ceruri curcubeu, 
Necazuri pe-a mea frunte, 
Slăvite Dumnezeu. 
4
Suflet altul n-are
Chin astfel de mare, 
Foc astfel de greu, 
Trăiesc moarte vie, 
Fără să mă ştie
Altul decît eu. 
Ziua nu am pace
Noaptea n-am ce face, 
Greu mi-e într-ascuns, 
Unde cer dreptate
Surda răutate
Nu-mi dă nici răspuns. 
Mă-ntinz în putere, 
Cu glas cu vedere, 
În sus şi în jos, 
Nu ie nici o fire
Să aibă pornire
A-mi fi spre folos. 
Ce e sus s-ascunde 
Cine ştie unde
Sub acea perdea, 
Care n-o ridică
Zicînd că ni-e frică
Că-l putem vede. 
A lui slugi silite
Mii de seci cuvinte
Cele ce vorbesc, 
Care nu cunoaşte
Că sunt vulpi, şerpi, broaşte, 
Ce-n zădar trăiesc. 
Vii la omenire: 
Mai rea nesimţire, 
De piatră sunt toţi, 
Mai de-aproape rude
Mai rău nu aude
De-ai striga cît poţi. 
N-am găsit fiinţă
Să aibă credinţă
Nici într-acel ceas, 
Cînd păharul morţii
Şade-n pragul porţii, 
Altul n-au rămas. 
Un loc prea departe
415

         {EminescuOpVI 416}

De vecinica moarte
Ce - acum pătimesc, 
Numai pentr-un nume
Mă aflu în lume
Şi-n zadar trăiesc. 
5
În starea care - am ajuns
Să petrec oftînd pre ascuns 
Şi să trăiesc cu necaz
Vărsînd lacrimi pe obraz, 
 Văz că spre peire merg
Şi nu am unde s-alerg 
Să-i ceiu ajutor de-un ceas
Că nădejdi nu mi-au rămas. 
Părinţii mei mă gonesc, 
Rudele mă oropsesc, 
Prietenii m-au lăsat
Ah, Doamne, Cui i-am stricat. 
În pustie plec, mă duc, 
Să fiu fiarelor năluc, 
Pe copaci să zugrăvesc
Un suflet care-l iubesc. 
Ah nană, nănuţa mea
Singură dorinţa mea, 
Iată că acum mă pierzi
Şi nu o să mă mai vezi. 
No. 6
Moarte, moarte, ce nu vii
Să mă iei dintr-aceşti vii
Şi-n mormînt să mă arunci
Ca să scap dintr-aste munci. 
 Vino, vino de mă ia
Că tu eşti scăparea mea, 
Nu gîndi doar că doresc
În lume să mai trăiesc
Şi ce mi-au fost de plăcut
Viaţa cît am petrecut
Tocm-acelea m-au gonit, 
Toţi mi s-au împotrivit. 
Şi vr-un bine De - am gustat
Cu ah l-am răscumpărat! 
Zori răsar şi eu sunt treaz, 
Plec, mă duc, ah, ce năcaz, 
Fraţi, prieteni, las dormind, 
Singur sunt şi mor plîngînd. 
Doamne, ce lucru cumplit
416

         {EminescuOpVI 417}

         {EminescuOpVI 418}

         {EminescuOpVI 419}

Ca să-mi pierz pe cel iubit. 
No. 7
O viaţă, ce viaţă! 
Pînă cînd fără dulceaţă
Şi-n necazuri să trăiesc, 
Pînă cînd în astă soartă
5Să trăiesc viaţă moartă
Şi oftînd să vieţuiesc. 
Nu voi viaţă ce mă-nşală, 
Ci voi moarte fără sfială, 
Gata sunt şi hotărît. 
Cei de demult din vechime
Li-e frică de-a ei asprime, 
Eu o strig, o voi să vie, 
O aştept cu bucurie, 
Nu voi mai mult să trăiesc. 
M-au adus nădejdea-n stare
Încît să nu mai am răbdare, 
Ci chiar eu singur să mă omor. 
No. 8
Eu eram un puişor
Slobod fără de amor, 
Petreceam în liniştire
Pururea şi-n veselire. 
 La adunări cînd mergeam
Gust cu prietenii făceam, 
Eu ziceam că-i nebunie
Amorul ce va să fie. 
Acum eu sunt cel supus
Şi-n valurile lui pus, 
De a scăpa nu se poate
Căci inima mi se bate, 
Că şi de-aş pute scăpa
Dar dragostea este rea, 
Căci cînd în cursă te prinde
Inimioara mi-o cuprinde. 
No. 9
Vezi pricină de amor
Cum bagă pe om la dor, 
Apoi mai poţi să ai somn
Ba te face din om neom. 
 Amor nu ştiam ce este
Ci gîndeam că e poveste. 
Acum crez adevărat
C-oi să-mi fiu singur gelat -
Simţiri nu mi-au mai lăsat, 
419

         {EminescuOpVI 420}

Minţile mi le-au luat, 
Oi să mor spre pildă dat, 
Osîndit şi înşălat. 
No. 10
Suspin cu durere şi-nnecare, pier
Şi n-am mîngîiere la cine să cer, 
Ud faţa cu lacrimi, ne-ncetat oftez
Şi n-am unde dorul să-mi încredinţez; 
 L-a cui îndurare stînd mă năzuiesc
D-această mîhnire să mă mîntuiesc, 
Toat-a mea nădejde e la un noroc: 
Or să mă ajute sau să mor în foc. 
Ah, dară noroace, nu te îndura, 
Fă o mijlocire a mă bucura, 
Nu-ţi cer bogăţie să-ţi vie cu greu
Ci să-mi dai aceea care doresc eu. 
Arată-ţi dar mila nu mă pedepsi
Şi de-a mea dorinţă, nu mă mai lipsi. 
No. 11
Inimă nenorocită, 
Cu. rău plan ai fost ursită. 
De-ale tale ursitori
Soarta ţi-au fost rînduită
 Să petreci tot necăjită
Şi pătimind să nu mori. 
Petreci fără încetare
Atîtea-ntîmplări amare
Şi nu te mai prăpădeşti. 
De cînd tot arzi ca o vatră
Crăpai de-ai fi fost de piatră
Şi puteai să te topeşti. 
Gîndesc la a ta răbdare
Şi mă cuprinde mirare
Cum mai poţi să te mai ţii. 
Te-ai deprins cu reaua viaţă, 
Amar îţi pare dulceaţă
Şi-l ai la răni alifii, 
Ori care nenorocire
La tine s-au făcut fire
Şi suferind o petreci; 
Rabzi dureri fără-ncetare, 
De oftări nu ai scăpare
Şi nu plesneşti să te-nneci; 
Te-ai luptat tot vitejeşte
Dar acum se isprăveşte, 
420

         {EminescuOpVI 421}

         {EminescuOpVI 422}

         {EminescuOpVI 423}

Trebui să mori negreşit, 
Să mai trăieşti nu se poate
Că ieu nădejdile toate
Le-am pierdut desăvîrşit. 
No. 12
Nădejdea mi s-au stins toată
Şi mă vîntur rătăcind
Căutînd cumplita-mi soartă, 
Care m-au nenorocit, 
 Să o-ntreb pe ea de poate
Nădejdea a-mi străluci
Şi de poate întru toate
Iarăşi a mă ferici. 
Dar virtutea îmi slăbeşte
Şi-n zadar mă ostenesc. 
Nu mi-ajută ci-mi grăbeşte
Cu pămînt să mă-nvălesc. 
Iată dar că şi norocul
Şi nădejdea mi-au pierit, 
Iată mi-au venit sorocu
Să mor desnădăjduit. 
Auz lumea strigînd moarte, 
Eu zic vie c-o voiesc
Să mă ia să scap de toate
Ca să nu mai pătimesc. 
Pătimesc fără durere
Şi nu am gură şi glas, 
Milă n-am cui a mai cere
Grai de mult nu mi-a rămas
Ah! amar, dar voi să mor
Şi milă n-am cui să cer, 
De la nimeni n-aştept dor
Decît de la-nnaltul cer. 
No. 13
Omul cel nenorocos
Mai bine ar fi bucuros
De cît pre lume să se nască
Şi cu amar să vieţuiască
 Mai bine să nu se mai fi-nvrednicit 
Lumea să mai fi văzut, 
Să petreacă-n isihie
Cu deplină bucurie, 
Ziua, noaptea se munceşte
423

         {EminescuOpVI 424}

Şi se tot tiraniseşte. 
Toţi cei ce trăiţi în lume
Luaţi pildă de la mine: 
Starea cea de pătimire
Ce mi-au fost foarte împrotivire, 
Să nu mai fie altul în lume
Nenorocos ca şi mine. 
Norocule blăstemate, 
Ce nelegiuite fapte
Vezi întru ale mele urmări, 
Întru tot feliul de stări 
Îţi baţi joc de omenire. 
O, nedreaptă cumpănire, 
Apoi fiind dar cumplită
De ce eşti şi otrăvită, 
Unora le răpeşti de faţă
Altora le urci în braţe. 
De suspine lumea geme
Oftînd numele să-ţi cheme, 
Fire ce eşti otrăvită, 
Pentru mine numai ai fost zidită, 
Că rău mă prigoneşti
Şi în ahturi mă priveşti. 
No. 14
Cînd sunt prididit de dor
Nici noaptea nu pot să dorm, 
Cînd gîndesc să dorm mai bine
Somnul fuge de la mine, 
 Cînd gîndesc să dorm mai dulce
Somnul fuge şi se duce, 
Ochii rămîne şi plînge, 
Vărsînd lacrime de sînge. 
Plîngeţi ochi şi lăcrămaţi, 
Căci voi sunteţi vinovaţi, 
Că ce vedeţi nu lăsaţi
Şi ce iubiţi nu uitaţi. 
No. 15
Dintr-o petrecere dulce
Bucurat într-al meu trai, 
Ce gîndeam că nu m-a smulge
Soarta dintr-acelaş rai, 
 Astăzi văz că ea mă duce, 
Vrăjmaşa, cu mare zor
În pustiu să mă arunce
Fără milă, fără dor, 
Unde soarele şi luna
424

         {EminescuOpVI 425}

         {EminescuOpVI 426}

         {EminescuOpVI 427}

Sunt cu totul de prisos, 
Dacă eu de la nici una
Nu aştept nici un folos. 
Toate îmi sunt grele mie
Precum zice - o parimie: 
Dacă nu e cine nu e, 
Cine este să nu fie. 
No. 16
Cine pătimeşte, cine, 
Aşa de cumplit ca mine, 
Vie, vie să mă vază
Vază, vază şi să-mi crează. 
 Ah! ah! ah!, cine mă vede, 
Vede, vede, şi nu-mi crede
Cu ce foc trăiesc pe lume. 
Numai eu ştiu şi un nume, 
Care şi el pătimeşte
Ca mine se chinuieşte, 
Cel acela-mi crede mie, 
Cela cu dor mă mîngîie. 
No. 17
Numai te văz şi-mi răneşti
Inima mea de un dor, 
Iar cînd lîngă mine eşti
Mă înnbat - al tău amor, 
 Ziua, noaptea şi-n zori încă
Te măresc necontenit
Ş-acel foc ce mă mănîncă
Mă slăveşte fericit. 
No. 18
Amorul de-ntîiu e blînd, 
Pe urmă-i şarpe muşcînd, 
Muşcător înveninat
Doftor neaflînd îndat. 
 Doftorii cu doftoria, 
Învăţaţi de la Rusia, 
Nu poate să lecuiască
Rana să-i tămăduiască, 
Numai puiul c-o vedere
Îi dă zile şi putere -
Apoi ieste cu putinţă
De-a mai trăi, cuconiţă? 
N-o trece la mijloc mult
Şi-i să auzi c-am murit. 
427

         {EminescuOpVI 428}

Privii pe fereastră - aseară 
Şi mă umplui de multă pară, 
Ţineai oglinda pre faţă
Şi te căutai cu dulceaţă, 
Aşteptai să isprăveşti
La fereastră să priveşti, 
La un pui care-l iubeşti -
Că te vede nu gîndeşti. 
Făceai nazuri din sprîncene
Şi mă omorai făr de vreme, 
Luai giubeaua pe spate, 
Plecai să merg la o parte, 
Purcesei să merg la curte
Că doar îmi vei ieşi-nainte, 
Dar atunci într-o clipală
Mă cuprinse - o ameţeală, 
Era să caz de pe scară
Inima arzînd de foc şi pară -
Apoi este cu putinţă
De-a mai trăi cuconiţă? 
Nu e păcat să piei
Aşa tînăr holtei? 
Doftore, sufletul meu, 
Scoală-mă din astă boală. 
Nu pot, frate, să te scol
Că ţi-e boala de amor. 
Tot se-ntîmpla vreodată
De te zăream prin ogradă, 
Unde te văz sara prin casă
Îmi pai făclie luminoasă, 
(Cutare-i) făclie aprinse
Degetele tale ard nestinse. 
No. 19
A amorului dulceaţă
Nu ţine mai mult de-un ceas, 
Iar mîhnirea nu-ncetează, 
Nu se uită în viaţă
 Pentru iubita (cutare). 
Eu cu totul m-am jertfit
Iar ea nemulţămitoare
Fără milă m-au urît. 
Cît va merge - această apă
Despre rîu ce s-arată, 
Apa curge tot ca-ntîi, 
Dar (cutare) s-au schimbat. 
N-o fi patimă mai grea
La un tînăr cînd va vrea
428

         {EminescuOpVI 429}

La amor să se robească
Vrînd şi cinstea să-şi păzească; 
Că şi cinstea şi amorul
Sunt ştiute de tot omul -
Amîndouă de odată
Nu se poate cîte-odată. 
No. 20
Vai de doi cînd se iubesc
Şi-ntre ei că nu-ndrăsnesc, 
Inimile îşi săgeată
Şi dragostea nu-şi arată, 
 Umblă uimiţi, nu s-aşază, 
Tot doresc ca să se vază, 
Ah! se culcă, ah! se scoală, 
Cu chin prăpădiţi de boală -
Aşa şi eu de-o rănire
Şăz şi umblu în uimire, 
Că amorul e foc mare
Neavînd încredinţare. 
No. 21
Amorul dormind o găseşte şi-i zice: 
Ochi închişi mă prăpădiţi, 
Deschişi oare ce mi-aţi face? 
Deschide-vă-ţi şi mă omorîţi
 Că astfel să fug îmi place. 
Somnoroasă ea s-au deşteptat din somn şi iar îi zice, 
Norii sunt prea de prisos
La astfel de soare frumos. 
Razelor, cînd vă-nnoraţi 
În mormînt mă aruncaţi
Şi iar cînd vă-nseninaţi 
Suflet nou pe loc îmi daţi. 
Norilor, milă n-aveţi, 
Patima mea n-o vedeţi, 
Cum de nu vă depărtaţi
Mai curînd ca să-mi lăsaţi
Chipul cel luminătoriu
Fără umbră, fără nori, 
Ca singur iarăşi să va
Să-nceap - a lumina
Şi cu zîmbet dulce, blînd, 
Să mă scoaţă din mormînt. 
Vino prea dorit senin, 
Spal - al norilor venin, 
Vino dar atît cît poţi
429

         {EminescuOpVI 430}

Risipeşte norii toţi, 
Că atunci e de prisos
Darul soarelui frumos. 
După ce s-au spălat ea la ochi, iar i-au zis: 
Cît e ziua de frumoasă
Lîng - o noapte-ntunecoasă, 
Atunci şi tu între toate
Hotărît şi făr-de poate
Singură eşti numai una, 
Care ai luat cununa, 
Darurile de la fire
Mai presus de omenire, 
N-ai protivnică sub soare
Şi mă jur şi pui prinsoare
Că eşti mai deosebită
Şi la toate potrivită. 
Ah, cît eşti tu de frumoasă, 
Cînd ai fi şi credincioasă, 
Atunci sufletul din mine
Să-l fac jertfă pentru tine. 
Dumneaei atunci îi dă răspuns cu îmbrăţişare, 
 Iubite, 
Între mine şi-ntre tine
Dragostea s-au făcut fire
Şi cu mare sadacat
Stăpîneşti înfricoşat, 
Apoi să-ţi spun şi de cînd
Pătimesc aşa tăcînd. 
No. 22
Minunată eşti la stat
Şi nostimă la umblat, 
Ai doi luceferi în faţă
De-mi scurteaz - a mea viaţă, 
 Raze dau ca la un soare
Sunt în faţa Dumitale; 
Iscusită şi cu haz
De faci multora necaz, 
Ochii negri şi frumoşi
Şi cu totul mîngîioşi, 
Răpui numai c-o vedere
Punerea vieţii mele, 
Aprinzîndu-mă cu foc
Şi să-l sting nu e mijloc. 
Ochii tăi arme nu poartă
Mă mir cu ce mă săgeată. 
430

         {EminescuOpVI 431}

         {EminescuOpVI 432}

         {EminescuOpVI 433}

No. 23
Spune, puiculiţă, drept
Pînă cînd să mai aştept
Cu - această săgeată-n piept? 

Pînă cînd să am răbdare, 
 Pînă cînd să duc dor mare
Cu amar şi cu - ntristare? 

Eu văz pre amor prea bine
Că s-au pus contra cu mine
De mă pedepseşte-n lume. 
No. 24
O fire tirană, 
O groaznică rană, 
Din buze nu lasă
O vorbă să iasă, 
 Să spue ce dor
Mă face să mor, 
În inimă-mi este
Răul făr de veste. 
Întreb. De ce să fii iubit
În gînduri risipit? 
Răsp. De voi mi ie teamă, 
Vă spui voi daţi seamă, 
Să nu cutezaţi
Suspinul să-mi furaţi. 
Ah, cuget putere, 
Cînd minţile-mi piere, 
Uită că mă vrea
Cu moarte mai grea
Pe mine să piarză, 
Pe voi să vă arză. 
No. 25
Acum orice ceas şi ori ce minut
Asupra mea vrăjmaş s-au făcut, 
Cum voi putea de a mă bucura
Cînd sunt cuprins de durere grea. 
Soarele frumos, luna, ş-ori ce stea
Toate înnegresc înaintea mea. 
Cîte strălucesc mie-mi înnegresc, 
De nimic nu pociu să mă veselesc. 
Ah, noroc pismaş, ah, noroc cumplit, 
433

         {EminescuOpVI 434}

Ajungă-ţi atît de cînd m-ai muncit, 
Ăst foc ce mi-l dai, cînd o mi-l iai, 
De trupşorul meu milă o să ai? 
Este lucru de mirare
Eu atît să te iubesc
Şi inima pre-ndurare 
Să nu pot să ţi-o pornesc. 
Legea, firea porunceşte
Cîţi ne iubesc, să-i iubim, 
Iar nu cumplit vrăjmăşeşte
Cu ură să-i pedepsim. 
Eu cît te iubesc pe tine
E de prisos să-ţi mai spui, 
Cînd cu ochii vezi prea bine
Că din pricină-ţi răpui, 
Nu mai am cu ce cuvinte
Spre - ndurare să te - aduc, 
Nu ştiu cu ce rugăminte
Iarăşi să mă mai apuc, 
Căci ce mi-au venit în minte
Le-am zis şi le-am isprăvit
De dragostea-mi făr de minte
Destule ai auzit, 
Ajungă dar, conteneşte
A fi-ntr-această părere
 Şi caută creştineşte
De pre atîta durere. 
No. 26
Ar fi fost cu mult mai bine
De nu te mai întîlneam, 
Acest dor ce arde-n mine
În inimă-mi nu-l aveam. 

 Nu era să am pornire
Într-atît să te iubesc, 
Ci trăind în liniştire
Eram să mă odihnesc. 

Iar acum îmi turbur viaţa
Mintea nu pociu să-mi împac, 
Că eu îmblu după tine
Şi-ţi arăt că te iubesc, 
Iar tu te fereşti de mine
Să nu te mai întîlnesc. 
434

         {EminescuOpVI 435}

Ah! nu fugi, ci-mi arată, 
Spune-mi pe plac de nu-ţi sunt
Să stricăm parola dată
Şi făcutul jurămînt. 

Ar fi fost cu mult mai bine
Vederea să-mi fi perit, 
Cînd te-am întîlnit pe tine
Decît să te fi zărit. 
No. 27
Nu mă pedepsi, stăpînă, 
Ci spune de mă iubeşti -
La a mea mare durere
Poţi să te milostiveşti. 

 Cînd cu tine eu în braţe
Zi şi noapte petreceam
Şi de-ar fi mai fost vr-o viaţă
Mai plăcută, eu nu vream. 

Îmi spunea gura iubirii
Cu un glas mîngîitor: 
Nu te-ncrede fericirii
Că e vis amăgitor. 

Vis îmi pare fericirea
Cea trecută cînd gîndesc, 
O clipire a fost ceasul
Pentru care pătimesc. 

Fericirilor trecute
Cari n-o să mai veniţi, 
Truda gîndurilor mele
Pentru ce dar mă munciţi? 

Liră jalnică duioasă
Ce-mi mai însuni în zadar, 
Cînd fericirea şi viaţa
Se sfîrşeşte cu amar. 

Ah, noroace, dacă şi tu
Cu durerea te-ai lupta, 
Cu grăbire te-ai întoarce
Şi mie mi-ai ajuta. 
No. 28
Lasă, nu voi să-mi zîmbeşti
Dacă nu mă şi iubeşti. 
435

         {EminescuOpVI 436}

Că de m-ai ave amor
Nu mi-ai da rane să mor. 
 Văz că nu-l doreşti
Pre sufletul ce-l robeşti, 
Ci numai dureri îi bagi
Şi ochii deasupra-i tragi, 
În zădar pricină-i dai
Că tot depărtare ai, 
Ochii îmi sbor din om în om
Ca un pui din pom în pom. 
Dacă vrei să înţelegi
Ale amorului legi, 
Trebue trupul să-l crezi, 
Pre alţi văzînd, să nu-i vezi. 
No. 29
Uită-te la mine, 
Suflete, mai bine, 
Că rău nu-ţi voiesc
Ci bine-ţi gîndesc; 
 Văz atîtea rînduri
Că tot stai pe gînduri, 
Te făgădueşti
Ş-apoi te-ndoieşti; 
Ţi-am zis ş-alta dată
Fii încredinţată
Că eu te iubesc
Şi-n piept te slăvesc, 
Nu vremelniceşte, 
Nici făţărniceşte, 
Ci cu jurămînt
Pînă la mormînt; 
Ce cît avem viaţă
Să trăim cu dulceaţă, 
Lipiţi să şedem
Să ne mîngîiem, 
Inima din mine
Cu cea de la tine
Voi să le unim
Şi un trup să fim; 
Iată a mea mînă
Vino, fii stăpînă
Pre tot trupul meu
Cînd ţi-l jertfesc eu. 
Amorul nu cere
Nici neam nici avere, 
Ci un duh ş-un gînd
De la toţi de rînd. 
436

         {EminescuOpVI 437}

No. 30
Cum ziceai că mă iubeşti
Nu gîndeam să mă urăşti
Ş-atît să mă depărtezi
Cît nu vei nici să mă vezi. 
Mă mir cum te-ai îndurat
De-al meu dor înflăcărat, 
Aşa rău de te-ai scîrbit
Ş-atît te-ai deosebit. 
Dragostea ce-mi arătai
Şi nădejdea ce mi-o dai
În veci n-aş fi socotit
Să fiu aşa oropsit. 
Ah, cerule nalt şi sfînt, 
Tinde-ţi mila pe pămînt
Şi-mi dă al tău ajutor
Ca un drept judecător. 
No. 31
Acel foc ce arde-n mine, 
Fosmu, este de la tine
Şi n-ai ştire c-o să mor
De al Dumitale dor. 
Ce mare nenorocire
 Să nu pociu uni o fire, 
Pe semne că n-are ştire
Că o să-mi ies din simţire, 
Ori că simte şi nu vrea, 
Sau că are marghiolea, 
Poate pînă m-o cerca
Să vază dorinţa mea. 
Dar eu nici gîndesc, nici socotesc
La parola ce aveam
Că poate nici pricină dam
Nici, zău, foc că aveam, 
Iar acum mă chinuesc
Pentru-al tău trup ce-l iubesc, 
Numai să te întîlnesc
Ca să mă mai răcoresc
Şi-apoi să ne hotărîm
Dragostea să ne-o-ntărim, 
Focuri, doruri să lipsească
Să nu ne mai bolnăvească. 
No. 32
Ce-mi tot zici să am răbdare? 
Că am piept şi rău mă doare, 
437

         {EminescuOpVI 438}

Ori se vede că faci haz
Să-mi verşi lacrimi pe obraz, 
 Sau se vede că n-ai durere
Ci dragoste cu părere. 
Nu mă omorî, mă rog, 
Că destul sunt ars în foc, 
Nu vezi că m-ai omorît
Cu al tău dulce cuvînt
Şi atîta m-ai pătruns
Încît nu mai e de spus. 
Eu n-aş mai zice nimic
Numa-n braţe să te strîng
Eu n-aş mai vrea nici un bine
Cînd te-aş ţine-n braţ la mine, 
Apoi să mor - să trăiesc
Nu mai voi să isbîndesc. 
No. 33
Ah! blăstămat să fie ceasul
Cînd ţi-am sărutat obrazul, 
Că de cînd l-am sărutat
La inimă m-ai săgetat
 Şi nu pociu ca să mai uit
Harul ce l-am dobîndit, 
Că de dorul Dumitale
Sunt în mare întristare, 
Şez la masă să mănînc
Şi rămîi încremenit, 
Nu mai mă uit la bucate
Ca o sălbatecă parte
Şi de-nghit îmbucătură
Mi se face clisă-n gură. 
Ah!, ah!, ah! şi vai de mine
În ce rea ticăloşie, 
Mai bine să fi murit
De cînd eram copil mic, 
Decît acum să doresc
Şi din inimă să oftez. 
Cînd mănînc şi cînd mă scol
Îmi vine oftat şi dor, 
De cînd zic aşa în mine
Să nu mai trăiesc mai bine, 
Apoi îmi vin iarăşi în fire
Şi-mi trag simţirile bine, 
Domnul m-au lăsat pe lume
Să pătimesc rele şi bune. 
Numai atît mă ciudez
438

         {EminescuOpVI 439}

Şi îndată lăcrămez: 
Oh! ce ceas şi loc afurisit
Cînd am vorbit de iubit, 
Ceasul au fost blăstămat
De cînd eu te-am sărutat. 
Pămîntule, cum ai răbdat
Într-acel ceas blăstămat, 
Pămîntule, nu te - aprindeai, 
Au pe semne şi tu vreai. 
Mai bine moartea să mă fi luat
Într-acel ceas blăstămat, 
Decît acum pentru tine
Puică - n-au rămas inimă-n mine. 
Puţintică ce-au rămas
Mi-o mîncaşi numa-ntr-un ceas. 
Puiule, ce necaz avuşi pe mine
Să mă pedepseşti atît în lume. 
Sărutatul Dumitale
M-au adus la amară stare, 
De vreme ce sunt orînduit
Din ceasul cel afurisit, 
Să fie aşa mai bine
Decît să mor eu pentru tine. 
Puiule, cînd te-am fost sărutat
Pămîntul să fi crăpat, 
Să mă fi-nghiţit peşin
Iar nu acum să leşin, 
De cîte ori te-oi vede
Să-mi fie inima rea, 
Unde te văz, moriu, mă-ntinz 
Şi ca iarba mă aprinz, 
Unde te văz frumuşică
Eu mă pierz ca o furnică, 
Unde te văz subţirică
Mă cuprinde-o mare frică. 
No. 34
 Puică, cum te-am iubit eu
Să te - ajungă dorul meu, 
Să te arză cu mînie
Să nu te mai văz eu vie
 Şi să crăpi şi să plesneşti
Ca ceara să te topeşti; 
Că eu, puică, te iubeam, 
Guriţa ţi-o sărutam, 
Ca pe un pom ce înfloreşte
Şi la vreme se pîrgueşte. 
Pomul că s-au scuturat
439

         {EminescuOpVI 440}

Pe mine m-ai ofticat, 
În inima mea s-au înfipt
Un groaznic ac cumplit
Şi acul în mine au rămas
Şi plîng cu mare necaz, 
Oh! vai şi plîng cu suspin
Că m-am umplut de venin; 
Veninul s-au împietrit, 
Sănătatea mi-au lipsit, 
Căci ţie m-am planisit
Şi sunt foarte năcăjit, 
Dar Domnul nu s-o-ndura 
De ticăloşia mea
- Ameţit în dor mult, -
Să m-arunce în mormînt, 
Ci să ostoiesc cu blîndeţe
Spre ale mele tinereţe, 
Că eu nu-ţi sunt vinovat
De ce m-ai ofticat. 
No. 35
Ah! a mea puică iubită, 
De multe ori neprivită, 
Cum aş face să te văz
Sufletul să-mi alinez, 
 Ca să-mi ies din păreri
Că ieşti între muieri, 
Că eşti cu minte de fată
Cu dragoste-nvederată. 
Nu te îndoi la minte, 
Fii cu dragoste fierbinte
Că poate vreodată
Voi pune lucrul în faptă, 
Ca să ne veselim, 
Focul să ne potolim. 
Pînă eşti mai făr de vîrstă
Pe cînd amorul gustă, 
Maică-ta se tîngueşte
Cînd păzi fecioreşte
Pînă cînd te-i mărita
Şi-i eşi la casa ta -
Să lăsăm dar de măritat
Că vorbim prea cu păcat, 
Sa vorbim tot de amor
Că hrăneşte patimi şi dor, 
Unul eu şi altul tu
440

         {EminescuOpVI 441}

Săgetînd ne răsbătu. 
De vrei, puică, să iubeşti
Singură stăi şi priveşti
Cum ne-am mîngîia cu drag, 
Numai mîna-n sîn să-ţi bag
Şi mai în jos puţinel
Să mai vie sufleţel, 
Acolo este locul
Unde se stîmpără focul. 
Nimenea să nu mai ştie
Noaptea bine să ne fie, 
Nimunui să nu mai spui
Ce ţi-am zis şi îţi făcui
Să ne desfătăm fireşte
Şi să lucrăm bătrîneşte. 

No. 36
Pînă cînd, nemilostivo, 
Ai gînd să mă pedepseşti, 
Pînă cînd cu a ta pizmă 
În mînie te-ntăreşti? 

De-ţi arăt că la peire 
Ai supus sufletul meu, 
Îmi răspunzi cu răutate 
Ba! că nu sunt Dumnezeu. 

De-ţi spui cum că am plecare 
Tu mă-ntrebi: dară la ce? 
Voiu să mă dau rob ţie - 
Îmi răspunzi: n-ai pentru ce. 

De la milă la mînie 
Pe tot ceasul te-nvîrteşti, 
Şi cuvînt de îndreptare 
Niciodată nu-mi găseşti. 

Ştii cu ce vărsări de lacrimi 
Te-am rugat de - atîtea ori 
Şi în loc să cunosc milă 
Tu ai vrut să mă omori. 

Ah! o inimă de piatră 
De-ar fi fost, s-ar fi-ndurat, 
Numai tu eşti o tirană 
Ce omori nejudecat. 

         {EminescuOpVI 442}

No. 37
Doamne judecător drept, 
Vezi ce foc îmi arde-n piept, 
Din pricină c-am iubit
Vezi la ce stare- am venit. 
Ah! vicleanule amor, 
Prietene vînzător, 
Tu ai ridicat cuţit
Asupra cui te-au iubit
Şi în inimă mi-ai dat
Fără să fiu vinovat. 
Sărac sunt, cît oi trăi
Nu m-oi mai tămădui, 
Pentru c-au rămas în mine-nfipt 
Fierul tău cel otrăvit. 

No. 38
Tot de dor, de dor, de dor, 
Tot de dor văz c-o să mor, 
Tot de dorul unui ce 
N-am cui spune pentru ce, 
O să mor să mă sfîrşesc 
Şi om tainic nu găsesc 
Paraponul să i-l spui 
Şi focul să mi-l răpui. 

No. 39
Puiculiţa mea iubită, 
Ce eşti tristă şi mîhnită? 
Spune-mi, sufleţelul meu, 
Spune-mi ca să ştiu şi eu, 
Ce eşti, puică, întristată, 
Cu totul nemîngîiată; 
Spune-mi, puică, ce-ţi lipseşte, 
Sufleţelul ce-ţi doreşte, 
Spune-mi şi te jăluieşte 
Focul de-ţi mai potoleşte, 
Nu-l ţiine tot în tine, 
Spune-l, puică, şi la mine; 
Spune-mi puică, al tău mie 
Şi eu să-ţi spui al meu ţie. 
Ştii, puiule, foarte bine, 
Nu trebui a ţi-l mai spune, 
Că dorul meu cel prea dulce 
Văz că mă lasă şi se duce 
Şi se duce făr de silă, 

         {EminescuOpVI 443}

Nu gîndeşte de-a mea milă 
Şi mă lasă-n foc să arz 
Şi cu lacrămi pe obraz. 

No. 40
Gîndul meu este la tine 
C-ai fi mînios pe mine, 
Nu ştiu ce mijloc să fac, 
Puiule, să mă împac; 
De ţi-am greşit eu ceva 
Mă rog, fă-te a uita 
Şi mă iartă deocamdată, 
Ţi-oi prinde bine vr-odată - 
Că dacă nu mi-i ierta 
Gata sunt a oftica 
Şi tare te-oi blăstăma 
De-i căde-n osîndă grea. 

No. 41
Garofiţă din răsboi, 
Te poftesc să vii la noi, 
Să vii sara prin grădină 
Ferindu-te de lumină, 
Să te sui în foişor 
Să calci foarte binişor, 
C-am un şarpe muşcător 
Şi te muşcă de picior, 
Iar cînd soare străluceşte 
El muşcă de prăpădeşte. 

No. 42
Verde frunză de aglică, 
Ah, a mea iubită fiică, 
Te iubesc cu multă frică 
Şi nu mă tem de nimică. 
Nu-şi ce floare te-aş numi 
Doar de te-aş înnemeri. 
Să-ţi zic floare am priboi 
Căci că dai gura la doi, 
Să-ţi zic floare garofiţă, 
Iubita mea cuconiţă, 
Să-ţi zic floare de alună 
Prea-iubita mea stăpînă; 
Ce să-ţi fac să-mi vii la mînă 
Să mă mîngîi c-o corună, 
Căci raza ta mă omoară 
Cînd vorbeşti din gurişoară, 

         {EminescuOpVI 444}

Iar codiţa de pe spate 
Ş-aceea mi-aduce moarte. 

No. 43
Ziua, ceasul despărţirii, 
Cel vestit de gura ta, 
L-am aflat cu întristare - 
Deci mă rog nu mă uita. 

Ah, iubito, cale bună, 
Dar inima mea ş-a ta 
Fie-n veci nedespărţite - 
Deci mă rog nu mă uita. 

Şi te du unde te-aşteaptă 
Toţi ai tăi la casa ta, 
Dar cu toată despărţirea - 
Eu te rog nu mă uita. 

Va veni vr-un ceas vr-odată 
Să te pot încredinţa 
Că te-am iubit cu dreptate - 
Deci mă rog nu mă uita. 

Şi pe mine ori şi unde 
Vremea mă va arunca, 
Socoteşte-mă de slugă - 
Deci mă rog nu mă uita. 

Auz lumea strigînd: moarte, 
Eu zic: vie c-o doresc 
Să mă ia, să scap departe, 
Căci nu voi să mai trăiesc. 

Gata sunt păharul morţii, 
În tot ceasul a gusta 
Şi jertfirea pentru tine - 
Deci mă rog nu mă uita. 

De-oi muri să scrii pe piatră 
Că acest nenorocit 
Din dragostea ta s-au dus 
Şi-n pămînt s-au săvîrşit. 

Luna e lumina lumii 
Iar tu eşti lumina mea, 
Eu zic lunii să s-ascunză - 
Ţie-ţi zic nu mă uita! 

         {EminescuOpVI 445}

No. 44
Pietrelor, şi voi să-mi ştiţi 
În ce stare sunt, jeluiţi, 
Silesc să călătoresc 
Chinul morţii pătimesc, 
Că departe mă despărţesc 
De ceea ce o iubesc. 
Trist şi jalnic ca un cuc 
Singur sunt unde mă duc, 
Inima, sufletul meu 
Rămîne cînd plec eu, 
Fără ea nu e noroc 
Pustiu sunt în orice loc, 
Fără ea, împărăţie 
Ardere-ar, fire-ar pustie, 
Pîn va fi a mă întoarce 
Ochii mei nu se mai stoarce; 
Plîngeţi, plîngeţi ochişori, 
În suspinuri fiţi mai uşori, 
Va norocul cel tiran 
Minutul să-mi fie an, 
Veacul va să-mi fie căznit, 
Ahtul meu n-are sfîrşit. 

No. 45
Lucru jalnic preste fire 
Ceasul cel de despărţire; 
Voi să zic că este moarte 
Că-ntr-un ceas le las pe toate; 
Las-să zică fiecare 
La această mare jale 
Ce pătimesc eu ticălosul, 
Obeditul şi nenorocosul. 

No. 46
Ce mare nenorocire, 
Nădejde nu-mi mai rămîne, 
Stăpînă, au sosit 
Ceasul cel de mîhnit 
Să ne despărţim 
Şi depărtaţi să fim, 
Mă sfîrşesc. 
M-am gătit, plec, mă duc, 
Nu mai pot să mă-ntorc. 
Paşaport luat, 
Tovarăş aflat
Iată, plec, mă duc, 

         {EminescuOpVI 446}

No. 44
Pietrelor, şi voi să-mi ştiţi 
În ce stare sunt, jeluiţi, 
Silesc să călătoresc 
Chinul morţii pătimesc, 
Că departe mă despărţesc 
De ceea ce o iubesc. 
Trist şi jalnic ca un cuc 
Singur sunt unde mă duc, 
Inima, sufletul meu 
Rămîne cînd plec eu, 
Fără ea nu e noroc 
Pustiu sunt în orice loc, 
Fără ea, împărăţie 
Ardere-ar, fire-ar pustie, 
Pîn va fi a mă întoarce 
Ochii mei nu se mai stoarce; 
Plîngeţi, plîngeţi ochişori, 
În suspinuri fiţi mai uşori, 
Va norocul cel tiran 
Minutul să-mi fie an, 
Veacul va să-mi fie căznit, 
Ahtul meu n-are sfîrşit. 

No. 45
Lucru jalnic preste fire 
Ceasul cel de despărţire; 
Voi să zic că este moarte 
Că-ntr-un ceas le las pe toate; 
Las-să zică fiecare 
La această mare jale 
Ce pătimesc eu ticălosul, 
Obeditul şi nenorocosul. 

No. 46
Ce mare nenorocire, 
Nădejde nu-mi mai rămîne, 
Stăpînă, au sosit 
Ceasul cel de mîhnit 
Să ne despărţim 
Şi depărtaţi să fim, 
Mă sfîrşesc. 
M-am gătit, plec, mă duc, 
Nu mai pot să mă-ntorc. 
Paşaport luat, 
Tovarăş aflat
Iată, plec, mă duc, 

         {EminescuOpVI 447}

Cunoscut fac Dumitale vai, vai, vai, 
Că mă aflu-n mare jale, 
Necontenit trăiesc în chinuri, 
În oftări şi în suspinuri. 

No. 48
Ce fără de gust viaţă 
Cînd nu e de faţă
Ceea ce o slăvesc, 
Nu-mi aflu odihnă, 
Nici un loc de ticnă
Să mă mulţumesc. 
Orice desfătare 
Neagră mi se pare
Fără ea cînd sunt, 
Ea dacă lipseşte 
Nu mă mulţumeşte. 
Nimic pre pămînt. 
Skiptru, -'mpărăţie 
Şi orice alt fie
Moarte mi se par, 
De-ar veni la mine 
Lumea să se-nchine 
Este în zadar. 
Nu ştiu de e lume 
Cînd nu-i acel nume
Care îl slăvesc, 
Încotro oi face 
Nimica nu-mi place, 
Să mă veselesc. 
Minutul îmi pare 
Veac cu-ndestulare 
Cînd nu pociu s-o văz, 
Cît de-aproape fie 
Parc-aş fi-n pustie
În locul ce şăz, 
Iar cînd se desparte 
Măcar nu departe, 
Simt că mă topesc. 
De-aş fi-n adunare 
Ori şi cît de mare
Tot la ea gîndesc, 
Nu simţ pentru mine 
Cît de puţin bine
Oriunde să fiu, 
De-ar fi lumea toată 
În preajma mea gată

         {EminescuOpVI 448}

Singur parcă sunt, 
Orice veselie 
O simt spre urgie
 Şi sunet de vînt. 
Toate-mi sunt urîte 
Şi posomorîte
Înaintea mea, 
Toate mi se pare 
De moarte-ntristare 
Cînd n-o pot vede. 
Măcar ce să fie 
Simt melancolie
Tocmai ca cînd mor, 
La acea-ntîmplare 
Mă cunosc în stare
Trist şi plin de dor. 
Nu cer fericire 
La a mea simţire
Într-acest minut, 
Pentru mine sunt toate, 
Lumea şi tot, moarte
Cîte le-am văzut. 
De-aş fi-n cel mai mare 
Palat, mi se pare
Că-n peşteră sunt. 
Cînd e la-ntîlnire 
Nu sunt în simţire
Slobod cu cuvînt, 
Nu pot înţelege, 
Nici gust a alege
Cîtuşi de puţin, 
Iar cînd nu-i de faţă 
Nu pricep dulceaţă
Nici altei mă-nchin. 

No. 49
Inima-n mine de dor s-aprinde, ah! 
Arde, arde şi nu se stinge, 
Flacără mare rămîn spre sară, ah! 
Focul durerii rău mă doboară, ah! 
Fie-ţi milă, soro, de mine. 
Ah! totdeuna şi-n tot minutul 
Mă aflu-n chinuri, eu amărîtul, ah! 
Fie-ţi în ştire de-a mea peire 
Pentru tine ah! înfrăţire ah! 
Fie-ţi milă, soro, de mine. 
Nu e nădejde de întîlnire, ah! 
448

         {EminescuOpVI 449}

Nici aşteptare de fericire, 
Mai bine moarte vino degrabă ah! 
Şi aleargă ah! de mă scapă. 
Fie-ţi milă, soro, de mine. 
Ah, leliţo, frumuseţe scumpă, ah! 
A ta lipsire rău mă usucă, 
Păcat de mine să viu în chinuri, 
În suspinuri şi-n leşinuri, ah! 
Fie-ţi milă, soro, de mine. 
No. 50
Cît mi-e de urît cînd sunt făr-de tine, 
Toate pre pămînt moarte-s pentru mine, 
Ori şi unde - aş fi dacă nu eşti faţă
Parcă-s prin pustii afar din viaţă. 
 Vai de mine atunci cînd nu vii îndată
Pe urma-ţi mă iau şi plîng ziua toată. 
În braţe-ţi mă ţii, tremurînd văzduhul, 
La piept să mă culci ca să-mi dau duhul. 
Unde sunt doi pomi şi-ntre ei ceşmea
Acolo eu aflu bucuria mea, 
Acolo mă duc, acolo să mor, 
Plîng întotdeuna de al meu amor. 
Ştiu că eşti blajină la făptura toată, 
De-aceea, stăpînă, şi vie şi moartă
Eu am hotărît ca să te slăvesc
Pre acest pămînt şi-n văsduh ceresc. 
No. 51
Gîndesc să plec, să mă duc, 
Dar de un dor mă usuc
Şi mă cuprinde o jale
Cînd mă depărtez în cale, 
 Ca de-un pui mă despărţesc, 
Poate nu-l mai întîlnesc, 
Care m-au iubit cu milă
Şi m-au mîngîiat la silă. 
N-am ce face, plîng, oftez
Cu greu foc mă depărtez
Şi îl rog cu lacrimi multe
Ca dragostea să nu-mi uite. 
No. 52
 Ah! Amar şi mare durere
Asupra vieţii mele
Ş-o-ntîmplare furtunoasă
Mi-au lăsat inima arsă; 
449

         {EminescuOpVI 450}

 Într-un casă, ies afară, 
Giunghiurile mă omoară, 
Toată noaptea pătimesc
De mii de ori mă-nvîrtesc 
Inima s-a-nveninat 
Oasele mi s-a-ncleştat, 
Ridic ochii să privesc
Văz că mi se-mpainjenesc; 
Şi trec drept pre la fereastră
Gîndind la dragostea noastră, 
Peşin mi se-nchide faţa
Că nu-mi pociu vede viaţa, 
Şi mă uit şi prin odăi
Şi văz alte dănănăi, 
Nu e puica cea frumoasă
Care-mi luminează-n casă. 
Mă culcai şi eu să dorm
Ca fieştecare om; 
După ce am adormit, 
Aci peşin m-am uimit
Că părea că e (cutare)
Care-mi deschidea portiţa; 
Ah! nu e, nu e, 
Viaţa o să mi-o răpue. 
Mă sculai iarăşi în sus
Spăimîntat şi cu prepus, 
Trecui în fund lîngă fereastră
Gîndind la dragostea noastră, 
Peşin mi se-nchide faţa
Că nu-mi pociu vede viaţa; 
Es afară-n foişor
Cu trupşoru- aprins de dor, 
Stau cu mîna la obraz
Ca să-mi treacă de necaz, 
Lacrimele-mi curg pîrae
Şi din ochi îmi ese văpae. 
Ah! nu e, nu e, 
Viaţa o să-mi răpue. 
No. 53
Un pui sboară şi se duce, 
Altul rămîne şi plînge
Şi strigă cu mare glas
Vai de mine c-am rămas. 
 A sburat puiu, -a sburat
Şi pe mine m-a lăsat, 
A sburat puiul, s-a dus
450

         {EminescuOpVI 451}

Şi pe mine m-a răpus. 
Ah! noroc, noroc, noroc, 
Pentru tine arz în foc
Că tu duşman te făcuşi
De mă arzi în foc acuşi; 
Ah noroc, noroc tiran, 
Prea mult îmi fuseşi duşman
Tu inima mi-ai aprins
De se arde-n foc nestins
Ah iubesc, puişor, 
Fie-ţi milă, fie-ţi dor, 
Nu mă lăsa să arz de viu
Ci fă la tine să viu. 
No. 54
Zi-i să fie odihnită, 
Veselă iar nu mîhnită
Pentru mine c-am plecat; 
Spune-i şi făr de zăbavă
 Iar încununat cu slavă
Va vede (pe cutare); 
Numai dragoste curată
Pentru mine - această fată
Aibă dupre cum gîndesc; 
Şi să fie în credinţă, 
Cît oi fi, nu-i prin putinţă
Alta-n lume să-ndrăgesc. 
No. 55
În lume născut
Nimeni n-au putut
A fi fericit
Cu desăvîrşit; 
 Tot patimi cercînd
Necazuri răbdînd
Nu ne mulţumim
Ş-altele voim; 
La moarte alerg
Mă sălăşluesc
Viaţa nu-mi voiesc
Ca să mai trăiesc; 
Că destul am fost
În lume trăind, 
Valuri multe - am strîns
Nimic folosind; 
451

         {EminescuOpVI 452}

Ah, lumina mea, 
Iată plec, mă duc, 
Pre tine te las
Şi-n mormînt m-arunc; 
Adio, iubită, 
Ah! nu te mai văz, 
Călător eu sunt
Din lume mă pierz. 

No. 56
Voi să mor făr de simţire
De-a copilei drăgostire; 
Ticălos amor ce eşti, 
La ce mă deosebeşti
 Viaţa-mi tiraniseşti, 
Inimioara mi-o răneşti? 
Iar de vei să judeci drept
Vin la cinci ceasuri ş-un sfert
Să-mi iei flacăra din piept
Să nu pătimesc pre drept, 
Cînd toate apele dorm
Nevăzînd faţă de om; 
Că - astă noapte n-am dormit, 
Ah! pe zi n-am odihnit, 
Ca un rob amorului
Arz în para focului. 
Că am vrut să - nnebunesc 
Frumuseţea să-ţi privesc; 
De unde am fost am şi venit
În olac şi m-am grăbit
Să te văz şi să-ţi vorbesc
Ca unul ce te doresc; 
De unde nădăjduiam
La gîndul care-l aveam, 
Văz că mi-ai făcut părăsire
De a mea dulce iubire 
Şi te-ai apucat cu alţii, 
Calicii şi blăstămaţii, 
Parcă - ar fi mai decît mine -
Nu ţi-ai mai vede mult bine. 
Dar nu ştii cum te jurai
Cumcă pre altul nu ai, 
Iar acum te-am apucat
Şi cu totul vinovat
Şi nu mai ai alt cuvînt
Căci că şi eu te-am urît 
Şi nici mai primesc
452

         {EminescuOpVI 453}

Aşa fire să iubesc; 
Geaba te legi cătră mine
Că nu ai pre nime-n lume
Şi că de te-oi mai afla
Să-ţi fac atunci ce voi vre, 
Căci nu mai ai crezămînt
Căci cu totul te-am urît; 
Adevăr îţi vorbesc
Şi din inimă te sfătuesc
Să nu mai petreci aşa pe lume, 
Să-ţi scoată oamenii nume
Ca celor de la cîrciumi
Ce-i chiamă din drumuri, 
Ce nu le ajunge unul
Ci ar înghite ca tunul. 
Ci te-ntoarce cu plăcere
Precum legea te cere, 
Petrecînd numai fireşte
Să mîntuieşti sufleteşte. 
No. 57
Sunt smerită şi supusă, 
Lumea mă vede prea rar, 
Căci în colţul vetrei pusă
Făcînd foc petrec amar; 
 Soart-aşa mi-au fost aleasă, 
Dar cu toate mă-nvoiesc -
De - asta tot cenuşăreasă
Mititică mă numesc. 
Surori am, capul nu-şi bate, 
Mă strig care mai întîi, 
Cîte slujbe le fac toate
Şi le scoţ la căpătîi; 
Grijind slujesc toată casa
Supusă pîn-la pămînt, 
Şi mica cenuşăreasă
Sluga Dtale sunt. 
(fuge)
În zădar eu nici odată
De orice slujbă grea nu fug
Şi nimenea nu-mi arată
Puţintel prieteşug; 
Las ce-or vrea toţi facă, zică, 
Tac dar am dreptate eu, 
De-o cenuşăreasă mică
Îngrijeşte Dumnezeu. 
453

         {EminescuOpVI 454}

No. 58
Verde frunză foaie lată, 
Pentru tine Stanco fată
Mîncai Vinerea odată
Şi Lunea niciodată, 
 Dumineca o postii
Pînă mi te dobîndii; 
Pentru tine Stanco fată, 
Vîndui erghelia toată, 
Rămăsei c-un cal ş-o iapă
Slabă de nemîncată
Şi pe - aciea îi vîndui, 
Pînă mi te dobîndii; 
Şi plecai la Ţarigrad, 
Mult puţin ce-am cîştigat
În gazdă la tine - am intrat
Şi tot cu tine i-am mîncat; 
Cînd eram cu punga plină
Mă culcai, Stano, pe mînă, 
Cînd era pe jumătate
Mă culcai, Stanco, la spate, 
Cînd se isprăvi de tot
Îmi dedeşi brînci pe - uşă cu foc. 
No. 59
Cine la amor nu crede
N-ar mai călca iarbă verde
Ş-ar călca pămînt uscat
Să văz că l-am blestemat; 
 Bată-l maica Precesta
Cine strică dragostea; 
Fugi, urîtule, din prag
Să vie care mi-i drag. 
No. 60
Floareo, floricică eşti, 
Ce din zi în zi-nfloreşti 
Şi nu ştii ce folos
Poţi da cu al tău miros; 
 Dar Florico, de vei vrea
Nen-tău te poate învăţa. 
În buze şi-n dinţişori
Ai miros de mii de flori, 
ochii dulci îţi strălucesc
Piersecile-n sîn îţi cresc. 
Ce vor aste frumuseţi
454

         {EminescuOpVI 455}

Vin la nen-tău să le-nveţi. 
Pieptu-ncepe a-ţi băte, 
Inimioara a-ţi ofta, 
Ochii ţi se rătăcesc
Cînd pe gînduri te găsesc. 
Florico! astea ce sunt? 
Nu ştii! Nen-tău îţi dă cuvînt; 
Ai văzut pe rămurea
Turturel cu turturea
Bot în bot se sărutînd
Şi din pene des bătînd, 
Nici acest secret nu-l ştii? 
Îl afli cînd la nen-tău vii. 
Dar cîntece - ai auzit
Că au în ele-o vorbă "iubit", 
Vesel altele de dor
Cari spun tot de amor, 
Ş-acestea ce vrei să ştii
Tot de nen-tău să te ţii. 
Teiul frunză au făcut, 
Iarbă mare au crescut, 
Sub tei cei ce se iubesc
Se joc şi se tăvălesc. 
Ş-apoi, Florico, ce mai fac? 
Cînd vei afla zău că-ţi plac -
Nen-tău dascăl de-ţi va fi
Foarte te vei mulţămi. 
No. 61
Maria cea bălae, 
Frumoasă din Bezdat, 
Iubea pe Nicolae
Şi vrea să-l ia bărbat; 
 Părinţii o simţiră
Că ea ades lipsea
Şi crîngul îi oprită
D-a merge la viţea. 
Sburdalnica copilă
 Cînd vitele intra, 
Îi da cu mulţumirea
Pupatul ce-i păstra. 
Dar însă biata fată
Ne mai putînd răbda
La babă se arată
Şi-ncepe a-i preda: 
Bună bătrînico, 
Pe Nicolai iubesc, 
455

         {EminescuOpVI 456}

De maica mi-este frică
Ş-aşi vrea să-l întîlnesc. 
Te ştiu că tu eşti bună
Şi n-ai vicleşug, 
Să mi-l aduci pe lună
Vrei şti vreun meşteşug. 
Astfel astea toate
Din inimă le zici, 
Taci, fiică, nu se poate
Tu vorbele îţi strici. 
De geaba, bătrînico, 
Ieu nu pociu să-l urăsc, 
Şi fă-mi tu orice frică
 Ieu tot o să-l iubesc. 
Aşa ieste, fetiţă, 
Dar el ieste sărac, 
Şi ie de proastă viţă
Măcar de-ţi ie pre plac. 
Ei bine, ieu de la tine
Acuma nu-l mai ceriu
Aştept la Bobotează
 Cînd cerul ie deschis
Ca Domnul să mă crează
Şi să mi-l dea în vis. 
Iar baba aleargă-ndată 
Cu măsa să gîndi, 
Că poate biata fată
Să poate-a s-amăgi. 
Ieu ştiu, îi zice, bine, 
S-o scap d-acest ponos
Las-acum pă mine
 Să fac slujba frumos. 
Cînd vine acea seară, 
Cînd cerul ie deschis, 
Ş-aşterne fata afară
Să vază ce i-e scris. 
Bătrîn-afurisită 
P-al casei învălişi
Ş-a răilor ispită
Sta supt coşi pitişi. 
Bălaia frumuşică
Ea de loc nu dormia
Ş-acum ea plină de frică
Acest minut pîndia, 
Să vază la vr-o parte
Pre bunul ziditor
Să-l roage a-i face parte
De dragul soţior. 
456

         {EminescuOpVI 457}

         {EminescuOpVI 458}

         {EminescuOpVI 459}

Un fulger luminează
Şi ia pe loc căzu, 
Un glas o-nfiorează 
 Şi ea moartea-şi văzu. 
Nu, fată, nu mai cere
Pre un văcar bărbat
Şi d-odată din tăcere
Un ţipet au scăpat. 
Părinţii - aleargă afară
S-asvîrl din aşternut
La baba cum să sară
S-o spargă ei au vrut; 
Aleargă la copilă
 La rodul lor iubit. 
S-o scoale - au vrut în silă
Dar ea au şi murit. 
Părinţi, băgaţi de seamă, 
De - alegeri vă feriţi, 
De rîs vă fie teamă
D-asemenea, părinţi. 
No. 62
Eu mă mir însumi de mine
De ce atît te iubesc, 
Că oricînd te văz pe tine
M-aprinz, inima-mi rănesc. 
 Lumea mea se-ntunecează, 
Toate în ochi îmi negresc, 
Num-a feţii tale rază
O doresc şi o privesc. 
Eşti, cum văz, spre-a mea peire
Născută pre acest pămînt, 
Căci te iubesc preste fire
Şi tu nu-mi dai crezămînt. 
Nu mă mai munci în silă
Nici îmi da nădejdi în vînt, 
Ci te-ntoarce spre mine
Horărăşte-mi un cuvînt. 
Că eu sunt gata la toate
Să fac pentru-al tău amor, 
Porunceşte că se poate
Pentru tine să şi mor. 
Am plăcere de un nume
Ce-n sufletu-mi îl slăvesc, 
Ori în ce parte de lume
Împreună să trăiesc. 
459

         {EminescuOpVI 460}

No. 63
Vremea despărţirii iată c-au sosit
Şi toată simţirea ah, m-au părăsit. 
Soarele m-apucă şi adio zic, 
Zic, dar cu durere pieptul mi-l despic. 
 Adio, guriţă şi dă-mi mîna ta
Adio, mă iartă şi nu mă uita. 
Nu ştiu dacă cerul îmi va ajuta
Să mai ţin vr-odată la piept mîna ta. 
No. 64
Ah, amară despărţire, 
Ah, ce moarte cu cumplire, 
Amorul cînd se desparte
Parc-ar bea păhar de moarte; 
 Că moartea îl chinueşte, 
Despărţirea-l pedepseşte. 
Eu sunt acel ticălos
Tînăr şi nenorocos. 
No. 65
Într-o zi de dimineaţă, 
Amorul schimbat la faţă
Într-un revărsat de zori
Ca un copil strîngea flori
 Şi strîngînd zicea în sine: 
" Aceste flori de la mine
" Vai de cel ce o primi
" Căci la suflet s-o răni". 
Cînd pe acol-o copiliţă
Îşi căuta o oiţă
Ce - atuncea se ridica
Pierdută din turma sa. 
Zori de ziuă se revarsă
Şi eu ochii n-am închis, 
Cum să-i închiz cînd se varsă
Într-atîta pară nestins. 
No. 66
Pravoslavnică creştină, 
Mult eşti dulce, mult eşti bună, 
Bună eşti şi foarte dulce
Ş-oi să mor dacă mă duce. 
 Intru-n casă ca să-mi treacă, 
Dorul tău mai rău mă seacă, 
Stau în loc şi arz în foc, 
460

         {EminescuOpVI 461}

         {EminescuOpVI 462}

         {EminescuOpVI 463}

No. 63
Vremea despărţirii iată c-au sosit
Şi toată simţirea ah, m-au părăsit. 
Soarele m-apucă şi adio zic, 
Zic, dar cu durere pieptul mi-l despic. 
 Adio, guriţă şi dă-mi mîna ta
Adio, mă iartă şi nu mă uita. 
Nu ştiu dacă cerul îmi va ajuta
Să mai ţin vr-odată la piept mîna ta. 
No. 64
Ah, amară despărţire, 
Ah, ce moarte cu cumplire, 
Amorul cînd se desparte
Parc-ar bea păhar de moarte; 
 Că moartea îl chinueşte, 
Despărţirea-l pedepseşte. 
Eu sunt acel ticălos
Tînăr şi nenorocos. 
No. 65
Într-o zi de dimineaţă, 
Amorul schimbat la faţă
Într-un revărsat de zori
Ca un copil strîngea flori
 Şi strîngînd zicea în sine: 
" Aceste flori de la mine
" Vai de cel ce o primi
" Căci la suflet s-o răni". 
Cînd pe acol-o copiliţă
Îşi căuta o oiţă
Ce - atuncea se ridica
Pierdută din turma sa. 
Zori de ziuă se revarsă
Şi eu ochii n-am închis, 
Cum să-i închiz cînd se varsă
Într-atîta pară nestins. 
No. 66
Pravoslavnică creştină, 
Mult eşti dulce, mult eşti bună, 
Bună eşti şi foarte dulce
Ş-oi să mor dacă mă duce. 
 Intru-n casă ca să-mi treacă, 
Dorul tău mai rău mă seacă, 
Stau în loc şi arz în foc, 
460

         {EminescuOpVI 464}

 Pomii dacă înfloresc
Paserile se iubesc, 
În tot felul glăsuesc, 
Vai de cei ce pătimesc. 
Toată ziua loc nu are
Îmblînd după vînătoare
Şi de prind vr-o căprioară
O săgeată de o doare. 
No. 70
 De-ar fi fost mijloace, ş-ar fi putinţă
De a mă preface după dorinţă, 
M-aş face - oglindă să caţi în mine
Şi eu totdeuna să cat la tine; 
 Piepten m-aş face cu mîngîiere
Să-ţi netez părul fără durere; 
Zefir m-aş face şi lin m-aş duce
Să cat spre pieptu-ţi să suflu dulce; 
Şi somn m-aş face dulce de vară
Să-ţi închiz ochii în toată sara, 
Dar astea toate nu-s prin putinţă
De-a mă preface după dorinţă. 
No. 71
Tot mîhnire pentru mine
Norocul a hotărît
Şi cumva de-i cer vr-un bine
Mult mai mult îl întărît; 
 Lacrimele de-ntristare 
Ce din ochi-mi nu se şterg, 
Trecere, credinţă n-are, 
Nicăiri unde alerg; 
Nesimţirea este fire... 
………………………. 
No 72
Luniţă luminătoare
Şi stele strălucitoare, 
Luminaţi mai cu tărie
Scumpa mea călătorie, 
 Daţi lumină înfocată
Pîn cărarea-ntunecată 
Să văz drumul ce mă duce
La iubita mea cea dulce, 
Care tristă şi deşteaptă
Cu dor mare mă aşteaptă
Ca să ajung cît mai tare
Să-i dau dulce sărutare. 
464

         {EminescuOpVI 465}

No. 73
 Doamne, -naltule-mpărat, 
Cel ce fiinţă mi-ai dat, 
Ţie, mă rog plîngînd
Ca din naltul cer privind
 Să mă scapi dintr-acest chin, 
Dintr-acest dor şi suspin, 
Că alt ajutoriu nu găsesc. 
Ţie, dar mă cuceresc, 
Izbăveşte - a ta zidire
De-atîta rea chinuire, 
Căci mi s-au urît trăind, 
Tot plîngînd şi tot oftînd, 
Mîntuieşte-mă de toate, 
Trimite-mi o scurtă moarte, 
Curăţă-mă din cei vii
Că al meu dor tu îl ştii. 
Ştii că de cînd m-am născut
Fericire n-am avut, 
Ci tot în chin şi-n necaz
Mă aflu şi pînă azi. 
Eu am fost la mulţi scutire, 
La orice rea compătimire, 
Se vede c-al meu noroc
Voieşte cu acest mijloc
A-mi da chinuri ne-ncetat
Ca unui rău vinovat. 
Ci, decît aşa viaţă
Să trăiesc fără dulceaţă, 
Făr-de aceea ce-o iubesc, 
Mai bine să mă sfîrşesc. 
Ca să scap dintr-aste chinuri, 
Dureri şi dese suspinuri. 
No. 74
Haină eşti la toate la cîte te-am rugat, 
Mi-ai zis că nu se poate, mă mir ce ţi-am stricat
(lipseşte)
No. 75
Vedeţi pe acea stîncă
Viteazul mîndru nengrijat, 
În puşcă s-a răzimat
Cu ce ochiu amerinţat. 
Iată-l, iată-l, vine
Roşie fîlfîie pana sa, 
465

         {EminescuOpVI 466}

Învălit într-o manta
De-a mai bună catifea, 
Tremuraţi! 
Departe în furtună
Unde des echo răsună: 
Diavolu, diavolu, diavolu! 
De l-au văzut vrăjmaşul
Cumplit, grozav amerinţînd
Dulce, vesel tot rîzind. 
Pe cîte întîlneşte
Poate spune mîndra sa, 
Cum ştie le mîngîia
Încît nu-l mai pot uita. 
Tremuraţi departe în furtună
Unde des eco răsună: 
Diabl', diabl', diabl'. 
No. 76
Ah! M-aţi născut părinţi pe lume
Şi m-aţi luminat c-un nume, 
Taică, tăiculiţă, maică, măiculiţă! 
Ah! Şi creştere că mi-aţi dat
Să vă fiu nedepărtat
Taică, tăiculiţă, maică, măiculiţă! 
Să m-aveţi de ajutoriu
Ca la nişte născători. 
Giaba că m-aţi legănat
Acum sunt şi depărtat, 
Ah! rău că fuge acel ceas
Cînd m-aţi pornit de acas'. 
V-am lăsat doi născători
Şi grădiniţa cu flori
Ca să fiu ca ceilalţi fraţi
Ce-s cu totul depărtaţi. 
Plîngeţi, voi, patru păreţi
Că de mine rămîneţi, 
Că aş-am fost rînduit
Pînă în sfîrşit mîhnit
Să fiu depărtat de tot
Şi cu negre să mă port; 
Şi să sprijin mintea-n sus
Avînd nădejde supus
La un alt mîngîitor
Şi de bine făcător, 
Să mă scape şi de toate
Căci lui numai i se poate
De grijile-nvederate, 
Ce mă pedepsesc rău foarte, 
466

         {EminescuOpVI 467}

Să-mi iau sfîrşit în străinătate
Cum soartea va să mă poarte. 
No. 77
Vecinic se-nşală cine gîndeşte
Că ziua de astăzi mîni o găseşte. 
Ceasul ce trece nu se întoarce
Se taie firul, nu se mai toarce. 
 Ce e în mînă nu e minciună, 
E vorbă proastă, dar foarte bună. 
Unii în visuri nădăjdueşte, 
Ce au în mînă pierd neghiobeşte. 
Eu pentru astăzi una plăcere
Dau mii mîine la cine cere
Şi zic cu mica mea cunoştinţă, 
După putere avînd voinţă, 
Şi cît îi este omului traiul
În lume numai găseşte raiul. 
No. 78
Ce noapte întuneric, 
Ş-o linişte domneşte
Şi tot împrejuru-mi
Nimic n-auz mişcînd. 
 Restriştea mă-mpresoară 
Şi nimeni mă-nsoţeşte, 
O inimă pătrunsă
Ce bate tremurînd. 
De rude, de prieteni, 
De toate sunt departe, 
Lipsit de orice bine
Privesc anii cum trec
Şi număr nişte zile
Ce-mi pare că-mi sunt date
În pătimire multă
Amar să le petrec. 
Adese ori în lume
Cînd obosit de toate
Credeam că ş-aste chinuri
Odată s-or sfîrşi, 
Dar mă-nşelam, eu însumi 
Şi văz că ş-astă noapte
Trecînd mă ameţeşte, 
Silindu-se a-mi zîmbi. 
În truda astor gînduri
Cînd eu mă rătăceam, 
Îi adusei aminte
467

         {EminescuOpVI 468}

Că tot mai sunt iubit 
De-o singură fiinţă, 
De-al cărui braţ doream - 
Şi astfel al meu suflet
Acum s-au liniştit. 
No. 79
În zădar apune, în zădar răsare
Soarele şi luna fără de a-nceta, 
Sufletu-mi putere în credinţă n-are
Pe tine, iubito, a te mai uita. 

 Ziua-mi vine, trece, vrîsta naintează, 
Cu ele-mpreună tinereţea mea, 
Dar sufletu-ţi rece nu vrea să mă crează
Cînd îţi zic iubito, nu te voi uita. 

Nici un ceas în viaţă, nici un ceas în lume
Ca acele două nu voi mai gusta, 
De aceea poate cît voi fi cu nume, 
Eu pe tine, dragă, nu te voi uita. 

Tu-mi zîmbişi atuncea, îmi primişi credinţa, 
Îmi adîncişi rana chiar cu mîna ta
Şi acuma, crudo, cu nesocotinţă
Vrei să mă faci poate a te mai uita. 

Dar inima-ţi crede, nu e schimbătoare
Ca acele multe chiar ca şi a ta, 
Patima - anevoie poate s-o doboare, 
Iubindu-l odată nu poate uita, 

Du-te de primeşte jertfe mai frumoase
De la ceia cari ştiu a ţi le da, 
Sunt rele - ale mele fiind prea geloase, 
Nu ştiu a iubi astăzi şi mîini a le uita. 

Crez că eşti uşoară, ai puţină minte, 
Astfel îţi e sexul, nu e vina ta, 
Dar patima, soro, este prea fierbinte, 
Te-am iubit odată, nu mai pot uita. 

Iar dacă-ntîmplarea va voi vr-odată
Rele c-ale mele să-ţi dea a gusta, 
Inima-ţi atuncea de va zice-ndată 
Nu era minciună, că mă vei uita, 

Eu voi fi-n credinţă de atunci încoace
Şi fericire de a-ţi închina, 
468

         {EminescuOpVI 469}

Aste rugăciune singură ţi-i face
Şi ţi-aş zice, dragă, a nu mă uita. 
No. 80
Frunză verde şi-o lalea, 
Ah, Mariţica, Doamna mea, 
La Bibescu că intra: 
Iorgule Bibescule, 
 Iată firman de la Sultan
Să te lipseşti de domnie, 
Să primeşti boerie. 
Ah! Ce-o să fac cu boeria
Dacă mi-aţi luat domnia? 
Strigă, strigă Mariţa, 
Mariţica Doamna mea: 
Ah, Iorgule Bibescule, 
Nu e bine pentru tine, 
Ai văzut, drag-- ai văzut, 
De bărbat m-ai despărţit, 
De ştiam Iorgule - aşa... 
Nu ştiu, Mariţico dragă, 
Că nu e frumos pentru mine
Că am trăit în lume cu tine. 
Însă ce-ai gîndit, ce-ai socotit
Cînd Domnia ai avut
Eşti nevrednic de Domn
De te purtai bine în ţară
Dar nu ziceai Iorgule - aşa. 
…………………………
No. 81
Trăiesc în suferinţe
Departe de-al tău nume, 
De şase luni de zile
Amarul mi-au păscut. 
 De este dar o crimă
De-a fi iubit de tine, 
De ce-ai fost criminală
De-ai zis că mă iubeşti? 
Dar asta nu e crimă
Să sufăr azi mînie
Să-mi veştejesc juneţea
De ce tu. nu-mi vorbeşti? 
Ai vrut să faci cu viaţa-mi
Perfida-ţi încercare, 
Să faci şi tu ca toate
469

         {EminescuOpVI 470}

De sexul femeiesc; 
Dar cruda ta cercare
Şi fără remuşcare, 
Perfide sunteţi toate, 
Îţi zic: nu mă sfiesc. 
Nu ai decum în tine
Vre-o mică remuşcare
Cînd vezi tu la picioare
Pe cel ce te-a iubit? 
Să nu crezi însă dragă
Să fii atît de crudă, 
Să-ţi uiţi tu suvenirea
Cînd eu te-am sărutat. 
Aşteaptă dară dragă
Cînd noaptea tace surdă
Să viu înc-odată 
Să-ţi spui că te iubesc; 
Să vii să-ţi rezimi fruntea
De doruri obosită
Pe pieptul meu cel tînăr
Pe care-i adormi. 
Căci viaţa-mi fără tine
Îmi pare obosită, 
Decît astfel de viaţă
Mai bine voi să mor. 
No. 82
Trei minute de la mine
Cînd lipseşti, îngerul meu, 
Lacrimi şi dureri cumplite
Decît poţi zice mai rău; 
 De lung mi-este a ta-ntîlnire 
Voioasă inima mea, 
Dulce, dulce şi mai dulce, 
Şi mai scump şi mai frumos, 
Ţi-aş fi cel mai credincios -
La toţi o mărturisesc. 
Ţin credinţa, sunt curată, 
Numai ţie-ţi sunt jurată. 
Vis îmi pare fericirea
La trecutu-mi cînd gîndesc, 
O clipire mi-a fost ceasul
Pentru care pătimesc. 
Tu-mi ziceai, gura iubirii, 
Cu un glas mîngîitoriu, 
Nu te-ncrede fericirii
Că e vis amăgitoriu. 
470

         {EminescuOpVI 471}

No. 83
Rămîneţi suvenire în toat-a mea viaţă, 
Ăst an de fericire în care am trăit
Cu tine - a mea drăguţă în cîmpul de verdeaţă, 
Al junei Vîrstei mele în care m-ai iubit. 

Departe de - orice nume, de orice mulţumire, 
Amici, petreceri, sume, toate am refuzat, 
Cu tine zi şi noapte să fiu în fericire
Să dorm pe sînu-ţi fraged mai bine - am preferat. 

Căci cine alta-n lume putea să mă iubească, 
Cu-atîta tinereţă, cu-atît amor nebun, 
Ca tine - a mea drăguţă, ca tine să-mi zîmbească, 
Să-mi zică-n faţa lumii: ah, eşti al meu nebun. 

Adesea lîngă tine uimit de fericire, 
Rezimat pe sînu-ţi fraged simţeam că eu trăiesc, 
Udat de-a tale lacrimi ce-mi lasă suvenire, 
Dormeam, pe nesimţite, zicîndu-ţi: te iubesc. 

Îmi mai aduc aminte c-odată pentru mine
Viaţa ţi-ai depus-o, că trebuia să mor, 
Onoarea şi viaţa au fost atunci de tine
De tot despreţuite pe lîng - al meu amor. 

Rămîneţi suvenire amorul din juneţe
În care cu plăcere cu tine am trăit, 
Ca să-ţi aduci aminte vr-odată-n cărunteţe
Să-ţi zici cu lăcrămioare, ah, cît am mai iubit.