BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE DOCUMENTE ROMÂNEȘTI 9 REPRODUSE DUPĂ ORIGINALE SAU DUPĂ FOTOGRAFII SUB SUPRAVEGHEREA BIBLIOTECARULUI ACADEMIEI ROMÂNE IO AN BIANU PARTEA I EPOCA DINAINTE DE MATEIU BASARAB (1632) ȘI VASILE LUPT' V1631) TOMUL I. - PASC. 1-2 1576 — 1632 EDIȚIUNEA ACADEMIEI ROMÂNE > ĂCABEMlEl \ A» / z v BUG jrești / INST. DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL“ S SOR ION RASIDESCU < 16, STRADA DOAMNEI, 16 PREFAȚA La 28 Martie 19O2> Secțiunea istorica a Academiei a discutat următoarea propunere făcută de d-l 1). Sturdza : ja- repețite ori. atât în sânul Secțiunii istorice, cât și în ședințe plonn¹*⁰- s*a exprimat dorința ca să se înceapă publicarea docu- menO’lor interne, cari se alia adunate în ('elecțiunile Academiei. «Se șt ie că document ele noastre interne se deosebesc în două a, : : dună limba. în faro Și altul ca acesta iaste la Gavrilcea. Pecetea, mică, cu cerneală, e a lui Polschie, care e subscris de scriitorul za- pisului. Celelalte subscrieri sunt autografe. Orig. No. 142—LXX1X. Hârtie: 30X21 cm. Cumpărat de la Vorobchievici, student în Cernăuți. 5. 1598 (=7106) Iunie 20, (București, ¹⁾ Neamțu). Zapisul lui Ciolpan Călugărul, prin care vinde lui Popoțea din Bărjoveni o gârlă la gura Orbicului, în satul București. f Eto az (iată eu) Culpan Caliugher scriu șe mărturesesco cu cesta [al] meu zapis, cum amu vănduto u găr| lă la Bucureșt[î] den gura Urbiculae [lui| Popoțea ²) ot Brăjovep]!] dereptu 27 tal[eri] 9 Numele vechiu al târgușorului Buhuș din județul Neamțu. Cf. Marele Dic- ționar geografic al României. -) Peste acest nume s’a scris mai târziu: ,.Post[elnicul] Costandin.“ 5 de argentu. Șe au fostu aculea Toader Neamușul ol Urbic, ‘ șe Să- culu ot Budeșt|i|, îulmca Murarlti, tij i popa Pe trea, i Alecsa oi Bră- jovenp], i Vasile i tij star u tain (asemenea bătrân de acolo), i Onul u tam star, i Vasalii Senunoloi, i Păntea tij | star. Șe me-au datu Popoțea acei bane în mănule meale, căce o amu săpatu pre- 5 mii (sic) bane acea găr lă de laDumbrăvenp] însumi. Șe amu datu că- llughe relor ot Tazlău 24 pcle (sic!) na (pentru) tut gârlă. Sii (aceasta) mărturemă să sestu mol zapis (cu acest zapis al meu). V/ă/ l/ea/t 7106 (= 1598) Iun [ie] 20. Pis Popa Petrea. 10 I’ecețile mici, cu cerneală, fără nici o însemnare sau desemn. Orig. No. 69—XXXII. Hârtie: 21 X 1*> cm. Cumpărat de la d-na Esarcu din Iași. însemnări: Pe v°:-|— „Și neme să nu să amestec|e| la cea gărlă ce amu văndutu |iul[ Popoțea cu 27 tal[erî] de arcentu । înzile[le] Uremii Voevod, că gărla laBudește o au măncatu Bistreța de n'au apă la satu la Budeșt[I|, ce Ia lamu (sic) datu apă de la Dum brăven|IJ, să înble mura la BudeșUIJ, mai sus scriemu în cestu zapis la munastir mea. „Să să știi gărla la cușcă om că o au săpatu Riscorus“. 1600 (—7108) Iulie 25, Cucuteni (lași î). Zapisul preotesii popii lui Macsin din Vârtoapele, prin care răscumpără o parte din ocina acestui sat de la Toderașco biv Spă- tar, pe care și el o cumpărase de la Vasile, feciorul popii lui Isac. T Adec[ă| eu Toderașco biv Spătar mărturisescu cu castă seri - ^soarea a mea, cum am fost cumpărat o parte de ocină din sat din Vărtopiel|e|, c-est[e| la ținutul Neamțului, de la Vasili, ficorul popii lui Isac. '| Iar apoi au vinit preuteasa popii lui Macsin de acul|o| de Vărtopiel(e| și cu licorii ei și mi s’au rugat s[ă fa|c bine 15 să-m eu bani|î| de la dum|nea|sa pre ac[el| loc. Nici au fostu din stâlpul........... eu de bună voia mea am priimit și mi-am luat bani[i] de la preuteasa și de la fi corii ei zec[e g]albeni [cât] am fost dat eu lui Vasăli. [fic]orul popei lui Isac; ₍ și i-am dat și dresele ____fi ce-[a|u fost în acest loc. Și pentru ere dința eu săngur am scris și am iscălit, să să știe. CucutenI, leat 7108 (=1600) Iulie 25. Toderașco Spătar. Fără pecete. întreg e scris și subscris de Toderașco Spătarul. Orig. No. 83.—LXXVI. Hârtie: 29X20 cm. Puțin stricat la îndoituri. Cumpărat de la C. D. Angliei, Mai 1900. 7. 1603 (=7111) Mai 20, (Șerbănești, Tecuciu). Zapisul Ivi Ignatie, feciorul lui loan din Șărbăneșli, nepot Su- sanului, prin care vinde jupanului Manole partea de ocină a mu- , me-sii, de pre Strâmba. Eu Ignate, snu loan din Șerbănești, nepoții Susanului, am o văndutu |pa]rtla îmă-me toată, di pea Strănba, pea u|nde] trece drumul dispra meazi-zi, și asupra răsăritului |p]ănă în zare da- lului și merge drumul la ameazi-zl în g|ios|, pe suptu păduria, pe la locul prisăci|I], c-au fostă dea la moșul nostru Doboș; și apucă zare datului asupra răsăritului cu să|pă|tuiii| în deal, și pe vale r 10 Strănbil cu săpătur|ă| și cu izvorti în ... . tișia de făntin|ă] des- pre ami lazi-zi; și apuc|ă| vale încă pe cum merge părăullarăsă ritu ( și lovește pin 1.. 1, și merge pe cum merge valia spria răsăriit, din zaria în ... și lovește la mărul roșu, la fagul văratic între |dru|muri, undea să hotărăște Rucșana și cu Gurguon. Și acastă , 15 ocină am fost-o | vândută de-a nostră bună voe, nesiliți, neasupriți, ce de bună voe nostră. Și am vă[nd]utu dumisale gupănulul Ma- | note ..............................de argint. Și văzind că ne vin banii, j , am d|a|tu ca să-i fie ocină dreaptă, păn ș-a face și ispisoc domnescu pe acestii zapisu al nostru |. Și la acestu adevărat zapis s’au tănplat 20 popa Apostul ot RădăcineștI, și Dancul ot tam, și Negrul ot Lea- hancla, și Costandin ot ȘărbăneștI, și Lazoru ot tam. Și aceștie măr - turisimu toți, pe cum au................ste pe tot neamul lui, ca să descunperia și nime di |n|eamul lor n'au vrut să o întorcă. Pentru I * acasta mărturisim cu |s]ufletele noostrla, și ne-am pus ( și deagitele. c 25 Popa Apostul. Dancul.................Și Costandin. Negrul ' oiLeahan- clanl. Și Costandin Șerbănești, nepot Doboști. Leat 7111 (=1603) mesța Mai 20 de zile. Fără peceți. Subscrierile nu sunt autografe. Orig. No. 4— LXXXVI. Hâme: 31Xlo cm. Puțin stricat la îndoituri. Dăruit de I. Tanoviceanu. —{r r 8. 1603 (=7111), fără lună și zi. Ruginești (Putna). Zapisul prin care Irimia a hei Lazor Odobașa vinde Diaco- nului Buzi(n)chii a patra parte din moșia lui Lațcu din Lătești. f Sia (acest) zapis, adecă au vinit nai|n|tia noastră la sat la Rogi |neștl, po/ime (anume) Irimiia snu Lazor Urdobaș snii Portasii șe a vâ|n]dut partia lor, a patra parte toat|ă| a Hui Lațcu de Lât, |c|eștî, cu știria ficiorilor tutorur și râziaș, de na|intea. . . . Așijderea au mai vândut Axinte toată par|| tia lini Bealeai și au 5 vândut diiacon|u|lui Buzichi i snu svoi || de nimene nevoiț|i| și nesiliți i], ce le sâ vau (sic!) aleage a patra || |p]arte toata în bă- trâno de Lâtcește de moșie, de în câ|m|p, și [de în| pădure, și dentr’apă, și preste tot locul ce sâ vau (sic!) aleage |a patra] partia și pe Domoșâța, dinaintia Hui Toderel, [și || Alexie, și Por- 10 tasie, și Condrea, și| || Mihâilă, și mai tinere Toderașco snu lo- nâș|co], |M|oisi snu Alexii, Necolalu snu Teatul, ștefan snu Ga- vri). |Și| știm noi toț|T] cu suflete|le] n|o|astre, corn au dat 60 de florin]ți] tâtarschi (tătărești). Ve let 7111 (=1603). Fără peceți, fără iscălituri. Orig. No. 5—LXXXVI. Hârtie : 24 X 19 cm- Stricat la îndoituri, având chiar lipsuri pe alocurea și pe unde s'a completat după o copie făcută la 1815 Aprilie 23 de un Dosithei Ieromonah. Dăruit de I. Tanoviceanu. 9. 1605 ( = 7113) Mai 17, Roman. Cartea lui Agathon, Episcopul Romanului, prin care, împreună cu Șoltuzul de Roman și alții, judecă pricina dintre Cârstea ma- rele Vornic cu Rumâneștii, pentru un iaz. Smearenie Agathon Ep[i]sc[o]pu Romanschii p[i]șem i daem 15 zna[me]nie sim listom nășim (smeritul Agathon, Episcopul Ro- manului, scriem și dăm de știre cu această carte a noastră) de 8____ rândul cinstită carte a Domnii nostru, ce au adus Cr[ă|stea Dxor^ nicul cel mare la noi, printru jalobă ce s’au jeluitu naintea Du- misal|e] lui Vodă pre sat pre Ro' mănești, cum au avut strămbă- tate de cătră Românești, prentru un iaz. Dec noi, deac-am văzut 5 cinstită carte a Domnu nostru, noi am strănsu oameni buni și bătrâni '! și am mărsu acolo cu Lupul Scorțeșt[I| Prăcălab, și Plaxa Diiac, și Gligorie, și cu Șol tuzul, și cu bătrânii de oraș de Roman și den pregiur mejiiași. Dec am găsit noi cu acești oameni buni bătrâni cu sufletele sale, cum loveaște hotarul Mo vi leanilor în Valea- 10 Neagră întru iazu bătrân, ce au avut Româneștii; și acel iazu, ce au 'fost ezit Româneștii, au fost dat de Movileam gumătaate Româ- neștilor printru altu iazu, ce au fost dat de Românești Movileanilor să ție cu Trifeștil. Dec noi am aflat cu sufletel[e| noastre să-ș tie Romănaștii iar în iazu cu Trifești; iară Cr[ă]stea Dvornicul să [ție| 15 iazul Româneștilor, unde loveaște hotarul depreună cu dânșii. Și ei de bună voia lor au priimit acasta leage ; atăta nămai ce au cerșut ei de la Cr[â|stea Dvornicul să le plătească gumătate de iazu de cel bătrân munca moșilor lor c-au ezit; de s’au sculat Româneștii și Cr|ă|stea Dvornicul de ș-au Iubit 2 oameni i buni, anume: pre 20 Măteiu din Tatomirești și pre Plaxa Diiac, și cu oameni buni să margă să bici lulască acel iazu bătrânu, ce să vine gumătaate din- tr'acel Iaz bătrân Cr|ă]stel Dvornic[ului|. Dec ei au mărsu cu oa- menii buni de au aflat cu suflete|le] lor că să vine să întoarcă Cr[ă|stea Dvornicul doîzeci și cinci de taler|î|. Intr’ace s’au scu- 25 lat Cr[ă|stea Dvornicul de au plătit acei bani 25 taler[I| deplinii în mănule Româneștilor, anume: Samoil din Porcești și are ocină la Românești, și a Nemțeanului, și Andrei și întru mănule tutoror fraților ce sămtu răzeașl în Românești. De acmu nainte să aibă I a ținea gumătaate Româneștii cu Cr|ă|stea Dvornicul dintru acel 4 30 Iazu bătrân din Valea-Neagră. Intra da tocmală ce s’au aflat și au ' tocmit cu oameni bun|I|, s’au tămplat Barbă-Al[bă| Dvornic, și Lu- 1 pul Scor țeșt|î|, și Jupa Neguțător de Buzău, și Costantin Prăcălab de Tutova, și Udrea Vătah mar[e| de Hrălov, și alți mulțl buiar[i| I și oamen[î| buni. Dec căndu am văzut acastă tocmală ce s’au toc- 35 mitu ei andesine de bună voia lor și cum am găsit cu oamen[I] bun[i| și cu sufletele] lor, am făcut acastă 'a noastră mărturie ca de-acum nie odănăoară unii pre alții, nic Româneștii pre Cr[ă]s- tia ' Dvornic, nic Cr[ă]stea Dvornic pre Românești: ce să aibă a 9 ținea f[r]ățeaște. Pre mai mar[e] mărturie noi ' ne am pus pecețil[e] pre acastă mărturie. [Vă leat 77/13 ') (=1605) Mai 17. Fără subscrieri. Cu 6 peceți : una pe av., probabil a Episcopului Agathon. in ceară (2,5 cm. în diametru), dar căzută; cinci pe v», în fum, dintre cari patiu mici fără importanță, iar una mare a târgului Roman: de 4 cm. în diametru, având în mijloc, în cercul din lăuntru al legendei și închis într'un triunghiu cu vârful în jos un cap de mistreț. Legenda o latinească: Sfigillum] (I1V1VI I ne foro roi mm. Orig. No. 9—IX. Hârtie: 34X-- cm 10. să să știe . Pri mai mare credință și tărie |am pus] peceat oraș pri aceasto ] zapis; și mari mărtorie ci s’au tămplat întro ei: pop Onciul oi BilăeștI,iSăcoian Vist[ier| ot Bohoș[e|ștî, i Pătrașco Ap[rod| ot Roșiuri. Așeă scriem și mărtorisim co acesto zapis. Pis mst. Septemvrie] 21, v/ă/ leat 7117 (=1608). Fără subscrieri. Pecetea mare, în fum, a târgului Roman ; aceeași ca și cea dela doc. de sub No. 9, cu legenda: S|igillum| (1IV1VII I)€ FORD ROMANI. Orig. No. 11 —XLI Hârtie (coală): 31X22 cm, însemnări: Pe v“ foii a 2-a: „Zapise)|e| Plătăneștilor de cumpărăturii și de înpărțeala Găneștilor". 13. 1609 (=7117) Hârtie 9, Hăbășești (Roman). Cartea prin care Pavel Pârcălabul de Orheiu, Gligorie Scheianul și Dumitru Goia mărturisesc că Petriman, feciorul lui Crăciun Meleșco, cu surorile lui, ș-au vândut partea lor de ocină din satul Popeani {a patra parte), de la tinuhd Trotușidui, jupanului Ștefan Prăjescul Cămăraș. 10 f Dto az (Tată eu) Pavel Prâcălab Orheiscoe, i Gligorie Șche- îanul, i Dumitru Goia i mnogi lludi h dobri i stări (și mulți oa- meni buni și bătrâni), cum au venit înainte noastră Petriman, fecorul lui Crăciun Meleșco de Popeani, și cu soru-sa cu Anna, și cu Arvasie, și au vândut a lor direaptă ocină din satu din 15 Popeani, de ținutul Trotușului, pre apa Tazlă]|Ului, ce să va aleage parte lor a patra parte de satu, și cu [va]du de mori, și loc ] în cămpu și în pădure, ce va hi parte lor cu tot venitul, au |v|ăn- dutu-o giu pănului Ștefan Prăjescul Cămărașul Ocnei derept 100 tal|eri| bani gata, ca să-i || hie ocină în veaci. De[nain]te noastră și 20 denainte mulți oamini buni. Și |J mai mare mărturie ne-am pus și pecețile prea cest zapis. Acasta dăm știre, ca să să știe. Pis u 13 Hăbășeștî, Mart 9, v/ăf l/caltl}. 17 ( 1609). Dupăfărșitul zapisului am venit si eu Gligorie Bleandea. • • • • Pavel.......... Patru peceți mici, cu cerneală, ale celor patru boeri menționați în zapis: două rotunde și două octogonale. Numai pe cea dintâi, a lui Pavel, se poate citi, într'un cerc ornat: DORSAL. Orig. No. 74- XXX. Hârtie: 29X21 cm. însemnări: Pe v": .mi Popicnă. vlas Trotiiș. vast Crwuu Meleșco" (pentru Popeni, ți- nutul Trotușului, partea lui Crăciun Meleșco); și: „a tria parte di sat di Popin, la Bacău¹¹. 14. , 1609 ( = 7117) Iunie 19, (Bacău). Zapisul lui Ion Buzdug, prin care vinde părțile de moșie din satele Bădiceani și Moșutești dela ținutul Neamțului, ale socnilui său Gheorghi Cristofor, lui Grigorașcu și Ursu, feciorii Lupului Zamă. I * f Adecă eu Ion Buzdug și cu fămeaia mea Annița și cu soru-sa Mărica ța, featele lui Ghiorghii Cristofor, strănepoatele lui lonașco 5 Hotnugui ot Moșutești, scriem și mărturisim cu acestu adevărat za- pis al nostru, precum noi de nim[e] nevoiți nici asupriți, ce de a noastră bună voe, am vândut a noastră driaptă ocină și moșie, partea tătăni -nostru lui Ghiorghii Cristofor din sat din Bădiceani, ce sintu la ți nutul NIamțului, pe apa Bistriță), din săliște, și din țarină, și 10 j cu vad de pod în Bistriță, și din tot locul cu tot vinitul, toată partea tatălui nostru ce scrie mai sus. Acasta moșie o am vândut dumilor săli luiGligorașco și Ursului, licorii Lupului Zamă, case le || hie ₍ dumilor săli driaptă moșie în veaci. Așijdearea noi, carii scriem mai sus, featele lui Ghiorghii Hristofor, am mai vândut partea tatălui 15 nostru lui Ghiorghii Hristofor, toată partea......................... din sat din Moșutești, ce sintu la ținutul NIamțului, pe apa Sirea- I țiului, । din săliști, și din țarină, și din tot locul cu tot vin[it]ul iarăși dumilor săli, ce scriem mai sus, lui Gligorașco și Ursului, licorii Lupului Zamă. Și ni-au făcut dumnialor plată de plin, în mă- 20 nule noastre, optu lei bătuți pi aclaste părți de moșie dintr’aceale | săliști ce scriu mai sus, să le hie dumilor săli driaptă moșie în | veci, și să-și facjă] și dreas[e] domnești pe aceale moșii. Și acestu • zapis noi l-am făcut denaintea preutului Pavel Pelin ot Bacău, și 14 a lui Velisarie ol tain, și a lui Vasfiflie Holtu ot Mo șutești, și a luf lonașco și a fraților lui, licorii lui Pavel Uricarlul, ne poții lui Zamă, și'a Iui Costantin snu Nica, și altor oameni bun|I| me- gifiași de pen pregur, carii s’au prilejit, anum|e|: Chiriiac Furduhi 5 ot Șărbănești, și a lui Mihăil Dramul ot tain, și alții carii s’au pri- lejit și s’au iscălit" și ș-au pus deagitelfe]. Și pentru cridința noi ni-am pus deagitilțe], să s[ă| știe. Lfea/t 7117(=1609) Iunie 19 dni. X Ion Buzdug.X Annița, fata lui GhiorghițăCristofor.X Miricuța, fata lui Ghiorghiță Cristofor. 10 Ierei Pavel Pelin ot Bacău am scris acestu zapis, cu învățătura acestora ce scriu mai sus, hiindu ei de față. Căstantin Nica m’am tănplat la acest zapis. Eu Velisar m’am tămplat la acest zapis. X Și eu Mihai Șoltuzul ot Bacău m’am prilejit la cest zapis și 15 mi-am pus degitul. X Chiriiac Furdulu. X Mihăil Dramul. Fără pereți; subscrieri și însemnări autografe numai la numele ne precesedeX Orig. No. 231—XII. Hârtie (coală; din foaia a doua lipsesc două treimi): 31X^1 cm. Puțin stricat la îndoituri. însemnări: Pe v» foii a 2-a: «Zapisul cel vechi de Zămești». 15. 1610 (=7119) Octomvrie 30, Târgoviște. Zapisul lui Fier a Logofătul din Corbi cu alții, prin care măr- turisesc că Dumitru al doilea Logofăt din Dudești a cumpărat salul Tătarul dela jupăneasa Oprina a lui Marco Logofătul. f Sris-am eu Fiera Log[o]f[ă]t ot Corbi, i popfa| Necula ot Tră- govișt[e|, și Pădure Spatfar]... Săculani, și de Trăgoviște Lepădat Logfofăt], și Pădure Log[ofăt| acesta a noastră carte la măna lu Du- 20 mitru al doile Logofet de Dudeșt|I|, ca să se știe cum au cumpărat satul Tătarul dșla jupăneasa Oprina a lu Marco Logfofăt]. însă să să știe anume stănjinul căte 16 bani ori căți stănjinl vor eși de preste tot hotarul. însă se-au tocmit să trag[ă| ocnă pren trei locure, unde| va fl ocna mai lată să pue ocnă^ unde va fi mai în- 25 gustă să să tocmească stânjenii; să flie tot întru un chip de lat. însă i-au văndilt ocnă cu 6 rumâni și se-au tocmit el de a lor bunfăf voe: Dumetru Logfofăt] cu jupăneasa Oprina; și au fost a6astfă| tocmealfă] |j în casa lu Ion Prăcălabul în Trăgoveștfe]. Și am fost 15 oi toți la aldamaș și la auast[ă| tocmeal|ă|. Derept aceala am lent și noi acasta carte, să fiie la mana lu Dumitru. Logofătul e credință; și săntem noi mărturie înaintea lu Dumnezeu și îna- itea tuturor oamenilor de pre pământ. Inaco da neast (altfel să i fie). Pis [msta/ Oh[tomvrie| 30 dni. vă leat 7119 ( 1610). Fiera Log|ofăt|. Pop|a| Neculai. Lep[ă|dat Log[ofăt|. |Pădu|rea Log|ofăt|. Scris de Lepădat Logofătul. Iscăliturile sunt autografe. Pecețile sunt mici, cu neală, trei rotunde și una octogonală, dar nu se poate distinge mai nimic pe ele. Orig. No. 23—XLI. Hârtie (coală): 30X22 cm- Puțin șticat la îndoitura din ,< - tea stângă însemnări: Pe v" foii a 2-a: „pentru satul Tătarul să să întrebe Lelea Mariuța CorbeancăL știe unde este acest sat.“ 16. 1610 (=7119) Decemvrie 16, fără loc. Zapisul prin care Oancea Logofătul schimbă satul său Gliua, care-l miluise Radul-Voevod, cu satul Chtlnița al lui Necula telnicul, pe care acesta-l moștenise de la talăl-său Mihai-Voevod. -f- Oancea Log[o|fet scris-am acesta zapis al mieu, ca să se știe t am făcut schimbu cu jupănul Necula Post[elnic|, de i-am dat •J Glina tot cu tot hotarul și cu toț[i| rumănie. Și el mi-au dat 1 Culeneța iar cu tot hotarul și cu toț|i| rumănie. Pentru că t sat al mieu Glena, fostu-m’au meluet Domnu mieu Radul- vod cu el, păntru slujbă ci I-am slujet; iar satul Culenița ¹ au fost cumpărat de răposatul Mihalu-Voevod pre bani. Dic Iar se-au căzat (sic!) la filu-său Nicula Post[elnic|. Dic am ’■ , schimbări de bun[ă] voe amândoi, cu știrea Domnu[lul] ’u Radul-Voevod și a tuturor boiari lor. Iar cine se-[ar] is- lin ominii noștre sau di|n] ruda nostră a sparge această toc- ii; ă, el să fie proclit și afureset. Pis Radul smi Vlad Logțofăt]. /. )ec[hemvrie] 16 dni. |j Vă leat 7119 (=1610). io 15 20 lanca Log[o]fet. Subscrierea lui Oancea LogfofătJ e autografă. In pecetea Iui, mică, octogo- nală, cu cerneală, se poate ceti în partea superioară: GMHMfl. 16 Orig. No. 21—XLI. Hârtie (jumătate coală îndoită în sfert): 20X10 cm. însemnări: Pe v’ foii a 2-a: „Giina / Clulnița au făcut schimbu Oancea Log(ofăt| Cu- țiureanul cu Nicula Pătrașco Vod|ă|“. 17. 1611 (=7120) Octomvrie 16, București. Zapisul Logofătului Dumitru din Dudești, prin care schimbă niște ocine din Văcărești cu alte ocine ale lui Șărban și fratele acestuia Ion din Brăzești. f Să se știe cum se au tocmit Logofătul Dumitru ot Dudeșt[î| cu Șărban de în Brozeșt[I| și cu frate-său Ion, d’au datu Șerban și cu frate-său Ion de în parte lor de în Brăzeșt|I| de ocină ju- mătate, de preste tot hotarul de uscat I și de în ap|ă|, fără vie: îar Dumitru Logofătul au dat ocină prentru ocină, însă ti fondu (sic!) ce-i preste Dăînboviț[a] dăspre Văcărește. Și așa se-u toc- mitu și au schimbatu de |a 1 |or bun[ă] voe, și încă au făcut și frăție dup|ă] schimbătoare, și au d[ă|ruit Dumitru Log|o] fătul pre Șerban II 10 și pre Ion cu u[n] postav pr[e|întru frățiia. Și bolariul Domno|lui| nostro Grăia Vornicul, au foștii aldămășare și popa Dragul clisi- iarîul, și pop|a] Ivan, și Județul, și pop|a] Oprea ot Dud|ești|, și dhacon Radul, i Stan meșt[erul 15 d]iiacon Borce, i diîacon Standul, Standul Grama. Și [s’au] făcut aceasta tocmel[ă| în oraș în Bucureșt|l|. Pis mța Oh|tomvrie) 16 dni. Și se-au lovit laaceast|ă] tocmeal[ă] Oprea Log|ofăt| ot Săcutanl. Vă leat 7120 (=1611). d Fără subscrieri. Pecete mică de ceară, stricată și căzută. Orig. No. 32—XLI. Hârtie (coală; din foaia a doua lipsește o treime): 33 X -- cm. Puțin deteriorat la îndoituri. 18. 1611 (==7120) Novembrie 2, (București). Cartea lui Radul-Vv., Domnul Țării-Românești, fiul lui Mih- nea-Vv., prin care întărește lui Pană Vistierul stăpânire peste satul Lungii, pe care acesta l-a cumpărat dela jgpăneasa Neaga- Vorni- ceasa Mitrei Vornicul, încă din zilele lui Simeon-Vv. •f- M[i]lfo]stiiu b[o]jieîu Io Radul-^oevoda i gfo]s[po]d[i]nu snu pocoinnomfu] Mihnev-Voevoda. Davat glo]s[po]dfs]v[o]mi silu^ \ ¹ 17 5 pov elea nil u g[o]s[po]d[s]v[a]mi pocfennom praviteliiu g[ o]s[po]d[s]- vfa]mi jupan (cu mila lui Dumnezeu Io Radul Voevod și Domn, ficiorul răposatului Mihnea-Voevod, dă domnia mea această po- runcă a domniei mele cinstit credinciosului boerului domniei mele) Pană Vistper], ca să fie volnic, || cu cartea domnii meale, să-ș[I] ție sa- tul Lungi]!], partea jupăneasei Neagă!, Vorni6as[a] || Mitrei Vornic, pentru că o au cumpărat deregătoriul domnii meale Pană Vistper] || de la jupăneasa Neaga Vornidasa încă în zilele răposatului Simion Vodă. || Derept aceaîa și voi rumânilor, în vream[e] ce veț[î] vedea cartea domnii meale și || slugile ă[in]stitului deregătoriului domnii meale, voi să ascultați ori || de ce vă vor da învățătură. Inaco da neast [po rec] g[o]s[po]d[s]v[a]mi (alt-fel să nu fie, după zisa domniei mele). 1 is sam rec g[o]s[po]d[s]v[o]mi (șieste chiar cuvântul domniei mele). Pis Noemjvrie] 2, v[ă] l[ea]t 7120 (=1611). Fără subscrieri. Pecetea mică de ceară roșie, Insă stricată și căzută. Orig. No. 12—LVIII. Hârtie: 30X20 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. 10 19. 1612 (=7120) Martie 10, Iași. 1 * . Zapisul lui Drăgan sin Dumitru Vricariul, prin care vinde lui Dumitrașco Ștefan moșia sa Macsinești drept 400 galbeni roșii, de oarece, fiind zălogită mai nainte acestuia, nu i-a putut întoarce banii la zi. V f Az Drăgan snu Dumitru Uricar scriu și mărturisescu însumi pre || men[e] cu cest zapis al meu, cum m’am scolatu de am luatu treî sute de galben|i] înprumutu dela Dumitrașco Ștefan, și am pus zălog Macsineștil la dânsul până întru-an : de nu vor hi banii Ia zi, să fie satul piitor. Deă, deacă am văzutu că nu poc însăma banii la zi, — eu m’am scolatu și am mărsu ia Dumitrașco larăș, și nea-am negoțatu cu sa|tul de iznoavâ. Și i l-am văndutu de totu dreptu patru sute || de galben]!] roșii. Și mi au datu banii toțî de plin den- nain||tea lui Andronic Paharnicul, și Lazor Țăra, și Căzan Pos|tel- nicul, și Grecul, și Slăvilă, și Gheorghie Gherghina, și||Nechifor Căl- dărai iul. Și mi au datu aeștfl] ban[î] den casa pope! || Eremiei, toți deplin patru sute de galben]!] roșii. De acmu || să aibă Dumitrașco Ștefan a-ș faă drease pre satu, domneșt]!], pre acasjtă scrisoare 15 20 25 Documente românești. 2 18 a mea. Și pre mal mar[e] credință. însiml am scris || și pedatea-ml am pus, ca să să știe. U las, leat 7120 (=1712) Mart 10. || Drre[g]an iscal. ț Subscrierea autografă. Două peceți mici, In fum: pe cea dintâi se distinge o pasăre cu capul Întors, intr’un cerc de ornamentație ; iar pe cea de-adoua nu se distinge mai nimic. . Orig. No. 186—IV. Hărtie (coală): 31X20 cm. 20. 1612 (=7120) Iulie 15, Iași. Zapisul lui Nichifor și a lui Miron, feciorii Palaghiei și ai lui Ștefan, prin care vând partea lor de moșie lui Mateiu și lui Mărcan. •f- Adec[ă] eu Nechifor și fratele meu Miron, Adori Palaghiei și ⁵ a lui Ștefan, soru-1 Păvăloae a Ulilanil și au fostu și sora noastră Ileana. Scriem și mărturisim cu cest zapis al nostru, precum am vândut parte noastră din sus, ce ias[te pa]rte Palaghiei, din Bahnă, și din țarină, și din vatra satului, și din păduri, și din tot locul ce laste parte noastră Iul Matei, și lui Mărcan, și Iul Vasilie, și fă- 10 meilor soi (sic!) dereptu doozăci de lei bătuț[i], ca să Oe lor diriaptă ocină și moșie. Și în tocmala noastră au fost dumnealui lorga Va- mășul, și Corlat Uricar, și Mătei Căpitanul, și lonașco cel bătrân, și Constantin, și Vasilie Dilaconul, și lonașco Drughiu, și Dumi- trașco, și Ion Bărcă de NedelanI, și alți oameni buni. Și pentru 15 «redința am pus pecețil[e], să-s[ă] știe. Let 7120 (=1612). U las, Iul[ie] 15. Miron. Nechifor. Ileana Mătei Căpitan. (Nedescifrabil). X X X • Dintre subscrieri numai două sunt autografe: a lui Matei Căpitanul și cea nedescifrabilă. Pecetea lui Matei Căpitanul, mică, cu cerneală, fiind la îndoitura documentului, s’a stricat. Orig. No. 7-LXXXVI. Hârtie: 30X22 cm. Dăruit de I. Tanoviceanu. 19 z € 21. 16f2 (=7120) Iulie 29, (București). Cartea lui Radul- Vv-, Domnul Țării Românești, prin care întă- rește lui Fote marele Postelnic stăpânire peste un țigan, pe care acesta l-a cumpărat dimpreună cu toată ocina din Stoinești dela Drămuș, care și el o cumpărase dela feciorii lui Udriște Pitariul. f M[i]l[o]stieiu b[o]jieiu Io Radul Voevoda i g[o]s[po]d[i]n'ii snu pocoinomu Mihneav Voevoda, davat g[o]s[po]d[s]v[o]mi siiu povelenie g[o]s[po]d[s]v[a]mi || po&tenomu, i praviteliu g[o]s[po]d- [s]v[a]mi jupan (cu mila Iui Dumnezeule Radul Voevod și Domn, ficiorul lui Mihnea Voevod, dă domnia mea această poruncă a dom- 5 niei mele cinstitului și credinciosului boerului domniei mele) Foti velichie Post[elnic], ca să fie volnic, cu carte dumnii meii, || de săție u[n] rumăn anumfe] Măinea, fedorul Stoicăl den Stoinești, păntru că acest rumăn, ce îaste mai sus || scris, el au fost de moșie den plasa boerilor .den Bucșani lu Udrișt[e] Pitariul. Deci fedorii lu || Udrișt[e] 10 Pitariul, el au vândut ada parte a lor de odnă toată dela Stoinești, cu toți rumânii || câți vor fi fost, lu Drămuș încă mai denainte vreme de mult. Iar cănd au fost acuma în zilele dumnii meii || Iar Dră- muș el au vândut toată acea parte de odnă cu toți rumânii dela Stoinești, cățl vor fi fost || de moșie al lu Udrișt[e] Pitariul, l-au 15 vândut dereg[ă]toriulul dumnii meii, ce îaste mal sus scris, ju- p[a]nulul || Fote mareli Post[elnic]. Și carii vor fi răsipițl rumâni pre toți să alb[ă] a strângeri dereg[ă]toriul dumnii meii, să-I ; duc[ă| la moșila lor. Și cănd au cumpărat dereg[ă]toriul dumnii meii aceștp] rum[ă]nl dela Drămuș, Iar acest rumăn Măine, || fedorul Stol- 20 căi, el n’au fost atunce în sat, d-au fost fugit. Deci cănd au fost acuma au mărtorisit înaintea dumnii || meii mulți bolarl, anum[e]: Drăghid Cliudfar], i Paraschiva Postfelnic], i Fiera Log[ofăt]; și de sat: Stolan, i Sava, i Negolu, i Dobrot, || i Ursu, i Stroe și piulțl oa- meni ce nu sănt scrișl aicea, — cum l-au vândut Drămuș pre acest 25 rumăn cu alalți și || îaste de moșie dentr’ace plas[ă]. Derept acela să fie volnic dereg[ă]torlul dumnii meii, ce îaste mal sus scris, || să-l duc[ă] pre acest rumăn la moșila lui și să-l ție cu bun[ă] pac[e] ca ș’a- alalțl rum[ă]nl. Inaco da neast po re6 g[o]s[po]d[s]v[a]mi || (altfel 20 să nu fie, după zisa domnii mele). 1 is sam reb g[o]s[po]d[s]v[a]mi. Pis Neagoe, msfa Iulie 29 dni, vă leat 7120 (=1612). IO RADUL VOEVODA Q MIL[O]STIIU B[o]JIEÎU G[O]SP[o]DINC Monogramul Domnului, cu chinovar roșiu, așezat după obiceiu, de-o parte și de-alta a peceții, în josul documentului. Pecetea mare (4 cm. în diametru), timbrată, e căzută. w Orig. No. 30—XLI. Hârtie (coală): 31X21 cm. însemnări : Pe v° foii a 2-a, scris de trei mâni, pe rând: „Cart[ea] Rad[u]lul Vod[ă] dă Măi nea rumânul ot Stoinești; și pentru ocine ot Stoinești, ce au cumpărat Fota dela Drămuș, și Drămuș dela Udriște Pit[arul]a. 22. 1613 (—7121) Februarie 3, (București). Cartea lui Radul-Vv., Domnul Țării Românești^ ficiorul lui Mih- nca - Vv. cătră județul cu 12 pârgari, ca să cerceteze pricina dintre Du- mitru și cumnații săi pentru zestrea ce au luat din Izvorani. f M[i]l[o]sliiu b[o]jiiu Io Radul Voevoda i g[o]s[po]d[i]nu sn^ 5 pocoinomu Mihneav Voevoda, pișit g[o]s[po]d[s]v[o]mi teb sudțu jj i să 12 părgarem (cu mila lui Dumnezeu Io Radul Voevod și Domn, fiul răposatului Mihnea-Voevod, scrie domnia mea ție județule cu 12 pârgari) și la orășani carie vor fi omeni buni. Dup’aciîa vă grăiasco y domniia mea păntru rândul acestoia om, pre numi Dumitru, dă aciîa 10 de în oraș, || păntru că s’au părăt de faț[ă] naintea domneî meii cu comnații lui, prenumi: Manoil, || și Pană, și Arseanie, și Ivan. Și așa ziciia acești comnați ai lu Dumitru :|| cum îa-au datu zestre lu Dumitru delnița lui Talpă ot Izvorani; iar || rumâni ziciia că nu îa-au dat. De- reptu aceia de în vrem[e] ce veți vedea cartea domneî meii. || iar voi 15 să căutațisă adivărați: dat-au delni[ța] cu rumâni au făr rumâni? Cum veți află [cu] sufleteli voastre să dați în [știre domnii] meii. Toeh v$\govorăm g[o]s[po]d[s]v[a]mi. Inaco da neast po rec g[o]s- [po]d[s]vami. I is sam rec g[o]s[po]d[s]v[a]mi. Msța F[ebruar] 3 dni, leal 7121 (=1613). o Pecetea timbrată, mare (4, 5 cm. în diametru), căzută. Monogramul Dom- nului cu chinovar roșu, ca la No. 21. • Orig. No. 191—LXXV. Hârtie: 31X21 cm., puțin deteriorat la îndoitură. Dăruit de G. Carramalleu. 21 23. 1613 (— 7122) Octomvrie 20, Ciabrău o (Vaslui). Zapisul lui lonașco marele Vornic al țării de jos cu toți slu- jitorii domnești din ținutul Vasluiului, prin care mărturisesc des- pre lucrurile și doi cai ce a luat Dumitru Robul de la Lazăr Drule, când a plecat cu Tătarii, dându-i pentru aceasta partea lui de moșie din Qlodeni și un cal. f Eto az lonașco vel Vornic doțnie zemli (al țării de jos) măr- turisim cu a||casta carte a noastră și cu tați curtenii, slugi || dom- nești de ținutul Vasluiului, carii ne-am prile[|jet la Cabrău, căndu au grăit Dumitru Robul șe au luat || 2 cal a lui Lazor Drule de Glodeni, și arme și hain[e] || preț de altu cal și au zis, c[ă]ndu s’au 5 dus cu TătarâI, că nu va || mai vini. Șe au dato-ș toată moșie și tot locul din || sat din Glodenp] la c[ă]npu, și fănaț, și vatră de sat, și gră||din[ă], și pomeți, cu tot vinitul să-i fie lui Lazor Drulla dria||ptă ^cină și moșie. Șe am fost de faț[ă] cu dumnelul Vor||nicul la Cabrău căndu au grăit Dumitru și s’au dus cu Tă||tarăl și l-au în- 10 trebaf ce i să vine? Ei au zis: den a treia par||te a cincia parte den stăipol den miljoc. Și la cest zapis !! s’au prilejit: Udre de Pri- bești, și Pătrașco Hotnug, și Ghlorghiț[ă] || de Cucrălieștfi], și Simion ot tam, și Davidu de Nemțu; și mul||te slugi a mării sal[e] a Dom- nului nostru ne am prilejit la adastă || tocmal[ă], de-[a]m văzut cu 15 ochii noștri acastă tocmal[ă]. Și pentru mai || mare credința ne-[a]m pus și pecețil[e], ca să să știe. || 17 Cabrău, v[ă] l/cojl 7122ț=1613) Oc[tomvrie] 20 dni. Az lonașco vel Vornic, ț Udre. ț Pătrașco. ț Ghiorghiță. Simion. ț Davidu. 20 Dintre subscrieri numai una, cea întăi, e autografă; celelalte sunt scrise de lonașco vel Vornic. Pecețile, mici, cu cerneală, par mai curând, a fi puneri de deget. Orig. No. 39—XLI. Hârtie: 29X20 cm. ⁿ Fost sat în județul Vaslui; azi există un deal Ciabău în jud. vecin Fălciu. 22 24. 1613 (=7122) Noemvrie 17, (București). Radul- Vv., Domnul Țării Românești, ficiorul lui Mihnea- Vv. întărește stăpânire lui Vasilie ăl doilea Vistier peste partea din salul Lungii, ce au cumpărat-o de la Neaga Vorniceasa Mitrei Vornicul. f M[i]l[o]stiiu b[t>]jieiu lo R[adul] Voevoda ig[o]s[po]d[i]nu snu pocoinnomu Mihnev Voevoda, davat g[o]s[po]d[s]v[o]mi siiu po- veleaniîu g[o]s[po]d[s]v[a]mi || pottennomu bolearin g[o]s[po]d- [s]v[a]mi jupan Vasilie viorii Vistiiar (cu mila lui Dumnezeu Io Ra- 5 dul Voevod și Domn, fiul răposatului Mihnea Voevod, dă domnia mea această poruncă a domnii mele cinstit boeriului domniei mele Va- silie al doilea Vistier), ca să fie volnic, cu cartea || domnii meale, să-ș ție satul Lungii, partea jupăneasel Neagăî, Dvorniceasa Vornicu- lui J| Mitrei, toată, cu tot hotarul, și cu toț[I] rumânii, și cu tot ve- 10 nitul, căt se va |] aleage. Pentru-că acest sat au fost cumpărat de răposatul deregătoriul domnii meal[e] || jupănul Pană Vistiiar, socrul boiarinului domnii meale jupan Vasilie Vistiiar, || de la jupăneasa Neaga Vorniceasa încă în zilele lu Simion Vod[ă]. Și am văzut dom- nia-mea || și cartea lu Simion Vod[ă] de cumpărătoare pre aspri[i] 15 gata. Derept aceaîa |j am dat domnia mea jupănului Vasilie Vistiiar acest sat Lungii, cum scrie mai sus, || să-l ție de moșie. Derept aceaîa și voi rumânilor, în vream[e] ce veți vedea cartea |j domnii meale, voi să ascultați de toate de ce vă va da jupănul Vasilie Vistiiar || învăță- tură. Inaco da neast po re& g[o]s[po]d[s]v[a]mi. I is sam rec g[o]s- 20 [po]d[s]v[a]mi (altfel să nu fie după zisa domniei mele. Pis Pa- raschiva, Noem[vrie] 17 dni, v[ă] l[ea]t 7122 (=1613). Pecete mică, de ceară roșie, cam uzată ; totuși se distinge în mijloc vulturul cu crucea în cioc; iar legenda este: ICO BOGEOAd rOCIlOAflPh E]MXHGK0I. '.Monogramul Domnului cu chinovar roșu, ca la No. 21. Orig. No. 13—LVIII. Hârtie (coala; din foaia a doua lipsesc două treimi): 31 X 20 cm. 23 25. 1614 (—7122) Martie 15, Ștefănești (Botoșani). Zapisul lui Ștefan, ficiorul lui Miron, împreună cu sora lui Sora Aricioae și cu feciorii lui Cazai și Bosăe, prin care vând partea lor de moșie din Vlăiceani lui Mănăilă Vornicul. f Se ubo az Ștefan snu Miron i să sestra eg[o] (iata deci eu Ștefan, feciorul lui Miron, și cu sora lui) Sora Ariâoe, nepota || lui Miron, strănepota lui Vlaico Șetrarlul, și cu fidorul meu || Cazai și cu BosăI,— înșine pre noi știm știm (sic) și mărtorosim cu||cestu zapis și scrisore a nostră: cum noi ne-am sculat de bună voia || 5 nostră, de nîme nevoițl nid săluiți, însă def bănă voia nostră; || deS noi am vândut ‘J direapta ocină a nostră din sat din VlăldanI, || din jumătate de sat a treia parte, lui Mănăilă Vornicul || den Ște- făneștfl] și Jupăneasei lui Anghelina: de-au dat lui Ștefani bol|| buni, dereptu 50 de taler[I] bătuți; Iar Iridoe[I], cu fiSoril săi || au 10 dat 30 de galbeni roșii, ca s[ă] le fie lor ocină și cumpără||tură și fiorilor >ăi, cu tot venitul ce-s[ă va] aleage în nalasta || parte, ne- schi[m]bat ni6 întorșii. Și la îastă tocmală au fost || mulțl omeni buni: Andrelca Șoltuzul și cu 12 prăgarl, și popa || Ștefan cel domnescu, și Sava Hor băcal, și Duluman d-au fost Șoltuz, || și Gorguța, și Danie, 15 și Ștefan Cocoșca, și Anton ginere-său, și |l Avram meserciul, și Hilip și Mancea, licorn lui Costin, și alți || mulțl omeni buni de la noi. Iar pre mal mare credință noi am || pus pe^atea trăgulul și ale nostre cătră cest zapis, ca-s[ă] să || știe. Și Sava Olbad au scris cest zapis. Pis u trăg Ștefăneșt[I], v[ă] leat 7122 (=1614) Martie 15. 20 • O Dumitrașco iscat. (Nedescifrabil). Toader Bocotco. Subscrierile sunt autografe. Două pecețl: una mică, cealaltă mijlocie, amân- două făcute bine cu fum și păstrate foarte bine. Întâia, mai mică, cuprinde într’un cerc de ornamentație un braț îndoit din cot, ținând în mână o creangă cu rămurele; iar în dreptul și în fața mânei închise se vede o stea. A doua, cea mijlocie (2, 5 cm. în diametru) e pecetea târgului Ștefănești. Cuprinde, închise în circonferința din lăuntru a legendei, două paseri față în față, pe un trunchiu de copac. Legenda peceții e următoarea: II64[fIT] TP[Tir]Ii iy6d>LH6IJIH. Orig. No. 41—XLI. Hârtie (coală): 32X21 cm. Însemnări: Pe v° foii a 2-a: „zapis pre VlălcenI, 7122 Mart 15“. In text: vnădut. 24 26. 1614 (=7122) Mai 8, (Bahna? Neamțu) Zapisul lui Dumbravă, nepotul lui Daniil, prin care dă oci- na sa din Bahnă lui Zaharia din Berbești, pentru banii ce i-au dat de s’au mântuit de Marco Rojniță, pentru stupii ce-i furase. f Adecă iau Donbravă, nepot lui Dănilă ot Bahnă, seri iau și măr- torisim || cu cestu zapis al miau, cum am căzut întru [o ne]voia printru neștil || stopii ce l-au pri[ns de] față la noi a lui Marco [a lui] Rojniță; dec am căzut || la Zaharie din Berbești; dec i-am dat 5 ocena din Bahnă, și mi-au plătit || capol de au dat 15 taleari ban[i] blarii (sic !); și banii mi i-au dat din || casa lui loanăș din Bărbești, și lui Nestoru ot tam, și Nichitii ot tam, || și lui Pavăl ot tam, și Pe- trii ot tam, și denaintea mulți oamenp] bon[i], || ca să să ști. Pis pop Mihăilă, v[ă] l[eat] 7122 (=1614), Maiu 8. || Fără subscrieri. Două peceți mici, cu cerneală, fără de nici un desemn sa legendă. Orig. No. 46—XLI. Hârtie: 15X20 cm. însemnări: Pe v°: 1 „Eu Nichifta] snu Dănilă din [Bah]nă mărtorisescu || cu cestu [zap]is al meu, corn am [vănd]ut parte me de || ocină din [Bahnă] Zaharil din BerbfeștI], și ml-au || dat 8 ta[Iert] de m’am măntoit d[e] femela me || de Ghirva. [Ca] să să știe. Pis [Pop La]rion ot MărișeștI". 2. „[Au cum] părat Pavăl [din] Bahnă parte de [ocină] din || Bahnă a Ga[f]inel, fata lui [Ion al] [| Tudosil, [cu] vatra satului, |] [ve]nitul din căn[pu] și din codru, || de nimene si[li]tQ, și am luat și 5 [lei]. [| Ghelasăe. Și șt[iut]. Dumitru.. Pis Ghe[orghi]...“ 27. 1614 (=7122) Mai 12, (București) Cartea lui Radul- Vv., Domnul Țării-Românești, prin care arată oamenii ce vor jură pentru Stănilă din Tămburești: dacă au trecut peste Dunăre cu satul Tămburești, înainte de tocmeala lui Mihai- Vv. ? Căci fiind trecut înainte de acea tocmeală, va fi slobod de rumănie, iar altfel va fi rumân lui Dragomir. 10 f Zde cletovți (aici jurătorii) Stănil ot Tămbureștfi], || poim Radul Cuntev i Voico Bora || ot sel, ca să jure cum c’au trecutu || preste Dunăre cu satul Tămbureșt[î] || mai nainte de întocmeala lu || Mihail Voevod: de£ de va fi trecut || mai naintea de întocmeala || 25 lu Mihai Vodfă],— el să fie în pa6[e]; || iar dă va fi mai de încoa- cea, —el să || fie rumân, cum vor afla cu ale lor || sufletea. Șipărăș Drag[o]mir; \\i dnineadle văseh sti (și ziua Dumineca tuturor Sfin- ților). Isfpravnic] Radul Porftar]. Msța Mai 12 dni, Ifeajt 7122 1614). 5 Pecete mare (4,4 cm. în diametru), timbrată, căzută. Monogramul Domnului, cu chinovar roșu, ca la No. 21. Orig. No. 44—XLI. Hârtie: 31X11 cm. 28. 1614 (=7122) Mai 12, (București) Cartea lui Radul- Vv., Domnul Țării Românești, prin care arată oamenii ce vor jură pentru Paraschiv din Tămburești: dacă au trecut peste Dunăre cu satul Tămburești, înainte de tocmeala lui Mi- hai- Vv. ? Căci fiind trecut înainte de acea tocmeală va fi slobod de ru- mănie, iar altfel va fi rumăn lui Dragomir. + Zde cletovți Paraschivev ot Tămbureșt[I], poim Pilatu i Pui- tăn ot set, ca să jure cum c’au trecut prestea Dunăre || cu satul Tămbureșt]!], mai naintea || de întocmeala lu Mihai Voevod: dec de va fi trecut mai naintea de întoc||meala lu Mihai Vod[ă],—el să fie în pac ; ]| er de va fi mai de încoacea, — el să fie || rumănu, cum 10 vor afla cu ale lor | suflete. Și părăș Drag[o]mir; i dni neadle văseh sti. Is[pravuic] Radul Porftar]. Pis msța Mai 12 dni |] l[ea]t 7122 (=1614). Identic, ca descriere, cu doc. precedent de sub No. 27. Orig. No. 43—XLI. Hârtie: 32X1® cm. 29. 1614 (= 7122) Iulie 9, (București). Radul- Vv., Domnul Țării Românești, fiul lui Mihnea- Vv., împu- ternicește pe Dragomir ca, împreună cu Aldimir Pitariu, să ia niște răvașe de la Paraschiva, Stan și dela Slănilă din Tămburești, cari n’au putut jură că n’au fost rumâni lui Dragomir, și să-i ducă la Tămburești să-i fie rumâni. •f- M[i]l[o]sttiu b[o]jiiu Io Radul Voevoda g[o]s[po]d[i]nu snă 26 5 10 15 20 25 pocoinom Mihnev Voevoda, davat g[o]s[po]d[s]vami || siiu povea- lenie g[o]s[po]d[s]vami acestuîu om, poim Dragfo]mir, ca să fie || volnic cu acesta cartea a domnifi] mealfe] și cu sluga domnifi] mealfe] || anume Aldimir Pitfariul], ca să aib[ă] a luoare niște ră- vașe de la || Paraschiva, și de Ia Stan, și de la Stănil ot Tămbureșt[I], || păntru c’au fost luoat leagea pre răvaș denaintea domnii mealfe], || ca să jure cum n’au fost rumâni lu Drag[o]mir. Ded cănd au fost la zi || și la sor[o]cu.—el n’au putut jură niâ cum, cea le-au trecut || zioa. Ded am dat domnie mea lu Drag[o]mir, ca să fie volnic cu acasta () cartea domnifi] mealfe] și cu sluga domnifi] mealfe], ca să lea Ia || răvașilea și să-I ducfă] în satul TămbureștI, să-i fie || ru- mâni, cum au fost și mai da-intea vremfe], păntru || c’așa estea în- vățătura domnip] mealfe]. Inaco da neast po reă || g[o]s[po]d- [s]vami. Isfpravnic] Ventil velichi Logfet. Pis Păd[u]re, msța || luli 9 dni, II let 7122 (= 1614). O Pecete mare (4,7 cm. în diametru) timbrată, însă căzută. Monogramul Dom- nului ca la No. 21. Orig. No. 47—XLI. Hârtie: 30X21 cm. 30. 1614 (=7122) August 26, (București). Radul- Vv., Domnul Țării Românești, fiul lui Mihnea- Vv., împu- ternicește pe Dumitru Logofătul ca să ia un rumân de la Oprina, jupăneasa lui Marco Logofătul din Topoloveni, pe care avea dreptul a-l luă de la ea, fiind cumpărat împreună cu alți rumâni, când cumpărase satul Tătarul. Ț M[i]l[o]stieiu b[o]jiiu Io Radul Voevoda i g[o]s[pojd[i]nusnu pocoinnom Mihnev Voevoda, davat g[o]s[po]d[s]vomi siiu povelenie g[o]s[po]d[s]vami j| iolearin g[o]s[po]d[s]v[a]miDumitruvlLog[o]- fet, ca să fiie volnic cu cartea domnii mel[e] de să-ș Ia 1 rumân |( de la Opriilăfjupă-iieasa lu Marco Log[ofăt] de TopoloveanI; pentru că au fost cumpărat || bolarinul domnii mealfe] Dumitru Logfofât] satul Tătarul de la jupăneasa Oprina si cu [| 6 rumâni. Dec alalți rumâni Ia l-au dat; Iar 1 rumân nu i l-au mal dat, cum le-au fost tocmeala. || Derept aceala am dat domniia mea bolarinulfui] dom- nii melfe], ce laste mal sus scris, ca să fie volnic || a-ș luoa de la Oprina 27 rumăn pentru rumăn. Și iar să-ș întoarcă Dumitru Log[ofăt] de la Oprina 800 de aspri, pentru că nu i-au ajunsu o6nă să [d]ea derept căți bani || au fost neguțat satul Tătarul, ce căndu au tras o6na au f[ost] mai puțin. De6, sau să-i || întoarcă acești bani sau să-I mai dea odnă de la B[ă]teștl pentru aceștp] bani; || iar de nu va vrea să-i 5 plătească sau să-I dea ocnă, cum [se-au] neguțat, să fie volnic [| de să o trag[ă]. Iar cui va părea străîmbu să vie de faț[ă, căci așa îas]te învăț[ă]tura || domnii mel[e]. Inaco da nest po rec g[o]s[po]d- [s]v[a]mi. 1 is sam rec g[o]s[po]d[s]v[a]mi. Msța Avg[ust] 26 dni, leat || 7122 (=16] 4). 10 Pecetea mare (4, 5 cm. în diametru) timbrată, însă căzută, Monograma Dom- nului ca la No. 21. Orig. No. 48 —XLI. Hârtie (stricat la îndoituri): 30X^1 cm. 31. 1614 (=7123) Octomvrie 12, fără loc. Zapisul Măriei, fala lui Staico Postelnicul din Bucov, prin care vinde un sălaș de țigani lui Stoica Logofătul din Tărceni, drept । 10.800 aspri gata. f Vă imea oța. i sna i stgo dha amin, Troiț edinosăștna i neraz- dealna (în numele tatălui și al fiului și ai sfântului duh amin, Troiță unică și nedespărțită). f Eu jup[ă]neasa Maria, fata jup[ă]nulul Stalcov Post[elnic] de P Bucov, scris-am acesta a mea cartea Stoică! Log[o]fătul || de TărceanI, io ca să-I fie u[n] sălaș de țigan! anum[e] Țavul Faur și cu țiganca lui, anum[e]....x) și cu fecori! lor căț[I] vor ave, păntru că acești țigani ce sănt mal sus scriși, ei sănt a! miel de la părinții miel de moșie, || de * stremoșie. Dec cănd au fost acuma în ziiel[ea] Domnu[lui] nostru Ra- ț dul-Voevodu, fecorul Mihneav Voevodi, Iar mie mi-eu căzut o nă- 20 ¹ pastea marea pre cap. Dec văzăndu eu atăta nevoe marea pre ca- pul mieu și cheltuial[ă], iar eu am făcut acest sălaș de țigani Ța- vul Faurul vânzători, și m’am tocmit de a mea bună voe cu || Stoica Log[o]fătul de i l-am vândut derept 10,800 as[pri] gata. Și mi eu dat aceșt[î] bani toți gata de mi-em || rădicatu nevoia, de m’am 25 i, ---------------- ’) Loc alb în document. 28 înbrăcat și mi-em hrănit coconelea. Și dup[ă] acesta se-au întâm- plat la acest || a nostră tocmealfă] mulți boiari mărtorie: Mușat Posteal[ni]c, și Dumitru Log[ofăt], i Radul Log[ofăt] de Cămșor, || și Mușat Log[ofăt], i Stepan Log[ofăt] ot Țig[ă]neșt[î], i Buta, i Șteful ot 5 Berleștfi], i Crăstea Logfofăt] ot BuCmeni. || Derept aceia să-I fie a- cest sălaș de țigani moșie derept ohab. Inaco da neast po moe ret. Pis az Neagoe Log[o]f[ă]t, msța Oh[tomvrie] 12 dni, vă leat 7123 (=1614)||. • Stepan Log[o]făt. Buta Logfofăt]. • • • Subscrierile autografe. Peceți mici, cu cerneală, pe cari însă nu se pot dis- tinge desemurile. Orig. No. 225-XX. Hârtie (coală): 31X21 cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Zapisul Tărăceanulul de țigan[I] de la Sneagov“. i 32. 1615 (=7123) Aprilie 16, Iași. Zapisul lui Pangratie, egumenul Mănăstirii Sucevița, și altor preoți de-acolo, dat pentru banii pi imiți de la Boul Vistiernicul prin Beldiman Logofătul, pentru schimbul moșiei sale Bujinții din ținutul lașilor cu moșia Negoeștii a Mănăstirii, din ținutul Neamțului. f Adecă eu preutul Pangratie, egumenul de mănăstire de Su- . 10 ceviți, și preujtul Anastasie, și preutul Enoh, și preutul Rafail, și proegumenul || Zahariia, și Nicon, și preutul loan, și preutul Luca, și tot săbo||rul mărturisim cu Castă scrisoare a noastră, cum am luat dentru || măna Boului Vistiiarniculuî o sută de galbeni, care bani i| ne-au adaos dumnealui Beldimam Logofătul cel Mare, pentru ce am j 15 făcut cuTciumnealui schimbu de ne-au dat dumnealui un sat anume | ’ Rujinții în ținutul lașilor și noi i-am dat domisale Ne'feoeștii în ținutul Neamțului, pre Orbie. Dec i-am făcut Castă || mărturie să-i hie de credință; iasta mărturisim cu Castă || scrisoare a noastră da-st ₜ znaet (să se știe). U las, l[ea]t 7123 (=1615) Aprilie 16. | 29 Pecete mijlocie (3 cm. în diametru), cu fum. Legenda ce înconjură hramul Mănăstirii (învierea Domnului) e următoarea: ț GUI n6HfIT GTI'0 MOHflGTHPL 4 CXHflBGKOI ,3PH. 7108 (=1600). Orig. No. 22—LXI. Hârtie (coală): 32X22 cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a : „Pe Negoeșt[I], 7123 Aprjilie] 16“. 33. 1615 (=7123) Iunie 14, Botoșani. Zapis dat de Hilip, Ureadnic din Botoșani, Dumitru fostul . Șoltuz și alții, cari mărturisesc cum Ștefan din Botoșani, nepotul J Grigăi, ce au fost Vătăman în Miclăușeni, au vândut un loc de ( heleșteu de acolo, lui Cliiras Vătămanul din Miclăușeni. I ț -j- As Hilip Ureadnic ot trag Botășean[I], și Dumitru ce-au fost Șoltuz, și Moșul, și mulți omean[I] bun[i] bătrân [I] de trăg mărto- roșim !| cu cestu zapis al nostru, cum s’au sculat Ștefan din Botă- șean[I], nepotul Grigăi ce-au fost Vătăman în Miclăușen[I], de-au vân- dut un loc de hălășteu în sat în MăclăușeanI, a sa direaptă |l moșie, 5 lui Chiraș Vătăman din Miclăușenp], diriptul | 12 taler[i]; și de eaz au dat de lucru 12 taler[i]. Dece fldorii lui Ștefan și toată ruda lui ca să n’albă ni|ce o treabă nice mai a pără printr’acela hălă- șteu || nice dănăoră în vea6, și nai[n]tea cestul zapis al nostru, ce să hie moșie lui Chiraș și a fidorilor lui Chiraș. De easta măr- io torosim. Iun[ie] 14 dni, v[ă] l[ea]t 7123 (=1615). Eară cui va pă- rea cu stră[m]bul să-ș întreabe cu Ștefan ,și cu licorii lui. Pis u BotășeanfI]. B • Vas[i]lie Ștefănes[cu]. Pecete mică, cu fum, pe care se distinge o pasere în mijlocul unei ornamen- tațiuni făcută din nouă unghiuri, deschise la periferia circonferinții peceții. Scris i de Vasile Ștefănescu. | Orig. No. 177—IV. Hârtie: 32X21 cm. 34. 1616 (= 7124) luniu 15, Bălăceni (Bacău). । Zapisul Candachiei bătrâna din Bălăciani, fata Petrei Pârcă- । labului, prin care-și împarte moșia sa din Bălăciani între copii ei. f Eu Candachiia bătrâna de Bălăcean[i], fata Petrei Părcăla- '5 * t; 30 5 10 15 20 bului, mărturisescu cu scrisoarea mia, cum eu de bună voia mea strănsu-mi-iam fedorii miei anume: Miron și Can||dachiia, fedorii featei miale Cr[i]stinei și ginere-miu Dumit[r]u Cochină, || și fila mea Nas- tasiia, de le-am înpărțit a mea direaptă ocină și moșie ce am avut în satu în Bălăcean[ij. Dec trei părți am dat lor; a patra parte am lăsat mie || de comandare. Și într’adastă tocmală au fost: Ion Albotă de Cătămăreștfi], || și Simion de acolo, și Simion de So- loneț, și Dumitrașco de DragsinT, și Pătru||vid de Uricean[i], și Du- mitrașco de Popeștp], Gligorcea de Comăneșt[i]. Și lonlășco Dobron- chiim am scris de adastă mărturie. Pis u Bălăcianfi], v[ă] l[ea]t 7124 (= 1616) Iun[ie] 15. Fără subscrieri. Patru peceți mici, cu cerneală, pe cari nu se poate distinge nimic. Orig. No. 93—LXXXIV. Hârtie: 31X20 cm. Dăruit de I. Tanoviceanu. 35. <1 1616 (=7125) Octomvrie 3, lași. Cartea lui Radul- Vv., Domnul Moldovei, cătră Andreica Spă- tarul din Almășeni, ca să aleagă partea de moșie din satul Vâr- toapele, pe care Gheorghe Diacu a cumpărat-o de la Avrămescul și Buculeai. •f- Io Radul Voevoda b[o]jiiu m[i]l[o]stilu g[o]sp[o]d[a]ru semii Moldavscoi, pișem sluzea naș'\ Andreica Spăt[ar] ot Almășeani, dacă vei vedea cartea domnii meale să aibi || a aleage toată partea de ocină den sat den Vârt[oape] a slugel noastre Gheorghie || Diiac, den cumpărătura] ce are acolo de la Avrămăs[cu]l și de la Buculeaiu den vatra satului, și den moarfă], și din țarină, și den tot venitul, pren- tru || căc ș-au cumpărat și e[l] ocină întracela sat ce mal sus scrie pre ai săi bani || direpțl. Iar cui va părea cu strâmbul să-I dai zi să [st]ea faț[ă] înnaintea dom||nii meale. Inac da ne budet (alt- fel să nu fie). [Pis] u las, l[ea]t 7125 (= 1616) Oct[omvrie] 3. || G[o]sp[o]d[i]nu rec (Domnul a zis). Gheanghea vel Log[o]f[ăt] uc (a învățat). Ion (pisar). 31 Subscrierea autografa. Pecete mare (4,2 cm. în diametru), cu tuș. In mij- loc: capul de bou cu steaua ’ntre coarne și coroana deasupra; legenda: f IO PflAXA E06B0AH K[O]>KHIO M[l]A[0]6THI0; GHHb MHX1TB K06B0AA #3PKA (=1616). Orig. No. 87—LXXVI. Hârtie (puțin stricată la îndoituri): 32X21 cm- Însemnări: Pe v°: „List ea raeăealenie ot Vărtop“ (foaia de împărțanie de la Vărtoapele)- Cumpărat de la C. D. Anghel. 36. 1616 (=7125) Octomvrie 21, (București). Cartea lui Alexandru- Vv., Domnul Țării Românești, prin care întărește stăpânire jupănesei Catrinei, fata lui Pană Vistierul, peste părțile de moșie din Frățești, Călugăreni, Lungii și Șovrăc. f M[i]l[o]stieîu b[o]jieiu Io Alexandru. Voevoda i g[o]s[po]- d[i]nu, davat g[ojs[po]d[s]v[o]mi sie povelenie g[o]s[po]d[s]v[a]mi jupăneasei Catrinei, fata a lu || Pană Vistfier], jupăneasa ce au fost a lu Vasilie Vistfier], ca să fie volnică cu cartea domnii meale să ție toatfă] || partea de o<5nă ce au avut de tată-său Pană Vist[ier] 5 de în sat de în Frățești, și de în Călug[ă]reani, || și de în Lungi, și Șovrăcul cu oâna, și cu rumânii, și cu venitul căt se va aleage, | pen- tru că aceaste ocne și moșii ce sănt mai sus scrise, laie au fost cumpărate de tată-său || Pană Vistfier] și săntu ale ei moșie de- reaptă. Derept aceaia domnia mea încă am dat ca să fie volnică || 10 jupăneasa Catrina să-ș ție partea de odnă de în Frăteșt[i], și de în Lungi, și satul || Șovrăcul, și Călug[ă]renii, cum au fost ținut și mai de-nainte vreame. Și de nimenilea || opreala să n’aib[ă] pre- ste cartea domnii meal[e]. Inaco da neastpo rec g[o]s[po]d[s]v[a]mi. 1 is sam rec g[o]s[po]d[s]v[a]mi. Pis Lep[ă]dat, msța Oh[tomvrie] 15 21 dni, leat 7125 (=1616). IO ALEXANDRU VOEVODA ț M[l]L[O]STlIU B[O]JlIU G[O]s[PO]DARU. f Io Alexandru Voevod. Subscrierea Domnului autografă. Pecetea mică de ceară, căzută. Monogra- mul Domnului cu chinovar roșu. Orig. No. 15 —LVIII. Hârtie (coală) : 30X21 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. 32 37. 1617 (=7125) Aprilie 3, Iași. Cartea lui Radul-Vv., Domnul Moldovei, prin care poruncește Ureadnicilor din târgul Pietrii să nu învăluiască și să tragă cu ocolul târgului, satul Verceștii al lui lonașco Jora, ginerele lui Alexa fost Postelnic, ci să-l lase să fie cu ținutul, cum îi scriu uricele cele bătrâne. f Io Radul Voevoda b[o]jiiu m[i]l[o]stiiu g[o]s[po1d[a]ru zemli Moldovscoi, pișem g[o]spfo]d[s]v[o]mi sluzeam nășim || uread- nicom ot trăg Camen (din târgul Piatra). Dâmu-vă a ști că au venit înaintea d[o]mnii || meale, slu ga naș lonașco Jora, ginerele 5 Alexii c-au fosta Postelnic și se-au jeluit d[o]mnil |l meale, zicăndu că are un satu la ținutul Neamțului, anume Verceștii, care sat las te dereptu de cumpărătură socru-siu Alexii Postelnicul de la feco||rii lui Golăi Logoifetul, și are urice bătrâne mal dennainte de la cil D[o]mni bătrăn[I]. Iar căndu-I acmu voi-1 trageț[i] cu 10 -ocolul Pietrii, || căci că au fostu eșit de la dinșil în zilele lui Ștefan Voevodă Tomșevic, de||rept ce au fostu ei în urgie de cătră d[o]m- nila sa. Printra aceaia, dacă veț[l] ve||dea Castă carte a d[o]mnii meale, iar voi ca să aveț[I] a-I lăsa satul în paC, întru || nemică ca să nu-1 învăluiț[i] cu ocolul, că[cl] că se află în uricelfe] cale bă- 15 trăne: că n’au fostu de ocol. Deci d[o]mnila mea încă am lăsat să fie || cu ținutul, cumu-i scriu uricele. Derept aceaia, dacă veț[i] vedea cas||tă carte a noastră, mal multu să nu învăluiț[I] cu ocolul acel // sat. Inac ne sătvori (altfel să nu faci) Pis u las, v[ă]l[ea]t 7125 (=1617), msța Ap[rilie] 3. || G[o]sp[o]d[i]nu veleal. 20 Ghianghea vel Log[o]f[ăt] ui. Q Ghianghea Logofet iscaah Toader (pisar) Subscrierea autografă. Pecetea mare timbrată (4, 5 cm. în diametru), căzută. Scris de Toader (pisar), Orig. No. 60—XLI. Hârtie (coală; din foaia doua lipsește o treime): 31X20 cm- însemnări: Pe v° foii a 2 : „ f carte g[ospo]d de Vercești“. 33 38. 1617 (=7125) Mai 2, Târgoviște. Zapisul lui Tudor, ficiorul lui Marco Logofătul, prin care se înțe- lege cu Dumitru Pitarul pentru stăpânirea moșiilor Tătarul și Bon- țeștii, ce-i rămăsese maștihă-sa Oprina dela tatăl lui, Marco Logofătul. f Vă imea oța i sna i stgo dha, amin. || f Eu Tudor, fecorul [lui] Marco Log[o]f]ă]t den Topoloveani, scriu și mărturisescu cu acest zapis al mieu ca să se știe, cum amu căzut la divan cu maștihă-mea Oprina naintea Domnii nostru Alexandru-Voevod de m’am părăt. Dec Domnu nostru m’au judecat: cum c-au cumpărat tată-mieu 5 Marco Logfo]fet cu jupăneasa Oprina, eu să țiu cu ma știhă-fmea] Oprina den doao. Dec mi se-au căzut să țiu în sat în Tătarul jumătate și în Bonțești juj|mătate. Iar Tătarul au fost vândut mai de mult de maștihă-mea Oprina lu Dumitru Pitariul den " hotar pănă în hotar. Iar după ce au căzut aceaste moșii, ce sănt mai sus scrise, pre măna io mea, eu m’am || tocmit de bună voia mea cu Dumitru Pitariul ca să țiu eu partea maștihă-mea den Bonțești pentru partea mea den Tătarul; iar Dumitru Pitfariul] să ție satul Tătarul tot cum și 1 au fost , cumpărat. Iar cu căt nu mi se va ajunge od[i]nă să se po- trivească: eu să aib a luoa dentr’altfă] moșie, |j ce au cumpărat tată- 15 mieu cu maștihă-mea Oprina, pănă mi se va umplea 430 de stân- jeni. || Și ne-am tocmit de a noastră bună voe și de naintea a mulți boiari carii ș-au pus scrisoarea ' aicea în zapis cu mâinile lor, anume : Stanciul Logfofăt] de Drag[o]mireșt[I], și Mogoș Dvornic de Păuleștfi], și Neanciul Postfelnic] de Măneștfi], și Pătru luzbașa de 20 Băleani, și de Balomireștfi] Radul Postfelnic], și de Brea||zoe Albul Comfisul]. Și am pus și jurământ de ne-am jurat eu Tudor cu Du- mitru Pitfariul] la beseareca|| popei Vlaicului: [care] dentre noi nu se va ținea de tocmealfă], ce se va lepăda vre-odini||oară, — acela să fie proclet, și anatema, și afurisit de 318 oți ce sănt întru vă 25 Nichei; și să fie cu Iuda și cu Ariia la un loc. Acast-am scris, ca să se știe și să se || creazfă] că iaste cu adevăr. L napisah u Tră- govișt az Lepădat Logfofăt]. Msța Mai 2 dni, | vă leat 7125 (=1617). Mărturie: Radul viori Dvornic (?) Mogoș Log[o]fet Documente românești. 3 > Subscrierea autografă. Patru peceți mici, cu cerneală. întâia, probabil a lui Radul viori Dvornic, are ca marcă doi lei îmbrățișând trunchiul unui copac cu rădă- cina foarte evidentă; a doua, are inscripția: T[X]A[O]PX; a treia e a lui Mogoș, Logofătul; și a patra e de tot spălăcită. Orig. No. 62—XLI. Hârtie (coală): 30X21 cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „zapisul lu Marco di Topol[o]vean[l].“ 39. 1617 (=7125) Mai 20, (Târgoviște). Cartea, lui Alexandru-Vv., Domnul Țării Românești, prin care scrie lui jupan Gherghe biv vel Armaș să stăpânească numai par- tea Neacșului Postelnicul din Bora, ce o avea cumpărată, iar nu și partea lui Dragomir. •f- M[i]l[o] stilu b[o]jiiu lo Alixandru Voevoda g[o]s[po]d[i]nvt pișit g[o]s[po]d[s]vomi bolearim g[o]s[po]d[s]vomi jupan Gher- ghe ej biv vel Armaș (scrie domnia mea boerului domniei mele jupân Gherghe care a fost mare Armaș) multă săntate. Dup’aceaia-ț[i] gră- 5 eseu | domnie me pentru rândul acestuîu om poim (anume) Dragomir ot Bora, || pentru ca ș-au spus nainte domnie mel[e]: cum are Dragfo]- mir oă[i]nă||în satul Bora depreună cu Neacșul Post[elnic], fecorul Carcăi || Dvornicul. Ded când este acum domne-ta nu ții parte a Neac- șuliu || c-ai cumpăratu, ce ții și parte lu Drag[o]mir. Ș-au mărtu risitu 10 nainte domnie mel[e] și Neacșul Post[elnic] cum n’ai trebă nimica cu parte lu Drag[o]mir. Dereptu aceae în vremfe] ce vei vede carte- domnie mel[e], iar domne-ta să cauți să laș[i] parte lu Drag[o]mir în paâfe]; ce numai să ții parte Neacșuliu Post[elnic] <$-ai cumpăratu. Er să ver ave domne-ta nescare cărți de oc[i]nă, să vil cu cărțilea să 15 stai de față nainte domni mel[e]. Toe tigovorim g[o]s[po]d[s]vami. Inaco da neast po rec g[o]s[po]d[s]vami. Isfpravnic] Cr[ă]ste velichi Dvornic. Pis Păd[u]re. Msța Maiu 20 dni, || leat 7125 (=-1617). Pecete mare (4,5 cm. in diametru), timbrată, căzdtă. Monogramul domnesc cu chinovar, ca Ja No. 36. Orig. No. 63—XLI. Hârtie: 30X21 cm. i 40. 1617 (=7125) Mai 21, fără loc. Cartea lui Dragomir al Zlatei din Bora împreună cu jupă- neasa lui Chera, cătră rumânii lor de moșie din Tămburești, ca să-i cinstească și să-i hrănească până la moarte, iar apoi să fie ju- deci și slobozi de rumănie de cătră tot neamul lor. f Scris-am eu Drag[o]mir al Zlate[I] ot Bora și a mea jupâneasă Chera adasta a nostră carte || acestor rumâni ai noștri, prenume: Viadul cu fedoriî, și Paraschiva || cu fecorii, și Mihel cu fecorii, și Bolfdea cu fedoriî, și Mușat || cu fecorii, și Drag[o]mir cu fecorii, și Radul cu fecorii, și Crevăț |l cu fedoriî, și Neagoe cu frațăp] lui, i Lupul cu fedoriî den Tămburești || ca să s[ă] știe că ne săntu ai noștri rumâni de moșie. Ded căndu laste || acum, Iar noi așa am tocmit păn[ă] am fostu vii și cu suflete: cum să ne hrănească și să ne ce[n]- stească aceșt[î] rumâni ce săntu mal sus șcriș[I] || păn[ă] la vreamfe] de mo[ar]te; iar dup[ă] mortea noastră să fie ertaț[I] de noi || și s-alb[ăl 10 pac[e] de toț[I] oamenii noștri să fie juded. Și le-am dat ₕ și moșii, ca să fie pomeanja] pentru sufletul noostru și al pă rinților noștri. Și am făcut această tocmeal[ă] de a nostră bun[ă] voe. Iar || de voiu muri eu Drag[o]mir mai na[in]te de jupăneasa mea Chera și nu se va || mărita, să alb[ă] lucru cu ei; Iar de se va mărita, rumânii să alb[ă] pad[e] de 15 cătră jupăneasa Chera. Și am pus și blăstem dup[ă] mortea nostră: ori cine se va ispiti de în oamenii noștri a sparge adasta carte || și tocmeal[ă a] noastră, acela să fie blăstemat de 318 oți iaj sut vă Ne- chii; și să aib[ă] censte cu Iuda și cu Arăi într-u[n] loc.||Și am pus și mărturie, anum[e]: pop[a] Tudor, și pop[a] Grăbă, și Radul Vlăculi, 20 și Mihel ot Tămbureșt[I], și de Futeșt[I] Văsălu Morarlul, și Radul Lungul, și pop[a] Dumitru. Adasta am scris. Și într’altu chep să-n[u[ fie, preste tocmeala noastră. Fis Grama. Msța Maiu 21 dni, || let 7125 (= 1617). Fără subscrieri. Pecetea mică, timbrată, reprezintă o pasăre pe un câmp de iaibă. Orig. No. 65—XLI. Hârtie (coală): 29X21 cm. însemnări : Pe v° foii a 2-a: „f Rumânii ot Tămbureșt[I]“. B 36 41. 1617 (=7125) Iunie 12, Viișoara (Olt). Zapisul Dragului din Viișoara, prin care vinde un țigan Epis- copului Dionisie al Râmnicului. f Scris-am eu [Dragul] de Viișor aceasta [a mea] carte svin- t[eî] || Episcupiî, cum amu vândut u[n] țigan anum[e] Slav și l-au cumpărat eu || Episcupul Dionisie pre aspri gat[a] 1.400. Diâ episcu- pia mea || l-am dăruit svintei Episcupiî, ca să fie de pomean[ă] și 5 mie și alțî preastavițp] al episcupiî mealfe]. Dic și eu l| vănzătoriul Dragu încă am vândut de bună voe. Aceasta am scris || eu Dragul vi Viișor. || Pis msța lunfie] 12 dni, || vă leat 7125 (=1617). Pecete mijlocie (2 cm. în diametru), în ceară albă, stricată la margini. Se mai poate distinge pe câmpul ei o cruce pe un vârf de turn. Probabil e pecetea Episcopului Dionisie. Orig. No. 24—XC. Hârtie (coală): 31X21 cm. Puțin deteriorat la îndoituri, însemnări: Pe v’ foii a 2-a, de mâni diferite: Zapisul pentru Slav țiganul'; ,,7125 lu- n[ie] 12“ „scris in condfica] cea nouă"¹) Din colecțiunea Episcopului Ghenadie Enăceanu. 42. 1617 (=7125) Iulie 18, Orheiu. Cartea lui Aslan Pârcălabul de Orheiu pentru alegerea hota- relor moșiilor Trăbujani de pe Răut și Ocsintia de pe Nistru ale Mănăstirii lui Golăiu ce-au fost Logofăt. 1 p f Aslan Prăcălab Orhiiscoi scriem și mărturisim și dăm știre I | cu aiastă scrisoare a noastră, cum au venit călugării de la ¹ sfânta <țj 10 mănăstire a lui Golăiu ce au fostLog[o]f[ăt] cu cinstita || carte aDom- nu[lui] nostru, ca să le socotescu ocina a trei ₕ sate, ce să cheamă : Trăbujani! pre Răut și Ocsintiia ot Nistru, de că||tră ocina Molovătea. j nilor și a Marcăuților și cu al te ocine alt[or] sate di înpregur. Intr’a- cea, deac-am văzut || cinstita carte a Domnu[lui] nostru, stră[n]s-am ; oameni buni || de pren prejur di într’aceale sate: megiiașfi], slugi )' >) Aceasta din urmă însemnare e de mâna lui Dionise Eclesia/rhul, care a scris Condicele Episcopiei Râmnicului (azi la Acad. Rom.). > 37 domnești || și vătajp], oameni di înain[te], anume: Costin Vătah de Hănsari, || și Petril[ă] Vătah, și lonașco Vătah de Sinețarp], și Dragul Prăcă||labul de Peștere, și Șoltuzul de acol[o] și mulți megilașp] oa- meni || buni. Și am eșit spre loc de am luat di în gura Evărlicu- luî || de la Nistru, și au mărsu bătrânii înainte pre urma Bălțatu- 5 lui || anume Min[ea] de Suseani, și lachim, și Ivaneanul, și Bilanea l| de Marcăuți, și Moș de acolea de am socotit hotarăle, ce au hotărât să-I......tul și seamnele pre [urma] uricelor || cine cum ține. Deb am aflat diîntr’acel hotar multe fărâmate | și clătite. Dec le-am diresu la loc și le-am înnoit; și pre unde || le-am alesu locul, tu- 10 tura (sic) și altor ocinașp] le-au fost pre voe [ și le-au plăcut aiasta tocmală, că li s’au și lor deșchis locul. || Dec văzundu eu tocmala lor pre voe, eu am făcut sfintei mănăs"tere di la noi aiastă scri- soare de mărturie. Di aiasta || dăm știre. Pis Orhel, Iul[ie] 18, || v/aj leat 7125 (=1617). ’ 15 -f- „Cine nu să va ținea de a luol (?), lasta tocmal[ă] să hie de 12 (sic.)“. T 'Eyo (sic) ’AoXâvij; to 'Oo/ea • Pecete mică, timbrată, puțin ovală, în câmpul căreia se distinge într’un cerc de ornamentație o cruce sus, dedesuptul căreia sunt inițialele : N. K. Orig. No. 21 —LXXII. Hârtie: 33X21 cm. Dăru't de D. A. Sturdza. 43. 1617 (=7126) Septemvrie 1, (București). Cartea lui Chir Luca, Mitropolitul Ungro-Vlahiei, prin care aruncă blăstem pe ori cine s’ar ispiti a strică dania ce au făcut Dragomir Postelnicul vărului său Radoslav din Dărămănești, dân- du-i o delniță de moșie din Vrănești. -f- M[i]l[o]stiiu b[o]jiiu preaosșteni mitropolit Chir Luca vă- [soi] zemli Vlașcoi (cu mila lui Dumnezeu preosfințitul Mitropolit 20 Chir Luca al întregei Țări-Românești). || + Scrise vlâdiciia mea acasta carte a vlâdiciel meale, cum să se știe cum au l| dat Drag[o]- mir Postelnicul văru-său lu Radoslav de în Dărmăneșt[I] o5[ ]nâ || în Vrăneștp] de în partea lui o dealniță, însă dealnița Iu Pătru de ] în cămpu, și de în pădure, și de în dealul cu viile, și în șe- 25 zutul satului, | or cătă se va aleage, presto tot hotarul. însă l-au I 38 fostu dat Drag[o]mir || Postelnic acasta mai sus zisă dealniță pănă au fost el viu cu suflet || încă de în zilele Radului Voevoda, feâorul Mihnei Vod[ă]; și o au dat de a luî || bună voe pentru sufletul lui ca să-i fie lui în vecie pomeană, iar || văru-său lu Radoslav 5 od[i]nă ohabnică. Și au venit însăș jup[ă]neasa lui Tudora || de au măr- turisit cu al ei suflet înaintea vlâdiciei meale. Iar cine s[ă] || va ispiti de în fedorii Iui, și de în feate-i, și de în nepoatelfe] lui j, a lua acasta mai sus zisă dealniț[ă] de la Radoslav văru-său, or cine de în ruda । și de în neamul lui a călcă și a sparge acasta po- 10 meană,—iar acela om |j să fie trăclet, și proclet, și anathema ot 318 sti oiți ej vă Nichei; || și de vlâdiciia mea încă să fie procleat și afurisit. Inaco da neast prez poveleanie vl[a] d [i] 6 [i] stvami (altfel să nu fie, fără porunca vlădiciei mele). Pis msța Sepftemvrie] 1 dni, v[ă] leat 7126 (=1617). 15 f Smerenii Mitropolit Ungro-VIahii Luca. Subscrierea Mitropolitului autografă. Pecete mare (4 cm. în diametru), tim- brată. Din legendă se mai poate ceti: GIIO n6lIU0Ii MHTPOflOA.......... Orig. No 67—XLI. Hârtie (coală): 30X21 cm. Însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Vrăneștil dată de Dragomir Post[elnic] văru-său lui Radoslav din Dărmănești“; „o dealniț[ă] den Vrăneștp] a Dărmănesculul¹¹. 44. 1618 (-=7126) Ianuarie 12, (București). Cartea lui Alexandru- Vv., Domnul Țării Românești, prin care întărește stăpânire lui Pârvu Logofătul peste un rumăn din Gușați, anume Crăstiian. f M[i]l[o]stilu bfojjiîu Io Alixandru Voevoda i g[o]s[po]d[i]nu, davat g[o]s[po]d[s]vami silu poveleanie g[o]s[po]d[s]vami ba- lerin g[o]s[po]d[s]vami (cu mila lui Dumnezeu Io Alexandru Voe- vod și Domn dă domnia mea această poruncă a domnii mele 20 boeriului domnii mele) Pravul Log[o]fet, ca să-i fie Iui un rumăn anum[e] Crăstiian de în satu de în Gușați, păntru că au avut pără Prăvul Log[o]făt cu Oprea, ginerele] lu Drag[o]mir, || păntru acest rumăn, ce estfe] mai sus zis, înaintea dumnie mele. Și așa părăia Oprea || de Crăstieneștp], ginerele lu Drag[o]mir, înainte dumnie mele: 4^ 39 'Cum au fost fugit || aceastu rumăn de la socru-său Drag[o]mir în urma lu Mihaiu Vodfă] la Pravul Log[o]fătul. || Iar Pravul Log[o]f[ă]t așa au spus înainte dumnii mele: cum au mersu la dinsul mai de- inte || lu Mihaiu Vodâ. De6 dumnie-mea amu căutat și am judecat prea derept și prea || leage cu toț[i] ci[n]stițil dereg[ă]toril dumnii mele; 5 și am dat dumniia-mea Prăvul[u]I || Log[o]făt și Opreai, ginerelui lu Drag[o]mir, 4 boiari prea răvașul dumnii mele || anume: Preda de în Bărseșt]!], i Builă de în Cacova, i Dumitru de în Șuiei, i Sega de în J Rădâcineșt[I] să cautea și să adeverez[e] de acest rumăn ce est[e] mai sus zis, de Crăstiian: || de căndu au fost mersu la Prăvul Log[o]f[ă]t? io Iar Prăvul Loog[ofăt] el au adus aceșt[I] 4 boiari nainte || dumnie mele, și au fost și Oprea, ginerele lu Drag[o]mir, de faț[ă]. Și aș[a] au spus și au mărtu'|risit cu ale lor suflet[e] aceștfi] 4 boeri înain- tea dumnie mele: cum au fost mersu acest " rumăn la Prăvul Lo- g[o]f[ă]t încă mai deaintea lu Mihaiu Vodâ. Dec dumnia-m[ea] încă 15 am datu I) boerinului dumnii mele Prăvului Log[ofăt] ca să ție acestu rumăn Crăstiian și cu toț[I] fecoril lui, cum l-au ținut și pănă acum; iar Opr[ea], ginerele lu Drag[o]mir, să n’alb[ă] de acum nainte ni<5 o meteah[nă] cu aceast rumăn, că au rămas de leage și de jude- cară] denainte dumnii mele. Derept aceaia am dat și dumnia-mea 20 Pravului Log[ofăt] să-I fie acest rumăn moșie; și de acum înainte de nimea băntuiai]ă] să n’alb[ă]. Inaco da neast || po rec g[o]s[po]d- [s]vami. I Is[pravnic] Nica vel Log[ofet] Pis msța Ghin[arie] 12 dni, v[ă] leat 7126 (=1618). Pecete mare (4,5 cm. în diametru), timbrată, căzută. Fără subscrieri. Mono- gramul domnesc cu chinovar roșu, ca la No. 36. Orig. No. 193—XXXIII. Hârtie (coală): 32X21 cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Carte lui Alexandru păntru un rumăn din Gușați”. 45. 1618 (=7126) Aprilie 4, Iași. Cartea lui Gașpar- Vv., Domnul Moldovei, prin care întărește lui Vasile Bogza stăpânire peste satele Căcăcenii și Lăleștii de pe apa Cracăului. f Io GașparVoevoda b[o]jiiu m[i]l[o]stiiu g[o]sp[o]d[a]ru zernli 25 40 5 10 15 20 25 Moldavscoi. Dat-am cartea || dum[n]i-meale slugei nostre lui Vasilie Bogza, ca să fie tare și || putearnic cu cartea dum[n]i-meale a-ș țineă ale sale sate de || moșie, anume Căcăceanii și Lăleștii de pre apa Cracăului, || pentru ce dum[n]ia mea am văzut și de la alți Domne drease || și urice: de la Pătru-Vodă, și de la Aron-Vodă, și de la Eremiia-Vodă, | și de la toț[i] Domnii pănă acmu. De<5 dum[n]ia mea încă m-am milos||tivit și i-am făcut cartea dum[n]i-meale, ca să fie tare || a-ș țineă ale sale sate, anume: Căcăceani și Lălești. Și ni me să nu cuteaze a țineă sau a-1 pără sau altu cine-vă a să ames tecă înnaintea cărței dum[n]i-meale. Inac ne bădet. || U las, v[ă] l[ea]t 7126 ( 1618) Apfrilie] 5. || f Sam g[o]sp[o]d[i]nu veleal. Io Gașpar Voevoda. Subscrierea Domnului autografă. Pecetea mică, de ceară roșie, căzută. Orig. No. 8—LXXXVI. Hârtie (coala): 31X20 cm. Dăruit de I. Tanoviceanu. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Ispisoc di stăpânire di Ia Gașpar-Vv. niamulul Bogzăl pi Lălești și Căcăcenl. Din 7127 (sic) Apr[il] 5“. 46. 1618 (=7126) Aprilie 28, (București). Cartea lui Alexandru- Ev., Domnul Țării Românești, prin care întărește lui Dragomir din Borra stăpânire peste un rumăn, anume Stan din Tămburești. f M[i]l[o]stieiu b[o]jielu lo Alexandru Voevoda i g[o]s[po]- d[i]nu,davat g[o]s[po]d[s]vomi siepoveleanieg[o]s[po]d[s]v[a]mi lu Drag[o]mir de în || Borra ca să-i fie 1 rumăn anume Stan în sat în Tămburești cu fedorii lui și cu | toate bucatele lui, pentru că acest rumăn au fost de moșie a lu Drag[o]mir. Iar cănd au fost în zi lele Radul[ui] Voevod, iar Stan el au rădicat pără de se-au părăt de față cu Dragfojmir. Intr’aceaTa || Radul Voevod au dat lu Stan leage 2 megiiași, anume de în Tămburești Radul Vlăcului || și de în Jeg[ă]lie Voico a lu Balotă, să jure cum au eșit de în satul lu Drag[o]mir de în || Tămburești, de în zilele Mihnei Voevod, și cum nu l-au apucat legătura lu Mihail || Voevod. De6 cănd au fost la zi și Ia soroc, el n’au putut jură, ce au rămas Stan de leag[e]; u iar după aceaia, căndu au fost acum în zilele domnii meal[e], iar Stan el iar au scornit 41 pără | și au venit de se-au părăt de față înaintea domnii mealfe] cu Drag[o]mir. Și așă părăia || Stan: acum (sic) i-au luoat Drag[o]mir 1 bou și 1.000 de bani de l-au ertat de rumănie. || Derept aceaTa d[o]m- •nia mea am căutat și am judecat pr[e] derept și pre leagfe], și am dat || domnia mea lu Drag[o]mir să-i deă boul și să jure pentru 5 bani, iar rumăn tot || să fie; și de nimenilea opreaalfă] să n’aib[ă], ce să fie volnic să-ș[I] ție rumânul, || că au rămas de leagfe] dena- intea domnii meal[e]. Inaco da neast po || rec g[o]s[po]d [s] v[a]mi. 1 is sam rec g[ojs[po]d[s]v[a]mi. Pis msța April 28 dni, leat 7126 (= 1618). Pecetea timbrată, mare (4,5 cm. în diametru), căzută. Fără subscriere. Mo- nogramul domnesc cu chinovar roșu, ca la No. 36. Orig. No. 70—ALL Hârtie: 30X20 cm. însemnări: Pe v°: „rumăn de Tămburești*'. 47. 1618 (=7126) August 11, Buciunieni (Ilfov î). Zapisxd jupănesei Maria, fata lui Staico Postelnicul din Bucov, prin care arată c’a vândut lui Stoica Logofătul două sălașe de țigani încă din zilele Iul Radu Mihnea-Vv. f Eu jup[ă]neasa Mariia, fata lu Staico Po[s]t[elnic] ot Bucov, și io featil[e] || meale anumfe] Frujina i Elina, și ginerii miei anum[e] Ne- d|e]Icu i lane, || scris-am aceasta a noastră carte Stoică! Log[o]făt, ca să-i fie || 2 sălașe de țigan! anume Țavul țiganul cu țiganca lu! || și cu toți copil lui, și Vișan țiganul cu țiganca || și cu toți fecorii lui și cu o nor[ăj anum[e] Tudora, fata || lu Balaban, pentru că aceșt[i] 15 ■ ț[i|gan! au fost a[i] noștri de la || moși și de la părinții noștri. Dec cănd au fost în zilele || Radului Vod[ă], feâorul Mihnel Vod[ă], Iar noo ne-au ajunsu o nevoe || pre cap. Dec am vândut noi aceșt[i] țiganfi], ce sănt mal sus scriș[I], Stoică! || Log[o]fătul: însă Țavul ți- ganul cu tot sălașul lui za 9800 as[pri], || Iar Vișan țiganul cu 20 țiganca-ș și cu fe<5oril-ș și cu noru-sa || za 11600 asfpri]. Și am vândut de a noastră bunfă] voe. Și mărturie am pus (| bolari naim: Mușat Postfelnic] ot Pietroșani, i Stepan, i Muta Logfofăt] ot Țig[ă]- neștfî], || i Șteful Post[elnic] ot Merileșt[i], i Volc[o] Logțofăt] ot 42 Coteșt[I], i Neagoe Log|ofăt] ot Trăgov[i]șt[e], || i Ilie Postelnic] ot Corneșt[i], i Danciul Logfofăt] ol Uscaț[i]. Așa să se știe. Pis C[ă]r- stea u Buc[u]mean[i]. || Msța Avg[ust] 11 dni, v[ă] leat 7126 (=1618). Buta. Neagoe Log[o]f[ă]t. Cr[ă]stea Logfofăt]. Subscrierile autografe. Pecețile mici, rotunde și ovale, cu cerneală, repre- zentând diferite figuri, fără legende. Orig. No. 62—XX. Hârtie (coală): 30X22 cm. însemnări; Pe v° foii a 2-a: „Zapisul îărăceanulul de țigani c-au dat la Zneagov“. 48. 1618 (=7127) Octomvrie 10, Cotnari (iași). Cartea lui Mihail Furtună vel Ciașnic si Arsenie Logofătul, prin care mărturisesc despre învoiala făcută între Miron, feciorul lui Lențea, și Pătrașco Boldescu, ginerile lui, cu jupăneasa Vrăn- ceneasa, pentru bani datorați acesteia de Lențea bătrânul, punându-i zălog 2 fălci vie din dealul lui Vodă. 5 f Eto az Mihail Furtuna vel Cașnic i Arsenie Log[o]f[ă]t. Adecă au venit nainte " noastră Miron, fecorul Lentei, și Pătrașco Boldes- cul, ginereale lor (sic), și au mărturisit cumu au fostu dător Lente bă- trânul o sută de talerți] bătuțți] gupănesei Vrăncenesiai și î-au fostu _ făcut zapis pe sine || prea ace dătorie. După aceia s’au tocmit cu 10 gupănesa Lențoe denainte lui Mustață și a Onciilui, Starosti de Cernăuț, și a Șol||tuzului și a părgarfilor] de trăg de Cernăuț, cum -au pus zălog 2 falei de ¹¹ vie den delul lui Vodă, ce sămtu pe lăngă viile Logofătului Ghenghei, |j ca să plătescă acei ban[i] ce-s mai sus scrișfi] pănă la culesul viilor. ₍Iar de nu vor plăti banii, să fie viilea 15 pietorea. Intr’aceia |; ei ș-au cules vila și o au dat în măna giu- păneseai Vrănceneseai; II dece noi vădăntu (sic!) zapis făcut și de bună voe a lor tocmală, — noi I încă le-[a]m făcut adastă carte a nostră de mărturie și de credință, ca || să țiia ace vie în vec. Acasta să se știe. | Pis u Cotnar, v[ă] l[ea]t 7127 (=1618) Oc|tomvrie] 10. • • 20 Oo'jpwuva nayâpvotx. Az Arsenie Barbovscfiie Log[o]f[ă]t. Subscrierile autografe. Pecețile mici rotunde, de ceară neagră, stricate. Orig. No. 74—XLI. Hârtie (coala): 32X20 cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „scrisoare de vil“. 43 49. 1619 (=7127) Fevruarie 12, Stolniceni (Suceava). Zapisul Ruscăi, jupăneasa lui Căldărușe, prin care vinde par- tea ei de moșie din Vlăiceani pre Jijia, în ținutul Dorohoitdui, lui Ifrim, feciorul lui Gligorie Sulițașul. f Adecă eu Rusca, gupăneasa lui Căldărușe, fata Nastasieî, ne- poata Cor||nei C-au fost Șetrarîu, ot Vlăiceani de ținutul Dorohoiu- lui, însă-mi de -a mea || voe, de nime împresurată niă asuprită, am vândut a mea dereaptă oci' nă și moșie lui Ifrim, rfedorul lui Gli- gorie Sulițașul, nepotul lui || Calapod, gumătate de sat de Vlăîceațni] pre Jijiia, cu vad de moară în Jijiia, cu tot venitul ce să va aleage de în gumătate de sat și case, । derept o sută și treizăci de gal- beni de aur, — deînaintea dumisale । gupănului Necoară Prăjescul c-au fost Vistearnec mare, și denaintea lui Colpan Pârcălabul, și denaintea Comisu|lu]i Vorontariu, denain tea Lupului, fedorul Pră- jescului, și denaintea lui Gavril fiogolea, || și denaintea NechiteT de Vărtop de ținutul Neamțului, și denaintea Grecului de PășcanT, și denaintea lui Pătrașco Oogolei || de Vlădeșt[i], și a lui Costantin, fecorul lui Adam de Vlădeștp], și a lui || Toader Buoreanul de Hă- nășeani, și denaintea a mulți oameni |j anume: Andreica Soroceanul de ținutul lașilor și Ștefan de Vlăiceani. || Și mai mare credință ne-am pus toț[i] pecețile, să să crează. || Pis u Stolniceani, 7127 (=1619) F[e]v[ruarie] 12. || Și Tăbărță pisai sam. 10 5 Nicoarfă] Vist[ier] biv. £ Ghiorghie vel Ban. Șe Todereță dănă Mă[n]dre[ști]. 20 Az Iliiaș. Pătrașco Cogolea. Gavril Cogolea. Subscrierile autografe. Pecețile mici, cu cerneală și fum: patru octogonale, una ovală, cele-lalte rotunde. Pe pecetea lui Nicoară Vistierul (Prăjescu) se dis- ting inițialele: N. P. și monogramul: biv Vistiar; pe pecetea lui Ghiorghie vel Ban, se poate ceti în monogram: F[IJGdP[ri6] rțlJKfl; toate au desemnurl felurite. Orig. No. 77—XLI. Hârtie (coală): 33X21 cm. I 44 însemnări: Pe v» foii a 2-a: „den uric de dare ce au avut Vlalco Șetrarlul de bătrânul Ștefan Voevoda, și den uric de întăritură de Ia Eremila Voevod“; „ 4- zapis pre Vlălceanl"; de vânzarea Căldărușoae'f 50. 1619 (=7127) Aprilie 1, (București). Cartea lui Gavriil Moghilă-Vv., Domnul Țării-Românești, prin care întărește stăpânire Mănăstirii Tismana peste satul Corzii. f M[i]l[o]stielu l)[o]jielu Io Gavriil Moghila Voevoda i g[o]s- [po]d[i]nu, davat g[o]s[po]d[s]v[o]mi siiu poveleanie g[o]s[po]d- [s]v[a]mi stal b[o]jstveani monastir || glemie Tismana, ideaj est hram preastie vl[a]d[i]6[i]țe naș b[ogo]r[odi]țe pr[i]sno d [ea] vie Mar ia 5 i ceastnoe uspenie i oțu (sfintei dumnezeeștii mănăstiri numită Tismana, unde este hramul prea sfintei Stăpânei noastre și Născă- toarei de Dumnezeu, pururea fecioarei Maria și cinstitei ei ador- miri și părintelui) l| egumean Nifon, ca să fie volnic călug[ă]ril cu ace[a]st[ă] cartea a dumnii mele de să ție satul lor Corzii 10 cu tot hotarul și cu toți rum[ă]nii. Și să fie volnic nastavnicul _ sfintei măn[ă]stirl, părintele || igumeanul Nifon, înpreunfă] cu toți că- lug[ă]rii de să ia rum[ă]nilor de la Corzi datu J) și găleți ¹¹ și să lucreazfe] cu el tot lucrul ce iaste dostoenie rum[ă]nilor, cum lu- cre[a]z[ă] ș-alalți rum[ă]nl, || păntru că Iaste al lor satu bătrân și 15 derept ocți]nâ, sat de moșie sfintei măn[ă]stiri || încă mal mai (sic) denainte vreme de mult, de în zilele altor Domni bătrâni ce-au fost mal denainte vremi. || Derept acela să fie volniâ călug[ă]riî, ce sănt mai sus scrișl, să ție satul lor Corzii cu bun[ă] pa6[e] । și să le Ia gălețile și daturile și să-I lucrezfe], cum iaste legea și cum iaste 20 mal sus scris, j Așa Iaste învățătura dumnii mele. Inaco da neast po rec g[ols[po]d[s]v[a]mi. 1 is sam rec g[o]s[po]d[s]v[a]mi Pis msța Aprilie 1 dni, leat 7127 (—1619). fio GAVRIIL VOEVODA O m[i]l[o]stiiu b[o]jiîu g[o]s[po]dinu. Pecete timbrată, mare (4,5 cm. în diametru), perdută. Monogramul Domnului cu chinovar roșu. Orig. No. 35 — 1. Hârtie (coală) : 30X-1 cm. însemnări ; Pe v° foii a 2-a: „de Corzi, a lui Gavril Moghilfă], cu l[ea]t 7126 (sic) AprțiI] 1; scris în condie[a( Tism[enil).“ 0 Scris : tatu. 45 51. 1619 (=7127) Aprilie 18, (București). Cartea lui Garviil Moghila- Vv., Domnul Țării Românești, prin care întărește stăpânire lui Dide din Horești preste moșia ce a cumpărat-o de la Ursa, fata Lupului din Sârbi. f M[i]l[o]stilu b[o]jiiu lo [Ga]vriil Moghela Voevod i g[o]s- [po]d[i]nu, davat g[o]s[po]d[s]vami siîu povelenie \\ g[o]s[po]d[s]- vami cestui om [anume] Dide ot Herești, ca să fie volnic cu carte domnie || mele de să-ș ție parte de o6[i]nă ce au cumpăratu de la Ursa, fata Lupu||lui ot Sărbi, dereptu 1400 as[pri] și 1 bou, încă 5 de în zilele Radul[ui] Voevoda. || Iar căndu au fost [a]cum în zilele domnie mel[e],—el s’au ridicat un unchi || al Urusei (sic) poim M[ane] ot Sărbi de au vrut să lepede banii Dide! || și să ia el o6[i]na. Și au fost venitu Mane făr de Dide nainte ] domnie mel[e]; și a[șa] a spus Mane: cum n’au știut el căndu se-[a]u vândut | ace oc[i]nă. Dec i-arn 10 făcut domnie me carte ca să lepede banii Didea și să-ș ție el oc[ina]. Dec apoi au venit Mane de faț[ă] cu Didea nain te domnii m[ele, și] așa spune Didea: cum au fost cumpărat acestă || parte de [ocin]ă den zilele Radul[ui] Voevoda; și au fost știut și |j Mane [cănd au fost cumpă]rat acestă oc[i]nă. Atunce nu î-au tre]buet. Dec [dom- 15 nia mea am] căutatu și am judscat pre direptu și pre lege cu [toți] ci[n]stiții dereg[ă]torii domnie mel[e] și am dat || Didei ca să fi[e vol]- nic cu acesta carte a domnie mel[e] de să ia || carte de la [M]ane și să nu se țiia în sem[ă] aces[tă] carte, ci să-ș |l ție Dide oc[ina] cum o-u cumpărat, că au rămas Mane de leg[e] |j dinainte domnii mel[e]. 20 Inaco da nest po rec g[ojs[po]d[s]vami. 1 ls[pravnic] Ivașco vel Dvornic. Pis az [S]tan. Lista Ap[rilie] 18, let 7127 (=1619). Pecete timbrată, mare (4,5 cm. în diametru), perdută. Monogramul Domnului ■cu chinovar roșu, ca la No. 50. Orig. No. 26—XC. Hârtie: 28X21 cm. Stricat la îndoituri. Din colecțiunea Episcopului Ghenadie Enăceanu. 46 5 10 15 20 25 o2. 1619 (=7127) Aprilie 28, (București). Cartea Mitropolitului Luca al Ungro-Vlahiei, prin care întă- rește stăpânire Mănăstirii Tismeana peste satul Corzii, ce-i este în- chinat și dăruit pentru pomeană de loan Sulgeriul. M[i]l[o]stiiu b[o]jilu preaosșteni Mitropol[i]t Kyr Luca văsoi zemli Vlașcoi. || •J- Scrie J) vl[ă]diciîa mea aceaasta carte a vi[ă]dicii meale sfi[n]- til și dumnijjzeiștil măn[ă]stiri ce s[âj chiamă lăsmana hram uspenii pr[ea]c[i]stii || vl[a]di[cijțe n[a]și b[ogoro]d[i]țe i pr[i]sno d[ea]vi Marii (hramul adormirei prea cinstitei Stăpânei noastre de Dum- nezeu Născătoarei și pururea fecioarei Maria); cum dăm el să ție în pac[e] și sloboda || satul ce-s[ă] chiamă Corzi tot cu tot hotarul și cu tot venitul și || cu toț[I] ved[i]nii cățp] vor fi, păntru că acest sat au fost de moșie al ju||pănului Ion Suljarul; Iară căndu au fost acmu, singur jup[ă]nul Ion Sul[jarul] || la-au (sic) dat în sv[ă]nta mănăstire ce îaste mal sus zis[ă], cu bună voia lui, păjintru pomeana, și denaintea a toțp} boîaril Domnu[lui] nostru, și denaintea vi[ă]diăil meale, și cu știrea a toțp] megiiașil de pregiurul locului: ca să fie sv[i]ntil mănăstiri întă- rire și călugărilor de hranâ; Iară jup[ă]nului Ion Sulgearlul să-i fie po- meanâ: și lui, și părinților " lui, și rudilor lui în vecie neclătit și ne leg[ă]nat. însă Suljarul |jIon, cănd au închinat acest sat în sv[ă]nta mă- năstire, mainte se-au tocmit || cu Egummenul Nifon și cu toțp] călu- gării de în svănta mănăstire păntru || vec[i]nii de întra-acest sat, să nu-I asuprească cu lucru, numai să-ș dea datul și găleatil[e] și să clă- cuiască cum vor clăcui și alți vec[i]ni pre la || alți boiarl; iară cu carăle să nu fie volnic călugării să-I ducâ la măn[ă]stir[e] păntru vre o (sic) lucru ceva. încă păntru aceaastâ tocmeală vlădiciia mea || am fapt și procleț[e]nie: care Egum[e]nu saau care călugării se va ispiti a strica aceaasta tocmeală să fie proclet și afurist de Vlădica Hs. și de vl[ă|diciia mea. Inaco da neast prez poveleanie vlfaj dwstvami. Pis az i[romon]ah Efremu. || Msța Ap[rilie] 28 dni, leat 7127 (=1619). Smerenii Mitropolit Ungro-Vlahil Luca. Subscrierea autografă. Pecete mare (4 cm. în diametru), timbrată, însă stricată. Orig. No. 30—I. Hârtie (coală): 31X21 cm. însemnări: Pe v» foii a 2-a: „Pentru Corzi, 7127 Apr[il] 28 ; scris în cond[ica] Tism[enil].“ 9 In text: Scris. l I 47 53. 1619 ( = 7127) Mai 8, (Balomirești, Argeș?) | Zapisul lui Preda Postelnicul, feciorul Radului Postelnicul din ‘ Balomirești, prin care vinde satul Scurta lui Ghiuone Postelnicul ■ și lanu Vistierul. f Scris-am eu Preda Postfelnic], fecorul Radului Postelnec ot Balomireștfî], cum am vândut || satul Scurta de bun[ă] voe, de în hotar ' pănfă ’n] hotar, și de în cămpu, și de în silește, || și de în ap[ă], ori ' căt[ă] ocin[ă] să va alege și cu vii și cu toate hotarăle, păntru | că o ₍ am vândut și o am neguțat de bun[ă] voe a me întru 350 de gal- 5 1 beni. Și o am || vândut denainte a mulți boiari, anum[e]: Mihu vel ! Spătar, || i Gherghe Cluc[ar] ot Măncești, || i Leca, cumnatul Badie ] ol Greci, i Drăgan Vătfav], i Miha[i]l Neguțător; și || o am vândut | lu Ghiuone Postfelnic] și lu lanu Visteiariul într:acești bani, || ce s[ă]ntu mai sus scriși, ca s[ă] le fie lor moșie, și fecorilor lor câți Dum- 10 ne zeu le va da, să ție satul cu tot venitul și cu rumănie anum[e]: ^tancul, i Dobrotfă] cu fecorie lui, și Mane cu fecorie luî căți se vor alege toț[i]. Msța MaTu 8 dni, vă leat 7127 (=1619). n + Scris-am eu Preda Postelnic] astu zapis de bun|ă] voe a mea ș-am pus și pecetfea] me. J li • •(- KvptXXo? Opopova/oț jj.apTOpw v/jv aX^Qs'.av ano to p.ovaov/;p: Vifi Rpaidcpac. KĂțw Pp^popto? ap/. papropio va avwâev •[ 37 pasiva. ’lwâvvtț IIa^[a]C6ȚXou papwpw. Pecetea mică cu fum. In mijloc se vede un hraț îndoit din cot, ținând o spadă în mână; în fața spadei e soarele, iar între braț și spadă semi-luna ; deasupra este o cruce. Orig. No. 116—XLIII. Hârtie (coală): 31X22 cm. 54. 1619 (=7127) Mai 23, Iași. Cartea lui Gașpar-Vv., Domnul Moldovei, prin care întărește stăpânire feciorilor lui lonașco Bolei peste jumătate din satul Gru- măzești din ținutul Vasluiului. f Io Gașpar Voevoda lj[o]jieiu m[i]l[o]stielu g[o]sp[o]d[a]ru 20 zemli Moldavscoi. Adecă s’au părât de faț[ă] înnaintea || domnie meale j I 5 IO 15 20 25 ____48 fecorii lui lonașco Bolei cu sluga domnie meale, cu Manole ce au fost Medelniâar, derept || gumătate de sat din Grumăzeștp] de ținutul Vasluiului și derept o moarfă] ce au fost dat [în] acel sat Ste^fan- Vodfă] lui Manole. Derept aceaia fecorii Bolei au ar[ăt]at direase de cumpărătura și moșie. || Dec dumnea-mia am socotit cu tot svatul domnie meale și am dat acea gumătate de sat ce-I mai sus || scris și acea moarfă] fecorilor Bolei, ca să-ș ție moșiia. Iar Manule să n’aibă treabfă] pre acea || partea. Acasta scriem și într’al[t] chip să nu fie, prespe (sic) cartea domnie meale. || f Sam g[o]sp[o]d[i]nu veleal. U las, IȚeatJ 7127 (=1619) Mai 23. || -f- Velițe boleari uc. || f Boldovid (pisar). Pecete mare (4,5 cm. în diametru), cu chinovar roșu: în mijloc capul de bou cu steaua între coarne și coroană deasupra; legenda nu se poate ceti din cauza relei imprimări. Orig. No. 171—LXXIV. Hârtie: 35X21 cm. Dăruit de Pulcheria Sturdza, născută Rosetti. 55. 1619 (=7127) Iunie 9, (Târgoviște). Cartea lui Gavriil Moghila- Vv., Domnul Țării Românești, prin care împurternicește pe Dragomir din Bora să-și stăpânească moșia ce o are acolo. f M[i]l[o]stilu b[o]jiiu Io Gavriil Moghila Voevoda i g[o]s- [po]d[i]nu, davat g[o]s[po]d[s]vomi silu povelenie g[o]s[po]d[s]vomi || acestui om anumfe] Drag[o]mir ot Bora, ca să fie volnic cu acasta carte a dumnii meal[e] || să-ș ție a lui parte de oc[i]nă de la satul ¹ Bora, păntru c-au vinit Drag[o]mir || nai[n]tea dumnii meal[e]; așa mi-eu spus: cum au cumpărat Gherghe Armaș de la Neacșul Pos- i t[elnic] || toatfă] partea lui de od[i]nă de în sat de în Bora. Dec Gherghe Arm[așul], el nu-ș ține || partea ce-au cumpărat, ce ține și partea | lu Drag[o]mir. Iar într’aceaia || am dat lu Drag[o]mir ca să fie volnic | a-ș ținearea toat[ă] partea lui de oc[i]nă || și să fie volnic a-ș luarea * dijma de păine ce i se va veni. Dereptu aceaia || și tu, Gherghe ) Arm[aș], în vreamfe] ce vei vedea cartea dumni-mea, iar tu să cauț[îj || în pad[e] || să laș[i] o6[i]na lu Drag[o]mir, mai mult să nu se plângă a ji . 49 doară de tine. 1 nih\\to da ne smeaet bantovati pread siiu cnig g[o]s[po]d[s]vomi (și nimene să nu îndrăznească a bântui înain- tea acestii cărți a domniei mele). Inaco da neast | po rei g[o]s- [po]d[sjvomi 1 Ispravnic] lanachi vel Ban. Pis msța lunfie] 9 dni, |, leat 7127 (=1619) 5 Pecete mare (4,5 cm. în diametru), timbrată, dar căzută Monogramul Dom- nului cu chinovar roșu, ca la No. 50. Orig. No. 81—XLI. Hârtie: 32X20 cm. 56. 1619 (=7127) Iulie 20, (Iași). Zapisul Eromonahului egumen Isaiia și întregului sobor de la Mănăstirea Sf. Nicolae din țarina lașilor, prin care arată că Ana Mustețoaia din lași a făcui danie Mănăstirii o prisacă cu pomi. f Ermonah Isaiia egumenu i vse săbor ot staa monastir stmu Nicola || ot țarina laskih (și cu tot soborul dela sfânta mănăstire a sfântului Nicolae din țarina lașilor), scris-am cestu zapis, cum au venit la svânta mănăstire Anna Mustețoae den trag den Iași și de bunâ voia sa au || închinat sfi[n]tei mănăstiri o prisacâ cu porniși cu tot hota| rul ei, prentru sufletul gupânului său și prentru sufletul ei, ca să le hie pomană de veadăe. Și l-am scris lasvântul pomea[l]- nicul cel mare cu ti torii cei bătrâni. Dereptu acesta lucru au scris dumneaei zapis, || ca nime dentru fedoriî lor sau den ruda lor să nu aibâ a strâca toc mala ce am tocmit și ce am scris aicea. Iară cine va strâca aceasta tocmalâpre urma noastră, acela om să hie tricreat și procleat de la D[u]mn[e]dău Is. Hs., și de la Pread[i]staa, și de trei sute și optusprâzeace oteți, și de stai Nicolae vă veaki veacom amin. VfăJ 1/eajt 7127 (=1619), Iul[ie] 20 dni. ! io 15 Pecete mijlocie (3 cm. în diametru), timbrată, foarte ștearsă; se distinge însă în mijlocul ei chipul Sf. Nicolae, hramul Mănăstirii; legenda nu se mai poate ceti. Orig. No. 25—LXX VII. Hârtie: 20X20 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. însemnări: Pe v» foii a 2-a: „S’au scris la condică; zapisul Mustățoae, cum au dat danie o prisacă cu pomi, 7127“. Documente românești. 4 ț 50 57. 1619 (=7127) August 26, (Târgoviște). Cartea lui Gavriil Moghilă- Vv., Domnul Țerii-Românești, prin care întărește stăpânire lui Dragomir din Găguești pesle ocina sa de acolo. f M[i]l[o]stilu b[o]jiiu lo Gavriil Moghila Voevod i g[o]s[po]- d[i]nu, davat g[o]s[po]d[s]v[o]mi sie povelenie g[o]s[po]d[s]v[a]mi acestui om || anumfe] Drag[o]mir de Găgueștfi], ca să fie volnic cu cartea domnii mealfe] de să-ș ție a lui parte || de ocină toat[ă] căt 5 va avea, păntru că au fost Drag[o]mir rob, iar cănd au venit den robii, || el ș-au aflat ocina înpresurat[ă] și văndut[ă] de văru-său Țăcșul lu Tudoran Pitariul. || Dec domniia mea am căutat și am judecat pre derept cu toțp] dereg[ă]torii domnii || meaife]: și e-am dat domniia mea lu Drag[o]mir cum să fie volnic cu cartea dom- 10 niia mealfe] || să-ș ție ocina, Iar de cătră Țăcșul și de cătră Tudoran Pit[tarlul] să fiă în pa<5[e]. Iar păntru || niștfe] bani ce zic[e] Țăcșul că au dat muerei lu Drag[o]mir,—el va răbda, că muiar[ea l]u |i Dra- g[o]mir încă laste robitfă]; Iar unde ș-au dat cine unde au dat bani să-ș cau||te banii. Iar Drag[o]mir să-ș ție ocina și să fie în pac[e] de 15 cătră toți oa||menil. Și tu, Tudorane Pitfariule], să lașfi] oc[i]na iu Drag[o]mir în pad[e]; Iar unde țe-ai || banii să-ți lai ... că au rămas Drag[o]mir pre Țăcșul de leag[e] denaintea domnii meal[e]. Inaco da neastpo rec g[o]s[po]d[s]v[a]mi. I is sam rei g[o]s[po]d[s]v[a]mi. Pis Avg[u]st 26 dni, leat 7127 (=1619). Pecete mare (4,5 cm. în diametru), timbrată, dar căzută. Monogramul Dom- nului cu chinovar roșu, ca la No. 50. Orig. No. 23—XXX. Hârtie : 30X20 cm. Dăruit de Arhitectul Săvulescu. 58. 1619 ( = 7128) Septemvrie 23, fără loc. Zapisul lui Dragomir, feciorul Armașului Petru din Fărcă- șești, prin care face schimb o țigancă a sa cu o altă a jupănesei Evdochia Vistierasa. 20 f Vă ime oța i sna i stgo dha amin. f Eu Drag[b]mir, fecorul Armașului Pătru ot Fărcășești, scris- I i! 51 am zapisul mieu || la mana jupănesei Evdochiei Vistiereasa, păntru că am avut o țigancă || anumfe] Opriiana dup[ă] un țigan al ei anum[e] Aldea. Deci la mi-iau dat altă || țigancă a el anum[e] Volca, de mi-iau dat țigancă păntru țigancă. || Și am dat zapisul mieu la măna ei, păntru că acastfă] țigancă mai sus zis[ă] || anum[e] Opriiana,—ia au 5 fost a mea făr’ de a frățini-mieu DrăghicI, păntru || că mi-o dat mie tată nost (sic) Pătru Armașul. Dereptu acela || am dat țiganca mea și mi-iam luat schimbul țigancel de la jup[ă]neasa || Evdochila Vist[iereasa]. Și I-am făcut zapisul mieu, ca se-i fie moșie ohab- nic[ă]. || Pis msța Septemvrie] 23 dni, vă leat 7128 (=1619). 10 • Fără subscrieri. Pecete mică, cu cerneală. Orig. No. 25-XC. Hârtie (coală): 31X21 cm. Din colecțiunea Episcopului Ghenadie Enăceanu. însemnări: Pe v» foii a 2-a: „Zapis a lui Dragomir snu Armașul, pentru schimbul unii țigance anume Opriiana.” 59. 1619 (=7128) Noemvrie 27, București. Zapisul lui Vlăduț împreună cu frații săi, prin care vând partea lor de ocină din Bratiia lui Mârzea Păharnicul. f Eu Vlăduț cu frete-meu Radul și cu toț[i] frăție noștri scris- am || acesta al nostru zapis, cum să se știe că amu vândut Mărzel Peh[arnic] | cence delneți în satu în Bratiia vare-cătă pre unde || vor fl și pre unde vor ave loc de hran[ă]: și în cămpu, || și în pădure, și apă ce vor ave acelea cenci delnițl | cu levezele și cu 15 vaduri de moară, și cu rumănie, || carie pre unde vor fi și vor veni prea acele delneți, să aebă || a-e trage să-e fie rumâni. Și ne-u dat banți] gata pre aces:|te cenci delnițfe] 4-000; ce numae ce ne-u lă- sat o livade ce || estea lăngă Albești cu voia lue. Și mărturii au fost: || Gligorie vel Comfis], i Tudoran Pitarul, i Gherghe Comis, || 20 i ot Mărșu Nedelco Post[elnic], i Vasilie Vătah. Aceșt|I[ bolar[i] || au fost toț[I] căndu se-u făcutu acestă tocmelă. || Pis azu Stan snu Gherghe Log[ofăt] ot Bucureșt[I]. Msța Noem[vrie] 27 dni, let 7128 (=1619). Eu Vlăduț i Radul. Gligorie Com[is] ț. f Tud[o]ran Pi- 25 t[ar] 0. f Gherghe Com[is] 0. Nedelco. 52 Subscrierile autografe. Pecețile mici, cu tuș; cu desemnuri felurite. Orig. No. 82—XLI. Hârtie : 31X^1 cm. însemnări: Pe v«: „f Bratila.¹¹ 60. 1620 (= 7128) Fevruarîe 28, Beci (Viena). 5 10 15 20 25 Diata lui Radul Șerban-Vv., fostul Domn al Țerii-Româneștf prin care arată ceea ce holărîse maică-sa Maria a se da nepoa- telor ei Anca și Elena, precum și cele ce le lasă dânsul. f în numele Tatălui și al Fitului și al D[u]hului svănt, sventeî și neînpărțitei Troițe, amin. ¹ -f- Eu Radul Voevod, nepotul lu Băsărabă Voevod, carele am fost Domn Țărăi Ru mănești, dau a ști tuturor cu acastă carte a mea și mărturiseSi cu și las: cum la vreamea deapoi a măine-mea. Dumnezeu o iarte, Doamnii Marii, au lăsat cu gura dumneaei toate moșiile căte sănt despre partea dum neaei și despre a pă- rinților dumneaei nepoată-sa și featel noastre Ancăi; iar după moartea sa, de ne-ar dărui Dumnezeu noaă ș’altă fată de cununie dereaptă, ca să fie, pre toate aceastea mai sus zise, surori amăn- doaă. Dec tămplăndu-mi-se și mie a intrarea pre calea a toată lumea și a treacerea den âastă vilață în ceaia-laltă, n’am vrut să trecu | porunca mai sus zis părintelui mieu, că nid mi se-au căzut den cuvântul || dumneaei a eși: las și eu ca, pre aceale zise mai sus moșii, Anca și | Elina,—carea în vreame de bătrăneațe ne-au dăruit Dumnezeu den cunu |nie dereaptă—ca să fie amăndoaă su- rori. însă cu acastă tocmeală: ca pănă unde va fi Doamnă-mea ț și soțul mieu Doamna Elina vie, să le biruiască ia și să se hră- nească dentr’aceaste moșii; Iar după moar tea Doamnii meale, să fie । cum au lăsat mumă-mea, Dumnezeu o iarte, și cum am lăsat și eu. Și așa tocmescu și las cu blăstem ca castă tocmeală să fie J neschimbătoare, carea o am întărit cu peceatea mea; Iar cine o va strica acastă tocmeală să fie blăstemat de 318 otții și să lă- cuiască cu Iuda și cu Aria. Și mărturii încă am pus cești mai jos scriș[I]: Dionisie Paliolog, Mitropolitul de la Tărnov, și jupănul Țejar Gal den Beb, și jupănul Regheni lanăș den Sibiiu, și ju- ' pănul Rorăr Doctorul den Beă, și Dragomir Posteai Inicul, și Radul Postealnicul, și Semăn Postealnicul. Scrisu în Bec, msța F[evrua]r[ie] i . i •* 7' 53 în 28 de zile, vă leat 7128, ot văplăștenie go[spo]da nașa Îs. Ha (de la i nașterea Domnului nostru Is. Hs.) 1620. Pecete mijlocie, ovală (2,5 cm. pe 2 cm. in diametre), imprimată. Deși cam j stricată, totuși se poate distinge bine: în mijloc, vulturul cu crucea ’n cioc, de o parte și de alta soarele și semiluna. Acest desemn e cuprins într’o circomfe- rință, pe care se văd rădicați doi lei, între capetele cărora stă o coroană. Deasu- pra coroanei e legenda, cu litere latine: RAD(VLIVS). Totul e frumos și fin lucrat, de sigur, la Viena. Orig. No. 84—XLI. Hârtie (coală mare): 41X29 cm. însemnări: | Pe v» foii a 2-a: „Diîata Radului Vod[ă] dăn pribegie¹¹. 61. ■ 1620 (=7128) Martie 1, fără loc. ' Zapisul lui Radîd Vătah prin care se tocmește cu Albul din * Brăgărești ca acesta să-i lucreze o vie părăsită și să împartă vi- nul în două. — Să se știe cumu m’amu tocmit eu Radul Vătahul cu Albul ot Brăgăreșt|i]. de i-amu dat o vie părăsită să o lucreaze, și căt vin va face de într’a cea vie să-l înparță în dooa, păn’ va înplea || 5 | Albul Radului Vătahul ved[re] 80; iar di aciia înnainte să-ș dea | -Albul vinări cui ca alalți dajnici, de în zec[e] o vadră, | ori căt vin va faă[e]. Și așa amu tocmit noi: cănd va vrea Radul Vătahul să-ș ¹ ia vila să ș-o ție, păn’ nu va înturna Albului ved[re] 80, să nu fie volnic Radul Vătahul cu acea vie; și iar, cănd nu va pu- 10 tea Albul să lucreaze acea vie pre tocmeală, cum e lea| gea viei ¹ de lucru, și o va slăbi, și o va | da înapoi de lucru,— iar Radul Vătahul să fie volnic să-ș ia moșiia să nu o lase să pustiiască, J numai să-i întor ne ceale 80 de ved[re]. Și au fost și mărturii । ? oameni buni: Stancul i Vitan ol Brăgăreștfi], i Dumitru, i Neagul, 15 * i Radul, i Luca, i Arca, i Dobrot|ă] ot Nu cleșt[i]. Pis az Borcea gramfatic]. Msța M[a]rtia 1 dni, leat 7128 (=1620). • • Pecețile mici, cu tuș. ? f Orig. No. 85— XLI. Hârtie (coală): 33X20 cm. însemnări: r Pe v« foii l-a : f „Și l-amu dat eu Albul Radului Vătahal (sic) păn’ acumu, de în toamnă în toamnă, ved[re]48; || și cănd amu făcut acest zapis încă l-amu rămas || ved[re] 32.“ 54 62. 1620 (=7128) Aprilie 25, (București). Cartea lui jupan Răzvan viori Vornic din București, prin care împuternicește pe Nan din Văcărești a-și stăpâni o vie de la Băr- /Zești cu loc cu tot. -f- Jupan Răzvan viorii Dvornic pi Bucureșt[I] scris-am acesta a noastră carte lu Nan de în Văc[ă]reșt[I], || ca să fie volnic să ție o vie de la BărzeștI cu loc cu tot: pentru că au avut un || rumân de moșie, anume Deatco, ce au fost făcut rumânul acast[ă] vie pre lo- 5 cui lu Nan || și pre locul moașe-sa Ancăi, încă de în zilele Mircei Voevod. Și de atunce pănă || acum tot i-au luoat Nan vinărid. Tar căndu au fost acum în zilele Domnu[lul] nostru Io || Gavriil Mo- ghila Voevod, fefiorul lu Simeon Voevod, iar Nan, deaca i-au mu- rit rumânul, || el au cumpărat buciumi! de viță de la Brătilana, 10 minarea lu Datco, și ,| de la fecorii lor derept 800 aspri. Apoi Nan el au avut pâră naintea noas||tră cu Dobrișan și cu Șerban și cu Drag[o]mir de Bărzeștfi] pentru locul || viei; că așa-u pârât Dobrișan cu nepoții-ș naintea noastră pre Nan: || cum au fost dat - acest loc de vie de părinții lor, căndu l-au fost botezat pre || fi- lo nu-său Deatco. într’aceaia noi am judecat cu oameni buni și le-am dat || tocmealnic 2 oameni buni denaintea noastră, anum[e] de Să- cuiani |j Stan i Bădica, să caute să adevereaze cu sufletele lor: fost-au acest loc de vie de moșie a lu Nan și luoat-au vinărid de la rumânul lui au n’au luoat; au fost-au locul al părinților 20 lu Dobrișan, dat de !l el lu Datco căndu l-au botezat? DeS aceștfi] 5 oameni, ce sănt mai sus ziș[I], el au mărtu^risit cu sufletele lor și j cu mulți oameni buni de în BărzeștfI], Negre, i Andreiu, ,| i pop[a] Pătru, cum au fost locul a lu Nan; Iar Dobrișan cu nepoții-ș n’au < avut || nid o treabfă] și au rămas de leage. Derept aceaia l-am fâ- 2o cut cartea noastră ca să ș || ție locul viei și să fie în pad[e]. Inaco da neast po moa rec. Pis msța^ Aprilfie] 25 dni, v[ă] l[ea]t 7128 (=1620). « Pecete mică, ceară, căzută. Orig. No. 86—XLI. Hârtie : 30X21 cm. însemnări : Pe v°: „ f de Bărzești, vie“. j I 55 63. 1620 (=7128) Mai 8, Suceava. Zapisul de tocmeala ce au făcut Petrea Roșea și soția lui Nas- tasia cu Isac Stârcea pentru o țigancă. -J- Adecă eu Petria Roșea și cu giupănesa mea cu Nastasie, fata lui Dragau Postelnicul, || mărturisim noi cu cest zapis al nostru, cum noi de bun[ă] voe nostră ne[-am] tocmit cu Isac Stârcea || Pi- tarul pentru o țigancă anumea Nastasiia, nepota lui Petriman ți- ganului, || hiîastra Arsului, care țigancă este a nostră direptă de- 5 spre Drăgan Postelnicul. || Și s’au tămplat de o au luat un țăgan a lui Isac Stărcei a Pitarului, anumea Țogoi, || fidorul lui Ursă țiga- nul Foltișor; pentru aceia ni-am tocmit noi și ni-om (sic) || plăteșt[T] (sic) și ne-u dat patru-zeci de lei bani gata și doi boi. Și în tocmala | nostră s’au tămplat: Turcul Stolnicul, și Simion Țăra, și lonașco 10 Roșea den || Săpotenfi], și Petre Albotă, și, Lupul Talpă Cupar, și llie Go&ul Vornicul || den Sudav[a], și Gligor Tăutul, și Ghiorghi Bo- rodaci, și Dumitrașco Badul. Și pre || mai mari credință am iscălit și ne-m pus pecețile ca-s[ă] fie dereaptă țigancă, || ca-s să să știe. Pis u Su6av[a], vfă] l[ea]to 7128 (=1620) Mai 8. 15 f Simion Țăra. f Lupul Talpă Cupar. Pecet Turcul Stolni- cul lonașco Roșea iscat ț. Ț Gligori Tăutul ț. f Petrea Albotă Q. Ț Borodaci ț. Subscrierile autografe. Pecețile mici, cu cerneală, fără a se putea distinge vre-un desemn pe ele. Orig. No. 6—XLIX. Hârtie (coală): 27X20 cm. Dăruit de D. C. Sturdza-Scheianul însemnări: Pe v» foii a 2-a: „+pre țiganca lui Țogoi; s’au scris la condic[ă]-‘. 64. 1620 (=7128) Iulie 12, Iași. (Jartea lui Postea Băcioc vel Dvornic al țerii de jos, Nicoară vel Dvornic al țerii de sus și altor boeri, prin care judecă pri- cina ce are Rusca Căldărușoae cu călugării de la Humor pentru satul Vlăiceni din ținutul Dorohoiului, cu loc de moară în Jijia, și pentru două fălci de vie din Cotnari, în dealul Piscopului. Se ubu mi Coste Bădoc vel Dvornic doineai zemli (al țerii de 5 10 15 20 25 58 66. 1621 (=7129) Fevruarie 4, Cuciur. Cartea lui Găvrilaș Starostele de Cernăuți, prin care arată pen- tru viile din dealul lui Vodă, cum le-au dat Magda Vrănceneasa ficiorului său Costei, fiindu-i și ei aceste vii zălogite de Leanțe bătrânul. f Eto az Gavrilaș Staro[s]te Cernăuskii scriu și mărturisescu cu castă scrisoare || a noastră, cum au venit înnainte noastră Magda Vrăncenesă și au dat niște vii || din dealul lui Vodă, care vi! au fostx- zălojite de Leanțe bătrânul derept o sută || de taleri bătuți. Și au dat aceale vil fecorulul său lui Costei ca să n’albă || a să sfădi cu frații săi printr’alte vil de moșie, carele au avut Magda || cu glupănu-său, cu Onciul Vrăndanul, Dumn[e]z[ă]u-1 pomenească; ce ca să albă a ține || Coste aceale vil de zălojitură, căce au dat Magda Vrănceneasă drept aceale || vii comăndare sa. Și nimea de oamenii LeanțiI nu s’au găsit să scumpe||re aceale vil, carele mal sus scriim; ce l[e]-au dat fedorulul său lui Coste; și să || n’albă cela frați ameastic într’aceale vil, nic Coste în viile ceale de mo||șie, carele mai sus scriim, nid să să sfădească. Și le-au dat den-naintea noastră, I cănd am fost eu în Cuciur scriitor țănutulul, și den[a]inte lui Ihnatco (sic) din Va- leva, || și den-nainte lui Gruban din BărștI, și denainte lui lonașco Craca||lie din Rohozna, și denainte lui Isar Grame! din Călineștl, și denainte || a mulți oameni buni, ca să hie aceale vil lui Coste cu tot venii|tul lor moșie. Iar care frați vor vrei să să ameastece în tr’aceale vil, ca||rele mai sus scriem, să hie trecleat și procleat și anathima și ne| gru ca Arii. Ded noi dac-am vîzut adastă dare și blăstăm cu procle|lclune, cum au tocmit Magda cu sufletul său, noi încă am pus peceți||le și iscăliturile noastre cătră adastă scrisoare a noastră, ca-s[ă] || să știe. Pis u Cuciur, Eevfruarie] 4 dnă, v[ă] l[ea]to 7129 (=1621). | f Gavrilaș iscal ț. 0 f Az Grama biv Portar u grad Hotinskii pisah Subscrierea iui Gavrilaș Starostele e autografă. Pecețile mici, rotunde, cu cer- neală. Orig. No. 93—XLI. Hârtie : 31X20 cm. Însemnări : Pe v»: „j-scrisore de vil.“ „N-er 24. Dokument do Sprawy Sukcessyiney Morgulevis w Bessarabii wrșczony W. Tadeuszowi Hizdeu. Jan Morgulec.“ 59 67. 1621 (=7129) Martie 7, Iași. ț Zapisul lui Lazăr Blidariul Păhărnicelul dela Blidăreni din [ ținutul Trotușului împreună cu fetele lui, prin care vând lui Somon și soției lui Păscălina moșia lor de pre Căiuțul cel mare. i f Se ubo az Lazor Blidar, Păh[ă]rinicel ot Blidereni ot vlos (din [ ținutul) Toutruș să dășteri svoih poimea (cu fetele lui, anume) Af- 1 temiia, || Antosila tij, martorosim să pisaniem sim nășim samina sebea a ni ot cog nă ponujdeni || a ni prisilovani, (cu scrisoarea aceasta a noastră de la mine însu-mi și de nime asuprit sau si- 5 I lit), că am vândut a noastră dereaptă ocină și moșie gupănului So- mon ce au fost || Prăcălab și gupăneasil sale Pascălină prea Căitul cel J! mare, ce este în țănutul Tăutru| șuiul, din gura văii Tăilului pănă ' în pidorul lui Sărăcin și potică 5a mare, și || cu tot locul ce vor hi prea acolea. Și vom da dumi-sal[e] și ispisocile ce avem domnești 10 pre-acea ocina și mofșiej. Așijder(e) sămănele (sic) din gura [Tă]ilulul !■, la deal dereptu locul pănă || în pidoru lui Sărăcin, de Căiuțul cel J mar[e], pănă în Căluțul cel mic, să hie lor dereaptă oci nă și moșila. Iară cine va să (sic) alegea din ruda me a hi cine va să-l părască derept || Casta ocină,— el ca să n’albă nice o legea cu cel bolar[î] 15 j mai suș scriș[i], cu Somon și || cu gupăneasa sa cu Păscălină, însă să-ș întreab[e] cu mine, cu Lazor Blidariul. Și || într’aceasta tocmălă a noastră au fost: Egumenul de la sfânta mănăstirea de la Golăi, || El anume Ignat egumenul, și altu calugor iarăș Ignat, și Chirilac Apfrod] din Conțeșt[i], și || Lupul Popanul, și Ion Rugină din Popenl, și Nenea 20 il din Negoești, și Mihai de acolea, || și Toader fecorul H[. . .]căl din Conțeșt[I] și alți mulțl ominfl] bun[I] au fost în Casta tocmalfă]. || Să să știe cătu au dat dumnealor prea cest loc: dece galbin[I] ban[I] de argint și doi boi bun[I] || de negoțl. Altă să n’albă nime nice o pu- ' tearea să l[e] întorcă acea plată ceastor bo||Iar[I] cine să vă alege 25 căndu-va din ruda me denainte cestui zapis al nostră. Pis u las, ■ vțăj l[ea]t 7129 (=1621) Mar[tie] 7. -f- eu zob ’Ad-c/yâoioț BxtoksStjo? i •••••• 60 Subscrierea autografă. Pecețile mici în fum, cu desemnuri. în fruntea docu- mentului este pecetea Mănăstirii Vatopedului (1,7 cm. în diametru), cu tuș. în câmpul ei se vede Maica Domnului cu Isus în brațe; legenda e următoarea: -j-H IJANAPIA 0EOTOKO H BATOIJAIA1NH. Orig. 77—XXI. Hârtie: 31X20 cm. însemnări: Pe v»: ,,-|-Pațea. -|- Vasilie snii Miron. -ț- Ștefan copilul, -ț- Indrel. Petca. + Cărstea sin PriscornițăI. -|- Sora lui Ștefan. Măriica, fata Iul Ștefan țigan¹¹. 5 10 15 20 68. 1621 (=7129) Aprilie 20, fără loc. ! Cartea lui Radul-Vv„ Domnul Terii Românești, prin care voi- ’ nicește pe Lepădat Logofătul ca, împreună cu un slugitor domnesc, să apuce pre toți sătenii din Șuta, ca să-i plătească trei mii de 1 bani, de care a fost prădat pentru dânșii. I f M[i]l[o]stuu b[o]jielu Io Radul Voevoda i g[o]s[po]d[i]nu. \ davat gfo]s[po)d[s] v[o]mi sie poveleanie g[o]s[po]d[s]vfa]mi slug || g[o]s[po]d[s/v[a]mi Lep[ă]dat Logofătul, ca să fie volnic cu cartea „ domnii meal[e] și cu sluga domnii meal[e] poim . . 9 să apucțe] pre ! toț[i] ¹ săteanii den Șuta căț[i] au ocinfă] în sat să-I plătească 3.000 t de bani ce se-au fost prădat Lep[ă]dat Logfofat] || păntru dânșii, că [ le-au fost făcut Lep[ă|dat Logfofăt] o carte de o<5[i]nă de scumpă- r[ă]tore a domnii meal[e] încă | în rândul dentăi și au fost scris în ț carte lane vtori Pitar că au scumpărat el satul | de la domnii mea denpreun[ă] cu alalți sătean!. DeS cănd au fost apoi satul Șuta, ei au fost ras j den cărți „vtori Pitar“ și au lăsat numai „Iane“, căc au avut ei alt lane în sat moștean, ca să-l || scoț[ă] den moșie. De6 ■ cănd au fost în zilele lu Gavriil Vod[ă] se-au prădat Lep[ă]dat Lo- gofătul păn tru stricăciunea lor. DeS se-au luoat aceaste 3.000 mie de ban[i] făr nice o vin[ă] pentru |l dinșii. Iar căndu au fost acum în zilele domnii mealfe] Lep[ă]dat Logofătul se-au plânsu de derep-1 tate: cum el nu au știut de acea stric[ă]ciune, nic au avut meste- cătur[ă] cu Șuteaj|niT nimica. Dec ș-au luoat 2 bolari dennaintea dom- nii meal[e] pre răvașfe] domneșt[i], || anum[e] Mogoș Logofătul de Păurești și Cărstea Log[o]fătul de Bucimeani, ca să caute i| să ade- vereaze cu sufletele lor: avut-au Lep[ă]dat Log[o]fătul vre-o ames- ’) Loc alb. 61 tec[ă]tur[ă] । cu Șuteanii și ras-au Lep[ă]dat Log[o] fătul acea carte au n’au ras? Și au luoat ceșt[i] boîari Lep[ă]dat Log[o]fătul den- preun[ă] cu Grama Postealnicul și cu Necula star, moșteanii satu- lui. DeC cănd au lost la zi și la soroc, Tar aceștp] boTari ce sănt mai sus scrișli], — ei || au căutat și forte bine au adevărat: cum Le- 5 p[ă]dat Log[o]fătul au fost om derept, și au mărturisit boîarii și naintea domnii meal[e] cum zice mai sus. Derept aceaia domn||ii mea am dat lu Lep|ă]dat Log[ofăt] ca să fie volnic a-și luoa toț[i] banii de la satul Șuta, || că am văzut domnii mea și cartea boîarilor de judecat[ă] și răvașele domneștfi] la mă na lu Lep[ă]dat Logfofăt]. Deă 10 să-ș Ta banii și de nimea opreal[ă] să n’aibfă] preste cartea domnii meal[e]. căC au rămas de leage. I naco da neast po rec g[o]s[po]d- [s]v[a]mi. 1 is sam rec g[o]s[po]dls]v[a]mi. Pis Ap[rilie] 20 dni, leat 7129 ( -1621). Pecete mare (4,5 cm în diametru), timbrată, căzută însă. Monogramul Domnului cu chinovar roșu, ca la No. 21. Orig. No. 218— XX. Hârtie : 30X20 cm. De la Mănăstirea Znagov. însemnări : Pe v°: tou Pdîouk Bostooa o'.â to yopiov -otav^. 69. 1621 (=7129) Mai 14, Iași. Cartea lui Alexandru Iliaș-Vv., Domnul Moldovei, prin care scrie lui lane vel Vătav al Sucevii ca să împlinească paguba dela oa- menii ce au luat bucatele lui Dumitrașcu Șeptilici, cari acum sunt prinși la Suceava, iar pre acei oameni să-i trimeată la domnie. Io Alexandru Iliias Voevoda b[o]jieiu m[i]l[o]stiiu g[o]sp[o]~ 15 d[a]ru zemli Moldavscoi, pișemsluzi naș[i]mu\\vearnomu lane vel Vatag Sucavscoi. Dămu-ț știre de răndul celor slugi c-au înblat de-au luat bucatele lui Dumitrașco Șeptelic c’am înțeles cum sănt la tine | în prinsoare. Dec să-i faci să întoarcă tot c-au luat de la casa lui păn[ă] la un cap |! de aț[ă]. Nemic nic de cobote să nu 20 oprească. Si deacii pre dănșii | să-i tremiți la domniia mea. Tac da znaeș (așa să ști). Inac ne u^niș (altfel să nu înveți). U las, 7129 (=1621) Mai 14. || 7 sam g[o]sp[ojd[i]nu veleal. -f lo Alexandru Voevoda. Ion (pisar). 62 Subscrierea autografă. Pecetea domnească mică cu ceară roșie. Orig. No. 96—XLI. Hârtie: 31X20 cm. însemnări: Pe v»; „n-er. 51. Dokument do Sprawy Sukcessyiney Morgulevis wrQnczony w Tadeuszowi Jiizdeu. Jan Morgulec“. 70. 1621 (-=7129) Iulie 4, Iași. Cartea lui Alexandru Iliaș- Vv., Domnul Moldovei, cătră Pâr- călabul, Șoltuzul și Părgarii din Cotnari, prin care le cere să cerce- teze în Catastihul târgului, pentru două fălci de vie din dealul Bălămuțălor, in pricina cărora se judecă călugării dela Mănăstirea lui Miron Vodă cu călugării dela Golia. f Io Alexandro Tliîaș Voevoda b[o]jielu m[i]l[o]stielu g[o]s- p[o]dta1ru zemli Moldavskii, pișem g[o]sp[o]d[s]v[o]mi sluzea naș părcalabom ot Cotnar || i șoltuzom i părgarom i văsim lîud dobrim meșcanom. Dămu-vă știre că au venit de s’au părăt de față înnainte 5 domnii meale II călugării de la mănăstire lui Miron Vod[ă], unde este hramul știi Niculai că (sic) călugării de la mănăstire lui Golăl |i păn- ᵣ tru doi falei de vie den Piscop, dăcăndu călugării de la știi Niculai că l[e]-au datu acele vii Radul Vodă, șă-s cumpărati || de la Boul de Su£av[a]; iar călugării de la Golăl ei au dăs înnainte d[o]mnil meale 10 că săntu acele vii date destrea ii- Chirițoe de la Părca||laboe de ^Hotin. Și așășdere 2 falei de vie den dealul Bălămuțălor cu cramă și cu pivnăță, ce săntu || cumpărate de Chirița de la Totrușu Blaj /de Cotnar, ei tot dăcu că-s (jestrea date ii Chirițoe. Dereptu aceaîa, || deca vețfi] vedea cartea d[o]mnii meale, Iar voi ca să aveț[I] a căuta 15 la catastihul de târgului (sic): de vor hi cumpăratfe] de Chirița hi-vor scrise la catastih; iar de vor hi date destrea ii Chirițoe, Iar vor hi scrise. Ded I¹ cum veț[i] găsi cu oamin[I] bun[i] și cum vor hi scrise la catastih, voi să scrieț[I] o carte la d[o]mnăla mea || cu pecete[a] târgului și să ne daț[j] știre d[o]mn[n] m[e]le. Toe vam pișem 20 (aceasta vă scriem). Inac ne uiinite (altfel să nu învățați). || Sam g[o]sp[o]d[i]nu veleal. Pis u la,s,v[ă] l[ea]t 7129 (—1621) Iul[ie] 4. f Ghîanghea vel Logofet uc. iscaah. f Dănil (pisar). Subscrierea autografă. Pecete mare (4,5 cm. diametru), timbrată, însă căzută. Orig. No. 127—LXXVII. Hârtie: 20X16 cm. • Dăruit de D. A. Sturdza. 71. 1621 (= 7129) Iulie 12, Săcueni (Roman). Zapisul lui Mafteiu pentru 16 taleri ce au împrumutat de la Nichifor din Săcueni, cu tocmeală ca, nedându-i la ziua hotârită, să i se ia moșia din Săcueni. f Se ubo az Mafteiu scriu însumi pre mine cest zapis, [cum] am luat la nevoia || mea 16 talerp] bani gata de laNechifor den Să- cuian[i]. Și [ace]I bani i-au luat || Nechifăr cu aslam [dej la neguță- tor și i s’au pus di înt[r’o] săptămână || să dea banii. Iar cănd [au] fost la di Nechifor n’au dat banii pentru bogate ne || putinț[i], și au 5 dat [.....] poloboce de mnar[e] și au.........și || s’au biduluit polo- bocele derept 45 de taler[1], și le-a[u] biduluit oameni || buni orășeani de [R]oman, și le-au dat dennaintea a [mul]ți [oameni] buni: Cozma || Vist[iar] de Bărjoveani, și Pănteleiu diiac den PopșeștfI], și Ourtan den On||ceșt[i], Borcea de-acolea. [Ș]i s’au dat în mănule lui Lazor, ne- 10 guțitor de Roman || și Cr[ă]stei de târgul Sireatului acealea poloboce [cu] miiarea. Iar cănd || am luat acei bani au fost acolea: Eremiia deiacul de Să[cuiani], și Ștefan Vist[ier] || de-acolea, și alt Ștefan Hăn de-acolea. Pentr’acea să [aibă a] ținea Nechifor || partea de ocină [a lui] Mafteiu [d]en Săcuian[i] păn[ă-i v]a da banii. [| Iar deaca-i va da 15 ban[ii s]ă-i Ia ocina. Iar mai mult.....inte să nu fie. || Și să albă a ține [Nichifor] tot locul parte ce să va veni...Iu: în cămpu, || și în sat, și într’ap[ă], și în fănaț, și în tot locul în pădure. De || aceasta mărturisim. U Săcufiani], 7129 (=1621) msța Iul[ie] 12 dni. || <0 ♦ Cinci peceți mici, cu fum: una octogonală, celelalte rotunde; cu desemnuri. Orig. No. 61—LXX. Hârtie : 30X18 cm. Rupt la Îndoituri. Dăruit de Ernest Vârnav. Însemnări; Pe dosul zapisului e lipită o hârtie ce cuprinde o foiță de scutelnici din a doua jumătate a sec. XVIII: „Izvod de Hud[e] scut[elnicl] ce sănt dațp] c[u carte]a divan[u]lul, Dumfnealul] Jicțnicerulul] Nicolal....i la schitul lucșăștl cum.... llude: Agapia, Serghie, Labeș, Lupul, Ion sin Iul, Toader sin Iul, Ion, Lupul Labeș, Lupul sin Iul, Roman Stoler, Costandin Bej[ă]nar, Dumitru săn Iul, Andrei 64 Chelar, Toaderu: 12. — Dum(nea) v[oastră] Zapcil ce veț[I] fi rănduițp] tră noi ori cu ce fellu de . . . acelor de mal sus arătațp].... întru nimic să nu-I supărațp].......că aceștila sănt dațp] cu [cartea] divan[u]lui; și după cum . . . așa să urmațp]. Acasta-I........ „Ștefan Ban. „Necula Medfelnicer]. . . Iun[ie] 6 . . .“. 72. 1621 (=7129) August 24, Iași. Carte de împăcare dată de Gtigorie Ciolpan biv vel Spătar și alții, prin care mărturisesc cum s’au împăcat înaintea lor Dumitru, vecinul lui Dumitrașcu Buhuș, cu Gligorie Buhuș in pricina țiganului acestuia, anume Capse, care a omorît pre feciorul lui Dumitru. + Se ubo az Gligorie 6olpan biv vel Spătar, i lon[așc]o Peaicul biv Pârcălab, j| i Savin biv Sulgar, Ștefan Cocărlie, Gligorie Buhuș. Adecă au ve |nit înaintea noastră Dumitru, vecinul 1 [ui Du]mitrașco Buhuș, | și cu Onub, vecinul lui Gligorie Buhuș, de s’au jeluit pre 6 Capșea țiganul lui Gligorie Buhuș, c'a ucis Capșea pre un fe cor a lui Dumitru și ginere lui Dănilă de-au murit. Deb s’au u scolat Gli- gorie Buhuș ș’au făcut pab[e] cu Dumitru, tatăl celui mort, ca să-i I I plătească Gligorie Buhuș gumătate || de cislă ce i-au fost cisla celui j ' mort: șeasi bani — trei bani; || iară tre[I] ban[i] să plătească Dănilă, 10 vecinul lui Gligorie || Buhuș. Ș-am să las și pre vecinul mieu pre । Dănilă să hie | vecin gupănului Dumitrașco în locul acelui vecin mort. || Și ne-am tăcmit și ne-am împăcat de-amu înainte să nu ! mai | aibă a pari unul pre alt de abasta pară nib dănăoară în veac. I Mai mari credință ne-am pus pecețile. Pis Biltoh (?). / U Ia]s, vfă] 1 15 l[ea]t 7129 (=1621) Av[gust] 24. lonașco Peaicul. Az Gligoraș dolpan Spătar. Subscrierile autografe. Pecețile sunt mici, cu tuș, stricate din pricina dete- riorării zapisului. Orig. No. 194—XLVII. Hârtie: 32X^1 cm. Cumpărat dela frații Șaraga, lași. însemnări: Pe v»: Pentru Dănilă și pentru Nichita din Crivești¹¹. 1 65 73. 1621 (= 7130) Octomvrie 7, fără loc. Zapisul lui Simian, feciorul Neagăi din Crucea-de-sus, impre ună cu frații lui, prin care vând partea lor de moșie din Borzești Ursului de acolo. f Adecă eu Simion, ficiorul Neagă! din Crucea-de-sus, com toțp] frații, || de nimene siliț[î] și de nimene nevoițp], ce noi de bună voe noastră, | ne-am vândut partea de ocină den sat de Borzeștp], partea dentru tot venitul; și o amu văndutu Ursului de sat de Borzeștp] dereptu 25 talerp]. Și s’au sculatu așijdere Ursul de au plătit de- 5 plină plată tot | acei bani ce-s și mai sus scrișp] dinaintea oamini buni, anume: I' Petrea de Borzeștp], Sava de-acolea, Costantin, To- deriță, Marcul, Julfă, । Bosiiuc, Ghiorghie, ca să-i hie lui ocină de- reaptă, lor și fiâorilor, " nepoților. In da sea ne omeșaet prea sii zapis (și altul să nu se amestice preste acest zapis). Și mai pre mar[e] io credință ne-am pus și pecețile. V[ă] Ifeat] 7130 (—1621) Oc[tomvrie] 7. Fără subscrieri. Pecețile mici, rotunde, ovale și octogonale, cu fum; desem- nuri felurite. Orig. No. 94—XXXV. Hârtie: 20X^6 cm. Dăruit de Esmeralda Cimara născută Balș. 74. 1621 (=7130) Octomrrie 10, Iași. Zapisul Nastasiei și Irinei, fetele Petrei Spătarul, prin care vând jupănesei Păscălina partea lor de moșie din satul Rusii-Goei. f Nastasiîa și Irina, fiatele Petrei Spătarul, înșine pre noi măr- tu risim cu cestu zapis al nostru, cum amu vândut noi a nostră direaptă ocină și moșie, a șeasia parte de satu din Rusii-Goei, gupăneasei Păscă linei dereptu doo-zec de galbeni bani buni; și 15 ne-au plătit || deplin acești bani ce mal sus simtu scrișl, ca să-i hie |l ei direptă ocină și moșie cu tot venitul și din cămpu, și din pădure, și din apă, din tot locul. Și amu făcut această toc- mală denaintea lui Procop neguțător H de trăg de Iași, și a lui Arsenii neguțătorul de-acolea, și denaintea lui lonașco neguțăto- 20 Documente românești- 5 z 66 5 10 15 20 25 rul de Iași, și || denaintea mulți oameni buni. Și amu pus || a nos- tre pecețl pre acestu zapis, ca să să știe. || U Iași, v[ă] l[ea]t 7130 (=1621) Oc[tomvrie] 10. Trei peceți mici, cu cerneală, una rotundă, două octogonale. Cu desemnuri felurite. Orig. No. 26—LXI. Hârtie (coală): 32X21 cm. Dăruit de Ministerul Cultelor, dela Episcopia Romanului. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „De Nastasila și Irina, fetile Petrii Spatfar], pe a 6-a parte și din apă.“ 75. 1621 (=7130) Noemvrie 10, Dudești (Ilfov). Zapisul lui Oprea Logofătul împreună cu jupăneasa lui Mar ga, prin care dăruesc fiicei lor de suflet Marica: un loc de casă, două prăvălii în București și două răzoare de vie in dealul Bucureștilor. -f- Vă ime oța i sna i stgo dha, amin. || -f- Scris-am eu Oprea Logofet înpreună cu jupăneasa mea Marga de Dudeșt[i] acesta al nostru zapis, '] să fie la măna fiei noastră Marica, care o am luoat noi mică de țăță, înfășată !| în scutece, și o am crescut de o am făcut fată de suflet, pentru că noi fecori || de trupul nostru n’am avut, și o am miluit pănă am fost noi cu suflet cu moșiile || noas- tre cu toate ce am avut, pentru sufletele noastre, să ne rămăe pomeană || pre urmă. Și să se știe că lam dat: 1 loc de casă în oraș în București, în lungu den || ulița cea mare pănă îmblătoarea a Stoică! țiganul, unde i-au fost, casa, înaintea clopotniței știi Ghe- orghie, și în lat de în pivnița Predei pănă în gardul călug[ă]rilor || sta Troiț[ă]; și iar 1 loc de 2 prăvălii lăngă Mariîa Nicăî; și 2 rozoare de vil în dealul Bucureștilor, ce săntu între vila besearecil Ghiormel Banul și între || Voica, ca să-i fie Maricăi moșie,— el și fecorilor în vecie, iar noao pomeană. || Și căndu o am miluit, fost- au mărturie, au fost: popa Drăgoiu d[u]hovnicul, și popa || Oprea, și Radul diiaconul, și Bucuru de București, și Vistiereasa Mariîa, || și Neagoe și mulți oameni buni. Și am pus și blăstem după moartea noastră: || cine se va ispiti de în ruda noastră, măcaru frate, ori sor, ori nepot, ori !| văr, ori unchiu să ia mila de la fie noastră Marica și să calce și să spargă | to[c]meala noastră,—acela om să fie trăclet și anatema de 318 oți ce săntu || în vă Nekei, și să fie 67 cu Iuda și cu Ariia la un loc. Iară de va muri cocoana || să se dea la mănăstire, să ne fie pomeană. A Casta am scris, să se crează. Pis Lep[ă]dat Log[o]fet || în DudeștI, msța Noemfvrie] 10 dni, v[ă] leat 7130 (=1621). Pecete mică, cu fum. Orig. No. 97—XLI. Hârtie (coală): 28X20 cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a : „locuri în Buc[u]reștl“. 76. 1621 (=7130) Decemvrie 5, fără loc. Zapisul lui Ivașco, prin care dă un rumăn al său din Stoenești lui Nicola biv vel_ Vistiar, pentru un alt rumăn al lui Drăghici din Brănești, pe care l-a fost vândut tatăl său Drămus din Vlădeni lui Fote Postelnicul, fără să fi fost al lui. f Scris-am eu Ivașco, feCor lu Drămoș ot VlădeanfI], acesta al 5 meu zapis, să fie || la măna jupăn[u]lui Necolel biv vel Vist[iar], cum să se știe că au fost vândut || de tată-meu Drămoș un rumăn, pre nume Florea, lu Fote Postfelnic]; iar căndu || au fost acum în zilel[e] Domnuflui] nostru Radul[u]I Voevod, domniia domniei lui al doilfea] || răndu, Iar acest rumăn n’au fost al nostru, ci au fost a lu Drăghid io ot Brănești; || dec pentru Florea eu I-am dat pre Tudoran rumânul meu ot Stoenești, || ca să-I fie rumăn de moșăe. Și l-am dat dena- intea tut[u]ror dereg[ă]tori||lor Domnu[lul] nostru: jupan Ventilfă] vel Dvor[nic], i jupan Papa vel Log[o]făt, || i jupan Hriza vel Vistfiar], i jupan Necola vel Spatfar], i Bartol[o]melu veTStolțnic], J i Trufanda 15 vel Post[elnic]. ACasta am scris. Pis Drag[o]mir Logfofăt]. Msța De- chemvrie] || 5 dni, vfăj leat 7130 (=1621). Ventilfă] Vorfnic] ț. Papa vel Log[o]f[ă]t £. Hrizea Vist[iar] ț. BapOwXtoțteoi; StwXvoxo? Eu Ivașco snii Drămoș ț. Subscrierile autografe. Pecețile mici, cu cerneală, toate octogonale. Pe întâia se citește: BHHTHAIi.. .; pe a doua: MM; pe a treia: XPI.M A0r0KIK) M[I]A[O]GT[fO GHli MHXH h E06B0A, ^BPKA- Subscrierea Domnului autografă. Orig. No. 208—LXXXIV. Hârtie (coală) : 31X20 cm. Însemnări: Pe v° foii a 2-a: „List ot Radul Voevoda na selo Teșeuț (cartea lui Radul Voevod pentru satul Teșeuți), l[ea]t 7132, Mart[ie] 17. S’au scris la condi[că]''. 92 5 10 15 20 25 30 102. 1624 (=7132) Aprilie 12, fără loc. Cartea lui Alexandru Vv., Domnul Țerii-Românești, prin care întărește jupănesei Măriei de Albești și fiului ei Preda Postelnicul stăpânire peste niște rumâni din Hohnești și din Brănești. -j- M[i]l[o]steiu b[o]jielu lo Alexandru Voevoda i g[o]s[po]- d[i]nit, snu preadobrag[o] im[i]l[o]stivag[o] Io Radul Voevoda, da- vat g[ojs[po]d[s]vomi || sie povelenie g[o]s[po]d[s]vomi jupăneasei Măriei de Albești și slugii domnii meale Preda Postfelnicul] || ca să fie volnic cu acastfă] carte a domnii meale să-ș[I] ție neștfe] ru- mâni de în Hohnești, anume: || Oprea, feSoruI Radului, și Stă- nislav, fecorul lufl] Văsiiu, și de în Bănești Oanca, feăorul || lufl] Drag[o]mir. Pentru că aceștfi] rumâni fost-au de moșie ai boîa- rilor de Vlădeani de || moșie, ce i-au fost pus zălog la Cepariul; apoi Cepariul au vândut acești rumâni ju păneasei Măriei și fiiu- său Predei Postfelnicul], în zilele părintelui domnii mealfe] Io Ra- dul || Voevod. Iar căndu au fost acum în zilele domnii mealfe] se-au rădicat cu pâră călug[ă]ril || de în Robaia și cu satul Cerbureanii, ca să scoată pre aceștfi] rumâni den mâna || jupăneasei Măriei; și neavăndu ei niă un lucru și au venit de se-au părăt de fațfă] || înaintea domnii meal[e| la divan. Și așa părăia călug[ă]rii și satul Cerbureani: || cum aceștfi] rumâni n’au născut pre moșia lor în Ho- hneștfl] și de în Băneșt]!], ce părăia || cum au mersu mumănile lor greale cu dinșii în satul călugărilor în Robaia || și în Cerbu- reani. într’aceaia domnia mea am judecat pre dirept și pre leagfe] cu toți || âfinjstițil dereg[ă]torii domnii mealfe], și am adevărat dom- nia mea cum au fost merși de în || zilele lufl] Șerban Voevoda și cum au fost de moșie rumâni boiarilor de în Vlădeani. || Ce au um- blat călugării și Cerbureanii ca doară aru putea scoate acești oa - meni de în rumănie. De6 au rămas călug[ă]rii și Cerbureanii și aceștfi] rumâni ce || scriu mai sus de leage și de judecată de nain- tea domnii meale. Derept aceaîa am || dat domnia mea jupăneasei Măriei și Predei Postfelnicul], ca să le fie aceștfi] rumâni mo||șie lor, și fecorilor, și de nimenilea oprealfă] să n’aibă. Inaco da neast po rec g[o]s[po]d[s]v[a]mi. || 1 isfpravnic] Aslan vel Dvornic. Pis msța Apfrilie] 12 dni, v[ă] l[ea]t 7132 (= 1624). ' ~ 93 Pecete mare (4,6 cm. în diametru), timbrată, căzută. Monogramul domnesc ca la No. 36. Orig. No. 197—XXXIII. Hârtie (coală): 31X21 cm. Dăruit de Scarlat Ion Ghica. însemnări: Pe v⁰ foii a 2-a: „carte de rămasu patru (sic) Once și Opre și Stănislavu. Hocneștl, Bănești¹¹. 103. 1624 (=7132) Aprilie 18, Iași. Cartea lui Radul Vu, Domnul Moldovei, cătră vătavii mari din ținutul Sucevei ca să poruncească călugărilor de la Sucevița să jiu mai încalce moșia lui Gorcea din Volcineț. f Io Radul Voevoda b[o]jiiu m[ijl[o]stilu gCo]s[po]d[a]ru zemli Moldavscoi, pișem slugam n[a]șim veliț vătaj ot voios Sucavscoi. Dă- mu-vă știr[e] că ni s’au jeluit Gofrcea], fecorul Hei de Volcineț, pre călugării de Suceviță, || zicăndu că-I oprescu a lui [direaptă] oc[i]nă, gumătate de a tre]ia parte din] satu, partea || de mijloc, cu c vecin]i| și cu moa|ra.........] ni o au vândut nic o au schiîn- batu. Dereptu aceaia, dacă veț[I] vedea || cartea domnii meale, iar voi să z[iceți] călugărilor să-i lase partea lui. Tar de vor fi avăndu ei || direase pre partea lui, să le daț[i] zi să le aducă înaintea dom- nii meale, căndu va fi voia Gorcei. De acasta || scriem. într’alt chip io să nu faceț[i|. U Tas, l[ea]t 7132 (= 1624) Ap[rilie] 18. Dumitrașco Șt[e]fan vel Logfo]f[ăt], Dobren Comfis]. Pecete mare (4,5 cm. în diametru), timbrată, ștearsă. Subscrierile autografe. Orig. No. 14—XLII. Hârtie (stricată pe la îndoituri): 31X21 cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Zapis ce s’au părăt Gorcea de Volcineț. Zapisul Vol- cineț ot Radul Voevod, ce s’au părăt Gorcea.....cu călugării¹¹ 94 104. 1624 (=7132) Aprilie 20, Iași. Cartea lui Radul Vv., Domnul Moldovei, prin care întărește jupănesei răposatului Dumitru Goia Postelnicul stăpânirea peste satele, viile și moșiile ce a avut. -f- Io Radul Voevoda bfojjilu m[i]l[o]stiiu g[o]sp[o]d[a]ru zemli Moldavscoi. Adecă domniia || mia m’am milostivit și am datu gupăneasei răpăusatului Dumitru || Goia c-au fost Postelnic toate sateli și viile și moșiile, ca || să-I hie ei ocine și cumpă[ră]turi ce 5 au avut, ca să s[ă] hrănească ia și fe||corh ei slob[o]dă și în bun[ă] pace, din ispisoc de dare și de miluire || ce au avut ia de Ia Ale- xandru Vodă. Dereptu acea nime să nu aibă a o învălui || sau a să amesteca într’aceale sate. Și așijderi și voi toți dăbi larii căți veți înbla cu slujbele domnii meale pentr’aceale sate întru || nemic să 10 nu-i învăluiți vecini ei și nici bucateli vecinilor ei, ca să || nu le luați pentru alți oameni sau pentru alte [sate], ci ca să hie foarte în păci. Și nime ca să nu aibă întru nimic [mai multu] a-I învălui sau dobitocul să4 trag[ă] înnaintea cărții, noastre. Inac ne bădet. Sam g[o]s[po]d[i]nu veleal. Ulas, 7132 (=1624) Ap[rilie] 20. • 15 Io Radul Voevoda Vlasie (pisar). Pecete mică, de ceară, căzută. Subscrierea Domnului autografă. Orig. No. 11—LXXXVI. Hârtie (coală, puțin stricat la îndoituri): 31X-0 cm. Dăruit de I. Tanoviceanu. Însemnări: Pe v° foii a 2-a : „f pe toate ocinele. Dat carte gupănesil iul Dumitru Goe vel Post[elnic] ca să-l stăpânească¹¹. 105. 1624 (=7132) Iunie 9, Iași. Cartea lui Radul Vă., Domnul Moldovei, prin care așează pricina dintre lonașcu Cujbă, Vornic de Poartă, și Vărvara, jupă- neasa lui Nicoară Motoc, pentru moștenirea acestuia. f Io Radul Voevoda b[o1jielu m[i]l[o]stieiu g[o]sp[o]d[a]ru zemli Moldavscoi. A’decă s’au părăt de faț[ă] naintia || dumi-meale boiarinu] nostru lonașco Cujbă, Dvornicul de Poartă, cu Măranaa, gu- păneasaa Erimieill ce au fost Dvornic, și cu fataa ei Vrăvara, gupă- 95 neasaa Iui Necoar[ă] Motoc, printru bucate ce au rămas || de Necoar[ă] Motoc, zicăndu lonașco Cujbă că au rămas câte-va bucate de cumna- tul lui de || Necoar[ă] Motoc în mânaa Vrăvarel, gupăneasel lu[i] Ne- coar[ă] Motoc. Iar acaste gupănease au zis că puți||neale bucatfe] au avut; și ce au avut l’au și grijit, cum au arătat naintea dumi-meale 5 și scrisoare || de la egumen și de la tot săborul de la svănta mănă- stire de la Beserecani și de la mulți || oameni buni și preoți. Deci ^o vie ce-I cumpărată de la Rujea de Cotnari, iar pre ale ei bucăți taste cum părată, o au lăsat să hie a Vrăvarei după moartea lui; și o țigancă anume Encoae și cu || feclurul ei Gavril așijderea să 10 hie a ei; iar alte bucate să să socotească că ce va hi || partea lui Necoarfă] Motoc, cumnatul lui Cujbă, să hie toate pre măna lui Cujbă. Deci să || aibă el a-1 griji să-I comănde și să-i plătească daj- dii și datorii cui va hi dator || și va veni cu zapis de la Moțoc. Derept aceaia însuși lonașco Cujbă Dvornicul || au luat din naintea 15 dumi-meale, ca să hie tot grijea lui de comăndu și de dajde || și de datorii, numai să hie partia de bucate a lui Moțoc în mănaa lui. Deci laie || încă au dat toate bucatele partea lui Moțoc în mănaa lui Cujbă din naintea dumi- || meale. Derept aceaia de acmu nainte nime de datornicii lui Necoarfă] Moțoc să n’al bă a mai ceare la 20 Vrăvara, gupăneasa lui Moțoc, nimica, nice a o mai învălui || sau a o mal pără nice dănăoar în veaci prespre cartea dumi-meale. || Sam g[o]s[po]d[i]nu veleal. Ulas, v[ă] l[ea]to 7132 (=1624) Iun[ie] 9. • Io Radul Voevoda. Pecete mijlocie (3 cm. în diametru), timbrată, stricată. Subscrierea Dom- nului autografă. Orig. No. 189—IV. Hârtie (coală; din foaia a doua lipsesc două treimi): 31x20 cm. Fără însemnări 106. 1624 (= 7132) Iulie 8, Iași. Cartea lui Radul Vv., Domnul Moldovei, cătră pârcălabii, șol- tuzul și părgarii din Roman, poruncindu-le ca pe cei opt poslușnici- meșteri ai Episcopiei de acolo să nu-i tragă cu târgul la podvoade, cheltueli, jolduri și alte angherii. f Io Radul Voevodab[o]jiium[iR[o]stilu g[o]sp[o]d[a]ruzemli 25 Moldavscoi, scriem domnila mea la || slugile noastre, la pârcălabii * 96 5 10 15 de Roman și la șoltuz și la părgari de acolo || de trag. Dămu-v[ă] știre că domnii meale s’au jeluit părintele și rugăto||riul nostru Athanasie, Ep[i]sc[o]pul de Roman, pre voi, zăcăndu că are optu po- slușnici || meșteri la svănta Episcopie: un rotar, și un curălar, și un olar, și un croi||tor, și un potcovar, și un păcornicear, și doi dobotari, de săntu de treaba sven||tei Ep[i]sc[o]pii, și voi-i tra- geți cu tragul la podvoade și la cheltuiale J și la jolduri și la alte angherii mai mărunte, cumu n’au mai fost. Dereptu acea, || diaca veți vedea cartea domnii miale, iar voi să aveți a-i lăsa foarte în pace, >1 întru nemic să nu-i învăluiți, numai să-și plătească ei dabila cea înpără||tească ce vor hi scriși la Visteariul domnii niia[le] și să poslușască ce vor hi । treabile rugătoriului nostru ep[i]sc[o]p [Atha- nasie ] | să hie în păci. Acasta vă scriem; mai mult jalub[ăj să nu vie la domniia mea, că , apui voi știți. Inaco ne ucinite. V las, 7132 (= 1624) Iul[ie] 8. Sam g[o]sp[o]d[ilnu veleal.¹ -J- Vlasie (pisar). Pecete mare (4,5 cm. în diametru), timbrată, căzută. Orig. No. 28 —LXI. Hârtie (coală : 32x21 cm. Dăruit de Ministerul Cultelor; de la Episcopia Romanului. însemnări: Pe v° foii a 2-a : „7132 luli 8 ; pentru 8 poslușnicl'¹ 107. 1624 (=7133) Noemvrie 15, Suceava. Cartea lui Radul Vv., Domnul Moldovei, prin care întărește I Mănăstirii lui Aron- Vodă din țarina lașilor stăpânirea peste trei I * sate în ținutul Neamțului: Avereștii, Glurovul și Nicorești. | ț f Io Radul Voevoda bfojjilu m[ij 1/o]stilu g/ojsp[o]d[a/ru zemli Moldavscoi. Adecă au venit înnaintea domnii meale și a I boiarilor domnii meale rugătorii noștri egumenul și călugării j| de 20 la staa monastir Aron Voevoda din țarina lașilor, unde iaste hramul lui stăi |j Nicolai, jeluindu-se cu mare jalob|ă| cum au trei ' sate la țănutul Neamțului, " anume: Avereștii și Gurovul și Ni- coreștii, date aceale sate și mihiit[e] || de alți răposați domni c-au fost mainte de domnia mia: Alexandru Voevod și | Petra Voevod 25 și Aron Voevoda cătră svânta mănăstire. Și aceale sate au fost । înblăndu cu țănutul Neamțului; iar diregătorii de trag de Piatră 97 mult ( val le-au fost făcând vecinilor lor și l-au fost trăgând cu satele de ocol. || Derept acea dumnia mia, văzând jaloba lor, milos- tivitu-m’am domnia mea || și am dat aceastia sate ce mai sus scrie sventeî mănăstire să ascul lte de s[văn]taa mănăstirfe]; iar diregătoril de trag de Piatră mai mulj|tă treabă să n[’aibă] cu dânșii și cu ve- 5 cinii lor; nic[i] slugile noastre|| clucearii să n’albă treabă a învălui la acealia sate de curecMu sau de al|jte mănunțișuri, ce cu totul să fie a sventeî mănăstir[i]. Și după domnila (^omuia.) dumnii meale cene va fi pre urma domnii meale așijdere |[ să aibă a întări satele sventeî mănăstir[î]. Alt nime să n’albă a să || amesteca sau a strica 10 preste cartea domnii meale. G[o]s[po]d[i]nu veleal. U Sucav[a], v[ăj Ifeajt || 7133 (=1624) Noe[m]v[rie] 15. • Io Radul Voevoda. f Focea (pisar). Pecete mică, octogonală, de ceară roșie. în mijloc capul de bou cu steaua între coarne și coroana deasupra, soarele la dreapta, semi-luna la stânga. Pe- cetea fiind stricată pe la mărgini, legenda nu se poate ceti. Subscrierea Dom- nului autografă. Orig. No. 47—LXXVII. Hârtie (coală): 32x21 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. 108. 1625 (= 7133) Ianuarie 3, Suceava. Cartea lui Radul Vv., Domnul Moldovei, cătră pârcălabii, șol- lusul și pârgarii din Cotnar și cătră diregătorul, șoltuzul și pâr- garil din Hârlău ca să lase în pace cramele mănăstirii Neamțului. f lo Radul Voevoda b[o]jiium[i]l[o]stiiu g[o]sp[o]d[a]ru zemle 15 Moldavscoi. Scriem domnila mea la pră călabii de Cotnar[l] și la șol- tuz și la prăgari dea-acolo și la diregătoriul de Hrălău și la șol- tuz și la prăgari dea-acolo. Deacă veț[î] vedea cartea domniei mea||le, Iar voi să aveți a lăsa în pace cramele svinte[i] mănăstiri a Neam- țului || din dealul domniep] meale și de Ia Hrălău, întru nimică să 20 n’aveț[l] a le || trage. Tac da znaite; inac ne ubinite pread sim listom g[o]slpo]d[s]v[a/mi.\\Sam g[o]sp[o]d[i]mi veleal. Pis u Suc[eava], l[ea]t 7133 (= 1625) Ghenfarie] 3. Documente românești. 7 ' 98 Pecete mare (4,5 cm. în diametru), timbrată, căzută. Orig. No. 27—LXXII. Hârtie : 16X20 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. 109. 1625 (=7133) Ianuarie 7, Suceava. Cartea lui Radul Vv., Domnul Moldovei, cătră dăbilarii din ținutul Neamțului, să nu îjwăluească bucatele satelor Averești și Giurov ale mănăstirii Aron-Vodă. f Io Radul Voevoda b[o]jiiu 'mfijllojstilu g[o]sp[o]d[a]ru senili Moldavscoi. Scriem domniia mea slu gilor noastre, tuturor dă- bilarilor căți veți înbla cu slujba domnii || meale prin ținutul Neam- țului. Deaca veți vedea cartia domnii meale, iar voi || toți să aveți 5 a lăsa forte în pace bucatele oamenilor din sat din Ave'reștl și din Gurov, nimică să nu le învăluiți bucatele, nici să le trageți pen- tr’alți oameni sau pentr’alte sate, ce să-i lăsați în pace, pentru || ce sintu satel[e s]ventei mănăstiri a lui Aron-Vodă din țarina Ia- șilor. Numai să aibă ei a-ș plăti dabila lor ce va hi. Și așij direa 10 și voi prăcălabi dintr’acel ținut și globnici și olăcarl și pod vo- dari și alte slugi a domnii meale încă să nu-I învăluiți, ce || să hie în păci, cum scrie mai sus; nici să-I globițl și nici să-i prădați. Nu mai de să vor afla nescai furi sau tlăhari de față, pre aceia să-I prin deți și la domniia mia să-i aduceți. Iar altu nime să nu-I 15 cuteaze || pre dănși a-I învălui peste cartea domnii meale. || -f- Sam g[o]sp[o]d[i]nu veleal. U Sucav[a], 7133 (= 1625) Ghen[arie] 7. f Ștefan (pisar). Pecete mică, de ceară roșie, căzută. Orig. No. 48—LXXVII. Hârtie (coală; din foaia a doua lipsesc două treimi): 34X21 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. 110. 1625 (=7133) Ianuarie 11, fără loc. Cartea lui Alexandru Vv., Domnul Țerii-Roi lânești, prin care întărește stăpânire călugărilor de la Tismeana peste satul Corsești. f M[i]l/o]stilu b[o]jiiulo Alexandru Voevoda i g[o]s[po]d[i[nu, 20 snu preadobrago i m[i]l[o]stivago Io Radul Voevoda. Davat || g[o]s- 99 [po]dls]v[o]mi sie poveleanie g[o]s[po]d[s]v[a]mi stăi b[o]j[i]sl- vneai monastir glema Tismana, ca să fie || volnic egumenul și cu tot săborul den svănta mănăstire să ție satul Corzeștil || cu rumânii și cu venitul și cu tot hotarul cât se va aleage, pentru că acest || sat fost-au de moșie al sventeî mănăstiri. Și l-au ținut cu bun[ă] pacfej. 5 Iar cănd au fost în zilel[e] părintelui domniei meal[e] Radul Voe- voda se-au fost sculat Ion Comisul de Pala de au || luat acel sat în sila lui fără nic o judecatfă] de la svănta mănăstire, de l-au ținut căt-va vreamfe], pănă a doa domnie a părintelui domniei meal[e]. Deacia iar au lăsat satul pre || seama sventeî mănăstiri. Și l-au ținut 10 mănăstirea căt-va vream[e] cu pace. Apoi || iar se-au sculat Ion Comisul de au luat satul de la svănta mănăstire de al doilea || rănd de l-au ținut fără leage și fără judecat[ă]. Iar căndu au fost la moartea lui, || mărturisit-au Ion Comisul cu gura lui cum n’au avut cu acest sat nic o me teah[nă], ce au fost satul al sventeî mă- 15 năstiri de moșie, și să-l ție iar mănăstirea. Și la moartea lui, cănd au grăit aceale cu vente, fost-au mărturie: Stamate || Aga, și Dumitru de Filiiaș, și Mihaiu Țănțăreanul, și Preda ') || și alți boiarl mulți. Și aceștfl] boiarl au venit de au mărturisit și naintea || dom- niei mealfe] în divan cum au grăit Ion Comisul aceale cuvente 20 naintea lor. Derept j| aceaia am dat și domnia mea ca să fie volnică svfăjnta mănăstire să-ș[I] ție satul Corzii, cum scrie mai sus, cum le-au fost de moșie. Așijdearea și tu, Lațco Pehfarnic], în vream[e] ce verfl] vedea cartea domniei meal[e], tu să lașfl] satul sventeî mănăstire în bunfă] pacfe]. Mal mult nemic să nu opreștfl], Iar 25 să-ț[I] va părea strămbu, să vil de fațfă] naintea domniei mealfe]. Inaco da neast po ree g[o]s[pojd[sjv[a]mi. I sam re& g[ojs[pojd- [s]v[a]mi. Pis msța Ghenfarie] 11 dni, v[ă] l[ea]t 7133 (=1625). Pecete mare (4,5 cm. în diametru), timbrată, căzută. Monogramul Domnului cu chinovar roșu, ca la No. 36. Orig. No. 3—1. Hârtie (coală): 30X21 cm. însemnări: Pe v» foii a 2-a: „Carte de CurzI, Alexandru Vodfă] sin Radful] Vodfă], cu l[ea]t 7135 (greșit: 6 în loc de f) Ghenfar] 11, scris în condicfa] Tisme[nii]“. ’) Loc alb. 100 111. 1625 (=7133) Ianuarie 12, fără loc. Zapisul lui Vlad marele Vistier prin care face schimb nește țigance ale sale cu altele ale mănăstirii Snagov. f Adecă eu jupan Vladul marile Vistiiar scris-am acesta al mieu zapis să fie la svănta || măn[ă]stire la Sneagov și la părintilfe] episcup chir Haralampie ce Iaste egumin || într’acastă svăntă mă- năstire și la toțfi] călugării, cum să se știe c’am avut || eu la svănta 5 mănăstire la Sneagov 1 țigancă, anume Buna țiganca, || sora lu Crivăț, și cu 3 feate. Dec m’am tocmit cu părintile || episcupul ce este egumen și cu toți călug[ă]rii den mănăstire || de mi-au dat ți- gance pentru țigance de în țigănie sventeî l| mănăstiri, însă țigan- cele anumfe]: Neaga țiganca cu featele-ș || anumfe] Mușa și Buna 10 de mi-au plătit țigancele. Și ne-am tocmit || de a noastră bună voe. Și la aceast[ă] tocmeal[ă] fost-au mărturie mulți || bolari naim: jupan Papa vel Dvornic, i jupan Fiera vel Log[o]f[ăt], i jupan || Miho vel Spa, t[ar], i jupan Dumitrachi vel Postfelnic], i jupan Bra- țul vel Comfis], i jupan Dumitru viori Vistiiar. Inaco da neast po 15 n[a]se reb[e]nie. Pis msța || Ghenfarie] 12 dni. v[ă] leat 7133 (=1625). Vlad vel Vistfier], Pecete mică, a lui Vlad Spătar (Oocorăscul), octogonală, cu cerneală, ne- imprimată bine ; totuși se distinge pe ea un călăreț svârlind cu sulița și, dea- supra, legenda: KA[fIjA||&d GIIflTfflP]. Subscriere autografă frumoasă. Orig. No. 86—XX. Hârtie (coală): 29X21 cm. De la mănăstirea Snagov; dăruit de Ministerul Cultelor. 112. 1625 (= 7133) Ianuarie 24, fără loc. Zapisul jupănesei Neaga, fata lui Bogdan Postelnicul din Să- hăteni, prin care dăruește o țigancă de la mănăstirea Snagov frate- său Dumitru Logofăt din Căldârușani. f Scris-am eu jupăneasa Neaga, fata lu Bogdan Posftelnic] ot Săhăteni, || sora lu Pătrașco, nepota jupănesei Neagăi Vornice- 101 Z sei, || acesta al mieu zapis la măna neaneLlu Dumitru Log[ofăt] ot Căldă||rușani, ca să-și Ia o țigaîncă anume Slamnă cu doi fpcorî anume Manea..............]) de la s[văn]ta mănăstire j| de la Snegov, £ăîri- tru că această țigajncă a fost j| datfă] încă mai de înainte vrem[e] de mama Neaga Vorniceasa || neanei lu Dumitru Log[ofăt|. Deci, dup|ă] 5 petrecerea] mamei Neagai îfVorniceasei, au căzut nene Pătrașco să plătescă aceastfă] țigaîncfă]; || iar dup|ă] petrecer[ea] nenei lu Pă- trașco frățini-mieu, am că zut eu să plătescu această țigancă. Dici am dat neanei lu || Dumitru Log]ofăt] de să-ș ia aceast(ă| țigancă de la s[văn]ta mănăstire || ce taste mai sus scris[ă]; iar călugărilor, 10 de le va părea strămbu, |] ei se vor pără cu mine. Și la tocmeala nostră mărturii || încă au fost anum[e]: Stoica, i Stan ... un . . ... oc, i Simpietru, || i Stan Balomirescul, i Antonie, i Albot[ă], i Buzia. j| Ispisah az erelu Theodosie ol Scheaii, msța Ghenar 24 dni, vă leat 7133 (= 1625). 15 Pecete mică, cu cerneală. Orig. No. 285—XXI. Hârtie (coală): 31X21 cm. De la mănăstirea Snagov ; dăruit de Ministerul Cultelor, însemnări: Pe v» foii a 2-a: .,Pentru o țigancă Ileana (sic) cu doi feciori'¹. 113. 1625 (= 7133) Ianuarie 31, Suceava. Cartea lui Radul Vv., Domnul Moldovei, prin care așează pricina dintre jupăneasa Păscălina și Costin din Poeni pentru un heleșteu. -f- lo Radul Voevoda b[o]jiiu mfijljojstilu glojsplojdlajru zernli Moldavscoe. Adecă s’au părăt de față înnaintea domnii meale jupăneasa Păscălina cu Costin din Poeni pentr’un heleștiu 5-au fă- cut Costin Ia Rrusi (sic) în țarină, zăcăndu Păscălina că n'au fost acolea heleștiu niă dănăoară. Derept aceaia au rămas Păscălina || pre Costin printru acel heleștiu. ca să nu hie acolea, ce să-și caute 1 Costin altu loc de heleștiu, unde va hi loc bătrân și unde să va găsi cu dereptul. Dereptu aceaia de acmu înnainte să n’aibă ei a să mai părrâ (nuppa;) de acasta | părănic dănăoar|ă|. Inaco ne bădet. | ’) Loc alb. * ACADEMIE! * 102 t Sam g[o]s[po]d[i]nu rec. U Su6|ava], 7133 (— 1625) Ghen[arie] 31. Dumitrașco Ștefan vel L[o]g[o]f[ă]t. -f- Toma (pisar). Pecete mare (4,5 cm. în diametru), timbrată, căzută. Subscrierea autografă. Orig. No. 29—LXI. Hârtie: 32X^1 cm. Dăruit de Ministerul Cultelor; de la Episcopia Romanului. însemnări: Pe v»: „f Pentru un hăleșteu de la Ruși, 7133 Ghenar 31. Carte lu Radul Vodă de pîra cu Costin“. 114. 1625 (=7133) Martie 15, Hodoriani (Vaslui?) Zapisul lui Miron din Gârcina prin care vinde partea lui de moșie din satul Armășeni lui Lungu din Qlășei. 5 10 15 20 f Adecâ eu Miron de Grăcina scriu și mărturisescu cu || cestu zapis al mieu, cum eu de buna voia mia, de nime nevoit II nice asuprit, v[ăndu]t-am a mia diriaptâ ocina și moșie de || la sat de la Armășlani. Și am vândut păn[ă] la readul lui Țăgan și Răngoaăa valia în sus. Văndutu-le-am aclaste moșii dumi-sale Lungului de Olă șei drepții o suta și optuzecl de lei bătuți, locul tot ales || și stălpit. Și la acasta tocmalâ vânzare de buna voe tăm'|platu-s’au mulț[i] oameni buni megeiași anume : Țăgan de Țăbâ nești, și di[a]- conul de Crâești, și [Iura]șco de Hodoreanî, || și Rango de Marcocianî, și Neamul de Soholețu, și Doni || de Mormorîani. Și pentru mai bună credință eu Miron || pus-am peceatia mia deagetul; și noi cățl săntem scrișl || în zapisul acesta, carii nî-am tămplat la adasta toc- malâ || și vănzare de bună voe, pus-am pecețile noastre deage tele. Și eu popa Misăilâ de Soholețu scris-am zapi||sul acesta în casa lui Iurașco de Hodoriani, ca să se știe. [Vă leat] 7133 (=1625) Mart[ie] 15 dni. || Eu Miron X- Eu Țigan ot Țibăneștî X- Diiaconul of Crâești X- Rango ot Marcocianî X- Iurașco de Hodoriani X- Doni de Marmo- reani X- Neamul 'ot [Soh]olețu. Puneri de deget cu cerneală. Subscrierile făcute de scriitorul zapisulul: popa Misăilă din Soholeț. 1(13 Fals. No. 67—LXXVII. Hârtie (coală; din foaia a doua lipsesc două treimi): 31X21 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. însemnări: Pe v° foii a 2-a : „No.l: Zapis Iul Miron de Gărcina pi Armășăni, țin[utul] Vaslui, cu care vinde lui Ion Lungul parte[a] lui din Armășăni, 7133 Mart 15“. 115. 1625 (=7133) Martie 24, iară loc. Zapisul lui lonașco, feciorul tui Toader din Dumbrăveni, prin care vinde lui Constantin, feciorul Petrei Cehan, a treia parte din partea lui Nechifor din sat din Dumbrăveni. f Zde zapis cum mărturusiscu cu ces[t] zapis pre meni anu me lonașco, fecorul lui Toader den Du[m]brăvean[i], ne||putul Gutei, cum au văndut a treia parte de în || parte lui Nechifor în sat în Du[m]- brăvian[i], în vatra || satului, loc de arat și fanat, pre unde va hi (yki) parte lui: și lojj de prisacă, unde au fos tu prisaca lui Nechifor 5 (HtKM^op), la fantăna || la Cosița, desupra Cusiție în pă'dure, unde au fostu presaca lui Nechi for a treia parte, cogiu-I mai sus || scres ; și ’ de grădină ezvorul || făntănie Cusiție, și în tot locul || pre unde va hi avăndu, o am văndut lui Cos||tantin, feăorul Petrei Cehan. Și am luat || 15 zloț[î] și 2 pot[ronicij de la Costa[n]tin den nai[n] tea 10 șoltuzului cu 12 părgar[i], și popa Mi hăilă, și popa Lipovan, și Onacea (sic) ot || Tătăraș, și Neagul, și Lecol, și Bilașco de || cesta mărturisim. Vă l[ea]to 7133 (—1625), msța Marftie] 24. Pecete mijlocie (3,2 cm. în diametru), credem, a orașului Iași, cu cerneală. Legenda, gravată întors, pare a fi : -j- [G]hTBOPH nBHITIiI L|I6 GUI. AIHXHU B06E0A ₍3PKA“. Orig. No. 128—LXXVII. Hârtie: 32X20 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. 121. 1623 (=7134) Octomvrie 14, fără loc. Zapisul lui Radul, feciorul Manei Vătaful din Brănești, prin care arată zestrea dată ficei sale Gherghina. f Adecă scris-am Radul, feceorul Manii Vătaful din Brăneștp], 15 alu mieu zapis di zestre fie-me Gherghinei], cum să se știe || că-i dau ocină din parte me stânjeni 35 în lat, iar în longo || din matca Praovii pan’ în matca Proviții. Și din vadul tătăni-miu || Manii Vă- taful eu țiu a trie parte. Dic din [parte| me dau fie-me a trie parte Gherghinii, cele doo părți să ție [S]tan și Paraschiva. Asij- 20 dire și din ocin[ă] să fie trei fraț]i]: unul către 35 di stă[n]jăni. Și în loncă căte o livade : loi Stan livade loi Opre Țițe, și Gherghinii livade loi Baicu, Paraschivii livade loi Mih[a]il. Ș[i] dau loi Stan un român anome Doșca, și Paraschivei Cuman feceoi* lu Mih[a]il. și Gherghinii în zestre pre Cărste, frate[le] loi Coman, fecur loi Mi- 25 h[a]il [român] al mieu, înpărțit di că|tră fra]ții miei anome । Dră- ’) oi. 109 ghid i Stroe. Și mai dau Gherghinii în zestre o vac[ă] mar[e], alta mic[ă], || Iar din haine și din ban[I] no-i dau, că n’am. Did acel vad di mo[a]r[ă] ci e mai sus || scris este a trei fraț[i], anome Drăghic și -cu Radul și Strue. || Dic acești feceori ai mii ci-s mai sus scriși să ție parte me a trie || parte. Și căndu s’au făcut acestă tocmel[ă] logodnă 5 cu fle-me Gherghina dop[ă] Standul, nipot popei loi Staicu |' iar d[i]nti Brăneștp], fost-au din Brăneștp]: l| Negul și Udre, Domitru, Stan Sericului, Gherghie; [din] Dărmăneștp]: Vlăcul, Radul, Ră- dămbă, Radul loi Bozdug, și apoi molți om[i]ni sătăni. Și pos-au și blăstem să fie aforisit și blistimat de 318 oteți || și de Is. Hs, 10 car[e] va sco[a]te frate pre sur, sau sor pre frate, ci să fie toot trei frațp], cum e mai sus scris. Și s’au făcot acestă toc||mel[ă] co zestre în zilile loi Al[e]xa[n]dru Voivod sin Radul Voivod, vă let 7134 (=1623). Pis Ocpomvrie] 14 dni. Eu Radul tăst X-Vlăcul X-NegolX- Stan X-Udre X-Radul X 15 Pis az Vladul Zograf ot Drămăneștp] X- Șepte mici puneri de deget cu cerneală. Fără subscrieri. Orig. No. 21—XLII. Hârtie: 33X21 cm. însemnări: Pe v» foii a 2-a: As Bad[ul] la mâna Gherghine de oci[nl] la Hrănești, 7134, ce o au dat de zestre¹¹. 122. 1625 (=7134), Octomvrie 20, Hârlău. Cartea lui Radul Vv., Domnul Moldovei, prin care poruncește lui Onciul din Itrinești să dea zi de judecată lui Istrate, feciorul Hărăi, cu Ștefan, feciorul Dămienesii. -{• lo Radul Voevoda b[o]jilu m[i]l[o]stiiu g[os]p[o]d[a]ru zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la sluga | noastră la Oncul din Itrinești. Dămu-ți știre că domnii meale s’au jăluit cest om anume Istrate, ledorul Hărăi, pre Șt[ef]an ai Dămiineas[ei], zicând în||na- 20 intea domnii meale că-I împresură o parte de ocină din Vărto-1| pel[e]. Pentr’adasta, deacă vei vedea cartea domnii meale, iar tu să aibi || a da zi lui Ștefan și cu Ist[r]ati, să-ș aducă Ștefan uricele înnaintea || domnii meale, să să șftie] cine i-au vândut acel loc. Adasta-ți scriu și într’alt chip || să nu faci. Și hârtie de zi încă 25 să le faci, să li să știe zua. Inac ne bădet. || G[os]p[o]d[i]nu rec. 110____ U Hărlău, 7134 (=1625) Octfomvrie] 20. Dumitrașco Ștefan vel Log[o]f|e]t uc. Pecete mare (4,5 cm. în diametru), cu chinovar roșu. Descrierea vezi-o la No. 120. Orig. No. 86—LXXVI. Hârtie: 22X20 cm. Cumpărat dela D. Anghel. 123. 1625 (=7134) Noembrie 21, Călugăreni (Neamțu 1) Zapisul lui Machidon Hireavcescul din Fedcăuți prin care dă popei Cosman o parte din moșia sa din Călugăreni. f Eto az Machidon Hireavcescul ot Fedcouț[i] martorisescii cu Sastă scrisorea a me, cum am fost dator Iul Cozman Pope! cu 5 doi boi si cu optu stnp[I] ce i s’au luat pentru dajde pentru mene; și ș’au perit aceale bucate pentru mene, că n’am aut (sic) cu ce plăti. ¹ Deci eu i-am plătit cu ce am aut (sic): datu-i-am o parte de || ocină ce am aut (sic) în Voicăuțp] den a tre[Ia] parte de sat a pa||tra parte. Și i-am dat lui pentru acea datorie ca sa nu-i fiu 10 dator, ca să-i fie lui Cozman Popei ocină și cumᵤpărătur[ă] în vec de la mene. Și nime de oamenii | miei, de ruda me ca să n’ai[bă] a-1 pâră nic a-1 dobândi. || Și i-am dat denaintea a omeni buni: [de]naintea Dașei Vătămanului de Călugăreani, și Părțea Vorni- celul¹¹ dea-colea, și alți oamen[I] bun[i] au fost. Eu Popa Clim|ent?], 15 tătușul lui Machidon, am scris ruca vlasna. ~ Fis u Călugăreani, v[ă] l[ea]t 7134 (=1625) Noe[m]v[rie] 21. • • Pecețile mici, cu perneală. Fără subscrieri. Orig. No. 64—XXXIII. Hârtie (coală): 34X21 cm. Dăruit de Esmeralda Cimara n. Balș. 124. 1625 (=7134) Noemvrie 21, Hârlău. Carte de judecată dată de Radul Vv., Domnul Moldovei, în pricina dintre Istatie din Verești și Ștefan din Bălănești pentru pământuri. f Io Radul Voevoda bfojjilu m[i]l[o]stiiu g[o]sp[o]d[a]ru zemle Moldavscoi. Adecă au avut zi înaintea domniei meale Istatie, 111 fecorul Hărăi de Verești, cu Ștefan din Bălănești să-ș[I] întreabe pentru niștfej pământuri ce i le-au fost arăndu Ștefan în || putearea [lui]. Dec căndu au fost la zi, Istatfie], feciorul Hărăi, au venit || de au fost de faț[ă] și șe-au adus și dereasele; iar [Șt]efan n’au venit. Iar Is||tatie au rămas pre Ștefan din toată leagea și s’au îndirep- 5 tat || și ș’au pus herăia (sic) cumu-i leagea țărăl. Dec de acmu înainte să-și ție || Istatie, fecorul Hărăi, pământurile și moșiia; iar Ștefan să n’ai|bă a să mai amesteca nici dănăoară în veacl. Inac ne bădet pread || sim listom nășim. -{• Sam g[o]s[po]d[i]nu rec. Pis u Hărlău, v[ă] l[ea]t 7134 (=1625) Noe[m]v[rie] 21. to ț Dumitrașc[u] Ștefan vel Log[o]f[ă]t uc. f Lupul (pisar). Pecete mare (4,5 cm. în diametru), cu chinovar roșu, ca la No. 120. Sub- | scrierea autografă. ' Orig. No. 89—LXXVI. Hârtie: 22X20 cm. Cumpărat de la D. Anghel. 125. < l i 1615 (=7134), Decemvrie 31, fără loc. i I Carte de judecată dată de Costea vel Slujar in pricina dintre ! Dragomir și Mitrea Comisul pentru moștenirea Despinii. : f Jupan Costea vel Slujfar] scris-am carte nostră acistui om I, anumfe] Drag[o]mir, ca să fii în paâfe] și slobod di acum nainte de cătră Mitrea Comisul și di cătră Crăstea și di cătră toatfe] ro- 15 deniile Despinie, păntru c’au fost avut Mitrea pâră || nainte nostră cu Drag[o]mir ca să ții il bucatili Dispinii; iară Drag[o]mir | așa se-au jăluit nainte nostră: cum au luoat pre Dispina de micfă] de o I ținut || il și o criscut il ca o fatfă] a lui, și o hrănit 30 di ane ; di<5 se-au întâmplat mortfe] de-au morit Dispina, ci bucăți ce-au avut 20 mult puțin au lăsat cu su fletu ii să fii toat[e] pri mâna lu I Drag[o]mir, căc î-au fost ca un tatfă], Iară || alți părinți n’au știut. । Și am văzut și zapisul mortuloi la mâna || lu Drag[o]mir, cum să n’aibfă] nime treabfă] cu acile bucatfe] ale ei, ori cine || va fi di rudiniile ei, fârfă] di Drag[o]mir să fii lui moșii. Diript || aceaîa și 25 Mitrea Comfisul] încfă] se-au înpăcat cu Dragomir să ții il bucatilfe] || I I cum au lăsat mortul, că așa l-au ajunsu și judicatfa]. Diript aceaia || am făcut și carte nostră să ții toat[e] bucățile Drag[o]mir, să-i fli moșii; || nimi trib[ă] să n’aibfă] făr[ă] il, c’au fost de faț[ă] cu Mitrea Comfisul]. Inaco da nist. (| 5 Pis msța Dicfhemvrie] 31 dni, l[ea]t 7134 (=1625). Pecete mică, cu ceară verde, stricată și căzută. Orig. No. 22—XLII. Hârtie (coală): 28X19 cm. Însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Cartea Costei Slujferul] pentru viilfe] ot Trăgoviște, carea le-au cumpărat Costandinvel Post[elnic] ot Badea Com[is] snu Nicăl luzbaș¹¹. 126. 162⁴/o (= 7133), fără lună, zi și loc. Zapis prin care Lupul Neaghici și femeia lui Candachia vând a lor ocină din Bălăceanii lui Strălulat Dobrețchii de acolo. f Eto az Lupul Neagiă și fe[m]eiă mea Candachiia, fata Crăstinei, nepota Canda cbiei de Bălăcean[i], fata Petrei Prăcălabului, și cuconii noștri: || Condea, Costandin, Todosiia, Afteniia, Nacul, Nechifor, în- șine |! pre noi mărturisim cu cest zapis al nostru, de nime nevoiț[I]|| 10 nid asupriț[i], ce de bună voia nostră, amu vândut partea nostrăi¹ de Bălfăceani cătă se va ajleage lui Strătulat Dobrețchii de Bă||lă- ceanfi], dereptu optuieâ de taler[i| ban[i] gata. Dintre omeni || buni anume :...............9 dichiul de Mitropolie, și popa lonașco, și Gligo- rașco Zlătarul și mulți omin[i] buni. De aâfasta] să se || știe. 15 Leat 7 133 (=162⁴/₅). -f- O jireabie ni-e schimbătură dereptu o jireabie a nostră || ce ne-au (sic) din Dvoriștebe ne-au vândut bâtrăfna] Candachiia; alta ni-e cumpărătură; al treia și gumătate ni-e moșie, și-s tote || vân- dute cum mai sus [s]criem. 20 (Pe foaia a doua:) -J- Ileana și so[oru]-sa Mari ța, fetele Chindiei, nepoțele Candachiei, strenepo|'[tele] Petrei [Părjcălabului, văndut-au ocină și moșila sa ce-u aut (sic) partea || lor den sat' den Băl[ă]cen[I] de țănutul Sucevei den gumătate [d]e sat a treiia parte, ||parte de mijloc. *) Loc alb. 113 f Marica. f Gher[ .... ] Todosie. Rada deștir Ghiptilinî, nepot[a] Nastasie, strănepot Candachiei. Fără peceți. — Subscrierile făcute de scriitorul zapisului. Orig. No. 95- LXXXIV. — Hârtie (coală): 30X20 cm. Dăruit de I. Tanoviceanu. Însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Zapis de BălăcenI; scris rumănește“. 127. 1626 (=7134) Ianuarie 4, fără loc, Zapis prin care Preda Postelnicul adeverește primiri de bani de la Dumitru Vistierul pentru niște rumâni din Tămburești. 1 -f- Eu Preda Postelnicul] scres-am acest al mieu zapis să fie la mana || lu Dumitru Vest[ierul], cum să se știe că am mănat pre uncheașul || Dragomir, întăiu de au luot ug[hi] 20, iar adoora ug[hi] 15; || însă mi l-au dat pentru o tocmealfă] ce voi să m[ă] tocmescul. cu dumnealui pentru neșt[e] rumăn[I] den Tămbureșt]!] ce avem a ’npărți cu Log[o]fătul Oncea, să avem a ne tocmi; || iar să nu ne vom putea tocmi, să-i dau ban[il] înapoi. Și || mărturii: Borcea Lo- g[ofăt], i Tudor Stol[nic], i Stoica Log||[ofăt], || Visau Post[elnic], Volcil uncheașul ot Bueșt]!]. Pis || Ghin[arie] 4 dni, l[ea]t 7134 (= 1626). 5 10 Pecete mică, cu cerneală, fără desemn lămurit. Orig. No. 21—XLII.—Ilârtie (coală): 30X21 cm C 128. 1626 (= 7134) Ianuarie 16, fără loc. Cartea lui Alexandru Vv., Domnul Terii-Românești, prin care întărește lui Dragomir și muerii lui Stana stăpânire peste patru bucăți de vie din dealul Târgoviștei. f M[i]l[o]stieiu b[o]jilu Io Alexandru Voevoda i g[o]s[po]d[i]nu, snu preadobrag[o] i m[i]l[o]stivag[o/ Io Radul Voevoda. Davat g[o]s[pojd[s]vami sieiu || poveleanielu g[o]s[po]d[s]v[a]mi lu Dra- g[o]mir și muerie lui Stana, ca să fie volnic cu cartea domnii meal[e]|| să ție 4 bucăți de vie în dealul Trăgovieșt[ii], carele au fost ale fie-sa Dospenie. Păntru || că Dospena fost-au față popei lu Hres- 15 Documente românești. 8 ¹¹⁴ todor. Dec căndu au fost în zelele lu Șărban Vod[ă], || iar popa Hrestodor el au căzut în lipsă și în sărăcie, ce au dat fie-sa Dospina lu Drag[o]mer || și muerie lui Stanie, să o rănească și să o păzească, să le fie lor fat[ă] de suflet. || Șe I-au ales popa Hrestodor parte 5 de I-au dat atunce aceste 4 bucăț[I] de vie. Dup[ă] acie || țenutau Drag[o]mer și muiarea lui Stana pre Dospena ca prea o fat[ă], șe o au crescut, <| șe o au măretat. Iar căndu au fostu acuma în zilele părintelu[il domnifl] meal[e] Io Radul Voevoda, || Iar Dospinii tăm-’ platu-i-se-au morte și au muret în măna lu Drag[o]mir și a mueril|| 10 lui Stanie. Și ei o au grejet și o au pomenet cum se cad[e] omulue mortu.|| Șe la mortea el lăsatu-i-a cu limba ee acele 4 bucăț[I] de vie tătăene-său || lu Drag[o]mir și muerie lui Stanie să fie a lor șe să. se rănească cu dănselea păn[ă] vor fe ei. ,|Șe au pus mărturie : popae Drăgan, șe preaoteasa Voeca, și diiaconul Necula, șe || Dumitru, șe 15 călugărul Dana, șe Varlam, șe Gherghena. Șe am văzut domnie mea șe cartea || părentelui domnii meal[e] Io Radul Voevoda. Dereptu aciia am dat și domnie mea lu Drag[o]mer și mu||erii lui Stanii ca să ție aceastea 4 bucăț[i] de vii ce scrii mal sus alea fii-sa Dospi||nie cu băn[ă] pad[e]. Și de nimeanilea băntulalfă] să n’aebfă] 20 naentea cărții domnii meal[e]. || Inaco da neast po rec gfo]sfpo]d- [svajmi. I is sam rec g[o]s[po]d[sva]mi. Pis msța Ghinfarie] 16 dni, v[ă] lfea]t 7134 (—1626). Pecete mare (4,5 cm. în diametru), timbrată, căzută. — Monogramul Dom- nului cu chinovar roșu, ca la No. 36. Orig. No. 25 —XLII. — Hârtie (coală): BlX^l cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Cartea Iul Alexandru Voevod pre viil[e] ot Trăgoviște, care le-au cumpărat jupan Costandin vel Pos[telnic] de la Badea Comps] snu Nicăl Iuzbaș[a]“. 129. 1626 (=7134) Februarie 2, (București). Zapisul lui Cristianov Logofătul prin care vinde lui Oprea, Logofătul partea lui dintr’o pivniță din orașul București. -{- Vă imea oța i sna i stag dha amin. || f Eu Cr[i]stiianov Log[o]fet și cu jup[ă]neasa Iul Cerna și cu fata || lor Neacșa, muia- 25 rea lu Bucurov den orașu den Bucureștp], scris-am || acesta al nostru -ilr 115 [■ zapis, cum să s[ă] știi că am avut o pimniță în oraș, || cumpărat[ă] înpreună cu Oprea Log[o]fătul,— pimniță cu loc căt || lastea pri lăngă pimniț[ă|. Dec se-au prinsu moarte lu Buc[u]rov. || Iar noi dup[ă] moartea lu Bucur am văndut Opreai Logfofăt] partea noas||tră den pimniță cu loc cu tot sa 2000 aspri gata. Și am vănj|dut dă a noastră 5 bun|ă] voe și cu șterea a mulți oameni orașan[i] anum[e]: pop[a] Ivan, și Sarul Coj[ocar], și Martin, i Neacola Rusul. Am văndut || noi, să-i fie Opreai Log[ofăt] dă moșie. Și neameneale den oamenie | noștre să nu mai rădece pără, ce să ție cu bun[ă] pac[e]. Pis || az Drăghicî Logfofăt] msța F[e]v[ruarie] 2 dni, || vă leat 10 7134 (=1626). Orig. No. 26—XLII. — Hârtie (coală): 32X20 cm. & 130. 1626 (=7134) Februarie 21, (Berivoești 1) Zapisul jupănesei Maria prin care vinde lui Bolbosea din Berivoeșli un loc din șesul din sus de Dumbrăvăscu. f Să s[ă] știe cum au cumpărat Bolbosea de Berevoeștfi] de jupăneaasa Mariia, muma || Albului ș-a Radului, un loc de în șesul de sus Dumbrăvăscu za 450 asfpri] || gata, de ai (sic) bun[ă] voe, cum să fie moșie Bolbosiî și feciorilor lui și [ne]poților || și strenepoților 15 și cine să va trage dinsu (sic). Iar cine să va scula de în săngeje mieu, au fecor, au nepot, să-l învăluiască și să facă alte tocineale, — să fie blăștemat de Vl[ă]d[i]ca Hs. și de 318 oți ejevăNekei. Pentru că am văndut || eu de a mea bun[ă] voe, că m’au aju[n]su vreame de să- răcie și de nevoie. Și mărturii anu||me: pop[a] Ivan de Berivoeșt|I], 20 i uncheașul Vlaicul, și de în Drăghic Ion snu Vărariul, și || den Gădeanl Micul. Vă leat 7134 (=1626), pis msța Fev[ruarie| 21 dni. Pecețile mici, cu cerneală, cu desemnurl felurite. Orig.’No. 22-XXX. — Hârtie: 34X22 cm. Dăruit de R. Rosetti. însemnări: Pe v°: „De Berevoeștl". 116 131. 1626 (= 7134) Februarie 26, fără loc. Zapisul lui Simion Postelnicul prin care-și pune zălog moșia din Ștefânești lui Vasilie Vătavul pentru bani împrumutați de la acesta. f Eu Simion Postfelnicul] scriu acest zapis al meu să să știe cum | am luat u (sic) sută șă douzeci de galben]!] înprumut de || la Va- silie Văt[avul],— pănă la Semedru să aîbu a-i da bani]!]. |j Șă am pus parte me de moșie de la Ștăfăneșt! || zălog cu tot venitul șă den 5 vii, șă den cămpu, șă rumâni. Iar să nu voi pute da bani la zi, eu le voi scoate vânzătoare. [| Dece ce prețu vor da alți, să de șă Va- silie Văt[avul]. || Șă mărturie: Dobrin Logfofăt] ot Ungarei, șă Vla- dul || Postfelnic], șă Voicu Logțofăt] ot Cotești, șă Docsie Logfofăt], șă Voicu Logfofăt] ot Rabul. 10 Pis msța F]e]v[ruarie] 26 dni, vă l[ea]t 7134 (==1626). Voico Logfofăt]^. Dobrin Log]ofăt] £. Vlad[u]l Postfelnic] 0. I Docsie Logfofăt] 0. Pecețile mici, rotunde, cu cerneală, desemnuri felurite. Cea mai caracte- ristică e a patra, a lui Vlad Postelnicul, in mijlocul căreia se vede un cerb, iar pe margini legenda, cu litere latine: „WOLFGANG ......OL“. Orig. No. 154—XXIX.—Hârtie (jumătate de coală îndoită în sfert): 21X15 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. însemnări : Pe v° foii a 2-a: „Zapisul lu Simion Postfelnicul] dat.........la măna lui Vasilie Vatfaful], Sud Muncel. ȘtefâneștI delniț, derept 120 galbeni. 7134 Av[gust] 26.“ 132. 1626 ( = 7134) Martie 3, (Târgu-Jiu). Cartea pârcălabilor, județului și pârgarilor din Târgul-Jiului prin care judecă pricina dintre Miloș Logofătul și Radul Dăianul pentru un cal. f Noi prăcălabi de în trăgul Jiiului, anum[e] Gherghe i Stoica Post[elnic], i Dima || județul cu 12 părgarl, scris-am adastfă] a 15 noastră carte, se s[e] știe || cum au venit Miloș Log[ofătul] nainte noastră de s’au părăt cu Radul Dăianul || păntru un cal al Opreî I 117 al Popei: cum au fost luat Milos Logfofătul] 2 vaci cu vițel || ală- ture, de la Radul, păntru o deatorie ce au iost plătit Milos || bi- rul Radului; iar Radul au luat calul Oprei de l-au dat la Dumi- tru Postfelnicul] Corenschi și Gherghe Postfelnicul] ce au fost birari de Roși. Deci au dat Radul | acel cal păntru ugfhî] 3 de a 5 lui bună voe și au zis cum au fost să de Opre H acei bani și au luat acele 2 vac de la Milos Logfofătul], Iar acum acel cal | au perit. Deci Miloș Logfofătul n’]are nevoe de Oprfe . . ] au venit de s’au apucat de Radul. Iar Radul au spus însușfi] cu gura lui nainte noastră cum | au dat el acel cal al Oprei în măna lu Corenschi. 10 Dereptu aceia | noi încă am judecat cu toțfî] bătrâni orașului cum se margă Radul | se sfe] părască cu Opre păntru cal. Deci au întrat Radul în chizeșie, de au pus pe Stancul Grama chezaș, cum va merge Radul de se va pără cu Opre ; iar cu Miloș să n’aibă nece o trabă, nece Opre nece Radul Acastfa] scriem. 15 Pis msța Marftie] 3 dni, vă leat 7134 (= 1626). TedipȚio; Staupâzvj?. Dimfa] Jutițlu sic¹. Pecețile mici, cu cerneală. — Subscrierile autografe. Orig.’ No. 27 XLII. - Hârtie: 29X21 cm. însemnări: Pe v” : „Cu Miloș i Radul Dilanul pentru on cal¹¹. 133. 1626 (=7134) Martie 15, Bărsănești. Zapisul Gaftonei, sora Nicșului din Popeai. prin care dă- ruește lui Vasilie, feciorul Irimiei, nește curaturi de lângă hotarul Brătilei de jos. + Adecfă] eu Gaftona, sora Nicșului ot Popen[i[, scriem și măr- turisăm cu cestu || zapis al mieu, cum de bună voe mea, de nime sălită niâ asuprită, || ce de a mia bună voi, am dat și am dăruit 20 acestui cucon lui. Vasălii, |) Scorul Irimiei, Anul lui Andrei Măcău din Brătila de gos, aces tue am dat danie și dăruire a mia di- reptâ ocină și moșăi: , nește curături ce sămtu între văi pre lăngă ho- tarul Brătilei || de gos, pre din sus. A miale direpte curături, aceste ce mai sus scriem, l| li-am dat danie acestui cucon, Sindu eu starpă, 25 fărfă] cuconi, li-am dăruit || ca să-i Se luidiriaptâ ocină și moșăe. Iară % r I' 118 Vasilie, de va trăi, || și să-i dia Dumniz[ă]u nâroc, iară el ca să aibă a mă pomeni Ia sfintele || besăreci. Iară di sămențăile miale ca să nu să amiastece | nime. Iară cine s-ari amesteca într’adasta danie, să fie neertat || și de mene și de Domnul Dumnez[ă]u. Și la adastă 5 adevărată dăru||ire au fostu mulți oamen[i] buni, anumia: Andrei Măcău ot Brătila de gos, || și Loghin de acole, și Dumitru Țăul, și Savul ot Bărsănești, și Gro| sul ot Delen[î], și alți oamen[i] buni, carii s’au tămplat. Și noi toți văzindu || adastă adevărată și încre- dințată danie am pus degetele și | pecețăle să fie de credință. Și 10 eu popa Păntelei ot Voicești | am scris zapisul să s[ăj știe ot BărsăneștpJ. S’au scris l[ea]t 7134 (=1626), mis Mart[ie] 15. Andreiu Măcău iscaal. Gaftona ț. Loghin Dumitru X- Savul Grosul X- Pecețile mici, ortogonale, cu cerneală; desemnurile felurite.—Subscrierile autografe. Orig. No 3—LIV. — Hârtie: 29X20 cm. Cumpărat de la Frații Șaraga, Iași. însemnări : Pe v°: „Zapisul Agaftonii de danie unul fin al ei pe o parte de moșie de Brătila de jos“. 134. 1626 ( 7134) Martie 23, Iași. Cartea lui Miron Barnovschi, Domnul Moldovei, prin care în- tărește călugărilor de la mănăstirea Aron Vodă stăpânire peste o falce de vie din Cotnari. 15 f Io Miron Barnovski Moghila Voevoda, b[o]jilu m[ijl[o] stiiu g[o]sp[o]d[a]ru zemli Moldavscoi. ¹¹ Dat-am cartea domnii miale rugătorilor noștri egumănului și a tot săborul de Ia svănta mă- năstire de la știi Nicolai, ¹ ce să chiamă mănăstirea lui Aron Vodă, spre aceaia ca să hie tari și putearnidfl] cu cartea domnii miale a 20 ținea și apăra o falce de vie de la Cotnari, ce Îaste în dial la /Cărjeștfi], care vie o au dat cu limbă de moarte gupăneasa lui Ghiorghie Jora [' Măriia și cu Ghiorghie Jor£ o au dat sventeî mă- năstiri. Penijtr’aceaia să aibă ei a ținea acia vie și să o lucrilaze și să o păziâscă, Iar altul nime să nu cuteaze a să amesteca la 25 acea || vie Iar cui va părea cu strâmbul pentru acea vie să-ș[I] în- 119 triabe | de față înnaintea domnii meale cu Ghiorghie cu Jora, Iar |[ pană nu vor hi de față cu Ghiorghie nime să nu cutiaze a să amesteca preste cartea dumnii meale. într’alt chip să nu hie. H Sam g[o]s[po]d[i]nu cazai. U las, 7134 (= 1626) M[a]rt[ie] 23. 5 f Șandir (pisar). Pecete mare (4,5 cm. în diametru), cu chinovarroșu. în mijloc stema Mol- dovei: capul de bou cu steaua între coarne și coroana deasupra; la dreapta soa- rele, la stânga semi-luna. Legenda : f [ICO MHPOH EHjPHOEGKÎG AlOEIAfl E06- EOAfl r[OG]n[O]A[fl]PL [36AMH MOAMEGKOI]. Orig. No. 129—LXXVII. — Hârtie : 31x20 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. însemnări: Pe v°: Etcir-r]că>x-q Sta to apEtĂr, b-.ou siva: eîț to Koorvap xac S'ț tav ,\i'M Kp'.- 4 [ Bușii- Goei matușii sale Păscălinii. I ' - I j J .7 5 f Eu popa Bernat, și lurașco Diiac, și Erimiia din CucovI, și . „fL. Vasilie Băgea || Diiac, și Toader, și alți mulți oameni buni și bătrâni ¹ ’ și scr[i]em și || dăm știr[e] cu aes[t] zapis al nostru, cum au venit ; । । । naintea noastră Anghe|lina, fata Mâriicuțăi, nepoataa pope! lanului, ₜ ț de nime||ne nevoită și neasuprită, și au vândut a ei direaptă ocină ‘ț ' 10 și |i moșie cu tot venitul căt să va aleage din tot locul: și || din j cămpu, si din vatra satului, și cu hălășteu de peaște |] din sat din - " • I Rusii Goei. Aceaia au vândut mătușei sale Pâscă||linei derept opt- ■ ' } sprăzeace galbeni de auru, dinnaintea no||astră. Deci noi văzindu | . de bună voia lor tocmală și de||plin plată, făcut-am gupăneasăl Păscă- ; 15 linei aes[t] zapis j| să-I hie de mărturie pănă căndu va face zapisol ⁵ domnes||cu. Și pre mare credință pusu-ne-am pecețile pre || aes[t] zapis să se știe. Clas, l[ea]t 7136 (=1628) Fevfruarie] 8. • i " \ ¹ 11 I f Eu popa Brănat. f ' ₂₀ Costandin, (?). Vasilie Huru iscal. f LucoS Uricar. , ,, > , 145 Pecete mică, cu cerneală ; pe dânsa se distinge un călăreț. Subscrierile autografe. Orig. No. 33—LXI. Hârtie (coală): 31X20 cm. Dăruit de Ministerul Cultelor, de la Episcopia Romanului, însemnări: Pe v° foiia2-a: Na selo Bun,- 7136 Fevțruarie] 8; Anghilina vindi parte sa din Ruși cătă să va alege și cu laz cu pește mătușii sale PăscăliniiV 160. 1628 (=7136) Fevrnarie 10, București. Cartea lui Alexandru Vv., Domnul Țerii-Românești, prin care împuternicește pe Dumitru Dudescu al doilea Vistier să oprească din moșiile jupânesii Oprina 73 stânjeni de ocină. + M[i]l[oj8tielu bojielu Io Alexandru Voevoda i g[o]s[po]d[i]nu, snu pocoinnag[o] Io lliiaș Voevoda. Davat g[ojs[pojd[s]v[o]mi sii poveleanilu g[o]sjpo]d[sjv[ajmi vearnnag[o] bolearin g[o]s[po]d- [s]v[a]mi jupan Dumitru Dudescul viorii Vist[ier] ca să fie volnic cu a^astfă] carte a domnii meal[e] să oprească pre jupăneasa Oprina 5 , de în moșiile eî, unde va avea, i| pentru 73 de stănjăni de oc[i]nă f ce i-au vândut oc[i]na la satul Tătarul. Apoi au luoat un || doro- i , banțu acești 73 de stănjăni den oo[i]na ce i-au fost vândut Oprina.+- r ..Derept aceaîa || să fie volnic a luoa, unde va avea Oprina, oc[i]nă ] 73 de stănjăni, oc[i]nă pentru o6[i]nă, să-i || fie oc[i]na deplin, cum 10 t i o au fost vândut. Pentru că am văzut domnia mea și cartea răposatului Radul Voevod, când au fost cursul ailor 7131, și । cartea a fiiu-său Alexandru Voevod pre a6ast[ă] || tocmeală, cum i scrii mai sus. Și îar să fii volnic boiarinul domnii mealfe] ce scrii ¹ mai sus || să oprească pre satul Bonțeștii de pre odfi]na lor. Si de ni- 15 ( mea.nilea opreală să n’aib[ă]. Inaco da neast po rec g[o]s[po]d- [s]v[a]mi. I is sam rec g[o]s[pojdls]v[a/mi Pis u Bucureștii], msța Fțevjrfuarie] 10 dni, c/ă/ l[ea]l 7136 (=1628). f IO ALEXANDRU VOEVODA Mfl]Lfo]STnu B[O]JIÎU G[O]SP[O]D[l]NU. 20 । lo Alexandru Voevoda. • Pecete mică, de ceară roșie, perdută.—Monogramul Domnului, obișnuit, cu Ichinovar roșu. — Subscrierea Domnului autografă. Orig. No. 39—XLII. — Hârtie (coală): 30X21. Documente românești. ₄ 10 146 161. 1 1628 (=7136) Martie 13, Rădăuți. I Cartea lui Dionisie, Episcopul Rădăuțului, prin care întărește mănăstirii Sucevița stăpânire peste un țigan. V Smearenii Dionisie Ep[i]sc[o]pu Radovskii. Dau știre cu Sastă scrisoare a nostră de răndul || cestui țăgan anume Avram, ce i iaste la sfânta mănăstire la Suceviță, c’au fost de moșie || a sfentei i Ep[i]sc[o]pii. Dece noi l-am tras și am vrut să-l luom de la mă- i 5 năstire de la Suceviță. || Iar egumănul și cu tot săborul au venit la noî și au mărturesit cu sufletele sale și || alți oameni buni preuți / /■ zde la țară, cum au fost schimbat Suceviăanii cu Vl[ă]d[i]ca loan || i i ce au fost la Rădăuți, de-au dat Suceviceanii un țăgan anume Stan ᵢ s]fin]tei Ep[i]sc[o]pii prin tru Avram țăganul. Și zapis ce au avut ¹ ' ' 10 ei pre Avram el au perit în țara Leșască cu alte || urice a sfentei ly mănăstiri. || Și de la Vl[ă|d[i]ca Efrim încă au arătat la noi scrisoare, i li cum să fie lăsat sfentei mănăstiri Suceviței. Dec noi văzundu atâta I Ml mărturie || și scrisoarea Vl[ă]d[i]căi lui Efrim, cum iaste lăsat acel f iu sfente mănăstiri, eu încă l-am || lăsat să fie cu tot venitul sfentei f . j 15 mănăstir[i] Suceviței. Și nime pre urma noastră || să n’aibă treabă / { a-1 mai trage sau a-1 mai învălui nice dănăoar[ă] în veacl, căce el iaste || schimbat derep[t] alt țăgan, cum scriem și mai sus. De acasta T dăm știre. ii Pis u s-ta Ep[i]sc[o]pie, v[ă]l[ea]tl 136 (= 1628) Mar[tie] || 13 dni. ( 20 Dionisie Ep[i]sc[o]pu Radovski. O l , d ' Pecete mijlocie (3 cm. în diametru), timbrată. în mijloc chipul sfântului l Nicolae, hramul Episcopiei; legenda : f nSHflT CKTH HHKOdfIO 63T GnUGKOnilH ' W¹ Pfl^OBGKOI. — Subscrierea autografă. j j J Orig. No. 200—LXXXIV. — Hârtie: 31X'2O cm. Dăruit de 1. Tanoviceanu. 1 I V l { 162. ; 1628 (=7136) Martie 30, fără loc. j Zapis prin care Niculachi, feciorul lui Petco, și Gherghe, fe- | dorul lui Frasafi, vând un loc de casă Savei pătrarului. f Șcris-am eu Niculachi, fedorul lu Petco, și eu Gherghi, || fe- <5orul lu Frasafi, cumu să se știi că am văîndut un locu || de casă ___147 jupănului Savei Șătrarului dereptu ugfhi] 45. || Și dereptu creadeînță e-mu dat zapisul la măna dumnelui. || Și eu am scrisu Niculachi za- pisul. Și e mărăturie: jupănul || vel Aga Negul, și jupâînul vel Că- pitan Gherghi, și ju pănul Eno Psalti >) Negoțătorul. Și aldămășar[i] au fostu: || popa Dan, și Dumitru Tabacul, și Stan de Căînea, și Bu cșe, 5 și Catana, și Dumitru Vărgatul, și Dumitru || Epurea, și Bălan, și Gheca Arbănașul. rj'epTP] N^xoXâxr) Negul Aga T«v 4 âXro papwpw Ta avwOsv ’A^ipa^a tov toxov ano Xp’.oroo 1628 Maptiou 30, ^p-spa Ko- tO ptaxij, xaî tT₍v Ssutspa p.’ eotstXev 6 at>0evrr)<; slț to dkoxaăv /] zai s'fuXava 5tâ tov Xar₍vzîpe pi tobe Tavâpoo? xal Sta tov Kavrvjp.Tjp (=am cumpărat locul în anul dela Hristos 1628 Martie 30, într’o zi Duminecă, și Luni m’a trimis Vodă la Focșani și am străjuit despre Șahin-Gherei cu Tătarii și despre Cantemir). ¹⁵ Pecețile mici, rotunde și octogonale, cu cerneală. La întâia: legenda la mijloc, gravată pe dos. r6PI’6; desemn, deasupra o pasăre, dedesubt, un șerpe; la a doua: desemn, două păsări rădicate pe un trunchiu de copac, Ia dreapta soarele, la stânga luna; la a treia: desemn, doi iei îmbrățișând o cruce; celelalte două din urmă au desemnuri mai puțin lămurite. - Subscrierile autografe. Orig. No. 40 -LXII. — Hârtie (coală): 31X-2 cm. Însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Zapis pre un loc de cas[ă] în Buc[u]reșt[I] lăngă Vasilache vel Stoi[nic|“. 163. 1628 (=7136) Aprilie 5, Iași. Zapis prin care Mănăilă fost Pârcălab și cu jupăneasa lui Angelina vând lui Pană Vislernicul o jumălăte din satul Vlăiceni din ținutul Dorohoiului. j- Eu Mănăilfă] c-am fost Pârcălab și cu gtupăneas[a] mea Anghelena |] scriem și mărturisem cu cest zapis al nostru, cum noi, de bu nă voia ²) noastră, de nome nevoite nece înpresurațe, ne-am scu|lat ș-am vândut dereaptă ocenă a noastră c-am avut cumpără||tură dereaptă giumătate de sat anume VlăeceanT, || pre 20 ’) iu|matii ~) ROS 148 Jejiia, în țenutul DorohoTului, cu vecene, cu || locu de moară, cu locu de hălăștău, lui Pană Vistear necul, derept 8 boi și derept 5 va6[I] cu viței și derept 8 oi || cu miei, pentru 300 ug[hi] s'au socotit și s’au prețuit. Prentr’aceae || datu-i-am și toate dereasele și zapisele meale 5 ce am avut de || cumpărătură în măna lui Pană Vistearnecul, pen- tr’aceae să-i || hie lui cu tot venetul. De astăzi nainte eu nu mai am nece || o treabă. Jn tocmala noastră au fost: Ihnat Manuleț, și Ar- ghirie, || și Polefrone, și Mateiu. Mai mare credență ne-am pus toț[i] pecețele ca să s[ă] știe. 10 U las, vfăj Ifeajlo 7136 (=1628) Ap|rilie| 5. || Și cu cas[ă] cu tot. Ș’au fost și Malcoc Suljeariul în || toc- mala noastră. Mr₍ vă ypâ'Loj syw 6 Mawjrp.a; 6 llapzakâp.oț, ^apaza- kscraxd; sypa'ța eyw 6 SXwîapT);, s^pa^a zai zat zq 15 pofAa (ia; (= neștiind să scriu eu Manuilă Pârcălabul, fiind rugat, am scris eu Malcoci Slugerul, am scris și pun și pecetea noastră). ?lw arâOv, Ico I loZu/pivI/o;]. Cojbea (pisar). Pecețile mici, rotunde și octogonale, cu cerneală : toate cu desemnuri puțin lămurite, afară de a patra, pe care se văd doi lei îmbrățișând o cruce (cf. No. 162, pecetea lui Negul Aga). Orig. No. 41—XLII. — Hârtie (coală): 31 X-O cm. însemnări : Pe v» foii a 2-a: „-J- Zapis pre Vlălcențiî de pre Jijila. 7136 Apfrilie¹ 5“ 1G4. 1628 (=7136) Mai lă, fără loc. Cartea lui Alexandru Iliaș Vv.. Domnul Țerii-Româneșli, prin care întărește Parcului Logofăt stăpânire peste un rumân anume Pătru Borcan. f PLfi]l[o]sliiu bfofjiiu Io Alexandru Voevoda i gfojsfpo]dinii, snu pocoinomu Io lliiaș Voevoda. Davab g[o]s[po]d[s]v[o]mi || siiu 20 povealențe g[o]s[po]d[s]v[a]mi boerenului domnei meale Părvului Logfofăt], ca să-i fie || un rumăn anum[e] Pătru Borcan, fecorul Stcîcâi Zopeai de în Pereni, păntru || că i-au fost rumăn de moșie. Iar 149 r ■f căndu au fost acmu în zilele domnei meale au venit j| Patru Bor- can nainte domnei meale de faț[ă| cu boerenul domnei meale Părvul Log[ofătul]. || Și așa paria Patru Borcan: cum l-au fost robit Tătarii în zilele răposatului || Șerban Voevodu. Iar tr’aceia dom- nea mea am cotatu de am judecat pre dereptul și || pre leage cu 5 toț[l] cinstiți! deregătorii domnei meale și am văzut domnea mea și || carte răposatului Radul Voevodtt cum au avut părfă] și atunce Și i-au fostu dat atunce || leage 4 omeni să jure cum au fost robitu elu, iar într’aceia Pătru Borcan || nece într’ufn] chip n’a putut să jurea atunce. Iar într’aceia domnea mea încă i-am || mai dat și a 10 door[ă] leage 4 oameni să jure cum au fost robitu ; iar Pătru Bor* can nece || într’u[n] chip nu să putu apuca de leage. ce rămas[e] de lege și denainte domnei meale || de în divanul domnei meale. De- reptu aceia am datu și domnea mea boerenuhii domnei || meale ce e mai sus scris să4 fie rumăn elu și fecorii lui în veacii. Inaco da 15 nest po rec g[o]s[po]d[s]vami. Is sam rec g[ojs/po]d[s]vami. Pis msfa Mai 15 dni. vă leat 7136 (=162K). Pecete mare (4 cm. în diametru), timbrata. în mijloc stema Țerii-llomâ- ne.ști ca la No. 147. Legenda : amti» IkmCk' iw AAtȘ|<>n,w8 mima.rii|ik raaiiim. Monogramul Domnului cu chinovar roșu ca la No. 160. Orig. No. 198-XXXIII. — Hârtie (coală): 30X21 cm. Dăruit do Scarlat Ion Ghica. însemnări: Pe v” foii a 2-a : ..-|- Cartea of PereanI". și un regest modern al do- cumentului. 165. 1628 (—7136) August 8, fără loc. Zapis prin care Andreiu din Copăcel vinde nește rumâni ai săi lui Vladui Vistierul. f Scris-am eu Andreiu acesta al meu zapis Ia măna Vladul[ui] Vist|î}er || să fie de credință cum e-mu vândut acești rumâni anumfe] Goran fi Dumitru însă în ban[i] gata 3400 și me-u scos și birul 20 direptu iiăcut-au de lun[ă] ban[I] 160. Dereptu acie aceșt[î] rumâni fo st-au de moșie de în sat de în Copăcel. Dici ocina căt amil avut întraoestu sat fostu-o-m vândut, mai de nainte vreame |j iar dumneluî; iar aceștfi] rumâni ci sintu mai sus scriș|i] fostu -e-mii lăsat mie: iar aeuai ajunsu-m-au vreame de nevoe, văndutu-e-mii 25 150 iar dumnelui ca să-ș margă la moșie lor iar la Copăcel. Și || i-am dat aceșt[i] rumânii] și acesta ocin[ă] de a me bun[ă] voe și să-I || fie moșie ohabnicfă] și fecorilor. Și am [pus] mărturie: || Dragomir de în Prunden[i], și Armașul Oprea de în Măluren[I], || și Armașul Radul 5 ......]) Și Toder de în Crăcumar]!], și || Stan de în Rădeșt[i], Și am scris eu Dragomir. || Pis msța Avgu[s]tu dni 8, vă lei, 7136 (= 1628). Pecețile mici, rotunde și octogonale, cu cerneală, cu desemnuri puțin lămurite Orig. No. 43—XLII. — Hârtie: 29X-1 cm. 166. 1628 (=7137) Octomvrie 11, fără loc. Cartea lui Teofil, Episcopul Râmnicului, prin care judecă pricina pentru niște țigani dintre Logofătul Paraschiva și Maria jupăneasa Comisului Angliei. f M[i]l[o]sliiu blojjilu preaos[ve]ștennag[o] Arhiepfijscop Kyr Tli[ejofil Ribninski. || y Scris-am ep|i]scupia mea aceasta carte, 10 ca să să știe de rândul Log[o]fetului Paraschivei || cu jupăneasa lui anume Comna, c’au avut pără cu Mariia, jupăneasa Comisului Anghel, înaintea Domnu nostru lu Alexandru Vod[ă], fecorul lui Iliiaș Vod[ă], pentru ocine și || pentru rumâni. Iară Domnu nostru , i au dat pre mâna a doisprăzeace boiari să-i tocmească, însă boiarii 15 divanului. Și i-au tocmit pre ocine și pre rumâni. I[ar|ă pentru nește țigani nu i-au putut adevăra fără mărturii. Ce-au || făcut Q, Domnu nostru carte și au făcut și boiarii divanului carte la ep|i|s- / cu[pia] || mea, ca să lă caut de răndu și să adeverez pentru doao ' țigance. C’au zis jupăneasa Mariia că aceale doao țigance au fost 20 ale ei, însă depreun[ă] cu bărbatul ei ce e mai sus scris, || Comisul ’ Anghel. Iară s’[a]u adevărat că n’au fost cum au spus jupăneasa Mariia, ce s’au adevărat || că o au cumpărat Comisul Anghel încă mai deainte de cum n’au fost înpreunat cu jupăneasa || Mariia. Iară altă țigancă s’au adevărat c’au fost a ei dată de jypăneasa lu Udriște 25 de || Drăgoeșt[i|. Dec de cea țigancă ce-au cumpărații Comisul Anghel, el o aiî fost cumpărații || de la văru-său D................do g Loc alb. V ___151 _ Băbeani încă de zilele lu Ștefan Vod[ă], Aș-au mărturisit Ba[nu- ..........eșt[I] și răspopul Oprea. Și s’au aflat și zapis de || la măna Comisului Anghel. Iară de ceaia țigancă a jupăneasei Măriei s’au [dat | || mărturii de-au măr[turi]sit cum că i o au dat jupăneasa lu Udriște de Drăgoești ce e || mai sus scris. Și mărturiile anume 5 Dragomir și Duca. Dereptîi aceaîa am ju decât și am tocmit cum am știut leagea țărăei: să ia Log[o]fetul Paraschiva țiganul cu fedorii, || țiganul anume Radul și fecorii anume Geanea și Oprea și Stan și Iova, || iară jupăneasa Mariîa [să ia] țiganca ei cu featele anume țiganca Stanca și fea||tele anume Mușa și Dumitra și Neacșa- 10 Dereptu aceaîa am judecat ep[i]scu[p]Ia mea || așa căce că au fost țiganul al Comisului lu Anghel, iară țiganca a fost a jupăneasei lui Mariîa. || Și au venit Logofetul Paraschiva și jupăneasa Maria de sau voit și s’au tocmit de bună || voia lor denaintea [episcu]piei meale. Dereptu aceaîa l[e]-am făcut carte epfi]scupiia mea ca || să 15 [a]Ibă pa6[e] unul de cătră alai tu. Aceasta am scris ep[i|scupiia mea. | Pis msța Oh|tomvrie] 11 dni, vă leato 7137 (= 1628). Theofil Ep[i|scop Ribnifnski]. Pecete mare (.3,7 cm. în diametru), timbrată, perdută. — Subscrierea autografă. Orig. No. 29—NO. — Hârtie (coală; din foaia a doua lipsește o treime): 30 X 22 cm. Din colecțiunea Episcopului Ghenadie Enăceanu. 167. 1628 (=7137) Octomvrie 23, București. Cartea Ini Alexandru Vv. lliaș, Domnul Țerii-Românești, prin care întărește Mușei, fata Dădicăi de Șcheai, stăpânire peste toată ocina moașei sale Mușa. f M[i]l[o]stieiu b[oficiu lo Alexandru Voevoda i g[o]s[poj- d fi/nit, snu pocoinnag[o] lo lliiaș Voevoda. Davatg[ojs[po]d[s]vomi 20 siiu poveleanie g[o]s[po]d[s]v[a]mi || acești! mueri bătrâne anume Mușa, nepoata Mușei, fata Bădicăi de Șcheaii, ca să fie volnică || cu aâastă carte a domnii mealfe] să-ș[I] ție oc[i]na a moașe-sa Mușei toatfă] căt se va aleage de || preste tot hotarul: de la dumbravă den valea Esteului pănă în valea Purcăreții, cu tot venitul. Pentru 25 că Iaste a ei || o6[i]nă bătrână și direaptă de moșie despre, moașe-sa 152 5 10 15 20 25 Mușa, încă mai de-nainte vreame. Și am || văzut domnia mea și cartea a răposatului Pătru Voevod, fecor Mircei Voevod, pre acastfă] oc[i]nă, de la dumbravă ce || se cheamă Geamăna, căndu au fost cursul anilor 7070. Și tot o au ținut acast[ă] oâ[i]nă cu bună pace. Iară || căndu au fost în zilele lu Alexandru Voevod, feâorul răpo- satului Radul Voevod, iară Mușa ia au mersu înain||tea domnii lui în devan depreună cu toți megiiașii de pre prejur și carii țin oâ[i]nă la || dumbravă de-au fost de față, anume Gherghe, i Bratco, i Badea al Budei, și Cr[ă]stea de în Valea Rea, și Dragotă || de Brănești, de-au mărturisit ei toți cu sufletele lor în divan : cum niâ au vândut Mușa oc[i]na ei, I nic au cumpărat nimenileade la dinsa. Și am văzut domnia mea și cartea lu Alexandru Voevod, fecorul răposatului Radul Voevod, pre acast[ă] moșie și de mărturie cum scrie mai sus, căndu au fost cursul anilor || 7135 în luna lu Aprilie 7 zile. Derept aceaia domnia mea încă am dat Moșei să-ș[I] ție oă[i]na a moșe-sa || Mușei, fata Bădicăi, despre tot hotarul și să fie în pace de cătră toți megiiașii || de sat, și opreal[ă] de nimenilea să n'aibă de pre moșia ei, căce se-au adevărat că iaste a el moșie || direaptă, ce să-i fie oc|i |nă și mo|șie ei și feâorilor în veacu. Inaco da neast po rec g[o]s[pojd- [s]v[a]mi. I is sam rec g[ojs[po]d[s]v[a]mi. Pis îi București msța Oh[tomvrie] 23 dni, vă leat 7137 (=1628). Uc. vel Dvorfnic], Pecete mare (4,5 cm. diametru), timbrată.— în mijloc stema Țerii Româ- nești ca la No. 147; legenda: aiatiw [Gaiiw] iw «mUahapS koikca h rnpK cur . . . .]» Monogramul Domnului cu chinovar roșu ca la No. 160. Orig. No. 112—XXI. — Hârtie (coală; din foaia a doua lipsesc două treimi): 29 X 21 cm. 168. 1628 (=7137) Noemvrie 12, Iași. Cartea lui Miron Barnovschi Vv., Domnul Moldovei, prin care întărește lui lonașco Mănjea Diacul stăpânire peste salul Văcoleșli din ținutul Cârligăturii. Io Miron Barnovskie Moghila Voevoda, b[o]jiium[i]l[o]sliiu g[o]sp[o]d'[a]ru zemli Moldavscoi. Dat-am cartea || domniei meale shigei domniei meale, lui lonașco Mănjea Diiacul, spre aceaia el || ca să fie tare și putearnic cu cartea domniei meale a-ș ținea și a 3 153 să ames teca întră luidireaptă ocină și moșie și a opri tot satul || Văcotești ce iaste în țănutul Cărligăturei, să nu lase pre nime || să să ameastece într’acel sat, niă călugării să nu-i lasă la acel sat de la || mănăstirea lui Pătru Vod[ă] de la Gălata. Și căt făn va fi co- sit || în hotarul acelui sat, el să aibă tot a-1 opri . . ■ s]ă nu-1 dea 5 nimărui. |] Iară cui va părea cu strănbul să vie de faț|ă] la domniia mea. Inac da ne || bădet pread sini listam g/o/s/po/d/s] v/ajmi. - Sam g[o]sp[o]d[i]nu veleal. U las, v/ăj l[ea]t 7137 (= 1628) Noe[m]v[rie] 12. © Șandir (pisar). io Pecete mică, cu ceară roșie, stricată, de felul celor descrise la No. 149. Orig. No. 131—LXXXLX — Hârtie: 29X20 cm. Cumpărat de la Frații Șaraga, Iași. Însemnări: Pe v’: Văcoteștii, 7137 Noe[m]v[rie] 12. y Drăgan. y Gliga. y Vasilii. y Goilul. 7 Ion. y Jurji. y Dochila dă ști el. y Nastea. Eremiîa. y Ileana¹¹. 169. 1628 (=7137) Noemvrie 15, lași. Zapis prin care feciorii lui Gheorghe Pitărelul și ai frate-său popa Gligorie vând partea lor de ocină din Tescani, lui Furtună Comisul cel mare și jupănesei lui. - Se ubo mi Selion ot Moimești, i Pavăl, i Ursu, Zahariia, Mihaiu, Ștefan, fecorii || lui Ghiorghie Pitărelul și a frăține-său popei lui Gligorie, înșine mărturisim || cu cest zapis al nostru, cum am văn- dut a noastră direaptă ocină și moșie din || sat din Tescani, din gumătate de sat a patra parte, ce iaste la țănutul || lașilor, dumii- 15 sal[e| Fortunei Comisul cel mar[e] și gupăneasei dumii-sal[e|, de- rept || cinzeci de galbeni de aur, de a noastră bună voe, de nimene asupriț|i], || nic înpresurațp]. Și ne-au plătit acei bani toți deplin, cum scrie mai sus, întru mănu le noastre. Direptu aceaa ca să ție dumnelui acea parte de ocină cum scrie || mai sus: din gumătate 20 de sat a patra parte, cu tot venitul ce să fa (sic) aleage || și din cămpu din feneaț. Și să aibă a-ș face și derease domnești pre acesta zapis || al nostru. Acasta scriem și mărturisim. Pre mai mar[e] cre- dință pusu-ne-am și pe cețile să se știe. U las, 7137 (= 1628) Noe[m]v[rie] 15. 25 * Silion iscaal. Mihai. . (Nedescîfrabil). 154 Subscrierile autografe. Orig. No. 31— LXXIX. - Hârtie (coală): 31X20 cm. Cumpărat dela A. Zndebel, anticar. ' Însemnări: Pe v° foii a 2-a : „Sil sapis es pan drama Stolnic na selo Tețcanii¹¹. 170. 1628 (=7137) Decemvrie 15, fără Ioc. Zapis prin care mai mulți megieși din satul Polovinele se vgnd rumâni lui Necula Vistierul. -f- Adecă noi satul Polovinele, moșneanii satului — scris-am acesta al nostru zapis să fie || de mare credință la măna jupan Neculei Vistfierul], ca să se știe cum ne-am văndut noi toții], cu fedoriî |! noștri, și cu frații noștri, și cu toate od[i]nele noastre, de în cămpu, 1 5 don pădure || și den apă, și cu viile, și den sileștea satului, și cu tot A venitul cu o£[i]na den hotar || pănă în hotar. însă oamenii cum ne scriem pre nume într’acest zapis: însă Neagoe cu || frate-său Paica y și cu fecorii noștri și cu toatfă] oc[i]na noastră, și Anghel cu frate- său || Mihnea și cu fecorii noștri și cu toat[ă] oc[i]na noastră, și Nea- 10 gul cu frate-său Gherghe || și cu fecorii noștri și cu toat[ă] oc[i]na noastră, și Milcul cu fedoriî lui cu toat[ă] oc[i]na mea, || și Radul cu , fecorii miel cu toată od[i]na mea, || și Lupul cu fecorii miei cu toatfă] oc[i]na mea, || și Stoica cu fecorii miei cu toatfă] od[i]namea. Pentru că noi, acești moșneani ai satului || Polovinele, căți scriem mai sus, ț 15 fost-am toți megilaș pre oc[i]nele noastre, (ară după aceaia, || căndu a fost acum în zilele Domnu nostru Io Alexandru Voevodu, snu pocoinag[o] Io Iliaș Voevodu, venit-am || noi toți Ia jupan Necula ^_Visț{ier]^de ne-am văndut za 16000 aspri vas gotovi, să-I fim ru- mâni și noi || și fedoriî noștri și cu toate moșiile noastre căte se 20 vor aleage de în hotar pănă în hotar. || Și am luat noi toți banii de în divanul cel mare, den naintea Domnu nostru Io Alexandru Voevodu și de || înaintea acestor bolari mari, ce mărt[u]risescii aicea într’acest zapis : jupan Hrizea velichii Dvornic, i jupan || Fiera vel Log[o]fet, i jupan Trufanda vel Vistfier], i jupan VladjiLbiv_tel 25 Vistfier], i jupan Dumitrașco biv vel Vistfier], H jupan Buzinca biv vel Vist[ier], i jupan Preda biv vel Sluj[er], i jupan Stamatie biv vel Por[tar], i jupan Mateiu || bivșe vel Agă, i Dumitru Căp[i]t[anul], i jupan Gligorie Comfis], i Para Log[o]fet, și încă mulți bbiarl || ce nu-s scriș aicea. Derept aceaia ne-am văndut noi cu fecorii noștri | 155 și cu frații noștri ca să-i fim rumâni de moșie. I ne ot cogojdi ne pocleabim. Inaco da neast po n[a]șe recnie. Isprisah az Stanciul, Dechemvrie] 15, t[ea]t 7137 (=1628). ₜ Hrizea vel Dvornic ț. Fiera Log[o]f]ă]t Papa biv vel 5 Dvornic ț. Vladui Vist[ier] 0. -f Gligorie Com[is] ț. Dumi- trașco Vist[ier] Q. f Stamatfie] Aga f Eu Mateiu Ag[ă] - Dumitru Căpitan ț. Pecețile mici, rotunde și octogonale, cu fum. Se pot descrie: a lui Vlad Vistierul: desemn, un călăreț aruncând cu sulița, iar deasupra legenda CrhlT[flP]“, cf. No. 2; a lui Gligorie Comis: desemn, doi lei îmbrățișând un copac, leuenda: „1’1. K0.“; a lui Papa biv vel Dvornic: legenda: „ntinn“; a lui Matei Aga (Basarab): desemn, un domn pe tron cu sceptru în mână, legenda: AV1TSI0 ; a lui Dumitru Căpitanul: desemn, un armurier șezând și ținând o suliță în mâna stângă Orig. No. 140—XXXI.— Hârtie (coală mare): 42X25* cm. Dela V. N. Pleșoianu. 171. 1627—8 (=7136), fără lună, zi și loc. Zapis prin care Stoica, feciond lui Stan, vinde partea lui de ocină din Dudesti lui Dumitru Vistierul. .——“ Scris-am eu Stoica, feâorul jupanului] Stan, acesta zapisu, cumu să se știe || că amu văfnjdutit parte me de ocin|ă] totă de Dudești io lu Dum[i]tru |] Vistierul, de căfmjpu, de pădurfe], de apă, preste tutu otarul, dereptu ug]hi] 25, || ca să-i fie moșie lui și fecoril(or luji. Și la tocmela nostră fost-au |j mulți boeri anume: Borce de Topole- ven[i], Todur Stolnicul, Gorma Vătaful de Frasinp], Dumitru Cupilu, Sărban de la Vistierie, Vlădimir de Pogorășu || și Nanii de Văcărești. 13 Vă letu 7136 (=1627=8). Pecete mică, ovală, cu cerneală, desemnul nelămurit. Orig. No. 44—XLII. — Hârtie (coală): 31X²! cm. 156 172. 1627 8 (= 7136), fără lună și zi, Boman. Zapisid Șoltuzului și părgarilor târgului Romanului prin care mărturisesc că Rina, fata lui Gligorie, a vândut partea ei de ocină lui Eremie Vârnav. v Adică eu Buda Șo[ltuz di]n trag di|n] Roman și cu doispră- zeaci părgari și || oameni buni orășeane, [anjume Onica, și Brălibaș, și Vas[i]lie Mălaiu, || și Neca neguțătoriu[l], . . . eania, și Esarriu, și Costin, și lonașcu || Rusul, și Dumitrașco snu Neca, și Chirila Băr- 5 biearuil, și mulți oa meni buni orășeane, scri|em] și mărturisim cu cest [zapis] al nostru cum |{ au vinit înaintea noastră llina, fata lu Gligorie, cum de bună voia ei, || [de] neme înbiîată nici [împresurată, și au văndut a [ei dirjeaptă ocin[ă] ce au avut ||....................... ..............................|l o au văndut Eremiei [Vârnav] deriptu 10 trei .......................... . . bani buni || ca să hie lui ocină și [mo|șie. Si pre mai mare [cre]dință ne-am pus și ]| peceatea orașului și ale noastre. Și ca s|ă a]ibă a-și faci și || derease domnești pre acestu zapis al nostru. [De a]ceasta scriem și mărturisim cu cestu zapis al nostru să să știe. 15 Pis u Roman, v[ă] lea[t] 7136 (=1627 8). Cinci peceți, cu fum. Cea din mijloc e mare (4 cm. diametru), a târgului Roman, ca la No. 9 și 12, unde se dau și descrierea și legenda. Celelalte patru peceți sunt mici, rotunde, cu desemnurile nelămurite. Orig. No, 15—LXXXVI. — Hârtie: 31X20 cm. Dăruit de I. Tanoviceanu. Însemnări: Pe v°: „O mărturie veche de la 12 părgari ot Romfan] pentru o parte c-au cumpărat Irimie Vărnav, 7136“. ♦ 173. 1629 (=7137) Ianuarie 4, Iași. Cartea Mitropolitului, Episcopilor și Boerilor mari ai Moldovei, prin care adeveresc vânzarea săliștei Vălișenii din ținutul Cârli- găturii a mănăstirii Sf. Ilie Proorocul cătră Gheorghe Roșea Vi- stiernicul. -j- Arhiiep[i]sc[o]pu Anastasie Mitropolit Sucavscoi, i chyr Atha- nasie Ep[i]sc[o]pu Romanscoi, i chyr Deonisie Ep[i]sc[o]pti Radăuț- || 15 r scomu, i chyr Mitrofan Ep[i]sc[o]pu Hușchii, z Dumitrașco Ștefan vel Logof[ă]t, i Gheangea vel Dvornic ot doineai zemli, i Nicoar[ă| Hetman || i Prăcălab Sucavscomu, i Necula Catargiul vel Vistearnic, i Costin vel Postelnic, i Lupul Vistearnic, i Grama vel Stol nic, i Simion Gheuca vel Medelnicear, i lonașco Cujbă ClIuSar, i Pătrașco 5 Bașotă Logofet, i Gheorghie Bașotă || biv Vistearnic, i Iurașco Ba- șotă, i Arsenie Dvornic glotnii, i Tomastri-JeaT] îTupuI Prăjescul Postelnic, i || Gavrilaș Jorea Cașnic scriem și mărturisim cu cest zapis al nostru, cum au venit înaintea noastră egumenul || și cu tot săborul dela svănta mănăstire de la s-tii Ilie Pror[o]cti, de a lor bună w voe, de nime nevoițfl] nic asuprit]!], || și au vândut a lor direaptă ocină și dare din direas[e] de dare și miluire de la Alexandru Voe- voda: o seliște an^me Vălișeanii ce săntu în țănutul Cărligăturii. Ce acea seliștl au dat și au miluit sventii mănăstiri Alexandru || Voevodâ; iară acmu pentru multe nevoi și greutăți ce au avut 15 svănta mănăstire și sventei mănăstir]!] încă nu ș-au fost j| nic de o treabă. Dec au vândut dumisale lui Gheorghie Roșcăi Vistearnicul direptu doou sute de galbenfl] bani buni || însă cu loc de hăleștiu și cu tot venitul. Și s’au sculat Gheorghie Roșea Vistearnicul și au plătit deplin acela || bani întru mănule călugărilor de la s-tii Ilie 20 Pror[o]cu 200 de galben]!] bani buni. Și acel bani au fost de treaba sventii || mănăstir[I|. Dec noi văzăndu a lor de bună voe tocmală și deplință] plată,—noi încă am făcut dumisale lui Gheorghie Roșcăi Vistearnicul cest zapis al nostru ca să-i hie dumisale de mărturie ca să-i hie acea seliște ce mal sus scrie || direaptă ocină și cumpă- 25 / rătură nerușiită nic dănăoară în veac. Și pre mal mare credință pusu-ne-am și || pecețile, și cu mănule noastre am scris ca să s]ă] știe. Pis u las, v[ă] l/ea/t 7137 (= 1629) Ghen[arie| 4 dni. Dumitrașco Ștefan vel Logfo]f[ă|t ț. Ghlanghea vel Dvornic ț. Nicoară Hatman ț. Gavriil Buhuș vel Dvornic ț. Necula Catar- 30 giul vel Vist[ier]. Costin vel Postelnic £. Az Savin Prăjescu Spatar. Grrama vel Stulnicul^. (Nedescifrabil).—Az Simion Gheuca isca Dumitru Buhuș Vistearnic. Ghiorghe Bașot[ă] biv Vistfernic]. ’ Az Arsinie Logfofăt] Dvornicprilojitomah vă siiu tocmel (m’am întâmplat la această tocmeală). 35 12 peceți cu cerneală (afară de una, cu fum), mijlocii; 4 de aceeași mărime (3 cm. în diametru), ale Mitropolei și Episcopiilor Moldovei. Cea dintâi, a Mitro- I 158 poliei, are în mijloc pe Sf. Gheorghe, iar pe margine legenda : EGHIIT.. MHTPO]nOAHI Gg4flEGK0I; a doua (cu fum) a Episcopii Romanului, are în mijloc pe sfânta Paraschiva, iar pe margini legenda: nGMflT AOAH/AH GnGKIHiG POM- 11HGK06 ; atreia, a Episcopii Rădăuților, are în mijloc pe sfântul Nicolae, iar pe margini legenda: n64flT GETH HHKOAflO COT GnHGKOnHH PflAOBGKOI, cf. No. 161; a patra, a Episcopiei Hușilor, are în mijloc pe Sf. Petru și Pavel, iar pe de mar- gine legenda: n64flTh . . . . .neTPflHMEArt enilGKOIIHl XXL11KH.—Celelalte 8 peceți sunt mici, rotunde și octogonale, cu cerneală.—Subscrierile autografe Orig. No. 30—CI. — Hârtie (coală mare): 42X28 cm. Dăruit de fostul Mitropolit al Moldovei losif Naniescu. 174. 1629 (=7137) Martie 8, fără loc. Zapisul prin care Gavril, feciorul Irimiei, vinde lui Apostol, fost Postelnic, partea sa de moșie din Glodeni, de la ținutul Romanului. Adecă eu Gavril, fecorul Irimiei, scriu [ș]i mărturisescu || cu cestu zapis al mieu cum eu, de bună vo[e m]ea, de nimene ne- voit || nic înbiiat, am vândut toată partea [m]ea ce să va aleage || din sat din Glodeani, din ținutul Roma[nu]lui, dintr’a patra par te 5 o parte, dumisal[e] lui Apostol [c-au] fost Postelnic, || derep[t] patru- zăcl de taleri bani buni și d[er]ept un cal. Și în toc mala noastră s’au prilejit dumnealui [Gr]ama Stolnicul, și Ghieuca Spătariul, și Chicoș Comisul, și Farmachi ^ornicul, || și Pavăl Potcovariul din । laș, și Mier[a[ [d]in Bălotești, Istra tie din.............ști........... 10...........................vă[z]ăndu || de bună voe tocmala și plată deplin, noi încă ne-a[m pus] pecețile și is căliturile cătră acest za- pis, ca să-i [fie] dumisale de credin'|ță pănă va face dumnealui și direase [dom]nești ca să să știe. 7137 (=1629) Mar[tie] 8. ₁₅ Grama Stolnicul ț. (Nedescifrabil). Chicoș Comisul 0. Miera ț. Farmac[hi] Dvornicul £. Pecețile mici, rotunde și octogonale, cu cerneală; desemnuri mai distincte pe pecetea a doua : doi lei urcați pe un trunchiu ; pe a cincea, un leu ; pe a șasea, desemnul obișnuit Ia pecețile Vornicilor de poartă și legenda: AXA4HTPfIK6.— Subscrierile autografe. Orig. No. 31—IX. — Hârtie (coală; din foaia a doua lipsesc două treimi): 31X20 cm. însemnări: Pe v° foii întâia: „Zapis luî Gavril, ficorful] Erimil, pe o parte deGlodeșU“. 159 175. 1629 (= 7137) Aprilie 24, București. Zapisul lui Milos din Polovine prin care se vinde rumân lui Necula Vistierul. f Adecă eu Milos de Polovine, fratele Neagului, scris-am acesta al mieu zapes să fii || de credință la măna jupănului Neculiî Vis- Itierul], cum să se știe că am venit eu || de bun[ă] voia mea la ju- pănul Necula Vistierul] de m’am vă[n]dut să fiu dumnealui rumăn | și cu fecorii mii căți-m va dărui Dumnezeu și cu toat[ă] moșiia 5 mea || den Polovine, derept 1,600 aspri gata. Și am luoat toț[T] banii deplin. Și || au fostu mulțî boiari mărturii, anum[e]: jupan Ivașco Vornecul, / jupan || Aslan biv vel Dvornic,/jupan Gligorii Com[isul], /jupan Staico Vg^pecul, || jupan Vucina Căpitan, i Ilie Pos[teinic], i ot Studina Gherghe Pârcălabul, || i ot Cacaleț Drag[o]mir Pârcălabul, 10 i Crăstea de Comanca. I pis az Gherghe Gram[atic] u Buc[u]reșt[i], msța Ap[rilie] 24 dni, v[ăj l[ea]t 7137 (= 1629). Ivașco Dvor[ni]c •• EuMiloș WoXav ț. Coanda vel Ag[ă] 0. Gherghe Pârcălab Vucina Căpitfan] 0. Gligorie 15 Com[is] 0. Stoico Dvornic Pecețile mici, rotunde și octogonele, cu cerneală, și desetnnuri diferite, din cari se pot deosebi: întâia, desemn: un călăreț; a treia: desemn, doi lei rădicați pe un trunchiu de copac, într’un scut, deasupra căruia sunt inițialele : A. V. ; a cincia: desemn, o pasăre; a șasea, cu legenda : -j- KoUHHtl [K’bnH]TîlHIi; a șaptea: desemn, doi Iei rădicați pe un trunchiu de copac, deasupra cărora legenda : 1'11 KO. ; în sfârșit a opta, cu un om ținând în mână o lance.—Subscrierile autografe. Orig. No. 141—XXXI. — Hârtie (coală); 29X20 cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Miioș de Pol[o]vin[e]. Miloș of Pol[o]vine, văndut rumăn Neculeî Vistțierul] cu partea lui ot Pol[o]vine“. 176. 1629 (=7137) Iunie 14, București. Cartea lui Alexandru lliaș Vv., Domnul Țerii-Românești, prin care întărește Mitropolitului Gligorie stăpânire peste un vad de moară în București pe apa Dâmboviței. T M[i]l[o]stielu b[o]jielu Io Alexandru Voevoda i g[ojs[poj- d[i]nu, snu pocoinnomfu] Io Iliîaș Voevoda. Davat g[ojs[pojd[s]vomi .\l 162 Vladu vel Logfofăt]®. Papa Vorfnic]®. Tpou^avrâț BTjaTrjâprjj®. Mușat vel Suljfer] ®. Nedelco vel Portfar] ®. MateTn Agfă] ®. Gligorie Comfis] ®. Kaivairavi^vog pyX 7ua/_^pvtzîu ®. Sipas. p. Aoyo- ®. Duumitrașco Vistier®. Șerban Log[o]f[e]t® ⁵ (Verso:)................Log[o]f[ă]t. Bunea Log[o]f[ă]t. Stroe Logfofăt].. Subscrierile autografe. — Pecețile mici, rotunde și octogonale, cu cerneală. Descrierea pereților lui Vlad vel Logofăt, Papa Vornic, Mateiu Aga, Gligorie- Comis a se vedea Ia No. 170; pecetea lui Trufanda Vistierul are legenda t TPOd>fIHTflC n0GT6A[H]IK0G; desemnul peceții lui Mușat vel Suljer reprezintă pe Sf. Gheorghe călare, ucigând balaurul; celelalte peceți, aluiNede'co vel Portar* Constantin Paharnic, Dumitrașco Vistier, Șerban Logofăt și Sima Logofăt sunt endistincte. Orig. No. 137—XXXI. —Hârtie (coală): 30X21 cm. De la V. N. Pleșoianu. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Polovinele și Vlădila“. 178. 1629 (= 7137) Iunie 15, București. i ‘i Alexandru lliaș Vv., Domnul Țerii-Românesti, întărește mănăs- , , tirii Tismana stăpânire peste satul Corzii. f M[i]l[o]stieiu b[o]jieiu Io Alexandru Voevoda i g[o]s[po]d[i]nuy snu pokoinnag[o] Io llilaș Voevoda. S-tomu b-j-slvnei monastir || glemi Tismena hram uspeni B-ce, ca să-I fie satul Corzii ot sudstva , / Mehfedințl] cu tot hotarul || și cu rumânii și cu tot venitul cât se- '! J 10 va aleage. Pentru că acest sat Corzii fost-au al mănăstirii Tismeanei | de moșie, ce au fost înpresurat fără direptate de Ion Păharnicul j de Pala, tatăl lu Lațco Comisful], moșul Predei. Deâ căndu au fost j acum în zilelfe] domnii || meale, avut-au părintel[e] Egumenul Theofil pără cu Preda, nepot de fecor lu Ion Pehfarnicul], || aicea înaintea 15 domnii meale în divan pentru satul Corzii. Și așa părăia Preda : cura a fost al lui de j] moșie, n’au fost al mănăstirii. Și au scos ¹ Preda în divan și o carte a Radului Voevoda, fecorul || Mihnei Voe- vod, făcută mincinoasă și fără direptate pre satul Corzii. într’aceala j domnia mea am căutat și am judecat pre dirept și pre leage în- j 20 preunfă] cu toți c[in]stițil direg[ă]toril dorynii meale și || am ade- '! verit domnia mea cu tot divanul, cum au fost satul Corzii al mă- ’ năstiril Tismeana de moșie || de multă vreame, ce l-au fost înpre- surat Ion Pehfarnicul] în silă și fără direptate. Ce au rămas Preda* 163 nepot || lui Ion Pehfarnicul], de leage denaintea domnii mealfe], pen- tru că au mărturisit mulți boiarl în divanu : || Stamat[e] Aga și Dumitru Căpitanul] Filieșanul și Mihai CHuc[aruI], cum n’au avut Ion Peh[arnicul] nic o treabă cu || Corzii. De6 i-am luoat domnia mea cartea Radului Voevod de în măna Predei de o am spart. Și 5 am dat domnia || mea satul Corzii mănăstirii Tismeanei, Iar Preda să n’aibfă] treabă. Derept aceaia și voi rumânilor || de în Corzi, în vreamfe] ce vețfi] vedea cast[ă] carte a domnii meal[e] și oamenii egumenului Theofîl de la Tis meana, Iar voi să căutațfl] să aveț[i| [a] asculta de călug[ă]ri de toatfe] ce vă vor da învățătură, că v’am io dat domnia || mea cu divanul să fiți iară al sfintei mănăstiri Tis- meana, cum ați fost și mal denainte || vream[e], așa să fiț[I] și acum. Că așa îaste învățătura domnii meal[e]. Inako da nest po rec g[o]s~ [po]d[s]v[a]mi. 1 is sam rec^g[o]s[po]d[s]v[a]mi. Pis Lep[ă]dat, w București, msca Iunie 15 dni, vă let 7137 15 (= 1629). • Io Alexandru Voevoda. Uc. v[e]l Logfofăt]. Pecete mică, cu ceară roșie, stricată. — Monogramul Domnului, obișnuit, cu chinovar. — Subscrierea autografă. Orig. No. 4—1. — Hârtie: 29X^0 cm. Însemnări: Pe v°: „Corzi i Alixandru Vodfăj, 7137 Iun[ie] 15.—Scris în condicfa] Tis- mfenii],—etouto xb 7)75 o:a ro /opT)} tou K6pțv)“. 179. 1629 (=7137) August 2, Băbicenî. Andronic Diacul din Budești mărturisește, împreună cu alții, că Miron din Bălăceni (ținutul Sucevii) a vândut partea sa dc ocină și moșie lui Strătulat Dobreiuhii tot de acolo. -|- Adecă eu Andronic diiac ot Budeștfi] și Lupul ot tam și Simion Păhărnicel ot Băbicean[I] și Petrigana ot tam și popa 20 Pătrașco ot tam, mărtu [ri]sim cu[m] au vinit înnaintea noastră Miron snu Cărstinil, nepotul Candachiel || ol BălăceanfI] ot volost Sodavil, ș-au văndut a sa dereaptă ocină șe || moșie toată partea lui cătă să va alege ot sat ot Bălăcean[i], || aceaia au văndut lui Strătulat Dobrenchie ot Bălăceanfi] derepto j| 30 de talere bani 25 ne. || Șe I-au plătet deplen denaintea noasj'tră trizăd de taler[i] 164 5 10 15 20 25 întru măna lui Miron. Și pre mai mare || credență ne-am pus și pecețile. Pis ot selo Băbiceanfi], v[ă] let 7137 (=1629) msca Avgost 2. Popa Pâtrașco Petrigana^. Simion 0. Andronic iscat 0. ț Tiron snu Simion pisah. Peceți, mijlocii, cu cerneală, nereușit imprimate Orig. No, 99—LXXXIV.—Hârtie (coală): 32X^0 cm- Dăruit de I. Tanoviceanu. însemnări : Pe v» foii a 2-a: „1629 Lit. L. — De Bălăcen[I], rumănește". 180. 1629 (=7137) August 5, București / Lupul și cu altii din satul I^olovine se vând rumâni, dim- preunâ^cu moșiile lor, Niculii Vistierul. f Adecă eu Lupul și cu flîu mieu Tanasie cu fiiu său Radu], și Sava cu fiiu său Novac de în sat de în Pol[o]vini || scriem și mărturisim cu acastu zapis al nostru, să fie de credință la măna jup[ă]nului Niculie || Vis[tierul], ca să să știi că ne-am văndut ru- măn[î] dumnealui cu fecorii noștrii și cu toat[ă] moșiia || noastră derept 3400 de ban[i] gata, pentru că noi am fostu megiiasfi] co moșiia noastră || încă mai de nainte vreame, iar dup[ă] aceaia, cănd au fostu acum în zilele domnu nostru lo Alexandră || Voe- vod, snu Iliiaș Voevoda, iar noi de bun[ă] voia noastră, fără dă nic o sil[ă], venit-am la dumnealui || jupan Necula Vis[tierul] de ne-am vă[n]dut rumăn[i]. Și am luoat toți banii deplin de în măna jupănului Ivașco Vor[nicul]. Și mărturii: jupan Hriza vel Dvor- nic, i jupan Vladuî vel Logofăt] ', i jupan Papa biv vel Vornic, i jupan Trufanda vel Vis[tier], i jupan Ivașco Vornicul, || i jupan Gligorii Comisul, i Dum[i]tru v|tor]î Vis[tier], i Sima v[tor]i Lo- gofăt], i Bunea Log[pfăt]. Acast-am scris || să-s[ă] crează că ne am văndut de bun[ă] voia noastră. Și am scris eu Gherghe Gram[atic] u Buc[u]reșt[I], Avfgustj 5 d[ni], || v[ă] l[k]t 7137 (=1629). ^Hriza vel Vornic Vladul vel Log[ofăt] Papa b[i]v vel Dvor[nic] ț. TpouȚavvâț Bvjcrcrjapy^ Ivașco l)vor[nic] Nedealco v[e]l Por[tar] *0. Dumitrașco Vis[tier] (Dudescu) ț. Sipa? XoyoSe- Mușat vel Sulj[er] Bunea Log[o]f[ă]t. Dumitrașco Vistiar (Filipescu). 165 Subscrierile autografe.- Pecețile mici, rotunde și octogonale, cu cerneală. Descrierea peceților lui Vlad vel Logofăt, Papa vel Vornic. Trufanda Vistierul și Mușat Logofătul a se vedea la No. 177; cea a lui Ivașco Vornicul la No. 175; celelalte, a lui Nedelco vel Portar, Sima Logofăt și Hrizea Vornic, nedistincte. Orig. No. 136—XXXI.—Hârtie (coală): 30X21 cm. De la V. N. Pleșoianu. însemnări: Pe v° foii a 2 a: „Polovinfe] cu rumâni al Niculii Vist[ierul], za bani 3400.'' 181. 1629 (= 7138) Septemvrie 4, (fără loc). Patru din Rădăcineșli vinde moșia sa din Pereani și Cloco- tici lui Părvul mare Logofăt. f Adică eu Patru din Rădăcinești scris-am și mărturisească al || mieu zapisu, cum [să să] Știe că apucăndu-mă să-m ia toate bucatele și || viele și ocinile cu cartea domniască, dece am venit de am căzut || cu rugăcune și l-am vândut toată ocina dumnialui jupan Părvul || mar[e]le Logofăt: deS moșila din Pereani, din cănpu, 5 din pădure, or căt|ă] || să va alege; și iar am mai vândut toată ocina de moșie din macla(?) muntelui, din că[n]pu, de pădure, ori cătfă] să va alege; și iar am vândut || toată ocina de moșie dinu Clo- cotici, din că[n]pu și pădurea, || din apă, peste tot hotarul. Aice (sic) toate ocinele l-am vândut drept op[t]zece || de mie de aspri gata. 10 Și am vândut dumnialui de a mea bună voe, făr || nici o silă, jcă să fie dumnialui moșie ohamnică și nepoților. || Și la acia tocă- meală fost-au boiari mă[r]turie: jupan Părvul Dolofon || Logfofăt], i jupan Angheli, i Udrea Logfofăt] ot-Rădăcinești, i Standul Log- fofăt] ot Căr stiănești, i Marin Postfelnic] ot Argeș, i Calcu ot tam, 15 i Dum[i]tru ot Săl[ă]truc. || Si am scris eu Gh[e]orghe și mărturisesc, msica Seapftemvrie] 4 dni, vă lât 7138 (=1629). Eu Patru vânzător X • Pârvuj. Logfofăt] Dofan marftor] X • Angheli marftor] X • Udrea Log^Bj^nar^tOr] X • Stancul Logfo- 20 făt] marftor] X • Marin popfaf^jPPțcb^] X • Calcu marftor] X • Dumitru marftor] X • Subscrierile făcute de scriitorul zapisului. Fals. No. 205—XXXIII. —Hârtie (coală): 32X22 cm. De la Scarlat I. Ghica. însemnări : Pe v» foii a 2-a: Un regest modern al documentului. ' 166 ₜ 182. 1629 (= 7138) Septemvrie 27, (fără Ioc). Vișan vinde lui Dumitru Vistierul două răzoare de vie în dealul Văcăreștilor. f Scris-am eu Vișan acesta al meu zapis, ca să fie acesta zapis la măna lu Dumitru Vistiiar, || comu să se știe că amu văîndutu iau Vișan 2 ruzură dă vila în delul Văc[ă]reștelur de jusu || dereptu 20 galben]!]. Și amu văîndutu lai (sic) Vișan lu Dumitru Vistila- 5 rul dă bună voia și co știrea ²) megi lașiluru și dă sus și dă jus și co știrea *) lu Stan comnatu-meu. Și no s’au aflat neci || un vecenu să comperă acestă 2 roztyă de vie de în delul Vă- c[ă]reștelur de jus, fără Dumetru || Vistealarul. Și mărturie: Bu- zinca biv Vestiiaru, și Dumitru Log[o]fet ot Visterie, și || Stan Ne- 10 guțăturul, și Radul, nepotul lu Vișan Neguț[ă]turul, și Constandin, fectirul Cliuă[a]rlul[u]i || de la pemniță (sic), i Stanclul Gram[atic] de la pemnița dumnescă. Pis Sip[temvrie] 27 dni, let 7138 (= 1629). j- Și eu Buzinca Vistfierul] • .— Și mărturisescu și eu Peia 15 că Iaste așfa],—Radul Cupfeț] mărturie.—Manes Croitor mărturie. Subscrierile autografe. — Pecete mică, octogonală, cu cerneală, nedistinctă. De câteva ori •* și k sunt scrise cu acelaș semn; asemenea t și h. Orig. Xo. 53—XLII—Hârtie (coală): 27X20 cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Văcărești.—Dă Bărzești". 183. 1629 (= 7138) Octomvrie 1, Iași. Alexandru Vv., Domnul Moldovei, scrie diregătorilor din Pia- tra si nu mai tragă cu ocolul târgului satele mănăstirii lui Aron Vodă anume Avereștii, Giurovul și Nicoreștii din linutul Neamțului. Io Alecsandru Voevoda, snu pokoinag[o] Radul Voevoda, l)[ojjiiu mfijlfojsiilu g[o]s[po]d[a]ru zemli Moldavskoi, scriem N domniia mea la sluga noastră la dregătoriul de trăg de Pilatră și la șol||tuzul și la părgari de acolo: deaca veți vedea cartia 20 domnii miale, iar || voi să aveți a lăsa foarte în pace trei sate’ce ____167 _ ] simtu la ținutul Neamțului || anume Avereștii și Gurovul și Ne- coreștii ce ascultă de svinta || mănăstire a Iui Aron Vod[ă] din ) țarină, unde iaste hramul lui s-tăi || Neculae, cari sate au fost date T* .și miluit[e] și de alțî svinți și || răpăosați Domni ce au fost mai $ deainte de domniia mea. Și aciale || sate fost-au înblăndu cu ți- - 5 mitul, iar acmu voi le trageți cu ocoaleli || trăgulul. Deci să aveți .a le da păci; nici o triabă să n’aveți cu dansăli, || ce să aibă as- culta ce vor fi treabeli svintei mănăstiri. Așij derea și voi C[liu]- ceari carii vor înbla acolo, să nu aveți || a învălui de deseatină, fIH B06B0,V1 EURO MATHK) Eb BAflUIKO 36AM1I.—Monogramul Domnului, obișnuit, cu chinovar. —Subscrie- rea autografă. Orig. No. 18—LVIII. — Hârtie (coală): 30X21 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. 1630 (=7138) Mai 30, Iași. Arvasia, fata Cătălinei, din sat din Rusi-Goei, tinde partea sa de moșie — casa și un iaz — unchiului ei Iurașco, tot de acolo f Adecă eu Arvasie, fata Cătălinei, din sat din Rusi-Goi, măr- 10 turisescu însămi pre mine cu cest zapis al miu, cum am vândut direaptă ocMă și moșie ce să va aleage partea mea din sat din Ruși cu tot venitul și cu un iaz ezit, de nime nevoit nice silit, || ce de bună voia mea, și casă gata cu pivniță cu tot. Și aceaia o-m vândut unchiu !| miu, lui Iurașco, așijdirea din sat din Rusii 15 penTru~patruzeci de lei bani gata, denaintea pope! Nacului cehi fiomnescu din trăg fim Iași, și denaintea pope! lui Loghin, și de- naintea popel lui Ștefan potropopul, și naintea pope! lui Ștefan din || Tătăraș, și denaintea Miiarăi Uricariului, și naintea Petrei Hotnogul din Piticeam, și denain[tea] lui Petrașco din lucșești, 20 și denaintea a mulți oameni || buni ca să-i fie lui ocină și moșie și să aibă a-ș face și uric. De acasta || mărturisim" cu cest zapis al miu, ca să să știe. Și pre mai mare mărtuj|rie noi preuți și alți oameni buni ne am pus pecețile spre cest zapis, ca să fie || de ere ființă. 172 U las, lfe]t 7138 (=1630) Mai 30. + Pop Ștefan Prot[o]pop^. y Pop N[e]cul[ai]. -f Az Pop Ștefan iscaal. Ș- Și eu Sârbul diîacul am scris. Subscrierile autografe.—Pecete mică, octogonală, cu cerneală, în desemnul căreia se distinge o cruce. Orig. No. 36—LXI.—Hârtie (coală): 31X20 cm. Dăruit de .Minsterul Cultelor; de la Episcopia Romanului, însemnări ; Pe v° foii a 2-a: „Zapis pre Ruși, 7138 Mal 30. Ti) Episcopii.— Arvasăla vinde parte sa din Ruși căt[ă] să va alege și cu Iaz unchiului său lui lurașcu tot din Rusi;‘. 188. 1630 (=7138) Iulie 6, (București). Dumitru, bărbatul Ștefanei, vinde un loc de casă din București lui Stamate Postelnicul din Pitești. 5 f Scris-am eu Dumitru, bărbatul Ștefanei, || de aice de Bucu- reștii], acesta al meu zapis, cumu || să [se] știe că amu văndut eu Du- mitru u[n] locu ai||ce în Bucureșt[I]: locul cătu se va alege de lungii || și de lat și cu 2 prăvălie și lăngă grălic || de în direpta o pră- vălioră mai mică. Și || pentrea celea 2 prăvălii au fostu uliooră 10 de || au treacut cu calul încărcatu. Și este acestu || locu lăngă prăvălie lu s-ti Ion și lăngă || Strapodarul, și de în zosu au fostu Stana || Voivei. Și acestu loc au fostu alu Ștefanei, ^u*|npăratu de Nechi- foru. Eră deca au murit Nechiforu, || au luatu_ Ștefana pre mine.. Eră Nechiforu și || Ștefana au fostu datoru la Ghîiine Gelepul || 15 15000 mie de ban[î]. Ce deca amu luat eu Dumitru pre Ștefana, amu făcut coconi cu dinsa, dela Mih ne Vod[ă] pănă în zilel[e] lu Șărban Voivod. Ș-amu plătit |] ace[î] ban[î] eu Dumitru 15000 de ban[i] turceșt[i]. Deci aces[t] || locu l-amu văndut lu Stamatfe] Pos- [telnicul] de oraș de Piteșt[i] || dereptu ug[hi] 20 și cheltuel[I] ug[hî} 20 2, ca să-i fie || lui moșie și lui și feâoriloru lui. Și să n’ai||bă nici o băntuelă de niminilfea]. Și căndu au dat l| Stamatfe] aceștp] 20 d[e] galben[i] și 2 cheltuel|i]au fostu || mărturie: pop Anghel, i die- conul Manta, i Dima Can taragiul, i Dihni, i Negul Postelnicul], i Enachi Croitforul], i Dima || Plapfomarul], i Crăste Plap[omarul]? 25 Dumitru Croit[orul]. Și cine va spar||ge acesta al meu zapis să. 173 fie proclet de 318 de otetfi] || ce săntu întru vă Necheiu și să lăcu- escă cu Tuda și cu Arie || la u[n] loc, Pis mese Tulfie] 6 dni- Pis vă lei 7138 (=1630). Eu Dihni 0. Eu Posftenicul] Negul Eu Dumitru %. Eu pop Anghelu 0. Eu Dima ț. Subscrierile făcute de scriitorul zapisului.—Pecețile mici, rotunde, cu fum. Pe întâia se poate ceti: pe a doua două figuri în formă de scări sunt așezate în cruce în unghiuri drepte; pe a patra iarăși o cruce și o inscripție cir- culară ilegibilă; a treia și a cincea sunt cu inscripții turcești. Orig. No. 58—XLII.—Hârtie (coală): 31X21 cm. însemnări: H Pe v° foii a 2-a: ,,M[a]r[t] 3, 7153. Zapisul de cumpăr[ă]toarea Ducăl Ceauș ol Pitești de 1 pimnițfă] den Buc[u]rești cu prăvălii care le au vândut acum el cu frații lui jupănului Costandin vel Pos[telnicl za ug[hi] 60“. 189. * 1630 (=7138) August 27, Hârlău. Moise Movilă Vv., Domnul Moldovei, scrie diregătorilor din ' Cotnari să nu tragă la dajde pe vierul călugărilor de la mănăs- tirea lui Aron Vodă. f lo Moysi Mogila Voevoda, b[o]jiiu m[i]l[o]stiiu g[o]sp[o]d[a]ru zemli Moldavskoi. Scriem domniia mea la sluga noastră la prăcăfla- bul de Cotnar și la șoltuz și la prăgari de acolo și la alte slugi a noastre cățfi] vețfi] înbla cu sluj bele domnii mealfe] printr’a- cel trăg. Dămuvfă] știre că domnii mealfe] s’au jeluit rugătorii 10 noștri că| lugării de la svănta mănăstire a lui Aron Vodă pre voi, - zicând că au ei un vii_ar a lor"'âcolo anume || Mihăilaș, iar voi-1 tragețfî] la dajde și la podvoade și la alte angherii. Dirept acea diaca vețfi] || vedea cartea domnii meale, iar voi să avețfi] a l lăsa foarte în pac de toatfe] angheriilfe], întru nemic || să nu-1 învă- 15 luițfl], pentru căd n’au dat nic o datfă] viiani sventei mănăstirfi]. Mai mult jalubfă] să nu vie || la domniia mea. Acasta vă scriem, într’alt chip să nu facețfl]. Sam g[o]sp[o]d[i]nu velei. V Hărlău, 7138 (=1630) Avfgust] 27- Io Moisi Mogila Voevoda. 20 t Dumitru (pisar). ____174 Subscrierea autografă.—Pecetea mică, in ceară roșie, octogonală, având în mijloc stema Moldovei, iar în jur legenda: -I⁻' AlOvfGH] <1101 HA îl E06E0;\îL Orig. No. 131 —LXXVII—Hârtie : 30X20 cm. Dăruit de D. â. Sturdza. însemnări : Pe v⁹: „’Acp-[-papa o vi to âp~îA-r] s’.ț to KoovAp-rj“ (= cartea dom- nească pentru via dela Cotnari), 190. 1630 (=7138) August 27, Hârlău. Moise Movilă Vv., Domnul Moldovei, scrie șoltuzului si pâr- garilor din Piatra să nu mai tragă cu ocolul târgului șalele mă- năstirii lui Aron. Vodă anume Avereștii, Giurovul și Nicoreștii din ținutul Neamțului. /• Io Moysi Mogila Voevoda, b[o]jilu m[i]l[o]stiiu g[o]sp[o]- d[a]ru zemli Moldavskoi. Scriem domnila mea ia diregătoriul || de trăg de PiTatră și la șoltuzul și la prăgari de acolo. Deaca veț[i] vedea cartea domnii meale, || iar voi să avețfi] a lăsă foarte în pa6 5 trei sate ce sănt la țănutul Neamțului anume Avereștii și || Gu- rovul și Necoreștii ce ascultă de svănta mănăstire a lui Aron. Vodă din țarină, unde îaste || hramul s-ti NicuIae^Care sate au fost date și miluire și de alți răpăosațți] domni c-au fost mai || denainte- vreame. Și aceale sate fost-au înblăndu cu țănutul, iar acmu voi le- 10 trageț[î] cu ocolul || trăgului. Dec să aveț[i] a Ie da pad, nic o treab[ă] să nu aveț[î] cu dănsele, ce să aibă a asculta ce vor fi treațbele sventei mănăstiri. Așijdire și voi eludări carii vor înbla acolo să nu aveț[I] a-i învălui j| de deseatință], de curechiu și de sămânță de cănepă, și de alte ce-s pre alte sate; iar de va mai || venijalubfă] 15 pre voi, ce veț[i] vedea să nu v[ă] spăriiațți]. Sic vam pisem. Inak ne ucinite. f Sam g[o]sp[o]d[i]nii velei. Pis u Hârlău, 7138 (=1630) Av[gust] 27. Io Moisi Mogila Voevoda. T Dumitru (pisar). Subscrieri a Domnului autografă.--Pecetea ca Ia No. precedent— 189. Orig. No. 52—LXXVII.-Hârtie (coală): 31X20 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. însemnări: Pe V° : l ăxfîvtn'.Q vă pvjv eysi va -zdpoov si icpczaXajio: flrTpaț elț ta x°f'-a P-ai- — Coupotco. (=Scrisoare domnească să nu mai aibă a face pârcălabii din Piatra în satele noastre) 7138 Avțgust]. 27. 175 191. ■ 1630 (=7139) Septemvrie 22, fără loc. Dumitru și Rusul, feciorii Antimiei, vând a patra parte din ocina lor din Cucuteni—patru case—lui Toader Postelnicul și fra- telui său lordachi. -f- Adecă eu Dumitru și Rusul, fecorii Antimieî, || nepoții Fră- i șinei, din sat din Cucuteani, mărturisim || cum am văndut partea y noastră de ocină din Cucuteani a patra parte. Și într’acea parte ( au fost || 7 case. Și dintr’aceale șapte case amu || văndut 4 case ' giupănului Tomei Postelnicul] și || fratelui dumii-sal[e] pan lor- » ! dachie derept 50 || de talferi] bătuți, cu tot venitul și cu partea || de vii în ț[a]rină. Și le-am văndut de bună voia noastră || dinaintea pan Gheorghie Vist[ier], Pătrașco Bașotă || Logofet, Dumitrașco Șol- dan Stolnic, Iurașco Bașotă || Vornic, Gheorghie Boțul și alți oa- meni buni || megiiaș. Și pre mai mare credință ne-am pus și pece- 10 țile noastre să să știe. Vfă] l[ea]to 7139 (=1630) Septemvrie] 22. Pătrașco Bașota Logofăt. Ghiorghe Bașotă Vist[ier], Iurașco Bașotă Vornic. t Ștefan Diiac(J. 15, Subscrierile autografe. -• Pecete mică, rotundă, cu cerneală și cu mono- gramul Ștefan. Orig. No. 59-XLII -Hârtie (coală) :31X20 cm. însemnări : Pe v». foii a 2-a: ..Zapis pre Cucuteani ot Dumitru i Husul⁻¹. I 192. 1630 (=7139) Octomvrie 3, fără loc. Bârsan și Dumitru din Netuți vănd părți de ocine din Călu- gărul și Ulnnd lui Vasile Logofătul din Brătiani. f Adecfăj eu Bărsanu și cu fate-miu Dumitru ot Netuți scris- am acesta || al nustru zapis ca s[ă] fie de mare credențe la măna lui Vasilfe] || Lug[o]fătul ot Brătiian[i], fecurul lui Marăcu Păh[arnicul]f cum să să știi || că i-am vănădut ocena de în Călugărul și de Ulmul 176 de a nustră || bun[ă] vuii. Și iară am vănădut denu Ulmul și din Călugărul parte || găsculescă a triia parte. Și Iar amu mai vănădut eu Bărăsanu |j și Dumitru parite nustră de ocină dăn mură dăn Lizuiiț || a cencia parite din Călugărul și din Ulmul, tută căt să $ va || aleage din că[m]pu și din pădurea din hutaru pănă hutaru, || | lucuri 18. Și mearugu lucurili din hutaru păn || hutaru, și din pă- dure și din cămpu și di priste tut luciii || den Ulmul și den Călii- I gărul din hutaru pănă hutaru. Și iară || amu văndut partea de ocină a lui Babiț [..........] den Călugărul și den Ulmul dă a 10 nustră bună vuie. Și o-mu văndut derept || aspri gatfa] 3200, și o-m vănădut de a nustră bun[ă] vuie, să-i fii || dumnilui mușie stăt[ă]turi în vedi. Și la tucmil[a] nustră fust-au mărăturii: Căușul Dumitru < din Puian[i], și Drăgan || de Gurguiaț[i], și Radul Miriticașul din Buc[u]reșt[I] și alții mul,,ți mulți (sic). Și am scris eu lonașcu Lug[o]- 15 fătul. Și au fostu și || pupa Muțuc de Băncuvini și fii-să[u] Liontii. Și I păntru || credența pus[u]-ne-[a]m și degitilfe] ca s[ă] să crez. ’ Pis mese Ocțtomvrie] 3, v[a] l[e]t 7139 (=1630). Eu BărsanX- Eu DumitruX- | Subscrierile făcute de scriitorul zapisului. ț Fals. No. 203—XXXIII.—Hârtie : 32X22 cm. | De Ia Scărlat I. Ghica 193. 1630 (=7139) Octomvrie 26, Hârlău. Moise Movilă Vv., Domnul Moldovei, întărește stăpânire mă- năstirii Voroneț peste „braniștea ce au avut dare și miluire dela ¹ răpăusații bătrâni Domni". Vă imla oca i sna i stgo dha troce staa edinosăstnaa i neraz- •20 delim[a]. Se azu rabu vladkăi moego Iu Hsu, Io Moyseiu Mogila Voevoda, b[o]jiiu m[ijllo]stilu g[o]sp[o]d[a]ru zemli Moldavskoi, că am vrut domnia mea de bună voia domnii meale și || cu curată și luminată inemâ și cu tot al nostru suflet și cu agutoriu de Ia m[i]l[o]stivul D[u]mnedzău, || scriem și mărturisim cu a noastră scri- 225 soare, cum am miluit și am întărit a noastră sv[ă]ntă mănăstire ce i să chiiamă Voronețul, unde laste hramul marelui mcnic cela ce ! laste purtătorul de biruire a lui Hs. Gheorghii || cu a lor dereaptă \ braniște ce au avut ei dare și miluire de la alț[i] răpăusați bă- < ' i 177 trăni domni. începătura hotarului aceștiia sv[i]nte mănăstir[l] iaste i -din [Moldova] în Toplița Răiace, de acolea || în direptu la A[s]cu- | țita, de acolea loveaște la Măgura Sărată, de la Măgura Sărată în i Măgura Caprei, || de la Măgura Caprei la Diicelul, de la Diicel -la [ Pietrile Arse, de la Pietrele Arse în Prislopul Toderescului. || de-acii 5 Izvorul Chirilului [în] gos pănă în Bistriță, pe Bistrița în gos pănă în gura Izvorului Rău, pre Izvorul || Rău în sus pănă în Obârșii. De-acii opcina toată pănă în Vărvul Șarului, din Vărvul Șarului opcina pănă || în laloviță, din laloviță opcina pănă în Dealul Pi- nului, din Dealul Pinului în gos pănă în Neagra, pre Neagra în io gos pănă în Bistriță, pre Bistriță în gos pănă în gura Cățălușei, Cotrăgașul în sus pănă în Plaiul Colbului, din Plaiul Colbu lui pănă în Opcina Rea, de în Opcina Rea pănă între Ostrișoare, dintre Ostrișoare pănă în Dealul Măceșului, || Dealul Măceșului pănă în Vadul Negrileasei, din Vadul Negrileasei pănă în Vadul [Ciu]măr- 15 , । nei, din dumărna opcina pănă în Clă dita, din Clădită opcina pănă în Clădită, din Clădită opcina pănă în Șuvărăta cea mare, din Șuvără|ita cea mare pre după [Răt]undul pănă în gura Bâlcoei:— ca ei să fie tari și putearnid cu carta domnii meale a ți nea și a , opri a sa direaptă braniște. [Nimeni să nu cuteaze înainte || cărțăi 20 ■domniijmeale a întră în braniștea] || sv[i]ntei mănăstiri, [nici] a cosi, nic a vănâ fîîară, nic a prinde peaște, nic a paște dobitoc fie ce •dobitoc. Var[a], unde vor găsi călugării în braniștea sv[i]ntei mă- nă[stiri] Cămpulungeani sau Vămeani sau fie cine vor fi cosindu sau îmblăn[d] du pă filară sau pre vale [du]pă peaște, ca să aibă 20 ¹ a le lua lor tot ce vor găsi la dânșii. Așișdere de să vor găsi oi > sau fie ce dobitoc vărăndu sau tomnăndu în hotarul sv[i]ntei mă- năstir[î] ce iaste mal sus scris, ca să aibă a le luoa lor |] căte 12 berbeC cumu iaste obidna. Neme să nu cuteaze aținea șaua opri înain[tea] cărții domnii meale. |l Iară după viiața noastră cene va 30 fi Domnu din fecorii noștri sau din rodul nostru sau fie cineva aleage || Domn[e]zău să fie Domnu ai noastră țara Moldovei, acela ca să nu strice a sv[i]nteî mănăstiri a noastră || miluire și întărire. Iară cine va strica a noastră tocmală, acela ca să fie trecleat și pro- cleat || de Domnul Dumn[e]zău cela ce au făcut ceriul și pământul 35 și de la prcstaa.... mtru și de 12 ap[o]st[o]li și || de 4 ev[an]g[e]lesti și de 318 o[te]ți ce au fost în sv[ă]ntaa cetate în vă Necheiu, și să aibă jjără de la marele m-cnic || s-tăi Gheorghie întru zua de gudețu, și ca Documente .Romanești 12 178 să albă parte cu Iud[a| și procleatul Aria întru vea cii nesăvrășiți și muncă. In da-s ne uwisaet. VfăJ IfeJ't 7139 (— 1630), msca Oc[tomvrie] 26, u Hăr[lău]. Io Molsi Moghila Voevoda. Q Subscrierea autografă —Pecetea mare, timbrată, căzută. Orig. No. 12 — LXXXHL—Hârtie (coală mare): 42X37 cm. "Dăruit de I. Tanoviceanu. însemnări: Pe v°: S’au scris. încungiră braniște Voronețului, precum au fost scriind uricul cel vechiu.“ 194. 1630 (=7139) Noemvrie 18, fără loc. Leon Vv., Domnul Terii Românești, întărește boerului său Stroie Logofătul stăpânire peste satele Goleștii, Criva, Epoteștii, Urzica, Gogoșii și Marmur. 5 10 15 20 25 ■]• M[i]l[o]stieiu b[o]jielu lo Leon Voevod i g[o]sp[o]d[i/nu, snu pokoinago lo Ștefan Voevoda. Darat gfojs[pojdfsfv[o]mi l| sie po- vehnie g[o]s[po]d[olv[a]mi bolerin gfofsfpo]d[sjvfa]mi Stroe Lo- gfofăt], ca să fie volnic cu castfă] carte a domnia mealfe] || să ție satul Golești! și Criva și Epoteștil i Urzica i Gogoșii || i Marmur și țiganii. Păntru că acaste sate și țigani i sănt date zeastre || de la socru-său, jupănul Fota Postelnicul], și de la socră-sa, jupă- neasa Stana. || Dec domnia mea am vrut să le iau domnia mea pre seama domnească, păntru Gorgan Spat[arul]. || DeS, dec-am adevărat și am aflat domnia mea că n’au avut Gorgan Spat]arul] nid o treabă || cu aceale sate și țigani, ce au fost date zeastre boe- renului domnia meal[e] || Stroe Log[o]f[ăt], domnia mea iar le-am dat să fie pre măna lui. Alt nimen treabă || și meteah[nă| să n’aib[ă| cu aceale sate și țigani. Derept acaia și voi, || toate slugile domnia meale, care veți mearge într’acaste sate || ce scrii mai sus, în vreame ce veți vedea castfă] carte a domnia meale, Iar voi || să căutațl forte în pac să lăsați aâaste sate și țigani. De acum nainte nimica să nu-I mal învăluită, că așa îaste învăț[ă]tura domnia mea- l]e]. Inako dfa] nest po rec g[o]s[po]d[s]v[a]mi. I is sam rec gfoJs[po]d[s]v[a]mi. Pis Noem[vrie] 18 dni, v[ă] Ifp/t 7139 (= 1630). Io Leon Voevoda. O A 17!) Subscrierea autografă.— Pecete mică, octogonală, cu chinovar, nedistinctă și iligibilă. Orig. No. 60-XLII.—Hârtie (coală): 30X21 cm. Însemnări: Pe v» foii a 2-a: „Cartea lu Leon Vod[ă] pe Goleștp], Criva, i Epoteșt[I|, i l'rzica, i Gogoș[I|, i Marmur“. 195. 1631 (=7139) Martie 29, Iași. Necula Pro vata, lane Mavrichi șl Dioma vând lui Ghianghia Logofătul cel mare o jumătate de sat din Vlăiceni pre Jijia. Adecă noi Necula Provata și eu lane Mavrichi și Dioma scriem și mărturisim noi || cu cest zapis al nostru, cum noi de bună voia noastră sculatu-nî am de am vândut o gumătate || de sat din Vlăi- ceani de pre Jijiia, partea de gos, cu hălășteu bun, cu moară gata într’apa Jijiei și cu curți bune și cu fănaț și cu tot venitul. Acasta 5 o am || vândut dumisale Logofătului celui mare Ghianghei derept doao sute de galbeni de aur. || Ce adasta gumătate de sat fost-au diriaptă cumpărătură lui Penișoară Vis tearnicul. Și ne-au fost nooao Pană Vistearnicul cu câtă-va samă de bani dator. Dec, dea|jca i s’au prilejit moarte și nu ni s’au plătit bucatele, datu- 10 ne-au măriia || sa Moisei Moghila Voevod satele și ocinele sal[e] pentru sama banilor noștri. Dec || adastă gumătate de sat noi o am vândut dumisale acestui boiarinu ce mal sus scrie, Ghianghei Logofătului, derept aceșt[i| ban[I] 200 de galbenfi] roșii. Derept acea de-acmu înainte să-I hie dumisali j și cuconilor dumisal[e] direaptă 15 ocină și moșie în veaci. Iar direase c-au avut Pană Vistear || de cumpărătură pre-acastă gumătate de sat încă au fost la noi, ce le-am dat la măna dumisale Ghianghei || Logofătul. Și au fost în tocmala noastră boiarii cei mari: Lupul Vornicul cel mari de țaral| de gos, și Lupul Dvornicul de țara de sus, și Bașotă Logofjă]t, și 20 Istratie al treile Logofăt, i Buhuș || biv Vistea|rnic|, și Stratul Bolea d-au fost Păharnic, și lonașco Avram Dvornicul de Poartă, și Mirca Dvorfnic], si Neaniul || Dvor[nic], și Vasilie Roșea Dvornic, și Lepă- dat Dvornic, și Iano[ș| și Luca Vătași a lui Pană Vis[tearnicul]. Și mai pre || mar[e] credenț[ă] iscălit-au toți și ș-au pus pecețilîe], 25 să-s[ă] știe. Pis u las, vfă] l[e]to 7139 (= 1631) Mart 29. 180 Lupul vel Dvornic iscal ASkhX Bopvixog ț. Istra- tie tretii Log[o]f[ăt] iscaal ț. ’lwvag ’A^pâpag papTUpw [tă] 5vo&ev^. Az Dumitru Buhuș biv Vistearnic ț. Az Vasilie Roșea Dvornic .Neaniul Dvornic iscaal Pătrașco Bașotă Logfofăt] biv^. Istra- 5 tie Bolea Paharnic 0. ('Verso:) Lepădat Dvornic £. Abxag Ba-câg £..................... BaTO/og papTupco. Subscrierile autografe.—Pecețile mici, rotunde și octogonale, cu cerneală. Orig. No. 61—LXII. —Hârtie (coală mare): 42 X 28 cm. însemnări: Pe v“ foii a 2-a: „Zapis pri Vlaiceani na Jijiia. 7139, Mart 29.“ 196. 1631 (=7139) Martie 30, Iași. Divanul marilor boeri ai Moldovei adeverește cum că Stanca, jupăneasa lui Nichifor Comisul, face danie toate ocinele și buca- tele ei nepoatei sale de soră Jrinei și bărbatului el Ștefan Moimăs- cul Pitarul. Se ubo mi Ghianghea Logofet. i Lupul vel Dvornic doinei zenili, i Lupul vel Dvornic visnei zemli, i Enachie Postelnic, || i Pă- 10 trașco Boul vel Spătar, i Savin Prăjescul biv vel Spătar, i Cujbă biv vel Clucar, i Grama biv vel Stolnic, || i Pătrașco Bașotfă] biv Logofet, i Gheorghie Bașotfă] biv Vistiiarnic, i Iurașco Bașotă biv Dvornic, i Dumitrașco || Șoldan biv Stolnic, i Gligorie Ureache biv Logofet, i Dumitru Buhuș biv Vistearnic, i Lupul Prăjescul || biv 15 Postelnic, i lonașco Prăjescul, i Toma Postelnic, i lordachi Vistfier], i Gheorghie Roșea biv Vistfier], i Vasilie || Roșea Dvornic, i Neaniul Dvornic, i lonașco Avram Dvornic, i Gavril Mirca Dvornic, i Mi răuț Hranic || biv Dvornic. Scriem și mărturisim cu castfă] scrisoare a noastră, cum au venit înaintea noastră || Ileana Stanca, fata Hei 20 Șetrariu], gupăneasa lui Nechifor Comisul, și singură cu rostul ei s’au mărtu|risit cum ia văzind și tămplăndu-se ei neavănd fecori depreunfă] cu gupănu-său Nichifor Comisul, luat-au || pre o co- coanfă] miefă], fiind Stancăi nepoatfă] de sorfă], anume Erina, fata Nastasiei, depreunfă] cu gupănu-său Nechifor Comisul, ca să le 25 fie lor fată de’ suflet. Și o au crescut de miefă] pănfă] s’au făcut fecoarfă], și o au || măritat dup|ă] Ștefan Moimăscul Pitariul. Dec 1SI <■ 4> y gupăneasa Stanca văzăndu ia de Ștefan și de Irina || bun|ă| mil[ă] și socotință ca de Ia ai săi adevăraț[i] fecori, ia, cu toatfă] inima și cu tot sufletul ei, de || bunfă] voTa sa,- dinnaintea noastră de iz- noavfă] i-au luat pre amândoi fedori de suflet, să-i fie cum pre Irina așea || și pre Ștefan. Și s’au dat lor cu toate bucatele sale și 5 ocinile, moșii și cumpărături, pre nume: || o vie din Cupou de la laș ce o au cumpărat de la Alexandri, fecorul lui Zâne DiTacul, care vie o au cumpă rat părăsită și îndatfă] o au dat atunce și la tenorilor săi lui Ștefan și Erinei de o au lucrat și o au || îngrădit și ș’au făcut cramă din pajiștfe] cu mult[ă] cheltuTalfă] a lor; așij- io dire partea sa de ocin[ă] din sat din Căzăneștfi] ce să va aleage despre alți fraț[i] și cu vad de moarfă] în Stavnic și cu prisâc[ă] cu stupi || în Călugărița ce Taste în țănutul Vasluiului, care ocin[ă] Taste cumpărată de tată-său llea ȘetrarTul, || cum are și zapis de la Erimiîa Voevoda: așijdire din sat din Drăgușeani, unde au șezut 15 tată-său Iliea ȘetrarTul, || ce se va aleage partea ei despre alți fraț[i] ai săi; așijdere moșiTa sa din sat din Lucăceani și din || Boiani și din Puțure ce-s la țănutul lașilor cu ispisoc de la Erimiîa Voe- voda pre nume moșul || ei Bantăș și frații lui Gurgea și Petrea și Alexa, fecorii Odcchiei; și așijdir[ej o parte de ocin[ă| || din Lucă- 20 ceani și cu o vie și cu pomăt ce Taste cumpărăturfă] înpreun[ă] cu gupănu-său cu Nichifor Comisul || de la Istratie și de la sora-sa Băluța, feăorii lui Mihăil, toată partea lui lachim, fecorul Nebrigăi, cum are și ispisoc de la Costantin Voevod și a doaoa vie de dânșii făcut din pajișt[e] pre moșiTa cea bătrăn[â] și cu lo curi de hăleș- 95 teae și de rămniâ și toate partea lui Cascoe cu ispisoc de la Gaș- par Vod[ă] Tarăș din Lucăceani. Acea stea toatfe] le-au dat fecori- lor săi, lui Ștefan și Irinei, cum Erinei așea și lui Ștefan: de va săvârși Dumzău || pre Irina înaintea lui Ștefan, aceastea toat[e] ce-s mai sus scrise să fie lui Ștefan ocin[i| și moșie în veaci; iar 30 să să va săvârși Ștefan naintea gupăneasei sale Erinei, ale ei să fie moșii neclătit|e] nic dănăoară || în veac. Și să-ș fac și direaselfe] domnești pre numele lor. Iar Ștefan cu gupăneasa lui Erina, sin- guri cu || rostul lor printru darea și miluirea s’au mărturisit cu toat[ă] inima lor: cum în viiața ei ca să aibă a o hrăni || și a o în- 35 brăca și a o cinsti ca pre a lor părinte; iar după săvărșitul ei să o grijască și să o || pomenească înpreun[ă] cu gupănul ei Nichi- for Comisul cu pamențile și cu sventelfe] leturghii || în sventele besearec. Așijdire gupăneasa Stanca așe-au grăit cu fostul său : 182 5 10 15 20 25 cum după săvărșitul ei || să n’aibă nime treabă cu viia din Copou > și cu prisaca din Căzăneștfi] și cu toatfe] părțile ei de ocină || și bucate ce mai sus săntu scrise, ni5 maică-sa Irina Iloae, nic fra- te-său Andrei, nic surorile ei, nic ne fpoții ei, numai Ștefan și Irina; iar după săvărșitul ei carie din fraț[i] sau din surori sau din ne- poți va vrea || să s[ă] ameastece să stric acastă dare, aceia oameni să hie neertaț[i] de dănsa și de Dmnzău Îs. Hs. și de || 12 ap[o]st[o]li și de 318 o[te]ți din vă Nekei și să hie trecleați și procleați și să-i gudece || cu Iuda c-au vândut pre Hs. și cu Ariia. Dec noi văzăndu de a ii bună voe miluire și dare fiilor ei, || lui Ștefan și Irinei, și de Ia noi i-am făcut cast scrisoare ca să Ie hie de credință și să-ș fac Și direas[ej |i domneșt[i] pre numele lor. Și mai pre mare credință *’ noi toț[i] am iscălit și ne-am pus pecețilfe] cătră acest || adevărat zapis, să s[ă] știe. Pis u las, Z[e]f 7139 (=1631) Mart 30. j Ghianghea vel Log[o]f[ă]. Lupul vel Dvornic iscaal. Lupul vel 4* Vornic. Iurașco Bașot[ă] Dvornic. Dumitrașco isca!. As Bașotă biv j Vist[ier]. Pătrașco Bașotă Log[o]f[ă]t biv. Gligorie Urechea. Ppâ|ia 7)v HoaveZvizo;. Dumitru Buhuș Vistearnic. Grrama Stulnic. Az Va- silie Roșea Dvornic. Az Ctijbfă] biv Clucar. Az lordachie. lonașco 1 Avram Vornic. Gavril Mirca. I Eu Dumitru Uricar am scris. Subscrierile autografe. Peceți mici, rotunde și octogonale, lângă fiecare subscriere. Orig. N°. 39—LXI.—Hârtie (coală mare): 42X^8 cm. ) Dăruit de Ministrul Cultelor; dela Episcopia Romanului. $ 197. V 1631 (=7139) Aprilie 13, Iași. | Popa Grigorie și poporenii bisericii sf. Petru din Iași vând mănăstirii lui Aron Vodă un ias părăsit. Se ubo mi pop Grigorie de la besearecă de la s-ti Petre de || în trăg din laș și Partea și Oprea și Ghiorghie și Dima și Avram, po || poreanii de la s-ti Petră, scriem și mărturisim și dăm știre || , cu cestu zapis al nostru, cum au fostu un iaz bătrân părăsit |! a 183 «fentei besearec, ce au fostu făcut de titorii besearecei, |l de Bu- zuca și de Sava, carii au făcut beseareca cea de lemn, au fostu || făcut să fie de hram. Dec noi văzăndu un iaz părăsit și noi nu avăndu pu|teare a-1 ținea și a-1 ezi, noi ne-am sculat și l-am văn- dut călugări [lor de la mănăstire de la s-ti Niculaiu de în țarină, 5 unde să zice || mănăstirea lui Aaron Vod[ă], dereptu trii gumătăț[î] de vii, de am dat de au || pardosit beseareca. Și întru negoțul nostru au fostu Arghirie || neguțătorîul de trăg de laș. Și am tocmit să dea călugării la toate hramurile lui s-ti Petră căte doao cubeară de j| peaște, să fie de praznic, pănă în veaci de veaci. Cine 10 va fi preut și || poporeani pre urma noastră să nu mai aibă a-i mai rușei pre căluj'gărl de într’acel iaz, ce s[ă] le fie lor la sfânta mănăstire moșie dereaptă || în veac de veac. De acasta mărturisim. Și pre mai mare credință || ne am pus și pecețile. U Tas, v[ă] l/e/t 7139 (=1631) Ap[rilie] 13 dni. ir» • • • • • Cinci peceți, rotunde și octogonale, în fum, cu desemnuri felurite, fără im- portanță. Orig. No. 76-LXX VII—Hârtie (coală): 31X20 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. Însemnări. Pe v° foii a 2-a : S’au scris la Condică.—Zapis de un laz din jos de iazul mănăstirii lui Aron Vod[ă] aicea la laș, 7139 Ap[rilie] 13. No. 1. — eatooXr^av to ’Amv poou.......'OjidAoȚia o:a ro -/a/.aaTSOO. (Un iaz pe care l-au vândut mănăstire! Aron Vodă .... Zapis pentru heleșteu). 198. 1631 (=7139) Mai 5, Iași. Moise Movilă Vv., Domnul Moldovei, împuternicește pe Tode- rașco fost Cămaraș să și strângă vecinii ce i-au fugit din Șchei, de ori unde-i va găsi în țară. Io Moisi Moghila Voevoda b[o]jieiu mfi]l[o]stiiu gfojspfo]- d[a]ru zemli Moldavskoi. || Dat-am cartea domnii meale slugii noa- stre lui Toderașco ce au fost Că||măraș și pre cine va trimite, ca să fie tare și putearnic || cu cartea domniei meale a-ș strânge ai săi vecini carii au fugit || din sat din Șcheai, ori unde-i va afla în 20 țara domniei meale: ori în trăg, || ori în slobozie, ori în sat dom- 184 nescu, ori în sat călugărescu, ca să aibă || a T lua cu toate bucățele- lor și să-i ducă în sat în Șcheai. Di||rept aceaia nime să nu cu- teaze a-i ținea-sau a-i opri înaintea cărții || domnii meale. Toe pi- sem gfo]sp[ojd[s]vami. Inak da ne bădet. Sam g[o]spfo]d[i]nu 5 velei. U las, v/ă] Ifejto 7139 (=1631) Mai 5. Io Moisi Moghila Voevoda. Subscrierea autografă.—Pecete mică, octogonală, în ciară roșie. Descrierea, Ia No. 189. Orig. No. 156—IV.—Hârtie (coală): 31X20 cm. însemnări: Pe v» foii a 2-a: „Moisi Moghila Vodă pentru vecini¹¹. 199 1631 (=7139) Maiu 13, Iași. Ghianghia marele Logofăt dă ginerelui său Lupu Prăjescu ju- mătate din satul Vlăiceani. j- Eto az Ghianghea velikii Logofet însu-mi pre mine mărtu- risescu cu cas tă scrisoarfe] a mea, cumu niște ban[i] ce am datu- 10 eu pre giumătate (| de satu de Vlăicanfi], doao sute de galben[i], ini l-au datu toți deplin 200 de galben[i] ginerile Lupul Prăjescul și o am dat să fie dumil|sale. Dereptu aceaia pre urma noastră nime- de coconii no ștri să n’aibă treabă, fără d[u]mnealui. Ce să se știe. ““ ’ Pis u las, vfă/ l/ejto 7139 (=1631) Mai 13. 15 Ghianghea vel Logof[ă]t. • Subscrierea autografă.—Pecete mică, rotundă, cu cerneală și cu monogra- mul : Gheanghea. Orig. No. 63—XLII.-Hârtie (coală): 44X’2O cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „zapis ot Ghianghia, pre Vlăiceani, 7139 Mal 13“. 200. 1631 (=7139) Mai 20, București. Leon Vv., Domnul Țerii-Românești, întărește lui Albul din Mierăia viile și ocinele cumpărate de la Negulici din Gândești. M[i]l[o/stieiu b[o]jielu Io Leon Voevoda i gfo]s[po]d[i]nu snu pokoinnagfo'J Io Ștefan Voevoda. Davat g[o]s[po]d[s]v[o]mi siie 185 | povelenie g[o]s[po]d[sjv[ajmi Albului de Mierăia ot sudstvo J), ’ ca să fie voinic || cu acasftă] carte a domnie meal[e] de să-ș ție 2 pogoane de vie și cu obrații || vii de în sus și de în jos și cu 1 > stănjen, de în hotar pănă în hotar, j| pentru c-au cumpărat Albul aceaste vii și acestu stănjen de ocnă || ce scriu mai sus de Ia Ne- & guleacî de în sat de Căndeștî, dereptu 2.000 de || bani gata, de în zilele răposatului Radului Voevoda. Și am văzot domnia || mea și zapis de vânzare la mana Albului cu mulți oameni buni || măr- turie scriși în zapis pre nume : ot Căndeștfî] Radul, i Dragul, || i Stoica, i Mușat, i Balotfă], i Roman ; i ot Cărlomăneștfi] Radul 10 i Dragomir |i Caramaloiul; i ot Verinești Stan Țabura. Și au văndut , Neguleaci aceaste || doao răzare de vie și acestu stănjen de ocnă el de a lui bună voe, cu știrea tuturor megiiașilor de în prejurul locului. Dereptu || aceaia am dat domnia mea Albului ca săi fie aceaste vii și un stănjen || de ocnă lui și feciorilor lui moșie ohab- 15- nicfă], Inako da nost po rec gfb]s[po~/d[o]v[almi. 1 is sam rec g[o]s[po]d[o]v[a]mi. Pis u Bucureșt[i], msca Mai 20 dni, v[ă] l/ejt 7139 (=1631). Pecete mare, timbrată, ca la No. 186. — Monogramul Domnului cu chinovar. Orig. No. 155—LXXI.—Hârtie (coală): 30X^1 cm. Dăruit de Locotentul Iliescu, Buzău, însemnări. Pe v° : piez ixOsvr'.z'. Asoiv Bioov. rj'.a 060 zo'₍'6>'.a auz»},'. 201. ᵥ 1631 (=7139) Mai 22, (asi. « Moise Movila Vv, Domnul Moldovei, întărește Irinei și băr- batului ei Ștefan Moimăscul Pitarul stăpânire peste toate ocinile și bucatele mătușei lor Stanca, jupăneasa răposatului Sedii for T Comisul. Io Moisi Moghila Voevod, bfojjiru m/i]l[o]stiiu g[o]spfo]d[a]ru zemli Moldavskoi, oj priidose pred na mi i pred nași mi boieri 20 Ileana Stanca, fata Hei Șetrariul, jupăneasa lui Nechifor Comisul, și singură cu rostul său s’au mărturisit, cum ia văzindu |l și tăm- plăndu-se ei neavăndu fecori depreună cu gupănul său Nechifor " Comisul, luat-au pre o cocoanfă] mică, || fiindu Stancăi nepoatfă] de A *) Loc alb. 186 5 10 15 20 25 30 35 sor, anume Irina, fata Nastasiei, depreunfă] cu gupănu-său Nechi- for Comisul, ca să le |i fie lor fatfă] de suflet. Și o au crescut de miefă] pănă s’au făcut fecoarfă], și o au măritat după Ștefan Moi- măscul Pitariul. || DeS gupăneasa Stanca văzindu ia de Ștefan și de Irina bunfă] milfă] și socotință ca de la ai săi adevărațfi] fecori, îa || cu toatfă] inima și cu tot sufletul său, de bunfă] voia sa, din- naintea domnii mealfe] de iznoavfă] i-au luat pre-amăndoi fecori de su flet să-i fie cum pre Irina așa și pre Ștefan. Și s-au dat lor cu toate bucatelfe] ei și ocinele, moșii și cumpără 'turi, pre nume: o vie den Copou, de la laș, ce o au cumpărat de la Ale- xandri, fedorul lui Zâne Dilacul, care vie o au cum Ipărat pără- sită și îndată ș-au dat atunce și fecorilor săi lui Ștefan și Irinei de o au lucrat și o au || îngrădit și ș-au făcut crani|ă] din pajiște cu multă cheltuialfă] a lor ; așijdere partea sa de ocinfă] din sat din Căzăneștfi] !| ce să va aleage despre alți frațfi] și cu vad de moarfă] în Stavnic și cu prisac cu stupi în Călugărița, ce iaste în țănutul || Văsluiului, care bciiifă] iaste cumpărătură de tată-său llea Șetrariul, cum are și ispisoc de la Irimie Voevoda; || și așijdir din sat din Drăgușeani, unde au șezut tată-său llea Șetrariul, ce să va aleage partea ei dispre alți frați || ai săi; și așijdire moșie [din sat] din Lucăceani și din Boiani și din Puțure ce-s la țănutul la- șilor cu isfpisoc] || de ia Erimiia Vodfă] pre [numele moșu]lui ei Ban- tăș și frații lui Gurgea și Petrea și Alexa, feSorii Odochiei; || și așij- dirfe] o parte de ocinfă] din Lucăceani și cu o vie și cu pornit ce iaste cumpărătură înpreună cu gupăjnu-său cu Nechifor Comisul [de la] Istratie și de la soru-sa Băluța, feSorii lui Mihăil, toatfă] partea lui lachim, fecorul Nebrigăi, cum are și ispisoc de la Cos- tantin Voevoda și a doao vie de dânșii făcutfă] din pajiște pre mO|,șiîa 6a bătrănfă] și cu locuri de hălășteae și de râmnice și toatfă] partea lui Cascoe cu ispisoc de la Gașpar Voevoda || la'răș din Lucăceani. Aceastea toate le-au dat fedorilor săi Iui ștefan și Irinei, cum Irinei așea și lui Ștefan: || de va săvârși Dumn[e]zău pre Irina înnaintea lui Ștefan, aceastea toate ce-s mai sus scrisfe] să fie a lui Ștefan ocinfă] și || moșie în veac; iar să să va săvârși Ștefan înnaintea Irinei gupăneasei sale, ale ei să fie moșii neclă- titfe] || nid dănăoarfă] în veac și să-ș fac și tiric pre numele lor. Iar ștefan cu gupăneasa lui Erina singuri cu rostul || lor printru darea și miluirea s’au mărturisit cu toatfă] inima lor: cum în viiața ei ca să aibă a o hrăni și a o înbrăcă || și a o cinsti ca 187 । pre a lor părinte; iar dupfă] săvărșitul ei să o grijască, să o po- menească înpreun[ă] cu gupănul || ei Nechifor Comisul cu pamen- țile și cu sventele leturghii în sfentele besearec. Așijdire* gupă- neasa Stanca || așe au grăit cu rostul său: cum după săvărșitul ei _,să n’aibă nime treabă cu viia din Copou și cu prisaca din || Că- ⁵ zănești și cu toat[e] părțile ei de ocinți] și bucate ce mai sus sănt scrisfe], nic maică-sa Erina-Iloae, niâ frate-său || Andreiu, nic suro- rile] ei, nic nepoții ei, numai Ștefan și Irina: iar după săvărșitul ei, carele din frați || sau din surori sau din nepoți va vrea-să sfă] amestece să strice, iar aceia oameni să hie neertaț de dănsa și 10 de Dum¹ n[e]zău Is. Hs. și de 12 ap[o]st[o]li și de 318 o[te]ți din vă Ne- kiia și să hie trecleat și procleat ij și să s|ă] gudece harii și cu furii să aibă treabă pârcălabii || a-i prinde ; iară alte gloabe ce să vor face, să aibă a gudeca egumănul și cu săborul și a-i globi după vina lor, || cum să va cădea. Așijdere slugile hăt- mănești și guzii țigănești să n’aibă nic o treabă cu țiganii || svintei mănăstiri, nic să-i măe necăiuri, ce numai să hie treaba 15 svintei mănăstiri și să lucriiaze ce va trebui || la mănăstire. Atătă | scriem și dăm știre cu cartea domniei meale. într’alt chip să nu ■ hie. || Sam g[ojsp[o]d[ijnu velei. I U las, l/ejt 7139 (=1631) îul[ie] 25. Io Moisei Moghila Voevoda. 20 lonașco (pisar) Pecete mare (4, 5 cm. în diametru), timbrată. în mijloc stema Moldovei; legenda: +160 dWVGH MOlHASl BOGEOAH EMU) MATIO 1'nAPb 36MAH AWAAdEGKOl. --Subscrierea Domnului autografă. Orig. No. 109—LXXXIII. — Hârtie (coală mare) : 11X28 cm. Dăruit de I. Tanoviceanu. însemnări : Pe v° foii a 2-a : „Za sugubine ot Voise Voevoda. Țigan?¹ 207. ' 1631 ( — 7139) Iulie 25, București. Ivașcu biv vel Vornic, Buznica vel Comis și alți 12 boieri Ik- ați cu răvașe domnești dau carte lui Nica Căpitanul din Târgo- viște ca să-și poată stăpâni patru răzoare de vie ce are în dealul Târgoviștii, cumpărate dela Dragomir. Adecă noi cești doi boiari, jupan Ivașco biv vel Dvor[nic| i f- । jupan Buzinca vel Com[i]s, carii am fost lăsaț[î] ispravnic Nicăi L 192 Căpitfanul] ot Trăg[o]vișt[e], || îfipreunfă] cu 12 boiari ce au luoat Nica Căpitfanul], de înaintea a Domnu nostru Io Leon Voevod, den divan, pre tăvașfe] domneștfi], anum[e]: ot Vardiniț || Stamatie Agfa], i ot Popeșt]i] Calotfă] biv vel Armaș i Sava biv vel Șătrar i Ta- $ nasie Pehfarnic] Rudeanul i Manolachi Șeffarul], i ot Trăgoviștfe] || Neagoe Logfofăt] i Io rgach L-Vornic^i ot Bucșani Badea Postfelnic] i Radul Iu Hrizan, i ot CeparfI] Eftemie Postfelnic]. i ot Sătean! Oprea Postfelnic] snu Ventilfă] fi , i ot Breazoe Albul ComfisJ. Scri- s-am și mărturisim cu adasta a noastră cărte ca să fie de mare io credință Nicăi Căpitanul, || ca să se știe cum au fost cumpărat pa- tru răzoare de vie în dealul Trăgoviștii pre coasta mănăstirii Dea- lul, den jos de la Drag[o]mir, || carelfe] au fost tată de suflet Des- pei, fata popei lu Hrestodor, unchiul lu Dumitru Logfofăt] de Pis- cani, încă den zilelfe] răposatului || Radului Voevod a doao domnie, 15 v-l-l 7131, derept 3000 de bani gata părăsiștfi], cu voia și cu știrea a tut[u]ror rudelor Despei, pentru că || aceaste 4 răzoare de vie ce scriu mai sus, fost-au de moșie ale pope! lu Hristodor. Ded la aprophatul lui de moarte || le-au dat fie-sa Despei și o au dat și pre Despa, mică de doao săptfăjmăni, fată de suflet lu Dr[a]gomir, 20 pentru lipsa || și de sărăcie, în zilelfe] lu Șerban Voevod. Și i-au făcut și zapis de la măna lui cum să-i fie moșie, și o au hrănit Drfa]gomir || pre Despa în doaozec de ani, pănă o au și căsăto- rit. Iar apoi la vreamfe] ei de moarte, pentru multfă] căutare și bine ce au avut || de Drfajgomir, i-au dat și i-au lăsat aceaste 25 patru răzoare pentru pomeana, ca să-i fie moșie. Apoi Dragfo]- mir le-au vândut Nicăi Căpitfanul] || părăsiștfi] cum scrii și mai sus. Și de atunce păn acum tot le-au ținut Nica Căp[i]t[anul] cu bunfă] pac. Iar dupfă] aceaia, cănd au fost acum || în zilelfe] Domnu nostru lo Leon Voevod, snu ștefan Voevod, după moartea lu Dra- 30 gomir, iar un nepot al popei lu Hristodor, anumfe] || Radul, fecorul lu Dumitru Logfofăt] de Piscani, el au scornit pără pentru adastfă] vie și au mersu de se-au părăt de față în Divan naintea Domnu nostru. Și aș-au părăt Radul : cum n’au știut cănd au cumpărat Nica Căpitfanul] aceaste răzoare de vie, și cum iaste el mai vol- 35 nicu; |i Iar Nica Căp[i]t[anul] se-au plânsu: cum sănt 7 ani de cănd au cumpărat, și au fost și Radul aicea în țearfa], și au făcut multfă] - cheltuial|ă] cu acea || vie, și încă ș-au fost vândut Radul și o parte a lui părăseștfi] alaturea Nicăi Căpitfanul], cănd au fost Alexandru Voevod, snu Radul Voevod, la oastfe] la Dașova, derept 550 asfpri]. * 193 Într’aceaîa Domnu nostru datu-ne-au pre noi pre ceșt[î] doi boiarl ispravnici înpreun[ă] cu cel 12 || boiarl, ca să le luom seama și să-I judecăm cum va fi cu dreptate. Deâ noi toț[i] înpreun[ăl am soco- tit în tot chipul și le-am luat || seama pre cărți și pre zapisfe] și am ■adevărat de tot lucrul: cum au lăsat singur[ă] Despa aceaste ră- 5 zoare de vii lu Drag[o]mir || cu gura ei, și cum le-au văndut Dra- g[o]mir Nicăi Căpitfanul] drept 3000 de bani, și cum au făcut atăta •cheltuială], Ded || n’am vrut să intrăm în blăstemul mortului să-I spargem mila; ce am judecat și am dat viiia Nicăi Căp[i]t[anul] să și-o ție || cum au cumpărat, pentru că am văzut cartea Radului 10 Voevod, și a fiiu-său Alexandru Voevod, și zapisul lu Drag[o]mir, și zapis || al Mitrei Pit și al Cr[ă]stei Log. de Cățiani, care sănt jup|ă]neasele lor veare premari cu Radul, și zapisul Costei Slu- j[arul|. || Ded noi încă am dat ca să-ș ție Nica Căp[i]t[anul] viia cu pad[e]. Ded apoi dup[ă] adast[ă] judecat[ă] a noastră se-au tocmit 15 Radul de I-au mai dat Nica || Căp[i]t[anulj 1.400 de bani, ca să fie în pad[e] unul de cătră alalt, să nu mai alb[ă] treabă ni<5 el nic alt nimeanilea den ruda lui. Și || I-au făcut și el zapis de în măna lui, cu slova lui, de tocmeală și de padfe]. Derept aceaia și noi încă am dat acast|ă] carte || a noastră, ca să-i fie de bună credință Nicăi 20 Căpit[anul], și l-am dat amăndoao răvașel[e] domneșt[I] și toate •cărțile || la măna Nicăi Căp[i]t[anul], că să-I fie moșie lui și coco- nilor și nepoților și strenepoț[i]lor în veacu. || Și pentru mai ade- văratfă] credință ne-am pus toț[I] pecețile noastre mai jos. Acasta am scris ca să se știe. Inako da nest. || 25 Pis Dumitru Log[ofăt] u Buc[u]rești, msca Iulie 25 dni, vă let 7139 (=1631). Ivașco Vor[nic] ț. Buzinca vel Com[is] ț. f Eu Calotfă] Clu- c[er] £. Stamate biv vel Ag[ă] 0. Eftimie Post[elnic] Cepariul 0. MavoXdx>] SijtpapTj; ț. Albul Com[is]. 30 Subscrierile autografe.— Pecețile mici, rotunde și octogonale, cu cerneală. Orig. No. 64—XLII.—Hârtie (coală mare): 42X37 cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Cartea celor 12 boiarl judicători pentru viilțe] den Tră- goviște, care le-au cumpărat pan Costandin vel Posftelnic] de la Badea Com[isJ snu Nicăi Iuzbaș“. Documente Românești. 13 I 194 4 208. 1631 (=7140) Decemvrie 16, București. Despina, jupăneasa ciadului biv vel Logofăt, și cu feciorii el Radul și Vladul vând lui Laniu, feciorul Gomei din Cornățel, sa- tul Futeștii din Ilfov. f Adecă eu jupăneasa Despina, jupăneasa a Vladulul biv vel Log[o]f[e]t, depreună cu coconii miel Radul și Vladul, || scris-am și mărturisim cu acest zapis al nostru să fie de mare credință la măna a lu laniu, || fedorul Cornel de oraș de Cornățel, ca să se 5 știe cum i-am vândut noi satul Futeștii || de pre apa Mostiștii ot sudstvo Elh[ov], tot satul, cu tot hotarul, și cu toț[I] rumânii, || de în cămpu, și de în pădure, și de în ap[ă], și cu 2 more făcute, și cu rumânii anum[e]: || Oprea cu fedo[r]i lui, și Mușat, și Cr[ă]stilan ca fecoril lui, și Balot[ă], și Goîcea, și || Standul, și Badea cu fedorii-ș, 10 și Dobre, și Tatul, și Srăbul cu fe<5orii lui. Și de în )| șăzutul sa- tului de pretutindinilea, de preste tot hotarul, cât se va aleage, den ho||tar pănă în hotar, pre hotară bătrâne. Și sămne: den hotarul Frăsinetulul pănă || la hotarul Curăteștilor. Pentru că acest sat fost-au al nostru de moșie mal denal|inte vream[e]; Iar căndu au 15 fost acum în zilele Domnu nostru Io Leon Voevoda, iar eu jupă- neasa || Despina cu coconii miei ne-am vândut acest satu și cu rumânii Ia laniu, fedorul |[ Cornel, derept ug[hl] 210. Și l-am vândut noi de a noastră bună voe și cu știrea a lu Andrei || Spatfarul] și cu știrea a lu Staico Pehfarnicul], că să-i fie de moșie lui și coconilor. || 20 Și au fost la tocmeala noastră mulți boîari mărturie, anum[e]: jupan Gherghe vel Stolfnic], || i Neanciul Dvorlnic], i Dumitru Logfofăt], i popa Borcea Clisiiar, i jupan Isar Cupfejțu, i Standul || Pustilul; i ot Cornățel: lambal, i Alecxie; i ot Floreșt[I]: pop[a] Micul, i Neanciul Vat[aful] i Cr[ă]stea || Burlan Prăcălabul. Acasta mărturisim. Și 25 pentru mal mare credință pusu-ne-am și pe||cețile. I napisah az Lepădat Logfofăt] u București, msca Decfhemvrie] 16 dni, || vfăf Ifejt 7140 (=1631). f Radul 0. f Despina Logofeteasa ț. Vladul 0. Neanciul Dvor[nic]. Dumitru Log[o]f[ă]t] Paraschiva Dvorfnic]. Pop Borca 30 Clisțiarh]........ Pecețile mici' rotunde și octogonale, cu cerneală. — Subscrierile (afară de cele trei dintăi) sunt autografe. Orig. No. 68—XLII.—Hârtie (coală): 42X31 cm. 195 209. f 1630—1631 (=7139), fără lună și zi, Iași, i ( Moise, Movila Vv., Domnul Moldovei, întărește Lupului Prăjescu fost Postelnic jumătatea din jos a satului Vlăiceni. f lo Moiseiu Moghila Voevoda, bfojjieiu m[i]l[o]stiiu g[o]sp[o]- d[a]ru zemle Moldavskoi. Adecă au venit înaintea || dumnii meale ’ cești neguțători, anume Necula Provata, și lane Mavrichi, și || Dioma, '■ de s’au jeluit ei înnaintea dumnei meale cu mare jalobă și za- i pișe || și cu mărturii: cum au avut ei multă samă de bani datorie 5 • la Pană Vistearnicul. || Și lui i s’au prilejit moarte și banii nu le-au ? dat. Deci dumnea-mia, după multă jalobă || a lor și mărturii, datu- le-am din ocinele lui Penișoar[ă] pre unde ce s’au aflat, || datu-le-am și o gumătate de sat de Vlăiceani pre Jijiia, parte den gos, cu hă- lășteu, || cu mori gata, cu curți. Deci acești neguțători s’au sculat 10 ț ei denaintea dumnei meale || și au văndut adastă gumătate de sat I de Vlăiceani slugei dumnei meale Lupului || Prăjescul ce au fostu '. Postelnic direptu 200 de galbini de aur. Direptu acea dumnea mea | văzăndu || de a lor bună tocmală și deplină plată 200 de galbini buni întru măna acestor || neguțător[I] denaintea dumniei meale și u> \ । a sfatului dumnei meale, și dumnea l| mea încă am dat și am în- \ tărit slugei dumnei meale Lupului Prăjescul pre adastă || gumă- ' tate de sat de Vlăiceani, cu hălășteu, cu doo mori gata și cu 1 curți, cu loc de fănat, || cu tot venitul, ca să-i hie și de la dumnea- ’. ' mea direaptă ocină în veaci Iui || și coconilor săi neclătită, nerușeită , f în veaci Altul să nu să ameastece. || f Sam g[o]sp[o]d[i]nu velei. î - U las, vfă] lfe]toh 7139 (=1630/1). * r • V ' Io Moisi Moghila Voevoda. i । Pecete mică, timbrată.—Descrierea la No, 189.—Subscrierea Domnului au. ; tografă. ' Orig. No. 65—XLII.—Hârtie (coală): 31X20 cm. I însemnări: L Pe v’ foii a 2-a: „Zapis pre Vl&ioeanp], 7139“. 196 210. 1630 — 1631 (=7139), fără lună, zi și loc. Nan cumpără de la Stanciul și de la Sora mai multe locuri de casă, de vie, de ocină și de răzoare. f Să se știe cum au cumpărat Nan de Ia Stanciul ot Jug[u]ranii || o jumătate de loc de cas[ă] der[e]ptu 600 aspri. Și aldăma șari: Petco, i Stoicea, i pop Neagul, i Vladul. f Și iară [au] || cumpăratu Nanu de la Sora, fata lui Mareșu de Crețelea, || 2 pog[oa|nea de 5 vie și jum[ăltate în dumăbrav[ă], și u[n] stănjenu în dealulu de odnă, || ș[i] u[n] rozor în cănpu de o țene Pascalie. || Aldămașar[ij: Oana, i Stan, i Radu, i Stealea, || i Calcea. Și se-u cumpărat acele moșii der[e]ptu || 2400 aspri, f Deadi Lepădat hină-sa Radi Pongu (?) căndu o au boteazat, || de vie cu loc să nu fie dajnic în du[m]- 10 bravă. Cine-I va l[u]a să fie blăstea mat 318 oteați. Leatul 7139 (=1630 — 1631) Orig. No. 191—CUI.—Hârtie: 16X15 cm. Cumpărat dela Alb. Zwiebel, anticar, București. 211. 1632 (=7140), lanuar 1, fără loc. Necula, feciorul Stănucăi din Buzău, vinde patru pogoane de vie lui lanache din Arcești. f Scris-am și mărturisescu eu Necula, fecorul Stănucăi den oraș den Buzău, acest al mieu || zapis, ca să fie de mare credință la mănă lu lanache de Arcești, cum să-s[ă] știe că i-am văndut || 15 4 pogoane de vie, însă 2 pogoane vie lucrată și 2 pogoane țealină, și cu stă || njeni de ocină în cămpu, fără dajde, cum se văndu viile nedajnice, în del, însă || pre ocina . . x)- Și am văndut eu de bună voe a mea pogonul căt[e] 10 galbenfî] i poZ||acest[e] vii ce-s mai sus zis[e]. Și fac bani peste tot ug[hi] 42. Și i-am văndut eu Neculfa] 20 de a mea || bună voe, fără nice o silă. Și la tocmeala noastră fost-au mulți megiiași || de înprejur, anum[e] : jupan Lefter, i Post[elnicul] *) Loc alb. 197 Drag[o]mir, i Prodea, i Urseai, i C[ă]rstiian, || i Drag[o]mir Moșea, i Țachie Călugfă]rul, i Oprea lu Caloian, i Lupșe și || fecorul lui Lu- pul, i Stan Frăjog, Neagul Roșea, i Stancîul, i Gherghe Negrul, || i Neagoe Baștacul, i [B]alica (?) Nalbișorul căl[ă]raș. Pis msca Ghenfarie] 1 dni, Ict 7140 (=1632). ⁵ Eu Necula feâorul Stănucăi ț. £ Pecețile mici, cu cerneală. Orig. No. 79 — LXXXVII. - Hârtie : 30X21 cm. Dăruit de B. lorgulescu, Buzău. însemnări. Pe v°: «De viile Valla TIancul». 212. 1632 (—7140) Fevruarie 18, fără loc. Oprea din Chiojdeani se vinde rumân lui Radul Comisul și jupănesii lui Sofiica. f Adecă eu Oprea den Chiojdeani scris-am aâasta a-1 miu za- pis ca să hie de mare credință la ') măna || jupănolui Radul vel Comfis] și a jupăneasii dumniialuî SofiicăT, cum să se știe că m’am văndut || dumniialor rumăn și cu feâorii mii căț Dumnezeu în (sic) io va da, făr’ de o6nă, dereptu || 3000 de aspri gata și dereptu o vacfă] cu lapte. Și m’am vănduft] eu de a mea bunfă] voe, || fărfă] nid o silfă], cu știrea tuturor megiiașilor, ca să hiu domniialor rum[ă]nu de || moșie în veacu. Și la tocmeala nostră fost-au mărturie anum[e|: Preda Comfisul], || i Avram Comfisul], și Andreiu Comfisul], Acasta iă mărturisescu. Și pentru cre||dința mi-am pos și deagetul. Pis F[e]v[ruarie] 18 dni, v[ă] l[c]t 7140 (=1632). .... Vorfnic] 0. Eu Opre X- t Mirica Pehfarnic]. Subscrierile autografe. — Pecetea mică, rotundă, cu cerneală. Orig. No. 80—LXXXVII. — Hârtie: 15X20 cm. Cumpărat dela Alb. Zwiebel, anticar, București. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Zapisul Oprei de CheojdeanfI] den rumnie (1). — 7140 Fevfruarie] 18. S’au scris tom. 3, list. 631. — Un rumân s’au dat rob». ’) In text: au. 198 5 10 15 20 213. 1632 (=7140) Fevruarîe 18, fără loc. Coman, Dumitru, Milea, Tudor și Stroe dau niște rumâni din Bădeni popii Zaharia. f Să se știe cum au înpărțit Coman, și Dumitru, și Miiea, și Tudor, și popa Zaharie, || și cu Stroe niști rumănaș ce-[a]mu avut în Bădenp], Și ne-mu tocmitu de || nostră bun[ă] voi și am [a]les parte pope! Zaharie anum|e]: prea Nichifuro snovi ego || și cu delnița Aldei jum[ă]tate, și prea Drăguș snovi ego și cu del- nița || lu Mogoș a patra parte. Și am datu noi acești frațp] carii săntemu mai sus zișp] || să fila la măna pope! Zahariia acesta za- pis. Și mărturiia: Gorce de Bădenp], || și Stoica Mășoi ot Brănești, și Drăguș ot Bădenp]. Pis msca Făur[ar] dni 18, v[ă] let 7140 (=1632). Orig. No. 32—LIX.—-Hârtie : 16X22 cm. Cumpărat dela Alb. Zwiebel, anticar, București. 214. 1632 ( = 7140) Martie 1, Iași. lonașcu și Gheorghe Jora își împart ocinele părintești cu Agri- pina sora lor și cu Safta nepoata lor de soră. f lonașco Jor[ea, și Gheorghe Jorea], și soru nostră Grăpina¹), și Safta, nipota|| nostră, fata Nast[asiei, soro]ri nostrea. Adec[ă] scriemu și mărtorosimu co dastă scrisoarea || a nostră, com noi de bu[nă voia] nostră n-amu tocmitu și n-amu înprățitu co ocinil[e] nos- tre || desp[re] părinții noștri Simion Hărea și maica nostră Anna Joroae, ca s[ă] să știe. Dec s’au || vinitu în partea loi lonașco Jorea: gomătaatea de răptoră în țenotol Namțoloi, i| și a patra partea de Sealiștea în țănotol Hotinoloi, și gomătatea de || a patra partea de Măndăcăuți de acolea, și a patra partea de Unotu în țănotol Cer||năuțiloru, și doa falei de vii ce au țănotu Gheorghiț[ă] și Ga- vril — Domnăiău-1 ertea. Iar loi || Gheorghie Jorea s’au vinitu: gomătaat[e] de Costești și mai binea în țănotolu Hotinoloi, [| și *) Gpăpina. 199 gomătaatea de a patra partea de Măndăcăuțl de acolea, și a patra parte (| de Unotu în țănotolu Cernăuțiloru, și a patra partea de ■Creaceșt[i] și gomătaate de RusenI || în țănotolu Vasloiuloilu (stol. Iar sororii nostrea Grăpiniei s’au vinitu: gomătaa,te de satu || de Zu- briceni în țănotolu Hotinoloi, și gomătaatea de Purceleni de acolea, & și || a patra partea de [Zăvădeni] și o falcea și un frătaii de [vie] -în Cotnaru. Iar nepoțel |j nostrea Saftei, fetei Nastasiel, sororii nostrea, s’au vinitu: gomătaate de satu de Por5oleni în țănotolu Hotinoloi, și gomătaatea de Zăvădeni de acolo, || și a patru partea -de Zăvădeni larăș de acolea, și doa falei de vie la Cotnaru. însă || însă io da moară din gosu de PojogenI să hie în doa co Grăpina, co Safta. Și dinu toate || hăleștee să lea hie dup[ă] prăți. Ded noi toți frații dup[ă] prăți n-amu tocmit și || și n-amu înprățitu de bun[ă] voia nostră. Noi n-amu făcotu acestea zapis[e] să ne hie în||prățit și nea- «lătit. Iar nișt[e] zapis[e] ce amu fostu făcut domnești de înpră- 15 — țitu || să nu s[ă] crează, ce să facemu alte zapisfe] domneșt[l] prea scriusarea aiasta, ca s|ă] să știe. Pis u las, v[ă] l[e]t 7140 (=1632) msca Mart 1. lonașco Jora^. Dumitrașco iscaal Sluger. Subscrierile autografe. —Pecetea mică, rotundă, cu cerneală. Orig. No. 161—IV.— Hârtie (coală): 31X20 cm. Pe foaia a 2-a e scris din nou acelaș zapis. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Zapis nari înpărțeală frații cu ocinele de pe Jora și de pe Joroae. Zapis de inpărțal[ă]“. 215. 1632 (=7140) Mart 29, Suceava. Brațul Diacul vinde niște țigani lui Neaniul Vornicul. f Elo as Brațul Diiac scriiu și mărturisescu cu acestu zapis || 20 al miu, cum să să știe că m’am tocmitu de bun[ă] voi cu dum- nealui || cu Neamul Vornicul de l-am văndutu doi țăgani, anume Sican || cu țiganca lui'șTSîmîbn cu muma lor, însă feâorii || Ștoi-^. ■căi țiganului,— cari țigani mi-u fostu mie de mo||șie den Țara Mun- tenească. I-am văndutu să se știe direptu || dereptu u[n] cal bun 25 și u[n] vig de cargiu (sic). Și în tocmala noastră'au fostu: Țica Pos- tfelnicul], și Dumitru || Po[r]turul de în Hușu, și Vasilie Portar den Suceav[a], și Dima biv Vornic, || și Dumitrașco Codă de acolea, și 200 5 10 15 20 25 Voico de acolea. Și mi-u fă"cut plată deplin căt scrie mai sus de- naintea acestor boiari. || DeS eu i-am făcut zapis dumisale pre acești țigani ce scrie || mai sus, ca să-i fie derepți țigani dumisale. Deâ să-albă || a-și face și dereasi domnești pre acest zapis al miu. Pre mai mare credință însumi cu măna mea am scris și mi-em pus și peceatea mea și a martorilor, ca să se știe. Pis grad Sucevskoe, MarftJ 29, v[ă] l[ejt 7140 (=1632). Și eu Iremiiă Murguleț încă m’am prilejit Ia cesta tocmal[ă) i am iscălit ț......................£ Iwvtjs SavOoKsZog papTijpag (?) Țica Posftelnic] Subscrierile autografe.—Pecețile mici, rotunde, cu cerneală. Orig. No. 31—LX-XIL—Hârtie (coală): 31X^0 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „Zapis na Sinea țigan na brati ego Simion.—De țăgani“. 216. 1632 (=7140) Aprilie 16, fără loc. Mihai Postelnicul și Tudosie Spătarul își împart cu mătușa lor Grăjdana moșiile unchiului lor Leca Spătarul. Adecă eu Mihalu Posjtelnic] și Tudosie Spat[ar], nepoții Lecăi Spătarul, || scris-am acestu zapis al nostru să fie la măna. jupănesii Grăjdanfa], || mătușu nostră, curau să se știe că amu avutu pără și gălcevă || păntru mușiele unchi nostru Leca Spă- t[arul]. Dece ne au luatu || bulari de ne-u judecat și ne-u tocmitu pre ce au rămasu || de la unchiu 9 nostru, ce ne-u tocmitu: să ție mătușă no'stră Grăjdana satulu Leurdenii cu morile și cu || viile și ocina Fărdulască și toți țiganii căți || să voru afla; iară noi să ținemu viele den delul Cătunului || de la Pitește cu mușha cu totu, anăme nepoție Lecăi Spatfarul] Mihaiu că să ne fie de mo- șiia cu ²) bună pace. || Și la morte mătușă nostră să fie volnică a le da u[n]de || va vre, Tară noi să nu avemu trebă. Și ne-mu făcutu || zapis unulo la altu. Și ceni nu să va ține de acestă || tocmelă, să fie dator dumneie ug[hi] 300. Și la cestă || tocmel[ă] au fostu boiari tocomelnic: Ivașco Vor[nic], i Gligorie j| Co[mi]s. (?), Rusti Ne- guțătorul, iSaru Negoțătorul. Și mărături[i]: || Paraschiva Vor[nic] (?) și lane Spăt[ar]. Și am scris eu Mihaiu Posftblnic]. Pis mscq, Ap[ril] 16, let 7140 (=1632). Eu Tudosie Spat[ar] ț. Eu Mihaiu Posftelnic]. ’) In text: Skzkh. ²) kz. 201 Subscrierile făcute de scriitorul zapisului. — Pecete mică, ovală, cu cerneală. Orig. No. 204—XXXIII. — Hârtie: 30X21 cm. însemnări : Pe v°: „Zapisul al jupănesil Grăjdanil care s’au părăt cu nepoții sei sin Leca Spăt[arul]“. Asemenea un regest modern al documentului. 217. 1632 (=1740) Aprilie 28, București. Leon Voevod, Domnul Terii Românești, întărește mănăstirii Snagov stăpânire peste un rumân al său Bratoslav. f M[i]l[o]stielub[o]jielu Io Leon Voevoda i g[o]s[po]d[i]nu, snit pokoinnag[o] Io Ștefan Voevoda. Davat g[o]s[po]d[s]vomi sie po- velenie g[o]s[po]d[s]vomi || s/vejtomu b[o]j[i]stvnei monastir glemi Snbgovu hram Văvednie b[ogorodi]ce i o-cu Egumena || Popa Ignatie și tuturor călug[ă]rilor, ca să fie sfintei mănăstiri un rumăn anume a Bratoslavu în sat în Izvorani ot sudstvo Elh[ov] cu frații lui și cu fecorii lui, pentru || că acest om Bratoslavu, el au fost rumăn de moșie al sfintei mănăstiri și el și păjrinții lui încă mai denainte vream[e]; iar de în zilele lu Alexandru Voevod, fecorul Radulțul) Voevoda, || el se-au scris călăraș. Dec căndu au fost acum în zilel[e] 10 domnii meale, iar părintele Egumenul || popa Ignatie de la sf-nta mănăstire de la Sneagovu, el nu se-au suferit să fie rumânii || mănăstirii călărași. Ded l-au tras pre Bratoslavu la divan și la ju- decată. || Iar el știundu cum au fost părinții lui și frații lui tot ru- mâni la mănăstire, dec într’aceaia || Bratoslav el n’au îndrăznit să 15 stea de față naintea domnii mealfe] la divan cu Egumenul, ce au |l mersu de se-au închinat rumăn de a lui bună voe, să fie rumân mănăstirii, cum săntu frații || lui și cum au fost și părinții lui, ce au fost umblat cu înșălăcluni ca să scape de rumă|'nie cu călă- rășiia. Derept aceaia domnia mea am dat sf-ntei mănăstiri Snea- 20 govul ca să-i || fie acest rumăn Bratoslavu cu fedoriî lui moșie mă- năstirii. Și de nimenilea opreală || să n’aib[ă], că au rămas călărașul de judecată, să fie rumăn de moșie. Inako da nest po rec g[o]s- [po]d[s]v[a]mi. || 1 is sam rec g[o]s[po/d[s]v[a]mi. Pis u București, msca Apfrilie] 28 dni, v[ă] l[e]t 7140 (= 1632). 25 Io Leon Voevoda. 202 Subscrierea Domnului autografă'. — Monogramul obișnuit cu chinovar. — Pecete mare (4,5 cm. în diametru), timbrată, ca la No. 186. Orig. No. 107—XX. — Hârtie (coală): 30X20 cm. însemnări: Pe v° foii a 2-a: «Țpdp.p.a toî> Ascuv Bos^ooa eva op-ită;: BXdj'ov». 218. - 1632 (=7140) Mai 8, Piscani. T Petrea Cheptănariul face danie Anghenii, fetii lui Stavăr 'Vornicul de Poartă, partea sa de ocină din sat din Hănăseni. f Eto az Petrea Cheptănariul din Hănăseani scriu și măr||turi- săscu cu zapisul meu, de nime nevoit nid înpresurat, || ce deaa a mea bună voe, aam dat partea mia de ocină, gu[mă]||tate den un bătrân¹), partea Petrei Cheptănariul, den sat den Hănăseani și din 5 silește de Ia Știubeiu. Adastă parte || eu o am dat Angheniei, featei 10 15 20 25 lui Stavăr Prăcălab d-au fost^lornic_de Portăz || Adasta ocină I-am dat / eu ei, cum și mai sus scrie, dennaintea || beseareciei și dennaintia a tu[tu]ror poporului la zuoa || de Văznesenie, ce să cheamă rumă- / neaște Ispasul, și den || înnaintea preutului Chirila den sat din Pis- cani și al||tor megiiași din prin pregur și bătrâni și a tijnire,—i o am dat dereptu sufletul meu, ca să-I hi[e] el oci nă și moșie ne- schimbată și coconilor el nid dănăoar[ă] || în veaci cu tot venitul. Dereptu acea nime de ai mie fedo||rl sau de a mea sămenție cene să va aleage mai aprope pre || urma mea după a mea mo[a]rte, nime să nu să ameastece să stră|ce sau să întorcă sau să părască prin- tr’adastă dare și || ocină ce me-am dat să-mi hie mie pomană ne- [s]fârșită, cum || aam scris și mai sus. Iar care fedor sau semenție de a meale sau || ce ded va ținea și va străca adastă dare și pa- mente ce || me-am dat acești! feamel Angheniel să hie el procleat și trec||cleat de Domnul Dumn[e]zău ce au făcut ceriul și pământul și || 318 oteți ce simtu în vă Nichii, și să fie blăstămat de 12 apos- toli și 4 vangheles||chi (sic) ce le sim sămanate lor cuventele preste|| totă lumea, și să hie afurisit să hie soț Indie |) celuia d-au văn- dut pre Hs. și să-i fie părăș s-tii || Necula! Ia înfricatul gudeț ce- luia cene va |l va strica darea și pomana și comăndarea mia || c-aam dat și aam scris eu aicea. Și me am pus și peceaj|tia mea și alți megiiași și preutul și popo]|reani cătră <5ast[ă] carte și zapis. Șt|e]fan Tăutul pisai, v[ăj l[6Jt 7140 (--1632). Pis u Piscani, la besearec[ăj, || M|a]I 8. *) KpxTpXH. 203 * * Pecețile mici, rotunde, cu cerneală și în fum. Orig. No. 148—LXXVII.—Hârtie (coală): 27X20 cm. Dăruit de D. A. Sturdza. însemnări: Pe v° foii a 2-a: „S’au scris la condică. Xavaaev-r|. ȘtubienI i Hănăsenl. 'Op-oloȚia toS He-cps Keittsvâpoo». 219. 1632 (=7140) Mai 25, fără loc. Alexandru lliaș Vv., Domnul Moldovei, scrie lui Vasile Ușierni- cul să meargă la Fruntești să cerceteze pricina dintre Vasilie și Patrichie Visternicul cu răzeșii lui. -f lo Alicsandru lliiaș Voevoda, bfojjilu m[i]l[o]stilu gfojs- p[o]dfajru zemli Moldavskoi. Pisem sluze || nas Vas[i]lie Ușfearnic], Dămu[-ț] știre că s’au jeluit Patrich[ie] Visftierul] cu răzașii j| săi pre Vas[i]lie din Fruntești, zicăndu că au ocină înpreună cu || dân- sul în căte-va [locuri]. Dec el s’au sculat de-au vândut o ocină den o Buc$că||teanl căt au chibzuit că iaste partea loru den totu satulu. Ded s’au mai părăt în zilele lui Moisei Vod[ă] și l-au rămas Patrichi cu || răzașii săi pe Vas[i]lie de Frunteșfi] și I-au fost dat zi să ias[ă] den sat să să || ducă în vânzare. Iar [el] pănă acmu n’au mai eșit. Der[e]ptu acea, deaca vei || vedea cartea domnii meale, 10 iar tu să socoteșt]i] cu oameni buni de va || hi cum au 2is Patrichi cu răzașii săi, iar [tu să-i] zid acelui Vas[ijlie să || ias[ă] den satu să meargă la vănzar[e]. Iar cui va părea strămbu să vie de faț[ă] înna|lintea portei domnii mealfe]. G[o]sp[o]d[i~]nu velei. U las, l[i]t. 7140 (=1632), Mai 25. 15 ' Ghianghea vel Log[o]fet uc. -f- Cojocea (pisar). Pecete mare, (4,5 cm. în diametru), cu chinovar. Orig. No. 202--III. —Hârtie: 31X20 cm. însemnări: Pe v°: t „Cartfe] di jalobă pentru Vas[i]lie din Fruntești." 220. 1632 (= 7140) Iunie 1, Iași. T Alexe și cu femeia lui vând partea lor de ocină din Podești lui Pentelei din Hărlicești. A[de]că eu Alecsa și co fămeaia mea mărturisescu însu-mi cum|| am vă[nd]ut partea mea de ocină din sat din Bodești din partea 204 Vrănceajjn [ . . . . un] bătrân, cu tot vinitul ce să va vini partea unui bătrân, || [de nime]ne nevoit și neînpresurat, ce de bună voia mea, am văndut dereptu || ........................lui Pentelelu din Hrăliceșt[î] și popa ot tam și ||......................Orbie și 5 denaintea vătăma[nu]lui Ion din Lăicani ||.......................... să aibă Patrichie a-ș.........................||....................... de pre acestu zapis al nostru. Și pre mai mari creadință ne-a[m] [ [pus și] pecețile ca să s[ă] știe. U las, v[ă] lfe]t 7140 (=1632) Iun[ie] 1. X • X • X • Trei puneri de deget. Orig. No. 27—XXXIL — Hârtie (stricat): 31X20 cm. Însemnări: „Numai să s[ă] știe cum au dat Iul Si[mi]on . . lei Vor[nicul] . . . Damaschin“. 221. 1632 (=7140) Iunie 9, Iași. Alexandru Iliaș Vv., Domnul Moldovei, împuternicește pe Nea- ntul fost Vornic să-și caute un țigan. ₁₀ f lo Alexandru lliiaș Voevoda, bfofjilu m[i]l[o]stiiu g[o]sp[o]- d[a]ru zemli Moldavskoi. Dat-am cartea || domnii meale cestoi . . . . . . 0 spre-acea ca s[ă] hie tare și putear]|nic cu cartea domnii meale a duce pre cest țigan pre Lupul Bărleabaș vare unde-1 || va găsi în țara domnii meal[e]: ver[i] în satele domnii meale, ver[i] în sat 15 bo₍₁erescu, ver[i] în tărgu, verfi] în slobozie, ca s[ă] albă a-1 aduce cu țiganca Iul || la boiarinul domnii meale la Neanul ce au fost ²) Vor- nic, cum î-au dat Moiseiu Vodă || acel țigan și-i dat și de dom- niia mea. Și nime să nu cuteaze a-1 ținea || sau a-1 opri peste car- tea domnii meale. Toe pisim. Inak ne bădet. || Sam g[o]sp[o]d[i]nu 20 velei. U las, vfă] l[e]t 7140 (=1632) lunfie] 9. t Ignat (pisar). Pecetea ca la No. 219. Orig. No 132 —LXXX1X.—Hârtie: 31X20 cm. Cumpărat dgia Frații Șaraga, Iași. *) Loc alb. ²) în document șters: ce au fost. I 205 222. 1632 (=7140) Iulie 2, București. Leon Vv., Domnul Terii Românești, orânduește boeri cari să cerceteze dacă morile lui Gherghe biv vtori Vistier înneacă hotarul și vadul de moară a lui Dumitru Dudescu vtori Vistier. Zde bolearii ai lu Dumitru Dudescul vtori Vistfearnic] și ai lu Gherghe biv vftori] Vistfearnic] ||jpo7m: jupan Aslan biv vel Dvor- [nic], i Ivașco biv vel Dvorfnic], i Gligorie Com[is], j| i Sima Logfo- făt] și doi meșteri de mori anume................0 II să umble să caute: neaacă hotariul și vadul de moarfăf de la || Bărzeștfi] al boiarinulfui] 5 domnii meal[e] Dumitru Vistierul], unde ș-au pus || Gherghe Vis- tfierulj morile, și'Tăcnt-au pagubă la morile de la || Dudești, și poate să se hrănească unde ș-au pus morile || Gherghe Vistfierul] pre ofina lui, șă nu facfă] necătură la vadul de la || Bărzești au ba? însă cum vor afla cu sufletele lor. ]! Și zioa la • . . J). 10 Pis Lep[ă]dat Logfofăt] u Bucfufreștfi], îulfie] 2 dni, vă l&t 7140 (=1632). Pecetea mare, cu chinovar, ștearsă.—Monogramul Domnului, obișnuit, tot cu chinovar. Orig. No. 69—XLII (în două exemplare).—Hârtie: 17X15 cm. însemnare : Pe v°: „Răvășale pentru morile ot Popești¹¹. 223. 1632 (=7140) Iulie 16, fără loc. Dumitru vinde lui Todor Comisul moșia sa din Mogoșăști, — partea lui Radoslav Bănișorul. -f- Adecfă] eu Dumitru scris-am al miu zapisu ca să fie la măna jupănului Todfofru Comfijsul, cum să sfă] || știi că î-amu văndutu 'ocini în Mogoșfăjștea, însă partea lui Raduslav Bănișurul, || direptu 15 1000 de asfpri], păntru că ace ocinfă] ne o fost văndutu Ra- doslav mai denai[n]te || vremea. Și au fost tot la măna nostru cu *) Loc alb. '206 bon[ă] pa5 păn[ă] acum. Iar căndu au fost acum, eu || o-mu văn- dutu de a mea bun[ă] voii și cu voia Preadea carii lastea frat[e| cu min[e] || într’acil hotaru. Și ni-mu voiitu cu bonfă] voi a nostru de o-mu văndutu || Com[i]sulul Tod[o]rti ca s[ă] fii moșii lui și fi- 5 dorilur lui de acum nai[n]tea, || păntru că așa ne-mu tocmitu de bon[ă] voi a nostru. Și au fost și mărturii la tucmela [| nostru, anum[e]: Calin ot Deleanfi], și Radu ot tam, și Radu ot Tătăril, și Gota ot Mogoș[ă]știi. || Și amu scrisu eu cu măna mea. Și păntru cred[in]ța amo pos și pecet[ea] mea. || 1° Pis msca Iul[ie] 16 dni, vă Ife/t 7140 (=1632). Arghiri Pehfarnic] Tatul Log[o]f[ă]t. Dan Vist[ierul] măr- t[u]rie. ț. Chirca Spătfar] Subscrierile autografe. — Pecețile, mici, rotunde, cu cerneală. Legende: la întâia: fl[P]KieP 06X, la a treia: KHPKfl CIIflTflP. Orig. No. 245—LXXV.—Hârtie: 15X21 cm. Dăruit de C. G. Caramalleu. 224. 1632 (=7140) Iulie 21, Iași. A lexandru lliaș Vy., Domnul Moldovei, împuternicește pe Du- mitru Buhuș al treilea Logofăt să-și iee zeciuială de pe o bucată de hotar ce are în Târgul Frumos. -f- Io Alexandru lliiaș Voevoda, b[o]jiium[i[l[o]stiiu gfojspfo]- d[a]ru zemli Moldavskoi. Dat-am cartea domniei meale boiarenu- 15 lui domniei meale || credindos Dumitru Buhuș Logofătului al treile și cui va trimite, să hie tare și putearnic cu cartea domniei meale || a lua a zeacla din păne și din fân de pre o bucată de hotar a sa ce are în hotarul Târgului Frumos, de la cine || vor hi arați și cine vor hi cosiți pre acel loc al său și din tot venitul, cum laste obicealul. 20 Și nime să nu-I || cuteaze a ținea sau a opri înnaintea cărții dom- niei meale. Sila jnsem. Inak ne bădet. || Sam g[o]sp[o]d[i]nu velei. U las, l[e]t 7140 (=1632), Iul[ie] 21. Io Alixandru Voevoda. Dumitrașco Șaidir (pisar).» Pecete mică, cu ceară roșie, octogonală.—Subscrierea Domnului autografă. Orig. No. 74—XLH.—Hârtie: 31X19 cm. însemnări: Pe v°: „t Pentru a zeacla de pre hotarul Târgului Frumos.“ ___207____ j L 225. h 'Ț* 1632 (=7141) Septemvrie 2, Iași. I ' Tudosia, jupăneasa răposatului lonașco Peaicul fost Sulger, 1 । vinde partea sa de ocină din satul Cârligi, ținutul Neamțului, lui j' lordaclte Vistierul. ț f Adecă eu Todosila, gupăneasa răposatului lonașco Peaicul c-au fost Sulgear, însămi pre || mene mărturisescu cu cest zapis al mieu, cum eu de bunfă] voia mea, de nimene nevoită nic înpre]su- rată, am vândut a mia direaptă ocinfă] și moșie: gumătate de sat de Crăligi, ce iaste || în țănutul Neamțului, cu vatra satului, și cu 5 hălășteu, și cu vad de moară, și || cu loc de pădure, și de cămpu, și de fănaț, și cu tot locul ce să va aleage. Aceii || gumătate de sat o amu vândut dumisale lui lordachie Vistearnic dirept o sută și cinzed de taleri bătuțfl], Și în tocmala noastră au fost boiari de curte anume: || Dumitrașco Șoldan Stolnicul cel marfe], și lonașco 10 y» Rusul Vornicul de Poartă, și || Maxin Popovic, și Costantin Străâa, și Gheorghie Boț Diiac. Dirept acea ca să-i fie dumisale gupănu- lui lordachi Vistiiarnic direaptă ocinfă] și moșie în veac || și să-ș f facfă] dumnealui și direase domneștfi]. Și mai pre mare credință noi carii || simtem mai sus scrișfi], iscălit-am și ne-am pus și pe- lâ cețilfe] cătră acest adevărat || zapis. Și eu Dumitru Uricar am scris, ca să-s știe. || Pis u las, 7141 (=1632) Sepftemvrie] 2 dni. ț. Az Dumitrașco Șolfdan] vel Spătar^. Az Ghiorghie B[o]ț£. Az Maxin Popovic iscal ț. Az Costandin Stărfca] iscal. ț. 20 Subscrierile autografe. — Pecețile mici, rotunde și octogonale, cu cerneală. Întâia are un scut cu o coroană deasupra, la stânga și dreapta căreia se văd ini- țialele 1 și fi; a doua are în mijloc, intr’un scut, în monogram, Dumitrașco, iar dedesupt. mai mic, U10AA,SIH; a treia și a patra au monograme nedescifrabile; iar a cincea o inscripție circulară asemenea nedescifrabilă. Orig. No. 91-XXVI. —Hârtie: 31X19 cm. Cumpărat de la D. Anghel. Însemnări: Pe v°: .,Zapis pre gumătate de sat de Cărlizi ot Peiceasă, de la glupăneasa. Todosăe Sulgereasa, 7141 Septfemvrie] 2“. 208 226. 1632 (=7141) Septemvrie 6, Iași. Alexandru lliaș Vv., Domnul Moldovei, împuternicește pe Si- mion Purice să oprească și să (ie niște fânațe din Roman. /■ lo Alexandru lliiaș Voevoda b[o]jilu m[i]l[o]stihi g[o]sp[o]- d[a]ru semli Moldavskoi. Dat-am car||tea domnii meale slugii dom- nii meale lui Simion Purice, spre acea să hie || tare și putearnic cu cartea domnii meale să oprească și să ție || nește fănațe ce 3 săntu la Roman, pentru căc iast[e] a lor direaptă ocin[ă] și || moșie. Iar cui va părea cu strănbul să vie să stea de faț[ă] înnaintea dom||nii meale. Acasta scriem. într’alt chip să nu hie. f Sam g[o]s- p[o]d[i]nu velei. U (as, vfă] lfe]t 7141 (=1632) Septemvrie] 6. Pecete mare (4,5 cm. în diametru), cu chinovar, ca la No. 221. Orig. No. 63 —LXX.—Hârtie : 14X20 cm. Dăruit de Ernest Vârnav. Însemnări: Pe v°: Carte de la Alexandru Ilieș Vodfă], dată de volnicie lui Simion Pu- rice pe niște fănațfe] la Roman, 7141 Septfemvrie] 6“. 227. 1632 (=7141) Octomvrie 15, fără loc. Marica Ihnătoaia vinde partea sa de ocină din Șendreni lui George Starostea de negutitori din Iași. 10 f Adecă eu Mariica Ihnătoae însă-mi mărturisescu cu cest zapis al mieu, cum de bu||nă voia mea, de nime nevoită nic în- presurată, ce de bună voia mea, am văndut o parj|te de ocină din Șendreani, partea Iul David, fecorul Magdei, nepotul lui Cocan, d-au fost || .direaptă cumpărătură mie și soțulfui] mieu, lui Ihnat 15 Manoleț, de la David, flcorul Magdei, || carele mai sus scrie. Ș-am văndut lui Gheorghi Staroste! de neguțători de tărgu de laș || pintru treizăd de taler[T] bătuț[i], pintru căt au fost cumpărătura de noi. Pintru a||tăta s’au văndut și lui Gheorghi Staroste!, mai Iii