ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA INSTITUTUL DE ISTORIE „N. IORGA“, BUCUREŞTI ŞI INSTITUTUL DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE, IAŞI DOCUMENTE PRIVIND RELAŢIILE AGRARE ÎN VEACUL AL XVIII-LEA ia*, YOL. II MOLDOVA VASILE MIHORDEA, redactor responsabil IOANA CONSTANTINESCU, CORNELIE ISTRATI <3& ® DIT U R A ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 19 6 6 INTRODUCERE Volumul al II-lea al temei relaţii agrare cuprinde material documentar privind raporturile locuitorilor din Moldova cu stăpînii de moşii în cursul veacului al XVIII-lea şi este conceput pe baza aceloraşi criterii ca şi volumul I, apărut în 1961, referitor la Ţara Românească. Particularitatea culegerii de faţă constă în faptul că, pentru aflarea ineditului, munca de cercetare a fost mai dificilă decît la primul volum, dat fiind că publicaţiile documentare şi unele de interpretare, făcute anterior în mod sporadic, au stăruit şi asupra acestei epoci fără a fi cercetat sistematic, impunînd colectivului o continuă confruntare a acestor publicaţii cu materialul de arhive. Cu ajutorul şi colaborarea unui membru al Inisltiitutul de istorie din Iaşi, colectivul Sectorului de destrămare a feudalismului crede că a învins obstacolele întîmpinate pentru asigurarea, în principiu, a caracterului de inedit al volumului, cu excepţia aşezămintelor şi a unor documente de mai mare importanţă care au trebuit să (fie incluse, făcîndu-se motivare la fiecare în parte. Documente referitoare la tematica acestei culegeri se găsesc inserate şi în unele volume din Uricariul, iîn Colecţia de aşezăminte..., în Sturdza-Scheianu : Acte şi legiuiri... voi. I, în N. Iorga : Studii şi documente (în special voi. V şi VI), în notele şi anexele studiilor de interpretare date de R. Rosetti despre Cronica Văscanilor, Cronica Bohotinului şi Pămîntul, sătenii şi stăpînii în Moldova, precum şi în unele reviste : „Convorbiri literare44, „Arhiva44, „Revista istorică44 etc. Publicarea lor, pe lîngă faptul că este întîmplătoare, s-a făcut — mai peste tot — fără respectarea regulilor arheografice, euprinzînd, unele din ele, atît greşeli de transcriere, omisiuni, cît şi redarea inexactă a datei. La confruntarea materialului extras din arhive am lăsat în colecţie numai acelea dintre documentele publicaţiilor menţionate care prezintă un interes deosebit pentru tematica volumului, redate fiind cu îndreptările cuvenite. Ca şi volumul I, culegerea de faţă aduce în cuprinsul documentelor o varietate de probleme, toate axate pe relaţiile feudale de producţie, care erau în plină dezvoltare în secolul al XVIII-lea. Procesul de acaparare a moşiilor, început înainte de secolul al XVII-lea, îşi urmează cursul şi boierimea — din nevoia de a •fcploata pămîntul pentru producerea de cereale marfă — se află într-o continuă Preocupare de aservire gratuită sau cu minimă compensaţie, sub diferite forme, a Dlîinii de lucru ţărăneşti- Pentru acapararea braţelor de muncă, în sînul clasei feudale, laică şi ecleziastică, se duce o luptă susţinută, în care domnia este chemată mai totdeauna să arbitreze, în procesele intentate reciproc, după cum se poate vedea pe larg în documentele 19, 21, 23, 24, 52, 53, 55, 60, 70, 80, 105, 121, 126, 145, 155, 225 etc. Mai mult decît în secolul precedent, producţia de cereale a Moldovei trebuia să facă faţă, în afara consumului intern, cerinţelor Imperiului otoman pentru aprovizionarea capitalei, întreţinerii armatelor în timpul războaielor, aprovizionării permanente a serhaturilor şi chiar exportului în celelalte ţări, uneori în Transilvania. Pentru împlinirea acestor sarcini agrifculltura cîştigă teren în diauna păşunilor, făiră însă a ajunge în locuil predominant. Documentele arată, în totalitatea lor, că producţia de cereale şi vite pentru export a constituit cauza principală a agravării situaţiei ţăranilor. Deşi în acest secol vînzarea cerealelor moldoveneşti pe piaţa externă a constituit în cea mai mare parte un monopol al turcilor, faptul n-a împiedicat — graţie şi sistemului de vînzare cu diferenţa de preţ suportată de stat — dezvoltarea culturii cerealiere şi începutul de transformare a unor domenii feudale în întreprinderi producătoare de mărfuri. Documentele vorbesc pe larg şi despre munca de boieresc de pe moşii la cositul fînului, formîndu-se chiar obiceiul ca o treime din obligaţia fiecărui ţăran să fie dată pentru „stogul de boeresc", ceea ce arată accentul pe care-1 puneau stăpînii pe operaţia strîn-gerii furajelor. în unele părţi, dijma fînului era mai importantă decît aceea a semănăturilor1. întreaga activitate economică de pe moşiile stăpînilor era înfăptuită numai cu braţele ţărănimii, întrebuinţată de la un. timp şi pentru cultivarea rezervei proprii. Pentru această din urmă operaţie, ca să-şi asigure munca necesară, stăpînii au intensificat exploatarea sătenilor, pretinzînd sporirea obligaţiilor, care se accentuau pe măsura trebuinţei de a spori producţia. Documentele arată că aşezămîntul pentru dublarea zilelor de boieresc ale ţăranilor liberi este din aceeaşi vreme din care apare politica de preţuri la vînzarea cerealelor în folosul stăpînilor, astfel că apăsarea fiscală se împleteşte cu cea feudală şi se condiţionează reciproc. în Moldova secolului al XVIII-lea, stăpînirea asupra pămîntului se repartiza în sate domneşti, mănăstireşti, boiereşti şi râzeşeşti. Din lipsă de statistici, documentele singure nu ne pot indica variaţia raportului dintre aceste categorii de stăpîni ai satelor de-a lungul veacului, dar este ştiut că, în ceea ce priveşte boierimea, ea îşi sporeşte întinderea stăpînirii, alcătuind latifundii, pe socoteala îngustării teritoriului răzeşesc1 2. Condica liuzilor arată că în 1803 numărul total al satelor moldoveneşti era de 1711, dintre care 23 domneşti, 215 mănăstireşti, 927 boiereşti şi 546 răzeşeşti3. în satele domneşti unde se înfiinţau slobozii cu oameni veniţi de preferinţă de peste graniţele ţării ca să sporească numărul contribuabililor, locuitorii nu erau supuşi la obligaţiile muncii de boieresc şi îndatoririle lor erau în general mai uşoare decît pe moşiile mănăstireşti şi boiereşti4. Cît priveşte răzeşii, aceştia nu formau o categorie omogenă. Cea mai mare parte dintre ei, lucrînld în devălmăşie sau separat, datorită ofensivei boiereşti pentru acapararea moşiilor, erau reduşi în acest secol la stăpînirea unei porţiuni mici de pămînt, pe care o cultivau singuri. Aceştia nu intră cu nimic în definiţia noţiunii de relaţii agrare. Cei care stăpîneau întinderi mai mari şi aveau aşezaţi alţi locuitori pe pămîntul lor, erau obli- 1 Cf. doc. 392, 477, 506, 530, 554—605, 618, 702. 2 R. Râset ti, Pămîntul, sătenii şi stăpînii în Moldova, Bucureşti, 1907, p. 307— 315. 3 Uricariul, VII si VIII, p. 247 şi urm. 4 Cf. doc. 234. 6 gaţi, încă înainte de aşezămîntul lui Gr. Al. Ghica5 6, să perceapă numai echivalentul în bani al obligaţiilor de boieresc datorate Locuitorii de pe moşii formau, pînă la jumătatea secolului al XVIII-lea, două categorii bine distincte : vecinii şi ţăranii liberi fără pămînt, care, prin ocupaţia şi raporturile cu stăpînii, au determinat rămînerea în materialul documentar al timpului a informaţiilor despre natura obligaţiilor ce li se cereau, refuzul sau rezistenţa la îndeplinirea lor, precum şi intervenţia autorităţii de stat în reglementarea acestor raporturi, constituind în ansamblu ceea ce se înţelege sub denumirea de relaţii agrare. Deoarece vecinia, ca şi rumâoia în Ţara Românească, reprezenta în Moldova forţa de inuncă Utilizată de stăpînii moşiilor pentru punerea în valoare a pămîntului, instituţia a atins faza culminantă la începutul veacului al XVIII-lea şi a intrat imediat în decadenţă atît din cauza abuzurilor comise cu întrebuinţarea vecinilor, cît şi datorită dezvoltării forţelor de producţie, care o făceau necorespunzătoare. Deosebirea esenţială între vecini şi ţăranii liberi fără pămînt, o constituia numărul zilelor de boieresc mult mai mare prestat de vecini şi faptul că erau legaţi de moşie, ceea ce-i împiedica să poată face parte din vreo categorie de slujitori domneşti — vânători, călăraşi, panţîri —, deoarece slujba la domnie nu le-ar mai fi dat răgaz să-şi îndeplinească îndatoririle faţă de stăpîni. La 1 ianuarie 1740, Grigore Ghiica scrie lui Andrei Ballş, şoituzul de Gîmpullung, că egumenul de Moldoviţa s-a jăluit de nişte vecini ai mănăstirii care s-au făcut panţîri la Gîmpulung şi nu mai are nici un fel de ifo'los de la ei. Şoltuzuiui i se poruncea să cerceteze şi, dacă se va dovedi că sînt într-adevăr vecini, să-i izgonească dintre panţîri şi să-i dea pe mîna călugărilor spre a-i pune să-şi facă slujba după obicei 7. Că vecinii, spre a scăpa de situaţia lor, întrebuinţau şi mijlocul de a se strecura în rîndul slujitorilor ne-o arată şi alte documente (nr. 8, 20). In a doua jumătate a veacului, după desfiinţarea veciniei, panţîrii erau obligaţi sa presteze munci de boieresc ,,după ponturi", deşi ei intrau în această slujbă ca să scape de munca da stăpîn (doc. 473). Obligaţiile vecinilor faţă de stăpîni n-au fost precizate în acte oficiale decît către sfîrşitul instituţiei, dar cele mai multe menţiuni sînt cu formula : „slujbă pe obiceiu" (cf. doc. 191). Această slujbă pe obicei este indicată în altele „stog de boiierese să facă şi podvoadă să aidulcă" (doc. 150, 214, 219, 223, 280), ceea ce arată că stogul de boieresc şi podvoada, pentru care erau la discreţia stăpînilor, reprezenta obligaţia situaţiei lor de vecini, peste ceea ce ar fi datorat-o ca ţărani liberi, aşezaţi, pe moşii cu învoială. O precizare aduce şi faptul că, îneepînd cu 1742, vecinii fugiţi sînt — din interese fiscale —- lăsaţi unde au fost identificaţi dar siliţi să dea cîte 2 lei pe an, echivalentul obligaţiei lor ca vecini, urmînd ca pe moşia unde s-au aşezat să se învoiască cu noul stăpîn ca ţărani slobozi (doc. 213, 218, 234, 250 etc.). Documentele arată că nu toţi vecinii erau lipsiţi de pămînt şi că existau vecini cu moşie. Unii dintre ei se dau vecini împreună cu moşia (doc. 24), alţii şi-o păstrează în timpul cîit siîmt vecini şi o dăruiesc stăpînullui ca preţ aii liberării (doc. 35). La 13 ianuarie 1724, Silvestru Bărboiu mărturiseşte că a vîndut boierului Hăbăşescul numai o vie, iar moşia pe care voia să i-o cotropească, pretextînd că-i era vecin, a diat-o călugărilor din Drăgeşlti (doc. 78). Unii vecini îşi păstrează tot timpul moşia, deşi li se contestă în justiţie calitatea de stăpîni 5 Doc. 385 din noiembrie 1764. 6 Doc. 403, aşezăm. lui Gr. Al. Ghica diin 1766, punct. XI. 7 Wickenhauser, Die Urkunden des Klosters Moldovitza (citat de R. Rosetti, în Pămîntul, sătenii şi stăpînii în Moldova, p. 267). 7 ai rpămfhtuhii * (doc. 262). Legarea vecinilor de moşia pe care lucrau, proprie poziţiei lor în veacul anterior, este continuată şi în secolul al XVIII-lea, fără a mai constitui un atribut esenţial. Un număr de documente se referă la vînzarea moşiilor împreună cu vecinii, dar în actele de vînzare nu se arată totdeauna numele şi numărul vecinilor, din cauza instabilităţii lor în această vreme8. Abuzul feudalilor faţă de această mînă de lucru gratuită, care grăbeşte decăderea şi duce la desfiinţarea instituţiei, se arată prin desprinderea vecinului de moşia pe care lucrează şi plasarea lui în dependenţa personală faţă de stăpîn. în această nouă poziţie, socotiţi ca simple unelte de muncă, vecinii sînt strămutaţi de pe o moşie pe alta (doc. nr. 5), sînt lăsaţi moştenire, trecuţi în foi de zestre şi dăruiţi în afară de moşia stăpînului9. Copiii erau despărţiţi de părinţi. La 20 martie 1738 biv vornicul Mihail Micul dăruieşte spătarului Toader Palade un copil de vecin (doc. 144). Uneori erau amanetaţi împreună cu diferite obiecte. La 20 aprilie 1718, Grigoraş Brahă din Leţcani zălogeşte lui Neculai sulgerul trei locuri de casă şi patru vecini pentru nişte lucruri pierdute în timpul năvălirii tătarilor (doc. nr. 57). Multe documente se referă la vînzările de vecini, fără moşie, uneori indicîndu-se preţul fiecăruia, alteori nu 10 11. Unii stăpîni, pentru motive personale, trec pe vecini în stare de robie (doc. nr. 244), alţii îi schimbă cu ţigani (doc. nr. 68, 88). în unele cazuri, vecinii contau, împreună cu toate bunurile stăpînilor, ca monedă de socoteală : un stăpîn consimte să dea pentru 50 de stupi şi 40 de lei „2 cai de căruţă şi 4 llei bani şi o iapă şi 25 de stupi de sămiînţă şi un vecin, anume Ursul Vîntul, moldovan44 (doc. nr. 80). Sînt şi cazuri de iertare, din motive religioase, a vecinilor dintr-un sat întreg (doc. nr. 241). Atitudinea stăpînilor faţă de vecini n-a fost primită şi acceptată în mod pasiv de către cei în cauză. Numeroase sînt documentele care vorbesc despre fuga lor de pe moşii, căutarea şi aducerea înapoi, cu concursul autorităţii de stat, a celor găsiţi n. în afară de fugă, vecinii se ridicau în numeroase cazuri contra stăpînilor şi-i chemau în judecata divanului, încercînd pe această cale să scape de vecinie12. Stăpînii se foloseau, cu mai multe şanse, de calea judecăţii pentru a-şi întări autoritatea asupra vecinilor nesupuşi. La 13 mai 1732, egumenul de la Tazlău obţine împuternicire să cheme la divan pe Druţul, pe Alexandru Zănoagă, pe Sava şi Neculai, fraţi cu Alexandru, care, fiind vecini ai mănăstirii, nu vor să stea pe moşie, „umblînd să scape de vecinătate44 (doc. nr. 118, 162, 165). Din poziţia lor, unii vecini se liberează fie prin judecată (doc. nr. 182, 203), fie prin tocmeală cu stăpînii. în 1701, fraţii Constantin, Pintilie şi Vasile Modrihan din Hălăuceşti se răscumpără de vecinie de la vornicul Vasile Cantacuzino cu 200 de oi mari, plecînd să se stabilească la Cîm-pulung (doc. nr.» 2). în actul de dezrobire de la 6 aprilie 1749 (doc. nr. 260) sînt enumerate toate abuzurile stăpînilor faţă de vecini. După reforma lui Constantin Mavrocordat, în actele oficiale ale unor domni care n-au recunoscut aşezământul din 1749, vecinii sînt menţionaţi cu poziţia lor anterioară reformei (doc. nr. 308). Pentru sporirea mîinii de lucru, stăpînii de moşii au continuat 8 Doc. nr. 3, 37, 40, 41, 42, 69, 75, 93, 105, 107, 172, 222. 9 Doc. nr. 1, 29, 30, 36, 54, 111, 130. 10 Doc. nr. 7, 44, 76, 80, 87, 92, 137, 147. 11 Doc. nr. 4, 10, 13, 16, 25, 26, 32, 33, 39, 45, 47, 50, 51, 56, 71, 84, 110, 129, 131, 150, 165, 199, 200, 201, 210. 12 Doc. nr. 82, 90, 113, 127, 136, 143, 171, 185, 188, 193, 248. pe care-F foîcwsesc^şi f^e eare-I ’ dku în dijmă altora, cu învoială 8 şi în prima jumătate a veacului al XVIII-lea acţiunea de vecinire, atît a ţăranilor liberi fără pămînt13, cît şi a răzeşilor14. în afară de vecini, pe moşiile stăpînilor lucrau ţăranii liberi fără pămînt, care dădeau dijmă şi prestau zile de boieresc. Această categorie de locuitori provenea dintre răzeşii care-şi pierdeau numai moşia, vecinii care se răscum-părau sau îşi cîştigau pe altă cale libertatea, înstrăinaţii care se repatriau şi străinii care veneau să se stabilească în Moldova. Numărul lor, în descreştere faţă cu veacul anterior, era destul de însemnat ca să poată determina pe unii domni a da aşezăminte speciale pentru reglementarea cuantumului de muncă datorat stăpînilor15 16. Pe moşiile acestora ei formau sate, fie singuri, fie amestecaţi cu vecini 1C\ Numărul mare de documente din volum referitor la aceşti locuitori17 arată desele conflicte avute cu stăpînii din cauza nerespectării învoielilor prin sporirea obligaţiilor şi refuzul lor de a le îndeplini. Cînd boierescul era prea apăsător, ei părăseau moşia, încurcau socotelile fiscului şi provocau îngrijorare domniei (doc. nr. 230). Alteori se ridicau „în tăria lor şi cu drugii" asupra oamenilor trimişi de stăpîni să strîngă dijma (doc. 99). Rezistenţa acestei categorii de ţărani faţă de sporirea sarcinilor, care-i apropia tot mai mult de situaţia vecinilor, a determinat în mare parte, prin frărnîntările în cursul primei jumătăţi a veacului — dar mai cu seamă după hotărîrea domniei de a le dubla zilele de boieresc —, actul de reformă din 1749. Dezrobirea vecinilor aduce, din punct de vedere juridic, mai întîi unificarea celor două categorii de ţărani aflători pe moşiile stăpînilor. Contopirea aceasta, mărind posibilităţile de rezistenţă la pretenţiile boierilor, duce la unificarea în scurt timp a obligaţiilor foştilor vecini cu ale ţăranilor liberi. Ofensiva boierilor pentru sporirea zilelor de boieresc dă naştere la o serie de conflicte care durează pînă la sfîrşitul veacului, între stăpîni, pe de o parte, şi întreaga masă a ţăranilor de pe moşii, pe de alta. Eliberînd pe vecini, stăpînii obţin de la domnie încuviinţarea să pretindă ca livezile şi poienile (curăturile) făcute de ei şi părinţii lor să nu le poată vinde, iar în caz cînd pleacă în altă parte să rămînă bunuri ale moşiei (doc. 353, 358). Ţăranii în cauză se vor agita atît pentru această dispoziţie, cît şi pentru alte interdicţii, unii dintre ei continuînd a se considera „moşinaşi" pe pămîntul pe care-1 lucrau (doc. 388, 393). în acţiunea lor contra stăpînilor, ţăranii de pe unele moşii scoteau pietrele de pe hotar (doc. 446), alţii se „sicoaJlă cu zorbaile" (doc. 451), împotrivinldu-ise la toate îndatoririle (doc. 455). Unele conflicte izbucneau şi din cauza obligaţiei impuse locuitorilor de a nu părăsi moşia (doc. 438) pentru interesele vistieriei. Un număr însemnat de documente se referă la două conflicte de proporţii mai mari din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Unul privea diferendul mănăstirii Slatina cu locuitorii din Rădăşeni, care refuzau să se considere, înainte de reformă, vecini ai mănăstirii, susţinînd că sînt „moşinaşi" şi că locurile pe care le cultivau din tată în fiu erau ale lor18. Toate cărţile de judecată date atît de divan, cît şi de dregătorii trimişi la faţa locului în favoarea mănăstirii au rămas neluate în seamă de locuitori. Conflictul va continua 13 Doc. 11, 12, 15, 22, 180, 181, 222, 247, 251. 14 Doc. 20, 24, 102, 105, 121, 135, 243, 269. 15 Doc. 180. 16 Cf. Doc. nr. 122. 17 Numărul documentelor referitoare la ţăranii liberi în colecţia de faţă trece de 100, ceea ce arată importanţa lor în viaţa socială din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. 18 Doc. nr. 421, 422, 427, 431, 596, 597, 602, 625. 9 şi la începutul secolului al XlX-lea. Al doilea conflict din această vreme s-a ivit din dorinţa egumenului de la Rişca de a muta pe locuitorii aşezaţi pe moşia Moişa din juriil mănăstirii -intr-un loc mai îndepărtat. Rezistenţa opusă de locuitori acestui proiect n-a putut fi biruită de autoritatea de stat decît după multă trecere de timp 19. Documentele mai semnalează un număr mare de conflicte între stapîni şi ţăranii de pe moşiile lor în legătură cu renta feudală : dijma din produse şi zilele de boieresc sau echivalentul lor în bani 20. în privinţa rentei din produse, mărturiile din prezenta colecţie confirmă formula invariabilă a dijmei, a zecea parte din tot ce producea, dată stăpî- nului de oricine cultiva şi recolta pe moşia altuia, care s-a transmis din veacurile anterioare şi s-a aplicat în tot timpul epocii de care ne ocupăm. Unele documente includ în sfera dijmei livezile şi grădinile cu legume (doc. nr. 168), altele exceptează de la dijmă grădinile cu legume de pe lînga case, pentru hrana oamenilor (doc. 388, 403), iar a treia categorie de documente, cele mai multe, au invariabila formulă că dijma să se ia „după obiceiu", sursă de abuzuri pentru stăpîni, care se foloseau de imprecizia textului în propriul lor avantaj. La începutul secolului, cînid stăjpmii arătau puţin interes pentru cultivarea pămlîmltului din rezerva proprie, dijma constituia pailtea principală a rentei şi documentele au înregistrat formula fără menţionarea obligaţiei de boieresc (doc. nr. 17). Mai tîrziu, către jumătatea veacului, cînd stăpînii erau preocupaţi de rentabilitatea moşiilor, nemenţionarea obligaţiei de boieresc în documentele privitoare la venitul moşiilor constituie o indicaţie că nu aveau locuitori „şezători cu casă" pe moşia de care era vorba. Pe unele moşii locuitorii aveau obligaţia de a căra, treiera şi păstra cerealele rezultate din dijmă pînă cînd va trimite stăpînul să le ia (doc. nr. 167). Locuitorii din regiunea de munte, a căror ocupaţie de bază era tăierea şi fasonarea lemnului, dădeau dijmă şi din obiectele lucrate (doc. nr. 320). Către sfîrşitul veacului, după apariţia aşezămîntului care dă stăpînilor posibilitatea să folosească în avantajul lor reglementarea tăierii pădurilor, se întîlneşte menţiunea, cu formularea generală, a dijmei „din păduri" (doc. 581, 610, 635). Documentele referitoare la dijma fînului arata că se plăteau de regulă, în bani, cîte zece parale de stog sau cîte o para de stînjen, cum i se încuviinţează egumenului de la Slatina în 1765 să ia de la locuitori (doc. 392). în 1777, pe moşia mănăstirii Caşin, dijma din fîn se plătea cîte 10 parale „căpiţa" de fîn (doc. nr. 477). Aceeaşi dijmă de o para de stînjen plăteau locuitorii din Mădei şi Borca mănăstirii Slatina, în 1780 (doc. nr. 506). în 1783, ispravnicul de Suceavă poruncea ca locuitorii din Panea să dea stăpînului „cîte două parale de stînjen, aşa cum a stabilit administraţia Bucovinei ca să se plătească" (doc. nr. 529). Sub influenţa acestei dublări a dijmei în Bucovina, stăpînii din Moldova au pretins, cum se lua în 1789 şi locuitorilor din Mărăţei (Piatra), cîte două parale de stînjen (doc. nr. 554). Un număr de documente se referă la relaţiile locuitorilor‘cu stăpînii pentru păşunatul vitelor i(doc. nr. 600, 603, 682, 685). în 1799, Constantin Ipsilanti dădea instrucţiuni ispravnicilor *de Neamţ ca, spre împăcarea neînţelegerii egumenului de la Neamţ cu locuitorii de pe moşiile mănăstirii, să reglementeze a se da fiecăruia loc de păşune şi fînaţ, în analogie cu numărul vitelor, iar pentru cei ce cosesc să dea dijma în natură, nu în bani, din zece căpiţe una (doc. nr. 702). La Suceava se repartiza fruntaşului 5 fălci de iarbă, mijlo- 19 Doc. nr. 525* 571, 611—615, 627, 629, 634, 636, 642, 643, 646, 649—651, 654. 658, 662, 663, 667, 668, 695, 696, 697, 701, 713. 20 Indicele cronologic, passim. 10 caşului trei şi codaşului una şi jumătate (doc. nr. 694). Strîngerea dijmei de către stăpînii moşiilor nu s-a efectuat totdeauna fără împotrivire din partea ţăranilor, care este înfrîntă cu ajutorul autorităţii de stat. Uneori ţăranii nesocotesc hotărîrea # instanţelor. în 1725, Mihai Racoviţă porunceşte să se facă o nouă cercetare în pricina locuitorilor Budeşti, care au fost judecaţi de căpitanul de Tecuci şi i-a condamnat. „Şi acum, peste cartea aceasta de rămas, ei s-au sculat şi au poprit, n-au vrut să dea dijma pi ci di an, nici de estimpu“ 21. Cînd egumenul de la Bîrnova a încercat să cotropească locurile ţăranilor din Poşorcani (Putina), locuitorii s-au opus, au ameninţat cu parii în mînă pe oamenii stăpînului „şi n-au vrut să lase să să ei di a zăcea“ (doc. nr. 99). Renta în muncă sau bani, luată de stăpîni de la locuitorii care-şi aveau locuinţa stabilă pe moşiile lor, este menţionată în documente cu termenul de boieresc. Căutînd să rezolve problema forţei de muncă prin sporirea obligaţiilor impuse locuitorilor de pe moşii, stăpînii au determinat ca, începînd cu cel de-al doilea pătrar al veacului al XVIlI-lea, chestiunea cea mai însemnată a raporturilor cu sătenii să fie lucrul de boieresc. în prima jumătate a veacului, menţionarea lucrului de boieresc în documente este puţin abundentă, în raport cu dijma, din cauză că predomina preocuparea pentru renta în produse. Numărul zilelor cerute a mers crescînd, cu variaţii de la o categorie de stăpîni la alta, pînă la uniformizarea obligaţiei prin aşezămîntul de la 1766. în privinţa vecinilor, singura precizare a lucrului de boieresc este numărul de 24 de zile stabilit în actul de dezrobire, ca echivalent aJl renunţării stăpînillor la munca pe obicei (doc. 260), in care, după evaluarea contemporană, se cuprindea la un loc atît contribuţia calităţii de vecin, cit şi obligaţia ţăranului cu învoială. Boierescul ţăranilor liberi, care la începutul veacului era foarte puţin luat în seamă de stăpîni, a evoluat de la îndemnul de ajutor „la secere şi la coasă şi lia altili* în 1711 (doc. nr. 46), la „stogul de boieresc “, care lua cam trei-patru zile de muncă, în 17 2 0 22, la claca de cosit, adunat, arat, secerat şi treierat, în 1729 (doc. nr. 108), care făceau aproximativ 5 zile de muncă, la enunţarea precisă a obligaţiei de 6 zile în 1741 (doc. nr. 172), spre a se trece brusc la obligaţia de 12 zile pe an pentru toţi cei ce stăteau cu învoială pe moşiile mănăstireşti (doc. nr. 180, 258 etc.). Dacă nu se cunoaşte pînă acum un aşezămînt care să fi reglementat obligaţia ţăranilor liberi de pe moşiile boiereşti la şase zile, cum s-a susţinut23, hotărîrea din 12 ianuarie 1742 a fost completată cu „obiceiul“ ca aceştia să continue a se tocmi cu stăpînii laici pentru numărul de zile, determinînd ca obligaţiile lor să se apropie treptat de nivelul celor de pe moşiile mănăstireşti. Grigore Ghica hotărăşte ca locuitorii de pe moşia Totoieşti să presteze „slujbă opt zile într-un an“ (doc. nr. 257). Sub influenţa boierilor, domnii din deceniul al 6-lea au dat cu uşurinţa încuviinţări pentru sporirea boierescului pe moşiile lor, pînă la maximum îngăduit de aşezămîntul din 1742, adică pînă la 12 zile, aşa cum procedează Scarlat Ghica în 1757 (doc. nr. 323) şi loan Gallllimaohi în 1760 (doc. nr. 345). Tot in acest deceniu, Constantin Racoviţă, declarînd că nu recunoaşte reforma lui C. Mavrocordat, încearcă, în cazuri izolate, să impună ambelor categorii de ţarani a lucra boierescul după cum era obiceiul în vremea tatălui său, fără alte precizări, sau, dacă nu le convine, să facă 24 de zile pe an (doc. nr. 265, 266, 270). 21 Arh. st. Buc., M-rea Adam, VI—41. 22 Th. Bălan, Documente bucovinene, IV, p. 4—5. 23 R. Rosetti, Pămîntul, sătenii şi stăpînii în Moldova, p. 320—321 ; Gh. Panu, Cercetări privitoare la starea ţăranilor în veacurile trecute, val. I, Bucureşti, 1910, p. 286—288 ; I. C. Filitti, Proprietatea solului în Principatele Române, Bucureşti, *935, p. 221. 11 Refuzul ţăranilor de a presta numărul sporit al zilelor de boieresc24 şi atitudinea lor agresivă faţă de stăpînii care căutau să-i constrîngă25 a determinat domnia să legifereze formula generală a răscumpărării boierescului cu bani de către acei care nu voiau să facă munca cerută. în aşezămîntul din martie 1743 se spune, referitor la oamenii care lucrează cu învoială pe moşii mănăstireşti sau boiereşti, că „cine se va tocmi cu bani, asemenea de patru ori într-un an să plătească* 26. în acea vreme răscumpărarea muncii „pe obiceiu“ a vecinilor era evaluată de stăpîni la 2 lei, care, cu dispoziţia domniei, se împlinea de către ispravnicii ţinuturilor (doc. 215, 219, 235, 250). De asemenea, boierescul ţăranilor lilberi varia de la 6 potronici la 2 lei pe an, după poziţia moşiei şi rezistenţa celor oare aveau a da banii27. Starea aceasta de tranziţie în relaţiile dintre stăpîni şi locuitorii de pe moşii, de la forma clasică a veciniei în care predominant era „obiceiul“ la faza care marchează începutul destrămării feudalismului în agricultură, cu reglementarea amănunţită a raporturilor de către autoritatea de stat, durează un sfert de veac, pînă la aşezămîntul din 1766, cînd se uniformizează şi sporesc, în fond, obligaţiile tuturor locuitorilor. Caracteristica relaţiilor agrare în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea o formează ofensiva boierilor pentru sporirea pe cale legală a forţei de muncă, folosind toate conjuncturile politice şi mai ales presiunea asupra domnilor spre a le forţa mîna ca să le încuviinţeze cererile. Aşezămîntul de la 1 ianuarie 1766, dat de Grigore Al. Ghica, are o motivare economică ce se desprinde cu claritate din ansamblul conţinutului. Moldova era în acea vreme exportatoare de cereale şi vite în mai mare măsură decît în prima jumătate a veacului, furnizate în cea mai mare parte de moşiile boiereşti. Mărind suprafaţa rezervei proprii, stăpînii aveau stringentă nevoie de mai multă muncă efectivă, smulsă de la acelaşi număr de locuitori. Aşezămîntul agrar corespunde întru totul acestor nevoi ale stăpînilor de moşii şi de aceea, spre deosebire de aşezămintele anterioare, prevede o precisă reglementare a raporturilor cu ţăranii, prezentată în 15 puncte, generalizate în urmă sub denumirea de „ponturi “. Pentru prima dată se unifică îndatoririle locuitorilor ie pe moşiile mănăstireşti şi boiereşti, obligaţi la 12 zile pe an şi se stabileşte, pe de o parte, ziua de lucru de la răsăritul pînă la apusul soarelui, iar pe de alta cantitatea de muncă pe fiecare zi la arat, prăşit, secerat, cosit şi adunat. Cele 12 zile trebuiau făcute, la chemarea stăpînului, cîte 4, primăvara, vara }i toamna. Locuitorii de pe moşiile din ţinuturile de margine erau obligaţi lumai la 6 zile de boieresc (punctul VIII). Nantuil acesta all unei zile de muncă, îocptit să nu poată fi împlinit nici în 3 zile, precum şi dispoziţia ca răscumpărarea în bani a boierescului să se poată face numai dacă vrea stăpînul — şi lici unul n-ar fi consimţit să renunţe la^seceratul a trei clăi sau prăşitul de două 3ri a suprafeţei de 12 prăjini pentru 20 de bani, cu cît era prevăzut răscumpărarea unei zile — arată asaltul masiv dat de clasa feudală asupra mîinii de ucru ţărăneşti spre a-şi asigura producţia de cereale şi furaje. Aservind şi mai nult ţărănimea, aşezămîntul rezervă avantajele aplicării lui exclusiv boierimii ii mănăstirilor, înlăturînd pe răzeşii care aveau aşezări ţărăneşti pe păimînturiile or. Punctul al IX-lea hotărăşte ca în satele răzeşeşti, de se vor afla săteni fără noşie, „să nu se supere cu lucrul, ce să dee bani... pentru aceste douăsprezece 24 Academia Republicii Socialiste România, DCII—44. 25 Uricariul, voi. XXI, p. 159. — Bălan, Documente Bucovinene, V, p. 15—16. 26 Uricariul, IV, 397. 27 Vezi doc. nr. 301, 315, 322, 323, 326, 337, 346, 347, 354, 355, 359, 407, 419, U0, 533, 548, 632, 674, 698, 707 etc. rînduite zile de lucru44. Actul din 1766, căruia Grigore Callim^chi, prin hrisovul din 28 mai 1767, îi adaugă un al XVI-lea punct referitor la obligaţia stă-pînilor de a da pămînt suficient de hrană locuitorilor de pe moşii (doc. nr. 416), împreună cu unele adăugiri ulterioare, a servit pînă la sfîrşitul veacului de instrument în mîna boierimii spre a stoarce în forme legale munca ţărănimii. Aplicarea aşezămîntului dat de Gr. Al. Ghica s-a făcut imediat. O carte dată unor mazili la 16 februarie acelaşi an pentru satul Stroeşti (Suceava) obligă pe locuitori să lucreze 12 zile de boieresc, ,,după ponturi“, sau să le răscumpere, dacă vor stăpînii, cu cîte 20 de bani noi pe zi (doc. nr. 407 ; la fdl doc. nr. 443). Egumenul de la Bîrnova obţine la 29 iulie 1766 încuviinţarea să oDlige pe locuitorii mai multor moşii să-i facă 12 zile de boieresc sau, dacă n-ar avea isă le dea de lucru, fiecare locuitor să-i dea cîte 2 lei (doc. nr. 410). Gînd stăpînul nu are de lucru sau are numai parţial, în baza dispoziţiilor din ponturi, locuitorii trebuie să achite în bani zilele de boieresc neefectuate. O carte în sensul acesta obţine în 1781 vechilul mănăstirii Secu, pentru ca locuitorii din Săbăoani să-i lucreze 4 zile pe moşia Mogoşeşti, iar pentru restul de 8 să-i dea cîte 20 de bani pe zi (doc. nr. 515). Privitor la mântui de muncă stabilit în aşezămînt, locuitorii din Săbăoani sîmt oomstrîmşi de un om al domniei în 1783 să cosească şi să adune cîte o laice de fîn pentru 4 zile, iar restul să le lucreze „după ponturi44 (doc. nr. 526). Se fac şi învoieli, mai uşoare pentru ţărani decît prevederille ponturilor. Locuitorii din Faraoani se învoiesc prin zapis cu egumenul mănăstirii Solea să-i plătească 2 zloţi pe an de fiecare casă pentru venitul moşiei (doc. nr. 419). Sînt şi cazuri cînd lucratul sau răscumpăratul boierescului rămîne tot la alegerea ţăranilor, ea în vremea de înaintea aşezămîntullui (doc. nr. 467, 469, 471). Stăpînii de moşii nu s-au mulţumit cu avantajoasele, pentru ei, dispoziţii din aşezămîntul de la 1766, căci după un deceniu de aplicare, în urma păcii de la Kuciuc-Kainargi, folosind o conjunctură politică favorabilă, divanul Moldovei cere prin anafora aceluiaşi domn, Grigore Al. Ghica, la 14 aprilie 1775, sporirea zilelor de boieresc la 36 pe an îşi dijma din produse (doc. nr. 465). Istoricul relaţiilor dintre stăpîni şi ţărani, făcut de boieri în mod tendenţios în anafora, este neadevărat, fiind infirmat de mărturia documentelor cuprinse în acest volum. Acceptarea acestei dorinţe boiereşti ar fi pus domnia în mare încurcătură sub raportul încasărilor fiscale, întrucît locuitorii ar fi părăsit în masă ţara, şi de aceea Grigore Al. Ghica n-a dat, timp de doi ani şi jumătate, nici un răspuns la cererea divanului din menţionata anafora. în conflict cu marea boierime şi cu mitropolitul ţării, care, ca să exercite presiunea în interior, au pus la cale o răscoală populară la Iaşi în toamna anului 1776 2S, iar la Constantinopol unelteau pentru răsturnarea lui, Ghica sfîrşeşte prin a satisface parţial cererea formulată în anaforaua divanului. Hrisovul de la 30 septembrie 1777 prevede ca, peste cuprinderea ponturilor, locuitorii „să mai lucreze două clăci la orice va avea trebuinţă stăpînul moşiei, să întocmească iazurile şi morile... Iar la . moşiile cu aşezări să fie îndatoraţi locuitorii a face stăpînului moşiei pe tot 1* atiul şi una podvoadă... Şi pe lîngă aceasta să aducă la casa stăpînului şi cîte două care lemne de ‘foc44. Boierii obţin acum şi dreptul de vînzare exclusivă a băuturilor de toit felul (dolc. nr. 483). Documentele cuprind puţine menţiuni despre aplicarea noilor dispoziţii, care nu puteau fi traduse în practică fără a mfrînge mai întîi rezistenţa ţăranilor. Aceştia se plîng uneori că sînt puşi la construirea acareteloir stăjpiînillor (doc. nr. 565). Gînd mănăstirea Neamţ are nevoie să repare iazul de la Oşlobeni, nu poate scoate locuitorii la lucru decît 28 28 N. Iorga, Documentele familiei Callimachi, voi. I, Bucureşti, 1902, p. CLXVI. 73 în cadrul zilelor de boieresc (doc. nr. 565). Ceea ce au folosit cu mai multă eficacitate stăpînii din noile lor avantaje a fost interzicerea completă a vînzării de băuturi în sate fără încuviinţarea lor, fapt care-i aduce necontenit în conflict cu locuitorii, menţionat mai des în izvoare (doc. nr. 518, 523, 524, 548, 584, 687 etc.). Dacă în cele mai multe cazuri stăiplînii se pl-îng, pe drept sau pe nedrept, de nesupunerea locuitorilor la îndatoriri, documentele înregistrează şi reclamaţii ale ţăranilor că sînt siliţi să facă mai mult decît li ise cuvine. La 3 septembrie 1793, veliţii boieri arată prin anafiora către domn că, judecind redlamaţia locuitorilor din Cotul Săvineşti contra egumenului de la Bistriţa pentru asuprirea peste prevederile ponturilor, n-au avut curajul s-o respingă şi au recurs la un subterfugiu, declarînd că nu s-au putut edifica de temeinicia argumentelor părţilor şi au cerut ca cercetarea să fie făcută la faţa locului de vistierul Iordache Ruset (doc. nr. 699). Problema arendăşiei neintrînd în culegerea de faţă — ca şi la volumul I — decît prin latura luării în arendă a moşiilor de către ţărani, este menţionată într-un însemnat număr de documente, care permit a urmări atît evoluţia ei chiar din prima jumătate a veacului, cît şi efortul susţinut al ţărănimii, în special al aceleia din regiunea muntoasă, de a scăpa prin acest mijloc, fie şi pe timp limitatt, de exploatarea stăpânilor de moşii. Dar în prima jumătalte a secolului, în afară de oierii bîrsani care luau de la mănăstiri sau de la boieri cîte un munte pentru păşumat (doc. nr. 95, 139), ţăranii cu anisamblull vieţei lor gospodăreşti sînt absenţi de la această formă de relaţii agrare. Din cartea lui Grigore Ghica dată mănăstirii Rîşca la 27 iulie 1741 pentru anularea arendării moşiilor, făcută ,,ori a boer, ori a neguţător de ţară, ori la mănăstire, ori la turcu, ori la armean, ori la jidov" (doc. nr. 170), aflăm cine erau în acea vreme arendaşii. Ei nu luau în arendă, propriu-zis, moşiile, ci „cumpărau“ numai venitul exploatărilor care li se păreau mai avantajoase. în 1732, egumenul de la Bistriţa dădea cu arendă „vinitul moşiilor şi de pe la turcii ce-i tae pădure şi fac vasă, şi de lta cari fac luntri şi doagi de buţi şi scînduri, şi de la ţiganii ce fac albii“ (doc. nr. 119). Un „Mardaros corăbierul" ţinea în arendă, în 1737, două bălţi ale mănăstirii Rîşca, de lîngă Galaţi (doc. nr. 140). Se lua în arendă şi dijma din producţia agricolă, în mutlte cazuri (doc. nr. 204), deşi era mai puţin aducătoare de venit. Uneori se arenda şi lucrul de boieresc. Ene cafegiul s-a învoit cu egumenul de la Solea în 1742 să aducă locuitori pe siliştea pustie de la Crăiniceşti, unde a adunat 23 de oameni. „Şi tocmala lui Eni cafegiul i-a fost cu egumenul : lucrul de boeresc să fie al cafegiului, iar dijma moşiei să fie a egumenuluj" (doc. nr. 209). Cît era preţul arenzii unei moşii la jumătatea veacului putem deduce din zapisul de arendare a trei sate, făcută de logofătul Lupu Balş călugărului Varlam Ursaichi la 4 mai 1744, căruia îi încuviinţa să ia dijma „din ţarină şi din heleştee cu peşti, din prisaca cu stupi şi dintr’alte din * toate", pentru suma de 15.lei29, adică 5 lei arenda unei moşii, deşi nu specifică J întinderea. în cea de-a doua jumătate şi, mai precis, în ultimul pătrar al veacului, ca . o consecinţă a condiţiilor tot mai apăsătoare ale „ponturilor", de care nu puteau j scăpa decît prin învoieli — precum şi a extinderii rentei în bani —, participa- , rea ţăranilor la arendarea moşiilor pe care le lucrau se constată în cazuri nume-roase. Stăpînii, păcăliţi uneori de insolvabilitatea cîte unui arendaş, erau mai bucuroşi să facă învoieli de acest fel cu ţăranii, care garantau îndeplinirea cqndiţiilor cu avutul şi munca lor. O încurajare pentru locuitori vine şi din par- 29 Uricariul, voi. XXV, p. 81—82. 14 tea autorităţii de stat, căci prin cartea divanului Moldovei din ianuarie 1771 sînt protimisiţi faţă de străini, la preţ egal, ţăranii de pe moşii care iau în arendă locurile pentru stîni, tocmindu-se cu stăpînii munţilor30. Pe lîngă locurile de păşunat ţăranii iau în arendă şi terenuri de arătură. Pentru locuitorii din Păs-trăveni, care ţineau în arendă moşia Buzaţi, Constantin Moruzi porunceşte la 19 ianuarie 1780 ispravnicilor de Neamţ: „Oamenilor de Păstrăvani să le diaţi a înţelege ca de acum înainte să nu să amestece la moşia Buzaţii nici cu arături, nici cu cosit, mici cu păşunat, ci să dea pace să-şi caute altă moşie pentru turma lor* (doc. nr. 499). în unele părţi, ca la Spătăreşti, ţăranii s-iau jelluit lia divan contra stăpînului, care-i reclamase şi el de nesupunere : „şi au cerut dreptate ca să se de poruncă numitului j ăl uit or iu să le vînză lor moşia cu anu* (doc. nr. 531). Arendarea unei părţi a moşiei Vizantea de către locuitorii satului Găuri, cu suma de 55 de lei pe an şi o (dacă de 50 de oameni la coasă intr-o zi (doc. nr. 497), a dat naştere unui şir îndelungat de procese, din cauză că în urmă preţul arendării nu mai convenea mănăstirii, iar ţăranii au continuat s-o lucreze pentru ei, în dispreţul cărţilor de judecată şi al poruncilor domneşti (doc. nr. 594, 616 etc.). Locuitorii din Căbeşti (Tutova) arendează de la pitarul Sandu Oat „venitul* moşiei Mecneşti „cu tocmaiă zăoi lei şi 30 oameni într-o zi la o clacă* (doc. nr. 618). Lipovenii din satul Ruşii dau zapis de învoială episcopului de Roman ca, în schimbul dreptului de a folosi moşia, să plătească episcopiei cîte 8 lei de om pe an, fără dijmă, avînd să facă şi cîte o falce de fîn de fiecare locuitor (doc. nr. 617). Un contract mai complet de arendare este acela al locuitorilor din Valea Seacă (Bucovina), care în 1793 iau de la mănăstirea Slatina moşiile Valea Seacă şi Corlăţele, pe timp de 5 ani, cu 800 de lei pe an şi 100 de fălci de fîn, cosite pe moşiile ei din Moldova, într-o săptămînă, cu mînoarea lor (doc. nr. 593). în urmă, sub pretext că arendarea a fost făcută „cu oareşcare păgubire mănăstirii de cum da alţi muşterei*, li s-a mai smuls locuitorilor un angajament de a căra lemnul trebuitor la repararea chiliilor mănăstirii (doc. nr. 592). Un exemplu de modul cum se organizau ţăranii în unele sate ca să scape de apăsarea stăpînului îl avem în zapisul pe care delegaţii satului Borca îl dau egumenului de la Slatina pentru a plăti, timp de 3 ani, dijma, „mutările* şi boierescul în bani, cîte 230 de lei şi 2 jderi pe an, în două rate, împărţind locurile şi adunînd banii prin cisîă (doc. nr. 692). Documentele arată că ţăranii, dacă nu se împăcau cu exploatarea stăpînilor, trăiau în şi mai rele raporturi cu unii arendaşi, dornici a se îmbogăţi repede. Locuitorii satului Rogojeşti se plîng la 15 mai 1796 stăpînului moşiei, Gavril Conachi, contra arendaşului Ngculai Butucea şi-i cer „a depărta de satul acesta pe mai sus-arătatul Butuce, căci nu este cu putinţă să trăim noi în sat de va fi el* (doc. nr. 638). Isprăvnicia de Suceava, pe baza cercetărilor făcute, adevereşte că arendaşul Brandaburul, care a cumpărat venitul moşiei Tătăruş de la mănăstirea Pobrata, a făcut asupriri locuitorilor, determinîndu-i pînă la urmă să plătească ei arenda şi să ia moşia pe seama lor (doc. nr. 670). Mîna de lucru salariată în agricultura din acea vreme, menţionată în documente, se referă la argaţi, îngrijitori de vijfce şi herghelegii (doc. nr. 49, 480, 624), la angajamente luate mai cu seamă către sfârşitul veacului pentru cositul fîn ului la arendaşii moşiilor din nordul Moldovei (doc. nr. 507, 509, 510), la preţul unei fălci de cosit (doc. nr. 639, 640) şi la lucratul viilor. La 8 februarie 1782, locuitorii din satul Ciuişlea-iNouă se angajează să lucreze vornicului Dumitrache Sturza 25 de pogoane de vie la Vărsătura şi în Vatra Odobeştilor, cu cîte 7,90 lei pogonul (doc. nr. 521). în loc de bani, unii locuitori se angajau să lucreze ca sa 80 Academia Republicii Socialiste România, ms. 151, f. 86. 15 li se plătească o parte din impozite. Cinci locuitori din Vităneştii de Sus se angajează la 20 martie 1785 să lucreze stolnicului Manolache Donici via sa de la Clipiceşti, pînă la 15 pogoane, şi să-i clădească crama, avînd stăpînul a plăti pentru ei sferturile, cîte vor fi, a-i scuti de havalele, iar ei să dea numai „ajutomiţă44 de iarnă şi de vară (doc. nr. 536). Documentele privitoare la vii cuprind în general tema sădirii viilor de către locuitori pe pămîntul stăpînului, care le dă dreptul de stăpînire pentru ei şi pentru toată familia în perpetuitate, cu condiţia de a le lucra şi a da dijma (doc. nr. 9, 63). Nelucrarea viei timp de 3 ani dădea dreptul stăpînului de a o lua, prin judecata divanului (doc. nr. 77, 133), şi de a o da oricui se angajează să o lucreze şi să dea dijma (doc. nr. 271). Unele documente se referă la preţul cu care se lucrează pogonul de vie, variind după timp şi loc, de la 5 la 12 lei (doc. nr. 420, 476). Dijma care era din zece vedre o vadră (doc. nr. 9), prin învoiala cu sită-pînul se puitea plăti şi în bani (doc. nr. 567). La 1 februarie 1786, stareţa de la Socola se învoieşte prin zapis cu Săndulache Anastasăi ca, pentru cele 5 pogoane de Vie ce le are şi pentru alte 13 care urmează a le mai sădi pe moşia mănăstirii, să dea cîte 2 lei de pogon pe an drept dijmă (doc. nr. 541). * Dacă în veacurile anterioare tăierea pădurilor era socotită ca o necesitate economică, în secolul al XVIII-lea stăpînii de moşii interzic tăierea lemnelor din păduri fără aprobarea lor, avînd pentru aceasta încuviinţarea domniei. La 4 iulie 1706, Antioh Cantemir dă carte de încuviinţare egumenului de la Aron Vodă să-i apere „pădurea ce are la Coţmani şi la Stînca şi la lunca Prutului, nimi să nu hie volnic a tăia fără voia egumenului44 (doc. nr. 31). în unele cazuri, poruncile domneşti sînt drastice. La 26 aprilie 1725, Mihai Racoviţă scrie în cartea de apărare dată lui Ion Meleghi, buluebaşă hătmănesc : „Aşijderea şi pădurea ce va avea pe moşia sa, nime fără voe lui să nu tae. Iar de ar intra cineva fără ştirea lui să tae pă&ure, să-i ia boid şi să-i aducă aicea la sulgeria gospod44 31. în 1756 se creează o jurisprudenţă în privinţa întinderii dreptului stăpînilor. Constantin Racoviţă încuviinţează egumenului de la Bîrnova ,,să fie volnec cu cartea domniei mele a apăra, după anaforaua veliţilor boieri, pădure ce iaste în prejurul mănăstirii, de cinci cristele de săgeată, despre toţi care tae lemne de foc şi nuele şi de alte trebi... de vreme ce veliţii boieri aşa au găsit cu cale, cît a trage cu săgeata de cinci ori de la mănăstire în toate laturile împregiur să fie apărătură. Iar apoLîn lături, la altă pădure, să fie slobozi a tăe...“ (doc. nr. 317). Faţă de abuzul stăpînilor, contra căruia s-au plîns necontenit locuitorii, în ultimul pătrar al veacului o serie de aşezăminte şi dispoziţii domneşti au reglementat regimul pădurilor, în sensul că ţăranii aveau voie să ia lemne gratuit pentru trebuinţele proprii şi să dea dijmă din acelea pe care le luau spre a le valorifica în comerţ, prin fasonare 31 32 33. Dintre străini, oierii ibiîrsani au constituit o categorie pe care domnia era ţinută să-i menajeze prin avantaje speciale, dat fiind foloasele ce le avea vistieria din taxele pe oile şi vitele aduse în ţară la păşunat. Documentele referitoare la ei formează o serie de aşezăminte domneşti, acte de învoială şi cărţi de judecată, porunci, oglindind raporturile lor cu stăpînii de moşii şi cu diferiţii reprezentanţi ai autorităţilor 83. ★ 31 Arh. st. Iaşi, Documente, pachet GCXXXV, doc. 37. 32 Doc. nr. 547, 560, 576, 580, 610, 635, 669, 716. 33 Doc. nr. 152, 155, 179, 212, 370, 413, 425, 704, 705, 715. 16 în alegerea documentelor, colectivul de cercetători a avut în vedere aceleaşi criterii stabilite pentru volumul I, retinînd materialul referitor la raporturile stăpînilor cu locuitorii de pe moşii, de toate categorile. S-a dat astfel atenţie tuturor formelor de legături existente între oameni pentru organizarea exploatării pămîn-tului în cadrul relaţiilor feudale şi al începutului lor de destrămare. Pentru aceasta au fost cercetate fondurile arhivistice din Bucureşti (Arhivele statului, Academia Republicii Socialiste România, Biblioteca centrală de stat — filiala „Bălcescu44), Iaşi (Arhivele statului, arhiva Institutului de istorie), Bacău, Bîrlad, Botoşani şi Roman (Arhivele statului). Ga rezultat a ieşit la iveală un important număr de documente, în cea mai mare parte complet inedite, altele cunoscute numai parţial, din fragmente utilizate la unele lucrări, dar nepublicate niciodată în întregime. Acest material documentar, oglindind raporturile dintre stăpînii moşiilor şi locuitori, aruncă o lumină nouă asupra instituţiei sociale a veciniei în forma ei decadentă, permiţînd să se reconstituie împrejurările dispariţiei sale prin actul din 1749. Aduce de asemenea informaţii noi referitoare la situaţia ţăranilor liberi care lucrau cu învoială pe moşiile stăpînilor, la cunoaşterea împrejurărilor oare au determinat reformele mavrocordăteşt i, la evoluţia rentei feudale de-a lungul veacului şi la începuturile destrămării relaţiilor feudale în agricultură. Volumul cuprinde un mare număr de documente care înfăţişează atitudinea ţăranilor, modul cum au răspuns ei în toate ocaziile la acţiunile stăpînilor de a le mări sarcinile, arătînd desfăşurarea luptei de clasă în toată plenitudinea ei. Deşi conţinutul condicii administrative a lui Constantin Mavrocordat din 1741—1743 este redat în extrasele făcute de N. Iorga în voi. VI din Studii şi documente, colectivul a găsit că este necesar să extragă din ms. 237 al Academiei Republicii Socialiste România documentele care se încadrează în tematică, să includă în volum pe cele întregi şi să dea în notele altor documente pe cele păstrate în rezumat, cînd asemănarea cuprinsului permite. S-a putut lega astfel într-o singură notă un mare număr de porunci referitoare la aplicarea „aşeză-mîntului de obşte44 din 1741—1743, pe care nu-1 cunoaştem decît din menţionarea lui în aceste acte administrative, privind stăpînirea moşiilor şi „ascultarea44 de stăpîni a locuitorilor. Ga provenienţă, cele mai multe dintre documentele volumului sînt acte oficiale, emanate din cancelaria domnească şi de la boierii divanului, altele de la administraţia locală, date de boierii ispravnici la ţinuturi. Sînt însă şi acte de provenienţă neoficială, zapisele de învoieli etc., care reflectă un alt aspect al raporturilor dintre locuitori şi stăpînii moşiilor. Cîteva documente provin de la autorităţile austriece în Bucovina după 1777 sau numai confirmate de ele. Am inclus în volum şi unele documente referitoare la temă emise pe pămîntul Bucovinei după 1775, întrucît ele reflectă continuarea aceleiaşi situaţii pînă la noile legiuiri agrare austriece în această provincie. Toate documentele, originale sau copii, se păstrează în manuscris, cu excepţia aşezămîntului de la 12 ianuarie 1742, care a fost dat de la început pe foaie tipărită, aşa cum a procedat Constantin Mavrocordat şi în Ţara Românească, pentru unele acte de interes general34. în cercetarea de arhivă s-a dat întâietate documentelor originale şi numai în lipsa lor au fost acceptate copiile. în selecţionarea materialului am avut în vedere ca, pe de o parte, să nu se încarce volumul cu chestiuni în afara tematicii, iar pe de alta să dăm cititorilor pe cît posibil întreaga informaţie ce ne-a stat la îndemînă. Pentru 34 Vezi doc. din 26 octombrie 1745 la Arh. st. Buc., M-rea Annota, VI/11. aceasta, ca să extragem numai conţinutul adecvat, am procedat la punerea cuprinsului unor documente în note : — Documente cu text identic, cărţi de încuviinţare date stăpinilor de moşii în baza aşezămintelor. Documente care repetă hotărîri date anterior. Documente care aduc în anumite cazuri, informaţii suplimentare. — Porunci domneşti de cercetare a unui fapt menţionat în alt document . aflat în volum. — Punerea în note s-a făcut prin reproducerea integrală a textului, în cazul unui document cu cuprins diferit, dar referitor la aceeaşi chestiune ; prin redarea numai a unor pasaje, care întregesc informaţia documentului respectiv ; prin simpla lor menţionare, cînd documentele erau stereotipe în privinţa conţinutului, aceasta cu scopul de a evidenţia frecvenţa fenomenului în timp şi aria răspîndirii lui geografice. Documentele din note, întrucît au legătură de conţinut cu acelea cărora le-au fost ataşate, spre a nu încărca în mod inutil indicele cronologic, n-au fost cuprinse în sumar. Deşi am căutat să eliminăm cît mai mult cu putinţă documentele stereotipe, volumul include totuşi un număr de cărţi domneşti care se referă la o singură chestiune, strângerea dijmei. Din marele lor număr, existent în arhive, a trebuit să reproducem atîtea cîte să arate că această formă a rentei reflectă în mărturiile documentare o preocupare de seamă a stăpînilor de moşii în cursul veacului şi formează unul din elementele de bază ale relaţiilor agrare. Fragmente ale unora dintre documentele prezentului volum se găsesc redate sau menţionate, în note, la lucrarea lui Radu Rosetti, Pămîntul, sătenii şi stăpînh în Moldova, care însă, pe lîngă aspectul lor incomplet, s-a constatat că prezintă şi greşeli de datare 35. Am inclus în volum toate aşezămintele, deşi au mai fost publicate, dînd la fiecare în parte întreaga bibliografie. La unele s-au făcut corectări de datare36, la altele s-au îndreptat greşelile din text37. Aşezate în volum în ordinea cronologică a emiterii, documentele sînt redate în întregime, păstrîndu-se toate elementele lor. în mod excepţional au fost incluse şi cîteva documente păstrate numai în rezumate mai largi, avîndu-«e în vedere importanţa conţinutului lor. Rezoluţiile şi întăriturile domneşti aii fost puse la urma documentului, cu excepţia actului de la 6 aprilie 1749, care o păstrează la început, fiind reprodus întocmai din „Arhiva românească", unde a fost publicat în această formă. Transcrierea materialului documentar din arhive s-a făcut după aceleaşi criterii şi norme de redare a alfabetului chirilic aplicate la volumul I, aşa cum pe larg au fost prezentate în prefaţă. în plus, s-a avut în vedere păstrarea formelor dialectale moldoveneşti. S-a păstrat forma păr, atunci cînd ea a apărut pentru pînă, sau formă păn' a acestui cuvînt ; pîrău, nu pîrîu etc. în documentele moldoveneşti apar şi unele modernisme, ca dă pentru de, pă pentru pe, datorită unor dieci munteni din cancelaria lui Constantin Mavrocordat. Documentele moldoveneşti sînt, ca întindere, mai mici decît cele din volumul referitor la Ţara Românească şi sînt toate în limba ţării. Unele semnături în limbi străine au fost redate în româneşte, cu menţiunea respectivă 35 «Cf, p. 317, doc. (jjip „10 ianuarie 1758" de la „Constantin Racoviţă‘\ 36 Aşezământul lui Grigore Callimachi are data corectă, 28 mai 1767, nu 1768 cum a apărut în Uricariul şi în celelalte publicaţii, cu excepţia lui N. Iorga, Documentele familiei Callimachi, voi. I, p. 580—583, nr. 24. 37 Actul diin 6 aprilie 1749 are corect termenul de „ţărani megieşi" nu „ţărani mijlocaşi", cum a apărut în celelalte publicaţii. 18 ^pentru limba în care au figurat pe originalul documentului. S-au corectat greşelile în note, lăsînd forma din document necorectată, pentru a respecta cît mai mult posibil principiul neintervenţiei editorului în cuprinsul textului. Fiecare document are menţiunea localităţii de unde a fost emis, cînd ea există în original, sau reconstituită în paranteze drepte, cînd a fost posibil ; menţiunea datei, cu ziua, luna şi anul. Pentru reconstituirea datei, la documentele care nu o aveau sau era greşită, s-a făcut menţiune cu argumentarea necesară la fiecare caz în parte. în rezumatul care precedă documentul sînt redate emitentul, destinatarul şi cuprinsul esenţial al actului. Fiecare document are menţionat la sfîrşit depozitul de arhivă şi indicaţia dacă este original sau copie. Documentele care au mai fost publicate, incluse în volum din cauza importanţei lor, puţine la număr, poartă la sfîrşit indicaţia bibliografică respectivă. Materialul documentar al volumului este precedat, după introducere, de un indice cronologic, avînd la sfîrşit un glosar şi un indice de nume şi locuri. La întocmirea prezentului volum au lucrat, din partea Sectorului de destrămare a feudalismului al Institutului de istorie din Bucureşti : Sergiu Colum-beanu, Ioana Gonstantinescu, Florin Constanitiniu, Vasile Mihordea, Şerban Papa-costea, Teodora Rădulescu şi Venera Tulliu ; Institutul de istorie din Iaşi a delegat pe Corneliu Istrati. în munca efectivă şi de răspundere, pentru toate operaţiile de alcătuire a volumului, subscrisul a fost ajutat de tovarăşii Ioana Constantinescu şi Corneliu Istrati. Colectivul mulţumeşte tuturor celor care au contribuit cu observaţii şi indicaţii la îmbunătăţirea calitativă a muncii depuse, şi în special tovarăşului I. Ciubotaru, cercetător la Institutul de istorie din Iaşi. V. V. MIHORDEA INDICE CRONOLOGIC 17*1 1. — Iaşi, 28 ianuarie. — Matei Sturza dă cumnatului său, sulgerul Mano-lache, pe Toader, feciorul lui Iftimie, pe care îl iertase de vecinie, să-i fie vecin împreună cu cei vînduţi cu satul Negreşti. 2. — 1 aprilie. — Vasile Cantaicuzino, vel vornic, dă zapis de eliberare de vecinie lui Constantin, Pintilie şi Vasile Medrihan, din Hălăuceşti, stabiliţi la Cîmpulung, care s-au răscumpărat de la el cu două sute de oi mari. 3. — 7 iulie. — Spătarul Miron Crăciun se învoieşte cu Safta jitnicereasa să primească, pentru o datorie de bani, jumătate din satul Chehnăuţi „cu cîţi vecini s-ar alege acelui sat“. 4. — Iaşi, 24 noiembrie. — (Constantin Duca, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Soveja să caute şi să aducă înapoi pe vecinii fugiţi din satele mănăstirii, Cost eşti şi Măzăreşti. 5. — (Iaşi). — Constantin Duca, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Ştefan Prăjescu, biv clucer, să ia pe nişte vecini de la Stolniceni şi de la Ruptura şi să-i aşeze unde va voi. 1702 6. — (Iaşi,) 27 februarie. — Constantin Duca, domnul Moldovei, porunceşte lui Simeon Nohit, căpitan de curteni, să cerceteze reclamaţia vornicului ^alpeş contra unor locuitori care şi-au făcut bordeie pe moşia lui, Foleşti, şi-i laie pădurea, obligîndu-i să-şi mute locuinţele de acolo. 7. — 16 iunie. — Miron spătarul, împreună cu soţia sa, dau unchiului lor, Vasile Ropoeanu, un vecin pentru o datorie neplătită, de treizeci de lei. 8. — Iaşi, 23 iunie. — Constantin Duca, domnul Moldovei, porunceşte starostilor de Cernăuţi să cerceteze dacă unii locuitori din Bărăneşti şi cîţiva călăraşi de la Coţmani sînt vecini ai lui Ion Budacu din Pobrăteşti şi Tîrnauca. 9. — (Iaşi,) 30 iunie. — Constantin Duca, domnul Moldovei, întăreşte egumenului mănăstirii Galata dreptul de a da în folosinţă lui Grigore Jora, al treilea logofăt, via pe care Nacu, logofătul de vistierie, o lăsase în paragină. 10. — iaşi, 8 iulie. — Constantin Duca, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire unui armaş să caute (pretutindeni în ţară pe vecinii biv vel comisului Manolache, fugiţi din satul Negreşti, spre a-i duce la urma lor. 1703 11. — Iaşi, 4 decembrie. — Mihail Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de apărare de vecinie lui Grigoraş şi Tiron, fii vitregi ai lui Ştefan Pisilica, ,,şaugău“ de ocnă, pe care soţia răposatului logofăt Dumitru Ceaur din Valea Seacă i^a chemat în judecată la divan, pretinzînd că îi sînt vecini. 1704 12. — Valea S e a că, 9 febru a r ie. — Porhirie din Valea Seacă dă zapis de chezăşie cămăraşului Vasile pentru cumnatul său Postolache, iar în cazul cînd acesta ar fugi, se obligă să-i fie vecin, împreună cu copiii. 13. — Iaşi, 18 februarie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Toderaşcu Stîrcea să-şi caute vecinii fugiţi 'de pe moşia sa Hăbăşeşti, pe care să-i ia „cu bani cu tot“ şi să-i ducă la urmă. # 14. — Iaşi, 2 4 martie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Aron-Vodă să interzică oricui pescuitul în apa Jijiei de pe moşia mănăs+irii, iar care vor avea încuviinţare să dea dijma. 15. — Iaşi, 3 septembrie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, porunceşte boierilor Cîrstian biv vel armaş, Vasdlle biv vtori medelnicer şi Ursul Conţescu sa cerceteze dacă biv vel comisul Ilie Catargiu poate dovedi cu mărturia oamenilor bătrîni că Ambrino şi ou fratele său, feciorii lui II co din Sucmezău, îi sînt vecini, cumpăraţi de socrul său, Dabija vodă. 1705 16. — Iaşi, 18 martie. — Logofătul Antohi Jora, vornicul Lupu Bogdan şi hatmanul Lupu CoStaChe împuternicesc pe un aprod al domniei să caute vecinii mănăstirii Bistriţa şi să-i ducă la urma lor, după ce-şi vor plăti sferturile. ! 17. — oiereşti vecine a mai face grădini la moşia lui, Bărboşi. 67. — (Iaşi,) 23 aprilie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de ncuviinţare egumenului de la Soveja să „zăbirească“ pe breţcanii care pasc oile >e moşiile mănăstirii şi nu dau dijma după cum s-au învoit. 68. — Bărboşi, 13 iunie. — Ilie Gorie dă lui Adam Luca, biv vel ulger, un vecin în schimbul unui ţigan. 1723 69. — Iaşi, 16 ianuarie. — Postelnicul Gavrillaş Leca, împreună cu îepotul şi ginerele său vînd jumătate din satul Vorontăreşti (Roman), pe apa >iretului, cu 80 de lei, vel logofătului llie Gatairgiu, cu vecini şi cu tot venitul. 70. — Iaşi, 6 februarie. — Vornicii de poartă, din poruncă dom- lească, dau mărturie de jurământul făcut în biserica Sf. Nicolai de către doisprezece martori, propuşi de mitropolitul Gheorghe, pentru stăpînirea unor vecini lin Zaboloteni. % 71. — I a ş i, 19 martie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte ie împuternicire egumenului de la Bistriţa să scoată de pe moşia mănăstirii pe liste oameni ai vornicului Sturza, care au intrat cu sila şi se împotrivesc să dea iijmă din produse. 72. — Iaşi, 11 iulie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte ie împuternicire egumenului de la Neamţ să trimită să caute în satul lui „vel ian“ pe FI oca, vecin al mănăstirii, pe care, de-1 va găsi, să-l aducă legat, deoarece i fugit în mai multe rînduri. 73. — (Iaşi,) 16 iulie. — Mitropolitul Moldovei dă carte de blestem lui [lie de vistierie, cumpărătorul moşiilor Văleşeni şi Scobinţeni, cu care să cheme a jurămînt pe Ştefan Gioacăş, Andronachi şi Ghirvasa, spre a spune pe unde >-au risipit vecinii din sat în vremea războaielor cu polonii. 74. — Iaşi, 24 octombrie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă ^arte de încuviinţare lui Toader Petco să-şi stăpânească moşia de baştină şi de cumpărătură în Pohribeni şi să ia dijma din produse. 75. — 15 noiembrie. — Cuprinsul zapisului de vînzare a satului Lieşti ie la ţinutul Hîrlăului, dat de către Constantin Aloazi pîrcălab şi soţia sa Catrina, /el paharnicului Constantin Ruset, împreună cu vecinii de pe moşie. 76. — Iaşi, 1 decembrie. — Miron, biv medelnicer, vinde cămăraşului Radu Racoviţă şapte vecini, de la moşia sa Durneşti şi d° la Hotin, cu suma ie o sută de lei. % 77. — Iaşi, 6 decembrie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, încuviinţează ca mitropolia să ia livezile de pomi de la Vlădiceni ale locuitorilor care au avut şi vii, dar nu le mai lucrează, spre a le da celor ce s-ar angaja să refacă viile. 1724 78. — 13 ianuarie. — Silvestru Bărboi mărturiseşte că a vîndut boierului Hăbăşescu numai o vie, iar moşia pe care voia să i-o cotropească, pe motivul că-i era vecin, a dat-o călugărilor de la Drăgeşti. 79. — Iaşi, 10 mai. — Veliţii boeri judecă, din poruncă domnească, jalba fraţilor Părîu contra lui Gavril Miclescu vornic şi — pe baza j urămîntului făcut de martori — dau hotărîre că aceştia sînt vecini ai lui Mihai Racoviţă, din satul Bodeşti. 80. — Iaşi, 14 februarie. — Antiohie Hudeci dă scrisoare de împărţeala averii cu cumnatul său, Vasile Carp armaşul, consimţind să dea pentru 50 de stupi şi 40 de lei „2 cai de căruţă şi 4 lei bani şi o iapă şi 25 stupi de sămînţă şi un vecin, anume Ursul Vîntul, moldovan". 81. — (Iaşi,) 29 iulie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Sfînta Vineri să trimită la satul Iucaş (Neamţ) să ia dijma moşiei. 82. — Lucoviţa, 16 iulie. — Popa Grigore Pisainca dă zapis de chezăşie lui Dumitraşcu Baienschi, pentru fratele său Fodor, dat rob de la divan, că va şedea în Lucoviţa sau la Milia, de unde este vecin cumpărat şi că nu va mai face pîră împotriva stăpînului. 83. — Iaşi, 28 septembrie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, face cunoscut locuitorilor diin satul Săbăoani că au fost luaţi pe seama domniei, care se va îngriji de toate nevoile lor. 84. — (Iaşi,) 27 noiembrie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Pobrata să caute oriunde vecinii şi ţiganii mănăstirii spre a-i aduce la urma lor. 1725 85. — I a ş i, 3 0 m a i. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, trimite un slujitor1 la moşia Bohotin, a vornicului Ştefan Ruset, să aprindă casele oamenilor „a cărora ar vri dumnalui“. 86. — I a ş i, 16 iulie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Bogdana să strîngă dijma de pe toate moşiile mănăstirii din ţinutul Cîrligăturii, de la Storneşti, Pleşeşti şi Batorneşti. 29 87. — Iaşi, 10 noiembrie. — Măranda şi cu fiul ei, Neculai Bucium, vînd vel logofătului Ilie Catargi doi vecini din satul Korgeşti (Putna). 88. — 12 decembrie. — Va sile Hăbăşescu medelnicer dă lui Sandu Sturdza vel ban un vecin în schimbul altuia, ori un moldovan ori un ţigan, de potriva vecinului său. 1726 89. — Iaşi, 10 martie. Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, porunceşte lui Costache biv vel medelnicer să cerceteze şi să oblige pe locuitorii Buceşti, care au cosit pe moşia Dămăceni la vadul Roşcăi, să dea dijma de fîn mănăstirii Adam. 90. — 12 i u 1 i e. — Cercetarea vel spătarului I. Palade în pricina egumenului de Soveja cu unii locuitori care nu vor să se recunoască vecini ai mănăstirii. 91. — Iaşi, 31 iulie. — Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte lui Gheorghe Hermeziu să-şi stăpîinească moşia Horodeşti şi partea din Cuzlău (Do-rohoi), obligînd pe locuitori a-i da dijma din toate produsele. * 92. — 2 6 august. — Bărboi Sturza vinde surorii sale, călugăriţa, doi vecini cu copiii lor, „să-i aibă robi“. 1727 93. — Iaşi, 29 ianuarie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de stăpînire lui Ioniţă Tăutu asupra vecinilor fratelui său, căruia i-a dat moşia sa din Răstoace de a pus-o zălog spre a se plăti de o datorie la un turc şi nu i-a mai scos-o. 94. — (Iaşi,) 27 aprilie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare mitropolitului să trimită la moşia mitropoliei, Penişoara, să scoată pe oamenii care au odăi cu vite şi fac stricăciuni. 95. — (Iaşi,) 18 mai. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte pîrcălabilor de Bacău să cerceteze pricina egumenului de la Bogdana cu bîrsanii de la Caşin, care nu i-au dat banii pentru dijma cumpărată de pe o moşie, făcîndu-i şi pagubă în vite. 96. — (Iaşi,) 4 iunie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, pe baza judecăţii făcută de vel vornicul Constantin Ruset, hotărăşte ca Gheorghiţă, feciorul Onicăi, şi Giuncul vornicul să nu mai încălce hotarul moşiei Galbeni a mănăstirii Soveja şi să dea dijmă egumenului din tot ce cultivă; 97. — Iaşi, 10 iunie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, întăreşte spătarului Iordache Aslan şi soţiei sale Aniţa dania din partea mătuşei lor, Ileana băneasa, satele Rădiama şi Hăbăuceşti cu vecini, ţigani şi o jumătate de loc de casă din Iaşi. 30 98. — Iaşi, 24 octombrie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte boieriilor Toader Cuza şi Ion Bujoranu să cerceteze reolamaţia lui Iile armaşul contra unor locuitori din Borăşti care cultivă varză pe moşia lui şi nu-i dau dijma, căutînd să facă dreptate la amîndouă părţile, sau să le dea termen pentru judecată la divan. 1728 99. — (Iaşi,) 22 martie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel şătrarului Dabija să cerceteze reclamaţia egumenului de la Bîrnova contra locuitorilor din Poşorcani (Putna), care s-au împotrivit oamenilor săi, veniţi să ia dijma moşiei, şi să aleagă părţile lor de ale mănăstirii. 100. — (Iaşi,) 8 iulie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, judecă pricina lui Gheorghe postelnicul cu un număr de locuitori din Sălişte, pe care-i dă să-i fie vecini, Împreună cu rudele lor. 101. — (Ia şi,) 11 iulie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la mănăstirea Barnovschi să interzică locuitorilor de la Slobozia a cosi fînu'l pe locul dat lui de egumenul de la Galata, Mngă Şipot, punîndu-i să-i dea dijmă din eît au cosit pînă atunci. 102. — Iaşi, 12 iulie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, judecă pricina vel spătarului Iordache Cantacuzimo cu locuitorii Cojocăreşti care se socoteau răzeşi de Hociungi şi-i dă să-i fie vecin: ai moşiei sale Mîinjăşti, pentru că şi bunicul lor a fost vecin. 103. — (Iaşi,) 14 septembrie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte căpitanilor de Işnovăţ să pună în vedere călăraşilor a lăsa în pace pe locuitorii strînşi pe moşia lui Ştefan Hermeziu de la Horodişte, care nu se pot aduna mai mulţi de răul lor. 1729 104. — Iaşi, 6 martie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Ion Meleghi, bulucbaşă hătmănesc, să-şi apere moşia lui de la Onceni de orice fel de încălcare, să nu-i taie nimeni pădurea fără învoirea Iui, iar cei ce vor pescui în apa Prutului şi a Jijiei, cu aprobare, să-i dea din trei peşti un peşte, sau din trei bani un ban. 105. — Iaşi, 4 mai. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, înnoieşte lui Pintilie, Ilie şi Ion, feciorii lui Neculai Dimitrel din Săcueni, cartea de oameni liberi dată de Mihai Racoviţă, la judecata căruia, în mai multe rînduri, au fost pe nedrept pîrîţi de Neculai sulgerul că sînt vecini ai lui din Drăguşeni. 106. — I a ş i, 18 mai. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel clucerului Iordache Ruset să cerceteze dacă feciorii lui Vasile Boţul, după 31 2e au vîndut lui Ilie Pleşoa jicnicerul un petec de moşie, împreună cu doi vecini cu feeiorii lor, au mai dat în urmă altora pe acei vecini, pentru nişte zapise ie datorie. 107. —Pasc ani, 15 octombrie. — Velişco Panaitache vinde unchiului său Iordache Cantacuzino, biv vel medelnicer, pentru suma de şase sute lei şi doi cai, satul Cîrligii, siliştea Mînjăştii, cu vecini cu tot, şi părţi din Dumeşti, toate în ţinutul Neamţ, oprindu-şi numai patru vecini care n-au intrat în preţul vînzării. 108. — (Iaşi,) 19 noiembrie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte vătămanului şi sătenilor din Iubănesti (Dorohoi) să lucreze mănăstirii Suceviţa o zi la arat, o zi la coasă, să adune finul în stoguri, să dea dijma din produse şi să îngăduie egumenului a ţine circiumă alături de a lor. 109. —«Iaşi, 12 decembrie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă cart:? de împuternicire lui Adam, feciorul lui Costanda, nepot lui Pascal negustorul. să interzică unor locuitori a sta pe moşia lui de la Luceşti şi Străoani pe Jijia, avînd a îngădui numai pe cei ce se învoiesc să dea venitul moşiei. 1730 110. — Iaşi, 25 ianuarie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire lui Mirom Cuza, biv vtori logofăt, a-şi stăpîni moşiile cu vecinii şi ţiganii care i-au venit Ia împărţeală, puţind să-şi caute şi să-şi aducă înapoi vecinii fugiţi, afară de cei ce se vor fi aşezat în ţinutul Cernăuţilor. 111. — (Rîşca,) 2 5 mai. -r- Monahul Nicodim Başotă, fost mare vistier, face împărţeala nominală de vecinii din Şoldăneşti daţi ginerelui său Gheorghiţă Manea postelnic, specifiicînd că cei ce-i mai rămîn să revină fiului său Todiraşcu. 1731 112. — Iaşi, 13 martie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel medelnicerului Şerban Cantacuzino să împlinească de la Pelin căpitanul cîte doi lei de stog pentru fînui oamenilor de la Vijniţa, căruia i-a dat foc. ~~ 113. — I a şi, 25 august. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Dumitrache Tăutu să-şi stăpînească moşia Rodeşti, împreună cu vecinii de pe ea, şi parte din Hăneşti, obligînd pe locuitori a-i da dijma din produse. 114. — io decembrie. — însemnare de claca şi podvezile pe care Văcăreştii şi Mărceştii s-au învoit să le facă mănăstirii Răchitoasa, după porunca domnească. 32 17 32 115. —- (Iaşi,) 4 ianuarie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel sulgerului Adam Luca să cerceteze încălcarea pe care turcul Mahmet o face cu vitele sale moşiei medelnicerului Toader Mălai şi să-i ceară să plătească finul. 116. — 1 0 martie. — împărţeala vecinilor din Călineşti (Cernăuţi), între moştenitorii boierului Andronic Pîrvul. 117. — Iaşi, 15 aprilie. Grigore Ghica, domnul Moldovei, împuterniceşte pe biv vel căpitanul Ion Bănarul să scoată de pe moşia sa Totoeşti (Hîrlău), pe toţi „breslaşii", iar pe ţăranii care se vor învoi cu el să-i mute în silişte. 118. — Iaşi, 13 mai. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Tazlău să cheme la divan pe Druţu, pe Alexandru Zanoagă, pe Sa va şi Neculai, fraţii lui, care, fiind vecini ai mănăstirii, nu vor să stea pe moşie „umblînd să scape de vecinătate". 119. — Iaşi, 23 mai. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vel căpitanului Ursu Iuraşcu să oblige pe locuitorii de pe moşiile Peletiuci, Alboteşti, Corneşti şi Filipeşti (Neamţ) a-i da dijma din produse, să-şi ia dijma şi de la moşia Călineşti pe care o ţine în arendă de la egumenul mănăstirii Bistriţa, precum şi de la negustorii turci ce-i taie pădurea pentru vase şi scînduri. 120. *— (Iaşi, iulie). — Grigore Ghica, domnul Moldovei, judecă în divan pricina unor locuitori „oameni de moşie", pîrîţi de biv vel paharnicul Iordache Cantacuzino că sînt vecini ai lui Blăgeşti, mutaţi la Paşcani. 121. — (1732). — Grigore Ghica, domnul Moldovei, judecă în divan pricina unor răzăşi din satele Ruptura şi Costeşfti, năpăstuiţi de egumenul de la Soveja că ar fi vecini ai mănăstirii şi, dovedindu-se că sînt „oameni de moşie", îe dă carte de , ,înd reptăciun e ". 1733 122. — Iaşi, 16 ianuarie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte lui Ioniţă Izmană, vel căpitan de Dorohoi, să oblige pe locuitorii din Ibă-neşti amestecaţi şi cu vecini de ai mănăstirii să „se aşeze" cu egumenul de la Suceviţa să facă posluşania şi să poată purta şi birul lor. 123. — Iaşi, 25 februarie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte locuitorilor din Văscăuţi, slobozie domnească, să asculte pe viitor de paharnicul Iordache Cantacuzino, pe a cărui moşie s-a înfiinţat satul fără ştirea acestuia. 124. — (Iaşi,) 13 iulie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare călugărilor de la mănăstirea Zagavei să oblige pe locuitorii de pe moşia lor, Nemîndrii, să le dea dijma din produse. 3-c. 4661 33 125. — (laşi,) 3 1 august. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, întăreşte lui Iordachi Cantacuzino vel vornic, stăpînirea asupra vecinilor din Deleni, arătaţi nominal, împreună cu satul, pe baza dovezilor ce le-a prezentat. 17 34 126. — Iaşi, 12 ianuarie. — iConstanftin Mavrocordat, domnul Mol- dovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Voroneţ să stăpînească moşiil~ mănăstirii, braniştele şi pîraiele din munţi, obligînd pe cei ce se folosesc de ele a-i da venitul după obicei. 127. — Iaşi. 12 ianuarie. — Constantin Mavirocordait, domnuil Mol- dovei, porunceşte vornicilor de Cîmpulung să cerceteze reclamaţia egumenului de Voroneţ împotriva unor vecini nesupuşi, obligîndu-i să se „aşeze“ cu mănăstirea pentru posluşania obişnuită. 128. — (Iaşi,) 15 ianuarie. — Constantin Mavrocordat, domnul Mol- dovei, dă carte egumenului de la Rîşca poruncindu-i ca, potrivit aşezămîntului, mănăstirea să-şi stăpînească singură moşiile şi vecinii, să nu le înstreineze pe la boieri, iar locuitorii de pe acele moşii, ce nu ar fi vecini, să facă obişnuita posluşanie. 129. — (Iaşi,) 18 ianuarie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului Sava de ia Pîngăraţi să caute vecinii fugiiţi, să ducă la mănăstire pe cei neintraţi în cislă, iar cei care „vor fi în bani cu aiţii“ să dea mănăstirii cîte şase orţi pe an pentru posluşanie. 130. — 24 februarie. — împărţeală de vecini între moştenitorii boierului Ion Stîrcea. 131. — Iaşi, 11 mai. r- Constantin Xvlavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Neamţ să trimită a căuta oriunde în ţară pe vecinii mănăstirii, fugiţi din satul Drăgăneşti, spre a-i aduce la urma lor. 1735 132. — (Iaşi,) 8 ianuarie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte lui Andriiaş, căpitan de Ştefăneşti, să împlinească dijma de la cei ce cultivă moşia Lihăneşti a mănăstirii Rîşca, s-o dea egumenului, iar cei ce se simt nedreptăţiţi să iasă la divan. 133. — Iaşi, 17 ianuarie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de îa Slatina să stăpînească viile de pe moşia mănăstirii, de la Galaţi, în malul Brateşului, ale oamenilor fugiţi. 134. — (Iaşi,) 4 mai. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Trei Ierarhi să apere moşia mănăstirii, din jurul Copoului, de încălcările vitelor boiereşti, negustoreşti şi turceşti şi să nu permită la nimeni tăierea lemnelor din pădurile tinere. 34 135. — Mai. — Gheorghe din Scorţeşti dă mărturie scrisă că Zavul, moşul cămăraşului Andronic, nu a fost vecin al lui Stamate postelnicul, ci curtean, locuind pe moşia lui în Cionceşti. 136. — (laşi), 2 5 august. — Constantin Mavrocordat, dominuil Moldovei, porunceşte lui Costachi vel spătar să cerceteze jalba episcopului de Roman pentru nesupunerea la dijmă a unor locuitori de pe moşia Gerenii a mănăstirii Secu şi să împlinească de la ei zeciuiala cuvenită. 1736 137. — Iaşi, 20 martie. — Dandil Giurgiuveanu, ginerele călugărului Gheorghe Moţoc, vinde vecinii din Davideni (Neamţ) — afară de doi ce sînt iertaţi — lui Toaider Pialiadi, fost mare vistier, care cumpărase înainte numai moşia. 138. — (Iaşi,) 9 iunie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la mănăstirea Adam să dărime circiuma nouă, ridicată de Stamatin lîngă cea vecihe de la pod, la /Vadul Roşcăi. 1737 139. — Iaşi, 7 ianuarie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte lui Radu biv vel clucer să cerceteze reclamaţia egumenului de la Bogdana pentru paguba de fin cauzată de bîrsanii Neagu şi Coste, cărora le-a arendat un munte pentru păşunat, precum şi pentru un număr de porci ucişi de oamenii lui Iordache Ruset clucerul şi să caute a-i „aşeza“ cum va fi mai drept. 140. — Iaşi, 13 ianuarie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel armaşului Andonie, pîrcălab de Galaţi, să cerceteze reclamaţia egumenului de la Rîşca împotriva lui „Mardaros corăbierul" oare nu i-a achitat arenda bălţilor de la Mălina şi împotriva locuitorilor din acel sat al mănăstirii care i-au luat o cantitate de mălai. 141. — (Iaşi,) 1 mai. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Lupu Porosche vtori arrnaş şi lui Sandu Goi să-şi apere moşia lor de la Doljesti de vitele locuitorilor megieşi oare le-o păşunează producîln-du-le pagube. 142. — Galata, 1 septembrie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vel .pitarului Constantin Cucoranu să oblige pe locuitorii de pe moşia lui, Cîrniceni, să-i dea dijma din produse. 143. — 17 noiembrie. — Miron Mocodan, care în încercarea de a scăpa de vecinie nu a găsit martori să jure pentru el, dă zapis egumenului de Pobrata că se recunoaşte vecin al mănăstirii ca şi tatăl său, obligîndu-se a nu mai căuta să iasă la judecată. 35 1738 144. — 2 0 martie. — Biv vornicul Miihai Micu dăruieşte vel spătarului lor Palade un copil de vecin. 145. r— Iaşi, 31 martie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, trimite copil de casă la Suceava să aducă la divan pe Constantin Ciudiin, reclamat 3heorghe Creţu din Redul Mare că i-a luat moşia şi vrea să-l vecinească. 146. — 13 aprilie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, judecă iivan pricina lui Enachi Braşoveanu pentru via de pe locul mănăstirii Danou, la Şorogari — pe care egumenul încearcă să i-o ia — şi hotăreşte să o stăpî-scă în pace, dind dijmă. 147. —25 iunie. — Constantin Tăutul şi ginerele său Petre Giurgiuveanu i vel spătarului Teodor Palade un număr de vecini, din Rudeşti. 148. — {Iaşi,) 15 iulie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de uviinţare lui Dumitraşcu Ivaşcu, biv postelnic, să-şi ia dijma de pe moşia >oteni (Borohoi). 1739 149. — (Iaş i,> 8 ia n u a r i e. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte împuternicire lui Ioniţă Cerchez, copil de casă, să cheme la judecata divanului Dumitraşcu şi pe Vasile Spînu care, culţivînd pe moşia sa Trifeşti, primul şi-a it dijma înapoi, iar celălalt nu i-a strîns paiele la arie. 150. — (Iaşi,) 13 ianuarie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porun- şte dregătorilor de la ţinuturi să ajute pe egumenii mănăstirilor de la munte ia cîte 2 Iei pe an de la vecinii fugiţi, pentru stogul de fîn şi podvoada ce au datori să facă. 151. — Iaşi, 12 aprilie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte tturor slujitorilor aşezaţi eu case pe moşiile mănăstirii Socola, Iezăreni şi ădiul lui Tătar, şa facă învoială cu stareţa în privinţa obligaţiei de boieresc. 152. — (I a ş i,) 14 ianuarie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, porun-3şte starostilor de Putna să cerceteze reclamat ia egumenului de la Bogdana entru împresurarea moşiilor mănăstirii, de la Cîmpuri, de la Poenile Urecheştilor e Trotuş şi pentru nişte locuitori care şed în Şoldeşti şi Burduşeşti, la Zăbrăuţi, iră să dea dijmă. 153. — (Iaşi,) 16 iunie. — Grigore Ghica, domnul Moldovei, împuterni- eşte pe un slujitor domnesc să ia pe Gheorghe, feciorul Creţului, şi să-ă bbicei, cu excepţia celor ce ar fi arendate. 171. — (Iaşi,) 28 octombrie. — Veliţii boieri judecă pricina lui Grigoraş cinschi ou Gavril Baie pentru vecinie, stabilind că Loic este vecin al lui cinschii, din satul Lucoviţa, si—i* dau carte să-l stăpînească. 172. — (Iaşi,) 10 noiembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Mol-rei, dă carte egumenului de Cetăţuia ca oamenii care locuiesc pe moşiile năstirii să slujească, după hotărârea ce s-a făcut de obşte, câte 6 zile pe an ă dea dijma obişnuită. 173. — (Iaşi,) 18 noiembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, unoeşte locuitorilor din satul Bucium şi altora de pe moşia mănăstirii Dancu, lucreze 6 zile ipe an, la ce i-ar pune egumenul, deoarece măsura este luată îtru uşurinţa lor. 174. — (Iaşi,) 25 noiembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moliei, porunceşte vornicului şi locuitorilor din Murgeni, fostă slobozie domnească, să ■uite de noul stăpîn, biv vel stolnicul Vasile Sturza, lucrînd cîte şase zile pe an şi Ld dijma din produse. 175. *— (Iaşi,) 28 noiembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire mănăstirilor Suceviţa, Dragomiima şi Bîrnova să stăpînească iezărul de la Dorohoi, împărţind venitul în mod egal. 176. — (Iaşi,) 30 noiembrie. — Cuprinsul a patru cărţi de încuviinţare date de Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, egumenului de la Galata, să stăpînească şi să oblige pe locuitorii de pe moşiile Belceşti, Tămăşani, Volceşti şi Teişori a face slujba ca şi mai înainte, pe obicei. 177. — (Iaşi,) 31 decembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte oamenilor din satul Tîrnova (Soroca) al medelniceruiui Lupu Balş, să respecte învoiala încheiată cu stăpînul. 1742 178. — 4 ianuarie. — Banul Andrei Ruset este împuternicit să oprească tăiatul lemnelor din pădurea Stînca, de pe moşia sa Posadnicii, de la Jijia. 179. — 9 ianuarie — Egumenul de Bogdana reclamă domnului Moldovei nedreptatea ce i s-a făcut la judecată în pricina cu bîrsanii de la Caşin pentru încălcarea unui munte al mănăstirii fără a-i plăti suhatul şi cere a i se cerceta din nou cazul. 180. — 12 ianuarie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, hotărăşte cav locuitorii care nu simt vecini, aşezaţi pe moşiile mănăstireşti, să lucreze douăsprezece zile pe an, să dea dijma din produse ; ţăranii de pe moşiile boiereşti să nu fie primiţi pe cele mănăstireşti şi egumenii să 'pună vornicei prin sate după chibzuiala lor. 181. — Iaşi, 20 ianuarie. — Marii boieri judecă plîngerea locuitorilor Ştefan şi Ion, feciorii Chirilii, — că sulgerul Adam Luca îi „trage la vecinătate44, pe cînd ei ştiu că tatăl lor „au fost rus din ţara leşască44 — hotărînd să rămînă vecini ai pîrîtului. 182. — 22 ianuarie. — Cuprinsul unei cărţi de judecată pentru Sandu şi Neculai, feciorii lui Grigore Durlan, care pîrîţi de Ioniţă Cocris că-i sînt vecini din Mînjeşti, pe baza dovezilor aduse, au fost lăsaţi în pace de vecinie. 183. — (Iaşi,) 22 ianuarie. — Constantin Mavrocordat, domnul Mol- dovei, dă medelniceruiui Constantin Balş carte de încuviinţare să împlinească de la locuitorii înscrişi în cisla satului Sascut fînul de boieresc, pe care în vara trecută n-au vrut să-l facă, după cum aveau obiceiul. 184. — (Iaşi,) 23 ianuarie. — Constantin Mavrocordat, domnul Mol- dovei, împuterniceşte pe episcopul de Huşi ca, potrivit hotărîrii de obşte, să stăpînească moşiile Creţeşti, Broşteni şi Plopeni, ale episcopiei, să ia dijma, să puie vornicei prin sate şi toţi oamenii să-i dea ascultare slujindu-i după obiceiul vechi. 39 185. —* (Iaşi,) 19 februar! e.t— Cuprinsul hotărîrii lui Constantin Mavro-cordat, domnul Moldovei, oa locuitorii din Băilţăteşti să rămînă vecini ai lui Iordachi ICantaouzmo, iar pentru asuprire cu 'lucru peste obicei, să reclame şi li se va face dreptate. 186. — 19 martie. — Cancelaria domnească porunceşte lui Mihalache Sturza biv vel clucer, judecătorul ţinutului Roman, să împlinească de la oamenii din două sate ale vel vornicului Costache Razu, finul pe oare nu l-au făcut pentru anul trecut. 187. — (Iaşi,) 23 martie. — Domnul porunceşte vornicului, de Botoşani să mute în silişte pe oamenii care stau în fînaţul şi în ţarina de pe moşia Beri-hoeşti a mănăstirii Slatina. 188. — Iaşi, 25 martie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte lui Neculai Ciohoranu, căpitan de Ciuhur, să aducă la cunoştinţa locuitorilor strămutaţi în raiaua Hotinului că, de se vor întoarce, vecinii nu vor avea nici o supărare din partea stăpînilor. 189. — (Iaşi,) 20 aprilie. — Carte domnească dată starostelui de Putna pentru supunerea oamenilor din Mărăşeşti la slujba obişnuită. 190. — (Iaşi,) 21 aprilie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, face cunoscut lui Ilieş, vel căpitan ide Dorohoi, că aprobă măsura de a fi dat altor locuitori, veniţi acolo, pămînturile celor ce-Hau fugit în raiua Hotinului. 191. — (Iaşi,) 24 aprilie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, poruceşte lui Iiliaş, căpitan de Dorohoi, să oblige pe lăturaşii din satul Şipote, moşia mănăstirii Bamovsohi, să facă douăsprezece zile de lucru, vecinii să slujească ^după obicei, iar cei trei oameni oare au fugit să fie căutaţi şi aduşi la urma lor. 192. — (Iaşi,) 4 mai. — Carte de volnicie dată ispravnicului marelui vistier pentru a opri pe nişte 'oameni să caice cu vitele moşia Urlaţi, de pe oare snau mutat ei, şi să scoată de acolo pe nişte sîrbi cu oile lor. 193. — (Iaşi,) 22 mai. — Carte domnească dată unui slujitor ca să aducă pe nişte vecini oare au pîrît pe spătăreasa Păşcăniţa, stăpîna lor, şi nu au vrut să stea la judecată. 194. — (Iaşi,) 31 mai. — Constantin Mavrocordat, domnul MPldovei, porunceşte locuitorilor de pe moşia Buicani şi altele, ale mănăstirii Galata, că sînt obligaţi a „sluji“ într-un an douăsprezece zile, în afară de cei ce au dughene în tîrgul Chişinău, care-şi plătesc chiria. 195. — 6 iunie. — Locuitorii din Buicani fac învoială cu egumenul mănăstirii Galata ca, în locul celor douăsprezece zile de boieresc, să-i dea cîte un leu pe an şi dijma obişnuită. 196. — 7 iunie. — Cancelaria domnească porunceşte căpitanului Costache Purice, de la ţinutul Tecuci, să aducă pe vomiceiii din satele vornicului Constantin Riuset, deoarece oamenii nu vor să asculte de stăpînul moşiei. 40 w -----------ţ— — - ....——--------- 111 ——— ----—— ------- ■» 1 197. — 14 iunie. — Cancelaria domnească porunceşte serdarului Pavel să supuie pe oamenii de pe moşiile mănăstirii Golia a sluji după cum s-a hotărît prin „carte tipărită". 198. — 14 i linie. — Vornicul Ion Neculce dă carte de judecată la mina lui Ion din Valea Seacă, ţinutul Iaşi, hotărînd ca Andrei şi L/upul, tot de acolo, să-i plătească un bou ce i-a pierit cînd au pus cu toţii la plug de au clăcuit egumenului mănăstirii Cetăţuia. 199. — {Iaşi,) 17 iunie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte lui Vlasto Hrisoscoleu, staroste de Cernăuţi, _ să adune de prin satele unde sînt împrăştiaţi vecinii lui Dumdtraseo Tăutul şi să-i oblige a se învoi cu dînsul. . 200. — {Iaşi,) 30 iunie. —- Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte starostelui de Cernăuţi şi vel căpitanului de Coţmani să caute pe vecinii vel logofătului Sandu Sturza, fugiţi din satul Dulceşti, pe care să-i dea pe chezăşie că se vor prezenta la soroc pentru judecată. 201. — {Iaşi,) iulie. — Cancelaria domnească porunceşte lui Dinul arrna-şul să cerceteze pe nişte vecini din Vijniţa ai lui Ioniţă logofătul, care au fugit în ţinutul Suceava, şi să-i ducă la urma lor. 202. — {I a şi,) 7 iulie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte lui Dumitraşcu Suţu, staroste de Putria, şi lui Pintilie Ştiucă, biv pitar, să cerceteze pe ce temei Silvestru şi fraţii săi de la Crucea de Sus şi-au făcut moară la Zăbrăuţi, pe moşia mănăstirii Bogdana. 203. — {Iaşi,) 9 iulie. — Boierii din divanul Moldovei hotărăsc prin carte de judecată ca postelnicul Gheorghe Canano să nu mai tragă la vecinătate pe Postolache, deoarece a prezentat zapis de iertare şi a făcut dovadă că este om slobod. 204. — Iaşi, 15 iulie. — Boierii divanului dau carte de judecată în pricina dintre negustorul Iacomachi şi egumenul de Sfîntul Ioan din Iaşi pentru dijma moşiei Ciric, pe care negustorul o cumpărase de la mănăstire, hotărînd ca mănăstirea să-şi strîngă singură dijma. 205. — Inşi, 16 iulie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de stăpînire lui Vasile Brăescu pe trei părţi din cele opt ale satului Beceşţi, să aibă a lua dijma şi din opt oameni trei să-i facă slujbă lui, afară de vecini, care vor sluji la stăpînii lor. 206. — 17 iulie. — Cancelaria domnească porunceşte ispravnicului de Putna să pună în butuci şi să trimită acolo pe oamenii oare stau pe moşiile mănăstirii Mera şi nu se supun la prestarea obligaţiilor. 207. — {Iaşi,) 24 iulie. — Ioniţă Cerchez, copil de casă, reclamă domnului că locuitorii care şed pe moşia lui, Trifeşti, „închinaţi la dumnealui vel vistier", nu se supun să-i facă cele şase clăci, după cum s-au învoit. 41 208. — (Iaşi,) 24 iulie. — Constantini Mavrocordait, domnul Moldovei, •uviinţează egumenului de la Bărboi să ia dijma din produse de pe moşiile Lnăstiirii : Dnagomireşti, Fundul Mîrzoaei şi Pietrosul, iar ţăranii oare le locuiesc lucreze cîte douăsprezece zile de boieresc. 209. — (Iaşi,) 6 august. — Boierii divanului dau carte de judecată în cina dintre călugării de la mînăstirea Solea şi postelnicul Vasile Başotă pentru pînirea unor vecini, anume Ion Ciurilă din Şoldăneşti cu fraţii săi. 210. — (Iaşi,) 11 august. — Vornicul Costache Razul hotărăşte prin -te de judecată ca egumenul de la Solea să dea înapoi boii luaţi, ipeste îndatoile lor de boieresc, locuitorilor din Crăiniceşti. 211. — (Iaşi,) 17 august. — Poruncă domnească adresată ispravnicilor ţinuturi pentru vecinii lui Constantin Gatargiu, ce sînt împrăştiaţi, să-i dea pe ezăşie că vor sta pe loc. 212. — 19 august. — Radu Racoviţă, vel spătar, dă mărturie de judecată re egumenul de Bogdana şi Iaroa, vornicul de bîrsani, pentru păscutul fără /oire a unui munte a'l mănăstirii, pe moşia Hiltiu, şi luarea ca zălog a unor oi la Mereuţă. 213. — Iaşi, 31 august. — Constantin Mavrocondat, domnul Moldovei, carte de încuviinţare egumenului de la Todireni să ia dijma moşiilor mănăstiri, Todirenii şi Merenii (Suceava), din tot ce vor produce, iar locuitorii să ireze boierescul după hotărîrea lui şi să nu se mute în alte sate. 214. — (Iaşi,) 8 septembrie. — Constantin Mavrocondat, domnul Mol-vei, porunceşte ispravnicilor de la ţinuturi să ia cîte doi lei pe an, pentru obli-ţia lor, de la vecinii fugiţi ai mănăstirii Rîşca şi să-i dea egumenului, iar oamenii râmînă unde sînt aşezaţi. 215. — (Iaşi,) 22 septembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Mol-vei, porunceşte ispravnicilor de la Tutova şi Vaslui să împlinească de la locuirii de pe moşiile mănăstirii Barnovschi din acele ţinuturi, cîte doi zloţi în limbul celor douăsprezece zile de clacă şi să-i dea în mîna omului trimis egumen. 216. — Iaşi, 30 septembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Mol-vei, porunceşte biv vel clucerului Mihalache Sturza, ispravnic de Roman, să rceteze reclamaţia boierului Ion Şeptilici contra unor ţărani de pe moşia lui, işeni, care nu-i dau dijmă. 217. — 7 octombri e. — Egumenul de la Rîşca cere domnului ca locuitorii >oveni de pe moşia Zamostia a mănăstirii, tocmiţi de predecesorul său cu plata imei în bani, să fie obligaţi a o da în produse. 218. — (Iaşi,) 9 octombrie. — Cancelaria domnească trimite un aprod satele Ciorteşti, Nogorăşti şi Coropceni din ţinutul Vaslui, ale mănăstirii Bărboi, oblige pe locuitori să aducă nişte lemne pentru trebile mănăstirii, în contul îjbei de boieresc. 219. — 12 octombrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de la ţinuturi să împlinească de la vecinii pe care-i va arăta Miron Gafencu împrăştiaţi din satele sale Crasna, Ilişău şi Bănila, cîte doi lei. 220. — (Iaşi,) 18 octombrie. — Carte domnească pentru a supune pe oamenii din satul Larga să aducă finul de boieresc. 221. — (Iaşi,) 19 octombrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Mol- dovei trimite un om al domniei să împlinească de la locuitorii de pe moşia mănăstirii Barnovschi dijma din produse şi datoriile băneşti. 222. — D r a c i n e ţ i. 24 octombrie. — Un număr de locuitori dau mărturie, faţă de starostele de Cernăuţi, la cererea egumenului de Pobrata, că Toader şi Grigore Nosăi, cu fraţii şi feciorii lor, sînt originari din Dracineţi, nu vecini din Revecăuţi. 223. — 26 octombrie. — Iordaohe Balş, biv vel jdtnicer, dă fratelui său Lupu Balş, biv vel medelnicer, satul Plopeni în schimbul satului Vlădina şi jumătate din Marşiniţi, stabilind împărţirea în mod egal a vecinilor. 224. — (Iaşi,) 28 octombrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte* unui slujitor să meargă la Grozeşti, moşia vel vornicului Costache Razu, să silească pe locuitori a aduce o sută de care de lemne „pentru slujba obişnuită". 225. — (Iaşi,) 1 noiembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Andrei, feciorul lui Albotă biv clucer, să-şi stăpînească moşiile Alboteni, Pătrăşcani, Grecii şi Ohîrţeni, obligînd pe locuitori să-i dea dijma din produse şi să-i facă slujbă după hotărîrea domnească. 226. — (Iaşi,) 11 noiembrie. —. Divanul Moldovei cercetează pricina lui Ioniţă logofătul pentru un număr de şapte vecini din Revecăuţi, revendicaţi şi de mănăstirea Pobrata, dîndu-i carte de judecată să-i stăpînească. 227. — 18 noiembrie. — Egumenul de la Slatina reclamă domnului că mazilul Panaite Vîrlan din Lămăşeni pune stăpînire pe o livadă de pomi făcută în Rădăşeni, pe moşia mănăstirii de un locuitor venit din „ţara căzăcească“, mort fără urmaşi. 228. — (Cernăuţi,) 30 noiembrie. — Gheorghiţă, biv vel sulger, staroste de Cernăuţi, dă carte de împuternicire egumenului de la Ho rec ea să apere pădurea mănăstirii de „oamenii împregiuraşi", interzicînd oricui a tăia lemne. 229. — 30 noiembrie. — Cancelaria domnească porunceşte lui Iliaş vel căpitan de Soroca, să supuie pe oamenii care locuiesc pe moşia Budale a vornicului Iordachi Cantacuzino să facă slujba obişnuită. 230. — 10 decembrie. — Hrisoscul credincerul raportează domnului că a aşezat la Rîpile Crasnei pe nişte oameni fugiţi de la satul Bahnari din cauza boierescului, iar ispravnicul de Vaslui a trimis de i-a dus înapoi. 43 231. — 15 decembrie. — Cancelaria domnească trimite un copil de casă pentru aducerea egumenului de lă Bogdana, care bătuse pe Vasile Ungureanu la Bacău şi nu a vrut să vină la judecată. 232. —-(Iaşi,) 17 decembrie. — Veliţii boieri dau carte de mărturie că medelnicerul Toader Carp s-a obligat în faţa lor să despăgubească cu 6 iei şi o vacă cu viţel pe Dămian din Curluceni (Lăpuşna) pentru casa şi livada pe care i le-a luat. 233. — (Iaşi,) 21 decembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Mol- dovei, face cunoscut lui Ion Izmană, vel căpitan de Dorohoi, să oprească oamenii din raiaua Hotinului a trece pentru lemne, fin şi arături, iar pentru cei ce vor veni din raia, să-l înştiinţeze. ; . - 234. — (Iaşi,) 31 decembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, aduce la cunoştinţa egumenilor şi boierilor că divanul a hotărît, pentru lipovenii stabiliţi în ţară, să se respecte învoielile făcute cu stăpînii de moşii cei ce n-au învoieli vor da cîte un leu pe an şi nici un fel de dijmă, iar pe locurile domneşti nu vor da nimic. 1743 235. — (Iaşi,) 15 ianuarie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de ţinuturi să împlinească de la vecinii fugiţi ai mănăstirii Voroneţ cîte doi lei pentru slujba lor şi să-i trimită egumenului. 236. — 15 ianuarie. — Boierii divanului dau slugerului Adam Luca o carte de mărturie că Merăuţă, feciorul lui Ion Fărmăcel, este vecin al său. 237. — Iaşi, 23 ianuarie. — Constantin Mavrocordat, domnul MoldbVei, încuviinţează egumenului de la Slatina să stăpînească livezile de la Rădăşbhi şi Măzăneşti făcute de către vecini ai mănăstirii, morţi sau fugiţi din sate. 238. — 22 iunie. — Fillip Catargiu, vtori postelnic, reclamă domnului că pe moşia lui, Tătărăşeni, un armean şi un turc ţin vite şi nu i-au plătit arendă de doi ani ; Constantin Mavrocordat porunceşte ispravnicului de Hîrlău şi Borolîdi să cerceteze şi să împlinească de la ei ce va fi cu dreptul. 239. — (Iaşi,) 22 iunie, — Egumenul de la Sfîntul Sava reclamă domnului că locuitorii satului Guşiţei nu i^au dat venitul de doi ani; Constantin Mavrocordat porunceşte ispravnicului de Fălciu să oblige pe oameni să i-1 plătească. 240. — (Cernăuţi,) 8 august. — Gheorghiţă, biv vel sulger, staroste, porunceşte tîrgoveţilor din Cernăuţi să lase nesupăraţi patru oameni ai mănăstirii Horecea, de boieresc, de clacă şi de toate „angheriile“, fiind daţi pentru posluşanie. 241. — Bucureşti, 1 octombrie. — Constantin Costuţ Neniul, biv vel paharnic, dă mănăstirii Neamţ satul Preuiteştii cu tocmeala de a primi „oareşce bani“, iertînd pe vecinii acelei moşii, să fie slobozi, după cum îi mai iertase o dată. ,................... . j....,-, 1744 ... . •• 242. — (Iaşi,) 21 februarie. — Stamate, copil de casă, reclamă domnului că oamenii de pe moşia lui, Brăteni (Fălciu), îi produc pagube fără să-i dea venitul; Ioan Mavrocordat îi dă carte să-şi ia dijma pe obicei, să-i oblige a-i face „slujbă după hotărîre“ şi să pună vornicel în sat. , 243. — 14 martie. — Antohie Bozul dă zapis egumenului de Răchitoasa că, rămas de judecată pentru stricăciunile făcute la prisaca de la Bănceni şi neavînd cu ce le plăti, se dă „slugă“, să slujească pînă la sfîrşitul vieţii m calitate de prisăcar. 244. — 14 mai. —■ Varlaam Ursache, fost egumen al mănăstirii Slatina, dăruieşte ca rob cluceresei Maria Catargiu pe un vecin al său din Bozieni. 245. — (Iaşi,) 31 iulie. — Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte vel paharnicului Dumitraşcu, ispravnicul sărdăriei, să constrîngă pe locuitorii moşiei Chişiuău a mănăstirii Sfinţii Arhangheli (Frumoasa), a face slujbă aşa cum fac şi alţii care stau pe moşiile celorlalte mănăstiri. 246. — (Iaşi,) 22 august. — Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare mitropolitului Nichifor să stăpînească satul Dămideni (Dorohoi) şi să oblige pe locuitori a-i da dijma din produse după obiceiul ţării. 247. — (Iaşi,) 4 septembrie. — Divanul Moldovei dă carte de judecată lui Costache vătaful să stâpînească pe Gheorghiţă, feciorul lui Simeon Ţiplica din Leţcani, ca vecin, fiind luat de tatăl său, Neculai biv vel sulger. de la Gri-goraş Brahă. 248. — (Iaşi,) 5 sept embrie. — Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte biv vel clucerului Iordache Ruset, ispravnic de Bacău, să cerceteze reclamaţia lui Nicolai Costin biv vel jitnicer, contra unor locuitori din Şerbăneşti (Neamţ) care nu se recunosc a-i fi vecini. 17 4 5 249. — (Iaşi,) 24 aprilie. — Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carţQ de încuviinţare lui Erotei, episcopul de Huşi, să-şi poată strmge dijma de vin de pe moşia episcopiei fără a fi supărat de slujbaşii vădrari. 250. — (Iaşi,) 27 mai. — Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de la ţinuturi să împlinească de la vecinii dovediţi c-au fugit de la mănăstirea Pobrata cîte doi lei pe an, „de cînd n-ar hi dat“. 251. — (Iaşi,) 30 mai. — Divanul Moldovei pe baza jurămîntului făcut de martori în biserică la Cernăuţi, dă carte de istăpînire egumenului de la Pobrata asupra a patru vecini din Draceniţi, moşia mănăstirii. 45 252. — Iaşi, 26 august. — Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, încuviinţează lui Constantin fustaşul să oblige pe locuitorii de pe moşia Miroslăveşti a-i da dijma din produse. 1746 253. — Iaşi, 13 mai. — Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Tecuci să oblige pe locuitorii de pe moşiile Furceni şi Durăşti, ale biv vel jitnicerului Neculai Cucoranu, să-i slujească la fel cu alţi oameni de pe moşiile boiereşti învecinate. 254. — (Iaşi,) 2 iunie. — Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Secu să nu îngăduie la doi locuitori a face moară pe moşia mănăstirii decît cu „tocmală“> 255. — Iaşi, 27 iunie. — Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte lui Ion vel agă să oblige pe călăraşii care şi-au făcut locuinţe în ţarină, pe moşia Lieşti a mitropoliei, să se mute în silişte, iar de nu se vor supune, să le trimită zapciu ca să le „risipască casele“. 1747 .256. — (Iaşi,) 5 iu n i e. — Caimacamii Moldovei poruncesc boierilor Toader Carp şi Constantin Donici să împlinească de la locuitorii din Buicani cîte un leu de om pe anul trecut pentru slujba obişnuită la mănăstirea Gala ta. 257. — (Iaşi,) 29 decembrie. — Grigore Ghiea, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Ioan Cantemir, să oblige pe locuitorii de pe moşia sa Totoeşti să-i facă slujbă opt zile pe an, dînd şi dijma din produse. 1748 258. — (Iaşi,) 10 iu mie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Rişca să oblige pe locuitorii de pe moşiile mănăstirii să-i lucreze douăsprezece zile pe an. 259. — (Iaşi,) 6 octombrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire călugărilor de la Horecea să apere, prin ştirea starostelui, pădurea mănăstirii, pe care o taie tîrgoveţii din Cernăuţi sub pretext că este moşie domnească. 1749 260. — (Iaşi,) 6 aprilie. — Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei şi Adunarea ţării dau actul de desfiinţare a veciniei. 46 261t «25 iunie. — Sandu Ilie, postelnic, recunoaşte egumenului de la Icuşeni stăpînirea pe jumătate de sat donat mănăstirii de mama sa, autorizîndu-1 să ia dijma şi să oblige pe locuitori a face douăsprezece zile de boieresc pe an. 262. — 18 iunie. — Mărturie dată de boierii mazili ai ţinutului Suceava, că locuitorii din Rădăşeni sînt vecini pe moşia mănăstirii Slatina, cultivînd aceleaşi terenuri din tată în fiu, cu toate că unii iau dijmă de la oamenii străini pentru locurile pe care, nefolosindu-de, le dau altora să le lucreze. 263. —.(Iaşi,) 8 octombrie. — Caimacamii Moldovei poruncesc şetra-rului Ion Izmană, ispravnic de Botoşani, să oblige pe locuitorii din Cordăreni ai medelniicerului Dumitrachi Hudici, împrăştiaţi pe toată moşia, să se mute în sat şi să-i presteze obligaţia de boieresc după hotărârea domnească. 264. — 28 octombrie. — Ispravnicii de Suceava judecă pricina dintre egumenul de la Slatina şi locuitorii din Rădăşeni, care nu vor să se recunoască foşti vecini ai mănăstirii, hotărând ca ei să iasă la divan în termen de două sâptămîni după venirea domnului în scaun. 1750 265. — (Iaşi,) 10 ianuarie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, hotărăşte ca locuitorii de pe moşiile mănăstirii Gala ta să slujească la toate cîte va porunci egumenul, oa în vremea părintelui său, Mihai Racoviţă, sau cîte 24 zile pe an, după aşezământul lui Constantin Mavrocordat. 266. — (Iaşi,) 12 ianuarie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, porunceşte starostelui de Cernăuţi să împlinească de la locuitorii din Rarencea rămăşiţe din „tocmaila44 lucrului de boieresc pentru mănăstirea Slatina, iar pe viitor să slujească după „obiceiul cel vechiiu44. 267. — (Iaşi,) 17 ianuarie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vtori medelnicerului Dumitrache Hudici să apere dumbrava şi rediurile de pe moşia sa Cordăreni, oprind pe oricine să taie lemne. 268. — (Iaşi,) 17 ianuarie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, porunceşte ca locuitorii de pe moşia Cordăreni şi Săpoteni a lui Dumitrache Hudici să lucreze ca în timpul domniilor părintelui său, Mihai Racoviţă, sau după aşezământul lui Constantin Mavrocordat. 269. — (Iaşi,) 14 februarie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să judece pricina locuitorilor din Rădăşeni, care se socotesc „muşinaşi44, cu egumenul de la Slatina, care-i „trage la vecinătate44. 270. — (laşi,) 4 iulie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, jporun-ceşte vel serdarului Vasilachi să oblige pe locuitorii moşiei Davida să lucreze mănăstirii Suceviţa cele douăzeci şi patru de zile pe an „după obiceiul şi hotărîre testamentului ci au44, iar dacă li se va părea mai uşor cu bani, să se înţeleagă cu egumenul. 47 271. — (iaşi,) 16 decembrie. — Constantin Racoviţă, domnnl Moldovei, împuterniceşte pe stareţa de la Socola să dea viile părăginite de pe moşia mănăstirii celor care ar voi să le lucreze. 1751 272. — (Iaşi,} 28 iunie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire unui aprod domnesc spre a obliga locuitorii care au avut semănături pe hotarul Căpoteştilor, a mănăstirii Bîrnova, să dea egumenului dijma pe doi ani din urmă. 273. — (Iaşi,} 6 septembrie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, încuviinţează episcopului de Huşi să oblige pe locuitorii din tîrg, care au case pe moşia episcopiei, să dea cîte doi lei pe an pentru boieresc, poruncind ispravnicului de Fălciu să împlinească de la acei ce se vor împotrivi, . 1752 274. — (Iaşi,} 22 ianuarie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare mitropolitului Iacov să pună în vedere locuitorilor care au vii la Vlădiceni şi le-au lăsat în părăsire că, dacă nu le vor lucra în primăvară, vor fi date altora. 275. — (I a ş i,} 2 2 ap r i 1 i e, — Mitropolitul Moldovei şi veliţii boieri cercetează reclamaţia episcopului de Roman pentru încălcarea de către unii locuitori a moşiei tîrgului, pe oare are hrisoave domneşti de danie, şi propun oa o parte să o stăpînească tîrgoveţii, dînd dijma episcopiei, iar alta Biserica Albă, luîind dijma de la cultivatori. 276. — (Iaşi,) 15 mai. — Ianaohe vel stolnic şi Simeon Buhăeseu biv vel medelnicer judecă pricina egumenului de la Slatina cu locuitorii din Rădăşeni şi hotărăsc — pe bază de martori — ca mănăstirea să stăpînească moşia. 277. —- (Iaşi,} 23 iulie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, da încuviinţare lui Vasile, nepotul lui Lupaşcu cupeţ, să stăpînească şi să dijmuiască moşia Bulbueanii, pe Meletin. 278. — (Iaşi,} 2 6 iulie, — Iacov Putneanul, mitropolitul Moldovei, cere. preoţilor, boierilor, mazililor şi locuitorilor din apropierea mănăstirii Secu să mărturisească dacă ştiu că sătenii din Vînătorii Neamţului au aşezămînt vechi să lucreze numai şase zile pe an, fără a da dijmă. 279. — Iaşi, 10 decembrie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire mitropolitului Iacov şi vechilului său, spre a apăra de tăiere pădurea de pe moşia schitului Dumbrăviţa (Tecuci). 48% 1753 280. — (Iaşi,) 9 ianuarie. — Carte dată de Constantin Racoviţă egumenului de la Humor să caute pe foştii vecini strămutaţi ai mănăstirii spre a lua de la ei cîte doi lei de fiecare. 281. — (Iaşi,) 10 ianuarie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Slatina să pună în satul Rădăşeni orîn-dar pentru vînzarea băuturilor, fără a fi supărat de locuitori. 282. — (Iaşi,) 15 ianuarie. — Dumitraşco Gage şi Lazăr Bîrlibă, delegaţii locuitorilor diin Vînătorii Neamţului, dau zapis în divan egumenului de la Secu de obligaţiile ce le revin pentru îngăduinţa de a avea pe moşia mănăstirii mori, pive pentru sumane şi circiumă. 283. — (Iaşi,) 2 iunie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Lăscărache Ruset, al treilea spătar, să oblige locuitorii de pe moşia sa, Bohotinul, să-i dea cîte şase potronici pe an de fiecare gospodar şi dijma obişnuită. 284. — (Iaşi,) 20 septembrie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Galata să stăpînească moşiile mănăstirii din ţinutul Cîrligătura, obligînd pe locuitori să lucreze şase zile de vară şi şase zile de iarnă, sau să dea cîte doi lei şi dijma obişnuită. 285. — 10 decembrie. — Locuitorii din Cordăreni şi Săpoteni dau zapis stăpînului moşiei, prin care recunosc în faţa vornicului de Botoşani, stricăciunile cauzate la moară şi la eleşteu, angajîndu-se a repara iazul, a da cîte un leu pe an pentru obligaţia de boieresc şi dijma din produse. 17 54 286. — (Ia şi,) 9 ianuarie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Căşin să stăpînească moşia Cărbuneşti (Putna), obligînd pe locuitori a lucra 12 zile boieresc ori a da cîte 2 lei de casă şi dijma din produse. 287. — (Iaşi,) 11 ianuarie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel medelnicerului Constantin Ruset, ispravnic de Neamţ, să împlinească de la locuitorii din Cracau şi Topoliţa venitul datorat pentru boieresc mănăstirii Neamţ. 288. — (Iaşi,) 12 ianuarie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze dacă mănăstirea Voroneţ are dreptul să ia dijmă de la cei ce vînează pe moşiile sale şi să împlinească acest venit de la cei care nu l-au dat. 289. — (I a ş i,) 2 3 februarie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă încuviinţare egumenului de la Bărboi să oblige pe locuitorii de pe moşia Lăzăreni 4 - c. 4661 49 să dea cîte 2 lei noi de casă sau să lucreze cîte 12 zile pe an mănăstirescul şi să dea dijma. 290. — (Iaşi.) 21 aprilie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Bogdana să stăpînească moşiile mănăstirii, obli* gînd pe locuitori a lucra 12 zile de boieresc sau să plătească 2 lei pe an fiecare şi să dea dijma din produse. 291. —-(Iaşi,) 9 iunie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare ieromonahului Daniel Hudici să-şi stăpînească moşiile Cordărenii şi Săpotenii, iar oamenii să-i lucreze cîte 12 zile pe an şi să-i dea dijma. 292. — (Iaşi,) 6 iulie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Bîrnova să oblige pe locuitorii de pe moşiile Ciurbeşti, Scînteia şi Căpoteşti, să lucreze cîte 12 zile într-un an sau să dea cîte 2 lei de casă şi dijma din produse. 293. — (Iaşi,) 28 iulie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Pobrata să stăpînească moşia mănăstirii, Poiana (Roman), obligînd pe locuitori să facă 12 zile de boieresc ori să dea cîte 2 lei de casă, precum şi dijma din produse. 294. — (Iaşi,) 17 septembrie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire călugăriţelor de la Socola să stăpînească moşiile mănăstirii, să ia dijma din produse după obicei şi locuitorii să fie obligaţi a da cîte 2 lei de casă într-un an sau să lucreze cîte 12 zile. 1755 295. — (Iaşi,) 8 ianuarie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Toader, logofăt de vistierie, să-şi stăpînească moşia Voioca pe care a cumpărat-o şi s-o apere „din cîmp şi din pădure“ faţă de oricine. 296. — (Iaşi,) 12 "ianuarie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Voroneţ să ia pe seama mănăstirii livezile de pomi ale oamenilor care au plecat de pe moşie. 297. — (Iaşi,) 14 februarie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare călugăriţelor de la Iţcani (Suceava) să oblige pe locuitorii oare cultivă moşia mănăstirii să le dea dijmă din produse şi să ia de la cei ce vor fi avînd case cîte 2 lei, sau să lucreze boierescul 12 zile pe an. 298. — (Ia şi,) 12 martie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare boierilor Gheorghe şi Andrei Beldiman să ia dijma de pe părţile cumpărate de ei în moşia Şişcani (Fălciu), iar locuitorii să le lucreze cîte şase zile de boieresc, ori să dea cîte şase potronici de casă. 299. — (Ia şi,) 3 mai. — Matei Ghica, domnul Moldovei, împuterniceşte pe egumenul mănăstirii Bîrnova să stăpînească moşiile Zănneşti şi Vitolcea (Gre-ceni), de pe care să ia dijma, iar oamenii să-i lucreze 12 zile pe an. 50 w 300. — <(Iaşi,) 2 1 mai. — Anaifaraiua mitropolitului şi boierilor, întărită de domn, prin care propun ca tocmelile să se facă numai în scris. 301. — (Iaşi,) 8 iunie. — Cuprinsul cărţii de încuviinţare dată de Matei Ghica, domnul Moldovei, egumenului de la Soveja să oblige pe locuitorii de pe moşia Ciorăşti a face 12 zile de boieresc sau a da cîte 2 lei pe an, precum şi dijma din produse. 302. — (Iaşi,) 10 iunie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte vel sulgerului Constantin Jora să ia dijma de pe moşia lui, Şerbeşti, iar locuitorii să-i dea cîte şase potronici pe an, ori să-i lucreze cîte şase zile de boieresc. 303. — (Iaşi,) 10 august. — Matei Ghica, domnul Moldovei, hotărăşte ca angajarea slugilor, năimiţilor „şi mai vîrtos argaţii păstori44 să se facă în scris pentru ca, în caz de judecată, cei nemulţumiţi să aibă cu ce dovedi, spre a se evita jurământul sau cărţile de blestem. 304. — (Iaşi,) 3 noiembrie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, porunceşte judecătorilor şi ispravnicului de Suceava să cerceteze reclamaţia egumenului de la Voroneţ contra locuitorilor de pe moşia Drăgoeşti care au luat o cantitate de porumb din coşarele mănăstirii şi contra altora care au ocupat locuri pe nedrept, să judece şi să hotărască. 1756 305. — (Iaşi,) 9 ianuarie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, porunceşte dregătorilor ţinutului Neamţ să cerceteze cauzele împotrivirii locuitorilor din Cracău contra egumenului de la Neamţ căruia nu-4 îngăduie vînzarea vinului în circiuma mănăstirii şi alungă pe orîndarul trimis. 306. — (Iaşi,) 9 ianuarie. — Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Seou să ia de lla moşiile Săbăoani, Brăteşti, Vânători şi Răuceşti dijma din produse, pe obicei, obligînd pe locuitori a face şase zile de vară şi şase zile de iarnă muncă de boieresc, sau să le răscumpere cu un leu. 307. — (Iaşi,) 29 aprilie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Neamţ să pună orîndar pe moşia Dră-găneşti a mănăstirii să vîndă băutură, poruncind ca oamenii din sat să nu-i facă „învăluială44. 308. — (Iaşi,) aprilie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, întă-reş e episcopiei Roman stăpînirea asupra unui număr de „vecini44, aşezaţi pe moşia Leucuşeni, pe baza unui ispisoc de la Niculae Mavrocordat. 309. — (Iaşi,) 6 mai. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare mitropolitului să stăpînească şi să oblige pe locuitorii de pe moşia Vlădiceni a face mitropoliei 12 zile de clacă sau a da fiecare 2 led pe an, avînd a lua şi dijma din produse. 51 310. — (Iaşi,) 18 mai. — (Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Bistriţa să trimită la moşia mănăstirii, Peneul, să ia dijma din produse şi, de la fiecare locuitor, cîtie 6 potronici. 311. — (Iaşi,) 1 iulie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, porunceşte biv vel paharnicului Dinu Cantacuzino, ispravnic de Cîmpulung, să cerceteze reclamaţia egumenului de la Moldoviţa împotriva unor locuitori care s-au aşezat în mijlocul moşiei Vama şi să caute să-i mute fie în sat, fie la Cîmpulung. 312. — Iaşi, 8 i u 1 i e. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Arvintie, feciorul lui Vasile Şeptebani, şi altor fraţi ai lui, să stăpînească moşia lor, Nicorenii, obligînd pe locuitori să le dea dijmă din produse. 313. — (Iaşi,) 20 iulie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, încuviinţează episcopului de Huşi să ia dijma de pe locul domnesc din Huşi, dăruit episcopiei, dijmă pe care pînă atunci o strîngea paharnicul al doilea. 314. — (I a ş i, ) 19 august. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare stareţei de la Topoliţa să stăpînească moşiile mănăstirii, Ţolieii şi Netezii, obligînd pe locuitori a da dijma din produse şi a lucra cîte 12 zile de boieresc, sau să dea cîte 2 lei pe an. 315. — (Iaşi,) 28 octombrie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, porunceşte lui Iordache Cantacuzino, ispravnic la Cernăuţi, să oblige pe locuitorii aşezaţi pe moşia Noua Suliţă, a fraţilor Volcinschi, să dea dijma din urmă, să lucreze cîte douăsprezece zile pe an, ori să dea cîte un leu. 316. — (Iaşi,) 20 noiembrie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Trei Ierarhi să interzică tuturor locuitorilor tăierea lemnelor din Rodiul Breazului, al mănăstirii Copou, fără încuviinţarea acestuia. 317. — (Iaşi,) 13 decembrie. — Constantin Racoviţă, domnul Mol- dovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Bîrnova să apere pădurea de a H fi tăiată de către locuitori pe o distanţă de „cinci cristele de săgeată" în jurul mănăstirii. 318. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, cercetează împreună cu divanul cauzele pentru care s-a depopulat ţara şi stabileşte obligaţiile fiscale şi faţă de stăpînii moşiilor pentru cei care se vor întoarce de peste hotar. 1757 319. — (Iaşi,) 12 ianuarie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, porunceşte biv vel spătarului Ioniţă Palade, staroste de Putna, să cerceteze reclamaţia egumenului de Bogdana contra unor ţărani, Gogoeştii, — care s-au aşezat fără voie pe moşia Cîmpuri — şi să împlinească de la ei venitul mănăstirii. 52 320. — (Iaşi,) 15 ianuarie. — Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenilor de la Voroneţ, Slatina şi Rişca să oblige pe toţi locuitorii ice stau pe braniştile mănăstirilor să facă munca de boieresc, să dea dijmă, din produse şi din catargurile ce le taie pentru vînzare, să respecte monopolul vânzării băuturilor. 321. — 17 februarie. — Gheorghe vornicul se angajează cu zapis faţă de episcopia Roman să adune oameni străini spre a face sat pe moşia Sîrbii Vechi a mănăstirii Precista, cu obligaţia de a da dijma din produse şi cîte un leu de casa. 322. — (Iaşi,) 29 mai. — Scarlat Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Ioniţă Botez, postelnic, să stăpînească satul Ploscurenii, obligînd locuitorii ce-i cultivă moşia să-i dea dijmă din produse, iar de la cei „şezători cu casă“ să ia cîte şase potronici sau să-i lucreze fiecare cîte şase zile de boieresc pe an. 323. — (Iaşi,) 1 iunie. — Scarlat Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare vel vornicului Constantin Balş ca să oblige pe locuitorii de pe moşia sa, Iuganii, să-i dea dijma din produse şi să-i lucreze cîte 12 zile pe an, sau să dea cîte un leu de casă. 324. — (Iaşi,) 3 iulie. — Scarlat Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Precista (Roman) să stăpînească moşiile mănăstirii din Dorohoi, donate de Mihai Racoviţă, obligînd pe locuitori a-i da dijma * din, produse şi a-i lucra cîte şase zile sau a-i plăti cîte 9 potronici de casă pe an. 1758 325. — (Iaşi,) 11 ianuarie. — Scarlat Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Humor să oblige pe locuitorii moşiilor Vorniceni, Dersca, Măgura, Părteşti şi Băeşeşti a-i da dijma din produse, a face 12 zile de boieresc, ori să dea cîte un leu de casă şi să riu taie dumbrava de Ia satul Vorniceni. 326. — (Iaşi,) 13 mai. — Scarlat Ghica, domnul Moldovei, porunceşte lui Chirie Cesporoschi, căpitan de Tabără şi călăraşilor de acolo, să respecte învoiala făcută cu stăpânul moşiei, Pătraşcu căpitan, de a lucra cîte două zile şi de a-i da banii orîndei, după zapisul ce-1 are. 327. — Iaşi, 6 iunie. — Scarlat Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare feciorilor lui Ştefan Ardarie să stăpînească o parte din moşia Tufeşti (Vaslui), obligînd pe locuitori să le dea dijma din produse. 328. — (Iaşi,) 2 iulie. — Scarlat Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vtori vistierului Constantin Gîndul, ispravnic al ţinutului Iaşi, să cerceteze reclamaţia lui Anitohi Şchiopul şi Neculai Mandare împotriva unor locuitori care Şi-au făcut case pe moşia lor Coţomăneşti şi să-i oblige a-şi muta locuinţele in silişte, dînd stăpânilor dijma din tot ce folosesc. 329. — (Iaşi,) 8 iulie. — Scarlat Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare ierodiaconului Ioanichie, lui Toader Harghidon şi lui Palade Căpăţînă să stăpânească părţile de moşie pe care le au în diferite ţinuturi, obligând pe locuitori să le dea dijma din produse. 330. — (Iaşi,) 17 iulie. — Scarlat Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Ştefan Bosie, biv veil jitnicer, să-şi ia toată dijma de pe moşiile sale Hudecenii (Lăpuşna) şi Goteştii (Fălciu), pe care ar ara tătarii, iar uşurgiii să nu se amestece. 331. — (Iaşi,) 23 iulie. — Scarlat Ghioa, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Galata să ia viile părăginite ale locuitorilor de pe dealul Miroslava şi să le dea altora care ar voi să le lucreze, să le stăpânească ei, ca să nu păgubească mănăstirea de venitul ce i se cuvine. 332. — (Iaşi,) (1 august. — Scarlat Ghica, domnul Moldovei, porunceşte boierilor uşurgii de la olatul Greeenilor să nu ia uşurul de pe moşiile episcopiei Huşi, pe care âu arat tătarii, deoarece a fost dat episcopiei cu hrisov. 1759 333. — (Ia.şi,) 1 ianuarie. — Logofătul Iordache Cantacuzino porunceşte locuitorilor din Vînătorii-Neamţ să asculte de călugării de la mănăstirea Secu şi să dea venitul moşiei. 334. — (Iaşi,) 2 9 martie. — Ioan Callimachi. domnul Moldovei, hotărăşte ea locuitorii tîngului Piatra, fostă moşie domnească, să dea noului stăpân, vel vornicului Vasile Ruset, dijma din produse, să fie liberi a cosi unde le-^ar place, plătind cîte 10 parale pentru stogul de fîn şi boierescul cîte 20 de parale pe an. 335. — (Iaşi,) 3 mai. — Ioan Callimachi, domnui Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Mănăstirea Doamnei (Botoşani) să oblige pe locuitorii moşiei săd dea dijma din produse şi de la fiecare gospodar să ia cîte 20 de parale sau să lucreze boierescul cîte şase zile pe an. • 336. — (Iaşi,) 25 mai. — Ioan Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Caşin să apere braniştea mănăstirii de orice încălcare, să oblige pe locuitori să dea dijmă din produse şi să lucreze boierescul sau să dea bani. 337. — (Iaşi,) 31 mai. — Ioan Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Secu să stăpînească şi să ia dijma de pe moşiile mănăstirii : Săbăoani, Brăteşti, Vînătorii-Neamţ şi Răuceşti, obligînd pe locuitori a face 12 zile de boieresc sau să dea cîte un leu de casă şi să nu‘ vîndă băuturi fără aprobare. 338. — (Iaşi,) 1 iunie. — Ioan Callimachi, domnul Moldovei, întăreşte egumenului de Slatina dreptul de a vinde numai el băuturi în sate, punînd pentru aceasta orîndari pe moşiile mănăstirii. S4 339. — (Iaşi,) 1 iunie. — Ioan Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte vornicului de Cîmpulung să supună pe un Maoovei să plătească egumenului de Slatina „obiceiul moşii“, pentru un fierăstrău pe care l-a făcut pe moşia mănăstirii. 340. — (Iaşi,) 2 2 iunie. — Ioan Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Velişco Gneiul să stăpînească a patra parte din satul Coţuşca (Dorohoi) şi să ia dijma obişnuită. 341. — (Iaşi,) 9 iulie. — Ioan Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe paharnicul Ioniţă Caracas cu fraţii săi să stăpînească şi să ia dijma de pe jumătate din moşia Streşineni (Dorohoi), iar locuitorii să le dea bani de casă, ori să le lucreze cîte 6 zile de boieresc pe an. 342. — (Iaşi,) 15 iulie. — Ioan Calllimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe medelnicereasa Paraschiva Sturza să stăpînească şi să ia dijma de pe jumătate din moşia Jdldeşti, pe Başău, iar locuitorii să-i dea câte 6 potronici pe ăn, ori să-i lucreze cîte 6 zile. 343. — 5 august. — Mitropolitul Moldovei arată, prin anafora către domn, că ă cercetat reclamaţia locuitorilor din satele Cîrhana şi Frumoasa împotriva logofătului Manolaohe Costache, care a închis cu oamenii stăpînirii gîrlele săpate de ei, propunînd a se da poruncă pentru redeschiderea lor. 344. — (Iaşi,) 13 octombrie. — Dumitraşco Zbera dă fratelui său Ştefan, din moştenirea părintească, a patra parte a satului Leorda, cu vad de piuă în ăpa Buoecii şi vecinii : Toader Vlădan cu copiii, Andoni şi Toader, fecior lui Gheorghe Vlădan. 17 6 0 345. — (Iaşi,) 12 mai. — Ioan Callimachi, 'domnul Moldovei, întăreşte agăi Iordache Costache stăpînirea asupra satului Mîndreşti (Cîrligătura), de unde să ia dijma, iar locuitorii să-i lucreze cîte 12 zile de boieresc pe an, ori să-i dea cîte un Leu de casă. 346. — (Iaşi,) 16 mai. — Ioan Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe egumenul de la Moldaviţa să interzică locuitorilor din Vama şi din Cîmpulung de a vîna şi pescui pe braniştea mănăstirii şi de a se amesteca în veniturile moşiei. 347. —(Iaşi,) 16 iulie. — Carte de încuviinţare dată de Ioan Callimachi. domnul Moldovei, egumenului de la Humor, ca să oblige pe locuitorii de pe moşia Covasna a-i da dijma din produse, să-i lucreze cîte douăsprezece zile pe an de boieresc, ori să dea cîte un leu de casă. 348. — (Iaşi,) 16 august. — Ioan Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Galata să oblige pe locuitorii de pe moşia Voro- 55 T veşti a da ddjm>a din ^produse, a lucra 12 zile pe an boierescul Bau să dea cîte un leu de casă. 349. — (Iaşi,) 11 septembrie. — Ioan Gallimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Brădiceşti să stăpânească părţile de moşie pe care le are în ţinutul Fălciu, obligînd pe locuitori să-i dea dijma din produse. 350. — (Iaşi,) 5 decembrie. — Veliţii boieri propun domnului Moldovei, prin anafora, hotărârea de judecată a neînţelegerilor dintre locuitorii satului Râchiteni şi egumenul mănăstirii Trei Ierarhi, privitor la claca în bani şi monopolul vînzării vinului. 1761 351. — (Iaşi,) 10 ianuarie. — Ioan Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Neamţ să cerceteze redamaţia egumenului mănăstirii Neamţ contra unor oameni de la Drăgăneşti, pe Cracău, care nu vor să facă boierescul, şi să împlinească de la ei venitul moşiei. 352. — (Iaşi,) 20 aprilie. — Ioan Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare episcopului de Huşi şi călugărilor de la Brădiceşti să apere pădurea din jurul schitului şi să ia dijmă de la cei care taie lemne pentru cherestea.. 353. — (Iaşi.) <2 9 mai. — Ioan Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe egumenul mănăstirii Bisericani să stăpânească moşiile Popceşti, Turtureşti şi Vânători, şi /hotărăşte ca posluşnictii eliberaţi din vecinătate să nu aibă dreptul să vîndă sau să schimbe livezile şi poienile făcute de părinţii lor. 354. — (Iaşi,) 22 iulie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Ursu, căpitan de Tabără, şi rudelor sale să stăpânească moşia Nicoreni, obiligînd pe locuitori să le dea dijma din produse, să lucreze şase zile de boieresc pe an sau să dea cîte doi orţi de casă ; cei ce vor vinde vin în eîr- ciumi să plătească un leu de bute sau doi orţi de poloboc. ✓ 355. — (Iaşi,) 5 august. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe egumenul de la Secu să oprească pe locuitorii din Vînători-Neamţ să facă mori sau pive sau să vîndă vin pe moşia mănăstirii, obligîndu-i să dea dijma şi să lucreze 12 zile de boieresc pe an. 356. — (Iaşi,) 3 noiembrie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ca, pînă la măsurarea hotarelor celor două moşii învecinate, ieromonahul Dionisie Hudici să nu ia plata boierescului, cîte doi lei de casă, de la oamenii pe care vornicul Ion Stiurza pretinde că sînt ai lui. * 357. — (Iaşi,) 28 noiembrie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei,, dă carte de încuviinţare Măriei oomisoaei, fata lui Vasile Brahă, să oblige pe locuitorii care cultivă moşia ei, Căuiasca, a-i da dijma din produse, iar cei ce au. casa acolo să facă 12 zile de boieresc sau să dea cîte un leu pe an. 358. — (Iaşi,) 16 ianuarie. — Mitropolitul Moldovei şi veliţii boieri judecă reclamaţia lui Toader şi Miron Butuc, ai căror părinţi au fost iertaţi de vecinie de către Grigore Ghica, contra egumenului de la Bisericani că le stăpî-neşte livezile sădite de înaintaşii lor, şi hotărăsc că stăpînului moşiei îi revin bunurile oelor ce se strămută. 359. — (Iaşi,) 5 mai. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe egumenul de la Neamţ să oblige pe locuitorii de pe moşiile Orţăşti şi Drăgăneşti de pe Cracău şi din alte sate, să dea dijmă din produse, să lucreze cîte şase zile pe an de boieresc sau să dea cîte şase potronici de casă. 360. — (Iaşi,) 7 mai. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ca locuitorii de pe moşiile mănăstirii Slatina să lucreze lucrul de boieresc după hotărîrea ce s-a făcut pentru toate mănăstirile, sau să dea bani, precum şi dijma din produse. 361. — 10 mai. — Vasile, nepotul lui Lupaşcu, vinde logofătului Ştefan Feştilă dijma moşiei Bulbucani, pe timp de şase ani, cîte opt lei pe an. 362. — (Iaşi,) 27 mai. —Grigore Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe jitnioereasa Maria (Canano) să stăpînească şi să dijimuiască moşia Găozeni (Soroca) şi să ia cîte o jumătate de leu de casă. 363. — (Iaşi,) 30 mai. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, hotărăşte — pe baza anaforalei veliţilor boieri — ca locuitorii de pe moşiile mănăstirii Secu să lucreze douăsprezece zile de boieresc, sau să dea leul de casă, şi să aibă egumenul a lua dijmă din produse, anulînd încuviinţarea specială dată de Constantin Racoviţă. 364. — (Iaşi,) 1 iunie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe Neculai Ţintă să-şi ia dijma de pe a treia parte din moşia Herţa, poruncind starostelui de Cernăuţi să împlinească de la cei nesupuşi venitul stăpînului. 365. — (Iaşi,) 25 iunie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei* porunceşte ca locuitorii de pe moşiile mănăstirii Socola să presteze boierescul după •aşezămîintul general şi să dea dijma dfin produse, iar oamenii domniei, de orice fel, să nu se atingă de bunurile acelei moşii. 366. — (Iaşi,) 13 iulie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, încuviinţează lui Andrei Poenaru, mazil din ţinutul Bacău — şi rudelor sale — să stăpînească şi să ia dijma de pe moşia Corodu din ţinutul Tutova. 367. — (Iaşi,) 16 iulie. — Grigore 'Callimachi, domnul Moldovei, încuviinţează lui Ioniţă Feştilă, biv poruşnic, să oblige ipe locuitorii de pe moşiile sale, Boldureşti şi Sîrbi (Suceava), să idea dijma din produse, să-i lucreze zilele obişnuite de boieresc sau să dea bani. 368. — (I a ş i,) . 2 3 decembrie. — Veliţii boieri jiudecă jalba locuitorilor din Oprişeni (Neamţ) contra egumenului de la Bistriţa pentru asuprire şi hotărăsc să fie plata boierescului un leu pe an sau lucru „trei zile de vară şi trei zile de toamnă" ; vin şi rachiu să nu vîndă decît cu aprobarea mănăstirii, plătind cîte un leu de bute. 1763 369. — (Iaşi,) 9 ianuarie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Secu să oblige pe oamenii de pe moşiile mănăstirii, Săbăoani, Brăteşti, Vînători şi Răuceşti să dea dijma din produse, să lucreze cîte douăsprezece zile pe an sau să dea cîte un leu de casă şi să respecte monopolul vînzării vinului. 370. — (Iaşi,) 29 martie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte biv vtori postelnicului Gheorgachi Evanghelino, ispravnic de Bacău, să cerceteze reclamaţia egumenului de la Caşin contra bîrsanilor şi oamenilor ce şed pe moşia mănăstirii şi să-i oblige să dea dijma din produse, cîte o jumătate de leu de fiecare om, pentru boieresc, şi cîte un leu de butea de vin care se vinde. 371. — (Iaşi,) 15 mai. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Constantin Cantacuzino-Paşcanul, biv vel pitar, să interzică pescuitul în heleşteul şi în apa Jijiei de pe moşia sa Poprieani, cu dreptul de a confisca peştele şi (uneltele celor ce nu se vor supune dispoziţiei. 372. — (Iaşi,) 17 iunie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, încuviinţează lui Vasile Sîlion, postelnic, să oblige pe locuitorii de pe moşia sa Păltiniş (Dorohoi) să-i dea dijma din produse, iar „vinitul de pe casă", după cum dau şi alţii care stau pe moşii boiereşti ori mănăstireşti. 373. — (Iaşi,) 13 iulie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare postelnicului Alexandru Grama să oblige pe cei ce lucrează moşia lui, Petrişul (Roman), să-i dea dijma din produse, iar de la oamenii cu case, să» ia venitul după obicei. 374. — (Iaşi,) 29 octombrie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, hotărăşte ca — deoarece locuitorii din Rădăşeni nu s-au ţinut de învoiala cu egumenul de la Slatina să lucreze cîte o faLce de fîn, cîte o zi de clacă pe an şi să aducă cîte o podvoadă la mănăstire — ei să-şi îndeplinească îndatoririle după prevederile „testamentului", ca şi alţii de pe la alte moşii. 1764 375. — (Iaşi,) 8 ianuarie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel medelnicerului Gheorghe, ispravnic de Hîrlău, să oblige pe locuitorii din Iubăneşti a da egumenului de la Sueeviţa venitul moşiei şi să ducă podvoadă la mănăstire. 376. — (Iaşi,) 12 ianuarie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Soveja să stăpînească satu/1 Bălăneşti, obligînd pe locuitori a da dijma din produse şi cîte un leu de casă, în cazul că n-ar lucra boierescul de douăsprezece zile. 377. —-(Iaşi,) 4 iulie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Dumitraşcu şi Costache, feciorii lui Timircan Perju, pentru moşiile lor din Tutova şi Tecuci, să ia dijma din produse şi oamenii să le lucreze boierescul cîte şase zile pe an, sau să dea cîte o jumătate de leu de casă. 378. — (Iaşi,) 6 iulie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Slatina să oblige pe locuitorii din Rădăşeni, deoarece ei n-au respectat „aşezarea44 făcută de vornicul Razu, să urmeze după hotărîrea „testamentului44, dînd dijma din produse şi 12 zile de boieresc sau leul de casă. 379. — (Iaşi,) 15 iulie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare tîrgoveţilor din oraşul Bacău să stăpînească şi să ia dijma de pe locul domnesc din jurul tîrgului, pînă în toamna acelui an, cînd se va hotări la divan dacă moşia rămîne a lor sau a vornicului Andronache. 380. — (Iaşi,) 18 iulie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Tudor, vornic de poartă, şi fratelui său Chirică, mazil, să stăpînească părţile lor de moşie ce au la Covurlui şi Tecuci luînd dijma din produse, iar cei ce vînd băuturi să le plătească un leu de bute sau jumătate de leu de poloboc. 381. — (Suceava,) 2 7 iulie. — Ispravnicii de Suceava poruncesc locuitorilor din Rădăşeni să dea mănăstirii Slatina dijma din produse şi leu'l de casă. 382. — (Suceava, iulie). — Ispravnicii de Suceava poruncesc locuitorilor din Rădăşeni să se ţină de învoiala ce au făcut-o cu egumenul mănăstirii Slatina, să dea dijma, leul de casă şi să cosească finul cu care sînt datori din anul trecut. 383. — (Iaşi,) 19 septembrie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Nicolae Şorungă să-şi stăpînească părţile de moşie de la ţinutul Hîrlăoi, obligînd pe locuitori a-i da dijma din produse şi a-i face douăsprezece zile de boieresc, sau să dea cîte un leu de casă. 384. — (Iaşi,) 10 noiembrie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Roman să cerceteze plîngerea episcopului de acolo contra unor locuitori de pe moşia Gherăeşti către nu dau dijmă, nici leul de casă, căutînd să împlinească de la ei paguba din trecut şi să-i oblige a face slujbă, 385. — (Iaşi,) 29 noiembrie. — Grigore, Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Roman să cerceteze reclamaţia comisului Ioan Movilă împotriva răzeşilor de Drăgeşti căutînd să împlinească de la cei ce-i lucrează partea lui de moşie cîte un leu de casă, fără a obliga pe cineva la munca de boieresc. $9 386. — 9 decembrie. — Socoteala încheiată de egumenul de la Dolj eşti de banii pentru dijme strînşi de către mănăstire şi de către răzeşi, de pe moşiile Hîndeşti şi Dăicin, şi partea cuvenită fiecăruia. 387. — (Iaşi,) 13 decembrie. — Egumenul de Slatina cere domnului să judece pricina ce o are cu oamenii din Rădăşeni care nu vor să dea venitul mănăstirii ca şi alţi săteni de pe moşii, socotindu-se „moşnaşi“. 1765 388. — (Iaşi,) 8 ianuarie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Pobrata să stăpînească moşiile mănăstirii, Mircenii, Nănăşeştii cu Poiana Turbată, obligînd pe cei ce le cultivă a-i da dijmă din produse şi să nu îngăduie unor ţărani a pretinde că moşia Nănăşeştii este a lor. 389. — 9 februarie. — Veliţii boieri judecă reclamaţia armenilor din Roman contra episcopului de acolo pentru asuprire şi hotărăsc a-şi stăpîni locurile pe care le cul-ivă, dar să dea dijmă episcopiei din tot ce produc. 390. — (Focşani,) 20 mai. — Starostele de Putna porunceşte vornicului de Vrancea, Istratie Roşea, să cerceteze şi să evalueze dijma de pe moşia mănăstirii Bogdana pe care au luat-o răzeşii din Cîmpuri, punîndu-i să dea zapis că o vor plăti egumenului. 391. — (Iaşi,) 1 i u nie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Slatina să interzică locuitorilor din satele mănăstirii a avea cîrciumi şi să nu permită decît vînzarea vinului mănăstirii* 392. — (Iaşi,) 1 iunie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Slatina să oblige pe locuitorii de pe moşiile mănăstirii, din ţinutul Suceava, să-i dea dijma obişnuită, bani de casă pe an sau podvoadâ ori lucru de boieresc, iar pentru dijma de fîn să dea cîte 10 parale de stog sau o para de stînjen. 396. — (Iaşi,) 1 iunie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Tutova, să cerceteze reclamaţia egumenului de Soveja contra lui Luipu Telibaş, diaconului Eremia şi Mitre Bîrzăi, care se fac „moşinaşi“ în moşia mănăstirii de la CosteşU şi să-i oblige a da dijma şi banii de casă. 394. — (Iaşi,) 3 iunie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Slatina să stăpînească livada de pomi rămasă la moartea unui rus în Rădăşeni, iar rudele lui din altă parte, care nu vin să Stea pe moşia mănăstirii, să nu aibă nici un amestec. 395. — (I a ş i,) 1 1 iunie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Bogdana să ia dijma de pe moşia mănăstirii, iar oamenii să-i lucreze cîte cinci zile de boieresc vara şi cinci zile iarna sau să-i plătească un leu de casă, precum şi dogarii să-i dea a zecea parte din produse. 60 396.— <1 a ş i,) 18 iunie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare postelnicului lordache Iamandi să-şi ia dijma din produse de la Sălceni (Tutova) şi Bereşti (Covurlui), iar oamenii să-i lucreze zilele de boieresc ori să-i dea bani. 397. — (Iaşi,) 30 iunie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încu- viinţează schitului Dolj eşti să impună monopolul băuturilor pe moşiile sale, insta-lînd orîndari prin sate ca să desfacă vinurile proprii. 398. — (Iaşi,) 10 iulie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare mitropolitului Sofronie Irinopoleos să stăpînească moşia Tîrgului Frumos, obligînd pe locuitori să dea dijma din produse, bani pentru boieresc sau să lucreze zilele hotărîte prin hrisov. 399. — (Iaşi,) 31 iulie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încu- viinţează egumenului de la Golia să trimită la moşiile mănăstirii, din Soroca, să oblige pe locuitori a da dijma din produse, a lucra boierescul sau a da bani şi a respecta monopolul vînzării băuturilor. f 400. — (Iaşi,) 8 august. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încu- viinţează egumenului de la Bîrnova să oblige locuitorii din satele mănăstirii Vitolţii, pe Prut şi pe Elan, a da dijma din semănături şi fineţe, din stupi şi bălţi şi a da bani de casă. 401. — 28 august. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă împuter- nicire egumenului de la Caşin să interzică bîrsanilor să vîndă vin pe moşia mănăstirii, in afara celor trei cîrciumi pe care le-a încuviinţat anterior. 402. — (Iaşi,) 15 septembrie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează călugărilor de la schitul Doljeşti să oblige pe locuitorii de pe moşiile Doljeşti şi Leţcani să dea dijma din produse şi să lucreze deplin zilele hotărîte. 1766 403. — (Iaşi,) 1 ianuarie. — Grigore Ai. Ghica, domnul Moldovei, hotărăş e prin „ponturi44 obligaţiile locuitorilor faţă de stăpînii moşiilor. 404. — (Iaşi,) 9 ianuarie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Pobrata să stăpînească moşiile mănăstirii, obligînd pe locuitori a-i da dijma din produse şi a-i lucra 12 zile de boieresc, ori să plătească fiecare cîte 2 lei pe an. 405. — (Iaşi,) 11 ianuarie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Slatina să oblige pe locuitorii din Mălinij care de la o vreme urmează după hrisovul dat cîmpulungenilor, să-i dea dijma din produse şi să-i facă douăsprezece zile de boieresc, ori să dea cîte doi lei de casă. 406. — (Iaşi,) 8 februarie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel spătarului ..lire Costache şi altui boier să cerceteze la faţa 61 locului reclamaţia ieromonahului Dionisie Hudici împotriva locuitorilor moşiilor sale Cordăreni şi Săpoteni, dintre care unii s-au mutat diin silişte, călcând fînaţele şi ţarinile, iar alţii i-au prins peştele din iazuri, făcîndu-i şi alte stricăciuni. 407. — (Iaşi,) 16 februarie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Ştefan Capsa mazil, lui Cristea Stroescu şi altor fraţi ai lor să stăpînească satui Stroeşti (Suceava) şi să oblige pe locuitori să le dea dijma din produse după „ponturi", să lucreze fiecare 12 zile de boieresc sau să le răscumpere, dacă vor stăpînii, cu cîte 20 de bani noi pe zi şi să respecte monopolul vînzării băuturilor. 408. — (Iaşi,) 12 aprilie. — Grigore Alexandru Ghica, domnul Moldovei, scrie ispravnicului de Roman să poruncească unor unguri de la Miclăuşani, care locuiesc pe moşia mănăstirii Dolj eşti şi fac stricăciuni în ţarini şi fineţe, să se mute în sat sau să-şi facă gard în jurul aşezării lor. 409. — (Iaşi,) 29 mai. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vel stolnicului Constantin Sturza să-şi ia dijma de pe moşia Vlădeşti, situată ţin afara celor „două ceasuri“, poruncind şi uş urgiilor să nu se amestece la acest sat. 410. — (Iaşi,) 29 iulie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Bîrnova să oblige pe locuitorii de pe moşiile Găureni, Todirel, Piciorul Lupului, Ciurea şi Ciurbeşti să dea dijma din produse, să facă 12 zile de boieresc sau să dea icîte 2 lei die casă şi să nu vîndă vin fără aprobarea lui. 411. — 3 august. — Ispravnicul ţinutului Dorohoi scrie medelnicerului Constantin Vîrnav să restituie fînaţul oamenilor din Şipoteni pe care l-a luat prin încălcarea hotarelor moşiei. 412. — (Iaşi,) 22 august. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel armaşului Manolachi, ispravnic de Roman, să cerceteze reclamaţia egumenului de la Secu contra unor locuitori din Săbăoani, moşia mănăstirii, care ţin orîndă în sat, interzicîndu^le să mai vîndă vin, dar îngăduindu-le să desfacă alte băuturi. 413. — (Iaşi,) 28 august. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, hotărăşte ca bîrsanii de pe moşia mănăstirii Caşin să dea egumenului dijma obişnuită şi cîte un leu de gospodar pe an pentru zilele de boieresc. 1767 414. •—'(Ia şi,) 1 februarie. — Hatmanul Vasile Roset arendează lui Necula Puişorul lipscanul moşia Răbîia pe timp de patru ani, dîndu-i dreptul de a lua dijma de la locuitori, fără a le cere altceva, şi să ţină numai el crîşmă iri sat. 415. — 2 2 martie. — Răzeşii * din Şărăţei se învoi esc prin zapis cu egumenul de la Dolj eşti, pînă ce se vor judeca la divan, să primească mutarea looui- 62 torilor în cuprins ui moşiei, Unind fiecare dijma de pe partea care, în mod provizoriii, socoteşte că o are în stăpînire. 416. — (Iaşi,) 28 mai. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă un nou aşezămînt pentru reglementarea zilelor boierescului, adăugind la ponturile lui Grigore Al. Ghica din 1 ianuarie 1766, un articol privitor la obligaţia arendaşilor de a da locuitorilor pămînt suficient de cultivat. 417. — (Iaşi,) 4 iunie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Iordache Lazu, biv vel paharnic, să stăpînească moşia sa Drăguşeni (Suceava), să oblige pe locuitori a-i da dijma din produse şi să facă zilele de boieresc după hotărîrea ponturilor. 418. — (Iaşi,) 24 iulie. — Grigore Cailimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare hatmanului Vasile Roset să strîngă uşurul de pe moşiile lui : Scroafa, Doreşti şi Ursoaia, pe care le cultivă tătarii. 419. — (F a r a o a n i,) 2 octombrie. — Locuitorii din Faraoani se învoiesc prin zapis cu egumenul mănăstirii Solea să-i plătească doi zloţi de casă pe an pentru venitul moşiei, iar în caz de nesupunere să le ia cîte doi lei. 420. — 20 noiembrie. — Scrisoarea unui prieten către Husain aga de la Roman, cerîndu-i bani cu împrumut să lucreze 17 pogoane şi jumătate de vie la Cruce şi Spăriaţi, cîte 5 lei de pogon. 421. — (Decembrie). — Călugării de la Slatina cer domnului Moldovei să-i scoată de sub „robia“ locuitorilor din Rădăşeni, dispunînd anularea învoielii cu mănăstirea şi obligîndu-i să se supună prevederilor aşezămîntului, pentru dijmă, boieresc şi vînzarea băuturilor. 17 68 422. — (I â ş iţ) 11 ianuarie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Suceava să cerceteze reclamaţia egumenului de la Slatina contra locuitorilor de pe moşiile mănăstirii care îşi fac aşezări prin poieni şi prin locuri de fînaţ şi nu plătesc boierescul, căutînd să afle pe acei ţărani care au dat foc casei mănăstireşti de la Mălini. 423. — (Iaşi,) 12 ianuarie. — Veliţii boieri arată prin anafura către domn că locuitorii din Săbăoani, de pe moşia mănăstirii Secu, neavînd învoieli speciale, nu se poate încuviinţa cererea lor de a da cîte o jumătate de leu de casă şi dijma din semănături şi de a fi slobozi să vîndă vin, ci trebuie să se supună aşezămîntului general. 424. — (Iaşi,) 12 . ianuarie. — Grigore , Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel armaşului Manolache, ispravnic de Neamţ, să împlinească boierescul de la locuitorii satului Vînători, cît şi de la cei de pe alte moşii ale mănăstirii Secu, „după hotărîrea ponturilor". 63 . 4$Ş> : T- -(I aşi,) 16 ianuarie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Bacău să cerceteze plîngerea egumenului de la schitul Drăguşanu, care reclamă că nişte locuitori veniţi din „ţara ungurească “ pe moşia Băseşti şi Dumereşti nu-i dau venitul. 426. — {Iaşi,) 17 ianuarie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel şătrarului Lăscărache Roset, ispravnic de Roman, să împlinească de la locuitorii satelor Săbăoani şi Brăteşti, ale mănăstirii Secu, dijma şi boierescul după hotărîrea ponturilor. 427. — (Iaşi,) 30 ianuarie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel spătarului Iordache Cantacuzino, ispravnic de Suceava, să ia de la locuitorii satului Rădăşeni actele pe baza cărora s-au judecat cu mănăstirea Slatina, să le rupă şi să le dea egumenului, obligîndu-i să dea dijma pentru trecut şi să urmeze „ponturilor". 428. — (Iaşi,) ianuarie. — Veliţii boieri arată prin anafora către domn pagubele pe care cîmpulungenii le fac pe moşia mănăstirii Voroneţ şi propun ca vornicul de Cîmpulung să adune în siliştile vechi pe cei împrăştiaţi cu casele prin cîmp, iar dijma finului cosit de oamenii străini să o ia egumenul. 429. — (Iaşi,) 7 februarie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Vizantea să stăpînească, pe baza hri-soavelor vechi, două vaduri de moară cu tot hotarul lor în satul Poposeşti şi să ia dijma. 430. — (Iaşi,) 12 mai. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Iancu Greceanu, căpitan de Greceni, să oblige pe locuitorii de pe moşiile sale Diocheţi şi Umbrăreşti (Covurlui) să-i dea dijma din produse, iar cei ce locuiesc acolo să urmeze după hotărîrea ponturilor. 431. — (Iaşi,) 15 iulie. — Grigore Callimachi, domnul Moldovei, hotărăşte ca livezile de pomi de la Rădăşeni, de pe moşia mănăstirii Slatina, să fie stăpînite de cei ce le-au făcut sau de rudele lor care stau acolo, iar pentru cele vîndute la străini, egumenul să întoarcă banii şi să le ia pe seama mănăstirii., 1770 432. — (Iaşi,) 13 septembrie. — Divanul Moldovei dă carte de încuviinţare medelnicerului Lupu Bujoreanu să oblige pe locuitorii de pe moşia sa Bujorenî (Tutova) să-i dea dijma din produse şi să-i lucreze douăsprezece zile de boieresc după hotărîrea ponturilor. 1771 433. — (Iaşi,) 4 ianuarie. — Boierii divanului Moldovei împuternicesc pe egumeniţi de Humor să strîngă, după ponturi, venitul moşiilor mănăstirii din ţinuturile Suceava şi Dorohoi, de la locuitorii care nu s-au supus să dea dijmă şi să lucreze zilele de boieresc. 64 434. — (laşi,) ianuarie. — Boierii divanului Moldovei reglementează relaţiile dintre mănăstirea Pîngăraţi şi locuitorii de pe moşiile saile. 435. — (Iaşi,) 11 martie. — Divanul Moldovei porunceşte ca locuitorii de pe moşia mănăstirii Bogdana să dea dijma din produse după obicei şi zilele de boieresc să le facă după hotărîrea ponturilor. 436. — (Iaşi,) 8 aprilie. — Boierii divanului Moldovei poruncesc ispravnicilor de Neamţ să aplice hotărîrea dată la judecarea pricinii dintre locuitorii din Petricani şi Vînători cu mănăstirea Secu pentru dreptul de a face mori şi de a vinde vin pe moşie, distribuirea fînaţului pentru vite şi asuprirea la boieresc. 437. — (Iaşi,) 8 aprilie. — Divanul Moldovei judecă neînţelegerea locuitorilor din Petricani şi Vînătorii Secului cu egumenul de la Secu pentru două mori şi fînaţul vitelor, hotărînd ca mănăstirea să ia în seama ei morile pentru care a avut învoială cu ţăranii, iar fîn să le dea pe cit le va ajunge. 438. — (Iaşi,) 23 mai. — Divanul Moldovei porunceşte ispravnicilor de Cîrligătura să aducă înapoi la Cristeşti pe bejenarii plecaţi pe alte moşii, neîngă-duindu-le a părăsi locul decît cînd vor fi ceruţi de vornicii satelor de origină. 439. — (Iaşi,) 9 iulie. — Divanul Moldovei dă carte de încuviinţare egumenului de la Hangu să oblige pe locuitorii de pe moşia Dobruleşti a mănăstirii a-i da dijma din produse după obicei şi după hotărîrea ponturilor. 440. — (Iaşi,) 29' iulie. — Divanul Moldovei dă carte de încuviinţare vtori vistierului Constantin Gheuca să oblige pe locuitorii de pe moşiile sale din ţinutul Tutova a-i da dijma din produse şi să lucreze zilele obişnuite de boieresc, ori să plătească bani, după hotărîrea ponturilor. 441. — 2 4 septembrie. — Andrei Iîoricioiu, stegar de la Răzina, dă zapis ieromonahului Dionisie Hudici pentru suma de 38 de lei, datoria celor trei răzineni bejenari la mănăstirea Dolj eşti, pe care i-a ridicat din porunca hatmanului, angajîndu-se să trimită banii în două săptămîni. 442. — (Iaşi,) 2 noiembrie. — Boierii divanului Moldovei scriu vornicului de Cîmpulung să oblige pe cei care se hrănesc pe muntele Cocoşul să dea venitul cuvenit jitniceresei Mania Canano, stăpîna moşiei, după cum dau şi alţii de prin partea locului. 17 72 443. — (Iaşi,) 15 februarie. — Divanul Moldovei dă carte de încuviinţare lui Iordache Iamandi vtori paharnic, să oblige pe locuitorii de pe moşiile sale Epureni, Pănceşti, Sălceni şi Bereşti să-i dea dijma din produse şi să-i lucreze boierescul cîte 12 zile sau, dacă va primi el, să-i dea cîte 2 lei de gospodar, 444. — (Iaşi,) februarie. — Divanul Moldovei dă carte de încuviinţare lui Nicolae Momitco să facă sat pe moşia lui Dămieneşti (Roman), aducând oameni străini din „ţara leşească" şi de aiurea, care vor fi scutiţi de orice obligaţii timp de şapte luni. i> — c. 4661 6S 445. — (laş i,> 6 m a i. — Divanul Moldovei dă carte de încuviinţare lui Gheorghe şi Ilie Costrij, mazili de la ţinutul Cernăuţi, să oblige pe locuitorii de pe moşiile lor, jumătate din satul Mlenouţi şi Vişcovăţi (Dorohoi), să le dea dijmă din produse şi venitul de pe case, după hotărîrea ponturilor. 446. — (Iaşi,) 12 iunie. — Divanul Moldovei porunceşte paharnicului Constantin Sturdza să cerceteze reclamaţia lui Petre Mici eseu împotriva locuitorilor de pe moşia lui, Pătrăşcani, care i-au scos pietrele de hotar şi nu i-au prestat boierescul. 447. — 30 iulie. — Pârcălabii de Hotin poruncesc oamenilor din Rujavăţ, Băzdăţini şi Cqpiteni, trecuţi iarăşi în stăpînirea lui Pătraşeu Craoalia, să-i dea dijmă din produse şi cîte 2 lei de casă, după obicei. 1773 448. — (Iaşi,) 8 februarie. — Divanul Moldovei dă împuternicire Măriei Hurmuzachi să ia dijma de la oamenii de pe moşia sa Luceni care nu voiau să-i dea venitul obişnuit, poruncind şi ispravnicilor să-i aducă la supunere. 449. — (Iaşi,) 21 martie. — Divanul Moldovei împuterniceşte pe epis- copul de Huşi să ia cîte 70 parale de casă de la oamenii de pe moşiile Cazmeşti, Podoleni şi Ghermăneşti, arendate de la mănăstirea Frumoasa, ori să-i oblige să-i lucreze cele 11 zile de boieresc pe care n-au voit să le facă în anul precedent. 450. — (Iaşi,) 3 aprilie. — Divanul Moldovei porunceşte ispravnicilor de Neamţ să cerceteze reclamaţia egumenului de la Pîngăraţi contra vătăşelului plăeşilor de la Tarcău care nu lasă pe locuitori să lucreze pentru mănăstire, nici nu respectă învoiala făcută — şi să caute a împlini şi cîte 2 lei de casă. 451. — (Iaşi,) 3 aprilie. — Divanul Moldovei porunceşte ispravnicilor de Neamţ să cerceteze reclamaţia egumenului de la Pîngăraţi contra a 4 posluşnici care „se scoală cu zorbale“ asupra călugărilor — şi să-i oblige a lucra 12 zile pe an şi a da dijma din semănături. 452. — (Hoţi n,) 15 aprilie. — Coste Kirilovici, pîrcălab de Hotin, din ordinul comandamentului armatei ruse, dă în stăpînire căpitanului de volintiri Constantin Şahin şi vărului său Constantin Volcinsdhi mai multe moşii, poruncind vornicilor şi locuitorilor din saite să le dea dijma din toate „după obiceiul pămîntului". 453. — Aprilie. — Ioniţă Novac, căpitan, dă zapis de învoială jitnice- resei Ilinca Bosie că se angajează să se ocupe de moşia ei Goteşti, să adune dijma de la locuitori, oprindu-şi el a cincea parte din venit. 454. — (Iaşi,) 25 iunie. — Divanul Moldovei dă carte de împuternicire unor mazili să oblige pe locuitorii de pe moşiile lor, Năneşti şi Ungureşti (Neamţ), a le da dijma din toate. 66 455. — (Iaşi,) 22 iulie. — Divanul Moldovei dă carte de încuviinţare egumenului de la Copou să ia de la locuitorii de pe moşiile mănăstirii, Urşoale şi Copou, dijma şi boierescul, deoarece se împotrivesc la îndatoriri. 456. — (Iaşi,) 12 august. — Divanul Moldovei încuviinţează ca trimisul mitropoliei să oblige pe locuitorii din satele Liveni şi Hodcăuţi (Dorohoi), să-i dea dijma după obicei. 457. — (Iaşi,) 2 1 septembrie. — Divanul Moldovei porunceşte starostilor de Cernăuţi să cerceteze reclamaţia mazilului Vasile Hoiban contra stolnicului Potlog de la Tîmauca, care i-a oprit un număr de oameni fugiţi de pe moşia sa, Culiceni, şi să-l oblige a plăti şi cheltuielile de judecată. 458. — (Iaşi,) 25 noiembrie. — Divanul Moldovei dă carte de încuviinţare egumenului de la Caşin să oblige locuitorii care au vii la Crucea de Sus, în dealul Holmului, moşia mănăstirii, să-şi dea dijma obişnuită. 1774 459. — 19 ianuarie. — Sătenii din Cozmeşti şi Podoieni se învoiesc cu egumenul de Secu, care le-a dat moşia Cozmeşti (Lăpuşna) să facă sat, iar ei, în schimb, să cosească mănăstirii 50 stoguri de fîn pe an. 460. — (Iaşi,) 24 ianuarie. — Divanul Moldovei porunceşte ispravnicilor de Neamţ să scoată de la poslusania mănăstirii Pîngăraţi zece oameni pe care-i va arăta egumenul ca nesupuşi, iar în locul lor să dea posluşnici pe zece locuitori din satul Stejaru. 461. — 4 aprilie. — Locuitorii din Pipirig dau mărturie egumenului de la Neamţ că acolo unde s-au strămutat Ursu Baboi cu feciorii lui şi Maxim Muşte, nu este loc de sat, ci terenul cel mai potrivit pentru „mutările" oilor mănăstirii. 1775 462. — 15 februarie. — Locuitorii din Fundul Pipirigului dau scrisoare egumenului de la Neamţ arătînd că, deşi au cosit fără aprobare iarba de pe „mutarea" mănăstirii, iar călugării, ca să se răzbune, le-au aprins finul, s-au învoit să li se plătească în bani paguba. 463. — 1 aprilie. — Delegatul isprăvniciei de Neamţ, trimis la Pipirig să scoată pe locuitorii Ursu Baboi şi Maxim Muşte cu feciorii lor de pe „mutarea" mănăstirii Neamţ şi să-i oblige a se aşeza în vatra satului, raportează că aceştia i-au declarat în scris hotărîrea lor de a se judeca din nou cu egumenul. 464. — (Iaşi,) 4 aprilie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ca locuitorii ce stau pe moşiile mănăstirii Socola să nu vîndă vinul lor decît după ce s-a vândut mai întîi cel mănăstiresc şi se vor fi tocmit cu epitropul pentru a da „adetul". 67 465. — (Iaşi,) 14 aprilie. — Mitropolitul şi veliţii boieri cer prin anafura către domnul Moldovei ca munca de boieresc a ţăranilor de pe moşiile stăpî-nilor să fie de treizeci şi şase de zile pe an, dînd şi dijma din produse. 466. — 23 aprilie. — Ispravnicii de Neamţ judecă neînţelegerea egumenului de Neamţ cru unii locuitori din Pipirig — care au reclamat la domnie că sînt asupriţi cu scopul de a fi scoşi de pe moşie — hotărînd ca ei să se mute în vatra satului şi să-şi păstreze curaturile acolo unde le-au făcut. 467. — (Iaşi,) 30 aprilie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, împu- terniceşte pe trimisul mănăstirii Sf. Spiridon să ia dijma de pe moşia Chetrosul (Soroca), iar locuitorii să lucreze boierescul sau să dea bani de casă. 468. — (Iaşi,) 3 mai. — Ursu Baboi şi Maxim Muşte din Pipirig dau zapis de învoială diehiului mănăstirii Neamţ, în faţa veliţilor boieri, că se angajează să respecte condiţiile puse, numai să fie lăsaţi a locui mai departe pe „mutarea“ de oi unde au casele şi toată gospodăria. 469. — (Iaşi,) 23 mai. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare vel clucerului Iordache, epitropul Socolei, să oblige pe locuitorii de pe moşiile mănăstirii să dea dijma din produse, să lucreze pe an „zilele cele obişnuite“ ori Isă dea cîte 2 lei de casă. 470. — (Iaşi,) 14 iunie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Lupu Coroi, căpitan, să oblige pe locuitorii de pe moşiile sale Mărăeşti, Năvîrneţi, Curtişoara şi Balta iui Raţă a-i da dijma din produse, să-i lucreze zilele obişnuite de boieresc ori să le plătească în bani. 471. — (Iaşi,) 23 iunie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vel paharnicului Darie Donici să oblige pe locuitorii de pe moşia sa Dumenii, să-i dea dijma din, produse, să-i lucreze zilele de boieresc sau să le plătească în bani. 472. — 1 iulie. — Locuitorii din satul Păşcani aduc la cunoştinţa Ilincăi jitnicereasa, stăpîna moşiei, că vor da în continuare dijima omului ei, Ioniţă Motran, iar dacă va trimite pe alţii, se vor împrăştia prin alte sate. 473. — (Iaşi,) 9 septembrie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor ţinutului Iaşi să pună în vedere panţiriilor isprăvniceşti de pe moşia Teleneşti, a biv vel clucerului Ştefan Anastase, să lucreze zilele de boieresc după ponturi. 1776 474. — (Iaşi,) 25 iunie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Fălciu să cerceteze reclamaţia lui Ian Docan contra răzeşilor din Spineni, care-i calcă moşia, îi taie pădurea şi îşi iau dijma înapoi cu forţa, obligîndu-i să se învoiască. 68 475. — (I a ş i,) 11 octombrie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, împuterniceşte pe vechilul de la moşia iCroitorii (Tutova), a Mitropoliei, unde oamenii nu vor să dea dijma, să-i supună la darea acesteia, la lucrul boierescului sau la plata banilor, potrivit prevederilor ponturilor. 476. — (Fără lună). — Şapte locuitori din Vităneşti (Putna) dau zapis episcopului de Huşi că se angajează să-i lucreze cîte un pogon de vie, punînd ei aracii, cu preţul de 12 lei pogonul. 1777 477. — (Iaşi,) 9 ianuarie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Bacău, să oblige pe locuitorii de pe moşia mănăstirii Caşin a-şi da dijma după zapisul de învoială, cîte 10 parale de căpiţă de fin şi cîte 20 parale de pogonul de păpuşoi. 478. — (Iaşi,) 7 martie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, face cunoscut locuitorilor de pe moşiile mănăstirii Socola, care au dat zăloage pentru banii boierescului, că, dacă nu le vor scoate pînă la mijlocul postului mare, va da poruncă să fie vîndute. 479. — (Iaşi,) 21 martie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte lui Manolachi Romano, biv vel căminar, să-şi primească înapoi banii daţi locuitorilor din satul Bahmutie pentru facerea unui iaz, fiindcă nu se pricep la aceasta şl arată că nu vor să se strămute de la locurile lor. 480. — 10 mai. — Miron Vasilache se angajează ca herghelegiu la Ştefan Duca, în schimbul a 25 lei pe an şi îmbrăcăminte. 481. — (Iaşi,) 19 mai. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare vel clucerului Iordache, epitropul mănăstirii Socola, să dea viile părăsite din timpul războiului oricui ar vrea să le îngrădească şi să le lucreze, ca să dea venitul moşiei la mănăstire. 482. — (Rădăşeni,) 1 iunie. — Vornicul şi locuitorii satului Rădăşeni dau zapis de învoială vel logofătului Ioan Oantacuzino, pentru a reface pe moşia lui un iaz în care ei să-şi adape vitele. 483. — (Iaşi,) 30 septembrie. — Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, hotărăşte ca, peste cele cuprinse în ponturile pentru boieresc, locuitorii de pe moşii să mai facă stăpînului două clăci pe an, să repare iazurile şi morile, să aducă o podvoadă şi cîte două care cu lemne. 484. — 1 1 decembrie. — Răzeşii Cristeşti din satul Măcreşti dau mărturie scrisă pentru modul cum postelnicul Ventura, stăpîn la Căzăneşti, cultivă moşiile învecinate fără să dea dijmă, pune pe locuitori la clacă de fîn şi la construirea acareturilor sale şi vinde vin în circiumă. 69 1778 485. — (Iaşi,) 8 ianuarie. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Caşin să apere poienile din jurul mănăstirii pentru trebuinţele proprii şi din ce va prisosi să dea „cu tocmailă" în primul rînd locuitorilor de pe moşie. 486. — (Iaşi,) 12 iunie. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Bîrnova să oblige pe locuitorii de pe moşiile Ciurbeşti, Ciurea, Piciorul Lupului, Lunca Bîrnovii şi Todiireşti (Iaşi) a da mănăstirii dijma din produse şi a lucra pe an zilele obişnuite de boieresc, ori să le plătească cu bani. 487. — (Iaşi,) 6 iulie. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Soveja să stăpînească moşiile Urseşti, Bălăneşti, Tomneşti, Tîmpeşti, Todireşti, Măzăreşti, Grohăenii şi Ruptura (Tutova) şi să oblige pe locuitori a da mănăstirii dijma şi tot venitul. 488. — Cernăuţi, 14 iulie. — Generalul austriac Enzenberg, guvernatorul Bucovinei, porunceşte boierului Constantin Lepădat să meargă la moşia Stroeştii de Jos a lui Vasile Morţun şi să oblige pe locuitorii din Noua Suliţă care au arat, cosit şi păscut vitele, să dea dijma după obicei, hotărînd ca şi stă-pînul moşiei să le dea fînaţ după starea fiecăruia. 1779 489. — (Iaşi,) 25 ianuarie. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Neamţ să oblige pe locuitorii care dau bir la satul Uricheni, dar stau pe moşia Petricani a mănăstirii Secu, să dea dijmă şi să lucreze mănăs4irii „zilele rînduite“. 490. — (Iaşi,) 25 ianuarie. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Roman să cerceteze încălcarea moşiei Săbăoani a mănăstirii Secu de către locuitorii din Tămăşeni şi Răchiteni, să restabilească hotarul şi să-i pună a da dijma pentru partea folosită de ei. 491. — 1 februarie. — Pitarul Costache cercetează pricina lui Costache Volcinschi cu locuitorii de pe moşia sa Noua Suliţă şi-i obligă să respecte învoiala încheiată pentru clacă şi dijmă. 492. — 6 februarie. — Axente Pătraşcu din Tîrgu Neamţ dă zapis de învoială egumenului de la Neamţ pentru un loc de moară, cu obligaţia de a da la mănăstire cîte 5 merţe de păpuşoi pe an. 493. — (I aşi,) 18 martie. — Constantin Moruzi, domnull Moldovei, porunceşte biv vel pitarului Costache, ispravnic de Cernăuţi, să cerceteze şi să împlinească de la locuitorii de pe moşia Mogoşeşti, a mănăstirii Horecea, dijma din ţarini şi din fînaţ. 70 494. — 2 9 aprilie. — Logofătul Lupu Balş scrie egumenului de la schitul Horecea că, pentru finul pe care l-a luat de pe moşia sa Stăneşti, arendată locuitorilor, aceştia i-au oprit 80 lei din preţul arenzii. 495. — 3 mai. — Trofin şi cu soţia lui, Safta, dau zapis stareţei de la Socola pentru patru pogoane de loc pe care să sădească vie, cu obligaţia de a fi pe rod în al patrulea an, de cînd urmează să dea venitul moşiei. 496. — (Iaşi,) 13 mai. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare vtori logofătului Dumitrache Vîrnav să-şi stăpînească moşia sa, părţi din satul Lăleşti, pe apa Miletin, şi să oblige pe locuitori a-i da dijmă din produse, să-i lucreze zilele de boieresc sau să le plătească în bani. 497. — 1 0 sept embrie. — Locuitorii din satul Găuri dau zapis de învoială egumenului de la Vizantea pentru luarea unei părţi din moşia mănăstirii pe seama lor, obligîindu-se a da 55 de lei pe an în două rate şi o clacă de 50 de oameni într-o zi. 1780 498. — 15 ianuarie. — Egumenul mănăstirii Galata împuterniceşte pe stolnicul Andrei Beldiman să administreze moşiile schitului Hadîmbu, al căruia epitrop este, dîndu-le celor care se vor tocmi cu un preţ mai bun. 499. — (Iaşi,) 19 ianuarie. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Neamţ să mute locuitorii de lîngă mănăstirea Neamţ la Timişeşti, pe moşia Buzaţi, ţinută în arendă de către sătenii din Păstrăveni, care să-şi caute loc de hrană în altă parte. 500. — (Iaşi,) 3 iunie. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire vechilului mănăstirii Secu pentru moşia Săbăoani, să strângă venitul de la locuitori. . 501. — (Iaşi,) 20 iunie. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vel stolnicului Iordache lamandi şi lui Vasile Iamandi, biv vel pitar, să stăpînească moşia Călmăţui şi să oblige pe locuitori a le da dijma din produse, a le lucra zilele de boieresc, după hotărîrea ponturilor, ori, învoindu-se, să plătească bani. 502. — 1 august. — Locuitorii din Roşcani dau zapis lui Ilie Hermeziu, logofăt de vistierie, arătînd că pentru banii ce-i datorează îi vor căra lemne şi fîn. 503. — (Iaşi,) 12 august. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel spătarului Constantin Răşcanu, sărdar de Orhei, să oblige pe locuitorii de pe moşiile Cerceleşti şi Bălcăşeşti, ale mazililor Roşea, Leea şi Palaidi, să-şi îngrădească stogurile şi ariile spre a putea păşuna vitele după oosirea finului. 504. — (Iaşi,) 18 august. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte serdarului de Orhei să cerceteze reclamaţia biv vtori vistierului iConstantin 71 Daniei contra locuitorilor din Băloşeşti care nu-i dau dijma şi contra răzeşilor din Fureeni pentru venitul morii, căutînd să împlinească ce i se cuvine. 505. — 2 septembrie. — Egumenul mănăstirii Slatina reclamă domnului că locuitorii de pe moşia Mădei şi Borca (Neamţ) nu-i dau decît o para de stîn-jenul de fin, iar muntele Grinţieşul îl arendează altora, şi cere împuternicire să poată lua dijma, banii de casă şi arenda pentru munte. 506. — {Iaşi,) 5 septembrie. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Neamţ să cerceteze reclamaţia egumenului de la Slatina contra locuitorilor de pe moşia Mădei şi Borca a mănăstirii, obligîndu-i a da dijma şi „adetul de casă“, iar muntele Grinţieş să-l ţină, dacă vor da arenda cuvenită. 507. — 2 8 septembrie. — Locuitorii din satul Zvoriştea din Deal dau zapis lui Dumitru Gheorghiu din Botoşani că în anul următor îi vor cosi rămăşiţa de 105 fălci fin şi alte 20 fălci drept dobîndă. 508. — {Iaşi,) 28 noiembrie. — Boierii divanului judecă reclamaţia locuitorilor din Săbăoani împotriva lui Dumitru Grecu, vechilul mănăstirii Secu, pe care ei îl arată a fi arendaş al moşiei, şi confirmă împuternicirea acestuia din partea egumenului de a strînge veniturile şi de a vinde vin în sat. 17 81 509. — 10 ianuarie. — Ignat Culenici şi Grigore fiul lui, din Dersca, dau zapis lui Dumitru Gheorghiu că-i vor cosi 50 fălci de fîn, oriunde ar avea, pentru care au primit banii. 510. — 11 ianuarie. — Ion Ciubotar ou ginerele său Maxim şi cu Toader Brănişteanu din Pamîrla dau zapis Iui Dumitru Gheorghiu angajîndu-se să-i cosească o sută de fălci de fîn cu 60 de parale falcea. 511. — 18 aprilie. — Neculai Muscalu, Ion sin Mihalu Bumducă şi Vasile Boteza tu dau zapis hii Costache Volcinschi că se mulţumesc cu învoiala ca să-i lucreze fiecare şase zile de vară şi o falce de fîn cosită pentru boieresc, să-i dea dijma din produse, iar pentru dijma finului să-i facă o zi de coasă. 512. — 26 iunie. — Ştefan vistier, judecind pricina lui Dimitrie Gheorghiu cu cosaşii din Dersca (Suceava), care i-au rămas datori nouăzeci de fălci de fîn, hotărăşte ca Mihalache Popăscul şi Petre Ungureanu să meargă la Botoşani, în ziua de 3 iulie, să jure, spre a fi achitaţi. 513. — {Iaşi,) 7 iulie. — Gheorghe vel vornic cere lui Vasile Başotă să dea poruncă ţăranilor de pe moşia sa Anteleşti să nu strice cu vitele lor partea lui Ioniţă Volcinschi, să nu-i pescuiască iazul, iar dijma anului precedent să rămînă neîmpărţită pînă ce va hotărî judecata. 72 514. — 15 iulie. — Locuitorii din Popeni (Putna) se învoiesc a plăti vechilului mănăstirii Bîrnova „avaetul moşiei", cîte 6 lei de moară şi cîte 2 lei de piua de sumani. 515. — 2 4 iulie. —■ Mdluda stolnic, din porunca domnească, dă carte de împuternicire lui Dumitru Grecu, vechilul mănăstirii Secu să oblige pe locuitorii din Săbăoani a lucra boierescul, patru zile pe moşia Mogoşeşti, iar* pentru restul de 8 zile să dea cîte douăzeci de bani pe zi, precum şi dijma din produse. 516. — (Iaşi,) 7 septembrie. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei dă carte de încuviinţare egumenului de la Trei Ierarhi să oblige pe locuitorii de pe moşiile mănăstirii, Agludeni, Răchiteni şi Iugani (Roman) să-i dea dijma din produse şi să-i lucreze zilele de boieresc ori să le plătească în bani. 517. — (Iaşi,) 30 noiembrie. — Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel paharnicului lancu Greceanu, ispravnic de Fălciu, să interzică locuitorilor de la Săra tu a pescui în bălţile episcopiei Huşi pînă nu vor dovedi prin judecată că sînt şi ei „moşinaşi". 518. — (R om a n,) 12 decembrie. — Martin Hăzăpar şi Vîrgă Martin din Săbăoani dau zapis vechilului mănăstirii Secu că iau în chezăşie pe unii consăteni ai lor oare au vîndut vin fără aprobare. 519. -— (Iaşi,) 20 decembrie. — Veliţii boieri judecă pricina lui Ursul Burehi, mazii din Drăgeşti, cu răzeşii Mihaleea pentru încălcare de hotar şi stabilesc ca răzeşii care au case pe partea de moşie a lui Burehi să-i dea cîte un leu de gospodar şi dijma obişnuită, „iar ou lucru să nu se supere". 520. — 28 decembrie. — Grigoraş Cojocaru din Molniţa dă zapis lui Dumitru Gheorghiu că a primit bani să-i cosească patruzeci şi şase fălci de fîn, făcînd stogurile cum i se va cere. 1782 521. — 8 feb ruarie. — Locuitorii din satul Ciuşlea-Nouă se angajează să lucreze vornicului Dumitraşcu Sturza douăzeci şi cinci de pogoane de vie la Vărsătura şi în Vatra Odobeştilor, cu cîte şapte lei şi nouăzeci de bani pogonul. 522. 26 iulie. — Enache nemesnicul şi căpitanul Luca, delegaţi din partea isprăvniciei Neamţ, încheie actul de învoială prin oare Andrei Cucu primeşte de la mănăstirea Secu 90 lei pentru o moară făcută fără voia călugărilor pe moşia Măneşti. 523. — (Iaşi,) 28 octombrie. — Alexandru Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire lui Dimitrie Grecul, vechilul mănăstirii Secu, să ia de la locuitorii din Săbăoani dijma din produse, să-i oblige a lucra cîte 12 zile de boieresc şi a avea numai el singur dreptul de a vinde vin. 17 83 524. — (I a ş i,) 10 m a r t i e. — Alexandru Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de Neamţ şi Secu să oblige pe locuitorii din 73 Săbăoani, a-4 da dijima din produse, a-i lucra 12 zile de boieresc şi a respecta monopolul vânzării băuturilor. 525. -— (Iaşi,) 23 mai. — Mitropolitul Moldovei şi veliţii boieri arată prin anafora către domn că reclamaţia locuitorilor din satul Moişa (Suceava) contra egumenului de la Rişca, că nu le dă suficient pămînt de hrană, este făcută cu „oarecare patimău din dorinţa ispravnicilor de a-1 înlocui. 526. — (Iaşi,) 24 iulie. — Cancelaria domnească trimite un copil de casă lia Săbăoani, moşia mănăstirii Secu, să eonstrîngă pe locuitori a cosi falcea de boieresc pentru patru zile, iar restul, pînă la douăsprezece zile, să le lucreze după „ponturi". 527. — (Cernăuţi,) 8/20 noiembrie. — Locuitorii din Stroeştii de Jos se învoiesc, în faţa judecătoriei de Cernăuţi, cu Vasile Morţun, stăpînul lor, cu privire la prestarea obligaţiilor. 528. — Cernăuţi, 15/27 noiembrie. — Judecătoria din Cernăuţi hotărăşte ca la Horecea, pe lingă circiuma mănăstirii, să existe şi aceea arendată ţăranilor de Anton Cearnovschi, pe „loc împărătesc". 529. — 1 decembrie. — Şetrarul Ilie Cîrste, ispravnic de Suceava, porunceşte lui Dumitraşcu Rotopan să împlinească dijma de la locuitorii care au cosit fîn pe moşia Berindeşti a lui Sandu Păunei. 530. — „Ponturile" prin care se arată obligaţiile ţăranilor faţă de stăpînii moşiilor. 1784 531. — (Iaşi,) 18 martie. — Veliţii boieri arată prin anafora către domn că, cercetînd neînţelegerea locuitorilor din Spătăreşti cu mazilul Ion Volcinschi pentru moşia Anteleşti, au propus, fără rezultat, arendarea ei la ţărani. 532. — (Iaşi,) 6 mai. — Alexandru C. Mavrocordat, domnul Moldovei, hotărăşte ca locuitorii din Tîrgu-Frumos să nu plătească „adetul de casă", iar pentru semănăturile ce au pe moşie să dea dijma obişnuită epitropiei mînăstirii Sf. Spiridon, deoarece vatra tîrgului a fost loc domnesc. 533. — (Iaşi,) 2 iulie. — Alexandru C. Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Tutova să oblige pe locuitorii moşiilor răposatului vornic Manalaehe Bogdan să dea dijma din produse şi să lucreze zilele de boieresc după prevederile ponturilor. 534. — 2 4 iulie. — Locui‘orii din Luceni. de pe moşia lud Ene Sava, dau zapis stăpânului că-i vor plăti cîte 2 lei de casă ori îi vor face cîte 12 zile de lucru după ponturi, dînd şi dijma din produse, cu condiţia să nu primească în sat nici un om străin. 74 535. —(Iaşi,) 6 septembrie. — Alexandru C. Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte biv vel paharnicului Şerban Buhuş, ispravnic de Dorohoi, să împlinească dijma din produse de la locuitorii de pe jumătatea satului Codreni a postelnicului Iordaiohe Iamandi şi să cerceteze dacă moşia este „strimtă*4 şi nu are loc pentru „împregiuraşi44. 178 5 536. — 20 martie. — Cinci locuitori din Vităneştii de Sus dau zapis stolnicului Manolache Dornici că se angajează să-i lucreze via sa de la Clipiceşti şi să-i clădească cramă, în schimbul plăţii birului şi scutirii de havailele. 537. — (Iaşi,) 17 mai. — Grigore Negruţi, mazil din ţinutul Hîrlău, reclamă domnului că locuitori din Epureni (Botoşani) îi strică moşia lui, Vicoleni, şi cere o carte domnească prin care să-i oblige a lucra unde le va arăta el, silindu-i să-i dea dijma din produse. 538. — (Iaşi,) 14 iunie. — Alexandru Mavrocordat Firaris, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare şătrarului Ilie Cîrste din Bucovina să-şi orînduiască vechil la moşiile sale Stroeşti şi Laiul (Roman) spre a-i apăra de tăiere „rădiul şi dumbravă44, locuitorii avînd voie a tăia numai din codru. 539. — (Iaşi,) 20 august. — Alexandru Mavrocordat Firaris, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Neamţ să oblige pe locuitorii de pe moşiile paharnicului Iordachi Lazu să-i dea dijma şi să-i lucreze zilele de boieresc după ponturi. 540. — (Iaşi,) 29 august. — Alexandru Mavrocordat Firaris porunceşte biv vel stolnicului Enache, ispravnic de Tecuci, să cerceteze redlamaţia egumenului de la Dumbrăviţa pentru stricăciunile ce le fac vitele vecinilor pe moşiile schitului şi să oblige pe locuitori a-şi da venitul obişnuit, după ponturi. 1786 541. — 1 februarie. — Stareţa de la Socola se învoieşte prin zapis cu Săndulache Anastasăi ca, pentru cele cinci pogoane de vie ce le are şi pentru aPe treisprezece ce urmează a le mai sădi pe moşia mănăstirii, să dea cîte doi lei de pogon pe an drept dijmă. 542. — 29 martie. — Socoteala de încasări, pentru zilele de boieresc, de la locuitorii moşiei Păltiniş, arătaţi nominal. 543. — (Iaşi,) 22 iunie. — Alexandru Mavrocordat Firaris, domnul Moldovei, dă încuviinţare egumenului de la schitul Drăguşani (Bacău) să oblige pe locuitorii de pe moşia Băsăşti să-şi dea dijma din produse. 544. — (Iaşi,) 12 iulie. — Alexandru Mavrocordat Firaris, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Rişca să ia de la locuitorii de pe moşia mănăstirii. Hărmăneşti, venitul după ponturi. 75 545. — (Iaşi,) 5 octombrie. — Alexandru Mavrocordat Firanis, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Iaşi sa cerceteze dacă pe moşia Piscani, a stolnicului Mihalache Luca, sînt condiţii potrivite pentru înfiinţare de sat şi să înştiinţeze pe oamenii de peste hotar să vină să se aşeze acolo. 546. — (Iaşi,) 29 noiembrie. — Marele logofăt judecă pricina bănesei Catrina Roset cu locuitorii din satele Soleşti, Bouşor, Beneşti şi Tanacu, care au dat foc stogurilor de fîn de pe moşia sa, Făurei, hotărînd ca ţăranii s-o despăgubească, fie să-i dea „fîn pentru fîn“, cosindu-1 în anul viitor, fie să-i plătească în bani. 547. — (laş i,) 1 decembrie. — Alexandru Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, în urma plângerilor sătenilor, porunceşte ispravnicilor de Bacău să aducă la cunoştinţa locuitorilor că sînt slobozi a tăia, din codri şi păduri, lemne pentru foc şi pentru lucru, atît pentru nevoile lor cît şi de vînzare, cu excepţia ,;rădru-rilor“ şi pădurilor „apărate “. 1 787 $ 548. — (Iaşi,) 18 mai. — Alexandru Ipsilanti, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Tecuci să cerceteze reclamaţia egumenului de la Dumbră-viţa împotriva locuitorilor de pe moşia schitului şi să-i oblige a da dijma din produse, a lucra zilele boierescului, a nu vinde vin în circiumă şi a-şi pune păzitor la vite. 549. — 2 1 mai. — Alexandru Ipsilanti, domnul Moldovei, împuterniceşte pe egumenul schitului Dumbrăviţa să oprească pe locuitori de a tăia dumbrăvile de pe moşiile schitului, fiind liberi să ia lemne numai din pădurile mari. 550. — (Iaşi,) 6 iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze reclamaţia locuitorilor din Poiana Dungă (Botoşani) împotriva cluceresei Catrina Bals, arendaşa moşiei Protopopeni, pe care-şi au ei semănături, că a pus pe sătenii din Joldeştd de le iau pămîriturile. 551. — 20 iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să împlinească, potrivit ponturilor, venitul de la locuitorii de pe moşia Braniştea, a mănăstirii Slatina, care au refuzat să dea egumenului avaetul de casă şi dijma din pâpiuşoi-. 552. — 1 2 august. — Dimache Ţicău din Botoşani reclamă domnitorului că în cele 4 silişti, pe care Ie are la ţinutul Fălciu, este supărat de unii răzeşi care au cumpărat vii şi nu-i dau dijma, şi cere să se dea poruncă paharnicului Grigoraş Costache să-i hotărască părţile de moşie, spre a se putea judeca. 553. — (M-rea Slatina, 16 septembrie.) — Antohie Şoldănescu din Rădăşeni se angajează prin zapis către egumenul de la Slatina, care l-*a iertat de lucrul boierescului, că va da mănăstirii zeciuiala din pomi. 1789 554. — Roman, 26 ianuarie. — Divanul de la Rpman dă carte de încuviinţare vistierului Lăseărache Roset să oblige pe locuitorii de pe moşiile Mărăţăi 76 de peste Vale şi Mărăţăi, parte din tîrgul Piatra, să-i dea venitul : negustorii cu dugheni şi cîrciumi după învoiala ce au, iar ceilalţi locuitori cîte 2 lei de casă şi dijma din produse. 555. — Roman, ianuarie. — Boierii divanului de la Roman împuternicesc pe egumenul de la Precista să strîngă venitul de la oamenii de pe moşiile mănăstirii din ţinutul Neamţului, cărora le porunceşte să-şi achite rămăşiţele din anii trecuţi. 556. — 6 aprilie. — Locuitorii din satul Moişa dau zapis egumenului de la Rişca prin care se angajează să nu mai intre cu plugurile în poiana Buda, deoarece mănăstirea le-a dat ”ia'lt loc ide arat” 557. — 2 1 aprilie. — Carte de judecată prin care se hotărăşte ca egumenul de Tazlău să aibă dreptul de a scoate pe oamenii aşezaţi în curătura de la Cociorvei, deoarece s-a dovedit că nu a fost defrişată de ei în întregime. 558. — 1 5 mai. —* Locuitorii din Măcişeni (Covurlui) dau zapis stăpînului moşiei, Gheorghe Şerban, pentru datoria de orz şi grîu din dijma anului 1788, pe care o vor preda la vremea treieratului, garantînd unul pentru altul. 559. — Roman, 7/18 august. — Administraţia austriacă în Moldova dă carte de încuviinţare vel vistierului Lascarache Roset să oblige pe locuitorii din Corneşti şi Filipeşti (Neamţ) să-i dea venitul moşiei. 560. ■— (Iaşi,) 19 septembrie. — Cuprinsul unei porunci de la divanul Moldovei către ispravnicii de Iaşi, pentru a obliga pe locuitorii satului Trifeşti, de pe moşia Valea Rusului, a mănăstirii Neamţ, să dea venitul obişnuit. 17 9 0 561. — (Roman,) 24 iunie. — Petre Susan şi Giurgea Vargă din Săbăoani, se învoiesc să facă două mori pe moşiile mănăstirii Seeu pe care să le stăpânească trei ani şi patru luni fără a da nici o arendă, iar după aceea să rărnînă definitiv ale mănăstirii. 562. — 2 8 noiembrie. — Locuitorii din Băleni (Covurlui) dau zapis lui Gheorghe Şerban, s*ăpînul moşiei, ca, pentru dobînda la suma de 72 lei cu care i-a împrumutat, să-i are 4 chile de orz, să-l secere şi să-l treiere, iar în caz de neîndeplinire să plătească banii cu dobândă de „zece în doisprăzece“. 1791 563. — 18 martie. — Un număr de ţărani, bejenari din diferite părţi, dau zapis de învoială egumenului de la mănăstirea Neamţ spre a se aşeza pe moşia Mogoşeşti (Roman), dînd dijma din produse şi luerînd douăsprezece zile de boieresc. 77 564. — (Iaşi, ) 5 aprilie. — Divanul Moldovei dă carte de încuviinţare biv vel stolnicului Iondachi Panaiti să oblige pe locuitorii moşiei Maşcăuţi şi o parte din Ciofeni, să-i dea dijma din produse şi să-i lucreze zilele de boieresc. 565. — (M-rea Neamţ,) 8 iunie. — Egumenul mănăstirii Neamţ cere ispravnicului de ţinutul Neamţ să poruncească locuitorilor din Valea Albă a nu mai face stricăciuni pe moşia Tîmpeşti şi celor din Grumăzeş'i, Tîirpeşti şi To-poliţa, să nu păşuneze vitele pe moşiile Gemeni şi Giurgeşti, iar cei din Oşlobeni să repare iazul de la Tîmpeşti în contul zilelor de boieresc. 566. — 14 iunie. — Socoteala unui stăpîn de moşii pentru numărul şi numele oamenilor angajaţi la cositul finului, din satele Şerbeşti şi Unguraşi (Neamţ), Vasilăuţi (Cernăuţi) şi Petreşti (Iaşi), unii cu plată alţii drept clacă pentru dobînda banilor împrumutaţi. 567. — (Soc ol a,) 5 septembrie. — Stareţa mănăstirii Socola dă chitanţă vornicului Ilie de primirea dijmei în bani pentru via ce o are, jfe baza învoielii. 1792 568. — 1 ianuarie. — Locuitorii din satul Zamostia (Suceava) dau zaipis egumenului mănăstirii Rişca, obligîndu-se să dea dijma din curăturile făcute de ei, pe care să le stăpînească fără a le putea vinde cuiva. 569. — (Iaşi,) 30 april i e. — Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Slatina să-şi strîngă venitul de pe moşiile mănăstirii şi porunceşte ispravnicilor ţinuturilor să aducă la ascultare pe locuitorii nesupuşi. 570. — (Iaşi,) 30 aprilie. — Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze reclamaţia egumenului de la Rîşca împotriva locuitorilor din jurul mănăstirii, pe care să-i oblige să-şi aşeze casele în silişte, cu ţarinele şi imaşul de o parte şi de alta a satului. 571. — (Iaşi,) 22 mai. — Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, scrie egumenului de la Rîşca să protimisească pe locuitorii satului Moişa la arendarea terenului de izlaz Rîşca Mică, pe care l-au avut şi mai înainte, deoarece sătenii au făcut plîngere la domnie că vrea să-l dea banului Matei Milo. 572. — (Iaşi,) 5 iunie. — Vasile Ciudin de la vistierie reclamă domnului că locuiforii de pe moşia sa Petie (Suceava) nu se supun a-i lucra cele douăsprezece zile de boieresc, după nartul stabilit prin ponturi, şi cere a se da poruncă ispravnicilor să-i constrîngă la îndatoririle legiuite. 573. — (Iaşi,) 15 iulie. — Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare Ilincăi Carp să oblige pe locuitorii de pe moşia sa, Bră-tuleni, să-i dea dijma din produse şi venitul după ponturi. 78 574. — (Iaşi,) 17 «iulie. — Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte serdarului de Orhei să ajute lui Darie Daniei să-şi ia, potrivit ponturilor, venito! de la cei care locuiesc pe ipărţile saile din moşiile Măgdăceşti şi Olişova, care nu se supun să i-1 dea. 575. — (Iaşi,) 1 august. — Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Vaslui să cerceteze dacă pe moşia Rădiu pot fi aduşi oameni străini, cum a cerut postelnicul Costache Racoviţă, şi să raporteze pentru a i se da încuviinţare. 576. — (Iaşi,) 16 octombrie. — Veliţii boieri stabilesc prin anafura, întărită de Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, reglementarea tăierii lemnelor din păduri, atît pentru trebuinţele proprii ale locuitorilor, cît şi pentru comerţ. 577. — (Iaşi,) 24 decembrie. — Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, hotărăşte ca locuitorii din Bîrlad care stau în afară de vatra tîrgului, pe moşia spătăresei Catrina, sora vel vistierului Iordache Cantacuzino, să dea „adetiulw aşa cum s-au angajat prin zapis, cîte nouăzeci bani pe an de fiecare casă. 1793 578. — 1 ianuarie. — Maftei Stărpul şi Pintilie Acojocarului dau zapis de învoială egumenului de la Gulia pentru cîte o bucată de loc pe moşia Va-silcău a mănăstirii, să facă vii şi livezi, avînd a da dijmă. 579. — 17 ianuarie. — Ştefan Baciu din satul Roşcheş se angajează cu zapis să lucreze un pogon de vie lui Ion Iancu căpitan, în aceleaşi condiţii ca şi un alt vier, Ioniţă Criş. 580. — (Iaşi,) 28 februarie. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte sărdarilor de Orhei să cerceteze reclamaţia stolnicului Şerban Canano împotriva locuitorilor de pe moşia lui, Văsienii, care de cinci ani nu-i dau venitul, şi să-i împlinească tot ce-i datorează. 581. — (Iaşi,) 24 martie. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare Zoiţii clucereasa, pe baza judecăţii din 1787, să oblige pe locuitorii de pe părţile ei de moşie din Bărgăeni, Căbugi şi Stroeşti (Suceava) să-i dea dijmă din produse şi boierescul în bani. 582. — 31 martie. — Locuitorii de pe moşia mănăstirii Tazlău se învoiesc prin zapis cu egumenul să are dealul Conţeşti, cît le va trebui, obligîndu-se a îngrădi locul arat şi a nu pricinui stricăciuni în ţarină. 583. — (Iaşi,) 12 mai. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire vel banului Mihalache Luca să interzică locuitorilor din satele învecinate, Borosăşti şi Tămăşeni, să pască vitele pe moşia lui, Piţcani, fără învoială cu dînsul. 79 584. — (Iaşi,) 13 mai. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire vel banului Mihalache Luca să oprească mutarea unor locuitori cu casele de pe moşia lui, Simiinicenii, pe hotarul Bălăsăneştilor, unde vor să-şi deschidă circiumă care i-ar aduce pagube, şi porunceşte ca ispravnicii de Roman să le pună în vedere a se aşeza la Secăreşti. 585. — (Iaşi,) 2 8 mai. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Suceava să cerceteze reolamaţia egumenului de la Slatina contra locuitorilor din Rădăşeni, pe care să-i oblige a lucra zilele boierescului şi a da adetul de casă şi dijma din toate, după obicei. 586. — (Iaşi,) 3 0 mai. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vel vistierului Iordache Cantacuzino să oblige pe locuitorii de pe moşia sa Nemîndrii să-i dea dijma din produse, să-i lucreze boierescul sau să plătească bani. 587. — (Iaşi,) 2 2 iunie. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte starostilor de Putna să cerceteze şi să oblige pe răzăşii din satul Găuri, care au luat în arendă moşia Vizăuţul Mic de la mănăstirea Vizantea cu preţul de 55 de iei pe an şi clacă de 50 de oameni într-o zi, să-şi îndeplinească îndatoririle sau să se prezinte la judecată. 588. — (Iaşi,) 24 iulie. — Egumenul de la Tazlău reclamă domnului atitudinea duşmănoasă a locuitorilor de pe moşia mănăstirii, Burleşti, care nu vor să lucreze zilele de boieresc după ponturi şi cere să se ia măsuri pentru supunerea lor. 589. — (Focşani,) 3 august. — Starostii de Putna dau adeverinţă că locuitorii din satul Găurile nu au nici un drept asupra moşiei pentru care s-au judecat cu mănăstirea Vizantea. 590. — (Iaşi,) 11 august. —- Mihail Suţu, domnul Moldovei, împuterniceşte pe biv vel vornicul Constantin Greceanu să oblige pe locuitorii de pe părţile sale de moşii din ţinuturile Tutova şi Fălciu să-i lucreze boierescul şi să-i dea dijma, poruncind ispravnicilor să aducă la supunere pe cei împotnivitorL 591. — 1 septembrie. Vel vornicul Constantin Balş se angajează să dea mănăstirii Răchitoasa, închinată la Vatoped, eîte 50 lei pe an pentru dijma -celor douăzeci şi cinci pogoane de vie roditoare de la. Crucea de Jos, pe moşia numitei mănăstiri. 592. — 9 septembrie., — Locuitorii din Valea Seacă (Bucovina) se angajează prin zapis faţă de egumenul de la Slatina, pentru că le-a dat în arendă moşiile Valea Seacă şi Corlăţelele, să care lemnul trebuitor pentru construcţia unor case şi să facă două zile de clacă la coasă pe moşia mănăstirii, în Moldova. 593. — 1 0 septembrie. Mănăstirea Slatina arendează moşiile sale -din Bucovina, Valea Seacă şi Corlăţele, locuitorilor din Valea Seacă, pe timp de 5 ani, cu 800 lei pe an şi 100 fălci de fin cosite pe moşiile ei din Moldova. 80 594. — (Iaşi,) 1T> noiembrie. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, po- runceşte starostilor de Putna să cerceteze reciamaţia egumenului de la Vizantea împotriva locuitorilor din satul Găurile, care nu vor să dea-venitul moşiei. 595. — (Iaşi,) 20 decembrie. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Hîrlău să cerceteze reciamaţia egumenului de la Coşula împotriva locuitorilor de pe moşia mănăstirii „şi alţii din înpregi uraşi" care taie lemne din pădure pentru vînzare, obligîndu-i a urma după hotărîrea ponturilor. 1794 596. — (Iaşi,) 24 mai. — Egumenul de la Slatina reclamă domnului că locuitorii din satele Rădăşeni, Mălini şi Găineşti au cuprins cu vitele lor tot imaşui şi fînaţul mănăstirii, nu vor să lucreze zilele de boieresc ori să dea ade-tul de 2 lei de casă — şi cere a se porunci ispravnicilor să-i oblige a urma după „aşezămînturile pămîntului“. 597. — (Iaşi,) 29 mai. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze reciamaţia egumenului de la Slatina împotriva locuitorilor din Mălini, Rădăşeni şi Găineşti, pe care să-i oblige să lucreze 12 zale de boieresc, să nu-şi ia singuri locurile de fînaţ şi imaş, să plătească păşunatul oilor şi să nu pescuiască fără voia mănăstirii. 598. — (Iaşi,) 30 mai. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Iaşi să interzică locuitorilor din jurul poienilor Tinoasa şi Rotunda să-şi păşuneze vitele acolo fără a avea mai întîi învoirea egumenului de la Bîmova. 599. — (Iaşi,) 1 6 i u n i e. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte starostilor de Putna să cerceteze pricina egumenului de la Vizantea cu locuitorii de pe moşia mănăstirii pentru mori, vii şi dijma finului pe care nu vor să o plătească îrf bani, dînd carte de judecată sau fixîndu-le termen spre a merge la divan. 600. — (Iaşi,) 9 iulie. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze reciamaţia locuitorilor din satele Mălini şi Găineşti împotriva egumenului de la Slatina şi să-l oblige a le da iarbă îndeajuns pînă la 6 vite pentru fiecare din ei. 601. — (Iaşi,) 12 iulie. — Mihail Suţu, domnul* Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze plângerea locuitorilor din Rădăşeni împotriva egumenului de la mănăstirea Slatina care nu vrea să respecte învoiala încheiată cu.ei pentru venitul moşiei. ... :f 602. — 2 0 iulie. — Ispravnicii de Suceava cercetează pricina locuitorilor din Rădăşeni cu egumenul de la Slatina, în privinţa locurilor de fînaţ, livezilor de pomi şi a zilelor de boieresc, stabilind ca la 15 august să se prezinte la judecata divanului. 603. — 4 august. — Ispravnicii ţinutului Vaslui poruncesc lui Grigore Gologan să ia cîte cinici [parale de vită ide ila /ţăranii tce-şi ipăşunează vitele (pe moşia Borăşti şi să-i dea căminarului Arghire Cuza, stăpânul moşiei. 6 - c. 4661 si 604. — (Iaşi,) 2 9 august. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Tecuci să cerceteze reclamaţia egumenului de la Nicoriţa împotriva locuitorilor care cultivă moşiile mănăstirii, Vicoleni şi Rădăcineşti, fără a da dijma diin produse, trimiţînd înştiinţare la domnie de rezultat. 605. — 20 noiembrie. — Ispravnicii de Bacău fac cunoscut domniei că au cercetat reclamaţia locuitorilor de pe moşia mănăstirii Caşin împotriva egumenului pentru asuprire, reclamaţie care s-a dovedit neîntemeiată. 606. — 26 noiembrie. — Locuitorii din Valea Seacă dau zapis armeanului Măgîrdici, arătînd că el nu i-a asuprit în vremea cît a ţinut moşia în arendă şi că îl preferă tot pe dînsul ca arendaş, decît pe fruntaşii satului. 607. — 7 decembrie. — Vornicelul şi o parte din locuitorii din Valea Seacă cedează armeanul Măgîrdici arendarea moşiei pe care o obţinuseră de la mănăstirea Slatina, deoarece sătenii îl preferă pe vechiul arendaş şi nu pe dînşii. 608. — (Iaşi,) 29 decembrie. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, trimite ispravnicilor „ponturi44 prin care porunceşte să se la măsuri ca ţăranii să facă semănături cît mai multe. 17 9 5 609. — 9 ianuarie. — Veliţii boieri propun prin anafora către domn, aprobată de Mihaiil Suţu, ca locuitorii din Rădăşeni să fie obligaţi la toate îndatoririle faţă de mănăstirea Slatina, după obiceiul pămîntului şi după ponturi. 610. — 1 6 i anuar ie. — Ispravnicul ţinutului Hîrlău porunceşte vornice-lului şi sătenilor din Coşula să prindă şi să aducă la isprăvniicie pe locuitorii din satul Dragsini ce nu respectă condiţiile în care, din cauza secetei, li s-a permis să „dărâme44 pădurea pentru hrana vitelor. 611. — (Iaşi,) 17 i a n u a r i e. — Egumenul de la Rîşca cere domnului să încuviinţeze mutarea de lîngă mănăstire a celor cincizeci de familii care locuiesc pe moşia Bogoslovul la Boroaia, Bogdăneşti sau Plopi, unde este loc de hrană mai mult. 612. — (Iaşi,) 18 ianuarie. — Ţiganii robi de la mănăstirea Rîşca dau jalbă domnitorului împotriva ţăranilor care s-au aşezat cu timpul acolo — spunând că le iau curăturile lor şi fînaţul mănăstirii — şi cer ca acei oameni să se mute pe alte moşii mai mari. 613. — (Iaşi,) 28 ianuarie. — Egumenul de la Rîşca reclamă domnului că locuitorii din Moişa şi Bogdăneşti nu vor să dea o poiană a ţiganilor mănăstirii şi cere o poruncă spre a-i supune obligaţiilor prevăzute în ponturi. 614. — 2 2 feb ruarie. — Ispravnicii de Suceava cercetează reclamaţia egumenului de la Rîşca împotriva locuitorilor din Moişa şi Bogdăneşti ; aceştia au primit să dea cîte doi bani de stînjen pentru dijma finului cosit de ei şi să nu mai intre cu plugurile în poiana Buda. 915. — 2 3 februarie. — Ispravnicii de Suceava cercetează din poruncă domnească cererea egumenului de la Rîşca pentru strămutarea locuitorilor de pe 82 moşia Bogoslov pe una imaii încăpătoare, la Bogdăneşti, ou acordarea de înlesniri, în mod temporar, la dijmă şi boieresc. 616. — (Iaşi,) 19 aprilie. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, hotărăşte anularea învoielii dintre egumenul de la Vizantea şi locuitorii din Găuri, pentru o parte din moşie, dispunînd ca ţăranii să se învoiască a lucra după (ponturi. 617. — (Roman,) 23 aprilie. — Lipovenii din satul Ruşii dau zapis episcopului de Roman ca, în schimbul dreptului de a folosi moşia, să dea episcopiei cîte opt lei de om pe an, fără dijmă, avînd să cosească şi cîte o falce de fîn de fieeşre gospodar. 618. — 23 aprilie. — Locuitorii din Căbeşti (Tutova) arendează de la pitarul Sandu Oat venitul moşiei Mocneşti pentru un an de zile, cu suma de zece lei şi o zi d£ clacă cu 30 de oameni. 619. — 23 aprilie. — Chiriac Munteanu dă zapis de învoială stareţei de la Socola pentru un loc de circiumă la Valea Lupului, cu 15 lei pe an, să păzească moşia mănăstirii în schimbul a şase fălci de fîn, să4 cosească fără dijmă, iar din semănăturile ce va avea să nu dea zeciuială. 620. — 17 iunie. — Locuitorii din Valea Seacă (Bucovina) cer egumenului de la Slatina să nu mai dea moşia în arendă lui Măgîrdici care i-a asuprit, nici fruntaşilor satului care au cedat-o tot lui, şi propun ca mănăstirea să o administreze singură. 621. — 18 iunie. — Mărturia lui Ursu Bogdan, armean din Suceava, în conflictul dintre locuitorii satului Valea Seacă al mănăstirii Slatina şi armeanul Măgărdici Bogdan, fost arendaş al moşiei, pentru asupririle îndurate de locuitori şi înlăturarea acestuia de la arenda moşiei. 622. — (Iaşi,) 6 iulie. — Locuitorii din Pîrîul Pîntii reclamă domnului că egumenul de la Slatina vrea să-i scoată din curăturile făcute de ei şi de înaintaşii lor pe moşia Soci şi Rîtca, spre a le arenda altora, şi de pe un munte pe care-şi pasc oile. 623. — (Iaşi,) 1 august. — Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire lui Carp Oprea şi Ion Oprea să meargă în ţinutul Orhei să ridice pe toţi locuitorii fugiţi acolo de la ţinutul Soroca, spre a-i duce la urma lor. 624. — 15 august. — Iordachi sin Iftodi se angajează ca argat la „cu-conul Costandin“ pe timp de un an. 625. — 30 august. — Ispravnicii din Suceava aduc la cunoştinţă domnului rezultatul cercetării neînţelegerilor locuitorilor din Rădăşeni cu egumenul de la Slatina pentru locurile de fînaţ şi dijma din fructe, propunînd să fie mutaţi pe altă moşie vreo şase oameni din sat care îndeamnă pe ceilalţi la nesupunere 83 626. — (Iaşi,) 7 oc t om b r i e. — Divanul Moldovei judecă pricina dintre locuitorii satului Moişa şi egumenul mănăstirii Rişca pentru curaturi, plata dijmei finului, arendarea unui munte şi păşuna tul oilor. 627. — (Ia şi,) 7 octombrie. — Veliţii boieri arată prin anafora domnului Moldovei că strămutarea locuitorilor din satul Moişa, care stau prea aproape de mănăstirea Rişca şi incomodează pe călugăr’*, urmează să se facă prin poruncă domnească, pe o altă moşie propusă de egumen. 628. — 16 octombrie. — Şerban Canano, biv vel paharnic, reclamă domnului că locuitorii de pe moşia lui, Văsienii, motivîmd că sînt şi ei răzeşi, nu-i dau dijma din produse şi nu-i fac zilele de boieresc, cerînd să se trimită om domnesc spre a împlini de la ei „adetiu după ponturi". 1796 629. — (Iaşi,) 9 ianuarie. — Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, dă instrucţiuni ispravnicilor de Suceava asupra modului de strămutare a locuitorilor din satul Moişa, de lingă mănăstirea Rişca, pe moşia Seaca şi Tîrzia, spre a nu se împrăştia oamenii ca să păgubească vistieria. 630. — (Iaşi,) 10 ianuarie. ■— Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Bacău să cerceteze cererea egumenului de la schitul Frumoasa pentru strămutarea a zece oameni la moşia Băloanii a mănăstirii Tazlău, adăugind că, în cazul cînd au venit pe bază de învoială, să rămînă pe loc. 631. — 2 2 i anuar ie, — Egumenul de la Slatina cere domnului să poruncească ispravnicilor de Suceava să constrîngă pe locuitorii din Rădăşeni au achita rămăşiţa din dijma fructelor şi a lucra zile de boieresc după hotărîrea-ponturilor.. 632. — 1 4 februarie. — Locuitorii satului Bîlca dau zapis egumenului de Bir nova că în locul celor şase zile de boieresc s-au înţeles să dea cîte un leu pe an, să nu vîndă băutură, morile să le vîndă mănăstirii şi să dea dijmă din produse. 633. — 27 februarie. — Patru locuitori „dîrstari“ dau zapis egumenului de Ia Bîrnova că se învoiesc a da cîte 9 lei pe an pentru fiecare dîrstă ce o au pe pîrîul Căiuţului, moşia mănăstirii. T 634. — (Iaşi,) 29 februar:ie. — Alexandru Callimachi, domnul -Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să strămute pe locuitorii din Moişa la moşia Seaca şi Tîrziia şi să oblige pe egumenul de la Rişca să dea curăturile în stăpînirea celor ce le-au făcut şi să nu mai bată pe ţărani. 635. — (Focşani,) 18 martie. — Starostia Putnei porunceşte tuturor locuitorilor din apropierea schitului Prale să nu taie fără învoire lemne din pădure, afară de lemnele uscate pentru foc. 636. — (Iaşi.) 5 mai. — Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, face cunoscut ispravnicilor de Suceava că locuitorii din Moişa au venit să reclame că n-au fost mutaţi pe moşia Seaca şi Tîrziia, ci Ia Boroaia, unde au intrat în conflict 84 cu localnicii ; domnia trimite boierinaşi să execute strămutarea cum a fost hotărîtă la început., ■ 637. — 6 mai. — Locuitorii din satul Nadişa iau în arendă, pentru păşu-nat şi lemne de foc, muntele Păeurilor, angajîndu-se a da cîte treizeci de vedre de brînză şi trei zile de lucru cu douăzeci de oameni pe zi. 638. — Rogojeşti, 15 mai. — Locuitorii satului Rogojeşti cer stăpînului moşiei să nu le mai fie arendaş Neculai Butucea, cu care nu se pot înţelege. 639. — Botoşani, 28 m a i. — Locuitorii din Botoşani dau mărturie Căpitanului Dumitrache Săi cea nu de preţul cu care au plătit în anul 1795 falcea de cosit. 640. — 3 1 mâi. — Locuitorii din satul Rusăni dau mărturie lui Dumitrache Săiceanu, că în anul precedent au cosit fîn la diferiţi arendaşi din ţinutuL Botoşani cu preţul de 3 lei falcea. 641. — 2 6 iunie. — Egumenul de Bîrnova reclamă domnului că locuitorii de pe moşia Bîlca nu^i dau venitul, fac mori şi circi urnă fără învoială; -ilar moşia Păuneşti este călcată de răzeşii din jur. • fer ; 642. —- (Iaşi,) 5 i u 1 i e. — Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să oblige pe egumenul de Rişca a da înapoi curaturile locuitorilor de la Moişa, strămutaţi pe moşia Seaca, şi să cerceteze unde au fugit o parte din ei, spre a putea fi încărcaţi la bir pe locul unde se află; > 643t r-* (I a ş i,y 6 iulie. — Marele vistier LasCarachi. Roset ;scriel ispravnicilor de Suceava să observe ca egumenul mănăstirii Rişca să nu mai comită abuzuri şi alte nedreptăţi asupra locuitorilor din Moişa, pentru a nu cauza pagube vistieriei. •''*'! —v'I, f'.P '•••■ v .M : M 644. — 15 Lui i e. Ispravnicii de Doroboiv raportează domnului că au cercetat pricina dintre locuitorii din Pilipăuţi şi căpitanul Tănase Va sile care nu-i lăsă să^şi stăpânească poienile făcute pb hioşia Oroftiana, ărătînd că u-ât# trimis să se-judece^îhifaţădivăţmM. - /• ' . - 645. — (Iaşi,) 16 iulie. — Alexandrii Callimachi, domnul* Moldovei, po- runceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze jalba locuitorilor de la Pîrîv Pîntii- şi Stejăru" împotriva-egumenului de la Slatina pentru muntele Grenţieşul, pe căre ei ave&m făcute curătufi. < *' j v 646. .— 2 3 iulie; — Egumenul de la Rişca propune, în jalba către domn, ca locuitorii de la Moişa, strămutaţi pe moşia Seaca şi Tîrzia, să primească, în schimbul - curăturilor făcute de ei lingă mănăstire, pământ în dmp, iii şesul Moldovei. •• ■ ■ ■■ ■ 647. — 2 4 iulie, — Alexandru Vădean, posluşnie al mănăstirii, şi Maria Doltoleasă, văduvă, dau zapis egumenului de la Neamţ pentru şase pămîhturi de la Obîrşia, lîngă Dragomireşti, pe care să le lucreze dînd dijmă - şi îngrijind de livada mănăstirik -- 648. — 29 iulie. — Locuitorii din Turceşti (Roman) dau zapds clucerului Constantin Burchi, care le-a cotropit părţile de răzeşie, că-1 recunosc de stăpîn al moşiei, cu condiţia ca unora să nu le ia adetul de casă şi dijma din livezile din jurul gospodăriei. 1797 649. — (Iaşi,) 11 ianuarie. — Locuitorii din Boroaia reclamă domnului Moldovei că strămutarea sătenilor din Moişa în preajma lor le-a îngustat hotarul, că mănăstirea Rişca îi asupreşte cu boierescul peste prevederile ponturilor şi cer ca moişenii să fie duşi pe poiana Buda, unde-i loc mai larg. 650. — (Iaşi,) 14 i anuarie. — Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze pricina locuitorilor strămutaţi de la Moişa pe moşia Seaca, cu egumenul de la Rişca pentru asupriri şi să-l oblige a le da locurile de hrană făgăduite în Bogdăneşti, precum şi tot ce le-a oprit la plecare din gospodăriile lor. 651. — (Iaşi,) 18 ianuarie. — Veliţii boieri judecă plîngerea lui Cră-. oiun Butnariu, plecat din satul Moişa în Tîrpeşti, împotriva egumenului de la Rişca pentru că i-a oprit o curăţ ură de fînaţ, o livadă de pomi şi nu l-a scutit de bir cum s-a angajat, şi-l dau „rămas de giudecată“ pentru că s-a strămutat pe moşia altui stăpîn. 652. — (Iaşi,) 10 februarie. — Veliţii boieri judecă pricina lui Cos-tachi, ginerele lui Amdronic, cu Toader Stoica pentru un loc de casă şi o prisacă la Glodeni (Vaslui), hotărînd ca Stoica să dea cîte 2 lei pe an şi dijma pentru stupi. 653. — 17 februarie. — Răzeşii din Rădeşti (Tutova) dau încuviinţare copărtaşilor, boierul Panaite Docan şi căpitanul Ion Virgolici, să strîngă dijma de la străinii care lucrează pe moşie, din care să le dea lor a treia parte. 654. — 20 februarie. — Ispravnicii de Suceava cercetează jalba dată domnitorului de către locuitorii mutaţi din satul Moişa, împotriva asupririlor din partea egumenului de la Rîşca şi constată că nu au dreptate, deoarece mănăstirea le-a dat loc de hrană suficient. 655. — (Iaşi,) 4 martie. — Alexandru Qallimaohi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de la Neamţ să cerceteze plângerea egumenului de la Bistriţa împotriva locuitorilor din Săvineşti, care refuză a-i lucra zile de boieresc, motivând — Vistiernicul Iordachi Roset; scrie egumenului de la Rîşca despre primirea unui „hîrzob de 1701 Constantin Duca, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Ştefan Prăjescu, biv clucer, să ia pe nişte vecini de la Stolniceni şi de la Ruptura, şi să-i aşeze unde va voi. Carte lui Andrei Prăjescul pentru vecini. Let 7209 (1701) Carte de la Constandin Duca voevod. Dat-am cartea domniii melle slugii noastre, acestui ........1 să fie vcdnie cu 1 Loc alb. cartea domniii mele a merge la nişte oameni; anume Gheorghiţă şi Savin şi Neculaiu, feciorul lui Ţăruică de la Stolniceni, care oameni sînt drepţi vecini boiariului nostru, lui Ştefan Prăjeseul biv cliucef. Aşijderea şi alţi vecini ce să vor mai găsi din Ruptură, anume pe izvod ce va da boieriul nostru ce mai sus scriem, găsindu-i pe unii oa aceia, să fie volnic de a-i lua de acolo cu tot ce vor avea şi să-i ducă să-i aşadză unde va fi voia dumisali. Şi niime să n-aibă a ţinea sau a opri peste cartea domniii mele, iar cui ar părea cu strînbul, să vie faţă cu dresele. Arh. St. Buc., Ms. 628, f. 487. Copie. 6 (Iaşi,) 27 februarie 1702 Constantin Duca, domnul Moldovei, porunceşte lui Simeon Nohit, căpitan de curteni, să cerceteze reclamaţia vornicului Talpeş contra unor locuitori care şi-au făcut bordeie pe moşia lui, Foleşti, şi-i taie pădurea, obligîndu-i să-şi mute locuinţele de acolo. Copie de pe cea adivărată cârti a lui Costandin Duca voevod. 7210(1702} * fevr(uarie) 27. Noi Costandin Duca voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie me la sluga noastră, la Sirnion Nohitul, căpitan de curteni. Dămu-ţi ştiri că domniii meii s-au jăluit boeriul nostru Talpiş, vornic de poartă, zîcînd pecum are moşie la sat la Foleşti, ce-i la ţinutul Fălciului, şi are acolo şi priisacă şi pamat, iar nişte răzăşi a lui să se hie sculat şi ş-au făcut bordeile în spatile prisăcii lui şi-i strică apărătura^ şi-i taie pădure. Deci să le iH^^sama şi, de va hi aşa cum s-au jăluîf^Talpiş vornicul, să iei acei oameni de acolo să-şi facă bordei aiure, pecum ni-au arătat şi un răvaş a dumisali lui Neculai Donici vel logofăt, scriind la dînşii să iasă de acplo, şi ei tot n-au mai eşit. Deci, pecum scrie şi răvaşul dumisale logofătului, să iasă de acolo aiure. însă de s-ar trage la divan, să le dai zi. să vie de faţă şi să dai şi mărturie la mina cui s-a vini, să avem ştiri L Locul peceţii. Veliţi boeri. De la isprăvnicia Fălciu. Poslăduindu-să din cuvînt în cuvînt şi fiind întocma scrisă cu ace vechi, am încredinţat şi noi cu iscăliturii! (17) 99 săpt (emvrie) 23. Iordachi Balş ; Negel postelnic. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. Cil, doc. 3. Copie. 1 1 La 20 iulie 1740, Grigorie Ghica dă Următoarea poruncă : „Scriem domnia me la boeriul nostru, Neculai Jora biv vel medeinicer. Iţi facim ştire, dacă vei vide carte domniii meii, să ti scoli, să mergi la să Ieste la Foleşti, ce eşti în ţinutul Fălciului, să iei sama pentru nişti casă şi alţi m 16 iunie 1702 4 7 Miron spătarul, împreună cu soţia sa, dau unchiului lor, Vasile Ropceanu, un vecin, pentru o datorie neplătită, de treizeci de lei. f Adecă eu, Miron spătariul, împreună cu fămee me Mărie, fata lu Ilie Saulii, şi împreună cu cuconii noşltri, scriem şi mărturisim cu acestu adevărat zapis al nostru la mîna dumisal(e) unchiului nostru, lui Vasile Ropcianul, cum am avut socotală cu dumnalui pentru casele din Şcheia, fiindure casele a dumilor sale şi neguţîndu-le dumnalor cu părintele nostru, cu Ilie Sauli, şi alţi bani n-au dat dumilor sal şi-au rămas tridzăci de lei şi alte case mai proaste să fac dumilor sal(e). Deci, rămîiiodu acea datorie nepllătiită, n(e)- creadză. Let 7210 (1702) iun(ie) 16 dni. Miron Crăciun spat (ar) iscal ; Mariia, fata lui Ilie Saudii. Acad. Republicii Socialiste România, paich. IV, doc. 230. Orig. sălaşi a Ţîrcăi şi-a altor oameni a lui ce vor fi pe' blizile ce s-au venit la hotărît în parte lui Talpeş cu rudele lui, pentru cari jăluiră Talpeş şi văru-său Juver-dianu că şăd în tărie llor pe moşia lor, şi încă de la hotărît încoace au mai făcut curături şi-au mai uilmit şi-au mai răsădit pomi şi cu pricina pomilor le înpre-soară moşia. Deci să iei sama şi câţi pomi vei adiveri c-or fi mai pus acei ce n-au avut triabă pe hlizifli acestora, toţi să-i dai Cu mărturia dumintaie la stăpînire acestor cu moşia, şi acei cu pomii să se lipsascâ, să n-aibă nici o triabă cu acei pomi, că aşa s-au hotărît cu «giudecată driapltă, de vremi că după hotărîtul moşiii ei au năvălit de au pus ipomi pe Mizili care-or fi pus zlotaşii pe unde or fii aflatu şi să-i ducă la sat ila Tătărăşeni de unde au fostu ei şi mim(e) să nu eutedze a sta înpotriva cărţii domnii mele. Toe pişem.“ (Xbidem, doc. 5). 110 Şi ne mai arătă alt zapis iar de la Bugian şi de la nepoată-sa Ioana, fata Caşului, iar de cumpărătură, parte părinţilor săi de acolo de la Gorneşti. Aşijdere, ne mai arătă un zapis de danii de la Toader Boban şi de la fimeia lui, Rucsandra şi de la ficiorii lor, cărei s-au fost dat vecin lui Alexandru Adam cu ficiori cu tot şi cu toată parte (a) de moşii ce au avut a moşilor şi a părinţilor săi şi cu o parte de cumpărătură ce au avut de la Trifan, ficiorul lui Văl-ce, nepot lui Iosif Bidiviul, tot de la Gorneşti şi de la Pîrleşti, pentru că s-au fost dat vecini lui Adam căpitan şi cu moşiia cu tot, de i-au scos din foamete, şi au slujit cîţva ani la casa lui Adam ; şi, slujindu-1 cu dreptate, l-au ertat de vecinătate, numai i-au oprit moşiia pre zapisă ce are. Aşijdere, ne mai arătă cu zapis Ide la iStratia şi de la Dochiţa, fata lui Nechifor Bercea, nepoata lui Sriltan şi lui Silvestru, (ce scrii de danii toată parte moşului său Bercei, iar de la Gorneşti, pentru că li-au ţinut în casa lui de li-au scos din fomeţi şi li-au grijit şi li-au căsătorit din casa lui. Aşijdere, ni-au mai arătat un zapis de cumpărătură de la o var(ă) premari a lor, Ide la Antimiia, fata poşii lui Himon, nepoată lui Sălvestru şi lui Soltan, strănepoata Bercei, ce este moşiia tot de la Gorneşti. Aşijdere, ne mai arătă un zapis de cumpărătură de la Irina, fata Samsoanii şi de la feteli ei, cît să va alegi parte Samsoanii tot de la Gorneşti. Aşijdere, ne mai arătă un zapis de cumpărătură de la Simion, ficiorul lui Strătulat, nepot Belgei, pre toată parte a moşullui său ce să va alege tot de la Gorneşti. Aşijdere, ne mai arătă un zapis de schimbătură de la dumnealui moş Gheorghiu Apostol, ce au fost visternic mare, pentru o parte de ocină de acolo din sat din Gorneşti, ce i-au fost dumitsali visterniicullui danie de la Ştefan Popomea, şi Alexandru Adam i-au dat doî părţi de ocină pentru această parte din Gorneşti, ce este la sat la Zmulţi, care părţi i-au fost lui Alexandru Adam cumpărătură cu zapis de la părinţii lui. Pentru aceia, domniia me văzînd adivărate şi încredinţate zapisă, domniia me încă îi dăm şi îi întărim slugii noastre, lui Alexandru Adam, pre aceste părţi de ociiţă ce scriim mai sus, ca să aibă a le ţine şi să-i hii drepţi ocine şi moşii neclintit şi nerujiit neam de neam în veci. Ina(co) ne budet. 7213 (1705) 1. Locul peceţii gospod. Antiohi Joria vel logofăt. B.C.S. (filiala „N. Bălceseu“), fond Kogăilmiceanu, pach. XLVIII, dosar 9, doc. 22. Copie. 25 (Iaşi,) 1705—1706 Antioh Cantemir, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Miron Hăjdău, fost pîrcălab, să-şi aducă înapoi pe moşie, vecinii fugiţi. Let 7214(1705—1706). Cartea lui Antiohii Costandin vodă. Dat-am cartea domniii mili dumisale Miron Hăjdău ce-au fost pîrcălab, să fie volnic cu carte domniii meii a trage pe Gavril Coţoc şi pe fraţii lui, cari-i 1 1 Data 7213 corespunde cu 1705 pentru că Antioh Cantemir îşi începe domnia la 13 februarie, acelaşi an. 111 sînt diripţi vecini de cumpărătură, şi pe alţi vecini ai săi, oriundi i-ar afla, să-i ia cu tot ce ar ave. Aceasta scrim. Arh. St. Buc., Ms. 628, f. 511. Copie. 26 Iaşi, 13 februarie 1706 Antioh Cantemir, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Pîngăraţi să caute vecinii mănăstirii, din Ivăneşti, aducîndu-i înapoi de oriunde i-ar găsL *j* Io Antioh Costantin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii rugătoriului nostru, egumenului de Pîngăraţi şi pe cini va trimite, să fie volnic cu carte domniii meii a căuta şi a cerca în ţara domniii meii undi are afla drepţi vicini a svintii mănăstiri a Pîngăraţilor, din Ivăneşti, unde-i va găsi : în sat domnescu, sau boerescu, sau călugărescu, sau pen slobodzii, sau pen tîrguri, sau pe la boeri, sau pen slujitori, sau ori măcar undi şi-i vor găsi, pe toţi să aibă a-i lua cu tot ce or ave ei, şi să-i ducă să-i aşedză la urma lor* Şi pe unidi-i vor găsi şi ori hi cu bani, să aibă a-i lua cu bani cu tot. Iar carii ari ave ceva să răspunză, să-i de pe chizeşie să vie Ia divan şi nime să nu sţe înpotriva cărţii domniii meii. U las, let 7214 (1706) fev(ruarie) 13. Veliţi boeri ucili. Arh. St. Buc., M-rea Pîngăraţi, pach. III, doc. 114. Orig., pecete aplicată. 27 Iaşi, 16 martie 1706 Antioh Cantemir, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire lui Iordache Abaza şi rudelor sale să scoată din siliştea lor, Popeşti (Tutova), pe Ghiormja şi pe feciorii lui care şi-au făcut case fără încuviinţare, spre a nu se considera cu timpul .,moşinaşie<. *ţ* Io Antioh Constantin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am car (tea dom) 1n(iei) 1 m(ele lui lor) tdaohe Abaza -şi lui. . -1 per, fr(aţi)1 ai lor, spre ace (ea)1 ca să fie ei tari şi puternici cu cartea domniei meii a scoate pe Ghiorma şi pe ficiorii lui şi pe alţii cari or hi făcut case pe moşiia 1 Doc. rupt. 112 lor la silişte la P(op)1eşti, la ţinutul Tutovei, fără ştire lor, nefiind moşinaşi, şi încă au făcut şi grădini şi livedzi şi alte lucruri. Pentru aceîaf ca să fie volnici a-i răsipi şi casele şi să le strici şi grădinile şi să-i scoată de pe moşiia Ilor, pentru căci să nu s facă ei mîine, poimîne să dzică că simt mosina^, căci sama Iordache c-au fost mai făcut casă ei pe acel loc şi (al) 1tă dată şi li-au dat foc. Deci şi acmu să aibă a le r(ăsipi casele şi grădinile)1 şi să-i scoaţi de acolo. Iară carii ar hi şi rnoşajLL.-să aibă a-şi face şi ei case în selişti, iară nu în ţarini îşi lîn ('livezi) L Iară carii ari avia a răspunde (ce)va, să vie de faiţi !la 3Tvan îşi cu dres ce va avia. Şi nim(eni) să nu ste lînprotiva cărţii domniei mele. U las, let 7214 (1706) mart 16. Vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. LII, doc. 142. ţ Orig., pecete aplicată. 28 Iaşi, 11 aprilie 1706 Antioh Cantemir, domnul Moldovei, dă catte de încuviinţare lui llie Botez să caute oriunde în ţară pe Ion care Ua fost cioban şU găsindu-l, să-l tragă la cel mai apropiat scaun de judecată spre a-i întoarce pagubele cauzate. •j* Io Antioh Costantin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele Irimiii Botedzu ca să hie volnic cu carte domniii meii a căuta şi a cerca în ţara domniii meii pe Ion, carile au fost cioban la dînsul, unde l-ar afla să fii volnic a-1 trage hie la ce scaun s-ar afla mai aprope. Şi acel scaun să ailbă a-i lua samia, căci dl au fugit şi sama nu şi-au dat de bucate şi, icu cît s-ar afla că i-au făcut pagiibă, să-i pliniţi de la dinsiil şi să-i daţi pe mina Irimiii. Şi miai dziisă cum au viniit la Luna1 2 di i-au furat şi un copil şi o că(l)dari şi un Jopor, carili au fost crescut Irimie de mic, şi i-au lăsat bucatele pustii. Deci şi pentru aceasta să aibă a-1 giudeca pe dreptul. Iar de s-ar trage la divan, să le dai dzi să vie de faţă. U las, let 7214 (1706) april 11. Veliţi boliari ucit. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CXI, doc. 4. Orig., pecete aplicată. 1 Doc. rupt. 2 Aşa în text. 113 8 - c. 463r 29 10 mai 1706 Lista vecinilor de pe moşia Dulceşti, primiţi ca zestre a soţiei sale de căpitanul Irimia Jora. Izvod di vecini din Dulceşti ce i-am dat dzăstre gineri-mieu înmieai Jorăi — Ion braţ ego~ — Vasili a Zaharii — Toader a Pîntii — Sandul braţ Toadir — Gligori a lui Nechifor — Costantin Murari — Ion braţ Costantin — Gavril Harasim — Andrii Stanciul — Costantin nepot Robului — Păladie ^ — Ion Farcaş — Vasili braţ ego — Ionja^ Bjuţnaj^iiliji — Ion veziteul — Donosie Ţiganii ce s-au dat dzăstre — Costin cu trii copii şi o fată — Matei cu trei Teti™ — Ursul braţ Ţuţui — Lupa ţiganca, fata Gafii, după Vasile ţiganul Jorăi Acad. Republicii Socialiste România, pach. CXII, doc. 75. Orig. căpitan. Let 7214 (1706) mai 10. f Ghiorghiţă Goga f Toader sin Goga J Vasili braţ ego *j* Costandin Papucul 114 30 Iaşi, 7 iunie 1706 Antioh Cantemir, domnul Moldovei, întăreşte stăpînirea mănăstirii Ocna asupra daniilor făcute de Toma Cantacuzino, fost vornic mare, şi lordache Toma Cantacuzino, /ost medelnicer mare, anume o vie la Cotnari, o parte din satul Piciorogani şi pe vecinul Toader Bolovan cu doi fii ai săi, *j* Io Antioh Constantin voevo^Ja, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă au venit înainte domniii meii şi înainte alor noştri moldoveneşti boieri a mari şi a mici rugătoriul nostru Cozma, egumenul de la svînta mănăstire Ocna, ş-au arătat înainite domniii mdli un zapis de lia răpouisatul Toma Catacozono ce-au fost vornic mare, scriind şi mărturisind, precum de a lui bună voe au dat danie svintii mănăstiri Ocnii o vie de la Cotnari, carie vie este în Deailul lui Vodă şi o parte di loc den sat Piciorogani, den giumătate de sat a şesă parte, pe cît să va alegi, din tot locul şi vinitul, care această vie şi această parte di loc den Piciorogani au fostu cumpărătura^Tomii vornicul de la Sămion Babiş dereptu optdzâcî de Iei bătuţi şi le-(ia)u dat danie svinitii mănăstiri Oicnii. Aşijdirele^nie-^a) u mai arătat şi altu zapis de la dumnealui Iordachi Toma Catacozono ce-au fost medelnicer mare şi de la giupîneasa dumisali Aniţa, soriindu şi mărturisind precum di nime siliţi nici asupriţi, ci di a diurnilor săli bună voe au dat danie svintii mănăstiri Ocnii, cari-i făcută de unchiul dumisali Ursache ce-au fost vistiernic miari, ai lor drepţi vecini, anume Toader Bolovan cu toţi ficiorii lui, anume Vasili şi Alecsa, care aceşti vecini ce-au fost di la moşul dumisali Toma Catacozono ce-au fost vornic mare, din sat din Bodeşti de pe Cracău, den ţinutul Nemţului. Pentru aceia şi domniia me, dac-am vădzut aceste adivărate zapise, cred-zut-am şi de la domniia me încă am dat ş-am întărit svinta mănăstiri Ocna cu ace vie şi cu ace parte di loc den Picirogani îşi icu acei vecini, anume Toadir Bolovan cu ficiorii lui, Vasili şi Alecsa, ca să fie şi de la domnia me dreptă ocină şi moşii şi acei vecini ce mai sus să pominescu svintii mănăstiri Ocnii în veci şi uric şi-ntăritură neclătită şi niruşeită şi alt nime să nu s(e) mai scoali piste această carte a domniii meii. Inaco ne budit. U las, let 7214(1706) iunie 7. Neculai Costin vel vornic, nefiind vel logofăt. Arh. St. tlaşi, Documente, pach. CCCXXIV, doc. 5. Orig., pecete timbrată. 115 Iaşi, 4 iulie 1706 31 Antioh Cantemir, domnul Moldovei, dâ carte de încuviinţare egumenului de la Aron-Vodă să ţină şi să oprească tot locul Coţmă-neştilor şi a Fiteonilor, interzicînd păscutul vitelor de la Sfîntul Gheor-ghe pînă la Sfîntul Dumitru şi tăierea pădurii de la Coţmani, Stînca şi de la Lunca Prutului. *j* Io Antioh Costandin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Mol-davscoi. Dat-am carte domniii mili rugătoriului nostru Ionechie, egumenul de Aron-Vodă, să hie volnec cu cartia domniii mili a ţine şi opri tot locul Coţmăngşt ilo rşi a Fiteonilor, pecum să nu lase să pasică cu Jobitoaice, de la Sfeiti Gheorghie pînă la Sfeti Dimitri, căci iaste loc de ţarină şi de fînaţ. Aşijderili şi pădurea ce are la Coţmani şi la Stinică 1 şi la Lunca Prutului, nime să nu hie volnec a tăia fără voia egumenului. Iară pe cine ar prinde stricîndu ţarina şi fînaţeli, pădurili, fără voia egumenului, pe unii ca aceia să-i prindă pe dînşii sau să le ia dobitocul şi să-i aducă la divan, şi atuncia lor după vina lor vor avea certare. Şi nime să nu cutedză a sta înprotiva cărţii domniii meii. Aceasta scriem. U las, let 7214 (1706) inii 4. ■f* Veliţi boieri vă divan Acad. .Republicii Socialiste România, pacţh. CCCLIX, doc. 24. Orig., pecete aplicată. u 32 Iaşi, 6 august 1706 Antioh Cantemir, domnul Moldovei, dă încuviinţare lui Toader Hăbăşescul, fost mare spătar, să trimită pretutindeni în ţară să-şi caute vecinii fugiţi din satul Dămieneşti şi să-i ducă unde i-ar fi voia. •j* Io Antioh Costantin 'Voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii boierului nostru lui Toader Hăbăşescul, ce-au fost spătar mare, şi pe cini ar trimite cu carte domniii meii, să fie volnici a căuta şi a cerca pre ai săi drepţi vecini din sat din Dămieneşti, anume Ion, ficior lui . . . . . 1 2 şi Iftimie şi Chiriac, cari şi-au lăsat cisla în sat şi-au fugit. 1 Pentru Stînca. 2 Loc allb. 116 Deci, oriunde i-ar afla, să-i ia de grumadzi cu tot ce-ar ave şi să-i ducă unde i-ar fi voe. Aşijderile şi alţi vecini drepţi ce-ar hi avînd, oriunde i^-ar afla să-i ia de grumadzi şi, de or hi avînd cislă, să-i ia cu bani cu tot. Şi nime să nu se pue înpotriva cărţii domniii meii. AceliSa scriem. U las, let 7214 (1706) avgust 6. Veliţi boieri ucil. Arh. St. Iaşi, Documente, paeh. CDXVI, doc. 28. Orig., pecete aplicată. 33 laşă, 9 ianuarie 1707 Antioh Cantemir, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului şi întreg soborului de la Suceviţa să caute oriunde în ţară pe ţiganii şi vecinii mănăstirii şi să-i aducă înapoi. *j* Io Antioh Costantin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am icarte domniei meii rugătorilor noştri, egumănului şi a tot săborul de la sfînta mănăstire de la Suceviţa şi pre cin(e) vor trimite, ca să fie volnic şi puternic cu carte domniii meii a căuta şi a cerca în ţara domniei meii pe ai săi drepţi ţigani mănăstireşti, aşijdere şi vecini drepţi de a mănăstirii. Şi unde i-ari afla, ori în isat domnescu, ori în sat boiarescu, veri călugărescu, ori pin tîrgu, ori pin slobodzii, ori pintre slujitori, ori fie unde i-ar găsi, ori pe ţigani, ori pe vecini, să aibă a-i lua şi cu tot ce vor avia ei şi să-i ducă la sfînta mănăstire, ca să fie de posluşanie şi de agiutoriul sfintei mănăstiri. Insă vecinii unde i-ar găsi, de vor avia şi cislă, cu cislă cu tot să-i ia, pecum a hi putinţa lor, şi să-i ducă la mănăstire. Şi nime să nu cutedze a sta sau a opri peste carte domniei meii, c-apoi va fi de mare certare de la domniia mia. Iar cui va păria cu strînbul, să vie cu călugării de faţi şi să-şi aducă şi drese. Intr-alt chip să nu fie. Aceasta scriem. U las, let 7215 (1707) ghen(arie) 9. Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXXXIV, doc. 206. Orig., peoete aplicată. 34 15 mal 1707 Antioh Cantemir, domnul Moldovei, hotărăşte ca Savin vel ban să stăpînească părţile de moşie ale lui Toderaşcu de la Rotompăneşti, cu morile şi vecinii, pentru suma de 316 lei pe care i-a dat să scape de temniţă, dar nu i-a mai restituit. Vlet 7215 (1707) Cartea lui Antioh Costandin voevod. Dat-am cartea domniii mele cinstit şi credincios boiariului nostru, dumnealui Savin vel ban, să fie volnic a stăpîni toate părţile lui Toderaşco din Rotîm- păneşti1 cu mori şi vecini, de la ţinutul Sucevii, pentru .316 lei ce au luat dumnealui bani cu camătă de la turci de i-au dat lui Toderaşco de 1-au scos din temniţă. Şi doi ani şi jumătate is-au suit la această somă de bani şi i-au pus zi de atîtea ori ca să-i dea banii şi tot nu i-au mai dat. Deci, de aomu să fie vollnic dumnealui Savin banull a scoate pe Toderaşco din casă, din toate moşiile şi din mori şi din vecini, pentru căci avînd dumnealui banul strînsoare de bani de unde i-au luat, au negoţat acea moşie de la Tîm-păneşti1 cu morile şi cu vecinii, partea lui Toderaşco şi cu alţi boiari. Deci acum iarăşi de iznoavă i s-au mai pus zi de astăzi, mai 15, pînă într-o lună de zile, de va da Toderaşco bani, să-şi ia moşiie, iar de nu, să fie volnic dumnealui a-şi stăpîni moşiia, cum scrie mai sus. Arh. St. Buc., Ms. 628, f. 496v-497. Copie. 35 20 iunie 1707 Gavrilă, fiul lui Vasile Loghin, dă păhărnicesei Părasca partea lui de moşie din Spineni, pe apa Ţazlăului Sărat, pentru că l-a iertat de vecinătate. *j* Adecă eu Gavril, sin Vasilie Loghin, scriem şi mărturisescu cu acestu adevărat zapis al meu ila mina dumisali giupînesîi Părascăi păhărnicesăi, precum avîndu eu o parte de loc de moşie de pe tatâ-meu Vasilie, ficiorul lui Loghin, în Spineni pe apa Ţazlăului Sărat, ce este aleasă afară din hotarul Ardionilor, din mocirlî pînă în hotarul llieştilor, pecum scrie şi uricul de la strămoşu meu Stan, i-am dat-o dumisali giupînesă(i) Părascăi şi cuconului dumisali, lui Ioniţă, danie de la meni, din tot locul fcu tot vinitul, din cîmp şi din păduri şi din pocni şi din cusături şi din vad de pio şi den totu lacul cu tutu vinitul, ca să fie dumisali danie în vecii de la mene. Pentru căci fiind eu vecin dumisali giupînesăi păhărnicesăi, de pe tată-meu Vasilie din Ilieşti, s-au milostivit şi dumneei şi m-ap ertat din vecinătate şi eu încă i-am dat dumisali această parte de loc, ca să aibă dumneei a-şi face şi dres domnescu pe zapisul pliu. Iar cine s-ar ispiti din ne(a)mul miu a strîca danie me, acela să fie neertat de meni şi de Domnezău şi de maica Precista şi de trii soţi şi optuspreci oteţii din Nechie. Şi acest zapis s-au făcut dinainte a molţi oameni carii mai gios s-au iscălit. Şi pentru mai mari credinţă mi-am pus şi eu degitul. Let 7215 (1707) iuni 20. -p Eu Gavril sin Vaisilie, ■ ■ Neculai Boschii, f Gligoraş, • • Ştefan sin Vasîlidii ; şi eu Iancio ot Băhnăşeni m-am tîmplat la cestu zapis. ■f Şi eu lonaşco am scris zapisul cu dzisa lui Gavril, sînt martur. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CCCLXXXIX, doc. 1. Orig. 1 Pentru : Rotompăneşti. m 36 Iaşi, 8 decembrie 17Q7 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, hotărăşte ca Dumitraşcu Pătrău să dea lui Sandu Şeptelici un vecin, pe Toader, fiul lui Trifan, pe care i l-a promis de zestre la căsătoria acestuia cu sora sa. ţ Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Adecă s-au pîrît de fată înainte domniii mele şi a tot svatul no&ţru Sandul Şeptelici cu cumnatu său Dumitraşco Pătrău, dzîcîndu Sandul Şepteliciu cum, după ci-au luat el pe sora lui Dumitraşco Pătrău, i-au giuruitu cum i-a da un vecin de dzeştre, anume pe Toader, ficiorul iui ei, dă carte de încuviinţare egumenului şi soborului de la Pobrata să caute oriunde în ţară ţigani şi vecini fugiţi de pe moşia mănăstirii şi să-i aducă la urma lor. t Io Nicolae Alexandru voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniei meii rugătoriului nostru, egumănului şi cu tot săbo-rul de la sfînta mănăstire Pobrata şi pre cine va trimite, să fie volnici cu carte me^ a căuta şi a cerca în ţara domniei meii, drepţi şerbi ţigani a sfintei mănăstiri a Pobratei, şi unde i-ar afla, ori în ţigani domneşti, ori boiereşti, ori călugăreşti, ori pen tîrguri, ori pin slobodzii sau pre aiurilia supuşi undeva ; 129 - c. 4661 aşijdere şi din vecini, carii vor fi drepţi de a sfintei mănăstiri? unde i-ari găsi şi pre ţigani şi pre vecini, să fie volnici a-i lua cu fămeile lor şi cu toţi copiii lor şi cu tot ce vor ave ei, să-i încarce să-i ducă să-i aşedză la sfînta mănăstire. Iar de ari ave a răspunde cineva ceva, să vie de faţă la divan cu egumenul şi cu dres ce vor ave şi nime să nu cuiteadză a sta împotriva cărţii domniei meii. Aceasta scriem. U las, let 7222 (1714) ap(rilie) 7. Arh. St. Iaşi, M-rea Sf. Sava •— Iaşi, pach. XXXII, doc. 23. Orig., pecete aplicată. 52 24 octombrie 1714 Locuitorii din Drăguşeni şi Drăgăneşti dau mărturie pentru Ion, Larion şi Gherasim, feciorii lui Simeon Gherghel din Ciumuleşti, pe care fiul lui Siroescu îi trage la vecinătate, că sînt răzeşi din tată în fiu. Copie. Adecă noi, oamenii din Drăguşeni şi din Drăgăneşti, facem această mărturie a noastră şi mărturimim1 cu sufletele noastre înaintea domnului Iisus Hristos. Anume eu Arhip şi eu Gheorghiţă şi eu Ionaşcu şi eu Paşcu şi eu Neculai, care sîntem oameni bătrîni, care noi ştim şi mărturisim pentru feciorii lui Simion Gherghel, anume Ioan şi frate-său Larion şi Gherasim din Ciomuleşti de moşiia lor şi ştim pe tatul ajcestor oameni, care s-au însămnat miai suis, din ziildle lui Ştefan vodă Burdujii, pecum n-au fost vecinu tatăl lor nimărui, nici ei, şi au trăit atîta vreme şi la moşiia lor şi nime nu s-au sculat asupra lor să-i tragă vecini, nici s-au pomenit să fie vecini nimărui, şi acmu să scoală feciorul Stroescului de-i trag vecini. Şi Stroescu cel bătrîn, cîndu au trăit şi-au strîns vecini în zilele Ducăi vodă celui bătrîn, şi i-au strîns vecini, anume din Drăgăneşti, cu cine au avut treabă şi i-au ştiut că sînt chiar vecini, iar şi tatul acestor oameni încă au fost pe atunce în Drăgăneşti tră(i)tori şi nu l-au tras vecin, că n-au fost vecin, şi i-au dat pace. Iară acum feciorul Stroescului să acoli-săşte de dînşii, şi fără de cale să acolisăşte de dînşii, căci nu sînt vecini. Şi aşa ştim şi mărturisim cu sufletele noastre, şi pentru credinţa ne-am pus şi degetele ca să fie de credinţă înaintea judecăţii. Let 7223 (1714) oc(tomvrie) 24. Arhip martur ; Gheorghiţă martur ; Necolai martor ; Ionaşcu martur ; Paşcu martur. Copie. Adecă eu, Gheorghiţă Părciul, scriu cu această mărturie a me pentru aceşti oameni, pentru feciorii lui Gherghel, pentru Ion şi Gherasim şi Larion. 1 Corect : mărturisim. 130 Pentru aceşti oameni mărturisăsc înainte lui Dumnezeu şi înaintea tuturor sfinţilor, aşa mărturisăsc cu sufletul meu, pecum nu sînt vecini, ci sîntu mo-şinaşi şi răzăşi neam de neamul lor şi moşiile li-s într-un loc cu feciorul Stroescului. Iără acmu, întîmplîndu-să de s-au strămutat oamenii, el îi trage să fie vecini, şi ei vecini nu sînt rod de rodul lor. Şi aşa mărturisăsc cu sufletul mieu pecum mai sus scrie şi pentru mai mare credinţă mi-am pus şi degetu ca să hie de credinţă. Gheorghiţă Părciul. Copie. Adecă eu, Ionaş Jitie monah, făcut-am această mărturie pentru aceşti oameni, anume feciorii lui Gherghel, pentru Ion şi Gherasim şi Larion. Pentru aceşti oameni mărturisăsc înainte lui Dumnezeu şi ori la ce feliu de judeţ s-ar tîmpla, cu sufletul mieu, pecum nu sînt vecini, şi sîntu moşinaşi şi răzăşi neam de neamul lor şi moşiile li-s într-un loc cu a feciorului Stroescului. Dar acum, tîmplîndu-să de s-au strămutat oamenii, iară el acmu îi trage vecini, şi ei nu sînt den rodul lor vecini. Aşa ştiu, aşa mărturisesc cu sufletul ^mieu şi mi-am pus şi pecete ca să fie de mare credinţă. Ionaş Jitie călugăr. Velet, ţin minte de la Vasile vodă. Copie. Şi eu, Ştefan Platon, încă ştiu şi am apucat din bătrîni precum nu sînt vecini şi sînt oameni de moşie, şi pentru credinţa mi-am pus şi degetul. Eu Ştefan Platon martur. Şi cu Vasile, fecioru lui Ştefan Calcăş din Cămărzani, ştiu şi mărturisesc cu sufletul meu pecum nu sînt vecini aceşti oameni, şi pentru credinţa mi-am pus şi degetul. Eu Vasile feciorul lui Calcăş, martur. Arh. St. Buc., M-rea Rişca, pach. II, doc. 7. Copie. 53 (Iaşi,) 29 martie 1715 Carte de judecată a mitropolitului şi boierilor divanului prin care se hotărăşte că Spiridon cu fraţii lui, din satul Avereşti (Neamţ), sînt vecini ai mănăstirii Aron-Vodă şi nu ai vistiernicesei Maria Cantacuzino. t Velet 7223 (1715) martie 29. O carte de giudecată de la Ghedeon mitropolitul şi Gavril vel logofăt i Lupul Costache vel vornic şi Ilie Catargiul vel vornic de Ţara de Sus i Gli-gone Jora biv vel vistier, scriind că din poronca domnului lor, Nicolae vodă, s-au giudecat faţă înainte lor Deonisie proin vlădica de Ciorlu, egumenul de Aron-Vodă, cu Mărie, visterniceasa lui Ilie Cantacuzino, pentru Spiridon cu fraţii lui, ficiorii lui Vasilie Tănăsuţe, pentru care oameni au dat samă egumenul de Aron-Vodă că sint drepţi vecini ai mănăstirei din satul Ayereştii, 131 ce-i în ţinutul Neamţului, şi i-au împresurat Mărie visterniceasa cu ţăranii săi din Şărbeşti, iară Mărie visterniceasa îi trăge că sint vecini de Şerbeşti. La care pricină, luînd acei bo 28 <1718) Iordachi Cantacu / zino). ( Adresa :) Lui Ion Ciocîtflie să să de cu sănătate. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CLXXIV, doc. 110. Orig. Deteriorat pe alocuri, deoarece a servit pentru a întări un document mai vechi, pe dosul căruia fusese lipit. 61 Iaşi, 20 iunie 1719 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Manolache, vornic de poartă, să-şi ia dijma din produse şi tot venitul din părţile de moşie ce i se cuvin la Coşeşti şi Gîrceni (Tutova), precum şi din Alecşăşti de la Vilna (Vaslui). *j* Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele boiariului nostru Manolachi, vornicul de poartă, să fie volnic cu cartia domnii mele a lua şi a dejmui di pe a săli driaptă ocină şi moşie ce are la sat la Coşeşti, în ţinutul Tutovii şi la Gîrcini, iar la Tutova, parte lui Ciocîrlie, cît s-a alegi, şi la Coşeşti cît s-au ales pe mărturie şi de Alecşăşti de la Vilna, ce iaste la Vaslui, din pîne, din fîn, din grădini, din tot locul cu tot viniituil pe obicei ce iaste, şi nime să nu ştia înprotiva cărţii domniii meii. Iar cini ar avia ceva a răspunde, să-şi ia dresele ci-ar avea şi să vie să ste de faţă. Aceasta scriem. U las, let 7227 (1719) iun(ie) 20. Vel vornec, netîmplîndu-se vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. VII, doc. 181. Orig., pecete aplicată. 62 Iaşi, 14 ianuarie 1720 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vel vornicului Ştefan Ruset să ia dijma din fîneaţă de pe tot hotarul Bohotinului, după obicei, de la oricine ar fi cosit. Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. *j* Dat-am cartea domniei meii boerinului nostru, dumnialui Ştefan Ruset, biv vel vornic, şi pe cini va triimiti dumn(ea)lui, ca să fie volnic cu cartea 138 domniei mele a-şi lua dijmărit din fînaţă de pe tot hotarul Bohotinului, oricini ar hi cosit pe hotarul dumisali la Bohotin, ca să aibă a-şi lua dijmăritul după obicei ; măcar că o bucată de loc^-popxifiăiii domnie mea, ce să e şi de~~pe acia din fînaţă. Şi nime să nu cutedze a să pune înpotriva cărţii domniei mele». Aceasta scriem. U las, 7228(1720} ghen(arie) 14. Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXXXII, doc. 24. Orig., pecete aplicată. 63 Iaşi, 15 martie 1720 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, întăreşte reluarea de către egumenul de la Cetăţuia a unor vii, pe valea Cozmoaei, moşia mănăstirii, părăsite de mai mulţi ani de către Alivreşti, hotărînf ca pe viitor să aibă dreptul a lua înapoi viile de la toţi cei ce le lasă în paragină, spre a le da altora care să le lucreze. *j* Io Mihai Racoviţă voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecî au venit înainte domniei mele şi denainte a tuturor alor noştri moldoveneşti boiari, a mari şi a mici, rugătoriul nostru Iustin, egumănul de la sfînta mănăstire Cetăţuia, şi ne-au arătat o mărturie de credinţă, iscălită de chir Neofit, egumenul de la sfînta mănăstiria Golăi, şi Mădzărache, staroste de neguţători şi Gligoraş neguţitoriul işi Ion blănariul, scriinduşi mărturisindu pentru nişte vii părăgiinite ci-au fostu A;livruţilor pe Viale Cozmoae, oariili sîint pe moşiia sfintei manasTiri Cetăţui^îT, pecum aceli vii de cînid li-au^ărăsit Alivreştii simt vro 16 ani şi mai mult, de cînd au stătut nelucrate, de s-aîî^părflit pustiit de atîta vreme, apoi s-au apucat Iustin, egumănul de Cetăţuia, de aceli vii de li-au destupat şi li-au lucrat cu multă cheltuială, precum să lucriadză viili. Deci şi domniia ryea, dacă am vădzut acea mărturie încredinţată şi de atîţia ani au stătut pustii, ^ de Alivreşti, şi ei n-au fostu nisoai oameni scăpaţi ca să nu-şi poată lucra viili, ce au fost oameni cu prilej, şi multă scăderi au făcut mănăstirii pentru venitul locului, drept aceia am socotit, fiindu aceli vii pe locul sfintei mănăstiri şi cu chieltuiala a sfintei mănăstiri s-au destupat, pentru aceia am dat şi am întărit pe aceli vii sfintei mănăstiri ca să-i fie uric cu tot venitul stătători în veci, iar Alevreştii să n-aibă nici o triabă de acmu înainte la aciali vii1. w 1 La 2 februarie 1724. prin cartea lud Mihai Racoviţă, se arată că „de iznoavă au întrebat egumenul de Alivreşti, lucra-or viia au ba, ca să nu stea părăginită, au da-o-a cui va afla să o luoredză. Iar Alivreştii au răspuns căitre egumenul să o dea oui s-ar găsi, că ei nici o puteri de lucrat n-au şi au trecut şi piste soroc ani Şi tot au rămas viia păragină. Deci, vădzînd egumenul că stă viia tot pustie, au făcut sfat cu toţi egu-jnenii di pi ]a svintele mănăstiri a Ierusalimului, ca să li dea cui s-ar afila să li ucredza pentru vinitul şi folosul svimtii mănăstiri. Şi cercîndu egumenul, au aflat Pe Ghi'Oerghie blăn1âciu3t şi au dat aceli părăgini în sama lui ca să li iliucredză Şi sa fie a lui şT"a feciorilor lui în veci, numai să li poată lucra, iar alţii ndmi m°i ° treabă cu acelii vii să n-aibă, nici egumenii ce or fi pe urma egumenului 139 Aşijderi, să s(e) ştie şi pentru alte vii ce vor fi părăginite de cinci-şase ani, sau şi de dzăce ani, cariili ar hi pe moşiia sfintei mănăstiri, să fie volnic eguimămul cu carte domniei meii ia le lua ori ia cui s-ari răspunde şi să lle dea cui s-ar afla ca să s(e)apuce să lle lucredză, să nu ste locul sfintei mănăstiri pustii şi far' de venit; şi oui li-ar da, cu scrisoiari să li dia şi acelora să fie moşiia. Iar aceia carii le-au ţinut mai înainte, fie cini ar fi, şi lle-au lăsat de atîţa ani pustiite şi părăginite, să nu s/e) mai amestece întru nimica, ce să fie lipsiţi în veci de acele păraginj. Şi într-alt chip să nu fie. Aceasta am dat şi am întărit ca să s(e) ştie. U las, let 7230 (1722) mart(ie) 15. Axintie uricar. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CXLIII, doc. 115. Orig., pecete aplicată. 64 Iaşi, 1 mai 1720 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă încuviinţare episcopului de Huşi să aibă dreptul a lua înapoi viile părăsite de pe moşia episcopiei, dacă nu vor fi lucrate în termen de trei ani, spre a le da altora care să le lucreze şi să le stăpinească în veci. f Io Mihai Răcoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei meii tuturor cui să cade a şti. Iată că au venit înainte noastră şi denainte alor noştri moldoveneşti boiari, a mari şi a mici, cinstit rugătoriul nostru sfinţiia sa părinteli chir Iorestu, episcopul ot Huşi, şi au făcut jalobă pentru viile celi părăginite ce sîntu pe locul sfintei episcopii la Huşi, dzicînd sfinţiia sa părinteli precum o samă de vii sînt părăginite cît (e) de 30 ani, altele de 20 ani, iar alteli de 15 ani şi de dzece ani şi de şes(e) ani şi nim(eni) din stăpînii viilor nu să apucă să li lucredze, şi sfânta ~^iscopie n-are nici un folos de pe moşiia sa. Iar de au şi dat sfinţiia sa cuiva vro păragină dintr-aciali ca să li lucredze pentru folosul sfintei episcopii, şi cît li-au vădzut lucrate atunce şi vin din sămenţiia — nepoţi, strănepoţi — de a celora cu viile şi s(e) apucă de gîlceavă la lucrul viilor, vădzîndu-li gata de roadă şi destupate de alţii, şi fac sminteală de rămîn iar nelucrate viile pe sfintei episcopii. Drept aceia am socotit domniia mea împreună cu tot sfatul nostru şi am făcut acest testamentu sfintei episcopii, cine nu să va apucă din sămenţiile acelor stăpîni cu viili, păn în trei ani, ca să li lucredză, să fie volnic sfinţiia sa Iostin, nici din carii au lucrat mai înainti vremi aceli vii ce sîntu acmu paragini, fără cît să li stăpînească şi să li lucredză Ghiorghie blănariull, precum s-au pomin-it mai sus, şi să dea ci-a fi vini tul svintii mănăstiri, după obiceiu. , Pentru această, vădzînd şi domniia mea această tocmală, sooortit-am dimpreună cu tot sfatul nostru, decît să ştia aceli vii pust'i, mai bini să fie daiti în samă de om, ica să le lucredză pen tru vini tul şi folosul svintii mănăs tiri Cetăţui. Şi am făcut această cârti a domniii meii de întăritură ca să fie; volnic Ghiorghie blănariul a ţinea şi a stăpîni aceli vii neclintit ni ci odinioară, în veci“ (Ibid.em, doc. 117, orig.). ■ 140 părinteli vlădica de Huşi a le da altor streini să-li lucredză, şi acelora să fie viili în veci, însă osăbit de viile boiereşti cari au altă socoteală pentru multe pricini. Şi într-alt chip să nu fie. Aceasta am dat şi am (întărit ca să s(e) iştie 1. U las, let 7228 (1720) mai 1. Io Mihai Racoviţă voevod (m.p.) Treatago gospodstva. Axintie uricar. ! Arh. St. Buc., Ms.'544, f. 76. Orig. 65 Iaşi, 26 noiembrie 1720 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului şi soborului de la Neamţ, să aibă a lua dijma din produse de pe moşia mănăstirii, Buzaţi (Neamţ), peste apa Moldovei, de la oricine ar fi cultivînd-o. *ţ* Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli MolcLavscoi. Dat-am cartea domniii meii rugătorilor noştri, egumenului şi a tot săborul de la svînta mănăstire de la Niamţu, să fie volnici cu carte domniii meii a lua şi a dijmui di pe dreaptă moşie a svintii mănăstiri ce s(e) chiamă Budzatii. caţre moşie iaste în ţinutul Niamţului, peste apa Moldovei, sMTcfea zăciaaîn pîne, din fîn, din stupi, din tot locul cu tot vinitul, cine ce-ar avia pe acea moşie, ori boerescu, ori călugărescu, ori , neguţitorescu, ori a cui ar hi, să fie volnici călugării de Niamţu a dijmui şi a lua pe obicei. Şi nime să nu ste înprotiva cărţii domniii meii, iar d-ar avea cineva a răspunde ceva, să-şi ia dresăle şi să vie la divan de faţă. Aceasta scriem. * U* las, let 7229 (1720) noe(m)v(rie) 26. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. XXI, doc. 9. Orig., pecete aplicată. 66 * Iaşi, 10 martie 1722 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare vistiernicului Ştefan Luca să interzică grădinarilor de pe moşiile boiereşti vecine a mai face grădini la moşia lui, Bărboşi. *j* Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniii mele boiariului nostru, lui Ştefan Lucăi visternicului, 1 Hotărârea a fost repetată întocmai de Grigore Ghdca, la 23 ianuarie 1727 (Ibidem, f. 94), şi de Constantin Racoviţă, la 20 aprilie 1750 (Ibidem, f. 158). să fie volnic cu carte* domniii mele a popri pre toţi gjj|dinarii boiereşti carii mergu la mioşiia dumisale, la Bărboşi, de fac grădini şi moşie n-au, anum(e) pre grădinarii dumisale hatmanului şi dumisali lui Gostantin Costachi vel spătar şi a lui Iamanidi şi altor Bbiarî, pentru căci au jeluit dumnealui domniii mele că să hrănescu acolo şi bani dau pe aiurilea, şi mărgînd zlotaşii acolo, văd atîţia oameni şi pun bani şi s-au sărăcit cîte un sărac de om ce au avut dumnealui vistiernicul. Care, ifiind şi dumnealui hatmanul faţă cînd au jeluit vist(iemicul), au spus dreptu că n-ari moşii nici dumnealui, nici alţii. Deci, vădizînd domnia mea jaloba dumisali într-acesta chip, i-am dat domni(a) mea această carte să aibă a-i popri pe toţi, nici unul să nu facă grădini acolo, ci să margă să-şi facă grădini unde dau şi bani. Şi nim(eni) să nu ste îniprotiva cărţii domniii meii. U las, let 7230 (1722) mart (ie) 10. Io Mihai Racoviţă voevoda (m.p.) Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCXXXI, doc. 351. Orig., pecete aplicată. 67 (Iaşi,) 23 aprilie 1722 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Soveja să „zăhirească“ pe breţcanii care pasc oile pe moşiile mănăstirii şi nu dau dijma după cum s-au învoit. f Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii rugătoriului nostru, egumănului de la sfînta mănăstire Soveja, care ne jălui aici precum breţcanii din ţara unguriască vin di-şi păşunează oile pe moşiile mănăstirii ce sîntu în munte şi dijmă, după cum eşti obiceiul, n(u v)or isăde, precum şi an dzis(e) egumănul c-au avut şi tocmală cu dînşii şi apoi ei au fugit cu bucatele şi dijmă n-au vrut să de. Drept aceia, i-am dat această carte a domniii mele, cînd ari mai vini acii briţcani cu bucatele dincoace, acolo pe moşiile mănăstirii, şi n-ar vre ei de bună voe să-şi pllătiască dijma, să fie volnic a-i zăbiri, înisă de nu or plini ghinăxai:iul de Braşov, pe carte ce i s-au scris, să aibă să-i zăbirească şi nime să nu s(e) împotriviască cărţii gospod. Let 7230(1722) ap(rilie)23. Arh. St. Buc., M-rea Soveja, pach. V, doc. 12. Orig., pecete aplicată. 68 Bărboşi, 13 iunie 1722 Ilie Gorie dă lui Adam Luca, biv vel sulger, un vecin în schimbul unui ţigan. t Gorie, făcut-am zapisul meu la mîna dumisali, lui Adam Luca biv vel sulger. Avînd eu un vecin, anume Stahie, ficiorul Bolgăi, ce ni se venise noî la inpărţala noastră, am făcut schimbătură cu dumnalui, de mi-au dat un 142 ţigan, anume Miron, fiiciorul Nastasii, fetii lui Clinco, şi eu i-am dat dumisale pe acest Stahie, ficiorul Bolgăi. Şi-nvoindu-ne cu cestu schimbu, într-acest chip cum scrie mai sus, n(e)-am luat cineşi al său la mînă, ca să-şi stăpînească de acmu înainte, cum scrie mai sus, şi ne-am făcut şi scrisori unul altue la mînă. Şi pentru credinţă am iscălit U Băr(boşi), 7230(1722) iun(ie) 13. Ilie Gorie. Antioh Gore iscal. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CDXVII, doc. 69. Orig. 69 Iaşi, 16 ianuarie 1723 Postelnicul Gavrilaş Leca, împreună cu nepotul şi ginerele său vînd jumătate din satul Vorontăreşti (Roman), pe apa Şiretului, cu 80 de lei, vel logofătului Ilie Catargiu, cu vecini şi cu tot venitul. *j* Adecă eu Gavrilaş Leca postelnicul, ficiorul lui Gligoraş Leca ee-au fostu pîrcălab, şi înpreună cu nepotu mieu Ursachi Da videi, care mi-i nepot de soră, şi cu gineri-mieu Gligori Moţoc, care ţine o nepoată a mea de soră, anume Tudosca, sora lui Ursachi Davidel, scriem şi mărturisim cu acestu adevărat zapis al nostru. De nimeni isilit, nici asuprit, ce de a noastră bună voe am vîndut a noastră driaptă ocină şi moşie, giumătate de sat de Vorontărăşti, de la ţinutul Romanului, pe apa Şiretului, cu vecini şi cu tot vinitul, dumisale lui Ilie Gatargiul vel logofătu şi giupînesii dumisale Gatrinii. Şi am vîndutu dumilor sale dreptu optudzăci de lei bătuţi, ca să1 fie dumilor sale driaptă ocină şi moşie în veci, care şi noaî această moşie ne iaste di pe maică noastră Gîrstina, fata lui Bucium, nepoata lui Y°rontariu. Şi vădzîndu c-au mai cumpărat dumnealui şi ceia giumătate de sat de la Şoimăriţa şi de la ficiorii Iancului Laţii, i-am vîndut şi noi această giumătate de sat, să fie satul deplin a dumisale. Şi făcîndu-ne dumnealui plata deplin, singuri ni-am iscălit şi cu alţi boeri de curte mari şi miici care-i s-au tîmplat, ca să fie de credinţă. U las, let 7231 (1723) ghen(arie) 16. Gavril Leca iscal ; Gligori Moţoc. Ştefan Roset vel vornic, martur ; Gostandin Roset ^vel păharnic ; Sandu Sţurza vel ban ; Toader 1 Paladi vel comis ; Apostol Leca biv sărdar ; Ion Balş biv vel şătrar ; Gostandin Paladi biv vel armaş. Amh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. LXVII, doc. 16. Drig., cu o copie din 1804 iulie 6, iscălită ide Veni amin, mitropolitul Moldovei. 1 Indescifrabil, redat după copia menţionată. 70 Iaşi, 6 februarie 1723 Vornicii de poartă, din poruncă domnească, dau mărturie de jurămîntul făcut în biserica Sf. Neculai de către doisprezece martori, propuşi de mitropolitul Gheorghe, pentru stăpînirea unor v>ecini din Zaboloteni. ■j* Precum au giudecat mărie sa vodă la luminat (divanul măriii sale pre-sfinţie sa părintele Ghiorghi mi'bropalliitul cu dumn(ea)ilui Ion Biailşe biv vel vornic pentru neşte vecini din Zabol(o)teni, anume Toader sîn Hortolomei şi Precup, frate lui Toader, tij sîn Hortolomei. Şi au fost giudecat mărie sa vodă ca să giure şesă oameni. Şi au adus sfinţie sa părinteli mitropolitul şi au giurat 6 liude şi, necredzînd dumn(ea)lui vornicul pre acei 6 oameni bătilîni ce-au giurat, grăit-au dumin(ea)'lui vornicul măriii sălii lui vodă ca să mai aducă sfinţie sa părintele mitropolitul şi pre alţi giuretori. Deci, pe poronca măriii sale lui vodă, de iznovă au adus sfinţie sa părintele mitropolitul 6 oameni bătrîni, anume : Ion Bulţul, David sîn Gogăi, om bătrîn care să răspunde că ştie de la Vasile vodă, Gligor Bojoran, Ursul croitoriul, Gligor a lui Androni, Ştefan Tălabă. Şi de iznoavă au eşit la luminat divanul măriii sale lui vodă îşi măria isa ide iznoavă au socotit îşi-au giudecat dinpreună cu tost sfatull măriii sale ca să giure şi aceşti oameni. Şi-au mersu pe porunca măriii sale lui vodă la sfînta beserică la Sfeti Neculai şi au giurat tusşesă precum sîntu direpţi vecini a sfintei mitropoliii de moş, de strămoş ; eare ’Tat** giurături aceşti 6 oameni şi cu cei 6, ci-au giurat mai înainte, 12 oameni, şi tot oameni bătrîni. însă din Toader este Miron şi frate-său Ion şi Andrei croitoriul şi Gostantin tot frate şi ficior lui Toader, şi din Precup este Ştefan să braţ ego Ghiorghii şi Manole şi veri primari cu Miron şi cu fraţii lui, ficiorii lui Toader. însă giurătorii carii au giurat acmu sînt din jlupjoci, Şi giurînd denainte al noastră, a vornicilor de poartă, pentru mai mare credinţa am iscălit, şi giurătorii mai gios şi-au pus degetele şi s-au pus şi pecete porţii măriii sale domnului. U las, let 7231 (1723) fev(ruarie) 6. f Vornici glotni. Gligor Cucoran vornic ; Anghilachi vornec glotnii. David Goga ; Ion Bulţul; Gligor Bujoran ; Gligor Andone ; UrsuL croitor ; Ştefan Tălabă. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVIII, doc. 235. Orig., 2 peeeţi aplicate. 71 Iaşi, 19 martie 1723 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Bistriţa să scoată de pe moşia mănăstirii pe nişte oameni ai vornicului Sturza, care au intrat cu sila şi se împotrivesc să dea dijmă din produse. t Io Mihai Răcoviţă voevoda, bojiiu miilostiiu gospodar (zemle Moldav) ^coi. Dat-arn cartea domniii meii rugătorului nostru......(Mi) 1hail, egumănului de la sfînta mănăstire Bistriţăi, car(e ne-au)1 jeluit domniii mele pe nişte oamini 1 Doc. rupt. 144 a dumisale Sturdzăi vorni(cul..}1 precum au intrat cu de-a sila pe moşiia sfintei mănăstiri şi strică locul şi i-au cosit iarba în tăria lor şi nici dijma ce iaste venitul moşii de acolo nu vor să de. Deci, să fie volnic a merge şi să le ia toată dijma cît i s-ar vini şi din pîini şi din fîn şi din prisăci cu stupi şi din toate după obiceiu şi să le fărîme şi casăle de acolo, să nu-i mai lase pe locul mănăstirii să şadză, din vreme că să pun înpotrivă şi strică venitul moşiii şi cosăscu înstări a lor. Pentru aceia, să aibă a-i scoate şi nim(eni) să nu ste înpotrivă cărţii domniii mele. U las, let 7231(1723) mart 19. Arh. St. Buc., M-rea Bistriţa, pach V, doc. 15. Orig., pecete aplicată. 72 Iaşi, 11 iulie 1723 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Neamţ să trimită să caute în satul lui „vel ban“ pe Floca, vecin al mănăstirii, pe care, de-l va găsi, să-l aducă legat, deoarece a fugit în mai multe rînduri. *j* Io Mihai Racoviţă voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moildavscoi. Dat-am carte domniii meii rugătoriului nostru, egumenului de la mănăstire Niamţului şi pre cine va trimite, să fie volnici cu carte domniii mele a căuta şi a cerca pe Floca, care este dirept vecin a mănăstirii, şi orunde l-ar găsi în ţara domniii mele să aibă a-1 lqga şi a-1 lua de grumadzi îşi .să-l iîncarce cu tot ce -ar ave el şi să-l ducă să-l aşedze la mănăstire, căci în cîteva rînduri s-au (a)dus cu cărţi gospod şi el tot au fugit. Deci numai să-l ducă şi nime să nu cutedze a sta înpotrivă cărţii gospod. Cari om esie în satul lui vel ban, ci di a fi acolo să-l ii, iar di a fi aiuri să-i di păci 2. i U las, let 7231(1723) iulie 11. Arh. St. Buc., M-rea Secu, pach. I, doc. 25. Orig., pecete aplicată. ' ■ 73 (Iaşi,) 16 iulie 1723 Mitropolitul Moldovei dă carte de blestem lui Ilie de vistierie, cumpărătorul moşiilor Văleşeni şi Scobinţeni, cu cc^e să cheme la jurămînt pe Ştefan Gioacăş, Andronachi şi Ghirvasa, spre a spune pe unde s-au risipit vecinii din sat din vremea războaielor cu polonii. f Ghiorghie cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop şi mitropolit Sucevii şi a toată Moldovlahie. 1 Doc. rupt. „Cari oan este...“ adaos. 10 - C. 4661 145 •f* Facem ştiri cu această carte a şruirinii noastre precum au vinit înainte noastră Ilie de visterie di ni spusă precum au cumpărat mai în trecutile dzile un sait, anume Văliişinii şi Scuibenţinii, de la unichiu-(său Gavrit Liisia postelnic, şi-ntr-aceil sat mulţi vicini au fost, pre carii pe o sam(ă) dentr-acii vecini i-au apucat şi dumnelui Lisa postelnic, pentru carii şi izvod anume i-au făcut de acii oamini la mîna nepotu-său Ilie de visterie. Şi de la vrimi răscoalilor, di oîndu au luat leşii pe Duca vodă, s-au împrăştiet şi necăutînd-i anime, nîştiind pre undi s-iau aşedzat, dintru care s-au aflat o fimee din niamul acilor vicini, carii este mătuşă lui Ştefan Gioacăş, anume Ghirvasa, ci-au tţinut-o Gaşpar. Deci i s-au făcut această carte de blestăm asupra aciştii fimii şi asupra lui Ştefan Cioacăş şi asupra lui Andronachii şi asupra ia cărora ar şti şi n-ar vre să-i mărturisască şi să-i spue pe undi sînlt, să fie bilăstămaţi de domnul nostru lisus Hristos şi de maica sfinţii săli Precista şi de toţi sfinţii, şi să fie afurisiţi de 318 oteţi din cinstita Nikii şi de smerenia noastră ; herul şi petrii e să putridziască, iar trupurile acestora oamini, carii mai sus sint pominiţi, să ste întregi şi să aibă parte cu Iuda şi eu procletu Arie. Iar carii ar mărturisi drept, să fie ertaţi şi blagosloviţi. Aceasta facem ştire. Let 7231 (1723) iul (ie) 16. Ghiorghie, mitropolit Suceavschi. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CUI, doc. 175. Orig. 74 Iaşi, 24 octombrie 1723 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Toader Petco să-şi stăpînească moşia de baştină şi de cumpărătură în Pohribeni şi să ia dijma din produse. f Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cestui om, lu Toader Petco, ginerele lui Vasîlie Mihuleci, ce-au fost de Cureieni di la ţinutul Orheiului, ca să fie tare şi puternic cu carte domniii meii a-şi ţinia şi a-şi 'stăpîni a sa dre(a)ptî ocinî şi moşie ce ar hi avînd el în sat în Pohribeni di pe moşii şi părinţii lui, moşie veche. Aşijdere să aibă a-şi ţine şi a-şi stăpîni şi altî parte, iar într-acelaşi sat, în Pohribeni, a trie parte din bătrîna Lehoai, parte lui Lupan ficiorul lui Ţapi, nepotul Lehoai, pe zapis şi pe mărturii ce ari de la oameni buni şi înpregiuraşi şi răzeşi, care această parte o au fost vîndut lui Vasîlie Mihuleci. Deci să aibă a stăpîni aceste părţi de ocine şi de moşie ce-ari, şi moşie veche şi cumpărături pe drese şi pe zapise şi pe carte de la Ivstratie Dabija vodî, şi să aibă a-şi luoa de a dzece ;din cîmpu, din pini şi din fînaţe şi din sălişte şi din grădini cu legumi şi din tiutiunuri şi din cînepi şi din inuri şi din pădure şi din prisăci cu stupi, după oBiceî şi dintr-alte vinituri, Sm^ToT"locul tot vinitul ce i s-ar vini pe părţile lui, şi nime să nu cutedzi a ţine sau a opri înaintea cărţii 146 domniii meii. Iar cui i-ari pare cu strîmbul şi ari mai ave ceva a răspunde, să vie să ste faţi la divan. Aceasta scriem. U las, let 7232 (1723) oct(omvrie) 24. Vel logofăt ucil. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. XLIX-^C, doc. 2. Orig., pecete aplicată. 75 15 noiembrie 1723 Cuprinsul zapisului de vînzare a satului Lieşti de la ţinutul Hîrlăului, dat de către Constantin Alcazi pîrcălab şi soţia sa Catrinaf vel paharnicului Constantin Ruset, împreună cu vecinii de pe moşie. Constantin Rusăt vornic. Velet 7232 (1723) noem(vrie) 15. Un zapis de la Costantin Alcazi pîrcălab şi cu soţu său Catrina, fata lui Danolache sulger, făcut 'la mînule dumisale Costantin Rusăt vel paharnic, precum i-au vîndut un sat întreg cu vecini, anume Liiaşti ot ţinutul Hîrlăului, pe apa Sitnii, ce li-au fostu de dzestre de la soacră-sa Safifca, giupiîniasia lui Danolache sulger ; iară lui Danolache i-au fostu cumpărătură de la Isac şi Gligoraşco, nepoţi lui Solomon Bîillădeanul logofăt ; care acel sat au fostu mai deniainte vreme a namului lui Danolache sulger, precum arată şi zapisul cel vechiu. Deci satul acesta cu vecini l-au vîndut ei drept...1 lei şi li-au făcut vel paharnicul plată deplin şi ei încă i-au dat zapisele celi vechi ce-au avut pe moşiile aceste. Şi sint iscăliţi marturi Gheorghie mitropolitul şi Ştefan Luca vistier şi Anthim egumen ot Besericani şl Vasilie Brahă şi Andrei diiac de cămară. Arh. St. Buc., Ms. 628, f. 78. 7 y w Rezumat. i 76 Iaşi, 1 decembrie 1723 Miron, biv medelnicer, vinde cămăraşului Radu Racoviţă şapte vecini, de la moşia sa Durneşti şi de la Hotin, cu suma de o sută de lei. t Adecă eu, Miron biv medelnicer, ficiorul răpăosatului Calistru biv vel Jicnicer, scriem şi mărturisascu cu acest adevărat zapis al meeu, de nimi silit aici asuprit, ce de bună voia mea am vîndut ai miei drepţi ţărani vecini ce mi s-au venit în parte mea de la părinţii noştri, din Durneşti, anume Iftimii ficiorul 1 Loc alb. 147 Sandului, insujalr.şi--cu-fraţii lui, Ştefan şi Toader holtei, şi pe Melintie, ficiorul lui Gavril T?alot(ă}, însurat, carii sînt aici faţa, şi pe Vas(i)lii şi cu frate-său Statii, ficiorii lui Ştefan Văleanul, amîndoi (însuraţi, şi pe Antohii, ficiorul Nicăi lui Balot (ă), carii sînt la Hotin. Aceşte i-am vîndut dumisali cămăraşului Radului Răcoviţi şi giupînesîi dumisali Marii drep(t) bani gata 100 lei, ca să-i fie dumisali drepţi vecini în veci, că mi-au făcut plată deplin în mînuli meii. Şi la această tocmală s-au tîmplat mulţi boier, carii s-or iscăli mai gios, şi eu de credinţă am iscălit. Şi eu Dumitraşco Muşte am scris, să se ştie. U las, let 7232 (1723) dec(hembrie) 1. •j* Eu Miron Calistru iscal. "f* Iordachi Cantacuz (ino) vel vist (iernic). Arh. St. Iaşi, Documente, ipach. XLIV, doc. 2. Orig. 77 Iaşi, 6 decembrie 1723 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, încuviinţează ca mitropolia să ia livezile de pomi de la Vlădiceni ale locuitorilor care au avut şi vii, dar nu le mai lucrează, spre a le da celor ce s-ar angaja să refacă viile. ■j* Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor lăcuitorilor cîţi ar avea vii şi pomăt pe locul sfinţii mitropolii la Vlădiceni, la ocolul tîrgului Eşilor. Şi mulţi din pămînteni ci-au avut vii cu pomăt, viile le-au părăsit, iar pomătul îşi stăpînesc şi îşi fac neguţitorii, şi «fînta beserică a mitropoliii n-are nici un folos, şi au rămas păgubaşi şi sfînta biserică şi visteria. De care lucru, iată că domnia mea am socotit înpreună cu tot sfatul nostru, din vreme că iastc locul sfintei mitropolii şi ei nu vor să-şi lucredze viile şi li-au lăsat de s-au pustiit şi-şi ţin numai pomătul de să neguţătoresc şi besărica n-are nici un folos, aşijdirile şi visteriia au rămas păgubaşă, să fie volnic sfinţia sa părintele mitropolitul a le lua şi pomătul şi locul viilor. Şi cine s-ar apuca să facă vie, să aibă a stăpîni şi pomătul acelui loc de vii, iară ei să nu mai fie volnici de acum nainte a să amesteca la pomăt, ci să fie lipsiţi din toată legia, după obiceiul ţărîi. Iar carii s-ar apuca să-şi facă vii pe locul ce-au avut moşii şi părinţii lor, să-şi stăpînească şi pomătul, iar mănăstirea să nu mai aibă a să amesteca, după cum scriem mai sus. Aceasta scriem. U las, let 7232 (1723) de(ichem!brie) 6. Arh. St. Buc., Mitrop. Moldovei, paeh. III, doc. 4. Orig., pecete aplicată. 148 78 13 ianuarie 1724 Silvestru Bărboi mărturiseşte că a vîndut boierului Hăbăşescu numai o vie, iar moşia pe care voia să i-o cotropească, pe motivul că-i era vecin, a dat-o călugărilor de la Drăgeşti. Adică eu, Sălivestru Bărboi, făcut-am această mărturie a mea, precum rn-au chemat dum(nea)lor hotărnicii şi cu toţi răzăşii de Drăgeşti carii s-au însămnat, anume Tănasă Picioroagă ce-au fost pîreălab şi Iorghiţi Racleş şi dumnealui Ursul vel căpitan şi sfinţie sa părinte (le) Serafim, egumen ot Drăgeşti, şi Ion Musteaţă şi Stahie şi Tudosii şi Boţocan Nădăbaicu şi alţi răzăşi, toţi de Drăgeşti carii s-au însemnat mai gios, de m-au întrebat cum mi-am vîndut eu moşie Hăbă-şescului ca să lipsesc eu din moşie. Ce eu mărturisăseu cu sufletul mieu înaintea lui Dumnezeu şi a toţi răzăşii, ca să ştie toţi că mă trăge vecin, nefiind eu vecin ; şi s-au adus pe Başotă hotarnic şi au zis Başotă că să cade să-mi ia moşie, fiindu-i eu vecin» şi pe zisa lui Başotă mă trăge vecin. Apoi eu m-am sculat la Dumitraşco vodă şi am eşit la divan cu Hăbăşescul şi l-am rămas, precum am şi carte de rămas şi m-am ştiut moşan. Acmu mă aflu vîndut la călugării ot Drăgeşti ; ce eu zapis nu i-am făcut, nici ştiu nimică, nici m-am neguţat, nici moşia i-am dat, ce o vie ce să chiamă â lui Coftan, ce este tot a noastră, o am neguţat cu Hăbăşescu drept doi boi şi o vacă şi mi-au dat vaca, iar boii nu mi-au mai dat ; şi i-am zis să-mi dea 'boii. el au zis că nu mi i-a da, că sînt un om stărpu. Aşa mărturisăsc cu sufletul mieu înaintea lui Dumnezeu şi a toţi răzăşii, carii şi-au pus peceţile. Pentru credinţa mi-am pus degetul. 7232(1724) ghenarie 13. Eu Sălivestru Bărboi mărturisăseu. Serafim egumen ermonah ; ermonah Teodosie Roată ; ierodiacon Anton Ploşniţă ; ierodiacon Ion ; Toader ; Stahie ; Tudosie ; Gheorghie şi alţii. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CDXLIX, doc. 50. Copie de la înc. sec. XIX. 79 Iaşi, 10 mai 1724 Veliţii boieri judecă, din poruncă domnească, jalba fraţilor Părîu, contra lui Gavril Miclescu vornic şi — pe baza^ jurămîntului făcut de martori — dau hotărîre că aceştia sînt vecini ai lui Mihai Racoviţă, din satul Bodeşti. Darie Donici, vel vornic de Ţara de Gios, Ştefan Ruset, vel vornic de Ţara de Sus, Dumitru Macrii, biv vel ban, facem ştire cu aceastî mărtirie a noastrî la cmstitî şi luminaţi mina măriii sale domnului nostru Io Mihai Racoviţă voievod, pentru Trohin şi Gavril şi Andrei şi Ion, ficiorii lui Tănasii Părîu, carii au jeluit mariii sale lui vodă pe dumnealui fratele nostru Gavril Mici eseul vornicul că-i T49 trage la /vecinăţatcSşi ei nu-s vecinii dumisale, ce sint vecinii măriii sale domnului nostru Mihai vodă, din sat din Bodeşti de pe Cracău; care sat au fost a răpăosa-tului Torni Cantacuzino vornicul, moşul măriii sale lui vodă. Deci poroncindu-ne mărie sa domniil nostru Mihai vodă ca să luăm sama cu dumnealui fratele nostru Gavril vornicul şi, stînd dumnealui faţă înaintea noastră cu aceşti oameni ce-s numiţi mai sus, întrebat-am pe dumnealui Gavril vornicul pentru aceşti oameni, de pe ce-i trage dumnealui la vecinătate, vecini îi sînt dumisale de baştinî, de Micleşti, au ce poveste au ? Iară dumnealui altă n-au răspuns, fără cît au zis că ţiind pe maica dumisale Vasilie logofătul şi după moartea lui Vasilie logofătului iară Dumitraşco Ceaurul ce-au fost logofăt mare, ficiorul lui Vasile logofătului, au lipsit-o din satul tătîne-său, din Hălăuceşti, cu diata ce-i făcusă tată-său, şi neavînd nici vezetei pe cai atuncea ca să vie la Micleşti, atuncea au fost tatul acestor oameni, Tănasie Părîu holtei acolo în Hălăuceşti şi întrebîndu-1 ce ficior ieste el, au dat samă că ieste ungurian şi aşa l-au nămit pe cai de au vinit cu maică-sa la Micleşti. Şi au şezut tot în Micleşti de s-au însurat şi au trăit pînă au murit şi au făcut ficiori pe aceşti ce-s numiţi mai sus, şi de atuncea pînă acum tot în Micleşti au şezut. Iară Trohin şi Gavril şi Andrei şi Ion au scos doi oameni bătrîni, vecini din Bodeşti, anume Ion Platon şi Vasilie Ţigănici şi mărturisiră cu sufletele lor precum aceştie sînt drepţi vecini măriii sale lui vodă, din Bodeşti, ficiori lui Tănasie Părîu şi simt şi astăzi de să cunos^jjirigtea^asălor moşiilor lor. Numai dacă au murit răpăosiatul Tomna vomicull şi neawnid cine să-i sprejeniască pe oameni, s-au răsipit toţi în toate părţile, unii pin ţara unguriască, alţii pintr-alte ţări, alţii pin ţară aicea, şi de atuncea s-au răzleţit şi Tănasie Părîu, iata.1 acestora, şi nu s-au mai ştiut nici aceştie unde sint, nici alţii pînă astăzi. De care lucru văzind noi pe aceşti oameni bătrîni că mărturisind într-acesta chip îşi dumnealui fratele nostru Gavril vornicul încî pe tatul lor nu l-au ştiut de unde ieste de ibaştina lui, aşa am socotit şi am giudecat cu dreptate, ca să margă aceşti doi oameni bătrîni, Ion Platon şi Vasilie Ţigănici, Ia svinta beserică să giure pecum tatul acestora, Tănasie Părîu, au fost drept vecin de moşi, de strămoşi din sat din Bodeşti şi giurînd, să le de pace dumnealui Gavril vornicul. Şi aşa au tmers la svinta beserică domniascî, la Sfeti Nicolae, după obicei, cu vornicii de poartă de au giurat pecum aceşti oameni, Trohin şi Gavril şi Andrei şi Ion, sint ficiori lui Tănasie Părîu şi tatul lor au fost drept vecin de baştina lui din Bodeşti, a rapăosatului Tomii vornicului şi au şi astăzi veri primari de Ţxf tată-său în sat în Bodeşti De care văzind şi noi şi aducîndu-ne şi mărturie de giurămînt şi împreună cu dînşii au vinii: şi vornicii de poartî de ni-au mărturisit pecum au giurat la svinta beserică după obicei, am dat rămas din toată lege pe dumnealui vornicul Gavril, ca să nu mai aibă triabă de acmu cu dînşii niceodatî, ce să fie drepţi vecini măriii sale domnului nostru Mihai vodă, pecum au fost tatul lor şi moşul lor răpăosatului Tomii vornicului, moşului măriii sale, aşa să fie şi ei în veci, cu toţi ficiorii lor, şi aceasită pîră să nu să mai pîraiscă niciodată pisite această mărturie a noastrî. Şi pentru mai mare credinţa, ne-am iscălit şi noi şi alţi boieri carii s-au tîmplat, să să ştie. U las, let 7232 (1724) mai 10. Ilie Catargiu vel logofăt; Ştefan Ruset vel vornic iscal ; Ion Cantacuzino vel spatar ; Maeri ban iscal ; Darie D(onici) vel vornic ;......................1 1 Indiescâfrabdl. 150 vel ban ; Costantin Costachi vel vistiernic ; Costachi Ruset vel paharnic ; Bogdan......................1 treti logofăt. Gligoraş sin Vasilie uricar (a scris). (însemnare pe ultima pagina :) Mărturie de la boieri pentru nişte vecini de Bodeşti, ce is-au luat de la Gavril Miclescul vornicul. Acad. Republicii Socialiste România, Filiala Iaşi, Biblioteca Institutului de istorie, pach. XXX, doc. 67. Onig. Publicat regest de N. larga în Studii şi documente, voi. VI (1903), p. 53 (nr. 244). 80 Iaşi, 14 februarie 1724 Antiohie Hudeci dă scrisoare de împărţeala averii cu cumnatul ^ său, Vasile Carp armaşul, consimţind să dea pentru 50 de stupi şi 40 de lei „2 cai de căruţă şi 4 lei bani şi o iapă şi 25 stupi de sămînţă şi un vecin, anume Ursul Vintui, moldovan". f Adecă eu, Antiohi Hudeci, dat-am scrisoarea mea la mîna cumnatu-meu, . lui Vasili Carpu armaşul şi-a surori-mea, Sandii, pricum măritînd-oî tată-meu şi au dat şi dzestri precum au vrut, ca un părinte, şi mai trăind după ce-au măritat-o încă ..... 2 ani şi ni-au făcut şi diiată cu patru arfiierii iscăliţi cu mare hlăstăm, c-un an şi mai bini înainte morţii, di înpărţeală ce mi-au dat. Dipe aceia, tîmplmdu-s(e) lîn vrimia cătanilor di-au luat tătîni-meu toati bucatili şi stupii tătarăi şi s-au dus şi tată-meu la Buciag ca să-şi scoată bucatili şi nimic n-au scos şi i s-au tîmplat şi moarte acolo. Şi încă şi dipă aciia au mai trecut 7 ani, după ce au murit şi s-au sculat cumnatu-meu şi isoru-mea di-au scornit pricină ca să înpărţim în doî ce ni-au rămas de la tată-meu, din vicini şi din ţigani şi dintr-alte ce mi-au rămas de la tăt(î)nă-meu şi di a unuiv frate all nostru Ion, cinau murit încă cu vro 3 ani înainte tătîni-meu, afară din dzestri ci i-iau dat. Şi eşind dinpreună la divan, ni-au orînduit măria sa vodă la sfinţia sa părintele Ghiorghi mitropolitul şi la dumnealui Sandul Sturdzea vel ban ca sa ne ia sama cu pravila. Şi, giuldecînldu-ne cu pravila, au spus măriii sate lui vodă precum ni-au giudecat, şi pravila diiata n-au stricat, cari şi măria sa au lăsat după giudecata pravilii şi a sfinţii sale mitropolitului şi a dumisali lui vel ban, şi mi s-au făcut şi carte de rămas. Iar pentru 2 ţigani ce li-au fost dat tată-meu dzestre, carii i-iau fost cumpărat de la mănăstire, de la Burdujeni, şi tîmplîndu-s (e) di i-au dat mărie sa vodă iarăşi mănăstirii, au dzis măria sa vodă să-i dau alţi 2 ţigani în locul acelora şi i-am dat pe Gligor(e) ţiganul cu doî fete a lui şi cu fămiae lui, fiind moldovancă, şi pe Costantin braţ lui Giligore. Şi mai dînd samă cumnatu-meu Vasili precum să-i hii giuruit tată-meu la logodnă 50 matce şi 40 lei pentru căruţă cu 2 cai, au dzis mărie sa să giur eu 1 Indescifrabil. 2 Loc alb. m precum ft-am audzit, nici ştiu să-i fie giurui taită-meu, şi giuruimd să-mi de banii. Şi eu, vrînd să mergu să giur, n-au vrut să mă ‘lase dumnealui medeslniceriul Mogîlde şi am stătut înainte dumisale şi înainte dumisale Iui Tănase comisul al doile, amîndoi, şi ni-am aşedzat ca să-i dau pentru acii 50 stupi şi pentru eii 40 lei 2 cai de căruţă şi 4 lei bani şi o iapă şi 25 stupi de sămînţă şi un vecin, anume Ursul Vîntul, moldovan, pentru ca să nu mai giur. Şi li-am dat aceste toate şi aşa ne-am aşedzat înainte dumilor sale care mai sus sint pomeniţi şi dinainte altor oamini buni, nici să mai aibă de acmu înainte a mai icere piste giudecata ce-am avut şi peste aşedzarea ce am făcut şi ne-am aşedzat şi ni-am făcut şi scrisori unul la mîna altue. Iar care dintri noi ar mai scorni gîlceavă să fie di ruşine. Şi pentru credinţă am şi iscălit. U las, let 7232 (1724) fev(ruarie) 14. Antiohie Hudeci iscal. Mogîlde biv vel medelnioer, m-am tîmpilat. Arh. St. Buc., M-rea Dolj eşti, pach. XIV, doc. 49. Orig. 81 29 iunie 1724 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Sfînta Vineri să trimită la satul lucaş (Neamţ) să ia dijma moşiei. *j* Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii rugătoriului nostru, egumenului de la Svînta Viniri, şi pre cini va trimite sfinţie sa, să fie volnic cu carte domniii meii a mergi la sat la locaş, ce este la ţinutul Niamţului şi să aibă a Iul? de a dzecia den toate după obiceiu, din pîni, din fînaţ, din grădini eu legumi şi cu cînepi şi cu inuri şi din prisăci cu stupi, şi să aibă a lua din tot locul cu tot vinitul şi nime să nu cutedză a sta înpotriva cărţii gospod. Iar cui ar păria cu strînbul, să vie faţă la divan. Aceasta scriem. Let 7232 (1724) iuni 29. Acad. Republicii Socialiste România, paoh. XII, doc. 172. Orig., pecete aplicată. 82 Lucoviţa, 16 iulie 1724 Popa Grigore Pisancă dă zapis de chezăşie lui Dumitraşcu Bainschî, pentru fratele său Fodor, dat rob de la divan, că va şedea în Lucoviţa sau la Milia, de unde este vecin cumpărat şi că nu va mai face pîră împotriva stăpinului. Adică eu, popa Giigor Pisanca, frăţiile lui Fodor, făcut-am zapisul miu la mîna dumisale giupînului Dumitraşco Bainschi, precum am luat în chizişiia mi 152 pi frat(e)l(e) miu Fodor, dupi ci l-au dat mărie sa vodă vicin rob de la divan, dupi giudicata ci l-au rămas giupînul Dumitraşco, fiinjiu-i rob. Deci m-am apucat pentru dînsul cum că a şede în sat în Lucoviţa şi n-a fugi, iar fugînd din Lucoviţa, el să margă la Miliia să şadză, de unde iaste vicin cumpărat ; insă 'fugînd (din) Miiliia, să aiibu eu a da pi fratil miu în mmîli giupînului Dumitraş(co), iar di ar fugi şi de la dum(nealui) în ţara lăşască şi s-ar întorce frat(e)l(e) miu în Moldova şi l-aş şti undi iaste, să aibu eu iarăşi a-1 aduce la dumnealui Dumitraşco, stăpînul lui. Iar di ar mai înbla fraţii (e) miu a mai scorni vro pîră asupra stăpînu-său, să aibă dumnealui a-i lua tot di la casă şi să-l puie în heri să muncească ca c-un rob ce l-au dat di grumazi di la divan. ^ Şi pentru credinţa am iscălit să s(e) creadză. U Luic(o)viiţ(ia), 7232 (1724) iulie 16. (Eu popa Glegore Pesanca, chizaş de frate-meu Fodor. Şi eu Ion Volcinschi : şi eu Toader Voncischi, martur m-am tîmplat ; Iordache Ruset biv vel clucer i staroste, martor. Şi eu Ion Volcinschi; şi eu Toader Voncischi, martur m-am tîmplat; Arh. St. Buc., A. N., pach. III, doc. 3. Orig. 83 Iaşi, 28 septembrie 1724 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, face cunoscut locuitorilor din satul Săbăoani că au fost luaţi pe seama domniei, care se va îngriji de toate nevoile lor. ,■ f Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Scriem domnie me la toţi sătenii de sat de Săb(ă)oani. Facem ştire tuturor pentru TÎndul vostru, că pînă acmu aţi fost în sama dumisale lui vel spătar, iară aţinu v-am luat din sama dumisale şi sînteţi în sama gospod. Pentru acee, vădzînd carte domniii mele, să căutaţi să vă apucaţi de pămînt şi de hrana voastră şi nice o grijă să n-aveţi. Şi ci-ar hi nevoile voastre, să agiungeţi la cruceri şi clucerii ne-or face ştire noa şi toate nevoile voastre le vom căuta. Şi de nu veţi fi favînd vornicel, iarăşi noi vom pune pe cme veţi socoti voi să vă poată purta de grije voastră şi dispre nime nici o nevoe sau supărare nu veţi ave. Această vă scriem şi vă dăm ştiri şi aceasta. U las, let 7233 (1724) sept(emvrie) 28. .^7a ^ucru domniscu, la podvezi şi la altile de v-ar poronci clucerii, să nu mergiţi, fără cît după obicei ci este veţi lucra mănăstirii, şi cu această carte să va apăraţi di toţi i. Arh. St. Buc.,. M-rea Neamţ, pach. LVI, doc. 13. 0rig., pecete aplicată. >»La lucru dorqmsou...“ adaos. 84 (Iaşi,) 27 noiembrie 1724 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Pobrata să caute oriunde vecinii şi ţiganii mănăstirii spre a-i aduce la urma lor. *f* «Io Mihai iRăcoviţă voevod, bojiiu milostiiu i gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am cartea domniii mele rugătoriului nostru Tofan, egumenului de la mănăstirea Pobrata, ca să fie volnic cu cartea domniii mele oriunde şi-ar afla vecini de ai mănăstirii au ţigani şi ţigance mănăstireşti, ori în ţigani boereşti, ori în ţigani călugăreşti, să fie volnic a-i luare şi a-i ducere iarăşi la mănăstire, să slujască mănăstirii precum au slujit mai înainte. Şi nimenea să nu să ispitească a să puni înpotriva cărţii domniii mele, că aşa iaste porunca domniii mede. I i(spravnic) saam rece gospodstva mi. Let 7233 (1724) noemv(rie) 27 dni. Arh. St. Buc., Mnrea Sf. Sava-Iaşi, ipach. XXXII, doc. 25. Orig., pecete aplicată. 85 Iaşi, 30 imai 1725 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, trimite un slujitor la moşia Bohotin, a vornicului Ştefan Ruset, să aprindă casele oamenilor „a cărora ar vri dumnalui“. •j* Io Mihai iRăcoviţă voevoda, ibojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele slugii noastre cestui .... 1 să fie volnic cu carte domniii meii a merge la Bohotin, la moşie dumisali vornicului Ştefan şi (să) aibă a aprinde casăle oamenilor care şed pe moşie dumisali vornicului Ştefan, a cărora ar vri dumnalui, şi nime să nu cutedză a să pune înpotriva cărţii domniii mele. Aceasta scriem. U las, let 7233 (1725) mai 30. Acad. Republicii Socialiste România, paeh. LXXXI, doc. 94. Orig., pecete aplicată. 86 Iaşi, 16 iulie 1725 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Bogdana să strîngă dijma de pe toate moşiile mănăstirii din ţinutul Cîrligăturii, de la Storneşti, Pleşeşti şi Batorneşti. *(• Io Mihai Racoviţă voevoda, ibojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele egumenului de Bogdana, să fie volnic cu carte domniii mele a lua de a dzece di «pe toate moşiele mănăstirii Bogdanei, de la 1 Loc alb. IM ţinutul Cîrligăturii, de la Storncşti şi Pleşeşti şi Batorneşti, ca să de voe să are şi să cosască cini unde-i va fi voe, nime pe nime să nu poprască. Şi nime să nu ste împotriva cărţii domniii mele. U las, let 7233 (1725) iul (ie) 16. Nacas că s-au făcut carte Cucoranului, ca să aibă călugării a lua de a dzece păn or vini la divan.1 Arh. St. Buc., Mnrea Bogdana, pach. XLI, doc. 12. Orig., pecete aplicată. 87 Iaşi, 10 noiembrie 1725 Măranda şi cu jiul ei, Neculai Bucium, vînd vel logofătului Ilie Catargi doi vecini din satul Horgeşti (Putna). *j* Adecă eu Măranda, fata Mitocului ce-au fost sărdar, giupîniasa lui Costantin Bucium postelnic, înpreună cu fiiu mieu Neculai Bucium scriem şi mărturisim cu acest adivărat ziapiis al nostru ia mîna durniisal(e) Ilie Catargiul vel logofăt şi a giupîniasii dumisal(e) Catrinii, precum să să ştie că noi de nime nevoiţi, nici asupriţi, ce di a noastră bună voie am vîndut dumisal(e) ai noştri drepţi vecini, anume pe Ioniţă şi pe frate-său Ilie, ficiorii Mîrzii, carii ne sîntu noî drepţi vecini din sat din Horgeşti, de la ţinutul Putnii, precum pe tatul lor, pe Mîrza, îl arată anume la înpărţala ce frăţască ce s-au înpărţit soţu meu Costantin Bucium cu cumnatu-său, cu Vasilie Buzdugan medelnicer. Neputîndu-să ei fraţii învoi cu ce li-au fostu rămas de la părintel(e) lor Gavrilaş medelnicer, cu iporonca imăriii sale lui Antohie vodă au mărsu denainte dumillor sale Alexandru Ramandi vornic şi Ilie Catargiul, fiind atunce comis, de i-au socotit şi i-au înpărţit cu moşiile şi cu vecinii ce le-au fostu rămas de la părinţi. Şi acel vecin Mîrze, tatul acestor de mai sus numiţi, Ioniţă şi Ilie, s-au venit în parte soţului mieu, lui Costantin Bucium, cu satul Horgeşti, pecum mai pe largu arată înpărţala, cu iscălitura dumilor sale, ce-i făcută la vălet 7207 oc(tomvrie) 29. Deci şi pe mine acmu agiungîndu-mă nevoe, tîmplîndu-să de mi-au murit ° ce-au ţinut-o feciorul Soroceanului şi neavînd cu ci-o griji, m-am socotit deT am vîndut aceş^ doi vecini dumisale Ilie Catargiul vel logofăt şi giupîniasii dumisale Catrinii, drept.........1 2 lei bătuţi, bani gata, căci alţii din rudele mdle nime n-au vrut să-i cumpere, iară dumnilor ne-u făcut plată deplin întru mînuli noastre. Pentru acie am dat şi de la noi acestu zapis ca să le hie dumilor sale şi cuconilor dumisale drepţi vecini în veci, ei şi feciorii lor şi cu tot rodul lor ce sa va trage dintru dînşii. Şi pentru credinţă, am iscălit şi noi şi ni-am pus peceţile Şi-au iscălit şi alţi boiari mari şi mici ce s-au întîmplat. U las, 7234 (1725) moe(m)v(rie) 10. Măranda fata Milescului, giupîniasa lui Costantin Bucium ; Neculai Bucium. Mihail Sturdzea vel iban ; Diimitrie iban iscal, martur. Arh. St. Buc., M-nea Neamţ, pajch. LXVII, doc. 21., Orig., pecete aplicată. 1 „Nacas că. .adaos. 2 Loc alb. 155 88 12 decembrie 1725 Vasile Hăbăşescu medelnicer dă lui Sandu Sturdza vel ban un vecin în schimbul altui, ori un moldovan ori un ţigan, de potriva vecinului său. Adecă eu, Vasili Hăbăşescul biv vel medelnicer, făcut-am zapisul meu la mina dumisali Sandului Sturdzea vel ban, precum am făcut cu dumnealui o toc-mală într-acesta chip : am dat eu dumisali al meu drept vecin, anume Galaţi Petrea, ficiorul lui Martin Galaţi, ungur, care îmi este mie dreptu vecin den Agiudeni, şi dumnealui să-mi de altu vecin, ori un moldovan ori un ţigan, de potriva vecinului mieu. Deci, ca să-i fie dumisali dreptu vecin, dumisali şi cuco-nilor dumisali, neclătit în veci. Şi la această tocmală a noastră tîmplatu-s-au molţi boeri şi omeni buni, cari mai gios s-au iscălet. Şi eu pentru mai mare credinţa am şi iscălit. Let 7234 (1725) dec(hemvrie) 12. Vasilie Hăbăşăscul medelnicer iscal. Costantin Silion logofăt, martur. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CDLXIV, doc. 39. Oriig. 89 Iaşi, 10 martie 1726 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, porunceşte lui Costache biv vel medelnicer să cerceteze şi să oblige pe locuitorii Buceşti, care au cosit pe moşia Dămăceni la vadul Roşcăi, să dea dijma de fin mănăstirii Adam. •j* Io Mihai Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scrie dorhniia mea la boiariul nostru, dumnealui Costachi biv vel medelnicer. Facem ştire că domniii mele s-au jeluit rugătoriul nostru Iorest, egumănuî de la mănăstirea lui Adam, dzicîndu că pre moşie la Dimăceni în ţinutul Tecuciului, la vadul Roşcăi, şi ci-au fost dijma de fîn n-au vrut neşti oameni ce le dzic Bueeşitii să dea, care ni-au arătat şi carte de rămas de la domniia mea că s-au pîrît de faţă acei Buceşti aciia la divanul domnii meii cu Stamatin vel căpitan de Tecuci şi i-au rămas. Şi ei acmu, peste carte aceasta de rămas, ei s-au sculat şi-au poprit, n-au vrut să dea dijmă pi ci de an, nici de estimpu. Ce iată că scriem dumitale, mărgîndu dumneata acolo şi aflîndu că mo-şiia Adămeştilor pe (unde) 1 dzic ei că-i moşiia lor. . . . 1 să pli(neşti toată) 1 dijma (de la acei) 1 oameni. . . . 1 de an şi de estimpu, (mai) 1 Doc. rupt. 156 multă jalobă să nu mai vie. Şi, precum vii afla şi plini, să faci şi mărturie ca de or vre să mai vie la divan, să avem ştiri. Aceasta scriem. . U las, let 7234 (1726) mart 10. Vel logofăt ucit. Arh. St. Buc., M-rea Adam, pach. VI, doc. 41. Orig., pecete aplicată. 90 12 iulie 1726 Cercetarea vel spătarului I. Palade în pricina egumenului de Soveja Cu unii locuitori care nu vor să se recunoască vecini ai mănăstirii. Izvodu di oamenii cari îi tragi egumănul di Sovejii vicini pe zapis şi cu izvodu anume di vecinii, din satu di Costiişti ot Pereschiv îşi din satu din Rupturi, ce-au cunpărat răposatul Matei vodă iBăsăraib îşi au idatu danii la mănăstiri sa, la Soveji. Let 7234 (1726) iuli 12. f Ştefan sin Toader morari. lv •f Neculai sin Savin, nipotu Sava Nicică, cari să află scris Sava Nicică în izypdul cil di cumpărătcari. ■J“ Alecsandru sin Chirila, tij să află Ghirila tată-său la izvoduil cil di vfodzarL ^ Pa văl, nipotu Neculii Badiului, tij să află Necula moşi-său în izvodu. Hilip sin Dumitraşco Meachin, tij să află în izvodu Dumitraşco Meachin. ■[• Sin Hilip siin Ştefan, nepotu lui Bălan Leurdă, tij să află în izvodu Bălan Leurdă. Pe aceşti oameni îi tragi eguminul vicini şi şi-au adus martori pecum scriu anume mai gios, oameni bătrîni : '■ Stratul Ţonţei, ot vatra ot Brăhăşişti, di moşie ot tam. V;Neculai sin Grecul Costiscul, tij ot Brăh (ăşişti), moşan di Galbini. r Strătul băbiiac, sin popa Andrii ce-au fostu pop(ă) în" Gosiişti ^n vechili ttirni, ‘moşan di Chiliani. **'r* £ Ştefan Spaimă ot Ciorăşti, moşan ot tam. Ţ Dănmiian di Ljg&ti, moşan ot tam7 Hristofori ot Triponişti, 1 moşan ot tam. Frăţiman Drumea, moşan din Huş ot Gura Tutovii. Poslolachi, moşan ot Lieşti. Fulichi sin Baciul, ce-au Tostu tată-său vizitiu la Enachi clucer, moşan :j6ni. s-au întrebat cum ştiu pentru aceşti oameni ce-i tragi egumănul vicini. apucat tar(e) că nu-i ştiu vilciini niici pe dînşii, nici pi părinţii lor, mai tras ciniva la vicinătate, ce-i ştiu oameni di moşie şi pe întru : Priponeşti. dînşii şi pe părinţii lor. Şi li-au citit egumănul şi carte di blăstăm di la părinteli mitropolitul şi ei au priimit-o cu toţii. Adus-au şi egumănul un om martor dzicîndu c-au fostu slugă la alţi egumeni mai înainte vrimi şi trimiţîndu-1 cu posluşanie păn era mai tînăr, de au fost strîngîndu vinitul moşielor, acesta mărturisi pentru un Ştefan sin Toader morar c-au fost tată-său, Toader, morar la călugări. I. P(a)l(a)id(e) vel spat(ar). Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava — Iaşi, pach. XXXIV, doc. 33. Orig. 91 Iaşi, 31 iulie 1726 Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte lui Gheorghe Her- meziu să-şi stăpînească moşia Horodeşti şi partea din Cuzlău (Dorohoi), obligînd pe locuitori a-i da dijma din toate produsele. *j* Io Mihai Răcoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniii meii slugii noastre, lui Ghiorghi Hermeziu, să hie volnic cu cartea domniei meii a ţinea şi a stăpîni moşiia de la Horodeşti ce-i la ţinutul Dorohoiului, cari giumătate de sat îi iaste lui de baştină, iar giumă- tate iaste cumpărătură, cumpărată de Andrei Hermeziu ; şi să mai oprască şi a patra parte de Cuzlău ce-i la ţinutul Dorohoiului, care-i iaste de moşie, şi să aibă a lua de a dzeci din pîni, din fîn, din cînipi, din inuri, din grădini, din prisăci cu stupi şi din totu vinitul oe-ar hi, nime să nu stea înpotriva cărţii domniii meii. Iar di ar avea ciniva ceva a răspunde cu niscariva drese, să vie la divan 1. U las, let 7234 (1726) iuli 31. Vel logofăt ucil. Acad. Republicii Socialiste România, pach. DCXXVIII, doc. 24. Orig., pecete aplicată. 1 Cărţi domneşti identice, pentru luarea dijmei de pe moşii s^au mai dat: — ila 23 decembrie 1726 căpitanului Patraşcu, pentru părţi din moşiiile Boro-seşti şi Bisericani-Iaşi (Arh. St. Botoşani, mapa Goilav, doc. 19, f. 3v. ; orig.) ; — la 5 ianuarie, egumenului mănăstirii Dragomirna, pentru siliştile : Măteieni, Bîrzeşti, Fîrşemi, Ibămeasa, Diiohiisdeni, Horodişte şi Pir joi ta (Acad. Republicii Socialiste România, pach. XIX, doc. 103a, orig.) ; — la 8 iulie 1729, lui Grigore Botez, pentru moşia Corni, din ţinutul Suceava (Idem, pach. MGL, doc. 55, orig.) ; — la 18 decembrie 1729, dată unui Neculai, pentru părţile sale din moşiile Hărtăneşti, Niistoreşti şi Gena, din ţinutul Bacău (Arh. St. Iaşi, pach. CDXVII, doc. 77, orig.) ; — la 15 iunie 1731, dată egumenului mănăstirii Caşin, pentru moşia Mihineşti şi pentru munţii Zvoina, Clăbuciol, Stînişoara şi Dobra (Arh. St. Buc., M-rea Caşin, pach. II, doc. 7, orig.) ; — la 3 august 1731, dată lui Neculai Axinte, pentru moşiile Coţmani şi Toxobeni din ţinutul Iaşi (Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCCLIX, doc. 39, orig.) ; — la 14 iulie 1732, dată vornicului Ion Balş, pentru moşia Mereşti, din ţinutul Hjirlău (Idem, pach. CDVIII, doc. 20, onig.). 92 26 auguist 1726 Bărboi Sturza vinde surorii sale, călugăriţa, doi vecini cu copiii lor, „să-i aibă robi". Adecă eu, Bănboiu Stundzea, făcut-am zapisul meu la mina dumisali su-rori-mea, călugăriţii, precum (m-)am aşezat cu dumneei înainte badii Sandului şi nainte badii lui Mihalachi pintru 2 vecini cu copiii lor, anume Neculaiu Fulga şi Ion Fulga, fără un ficior a lui Neculaiu Fulgăi ce este însurat, anume 'Xupul, ce cu acest zapis i-am vîndut ca să-i stăpînească dumneei şi să-i aibă robi. Şi cu aceasta, ca să să cr(e)adă, am iscălit. Let 7234 (1726) avgust 26. Şi aceşti vecini i-am vîndut dumisali drept 60 lei. Bărboiu Sturdzea. Iordache Sturdzea vel ban, martor ; Mihalachi Sturdzi. Acad. Republicii Socialiste România, pach. DCXCVI, doc. 1. Orig. 93 Iaşi, 29 ianuarie 1727 Grigorie Ghica, domnul Moldovei, dă carte de stăpînire lui Ioniţă Tăutu asupra vecinilor fratelui său, căruia i-a dat moşia sa din Răstoace de a pus-o zălog spre a se plăti de o datorie la un turc şi nu i-a mai scos-o. Noi Grigori Ghica voevod, cu mila lui Dumnezău domn ţării Moldaviei. Dat-am carte domniei mele lui Ioniţă Tăutul şi ficiorilor lui să fie volnici cu carte domniii mele a opri şi a stăpîni pe Gheonghe Mănigă şi cu trei feciori ai lui şi pi Petre ficiorul Tomii şi pre alţi vecini ci-or mai afla, vecini a fră-ţini-său, lui lui Vasîli Tăutul. Pentru că zise Ioniţă Tăutul că au fost datoriu Vasîle Tăutul cu 100 de lei la un tureu îşi, neavSnd cu ci plăti ace datorie a turcului, au căzut cu rugăminte a fratelui său Ioniţă Tăutul de i-au dat o moşie din Răs-toaci de au pus-o zălog la Gligoraş Potlog pînă într-un an, de i-au dat acei bani de s-au plătit de la tureu şi s-a făce cum a pute şi iar să-i scoaţă ace moşie. Şi de atunce pînă amu au trecut cîţiva ani şi moşiia nu i-au mai scos şi este păgubaş de moşie şi de venitul moşiei. Deci domnia mea i-am dat această carte a domniei mele să aibă a stăpîni vecinii, cum scrie mai sus şi moşie unde ar afla de a lui Vasîle Tăutul, cît s-ar afla dreaptă partea lui. Iară de ar ave cineva ceva a răspunde, să vie de faţă ln divan şi cu dresă ce ar ave. Aceasta scriem. 159 au dat-o danie acel Vartic şi-au închinat-o cu schit cu tot la mănăstire Sovejii. Şi cît s-au volnicit ei pe moşie mănăstirii, încă au umblat fără ispravă, fără cît ei să-şi ţie numai săpăturile cele vechi pe zapisul lor ce au de la Ursul Vartic vornic, care scrie că s-au învoit cu răzeşii să-şi ţie ei săpăturile. Pentru aceia dar şi domnie mea am dat rămas pe Gheorghiţă sîn Onicu) şi pe Giuncul vornicul şi pe alte rude a lor, precum ei întru nimic de hotarul mănăstirii să nu să atingă, fără cît numai săpăturile cele vechi să-şi ţîe, iar afară din săpături, nici o palmă să nu să mai întindă, şi ce-ar lucra ei pe moşie mănăstirii, afară din săpături, să aibă egumenul a le lua de a zece din tot venitul, pe obiceiu. Aceasta pîră să nu s(e) mai pîrască preste carte domniii mele. Aceasta scriem. 7235 (1727) iun(ie) 4. Costandin Roset vel vornic. Pecete gospod. Arh. Sit. Buc., Mis. 656, f. 42 v. Copie. 97 Iaşi, 10 iunie 1727 Grigore Ghica, domnul Moldovei, întăreşte spătarului Iordache Aslan şi soţiei sale Aniţa dania din partea mătuşei lor, Ileana băneasa, satele Rădiana şi Hălăuceşti cu vecini, ţigani şi o jumătate de loc de casă din laşi. *ţ* Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecî au vinit înainte domniii mele şi denainte alor noştri boieri a mari şi a mici boierjjul nostru Iordache Aslan, ce-au fost spătar al doile, şi ni-au arătat un ziapis încredinţat de la soacra dumisale Iliana, giupîniasa lui Sa vin banul, fata răpoosatuilui Vasilie Ceaunul biv vel logofăt, făcut acel zapis denainte sfinţii! sale părintelui chir Ghiorghie mitropolitul şi altor boieri mari şi mici, scriind şi mărturisind într-acel zapis precum rămîind dumneiei la bătrîneţele sale şi la mare neputinţă şi la slăbiciune şi neavînd lingă cine sî lipi să o spre-,. jenească, şi din toţi nepoţii .săi rămlîind numai această nepoată a sa, ^Sniţa, gme(re) -său lui Dumiitraşco Ceaurull oe-au fost logofăt mare, aşa s-au socotit dintru toată inema sa şi de a sa bună voie. Cunoscînd că are mare milă spre dînsa şi o priimeşti cu dragoste, s-au lăsat dumilor sale şi cuoonilor dumilor sale, cu multu cu puţin ce i-au rămas de la Dumnezău, după sufletul său, din moşii şi din ţigani şi din vecini şi eu gimmătate de loc de casă din Iaşi care au fostu a părintelui dumisale, a lui Vasilie Ceaurut logofăt, pecum arată zapisul de împărţală ce au avut fratele dumisale, Dumitraşoo Ceaurul logofăt, mărturisind cu sufletul dumisale înainte lui Dumnezău că pînă la această vîrstă a bătrîneţălor sale ce-au agiunsu cu nimică cu alte. odoare, aur sau argintu, nu i-tau rămas, tîmplîndu-i-ise şi în viaţă a trage muifa^sffeînătăte pentr-alte ţări, ce-.au şi avut încă au cheltuit şi au prăpădit, fără cTf *pînă acmu la această vreme au rămas numai cu douî sate, anume Rădiana, sat întreg cu vecini la ţinutul Bacăului, cu toate părţile de cumpărătură pinpregiur, şi Hălîuceştii la 162 ţinutul Sucevii şi ou alte părţi de danie şi cumpărături ce sintu pimpregiurdl lui şi 11 Iulie 1728 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la mănăstirea Barnovschi să interzică locuitorilor de la Slobozia a cosi finul pe locul dat lui de egumenul de la Galata, lîngă Şipot, punîndu-i să-i dea dijmă din cît au cosit pînă atunci. f Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Facem ştire cu carte domniii mele că să jelui rugătoriul nostru, sfinţie sa egumenul de Barnovschii, precum i-au dat sfinţie sa egumenul de Gălata un loc de iarbă să s(e) cosască fîn, aproape lîngă Şipot, şi acmu s-au sculat oamenii de la Slobodzie şi-i cosăse iarba. De car(e) să fie volnic cu carte domnii mele sfinţie sa egumenul de Barnovschi să scoată pe oameni din iarbă şi să-şi cosască sfinţiii sale şi, pe cită iarbă or hi cosit, să-şi de dijma, şi la Şipote de a hi cosit cineva pe locul sfinţiii sale încă să-i scoată, măcar de ar hi avînd şi carte gospod, şi dejma să-şi dea de pe obicei. Şi numai sfinţie sa să hie volnic să-şi cosască şi nime să nu cutedze a să pune înpotriva cărţii gospod. Let 7236 (1728) iul(ie) 11. Cît au apucat oamenii a cosî, a lor să fie, numai dijma să de, iară di acmu înainte să nu mai cosască ; cîtă iarbă a fi rămas, să o cosască egumenul *. Arh. St. Buc., Mnrea Sf. Sava -— Iaşi, pach. XXXIV, doc. 34. Orig., pecete aplicată. 102 Iaşi, 12 iulie 1728 Grigore Ghica, domnul Moldovei, judecă pricina vel spătarului Iordaehe Cantacuzino cu locuitorii Cojocăreşti care se socoteau răzeşi de Hociungi şi-i dă să-i fie vecini ai moşiei sale Mînjăşti, pentru că şi bunicul lor a fost vecin. Noi Grigore Ghica voevod, milostiiu bojiiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă s-au pîrît de faţă înainte domniii mele şi a tot sfatul nostru cinstit şi^ credincios boieriul nostru dumnealui Iordachie Cantacozino vel spatar cu ai săi vecini de sat de Mînjăşti, anume cu Gligorie, fecior lui Gheorghie, şi Vasile, VJ tij feciori lui Gheorghie, şi Ignat şi Ion, tij feciori lui Gheorghie, şi Gheorghiţă, II ^e.c*or lui Ion, şi Simion, tij fecior lui Ion, şi Arsănie cu doi feciori a lui şi jâ Nicolai, fecior Cozmii, şi Ion, fecior lui Racilă, şi Leontie şi Pavai, feciori lui V Sii™n’ Cojocăreştii. dzicînd aceşti oameni că-i trage dumnealui vel spătarul ^ vecîinătăî^^lîM^^^^Tn Mînjăşti, de la ţinutul Niamţului, şi ei vecini nu sînt, ce ar fi oameni de moşie de Hociungi. 1 1 „Cît au apucat oamenii....“ adăugat de altă mină. 167 Iar dumnealui vel spătarul dovedii cu bătrînii ..: 19 noiembrie 1729 Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte vătămanului şi sătenilor din Iubăneşti (Dorohoi) să lucreze mănăstirii Suceviţa o zi la arat, o zi la coasă, să adune finul în stoguri, să dea dijma din produse şi să îngăduie egumenului a ţine circiumă alături de a lor. *j* Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Muldavscoi. Scriem domnie me la vătămanul şi la toţi sătenii de la Iubăneşti, ţinutul Dorohoiului. Vă facem ştire că domniii meii jălui rugătoriul nostru Lavrentie, egumenul de la mănăstire de la Suceviţă, dziicînd că, işădzînld voi acolo la Iubăneşti .pe moşia mănăstirii, n-are mănăstire nici un folos despre voi. De care lucru iată că domnie me am socotit şi vi s-au pus nartu ca să ştiţi cît îţi lucra într-un an mănăstirii : într-o dzi să eşiţi cu toţii să faceţi o clacă de coasă, şi acel fîn să-l şi adunaţi şi să-l şi căraţi voi în stoguri ; aşijdere să aveţi a eşi într-o dzi cu toate plugurile să araţi ori de mălai, ori de grîu, la ce-ar fi porunca egumenului. Aşijdere, cît aţi lucra pe hotarul mănăstirescu să aveţi a da dijmă de fîn pe obicei şi din pîni şi din cînepi şi din grădini, din toate pe obicei. Şi acea pine cîtă s-ar strînge voi să o trieraţi toată şi să o încărcaţi în carăle voastre şi să o duceţi la mănăstire. —"— Aşijdere, am socotit şi am dat voe egumănului să aibă a ţine o crîşmă cu băutură acolo în Iubăneşti nelipsit peste an, ca să fie pintru chivernisala mănăstirii; însă şi voi încă să fiţi volnici a ţîne cîrşme şi a vinde băutură, numai să aibă a ţine şi egumănul crîşmă acolo. Aceasta scriem. Let 7238 (1729) noem(vrie) 19. Arh. St. Buc., A. N., pach. CCVIII, doc. 5. Orig., pecete aplicată. 109 Iaşi, 12 decembrie 1729 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire lui Adam, feciorul lui Costanda, nepot lui Pascal negustorul, să interzică unor locuitori a sta pe moşia lui de la Luceşti şi Străoani pe Jijia, avînd a îngădui numai pe cei ce se învoiesc să dea venitul moşiei. •f* Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemili Moldavscou Facem ştire cu această carte a domniei meii pecum au vinit înnaintea domniii meii Adam. ficiorul lui Costanda, nepot lui Pascal negustoriul, şi făcu jalobă pe nişti oameni, anume Ştefan Simion şi Dumitraşco şi Ion şi Mihăilachi şi Vasili şi Gli(go)ri şi Iftenie şi alţii, dzicînd pecum are el nişti părţi de moşie la Luceşti şi la Străoani pe Jijiia, la ţinutul Iaşilor, de pi moşul lui, pe ispisoc ce are de la Vasili vodă şi şi-au hotărît el moşiia, cum are şi mărturie de la hotărnici, iar acei oameni de cîtăva vreme s-au pus cu^şgderia pe moşiia lui de-i calcă şi strică moşie, fînaţăli şi tae păduria şi i-au stricat locuri de prisăci, şi el nici un folos n-are despre dinşii, nici un agiutor. Deci iată că am dat această carte a domniii meii, nime fără voia lui să nu hie volnic să-i între cu şederea pe moşii fără tocmală şi fără voia lui, nici să pui prisăci, stupi. Numai cari s-or tocmi cu dînsul şi să dea vinitul moşiii de a dzăcea şi din stupi pe obicei, aceia, cu voia lui şi cu tocmală, să^i între pe moşie, ori slujitor, oricini şi-ar hi, sau să vie faţă să stea la divan cu dînsuL Nime să nu ştia înpotriva cărţii domniii meii. U las, let 7238 (1729) dic(hemvrie) 12. Vel logofăt ucit. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCCLIX, doc. 41. Orig., pecete aplicată. 110 Iaşi, 25 ianuarie 1730 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire lui Miron Cuza, biv vtori logofăt, a-şi stăpîni moşiile cu vecinii şi ţiganii care i-au venit la împărţeală, putînd să-şi caute şi să-şi aducă înapoi vecinii fugiţi, afară de cei ce se vor fi aşezat în ţinutul Cernăuţilor. "f* Io Grigorii Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli MoldavscoL Dat-am carte domniii mele boiariului nostru, lui Miron Cuzii, biv vtorr logofăt, să fie volnic cu cartea domniii mele a ţine şi a stăpîni a lui drepte moşir şi cu vecini şi ţigani carili i s-au vinit la înpărţală şi i s-au dat dzestre giupînesăi sale, Ilincăi, din moşiile a părintelui său, a răpăosatului Ion Costin hatmanuL Orinduindu-i domniia me la cinstiţi şi credincioşi boiarii noştri, dumn (ea) lur Ilie Catargiul vel logofăt şi la dumn (ea )llui Darie Donici biv vel vornic, de i-au înpărţit cu cumnatul său Nicolai Costin biv vtori logofăt1 şi, precum au socotit dumn (ea) lor aceşti mai sus numiţi boiari, i-au făcut parte şi din moşii şi din vecini şi din ţigani şi ce i s-au vinit în parte lui Miron Cuzii i-au făcut dumn (ea) lor şi izvod iscălit de dumn (ea) lor. Deci, pi izvod ce are de la dumn(ea)lor boerii, să fie volnic a-şi ţine şi a-şi stăpîni moşiile şi pe vecini şi cu tot venitul. Şi carii din vecini pe unde s-ar fi înprăştiat, pe unde i-ar afla, să fie volnic a-şi strînge toţi vecinii şi ţiganii să-i ducă la casa lui, osăbit de care vecini s-ar fi aşedzat la ţinutul Cernăuţilor* pe aceia să-i lasă să trăiască unde vor fi aşedzaţi. Iar ce ar fi obiceiul să-i lucredze de boeresc, precum vor fi lucrînd şi alţi vecini stăpînilor, să-i lucredză şi lui Miron Cuzii pe obiceiu. Iar pe alţi vecini, pe unde i-ar afla îmgrăşjieţi* să 1 La 15 ianuarie 1730, Miron Cuza a întocmit o listă de „vecinii care mi-au dat cumnatu-meu Neculai la înpărţeală“. Sînt trecute numele a 13 vecina şi a 11 ţigani (Ibidem, doc. 265, orig.). lfs aibă a-i lua cu tot ce-ar ave, să-i ducă la casa lui pe izvod ce i-au făcut dum(ea)lor boierii şi nime să nu cutedză a să pune înpotrivă peste carte a domnii mele. U las, let 7238 (1730) ghen(arie) 25. Iar carii din vecini or hi fost înstreinaţi şi or hi viniţi pe cărţili noastre, acelora să le daţi pace h Dimitrii Muşte Acad Republicii Socialiste România, pach. XXII, doc. 42. Orig., pecete aplicată. 111 (Rişca,) 25 mai 1730 Monahul Nicodim Başotă, fost mare vistier, face împărţeala nominală de vecinii din Şoldăneşti daţi ginerelui său Gheorghiţă Manea postelnic, specificînd că cei ce-i mai rămîn să revină fiului său Todiraşcu. •j“ Adecă eu, monah Nicodim Başotă ci-am fost vistiernic mare, fac ştire cu această scrisoare a me pentru socotiala ci-am făcut pentru vecinii di Şuldăneşti pe car(e) i-am făcut parte giineri-meu, lui Ghiorghiţă Mane postelnicului şi fiică-me Catrinii, anume pe Lupaşcu, ficiorul lui Simion Cozacul, cu ficiorii lui şi pe Simion bucătariul cu ficiorii lui, anume Vasilie şi Costantin corăjjauiul şi Neculai, şi pe Andoniie cu feciorii lui, anume Vasilie şi Lupul şi Ion şi pe feciorii lui Gligoriţă Sordului, anume Ion şi Chiriac şi cu 2 fraţi mai mici car(e) trăescu în Botoşani, şi pe Todosie ficiorul Orsului văcariului cu ficiorii lui şi pe Ştefan olariul eu (ficior(ii)lui şi pe Tănasie, ficiorul Bădoţii. Aciştia am socotit di i-am făcut parte dumilor sale car(e) mai sus sînt pomeniţi, ginere-mieu lui Ghiorghiţă Mani şi Catrini(i) şi fi* ciorilot dumilor săli. Iar de-cmu pentru cîţi o (a) meni vecini au rămas la Şuldănişti să nu să mai amesteci nime, să rămîe fiiu-meu, lui Todiraşcu, afară dintr-aceşti oameni şi de alţii car(e) am făcut parte ginere-mieu, lui Ilie de vistirie şi fiică-me Tofani, care iarăşi i-am făcut zapis anume pe care vicini i-am făcut parte. Iar de cîţi au mai rămas, i-am socotit să rămîe fiiu-meu, lui Todiraşco, nici din ficiorii mei să nu s(e) mai amesteci. Iar de s-ar ispiti cineva din fii mei să îmbie a strîca această socotiala, la ce giudecată a hi şi să nu s(e) ţie în samă, ori la ce giodiţi s-ar tîmpla, a strîea aceste socotiale ce li-am făcut dopă socotiala şi potinţa me. Şi pentru credinţă am iscălit şi eu şi fiiu meu Todiraşco şi alţii cine s-ar mai tîmplat1 2. Monah Nicodim Başotă ot Rîşca. Let 7238 (1730) mai 25. Toader Başotă iscal. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXIX, doc. 59. Orig. 1 „Iară carii din vecini...“ adaos. 2 Aşa în text. 112 Iaşi, 13 martie 1731 Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel medelni-cerului Şerban Cantacuzino să împlinească de la Pelin căpitanul cîte doi lei de stog pentru finul oamenilor de la Vijniţa, căruia i-a dat foc. *j- Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnita me la credincios boeriul nostru, dumnealui Şerban Gatacozonu biv vel medelnicer, starostele de Cernăuţi. Facem ştire că domniei mele au jeluit cinstit şi credincios boeriul nostru, dumnealui Sandul Sturdze vel vistiernic, pe Pelin căpitanul pentru cîteva stoguri de fîn ce-au aprins el oamenilor de sat de Vijniţ(a), dzicînd că acel fîn este făcut pe locul lui. De care s-au triimis şi hotărnici de au hotărît moşie dumisale visternicului, de la Vijniţa, şi cu moşie lui Pelin şi au aflat hotărnicii c-au înblat făr' de cale de au aprins fînaţîle oamenilor şi-au fost intrat încă un pas Pelin în hotarul Vijniţii, precum vădzum şi mărturie hotarnicilor scriindu-ne c-au intrat în hotarul Vijniţăi. De care iată că-ţi scriem, viindu-ţi carte domniii mele, ' iar dumneata să socoteşti cîte stoguri s-or afla aprinsă de Pelin a oamenilor de Vijniţ(a), să le plineşti de stog cîte doi lei de la Pelin şi altă jalobă să nu mai vie. Aceasta scriem. U las, let 7239 <1731) mart 4 ianuarie 1732 Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte hiv vel sulgerului Adam Luca să cerceteze încălcarea pe care turcul Mahmet o face cu vitele sale moşiei medelnicerului Toader Mălai şi să-i ceară să plătească fînul. •j- Io Grigorie Ghica voevuda, bojiiu mii oşti iu gospodar z©roii Moldavscoi. Scriem domniia mea la boieriul nostru Adam Luca biv vd sulger. Facem ştire că aice ni-au jăiuit Toader Mălai medelnicer dzicînd că de vreo 3—4 ani îi calcă cu vitele erbile de pe moşia lui un turcu, Mahmet Cloşcă, şi-ncă şi fîn au cosit pe moşiăTuT Mălai şi nemică nu-i dă, nici poate să-şi apere moşie de răul vitelor turcului. De care lucru iată că-ţi scriem, să chemi de faţă şi pe turcu şi să ei sama şi, de este cum jălueşte Mălai medelnicerul, să adivereşti cît fîn ar hi făcut pe acia moşie de cînd îşi ţine bucatele pe moşiia lui şi să-i dai a înţălegi turcului să-i plătească. Aşijdere şi pentru căci i-au călcat vitele erbile şi moşiia, iarăşi să-i aşădzi cu turcul şi ce i s-ar face, ce s-ar căde să-i de, să-i dai a înţălegi să-i de. Iar de n-a vre turcul să ste la dreptate, să ne faci ştire, că om trimite beşliu de a plini. Aceasta scriem. Vlet 7240(1732) ghen(arie) 4. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CDXVII, doc. 80. Orig., pecete aplicată. 116 10 mairtie 1732 împărţeala vecinilor din Călineşti (Cernăuţi), între moştenitorii boierului Andronic Pîrvul. Vecinii din Călineşti ot ţinutul Cernăuţilor ce ne sintu de baştină de pe a patra parte de sat, de la moşul nostru Andronic Pîrvul şi ni-am înpărţit acmu noi verii cei primari, nepoţii Pîrvului, pe cîţi vecini s-au aflat ca să-şi ia cineşi parte lui, să-i stăpîniaseă (în veci, precum arată anume mai gios, Let 7240 (1732) mart 10 — Ilie Săroiişca cd bătrîn cu patru ficiori a lui, anume Ion şi Iistratii şi Vasilie şi Onescul, s-au vinit în parte unchiului nostru, lui Toader Pîrvuil ce-tau fost frate mai mari, care din Toader Pîrvul sînt veri primari ai noştri Andrii şi Neculai vtori medelnicer îşi Aniţa îşi Măriuţa. Să îşi-i stăpîniaseă cu păci, — Paneo cel bătrîn cu patru (ficiori a lui, anume Onpfrei îşi Ion îşi Vasilie şi Andronic, s-au vinit în parte mătuşii noastri Paraschivii. Care din mătuşia noastră Paraschiva iaste Ilie biv logdfăt ot visterie. Să şi-i stăpîniaseă cu păci. 119 — Fădor Huc cel bătrîn cu patru ficiori a lui, anume Vasilie şi Ion şi Olihta şi Tudose ; şi Ilie şi Iacov, ficiorii lui Ştefan Echim, s-au vinit în parte unchiului nostru Costantin Pîrvul ce-au fost şetrar mari, care din unchiul nostru Pîrvul iaste Gheorghie şi Vasilie şi Iliana şi Paraschiva. Să şi-i stăpî-niască cu pace. însă pentru doi oameni ce trec mai mult decît la alţi fraţi, s-au socotit pentru căci îi iaste parte mai proastă fiind copii mici, i s-au dat. — Fădor Pint(ea) cel bătrîn cu 4 jficiori a lui, anume Andrei şi Onescul şi Vasilie şi Ştefan, s-au vinit în parte mătuşei noastri Aniţăi, care din mătuşea noastră Aniţa iaste Radul Burghelea şi Măriuţa şi Catrina. Să şi-i stăpiîniască cu pace. însă pentru vecinii de Costîna ot Suceava, acmu nu s-au înpărţit pentru că nu-s faţă, nice să ştiu. Iar după ce s-or găsi şi s-or strîngi, iar s-or înpărţi pe 4 părţi. Şi pentru moşii, iar nu s-au înpărţit acmu. Mai pe urmă, după ce s-or strîngi toţi fraţii, s-or înpărţi şi moşiile ce s-or afla. Şi pre această tocmală şi aşădzari ni-am şi iscălit cu toţii. Ilie biv logofăt za visterie ; Cost (andin) Pîrvul medelnicer ; Neculai Pîrvul vtori medelnicer ; Vasile Pîrvul ; Radul vtori clucer ; Ion Neculce biv vornic. B.C.S. (filiala „N. Bălcescu"), fond St. Georges, pach. CCLXXII, dosar 15, doc. 3. Orig. 117 Iaşi, 15 aprilie 1732 Grigore Ghica, domnul Moldovei, împuterniceşte pe biv vel căpitanul Ion Bănarul să scoată de pe moşia sa, Totoeşti (Hîrlău), pe toţi „breslaşii<(, iar pe ţăranii care se vor învoi cu el să-i mute în silişte. *ţ* Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldăvscoi. Dat-amu carte domniii mele slugii noastre, lui Ion Bănariul biv vel căp(itan), să fie volnicu cu carte domniii mele a scoate pre toţi oaminii ce-ar fi breslaşi şi ari şede pe moşie lui la Ţotoeşti, la ţinutul (Hîrlău) 1 cu casa şi să s(e) ducă toţi, cineşiu la brjasla sa. Iară cari or fi ţărani, să-i scoată la săîişti şi să s(e) aşedză cu dîmsul ea să aibă şi el folos dispre dînşii, şedzînd pe moşie lui. Iară carii nu s-or aşedza, să-i scoată di pe moşie lui. Şi nime să nu ste înpotrivă peste carte domnii mele, iar di ar ave cineva a răspunde, să vie să ste faţă. U las, let 7240 (1732) april 15. B.C.S. (filiala „N. Bălcescu“), fond St. Georges, pach. CCLXXXVI, dosar 12, doc. 32. Orig., pecete aplicată. 1 Loc alb în text. 118 Iaşi, 13 mai 1732 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Tazlău să cheme la divan pe Druţu, pe Alexandru Zănoagă, pe Sava şi Neculai, fraţii lui, care, fiind vecini ai mănăstirii, nu vor să stea pe moşie „umblînd să scape de vecinătate •j* Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldăvscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru, egumănului de Tazlău, să fie volnec cu cartia domniii mele a chema şi a soroci pe Ion Druţul şi pe Alecsandru Zănoagă şi pe Sava, fratele lui Alexandru, şi pe Neculai, tij braţ lor, să vie aicia la divan să ste faţe cu egumănul, căci ni-au jăluit că sintu drepţi vecini mănăstirei Tazlăului şi nu vor să şadă la mănăstire, înblînd ca să scape de vecinătate, şi-au vinit aice la Eş şi n-aii vrut să ste la giudecată şi-au fugit. Pentru aceasta li-am dat această carte să-i sorocească şi iată că li-am pus dzi di astădzi, mai în 13 dzile, pînă la dzua lui Sfetii Petră să să afle aice, că neviind la dzi le-om trimite om gospod de-i va aduce cu cibote. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii gospod. U las, 7240 (1732) mai 13. (Pe verso :) Tănasie diiac. Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, pach. XXXIV, doc. 35. Orig., pecete aplicată. 119 Iaşi, 23 mai 1732 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vel căpitanului Ursu Iuraşcu să oblige pe locuitorii de pe moşiile Peletiuci, Alboteşti, Corneşti şi Filipeşti (Neamţ) a-i da dijma din produse, să-şi ia dijma şi de la moşia Călineşti pe care o ţine în arendă de la egumenul mănăstirii Bistriţa, precum şi de la negustorii turci ce-i taie pădurea pentru vase şi scînduri. t Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldăvscoi. Dat-am carte domniii mele boiariului nostru Ursului Iuraşco, biv vel căpitan, să fie volnicu cu carte domniii mele a-şi lua dijma după obiceiu di pe nişti moşii ce dzise că are la Peletici şi la Alboteşti şi la Corneşti şi la Hilipeşti, ce smtu la ţinutul Neamţului, din ţarini şi din fînaţi şi din prisăci cu stupi şi din grădini şi din tot vinitul moşii pe obiceiu. Aşijdire să aibă a-şi lua dijma şi di la Călineşti, car(e) dzis(e) că aur cumpărat vinitul acii moşii de la egumenul de Bistriţa într-un anu şi să aibă a-şii lua vinitul moşiilor şi di pe la turcii neguţ(ă)!tori ce-i tae pădure şi fac vajsă Şi di la carii fac luntri şi doagi di buţi şi scînduri şi di la ţiganii ce fac albii. 181 Şi să aibă a-şi apăra îşi iarba de if'înaţ di pe moşiile lui, iară di i-ar călca cineva fînaţăll(e) fără voe şi fără ştire lui, să aibă a-i trage la juldecată. Iar di ar ave cineva a răspunde pămtru aceste moşii, să vie să ste faţă la divan cu dires ce-ar ave şi nime să nu ste înpotrivă piste carte domnii mele. Şi din Glodeni de la ţinutul Romanului şi pe (a) iuri unde ar ave moşie h U las, let 7240 (1732) mai 23 Acad. Republicii Socialiste România, paeh. CCCXLV, doc. 1. Orig., pecete aplicata. 120 (Iaşi, iulie 1732) 1 2 Grigore Ghica, domnul Moldovei, judecă în divan pricina unor locuitori, „oameni de moşie", pîrîţi de biv vel paharnicul Iordache Cantacuzino că sînt vecini ai lui din Blăgeşti, mutaţi la Paşcani. Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor cui să cade a şti, precum s-au pîrît de faţă înaintea domniei mele şi a tot sfatul nostru credincios boieriul nostru, dumnealui lordachi Cantacuzino biv vel paharnic, cu ai săi vecini din sat din Blăgeşti, de pe Bistriţa, ţinutul Bacăului, carii sînt mutaţi la Paşcani, anume Vasilie Gînscă şi fraţi-său Lupul Gînscă, ficiorii lui Nicolae Gînscă, nepoţi lui Toader Gînscă, şi nepotul lor de frate Grigoraş Gînscă, ficiorul lui Ştefan Gînscă şi Iftimie şi Ion, ficiorii lui Sîrghie, şi Ion Botnariul sîn Toader, nepot lui Iftimie, şi Vasilichie sîn lui llie şi Tudosie sîn lui Ioniţă Vidraşco şi Nistor Jora Şîn lui Vasilie şi Negrul sîn lui Vasilie Bătici şi Costan-din Botnariul sîn Alexi Rotariul şi Toadir Izvoranul sin Costantin şi Neculai sîn Ion, nepot lui Lazor, jeluind aceşti oamini cum că-i tragi dumnealui păhar-nicul la vecinătate din sat din Blăgeşti şi ei vecini nu să ştiu să fie nemărui, ce are fi oamini de moşie, de pe părinţii şi moşii lor. întîiu, Vasile Gînscă cu niamul lui s-au răspuns moşeni din sat din Riad şi alţii de pentru-alte silişte, arătînd Vasilie Gînscă şi un uric vechi de la Bogdan Vodă, de 224 de ani, scriind într-acel uric pe un Tomă, cum că i-au întărit pe moşia din Riad şi au dat samă acel Vasilie Gînscă cum că acel Toma li-ar fi strămoş lor, adică tată moşu-său lui Toader Gînscă, care uric s-au aflat că-1 luasă Gînscă de la o fămiee a lui Tofan căp(i)t(anul), răspund-zîndu-s(e) cu ei rudă. Şi alţii dintr-aceşti oamini au arătat de acest fel de urice vechi, răspundzîndu-s(e) că sînt din niamurile acelor ce s(e) răspund în urice. 1 „Şi din Glodeni.. moşie" adaos de altă mînă, cu altă cerneală. 2 Referitor la conţinu tul documentului este scrisoarea lui Ioan Necuilce către domn, de la 10 iulie 1732, prin care dă mărturie pentru Iordache paharnicul, arătînd că oamenii sînt vecini ai lui din Paşcani, scrisoare făcută in vederea judecării cazului în divan, deci cu puţine zile înainte (Arhiva, II, p. 332 şi Buletinul comisiei istorice a României, IV, p. 67, nr. 29). Ca atare, data judecării procesului nu poate fd decît iulie 1732. 182 Iar dumnealui Iordachi paharnicul au dat samă înaintea domniei mele cum aceşti oamini de mai sus scrişi sînt drepţi vecini din sat din Blăgeşti, pe care sat şi dresă au avut şi s-au prăpădit din mîna unui Bogză, arătînd şi un ispisoc de mărturie de la strămoşul domniei mele, răposatul Gheorghie Ghica vodă, scriind cum că s-au adiverit că i s-au prăpădit dresăle. Iar pe vecinii din Blăgeşti dzis(e) dumnealui că i-au stăpînit părinţii şi moşii dumisale pe părinţii şi pe moşii lor şi i-au mutat din Blăgeşti în Cîrligi şi din Cîrligi în Căuciuleşti şi din Găuciuleşti în Păşcani, unde se află astăzi. Şi de cîte ori s-au înprăştiat şi tot i-au strîns şi i-au dus la urmă şi i-au stăpînit cu pace şi drepţi vecini şi de cîte ori la cîţi domni s-au strigat şi cărţi cu poroncă, cine n-a fi vecin şi să află pen sate boereşti să iasă fieşticare pe la moşiele lor, cum şi la domnia a treia a lui Mihai vodă această poroncă s-au strigat, şi dacă n-au fost vecini şi au fost oamini de moşie, căci de n-au eşit sau să fie mai răspuns vodată că nu sînt vecini. . . .1 Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 543—543v. 121 <1732)2 Grigore Ghica, domnul Moldovei, judecă în divan pricina unor răzăşi din satele Ruptura şi Costeşti, năpăstuiţi de egumenul de la Soveja că ar fi vecini ai mănăstirii, şi, dovedindu-se că sînt „oameni de moşie“, le dă carte de „îndreptăciuneft. Io Grigorie Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniei mele tuturor cui să cade a şti, pentru multă pîră ce-au avut în cîteva rînduri înainte domniei mele şi a tot sfatul nostru ceşti oameni, anume Pavăl Badiul şi Hilip sîn Ştefan şi Alixandru sîn Chirilii şi Vasilie sîn Hilip şi Neculai Hăngul şi Lupul Gucoş cu rugătoriul nostru Onofrei, egumenul de la sfînta monastire Soveja, dzicînd egumenul cum aceşti oameni ar fi vecini mănăstirii, din sat din Ruptură şi din Costeşti, de la ţînutul Tutovii, cumpăraţi de răposatul Mateiu vodă, domnul Ţării Româneşti, ctitorul sfinţii mănăstiri, de la un Iane Parvana sulger, arătînd egumenul şi zapisul lui Iane Parvana cel de vîndzare, cu care au vîndut acele moşii, şi scrie cu vecini. Şi osebit arată eguminul şi izvod de vecini anume, iscălit de Iane Parvana şi de allţi boieri, şi dede samă egumenul că află numerile 3 moşilor, părinţilor acestor oameni într-acel izvod de vecini, şi cu această pricină îi trage vecini. * * Copia documentului este incompletă. Deoarece este indicată la sfîrşitul documentului „pervago gospodstva" prama domnie a lui Grigore Ghica (26 septembrie 1726—aprilie 1733), iar în conţinut se vorbeşte de Ştefăniţă Luipu (1659—1661) şi de 80 de ani în urmă, ca a zapisului prezentat la judecată, singura datare mai aproape de realitate, sţpre a împăca toate datele menţionate în text, este către sfîrşitul anului 1732, cu cateva luni înainte de expirarea domniei. Pentru : numele. 183 Şi osăbit mai arată egumenul şi un zapis de 80 ani, în care scrie că s-au pîrît călugării cu o sumă de oameni pe carii i-au tras vecini, şi ei, încă ştiindu-s(e) că sîrit vecini, au dat acel zapis, ca să nu s(e) mai scoale cu pîră asupra călugărilor şi arată şi ispisoc de la Ştefan vodă, ficiorul lui Vasilie vodă, de întăritură pe acel zapis ; şi cu aceste scrisori au răspuns călugării trăgînd pe aceşti oameni la vecinătate, căci au aflat numerile moşilor şi a părinţilor lor într-acel izvod. Iar oamenii aceştia de mai sus-numiţi, ei s-au plîns de mare năpaste şi strîmbătate, dînd samă că nici ei, nici părinţii sau moşii lor, vecini n-au fost, nici i-au mai tras nime la vecinătate, de vreme că ei sînt oameni cu moşie şi tot pe moşie lor au trăit, avînd şi oamini marturi, oamini de frunte şi moşinaşi, mărturisind cu sufletile lor pecum ei ştiu pe aceşti oameni că sînt oameni de moşie, de pe părinţii şi moşii lor, iar vecini nimărui nu ştiu să fie fost. La care, cu poruncă domniei sale lui Mihai vodă, ducîndu-şi ei marturi înaintea dumisale spat (arului) Păladi şi osăbit strîngînd dumnealui pe mulţi înpregiuraşi şi moşinaşi denpregiurul acelor moşii, de undi trage egumenul pe aceşti oamini, şi făcînd egumenul şi carte de blăstăm de la sfinţia sa părintele mitropolitul asupra cui ar fi ştiind vun adivăr şi nu l-ar mărturisi, şi nime nu s-au aflat ca să ştie cum să hie mai tras vodată aceşti oamini sau părinţii sau moşi de a lor la vecinătate, fără cît au trăit cu pace la moşiele lor. Iar pentru că să află moşii sau părinţii lor într-acel izvod făcut de Ene Parvana sulgeriul, aşa dediră sama aceşti oameni, că în trecuta vreme, la Vasilie vodă sau mai înainte, moşii, părinţii lor au şădzut într-o slobodzie a lui Iane Parvana şi puindu-1 Vasilie vodă o înprumută mare pe acel Iane Parvana, el au lipsit în Ţara Românească şi atuncea au vîndut acele răposatului Matei Basa-rab voevod. Şi el, cînd au lipsit, apucînd şi izvoadile de cisla satului, au pus pi toţi oaminii ce-au fost într-acea slobodzie într-acel izvod, numindu-i pe toţi vecini, şi l-au dat la mîna răposatului Matei vodă, şi Matei vodă l-au dat la mîna călugărilor de la mănăstirea sa Soveja. Şi niciodată călugării nu să află să fie mai stăpînit pe nime dintr-acel izvod de vicini. Ce la aceasta, stătut-a domnia mea înpreună cu toţi boierii noştri cii mare de am luat seama foarte pre amăruntul, ca să n-aibă nici mănăstirea strîmbătate nici oaminii asuprială. Şi întăi, pintru acel izvod de vecini ce-au arătat călugării, l-am socotit că-i nedrept, că arată într-însul nişti oamini prea mulţi* fără socotială, la care arată socotiala că au pus acel Iane Parvana pe cine şi-au vrut, pentru ca să ia bani de la Matei vodă, precum mulţi netemători de Dumnedzău fac izvoadi ca acestea. Şi măcar că au mai arătat egumenul şi acel zapis din veliat 7 0001, care scrie că ar fi mai avut pîră călugării cu o samă de oamini ce dziseră că ar fi fost vecini dintr-acel izvod, în care zapis să măr-turisăsc că sînt vecini, dar niamuri dintr-acel zapis nime nu să află. Şi apoi am întrebat domnia mia pe călugări ca să mai arate de atunci încoace vo carte de la vrun domn sau altă dovadă, cum să fie mai stăpînit vrodată. Din vreme că şi aceasta am socotit domnia mea, că sate boereşti de multe ori să tîmplă din vreo pricină de rămîn fără stăpînire şi necăutate şi cu multă vreme, iar acesta fiind sat mănăstiresc, mănăstirile niciodată fără stăpînire nu rămîn, cum de tăcură ei călugării într-atîta samă de vreme, în 80 de ani, de nu i-au mai tras, nu i-au mai stăpînit niciodată acii vecini ce arată ei (în) izvod, fiind şi atîta samă de oamini într-acel izvod ; că la aceasta, cu necercaria moşi- 1 Aşa în text. 184 ilor, şi sfînta pravilă giudică, cine nu va cerca moşiaC pînă în 30 ani, să rămîe făr' de moşie. Pentru aceia dar, în tot chipul cercînd domnia mea şi vădzînd că de atîta vreme, de 80 ani, nici o dovadă n-au călugării cum să fie mai tras, să fie mai stăpînit vecini dintr-acel izvod, şi oaminii aceştia de mai sus-numiţi încă avînd marturi de bună îndreptăciune cum că nime din niamul lor vecin n-au fost şi fiind oamini de moşie, aşa am socotit înpreună cu tot sfatul nostru şi cu drept giudeţ am dat rămas pe Onofreiu egumenul de Soveja din toată lege ţării, ca să dei bună pace acestor oameni de mai sus-numiţi, că s-au acolisit de dînşii cu năpaste şi cu mare asuprială. Iar oaminii îndreptîndu-s(e) înainte domniei mele, li-am dat şi de la domnia mea această carte, ca să aibă bună pace şi să le fie lor uric de îndreptăciune, de acmu înainte niciodată nevoe de vecinătate să n-aibă, nici să nu se mai ispitiască a-i mai tragi, nici pe dînşii nici pe ficiorii lor, nici pe un niam a lor, nime altul să nu se mai amestice, şi aceasta pîră să nu s(e) mai pîrască pred listom gospodstva mi. Pervago gospodstva. Gheorghie mitropolit ; S'turdzea vel spat (ar) ; Costantin Ros(e)t vel vor(nic) ; Toader Păl(a)d(e) vel vist(iernic) ; Costandin Costachi hatman. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 396v.—397v. Copie. 122 Iaşi, 16 ianuarie 1733: Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte lui Ioniţă Izmană, vel căpitan de Dorohoi, să oblige pe locuitorii din Ibăneşti, amestecaţi şi cu vecini de ai mănăstirii, să „se aşeze“ cu egumenul de la Suceviţa să facă posluşania şi să poată purta şi birul lor. f Io Grigorie Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniea mea la boieriul nostru Ioniţă Izman(ă) vel căpitan de Dorohoi. Facem ştire că domniei mele au jăluit rugătorii noştri, egumănul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Suceviţa, pe oamenii de Ibăneşti, dzicînd egumănul că acei oameni sîntu amestecaţi şi cu vecini de a mănăstirei şi şăd pe moşiie mănăstirei de să hrănescu şi nu pot să-i stăpîniască, nici vor să facă ci-ar fi cîte o posluşanie a mănăstirei, di&pre dînşii nice un folos nu este. Şi-au luat şi carte noastră de poroncă şi n-o bagă în samă, şi alte cărţi multe ar fi mai luat şi nici o dreptate nu li s-au făcut şi că acei oameni au şi bătut pe unii dintre călugări. De care lucru noi cercînd, am aflat mănăstirele pre cădzute şi luînd sama am aflat şi această pricină, că satele lor dau ascultare altora, mănăstirile n-au nici un folos, şi am dat poroncă nici un sat mănăstirescu să nu fie închinat la nime, să nu puie nime mîna într-înşii făr' cît să de ascultare mănăstirilor. Şi iată că-ţi scriem să cauţi să chemi faţe pe oameni şi să le faci o aşed-zare cu egumenii, să facă posluşaniie mănăstirei şi să poată purta şi birul lor, şi 185 altă jalobă să nu mai Vie de la călugări. Şi cum vi-i aşedza, să faci şi mărturie la mina călugărilor şi carte den mina lor să nu să ie. Aceasta scriem 1. U las, 7241 (1733) ghen(arie) 16. Tănasă ur(icar). Arh. St. Buc., A.N., pach. CCVIII, doc. 6. Orig., pecete aplicată. 123 Iaşi, 25 februarie 1733 Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte locuitorilor din Văs-căuţi, slobozie domnească, să asculte pe viitor pe paharnicul Iordache Cantacuzino, pe a cărui moşie s-a înfiinţat satul fără ştirea acestuia. *j* Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cade a şti pentru satul Vascăuţii de la ţinutul Sorocii, că iată acest sat, fiind dreaptă moşie dumi-sale Iordachi Cantacuzino păharnic şi mai înainte vreme, fiind locul pustiu şi depărtat de dumnealui păharnicul, au fost descălecat un vornicel slobodzie domnească acolo la acest sat, şi dumnealui păharnicul încă neavînd îndemînă dresăle acelui sat, pînă a afla dumnealui dresăle, au fost satul tot în sama domnii. Iar acmu, aducîndu-ne dumnelui dresăle satului şi arătîndu-ne, fiind dreaptă moşie dumisale, cumpărată de moşii dumisale de la giupîneasa Grumedzii ar-maşul, i-am dat satul la stăpînire dumisale. Pentru care şi voi, sătenii de la acel sat, iată că vă poroncim, de acmu înainte să ascultaţi de dumnelui cu toată slujba, fiind dumnelui stăpînul moşii. Aceasta scrim. U las, let 7241 (1733) fev(ruarie) 25. Iar pentru un ispisoc ce-au dat samă comisul Aristarho că are pe acel sat, cînd s-a aduce iişpiisooid, să să ia sama cu giudecată 1 2. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. XLIX—c, doc. 4. Orig., pecete aplicată. 1 La 20 ianuarie 1735, Constantin Mavrocordat dă mănăstirii Suceviţa carte să stăpînească „...satul sfintei mănăstiri, anume Ibăneştii, ce iaste la ţinutul Dorohoiului, cu toţi vecinii şi cu alţi oameni ce n-ar hi vecini, pentru căci domniia mea am socotit şi am lăsat acest sat ca să asculte de părinţii călugări ce vor fi petrecători la această sfînta mănăstire, şi ei, pri cine ar socoti, să fie volneci a pune şi vornicel şi toţi să aibă a asculta intru toate poruncile şi posluşaneile mănăstirii, iar părinţii călugări să le poarte de grije a toate nevoile şi strîmbă-tăţile lor. Pentru care poroncim şi dumilor voastre boieri şi voao slujitori, vădzînd cartea domniii mele toţi să vă feriţi de satul sfîmtliii mănăstiri, nime nici c-un fel de supărări să nu vă amestecaţi între oamenii mănăstirii, că oricărei n-ar înţelegi poronco domniii mele şi li-ar face oricît de puţin val piste carte domnii mele, unii ca aceia vor fi de mare certare. Intr-nalt chip n-a fi. Aceasta scriem". (Ibidem, doc. 7). 2 La 12 mai, acelaşi an, Constantin Mavrocordat, repnoduoînd conţinutul documentului de mai sus, adaugă : „Pentru acee şi domnie me, pe carte domniii sale lui Grigorie vodă, i-am dat dumisale această carte ca să-şi stăpînească moşie cu pace şi cu tot vini,tul şi poruncim domnie me şi sătenilor di la acel sat, şăzînd pi moşie dumisale, să daţi ascultare dumisale, pe obiceiu...“ (Ibidem, doc. 3). 186 124 (Iaşi,) 13 iulie 1733 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare călugărilor de la mănăstirea Zagavei să oblige pe locuitorii de pe moşia lor, Nemîndrii, să le dea dijma din produse. •j* Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domnii mele rugătorilor noştri, călugărilor de la mănăstire Zagaveiul, să fie volnici cu carte domnii mele a lua de a zece din pipi, din fînaţe, din prisăci cu stupi, din grădini cu legumi, din pomete, din tot locul cu tot venitul pe obiceiu, di pe a mănăstirii moşie ce dederă samă că are, anume Nemîndrii, la ţinutul Hîrlăului. Şi nime să nu ste împotrivă piste carte domnii mele, iar cine va ave a răspunde, să vie de faţă 1. Aşijdere şi alte două pămînturi de acolo să aibă a le opri şi să ia zăciuiala. Vălet 7241 (1733) iuli 13. Vel logofăt. B.C.S. (filiala „N. Bălcescu“), fond St. Georges, pach. CCCXII, dosar 14, doc. 8. Orig., pecete aplicată. 125 (Iaşi,) 31 august 1733 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, întăreşte lui lordachi Cantacuzino vel vornic, stăpînirea asupra vecinilor din Deleni, arătaţi nominal, împreună cu satul, pe baza dovezilor ce le-a prezentat. Pintru vecinii de satul Delenii. Io Costandin Nicolai voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 1 Alte cărţi domneşti asemănătoare pentru luarea dijmei de pe moşii s-au mai dat: — la 16 ianuarie 1734, egumenului de la Voroneţ, pentru moşiile Suflinţi, Tîmauca, Trăisteni şi Bllnobod, din ţinutul Soroca, arătând ca să ia dijma „ş.i din bălţi cu peşte**. (Acad. Republicii Socialiste România, pach. GCVI, doc. 11, copie); — la 13 ianuarie 1735, egumenului Varlaam de la mănăstirea Slatina, pentru moşia Cerepcăuţi, din ţinutul Suceava, de unde să ia dijma şi „din bălţi cu peşti“. (Idem, pach. CLXXXVII, doc. 164, orig.) ; — din aceeaşi zi, tot mănăstirii Slatina, pentru moşiile Mirceşti şi Bogheni, din ţinutul Iaşi. (Idem, pach. CLXXXVI, doc. 215, copie) ; — la 28 iulie 1735, egumenului mănăstirii Bărboi, pentru moşia Cionteşti, din ţinutul Vaslui. (Idem, Ms. 13, f. 61v, copie) ; — la 12 ianuarie 1736, pentru moşiile mănăstirii Rişca pe care le-ar avea „pri la ţinuturi*4. (Arh. St. Buc., M-rea Rişca, pach. XXVI, doc. 6, orig.) — ,1a 3 aprilie 1736, egumenului mănăstirii Bir nova, pentru moşia Zărneşti din ţinutul Fălciu. (Idem, Ms. 646, f. 48v, copie) ; — la 21 iunie 1737, logofătului Sandu Sturza, pentru siliştea Mihuleni, _ din ţinutul Soroca. (Acad. Republicii Socialiste România, pach. V, doc. 37, orig.) ; — la 16 iunie 1740, căpitanului Patraşcu,, pentru a patra parte din satul Săpoteni, din ţinutul Dorohoi. (Arh. St. Buc., M-rea Doljeşti, pach. XXIX, doc. 75, orig-); ’ ,. — la 23 august 1740, egumenului mănăstirii Secu, pentru moşia Uideşti din ţinutul Suceava. (Idem, M-rea Neamţ, pach. CXIII, doc. 19, orig.). 187 înştiinţare facim cu această carte a domniii meii tuturor celor ce pre dînsa vor căuta sau citind vor audzi, că iată au vinit înaintea domniei mele şi dinnain-tea a tuturor boierilor noştri a mari şi a mici cinstit şi credincios boieriul nostru* dum vel vornic şi ni-au arătat o carte a luî Ştefan vodă din let 7181, Scriind cu hotărîtă giudeeată la Costăş slugeriu! să margă la sat la Deleni, di la ţinutul Hîrlăului şi să aliagă 5 părţi de sat, cu vecinii ce vor fi într-aceste părţi, lui Iordachi vistiernicul), moşul dum (isale) vornicului, dispre a şese parte ce-au avut acolo într-acel sat şi domniţa Ru-xandra, fata răpoosatuiui Vasilie vodă, poroncind Ştefan Petru vodă ca să aliagă şi part (ea) domniţii Rucsandrii, acea a şas(ea) parte, iarăşi cu vecini ce vor fi pe acea parte. Şi osăbit ni mai arătă dum(nealui) vel vor(nicul) şi mărturie lui Contăş sulger, scriind că au mărs acolo la Deleni şi pi poroncă într-a-cesta chip au ales, precum locul aşa şi vecinii, făcînd şi izvod anume de vecinii care s-au vinit în parte visternicului Todiraşco şi carii s-au vinit în part(ea) domniţii Ruxandrii, di cîţi s-au afiliat atuincea în sat, făr' cii înprăşitieţi, după cum s-au spus ei în di sini. Vinitu-s-au dar în parte lui Iordachi vistirnicul, după izvodul lui Contăş sulgeriul, carile este scris cu slova lui, aceşti oamini vecini pi cari îi însămnăm anume mai gios *: Pătraşco a Alicsii şi Asănia a Iui Ivaşco şi Vasilie a lui Ivaşco şi Petăr a Iui Larion şi Vasilie a lui Marc şi Pătraşco a Hoţului şi Sava şi Dumitraşco Tudoruţ şi Dil şi Ion a Lucăi şi Dumitraşco a Pătrăgesă 12. Procit treti logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, paoh. LXXXIII, doc. 15. Orig., pecete aplicată. 127 Iaşi, 12 ianuarie 1734 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte vornicilor de Cîmpulung să cerceteze reclamaţia egumenului de Voroneţ împotriva unor vecini nesupuşi, obligîndu-i să se „aşeze" cu mănăstirea pentru posluşania obişnuită. 'j* Io Gostandin Necolae voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia me la boerii noştri, vornicii de Gîmpulungu. Facem ştire că la domniia me s-au jeluit rugătoriul nostru, egumenul Feofan de la Voroneţu, dzicîndu că are mănăstire nişte vecini şi cu şedere şedu pe moşie mănăstirii şi banii îşi da ei cu cîmpulungenii, şi mănăstire n-are nici un folos de dînşii. —.a.-> —* De care iată că vă scriem să-i chemaţi faţă şi să le ei sama cu dreptate, şi de vor fi ei drepţi vecini netăgăduiţi, să s(e) aşeze ei cu egumănul pentru posluşeniia ce obicinuită, să de la mănăstire pe tocmală, ca să aibă şi mănăstire slujbă şi folos de la dînşii. Iar de vor ave ei altăceva a răspunde, să vie de faţă. Şi pecum vei afla mai drept, să dai şi o mărturie la mîna cui s-ar căde, ca să avem ştire. Aceasta scriem. U las, let 7242 (1734) ghen(arie) 12. 189 Aşijdere şi pentru nişte oameni ce dzîsă egumănul că şedu pe moşie mănăstirii şi nici un folos de dînşii n-are mănăstire, ce şi cu aceia să-i aşedzaţi după cum scrie mai sus 1. Procit treti logofăt. (Pe verso :) ■(• Cum s-au aşedzat egumănul cu drăgoeştii pentru lucrul mănăstirii : ţ 2 stoguri să facă în această vară, căci an n-au făcut Simion Cucul, şi pentru capiţile Cucului ce-au mîncat popa Luipaşco, iarăşi să fie a egu-mănului. ■f- 2 stoguri să facă Brădăţanul, cu unul de an. •f 1 stog să plătască Neculai Ionuţ, să de 9 pot(ronici), fiindu vecin. — 1 zlot să de Coşciug jDentru un stog fîn. •f 1 tultu să-şi plmascâ de la un ţigan ce are gîlceavă cu Sandul. ■j- 1 tultu Tulovanul să-l de. — Pentru claca ce de an ce n-au făcut, am socotit să facă doî dzile estimpu, să cosască, iar nifăcîndu clăcile nici estimpu, să facă cît-un stog, osebit de cel boerescu. v — Pentru podvodă, pîni ce ave în ţinutul Sucevii mănăstire, să o aducă de la Şiret, de om cîte o podvoadă. ■J- Pentru oborul 1 2 mănăsitirei de sare de la ocnă, pecum au alte mănăstiri, să aducă şi ei pe obiceiu. — Pentru pîne ce a lăsat Bondardec pe (a)riia mănăstirii, ce-u fostu orîn-duit să o ducă şi n-au adus, să plătască 4 saci mălaiu şi unul de grîu. Iar carili n-ar faci pecum s-au scris mai sus, să s(e) certe. Mai 9. Solomon Botez ; Toader Baş(otă). Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXXXIII, doc. 56. Orig., pecete aplicată. 128 (Iaşi,) 15 ianuarie 1734 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte egumenului de la Rişca poruncindu-i ca, potrivit aşezământului, mănăstirea să-şi stăpînească singură moşiile şi vecinii, să nu le înstreineze pe la boieri, iar locuitorii de pe acele moşii, ce nu ar fi vecini, să facă obişnuita posluşanie. •f Io Costandin Neculai voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Mol-davscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele tuturor cui să cădi a şti. Den vreme că răpoosaţii domni şi alţi iubitori di lăcaşurile dumnedzăeşti cei ce-au iziditu sfiotiil (e) mănăstiri li-au îrităritu cu moşii şi cu vecini şi cu alte vinituri pentru stare şi chivirnisala lor, cadi-să dară egumenilor di pe la sfinţii(e) mănăstiri ca să poarte ei ace grijă a stăpîni moşiili şi vecinii mănăs- 1 „Aşijdere... mai sus“ : adaos. 2 Corect: obrocul. 190 tirilor şi ce va fi vinitul să margă la mănăstire, iar să riu le închine moşiili mănăstireşti pre la boeri, la mîni streini şi să lipsască mănăstire di acil viniL Pintru aciasta pricină, măcar că şi testamentu am făcuţii de orşti1 pintru toate mănăstirile, stătătoriu la sfînta mitropolie, dară iată şi osăbită carte domniii mele am daftu la mîina rugătoriutlui nostru, egumenului şi a tot soborul di La sfînta mănăstire Rîşca, cu tare poroncă, ca să aibă ei singuri egumenii a purta această grijă. Moşiili mănăstirii şi vecinii să le stăpînească şi tot vinitul să margă la mănăstire, iar la boeri sau or la cine să nu să ispitiască a închina nici moşiili, nici vecinii, cum şi boerii să nu priimască, că pe carii din egumeni l-om afla c-au făcut mai multu îndrăznială să închine moşiili mănăstireşti la stăpînire (străină) aceia s-or pedepsi. însă şi alţi oamini ce n-ar fi vecini şi ar şide pe moşie mănăstirii, aceia oameni iarăşi di mănăstire să asculte şi obicinuita posluşanie la mănăstire să o facă. Şi precum am dzis, fieşticare egumen poronca aceasta să o înţăliagă şi să o urmedzi şi să cerce viniturile mănăstirii spre tot sporiul şi folosul mănăstirii precum să cade. Această facem ştire 1 2. U las, vălet 7242 (1734) ghenarie 15. Procit treti logofăt. Arh. St. Buc., M^rea Rîşca, pach. III, doc. 1. Orig., pecete aplicată. 129 (Iaşi,) 18 ianuarie 1734 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului Sava de la Pîngăraţi să caute vecinii fugiţi, să ducă la mănăstire pe cei neintraţi în cislă, iar cei Care „vor fi în bani cu alţii** să dea mănăstirii cîte 6 orţi pe an pentru posluşanie. *j* Io Costandin Neculae voevoda, Ibojieiu milostieiu gospodar zemli Mol-davscoi. Dat-am cartia domniii mele rugătoriului nostru, Savii egumănul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Păngaraţii, să fie volneci cu carte domniii mele a căuta vecini de a mănăstirei ce-au jăluit că sint împrăştiaţi pin sate boiareşti şi pin sate gospod şi pintr-alte sate, şi unde i-ar găsi să-i tragă să-i ducă la boiarii zlotaşi. Şi boiarii zlotaşi să le ia sama şi, de or afla că sint drepţi vecini mănăstirii, să-i dea pe mîna călugărilor să-i ducă la locul lor cărei n-or ave bani, iar cărei dintr-acei vecini vor fi în bani cu alţii, să rămîie tot cu banii acolo, numai pintru obicinuita posluşanie ce să cădi a o face la mănăstire să de întru an cîte şese orţi pentru slujba posluşanii mănăstirii. Aşe să-i aşeze 1 Pentru : „obşti". 2 Cărţi domneşti asemănătoare au fost date în aceeaşi zi şi egumenului de la mănăstirea Slatina (Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVII, doc. 201) şi celui de la Bogdana (Arh. St. Buc., Schitul Brazi, pach. XXVIII, doc. 38). 191 boiarii zlotaşi. Iar cărei vor răspunde că nu sint vecini, ,să le dea zi cu mărturie să vie faţă la divan şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele. Aceasta poruncim domniia mia. Vleto 7242 (1734), ghen(arie) 18. 'Procit treti logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Pîngăraţi, paeh. III, doc. 123. Orig., pecete aplicată. 130 24 februarie 1734 împărţeală de vecini între moştenitorii boierului Ion Stîrcea. înpărţala de vecini ce s-au înpărţit ficiorii lui Ion Stîrcei pe 6 fraţi cum arată mai gios, însă vecinii faţă n-au fostu, numai precum au dat ei samă că le sint vecinii netăgăduiţi li s-au făcut înpărţală. Iar pentru vecinii ce s-or mai afla mai pe urmă, iarăşi să-i înpartă frăţeşti pe 6 fraţi, iar care din vecini va ave a răspunde, va vini faţ(ă). Let 7242 (1734) fev(ruarie) 24. Parte lui Vasilie Stîrce : — 5 fraţi Rotăreştii,, — Loghin cu toţi ficiorii lui, — Ion sin Nacul. Parte Ilincăi : — Vasilie Orheiu, — Ioniţ<ă> isin Chirilii Orheiu, — Andrei tij sin Chirilii, — un ficior a lui Leuco. Parte Catrinii : — 4 ficiori a lui Leuco. Parte Saftei : — 2 ficiori a Sandului, copii mici, Parte Irinii : — Gligoraş sin Puiul, — Ion tij braţ lui, — Gavril sin Puiului, — Nistor tij braţ lui, — Gligoraş Lucico i s-au dat pentru grija Stîrcioai, mumii lor, şi alta cheltuială. Parte Sandei : — 4 ficiori a Habulii. ....1 lihălache (?) Panait. Vas Băntăş. Acad. Bepublicii Socialiste România, pach. II, doc. 155. Orig., pecete aplicată. 131 Iaşi, 11 mai 1734 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Neamţ să trimită a căuta oriunde în ţară pe vecinii mănăstirii, fugiţi din satul Drăgăneşti, spre a-i aduce la urma lor. •j- Io Costandin Neculai voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Mol-davscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru, egumenului şi a tot săborul de la sfîmta mănăstire Niamţul, să fie volnici cu carte domniii mele a înbla şi a căuta prin ţară şi orundi şi-ar afla drepţi vecini a mănăstirii Niam-ţul, din satu din Drăgăneşti, di la ţinutul Niamţului, di pe apa Rîşcii, pintru care satu au avut călugării di la Niamţu multă pîră cu Neculai sulgiriul şi au rămas a mănăstirii satul cu vecini cu totu. Pentru aceia, orundi şi-ar afla drepţi vecini din satu din Drăgăneşti, să aibă a-i luia cu totu ce-ar ave ei şi să-i ducă la urma lor la satu ; or di unde şi i-ar afla, or din satu gospod, or boerescu, or călugărescu, totu să aibă a-i lua să-i ducă la urma lor. Iar cine ari ave a răspunde, să vie să ste faţă cu diresă ce-ar ave şi nime să nu ste înpotrivă piste carte domniii mele. Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte lui An-driiaş, căpitan de Ştefăneşti, să împlinească dijma de la cei ce cultivă moşia Lihăneşti a mănăstirii Rîşca, s-o dea egumenului, iar cei ce se simt nedreptăţiţi să iasă la divan. t 1° Costandin Nicolae voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la sluga noastră Andriiaş, căpitanul de Ştefăneşti. 1 Indescifrabil. 13 - c. 4661 293 U las, let 7242 (1734) mai 11. Arh. St. Buc., M-rea Seou, pach. I, doc. 38. Orig., pecete aplicată. 132 (Iaşi,) 8 ianuarie 1735 facem ştire că la domniia mea au dat jalobă rugătoriul nostru Ghervasie, egumănul de la sfînta mănăstire Rişca, dzicînd cum are mănăstire o moşiie, anume Lih (ă) neştii, cărei s-ar fi hotărînd cu moşiia lui Andrei Balşe, şi mărgînd cu carte domnii mele să ia dejma, hrănindu-s (e) pe ace moşiie, preuţiî de acolo şi călăraşii au stătut înprotivă i piste carte domnii mele n-au vrut să-şi de dzăciuiala. De care iată că-ţi scriem să ei sama şi, fiind moşiia mănăstirei, să cauţi ce i să va fi făcut să ia dejma, să-i plineşti toată dejma de la cei ce s-or fi hrănind pe moşiia mănăstirei, altă jalobă să nu ne mai vie, c-apoi ţi-a vini om gospod $e a plini de la tine. Iar acei oamini, de or dzice că au şi ei moşie, să vie să ste fiaţă la divan. Aceasta poroncim 1. Vleto 7243 (1735) ghenar 8. Vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Rişca, pach. IX, doc. 1. Orig., pecete aplicată. 133 Iaşi, 17 ianuarie 1735 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Slatina să stăpînească viile de pe moşia mănăstirii, de la Galaţi, în malul Brateşului, ale oamenilor fugiţi. •}• Io Costandin Neculai voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoî. Dat-am carte domniii mele rugătorilor noştri Varlaam Ursachi egumenul şi cu totu săborul di la sfînta mănăstire Slatina, să fie tari şi puternici cu carte domniii mele pentru oaminii carii au vii pe moşie mănăstirii ce zisără că au la Gă-laţi în malul Brateşului şi pe ace moşie ar fi multe vii omineşti şi unii dintr-acei oamini cu viile ar fi fugiţi, şi pîrcălabii di Gălaţi ari da acel(e) vii acelor oamini fugiţi di le lucriază alţi oamini în parte şi eu vinul pe giumătate pîrcălabii, dzicînd că-1 eu domnescu, şi egumenul jălui că mănăstire vii n-are şi este o-mănăstire săracă. Pentru aceia iată că domniia mea am făcut milă cu sfînta mănăstire şi am datu această carte a domnii mele la mîna egumenului şi a călugărilor di la sfînta mănăstire ca să ţie ei şi să stăpînească toate aceli vii acelor oamini fugiţi, ce sînt pe aci moşie a mănăstirii şi să ia mănăstire tot vinul dintr-acel(e) vii şi să le apere dispre alţii, dispre toţi. Iar cui i-ar păre cu strînbul şi ari ave a răspunde, să vie să ste faţă şi nime să nu ste înpotrivă piste carte domniii mele. U las, let 7243 (1735) ghin (arie) 17. Procit treti logofăt. 1 La 21 iulie acelaşi an, domnul împuterniceşte pe egumenul mănăstirii Rişca să ia dijma de pe moşia ,Lihăneştii ce să hotărăscu cu Ştefăneştii“. (Ibidem, doc. 2). 194 Arh. St. Buc., M-^rea Slatina, ^pach. II, doc. 1. Orig., pecete aplicată. 134 4 mai 1735 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Trei Ierarhi să apere moşia mănăstirii, din jurul Copoului, de încălcările vitelor boiereşti, negustoreşti şi turceşti şi să nu permită la nimeni tăierea lemnelor din pădurile tinere. Ispisoc de la Costantin Nicolae voevod. Poronceşti ca să aibă egumenul de la sfînta mănăstire de la Copoul a-şi stăpîni moşie cît iasti în hotarul acei mănăstiri. Din vlet 7243 (1735) mai 4. Dat-am cartea domniei mele rugătoriidui noastru, lui Ezechiil egumenul de Treisfătitele şi epitropului său de la Gopou, să fie volnic cu cartea doamniei mel6 a-şi apăra ocina ce iasti înpregiurul Copoului, pre unde iasti locul de ţarna şi de fînaţi, şi să apere şi la Rufeni şi la Piscani şi să răsipiască toate odăile cîte vor hi pre locul mănăstirii, să scoaţă toate vitele boiareşti or neguţătoreşti or turceşti, or a cui ar fi şi orice fel de vite or fi, toate să le scoaţe să nu calce, nici strice ţarina, nici fînaţile şi să-şi apere şi redurile ce vor hi pre locul mănăstirii, nime nimic să nu taie. Iar carii n-ar înţelegi, nici ar feri otcina şi rediurile, pre unii ca aceia să fie volnic a-i cerceta 1 şi dezbrăcă şi-i lua ce ar găsi la dînşii, iar carii s-ar puni înpotriva cărţii domniei mele, bine să ştie că-i vor aduce armaşii şi vor fi de mare cercetare.1 Şi pentru aceia să nu ste înpotriva cărţii domniei mele. Arh. St. Buc., Ms. 579, f. 62v. Copie. 135 Mai 1735 Gheorghe din Scorţeşti dă mărturie scrisă că Zavul, moşul că-maraşului Andronic, nu a fost vecin al lui Stamate postelnicul, ci curtean, locuind pe moşia lui in Cionceşti. A , t Adică eu, Ghiorghi din Scorţăşti, scriu (şi) mărturisăscu pricum viindu şi mtribîn(d) dumnilui cămăraşul Andronicu ca să spui eu cu frica lui Dumnădzău 1 Corect: certa. ms pintru o pricină ci ari dumnilui cu un nipot a lui lilii Stămat. ci a fost păharnicu, dzăcîndu acist nipot a lui Ilii Stămat cum să fii fostu Zavul, moşul cămăraşului Andronicu, dat vicin cu zapisu lui Stămat postilnicul. Di ca (re) lucru, întribîndu-mă dumnilui să spui cu frica lui Dumnidzău, eu aşa mărturisăscu cu soflitul miu, cum eu pi Zavul, moşul lui Andronicu, l-am apucat curti 1 mai, 1737 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Lupu Porosche vtori armaş şi lui Sandu Goi să-şi apere moşia lor de la Doljeşti de vitele locuitorilor megieşi care le-o păşunează produeîn-du-le pagube. *j* Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele boiariului nostru Lupului Porosche vtori armaş şi Sandului Goi, să fiie volneci cu carte domniii mele a apăra o moşeie a lor ce dzisără că au la ţinutul Romanului, anume Doljeştii, de cătră bucatele lăcuitorilor megiiaşi ce să hotărăscu cu această moşie, a nemărui bucate fără voe lor să nu să păşunezi pe moşiia lor, căci ne jăluiră că le dau mare supărare moşii, bucatele unora şi altora şi le calcă erbile fînaţelor de le fac multă pagubă. Iar de aemu înainte, de nu şi-ar strînge acei cu bucatele, bucatele lor, şi-or mai face supărare moşiilor, li-am dat voe cu această carte a domnii mele ca, de li-ar prinde bucatele, ,să aibă voe a le lua să le aducă aice, şi vacele, boii, oile, să le dea la sulgerie, iar caii, epele, la dumnealui hatmanul ca să-i dea la mezil. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele, iar cine va ave a răspunde, să vie la divan. Let 7245 (1737) mai 1. Arh. St. Buc., M-rea Doiljeşti, pach. I, doc. 21. Orig., pecete aplicată. 142 Galata, 1 septembrie 1737 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuvinţare biv vel pitarului Constantin Cucoranu să oblige pe locuitorii de pe moşia lui, Cîrniceni, să-i dea dijma din produse. t Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele boieriului nostru, dumisali lui Costandin Cucoranul 200 biv vel pitar, şi pe cine va trimite cu carte domniii mele să fie volnic a mergi la Gîrniceni, în ţinutul laşului, pe Jijie, şi să aibă a lua de a dzece din ţarini, din fîneţă, din prisăci cu stupi, din cindzeci unul şi din grădini cu legumi şi din bălţi cu peşti şi din tot locul eu tot vinitul moşii după obiceiu, di pe parte dumi-sali ce este hotărîtî. Şi nime să nu st ( ea) lînpotriva cărţii domniii meii, iar avîndu cineva a răspunde, să vie di faţă. U Gălata, let 7246 (1737) săpt(emvrie) 1. Vel logofăt. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. XXXIV, doc. 5. Orig., pecete aplicată. 143 17 noiembrie 1737 Miron Mocodan, care în încercarea de a scăpa de vecinie nu a găsit martori să jure pentru el, dă zapis egumenului de Pobrata că se recunoaşte vecin al mănăstirii ca şi tatăl său, obligîndu-se a nu mai căuta să iasă la judecată. f Adecă eu Miron Mocodan, ficiorul lui Vasile Mocodan, făcut-am zapisul meu la mîna egumenului de Pobrata şi a tot săborul di la svînta mănăstire, precum au fost moşii mei şi tată-meu drepţi vecini svintei mănăstiri Pobratii. Deci şi eu, fiind eşit di de mult de la Pobrata, am mersu la Rădăuţi depreună cu alţi vecini a Pobratii, ^aţyirne- Bej^neştii, fiinH răpăosatul episcopul Galistru ; şi fiind svinţiia-sa egumen întîi la Pobrata şi-apoi cădzînd svinţiia-sa episcop la Rădăuţi, m-am dus şi eu la Rădăuţi şi, fiind mănăstire Pobrata tot în sama svinţii săli, am trăit tot supt o stăpînire. Şi după moarte svinţii sale părintelui Calistru au cădzut altă stăpînrre streină, şi acmu n-are trebă nici cu Pobrata, nici cu mine, numai eu gîndii c-oi eşi din vecinăta(te) di la Pobrata şi cu îndemnare vlădicăi de Rădăuţi şi m-am tras la giudecată. Şi-am eşit pe poro(n) ca măriii sale lui vodă înainte sviinţii sale mitropolitului şi-nainte dumisale logofătului celui mare şi a dumisale lui Donici şi me ales dumnelo(r) giudecata, di la Si(n)-Petriu pîră la Sîntă Mărie să-mi cat oameni şi rudenii de (ale) mele şi mărturii să giure pentru mine precum nu sint vicin a Pobratii. Şi nu me-(a)m putut afla oameni sa(u) rudenii să giure pentru mini ila dzi. Şi ştiindu-mă şi eu şi mă ştiu alţi oameni bătrîni di la mănăstire şi pe mini şi părinţii mei că-s drepţi vicini mănăstirii, m-am lăsat să-i fiiu tot vicin Pobratii, cum au fost moşii şi părinţii mei. Şi eu acest zapis nu l-am făcut de vro nevoe, numai ne-avînd ce mai răspunde sau cu ce mă îndrepta şi ştiindu-mă că-s drept vicin l-am făcut, dar egumenul şi săborul nu m-au poprit di la giudecată. Iar de m-aşi mai scula să es la vro giudecată, să fiu de mare ruşine "şi certare şi să a(i)bă călugării voe să-mi e tot ci-aş ave. 201 Şi acest zapis s-au făcut înainte egumenului şi a tot săborul şi denainte a mulţi oameni buni care s-au tîmplat (la) acest zapis. Şi pentru credinţa ne-(am) pus degitile. Let 7246 (1737) no(em)v(rie) 17. Miron Mocodan. Athanasie Alexandrii; Tioalder sin Dolhiscului ; Gligoraş Bej an ; Sandul Bej an ; Echim Dolhăseul ; Gavril Ţira ; Ghiriiac Strugar ; Porhirii Mozană ; Gligori Puiul ; Mihălachi ; Simian sin Ionaşco ; Gligoraş Jude. Dupe pace, cîndu au strî(n)su răpusatu Calistru vecinii Pobratii, şi pe tată-său l-au iadus la Pobrata şi el era copil mic i acest Miron, ficior lui Vasile Mocodan, aşe ştim şi aşe mărturisim cu sufletile noastre înainte a toată judecata. Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, pach. XXXV B. doc. 20. Orig. 144 20 martie 1738 Biv vornicul Mihai Micu dăruieşte vel spătarului Teodor Palade un copil de vecin. *(• Adică eu, Mihai Micul biv vornic, dinpreună cu soţul meu Safta, făcut-am adastă scrisoare a noastră la mîna dumisale Toderaşco Palade vel spătar, precum să să ştie că am dăruit dumisale un copil dă vecin, anume Pavăl, ficiorul lui Vasile Huzghiacu. Drept acie i-am făcut şi noi adastă scrisoare la mîna dumisale ca să-i fie drept vecin dumisale şi cuconiloru dumisale şi nepoţilor, strenepoţiloru dumisale, cîţi Dumnezău îi va dărui. Şi pentru credinţa ni-am pus şi peceţîle. 7246 (1738) mart 20 dni. Mihaiu biv vornic ; Safta. B.C.S., (filiala „N. Bălcescu“), fond St. Georges, pach. CCCLXXI, dosar 15, doc. 9. Orig., pecete aplicată. 145 Iaşi, 31 martie 1738 Grigore Ghica, domnul Moldovei, trimite un copil de casă la Suceava să aducă la divan pe Constantin Ciudin, reclamat de Gheorghe Creţu din Redul Mare că i-a luat moşia şi vrea să-l vecinească. t Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii slugii noastre, cestui copil din casă, să fie vol-nicu a merge la Costandin Ciudin de la Suceavă, pre carile jelui Gheorghie 202 Creţul din Redul Mare că i-au luat moşie şi acum va să-l şi vecinască, şi i-ar hi dus şi carte gospod de sorocu cu dzî la Blagoveştenii să s(eY afle el aice cu toate diresăle lui şi să st(e) la jiudecată, şi carte i-ar hi luat-o din rnînă dac-au cetit-o şi l-ar hi şi suduit şi la sorocul cărţii n-au mai vinit. Drept aceia, să margă omul gospod să-l aducă pe Ciudin aice, din vreme ca n-au vinit după sorocul cărţii gospod. Şi nimi să nu ste înpotriva cărţii domniei mele. U las, let 7246 (1738) mart 31. Acad. Republicii Socialiste România, pach. XXXVII, doc. 76. Orig., pecete aplicată. 146 14 ianuarie 1739 Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte starostilor de Putna să cerceteze reclamaţia egumenului de la Bogdana pentru împresu-rarea moşiilor mănăstirii, de la Cîmpuri, de la Poenile Urecheştilor pe Trotuş şi pentru nişte locuitori care şed în Şoldeşti şi Burduşeşti, la Zăbrăuţi, fără să dea dijmă. ■j* Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnie me la credincioşi boerii noştri, starosti di Putna. Facem ştire că aice la domnie me jălui Nicanul egumăn şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Bogdana, dzicîndu pecum avînd mănăstire o bucată di moşie la Zăbrăuţi, care ded(e) sam(a) că este hotărîtă şi stîlpită de cătră alţi hotar(e) şî ar(e) şi mărturie di la hotărnici şi ispisoc domnescu, şi acmu did(e) sam(a) că şădu nişti oameni acolo pi aci moşie şî să hrănescu şî stăpînescu livezil(e) şî mănăstirii nimic nu dau, făcîndu-să şî ei moşinaşi. Pintru cari dzis(e) că au mai avut giudecată la dum(nealui) Ştefan Ruset, fiind staroste acolo, şi ar fi trimis pe un Gheorghe căpitan acolo şi-au luat sama şî s-au dovedit că ei n-au nici o treabă cu moşîe, picum arată şî mărturie căpit(anului). Şî acei oameni, atunci s-ar fi apucat că or eşi di pi locul mănăstirii, şî pînă acmu n-au eşit. De care dumneavoastră, văzîndu cârti domniii meii, să trimiteţi acolo la acii oamini, din vremi că nu fac ascultare şî să fac moşnaşi, să lipsască di pi moşîe mănăstirii. 208 Aşijdere mai jălui pe Todireşceas(a), dzicîndu că-i înpresoară o parte di moşîe, anumi Poenile Urecheştilor pe Trotuş, pentru care moşîe dzis(e) egumenul că au avut şî ispisoc şî, fiindu aceste răscoali, s-au răzliţît. De cari pentru aceasta, dumneavoastră să chemaţi pe Todirişceas(a) di faţă şî luaţi sama, fiindu pecum jălui, să areti cu ci stăpîneşti moşîe mănăstirii şi, după cum veţi adeveri, să faeiţi o mărturie încredinţată pentru toate. Aceasta scriem. Aşîjdirea şi pentru o parte de moşîe de la Cînpuri, pi Sîşîţa, dă sam(a) că o înprisoară Miron Dima, cari pentru aceasta dzis(e) că ar(e) şî uricu. Să luaţi sama pi dreptate, să arătaţi cu ce înpresoară moşîe mănăstirii, să avem ştiri * *. Let 7247 (1739) ghin(arie) 14. (Pe verso :) Carte de la Grigorie vodă pentru nişte oameni ce şăd pe Şoldeşti şi Bur-duşăşti, la Zăbrăuţi, şi să fac ei moşinaşi. 7247 (1739) ghe(narie) 14. Arh. Şt. Buc., Schitul Brazi, pach. XXVIII, doc. 1. Orig., pecete aplicată. 153 (Iaşi,) 16 iunie 1739 Grigore Ghica, domnul Moldovei, împuterniceşte pe un slujitor domnesc să ia pe Gheorghe, feciorul Creţului, şi să-l ducă la satul Petia, să-l dea lui Constantin Ciudin căruia îi este vecin. *|* Io Grigorii Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii slugii noastre cestui.........2 să fii volnic cu carte domniii meii a mergi la Gheorghii, ficiorul Creţului, ce şedi la Rădiul Mari, şi să aibă a-1 rădica cu tot ce ar ave el şi să-l ducă în sat în Petie, să-l de pe mîna lui Costandin Ciudin, carile este vecin de acolo. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii meii. Let 7247 (1739) iuni 16. Acad. Republicii Socialiste România, pach. XXXVII, doc. 77. Orig., pecete aplicată. 154 (Iaşi,) 5 februarie 1740 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă împuternicire vel vistierului Toader Pălade şi vel logofătului Sandu Sturza să numească vornic pe cine vor crede în Cîmpulung Rusesc şi să răspundă de dările locuitorilor, iar stăpînii satelor să aibă a-şi lua numai venitul obişnuit de la vecinii lor. 1 >> Aşi jder ea şi pentru... “ adaos. 2 Loc alb. *4 - c. 4661 208 A lui Păladi vistier i a Sturdzii logofăt, pentru vecinii din Cîmpulungu Rusescu şi din Putila. *f- Velet 7248 (1740) fev(ruarie) 5. Un ispisoc de la domnia sa Grigorie Ghica voevoda, făcînd ştire pentru vecinii de pe giumătate de sat de Gîmpul Lungu Rusescu şi din a patra parte de Putila şi din a doasprece parte de Răstoace, din ţinutul 'Cernăuţilor, care moşii cu vecini sînt a dumilor sale Sandul Sturdzea vel logofăt i Toader Păladie vel vistier, cumpărătură şi danie de la niamul dumilor sale Safta, fata Predii stolnecul. Şi pînă acmu au fost birul lor tot cu Gîmpul Lungu, iară acmu, jăluind şi oamenii că au multe călcări şi nedreptăţi de cătră vornecul lor, şi adeverindu-i şi boierii că nici un folos n-au di la acei oameni de vinitul moşiii lor, fiind ei încurcaţi cu alţi oameni de acolo şi mai vîrtos din pricina vornecului lor, supuindu-i cătră folosul lui, şi poftind aceşti boieri ca să ]e osăbască domnul pe vecinii di pe aceli moşii, cu osăbit birul lor să-i dea în sama dumilor sale să istovască dumnalor la cămară şi vornicii de acolo să nu să mai amestece între dînşii, au socotit domnia sa că, a să osăbi într-acest chip numai pe oaminii dumilor sale, nu va fi lucru de folos nici odihnit. Numai, toate «satele Cîmpului Lungu Rusescu şi vomicia de acolo au socotit şi am dat-o asupra dumilor sale, pe cine vor socoti să pue vornec să poarte de grije oamenilor, şi tot birul lor şi berbecii cei obicinuiţi ce-i dau pentru goştina lor, di la dumnealor să-i ştie domnia. Şi toate dăjdite lor, la vreme, dumnalor să istovască la cămara gospod, şi stăpînii satelor să aibă a-şi lua numai venitul obicinuit de la vecinii lor, iară cu altă supărare pintre oameni să nu înble. Deci, dară, precum s-au dat în sama dumilor sale, de acmu înainte ei să poarte griji şi pe cine vor socoti să pue vornec şi birul a tot Gîmpul Lungu Rusescu la vreme să istovască dumnalor la cămara gospod. Şi cu aceasta şi folosul satelor dumilor sale să-l cîştige şi cămara încă să ştie istovul banilor di la dumnalor şi toţi oamenii de acolo să să chivernisască mai cu bună stare şi fără stricăciuni. Aşijdere şi dumnalor starostii de Cernăuţi, urmînd testamentului domniei sale, întru nemică să nu s(e) amestece. Arh. St Buc,, Ms. 628, f. 341—341v. Copie. 155 (Iaşi,) 1 martie 1740 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă încuviinţare bîrsanilor aşezaţi la Putna şi Bacău, tocmiţi cu rupta la cămară, să-şi pască oile pe „locurile slobode“ fără a da nici o dijmă, iar pentru stînile din timpul verii să se învoiască cu stăpînii moşiilor. Io Grigorie Ghica voevod bojiiu milostiiu gospodar zemili Moldavscoi. Facem ştire tuturor cui să cade a şti pentru rîndul bîrsanilor ce sînt aşâ-zaţi aici în ţeară, la Putna şi la Bacău, că iată că fiind ei oameni streini şi pentru ca să aibă osebire de altă ţeară, să nu fie mai mult călcaţi, domnia mea m-am milostivit asupra lor şi i-am tocmit cu rupta la cămară, ca să dea cu toţi bîrsanii 3.000 lei vechi într-acest an şi aceşti bani să-i dea pe 4 civer-turi, cîte 750 (lei) vechi la un civert, însă un civert să dea la mart şi al doi- 210 lea civert la iunie şi al treilea civert la sept şi al patrulea civert la dechem(brie), iar afară dintr-aceste 3.000 lei nimic mai mult să nu dea, nici văcărit, nici hîrtii pe drepte bucatele lor ce vor avea, nici alte angarii, nimic. Şi pentru ca să fie ei cunoscuţi dintr-altă ţară, li s-au dat şi peceţi roşii pe feţele lor, atîta căsaşilor, cît şi holteilor. însă şi ei să s(e) ferească de vreun meşteşug, bucate de ţeară pintre ale lor să nu amistuiască, că, aflînd, vom strica mila şi tocmeala aceasta. Aşijderea şi pentru obiceiul lor ce-au avut păn acmu, iarăşi m-am milostivit domnia mea şi le-am întărit şi le-am înoit cu acest testament, pentru goştina de oi, precum păn acmu, aşe şi de acum înainte vor da, bîrsăneşte, cîte 6 bani de oae şi pentru tîrle, precum este obiceiu de dau cei streini, bîrsani de altă ţeară, aşa să dea şi aceşte. Aşijderea şi pentru prici (ni) de bătăi, măcar să facă şi sînge, gîlceave, datorii ce or avea între dînşii, sau orice pricină şi ce judecăţi ar avea, nimeri treabă cu dînşii să n-aibă, nici să-i judece, nici să-i certe, nici să-i globească, nici starost(ii) de Putna, nici pîrcălabii, nici căpitanii, nici alţi nimenea, fără mimai vornicii lor să aibă treabă cu dînşii şi a-i judeca şi a-i certa. Iar pentru care pricini nu-i va putea el aşăza, or veni aici şi s-or giudeca cu divanul, afară den furtişag şi den morţi de om, carele să cuvin a să judeca cu divanul. Aşijderea şi pentru miei şi alte bucate şi brînză, lînă, cergi, burci ce ar duce la Gălaţi şi la alte tîrguri de vînzare şi orice ar vinde la oamenii noştri de ţeară, nici o vamă să nu dea, nici mortasipie, nici pîrcălăbie, de toate să aibă pace. Iar ce ar scoate să vînză într-altă ţeară, pă acele vor da vama obicinuită. Aşijderea fiind ei oameni streini, neavînd moşii aici în ţeară, le-am dat domnia mea voe, pă obiceiul ce au şi cîmpulungenii, ori pă a cui moşie ş-ar păşuna ei oile, de toamnă şi de iarnă, despre nimeni opriţi să nu fie, şi de vară pă loc (uri} slobode încă să n-aibă opreală, însă ferind ţarinile şi fîneţile şi nici o dijmă nimărui să nu dea, numai pă unde or ţinea ei stîne aşăzate păste vară, acolo vor plăti după tocmeala ce s-or tocmi cu cei cu moşiile. Şi locuri de tîrle ce vor cumpăra aceşti bîrsani, cei streini bîrsani să n-aibă voe a întră păste tocmeala lor, nici să-i scoată au să-i adaogă, nici să poată acei streini a cumpăra locuri înaint(ea) acestor birnici (ai) pămîntului. Aşijderea şi pentru caii lor şi căruţele lor, să nu le ia nici carăle la podvozi, ci toţi să s(e) ferească de dînşii şi toate aceste mai sus pomenite să stea nemutate. Şi poruncim tuturor boierilor şi slujitorilor, văzînd acest testament al domnii! mele, toţi să se supue testamentului şi să urmeze poruncii, că carii ar îndrăzni a să amesteca sau a să atinge cît de puţin de dînşii peste testamentul gospod, unii ca acie cu urgie să vor pedepsi. Aceasta scriem i. 7248 (1740) mart (ie) 1 dni. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 407 v.—408. Copie. , . w Cu data de 4 februarie 1742, Constantin Mavrocordat a emis următoarele trei cărţi, referitoare la bîrsani, păstrate în rezumat : ... h »0 icarte dată s-au făcut bîrsanilor de la Caşin şi de la Soveja, c-au jaiuit c-ar fi avînd supărări dispre starostii de Putna şi dispre căpitanii carii sînt dregători prin ţinut, luîndu-le mei de perde, pe unde li s(e) tâmplă oiile, şi. obicei n-au avut, făr’ de cît să de numai celui ou moşie să de mei. Pentru carii, să aibă a ^ apăra despre toţi acii dregători, să nu le mai de 'mei şi despre oamenii stă-rosteşti şi căpitani". (Ibidem, f. 702). 156 Iaşi, 24 mai 1740 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire clucerului Mihalache Sturza să ia pe un vecin al său, căsătorit cu o ţigancă, să-l ducă la casa lui, cu copiii, care se vor împărţi ca ţigani. ■j* Io Grigorii Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cârti domniii mili boeriului nostru, dum(nealui) Mihălachi Sturdzi clucer să fie volnic cu carte gospod a-şi lua pi un vicin al său anume ....1 ci ţini pi o ţigancă a lui Todiraşco Manoli şi să-l ducă la casa dum(nealui), cu copii cu tot, şi copiii să vor înpărţi ca ţigani, după cum scrie tistamintul ţiganilor. Şi nime să nu cutizi a s(e) puni înprotiva cărţii domniii mele. U las, let 7248 (1740) mai 24. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCVI, doc. 35. Orig., pecete aplicată. 157 29 mai 1740 Cîrstina şi fiii săi asigură în scris pe Onică şi tot neamul lui că, pentru paguba mare ce le-a făcut aprinzîndu-le aria, nu-l va face vecin, deoarece a slujit la casa lor „cu dreptate“. ■j* Cîrstîna a r ^ ă)poosatului Lupului Cuştii şi mpreună cu fiii mii, Latrina şi Iordachi, făcut-am această scrisoare la mîna lui Onică şi a tot n(e)amul lui, pentru că slujindu el cîtăva vreme la casa no(a)stră cu dreptate, dar încăşi i s-au fost tămplat di au fostu aprinsu o area a mea, trimiţîndu-1 eu să 2. „O carte legată la dum(nealui) starostile de Putna, c-au jăluit bîrsanii de la Soveja pe egumenul de acolo, dzicînd că avind vornicul nişti vite s-ar fi scăpat în ţama egumenului şi ar fi mîncat oarece în neşti păp(u)şoi şi egumenul au pus di-au tăet o vacă. Şi ispăşind oamenii la păp(u)şoi, s-au aflat numai zece băniţi de păp(u)şoi paguba, care au şi plătit. Pentru care, să le ia dum(nealui) starostele) sama, chemând şi pe egumen faţă şi de a fi de plinit să pliniască vaca, ca să nu mai vie jalobă“. (Ibidem). 3. „O carte legată tij la dum(nealui) starost(ele) de Putna, pentru c-au jăluit bîrsanii de la Caşim şi de la iSo(ve)ja pe panţîr(ii> de acolo şi pe un Matvei panţir, precum li-nr fi tăiet un cal din ţarnă şi cielalţi panţiri iarăşi li-au tăet 2 vaci, iar din ţarnă, şi li-au murit şi calul şi vacili. Ce să-ii chem dum 17 iunie 1740 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Slatina, să dea de ştire locuitorilor din satele ce se mărginesc cu moşiile mănăstirii să-şi pună păzitori la vite, spre a nu-i strica semănăturile, iar de nu vor înţelege, pe care le va prinde, vor fi trimise la sulgeria domnească şi la menzil. f Io Grigorie Ghica voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru, lui Gherman, egumănul de la sfînta mănăstire Slatina, şi oamenilor mănăstirii pre cine ar trimite, ca să aibă a da ştire oamenilor de Mihăeşti şi lămgggnilor^ să megiiaşăscu cu moşiia Slatenii, cu Borghineştii, şi oamenilor de Volcineţ, cărei iarăşi să megiiaşăscu cu moşiia Slatenii, cu Ciripcăul, ca să-şi pue păzitori bucatelor, să nu le lasă să calce piciorul lor pe moşiile mănăstirei, pentru căci ni-au jăluit egumănul de Slatina că-şi lasă bucatele slobode şi merg de strică ţarina mănăstirei, făcîndu-i mare pagubă. Iară de nu-şi vor strînge bucatele, dăm voe egumănului şi oamenilor mănăstirei să fie volneci cu carte domniii mele a le prinde bucatele şi să le aducă aice, şi vacele, oile s-or da la sulgerie gospod, iară caii s-or pune la mezil de or sluji un an, şi stricăciune ci-or hi făcut în ţarină încă vom plini-o de la acei cu bucatele. Şi cum poroncim aşe va fi nestrămutată poronca şi nime să nu st (ea) înpotriva cărţii gospod. Vleto 7248 (1740) iuni 17: Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVII, doc. 202. Orig., pecete aplicată. 1 Corect: cini. 213 159 10 iulie 1740 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte egumenului de la Bir-nova pentru a interzice cositul finului fără învoirea mănăstirii în poiana Bîrnovii şi la Căpoteşti. Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cart (ea) domniii mele rugătoriului nostru, lui Damiiano, egumenul de la svînta mănăstire Bîrnova şi oamenilor mănăstirei pre cine ar pune, să fie volneci cu carte domniii mele a popri pe toţi oamenii, nime fără ştire şi voe egumănului să nu fie volneci a cosi fînaţ în Poiana Bîrnovii şi la Căpoteşti piste Codru, cari locuri dzisă egumenul că sînt moşiile mănăstirei. Şi dreptu aceia, cu carte aceasta să aibă puteri egumănul şi oamenii mănăstirii a-şi apăra fînaţăle aceste de cătră lemnarii boiereşti şi de cătră toţi slujitorii gospod şi boiareşti şi hătmăneşti i ageşH7~nTme să nu s(e) apropie a intra cu coasa în ierbile acele, ae vreme că va să facă mănăstire fîn pe locurile sale, că cine s-ar ispiti a face mai multă supărare, vor fi de certare. Aşijdere şi pentru dejma ce-ar afla pe locurile aceste şi pre alte moşii ce mai are mănăstire pre aiure, iarăşi să fie volnici a o strînge din toate pre obiceiu şi nime să nu ste înpotriva cărţii gospod. Iară avînd cineva a răspunde, să vie la divan h Vleto 7248 (1740) iuli 10. Arh. St. Buc., M-rea Bîrnova, pach. V, doc. 10. Orig., pecete aplicată. Un rezumat, idem. Ms. 646, f. 30 v. 160 6 octombrie 1740 Răvaş dat egumenului de la Horecea să interzică tăierea pădurii în apropierea mănăstirii fără voia lui, vinovaţii fiind pasibili de „certare". *j* Dat-am răvaşul nostru egumănului di la svînta mănăstioră di la Horăce, să fie volnic cu revaşul nostru a apăra pădur(ea) să nu lase pe nim(eni) să o tae făr’ de voe egumenului acolo pe aprop(e) di svinta mănăstir(e). Iar 1 1 Interdicţia a fost repetată de către domnitorii Grigore Ioan Callimachi, la 5 iunie 1762 şi Constantin Dimitrie Moruzi, la 12 iunie 1778, care, în termeni identici, au hotărît ca egumenul „să aibă a opri pre toţi cei ce în tărie ar vrea să cosaseă fîn în poenile mănăstirii Bîrnovii ce are pin codru pinpregiurul mănăstirii, nime să nu fi e voi ni cu a cosi fînu, de vreme ce erburi le acele sîntu trebuincioase pentru fînaţul mănăstirii. Deci, să aibă egumenul a apăra fînaţurile de cătră lemnari şi alţi slujitori domneşti sau boereşti i hătmăneşti sau ageşti, iar care s-ar arăta înpotrivitori să scrie la ispravnicii de ţinut să nu-i îngădui ască, ce să-i supue pe toţi ca să nu facă stricăciuni fînaţilor mănăstirii44 (Idem, Ms. 646, f. 18v). 214 car(e) ar întră în pădur(e) acole pe lîngă mănăstir(e) fără voe egumenului şi l-ar găsi tăind acole în pădur(e), să fie volnic cu revaşul nostru a-1 aduce aice la noi la Cernăuţi. Şi aducîndu-1 aice la noi, va lua certar(e) la cur şi într-alt chip n-a fi. Aceasta. ^ U Cer(cnăuţi), let 7249 (1740) oc(tomvrie) 6. î Arh. St. Buc., Mnrea Doljeşti, pach. XIX, doc. 120. Orig. 161 (Iaşi,) 26 octombrie 1740 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire vel logofătului Sandu Sturza să trimită la moşia lui, Zberoaia, să scoată pe toţi locuitorii care stau pe hotarul satului său fără să se învoiască şi să strîngâ venitul cuvenit. •j" Io Grigorie Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar cernii Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cinstit şi credincios boiariului domniii mele, dumisale Sandului Sturdzea vel logofăt şi pe cine va trimite la moşiia dumisale la satul Zberoae, ce iaste pe apa Prutului, în branişte, în ţinutul Lăpuşnii, să fie volnec cu carte domniii mele a scoate de pe moşiia dumisale pe toţi oamenii cărei şăd pe hotarul satului dumisale, ori să să aşedzi acei oameni cu dumnealui vel logofăt pentru ceia ce şăd pe locul acela, ori, nevrînd să să aşe(ze), să aibă voe a-i scoate pe toţi ca să margă să şadă pe alte locuri, iară să nu calce moşiia dumisale. Şi să fie volnec trimisul dumisale a apăra hotarul acestui sat dispre bucatele a toţi lăcuitorii, nime fără ştire dumisale să nu-i calce moşiia şi să strîngă şi vinitul ci-ar fi pe moşiie. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii gospod, iară avînd mai mult a răspunde să vie la divan. Or să fie supt ascultar(ea) dumisale, or să lipsasică1 2. Vleto 7249 (1740) oc(tomvrie) 26. , Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, pach. XXXVII, doc. 11. Orig., pecete aplicată. 162 Iaşi II decembrie 1740 Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel medelnice-rului Constantin *Balş să trimită la divan pentru a fi judecaţi, cznd 1 Indescifrabil. 2 „Or să fie...“ adaos. 215 va veni egumenul de Tazlău, nişte locuitori care nu vor să se recunoască vecini ai mănăstirii. *j* Io Grigorie Ghica voevod, bojiiu milosfciiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la boeriul nostru, dum(nealui) Costantin Balşe biv vel medelnicer. Facem ştire că aice la domniia mea s-au jeluit Ioan, egumenul de Tazlău, pe nişte vecini a mănăstirii carii şed la Mestacăni, pe care vecini dede samă că are doî mărturii de la dumnealui vornecul Iordache Cantacozînu şi de la dumnealui vel spătarL şi ar hi făcut şi carte gospod precum să giure oamenii pentru dînşii, cum nu sînt acei oameni vecini. Şi dzîs(e) că ei nu şi-au găsit oameni să giure, şi acmu acei oameni s-ar hi sculîndu asupra egumenului ca să-l şi bată şi egumenul dă sam(ă) că el îi ştie că sînt vecini mănăstirii pentru căci el au slujit şi cînd era mănăstire închinată la sfinţiia sa părintele patriarhul de (le)rusalim şi acei oameni ar hi înblînd cu zapisăle altora să s(e) îndrepteze. De care iată că-ţi scriem dum(itale) să ei sam(a) şi, cîndu a vini egumenul aice să-şi scrie moşiele la condică, să dai şi o(a)menilor sorocu să vie aice. Aceasta scriem. Că neviind la sorocul acela, om trimite om gospod de-i va aduce. U las, 7249 (1740) dee(hemvrie) ÎL Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, pach. XXXIV, doc. 38. Orig., pecete aplicată. 163 (Iaşi,) 12 ianuarie 1741 Grigore Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel medelniceru-lui Silion şi vornicului de Cîmpulung să cerceteze neînţelegerea egumenului de la Voroneţ cu cîmpulungenii — carş nu fac posluşanie, nici clacă, nici nu dau ceva mănăstirii pentru circiumă — şi să-i oblige la îndatoririle lor de lăturaşi. *(• Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zămli Moldavscoi* Scriem domnie me la boerul nostru, dum(nealui) Silion biv vel medelnicer i la vornecul de Cîmpu Lungu. Vă facim ştire că aice la domnia me s-au jăluit egumănul de Voroneţ pe cîmpulro^niLpe şăd pe moşie mănăstirii şi să hrănesc pe locul mănăstirii, '“~rr‘aw‘ samă cum că n-ar hi avînd mănăstiri nici un folos dispre dînşii, nici făcu posluşanie mănăstirii, ce numai cosăscu şi ară şi păşuniază moşie mănăstirii şi nici clacă n-ar hi făcînd după obiceiu, nici i-ar fi ducînd podvoadă, după cum au şi alte mănăstiri folos despre locuitorii şi lăturaşii. Şi unul dintre dînşii ar hi ţîind circiumă peste tot anul şi nemic nu dă mănăstirii. 1 1 La 8 ianuarie 1740, domnul poruncise lui Andreieş vel spătar să cerceteze pricina unor vecini ai mănăstirii Tazlău care nu-şi găsiseră jurători şi să le dea o mărturie fixîndu-le termen pentru a se prezenta la judecată (Ibidem, dbe. 37)* 216 Pentru care lucru iată că vă scriem, viindu-vă carte domniii meii, să luaţi* sama şi să-i pliniţi ce-ţi afla cu caii şi să li şi aşedzaţi cu cîmpulungenii^ dupâ cum or hi făcînd posluşanie şi alţi lăturaşi altor manâstirC sa tacaşT**ei. Şi pentru toate să-i aşedzaţi acolo cum a fi cu cale şi cu dreptate, ca 'să nu ne mai jăluiască, şi după cum viţi aşeza să daţi şi o mărturii la mînă, ca di s-ar mai tragi la divan să avem ştire. Asta scriem. Let 7249 (1741) ghen(arie) 12. Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXXXV, doc. 34. Orig., pecete aplicată. 164 Iaşi, 7 februarie 1741 Dumitraşcu Stroici, biv vel postelnic vinde vel logofătului Sandu Sturza jumătate din satul Bahrineşti cu vecinii aflători şi cei ce vor fi găsiţi, pentru suma de cinci sute lei. *j* Adecă eu, Dumitraşc(u) Stroici biv postelnic, fac ştiri cu acest adi-vărat zapis precum să să ştie că de nimea silit nici asuprit, ce cu bună voe-mea am vîndut a me dreaptă ocină şi moşie, giumătate de sat de Bahrineşti, ce este la ţinutul Sucevii, cu vecini gata şi alţii ce s-or mai afla răşchiraţi. Aceia moşie o am vîndut dumisale Sandului Sturdzii vel logofăt drept 500 lei şi mi-au făcut plată deplin întru mănile mele. Deci de acmu înainte să fie dumisale dreaptă moşie şi ocină în veci, neclătită şi neruşiită niciodănăoară şi să-şi facă dumnalui şi ispisoc gospod.. Şi pentru credinţa am iscălit. U las, let 7249 (1741) fev(ruarie) 7- Dumitraşc(u) Stroici. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CCCXIX, doc. 25. Orig. 165 (Iaşi,) 23 mai 17411 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Tazlău să cheme în judecata divanului pe nişte locuitori de la Măstacăn, care au „pricină de vecinătate t lo Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi.. A Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru, egumenului Ioan de la svinta mănăstire Tazlăul, să fie volnic a chiema şi a soroci la divan pe nişte oameni de la Măstacăn, anume Ion Druţul şi Sava şi Alexandru şi Pavăl, carii: au pricină de vecinătate, să vie să stea la giudeeată. 21T De vreme că nu vor să să supue vecinătăţii şi dzic că au a să giudeca cu egumenul, iată că li s-au pus dzi la dzuia lui sv(e)tî Petăr să s(e) afle aice să li s(e) aliagă de la divan, iar neaflîndu-să la soroc îi va aduce om gospod şi or da şi cibote. Şi nim(e) să nu ste înpotrivă cărţii gospod. Let 7249 (1741) mai 23: Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, pach. XXXIV, doc. 39. Orig., pecete aplicată. 166 Iaşi, 26 mai 1741 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire şe-tr arului Solomon Botez să caute oriunde pe doi vecini ai lui fugiţi din satul Forăşti şi să-i aducă înapoi. *j* Io Grigorii Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zimli Moldavscoi. Dat-am cârti domniii mili boieriului nostru, dum(nealui) ş(e)trarului Solomon Botez şi pi cini va trimiti, să fie volnic cu cârti domniii melli a căuta şi a cerca pi 2 vicini a dum(nealui), anume Ion şi Costantin, carii au fugit acmu din sat din Forăşti. Deci, undi i-iar afla, în sat gospod, sau boerescu, sau călugărescu, să aibă a-i luoa cu tot ce-ar avi şi să-i ducă la urmă la Forişti. Iar ei, di vor ave a răspunde, să vii faţă la divan. Şi nime să nu cuteze a s(e) puni înprotivă piste carte gospod. Din Iaşi, let 7249 (1741) mai 26. Acad. Republicii Socialiste România, pach. IV, doc. 240. Orig., pecete aplicată. 167 ) 2 iunie 1741 Carte domnească dată egumenului de la mănăstirea Sfîntul Sava pentru strînsul dijmei de pe moşii. Cărţile de dijma mănăstirii S (fe) tii Savii. Carte dată de volnicie ca să scrie dijma de pe moşiile mănăstirii, anume Căcăcenii şi Braicovul şi Sâdarţca şi Aroneştii şi Mişcenii şi Saica, la ţinutul Sorocăi. Şi să-şi ia toată dijma din toată pîine, pă obicei şi să o dea în sama oamenilor acelor ce vor lucra moşiile, şi să bată trimisul mănăstirii cîte o elae «de fieştecare pîine, ca să ia măsură de cită pîine va eşi din clae. Şi acel om1 ce va lucra moşia să aibă datorie a lua ace pîine la sama lor, să o triere din-preună cu pîine lor şi grăunţele treerate gata să le dea toţi la mîna vorn(ice-lului) de sat, sau la alt om ce s-a întîmpla mai de frunte. La ,a căruia seamă să va da acea pîine, unul ca acela încă să fie "dator a o înplini la omul /mă)năstirii 1 2. 7249 (1741) iun (ie) 2 d(ni\. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 70 v. Rezumat. 168 (Iaşi,) 12 iunie 1741 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare diaconului Toader Damaschin de la biserica Sj. Gheorghe din Botoşani să-şi stăpînească parte din satul Şilişeul de Sus (Dorohoi), obligînd pe locuitori să-i dea dijma din produse „pe obiceiul vechiu“. *(• Io Grigorie Ghiica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cartea domniii mele diiaconului Toader Damaschin, de la biserica Sfetîi Gheorghie din Botoşani, să fie volnec cu carte domniii mele a ţine şi a stăpîni parte sa de moşie cu pomeţi, ce dede samă că are di pe moşu său Damaschin în Şilişeul de Sus, ot ţinutul Dorohoiului, şi să aibă a lua de a dzece din pîni şi din fînaţe şi din prisăci cu stupi şi din pomeţi şi din grădini cu legumi şi din toate pe dbieieiull vechiu, şi nime să nu ste înpotrivia cărţii domniii mele. Iară de are cineva a răspunde la divan, să vie cu scrisori ce-ar hi avînd, iar diiaconul moşiia sa să aibă a o stăpîni. Aceasta poroncim. Vlet 7249 (1741) iuni 12. Acad. Republicii Socialiste România, pach. MCL, doc. 57. Orig., pecete aplicată. 169 Iaşi, 15 iunie 1741 Grigore Ghica, domnul Moldovei, împuterniceşte pe egumenul de la Secu să stăpînească şi să ia dijma de pe muntele şi braniştea mănăstirii. 0 1 Corect : acei oameni. 2 La 6 iunie, acelaşi an, se dă egumenului de la Sfîntul Sava o nouă carte „ca să fie volnic pe cine ar trimite pentru toată dijma moşiilor mănăstirii ca să o poprească după care moşii ar fi drepte ale Sfetii Savii, şi nimi altul să nu să apropie de venitul moşii mănăstirii, ci numai trimişii egumenului să ia zăciuiala dm toate, pă obiceiul pămîintului“. (Ibidem). 219 f Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru Nicodin egumenul şi cu tot săborul di la sfînta mănăstire Săcul, să fie tari şi puternici cu carte domniii mele a ţine şi a stăpîni muntele şi cu branişti ce zisă că are mănăstire acolo la ţinutul Niamţului, pe hotarăle celi vechi, cum le arată ispisocul răposatului Erimie Movila vodă hotarăle în semne. Dreptu aceia, pe hotarăle vechi să aibă călugării di Săcul a-şi stăpîni moşie lor şi să-şi ia tot vinitul moşii pe obiceiu, din ţarini şi din fîneţi, din prisăci cu stupi şi din grădini cu legumi şi din stîni şi odăi cu vite şi din tot locul cu tot vinitul, din toate pe obiceiu şi pe hotarul mănăstirii. Iar cine va ave a răspunde, să margă la dumnealui Toadir Gantacuzonu medelnicer cu scrisori ce-or ave şi, precum s-a cădi cu dreptate, să giudice şi să dea şi mărturie. Şi nime să nu ste înpotrivă piste carte domniii mele.~ U las, vălet 7249 (1741) iunie 15. Vel logofăt. Procit vtori logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. CXXX, doc. 37. Orig., pecete aplicată. 170 Iaşi, 21 iulie 1741 Grigore Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Rişca să stăpînească moşiile mănăstirii şi să ia dijma după obicei, cu excepţia celor ce ar }i arendate. *(• Io Grigorie Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii rugătoriului nostru, lui Naftanail Şăptelici egumenul de Rişca, să fie volnic cu carte domniii meii a-şi stăpîni moşiili mănăstirii şi a lua de a zece pe obicei, din pîni, din fînaţe, din livezi cu pomi, din priseei cu stupi, din grădini cu legumi. Iar de să ar afla vinitul moşiilor vîndut de celalalt egumen, ori a boer, ori a neguţător, de ţară, ori la mă(năst)ire *, ori la turcu, ori la arman, ori la jidov, să nu fie volnic a să apropiia de venitul acelor moşii, ci să margă să-şi ia banii de la vînzător . Şi nimeni să nu cuteze a să pune înpotrivă cărţii domniii meii, iară de ar avea cineva ceva a răspunde, să vie de faţă. U las, let 7249 (1741) iuli 21 Arh. St. Buc., M-rea Rişca, pach. XXVI, doc. 9. Orig., pecete aplicată. 1 1 Adăugat marginal. 220 171 (Iaşi,) 28 octombrie 1741 Veliţii boieri judecă pricina lui Grigoraş Volcinschi cu Gavril hoic pentru vecinie, stabilind că Loic este vecin al lui Volcinschi, din satul Lucoviţa, şi-i dau carte să-l stăpînească. *j* Facim ştire cu această carte a noastră precum s-au pîrît di faţă înainte noastră, din poronca măriii sale lui vodă, Gligoraş Volcensclii, ficiorul lui Ştefan Volcenschii, cu Gavril Loic, ficiorul lui Gligorii Loic, pre carele trăgîndu-1 Gligoraş Volcenschii vecin den sat din Lucoviţă, ce iaste la ţinutul Cernăuţului, ar fi avut şi giudecată din poronca măriii sale Grigorie vodă la dunnealui Vasile Roset biv vel medelnicer, fiind staroste la Cernăuţi, după cum vădzum şi mărturie dumisale de giudecată, scriind într-acesta chip : că tăgăduind el că nu-i vecin l-ar fi pus la popreală dîndu-i soroc păr în doao săptămîni ca să-şi aducă el marturi de îndreptăciune precum că nu-i vecin lui Gligoraş Volcenschii, şi pe nime n-au adus. Şi nemaiaducînd pe nime marturi de îndreptăciune lui, i-au şi mai lungit sorocul, dîndu-1 în chidzăşie păr în trei săptămîni, şi au trecut patru săptămîni şi nici aşe pe nime n-au mai adus marturi. Deci, luînd şi noi sama, întrebat-am pe Gligoraş Volcensclii cu ce trage pe acestu Gavril Loic vecin, el au dat samă că-1 trage e-un idzvod de înpărţală ce s-au înpărţit Volcineştii între fraţi cu vecinii de Lucoviţă şi c-un zapis a moaşă-sa Sofronii, sora tătîne-său, lui Ştefan Volcenschii. Viindu-să Gligorii Loic, tatul acestui Gavril Loic, în parte Sofronii şi fiind ia stearpă şi înpăr-ţindu-şi parte sa de vecini altor fraţi, pe acesta l-au dat frăţine-său, lui Ştefan Volcenschii, după cum vădzum şi zapisul Sofronii într-acestaşi chip scriind. Şi şi alţi Loiceşti, neamuri de acestui Gavril Loic, unchi, veri primari, ce sint puşi la^^parfTTe**^ dzisă Gligoraş Volcenschii că pîră astădzi să află supt stăpînire sa netăgăduiţi vecini. Precum iarăşi mai arătă Gligoraş Volcenschii o mărturie de la un văr primare acestui Gavril Loic, anume Gligoraş, ficior lui Vasile Loic, mărturisind că fiind el drept vecin de Lucoviţă s-au răscumpărat de la stăpînii săi, şi văru-său acesta încă fiind vecin ca şi alţi Loiceşti. Aşijdere mai arătă Gligoraş Volcenschii şi altă mărturie mai vechi de giudecată de la Andriiaş Turculeţ, fiind staroste atunci la Cernăuţi, cu iscălitura a mulţi boeri, ce-au mai avut tată-său Ştifan Volcenschii cu Gavril Loic, fratele lui Ion Loic, moşul acestui Loic de mai sus numit, că la înpărţala Volcinceştilor s-au venit acestu Gavril Loic în parte lui Strătulat Volcenschii, moşul lui Gligoraş Volcenschii şi nici atunce, nici c-un chip, nu s-au putut jflezbate de. vecinătate. Deci, întrebînd şi pe acestu Gavril Loic ce are a răspunde lui Gligoraş Volcenschii de cătră vecinătate, el au dat samă atîta numai, cum că el s^u născut din părinţii lui în ţara leşască şi, viind în ţară de cîţiva ani, s-au aşădzat m Toporăuţi, satul mănăstirii lui Barnovschii, şi tot acolo au trăit pîn'acum şi nime nu l-au mai tras vecin, nici să ştie vecin. Iar niscarva marturi sau dovădzi că din neamul lui s-ar trage din niscaiva moşeni, sau dintr-alţi oameni slobodzi, 221 n-au arătat nicicum că nu să tragi din Loicesti sau că nu-i sint lui neam Loi-ceştii de pe parte bărbăteasca sau că nu-s vecini Laiceştii, n-au putut tăgădui. Ce, de vremi că Voleenschii şi mai înainte vreme pe moşul acestue l-au tras vecin şi acesta n-au arătat vrun sămnu de îndreptare că n-au fost vecin şi unchii lui, fraţii tătîne-său şi veri primari ai lui să află vecini netăgăduiţi supt stăpînire Volcinceştilor, s-au cunoscut lucrul că şi acesta iaste drept vecin lui Voleenschii. Numai, arătînd el chip de pricină ca aceia că nu să ştie vecin, am socotit şi i-am fost dat soroc păr în trii luni de dzile, ca să-şi aducă mar-turi de îndreptare. Iar pe urmă, cunoscîndu-sa el că iaste drept vecin şi cu nimic nu să va pute îndrepta, de vreme că în ponturile mărturiilor ce s-au dzis mai sus să dovedeşte vecinătate ea) lui, s-au lăsat şi el cu voe sa să rămîie la vecinătăţi şi să-l aibă Volcinschii supt stăpînirea sa ca pe un drept vecin a lui. Şi pentru aceasta am dat şi noi această carte a noastră la mîna lui Gli-goraş Voleenschii, ca să-l ia să-l aşedzi unde îi va fi voe şi să-l stăpînească cu tot rodul lui ce s-ar trage dintru dînsul, ca pe nişte drepţi vecini ai săi, căci au rămas din toată giudecata pe Gavril Loic, să-i fie vecin cu tot rodul lui în veci şi pe mărturie noastră să aibă a-şi faci şi dres gospod de întăritură. Let 7250 (1741) oct(omvrie) 28. Ion Cantacuzino vistier ; Aristarho ban ; Ion C(a)nt(a) vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, paoh. DCXIII, doc. 120. Orig. 172 {Iaşi,) 10 noiembrie 1741 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte egumenului de Cetăţuia ca oamenii care locuiesc pe moşiile mănăstirii să slujească, după hotărîrea ce s-a făcut de obşte, cîte 6 zile pe an şi să dea dijma obişnuită. Noi Costandin Nicolae voevod, milostiiu bojiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cart (ea) domniii mele rugătoriului nostru. ... 1 egumenul de Ce-tăţue, pentru moşiile sfintei mănăstiri ce zisă că are, anume. ...1 şi Drăgoeşti ot ţinutul Cîrligăturii şi Morenii i Tabăra i Sturzenii şi Frăsineii i Stînjănii ot ţinutul Eşilor şi Tuluceştii în ţinutul Covurluiului şi Bahreneştii în ţinutul Sucevei, şi după hotărîrea ce s-au făcut de obşte, ca să stăpînească fieştecine moşiile sale, să fie volnic cu cartea domniii mele a stăpîni toate acesite moşii, care or fi ‘drepte moşii a mănăstirii, şi să pue vornicei pe la sate, să asculte de mănăstire, făcînd slujba mănăstirii precum mai jos arătăm : tot omul ce va şîdea pe moşia mănăstirii, ori om gospod, ori boeresc. ori slujitor, oricine şi ce obraz ar 1 Loc alb. 222 fi să aibă a sluji mănăstirii 6 zile într-un am ori la ce lucru l-ar pune şi pă hf»ana ce ar avea pe moşia mănăstirii dijma să o dea pe obiceiL Şi oamenii pă care i-au apucat banii steagului la moşiile mănăstirii, tot acolo să şaza. Noem(vrie) 10 dni 7250 (1741) Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 365. Copie. 173 (Iaşi,) 18 noiembrie 1741 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte locuitorilor din satul Bucium şi altora de pe moşia mănăstirii Dancu, să lucreze 6 zile pe an, la ce i-ar pune egumenul, deoarece măsura este luată pentru uşurinţa lor. Io Costandin Necolae voevod, milostiiu bojiiu gospodar zemli Moldavscoi. Voiao oameni de Buciumi, care este moşia mănăstirii Dancului1 2, şi alţii ce şîdeţi pă moşiile Dancului, vă înştiinţăm că voi mai nainte, pentru că şîdeţi pe locul mănăstiresc, făceaţi mănăstirii clăci şi alte posluşanii la cîte vă porun- cia călugării, şi cu toate acele eraţi mulţumiţi. Dar acmu domnia mea, pentru uşurinţa voastră, am ridicat acele şi am hotărît cu cart (ea) domniii mele ce am dat la mina egumenului de Danco, numai 6 zile într-u(n) an să lucraţi la ce v-ar pune, iar nu mai mult, care aceasta este mare uşurinţă voao. Dar acum iată că ni s-au jăluit egumenul de Danco că v-au arătat cart (ea) şi porunca domniii mele şi voi nu priimiţi să-i lucraţi acele 6 zile. Pentru care vă poruncim cu tărie, să căutaţi să vă aşăzaţi cu egumenul, ori om gospod, ori boeresc, ori slujitor, oricine şi ce obraz ar fi, ce să-i lucraţi în acele 6 zile într-u(n) an, că de nu vă veţi supune poruncii şi veţi umbla într-alte chipuri, om trimite de vă va aduce şi pre unii vom spînzura, pre alţii vom triimite la ocnă. Ci dar să vă supuneţi poruncii. înitr-iallt chip să nu fie 3. Noem(vrie) 18, 7250 (1741) Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 78r-v. Copie. 1 La 28 noiembrie 1741, s-a dat o carte identică egumenului mănăstirii Răchi-toasa, pentru moşiile : Văcăreşti, Ilieşti şi Trăpăneşti, Gligoreşti, Săseşti, Sănăteşti, Glăyăneşti, Gheorgheşti, Ţifeşti, Hăilăreşti, Găgesti, Codrul Sîrbilor şi Gdubeşti, de la ţinuturile Tuto va, Tecuci şi Putna, precum şi egumenului mănăstirii Mera, pentru moşiile : Miioovu, Mîndreşti, Bahnele, Crîngu, Baloteşti, Găceşti, Clipiceşti, Rugeşti, Sălăşcani, Adjud, Crainici şi Odobeşti, din ţinutul Putna. (Ibidem, f. 370 v—371, rezumate). _ Carte asemănătoare au primit, la 20 decembrie 1741, şi călugăniţeile de la Sacola, pentru oamenii de pe moşiile mănăstirii. (Ibidem, f. 96, rezumat). 2 Marginal : „2 cărţi, una Dancului, alta Cetăţui“. 8 La 21 ianuarie 1742 se menţionează „1 carte de volnieie di arimaş, să aducă Pe 2-—3 din oam'inii din Bucium, din vreme că nu s-au supus poruncii". (Ibi-dem, f. 30 v). 174 (Iaşi,) 25 noiembrie 1741 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte vornicului şi locuitorilor din Murgeni, fostă slobozie domnească, să asculte de noul stăpîn, biv vel stolnicul Vasile Sturza, lucrînd cîte şase zile pe an şi dînd dijma din produse. Io Costandin Nicolae voevod bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la vornicel şi la toţi oamenii de Murgeni, ot ţinutul Fălciiului, ce v-aţi numit pan acum slob(o)zie domnească. Vă facem ştire că domnia mea am hotărît de obşte prin ponturile rînduelii, oamenii ce-or şîdea pe moşiile altora de stăpînul acelui cu moşie să aibă a asculta. Şi de vreme că acea moşie Murgenii este a credincios boieriului domniii mele, dum(nealui) Vasile Sturzea biv vel stolnic, iată că v-am lăsat de aemu înainte să fiţi supt ascultarea dumisale, însă cu hotărît nart, precum vom arăta mai jos : într-un an veţi lucra de om numai cîte 6 zile, ori la ce lucru v-ar pune şi, pă hrana ce veţi avea pă locul dumnealui, dijma locului încă veţi da, dar afară dentr-atîta cu alt cu nimic mai mult nu vă veţi supăra. Şi pentru aceia dar vă scriem, de dumnealui stolnicul să ascultaţi. Iar tu Gostandine, ce ai fost clucer pe acea slob(o)zie, cu satul acesta treabă să n-aibi şi să te fereşti de oameni. Aceasta. Noem(vrie) 25 dni 7250 (1741). Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 80—80v. Copie. 175 (Iaşi,) 28 noiembrie 1741 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire mănăstirilor Suceviţa, Dragomirna şi Bîrnova să stăpînească ie-zărul de la Dorohoi, împărţind venitul în mod egal. Io Costandin Nicolae voevod, cu mila lui Dumnezeu domnu ţărîi Moldovii. Facem ştire ou această carte a domniii mele, de vreme că rugătoriii noştri părinţii călugări de la sfintele mănăstiri de la Suceviţa şi de la Dragomirna şi de la Bîrnova ni-au arătat cărţi şi ispisoace şi de la alţi luminaţi domni ce-au fostu mai nainte de noi, pentru iezărul de la Dorohoi, ca să fie miluire acestor trei mănăstiri, domnie mea încăşi li-am dat şi li-am întărit pe iezărul acesta ca să aibă a stăpîni cu pace cu tot peştele din iezăr şi să-l apere de cătră vornicii de Dorohoiu şi de cătră pîrcălabu de la acel ţinut şi despre şoltuzul şi tîrgo-veţii de Dorohoiu şi de alţi de toţi, nime să nu fie volnicu a vîna peştele dintr-acel iezăru, fără numai însuşi aceste trei mănăstiri să-l ţie şi să-l stăpî- 224 nească cu tot venitul. Şi venitul ce-ar eşi din peştele ce s-ar prinde să-l în-partă în trei părţi. Dar de s-ar ispiti cineva a îndrăzni să vîneze peşte în iezăr piste porunca domniii mele, unii ca aceia vor fi de certare şi de pedepsă. Aceasta poruncim. Viei 7250 (1741) noemyrie 28. Pecete gospod. Procit treti logofăt. Arh. St. Buc., Ms. 646, f. 55. Copie. 176 30 noiembrie 1741 Cuprinsul a patru cărţi de încuviinţare date de Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, egumenului de la Galata, să stăpînească şi să oblige pe locuitorii de pe moşiile Belceşti, Tămăşani, Volceşti şi Tei-şori a face slujba ca şi mai înainte, pe obicei. 4 cărţi date rugătorului, sfinţiii sale arhimandritului Nictarie, egumenul de la sfînta mănăstire de la Galata, ca să fie volnic a stăpîni oamenii din satele mănăstirii, anume din Bălceşti, ot ţinutul Hîrlăului, şi din Tămăşani, din ţinutul Romanului, şi din Volceşti de la ţinutul Sucevii, şi din Teişori, de la ocolul Botoşanilor, precum i-iau stăpînit şi pan acum şi slujba -ce o făcea acei oameni mai nainte să aibă a o face şi de acum înainte, pe obi-ceiu. Şi plă-tindu-şi ei banii civerturilor pă orînduiala ce s-au făcut pentru toată ţeara, hotă-rîm domniia mea cu altele ou nici un fel să nu fie oamenii supăraţi, nici cu clăci gospod, nici cu podvozi, nici cu cai de olac, nici cu conace, nici cu solarii, nici cu gloabe vorniceşti sau cu şugubini sau cu gloabe pîrcălăbeşti, ce întru toate să aibă bună pace. Şi voi vornici şi oameni din satele acestea vă poruncim să ascultaţi şi să vă supuneţi egumenului şi să faceţi toată slujba pă obiceiu, precum şi mai nainte, că carii n-ar înţelege să asculte şi ar unbla într-alt chip, veţi fi de la domnia mea de pedeapsă. Aceasta *. Noem(vrie) 30 dni, 7250 (1741). Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 372 v. Rezumat. 1 * 03 1 Cu data ide 30 noiembrie 1741 se dă : „1 carte iar a Gălăţii, pentru moşiile mănăstirii, anume Buicânii, unde este tirgul Chişănăul, şi Rusova şi Miroslava, în ţinutul Iaşilor şi Mînjăştii şi Budeştii supt Codru, în ţinutul Cîrligăturii, pentru oamenii ce vor fi şăzînd pe acele moşii, 03 să-i slujască într-un an zile şase, ori la ce lucru i-ar pune şi dijma du pă locul mănăstirii să-şi dea pe obiceiu*. (Ibidem, f. 373). 15 - o. 4661 m 177 ce ar pune acolo la acea moşie" (Ibidem, f. 146v). m ■j* Milostive şi luminate doamne, sa fii măriia ta sănătos ! Jăluescu măriii tale că în anii trecuţi, pe dînd au eşit nemţii ipe Oituz, şi-au dat bîrsanii de Gaşin oile la^jjyf je muntele mănăstirii şi, nedîndu-şi ei obiceiul locului, li-am luat 1?^,^ iar pe iirmă, dlînd ei jalobă la măriia sa Grigorie vodă, au venit cu o carte de giudecată să ne e sama dum(nealor) cămăraşii de ocnă. Şi pe urmă au întorsu ei să nu ne mai giudicăm, şi să ne aşădzăm. Şi ni-am aşedzat cu dînşii şi mi-au dat 5 lei bani, şi li-am dat eu înapoi 9 oi dintr-aceli 12 oi ce-am luat, în mîna vornicului, iar vornicul n-au căutat să de oilcfa cui sint, şi li-au mîncat el. Iar peste doi-trii ani m-au apucat omul acel cu oile aice la Eşi şi-au făcut carte gospod de giudecată la dumnealui Iordache Ruset să ne giudice. Şi dumnealui altă giudecată n-au mai făcut, şi-au plinit oile omului de la mine, luîndu-mi 2 boi, cari îmi da 40 de lei pe dînşii, şi sînt păgubaşi şi de boi şi de hrana lor. Aşijdere mai am multă strîmbătate şi dispre o samă de bîrsani de acolo, anume Răuţă 1 şi Negoescul şi dispre alţi tovarăşi ai lor. Aşijdere mai jăluescu măriii tale că în doi ani mi-au perit nişte stupi din prisacă, într-un an doi şi într-alt an trii, şi acmu acei oameni ce mi-au făcut tîlhuşagul s-au vădit, anume Gligoraş c-un nepot a lui di pe vale mănăstirii. Ce mă rog măriii tale să fie luminată porunca măriii tale la dumnealui păhamic Răducanul, ca să-mi ia sama pentru toate aceste, să-m(i) facă dreptate. Smerit rugătoriul măriii tale, egumănul de Bogdana. (Rezoluţie :) *j* Io Costandin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dum(neata) păharnice Radul Răcoviţă să-i soroceşti şi, aducîndu-i faţă, să le iei sama de toate. Şi, cum s-a alege cu carte de giudecată, să-i hotărăşti, şi de la cari ce s-a căde de plinit, să-i plineşti, şi izvodul giudecăţii să-l treci la protocol. Let 7250 (1742) ghen(iarie) 9. Procit treti logofăt. Arh. St. Buc., îvl-rea Bogdana, paoh, X, doc. 6. Grig., pecete aplicată. 180 12 ianuarie 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, hotărăşte ca locuitoriL ~ care nu sînt vecini, aşezaţi pe moşiile mănăstireşti, să lucreze douăsprezece zile pe an, să dea dijma din produse; ţăranii de pe moşiile boiereşti să nu fie primiţi pe cele mănăstireşti şi egumenii să pună vornicei prin sate după chibzuiala lor. Ioan Costantin Necolai voevod, din mila lui Dumnedzău domn ţării Moldovii. m 1 Pentru : Mierăuţă. In ştiinţă dăm tuturora cui să cade a şti, de vreme ce domniia mea îndată ce am venit la scaon, voind a face tuturora de obşte aşedzămîntu, pe lingă altele şi aceasta poruncă cu tărie am dat, ca tot omul moşan şă fie volnic a stăpîni moşiia sa. Şi acmu dară viind înainte domniii mele toţi egumenii du pre la toate sfintele mănăstiri din ţară, arătat-au mare jalobă dzicînd că satele cu oamenii ce-au avut mănăstirile, cele mai multe au fost închinate pe la boiari cu toată slujba lor, de cătră carele mănăstirile nice un folos n-au avot, şi încă şi celi ce nu era închinate, iarăşi oamenii ce iăcuia pe acele moşii puţin fdlos făcea mănăstirilor, luerînd în voia lor iar nu după dreptate ce s-au cădzut, neavînd nice un nart, nici egumenii voe a le poronid cit să cade. Şi la aceasta ceriînd dreptate, fiind şi sfinţiile lor episcopii a ţării şi dumnealor toţi boiarii de faţă, asemene au mărturisit şi dumnealor c-au avut mănăstirile această strîmbătati şi cu drep- tate iaste ca să-şi stăpînească moşiile după poronca ce s-au dat. Şi cu toate aceste, cu-n glas pofti (n)d toţi egumenii hotărîrea de la domnia mea pentru oamenii ce lăcuescu pe moşiile mănăstireşti, cei ce nu sînt vecini, să le de un nart de cîte dzile vor lucra pe an, ca şi oamenii să ştie ce va fi slujba lor pe an şi egumenii mai mult să nu-i supere, socotit-am domnia mea şi cu sfat de obşte am hotărît : tot omul casnic ce va şidea pe moşie mănăstirească, ori om domn eseu, ori boieresc, ori slujitoriu, orice feliu de breaslă a fi, să aibă a sluji doaospredzece dzile într-un an mănăstirii, ori cu clacă, ori cu carul cu boi, de va sluji la ceva, sau cu sapa sau ori la ce fel de lucru va fi orînduit de egumeni, toate aceli 12 dzile să-i socotească. Şi dejma locului încă să-şi de tot omul pe obiceiu şi vornicei pin sate încăşi egumenii să-şi puie pe care ori socoti. Iară oamenii ce s-or arăta cu blăstămăţii, neurmînd poruncii ca să lucredze mănăstirilor după hotărîre ce arată mai sus, unora ca acelora să le facă zapt egumenii şi să-i pue la lucru ca să-şi plinească slujba lor. Şi tot omul, după ce îşi va isprăvi lucrul, să ia răvaş de la mîna vornicelului, în care să arate c-a lucrat deplin, şi vorniceii să de samă la egumeni. Acesta nart îl vor avea mănăstirile de la oamenii ce nu sînt veceni, iară pe vecenii lor să-i stăpînească pe obiceiu b Oamenii de prin satele boereşti, de s-ar întîmpla a veni la satile mănăstireşti, nicedecum egumenii să nu-i primască, dar şi boerii să fie volnici a-i lua de pin satile mănăstireşti şi să-i ducă la urma lor. Iară oamenii streini, oricîţi de mulţi ar veni să să aşedze pe moşiile lor, slobodzi să fie, şi acei oameni niceodată să nu să vecineaseă, nice să ailbă grijă de vecenie. Aceasta facem ştire 1 2. Let 7250 (1742) ghenar 12. Arh. St. Buc., M-rea Sooola, pach. VI, doc. 34. Foaie tipărită, pecete aplicată. — Alte exemplare identice mai sînt la Acad. 1 La 20 aprilie 1743, în hrisovul pentru mănăstirile închinate, Constantin Mavrocordat arată : „şi toţi oamenii ce vor avea prin satele lor, după hotărîrea ce s-au făcut, să aibă a sluji de tot omul 12 zile într-un an, iară vecinii să slu-jască pe obiceiu. Şi vecmii de pe unde se vor afla ai acestor mănăstiri, împrăştiaţi, să aibă a-d luoa şi să-i ducă în sate...“ (Arh. St. Buc., Ms. 630, f. 5, copie). 2 Aşezămîntul este întărit de Ioan Mavrocordat la 15 ianuarie 1744 (publicat în: Arhiva Românească, I. p. 228—230 ; Sturdza-Scheianu, Acte şi legiuiri, I. p. 20—21 ; R. Rosetti, Pămîntul, sătenii şi stăpînii în Moldova, p. 456—457) şi la 10 ianuarie 1745 (Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXXXIII, doc. 60, orig. şi pach. CLXXXVII, doc. 203, orig.). 228 Republicii Socialiste România, pach. LXV, doc. 25; pach. DCLXXVI, doc. 184; Arh. St. Iaşi, Documente, pach. DCCXII, doc. 34; Copie la Arh. St. Buc., Ms. 646, f. 13. Publicat în Dricarul, V, p. 400—402 ; D. C. SturdzanScheianu ; Acte şi legiuiri... I. Buc., 1907, p. 17—18; Radu Rosetti: Pămîntul, sătenii şi stăpînii în Moldova, Buc., 1907, p. 453—454 ; „Analele Academiei Române", Mem. Secţ. Ist., Seria III, tom XXIX (1946—1947), p. 443—444 ; N. Iorga, Două hotăriri domneşti tipărite din secolul al XVIII-lea, în „Noua Revistă Română", voi. II (1900), nr. 21, p. 354. 181 Iaşi, 20 ianuarie 1742 Marii boieri judecă plîngerea locuitorilor Ştefan şi Ion, feciorii Chirilii, — că sulgerul Adam Luca îi „trage la vecinătatepe cînd ei ştiu că tatăl lor „au fost rus din ţara leşască“ — hotărînd să rămînă vecini ai pîrîtului. ■f Facem ştire cu aceastî mărturie a noastră precum au avutu giudecată faţă înainte noastră, din luminaţi poronca măriii sale domnului nostru, Io Costandin Necu&ae voevoda, aceşti oameni, anume Ştefan u şi Ion, ficiorii Chirilii, dzicîndu precum îi trage dum(nea)lui Adam Luca sulgiriu la Vecinătate şi ei au datu samă că tatuil lor au fostu rus din ţara leşască. Iar dumn(ea)lui Adiam l uca sulgiriu au dat samă precum că pe tatuil lor, Chirila, i l-au datu soacra dumisali Tofana cămănăroae, fata lui, Gheorghiţă Şepteliciu logofăt, vezetiu pe cai, di dzestre cînd s-au însuratu dumn(ea)lui di auTuaftrpe giupîniasa sa Mărie, fiica răposaţii Tofanii cămănăroaii, la văletu 7250, iar soacrii dumisale Tofanii i-au fostu datu iarăşi di dzestre veggteair de copil, pe acel Chirila, tatul acestui Ştefan şi Ion, di la părintile său Gheorghiţa logofătul, precum aratî dumn(ea)lui Adam sulgiriu dovadă şi diiata şi înpăr- * ţâre soacrii dumisali şi izvodu di vecini. Şi-au mai datu samă dumn(ea)lui Adam sulgeriul cum că tatul lor, Chirila, au muritu la casa dumisali, om ca di optdzăci di ani, şi aceşti ficiori a Chirilii, Ştefan şi Ion, fiindu născuţi şi crescuţi la casa dumisali şi cîtu au4 traitu tatul lor nu s-au pomenitu să poată dzice ei sau tatul lor că nu sint vecini şi dumn{ea)lui Adam sulgeriul iarăşi i-au dat ca pe nişti vecini fiiului dumisali, lui Vasili, di slujba casii. Şi după cîtăva vreme luîndu Ion o fată a unui om; Tirdziul di la Bărboşi, fără voe tatului fetii, şi ştiindu părinţii fetii pe Ion ca este vecin di pe tată-isău Chirila, au vrutu să-şi ia fata de după dînsul. Apoi au cadzutu ei cu rugăminte la Vasili, fiiul sulgeriului Adamu, ca să erte pe acestu Ion să nu fie vecin în rîndu cu ţăranii. Şi într-acesta chipu i-au făcutu fiiul dumisale şi scrisoare. Şi spuindu dumn(ea)lui sulgeriul toată poveste, i s-au poroncitu acestui Ion di au scos faţă şi ace scrisoarii, care s-au doveditu şi din scrisoare aceia şi din diiată şi izvodu de înpărţire a soacrii dumisali Tofanii cămănăroae precum sintu ei drepţi vecini di pe tatul lor Chirila. Şi ei neavindu nici un feliu di dovadă şi adiverindu-«ă -că sintu drepţi vecini di pe ta tul Chirila, am dat şi di la noi această mărturie la rnîna dumisali slugerhilui Adamu şi a fiiului dumisali, iui Vasilie, şi ni-am şi iscălitu. U las, valet 7250 (1742) ghenar 20. Vel logofăt ; Iordachi vel vornic ; Ion hat(man) ; Andrei Ruset vel ban ; . . .1 vel paharnic. Procit vtori logofăt. Simion Cheşco uricariul, am scris. Acad. Republicii Socialiste România, pach. XLVI, doc. 34. Orig. 182 22 ianuarie 1742 Cuprinsul unei cărţi de judecată pentru Sandu şi Neculai, feciorii lui Grigore Durlan, care pîrîţi de Ioniţă Cocris că-i sînt vecini din Mînjeşti, pe baza dovezilor aduse, au fost lăsaţi în pace de vecinie. 7250 (1742) ghen(arie) 22. Carte pe giudecată s-au dat Sandului şi lui Nicolai, ficiorii lui Grigori Durlan ce-au ţinut pe o fată a lui Ştifan Ţiţul din Orbeni ot Putna, de pîră ce-au avut cu Ioniţă Cocris, ficiorul lui Ştifan Cocris din Dobreni ot Niamţu, dzicînd Ioniţă Cocris că-i sînt aceşti oamini de mai sus-numiţi drepţi vecini din satul Mănjăştii ot Niamţu, trăgîndu-i de pe un Gligorie Ţiţul di pe parte băr-bătiască. Iar Sandul şi Neculai de mai sus-numiţi au răspunsu că ei di pe parte fimeiască li s(e) tragi acest nume Ţiţul, ţiind tatul lor Gligorie pi o fată acelui Ştifan Ţiţul, dar din niamul lor de pe parte bărbătiască le dzic Durlăneştii şi siht oameni slobodzi, de moşie. La care s-au .scos şi 4 oameni, dovadă marturi de faţă, anume : Ursul Paşcul, om bătrîn din Gănşteni şi Vortolomei Gora din Orbeni şi Ion Nediţă, om bătrîn de acolo şi Ion Ifrim de acolo, mărturisind cu sufletile lor pentru aceşti oameni că lor de pe parte femeiaseă li să tragi numele Ţiţul, iar de pi parte bărbătiască li să tragi numele lor de pe moşii lor Durlăneştii. Care după giudecată vrînd să şi giure în sfînta biserică, n-au priimit Ioniţă Cocris să giure, şi-au priimit să aibă Sandul şi Nicolai pace de cătră dînsu, nesupăraţi niciodănăoară. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 345v. Rezumat. 1 Indescifrabili. 183 (Iaşi,) 22 ianuarie 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă medelnicerului Constantin Balş carte de încuviinţare să împlinească de la locuitorii înscrişi în cisla satului Sascut fînul de boieresc, pe care în vara trecută n-au vrut să-l facă, după cum aveau obiceiul. Let 7250 (1742) ghen(arie) 22. Carte pentru fîn a lui Costandin Balş ot Sascut. Carte dată slugii noastre cestui.........1, să fie volnic a mergi la oaminii carii au dat bani pînă acum cu satul Sascutul, ţinutul Putnii, şi ei ar fi avut obicei ca să facă fîn de boeresc, şi acmu în iastă vară n-au vrut ca să facă finul după obiceiul ce-au avut. Deci, după izvodul ce-au dat dumnealui Costandin Balş mied (elnilcejrull), să aibă a plini tot finul di la dlînşii. Aşijdirea să mai pliniască 3 stoguri fîn di la Ioniţă Grecul, care fîn l-au luat el di pi moşie dum(isale) Balş med (elnicerul), di la Şicani. Deci numai să înpliniască tot fînul diiplin şi nim(eni) să nu stei înpotriva cărţii domniii meii. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 29 v. Copie. 184 (Iaşi,) 23 ianuarie 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, împuterniceşte pe episcopul de Huşi ca, potrivit hotărîrii de obşte, să stăpînească moşiile Creţeşti, Broşteni şi Plopeni, ale episcopiei, să ia dijma, să puie vornicei prin sate şi toţi oamenii să-i dea ascultare, slujindu-i după obiceiul vechi. t Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Mol-davscoi. Dat-am carte domniii mele cinstit părintelui şi rugătoriului nostru, sfinţiii sale chir Theofil, episcopul de Huşi, pentru moşiile sfinţii episcopii ce dzisă că are,^ anume Creţăştii şi Broştenii şi Plopenii, ce sînt în ţinutul Fălciului şi, după hotărîre ce s-au făcut de obşte ca să stăpîniască fieşticine moşiile sale, să fie vol-nec cu carte domniii mei a stăpîni toate aceşti moşii cărei or fi drepte a episcopul şi să pue vornicei pin sate şi oamenii de episcopie să asculte, ori om gospod, ori boierescu, ori slujitori, oricine şi ce briaslă ar fi, să aibă a asculta de sfinţiia sa părintele episcopul, ifăciînd slujba episcopiii după obiceiul vechiu. Şi dejma moşiilor încă să fie volnec sfinţiia sa a-şi lua din toate pre obiceiul ţarii. Ml 1 Loc alb. Şi oamenii pe oarei i-au apucat episcopii să nu fie volnec nici unul a să clinti din loc şi să margă cu şiidere lui aiure, ce tot acolo să şădză, că cărei s-ar clinti să facă acea îndrăzneală, pe unii ca aceia s-or pedepsi tare. Şi la toate cum arătăm mai sus, aşa să să urmeze. Aceasta poruncimL 1 în baza hotărârii „ce s-au făcut de obşte", boierilor şi mănăstirilor li s-au dat numeroase „cărţi de stăpînit" pentru moşiile lor, avînd conţinutul asemănător acesteia. Se cunosc următoarele : — 22 octombrie 1741, dată lui Grigoraş Costache biv vetl comis, pentru oamenii de pe moşia sa Uricani, „ca să aibă a-d da ascultare la toate ce li-ar porunci dum 23. Procit treti logofăt. Arh. St Buc., Ms. 544, tf. 120. Orig., pecete aplicată. — 7 iunie 1742, lui Toader Buhăescu, fost al doilea clucer, pentru jumătate din satuil Gozmeşti (Suceava). Lui Toader Gheuca, logofătul de vistierie, pentru satul Băhnari (Tutova) şi pitarului Vasile Macri, pentru satul Codreni (Dorohoi) (Ibidem, f. 135v., menţiuni). — La 12 iunie 1742, s-au dat trei „cărţi14 paharnicului Radu Racoviţă, pentru moşiile: Iurghioeni (Hîrtlău), Prăjăşti (Roman) şi pentru Fereşti, Greci şi „alte silişti" ide la ţinutul Vaslui (Ibidem, f. 138v.—139, menţiuni). — La 15 iunie 1742, lui Şerban Duca, fost al doilea paharnic, pentru o parte din moşia Zlătari din ţinutul Putna (Ibidem, f. 141, menţiune), şi lui Ştefan Her-meziu, al doilea vistiernic, pentru moşia Tăuteşti (Iaşi) (Ibidem, f. 139, menţiune). — 20 iunie 1742, egumenului Darnian de la mănăstirea Sf. Sava, pentru moşia Cucuieţii de peste Prut (Ibidem, f. 150v., rezumat). — 25 iunie 1742, călugărilor de la mănăstirea Bogdana, pentru moşiile Stârneşti (Cîriligătura) şi Crucea de Sus de la ţinutul Putna (Ibidem, f. 151, menţiuni). — iunie 1742, s-au dat trei cărţi Căllmaşului, vel şetrar, pentru moşiile ,yci au zis că ari“ (Ibidem, f. 153v., menţiune). — 12 iulie 1742, lui Gavril Midlescu, fost mare logofăt, pentru jumătate din satul Rozieşti (Tecuci) şi pentru satele Frumoasa (Fălciu) şi Totoeşti (Vaslui) (Ibidem, f. 151v., menţiune). — 18 iulie 1742, postelnicului Ştefan Iamandi, pentru moşiile Doroşăşti (Cernăuţi), Epureni, Ghidişeni şi alte părţi de moşii din ţinutul Fălciu (Ibidem, f. 154, menţiuni). — 23 iulie 1742, jitnioerului Tăbîrţă, pentru moşia Punoeleşti (Ibidem, f. 156, menţiune). — 24 iulie 1742, lui Toader, fost mare jitnicer, pentru părţile de moşie din Petrişori, Giuroani şi Rîşcani, de la ţinutul Fălciu (Arh. St. Iaşi, Documente, paeh. DX VII, doc. 5, orig., cu o menţiune la Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 156). — Tot lui Toader biv vel jitnicer, pentru moşiile Cuzlău şi Ivan-căuţi, din ţinutul Dorohoi (Arh. St. Buc., M-rea Barniovschi, pach. III, doc. 7, orig.). — 25 iulie 1742, medeflnieerului Toader Carp, pentru moşia Păulleşti din ţinutul Orhei (Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 156v., menţiune). — 26 iulie 1742, diaconului Tiimofti Ghiban, pentru părţi din moşiile Deleni, Şchiopeni şi Budăia, de la ţinutul Fălciu (Ibidem, f. 35v., rezumat). — Lui Constantin Brăescu, mazil, şi lui Neculai Năstacu, pentru moşiile lor Boeşti şi Luceni de la olatul Greceniilor (Ibidem, f. 36, rezumat). — Lui Gheorghiţă Gherman, copiii de casă, pentru moşiile Telineşti, Risipeni şi Lucăceni, de la ţinutul Iaşi (Ibidem, f. 35v, rezumat). — 27 iulie 1742, lui Sandu Vlaico şi fraţilor lui, pentru a patra parte din Vasilăuţi (Cernăuţi) (Ibidem, f. 36, rezumat). —- 4 august 1742, căpitanului Simion Vrabie, pentru moşia Tofăneşti de la ţinutul Iaşi (Ibidem, f. 162, menţiune). — 21 august 1742, armaşului Toader şi şetrarului Gheorghe, pentru a patra parte din satul Purceleşti din ţinutul Suceava (Ibidem, f. 164, menţiune). — 13 septembrie 1742, căpitanului Lupeş şi fraţilor săi, pentru părţile lor de moşie din ţinuturile Neamţ şi Putna (Ibidem, f. 167v., menţiune). — 20 octombrie 1742, medelniceresei Catrina a lui Neculai Pîrvu, pentru satele Măndîc şi Oobolta, din ţinutul Soroca (Ibidem, f. 558v., rezumat). m 185 (Iaşi,) 19 februarie 1742 Cuprinsul hotărîrii lui Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, ca locuitorii din Bălţăteşti să rămînă vecini ai lui Iordache Cantacuzino, iâr pentru asuprire cu lucru peste obicei, să reclame şi li se va face dreptate. O ţidulă s-au scris într-acesta chip : De vreme ce şi acum au vinit bălţăteşti? cerşind ca să iasă din vecinătate, care cunoscîndu-să că sînt drepţi vecini dumisali vor(nicului) Iordachi Canta-cozino, după dreptate n-au putut să iasă, ce iar vecini au rămas. însă pentru slujbile dumisali, jeluind tare că-i asupreşte piste putinţa lor, cît nici vreme de hrana lor nu le dă, şi la aceasta tăgăduind dum(nealui) vor(nicul) Iordachi că nu este aşia, iată de acum înainte au hotărît mărie sa vodă, cele ce ar fi ale dumisali a să lucra de la dînşii, toate cu scrisoare dumi-sale să le facă şi cînd vor vide ei că-i supără mai mult decît alţi boeri piste obicei, cu scrisorile dumisali vor vini la mărie sa vodă şi, cunoscîndu-s (e) că sînt mai mult supăraţi, vor ave dreptate de la mărie sa. ' (1742) 1 fev(ruarie) 19. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 713. Rezumat. 186 19 martie 1742 Cancelaria domnească porunceşte lui Mihalache Sturza biv vel clucer, judecătorul ţinutului Roman, să împlinească de la oamenii din două sate ale vel vornicului Costache Razu, finul pe care nu l-au făcut pentru anul trecut. Let 7250 (1742) mart 19. O carte la Mihălachi Sturza biv vel clucer, giudecătoriul ţinutului Romanul, pentru căci ni-iau spus dum(nealui) Costachi Razul vel vornic pintru 2 sati ce are acolo la ţinutul Romanul şi oaminii nu-i fac ascultare şi finul de anul trecut au rămas nifăcut. Pentru care să-i cheme pi toţi faţă şi să ia sama şi ce-a fi drept datorie di fin să împliniască. Iar care ar ave a răspundi, să vie faţă aici la divan. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 117v. Rezumat. 1 Data reiese din suita documentelor. 234 187 (Iaşi,) 23 martie 1742 Domnul porunceşte vornicului de Botoşani să mute în silişte pe oamenii care stau în fînaţul şi în ţarina de pe moşia Berihoeşti a mănăstirii Slatina. Let 7250 (1742) mart 13. O carte la vornicul de Botoşani pentru nişti oamini carii şăd pe moşia mănăstirii Slaitinii, ce este la ocoilul Bot(o)şaniilor, anume Birhoeştii, şi sînt cu casăle pe loc de fînaţ şi de ţarină, pe carii să caute, di a fi aşa* să-i mute cu casăle lor la silişti satului, pi obicei. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 113v. Rezumat. 188 Iaşi, 25 martie (1742) Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte lui Neculai Ciohoranu, căpitan de Ciuhur, să aducă la cunoştinţa locuitorilor strămutaţi în raiaua Hotinului că, de se vor întoarce, vecinii nu vor avea nici o supărare din partea stăpînilor. O carte s-au scris la Neculai Ciohoranul căp(i)t(anul) de Ciuhur într-acesta chip : îţi facem ştire că ne arătă dum(cnealui) vel vist(ierull) un răvaş de la tine, întru care scrii la dum(nealui) că mulţi din lăcuitorii cei de ceia parte, dinspre parte Hotinului, s-ar fi adeverind că or treci dincoace şi s-or aşedza în ţară, numai unii dintre dînşii sînt vecini şi să tem că vor ave supărare despre stăpînii lor, alţii ar fi fost breslaşi, siimeni, călăraşi şi iarăşi au temire ca să nu să tragă iarăşi la briasla lor. Pentru cari iată că-ţi scriem, carii vor fi lipsiţi din ţară mai de mult, mai înainte de domnie noastră, şi vor vre acmu ca să triacă dincoace, tuturor acelor să le adevereşti milă de la domnie me, că nime întru oemie nu-i va supăra, vor fi în odihnă păr' la luna lui iulie, nemărui nemică nu vor dă, Iar după ce să va plini sorocul, atunce vor fi şi ii supt mila şi hotărîre ce am făcut domnie me cu toată ţara. Şi cei ce vor fi vecini nici o supărări despre stăpînii lor n-or ave, nice îi va lua nime de la locul acela de unde să vor aşedza. Aşijdire şi cei ce-or fi fost orice fel de breslaşi, despre nime nici o supărare n-or ave, niei-i va tragi nime la briasla lor. 23$ Pentru aceia dar, luînd carte domniii meii, tuturor acelora ce sînt adeveriţi că vor treci dincoace să le arăţi mila domniii meii şi să te sileşti, orîcîţi de mulţi vei pute, să-i îndemni ca să triacă dincoace şi să-i aşezi acolo la parte aGeiaL (1742) 1 2 mart (ie) 25. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 745 v. — 746. Copie. 189 (Iaşi,) 20 aprilie 1742 Carte domnească dată starostelui de Putna pentru supunerea oamenilor din Mărăşeşti la slujba obişnuită. Velet 7250 (1742) ap(rilie) 20. Altă carte tij lui, la Dumitraşco starostile de Putna, să de poroncă oamenilor de Mărişeşti, di vreme ce s-au jăluit că nu-i fac slujbă, ca să aibă a-1 asculta făcîndu-i slujbă pe obicei. Dară nesupuindu-s(e) poroncii, fsă-i pue în butuci şi să-i trimiţă aice, şi de unde sînt aşăzaţi nicăiuri isă nu s(e) mute3. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 124 v. Rezumat. 190 (Iaşi,) 21 aprilie 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, face cunoscut lui Jlieş, vel căpitan de Dorohoi, că aprobă măsura de a fi dat altor locuitori, veniţi acolo, pămînturile celor ce-au fugit în raiaua Hotinului. O carte s-au scris la Ilieş, vel căpitan de Dorohoi. Carte dum(itale) am iluat, cele scrise am înţăles, pentru pămînturili iacilor oamini ce-au fugit în rae, că ai socotit să li dai să li sămini alţi oamini ce-au vinit acmu. Bini ai făcut să li /dai altor oamini, iar călugării aciia a cărora or 1 La 9 decembrie 1741 se dăduse o „carte de volnicie unui copil din casă să meargă la nişte bejenii ce ile-au oprit la Ciuhur Oiohoranul căp(i)t(anul), vrînd să fugă în raia, şi să le aducă aici să dea sama de unde au fugit şi pentru ce au fugit, şi să ziică şi Ciohoranului să vie şi el aiici“ (Ibidem, f. 82). 2 Data reiese din suita documentelor. 3 Tot din luna aprilie 1742 se menţionează „2 cărţi la stairostea de Putna, pentru oamenii ce şăd pe moşiile lui Pătraşco Catargiul, să le dea poruncă să facă slujbă pe obicei “ (Iibidem, f. 126v). 236 fi moşiile, după cum a fi luat dijma iacilor ce-au fugit şi vo(r) lua şi de la aceştie ce li-i da pămînturili, iar să nu pămînturili1. Aceasta scriem 1 2. (1742) ap(rilie) 21. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 771v.—772. Copie. 191 (Iaşi,) 24 aprilie 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte lui Iliaş, căpitan de Dorohoi, să oblige pe lăturaşii din satul Şipote, moşia mănăstirii Barnovschi, să facă douăsprezece zile de lucru, vecinii să slujească după obicei, iar cei trei oameni care au fugit să fie căutaţi şi aduşi la urma lor. *j* Io Gostandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia me la boiiariul domniii mele Iliiaş, vel căpitan de Dorohoi, ce eşti giudecătoriu ţinutului Hîrlăul i Dorohoiul. Facem ştire că ni-au jăluit rugătoriul nostru Paisie, egumenul de la mănăstire lui Ramovsche din Iaşi, pentru oamenii de Şipote din ţinuitul Hîrlăul, satul mănăstirii, precum că mai mulţi sint vecini şi sint şi lăturaş^ cărei nu sînt vecini, numai au fost posluşneci, că li-au arătat carte domhitrr^mele de hotărîre ca să facă slujbi, vecinii precum au fost obiceiu, iară lăturaşii pe hotărîre 12 dzile într-un an, şi ei nu să supun isă slujască. încă 3 oameni s-au rădicat din Şipote cu totul şi-au mersu să isă aşaze aiure. Pentru cărei iată că-ţi scriem, luînd carte domniii mele, să le dai poruncă cu tărie tuturor cei ce sînt vecini să slujiască după obiceiu, aşijdere şi lăturaşii după obiceiul şi hotărîre ce s-au făcut ; şi pe acei 3 liude ci-au lipsit să-i duci la urma lor şi într-alt chip să nu înble. Iară nesupindu-se poruncii să slujască mănăstirei, să-i pui în butuci şi să-i trimiţi aice. însă ;să iştii şi aceasta, cum de va jălui egumenul că n-ai urmiat poruncii ne vom sdrîbi asupra ta. Aceasta-ţi scriem. Let 7250 (1742) ap(rilie) 24. Procit vtori logofăt. (Pe verso :) au trecut la protocol. Arh. St. Buc., M-rea Barnovschi, pach. I, doc. 20. Orig., pecete aplicată. 1 Aşa în text. 2 — La data de 21 ianuarie 1742 se rezumă în condică : „Carte la Iordachi, capichihaia de Hotin, pentru Smail. Acela să spue dumisali ienicer agasi să trimeata să-l aducă să-i facă mare zapt, să-d vie de hac, şi pe oameni să-i scoată, să-i dei în iasta parte şi toată paguba ce s-ar fi întîmplat din pricina turcului să se plinească şi să înştiinţedză pe mărie sa vodă că s-au isprăvit" (Ibidem, f. 30v). — La 29 ianuarie acelaşi an : „Răspunsul cărţii lui Ilieş, vel căpitan de Dorohoi, pentru Smail turcul, ce-au luat bejenari din satul Buhai a Bîmovii şi i-au trecut în raia. Aceasta este din blăstămăţia lui Ilieş. Ce dar să caute să trimeată vreo 210 luidi la Hotin, la capiehehaia, să dea mare jalobă. Iată că s-au scris şi capichehaei să ste pentru aceasta" (Ibidem, f. 30). 102 (Iaşi,) 4 mai 1742 Carte de volnicie dată ispravnicului marelui vistier pentru a opri pe nişte oameni să calce cu vitele moşia Urlaţi, de pe care s-au mutat ei, şi să scoată de acolo pe nişte sîrbi cu oile lor. Mai 4 dni 7250(1742} O carte dată de volnicise) ispravnicului dumisale vel vist (ierului) pentru nişte oameni ce au şezut pe moşia dumisale, la Urlaţi, şi acmu s-au mutat pe altă moşie a lor alăturea, ca să aibă a apăra moşia dumisale să nu o calce sau să o pască cei oameni cu dobitoacele lor şi de la pădurea dumisale să fie opriţi. Aşijderea şi pentru nişte sîrbi ce sîot cu oile acolo şi-şi păşunesc oile în sîlă pe moşia dumisale, să aibă voe să-i rîdece cu oile cu tot de acolo, să nu mai fie. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 126. Rezumat. 193 (Iaşi,) 22 mai 1742 Carte domnească dată unui slujitor ca să aducă pe nişte vecini care au pîrît pe spătăreasa Păşcăniţa, stăpîna lor, şi nu au vrut să stea la judecată. O carte dată de om gospod la nişti vecini a dum(isale) spătăroaei Păşcăniţii,. anumi .................1 care au pîrît-o pi dumnaei şi au sorocit cu cart (ea) domnii meii ca să vie la Eşi, şi acum dumnaei după poronca gospod au vinit, şi ei încă au fost vimit ş-au fugit, ni-au 1 2 vrut să ste la giudecată. Deci să aibă a-i aduci omul gospod pi toţi pi aceşti ei scriu mai sus. Aceasta. 1742 mai 22. Acad. Republicii Socialiste România, Mis. 237, f. 729v. Rezumat. 238 1 Loc alb. 2 Corect: n-au. 194 (Iaşi,) 31 mai 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte locuitorilor de pe moşia Buicani şi altele ale mănăstirii Galata că sînt obligaţi a „sluji" intr-un an douăsprezece zile, în afară de cei ce au dughene în tîrgul Chişinău, care-şi plătesc chiria. *j* Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la toţi oamenii cărei şădeţi pe moşiia Buiacanii în ţinutul Lăpuşnii, unde este tîrgul Chişinăul, a mănăstirii Gălate, şi di pe la alte moşii a mănăstirei, vă facem ştire. Iată că domniia mea am făcut hotărîre de obşte pentru oamenii cărei şăd pe moşii mănăstireşti ca să aibă a sluji într-un an 12 dzile mănăstirei, după cum mai pre largu arată carte domniii mele tipărită ce s-au dat la mina egumenilor. Deci, pentru moşiile acele pre oare şădeţi voi, viind acmu egumenul acolor iată că vă poroncim, afar' din cei ce au dughene în tîrgu în Chişinău cărei îşi plătescu chiriia, alţii ce mai sînteţi, toţi sa' vă aşăzaţi cu egumenul, supuindu-vă hotărîrii *TC^am făcut, ca să-i faceţi slujbă 12 dzile într-un an. Şi într-alt chip să nu înblaţi, că cărei nu să vor supune să slujască, să ştiţi că să vor pedepsi tare. Ce dară să fiţi plecaţi poroncii. Aceasta scriem.1 Vleto 7250 (1742) mai 31. Procit treti logofăt. (Pe verso :) Au trecut la protocol. Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, pach. XX, doc. 8. Orig., pecete aplicată. 195 6 iunie 1742 Locuitorii din Buicani fac învoială cu egumenul mănăstirii Galata ca, în locul celor douăsprezece zile de boieresc, să-i dea cîte un leu pe an precum şi dijma obişnuită. t Adecă noi, sătenii din Buecani, făcut — am scrisoarea noastră la mîna «finţiii săli părintelui arhîfBSMTlftilui de Gălata, precum au vinit şi ni-au arătat ţţnmnată poronca măriii sale lui vodă pentru carii oameni ne aflăm şădzători pe "■■■ ■ 1 La 28 mai 1742 domnul a trimis „o carte la sărdariul de Orhei pe jaîoba Rumenului de Galata pentru oamenii ce şed pe moşia mănăstirei, ce s(e) chiamă ţfpWmni, unde-i tîrgul Chişinăului, afară din cei ou dughene şi pentru alţii ce mai Sr nioşii, că nu să supun poroncii să slujească după hotărîre, ce să le sărdaniul jxxroncă să facă urmare, iară cărei nu s-or supune poroncii să-i pue m butuci Şi să-i trimită aice (Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 130). 239 moşiia sfintei mănăstiri Gălăţii, ca să avem a lucra sfintei mănăstiri cîte 12 dzile tot omul într-un an, pe obiceiu. Ce noi, cădzîndu la sfinţiia sa cu rugăminte, ni-am tocmit cu bună aşădzare cu sfinţiia sa, cu voia noastră, carii vom trăi pe locul sfinţii sale să avem a da cîte un leu de casă di an, din Dumineca Mare pără la al tu an, din an în an, iară de alteli supărare să n-iavem nice de un feliu de angării, pentru că aşa ni-am aşădzat cu isfinţia isa şi sfinţia sa încă aşea ni-ati lăsatu, precum şi însemnare la noi ni-au lăsat. însă şi dijma să dăm pe obiceiu. Let 7250 (1742) iuni 6. Eu Isac vornic şi Simion Căciula, Toader Perdevară şi Ion Dascal şi Timoftei şi cu toţii înpreună carii ne aflăm pe locul sfinţii sale. Arh. St. Duc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, pach. XX, doc. 6. Qrig. 196 7 ti-unie 1742 Cancelaria domnească porunceşte căpitanului Costache Purice, de la ţinutul Tecuci, să aducă pe vorniceii din satele vornicului Constantin Ruset, deoarece oamenii nu vor să asculte de stăpînul moşiei. Let 7250 (1742) iun (ie) 7. O carte La Costachi purici ve(l căp(i)t(ian) di Tecuci, pimtru satiili dumnealui vornic (ului) Constantin Rus(e)t, ci ari cu oamini şăzători pi moşiili dumisali, pintru slujba lor obicinuită,1 să-i aducă pe vornicei, pintru ci nu s-au supus poroncii să-i facă slujba pi obiceiu 1 2. Aoad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 136. Rezumat. 1 în continuare urma pasajul care a fost tăiat : „fiind loc dipărtat, au poftit dum(nealui) vornicul hotărîre să s(e) plătească cu bani şi dijma să de pi obiceiu şi s-au hotărît cîte 2 lei pi an, un leu să de la S vornic(ul) banii". 2 Aceluiaşi dregător i s-a trimis la 21 februarie 1742: „O carte legată... pentru oamenii de pin satili dumisali vornicului Costantin Rus(e)t ce ari acolo la acel ţinut, carii nu s-ar supuni la poruncile dum(isale) după hotărîre ce s-au făcut, pe unul sau doi dintre dînşii să-i pue in butuci şi să-i trimită aici" (Ibi-dam, f. 714). — Tot vornicului Constantin Roset i s-a dat, la 2 iunie 1742, „O carte de voliniicie... pentru dijma di ia PetrosuT* şi alte moşii ale sale din ţinutul Lăpuşna (Ibidem, f. 134v). r 197 14 iunie 1742 Cancelaria domnească porunceşte serdarului Pavel să supuie pe oamenii de pe moşiile mănăstirii Golia a sluji după cum s-a hotărît prin „carte tipărită Let 7250(1742) iun(ie) 14. O carte s-au scris la dum(nealui) Pavel sărdar pe jaloba eguminului de Golăia pentru oamenii ce şăd pe moşiele mănăstirii Golăei ce are la Nistru, pi care moşii şăd cîţiva oamini şi nu vor să facă slujba după cum s-au hotărît cu carte tipărită, ce să le dei poroncă numai să s(e) supue poruncii ca să facă slujbă pe hotărîre. Aoad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 137v. Rezumat. 198 14 iunie 1742 Vornicul Ion Neculce dă carte de judecată la mina lui Ion din Valea Sacă, ţinutul Iaşi, hotârînd ca Andrei şi Lupul, tot de acolo, să-i plătească un bou ce i-a pierit (And au pus cu toţii la plug de au clăcuit egumenului mănăstirii Cetăţuia. Let 7250 (1742) iun(ie) 14. S-au dat carte de giudecată de la dumnialui vor(nicul) Ion (Neculce) 1 lui Ion din Vale Sacă ot ţinutul Eşului cu Andrei şi cu Lupul de acolo, dzîcînd Ion că, şedzînd ei pe moşie mănăstirii Gdtăţui şi, după hotărîre ci-iau făcut mărie sa vodă să lucrezi oamenii ce sînt şezători pe moşii mănăstireşti sau boereşti, au mers şi ei intr-o zi ca să clăcuiască eguminului de Getăţui, cu dou pluguri să are, la care plugure au fost pus care doi boi, care unul, cum au putut, ca să facă slujba obicinuită. Şi de ila plugul ce era plugare acestui Andreiu şi cu Lupul, unde era şi boii lui, s-au tîmplat de un murit un bou al său şi este păgubaş. Şi la aceasta neavînd plugarii de mai sus numiţi ce răspunde şi neştiind cu ce chip de socotială i s-au pricinuit acelui bou a lui Ion mortia, am hotărît giudecata lor într-acesta chip : cîţi oameni au fost întovărăşiţi de au avut boi intr-acel plug să facă cu toţii ^curanta. să de cum li s-a vini di om şi să platiască boul lui Ion, să nu rămîi păgubaş, de vreme că dintr-acel plug, cîţi boi ;au fost spre dînsul au curs această tîmplare, j a să lăsa păgubaş nu s-a jputut: Şi prdţul boului încă s-iau socotit unsprezăci lei, însă pe cît îl va aigiunge şi pi Ion parte de cum or da alţii, să fie şi el răbdător. * 16 1 Vornicul Ion Neculce era judecător la ţinutul Iaşi. 16 - c. 4661 241 Şi pe hotărîrea giudecăţii am dat această mărturie la mina lui Ion, ca să-i fie de credinţă şi această pîră să nu se mai pîrască. lunii 14 Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 310—310v. Rezumat. 199 (Iaşi,) 17 iunie (1742) Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte lui Vlasto Hrisoscoleu, staroste de Cernăuţi, să adune, de prin satele unde sînt împrăştiaţi, vecinii lui Dumitraşco Tăutul şi să-i oblige a se învoi cu dînsul. O carte slobodă la Hrisoscul, staroste de Cernăuţi. Facem ştire dum(itale) că aice la domnie me au dat jalobă Dumitraşco Tăutul, dziicînd că are cîţiva vecini a lui drepţi netăgăduiţi şi sînt împrăştieţi pin sate boereşti şi a unora şi altora, acolo la ţinutul Cerfiăuţilor şi el n-are nici un folos de dînşii. Pentru oare iată că scriem dum(italie), luînd oart(ea) domniii meii, să triimiţi dum(neata) să-i aduci pe acei vecini ai lui şi, de vreme că sînt drepţi vecini ai lui, să le dai poroncă să se aşezi cu dînsul, ca să cunoască şi el folos de la dînşii, după cum să cade şi după cum este cu cale, aşe să le aşezi dum(neata), să nu ne mai jăluiască. (1742) 1 iun (ie) 17. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 812 v. Copie. 200 (Iaşi,) 30 iunie 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte starostelui de Cernăuţi şi vel căpitanului de Coţmani să caute pe vecinii vel logofătului Sandu Sturza, fugiţi din satul Dulceşti, pe care să-i dea pe chezăşie că se vor prezenta la soroc pentru judecată. Io Costandin Neculai voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi Scriem domnie me la credincios boieriul nostru, dum(nealui) staros(te) de Cernăuţi i la boieriul nostru vel căp(i)t(an) di Coţmani, sănătate ! Facim ştire dum (neavoastră) că ni-au spus dum(nealui) cinstit i credincios boieriul nostru, dum (nealui) Sandul Sturdza vel logofăt, că ari nişti vecini ai dumisale drepţi din sat din Dulceşti lipsiţi di acolo, din care vecini să află 1 Datat după suita documentelor. 242 şi acolo la acel ţînut o samă di dînşii. Pentru care, viind cart (ea) gospod, să triimitiţi pi la acii oamini să-i aduciţi faţă şi să li luaţi sama. Şi care s-or afla drepţi nităgăduiţi vecini să-i daţi în chizăşie, luînd şi zapis de chizăşie ca cînd s-ar întreba să s(e) afli di faţă, şi cu chizeşi să-i lăsaţi să rămîe iarăşi la locul lor. Iar carii ar ave a răspundi tăgăduimdu-s (e) că nu-s vecini, să-i dei iarăşi cu chizăşie picum că or sta faţă şi să li daţi soroc să vie la divan. Aceasta scriem Let 7250 (1742) iun (ie) 30. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 147—147 v. Copie. 201 (Iaşi,) iunie 1742 Cancelaria domnească porunceşte lui Dinul armaşul să cerceteze pe nişte vecini din Vijniţa ai lui loniţă logofătul, care au fugit în ţinutul Suceava, şi să-i ducă la urma lor. Let 7250 (1742) iun(ie). O carte la Dinul arm(aşul), cum c-au jăluit loniţă logofătul că ari vecini ai săi Nicoriceşti, din Vijniţa, fugiţi şi i-au aflat la ţînutul Sucevii. Poroncă să-i dovidiască că-i sînt vecini şi să-i de să-i ducă iar la urmă. ... Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 136 v. Rezumat. 202 (Iaşi,) 7 iulie 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte lui Dumi-traşcu Suţu, staroste de Putna, şi lui Pintilie Ştiucă, biv pitar, să cerceteze pe ce temei Silvestru şi fraţii săi de la Crucea de Sus şi-au făcut moară la Zăbrăuţi, pe moşia mănăstirii Bogdana. t Io Costantin Necolaiu voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la credincios boiariul nostru, dum(nealui) Dumitraşco Suţu biv agă, starostii(e) di Putna, i la Pinteiiiu Ştiucă, biv pitar. 1 1 Se menţionează, la aceeaşi pagină, că s-au trimis cărţi identice lui Constantin vel căpitan de Soroca, vel căpitanului de Dorohod şi lui Constantin Cuco-*-ranul, pitar, ispravnic de Cînligătum, tot pentru aceşti vecini ai logofătului Sandu Sturza. Facem ştire că ni-au jiluit rugătorii noştri, Nicanul egumen şi cu tot soborul de la sfînta mănăstire Bogdana, pe un om, Silivistru şi pe fraţii lui de acolo de la Cruce (a) de Sus, dzîcînd călugării că s-au sculat aceşti oamini în tăriia lor şi au făcut o mo(a)ră di cîţiva ani acolo pe moşia mănăstirii ce are acolo la Zăbrăuţi şi în vadul ce este vechi a mănăstirii, acolo în pîrîul Zăbrăuţilor şi-au făcut moara. Şi dzis(e) egumenul că în cîteva rînduri i-ar fi poprit din moară cu cărţi domneşti şi ei n-ar fi vrînd ca să de moara la stăpînire călugărilor, puind pricină cum că ar fi avînd şi ei moşie acolo. Care, domniia mea am orînduit la cinstit şi credincios boiariul nostru, dum(nealui) Sandul Sturdza vel logofăt, ca să ia sama, şi dumnealui oercînd, aşa au găsit cu cale că est(e) trebuinţă să să mai cerce şi să să îndreptedză. Şi pentru aceasta iată că vă scriem, vădzînd carte gospod, să va sculaţi şi să mirgiţi acolo la locul acel cu pricina undi est(e) moara şi, strîngînd răzişii şi migiaşii, să luaţi sama cu amăruntul foarte, cu bună dreptate, pi scrisori ce vor arăta. Cum viţi afla şi să va dovidi pricina acolo, să aligiţi şi să hotărîţi pricina precum s-a căde şi, cum viţi afla şi viţi îndripta, să daţi şi mărturie tricînd-o la protocol. Aceasta scriem. Let 7250 (1742) iul (ie) 7. Arh. St. Buc., M-rea Bogdana, pach. XVII, doc. 2. Orig., pecete aplicată. 203 (Iaşi,) 9 iulie 1742 Boierii din divanul Moldovei hotărăsc prin carte de judecată ca postelnicul Gheorghe Canano să nu mai tragă la vecinătate pe Posto-lache, deoarece a prezentat zapis de iertare, şi a făcut dovadă că este om slobod. *j* Facem ştire cu această carte a noastră de giudecată că, înainte divanu/lui măriii sale stăpînului nostru domn Ion Costandin Nicolai voevoda, fiind şi noi de faţă, au vinit acest om anume Postolache şi-au jăluit pe Gheorghie Canano postelnicul, dzicînd că-1 tragi vecin din Sălişte de pe socrul său Dumitrache armaşul. Şi omul acesta arată zapis de la armaşul, socrul lui Gheorghie Canano, precum că l-au ertat pe dînsul din vecinătate, ca să fie slobod, dară Gheorghie Canano postelnicul, piste zapisul socru-său de ertare, de iznoavă îl tragi. Deci, fiind şi Gheorghie Canano faţă, nici el n-au tăgăduit că nu-i zapisul socru-său şi s-au dovedit înainte divanului că omul acesta este slobod şi ertat de vecinătate şi pe zapis de ertare ce-au avut, hotărînd mărie sa vodă ca să nu mai fie omul acesta supărat, am dat şi de la noi această carte la mîna omului acestuia, ca să aibă pace, de această pîră să nu s (e) mai pîrască. 1 Velet 7250(1742) iul(ie) 9. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 239 v. Copie. 1 1 Cu data de 1 iulie acelaşi an este rezumată în condică următoarea poruncă : „O carte s-au scris la Dinul armaş pentru nişti oamenii a lui Gheorghii Canano, ce-au fugit din satul lui, poruncindu-i-să să triimită omul lui să-i cauţi şi oriundi i-ar afla să-i ridici, cu tot cenar ave, să-i ducă iar la satul lui Gheorghii Canano, la urma lor" (Ibidem, f. 823). Iaşi, 15 iulie 1742 204 Boierii divanului dau carte de judecată în pricina dintre negustorul lacomachi şi egumenul de Sfîntul loan din Iaşi pentru dijma moşiei Ciric, pe care negustorul o cumpărase de la mănăstire, hotărînd, ca mănăstirea să-şi strîngă singură dijma. Din poronca măriii sale lui vodă. Facem ştire cu această carte de giudecată precum au avut giudecată di faţă înaintea noastră sfinţie sa părintile Paisă(i), eguminul de la sfînta mănăstire S(fe)tii Ion din Iaşi, cu Iacomache niguţitoriul, dzîcînd lacomachi precum ar fi cumpărat el dijma vinitul moşiii lui S(tfe)tii Ion de aici de la Ciric, cu tocmală şi cu zapis, şi pi urmă s-au sculat Andrii gramaticul, fiul sfinţii! sale părintelui mitropolitului, înpreună şi cu nişte greci plac întări şi, pişti tocmala lui lacomachi, au făcut ei altă tocmală cu egumenul, drept 300 merţă pîini, şi egumenul au vîndut acestor di pi urmă. Şi eguminul încă dzîcînd că are strîmbătate, căci l-ar fi amăgit şi o parte şi alta, niştiind el vinitul moşiei, iar apoi cercînd egumenul au aflat că această moşie a mănăstirii este vinit ca să ia dijmă piste 1.000 merţă pîini şi că eşti de mare pagubă mănăstirii. Pentru care noi aşa am giudecat : din vreme că eguminul s-au greşit cu vînd-zare moşii şi l-au amăgit aceşti cumpărători, să lipsască toţi aceşti cumpărători, să lipsască toţi aceşti cumpărători din dijmă şi eguminul să aibă a-şi strîngi dijma vinitul moşiei, fiind şi aproape de mănăstire. Iar pentru jaloba ce-au jăluit aceşti cumpărători pentru că ei ar ave pagubă, căci au cumpărat boi, cai, să le fie de strîns dijma, iar s-au hotărît giudecata să-şi vîndză ei caii şi boii, să-şi scoată banii, iar egumenului sa-i dei pace. Pentru care spuind noi povest(ea) măriii sale lui vodă, însuşi şi măria sa vodă au socotit aşa precum scrie mai sus să rămîe, şi eguminul să aibă a-şi strîngi dijma cu pace pi hotărârea giudecăţii1. Let 7250 (1742) iul(ie) 15. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 223. Copie. 205 Iaşi, 16 iulie 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de stăpînire lui Vasile Brăescu pe trei părţi din cele opt ale satului Beceşti, să aibă a lua dijma şi din opt oameni trei să-i facă slujbă lui, afară de vecini, care vor sluji la stăpînii lor. 1 La 17 iulie, acelaşi an, se rezumă în condică : „O carte dată de voinicier s-au dat iui Paisie egumenul de S(fe)itii Ion, ca să-şi ia venitul lobului de dijmă di pi moşia mănăstirii anume Ciiriicul“ (Ihidem, f. 154). m f Noi Costandin Niculai voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli MoldavscoL Dat-am carte domniei mele lui Vasîlii Brăescul, ficiorul lui Ilie Brăeseul, nepotul lui loan Pisoţki, strănepot lui Sămioan Barboschi, sa fie volnic cu carte domniei mele a fine şi a istăpîni a sa dreaptă ocină şi moşii, trii părţi de sat din Beceşti, ci sînt la ţinutul Cernăuţilor, fără cinci părţi din acel sat, oi au rămas la stăpînirea altor răzaşi pi driâptă socoteală şi aşăzare ci li s-au făcut de aice, fiind de faţă toţi răzeşii acelui isat şi, pe socoteală şi aşăzare ci li s-au făcut, li s-au dat şi cărţi de mărturie di la dumnealui vel logofăt să-şi ştii cini ci a stăpîni într-acel sat. Şi din opt părţi ci s-au socotit di s-au pus la socoteală satul acela şi împărţindu-li-să pi fraţi, pi scrisori cini ci au arătat, au rămas Vasîlii Brăescul drept stăpîn pi trii părţi din opt părţi ce s-au socotit satul acela. Drept aciasta, să aibă a lua dejma pi obiceiu din pîini, din grădini, din fînaţ, din prisăci cu stupi şi din tot locul cu tot venitul. Şi oamenii ci vor fi trăitori acolo şi n-ar fi moşneni într-acel (sat), încă din opt oamini, trii oamini să-i facă slujbă lui, afară din cii ce vor fi vecini, acie or faci slujbă stăpînilor săi dintr-a căruia părţi să vor afla. Şi nime să nu cuteze a sta înpotriva cărţii domniii mele. ^ . 7250 (1742) iulii 16. Din Eşi,---------------------------- let 7250 iulii 16. Locul peceţii. Iscălit procit vel logofăt. Judecător (ia) ţinutului Dorohoiu. Copie aceasta cercetîndu-să din cuvîntu în cuvîntu şi fiind întocmai cu orighinalul care s-au văzut, fără adăugeturi sau dresături, să încredinţează de t jud(ecătorie), pe formă, potrivit cu în scris cerire ci au făcut Teodor Vasîliu şi care este înregistrată sub nr. 2766. I. C. Hristache paharnic ; stolnic A. Mavrodin ; Gri(gore) Hermeziu sărdar. Masa I-iu Nr. 2586 1851 săptemv(rie) 28 . . ; . .l iStolonace(al nic), Misivunescu (?) Divanul întăriturilor. Copia aceasta cercetîndu-să cu orighinalul şi fiind întocmai să adivereşti de cătră Divan pi temeiul închierii sale şi a legalizaţiei făcute de judecă (toria) ţinutului Dorohoiu. A. Donici ; Cazimir ; Sigara. Dinu Star.............1 Masa Il-a Nr. 1688 1852 iuni 7 zile Şăf, Râuleţ. B. C.S. (filiala „N. Bălcescu“), fond Kogălniiceanu, pach. LII, dosar 2, doc. 47. Copie. 1 Indescifrabil. £46 206 17 iulie 1742 Cancelaria domnească porunceşte ispravnicului de Putna să pună în butuci şi să trimită acolo pe oamenii care stau pe moşiile mănăstirii Mera şi nu se supun la prestarea obligaţiilor. <1742) iulie 17 O carte s-au scris la Dumitraşco Suci(u) biv vel agă, ispavnic ot Putna, pentru oaminii mănăstirii Merii ce şed pe moşiili mănăstirii şi nu s(e) supun să sluj as (ca) după hotărîre testamentului, să le de poromcă să sluj ase ă pecum ş-alţii ce şed pe loc mănăstiresc, ciî'te 12 zile, iar care n-iar urma poroncii, să-i pui în butuci şi să-i trimită aici1. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 155. Rezumat. 207 {Iaşi,} 24 iulie 1742 Ioniţă Cerchez, copil de casă, reclamă domnului că locuitorii care şed pe moşia lui, Trifeşti, „închinaţi la dumnealui vel vistiernu se supun să-i facă cele şase clăci, după cum s-au învoit. Milostive şi luminate doamni, să fii măriia ta sănătos ! Jăluesc măriii tali că am moşie la Prut, anume Trifeştii, la ţinutul Eşului, {pe) cari şedu cîţiva oamini ci sintu închinaţi la dum(nealui) vel vist (ier), şi este poronca măriii tali (pentru) oaminii ce şedu pe moşie ca să facă clăci cilor cu moşie, şi am şi luminată cârti măriii tali pentru aceasta, şi inam lăsat să-mi facă şasă clăci intr-un an, dar ei, măriia ta, nici atîta nu să apucă să facă ; şi mă rog măriii tale să fie mila măriii tale şi asupra mea. Robul măriii tale, Ioniţă Cerchez, copil din casă. Let 7250 (1742) iuli 24. 1 La aceeaşi dată se menţionează „altă carte tij la Dumitraşco Suci biv vel agă, ispravnic de Putna, pentru oaminii de la Agiud ce. şed iar pe locul mănăstirii Merii, iarăşi oare nu s-or supune poroncii să-i pui în butuci şi să-i trimită^ aici. Aşijdire şi pentru turcii ce şed la Agiud cu case pe loc mănăstiresc şi calcă locul şi nu vor să de vinitul, să-i chemi acolo la dum 24 iulie 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Bărboi să ia dijma din produse de pe moşiile mănăstirii: Dragomireşti, Fundul Mîrzoaei şi Pietrosul, iar ţăranii care le locuiesc să lucreze cîte douăsprezece zile de boieresc. Noi Costandin Nicolae voevod, cu mila lui Dumnezeu domnu ţării Moldovii. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru Macarie, egumenul de la sfînta mănăstire Bărboiul din Iaşi, şi pre cine va trimite, să fie volnic cu carte domniii mele a merge la nişte moşii ce zisă că are cumpărături şi danie, anume Dragomireşti şi Fundul Mîrzoaee şi la Pietrosul, 27 funii şi 8 stînjăni, ce sîntu la ţinutul Lăpuşnii, şi să aibă a stăpîni şi a dijmui acele moşii din ţarne, din fînaţe, din prisăci cu stupi şi din grădini cu legumi şi din tot locul cu tot venitul moşiii pe obiceiu. Aşijdere şi pentru oamenii ce-ar şăde pe acele moşii, să aibă a să aşeza cu egumenul ca să-i facă slujbă după hotărîre ce s-au făcut. Iar cine ar avea a răspunde să margă la dregătoriul ţinutului cu scrisori ce ar avea, să le ia sama şi cum s-a cade cu dreptate să giudece şi să de mărturie. Şi nirne să nu cuteze a sta înpotrivă preste carte domniii mele 1 2. 7250 (1742) iul (ie) 24. Pecete gospod. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 13, f. 67—67 v. Copie. Un rezumat, ibidem, Ms. 237, f. 156 v. 1 La 10 iulie 1742, „o carte s-au scris la dumnealui Ion Bogdan, ispravnic sud Tutovii, pi jaloba dum(isale) Ilie Costaohe biv vel armaş, căci nu vor să s(e) supue oaminii ci-i şăd pi moşie ca să facă slujba pricum este poroncă*. De asemenea şi „altă cârti tij a dum 18 octombrie 1742 Carte domnească pentru a supune pe oamenii din satul Larga ca să aducă finul de boieresc. (1742) oc(tombrie) 18 dni. O carte de volnicie, să meargă la satul Larga, ot ţinutul laşului, al rîumi-sale Costache vel vornicul, ca să stea zapciu asupra oamenilor de acolo să-i pornească ca să aducă nişte fîn al dumisale de acolo aicea ; pentru care fîn le-au fost poruncit dum(nealui) vel vornicul în cîteva rînduri ca să-l aducă, pentru slujba obicinuită, şi ei, ca nişte oameni tari de cap, n-au ascultat. Drept aceia, să le stei asupră şi fără zăbavă să pornească finul, să-l aducă aicea. Să aducă şi pe 3—4 oameni de acolo de sat, pe cari-i va arăta ispravnicul dumi(sale) că nu să supun poruncii, să dea sama L Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 43 v. Rezumat. 221 1 19 octombrie 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, trimite un om al domniei să împlinească de la locuitorii de pe moşia mănăstirii Barnovschi dijma din produse şi datoriile băneşti. 7251 (1742) oc(tombrie) 19. O carte dată slugii noastre cestui........1 2 să fie volnic cu cartea domniii mele a mergi la oaminii ce sîntu şezători pe moşiile mănăstirii Barnoschii şi la alţi oamini cari au avut bucate pe moşie mănăstirii, la care au mers omul egumenului eu cartea noastră şi nu şi-au dat dijma. Drept acee, după izvod ce-i va da egumenul, să aibă voe a-i apuca ca să înplinească toată dijma obicinuită, iar avînd cineva a răspunde, să-i ducă 1 încă de la 17 dec. 1741 s-a dat o „carte de volnicie unui copil din casă să aducă pe oamenii de Larga, satul dumA* K'bcnOMHHdHH (înaintea acestei biserici au jurat aceşti oameni mai sus pomeniţi). *j- Aceşti oamini înnaint(ea) noastră au mărturisit, de pe cum scrii mai sus, s-au şi giurat. G(heorghiţă) biv vel suilger ; Şerban Flondor biv medeilnicer. Şi eu de cîndu au eşit torcii den Gameniţă tot în Draci (neţi) 1-a (m) apucat, Neculce vel căpitan ot Coţman. Ştefan de Drăcin(eţi) tij m-am tînplat şi cu dzisa acestor o(a)mini giurători am scris mărtoriia. Şi eu Yasiild G. •j* Eu Toadăr Bahrin. Arh. St. Buc., Mnrea Sf. Sava-Iaşi, pach. XXXIII, doc. 46. Odg. 223 26 octombrie 1742 Iordache Balş, biv vel jitnicer, dă fratelui său Lupu Balş, biv vel medelnicer, satul Plopeni în schimbul satului Vlădina şi jumătate din Marşiniţi, stabilind împărţirea în mod egal a vecinilor. •j* Adică eu, Ioridachi Balş, biv vel jicnicir, făcut-am scrisoare mia la mîna dumisale fratilui miu Lupul Balşi ci au ifast medeilnicer mare, precum ni-am învoit noi înde noi de i-iam dat satul Blopini, în ţinutul Sucevii pi apa Sucevii, cu vicini şi cu vadu de moară în apa Sucevii şi cu tot hotarul cel vechi după cum scriu zapisăli, cariii acest sat îmi este mie danie de la dumniei mătuşi-mie Catrina LTrsăcoe, şi dumnailui mi-au dat mie satul Vladiina, în ţinutul Hotinului, de ocolul tîrgului, şi giumătate de sat Marşiniţii, iar în ţinutul Hotinului, pe apa Prutului şi cu tot hotarul. Iar vicini de Novo Siliţă şi de Marşiniţii şi de Vlădiina, să-i înpărţim toţi în doî părţi, frăţeşte ; iar cu moşiie Novo Siliţa, eu să n-aib triabă, oi numai cu vicinii ; să s(e) înpartă cîndu va milui Dumnezău şi să aibă a da toate zapisăli celi vechi de Plopini. Şi la această tocmeală s-au tîmplat mulţi boeri şi oameni buni carii mai gios s-iau iscălit. Şi pentru credinţa ni-am iscălit să s(e) criadă. Let 7251 (1742) oc(tomvrie) 26. Cozma Balş vel paharnic ; lordachi B,alş biv vel jionicer ; 1 Pentru Belţic. Lupu Balş vel medelmcer ; Vasile Balş. Şi eu Toader Bădiilă vornic ot Suceava m-am tîmplat şi am scris cu dzisa dumniilor sale. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCLXXIV, doc. 53. Orig. 224 (Iaşi,) 28 octombrie (1742) Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte unui slujitor să meargă la Grozeşti, moşia vel vornicului Costache Razu, să silească pe locuitori a aduce o sută de care de lemne „pentru slujba obişnuită (1742) 1 oct (om vrie) 28. O carte dată unui............2, să aibă a merge la satul Grozeştii, ,pe Prut, la ţinutul Lăpuşnei, al dumisale Costache vel vornic, că să stea asupra oamenilor de acolo, să-i pornească să aducă o sută cară de lemne, oare le-au poruncit dum(nealui) să aducă pentru slujba obicinuită, şăzînd pe moşiia d urni (sale). Drept aceia, să le stea asupră şi să-i pornească să aducă acele cară de lemne. Aşijderea, să aibă a lua în butuci pe Alexandru vorniceluil i pe Toader Bătcă i pe Miron i pe Primul şi pe Toderaşco de acolo, să dea seama pentru ce nu să supun poruncii. Şi nirnea să nu stea înpotriva cărţii gospod. Aceasta poruncim. Acaid. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 44. Rezumat. 225 (Iaşi,) 1 noiembrie 1742 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Andrei, feciorul lui Albotă biv clucer, să-şi stăpînească moşiile Alboteni, Pătrăşcani, Grecii şi Ohîrţeni, obligînd pe locuitori să-i dea dijma din produse şi să-i facă slujbă după hotărirea domnească. Nov(embrie) 1 7251 (1742). D)at-am carte domniii meii lui Andrii, feciorul Sandului Albotă oe-au fost clucer, să fii volnic a-şi stăpîni a săli drepţi moşii ce dede sama că are la ţinutul! * * 1 Anul reiese din suita documentelor. * Loc alb. 261 Sorocii, doî sate întregi ce dzis{e) că sînt pe Găinari, anume Alboteni şi Pătrăş-cani, ş-alte doî sate iarăşi întregi ce dzis(e) că sînt pe Cobolta, anume Grecin(ii) şi Ohîrţini, care dede samă că sînt de pe părinţii şi moşii lui şi are şi drese. Deci, după dres(e) ce va fi avînd, să aibă a-şi lua şi vinitul moşiilor, dijma pi obkeiu din ţarini cu pîni, din grădini cu legumi, din prisăci cu stupi, din fînaţi şi dintr-alti vin it uri. Şi oaminii ce s-ar afla trăitori pe moşiile lui să aibă a face slujbă după hotărîrea ce s-iau făcut de la domnie me şi uimi să nu să cutedză a să puni înpotriva cărţii domnii meii. Iar cini ar ave ia răspundi, să margă la giudecată înaintea lui vdl căpitan de Soroca, să răspundză cu scrisori ce va ave. Şi poruncim domnie me lui vel căpitan de Sorooa, viind acolo la giudecată, să le ei sama şi cum s-ia căde cu dreptate să le hotărăşti giudecata cu carte de giudecată la mîna cui s-a căde. Aşişderea şi di s-or puni vrunii înpotrivă şi n-or vre să de mici vinitul moşiii, nici să vie la giudecată, să triimiţi sa-i aduci de faţă şi, luîndu-ile sama, de va rămîne ficiorul lui Albotă stăpîn moşiilor acelora, să-i plineşti şi vinitul ce s-a căde de plinit. Aceasta. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 179 v—180 r. Copie. 226 (Iaşi,) 11 noiembrie 1742 Divanul Moldovei cercetează pricina lui Ioniţă logofătul pentru un număr de şapte vecini din Revecăuţi, revendicaţi şi de mănăstirea Pobrata, dîndu-i carte de judecată să-i stăpînească. Pentru vecinii lui Ioniţă logofăt Facim ştiri cu această carte di giudecată pricum înainte a luminat divanul măriii săli domnului stăpînullui nostru Costandin voevod, fiind şi noi di faţă, au vinit călugării di mănăstirea Pobrata şi-au pîrît di faţă pe Ioniţă logofătul pintru mişti vecini, anume Toader Nosăiu şi Fodor Nosăiu şi Ştefan sîn ego şi Ion fratili lui Ştefan şi Grigorie ficior lui Simion Nosăiu şi Ion sîn ego şi Prodan braţ ego, dzîcînd călugării că aceşti oamini sînt drepţi vecini a mănăstirii Pobratii, din sat din Dracimţi, şi acmu s-iau sculat Ioniţă logofătul di-i tragi vecini. Deci măria sa vodă au întrebat pe Ioniţă logofătul, cu ci-i tragi vecini. Ioniţă logofătul au dat samă că aceşti oameni îi sînt drepţi vecini din sat din Răvicăuţi, dila ţinutul Cernăuţilor, arătînd şi o cârti di la mărie sa răpoQsatul Nico'laiu vodă, din let 7222 fev(ruairie) ÎS, scriind cum că snau mai pîrît di faţă Ion Nianiul postelnicul, socrul lui Ioniţă logofătul, cu călugării di Pobrata pentru aceşti vecini şi i-au rămas pi călugării di Pobrata. Pentru aceasta, măria sa vodă, luînd sama pre amăruntul şi vădzînd că călugării altă dovadă sau mărturie asupra acestor oameni n-au, aşa au aflat cu cale, că călugării îi ţîni rău, din vreme că nici un chip de dovadă n-au, şi i-au dat rămaşi din toată giudecata, ca să nu S(e) mai acolisască di aceşti vecini. Iar Ioniţă logofătul îndreptmdu-is(e) înaint{ea) divanului, cu driaptă giudecată 262 nau dat de grumaz pe mina Lui Ioniţă logofătul, ca să-i stăpînia&că ca pre ai săi drepţi vecini. Şi pe hotărîrea giudecăţii s-au dat şi această carte de giudecată la mina lui Ioniţă logofătul, ca să-i fie de credinţă. Let 7251 (1742) noem(vrie) 1 11. Boerii carii sînt iscăliţi : Sturdza vel logofăt; Costachi Razul v(e)'l vor(nic) ; Enachi hat(mânui) ; Andreiu Rus(e)t ban; Radul Răc(oviţă) v apat(ar). Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 312 v. Copia 227 18 noiembrie 1742 Egumenul de la Slatina reclamă domnului că mazilul Panaite Vîrlan din Lămăşeni pune stăpînire pe o livadă de pomi făcută în Rădăşeni, pe moşia mănăstirii de un locuitor venit din „ţara căză-ceaşcă", mort fără urmaşi. Milostivi şi luminate doamni, să fii măriia ta sănătos. f Jăluim măriii tale că de cîţiva ani trecuţi au venit doi fraţi holtei, oameni streini din ţara căzăcească şi dintr-acei doi fraţi s-au aşedzat unul cu şiderea pe o moşie a mănăstirii, anume la satul Rădăşenii ot Soceavă, cari om s-au şi căsătorit luînd o fată dintr-ialt sat şi s-au apucat acole pe moşie mănăstirii dnauTacut o livadă de pomi. După arie, peste cîtăva vremi s-au mutat acel om la un sat la Lămăşeni pe o moşie a unui mazil, anume Vîrlan Panaiote, şi şădzînd şi acolo cîtăva vremi s-au dus şi de acolo şi-au murit de nu să ştie unde, şi niam d intr-iac el om nime n-au rămas. Iar acmu acest Vîrlan miazifl tragi ace livada, ce-i făcută de acel om pe moşie mănăstiri, la stăpînirea sa. Ce mă rog măriii tale să aibu dreptate, precum va fi mila mării tale. Smerit «rugătoriill măriii tali, Ghedeon egumen ot Slatină. (Rezoluţie :) Io Costandin voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Din vreme că niam de acelui om ce-au făcut livada nim(eni) nu să află şi livada iaste pe moşiia mănăstirii, să fie volnic egumenul a sităjpîni livada. Iar de ar ave cineva a răspuindi, să morgă la ispravnicul ţinutului să-i ia sama şi, precum sna cădea, să hotărască 1 2. 7251 (1742) nov(embre) 18. Procit treti logofăt. Arh. St. Buc., M^rea Slatina, pach. VI, doc. 2. Drig., pecete aplicată. 1 Iniţial scris septembrie. 2 La 25 mai 1744, Ioan Mavrocordat dă mănăstirii Slatina carte de stăpînire pentru o livadă pe care „...au făcut-o un om, anume Moscalul, ce-au fost nemerit ■sin ţara leşască şi şedzînd pe looul (mănăstirii şi^u aleea livadă, ?.1 .după moarte acelui moscal, nerămiind ficior, au rămas livada în sama mănăstirii de o ţin călugării de multă vreme* (Ibidem, doc. 3, orig.). 268 228 (Cernăuţi,) 30 noiembrie 1742 Gheorghiţă, biv vel sulger, staroste de Cernăuţi, dă carte de împuternicire egumenului de la Horecea să apere pădurea mănăstirii de „oamenii împregiuraşi", interzicînd oricui a tăia lemne. Dat-am cartea nostră părintelui egumen de la mănăstîră Chihorace1 ca să fie volinec a-şi apăra moşii mănăstirii, pădure, de oamiini înpregiuraşi de pe aice, să nu fie volnic nimă a mărgi a tăe măcar un lemnu. Iar car (e) vor mărgi să tae pă locul mănăstirii şi n-ar asculta porunca nostră, dăm voe părintelui cu carte nostră ver pe cine v-ar prinde tăindu pe locul mănăstirii, să-l aibă a-1 prinde şi1 2 să-ll aducă aice la noi la Cernăuţi şi cu ră pedapsă va fi pedepsit. Aceasta, Let 7251 (1742) no(iembrie) 30. G(heorghiţă), biv vel sulger. Arh. St. Buc., M-rea Dolj eşti, paeh. XIX, doc. 22. CHg. 229 30 noiembrie 1742 Cancelaria domnească porunceşte lui Iliaş vel căpitan de Soroca, să supuie pe oamenii care locuiesc pe moşia Budele a vornicului lordacM Cantacuzino să facă slujba obişnuită. 1742 noem(vrie) 30 Altă carte s-au scris, tij la Ilieş vel căpitan di Soroca, pinfcru oaminii ci şăd pe moşia dumisale vor (micului) lordachi Cant (acuzino) ce are acolo la Soroca, anume Budil(e), moldoveni şi jid(ovi) şi nu s(e) supun ca să-i fajcă slujba obicinuită. Ce să caute să-i cheme faţă, să e sama şi pi care nu vor să-i silujască să-i pedepsească, ca să-i supue să-i facă slujba, să nu mai jăluiască3. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 181v. Rezumat. 1 Pentru : Horece. 2 Urmează două cuvinte tăiate : „în butucii 3 Pentru aceeaşi moşie se mai păstrează, cu data de 3 noiembrie 1741 : „O carte a dumisale Iordache iCantacuzino biv vel vornic, de volniide, oa pă câine ar trimite Ha moşia dumisalle ce au spus că are la satul Budele, ce este pă apa Nistrului, la ţinutul Sorocii, în dreptul Movilăullui, unde să fac iarmaloacile^ să aibă a-şi lua di juna şi venitul locului, du pă tot hotarul, din toate veniturile moşii, pe obiceiu. Iar dne va avea a răspunde ceva, să vie de faţă" (Ibidem, f. 76v). — De asemenea se mai găseşte şi următoarea poruncă domnească din 20 aprilie 1735 : „Noi Constantin Nicolae voevod bojiiu milostiiu gospodar zemli Mo|l'davscoi. Dat-am cart (ea) idomniii mele cinstit şi credincios boierului nostru, dumisale 264 230 10 decembrie <1742) Hrisoscul credinceruî raportează domnului că a aşezat la Rîpile Crasnei pe nişte oameni jugiţi de la satul Bahnari din cauza boierescului, iar ispravnicul de Vaslui a trimis de i-a dus înapoi. (1742) 1 dec (hembrie) 10 *j* O carte de la Hrisoscul credincer. Tîmplîndu-mă eu cu banii pereţilor la ţinutul Fălciiului, am dat piste nişti oameni bejenari rădicaţi de la satul Băhnarii, din ţinutul Vasluiului şi fugind piste ţinutul Fălciului. Şi de vreme ce mi-iau dzis că fug de supărare boierescullui, fiind (pe) moşia lui Ion Pălade treti logofăt, i-am poprit înblmziindu-i cu voroava, snau aşedzat la Rîpele Grasnii şi dîndu-le peceţi, au rămas să-şi plătească peceţile acole. Dară acum au trimis Ştefan Rusăt păharnicul, ispravnecul Vasluiului, şi i-au rădicat cu tot ce-au avut de i-au dus la Băhnari. Pe 10 oamenii ce-au rămas, bez 10 ce-au fugit din satul Greţaştii al episcopii Huşilor, jăluindu-ise ei la mine că sînt săraci, i-am rînduit să s(e) cisluiască cu satul Grăsnăşenii, ce sînt aproape de Creţăşti, dar nu vor să-i priimască* 1 2. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 609. Copie. Iordache Canitaicuziino vel vornic şi omului dumisale pă cine va trimite, să fie volnic cu oart domnii mele a lua venitul moşii dumisali, Rudele, pre care să face iarmarocul Movilăullui, pă obiiceiu, din cais Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei aduce la cunoştinţa egumenilor şi boierilor că divanul a hotărît, pentru lipovenii stabiliţi în ţară, să se respecte învoielile făcute cu stăpînii de moşii; cei ce n-au învoieli vor da cîte un leu pe an şi nici un fel de dijmă, iar pe locurile domneşti nu vor da nimic. (1742) 1 dec(emvrie) 31. 6 cărţi a lipovenilor din ţară, cum li s-au făcut hotărîire, pentru că şed pe moşii omeneşti. Noi Costandin Nicolae voevod, milostiiu bojiiu gospodar zemti MoldavscoL Şeasă cărţi, într-acest chip scriind : Facem ştire sfinţiilor voastre igumeni di pe la mănăstiri şi dumilor voastre boieri şi lăcuitorilor moşineni de la ţinuturi pentru lipovenii ce sînt aşezaţi la Băneşti şi la Ruşciori şi la Dragomima şi la Salce şi la Hănţăşti şi la Sănăuţi şi la Zamostie, ce sint la ţinutul Sucevii, i la Budeşti pe Cracau, ot ţinutul Niamţului, i la Hirlău, la ţinutul Hîrlăului, că iată, fiind ei oameni streini aice în ţara şi şezînd pe moşii omeneşti şi făcînd domnia mia cercetări şi pentru odihna lor, cum şi pentru altă ţară, ca să nu fie de tot călcaţi şi supăraţi de cătră stăpînii moşiilor, i-am pus la cale precum am socotit cu dreptate, ca nici ei să trăiască în supărare, nici stăpînilor moşiilor să fie cu pagr’ i. . din vreme că unii dintre dînşii au arătat şi tocmală ce au cu stăpînii moşiilor, de dau pe an de casă cîte un leu, alţii cîte 2 zloţi, acea tocmală, vrînd ei a mai şîde pe aceli moşii, să rămîe tot nestrămutată, numai afară din tocmala lor un ban miai mult să nu de, nici altă nemică. Iară cărei dintre dînşii n-au tocmală pînă acmu cu stăpînii moşiilor, sau cărei dintre lipoveni vor vre să s(e) mute di pe o moşie pe alta, am făcut hotărîre înpreună cu tot sfatul nostru, mai mult decît un leu de casă pe ‘an să nu de stăpînilor moşii şi altă dejmă să nu de, nici cu clăci ,să nu-i supere. însă vrînd ei a să muta pe locuri domneşti, să şadă cu pace şi nici leul acela să nu de, nici altă dejmă. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 98. Copie. 235 (Iaşi,) 15 ianuarie 1743 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de ţinuturi să împlinească de la vecinii fugiţi ai mănăstirii Voro-neţ cîte doi lei pentru slujba lor şi să-i trimită egumenului. f Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemili Moî-davscoi. Scriem domniia mea la credincioşi boiarii domnii mele, dumnealor ispravnicii di pe la ţinuturi. 1 Data reiese din suita documentelor. 268 I Fiacern ştire că ni-au jăluit rugătorii noştri, Galestru egumănull şi cu toţi călugării de lia mănăstire de la Voroneţu, dzicînd că are mănăstire cîţiva vecini strămutaţi de la locurile sale ide mai înainte, dispre cărei n-are mănăstire nici un folos, nici o slujbă, după cum este obiceiul vecinilor să facă stog de boerescu şi să ducă podvoadă la mănăstire şi altele. Garei uniii ca aceia şi mai înainte s-au obicinuit de la domnie să dia pre an cîte 2 lei pentru sllujlba lor, după cum arată cărţile domnilor mai denainte, iară acmu nici acei cîte 2 lei nu pot scoate de la vecini. Pentru care iată că vă scriem : de la care vecini n-iari pute scoate fără giudecată acei cîte 2 lei, dîndu-vă în ştire dumilor voastre, să-i chemaţi de faţă pe vecini, să luaţi sama şi fiind vecini netăgăduiţi, să împliniţi cîte 2 lei de vecin şi să daţi la mînule călugărilor. Iară oarei ar avi a a răspunde tăgăduind că nu-s vecini, acolo să nu-i giudecaţi, ce să-i trimiteţi aice, să-i giudecăm noi. Aceasta vă scriem.1 Vleto 7251 (1743) ghen(arie) 15. Prăcit vel pitar. Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXXXIII, doc. 59. Orig., pecete aplicată. 236 15 ianuarie (1743) Boierii divanului dau sulgerului A dam Luca o carte de mărturie că Mereuţă, feciorul lui Ion Fărmăcel, este vecin al său. O carte di rămas s-au dat la mina dumisale lui Adarn Luca sulgeru, cum s-au pîrît faţă cu Merăuţă ficiorul lui Ion Fărmăcel, carile au jăluit precum că-1 tragi sulgeriul Adam la vecinătate şi el vecin n-ar fi. Iar dumnealui sulge-riul Adam au adus patru oamini marturi, anu(me) Gligorie şi Andrii şi Darie şi Acsintie, cari marturi s-au dat pe mîna vornicilor de poartă şi i-au dus la sfinţie sa părintele mitropolitul şi au giurat în sfînta mitropolie pre sfînta icoană a precistii şi încă întîmplîndu-să acolo şi Iile Zmuncilă ficior di boeriu, care şi el împreună cu aceşti patru oamini au giurat în biserică precum că di cînd ţin ei minte au apucat pe aceşti oamini tot vecini dumisale sulgeriului. Care s-au vădzut şi mărturie vornicilor di poartă precum au giurat şi s-au dat şi di la dumnialor boerii carte di rămas la mîna sulgeriului, ca să-i stăpî-niască ca pe nişti vecini (1743) 1 2 ghenar 15. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 237, f. 241. Rezumat. 1 Documentul este repetat întocmai la 26 iulie 1744 (Xbidem, pach. LXXXIV, doc. 176). — O dispoziţie identică dă Cotnst. Mavrocordat la 23 ianuarie acelaşi an, pentru mănăstirea Pîngăraţi (Arh. St. Buc., M-rea Pîngăraţi, pach. III, doc. 127). 2 Datarea reiese din suita documentelor. 269 237 Iaşi, 23 ianuarie 1743 Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Slatina să stăpînească livezile de la Rădăşeni şi Măzăneşti făcute de către vecini ai mănăstirii, morţi sau fugiţi din sate. f Io Costandin Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemlii Mol-davscoi. Dat-am cartea domniei mde rugătoriului nostru Ghedeon ieromonah, egumăn de Slatina, să fie volnic a stăpîni ni şti liivedzi de pomi ce dedi samă că ar fi făcute de vecinii mănăstirii pe moşiia mănăstirii, la Rădăşeni şi la Mădzănăeşti, din carii vecini unii au murit şi nu le-au rămas ficiori, alţii s-au dus de treescu la alte părţi şi n-are mănăstire nici o slujbă, iar livedzile le trag ca să le stăpînească unii din sătenii de Rădăşeni făcîndu-să că-s neamuri cu stă-pînii acelor livedzi. Deci, pentru livedzile unora ca acdlora morţi şi nu le-au rămas ficiori trăitori acolo în sat, sau fugiţi şi n-are mănăstire nici un folos de dînşii, după dreptate ce s-au socotit că să cade, s-au dat voe egumenului să le stăjpînească cu toată roada lor şi nime din neamurile lor să nu se amestece peste această carte a domniei mele. Vel logofăt. U las, let 7251 (1743) ghen(urie) 23 Şi s-au scris la condică. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, paah. VI, doc. 5. Orig., pecete aplicată. 238 22 iunie 1743 * Filip Catargiu, vtori postelnic, reclamă domnului că pe moşia lui, Tătărăşeni, un armean şi un turc ţin vite şi nu i-au plătit arenda de doi ani. Constantin Mavrocordat porunceşte ispravnicului de Hîrlău şi Dorohoi să cerceteze şi să împlinească de la ei ce va fi cu dreptul. Milostive doamne, să fii măriia ta sănătos. j* Inştiinţădzu pe măriia ta pentru o moşie ce am, anume satul Tătărăşenii, în ţinutul Dorohoiului, că pe acea moşie de 2 ani încoace ţin bucate un arman şi un turcu şi venitul moşii nu plătescu. Ce mă rog mării tale să aibu dreptate, să să înpliniască de la dînşii vinitul locului. Să fii măriia ta sănătos ! Plecat sluga măriii tuli, Filip Catargiul, vtori postelnic. 1 1 Data rezoluţiei. 270 r : I (Rezoluţie:) I Io Costandin voevoda, bojiiu millostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dum(neata) ispravnice 1 de ţinuitull Hiîrlăul şi Dorohoiu să chemaţi faţă pe acel arman şi pe turcu şi să luaţi sama şi ce va fi cu dreptul să de pe an, de cînd n-au luat, să pliniţi şi să dai carte de mărturie trecînd-o la protocol. Let 7251 (1743) iuui 22. Procit vel pitar. Trecut la prot(ocol), Dumitrie. B.C.S. (filiala „N. Bălcescu“), fond St. Georges, pach. CCCXXV, dosar 7, doc. 9, Grdg., pecete aplicată. * 239 (Iaşi,) 22 iunie 1743 1 2 Egumenul de la Sfîntul Sava reclamă domnului că locuitorii satului Guşiţei nu i-au dat venitul de doi ani; Constantin Mavrocordat porunceşte ispravnicului de Fălciu să oblige pe oameni să i-l plătească. Milostive şi luminat. (e) do(a)mne, să fii mărie ta sănătos ! Ţ Jăluesc măriii tale ca domnului milostiv, că am un sat la ţinutul Fălciu-lui, anume Guşăţăii, şi de doi ani, de cînd ai vinii mărie ta, s-au strînsu puţintei oamini la acel sat şi nimică piîră acmu de la dînşii n-am luat, după cum este porunca şi hotărîria măriii tali să ne dia oaminii ce şăd pin sate, aceştia mie nimic nu mi-au dat. Şi mă rog măriii tale să fie mila măriii tale să porunceşti lia ispravnicul ca să-mi pliniască hanii de la dînşii după hotărîrea măriii tale. Aceasta mă rog măriii tale. Să fii mărie ta sănătos ! Rugătorul măriii tale, Damian, igumenul ot Sviti Sava. (Poruncă domnească :) Io Costandin Neculai voevod, bojiiu milostiiu gospodar zămli Moldovscoi. Dumneata, ispravnicul de Fălcii, să chemi pe acei oameni şi ori să s(e} aşeză ei cu egumenul să plătiască venitul moşii, precum plătesc şi alţii, ori, de nu s-ar aşadza, să plineşti dum(neata) de la dînşii, precum plătesc şi alţii pe hotărîre ce s-au făcut. Let 7251 (1743) iunie 22. Procit vel pitar. Trecut la prot (ocol). Arh. St. Buc., M-rea Sf Sava-Iaşi, pac'h. XLVII, doc. 11. Orig., pecete aplicată. 1 Aşa în text. 2 Data rezoluţiei. 271 240 (Cernăuţi,) 8 august 1743 Gheorghiţă, biv vel sulger, staroste, porunceşte tîrgoveţilor din Cernăuţi să lase nesupăraţi patru oameni ai mănăstirii Horecea, de boieresc, de clacă şi de toate „angheriile", fiind daţi pentru „posluşaniea. *j* Voi, oamini tîrgoviţi din Cernăuţi, iată că vă poruncescu tuturor a înţălegi să aveţi a da pace acestor patru oamini a sfinţii mănăstiri ce *s(e) %heamă Horeci, aici lingă Prut, ca să nu-i învăluiţi nime întru nimic, ci să aibă piace dispre voi di boirescul şi di clacă şi de cal de olacu şi de toati angheriile eîte sînt pi voi şi pe alte sa ti ia ţinutului, numai ei să fii pintru posluşiani(a) sfintei mănăstiri precum scriu mai în sus. Şi să-şi de banii di acmu osăbitu, cineş pe putinţa lor, că aş (a) da şi măria sa vodă pentru sfintilli mănăstiri, ca să nu fie oaminii amestecaţi cu alţii, ci să-şi di ei numai banii gospod, cît şi pentru pominire la svinta mănăstire la toati liturghiile. Şi mai multă supărare să nu le faceţi. Aceasta vă scriu. Le-t 7251 (1743) avgust 8. lane staroste (greceşte). Arh. St. Buc., M-rea Dolljeşti, pach. XIX, doc. 20. Orig. 241 Bucureşti, 1 octombrie 1743 Constantin Costuţ Neniul, biv vel paharnic, dă mănăstirii Neamţ satul Preuteştii cu tocmeala de a primi „oareşce banit{, iertînd pe vecinii acelei moşii, să fie slobozi, după cum îi mai iertase odată. f Adecă eu, Costandin Costuţ Neaniul biv vel paharnic, dat-am această a noastră adevărată scrisoare a noastră la sfînta mănăstire a Neamţului, unde să cinsteşte şi să prăznuiaşte hramul înălţării domnului nostru Iisus Hristos, ca să fie de bună credinţă că din dumnezăiască rîvnă m-am socotit şi m-am îndemnat de am dat aceştii sfinte mănăstiri satul Preuteştii din ţinutul Neamţului, dupe cum ne iaste şi ne-au fost noao de la Vasilie vornecul Cantacuzino, încă şi cu o moară ce am făcut-o noi şi cu şi ailt vad de moară. Şi să să ştie că acest sat pe jumătate mi l-au fost dăruit mai sus zisul răposatul boiariu pintru pricinile ce dumnealui scrie, iar pe jumătate l-au fost cumpărat de la dumnealui răposatul părintele mieu Theodor Costin Neaniul drept taleri . . . .1. Şi acest sat fiind pe jumătate al mieu, mi l-au dat mie întreg cînd ne-au făcut fraţilor şi surorilor 'părţi cu diiata dumnealui, după cum arată în diata dumiisale. 1 Loc alb. 272 Deci ieu acum îl dau întregu ac eşti i sfinte mănăstiri ca să-i fie moştenire în veci. însă dar, avînd şi eu trebuinţele mele şi fiind la scăpătăciune. l-am dat cu această tocmeală de mi-au dat şi sdînta mănăstire oareşce nani, taleri. . .1 noi. Deci de acum înainte să fie întru stăpînirea sfintei mănăstiri în veci. Şi pentru mai adevărată credinţă ni-am pus pecete şi iscălitura. în oraşuil Bucureşti, let 7252 (1743) octomvrie 1 dni Costandin Costuţ Neaniul biv vel paharnic, dăruitoriu şi vînzătoriu. Adevărat cu mUşiia cu morile i vad de moară le închin sfintei mănăstiri, iar vecinii acei moşii îi er.t să fie slobozi, în veci ertaţi, după cum i-am fost ertat de mine însă mai denainte după o boală a mea grea şi m-am lăcomit de am fost întors, Dumnezeu să mă ierte 2. Costuţ paharnic. Şi am scris eu popa Costandin ot bis(erica) Goţii cu zisa dumnealui2 Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. LVIII, doc. 17. Orig., două peceţi aplicate. 242 21 februarie 1744 Stamate, copil de casă, reclamă domnului că oamenii de pe moşia lui, Brăteni (Fălciu), îi produc pagube fără să-i dea venitul; Ioan Mavrocordat îi dă carte să-şi ia dijma pe obicei, să-i oblige a-i face „slujbă după hotărîre“ şi să pună vornicel în sat. Luminate şi mult milostive doamne, să fii măriia ta sănătos ! Jăluescu doamne măriii tale ca unui domnu bun şi milostiv pentru că am o moşie, anume Birătenii la ţinutul FălciUlui, pe care moşie şăjd cîţiva oameni şi am vie şi pomeţi şi livezi. Şi şăzînd eu aici în Eşi, iar ei îmi mănîncă pomeţii şi viia şi-mi calcă moşiia şi eu n-iam nici un folos de moşiia mea: Pentru care dînd jalbă măriii sale lui Grigorie vodă şi măriii sale Costandin vodă, mii-au făcut cărţi să-mi iau dijma de la dînşii şi să-mi dea ascultare pe obiceiu la cele ce va fi cu caile, îşi nici unele de acelea nu-mi dau. Mă rog măriii tale ca să aibu dreptate. Robul măriii tale, Stamatie, copilul din casă. (Rezoluţie :) Io Ioan Nec(Ulaie) voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Să fie volnec a-şi stăpîni mojşiia şi el să-şi pue vornicel în sat şi toţi oamenii să asculte de dînsul făcîndu-i slujbă pe hotărîre şi dijma încă să-i dea pe obiceiu. 7252 (1744) fev(ruar) 21. Vitori vistier. B.C.S. (filiala „N. Băloescu“), fond Kogălniieeanu, pach. LXXXVI, dosiar 1 doc. 2. Orig., pecete aplicată. 1 Loc ailb. * Ailt scris. 18 18 - C. 4661 273 243 J4 martie 1744 Antohie Hazul dă zapis egumenului de' Răchitoasa că, rămas de judecată pentru stricăciunile făcute la prisaca de la Bănceni şi neavînd cu ce le plăti, se dă „slugă", să slujească pînă la sfîrşitul vieţii în calitate de prisăcar„ *j* Adecă eu, Antonie călugăriul, ce m-au chemat pă nume mirenescu Antohie Hozul, dat-am acest al mi eu adevărat zapis ca să fie de mare credinţă la cinstita mina sfinţiii sale părintelui egumen de Răchitoasa, Gavril, pentru (ca) să s(e) ştie că fiind eu prisăcaru la o prisaca la Bănceni, de sînt adică 2 ani, din zilele răposaţilor ctitorii, şi acum întîmp]îndu-mi-s(e) de am făcut o stricăciune în neşte stupi ai mănăstirii, de care lucru am tras mullte divanuri cu părintele egumen şi m-au dat rămas de la giudecată, platnic. (Deci eu văzînd că caz la atîta sărăcie fiind şi la multă slăbiciune, am mărsu de am căzut la picioarele sfinţiii sale părintelui egumen şi m-am dat slugă şi m-am călugărit, să slujăsc sfinţii mănăstiri păn la sfîrşitul mieu. Deci văzînd şi părinte (de) egumen plecăciune me, s-au milostivit şi sfinţie sa şî mi-au dat 2 vaci cu viţei şi unţol din care mi s(e) luas(e) pentru stricăciunea mea ce făcusem lîn stupii mănăstirii, mi le-u dat de pomană, făcîn-du-i-să milă sfinţiii sale şi pentru nişte bieţi copii ai miei. Şi m-au aşădzat sfinţie sa şî m-au rînduit iar unde am fost, la prisacă Bănoenii, să fie priisăcariu după cum am fost. Dar şi eu, pentru aceasta, am dat scrisoarea mea la cinstită mîna sfinţiii sale egumănului, precum şi mai sus arată, ca să-mi las toate meşteşugurile mele care le-am avut mai dinainte vreme şi să slujăseu cu dreptate sfinţii mănăstiri păn la sfîrşit. Şi de babă şi de feciori m-iam lepădat, să nu mai aibă ei treabă cu mene, nici eu ou dînşii. Ci mult, puţin ce iaste al mieu am închinat să fie a mănăstirii, dar şi părinţii să-mi aibă de grija, cînd voi muri să mă gmjiască ca pe un mort cu cinste. Dar de mi s-ar întâmpla ca să mai fac stricăciune în stupii mănăstirii, să fiu de mare pedeapsă şi de ocnă. Aşe m-am legat cu zapisul mieu înainte săboriului mănăstirii de a me bună voe, ca să-mi păzescu sufletul mieu. Şî pentru mai adevărată credinţă pusu-mi-am şi degetul în loc de pecete şi iscălitura ca să fie de mare credinţă. Martie 14 dne, let 7252 (1744). Eu Antonie călugăriul. Şî încă m-am socotit înnainte părintelui egumenului de un bătrîn de moşie din Col (o) neştii, ce i s-au ales parte lui din Grumăzeştii şi moşie me ce am în Sparta, ce am după mama Săverinca, ce se tragi de pe moşu-său Buhnă, şi moşie den Coiloneşti să tragi di pe Lepădat, moşul Hozu, şi moşie din Bănceni tij am dat-o. Şi mi-am pus degetul. j* Antonie dichiu ot Răchitoasa iscal. 2U Şi această scrisoare am scris eu Cîrstea vătaf cu zisa lui Antonie monah ot Băncenii. Monah Anton* (Pe verso :) Băncenii ot Tutova. Arh. St. Buc., M-reia Răchitoasa, pach. XI, doc. 5. Qrig. 244 14 mai 1744 Varlaam Ursache, fost egumen al mănăstirii Slatina, dăruieşte ca rob cluceresei Maria Catargiu pe un vecin al său din Bozieni. •j* Fac ştire cu această scrisoarea me la mina dumisali Măria cruciroaia Catargioae, precum să s(e) ştie pentru un vecin al mieu di la Rozieni ce-au* ţinut pe o ţigancă a Moreanului şi au făcut un fecior Costantin ; şi dzioînd eu c-a fi ertat, precum i-am făcut şi carte, ca să mă slujască păn la moartea mea şi el nu s-au ţinut de cuvînt. Ci iată acum că l-am dăruit dumisali cruceroae Gatargioe ca să-i fie drept rob şi ţigan, iar scrisoare ce-am făcut eu la rnîna lui să nu se ţie în samă. Şi pentru credinţă am şi iscălit. Let 7252 (1744) mai 14. Varlam Ursachi, proin egumen Slatinii. Şi eu irodiacon Cozma ot Neamţu am scris cu dzisa sfinţii sale. (Pe verso :) Vasiile Gherdevare, frate(ile} lui. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXII, doc. 46. Qrig. 245 (Iaşi,) 31 iulie 1744 Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte vel paharnicului Dumitraşcu, ispravnicul sărdăriei, să constrîngă pe locuitorii moşiei Chişinău a mănăstirii Sfinţii Arhangheli (Frumoasa), a face slujbă aşa cum fac şi alţii care stau pe moşiile celorlalte mănăstiri. Noi Ioan Nicolae voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi Scriem domniea mea la credincios boiariul nostru, dumnalui Dumitraşco vel paharnic, isprav (nicul) sărfdării. Facem ştire că s-au jăluit egumenul de la mănăstire Sfetîi Arhanghel (i \ pentru oamenii ce şăd pe moşie mănăstirii, Ghişinăul, cum că nu să supun să facă slujba după obieeiu, nici cu bani nu să aşază. Pe cari să-a chemi dumn(ea)ita 215 faţă şi să le poronceşti ou tărie oa să-i facă slujbă, precum fac şi alţii oarei şăd pe moşiile altor mănăstiri ce să megiăşăscu cu Chişinăul, să nu ne mai vie cu jalobă, iară oarei n-or înţălege şi s-or arăta cu blăstămăţie, să-i supui ca să-i facă slujbă. Aceasta poroncim 1. Let 7252 (1744) iulie 31. Procit treti logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. DCCI1, doc. 44. Copie. 246 (Iaşi,) 22 august 1744 Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare mitropolitului Nichifor să stăpînească satul Dămideni (Dorohoi) şi să oblige pe locuitori a-i da dijma din produse după obiceiul ţării. f Io Ioan Nicolae voevod, cu mila lui Dumnezău domn ţării Moldavii. Dat-am cartea domniii mele cinstitului părintelui şi rugătoriului nostru, sfinţiei sale chir Nichifor mitropolitul, să fie volnic cu carte domnii mele, după ispisocul ce are sfinţia sa şi de la domniia sa Grigorie vodă, să aibă a ţinea şi a stăpîni satul Dămidenii, ce sînt la ţinutul Dorohoiului şi să aibă a lua dijma, de a zăcea, din pîini, din fîneţi şi din prisăci cu stupi şi din grădini cu legumi îşi din tot locul cu tot venitul, după obiceiul ţării. Iară de ar avea cineva a răspunde, să vie de faţă şi nimenea să nu stea înprotiva cărţii domneşti. Din vleat 7252 (1744) august 22. Procit treti logofăt. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. DOCXII, doc. 37. Copie. 1 La 19 noiembrie 1748, Constantin Miavrooordat dă pentru aceeaşi mănăstire următoarea carte : „...Scriem domnie me la credincios boeru nostru, săirdaru di Orheiu sănătate ! Faciim ştiri că ni-au spus rugătoru nostru sfinţie sa părintele Samion, egumenul de Sfete Arhanghel(i), de la Frumoasa, precum oamenii ce sînt trăitori pe moşie mănăstirii la ţinutul Orheiu, Lăpuşna, n-au dat vinitul mănăstirii, după aşăzare ce s-au făcut să de pentru slujba obicinuită, ci iată că-ţi scriem dum(itale)' să chemi pe toţi acei oamiini şi să le poronceşti câţi vor fi şizînd pe moşia mănăstirii să plâtiască egumenului vinitul cel obicinuit de casă, iar di la cari n-ar înţătlegi. să plineşti, iar de va fi alltă pricină, ou carte de giudecată să-i trimiţi la divan. Aceasta (Ibiidem, doc. 48. Copie). 276 247 (Iaşi,) 4 septembrie 1744 Divanul Moldovei dă carte de judecată lui Costache vătaful $ă stăpînească pe Gheorghiţă, feciorul lui Simeon Ţiplica din Leţcani, ca vecin, fiind luat de tatăl său, Neculai biv vel sulger, de la Grigoraş Brahă. Facem ştire ou această carte de judecată, că la divanul măriii sale luminatului domnuilui nostru Ioan Nicolae voevod, fiind şi noi de faţă, s-au giudecat faţă dumnealui Costachi vătavu, fiiul răposatului Neculai ce au fost sulger mare, cu Gheorghiţă, feciorul lui Simion Ţiplică, din sat din Lăţcani ce este în ţinutul Sucevii, arătînd dumnealui Costachi vatavul un zapiis din velet 7226 oct ( om) v(irie) 20, de la Grigoraşcu Brahă, feciorul lui Ionaşcu Birahă, în oare zapis s-au aflat iscăliţi marturi Ghedeon mitropolitul şi Iile Gatargiu ce au fost logofăt mare, scriind că la vreme cînd au mers tatarii în sus de au prădat la ţinutul Niamţului, avînd sulgerul Neculai o soncă cu nişte haine pusă într-un săcriu mistuite într-o plavie şi acolo avînd şi el iar un săcriu şi nişte grîu într-o bute, mistuit tot intr-ace plavie, şi după ce s-au strecurat tatarii au mers şi Grigoraş Brahă acolo de şi-au luat ce au avut şi au perit şi soncă cu hainile sulgeriului. Deci apucîndu-1 sulgeriu Neculai să de samă de soncă, Dau tras ia divan şi au rămas de la giudecata divanului să plătească paguba. Şi el neavînd cu altă ce plăti, i-au dat sulgeriului 3 locuri de casă din sat din Liiţcani, pe apa Moldovii, ce sînt în ţinutul Sucevii, însă acele locuri sînt parte lui, ce i s-au venit despre alţi fraţi, cu locuri de fînaţă în cîmp şi în pădure şi în heleştei, cu vad de moară şi cu tot venitul. Şi i-au mai dat şi patru vecini, fraţi, anumi Gheorghiţă şi Ştefan şi Vasilie i Istratie, cu feciorii lor, feciorii lui Simion Ţiplică, iar de acolo din Liţcani, ca să-i stăpînească pentru ace pagubă, după cum mai pre larg arată în zapis. Care oameni fiind atunce lipsiţi din Liţcani, dede samă Costachi vatavul că pînă acum nu i-au mai putut afla să-i stăpîniască. Dar acum aflînd dintr-acei oameni numai pe acest Gheorghiţă şi aducîndu-1 înainte divanului, s-au mărturisit şi sîngur că este fecior lui Simion Ţiplica şi au fost patru fraţi şi pe ceialanţi nu-i ştie unde să află. Numai, de pricina vecinătăţii s-au apărat, răs-punzînd că nu s-au ştiut vecini nimărui, ce tatăl lor au fost muntian, om strein, dar vro dovadă n-au arătat, ce numai cu gura au zis, iar de pe mumă-sa este om de moşie. Şi s-au mai întrebat : tatăl lor Simion Ţiplica mai avut-au fraţi din care s-or fi mai aflînd niscaiva veri primari acestui G(he)orghiţă să fie slobozi ? Şi au dat samă că n-are. Aşijdere i s-au cerut de are niscaiva oameni marturi să să îndreptezi că este om de moşie de pe parte bărbătiască, sa^ araţe. Şi el pe nime martur n-au arătat, dînd samă că au umblat după mărturie, încă şi cu carte de blestem de ia svinţie sa părinteile mitropolitul s-au cercat şi n-au aflat pe nirni să mărturisască. La care, neavînd el nici un chip de dovadă de au fost om de moşie, sau ca nu este vecin, au socotit mărie sa vodă să să asculte mărturii ce au adus Costachi vatavul. Deci dumnealui Costachi vatavul au scos de faţă patru marturi, oameni bătrîni, anume pe Ion nepotul lui Pătru, răzăş din Liţcani şt 217 Mihăilă d/in Drăguşăni şi Apostol din Br oşteni şi Gheorghi, nepot lui Pătrău, care sînt de pinpregiuru Liţcanilor şi aşa au mărturisit cu sufletele lor că, de cînd ţin ei minte, l-au apucat pe acest Gheorghiţâ Ţăplică numindu-să tot vecin de Leţcani şi au priimit să şi giure pe mărturie lor. Pentru care, mărie sa vodă, luînd sama şi socotind înpreună cu noi, aşa au găsit a fi giudecata cu dreptate şi au hotărît să margă mărturii ce au arătat Costachi vătaful să giure în svînta besărică pe mărturie lor ce s-au zis mai sus îşi igiurînd ;să rămlîe vecin. Şi iiniduindu-să vornici de poartă, au mers mărturii de au giurat în besărică, pecum iarăşi arată mărturie vornicilor. Şi dovedindu-să pe Gheorghiţâ Ţiplig că este vecin de Liţcani, l-au dat giudecata să fie vecin şi să aibă dumnealui Costachi vatavul a-1 stăpîni ca pe un vecin. Şi pe hotărîre divanului am făcut şi de la noi această carte de mărturie. Aciasta înştiinţăm. Let 7253 (1744) sept(em)v(rie) 4. Vel logofăt ; Andreiu Rus(e)t vel vornic ; Radu Racoviţă hatman ; Vasile Roset vel vist (ier) ; lordachi Balş vel ban ; Dimitrie vel paharnic, Io an Sturz (a) vel stolnic. (întărire domnească :) Noi Ioan Nicolae voevod, boji milosti gospodar z emili Moldavscoi. 'oate aceste cîte cuprind mai gios într-această carte de giudecată, făcîndu-să. hotărîrt înainte domniei mele, am întărit şi cu a noastră pecete şi iscălitură, să aibă a stăpîni Costachi vatavul pe Gheorghiţâ veqnul. Noi Ioanu voevod. Locul peceţii gospod. S-au posleduit, lordachi Loiz vei paharnic. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CCCXI, doc. 38, f. 41. Copie din sec. XIX. 248 (Iaşi,) 5 septembrie 1744 Ioan Mavrocordat, domnul Moldovei, porunceşte biv vel clucerului lordache Ruset, ispravnic de Bacău, să cerceteze reclamaţia lui Nicolai Costin, biv vel jitnicer, contra unor locuitori din Şerbăneşti (Neamţ) care nu se recunosc a-i fi vecini. •f* Io Nicolai voevod bojiiu milostiiu zemili Maldavscoi. Scriem domnia me la credincios boiariul nostru, dumneata lordache Ruset biv vel clucer. îţi facem ştiri că ni-au jăluit boiariul nostru credincios, dumnealui Nicolai Costin biv vel jit(nicer), dzicînd că ari nişti oameni vecini din satul dumisale Şărbăneştii ot Niamţu, carii puind pricină pentru vecinătate lor şi la domnie preaiubit fratelui domniii mele, domniei sale Gostantin vodă, au avut giudecată şi nehotărîndu-ii-se giudecata atuncea va să o curme acum. Şi dzicînd că are nişti oamini marturi acolo la ţinutul Bacăului, carii ar fi ştiind de pricina acilor vicini, iată că-ţi scriem dumitale să-i chimi di faţă pi acii marturi ci—i va arăta jitnkeriull anume şi să-i întrebi cu amăruntul, unul cîte unul, cum ştiu di rîndul acilor oameni vecini. Şi pecuim or mărturisi înaintea dumitale cu suflitiUe lor, să dai o mărturie încredinţată cu iscălitura dumitale, cu care viind di faţă să avim ştiri. Aceasta scriem. Let 7253 (1744) săpt(emvrie) 5. l-davscoi. Dat-am cartea domniii mele rugătoriului nostru chir Gallistru Ene, igumenul sfinţii mănăstiri Rişca. Şi de vreme ce pentru oamenii ce sînt şăzători în satele dupe moşiile mănăstireşti, încă din oeilaltă a doaă domnie a domniii mele aici la Moldova, 26 iulie 1752: lacov Putneanul, mitropolitul Moldovei, cere preoţilor, boierilor, mazililor şi locuitorilor din apropierea mănăstirii Secu să mărturisească dacă ştiu că sătenii din Vînătorii Neamţului au aşezămînt vechi să lucreze numai şase zile pe an, fără a, da dijmă. Iacov din mila lui Dumnăzău arhiepiscop şi mitropolit Moldavii, f Cuvioşi molitfile voastre egumeni i alţi părinţi de pre la sfintele mănăstiri carii sînteţi aproape de sfînta mănăstire Sacul i molitfile voastre preoţi den Tîrgul Neamţului i ţlupgf la alte sate de pinpregiur, cinstiţi ai noştri fii sufleteşti, dum(neavoastra) boeri i mazili i lăcuitori carii veţi fi pe aproape de mănăstirea Sacul, de la domnul Dumnăzău atotputernicul vă poftim sănătate trupească şi spăsenie sufletească, iar de la smereniia noastră molitfă şi blagoslovenie vă trimitem. Cătră acestea vă facem ştire că aici la divanul preaînălţatullui luminatului domnului nostru au avut pîră de faţă Calistru Ene, egumenul de Sacul, şi cu Vânătorii Neamţului ce sîntu supuşi mănăstirii Săcului, arătînd şi zicînd Vînătorii Neamţului că ei au avut testamentu vechiu de la răposaţii domni ce au închinat moşiile acele sfinţii mănăstiri şi pe ei, ca să lucreze numai 6 zile intr-un an, iar nici dijmă să dea, nici nimic. Egumenul au răspunsu că ei sîntu vecini mănăstirii şi au lucrat 12 zile într-un an şi au dat şi dejmă den toati pe obiceiu. Fiind, dar, multă pricină ia mijloc, nu" s-au putut curma aici pricina lor, ce au rămas ca să luîm încredinţare de acolo. Deci iată scriem maliţiilor voastre i dumneavoastră boeri i lăcuitori, de au avut aceşti oameni testamentu vechiu după cum au arătat şi de au lucrat numai 6 zile şi din nimic dijmă n-au dat, sau de sîntu vecini mănăstirii şi ei tăgăduiescu, poftim să mărturisiţi dreptu, arătînd tot adevărul şi să daţi mărturie încredinţată şi iscălită, după cum veţi mărturisi, la mina egumenului Calistru ca să ni-o trimită. Şi mărturisind adevărul veţi fi ertaţi şi blagosloviţi, iar de viţi părtini atît mănăstirii, cît şi oamenilor acestora şi nu viţi vrea să arătaţi adevărul, vrînd să păgubiţi sfînta mănăstire de slujba acelor oameni, să fiiţi blestemaţi de domnul Dumnăzău atotputernicul şi de precurată maica sfinţii sale născătoare de Dumnăzău şi pururea fecioară Mariia, de slăviţii 12 apostoli, de a toată lumea şepte sfinte săboară şi de toţi sfinţii ; fierul, pietrile, tuciul^ şi toată firea neputreză-toare să putrezească şi să să răs(i)pască, iar trupurile voastre să stea întregi ; să aveţi parte cu Iuda ce au vîndut pe Hristos şi cu prodlătul Ariie ; să vă înghită pămîntul de vii ca pre Dathan şi Aviron ; să vă lovască cutremurul lui Gain şi bubele lui Ghiez, în toată viaţa voastră procopsală să nu aflaţi. Şi de smereniia noastrai de puterea ce avem de la domnul Dumnăzău dată, încă să fiţi aforisiţi, blestemaţi şi după moarte nedezlegaţi. Iar carii şi-ar cunoaşte păcatul şi va mărturisi adevărul va fi ertat ’şi blagoslovit în veci. Amin. Aceasta. Let 7260 (1752) iuti 26 dni. Şi sîntem a tuturor de obştie întru duhul sfîntu părinte sufletescu, Iacov mitropolit Moldovii (m.p.) Arh. St. Buc.. M-rea Neamţ, pach. CXL, doc. 21. Ori'g. 279 Iaşi, 10 decembrie 1752 Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire mitropolitului Iacov şi vechilului său, spre a apăra de tăiere pădurea de pe moşia schitului Dumbrăviţa (Tecuci). t 1° Costandin Mihail Cehan Riacoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldaviscoi. 304 Dat-am carte domniii mele precinstitului şi preosfinţitului al nostru părinte duhovnkescu, sfinţia sa chir Iiaoov, mitropolitul Moldovii şi vechilului sfinţiii saTe~oe are la schitu lui Dumbrăviţă, metohu mitropolliii ce ias'te la ţinutul Tecuciului, să fie volnicu cu carte domniii mele a-şi apăra un rediu de acolo, di pe tocul schitului. Nime, orice obrazu, să nu îndrăznească a tăia lemne din rediu şi dispre toţi să-şi apere rediu!, că oricine ari îndrăzni să taie lemne din^rediiT să ştie că, mai viindu jialubă, unii ca aceia să vor aduci cu amu gospodu aice şi să vor pedepsi cu mare urgie de la domniia mea. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele. U las, let 7261 (1752) dk(hemvrie) 10. Cant (a ) vel logofăt. Arh. St. Buc., Mitr. Moldovei, pach. VIII, doc. 38. Orig., pecete aplicată. 280 (Iaşi,) 9 ianuarie 1753 Cartea dată de Constantin Racoviţă egumenului de la Humor să caute pe foştii vecini strămutaţi ai mănăstirii spre a lua de la ei cîte doi lei de fiecare. Gartea domnească de la Constantin Mihai Gehian Racoviţă voevod dată de volnkie lui Theofani, igumen de la sfînta mănăstirea Homorului, pentru oamenii ce-au avut mănăstirea cu nume de vecini şi s-au strămutat de la locurile lor, oriunde i-ar găsî să apuce şi să-i deie cîte 2 lei de vecin pentru lucrul boerescului şi podvoada, iar despre unde vor fi aşăzaţi să nu-i strămute. 7261 (1753) ghen(arie) 9. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 111, f. 85. Rezumat. 281 (Iaşi,) 10 ianuarie 1753 Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Slatina să pună în satul Rădăşeni orîndar pentru vînzarea băuturilor, fără a fi supărat de locuitori. ”t Io Costandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu goispadar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru lui ieromonah Piarthenie, egumenul, şi altor părinţi călugări de la sfînta mănăstire Slatina şi pre cine din jidovi vor pune ^rîndariu la satul Rădăşenii, moşiia Slatinii ot ţinutu Sucevii, să (fie voilnec cu Iţarteidomniii mde a-işi păzi rînduiala, orfînidăfiii sale după obiceiul şi altor orîndari şi să fie neoprit de cătră oameni a vinde tot feliull de băutură, de vreme că ni-au dat ja:lobă numitul igumen că cu orînda vine sfinţii mănăstiri mai bun folos de chivemisala sa. 20 20 - C. 4661 m Şi fiind cu folosul mănăstirii, iată li s-iau întărit lor volniciiia omului ce vor pune, oa să fie slobod a vinde tot feliul de băutură şi alţii nime să n-aibă triabă la moşiia sfinţii mănăstiri. Intr-alt chip să nu fie. 7261 (1753) ghen(iarie) 10. Vel medeLnicer. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. VI, doc. 10. Orig., pecete aplicată. 282 (Iaşi,) 15 ianuarie 1753 Dumitraşco Gage şi Lazăr Bîrlibă delegaţii locuitorilor din Vină-torii Neamţului, dau zapis în divan egumenului de la Secu de obligaţiile ce le revin pentru îngăduinţa de a avea pe moşia mănăstirii mori, pive pentru sumane şi circiumă. Iacov, mitropolit Moidaviei. f Adecă noi, Dumitraşco Gage şi Lazoru Bîrlibă din Vînătorii Neamţului, cărei am fost aleşi şi socotiţi de toţi oamenii din Vînători şi trimişi să stăm ia divan cu sfinţiia sa Galestru, egumenul de la mănăstire Secul, făcut-am zapisul nostru la mîna părinţilor călugări de la Secul precum să să ştie că după altă giudeoată ce-am avut cu dînşii au făcut pîră asupra noastră înainte luminatului divan şi pentru morile şi pivele de sucmani şi cnîşmeile ce avem făcute de la optu ani încoace pre moşie Vînătorii ce iaste driaptă a Secului, bărănind părinţii călugări să ne rădicăm acele dupe moşiia mănăstirii, că le prîcinuim pagubă. La care măriia sa preînălţatul luminatul domnu Costandin Mibai Cehan Riacoviţă voevoda au rînduit această treabă să o aşedze între noi sfinţiia sa părintele mitropolitul ţării chir Iacov şi înpreună cu dumnealui giupîn Iordache Ganfca-cuzino vel logofăt. Deci, stînd înainte acestor stăpîni rînduiţi, iată arătăm că într-acest chip ni-am priimit însune noi de bună voe noastră, făr' de nici un chip de silă, ca să fim datori a da fieştecarele ce va ave moară cîte şase merţă .gpspod. de pîne de o moară într-un an la mănăstire şi de pivă să dăm cîte doaodzeci şi doi de potronici de o pioî tij pre an, şi de ari ave mănăstire niscarva sucmani a face la pivele noastre, acei sucmani să-i facă cu plată pe obiceiul cum sa plăteşti de făcut sucmani, fiindcă noi dăm mănăstirii banii pivelor ce ni-am aşedzat. Aşijdere şi pentru crîşrrie arătăm, că întîi va fi volnică sfinta mănăstire a-şi vinde vinul ci va ave pus de vînzare Ia această moşie la Vînători, apoi după ce să va vinde a mănăstirii să fim neopriţi şi noi ju dia cep. vioaţiilor ce vom ave de vîndzare pentru hrana noastră şi să nu fie volnici părinţii călugări a ne face nici o supărare ; iară de om pute noi şi ni-a da mîna ca să luîm şi vinul ce va ave mănăstire acole, asupra noastră, să-l vindem în crîşmele ce avem, aceia rămîne în socoteala noastră, cum ne va da mîna, aşe vom face, dară silă nu simt volnici să ne facă la aceia. Ge dară, toate aceste ce li-am priimit noi cu hotarul de mai sus scris, priimite vor fi şi di ceilalţi oameni ai noştri de toţi, pentru că ei cu toţii ni-au 306 socotit şi ni-au ales, ci-om dzice noi şi ci-om face, să fie dzis şi făcut şi de dânşii ; şi să avem a pdăti toate la vreme lor, acele cîte 6 merţă de pîne, ori ce fel de priie ar fi, de o moară pe an, cînd ni-ar cere o dată să o dăm şi să ne de pecetluit de samă că nii-am plătit ; banii pivelor de succmiani dîte un (leu, dzece pot(ronici), iarăşi asemene cînd s-a începe anul să-i dăm şi să ne de răvaş iscălit de egumen şi de călugări de toţi, că li-arn plătit ; şi pentru crîşme cum s-au dzis mai sus aşe să se păzască nestrămutat. Cu oare aşădzămînt răspuns-au şi părinţii călugări că sint odihniţi şi mufl-ţămiţi şi altă călcare la aceste ponturi n-om ave. Pentru care, ca să să ştie tocmala, iată li-am făcut zapis denainte numiţilor stăpîni, şi sfinţia lor încă ni-au dat zapis pecurn că vor păzi rînduiala aşădzămîntului. Şi pentru credinţă ni-.am pus degetile, neştiind iscăli1. Şi eu Athanasie Petrachi biv căminar am scris zapisul în divan. Let 7261 (1753) ghen(arie) 15. Dumitraşco Gage ; Lazor Bîrlibă. Enochint episcop Huşilor ; lordache Gan (tacuzino) vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. CXL, doc. 22. Grig. 283 (Iaşi,) 2 iunie 1753 Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Lâscărache Ruset, al treilea spătar, să oblige locuitorii de pe moşia sa, Bohotinul, să-i dea cîte şase potronici pe an de fiecare gospodar şi dijma obişnuită. ■f Io Costandin Mihiai Cehan Racoviţă voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zcmli Moldiavsooi. 1 Egumenul de la Secul dă în aceeaşi zi angajament scris din partea mănăstirii către reprezentanţii locuitorilor din Vînători, că acceptă învoiala : „...Deci stînd noi înainte acestor stăpîni rînduiţi cu Dumitraşco Gage şi cu Lazor Bîrlibă, doi din oamenii de la Vînători oe-aiu vinit la divan, trimişi de tot saltul, iată într-acest chip ni-au aşedzat şi ni-au tocmit: ca să fie datori oamenii, fieştecarele ce va ave moară, a da cîite şesă merţă gospod di pîne, orice fel de pîne, dintr-o moară pre an şi pîne o dată să ne^o de cînd le vom oer-o noi ; şi de pive de sucmani să ne de de o pioî cîte doaodzăci şi doi de potroneci, tij o dată într-un an, şi de ari ave mănăstire niscarva sucmani a învăli la pivele lor, să-şi ia de la noi plata ce li s-ar face de învălit pe obiceiu ; aşijdere şi pentru crîşme, întaiu mănăstire să aibă rînduială a vinde vinul mănăstirei ce-om ave acolo şi după ce să va vinde al mănăstirei, apoi să fie neopriţi şi oamenii a vinde vinurile lor, iară Ppte ei şi li-ia da mîna ca să priimască şi vinul mănăstirii asupra lor să-l vindză ei şi să ne de samă, aceie rămîne în socoteala şi voe lor, cum le va da nuna aşe vor face, dară silă să nu le facem. . f . Gi dară toate aceste priiimindu-le şi noi şi ei cu hotarul de mai sus scris, «aton sint ei să le plătiască toate la vreme lor/ adecă aceli cîte 6 merţă gospod de pine pre an dintr-o moară, să ni le de o dată şi să le dăm răvaş iscălit de toţi că s-au plătit ; banii pivelor de sucmani cîte 22 potroneci, iarăşi să ni-i de cînd să va începe anul şi să le dăm răvaş iscălit de samă; şi pentru crîşme cum s-au sens mai sus, aşe să să păzască rînduiala nestrămutat şi altă călcare la aceşti ponturi să nu aibă" (Ibidem, doc. 23, orig.). Dat-am cartea domniii mele boeriului nostru lui Lăscărachi Rus(et) 1 treti spatar, să fie volnic cu carte domniei mele a ţine şi a stăpîni a sa driaptă ocină şi moşie ce dzise că ari la ţinutul Eşului, anume Bohotinul, pe cari moşie sînt cîţiva oameni şedzători şi nici un folos de la dînşii nu arii. Pentru cari i-am dat domnii me această carte o domniii mele, ca să aibă a-şi lua de tot omul ce va fi căsar cîte şesă pot (romei), după hotărîre ce s-au făcut, şi să-şi e şi dejma din toate pe obicei şi nimi să nu st (ea) înpotriva cărţii domniii mele. Şi măcar di-or fi avînd şi carte domniii mele la mina lor, să nu să ţie în samă 2. Let 7261 (1753) iuni 2. Gant(ia) vel logofăt. Arh. Şt. Iaşi, Documente, paeh. CDII, doc. 346. Orig., pecete aplicată. 284 (Iaşi,) 20 septembrie 1753 Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Galata să stăpînească moşiile mănăstirii din ţinutul Cîrligătura, obligînd pe locuitori să lucreze şase zile de vară şi şase zile de iarnă, sau să dea cîte doi lei şi dijma obişnuită. ‘f’ Io Matei Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru sfinţiii sale, lui ieromonah Procopie, igumenul de la sfînta mănăstire Galaţie, să fie volnec cu carte domniii mele a stăpîni moşiile sfinţii mănăstiri ce sînt în ţinutul Cîirlegăturii, anume Mînjăştii i Budeştii şi Voroveştii i Bîrsanii. Şi oamenii ce vor fi şădzători cu casă pre aceşti moşii, măcar orice fel de rufetu ar hi, toţi să fie plecaţi egumenului şi să-i slujască lucrul de boerescu, după hotăriîrea ce s-au făcut, 6 dzile de vară şi 6 dzîle de iarnă, ori la ce i-ar pune igumenul. Dară cărei vor primi să dea pentru slujbă bani, să dea de casă dîte 2 lei şi să fie plătiţi. Şi să le ia egumenul şi dejma locului din toate pe obiceiu. Şi poruncim domnia mea şi dumitale ispravnice de ţinutul Gîiilegăturii, ca de s-ari arăta vrunii din oameni neplecaţi la poronca cărţii domnii mele, să le faci zapt unora ca acelora şi să-i supui, înplmind de la dînşii celi ce sîrntu să dea mănăstirii. într-alt chip să nu fie. 7262 (1753) săpt(emvrie) 20. Procit treti logofăt. Arh. St. Buc., A.N. paeh. MCXV, doc. 26. Orig., pecete aplicată. 1 Numele .completat cu altă cerneală. 2 Documentul este repetat întocmai de Matei Ghica la 9 ianuarie 1754 (Ibi-dem, doc. nr. 250). sas 285 10 decembrie 1753 Locuitorii din Cordăreni şi Săpoteni dau zapis stăpînului moşiei, prin care recunosc în faţa vornicului de Botoşani, stricăciunile cauzate la moară şi la eleşteu, angajîndu-se a repara iazul, a da cîte un leu pe an pentru obligaţia de boeresc şi dijma din produse. •f- Adică noi, toţi oamenii săteni din Cordăreni i Sipoteni ot ocolull Botoşanilor, făcut-am încredinţat zapisul nostru la mina molitfei sale părintelui nostru Danii! Hudici, precum să s(e) ştie că fiindu noi şezători pe aceste moşii a molitfei sale şi avîndu un heleşteu, ezit cu boerescul nostru şi şi cu bani de molitfa sa, stricăciunea ce-am făcut-o mai înainte păn la ruptul heleştiului, înainte dumnealui) şătrar Izmană şi a dum(neaiui) Ananiei vcrfnîcTe Botoşani i a dum(nealui) Adam Pancul pit(ar) ne-au lăsat molitfa sa apucîndu-ne că ne vom părăsi de toate străcăciunile, cum din heleştiu aşa şi din altile, după cum pre largu arată aşăzarea aceia iscălită de aceşti numiţi boeri. Deci noi călcîndu şi acea aşăzare şi apucindu-ne iarăşi di celi mai denainte fapte ale noastre, vînîndu hdleştiul cu coşuri, cu edire. cu voloare. ziua şi noapte, far' de nici o siială şi opreală, şi făcîndu străcăciune şi din moară, luîndu şi |arampoii şi tăraşii şi arzindu, şi la rediu şi la pomi străcîndu, pentru care viin3îr^pairintile Danii! şi vădzîndu atîta străcăciune, n-au putut suferi, ci au trimis jalobă la preosvinţitul părintile mitropolitul. Şi preosvinţiia sa înştiinţîndu pe măriia sa vodă, ne-au trimis om gospod de ne-au rădicat pre toţi şi ne-au adus înainte dumisale Theodorache biv vel pitar, vornic de Botoşani, scriimdu-i măriia sa vodă şi altă carte osăbită dumisale ca să ia sama străcăciunilor, şi aflîndu-ne că am făcut de aceste străcăciuni să ne de şi certări după fapta noastră. Şi cercetîndu dumnealui pitar, au aflat pomeţii şi rediul stricat şi scîn-durile morii luate, şi şarampoii şi tăraşii arşi, şi la peştile heleştiului cu toţii vinovaţi. Şi vrîndu dum(nealui) pitar ca să ne dea certări după poronca gospod* am căzut noi cu toţii cu rugăminte cătră părintile Danii! ca să ne mai erte de aceste stricăciuni şi pagube ce am făcut păn acum, apucîndu-ne chizaş unul pentru altul că de acmu înainte n-om mai face stricăciuni iazului, cum nici la altele, iar pre care îl vom simţi dentre noi mai făcînd stricăciuni, noi să avem a-1 da de grumazi la boiiari ca să-i vie de hac cu certare şi gloabă, ca să s(e) veghi şi alţii. Deci molitfa sa, vădzîndu rugăciunile noastre înainte dumisale pitarului, ne-au ertat de toate aceste greşeli ce am mai făcut pin' acum, dîndu-ne şi scrisoare la mină. Şi ertîndu-ne am stătut de am făcut şi aşăzare pentru venitul moşiei ce iaste obiceiul să dăm pe an. Şi ne-am învoit ca să-i dăm pe an cîte un leu de casă şi dejma pinii den 15 merţă una şi din altile pe obiceiul pămîntului. Şi iazul undi sînt morile să av6m a-1 ezi şi a-1 tocmi bine, după cum să cade şi să i-1 dăm gata. Iar cit pentru greşala şi paguba ce-am făcut la heleşteu şi la altile, ertîndu-ne, noi încă ne-am apucat să-i lucrăm la vară de tot omul cîte patru zile cu cară, cu căruţă,, ou ce am avea, ziua de dimineaţă deplin păn în sară, la un iazu ce iaste să s(e) facă de iznoavă, dîndu-i şi doi (o)ameni dintre noi, cu cislcL lor osăbit, ca să-i fie acei oameni purtători de grijă pentru paza iazului şi a moşiei. 309 Iar de acmu înainte de am mai calica şi această aşăzare şi n-am urma după cum ne-am apucat, atuneea să fim de certare după cum arată şi carte mării sale lui vodă şi platnici. Şi pentru credinţă ne-iam pus şi degitile mai jos ca să să crează. Let 7262 (1753) dec(hemvrie) 10 dini. Eu Gheorghii Grosul ot Sipoteni ; eu Petru Rusul ot (t)am ; eu Gavril Neagra ; eu Pavăl Ţurcan ; eu Toader Sireteanu ; Vasile cîteiumar ot Cordă-reni ; Ion Băcal ot tam ; Ion Cărăivan ; Toader Păscar ; Ion Mihai. Şi noi tot satul ne-am pus degitile. Şi acest zapis de aşăzare cu voia tuturor s-au făcut înainte noastră, iar şarampoii şi tăraşii şi sdîndurile morii am arătat omului gospod ca să stea zapciu să-i seoaţă* Theodoros pitar (greceşte). Arh. St. Buc., M-rea Doljeşti, pach. X, doc. 49. Grig. 286 3 mai 1755 Matei Ghiea, domnul Moldov>ei, împuterniceşte pe egumenul mănăstirii Bîrnova să stăpînească moşiile Zărneşti şi Vitolcea (Greceni), de pe care să ia dijma, iar oamenii să-i lucreze 12 zile pe an. Altă carte de stăpînire de la domnul Matei Ghiea voevod, ca să fie volnic egumenul de Bîrnova a stăpîni o moşie a mănăstirii, anume satul Zăr-neştii şi sătuli Vitolce ce să află la olatul Grecenilor şi să ia dijmă pe obiceiu din toate cele ce să vor afla pe moşie şi oamenii ce vor şăde cu casă 1 Loc alb. 318 pe acdi moşii ori să lucreze 6 zile de vară şi 6 zile de iarnă, ori să de de toată casa cîte doi orţi. Şi nime să nu stea împotriva cărţii gospod. 7263 (1755) mai 3. Vei logofăt. Arh. St. Duc., Ms. 646, f. 48v. Rezumat. 300 21 mai 1755 Anaforaua mitropolitului şi boierilor, întărită de domn, prin care propun ca tocmelile să se facă numai în scris. Anafora pentru orice fel de toanele să se facă în scris. Preaînălţate doamne, Văzînd noi multe lucruri bune şi îndreptări care eu înaltă înţelepciune faci măriia ta la patrie şi supuşii măriei tale şi mai vîrtos rîvna şi osîrdiia măriei tale în care în tot chipul te sileşti ca să aduci toate lucrurile la bună rînduială, îndreznim şi noi a aduce aminte măriei tale pentru oarecare lucru, adecă : Aice în pămîntul nostru s-au obicinuit, atît partea politicească cît şi bisericească, la toate tocmelele ce fac ei unii cu alţii, cît şi cu slugile, nămiţii şi păstorii lor cînd tocmăsc cu simbrie şi alte pricini ca acestea, le fac fără scrisoare şi fără marturi, şi cînd să întâmplă între unii ea aceştia vro pricină de giudecată, n-au cu ce să dovedi unul cu altul şi giudecătorii încă nu au de unde să lumina, nefiind nici scrisoare nici marturi. Pentru oare cele mai multe giudecăţi nu să pot îndrepta într-alt chip, fără numai cu giurămînt ori cu cărţi de blăstăm, şi aşa pe toate zilele pier multe suflete, după cum vedem că ţintirimurile besericilor să află pline tot de oameni afurisiţi, căci unii pentru sărăcie, iar alţii neştiind ci este giurămîntul, îndrăznesc de giură, şi aşa unii de alţii să îndeamnă a plini acest paoat care este lepădare de Dumnezeu. Care giurămînt văzînd noi că să faci pe toate zilele, ni s-au părut că este un lucru foarte straşnic şi păgubitor de isuflete creştineşti, pentru oare cu aducere aminte îndrăznim a ne ruga înălţimii tale, de vei socoti şi măria ta că este bine, să porunceşti să se facă un testament stătător la Mitropolie, aşijderea şi cărţi de înştiinţare pe la toate ţinuturile, cu hotărîtoari poruncă ca de acum înainte orcine ar vrea a faci tocmală cu alt om sau cu sluga lui şi năimiţii şi păstorii lor, sau în orice chip ar fi care să asamănă cu nişte pricini ca acestea, fără de scrisoare şi far de marturi nici o tocmală să nu facă. Iar care ar mai face de acum înainte tocmele fără scrisori şi marturi şi i să va intîmpta să iasă la vro giudecată, să nu i să ţie în samă, ci încă să fie şi de pedeapsă. Şi aceasta făcîndu-să, noi socotim că vei avea măriia ta mari laudă de la toţi şi vecinică pomenire pentru un lucru ca acesta de suflleti folositor. Noi am îndrăznit a aduci aminte măriei tale, iar săvîrşirea o lăsăm la preaînalta şi lesne cunoscătoare înţelepciunea măriei tale. Maiu 21, (1755). 319 Iacov mitropolit Moldo vii ; lordachi Canta vel logofăt ; Ioan Bogdan vel logofăt ; Ioniţă Canta vel vornic, Paladi vel vornic. Bine au socotit sfiinţia sa părintele mitropolitul împreună cu dum(nea)lor veliţii boeri. Care şi noi găsindu-o cu cale o întărim, poruncind să să facă ispisoc stătător' de această pricină şi să se scrie şi cărţi pi la toţi ispravnicii de pe la ţinuturi, dînd în ştire tuturor pentru una ca aceasta, să o ştie. Aceasta poruncim. Iunie 5 17(55) Locul peceţii Arh. St. Iaşi, Ms. 1707, p. 91—92. Copie. Alte copii la Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 1, p. 33—35 ; Ms. 91, p. 33—34 ; Arh. St. Iaşi, Documente, pach. 48, doc. 1, f. 70—70v ; Arh. St. Buc., Ms. 630, f. 13—13v. 301 (Iaşi,) 8 iunie 1755 Cuprinsul cărţii de încuviinţare dată de Matei Ghica, domnul Moldovei, egumenului de la Soveja să oblige pe locuitorii de pe moşia Ciorăşti a face 12 zile de boieresc, sau a da cîte 2 lei pe an, precum şi dijma din produse. O carte de stăpînire de la domnul Matei Ghica voevod, întru care scrie ca să fie volnic egumenul de la mănăstire Soveja a stăpîni şi a dijmui moşie Ciorăştii ot ţinutul Tutovii şi să ia dijma pe obiceiu din tot locul cu tot venitul şi oamenii ce vor fi şăzători cu case pe moşie mănăstirii, sau să de cîte 2 lei de toată casa, sau să lucreze cîte 12 zile pe an, după testamentul ce s-au făcut de obşte pentru toate mănăstirile. 7263 (1755) iunie 8. Procît vel logofăt. Pecete gospod. Arh. St. Buc., Ms. 656, f. 60v. Rezumat. 302 (Iaşi,) 10 iunie 1755 Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte vel sulgerului Constantin Jora să ia dijma de pe moşia lui, Şerbeşti, iar locuitorii să-i dea cîte şase potronici pe an, ori să-i lucreze cîte şase zile de boieresc. t Io Mateiu Ghica voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemili Moldavscoi. Dat-am cant (ea) domniii meii credincios boeriului domniii meii, dumnealui) Constantin Jora vel suilgeriul, şi or pe cine or trimite la moşia sa, satul Şăirbăştii, ce este la ţinutul Covurluiului pe apa Şiretului, să aibă a lua de a 320 zace din ţarini cu pine şi din fînaţă şi din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind mai puţini, oiţe o para de stupu şi din livezi cu pomi şi din bălţi cu peşti şi din grădini cu legume şi din tot locul cu tot venitul, după obicei. Aşi jder ea şi pentru oamenii ce or fi şăzători cu cas(e) pe acel hotar, să aibă a lua de toată casa cîte 6 potronici pe anu, au să mumciască boerescul cîte 6 z$le pe anu, însă 3 zîle de vară şi 3 zile de iarnă, după hotărîre testamentului ce s-au hotărît de la alţi luminaţi domni mai de înainte. ‘ Şi poruncim domniia mea şi dum(ifcale) isprav(nice) al ţinutului, pentru cei carii ar arăta înpotrivire, să le vii de zapt, supuindu-i şi înplinindu de la dînşii. Iar carii ar avea mai mult a răspundi, să le dai zî de sorocu, înpreumă şi cu mărturia dum(itale) şi cu toate scrisorile şi dresă ci-ar avea, să-i tri- miţi de faţă la divan. Aceasta poroncim. Let 7263 (1755) iun(ie) 10. Brocit vel logofăt. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CXXIV, doc. 13. Grig., pecete aplicată. Pe marginile documentului şi pe verso s-au transcris fragmente din alt doc. privitor la satul PoMţeni-Tutova. 303 (Iaşi,) 10 august 1755 Matei Ghica, domnul Moldovei, hotărăşte ca angajarea slugilor, năimiţilor „şi mai vîrtos argaţii păstori", să se facă în scris, pentru ca, în caz de judecată, cei nemulţumiţi să aibă cu ce dovedi, spre a se evita jurămîntul sau cărţile de blestem. Io Matei Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar Zemlli Mhldavscoi. înştiinţăm domnia mia 3 noiembrie 1755 Matei Ghica, domnul Moldovei, porunceşte judecătorilor şi ispravnicului de Suceava să cerceteze reclamaţia egumenului de la Voro-neţ contra locuitorilor de pe moşia Drăgoeşti care au luat o cantitate de porumb din coşarele mănăstirii şi contra altora care au ocupat locuri pe nedrept, să judece şi să hotărască. f Io Matei Ghica voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la cinstiţi şi credincioşi boiarii domniii mele, Gostantin 322 Gamtacuzmo biv vel paharnic i Vasiili Bailşe biv vel stolnic i Vasiilie Başotă biv vel medelmicer, giudecătorii de ţinutul Sucevii, i lanacache, i&pravnecul de ţinutul Sucevii. Vă facem ştire că ni-au vinit jalbă de la rugătoriul nostru ieromonah Ghe-deon, egumănul de lia mănăstire Voroneţul, jăluindu-se pentru oamenii de Dră-goeşti, ce şed pe moşie Voroneţului, dzicînd c-au mărsu acei oameni şi-au luat 50 şi miai bine mierţă de j)ăpuşoi din XQ&erile mănăstirii ; şi luînd ei pine aceasta, numitul egumen au cumpărat 2 lei mierţă de păpuşoi de au hrănit oamenii mănăstirii. Şi pentru aceasta va să-şi caute cu dînşii giudecata, poftind ori mătaiu să-i dea, ori bani pentru mălai cîte 2 lei pe mierţă, ori să margă să îngrădească cu zăplazi mănăstire, fiindu lemnul aproape îndestul pe lingă mănăstire. Şi iară mai jălueşte arătînd precum un om, ce-i dzic Simion Gozan, ţine cu strîmbătate o bucată de loc al Voroneţului, ce să chiamă Branişte, mai bine de zece ani, dzicînd acel Simeon c-au înprumufcat cu 50 lei pe un proigumen muntean ci-au fostu mai înainte la Voroneţu. S-iau mai jăluit numitul egumen şi pentru alt om, ce-i dzic Şandru ungureanul, că şi-au făcut case pe moşie Voroneţului, unde acolo niciodănăoară sat n-au fost, nici oameni n-au şedzut, că este pămînt de tot feliul de hrană, de pîine, de fînaţe, şi să chiamă Capul Cîmpului, şi nu pot sănl mai lase să şadză acolo că pricinueşte mare pagubă locului mănăstirii. Şi la luna lui iunie, în dzua praznecului sfinţilor apostoli Petră şi Pavel, dzicîndu-i egumenul ca să nu facă stricăciune şi pagubă mănăstirii şi să-şi mute casa de acolo, el nu numai c-au arătat nesupunere, ce încă şi înprotivitor s-au făcut, jxcăxănd pe egumen denaimte nărodului, că celi ce-au dzis li-au lătrat ca un cine şi alte multe scîrnave hule, Ia care are marturi pe preutul de biserică şi pe Toader Durnescul şi pe alţi oameni care-i asculta cînd ocărîia. Deci pentru toate aceste, după jalba egumenului, iată că vă scriem, luîndu carte domniii mele să aduci fiaţe pe toţi acei di cărei să jălueşte şi sa şedeţi să le luaţi sama că amănuntul şi cu dovedire şi la care pricină cum să va alege întru adivăru şi viţi cunoaşte dreptate, să giudecaţi şi să le hotărîţi şi să daţi carte de giudecată. Şi de unde ce viţi găsi cu dreptate că are să iâ mănăstire, să-i şi înpliniţi, şi cărei vor fi vinovaţi să aibă şi certare ca să’ se înfrînedze şi alţii. Şi acel Şandru de va fi şedzind în mijlocul locului, unde sat n^au mai fost, nici alte case n-au mai fost, să-i porunciţi să-şi mute casa de acolo şi să-i puneţi soroc pără cînd. Şi pentru toate să odihniţi pe numitul egumen cu dreptate ce viţi cunoaşte, să nu ne mai vie jalobă. Aceasta vă scriem 1. 7264 (1753) luna noem(vrie) 3. Şi carte de la egumen să nu să ia. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socdaliiste România, pach. LXXXI1I, doc. 35. Orig., pecete aplicată. ^ * Cu data de 17 noiembrie, acelaşi an, boierii judecătorii dau în scris notarirea judecăţii lor : „Facem ştire că ni-au adus sfinţia sa părintele Ghedeon, egumen de Voroneţ. luminată carte măriii sale lui vodă ca să Mm sama pintru Pricim ci-au avut păgubire sfînta mănăstire Voroneţul despre unii şi alţii. Şi smiiau .noi de le-m luat sama ou amăruntul, fiind şi oamenii faţă, iutii pentru «®Bi>eniii de Drăgoeşti carii au mincat 50 mai bini de merţ păpuşoi din căşăriie mănăstirii, le-^am hotărît giudecata ca să îngrădască sfînta mănăstire Voroneţul 323 305 (Iaşi,) 9 ianuarie 1756 Matei Ghica, domnul Moldovei, porunceşte dregătorilor ţinutului Neamţ să cerceteze cauzele împotrivirii locuitorilor din Cracău contra egumenului de la Neamţ, căruia nu-i îngădiiie vînzarea vinului in circiuma mănăstirii şi alungă pe orindarul trimis. •j* Io Matei Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la credincios boiarii domniii mele, ispravnecul de ţinutul Niamţului şi la giudecătoriul de ţinutul Niamţului. Vă facem ştire că ni-au dat jalobă cuvios rugătoriul domniei mele Nicanor igumenul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire Niamţul, pentru oamenii de Cracău ce şed pe moşiia mănăstirii Niamţului, arătînd că nu să supun ascultării şi încă simt şi înprotivitori şi păgubitori mănăstirii, că an-toamnă, trimeţîmd numitul egumen un de vin să să vîndză la Cracău, iară ei în tăriilor au gonit pe cărăuş cu vinul de acolo şi pe călugărul ce mersesă cu vinul să-l aşeze l-au defăimat- cu îndestulă ocară şi hulă. Mai pe urmă aşedzînd numitul igumen un jidov ormdariu acolo la Cracău, după cum şi pe la alte moşii are orîmdă, cracăeanii au gonit şi pe jidov şi nici vor să ştie de porunca mănăstirii. Pentru care cerşind dreptate, iată, după jalba ce ni-au dat, scriem dumneavoastră să aduceţi faţă pe acei oameni ce şăd pe moşie mănăstirii şi să luaţi sama să vedeţi ce înprotivituri fac şi cu ce cap, cine îi simeţeşte şi, de i-ţi cunoaşte că îmbla fără cale şi sînt împotrivă, să le daţi poruncă cu înfricoşare ca să fie plecaţi şi să facă slujba ce are să ia mănăstire de la idînşii, şi pe onîndariul jidov ce-1 va ave acolo mănăstire să nu-,1 supere cu vorbe netrebnice. Iară de vi-ţi audzi că nu s-au supus şi tot supără şi simt înpotrivă, să le veniţi de pediapsă ca unor răi şi gîlcevelniici şi ci-or fî pricinuit pagubă, au mai denainte au acmu, să plătească. Şi să pliniţi şi să odihniţi mănăstire cu dreptate ce să cade, dînd şi carte de mărturie. Aceasta poruncim. 7264 (1756) ghen(arie) 9. Proeit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. VII, doc. 9. Orig., pecete aplicată. cu zapladzd din giur înpregiurul mănăstirii. Osăbit pentru un Şandru ungurean, care şi-au făcut casă pe moşie mănăstirii Voroneţul ce s(e) chiamă Capul Cîmpului, s^au dovedit înainte noastră că şi-au făcut casă în mijlocul ţarinii, unde n-au fost sălişti, nici case altădată şi-au pricinuit multă păgubire mănăstirii, am hotărît să-şi mute casa în sălişte, unde şăd şi alţi oameni, fiindcă este o biserică. Şi i-am pus şi soroc păn la luna lui mart să-şi mute şi casa înpreună şi cu alţi oameni ce şăd acolo cu Şandru, să-ş mute oasăle. Iar pentru un Simion Cozan au rămas să-i hotărască giudeoata dum(nealui) pah(arnicul) Dinul, fiindcă este cîmpulungean. Aceasta facem ştire. Con standin Cantacuzimo paharnic ; Vasile Balş stolni c ; Vasile Başolă med el-micer" (Ibidem, doc. 36, orig.). m 306 (Iaşi,) 9 ianuarie 1756 Matei Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Secu să ia de la moşiile Săbăoani, Brăteşti, Vînători şi Răuceşti dijma din produse, pe obicei, obiigînd pe locuitori a face şase zile de vară şi şase zile de iarnă muncă de boieresc, sau să le răscumpere cu un leu. Io Matei Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavsooi. Dat-am carte domniii mele cuvios rugatoriului nostru svenţiii sale chir Parthen(ie), eg(umenul) Sacului, să fie volnec cu carte domniii mele a stă-pîni şi a dejmui moşiile mănăstirii Sacului, anume Săbăoanii i Brăteştii de la ţinut (ui) Romanului şi Vînătorii i Răuceştii de la ţinutul Niamţului şi să ia dejma pe obiceiu din toat(e) din ţarini cu pîini, din fînaţ, din grădini cu legumi, din prisăci cu stupi, însă din cinzăci unul, iar fiind mai puţini să ia cît (e) o ppxa, de stup. Şi oamenii ceia ce or fi şăzători cu casa pe aceşti moşir sau sa morez(e) cîte 12 zile de an, însă 6 zîle de vară şi 6 zîle de iarnă, sau să de cîte un leu de toată casa, după tistemînt de opşti ce s-au făcut la toat(e) mănăstirile. Şi oamenii care ar vinde vin pe aceşti moşii să aibă a le luoa de bute cîte un leu iar de poL&boo cîte pol leu. Iar carii dintr-aceştie nu s-ar supune ca să de obicinuitul, dum{neata) ispravnice, poroncim, pe unii ca aciia să aibi a le vini de hacu, înplinind şi obicinuitul şi să-i supui ca să urmeze la toat(e) după cum poroncim. Aceasta scriem. Procit vel logofăt Leat 7264 1756 ghin (arie) 9 Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. LVI, doc. 20. Orig. 307 (Iaşi,) 29 aprilie 1756 Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Neamţ a pune orîndar pe moşia Drăgăneşti a mănăstirii să vîndă băutură, poruncind ca oamenii din sat să nu-i facă ,,înmluială“. t Noi Gostandin Mihaiil Cehan Racoviţă voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. I^at-am carte domniii mele cuvios rugătoriului nostru, sfinţiri sale ieromonah Niioolae, igumănul de la sfînta mănăstire Niamţul, să fie volnic a pune jidov orîndar iu la sat la Drăgăneşti ot Cracău în ţinutul Niamţului, care este moşia mănăstirii, ca să vîndză tot feliul de băutură, după cum au orîndari jidovi pe 325 la sat şi dumnealor boerii, cît şi alte mănăstiri, şi cu ace rînduiiallă să s(e) poarte şi rînduiala jidovului acestue a ţine orînda. Şi poruncim domniia mea şi voao săteni de Drăgăneşti, să daţi bună pace orîndariului, întru nemică învăluială să nu-i faceţi. Şi de vreme că ni-iau jăluit numitul igumen că în trecutul anu oamenii ce sîntu trăitori acolo s-iau pus înpotriva călugărilor de i-au ocărit şi n-au lăsat pe jidovul orîndariu să-şi păzască orînda, şi din pricina lor s-au păgubit mănăstire, cît pentru aceasta poruncim dumitale, ispravnic e de ţinutul Niamţuilui, să aduci faţă pe săteni şi să cerci cu dovadă cine iaste pricina şi carele au ocărit şi di ce s-iau păgubit mănăstire. Şi pe ocărîtori să-i pedepsăşti şi paguba ce vor fi făcut, de unde s-a căde să înplineşti şi să odihneşti mănăstire cu dreptate ei. Şi carte să ste la mănăstire, într-alt chip să nu fie. 7264 (1756) ap(rilie) 29. Procit treti logofăt. Arh. St. Buic., M-rea Neamţ, pach. VII, doc. 10. Oriig., pecete aplicată. 308 (Iaşi,) aprilie 1756 Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, întăreşte episcopiei Roman stăpînirea asupra unui număr de „vecini", aşezaţi pe moşia Leu-cuşeniy pe baza unui ispisoc de la Niculae Mavrocordat. ■f* Io Constandin Mihail Cehan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu acest ispisoc a domniii mele tuturor celor ce pre dînsul vor căuta sau cetind pre el vor asculta, că viind înainte domniii mele de Dum-nădzău iubitoriul cinstit părintele rugătoriu! nostru, sfinţiia sa presfinţitul episcop de Roman, chir lonichie, au arătat domniii mele ispisoc de la răpoosatul Nicollae vodă din anii 7221, scriind c-au întărit domnie sa sfinţii episcopii Romanului pre ai săi drepţi vecini din sat din Leucuşeni de la ţinutul Romanului, anume Ghiur Martin şi cu frate-său Ghiur Mihiai şi cu ficiorii lor, oarei anume mai gios scriu. Care pentru aceşti vecini mai înainte vreme au avut pîră de faţă înainte domniii sale lui Niicolae vodă răpoosatul Piahomie, episcopul de Roman, cu giupîneasa lui Prodan Drăguşăscul, dzicînd precum i-au înpresurat pre aceşti vecini ai episcopiii Prodan Drăguşescul şi i-au vîndut lui Bogdan hatman cu satul Steţeauii, arătîud atunce şi mărturie de la unguri bătrîni din Săbăoani, mărturisind că sint vecini drepţi a sfinţii episoopii, din Leucuşeni. Iară giupîneasa lui Prodan Drăguşescul, ea încă au arătat o mărturie de la oamenii bătrîni din parte ei, scriind precum sint a lor vecini aceşti oameni ce s-au scris mai sus, din sat din Steţicani. Deci răpoosatul Niicoiliae vodă, neputînd crede nici o parte nici alta, au scris carte la Ion Sturdzea biv vel vornic ca să-şi ducă cineş mărturii de faţă 326 înainte acestui nuimit boiariu, ca să le ia siaima de-amăruntul pentru acei vecini oa să să dovedească din rădăcina lor, din părinţii lor, şi nu numai să mărturisească din gură, ce să şi gnîre™~ Şi dudîndu-şi ei mărturii şi stând la giudecată, iară mărturii Prodăniasei n-au vrut să giure precum sintu a ei drepţi vecini din Steţcani, dară mărturii epiisoopiii au giurat, anume Gherghel dascal din Săboani şi Martin din Tămă-şeani şi Gal Mihai din Răchiteni şi Petre de acolo, pentru aceşti oameni ce scriu mai sus, precum sint vecini a sfinţii episcopii, din Leucuşeni, numai au şedzut şi în satul lui Prodan în Steţcani şi pe aiure pintr-alte sate pe unde au putut. Iară pentru alt om, anume Petre Denes, n-au vrut să giure nici mărturii Pro-dăneasăi, nici mărturii episcopului Pahomie, şi-iau rămas aşe pecum au vădzut şi mărturie Sturdzii într-iacesta chip scriind. Dreptu aceia şi răpoosatul Neculai vodă, dacă au vădzut cum s-au dovedit cu marturi, au întărit stăpîniirea episcopii pre vecinii aceştie ce scriu mai sus, anume : Ghiur Martin şi feciorii lui, Giurge şi alţii şi Ghiur Mihai şi cu ficiorii lui, ca să-i aibă nestrămutaţi de supt stăpînire episcopiii. Şi iarăşi dzice răpoosatul Neculai vodă prin ispisocul său, c-au mai arătat răpoosatul Pahomie episcopul şi un izvod de alţi vecini, tot din sat din Leucuşeni, dzicîod că sint drepţi vecini a sfinţii episcopii şi dispre nirne n-au nici o gîlceavă, anume trii ficiori a Magdii : Petre şi Martin şi Mihai şi doi feciori a lui Iaodru : Petre, Martin. Deci domniia sa au credzut, fiind sfinţiia sa părintele Pahomie arhiereu, şi-au întărit stăpînire episcopii Romanului şi pe vecinii aceştie din izvodul episcopii. La oare, cît pentru vecinii aceştie, încredinţîndu-mă domnie mea dintru sfinţiia sa părintele chir Ionichie, episcopul de Roman, precum că de atunci, de cînd s-au giudeoat episcopul Pahomie cu Prodaneasă, aceşti vecini pentru care era gîlceava, cît şi vecinii din izvod, niciodată n-au lipsit pînă astăzi din stăpînire sfinţii episcopii şi sint aşedzaţi cu casă pe locul Leucuşenilor, numin-du-se vecini din rădăcina lor, iată dară că de la domniia mea încă s-au întărit cu ispisocul acesta slapînire sfinţii episcopii pre vecinii de sus sorişi pe toţi cîţi s-or fi mai născut dintru dînşiii, oa după cum pînă astăzi, aşe şi de acmu înainte să ' slujască episcopii. Şi de vor fi şi lipsit vrunii să-i strîngă la urmă, Intr-altu chip să nu fie. 7264 (1756) luna ap(rilie)* 1 Io Constandin voevoda (mp.). Ştefan Buhăescul treti logofăt, procitennomu. Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXVI, doc. 31. Orig., pecete aplicată. 309 (Iaşi,) 6 mai 1756 Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare mitropolitului să stăpînească şi să oblige pe locuitorii de pe moşia Vlădicenii a face mitropoliei 12 zile de clacă, sau a da fiecare 2 lei pe an, avînd a lua şi dijma din produse. T 1° Costandin Mihail Gehan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moiidavsooi. -----------------^ 1 Documentul se repetă la 9 mai 1756 (Ibidem, doc. 33). Datnam carte domniii mele sfinţii sale, presfinţitului mitropolit al ţării, chir Iacov, all nostru preacinstit părinte duhovnicescu, să fie volnec cu cartea domniii mele a stăpîni moşie sfinţii mitropolii, Vlădicenii, de lingă Iaşi, cu tot venitul moşiii şi cu toată slujba oamenilor ce vor fi şezînd pe moşiia mitropoliei, după hotărîre ce s-au făcut de obşte pentru toate mănăstirile, adecă oricine ar şede cu casă, să fie datoriu a lucra mitropoliii lucrul de boeretfcu 12 dzile pe an, însă 6 zile di vară şi şasă dzile de iarnă, ori la ce lucru i-ar pimejMstavul mitropoliii ; iară cărora nu le va da mina să lucredze, să de bani pentru lucrul cîte 2 lei de gospodar ; şi să-(şi de şi dejma den vii şi din toate sămănăturiile ce vor ave şi din priseci cu stupi şi din fînaţe pre obiceiu. Şi de s-ar arăta vrunii neurmători poruncii, dumneata, ispravnice al ţinutului, să le faci zapt supuindu-i să urmeze şi înplinind de la dînşii adetiul moşiii. într-alt chip să nu fie. 7264 (1756) mai 6. Procit treti logofăt. Arh. St. Buc., Mitrop. Moldovei, pach. III, doc. 9. (Mg., pecete aplicată. O copie, ibidem, Ms. 530, f. 8v. 310 (Iaşi,) 18 mai 1756 Constantin Racoviţă, domnul Moldov>ei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Bistriţa să trimită la moşia mănăstirii, Peneul, să ia dijma din produse şi, de la fiecare locuitor cîte 6 potronici. f Io Gostandin Mihail Gehan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gos-. podar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru Damian, egumenului de la sfiînta mănăstire Bistriţii, să fie volnic cu carte domniii mele pe cine va trimite la moşie ce are sfînta mănăstire, anume Peneul, să aibă a dijmui din ţarină şi din fîneţi, din prisăci cu stupi şi din toate să aibă a-i dijmui după obiceiu. Aşijdere să aibă omul mănăstirii..................1 a lua de toată casa ce este pe moşia mănăstirii cîte 6 potronici pentru călcare locului. Iar care n-ar vre ca să de aceste de mai sus arătate, poruncim dumitale, pircălabe de Galaţi, să înplineşti aceste toate şi să le dai în mina omului mănăstirii şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniiii mele. Aceasta poruncim. Iar avînd cineva a răspunde să vie faţă 1 2. Let 7264 (1756) mai 18 dni. Procit treti logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Bistriţa, pach. XII, doc. 11. Orig., pecete aplicată. 328 1 Loc alb. 2 „Iar avînd ..: scris de altă mină. 311 1 iulie 175$ Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, porunceşte biv vel paharnicului Dinu Cantacuzino, ispravnic de Cîmpulung, să cerceteze reclamaţia egumenului de la Moldoviţa împotriva unor locuitori care s-au aşezat în mijlocul moşiei Vama şi să caute să-i mute fie în sat, fie la Cîmpulung. -ţ- Io Costandin Mihai/1 Gihan Racoviţă voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Cinstit şi credincios boiariului domniii mele, dumnealui Dinuil Cantacuzino biv vel paharnic, ispravnicul Cîmpului Lungu. îţi facem ştire că s-tau jăluit domniii mele rugătoriul nostru Gheorghie igumenul şi cu tot săborul de la mănăstire Moldoviţa, dzicîod pecum nişte oameni : Vasilie Negură şi Lupul Checheriţă şi cu alţii de ai lor şi-au făcut descălecătură de şedSuF’unde niciodeneoară n-au fost vatră de sat sau şălişte, în mijlocul ţarinii, care-i pricinuescu mare stricăciune moşiii mănăstirii, Vămii. Şi li-au dzis igumenul să să mute ori în Vamă, unde iaste vatra satului cea di baştină, ori, de nu vor să şaze în Vamă, să să mute în Cîmpudungu fiind aproape, şi nu înţăleg, nici bagă samă, şi tot (mai) vîrtos păgubăscu cu dobitoacele lor moşie Vămii, care călcare a lor nemaifiind cu putinţă a să lungi, au cerşut dreptate. Pentru care scriem dumitale să cerci cu di-adinsul şi, de vreme că va fi întru adivăr cum dzice egumenul, îţi poruncim negreşit să-i muţi din mijlocul ţarenii aşedzindu-i cu tot ce-au în vatra Vămii, ori în Cîmpulungu, unde trăescu toţi oamenii, şi să rămîe mănăstire odihnită de supărare lor, să nu ne mai vie altă jsalbă. Aceasta-ţi scriem. 7264 (1756) imli L Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXXXIV, doc. 144. Orig., pecete aplicată. 312 Iaşi, 8 iulie 1756 Constantin Racoviţă, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Arvintie, feciorul lui Vasile Şeptebani şi altor fraţi ai lui, să stă-ptnească moşia lor, Nicorenii, obligînd pe locuitori să le dea dijma din produse. j* Io Costandin Mihail Cehan Raicoviţă voie vodă, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 329 Dat-am carte domniii mele lui Arvintie, ficior lui Vasile Şeptebani, nepotul lui Androniicel, şi alltor fraţi ai lui, să fie volnici cu carte domniii m&le a stăpîni şi a dijmui o moşie ce dzisăra că au, anume Nicorenii, la ţinutul Eşiilui, la ocolul Ciuhurului şi să-şi ia de a dzece din ţarini, din fîneţă, din prisăci cu stupi, însă din 50 de stupi să ia un stupu, iar di or fi mai mulţi sau mai puţini să ia cîte o para de stupu pe obiceiu şi din grădini cu legumi şi din totu locul cu totu vinitul, din toate să ia, după obiceiul moşiii. Iar cine va ave a răspunde pentru această moşie să-şi ia scrisori ce-or ave şi să vie să ste faţă la divan şi cum va alege divanul aşe va fi. Şi nime să nu cutedză a sta înpotrivă piste carte domniii mele. U las, let 7264 (1756) iul (ie) 8. Procit vel logofăt. Arh. St. Iaşi, Documente, pa>ch. CGCXIX, doc. 34. Grig., pecete aplicată. 313 29 mai 1757 Scarlat Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Ioniţă Botez, postelnic, să stăpînească satul Ploscurenii, obligînd locui-torii ce-i cultivă moşia să-i dea dijmă din produse, iar de la cei „şezători cu casă'* să ia cîte şase potronici sau să-i lucreze fiecare cîte şase zile de boieresc pe an. f Io Scarlat Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zeruli Muldavscoi. Dat-am carte domniii mele boiariidui nostru Ioniţă Botez postelnic, să fiie volnic cu cartea domniii mele a stăpîni satul Piloscurenii di pe Prut, de la ţinutul Eşiului, după scrisori şi ispisoace goispod ce zisă că are. Drept aceia, pe scrisori ce a fi avînd, să aibă a lua de a dzece din ţariin(i) cu pîini, din fiînaţă, din grădini cu legumi şi din prisăci cu stupi, însă (din cinicidzăci unul, iar fiind mai puţin să ia cîte o para de stup, cum şi din tot locul cu tot venitul moşiei după obiceiu. Aşijderea să aibă a lua şi de la oamenii ce vor fi şedzători cu casă pe această moşie, cîte şasă potronici de toată casa, iar care din oameni nu vor vrea să de bani, să aibă a lucra la lucru de boerescu cîte şasă zi'le pe anu, însă fcrii zile de vară şi trii de iarnă. Aşijdere ne jelui boiariul nostru pentru un Gostandin Blebe că are o moşie alăture cu moşie sa şi, fiindcă are şi pod îmblător piste Prut pe ace moşie, are multă supărare de podul acelui Blebe că, oînd vine Prutul mare, îl sue pe moşie sa de umblă şi-i calică moşie, şi el nici un folos nu are. Pentru aceia dăm volnicie numitului boeri ca, or să să aşadză acel Blebe cu boeriul jeluitor ca cît va umbla podul lui pe moşie jeluitorului să-i plătească pentru străcăciune moşiei, ori, de n-a priimi să să aşedză, să dă volnicie numi-tuilui boeri ca să-işi apere moşia şi să-i oprească podul di pe moşie sa, ţiindu-^şi podu tot pe moşie lui unde l-au făcut. Intr-alt chip să nu fie, iar avînd cineva a răspunde, să vie la divan. Let ,7265 (1757) mai: 2f9. Procit vel logofăt. ; Acad. Republicii Socialiste România, pach. IV, doc. 216. Orig., pecete aplicată. 323 (Iaşi,) 1 iunie 1757 Scarlat Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare vel vornicului Constantin Balş ca să oblige pe locuitorii de pe moşia sa, Iuganii, să-i dea dijma din produse şi să-i lucreze, „după hotărîrea ce s-a făcut de opştie“, cîte 12 zile pe an sau să dea cîte un leu de casă. *1* Io Scarlat Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. De vreme ce ne-iau spus cinstit şi credincios boiariull domniei mele, dumnalui Costandin Balş vel vornic, cum că are o moşie, anumi Iuganii, pe apa Perischi-vului la ţinutul Tutovii, şi oaminii ce sînt şăzători cu casă pe acea moşie nu să supun a-i da vinitul locului după obiceiu, pentru carii am dat această carte de volnicie dumisale vornicului şi omului pi cine ar trimite la această moşie să aibă a-şi lua vinitul moşiei atâta din toate sămănăturile, cum şi din porniţi şi din vii, după obiceiu, de la toţi carii n-or fi rnoşani acolo ; şi să-i facă şi lucrul obicinuit după hotărîrea ce s-au făcut de opştie, să-i lucredză di tot omul căsariu cîte 12 dzile pe an sau, care n-a lucra, să-i ia cîte unul1 lei pe an de casă. Şi nimi să nu ste înprotivă peste carte domniei mele, iar carii ar ave a răspunde, să vie de faţă la divan. Leat 7265(1757} iunie 1. L(ocul} p(eceţii) gospod. Vel logofăt. Arh. St. Buc., Mitropolia Moldovei, pach. CXXXVI1I, doc. 19. Orig. O copie în Ms. 537, p. 13 v-14. 324 (Iaşi,) 3 iulie 1757 Scarlat Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Precista (Roman) să stăpînească moşiile mănăstirii din Dorohoi, donate de Mihai Racoviţă, obligînd pe locuitori a-i da dijma din produse şi a-i lucra cîte şase zile sau a-i plăti cîte 9 potronici de casă pe an. *j* Io Scarlat Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cart (ea) domniii mele cuvios rugătoriului nostru ermonah Eoristu, egumen de la mănăstirea Precista din Roman, ca să fie volnic cu cartea domniii mele a ţîne şi a stăpîni moşiile sfinţii mănăstiri ce are la ţînutul Do-rohoiului, anume Sîrbii şi Ideştii şi Bozîenii şi Dreslivile şi Dăneştii şi Iuganii cu Brăneştii şi Giurgiulleştii pe Başău, care moşii au fost a domniii sale răposatului Mihai vodă şi li-au dat sfinţii mănăstiri domniia sa Costandin vodă Racoviţă. 1 Iniţial fusese scris „doi“. 30 Drept aceia, după ispisoc de danie ce are, să fie volnic cu cart (ea) domniii mele a lua de »a zăce din ţarini cu pîini, din fînaţă, din prisăci cu stupi, însă din cinzăci unul, iar fiind mai puţini să ia cîte o para de stup, şi din livezi cu pomi şi din grădini cu legumi şi din tot locul cu tot vinitul, după obiceiu. Aşi jder ea şi oamenii ce or fi şăzători cu cas(a) pe aceste moşii de mai sus numite încă să aibă a lucra mănăstirescul cîte 6 zîle pe an, însă 3 zile de vară şi 3 de iarnă; iar carii nu ar vrea să lucrez (e) zîle de măn ăst ir eseu, să dea cîte 9 pot(ronici) de cas(ă) pe an, după cum s-au hotărît cu testament1, cu sfat de opşti, de la ailţi luminaţi domni mai de înainte. Intr-alt chip să nu fie. Let 7265 (1757) iul (ie) 3 dni. Vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, Filiala Iaşi, Institutul de istorie, pach. IX, doc. 84. Orig., pecete aplicată. 325 (Iaşi,) 11 ianuarie 1758 Scarlat Ghica, domnul Moldovei dă încuviinţare egumenului de la Humor să oblige pe locuitorii moşiilor Vorniceni, Dersca, Măgura, Părteşti şi Băeşeşti a-i da dijma din produse, a face 12 zile de boieresc, ori să dea cîte un leu de casă şi să nu taie dumbrava de la satul Vorniceni. Cartea domnească de la Scarlat Grigorii Ghica voevod dată lui Chiriiac igumen de Homor să fiie volnic ori pre cine v-ar trimite la moşiile mănăstirii, anume Vornicenii, Derzsea, Măgura, Părteştii şi Băeşeştii, să aibă a lua a zecea din toate pe obiceiu, din ţarini cu pîini, din fînaţă, din prisăci cu stupi, dirt 50 unul, iar fiind mai puţini, cîte o păra de stup, din livizi cu pomi, din grădini cu legumi. Aşijderea şi de la oamenii cei şădzători pe acele moşii să ia cîte 1 leu de an sau să llucredze cîti 12 dzile într-un an de tot omul, 6 dziile de vară şi 6 dzile de iarnă. Dumbrava ce o are acolo să o apere despre siatulu Vorniceni, nime să nu fiie volnic a întră în dumbravă să taie lemni fără de ştirea igumenului, iară carii vor îndrăzni şi vor tăia, să-i prindză şi să le ia topoarăle şi carăle cu lemni cu to(a)ti. S-au scris în anii 7266 (1758) ghen(arie) 11. Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 111, f. 85. Rezumat. 1 La 7 iulie 1757, domnul dă carte de stăpânire egumenului mănăstirii Pre-cîsta pentru ^ jumătate din satul Porceşti (Neamţ), să ia dijma din produse şi locuitorii să-i lucreze mănăstirescul 12 zile pe an sau să dea cîte un leu de casă (Ibidem, pach. XXXVI, doc. 46. orig.). —- în cartea de încuviinţare dată de Ioan Callimachi, la 28 iulie 1760, egumenului aoeleeaşi mănăstiri pentru „satul Sîrbii şi satul Avrămenii, la ţinutul Dorohoiului", obligaţia locuitorilor, tot după „testement" este „să lucreză de tot gospodariul de boerescu lla lucrul mănăstirii cîte 6 zile pe an, trii zile de vară şi tni zile de iarnă, ori — newînd să lucreză — să ia cîte şesă potroneci de casă^ după hotărârea testamentului“ (Ibidem, pach. IX, doc. 85). 341 326 (Iaşi,) 13 mal 1758 Scarlat Ghica, domnul Moldovei, porunceşte lui Chirie Cespo-roschi, căpitan de Tabără şi călăraşilor de acolo, să respecte învoiala făcută cu stăpînuî moşiei, Pătraşcu căpitan, de a lucra cîte două zile şi de a-i da banii orîndei, după zapisul ce-l are. *f* Io Scania! Grigorie Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zămle Moldavsooi. Chirie Cesporoschii căpitan de Tabă(ră) şi voi călăraşi de acolo. De vreme ce domniii mele au dat jalobă Pătraşcu căpitan cum că pi moşie ce şăd călăraşii este ia lui, şi cîndu s-iau mutat călăraşii ca să şază pe ace moşie, au avut aşăzare cu învoială, de oare ni-au arătatu şi carte de la domnie sa Costantin vodă Racoviţă, şi aşăzare li-iau fost să-i lucrizi în doaî zîli şi orînda ci-a fi acolo să fie a lui, şi după ace învoire acum nu vor să-i de nimică....1 Care iată că-ţi scriem să cauţi a (celle) 1 zîle să le lucrezi după tocmală, şi de la jîdovu ce-au ţînut orînda, încă să înpliineşti banii orîndii după zapis ce are, iar avîndu ceva a răspundi să vie de faţă Ia divan. Aceasta scriem. Let 7266 (1758) mai 13. Procit hatman. Acad. Republicii Socialiste România, pach. DCCLXXVIII, doc. 57. Orig., pecete aplicată. 327 Iaşi, 6 iunie 1758 Scarlat Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare feciorilor lui Ştefan Ardarie să stăpînească o parte din moşia Tuf eşti (Vaslui), obligînd pe locuitori să le dea dijma din produse. *j* Io Scarlat Grigorie Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemdi Moldavscoi. Dat-am carte domniei mele lui Ion, ficiorul lui Ştefan Ardarie, şi altor fraţi ai lui, să fie volnici cu carte domniii mele a stăpîni şi a dijmui o parte de moşie din Tuf eşti, de la ţinutul Vasluiului, parte moşilor a lui Ducico şi Comănescul, după cărţi gospodu ce au de stăpînitu, să-şi ia de a dzece din ţarini, din fîneţă, din prisăci cu stupi, însă din 50 de stupi să ia un stupu, or de or fi mai mulţi sau mai puţini să ia cîte o para de stupu, şi din grădini cu legumi şi din livezi din porni şi din tatu locul cu totu vinitul moşii, după obiceiu. 342 1 Doc. rupt. Iar cine va ave a răspunde, să (meargă) mai întâi la dumnealui ispravnicul ţinutullui să le ia sama pe scrisori i pe mărturii a bătrîni, şi cine cît îi va fi parte de moşie atîta^să stapmiască şi să de mărturie la fieştecare parte. Ori, de nu-i va pute aşedza acolo, să le de dzi şi cu o mărturie la oare parte s-a cade, ca să vie ei să ste faţă la divan cu scrisori şi mărturii ce or ave, şi cum va alege divanul aşe va fi. Aceasta poruncim domniia mea. U las, let 7266 (1758) iuni(e) 6. Arh. St. Iaşi, Documente, paoh. GDXVIII, doc. 31. Orig., pecete aplicată. 328 2 iulie 1758 Scarlat Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel vtori vistierului Constantin Gîndul, ispravnic al ţinutului Iaşi, să cerceteze reclamaţia lui Antohi Şchiopul şi Neculai Mardare împotriva unor locuitori care şi-au tăcut case pe moşia lor Coţomăneşti şi să-i oblige a-şi muta locuinţele în silişte, dînd stăpînilor dijma din tot ce folosesc. •}• Io Scarlat Grigori Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zămli Mol-diavsooi. Credincios boeriul nostru, dum(ueata) Costantin Gîndul biv vel vtori vist (ier), ispravnic de ţinutul laşului. îţi facem ştire că domniii mele au dat jalobă Antohi Şchiopul şi Neculaiu Mărdare zîcîndu cum că au o moşiie la ţinutul laşului pe Jîjiia, anume Goţomă-neştii, pe oare moşie au vinit nişti oameni şi fără ştirea lor au mărsu şi şi-au făcut casă pe moşie şi n-au făcut unde au fost locul de sălişti, şi au făcut casă în loc de hrană şi într-un loc de prisacă şi li-au stricat şi cîţiva pomi, ţneri şi alţi pomi, şi încă nici vinitul moşiii după obiceiu ce este, din hrana lor ce o făcu nu vor să o dea ; şi nu numai aciia, ce nici alţîi ce sînt şăzători pe alte hotară şi să hrănescu pe moşiia lor. Pentru care, iată că-ţi scriem, luîndu carte domniii meii, să aduci de faţă şi pe iacei oameni ce sînt şăzători pe moşiia lor şi să le ei sama cu amăruntul cu bună dreptate şi de vreme că s-a dovedi că şi-au făcut casa afară din săleşti, m loc de hrană, să le dai poroncă să-şi rădice casăle din locul acel de hrană şi sa le mute în săleşti, iar de nu vor vrea ca să-şi rădice casăle de voie să trimiţi sa-i rădice făr* de voie ; şi cîţi pomi or fi stricat, să le înpliniţi toată paguba, cum şi dijma locului ce n-au vrut să o dea, atâta, di la cei carii sîntu şăzători pe moşiie, cit şi de ila ailţîi, atâta din sămănături, cît şi din stupi şi dintr-altile, din toat6 după obiceiu. Cît şi de acmu înnainte încă să le dai rnînă de agiutor oa sa-şi poată lua vinitul moşiii din ţarini cu pîini, din fînaţ, din prisăci cu stupi, din ^livezi cu pomi, din grădini cu legumi şi din tot locul cu tot vinituil moşiii după obiceiu. Iiar carii ar avea mai mult ta răspunde şi nu inai putea aşăza acolo, să le dai zî de soroc şi să-i trimiţi de faţă la divan înpreună cu dresă ce vor fi avîndu. Aciasta scriem. I Let 7266 (1758) iuli 2 dni. Vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCCLIX, doc. 50. Orig., pecete aplicată. 329 (Iaşi,) 8 iulie 1758 Scarlat Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare ier o-diaconului Ioanichie, lui Toader Harghidon şi lui Palade Căpăţînă să stăpînească părţile de moşie pe care le au în diferite ţinuturi, obli-gînd pe locuitori să le dea dijma din produse. *j* Io Scaollat Grigori Ghica voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am cart (ea) domniei mele rugătoriului nostru erodiiacon Ionichie şi lui Toader Har.. don1 şi lui Pălade Căpăţînă, ca să fie volnici cu cart (ea) domniii mele a ţine şi ia stăpîni a lor drepte ocini şi moşii, părţi ce ziseră că au, anume Oance la ţinutul Covurluiului şi Chetrosul cu balta Şovîrca şi Pogă-neştii şi Gripenii pe Horineea şi Banca lia ţinutul Fălciiului şi Lauva şi Căghi-neştii şi Beşicanii, tot la Fălcii, şi Borăştii în gura Horăeţîi ot Tutova şi Donceştii ot Covurlui şi Fruntişănii ot Tutova, pe Horăiata, unde este iazul Buduciţea şi Fedeştii, la Fălcii, pe zapisă ce au şi Giurcanii de pe Elan. Drept aceia, după zapisă. şi scrisori ce vor fi avînd pe părţile lor, să aibă a lua de a zăce din ţarini cu pîini şi din fînaţă şi din prisăci cu stupi, însă din cinzăci unul, iar fiind mai puţîni să ia cîte o para de stup, şi din bălţi cu peşti şi din podgorii şi din livezi cu pomi şi din suhjaturi şi din grădini cu legumi şi din tot locul cu tot vinitul moşii, după obiceiu. Şi nimaa să nu stea înpotriva cărţîi domniii mele, iar carii ar avea mai mult a răspunde, să-şi ia drese şi scrisori ci-ar avea şi să vie de faţă la divan. Let 7266 (1758) iul (ie) 8 dnk Vel logofăt. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CLVIII, doc. 66. Orig., pecete aplicată. 1 Doc. deteriorat. Probabil Harghidon. 330 17 iulie 1758 Scariat Ghica, domnul Moldovei, da carte de încuviinţare lui Ştefan iBosie, t>eZ jitnicer, să-şi ia toată dijma de pe moşiile sale Hudecenii (Lăpuşna) şi Goteştii (Fălciu), pe care ar ara tătarii, iar uşurgiii să nu sc amestece. Io Scarlat Ghica voevoda, bojiiu miilostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele. De vreme ce prin hrisovul gospod este hotărît pentru boerii cărei au drepte moşiile sale peste Prut, fla ţinutul Lăpuşnii, a Făleiiului şi la^Ojiatul Grecenilor şi pe locul celor doi ceasuri şi afarf dintr-iacele doi ceasuri, pe care moşii s-au obicinuit tătarii a să hrăni şi a face (ţarină şi dijma dîtă era să lua de uş orgii liinduiţi de la domnie, şi făcînd domnie me milă de s-au dat boerilor ac dl or ce-au avut moşii lia aceile părţi de loc ca să-şi ia ei dijma obicinuită deplin de pe moşiile sale, cum şi pentru boe-riul domniii mele Ştefan Bosie biv vel j ienicer, carele are doi moşii, anume Hudecenii la ţinutul Lăpuşnii şi Goteştii la ţinutul Făleiiului, care moşie sint afară de cele doi ceasuri. Pentru care iată, făcînd domniia me milă, fiind drepte moşiile lui, dovedite din scrisori domneşti şi zapisă, i-am dat şi i-am întărit prin carte domniii mele aceasta ca să-şi stăpîniască moşiile şi să-şi ia toată dijma ce va fi pe moşiile aceste, ori de la tătari de vor ara, ori de la alţi oameni streini, ori de la lăcuitori de ţară, de pre la toţi să-şi ia dijma obicinuită, deplin, despre nime nici o popreală să nu aibă. Şi poruncim domnie me şi voî uşorgii carii viţi fi rînduiţi de la, domnie me la parte acie ea să strîngeţi slujba acie, a uşorului, de la tătari, pentru cîfă pîine de dijmă s-ar afla din pline tătărască ce s-ar afla pe aceste moşii, să daţi pace ca să o ia numitul mai sus, fiind moşiile sale. Şi după cum hotăilîm mai sus prin domniasca noastră carte aşe să să urmeză. Aceasta poruncim. Let 7266 (1758) iul(ie) 17 dni K * Manolache Bog treti logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CXVII, doc. 146. Orig., pecete aplicată. 331 23 iulie 1758 Scarlat Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Galata să ia viile părăginite ale locuitorilor de pe dealul Miroslava şi să le dea altora care ar voi să le lucreze, să le stăpînească ei, ca să nu păgubească mănăstirea de venitul ce i se cuvine. 1*1° Scarlat Grigori Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodare zemle Moldiavscoi. 1 1 Iniţial datat: mai 3. 345 De vremi ce domniii meii ni-au jăiluit cuviios rugătoriul nostru sfinţie sa Procopii, arhimandritul şi egumenul de Gălaită, arătîndu că pe moşie sfinţii mănăstiri ce să numeşti Mi roşia va, fiindcă eşti dialul fcotu vii, unii şi-au lăsatu viile lor de 3—4 ani de nu li-au mai lucratu şi s-au părăginitu, şi fiindcă sintu între alte vii, nu numai că să păgubeşti sfînta mănăstire de vinitul moşiii, ce şi carii au vii alăture cu acili paragini au supăr (are) şi pagubă, stricîndu-li-să gardurile viilor de vite, unblîndu slobodi pin paraginile lor. Şi pentru cîti puţintei pomi ce au pin paraginile lor, nici lasă să ia viile alţii să le lucrezi, nici vor să îngrădiască ei şi să să apuci să-işi lucrezi păraginile lor şi eşti păgubaşi sfînta mănăstiri de venitul moşiii. Cari după jaloba numitului egumen am socotit şi domnie me că nu eşti cu dreptati să rămîi sfînta mănăstire păgubaşi de vinitul moşiii din pricina acelor oameni ce nu-şi lueriază păraginile, nici vor să le de altora să le lucrezi, şi am datu această carte a domnii meii la mîna egumenului, prin care îl volnicim, dîndu ştire tuturor oamenilor ce au vii păragini şi neapucîndu-să să le lucrezi ei, să aibă voi or pe cine ar găsi din oameni răzeşi au alţii, să le de să le lucrezi, ca să nu rămîi păgubaşă mănăstirea de venitul moşiii şi să le stăpîniască acie, iar carii li-au părăsitu şi n-au mai avutu purtări de grijă să le lucrezi, să fie eşiţi din stăpîniri, că aşe eşti poronca domniii meii. Let 7266 (1758) iul(ie) 23. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Fohrata, pach. XIV, doc. 34. Orig., pecete aplicată. 332 (Iaşi,) 1 august 1758 Scarlat Ghica, domnul Moldovei, porunceşte boierilor uşurgii de la olatul Grecenilor să nu ia uşurul de pe moşiile episcopiei Huşi, pe care au arat tătarii, deoarece a fost dat episcopiei cu hrisov. * Io Scarlat Grigorii Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zămli Moil-davscoi. Scriem domnie me la boerii noştri uşurgii ce sînt la olatul1 Grecenilor. Vă facem ştire pentru trii moşii ce are sfînta episcopii Huşul, pe care au arat tătarii, vă poruncim domnie me întru nimică să nu vă atingeţi de acea pîne, ci să o ia sfînta episcopii, de vremi ce i s-au dat episcopiii cu hrisovul domniii mele. Şi cum poruncim, aşe să urmaţi. Aceasta vă scriem şi vi s-ia ţine în samă. Let 7266 (1758) avgust 1. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., Ms. 544, f. 264. Orig., pecete aplicată. 1 1 Corectură peste cuvântul ţinut. 346 333 (Iaşi,) 1 ianuarie 1759 Logofătul Iordache Cantacuzino porunceşte locuitorilor din Vină-torii-Neamţ să asculte de călugării de la mănăstirea Secu şi să dea venitul moşiei. Voi oamini (din) Vînători de Neamţu. Aice ne-au jăluit călugării de mănăstire Sacului zicind că nu le daţi ascultare la cele ce simt obicinuite a le faci voi, pentru care iată că vă poruncescu să căutaţi să le daţi ascultare la celi ce v-ar porunci, fiindcă noi sîntem ctitor acolo, că apoi va vini oameni domneşti şi nu-ţi scăpa ; cum şi pentru adetull ci eşti obicinuit să căutaţi să-l daţi, ca să nu ni mai vii să ne jăluiască, că apoi (vă) viţi pedepsi. Aciasfca. 7267 (1759) ghen(arie) 1. Iordachi Can(tacuzino) logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. CXL, doc. 26. Orig. 334 (Iaşi,) 29 martie 1759 Ioan Callimachi, domnul Moldovei, hotărăşte ca locuitorii târgului Piatra, fostă moşie domnească, să dea noului stăpîn, vel vornicul Vasile Ruset, dijma din produse, să fie liberi a cosi oriunde le-ar place, plătind cîte 10 parale stogul de fîn şi boierescul cîte 20 de parale pe an. t 'Io Ioan Teodor voivod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domniii mele, că viind faţă înainte domniii mele târgoveţii de Piatră, anumi preutul Vasilache sîn Ionaşco şi Toader Chihaia şi Enaehe şoltuzul şi Dumitraşoo Tiron şi Alixandru Dobrolescul şi Arh in sta-r9sţoP de soronari şi alţii din tîrgoveţi şi ni-iau jăluit dzicînd că fiind tîrgul acesta a Pefrinioc domnescu, nedat nemărui de alţi domni, ei era odihniţi pentru cele ce face de hrana lor pe locul tîrgului. Iar domnia sa Constandin vodă Racoviţă, vădzînd tîrgul acesta a Petrii că este loc domnesc nedat necăiuri, dintr-acest loc a tîrgului au dat şi au afierosit sfinţii episcopii Romanului tot locul cît era de ţarină despre răsărit, itar matca tîrgului nu este dată, nici Măr(ă)ţă(ii) Pentru care jalobă ce au dat domniii mele i-am scos faţă înainte domniii mele, fiindu şi sfinţie sa părintele mitropolitul şi dum(nealor) veliţii boeri şi, cercetîndu-să jaloba lor, într-acesta chip am hotărît domnie me : 1 Cuvintele „nici Măr(ă)ţă(ii)“ au fost completate ou altă cerneală, cu alt soiis. tel Danie ce au făcut-o domnie sa Constantin vodă Rac-o viţă să fii bine făcuta. Dar fiindcă sfinţie sa părintele episcopul de Roman au făcut schimb cu cinstit şi credincios boeriul domniii mele, dum(nealui) Vasili Ruset vel vornic, dînd dum(nealui) episcopiei o moşie, anume Ţarina Mare, ce este la ţinutul Niamţului, şi episcopul au dat această moşie, şi fiindcă această moşie au rămas la stăpînire dum(isale) biv vel vornicului, această milă şi aşedzare s-au făcut cu tîrgoveţii : să fie volnici a ara şi a cosi oriunde li-ar pflace şi dejuna să-şi de pe obiceiu, adică din ţarini cu pîini, din fînaţe, din prisăci cu stupi, însă din cindzăci unul, iar fiind mai puţini, cîte o para de stup şi de stogul de fîn cîte 10 par (ale) şi de caisă cîte vor fi pe acest loc, cum scrie hrisovul, să ia cîte doodzăci de parale. Şi alţii streini să nu-i scoată din locul de arătură şi din fînaţe, unde li-ar place şi ar ave a face orice feliu de lucru de hrana vieţii loru, şi vitifle încă să li păşunedze pe această moşie, la loc s'terpu, iar cu altă cu nimică să nu s(e) supere a-i trage la clăci de coasă, la clăci de ezit şi la orice fel de lucru boirescu. Ce dar, cum arătăm mai sus, într-acesta chip să să urmedze, iar mai multă supărare să n-aibă. Aceasta poroncim. Io Ioan voevoda (m.p.) Vilet 7267 (1759) mart 29. Proeit vel logofăt. S-au trecut la condică de Simion Burghdle. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. LXIV, doc. 5. Orig., pecete aplicată. 335 (Iaşi,) 3 mai 1759 Ioan Callirnachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Mănăstirea Doamnei 0(Botoşani) să oblige pe locuitorii moşiei să-i dea dijma din produse şi de la fiecare gospodar să ia cîte 20 de parale sau să lucreze boierescul cite şase zile pe an. Io Ioan Theodor voievod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugătoriului nostru Sofronie, egumenului de la Mănăstirea Doamnii, de la ocolul Botoşenilor, să fie volnic cu carte domniei mele a-şi stăpîni moşia dinpregiurul mănăstirii şi să aibă a-şi lua dejrna de a zăce din ţarini din toate sămănăturite i din fînaţă, din grădini cu legumi, din livezi cu pruni, din prisăci cu stupi, însă din 50 unull, iar fiindu mai puţini să ia cîte o păra de stup, şi din tot locul cu tot venitul moşiii pe obicei. Aşijdere şi oamenii ce sînt gospodari cu casă pe moşie mănăstirii, să aiba a le lua cîte 20 parale de casă. Iar carii n-iar vre să de banii, să aibă a lucra de boerescu la mănăstire 6 zile pe anu, însă 3 zile de vară şi 3 zile de iarnă. Şi poroncim domniia me, vornici de Botoşeni, pentru carii s-ar arăta înprotivitori a nu-şi da venitul moşiii pe obiceiu, să le faceţi zapt supuindu-i şi înplinindu pără la cel puţin, ca să urmezi după cum arătăm mai sus. Aceasta poroncim. 7267 (1759) mai 3. 348 Proeit vel logofăt. (Locul peceţii gospod). Posleduindu-se copia aceasta din cuvlînt îîn cuvînt şi fiinid iîntocma di pe ce în orighinal carte domniască, s-au încredinţat. 1814 dechemv(rie) 26. Co( stan)-din Leonardi sulger şi logofăt de taină. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CCLXXXII bis, doc. 11. Copie. 336 (Iaşi,) 25 mai 1759 Ioan Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Caşin să apere braniştea mănăstirii de orice încălcare, să oblige pe locuitori a da dijma din produse şi să lucreze boierescul sau să dea bani. Io Ioan Theodor voevoda, bojiiu milostiiu gospodari zemle Moldaviscoi. Dat-am carte domniii meii rugătoriului nostru Athanasii, egumenului de Caşinu, să fie volnicu cu carte domniii meii a-şi stăpîni şi a-şi apăra moşie branişte de pinpregiuruil mănăstirii, atâta cînpul, cit şi pădure, de cătră orce vite a oameni streini sau înpregiuraşi, nimene să nu îndrăzniiască a călca branişti cu păşunatul vililor, sau să cosască, sau să calci jirul, sau să pui cinei sau orce fel de măistrii, sau să vîneză peşti, sau dît de puţina călcări să nu ifacă pe branişte pînă nu să vor tocmi cu numitul egumenu. Aşijdere şi oamenii din Caşinu să nu ţii crîşrne să vîndă vinu pînă pu să vor tocmi cu egumenul şi pintru alte ce au obiceiu. Aşijdere să-şi ia vinitul moşiii din toată dejrna de a zece pi obiceiu, cum şi de casă, ce eşti obicinuitu cu testamentu, cari n-iar faci slujbă să le ia bani. Şi poroncim domnie me dumitale, ispravnice de ţinut, de nu s-ar supune vreunii a urma după cum arătăm mai sus şi te va înştiinţa numitul egumen, pe unii ca aceia să le faci zapt ca să urmeză după cum poroncim 1. 7267 (1759) mai 25. Proeit vel logofăt. S-au trecutu la condică. Arh. St. Buc., M-raa Caşinul, pach. VI, doc. 14. Orig., pecete aplicată. 1 Ciu data de 17, fără lună, anul 1762, Gngore Callimachi dă egumenului d-e la Oaşin carte de încuviinţare pentru „a stăpîni şi popri poenile de fînaţ ce sin tu pinipregiurul mănăstirii, di pe moşia mănăsti(rii), să nu îndrăzniaiscă nime cu bucati a căilca flînaţul ce-a fi propiitu de făcutu fîn pentru trebuinţa mănăstirii, JMJC1 să cosască bîrsanii sau alţii nime în fînaţu oe-a fi propitu, ce cît va ave J™de prisosit afară de cit a fi de trebuinţa mănăstirii, să aibă ou voie să o . bârsanilor să cosască ; şi dejrna să-şi de după obiceiu sau pi tocmala cenar ave 011 Iar în tărie, nime să nu îndrăzniască să cosască în poenile mănăstirii şau şa facă cât dă puţină pagubă sau stricăciune. Şi poroncim domnie me dumitale, ispravnice de ţinut, de s-ar arăta vreunii nesupuşi să nu-d îngăduesiti, oe să M faci zapt, supuindu-i ca să urmezi poroncii. jwiavinidu cineva mai muitu a răspundi, să vie de faţă la divan. Aceasta poroncim" ţibidem, doc. 16. Orig.). 349 337 (Iaşi,) 31 mai 1759 Ioan Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Secu să stăpînească şi să ia dijma de pe moşiile mănăstirii: Săbăoani, Brăteşti, Vînătorii-Neamţ şi Răuceşti, obligînd pe locuitori a face 12 zile de boieresc sau să dea cîte un leu de casă şi să nu vîndă băuturi fără aprobare. Io Ioan Theodor voevoda, bojiiu milostiiu gospodare zemlle Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii cuvios rugatoriului nostru Nifon, egumenul sfintei mănăstiri Sacului, să fie vulnieu cu carte domniii meii a stăpîni şi a dejmui moşiili mănăstirii Săcului, anume Săbăoanii i Brăteştii de la ţinutul Romanului şi Vînătorii i Răueeştii de la ţinutul Niamţului, şi să aibă a le lua dejma din toate pe obiceiul vechiu. Şi oamenii cei ce vor fi şezători eu casă pe aceste moşii, sau să facă slujba mănăstirii 12 zile pe an, însă 6 zili de vară şi 6 zili de iarnă, sau să de cîte un leu de toată casa, după testamentul de obşti ci s-au făcut la toate mănăstirile. Şi oamenii carii ar vinde vin pe aceste moşii să aibă a le lua de bute dîte un leu, iar de poloboc cîte pol leu. Iară carii nu s-ar supune ca sa de obicinuitul venit, dum(neata) ispravnici de ţinut, poruncim, pe unii ca acie să aibi a le veni de hacu înplinind păr* la cel puţinu şi să-i supui ca să urmeze la toate după cum poroncim. însă nime din oameni de pe aceşti moşii să nu fii volnici a vinde vin pînă nu să vor tocmi cu numitul egumen. Aceasta poroncim. 7267 (1759) mai 31 dni. Procit veil logofăt. Arh. St Buc., M-rea Neamţ, paeh. LVI, doc. 25. Orig., pecete aplicată. » 338 (Iaşi,) 1 iunie 1759 Ioan Callimachi, domnul Moldovei, întăreşte egumenului de Slatina dreptul de a vinde numai el băuturi în sate, punînd pentru aceasta orîndari pe moşiile mănăstirii. t Io Ioan Theodor voevoda, bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele rugatoriului domniii mele ieromonah Pahomie, egumenul de la sfînta mănăstire Slatina, să fie volnec cu carte domniii mele a pune orîndari pe la moşiile mănăstirii şi la satul Rădăşenii ot ţinutul Sucevii, ca să vîndză tot feliul de bautijxă, după cum au această voe şi ailţi egumeni şi 350 să fie neopriţi de cătră oameni a vinde băutura, plătind obiceiul mănăstirii. Şi alţii nime, afară din orîndari, să n-aibă voe a vinde, într-alt chip să nu fie. în Iaşi, 7267 (1759) iunie 1. Procit vel logofăt. Arh. St. Ruic., M-rea Slatina, paeh. VI, doc. 13. Orig., pecete aplicată. 339 (Iaşi,) 1 iunie 1759 Ioan Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte vornicului de Cîmpulung să supună pe un Macovei să plătească egumenului de Slatina „obiceiul moşiii", pentru un ferăstrău pe care l-a făcut pe moşia mănăstirii. •j* Io Ioan Theodor voevoda, bojieiu milostiiu ghospodar zemli Moldavscoi, Scriem domniia mia la credincios bo iar iul domniii mele, dum(itale) Vas ii ie Başotă biv vel medelnicer, vornecul de Cîmpulungu. îţi facem în ştire că s-au jăluit domniii mele rugătoriul nostru ieromonah Pahomie, egumenul de Slatina, zicînd că are să-şi ceie giudecată cu un om Macovei, care acel om au făcut o moară de firisteu pe moşiia Sliatinii şi nu va să plătiască obiceiul moşii. ----—— Pentru care viind numitul egumen la dumneata, să cauţi să-l aduci faţă pe acel Macovei şi să chemi faţă şi pe egumenul de Voroneţu şi să iei sama şi, cum să va alege, să giudeci şi să hotărăşti pricina prin carte de giudecată şi, de unde ce s-a cade de plinit, să şi plineşti şi să ramiîie odihnit cu dreptate sa. Aceasta-ţi scriem. 7267 (1759) iunie 1. Procit vel logofăt. (Pe verso :) Pintru moara di herestreu la Bistriţa. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. V, doc. 10. Orig., pecete aplicată. 340 (Iaşi,) 22 iunie 1759 Ioan Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Velişco Onciul să stăpînească a patra parte din satul Coţuşca (Dorohoi) şi să ia dijma obişnuită. t Io Ioan Theodor voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat -am cart ( ea) domniii meii lui Velicico Onciul ca să fie volnic cu cartea domniii meii a ţîne şi a stăjpîni a sa driaptă ocină şi moşie ce are la ţinutul 351 Dorohoiului, anume a patra parte de sat de Cochiuşca 1, care moşie i să tragi de pe moşul său Badiul, pe care a patra parte de sat au arătat înainte ia cinstit şi credincios boeriului nostru, dum(nealui) Ştefan Rosăt vel logofăt, şi carte gospod de giudecată ce-au avut cu Ghiorghiţă Badiul la domniia sa Grigori vodă. Drept aceia, după carte gospod de giudecată ci-au avut, să aibă a iluia de a zăce din ţarini cu pîini şi din fîntaţ, din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind mai puţini să ia cîte o para de stup, din livezi cu pomi, din grădini cu legumi şi din tot locul cu tot venitul moşiii, după obiceiu. Şi nimea să nu stea înpotriva cărţii domniii mele, iar carii ar avea mai mult a răspunde să vie de faţă la divan. Let 7267 (1759) iun(ie) 22. Procit vel logofăt. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CCLXXVII, doc. 20. Orig., pecete aplicată. 341 (Iaşi,) 9 iulie 1759 loan Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe paharnicul Ioniţă Caracaş cu fraţii săi să stăpînească şi să ia dijma de pe jumătate din moşia Streşineni (Dorohoi), iar locuitorii să le dea bani de casă, ori să le lucreze cîte 6 zile de boieresc pe an Ţ Io loan Theodor voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele boerilor noştri, lui Ioniţă Cărăcaş paharnic şi fraţilor săi Lupul şi Gavril vatav de.......1 2 să fie volnici cu carte domniii mele a-şi stăpîni şi a-şi dijmui a lor driaptă ocină şi moşie ce au di pe moşul lor Pavăl Năvrăpăs(cu) (anu)2me giumătate de sat de Streşineni, de la ţinutul Dor(ohoi) 2, di pe scrisori ce vor ave să-şi ia de a dzece din toate sămănăturile şi din fineţe şi din prisăci cu stupi şi din grădini cu legumi şi din hălăşteie şi din tot locul cu tot venitul moşii pe obiceiu. Aşijdire şi de la cie ce or fi şădzători cu casă pe ace giumătate de sat de Strişineni să ia de toată casa ci (te) .....2 parale, iar carii n-ar voi, să lucreză de boeresc (cîte şase) 2 dziile pe an, trai dziile de vară şi trii dzile de iarnă. Şi poroncim domnie me şi dumi(taile) ispravnice, pentru acei ce nu ş-ar da venitul moşii, să le faci zapt, supuindu-i şi împlinind de la dînşii. Iar avînd cineva a răspunde, să miargă înainte isprav(nicului) de ţinut, şi de nu să vor pute aşăza să vie la divan. Aceasta poroncim. Vlet 7267 (1759) iuli 9. Frocit vel logofăt. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CDLV, doc. 9. Orig., pecete aplicată. 1 Pentru Coţuşca. 2 Doic. deteriorat. 352 342 (Iaşi,) 15 iulie 1759 loan Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe medelni-cereasa Paraschiva Sturza să stăpînească şi să ia dijma de pe jumătate din moşia Joldeşti, pe Başău, iar locuitorii să-i dea cîte 6 potronici pe an, ori să-i lucreze cîte 6 zile. •j* Io Toan Theodor voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zămble Moldavscoi, De vreme ce domniii meii ni-iau dat jalobă dumneaei Paraschiva Sturzoaia medelniceroaia că are o giumătate de sat de Joldeşti, ce sînt la ţinutul Dorohoiu-TuT pe apaBaşăudui, care moşiie să hotăreşti cu moşiia dumnealui Miie Sturza sulger, anume Hăneştii, şi fiindcă i s-au fost înpresurînd ace moşiie de cătră dumnealui sulger Iiliie, dar de vreme că Paraschiva Sturzoaia ni-au arătat pe ace giumătate de sat de Joldeşti, ispisoc de la Viasile vodă din velet 7151 şi alt ispisoc de la Grigori Ghica vodă din velet 7246, şi mai vîrtos de vreme că să dovedeşte din mărturiia răposatului stolnic Toader Gantacozinu cum că moşiia Joldeştii este păn' în apa Başăului, de la şanţu în sus. Pentru aceia dar, îi dăm domniia mea volniciie prin această carte a domniii mele ca să aibă putere a-şi stăpîni moşiia Joldeşti păn* în apa Başăului şi să aibă a lua de a zăce din toate sămănăturile pre obiceiu şi din livezi cu pomi, din prisăci cu stupi şi din tot locuil cu tot venitul moşiii ; şi să aibă a lua şi cîte 6 pot(ronici) de pe la oamenii cei carii or fi şăzători cu casa, sau să lucrezi cîte 6 zile pe an, însă 3 de vară şi 3 de iarnă, după hotărîrea testamentului ce s-au făcut, şi despre nimea nici o opreală să nu aibă, ce părV în apa Başăului să-şi stăpînească moşiia, iar sulgerul Iiliie, de va avea mai mult a răspundă, să viie de faţă în divan. ' Let 7267 (1759) iuii 15. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCCCXXXVII. doc. 75. Orig., pecete aplicată. 343 5 august 1759 Mitropolitul Moldovei arată, prin anafora către domn, că a cercetat reclamaţia locuitorilor din satele Cîrhana şi Frumoasa împotriva logofătului Manolache Costache, care a închis cu oamenii stăpînirii girlele săpate de ei, propunînd a se da poruncă pentru redeschiderea lor. Preaînălţate doamne, La înălţimea ta au dat jalbă dumnealor boerii ce au moşii la olatuîl Grece-nilor, cum şi alţii din lăcuitorii de acolo, că dum(nealui) logofătul Manolache *3 - c. 4001 m Costache au astupat toate gir Iile de pe moşiile ce au şi au închis venitul altor moşii şi cum că au luat şi cîţiva bani de la acei cu gîrlile, ca o geremea. Şi fiind noi orînduiţi de măriia ta ca să căutăm pricinile ce au boerii Gavriliţăşti cu răzeşii de Tomeşti la olatul Grecenilor, ne iporonceşti măriia ta prin luminata cartea măriii tale ca să cercetăm şi pricina aceasta a gîrlilor şi după dreptate să şi hotărîm, să nu aibă strînbătate unii şi ailţii de cătră dum(nealui). Preaînălţate doamne, măcar că luminată cartea măriii tale ne-au întâmpinat pe drum, îmtorcîndu-me de la Greceni, dar fiind noi la partea aceia, au venit unii din lăcuitorii din satul Cîrhana şi satul Frumoasa şi ne-iau jăluit cum că ei în trecuţii ani s-au apucat cu voia stăpânilor moşiilor de au deschis gîrle pe moşiile stăpiîneşti şi au făcut mare cheltuială şi osteneală, şi când au fostu să să folosască şi ei din osteneala lor, dum(nealui) logofătul Manolache, cu ce chip nu ştim, că cu oameni domneşti au astupat gîrlile acelea şi au dat oamenii şi cibote. Pentru care pricină noi, după jalba oamenilor, am zîs dum(nealui) logofătului Manolache, cu ce dreptate popreşte pe alţi moşnaşi de nu-i lasă să-şi facă gîrle pe moşiile lor, şi dum(nealui) au răspunsu că cu gîrlile acelea scotu peştile din bălţile dum (neailui). Care zîse a dum (neailui) le-am cunoscut că sîmtu fără dreptate, fiindcă am văzut şi un hrisov de la bătrânul Ştefan vodă ce scrie pe moşiie Frumoasa a mănăstirii Putnii, care, ântr-altiile ce hotărăşte întru dânsul, hotărăşte şi aceasta : cu toate bălţile şi cu toate girlile să aibă a stăpîni mănăstirea, din care mai luminată s-au cunoscut că slîntu volnici fieştecarii pe moşiia sa a-şi face gîrle pentru folosul său, că nu iiaste cu dreptate unii numai a să folosi şî alţii a ,să păgubi. Ce dar, preaînălţate doamne, după dreptate aceia ce să cade şi să cuvine, aşa am socotit ca toţi acei ce au moşii la partea aceia şi au avut gîrle păn’ acmu, să aibă şi de acmu înainte. Şi de s-au şi astupat gîrlile lor de dum(nealui) logofăt Manolache, să fie volnici a le deşchide, avînd fieştecare stăpîn putere şi voe a face orice pe moşiia sa. Iar cea desăvârşită hotărâre rămlîne la mila măriii tale. Let 7267 (1759) avgust 5 dni. Al înălţimei tale cătră Dumnezeu fierbinte rugător smeritul, Lacov mitropolit Mdldoviei. {Rezoluţie :) Io Ioan Theodoru voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemlli Moildiavscoi. Driajptă-i alegerea sfinţii sale parintelli mitropolitiil. Pentru aceea poroncim să s(e) urmezi. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCCCXXXVI, doc. 51. Orig.op>ecete aplieatâ. : . 344 (Iaşi,) 18 octombrie 1759 Dumitraşcu Zbera dă fratelui său Ştefan, din moştenirea părintească, a patra parte a satului Leorda, cu vad de piuă în apa Bucecii şi cu vecinii: Toader Vlădan cu copiii, Andoni şi Toader, fecior lui Gheorghe Vlădan. •j- Precum să să ştie că denainte dumisale vel(ilo)gofăt am dat această scrisoare a me la rnîna fratelui meu celui mai mic, Ştefan, di pe diiata părintelui nostru Gonstanltin Zbera pentru a patra parte de sat de Livîrda 1, parte de gios, care moşie arată că este de la tatul să u, giumătate de sat şi un vad de peue ce-i pe apa Bucecii mai sus de pomii Dăciului şi arată în diiată că i-au <-d£f şi casăle ce-au făcut el. Şi i-au mai dat şi un loc de prisacă, tot în Livîrda, unde sînt nişte nuci. Şi i-au dat şi vecini pe Toader Vlădan cu copii lui şi pe Andoni, fratele lui Mafteiu şi pe Toader, ficior lui Gheorghie Vlădan. Şi pe această scrisoare are să-şi facă dum(nealui) şi carte gospod de stăpînit. Şi pentru credinţă am iscălit. Let 7268 (1759) oct(omvrie) 18. Dumitraşco Zbera. Ştefan Popăscul vornic de poartă, martur. ^ Ion M(ano)l(a)che văt(af). + înainte me s-au făcut această scrisoare di pe diiata tatului lor, Cos-tantin £bera, Ştef (ian) Gost(ache) vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCGCXLI, doc. 16. ■ Ori'g. ’ 345 (Iaşi,) 12 miad 1760 loan Callimachi, domnul Moldovei, întăreşte agăi Jordache Cos-tache stăpînirea asupra satului Mîndreşii (Cîrligătura), de unde să ia dijma, iar locuitorii să-i lucreze cîte 12 zile de boieresc pe an, ori să-i dea cîte un leu de casă. Noi loan Theodor voevod, bojiiu miflostiiu gospodar zăirili Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii cinstit şi credincios boeriul domniii mele du-mis(ale) Iordachi Gusiadii vel agă, ca să fie volnic cu carte domniii mele a ţîne tşi a stăpîni a dumis (aile) dreaptă ocină îşi moşie, satul întreg Mîndreştii, de lia ţinutul Cînligăturii, după aniaforaoa dumilor săli veliţilor boeri ci eşti întărită şi cu a domniii meii pecete. 1 Pentru Leorda. 355 Drept aceia, ori pe cine ar triimetb jşă aibă a lua de a zace din ţarini cu pîini, din fînaţă, din prisăci cu stupi, însă din cincizăci un stupu, iar fiind mai puţini, să ia cîte o para de stup ; din livezi cu pomi şi din grădini cu legumi şi din tot locul cu tot venitul moşiii, după obiiceiu. Aşijdere şi oamenii ce or fi şăzători cu casă pe moşiia Mîndreştii, să aibă a lucra cîte 12 zile pe anu, boerescu, însă 6 zile de vară şi 6 zili de iarnă. Iiar oare n-or lucra zili de boiresc, să de cîte un leu de casă pe anu, după hotărîre testamentului ce s-au făcut cu sfatul de opştii de la alţi luminaţi domni ce-iau fost mai nainte. Şi nime să nu stei înpotriva cărţii dominiii mele. Pecete. Proticălifă di vel logofăt. 7268 (1760) mai 12. B.C.S. (filiala „N. Bă3cescu“), fond St. Georges, pach. CCLXXXVI, dosar 12, doc. 59. * Copie. 346 (Iaşi,) 16 mai 1760 loan Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe egumenul de la Moldoviţa să interzică locuitorilor din Vama şi din Cîmpulung de a vina şi pescui pe braniştea mănăstirii şi de a se mai amesteca în veniturile moşiei. •j* Io loan Theodor voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. De vreme ce cuviosul rugătorul nostru, sfinţie sa Gheorghie, egumen de la sfânta mănăstire Moldoviţa, ni-au arătat hrisoave atîta de la domnie sa Matei Ghica voevod, cit şi de la alţi luminaţi domni ce au fost mai înainte de noi, prin care să volnecescu pe părinţii călugări ca să aibă a-şi apăra braneşteli mănăstirii şi pîraile cu peşte ce au fost şi, mai dennainte apărate şi de cătră oamenii ce trăescîTln Vamă pe moşie Mbldoviţii şi de cătră cîmpulung enii şi despre alţii, ca nimeni să nu fie voinec a pune vreun fel de măistrii în braneştele şi în păraiele mănăstirii Moldo viţii să prinză dihănii şi peşte ; şi la venitul moşiilor Moldoviţii vămenii şi cîmpulungenii să nu se amestece, sau alţii, nici să ia ceva de la cei ce aduc de aiure vinaţ de vînzare sau de la cei ce fac dohot pe moşie Vama, pentru căci veniturile aceste sint a mănăstirii. Dreptu aceia, iată că am dat şi de la domnie me această carte a domniii mele prin care dăm voilnieie sfinţii! sale chir monah Gheorghe, egumen de la această sfântă mănăstire şi a tot săborul, să fie volneci a apăra aceste venituri a mănăstirii, după cum poronoim şi arătăm mai sus, la toate să s(e) urmeze după cum scriu şi hrisoavele domneşti, nimeni mai mult să nu cuteze a călca şi a Intra mai mult peste hotărîre aceasta, într-alt chip să nu fie. Vlet 7268 (1760) mai 16. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXXXIV, doc. 145. Orig., pecete aplicată. 347 or să jacă boierescul, şi să împlinească de la ei venitul moşiei. *j* Io Ioain Theodor voevoda, bojiu milostiu gospodar zemle Moldavscoi. Credincios boeriul nostru, dum(neata) Iordachi Evanghelino biv vtori postelnic, ispravnic de ţinutul Niiamţului. îţi facem ştire că domniii mele ni-.au dat jalobă cuvios rugătoriul nostru egumen de la mănăstirea Niiamţului, zîcîndu că are sfînta mănăstire o moşie pe Graeău, anume Drăgoneştii, pe care moşie sînt cîţiva oameni şăzătoriu şi venitul moşiii după obiceiu, sau clăci sau zile de lucru, nicidecum nu să supun a da mănăstirii, după cum lucrează alţi oameni ce mai sînt şăzători pe alte moşii a mănăstirii şi cum lucriază şi pe la alte mănăstiri, fără cit zisă că au făcut cîte un stog de fin, care fin nu este nici de o treabă, nici de iaz nu este, fiind răii şi mare, bun de nimic. Pentru oare nesupunere a lor, cerîndu dreptate de la domniia mea, iată că-ţi scriem dum(italie), luîndu carte domniii meii să aduci de faţă şi pe acei oameni, şi fiind după cum s-au jăluit, să le vii de zapt unora ca acelora, supuindu-i şi înplinindu de la dînşii tot vinitul moşii deplin, de pre la toţi, după cum este obiceiul şi după cum or fi dîndu şi alţii ce mai sîntu şăzători pe alte moşii a mănăstirii, hotărîndu prin carte de giudecată. Aceasta scriem. Let 7269 (1761) ghenarie 10. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. VII, doc. 12. Orig., pecete aplicată. 352 (Iaşi,) 20 aprilie 1761 loan Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare episcopului de Huşi şi călugărilor de la Brădiceşti să apere pădurea din jurul schitului şi să ia dijmă de la cei care taie lemne pentru cherestea. f Io loan Theodor voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zămle Moldavscoi. De vreme ce domniei mele ne-au spus censtit părintele şi rugătoriul nostru, sfinţie sa chir Inochentie, episcopul Huşilor, cum că are sfînta episcopie un mitoh, anume Brădiceştii, la ţinutul Fălciulni, făcut de un răposatul Varlaam episcopul, care numitul episcop ace moşie unde au făcut acel mitoh au cum-părat-o cu bani, în mijlocul unui codru şi-iau făcut ace besărică fiind episoo- 360 piia la margine, şi este acel schit un loc de aret sfintei episcopii, fiind la pădure. Acum ne spusă numitul episcop cum ca megieşii de pe înpregiur iae pădurea penpregiurul schitului şi s-au rărit pădurea cit să poată îmbla cu carul. Pentru aceasta, iată da*, dăm domnie mea volnicie numitului episcop şi călugăraşilor ce să vor afla lăcuituri acolo la acel schit, prentr-,această carte a domniii meile, ca să pue sămne penpregiurul schitului, să fie anărătură si pădurea să stea întriagă, să fie de aret şi de_ sprejineală, fiind Ioc de margine. Şi nimene de acum îonainte să nu mai cuteză a strica şi a tăia pădurea înpregiu-rul schitului pe unde să vor pune acele sămne ce s-au zis mai sus. Aşijderea. şi altă pădure cită iaste aceilui schit, fiindcă este cumpărătură cu bani de numitul episcop ce-au făcut schitul, paroncim domnie mea, cîţi vor tăia lemne pentru plute şi pentru alte neguţitorii ce fac cu lemnul, să-şi dea toţi aciia obi-cinuîta^'dijmă după obiceiul pămîntullui. Că oricare dentr-aceştiia n-ar urina după cum poruncim mai sus şi s-ar arăta înpotrivitori, pe unii ca aciia să ni-i arate numitul episcop cine sînt, ca să s(e) pedepsască de la domnie mea. Aceasta înştiinţăm. Let 7269 (1761) ap(rilie) 20. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., Ep. Huşi, pach. XXV, doc. 45. Oriig., pecete aplicată. 353 29 mai 1761 loan Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe egumenul mănăstirii Bisericani să stăpînească moşiile Popceşti, Turtureşti şi Vî-nători, şi hotărăşte ca posluşnicii eliberaţi din vecinătate să nu aibă dreptul să vîndă sau să schimbe livezile şi poienile făcute de părinţii lor. f Io loan Theodor voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zernli Moldavscoi. De vreme ce au jăluit domniii meii rugătorii noştri arhimandritul şi egumenul chir Miisail şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire de la Bisăricani, ară-tîndu domniii meii şi cărţi vechi de la răposaţii domni, întru cari au fost jăluit părinţii de pe ace vreme pentru că pre moşiile sfinţii mănăstiri Bisărioanii, anume Popceştii şi Turtur^jiL^i Vînătorii, avîodu posluşnici vecini carii puindu-şi livezi pe acde locuri, cu care vecini fiindu aşăzaţi pe moşii şi alţi oameni streini, iarăşi au făcut livezi, şi luasă obiceiu cîndu ar lipsi de pre moşie vreunul, au din vecini au din streini, de le vindea altora ca o moşiie stătătoare ; alţi oameni streini luasă obiceiu de trăge livezile vecinilor cu feliile sau cu nepoţii vecinilor. Şi răposaţii domni, după sfînta pravilă găsîndu cu caii, au hotărît cum pentru posluşnecii vecini, asămine şi pentru oamenii streini ce şi-or face livezi pe moşiile mănăstirii, cît vor fi vii şi or trăi pe moşie, făcîndu posluştanie, să-şi stăpîhească şi livada, iar a o vinde sau a o schimba cu vreun ohijp, sau a o dia zăstre, să nu fie volnic, şi iarăşi cîndu ar lijpsî din satu şi din posilu-şaniia mănăstirii, livada aceia să rămîie a mănăstirii, a pămîntului, după obiceiu şi după cum şi sfînta pravilă aşa porunceşti. 361 Acmu unii din po^luşnecii vecini s-au dus neştiindu-să, a/lţii au ftiurit, s-au stînsu niamul lor, alţii cu milla domnilor s-au scos din vecinătate, şi nu li-i îndestul că s-au slobozit din vecinătate, ce vor acmu să fie şi stăpînitori, ) dimpreună cu mănăstirea, livezilor ci-:au fost pusă de moşii şi strămoşii lor, cum şi j>fl,eniile ce-iau destupat moşii lor, trăgîndu-le ca pre o moştinire. Dreptu aceia şi domniia mea văzînidu un lucru făr' de caii, ce să întindu a stăpîni streinii şi vecinii ce s-au scos din vecinătate moşiia şi livezile mănăstirii, şi domniia mea volnicim cu această carte a domniii me!li ca să-şi stăpîniască sfînta mănăstire moşiile cu poenile şi livezile cu tot vinitul, iar oamenii ce vor şăde pe moşiile mănăstirii, făcîndu posluişianiia mănăstirii ţi vor avea livezi părinţăşti, le vor stăpîni, iar a vinde sau a schimba să nu fie volnici, cum şi cîndu or lipsî din locul lor, pometul acela să rămîie a pământului, să-l stăpîniască a cui este moşiia. Aciasta poruncim. Let 7269 (1761) maiu 29. Proci t vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Bisericani, pach. X, doc. 19. ; Orig., pecete aplicată. 354 (Iaşi,) 22 iulie 1761 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Ursu, căpitan de Tabără, şi rudelor sale să stăpînească -moşia Nicoreni, obligînd pe locuitori să le dea dijma din produse, să lucreze şase zile de boieresc pe an sau să dea cîte doi orţi de casă; cei ce vor vinde vin în cîrciumi să plătească un leu de bute sau doi orţi de poloboc. *j* Io Grigorii Ioan voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zernli MoldavsGoi. Dat-am carte domniii mele slugilor noastre Ursului căpitan de Tabără; şi nepoţilor săi, lui Ursache căpitan de Căldăruşa i Vasile Necoară căpitan şi lui Arvimte vornicul şi altor niamuri a lor, să fie volnici cu carte domniii » mele a-şi stăpîni şi a-şi dzăciui a lor driaptă ocină şi moşie ce dzisără că au, anume sătuli Neoorenii ce este pe Ciuhur, la ţinutul Eşului. Drept aceia, după djcesă^ şi scrisori ce-or fi avînd, să aibă a-şi lua vinitul moşiii de a dzece din toate sămănăturili, din ţarini cu pîine şi din fîmaţ şi din prisăci cu stupi, din cimdzeci unul, iar fiind mai puţini vor lua cîte o para de stup, şi din grădini cu legumi. Şi de la ciia ce ar vinde vin în cîrcimă pe moşiia lor să li ia vinitul moşiii cîte un leu de bute şi cîte doi orţi de poloboc, şi din tot locul cu tot vinitul moşiii după obiceiu. Aşijdirea şi oamenii ce or fi şădzători cu casă pe acea moşie, iarăşi după hotărîrea testamintului, ori să lucredze de tot gospodarul stăpîniilor moşiii de boerescu cîte 6 dzile pre an, trii dzili de vară şi trii dzili de iarnă, ori să de cîte doi jorţi de casă. 362 Şi poroncim şi dum(itale), is(piiăVinice) de ţinut, pentru aceia ce nu s-ar supune a-şi da vinitul moşiii după obicei, să li faci zapt supuindu-i şi înplinind de La dînşii. Şi nime să nu stea împotriva cărţii domniii mele, iar cine ar avea a răspunde, cu dovedzi şi scrisori ce va avea, să vie la divan. Vilet 7269 (1761) iul (ie) 22. Prăcit vel logofăt. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CCCXIX, doc. 41. Orig., pecete aplicată. 355 (Iaşi,) 5 august 1761 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe egumenul de la Secu să oprească pe locuitorii din Vînători-Neamţ să facă mori sau pive sau să vîndă vin pe moşia mănăstirii, obligîndu-i să ,.r - dea dijma şi să lucreze 12 zile de boieresc pe an. Io Grigorie Ioan voevoda, bojiiu miilostiiu gospodar zemli MoMavscoi. Dat-aim carte domniii mele cuvios rugătoriullui nostru svimţiii sale Nifon, egumenul de la sfânta mănăstire Săcull ot Niamţu, să fie volnic a opri pe hamenii de pre moşie mănăstirii, anume Vînătorii ot Niamţu, să nu fie volnici a face mori sau chio pre ace moşie ce arată mai sus, făr' de voe şi făr' de ştire egumenului, cum şi pentru vinaţ să n-iailbă voe a vinde nime făr’ -de voe, ci pre care îi va pune cu voe egumenului, aceia să aibă voe a vinde şi să ia de bute de vin cîte un leu ce s-a vinde şi cîte 6 jgotrornici de poloboc ; şi să aibă a-i tragi ca să lucrezi şi de boerescu la mănăstire c®te 12 zile pe an, 6 de vară, 6 de iarnă, iar oare nu vor vre să lucrezi, să de cîte un leu de casă; şi să le ia şi dejmă locului den ţarini, den fiîneţi, den grădini, din levezi, din priseci cu stupi, însă din cincizăci unul, iar de vor fi mai mulţi •sau mai puţini să de cîte 1 para, şi (din) tot lociil cu tot venitul moşiii după obicei. Iar care den oameni s-ar arăta înpotrivitori a nu-şi da venitul moşiilor, pentru unii ca aceia poruncim dum (itale), is (pravnice) de la acel ţinut, să le faci zapt supuindu-i şi înplinind tot venitu moşiii mănăstirii. într-alt chip să nu fii, iiar cine v-ar ave'mai mult a răspunde, să-şi e scrisorile şi dresile şi să vie aice faţă la divan. - Aceasta poroncim. Let 7269 (1761) avgust 5. : Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, paoh. CXL, doc. 29. : Orig., pecete aplicată. m3 356 (Iaşi,) 3 noiembrie 1761 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ca, pînă la măsurarea hotarelor celor două moşii învecinate, ieromonahul Dio-nisie Hudici să nu ia plata boierescului, dte doi lei de casă, de la oamenii pe care vornicul Ion S tur za pretinde că sînt ai lui. *|* Io Grigorii Ioan voevoda, bojiiu milostiv gospodar zemli Moldavscoi. De vremi ce ni-au spus dum(neajlui) vornic Ion Sturze că avîodu dum(nea-lui) o moşiie părinţască, anumi (Leţcani) 1 ot ţinutul..........2 şi Dionisie Hudeciu încă ari o moşiie anumi...................................2 cari să hotăreşti cu moşiia dum(neaiui) vornic, dară fiindu că hotarale moşiilor nu să ştiu, să întindi Hudeciu cu înpresurari în moşiia dum(naalui) vornic, ca să le ia cîte 2 lei de casă oa- menilor. Şi de vremi că dum(nealui) vornic ari a răspundi păntru moşiie, iată dar că dăm volnicii printr-această carte a domniii meii dum(nealui) vornic, ca să-şi aperi oamenii di pe moşie de cătră Hudeciu, să nu le ia bani pe casă. Ce să aibă Hudeciu a duci hotărnici şi, hotăriînldu-să moşie, de s-or veni oamenii dum(nealui) vornic cu casă pi moşiia lui Hudeciu şi nu şi-or muta casăle pe moşiia dum(nealui) vornic, să le ia Hudeciu venitul moşiii şi de casăle lor, iară pînă la hotărâtul moşiii să nu supere Hudeciu pe oamenii dum(nCalui) vornic. Ce, de ari mai mult a răspundi, să vie de faţă la divan3. 7270 (1761) noemv(rie) 3. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Doljeşti, pach. VII, doc. 27. Orig,, pecete aplicată. 1 Loc alb. Completat după documentul din notă. 2 Loc alb. 3 La 1 septembrie 1769, Constantin Mavrocordăt dă următoarea hotărîre : „După jalba ce au dat domniii mele ieromonahul Dionisie Hudici, ctitorul mănăstirii Doiljaştilor, înpreună şi cu ceilalţi părinţi a mănăstirii asupra dum(nealui) Ioan Sturz<(a) vel vornic, pentru pricina hotarului moşiii ce se numeşte Leţcanii, care moşie fiind driaptă a mănăstirii, dum vel vornic înpreună eu omul mănăstirii. Ş! -atuncea după ce va lua îndreptare moşiia, la partea ce va rămânea ace moşie de pe care să va lua dejrna, acela o va lua. Aceasta scriem" (Ibidem, pach. V, doc. 43. Orig). mt 357 (Iaşi,) 28 noiembrie 1761 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, idă carte de încuviinţare , Măriei comisoaei, fata lui Vasile Brahă, să oblige pe locuitorii care cultivă moşia ei, Căuiasca, a-i da dijma din produse, iar cei ce au case acolo să facă 12 zile de boieresc sau să dea cîţe un leu pe an. f Io Grigorii Ioan voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele Marii comisoai, fetii lui Viasile Brah(ă), ca să fie volnică cu carte domniii mele a ţine şi a stăpîni a sa driaptă moşie şi ocină ce zise că are la ţinutul Vasluiului, anume Căuiasca. Pentru acela, ori pe cine ar trimite, sa fie volnic cu carte domniii mele a lua de a dzece din ţarini cu pîine, din fîniaţ, din priseci cu stupi, înse din 50 un stup, iar fiind mai puţini să e cîte o para de stup ; şi din levezi cu pomi şi din grădini cu legumi şi din tot locul cu tot venitul moşiii, după obicei. Aşijdere să aibă a lua şi de pre la oamenii ce vor fi şezetori cu case pe moşie Căuiasca cîte un leu de casă pe an, sau să lucreze boerescul cîte 12 zile pe an, după hotărîre testamentului ce s-au făcut cu sfat de opşti de ’la alţi luminaţi domni mai denaiote, însă 6 zile de vară şi 6 zili de iarnă. Şi nime să nu ste înpotriva cărţii domniii mele, iar carii or ave mai mult a răspundi, să vie de faţi la divan1. Let 7270 (1761) noemvrie 28. Procit vel logofăt. o ■. B.C.S. (filiala „N. Bălcescu“), fond. St. Georges, pach. CCCLXXIII, dosar 2f doc. 5. Orig., pecete aplicată. 358 (Iaşi,) 16 ianuarie 1762 Mitropolitul Moldovei şi veliţii boieri judecă reclamaţia lui Toader şi Miron Butuc, ai căror părinţi au fost iertaţi de vecinie de către Grigore Ghica, contra egumenului de la Bisericani că le stăpîneşte livezile sădite de înaintaşii lor, şi hotărăsc că stăpînului moşiei ti revin t * bunurile celor ce se strămută. Gavriil mitropolit Moldavii. ţ Facem ştire că din luminată 'poronca preînălţatu(lui) domnul nostru, mărie sa Grigori Ioan voevoda, s-au giudecat de faţă înainte nostra sfinţie sa 1 Aceleaşi dispoziţii simt repetate în documentul dat la 27 iulie 1763 de Grigore Callimachi, pentru aceeaşi moşie, lui Gheorghiţă „biv căpitan de mezili" (Ibidem, doc. 7). I m Misail, egumenul de la mănăstire Biseriieânii din ţinutul» Niamţului, cu Toader Butucu din Vi.ron ot Niamţu şi cu Miron Butucu din Ştefăneşti ot ţinutu Eşului, ficiorii Ursului Butucu şi Gligorii Butucu. Şi pricina într-acesta chip eşti : părinţii acestor Toader şi Miron, fiiodu dovediţi vecini mănăstirii, s-au erfcatu de vecinătăţi, după cum pre largu scrie în ispisotul măriii săli răpăosatului dornnu Grigoirii Ghiica voevoda, făcînldu millă cu dinişii de au datu mănăstirii un sălaşu de ţigani din ţiganii gospod şi i-au scos din vecinătate cu totu niamul lor, şi pentru vecinătăţi nici o supărări de cătră mănăstire nu au. Numiai, părinţii lui Toader şi Miron, cum şi moşii lor, fiimdu trăitori pe moşia mănăstirii Popceştii, ce să numeşte Gura Văii, la ţinutul Niamţului, au foist avut livezi de la părinţii lor şi au fost pus şi ei pomi cu mîna lor pe moşiia mănăstirii, avînd şi caisă, şi cît au trăit pe moşiia mănăstirii au stăpînitu livezile şi dejma şi-au datu stăpînului moşiei pe obiceiu. Apoi, strămutmdu-să părinţii lor şi ei cu şidere di pe moşiia mănăstirii, livezile au rămas la stăpânirea mănăstirii, şi acu aceli livezi cu pomi le trage Toader şi Miron să le stăpîniască ei şi numai dejma din pomi să de, făcîndu pîră asupra egumenului că fără dreptate le stăpîneşti livezile moşilor şi părinţilor. Cari pricină cercetîndu-o şi fiindcă obiceiul pămîntului Moldovii eşti cine din lăcuituri sau alţii ce n-or fi muşinaşi şi vor şide pe moşii boereşti sau mănăstireşti şi vor face casă, livezi cu pomi, cît vor trăi ei sau copiii lor pe ace moşie, stăpînescu livezile cu pomii şi casăle şi dejma, venitul moşiii, stăpînului moşi ii îşi dau pe obiceiu ; iară strămutînidu-să aiure cu şidere pe moşiile altora, livezile şi casăle rămîn la stăpînire celui cu moşiia, şi aciia di pe aiure di pe alţi moşii n-au triabă să mai stăpîniască livezile sau casăle, măcar şi dejmă de ar zice să de, ci cînd vor veni iar la loc, primindu-i stăpîniil moşiii cu voia lui, atunce în casă pot a şiide şi livezile moşilor şi-a părinţilor le stăpînescu şti dejma îşi dau stăpînului moşiii pe obiceiu. Şi acestu Toader şi Miron făcîndu pîră asupra egumenului fără caii la toati jalobile lor, i-am dat rămaşi. Ci după cum am socotit şi-am aflat că eşti cu caii şi cu dreptate, am giudecat să s(e) urmezi după cum arătam mai sus, şi părinţii călugări să stăpîniască cu păci livezile ; iară mutîndu-să şi ei pi moşie mănăstirii şi făicînd posluşanii la mănăstiri cum or faci şi alţii carii or fi şezînd pe moşia mănăstirii, atunci şi-or stăpîni livezile şi numai dejma vor da. 7270 (1762) ghen (tărie) 16. Iordache Gantac (uzino) vel spatar. . .........1 vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Biserioani, paioh. X, doe. 20. Orig. 1 LndesiciifriabilL ... 366, 359 (Iaşi,) 5 \mai 1762 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe egumenul de la Neamţ să oblige pe locuitorii de pe moşiile Orţăşti şi Drăgăneşti (de \pe iCracău ţşi din alte sate, să dea (dijma din produse, să lucreze cîte şase zile pe an de boieresc sau să dea cîte şase po-tronici de casă. *}• Io Grigorie Ioan voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemili Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele cuviosului şi rugătoriului nostru Vărlam, egumenul şi a tot soborul de la sfînta mănăstire Niamţul, să fie volnici cu carte domniii mdle a stăpînii moşiile sfinţii mănăstiri Niamţului, ce sînt la aeell ţinut a Niamţului, anume Orţăştii i Drăgăneştii de pe Cracau şi alte sate ce mai are acolo, să aibă a dejmui din ţarini cu pîini, din fîoaţă, din grădini cu legumi, din levezi cu pomi, din bălţi cu peşte, din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind mai puţini cîte 1 para de stup, şi din tot locul cu tot venitul după obiceiu. Aşijderea şi pentru oamenii ce vor fi şăzători cu casă pe acele moşii a mănăstirii, să aibă a lucra cîte 6 zille pe an, însă 3 de vară şi 3 de iarnă, iar care n-âr vrea să lucredzi de boerescu, să dei cîte 6 pot proniei) de tot căsa-riul, după hotărîri testamentului. ~ Iar carii să var arăta vreunii înpotrivitori a nu să supune poroncii ca să dea adetul locului şi să lucrezi acele zile, după cum arată mai sus, poronckn domnie mea dum(itale), ispravnice aii ţinutului, să le faci zapt, supuindu-i şi înplinindu dejuna pe obiceiu din toate. Aceasta poroncim. Let 7270 (1762) maiu 5 dni. Procit treti logofăt. Arh. St Buc., M-rea Neamţ, pach. VII, doc. 13. Orig., pecete aplicată. 360 7 mai 1762 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ca locuitorii de pe moşiile mănăstirii Slatina să lucreze lucrul de boieresc după hotărîrea ce s-a făcut pentru toate mănăstirile, sau sa dea bani, precum şi dijma din produse. "f* Io Grigorii Ioan voevoda, bojiiu milostiiu gospodare zemfle Moldavscoi. De vreme ce cuvios rugă'toriul nostru Calistr.at, arhimandritul şi egumenul de la svînta mănăstire. Slatina, ne-au arătat cărţi şi de la alţi luminaţi domni voilnicind pe călugări pentru oamenii ce sint şezători cu casă pe drepţi m moşiile mănăstirii ea să aibă a le face zapt să lucreză lucrull de boerescu după hotănîrea ce s-iau făcut pentru toati mănăstirile, asemine diară întărim şi domnie me volniciia părinţilor călugări ca să aibă a-i apuca pe oameni să lucreze ziiile ceili obicinuite pe an, la ce lucru va ave trebuinţă mănăstire, iar carii n-or vre să lucreză, să de bani, după hotărî rea testamentului. Şi dijma locului să-şi de din ţarini din toate sămănăturile, din fînaţi, din grădini cu legume, din livezi cu pomi, din prisăci cu stupi şi din toati pe obiceiu. Cum şi de la cei ci-or vindi băutură pe moşiile Slatinii, să aibă a le lua cîte un leu de bute şi pol leu de poloboc din băutura ci-ar eşi din vas. Şi poroneim domnie me dumilor voas'tri, ispravnici de pe la ţinuturi, să aveţi purtări de grijă, şi carii dinitr-acei oameni s^ar arăta nesupuşi, şi înpro-tivitori să le faceţi zapt supuindu-i şi înplinind de la dînşiii tot venitul moşiii păr' la cel puţin. Iar avînd cineva mai mult a răspundi să vie de faţă la divan. Aceasta poroneim. 7270 (1762) maiu 7. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVII, doc. 157. Orig., pecete aplicată. 361 10 mai 1762 Vasile, nepotul lui Lupaşcu, vinde logofătului Ştefan Feştilă dijma moşiei Bulbucam, pe timp de şase ani, cîte opt lei pe an. Adică eu, Vasile nepot lui Lupaşcu, făcut-am zapisul mieu la mîna dum(iisaile) logofătului Ştefan Feştilă, precum să s(e) ştie că am vîndut dijma moşiii Bulbucanilor, doi bătrîni, ce este la ţinutul Hîrlăului, în 6 ani, cîte 8 lei pe an, şi mi-eu datu dum(nealui) bani înainte pe doi ani. Şi dum(nealui) să aibă a stăpîni moşiia cu tatu vinitull ci ar fi pe această moşii şi ori casă di ar vre să facă sau orce i-ar fi voia dumnealui să aibă voie a-şi face, eu la nimic să nu mă amestecu. Şi dijmă din pini ci-ar fi sau fînaţ, dum(nealui) să aibă a lua şi a dijmui. Şi la înplinire acestor doi ani pe oare am luat bani de la dum(nealui) înainte, la fieştecari an, după ce s-a înplini anul, să aibă a-mi da şi hanii cîte 8 lei părr să vor înplini 6 ani, după tocmala ci am cu dumnealui. Şi pentru credinţa am iscălit, Vasiili Lupa(ş) cu. Let 7270 (1762) mai 10. Eu Iii (o) ca fata (ilui) Nuculaiu Nicuturilui (?) cu voia me am pus degetul. (însemnări ulterioare:) i 16 lei am dat dintr-aceşti zapis pi 2 ani la tocmala. 8 lei tij am mai luat de s-au plinit pi trii ani. 16 lei i-am luat înapoi di la dum(nealui) giupîA Costi Papafil cari i-am fost dat lui Vasile pintru vinitul moşiii, bez un anu ce-am ţinut moşie. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. COCXLIX, doc. 30. ‘ Orig. . 362 27 mai 1762 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe jitni- cereasa Maria {\Canano> să stăpînească şi să dijminască moşia Găozeni (Soroca) şi să ia cîte o jumătate de leu de casă. *(• Io Grigiorie loan voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoî. Dat-am carte domniii mele dum(neae)i Marii jicnkeroaii1 şi prin ştirea ispravnicului de ţinut să fie volnică a-şi ţine şi a-şi stăpîni a sa driaptă ocină şi moşie Găozenii di la ţinutul Sorocii, ce dzisă că are ispisoc di ia răposatul domnie sa Duca vodă şi are şi alte zapisă şi scrisori pe acea moşie, giumătate de sat de Găozeni. Drept acie, să aibă a lua dijma din ţarini cu sămănături şi din fînaţi, din grădini cu legumi, din bălţi cu peşti şi din păduri din tot locul cu tot vinitiri după obiceiu. Aşijdire şi de casă să ia cîte giumătate di leu di toată casa ce va fi pi acea moşie. Aşijdirea şi din prisăci cu stupi să ia din 50 de stupi unul, iar undi vor fi mai mulţi ori mai puţini, să ia Cîte o para di tot stupul. Iar cinii va avea a răspundi ceva, să margă la ispravnicul ţinutului să s(e) giudice şi cini nu să va pute odihni cu giudicata, dum(neata) isprav(nice) să le pui zi di soroc şi cu mărturie de giudeoată să vie la divan. Iar carii să vor arăta înpotrivitori asupra poroncii domniii meii, poroneim domnie me dumnitale) ispravnice, pe unii ca aciia să-i supui şi ce-a fi de plinit, să-i înplineşti. Aceasta scriem. Let 7270 (1762) mai 27. Brocit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CXXXIII, doc. 61. Orig., pecete aplicată. 363 (Iaşi,) 30 mai 1762 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, hotărăşte — pe baza ana-foralei veliţilor boieri — ca locuitorii de pe moşiile mănăstirii Secu să lucreze douăsprezece zile de boieresc, sau să dea leul de casă, Şi să aibă egumenul a lua dijmă din produse, anulînd încuviinţarea specială dată de Constantin Racoviţă. f Io Grigori loan voevoda, bojiiu milostiiu gospodari zemlle Moldavsooi. De vreme ce mai în trecute dzile dînd jalobă domniei mele cuvios rugătorul nostru, sfinţie sa Nifon egumen şi dinpreuna cu tot soborul de la sfînta mănăstire Săcul, ce este la ţinutul Niamţului, cum că oaminii ce sîntu şădzători 1 Maria Canana. 24 - c. 4601 369 cu casă pi saltul Vânătorii şi pe adite moşii a mănăstirii Sacului, ce sintu la ţinutul Niamţuilui, şi fiindu-le şi toată hrana lor pi aceil(e) moşii a mănăstirii, nu vror ca să-şi dea vinitul moşiii după hotărîrea tistamintului şi după obiceiu cum diau alţi oameni ce sintu şădzători pe alte moşii mănăstireşti şi boiareşti ce sintu la ţinutull Niamţului, fiindcă acii oameni ce şăd pe moşiile acestei mănăstiri Sacului în anii trecuţi şi-ar fi isprăvit o carte de la domniia sa Gonstandin Racoviţă voevod cu hotărîre ca să lucredză pentru vinitUl moşiii numai cîte 6 dzile de gospodar pre an şi dijmă să nu dea din nimica. Şi de cînd au apucat ei aceea carte tot aşa urmadză a da vinitul moşii, din oară să pricinuiaşte sfinţii mănăstirii miare pagubă. De oare cerşindu-şi dreptate lia domniia mea ca să nu să păgubască sfînta mănăstire de vinitull moşiilor sale, rînduiitu-i-am domnia mea cu jaloba lor la dumnealor veliţii boiari ca să cercetedză, şi după cum vor afla că-şi iau* allite mănăstiri şi boiari vinitul moşiilor de la acea parte de loc, să ne înştiinţadză ca să hotărîm cum să-şi ia şi această mănăstire vinitul moşiilor sale. Şi stîmd dumnealor veliţii boiari de au cercetat, ni-au înştiinţat prin anafora1 cum că într-alt chip n-au putut afla că iau alţii vinitul moşiilor de la acea parte de loc (pănr nu s-ta scrie cartea domniei mele cătră ispravnicii de ţinut ca să cercetedze de acolo şi să ne înştiinţeze. Deci am scris domniia mea carte domniii mele cătră credincios boiiarul nostru, dumnealui Ghiorghie biv vel jitnicer, ispravnic de ţinutul Niamţului, de au cercetat, şi după cercetarea ce au făcut aşa ni-au înştiinţat cu mărturiia sa, cum că toate mănăstirile şi toţi boiarii ce au moşii la acel ţinut îşi eu vinitul moşiii ide a dzece din toate sămă-năturili, şi cii ce simt şădzători cu casă pe moşie lucreadză stăpînilor moşii de boierescu cîte 12 dzile pre an, 6 dzille de vară şi 6 dzile de iarnă, or dau pentru lucru cîte un leu. Dreptu aceia, îmcredinţîndu-ne domniia mea din mărturiia acestui numit boier, am întărit anaforaoa dum(nealor) veliţilor boiari şi cu pecetea domniii meii şi osăbit am dat domniia mea aceasta carte a domniii meii la mîna numitului Nifon egumen şi a tot soborul mănăstirii Sacul, prin care hotărîm ca să 1 Amaforaua veliţilor boieri, cu data de 4 februarie, spune: „Din luminată poronca măriii tale am luat sauna la jaloba ce s-au jăluit măriii tale Nifon, egumenul de la mănăstire Săcull ce este la ţinutull Niamţului, arătaind prin jaloba lui că simt oîţiva oamini trăitori cu casă pe moşiele mănăstirii, acolo la ţinutul Niamţului şi toată hrana lor le este tot pe moşiele mănăstirii, şi au arătat că ari pagubă sfînta mănăstire de cătră acei oameni ce simt şedzători pe aoelle moşii a sfinţii mănăstiri, căci că alţi oamini ce şed pe moşii mănăstireşti sau boe-reşti, pe acolo în parte locului acellue, lucreadză stăpmilor moşiii cîite 12 dzile într-un an, însă 6 dzile de vară şi 6 dizile de iarnă, ori dau bani cîte un leu de casă pe an, şi dau şi dejmă diin toată hrana lor pe obiceiu. Dar acei oamini ni-au arătat numitul egumen că-ri anii trecuţi, la domnii măriii sale Costaindin vodă Racoviţă, nu ştie pin cine şi-au isprăvit de şi^au scos o carte gosţpod ca să lucredză numai 6 dzille de om pe an la mănăstire şi dejmă să nu de diin nimică la mănăstire. Şi de cînd au apucat aice carte la mănăstiri, s^au văzut şi de noi, ei tot aşe au urmat şi nu vor să de vinitul mănăstirii din niimică. Carii la aceasta sitîind noi de am luat sama, aşe am socotit, dacă a fi ş? poronca măriii tali, să să scrie o luminată carte a măriii tal-i, acolo, ispravnecului de ţinutul Nîaimţului, ca să cercetedză şi pentru alţi oamini ce sînt şedzători pe moşii mănăstireşti şi boereşti acolo la parte locului acelui ; şi după cum va afla că dau allţi oamini viinit pe am la stăipîmii lor, atîta pentru casăile lor, cum şi pentru dejuna din ţarnile lor şi din toată hrana ce să hrăineseu pe moşii stăpîneşti, şi după cum va afla întru adivăr că dau şi alţii, să facăwştire măriii tale şi mărie ta vii hotărî după cum a fi mila măriii tale“ (Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. CXLI, doc. 1. orig.). 370 aibă a lua vinitul moşiilor de lia ţinutul Niiamţului de a dzece din toate samă-naturile, din ţarini cu pîine şi din fînaţ şi din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind miai puţini va lua dîfce o para de stup, şi din grădini cu legumi şi din tot locul cu tot vinitul moşiii după obiceiu. Aşijderea şi oamenii ce or fi şădzători cu casă pe moşiile mănăstirii, or să lucredză la mănăstire de boierescu cîte doosprădzeci dziili de gospodar pre an la ce lucru i-ar pune, 6 dzille de vară şi 6 dzile de iarnă, or pentru lucrul acelor 12 dzille să dea cîte un leu. Şi poruncim şi dum(itale) is(pravnice) al ţinutului, pentru aciia cari nu s-ar supune a-işi da vinitul moşiii după cum hotărîm mai sus, să le falei ziaptu supuindu-i şi înplliniind de la dînşii. Şi nimeni să nu ste înpotriva cărţii domniii mdi. Iar acii oameni cu ace carte de la domniia sa Costandin vodă Racoviţă, mai avînd a răspunde, să vie la divan. VIet 7270 (1762) mai 30. Procit vel logofăt. Arh. St. Duc., M^rea Neamţ, pach. CXL, doc. 3i. Orig., pecete aplicată. 364 (Iaşi,) 1 iunie 1762 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, împuterniceşte pe Neculai Ţintă să-şi ia dijma de pe a treia parte din moşia Herţa, poruncind starostelui de Cernăuţi să împlinească de la cei nesupuşi venitul stăpînului. Io Grigorii Ioan voevoda, bojiiu millostiiu gospodar zemili Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii lui Necullaiu Ţănte să fii volnic cu carte domniii meii a stăpîne şi a zăciui a sa driiaptă ocină şi moşii ce zî;s (e) că ari la ţinutul Cernăuţilor, anum(e) Herţa, a triia parte, de lia moşul său Gligoraş di Sănihău, din ţarin(i) cu pîini, din grădin(i) cu legum(e), din fiinţaţi, din livezi cu pomi, din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind mai puţini cîte 1 para de stup, şi din tot locul cu tot venitul după obiceiu, cît îi va ţîne hotarăîe moşii salle. Iar cari să vor arăta vreunii dintr-acia înprotivitori a nu-şi da dijma locului după obiceiu, să aibă a-il duce înainte starostelui. Şi dum(itale) staroste îţi poroncem domniia mea, pentru unii ca aciia să cercetezi precina cu bună dreptati şi ce va rămîne de înplinit să şi înpleneşti pînă la cel puţin. Iar ceni vor ave ceva mai multu (a răspunde), să li pui zi de soroc şi înpreună cu mărturiia dum(itale) şi cu alte scrisori ce vor fi avînd, să vii la divan. Aceasta poroncem. Let 7270 (1762) iun (ie) 1 dni. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. DCXXVII, doc. 14. Orig., pecete aplicată. m 365 (Iaşi,) 25 iunie 1762 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ca locuitorii de pe moşiile mănăstirii Socola să presteze boierescul după aşezămîntul general şi să dea dijma din produse, iar oamenii domniei, de orice fel, să nu se atingă de bunurile acelor moşii. *j* Io Grigorie Ioan voevoda, bojiiu milostiiu gospodare zemli Moldiavscoi. De vremi ce ni s-au jăluit rugătoarile noastre, Sofii-a stariţa şi cu totu soborul de la svînta mănăstire Socola, pentru oamenii ce şedu pin satile pe moşiile mănăstirii la ţinutul Eşullui, la Socola, pinpregiurul mănăstirii şi la branişti la Izăreni, la Dancăş, la Vale Lupului, la Balciu, la Găureni, la Rediu! lui Tătaru, că după cărţile ce au şi de la alţi luminaţi <|ommi nu să supun să lucreză zilele ce sint obicinuite pe anu de boerescu, or la ce trebuinţă ari mănăstire de clăci să sai fieştecarii cu ce-i va fi putere, or cu caru, cu căruţă i cu topor i cu sapă i cu coasă şi osăbit că ţarinile şi locul de fîneţi îl calcă unii şi alţii cu viti şi mai ales dărvarii gospod i boereşti şi simeni gospod i hăt^jnăneşjj) i agiişti şi alţi bresli le cosăscu iarba di pe moşie şi o aducu în tirgu de o vînduT^aducîndu -1 e mari păgubire moşiilor mănăstirii. Pentru aceia ii-am datu această carte, a domnii meii stariţii şi tuturor soborului ca să-şi stăpînească moşiile mănăstirii şi să ia dijma de la toţi, din toiati pe obiceiu. Şi toţi oamenii ce sintu şezători cu casă pe moşiile mănăstirii, orcarii cu ce li-a va fi putere să lucreză or la ce clăci va ave trebuinţă mănăsti(rea), niime înprotivitor să nu fiie, ce să urmeză după hotărîre testamentului pe totu anul zilile aceli obicinuite ; şi dejma să-şi de din toati pe obiceiu şi nime cu bucăţile să nu le calci ţarinile şi locurile de fîneţi. Şi poroneim domnie tm-e voaî, dărvari gospod i boereşti i simeni gospod i hăt(măneşti) i ageşti, sau alţii din bresli, nime să nu îndrăznească a le cosi iarba de ifînaţi di pe moşiile sfinţii mănăstiri, nime întru nemică călcări sau păgubire să nu mai facă, că orcarii ar îndrăzni şi ar faci mai multă supărări sau pagubă şi n-ar urma (după cum poroneim domnie me, dum(neata) is(pravnice) de ţinut, pentru unii ca aciia să ne înştiinţăzi ca să-i pedepsim, să fiie odihnite călugăriţele cu carte domniii meii. Iar (avînd cineva mai mUltu a răspundi, să viie de faţă Ia divan. 7270 (1762) iuni 25 dni. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Socola, pach. VI, doc. 51. Orig., pecete aplicată. 366 13 iulie 1762 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, încuviinţează lui Andrei Poenaru, mazil din ţinutul Bacău — şi rudelor sale — să stăpînească şi să ia dijma de pe moşia Corodu din ţinutul Tutova. ■j* Io Grigorie Ioan voievod, bojiiu milostiiu ♦gospodar zemli Molldavscoi. Dat-am carte domniii mele lui Andrii Poenariului, mazil ot Bacău, şi nepoţilor lui, Gostantin şi Dumitrachi şi Aniţa şi Ion, ficiorii Hui Gheorghi diiac de„ divan, şi iar nepotului său lui Ion vornic, ficiorul lui Savin, nepoţii lui Pintelei, "sîrăhepoţii llui Mihăilă Oţăl vel pisariu, i lui Toader N(en)iu)!1 Briahnă, ca să fie volnici cu carte domnii meii a mergi la a lor driaptă ocină, satul Corodu! (ce eşti la ţinutul Tutovii, la Movila Gorodului, care moşie dzisără că le este loc baştină idi pe moşul lor Neniul Briahnă şi di pe strămoşul lor Mihăilă Oţăl veil pisar şi să-şi ia vinitul moşii de a dzecea, din ţarini, din toate sămănătu-rile şi dui prisăci cu stupi din 50 unul, iar fiind mai puţinii să ia cîte 1 para de stup. Aşijderea şi din vii ce ar fi streine pe ace moşie şi din pomeţi şi grădini cu legumi şi din stîni ci or fi pe acdl hotar şi idin fînaţă, din tot locull tot vinitul moşiii pe obiceiu, (după dre)să1 şi scrisori ci au la mina ilor. Iar avînd ciniva a răspundi, prin ştirea ispravnicului de ţinut să-şi de dzi de soroc înainte ispravnicului şi luîndu-şi la zi dresăle lor, să vie aice să ste de faţă la divan. Şi nime să nu stea înpotriva cărţii domniii meii. Let 7270 (1762) iuli 13. Procit vei logofăt. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CDXVII, doc. 336. Orig., pecete aplicată. 367 mănăstirii, Săbăoani, Brăteşti, Vînători îşi /.Răuceşti, isa dea dijma \din produse, să lucreze cîte 12 zile pe an sau să dea cîte un leu de casă şi să respecte monopolul vînzării vinului. f Ito Grigorie Ioan voevoda, bojiu millostiiu gospodare zemile Moldavsooi. Dat-,am carte domniii meii cuvios rugătoriului nostru Nilfon, egumenului sfinţii mănăstiri Sacului, îşi idupă hrisoave şi ispiisoaci şi cărţi gospod ci-au arătat, să aiibă a-şi stăpîni moşiile sfinţii mănăstiri, anume Săbăoanii i Brăteştii de ila ţinutul Romanului, şi Vânătorii i Răuceştii de la ţinutul Niamţului, şi oamenii oe-i va iave puşi purtători de grijă asupra numitelor moşii, să fie volnici a lua dejma din toati, venitul moşiilor după obioeiu. Cum şi oamenii ce vor fi şezători cu casă pi moşiile sfinţii mînăstiri să aiibă a llucra boerescu obicinuit 12 dzile ipe anu, însă 6 zili de vară şi 6 zili de iarnă, ta trebuinţele posluşenii de lucrul sfinţii mănăstiri, iar carii n-ar vre să ilucreză, \să taibă a le lua cîte un leu pe an de casă, după testamentu de obştii ci s-au făcut la toati mănăstirile din parte muntelui. Şi oamenii di pe moşiile mănăstirii să nu fie volnici a ţine crîşme isă vîinldă vinu, avînd egumenul vin de vînzare a mănăstirii, în salti pe moşiile săli, iar cînd nu va «ave mănăstirea vinu de vînzare, atunice să vîndă şi sătenii şi isă le ia cîte un leu de bute şi pol leu de vas ce va fi de pol buti, după obiceiu, pentru cari vinu s-ar viindi. 1 în aceeaşi zi, Grigore CaiUdimaohi porunceşte ispravnicului de Neamţ j „...Şi s-au cunoscut de cătră dumnealor veliţii boeri că pentru unite şi altele să acalisia aceşti oameni făr’ de cale de egumenul, şi după dreptate au făcut şi carte de giudeoată la mîina egumenului, care carte o vii vedea şi dumneata. Şi iată că-ţi scriem dumitale, viindu-ţi cartea domnii! mele, să chemi pe toţi oamenii aceştia de faţă înpreună şi pe egumenul şi să ceroeltezi prdioina acolo foarte cu bună dreptate pentru cuvintele lor, că au răspunsu că li-au luat egumenul mai mult pe an peste poromcă domniască şi egumenul au răspunsu că niiei cît este porunca nnau împlinit de la dîmşii. Deci de s-a afla că ar fi luat egumenul mai mult de la dîinşii, ce a fi cu cale să împlineşti şi să dai la mâna -lor, iar de nu va fi lluat egumenul de la dînşii tot venitul moşiii, cum scriu cărţile, cîte un leu pe an după hotărâre, să-i înplineşti de la dînşii cîte a fi drept şi să hotărăşti şi pricina pren «carte de giudeoată" (Ibidem, doc. 10). 2 Indescifrabil. 375 \ Iar cari nu s-ar supune să urmezi şi să de obicinuitul venit, poroncim domnie me dum{neavoastră) is(pravnici) ide ţinut, să lînpliniţi venitul moşiilor ce eşti obicinuit păr' la cel puţinu, supuindu-i ca să urmezi după cum arătăm mai sus. Aceasta poroncim. 7271 (1763) ghen(arie) 9 dni. Iar avînd cineva a răspunde, să-i trimiţi cu mărturiia dum (itale) şi cu zi de soroc să vie ia divan. Procit vel logofăt. Arh. St. Duc., M-rea Neamţ, paeh. LVI, doc. 27. Orig., pecete aplicată. 370 29 martie 1763 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte biv vtori postelnicului Gheorgachi Evanghelino, ispravnic de Bacău, să cerceteze reclamaţia egumenului de la Caşin contra bîrsanilor şi oamenilor ce şed pe moşia mănăstirii şi să-i oblige să dea dijma din produse, cîte 0 jumătate de leu de fiecare om, pentru boieresc şi cîte un leu de butea de vin care se vinde. *j* Io Grigorie Ioan voevoda, bojiiu milostiiu gospodare zemlli Moldavscoi. Credincios boeriuil domniii mefli, dum(neata) Gheorgache Evvanghelino biv vtori postelnic, ispravnic de ţinutul Bacăului. îţi facem ştirea că ni s-au jăluit rugătoriul nostru Hrisanth, egumenul de la mănăstirea Caş inul, pentru mrsanii şi oamenii ce şăd acolo pe moşi ia mănăstirii, că după cărţi gospod ce ari obioeiu a-şi lua venitul moşiii -şi pe anu de tot gospod ar iul cîte pol leu şi un leu de vin şi pol leu de poloboc ce să vinde pe moşiia mănăstirii, şi unii să arată înprotivitori a nu-şi da obicinuitul venit a moşiii.. Şi la aceasta cerşindu dreptate, iată că-ţi scriem dumitale ispravnice, să cercetezi şi de tot căsariui să înplineşti cîte giumătati de leu pe anu de la or carii n-or fi dat obicinuitul venitu, cum şi din orce băutură ce-or fi vîndutu şi n-or fi dat, sau or vindi, obiceiul, venitul moşiii, să înplineşti şi să-i supui a urma să-şi de dejma şi tot obicinuitul venitul moşiii mănăstirii, să nu să pricinuiască pagubă mănăstirii de venitul moşiii săli. Aceasta scriem 1. 7271 (1763) martie 29 dni. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, paeh. XXIV, doc. 3. , Orig., pecete aplicată. 1 La 15 ianuarie 1765 Grigore Al. Ghica dă carte egumenului de la Humor imput erai cindu-1 să interzică locuitorilor de la Părteşti, Dersoa şi Vornieeni oare „vîndu tot feliuli di băutură şi nimic adet nu dau, ci încă stau şi pricinuitori să nu s(e) vîndă băutura mănăstirii4*, de a mai vinde băuturi fără învoirea lui (Acad Republicii Socialiste România, Ms. 111, f. 85). 376 371 (Iaşi,) 15 mai 1763 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Constantin Cantacuzino-Paşcanul, biv vel pitar, să interzică pescuitul în heleşteul şi în apa Jijiei de pe moşia sa Popricani, cu dreptul de a confisca peştele şi uneltele celor ce nu se vor supune dispoziţiei. -ţ- Io Grigorie Ioan voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemlli MoildavscoL Dat-am carte domniii meii (credincios boeriului domniii meii dum(nealui) Gostandin Cant (acuzino) Paşcanu biv vel pitar şi omului dum(isale) cel va ave pus purtâtoriu de grije şi paza iazului* şi pe cîtu eşti apa iazului di pe moşiia dum(isale) Popricanii, di pi Jijia, ot ţinutul Eşului, să aibă a-! apăra hălăşteul, apa, pe cit cuprindi moşiia dum(isale), nimine cu maiştrii să nu fie volnici a vina peştile din iazul, din apa di pi moşiia dum(isale). Ce, pe carii i-ar prindi vînînd peştille, să li ia peştile şi măistriile şi să-i areti is(pravniic iilor) de ţinuta să le de certare, supuindu-i să urmezi poruncii. Iară carii ar ave mai mult a răspundi să vie să Ste de faţă la divan. Aceasta poroncim 1. 7271(1763) maiu 15 dnL Procit vel vornic. Acad. Republicii Socialiste România — Filiala Iaşi, Institutul de istorie,, paeh. XLV, doc. 119. Orig., pecete aplicată. 372 (Iaşi,) 17 iunie 176$ Grigore Callimachi, domnul Moldovei, încuviinţează lui Vasile Sîlion, postelnic, să oblige pe locuitorii de pe m,oşia sa Păltiniş (Do-rohoi) să-i dea dijma din produse, iar „vinitul de pe casă", după cum dau şi alţii care stau pe moşii boiereşti ori mănăstireşti. Noi Grigorii Ioan voevod, bojiiu millostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele boeriului nostru, lui Viasiile Sălion postelnic şi pri cine va pune vechil la o moşie a sa, anume Păltinişul, ce zisă că este la ţinu- * 28 1 O carte de apărare a moşiei Popricani, fără menţiunea haleşteului, a^ dat Ioan Mavrooordat la 22 aprilie 1745 lui „Constantin biv veil paharnic,... niimi să nu aibă a-i călca cu viti sau a oosi fără ştire şi voe dumnealui" (Ibidem, doc. 74). La 28 noiembrie 1797, Alexandru Callijmachi dă lui Iordache Camtacuzino, vel logofăt de Ţara de Jos, carte de apărare a aceluiaşi heleşteu de la Popricani, fără a mai menţiona şi apa Jijiei, „heleşteu ezit de la moşii şi părinţii dumisale, unde îi sînt morile" : „Drept aceia, fiindcă bălţile şi heleşteile din vechi au fost păzite şi apărate şi n-au fost volnici nimene a păsoui fără ştire şi învoiala stăpînului, iată clar prin această a noastră dommiaseă carte să dă volnici e dumiisale vel logofătului şi omului ce-1 va rîndui, ca să aibă a păzi şi a apăra acel heleşteu despre toţi acei ce vor vre fără ştire şi învoiala stăpânului a păsoui, neîngăduind pe nimene să vîneze peşti, nici cu un feliu de măiestrie"... (Ibidem, doc. 121). 377 tul Dorohoiului, să fie volnic cu caftea domniii mele a ţine şi a stăpîni numita moşie şi să ea de a zece din târnă cu pline, din fînaţ, din prisăci icu stupi, din grădini cu legumi, din bălţi cu peşti şi din tot locul cu tot venitul, pe obiceiu, dupe scrisori ce zisă că are, cum şi de ila oamenii ce vor fi şezători cu casă pe ace moşie isă aibă a-şi lua vinitul de pe casă după hotărîre testamentului, după cum or fi diînd şi iailţi oameni ce vor fi şăzători pe moşii boereşti şi mănăstireşti. într-alt chip să nu fie, că aşa este^poronoa domniii mele, iar avînd cineva a răspunde, să vie de faţă la divan cu scrisori ce-or fi avînd. Leat 7271 (1763) iuni 17. Loc pecete gospod. Iscălit. Prociit vel (logofăt. Arh. St. Buc., Ms. 526, f. 7v. Copie. 373 (Iiaşi,) 13 iulie 1763 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare postelnicului Alexandru Grama să oblige pe cei ce lucrează moşia lui, Petrişul (Roman), să-i dea dijma din produse, iar de la oamenii cu case să ia venitul după obicei. ■f Io Grigorii loan voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemlli Moldavscoi. Daf-am carte domniii mele lui Alecsandru Grama postelnic, nepot Gramii stolnic, să fie volnic cu carte domniii mele a ţine şi a stăpîni moşie Petrişul ot ţinutul Romanului, care moşie dzisă că este driaptă a lui eu scrisori vechi. Şi să e de ia dzăce din ţar(i)nă eu plini, din fînaţ, din prisăci cu stupii ce vor fi pe ace moşie,* or boereşti sau ţărăneşti, sau ori a cui şi-ar fi, să e din 50 di stupi unul, iar fiind mai puţini să e clte o para, şi din grădini cu legume şi din bălţi cu peşti şi din tot locul, cu tot vinitull pe obiceiu ; cum şi de la oamenii ce vor fi şidzători cu casă pe numita moşii să aibă a-şi lua vinitul de toată casa pe obiceiu după hotărîre testamintului, precum or fi dînd şi alţi oameni de acolo di pinpre-giur, ce şăd pe moşii boereşti sau mănăstireşti. Iar de ar sta cineva lînpotrivitori a nu-işi plăti dejma obicinuită şi ar ave ceva a răspunde, poroneim domnie me dum(itale) ispravnici de ţinut, să-i fii mană de agiutor şi să-i plineşti toată dejma de la acei ce ar sta pricină. Şi acea dejmă să ste poprită acolo în samia Gramii păr’ ila Sîntămărie şi atunci cine ar ave giudecată cu Grama pentru numita moşie, să vie la divan şi după cum li s-a hotărî giudecată de aici de ila divan, aşe vor urma şi o parte şi alta. Dar păr’ la dziua însămnată, nime alţii să nu să atingă de dejma acee. într-alt chip să nu fie, că aşa este poronca domnii mde. Let 7271 (1763) iuli 13. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. DCXCVJ, doc. 38. Orig., pecete aplicată. 378 374 (Iaşi,) 29 octombrie 1763 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, hotărăşte ca — deoarece locuitorii din Rădăşeni nu s-au ţinut de învoiala cu egumenul de la Slatina să lucreze (cîte to (falce de ,fîn, icîte o zi de iclacă pe an şi să aducă cîte , vădzînd cartea domniii mele, >să aduceţi pe toţi oamenii aciia de satul Rădăşenii de faţe şi să cercetaţi foarte cu amăruntul şi cu buină dreptate, şi fieştecarile cîtu s-a dovedi că n-au urmatu a face lucrul mănăstirii după aşădzare, să^ socotiţi şi ce s^a cădea cu dreptate să împliniţi viniitul rnoşiii mănăstirii de la acdi oameni, păn’ la cel puţin, să nu fie păgubaşi. Cum şi de acum îmnainte iarăşi, să fiţi mănăstirii mină de agiutor a-şi lua venitul rnoşiii după hotărîrea cărţii domniii mele ce i s-au dat, să nu ne mai vie jalobă “ (Ibidem, doc. 17, orig.). 385 25 zîle, şi aturicea să vie la divan. Şi de la divan cercetîndu-s(e) pricina, a cui va rămînea locul, aceia vor stăpîini, dîndu-s(e) şi hrisov gospod la parte ce s-a cade. Şi nime să nu stea înpotriva cărţii domniii mele. Aceasta scriem. 1764 iui(ie) 15. Procit treti logofăt. Arh. St. Bacău, doc. neinventariat. Orig., pecete aplicată. 380 (Iaşi,) 18 iulie 1764 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Tudor, vornic de poartă, şi fratelui său Chirică, mazil, să stăpî-nească părţile lor de moşie ce au la Covurlui şi Tecuci, luînd dijma din produse, iar cei ce vînd băuturi să le plătească un' leu de bute sau jumătate de leu de poloboc. *j* Io Grigorie Alexandru Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dait-am carte domniii meii boeriuilui nostru lui Tudori, vornicul de poartă, şi frăţîne-isău, lui Ghiirică mazil, feciorii Lupului căpitan, să fii volnici Cu carte domniii mele a stăpîni şi ia dejmui a lor drepţi ocini şi moşii ce zîsără că au, anumi Cornii şi Lupeştii şi Măteeştii şi Orleştii, la ţinutul Covurluiuilui, care moşii zîsără că le sînt de baştină de pe moşul lor Dondăşu, şi Bălţaţi, iar la Covurlui, şi Gerenii şi Răfleştii şi Dilabunicul la ţinutul Tecuciului, care moşii zisără că le sînt de pe moşul lor Păcurariu. Drept acie, să aibă a lua de a zece den ţarini cu sămănături şi din fînaţe şi din livezi cu pomi şi din vii şi din grădini cu legumi şi den bălţi cu peşti şi din prisăci cu stupi din 50 unul, iiar fiind mai mulţi sau mai puţini să e cîte o para de stup, şi de la cei ce vor fi vîn^înid băutură pe aceli moşii încă să le ia cîte 1 leu de bute şi cîte giumătate de leu de polobocu şi din tot locul cu tot venitul acelor moşii pe obiceiu. Iar cini va ave mai mult a răspundi pentru aceli moşii să-şi ia scrisori ce vor fi avînd şi să vii să ste faţă la divan, într-a'lt chip să nu fie, că aşe este poronca domniii meii. 1764 iule 18. Procit vel logofăt. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. Cil, doc. 26. Orig., pecete aplicată. 381 (Suceava,) 27 iulie <1764) Ispravnicii de Suceava poruncesc locuitorilor din Rădăşeni să dea mănăstirii Slatina dijma din produse şi leul de casă. Voi oamini din Rădaşani, aici ni spusă sfinţia sa părintiili eguminu di Slatina cum că puniţi protiviri şi nu vriţi să daţi dejma după hotărîri. Ci iată că vă scriem să căutaţi să daţi dejma din toalti după luminată poronica măriii săli lui vodă, din toate să daţi, numai din grădini să nu daţi, iar di acoli (înainte din toate ; cum şi pentru leu di casă, fiindu c-au trecut Sfitii Ghiorghei, să căutaţi să daţi cîte giumătate di leu, şi giumătate îţi da la Sfetii Dimitri ; cum şi pentru rămăşiţa ci mai sint(e)ţi di anu, iarăşi .să căutaţi să faciţi finul, că di ni-a ttnai jălui cum că tot puniţi protiviri îşi nu vriţi isă daţi, ajpoi om trimete un înplinitor şi îţi da şi ciobote. Aceasta 1. Iuli 27, (1764)2. Costachi ban i Manolachi pitar. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. VI, doc. 52. Orig. 382 (Suceava, iulie 1764)1 2 3 Ispravnicii din Suceava poruncesc locuitorilor din Rădăşeni să se ţină de învoiala ce au făcut-o cu egumenul mănăstirii Slatina, să dea dijma, leul de casă şi să cosească finul cu care sînt datori din anul trecut. f Voi oameni de Rădăşeni, di ce sînteţi mojici varvari ? Aţi fost faţă înainte noastră cu egumenul şi vi s-au hotărît toate pricinile ca să vă daţi 1 La 6 mai, acelaşi an, ispravnicii de Suceava scriu egumenului de la Slatina : „Cinstit şi al nostru oa un părinte sufletescu, sfinţia ta părinte Ghenadie, egumenul Slatinii, cu fericită sănătate ne închinăm sfinţii tale. Te înştiinţăm pe sfinţie ta pentru satul Rădăşenii, fiindcă locul este a sfintei mănăstiri, iar pomătul este a fieştecărue oare au pus, şi unii dentre dînşii să scoali să li vîndă. Ce poftescu pe sfinţie ta să ei ostineală să mergi păn’ aoole să le ei sama şi să le alegi care a cui pomăt a fi, macar şi pe unde or fi pomii rătezaţi, tăeţi, să nu-i îngădueşti sfinţie ta a face casă, ce numai pe unde a fi voe sfinţiei tale, fiindcă eşti vechili şi egumăn sfintei mănăstiri. Şi fii sfinţie ta sănătos. Mai 6. Al sfinţiei tale fii, Costachi ban. w Pentru jun prilog ce l-au fost arat mai înnainte Vasile a lui Iftem, macar ca au venit Toader a Oanii şi i-am fost dat răvaş ca să-l are, dar acum am cercetat şi nu-i cu cale să-l ia el, ce tot Vasile Iftem să-l are, de vreme că au fost a lui de-nceput“ (Ibidem, doc. 51, orig.). 2 Datat după inventarul Arh. St. Buc. 8 Cf. doc. din 13 decembrie, 1764, p. 393. 25 - c. 4001 385 dejma din pîine ce vi ţi ave în ţarină după obicei şi să daţi şi leu de casă după hotărîre mării salle lui vodă, adecă 20 paraile la Sfeti Gheorghi şi 20 parale la Sfeti Dimitrie, şi fînul ce n-aţi cosit an să-l cosiţi în est an şi v-aţi apucat că l-aţi cosi. Acmu ne spusă părinteli egumenul că nici fînul nu i-aţi cosit şi încă nici dejma nu veţi vă daţi di pe locul Răldăşanilior. Ce iată că vă mai scriem să căutaţi să mergeţi întîi să cosiţi fînul ce-aţi fost rămaşi de an, cum şi claca ce-aţi fost obicinuiţi şi să daţi şi dejma din pîini ce aveţi pe locul Rădăşinilor, că apoi neînţălegînd şi mai viind egumenul să ne spue, om triimite de vor aduce aici pe acei protivnici şi nu numai că-ţi plăti cu ce simteţi datori, ce încă ca nişte nesupuşi poroncii gospod veţi lua şi certare. Aceasta. Costandin Iban ; Manoladhe pitar. Cătaţii de înţele(ge)ţi, că în credinţă că veţii (da) şi cibote zapciu/lui ce s-a trimite dacă nu veţi înţelege nici de răvaşul acesta. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. VI, doc. 53. Orig. 383 (Iaşi,) 19 septembrie 1764 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Nicolae Şorungă să-şi stăpînească părţile de moşie de la ţinutul Hîrlău, obligînd pe locuitori a-i da dijma din produse şi a-i face douăsprezece zile de boieresc sau să dea cîte un leu de casă. Io Gr.igorie Alexandru Ghica voevod, bojiiu mitostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am cartea domniii mele lui tNeculaiu Şorungă isă Ifie volnicu cu cartea domniii mele a opri îşi a stăpîni a lui drepte ocine îşi (moşii, anumi moşie lui Dăno-lache sulger ce să numeşte Tîlhăreştii, la ţinutul Hîrlăului, şi parte lui Strat şi a frăţini-său, a lui Ion, feciorii Pepelii, ce sint pi la ţinutul Hîrlăuilui. Deci, după zapisul lor ce-au vîndut lui Solomon din Re duri, tot la Tîlhă-reşti, şi după alte drese şi scrisori ce ari, să ia de a zăcea din ţarini, din fînaţă, din grădini, din livezi, din bălţi cu peşte şi din prisăci cu stupi va lua din cinzăci unul, iar fiind mai puţini va lua cîte o para de stup. Aşijderea şi cei ce vor fi şezători cu casa pe numitele moşii iarăşi să aibă a lucra boerescul zilille obicinuite, pre anu cîte 12 zile de casă, însă şasă zile de vară şi şasă de iarnă ; iar cari nu vor lucra, să de bani pe anu cîte un leu de casă pe obiceiu, după hotărîrea testamentului. Iar carii nu s-ar supuni a-şi da venitul moşiii, cum şi cei ce-au lucrat pe moşii şi dejma după obiceiu n-au lăsat, pentru unii ca aceia poroncim domnie mea dum(italie) isprav(nice) de ţinut să-i apuci şi să le faici zapt supuindu-i 386 şi înplinindu de la dînşii venitul! locului pînă lia cel puţi nu. Iar carii vor avea mai mullt a răspund!, să vie de faţă ca să răspimză la divanu cu drese şi scrisori ce vor ave. Intr-alt chip să nu fie. Aceasta poruncim. Let 1764 săpt(emvrie) 19. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCCLXX1V, doc. 58. Qrig., pecete aplicată. O copie din 13 iulie 1813 (ibidem, pach. MCCCXXVI, doc. 14). 384 (Iaşi,) 10 noiembrie 1764 Grigore AL Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Roman să cerceteze plîngerea episcopului de acolo contra unor locuitori de pe moşia Gherăeşti care nu dau dijmă, nici leul de casă, căutînd să împlinească de la ei paguba din trecut şi să-i oblige a face slujbă. "f Io Grigorii Aleosandru Ghica voevoda, bojiiu mii oşti iu gospodar zemli Moldavscoi. Credincios boeriului domniii mele, dum(neailui) Iiieş, ispravnicul de ţinutul Romanului. îţi facem ştire dum(itale) că domniii mele ni s-au jăluit svinţie sa părintele lonkhii, episcopul Romanului, dzicînid că ari episcopie o moşie, anume Ghe-răeştii, acolo aproape de Roman, cari moşie este dată episcopiii de Pătru vodă. Şi fiindcă sînt şedzători oamini cu casă pe numita moşie, niciodată episcopie dejimă n-au luat de la acei oamini di pe numita moşie, nici leu de casa pe obiceiu, făr' de cit au făcut slujbă episcopiii la cele ce li să poroncie, cum şi păr' acum au dat ascultare la trebille episcopiii. Iar în anul acesta nicidecum nu s-ar fi supus să falcă slujba obicinuită la episcopii, prelcum au făcut şi întrnalţi ani, făr* cit au făcut 2 dlăci de fin, şi întîiu l-au lăsat de au putredzit şi apoi, strîngîndu-1 aşe putred, l-au lăsat de l-au mîncat tot vitele lor. De care iialtă că-ţi scriem dum(itale) să aduci faţă pe acei săteni di pe moşie episcopiii şi să ei sama, şi cită pagubă vii afla că au făcut la episcopii de n-au lucrat şi n-au slujit mănăstirii pe obiceiu ca îşi într-aliţi ani, să inpilineşti de la dînşii păn’ la cel puţin din anull acesta vini'tul episcopiii, pe obiceiu, după cum şi îotr-ialţi (ani), şi să-i supui să facă slujbă, nepăgubimd episcopie cit de puţin, ce după cum au slujit într-alţi ani episcopiei, aşe să-i supui şi de acum să facă slujbă. Iar cari nu s-ar supune a da ascultare, unora ca acelora sa le vii de hac, să fii supuşi a face slujba obicinuită la episcopii, ori avfaid mai mult a răspunde, prin mărturie dum(itale) să avem ştire. Aceasta scriem. Let 1764 noem(vrie) 10. Procit vel logofăt. Acad. Republicai Socialiste România, pach. LXTII, doc. 101. Orig., pecete aplicata. 387 385 (Iaşi,) 29 noiembrie 1764 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Roman să cerceteze reclamaţia comisului Ioan Movilă împotriva răzeşilor de Drăgeşti căutînd să împlinească de la cei ce-i lucrează partea lui de moşie cîte un leu de casă, fără a obliga pe cineva la munca de boieresc. Noi Grigorie Alecsandru Ghica voievod, cu mila lui Dumnezeu domnu ţării Moldovii. Credincios boieriu domniei mele, dumniata Enaoachi Mamona biv vel agă, ispravnic de ţinutul Romanului. îţi facem ştire că ni s-au jăluit boerul nostru Ion Movila comis, cum că are pol sat de Drăgeşti zestre şi din ceia pol sat, din parte de gios a patra parte cumpărătură socru-său, şi răzăşii din parte de gios, cu pricină că nu s-au pus pietri hotară, stăpînesc în tărie tot satul, şi de Ia oamenii ce-s cu case şăzători din parte de sus şi din parte de gios şi nu-s răzăşi, tot ei le iau lucrul de boerescu ce-i obicinuit pe anu, după cum mai pe larg vei înţălege din jailoba lui. Şi cerşind dreptate, iată că-ţi scriem dumitale, văzînd oarte domniei mele, să cercetezi şi, de a fi precum au jăluit, pe acei răzăşi să nu-i îngăduieşti cu nimic a supăra pe oameni cu boerescul, ce cîte un leu de toată casa să plineşti comisului Ion Movilă venitul moşii, după hotărîre testamentului, şi ei boerescul să nu-i lucreze; cum şi pentru pricina venitului unui pod ce are cu răzăşii, luîndu-le sama, să-i plineşti parte sa ce (-a) ave dreptate să ia. Aşijdere şi pentru o pagubă ce-au arătat că are din anul trecut din ţarină de cătră bucăţile sitenilor, ce are ispăşire de pagubă cu cercetare ispravnicilor ce-au fost atunce, ce şi ace pagubă ce-a fi avut de cătră acei cu bucăţile să cauţi să-i plineşti deplin, odihnindu-1 cu bună dreptati, dînd şi mărturie de giudecată. Iar pentru care pricină nu-i pute aşăza acolo şi s-ar cere la divan, să le dai zi de soroc şi mărturia dumitale şi (ou) scrisori dovezi ce-or ave, să vie să ste de faţă. Aceasta scriem. 1764 noemv(rie) 29. Procet vel logofăt. L(ocui) p(eceţii) gospod. S-au posleduit, Co(stan)d(in) Leondari sulger. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CDXLIX, doc. 57. Copie sec. XIX. 388 386 9 decembrie 1764 Socoteala încheiată de egumenul de la Doljeşti de hanii pentru dijme strînşi de către mănăstire şi de către răzeşi, de pe moşiile Hîn-deşti şi Dăicin, şi partea cuvenită fiecăruia. Socoteala răzeşilor de Hîndreşti şi di Dăicin di la ţinutu/l Romanului di dijfcne şi di păduri, cini ce-au luat. Let 7273 (1764) dic(hemvrie) 9. Ce-au luat Sărafim ieromonah : 7 lei di la dum(nealui) clucer Iordache Ghiulbiiaz(ă) pi 30 stoguri fîn. 6 lei di la Misir armanu pi 6 fălci fîn. 1 leu, 30 parale ot Cîrsti arman. 2 lei un stupu ot Ştefăniţă Sturdzi ce-au merturisit Toader diiaconu şi Gheor-ghiţă nepotul lor, că lnau luat Serafim din prisacă o»t Ursul Haot, iar că dzice Serafim că l-au luat pentru un loc de prisacă * ce-au fost cumpărătora lui, dar ei dau sam(a) că au luat bani răzeşii. Atunci încă au mai dat doi ani bani dijmă şi apoi l-au luat Serafim. Şi am găsit cu drept să s(e) încarci Serafim 16 lei 30 parale. Ce-au luat Toadir diiacon fratele lui Serafim : 1 leu de la Prutin. 13 parale di la Pahul. 12 parale tij din (alit an ot Pahul. 10 parale ot Prodan. 10 parale ot Cîrsti ian Mânu. 5 parale ot Ghineţu din porci. 3 parale pol din ghinda rîmătorilor. 2 parale pol dintr-un cîrlan din pădure. 96 parale. Ce-au luat Gheorghiţă, nipotul lor : 10 parale din 2 lei ot Ştefăniţă Sturdzi. 5 parale ot dijma Pahului. 48 parale tij ot dijma Pahului. 15 parale ot Prodan în 2 veri. 5 parale ot Chilarul. 3 parale pol ot dijma rîmătorilor. 15 parale ot Cîrstiian armanu, bez 15 parale ce s-au încărcat Apost(ol) cumnait-său 101 parale pol. 389 Ce-au încărcat că au luat stăgar Ion, ginerii(e) lui Strătilă : 1 leu zîci că i-au dat Sărafim, însă 20 parale de la un Prutan i 10 parale ot Berenghe i 10 parale ot Trohin. 2 parale pol pentru un fîrtaj. carni din cîrlanu din pădure, cu diiaconul 42 pol parale. Ce-au luat Gregor (e), cumnat lui Stretilă : 14 parale de la Zaharia Prutiian. 13 parale tij de la Prutin cu Ursul pentru pădure. 10 parale ot Nistor Ţuroan. 7 parale din cîrlanu ce-au luat din pădure cu pele. 15 parale ot dijma Paliului. 59 parale. Ce-au luat Pintilii cu feciorii lui, cumnatul lui Strătilă : 24 parale ot Mihălache Butuman. 10 parale ot Axenti din Pregori. 16 parale ot Prodan. 30 parale din 2 lei ot dijma Sturdzii cu mîna Ursului hatman. 9 parale de la cioban (ii) ce-au luat fînu ot Şărban, carni cu Toader diiacon. 3 parale din cîrlanu din pădure, cu Grigor (e). 6 parale din dijma rîmătorilor, Ursiache zet Pintelii. 15 parale din dijma ot Pahu, 5 parale ot Grigor(e) i 10 parale cu Sărafim. 40 parale ot Cîrsti Arman, 10 parale ot Sărafim, 30 parale ot diiacon Toader. 153 parale. Ce-au luat ficiorul Sandului din Dăicin : 10 parale Pascal ot Cîrst(ea) Armanu. 17 parale Toader din dijma porcilor. 13 parale tij ei, dintr-o scroafă. 20 parale Toader de la ciobanf" 5 parale Lupul ot Prodanu. 65 parale, Ce-au luat Haote cu feciorul lui : 30 parale Vasili Haot di la Costandin i Ion cioban, 20 i 10. 10 parale de la Nistor cioban. 30 parale de la Robeşti pe 3 stoguri. 1 leu din dijma Sturdzii, din 2 lei ce-au luat. 13 parale de la Prutin, bez ce-au dat lui Grigor(e). 12 parale de la Paliul ce-au luat Pavel. 1 leu ot Cîrsti Armanul. 5 parale ot feciorul Cîr(s)tiniţii. 25 parale tij ei, însă 13 parale dintr-o scroafă i 12 parale o gîrmază. 5 parale ot feciorul lu Ionică Nechita. 13 parale de la cioban cu fînul lui Şerban Nechita, însă 6 parale i 7. 5 lei, 23 parale. 390 Ce-au luat Ileana i feciorul ei, Apostol : 30 parale de la Pintilii ciobanul cu diiacon ui lorghiir Pitre ciobanu ce zice că n-au luat. 20 parale ot Pricopie. 10 parale ot ficiorul lui Onichi. 20 paralle ot ficiorul lui Mărdari. 15 parale ot Grigor (e) ceauşul. 15 parale dintr-un zllot ot Cîrst(ea) Armanu. (?), b(e)z 20 parale ot 2 lei, 30 paralle. 38 lei fac într-acest izvod, cari bani înpărţindu-să pi trii părţi după cum ii înpărţi păn' acmu, să vini di part(e) dîte 12 lei, 8 potronici, însă : 12 lei, 8 potronici part (ea) lui Chiriac Hîndrescul din cari sînt : o part(e) Sărafim Strătilă cu fraţii săi şi o part(e) Ion stăgarul ginere(;le) iui Chiriac Hîndrescul şi o part(e) Grigor(e) zet Chirii ac Hîndrescul şi o part(e) Pintilii, feciorul lui Chiriiac Hîndrescul. 12 lei, 8 potronici, part (ea) feciorilor Sandului. 12 lei, 8 potronici, Vasilie HaOtă cu feciorul lui şi cu Ileana, fata lui Toader Haotă. Cine ce-au luat : 21 lei, 27 parale pol, ce-au luat Sărafim cu frate-său şi nipotu-său, şi scoţîndu-i-să part (ea) lor, 3 lei, 2 potronici, rămm să întoarcă 18 lei, 21 parale. 1 leu 2 pol parale au luat Ion stiharul şi ari să mai e di la Sărafim, 2 lei 4 parale. 1 leu, 19 parale au luat Grigor(e) şi ari să mai e di la Sărafim şi fraţii lui, 67 parale pol. 3 iei, 33 paralle au luat Pintilii, din car(e) scoţindu-i-isă partea lui, 3 lei, 2 potronici, are să mai de răzeşiilor 7 potronici 9 bani. 1 leu, 25 parale au luat feciorii Sandului şi ari să mai ia 11 lei, 5 bani. 8 lei, 13 parale au luat Hiotăştii şi cu Ileana, cum îi arată în su(s), şi au să mai ia 4 lei, 41 bani să-şi plinească partea lor. Acest izvodu de răfuială s-au făcut cin(e) pi cît au ştiut şi s-au arătat, şi după cum au putut găsi şi afla cît din doi şi trei mărturii, însă numai de anii trecuţi de cînd au făcut fîn dum(nealui) cluce(r) Ghiulibiiaz(ă), duspe urmare zapisullui ce-au dat Sărafim la mîna răzeşilor, întărit şi de preosfinţie sa părintele mitropolit. însă nepuindu-să în socotială Dăicinii di doi ani de cînd s-au hotărît, şi vara aceasta care au rămas să strîngă dijma şi is-o înparte cum scrie zapisul ce s-au dat unul la mîna alltue şi afară di alt(e) boclucuri ce-au rămas să mărturisască diiaoonul, fratele lui Sărafim şi nepotu-său, iar de banii ce-a mai dovedi Sărafim că ar fi luat răzeşii, cum şi Sărafim, cu soroc păn' încr-o lună di dzil(e), să s(e) urmedze dupe zapisul lor. Şi s-au făcut 2 izvo(a)di asem(e)ne. ieromonah Dionisie Hudici. Eromonah Ioreste m-am tîmplat. Arh. St. Buc., M-rea Ddljeşti, pach. VII, doc. 40. Orig. 391 387 13 decembrie <1764) * Egumenul de Slatina cere domnului să judece pricina ce o are cu oamenii din Rădăşeni care nu vor să dea venitul mănăstirii ca şi alţi săteni de pe moşii, socotindu-se „moşnaşi". Preaînălţate doamne, Iarăşi ma jăl(uiesc) măriii tale ipentru (pricină ide giudecată ce are sfînta mănăstire Slatina cu nişte oameni ce sînt şezători pe o moşie a mănăstirii, anume Rădăşenii. Şi fiindcă nu să supun să dea adetiul mănăstirescu după cum dau îşi alţii ce sînt şezători pe moşii mănăstireşti, am jăluit măriii tale iîn trecutele zile şi din poronca măriii tale s-iau adus cu om gospod. Acmu, fiind faţă, mă rog măriii tale ca să ni să caute giudecata înainte dumilor sale veliţilor boeri şi după cum vor găsi a fi cu dreptate să înştiinţeze pe măriia ta, ca luînd hotărîre să nu mai şed aice în cheltuială, căci cu aceşti oameni multe giudecăţi în multe rînduri au avut mănăstirea şi nici într-un chip nu vor să să supue, ci ne tot poartă iarăşi pe la giudecăţi, făcînd mănăstirea cheltuială din pricinile lor. Şi precum a fi mila mării taie. Cîte giudecăţi au avut mănăstire cu dînşii : Leat. 7257 (1749) avgust 3. 7268 (1749) octomvrie 28. 7258 (1750) iunie 11. — La domniia mării sale Costandin vodă Mavrocordat s-au giu-deoat înainte boerilor giudecători şi după mărturiiia a 5 mazili, oameni bătrîni, s-au cunoscut că ei au fost vecini mănăstirii, iar nu moşinaşi, carii boeri giudecători făcînd anafora, măriia sa vodă n-au hotărît giudecata, ci au pus soroc ca să vie mărturii fiaţă şi păn' la soroc tîmplîndu-să mazilie, au rămas mănăstire iar în supărare de cătră aceşti oameni rădăşeni. — Din poronca boerilor caimacami au avut iarăşi mănăstire giudecata cu dînşii înnainte dumnealui spatar Iordache Can-t(acuzino), fiind la acea vreme vel ducer, şi i-au dat rămgişi ca să lucreze mănăstirescu după cum este adetiul celor ce şed pe moşii mănăstireşti. — Dînd mănăstire jialobă la măriia sa Costandin vodă Raooviţă tot pentru aceşti rădăşeni, au scris carte mării sale cătră dum(nealui) răposatul vornic Costache, fiind la aceea vreme la Suceava, ca să cerceteze jalobă şi dum(nealui) vornicul i-au dat ca să lucreze mănăstirescu, făcîodu-le încă şi aşezare cît să lucreze pe an. Şi ei nici aşa acum nu să supun să lucreze. * Cf. doc. nr, 421 392 7258 (1750) iuni 24. — Aşezarea ce-au făcui diun(nealui) vornicul Costache. 7272 (1763) oct(ombrie) 29. 7272 (1764) mai 10. 1764 iul. 7 7258 (1750) — Carte mării sale Costandin vodă Racoviţă de întăritură pe iunie 29. acea aşezare a dum(nealui) vornic. 7260 (1752) — Neţiindu-să rădăşenii nici de aşezarea ce-au făcut dum(nea- mai 15 lui) vornic, au avut mănăstirea giudecată iarăşi la măriia sa Costandin vodă Racoviţă şi i-au dat rămaşi precum arată carte de giudecată. — La idomniia mării sale Grigorie Ioan vodă jăluirid mănăstirea asupra rădăşenilor că nu să ţin nici de aşezarea ce-au ei cu mănăstirea nici mănăstirescu nu vor să lucreze precum alţii, măriia sa au scris carte cătră ispravnicii de Suceavă ca să înplinească venitul moşiei de la dînşii, şi ispravnicii n-au înplinit. — în vremea căimăcăniei, după mazilria măriii sale Grigori Ioan vodă, au tras rădăşenii la giudecată pe egumenul mănăstirii înnainte dumnealui banul Dinul Gant(acuzino) şi Costandin Başotă medelnicer, şi iar i-au dat rămaşi pe rădăşeni. — Acmu la luminată domniia măriii tale viindu eu şi dînid jalobă măriii tale pentru rădăşeni, precum că şed pe moşiră mănăstirii şi mănăstirea n-are nici un folos de dînşii, nesu-puindu-să să dea venitul sau să lucreze mănăstirescu. mi s-au făcut luminată carte măriii tale la dum(nealui) pitar Manoli is(pravniicul) Sucev(ii) ca să le înpliniască venitull moşii de la dînşii pe cît n-au dat. Şi, chemîndu-i is(pravnicii) faţă, ei s-au supus că vor da, făcînd şi aşezare ca să-i lase să dea rămăşiţa venitului moşii numai pe un an, întru care aşezare au iscălit şi dum(nealui) pitar Manoli. Pe urmă, după ce s-au schimbat pitarul Manoli din isprăvnicie, ei n-au vrut să să ţie de aşezare ce făcuse, nici au vrut să dea nimic, ci trăgîndu-mă la giudeGată înnainte dum(nealui) stolnic Costandin Kog(ălniceanu), au scos aşezarea ce au de la răposatul vornic Gostache şi pun pricină că ei sînt moşinaşi. La care neputîndu-ne a ne hotărî giudecata dumnealui stolnic, peste atîte cărţi ce are mănăstirea, ne-au trimis la luminat divanul măriii tale, şi ei, neurmînd ca să vie, din luminată poronca măriii tale s-au adus cu om gospod. Pentru care mă rog milostive doamne de ia da dreptate să s(e) ia acea aşezare de la mîna lor, căci ei tot cu aceia ne trag pe la giudecăţi şi nu s(e) supun să lucreze mănăstirescu, numindu-să moşinaşi, şi să avem altă aşezare după cum a fi mila măriii tale, căci de va mai ramînia aşezarea la mîna lor niciodată odihniţi nu vom fi. Numai precum va fi mila măriii tale. Smeriţi rugători măriii tale, Ghenadie egumenul şi cu tot soborul de la mănăstirea Slatina ot Suceava. (Rezoluţie :) Ceauş de aprozi, să-i chemi la dum(nealor) veliţii boeri şi să faca anafura. Dec(hemvrie) 13. Comis. Arh. St Buc., M-rea Slatina, pach. VI, doc. 45. Orig. 39$ 388 (Iaşi,) 8 ianuarie 1765 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Pobrata să stăpinească moşiile mănăstirii, Mircenii, Nănăşeştii cu Poiana Turbată, obligînd pe cei ce le cultivă a-i da dijma din produse şi să nu îngăduie unor ţărani a pretinde că moşia Nănăşeştii este a lor. *ţ* Io Grigorie Alexandru Ghica voevoda, bojiiu millostivu gospodare zemli Moldavscoi. Dat-am carte domnii! meii cuviios rugătoriului nostru Hrisamthu, egumen de la mănăstirea Probata, să aibă a-şi stăpîni moşiile sfinţii mănăstiri, Mircenii şi Nănăşeştii şi cu Poiana Turbată din susul mănăstirii. Deci di pe tot hotarul numitelor moşii volnicu să fie omul mănăstirii pe cari l-a puni egumenull a lua dejuna obicinuită, venitul moşiilor, din toati pe obiceiu şi a le ave în apărătură, pe nimini să nu îngăduiască să întră cu înpre-surare în moşii, de vremi ce s-ar fi sculat unii din ţărani şi numai cu gura lor zicîndu că moşiia Nănăşeştii să numeşti Turbata şi cum că-i a lor, să făcu a fi moşeni cu acdlisătură. Pentru aceia poruncim domnie me dum(itale), is(pravnice) de ţinut, pe acei acolisitori de moşiia mănăstirii numai cu gura lor în tăriie, să nu-i îngă-dueşti, ci di pe tot hotarul moşiilor mănăstirii să-şi ia mănăstirea dijma obicinuită, iiar având mai multu a răspundi să viie să ste de faţă la divan cu scrisori, dovezi ci-ar ave, după sorocul ce şi-ar puni înainte dumitali. Aceasta poroncim l. 1765 ghen(arie) 8 dni. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Pobrata, pach. I, doc. 26. Orig., pecete aplicată. 389 9 februarie 1765 Veliţii boieri judecă reclamaţia armenilor din Roman contra episcopului de acolo pentru asuprire şi hotărăsc a-şi stăpîni locurile pe care le cultivă, dar să dea dijma episcopiei din tot ce produc. Suret di pe carte de giudecaită di la măriia sa răposat domnu Grigorl Ghica Alicsandru voevod. 1765 fevr(uarie) 9. 1 Porunca domnească a fost repetată de către Grigore Callimaichi, la 6 iunie 1767, cu deosebirea că în loc de „a lua dejmia obicinuită, venitul moşiilor, din toati pi obiiceiu“, scrie: „a lua dejimia şi tot-u venitul moşiilor, după hotărârea ponturilor domnii meii" (Ibidem, doc. 29, oriig.). 394 Preaînălţate doamne, După luminată poronca măriii tale am luat sama armenilor din Roman, anume Vâslii Misir şi Pătraşcu Buzat şi Neculaiu Nimisniuţ şi iacob Uiscat şi alţii care au dat jailobă la măriia ta asupra sfinţii sale episcop de Roman, ară-tind prin jailoba lor că moşii şi părinţii lor au avut de cumpărături cîte o bucată de loc ci să număscu lazuri de fînaţ, de cumpărături unii di la ailţii, în hotarul tîrgului Romanull, precum şi în vatra tîrgullui iarăşi au avut locuri di dugheni pi loc domnescu şi au stăpînit tot ei cu păci, n-au fost supăraţi cu dej mă di cătră nime, nici locul de dughenă nu li-au luat pâră acum la domniia măriii saili Gostandin vodă Racoviţă. Iar di atuocea încoace au început părintile episcop a le lua dijimă, precum şi locurili di dugheni iarăşi li-au luat şi au făcut crîşme, dugheni şi di la dînşii au lipsit. Aşijdire au mai jăluit Iacob Uscat arman că într-aceli lazuri ce au de cumpărătură mai este un vad di moară a lui în Luţca şi au făcut o morişcă, iar acum părintili i-au întorsu banii înapoi pi moară şi l-au lipsit di moară, şi la aceasta au cerut dreptate. Li s-au cerut armenilor să arăte dovadă vreun hrisov domnescu cu cari să-i fi miluit pe dînşii sau pe acei ce li-au vîndut lor cu aceli lazuri şi locuri de fînaţ, şi ei alt n-au arătat fără numai un suret di pe un ispisoc a măriii săli Mibaiu vodă din let 7234, întru care scrii că avînd tîrgoveţii din Roman, armeni şi moldoveni, giudeeală cu Aftănasii episcop ce-au fost la Roman, jăluind tîrgoveţii tot această pricină că între Şiret şi între Luţca acel loc cît eşti l-au ţinut moşii şi părinţii lor şi nime nu i-au dijmuit, iar atumcea îi dijmuia, şi pe măr-turiia răposatullui Ghoerghi mitropolit ce au mărturisit că la vreme cînd au fost i pisc op la Roman nu i-au dijmuit, după acea mărturii au întărit tîigoveţilor armini şi lazurile lor şi pe locuri de prisăci pi care au scrisori di cupărături ca să li stăpîne(a)scă şi să nu le e dijmă ipisoopiia. Şi după suretuî acesta au cerşut armenii dreptate. S-au întrebat pe svinţiia sa episcop ce răspunde şi, întîi, pentru dejmă di pe aceli lazuri şi locuri di prisăci i locuri di fînaţ, au arătat dovadă o carte de giudecată iscălită de sfinţiia sa Iacob mitropolitul şi lordache Gantacuzino logofăt i Radu Racoviţă vornic i Costache Razu hatman, întru care serile că s-au giudecat sfinţiia sa episcopul cu tîrgoveţii di Roman, armeni i moldoveni, nu vor să dei dijma obicinuită la ipiscopii, fiind acea dejmă dată cu hrisov domnesc la ipiscopii di pe locul gospod a tîrgului Romanului, afară de o parte de loc, osăbit iarăşi din locul tîrgullui, care eşti miluită Bisărica cea Albă din Roman di la ctitorul Ştifan vodă cei Bun ; după care jalobă a episcopiii hotărăsc giu-aecata acei boeri ca acei ci să arată stăpînitori acelor locuri şi lazuri precum li-au stăpînit pînă atuncea aşa să li stăpîniască, numai dejrna din toate să o de la ipiscopii, iar di la acei ce vor ave danie mai vechi decît a episcopiii pi aceli lazuri să le stăpîniască cu loc cu tot şi să nu de dijmă, cum şi locul ce eşti dat Bisăricii Albe să nu să atingă nici ipiscopiia, nici alţii. într-acest chip au hotărât giudecata şi au întărit şi măriia sa Costandin vodă Racoviţă. Aşijdere mai arată părintile episcop alt hrisov, iarăşi di la măriia sa Costandin vodă Racoviţă, din let 7261, întru care scrii că au întărit sfinţii episcopii pi dijma di pe aceli loc după hrisovul măriii săli Mihaiu voivod ce l-au văzut, cu care arată că fiind ipiscop Gheorghi, care mai pre urmă au fost mitropolit, cum ca îspisoacile ce au avut ipiscopiia pentru dijmă di pe locul domnescu a tîrgu-• uî s-au înnecat în apa Bistriţii, duoîndu-le la mănăstire Pîngăraţii, la vreme 395 catilor (?) 1 şi cum că. târgoveţii nu vor să de dijmă după acel ispisoc a măriir săli Mihaiu vodă, fiind cu 4 ani mai vechiu dicît al armenilor, au întărit şi măriia sa Costandin vodă Racoviţă. Şi târgoveţii di Roman, tot nevrînd să de dijma, au trimes di i-au adus aice şi, stând la giudecată, s-au dovedit că umblă rău armenii, fiindcă ipiscopul arată cărţi mai vechi decît ispiisocul măriii săli Mihaiu vodă cu care voiniceştii pe ipiscopii să ei dijmă dintr-acel loc, fiind dată dijma episcopiii ; şi măcar că s-au înnecat hrisoavili, dar singur măriia sa vodă adivereşti în hrisovul măriii săli că au ştiut şi au văzut hrisoavili a episcopiii şi au întărit şi măriia sa. Şi o arată în hrisovul măriii săli Costandin vodă că singur mitropolitul Gheorghii au luat dijmă di pe acei loc cînd au fost ipiscop, iar pe urmă după ce s-au făcut mitropolit au mărturisit că n-au luat dijmă şi l-am cunoscut că au avut vrajbă. Şi măriia sa Mihaiu vodă prin mărturiia mitropolitului Gheorghii, cînd s-au giudecat armenii cu Aftănasii episcop, atuncea au dat rămas pre ipiscop să nu ei dijmă. Şi cunoscmdu-să cu divanul măriii sale Costandin vodă că au fost cu greşailă înprotiva dreptăţii mărturiia lui Gheorghii mitropolitul, au luat hrisovul din mina arminilor şi i-au dat să de dijmă. Iar cît pentru vadul cel di moară din apa Luţchii au răspunsu episcopul că vadul nu este iaz făcut cu toporul din păduri, ci di are vro dovadă domnească asupra vadului, să arate. Şi armenii au răspunsu că nu au altă dovadă, fără numai stăpînesc din moşii şi părinţii lor. Cum şi pentru locul cel de dughenă ce au jăluit armenii, iarăşi au răspunsu sfinţiiia sa episcopul că, dînd măriia sa Costandin vodă o bucată di loc din locul târgului mănăstirii Precistii cu dejmă cu tot, şi fiindcă acea dijmă era dată lia ipiscopii mai înainte, pentru ca să nu să păgubască ipiscopiia au dat episcopului vatra târgului schimbu, după cum pre largu arată hrisovul măriii sale. Şi au zîs că dintr-acel loc din tîrgu au aflat un loc stărpu, fără dughene, şi au făcut crîşmă şi pivniţă, precum singuri armenii/n-au tăgăduit că n-au fost loc stărpu, numai au zis că au făcut ei dugheni şi arzînd de foc au rămas locul slobod. Pentru care pricină am luat sama cu amărunt că dijma să dovi-deşti din hrisoavili episcopiii că eşti dată di domnii trecuţi episcopiii şi singur măriia sa Mihaiu vodă adivereşti că ştii că eşti dată episcopiii şi au întărit şi măriia sa, şi mitropolitul Gheorghii cu strîmbătate au mărturisit că n-au luat dijmă, căci singur au ştiut cît au fost ipiscop la domni şi i-au dat cărţi di volnicii di au luat. S-au cunoscut că fără dreptate umblă armenii să nu de dijmă, căci locul au fost domnescu şi ei n-au vro danii domniască că le-u dat locul, ci numai zapisă di cumpărături undi di la altull, şi cu dreptul eşti să dea şi ei dijmă, numai locul să-l stăpîniască după cum l-au stăpînit. Cum şi pentru vadul cel de moară iarăşi am socotit că bini şi cu drept le-(a)u întorsu părimtili banii, căci ei n-au triabă, căci apa eşti a pămîntului şi pămîntul eşti dat mănăstirii Precestii şi nu pot ei să facă moară în vadul mănăstirii şi nici vro dovadă di danii domniască n-au şi cu dreptul eşti să 6 stăpînească mănăstire. Aşijdire şi pintru locul cel de dugheni, de vreme că locul eşti dat di domni mănăstirii episcopiii şi fiind loc stărpu, au avut dreptati episcopiia să facă crîşme precum singuri au mărturisit şi nici vro dovadă n-au pi acel loc, numai atâta dreptate au armenii, di vreme că au apucat episcopiia di au făcut crîşme, să fii datoare episcopiia să le de alt loc pentru loc ca să-şi facă şi ei casă sau dugheni. La aceasta singur părintele s-au priimit. 1 Probabil catanilor. 396 Noi, doamne, aşa am sosotit, iar hdtărîri rămîne la mila măriii tale. Pre-, plecate slugilli măriii talii, Ştifan Râset vd logofăt ; Ioan Gant(a) ; Lupu Balş vornic ; Iordache vel postelnic ; Vasile Razu hatman. ( Rezoluţie :) După giudecata dumnealor veliţilor, boeri, cercetând însuşi domniia me, am aflat că cu călii şi cu dreptate au giudeaat, şi di vreme că să dovideşti din scri-sorili sfinţii ipiscopii că dejma acelor locuri este dată danii mai denainte de domni decît suretul ce au arătat armenii, am hotărît domniia me, armenii să-şi stăpîniască locul, numai dijmă din toate să dea la ipiscopii şi să-i fii datori să le de ipiscopie alt loc de dugheni. Şi am întărit cu a domniii meii pecete. Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXIV, doc. 195. Copie. 390 (Focşani,) 20 mai 1765 Starostele de Putna porunceşte vornicului de Vrancea, Istratie Roşea, să cerceteze şi să evalueze dijma de pe moşia mănăstirii Bogdana pe care au luat-o răzeşii din Cîmpuri, punîndu-i să dea zapis că o vor plăti egumenului. Vbrnice Istrate Roşco, aicea înaintea noastră au avut judecată sfinţia sa egumenul de la Bogdana pentru moşiia de la Cîmpuri cu răzeşii de acolea şi, după cercetarea ce .s-au făcut, s-au dovedit cum că răzeşii fără cale au întrat în moşiia mănăstirii de au dijmuit. Şi fiind ei rămaşi de judecată, au rămas ca să plătească egumenului venitul moşii ce vor fi luat întru cîţi ani au stăpînit, dar, după învoială ce li-am făcut cu egumenul într-alţi ani trecuţi, i-au erfcat de celle ce vor fi luat, au rămas de s-au aşăzat să-i plătească venitul de doi ani. Pentru oare iată i-am rînduit acolea, să chemi faţă pe toţi răzeşii şi alţi împrejuraşi şi să cercetaţi cu amăruntul în frica lui Dumnezeu, ca să arate răzeşii adevărul cît venit vor fi luat într-aceşti doi ani din grîu, păpuşoi, orzu, mălaiu şi altile după moşiia mănăstirii. Şi aflînd adevăruil, după învoiala ce vor face cu sfinţia sa egumenul, să dea zapis cu zi cum că vor plăti. Cum şi pentru 8 lei ce-i arată egumenul că au cheltuit la hotărîtiil acei moşii, iar să dea zapis cu zi ca să-i plătească. Şi aşa dupe cum îţi scriu să urmezi, să faci cercetare şi alegire. Aceasta. Mai 20, 1765. Gri(gore) Leon (?) paharnic. Din poronca dum(nealui) starostelui de Putna, am chemat pe aceşti ră-zaşi de aice den Cîmpuri, şi ei n-a vrut să să supue poruncii, zicîndu că vor să margă la Eşi. Aceasta. Mai 30, Istrati vornic Arh. St. Buc., M-rea Bogdana, pach. LII, doc. 3. Orig. 397 391 < Iaşi,) 1 iunie 1765 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Slatina să interzică locuitorilor din satele mănăstirii a avea cîrciumi şi să nu permită decit 1vînmrea vinului mănăstirii. *j* Io Grigorie Alexandru Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii cuvios rugătorului nostru Ghemadi, egumenului de la mănăstirea Slatina, din pacte muntelui, ca după anaforaoa dum(nealor) veliţilor boeri ce s-au întăritu şi de cătră domnie me egumenilor de pe la mănăstiri din parte muntelui, pentru crîşmi cu băutură de prin satile di pe moşiile mănăstireşti, nimi din săteni să nu ţie crîşmă, nici să vînză băutură, fără numai băutură şi în crîşmă să s(e) vînză a mănăstirii ce-i eşti moşiia sa. Pentru aceia s-au datu volnicii egumenului să-i propească or pe carii din săteni să nu vînză băutură, nici să ţie crîşmă în sati pe moşiile mănăstirii ce sintu acolo în parte muntellui, ce să fie numai crîşmi cu băutură a mănăstirii să s(e) vînză. Pentru cari poroncim domnie me dum(itale), is /pravnice de ţinut, de s-ar şi arata vreunii înpotrivitori piste carte domniii meii, nu numai pe aciie să-i cerţi, ce să puii să le tai cepurile de la vasâ, dîndu-le poroncă să nu vînză nici o băutură şi să-i supui să urmeze cum s-au hotărîtu şi s-au arătatu mai sus. într-a)ltu chipu să nu fie. 1765 iunie 1 dni. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVII, doc. 159. Orig., pecete aplicata. 392 (Iaşi,) 1 iunie 1765 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Slatina să oblige pe locuitorii de pe moşiile mănăstirii, din ţinutul Suceava, să-i dea jdijma obişnuită, bani de casă ipe an jsau podvoadă ori lucru de boieresc, iar pentru dijma de fin să dea cîte zece parale de stog sau o para de stînjen. *j* Io Grigorie Alexandru Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodari zemle Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii cuvios rugătoriului nostru Ghenadie, egumenului de la mănăstirea Slatina ot Suceavă şi pe vechilii ce-şi va puni la moşiili sfinţii mănăstiri, acolo la ţinutul Sucevii, di pi tot hotarul să fie volnici a lua dijma obicinuită şi bani de casă pe an sau podvoadă au lucru de boerescu, după 998 cum dau şi alţi săteni ce şed pin satile pe moşiile altor mănăstiri, cît şi pentru dijma din fin de la toţi să ia oîti 10 parali de stogul de măsură. Iară cari stoguri ar fi mai mici siau mai mari ca girezile sau de girezi să de cu stînjinul, şi de cîţi stmjini ar veni, să aibă a lua de stînjin citi o para pe obiceiu. Pentru care poroncim domnie me dumitale, ispravnice de ţinut, vornic de Gîmputungu, de s-ar şi arăta vreunii înpotirivitori a nu-şi da dijma şi venitul moşiilor obicinuit, pe unii ca aciia ci-i va arăta vechilii egumenului să-i aduci de faţă să li ei samia şi deplin să împlineşti dejrma şi venitul moşiilor, să n-aibă mănăstirea pricinuire de păgubire, supuindu-i să urmeză cum arătăm mai sus. Iar avînid cineva mai muJlt a răspumdi, să-şi ia scrisori ci-ar ave să vie să ste de faţă. Acesta poroncim. 1765 iunie 1 dne. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, paeh. CLXXXVII, doc. 158. Orig., pecete aplicată. 393 (Iaşi,) 1 iunie 1785 Grigore AL Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Tutova să cerceteze reclamaţia egumenului de Soveja contra lui Lupu Telihaş, diaconului Eremia şi Mitre Bîrzăi, care se fac „moşirmşi" în moşia mănăstirii de la Costeşti şi să-i oblige a da dijma şi banii de casă. Io Grigorie Alexandru Ghica voevod, cu mila lui Dumnezău domnu ţării Moidovii. Credincios boeriul dumniii mele, dum(nealui) Vasilache biv vel ar-maş, ispravnic de ţinutul Tutovii. îţi facem ştire că ni s-au jăluit rugătoriul nostru Simion, egumenu/1 de la mănăstire Sovejii, pentru Luipuil Telihaş i diiaconu Eriimie i Mitre Biîrzăiu din Costeşti, de pe Pereschiv ot Tutova, care să făcc că şi ei sîmt moşinaşi în Costeşti, în moşie mănăstirii Sovejii. Şi în carte de giudeoată a dumnealor veliţilor boeri ce ni-au arătat egumenul să văd daţi rămaşi pe acei de mai sus arătaţi, că n-au moşie, fiindu vîmduţi de neamul lor de pe oare trage ei moşie, precum vei înţălege din carte de giudeoată, şi sa închei toate dres ale şi dovezile a fieştece parte. Deci, jăluindu egumenul că aceştie de an nu şi-au dat dijma obicinuită şi venitul locului pentru case, şi mai cerîndu ei să vie la giudeoată, şi-au fostu datu ei zi de sorocu la Duminica Mare să să afle la divan. Şi egumenul viindu i-iau aşteptat în cheltuială şi aceia nici pînă acum n-au mai venit. Pentru aceia, cerşindu dreptate igumenu, iată că-ţi scriem domnie mea dumitale ispravnice, după carte de giudecată a dumnealor veliţilor boeri, să-i supui pe aceia să’ nu s(e) mai facă ca au moşie, şi dijma din ţame, din viile 399 lor, din toate ce n-au dat de după giuideeată, cum şi banii de pe casăle lor să înpliniţi la mîna egumenului. Iar ei avîndu mai multu a răspunde, să vie să ste de faţă la divan. Aceasta poruncim 1. 1765 iun(ie) 1. Pecete gospod. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., Ms. 656r f. 61v. Copie. 394 (Iaşi,) 3 iunie 1765 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Slatina să stăpînească livada de pomi rămasă la moartea unui rus în Rădăşeni, iar rudele lui din altă parte, care nu vin să stea pe moşia mănăstirii, să nu aibă nici un amestec. f Io Grigorii Alexandru Ghica voevoda, bojiiu milostivu gospodare zemli Moldavscoi. De vremi ce ni s-au jăluit cuviios rugătoriul nostru Ghenadii, egumenul de la mănăstire Slatina ot Suceava, pentru că în anii trecuţi vîimdu un.............1 2 rus ce s-au numit muscal, şi şezînd pe moşiia sfinţii mănăstiri în Rădăşeni ot Suciavă, au sădit pomi livadă şi murind acel rus muscal, livada cu pomii au rămas în stăpînirea mănăstirii, şi în anul trecuF^T-ăii sculat un ......2 din Botăşani ziicînd că-i niam acelui rus cu livada şi pe jaloba lui au luat carte gospod să stăpîniasca el pomii livada acelui rus ............2 di pe moşiia mănăs- tirii. Gările nefiiud trăitoriu pe moşiia mănăstirii şi a stăpîni livada rusului fiindu-i şi niam, n-au putut a suferi, ca să nu să facă cu vremi şi moşanu. Pentru aceia, s-au datu volnicii printr-această carte a domniii meii egumenului şi părinţilor călugări de la Slatina să fie volnici ei a stăpîni pomii, livada acelui rus, iar niamurile lui dintr-iailtă parte ci-ar fi şezători să nu fie volnici a stăpîni livada. Iar cînd ar eşi den niamurile rusului pe moşiia mănăstirii să s(e) foiosască mănăstirea şi cu altu venitu, atunci vor stăpîni livada şi dijma să-şi de pe obiiceiu. Cum şi alţii săteni ci-ar fi fost şăzători în Rădăşeni şi li-a fi rămas pomeţi livezi, niamurile acelora ci-ar fi şezători în Rădăşeni să stăpîniască livezile şi dejuna să de pe obiceiu, iar şezînd într-alti 1 La 19 iunie 1767 Grigore Callimachi dă egumenului de la Soveja o nouă carte de stăpîinire asupra moşiei de la Costeşti „să fie volnic a strînge şi a lua dijma de a zece din toate sămănăturile şi dih tot venitul pe obiceiu şi vin nimeni să nu aibă a vinde pe moşie, fără numai vinul mănăstirii" (Ibidem). — La 6 iulie 1778, Constantin Moruzi voevod porunceşte ispravnicilor de Tutova să cerceteze că : „unii din cei^ ce se hrănesc n-ar fi dînd dijma la mănăstire... pricinuind că şi ei ar avea moşie în Costeşti... şi să fie mină de ajutor omului mănăstirii... ca să-şi strîngă şi să-şi ia tot venitul de pe ia toţi din toate, după obiceiu" (Ibidem). 2 Loc alb. 400 părţi de loc, ce nu să foloseşti mănăstirea nici c-un veni-tu, mănăstirea să stă- » pînească şi aceli livezi. Şi carte gospodu ci-ar ave de stăpînirea livezilor pe jaloba lor, poroncim domniia me ispravnice de ţinut, să le iei de la mina lor sa le dai ia mănăstiri să nu s(e) facă moşinaşi moşiii mănăstirii, ce avînd mai muilt a răspundi să vie să ste de faţă la divan cu egumenul, de au scrisori pe moşie. Aceasta poruncim. 1765 iunie 3 dni. Procit vel logofăt. Arh. St. Duc., M-rea Slatina, paoh. VI, doc. 21. Orig., pecete aplicată. 395 11 iunie 1765 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Bogdana să ia dijma de pe moşia mănăstirii, iar oamenii să-l lucreze cîte cinci zile de boieresc vara şi cinci zile iarna sau să-i plătească un leu de casă, precum şi dogarii să-i dea a zecea parte din produse. Io Griigoriie Alixandiru Ghica voevada, bojii milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meili rugătoriului nostru, sfinţii salle părintelui Isaii, egumenul de la mănăstire Bogdana şi omului său pe cini v-ar puni, sa aibă a lua şi a stilîngi venitul moşiii Bogdănii ot Bacău1, de a zăce, din ţarini, den fînaţ, din livezi, din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind mâi puţini, să ia cîte o para de stup. Aşijdire şi oamenii ce vor fi şezători cu casa pe numita de mai sus moşiie, să lucrezi zilile obicinuite pe adetuil moşiii, 5 zile de iarnă şi 5 de vară, iar carii nu vor vre să lucrezi, să de cîte un leu de casă pe an ; cum şi de la dogari ce lucreazi butnăriia pe moşiia mănăstirii, să-şi ia de a zăce şi din foTI^ul cu tot venituFHuţă obicei. Iar carii nu s-ar supuni a-şi da venitul moşiii, poronicim domniia mea dumitale ispravnice de ţinut, să înprineşti 1 2 păr' la cel puţin. Iar carii v-iar ave a răspundi cu scrisori, să vie la divan. Aceasta poroncim. 1765 iuni 11. Procit vel logofăt. Arh. St. Duc., M-rea Bogdana, paeh. X, doc. 10. , Orbg.r pecete aplicată. 1 Ot Bacău, scris ulterior de altă mînă. 2 Corect : împlineşti. 85 - . 4661 396 (Iaşi,) 18 iunie 1765 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare postelnicului Iordache Iamandi să-şi ia dijma din produse de la Săl- ceni (Tutova) şi Bereşti (Covurlui), iar oamenii să-i lucreze zilele de boieresc ori să-i dea bani. *j* Io Grigorie Alexandru Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-aim carte domniii mele boiariului domniii melle Iordache Iamandi postelnic, să fie volnic cu carte domniii meile a-şi stăpîni şi a-şi dzăciui a sale drepte ocini şi moşii, anume satul Sălcenii cu alte părţi de pinprejur, ce sintu la ţinutul Tutovii, şi giumătate de sat de Birişti1 ce este la ţinutul Co-vurluiului. Deci, după adresă şi scrisori ce va fi avînd, să aibă a-şi lua vinitul moşiii de a dzecea din toate sămănăturile, din ţarini cu pîine şi din fînaţi şi din prisăci cu stupi, însă din cincizăci unul, iar fiind mai puţini va lua cîte o para de stup, şi din tot locul cu tot vinitul moşiii, însă afară din gradinele cu legumi. Aşijderea şi oaminii ce vor fi şezători cu casă pe dzisăle mai sus moşii, iarăşi să aibă a lucra de boerescu stăpmului moşiii dziilele obicinuite, iar care n-or vrea să lucredze, să dea bani după obicei şi după hotărîrea testamentului. Şi poroncim domnia mea şi dum(itale\, is{pravnice) al ţinutului, pentru aciia carii nu s-ar supune a-şi da vinitul moşiii să înplineşti de la dînşii, iar cini ar avea mai mult a răspunde să vie la divan. 1765 iun(iie) 18- Procit vel vist (ier). Acad. Republicii Socialiste România, paoh. MCXCV, doc. 106. Orig. 397 (Iaşi,) 30 iuinie 1765, Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează schitului Dol-jeşti să impună monopolul băuturilor pe moşiile sale, instalînd orîn-dari prin sate ca să desfacă vinurile proprii. *j* Io Grigorie Alixandru Ghica voevoda. bojiiu milostivu gospodare zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii rugătorilor noştri, părinţilor călugări de la schitul Doljăştii, să fie volnici cu carte domniii meii a-şi pune orîndariu_ pe moşiile schitului, după hotărîrea ce s-iau făcutu pentru mănăstiri car^sa fie vol- 402 1 Corect : Bereşti. nici egumenii a-şi puni pin satile săli, pe moşii, orîndar~ să vîndă la fcofu fdliul de băutură, iar alţii nimi să nu fie volnic a puni nici un fel de băutură, nici a vindi pişti băutura mănăstirii şi pişti orîndă, fără ştirea şi voiia egumenului şi a soborului. Iar carii n-ar păzi hotărîrea, pentru unii ca aciia înpotrivitori, poron-cimu domnie me, is(pravnice) de ţinut, nu numai să-i propeşti, să-i supui să urmezi hotărîrii, ce pe acei nesupuşi poroncii să-i şi cerţi, ca să urmezi poroncii domniii meii. 1765 iuni 30 dni. Procit vel vornic. Arh. St. Duc., M-rea Doljeşti, pach. V, doc. 38. Orig., pecete aplicată. 398 adecă a patra parte de pogonu. ' 13. De va fi trebuinţă de săcerat, să săcere fieştece om pe zi trei clîL 14. De va fi trebuinţă de cositu fîn, să cosască fieştecare om pe zi giu- mătate de falce. 15. De va fi trebuinţă de adunatu şi de clăditu, să adune şi să clădească fieştece om pe fci giumătate de falce. Aceste cinci ponturi ce s-au hotărîtu cu jaaptu, lucrîndu-le fieştecine după hotărîre, să i să ţie în samă din cele doaosprăzece zile rînduite pe an, cum şi lâ altu lucru, lucrînd fieştecine după cum s-au arătat prin ponturi, iarăşi sa i să ţie în samă din rînduitele doaosprăzece zile Ja anului.. Iară carii din setern vor face tocmeală pentru lucru cu stăpînul moşiei, după zapisul acel de tocmaia să să urmeze. Şi aşa la toate să să urmeze nestrămutat, ferindu-să atît stăpînii moşiilor a sili pe cei ce vor şîdea pe moşiile lor peste cît să hotărăşte prin ponturile ce să arata întru acest hrisov, cît şi cei oe vor şîdea ori pe a cui moşie să nu cuteze a lipsi pe stăpînul moşiei cît de puţin din cît s-au hotărît, ce şi o parte şi alta să păziască întocmia după cum să hotărăşte. Scriisu-s-au hrisovul acesta cu toată orînduiala, după cum să vede, de Procopie dascălul, în curgerea anilor. Vleat 7274 (1766) ghen(arie) 1 dni. Milostiiu bojieiu Io Grigorie Alexandru Ghica voevod, goşpoidar zemle Moldavscoi. Io Grigorie Ghica v(oievod) (m.p.). Iordachi Costachi vel vist (ier) procit. (Menţiune :) S-au scris în condică de Grigori Hudici, în sfînta mitropolie,, 1804 iuni 30. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. XLÎ)£-a, doc. 10. Orig., pecete aplicată. Mai sînt şi următoarele copii : Arh. St. Buc., Ms. 630, f. 27—28 ; Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 1, p. 77—80 ; ibidem, Ms. 91,. p. 71—74 ; ibidem, Ms. 95, p. 102—107 ; Arh. St. Iaşi, pach. 48, doc. 1, f. 96v—98v ; ibidem, Ms. 1707, pag. 112—116. Un extras din 2 mai 1766 Cuprinde numai cele 15 „ponturi" fără partea introductivă a hrisovului (Acad. Republicii Socialiste România, pach. II, doc. 108). Publicat cu unele greşeli în : Colecţia de aşezăminte făcute înainte de Regulamentul Organic, Iaşi, 1857, p. 17—19; Uricarul, voi. II, p. 217-—222 ; D. C. Sturdza-Scheianu, Acte şi legiuiri privitoare la chestia ţărănească, voi. I, Buc., 1907„ p. 25—28 ; R. Rosetti, Pămîntul, sătenii şi stăpînii..., p. 462—465. 404 ‘ (Iaşi,) 9 ianuarie 1766» * Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Ppbrata şa stăpinească moşiile mănăstirii, obligînd pe locuitori a-i da dijma din produse şi a-i lucra 12 zile de boieresc, ori sa plătească fiecare cîte 2 lei pe an. j* Io Grigorie Alexandru Ghica voevoda, bojiiu miilostivu gospodare zernlt Moldavscoi. Dat-am carte domniii meii cuviios rugătoriului nostru Hrisanthu, egumenul de la mănăstirea Pobrăta ot Suceavă, să aibă a-şi stăpîni drepţi moşiile ce va ave înpregiurul mănăstirii şi mai departi de mănăstire, de la ţinut (ul) Sucevii, pe iispiisoacii gospod şi hotărnicii ce va ave, moşii alesă şi hotărîti, di pe totii hotarul lor să li ie ; toată dejma şi totu venitul, din totu locul pe obiceiu, ce numai din grădini cu legumi să nu ie, dar din curechi să ie. Şi de toată casa, de căsar ci-or fi şezători pe moşiile mănăstirii, să le ie pe anu citi doi lei de casă, insă să ie de la carii n-ar luicra de boerescu celi 12 zile pe anu, adică 4 zili de primăvară şi 4 zili de vară şi 4 zili de toamnă, la orce trebuinţă ar ave mănăstire de lucru, după hotărîrea testamentului ce s-au făcutu cu sfatu de obştii. Şi poruncim domniia me dum(italie), is(pravnice) de ţinut, orioari s-ar arăta înprotivitori, să-i supui, să urmezi cum hotărîmu mai sus, înplinmdu şi venitul moşiilor păr la cel puţinu, iar avînd cineva mai multu a răspunde, să viie să ste de faţă la divan, cu scrisori ci-ar ave. Aceasta poroocimu. 1766 ghen(arie) 9 dni. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-reia Pobrata, pach. X, doc. 5. Oriig., pecete aplicată. 405 Iaşi, 11 ianuarie 1766 Grigore AL Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Slatina să oblige pe locuitorii din Mălini, care de la o vreme urmează după hrisovul dat cîmpulungenilor, să-i dea dijma din produse şi să-i facă douăsprezece zile de boieresc, ori să dea cîte doi lei de casă. Io Grigorie Alicsandru Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli MoLdavscoi. De vremi ce domniii mele au dat jalobă rugătoriul nostru Gheniadi, egumenul de la mănăstirea Slatina ot Suciaavă, ,şi cu tot soborul de acolo, ziicînsd că avînd sfînta mănăstire o moşie, anume Măienii, la ţinutul Sucevii, pe care moşii fiind şezetori oameni cu casa şi să hrănesc pe numita moşii şi venitul obicinuit nu se supun a-1 da, ce acei oameni urmiază de la o vremi după hri-sovu domniii mele ce eşti la cîmpulungini şi numita mănăstire este păgubaşi de venitul acei moşii, pentru care au cerşut dreptate numiţii părinţi la domnie me. Iată că li s-au dat această carte a domniii mele prin care hotărîm să aibă a lua de a zece din ţarini cu ipiîini, din cîmpi, din filmaţi, din livezi cu pomi, din bălţi cu peşte, din priseci cu stupi, însă din cincidzeci unul, iar fiind mai puţini va lua cîte o păra de stupu şi din totu locul cu tot venitul moşiii să e pe obiceiu şi după hotărîre ponturilor ce sînt în visterie domniii mele ; iar din grădini cu legumi să nu ia, Aşijdere şi oamenii ce vor fi şezători cu .casa pe numita moşie să lucreze zilele obicinuiţi, adică 6 dzile de vară şi 6 dzile de iarnă, iar care nu vor vre să lucreze, să de cîte doi lei de casă pe an. Iar de s-ar arăta vreunii înprotivitori a nu da venitul pe obiceiu, poruncim domnie me dum(itale) is(pravnice) al ţinutului i dum(i'tale) vor(niee) de 410 Gîmpulungu, dela unii ca acie să înpiineşti tot, pană la acel mai puţinu, iar avînd cineva a răsipundi, să vie la divan. într-altu chip să nu fie. Aceasta poruncim. Let 1766 ghen(arie) 11. Proci t vel logofăt. (Pe verso :} Pe Mălini, ispisocul lui Alicsandru vodă, ctitor mănăstirii. (în altă parte :} Pe Mălini şi pentru Verijeni. Acaid. Republicii Socialiste România, ptaoh. CLXXXVII, doc. 182. Origpecete aplicată. 406 (Itaşi,) 8 februarie 1766 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel spătarului llie Costache şi altui boier să cerceteze la faţa locului reda-maţia ieromonahului Dionisie Hudici împotriva locuitorilor moşiilor sale Cordăreni şi Săpoteni, dintre oare unii s-au mutat din silişte, călcînd fînaţele şi ţarinile, iar alţii i-au prins peştele din iazuri făcîn-du-i şi alte stricăciuni. Io Grigorie Alexandru Ghica voev.oda, bojiiu milostiiu gospodar zămli Moldavscoi. Cinstit1 şi credincioşi boerii domniei mele, dum(neata) Ilie Costache biv vell spatar i idum( neata) . . . . 1 2. Facem ştire dumiilor voastre că domniei mele au j ăl uit rugătoriuâ nostru ieromonah Dionisiie Hudeci, dzicînd că avînd şapte părţi de moşie în satul Goidărenii şi alt sat alăturea, Săpotenii, era satul aşăzat pe hotarul Cordăreni-lor, avînd loc îndestulat de hrană ; iar de la o vreme, din pricina iarmaroace-lor cu turcii, s-au răsipit din siliştea satului Cordărenii şi s-au mutat pe loc de "ţ§fină, pe supt dumbrăvi şi pe văi, iar o siamă s-au mutat pe hotarul Săpote-niior, iarăşi pe loc de ţelină ; şi miai în urmă cei miai mulţi s-au mutat iarăşi în Siliştea Gordărenilor la beserică, iar unii stau şi pan' acum mai în laturi din silişte, şi unii pe hotarul Săpotenilor, şi-i calcă amîndoao moşiile şi fînaţile şi ţarinile, fiind de-a pururea şi între dînşii gllcevi şi pagube de munca lor. Şi făcînd şi doao heleştii pentru follosuil lor şi chiverniseala hrănii sale, i-au popritu mult de la stricădiu(ni)le şi tîlhuşagurile lor ce face în iazuri, la care tăindu iazul din Cordăreni, afară de alte măistrii ce avea, au găsit în iaz şi la o sută de coşuri cîte de doao şi trei pătrări. Pentru care păgubi, avînd şi giudecată, i-iau şi ertat şi au şi plătit, dînd şi zapis cum că nu să vor mai apropie de peştdle din iazuri, puind şi păzitori, şi însuşi ei luînd aminte unul ailt(uia). Şi depărtîndu-să el de la moşiile sale, iarăşi s-au apucat 1 Aşa în text. 2 Loc alb. 411 de meşterşugul lor, prmzînd peştele zioa şi noaptea şi tăind iarăşi iazul din Cordăreni, de aghie au găsit ca 20 baniţă de peşte. Şi mai tăind în iastă toamnă şi iazul din Săpoteni, oare iaz era net aia tu de dmd îl făcusă, n-au găsit peşte, asemene, mai nimic. Şi sînt ştiuţi aieve cum au vînat peştele. Şi puindu şi păzitori, au prins pe păzitori noaptea, învăliţi la obraze, şi l-au bătut muindu-1 în balbă1, şi l-au bătut vrînd să-4 şi înnece, zicîn3u-i să nu să mai afle păzitori de iazuri că-i vor omorî. Şi din pricina lor nime nu să mai apucă păzitor. Aşijdirea mai avînd şi o livadă de pomi într-un rediu, afară din sat, mergu în silă cu grămada şi scutură pomii, şi noaptea şi zioa, şi puindu-să în pricină păzitoriul, l-au şi bătut, zicîndu-i să nu să facă păzitoriu. De care jialobă ca aceasta şi obrăznicie tîlhăreâscă, însumi şi domniia mea ne-am minunat, şi vrînd ca să trimitem oameni domneşti să aducă pe fruntaşii satelor înpreună şi cu păzitorii să^să—giudece cu divan şi să să plinească pagubile şi să să şi pedepsască ca nişte Tai tîlhari. Şi, socotind domnie mea că fiind dumneavoastră rînduiţi de către domnie mea ca să hotărîţi acele moşii acolo, iată vă porondim ca să cercetaţi cu amăruntul toate jtalobele de mai sus-numitului ieromonah, atîta pentru înprăştiitura satului şi călcare şi pagubile moşiii, şi zapisul ce au dat după cartea domniei mele oamenii de Şipoteni că să vor strînge în satul Cordărenii, unde le iaste şi beserica şi ceialalţi oameni, atîta şi pentru călicare zapisului ce au dat pentru furtuşagu-rile heleşteilor. Şi numaidecît să. arăte cei drepţi pe vinovaţi, ca să să înpli-nească şi toată paguba şi să ia şi pedeapsă ca să să veghe nişte răi ca aceia, să fie spre pilda a mulţi. Iar nearătîndu-i, să ştie bine că însuşi .capetele satelor, adunîndu-să aice, să vor pedepsi şi din oasăle lor să va înjplini toată paguba. Şi cu mărturie dumilor-voastre în frica lui Dumnezeu să ne înştiinţaţi atîta pentru pagubile ce-ţi dovedi a iazurilor, cît şi pentru toate pricinile. Aceasta scriem. Let 17G6 fevruar 8* Procit vel logofăt. Arh. St* Buc., M-rea Doljeşti, pach. XXII, doc. 21. Orig., pecete aplicata. 407 ' (Iaşi,) 16 februarie 1765 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Ştefan Capşa mazil, lui Cristea. Stroescu şi altor fraţi ai lor, să stăpî-nească satul Stroeşti (Suceava) şi să oblige pe locuitori să le dea dijma din produse după „ponturi", $ă lucreze fiecare 12 zile de boieresc sau să le răscumpere, dacă vor stăpînii, cu cîte. 20 de bani noi pe zi şi să respecte monopolul vînzării băuturilor. ţ Io Grigorie Alexandru Ghica voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 1 Corect: „baltăw. Dat-am carte domniii meii lui Ştefan Capşe mazi!l şi Grîstii Stroescului şi altor fraţi ai lor, să fie volnici a stăpâni a lor driaptă ocină şi moşie ce . au, anumi satul Stroeştii, pe apa Moldovii ot Suceavă, şi după scrisori, di pi fcotu hotarul moşiii, să aibă a-şi lua dejma din toati pe obiceiu, după hotărîrea hrisovului ce. s-iau dat poroncă pin ponturi cătră ispravnicii de ţinuturi, numai din grădini cu legumi ce^or fi de hrana casălor lor să nu le ia dejmă, iar cârile li-ar fi de vînzare să le ia dej mă. Şi tot safianul să lucreză staipînului moşiii pe anu de boerescu 12 zilli, adică 4 zili de primăvară, 4 zili de vară, 4 zili de toamnă, la ce-ar ave trebuinţă de lucru stăpînul moşiii, după ponturi. Iar sătenii să n-aibă volnicii să de bani ca să nu lucreze aceli zile, ce, de va vre stăpînul moşiii să ia bani, să le ia pe zi citi 20 bani noi de sătianu şi aşa nu vor lucra ziliie de boerescu. Pentru băutură, numai vinu stăpînul moşiii să ţie, iar altă băutură să vînză şi alţii, iar cîndu nu va ave băutură vinu stăpînul moşiii, cu ştire stăpî-nului moşiii să vînză şi sătenii, dîndu-şi venitul moşiii. Şi la toati să urmezi după ponturi ce s-au făcutu cu hotărîre, iar nu într-altu chipu. Aceasta poroncimu 1. 1766 fev(ruarie) 16. Procit vel logofăt. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CLXIII, doc. 71. Orig., pecete aplicată. 408 (Iaşi,) 12 aprilie 1766 Grigore Alexandru Ghica, domnul Moldovei, scrie ispravnicului de fi Roman să poruncească unor unguri de la Miclăuşani, care locuiesc pe moşia mănăstirii Doljeşti şi fac stricăciuni în ţarini şi fineţe, să se mute .. în sat sau să-şi facă gard în jurul aşezării lor. . Io Grigorie Alexandru Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. 1 Cu data de 17 fevruarie 1766 Grigore Al. Ghiica porunceşte lui Constantin Canano, biv vel paharnic şi lui Ilie, serdar, ispravnici de Suceava : „Vă facem ştipe că domniii meii au jălit Ştefan Capşe, mazili ot Suceavă, nepotul lui Năstase Stroesciil, pentru moşia Stroeştii di pi apa Moldiovii, ot Suceava... şi fiindcă din amil trecut, după cum era obiceiu, sătenii ce-4 şed pe moşie nu i-au dat leul de casă, nici i-au lucrat zilele de boeresc, ci nici dejma moşiii obicinuită n-au dat-o numitului mazil. Şi cerşind dreptate, iată că vă scriem dumneavoastră) ispravniciilor), văzind carte domniii meii, să cercetaţi pentru venitul moşiii din anul trecut şi să-i pliniţi maziilului atît citi un ileu de casă de gospodari u ee-or fi şezînd pe moşia lui, cit şi toată dejma obicinuită ce n-or fi dat. Iară de la primăvară să-i supuneţi să urmezi toţi sătenii a lucra zilille de boeresc stăpînulin moşiii şi a-şi da dejma după hrisov ce snau hotărât şi ponturi ce snau dat cătră ispravnicii) de ţin 29 iulie 1766 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Bîrnova să oblige pe locuitorii de pe moşiile Găureni, Todirel, Piciorul Lupului, Ciurea şi durbeşti să dea dijma din produse, să facă 12 zile de boieresc sau să dea cîte 2 lei de casă şi să nu vîndă vin fără aprobarea lui. Io Grigore Alecsandru Ghica voevod, cu mila lui Dumnezeu domnu ţării Moldovii. Dat-am carte domniii mele cuvios rugătoriului nostru Ignatie, egumen de la mănăstire Bîrnova, ca să aibă a-şi lua venitul ide pe moşiile mănăstirii di pe lunca Bîrnovii, din Găureni, din Todirel, din Piciorul Lupului, din Ciurea, de pe Cîurbeşti ot ţinutul Iaşii, din ţarne, din toate sămănăturile, din fînaţe, din pomeţi, din vii, din prisăci eu stupi, din 50 unul, iar fiindu mai puţini să ia cîte o păna de stupu şi dintr-aIţele din toate pe obiceiu, cum şi din grădini cu legumi din oare vor avea de vînzare de alişverişul lor, să iae dijma obicinuită, iar care or fi numai de hrana casăi dor isă nu iae. Şi tot omul gospodar de pe numitele moşii să aibă a lucra mănăstirii de boerescu pe an acele 12 zile la vreme rînduită, după hotărîre testamentului ce s-au rînduit prin ponturi. Cum şi pentru crîşme de pe numitele moşii, cîndu n-a avea vin, băutură, mănăstire de vînzare în crîşme, atunce să vînză şi sătenii şi dijma, venitul moşiii, adecă leu de bute şi pol leu de polobocu ce s-ar vinde, să de la mănăstire. Şi de ila care săteni i-ar lăsa isă nu lucreze acele 12 zile pe an ca să de bani, să le iae cîte 2 lei de gospodar pentru lucrul zilelor. Pentru care poruncim domnie mea dumitale, ispravnice de ţinut, de s-ar arăta vreunii înpotrivitori a nu-şi da venitul moşiilor, să-i supui să urmeze la toate după hotărîre ponturilor, înplinindu şi venitul moşiilor păr' la cdl puţin, oa să nu se păgubască mănăstire de venitul moşiilor sale. Aceasta poruncim. 1766 iulie 29. Procit vel logofăt. Pecete gospod. Arh. St. Buc., Mis. 646, f. 18v. Coţpie. O altă copie modernă, idem, Ms. 547, f. 20 ou anul transcris greşit, 1765. 41§ 4ii 3 august (1766) 1 Ispravnicul ţinutului Dorohoi scrie medelniceruluî Constantin Vîr-nav să restituie fînaţul oamenilor din Şipoteni pe care l-a luat prin încălcarea hotarelor moşiei. Cu frăţească dragoste mă închin dum (itale) badi Costandin Vîrnav me-d(elnicer). Eu, ca un dregătoriu ce mă aflu din mila preaînălţatului istăpîn, am scris dum (itale) un răvaş în trecutele zile, ca să nu înpresori hotarul moşiii Şipote-nilor şi să nu ei fînaţul ţăranilor care l-au avut de sume de an(i), care il-iau avut pe moşie lor. Şi dum(neafca), nu numai că n-ai dat fînaţul ţăranilor, ci nici răs-punsu nu 'minai făcut, la care era datorie dum (itale) să-m(i) dai cuvînt, căci nu mini dai mie, ci stăpînului carele m-au miluit -cu dregătorie ţinutului acestue. Ci dar, iată îşi acum de iznoavă scriu dum (itale) şi-ţi trimit pe dichiul, vechilul egumenului, cu hotarnica moşiii şi cu anafura de giudeoată ce-au avut înaintea divanului cu şait(rarul) Petre Cheşoo, stăpînul moşiii, carele singur au fost hotarnie şi au hotărît moşie între isîneşi cum au vrut, şi dum(neailui) încă peste împresorare -ce-au făcut atuncea la hotăr(nicie), nefiind din partea mănăstirii nime de faţă, cum arată anaforaoa, că Hudici stăpînul moşiii n-au fost, acum dum(neata) mai întri şi ei moşie Şipotenilor icu totul de iau rămas să să spargă satul din pricina dum(itale). Vere Custandini, cinstit şi nu ştiu cum să-ţi zic să mă crezi, de nu te vei dumiri dum(neata) şi acum, citind lanaforaoa, şi de nu vei da finul ţăranilor din buna voe, eu mai mult nu voi aştepta ca isă vezi şi spargere satului, ei icum ia veni dichiul, de mă vei înştiinţa că n-ai dat finul ţăranilor şi nu te laşi de a faci împre-surare moşiii, eu voi încăleca singur şi oi rădica satele din prinpregiur şi oi lua fînul de l-oi da ţăranilor după dreptate ce au ţăranii şi mănăstirea, şi apoi dum(neata) mergi de te giudecă cu călugării la divan. Căci din mila lui Dum-nezău ţara este cu stăpîn şi n-au rămas ca în tărie fieşticărue să să stăpîniască moşieli, ce cu dreptate ce li să cădi şi, fiindcă dum(neata) eşti boeriu, s-ar căde mai mult de cătră dum(neata) să s(e) păzască dreptate. Şi cu hotărîre scriu dum (itale), să dai ţăranilor fînul şi împresurare moşii să nu faci de aceasta. Şi sînt al dum (itale) ca un frate, Iordachi.......1 2 Avgust 3. Arh. St. Buc., M-rea Dolj eşti, piach. X, doc. 171. Qrig. 1 Datarea după inventar. 2 Indescifrabil. 417 27 - C. 4661 412 (Iaşi,) 22 august 1766 Grigore AL Ghica, domnul Moldovei, porunceşte biv vel urmaşului Manolachi, ispravnic de Roman, să cerceteze reclamaţia egumenului de la Seca contra unor locuitori din Săbăoani, moşia mănăstirii, care ţin orîndă în sat, interzicîndu-le să nu mai vîndă vin, dar îngăduindu-le să desfacă (alte băuturi. Io Grigorie Alixandru Ghica voevoda, Ibojiiu milostiu gospodar zemli Mol-davscoi. Credincios boeriuil domniii mele, dumneata Manolache biv vel arrnaş, ispravnic de ţinutul Romanului. îţi fiacim ştire că domniii mele au dat jalobă cuvios rugătoriull nostru Efternii, egumen de mănăstire Săcului ot Neamţu, asupra unor unguri, anume Imbre Petru şi Blaj Mihaiu şi Băcăciică Martin den Săbăoani ot Roman, zîcîndu că ace moşie Săbăoanii iaste a mănăstirii Săcului, pe cari moşie i s-au dat numitului egumen carte domniii mele de stăjpînit şi de dejmuit şi cu poruncă ca nimene să nu vîndă vin pe moşie mănăstirii. Iar aceşti unguri de mai sus arătaţi nu să supun poroneii, ce ţin orîndă acolo în sat şi vîndu vin şi den priicima lor stă vinul mănăstirii nevîndut. Pentru care, iată că-ţi scriem dumitali să aduci faţă pe acei unguri de mai sus numiţi şi să cercetezi pricina, dîndu-le poroncă ca să nu mai vîndă vin pe moşie mănăstirii, iar altă băutură să vîndă, urmîndu după hotărîrea ponturilor, odihnindu pre numitul egumen cu dreptati ce i s-ar cădea ca să nu mai jăluiască. Iar neodihnindu-fS(e) vreo parte, cu zî de soroc şi eu mărturie dumitali să-i trimiţi la divan. Aceasta scriem. 1766 avgust 22. Procit vel logofăt. Arh. St. Duc., M-rea Neamţ, paoh. LVI, doc. 29. Orig., pecete aplicată. 413 (Iaşi,) 28 august 1766 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, hotărăşte jca bîrsanii de pe moşia mănăstirii Caşin să dea egumenului dijma obişnuită şi cîte un leu de gospodar pe an pentru zilele de boieresc. Io Grigoriie Alexandru Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Mol-davscoi. De vreme ce domniii mele ni s-au jăluit cuvios rugătoriul nostru Hrisanth, egumenul de la mănăstirea Caş inul, pentru bîrsanii ce şed pe moşiia mănăstirii Caşinul ot ţinutul Bacăului, pentru că după hotărîrea ponturilor nu lucrează de boerescu pe anu zitile rînduite, pentru aceia să fie volnic egumenul a le lua cîte 418 up leu pe anu de casă de gospodar, pentru lucrul zililor rînduite, iar mai mult &ă nu le cei, nici bani de gospodar, nici zile /de lucru, ei numai dijma obicinuită, veni^ tul moşiii să-şi ia. Pentru cari poruncim domni ia me dumitale, ispravmice de ţinut, de să voi* arăta vreunii înpotrivitori, pe unii ca aceia să-i supui să urmezi cum arătăm mai sus, înplinind şi leu de casă de gospodar pe anu pentru lucru zililor, cum şi dejma obicinuită, să nu să păgubască svînta mănăstiri de venitul moşiii sale. Aciasta poruncim. Let 1766 avgust 28. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava — Iaşi, pach. XXIV, doc. 5. (Mg., pecete aplicată. 414 (Iaşi,) 1 februarie 1767 Hatmanul Vasile Roset arendează lui Necula Puişorul lipscanul moşia Răbîia pe timp de patru ani, dîndu-i dreptul de a lua dijmă de la locuitori, fără ia le icere altceva, şi să ţină numai el crîşmă în sat. * *)■ înştiinţăz cu această scrisoare a mea pentru un podu ce am în apa Prutului, pe moşia mea Răbîia, de la ţinutul Fălciiului, şi pentru crîşmă de acolo şi pentru dejma ce s-a faci pe tot hotarul moşiii mele de mai sus arătată; Răbîia, aceste venituri, însă a podului şi crîşmii şi a di j mii, le-am vîndut dumi* sale baş Necola1 de la Sfeti Necolai, cu tocmală şi cu preţ dreptu 230 lei noii, adecă dreptu doî sute şi triizăci de lei noi pe an. Şi banii să-mi de în 2 Yffldeflc- adecă 115 lei să-mi de acu la fev(ruarie) 1, la începutul anului, iar 115 lei să-mi de la 6 luni, adecă oînd s^a plini giumătate de anu. Şi fiindcă aceste venituri i le-am vîndut cu vade pără în 4 ani, cărC cîte 230 lei pe an să fac în 4 ani 920 lei noi, adecă noî sute şi doîzeci de lei noi, aceşti bani să aibă a mi-i da tot cu această rînduială, adecă cîte 115 lei la începutul anului şi cîte 115 lei la jumătate de an, după cum arată măi sus, adecă pe fieştecare anu pe 2 vadele. Şi după tocmala şi aşezare aceasta să aibă dumnealui başea Necola lipscan, de la fev(ruarie) 1, a stăpîni şi a-şi strînge aceste venituri din podu şi din crîşmă şi la vreme să-şi ia şi dejma din pîni şi din fînaţ ce s-ar face, după obiceiu, iar cu oamenii ce sînt pe ace moşie să n-aibă nici o treabă, nici să le poruncească la nemică, nici să-i supere întru nemică pără să vor plini 4 ani. Şi de va vre ca să mai ţie dumnealui başa Necola aceste venituri mai mult, iar sa vie să să tocmască şi să să aşeze eu mine, după cum s-a pute şi aşea sa mai ţie. Iar nevrînd a mai fi, atuncea să rămîie moşie me tslobodă. Şi pentru acele ce va face şi va lucra la pod şi la cîrcimă şi la alte toate să rămîie a moşiii mele, să nu aibă a cere sau a răspunde nemică, că aşe am tocmit, iar pără s-or plini aceşti 4 ani să nu fii voilnic nimi a-1 scoate, măcar de 1 Necula Puişorul lipscanul, cf. Surete şi izvoade, voi. XVII, p. 71. ar da alţii şi mai mult preţ, tot başa Neoolla ,să ţie şi să-şi ia venitul ce scrii mai sus. Aşijdere i-am dat voie ca să nu lasă pe alt pe nime să ţii crişmă în sat, nici den săteni, nici dintr-alţii, fără numai la cîrcima podului să să vfînidă băutură. Şi după tocmala ş-aşezare ce-am făcut inam dat şi această scrisoare la mina baş Neculii, să să păzască. Let 7275 (1767) fev(ruarie) 1. V(asile) Ros(e)t hatman. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. Cil, doc. 30. Orig. 415 22 martie 1767 Răzeşii din Şărăţei se învoiesc prin zapis cu egumenul de la Dolj eşti, pînă ce se vor judeca la divan, să primească mutarea locuitorilor în cuprinsul moşiei, luînd fiecare dijma de pe partea care, în mod provizoriu, socoteşte că o ,are în stâpînire. Adecă eu Ion diacon, strănepotul lui Costandin Liahul, şi eu Vasiile chel ar, unchiul diaconului din Şărăţăi, adeverim cu această scrisoare a noastră la mina părinţilor călugări de la mănăstirea Doljeştii, precum să să ştie că făcîndu-să mănăstiri pe hotarul Doljeştilor lingă Şărăţăi, unii din răzeşi, boeri şi din neamurile noastre, şi-au dat părţile sale din Şărăţăi danie sfintei mănăstiri, alţii au dat şi danie; şi vînzare, cum şi din fraţii şi neamurile noastre. Pentru care părţi de moşie din porunca gospod au venit şi boeri hotărnici ca să hotărască părţile mănăstirii despre noi răzeşii şi nefiind vreme a hotărî, şi noi neodihnin-du-ne, ni-am cerut zi de soroc ca să să curme unele pricini la Eşi înainte dum(nealor) veliţilor boeri şi a luminatului divan. Şi la soroc nemergînd noi, şi şi altă dată iarăşi ni-am pus soroc, şi noi iar n-am mers, iar acum vrînld mănăstirea ca să-şi rădice oamenii ce sînt pe supt mănăstire, din locul cel de hrană, să-i strîngă la un loc în fundul Liţcăi sau unde s-or socoti, şi ei cerîn-du-să în Şărăţăi să să mute după zapisul ce-au dat, iarăşi ni-au sorocit, şi moşiia fiind nehotărîtă, noi n-am priimit a să muta păn' nu s-a hotărî moşiia. Deci aducînd părinţii carte dum(nealor) boerilor caimacami la dum(nealor) boerii ispravnici pentru oamenii ce şăd pe supt mănăstire, care singuri să mărturisesc că şăd în locuri de hrană pe supt mănăstire, şi dum(nealor) boerii dînd voe ca să să mufe oamenii, însă hotărînd, mutîndu-să în Şărăţăi şi hotărîndu-să moşiia, cîţi oameni or veni pe locul nostru adetul lor să-l luom noi după cum şi ponturile gospod poruncesc, iar oare oameni or veni pe locul mănăstirii, vor da adetul mănăstirii. Deci, viind noi înainte dum(neailor) boerilor ispravnici, aşa ni-au învoit, oamenii de pe supt mănăstire putînd în ceastă primăvară a să muta pe hotarul Şărăţăilor, volnici să fie a-şi face case unde or socoti şi sînt aşăzaţi şi alţi oameni, iar pentru 2-—3 ţigani şi posluşnici ce va avea mănăstirea, aceia să 420 se mute în margine din sus despre mănăstire, iar a să hrăni, să să hrănească pe maşiia mănăstirii. Şi după Paşti, după vremea lucrului, să ne învoim cu zi de soroc să mergim la Eşi şi giudeeîndu-ne şi după judecată rădioîndu-ne boeri hotărnici, pe a cui loc vor veni oamenii aceşti bir nici, acdlue or da adetul. Şi care parte nu va urma nici acum ca să să afle la Eşi păn' la sfiîrtşitul lui mai, după vremea ce ne-om pune şi ne-om învoi, atuncea acea parte să nu aibă a răspunde. Iar mergînd vreo parte la Eşi fără de ştire şi scrisoare şi altă parte n-a merge, atunci să să trimită carte gospod la dum(nealui) ispravnic să-i pornească. Şi într-acest chip ni-am aşăzat dînd zapis unul la mina altuia înainte dum(nealor) boerilor, ca să nu fie între noi mai mult(ă) priein(ă). Pentru credinţă m-am iscălit cu mîna mea. Let 7275 (1767) mart 22. Eo erei Ion diiacon ; eu Vasile chelar. Acest zapis s-au făcut înaintea noastră cu învoiala despre amîndoo părţile. 1 Gavril Găr(ă)caş medelnicer. Arh. St. Buc., Mnrea Doljeşti, paidh. VII, doc. 82. Orig. 416 28 mai 1767 * Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă un nou (aşezămînt 12 ianuarie 1768 Veliţii boieri arată prin anafora către domn \că [locuitorii din Săbăoani, de pe moşia mănăstirii Secu, neavînd învoieli speciale, se poate încuviinţa cererea lor de a da cîte o jumătate de leu de casă şi dijma din sămănături şi de a ji slobozi să vîrvdă foin, ci trebuie să se supună aşezîrruntului general. Preaînălţate doamne, La înălţimea ta au dat jalobă oamenii din Săbăoani, de la ţinutul Romanului, asupra sfinţiii sale Iftemie, egumenul sfinţii mănăstiri SăcUlui, cum că ei, de cîţiva ani fiind trăitori acolo intr-acel satu, pe moşiia mănăstirii Săcului, ar fi avut obiceiu pentru viniltul moşiii de da boierescul numai câte giumătate de leu de căsaş şi dejmă din toate sămănăturille şi băutură era neopriţi a vinde, arătînd şi aceasta că ar fi avut şi tocmală cu egumenul ce era mai înainte ca mai mult să nu fie supăraţi. Acmu, egumenul acesta, Iftemie, le-ar fi făcînd strîmbătate, supărîndu-i mai muilt piste obiceiu şi peste tocmală ce ar fi avut cu alţii egumeni, de le cere cîte doi lei de casă şi dejmă din toate sămă-năturile şi pentru băutură încă i-ar fi poprind a nu fi volnici să vîndze acolo în satu, după cum era slobodzi mai înainte. Şi la aceasta şi-au cerşut dreptate, arătînd că ei fiind şi oameni streini ungureni să nu fie supăraţi mai muilt decît giumătate de leu de casă şi dejmă din sămănături şi să fie slobodzi a vinde şi băutură nepopriţi. Deci, fiind şi părintele Iftemie egumenul de Sacul de faţă, l-am întrebat ce are a răspunde. Sfinţiie sa au răspuns că mai mult peste hotărârea ponturilor nu-i supără cu nimic, ci după cum hotărăsc ponturile ce sînt pentru toţi de obştie, cîte doi lei de că&ar şi dejmă din sămănături, atîta le cere, iar nu mai mult, şi pentru băuturi iar după hotărârea ponturilor să vîndză mănăstire. Şi cerşîndu-le dovadă ca să arete de au avut vreodată tocmală cu vreun egumen să dea venitul moşiii mai puţin, ei n-au arătat nici o dovadă, fără decît numai cu gura. Şi aceasta că o arată ei că sînt oamini streini, iarăşi am cercetat şi s-au găsit cît nu sînt nici careva oamini streini, viniţi acmu de curând, ce din dişcălicătura satului, de cînd au intrat moşiia în stăpînirea mănăstirii, de atuncea sint aşezaţi acolo în sat, numai atîta că sînt unguri, nu-s moldoveni. La care, după poronea înălţimii tale, stînd noi de am cercetat pricina, altă hotărâre nu li-am făcut, fărf decît aşa am găsit a fi cu dreptate, ca după hotărârea ponturilor, aşa să urmedze a da vinitul moşiii, adică cîte doi lei de casă pe an, or să lucredze de tot gospodarul cîte 12 dzile de boieresc la mănăstire şi dejmă de a dzece din toate sămănăturile ; şi pentru vin a să vinde în sat, iar să s(e) urmedze a să vinde numai vinul mănăstirii, după cum hotărăsc ponturile. Noi, doamne, altă hotărâre peste ponturile ce sint pentru toţi de obştii nu . li-am făcut şi, după cum am găsit a fi cu dreptate şi am socotit, înştiinţăm pe măriia ta, iar hotărârea cea desăvîrşită rămîne la preaînaltă lesne cunoscătoare înţelepciunea măriii tale. 1768 ghenarie 12, 7276. 430 Prea plecate slugile măriii tale, “ ' L(upu) Bailiş vd vistier ; Costanldadri vel vornic ; Ioan Cant(acuzino) hatmian. ( Rezoluţie :) Io Grigorie Ioan Galimah voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zămli Mol-davscoi. După cercetare dumnealor vdiţilor boeri, de vreme ce oamenii aceştiia n-au arătat nici un fel de tocmală cum că au avut cu cei mai denaimte igumeni, poroncim domniia mea ca să dea după ponturile domniii mele, precum dau şi alţi lăcuituri. Şi s-au întărit anaforao aceasta şi cu a domniii mde pecete. 1768 ghenarie 13. Arh. Srt. Buc., M-raa Neamţ, paoh. LVI, doc. 30. Orig., pecete aplicată. 424 (Iaşi,) 12 ianuarie 1763 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel urmaşului Manolache, ispravnic de Neamţ, să împlinească boierescul de la locuitorii satului Vînători, cit şi de la cei de pe alte moşii ale mănăstirii Secu, „după Jiotărîrea ponturilor Io Grigorie Ioan Galimah voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Mol-davscoi. Credincios boeriul domniii mele, dumneata Manolache biv vdl armaş, ispravnic de ţinutul Niamţului. îţi facem domnia mea în ştire că aicea la domniia mea au dat jalobă cu vii os rugătoriul nostru Iftemie, egumen sfinţii mănăstiri Săcullui, cum că acolo la ţinutul Niamţului avînd acea sfîntă mănăstire moşii, anume Vînătorii Săcului şi altile, spre care fiind oamini şedzători cu casă, dziisă numitul egumen cum că acei oameni într-acest an nu s-ar fi supus ca să urmedze a da vinitul moşiii mănăstirii, adică boerescul să lucredze or să dea bani, după hotă-rîrea ponturilor, şi este mănăstirea păgubaşe. De care cerşindu-şi numitul egumen dreptate, iată că-ţi scriem dumitaie să cercetezi cu amănuntul şi ce s-a dovedi că n-au dat vinitul moşiii, atîta acii de la Vînători cît şi allţii de pe allte moşii, să-i apuci şi să înpilineşti de la dînşii tot păn' la cd puţin, după hotărîrea ponturilor ce s-au făcut pentru toţi de obştie şi să-i aşedzi ca să nu ne mai vie jallobă de cătră egumen. Iar acdor oameni de li s-a părea cu strîmbătate, să vie la divan. Aceasta scriem. 7276 (1768) ghen(arie) 12. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pachet CXL, doc. 32. Orig., pecete aplicată. 431 425 (Iiatşi,) 16 ianuarie 1768 Grîgore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Bacău să cerceteze pUngerea egumenului de la schitul Drăguşanu, care reclamă \că nişte locuitori veniţi din „ţara ungurească" pe moşia Băseşti şi Dumereşti nu-i dau venitul. Io Grigorie Ioan Calemah voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Mol-davscoi. Credincioşi boerii domniii mele, dumneata lordache vel sluger i dumneata Ioniţă biv is(pravnic) de curte, is(pravnici) de ţinutul Bacăului, vă facem în ştire că domniii mele au dat jalbă Serafim, egumenul de la schitul Drăguşanul ot Bacău, zidind că iavînd .schitul o moşie, anume Băsăştii i Dumereştii ot Bacău, şi fiindcă sînt şăzători cu casă neşte unguri ci-au eşit din ţara ungurească cu căpitanul lor, nu să supun a da venitul moşii şi este păgubaş schitul de venitul moşiii. Pentru care cerşindu-şi dreptate la domnie mea, iată că vă scriem dumneavoastră să cercetaţi şi, fiind după cum au jăluit, să înpliniţi venitul moşiii dupe hotărîrea ponturilor domniii mele, ca să nu rămîe schitul păgubaş de venitul moşiii. Aceasta scriem. Iar avîndu a răspundi să vie de faţă lia divan1. 1768 ghen(arie) 16. Procit vel vist (ier). Arh. St. Buc., M-rea Frumuşani, paeh. I, doc. 12. Orig., pecete aplicată. 426 (laşi,) 17 ianuarie 1768 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel şătra-rului Lăscărache Roset, ispravnic de Roman, ,să împlinească de la locuitorii satelor Săbăodni şi Brăteşti, ale mănăstirii Secu, dijma şi boierescul după hotărîrea ponturilor. *j* Io Grigorie Ioan Galimah voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemle Mol-davscoi. Credincios boiarul domniii mele, dumneata Lascarache Roset biv vel şătrar i ispravnic de ţinutul Romanului. Iţi facem ştire că aice la divan au avut giudecată cuvioşiia sa Iftemie, egumenul sfinţii mănăstiri Săcului, cu oamenii din satul Săbăoanii, moşiia numitei mănăstiri, ci este acolo la ţinutul Romanului, nevrînd acii oameni ca să urmedze a da venitul moşiii mănăstirii după hotărîrea ponturilor domniii m61e ci s-au făcut pentru toţi de obştie. Care pricină, din porunca domniii mele cercetîn- 1 „Iar avînd...“ scris de altă mînă au altă cerneală. 432 du-să întîiu de dumnealor veliţii boiari, s-au hotărît prin anaforaoa dumnealor veliţilor boiari, întărită cu pecete domniii mele, ca la toate să urmddze acii oameni a da venitul moşiii după hotărîrea ponturilor, adecă dijmia să dea de a dzecea din toate sămănăturile, şi oamenii ce vor fi şedzători cu caisa pe acea moşie să dea de tot gospodarul cîte doi lei pe an, ori să lucredze cîte 12 zile la lucrul mănăstirii. Aşi jder ea şi pentru vinaţ, să s(e) urmedze a să vinde numai vinid mănăstirii acolo în sat, după cum hotărăsc ponturile de ofoştie. Apoi tot neodihnindu-isă numiţii oameni de Săbăoani şi de iznoavă mai dînd jalobă domniii mâle cerşindu-şi dreptate, am poruncit domniia mea de s-au scos şi la divan înaintea domniii meile şi cercetîndu-isă jaloba şi cererea lor şi cu divanul domniii mele, iarăşi după dreptate am hotărît domniia mea ca să urmedze acii oameni a da venitul moşiii după hotărîrea anaforalii ce iaste cu pecete domniii mele şi după cum hotărăsc ponturile de obştie pentru toţi lăcuitorii. Deci iată că-ţi scriem să cercetedzi şi, ce s-a dovedi că n-au dat acii oameni venitul moşii, -să apuci şi negreşit să înpilineşti de la dînşii deplin, pan' lia cel mai puţin, urmînd la toate după cum arată mai sus, atâta pentru lucru de boerescu sau adetiul acelor1 cîte doi lei, cum şi pentru sămănături şi pentru vinaţe oe să vinde, numai vinul mănăstirii acolo în sat, după hotărîrea anaf orallii. Aşijderea şi pentru alţi oameni de pe altă moşie a acii mănăstiri, anume Brăteştii, ce iaste tot acolo la Roman, ce au jăluit egumenul că n-au dat vinitui moşiii, iarăşi într-aoesta chip să urmedzi a împlini ce n-or fi dat şi la toate să-i supui şi să odihneşti pe numitul egumen ca să nu mai vie jalobă. Şi îinţalegînd dumneata poronca domniii mele, aceasta carte să stea la mîna egumenului. Aceasta scriem. 1768 gbenar 17, 7226. Procit vell vornic. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, ptaoh. LVI, doc. 31. Orlg., pecete aplicată. 427 (Iaşi,) 30 ianuarie 1708 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel spăta-rului Iordache Cantacuzino, ispravnic de Suceava, să pa de la locuitorii satului Rădăşeni actele pe baza cărora s-au judecat icu mănăstirea Slatina, să le rupă şi să le dea egumenului, obligîndu-i să dea dijma pentru trecut şi să urmeze „ponturilor Io Grigorie Ioan Galimah voevoda, bojiiu , milostiiu gospodar zemlli Mol-davscoi. H Cinstit şi credincios boeriuil domniii mele, dumneata Ioiidaohe Gan-t(acuzino) biv vel spătar, ispravnic de ţinutul Sucevii, sănătate ! 1 Ooreot caselor. 433 28 - o. 4661 Iţi facem ştire pentru pricina giudecăţii cenau avut igumenul de Slatina cu oamenii din Rădăşăni,) dupe cum pre largu vii înţălegi dumnata din anaforaua ce s-au dat lia mănăstire. Deci iată scriem dumi (tale), după hotărîrea anaforalii pre deplin să urmezi, atît scrisorile ce s-or mai găsi la mîiniile lor, toate să le ei şi rumpîndu-lle să le dai la mina igumenului, cum şi dijma din anul trecut păr' la un ban să o înpilineşti, iar mai în scurt, la toate să-i supui să urmeză ponturilor şi GÎt de puţin pe mănăstire de venitul moşii să nu păgubească. Aceasta scriem. 1768 ghenarie 30. Cinstit şi credincios boieriull domniii mdli: dum(neallui) Iordaehe Can-t(acuzino) biv vel spatar, is(pravnic) de ţinutul Socevii, datis zdraviem. Procit treti logofăt. Arh. St. Boc., M-rea Slatina, paoh. VI, doc. 24. Oiig., pecete aplicată. 428 (Iaşi,) ianuarie 1768 Veliţii boieri iarată prin anafora către domn pagubele pe care cimpulungenii le fac pe imoşia mănăstirii Voroneţ <şi propun ca vornicul de Cîmpulung isă adune în (siliştile vechi pe cei împrăştiaţi eu casele prin cîmpt iar dijma finului cosit de oamenii străini isă o ia egumenul. Preînălţate doamnii, Din luminată poronca măriii tale am cercetat jaloba ce-au dat ia măriia ta egumenul de la mănăstire Voroneţiil ot Suceava, arătînd prin jaloba sa cum că unii din cîmpulungeni cari şed pe moşie mănăstirii s-ar fi obicinuit di au eşit di pin căţunurile ce şede mai înnainte şi s-au aşezat citi 2—3 oamerr. pin poenile cele ce sîntu pentru fînaţuri cu şidere lor şi calcă locul cel de fînaţu cu bucatele lor, care locuri de fînaţuri este şi pentru trebuinţa a tuturor. Şi deosăbit, mai fiind şi alte poeni pentru fînaţuri înpregiurul lor, tot pe moşie mănăstirii acdlo, iar unii dintr-acei cîmpulungeni s-ar fi obicinuit de dau iarba de coasă la alţi oamini streini de o cosăscu şi ei le eu dijmă, soco-tindu-s(e) ca cînd ar fi moşie dreaptă a lor şi mănăstire să păgubeşti de vinitul cel ce cu dreptate i is-ar căde să-(l ia. Şi încă şi citi puţinu fînu ce face mănăstire acolo pin poeni, iar vitele lor îl mănîncă. Ce dar, la aceasta luînd noi sama cu amărunt, după dreptate aşe am socotit, cum că aceasta ce o fac cîmpullungenii de dau iarba la streini de o cosăscu, fiind pe moşie mănăstirii, şi ei li eu dijmă, cu aceasta să faci strîmbătati mănăstirii şi pagubă. Căci cu aceasta ce o fac, trecînd vremi la mijloc, pot să zică cum că şi moşie este a lor şi să fiaci strîmbătati mănăstirii. Ce găsim cu cale, de va fi mila măriii tale, să s(e) de poroneă acelor cîmpulungeni ca să nu mai aibă acea voi ce-iau avut pără acum, fiindcă răpoosaţii domni şi ctitori care au zidit aceli mănăstiri au îuzăstrat mănăstirile cu acele moşii pentru folosul 434 mănăstirii şi pentru hrana celor ce petrec în mănăstire, pentru pomenire acelor răpoosaţi domni şi ctitori. Iar cît pentru acei ce au eşit di pin sate şi s-au înprăştiit pin poeni Citi 2—3, aceasta iarăşi am socotit că nu-i cu caile ca să şadă înprăştieţi cîiti 2—3 pîn poeni şi pin locurile celle ce sîntu de fînaţi, căci şi mănăstire să păgubeşti de acel fînaţi care şi lor le este trebuitor, dar şi Slujbaş iilor celor ce înblă penitru strînisu banilor, încă li este cu supărare înblînd a-i căuta citi pe 2—3 pin poeni, fiind înprăştieţi. Ce noi aşa am socotit, di va fi mila măriii talie, să s(e) scrii luminată carte măriii tale la vornicul de Gîmpulungu poriincindu-i ca să rădici pe unii ca cei ce sîntu înprăştieţi cîti 2—3 şi să-i ducă să-i aşezi la săleştile satiior undi şed şi alţii, sau la cătunurile vechi ce vor fi. Şi cîtă iarbă va fi pentru trebuinţa acilor cîmpulungeni, să aibă voe să-şi cosască, iar mai rămîind iarbă de coasă piste St ar fi trebuinţa cîmpulungenilor şi cosind-o streinii, să aibă voi egumenul a-i dejmui pe acei streini, iar nu cîmpulungenii. Noi doamni, aşe am găsit cu dreptate, iar hotărîre rămîni l'a înaltă înţă-lepciune măriii tale. Let 1768 ghenar. Preplecate slugile măriii tale, ........1 vel logofăt ; L. Ralş vel vornic ; Vasile Roset hatman ; Costandin vel spatar ; Ştefan Roset vel ban. (Rezoluţie :} Io Grigorii loan Calimah voevod, bojiiu miilostiiu gospodar zărnli Mol-davseoi. După giudecata şi cercetare dumilor sale veliţilor boeri, poroncim domnie me pentru cîtă iarbă va fi de trebuinţa oaminiilor dmpulungeni cu îndestulare lor, să aibă voi cîmpulungenii să cosască, iar cîtă iarbă va prisosi pişti tre- buinţa lor şi o vor cosî oricini, pe acei ,să aibă mănăstire a lui dijma obicinuită, iar nu cîmpulungenii. Cum şi pentru oamenii cii ci s-au aşezat pin ^cătyfluscL* cîte 2—3, iarăşi poroncim domnie me cari dintr-acii oamini vor fi şezători cîti di 2—3 ani pin cătunurile aceli, aleii oamini să aibă a-i rădica de pin cătunuri şi să s(e) aşeză la un loc la satu unde işedi şi alţii, iar cari vor fi şezînd mai denainte de 2—3 ani şi s-or fi aşezat acollo, pi acie să-i lasă să şadă tot la locurile ci sîntu şezători, să nu-i strămuţi. Şi poroncim domnie me să s(e) facă şi carte gospod la vornicuil de Cîmpulung ca să facă cercetare şi într-acesta chip să urmeze, precum arată mai sus. Şi s-au întărit anaforaoa şi cu a domniii mele peceti. Let 1768 iuni 20/ Acad. Republicii Socialiste România, paoh. LXXXIII, doc. 47. Orig., pecete aplicată. 1 Indescifrabil. 435 429 (Iaşi,) 7 februarie 1768 Grigore Callimachi, domnul Moldovei, dă carte Vie încuviinţare egumenului de la Vizantea să stăpînească, pe baza hrisoavelor vechi, două vaduri de moară cu tot hotarul lor în satul Popoşeşti şi Şă ia dijma. Noi Grigorie loan Cal im ah voevod, cu mila lui Dumnezău domnu ţârii Moldavii. Dat-am carte domni ii mele cuvios rugătoriul nostru Isaie egumenul şi părinţilor călugări de la mănăstire Vizantie ot ţinutul Putnii, şi după zapis(e) vechi şi ispisoace de la Miron Barnovschie vodă şi de la Vasile vodă şi de la Duca vodă, ce-au arătat, pe doao vaduri de moară din satu din Popoşeşti, în gîrla Putnii de sus, cu tot hotarul lor, oare au arătat egumenu că acele vaduri de moară are loc cîte 6 pămiînturi, pecum spun şi arată şi dresăle sfintei mănăstiri. Dreptu aceia, pe zapisă şi ispisoace şi dresuri ce are sfânta mănăstire, să fie volnic egumenuil şi părinţii călugări a-şi stăpâni acelle doao vaduri de mori şi cu acele 12 pămiînturi în tot locull cu tot hotarul şi să ia şi dijma locului, 8 aprilie 1771 Divanul Moldovei judecă neînţelegerea locuitorilor din Petricani şi Vînătorii Secului cu egumenul de la Secu pentru două mori şi jînaţul vitelor, hotărînd ca mănăstirea sâ ia în seama ei morile pentru care a avut învoială cu ţăranii, iar fîn să le dea pe \cît le va ajunge. De la divanul Moldovei. •j* Să face ştire cu această care a divanului de giudecată că, după jalba ce au dat la preaînălţatul măria sa feldumarşa!l oamenii de la Petrecani şi de la Vînătorii Săcului ot ţinutul Niamţuilui, prin order ce au adus la divan, jalba lor aceasta au fostu, că 2 mori ce au ei făcute pe moşia mănăstirii SăcUlui au avut tocmală cu mănăstirea ca să dea adetul morilor, şi igumenul acmu le-a luat suptu stăpînirea mănăstirii, neurmiînd tocmelii ; mai arătînld şi aceasta, 1 Pentru feldmareşal. 442 cum ca igumenui nu-i lasă să-işi facă hrana lor şi fiînaţe pe locul mănăstirii, ce fînaţuil îl vinde altora cu bani şi face şi fiîin de neguţătorie, şi bucatille lor rămin făr' de fîn. Fiind faţă Athanasie ierodiacon, vechilul mănăstirii, au răspunsu că fîn cît iaste de trebuinţa bucatelor lor li s(e) dă, cum şi pentru morile ce au pe locul mănăstirii, li s-au poprit suptu stăpînirea mănăstirii după hotărîrea divanului ce s-au dat mai naimte şi nu le vor da. De la divan s-t. Buc., M-rea Socola, pach. VI, doc. 75. Orig., pecete aplicată. 465 rgai^ binevoind patriei noastre au înnălţat iarăşi pe măriia ta la stepena aceştii oblăduiri, de la care ni să dau toate sămnile bunelor nădejdi a vedea întemeiată întru bună stare pe strunci-nată patriia noastră, nu avem îndoială că măriia ta, între alte folositoare obşteşti îndreptări, vei pune şi, această pricină care iaste de obşte la bună orînduială. Socotinţa noastră la aceasta rntr-acesta chip iaste, de vei găsi şi măriră ta cu oale : de vreme că acum ne-am învrednicit a cîştiga statomiciia cea dorită a stării şi a stăpînirii, fără a nu fii îngrozite inimile lăcuitorilor de prefaceri şi strămutări, ce fieştecarele nădăjduiaşte aşăzarea, odihna şi chivernisala sa la locul ce să află, nu le va cădea cu greu ca să lucreze la stăpînii moşiilor pe care să hrănesc şi să chivernisesc, din zece zile una, dlîrnd şi dejuna din roduri de a 464 zecea duipă obiceiu, însă cu hotărîre ca să nu fie volnici a-şi rădica nimic di pe ţarină pan' nu vor face întîi ştire stăpînuilui moşiei ca să trimită să-şi ia dejuna. Şi această rîniduială de slujbă a lăcuitorilor socotim că nu numai nu le va fi de stricăciune, ce încă şi spre înbielşugarea şi fericirea ţării şi a tuturor de obşte, care, de vei socoti mărie ta, sa să întărească şi cu luminat hrisovul măriii tale ca să fie statornică şi să cunoască şi urmaşii folosul şi odihna lor din mila măriii tale, pentru care vei avea măriia ta vecinieă pomenire. Iar hotărârea cea desăvîrşită rămîne la a măriii tale milă şi îmnaltă înţă-lepciune. 1775 april 14. Al măriii tale cătră D(umnezeu) smerit rugător. Gavril, mitropolitul Moldiavii. Ai măriii tale preaplecaţi slugi, Ion Sturza vel vornic; Costachi J(ora) vel vornic; Ştefan Sturza vel vornic; Vasiile Costachi (?) vel vornic; Vasile R(ose)t hatman; Ion Can-t(acuzino) vistier ; N. Roset vel vistier. Acad. RepubMicii Socialiste România, paioh. CCCLVIII, doc. 22. Qrig. Mai simt copii la: Academia Republicii Socialiste România, Ms. 1, p. 92—96 ; ibiidem, Ms. 91, p. 48v—49v ; ibddem, Ms. 95, p. 61 v—63v ; Arh. St. Buc., Ms. 630, f. 31—32 ; Arh. St. Iaşi, pach. XLVIII, doc. 1, î. 104v—106v. Publicat în : Magazin istoric pentru Dacia, tomul II, Buc., 1846, p. 295—299 ; Colecţie de aşezăminte..., p. 21—24, Dricarul, voi. I, ed. II, p. 133—136 ; Constantin Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Buc., 1888, p. 304—306; V. A. Ureche, Istoria românilor, voi. II, p. 277—279; D. C. Sturdza-Scheianu, Acte şi legiuiri..., voii. I, p. 32—34; R. Rosetti, Pămintul, sătenii şi stăpînii.,,9 p. 468—471. 466 23 aprilie 1775 Ispravnicii de Neamţ judecă neînţelegerea egumenului de Neamţ cu unii locuitori din Pipirig — care au reclamat la domnie că sînt asupriţi cu scopul de a fi scoşi de pe moşie —■ hotărînd ca ei să se mute în vatra satului şi să-şi păstreze curăturile acolo unde le-au făeuP. f Ursul Baboe şi Macsin Muşte cu ficiorii lor şi cu alţi pipirigeni dintr-acest ţinut al Nisamţului, aducîndu-ne luminată carte măriii sale (lui) vodă, întru cari ni să paroncişşti că ar fi dat jalobă aceşti oamini cum că ei sînt trăitori de cîţiva ani în satul Pipirig şi, fiind Pipirigu moşie mănăstirii Niamţului, ei îşi dan venitul moşiii la mănăstire după obiceiu pămîntului, şi Varlam egumenul mănăstirii Niamţului li-au răsăpit c as ale din temelie, înterindu-i să iaisă di pi acea moşie, de cari pricină să cercetăm şi după hotărîre ce vom face să dăm şi mărturie la cari parte s-a cade. După luminată poroncă măriii saile lui vodă, am adus pe egumenu Varlam faţă şi, fiind şi mai sus-numiţii oamini faţa, am întribat pe eguminu cu ce 30 - c. 4061 k. chipu au făcut un lucru ca acesta să răsiipască casăle oamenilor şi să-i întiriască di pi moşie. - Sfinţie sa părintile eguminu ne-au arătat, întîiu, că casăle acistor numiţi oamini nu sînt în satul Pipirigu, undi este sălişti şi sînt şăzători toţi sătenii acelui sat, ce sînt depărtaţi de sat într-un cătun undi acolo este mjutare de oile mănăstirii, şi nu di-niceputul lor au şezut acolo, ce şădere lor au fost în sat şi în tărie lor ca nişte oameni răi şi înpotrivitori s-au mutat acolo. Al doille, ninau scos şi o carte de giudecată ce-au avut cu aceşti numiţi oamini la dumnealui stolnic Sandu Sturza ce-au fost ispravnic, în cari să hotărăşti că la acel loc, undi li sînt casăli lor, nifiind loc di casă, ci este mutări de oi, să iasă di acolo să şadă în vatra satului undi li este şi bir-u înpreună cu cielanţi săteni. Şi căzînd ei la rugăminte cătră dumnealui stolnic să-i lasă pănă în toamnă şi ei singuri or eşi, i-au lăsat pan' la acel soroc cu hotărâre să să rădici să margă în sat, cum şi răvaşe di pe la ispravnicii ce-au fost mai înainte scriindu-ii să să rădice din locul acela, şi ei tot n-au mai înţălis. Şi cu aceasti toati nesupuniri a lor, eguminu casăle nu li-au stricat, după cum s-au dovidit înainti noastră. La cari, fiindlcă s-au dovidit că mai sus-numiţii oamini rău şi făr'de caile au jăluit că, întîiu, eguminu casăle nu le-au stricat, şădere lor nu este în sat, ci este dipărtată de Sat unde este mutare oilor mănăstirii, şi cu oaiite de giudecată şi cu răvaşe de la ispravnici i-:au silit să iasă di acolo în numitul sat Pipirigu, în vatra satullui, iar nu singur de sine, la cari loc am trimis şi noi oamenii noştri de au văzut, din cari ni-iam încredinţat că acel loc eşti mutări de oi, iar nu loc di case, am hotărât şi noi, di vremi ce acei loc este mutare de oi şi să păgubişte şi mănăstire cu şădere lor îiitr-acdl loc, şi fiind şi poronca măriii sale lui vodă ca, unde vor fi oameni pin cătunuri, să să rădici să şadă undi este vatra satului, înpreună cu alţi săteni, numaidecît să să rădice cu casăle lor şi să să aşezi în vatra satullui să şadă înpreună cu cielanţi săteni, nimaifă-cînd la locul acela a mutării nici c-un chip cît de puţină pagubă, ca să să poată mănăstirii ^părtiiiri de moşie sa la cele trebuincioase, cum la locu acela fiind mutări de oi, dîndu-li şi lor eguminu acoli de cătră altă parte munte de cosit şi păşunat de vite. Iar nişte curături ce au acolo îngrădite, să să hrănească într-însăle dîndu-şi obicinuitu avaet a moşiii. Şi s-au dat şi această mărturie la mîna egumenului. M(atei) Hurrn (uzachi) paharnic ; Şărban Cantacuzino. 1775 aprilie 23. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. CXXXVI, doc. 4. Orig. 467 (Iaşi,) 30 aprilie 1775 Grigore Al. Ghioci, domnul Moldovei, împuterniceşte pe trimisul mănăstirii Sf. Spiridon să ia dijma de pe moşia Chetrosul (Sorooa), iar locuitorii să lucreze boierescul sau să dea bani de casă. fio Grigorie Alexandru Ghiea voievod, bojiiu milostiiu gospodar zernli Maldavscoi. 466 Dat-am carte domnii! meii omului mănăstirii Sfîntullui Spiridon, ce este rînduit de epitropii mănăstirii la moşia Ghuetrosul, de la ţinutul Sorocii, să fie volnic a stăpîni moşiia în toate sămnele şi hotarăle ei şi să ia de a zăcea din pîini, din fîneţă, din livezi cu pomi, din bălţi cu peşti, din prisăci cu stupi, însă din cinzăci unul, iar fiiind mai puţini să ia cîte o para de stup. Şi din grăr dini cu legumi să ia de a zăcea, numai din cele ce ar fi de neguţitorie, iar din cele ce ar fi pentru mînoarea casălor lor să nu ia nimică. Aşijdirea şi de la oaminii ce sînt şăzători cu casă pe numita moşie, ori să lucreză zilile de boeresc, ori să de' bani, ădetiul casălor, după ponturi. Şi poroncim domnie me dumneavoastră ispravnici de ţinut, arătîndu-s(e) vreunii înpotrivitori şi n-or vrea să de venitul hotărît, să-i supuneţi şi să împliniţi pan’ la un ban. Iiar avînd cineva a răspunde, să vie de faţă la divan. Aceasta poroncim. 1775 ajp(rillie) 30 dni. (Pe verso :} S-au trecut la condica divanului de Andrei izbaşa. Acad. Republicii Socialiste România — Filiala Iaşi, Institutul dfe istorie, pach. XXIV, doc. 13. Orig., pecete aplicată. 468 3 mai 1775 Ursu Baboi şi Maxim Muşte din Pipirig dau zapis de învoială dichiului mănăstirii Neamţ, în faţa veliţilor boieri, că se angajează să respecte condiţiile puse, numai să fie lăsaţi a locui mai departe >pe „mutareau de oi unde au casele şi toată gospodăria. Adecă eu Ursim1 Baboe şi eu Macsim Mustea din sătuli Pipirigul ot Neamţi făcut-am adevărat zapisul nostru la mîna sfinţii sale părintelui egumen şi a tot săborul sfintei mănăstiri Neamţului precum să să ştie că jăluindu-se părinţii călugări cum că acolo la Valu Mînzatului, unde ne sînt casăle noiastre, nu este vatra satului Pipirigul, ci este loc în laturi şi de trebuinţa mutării oilor mănăstirii, şi cu giudecăţile diurnilor salle ispravnicii de ţinut ne-au hotărît să eşim din locul acela şi să ne mutăm şăderea în sat. Dar, părîndu-ni-isă noao că avem strîmbătate, nu ne-am mulţămit cu giudecăţile dumilor sale ispravnicii de ţinut, ci am venit şi am dat jalba mării sale lui vodă. Şi, fiind vechil din partea mănăstirii sfinţie sa Sofronie, dichiul sfintei mănăstiri, din poromca mării sale lui vodă fiinid scoşi la dumnealor veliţii boeri ca să cerceteză dumnealor veliţii boeri, iarăşi ne-au zis să eşim din locul acela, de vreme că are mănăstirea pagubă despre noi, şi să ne mutăm în sat. Dar noi am căzut cu mare rugăminte către dumnealor şi am arătat că sîntem aşăzaţi ou casă acolo de 30 şi mai bine de ani şi avem pomeţi şi curături şi grădini şi ni să face mare sărăcie cu mutarea, fiindu-ne toată aşăzarea acolo, ci, pecum într-iatîţea ani ne-am învoit cu părinţii călugări, să ne învoim şi 1 Pentru : Ursul. acum şi să nu ne scoată din odihna noastră, şi vom da zapis cum că nici o stricăciune mănăstirii sau pagubă pe moşie n-om face. Şi dumnealor veliţii boeri, miilostivindu-să asupra noastră, au poftit pe părintele dichiu ca să facă o aşăzare cu noi şi să ia zapis de la noi dupe cum să va arăta mai gios şi să ne lasă să trăim tot acolo. Deci, dupe poronca dumilor sale veliţilor boeri, primindu-să atît părintele dichiu, cît şi noii, am dat acestu zapis aii nostru cu această hotărîre şi legătură, adecă : una, că şăzînd noi acolo, pe allţi streini între noi să nu mai primim ; a doao, că cîte casă s-au făcut, să şădem într-îhsăle, iar altele să nu mai facem, şi orcare dintr-aceste casă s-a strica, să nu fim volnici a le înnoi, ci vrînd să facă casă, să facă la sat, iar nu acolo ; al treilea, or fată de vom mărita, or ficior de vom însura, şi-i va trebui casă, să facă la sat, iar nu acolo ; al patră-lea, vitele noastre să avem a le păşuna pe pîrîul Mînzatului în sus, iar în gios să nu fim volnici, iar trecînd, once pagubă vom face, să plătim întreit ; al ducea, să nu fim volnici nicidecum să cosim în fînaţăle mănăstirii făr'de învoelă. Şi păzind noi acestă tocmală şi învoeală, aşa să şidem acolo, iar cînd nu ne vom ţine de această învoeailă şi vom mai face cît de puţină stricăciune, sau nu vom păzi aceste legături de mai sus arătate, să fie voilnioi părinţii călugări a ne scoate de acolo. Şi pentru credinţa am pus degetele. 1775 mai 3. Eu Ursul Biaboe am pus degetul ; eu Macsim Mustea am pus degetul. Şi am scris eu Ştefan Zătreanu, diec de divan, cu zisa lor, în divanul domnescu. Denainte noastră aducîndu-s(e) pe aceştie şi întrebîndu-s(e) de este zapi-sul lor şi cu voe lor făcut, cu toţi au mărturisit că zapisul este a lor şi cu voe lor s-au făcut şi sînt primiţi cu aşezare aceasta. 1775 mai 5. Costandin vel vornic, Ştefan Sturza vel vornic, Ghearghe Beldiman vel ban, Vasiilii iRoset vel vornic. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. CXXXVI, doc. 5. Orig. 469 (Iaşi,) 23 mai 1775 Grigore Al, Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare vel clucerului lordache, epitropul Socolei, să oblige pe locuitorii de pe moşiile mănăstirii să dea dijma din produse, să lucreze pe an „zilele cele obişnuite“ ari să dea cîte 2 lei de casă. Io Grigore Alexiandru Ghica voevod, milostiiu bojiiu gospodar zămlli Mol-davscoi. De vreme ce domni ii mele au arătat credincios boeriul nostru, dum (nea-lui) lordache vel clucer, epitropul mănăstirii Socolii, cum că oamenii oarei sintu trăitori pe moşiile mănăstirii, atît cei de la Soeola, cît şi cei de la Ezireni, între oarei sintu şi hreslaşi, după obicei şi după hotărîrea ponturilor nu să supun ca să slujască zilile obicinuite şi să dea venitul du pă case, aşijdirea şi 468 vi erei du pa la viile boereşti şi a aitocra, iar şi fiindcă hrana lor pe moşii a mă^ nâstirii o fiac, nu să supun a da mănăstirii nici un fel de agiutor, şi cerlndu. epitropul mănăstirii ca să nu să isterisască mănăstirea de slujba şi adetui celor ce şed pe moşiile mănăstirii, iată printr-această carte a domnii mele să dă volnicie dum(nealtui) vel clucer şi vătafului mănăstirii ca să aibă a lua din1 zece, din toate sămănăturile, din fînaţe, din priseci cu stupi din 50 unul, iar de vor fi mai puţini, să aibă a lua cîte 1 para de stup, cum şi din grădinile cele ce au pentru neguţătorie iar(ă)şi să (să ia de-a zece, iar din grădinile cele ce le vor avea pentru hrana lor, nimic să nu să (dea) 1 2. Şi atît sătenii, breslele şi vierii ori să lucreze pe an zilitle cele obicinuite, ori să aibă a da cîte 2 lei de casă, poroncindu-isă de cătră domniia mea şi dum(nea)v(oastră), ispravnici de ţinutul Eşilor, ca să daţi mină de agiutor vătafului mănăstirii, şi de la cei ce să vor arăta înpotrivitori cărei să nu să supue ori cu slujba la mănăstire, ori cu plata după obicei, şi după hotăra rea ponturilor să înpliniţi de la acei venitul mănăstirii, urmînldu cărţii domniii mele, ca să nu să păgubască mănăstirea de venitul ei cum şi de slujbă. Aşa să să urmezi, iar nu într-alt chip. Aceasta poroncim. 1775 mai 23 dni. Procit vtori logofăt. (Pe verso :) S-au trecut lia condica divanului de Andrei izbaşa. Arh. St. Buc., M-rea Sooola, pach. VI, doc. 74. Orig., pecete aplicată. 470 (Ieşi,) 14 iunie 1775 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare lui Lupu iCoroi, căpitan, să oblige pe (locuitorii jie [pe imoşiile Isale Mărăeşti, Năvîrneţi, Curtişoara şi Balta lui Raţă a-i da dijma din produse, sa-x lucreze zilele obişnuite de boieresc ori să le plătească în bani. Io Grigorie Alexandru Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Mdldavscoi. Dat-am cartea domniii mele slugii noastre căpitan Lupului Goroi şi omului său ce-,1 va avea vechil la moşiile sale, anume Mărăeştii i Năvîrneţii ot Tecuci şi Curtişoara i Balta lui Raţă ot Putna, care moşii sint drept a sale cu scrisori. Deci, după scrisori ce are, să aibă a dijmui şi a lua de a zecea din ţarini, cu pline, din toate sămănăturile, din fîneaţă, din vii, din pomăţi, din bălţi cu peşte, din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind mai puţini să ia cîte o para de stup, şi din tot locul cu tot venitul pe obicei. Şi volnic să fie a-şi apăra moşiile despre lăcuitorii înpregiuraşi, nimeni călcare sau cosire în moşii să nu facă pănă nu să va învoi cu stăpînuil moişiii sau cu vechilul ce-a fi orînduit. Cum 1 Corect : de-a. 2 Doc. şters. ; m- şi oamenii ce vor fi şăzători cu casă pe' numitele moşii sa aibă a lucra zilele obicinuite de boeresc, or să plătească cu bani, dupe hotărârea ponturilor şi djupe obicei. Şi poruncim domnie mea dumneavoastră staroste de Pufcna i iisprav (nice) de Tecuci, de s-ar arăta vreunii înpotrivitari a nu-şi da venitul moşiii să-i înpli-niţi tot dupe hotărîrea ponturilor. Iiar de or avea vreunii mai mult a răspunde, cu drese şi scrisori ce vor avea, să vie la divan. Aceasta poroncim. 1775 iuni 14. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCXIX, doc. 37. Orig., pecete aplicată. 471 (Iaşi,) 23 iunie 1775 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vel paharnicului Darie Donici să oblige pe locuitorii de pe moşia sa Dumenii, să-i dea dijma din produse, să-i lucreze zilele de boieresc ori să le plătească in bani. Io Grigorie Alexandru Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemle Mol-davscoi. Dat-am cartea domniii mele credincios boeriului domniii mele, dumnealui) Darie Donici, biv vel paharnic, şi omului ce-1 va trimite vechii la moşiia Dumenii ce este la ocolul Botoşanilor, care moşie zice că este hotărâtă şi stîlpită cu pietri hotară de răposatul vornicul 11 ie Gostache, şi dupe hotamică ce i s-au dat în semne i s-ar fi dat şi ispisoc de la domnie mea dintru întâia domnie. Deci, dupe scrisori ce are, să aibă a dijmui şi a lua de a zăcea din ţarini cu pîine, din toate sămănăturile, din fînaţă, din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iiar fiind mai puţini să ia cîte o para de stup şi din tot locul cu tot venitul pe obicei, numai din grădini cu legumi ce vor fi pentru hrana lor să nu dea nimic, iar fiind de neguţătorie, să dea de a zăcea. Cum şi oamenii ce vor fi şăzători cu casă pe numita moşie să aibă a lucra zilele obicinuite de boerescu, or să plătească cu bani, dupe hotărîrea ponturilor. Iar puindu-să vreunii în pricină a nu da, dum(neata) vomioe de Botoşani să-i împlineşti, iar avînd cineva mai mult a răspunde, cu drese şi scrisori ce vor avea, să vie la divan. Aceasta poronoim. 1775 iun(ie) 23. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, pach. DCCXXXIX, doc. 40. Orig., pecete aplicată. 470 472 1 iulie 1775 Locuitorii din satul Păşcani aduc la cunoştinţa Ilincăi jitnice- reasa, stâpîna moşiei, că vor da în continuare dijma omului ei, Ioniţă Motran, iar dacă va trimite pe alţii, se vor împrăştia prin alte sate. Cinstit aii noastră stăpînă, dum(neata) cucoan (ă) Ilinco jJţiC (nicereasă), cu multă plicăciune închinîndu-ni, sărutăm cinst(ită) mina dumitali noi toţi oamenii din satuTPaşcanii, moşia dumitali ; pentru că au vinit un om trimis cu răvaş de la un Novac, ca să vază pentru moşie dum (i talii), întru oare scrii şi ne porunceşti pentru dijmă ci s-ar pute găsi să punem silinţă oa să o strîngem. După aciia, făr' di zăbavă ni-au mai vinit larga de la Horince, carile arătă un zapis al dumitali la mîna lui, zicînd că au cumpărat vinitull moşii! di la dum(neata) şi au dat şi bani în mîna dum(ital)i. Noi, cinstită stăpî(nă), pan’ acum din vremi tulburărilor ştim pi Ioniţă Motran, de au găsit civa dijmă au luat, fiindcă şi vremile au fostu înprotivă şi am ară(tat)..........................................................................1 nici pe Ioniţă Motran, ce dumnalui zice că are triabă şi cini a vini ca să strîngă dijme îl va ucide de tot şi Vi să face ştire că domniii mele au jăluit Ion Docan mazili ot Fălcii arătînd că la acel ţinut al Fălciului are o moşie, anume Spineni, iar oamenii din Spineni, fiind o samă şăzători pe moşie răzăşască şi o samă pe moşie jăluitorului, în tărie trec piste sămnile moşiii jăluitorului şi-şi fac alişveriş cu ţarini cu pîine şi cu altele, pe care i-au dejmuiit mai în anii trecuţi, şi ef în tărie au spart stog (urile) şi şi-au luat dijma înapoi şi calică moşie jăluitorullui cu vitele lor, cum şi o pădure ce iaste pe moşie iarăşi o taie, cari acea pădure arată că iaste apără-tură moşiii. Osăbit au mai arătat că pe moşie sa are juluitorul o fîutînă ce să numeşti Fîntînă a Florii, ce o trăge Spenenii zicînd că iaste a lor, şi pentru care tîntînă au avut şi giudecată înainte dumitale, medelnicer Neculce, şi după cercetare ce-ai făcut s-au dat fîntîna la stăpînire jăluitorului şi pe oamenii din Spineni s-au dat rămaşi, şi lemnul ce-au pus la fîntînă să şi-d ia şi să-şi pui jăluitorul alt lemnu ghizdele la fîntînă, şi ei nu să supun acei hutărîri ca să-şi e lemnul. 47& Pentru care scriem diurni (lorvoastre), să cercetaţi pricinile aceste foarte ctr amărunt, cu (buna dreptate şi, fiind toată jalolba adivărată, atunce dum(nea)v(oastră) să daţi poroncă acelor oameni din Spineni ca să nu fii volnici a trece piste sămnile moşiii cu vitele lor ; cum şi pintru pădure, iarăşi să nu fii voinici a o tăia, iar di să vor învoi cu stăpînul moşiii, atunce volnici vor fi a trece şi a călca în moşie jăluitoruilui. Şi pentru fîntînă, fiindu driaptă a jăluitorului, să poronciţi acelor oameni ca să-şi rădice lemnull ce-au pus la fînitînă. Cum şi pintru cîtă pini să va dovedi că i-ar fi luat dintr-un stog ce iaste spart, să-i înpiiniţi tot păn' la cel puţin şi după dreptate ce s-a căde se-i aşăzaţi şi să le şi hotărîţi pricina. Iar di va fi pricina într-iailt chip şi nu să vor pute odihni acolo, cu mărturie dumneavoastră să vie la divanul domniii mele să li să hotărască. Aceasta scriem. 1776 iuni 25. (Pe verso :) Cinstiţi şi credincioşi boerii domniii mele, dum(nealui) Constantin Gre-ceanu biv vel ban i dum(nealui) Necullice biv vel medelnicer, ispravnici de ţi-nutu Fălciului, datis zdiraviem. Procit vel logofăt. Ion Docan. S-au trecut la condica divanului. Acad. Republicii Socialiste România, pach. DLXIV, doc. 216. Orig,, pecete aplicată. 475 (Iaşi,) 11 octombrie 177(> Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, împuterniceşte pe vechilul de la moşia Croitorii (Tutova), a Mitropoliei, unde oamenii nu vor să dea dijma, să-i supună la darea acesteia, la lucrul boierescului sau la plata banilor, potrivit prevederilor ponturilor. Io Grigorii Alexandru Ghica voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. De vremi ci domniii meii ni-au spus preosfinţie sa părinti/le mitropolitul cum că isvînta mitropolii ari o moşii la ţinutul Tutovii, anumi Croitorii, parte din sus, cu scrisori, şi fiindcă unii dintru aeii ci să hrănesc pe numita moşii nu s-ar fi supuind a da obicinuita dejmă, au cerut părintele mitropoliitull ca di pi la toţi să împliniască venitul moşiii pe obiceiu. Drept aceia iată dar, prin carte aceasta a domniii meii să dă volnicii vechilului ci să va orîndui din parte mitropolii ca di pi la toţi acei ci-or fi şăzători şi s-or fi hrănind pe moşie aceasta, să ia dejma, din toate de a zece pe obiceiu. Cum şi zilili de lucru a boerescului sau banii casii lor să aibă a da pe anu fiişti-cari căsar pe obiceiu şi după hotărîre ponturilor. Iar carii vor fi pricinuitori a nu da venitul imoşiii, dum (nea )v( oastră) isprav (ni ^ci ci va fi cu drept dupe ponturi să înpiiniţi, ca să nu s(e) (păgu- bască isvîmta mitropolii (di venitul moşiii saili. Iar di vor iave c ini va a răspund i înpotriva moşiii, cu scrisori ci vor ave să vie lla divan. Aceasta poron/cim. 1776 oct(omlbrie) 11. Procit vel logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, paoh. CLXXXIX, doc. 32. Orig., pecete aplicată. 476 1776 Şapte locuitori din Vitâneşti (Putna) dau zapis episcopului de Huşi că se angajează să-i lucreze dte un pogon de vie, punind ei aracii, cu preţul de 12 lei pogonul. Adică noi, aceşti 7 oameni de ila sat ( nil ) Vităneştii ot (ţinut (ui) Putnii, cari mai gios ni-(a)m pus şi numite, dat-am adăvărat zapisul nostru la mina svinţiii săli părintelui episcopului de Huşi, chir Inoohentii, precum să s(e) ştii că ne-am tocmit intr-un an să-i lucrăm şăpti pogoani de vie ce ari svinţie sa la Vităneşti, să ne de dte 12 Hei de pogon şi noi diatori să fim a lucra vie bini, după cum să cădi şi lla vremi şi cu haragii noştri, în primăvară să o dăm haiagUă^, svinţiii săli. Cari bani luîndu-i noi deplin de la svinţie sa, am dat acest zapis ca de n-om lucra viie (bini şi la vreme şi ls-iar tîmpla din pricina noastră vreo pagubă, noi să avem a plăti ace pagubă cît a fi şi să luăm şi certări. Cari pentru credinţa sintem chizăşi un(ul) pentru alt (ut) şi ne-am pus şi degitile. 1776 Eu Nas tas e chizăş şi pliat (niic), am pus deget ; eu Ivan chiizăş pliat (nic) ; eu Ştefan plat (nic) ; eu Mihai plat (nic) ; eu Gavriil plat (nic) ; eu Tudor plat (nic) ; eu Toader plat (nic). Pog(oane) 9 pol de la Roşiei 2 pol de lla preotul Dumitru 2 pol de la Safta lui Doniia 2 de lla Vasile Dumbravă 3 de ila Petre Purice 19 2 fac piste tot. Acad. Republicii Sooiailiiste România, pach. XXXVIII, doc. 123. Orig. 474 477 (Iaşi,) 9 ianuarie 1777 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Bacău să oblige pe locuitorii de pe moşia mănăstirii Caşin a-şi da dijma după zapisul de învoială, cîte 10 parale de căpiţă de fin şi cîte 20 parale de pogonul de păpuşoi. Io Grigorie Alexandru Ghica voevoda, bojiiu miilostiiu gospodar izemili Moldavscoi. Cinstiţi îşi credincioşi iboerii domniii mele, dum(neata) Ştefan Gaitar-giul biv vel ban ii dum(neata) Enache Nomico biv vel paharnic, ispravnici de ţinut Bacăului, sănătate ! Să faci ştere dumneavoastră că aicea ila (domnie mea au dat jalobă rugă-toriul nostru Cherd1, egumenul de la mănăstirea Caşinul arătîndu cum că sătenii din Gaşîtn, ci şăd pe moşie mănăstirii, au avut tocmală icu egumenul prin zapis la let 7284 iulie 22, prin cari zapis s-au apucat isătenii ca să de dejmă 10 parale de căpiţe de fin ce vor face pe moşie mănăstirii îşi ci te 20 parale de tot pogonul de pojpuşoî ce să va face de dejmă, -cari zapis s-au văzuţi faţă la mina numitului egumen.Şi după ce au strînsu sătenii toată pînd şi fîmaţuriile lor de pe moşii, pe urmă n-au vrut să s(e) ţie de tocmalla şi aşăzarea lor şi nici un ban n-iau dat mănăstirii, şi numitul egumen în doa rînduri au venit \ de au jăluit domniii anele. Scriind u dumneavoastră ca să înpliniţi vini tul moşiii mănăsterii după tocmala şi zapisul lor, şi dumneavoastră, după cărţile ce vi s-iau mai scris, aţi (fi poruncit vornicelului şi sătenilor de acolo ca după aşăzare şi toomala ce au avut cu egumenul să plătească mănăsterii venitul moşiii, şi tot nu s-au supus să plătească ; ila cari şi răvaşăle dumneavoastră s-iau văzutu la mina egumenului oe scrieţi la săteni. Şi numitul egumen acmu ide izooavă au jăluit şi-au cerşut dreptate de la domnia mea ca să nu se păgubească mănăstirea de vinitul moşiii. Şi iată că eu hotărîre vă scriem şi vă poruncim, luând caiete domniii mele, să aduceţi faţă pe sătenii din Caşin îşi pe cită dejmă de pine, din tfînaţă să va dovedi că au făcut ei pe moşie mănăsterii, dumneavoastră după zapisul lor de tocmală ce iau dat la mina egumenului să (înpliniţi de la dînşii ca să nu rămîi mănăsterea păgubaşă de venitul său. Şi pe numitul egumen să-ll odihniţi cu .dreptate lui, şi mai multă jalobă să nu ne vie. Aceasta scriem. 1777 ghemar 9. (Pe verso :) Cinstiţi şi credincioşi boerii domniei mele, dum(nealui) Ştefan Catargiu biv vei ban i dum(nealui) Ianachi ......2 biv vel paharnic, ispravnici de ţinutul Bacăului, datîs zdravie. Egumen ot Caşin, Procit vel postelnic. Arh. St. Buc., M-rea Caşin, pach. VI, doc. 20. Orig., pecete aplicată. 1 Pentru Ohiril. 2 Loc alb. 475 /< 478 (Iaşi,) 7 martie 1777 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, face cunoscut locuitorilor de pe moşiile mănăstirii Socola, care au dat zăloage pentru banii boierescului, că, dacă nu le vor $scoate pînă la mijlocul postului fnare, va da poruncă să fie vîndute. Io Grigorie Alexandru Ghica voevod, bojiiu mii oşti iu gospodar zămli Moldavscoi. De vreme ce credincios boeriul nostru, dumnealui lordache vet clucer, epiitropul mănăstirii Socolii, au arătat domniii mele cum că lăcuitorii ce şed pe moşiile mănăstirii, pentru adetul ce au să dea pe flieştecarele an după hotărîrea ponturilor pentru casele lor, de-a pururea pricinuescu şi nu vor să dea bani, ce dau zăloage, şi mănăstirea să păgubeşte de venitul ei, fiindcă zăloagile ce s(e) află la mănăstire sîntu cîte de doi şi de trei ani şi ei nu vor să ‘le scoată. Deci poroncim domniia mea voao, lăcuitorilor oarei sînteţi şăzători pe moşiile mănăstirii, oricărei din voi nu-şi vor scoate zăloagile lor păn' acmu la miez de pâresimi, adecă la giumătate postului, .să ştiţi bine că vom da domniia mea poroncă de să vor vinde zăloagile. într-alt chip nu va fi. Aceasta poroncim 1. 1777 mart 7 dnL Procit vtori logofăt. Arh. St. Duc., M-rea Socola, pach. VI, doc. 79. Orig., pecete aplicată. 479 (Iaşi,) 21 martie 1777 Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, porunceşte lui JManolachi Romano, biv vel căminar, să-şi primească înapoi banii daţi locuitorilor din satul Bahmutie pentru facerea unui iaz, fiindcă nu se pricep la aceasta şi arată că nu vor să se strămute de la locurile lor. Io Grigorie Alexandru Ghica voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Credincios boeriul domnii! mele, dum(neata) Manolachi Romano, biv vel căminar, sănătate ! 1 La 22 aprilie, Gr. Al. Ghica dă următoarea poruncă : „De vreme ce prin cartea domniii mele s-au dat poroncă şi s-au pus şi soroc oamenilor ce sîntu şăzători pe moşiile mănăstirii Socolii, ca păn’ la mijlocul postului mare acmu ce-au trecut să-şi scoată zăiloagiile lor ce le au la mănăstire de doi ani şi mai bine, şi ei poroncii n-au urmat, nici au avut purtare de grijă ca să-şi scoată zăloagile, iată domniia mea dăm poroncă epitropului mănăstirii Socolii ca să aducă zăloagile aicea şi să să pretăluiască de vornicii de poartă şi să să vîndă ca să nu să păgubască mănăstirea de venitul ei. Aceasta poruncim44 (Ibidem. doc. 80, orig.). 4M Să faci ştiri dum(itale) pentru oamenii din satu Baihmutie, de la ţinutul Or hei ului, ce li-ai dat dum(neata) hani ca să-ţi izască un iaz, că ei acum nu vor ca să ,s(e)strămute de la locul lor şi jaloba aceia ce-au fostu dat-o cătră domnie me penitru ca să s(e) mute n-au fostu cu ştire lor, ci un om ce-au fostu mai înainte în satul lor şi acum să află pe lingă dum(neata), aceala au dat jaloba cătră domnie me şi li-au dus carte la icasăie lor, arătîndude că au voi ca să s(e)mute pe altă moşii. Şi fiinducă ne scrii dum(neaiui)vel sărdar cum că oamenii nu ştiu a ezi la jaz şi vor ca să de banii d urnit aii înapoi, iată scriem dumitali să cauţi şi să-ţi triimiţi omul dumitali aice ca să ia banii acie cari i-ai dat dum(neata) la oamenii din Bahmutie pentru izituil iazullui. Aceasta scriem. 1777 mart 21. (Pe verso :) Credincios boeriul domniii maele, dum(neălui) Manolachi Romano biv vel căminar, datis zdravie. Procit vel vistier. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLI, doc. 32. Ordg., pecete aplicată. 480 \ 10 mai 1777 Miron Vasilache se angajează ca herghelegiu la Ştefan Duca, în schimbul a 25 lei pe an şi îmbrăcăminte. Adică eu Miron Vasilache dat-iam zapisul meu la mina dumisaile cuco-nului Ştefan Ducă, precum să .s(e) ştii că m-am apucat păstor ila bucăţile dumisaile, la epi, herghelegiu, ca să i le păzăsicu să n-iaibă vreo pagubă, sa ferescă Dumnezău, dreptu doozăcî şi cinci de lei într-u(n) an (de) zîle, o manta bună, o părcche ciubote, berneyeci de aba. Chientru mine că oi sluji cu dreptate, dumnalui giupînid Ioniţă Bujoranul. Şi pentru credinţa am şi iscălit. ~ Let 7284 (1777) mâi 10. Eu Miron Vasilache. % Eu lordache Bojoran, chizeşi pentru dînsul. Vi (însemnări ulterioare :) 20 lei i-am datu bani înainte, cmdu s-au tocmitu, care bani s-iau luatu cu mîna lui Ioniţă Bojoran. Let 1777 mai 11. 1 1 leu i-am întors dum(nealui) badelui Ştefan, că auzindu-mă că i-au jdait ca să facă cămeşi şi, să (se) ştii, o lună şi jumătate au slujit Miron şi au fugit. (Pe verso :) 40 lei (am luat eu de la vataf Nistor pe izapis într-u(n) an. 1781 fevruar 14. Acad. Republicii Socialiste România, pach. X, doc. 243. . Orig. 481 19 mai 1777' Grigore Al. Ghica, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare vel clucerului îordache, epitropul mănăstirii Socola, să dea viile părăsite din timpul războiului oricui ar vrea să le îngrădească şi să le lucreze, ca să dea venitul moşiei la mănăstire. Io Grigorie Alexandru Ghica voe vodă, bojiiu milostiiiu gospodari zemli Moldavscoi. De vreme ce domni ii mele ni-au arătat credincios boeriul nostru dumnealui) îordache vel clucer, epitropul mănăstirii Socotii, cum că pe locul mănăstirii laoeştie au fost cîteva vii boereşti şi a altora, care de la vremea oştirii rămîind dezgrădite şi nelucrate s-au părăginit şi, pentru ca isă nu să păgubască mănăstire de venitul său, cerşind ca să aibă voe să dea lacele vii paragine cui s-ar găsi să le lucreze, de cătră domnie mea i is-au poroncit ca întîi să facă ştire acelor ce-au ţinut viile acele mai înainte, ca, de vor avea să le îngrădească şi să le lucreze, avînd protimişire, să nu aibă alţii voe. Iar eînd aceia nu vor ave trebuinţă de vii, să fie volnică mănăstire a le da cui s-ar găsi. Deci aomu arătîndu-ne cum că sînt doi ani de eînd tuturor acelor ce-au ţinut viile acele mai înainte li-au făcut de ştire şi nici unii dintru aceie pănr aomu, nici au căutat să le îngrădiască, nici să le lucreze şi stau viile tot paragină şi până astăzi şi mănăstirii ii să priicinueşte pagubă de venitul moşiii sale, pentru acee dar, iată prin carte aceasta a domniii mele să dă volnicie epi-tropului mănăstirii Socotii, pe toate acele vii păragine cîte să află pe moşie mănăstirii, să fie volnic a le da cui or găsi să le îngrădiască şi să le lucreze, să de facă roditoare, ca să cunoască şi mănăstire folosul ce s-a căde din venitul moşiii sale. !Şi oricine va lua să lucreze vii de acele, să şi le stăpiîriiască cu pace făr' de supărare de cătră nime. Aceasta poroncim. 1777 mai 19. Procit vel logofăt. (Pe verso :) S-au trecut la condica divanului în ce de hrisoave, de loan Necolai condicar. Acad. Republicii Socialiste România, pach. VII, doc. 93. Orig., pecete aplicată. 482 (Rădăşeni,) 1 iunie 1777 Vornicul şi locuitorii satului Rădăşeni dau zapis de învoială vel logofătului loan Cantacuzino, pentru a reface pe moşia lui un iaz în care să-şi adape vitele. Copie. Adică eu, Gavrill Pletosul, vornic ot satul Rădăşănii şi cu toţi sătenii ot Rădăşăni, dimpreună şi eu preoţii i diiaconii ot tam, care mai gios ni-am şi iscă- 478 li;t, dat-am încredinţat zapisul nostru la cinstită mina dumisali loan Cantacuzino vel logofăt precum să s(e) ştie că, avînd dumnealui un iaz vechiu pe moşie dumisali Baia, ni-am tocmit cu dum(nealui) ca să ezim noi acel heleşteu cu cheltuiala noastră şi dumnealui) isă ni lasă la heleşteu ca să ni adăpăm vitile noastri ce vom ave. însă tocmai a într-acest chip ni eşti cu dum(nea)lui : iazul fiind vechiu, să facem hindichiu în iaz dispre apă, de un stînjăn domn eseu largul păn' în ţaţa1 vetri heleşteului, şi din faţa vetri în gios încă de patru palmi domneşti de «adîocu, şi de acolo să începem (a) înplini cu brazde pănă eînd vom asă-măna cu iazul de înnalt şi pe dinainti să punim şaranpoi de răchită, unul lingă altul şi de lungi cît vor trebui. Şi din dosul şaranpoilor să punim taraşi de arin, cum şi din dos la ruptura iazullui ce(l) vechi, iarăşi să punem tăraşi, începînd a puni din faţa eşiturii di gios, de doi stînjăni mai înnainti, şi aşa să s(e) tragă pănă eînd or veni asămine cu iazul. Şi după ce să va găti asămine cu iazul cel vechiu, să mai punem o pînză de brazde de patru palme domneşti în sus, piste iazul cel vechiu. Şi aşa la toate să facim lucru bun, temeinic şi, gătindu-1, dum(mealui) să-şi pue peşti într-însul, iar noi la peşti să m-avem triabă. Şi pentru c-om faci noi iazul cu cheltuiala noastră, ni-au dat dum(nea)!ui o bucată de loc din moşiia dumisajli Baia, ca să ne fie de păşunat vitile şi sa fim volnici a ne adăpa şi vitile noastre la acel heleşteu, şi în trii ani să nu ni ia dum(nea)lui nimică nici pi locul ci «ni-au dat, nici pentru adăpătoarea \ vitelor de la heleşteu. însă locul ni-au dat dum(nea)lui alăture cu heleşteul, din drumul ce mergi di la Rădăşăni asupra Băii, pănă unde au fost bordeiul «nemţilor cel di strajă, din drumul acesta în sus păn' la heleşteu şi păn' în hotarul ci eşti dia-supra heleşteului dispre Lămăşăni, di la boildeiull nemţilor, Şomozul în sus iar păn' la heleşteu. Iar din drumul acesta în gios să nu triacă vitile, fiind loc di fînaţ, cum şi (peste) Şomuzălu să nu triacă vitili, fiind tot fînaţ. Iar di va trece vitile noastre din drumul aceştia în gios, cum şi piste Şomuzăl, şi ar faci stricăciuni fînaţului dumisali, să avem a plăti pe cîti fălci or mînca, să dăm cîti doăzeci de paraii de falei şi să fim şi de certări, fiodc-am făcut nebăgari de samă şi-au trecut vitili piste hotarul din oare ni-iau fost toomala- Şi la peştii e ci s-ar faci în heleşteu, să n-avem noi triabă şi să ne ferim di a faci vreo pagubă în peşti, adică să n-avem noi voe a puni vîrşe în heleşteu sau a umbla cu voiacul ori cu mreji, şi încă şi de alţi înpregiuraşi să-!l apărăm şi să-l păzim a nu să fiaci nimic păgubiri. Şi iazul de «nu l-om ezi bine după cum să cădi şi s-ar întîmpla să s(e) spargă sau să s(e) rumpă din pricina că n-au fost ezit bine, să avem noi a plăti pe icîţi ani ar treci, cîte cinciizăci di lei pi an şi să fim scoşi şi din locul acesta şi di la adăpătoare viitiilor. Iar fiind lucru bun şi îniplininidu-isă aceşti trii ani ai tocmelii aceşftie, iarăşi ni-am tocmit cu dum(nealtui) vel logofăt, de la aceşti trii ani î una iote să-i dăm dumisale cîti triizăci di lei pe an pe acias-tă bucată de loc şi pe adăpătoare vitelor lla heleşteu şi să fim volnici a ne paşti vitile şi a le adăpa la heleşteu far' de Stricăciune, după cum arată mai sus. Şi iazul săil ,gătim păn* în 20 de ziili a lui iulli, ca să aibă dum(nealui) vreme a-şi puni peşti. Şi pentru mai bună încredinţări am şi iscălit, şi care nu ştim cârti aim pus degitili. Let 1777 iuni 1. 1 Corect „fata". 479 îs (căliţi) : ereu Grigori ; ©reu Pavai; ereu Sava, ereu Vasili ; Ştefan diiacon ; diiacon Macsîm. Eu Gavril vornicu ; eu Vasili Pletosu ; eu Vasiile Luoa ; eu Ştefan a lui Godr. ; eu Vasili Irftiimie ; eu Ion Bondeian ; eu Anidrii Bondeian ; eu Toader One ; eu Vasili One ; eu Dăimien ; eu Neculai Măriori ; eu Miron Şoldănescu,; eu Andrieş Şoldunescu ; eu Toader a lui Pavai ; eu Ion sin Toader ; eu Inofrim ; eu Neculai Iftimie ; eu Vasile Grumăzăescu. Şi noi cu tot satul să dăm samă. Eu Gherasim Anniţe. Această copie poslăduindu-să de mini din cuvînt de pe cell adevărat zapis şi fiind întocma, l-am încredinţat şi cu a me iscălitură. 1832 octomvrie 16. Ion Patroştabiu. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCCLV, do*c. 39. Copie. 483 (Iaşi,) 30 septembrie 1777 Grigore AL Ghica, domnul Moldovei, hotărăşte cat peste cele cuprinse în ponturile pentru boieresc, locuitorii de pe moşii să mai facă stăpînului două clăci pe an, să repare iazurile şi morile, gă aducă o podvoadă şi cîte două cară cu lemne. Hrisov pentru îndatoririle lăcuitorilor cătră stăpînii moşiilor. Noi Grigorie Alecsandru Ghica voevod, cu mila lui Dumnezău domn ţării Moldaviei. După ce dummezăiască pronie bine au voit a ne milui de ni-au suit iarăşi la domnesc şi strămoşesc scaun a Moldaviei, după bun cuget ce am avut şi avem, socotind de datorie neapărată privighere spre îndreptare stărilor de obştie şi paza bunilor orînduieli întru obştească alcătuire, cu acele drepte soco-tinţi a preosfinţitului mitropolit şi a cinstiţilor şi a credincioşilor boerilor domniei mele, spre aceasta îndeletnicindu-ne cu tot chipul prin cît putinţa au ertat şi prilejurile stării de acum a agiutat, întru toate făcînd îndireptare eu lepădare spre desrădăcinare de istov acele ce s-au găsit răle şi asupritoare obicinuinţi, am lăsat numai acele miai de cuviinţă şi am alcătuit din nov acele ce s-au socotit spre folosul de obştie, păzind o cumpănă a dreptăţii, după stare de acum cu mijlocire de agiutoriu cătră toată stare boerească, dar şi cătră toţi de obştie lăcuitorii ţării aceştie, făcînd pentru toate condica anume cu iscălitura şi pecete domniei mele, cu întăriri şi prin deosăbit hrisov din curgă-toriul an, ajpril 1, întru oare să cuprinde şi pentru adetiul de la lăcuitorii ce şăd pe moşiile boereşti cum să urmiezi, atît pentru îndatorire lucrătorilor la stăpînul moşiilor, cum şi pentru dijma obicinuită. Dar fiindcă întru aceasta s-au înfăţoşat domniei mele anaforaoa obştia(s)că a proesfinţitului mitropolit şi cinstiţillor şi credincioşilor boeri, încă de anul trecut, 1775, april, zicînd, am început a pune în lucrare socotinţa drepţilor alcătuiri prin care cu dovediri vrednice încredinţez acele dintru in vechime legiuiri şi după vreme prifiacire, făcînd cerire întru măsurare ca lucrul lăcuitorilor ce vor işăde pe moşii boereşti sau mănăstireşti isă fie zăoiuiala zililor unui an, căci de mai înainte au fost obicinuit a lucra precum cere trebuinţa stăpînu-lui, iar de la o vreme s-au fost hotărît să fie 24 zile întru an. Şi macar că domniiia me dreaptă şi cuviincioasă am găsit cerire obştească, dar stare lăcuitorilor de acum şi prilej nefiind întru aceasta cu îndămînare, n-am lăsat a să împlini această dreaptă şi potrivită cerire, ce întru ohibzuire după stare de acum s-au aşezat ponturi 12 zile într-un an, dînd şi dijmă a zece dintru toate. Şi fiindcă această alcătuire cu ace mai dreaptă cunoştinţă potrivin-du-să cu aleşverişul şi îndestulare ce au lăcuitorii de la moşii unde să află şăzători este asupritoare pentru stăpînii moşiilor, hotărînd domniia me ca urmarea să fie statornică şi isă păzască pană idînd lăcuitorii ţării aceştiia lîişi vor cîştiga îndestulare stării lor după cuviinţă şi atunce, întru îndămînare cu stare lor ceia bună, să-şi cîştige stăpînii moşiilor dreptate lor cu sporire zililor lucrului, cumpănindu-isă după stare lăcuitorilor, după urmare aleşverişului şi a folosului ce urmează cătră dînşii de la moşii, dar păzîndu-s(e) după neapărată datorie şi neasuprire lăcuitorilor întru cît de puţîn. Iar acum, spre oareşcare agiuitor la stăpînii moşiilor, pentru neîndemînare ce am avut a potrivi neasuprire şi către stăpînii moşiilor, în oîtă stare sau întîmplăriile nu vor erta a să face îndreptare întru aceasta, hotărîm ca, piste ^ cuprindire ponturilor ce s-au aşăzat, să fie încă îndatorire cătră lăcuitorii şăzători pe moşîi boereşti sau mănăstireşti a mai lucra fieştecarile pe tot anul doaî clăci la orice va ave trebuinţă stăpînul moşiei, să întocmască iazurile şi morile, fiind şi pentru a lor trebuinţi, să de ajutor la tocmire acareturilor de pe moşîi, iar din nou cînd se vor face aceste, să le facă stăpînului moşiei cu plată, la toate moşiile de obşte. Iar la moşiile cu aşăzări să fie îndatoriţi lăcuitorii a face stăpînului moşiei pe tot anul şi una podvoadă, aducîndu-î lucruri trebuincioasă pentru îndestulare casai, însă cu dipărtare măsurată ca să nu cadă lăcuitorilor cu îngreuiare. Şi pi lingă aciasta să aducă la casa stăpînului şi cîte doaî cară lemne de foc. Iar după obicinuinţa din întru în vechime şi după dreaptă legiuire, fiindcă la orînda fieştecăriia moşii nu să cuvine împărtăşire cuiva întru cît de puţîn, macar de is-au şi zis în ponturi că, afară de vin, (la vînzare cdorlalte băuturi să fie slobozi şi lăcuitorii, dar fiindcă aceasta, în urmă, poate să aducă iarăşi păgubire stăpînilor de moşii întru prifiacire la vînzare băuturilor şi urmează asuprire fără să fie şi pricina vrednică la împotrivire dreptăţii şi a vechii legiuire, hotărîm ca tot feliu de băuturi să fie şi să să vîndă numai a stăpînului moşiei, şi lăcuitorii să nu fie slobozi a vinde întru alt chip vreun feliu de băutură, decît numai dacă să vor învoi cu stăpînul moşiei, fiind şi îndatoraţi lăcuitorii fieştecăruia sat a cumpăra băutură pentru trebuinţa lor numai de la orînda moşiei la care să află şăzători, urmînd întru această privighere cuviincioasă din parte ocîrmuirii, pentru ca nu cumva unii din stăpînii moşiilor sau vechilii lor să urmeză chipuri asupritoare cătră lăcuitori cu băutură necuviincioasă sau cu vînzare de preţuri nemăsurate. Şi pentru ca să să păzească fără strămutare şi aceste adăogiri care cu sfatul de obştie s-au găsit de cuviinţă spre oareşcarile ajutor a să face cătră stăpînii de moşii după neîndămînare de acum, care nu ni-au lăsat a păzi şi cătră aceasta cumpănă a dreptăţii, cum şi de cătră însuşi preosfinţitul mitropolit 31 -- c. 4661 481 şi ai noştri cinstiţi şi credincioşi boeri desăvîrşit s-au cunoscut, întărim hrisovul acesta cu a noastră iscălitură şi pecete. 1777 săptemvrie 30. Noi Grigorie Alecsandru Ghica voevod. Locul peceţii. Procit vel logofăt. Arh. St. Duse., Ms. 630, f. 34v—35v. Copie. Alte copii mai sînt la : Acad. Republicii Socialiste România, Ms. 1, p. 105—108 ; iibiidem, Ms. 91, p. 53—54 ; ibidem, Ms. 95, p. 68—70 ; Arh. St. Iaşi, pach. XLVIII, doc. 1, f. 109—110. Publicat în : Colecţie de aşezăminte..., p. 25—28 ; Uricarul, voi. IV, p. 26—30, cu anul pus greşit 1773 ; C. Sturdza-Scheianu, Acte şi legiuiri..., voi. I, p. 34—36 ; R. Roseitti, Pămîntul, sătenii şi stăpînii..., p. ~471—473. 484 11 decembrie 1777 Răzeşii Cristeşti din satul Măcreşti dau mărturie scrisă pentru modul cum postelnicul Ventura, stăpîn la Căzăneşti, cultivă moşiile învecinate fără să dea dijmă, pune pe locuitori la clacă de fin şi la construirea acareturilor sale şi vinde vin în circiumă. Izvodu pentru moşie, anume Căzăneştii, care au vîndut-o Vasile Chirvasie i Gheorghe braţ, care sint den sat, şi este pe ceastă parte cin (ci) — şase casă, şi sintem şi noi Crîşteştii răzeşi cu dumnealui paharnic Iancul, alăture cu Golă-şăii, ce sintu cumpăraţi de la căpitan Ştefan. Şi pe această moşie a căpitan (ului) Ştefan, giumătate vin oasiile dumnealui postelnic Vinturii şi giumătate pe a noastră, parte Măcreştilor, ce am făcut îşi zajpis (în mina dumnealui paharnicului lanicului, Măcreştii de Sus, cum şi Măcreştii de Gios, ce i-au vîndut Crîsteştiî dumiisale postelnicul, care mai sintu vro 40 de oase, care această parte, cîndu s-au dus Gligioraş Grîste1 şi la dumnealui medelnicer Necuilai şi în moşie Umbrăreştii, dumnealui postelnicul n-are nici o treabă. Şi în anul trecut au făcut 300 de cllăi de orz şi dejmă n-au dat şi 130 clăi de grîu, tij dejmă n-au dat şi în anull acesta au făcut 130 clăi de orz şi 70 clăi de grîu, tij dejmă n-au dat, care şi cînd au făcut dumnealui postelnicul descălicătoare pe moşia Golăşăii cu satul Bănisănii, acum la vreme muscalilor, care şi lemnul caselor l-au adus cu satul Bănisănii cu claca, iar făcutul lor cu plată, la meşteri au dat 30 lei, cum şi groapa pivniţii s-au săpat iarăşi cu bani şi limnili cile mari la pivniţi iarăşi cu barrr.' Iar băuşsenii, cit au şăzut, au dat cîte un leu de casă pe toată luna şi viind jcuoaşii, iarăşi cu tocmală, fruntaşii cîte 2 lei de lună, iar ciellanţi cîte un leu pe toată luna păr' la aşăzarea lui vodă în scaun. însă şi în crîşma lui întru acel an au pus şapte sute vedre vin, ca (re) s-au cumpărat cîte 20 parale vadra, iar în crîşmă s-au vîndut cîte 6 parale oca, şi neagiungînd vin au mai 1 Gligoraş Crîste : adaos. 482 luat un poloboc vin de 80 vedre şi s-au vîndut tot într-acea erîşmă, cu 8 parale oca. Carii cucaşii au avut tocmală de au făcut şi cîte 3 oameni o clăi fîn di măsură pe tot anul şi tot intr-acel an au scos şi lemnul de ogradă tot cucaşii,^ adică o sută: oameni cîte trei zăplază de oameni cu..............................1 ce di asupra. Iar în anul trecut s-au mai adus o mie vedre vin tot acole în sat, cumpărătoare 16 parale, iar în erîşmă s-au vîndut cîte 6 parale oca, iar la triiili an ce au trecut acum s-au adus o mie cinci sute vedre vin, o mie vedre s-au vîndut tot acolo în satul Golaşii, cîte 6 parale oca, iar cumpărătura au fost c>î(te) 20 parale vadra. Iar în anul al doille s-au făcut şi iazul, care au adus oamenii di tot omul citi un jjarampoi, cum şi celelante lemne s-au adus tot cu claca, şi viind apa mari în anul acesta s-au rupt iazuil şi iar l-au făcut cu claca, iar pişti nu este într-însul, de a şi fi, puţin. Şi iar în anul a idoile au făcut di tot omul o clacă fîn, adică o sută şi trii clăi fîn şi o sută trii oamini au fost la ceşti clăi, şi au vîndut toată cllaedi fîn cîti 13 şi 14 lei pol dlae la Enache băcalul din Bîrlad şi la mocani, cum şi la săteni din sat, iar în anul acesta al patruli de acum, au făcut cîte 2 oameni o clăi fîn, oare sînt o sută trii oameni. Cum şi pîini a trii pluguri, tot oamenii au strîns-o, tot cu claca, însă în toţi anii au strîns-o, pîini cît au făcut-o, tot aceşti oamini cu clacă. Cum şi vin au vîndut întru acist an un poloboc ca di 50 di vedre, cîti patru părale oca, carili acest viin este din viile lui care au cumpărat-o di la Băhaca acum şi di la Mărie Vocliniţa din Joreşti, carili moşie această cu viili eşti aliaturi cu \ Căzăniştii, ci să numeşti Bărbănţini, pi dispri parti din sus, cari latul ei eşti patru şuti stînjăni pară în copacii Moscului, cari au dat postelniciei cîte un zlot pi stînjăn, cari şi arătură eşti pi dînsa, ca patruziei de chile numiai a dumi- sale post ( etni cul), iar pe Căzăneşti sînt 40 chile grîu di toamnă tot a post (etnicului). Care pintru (încredinţare aicestui izvod puind idegitul ne-am şi iscălit. Leat 7286 (1777) dk(hemvrie) 11. f Monah Erofteiu Criîsti ; •(• Eu Aftimie braţ ego ; Ştefan Orfîste. (Pe verso :) Izvodiri răzăşilor pentru cele ce s-au făcut la Gălăşii de dumnealui) post(elnic) Ventura. Acad. Republicii Socialiste România, pach. DLXIV, doc. 233. Orig. 485 (Iaşi,) 8 ianuarie 1778 Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire egumenului de la Caşin să apere poienile din jurul mănăstirii pentru trebuinţele proprii şi din ce va prisosi să dea „cu tocmală" in primul rînd locuitorilor de pe moşie. Io Costantin Dimitrie Moruz voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. 1 Indescifrabil. 483 De vreme ce domniii mele au jeluit rugătoriul nostru igumen de la mănăstirea Gaşiniul ot Bacău cum că avînd mănăstirea câteva poeni pe aproape de mănăstire, care sînt pentru trebuinţa mănăstirii de-şi face fîn pentru bucate, s-ar fi obicinuit lăcuitorii ţărani de acolo de cosescu iarba de fînaţ în tăria lor, şi mănăstirea să păgubeşte, neavînd unde face fînaţuri pe aproape de mănăstire. Deci, iată s-au dat volniicie egumenului de Caşin ca să poprească acele poeni şi nimeni să nu între cu coasa într-însăle, fiind pentru trebuinţa bucatelor mănăstirii. Iar dupe ce îşi va face mănăstirea fîn de agiunsu vitelor mănăstirii, să aibă lăcuitorii de acolo a face tocmală cu egumenul şi ei să să protimisască a cosi iarba dintr-acele poeni, iar nu alţii streini. Aceasta poruncim. Insă egumenul să să ferească a nu vinde iarba de coasă la alţii striini pără cînd nu-şi va face fîn pentru trebuinţa bucatelor mănăstirii, cum şi lăcuitorii ce şed pe moşia mănăstirii. Şi atunci, de va prisosi din trebuinţa acestor ce s-au arătat mai sus, va vinde şi la alţii. 1778 ghe(narie) 8 dni. Procit vel logofăt. S-au trecut la condică. Arh. St. Buc., M^rea Caşin, pach. VI, doc. 22. Orig., peoete aplicată. 486 (Iaşi,) 12 iunie 1778 Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Bîrnova să oblige pe locuitorii de pe moşiile Ciur-beşti, Ciurea, Piciorul Lupului, Lunca Bîrnovii şi Todireşti (laşi) a da mănăstirii dijma din produse şi a lucra pe an zilele obişnuite de boieresc, ori să le plătească cu bani. Noi Constantin Diimitrie Muruz voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitorul Moldovei. Dat-am cartea domniei mele rugătorului nostru Ignat, egumenul de la mănăstirea Bîrnovii, şi omului ce-1 va rîndui egumenul vechil la moşiile ce are mănăstirea la ţinutul Iaşi, anume Cirbeşti şi Ciurea şi Piciorul Lupului şi Lunca Bîrnovii şi Tod creşti, să fie volnic cu cartea domniei mele a lua şi a strînge venitul acestor moşii din toate diin a zecea, din ţarini cu pini, din fîneţi, din livezi cu pomi, din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, care fiind mai puţin va lua cîte o para de stup ; cum şi din grădini cu legume, însă din cele ce vor fi de neguţătorii, iar din cele ce vor fi de hrana lăcuit orilor să nu-i supere, şi din tot locul cu venit să ia pe obicei. Asemenea şi oamenii ce vor fi şezători cu icasă pe numitele moşii să aibă a lucra pe an zilele obicinuite de boeresc ori să plătească cu bani dupe hotărîrea ponturilor- 484 Iar care vor fi pricinuitori, ce va fi cu drept dupe ponturi să pliniţi dumneavoastră ispravnicii, ca să nu păgubească mănăstirea de venitul moşiilor sale. Iar avînd cineva a răspunde să vie la divan. Aceasta poruncim. 1778 iunie 12. Protocolit mare logofăt. Arh. St. Buc., Ms. 547, f. 25. Copie modernă. 487 25 ianuarie 1779 Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Roman să cerceteze încălcarea moşiei Săbăoani a mănăstirii Secu de către locuitorii din Tămăşeni şi Răchiteni, să restabilească hotarul şi să-i pună a da dijma pentru partea folosită de ei. Io Comstandin Dimitrie Muruz voevoda, bojiiu milostiiu gospodar, zemli Moldavscoi. Cinstiţi şi credincioşi boerii domniii mele, dumneata Athanasache Ramadan biv vel spătar i dumneata Mihai Sturdza biv. vel clucer, ispravnici de ţinutul Roman. Să face ştire că domniii mele mi-au dat jalobă cuvios rugătoriul nostru Paisie stareţul şi cu ceilalţi părinţi călugări de la mănăstire Secuii, arătînd că 1 1 „Şi stăpînului... supărare“ : adaos. 487 moşie Sebăoanii de la acel ţinut iaste a mănăstirii Secului şi ungurii ce şăd în Tămăşeni şi în Răcbiteni, făcîndu-şi ţarina lor între hotară, trecu arătura de-işi lungescu pămînturille pe moşie Sebăoanii, şi cu ace trecere a lor strică şi hotărâte, lungind şi lăţind moşiile pe care şed ei şi strîmtînd moşie mănăstirii Secului, şi nici dejuna obicinuită nu dau la mănăstire. Şi pentru această rea obioinuinţă şi pricinuitoare de stricăciuni şi paguba mănăstirii cerşind părinţii călugări dreptate, iată domnie me scriem dumneavoastră să mergeţi dumneavoastră singuri să cercetaţi şi de veţi afla cum ică strică acei oameni hotarăle, dumneavoastră hotarăle să le îndreptaţi, şi de or fi lipsit niscaiva pietri sau alte semne, să le puneţi la loc, unde vor fi fost şi mai înnainte. Şi apoi, după ce semnele hotarălor vor fi ştiute şi cunoscute, să le daţi poruncă ca mai mult să nu le strice, căci apoi să vor şi pedepsi. Şi dejma sau orice venit ar fi de pe cită parte de loc a mănăstirii îşi vor fi făcînd hrana lor, să înpiiniţi de la dînşii păn' la cel puţin, ca să nu să păguibască mănăstire, nici să ne mai vie jalobă pentru pricine aceasta, urmînd dumneavoastră cum vi să porunceşte. Aceasta scriem. 1779 ghen(arie) 25 Procit vel logofăt. (Pe verso :) S-au trecut la condică. Arh. St. Duc., M-rea Neamţ, paoh. LVI, doc. 33. Orig., pecete aplicată. 491 1 februarie 1779 Pitarul Costache cercetează pricina lui Costache Volcinschi cu locuitorii de pe moşia sa Noua Suliţă şi-i obligă să respecte învoiala încheiată pentru clacă şi dijmă. Viind înainte mea dumilui Costache Volcinschi denpreună cu sătenii din Novo Saleţă oe-i şed pe moşie, avîod pricini (de giudecată pentru adetul moşii, că nu vor sătenii să urmeze după zapisul lor ce au dat la mîna lui Costache Volcinschi să lucreză 6 zîle şi să facă şi cîte o falce de fîn pe an şi dejma de toate după obiceiu, din grădini şi de ţarini, den zece una, iar pentru iarbă ce le-or da să-şi facă fîn de trebuinţa lor, în locu dejmii să aibă a cosî într-o zi tot omu acelor ce le-r da iarbă, şi acel fîn să-l de clădit, îngrădit gata, iar neputînd să facă falce, să de un leu de falce. Şi fiindcă să hotăreşti şi în ponturile mării sale (lui vodă, ca fieşticini duţpă aşezare ce are cu stăplînu moşii să urmeză, aşijdere am întărit să pazască şi o parte şi altă aşazare ce au avut după zapisul lor. Aceasta. 1779 fe(v)r(uarie) L Costache pitar. Arh. St. Duc., M-rea Agathon, pach. II, doc. 60. Orig. 488 492 6 februarie 1779 Axente Pătraşcu din Tîrgu Neamţ dă zapis de învoială egumenului de la Neamţ pentru un loc de moară, cu obligaţia de a da la mănăstire cîte 5 merţe de păpuşoi pe an. •ţ* Adecă eu, Axentii Pătraşcu din Tîrgul Niamţul, făcut-am zapisul meu la mina sfînt părintelui loasaf, igumenul sfinţii mănăstiri Neamţului, precum să s(e) ştie că m-am rugat de me-au dat un loc ca să-mi fac o moară pe locul tîrgului, de la Moara Popilor mai în gios în capul poenii lui Oţetu, şi mărin-tele1 egumen, după rugămintea me, iată că me-au dat loculHioesta, dar cu această tocmallă ca să dau la sfînta mănăstire pe tot anul cîte cinci merţi de păpuşoi şi oît oi pute eu să o ţiu bine, iar voe să o vîndzu să n - a ibu rci""de^ă^şi vre să o vîndzu, numai mănăstire să o ia. Şi cînd oi da moara pe făină, de atunce să s(e) înceapă şi anul, să dau după cum scrie în zapis mai sus, iar de s-ar tîmpla a pune pricină să nu dau, părintele să aibă voie a înplini de la mine, şi de a-şi merge la vro giudecată, să fiu rămas şi dat platnic. Şi pentru credinţa mi-am pus degetul, dar ştiind carte am iscălit cu mîna me. 1779 fev(ruarie) 6. Acsinti Pătraşcu. Arh. St. Buic., M-rea Neamţ, paeh. LIV, doc. 4. Orig. 493 (Iaşi,)’ 18 martie 1779 Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel pitarului Costache, ispravnic de Cernăuţi, să cerceteze şi să împlinească de la locuitorii de pe moşia Mogoşeşti a mănăstirii Horece, dijma din ţarini şi din fînaţ. Io Gostandin Dimitrie Muruzi voevoda, bojiiu i milostiiu gospodar zemle Moldaviscoi. Credincios boeriul domniii mele, dumneata Gostachi biv ve)l pitar, ispravnic de ţinutul Cernăuţii, sănătate ! Să faci ştire că domniii mele au jăluit rugătoriul nostru Artimon, egumenu mănăstire(i) Horece, arătînd că la acel ţinut mănăstire ari o moşii, anumi Mogo-şaştii, cu scrisori, şi fiindcă lăcuitoriii ci să află şăzători şi să hrănesc pe moşie aceasta nu s-ar fi supuind ca să de dejma obicinuită, nici din ţarini, nici din fînaţi, cum nici dintr-altele, pentru care, cunoscînd că să aduce păgubiri mănăstirii, au cerut dreptate. 1 Corect: părintele. 489 Deci iată îţi scriem să cercetezi, şi di pe la acii ci-or fi pricinuitori, ci va fi cu drept să înpliniţi după obiceiu păr' la cel puţin, şi să-i supui pe toţi a urma la toate întocmia după hotărîre ponturilor, ca să nu s(e) păgubască mănăstire de venitul moşii sale. Aceasta scriem. 1779 mart 18. (Pe verso :) Credincios boeriul domnii mele, dum(nealui) Costachi biv vel pitar, ispravnic de ţinutul Cernăuţi, datis zdraviem. Egumen ot Horece. Procit vel logofăt. S-au trecut la condică. Arh. St. Buc., M-rea Doljeşti, paeh. XIX, doc. 93. Orig., pecete aplicată. 494 29 aprilie 1779 Logofătul Lupu Balş scrie egumenului de la schitul Horecea că, pentru finul pe care l-a luat de pe moşia sa Stăneşti, arendată locuitorilor, aceştia i-au oprit 80 lei din preţul arenzii. Cinstit şi al nostru părinte sufletesc, sfinţiia ta pă(rin)te Artemon, stareţ de la isfînta mănăstire iHorece, cu plecăciuni mă închin şi sărut cinstită mîna sfinţii tale i ves(oe) săbor. Mai mult n-am, numai în anul trecut am făcut schimbătură cu sfinţiia ta, ţi-am dat a trie parte din Nohoreni pentru parte din Huideştii Mici ce să hotărăşte cu Stăneştii, şi Stăneştii i-iau cumpărat oamenii ce şed pe această moşii în Cordon, de s(tă )pînesc toată moşie cită iaste şi afară din Cordon, că fînaţul iaste tot afara din Cordon, şi am avut tocmală cu oamenii să-mi de 220 lei. Şi sfinţiia ta pe cihi iai trimis acolo, nu ştiu, că cu ace a trie parte de Nohoreni au luat tot fînaţul oamenilor din Stăneşti şi acumu oamenii mi-au poprit din bani 80 lei pentru fînaţul ce l-ai poprit sfinţiia ta şi l-ai luat, care oameni sînt faţă, îi întreba sfinţiia ta. Şi m-ai păgubit, că ai luat şi tot fînaţul şi venitul pe tot satul Nohoreni şi Stăneştii ce sint afară din Cordon, fînaţul şi dejma. Şi aceasta o las la înţălepciune sfinţiii tale ca să socoteşti paguba de unde să iau aceşti 80 lei, că oamenii au venit aice şi mi-au poprit banii. Şi răspunsu poftesc să aibu. Cum şi acmu Stăneştii şi Nohorănii, osăbit de a trie parte ce am făcut schimbătură cu sfinţiia ta, am vînldut venitul moşiii cu oamenii şi dejma şi ojiadîa acestor doi jid(o)vi cu zapes într-un an, care să începi acmu de la ispas. Ce sfinţiia ta să dai poroncă să nu s(e) atingă mai mult, nici în Stăneşti, nici în Nohoreni, fără numai a trie parte din NohoTeni ce am avut schimbătură. 490 Şi poftesc să aibu răspunsu de la sfinţiia ta, şi fii sănătos ! 1779 april 29. Al sfinţii tale plecat fiiu sufletesc, L(upu) Balş logofăt. (Pe verso :) Cinstit şi al nostru părinte sufletesc, sfinţiia sa părintele Artemon, stareţul de la sfînta mănăstire Horece, cu fericită sănătate şi cu plecăciuni să să de. Neruşani. 37 Qtgo(ia)ne, 16 (?) stînjeni, 6 otgo(a)ne, însă cu patru otgone pe 4 jirebii. 30 otg(o)ane, 24 stî(n)jeni a trie parte 37 otgo(a)ne, 7 stî(n)jeni pari(n)telui Balş. Arh. St. Buc., M-rea Doljeşti, pach. XIX, doc. 95. Orig. 495 \ . 3 mai 1779 Trojin şi cu soţia lui, Safta, dau zapis stareţei de la Socola pentru patru pogoane de loc pe care să sădească vie, cu obligaţia de a fi pe rod în al patrulea an, de cînd urmează să dea venitul moşiei. ' f Adică eu Trofin, înpreună cu soţul meu Safta, am dat zapisul meu la mîna maicăi stariţei ot Socola precum să s(e) ştii că m(i)-au dat maica voi de am (cu)prinsu patru pogoni de loc, însă doo pogone am pus viţe acu întîi, un pogon să rămîi la al doile an, apoi o viţă şi-un pogon de livad(ă), şi-aşe am avut tocmală cu maica ca pan' la patru ani să fii de rod. Or de s-o,r întîmpla a nu /lucra locul de mai sus arătat şi n-ar eşi de rod păn’ (la patru ani, ci s-ar căde roda di pe acel loc, să (a)ibu a da vinitul mănăstirii, bezmănuji ci s-ar căde pi tot anul, pană cîndu a fi locul de rod să-şi de bezmănuTdiin roda sa. Şi acestu coprinsu eşti pi d(e)alul Vămăşii, în capul plaiului (?), deasupra morii vechi. Şi pentru mai adivărată credinţă am iscălit numele. 1779 mai 3. Eu Trofin, înpreună cu soţul meu Safta, adiverez. (Pe verso :) Ghiorghi diiacul am scris cu zisa lor. Arh. St. Buc., M-rea Socola, pach. VJ, doc. 81. Orig. 491 496 13 mai 1779 Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare vtori logofătului Dumitrache Vîrnav să-şi stăpînească moşia sa, părţi din satul Lăleşti, pe apa Miletin, şi să oblige pe locuitori a-i da dijmă din produse, să-i lucreze zilele de boieresc sau să le plătească în bani. Io Costandin Dimitrie Muruz voevoda. bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Dat-am cartea domniii mele credincios boeriului nostru Dumitrache Vîrnav, vtori logofăt, şi omului seu..........1 pe carele l-au rânduit vechili, să fie volnic cu carte domniii mele a-şi stăpîni a sa dre(a)ptă ocină şi moşie, giumătate de sat de moşiiia Lăleştii ce este pe apa Mitetinului la ţinutul HMăutui, însă partea din gios îşi a patra parte ce are icu (fraţii sei (în ceialaltă giumătate (de sat, din partea de sus, dupe hrisov gospod ce are din 1777 mart 4 şi dupe hotamică, să apere moşiia pe drepte hotarăle ei şi să o stăpînească luînd de a zecea din ţarini cu pîne, din toate sămănăturile, din fineţe, din priseci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind mai puţini să ia cîte o para de stup, şi din tot locul cu tot venitul pe obiceiu şi dupe hotărîrea ponturilor gospod, şi să apere moşiia nelăsînd pe nime să-i facă stricăciune sau călcare. Cum şi oamenii ce vor fi şezetori cu case pe numita moşie să aibă a lucra zilele obicinuite de boerescu, ori să plătească cu bani dupe hotărîrea ponturilor gospod. Şi poroncim domnie me dum (neavoastră) is(pravnicilor) de ţinut, ca de la cei ce să vor arăta înpotrivitori a nu da venitul moşii să pliniţi tot păn' la cel puţin, dupe hotărîre ponturilor gospod. Iar avînd cineva a răspunde ceva asupra moşiii, cu drese şi scrisori ce vor avea, să vie la divan. Aceasta poroncim. 1779 mai 13. Procit vel logofăt. (Pe verso :) S-au trecut la condică. Acad. Republicii Socialiste România, paeh. MCDLVI, doc. 67. Orig., pecete aplicată. 497 10 septembrie 1779 Locuitorii din satul Găuri dau zapis de învoială egumenului de la Vizantea pentru luarea unei părţi din moşia mănăstirii pe seama lor, obligindu-se a da 55 de lei pe an în două rate şi o clacă de 50 de oameni într-o zi. Adecă noi, care mai gios ni-am iscălit, dat-am adevărat zapisuil nostru la mîna sfinţiii sale părintelui egumen de mănăstire Vizantie, precum să să ştie că, fiind moşie mănăstirii pre lingă noi şi avîndu multă trebuinţă de moşie pentru hrana noastră, din Ghergheileu în sus până în lacul cu Jbzile şi la vale 1 Loc alb. 492 pe apa Vizăuţului păn' la Ciocan, care din început tot noi ni-am hrănit pe această moşie, iar acum neputîndu-ne noi învoi cu părintele egumen, am eşit noi şi cu părintele înaintea dumiisalle paharnic Alexandru I ano al eu, staroste de Putna, şi stîmd dumnealui ni-au făcut bună învoială şi tocmală între noi cu părintele, ca de acum înainte pricină între mănăstire şi între noi să nu mai avem. Şi tocmala şi învoiala noastră într-acestaşi chip ne iaste : noi tu toţii, cît a fi mănăstirea şi naamull nostru, să avem a ţine această moşie, lucrînd-o şi f ăcîndu-ne toată hrana noastră, cîţi vom pute încăpe. Şi noi încă cu toţi să avem a-i da mănăstirii pe tot anul 55 ilei, adecă icincizeai şi cinici lei, în doao rînduri pe an, adecă giumătate de bani lia Sfete Dimitrie şi giumătalte de bani la Sfete Gheorghie, şi aceşti hani făr' de nici o sminteală, negreşit la vadelijcL. arătate mai sus, să avem a-i da. Şi să-i mai dăm şi o dlacă de cinci-cezi de oameni să-i muncească fîntr-o zi Ide vară, din răsăritul isoarelui pan’ la apus, cu mînoare lor, lucrînldu cu silinţă ca însuşi pentru dînşii, la orice muncă îi vor pune, iar cu alt cu nimic cu cît de puţin să nu ne supere. Şi noi să avem toata voe de munca noastră pe acea moşie, care araltă mai sus, în care să cuprinde şi munte şi gropi de fîin şi loc de ţarnă şi iarbă de păscut, şi dijmă de orice am face să nu se iia nimic, afară de cît ne iaste tocmalaT ară-tată mai sus. Şi de ar vrea părintele ori noi să ne facem vreun dres gospod de această tocmaiă, voe să aibă atît părintele, cît şi noi. Iar oricarele din noi nu să va ţine pe urmă de această tocmală şi învoială aşăzată, unul ca acela nu numai la giudeciată să să ruşineze, ce încă să fie lipsit din moşie aceasta a mănăstirii. Şi pentru mai adevărată credinţă, dîndu-ne zapis noi unii la mina altora, adecă părintele la mîna noastră, asemenea şi noi la mîna părintelui, puindu-ne numite şi degetele ca să s(e) criază. 1779 săptemv(rie) io. Eu Viasille Găure ot satul Găurile adeverez ; eu Straoa ot tam adeverez ; eu loniţă vătav ot tam adeverez ; eu Ion Bobeică ot tam adeverez ; eu Ion Geboc ot tam adeverez ; eu Pos'tolache Luca ot tam adeverez ; eu Costandin Hîngău ot tam adeverez ; eu Vasile Hîngărău ot tam adeverez ; eu Toader Nistor ot Yizante adeverez. Şi noi tot satul. Din luminată porunca măriii sale Costandin Dimitrie Muruz voevod, fiind rînduit de am făcut această învoială şi aşezare între sfînta mănăstire Vizantie şi între sătenii din Găuri, pentru o parte de moşie ce au luat de la răzeşi cu anafora de la luminat divanul mării sale, fiind amîndoao părţile înainte noastră şi după învoiala amîndoao părţile ce s-au făcut înainte noastră, după cum să cuprinde intr-acesta zapis, am întărit şi noi cu iscălitura noastră, care aceasta s-iau dat la mîna părintellui egumen de Vizantie şi altu zapis de la mîna egumenului la mina sătenilor, ca această tocmală şi învoială să fie de veci. 1779 săpt(emvrie) 10. Alexandru Ianicuileu paharnic, staroste. Arh. St. Buc., Ms. 580, f. 16—16v. Copie. Un rezumat în A. Sava, Documente putnene, voi. I, p. 109. 493 498 15 ianuarie 1780 Egumenul mănăstirii Galata împuterniceşte pe stolnicul Andrei Beldiman să administreze moşiile schitului Hadîmbu, al cărui epitrop este, dîndu-le celor care se vor tocmi cu un preţ mai, bun, Dat-am carte arhierii noastre di volnicie cinstitului şi iubitului fiiu sufletesc al nostru, dumnealui stolnic Andri.i Beldîmanu, epitrop schitului Hadîmbu, pre cine ar orîndui domnia lui se fii volnic a-şi lua venitul moşiii Bu deşt ii şî Mogoşăştii, după obicei din toate, di casă, di ţarină, di grădini, di stupi. Şi fiindcă s(e) vinde moşiia Mînjăştii di la mănăstire Galata cu anu, se vinde şi aceste moşii, cari li-am datu schitului Hadîmbu, dar fiindcă iasite acum alt hotar acesta, cine va cumpăra veni tu Mînjăştilor cu anu, afară dintr-acest hotar va lua. Cît şi pentru poiana morii ce iaste în Stavnic, iarăşi am dat-o schitului şi nu va îngădui dumnealui pe nime pără nu să va tocmi cu dumnealui şi aşe cu tocmală va lua-o, însă cine a da preţ mai mult. După cum şi ailte poeni ci are schitul împregiur, iarăşi prin mîna dumneailui să vor da, după cum s-a socoti. Cum şi pomeţii ce sînt înpregiur, iarăşi nimeni să nu îndrăzniască la vreme coptului poamililor, fără ştire dumnealui stolnic, a să apropiia. Şi am dat şi arhierie noastră carte aceasta de încredinţare şi am iscălit cu iscălitura noastră. 1780 ghenarie 15 dni. *j* Chesarie egumen (greceşte). Arh. St. Duc., M-rea Galata, pach. V, doc. 9. Orig. 499 ) 1^ ianuarie 178C Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Neamţ să mute locuitorii de lingă mănăstirea Neamţ la Timiş eşti, pe moşia Buzaţi, ţinută în arendă de către sătenii din Păstrăveni, care să-şi caute loc de hrană în altă parte. Io Coistamdin Dimitrie Muruz voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Cinstiţi şi credincioşi boerii domniii mele, dumitale Sandul Sturzia biv vel spătar i dumitale Ştefan Catargiu biv vel ban, ispravnici de ţinutul Ni amţului. Facem ştire dumneavoastră, fiindcă moşiia Buzaţii de la ţinutul Niamţuiui, care iaste a mănăstirii Neamţului, pănă acum cu protimisire au ţinut-o cu anul oamenii din satul Păstrăveni de la acel ţinut de să hrăniia pe dînsa, iar acum, fiindcă numita mănăstire are trebuinţă de moşia aceasta, atît pentru mănăstire, cît şi pentru oamenii cărei pănă acmu au fost cu lâcuinţa lingă mănăstirea 494 Neamţului, şi fiindcă cu a lor lăcuinţă lingă mănăstire cade cu supărare părinţilor mănăstirii, din porunca domnii mele au rămas să să mute mai departe de mănăstire, la Timişeşti, unde, neavînd loc de hrană acolo, li s-au dat loc de hrană acoilo pe această moşie Buzaţii. Pentru aceia dar, să dă volnicie mănăstirii Neamţului ca de acum pe această moşie, anume Buzaţii, să-şi facă cele trebuincioasă şi să dea şi loc de hrană oamenilor cărei să mută de lingă mănăstire Neamţului şi să nu aibă nici o supărare de către oamenii din Păstrăveni. Deci poruncim dumneavoastră ispravnici ai ţinutului Neamţului, ca pe oamenii de lingă mănăstirea Neamţului să-i mutaţi la locul ce s-au arătat mai sus şi să să hrănească pe moşia Buzaţii, iar oamenilor de Păstrăveni să le daţi a înţălege ca de acum înainte să nu să mestece la moşia Buzaţii, nici cu arat, nici cu cosit, nici cu păşunat, ci să dea pace şi să-işi caute altă moşie cu tocmală pentru hrana lor, daca nu le va fi din destul pe moşiia Păstrăveni!, unde lăcuescu. Aceasta poroncim. 1780 ghenare 19 dnL Procit vdl logofăt. ( Pe verso :) S-au trecut la condică. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. XXI, doc. 14. Orig., pecete aplicată. 500 (Iaşi,) 3 iunie 178G* Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire vechilului mănăstirii Secu pentru moşia Săbăoani, să strîngă venitul de la toţi locuitori. Io Costandin Dimitrie Muruz voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemlî Moldavscoi. Fiindcă precuvios rugătoriul noistru Paisie stareţul şi cu tot săborui al mănăstirilor Niamţul şi Secul au rînduit vichil şi purtător de grijă a tot venitul ce va fi pe moşiia Sebăoanii ot ţinutul Romanuluir ce iasti a mănăstirii Secului, pe acest Dimitrie (Grecul) 1 ca el să aibă purtare de grije şi să-l strîngă la vreme după hiotărîre ponturilor gospod, pentru aceia, iată s-au dat această carte al domniii mele la mîSsTnumitului vechil de sus arătat, ca să aibă a strînge tot venitul ce va fi pi această moşie al svintei mănăstiri şi adetiul di pe la toţi cei ce vor fi şezetori cu case pe această moşie Săbăoanii, după obiceiu şi după hotărîre ponturilor gospod şi să-l de la svînfca mănăstire Secuii la stareţul Paisie. Deci poruncim domniia mea dumneavoastră ispravnici de ţinutul Romanului, să daţi mină de agiutor la celi cu cale numitului vichil, ca să strîngă tot 1 Loc alb. 495 venitul moşiii Sebăoanii şi adetiul di pe la toţi cei ce vor fi şezind pe moşiia aceasta, după hotărâre ponturilor gaspad. Iar de va sta cineva din lăcuitori în-potrivă a nu da ce iaste cu drept, dumneavoastră pe unul ca acela să-l supuneţi şi venitul ce va fi cu drept să de, să-l înpliniţi mănăstirii şi să să de la mîna numitului vichil. Aceasta scriem. 1780 iunie 3. Procit vel clucer, Arh. St. Buc. M-rea Neamţ, paoh. LVI, doc. 34. Orig., pecete aplicată. 501 (Iaşi,) 20 iunie 1780 Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv ~ vel stolnicului Iordache Iamandi şi lui Vasile Iamandi, biv vel pitar, ~ să stăpînească moşia Călmăţui şi să oblige pe locuitori a le da dijma din produse, a le lucra zilele de boieresc, după hotărîrea ponturilor, ori, învoindu-se, să plătească bani. Io Costandin Dimitrie Muruzi voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte domniii mele credincioşi boerilor noştri, dumisale Iordache Iamandi biv vel stolnic i Vasile Iamandi biv vel pitar şi omului ce-1 vor rîndui vechil şi purtător de grije la moşie Călmăţuiu cu Rădiul Oanii sulger, din gura Călmăţuiului, ot ţinutul Lăpuşnii, să fie volnic cu carte domniii mele a stăpîni moşie aceasta în toati semnile şi hotarăle ei. Şi să ia de a zăce din ţarini cu pîine, din cîmp cu fînaţe, din livezi cu pomi, din bălţi cu peşte şi din priseci cu stupi, din cincizăci să ia un stup, iar fiind mai puţini să ia câte una para de stup şi din tot locul cu tot venitul să ia de a zăcea, după obiceiu şi după hotă-rîre ponturilor gospod. Cum şi oamenii ce vor fi şezători cu casă pe numita moşie să aibă a lucra zilile obicinuite de boeresc după hotărîre ponturilor, ori învoindu-se să plătească cu bani, iarăşi după ponturi. Şi poroncim domnie mea dumneavoastră sărdari de Orh(ei), să daţi mină de agiutoriu omului vechil ce-4 vor rîndui numiţii boeri la numita moşie, ca să strîngă cu lesnire obicinuitul venit al moşiei. Şi pe cei ce vor fi pricinuitori a nu da obicinuitul adet al moşii sau a lucra zilile obicinuite de boeresc piste anu, pe unii ca aceia să-i faceţi să înţeleagă şi ce a fi cu drept să înpliniţi de la 496 aceia. Iar avînd cineva a răspunde pentru moşie, cu scrisori ce vor ave, să vie la divanul domniii mele să-şi caute. Aceasta poruncim *. 1780 iuni 20. Procit vel logofăt. S-au trecut la condică. Arh. St. Iaşi, Documente, paoh. CCLXX, doc. 10. Orig., pecete aplicată. 502 1 august 1780 Locuitorii din Roşcani dau zapis lui Ilie Hermeziu, logofăt de visterie, arătînd că pentru banii ce-i datorează îi vor căra lemne şi fîn. Lei bani ---------“ „ w / 31 90 Luca vornic, păspar ot Roşcani, pentru cari să aducă 15 cară lemni şi să s(e) scadă din bani cîte 20 păr aii carul. 34 45 Gavril i Istrati braţ lui, ficiorii babii Ioanii, pentru cari iaste chizeş Trifan Tătaru. 6 90 Gavril Bălaur. 14 75 Trifan Tătaru. 9 30 Vas iii cumnat Balaurului. 3 60 Ion Bălaur. — 60 Mihălachi ot tam, să-i de Apostol. 8 90 Andrei Tătaru. 1 — Toader Tăbăroean. 3 40 Gavril Hotimcean. 113 90 Adiică una sută triisprăzăci lei şi noaozăci bani.. Adică noi de mai sus arătaţi dait-am adivărat zapisul nostru la mina dum(nealu)i logofăt Itlii Hermezeu ot vist(ierie), precum să s(e) ştie că ni-au înprumutat cu aceşti bani de mai sus arătaţi, pentru care ni-am pus vade părr la Sfeti Toader ca să dăm toţi banii cu dobînda lor din zăci doisprăzăcî pe an. Şi, trăgîndu-ni dum(ineallui) logofăt Ilii înainte dumisali ispravnicului, ni-au hotărît să aducem cu toţii 40 cară lemni şi să-i ţii în samă fiişticărue din bani, pe caru de lemni cîte doîzăci păralli, însă carăle să fiie încărcaţi bini şi lemnile buni. Iar di n-am da banii la vade, să alba dum(nealui) a înplini ou ce-ar găsi di la casa noastră. Şi deosebit să avem a căra dumisali şi 2 stoguri fîn şi să s(e) plătiască pi sania di fîn încărcată bani cîte doîzăci parali. , 1 1 O oarte domnească asemănătoare s-a dat la 14 iunie acelaşi an şi biv vel banului Iordache Cantacuzino, pentru moşiile Poprioani şi Hriţcani (Acad. Republicii Socialiste România, — Filiala Iaşi, Institutul de istorie, pach. XLV, doc. 77, orig.). 35 cară lemni să aducem. 32 - c. 4661 497 Şi pentru credinţa ni-am iscălit chizeş unul pentru altul şi ni-am pus degitile. 1780 avgust L Eu Luca pascar ot Roşeani ; eu Trifan Tătaru ot Vladeni ; eu Gavril i I strat e, ficiori babii loanii ; eu Gavril Balaur ; eu Vasiîi cumnat Balaurului ; eu Andrei Tătaru. Zaci lei şi giumătate tij am luat în chizeşie pe Luca olar cariile au fost dator din fîn, şi ni-am pus degitile. Eu Luca olaru, eu Trifan Tătaru, eu Ion Balaur. Această învoială să au făcut înainte rne cu priimire amîndăror părţile. Cast (andin) Balş ban. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXII, doc. 59. Orig. 503 (Iaşi,) 12 august 1780 Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel spătarului Constantin Râşcanu, sărdar de Orhei, să oblige pe locuitorii de pe moşiile Cerceleşti şi Bălcăşeşti, ale mazililor Roşea, Leca şi Paladi, să-şi îngrădească stogurile şi ariile spre a putea păşuna vitele după cosirea finului. Io Costandin Dimitrie Muruzi voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Cinstit şi credincios boeriul domniii melle, dum(neata) Costandin Răşcan biv vel spatar, sărdar de Orheiu, sănătate ! Să face ştire dumiitali, că domniii mele au dat jalobă Ştefan Roşea i Costandin Leca şi Paladi, mazili de la ţinutu Orheiului, arătînd că pe moşie lor. Cerceleştii şi Băkaşeştii de la ţinutu Orheiului, sînt oameni şezători cu casă şi din pricină că după ce-şi strîngu ţarinile şi fînaţile nu le îngrădesc, atît vitele lor cît şi a sătenilor intră în iarnă foarti slabi, căci n-au loc din destul pentru păşunat, fiind locu cel mai bun oprit cu ţarinile şi cu fiînaţile. Şi pentru aceasta cerşind dreptate, iată scriem dumitaili să triimeţi să cercetezi acolo la stare locului şi, cînd nu va fi loc din destul pentru păşunatul vitelor, dum(neata) să dai poroncă acelor ce vor fi avînd ţarini şi fînaţ pe numitele moşii oa să-şi îngrădească stogurile şi ariile lor, să să poată păşuna vitele atît a lor, cît şi acestora. Aceasta scriem. 1780 avgust 12. (Pe verso :) Cinstit şi credincios boeriul domniii mele, dumnealui Costandin Răşcan biv veil spatar, sărdar de Orh(eiu), datise zdraviem. Ştefan Roşea. Procit vel logofăt. S-au trecut la condică. 498 Acad. Republicii Socialiste România, pach. CXXXJ, doc. 119. Orig., pecete aplicată. 504 (Iaşi,) 18 august 1780 Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte serdarului de Orhei să cerceteze reclămaţia biv viori vistierului Constantin Donici contra locuitorilor din Băloşeşti care nu-i dau dijma şi contra răzeşilor din Furceni pentru venitul morii, căutînd să înplinească ce i se cuvine. Io Costandin Dimitrie Muruz voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. Cinstit şi credincios boeriul domniii mele, dumneata Costandin Răşcanu biv vel spatar i sărdari de ţinutul Orheiului, sănătate ! Să faci ştiri dumitale că domniii mele au jăluit dumnealui Costandin Donici biv vtori vistier, arătînd că la acel ţinut ari giumătate di sat di Boloşăşti şi giumătate di bătrîn din ciialantă giumătate di sat Băloşăştii, cu scrisori, şi lăcuitorir: acii ci să află şăzători şi să hrănescu pe moşie aceasta din anii trecuţi nu i-ar fi dat nici banii casilor, nici dejma obicinuită din sămănăturile ci fac. Aşijdire şi în moara din satul Furcenii, zici vistierul Donici că ar fi avînd parti şi iarăşi nici din vinitu'l morii nimica n-ar fi luat dlin anii trecuţi. Pentru cari au cerut dreptate ca după zapise ci ari atît di la lăcuiitorii din Bălo-şăşti, cum şi di la răzeşii acii cari să află stăpînitori la Furceni, să-i înplinească. Deci iată dar, scriem dumneavoastră să cercetaţi şi ci va fi cu drept, atît di la unii, cum şi di la alţii, păr' la cel puţin sa înpliniţi ca să nu s(e) păgu-basea numitul boeriu de venitul moşiilor săli. - Aceasta scriem. Iar avînd mai mult a răspundă să li pui zî di soroc ca să vii să ste la divan. 1780 avgust 18. ( Pe verso :) Cinstit şi credincios boeriul domniii mele, dum(nealui) Costantin Rîşcanul biv vel spatar i sărdariu de ţinutul Orheiului, datis zdraviem. Dum(nealui) Costandin Donici vistier. Procit vel logofăt. S-au trecut la condică. Acad. Republicii Socialiste România, pach. MCXCV, doc. 23. Orig. 505 2 septembrie (1780; Egumenul mănăstirii Slatina reclamă domnului că locuitorii de pe moşia Mădei şi Borca (Neamţ) nu-i dau decît o para de stînjenul de fîn, iar muntele Grinţieşul îl arendează altora, şi cere împuternicire să poată lua dijma, banii de casă şi arenda pentru munte. Preînălţate doamne, Jăluesc mării tale că pe o moşie ci are mănăstire Slatina la ţinutul Neamţului, anume Mădciu şi Borca, este sat şi acei oameni ce şed pe moşii nu să m supun a da venitul la mănăstire pe obiceiu şi după ponturi, fără cît numai din fin ne dau cîte 1 para de stînjen, iar de pe casă şi dintr-altele nu vor să de. Şi încă şi un munte ci are mănăstire acdlo, eu am zis să-mi de pe an cîte 50 lei şi să-şi facă stîni vara acoilo să-şi păşuneze oile, iar ei giumătate din muntele acela s-au sculat şi l-au vîndut altora în 24 lei, şi iei giumătate de munte îl calică cu oile lor şi la mănăstire mai mult decît 20 lei nu vor să dea. Şi din pricina lor mănăstire(i) i să pricinuieşte mare pagubă fiindcă ei să hrănesc pe moşie şi apoi nu să supun a da venit pe obiceiu şi după ponturi. Mă rog, milostive doamne, să mi să de o Garte gospod de stăpînit, ca să pot stăpîni moşiile aceste şi a lua dejma de pe casă şi din ţarini pe obiceiu, în care să să poruncească isprav (nicului), la care nu să vor supuni a da, să înpli-nească de la dînşii. Cum şi pentru muntele Grinţieş pe care îl calcă cu vitele lor, iarăşi să să poruncească isprav (nicului) ca să le de poroncă ca ori banii acei 50 lei să de, ori să-şi rădice oile de acolo şi să fiu volnicu a vinde muntele altora, ca să să folosească şi mănăstire din venitul moşiilor ce are. Şi mare pomană a fi mării tale. Rugătorii mării tale, Ghenadie egumenul de la mănăstire Slatina ot ţinutul Sucevii. (Notă:) Cere carte de stăpînit o moşie ot Neamţu ce are mănăstire. (Rezoluţie :) Mergi la dumnealui vel logofăt se cerceteze. (1780) 1 săpt(emvrie) 2. Vel clucer. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, paoh. V, doc. 16. Orlg. 506 (Iaşi,) 5 septembrie 1780 Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Neamţ să cerceteze reclamaţia egumenului de la Slatina contra locuitorilor de pe moşia Mădei şi Borca a mănăstirii, obligîndu-i a da dijma şi „adetul de casă“, iar muntele Grinţieş să-l ţină, dacă vor da arenda cuvenită. Io Gostandin Dimitrie Muruz voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Cinstiţi şi credincioşi boeri domniii meii, dum(neavoastră) Tode-raşcu Balş biv vel spatar i Ştefan Catargiul biv vel ban, ispravnici de ţinutul Neamţului, sănătate ! Vi se face ştire că domniii mele au dat jalobă rugătoriul nostru Ghenadie, igumenul de la mănăstire Slatina, arătînd cum că mănăstire acesta are la ţinutul Neamţului o moşie, anume Mădeiul şi Borca, pe care moşie iaste şi sat şi oamenii carii şăd pe acea moşie nu să supun ca să dea venitul moşiii la 1 Datat după doc. nr. 506, din 5 septembrie 1780. 600 mănăstire după obiceiu şi după ponturi şi încă şi un munte ce are mănăstire acolo îl ţin ţeranii în tărie, şi giumătate de munte îl calcă cu oile lor, iar giumătate, care n-iau ei trebuinţă de dînsul, lnar fi vîndut altora şi la mănăstire dau avaet cit le iaste voe lor, iar nu preţul ce s-ar cădea, şi pricinuiesc mănăstirii mare păgubire, cum mai pre largu veţi înţelege din răvaşul cel de jalobă a igumenului care vi s-au triimes. Deci, fiindcă igumenul cere dreptate, iată scriem dumneavoastră să aduceţi faţă pe acei oameni ce sînt şezători pe moşie mănăstirii Slatinii şi să cercetaţi pricina aceasta, fiind şi igumenuil de faţă. Şi cît pentru adetul de casă şi pentru dejma din ţarini, dumneavoastră să-i supuneţi ca să dea după obi-ceiu şi după ponturi, şi de la cei ce vor fi înpotrivitori, ce-ia fi cu dreptate să înpliniţi. Cum şi pentru muntele acela care să numeşte Grinziaşul şi-1 ţin ei în tărie lor, dînd ei la mănăstire preţul ce s-a cade, să vor protimisi ei să-l ţie pentru trebuinţa lor, urmînd dumneavoastră după cărţile domniii mele ce vi s-au sioriis mai înainte pentru pricina moşiilor şi a munţilor, iar a păgubi pe mănăstire se nu-i îngăduiţi şi să-i aşăzaţi ca să nu ne mai vie jalbă. Iar fiind pricina într-alt chip şi acolo nu să va odihni vreo parte, se le daţi zi de soroc se vie la divan şi cu carte dumneavoastră pre largu să înştiinţaţi pe domnie me. Aceasta scriem. 1780 sept(emvrie) 5 dni. ( Pe verso :) \ Cinstiţi şi credincioşi boerillor domniii mele, dumnealor Toderaşcu Balş biv vel spatar i Ştefan Catargiul biv vel ban, ispravnicii de ţinutul Neamţului da-tise zdraviem. Mănăstire Slatina. Prooit vel logofăt. S-au trecut la condică. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. V, doc. 17. Drag., pecete aplicată. 507 28 septembrie 1780 Locuitorii din satul Zvoriştea din Deal dau zapis lui Dumitru Gheorghiu din Botoşani că în anul următor îi vor cosi rămăşiţa de 105 fălci fîn şi alte 20 fălci drept dobîndă. Adecă noi oamenii care mai gios ne-am pus degitile, din sat din Zvoriştii din Deal, dat-am adevărat zapisul nostru la mJîna dumisale giuipînulluii Dumitru Gheorghiu din Botoşeni, precum sa s(e) ştie că i-iam rămas noi datori drept cu 105 fălci, dator (ie) dintr-acest ani, şi 20 de fălci să-i facem dobînda, care fac 125 de fălci peste tot, şi să i le facem la anul viitor fînul cu mulţămit(ă) şi fărf de nici o pricină. Şi oriunde ar ave dumnealui iarbă, acolo să mergemi să-i facem finul şi stogurile să le facem bune, după cum ne-a porunci dumnealui,. 501 şi să măsurăm cu dreptate şi să nu avem voe noi a lua bani de aiure păn* om cosi datorie. Iar de n-am faci finul noi, apoi să avem a i-1 plăti după cum ar cumpăra finul la ace vremi. Şi de ar fugi unul dintre noi, apoi noi să-i împlinim datorie acelui fugit şi chizeşi unul pentru altuil. Şi de s-iar întîmpla a mergi la vreo judecată, cită cheltuială şi plineailă s-ar face, să fie toată despre noi. Şi pentru credinţa ne-am iscălit şi ne-am pus numele. 1780 sept(embrie) 28. (Urmează 14 semnături). Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXXVI, doc. 155. • Orig. 508 (Iaşi,) 28 noiembrie 1780 Boierii divanului judecă reclamaţia locuitorilor din Săbăoani împotriva lui Dumitru Grecu, vechilul mănăstirii Secu, pe care ei îl arată v a fi arendaş al moşiei, şi confirmă împuternicirea acestuia din partea - L egumenului de a strînge veniturile şi de a vinde vin în sat. f La divan, înainte noastră, s-au giudecat de faţe oamenii din satul Săbăoanii ot ţinutul Romanului, oare moşie iaste a mănăstirii Săcului, cu Dumitru Grecul, carele este pus vechil şi purtător de grije aceştii moşii Săbăoani. Pricina lor într-acest chip au fost : oamenii din Săbăoani, prin jialoba ce ah dat la mărie sa vodă şi s-au rînduit la noi, au arătat precum moşii şi părinţii lor într-acest sat s-au săvîrşit şi după dînşii să află ei trăitori şi nime din streini n-au venit în satul lor pănr acum ca să ţie cu anu ori moşie sau orînda, ci tot ei au fost purtători de grije moşiii de strîngea dejma din toate şi o duce cu carăle lor (la) mănăstire. Şi pentru acea slujbă ce făce ei mănăstirii îşi vinde pe la casiile lor cîte puţină băutura pişti anu şi supăraţi despre nime n-au fost. Iar acuim, acest Dumitru Grecul, cu chip că dl ar fi vechil mănăstirii pentru venitul moşii, ţine orînda iîn satul lor de doi ani încoace şi pe dînşii nu-i lasă ca mai înainte să vînldă băutură pe ila casiile lor, şi nu doar că este vechili precum să răspundi, ce ar fi cu adevărat cumpărător moşiii. Pentru care au cer-şut ei dreptate ca să răspundă la preţul TÎ-au dat Dumitru pe an şi să ţie ei moşiia. înpotriva jalobei oamenilor din Săbăoani, Dumitru au scos de ne-au arătat scrisoare sfinţiei sale părintelui Paiisie stareţul, iscălită de sfinţie sa şi cu pecete mănăstirii, în carele scrie şi adevereşti că cu sfatul a tot săboruil au făcut vechil şi purtător de grije pe acest Dumitrie, fiindu-i fiu duhovnicesc şi credincios, şi pentru socoteala (ce se face icu strînsul dejimii i s-au dăruit de cătră mănăstire orînda acelui sat Săbăoanii, ca numai el să fie volnic a ţine crîcimă şi a vinde băutură acolo în sat, iar alţii nime să nu fie volnici. 502 Asupra căriia scrisoare a sfinţiii sale părintelui Paisie au răspunsu oamenii din Săbăoani că ar fi făcută cu iconomie, după a lui Dumitru cerere, cu chip de vechilîc, dar ei s-ar fi înştiinţat din însuşi oamenii mănăstirii cum că este cumpărător, iar nu vechil. La cari zisuri a lor, măcar că nu mai era trebuinţe de a să face mai multă cercetare, unde s-au văzut de noi scrisoare sfinţiii sale părintelui Paisie stareţul şi cu pecete mănăstirii, adeverindunl pe Dumitru că este vechil, iar nu cumpărător, mai ales înştiinţaţi fiind şi noi că sfinţie sa moşii cu an(ull) nu vinde, ci tot oamenii şi părinţii călugări a mănăstirii strîngu venitul moşiilor, dar pentru ca să potolim a lor obrăznicie, oare au zis că scrisoare sfinţiii sale părintelui Paisie ar fi făcută cu iconomie, i-am trimis la preosvioţie sa părintele mitropolitul de le-au făcut carte de blestem asupra lui Dumitru Grecul, precum să s(e) încredinţeze de este vechil sau cumpărător. Şi Dumitru înainte noastră au mărturisit şi pe carte de blăstăm precum este vechil moşiii, dar pentru osteneala lui i s-au dat orînda. Şi au rămas oamenii din Săbăoani fără de răspunsu, cunoscîndu-se însuşi ei că fără de caile au umblat cercînd judecată. Pentru aceia, i s-au dat lui Dumitru această carte a noastră de judeoată ca să fie în pace şi nesupărat de cătră oamenii din Săbăoani şi după poronca şi scrisoare ce are de la sfinţie sa părintele Paisie, stareţiul, să aibă a strînge venitul moşiii din toate de a zăce, după obiceiu şi după hotărîre ponturilor ce sînt în visterie cu pecete gospod, cum şi vin numai el să aibă a ţine şi a vinde în sat, iar alţii nime să nu fie volnici, fără numai pe care îl va învoi vechilul mănăstirii. Şi osăbit datori să fie oamenii din Săbăoani a lucra zilile obicinuite pişti anu, după hotărîre ponturilor gospod. Aceasta înştiinţăm, 1780 noemv(rie) 28. V(a)!s(iie) R(ose)i vel logofăt. Lase arac hi vel vornic. N. Roset vel vornic. .......1 vel vornic. S-a trecut în condica divanului Arh. St. Buc., Mnrea Neamţ, pach. LVI, doc. 35. Orig. 509 10 ianuarie 1781 Ignat Culenici şi Grigore jiul lui, din Dersca, dau zapis lui Dumitru Gheorghiu că-i vor cosi 50 fălci de fin, oriunde ar avea, pentru care au primit banii. Eu Ignat Culenici şi eu Grigori sin Ignat, din Derţca, dat-am zapisul nostru la mîna dum(nealui) giupînuilui Dumitru Gheorghiu, precum să s(e) ştie că am luat noi bani de la dum(nealu)i pe cincizeci de fălci de fîn şi la vreme 1 Indescifrabil. 503 coasii sa ni afllărn gata şi oriunde ar ave dum(nealu)i iarbă, acolo să mergim să-i facem finul şi să măsurăm cu dreptate. Şi stogurile să le facem buni, după cum ne-a porunci dum(nealu)i. Iar de n-am veni şi nu ne-am afla la vreme şi l-am lăsa de sminteală, apoi să avem a i-1 plăti la iarnă, după cum s-a vimdi atunce. Şi de s-ar intîm-pla a mergi la vreo judecată, cită cheltuială şi pllineală s-ar face, să fie toată despre noi. Şi pentru credinţa ne-am pus numele şi degitile. 1781 ghenari 10. Eu Ignat platnic ; Eu Grigori sin Ignat. (Pe verso :) 14 fălci am rămas dintr-acest zapiiis să aibu să le cosăsc, iar de n-aşi cosi, să aibu să le plătesc cum să cumpără finul iarna. Şi pentru credinţă am pus numiile şi degetul. 1782 martie 20 Eu Ignat Ulenici1, platnic. Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXXVI, doc. 156. Orig. 510 11 ianuarie 1781 loan Ciubotar cu ginerele său Maxim şi cu Toader Brănişteanul din Pomîrla dau zapis lui Dumitru Gheorghiu angajîndu-se să-i cosească o sută de fălci de fin cu 60 de parale falcea. Adică eu loan Ciubotar şi eu Maxim zăt Ciubotar şi eu Toadăr Brănişteanul, din sat din Pomîrla, dat-am adevărat zapisul nostru la mina dumnealui giupî-nului Dumitru Gheorghiu, precum să s(e) ştie că am luat de la dumnealui hani pe o sută de fălci de fîn şi la vreme coasăi să ne aflăm gata şi orunde ar ave dumnealui iarbă, să mergim să cosim şi să (mă)surăm cu dreptate şi stogurile să le fiacem bune, după cum ne-a porunci dumnealui. Iară de n-am face noi finul după cum ne-iam apucat, să avem a-ll cumpăra la iarnă, după cum s-a vinde. Iară de s-ar tîmpla despre noi vreo pricină de judecată, cită cheltuiala şi plirîeală s-ar faci, toată să fie despre noi. Şi pentru credinţă ne-am pus numele şi degitele. , 1781 ghenar II. Eu Ion Ciubotar ; eu Maxim ; eu Toader ; eu Andrii sin Savii din Mură-reşti pezăş 2 platnic. Şi n(e)-iam apocat ca se fac im o clacă într-o zî cu car ăl e noastre a. 1 Pentru „Culenici“. 2 Coreot : chezaş. 3 Scris ulterior marginal. m (Pe verso :} Cu rămăşiţa ce am rămas, s-au făcut 103 fălci şi giumătate să-i facem la vară fără de nici o pricină, după cum scrie zapisul din dos. 1782 fevruarie 25. Eu Ion Cojociar şi cu ceilalţi platnici. (Pe foaia II :) Ce au cosit pomirlenii într-acestu an : Fălci prăjini stoguri 50 — 21 Ion Ciubotariu. 10 — — la gineri-său. La aceşti fălci au dat Armanu 76 parale la Ion Ciubotaru. Şi mi-au rămas datori cu 43 de fălci ca să-mi dei bani. (Pe verso :) Zapisul pomMenilor pe 43 fălci. 43 fălci să s(e) ei citi 60 părali, fac bani să-mi dei 64 lei pol. Academia Republicii Socialiste România, pach. LXXVI, doc. 157. Orig. 511 18 aprilie 178î Neculai Muscalii, Ion sin Mihalu Bunducă şi Vasile Botezatu dau zapis lui Costache Volcinschi că se mulţumesc cu învoiala ca să-i lucreze fiecare şase zile de vară şi o falce de fin cosită pentru boieresc, să-i dea dijma din produse, iar pentru dijma finului să-i facă o zi de coasă. Adică noi, cari mai gios am pus degitele, dat-am adevărat zapisul nostru la mîna dumisali giupînului Costachi Volcischi, precum să s(e) ştie că avem noi cu dum(nealui) tocmală ca să lucrăm boieresc pe an cîte şesă zile de vară, ori la ce lucru ne-a pune, şi o falei de fin să facim, îngrădit gata să-l dăm dumisali pentru adeţu oasii, iar dijma din toate sămănătura ce om faci pe moşiia dumi-saili, să-şi ia dum(nealui) zăciiaila după obeceiu pământului ; iar pentru iarbă, cărora ne-r dă să ne facim cîte de un stog di fîn pentru tribuinţa noastră, să nu ne ia dejmă dlin fîn, ce în loou dejmii să-i cosim într-o zi dum (nealui), şi ace oosiri să adunăm şi să-l clădim şi îngrădim gata, să-l dăm dumisali. Măcar că dumnelui tot această tocmeală o ari şi cu sătenii cei mai de înainte cu zapisu, şi ei în mulţi rînduri să ispetesc ca să-şi strici tocmala ce o făcut-o ei pentru aceasta, găsim şi noi acest obicei de lucru boierescului după cum scrie mai sus. Şi noi încă sintem primiţi şi mulţumiţi să lucrăm pe tot anu acest boieresc, care de n-am fi statornici pe tocmală ce avem şi ne-m ispiti şi noi a-1 supăra pe dum(nealui) ca să stricăm aşezare noastră ce o avem cu dum (nealui), atunce dum‘(nealuiy să aibă a ne scoţi de pe moşiia dum (nealui) şi cuvînt de îndreptare să nu avem. Iiar de ne-m ispiti a m(e)irgi şi a icerca şi pe la dumnelor ispravnioei ţinutului, supărînd pentru aceasta, să nu ne ţie în samă, ce să ne scoţi afară ruşinaţi şi cuvînt de îndreptări să nu avem. Şi pentru mai buna credinţa am pus şi degitele. Let 7289 (1781) ap(rilie) 18. Eu Neculai Muscalu ; eu Ion sin Mihialu Bunducă ; eu Vasili sin Botezatului. Acest zapis l-am scris eu cu ziisă lor şi pentru încredinţare am şi iscălit Preutul Mihalache ot Noo Săliţe. Arh. St. Buc., M-rea Agaithon, padh. IIAer, doc. 55. Orig. 512 26 iiunie 1781 Ştefan vistier, judecind pricina lui Dimitrie Gheorghiu cu cosaşii din Dersca (Suceava) care i-au rămas datori nouăzeci de fălci de fin, hotărăşte ca Mihalache Popăscul şi Petre Ungureanu să meargă la Botoşani, în ziua de 3 iulie, să jure, spre a fi achitaţi. Avîndu giudecată înnaimte me Petre Ungurianul i Ion sîn Mihălachi Po-păscu din satul Dersca ot ţinutul Sucevii, cu dumnealui giupînu Dimitrie, pentru 90 fălci de fîn ce sînt datori Petre Ungurianu şi Mihalachi Popăscul giupînului Dimitrie şi Ion sin Mihălachi chizăşi, pentru care fiindcă au tăgăduit aceşti de mai sus-numiţi că nu sînt datori cu aceşti 90 fălci, s-au hotărât înainte me, cu priimire şi a giupînului Dimitrie, ca să mangă Mihalachi Popăscul şi Petre Ungurianul la Botoşeni să giuri cum că nu sînt datori cu aceşti fălci şi să rămîi mîn-tuiţi, puinduli-să şL-itadea* la iuiii 3, 1781, să să afle la Botoşeni. Iar neaflîndu-să la numita vade şi negiurînd, atunce să să înplinească de la dînşii. 1781 iunii 26. Ştefan vistier. Acad. Republicii Sodaldste România, pach. LXXVI, doc. 158. Orig. 513 (Iaşi,) 7 iuilie 1781 Gheorghe vel vornic cere lui Vasile Başotă să dea poruncă ţăranilor de pe moşia Anteleşti să nu strice cu vitele lor partea lui Ioniţă Volcinschi, să nu-i pescuiască iazul, iar dijma anului precedent să ră-mînă neîmpărţită pînă ce va hotărî judecata. Cinstit dumneata nepoate Vasilie Başotă, de la milostiv Dumnezeu întreagă şi fericită sănătate poftesc ca să trimiţă dumitale. Cu răvaşu, această dată mai mult nu am cătră dum(neata), fără dî-t aici veni Ioniţă Volcinschi şi s-au jăluit cum că ţăranii ce sînt şăzători pe moşiia 506 Anteleşti fac stricăciune cu vitele lor, cum şi cu cosirea erbii pe partea de moşie ce o are acolo ce iaste hotărâtă de părintele Neofit. Pentru oare, dumneata să dai poroncă oamenilor ca nu cumva să îndrăznească să mai facă stricăciune cu păşu-natul vitelor, cum şi în fineţe să nu cos ase ă nimeni pe partea dumitale, căci la Sfete Dimitrie iaste să vie şi dum(nealui) acolo, şi atunci să va face cercetare moşiilor şi după cum să va alege să va pune la cale, iar păr' atunce nici o supărare să nu i să facă. Cum şi pentru venitul moşiii a anului trecut am fost zis dumitali să să strîngă dijma să stea la un loc şi să nu te. atingi a lua ceva pără ce va lua treaba hotărâtului sfîrşit, şi atunci, după cercetarea ce să va face, la cine ce a rămînea să va înplini. Şi de ai şi luat dumneata oeva dintr-acel venit, să pui la loc să nu te amesteci pără să va pune la cale. Cum şi pentru iaz mi s-au jăluit cum că-1 păscuesc ţăranii ; să dai dumneata poroncă ţăranilor să nu îndrăznească a mai păscui iazul, că apoi vor cădea în primejdie. Aceasta, şi fii dumneata sănătos ! Iul (ie) 7, 1781. Al dumitali, Gheorghi vel vornic Arh. St. Buc., A.N., pach. MMCDXXXIV, doc. 33. Orig. 514 15 iulie 1781 Locuitorii din Popeni (Putna) se învoiesc a plăti vechilului mănăstirii Bîrnova ,Avaetul moşiei", cite 6 lei de moară şi cîte 2 lei de piua de sumane. Altă mărturie întru care scrie că, trimiţîndu-i dumnealui Theodoraşcu Balş spatar, starostele Putnii, din porunca gospod au mersu la sat la Popeni de au cercetat pentru mori şi pentru piiue de sumani cîte sînt pe moşia mănăstirii Bîmovii, nesupuindu-isă cei cu morile şi pie să de havaetul moşiii. Şi după poruncă mergîndu la satul Popeni, au chemat pre toţi oei ce au mori şi pie de pe moşie şi i-au aşezat cu vichilul mănăstirii Bîrnovii ca să de şasă lei de moară şi doi lei de pio, adetul moşiii pe an, şi învoindu-să şi o parte şi alta, au dat această mărturie la mina vichilului mănăstirii, să fie de credinţă. 7289 (1781) iulie 15. Neculai Străzăscul ; Neculai Palad(e). Arh. St. B«ue., Ms. 646, f. 34v. Rezumat. 507 515 24 iulie 1781 Miluda stolnic, din porunca domnească, dă carte de împuternicire lui Dumitru Grecu, vechilul mănăstirii Secu, să oblige pe locuitorii din Săbăoani a lucra boierescul, patru zile pe moşia Mogoşeşti, iar pentru restul de 8 zile să dea cîte douăzeci de bani pe zi, precum şi dijma din produse. După luminata carte mări ii săli lui vodă, să dă volnicii lui Dumitru, vechilul rînduit de svinţiia sa părintele Paisie, stareţul de la svînta mănăstire Săcuil şi Niiamţul, la moşie Săbăoanii a svintii mănăstiri, ca, după hotărîre ponturilor gospod, să-i apuce pe toţi oamenii ce sint în Săbăoani pentru aceli 12 ziile ce sint hotărâte să lucreze şi dijmă să le ia de a zăce din toate, însă, fiindcă mănăstire are trebuinţă de lucru numai de 4 zile, care aceste are trebuinţă să le lucrezi pe moşie Mogoşeştii, să aibă a-i duce acolo şi să lucreze acele 4 zile la ce va fi trebuinţă, iar pentru 8 zile cu care mai rămîn ei datori să aibă a da cîte 20 bani pentru o zi. Deosăbit, dator să fie tot omul ci-au făcut sămănătură pe moşie mănăstirii, ori ce feliu de sămănătură, să o culeagă şi să o strîngă toată şi atunce, făcînd numărătoare vechilul rînduit, să aibă a* lua din toate sămănăturile zăciuială, din zăci una, şi pănă nu va da fieşteoarele zăciuialia să n-aibă voe a rădica de pe pămîmt sămănătură ce vor ave. Pentru care, iată ţi să porunceşti şi ţie vornice de Săbăoani ca, după hotărîre ponturilor gospod ce iaste, să dai înţălegere la toţi sătenii să urmezi întocma la toate după poroncă, să nu ne vie jalobă, căci care vor fi pricinuitori, să va înplini cu panţir şi pentru (ne) înţelegere ce va face să va şi pedepsi ; iar dacă Vreunul să va asupri mai mult peste poroncă de vechilul rînduit, să vie aice la noi ca să jeluiască şi va afla dreptate lui. Aceasta. \ 1781 iul (ie) 24. Miluda stolnic. Arh. St. Duc., M-rea Neamţ, pach. LVI, doc. 36. Orig. 516 (Iaşi,) 7 septembrie 1781 Constantin Moruzi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare egumenului de la Trei Ierarhi să oblige pe locuitorii de pe moşiile mănăstirii, Agiudeni, Răchiteni şi lugani (Roman) să-i dea dijma din produse şi să-i lucreze zilele de boieresc ori să le plătească în bani. Noi Costandin Dimitrie Moruzi voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemle Moldavscoi. De vreme ce domniii mele au jăluit cuvios rugătoriul nostru Ignatie, arhimandrit şi egumen de la mănăstire Trisfetitele de la (E) şi, arătînd că W8 mănăstire aceasta la ţinutul Romanului are aceste moşii, anume Răchiteni şi Agiudeni şi Iugani, asupra cărora mănăstire ar fi avînd şi scrisori, şi cerşind ca de pe ia toţi aceia ce să află şăzători şi să hrănescu pe numitele moşii să ia dijma obicinuită, iată dar prin icarte aceasta a domniii mele să dă volriieie vichilului mănăstirii ce să va rîndui de cătră egumen, ca de pe la toţi aceia care să vor fi hrănind pe numitele moşii să ia din toate de a zece, pe obiceiu, din ţarne cu pine, din fînaţi, din grădini cu legumi ce vor fi de negustorie, iar din cele ce vor fi pentru hrana lăcuitorilor să nu-i supere ; şi din prisăci cu stupi, insa din 50 unul, iar fiind mai puţini să ia cîte o para de stupu, din livezi cu pomi şi din tot locul cuvenit, să ia dejmă pe obiceiu. Aşijdere şi lăcuitorii ce vor fi şăzători cu casă pe moşiile aceste a mănăstirii încă să aibă a lucra zilile boierescului la mănăstire, pe an, după hotărîre ponturilor gospod, sau să plătească cu bani, iarăşi după ponturi, însă cît pentru bani, de să vor învoi cu egumenul mănăstirii. Şi scriem domnie mea şi dumneavoastră ispravnicilor, de pe la aceia care vor fi pricinuitori, ce va fi cu dreptul să înpliniţi şi să-i puneţi pe toţi a urma la toate întocma după hotărîre ponturilor, să nu păgubască mănăstire din venitul moşiilor sale. Iar de vor ave cineva a răspunde împrotivă, cu scrisori ce vor avea să vie la divan. Aceasta scriem. 1781 sept(emvrie) 7. Pecete gospod. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., Ms. 578, f. 271—271v. Copie. 517 (Iaşi,) 30 noiembrie 1781 Constantin Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte biv vel paharnicului lancu Greceanu, ispravnic de Fălciu, să interzică locuitorilor de la Săratu a pescui în bălţile Episcopiei Huşi pînă nu vor dovedi prin judecată că sint şi ei „moşinaşi“. Io Gostandin Dimitrii Moruz voevod, bojiiu milostiiu gospodar zendi Mol-davscoi. Credincios boierul domniii mele, dum(neata) Iancul Grecianu biv vel paharnic, ispravnic de Fălciu, sănătate ! Să faci ştire că domniii mdli ni-iau arătat iubitoriul de Dumnăzău şi rugă-toriul nostru, chir Ionoichente, episcopul de Huşi, cum că ari episcopie cîteva părţi de moşii acolo la Prut, anume Săratul şi altili, pe cari fiindcă simt şi bălţi cu peşti, s-ar fi obicinuit ţăranii de pe acolo şi, la vremi cîndu eşti a să păscui bălţili, mierg în tărie lor di bagă năvoadile şi li păscuiesc, zicînd că ar fi şi iei moşinaşi. Pentru cari iată scriem dumitali să opreşti pe acii oameni ca să nu păs-cuiască aoeli bălţi pănă nu-şi vor căuta întîi cu giudeoată şi, după ce li să va hotărî giudecata, atunce, de s-a dovedi că sint şi ei răzeşi şi s-or alegi părţile 509 lor, vor păscui în bălţili ce or fi pe drepţi părţile lor, iar păr' nu să vor giu-deca, să nu-i îngădueşti dum(neata). Aceasta scriem. Şi dum(neata) să cercetezi pricina aceasta între acei oameni cu episcopie şi după cercetări ce vii face să dai şi mărturie dumi(tale) la parte ce s-a căde, ca, meddiihnindu-să vreo parte, cu zi de soroc să viie aice la divan şi şi-a trimite şi episcopie vechil cu scrisori ce-a fi avînd di s-or giudeoa. 1781 noiemv(rie) 30. (Pe verso:) Credincios boeriul domniii mele, dumnealui Iancul Grecian biv vel paharnic, ispravnic de ţinutul Făleiului, datis zdraviem. Procit vel logofăt. Epiiscopu de Huşi. S-au trecut la condică. Arh. St. Buc., Episcopia Huşi, pach. XLI, doc. 8. Orig., pecete aplicată. 518 (Roman,) 12 decembrie 1781 Martin Hăzăpar şi Vîrgă Martin din Săbăoani dau zapis vechilului mănăstirii Secii, că iau în chezăşie pe unii consăteni ai lor care au vîndut vin fără aprobare. Adică Mărim Hazăpar şi eu Vîigă Martin, din Săbăoani, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la mina dumisali giupînului Dumitru, vechilul svinţii săli părintelui stareţului de la sfînta mănăstire Săcul, ci este pus purtător de griji moşiii săli Săbăoanii, pentru greşala ce au făcut Vîrgă Petre i alt Vîrgă Petre sin Mărtin i Farcăş zet Bacăcico i Mihai sin Bacăcico i Pal sin Antal i Gheorghie Antal i Vîrgă Giurgiu i Ivan Mărtin, oare aceştia, fără di ştire vechilului părintelui stareţ, în tărie lor au făcut înpotrivire şi-au adus vin de vînd în sat. Şi aducîndu-i înainte dumisale boerilor ispravnici, vre dumnealor pentru greşala ce cu înpotriviri ci-au făcut ca să ia certare, să nu mai facă altă data lucru ca acesta, şi noi am căzut cu rugăminte la dumnealui giupînu Dumitru, vechilul moşii, cum că di acum n-or mai faci lucru înpotrivă a mai vindi vin în sat, nici alt lucru nimic, nici aciştie, nici nimeni alţii din sat, cit di puţin. Şi înpăcîndu-ni cu dumnealui, i-au ertat şi dumnealor boerii di nu i-au bătut, iar de s-ar tîm^la că a mai vinde ciniva dintr-aceştie vin, sau oroar(e) din sat ar mai faci cît di mic lucru cu înpotrivire şi fără ştiri sau voe dumnealui giupî-«Jiului Dumitru, noi să fim de mare gloabă şi dă re cirtare, ca unor înpotrivitori şi niascultători poruncii şi călcători ponturilor gospod. Şi pentru mai mare credinţă ni-am pus digitili. 1781 dic(hemvrie) 12. Eu Martin Hăzăpar ; eu Vîrgă Mărtin. 510 Acest zapis s-au făcut înainte noastră şi s-au apucat cu mari tărie că di acum înainte n-or mai vimdi nici cit uin pic di băutură fără di ştiri vechilului mănăstirii şi făr' de voia stăpînilor moşii. Neculce stolnic 1 Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. LVI, doc:. 37. Orig. 519 (Iaşi,) 20 decembrie 1781 Veliţii boieri judecă pricina lui Ursul Burchi, mazil din Dră-geşti, cu răzăşii Mihalcea pentru încălcare de hotar şi stabilesc ca răzăşii care au case pe partea de moşie a lui Burchi să-i dea cîte un leu de gospodar şi dijma obişnuită, „iar cu lucru să nu se supere Să face ştire cu această carte a noastră de giudecată că, din luminată poronca preaînălţat domnului nostru mărie sa Oonistantin Dimitrie Moruz voievod, s-au giudecat de faţă înainte noastră Ursul Burchi, mazil din Drăgeşti ot ţinutul Romanului, cu Toader Mihalce sin Lupul Mihalce i Gavrill Mihalce fratele lui Toader Mihalce şi Ioniţă Ţofîşcă ginerite Mihalcii, toţi răzăşi de moşie Drăgeştii ce este la ţinutul Romanului. Pricina lor, după cercetare cu amăruntul ce s-au făcut de cătră noi, în-tr-acestu chipu s-au aflat, precum în gios arată : Aceşti Mihălceşti de sus arătaţi, prin jalloba lor ce au dat la mărie sa vodă (;şi is-au rînduit la noi), au arătat că în moşia Drăgeştii de la ţinutul Romanului avîndu şi ei părţi în cîmpu şi în pădure, atît baştini părinteşti şi cumpărături, cum şi danii, pără la o vreme, nefiind părţile lor alese de cătră Burcheşti şi de cătră alţi răzeşi, au stăpînit cu toţii frăţeşte. Iar apoi, în domnie răposatului Grigorie Calimah voievod, mergînd hotărnici din poronca gos-pod, Ilie Sturza sulger i Toader Buhuş sulger şi Alecsandru Haciul vornic de poartă, ar fi măsurat numai cîmpul, iar nu şi pădure şi ar fi înpărţitu cîmpul pe răzeşi. Şi măcar că după scrisori ce-au fost scos la hotărît fiiştecari din răzeşi cuprinde mai mult pămînt şi nu ajunge să ia fieştecare răzeşi după scrisori, caici cei ce au vîndut şi au dat danie părţile lor au fost vîndut şi au fost dat riiai mult pămînt decît au avut, dar numiţii hotărnici, cu primire tuturor răzeşilor, au dat scrisorile toate deoparte şi după suma pămînturiilor ce-au avut fieştecare răzăş au făcut analoghie : adică aceea lipsă a pămînturilor, cît nu ajunge după arătare scriisoriilor, au scăzut-o din părţile tuturor răzeşilor şi fieştecărue răzeşi, precum i s-au căzut, atîte pămînturi i s-au dat. După care alegire şi hotărîre ce s-*au făcut atunce de numiţii boeri hotărnici, li s-au dat atît mărturii hotarnice şi ţîdule pe soma pămînturilor ce s-au venit în parte fieştecărue răzeş, cît şi osăbîte scrisori de învoială, iscălite 1 Indescifrabil. 511 fiind mărturiile i ţidiilile şi scrisorile de învoiala atît de numiţii boeri hotărnici y cît şi de toţi răzeşii, care s-au văzut acum şi de noi, fiind (din) let 1768 iulie. Şi după ace alegi re şi hotărîre, au arătat numiţii Mihălceşti că ş-au stă-pînit părţile lor din cîmp, iar pădure rămîindu nempărţite ar fi stăpînit fieşte- care unde i-ar fi fost descăliicătura şi unde ar fi curăţit ou toporul de ş-au făcut casă. Iiar acum, într-acestu anu, vrînd ei să-şi facă o crîcimă la capul iazului ce s-iau venit în parte lor, care iazu să numeşte a Ciucului, Ursuil Burchi nu i-au îngăduit. Apoi trăgîndu-şi lemnul crîcimii în vatra iazului Ciucului şi făcînd crîcima, unde ar fi pus şi vinu să să vînză, iar Oprişan Burchi, nepot lui Ursul Burchi şi cu loniţă, ficior lui Ursul Burchi, nu numai că şi de acolo li-ar fi stricat cricimia de ar fi rămas vinul afară, ce încă şi pe omul ce l-au pus crăcimar l-ar fi bătut foarte rău, pentru care au cerşut să aibă giudecată şi dreptate. Deci, înpotriva jalldbii numiţilor Mihălceşti, întrebindu-sa pe Ursuil Burchi ce răspunde, el au arătat la giudecată că, adevărat, iazul Ciucului a Mihălceştilor este, însă numai para unde bate apa, în care are şi el a zeoe parte de pe Iurăşceşti. Dar Mihălceştii nu vor să-şi facă numai crăcimă acolo în vatra iazului, ce şi în satl. Şi, faoîndu ei sat acdlo, apoi el nu poate să fie odihnit de bucatele lor, căci parte sa de moşie merge pără în mallull iazullui şi trebue cu vitele lor să-i calce şi să-i păşuneze moşie şi cum că Mihălceştii avînd parte în silişte nu vor să-şi facă case în silişte sau pe partea lor de moşie ce li s-iau alesu de boerii hotărnici, mai arătîndu Ursul Burchi şi aceasta, precum casele Mihălceştilor şi alte aşăzări a lor simtu pe parte sa de moşie, şi după alegire şi hotărîre moşiei necontenit ili-iar fi zi/s să-şi mute casele pe parte lor de moşie, sau în silişte, unde au cu toţii parte, şi Mihălceştii nicidecum nu vor să-şi mute casăle, nici îi dau obicinuit venit a moşii di pe caise. Dar la această, iarăşi au răspuns Mihălceştii, că unde sînt casăle lor, acolo fiindu cornet şi zăvoiu, şi acel loc fiind neînpărţit pără acum despre nime, n-ar fi fost supăraţi, atît pără la hotărit, cît şi de la hotărit încoace, căci fieş-tecare ar fi curăţit cu toporul de ş-ar fi făcut case. Dar, înpotriva zisălor Mihălceştilor, au scos Ursul Burchi de ni-au arătat mărturie hotamică a numiţilor boeri de sus scrişi, în care pre largu arată pentru parte Burcheştilor din semne şi din hotară în hotară, cu zăvoiul şi cu cornetul de la Şiret. Apoi, după hartă ce au făcut atît Ursul Burchi cît şi Mihălceştii de stare a fieştecăruia parte de moşie ce au în Drăgeşti, care hartă sau potrivit una cu alta, vederat .s-au cunoscut că acel zăvoiu şi cornetul s-au venit pe parte Burcheştilor, fiind parte Burcheştilor despre malul Siretiului şi a Mihălceştilor alăture cu a Burcheştilor. Şi fiindcă la hotărîre părţilor fieştecăruia răzăş ce s-au ailes de hotărnici ş-au dat şi scrisori de învoială unii la mina altuia, cine unde să stăpîniască, acum piste învoială nu pot aceştia ca sa între ei cu stăpânire în parte Burcheştilor, .acolo unde este zăvoiul şi cornetul. iŞi, după dreptate, aşa li s-au hotărit giudecata : Ursul Burchi cu niamul lui să-şi stăpîniască parte sa din moşie Drăgeştii, vel vornicu ; V(lăuţi ot ţinutul Cernăuţi iuli 29. fălci prăjini 80 — Patru oamini fotj sat (ui) ^Vas(ii)lă|uţi, adecă : Neoullai, sîn lylii^on Fi tari u( inodor Chiveriugă şi Vasîli Rusul i Petre Ivaniuc — 23 fălci 40 prăjini 53 28 30 12 Trii oamini ot sat Vas(i)lăuţii, adecă : Ga vrii Liis, Petro Para o, Timofti, ficiorul lui Bas 20 — 80 Opt oamini ot satul Vas(i)ilăuţi, adecă : Ştefan Herghelegiu, Anton^ Jduţul, Miihai Mosoailicu, Andrei Săminiuc, mSotSu Anidreiu, Iacob Za-harie, Onofreiu Săminiuc i Ion Pucul — 35 (fălci ?) 40 prăjini au oosît 45 50 100 Cinci oamini ot Vas(ii)lăuţi, adecă : Ion Bucuros i Vas (iile) Horhiciuc, Matei Grama, Mărian Andrei sîn Ion Butnariul — 15 fălci, 40 pră-j " 7" 66 56 100 Cinci «oamini^ ot Vas(i)lăuţi, adecă : Onofreiu Oroitoriu, Petre^CroitoriuI, Ion Nedelca, Ştefan zăt lui Sămani, Stoiian zăt lui Miron Pitariul — 24 fălci au cosit : 66 56 790 Fac piste tot cu Şărbeştii i Uinguraşii i Va-s(i)iăuţi, adecă doă sute noăzăci şi doă fălci, iar numai vas(i)Iăuoenii sînt să facă 252 făflici şi 30 prăjini, bez^mînoare unora, după cum să arată priîTHăiosăbit izvod i bez rămăşiţa dliin anul trecut. ' 292 30 560 Lei parale La oamini din satul Petreştii ot ţinutul Iaşi. fălci prăjini 15 - S-au dat la patru ficiori, adecă : Vasîile Tălmaci u doă, Manelaohi Bondariu una, Gligoraş Ia-cob una, Trohim Cojocariu una .... 5 81 Snau dat la 19 oamini ot satul Petreştii, adecă : Gheorghi Buhăescu i Costandin Bădănău pe 4, Andronaohi Buhăescu i Ioniţă Dascălu pe 4, Ştefan sîn lui Costandin Chilug pe 1, Ioniţă Bondariu pe 1, Ga vrii Bădănău i Ion Ghiz-davăţu pe doă, Radu Muntianu pe 1, Gheorghi Stărpu pe 1, Vasiii Ursului «vornic pe 1, Dumitru Chiperi i Vasiii zăt^ lui Chiperi pe 2, Toadiir Rusul pe 1, DiĂnitraşcu Role pe 3, Io-niţi sîn Gheorghi Cioban pe 2, Savin Sugale pe 2, Ştefan Chilug pe 1, Ursul vornic pe 1 . 27 Ci te fălci au făcut oamenii din Petreşti dacă. (17)91 iudi 1. - - Iilii Iacob, braţ lui Gligoraş Iaoob ficior, pentru dobîinda a 40 led să facă 2 - Oiţe fălci au făcut ruşii ot Vas(i)lăuţi i oamini i ot satul PetreşHr^e~clacă, 1791 ni!îf2. - - Toţi oaminii din satul Petreştii d de la Vas(i)-lăuţi, o samă de oamini ce au venit .... Fălci ce s-au cosit de anmanu ou nebăgare de samă tot pe moşia me 30 8 40 Arh. St. Iaşi, Documente, pach. XXVI, doc. 4. Orig. 567 (Socola,) 5 septembrie 1791 Stareţa mănăstirii Socola dă chitanţă vornicului Ilie ide primirea dijmei în \bani pentru via ce o are, pe baza învoielii. 7 lei adică şepti lei, au plătit vornicul Ilie dejma pi vie ci ari pa moşie mănăstirii Socoila, după zapis ci ari cu tocmală. Şi am dat acest sinetu cu pecete mănăstirii Socola, stariţa Martha1. 1791 sept (emvrie) 5. Acad. Republicii Socialiste România, pach. III, doc. 47. Orig., pecete aplicată. 1 Din aceeaşi zi : „8 lei, adică opt lei au plătit dumnaei vorniceasa dejmă pi vie ci ari pi moşie mănăstirii Socola, patru pogoane de la Coriul, după zapisul 86 - c. 4601 m 568 1 ianuarie 1792 Locuitorii din satul Zgmostia (Suceava) dau zapis egumenului mănăstirii Rişca, obligîndu-se să dea dijma din curăturile făcute de ei, pe care să le stăpînească fără a le putea vinde cuiva. Preotul Costând in mpreună cu tot sătuli Zamostiia, moşiia sfintei mănăstiri Rîşcăi, dat-iam această scrisoare a noastră la cinstită mina sfinţiii sale părintelui Varlam, egumenul slfiintei mănăstiri Rîşcăi, precum să se ştie că, făcîmd noi cîţiva din săteni curăţituri din pădure cu toporul pe moşiia Ziamostiia, să le stăpînim noi cei ce le-am făcut, iar să le vindem unii la alţii să n-avem voe a le vinde, căci pe urmă să tîrnplă multe pricini şi judecăţi şi să supără şi stă-pînii moşii din pricina vinzărilor, că sânt unii din oameni, dacă-şi fac curăţituri, le ţin că este moşiia lor ; şi mănăstirea să-şi ia zeciuială dintr-acele curături, după obiceiul pământului. Şi pentru credinţă eu am iscălit şi tot satul Zamostiia. 1792 ianuar 1. Erei Gostandin ot Zamostie. Băncescul. Simian ; Gherman şi tot satul. Arh. St. Buc., M-rea Rişca, paoh. XXV, doc. 4. Orig. 569 (Iaşi,) 30 aprilie 1792 Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, încuviinţează egumenului de la Slatina să-şi strîngă venitul de pe moşiile mănăstirii şi porunceşte ispravnicilor ţinuturilor şă aducă la ascultare \pe locuitorii nesupuşi. Io Alexandru Costandin Muruz voevuda, bojiiu milostiiu gospodar zemili Moldavscoi. S-au dat cartea domniii mele cuvioşiii sale, egumenului de la sfânta mănăstire Slatina, din ţinutul Sucevii, şi la vechilii ce-i va rînidui, să fie volnici cu cartea domniii mele a lua şi a strînge venitul de pi drepţi moşiile mănăstirii ce va ave în ţara domniii mele, după hotărîrea ponturilor ou pecetea gospod, poruncind şi voaî tuturor lăcuitorilor ice veţi fi işezînd pe moşiile numiţii mănăstiri, să vă supuneţi a da adetiul obicinuit fără de nici o înprotivire. oi oi ard cu tocmeală. Şi am dat acest suret cu pecete(a) mănăstiri(d) Socola, Stariţa Martira" (Ibidem, doc. 48). De la 8 septembrie : „10 lei, adică zeci lei au plătit dumneaei logofitesa Hiermizeoai dijma pi vie ci ari pi moşie mănăstirii Socola, di pd zapiisul ci ari cu tocmală. Şi am dat acest sinet cu peoete(a) mănăstirii Socola. Martha Stariţa" (Ibidem, doc. 49). De la 17 septembrie : „10 lei, adică zăcd, au plătit dumnealui Eoovachi Păun dejma pi vie ci aii pi moşie monastered Socola, di l(a) Goriul, dupe zapis ci ari bu tocmeală. Şi am dat acest sînetu cu pecelte(a> mănăstirii Socola" (Ibidem, doc. 46). 662 Scriem şi dumneavoastră dregători pe la ţinuturi, pentru acei ce-i va arăta cuviosul egumen sau vechilii cuviioşiii saile că să înpatrivăsc şi nu să supun a da adetiul, pe unii ca aciia să-i supuneţi înplenind de la diînşii după hotărîrea ponturilor gaspod. Dar mici pe egumen s-au vechili să nu îngăduiţi a supăra pe lăcuitori cu cerire de adeti mai mult pişti hotărîrea ponturilor. 1792 apr(ilie) 301 Procit logofăt. (Pe verso :) S-au trecut la oonidiică. Acad. Republicii Socialiste România, paoh. CLXXXVII, doc. 209. Orig., pecete aplicată. 570 (Iaşi,) 30 aprilie 1792 Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava, să cerceteze declamaţia egumenului de la Rişca împotriva locuitorilor din jurul mănăstirii, pe icare să-i oblige să-şi aşeze casele în silişte, cu ţarinele şi imaşul de o parte şi de alta a satului. Io Alecsandru Gostandin Muruz voevoda, bojiiu milosltiki gospodar zemlî Moldavscoi. Credincioşi boerii domniii mele, dumneata lordachi Darie biv vel paharnic i dumneata (Lupul Balş biv vel sar dar, ispravnici de ţinutul Sucevii, sănătate ! Domniii mele au dat jalobă cuvioşîe sa egumenul de la mănăstirea Rîşcăi de la acel ţinut, arătînd că lăcuitorii ce să află lingă mănăstire cu lăcuinţa nu urmează a-işi face casă la silişte unde eşti loc de sat, ce, răşchirindu-să, îşi fac casă pe la locurile ce sînt de hrană, de ţarini şi de fînaţi, cu dipărtare una de allta, de priicinuescu multă stricăciune moşiţi şi însuşi pentru dînşii strîmtoreseu locurile aceli de hrană. Pentru care scriem dumneavoastră să cercetaţi şi, de va fi aşa, să nu-i îngăduiţi a să înşira făcînd sat cu atîta neorînduiallă de cuprind numai cu o zădărnicie locul acel hrănitoriu, oi să le daţi poroncă să-şi rădice icasăle de pe la locurile unde pot fi ţarini şi fînaţă şi să-şi facă casă unde eşti silişti şi vatră de sat, cu cuviinţa ce să cădi a ave apropiere o casă de altă, ca sătuli să le fie de o parte ţarinilor şi fînaţitor de alta şi loc pentru imaş vitelor de altă parte, ca atunce nici mănăstirii nu să prieinueşti păgubire şi lor încă le cade mai cu folos. 1792 april 30. (Pe verso :) Credincioşi boerii domniii mele, dum(nealui) Iordache Darie biv vel paharnic i dum(nellui) Lupul Bialş biv vel sardar, ispravnici de ţinutul Sucevii, datisă zdraviem. Mănăstirea Rişca. Procit logofăt. S-au trecut la condică. Arh. Qt. Buc., M-rea Rişca, pach. VII, doc. 7. Orig., pecete aplicată. 1 Carte identică, dată în aceeaşi zi, mănăstirii Bogdana (Arh. St. Buc., M-rea Bogdana, pach. XLIII, doc. 2, orig.). 56& 571 (Iaşi,) 22 mai 1792 Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, scrie egumenului de la Rişca să protimisească pe locuitorii satului Moişa la arendarea terenului de izlaz Rişca Mică, pe care il-au avut şi mai înainte, deoarece sătenii au făcut plîngere la domnie că vrea să-l dea banului Matei Milo. Io Alecsandru Costând in Moruz voevoda, bojiiu millostiiu gospodar cernii Moildavscoi. Scriem domniia mea la cuvios rugători ui nostru Văiilam, egumen mănăstirii Rişca, sănătate ! Din jaloba ce au dat domniei imelle oamenii din satu Moişa din ţinutul Sucevii, oare ţi s(e) Itriimete, pe larg vei înţălegi pricina. Deci fiindcă ei arată că moşie (aceste fiind ia mănăstirii Rişca, imai înainte vremi tot ei iar fi ţinut de ila mănăstire o văile ice se numeşte Rişca Mică, ce iaste pe ace moşie, pentru trebuinţa vitilor lor ; dară apoi în anii trecuţi, vînzîndu-se moşie pe trei aini dumisale ibanului (Matei Milu, li-ar fi (luat iacei loc de păşunat de nu ar fi lavînd unde să-şi păşunezi vitile, şi acum, după împlinire vadelii de trei .ani, ouvioşie ta ai fi vrînd să o vinzi iarăşi banului Milu. Şi au cerut dreptate şi protimisire de a o ţine ei de la mănăstire. Pentru oare iată să scrii cuviioşii tale, de iaste jalofbă lor aJdevărată Şi ,să află şezătorii pe ace moşie îşi apoi iau ţinut-o îşi mai (înainte eu ianul, după dreptate a lor iaste protimisire să o ţiie şi de acum înainte. Deci ouvioşie ta o vei da lor după protimisire ce au, iar nu altora streini, odihnindu-i ca să nu mai jăluiască 1. 1792 mai 22. (Pe verso :) Scriem domniia me la cuvios rugătoriul nostru Vărlam, egumenul mănăstirii Rişca, daţi zdravie. Oamenii din Moişa. Procit logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Rişca, pachet. VII, doc. 5. Orig., pecete aplicată. 1 în aceeaşi -zi domnul senie şi ispravnicilor de Suceava : „Iată vi se trimete jaloba ce au dat domolii mele oamenii din satu Bogdămeşti de la acel ţinut, pentru că acdlo pe moşie fiind o vale ce s-ar fi numind Rişca Mare, tot ei ar fi ţinut-o ou anul, pe jumătate, de la mănăstire Rişca, de le era pentru fanaţi, iară acum egumenul ce ar fi la mănăisitire ar fi virîinid să o dei altora şi ei să rămîie fără de a-şi face fînu pentru vitile lor. Deci să sicrie dumneavoastră să cercetaţi şi, de sîot ei şăzători acolo pe moşie şi apoi şi mai înainte tot ed au ţinut ace vale şi au plătit havaetul lia mănăstire, protimisire şi de acum înainte 'tot a lor iaste să o ţie, ca unii ce şedu pe moşie, şi nu pat să încapă alţii streini să o ia. Iară de va fi moşie mare, mai mult decît piste trebuinţa lor, atunoe ceia ce va prisosi mai mult o va da egumenul la cei ce vor ave trebuinţă din megieşii înpregiuraşi“ (Ibdidem, doc. 6, orig.). 564 572 5 iunie 1792 Vasile Ciudin de la vistierie reclamă domnului că locuitorii de pe moşia sa Petie (Suceava) nu se supun ,a-i lucra cele douăsprezece zile de boieresc după nartul stabilit prin ponturi şi cere a se da poruncă ispravnicilor să-i constrîngă la îndatoririle legiuite. Preînnălţate doamne, Jeluescu măriii tale că da ţinutul Sucevii, lavînd o moşie anume Petie, unde îm(i) este şedere, sânt pe dânsa la 60 oameni cu lăcuinţa, care din muilta răutate ce este între dînşii nu isă supun ia lucra obicinuitele doaîsprezăce zile pe anu, după cum ponturile gospod ce am luat din visterie hotărăscu cît să lucreză un gospodari pe zi, ce ei cer «ca, cit va putea lucra într-o zi, cu atâta să mă mul ţăm eseu. Milostive doamne, eu după hotărîre ponturilor priimescu să-mli lucreză şi nu-i sil eseu să-imi lucreză nici mai mult, nici mai (puţin, dar a primii cît va pute un om a lucra pe zi, nu mă poci mulţămi, cînd elu miergi la lucru aproape oînd este soarile amiazăzi şi isă' duce la casa sa cu un ceas îşi doaiî înnaiote sfinţitului soarelui. Pentru care mă rog înălţimii tale, să mi s(e) facă iluminată carte poron-citoară cătră dum(neallo)r ispravnici ca să-i supuie a lucra după ponturi zilili boerescului, căci altă nici un folos nu cunoscu de la dînşii, deicît că, ca nişte oameni nesupuşi, ară fieşteeare unde şi cît îi este voe şi asămine cosăscu fără să mă cunoască pe mini de stăpînitori acii moşii. Robul măriii tale, Vasile Ciudin. (Rezoluţie :) Mergi la dum(nealu)i Neculai Roset biv vel logofăt şi să va faci carte ia /ispravnici. D(umitru) Her(meziu} v(tori) logofăt (17)92 iuni 5K Acad. Republicii Socialiste România, padh. XXXVIII, doc. 152. Orig. 1 1 La 6 iunie 1792, Alexandru Constaimtin Moruzi, domnul Moldovei, scrie ispravnicilor de ţinutul Suceava : „Iată vi să triimite jaiota ce au dat dominiii mele Vasile Ciudiin ot vist(ierie) prin care arată că oamenii ce să află şăzători pe moşie sa Petie, de la acel ţinut, nu s-ar fi supuind a-i lucra ziiile obiicinuite întocma după hotărîre ponturilor gospod. Deci, să ^ scrie duima lui avgost, viind aice şi tîrgoveţii din Bîrlad, vechilii fiind şi deplin răspunzători din partea tuturor tîrgoveţilor de acolo, după scrisoare ce s-au văzut la miînia lor şi dînid şi ei jallubă domniei mele că nu s-ar fi cerînd adetiul moşiei de icătră dumneaei spatareasa Catriina, de faţă fiind dumnealui Iordachi Cant (acuzino) vdl vistier, vechil din partea surorii dumi-sali, după cea cu (amăruntul cercetare ce s-au făcut de cătră domnie mea, atît zapisului de învoială ce dedese ei mai nainte la mina dumisâle spat (ăresii) pentru plata adetiul ui moşiei, cum şi alte pricini ce au mai arătat, s-iau cunoscut că rău şi fără dreptate umblă ca să păgubească pe dumneaei spat (ăreasa) pentru dreptul adetiudui moşiei dumisaile, căci vatra tîrgului iaste hotărîtă şi ştiută şi nu pot cu nume de vatră de tîrgu a pricinui să nu dea adetiull acei ce au casă pe moşie dumisaile spăt (ăresii). Asemenea şi cu vitiile lor, iarăşi nu pot făr' de învoială a să întinde mai mult piste imaşul ce iaste ştiut şi hotărît de mai nainte. Şi după dreptatea ce s-au cunoscut că are dumneaei spăt(ăreasa), s-au hotărît atuncea ca ori să dea de toată casa ce va fi pe moşie dumisâle spătăresii cîte noaozăci bani, sau să dea cîte cinci parale de toată vită ce paşte pe acel irnaşu al moşii dumisâle şpăt (ăresii), care imaşu iaste hotărît de mai nainte de dumnealui vornicul Costantin Pălade cît să fie. Şi întrebîndu-se (de către domnie mea pe târgoveţi cu care dintr-aceste doao hotăriîri să priimesc, ei au răspuns că sînt mai priimiţi ca să dea cîte cinci parale de toată vita ce va paşte pe imaşul aceia, decît cîte noazăci bani de caisă. După care hotărîre, eşind ei de la divanul domniei meile, unii dintre dînşii au fugit, iar ailţii, mergîndu mai pe urmă şi întîlninldu-se cu cei de acolo din Bîrlad, nu s-au priimit nici acele cinci parale a da de vită, vrând numai oa să şadă pe moşie dumisâle spat (ăresii) şi să calice şi acel imaşu cu vitele lor fără a-i da nimi/că Stăpînii moşiei. Pentru care nedreptate ce au suferit dumneaei pără acum despre dînşii, domnie mea voem ca pe acei nesupuşi să-i aducim şi să-i supunem după dreptate a urma şi a da obicinuitul adetiu spre a nu păgubi pe dumneaei spăt (ăreasa), stăpîna moşiei. Dar de vreme ce ei acum însuşi de bună voe lor iarăşi au priimit şi au dat zapis la mîna dumisâle Iordadii Cantacuzino vel vist (ier) *, în care să cuprinde că de a lor bună voe, de nimene siliţi, au primit cu toţii a da de toată casa i dugheana sau circiumă ce va fi pe moşie dumisaile, afară din vatra tîrgului, care iaste hotărîtă şi ştiută, cîte noazăci bani, iar nu de vită, şi 1 1 Ou data de 16 decembrie acelaşi an, tîrgoveţii din Bîrlad dau lui Iordache Cantaeuziino următorul zapis : „Adeverim ou acest zapis al nostru noi toţi tîrgoveţii bîrlădeni la cinstită mîna dumisaii Iordache Cantacuzino vel vistier, precum să să ştiie că am făcut cu dumnealui învoială pentru cîte oasi sînt pe moşie dumisaii Bârladul, afară din vatra tîrgului, cari vatră este hotărîită şi ştiută cît locu cuprinde, să dăm dejuna de toată casa ce sînt pe moşie dumisâle cîte un zlot pe anu, iar mai mult să nu ne supărăm; cum şi pentru grădimli ce om faci pentru trebuinţa easilor noastre iarăşi să nu fim supăraţi. La imaş, mai mult decât este hotărît de dumnealui vornic Costandin Păladi, să nu ne mai întandim fără voia şi învoiala dumisaii. Deci, noi să avem a plăti banii pe 'tot anuil la vechilul dumisaii ce l-a orîndui, şi de acum înainte noi încă pe dumnealui să nu-1 supărăm a urma întocma şi pre deptliinu după cuprimdire zapisului acestuia atât noi, cum şi fiii noştri i nepoţii Şi strănepoţii în veci. Asămîine şi despre parte dumisaii, mai mult să nu fiim supăraţi, iar cari dintre noi ar faci cit de puţină supărare dumisaii, acela să fie de mare pedeapsă, eăici noi am făcut această învoială cu dumnealui de bună voe şi prîiimire noastră, iar nu siliţi. cu altă mai muilt să nu fie supăraţi ; cuim şi din grădinile cu legumi ce vor face /pentru trebuinţa casăi lor, iarăşi să nu fie supăraţi a da dijmă. Iar la imaş fără învoiiailta dumisale să nu să poată întinde mai mullt piste imaşuil ce iaste hotărît de dumnealui vornicul Pălade, legîndu-se prin zapisul lor ca această tocmală şi laşăzare, fiind cu priimire tuturor, în veci să să păzască nestrămutat. Şi care ar îndrăzni vreo dată ia pricinui a nu da arătatul adetiu, cîte noaozăci bani de toată casa, unul ca acesta să fie supus supt orice pe(dea)psă. întă-rindu-se zapisul aoesta şi de ispravnicii ţinutului, dumnealui spatar Gheorghii Costandin i dumnealui stolnic Neculcea, ni-am milostivit domnie mea asupra lor şi dă pedeapsa căzută ce era să le facem pentru nesupunerea lor ce au arătat mai nainte, i-iam ertat. Şi iată că şi de la noi printr-această carte ce dăm dumiisale spăt(ăresii ; Gatrinii, întărim ca în veci această tocmală să fie păzită şi întocma urmată, de «vreme ce cu priimire amînduror părţilor şi după dreptate s-au făcut, şi se voiniceşte pe dumneaei spăt(ăreasa) Oatrina sau vechilul dumisale ce-1 va rîndui să fie volnică cu cartea domniei mele a lua de toată casa ce va fi pe moşie dumisale, cîte noaozeci bani pe tot anul, la Sfdti Gheorghi, iar cu altă să nu-i supere. Asemene şi la imaşu, mai mult decît iaste hotărît de dumnealui vornicul Pălade să nu-i îngăduiască a să întinde fără învoiala dumiisale. Drept aceia, poroncim domnie mea dumneavoastră, ispravnici de ţinutul Tutuvii, pentru cei ce să vor arăta nesupuşi şi neurmaţi cărţii domniei mele şi zapisului lor de aşăzare, să-i supuneţi şi să-i faceţi a urma întocma precum mai sus să arată făcînd înpiinire de toată casa ce va fi pe moşie dumisale cîte noaozăci ibiani după cum s-a aşăzat. 1792 dec (hem vrie) 24. Alexandru Constantin Moruzi voevoda (m.p.). Procit vell logofăt. Acad. Republicii Socialiste România, paeh. CCLXXI1I, doc. 115. Orig., pecete aplicată. 578 1 ianuarie 1793' Maftei Stărpul şi Pîntilie Acojocarului dau zapis de învoială egumenului de la Golia pentru cîte o bucată de loc pe moşia Vasilcău a mănăstirii, să facă vii şi livezi, avînd a (da dijma. Adică noi care mai gios ne-am pus numele îşi degitile, idat-am adivărat şî încredinţat zapisul nostru la mîna sfinţiei sale părintelui arhimandritului Mitro-fan şi egumenu sfintei mănăstiri Goiliei, precum să se ştie că n(i)-au dat cîte un Pentru casile oe ţinem vinu pe la mahalale, iarăşi dumnealui să nu ne supere, ce să vînză toţi după cum am vândut şi pâră acum neoprdţi de dumnealui. Atâta numai, obicinuitul havaet, cîte treizeci părale de toată casa, să avem a da fără nici un cuvânt de răspuns sau pricinuire. Şi pentru mai adevărată credinţă cei oe am ştiut carte am iscălit, iar cei ce n-am ştiut, ni-am pus numiile şi degitile. 1792 dechemvrie 16. (Urmează 27 de iscălituri intre oare blâmari, săpimari, căpitani. ş.a.). Acestu zapis snau făcut înainte noastră cu priimire lor şi pentru încredin- ţări s^au iscălit şi de către nod. Gheorghi Cost spătar; Nioodce stolnic** (Ibidem, doc. 114 orig.). 571 bucat de loc cu rad 1 pi moşie Văsilicău a mănăstirii Golie-i, ca să avem a faci vii şi livezi, cari noi să avem a da pentru loc cîte o oca de ceară pi tot anul la sfînta mănăstiri pănă ce om da dejimă din vii şi din livezi. Iar noi să avim a ne sili ca să lucrăm pi loc ca isă nu rămîie locull nelucrat, că nelucrînd locul pănr la aii triele anu, atuuce să aibă părintele a-d lua şi să-il dei cui îi va fi voe. Cît şi pentru avaetul moşiei, să avem a da după cum arată ponturile gospod. Şi pentru adivărat(a) credinţă, ne-am pus numele şi degitelle mai gios spre încredinţare. 1793 ghenar k Eu Maftei Stărpul ; eu Pintilii Acogiucariului. Acad. Republicii Socialiste România, paeh. MCDLV, doc. 182. Orig. 579 17 ianuarie 1793 Ştefan Baciu din satul Roşcheş se angajează cu zapis să lucreze un pogon de vie lui Ion Iancu căpitan, in aceleaşi condiţii ca şi un alt vier, Ioniţă Criş. Adică eu Ştefan Baciul din satul Roşcheş dat-am adivărat zapisul meu la mina dumisale căpitan Ion Iancull precum să s(e) ştii că rn-am tocmit vier la dumnealui într-un an di zile, însă tocmala îmi eşti după tocmala ci eşti tocmit şi Ioniţă Criş, vier a dumisale, cu toati aii mel(e). Şi să o eu îngropat (ă) şi să o dau iar îngropat (ă) la înplinire anului. Şi acmu înainti am luat zece lei bani şi, niavîndu chizeş, i-arn pus vie me amanet, ca, lipsîndu eu, să rămîi vie a dumisale, iar alţii să nu să atingă a o lua di la căpitan Ion. Şi eu isă aibu a llulcra vie lbin(e) şi eu cotoră(t) după obiceiu, iar idi n-aşi lucra vie bin(e) şi ar ave căpitan Ion vro păgubire din pogonul meu, atunce eu să plătescu fărf di cuvîntu di răspunsu. Şi pentru adivărat^ă) credinţă, am pus şi degitul. Eu Ştefan Baciul. Şi eu Har... 1 2 Mihjail am scris zapiisut cu ziisa lui Ştefan. 1793 ghen(arie) 17. (Pe verso :) Şi vie aceasta, cînd nu var ave trebuinţi de dînsa, iarăşi să rămîi a me dupi cum arată în zapis, iar alţii far' de dum(nealui) postelnic să nu aibă voi a stăpîni. Iar cînd dum(nealui) nu var mai ţîni pe vii, iarăşi să rămîi a me depe cum am aşizat. Ion Iancu. (în altă parte :) Zeci lei ci am avutu la numitul ci eşti în zapes stăpînu vii, i-am luaitu di la dumnealui postelnic Mânu. 1 Pentru : rădiu. 2 Indescifrabil. 575 Şăsă lei ce au fostu dat or iu Niastasîi Stegăriţii, tij am luatu. Doi lei ci au fostu datoriu lui Andoni, tij am luiatu. Unul zflotu ci mi-au fostu datoriu Andoni, tij am luatu di la dumnealui. Cari pi totu fac 18 lei, 30 parale, adecă optusprezeci Iei şi trăizăci parale. Şi în numita vii sîmtu doî sute optuzeci tufi şi cîndu n-ar trebui dumnealui pi aciasită soma tufi ci sîntu suis arătaţi, iarăşi eu să aibu a întoarci aceşti optusprezăci lei şi un zlotu dumneailui postelnic, iar altul să nu aibă voi a întră şi oriei datomecu ar ave bani lia acestu cu vie din satul Roş, eu să aibu a răspunde. Şi am iscălitu. Ion Iiancu. Acad. Republicii Socialiste România, ipadh. DCXXII, doc. 18. Orig. 580 (Iaşi,) 28 februarie 1793 Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte sărdarilor de Orhei să cerceteze reclamaţia stolnicului Şerban Canano împotriva locuitorilor de pe moşia lui, Văsienii, ccure de cinci ani nu-i dau venitul, şi să-i împlinească tot ce datorează. Io Mihail Constandin Suţull voievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavsooi. Cinstiţi credincioşi boerii domniii mele, dum(neata) Alexandru Ianculleo biv vel agă i dum{meata) Dumitrachi biv vel stolnic, sărdari de Orheiu, sănătate ! Iată vi se triimiite jaloba ce au dat domniii mele stolnicul Şărbian Canano asupra unor oameni ce ar fi şăzînd pe moşie dumisale Văsienii de la acel ţinut, din care pre largu veţi înţălegi pricina. Deci, fiindcă stolnicul arată că aci!ia nu s-ar fi supuind a-i da adetiul moşiei de cinci ani, cu pricină că ar fi şi ei răzăşi acolo, şi cerşind dreptate să nu rămîe păgubaş, iată scriem dumneavoastră, aducîmdu-i de faţi, să cercetaţi pricina aceasta, fiind şi vechilul stolnicului Canano, după scrisori, dovezi ce or fi de înbe părţile. Şi de vor ave aceia ceva mai mult a răspunde înprUtiva cărţilor de giiu-‘decată a divanului, ce arată stolnicul că are asupra pricinii aceşiie, din anii trecuţi, şi veţi cunoaşte că au dreptate la răspundere lor, atunce să le puneţi zi de soroc să vie la divan, să ste la giudecată. Iară de nu vor ave nici o dovadă înprotivă, dumneavoastră să rînduiţi din mazijii ţinutului ca să miargă la stare moşiii, să cercetezi, şi de pe la toţi acei ce să vor dovedi că şed pe driaptă moşie stolnicului să înpliniţi adetiul moşiei, după hotărîre ponturilor gospod, pe anii ce nu vor fi plătit. Şi lor de li să va păre cu strîmbul, vor veni lia divan *. 1793 fevr(uarie) 28. 1 1 La 15 octombrie acelaşi an, Mihaiil Suţu reîmioeşte porunca dată serdariilor de Orihei pentru nesupunerea loouiitorilor din Vasdeni „a da adetiiul moşii întoarnă după .ponturile ce simt în vis tenie “, ordioninid să împlinească de la ei „şi rămăşiţa ce s-a dovedi dreaptă asupra lor“ (Ibddem, doc. 26). 676 (Pe verso :) Procit vel logofăt. S-au trecut (în condică). (Adresia:) Cinstiţi credincioşi boemi domniii mele, dumi(sale) Alexandru lanculeo biv vel agă i dutm(isale) Dimitrachi biiv vel stollniic, sărdaiii de Orheiu, datis zdraviem. Stolnic Şărban Canano. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. iCLXXXVI, doc. 25. Orig., pecete aplicată. 581 (Iaşi,) 24 martie 1793 Mihail Suţu, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare Zoiţii clucer easa, pe bază judecăţii din 1787, să oblige pe locuitorii de pe părţile ei de moşie din Bărgăeni, Căbugi şi Stroeşti (Suceava) să-i dea dijma din produse şi boierescul în bani. Io Mihai Costandin Saţul volievoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. De vreme ce prin jaloba ce au dat domniii mele Zoiţa clucereasa a răp (osatuilui) Ştefan Anastas(ie) clucer au arătat cum că la ţinutul Sucevii ari o a tria parte din tot satul Bărgăenii şi a tria parte din tot satul Căbugii şi a tria parte din giumătate de sat de Stroeşti, asupra cărora părţi s-au văzut de cătră al nostru cin( stit) şi credincios boeri dumnealui Ion Cant ( a) vel logofăt şi dovadă o carte de giudecată din let 1787 iull(ie) 22, de la veliţii boeri din vreme de atuoce, prin cari, după giudecata de atunce ce-au avut vechilul clu-c^jesei) cu un Chirica Capşa şi cu alţii al săi, după tăria scrisorilor ce s-au văzut la vechilul său i s-au dat dreptate duce(îresei) ca să-şi stăpîniaiscă părţile, cum pre larg dovedeşti carte de giudecată. La cari cerînd acum dreptate ca să aibă voi a-şi lua venitul obicinuit de pe dînsele, iată dar prin cart (ea) aceasta a domniii mele să dă volnicii cluce(resei) Zoiţii şi vechilului său pe care îl va trimite, ca, după tăria giude-căţii ce s-au văzut, să aibă a-şi stăpini deplin părţile aceste din fiiştioari moşii, întocma după cuprindire scrisorilor ci li arată aceiaşi carte di giudecată. Şi să-şi ia şi venitul obicinuit de pi dînsili, de pi la toţi din toate di a zece, din ţarini cu pini, din f în aţi, din grădini cu legumi ci vor fi de neguţitorii, iar din ceili ci vor fi pentru hrana lăcuitorilor să nu-i supiri, din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind mai puţin să ia cîte una para de stup, din livezi cu pomi şi din tot locul cu venit să ia (dijma obicinuită. Lia 20 iunie 1794, Mihail Suţu dă carte de încuviinţare lui Şerban Canano biv Vel paharnic să stăpînească moşia Văsienii „după scrisorile vechi şi după cartea de giudecată a dumilor sale veliţilor boeri, din anul 1784 săptembrie 16, care şi acum de la giudecata dumilor sale veliţilor boeri ai divanului domniii mele s-au întărit, în trecutul an 1793 dechemvrie 18, să aibă a-şi stăpini acele părţi în toate sămnele şi hotarele cele vechi, luînd obicinuitul venit din toate de a zăcea, după hotărîre ponturilor ce sînt în visterie cu pecete gospod“ (Ibi-dem, doc. 27). "Z7 - G. 46«1 577 Aşijdire şi di pi la lăcuiforii ci vor fi şăzători pi părţii! săli, iarăşi să-şi ia di pi la toţi banii casiilor, după hotărfîre ponturilor gospod. Pentru cari scriem şi dumneavoastră is(pravnicilor), ca di pi la acei ci să vor arăta mpotrivitori a nu da venitul obicinuit, ci va fi cu drept să înpliniţi şi să-i supuniţi pi toţi a urma la toati întocma pi obicei şi după hotărîre ponturilor gospod, ca să nu s(e) păgubască numita giupîniasă de venitul părţilor săli. Iar de vor avia ciniva mai mult a răspundi înpotrivă, cu scrisori ci vor avia sa vii la divan. Aceasta poroneim. 1793 mart 24. Procit vel logofăt. S-au trecut în condică, Matei condicar. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CDXXI, doc. 219. Orig., pecete aplicată. 582 31 martie 1793 Locuitorii de pe moşia mănăstirii Tazlău se învoiesc prin zapis cu egumenul să are dealul Conţeşti, cit le va trebui, obligindu-se a îngrădi locul arat şi (a nu jpricinui stricăciuni în ţarină. Adică noi, oarei mai gios ne vom numi, dat-am încredinţat zapisut nostru la mina sf(inţiei sale) părintelui Zahar ie, egumenul mănăstirii Tazflăuilui, precum să se ştie că ni-am aşăzat cu sf(inţia sa) să arăm dealul Gonţăştii cit ni-a trebui şi pe cît om ara să şi îngrădim după analoghie, pe cît ne va ajunge somma arăturilor. Dar, întîmplîndu-să ca să s(e) facă vreo stricăciuni în ţarină din pricina gardului cuiva, atunci să avem a răspunde pentru toată paguba ce să va întâmpla. Şi pentru mai bună încredinţare ni-am pus numele şi degetile cei ce nu ştiu carte, iar cei oe ştim carte, ni-am iscălit însumi. 1793 martie 31. Dieconul Vasilie ; Iordache Manele ; Popa Vasile ; Diiaconu Iilie (?) ; ...1 eu Pavăil dascăl ; eu Vasiili Grosul, adeverez ; eu Dumitru Porcescul ; eu Toâder Luchiian ; eu Ion Purcel ; eu Ioneţă Frăţ(ilă). Asămine şi noi, oameni din Şerbeştii, am dat întru acest chip zapis la mîna părintelui egumen, ca arînd după analoghie să şi îngrădim, cum şi la lătimae. locul cu cît să lungeşte noi sîntem îndatoriţi să îngrădim. Şi spre încredinţare, am iscălit. Aprilie 5. Eu Ştefan Mancăş m-am iscălit ; eu Sandu Chelsoiu ; eu Gositantin Hoge ; eu preotu Costaten ; eu Ion Ciucu ; eu Gheorghe Mor(aru) ; eu Gherasim ; eu Neculai Oşloban ; eu Tonia Mancăş. 1 Indescifrabil. 578 (Pe verso :) 10 — 3 — Ştefan Mancăş 10 — 1 — Hoge 10 — 1 — Piqpa Costatan 7 — Gherasim 7 — Ion Ciueu 7 — Gheorghe Măraru 7 — Tomia Mancăş Arh. St. Buc., M-rea Tazlău, pach. VI, doc 10. Orig. 583 (Iaşi,) 12 mai 1793 Mihail Suţu, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire vel banului Mihalache Luca să interzică locuitorilor din satele învecinate Borosăşti şi Tămăşeni să pască vitele pe moşia lui, Piţcani, fără învoială cu dînsul. Io Mihail Constandin Suciu voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemlli, Moldavscoi. De vremi ce domniii meii ni-au arătat al nostru cinstit şi credincios boeriu; dumnealui Mihălachi Luca vel ban, cum că lăcuitorii ce sînt trăitori pe hotarul’ moşiei Borosăştilor i a Tămăşenilor, ce sin tu alăture pe din gios cu moşie dumisali Piţcanii, ce are pe Prut in branişte, la ţinu tu Iaşii, pe de îmbe părţile 1 Prutului, ar fi păscînd vitele lor pe moşie dumisali şi i să pricinueşti mare păgu-bire, pentru care cerşind la domnie mea dreptati, iată i s-au dat această carte al domniii meii atît dumisali vel ban, cît şi omului dumisali ce-1 va ave purtător de griji la numita moşie Piţcanii, cu oare se fiie volnic a opri pe toţi înpre-juraşii din arătatile sate Borosăştii şi Tămăşenii de a-şi păşuna vitele lor pe moşie Piţcanii, ce să aibă a-şi păşuna vitili pe hotarul moşiilor (pe) care trăesc ei. Iar care dintre dînşii s-ar aşeza prin tocmală ca să plătească imaşul dumisali vel ban, volnici să fiie a urma după tocrnaLa ce vor faci. La care poroneim dumneavoastră, ispravnici de ţinuta Iaşii, să daţi mină de agiutor rinduituilui vechil spre apărare numitei moşii cum şi lăcuitorilor din Borosăşti i Tămăşeni să le poronciţi să contenească de a mai călca moşie Piţioanii fără învoiala stăpînului moşiei, după cum iaste obiceiul pămîntului. 1793 mai 12 dni. Procit vel logofăt. (Pe verso :) S-au trecut în condică. Acad. Republicii Socialiste România, pach. XIII, doc. 88. Orig., -pecete aplicată. 579 584 13 mai 1793 Mihail Suţu, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire vel banului Mihalache Luca să oprească mutarea unor locuitori cu casele de pe moşia lui, Siminicenii, pe hotarul Bălăsăneştilor, unde Vor să-şi deschidă circiumă care i-ar aduce pagube, şi porunceşte ca ispravnicii de Roman să le pună în vedere a se aşeza la Secăreşti. Io Mihaiil Constandin Sudul voevoda, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moildavscoi. De vremi ce domniei meii ni-au arătat al nostru cinstit şi credincios boer, dumnealui Mihailache Luca veil ban, că vro doi-trii ruptaşi, înpreună şi bimici, în anii trecuţi şi-iar fi făcut casă şi aşezare lor pe drept hotarul moşiei dumisali, Siminicenii, ce iaste lipit şi-i cuprinsu în hotarul Cucutenilor, iarăşi a dumisali, care moşii siînt la ţinutu Romanului, şi după hotărîre divanului gospod rînduindu-i boeri hotărnici cu carte domnească de au ales şi au îndreptat moşie dumisali, Seminicenii, despre Bălăsăneşti, au rămas acel loc unde ei sînt; aşezaţi cu casăli lor pe dreaptă moşie dumisali. Şi de la ace hotărîtură pără acum, măcar că ei adetiul moşiei îl dau la dumnealui vel banu după aşezare ce-au făcut, dar acum vrînd ei să să mute pe hotarul Bălăsăneştilor, toicma în margine hotarului şi-i în coastili satului, undi sălişti niciodată n-au mai fost, cu scopos ca numai traiul lor şi temelie casator. lor să fiie pe acelaşi hotar, iar hrana lor şi păşunatul vitelor să fiie tot pe Siminiceni, şi să vînze fieşitecare dintr-înşii băutură, oare mutare a lor pe dumnealui alt nimic nu-1 supără, nici îi opreşte, numai fiindcă ei vor să să aşeze tocma în coastili satului, osăbit că toati vitile lor trebuia să să păşuneze pe moşie dumisali Seminicenii, dar şi circiume deşchi-zînd, trebuia să să pricinuiască mare păgubire cu zeticnire ce să poati faci vînzerii băuturii de la circiuma dumisali ce are pe Siminîcehi. Pentru care rugînd^-se domniii mdle de dreptate, iată s-au dat această carte al domniii meii cinstit şi credincios boerului nostru, dumisale MihăLache Luca vel ban şi omului dumisali ce-1 va ave vechil la moşie dumisali Cucutenii, cu care oricînd ar vedea pe acei oameni că să mută în coastile moşiei dumisale unde altă dată n-au mai fost seleşti, să aibă a-i da ştire dumilor sale ispravnicilor de ţinutu Romanului ca nicidecum să nu-i îngăduiiască a se muta la loc unde săleşte vechi n-au fost niciodată, ce să aibă a să muta tot pe hotarul Bălăsăneştilor, la săleşte vechi unde şi acum iaste sat şi să numeşte Secăreştii, tot acolo aiproapi, cale de un cifert de ceas. La care poroncim domnie mea dumneavoastră ispravnici de ţinutu Romanului, să aveţi a urma întocma cum se porunceşti mai sus prin carte aceasta. 1793 mai 13 dni. Procit vel logofăt. S-au trecut în condică. Acad. Republicii Socialiste România, paeh. XIII, doc. 48. Orig., pecete aplicată. 480 585 (Iaşi,) 28 mai 1793 Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicului de Suceava, să cerceteze reclamaţia egumenului de la Slatina contra locuitorilor din Rădăşeni, pe care să-i oblige a lucra zilele boierescului şi a da adetul de casă şi dijma din toate, după obicei. Io Mihail Costandin Suţu voevoda, bojiiu milostiv gospodar zemli Moil-davscoi. Cinstit credincios boeriul domniei mele, dum(neata) Grigoraşc(o) Sturza biv vel spatar, ispravnic de ţinutul Sucevii, sănătate ! Fiindcă prin jaloba ce au dat domniei mele Chirii, egumenul mănăstirii Slatinii, au arătat că oamenii ce să află şăzători pe moşie Rădăşenii a numitei mănăstiri, ce este la acel ţinut, nu s-ar fi supuind a lucra atît zilile boerescuiui, cit nici a da adetiul de case după hotărîre ponturilor ce sint în visterie cu pecete gospod, şi cerînd dreptate spre a nu să păgubi mănăstire, scriem dum(ita)lli, adu-cîndu-i pe ace de faţă, să faci cu amăruntul cercetare pricinii aceştie. Şi, fiind precum au jăluit, atunce dum(neata) să-i supui a urma întocma după hotărîre ponturilor gospod, atît a lucra zilile boerescuiui, cît şi a da adetiul de casă şi dejmă din toate după obiceiu. Iar cînd după cercetare ce vei face să va dovedi că să asupresc mai mult piste hotărîre ponturilor sau vor arăta acie că au ceva a răspunde, atunce cu măr(ituriile) 1 dum(ita)li de arătare pricinii pre largu şi cu zi de soroc după vreme lucrului să-i triimeteţi la divan ca să li să de hotărîre după cum va fi drept. 1793 maiu 28. (Pe verso :) Cinstit credincios boeriul domniei mele, dum(nealui) Grigoraşc(o) Sturza biv vel spătar, ispravnic de ţinutul Sucevii, datis zdraviat. Chirii, egumenul mănăstirii Slatinii. Procit vel logofăt. S-au trecut (în condică). Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. VI, doc. 31. Orig., pecete aplicată. 586 (Iaşi,) 30 mai 1793 Mihail Suţu, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vel vistierului Iordache Cantacuzino să oblige pe locuitorii de pe moşia sa Nemîndrii să-i dea dijma din produse, să-i lucreze boierescul sau să plătească bani. Io Mihail Costandin Suţul voevoda, bojiiu miilostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Fiindcă al nostru cinst(it) şi credincios boer, dum(nealu)i Iordachi Can-t(acuzino) biv vel vistier, ni-au arătat cum că la ţinutul Hîrlăului, în hotarul 1 Doc. rupt. 581 moşiii ce să numeşte Nemîndrii, ari o parte driaptă al dum(i)s(ale) cu scrisori, şi cerînd dum(nea)lui ca să o stăpmească şi să o dejmuiască, iată dar prin carte aceasta a domniii mele să dă voinicii vechilului dumis(ale) vist (ierului) pi cari îl va rîndui, ca să aibă a stăpîni parte aceasta din numita moşie în toate semnele şi hotar ale ei şi să ia şi dejimsa obicinuită de pi la toţi, din toate de obicei : din ţarini cu pîini, din fînaţi, din prisăci cu stupi, însă din 50 unul, iar fiind mai puţini să ia cîte una para de stup ; din livezi cu pomi şi din tot locul cu venit să ia dejma pe obiceiu. Aşijdire şi de pe la acei ci vor fi şăzători cu casa pe parte această, iarăşi să aibă a lucra zilili boerescului pe anu după hotă-iire ponturilor gospod, sau să piătiască cu bani, iaraşi după ponturi, însă cît pentru bani, de să vor învoi cu vechilul dumis(ale) vist (ierului). Pentru care scriem şi dum(nea)v(oastră) is(pravnicilor), ca di pi la acei ce vor fi pricinuitori, ce va fi cu drept să înplliniţi şi să-i supuniţi pe toţi a *unma la toate întocma pe obicei şi după hotărîre ponturilor, ca să nu s(e) păgubască dum(nealu)i vist (ierul) de venitul părţii de moşii al dumis(ale). Iar de vor avia ciniva a răspundi înpotrivă, să vii la divan. Aceasta poruncim. 1793 mai 30. S-iau trecut la condică. Piroicit vel logofăt. B.C.S. (filiala „N. Bălcescu“), fond St. Georges, pach. CCCXII, dosar. 14, doc. 34. Orig., pecete aplicată. 587 (Iaşi,) 22 iunie 1793 Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte staroştilor de Putna să cerceteze şi să oblige pe răzăşii din satul Găuri, care au luat în arendă moşia Vizăuţul Mic de la mănăstirea Vizantea, cu preţul de 55 de lei pe an şi clacă de 50 de oameni într-o zi, să-şi îndeplinească îndatoririle sau să se prezinte la judecată. Noi Mihail Costandin Suţul voevod, cu mila lui Dumtiezău domnu ţărăi Moldavii. Cinstiţi credincioşi boerii domniii mele, dumneata Iordache Negre biv vel clucer i dumneata Mihălache Cerchez biv vel ban, staroste de Putna, sănătate! Jaloba ce au dat domniii mele Costandie, egumenul mănăstirii Trisfetitelor şi vichil mănăstirii Vizantii, asupra răzeşilor de moşie Găurile, tot de la acel ţinut, s-au trimis dumneavoastră, din care pre largu veţi înţălege. . Deci fiindcă numetul egumen au arătat că mănăstire Vizantie avînd o parte de moşie, Vizăuţul Mic, cu aşezare şi prin scrisoare s-au învoit şi au vîndut venitul moşii mănăstirii răzeşilor de Găurele, pe an cîte 55 lei şi să facă într-o zi şi clacă mănăstirii cu 50 de oameni, şi acum nu numai că aceia n-ar fi urmîndu după scrisoare lor şi încă nici rămăşiţa din anii trecuţi n-ar fi vrînd să o înplinească. m Pentru care, cerîndu dreptate şi împlinire, scriem dumneavoastră să aduceţi de faţă pe răzeşii de Găurile şi să-i întrebi1 cu ce cuvînt de dreptate nu urmiază învoelii şi aşezării ci-au făcut, şi dacă dumneavoastră nu-i veţi pute face să înţăleagă, să le puneţi vadea, după trecere solului, să vie la divan. 1793 iunie 22. Procit vel logofăt. Locul peceţii gospod. Arh. St. Buc., Ms. 580, f. 16v—17. v Copie. 588 (Iaşi,) 24 iulie 1793 Egumenul de la Tazlău reclamă domnului atitudinea duşmănoasă a locuitorilor de ,pe moşia mănăstirii, Burleşti, care nu vor să lucreze zilele de boieresc după ponturi şi cere să se ia măsuri pentru supunerea lor. Preînnăf^ate doamne, 1 — Jăluescu măriii tale pentru multa supărare şi pagubă ce să pricinueşti mănăstirii dispre lăcuitorii ce şăd în satul Burleştii, pe moşie mănăstirii, că în anii trecuţi, cînldu au aşit nemiţii lia Comăneşti, îndată au luat mare obrăznicie şi înpotrivire asupra mănăstirii, zicîndu că vor să ia nemţii moşiile mănăstirii şi să le de lor ; şi di răuil lor, nijci la mănăstiri n-am puEut şilde, ce aim îniblat fugari de n-am putut căuta trebille mănăstirii. într-aceia vremi li-iau vinit poromcă ca din finul lor să ducă cîtva la nemţi şi eu 1 2 în tenia lor au mersu de au luat finul mănăstirii şi din lipţa finului au perit multe vite a mănăstirii. 2 — Gîtă vremii au şăzut nemţii aice, totodeauna au umblat cu pîri asupra mănăstirii la nemţi şi la volimtiri şi totodeauna ave mănăstire supărare. 3 — în anul (17)90, am cerut la dînşii ca să-m(i) lucrezi obicinuiturile zile după ponturile gospod. Ei s-iau pus înpotrivire şi prin mizlocire ispravnicilor de atunce s-au asuprit mănăstire. însă făgăduindu-să ei ca să lucrezi cîte trii zile de om şi să de şi cîte doi lei de om, numai după ponturi sa nu lucrezi, şi nici aceli trii zile nu li-au lucrat deplinu, ce numai au făcut triispre-zeci stoguri fînu şi acum să scoală ca să i li plătiască mănăstire şi acel fînu. 4 — în anul (17)91, prin arătare ce am făcut pentru nesupunire lor, mi s-au dat panţiri cu volnicie ca să-i supui să lucrezi după ponturile gospod. Şi cu multe vrejibi şi împotriviri nici atunce unii dintr-inşii n-au lucrat deplin după ponturi şi încă m-au făcut de le-am dat şi de mîncat în cîtă vremi au lucrat, de m-au ţinut mai mult mînoare lor decît lucru ce au făcut, fiind atunce scum-peti mare. 5 — Tot într-acelaş anu mi-au fostu datori prin zapise ca să-mi facă 40 fălci de fînu şi cu înpotrivire lor nici aceila nu mi l-au făcut. 6 — în anul (17)92, am dat jalobă cătră mărie sa Alecsandru Moruz voldă pentru nesupunire lor şi mi s-au dat luminaită carte ca să-i supui să lucrezi după ponturile gospod, cătră dumnealor ispravnici. Şi acei mai mulţi n-au lucrat 1 Aşa în text. 2 Corect: ei. 583 şi au rămas făniţull mănăstirii nicosit şi l-au arsu pozând şi au rămas mănăstire lipţită de toata dijma de fînu ce ave să ia di la dînşii dintr-acel anu. Şi toate aceste pagube ce s-au precinuit mănăstirii de mai sus arătate li-am răbdiat, fiind vreme tulburată. 7 — într-acest anu (17)93, s-au pus cu totul înpotrivire ca nicidecum după ponturi să nu lucrezi şi viindu aice au dat jalobă cătră înnălţime ta, afcît ca să nu lucrezi, cit şi cu multe pîri niadevărate asupra mănăstirii, ca să găsască prilez să asupri ase ă şi să surpe pe mănăstire, ca să scade lucrul boirescu. Şi fiindu orînduiţi la dipartamentul al doile ca să cercetezi şi, nefiindu dovezile mănăstirii faţi împotriva pîriilor lor, nu s-au putut curma aice. Ilar pentru zile de boereseu, s-au hotărît ca să lucrezi după ponturi şi scriindu-să carte gospod cătră dumnealor ispravnici de ţimuitu Balcăului ea să cercetez (e) pentru pîrî şi să înştiinţezi, iar pentru zili di boirescu să-i supui ca să lucrezi. Diosăbi mi snau dajt şi miie carte gospod dinpreuni şi ponturi cătră ispravnici, ca numaidecît să-i supui să lucrezi. Şi mergîndu acdlo la dumnealor ispravnici am scos dovezi asupra pîrilor lor şi văzîndu că vor să îămiîie răsuflate pîrile lor şi văzîndu-tsă că rămîn îndatoriţi ca să lucrezi zilile după ponturi, n-au vrut ca să şadă ca să să facă dăpilin cercetare pintru toate pîrile lor, ce au răspunsu cu înpotrivire, că ei după ponturi n-or lucra, ce or vini ca să mai de jalobă înălţimii tale, şi au zis că, dacă nu-i vor supăra cu zile de boereseu, ei toate pîrile li lasă. Şi dumnealor ispravnici, vezîmdu nesuponire lor, au înştiinţat aice şi, vezimdu şi eu că hrana mănăsitirei să prepădeşti cu totul pe cîmpu şi neavîndu altă facere, am alergat la mila şi dreptate mării tale. 8 — în iastă vară n-au vrut ca să îngrediască ţarinile şi fînaţurile lor, ce au înblat vitile lor prin fînaţ de au păscut până la 16 zile ia lunii lui ioni. Şi, vezîndu că se prepedeşti şi fînaţul mănăstirii, am pus ţigani şi au păzit fînaţul, şi acum nu le plac fînaţul lor şi vor în tărie ca să cosască fănaţul mănăstirii şi să rărnii mănăstire lipsită. 9 — în toţi anii n-iau putut mănăstire ca să aperi fînaţile, ce ei în tărie între de ari în fînaţi de strimtoriază fînaţurile, şi unii dîntr-înşii ţin viti de neguţitorie şi alţii cer ca să facă fînu de neguţătorie şi totdeauna fac mănăstirii supărări şi să scoală asupra vechililor mănăstirii cu ocări şi cu bătăi şi cu sudalmă, de nu poate mănăstire a ţine oameni pentru slujbile ei de reul lor. 10 — Acum, la vinire me aice în Iaşi, au scos horbe pin sate şi pin ţigani de fac vrejbi, zicîndu că ei m-au scos din egumenii şi îmdemnîndu-i ca să vii cu pîră asupra me, şi din pricina lor au fugit vro cîţiva ţigani de au rămas mănăstire lipţită şi de slujba ţiganilor acelora. Milostive doamne, de nu să va puni aceşti oameni nesupuşi la caile ca să să părăsască de urmerile aceste care priemueseu multă pagubă şi sărăcie mănăstire!, mănăstire rămîni cu totul lipţită de trebuincioasa hrana ei şi nici un om pre lingă mănăstiri n-a pute şide de reul lor. Şi cum a fi mila măriii tale. A înălţimii tale smerit rugător cătră Dumnezeu, Zaharie, egumen de la mănăstire Tazlăuilui. ( Rezojluţie :) Dum(neata) vel vornic za aprozi, să-i scoţi la dum(neailo)r veliţii boert să cerceteze şi ceia ce vor găsi cu cale şi cu dreptate, cu anafora să ne înştiinţări. Daniei medelnicer. . (17)93 iul (ie) 24. Arh. St. Buc., M-rea Tazlăul, paich. II, doc. 16. Orig. 584 589 (Focşani,) 3 august 1793 Starostii de Putna dau adeverinţă că locuitorii din satul Găurile nu au nici un drept asupra moşiei pentru care s-a judecat cu mănăstirea Vizantea. De la stărositie Putnii. După toate cercetările prin giudecăţi şi dupe şi singură hotărîre de giu-decată ce s-au făcut înainte domniii saile răposatului întru fericire Costând in vodă Moruzi pentru pricina moşiii ce au avut mănăstire Viziantie cu răzeşii de satul Găurile, date cu hotărîre ceia ce au căzut dreptul în stăpînire mănăstirii Vizantii, precum cărţile domneşti şi hotărîre prin domniasca anafora ce să adevereşte de la domnie sa ce s-!au pomenit mai sus, răzăşii din Găuri încît şi piste aceste hotărîri mai cercîndu giudeoată, s-au făcut cercetare după porunca domniască şi nici o scrisoare sau îndreptare asupra pricinilor nu s-au găsit. Deci, cuooscîndu-să că nu mai au nici un temeiu, să adevereşte printr-această a noastră scrisoare că sînt răi acoiisitori la această pricină de moşie. 1793 avgust 3. Jordache Negre clucer. Mihălache Cerchez ban. Arh. St. Buc., Ms. 580, f. 17. Copie. 590 (Iaşi,) 11 august 1793 Mihail Suţu, domnul Moldovei, împuterniceşte pe biv vel vornicul Constantin Greceanu să oblige pe locuitorii de pe părţile sale de moşii din ţinuturile Tutova şi Fălciu să-i lucreze boierescul şi să-i dea dijma, poruncind ispravnicilor să aducă la supunere pe cei împotrivitori. Io Mihail ' Costând in Suţull voievod, cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldovei. De vreme ce aii nostru cinstit şi credincios boeriu, dumnealui Costandin Greceanu biv vel vornic ni-au arătat că la ţinutul Tutovei ar fi avînd aceste părţi de moşîe, anumi parte Jorăi din Deteni, parte Arămeştii i Piteştii i Bucureştii şi Uscaţii, cum şi la ţîhutul Fălciiului părţîli din Albeşti, şi ajcei ce s-ar fi afliind cu lăcuinţa pe aceste drepte părţi a duimiisaile şi cu hrana ce ş-ar fi făcînd nu s-ar fi supuind a da obicinuitul havaet şi dejma din toati după hotărîri ponturilor gospod. Dreptu aceia, printr-această carte a domniei mele să dă volnicii dumi-eali, cum şi vichilului ce-1 va rîndui asupra acestor părţi de moşii a dumisale, oarkli să fie vollnic a strînge tot vinitiil din toati de a zace după hotărîre 585 ponturilor gospod, însă din ţarini cu plini, din cîmpi cu fîneţă i din bălţi cu peşti i din prisăci cu stupi, din cinzăci stupi să ia unull, iar fiinid mai puţini să ia cîte una para de stup, din grădini cu legumi din ceile ce vor fi pentru neguţătorie şi din toate. Poruncim şi dumneavoastră ispravnici de ţinutull Tutovei şi a Fălciiufui, ca pentru cei ce s-ar arăta împotrivitori a nu da dejma obicinuită, pe unii ca aceia să-i supun iţi a urma după hotărîre ponturilor ce sînt în visterii cu pecete gospod, ca să nu să păgubească numitul boeriu de venitul moşiilor sale. Aceasta poromcim L 1793 avgust 11 Procit vel logofăt. (Pe verso :) S-au trecut în condică. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CCXXX, doc. 110. Orig., pecete aplicată. 591 1 septembrie 1793 Vel vornicul Constantin Balş se angajează să dea mănăstirii Răchitoasa, închinată la Vatoped, cîte 50 lei pe an pentru dijma celor douăzeci şi cinci de pogoane de vie roditoare de la Crucea de Jos, pe moşia numitei mănăstiri. înştiinţare să face cu această scrisoare că, avînd dumnealui Costandin Balş veil vornic doîzăci şi cinci pogoani vie lucrătoare La Crucea de Jos în ţinutul Putnei, pe locul sfintei mănăstiri Răchitoasa, precum şi cinci pogoane loc sterpu tot într-acea ogradă, pentru dijma ce să cuvine să ia mănăstirea de la dumnealui s-au învoit cu noi exarhii Viatopedii, unde numita mănăstire se află închinată, ca pe tot anul să aibă dumnealui a da la mănăstiri cîte 50, adecă cincizăci lei, bani, ori făoîndu-să vin sau nefăcîndu-să, iar cu dijmă de vin să nu fie supărat, păzindu-să această tocmeală vecinică atît cătră dum- nealui, cit şi cătră clironomii dumisali. 1 1 La 15 mai 1794, Mibaiil Suţu reînnoeşte această încuviinţare dată vel vornicului Constantin Greceanu, ou precizarea că „pe ţinutul Fălciului i a Tutovii şi pe a Vasluiului ari aceste părţi de moşii, danii şi cumpărături, anumi din Deleni i din Arămeşti i din Piteşti din Bucureşti i din Uscaţi i din Băhnăreşti i Balta lui Benic şi Cotul Tacului, ce din vechiu s-au numit Hocenii, şi din Albeşti, pe oare părţi lenar fi stăpînit dimtr-u-nceput cu tot venitul locului, iar acum unii din lăcui,tonii ce s-ar fi hrănind pe aceste părţi de moşii a dumisali, cum şi răzăşii de piinpregiur s-ar fi întinzînd şi în părţile dumisali şi aceia nu s-ar fi supuind a da obicinuita dijmă, după pontuniii gospod şi după obioeiu pămiintului“ (Ibidem, doc. 111, orig.). De asemenea, la 2 septembrie 1795, Alexandru Callimachi, domnul Moldovei împuterniceşte din nou pe vei vornicul Constantin Greceanu să-şi stăpânească şi să ia dijma de pe aceste părţi de moşii, „iar arătîndu-să vreunii înpotrivitori a nu da vinitui moşiei, poraneim domnie mea dumneavoastră, ispravnici de ţinutul Tutovii şi a Fălciului, pe unie ca aceia să-i supuniţi la ceia ce a fi drept să înpliniti de la dlnşii şi fără de voia lor“ (Ibidem, doc. 113, orig.). Iar cînd dispre orice întâmplare ori dumnealui sau urmaşii dumisali nu vor urma cu dabull acestor bani pe fiiştecari an, atunce toc mala aceasta să fie desfăcută şi nici într-o samă ţinută, şi mănăstirea să aibă iarăşi a-şi lua dijma obicinuită din vin. Şi banii pe fiiştecari an să aibă a-i da ia zi întâi a lunii săpt (em vrie) ia igumenu sau la epitrop şi dînd banii să ia sănet. Şi spre adeverirea credinţei s-au iscălit de cătră noi, dînd şi dumneailui vel vornic asăminea scrisoare. 1793 săpt (em vrie} 1. Costachi logofăt martor. Cu voinţa dispre amîndoî părţile, am scris Ionaş Tăutul sulger. B.C.S. (filiala „N. Bălcescu“), fond St. Georges, paeh. CCCXIII, dosar 11, doc. 14. Oriig. 592 9 septembrie 1793 Locuitorii din Valea Seacă (Bucovina) se angajează prin zapis faţă de egumenul de la Slatina, pentru că le-a dat în arendă moşiile Valea Seacă şi Corlăţelele, să care lemnul trebuitor pentru construcţia unor case şi să facă două zile de clacă la coasă pe moşia mănăstirii, în Moldova. Adică eu Andrei Păscuţoiu, vornic din Valea Sacă, di pe moşie sfintei mănăstiri Slat(i)na, ce iaste în c (hezaro) c(răiasca) Bucovină, înpreună cu tot satuil, adiverim cu această scrisoare a noastră la această sfântă mănăstire Slat(i)na, să s(e) ştie că pentru mare facire de bine ce ne-au făcut părintile arhimandritul chir Chirii, egumen mănăstirii Sliat (i) nii, de ne-au vîndut venitul moşiei Valea Sacă şi a Coidăţălelor pe cinci ani, care vînzare iaste cu oareşcare păgubire mănăstirii de cum da alţii muşterei, ne îndatorim că acum, în iama aceasta ce purcedi anul 1794, tot lemnul cit a fi trebuinţi pentru facirea casilor din mănăstire, din dosul bisericii dinspre meazănoapti, noi să-l scoatim cu boii noştri, cum şi în vara viitoare a acestui an toţi lăcuitorii din Valea Sacă să dăm doao zile clacă la coase pe moşie mănăstirii în Moldova. Şi am iscălit. 1793 săpt (emvrie} 9. Eu Andrei Păscuţoiu vornic ; eu Toma Ghervan ; eu Savin Ghervan ; eu losîp jidov Zamerlah săgan (?) ; eu Ştefan Ilica ; eu Ghiorghi Timu ; eu Iri-mie Andronic ; eu Dumitru Cîrstîna ; eu lanachi Aparaschivei ; eu Toader Ciurlă ; eu Aosînte Floriştan ; eu Petre Negre ; eu Maoavei Mitre. Şi am scris eu Andrei Păscuţoiu vornic cu zisa a tot satul. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVII, doc. 210. Orig. • 587 593 10 septembrie 1793: Mănăstirea Slatina arendează moşiile sale din Bucovina, Valea Seacă şi Corlăţele, locuitorilor din Valea Seacă, pe timp de 5 ani, cu 800 lei pe an şi 100 fălci de fin cosite pe moşiile ei din Moldova. înştiinţare facem pentru moşie Vailea Saca şi Corlăţile a sfintei mănăstiri Slatina, ce sînt în deştrictul c(hesaro) — c(răeştii) Bucovinii, în ţinutul Sueeviu că fiind vîndut venitul moşiei Valea Sacă lui Ştefan fon Aivias din Cernăuţir pe cîţiva ani trecuţi şi pan’ la anul 1795 apr(iilie) 23 el n-au sităpiînit-o singur, ce au făcut precupie cu moşiia şi au dat-o de o stăpâneşti Măgărdici, arman din Suceava, pentru care în multe rînduri au venit lăcuitorii din Valea Sacă şi cu plîngire ne-au arătat că, de va stăpîni mai mult venitul acestor moşii numitul Măgărdiciu arman, ei tot satul să vor răsipi şi să vor duce unde îi va îndrepta Dumnezeu, căci nu pot a mai suferi asupreilile şi nedreptăţile ce au suferit şi înică şi acum sufăr de cătră acest Măgărdiciu. De care, făcînd noi cercetare, s-au aflat că toate arătările lăcuiturilor din Valea Siacă sînt adivărate şi pentru ca să nu să răsipasică acest sat, din care răsipire să pricinuiască păgubire atît c(hesaro) — c(răeştii) vistierii, cît şi mănăstirii aceşti ia, iată dar am vîndut venitul acestor moşii tuturor lăcuiturilor din Valea Sacă pe cinci ani, cu tocmală să dea la mănăstire pe fieştecare an cîte opt sute lei şi să facă una sută fălci de fîn ; însă şase sute lei şi o sută fălci de fin pentru Valea Sacă, care fîn să aibă a-l face pe moşiile mănăstirii în Moldova, în dipărtare ca de doao ceasuri de Vailea Sacă, şi ori la ce vremi li s-a porunci de cătră mănăstire pentru facirea acestor o sută fălci de fîn, cu mâncarea lor, într-o săjptămînă de zile să-l cosască, să-l adune, să-l clădească şi să-l şi îngrădească, şi doao sute lei pentru Corlăţîli ; care bani să aibă a-i da la mănăstire în doao vadeli : patru sute lei la începutul fieştecăruia an, la Sfeţi Gheorghi, apr(ilie) 23 şi patru sute lei la Sfeti Dimitrie, oct (ombrie) 26. Deci ei să stăpînească şi să ia venitul acestor doao muşii, din orîndă, din ţarini, din pădure şi din toate după obiceiu, însă afară de moara din Valea Sacă ce o ţin Ghervăneştii şi de moara de la Corlăţile ce o ţini popa Mihai ot Capul Codrului şi de un vad de moară, tij de la Cortăţili, ce-1 ţine Gheorghie Timon, care aceştiia sînt cu deosebite tocmeli şi ei au să plătească la mănăstire venitul pentru aceşti mori şi vad după puterea contracturilor ce au, fiindcă sint deosebite de vînzarea venitului moşiilor. Şi toate acareturile ce sînt făcute pe această moşie de numitul Măgărdiciu arman să le stăpînească ei întru aceşti cinci ani, şi la înplinirea v.adelii, atît acareturile acestea să fie bine tocmite întocma după cum au fost cînd le-au luat la stăpînire, cît şi alţi binale şi orice fel de acareturi ar mai face ei pe aceşti doao moşii într-aiceşti cinci ani, să rămîe toate a mănăstirii fără să ceară vreo cheltuială de la mănăstire, cum şi fâşiile înpărăteşti şi alte orice fel de dări de bani vor fi în c(hesaro) — c(răiasca) Bucovină, pentru aceşti moşii ei să aibă a le plăti, iar mănăstirea cît de puţin să nu fie supărată, ci să-şi ia al său drept deplin, după cum să arată şi prin scrisoarea ce asemenea au dat sătenii din Valea 588 Sacă la mănăstire*. Iar cînd ei n-or urma întocma după tocmai a aceasta, atuncea contractul acesta să nu aibă nici o puteri la mina lor. Şi anii să încep de la 1795 apr(illie) 23 şi să înplinesc la 1800 apr (ilie) 23. Deci spre încredinţarea aceştii tocmeli s-au dat de la noi acest contract la mina seteniilor din Viallea Sacă, adiverit cu pecetea sfintei mănăstiri şi cu a noastre iscălituri. 1793 sept (embrie) 10. Chirii arhimandritul mitropolii şi igumen s(fintei) mănăstiri Slatina ; Ghe-nadie proigumen Slatinii ; Mihail proegumen Slatinii. (Menţiune în limba germană, că acest contract a fost tradus şi transcris în protocolul de contracte, sub nr. 142, la p. 478 şi 479, în Suceava, 1a 8 octombrie 1793). Praesens contractus arendatitius apud caesareum reg. provincialem Bucovi-nensem tabulam in libro contractam novo 4-to pag. 277 ingrossatum babetur actum Czernoviei die 4-ta feb. 1795. Gabriel de Dragaşi. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CI,XXX VII, doc. 211. Orig., 2 peceţi aplicate. 594 (Iaşi,) 15 noiembrie 1793 Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte starostilor de Putna să cerceteze reclamaţia egumenului de la Vizantea împotriva locuitorilor din satul Găurile, care nu vor să dea venitul moşiei. Noi Mihail Costandin Suţul voevod, cu mila lui Dumnezău domnu ţării Moldovii. Cinstiţi şi credincioşi hoerii dominiii mele, dumneata Iordache Negre biv vel clucer i dumneata Mihălache Cerchez biv vel ban, staroste de Putna, sănătate ! 1 1 în scrisoarea locuitorilor din Valea Seacă, din aceeaşi zi, către mănăstire, se spune: „Adică noi oamenii din satul Valea Sacă din c — c(răiasca) Bucovină, eu Andrei Păscuţoi vornic din Valea Sacă, eu Toma Chervan, eu Savin Ghervan, eu Ştefan Ilinoa, eu Gheorghi Timu, eu Irimie Andronic, eu Dumitru Cîrstănar, eu Emachi Aparasohivii, eu Toadir Ciulă, eu Axinti Floriştean, eu Petre Negrea, eu Macovei Mirce şi- împreună cu tot satul, adivenim ou această scrisoare a noastră la sfinte mănăstire Slatina să s(e) ştii că venitul moşiei Valea Sacă a mănăstirii, pe care ne aflăm noi lăcuitori, fiind vîndut lui Ştefan fon Aivas din Cernăuţi pe anii trecuţi şi pin’ la anul 1795 apr(ilie) 23 el n-au stăpînit-o singur, ce au dat-o de o stăpîneşti Măgărdiciu arman din Suceava. De cătră care trăgînd noi multe asupreli şi nedreptăţi, am venit la părintele arhimandritul chir Chirii, egumenul sfintei mănăstiri Slatina şi, rugîndume ca pe anii viitori să ne vînză noao venitul moşiei atît din Valea Sacă, cît şi din Corlăţili, tij moşii aceştii sfintei mănăstiri, şi cu toate că alţi neguţ(ă)tori da mai Uluit preţ pe acest venit care era spre folosul mănăstirii, dar sfinţie sa părinti'le arhimandritul au lipsit mănăstire de acest folos şi au făcut ou noi această facere de bine că ne-au viind ut noao venitul acestor doao moşii, Valea Sacă şi Corlăţîlile, mai cu puţin preţ de cum adăuga însuşi Măgărdiciu arman...“ (Ibidem, doc. 212, orig.). 589 Iată să trimite dumneavoastră jiailoba ce au dat domniii mele Nechifor egumenul şi cu toţi călugării de la mănăstire Vizantie asupra sătenilor de satul Taurile 1, tot de la acel ţinut, din care pre largu veţi înţălege pricina. Deci, pentru păgubite ce arată că s-ar fi pricinuind numitei mănăstiri de catră aceia, fiindcă ei s-ar fi hrănindu pe numita moşie Tăurile 1, au cerut ca prin giudecată să-şi afle dreptate. Deosăbit au arătat că ei nu s-iar fi supuindu a da havaetuil moşiii după hotărîre ponturilor gospod, pentru care iarăşi cerşindu dreptate, scriem dumneavoastră să-i aduceţi pe aceia de faţă şi după ce cu amăruntul cercetare ce veţi face pricinii aceştie, după cum veţi cunoaşte a fi dreptu, prin giudecată să hotărîţi, dîndu şi carte de giudecată la parte ce să va căde. Şi pă acei ce nu să vor supune a urma pentru havaetuil moşiii, să-i supuneţi a urma întocma după hotărîre ponturilor gospod, iar cîndu acolo nu să va odihni vreo parte, cu carte acea de giudecată a dumneavoastră şi cu zi de soroc, să vie la divan. 1793 noem(vrie) 15. Procit vel logofăt. S-au trecut la condică. L(ocul) p(eceţii) gospod. Arh. St. Buc., Ms. 580, f. 17. Copie. 595 (Iaşi,) 20 decembrie 1793 Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Hîr-lău să cerceteze reclamaţia egumenului de la Coşula împotriva locuitorilor de pe moşia mănăstirii „şi alţii din împregiuraşi“ care taie lemne din pădure pentru vînzare, obligîndu-i a urma după hotărîrea ponturilor. Copie. Noi Mihail Gonstandin Suţu voevoda, cu mila lui Dumnezău domn ţării Moldavii. Credincioşi boerii domniii meii, dum(nealui) Toader Balş biv vel caminar i dum(nealu)i Gostachi biv vel clucer, ispravnici de ţinutul Hîrlăuluir sănătate ! Prin jialloha ce au dat domniii meii rugătoriul nostru Antioh egumen şi cu tot săborul de la mănăstire Coşula de la acel ţinut au arătat că atît lăcui-torii ce să află şăzători pe moşiia mănăstirii, cît şi alţii din înpregiuraşi, nefă- cînd de ştire sau întrebare numitului mai sus egumen sau vechilului mănăstirii^ mergu la codrii ce sînt pe moşiia mănăstirii şi necontenit de-ia purure tai copacii într-ales pe plăcere lor, de fac casă i căruţă i roate şi alte cherestele, de-şi fac alijverişul şi neguţătoriia lor în toată vreme, fiindu-ili hrana lor mai mult cu aceste. Şi afară dintr-aceste, iarăşi de pe moşiia mănăstirii tot aceia tai pari i nueli şi afltili trebuincioasă, şi mănăstirii nu să supun a da nici cît de puţin venit sau agiutor la ceti ci-ar avre trebuinţă mănăstire, după meşteşugul lor, ce să află cu totul privitoare şi răbdătoare. 1 1 Corect : Găurile. 590 Deci, cerşind mănăstire dreptate, iată scriem dumneavoastră să cercetaţi, şi după hotărîre ponturilor domneşti cari sint aşezate cu tot sfatul de obştie ce s-au dat acum cu pecete domniii meii lia mina numitului mai sus igumen, să-i supuneţi pe toţi aceia a urma întocma şi pre deplin, după cum să hotărăşti prin ponturile domneşti, ca să nu să păgubească mănăstire din ceia ce a fi cu dreptul de venitul moşiii săli. 1793 dechemvrie 20. Arh. St. Buc., M-rea Coşula, pach. VI, doc. 4. Copie. 596 (Iaşi,) 24 mai 1794 Egumenul de la Slatina reclamă domnului că locuitorii din satele Rădăşeni, Mălini şi Găineşti au cuprins cu vitele lor tot imaşul şi fînaţul mănăstirii, nu vor să lucreze zilele de boieresc ori să dea adetul de doi lei de casă — şi cere a se poruncii ispravnicilor să-i oblige a urma după, „aşezămînturile pămîntului“. Preaînălţate doamne, Jăluim înălţimii tale pentru mare păgubire şi supărare ce să prieinueşti mănăstirii Sliatinii de cătră lăcuitorii diin trei sate ce are mănăstirea la ţinutul Sucevii în Moldova, anume Rădăşănii, Mălinii şi Găineştii, că din vremi în vremi cu obrăznicie şi puteri cuprinzînd fînaţurile mănăstirii ce avea, atît cu păscutul vitelor tor, cît şi cu făcutul finului ce fac piste a lor trebuinţe pentru negustorie, mănăstirea au rămas nu numai că puţine vite ce are nu are unde să le păşunezi, dar şi de fînaţi iaste cu totul lipsită şi de-a pururea iaste silită a cumpăra fîn. Deosebit, acei lăcuitori nici cele 12 zile a boierescului nu vor să lucrezi piste an, nici măcar doi lei adet de casă nu vor să dea după hotărîrea ponturilor domneşti şi mănăstirea să află cu totul păgubaşi şi lipsită de venitul acestor moşii ce să lăcuesc de aceste trei sate. Ţin încă şi turme de oi pe mutările mănăstirii şi nu numai că pe mănăstire cu totul au strîmtorat-o de nu are unde'-şi păşuna puţine vite ce are, dar încă nimic nu plătesc la mănăstire pentru păşunatul oilor lor, încât au rămas ei desăvîrşit stăpîni pe moşiile mănăstirii, de fac ce li-i voia, în puteri, şi mănăstirea au rămas păgubaşi de tot. Pentru care cu smerenie ne rugăm, după cum pără acum această mănăstire au aflat milă şi ajutoriu de la înnălţimea ta, să fie luminată poroncă : întâi, să aibă această mănăstire puteri de a-şi păşuna vitile sale fără strîmtoreală şi de a le face şi tot trebuinciosul fîn pe moşiile sale ce să lăcuiesc de aceste trei sate şi lăcuitorilor încă să le înpartă şi să le dea mănăstirea fînaţ după putinţe cu anaioţgon fieştecăruia, ca să nu fie unii lipsiţi cu totul şi alţii să facă fîn mai mult pentru negustorie ; al doilea, să să supue ca ori cele 12 zile obicinuite să le lucrezi piste an, ori doi lei adet de casă să dea, cum şi pentru păşunatul 591 turmilor de oi ce ţin pe moşiile mănăstirii, ne rugăm să fie hotărîrea înnălţimii talie, ce şi cîte cît să plătească la mănăstire. Preaîninălţate doamne, această sfîntă mănăstire în vremea de acum să află cu totul plecată spre lipsă şi spr6 scăderi numai din pricina lăcuiturilor acestor trei sate, pentru care ne rugăm încă, iarăşi să afle sfînta mănăstire această milă, să să facă luminată carte gospod cătră dumnealor boerii ispravnici ca să-i supui pe acei lăcuituri a urma întooma după aşăzămmturiile pămîntului acestuia, spre nemurirea numelui şi veşnica pomenire a înnălţimii tale. 1794 mai 24. A înnălţimii tale smerit rugătoriu, Chirii, arhimandrit mitropolii i igumen mănăstirii Slatinii, cu tot soboriul. (Rezoluţie:) Dum(neata) vel logofăt, urmînd ponturilor ce sînt asupra tuturor ceririlor ce face jăluitorul egumen înpreună cu tot soborul, să faci carte gospod cătră ispravnici, ca să să odihnească svînta mănăstire. (17)94 maiu 26. A(ndronache) Doniei medelnicer. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. VI, doc. 32. Orig. 597 (Iaşi,) 29 mai 1794 Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze reclamaţia egumenului de la Slatina împotriva locuitorilor din Mălini, Rădăşeni şi Găineşti, pe care să-i oblige să lucreze 12 zile de boieresc, să nu-şi ia singuri locurile de fînaţ şi imaş, să plătească păşunatul oilor şi să nu pescuiască fără voia mănăstirii. Io Mihai Costandin Suţul voevod, cu mila lui Dumnezău domn ţării Mol-daviei. Cinstiţi şi credincioşi boerii domniii mele, dumneata Ioan Racoviţă biv vel spatar i dumneata Vasile Neculce biv vel ban, ispravnici de ţinutul Sucevii, sănătate ! Prin jialoba ce au dat domniii mele precuvioşiia sa Chirii, arhimandritul şi igumenul înpreună şi cu tot săborul de la mănăstirea Slatina de la acel ţinut, au arătat păgubirea şi supărarea ce să pricinueşte numitei mănăstiri Slatina de cătră lăcuitorii din trei sate ce are mănăstirea acolo la ţinutul Sucevii în Moldova, anume Mălinei, Rădăşănii şi Găineştii, că din vreme în vreme cu obrăznicie şi puterea lor au cuprins fînăţurile şi mutările mănăstirii ce le ave, atît ou păscutul vitelor lor, cît şi cu făcutul fînuilui ce fac piste a lor trebuinţă şi mănăstirea au rămas nu numai că puţine vite ce are nu are unde să le păşu-nezi, dar şi de fînaţi iaste cu totul lipsită ; arătînd domniii mele şi aceasta, că acei lăcuitori din satile arătate mai sus, nici cele doosprizăoe zile piste an a boerescului nu vor să lucrezi şi nici doi lei adet de casă nu vor să dea şi cei mai mulţi dintre aceşti lăcuitori ţîn şi turme de oi pe mutările mănăstirii şi, 592 osăbit că mănăstirea din pricina aceasta să află cu totul strîmtorită, dar nici ceva folos de la dînşii nu are, nevoind ei a plăti nemic la mănăstire. Pentru oare iată se porunceşte dum(nea)v(aastră) ca să cercetaţi pricinile aceste şi, de veţi afla cu adevărat arătările numitului iigumen de la mănăstirea Slatina, să puneţi la cale după hotărîrea ponturilor gospod la toate ceririle ce face mănăstirea : 1. Toţi ţăranii lăcuitori dintru aceste trii sate a mănăstirii să nu fie volnici a-şi lua fînaţi şi a-şi hotărî imiaşuri pe moşiile mănăstirii, fără ştirea mănăstirii, ce mănăstirea să înpartă fieştecăruia, atît fînaţi cît şi imaşuri, după suma ce vor fi dînd şi alţi stăpînitori de moşii ce vor fi pe acolo pe lingă aceste sate ţăranilor ce vor fi avînd pe moşiile lor, atît boereşti cit şi mănăstireşti, cum şi ailţii ce vor fi miai avînd moşii pe acole pinpregiuir ; 2. Să să supue a lucra şi cele doosprizăci zile piste anu a boerescului, ori, dacă îi va învoi mănăstirea, să plătească citi doi lei de casă adet ; 3. Să nu fie volnici ţăranii aciia ce au oi de a le pune pe mutările mănăstirii, fără numai acolo unde le va da loc mănăstirea ; 4. Să fie îndiatoriţi a plăti adet pentru mutările ce vor avea după obioeiu şi după cum să vor putea învoi cu mănăstirea ; 5. Nici unii din ţărani să nu aibă voe a merge şi a păscui în braniştili mănăstirii fără voe şi fără tocmaiă de la mănăstire. Şi pentru aceste toate poroncim domnia mea ca să puneţi la cale ca să să odihnească mănăstirea şi să nu ne mai vie a doo jalobă de la mănăstire pentru aceste pricini. Aceasta poroncim domnie mea. 1794 mai 29. (Pe verso :) Cinstiţi şi credincioşi boerii domniii mele, dum (nealui) Ioan Racoviţă biv vel spatar i dum (nealui) Vasile Neculce biv vel ban, ispravnici de ţinutul Sucevii, cu sănătate să să dea. Procit vel logofăt. S-au trecut în condica divanului. Arhu St. Buc., M-rea Slatina, paoh. VI, doc. 33. Orig., pecete aplicată. 598 (I/aşi,) 30 mai 1794 Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Iaşi să interzică locuitorilor din jurul poenilor Tinoasa şi Rotunda să-şi păşuneze vitele acolo fără a avea mai întii învoirea egumenului de la Bîrnova. Io Mihai Costandin Suţu voevoda, cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldavii. Cinstiţi credincioşi boerii domniii meii, dum(neata) Ioniţă Canano biv vel spatar i dum(neata) Vămii Râset biv vel comis, ispravnici de ţinutul Iaşi, sănătate ! 88 - c. 4861 593 Iată jailuba ce-au dat domniii meii cuvioşie sa egumenul mănăstirii Bir-oovii, arătînd că ari mănăstire 2 poeni, Tinoasa şi Rătunda, şi lăcuitorii ci sînt pinpregiur întru în tăriia lor şi-şi păşunează viţiie fără a să învoi cu egumenul, după cum mai pre larg viţi înţălegi din jalubă cari să triimete dum (nea) v (oastră). Pentru cari iată să scrii dum (nea) v( oastră), aducînd de faţă pe acei lăcuit ori, să cercetaţi pricina şi, de va fi aşa precum au jăluit, atunice dum (nea)v( oastră) ^ să-i faiciţi să înţăleagă de a nu mai face călcare moşiii mănăstiri fără a să învoi cu egumenul, urmînd întocma după ponturili gospod ci vi s-au dat de cătră domnia me, pentru ca să nu se păgubască mănăstire de folosul ci poate să-l aibă. 1794 mai 30. (Pe verso :) Cinstiţi credincioşi boerii domniii meii, dum(nealui) Ioniţă Oamano biv vel spatar i dum(nealui) Vasili Roset biv vel comis, ispravnici de ţînutul Iaşi, să să de cu sănătate. Egumenul mănăstirii Bîmovii. Procit vel logofăt. S-au trecut (la condică). Arh. St. Duc., M-rea Bîrnova, pach. III, doc. 14. Orig., pecete aplicată. 599 (Iaşi,) 16 iunie 1794 Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte staroştilor de Putna să cerceteze pricina egumenului de la Vizantea cu locuitorii de pe moşia mănăstirii pentru mori, vii şi dijma jinului pe care nu vor să o plătească în bani, dînd carte de judecată sau jixîndu-le termen spre a merge la divan. Noi Mihail Costandm Suţul voevod, cu mila lui Dumnezău domnu ţarăi Moldavii. Cinstiţi credincioşi boerii domniii mele, dumneavoastră staroşti de ţinutul Putnii, sănătate ! Din jialobile ce au dat domniii mele Nechifor, egumenul mănăstirii Vizantii de la acel ţinut, care să trimite dumneavoastră, pre îargu veţi înţălege pricinile. Deci, cerşind să aibă giudeoată atît cu cei ce să află stăpînind moara i vadurile de mori şi viile şi cu oamenii cei ce ar fi cosind pe moşie mănăstirii şi aiiar vrea să plătească dijma fînuilui cu bani, iată să porunceşte dumneavoastră, aducîndu-i pe toţi aceia de faţă, să cercetaţi pricinile aceste după dovezi ce vor fi de înbe părţile şi, precum veţi cunoaşte a fi drept, să judecaţi şi la parte ce să va cădea să daţi şi carte de judecată. Iar cîndu cu cercetare dumneavoastră nu să vor odihni vreo parte şi s-or trage la divan, cu carte 594 dumneavoastră de judecată şi cu zi de soroc ce le veţi pune, să vie amîndoo părţile să li să hotărască cum a fi dreptate. 1794 iunie 16. Procit vel logofăt. Locul peceţii gospod. S-au trecut în condică. Arh. St. Buc., Ms. 580, f. 27v. Copie. 600 (Iaşi,) 9 iulie 1794 Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze reclamaţia locuitorilor din satele Mălini şi Găineşti împotriva egumenului de la Slatina şi să-l oblige a le da iarbă îndeajuns pînă la 6 vite pentru jiecare din ei. Io Mihail Costandin Suţul voevod, cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldaviei. Credincioşi boerii domniei meili, dumneata Iordachi Crupenschii biv vel stolnic i dumneata Andreiu Holbam biv vel stolnic, ispravnici de ţinutul Su-cevii, săiîătate ! Iată jalobile ce au dat domniei meii lăcuitorii din satul Mălinii şi Gă(i)-neştii de la acel ţinut asupra egumenului de la mănăstire Slatina, să triimeti dumneavoastră, din cari pre larg veţi înţălegi pricina. Deci, fiindcă jSiluitorii arată că fînaţile ce au avut, undi şi de alţi ani cose fim pentru vitele lor, acum s-ar fi luat toate acele tfănaţi de icătră egumen şi lor nu le-(a)r fi dind nimică, arătîndu-le să margă să caute aiure pe alte moşii. Drept aceia scriiem dumneavoastră să cercetaţi şi, de va fi aşa precum au jăluit, dumneavoastră să îndatoriţi pe igumenul ca să-şi cosască fîn numai pentru vitele mănăstirii, iar nu să iai fînaţul cu totul a setenilor şi să le arăte la alte moşii să margă să cosască, căci cunoscută este de către toţi lipsa ierbii într-acest an şi trebui stăpînul moşii pănă la 6 vite ce va ave, boi sau vaci, ţăranul, să-l mulţămască cu fîn de agiuns, iar avînd mai mult să-şi caute şi aiure unde ar găsi să-şi cosască. Şi fiindcă ei sînt trăitori pe ace moşii şi oriundi au avut şi de alţi ani fînaţi sau aiure, numai decît să li să dei. Cum şi pentru cei ce au oi a arătat că-i asupreşti mai mult după cum să cade. Deci, cercetînd şi pentru acesta pricină, să cercetaţi şi după dreptate să-i odihniţi, iar nu să fii asupriţi mai mult, după cum nu să cade, şi jalobă mai mult să nu ne vii. Let 1794 iuli 9. (Pe verso :) Credincioşi boerii domniei meii, dum(nealui) Iordachi Crupenschii biv vel stolnic i dum(nealui) Andreiu Hoilban biv vel stolnic, ispravnici de ţinutul Sucevii, să să de cu sănătate. Setenii din satul Mălinii i Gă / i )neştii. Procit vel logofăt. Trecut (la condică). Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVII, doc. 185. Orig., pecete aplicată. 595 601 (Iaşi,) 12 iulie 1794 Mikail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze plîngerea locuitorilor din Rădăşeni împotriva egumenului de la mănăstirea Slatina care nu vrea să respecte învoiala încheiată cu ei pentru venitul moşiei. Io Mihiail Gostandin Suţui voevod, cu mila lui Dumnezău domn ţârii Moftdovii. Credincioşi boerii domniii meii, dumneata Iordachi Crupeoschi biv vel stolnic i dumneata Andriiu Holbau biv vel stolnic, ispravnici de ţinut Sucevii, sănătate ! Oamenii din satul Rădăşenii de la acel ţinut, dînd jaloba cătră domnie mea, au arătat cum că, moşiia aceasta fiind a mănăstirii Slatinii, li-ar fi făcînd asupreală egumenul mănăstirii pentru adetiul moşii, după cum miai pre largu veţi înţălegi pricina din răvaşul de jalobă ce vi s-au triimis1. Şi, osăbit de jaloba ce-;au dat, au arătat şi o scrisoare de la egumenii ce-au fost mai înnainte, de tocmala ce au avut pentru adetiul moşiii, în ce chip să-l dea, cari acrnu egumenul ci iaste nu ar fi ţiindu-o în samă, ce caută ca să li ia mai mult. Pentru aceasta să scrii dum(nea)v(oastră) ca să cercetaţi şi, de va fi jaloba lor adivărată, să arătaţi egumeniilui mănăstirii Slatinii, cari va fi, ca să caute şi după scrisoare de tocmală ce au dat mai denainte de la mănăstiri pentru adetiu să urmezi şi să nu superi pe oameni mai mult, făcîridu-1 şi dum(nea)v(oastră) să înţăleagă şi să odihnească pe oameni, ca să nu vii să mai jăluiască. Iar de va fi pricina într-alt chip, să triimiteţi înştiinţare pre largu cătră domnie mea de toată curgire pricinii. însă dum(nea)v(oastră) tot chipul de sălinţă să puneţi ca oamenii să s(e) odihnească şi să rămîi în bună statornicii, să nu cumva să li să dea vreo pricină de stricăciuni, că apoi dum(nea)v(oastră) veţi fi datori a da răspunsu înnaintea domniii meii. 1794 iuslii 12. 1 Redamaţia locuitorilor cuprinde următoarele : „Pneînnălţate doamne, După jaloba oe am dat ininădţiimii taili pentru înpresurare ce ni să faci de cătră egumenul mănăstirii Slatinii, snau dat poronica mării tale ca să fim orinduiţi cu carii la dumnealor ispravnici de ţinutul Sucevii, ca să ne odihnească, iar neodihnindu-ne, după vreme lucrului, să venim 3a divanu. Noi, milostive doamne, om fi nişte muritori de foami, că puţintel fin cît am făcut ni l-au luat. Şi nod ne rugăm înnălţimii taili ca să ni să de fîniu cât ni l-au luat îmnapoi şi să fim cu aşăzare vechi pin’ după vreme lucrului, şi mari pomană a fi măriii taili. Robii măriii tali, noi toţi oamenii diin Rădăşăni, ţinutul Sucevii. (Rezoluţie :) Mergeţi la dumnealui vel vistier şi să vă faci cânte cătră is(pravniici) ca să cercetezi. A(ndmnachi) Deniei, medelnioer“ (Ibiidem, doc. 34, orig.). (17)94 iuli 30. m (Pe verso :) Credincioşi boerii domniii meii, dum(nealui) Iordachi Crupenschi biv vel stolnic i dum (mealui} Anidriiu Holban biv veil stolnic, ispravnic de ţinutul Sucevii, să să dea cu sănătate. Procit vel vistier. Arh. St. Buic., M-rea Slatina, pach. VI, doc. 35. Orig., pecete aplicată. 602 20 iullle 1794 Ispravnicii de Suceava cercetează pricina locuitorilor din Rădă-şeni cu egumenul de la Slatina, în privinţa locurilor de fînaţ, livezilor de pomi şi a zilelor de boieresc, stabilind ca la 15 august să se prezinte la judecata divanului. Din porunca preînnălţatului domnu, măriii sale Mihail Costandin Sudul voevod, dupe jaloba oaminilor din satul Rădăşăni de la acest ţinut al Sucevii, cari sat iaste a mănăstirii Slatina (şi au jeluit sătenii) asupra sfinţiii sale părintele arhimandrit şi egumen al Slatinii, chir Chirii, precum că nu li-ar fi dînd loc să să hrănească şi li să pricinueşti stricăciuni, deci s-au scris sfinţiii salle părintelui arhimandrit ca ori însuşi să vii, sau vechil să-şi triimată. Ci, dar, au venit însuşi sfinţita sa şî, fiind faţă şi jăluitorii, s-au cercetat ş!î jaloba lor. Şî după cercetare au făcut cerire aceasta jăluitorii : adică toate locurile pe moşîile mănăstirei ce au cosit mai înnainte şi au fost îngăduiţi de alţî egumeni, acele să cosască şi acum ; şi al doile cerire, că toati livezile cu pomi ce au în sătuli Rădăşăni, să nu le ia mănăstire zecimala ; al triile cerire, să dei cî-te un zile după ponturi. S-au întrebat şi pe părintile arhimandritul ci ari să răspundă la jalobile lor. Deci acesta răspuns au dat : că moşîe Rădăşăni iaste a mănăstirii şi nimine altul nu să hrăneşti pe ace moşîi, fără numai sătenii din Rădăşăni, încît nici mănăstire pe numita moşîi nici ară, nici cosăşti. Şi, osăbit de moşîe Rădăşăni, le mai dă mănăstire încă doaî moşîi, Stănileştii i Vereşani, iar mai mult nu poate să-i îngăduiască. Deci, de cătră noi s-au socotit că în destul iaste la un sat să le dei stăpînu trei moşîi să să hrănească, care şî însuşi jăluitorii au arătat că adi-* vârâtă iaste arătare părintelui, dar au făcut cerire că în doî moşii ci mai ari mănăstire, anumi Borghineştii şi Pocoleni, să fii volnici şi într-aceli moşîi să cosască cît li-a fi voia. Ci la aceasta nu s-au priimit părintele arhimandrit, ci de cătră noi s-au silit prin carte pe părintele şî l-am făcut de au priimit ca şî în Pocoleni să ari şî să cosască, iar în Burgheneşti nici să ari, nici să cosască, ci să rămîi pentru mănăstire să ari şi să cosască, atîta pentru trebuinţa mănăstirii cit şi ţiganii mănăstireşti. Şi fiindcă mănăstirea mai ave şasăzăci fălci de iarbă de cosie de-a purure în Vereşani, li-au lăsat şi acele tot jeluitorilor. S-au întrebat părintile şi pentru livezi ci răspundi. Deci nimică altă nu mi-au răspuns fără numai ni-au arătat o anafora din let 1768 ghen(arie) 30,. >1 leu de casa, iar nu mai mult, adica doi lei sau sa lucreze doaispre(ze\ci 59T iscălită şi de răpăosat întru pomeniri mitropolitul Gavril şi de veliţii boeri a vremii aceia. Şi după cercetare ce s-au făcut şi de răpăosatul întru fericire domnu Grigorie loan Galimah voevod s-au întărit anaforaoa şi cu a mării sale iscălitură şi peceti, întru care dă rămaşi pe sătenii din Rădăşăni şi le hotărăşti să aibă a da la mănăstirei zăciuiala din toţi pomii ce au pe moşie Rădăşăni, cum şi de casă, ori bani să dei, ori zile să lucreze după hotărîre ponturilor gospod. Cari văzîndu-să şi de cătră noi anaforaoa, n-au mai rămas mai mult să facim cercetări, ce şî noi li-,am zis să urmeze întoicma. Dar ei nu s-au mulţămit nici la un iile ci li-am hotărît noi. Pentru aceia li-am pus vade ca la 15 a lui august să să afle la Iaşi şi părintele încă să-şi triimată vechil ca să să dei ce desăvîrşîtă hotărîre de la luminat divan a înnălţîmii sale. Şi s-au dat şi de cătră noi această încredinţare la mîna părintelui arhimandritul chir Chirii, ca să să vază la luminatul divan în ce chip s-au cercetat de cătră noi şi ce hotărîre s-au dat. 1794 iulie 20. Iordache Crupenschi : Andrei Holban. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. VI, doc. 36. Orig. 603 4 august 1794 Ispravnicii ţinutului Vaslui poruncesc lui Grigore Gologan să ia cîte cinci parale de vită de la ţăranii ce-şi păşunează vitele pe moşia Borăşti şi să-i dea căminarului Arghire Cuza, stăpînul moşiei. De la isprăvnieie Vasluiului. Glegori Gologani, dum(nealui) caminar Argherei Cuza au făcut arătare că unii din lăcuituri, ce nu sînt răzăşi de moşia Borăştii, cu vitele lor ar fi călcind moşia dum(nealu) i ce o ari în hotarul Borăştilor. Deci iată că-ţi scrim să mergi şi pe toţi iacei ce nu au moşii şi viţiie lor le păşuniază pe moşiia dum(!nealu)i, Borăştii, să-i apuci şi să ei obicinuitul avaet, adecă de vetă cîti cinci parale1 şi să dai la mîna vechelului ce-ll va orîndui. Iar de vor avea ceva să răspundă, să vei de faţă, însă făcînd izvod * anumi de cîti parale şi pe cîti veţi ai luat de la fiiştioari ţăran, cari izvod să-l iscăleşti şi să-l dai în mina vechelului dum(nealu)i. Aceasta. 1794 avgust 4. Io,an Cant(acuzino) ; D. Moruzi, stolnic. Acad. Republicii Socialiste Româniia, pach. CVI, doc. 152. Orig. ' 1 „Cinci parale" completat ulterior. S98 604 (Iaşi,) 29 august 1794 Mihail Suţu, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Tecuci să cerceteze reclamaţia egumenului de la Nicoriţa împotriva locuitorilor care cultivă moşiile mănăstirii, Vicoleni şi Rădăcineşti, fără a da dijma din produse, trimiţînd înştiinţare la domnie de rezultat Io Mihiaiil Costandin Suţu voevoda, cu mila lui Dumnezeu domn ţârii Moldavii. Cinstiţi credincioşi boerii domniii mele, dum(meata) Ştefan Sturza biv vel ban i dum(neata) Neculaiu Hrisoverghi biv vel medelmicer, ispravnici di ţinutul Tecuciului, sănătate ! Iată jaloba ce-au dat domniii mele Nieodim iormonah, egumenul de la mănăstire Nicoriţa de aice din Eşi, asupra oamenilor din satul Rădăcineşti şi Vicoleni pentru că nu s-ar fi supuind a da obicinuita dejmă, s-au triimes dum(nea)v( oastră), din care pre largul veţi înţălegi pricina1. La care, fiindcă pentru această pricină prin deosebită jaloba ce au dait domnii mele, întâi i s-au dat răspuns ca să i să scrii carte cătră dum (nea)v (oastră) şi după cercetare ce veţi face să adiveriţi di nu are mănăstire vreo învoială cu setenii şi să ne înştiinţaţi ; apoi, iarăşi cu al doilea jaloba supărînd pe domnie me, iarăşi ase-mine răspuns i s-au dat, ca să ne aducă înştiinţare de la dum(nea)v(oastră). Drept aceia, scriem dum ( nea) (v) oastră să-i aduceţi pe toţi acie de faţă şi, după cercetare ce veţi face atît tuturor scrisorilor ce vor fi la fiişti-care parte, cît şi de stăpânire ce va fi având fiişticare şi după cum veţi afla întru adevăr, pre largul să triimetiţi înştiinţare cătră domnie me şi veţi ave răspuns în ce chip să urmaţi. 1794 avgust 29. v (Pe verso :) Cinstiţi credincioşi boerii domniii mele, dum (neallui) Ştefan Sturza biv vel ban i dum(nealui) Neculaiu Hrisoverghie biv vel medelnicer, ispravnici de ţinutul Tecuciului, să să de cu sănătate. Nieodim ier (o) monah, egumenul mănăstirii Nicoriţa. S-au trecut la condică. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Oaşinul, pach. XI, doc. 18. Orig., pecete aplicată. 1 în jalba sa, din 18 august 1794, egumenul scrie următoarele : „Pneînnălţate doamne, Jăluesc măriii tale pentru că sfînta mănăstire Nocoriţa de aice din Eşi are ddî moşii la ţinutul Tecuci, anumi Vicoleni şi Rădâcineştii, ou scrisori încredinţate şi fiindcă oamenii ce simt trăi(tori) pe moşie Vicoleni nu să supun a da obicinuita dejmă după cum au dat şi păn acum, cum şi oamenii di pin satile ce să răzăşesc ou moşie Rădâcineştii a sfintei mănăstiri, lucrând pe numita moşie Rădăcineştii şi făcîndu-şi toată hrana lor, iarăşi nu să supun a da obicinuita dejmă. Pentru care ou smerenie mă rog măriii tale ca să mi s(e) de luminată carte gospod deschisă de stăpânit după tărie scrisorilor ce are sfînta mănăstire. Şi precum a fi mila măriii tale. Rugătoriu pentru sănăt(atea) măriii tale, Necodiim ieromonah, egumenul mănăstirii Nicoriţa din Eşi. ( Rezoluţie :> Dumneata vel logofăt, să să scrie carte cătră is(pravnici) ca să ne înştienţezi de nu are mănăstire vreo învoială cu sătenii. A(m!dronachi> Daniei medelnioer“ (Ibidem, doc. 7, orig.). 599 605 20 noiembrie 1794 Ispravnicii de Bacău fac cunoscut domniei ca au cercetat reda~ maţia locuitorilor de pe moşia mănăstirii Caşin împotriva egumenului pentru asuprire, reclamaţie care s-a dovedit neîntemeiată. Preînălţate doamne, Luminată carte înălţimii .tale cu multă plecăciune am luat şi după poruncă aducîndu-i de faţi pe sfinţie sa părintele Parthenie, egumenul mănăstirii Ca-şinu, undi fiimdu faţi pîrîşii, cum şi toţi sătenii ce şăd pe moşie mănăstirii, după ce cu amăruntu cercetare ce am făcut, s-au întrebat de le ia numetul egumenu mai mult adetiul de casă pişti 20 parale, cum şi din altile piste aşăzare ce au, şi toţi cu un cuvînt au arătat că mai mult nu le-au luat. Cum şi din dejrna de fînu şi din dejma de popuşoi şi. din cofe, ce prin jalobă au arătat că li s-ar fi luat mai mult, iarăşi am făcut cercetare şi toate pir ăl e lor s-au aflat neadevărate. Iar pentru 20 de oameni birnici ce au jăluit înălţimii tale că li s-au luat din sat de cătră părintele egumenu, şi pentru aceasta am făcut cercetare şi acei oametii îi are numitul egumenu slugi, care îl slugăresc în casă şi pe afară, pe care îl are chelar, pe care argat şi la alte trebuinţă a mănăstirii, avîndu-i aduşi oameni streini din ţara ungurească, iar nu că le-au luat oameni săteni cu biru de ai lor, care şi pe aceia îi plăteşte deosăbit cu biru lor în vistirie. Şi pentru toate pîrile lor, făcînd cercetare, s-au aflat neadevărate, după cum însuşi ei cu toţii au arătat că această pîră ce s-au făcut asupra egumenului nu iaste la ştire lor, ci un preot, Constandin Marinoiul, dinpreună cu doi oameni, rudenii de ai lui, s-au sculat şi fără nici o ştiinţă a nimăruie au dat această pîră asupra egumenului. Şi după cercetare ce am făcut, după cum am aflat, nu lipsim a înştiinţa pe înălţime ta. (17)94 noiemvrie 20 dnL Ai înălţimii tale preaplecaţi slugi, Dumitrachi vel ban ; Andrei Milu stolnic. Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, pach. XXIV, doc. 7. Orig. 606 26 noiembrie 1794 Locuitorii din Valea Seacă dau zapis armeanului Măgîrdici arătînd că el nu i-a asuprit în vremea cit a ţinut moşia în arendă şi că îl preferă tot pe dînsul ca arendaş, decît pe fruntaşii satului. Adecăte noi, oaminii din satul Valea Saca, care mai gios sintem iscăliţi, dat-am adevărata şi încredinţată a noastră mărturie la mîna dumisale giupî-nului Drăghici Bogdan, pentru jaloha ce au dat fruntaşii noştri la monastirea mo Slatina, pentru pricina moşii, asupra dumisale giupînului Drăghici, ca să încapă moşie pe mîna lor. Şi nu iaste ace jailobă adăvărată, numai fiind ei cu pizmuirea asupră dumisale şi mai ales puind şi jidov pe diînşii la chei1 şi cu acea pricină au loat contact de la sfînta monastire, iară noi oaminii cei mai din mijloc şi mai săraci nu voim ca să avem 10 stăpîni care trag asupră lor şi u(m)blă pie noi să ne strice, iară noi voim tot dumnealui să ne stăpînească, precum au stăpiînit şi pană acmu, aşa voim şi de acmu înainte, că 5 ani n-am luat nici un rău de la dînisul, niţei nu ne-au asuprit cu nimica fără de cale. Şi pentru credinţă ne-am şi iscălit, fiind toţi faţă la aceasta iscălitură. Şi ne-am iscălit toţi cu voe nostră. Noem(vrie) 26, 1794. Noi din sătuli Valea Sacă : eu Ion Velnicer ; eu Methodie Badaluţe; eu Dumentie Badaluţă ; eu Ion Morariu ; eu Toader CodrianUl ; eu Matei Muntianu ; eu Aleosa Morişanu ; eu Toader Alecsă ; eu Gavril Badaluţă ; eu loniţă lem-nariu; eu Zaharie Grosariul ; eu Gavril Iliuţii ; eu Ion Bălanu ; eu Petre Ştif(an) ; eu Crăciun Ştiif(an) ; eu Dumitraşcu Grosar ; eu Toader Olari ; eu Ion Floriiştan ; eu Cozma Lungu ; eu loniţă Cojocari ; eu Sava Creţu ; eu Ion Gocoranu ; eu Ştefan Ilinca ; eu Petre Vrînceanu ; eu Ion Alexăi ; eu Ghiorghi Alecsăi. Fiind mai sus-numiţii oameni faţă, cu zisa lor am scris, eu Ion Cozmesco din Braeşti. Praesens attestatum apuid Caes. r. Provincialem Buccovinensem Tabulam in libro Attestatorum, Tomo lm° pag. : 38, 39 et 40 ingrossatum habetur Actum Czemovitzii, die 4*a, febr. (1) 795. Gabriel de Dragosi. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVII, doc. 214. Orig., pecete timbrată acoperită (austriacă). 607 7 decembrie 1794 Vornicelul şi o parte din locuitorii din Valea Seacă cedează armeanului Măgîrdici arendarea moşiei pe care o obţinuseră de la mănăstirea Slatina, deoarece sătenii îl preferă pe vechiul arendaş şi nu pe dînşii. Adeverim noi oaminii din satul Vale Sacă, care mai gios sîntem iscăliţi* cu a noastră scrisoare la mina dumisiaJle giupînului Drăghici Bogdan că, avînd noi cumpărat în arîndă vinitul moşeii Văile Sacă şi a moşei Corlăţălilor, vinit pe 5 ani, şi începutul anilor sînt de la anu 1795 april 23, cu preţu 800 lei şi una sută fălci fin, care fim eşti să se facă în iarba mănăstirei, îngrădită gata şi cale de 2 ceasuri de la satul nostru peste hranîjţă ; adecă 600 lei vinitul Văii Saci şi una sută fălci de fiîn pe an, şi 200 sute lei vinitul moşei Coiilăţălilor pe an, afară de morile Ghervăneştilor ce sînt pe moşie Vale Sacă şi afară de 2 mori ce sînt pe moişie Corlăţelile, oare vinitul acelora au să plătească la mănăstire stăpînei morilor. Şi banei de pe vinitul moşielor eşti să se dei cu 1 Corect : cale. 601 5 vadele, adecă 400 lei să se dei la începutul anului, lia Sfeti Ghiorghi şi 400 lâ“ SfetT Dimiitre, bani turceşti, care are la 5 ani tot aceste vadele să se plătească pe fieştecare an. Şi cu aceasta adeverim la mina dumisale giupînului Drăghici Bogdan că, socot indii-ne noi că au om pute stăpîni, au ba, fiindcă tot sătuli îl cere pe dum(nealui) ca să fie stăpîn pecum au mai fost şi pănă acum, că ne ştie dum(neailui) pe noi şi noi pe dum(neâlui) de buni, de răi, şi acum sîntem învăţaţi cu dum(nealui) şi dum(nealui) cu noi. Şi mai ales am socotit noi aceşti 10 oamini că n-om pute stăpîni, că nici satuil nu ne voeişti pe noi, fără numai pe dum(nealui) şi noi încă aceşti 10 oameni am dat contractul la mina dumisiale ca să ne stăpînească tot dumnalui şi să aibă dum(nea|lui) a plăti la mănăstire după cum scrie în contractu nostru, fasiele şi alte adăoşaguri împărăteşti, şi noi întru nimic să nu fini suparăţi. Şi dum(nealui) să aiba a ne lua din toate havaleturile, după cum am luat şi pănă acum. Şi pentru credinţă ni-am şi iscălit. Eu Ghioerghi Timu vornicul ; eu Toma Ghervan ; eu Toader Ciurdă ; eu Acsinte Floriştan ; eu Ga vrii Floriştan ; eu Dumitru Floriştan ; eu Crăciun Bir-bul ; eu Chiriac Codranu ; eu Irimie Andronic. Eu Andrei Păscuţoiu am scris cu zisa tutu(ro)ra. Dec(hemvrie) 7, 1794. Praesens Attestatum apud Caes(aro) Reg(io) Provinciailem Bucovinensem Tabulam in Liibro Attestatorum Tomo 1mo pag. 36 et 37 ingrossatum habetur. Acturn Czemowitzie, die 4 febr (1)795. Gabriel de Dragdsi. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVII, doc. 213. Orig., pecete timbrată acoperită (austriacă). 608 (Iaşi,) 29 decembrie 1794 Mihail Suţu, domnul Moldovei, trimite ispravnicilor „ponturiu prin care porunceşte să se ia măsuri ca ţăranii să facă semănături cit mai multe. Ponturi în ce chip s-au hotărît să să urmieză şi să să păzască la rînduiala dregătoriei ţînuturilor şi s-au trimes din poronca măriei sale Mihail Costandin Suţu voevod la ispravnicii ţînuturilor. 1794 dechemv(rie) 29. l-iu. Toţi lăcuitorii de pin sate, pe moşîia unde să află cu lăcuinţă, acolo să are îndestul şi să samine, cum şi fîneţi să-şi facă pe moşîia aceia cît va fi pentru trebuinţa lor şi, avînd loc îndestuli pe moşîia ce şăd, să nu fie îngăduiţi a merge pe alte moşii străine să are şi să-şi facă fînaţ, ce numai pe moşîia aceia ce să află cu şădere. 2nle. Gînd lăcuitorii de la vreun sat nu le va fi îndestulă moşie aceia unde şăd oa să are îndestul şi să-şi facă fîniat, datoriu să fie vornicul satului să margă să arate la ispravnicii ţinutului şi ispravnicii, făcînd cercetare, de să vor încredinţa cum că cu adivărat nu au loc îndestuli pe moşîia unde şăd, de arat şi de fînaţi, să caute pe alte moşii oare să megieşescu şi, prin ştirea stăpînului acei moşii, să li dei o bucată de loc de-o parte cît le va fi îndestul pentru trebuinţa lor, unde să nu facă stricăciune şi pagubă stăpînului moşiei ; şi să-i pue să are 602 unul lingă altul, iar nu răşchirat ; şi să-şi iei stăpînul moşiei numai dijma, iar cu clacă sau cu altă, să mi să supere. Şi pământurile ce le vor ara lăcuitorii atît pe moşîia ce şăd, cît şi pe locul ce le să va da de pe moşîia megieşită, luîndu-şi stăpînii moşiei dejuna obicinuită, să nu fie volnic a le lua pămîntul pîmă cînd nuni vor lăsa ei singuri de vechi. Cum şi la vremea coasii, iaraşi să aibă privigheria ispravnicii de a li să da de cătră stăpînii moşîiei iarbă de-o parte aşezi la numita moşie Bogdăneşti, unde să-şi poarte birul şi havaieQile ce vor fi, precum au purtat şi pără aomu. Căci cînd a rămîne lucru ca să s(e) strămute făr’de voi şi sna îmtîmpla cumva ca să nu şadă la un loc cu toţii, ce vor umbla răisepinldu-să şi mprăştiiindu-să pe la alte locuri, din cari şi lor să li să pricinuiască stricăciuni şi voSterii să s(e) aducă. vreo păgu-bire, atunce să ştiţi că visteria nu va ţinea în samă, oe dumneavoastră veţi fi datori a răspunde la toată paguba aceia şi de la dumneavoastră să va înplini" (Ibidem, doc. 17, orig.). 614 616 (Iaşi,) 19 aprilie 1795 Mihai Suţu, domnul Moldovei, hotărăşte anularea învoielii dintre egumenul de la Vizantea şi locuitorii din Găuri, pentru o parte din moşie, dispunînd ca ţăranii să se învoiască a lucra după ponturi. Noi Mihail Constantin Suţul voevod, cu mila lui Dumnezău domnu ţării Moldavii. De vreme ce prin jaloba ce au dat cătră domnie mea cuvios rugătoriul nostru Nechifor şi egumenul mănăstirii Vizantii, ot ţinutul Pptmi, înpreună şi cu toţi icălugăraşii de acolo, au arătat că avîndu mănăstire o parte de moşie tot în hotaruT moşiii ce iaste înpregiurul mănăstirii Vizantii, pe care parte de moşie un egumen ce-au fost înainte vreme lla această mănăstire, prin tocmală şi cu aşăzămînt vecinie, ar fi dat-o lăcuitorilor ce simt şăzători pe aoea moşie ca să o ţie ei şi să aibă a da lia mănăstire cîte 55 lei pe an şi 50 oameni lucrători într-fO zi, iar altă nimică, de la -care acel egumen ar fi luat şi zapls de la mîna lăcuitorilor, cum îşi lăcuitorii de la mîna egumenului ca să să păzască această tocmală nestrămutat. Pentru care pricină numitul egumen, văziîndu că această tocmală ce au făcut acel egumen cu lăcuitorii iaste far' de dreptate şi spre paguba mănăstirii la folosul ce-1 poate să-l aibă, după jallobiile ce au dat atît în zilile fericitului întru pomenire Costandin Dimitrie Muruz voevod, giudeeîn-du-să pentru această pricină înainte divanului, s-ar fi dat rămaşi pe lăcuitorii din stăpinire moşiii, şi acea tocmală ar fi rămas rea şi fără nici un temeiu, dîndu-isă moşie la stăpinire mănăstirii. Şi de atunce pănă la vreme oştirii de acum ar fi istăpînit mănăstire moşie fără supărare, iar de la vreme oştirii încoace, lăcuitorii în tărie lor ar fi lluat moşie iar într-a lor stăpînire, pan' în vreme cu venire domnii! meile în scaunul Moldovii. Şi după jaloba ce-au dat cătră domnia mea numitul egumen de paguba moşiii ce are mănăstire despre acei lăcuitori, cu care jalobă rînduindu-să de cătră domnie mea în cercetare divanului, după dreptate s-au dat rămaşi pi lăcuitorii din giudecată, dîndu-să moşie suptu stăpînire mănăstirii. Şi numitul egumen, după hotăriîre giudecăţii, vrîndu în anul trecut să le ei dijmă ide pe moşie, ei puindu-să înpotrivă şi neurmîndu hotărîrii giudecăţii, n-au dat dijma obicinuită, cum nici altele ce sint rînduite prin ponturi. Acum, dar, dîndu jalobă cătră domnie mea numita mănăstire, s-au poruncit de cătră domnie mea ca pentru acestu fel de pricini de aşăzămînturi ce prin tocmele vecinice s-au ifostu făcut de cătră o samă din egumeni de pre la mănăstiri, să s(e) cerceteze de cătră cinstit şi credincios boeriul domniii mele, dumnealui Neculai Roset biv vel logofăt, ce iaste epitrop sfintei mănăstiri Trisfetitelor, toate con dec ele divanului, de au egumenii acest fel de pronomion ca să facă aşăzămînturi vecinice. Şi făcîndu cercetare, mai înfcîi, s-au găsit un hrisov din vlet 1777 mart 24, de la domnul Grigorie Ghica voevod, i alt hrisov din vlet 1781 april 12, de la domnul Costandin Dimitrii Moruz voevod, cum şi alt hrisov din vlet 1785 dechemvrie) 28, de ila domnul Alexandru Ioan Mavrocordat voevod, întru care hrisoave hotă (ră) seu ca pentru egumenii de pe la mănăstiri nici unuil să nu aibă voe a vinde sau a schimba moşii şi alte averi a mănăstirii sau a le supune altora 615 cu bezmăn vecinie, ce să rămîe toate nesmintite şi neinstreinate, după cum sint afirosite. Pentru aceia, dar, şi domnie mea asemenea hotărîm ca să să urmeze, nesuferind să aibă strîmbătate mănăstirea, ce mai vîrtos voindu să să adaogă şi să s(e) înmulţască folosurile ei, şi acel fel de aşăzămînturi şi de tocmele cu totul să lipsască şi să rămîe făr' de nici un temeiu. Iată dar, printr-această a noastră domniaseă carte, să dă volnic ie numitului egumen şi omului său ce-şi va rîndui, ca să aibă a stăpîni arătata de mai sus moşie despre toţi lăcuitorii di pinpregiur, cum şi despre acei ce să află şăzători pe dînsa, ca dăspre nimine să nu să facă nici un fel de călcare moşiii, fără numai aceia ce să vor învoi şi să vor tocmi cu numitul egumen, de la care să aibă a lua dijma obicinuită din toate de a zece şi adetiul casilor după ponturile‘•ce sintu în visterie cu pecete gospod. La care poruncim domnie mea şi dumnavoastră starosti de ţinutul Putnii, ca pentru acei ce să vor arăta înpotrivitori a nu da venitul obicinuit şi în tărie lor ar vrea să facă călcare moşiii cu vitele lor, sau macar orice fel de scrisori sau zapisă vor arăta ei că au de la egumenul ce-au fost după vremi la această mănăstire că ar fi avîndu aşăzămînturi prin tocmele veciniee, după cum să arată mai sus, toate acele să rămîe răsuflate şi fără nici un temeiu şi să nu-i îngăduiţi nicidecum, şi ceia ce va fi cu cale de înplinit să înpliniţi, supuindu-i pe toţi a urma la toate lîntocma pe obiceiu şi hotărîre ponturilor gospod, ca să nu s(e) păgubască mănăstire de venitul moşiii sale. 1795 april 19. Locul p(eceţii) g(ospod). Procit vel logofăt. S-au trecut în condecă. Arh. St Buc., Ms. 580, f. 17v—18. Copie. 617 (Roman,) 23 aprilie 1795 Lipoiienîi din satul Ruşii dau zapis episcopului de Roman ca, în schimbul dreptului de a folosi moşia, să dea episcopiei cîte opt lei de om pe an, fără dijmă, avînd să cosească şi cîte o falce de fin de fiecare gospodar. Adecă noi, lipovenii ce sîntem şezători pe moşie episcopiei Romanului, Ruşii, ce este într-acest ţinut al Romanului, prin acest zapis al nostru încredinţăm tocmala ce am făcut cu preasfinţie sa părintele Antonie, episcopul de Roman, care să cuprinde într-aceste ponturi : Şaptăzeci şi şapte fălci iarbă de coasă să ni să de pe tot anul fără dijmă, din iarba ce s-a face pe această moşie, iar mai rădieîndu-să gospodari din feciorii noştri, tot cu această sumă de fălci să ne mdlţămim şi mai mult să nu cerim ; Cîmpul şi amîndoao săleştile pe cît ne s-au arătat, să fim volnici a le ara, iar de locul fmaţului să nu ne atingem ; 616 Om străin să nu fim volnici a priimi între noi fără ştire presfinţiei sa!ey căci cu istreinii ce vor vre să să aşezi pe această moşie este să să facă osăbită tocmailă ; Călugării noştri şi călugăriţele şi babele cele sărace ce vor fi între noi, sau de aiure de vor veni să să aşezi pe moşie cu ştire presfinţiei sale, de nu vor ave ficiori agiutor, să nu să superi nici la o dare despre presfinţia sa ; Livezile ce sînt pe această moşie, de nu va ave episcopia trebuinţă de dînsile şi de vom vre noi se le luăm, să ne să de cu tocmală şi cu zăciuială, iar nedîndu-ni-să noao să nu ne atingem de dînsele ; Topile de topit in şi cînepă să ne facem, iar la iazuri să nu fim volnici a topi ; Peste locul de arat de fînaţ şi irnaş de vite, cîte ni s-au arătat, să nu avem a ne întinde mai mult ; Oi şi ţarină să nu ţie episcopie pe această moşie ; Nici un fel de băutură să nu fim noi volnici a ţine pe moşie ; Dijmă din nimică să nu ne să ia, iar noi să dăm pe tot anul cîte opt lei de tot gospodariul, însă banii să-i dăm giumătate la Sfetii Gheorghe şi giumatate la Sfeti Dimitrie, şi asemene cîte opt lei să de şi văduvele noastre oare vor ave holtei, iar care nu vor ave ficiori holtei să nu fie supărate întru nimic ; Fieştecare gospodariu, oîţi sîntem şezători pe moşie, în fieştecare vară să cosim episcopiei cîte o falce de iarbă în finaţul episcopiei, unde ne să va arăta, şi să o şi clădim în stog, şi stogurile cîte le vom face noi episcopiei să fie cîte de doao fălci şi să le îngrădim, însă fînul ne îndatorim ani face bun şi a-1 aduna lia vreme, iar cîndu din nesătinţa noastră ar eşi fînul rău şi putred, atuncea acel fîn stricat să să lepede noao şi să-şi împlinească episcopie de la noi fîn bun în locul finului celui stricat ; Şi să mai dăm pe tot anul la episcopie cîte treizăci ocă de frenghie. Deci fiindcă de la presfinţie sa ni s-au dat noao scrisoare de tocmală, am dat şi noi această scrisoare a noastră la presfinţia sa, cuprinzătoare rîmduielii ce avem a păzi. 1795 april 23. Eu Nichita Samson adeverez. Aicad. Republicii Socialiste România, pach. DCCCLVI, doc. 1. Copie. 618 23 aprilie 1795 Locuitorii din Căbeşti (Tutova) arendează de la pitarul Sandu Oat venitul moşiei Mecneşti pentru un an de zile, cu suma de zece lei şi o zi de clacă cu 30 de oameni. Adică noi, oamenii din Căbeşti, cari mai gios ne vom iscăli, dat-am adevărat zapisul nostru la cins(:tităj> mina dumi(isale) pit(a)r(ului} Sandul Oat, precum să să ştii că am cumpărat vinitul moşiii Mecneştîî, ce eşti pe Văile Căbeştilor din gios. într-un an de zili, adică de la Sfeti Gheorghi şi păr' la 617 anu, cu tocmailă zăci lei şi 30 oameni într-o zi la o olacă. Cari bani să-i dăm la Sînchetriul şi claca să i-o facem cînd a ceri-o dumneailui şi noi să o stăplînim pan' la înplinire anului. Şi pentru încredinţare am iscălit, 1795 apr(ilie) 23. *j* Eu Ion Ghilţi ; -j* Toader Irime ; ■}* eu Vasili Brăil ; *j* eu Ion Corooj ; eu Toma Nibunili ; f eu braţ Muntian ; *J* eu Ion Gltian ; *j* eu Vasile Ved ; f eu Ghiorghi Glod ; *j* eu Andrii Glod ; eu Vasili Şichiupull ; f eu Ion Boghiul ; ^ eu Gavril Glod ; if eu Ghiorghi Glod. Acest zapes l-au dat înainte me, cari s-au încredinţat şi cu a noastre iscălituri. Costandin (?) spătar. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CXXIV, doc. 49. Orig. 619 23 aipriliie 1795 Chiriac Munteanu dă zapis de învoială stareţei de la Socola pentru un loc de circiumă la Valea Lupului cu 15 lei pe an, să păzească moşia mănăstirii în schimbul a şase fălci de fîn, să-l cosească fără dijmă, iar din semănăturile ce tva [avea ,să nu dea izeduială. f Adiiverez ou acest încredinţat zajpis aii meu la cinstită mina cuvioişiii «ale, maicăi Marianii, stariţii de la sfînta mănăstire Socola, precum să să ştii că am luat de la icuviioşie sa un loc de crîşmă de la Vale Lupului, la drumu/l cel mari, cu toicmailă în cinci ani ca să dau pe tot anul batic 1 cîte 15 lei, adică ciosprăzăce lei pe an. Şi la înplinire acelor cinci ani să fiie crîşma a mănăstirii, şi o para să nu-mi dă mănăstire ce oi cheltui cu pivniţa, cu casa. ^însă pivniţa să o fac pardosită cu scînduri de stejar şi casa bună, lipită, acoperită, podită cu scîndurîT^tr^pat, masă, laviţă ; uşile bune toati de scîndurîT Şi aceste de mai sus arătati într-acest an să le fac toati, iar de nu m-aşi sîli întru acest an să le fac să le gătescu toati, atunce maica stariţa să mă de afară ca pe un rău. Dar baticul m-am aşăzat să dau la avgust 6 zile, la schimbare la faţă a Domnului Isus Hristos, hramul sfintei mănăstiri Socola. Şi întru aceşti cinci ani ne-am aşăzat să păzăscu moşie Vale Lupului, să dau samă de toati sămănăturile, fînaţul şi orice s-a afla pe moşii. Şi pentru că oi păzi pe tot anul, să-mi de şasă fălci de iai^bă să-mi cosăscu, şi orice samînţi mi-oi sămăna pentru casa me, mănăstire să nu-mi ia dijmă. Şi Ia facire zapesului s-au întîmplat şi allţi oameni de cinste care mai gios s-au iscălit. Şi pentru credinţă ne-m pus numele şi degetul. 1795 ap(ril) 23. 1 Pentru „embatic* 418 Eu Chiriac Munteanul platnic. Eu iereu Ioan am fost faţă la aceasta. Eu erei Vasile zet preotul Ioan am fostu faţă. M-am întâmplat faţă şi am iscălit, Costandin Brăescu vătaf. Am scris zapesul acesta cu zisa lui Chiriac Munteanul, Gheorghe dascal ot Socola 1. Arh. St. Duc., M-rea Socola, pach. VI, doc. 98. Orig. 620 17 iunie 1795 Locuitorii din Valea Seacă (Bucovina) cer egumenului de Slatina să nu mai dea moşia în arendă lui Măgîrdici care i-a asuprit, nici fruntaşilor satului care au cedat-o tot lui, şi propun ca mănăstirea să o administreze singură. Adiicăte noi, tot satul lăcuitori Vaili Sacă, moşie isfintîi mănăstiri Sla-tinii ce este în ţinutul (Su)cevii în c (hezaro} - c (răiasca \ Bucovină deş-trec(t), dăm adivarat şi încredinţat zapisul nostru la părintele arhimandrit şi egumen mănăstirii Slatenii precum să să ştie că în trecuţii ani, vînzîndu-să dă cătră mănăstire vinitul moşiii aceştie Văe Săci dumisale Ştefan fon Aivas din Cernăuţi, adică de lia anul 179 1 2 pă(nă) la anul 1795 aprilii 23, dară dumnallui n-au stipănit sî(n)gur, ce au făcut precupie, dînd venitul moşîii supt stăpînire lui Măgăiidici, arrnin din Sucevă, careli din anul dintîiu ce-au întrat stăpîn n-au contenit de a aduce noao lăcuitorilor multe iezături şi strî(m)bătăţi. că întîiu, luîndu-ne locurile de la o ssarnă de oami(ni), care era de la alţi stăpîni împărţite, şi le-au dat altora prin mijlocire precupii ; al doile, asuprindu-ne la lucru şi ta alte dări peste obiceiu pământului şi peste bunile orînduele ce de la înaltele locuri s-au aşăzat, că nemaiavînd alt ce lucra cu noi, ne-au vî(n)dut pe la alţii de am lucrat, ducîndu-ne pe la alte locuri depărtate de am lucrat ; al treile, că toată pădure ce-au fost în hotarul Văe Săcii au vîndu(t-o), pe la alte multe sate, care întrîn(d) fără cruţare în pădure şi-au făcut atîta stricăciune, oît noi şi urmaşii noştri au rămas să sufărim multă veşnică lipsă. Pentru care strî(m)bătăţi, făcînd noi cătră sfînta mănăstire multe jalobe dimpreună şi rugîndu-ne ca să ne izbăvască de aceste supărări ce nu li mai putem suferi, căci într-alt chip fiind ca să rămînem supt stăpînire lui Măgărdiei, ci noi tot satul siliţi vom fi ca să ne răsîpim şi să ne ducim un (de) Dumnăzău ne via îndrepta, deci sfînta mănăstire milostivindu-să asupra nostră şi ne-au vî(n)dut noao sătenilor vinituil acestor doao moşii, anume Vale Sacă şi Corlă-ţălile, pe cinci ani, ce să încep de acum la anull 1795 3, după cum duipă tocmeldle 1 Alt zajpis cu acelaşi conţinut dat de stăriţă lui Chiriac Munteanu, la aceiaşi dată (Ibidem, doc. 99, orig.). 2 Pentru 1790. 8 5 este adăogat ulterior. 619 ce să arată în co(n}dmhtiil ce este dat în mina nostră. Insă sfânta mănăstire nu pe(n)itru vreoaşcar eva precupie, oe numai pe(n)tru ca să ne lineştescă şi să ne hodinească, căci numitul Măgărdici da la mănăstire o mie de lei pentru vinitul acestor doao moşii, cu doao sute de lei mai mult de cum am dat noir dar sfânta mănăstire ne-au vîndut cu opt sute de lei pe an, cu doao sute mai gios de cît armanu. Şi după jalofoa nostră ce-am fost dat atu (n)ce la mănăstire în dîteva rî(n)duri, pre larg să arată în condraht ci ne s-au dat de cătră mănăstire, care jalobă nostră pe adivărat şi după cum atu(n)ice am jăluit, asămene şi acum după acestă scrisoare întărim pe deplin jaloba ce este arătat în condraht. Şi cu tot satul ne rugăm ca, cu tote că ni s-4au vîndut noao (venitul) acestor doao moşii, a Văe Sacii, şi o parte din săteni, fiind condrahtul la dînşii, l-au dat la Măgărdici cu deosăbit zapis de vî(n)zare, însă pe neştiinţa acelor mai mulţi săteni. Şi acum, văzî(n)du-ne noi tot satul stricaţi şi întrînd vrajbă întră noi şi decît să fie iarăşi Măgărdici stăp(în) noao sau unii din fruntaşii săteni, cu primire a tot satul ne rugăm şi ne dăm iarăşi ca, după cum moşie Vale Sacă este a mănăstirii, îşi să rămîe şi stăpînire asupra nostră iarăşi a mănăstirii, cum şi condrahtul ce ne-a fost dat la mănăstire, de astăzi înainte să rămîe răsuflat şi nici o putere să nu aibă. Deci nici numitul (Mă)gărdici să nu rămîe asupra nostră stăpîn, nici din săteni, ci numai mănăstire, luînd vinitul moşiii din toate întocma după obiceiul pămîntului. Şi pentru mai adivăra(tă) încredinţare, am dat acestă scrisore întru carele ne-m pus şi degitile. 1795 iun (ie) 17. Şi eu diiaconon Şa(n)dru am scris cu zisa a tot satul Vale Sacă. Eu Toader Spătăre(s)cu ; eu Toma Ghervan ; eu Dumitru Costăriu ; eu Ion Roşioa ; eu Vasăle Areştei ; eu Nechita Aparaschivei ; eu Ioniţă Aparaschi-vei ; eu Grigoraş Aparaschivei; eu Iacob Grigorce ; eu Dumitru Grigorce ; eu Petre Negre ; eu Ion Apetrei ; eu Toaider Pizddle ; eu Grigore Topcean ; eu Ioniţă Sturza ; eu Simion Timu ; eu Timofte Iliuţă ; eu Ion Criican ; eu Vasăle a Savei ; eu Dumitru Lăzăroi ; eu Vasăle Rusu ; eu Mihai Ciubotariu ; eu Toader Iuga ; eu Ioan Bălianu ; eu Irimie Sămerii ; eu Dămian Creţu ; eu Şte(fan) Feştilă; eu Pavăl Roşea; eu Savin Găină ; eu Vasăle Cozmăscu ; eu Timofti Iliuţă ; eu Chirila Topliceanu ; eu Petre Vrănceanu ; eu Gostantin Asavei ; eu Ion Velniceriu ; eu Ion Morariu ; eu Dumitrachi Grosariu ; eu Macovei Mirce ; eu Zaharie Grosariu ; eu Dominte Bădăluţă. Pe aceşti de mai sus iscăliţi am scris eu Andrei dascal cu ziua lor a tuturora. La această aşăzare, fiind rînduit vechil de dumnealui Ştefan fon Ai vas, am venit aice la sfânta mănăstire Slatina, fiind de faţă atît părintele arhimandritul Chirii şi egumen sfintei mănăstiri Slatinii, cum şi giupînul Măgărdici Bogdan, cum şi ţăranii, au luat sfârşit pricinile ce au fost asupra venitului moşii Văii Săci între mănăstire cu giupînul Măgărdici, şi rămîind şi ţăranii în linişte, am iscălit. (Urmează 3 iscălituri în armeneşte). Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVII, doc. 216. Orig. 620 621 18 iunie 1795 Mărturia lui Ursu Bogdan, armean din Suceava, în conflictul dintre locuitorii satului Valea Seacă al mănăstirii Slatina şi armeanul Măgărdici Bogdan, fost arendaş al moşiei, pentru asupririle îndurate de locuitori şi înlăturarea acestuia de la arenda moşiei. Eu, cel mai gios iscălit, adeverez cu această scrisoare a me la cinstită mina sfinţiii sale părintelui chir Chiriil, arhimandrit sfintei mitropolii şi egumen sfintei mănăstirii Slatinii, precum să s(e) ştie că în trecuţii ani dumnealui Ştefan fon Aivas, cumpărînd de la mănăstire venitul moşiii Văii Săci în cinci ani cu preţ cîte cinci sute de lei pe anu şi dum(nealu)i von Aivas au făcut vechil la acea moşie pe Măgărdici Bogdan, arman din Suceava, ca să strîngă venitul moşiii şi să 'dătească la mănăstire, după tocmală, la începutul a fieşte-jcăruia anu toţi banii Dar fiindcă numitul Măgărdici, în vremea cît au stăpînit Valea Sacă, s-au purtat făr' de ispravă între ţărani, asuprind pre unii şi pre alţii, şi ţăranii siliţi fiind neîncetat au jăluit la mănăstire ară (ăt) înd chipurile cu care să purta dinpreună, şi rugîndu-se ca după înplinirea anilor să facă mănăstirea milă cu dînşii să nu mai fie vînduţi, ci să-i stăpînească mănăstire strîngîndu-şi venitul moşiii sale. Dar sfînta mănăstire, socotind să facă o odihnă ca nici ia să s(e) supere, şi lăcuitorii să s(e) odihnească, le-au fost dat lor venitul moşiii în cinci ani cu preţul şi cu tocmelele ce prin contract s-au aşăzat. Dar numitul Măgărdici, îndată ce au văzut această vînzare la ţăranii de la mănăstire făcută, au pus bina şi au poprit cinici sute de lei venitul moşiii Văii Săce şi una sută lei din venitul moşiii Curlăţălilor, zicînd că, de vreme că nu i s-au vîndut venitul moşiilor acestora, nici el nu va lăsa la mănăstire acareturile ce au făcut în Valea Sacă şi pentru care au poprit aceşti bani, aruncînd mai mult pricina asupra giupînul ui Ştefan fon Aivas că i-ar ifi zis să-i poprească şi că eil, Măgărdici, ca un vechil ce au fost, nu are a răspunde nimică şi toate cîte au făcut din porunca giupinulUi Ştefan au făcut şi mănăstire cu dum(nealu)i să-şi caute. Deci, mai în trecutile zile, viind aici la mănăstire cu oareşcare trebuinţă a mea, me-au arătat părintele arhimandritul toate aceste supărări ci pătimeşte mănăstire, de care eu pliroforisindu-mă pre larga, îndată cum am mersu acasă, întîlnindu-mă cu giupînul Ştefan i-am spus de toate şi l-am şi îndemnat ca să pue la cale şi să e sfîrşit toate aceste, fărf de păgubirea mănăstirii. Deci dum(nealu)i, neputînd însuşi a veni la mănăstire, m-au poftit pe mine, dîndu-mi şi carte de vechilîc cu care să vin aici să cercetez pricinile şi să pun la cale pentru toate şi, ca un deplin răspunzătoriu, să dau sfîrşit ila toate. Deci, eu viind aice la mănăstire şi înaintea sfinţii sale părintelui arhi- mandritului, de faţă fiind Măgîrdici şi cu toţi lăcuitorii din Valea Sacă, am făcut cercetare şi am aflat aşa : că Măgîrdici, puindu-să pe lîngă doi-trei fruntaşi din Valea Sacă şi, înduplecîndu-i cu multe daruri şi făgăduinţe, i-au făcut di i-au vîndut contractul ci-1 luase ei di la mănăstire, făr' de ştirea satului şi far de ştirea mănăstirii, îndupilecînd şi pe alţii din cei de jos, din axgâîL şi din yelinieerLde au iscălit, întărind vînzarea şi priimindu-1 de stăpîn. Şi întrebîndu-se tot satul de priimesc pe Măgîrdici ca să le fie lor stăpîn, şi de-1 voesc, să 621 întărească cu iscăliturile lor vînzarea acelora a doi-trei fruntaşi, iară ei toţi cu o gură au strigat că nici unu)l dimtr-înşii nu-1 voessc şi că deca va fi tot Măgîrdiici stăpîn între diînşii, ei vor pustii satul şi să vor duce unde Dumnezeu îi va îndrepta, cum şi însuşi şi aciia ce au vîndut condractul priimindu-l stăpîn, îl gone. Şi mult sîlindu-i, ei nici într-un chip nu s-au priimit, ci au întorsu cu toţii întru onire a să ruga părintelui arhimandritului ca să facă milă cu dînşii să nu fie vînduţi nicidecum, adecă nici Măgîridici să-i stăpânească, nici ei în de ei să fie cumpărători, ci să-i stăpiînească însuşi mănăstire, dînd şi zapis la mina mănăstirii că să priimăisc cu toţii la aceasta, strîngîndu-şi mănăstire venitul moşiii după ponturi, şi contractul de cumpărătură ce au luat de la mănăstire să rămîie răsuflat şi făr' de nici o putere. Asămene şi Măgîrdiici, văzînd gonirea ce-ii fac ţăranii şi că nu poate el a fi cumpărător venitului acestor moşii, de a lui bună voe au lepădat contractul ce-1 luasă de la ţărani şi zapis ui lor de vînzare, dîndu-ile în mina părintelui arhimandritului. Şi aşa şi o parte şi alta s-au liniştit. Care văzînd eu, ca un vechil şi deplin răspunzătoriu, hotărât ca numitul Măgîrdici să răspunză la mănăstire cu toţi banii deplin de^s\s scrişi ce-i poprisă din venitul moşiilor şi dum(nealu)i Ştefan fon Ai vas nu are a răspunde la această pricină nimică sau a părtini cu ceva lui Măgîrdici, după cuprinderea cărţii cei din vicheiîc ci iaste cu pecete şi cu iscălitura dum(isail) e, care am şi dat-o la mănăstire. Şi spre încredinţare am iscălit. 1795 lunii 18. Ursul Bogdan (armeneşte). Fiind rânduit dum(nealu)i giupînul Ursul Bogdan de dum(nealu)i giu-pînuil Ştefan ifion Aivas vechil şi deplin răspunzătoriu ca să de isfîrşit pricinii între mănăstire şi între mini, am venit cu dum(nealu}i aice la mănăstire din-preună şi cu toţi ţăranii din Valea Sacă. Fiind de faţă şi eu, după cuprinderea scrisorii am iscălit. Măgărdici Bogdan (armeneşte). Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVII, doc. 217. Orig. 622 (Iaşi,) 6 iullie 1795 * Locuitorii din Pirul Pîntii reclamă domnului că egumenul de la Slatina vrea să-i scoată din \curăturile făcute de ei şi de înaintaşii lor pe moşia Soci şi Bîtca, spre a le arenda altora, şi de pe un munte pe care-şi pasc oile. Preînnăilţate doamne, Jăluiom măriii tale că noi pe moşie mănăstirii Rîşcăi ci ne aflăm trăitori, să hotărăşti cu o moşii a mănăstirii Slatina, Socii i Bîtca. Şi mai în anii trecuţi, făcînd noi cu toporul, am tăet pădure şi ni-am făcut nişti curături di ne cosim * Data rezoluţiei. 622 fîn, şi acum egumenul de mănăstire Slatina umblă ca să ne scoată din stăpînire acelor curaturi, să o vîndă iarba altor streini, care curături nu numai că di noi sînt făcute, ci şi de moşii şi părinţii noştri. Ne rugăm măriii talie de dreptate, să nu fim scoşi de acolo, ca unii ce di noi sînt făcute, că tot acolo ne facem trebuincios fînu şi dejma după aşăzare ce avem o dăm, nu ni punim de pricină. Cum şi un munţi ci l-am ţinut noi păn’ acum, şi acum umblă să ne scoată şi di acolo. Robii măriii tale, lăcuitorii di pi Pîrîu Pîntii, ţinutul! Sucevei. (Rezoluţie :) Mergiţi la dumnealui vel logofăt. (17)95 Mi 6K. Vel paharnic. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. V, doc. 28. Orig. 623 (Iaşi,) 1 august 1795 Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de împuternicire lui Carp Oprea şi Ion Oprea să meargă în ţinutul Orhei să ridice pe toţi locuitorii fugiţi acolo de la ţinutul Soroca, spre a-i duce la urma lor. Io Alexandru Ioan Calimah voevoda, cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldav vei. De vremi că după înştiinţare ce am luat domnie me (că) din lăcuitorii strămutaţi de la ţinutul Sorocii să afllă o samă de fugiţi şi la ţinutul Orheiului 1 2, iată să volnic eşti pe Caiip Gpre i Ion Qpria2 să aibă a mergi la ţinutul Orheiului 2 şi pe toţi cîţi va afla din cei strămutaţi de la ţinutul Sorocii să-i rădici cu toate ale lor şi să-i ducă la urma lor. Şi poronicim domnie me dumneavoastră ispravnici de ţinutul Orheiului 2 ca să daţi triimesului zapciu tot agiutoriul şi oamini îndestui ca pe toţi acei strămutaţi să-i rădici şi să-i ducă să-i aşezi la urma lor fără sminteală. 1795 avgust 1.. Procit vel vistier. Acad. Republicii Socialiste România, pach. XIII, doc. 53. Orig., pecete aplicată. 1 în aceeaşi zi, Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, scrie ispravnicilor de-Suceava: „fiind faţă atît egumenul, cît şi jăluitorii, şi să cercetaţi pricina cu amăruntul şi, di să vor dovidi că acele curături sînt făcute de moşii şi părinţii lor, cît şi di dînşii curăţîmd cu toporul pădure, atunee după dreptate ei sînt proti-misători a le stăpâni şi egumenul să-nşl ei dejma după obioeiu. Cum şi pentru munitili ci arată că tot ei l-ar fi ţinut pînă acum şi egumenul ar fi unblînd să-i scoată şi de acolo, iarăşi să cercetaţi şi după dreptate să s(e> urmezi. Iar fiind vreo diosăbită pricină şi cîind ou cercetare de acolo nu să va mulţamâ vreo parte, atunee, cu mărturie , de curgere pricinii, dată la parte ci să va căde şi prin zi de soroc, să vie la divan“ (Ibidem, doc. 29, orig.). 2 Numele sînt scrise cu altă cerneală. 023 624 15 august 1795 Iordachi sin Iftodi se angajează ca argat la „cuconul Costandin" pe timp de un an. Adică iu, Iordachi sin Iftodi, dat-am zajpisul miu Ia mina dum(mealui) coconului Costandin, pricum ca să să ştii că m-amu apucat argat într-u(m) an la dum(nealui) şi dum(nealui) să-mi dii simbrii şis(i) Iii Bani şi doao mirţi popuşoi şi 10 ocă lină şi eu să slujăsc la ci m-a puni. Şi pentru credinţă, am pus şi digiitul. Iu Iordachi sin Iftodi. Avgust 15, 1795. ^ Pe verso :) Şi plada 1 şi bani înainti, cinci Iii şi zici potronici. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CCCXLV, doc. 206. Orig. 625 30 august 1795 Ispravnicii din Suceava aduc la cunoştinţă domnului rezultatul cercetării neînţelegerilor locuitorilor din Rădăşeni cu egumenul de la Slatina pentru locurile de fînaţ şi dijma din fructe, propunînd să fie mutaţi pe altă moşie vreo şase oameni din sat care îndeamnă pe ceilalţi la nesupunere. Preîninălţate doamne, Aducînd sătenii din Rădăşeni luminată cartea înnălţimii tale, din avgust 30, cătră sfinţie sa părintele Chirilă, arhimandritul şi egumenul sfintei mănăstiri Slatinei, după jalofoa ce-au dat înnălţimii tale cum că le-ar fi luat toate fînaţile şi n-ar fi avîndu unde cosi măcar cît de puţin, pentru care is(prăvniciei) poron-ceşte ca să le de trebuinciosul fînaţ ; cum şi pentru banii ce le cere sfinţiia sa pentru dijma poamelor ce sînt rămăşiţă din anii trecuţi, încă is(prăvniciei) poronceşte ca pără la sfîrşitul lui septemvrie să nu li ia, şi atunce, avînd giudecată cu dînşii, să margă la divan oa să li să hotărască, iar nefiimd jaloba lor adevărată, ispravnicii să înştiinţăză pe înnălţimea ta. Deci sfinţia sa arătîndu-ne luminată cartea înnălţimii tale şi poftindu-ne ca după cercetarea oe vom face să înştiinţăm pe mnălţimea ta, şi făcîndu noi cea cu amăruntul cercetare, am aflat că aceşti săteni din Rădăşeni de multă vreme neîncetată supărare şi păgubire au pricinuit mănăstirii cu nesupunirea lor şi cu multe pîri i giudecăţi ce-au avut cu mănăstirea mai înnaimte la luminaţii domni, după cum să văd la mănăstire 2 anaforale gospod de la fericiţii întru pomenire domni Alexandru Grigorie Ghica voevod i de la fratele înnălţimii tale, Grigorie Ioan Calimah voevod şi deosăbite alte multe cărţi gospod şi cărţi 1 Corect: plata 624 de giuideoată a boerilor ispravnici, din care să adevereşte că, după muilte nesupunerile lor, arată că şi moşie Rădăşenii este a lor, nevrînd a da cuviinciosul adet la mănăstire. Apoi, după cercetările ce s-au făcut prin giudecăţile mai sus arătate, îi dau cu totuil rămaşi, supuşi mănăstirii după ponturile gospod, dovedin-du-să că nu numai că moşie este a mănăstirii, ce şi ei mai nainte vreme au fost vecini mănăstirii. Asemene şi în anul trecut, în vremea domnii! măriii sale Mihail Constantin Suţul voevod, iar au avut giudecată cu mănăstirea înnaintea dumnealor veliţilor boeri şi pren aoaforaoa dumnealor, cum şi înnaintea măriii sale lui voevod (sic), asemene s-au dat rămaşi din giudecată, hotărîndu-să că nu iaste moşiia a lor ci a mănăstirii şi ei să lucreză la mănăstire după ponturile gospod, dîndu obicinuita dijmă a-tfit din ţarini, cum şi din livezile cu pomi, după cum pre larg să arată prin anaforaoa, hotărîndu-li-să şi locurile anume pe ce moşie au să are şi să cosască, adecă în moşiile Rădăşeni (pe care sintu ei lăcuitori), în Poco-leni, în Stănileşti şi în Verijani, iar o parte din Burghineşti, unde este ţarina pentru trebuinţa mănăstirii şi a robilor ţigani, să rămîe numai însuşi pentru trebuinţa mănăstirii, iar ei nici să are, nici să cosască. Aducîndu-să şi noao deosăbită carte gospod oa să înplinească toate rămă-şiţurile ce din cîtă vreme n-au dat adet, care dovedindu-să că de 26 de ani n-au fost dait, care să face o isomă mare de bani şi, de a fi stătut să s(e) înplinească deplin, trebuia să fi rămas cu totul săraci. Iar sf(inţia sa) părintele arhimandrit s-au milostivit asupra lor şi le-au iertat, luîndu-ie numai pe 2 ani, din vreme de cînd este igumen, şi aciia o a itriia parte, întîi că ei au o soma mare de levezi din care fac multă neguţătorie, vînzînd acele poame cu preţ, şi pentru dijma acelor pomi cu bună voia lor s-au aşăziat să dei bani. Şi din ciia ce ei s-au priimit, le-iau mai iertat a patra parte, care somă au cuprins 700 lei, dijma poamilor pe 2 ani, din care bani pără acum deSbiia au plătit 200 lei, iar ceiialaJlţi bani i-au fost lăsat să-i de rînduri. Şi de atunce pără acum sînt 8 luni de cîndu îi aşteaptă, iar ei, neliniştindu-să, astă-primăvarâ, la vremea aratului, viindu la ispravnici, au făcut o mare strigare, jăluind cuim că mănăstirea nu i-ar fi îngăduindu să are pe moşiie nicioacum şi n-au nică-iure să are. Deci, făcînidu noi cercetare, toate jalobile lor le-am aflat neadevărate, fiindcă mănăstirea le-au fost dat din destule locuri şi, pentru ca să nu mai aibă cuvînt de pricină, au scos 48 oameni lăcuitori din satul Mălinii, moşiia mănăstirii, carii ara în moşiia Pocolenii, dîndu-lle mănăstirea alte locuri de arat aiurea, şi 57 oameni din satul Lămăşănii, moşiia răzăşască, care ave arătură tot în Poco-leni, dîndu rădăşăniilor toate ogoarăle acelora. Şi ei nu că nu ave unde ara, ci numai ca să facă supărare şi tulburare în zădar, fiinducă moşie Pocolenii au rămas în giumătate nearată, din oare mănăstirea s-iau lipsit de atâtea dijmuri ce ar fi putut lua de la acei oameni ce ara acele locuri. Şi cer ir ea lor era ca să lipsască pe mănăstire dintru acel puţin loc din Burghineşti, întru care are ţarină şi fînaţă, după cum s-au zis mai sus. Cum şi acum, la vremea finului, nu că nu ave unde cosi, ei numai după răutatea lor cea obicinuită s-au întărîtat ca să supere pe mănăstire, căci, aducîndu ei iluminată carte înălţimei tale căre părintele arhimandritul, ne-au poftit sif(inţia sa) pe noi ca să trimitem oamenii isprăvnici (ei) să cerceteză fînaţîle ce li s-au fost dat lor de cătră mănăstire. Şi noi trimiţiind pe 2 din mazili, oameni vrednici, care, mergîndu la fîniaţîle lor, le-au măsurat toate denpreună şi cu alţi oameni de prin alte sate, au aflat 680 fălci iarbă de coasă, dînd la ispravnici izvod încredinţat cu iscăliturile lor, anume la ce loc cîte fălci au aflat. 40 - c. 4661 626 Preînnălţate doamne, de nu a fi mila măriii tale asupra aceştie mănăstiri ca să s(e) înfrânez ă aceşti răzvrătitori şi să s(e) supuie mănăstirii după cum şi alte sate ce sint penpregiurul lor, boereşti şi mănăstireşti, să supun stăpânilor lor, mănăstirea niciodată în odihnă despre dînşii nu va fi, căci sint între dînşii vro 5—6 care întartă pricini şi merg pe la giudecaţi făcând cheftuele care le încarcă pe săracii din sat. Şi dă nu vor lipsi acei 5—6 oameni din sat, nici mănăstirea, nici săracii din sat în odihnă nu vor fi. Iar mutîndu-să aceşti 6 oameni la alt sat unde să nu aibă nici un amestec cu ciialanţi, atît mănăstirea cî't şi săracii să vor linişti, căci mănăstirea are şi alte sate de la cărei niciodată jaldbă la isprăvnicie asupra egumenului nu vine, ce petrec toţi în linişte, mulţămindu-să şi mănăstirea cu dînşii şi ei cu mănăstirea. Iar ce mai de pe urmă rămîne la înnalta înţelepciunea înnălţimii tale. 1795 avgust 30. Ai înnălţimii tale plecate slugi, * Dimitrachi spatar ; Armago Rafailă, (biv treti logofăt). Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. VI, doc. 41. Orig. 626 (Iaşi,) 7 octombrie 1795 Divanul Moldovei judecă pricina dintre locuitorii satului Moişa şi egumenul mănăstirii Rişca pentru curături, plata dijmei finului, arendarea unui munte şi păşunatul oilor. La divan înainte noastră de faţă s-au giudecat cuviioşie sa arhimandritul Chirii, egumenul mănăstirii Riîşca, cu oamenii ci lăcuesc pe moşia Moişa a mănăstirii, pricina fiind că numiţii oameni, prin jalobille lor ci au dat cătră preînălţat domnul nostru mărie sa Alecsandru loan Calimah voevod, au arătat întîiu că, curăturile care ei din vechiu le-au făcut cu toporul din pădure în-triagă pentru fînaţă şi altă hrană le-ar fi luat egumenul şi i-ar fi oprind din stăpânire curăturilor. Răspunsul egumenului fiind că nu toati curăturile, ci numai o curătură ar fi dat-o unui ţigan a mănăstirii şi omului acelui cu curătură i-ar fi dat fînaţ pentru trebuinţa lui la altu loc, de la giudecaă s-au hotărît pentru cîte curaturi vor fi făcut lăcuitorii aceştiia pe moşie mănăstirii din păduri întreagă cu osteniala şi cheltuiala lor, să aibă a le stăpîni făr’ de nici o supărări de cătră mănăstiri, însă şi ei sint înidatoriţi a păzi şi a da la mănăstiri zăciuiala din toate după hotărîre ponturilor domneşti. Al doile, au mai arătat că din vechiu ar fi plătind dejma finului cîte o para de stînjin, iar acum li-ar fi luînd egumenul cîte doaî părali. Pentru aceasta giudecata iarăşi au hotărît ca să aibă a da zăciuiala din fînaţă după hotărîre ponturilor, iar bani să nu li să ia, afară din cei ce vor faci osăbite tocmeli şi învoială cu priimire amînduror părţilor, oare aceiia vor urma după tocmelile lor. Al treile, pentru un munte ce eşti mutare de oi, au arătat că din vechiu tot ei l-ar fi ţinut cu nămială, iar în anul acesta vînzîndu-1 mănăstire la alţii 626 şi ei cu protimisis i-au răscumpărat, apoi egumenul au mai dat o parte din cuprindere mutării aceilui munte la cumpărătorii acei mai dinainte, şi ei au rămas păgubaşi de analogon doaîzăci şi cinci de lei ci să vine pe ace parti, din şasăzăci lei, suma cumpărăturii muntelui. La aceasta, măcar că egumenul au răspuns că ar fi făcut cu un chip de învoială între dînşii şi între acei din mai înainti cumpărători, dar dacă jăluitorii cu piatuxdsis au întorsu toţi banii preţul muntelui, ei să căde să stăpîniască tot muntele şi acei doaîzăci şi cinci de lei ei să căde să-i e, iar nu mănăstire. Deci giudecata şi pentru aceasta au hotărît, îndatoriod pe egumen de au plătit jăluitorilor acei 25 de lei. Al patrăle, au mai arătat jăluitorii că li-ar fi luînd egumnut pentru pă-şunatul oilor, primăvara, cîte un miel de tot omul care are oi şi toamna iarăşi li-ar fi luiînd oi mari şi că la aceasta li s-ar fi făcînd strîmbătati, căci ei, ca nişti lăcuitori ci şăd pe moşie mănăstirii, oile le ţin pentru hrana lor. Deci giudecata la aceasta i-au întîmpînat după cuviinţă cu acest răspuns, că oile nu sint ea oeleMti idoibitoaci din a cărora slujbă să iîmpărtăşaşti stăpînu moşii şi pentru aceia, oile fiind folositoare la interesul şi alijverişu! numai acelui ci le are, să cădi dar pentru păşunatul lor să să învoiască cu stăpînul moşii şi să-i de cee ci eşti cu dreptul. Deci, după hotărîre a fiiştieărie pricini, s-au dat de la divan şi această cârti de giudecată la mănăstire Rişca, precum asămine cârti s-au dat şi jăluitorilor. 1795 octomvrie 7. L(ascarachi) R(o)s(et) spatar; Gonstandin ................1 veil spatar; Mi- luda ban ; Illii Cant (a) vel ban ; Gheorghe..............1 stolnic. S-au trecut în condică. Arh. St. Buc., M-rea Rişca, padh. VII, doc. 19. Orig. 627 (Iaşi,) 7 octombrie 1795 Veliţii boieri arată prin anat ora domnului Moldovei că strămutarea locuitorilor din satul Moişa, care stau prea aproape de mănăstirea Rişca şi incomodează pe călugări, urmează să se facă prin poruncă domnească, pe o altă moşie propusă de egumen. 4 Preînălţate doamne, Oamenii lăcuitori din sătuli Moişa de la ţinutul Sucevii, prin jalobile ce-au dat cătră înălţime, ta, au făcut arătare că, fiind ei cu lăcuinţa pe moşiia mănăstirii Rişca, li s-ar fi pricinuit cîteva asupreti de strîmbătăţi şi păgubiri di cătră cuviioşia sa arhimandritul Chirii, egumenul aceştii mănăstiri, pentru cari ni isă porunceşti ea să cercetăm şi să (îndreptăm. După a înălţimii tale poruncă, înfăţoşindu-să înainte noastră pe jăluitori cu egumenul mănăstirii, am intrat în cercetare pricinilor şi cit pentru toate alte pricini ce au fost între numiţii jăluitori şi între egumenu, cereetîndu-te cu amăruntul după cum au dat cunoştinţa noastră că eşti cu dreptul, s-au dat hotărîre şi sfîrşit cu mulţămire amînduror părţilor. 1 Indescifrabil. 627 Iar pentru altă osibită pricină, după cercetare într-acestaş chip s-au adeverit : lăcuitorii aceştiia, în vreme cîndu s-au aşăzat acolo pe moşia Bogoslovu, unde eşti şi mănăstire Rişca, fiind atunce puţini la număr, i-au avut mănăstire posluşnici pentru slujbă şi scutiţi de bir cu hrisoave domneşti. Apoi, după vremi, înmulţindu-să la număr piste 50 de căsaşi, au întrat la rînduială de bir şi acolo fiind locuil foarte strîmtu unde nici ei, nici mănăstire nu au unde să-işi facă hrană trebuincioasă, să vedi că mănăstire de cîtăva vremi au pornit a taci cerire ca să se mute lăcuitorii de acolo la alte moşii, tot a mănăstirii. Precum şi în cursul anului acestuia, la fevruarie 23, după jaloba şi cerire ce au făcut mănăstire cătră mărie sa Mihail Suţul voevod şi după carte de poruncă ce s-au scris cătră ispravnicii de ţinutul Socevvii, la înştiinţare ce fac ispravnicii arată că cu adevărat eşti pre cu strîmtoreală atît mănăstirii, cum şi lăcui-iorilor, neavînd nici unde să-şi facă hrana lor, nici imaş pentru vite ; şi că mai avînd mănăstire alte moşii, anumi Bogdăneştii i Plopul şi Tîrzii1, tot acolo la acel ţinut, oareşice mai departe ca un ceas oale, arată ispravnicii că au găsitu cu cale să să mute pe moşia Bogdăneştii şi pe celelanti doaî moşii, Plopul şi Tîrzii, fiind iarăşi aproape de Bogdăneşti, să-şi facă hrana lor. Dar lăcuitorii, unii dintre dînşii, fiind deprinşi acolo lingă mănăstire, nu priimăscu să să mute. S-au făcut şi de cătră noi întrebare lăcuitorilor acestor care acum să află aice de faţi, de vor să priimască să se mute la moşiia Bogdăneştii şi ei au dat răspunsu că, de le va da mănăstire o poiană ce să numeşte Buda, oare este mai în sus de mănăstire şi mai înluntru în munţi, acolo să priimăscu şi să vor muta cu aşăzările lor, iar la moşiia Bogdăneşti sau la celelante nici într-un chip nu să priimăscu. Egumenul mănăstirii încă înpotriva ceririi lor are aceşti răspunsuri, că acea poiană Buda, fiind tot din trupul moşii mănăstirii, aproape de mănăstire şi mai înluntru în munţi, toată hrana arăturii şi fînaţi, atît a mănăstirii i ţiganilor) mănăstirii, încă şi din lăcuitorii aceştiia o fac intr-acea poiană şi cîndu aceştiia să vor muta în poiana Buda precum ceru, apoi mănăstire rămîne lipsită cu totul de trebuincioasa hrană. Preînălţate doamne, la pricina aceasta, după cercetare ce am făcut, aşa s-au adeverit că oamenii aceştiia să află cu iăcuinţa pre aproape de mănăstire, încît altă bisărică nu au, ce ei cu toţii şi cu fimeile lor mărgu la bisărică în mănăstire, amestecîndu-să cu călugării. Apoi, întîi, aceasta după rînduiala şi postrigul călugăresc eşti cu totul fără cuviimţi. Al doiie, că locuil fiind cu totul strîmtu nu are nici mănăstire nici lăcuitorii nu numai loc pentru hrană, ce nici imaş pentru vite. La poiana Buda, unde ceru ei şi priimăscu să să mute, nu poate să-i priimască mănăstire, pentru că poiana aceia o are mănăstire pentru trebuinţa hrănii. La moşiia Bogdăneştii, unde mai sintu şi alţi oameni cu lăcu-inţă şi mai sintu şi celelante pomenite doaî moşii tot a mănăstirii, lăsate pentru hrană, nu priimăscu ei. Care pentru aceasta rămîne hotărîre cea desăvârşită la preînaltă înţălepciune înălţimii tale. 1795 octomvrie 7. A înălţimii talie preplecaţi slugi, Lasicarachi Roset spătar ; Gostandin.............1 2 vel spătar, Milluda vomilc, I'lii Cant (a) vel ban ; Gheonghe..........2 stolnic. 1 In documentele din 23 februarie, 4 martie 1795 şi altele sînt menţionate : Bogdăneşti, Plopul şi Boroaia. 2 Inidescifrabdii. ( Rezoluţie :) Io Alicsandru loan Calimah voevodta, cu mila lui Dumnizău domnu ţării Moldovii. Cetindu-să anaforaoa aceasta înainte domniii mele şi văzîndu-să şi mărturie de cercetare ce s-au făcut la fevruarie 23 de ispravnicii ţinutului, ară-tînd cătră domnie strîmtoriala şi supărare ce să aduce la săborul sfintei mănăstiri şi că mai îndesitul loc de hrană ar fi avînd la moşie Bogdăneşti i Plopul şi Tîrzii, fiind cu un ceas mai departe de sfînta mănăstire, hotărîm ca întocma după cum s-au socotit cu cale de cătră dumneavoastră boerii giudecători să s(e) urmezi. Şi poroncim dumneavoastră ispravnicilor ţinutului Sucevvii, cu mazili de ai ţinutului i panţiri să rădicaţi pe acei lăcuitori de pe moşiia Moişa şi să-i aşăzaţi pe moşie Bogdăneşti ori Plopul ori Tîrzii şi să avem răspunsu cum că i-aţi aşăzat pe toţi. întărindu-să cu domneasca noastră pecete 1. 1795 octomvrie 18. S-au trecut în condică. Arh. St. Buc., M-rea Rişca, pachet VII, doc. 20. Orig., pecete aplicată. 628 16 octombrie 1795 Şerban Canano, biv vel paharnic, reclamă domnului că locuitorii de pe moşia lui, Văsienii, motivînd [că isint şi ei răzeşi, nu-i dau dijma din produse şi nu-i fac zilele de boieresc, cerînd să se trimită om domnesc ispre [a împlini ide la ei „adetiu după ponturi Preînălţate doamne, Jăluesc midii şi bunătăţii înălţimii tale de mare supărare şi păgubire ce trag de cătră nişte ţărani ce şed pe o moşie a ane, anumi Văsiîenii, de la ţinutul Orheiului, ziicînd că ar fi şi ei răzăşi la ace moşie şi acum de cîţiva ani de când nu să supun a da obicinuitul adet, cum nici zilile boirescului după hotărîre ponturilor domneşti, avînd şi giudeoată cu dînşii atît socrul mieu, fiindcă această moşie o am zăstre, cum şi eu într-atîte rînduri la divan, după cum arată cărţili de giudeoată ce am la mînă. Şi într-atîte rînduri s-au trimes cărţi domneşti ca să înpiiniască dumnealor sărdarii adetiul de la dînşii după ponturi şi nici o mplinire nu mi-au făcut, căci cînd sînt strîmtoriţi de cătră dumnealor sărdarii ei iarăşi îşi pun vadeli că vor veni la divan să s(e) mai giudece, şi apoi aşa mă urnesc din an în an. Pentru care mă rog măriii tale ca să se facă voilnicie de om domnesc, ca să miargă să-mi înpiiniască de la dînşii adetiul după ponturi, ori de vor ave mai mult a răspunde să-i ia omul domnesc şi să-i aducă la divan, ca să răspundă. Şi precum a fi mila măriii tale. A înălţimii tale preplecată slugă, Şerban Canano biv vel paharnic. 1 La 29 octombrie 1795, domnitorul a poruncit ispravnicilor de Suceava să cerceteze situaţia din satele arătate şi să raporteze dacă strămutarea se poate face „fără a nu să da pricină de stricăciuni din cari să aducă vreo păgubiri enteresului vistieriei" (Ibidem, paoh. I, doc. 45, orig.). 629 (Rezoluţie :) Dumneata) vel logofăt, să să scrii carte cătră sărd(arii) de Orhei ca să supui pe lăcuitori a da adetu obicinuit, arătîndu-le şi aceasta că, dacă nu să vor supuni a da obicinuitul adet, apoi să va trimete om domnescu şi să vor şi pedepsi şi să s(e) înpliniască şi rămăşiţa de pi anii trecuţi, după hotărîre giudecăţii. (17)95 octomv (rie) 16. Vel pah( arnic). Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CLXXXVI, doc. 32. Orig. 629 (Iaşi,) 9 ianuarie 1796 Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, dă instrucţiuni ispravnicilor de Suceava asupra modului de strămutare a locuitorilor din Satul Moişa, de lingă mănăstirea Rişca, pe moşia Seaca şi Tirzia, spre a nu se împrăştia oamenii ca să păgubească vistieria. Io Alexandru Ioan Cal im ah voevod, cu mila lui Dumnezău domn ţării Mol-dovii. Cinstiţi credincioşi boemi domniii meii, dumneata Dimitrachi Ghica biv vel spatar i dumneata Armago Rafail biv vel căminar, ispravnici de ţinutul Su-cevii, sănătate ! Carte dum(itali) căminar Armago Rafail, din 19 a trecutei luni noemvrii, s-au luat şi celi ce scrii pentru oamenii din satul Moişa a mănăstirii Rîşcăi, de la acel ţinut, s-iau văzut, cum şi celi scrisă prin mărturiia ce ai dat la mina egumenului mănăstirii pentru jaloba ce-au fost dat, încă s-au văzut. Şi de vremi ce arăţi că după cercetare cu amăruntul ce ai făcut ai aflat că locul lingă mănăstiri iasti strîmtorit cu totul de cătră oamenii din Moişa şi nu au undi nici oamenii mănăstirii, nici ceialailţi oameni din Moişa să-şi facă hrana lor şi spre îndestulare lor, atît de a-şi face aşezări, cit şi hrana trebuincioasă, li-ar fi dînd egumenul mănăstirii o moşii Saca i Tîrziia, ce este înitre satul Bogdăneştii şi între Bor oaia, caile de un ceas de la locul undi se află aomu şezători, şi încă, pentru ca să nu le fii cu îngreuiari mutare, li-ar fi făgăduit egumenul că intr-un an nici cu dejma, niici cu zile de lucru nu-i va supăra şi că le va plăti şi banii cifertului viitor a lunii lui aprilie, şi au dat şi zapiis la dumneavoastră, s-iau socotit şi s-au găsit cu cale şi de cătră domnie mea ca să să mute cu şidere oamenii din satul Moişa ce iaste lingă mănăstiri, la moşiia de mai sus numită, Saca şi Tîrziia. Pentru aceasta, dumneavoastră urmînd după această hotărîre, să daţi po-roncă oamenilor din satul Moişa ca de pe acmu să caute să înceapă a-şi faci gătire de ceili trebuincioase spre aşezare lor la moşia Saca i Tîrziia. Iar că arătaţi dumneavoastră că la mutare oamenilor iaste de trebuinţă a să triimite şi un copil din casă zapciu, la aceasta, soootindu-;să de cătră domnie mea că mutare oamenilor iaste treabă a însuşi dumneavoastră dregătorilor, s-au găsit cu cale că nu este trebuinţă a să mai triimite copil de casă, căci dumneavoastră cu oamenii ce aveţi .puteţi să-i mutaţi şi să-i statorniciţi. Şi de primăvară, mai înainte de a veni vreme începerii lucrului pămîntului pentru hrana trebuincioasă de piste an, să le staţi cu za|pcilîc şi să rîmduiţi şi slujitori de ai ţinutului ca nu- maidecît să să rădice toţi oamenii din Moişa păr1 la unul şi să-i aşezaţi la moşiia Saca i Tîrziia cu toate celi ce vor avea. Şi să fiţi dumneavoastră cu mare privigheri şi purtări de grije pentru dînşii, ea să să statornicească cu toţii la un loc, precum simt şi la Moişa, să nu cumva, din strămutări ce vor faci, să să împraştii vreunii dintre dînşii la alte locuri, din care să să pricinuiască vreo păgubiri vistieriii, că apoi atunce dumneavoastră veţi avea a răspunde, după cum prin mărturii vă Îndatoraţi că să va statornici satul. Cum şi pentru făgăduinţa ce-au dat egumenul mănăstirii oamenilor, iarăşi să fiţi dumneavoastră cu purtare de griji ca, după zapisul ce-au dat, să urmeze întocma, arătîndu-le şi oamenilor zapisul ce-au dat egumenul. 1796 ghenarie 9. (Pe verso :) Cinstiţi credincioşi boeri domniii meii, dum(nealui) Dimitrachi Ghica biv vel spatar i dum(nealuiy Armago Rafail biv vel căminar, ispravnici de ţinutul Sucevii, să să dea cu sănătate. Suceava. Procit vel vistier. Arh. St. Buc., M^rea Rişca, paoh. VII, doc. 21. Orig., pecete aplicată. 630 (Iaşi,) 10 ianuarie 1796 Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Bacău să cerceteze cererea egumenului de la schitul Frumoasa pentru strămutarea a zece oameni la moşia Bălcanii a mănăstirii Tazlău, adăugind că, în cazul cînd au venit pe bază de învoială, să rămînă pe loc. Io Alexandru Ioan Galimah voevod, cu mila lui Dumnezău domn ţării Moldovii. Credincioşi boerii domniii mele, dum(neata) Ioniţă Sturza biv vdl sărdar i dum(neata) Theodorachi biv vel armaş, ispravnici de ţinutul Bacăului, sănătate ! Sărafim egumenul, dimpreună cu toţi călugării ce să află petrecători la schitul Frumoasa de la acel ţinut, dînd jalobă cătră domnie mea, au arătat cum că din vreme răzmiriţii au rămas vro zăci oameni pe moşiia schitului şi în făriia lor mai pe urmă şi-au făcut şi aşezări, iar birul lor şi alţi havaicli şi-ar fi dînd cu sfatul Bălcanii a mănăstirii Taz'lăului, ci-ar fi cu depărtare cale de giumătate de ceas. Şi cu pricina aşezării lor li-au strîmtorit locul de nu au undi să-şi facă părinţii hrana trebuincioasă şi au făcut rugăminte ca să-i mute pe oamenii de pe moşiia schitului, în satul Bălcanii, unde li iaste birul, dupe cum 631 mai pe largu veţi înţălegi dumneavoastră pricina din răvaşul de jalobă ce vi s-au trimis 1. Deci să scrii dumneavoastră să faciţi cercetare de au acei oameni casă şi alte aşezări statornicite şi, cîndu au mersu de s-au aşezat pe moşiia schitului, de au fost cu voiia şi primirea egumenului şi a călugărilor schitului. Şi de vor fi statorniciţi cu întemeiere şi aşezare lor la acel loc va fi foist cu primire călugărilor, atunci vor rămînea cu şedere tot pe ace moşie, iar de nu vor fi avînd nici aşezări întemeieti şi neci cu voia şi primire călugărilor nu va fi fost cînd s-au aşezat la acest loc şi cu pricina şederii lor acolo vor fi strîmitoriţi călugării de loc pentru hrană, să-i faciţi pe oamenii prin cuvînt să înţeliagă ca să meargă să s(e) aşezi cu lăcuinţa în satul Bîlcanii, unde sînt aşezaţi şi cu birul, şi de primăvară să-i rădicaţi de acolo şi să-i duceţi să-i aşezaţi şi să-i statorniciţi în satul Bîlcanii, unde miai sint şi alţi oameni şi unde li iaste şi birul lor, pentru ca să rămîi locu schitului slobod spre îndestulare hrănii părinţilor călugări. Iar de va fi vreo pricină într-alt chip, să trimiteţi înştiinţare pre largu cătră domnia mea. 1796 ghenarie 10. (■Pe verso :) Credincioşi boerii domniii meii dum(neallui) Ioniţă Sturza biv vel sărdar i dum(neălui) Theodorachi biv vel armaş, ispravnici de ţinutul Bacăului, să s(e) dea cu sănătate. Procit vel vist (ier). Arh. St. Buc., M-rea Frumuşani, pach. I, doc. 52. Grig., pecete aplicată. 631 22 ianuarie 1796 Egumenul de la Slatina cere domnului să poruncească ispravnicilor de Suceava să constrîngă pe locuitorii din Rădâşeni a-i achita rămăşiţa din dijma fructelor şi a lucra zilele de boieresc după hotă-rîrea ponturilor. Preînălţate doamne, După jaloba ce au fost dat cătră înălţimea ta, la avgust 10, 1795, lăcui-torii di satul Rădăşănii di pe moşie mănăstirii Slatinii, de la ţinutul Sucevii, 1 La 9 ianuarie, acelaşi an egumenul scrie: „Preaînălţate doamne, jăluim măriii tale că, din vreme răzmeriţăi aceştii mai din urmă, au rămas 10 oamini gospodari pi moşiia schitului nostru Frumoasa, de la ţinutul Bacăului, şi în tăriia lor şinau făcut aşezări pi moşii, oase şi altili lingă schit şi noi nu ne putem hrăni ou oeli trebuincioas (e ) schituilui di rău lor, şi birul lor îşi poartă în satul Bălcanii pi moşiia mănăstirii Tazlăului. Ne rugăm măriii tale să s(e) tri-meată poroncă să-i scoată di acolo şi să-i muţi cu totul în numitul sat, undi-şi poartă şi birul lor, după cum îi ceri şi egumenul mănăstirii din Tazlău, că acolo au îndistul loc de hrană şi să putem trăi noi îin odihnă de dînşii că ne este şî locul schitului strimt cu totul şi mari pomană a fi măriii tale. Cătră Dumnezeu rugători pentru sănătatea măriii tale, Sarafim egumin şi dinpreună cu toţi călugăraşii di la schitul Frumoasa, ţinutul Bacăului. (Rezoluţie :> Mergi la dumnealui vel vistier. Vel paharnic” (Ibidem, doc. 51, orig.). 6i2 arătând cum că eu li-aş fi luat tot fînaţul ce-1 ave ei pe moşie mănăstirii şi nu ar fi avînd unde cosi măcar cît de puţin ; cum şi pentru banii ce sînt ei rămăşiţă la mănăstire pentru dejma pomilor, ca pan' la sfîrşitul lunii lui septemvrie să nu le eu, după care jalobă a lor triimeţîndu-mi-să luminată cartea înălţimii tale prin care mi să poroncea ca, de va fi jaloba lor adevărată, să-i odihnesc, iar fiind jaloba lor neadivărată, să merg la dumnealor boerii ispravnici de la acel ţinut şi să fac arătare şi dumnealor, după cercetare ce vor face, să înştiinţeze pe înălţimea ta. Deci, făcînd dumnealor cercetare, după cum au aflat adlvă-rul au şi înştiinţat pe înălţime ta. Acum cu umilinţă mă rog înălţimii tale ca, după înştiinţare ce au triimis dumnealor boerii ispravnici cătră înălţimea ta, să fie luminată poronca înălţimii tale de a să face luminată cartea înălţimii tale iarăşi către dumnealor boerii ispravnici, ca să îndatorească pe lăcuitorii din numitul sat Rădăşenii să plătească la mănăstire banii ce sînt rămăşiţă di pe dejma pomilor şi osăbit să-i îndatorească şi pentru zîliile boereiscului spre a le înpllini după ponturile gospod. Şi pomenire va fi numelui înălţimii tale. Al înălţimii tale către Dumnezeu smeriţi rugători, Chirii arhimandritul Mitropoliei şi egumen sfintei mănăstiri Slatina, cu tot soborul. (Rezoluţie :) Dumneata veli logofăt, cercetează mărturiia dumnealor ispravnici şi să s(e) facă carte cătră dumnealor ca să înplinească rămăşiţa dejmii din toati după ponturi şi să-i supui pe toţi a urma după aşăzare ponturilor domneşti h (17)96 ghenar 22. Vel paharnic. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. VI, doc. 43. Orig. 632 14 februarie 1796 Locuitorii satului Bîlca dau zapis egumenului de la Bîrnova că în locul celor şase zile de boieresc s~au înţeles să dea cîte un leu pe an, să nu vîndă băutură, morile să le vîndă mănăstirii şi să dea dijma din produse. Adică noi, toţi sătenii din satul Bîlca ci şidem pe moşie mănăstirii Bîr-novii, carii mai gios ne vom puni num iii şi degitili, adiverim cu acest zapis al nostru la mîna părintelui egumenului di mănăstire Bîrnovii, precum să s(e) 1 1 La 25 ianuarie 1796, Alexandru Ioan Calimachi, domnul Moldovei, scrie ispravnicilor ţinutului Suceava că „pentru înpotrivire cu care să arăta lăcuitorii din Rădăşăni la dare adetiullui moşiei, s-au văzut mărturie dum(nea)v răsăipască satul cu totul" (Ibddem, doc. 32, oaig.). k 647 (Pe verso :) Credincioşii boerii domniii mele, dum(nea}v(oastră) ispravnici de ţinutul Sucevii, cu sănătate să să de. Lăcuitorii din doaî cătunuri ot Suceavă. Procit vel logofăt, Trecut, M(atei) condicar. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, paeh. V, doc. 33. Orig., pecete aplicată. 646 23 iulie 17961 Egumenul de la Rişca propune, în jalba către domn, ca locuitorii de la Moişa, strămutaţi pe moşia Seaca şi Tîrzia, să primească, în schimbul curăturilor făcute de ei Ungă mănăstire, pămînt în cîmp, în şesul Moldovei. Preînălţate şi mult milostivi doamne, Cu lacrămi căzînd ne rugăm noi smeriţi rugătorii măriii tale, soborul părinţilor din sfînta mănăstire Rişca, pentru multele şi necontenitele supărări ce suferim de cătră lăcuitorii carii, din nemărginita milostivire preînălţimei tale poruneindu-să de s-au ridicat de lingă mănăstire şi s-au aşezat iarăşi pe moşie mănăstirei la Saca i Tîrzie, socotind că după toate greotăţile ce-au suferit sfînta mănăstire în 16 ani de cătră aceşti lăcuitori cu necontinite jiudecăţi, mutîndu-să de lingă sfînta mănăstire vor sfîrşi această goană de asupra mănăstirii. Dar vedem că noi nimică ştiind, necontenind încă supără pe preînăl-ţime ta cu negîndite nisocotite de noi năpăstuiri nelegiuite şi făîă de Dumnezeu temere, care însuşi păgînii ce n-au lege un lucru ca acesta crud fireşte socotim că nu vor fi urmînd, care aceştie, supt nume de creştini fiind, cele fărr de lege gdniri asupra sfintei mănăstiri şi a netrebniciei noastre smeriţilor petrecători călugări săvîrşesc, că cele ce ispititoriul diiavol şi gonitoriul creştinătăţii în minte le sămuesc ei prin faptă cu sîrguinţă fără sfiire săvîrşesc, din care făr' de lege goniri a lor au rămas sfînta mănăstire la mare lipsă şi sărăcie şi în gre datorie. Asupra cărie greotăţi altă nădejde după Dumnezeu rieavînd, ce numai la mare milostivire preînălţimei tale cu lacrămi căzînd, ne rugăm ca după cum întru vecinica pomenire măriii tale sfînta mănăstire s-au odihnit cu scoatere acestor lăcuitori de lingă mănăstire, prin preînalta porunca măriii tale cătră dum(nealor) precinstiţii ispravnici ai ţinutului Sucevei ca în frica lui Dumnezeu, fărf de a părtini vreunii părţi cu măsurare ce vor faci acelor locuri, ce aceşti lăcuitori le număsc de curături, că le-ar fi deschis din moşii şi st(r)ămoşii lor din întreaga pădure ; care adevărul arătîod că încă pădure iaste, ce numai 1 Data rezoluţiei. 648 \ cîte puţin cosind ca printr-o livadă de pomi prin codru, iar nu că ar fi curâtite-cu osteneală şi au făcut cîmp de hrană, sau că ar fi aceştie moşi şi strămoşi cu şedere lingă mănăstire, după cum arată prin năpăsţuitoare lor jalbă ce fac cătră preînălţime ta, căci aceştie sint cei întîi lăcuitori aşezaţi lingă mănăstire şi nu au mai mult de 26 ani. Pentru care locuri, măcar că iaste pădure şi nu că rămîne sfintei mănăstiri vreun folos, numai ca de istov să fie odihnită sfînta mănăstire despre aceşti cu asuprire gonitori, ne priimim, cu toată păgubire casii, ca pentru cit loc să va găsi prin acele arătate de dînşii cu nume de curături, încă cu sporire din cîmp curat şi în cel mai bun loc în şesul Moldovii şi lingă aşezare lor avînd mănăstire fînaţ, vasghesindu-să de dînsul, cu bună primire să va da lor. Iar a-i priimi cu nădire încă pe lingă mănăstire, fiind un lucru pricinuitorul de stingere casii şi cu totul piste putinţă sfintei mănăstiri de a-i pute suferi, cu lacrămii oăziind ne rugăm milostivirii preînălţimei (tale) să nu fim supuşi supt această greutate pricinuitoare încă de nesfârşite giudecăţi, şi vecinică pomenire întru ctitorii sfintei mănăstiri va rămîne mării tale. A preînălţimei tale cătră Dumnezeu smeriţi rugători. Chirii, arhimandrit şi egumen sfinţii mănăstiri Rişca şi cu tot soborul. (Rezoluţie :) Dumneata vel logofăt, să să scrii carte cătră ispravnici ca să potoliască pornirile acestora şi să odihriiască sfînta mănăstire cu dreptate ce va fi avînd 1. (17)96 iuli 23. Vel paharnic Arh. St. Buc., M-r©a Rîşca, pach. VII, doc. 28. Orig. * în aceeaşi zi, domnitorul scrie ispravnicilor ţinutului Suceava : „Iată că triiimetem dumneavoastră jaloba ce au dat cătră domnie me cuvioşiia sa Chirii, arhimandrit şi egumen, înpreună cu tct soborul de la mănăstire Rişca, din cari pre larg veţi înţălegi pricina. Deci pentru lăcuitorii carii mai înainte să afla lăcuind pe lingă mănăstiri, fiindcă din poronca domniei meii s-au ridicat şi s-au aşăzat pe alte moşii tot a aceiaşi mănăstiri, anumi Saca şi Tîrzii de la acel ţinut, soeotindu-să ca să rămîi numita mănăstiri în odihnă de supărările ce sufere dispre dînşii, şi în trecutele zile, după jaloba ce au dat cătră domnie me acei lăcuitori arătînd că au nişte curături şi poiani de părinţii şi moşii lor cu toporul din păduri întriagă şl numita mănăstire nu i-ar fi îngăduind a să hrăni pe dînsale, după cum s-ar fi hrănit pără acmu, s-au scris căitră dumneavoastră ca să cercetaţi, şi de va fi jaloba lor adivânată, tot ei să să hrăniască pe aceli poeoi şi să de dejma obicinuită la mănăstiri. Acum jăluitorii părinţi arată că aceli curături, după cum i-au arătat ei, nu sînt şi nici vreo deşchidiri prin codru n-au făcut, nici moşii şi părinţii lor, pentru că nici moşii nici părinţii lor lăcuitori acolo n-au fost, şi este asuprită cu jaloba lor. Dar, sţpre contenire pricinii lor, însuşi de bună voi să primăsc ca pentru cit loc să va găsi prin acele arătate de dînşii cu numi de curături, să le dei din cîmpu curat şi în cel mai bun loc lingă aşăzare lor din fînaţul ce-1 ari mănăstire. Pentru care, fiindcă cerire ce fac este cu caii, dumniavoastră pe adee^ să nuni îngăduiţi măcar cit de puţin 'a mai faci supărări numiţii mănăstiri, ee, înpotriva locului cît va fi prin aceli ce le numesc ei curăţ uri, să ia de la cîmpu de undi şi mănăstire cu bună primire le dă. Şi aşa dumneavoastră aşă-zindu-i, să-i faceţi să inţăliagă ca să nu mai pricinuiască mai mult supărări lilănăstirii“ (Ibidem, doc. 29, orig.). 649 647 24 iulie 1796 Alexandru Vădean, posluşnic al mănăstirii, şi Maria Doltoleasă, văduvă, dau zapis egumenului de la Neamţ pentru şase pămînturi de la Obîrşia, Ungă Dragomireşti, pe care să le lucreze dînd dijmă şi îngrijind de livada mănăstirii. Adică noi, Alexandru Vădean şi eu Mărie Doltoleasă, din Dragomireşti, m dat-am adivărată scrisoare noastră la cinstita mina svinţiei sale părintelui Che-sarie, dechiu svintei mănăsterii Neamţului, precum să să ştie că rugîndu-ne noi pentru şasă pămînturi de loc ce are mănăstirea Neamţului la Obîrşie, lingă Dragomireşti, însă pe trei pămînturi să le aru şi să le cosescu eu Alecsandru posluş-necul mănăstirei, şi trei pămînturi să le ar şi să le cusasc eu Mărie Doltoleasă văduva, şi amîndoi să avem a da căzuta dijmă mănăstirei din toate sămănăturile ce om ave pe acele şasă pămînturi. Şi poamele ce s-ar face în livadă să fie pe sama mănăstirei, dar noi să fim îndatoriri a le păzi până să vor coce şi să vor lua de mănăstire. Şi ne-am îndatorit amîndoi ca să curăţăm livada de pădure şi de uscăciuni să u facem curată şi iarba ce s-ar face în livaidă să o cosim noi amîndoi şi să ne hrănim în tot locul după cum mergu şi alte pămlînituri a răzaşilor înpregiuraşi. Şi cîndu va fi trebuinţă mănăstire(i) a ne schimba, au să fie trebuinţă mănăstirii, să aibă a le lua făr' de nici un cuvîntu de la noi. Şi pentru încredinţare ne-am iscălit şi am pus şi degetele noastre în loc de iscălituri. 1796 iuti 24. Eu Alexandru Vădean ; eu Mărie Doltoleasă. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, paich. XXIII, doc. 53. Orig. 648 29 iuiie 1796 Locuitori din Turceşti (Roman) dau zapis clucerului Constantin • Burchi, care le-a cotropit părţile de răzeşie, că-l recunosc de stăpîn al moşiei, cu condiţia ca unora să nu le ia adetul de casă şi dijma din livezile din jurul gospodăriei. Dat-am scrisoare noastră la mina dum(nealu)i cluceriului Costandin Burchi, precum isă să ştii că în idîtiva rînduri acolisîndu-ne de dum( 14 octombrie 1797 Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, dă carte de încuviinţare biv vel şătrarului Ioniţă Codreanu să oprească tăierea lemnelor din rediul, dumbrăvile şi codrii de pe moşia lui, Dealul Mare (Tutova) fără învoire, afară de copacii căzuţi şi lemnul de fag. Io Alexandru loan Caliimah voievoda, icu miiila lui Dumnezeu domn ţării Moldovei. De vremi ce, după obiceiul pămîntului şi după hotărîre domneştilor condici, rădiurili şi dumbrăviili, cum şi codrii merei au fost şi sînt oprite şi apărate de stăpînii moşiilor ca să nu s(e) taie de cătră niminea, drept aceia s-au dat această al noastră domniască carte credincios boeriului domniii meii Ioniţi Codrianu biv vel şatrar şi omului ce-1 va ave rînduit purtătoriu de griji la moşia sa Dialul Mare ot ţînutul Tutovei, cu care să fie volnic a apăra rădiul şi dumbrăvili, cum şi codrii merei ce vor fi pe numita moşie, să nu s(e) taie de cătră nime alţii fără de învoiala stăpînului moşii, afară numai din copacii ce vor fi căzuţi la pămînt pin dumbrăvi i rădiuri şi codri merei, precum şi din mănăstirii Rişca, că după ^ zaipitsul ce am dat la cinstita iaprăvuiete avem a păzi întoarnă şi ne^am mulţămit şi ne-au ertat părintele şi de acum nu ne vom mai scula cu giudecată. Şi dăm chizăşie că nu vom vinde şi nici vom da zăstre macar o palmă de loc fără ştire mănăstirei, dim locurile ce ne-au dat părintele după giudeoata de la Eşi. Şi dnd ne afla părintele că nu ne ţinem ca după scrisoare a sta, să ne ia toate locurile şi noi să răspundem toată cheltuiala mănăstirii. Şi pentru mai adevărată credinţă ne^am pus şi degetele" (Ibidem, doc. 96. Orig.). 2 Indescifrabil. 675 copacii de fag, să nu fie nimini opriţi a lua lemni pentru foc fără a nu da nici o zeciuială, după hotărîre ponturilor. Iar carili va îndrăzni şi va tăia orice feliu de chereste de neguţitorie sau pentru dînşii, fără a nu să învoi cu stăpînul moşii şi fără a nu da nici o zeciuială, poroneim dumneavoastră, ispravnici de ţinut, ca pe unii ca aciia, oricine vor fi, arătîndu-s(e) cu nesupunire şi arătîndu-i la dumneavoastră, îndată se Supliniţi de la dînşii dijma obicinuită, după hotărîre condicii, dînd şi mină de agiutoriu vechilului rînduit spre a stăpîni şi a apăra dumbrăvile i rădiurile şi codrii merei di pe numita moşie, întocma după hotărîre aceasta, priveghind ca să nu să asupriască cineva mai mult piste hotărîre ponturilorx. 1797 oct(ombrie) 14 zile Procit vel logofăt. Asămine de pi condică, Matei Costăn condi(car). Arh. St. Iaşi, Documente, pach. DCXI, doc. 25. Orig., pecete aplicată. 670 18 decembrie 1797 Isprăvnicia de Suceava, pe baza cercetărilor făcute, adevereşte că arendaşul Dumitru Brandaburul, care a cumpărat venitul moşiei Tătăruş de la mănăstirea Pobrata, a făcut asupriri locuitorilor, deter-minîndu-i pînă la urmă a plăti ei arenda şi a lua moşia pe seama lor. De la is,pr(ăvni)oi(a) ţinutului Sucevii Dumitru Brandaburul avînd în orîndă cumpărat venitul moşiei Tătăruş de la mănăstire Pobrata, părţile din moşie Nănăşeni, Mircenii, Bodeştii, Iurcenii şi Turbata (care la anul 1795 li-au scos mănăstirea de supt înpresurare), i-au făcut şi tocmală cu lăcuitorii din Tătăruş ce venit să dşi pe an pentru lăcuinţa lor şi pentru locul ce-:l vor lucra. De care tocmală neţiindu-să pănă în sfîrşit Brandaburul, ce făcîndu-le îndestule supărări şi asupriri, încît lăcuitorii au fost siliţi a plăti ei banii ce da Brandaburul lia mănăstire şi a scoate pe Brandaburul dintre dînşii. Şi după multile pricini ce au născut între Brandaburul şi între tătăruşăni, la anul acesta 1797 maiu 15, au tras şi giudecată la divan, de unde, cunosc cîndu-să dreptate ce au avut tătăruşanii şi asupririle ce le făce Brandaburul, prin carte de giudecată a dumilor săli veliţilor boeri s-au dat hotărîrea ca Brandaburul cu totu să lipsască din această cumpărătoare, jg^rotimisind pe tătă-ruşani a plăti ei banii la mănăstire după tocmala BrandaburuluT7 de vreme ce 1 1 Cărţi domneşti identice au fost date : la 16 decembrie 1797, Iui Iordaohe Cantacuzino, vel logofăt de Ţara de Jos, pentru moşia Goeşti (Acad. Republicii Socialiste România, pach. XIV, doc. 100, orig.) ; la 20 ianuarie 1799, schitului Dumbrăviţa (Arh. St. Buc., Mitrop. Moldovei, pach. VIII, doc. 53, orig.) ; la 17 martie 1800, lui Ioniţă Codreanu (Arh. St. Iaşi, Documente, pach. DCXI, doc. 38, orig.) el au urmat înpotriva tocmelii şi aşezării ce prin bună învoială făcuse cu lăcuitorii tătăruşăni, cum mai pre largu arată aceeşi carte de giudecată a dumilor săli veliţilor boeri ce mai sus s-au pomenit. Iar pentru părţile ce s-au scos de mănăstire pe urmă de supt înpresurare, s-au hotărît de cătră dumnealor veliţii boeri ca să s(e) stăpîniască tot de Brandaburul, şi lăcuitorii tătăruşăni pentru cele ce vor faci pe aceli părţi să de dejma obicinuită după ponturi. Şi aşa, lăcuitorii tătăruşăni, ştiindu-să odihniţi, au mersu de au plătit banii pe anul acesta 1a mănăstire rămîind să stăpîniască moşie Tătăruşul cu siliştile mai sus-pomenite, bez părţile scoasă pe urmă de cătră mănăstire de supt înpresurare. Apoi Brandaburul, neţiindu-să nici de această hotărîre a giu-decăţii dumilor sale veliţilor boeri, au început de iznoavă să facă îndestule şi nesuferite supărări lăcuiturilor tătăruşeni şi împotrivă să urmeze hotărîrii giudeeăţii divanului. Lăcuitorii văzînd neodiţma lor nici după această hotărîre, de iznoavă la trecuta lună avgost încă au mersu la Eşi şi au dat jalobă măriii săli lui voevod arătînd supărările ce sufăr de cătră Brandaburu. Şi după a lor jalobă au adus carte măriii săli poroncitoare cătră această isprăvnicie ca, cercetîndu-s(e) jaloba lor, să să odihniască. Aducîndu-să, dar, înainte noastră atît pe Brandaburul, cît şi pe jăluitori, unde de faţă fiind şi sf(inţia sa) chir Anthim, arhimandrit şi egumen sfintei mănăstiri Pobrata, s-au întrebat pe Brandaburul ce răspunde înpotriva jalobii lor. Brandaburul întîi au dat răspunsu precum el din giudecata dumilor săli veliţilor boeri nu esă şi nici mai miilt decît ace hotărîre ce li s-au făcut nu-i supără. Pentru care, citindu-să carte divanului şi ascultîndu-o amîndoî părţile, am întrebat şi pe lăcuitorii din Tătăruş la care din acele hotărîri Brandaburul nu urmiază întocma, şi au arătat că în vreme încă ce nu era scoasă aceli părţi de supt înpresurare de mănăstire, Brandaburul ar fi avut cumpărat Tătăruşii cu siliştile pinpregiur : Nănăşănii, Măreenii, Iurcanii, Bodeştii şi Turbata, ce să afla supt stăpînire mănăstirii, cu preţ pe an 600 lei. Iar după ce mănăstire au scos de supt înpresurare acele părţi ce era tot din trupul acestor silişti, de iznoavă tocmală au avut Brandaburul cu sfînta mănăstire, cuprinzînd într-ace tocmală şi acele părţi scoasă de. supt înpresurare, prin care tocmală să îndatore Brandaburul atît pentru Tătăruşu şi pentru siliştile pomenite, cît şi pentru părţile scoasă de supt înpresurare să de oîte una mie lei pe an, însă 600 lei pentru Tătăruiş cu siliştile vechi îşi 400 lei pentru părţile sicoasă de supt înpresurare ; şi că după giudecata ce au avut ei de la divan şi după hotărîre ce li s-au dat, ei au plătit la mănăstire 600 lei, preţul moşiei Tătăruşul cu siliştile vechi: Măreenii, Nănăşănii, Iurcanii, Bodeştii şi Turbata, iar Dumitru Brandaburul au rămas să plătiască 400 lei pentru părţile ce s-au scos pe urmă de supt înpresurare şi să şi le stăpîniască ; şi Brandaburul n-ar fi urmat după hotărîre divanului, ce ar fi pus stăpînire pe vinitu a cinci silişti, adică : Nănă-şanii, Măreenii, Iurcanii, Bodeştii şi Turbata, supt plata acelor 400 lei pe părţile din trupu acelor silişti pomenite. Deci, stînd şi făcînd cercetare atît prin megieşi înpregiuraşi, cît şi prin svinţie sa egumenul, de au fost la anu 1793 (cînd încă acele părţi înpresurate ' din^tcnpurile pomenitelor silişti nu să scosăsă de mănăstire de supt înpresurare), în stăpînire Branidaburului şi aceste 5 silişti : Nănăşănii, Mărceni, Iuroani, Bodeşti şi Turbata împreună cu siliştea Tătăruş, am dovedit că iînr-ace vreme, cît şi în vreme ce au ţinut în orîndă Tătăruşii dumnealui spatar Ianco Racoviţă, au fost tot în vînzare de 600 lei, atât Tătar uşii, Iurcanii i Măreenii, Nânăşănii, Bodeştii, cît şi Turbată. Apoi, întrebînd pe Brandaburul de mai are cevia a răspundi înpotriva acestor dovezi, ni-au arătat (precum el şi de la divan au rămas mullţămit cu soco-teailă că asupra acelor 400 iei va lua veni tu a toate cinci isi'liştile : Iurcanii, Nan aş anii, Măreenii, Rodeştii şi Turbata şi cu părţile aceli pe urmă scoasă de supt înpresurare, şi de aceia au primit să dei banii la mănăstire, 400 lei. Drept aceia, după tăriia cărţii dumilor isali veliţilor boeri, am hotărît ca Brandaburul pentru acei 400 lei să stăpîniască numai părţile ce pe urmă s-au scos de supt înpresurare, iar venitu ce au luat di pe siliştile pomenite, cari din vechi au umblat la un loc eu Tătăruşi, cum îşi bani (şi) alteile ci au luat de la nişte lipoveni care au lucrat loc din siliştile ce la 1793 era tot la un loc cu Tătăruşii, să-i de lăcuitorilor înapoi. Brandaburul, văzînd că nu i-au mai rămas cuVînt de răspuns, singur s-au primit înainte noastră ca să-i întoarcă tătăruşănii acei patru sute lei ce au dat într-aoest an la mănăstire şi venitu ce au luat atât de pi siliştile arătate, cît şi de pe aceli părţi de loc scoasă de supt înpresurare, să le dee toate înapoi lăcuitorilor tătăruşăni. Pentru aceia, după primire Brandaburului şi ca să lipsască toate pricinile dintre amîndoo părţile, am trimis om înadins ca să facă socotială de toate veniturile ce au luat Brandaburul într-acest an de pe părţile scoasă de supt înpresurare, ca să le dei tătăruşănilor, şi pe tătăruşăni i-am îndatorit ca să dei acele 400 lei mai sus-pomeniţi, însă 200 lei Brandaburului, pe care au fost apucat de i-au dat la mănăstire, iar 200 lei să-i de la mănăstire, şi Brandaburul să iasă cu totul din acdli cumpărături, după a sa primire. Şi pentru a să şti curgire pricinii, s-au dat lăcuitorilor din Tătăruş această mărturie. 1797 dec(hemvrie) 18. Neculai paharnic. Arh. St. Buc., M-rea Pobrata, pach. I, doc. 36. Orig. 671 20 ianuarie 1798 Enache, Ion, Joniţă şi Pavel Leancă dau zapis mănăstirii Ha-dîmbul pentru moara de la Stavnic, ce se ajlă şi pe moşia ei, să dea egumenului 16 baniţe de păpuşoi pe an şi trei lei pentru vladnic, precum şi dijmă din semănături. \ Adică noi, cari mai gios ne vom iscăli, dat-am adevărat şi încredinţat zapi-sul nostru lia sfînta mănăstire la Hiajdîmbul, fiindcă noi avem o moră la Stavnic şi o parte iaste pe parte noastră şi o parte pe a mănăstirii şi am tocmit-o cu părintele arhimandritul chir Hrisanthi, pentru cît vini um1 al mănăstirii Hia-dîmbul, să-i dăm pe an cîte 16 paniţi1 2 de păpuşoi cu baniţa morii 25 de ocă 1 Corect : uium 2. Corect : băniţi. m si să nu fii (pricină între noi ca si zicim că nu umblă moara. Aşijidere am mai tocmit cu sfinţie sa şi ne-iau dat vladnicul pi di iasti parte cît iaste acum, ca să-i dăm şi pi vladnic 3 lei pe an. Şi cît a curaţi, ori de arat, ori di cosi, ori di grădini, să avem a da dejmă şi cît este de arat oriei fel de sămănătură să e dejmă mănăstir(ea). Şi această tocmală am priimit şi am dat acest adevărat zapis la mănăstire ca si să ştii. Şi am pusu numele noastre şi degitile. 1798 ghenar 20. Eu Enachi Leancă; eu Ion Lencă ; eu Ioniţă Lencă; eu Pavai Lencă. Arh. St. Buc., M-rea Galata, paiclh. V, doc. 12. Copie. 672 (Bacău,) 4 februarie 1798 Ispravnicii de Bacău poruncesc căpitanului Iancu de la ocolul Trotuş să oblige pe locuitorii care au sădit vii în hotarul Răcăuţi, pe moşia mănăstirii Bogdana, să dea egumenului dijma cuvenită. De la işprăvnici(a) Bacăului. Dumitali căpitane Iancule de la ocolul Trotoşului, sănătate ! Svinţie sa egumenu de la mănăstire Bogdanii ni-au făcut arătari că în hotaru Răcăuţii ar fi avînd şi mănăstire o (parte ide moşie, pe cari făcînd nişte oameni de acolo vii, prioinuesc a nu da obicinuita dijmă. Pentru cari ţi s(e) scrie să cercetezi de are mănăstire ace parte de moşie în Răcăuţi precum au arătat şi, dovedind că are mănăstirea parte de moşie acolo şi nu are nici o pricină, să apuci pe acei ce au făcut vii şi să înplineşti de la dînşii toată dijma ce să va dovedi că au avut să de mănăstirii. Iar neodihnindu-s (e) vreo parte cu cercetarea ce vei faci acolo, cu mărturie de curgire pricinii să-i triimeţi aice. (17)98 fevr(uarie) 4. Dim(i)tr(i) Miolescu paharnic ;.............1 Arh. St. Buc., M-rea Bogdana, pach. XXX, doc. 21. Orig. 1 Idescifrabil, greceşte. 679 673 12 martie 1798 Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze reclamaţia locuitorilor din Rădăşeni împotriva egumenului de la Slatina pentru asupriri, căutînd să „îndrep-teze" după instrucţiile ce li se dau. Io Alexandru Ioan Calimah voevod, cu miilsa ilui Dumnezău domn ţării Moldovii. Credincioşi boerii domniii meii, dum(neata) Theodorachi Gruia biv vel căminar i dumn(ea)ta Neculaiu biv vel paharnic, ispravnici de ţinutul Sueevii, sănătate ! Lăcuitorii birnici din sătul Rădăşenii de la acel ţinut, dînd jtalobă cătră domnie mea, au arătat cum că, moşie aceasta pe oare să află ei şezători fiind a mănăstirii SLatinii, trag mare supărări şi nedreptăţi despre arhimandritul Chirii, egumenul mănăstirii. Că întîi, nişte curături ce le au făcute cu mîinille din codru mereu cu toporul pentru făcut cîte puţin fîn li-au luat, asemine şi nişte ^ogpară, unde îşi făce hrana trebuincioasă şi li era şi (pentru hrana bucatelor, iaraşi li-au luat, pe cari faci fîn de neguţitorii şi-il vinde la oameni streini, iar ei au rămas de nu au undi să-şi facă nici oît de puţin fîn, şi la vremi de iarnă cu pricina că nu au fîn le piere cîte o vită, doaî ce au, ciare ţin şi pentru a lor hrană şi pentru întâmpinare plăţii birului şi a altor havaleli. Şi osăbit, la lucrul boerescuilui, după ce-i lucrează cîte trii şi patru zile de om, le ţine în samă numai cîte o zi sau doaî, pricinuindu-te iarăşi asupreală piste dreptate. Şi peste aceste li-ar fi făcînd cerere ca să-i ducă de tot omul cîte un oar de lemne şi să-i dea şi oîte o găină de casă, cari obiceiu fiindcă nu l-au mai avut, au stătut pricinuitori a nu duci nici carul de lemni, nici a da găină, iar egumenul au triimis de li-au luat zăloagii. Aşijdire au mai arătat că pentru livezile cu pomi ce au unii dintre dînşii, de care după giudecata ci-au avut în anii trecuţi cu egumenul mănăstirii n-ar fi pricinuind nici ei a nu da din zăci umil la mănăstiri, dar fiindcă rămăsăs(e) datori cu acel venit, din doaî-trii veri ce trecusă mai înainte de giudecată, ci-au avut, i-au apucat egumenul de i-au zălojiit, înplinind de la dînşii mult mai mult decît ceia ce avea să dea. Din care multe asupriri şi nedreptăţi ce suifăr, nu li-iau mai rămas chiip ca să poată sta locului şi au ifăcut rugăminte ca să ailbă puniri lla oale pentru toate, după cum mai pre larg veţi înţălegi dumneavoastră precina din răvaşul de jalobă ce vi s-au trimes. Deci cît pentru lucrul ce au să lucreze la mănăstiri, pentru oa să nu poată mănăstire a-i asupri cu mai mult lucru peste hotărîre ponturilor, li s-au dat pont de visterie cu pecetea domniii mele, care pont li s-au şi citit de faţă îşi li s-au făcut şi tîlmăcire fiişticăruia pont de cuprindere ce au şi lucrul a 12 zile -cu ce rînduiială au să-l înplinească. Şi fiindcă şi la isprăvniciia acelui ţinut simt triimasă asămine ponturi cu pecetea domniii mele, dumneavoastră să arătaţi egumenului mănăstirii şi să-l faceţi să înţăleagă oa după ponturi să urmezi îmtocma şi, înplinind oamenii lucrul a 12 zile şi dîndu-işi şi dejuna den toate de a zăce, din cele ce vor face pe moşiia mănăstirii, cu oar de lemne sau cu găină de casă nu au să s(e) supere lăcuitorii, nici într-un chip, de cătră mănăstiri. Dar că ar fi obicinuite umile den sat iile de acolo de pinpregiur a da <682 găini de casă, fiindcă prin ponturile de lucru ce simt vechi în visterii, de atîta samă de ani, care să urmează şi să păzăsc în toată ţara de cătră toţi de opştie, nu hotărăşti nimic pentru acest lucru de a să urma, pentru aceia nici domnie mea nu putem suferi a să întinide cineva cu urmare ca aceasta ci iaste înpotriva hotărîrii ponturilor. Şi dumneavoastră, atît după ponturile ce aveţi la ispravnicii, cît şi după ponturile ce s-au dat la mîna lor, să fiţi cu privighere ca să s(e) urmezi întocma, atîta de cătră mănăstiri, cît şi de cătră lăcuitori. Iar pentru curături, scriem dumneavoastră, să faciţi cercetare cu amăruntul şi, de să va dovedi cum că cu adevărat aceli curături le au ei făcuite din codru mereu cu toporul, sau părinţii lor, pentru făcut a cîte puţin fîn, apoi mănăstire nu ari puteri de a le lua curăturile, ce acele curături, cîte vor fi, să ile daţi dumneavoastră la stăpânire a căror loameni vor ifi, şi din fiinuil ce vor face îşi vor da dijma obicinuită, de a zace. Şi de veţi cunoaşte dumneavoastră că nu pot să aiibă ei îndestulare de a-işi faci iflîn trebuincios numai într-acdli curături, dumneavoastră pentru cît loc veţi socoti că vor mai avea trebuinţa de fiînaţu, însă numai cît să le fii pentru hrana bucatelor, iar nu şi de vreo negaţi tor ii, 'să ile mai daţi o bucată de loc de o parte, unde veţi socoti, de pi moşiia mănăstirii, ca să-şi poată faci fînul trebuincios. Aşijdere, şi pentru llocul de ţarini să faceţi cercetare îşi, de vor ifi avlînd vreo strîmtorime şi n-or fi avînd loc din destul de hrană, să căutaţi şi să le daţi o bucată de loc deoparte, unde să nu pricinuiască mănăstirii nici supărare, nici înpedecare la trebuinţa ce va avea. La care la ce le veţi da, să le şi porunciţi ca cu toţii să ari şi să sameni la un loc, unul lingă altul, iar nu înprăştiet, cari unde îi va fi voia, precum şi prin ponturile ce sint trimesă la acel ţinut pentru rînduiala ţarinilor, as amine să hotărăşti ca să urmezi, din care iarăşi îşi vor da dejuna obicinuită, de a zăce. Cum şi pentru arătare ce au făcut că inau zălojit cu pricină că n-au dat venitul den livezi în doaî-trei veri şi ei fac cerire a nu fi supăraţi, pentru aceasta, de vreme ce şi ei însuşi arată că n-au dat acel venit, mănăstire după dreptate are să-şi tragă venitul său, dar iarăşi a-i asupri şi a-i însărcina cu cerere fărr de cale nu să poate, ce dumneavoastră să faciţi cercetare, ca să aflaţi nodurile ce s-au făcut în copaci într-acei ani, ce n-au dat venitul din vreme acestui egumen. Şi după cercetare ce viţi face, ceia ce viţi socoti că să cădea a da la mănăstire să şi înpliniţi mănăstirii, ca să nu să păguibască mănăstire de venitul său şi zăloagele ce li s-au luat să li să dea înapoi, şi de aice înainte în fieşticare an la vreme să-şi dea fieşticarile venitul din livezi din zaci unul, ca să nu mai aibă pricină cu mănăstire. Deci căutaţi şi, precum mai sus vi să scrii urmînd, să le faceţi îndreptare şi punere la cale pentru toate, ca să s(e) odihnească oamenii, să nu vii să ni mai jăluiască. 1798 mart 12. (Pe verso :) Credincioşi boerii domniii mele, dum(nealui) Theodorachi Gruia biv vel căminar i dum(nealui) Neculaiu biv vel paharnic, ispravnici de ţinutul Su-eevii, să se dea cu sănătate. Arh. St. Buc., M^rea Slatina, pach. VI, doc. 50. Ordg., pecete aplicată. m 676 13 martie 1793» Zapisul sătenilor din Caşin dat egumenului de la Caşin prin care se obligă să nu mai vîndă vin pe moşia mănăstirii. Adică moi, oamenii din satul Caşin, care mai jos ne vom pune numile şi degitile, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la cinstită mina sfinţiii (sale) părintelui egumen stăpînul nostru, precum să să ştie că, aducîndu-ne sf(inţiia sa) hrisov domnesc ca în satul nostru nimini din noi să nu îndrăznească a vinde nimic băutură sau altceva nimic, şi ne-am apucat şi noi că nu vom mai vinde nimic băuturi pe la casile noastre, dar trecînd puţintică vreme la mijloc, unii din noi am făcut îndrăznire şi iar am dat cep şi ne-am arătat înprotivitori, călcînd porunca sf(inţiii sale) şi legătura noastră. Acum, apucîndu-ne sf(inţiia sa) dipe legăura ce am făcut şi cunoscîn-du-ne şi noi greşâla noastră, ne-am rugat de sf(inţiia sa) ca să ne erte, dar şi noi ne-am apucat ca de acum înainte de să va mai afla cinevaş a mai vinde în casile noastre nu mai mult măcar de o păra, atuncea să fim noi răspunzători şi de toată pedeapsa. Şi aşa ne-am apucat noi cu tot satul Caşin şi pentru credinţa ne-am pus numile şi degitile. 1798 martie 13. Eu Radu Bălan am dat; eu vornic Radu, vornicel, am dat ; eu Gosav Sîrbu am dat ; eu Nicolai Vintilă mazil am dat ; eu Ion Vintilă am dat ; eu Manea Bălan am dat ; eu Pavel Cosăcea am dat ; eu Oncea sin popa Aldea am dat; eu Ion sin popa Nic(a) am dat; eu Ion Ghenune am dat; eu Neculaiu Brebu ; eu Niculai Mîndroiu am dat; eu Radu Fuscriu am dat; eu „Barili iCondeiu am dat ; eu Nicollai Şal var am dat ; eu Pantilimon Rotar. Şi-am scris eu cu zisa acestor de mai sus arătaţi, Ion sin prot(opop). Eu Radu Ciocîne am dat ; eu Radu Măniea am dat ; eu Stan Cinpoia am dat ; eu Gheorghie Dragomir am dat ; eu Şărbu Unghieanu am dat. (întărire:) De la isprăv(ni)ci(a) ţinutului Bacăului. Acest zapis dîndu-1 înnainte isprăv(ni)ci(ei) de a lor bună voe şi cu priimire tuturor sătenilor, spre încredinţare s-au întărit şi de noi. 1798 martie 18. î . î ............. Arh. St. Buc., M-rea Sf. Sava-Iaşi, pach. XXIV, doc. 8. Orig. 1 1 Indescifrabil. 684 677 7 aprilie 1798 Scărlătachi Costachi cere împuternicire de la domnie ca să strîngă venitul moşiei Păcureşti din ţinutul Greceni, de la locuitorii care nu se supun să i-l dea. Preînălţate doamne, Pentru o moşie a me, anumi Păcureştii ot ţinutul Greceni, lăcuitorii ce sînt şăzători pe moşii nu să supun a da adetiul după obicei, după cum este hotărît prin ponturile gospod, din stupi, de(n\ ţarini şi dintru alte mă-nunşuţuri1. Mă rog înălţimii tali să ni s(e) facă o luminată carte gospod deschisă la mînă, ca să fiu vol(ni)c a strîngi din toati după cuprindire ponturilor şi mari pomană a fi mării tali. Al înălţimii tali preplecat slugă, Scărlătachi Costachi. (Rezoluţia pe verso :) Mergi la dumnealui vel logofăt, Sturza vtori logofăt. (17)98 apr(ilie) 7. Acad. Republicii Socialiste România, pach. LXXIII, doc. 183. Orig. 678 7 aprilie 1798 Isprăvnicia de Suceava porunceşte nemesnicului de la ocolul Muntele să meargă împreună cu vechilul mănăstirii Neamţ la Crăpăturile şi să împartă locurile de hrană în raport cu nevoile ţăranilor. De ia is(prăvnieia) ţinutului Sucevii. Nimesiiice de la ocolul Muntelui, fiindcă sfînta mănăstire Neamţul ne-au arătat cum că la moşie ce are la acest ţinut, la ocolul acela, ce să numeşte Crăpăturile, să urmează o nerînduială între săteni, că unii au pre mult loc de hrană, atît de arat, cum şi de cosit, iar alţii nu au mai nimică, pentru aceasta iată ţi s(e) scrie ca să mergi la stări locului şi, strîngînd toţi sătenii, să s(e) măsoare locurile dinpreună cu vichilu mănăstirii şi, de la ciia ce au mai mult, să de celora ce nu au, ca să nu rămîe fără trebuinciosul loc de hrană. într-alt chip să nu fie. 1798 apr(ilie) 7. Costandin Canta (cuzino) ; Niculai paharnic. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. CXXXVI, doc. 7. Orig. 1 1 Pentru : mărunţişuri. m 679 20 aprilie 1798 Locuitori din Hălăreşti (Tutova) dau zapis postelnicului Ioan Jora să-i lucreze 56 de „tălpi(i cu preţ de o dimirlie şi jumătate de porumb fiecare talpă. Adică noi, oamenii din satul Hălăreştii, Gării mai jos ne vom pune numele şi degetele, dat-am adivărat şi încredinţat zapisul nostru la mîna dumnealui cuconuilui Ioan Jora post(eloicul), precum să să ştii că ne-(a)im rugat dumnealui di ne-(a)u dat păpuşoi ca să-i facem 56 tălpi. Insă talpa de nou coţi lungul şi de zeci permiace în toată muche şi de groasă cum la iun capăt, cum la altul, după măsura dF~sus arătată. Şi după tocmaila ce am avut cu dumnealui) ne-(a)u dat pe fiiştecare talpă cate o dimerlei şi giumătate de păpuşoi, pe cărei e-m luat toţi deplin în mîinele noastre, după soma tălpilor de sus arătate, cărei tălpi să fii la Sfeti Dimitri gata, făcmidu-le la loc bun de scos. Şi noi chezăşi unul pentru altul, şi care s-a întîmpla dentre noi vreunul ca să nu facă soma tălpilor, datori să fim noi a le face. Er1 întîmplîndu-să să nu le facem cu toţii la vadeo ce ne-(a)m pus, să avem a plăti păpuşoi cîte cinsprăzece lei chila. Şi pentru mai adivarată credinţă ne-(a)m pus numele şi degetele. (17)98 apr (iilie) 20. •f- Eu Gavrilă Buzamăt; J Eu Costantin Buzamăt ; -j- eu Gheorghii Buzamăt j j" Eu Costin zăt Buzamăt ; J Toader Curăraru ; J Eu Istrate ciobanul ; j- Eu Costantin Cotană ; J Eu Gheorghii sin lui. Arh. St. Iaşi, Documente, pach. CXXIV, doc. 57. Orig. 680 22 aprilie 1798 Locuitorii din Bogdăneşti dau zapis egumenului de la Rişca prin care se obligă a nu mai pîrî la isprăvnicie pe vornicul Ion Solcan şi a fi supuşi îndatoririlor faţă de stăpînul moşiei. Noi sătenii din satul Bogdăneştii, din ţinutul Sucevii, făcut-am adevărat zapisul nostru la cinstita mîna sfinţii sale părintelui chir Ghiriilă, arhimandrit şi igumen sfinţii mănăstiri 'Rîşcăi, precum să isă iştie că, rădilcînidu-ne noi cu pizmă pornită di însuşi zavistiia noastră asupra vornicului Ion Solcan, pîrîn-dud la cinstitul is(pravnic) fărf de nici un cuvînt de dreptate, cum şi în trebile sfinţii mănăstiri arătîndu-ne înpotrivitori, dar, mai înainte de a eşi la 1 Pentru : iar. 886 giudeoată unde să fac im dovadă arătărilor noastri ni-am cunoscut greşala noastră şi că din îndemnul diiavo/lullui am făcut aceste mişcări care sint înpo-triva dreptăţii, am căzut cu rugăminte la sfinţie sa cerşindu-ne ertare şi ne apucăm că, de acum înainte, f asămine răle urmări nu vom mai faci şi vom fi supuşi întru datoriia noastră cea cătră stăpînul moşiei, fără a mai arata nici cît de puţină lînprotivire, cum nici a ne rădica cu răzvrătiri asupra vornicului. Care sfinţie sa, văzînd căinţa noastră şi încredinţîndu-să că ne vom părăsi de rălele noastre urmări, ne-au ertat. Deci spre încredinţare scrisălor mai sus ne-am pus şi degitile noastre, ca de vom mai face asămini urmări să fim certaţi. (17)98 april (ie) 22. Eu Gheorghi Aiivănoiaii ; eu Ion Ivan : eu Grigori Ivan ; eu Ioniţă Le-ţul ; eu Iosip Ghiaţă ; eu Iacob Păţul ; eu Ilarion Păţul ,* eu Aleosandru zugrav ; eu Ion zăt Văcar(u). Eu am scris cu zisa lor, Lazăr Săridar ot isprăvnicie. (întărire :) De ila isprăvnicia ţinutului Sucevii. De faţi înainte noastră viind sătenii din Bogdăneştii, au arătat că, cunos-cînd adevărul şi a lor greşală, de bunăvoe au dat acfest zapis, dupe care vor urma celi într-însul cuprinsă. Pentru aceasta s-au întărit şi cu ale noastre iscălituri. (1)798 apr(ilie) 23. Theodor Ganano (grec.), Neculai paharnic. Arh. St. Buc., M-rea Rişca, pach. VII, doc. 48. Orig. 681 12 iulie 1798 Egumenul de la Bîrnova se plînge domnului Moldovei că locuitorii din satul Bilca vînd băuturi fără învoirea lui şi cere să se poruncească staroştilor de Putna să-i oblige a se supune hotărîrii divanului şi să respecte zapisul ce l-au dat. Preînnălţate doamne, La anul 1796, am avut giudecată cu lăcuitorii bîrsani ce şăd pe moşiele mănăstirii, Bîlca de la ţinutul Putnii, pentru că ei în tărie lor să obicinuisă a vinde băutură pe moşie mănăstirei, fără a să învoi cu mănăstire, şi de la giudecată s-iau hotărît ca nicidecum să nu aibă voi a vinde fără învoială, cum pre largu să arată la anaforaoa ci eşti lîntărită şi icu a înnălţimei talii idomnească pecete. Şi, deosebit de ace hotărîre, au dat ei şi zapis înnainte dumnealor boeriilor starosti de Putna, cum că vor fi supuşi după hotărîre anaforalei a urma întocma, iar neurmînd şi arătîndu-să înpotrivitori, să să pedepsască. 687 Acum, unii dintre dînşii urmînd înpotrivă, că ei in tărie pun băutură de vînd pe la casiiie lor de să păgubeşti mănăstire de venitul ce ar pute să ia pe orînda moşie(i), mă rog înnălţimei tale să-mi facă domnească carte către dumnealor boerii staroşti, ca să supui pe acei înpotrivitori a urma întocma după hotărîre giudecăţii şi după zapisu'l lor de învoială ce au dat la mănăstire şi să nu-i îngăduiască a faci pagubă mănăstirii. Smerit rugător măriii tali, Sofronie, egumenul mănăstirii Bîrnova. (Rezoluţie:) Dum(neata) vel logofăt, cercetînd, să să scrii carte domniii meii cătră starosti1. (17)98 iuli 12. Sturza vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Bîrnova, pach. II, doc. 29. Orig. 682 7 august 1798 Locuitorii de pe moşiile Galu şi Largii, ale mănăstirilor Neamţ şi Secu, arată în scris că sînt mulţumiţi cu noua împărţire a loturilor de arătură şi de fînaţ făcută de vechilul Ioanichie, care a luat de la cei ce aveau mai mult şi a dat celor ce nu aveau deajuns. Adică noi, toţi lăcuitorii ce şădem pe moşiile svintelor mănăstiri Neamţul i Săcul, care mai jos ne vom iscăli numele şi vom pune degetele noastre, dat-am adivărată şi încredinţată mărturie noastră la mîina svinţiei sale părintelui Ioni-chii, vechilul de la svînta mănăstire Neamţului, precum să să ştie că de cîndu l-au adus Dumnezău între noi şî au scris toate locurile pre deplin, au văzut şî au conoscut cine cum au trăit. Adevărat că o samă pre bine au trăit şi n-au ştiut mulţămi lui Dumnezău şî stăpînilor, că era mai mult decît nişte egumeni, că unii zice, mai nainte pănă a nu fi vechil (ul) între noi şi ţîne locurile cele mai multe şi bune, că le-au apucat de la moşi şi strămoşii lor ca nişte răzeşi. încă mai mult,# era şi unii dintr-aceştie ce făce, unii lua vite streine armeneşti de erna şi lua sute de lei, iar unii făce fîn de negustorii, iar unii pănă nu-i lucra cel lipsit şi sărac nu-i da loc de hrană, măcar de o palmă, fiindu a lor moşie strămoşască, iar mănăstirească nici să pomenea, şi pe cei lipsiţi şi săraci îi osînde, iar pe noi, pe o samă, tot ungureni ne făce, numai ei era muşinaşi şi la adet cum săracul, cum bogatul, iar la locul cel de hrană, nu. Şi aceste treptăţi1 2 l-au fost făcîndu celor săraci şi lipsiţi, încă mai multe iar acum viindu poronca dumnealui ispravnicului şi de la svînta mănăstire ca 1 La 13 iulie 1798, Alexandru Căliimachi, domnul Moldovei, scrie starostelui de Putna să aducă la supunere pe locuitori, silindu-i să respecte anaforaua şi zapisul de învoială (Ibidem, doc. 30, orig.). 2 Pentru nedreptăţi. să să înpartă locul ceil de hrană, să să ei de la cei ce au mai mult să mai dei la cei lipsiţi, şî părintele Ionichii după poruncă aşa au urmat, luîndu de la cei avuţi şi dîndu celor lipsiţi, cui cit i s^au căzut după stare fieşticui şi după cuprindere moşiei, iar cui trebui să ţie bucate mai mulţi şî trebui moşie, să margă să-şi cumpere de unde a găsî. Că mănăstirele noastre cu atîte moşii şi încă cumpără de la alt loc, iar voi de ce nu cumpăraţi, că nu-i datoare mănăstire, de aveţi voi bucate, ca să vă cumpere moşii. Acest răspuns le-u dat vechilul acelora şi încă nu le-au luat, după cum s-ar fi căzut, de la unii ca acei ce sînt cu totul înpotrivitori şi nesupuşi şi făţarnici asupra noastră şi asupra mănăstirii. Încă părintele nu le-u făcut după fapta lor, că de cîndu de la acee ce au luat cîte puţin loc şi acum nici moşie nu-i pe sama lor, ca să-şi facă cheful cel rău al lor, cum l-au fost făcut mai înainte cu fel de fel de răutăţi, numai Dumnezău isă le plătească cum au făcut, şi acum n-au nici o samă, mor de giudă1 şi tot beu pen circiume şi fac fel de fel de mărturii neadevărate şi mincinoase asupra părintelui Ionichii cătră boerii ispravnici şi cătră svînta mănăstire, şi mai în scurtă vorbă, unde nu le e părintele Ionichii mite de la dînşii şi nu le ascultă vicleşugurilor lor, s-au făcut ca nişti lei sălbateci asupra părintelui şi să miară ce or face şi ce or scorni. Să duc şi să înhaţă la crîşme şi vin de să apucă cu gîlceavă asupra părintelui, iar unii ca aceştie făcători de rele, de nu-i va certa un judecători, trebui şi noi să lăsăm casăle noastre şi părintele vechilul moşie, altfel nu să poate. Iar de cîndu au adus Dumnezău pe părintele Ionichii între noi, am mai hălăduit şi sîntem în toată pace, cu dreptăţile ce ne face svinţie sa, încai ne ştim un stăpîn, iar nu stăpîni mulţi, pecum era mai înainte, şi ştim o hotărîre şi o dreptate, dar nu vicleşuguri şi nedreptate. Aceasta ştim şi aşa mărturisim. Pentru credinţa ne-iam iscălit, că rău şi făr' de nici o rînduială umblă. (17)98 avgust 6. Eu Sămeon Saven martor ; eu Pavel sin lui martor ; eu Pînte Saven martor ; eu Ioniţă sin lui martor ; eu Costandin Bance martor ; eu Sămeon sin lui martor ; eu Vas ii e Gordom martor ; eu Vartolomei martor ; eu Grigore Ţîfoi martor ; eu Dumitru Muntean martor ; eu IIie Muntean măritor ; eu Ioan Leţ martor ; eu Ursul Leţ martor ; eu Ignat martor ; eu Toader Borşe martor ; eu Ioan zet Leţ martor ; eu Nica Vălei martor ; eu Niculiţă Vălei martor ; eu Gheorghi Leţ martor ; eu Coca Ţîfoi martor ; eu Trifan martor ; eu Vasile Croitor martor ; eu Ioan Croitor martor ; eu Dumitru Ţoşcă martor ; eu Toader Sîrbu martor ; eu Nichita Gîrboaei martor ; eu Petra Gîrboaei martor ; eu Neculaî Ţigăn-oi martor ; eu Nichiita Saven martor ; eu Ioan Busuioc martor ; eu Ioniţă Savei martor; eu Petre sin lui martor ; eu Vasile Busuioc martor ; eu Marcu bătrînu martor ; eu Pavăl sin lui martor ; eu Gheor(ghe) Dumitrean martor ; eu Ioan dascal martor ; eu Ioan Hoştii martor ; eu Toader Tîrşa martor ; eu Ştefâil Ţifoi martor i Ioan Strat martor i Luca Strat martor i Nicuilai Strat martor i Ion Oîrstea martor i Toader Cbiste martor i Dumitru Saftei martor i Ilie Feteleu martor i Gligore Feteleu martor i Trifan Adumitroei martor i Chirila Morari martor i Neculai Alexa martor i Toader Rusul martor i Vasile Hage martor i Chiruţa Bondoc martor i Toader Amar iei martor i Nechita Măriei martor i Chiriac Rusul martor i Nechifor Feteileu martor i Lupul Gărboaei i Lupul Ţifoi martor i erei Costandin ot Galul. 1 Pentru : ciudă. 44 - C. 4661 Şi noi cu tot satul adiverim şi oriunde faţa vom mergi, deosăbit de cei ce sîntu înpotrivitori. La această mărturie ce au dat aceşti oameni din cei care au fost lipsiţi de erburi. Fiind şi eu faţă am auzit şi din gura lor toată cuprinderea aceştii mărturii şi pentru aceia încredinţăz şi eu că este adevărată. 1798 avgust 7 Dimi(trie) spătar. ( Pe verso :) Zapis a muntenilor cătră sfânta mănăstire. Arh. St. Duc., M-rea Neamţ, pach. CXXXVI, doc. 8. Orig. 683 8 august 1798 Locuitorii din Galu şi Largu se învoiesc cu vechilul mănăstirilor Neamţ şi Secu să le mai lase în folosinţă un fînaţ care, după măsurarea locurilor de hrană, rămăsese în partea călugărilor. Dat-iam adivărat şi încredinţat zapesul nostru la mina svinţiei sale părintelui Ionichii, vechilul svintei mănăstiri Neamţului i a Săcului, precum să să ştie, că după ce s-au scris arăturile şi fînaţ (uri} Ie, s-au lînpârţit fieştecărue după stare lui şi au rămas Cornul, parte noastră, tot mănăstiresc, pentru fîn. Iar noi. văzîndu aşa, am căzut cu multă rugăminte la părintele vechilul, măcar în anul acesta să mai rămîe pe sama noastră, iar de la anul viitori înainte să rămîe pe sama mănăstirei, făr' de sminteală sau cuviîntu de înpotrivire. Iar cosire ce au făcut mănăstirea în anul acesta să avem a u plăti cum ne-am pute învoi cu vechilul şi un stog ifiîn din patru fălci noi să avem a da dumnealui ocolasului şi trei fălci lui Lăzonschi, robului mănăstirii, iar celălalt fîn, de nu ne vom învoi cu vechilul, să aibă voe pe giumătate să ne-1 ei. Şi la aceste mai sus scrise de nu ne vom ţine de cuvînt şi ori la ce giudecată vom merge, să nu ni să ţie în samă şi să fim de ruşine şi supt canon. Pentru credinţa ne-am iscălit (şi) am pus de(ge)tele nostre în loc de peceţi. (17)98 avgust 8. Eu Ioan Micul adeverez ; eu Gavriiluţ Tătarul adeverez. Pentru adivărată credinţă şi fiindu tot satul faţă, s-au făcut acest zapis înainte a tot isatul. Pentru credinţă ne-am iscălit şi noi, fiind faţă, Eu Vasile Ghioiiisa adeverez ; eu iMarcu adeverez ; eu Simeon Savin adeverez ; eu dascal Ioan adeverez. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, paeh. CXXXVI, doc. 9. Orig. 690 684 (Iaşi,) 11 august 1798 Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Iaşi să oblige pe locuitorii de pe moşia medelniceresei Ruxan- dra Scorţescu, Zabolotenii, a-i lucra zilele boierescului după hotă- rîrea ponturilor. Io Alexandru Ioan Cailimah voevod, cu mila lui Dumnezu domn ţării Mol-daviei. Cinst(iţi) credincioşi boerii domniei meii, dumneavoastră ispravnici de ţinutu laşului, sănătate ! Fiindcă prin jaloba ce-au dat domniei meii dumneaei med (eloi) ce (reasa) Roxandra Scorţasca au arătat cum că din rnoşiia Zabolotenii ide peste Pirut, din ţinutul Iaşii, prin sultan mezat au cumpărat 550 stînjeni, însă 450 stînjeni din rnoşiia Zabolotenii în curmeziş cu 150 stînjeni răscumpărătură de la sulger Alexandru Fote, cum şi 100 stînjenii din rnoşiia Taree, iarăşi în curmeziş şi alţi 110 stînjeni din silişte Zabdlotenilor despre moşiia Zabolotenii a sulge(rului) Alexandru Fote, cari aceste părţi li-au cumpărat de 4a jk{ni)ce(rul) Iordachi Movila şi de la verii sei, Ianachi sin Gostandin biv căpitan de lefecii şi Gheor-ghi Costandin, cum şi de la cumnata lor Parascheva, soţiia mortului vatav Ianachi Movila, asupra cărora părţi după zapis de cumpărătură ce-au avut î s-au întărit stăpînirea şi printr-al nostru domnesc hrisov, apoi fiindcă unii din lăcui-torii ce sînt şăzători pe moşiia sa Zabolotenii nu s-ar fi supuinid a-i lucra zilile obicinuite a boierescului, au cerut dreptate ca pe acei înpotrivitori să-i supuie a-i lucra zilile boierescului întocma după hotărîrea ponturilor visterii. Drept aceia, iată scriem dumneavoastră să cercetaţi şi, fiind precum jă-lueşti medelinice (reasa \, numaidecît se-i supuneţi a urma la toate întocma după hotărîrea ponturilor, ca să nu să pricinuiască jăluitoarei păgubire. Iar pe sulge(rul) Alexandru Fote, cariile ar fi pricinuind supărări lăcuiturilor din Zaboloteni ce sînt pe parte această ce au cumpărat dumneaei med(el-ni)ce{reasa) prin suiltan-meziat, mai mult să nu-1 îngăduiţi a da cît de puţină supărări. Ci atît sulgerul Alexandru Fote, cum şi alţii orieini vor ave a răspunde asupra moşiei, cu scrisori ce vor ave să viie la divan ca să-şi caute prin giudecată cu vechilul med(elni)ce(resii). Aceasta poruncim. (17)98 avgust 11 dni. Procit vel logofăt. (Pe verso :) Cinst(iţi) credincioşi boerii domniei meii, dumilor săli ispravnici de ţinutul Iaşii, cu sănătate să să de. I med ( elini) ce (reasa) Roxandra Scorţasca. S-au trecut, Matei condicar. Aoad. Republicii Socialiste România, paoh. XXXVIII, doc. 8. Orig., pecete aplicată. 691 685 16 septembrie 1798 Unii ţărani din satele Galu şi Largu dau zapis vechilului mănăstirilor Neamţ şi Secui arătînd că nu se vor mai împotrivi felului în care acesta a împărţit fînaţ sătenilor. Adică noi, care mai gios ne vom pune numile şi degitile, dat-am adi-vărat şi încredinţat zapisul nostru înainte cinstitei ispravnicii la mina svinţiei sale părintelui Ionichie ermonah, vechil moşiilor svintei mănăstiri Niamţu şi Sacul, anume Galul i Largul, precum să să ştie că în trecuţii ani, avînd noi cumpărat cu anul venitul acestor doî moşii de la numitele mănăstiri, urmam la luatul dejmei i adetiul casălor şi înpărţala erbii cum ne era voe, ca unii ce noi eram cumpărători de venit. Dar fiindcă pe acest an n-au vrut mănăstirile a mai vinde venitul, au rămas a să căuta venitul de omul mănăstirei, care, viind orînduitul călugăr aş, s-au învoit cu noi pentru toate în ce chip să să urmezi cu dare venitului, adetiul casălor, după cum prin deosăbit zapis ce i-am dat noi să arată. Dar fiindcă vechilu au aşăzat şi pentru cositura de fîn, înpărţind cu ana-loghisire fiişte( căruia) cu dreptate după suma vitelor, care întîi şi noi ni-am primit şi ni-iam mulţămit, apoi pe urmă neodihnindu-ne, ca nişte oameni (răi) ce eram, am fost enteresaţi, cum şi giudecata au cunoscut, ni-am apucat şi am început cu multe feliuri de supărări şi am istricat şi orînduiala ce au făcut vechilu. De care pricină, fiind silit, vechilul au luat mărturie de la cielaniţi săteni ce n-au avut enteres şi trăgîndu-ne ta giudecate după vina noastră, eram căzuţi la oareşcare pediapsă a lua. Deci noi, încă cunoscînd greşala şi obrăznicie ce am făcut, am căzut cu rugăminte la cinstita isprăvnicie, la vechil, şi acum deodată ni-au ertat, dar şj noi printr-acast zapis ne legăm ca de acum înainte ne vom părăsi a nu mai aduce cît de puţin supărare vechilului sau a-i strica cele ce vor fi întocmite şi aşăzate de vechil. Iar cînd ne vom mai dovedi că ne vom mai amesteca sau am supărat, atunce după acest zapis să fim de mare gloabă şi certare, că aşa ni-am legat. Şi pentru credinţa ni-iam pus numele şi degetele. 1798 săpt(emvrie) 16. Eu Vasile Tătărlisa ; eu Gavril Ţifoiu ; eu Mihăilă Acîrstei ; eu Ion Stratul ; eu Ion Tăfcaru ; eu Gostandin Tătaru ; eu Ionaşcu Tătaru adiverim. Acest zapis l-iau dat sătenii denainte me ou bună voe lor şi l-am adiverit şi eu, Dinu pitar giudecător. 1798 săptem(vrie) 18. Arh. St. Buc., M-rea Neamţ, pach. CXXXVI, doc. 10. Orig. m 686 21 octombrie 1798 Vornicul de Botoşani trimite un panţir să zapciiască pe locuitorii din satul Ruşii şi să împlinească de la ei rămăşiţa de boieresc şi alte datorii ce le au faţă de stăpînul moşiei. De la vomicie, De vreme ce sătenii den satul Ruşii, după atîtea porunci ce li s-au triimis de către dumnealui paharnic,* tovarăşul mieu, ca să înplineaacă rămăşiţile boerescului dumnealui jăcnicer Dimitrachi, atît den anul trecut, cum şi dentr-acest curgător an, şi după cuprindire ponturilor gospod n-au fost următori a-şi face datoriia lor cu înplinire boerescului, drept aceia, să voiniceşte pe acest panţir ca să margă la numitul sat şi să-i apuci cu strînsoare să-i zapceiască ca să-şi înplinească fieşcari rămăşiţa zililor boeresc(ului). Cum şi toţi sătenii ce mai sînt datori prin zapis, p$Stru facire de bini ce i-au înprumutat cu bani, ca să-i rădici nişte păpuşoi a dumnealui şi să-i puie pen săsece, şi deosăbit şi alte datorii ce mai arată că ari pe la unii, alţii, în sat, “ să-i înpiineaseă. Iar cari va ave înpotrivă a răspunde, să viie aici faţă. 1798 octomvrie 21. Acad. Republicii Socialiste România, pach. DGCLXXIX, doc. 8. Orig. 687 (Iaşi,) 24 octombrie 1798 Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte starostelui de Putna să facă „înfrinare“ locuitorilor din Bîlca, de pe moşia mănăstirii Bîrnova, care vînd băuturi pe la casele lor fără învoirea egumenului. Io Alexandru loan Calimah voevoda, cu mila lui Dumnezău domnu ţării Moldav (iei). Cinstit şi credincios boeriul domniii mele, dum(neata) Scarlat Mânui, biv vel logofăt şi staroste de ţinutul Putnii, sănătate ! Fiindcă prin. jaloba ce au dat domniii mele cuvioşie sa Sofronie, egumenul di la mănăstire Bîrnova, au arătat că, după judicata ce au avut la divan cu lăcuitorii ce să află trăitori pe moşie Bîlca di la acel ţinut, ci este a mănăstirii, pentru băuturile ci vinde pi la c as ale lor fără să aibă voie di la mănăstire, de pricinuia păgubire, prin anaforaoa întărită de domnie me, hotărăşte ca nicidecum băuturi să nu mai vîndă fără a ave voie di la mănăstire* după cari judecată în urmă ar fi luat şi zapis de la dînşii că n-or mai vindi, iar cînd îi va afla, să fie de pedeapsă. Apoi, acei lăcuitori neurmînd atît anaforalii domniii mele, cît şi zapi-sului ce au dat, şi vînzînd iarăşi băutură, s-au fost scris carte domniii melc ws cătră ace stărostie ca, de vor fi făcînd vreo urmare aşa înpotrivă, să-i supui de a nu mai vinde, urmînd întocma după hotărîre anaforalii domniii meii. După cari carte ci s-au fost scris acum jăluitoriul egumen arată că nu numai că nici o urmare nu s-au făcut, dar ar fi bătut şi pe vechilul mănăstirii ci-d ari orînduit la moşie aceia. Pientru cari, eram domnie me hotărîţi ca să să aducă pi acei lăcuituri aice să s(e) pedepsească pientru nesupunere cu cari să arată, dar trecînd domnie me cu vedere, iată să scrii dumitalle, di este aşa precum egumenul au arătat, apoi dumneata să le faci înfrînare unora ca acelora de a nu mai vinde băuturi pi la casăli lor, fără ştire mănăstirii, urmînd întocma după hotărîre ana-f o ral ii domniii melle, ca să nu ne mai vie pentru această pricină mai mult jalobă. Iiar di va fi pricina într-aalt chip şi aceia avînd mai mult a răspunde, şi dumneata nu-i vii pute pune la caii, îndată să-i trimeţi aice, la divan, ca să s(e) cerceteze, înpreună şi cu înştiinţare di la dumneata. 1798 oot(omvrie) 24. (Pe verso :) Cinstit şi credincios boeriul domniii mele dumnealui Scărlat Mânui biv vel logofăt şi starosti de ţinutul Putnii, cu sănătate să s(e) de. Mănăstire Bîrnova. Procit vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Bîrnovia, pach. II, doc. 31. Orig., pecete aplicată. 688 27 octombrie (1798)1 Marele paharnic llie Cantacuzino îndeamnă pe sătenii din Ră-dăşeni să dea ascultare poruncii domneşti de a nu vinde vin fără ştirea egumenului mănăstirii Slatina. *(• Voî oamîni di la Rădăş(e)ni. Aici ni-iau arătat sfinţie sa părintili ’eguminul di Slatină zicînd că, după aşăzarea şi zapisul cinaţi dat pentru lucrul boierescului, nu v-aţi fi ţiindu di ace aşăziari, nici la unili. Că, întîi, pintru băutură să hotărăşti prin luminate ponturili măriii sale lui vodă ca să pui numai stăpînufl moşii, iar cînd nu va avea trebuinţi, atunci să pui din sătini. Acum zis(e) că puind o bute vio, aţi pus şi din voi cîţiva, şi nu numai c-aţi pus, ce încă aţi tăet şi cepul la vinul eguminiilui şi ne mirăm de aceasta, ce fiii di oamini şi fărf di simţiri sinteţi di nu vă supuniţi a da ascultări, după cum s-au hotărît prin luminate ponturili mării săli lui vodă (?). Ce, căutaţi di vă părăsiţi di acestea şi să daţi ascultări la toate după cum v-au foStu aşăzari, că, nemţăligmd, apoi îţi lua şi certare. Aceasta. Oc(tombrie) 27 (1798) 1 Ilii vel paharnic ; Cantacoz (ino). Arh. St. Buc., M-rea Slatina, pach. VI, doc. 54. Orig. 1 Datarea după inventar. €94 689 % (Iaşi,) 10 februarie 1799 Alexandru Callimachi, domnul Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze plîngerea egumenului de la Slatina împotriva unor locuitori de pe moşia Branişte, care nu lucrează zilele hotărîte după ponturi şi să-i supună la îndatoriri, obligînd şi pe cei ce au „mutări“ de oi să se învoiască şi să plătească arenda locului. Io Alexandru Ioan Calimah voevod, cu mila lui Dumnezău domnu ţării Moldavii. Credincioşi iboerii domniii mele, dum(neata) Theodorachi Gruia biv vel căminar i dum(neata) Dumitraşcu Sturza biv vel paharnic, ispravnici de ţinutul Suoevii, sănătate ! Cuvioşie sa Chirii arhimandritul şi egumenul de la mănăstire Slatina, dînd jalobă cătră domnie mea, au arătat cum că mănăstire avînd moşii pe apa Bistriţii ce să numeşti Branişte, la munte, unde simt şi oameni şezători, nu s-ar fi supuind acei oameni ca să lucrezi zilele hotărîte după ponturi, cum şi mutările de oi ce sint iei le ţin în tării şi nu vor să plătească venitul locului, din cari s-ar fi pricinuind mănăstirii păgubire. Şi osăbit au arătat că o samă din lăcuitorii ce sînt cu şidere pe moşiile mănăstirii Rîşcăi ar fi ţiind nişte locuri de fînaţu a mănăstirii Slatina iarăşi în tării, fără a da vinitul ce se cădi după dreptate, arătînd că mai ales pe acel hotar al moşiei are şi mănăstire oameni ai săi cari nu au loc de agiuns de hrană şi, cu ţinere locului aceluia de către oamenii mănăstirii Rîşcăi, trag mare supărare şi strîmtoreaiă, neavînd undi să-şi facă hrana trebuincioasă cu îndestulări, şi au făcut rugămintea ca să aibă mănăstire punire la cale, cari iată şi jaloba ce-au dat s-au triimes la dum(nea) v(oastră) ca să o vedeţi. Deci să scrii dum(nea) v(oastră să cercetaţi şi, întîi, pentru oamenii ce sint şezători pe moşiia mănăstirii, Braniştea, de viţi afla că stau cu înpotrivire a nu lucra zilile hotărîte după ponturi, să le daţi poroncă şi să-i faciţi pre cuvînt să înţăleagă ca să urmeze întocma după hotărîre ponturilor, lucrînd zilile hotărîte deplin sau, de nu va avea mănăstire trebuinţă de lucru, să dea bani pentru casă, precum să hotărăşti prin ponturile visteriei, cari ponturi sint asămine şi la dum(nea)v(oastră). Şi de veţi vedea că tot stau cu vreo înpotrivire, să-i supuneţi numaidecît şi făr' de voia lor ca să urmeze după ponturi, ca să nu să aducă păgubire mănăstirii. Al doile, pintru lăcuitorii ce ţin mutări de oi, ei ca unii ce sint şezători pe moşiia mănăstirii să s(e) protimesască mai întîi a cumpăra mutări* însă dînd preţul ce vor da alţii streini, iar făr* de tocmală şi făr’ de plată să nu fie volnici nici într-un chip a-şi ţinea oile pe locurile de mutări a mănăstirii. Cum şi pentru locurile de fînaţu ce s-ar fi ţiind de cătră oamenii de pi moşiile mănăstirii Rîşcăi să cercetaţi şi, de vreme ce mănăstire Slatina va fi avînd oamenii săi pe acel hotar al moşiei, după ce le să va da acelor oameni loc deajuns de hrană, de va mai rămîne niscaiva loc peste trebuinţa lor, atunce şi oamenii mănăstirii Rîşcăi să s(e) învoiască şi să s(e) tocmască cu mănăstire Slatina şi, dînd preţul ce vor da alţii streini, să le dea şi lor loc pentru 695 fînaţu, iar far’ de învoiallă şi fă’r de toemală pentru preţu, să nu lîndrăzneasca a întră în tării pe locurile numiţii mănăstiri să co&ască fîn. Deci dum(nea) v(oastră) căutaţi şi urmînd precum mai sus vi să arată, să faeiţi odihnire mănăstirii ca sa nu ne mai supiire cu jailobă. 1799 fevr(uarie) 10. (Pe verso :) Credincioşi boerii domniii meii, dum(nealui) Theodorachi Gruia biv vel căminar i dum(nealui) Dumitraşcu Sturza biv vel paharnic, ispravnici de ţinu-tul Sucevii, să s(e) dea cu sănătate. Egumenul mănăstirii Slatina. Vel vistier. Arh. St. Buc., M-rea Slatina, paoh. V, doc. 36. Orig., pecete aplicată. 690 23 aprilie 1799 Orîndarii Iosip din satul mănăstirii şi Manole din Găineşti dau zapis egumenului de la Slatina pentru cumpărarea orînzilor din satele Mădei, Borca şi Sabasa, pe termen de trei ani, cu trei sute de lei pe an. Să face ştire prin această scrisoare, precum să s(e) ştie că am cumpărat de la sfîhta mănăstire Slatina orînzile de la munte pe Bistriţă, anume orînda de satul Mădeiu, orînda da 1 satul Borca, orânda de satul Săbasa, parte mănăstirii, cu celelalte cotumuri ce să cuprind în hotarul sfîntei mănăstiri Slatinii, de sus-pomenitelbr latep pe trei ani, de la una mii şapte sute noăzăci şi noo, apr (ilie) doozăci şi trei, şi păr* la una mie opt sute doo, apr(ilie) doozăci şi trei, eu Iosip, orînidari de aici din satul mănăstirii a ţiganilor şi eu Monole, orîndari din satul Găineşti cu tovarăşii noştri, să avem a da pe fiiiştecare anu la mănăstiri cîte trei sute lei, care bani să avem a-d da la începutul a fiiştecăruia an, toţi deplin, aducîndu-i noi singuri la mănăstire în zi(u)a de Sfete Ghearghi, aprilie doozăci şi trei. Deci ne îndatorim noi de mai sus cumpărători a orînzilor păharului a satelor de mai sus arătate, ca : întîi, banii după toemală să avem a-i aduce la vade ; al doile, băutura ce om pune la orînzi să fie bună şi cu măsuri drepte să avem a vinde cu mulţămire lăcuitorilor ; al treile, pentru datorie să avem a urma după ponturile gospod ; şi ori casă, sau pivniţă, sau orice acaret vom face pe numitele sate, la săvîrşirea anilor să rămîe toate a mănăstirii, necerşind nici o cheltuială de la mănăstire. Şi orice feli de dare a fi pentru orînzi, tot noi numiţii cumpărători să avem a răspunde, iar mănăstirea să nu fie supărată întru nimic, iar întîmplîndu-să sau dobîndă sau pagubă, a noastră să fie, iar mănăstirea întru nimic să nu fie supărată. 1 Corect : de. Şi spre încredinţare s-au făcut doo zapisă, unul de cătră mănăstire la noi şi unul de la noi la mănăstiri. 1799 apr(ilie) 23 (Urmează două iscălituri evreieşti). Aoad. Republicii Socialiste România, paoh. CLXXXVI, doc. 286. Ori g. 691 23 aprilie 1799 Mai mulţi locuitori din Pîrîul Pîntii dau egumenului de la Slatina zapis, arătînd că au luat în arendă de la mănăstire Poiana Socilor, pe trei ani, cu preţul de treizeci de lei pe an. Adecă eu loniţă Apetrii şi eu Gheorghie a lui Vasile Ghirgoţă şi eu Ion Găină şi eu Grigori ficior a lui loniţă Apetrii şi eu Toader a lui loniţă Furtună şi eu Dumitru Furtună şi eu Simion Muscă dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la sfînta mănăstire Slatina, precum să s(e) ştie că am cumpărat de la sfînta mănăstire poiana Sociolor în orîndă pe trei ani de la mănăstire, cîte treizăci de lei pe an, care hani să avem a-i da în doao vadele, pe giumătate la Duminica Mare şi pe giumătate la Zioa Crucii. Şi să avem a stăpîni după cum am stăpînit şi în anii trecuţi, iar nedînd banii la vadeliie orînduite, atunce contractul acista să rămîe răsuflat. Şi pentru mai adevărata credinţă ne-am pus numele şi degitile. 1799 apr(ilie) 23. Eu loniţă Apetrii ot Pîrîul Pîntii ; eu Gheorghie a lui Vasile Ghiorghiţă ot tam ; eu Ion Găină ot tam ; eu Grigori fecior a lui loniţă Apetrii ot tam ; eu Toader a lui loniţă Furtună ot tam ; eu Dumitru Furtună ot tam ; eu Simion Muscă ot tam. Acad. Republicii Socialiste România, paeh. CLXXXVI, doc. 284. Orig. 692 23 aprilie 1799 * Locuitorii din satul Borca se învoiesc cu egumenul de la Slatina să răscumpere cu bani, pe timp de trei ani, obligaţiile faţă de mănăstire. Viind aice la mănăstire eu Nechita Ursului, loniţă Găină, loniţă Ruscanu, Dumitru Găină, trimişi fiind din parte a tot satul, am făcut toemală ca să ne aşăzăm pentru cele ce sîntem datori a da la sfînta mănăstire pentru adetiul moşii pe care noi lăcuim şi ne hrănim. întîi, pentru boerescul nostru ce sîntem datori a lucra la mănăstire, doos-prăzăci zile într-un an ; al doile, dejma din toată sămănătura ce vom faci să avem a da zăeiuială din toate, aducând-o noi singuri la locurile ce vor fi rînduite pentru strîngere pîinii tot pe ace moşii ; al treile, zăciuiala din fînaţ: 4vem să dăm din zaci căpiţi una, după ponturile gospod ; al patrăle, pe mutări sînitem îndatoriţi a da pe fiiştioare oai pe an cîte una oca brînză la mănăstire aduicîndu-o noi singuri la mănăstire cită somă să va faci, cum şi pentru dărmatull vitelor iarăşi sîntem îndatoriţi a plăti la mănăstire după cum ne vom'putea învoi cu mănăstirea. Deci pentru toate aceste de mai sus arătate, noi am căzut cu rugăminte la părintele arhimandritul ca să priimască bani şi, stînd la toomală, am făcut aşăzare ca să dăm la sfînta mănăstire pe fiişticare an dîte doo -sute treizăci de lei şi doi jderi. însă una sută cincisprăzâci lei să-i dăm acum la Sfete Gheorghi, apr(ilie) doozăci şi trei, la începere anului, şi una sută cincisprăzâci lei la Ziua Crucii. Şi jderii să fie buni, negri. Şi tocmalia aceasta s-au făcut pe trei ani, de la o mie şapte sute noozăci şi noo, apr(ilie) doozăci şi trei şi păr' la o mie opt sute doo, apr(ilie) doozăci şi trei. Şi ne îndatorim prin această scrisoare ca să avem a urma în toate deplin : întîi, ca să avem a da banii adueîndu-i noi singuri la vade după tocmală aice la mănăstire, iar cîmd nu vom urma să avem a lucra boerescu doosprăzăci zile la ceia ce ne va rîndui mănăstirea şi ori la ce loc, şi să avem a da şi dej mă din toate după cum mai sus s-au pomenit. Şi volnici să nu fim a face herestei sau curătiuri făr' de ştirea mănăstirii, sau orice alt acaret. Iar cînd să va întâmpla, oricini din lăcuitori, de vom face, la săvârşirea anilor să rămîe toati a mănăstirii, neplătindu-ne nimic mănăstirea noao ; şi orice dare va fi pe acea moşie, tot noi să avem a răspunde. Şi spre încredinţare s-au făcut doo zapisă, unul de la mănăstire la noi, şi unul de la noi la mănăstire. Deosăbit, noi să fim îndatoriţi, borcanii, a înpărţi locurile pentru hrana noastră făcând cislă dreap(t)ă, iar parte ce i să va veni preotului Gavriil, cis-luindu-o noi, atît borcanii, cît şi mădienii (să avem) a o plăti, iar preotul Gavriil să nu fie întru nimica supărat. Şi ne mai îndatorim să dăm sau să facem casă pentru erîşmă -şi pivniţă pentru ţinutull băuturii, eu a noastră cheltuială, necerşind nimica de la cumpărătorii orînzii paharului satului aceluia. Iar noi să avem a stăpîmi locurile care le-am stăpînit şi anu l. 1799 apr(ilie) 23. Eu Nechita Ursului ; eu Ioniţă Găină ;1 2 eu Ioniţă Ruscanu ; eu Dumitru Găină. Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVI, doc. 285. Orig. 1 Zapis cu text identic, din aceeaşi zi, dau locuitorii din Săbasa şi Cotîrgaşi (Ibidem, doc. 288). Locuitorii din „Mădei ot Bistriţa", răscumpără tot atunci de la mănăistiraa Slatina dijma şi boierescul pentru trei sute de lei şi patru jderi (Ibidem, doc. 289). 2 La aceeaşi dată Nechita Ursului şi Ioniţă Găină iau în arendă moara de pe ^ Bor ca : „Adică eu Nechita Ursului şi eu Ioniţă Găină adeverim cu această scrisoare a noastră la sfînta mănăstire Slatina, precum să s(e> ştie că am cumpărat venitul morii ce este pe apa Bo(r)oa, moşie mănăstirii SlaMndi, pe trei ani, de la mănăstire, care să avem a da pe fieştecare an şasă merţe făină de popuşoi la păstorii ce vor fi cu vitile mănăstirii în varatec la un munte a mănăstirii, anume dealul despre Neagra. Iar întîmplîndu-să de a nu urma după / contract, atunce să fim de mare gloabă, şi contractul să rămâeră&utot. Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus niumeiedegitilettw(tbr3OTh, doc. 287, Orig.). 698 \ 693 5 mai 1799 Cîţiva cosaşi dau zapis lui Constantin Iupcea din Iaşi prin care se obligă să-i cosească 200 fălci de fin la Andrieşeni, pe malul Jijiei, cu 2 lei şi 35 de parale faicea. Adecă noi ceşti mai gios iscăliţi dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la mina dumnealui giupînului Costandin Iupcea ot Iaşi, precum să să ştii că am luat bani pe doă sute fălci de fin ca să-i cosim dumisali, fiallcea cîte trei lei fără cinci parale, pe care bani am luat toţi deplin, acum înainte. Şi cînd a fi vremea coasăi, îndată cum ni-a poronci dumnealui să fim gata a ieşi la coasă ca să-i facem toate fălcile ide sus arătati, pe bani ce am luat, fără euvînt prieinuitoriu. Şi să avem a cosi la numita moşie ce ne-au arătat, adecă la Andrieşăni, pe malul Jijiei dincolo, şi să-i cosim cu socoteală bună, ca să nu rămîe iarbă în urmă, şi adunătoare aşijdirea să fie curată şi stogurile să le facem după cum a pofti diurn (uealu)i, nu de cele de falce, batjocoriţi, ce mari, gospodăreşti. Şi a măsura, să măsurăm în frica lui Dumnezău cu dreptati. Şi noi eu această tocmală, ori !la ce vreme ni-ar poronci, îndată să eşim cu toată trebuinţa noastră ca să-i săvîrşm lucrul. Iară cînd ni-iar poronci dum(nea)lui la vreme coasăi şi noi ne-am puni de vreo pricină şi ar rămîne iarba dum(nea)lui necosită şi noi însărcinaţi cu banii de sus arătaţi pe alt an, atuncea noi să avem a-i plăti dumisali băneşte citi şasă lei pe toată falcea, citi arată mai sus. Şi pentru mai adevărată credinţă mi-am pus numdli şi degiteili. (17)99 mai 5. ...........î Eu Tănas(ă) Strălciuc adeverez ot Şărbăneşti. Arh. St. Bacău, pach. XII, doc. 5. Orig. 694 5 iulie 1799 Isprăvnicia din Suceava trimite pe Gavril Dobre la Mălini, pe moşia mănăstirii Slatina, să dea locuitorilor fînaţ după numărul vitelor. De la isprăv(ni)ci(ia) Sucevii. De vreme ce aice la isprăv(ni)ci(e) au făcut arătare cuvioşiia sa părintele arhimandritul şi egumen sfintei mănăstirii Slatinii pentru supărare ce trage de către sătenii ot satul Mălini, că neîncetat merg şi supără cerînd fînaţ, zicînd 1 1 Indescifrabil. 699 că n-au de agiunsu, asupra căruia arătare a cuvioşîi sale s-au orînduitu pe Gavril Dobre ca să meargă la faţa lacului şi mai întîi să facă izvod de toţi oamenii ce să află cu lăouinţa în numitul sat, făcînd trei stări, adică : frunte, mijsloc şi coadă, unde, numărînd şi toate vitele lor, şi să aibă a le înpărţi fieşcăruia : fruntaşului 5 fălci de iarbă i mijlocaşului 3 fălci şi codaşului 1 pol falce. Iar neajun-gîndu-le în fîneţiie ce până acum au avut soma înpărţirii, s-au îndatorit cu-vioşiia sa părintele arhimandritul ca să le înplinească din fîmaţile mănăstirii. Iar întîmplîndu-să de a rămîne den fînaţile ce ei le-au avut pană acum din soma înpărţirii, acel fînaţu va rămîne a sfintei mănăstiri, şi deosăbit să aibă a măsura şi toate ogoarăle lor. Şi pentru toate aceste să aibă a face curat izvod şi a-1 aduce la isprăv-(ni)ci(e), ca să s(e) vază. (17)99 iulie 5. Dimitrie Sturza postelnic ; Nicolai Romano comis (greceşte). Acad. Republicii Socialiste România, pach. CLXXXVII, doc. 223. Orig. 695 (Iaşi,) 4 august 1799 * Locuitorul Ştefan Budeanu reclamă domnului Moldovei că egumenul de la Rişca vrea să-l „dezrădăcineze“ de pe o curătură pe care a făcut-o el pe moşia Buda şi cere să se poruncească a nu-l izgoni. Preînălţate doamne, Jăluescu măriii tale că de vro cîţiva ani, de cînd eu cu mare nevoinţă mi-am făcut o curătură cu toporul din. codru întreg, şi acolo cîte puţin fîn, cîte puţină arătură fac pentru hrana vieţii, care curătură este pe moşiia Buda a mănăstirii Rîşca de la ţinutul Sucevii şi păn' acum ceia ce făcem pe ace bucăţică de curătură, dejma obicinuită am dat-o, iar acum egumenul mănăstirii mă lipseşti dintr-acea curătură şi cu totul vrea să mă dăzrădăcineze acum la vîrsta bătrîneţilor, care şi faţă sînt văzut. Milostive doamne, deosăbit a(m) mai făcut o curătură şi aceia am dat-o mănăstirii, şi aceasta, făcîndu-o pe urmă, o ţiin pentru chivernisaia hrănii vieţii mele, că din pricina acestor curături am rămas şi pănr astăzi de sînt cu patimă de boală. Pentru care mă rog ca prin carte gospod să să poruncească de către înălţime ta să nu mă izgonească din curătură ci este făcută de mini. Robul măriii tale, Ştefan Budeanu din satul Buda, ţinutul Sucevii. * Data rezoluţiei. ( Rezoluţie :) Dumneata logofăt Necolai Roset, epistatul Logofeţii cei Mari, să s(e) scrii carte cătră is(pravnici) ca să odihnască pe jăluitor 1. (17)99 avgust 4. Vel logofăt. Arlh. St. Buc., M-rea Rişca, pach. VII, doc. 60. Orig. 696 15 august 17991 2 Locuitorii de pe moşia Boroaia, jumătate a mănăstirii Rişca şi jumătate a mănăstirii Neamţ, se plîng domnului că sînt asupriţi de ambele părţi şi cer să plătească dijma finului ca mai înainte, o para de stînjen, şi să lucreze zilele boierescului, fără a mai fi supăraţi cu ceva. Preînălţate doamne, Cu lacrămi jăluim înălţimii tale că noi din strămoşii i moşii şi părinţii noştri, cum şi noi păn' acum, ne aflăm pe moşiia Boroaia, pe care moşii este giumătate de sat pe moşiia mănăstirii Rîşca şi giumătate de sat pe moşiia mănăstirii Neamţului, şi din vechiu s-au deschis cu toporul din codru mereu de s-au făcut acel sat şi curaturi pentru fînaţu şi, fiind loc strîmptu, toate curătu-rile le ţinem îngrădite. Obicinuitul avaet al moşii l-am avut noi hotărît de cătră 1 La 7 august acelaşi an, Constantin Ip&ilanti scrie ispravnicilor de Su- ceava : „...Dintr-această jalubă a lui Ştefan Bude(a)n(u) de la ţinutul acela {care vi se triimite), veţi înţălegi arătarea şi cerirea ce face pentru o curătură ce ar fi avîind pe moşie mănăstirii Rişeăi. Deci poroneim dumneavoastră să cercetaţi şi, de să va dovedi că curătură aceae este făcută ori de moşul sau tatăl jeluitori ului, ori de dînsul, atuncea igumenul mănăstirii Rîşcăi nu poate să i-o- e, d tot jăluitoriul va stăpîni-o şi va da dejma obicinuită la mănăstire din cele ce va face pe dînsa“ (Ibidem, doc. 50, orig.). La 21 septembrie, acelaşi an, domnul scrie din nou ispravnicilor de Suceava să cerceteze o a doua jalbă a lui Ştefan Budeanu. „...şi fiindcă după carte ce v-au dat întîi jăluitorul tot pentru această pricină, faciţi înştiinţare cătră Logofeţie ce Mare că aţi cercetat pricina aciasta şi că numitul egumen ar fi arătat o scrisoare de învoială de la toţi sătenii din Moişa că toate curaturile ce au avut făcute în poiana Buda şi în Rusul linar fi dat la mănăstire şi mănăstire li-ar fi dat fîmaţi în Plochi, şi într-aceli curaturi ar fi întrînd şi curătură jălui-toriului, oare înştiinţare, arătîndu-să jăluitorului el s-au apărat zioînd că nicicacum n-ar fi făcut schimbu, nici ar fi luat aiure loc înpotriva curăturei lui Pentru care scriem dumneavoastră să cercetaţi în foarte cu amărunt şi. cînd să va dovedi că jălui torul n-au făcut schimbu, nici au luat loc aiure înpro-tiva curăturii lui, apoi să i să dea curătură intru a lui stăpînire, dîndu-şi dejma obicinuită la mănăstire, căci alţii n-au putut să facă schimbu curătură lui fără a lui voinţă, adihniindu-l după dreptate ce va ave, ca să nu mai jăluiască“ (Ibi- dem, doc. 55, orig.). 2 Data rezoluţiei. 701 stăpînii moşii, adică să dăm pe cîte stoguri de fîn om face cîte o para pe stînjăn, 12 zille lucram zilile boerescuilui, iar la alte havaleli nu eram supăraţi, nici nu ne jăfue nimini. Avem voi de mergem şi pin pădure de prindem cîte un vânat. Dar acum, de cînd au venit arhimandritul Chirii egumen acolo, toate obiceiurile au stricat, că, dacă facem cîte puţin fîn, ni e din 10 căpiţă una, la zilile boerescului ni face di-i lucrăm îndoit, dacă are cineva cîte puţini oi din săteni, primăvara ia cîte un miel. Apoi, fiind loc strîmptu, cumpărăm cîte un munte de la mănăstire pentru păşunatui oilor ; ni lasă numai păr' la Sfetii Dimitrii şi di la Sfetii Dimitrii, dacă găsăşti a cuiva oi, îndată iia cîte o oaie. Iarna asemene iarăşi ni ia, primăvara asemene, dacă păşunăm oile pe muntele acel cumpărat. In păduri nu ni lasă ea să vînăm nici să tăiem. La păscuit nu ni lasă să păscuim cîte 2—3 chitici şi, dacă prindi pi cineva cu puşca, îndată i-o ia şi nu o mai dă înapoi un vechil u al moşii Neamţului. Şi despre amîndoî părţile sîntem jaf uiţi, pentru care cu plângeri ne rugăm mări ii sale ca isă ni să de la rnîna noastră o carte dischisă cu hotărîre după cum am fost din vechiu, cu fînaţ să dăm cîte o para pe stînjăn, că nu putem să dăm de a zace, cum şi pentru zilile (boerescuilui i pentru vînătorii îşi păscuit să fim slobozi şi nesupăraţi, pentru că nu-i din destul că sînitem ou totul strîm-toraţi, dar mănăstire Rişca ni-au mai pus în cestele noastre şi alt sat de n-au mai rămas loc să ne mai hrănim. Robii măr iii tale, toţi sătenii din satul Bor oaia, ţinutul Suceviil. {Rezoluţie :} Dumneata vel vistier puni la cale a să odihni j uluitorii şi de punere la ciale să avem ştire. Vel logofăt (17)99 avgust 15. Arh. St. Buc., M-rea Rişca, pach. VII, doc. 59. Orig. 697 (Iaşi,) 16 august 1799 Constantin Ipsilanti, domnul * Moldovei, porunceşte ispravnicilor de Suceava să cerceteze plîngerile ţăranilor din Boroaia, Bogdăneşti şi Moişa împotriva egumenului de la Rişca şi arată ce măsuri să ia in privinţa obligaţiilor lor faţă de mănăstire. Io Costandin Alecsandru Ipsilanti voevoda, cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moloviei. Cinstiţi credincioşi boerii domniei mele, dumneata Dimitrache Sturza biv vel postelnic i dumneata Neculai Raluot comis, ispravnici de ţinutul Sucevii, sănătate î 1 Jalbă cu acelaşi conţinut, la aceeaşi dată, au făcut şi locuitorii din Bogdăneşti, rugind „ca prin domnească carte deschisă să ni să de la mină cu hotărîre să fim după cum am fost din vechiu, să dăm o para pe stînjănul de fînaţ, că nu putem să dăm zăciuială, fiindu-ne locul strîmptu ; şi zilele boierescului să lucrăm ; pentru vînătorii şi păscuit să fim slobozi, să nu fim supăraţi, că a ne jăfui să ne muncească poate, dar fînaţ sau sămănături nu vra să ni de“ (Ibidem, doc. 51). — în aceeaşi zi au dat o plîngere asemănătoare şi locuitorii de pe moşia Moişa (Ibidem, doc. 52). Lăcuitorii din satul Moişa i Bogdaneştii şi din satul Boroae de la acel ţinut, prin jialobile ce au dat domniei mele, să pliîng pentru multe asuprele despre arhimandritul Chirii, egumenul mănăstirii Rişcăi, precum pre largu veţi înţălegi din răvaşile de jailobă ce vi să triimit, pentru care iată să scrie dumneavoastră ca, după jialobile lor, să le cercetaţi toate pricinile cu amăruntul. Şi cit pentru finul ce-1 fac ei prin curături, măcar că prin ponturi să hotărăşti ca să de dejmă din zăci căpiţi una, iar ei fac cerire ca să nu de dejrnă ce să de cîte doaiî parale ide stînjănu, dumneavoastră pentru pricina aceasta să staţi şi să vă siliţi ca să le faceţi învoială cu mănăstire în ce chip să urmezi, oa să nu să pricinuiască mănăstirii păgubire, nici lăcuitorilor supărare. Pentru zilile boerescului, mai mult de 12 zile, după cum să hotărăscu prin ponturi, să nu îngăduiţi dumneavoastră a sa supăra cît de puţinu. Şi de-i va duce la lucru boierescului cale miai mult decît trii-patru ceasuri, atunce pierzare a zilelor dusului şi a întorsului să li să socotească din cele 12 zile. Cum şi la vreme aratului, pe cîte pluguri vor fi însimbruluite, după hotărîre ponturilor să urmezi, fără să să asuprească. Pentru vitele lor de la locuri de pădure slobode, să aibă voi a umbla şi a să hrăni neoprite. Pentru păscuit pe ape curgătoare acelor moşii şi pentru vînat cu puşca, cale de giumătate de ceas înpregiurul mănăstirii să nu poată nici a vîna, nici a păscui, iar de la giumătate de ceas înainte slobod să «fie de a vîna din păduri şi a păscui prin apile curgătoare. Pentru o bute ce ar fi luat de la un Grigori Butnariu, măcar că egumenul arată că i-ar fi dat o poiană de au păşunat-o cu tocmailă spre plata buţii, dar, fiindcă jăluitoriul arată că nu i-au dat nimică, dumneavoastră să cercetaţi şi, dacă ace poiană nu i s-a dat cu vreo tocmală în preţul buţii, atunce dumneavoastră, cît veţi socoti că fiace bute, să înpliniţi de la egumen şi să daţi jăluitoriului. Deosebit au mai arătat pentru flăcăii lor ce sînt însuraţi şi deosăbiţi cu casite lor, că zilile boirescului le lucrează, iar egumenul loc de hrană nu le dă ; şi, de vreme că lucrează zilile, să îndatoriţi pe egumenul ca să le de şi loc de hrană după trebuinţi cît să va socoti că au. Pentru un Sămionu din satul Moişa, birnic â lor, ce s-ar fi rădicat dintre dînşii şi s-ar fi dus ta siatuil Bărăştii şi birul lui ar fi rămas de-t poartă jăluitorii, să cercetaţi şi, de nu este rădicat birul lui din sat, atunce ori să să aducă la urma sa în sat, ori să să încarce banii birului său la locul unde să află şi să să descarce jăluitorii. Şi la toate să căutaţi dumneavoastră să păziţi dreptate şi odihna lăcuitorilor, ca isă nu mai vie să jăluiască. Şi li s-au dat şi pontu de aice pentru 'lucru boirescului *. 1799 avgust 16. 1 1 La 31 august în acelaşi an, vistieria Moldovei comunica ispravnicilor de Suceava : „Pentru dejtma di fînu de pe moşie Bogdăneştii i Boroaia şi Saca de la acel ţinut, ce sînt moşii a mănăstirii Rişcăi, de care după jaluba lăcuitorilor şăzători pe aceste moşii cerşind oa să plătească dejmă cu bani, s^au scris dumneavoastră ca să-i învoiţi ou igumenul mănăstirii, fiindcă părinţi li igumenu, aflîndu-tsă aice, s-au chemat la visterie şi nicidecum a să învoi să ia bani pentru dejmă n-au prdimit, făcând cerire a să urma după hotărîre ponturilor, ca să ia dejmă din fînu de a zăoe. După toată sălinţa ce snau pus asupra ceririi lăcuito- Cinstiţi credincioşi boerii domniei mele, dumneata Dimitrache Sturza biv vel postelnic i dumneata Neculai Ralet biv vel comis, ispravnici de ţinutul Su-cevii să se de cu sănătate. Suceava. Procit vistier. Arh. St. Buc., M-rea Rişca, pach. VII, doc. 53. Orig., pecete aplicată. 698 19 august 17991 Egumenul de la Rişca cere domnului Moldovei să nu ia în consideraţie jalbele locuitorilor de pe moşiile mănăstirii care vor să plătească în bani dijma finului deoarece mănăstirea nu le pretinde decît patru zile la coasă, o zi la prăşit şi restul la strînsul dijmei, Preînălţate doamne, Jeluim miiii măriii tale pentru că sfînfca mănăstire Rişca ce iaste la ţinutul Sucevii iaste zidită de preferieitul întru pomenire Petrii voevod Rareş, oare sfîntă mănăstire din întâmplările vremilor nestatornicite au rămas la mare scă-păităciuni şi de abia acum oareşce s-iau mai cuprins, dar din în vechime s-au fost stricat chiliile şi să şi mai fac pentru soborul părinţilor, cu oare am căzut şi în datorie. Şi fiindcă mai denainte s-au fost adunat vro oîţiva oameni cu şedere pe lîngă mănăstire, care înmulţindu-să îăce grele asupriri sfintei mănăstiri, care nemaiputmdu-să suferi greotate lor, am năzuit, după Dumnezeu, la mila şi agiutoriul pre luminaţilor domni. Şi prin anafora şi hotărîre s-au scos de pe lîngă mănăstire şi s-au aşezat pe altă moşie, tot a mănăstirei, încă de patru ani, dîndu-lle mănăstire toate locurile de hrană ce le ave afară de la mănăstire, lor, şi măcar că am rămas în lipsă de a să pute cuprinde mănăstire cu hrana atât a petrecătorilor părinţi, cit şi a viţeilor mănăstirei, numai pentru ca lăcui-torii să rămîi odihniţi de a mai supăra sfînta mănăstire, şi mănăstire au rămas numai tu puţini poeniţi ce sint pe lîngă mănăstire de-şi face puţină hrană şi puţin fîn, şi zâciuiiaila ce să ia de la lăcuitori după hotărîre ponturilor gospod şi după hotărîre giudecăţii ce am avut în luminatul divan, oare s-au ţinut pănă acum lîn trecire de patru ani, iar acum s-au ridicat, lăcuiorii de supără pe preînălţime ta cu jiallobe, nesupuindu-să a urma după hotărîre ponturilor ca să de obicinuita zăciuiailă mănăstirii, ci să cer ca să de bani. Premilostive doamne, căzînd ne rugăm milostivirii preînălţimii tale, milostiv fii asupra acestuia presfînt lăcaş, căci după scoatere lăcuitorilor de pre rllor, penrtru sărăcie şi nevoe întru care au arătat că să află, s-au hotărât ca tot dejmă din fîn să de, insă să doi într-acest anu din triisprăzăoi căpiţi una, iar nu din zăci. Şi dar, după această hotărâri veţi puni la caii să să urmeză, arătînd lăcui-torilor atît că întrnalt chip nu să poate urma, cuim şi această urmări ari a să păzi numai în anul acesta, iar de la anul viitoriu şi înainte au să urmezi după hotărâre ponturilor şi să-şi de dejma din toate de a zăceM (Ibidem, doc. 54. Orig.). 1 Data rezoluţiei. 704 lîngă sfînta mănăstire s-fau aşezat sobor de părinţi, întărindu-să s-au făcut chinoviia ; că dacă zăciuiiala obicinuită nu vom ave-o de la lăcuitori precum am şi avut-o pană acum, trebue să pdtrecem în mare greotate şi lipsă, pier-zîndu-să vitele mănăstirii, că nu iaste chip de a să pute ţine, fiind dat moşiile ce le avem pentru cuprindere mănăstirii, lăcuitorilor. Care ei după alţi lăcuitori şi cu lucrul a 12 zile simt mu!lt mai uşiuraţi, căci mănăstire cu dînşii nu lucrează ailtă decît cosire acelor poeniţă de lîngă mănăstire, la care fac patru zile şi o zi la praşila păpuşoilor, iar celMalte zile lia strîngere dejmei de la dînşii, care toate le lucrează pe llîngă aşezare lor, iar nu cu depărtare, că allte sâmănături să fie şi de săcire mănăstire nu are, fiind locul săc de nu să face. Şi vecinică pomenire va rămîne preînălţimei tale, iar anii vieţii preînăl-ţimei tale cu osiildiia din isufilet rugăm pe presfîntuil Dumnezeu ca să-i facă înmulţiţi şi bine norociţi întru ocîrmuire aceştii de Dumnezeu păzită ţară, păn' la adinei bătrîmeţă în părintescul scaon al preînălţimii talie. Presmeriţii şi nevrednicii rugători, Chirii arhimandrit, egumen sifimtii mănăstiri Rişca şi cu tot soborul. (Rezoluţie :) Mergi la dumnealui vel vistier. (17)99 avgust 19. Vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Rişca, pach. VII, doc. 49. Orig. 699 (Iaşi,) 3 septembrie 1799 Veliţii boieri arată prin anajora către domn că, judecind plin-gerea locuitorilor din Săvineşti împotriva egumenului de la Bistriţa pentru asuprire, nu s-au convins de temeinicia argumentelor părţilor şi propun reluarea cercetării de către vistierul Iordache Ruset. Preînălţate doamne, înălţimii tale au dat jialuibă toţi lăcuitorii din satul Cotul Săvineştii, de la ţimutu Niamţului, arătînd că din moşii şi părinţii lor sîntu trăitori pe moşia mănăstirii Bistriţii, unde acolo, făcîndu-şi eeli trebuincioase a hrănii lor, îşi da dijma obicinuită, cum şi pentru lutcriil celor 12 zile da cîte doi lei de casi, şi mai mult nu era supăraţi. Iar de icînd au (venit cuvinşia sa Zaharia egumen la acea mănăstire, nu numai că ei lucrează aceli 12 zile după ponturi, ci încă îi sileşte de lucrează îndoit şi adetiuriile ce avea de la allţi egumeni cuvioşia sa li-ar fi stricat, şi încă nici în pădure nu i-ar fi lăsînd ca să-îşi tiae şi nueli pentru trebuinţăli lor. Aşijdire şi din moşie în tot anull i-tar fi îngustat, pănă acum li-ar fi luat-o cu totuil lăs)îndu-;le numiai irnaş pentru vite. Şi deosăbit li-ar fi luînd pentru păşunatul oilor cîte giumătate ocă brînză de oai pe an, cum şi din grădinile ce au pentru trebuinţa casilor lor li-ar fi luînd zăciuială 45 - C. 4661 705 şi iii-să înprotivi sfintei mănăstiri ca să nu lucreză 12 zile după hotărîre ponturilor gospod, precum pan' acum au lucrat mănăstirii fără îoprotivire. Şi prin zapcii a cinstitei isprăvnicii de abiia au făcut lucrul mănăstirii, însă cu multă păgubire, numai batjocorind, iar într-acest an nicicacum nu să supun a lucra. Şi acum de zăce zile dumnealor boerii ispravnici au mai aşezat şi ceilalalt sat iarăşi panţiri şi au rămas sfiînta mănăstire fără nici un sat pentru slujbă, din care pricină au rămas ca să s(e) piiarză toată hrana mănăstirii, neavînd cu cine să s(e) întîmpini la greutate ce are. Premilostivi doamne, ne rugăm rnilii preînălţimei tale ca să te millostiveşti asupra acestui sfînt lăcaş, ca pe satul Bogdăneştii, care acum l-au aşezat panţiri, să s(e) lasă din slujba aceasta spre cuprindere lucrului sfintei mănăstiri, sau să se scrie luminată carte preînălţimii tale către dumnealor boerii ispravnici ai ţinutului Sucevii ca să rînduiască zapcii în vreme ce va ave sfînta decată la îmfăţăşare ce am avut înainte cinstitei isprăvnicii, pe luminatele poruncitoare cărţi gospod ce s-au trimis. Pentru care căzind ne rugăm milostivirii preînădţimei tade, ca să te miilosti-veşti spre acel sfînt lăcaş întărind şi preînălţiime ta la hotărârile căzute ce s-au făcut spre veciniica pomenire, căci, cîud acestuia să va da curăţ ura, piste hdtărîrile ce s-au făcut şi zapisălle ce însuşi ei au dat cu învoire, apoi mănăstire îndată au intrat iarăşi în ce dinitîi şi neodihnă şi nu rămîni altă decît să ne ducem tot soborul unde Dumnezeu ne va îndrepta, că simt pătrunsă suifletiile noastre de supărare lor şi nu vom mai pute luipta. De aceasta, cu lacrămi în ochi ne rugăm, iar anii vieţii preînălţimii tale rugăm de la milostivull Dumnezău să s(e) facă înmulţiţi şi pne bine porunciţi fiind de-a pururea cu toată osârdie. A preînălţimei tale smeriţi rugători. Chirii arhimandrit, egumenul Rîşcăi şi. cu tet soborul" (Ibidem, doc. 66, orig.). 724 mănăstire lucrul ei, ca după hotărire ponturilor gospod să-i supue a lucra mănăstirii lucrul ce via ave, atît pe satul Bogdăneştii cit şi pe sătuli Boroaiia, care să împotrivesc a lucra. Căci de către mănăstire dacă să triimiite a-i scoati, nu numai că nu să supun ia merge, diar sînt trimişii mănăstirii şi în tot chipul batj ocoriţi de dînşii. Pentru care căzînd ne rugăm preînălţimei tale ca să avem milă şi dreptate şi mare pomană va rămîne preînălţimei tale, fiind de-a pururea către Dumnezeu ai preînălţimei tale osîrdnici smeriţi rugători. Chirii arhimandrit, egumenul Rîşcăi şi tot soborul. (Rezoluţie :) Mergi la dumnealui vel vistier *. 1800 iunie 18. Vel logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Rîşca, pach. VII, doc. 67. Orig. 714 {Iaşi,) 20 iunie 1800 Veliţii boieri arată prin anafora domnului Moldovei împrejurările în care Ştefan Budeanu a fost deposedat de curătura sa, făcută pe moşia mănăstirii Rîşca şi imposibilitatea egumenului de a reveni asupra schimbului cu locuitorii. Preînnălţate doamne, După multe jalobe ce-au dat mai înnainte cătră înnălţimea ta un Ştefan Budeanul, moşneag, cu arătare cum că mănăstirei Rişca i-ar fi luat o curătură făcută de dînsul din pădure mereia, de care el ar fi rămas lipsit, i s-ar fi făcut trii luminaţi cărţi a înnălţimei tali poruncitoare cătră iisprăvniciia ţinutului Sucevii ca să i să de curătura la a lui stăpinire. Dar apoi, prin deosăbită jalobă ce-au dat înnălţimei tali precuvioşie sa arhimandritul Chirii, egumenul mănăstirei Rîşca, au arătat curgire pricinii într^altu chip, adică : avînd mănăstirea a scuti 12 oameni posluşnici prin hri- 1 1 în aceeaşi zi, domnitorul scrie ispravnicilor ţinutului Suceava : „mai întîi pentru satul Bogdăneştii ce arată că l^aţi aşezat dumneavoastră panţiri acmu de vro zăci zile, se ceri răspunsu de la dumneavoastră di este cu adivărat că l-aţi făcut panţiri, şi de inaţi făcut panţiri, cu ce euvîmt i-aţi făcut, cînd nici aţi înştiinţat pentru această pricină aice, nici vi s-au triimis vreo poroncă de aice ca să faciţi vreo prefaoiri în panţiri. Şi al doi'le, pentru înpotrivire ce arată arhiimandrittu că fac lăeuitorii di.ntr-a-ceste doî numite sate, fiindcă şi panţirii nu pot ave deosăbire dintre cielanţi lăcuitoiri a nu lucra zîldle hotărâte, poroncim dumneavoastră ca atit pe satul Boroaia ci sint panţiri, cum şi pe satu Bogdăneştii, numai decît să-d supuneţi pe lăcuitori ca se lucreză 12 zile după hotărire ponturilor gospod. Atîta numai asuprire piste ponturi isă nu îngăduiţi a li s(e) face, căutîmdu dumneavoastră a puni 'la .caii ca să nu ară te mai multă înpotrivire lăeuitorii la lucru zîlilor hotărâte şi să mai vie egumenul să mai superi cu jaiobi pe domnie me pentru această pricină“ (Ibidem, doc. 68, orig.). 725 suave domneşti, au găsit acei posluşnici de piste hotar fărr de bir şi aşezîndu-i pe lingă mănăstire, ei după trecire de vreme înmullţîndu-isă s-au aşezat în bir şi au început a precimui nu puţini supărări şi strîmtoriri mănăstirii, atît cu venire lor la biserică înnăuntru în mănăstiri, cît şi cu ia lor şidere aproapi de mănăstiri, incit venisă mănăstire şpre pustiire, nemairămîind loc undi să-şi ţie puţini viti pentru hrana petrecătorilor călugări. Pentru care preosfinţie sa părin-tile mitropolitu, cum şi egumenul, prin deosebită jialobă făcînd arătare atunce măriii săli Alexandru loan Calemah voervod, din poronca măriii săli s-au făcut atunce cercetare la faţa locului prin ispravnicii ţinutiilui şi prin diiacu de visterie ce s-au trimis de aice, şi is-iau afilait adivăru, după care au (poronicit de s-.au scosu de pe lingă mănăstiri atît pe ţărani, cît şi pe ţiganii mănăstirii şi i-au aşazat afară, caii de un ceas şi giumătati, tot pe moşie mănăstirii. Apoi, ei neodihmindu-isă, au pornit în urmă neîncetate jalobe asupritoare asupra mănăstirii. Şi ştiind cu dînşii la giudeoată atît în divan gospod, cît şi înnainte mării sale şi cunoscîndu-să asupreflile ce face, s-au dat rămaşi, botă-rîndu-isă ca ipe lingă mănăstire mai mult se nu aiibă cît de puţină înpărtăşire cu locuri de hrană, din oare să să mai pricinuiască mănăstirii supărare, atît cu necuviincioasa umblare lor cu muerili pe lingă mănăstiri, cum şi pentru strîm-toare lia cuprindire hrănii mănăstirii. Şi aşa li s-au dat alte locuri de hrană cu îndestulare lor, afară, aproapi de aşazare lor, pentru care au dat şi trli zapisă la mănăstire, înnainte isprăvniciei, cum că sîntu mulţămiţi şi însuşi ei de ia lor bună voie dau mănăstirii prin învoială toate locurile ce lenau avut de hrană pe lingă mănăstire, în oare să cuprind 35 fălci curaturi ce-iau avut, oare măcar că sînt încă cu pădure, dar pentru ca să lipsască mănăstire din supărare, li-au dat lor loc curat, cîmpu în şesul Moldavii lîngă a lor aşezare. Gări de eînidu aceste s-au săvtîrşit sînt trecuţi trii ani şi mănăstire au fost odihnită despre dînşii pără acum, oîndu acest Ştefan Budeanu, fără nici o dreptate, supără pe înnălţime ta cu jaJlobe, cerşindu-şi curaturi în mijlocul fîna-ţtflui mănăstirii, cari nu să paati suferi, că pentru un lucru ca acesta li s-au dat loc pentru loc ; Gări fiindcă el este bătrîn, de trii ani mănăstire l-iau eiitiat de lucru ce ave să lucrezi la mănăstire, cum spre dovada acestor arătate mai sus, au scos acum numitul egumen di-au arătat de taţi seneturile următoare la pricina aceasta, adică : Iintîiu, o anafona de giudecată din let 1795 oct. 7, între egumen şi între lăcuitorii din satul Moişa ot ţinutul Sucevii, şi Ia întăritura acei anaforali s-au poroncit atunce is{pravniicilor) de ţinutul Sucevii ca cu mazili di ai ţinutului i panţiri să-i rădice de pe moşiia Moişa şi sa-i aşezi pe moşia Bogdăneştii, ori Plopul, ori Tîrzii, cum pre larg arată aceia anafora ci iaste întărită cu pecete mării săli Alexandru loan Calimah voevoda ; Al doile, o carte gospod tot de la mărie sa, din let 1796 iutii 23, cătră is /pravnicii) de ţinutul Sucevii, poruncitoare ca, pentru cît loc să va găsi arătat de lăcuitorii din Saca i Tîrzii că ar fi a îor curături, să li de mănăstire din cîmpu curat în cel mai bun locu liîngă aşazare lor, din fîniaţul ce are mănăstire, şi aşezîndu-i, să-i facă să înţăleagă ca să nu pricinuiască mai multă supărare mănăstirii, cum arată aceiaşi carte ; Al triiile, au arătat un zapis din let 1797 april 18, de la toţi sătenii lăcuitori de pe moşiia Saca, cari mai înnainte au fost şezetori în. Moişa, între cari este iscălit şi acest Ştefan Budeanu, dat la mîna egumenului de Rişca şi la tot săborul, prin care arată ei că, după multe supărări ce-au făcut mănăs- m iiaiiii J tirii cu giudecăţili penitru locuri de anat şi de cosit şi că, după giudacăţile ce-au avut, s-au hotărît ca să să aşezi ei la moşiia Saca în poiană şi, în locu curaturilor ce-au avut îngrădite, să li de mănăsitire alte locuri oare li-au şi dat după cerire lor. Şi să leagă prin acel zapis ca de s-ar mai scula ei cu vreo pîră ori pentru arături, ori pentru curaturi, sau pentru fînaţu, sau pentru imaş, sau pentru zitli de lucru, sau pentru dijmă, sau de ar mai ceri loc de aşazare afară din poiana Saca unde acum sînt aşazaţi, să nu li să ţie în samă nici la o giudecată şi să fie şi supt bdestemu mănăstirii, încredinţat fiind zapisul de isprăvnieie ţinutului ; Al patrule, au arătat o carte gospod de la mărie sa Alexandru loan Gallimah voevod, din let 1797 iuti 22, cătră ispravnicii de ţinutul Sucevii, dujpă înştiinţare ce-au fost triimis cătră vistirie pentru lăcuitorii din satul Moişa ce din porunca mării săli s-au mutat cu şidire pe moşiia Saca i Tîrzii, porOncin-du-să pre larg în ce chip să urmeze şi mai multă ascultare să nu li de, şi pentru cîţi oameni n-au apucat a-şi fiace casă şi să află prin coliibi, poronioeşti să-i zapciiască ca numiaidecît să-şi facă casă şi alte lucruri trebuincioase alle aşezării lor pe moşie Saca ; Al cincite, au arătat atît zapis din let 1797 oct. 9, iar de la acei seteni dat la mîna egumenului de Rîşca şi la tot săboru, prin care iarăşi să arată supărările ce-au pricinuit ei mănăstirii cu giudecăţiile ce-au avut şi cum că s-au cunoscut că ceririle lor sînt făr' de caii şi s-au hotărît ca arăturile lor să li facă în doîzăci şi cinci pămjînturi a mănăstirii de pe moşie Bogdăneştii, iar în locu curăturilor ce le-au avut ei mai înnainte pentru fiînaţu în poiana Buda şi la alte locuri pe llîngă mănăstiri, să li să de lor ifînaţul mănăstirii din Plopi şi mănăstire să aibă a stăpîni toate curaturile ce li-au avut ei făcute pe moşie mănăstirii ; şi să leagă prin zapisul acela ca oricînd s-air mai scula cu vreo cerire să nu iii se ţie în samă, adeverit fiind zapisul acesta, după orîn-duiala păzită, de is (pravnicii) ţinutului şi de alite obraze ; Al şasăle, au arătat şi alt zapis din let 1797 oct. 13, iar de la sătenii din satul Saca, dat la mina egumenului şi tot săboru mănăstirii Rîşca, iarăşi cuprinzător pentru multe supărări ce-au pricinuit ei mănăstirii, şi arată că la ce de pe urmă, prin învoială, au dat mănăstirii pe unde au fost a Hor locuri de cosit şi de arat şi în locul acelora au luat de la mănăstire alt loc pentru hrana lor, adică 53 fălci iarbă de fiînaţu, în fînaţul mănăstirii de la Plopi, ca să li fie pentru fiînu, şi 15 fălci de loc în Petrileşti unde mai înainte au fost ogoa-răli mănăstirii, ca să le fie lor pentru samănaturi, osăbit de alte 50 fălci loc ce mai au în poiana Saca unde sînt aşazaţi ; şi să leagă ca nici mănăstire pe dînşii mai mult se nu-i mai strîmtorească, cum nici ei să nu ceie de la mănăstire mai mult loc, adeverit fiind zapisul de is (pravnicii) ţinutului şi de alţi boeri martori ; Al şaptiile. au arătat o carte de giudecată de la is (pravnicii) ţinutului Sucevii din anu trecut, let 1799 noemvrie 22, iscălită de dum(neallui) comis Necoliai Rali, ce era atunce ispravnic, prin cari arată că acest Ştefan Budeanul, aducînd trii luminaţi cărţi a înnălţimii tali poroncitoare ca să cerceteze pentru curătura ce ar fi făcut el cu toporu din pădure şi egumenul de Rîşca i-ar fi luat-o, arată is (pravnicii) că au chemat pe egumen de faţi şi ziicîndu-i ca să-i de curătura, ori să de răspunsu cu ce cuvînt au luat-o, egumenul l-au întâmpinat pe jăluitor la giudecata aceia cu zapisu tuturor sătenilor, undi şi Ştefan Budeanu au pus degitul, cari zapis este adeverit de is(pravnicii) ţinutului, prin care 727 zapis sătenii arată că au dat toate, curaturile lor în stăpânire mănăstirii şi în locul curaturilor au luat ţăranii fînaţul mănăstirii din Plopi ; all doille, au arătat atunee egumenul o carte gospud, ace din let 1797 iuni 22, prin care să porunceşti ispravnicilor de ţinutul Sucevii din vreme aceia, ca pentru toate pricinile ce-au avut mănăstire cu sătenii, atît pentru curături, cît şi pentru altiji, să nu mai cerceteze, căci s-au cercetat de cătră divanu şi s-au hotărît ca să să urmeze după zapisul ce-au dat sătenii la mănăstiri. Şi întrebînd atunci numitu ispravnic pe acest Ştefan Budaanu ce mai are a răspundi înpotrivă, el ar fi dat răspuns că cu adevărat toate acdle aşa au fost, dar lui nici atunee nu i-au fost cu voiia să-şi de curătura, nici acmu, şi tot făce cerere ca să i să de înnapoi curătura lui. Şi la aceasta, is(pravnicii) au juldecat ca, de vremi ce mănăstire are atît (ea) hotărîri atît de cătră divanu, cît şi de cătră cei mai dinnainte ispravnici, pentru acele curături ce li-au luat mănăstire, între care să cuprind şi curătura acestui Ştefan Budeanul, să rămîie mănăstire în pace şi nesupărată mai mult, cum mai pre larg arată aceeaşi carte. Preînălţate doamne, după cită cercetare s-au făcut de cătră noi pricinii a ceşti ia, în acest chip s-au dovedit : strămutare acelor săteni de pinpregiurul mănăstirii şi schimbul ce-au făcut cu mănăstire, de şi-au dat curăturile lor la mănăstire şi au luat alltu loic di la mănăstire mai mullt şi mai bun, la locul ce şed ei alcuim, pentru ca isă rătmîie mănăstire în linişte, şi nici rcu un chip nu găsim cu cale ca să să de jdluitoriullui (curătura înapoi, căci apoi toate aşezările di sus arătate trebui să să strămute. Ce de cătră noi s-au socotit fiindcă iaste un om ibătrîn, să i să de acum agiutoriu de cătră egumenul mănăstirii 20 lei şi o vacă cu viţel pentru hrana lui şi deosăbit să i ,să de de cătră mănăstire de tot anul cîte patru monedă valorând 30 de bani. ot = de, de la. ot tam = de acolo. P para = monedă valorând 1/40 dintr-un leu sau 3 bani. parmac = unitate de măsură, 1/8 dinitrao palmă domnească. pecete roşie — adeverinţă dată unui contribuabil care plătea dările ou reducere sau era scutit. pecetluit de samă = încheierea unor socoteli băneşti ale vistieriei. perilipsis — listă de rezumate. pervago gospodstva = în întîia domnie. pisai = a scris. pîrcălăbie = taxă pentru produse vîndu-ite la târg. pliroforisi, a se — a se lămuri intr-o chestiune. pod = pavaj de lemn în tîrguri. podaxiij=== ţărani dependenţi. podvoadă = obligaţie de transport. pol = jumătate. politie = oraş. pont ~ punct, articol de aşezământ. ponturi = hotărâre generală redactată pe puncte. posluşanie = slujbă. postrig — norme de viaţă pentru călugări. potronic = monedă valorând 10 bani. pozvolenie = permisiune. pred sim listom gospodstva mi = înaintea acestei cărţi a domniei mele. prilog = pârloagă. procit — a citit diin nou. procitennomu — cel oare a citit din nou. pronomion = privilegiu. pusoare = vie plantată de curând. rădiu = v. rediu, răsuflat = anulat, fără valoare. răvaş = scrisoare, poruncă dată la mâna cuiva. rediu — pădure mică, tînără. rufet = breaslă, grupare de slujitori în serviciuil unei instituţii. r * ? S s, să — cu. saam gospodin velet — însuşi domnul a vrut. săimen = v. seimen, sălişte = v. silişte. săsece (sing. săsîiac) = coşare pentru porumb. serhat (sarhat) = cetate turcească la graniţa Moldovei. se ubo mî = adică noi. seimen = ostaş mercenar în garda domnească. siială = sfială. silişte — vatra satului. sin — fiu. sinovi = fiii. sîtnic = unealtă die pescuit. slujba zlotăriei — strângerea dărilor. soncă — traistă, tolbă. soroc = termen. soronar = meşter lumînărar şi săpunar din seu. stărpăt = oi, vite sterpe fără lapte. stenahorie = strâmtoare, nevoie, lipsă. stepenă = rang, demnitate, stăpânire. stolonacealnic = şef de birou îmtr-o instituţie. sucman = ştofă groasă ţărănească din lînă. sultan mezat = licitaţie. ş şarampoi — stîlp de lemn. ♦ şaugău, şavgău — lucrător la ocnă. T tălpi = grinzi de lemn folosite la fundamentul unei construcţii. tar aş = stîlp de lemn la gând. testament = hrisov domnesc reglementând o anumită chestiune. tetrago gospodstva = în a treia domnie. tij = de asemenea. treti — al treilea. toe pisah gospodstva mi = aceasta am scriis domnia mea. -47 - c. 4661 737 toe pişem — aceasta scriem. ţidulă = poruncă domnească dată în scris boierilor divanului ca să cerceteze o chestiune. U u — ia. uric = carte domnească de stăpânire. V v, vă = în. vadea = termen. vazghesi = a se lipsi. văcărit « dare pe vaci şi boi, cu caracter întâmplător. vătăman = unul din cei doi conducători ai satului, pînă la jumătatea veacului al XVIIlHlea. veghe, a se = v. înveghe. vel = mare. veleat, velet, vlet = anul, la anul. veliţii boliari vă divan ucili « marii boieri din divan au învăţat. velniţă = instalaţie de făcut rachiu. vesoe săbor — întregul sobor. vister = sursă de venit („viistenul domnesc “ = pentru ocna domnească). Vişnei Zemli = Ţara de Sus. vornic glotni — vornic de gloată. vornicel = conducător al satului, care din secolul al XVII-lea înainte, alături de vătăman, înlocuieşte pe dregător, iar de la jumătatea secolului al XVIH-iea rămâne singur, reprezentant al puterii centrale şi a stăpânului, acceptat de (locuitori. vtori = al doilea. Z za = de. zapcilîc = execuţia silită a unei porunci. zapciu = slujitor care constrânge la executarea unei porunci. zapis = act particular de învoială, de mărturie etc. zapt = constrângere. zăt, zet — ginere. zlotaş = boier însărcinat cu strângerea dărilor -că tre vistierie. zulum = nedreptate, asuprire. INDICE DE LOCURI SI PERSOANE A Ababei Costandin, sătean din Păltiniş 536. Ababeialbei Grigoraş, sătean din Păltiniş 536. Abaza Iordache, stăpîn în Popeşti, tin. Tuto va 112. Abăza llie, vornic, stăpîn în . Drăguşeni cu vecini, ţin. Suceava 124 Acirstii Dumitru, sătean din Galu 720. Acîrstei Mihăilă, sătean din Galu 692. Acogiocarului Pintilii, sătean din Vasîlcău 575. Acsinte şi Acsînte v. Axinte. Adafn fiul lui Gostanda, nepot lui Pascal negustor, stăpîn în Luceşti şi Străoani pe Jijia 174. Adam, mănăstire, egumen de ~ 156, 198. Adam Alexandru, căpitan, stăpîn în Gorneşti şi Pîrleşti pe Valea Gerului, ţin. Covurlui 110, 111. Adâmeştii, familie şi călugări de la mănăstirea Adam 128, 156. Adjud (Agiud), sat, ţin. Putna, al mănăstirii Mera 223; turci nesupuşi la obligaţii 247. Adumitroaei Trifan, sătean din Galu, martor 689. Aftănasii episcop v. Athănasie. Afteni, diacon, răzeş stăpîn de vie la Huşi 547, 548. Agapi, sătean din Păltiniş 537. Agapia, mănăstire, ţin. Neamţ, egumen de ^ 288. Agathon, proegumen la mănăstirea Slatina 302. Agiud v. Adjud. Agiudeni, sat, ţin. Roman, vecini unguri din~ 156, moşie a mănăstirii Trei Ierarhi 508. 2 întocmit sub conducerea lui Alexandru Gonţa. Agrusinii Ion, sătean din Păltiniş 537. Ahenghii Ioan, sătean din Păltiniş 536. Aivas, Ştefan, von ~ ,din Cernăuţi, arendează venitul din satul Valea Seaca a mănăstirii Slatina 588, 589, 619, 620, 621, 622. Aivănoaii Gheorghi, sătean din Bogdăneşti 687. Alba, pîrîu (afluent al Şiretului) ţin. Roman, mori pe ^ 406. Albeşti, sat, ţin. Fălciu, parte a lui Constantin Greceanu vornic 585, 586. Albotâ Andrei, fiul lui Sandu Albotă clucer, stăpîn în Alboteni şi Pătrăşcani pe Căinări, Greceni şi Ohîrţini pe Cuboltă, tin. Soroca 261, 262. Alboteni, sat pe Căinări, ţin. Soroca, al lui Andrei Albotă 262. Albotesti, sat, ţin. Neamţ, al lui Ursu Iuraşcu 181. Alootinaş Simeon, sătean din Păltiniş 535. Alcaz Catrina, soţia lui Constantin Alcaz pîrcălab, vinde satul Lieşti pe Sitna cu vecini 147. Alcaz Constantin, pîrcălab 147. Aldea, preot, tatăl lui Oncea din Caşin 684. Alecan Ion (Alican), sătean din Moişa mutat în Saca, 551, 612, 643, 644, 670. Alescan Vasile, sătean din Saca 636. Alexa, vecin din Valea Seacă 101. Alexa, fiul lui Mistrean sătean din Păltiniş 537. Alexa Neculai, sătean din Galu 689. Alecsâi Ghiorghi, sătean din Valea Sacă 601. Alexâi Ion, sătean din Valea Seacă 601. Alexea Pătraşco, vecin din Deleni 188. Alecsă Toader, sătean din Valea Seacă 601. Alexandri Athanasie, vecin al mănăstirii Pobrota 202. 739 Alexandria (localitate în Egipt), arhimandrit de~288. Alexandru, vecin din Măstacăn 217. Alexandru (Alixandru), păharnic, boier în divan 441-445, 447, 450, 452, 453, 458, 460. Alexandru, fiul lui Chirilă (Alixandru) moşnaş din Gosteşti pe Pereschiv 157, 183. Alexandru, vornic mare, în divan 122. Alexandru, vornicel din Grozeşti 261. Alecsandru, zugrav, ‘sătean din Bogdăneşti 687. Alecsandru Ion, sătean din Saca 636. Alicsandra, nora Saftei Gînduliasa din Glo-deni 656. Alecseşti, sat pe Yiîna, ţin. Vaslui, al lui Manolachi vornic 138. Alivreşti, familie din Valea Gozmoaei la Iaşi 139. Ambrino, vecin, fiul lui Ilco din Sucmezău, 103. (A) Măriei Nechita, sătean din Galu 689. Amariei Toader, sătean din Galu 689 Amnăuţi, sat, ţin. Hotin, al lui Costandin Şahin căpitan 453. A Murăriţii Toader, sătean din Şărbeşti 560. Anania, vornic de Botoşani 309. Anastasia, fiica lui Dabija, danie făcută la mănăstirea Bîrnova de ^ 405. Anastasie, egumen la mănăstirea Dancu 203, 204. Anastase Lupu, biv vel agă 232. Anăstasâi Săndulachi, stăpîn de vii pe locul mănăstirii Socola 534. Anastase Ştefan, biv vel clucer, stăpîn în Teli-neşti, la Podu lui Gherman ş.a. 472, 577. Andoneasa Ioniţă, vecin în Selişte 165, 166. Andonie, biv vel armas, pîrcălab de Galaţi 199. Andoni, vecin, frate cu Maftei din Leorda 355. Andoni, vecin din Paşcani mutat la Hăbăuceşti 94. Andoni, vecin din Roşcheş 576. Andrei, butnar din Ciuşlea Nouă 515. Andrei condicar v. Andrei izbaşa. Andrei, dascăl la Valea Seacă 620. Andrei, diac de cămară 147, 177. Andrei, vecin din Valea Seacă, ţin. Iaşi, al nănăstirii Getăţuia 241. Andrei, vecin, fiul lui Avram din Draceniti 280, 281. Andrei grămătic, fiul mitropolitului, arendaş al moşiei Giric 245. Andrei izbaşa, condicar de divan 467, 469, 519*520,532. Anării, martor jurător la Iaşi 269. Andrii, preot din Gosteşti, 157. Aiidreiu, preot din Nadişa 639. Andrei, fiul Savii, sătean din Murăreşti 504. Andrei (Andreieş), vel spătar în divan 216, 288. Andrei, vecin din Cuciulaţi 125. Andrei, vecin, fiii lui vînduţi din Teţcani 123. Andrei, vel vornic în divan 281. Andrei Mărian, fiul lui Ion Butnariu sătean din Vasilăuţi 560. Andreica, vecin fugit, din Şoldăneşti, 132. Andreieş vel spătar v. Andrei. Andriaş, căpitan de Ştefăneşti 193. Andriiaş, croitor, vier din Vităneştii de Sus 531. Andrieşeni, sat, ţin. Iaşi, al lui Costantin Iupcea din Iaşi 699. Andronache, din Găiuţ, stăpîn de dîrstă 635. Andronache Ion, răzeş din Vărzăreşti 671. Andronache Silion, răzeş din Vărzăreşti 671. Andronache, vistier 99. Androni, jurător, tatăl lui Gligor din Bosanci 144. Andronic, cămăraş, moş lui Zavul curtean din Giunceşti 196. Andronic, vecin din Paşcani mutat la Hălău-ceşti 94. Andronic, vornic din Bacău 383. Andronic Irimie, sătean din Valea Seacă 587, 589, 602. Anghelachi, vornic de gloată, martor în Iaşi 144. Angheleşti, sat, ţin. Putna, al vornicului Costache Razu 232. Angheluşa, călugăriţa, fata lui Soltan, nepoata lui Tăutul logofăt din Rodeşti şi Hăneşti, ţin. Suceava 177. Aniţa, fiica lui Dumitraşco Ceaurul, logofăt din Rădianu 162, 163. Aniţa, mama Ilincâi Carp din Brătuleni 566. Anniţe Gherasim, sătean din Rădăşeni 480. Antal Gheorghe, sătean din Săbăoani 510. Antal Gherghel, sătean din Faraoani. 425. Anteleşti, sat, ţin. Suceava, al lui Ion Vol-cinschi 507, 524, 526. Anthim, egumen la mănăstirea Bisericani 147. Antim, egumen la mănăstirea Mavromolu 288. Anthim, egumen la mănăstirea Pobrota 677. Antimiia, fiica preotului Himon din Gorneşti pe Geru 111. Antioh (x\ntohi), căpitan de Tecuci 128, 289. Antioh, egumen la mănăstirea Goşula 590. Antoh, bejenar la mănăstirea Doljeşti 445. Antohe, răzeş din Vărzăreşti 671. Antohi vodă, v. Cantemir Antioh. Antohii, vecin din Durneşti 148. Antohi Jora, logofăt 104. Antonie, dichiu la mănăstirea Răchitoasa 274. Antonie, episcop de Roman 616. Antonia, stareţa la mănăstirea Socola 534. Antronicel, bunic lui Arvinte stăpîn în Nico-reni pe Ciuhur 330. 740 Aparaschivei Enachi, sătean din Valea Seacă 587, 589. Aparaschivei Grigoras, sătean din Valea Seacă 620. Aparaschivei Nechita, sătean din Valea Seaca 620. Apetrei Ion, sătean din Pîrîul Pîntii 620, 697. Apostol, fiul Ileanei, răzeş în Dăiceni 389, 391. Apostol, din Broşteni, martor 278. Apostol, pescar din Roşcani 497. Apostu Uncheş, vier din Ciuşlea Nouă 515. Arămeşti, sat, ţin. Tutova, parte a lui Constantin Greceanu, vornic 585, 586. Arăpoae Catrina, soţia lui Sandu Arapu din Cristeşti pe Moldova 135, 136. Ardarie Ion, stăpîn în Tufeşti 342. Ardarie Ştefan, tatăl lui Ardarie Ion 342. Ardioni (Ardeoani), sat pe Tazlăul Sărat, ţin. Bacău 118. Areon Neculai, răzeş din Rădeşti 657. Areştei Vasâle, sătean din Valea Seaca 620 . Arghiri, ban şi postelnic 441—443, 446, 447, 449, 451,456,458. Arhin, staroste de soronari din Piatra Neamţ 347. Arhip, din Drăguşeni, martor pentru răzeşii din Ciomuleşti 130. Aristarho, vistier 186, 222, 232, 284, 285. Ariton, fiul lui Tănase vecin vîndut din Teţ-cani 123. Armago Rafail v. Rafail Armago. Armanu, sătean din Pomîrla 505. Armenia, fata lui Bălan din Gorneşti 110. Armenopol Constantin, pravila lui~443. Aron-Vodă, mănăstire în ţarina Iaşilor, ţin. Iaşi, egumeni, cărţi pentru sate cu vecini şi apărare 102, 106, 116, 131, 132. Ar oneşti, sat, ţin. Soroca* al mănăstirii Sf. Sava 218. Arotarului Enachi, sătean din Păltiniş 536. Arsăne, vecin din Lăţcani 107. Arsăni, vecin; fiii lui vînduţi din Teţcani 123. Artemie (Artemon, Artimon) egumen la mănăstirea Horecea 286, 489 — 491. Artimon, stareţ şi egumen la mănăstirea Dolj eşti 415. Arvinte, vornicel, fiul lui Vasile Şaptebani, stăpîn în Nicoreni pe Ciuhur 330, 362. Asandului Necolae, sătean din Păltiniş 536 • Asavei Costantin, sătean din Valea Seacă 620. Asavei Vasâle, sătean din Valea Seacă 620. Asănia a lui Ivaşco, vecin din Deleni 188 . Aslan Iordache, spătar, 162, 163. Asobâriţii Vasile, sătean din Păltiniş 535* Athanasie, egumen la mănăstirea Caşin 349. Atanasios, egumen la mănăstirea Hangu 288. Athanasie, egumen la mănăstirea Pobrata 314. Athanasie (Aftănasii), episcop de Roman 165 166, 395, 396. Athanasie, ierodiacon, vechil al mănăstirii Secu 442, 443. Avereşti, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Aron Vodă 131, 132. Avram, vecin, fiii lui în Draceniţi 280, 281. Avrămeni, sat, ţin. Dorohoi, al mănăstirii Precista 341. Avrămeşti, sat la obîrşia Tutovei, ţin. Tutova, al fiilor lui Timircan Perjul 381. Axinte, fiul Ababeialbei, sătean din Păltiniş 536. Axentie, egumen la mănăstire Pobrata 280, 281. — Acsinte, martor jurător la Iaşi 269. Axenti, sătean din Pregori 390. — Acsînti, sătean din Şerbeşti 560. Axinte, fiul lui Ionită, sătean din Păltiniş 537. Axinte uricaru, scrie acte în divan 108, 140. — Acsinte Costandache, răzeş din Rădesti 657. — Acsinte Ilie, răzeş din Rădeşti 657. Axinte Neculai, stăpîn în Cotmani, ţin. Iaşi 158 — Acsinte Radu, sătean din Rusăni641. Axinte Vasile, sătean din Păltiniş 535. B Babeş, stăpîn în Şişcani 318. Babiş Sămion, partea lui în Piciorogani 115. Baboi Gheorghe, sătean din Fundul Pipirigului 461. Baboi Neculaiu, sătean din Fundul Pipirigului 461. Baboi Ursul (Baboe ~) sătean din Pipirig 460-462, 465, 467, 468. Bacău, tîrg, pricină pentru locul ~383. Bacău, ţinut, mănăstiri, sate şi ispravnici de~ 108, 122, 158, 160, 162, 182, 210, 266, 278, 310, 3l3, 372, 376, 401, 418, 432, 447, 475, 484, 539, 542, 543, 631, 632, 679, 682, 712, 714, 729. Baciul, tatăl lui Fulică din Dajbijeni 157. Baciul Ştefan, vier din Roşcheş 575. Badiul Gheorghiţă, moşu lui Velicico din Cociuşca 352. Badiul Neculai, moşinaş din Costeşti 157. Badiul Pavăl, moşinaş din Costeşti 183. Badul (?), mănăstire, egumen de ^288. Bahmutie, sat, ţin. Orhei, al lui Manolachi Roman 477. Bahnele, sat, ţin. Putna, al mănăstirii Mera 223. Bahrineşti, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Cetăţuia 222. Bahrin Toader, din Dracineţ, martor 259. 741 Baia, sat, ţin. Suceava, al lui Ioan Canta-cuzino mare logofăt 477, 479. Bainschi Dumitraşco, stăpîn în Lucoviţa 152. Balahura Dumitraşco, sătean din Păltiniş 535. Balahura Toader, sătan din Păltiniş 535. Balciu, sat, ţin. Iaşi, al mănăstirii Sbcola 372. Balotă, vecin din Durneşti 148. Balotă Gavril, vecin din Durneşti 148. Baloteşti, sat, ţin. Putna, al mănăstirii Mera 223. Balş Andrei, stăpîn la Lehneşti şi Ştefăneşti pe Prut 194. Balş Costandin, vel ban şi vel vornic 526, 549, 550, 571, 586. Balş Costandin, vel logofăt 714, 719, 728. Balş Costantin, vel medelnicer şi stolnic 216, 231, 340, 449, 458, 460, 498. Balş Cozma, vel paharnic 260. Balş Ion, biv vel stolnic 106. Balş Ion, biv vel şetrar 143. Balş Ion, vornic 144, 158. Balş Iordache, vel vornic 96, 260, 278, 288, 336. Balş Iordache, biv vel vistier 714, 716. Balş Lupu, medelnicer, jitnicer, vel vornic 226, 232, 260, 261, 311, 335, 359, 375, 397, 435, 446-453, 456, 458, 459, 491. Balş Lupu, vel vistier şi logofăt 431, 439, 441-453, 456, 458, 459, 491. Balş Lupu, biv vel serdar 563. Balş Neculai, biv vel ban şi căminar 520, 540, 541, 590. Balş Teodor, stolnic şi spătar 450, 456, 485, 500, 501, 507. Balş Toader, vel ban şi vel vornic 526, 707, 714. Balş Toader , vel logofăt 17. Balş Vasile, biv vtori logofăt si stolnic 124, 261, 323. Balta lui Benic, sat, ţin. Vaslui, parte a lui Constantin Greceanu 586. Balta lui Raţă, sat, ţin. Putna, al lui Lupu Coroi 469. Banca, sat, ţin. Fălciu, al lui Chiriţă 1Q4, 344. Bance Costandin, sătean din Galu 689. Bance Şâmeon, sătean din Galu 689. Banelian Hrihor, sătean din Rogojeşti 640. Bantăş Ion, boier în Adunarea ţării 289. Barbovschi Simion, străbun lui Vasile Brăescu din Beceşti, ţin. Cernăuţi 246. Barbul Vasile, vecin din Borăşti 164. Barnovschi, mănăstire în Iaşi, egumen de~ 167, 221, 237, 254, 258, 293. Barnovschi Miron, voievod 436. Bas, sătean din Vasilăuţi 560. Basarab Matei voievod, sate cu vecini dăruite mănăstirii Soveja 157, 183, 184, 380. Başăul, pîrîu (afluent al Prutului), sate pe~ 132, 339, 340, 353. Başotă, hotarnic la Drăgeşti 149. Başotă Costandin, medelnicer 393, 427. Başotă Neculai (Nicodim în călugărie), biv vel vistier 132, 176. Başotă (Başătoaia) Safta, stolniceasa din Spă-tăreşti 525. Başotă Toader (~Todiraşcu) vornic de Cîmpu-lung 176, 190. Başotă T of ana, fiica lui Neculai Başotă stă-pînă în Brăteni şi Şoldăneşti 132, 176. Başotă Toader, biv vel şetrar 249. Başotă Vasilie, postelnic 249, 323, 351, 506. Batorneşti (Batîreşti), sat, ţin. Cîrligătura, al mănăstirii Bogdana 155. Băbaca, sătean din Golăşei 483. Băcal Ion, sătean din Cordăreni 310. Băcăcică Martin, sătean ungur din Săbăoani 418. Bădăluţă Dominte, sătean din Valea Seacă 620. Bădăluţă Gavril, sătean din Valea Seacă 601. Bădăluţă Methodie, sătean din Valea Seacă 601. Bădănău Costandin, sătean din Petreşti 560. Bădănău Gavril, sătean din Petreşti 560. Aădiliţă Toader (Bădilă/^ ), vornic de Suceava 261, 290, 302. Bădoţca, tatăl lui Tănase vecin din Şoldăneşti 176. Băghiul Grigoraş, sătean din Păltiniş 537. Bâhnari, sat, ţin. Tuto va, al lui Toader Gheuca 233, 445. Bâhnari, sat, ţin. Vaslui, vecini fugiţi de boieresc 265. Băhnăreşti, sat, ţin. Vaslui, parte a lui Costantin Greceanu 586. Băhnăşeni, sat, ţin. Bacău, Iancio din ^ 118. Bâhrineşti, sat, ţin. Suceava, al lui Sandu Sturza 217. Băiceni, sat peste Şiret, ţin. Suceava, al mănăstirii Neamţ 556. Băişeşti, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Homor 341. Bălan, vecin din Borăşti 164. Bălan, vecin, fiul lui Savin din Gorneşti 110. Bălanu Ion, sătean din Valea Seacă 601, 620. Bălan Manea, bîrsan din Caşin 684. Bălan Radu, bîrsan din Caşin 684. Bălan Timohi, sătean din Tîrnauca 457. Bălaur Ion, pescar din Roşcani 497, 498. Balaur Gavril, pescar din Roşcani 497, 498. Bălăneşti, sat, ţin. Tuto va, al mănăstirii Soveja 380, 381, 485. Bălăsăneşti, sat, ţin. Roman, în hotar cu Siminiceni 580. Bălcanii, sat, ţin. Bacău, al mănăstirii Tazlău 631, 632. Bâlcăsesti, sat, ţin. Orhei, al lui Ştefan Roşea 498/ Bălceşti (Belceşti), sat, ţin. Hîrlău, al mănăstirii 'Galata 225. Băleni, sat, ţin. Covurlui, al lui Gheorghe Şerban 555. Băloceni, sat, ţin. Tutova, al lui Dumitraşco Palade 232. Băloşăşti (Boloşăşti), sat, ţin. Orhei, al lui Costantin Donici 499. Bălşoaia Catrina, clucereasa, stăpînă în Pro-topopeni 545, 546. Bălţaţi, sat, jud. Bîmnicul-Sărat din Ţara Românească, căpitan din ~ 125. Bălţaţi, sat, ţin. Vaslui, vecini fugiţi de boieresc 265, 266. Bălţaţi, sat, ţin. Covurlui, al lui Tudori vornic pi 384. Bâlţătescu Ştefan, sătean din Bîlca 634. Bălţâteşti, sat, ţin. Neamţ, al vornicului Iordache Cantacuzino 234. Bălţile Ţigăncilor, la Mogoşeşti, pe Şiret, ţin. Roman, ale mănăstirii Neamţ 556. Bănariul Ion, biv vel căpitan 180. Bănceni (Bărceni), sat, ţin. Tutova, prisacă a mănăstirii Răchitoasa la ^ 274, 275. Băncescul, sătean din Zamostia 562. Băneşti, sat, ţin. Suceava, lipoveni aşezaţi la ~ 268. Bănila, sat, ţin. Cernăuţi, vecini fugiţi 257. Bănişeni, sat, tin. Fălciu, în hotar cu Golăşeii 482. Bantăş, vecin al familiei Stîrcea 193. Bărariul Ion, sătean din Boroaia 659 Bărânesti, sat, tin. Cernăuţi, vecini fugiţi în ~98. Bărăneşti, sat, tin. Suceava, sătean din Moişa fugit la — 703. Bârbânţini, sat, ţin. Fălciu, ce se numeşte Căzăneşti, al lui Ventura 483. Bârboae Antimie, vecin din Borăşti 164. Bărboi, mănăstire la Iaşi, egumen si venituri 187, 248, 257, 312. Bărboi Săliuestru, răzeş din Drăgeşti 149. Bărboşi, sat, ţin. Fălciu, al lui Ştefan Luca vistiernic 142, 229. Bărgăeni, sat, ţin. Suceava, parte a Zoiţei clucereasa 577. Băroaia v. Boroaia. Băsâşti, sat pe Bîrlad, ţin. Tutova, al fiilor lui Timircan Perjul 381. Băsâşti, sat, ţin. Bacău, al schitului Drăguşeni 432, 539. Bâtcă Toader, vecin din Grozeşti pus în butuci 261. Bâtici Negrul, vecin din Blăgeşti 182. Bătici Vasilie, vecin din Blăgeşti 182. Bâtrtneşti, sat, ţin. Vaslui, al lui Manoli jitnicer 665. Bătrtnul Ilieş, sătean din Păltiniş 536. Băzdăţini, selişte, ţin. Hotin, a lui Pătraşcu Cracalie 450. Beceşti, sat, ţin. Cernăuţi, al lui Vasile Brăescu 119, 246. Bejan Gligoraş, vecin al mănăstirii Pobrata 202. Bejan Sandul, vecin al mănăstirii Pobrata 202. Bejenar Alexandru, sătean din Păltiniş 537. Bâjânar Andrei, sătean din Păltiniş 536. Bâjenar Vasilie, sătean din Păltiniş 535. Băjănariu Vasile, sătean din Sârbeşti 560. Bejeneştii, familie de vecini ai mănăstirii Pobrata 201. Beldiman Alexandru, biv vel paharnic 659, 660. Beldiman Andrei, stolnic, epitrop schitului Hadîmbu 318, 494. Beldiman Costantin, vinde parte din Teţcani cu vecini 122, 123. Beldiman Gheorghe, vel ban, 318, 460, 468. Beldiman Nicolae, vinde parte din Teţcani cu vecini 122, 123. Belei Radul, sătean din Bîlca 634. Belgea, vecin bunic lui Simion din Gorneşti, pe Gerul 111. Beltic Vasile, martor din Orăşeni, ţin. Cer" năuţi 259, 260. Bene Petrachi, condicar 730. Beneşti, sat, ţin. Vaslui, fîn ars la ~541. Bercea Nechifor, vecin tatăl Dochiţei din Gorneşti, pe Gerul 111. Berenghe, sătean din Dăiceni 390. Bereşti, sat, ţin. Dorohoi, vecin fugit ia ~132. Bereşti (Birişti), sat, ţin. Covurlui, al lui Iordache Iamandi 402, 447. Berindeşti, sat, ţin. Roman, al mănăstirii Secu 554. Berăndeşti, sat, ţin. Suceava, al lui Sandul Păunei 522. Bernevicroşu Dumitru, sătean din Păltiniş 536. Berzunţu, mănăstire, ţin. Bacău, egumen de ~288. Beşicani, sat, ţin. Fălciu, al lui Palade Căpă-ţînă 344. Beşliaga Simion, sătean din Cozmeşti 459. Bidiviat joşjf, vecin bunic lui Trifan din Gor- ^“neştipe Gerul 111. Bilieşti, sat pe Ichel, ţin. Orhei, al Măriei soţia lui Lupu stolnic 232. Bîrbu Crăciun, sătean din Valea Sefecă 602. Btrhoeşti (Berihoieşti), sat în ocolul Botoşani, al mănăstirii Slatina 235. Biserica Albă din Roman, loc dăruit 300, 395. Bisericani, mănăstire, ţin. Neamţ, egumeni şi venituri din sate 147, 288, 361, 366, 460. Bisericani, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Bisericani 158. Bistriţa, mănăstire, ţin. Neamţ, egumeni şi venituri din sate 104, 144, 181, 328, 374, 659, 705, 710. Bistriţa, rîu, sate şi mori de ferăstrae pe ~182. 51, 395, 547, 695, 696, 698, 706, 719, 743 Bistriţa, branişte şi sat al mănăstirii Slatina 660, 717, 719, 732 Bizantia mănăstire v. Vizantea. Bllca, sat, ţin. Putna, al mănăstirii Bîrnova, 633, 634, 641, 642, 687, 693. Biha Mihăilă, sătean din Cozmeşti, pe Prut 459. Bîndac, vornicel din Sucmezău 103. Bînzar Ion, sătean din Păltiniş 535. Bînzariu Timoftei, sătean din Păltiniş 535. Bîra Andronache, sătean din Bîlca 634. Bîrlad, rîu (afluent al Dunării, sate pe ~ 380, 381. Bîrlad, tîrg, tîrgoveţi din ~483, 572, 573. Bîrlădeanu Solomon, logofăt 147. Bîrlibâ Lazăr, sătean cu moară şi piuă la Ylnători, ţin. Neamţ, al mănăstirii Secu 306, 307. ' Bîrlibâ Ştefan, sătean cu moară şi piuă la Vîntăori, ţin. Neamţ, al mănăstirii Secu 515. Bîrnova, mănăstire, egumeni, stăpînă ia veniturile din satele ei 103, 164, 165, 187, 214, 224, 237, 298, 314, 318, 333, 405, 416, 484, 507, 594, 633, 534, 641, 688, 693, 694. Bîrnova, pîrîu, sate pe lunca ^ 416. Bîrsan Ion, sătean din Păltiniş 535. Bîrsan Radul, sătean din Pipirig 461. Bîrsani, (Bîrsăneşti), sat, ţin. Bacău, în pricină cu mănăstirea Bogdana pentru refuz de obligaţii 251 ; moşie a lui Grigore Cru-penschi 447. Bîrsan, sat, ţin. Cîrligătura, al mănăstirii Gala ta 308. Bîrzăiu Mitre, moşinaş din Costeşti pe Pere-chiciu 399. Bîrzeşti, sat, ţin. Dorohoi, al mănăstirii Dra-gomirna 158. Bîrzul Pavăl, sătean din Luceni 529. Bitca, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Slatina 622. Bttcă Condre, sătean din Cozmeşti pe Prut 459. Bttcă Gheorghiţâ, sătean din Cozmeşti pe Prut 459. Bîtcâ Toader, căpitan din satul Cozmeşti pe Prut 458, 459. Blaga, sătean din Moişa, mutat la Saca 612. Blaga Pilip, sătean, bejenar la Mogoşesti pe Şiret 557. Blaga Ion, vornic din Moişa, mutat la Saca 636, 644, 662, 663, 670’, 673. Blagăi Niţă, sătean din Fărcaşa, obligaţii cherestea 732. Blaj Mihai, sătean ungur din Săbăoani 418. Blăgeşti, sat, din Bacău, vecini în pricină cu Iordachi Cantacuzino 182, 183. Blăjeri, sat, ţin. Tecuci, al lui Costache Razu vornic 232. Blebe Costantin, stăpîn al podului de la Ploscu-reni pe Prut 339. Blebe Stratul, megieş, martor înTg. Neamţ 515. Blîndescu Ghiorghi, sătean din Luceni, în-— voiai ă529. Boban Toader, vecin din Gorneşti pe Gerul 111. Bobeică Ion, sătean din Găurile, ţin. Putna 493. Bodeşti, sat pe Cracău, ţin. Neamţ, vecinii lui Toma Cantacuzino 115, 150, 151. Bodeşti, sat pe Şiret, al mănăstirii Precista, ţin Roman 550. Bodeşti, sat pe Pobrota, al mănăstirii Pobrata 676-678. Bodia, sat, ţin. Putna, al vornicului Costachi Razu 232. Boeşti, sat, la olatul Grecenilor, al lui Const. Brăescu 233. Bog Manolache, treti logofăt 345. Bogdan voievod, fiul lui Ştefan cel Mare, uric al satului Riad pe Bistriţa de la ~ 182. Bogdan Drâghici, arendează moşia Valea Seacă de la mănăstirea Slatina 600, 601. Bogdan Ion, vel logofăt 151, 248, 320, 322, 336. Bogdan Lupul, vornic şi apoi hatman şi pîrcă-lab de Suceava 104, 108, 109, 326. Bogdana, mănăstire, ţin. Bacău, egumen, stăpînă de sate 154, 161, 191, 198, 208, 227, 233, 244, 251, 252, 266, 288, 313, 337, 397, 401, 441, 563, 679. Bogdâneşti, sat, ţin. Suceava al mănăstirii Rîşca, oameni străini şi panţiri aşezaţi la ~; nespuunere şi învoieli 519, 564, 608, 610, 612-614, 628, 629, 651-653, 657, 661, 672, 675, 686, 687, 702, 703, 724-727, 731. Boghean Gavril, mazil din ţin .Neamţ, stăpîn în Năreşti şi Ungureşti 455. Bogheni, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Slatina 187. Boghia Nistor, martor dîn Tg. Ocna 100. Boghiul Ion, sătean din Căbeşti, arendează moşie 618. Bogoslovu, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Rîşca, străini aşezaţi în sat denumit Moişa şi strămutaţi 607, 608, 609, 613, 614, 628. Bogzâ, urice pentru Blăgeşti pierdute 183. Bohotin, sat, ţin. Fălciu, al lui Lascărache Ruset cu venituri şi prisacă 139, 154, 308 ; case aprinse 357. Bojescu Ilie,. sătean din Breţcani 681. Boldureşti, sat, ţin. Suceava, al lui Ioniţă Feştilă 373. Bolifâ Precopi, martor din Tg. Ocna 100. Bolocan Neculai, sătean din Măcişeni 552. Boloşineşti, sat, ţin. Tuto va, al fiilor lui Timir-can Perjul 381. Bolovan Alexa, vecin din Bodeşti pe Cracău 115. 744 Bolovan Toader, vecin din Bodeşti pe Cracău 115. Bolovan Vasile, vecin din Bodeşti pe Cracău 115. Bondardec, vecin nesupus din Drăgoeşti, al mănăstirii Yoroneţ 190. Bondariu Ioniţă, sătean din Petreşti 560. Bondariu Manolachi, sătean din Petreşit 560. Bondoc Chiruţa, sătean din Galu 689. Bontici Sandul, boier în Adunarea ţării 289. Borăşti, sat, ţin. Vaslui, al lui Ilie armaş,cu dijme şi grădini 164 ; răzeşi 598. Borăşti, sat, ţin. Tuto va, la gura Horăiatii, a lui Palade Căpăţînă ş.a. 344. Borca, pîrîu, (afulent al Bistriţei) moară şi sat pe '"-499, 500, 665, 696, 698. Borca, sat pe Borca, ţin. Neamţ, al mănăstirii Slatina 499, 500, 665, 696. Borca Gavril, vecin al mănăstirii Pobrata, fugit 133. Borcilă Radu, boier în Adunarea ţării 289. Bordei Ion, sătean din Şărbeşti 560. Bordei Vasili, sătean din Şărbeşti 560. Bordeianu Andrei, sătean din Rădăşeni 480. Bordeianu Ion, sătean din Rădăşeni 480. Bordeianu Ştefan, sătean din Păltiniş 535. Borghineşti, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Slatina, cerut pentru fînaţ de sătenii din Rădăşeni 213, 597, 625. Boroaia (Băroaia), sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Rîşca, oameni străini din Moişa aşezaţi ca birnici, în pricină şi învoială cu egumenul 519, 608, 613, 614, 628, 638, 652, 657 —6Ş9, 668, 675, 701-703, panţiri şi încălcată de megieşti 724, 725, 730. Boroşăşti, sat în branişte pe Prut, ţin. Iaşi încalcă moşia Piţcani 579. Boroşeşti, sat, ţin. Vaslui, al lui Pătraşco căpitan 158. Borşe Toader, sătean din Galu 689. Borteţ Ion, vecin din Deleni 188. Borteţ Toader, vecin din Deleni 188. Bosehii Neculai, martor la eliberarea unui vecin din Spineni pe Tazlăul Sărat 118. Bosenceşti, sat, ţin. Tecuci, al lui Const. Roset vornic 232. Bosici, vier din Vităneşti 474. Bosie Ilinca (Bosăeasa), jitnicereasă, stăpînă în Goteşti şi Păscani 454, 471. Bosie Ştefan, biv vel jitnicer 345. Bostan Gheorghe, sătean din Rusăni 641. Botez Grigore, stăpîn în Corni, ţin. Suceava 158. Botedzu Irimia, urmăreşte un cioban fugit 113. Botez Ioniţă, postelnic, stăpîn în Ploscureni pe Prut 339. Botez Solomon, şetrar şi vornic de Cîmpulung stăpîn în Maxineşti şi Oniceni, ţin. Suceava, urmăreşte şi trage oameni la vecinie 106, 107, 127, 190, 218. Botez Toader, boier în Adunarea ţării 289. Botezatu, sătean din Noua Seliţa 506. Botezatu Dumitru, sătean bejenar la Mogoşeşti pe Şiret 557. Botezatu Gheorghi, cupeţ din Tg. Neamţ, martor 515. Botnariul v. Butnaru. Botoşani, ocol., vornici de ~ \ sate în ~225, 235, 291, 309, 313, 348,. 466, 470, 531, 546, 640, 641 Botoşani, tîrg, vecini şi boieri în ~176, 400, 438, 501, 548, 640; ovăz cumpărat, jură-mînt depus şi zapis scris 137, 506, 64(5; biserică şi diacon 219. Botoşani, ţinut, sate şi schit în ~531, 545 ; preţul arendei în ~640, 641. Boţul Gavril, vinde prisacă la Plabele 172. Botuş Ştefan, vinde prisacă la Habele 172. Boluţ Toader, vinde prisacă la Habele 172. Boţul Toma, vinde prisacă la Habele 172. Boţul Vasile, fiii lui vînd prisacă la Habele 172. Bou Ion, din Botoşani, arendează fînaţ 640. Bouşor(i), sat, ţin. Vaslui, fînaţ ars 541. Boza Ion, răzeş din Rădeşti 657. Boza Nechifor, răzeş din Rădeşti 657. Bozieni, sat, ţin. Neamţ, al lui Ursachi stolnic, vecin fugit din ~ 129, 275. Bozieni, sat, ţin. Dorohoi, al mănăstirii Pre-cista 340. Bozieşti, sat, ţin. Tecuci, al lui Gavril Mic lescu 233. Braes, călugăr, martor la Selişte, ţin. Neamţ 166. Bradu Daniil, sătean din Cozmeşti pe Prut 459. Brahă Grigoraş, din Lăţcani, pe Moldova, judecat pentru furt 134, 277. Brahă lonaşcu, din Lătcani, pe Moldova, 134, 277. Brahă Vasile, din Căuiasca, ţin Vaslui 147, 365. Braicovul, sat, ţin. Soroca, al mănăstirii Sf. Sava 218. Bran, vecin din Dărmăneşti 106. Bran Costaşco, boier în Adunarea ţării 288. Brandaburul Dumitru, arendaş al moşiei Tără-ruşi 676 — 678. Branişte, sat pe Bistriţa, ţin. Suceava, al mănăstirii Slatina 547, 695. Braşov, oraş, general de la ~142. Brasoveanu Chiriac, cupeţ din Tg. Neamţ 515. Braşovanu Enachi, vier dîn Iaşi 203. Brateş, lac pe Prut la Galaţi 194. Brădăţanul, vecin la Drăgoeşti 190. Brădiceşti, mănăstire, ţin. Fălciu 358, 360. Brăescu Constantin, mazil din Boeşti şi Luceni 233. Brăescu Costantin, vătaf din Socola 619. Brăescu Ilie, stăpîn în Beceşti 119, 246 745 Brăescul Mogildea, biv. vel medelnicer 266. Brâescu Safta, soţia lui Ilie Brăescu din Beceşti 119. Brăescu Vasili, fiul lui Ilie Brăescu din Beceşti 246. Brăeşti, sat, ţin. Cernăuţi 601. Brăhăşeşti, sat, ţin. Tecuci, al mănăstirii So-veja 157. Brăil Vasili, sătean din Căbeşti, arendează moşie 618. Brăneşti, sat pe Başeu, ţin. Dorohoi, al mănăstirii Precista 340. Brânişte Vasile, martor pentru vecini 132. Brânişteanu Toader, sătean din Pomîrla 504, 505. Brăteni, sat, ţin. Dorohoi, al lui Neculai Ba-sotă biv vel vistier 132. Brăteni, sat, ţin. Fălciu, al lui Stamatie copil din casă 273. Brâteşti, sat, ţin. Roman, al mănăstirii Secu 325, 350, 375, 433. Brâtuleni, sat peste Prut, ţin Iaşi, al Ilincăi Carp 566. Brebu v. Birbu. Brebu Neculai, bîrsan din Caşin 684. Breţcani, locuitori din Breţcu 142, 681. Briahnâ, Toader Neniul, stăpîn în Corod 373. Briţchi, loc, pădure şi schit în hotarul Cernăuţilor la ~ 287. Broşteni, sat pe Bistriţa, ţin. Suceava 732. Broşteni, sat, ţin. Neamţ 278. Broşteni, sat, ţin. Fălciu, al episcopiei Huşi 231. Bubuleşti, sat, ţin. Codru, al lui Dinu pitar 663. Bucătarul Ion, vecin din Şoldăneşti 249. Bucecea, pîrîu (afluent al Şiretului), sat şi vad de piuă pe ^ 355. Buceşti, sat, ţin. Tecuci ,al mănăstirii Adam 156. Buciag, incursiunea tătarilor din ~ 151. Bucium Constantin, postelnic din Horgeşti 155. Bucium Maranda, postelniceacă din Horgeşti 155. Bucium Neculai, vinde vecin din Horgeşti 155. Buciumi, sat, ţin. Iaşi, al mănăstirii Dancu 223. Buciumeni, sat, ţin. Suceava, moşneni din^249. Buciumeni (Buciumi), sat, ţin. Tecuci, al lui Grigoraşcu Costache 232. Bucovina, provincie sub ocupaţie asutriacă, 521, 532, 587, 388, 589, 601, 602, 619, 680 v. şi Cordun. Bucureşti, oraş 273. Bucureşti, sat, ţin. Tutova, al lui Const. Grecianu 585, 586. Bucuros Ion, sătean dinVasilăuţi 560. Ruda, poiana şi sat, ţin. Suceava, ale mănăstirii Rîşca ; oameni străini din Moişa mutaţi îa~550, 551, 612, 628, 651, 670, 672 700, 701, 727. Budacul, stăpîn în Tîrnauca şi Pobrăteşti 98. Budăia, sat, ţin. Fălciu, al lui Timofti Ghiban diacon 233. Budăianu Tudor, sătean din Păltiniş 537. Budeanu Ştefap. (Budunu), sătean din Moişa, mutat în Saca ; învoială şi danie a mănăstirii Rîşca 636, 644, 645, 663, 670, 700, 701, 707, 723, 726-729. Budele, sat pe Nistru, ţin. Soroca, al lui Ior-dache Cantacuzino 264, 265. Budeşti, sat pe Cracău, ţin. Neamţ, lipoveni aşezaţi la 268. Budeşti, sat sub Codru, ţin. Cîrligătura, al mănăstirii Galata şi schitului Hadîmbu 225, 308, 494. Buduciţea, iaz la Fruntişeni pe Horăiata, ţin. Tutova 344. Bugian, vinde parte din Gorneşti pe Gerul 110, 111. Buhai, sat, ţin. Dorohoi, al mănăstirii Bîr-nova 237. Buhăescu Andronachi, sătean din Petreşti 560. Buhăescu Gheorghe, sătean din Petreşti 560. Buhăescul Simion, biv vel medelnicer 303. Buhăescu Ştefan, treti logofăt 327. Buhăescu Toader, biv vtori clucer, stăpîn în Cozmeşti 233. Buhă(escu) Vasile, vornic, 109, 163 ; vel pitar 226. Buhna, moşul Săverincăi, stăpîn în Sparta 274. Buhus, socrul lui Radu Racoviţă vel paharnic 204. Buhuşoaia, soţia lui Buhuş, soacra l^nJRadu Racoviţă 204. Buhuş, ban, martor la învoială 634. Buhuş Ion, vel ceaşnic 93 ; vel logofăt 95, 106, 108,109, 122. Buhuş Ion, sătean la schitul Dărmăneşti 721. Buhuş Ştefan, biv vel paharnic, ispravnic de Dorohoi 529, 530. Buhuş Ştefan, sătean la schitul Dărmăneşti 721 / Buhuş Toader, sulger 511. Buicani (Buecani), sat lingă Chişinău, ţin. Lăpuşna, al mănăstirii Galata 225, 239, 284. Bujor an Gligor, din Iaşi, martor 144. Bujor an Ion, ispravnic de Vaslui 163. Bujoran Ioniţă (Bojoran), chezaş 477. Bujoreanu^Lupu, medelnicer, stăpîn în Bujo-reni 438. Bujoerni, sat, ţin. Tutova, părţi ale lui Dumi-trescu Palade şi Lupu Bujoreanu 232, 438. Bulbucam, sat pe Miletin, ţin. Hîrlău, al lui Vasile Lupaşcu 303, 368. Bulţul Ion, jurător din Busanci 144. 746 Bunducâ Mihalu, sătan din Noua Seliţa 506. Bunducâ Ion, sătean din Noua Seliţa 506. Bunzar Ion, răzeş din Vărzăreşti 671. Bunzar Luca, răzeş din Vărzăreşti 671. Burcheşti, familie din Drăgeşti 511 — 513. Burchi Costandin, stăpîn în Turceşti 650. Burchi Ioniţă, răzeş, fiul lui Uru Burchi din Drăgeşti 512. Burchi Oprişan, răzeş din Drăgeşti 512. Burchi Ursul, mazil din Drăgeşti 511, 512. Burdujeni, mănăstire, ţin. Suceava, ţiganii ei 151. Burduşeşti, sat, ocolul Iabrăuţi, ţin. Putna, al mănăstirii Bogdana 209. (Burghele) Aniţa, stăpînă de vecini la Căli-neşti 180. Burghele Catrinu, stăpînă de vecini la Căli-neşti 180. Burghele Măriuţa, stăpînă de vecini la Călineşti 180. Burghele Radu, stăpîn de vecini la Călineşti 180. Burghele Simion, pisar condicar 348. Burghele Ştefan, sătean din Bouşori 541. Burgheneşti v. Borghineşti. Burleşti, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Tazlău 583. Busanci, sat pe Jijia, ţin. Iaşi, jurători din ^ 144. Busteşti, sat, ţin. Fălciu, al mănăstirii Brădi-ceni 358. Busuioc Ion, sătean din Galu 689. Busuioc Vasile, sătean din Galu 689. Buşumeiul, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Neamţ 732. Butnariul Apostol, sătean din Şărbeşti 560. Botnariul Costandin, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Butnariul Crăciun, sătean din Moşia mutat la Tîrpeşti 643, 645, 654, 655. Butnariul Grigori, sătean din Moşia mutat la Saca 612, 636, 643, 645, 662, 670, 673, 675, 703. Butnarii Iacov, sătean din Moişa mutat la Saca 636, 643, 645, 662, 670. Butnaru Ion, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. ) Butanru Ion, vecin din Dulceşti 114. BuianrîutTon, sătean din Vasilăuţi 560. Butanaru Mafiei, sătean din Moişa mutat în Saca 662. Butnariu Petre, sătean din Moişa 612. Butnariul Simion, sătean din Moişa mutat în Saca 612, 643, 645, 670, 673. Butnaru Toader, sătean din Moişa mutat în Saca 636, 643, 645, 662, 670, 673. Butuc Grigore, vecin din Gura Văii, eliberat 366. Butuc Miron, vecin din Ştefăneşti, eliberat 366. Butuc Toader, vecin din Viron, eliberat 366. Butuc Ursu, vecin din Gura Văii, eliberat 366. Butuce Nicolae, arendaş, respins de satul Rogojăşti 639, 640. Butuman Mihălache, sătean din Dăiceni 390. Butuncu Vasile, sătean din Păltiniş 536. Buzamăt, socrul lui Costin sătean din Hălăresti 686. Buzamăt Costantin, sătean din Hălăreşti 686. Buzamăt Gavrilă, sătean din Hălăreşti 686. Buzamăt Gheorgi, sătean din Hălăreşti 686. Buzat Pătraşcu, armean din Roman 395. Buzaţii, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Neamţ 141, 494, 495. Buzdugan Vasile, medelnicer, din Horgeşti 155. C Calcăş Ştefan, tatăl lui Vasile, martor la eliberare de vecinie 131. Calcăş Vasile, martor la eliberare de vecinie 131. Căldări Costandin, sătean din Turceşti 651. Callimachi, Alexandru Ioan voievod (Calimah) cărţi, hrisoave şi porunci date de ^ 623,626, 629-633, 635, 637, 638, 642, 647, 652, 654, 655, 659, 663, 666, 675, 682, 688, 691, 693, 695, 713-715, 726, 727; strămută satul Moişa 707, 708, 723. Callimachi, Grigori Ioan, voievod, cărţi, hrisoave, oprunci şi rezoluţii pe anaforale 214, 349, 362-365, 367, 369, 371-380, 393, 394, 400, 421, 423, 424, 429, 431-437, 511, 526, 227, 586, 598, 605, 625. Callimachi, Ioan Teodor, voievod, cărţi, hrisoave şi porunci date de ^341, 347—361, 383. Calinic, ieromonah la mănăstirea Slatina 428. Calistrat, egumen la mănăstirea Rîşca 367, 428, 606. Calistru, egumen la mănăstirea Rîşca 651. v. şi Ene Calistru. Calistru, egumen la mănăstirea Runcu 288. Calistru, egumen la mănăstirea Secu v. Ene Calistru. Calistru, egumen la mănăstirea Pobrata ; episcop de Rădăuţi 201, 202. Calistru, egumen la mănăstirea Voroneţ 269, 311, 316. Calistru Miron, martor la Iaşi 148. Cameniţa, cetate în Podolia, căderea ei sub turci 259, 260. Canano Constantin, biv vel paharnic, ispravnic de Suceava 413. Cannano Etimie, egumen la măsănăstirea Secu 458, 460. Canano Gheorghe, postelnic, 244. Canano Ioniţă, biv vel spătar, ispravnic de Iaşi 593, 594. 747 Canano lordachi, medelnicer, ispravnic de Suceava 519. Canano Maria, jitnicereasă, stpînă a muntelui Cucoşul 446. Canano Şerban, stolnic, stăpîn în Văsieni, ţin. Orhei 575 — 577, 629. Canano Theodor, ispravnic de Suceava 687. Canta Ilii, vel ban 627, 628. Canta Ion, vel logofăt 222, 288, 291, 298, 305, 308, 397. Canta Ioan, vel logăfăt 513, 571, 577. Canta Ion, ispravnic de Vaslui 598. Canta Ion, spătar 448; hatman 287, 431. Canta Ioniţă, vel vornic 320. Canta Ion, vistier 448. Canta Iordache, vel logofăt, stăpîn în Odăile Grozii de lîngă Iaşi 226, 320, 336. Canta Iordache, logofăt 714. ~ Canta Neculai, vel clucer 293. Cant hatman v. Canta Ioan Cantacuzino vel logofăt v. Canta Ion. Cantacuzino Aniţa, soţia lui Iordache Toma Cantacuzino 115. Cantacuzino Catrina, soţia lui Iordache Can-tacuzino din Cîrligi, Duşeşti şi Mînjeşti 173. Catrina, spătăreasa, sora lui Iordache Cantacuzino 572, 573, 574. Cantacuzino Costandin Dinu), biv vel paharnic, ispravnic de Suceava 296, 323, 329, 393, 427. Cantacuzino Costandin-Pascanu, biv vel pitar 377. Cantacuzino Constandin, ispravnic de Suceava 673, 675, 685. Cantacuzino Dumitraşco, vodă 168. Gheorghe, postelnic 165, 166. Cantacuzino Ilie, vel paharnic, ispravnic de Suceava, 694. Cantacuzino Ilie, vel spătar 108, 109. Cantacuzino Ilie, vistier, soţul Măriei 131, 168. Cantacuzino Ilii, vel vornic 526. Cantacuzino Ileana, stolniceasa 94. Cantacuzino Ion, vel ban 322, 336. Cantacuzino Ion, vistier si vel logofăt 222, 465, 477. Cantacuzino Iordache, biv vel ban 497. Cantacuzino Iordache, fost stolnic 94 ; fiul lui Toma, biv vel medelnicer 115, 173 ; vel clucer 288 ; vel comis 449, 456, 458. Cantacuzino Iordache, biv vel paharnic 182, 186; ispravnic de Cernăuţi 331. Cantacuzino Iordache, vel logofăt 301, 306, 307, 347, 377, 392, 395. Cantacuzino Iordache, vel spătar, 167, 168, 366,428,429, 433, 434, 439. Cantacuzino Iordache, vel vornic, stăpîn în Deleni şi Bălţăteşti 138, 188, 216, 234, 264, 265. Cantacuzino Iordache, vistier, moş lui Iordache Cantacuzino vel vornic 148, 188. Cantacuzino lordachi, vel vistier 444, 460, 572, 573, 581 ; vel logofăt 676. Cantacuzino Maria, vistierniceasa din Sârbeşti 131, 132. Cantacuzino Matei, vistier 566. Cantacuzino N., vel vornic 520. Cantacuzibo Şerban, biv vel medelnicer 177, 253, 466/ Cantacuizno Toma, fost mare vornic, 115, 150. Cantacuzino Toader, medelnicer 220, 353. Cantacuzino Toderaşcu, vistiernic 168. Cantacuzino Vasile, vel vornic 94, 272. Cantemir Antioh (~ Antohi) voeivod, cărţi, hrisoave şi porunci date de ^ 101, 104, 105, 106, 107, 109, 110 ,111, 112, 113, 116, 117, 155. Cantemir Constantin voievod, cărţi date de ^ 98, 126. Cantemir Dumitraşco voievod, cărţi date de ^ 126, 149. Cantimir Ion, beizadea 285 . Capră Eftimie, sătean din Păltiniş 536. Capră leremia, sătean din Păltiniş 536. Capră Ion, sătean din Păltiniş 536. Capră Chirica, stăpîn în Bărgăeni 577. Capşe Ştefan, azil din Suceava 413, 414. Captalani, sat pe Zeletin, ţin. Tecuci, al fiilor lui Timircan Perjul 381. Capul Cîmpului, loc, ţin. Suceava, al mănăstirii Voroneţ 323. Capul Codrului, sat, ţin, Suceava, preot din — 588. Cara, loc la Zăvoeni pe Moldova şi Rîşca, ţin. Suceava 124. Cara Iani, biv vel paharnic 545, 546Xj Caroto Andrei, sătean din Sârbeşti ^o0. Carp Andronachi, soţ Ilincăi stăpînă în Bră-tuleni 566. Carp Ioan, vel vornic 520. Carp Opre, învestit de domnie cu carte de urmărirea oamenilor fugiţi în ţin. Soroca 625. Carp Toader, medelnicer 233, 266, 267, 284, 289. Carp Vasilii, armaş 151. Carp Vasili, biv vel paharnic 567, 568. Carpoaia Ilinca, stăpînă în Brătuleni 566. Caş Ştefan, boier în Adunarea ţării 288. Caşin, mănăstire şi sat, ţin. Bacău, egumeni, în pricină cu bîrsanii 158, 251, 252, 310, 349, 376, 405, 418, 458, 475, 484, 600, 684, 712, 713, 714, 715, 729. Caşin, pîrîu, afluent al Trotuşului, pescuit 'în ~716. Caşin, sat de bîrsani pe Caşin, ţin. Bacău, al mănăstirii Caşin 161, 211, 212, 227, 251, 349, 376, 405, 418, 475, 684, 713, 714, 715, 716, 729 v. şi Stâneşti Cataţgioae Măria, clucereasa 275. 748 Catargiu Catrina, soţia lui Ilie Catargiu din Vorontăreşti 143, 155.< Catargiu Costandin, boier, vecinii lui fugiţi prin ţară 250. Catargiu Filip, vtori postelnic 270. Catargiu Ilie, vel logofăt, ginere lui Dabija Vodă, vel comis 103 ; vel vornic 131 ; vel logofăt 135, 143, 150, 155, 173, 175, 277. Catargiu Mihalachi, boier în Adunarea ţării 289. Catargiul Pâtrasco, stăpîn de sate în ţin. Putna 236. Catargiul Ştefan, biv vel ban 475, 494, 500, 501. Catrina, fiica lui Lupul Gîrstea 212. Catrina, jupîneasa lui Sandul Harap v. Ară-poae Catrina. Catrina spătăreasa v. Cantacuzino Catrina. Cazacu Constantin, sătean din Rusăni 641. Cazacu Grigoraş, sătean din Păltăiniş 537. Câzacu Neculai, vecin din Drăgăşani 170, 171. Cazimir, diac 246. Cazimir, sătean din Păltiniş 538. Cazimir Ion, martor la Rîşca 673. Căbesti, sat, tin. Tutova, al lui Sandu Oat 617. Căbesti, vale în ţin Tutova 617. Căbugi, sat, ţin. Sucevii, parte a Zoiţii cluce-reasa 577. Căcăceni, sat, ţin. Soroca, al mănăstirii Sf. Sava 218. Căcârez Vasile, sătean de la Fărcaşa 732. Căghineşti, sat, ţin. Fălciu, al lui Palade Că-păţînă 344. Căinări, pîrîu, alfuent al Răutului, sate pe ~262. Căiuţ, pîrîu, afluent al Trotuşului, dîrste pe ~ 634. Câldâruşa, sat, ţin. Soroca, căpitan de ~ 362. Călieni, sat, ţin. Tecuci, al lui Gligoraşco Costachi 232. Călineşti, sat pe Bistriţa, ţin. Suceava, al lui Ursu Iuraşco 181. Călineşti, sat, ţin. Cernăuţi, al moştenitorilor lui Pîrvul Andronic 179. Călmaşul, vel şetrar 233. Călmăţui, pîrîu la ţin. Lăpuşna, afluent al Prutului 496. Călmăţui, sat, ţin. Lăpuşna, al lui lordachi Iamandi 496. Cămărzani, sat pe Moldova, ţin. Suceava, martor din ~ 131. Căminicianu, armean din Botoşani, arendaş 641. Căpăţînâ Palade, stăpîn la Oancea, ţin. Covurlui ş.a. 344. Căpiteni, selişte, ţin. Hotin, a lui Pătraşcu Cracalie 450. Câpoteşti, sat peste Codru, ţin. Vaslui, al mănăstirii Bîrnova 214, 298, 314. Cârăban Simion, vornicel din Ciuşlea Nouă 515. Cărăcaş Gavril , medelnicer 421. Cărăcaş Ioniţă, paharnic 352. Cârâivan Ion, sătean din Cordăreni 310. Cărbunieşti, sat, ţin Putna, al mănăstirii Caşin 310. Căscăuţii, mănăstire, tin. Vaslui, egumen de ~288. Căsian, sătean bejenar la mănăstirea Doljeşti 445, 446. Câuciuleşti (Căutuleşti), sat, ţin Neamţ, vecinii lui Velecico Panaiotache 173, 183. Căuiasca, sat, ţin. Vaslui al Măriei comisoaia 365. Cazacul Neculai v. Cazacu Căzăneşti, sat, ţin. Fălciu, al lui Iancu paharnic 482, 483. Cearnovschi Anton, stăpîn la Horecea pe loc împărătesc 522. Ceauru Alexandru, al doilea postelnic 101. Ceauru Dumitrascu, ost mare logofăt 100, 162. Ceaurul Vasilie, aga i logofăt 108, 150,162, 163, 165. Ceilichile (?), sat, ţin. Soroca, al mănăstirii Golia 409. Cepraga Alexandru, diac la Băleni 555. Cerceleşti, sat, ţin. Or hei, al lui Ştefan Roşea 498. Cerchez Ioniţă, copil din casă 206, 247. Cerchez Mihălache, biv vel ban, staroste de Putna 582, 585, 589. Cerchez Neculai. diac 115. Cepcăuţi, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Slatina 187. Cernăuţi, tîrg tîrgoveţi şi arendaş 272, 286 — 287, 588 589, 619 scaun de judecată 264, 521, 522 ; biserică 248, 281 acte scrise în ~ 215, 484, 589. biserică în ~ 248, 281. Cernăuţi, ţinut, sate în~ ; staroşti de ^98,177, 179, 210, 221, 233, 242, 246, 257, 259, 262, 267, 272, 280, 281, 286, 287, 299, 294, 331, 371, 457, 486, 489, 490, 560. schit în ^ 286, 287. vecinii aşezaţi si fugiţi 175, 242, 448. Cesporoschi Chirii, căpitan de la Tabăra 342. Cetâţuia, mănăstire lîngă Iaşi, egumeni 139, 222, 223,.241. Checheriţă Lupul, sătean din Vama 329. Chehnăuţi, sat, ţin Soroca, parte luată pentru o datorie de Miron Crăciun 94. Chelsia călugărita, fiica lui Ilie Pleşca jitnicer 172. Chelsoiu Sandu, sătean din Serbeşti 578, 579. CJierdeiMtre-. Vasile. vecin din Bozieni 275. ^uhesarie, dichiu, apoi egumen la mănăstirea Neamţ 559, 6 50. 749 Chesarie, egumen la mănăstirea Galata 494. Cheşco Simion, uricar 230. Chetran Istrate, răzeş din Vărzăreşti 671. Chetrea Gheorghi, martor, megieş din Tg. Neamţ 575. Chetreni, sat pe Pereschiv, ţin. Tecuci, al fiilor lui Timircan Perjul 381; al lui Mano-lache Bogdan 528. Chetrosu, sat, tin. Fălciu, al lui Palade Căpă-ţînă 344. Chetrosu, sat, ţin. Soroca, al mănăstirii Sf. Spiridon 467. Chifra Iacov, sătean din Rogojeşti 640. Chihaia Toader, tîrgoveţ din Piatra Neamţ 347. Chilaru, sătean din Dăiceni 389. Chilieni, sat, ţin. Tecuci, moşan din ~ 157. Chilug Costandin, sătean din Petreşti 560. \ Chilug Ştefan, sătean din Petreşti 560. 'Chirlisa Vasile, sătean din Galu 690. Chiper, fustaş din Câpoteşti 298. Chiper Dumitru, sătean din Petreşti 560. Chira, fata lui Constantin din Gorneşti pe Gerul 110. Chirciul Constantin, vecin din Deleni 188. Chiriac, egumen la mănăstirea Homor 341. Chiriac, vecin din Dămieneşti 116. Chiriac, vecin din Şoldăneşti 132. Chiriac Ioan, diac 516. Chiriac Ion, martor, megieş din Tg. Neamţ 515. Chirica, vier din Yităneştii de Sus 531. Chirica, mazil din Covurlui 384. Chirii, egumen la mănăstiren Caşin 475. Chirii, egumen la mănăstirea Rişca, în pricină cu 'locuitorii din Moişa mutaţi la Saca şi Plopi 626, 627, 637, 649, 652 — -654, 657-659, 661, 662, 668, 669, 672. 674, 675, 686, 702, 703, 705, 707, 709, 723-725, 731. Chirii, egumen la mănăstirea Slatina 581, 587, 589, 592, J 597, 598, 604, 620, 621, 624, 633, 644, , 651, , 664, 665, 680, 682, 695. Chirilâ, moşinaş din Costeşti 157, 183. Chirilâ, vecin, tatăl lui Sofronie din Deleni 188. Chirilâ, rus din ţara leşească, vecin 229, 230. Chirilâ Niţâ, sătean din Fărcaşa 732. Chiriţă, stăpîn In Banca 104. Chironda, sătean din Păltiniş 536. Chironda Gheorghie, sătean din Păltiniş 536. Chirvasie Gheorghie, vinde parte din Căzăneşti 482. Chirvasie Vasile, vinde parte din Căzăneşti 482. Chisăliţă Ilie,, sătean din Păltiniş 536. Chişcâ,jvecin al familiei Ion Stîrcea 193. Chişcă Costandin, dregător la isprăvnicia Sucevei 661. Chişinâu, tîrg, ţin. Lăpuşna, părţi din moşie ale mănăstirilor Frumoasa şi Galata la^ 225, 275, 276 ; dughene în ~ 239. Chite Costandin, sătean din Păltiniş 537. Chiţeşti, sat peste Trotuş, ţin. Bacău, al lui Costache Razu 232. Chiveringă Todor, sătean din Yasilăuţi 560. Cinpoia Stan, bîrsan din Caşin 684. Cioara, sat, ţin. Iaşi, al banului Aristarho 232. Cioară Grigoraş, răzeş din Yărzăreşti 671. Ciobanul Costandin, postelnic 166. Ciocan, munte pe Yizăuţi, ţin. Putna 493. Ciocîne Radu, bîrsan din Caşin 684. Ciocîrlan Pavel, biv vel vornic 108, 109. Ciocîrlie, stăpîn în Gîrceni 138. Ciocirlie Ion, epistat de moşie în ocolul Botoşani 137, 138. Ciocîrlie Neagoe, vornic de poartă 289. Ciocmatir Arsânie, vecin din Selişte 166. Ciocmatir Ioniţă, vecin din Selişte 166. Ciocmatir eşti, familie de vecini în Selişte 165. Ciodnorodniţi (Ciornorudinţi), sat, ţin. Soroca, în hotar cu Chehnăuţi 94. Ciofeni, sat, ţin. Orhei, al lui Iordachi Panaiti stolnic 558. Ciofreşti, sat, ţin. Tecuci, al mănăstirii Neamţ 105. Ciohoranul Neculai, căpitan de ocolul Ciuhur 235, 236. Ciomuleşti, sat pe Moldova, ţin. Suceava, oameni bătrîni din ^ 130. Cionceşti, sat, ţin. Cîrligătura, în hotar cu Scorţeşti 1967^^ Ciorăşti, sat, ţin. Tuto va, al mănăstirii So-veja 157, 258, 320. Cioreni, sat, ţin. Tutova, al lui Chiriţă din Banca 105. C/or/u(?), localitate, proin vlădică de ^131. Ciorneiu Andrei, ia venitul satului Păltiniş 538. Ciornohuţ Mihăilâ, martor jurător din Cris-teşti 260. Ciorobîtcă Constandin, sătean din Yaduri pe Bistriţa 711. Ciorsaci, sat pe Şomuz, al mănăstirii Solea 249. Ciorteşti, sat, ţin. Vaslui, al mănăstirii Bărboiu 187, 257. Ciric , moşie lîngă Iaşi a mănăstirii Sf. Ioan din Iaşi 245. Ciripcău, sat, ţin. Soroca, al banului Aristarho 232. Ciripcău, sat, ţin. Suceava, în hotar cu Vol-cineţ 213. Ciubotar Ion, sătean din Pomîrla 504, 505. Ciubotaru Mihai, sătean din Valea Seacă 620. Ciucu Ion, sătean din Şerbeşti 578, 579. Ciudin Costandin, medelnicer 203, 209, 290, 302. Ciudin Vasile, diac de vistierie 565. 750 Ciuhur, oco], sate şi căpitan de ~ 235, 236, 330. Ciuhur, pîrîu, afluent al Prutului, sate pe ^ 236, 330, 362. Ciulă Toader, sătean din Valea Seacă 589. Ciuntu, sătean din Rusăni 641. Ciurbeşti, sat, ţin. Iaşi, al mănăstirii Bîrnova 314, 416, 484. Ciurea, sat, ţin. Iaşi, al mănăstirii Bîrnova 416, 484. Ciurea Gheorghe, sătean din Bîlca 634. Ciurilâ Ion, vecin din Şoldăneşti 249. Ciurlă Toader, sătean din Valea Seacă 587, 602. Ciuşle Noi, ţin. Putna, al lui Dimitraşco Stur-za 514. Cîmpulung, ocol, vornic de ~ 189, 216, 217, 311, 329, 338, 351, 399, 434, 435. Cîmpulung, oraş, vecini din Hălăuceşti şi oameni aşezaţi la ^ 94, 311, 329, 434, 435. Cîmpulung rusesc, sat cu vecini, pe Geremuş, ţin. Vijniţa, pe Geremuş, ţin. Vijniţa, al lui Sandul Sturza vel logofăt 210. Cîmpuri (Gînpuri) sat pe Şuşiţa, ţin. Putna, parte a răzeşilor şi parte a mănăstirii Bogdana 209, 337, 397. Cîrhana, sat în olatul Grecenilor, gîrle închise de Manolache Costache 354. Cîrlig Andrei, mazil din Lereşti şi Ungureşti, ţin. Neamţ 445. Cîrlig Miron, răzeş din Vărzăreşti 672. Cîrlig Tănase, răzeş din Vrăzăreşti 672. Cîrligătura, tinut, sate si ispravnici de ^ 155, 222, 225, 232, 233,’ 243, 293, 308, 355, 443 tîrg în ~ 526. Cîrligi, sat, ţin. Neamţ, al lui Iordache Can-tacuzino 173, 183. Cîrniceni, sat, ‘ţin. Iaşi, al lui Costantin Cuco-ran 201. Cîrpeşti, familie de vecini ai lui Ion Stîrce 192. Cîrstânar Dumitru, sătean din Valea Seacă 589. Cîrstea, vătav 275. — Cîrsti Aftimie, sătean din Măcreşti 483 — Cîrsti Erofteiu, călugăr din Măcreşti 483 — Cîrste Gligoraş, sătean din Măcreşti 482. Cîrste Ilie, şetrar, ispravnic de Suceava 522. Ctrstea Ion, sătean din Galu 689. Cristea Ion, sătean din Bîlca 634. Ctrstea Lupul, soţ Gîrstniei 212. — Cristea Stan, sătean din Bîlca 634. — Criste Ştefan, sătean din Măcreşti 483. — Chiste Toader, sătean din Galu 689. Ctrsteştii, familie de răzeşti 402. — Crăsteşti, sat, ţin. Covurlui, al lui Iancu Greceanu 436, Ctrsteşti, sat, ţin. Cernăuţi, martor din~ 260. Ctrsteşti, sat, ţin. Cîrligătura, al lui Iordache Roset, cu bejănari împrăştiaţi 444. Ctrsteştii, sat pe Moldova, ţin. Suceava, al Catrinei soţia lui Sandu Arapu 135. Cîrstian (Cîrsti), arman din Dăiceni 389, 390 391. Cîrstian, biv vel armaş, ispravnic de Tecuci 103. Ctrstina, fiica lui Bucium din Vorontăreşti 143. Cîrstina, soţia lui Lupu Cîrstia 212, 213. Cîrstîniţa, fiul ei din Dăiceni 390. Clăbuciul, munte al mănăstirii Caşin 158. Clim, vătăman de Draceniţa 280, 281. Climent, egumen la mănăstirea Pîngăraţi 452, 453. Climescu, martor la mănăstirea Rişca 673. Clinte Ştefan, vecin din Paşcani 108. Clipiceşti, sat, ţin. Putna, părţi ale mănăstirii Mera şi Manolache Donici 223, 530. Clişova, sat pe Ichel, ţin. Orhei, al lui Darie Donici 567. Cloşca Mahmet, negustor turc 179. Cobolta, pîrîu, afluent al Răutului, ţin. Soroca» sate pe ~ 262. i Cobolta, sat, ţin. Soroca, al Catrinii mdelin-cereasa 233. Cociorvă Gavril. preot 548. Cociorveiu, pîrîu, afluent al Tazlăului Mare, ţin. Neamţ 551. Cociuba, sat, ţin Tutova, al lui Costandin Gheuca 445. Cociubănita Ruxandra, stăpînă în Tutova 136. Cociula Simion, sătean din Buicani 140. Cociuşca, sat, ţin. Dorohoi, al lui Velicico Onciul 352. Cocoran v. şi Cucoran. Cocoran, vornic 133. Cocoranu Ion, sătean din Valea Seacă 601. Cocorescu Vasile, boier, împrumută cu porumb pe săteni 722 Cocoş, cîrciumar pe moşia lui Vasile Ceauru aga 108. Cocriş, diac 120. Cocriş Ioniţă, sătean din Dobreni 230. Cocriş Ştefan, sătean din Dobreni 230. Codranu Chiriac, sătean din Valea Seacă 602. Codreanu Ioniţă, biv vel şetrar 675, 676. Codreni, sat, ţin. Dorohoi al lui Iordache Ia-mandi 233, 529, 530. Codru, ţinut, sate şi căpitani de ^ 248, 265, 663 ; îngrădirea ţarinilor şi pădurilor 604. Codrul Eşului, sate şi schit în ~ 214, 225, 314, 526, 527. Codrul Sîrbilor, sat, ţin. Tutova, al mănăstirii Râchitoasa 223. Coejdul, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Bistriţa 375. Coftan, via lui în Drăgeşti, ţin. Roman 149. Cojitul Mihail, vecin din Deleni 188. Cojoc Ion, sătean din Vaduri 711. Cojocaru Arsânie, vecin din Mînjeşti 167, 168. Cojocaru Gheorghiţă, vecin din Mînjeşti 167, 168. Cojocariii Grigoraş, sătean din Molniţa 513, 514. Cojocarii Gligorie, vecin din Mînjeşti 167, 168. Cojocarii Ignat, vecin din Mînjeşti 167, 168. Cojocarii Ion, sătean din Pomîrla 505. Cojocarii Ion, vecin din Mînjeşti 167, 168. Cojocarii loniţă, sătean din Moişa 636, 644, 663. Cojocarii Leontie, vecin din Mînjeşti 167, 168. Cojocarii Nicolai, vecin din Mînjeşti 167, 168. Cojocarii Pavăl, vecin din Mînjeşti 167, 168. Cojocarii Simion, vecin din Mînjeşti 167, 168. Cojocarii Vasile, vecin din Mînjeşti 167, 168. Coloneşti, sat, ţin. Tutova, parte a mănăstirii Răchitoasa 274. Comănescul, partea lui în Tuf eşti 342. Comăneşti, sat, ţin. Bacău, nemţi retraşi prin ^ 583. Conachi Gavril , biv vel stolnic, ispravnic de Tutova 528. Conachi Manolachi, vel vornic 728. Conatii Gavril, stăpîn în Rogojăşti 639. ^CQnd^iuJBatlu, bîrsan din Gaşin 684. Conţăscul Ursul, ispravnic de Tecuci 103. Conţâşti, sat pe Bistriţa, ţin. Neamţ, al mănăstirii Tazlău 578. Copoul, mănăstie la Gopou lîngă Iaşi, sate şi egumeni de ~ 195, 332, 455, 456. Corcoj Ion, sătean din Căbeşti 618. Cordâreni, sat, ţin. Dorohoi, părţi ale lui Aristarho ban şi Dionisie Hudeci 205, 232, 291, 295, 309, 310, 313, 411, 412. Cordun (Cordon), Bucovina, sate în ~ 486 490, 524, 525 v. şi Bucovina. Cor iul v. Coroi Corlăţile (Gorlăţelile, Curlăţălile) moşie, ţin Suceva, a mănăstirii Slatina 587 — 589, 601, 619, 621, 622. Cornea, vecin fugit din Şoldăneşti 132. Corneşti, sat, ţin. Neamţ, părţi ale lui Ursu Iuraşcu şi Lascarache Ruset 181, 553. Corni, sat, ţin. Govurlui, al lui Tudor vornic de poartă 384. Corni, sat, ţin. Suceava, al lui Grigore Botez 158. Cornul, poiană pentru fînaţ la mănăstirea Neamţ 690. Coroama Ştefan, sătean din Largu 720. Corod, sat, ţin. Tutova, al lui Gheorghe diac 373. Coroi (Goriul), deal cu vii la Socola, lîngă Iaşi 561, 562. Coroi Lupu, căpitan 469. Corui Maria, din Guciulaţi 125, 126. Corui Rusul, stăpîn în Cuciulaţi 125, 126. Coropceni, sat, ţin. Vaslui, al mănăstirii Bărboiu 257. Corotco, vecin din Bece şti 119. Corpâceanu Ion, sătean din Păltiniş 536. Cosacea Pavel, bîrsan din Gaşin 684. Gostachi, ban v. Costachi Gavril 385. Gostachi biv vel clucer v. Costache Scârlata-che. Costachi , biv vel medelnicer, ispravnic de Tecuci 156. Costachi, biv vel pitar, ispravnic de Cernăuţi 488, 489. Costachi, dascăl din Rusăni 641. Costachi, hatman 714. Costachi logofăt 587. Costachi, mazil din Glodeni, ţin. Vaslui 655. Costachi, protopop la biserica domnească din Cernăuţi 281. Costachi, vătaf din Liţcani 277, 278. Costachi, vel spătar, ispravnic de Tecuci 196. Costache vel vornic v. Costache Vasile. Costachi Costantin vistier 151. Costachi Costandin vel spătar 142 ; hatman 185 logofăt 203. Costachi Costandin, spătar 448. Costache Gavril, vel ban 198, 385. Costachi Grigoraş, biv vel comis 232. Costachi Grigoraş, paharnic 547, 548. Costachi Ilie, biv vel armaş 248. Costache Ilie, vel paharnic 322. Costache Ilie, biv vel spătar, ispravnic de Dorohoi 411 ; vornic 470. Costachi Iordachi, biv vel jitnicer 97. Costachi Iordachi, vel agă 355. Costachi Iordachi, vel stolnic 336. Costachi Iordachi, vel vistier 409. Costachi Lupul, hatman 104; vel vornic de Ţara de Sus 108, 109, 122, 131. Costache Manoiach^, vel vornic 322, 336; vel logofăt 353, 354, 424. Costache Maria, soţia lui Toader Costache biv vel spătar 232. Costache Scârlătache, biv vel clucer 322, 590, 685 Costache Solomon, clucer 123. Costache Ştefan, vel logofăt 297, 355. Costache Toader, biv vel spătar 232. Costachi Vasile, vel vornic 258, 288, 427, 465, 640. Costachi Vasile, vel spătar 526 ; vornic 728. Costanda, negustor, din Luceşti 174. Costandachi, vel vornic 431. Costandie, egumen la Trei Ierarhi 582. Costandin, ban, ispravnic de Suceava 385. Costandin, biv vel căpitan de lefegii 691. Costantin, biv vel paharnic 377. Costantin, corălariu, vecin din Şoldăneşti 176. Costantin, fost clucer, 224. Costantin, fustaş 282. Costandin, preot în Iaşi la biserica Golia 273. Costandin, preot în Valea Seacă 102. Costandin, preot în Zamostea 562. Costandin, sătean din Dăiceni 390. Costandin, sătean din Galu 689. Costandin, sin Iordachi, sătean din Păltiniş 537. Costandin sin Ion Munteanu v. Munteanu. 752 Costantin, stolnic, ispravnic de Roman 665 Costandin, spătar v. Costandin Gheorghe. Costantin, ţigan dat schimb mănăstirii Burdu-jeni 151. Costantin, vecin din Bozieni 275. Costantin, vecin din Dulceşti 114. Costantin, vecin din Forăşti, fugit, 218. Costantin, vecin din Gorneşti 110. Costantin, vel armaş 288. Costantin, vel căminar 322. Costantin, vel căpitan de Soroca 243. Costandin, vel logofăt 520. Costandin, vel pitar 289. Costandin, vel spătar 435, 627, 628. Costandin, vel vornic 468. Costandin, vornic al satului Păltiniş 537. Constandin Coconul, angajează argat cu simbrie 624. Costandin Gheorghe, spătar, ispravnic de Tutova 574, 618. Costandin Gheorghe, stăpîn în Zaboloteni 691. Costandin M., diac 724. Costandinici Ilie, vornicul satului Lişna 205. Costaten, preot la Conţeşti 578, 579. Costănu Dumitru, sătean din Valea Seacă 620. Costăn Matei, condicar 676. Costăş, sulger 188. Coste, bîrsan din Bîrsăneşti 198. Coste, căpitan 459. Costescul Grecul, vecin din Brăhăşeşti 157. Costiscul Neculai, vecin din Brăhăşeşti 157. Costeşti, sat pe Pereschiv, ţin. Tutova, al mănăstirii Soveja 95, 157, 183, 399, 400. Costichi Vasili v. Costachi Vasili. Costin, ginerele lui Buzamăt, sătean din Hălă-reşti 686. Costin, ţigan din Dulceşti 114. Costin, vecin din Deleni 188. Costin Ion, hatman 175. Costin Matei, condicar 571, 729. Costin Nicolai, biv vel jitnicer 278. Costin Nicolae, vel vornic 108, 109, 115, 126, 175. Costîna, sat, ţin. Suceava 180. Costr&şJZnaomş, căpitan 673. Costrig Gheorghie, mazil din ţin. Cernăuţi 448. Costrig Ilie, mazil din ţin. Cernăuţi 448. Coşâscul Postolache, martor la Teţcani 123. Coşăscu Toader, medelnicer 288. Coşciug, sătean din Drăgeşti 190. ' sat, ţin. Tutova, al lui Monolachi vornic 138. Coşula, mănăstire, ţin. Hîrlău, egumeni şi sate ale ~ 590, 607. Coşula, sat, ţin. Hîrlău 590, 607. Cotană Costantin, sătean din Hălăreşti 686. Cotic Timofti, în Adunarea ţării 289. Cotiugeni, sat. ţin. Orhei, al lui Vasile Sturza stolnic 232. Cottrgaşi, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Slatina 698. Cotnari, tîrg, vie la ~ 115. Cotoru Giurgiu, sătean din Faraoani 425. Cotoru Ianoş, sătean din Faraoani 425. Cotul Săvineşti v. Săvineşti. Cotul Tacului, (numit Hoceni), sat, ţin. Fălciu, al lui Constantin Greceanu 586. Cotmani, oraş de graniţă, ţin. Cernăuţi; călăraşi şi căpitani de ^ 98, 242, 259. Cotmani (Coţmăneşti) moşie la Popricani pe Jijia pădure şi loc ale lui Neculai Axinte şi ale mănăstirii Aron Vodă 116, 158, 343. Coţoc Găurii, vecin fugit, urmărit de Miron Hajdeu pîrcălab 111. Covasna, sat la Bohotin, ţin. Iaşi, al mănăstirii Homor 357. Covurlui, ţinut, sate, codrii merei şi îngrădire ţarini, 105, 110, 222, 320, 344, 384, 424, 447, 569, 604. Cozacul Lupaşcu, vecin din Şoldăneşti, 176. Cozan Simion, în pricină cu mănăstirea Voroneţ 323. Cozancea, pîrîu, ţin. Hîrlău, afluent al Sitnei , sat şi pădure pe ^ 120. Cozma, egumen la mănăstirea de la Ocne 115. Cozma, ierodiacon la mănăstirea Neamţ 275. Cozmescu Ion, din Brăeşti, scrie jalba sătenilor din Valea Seacă 601. Cozmăscu Vasale, sătean din Valea Seacă 620. Cozmeşti, sat, ţin. Fălciu, al mănăstirii Frumoasa 451. Cozmeşti, sat, ţin. Lăpuşna, al mănăstirii Secu, 458. Cozmeşti, sat, ţin. Tecuci, al lui Grigoraşcu Costache biv vel comis 232. Cozmeşti, sat pe Şiret, ţin. Suceava, parte a lui Toader Buhăescu233. Cozmoaia, vale la Iaşi a mănăstirii Cetăţuia 139 Cracău, pîrîu, afluent al Bistriţii, sate pe ~ 115, 150, 268, 324, 325, 360, 367. Cracău, sat, tin. Neamţ, al mănăstirii Neamţ 311, 324./ Cracalia Pătraşcu, mazil din ţin. Hotin 449, 450. Crainacăuţii, sat, ţin. Hotin, al lui Constantin Şahin 453. Crainici, sat, ţin. Putna, al mănăstirii Mera 223. Crasna, sat, tin. Suceava, al lui Miron Gafencu 257. Crasnaleuca, sat, ţin. Dorohoi, al lui Vasile Sturza 232. Crăciun, butnar, sătean din Moişa, mutat la Saca 551, 612. Crăciun Miron, spătar 94, 95. Crăciun Ştefan, sătean din Valea Seacă 601. Crăciuniac Costantin, din Draceniţi, martor 280, 281. Crăciuninco Costin, jurător la Dracineţi 260. Crăineşti, sat şi selişte, ţin. Suceava, ale mănăstirii Solea 249, 250. €8 - c. 4661 75S Crăpături, sat pe Bistriţa, ţin. Suceava, ——locuit de plutaşi, al mănăstirii Neamţ 685, 717-720, 733. Crăsnăşeni, sat, ţin. Fălciu, pus la cislă cu Creţeştii episcopiei de Huşi 265. Crăsteşti, sat, ţin. Covurlui v. Cirsteşti. Creţana, sat, ţin. Fălciu al mănăstirii Bră-diceni 358. Creteşti (Crăţeşti) sat, ţin, Fălciu, al episcopiei Huşi 231, 265. Creata, sătean din Păltiniş 537. Creţul, vecin din Deleni 188. Creţul, vecin din Rediul Mare 203, 209. Creţu Dămian, sătean din Valea Seacă 620. Cretu Gheorghie, vecin din Rediul Mare 203, 209. Creţu Irimia, sătean din Păltiniş 537. Creţu Sava, sătean din Valea Seacă 601. Creţu Ursu, sătean din Păltiniş 537. Creţu Vasile, răzeş din Vărzăreşti 671. Creţul Vasile, sătean din Păltiniş 537. Creţu Vintilă, ia porumb pe datorie pentru dobîndă şi clacă 722. Crican Ion, sătean din Valea Seacă 620. Cristea v. Cîrstea. Criş Ioniţâ, vier din Roşcheş 575. Crîngu, sat, ţin. Putna al mănăstirii Mera 223. Croitor Ioan, sătean din Galu 689. Croitoriul Petre, sătean din Vasilăuţi 560. Croitoriu Onofrei, sătean din Vasilăuţi 560. Croitor Vasile, sătean din Galu 689. Croitorii, sat, ţin. Tutova, al Mitropoliei din Iaşi 473. Cruce, sat, ţin. Putna, locuri cu vii ale mănăstirii Bogdana 313. — Crucea de Jos, sat, ţin. Putna, vii ale lui Constandin Balş 586 — Crucea de Sus, sat, ţin. Putna, vii ale mănăstirilor Bogdana şi Caşin 233, 244, 458. Cruce, sat pe Bistriţa, ţin. Suceava, ocolul Muntelui al mănăstirii Neamţ 717. Crudu Ifrim, răzeş din Vărzăreşti 671. Crupenschi Costache, spătar 439, vornic 451, 458, 460. Crupenschi Costandin, biv vel paharnic 545, 547, stolnic, ispravnic de Suceava 614. Crupenschi Grigore, paharnic 447. Crupenschi Iordachi, căminar 552; biv vel stolnic ispravnic de Suceava 595 — 598, 612. Crupenschi (?) Vasile, vel vornic 95. Crupenschi Vasile, staroste de Cernăuţi 294. Cuciuc Ion, sătean din Sârbeşti 560. Cuciulaţi, sat, ţin. Neamţ, vecini vînduţi de Rusu Corui 125. Cuciurean Ion, sătean din Păltiniş 537. Cuciurean Toader, sătean din Păltiniş 537. Cucoranu v. şi Cocoranu. Cucoranu, carte dată lui pentru a ridica dijma din satele m-rii Bogdana 155. Cucoran Costandin, biv vel pitar 200, 243. Cucoran Gligor, vornic de gloată 144. Cucoranul Niculai, biv vel jitnicer 282. Cucorăşti, sat, ţin. Tecuci, al lui Costandin Roset 232. Cucoş, munte la Cîmpulung al Măriei Canano 446. Cucoş Lupul, moşnaş din Costeşti 183. Cucul Andrei, sătean, stăpîn de moară în Răuceşti 515, 516. Cucul Simeon, vecin din Drăgoeşti 190. Cucuieţii, sat peste Prut, ţin. Iaşi, al mănăstirii Sf. Sava 233. Cucuteni, sat, ţin. Roman, al lui Mihălache Luca 580. Cujbă Toader, vornic 133. Culenici Ignat, sătean din Dersca 503, 504. Culiceni, sat, ţin. Cernăuţi, al lui Neculai Holban 457.' Cupârel Alexandru, adună vecinii din Răve- *'cSuţrT®orMÎ. Cupârel Ionoşcutâ, fratele lui Alexandru 280, 281. Cupceşti, sat, ţin. Tutova, al lui Costandin Gheoca 445. Curăraru Toader, sătean din Hălăreşti 686. Curcă Gheorghe, sătean din Moişa mutat la Saca, 643, 644, 662, 670. Curcă Grigoraş, sătean din Moişa mutat în ----Saca 551, 612, 636, 643, 644, 662, 670, 673, 675. Cureleni, sat, ţin. Orhei, Toader Petco din ~ 146. Curluceni, sat, ţin. Lăpuşna, al lui Toader Carp medet^icer 266. Curtişoara, sat, ţin. Putna, al lui Lupu Coroi 469. Custură Radu, vier din Ciuşlea Nouă 515. Cuştea Damian, vecin din Brăteni, fugit 132. Cuza Argherei, căminar 598. Cuza Ilinca, soţia lui Miron Cuza 175. Cuza Ioniţă, vel pitar 288. Cuza Miron, biv vtori logofăt 175. Cuza Toader, ispravnic de Vaslui 163. Cuzacu v. Cazacu. Cuzic Gligori, sătean din Rusăni 641. Cuzlău, sat, ţin. Dorohoi, al lui Gheorghe Hermeziu ş.a. 158, 233. Czernowitzi, oraş 601, 602. D Dabija, biv vel şetrar, ispravnic de Putna 164. Dabija Istrat ie vodă Eustratie), vornic din Poşorcani; cărţi de la ~ 103, 146, 164, 165, 405, 713, 714. Dados Gavril, sătean din Păltiniş 536. Dafina, doamna lui Dabija Vodă 405. Dajbijeni, sat, tin. Tutova, moşneni dini ~ 157. Damalioc Gavrilo, sătean din Rogojeşti 640. Damaschin, moş lui Toader Damaschin, stăpîn în Silişăul de Sus, 219. Damaschin Grigoraş, sătean din Luceni 259. Damaschin Toader, diacon la biserica Sf. Gheorghe din Botoşani 219. Damian, egumen la mănăstirea Bistriţa 328, 374. Damian, egumen la mănăstirea Bîrnova 214, 298, 314, 333. Damian, egumen la mănăstirea Sf. Sava 233, 271. Damian, sătean din Rădăşeni 480. Dămian, sin Istrate, vecin din Gurluceni 266. Dămian, vier din Ciuşlea Nouă 515. Dânmian, moşan din Lieşti 157. Davida, sat pe Nistru la gura Bîcului, ţin. Orhei , al mănăstirii Suceviţa, 297. Dămideni, sat, ţin. Dorohoi, al Mitropoliei de Iaşi 276. Dămieneşti, sat, ţin. Roman, al lui Toader Hăbăşescu ş.a. 116, 447. Dancăş, moşie, ţin. Iaşi, a mănăstirii Socola 372. Dancul, mănăstire în Iaşi, egumen şi vii ale — 203, 223, Daniil, ierodiacon la mănăstirea Slatina 428. Danolache, sulger 147. Darie, martor adus de Adam Luca sulger 269. Darie Iordache, paharnic 460, 563. Darie Miron, biv postelnic 106. Dascăl Ion, vecin din Buicani 140. Dascălu loniţâ, sătean din Petreşti 560. Davidel Ursachi, vinde parte din Vorontă-reşti 143. Davideni, sat, ţin. Neamţ, al lui Toader Paladi 197. Dăciul, pomii lui în Leorda 355. Dăicini, sat, ţin. Roman, al mănăstirii Dol-jeşti, 389 — 391. Dănâilâ, vornic din Vărzăreşti, 672. Dănâriul Costandin, martor la Faraoani 425. Dăneşti, sat, ţin. Dorohoi, al mănăstirii Precista 340. Dănâlache, sulger 386. Dârmăneşti, sat, ţin. Neamţ, al lui Miron Darie 106. Dârmăneşti, schit, tin. Bacău, veniturile lui 720. Deadiul, vel spătar 122. Dialul Mare, sat, ţin. Tutova, al lui Ioniţă Godreanu 675. Dealul Rusului, la Saca, ţin. Suceava, 662. Dealul Vămâşiei, cu vii la Socola, ţin. Iaşi 491. Dealul lui Vodă, cu vii la Cotnari 115. Deleni, sat, ţin. Fălciu, parte a lui Timofti Ghiban 233, 585, 586. Deleni, sat, ţin. Hîrlău, al lui Iordache Canta-cuzino 138, 188. Dere M., postelnic 456. Dersca (Derzsca), sat, ţin. Dorohoi, al mănăstirii Homor ş.a. 341, 376, 503, 506. Detăman, păhărniceasă, cumpără parte din Teţcani 122. Diiaconu Ilie, sătean, ară la Conţăşti 578 Diiaconu Vasile, sătan, ară la Conţăşti 578* Diiaconu Vasile, sătean din Nadişa 639. Dichizdeni (?) sat al mănăstirii Dragomirna 158. DU, vecin din Deleni 188. Dima Antohi, sătean din Măcişeni 552. Dima Miron, vornic de Vrancea 209. Dimachi Manolachi, agă şi spătar 559, 571. Dimăceni, sat, ţin. Tecuci, la Vadul Roşcăi, pe Şiret, al mănăstirii Adam 156. Dimitrel Ilie, moşnaş din Secueni 170, 171. Dimitrel Ion, moşnaş din Secueni 170, 171. Dimitrel Neculai, moşnaş din Secueni 170, 172 Dimitrel Pântelie, moşinaş din Secueni 170, 171. Dimitrie v. Dumitru. Dinu, armaş. ispravnic de Suceava 243, 244, 256, 324.' Dinu, pitar, stăpîn în Bubuleşti 663, 664, 692. Dinu Star. . . . diac (?) la Divanul întăritu-rilor 246. Diocheţii, sat, ţin. Covurlui al lui Iancu Gre-ceanu 436. Dionisie, călugăr la Slatina 428. Dionisie, egumen la mănăstirea Bărboi 312. Dionisie, egumen la mănăstirea Caşin 713. Dionisie, egumen la mănăstirea Galata 284. Dionisie, egumen la mănăstirea Galata şi epi-trop la Sf. Mormînt 712, 715, 729. Dionisie, proinvlădică de Ciorlu (?) egumen la mănăstirea Aron-Vodă 131. Dlabunicul (?) sat, ţin. Tecuci, al lui Tudor vornic de poartă 384. Dobra, munte al mănăstirii Caşin 158. Dobre, socrul lui Tănase, în Adunarea ţării 289. Dobre Gavril, mazil trimis la Slatina în cercetare 700. Dobre Ion, boier în Adunarea ţării 289. Dobreni, sat, ţin. Neamţ, Ionită Cocriş din — 230 Dobrolescu Alexandru, tîrgoveţ din Piatra Neamţ 347. Dobromireşti, sat pe Smila, ţin. Tutova 449. Dobrovăţ, mănăstire, ţin. Vaslui, egumen de — 288. Dobruleşti, sat pe Moldova, ţin. Neamţ, al mănăstirii Hangu 441, 444. Docan Ion, mazil din Fălciu, stăpîn în Spineni 472, 473. Dochiţa, fiica lui Nechifor Bercea din Gor-neşti pe Gerul 111. Dochiţa, ţigancă din Soci, roabă a lui Tănase Gosan 721. Dolhăscul Echim, martor la mănăstirea Pobata 202. 755 A. Dolhiscul, tatăl lui Toader, martor 202. Dolhiscul Toader, martor la mănăstirea Pob-rata 202. Doljeşti, mănăstire, ţin. Roman, ctitoria lui Dionisie Hudici 364, 402, 406, 414, 415, 420. Doljeşti, sat, ţin. Roman, al lui Paraschiv şi mănăstirii Doljeşti 200, 406, 414, 415, 420. Dolniceanu Costantin, vecin din Bereşti, fiii lui fugiţi 132. Dolniceanu Grigori, vecin din Brăteni, fugit 132. Doltoleasă Maria, văduvă din Dragomiresti 650. Domeţiian, stareţ la mănăstirea Iucuşeni 289. Domneşti, sat, ţin. Putna, al lui Gostache Razu 232. Donceşti, sat, tin. Covurlui, al lui Palade Căpăţînă 344. Dondăşu, părţile lui în satele din Covurlui 384. Donici A., diac la Divanul întăriturilor 246. Donici Andronachi, semnează rezoluţii 584, 592, 596, 599, 607, 609, 610, 611, 642. Donici Costantin, serdar de Orhei 284. Donici Cost andin, biv vtori vistier 499. Donici Darie, mare vornic şi mare logofăt 149, 150, 175, 197, 201. Donici Darie, biv vel paharnic 470, biv vel ban 567. Donici Manolache, stolnic, 530. Donici Neculai, vel logofăt 96. Doniia, stăpîn de vii în Vităneşti 474. Donosie, vecin din Dulceşti, 114 Donosoae, sătean din Păltiniş 536, 538. Doreşti, sat, ţin. Hotărniceni, locuit de tătari, al lui Yasil Roset hatman 425. Dorna, sat, ocolul Muntelui, ţin. Suceava, ponturi pentru adet 717,719. Doroftei, vecin din Teţcani, vîndut 123. Dorohoi, tîrg, tîrgoveţi, şoltuz şi vornici 224. Dorohoi, ţinut; sate, iazuri şi dregători de— 103, 109, 110, 132, 158, 174, 185-187, 205, 219, 224, 232, 233, 236, 237, 243, 246, 257, 267, 270, 271, 276, 291, 295, 340, 351-353, 378, 439, 448, 456, 529-531. Doroseşti, sat, ţin. Cernăuţi, al lui Ştefan Iamandi 233. Dorothei, stareţ de mănăstirea Neamţ 719. Dosothei, egumen la Treisfetitele 332. Dositeu, episcop de Rădăuţi 336. JDovbenca Ştefan, sătean din Rogojeşti 640. Dracineţi (Draceniţi), sat, ţin. Cernăuţi, al mănăstirii Pobrata, locuitori traşi la vecinie 248, 259, 260, 262, 280, 281 ; vătăman de — 280, 281. Dragomir Gheorghe, bîrsan din Caşin 684. Dragomir Radu, sătean din Bîlca 634. Dragomireşti, sat, ţin. Lăpuşna, al mănăstirii Bărboi 248. Dragomireşti, sat, ţin. Beamţ, posluşnic din— 650. Dragomirna, mănăstire, ţin. Suceava, satele ei 158, 224. Dragomirna, sat al mănăstirii Dragomirna ; lipoveni aşezaţi la —268. Dragosi < Dragoş >, sat, ţin. Suceava; Ga-briel de —589, 601, 602. Dragşăni, sat, ţin. Hîrlău, al mănăstirii Cosula 607, 608. Drăculeşti, sat, ţin. Covurlui, al lui Manolache Costache 424. Drăgăneşti, sat pe Cracău, ţin. Neamţ, al mănăstirii Neamţ 325, 326, 360, 367. Drăgăneşti, sat pe Moldova, ţin. Neamţ vecini, martori megieşi şi pădure; al mănăstirii Neamţ 130, 193, 730 Drăgănuţ, sătean din Bîlca 634. Drăgeşti, sat, ţin. Roman ; răzeşi-mazili 149, 511, 512; parte a lui Ion Movilă comis 388. Drăgeşti, schit, ţin. Roman; călugării de la —149. Drăghiceşti, sat, ţin. Putna, al lui Costache Razu 232. Drăgoeşti, sat, ţin. Cîrligătura, al mănăstirii, Cetăţuia 222. Drăgoeşti, sat, din Suceava, al mănăstirii Voroneţ 190, 316, 323. Drăguşanul (Drăguşeni), schiţ, ţin. Bacău, egumen de — ; moşiile lui locuite de unguri 432, 539. Drăguşeni, sat pe Moldova, ţin. Suceava, parte vîndut de Toader biv comis cu vecini, 124, 130, 170, 171 : martor din —278 ; parte a lui Iordache Lazul 424, 557 ; săteni mutaţi la Mogoşeşti pe Stbet 557. Drăguşescu Prodan, jitnicer, tatăl lui Dumi-traşco, dă berbeci, boi şi ialoviţe de negoţ lui Petriceicu Vodă, primind despăgubiri 109, 326. Drăguşescu Dumitraşco, fiul lui Prodan jitnicer, primeşte satul Tătărăşeni cu vecinii fugiţi 110. Dreslivele, sat, ţin. Dorohoi, al mănăstirii Precista 340. Drumea Frăţiman, moşan de la Huşi 157. Druţul Ion, vecin al mănăstirii Tazlău 181, 217. Dubova (Dubovăţ), sat, ţin. Cernăuţi, al lu, Dumitrache Tăutul, 178 ; martor din—280 281. Duca Constantin voievod, cărţi de cercetare şi urmărire pentru vecini, distrugere de bordeie, întăriri 95, 96, 98, 99, 130, 302. Duca voievod; ispisoace de la —164, 369, 436; luat de Ieşi 146. Duca Şerban, biv vtori paharnic 233. Duca Ştefan, boier; herghelegiu angajat de —477. Ducico, moş lui Ion Ardarie; partea lui în Tufeşti 342. 756 Dulceşti, sat, ţin. Neamţ, al lui Sandu Sturza 114, 242. Dumbravă Vasile, stăpîn de vie în Yitănesti 474. Dumbrăviţa, sat, ţin. Tecuci, al schitului Dum-brăviţa 533, 544, 545. Dumbrăviţa, schit, ţin. Tecuci; egumeni, sate şi vecini 305, 533, 544, 545, 676. Dumerii, sat, ocolul Botoşani, al lui Darie Donici 291, 470. Dumereşti, sat, la gura Tazlăului, ţin. Bacău, al schitului Drăguşeni 432. Dumitrache, armaş 244. Dumitrachi, biv vel stilnic, serdar de Orhei 576, 577. Dumitrachi (Dumitru), capitan polcovnic, ispravnic de Neamţ 732. Dumitrachi, fost mare armaş 165, 166. Dimitrachijitnicer 693. Dumitrachi (Dimitrachi), veb ban, ispravnic de Bacău 549, 600. Dimitrachi vel vornic 728. Dimitrachi Ghica vel spătar v. Ghica Dimi-trache. Dumitraşco al Pătrăgesăi, vecin din Deleni 88. Dumitraşco, biv stolnic 101. Dumitraşco, martor pentru vecinii mănăstirii Aron-Vodă 132. Dumitraşco, sătean gonit din Luceşti şi Străo-ani pe Jijia 174. Dumitraşco, staroste de Putna 236. Dumitraşco, vecin din Draceniţi 280, 281. Dumitraşco, vecin din Trifeşti 206. Dumitraşco, vel paharnic, serdar de Orhei 275. Dumitraşco vodă, vinde goştina domnească 109 Dumitrean Gheorghe, sătean din Galu 689. — Dimitrie, ban 155. — Dimitrie, căpitan în Adunarea ţării 289. — Dimitrie, diac, trecut la protocol 271. — Dimitrie, paharnic, ispravnic de Neamţ 720. Dumitru, posluşnic al mănăstirii Pingăraţi 453. Dumitru, preot din Vităneşti 474. — Dimitru protopop de Suceava 675. — Dimitrie, spătar 690. — Dimitrie, vel paharnic 278. — Dumitru, ginere Grosoaei, sătean din Păltiniş 536. Dumitru Cîrstina, din Valea Seacă 587. Dimitrie Grecu v. Grecii Dimitrie Dumitru Vasile, sătean din Măcişeni 552. Durâşti, sat, ţin. Tecuci, al lui Niculai Cuco- ranu 282. Durlan Grigorii, moşan din Mînjeşti 230. Durtan Nicolai, moşan din Mînjeşti 230. Durlan Sandul, moşan din Mînjeşti 230. Durnescu Toader, preot din Drăgoeşti 324. Durneşti, sat, ţin. Hîrlău 147. Duşeşti, sat, ţin. Neamţ 173. Dzară Ignat, vecin din Deleni 188. E Echim Iacov, vecin din Gălineşti 180. Echim Ilie, vecin din Călineşti 180. Echim Ştefan, vecin din Gălineşti, 180. Eftimie v. Iftimie. Elan, pîrîu (afluent al Prutului), sate pe ~ 344, 405. Enache, băcal din Bîrlad 483. Enachi, clucer 157. Enachi, ginerele bejănariului din Sârbeşti 560. Enachi, hatman 263. Enache, nemesnic, căpitan 516. Enache, şoltuz din Piatra Neamţ 347. Enachi (lanache) vel stolnic 303; biv vel stolnic, ispravnic de Tecuci, de Tutova 528, 533. Ene (Eni), cafegiu din Suceava 249, 250. Ene Calistru, egumen al m-rii Rîşca 285; al m-rii Secu 304, 306. Enochint, episcop de Huşi v. Inochentie. Enzenberg, general maior, guvernator al Bucovinei 486. ■ Eonichie, egumen al m-rii Dancu v. Ionichie. Eorist v. lorest. Epure Ion, sătean din Păltiniş 537. Epureni, sat, ţin. Botoşani, al lui Grigori Negruţu, săteni nesupuşi 531. Epureni, sat, ţin. Fălciu, al lui Iordache Iamandi şi Ştefan Iamandi 233, 447. Epureni, sat, ţin. Iaşi, al banului Aristarho 232. Erimia v. Irimia. Erothei (Eroftei, Ieroteu), episcop de Huşi 279, 288, 299. Eşi v. Iaşi. Eţcani, mănăstire, ţin. Suceava, stareţă 317. Eţcani, moşie, ţin. Suceava, a m-rii Eţcani 317. Eţco, tatăl lui Ga vrii din Spătăreşti 249. Evcinghelino Gheorghe (Iordachi) biv vtori postelnic, ispravnic de Bacău, de Neamţ 360, 376. Ezechiil, egumen al m-rii Trei Ierrhi 195. Ezireni, sat, ţin. Iaşi, al m-rii Socola 468. F Făluţ Sandu, sătean din Răuceşti 515. Faraoani, sat, ţin. Bacău, al m-rii Solea 425. Faraon Toader, sătean din Pipirig 461. Farcăş, sătean din Săbăoani, ginerele lui Băcacio 510. Farcaş Ianoş, sătean din Faraoani 425. Farcaş Ion, vecin din Dulceşti 114. Farcaş Vasile, vecin din Dulceşti 114. Fălciu (Fălcii, Fălciiu), ţinut, sate şi ispravnici de 96, 105, 128,' 187, 224, 231-233, 265, 266, 271, 273, 318, 344, 345, 358, 360, 405, 419, 447, 472, 473, 509, 510, 547, 548, 585, 586, 604. Fălteceanu Grigore, din Tg. Neamţ 515. 757 Fărcasa, sat, pe Bistriţa, ţin. Suceava, moşie a m-rii Neamţ 717-719, 732, 733. Fârmăcel Ion, vecin, tatăl lui Merăuţă, 269. Fărmăcel Merăuţă, vecin al lui Adam Luca sulger 269. Fâtâciuni, sat, ţin. Tutova, al vornicului Manolache Bogdan 528. Făurei, sat, ţin. Vaslui, al bănesii Catrina Roset 541. Fedeşti, sat, ţin. Fălciu, al lui Palade Căpă-ţînă 344. Fereşti, sat, ţin. Vaslui, al paharnicului Radu Racoviţă 233. Feştilă Ionităj biv poruşnic 373. 'StyŞltlă' Ştefan, sătean din Valea Seacă 620. Feştilă Ştefan, logofăt 368. Feteleu Gligore, sătean din Galu 689. Feteleu Ilie, sătean din Galu 689. Feteleu Nechifor, sătean din Galu 689. Filimon, văcar din Moişa mutat la Saca 636, 643, 644, 662. Filipeşti, (Hilipeşti), sat, ţin. Neamţ, părţi ale lui Ursu Iuraşco şi ale lui Lascarachi Roset vel vistier 181, 553. Fiteoni, loc pe Jijia lingă Popricani, ţin. Iaşi 116. Ftntlna a Florii, toponimic la Spineni, ţin. Fălciu 472. Fîrşeni, silişte, ţin. Dorohoi, a m-rii Dra-gomirna 158. Floca, vecin fugit de la m-rea Neamţ 145. Flondor Şerban, biv medelnicer 260 ; în Adunarea ţării 289. Florea Manole, băjenar aşezat pe moşia Mogo-şăşti 557. Floreni, sat, ţin. Fălciu, întărit lui Chiriţă din Banca 105. Floriştan Acsinte, din Valea Sacă 587, 589, 602. Floriştan Dumitru, sătean din Valea Sacă 602. Floriştan Gavril, sătean din Valea Sacă 602. Floriştan Ion, sătean din Valea Sacă 601. Focşani, tîrg 178. Foleşti, sat, ţin. Fălciu, răzeşi în pricină cu Talpiş vornic 96. Forăşti (Forişti), sat, ţin. Suceava, al şătra-rului Solomon Botez; vecini fugiţi 218 ; curteni traşi la vecinie 106. Fote Alexandru, sluger 691. Fraţco Filip, vecin din Deleni 188. Fraţco Grigore, vecin din Deleni 188. Fraţco Ieremie, vecin din Deleni 188. Fraţco Ion, vecin din Deleni 188. Fralco Nicolai, vecin din Deleni 188. Fraţco Tiron, vecin din Deleni 188. Frăsineiy moşie, ţin. Iaşi, a m-rii Getăţuia 222. Frâtiţa Gavril (Frătuţă Frutiţa ^ în Adunarea ţării 288 ; martor pentru vecini 290, 302. Frăţilă Ioniţă, martor la Conţăşti 578. Frimulf vecin din Grozăveşti, pus în butuci pentru împotrivire la cărat lemne 261. Frumoasa (Sf. Arhangheli), m-re la Iaşi, stăpînă în Chişinău, Gozneşti, Podoleni şi Ghermăneşti 275, 451 ; egumen 276. Frumoasa, sat, olatul Greceni, în pricină cu logofătul Manolache Gostache, hrisov dat de Ştefan cel Mare pe cînd aparţinea m-rii Putna 354. Frumoasa, sat, ţin Fălciu, al lui Gavril Mi-clescu fost mare logofăt 233. Frumoasa, schit ţin, Bacău 632. Frumosul Toader, vecin iertat din Hăbă-şeşti 122. Fruntişâni, sat pe Horăiata, ţin. Tutova, ai lui Palade Căpăţînă 344. Frutiţa Gavril v. Frătiţa Gavril. Fteofan v. Teofan. Fulga Ion, vecin vîndut de Bărboi Sturza 159. Fulga Lupul, vecin exceptat de la vînzare de Bărboi Sturza 159. Fulga Neculaiu, vecin vîndut de Bărboi *^“§£urza* 1597 Fulicâ, fiul lui Baciul, moşan din Dajbijeni 157 Fundul Mîrzoae, moşie, ţin. Lăpuşna, a m-rii Bărboiul 248. Fundul Pipirigului, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Neamţ 461. Furceni, sat, ţin. Tecuci, al lui Neculai Guco-ranul biv vel medelnicer 282. Furceni, sat, ţin, Orhei, răzeşi în pricină cu Donici vistier 499. Furtună Dumitru, sătean din Pîrîul Pîntii 697. Furtună Ioniţă, sătean, tatăl lui Toader din Pîrîul Pîntii 697. Fuscriu Radu, bîrsan din Gaşin 684. G Gabriel de Dragaşi, secretarul administraţiei K-K-Bucovina 589, 600, 601. Gafa, ţigancă din Dulceşti 114. Gafencu Miron, biv vtori stolnic 257; biv vel stolnic 288. Gage Dumitraşcu, din Tg. Neamţ al m-rii Secu 306, Ş07. Gal Mihai, din Răchiteni, martor 327. Galata (Galata), mănăstire lîngă Iaşi, egumenii, şi satele ei 98, 140, 167, 225, 239, 284 286, 293, 308, 346, 357, 494, 715, 729; act scris la 201 ; metodul ei ~ 712. Galaţi (Galaţi), tîrg 211 ; moşie 232, vie 194; corăbierul de la 199 ; Galaţi, ţinut, pîrcălabi de ~ 194, 328, 437 v. şi Covurlui. Galaţi Martin, vecin, ungur din Agiudeni 156. Galaţi Petre, vecin, ungur din Agiudeni 156. Galbeni, sat, ţinutul Tecuci, al m-rii Soveja 157, 161. ' Galbeni, schit, închinat m-rei Soveja 161. Galbinii, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Pre-cista din Roman 550. Galin, Iordache, logofăt 670. 758 Calin, Iordache, diacon, scrie zapisul pentru arendarea moşiei Saca 673, 675. Cala, sat pe Bistriţa, ţin. Neamţ, al mănăstirii Neamţ; cherestea 689, 692, 717, 718, 719, 720. Cane Ion, clucer 675. Cane Ion, sătean din Paşcani 471. Cane Ioniţă, stăpîn în Tîrzia 651. Cane Savin, sătean din Paşcani 471. Cane Petre, vornic al satului Paşcani 471. Caşpar, vecin din Scubenţeni 146. Gaşpar Teodor, serdar 513. Cavril al lui Pavăl, sătean din Păltiniş 538. Gavril, sătean din Roşcani 497 — 498. Cavril sin Puiu, vecin al familiei Ion Stîrcea 192. Cavril de Rus (i), ţin. Tutova, tatăl lui Sta-matie 136. Cavril din Spătăreşti, martor al m-rii Solea 249. Cavril, vier din Yităneşti 474. Gavril, călăraş, fratele lui Gligoraş aşezat pe moşia Lieşti a Mitropoliei 284. Cavril, căpitan 289. Cavril, egumen al m-rii Răchitoasa 274. Cavril, egumen al m-rii Trei Ierarhi 288. Cavril, vel logofăt 131. Gavrilaş, medelnicer 155. Cavril (Callimachi), mitropolit 365, 456, 465, 520, 598, 605. Cavril, preot la m-rea Slatina 698. Cavril, preot la Broşteni 732. Cavril, vătaf, stăpîn pe jumătate din Stre-şineni 352. Cavril, vecin din Giurov 106. Cavril, vecin din Şoldăneşti, fugit 132. Cavril Costachi boier, martor 124. Cavriliţăşti, familie, în pricină cu răzăşii To-meşti, de la olatul Greceni 354. Găgeşti (Găceşti), sat, ţin. Putna, părţi ale m-rilor Mera şi Răchitoasa 223. Găină Dumitru, sătean din Borca 697, 698. Găină Ion, sătean din Pîrîul Pîntii 697. Găină Ioniţă, sătean din Borca 697, 698. Găină Savin, sătean din Valea Seacă 620. Câineşti, sat, ţin. Suceava, al m-rii Slatina nesupunerea locuitorilor 591, 592, 595; orîndari 696. Călăţan Lupul, vornic la Vităneştii de Sus 531. Gălbaza Gheorghe, sătean din Largu 720. ^jMjlti^m^răzeş în Şişcani 318. umitrachi, biv vel spătar, ispravnic de Suceava 612, 614, 626, 630, 631, 635* 636. Ghica Grigorii, biv vel spătar, ispravnic de Neamţ 659, 660, 709, 710, 720. Ghica Grigore, voievod, cărţi domneşti, hrisoave şi porunci date de ~93, 94, 96, 102, 141, 159-172, 174, 175, 177-183, 185* 186, 198-200, 203, 205-210, 212-221, 227, 249, 251, 253, 255, 273, 276, 280, 281, 285, 292, 296, 302. Ghica Grigore Alexandru, voievod, cărţi domneşti hrisoave, şi porunci date de ~333, 352, 353, 365, 376, 381-384, 386-388* 394, 398-407, 409-411, 413, 415, 416* 418, 421, 427, 456, 462, 466, 468-473* 475, 476, 478, 482, 615, 625, 712, 713* 715. Ghica Matei, voievod, cărţi domneşti, hrisoave şi porunci date de ~199, 308, 310 — -318, 320-322, 324, 325, 330, 356, 327. Ghica Nicolae voevod, fiul lui Matei Ghica voevod 322. Ghica Scarlat, cărţi domneşti, hrisoave şii porunci date de ^ 315, 330 333, 339 — 346, 373, 527. Ghidişeni, sat, ţin. Fălciu, al lui Ştefan Iamandi postelnic 233. Ghilţi Ion, sătean din Căbeşti 6l8. Ghineţu, sătean din Dăiceni, plăteşte obligaţii 389. Ghiorca Iordache, ispravnic de Neamţ 462. Ghiorma, locuitori scoşi de pe moşia Popeşti 112. Ghirgoţă Vasile, săteanul Pîrîu Pîntii 697. Ghirvasa, soţie de vecin din Scubenţeni 146. Ghiţă Ghiorghi, în Adunarea ţării 289. Ghiu Barbu, sătean din Bîlca 634. Ghiu Ion, sătean dihn Bîlca 634. Ghiulbiază Iordache, clucer 389, 391. Ghiur Martin, vecin din Leucuşeni 326, 327. Ghiur Mihai, vecin din Leucuşeni 326, 327. Ghizdavăţu Ion, sătean din Petreşti 560. Gioacâş Ştefan, vecin din Scobinţeni 146. Giomo Ion, boier în Adunarea ţării 289. Giuncul, vornic în satul Galbeni 161, 162. Giurcan Nechifor, vecin din Deleni 188. Giurcani, sat pe Elan, ţin. Fălciu, a lui Scăr-lătache Gostache, biv vel clucer 232 — 233, 344, Giurge, vecin din Leucuşeni 327. Giurgeşti, sat, ţin. Roman, la Strunga, vîndut jumătate cu vecini lui Iordache Rusăt 121 760 Giargeşti, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Neamţ 559. Giurgiuleştii, sat pe Başău, ţin. Dorohoi, al m-rii Precista, 340. Giurgiuvanu Daniel vinde vecini din Davi-deni 197. Giurgiuvanu Maria, fiica lui Gheorghe Moţoc, soţia lui Daniel Giurgiuvanu, vinde vecini din Davideni 197. Giurgiovanul Petre, (Jurgiuvani), ginerele lui Ioniţă Tăutul, vinde vecini în Rudeşti 204/205. Giurov, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Aron-Vodă 106. Gîdea, sătean, tatăl lui Simeon din Rădăşeni ----'302'. Girdiciu, călugăr fost mazil din Săcueni pe Moldova, martor 171. Gindul Andronic, socrul lui Costache din Glodeni, ţinutul Vaslui 655. Gindul Costandin, vel vistiernic 288, 343. Gîngiul, bunic Chirei din Gorneşti pe Gerul 110. Ginduleasa Safta, zapis de danie pentru Glodeni, ţin. Vaslui, dat de ^ 655, 656. Gînscă Grigoraş, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Gînscă Iftimie, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Gînscă Ion, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Gînscă Lupu, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Gînscă Nicloae, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Gînscă Sîrghie, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Gînscă Ştefan, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182.’ Gînscă Toader, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Gînscă Vasilie, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Gînscă Vasilachie, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Gîrceni, sat, ţin. Tutova, al lui Manolachi, vornic de poartă 138. Gîrcina, sat, ţin. Neamţ 374, 375. Gîrleşti, sat, ţin. Tecuci, al lui Constantin Ruset; vornic 232. Glăvăneşti, sat, ţin. Tecuci, al m-rii Răchi-toasa 223. Glăvăneşti, sat, ţin. Iaşi, al banului Aris-tarho 232. Gliga Ion, mazil, om domnesc 665. Gligorie v. şi Gr ig or ie. Gligor, fiul lui Constantin Dolniceanu, vecin fugit din Şoldăneşti 132. Gligoraş, fratele lui Gavril, aşezat pe moşia Lieşti a mitropoliei 284. Gligoraş Ştefan, sătean din Băleni 555. Gligoraş Ioan, sătean din Măcişeni 552. Gligoraş, fură stupi ai m-rei Bogdana 227. Gligoraş, cărăuşul; fiii lui, vecini vînduţi 205. Gligoraş, fiul lui Puiu, vecin al familiei Ion Stîrcea 192. Gligoraş, fiul lui Vasilie, uricar 151. Gligoraş, martor la eliberarea unui vecin din Spineni 118. Gligoraş, negustor din Iaşi, martor 139. Gligoraş, spătarul, stăpîn în satul Tudora, pe Şiret 121. Gligoraş (Grigoraş), fiestru lui Ştefan Pisilica, şavgău de Ocnă, tras la vecinie 100. Gligoraşco, nepot lui Solomon Bîrlădeanul logofăt, stăpîn în Lieşti, ţin. Hîrlău 147. Gligore, sătean, calcă moşia Luceşti şi Străoani pe Jijia 174. Gligore, ţigan 151. Gligore, spătar 133. Gligore morariul de la Fărcaşa, moşia m-rii Neamţ 732. Gligoreşti, moşie în ţinutul Tecuci, întărită mănăstirii Răchitoasa 223. Gligorie, martor la judecată pentru vecini 269. Glod Andrii, sătean din Căbeşti 618. Glod Gavril, sătean din Căbeşti 618. Glod Gheorghe, sătean din Căbeşti 618. Glodeni, sat, ţin. Roman, al lui Ursu Ivaşcu 181 Glodeni, sat, ţin. Vaslui în pricina dintre Cos-tachi ginerele lui Andronic Gîndulşi Toader Stoica 655, 656. Goeşti, sat, ţin. Cîrligătura, al lui Iordache Cantacuzino 676. Goga Gheorghiţă, vecin din Dulceşti 114. Goga David, fiul lui, martor din Bosanci 144. Goga Toader, vecin din Dulceşti 114. Goga Vasile, vecin din Dulceşti 114. Gogeştii, vecini din Sălişte, ţin. Neamţl65. Gogul Grigoraşco, vecin din Sălişte, ţin. Neamţ 166. Gogul Postolachi, vecin din Sălişte, ţin. Neamţ 166. Gogul Tănase, vecin din Sălişte, ţin. Neamţ 166. Gogul Vasile, vecin din Slişte, ţin. Neamţ 166. Goghi (Gheorghe?), preot din Pipirig, martor 461. Goi Sandul, stăpîn în Doljeşti şi Icuşeni 200, 255. Goidan Erimia, fiii lui, vecini fugiţi din Hăbă-şeşti 102. Golia (Golăia, Golăi) mănăstire, egumeni şi satele ei 139, 241, 404, 574. Golăşăi, sat., ţin. Fălciu, alături cu Căză-neştii 482, 483. Gologani Glegori, stăpîn în Borăşti 598. Gora Vartolomei, locuitor din Orbeni, martor pentru Mînjăşti, ţin. Neamţ 230. Gorban Gavril, sătean din Moşia, mutat la Saca ; învoială cu m-rea Rişca, 559, 612, 636, 643, 644, 662, 670, 673, 675. Gorban Toader, sătean din Moişa mutat la Saca 559, 612, 636, 643, 644, 662, 670, 673, 675. 761 Gorban Vasile, sătean din Moişa mutat la Saca 559, 612, 636, 643, 644, 662, 670, 673, 675. Gordun Vasile (Gordom), sătean din Galu 684, 720. Gore Antioh, martor la Bărboşi 143. Gorie Ilie, schimbă vecin pe ţigan 142. Gorneşti, sat, ţin. Govurlui, pe valea Gerului, al lui Alexandru Adam, căpitan 110, 111. Gorodişte v. şi Horodişte. Gorodişte, sat, ţin. Hotin, al căpitanului Constantin Şahin 453. Gosan Tănase, biv vel jitnicer 721, 722. Gosav, bîrsan din satul Bîrsani al m-rei Caşin ; judecată pentru păşunat cu m-rea Bogdana 251, 252. Goleşti, sat, olatul Greceni, al biv vel jitni-cerului Ştefan Bosie 345, 454. Grad Vasile, vecin fugit din Bozieni 129. Grama, stolnicel 378. Grama Alexandru, postelnic 378. Grama Matei, sătean din Yasilăuţi 560. Greceanu Costandin (Greceanul), ban 445; biv vel ban, ispravnic de Fălciu 472, 473, 606; vornic în divanul Moldovei 558, 585, 586 ; logofăt 714. Grecean Iancu, căpitan de Greceni 436, ispravnic de Fălciu 509, 510. Greceni, olat, moşii la ^ 233, 318, 345, 353, 354, 415, 454, 685; uşurgii din ^ 346 ^ căpitan de~436 ; îngrădirea ţarinelor 604. Greci, sat, ţin. Vaslui, al paharnicului Radu Racoviţă 233. Grecini, sat, ţin. Soroca, al lui Andrei Albotă 262. Grecul Dumitru (Hristul), vechil al mănăstirii Secu şi orîndar în Săbăoani 495, 502, 503, 508, 510, 516-518. Grecu Gavril, jurător pentru vecini din Măxi-neşti, ţin. Suceava 107. Grecul Ioniţâ, obligaţie de fîn faţă de medel-nicerul Constantin Balş 231. Gregtanos (?) Atanasios, în Adunarea ţării 288. Grigore v. şi Gligore. Grigoraş, cojocar din Păltiniş 535. Grigoraş de Sănihău, lasă moştenire nepotului Neculai Ţănte loc în Herţa 371. Grigoraş, vornic din Boroaia 659. Grigoraşcu, martor pentru vecinii m-rii Aron-Vodă 132. Grigorce Dumitru, sătean din Valea Seacă 620. Grigorce Iacob, sătean din Valea Seacă 620. Grigorie, vecin din Şoldăneşti 249. Grigore, boier în Adunarea ţării 289. Grigore, cumnat lui Strătilă, răzeş în Hîndreşti şi Dăiceni 390, 391. Grigore, spătar, ispravnic de Neamţ 712. Grigorie, ceauş, sătean în Dăiceni 391. Grigore, ginerele lui Chiriac Hîndrescu, răzeş în Hîndreşti şi Dăiceni 391. Grigore, preot din Rădăşeni 480. Grigori fiul lui, Ignat sătean din Dersca 503, 504. Grigori, vier, tatăl lui Dămina din Ciuşlea Nouă 515. Grigore voievod, fiul lui Matei Ghica, martor 322. Grigore Ioan, voievod 372; v. Calimachi Grigori. Grigori... postelnic, face cercetare la Rădăşeni (1795) 606. Grigori, fiul lui Ioniţă a Petrii, sătean în Pîrîu Pîntii 697. Grinţieşul (Grenţieşul, Grinziaşul, Griţiieşu), munte, ţin. Neamţ, păşune 499, 500. — cerut de locuitorii din Pîrîu Pintii şi Stejaru 647. — dat satului Borca 664. Gripeni, (Grăpeni), sat pe Horincea, ţin. Covurlui, al lui Palade Căpăţînă 344. Grohăeni, sat, ţin. Tutova, al m-rii Soveja 485. Grosariu Dumitraşco (Dumitrache) (Grosariu) sătean din Valea Seacă 601, 620. Grosariu Zaharia, sătean din Valea Seacă 601, 620. Grosoae, soacra lui Dumitru din Păltiniş 536. Grosul Gheorghe, sătean din Săpoteni 310. Grosul Ioan, sătean din Saca 644. Grosul Vasili, sătean din Conţăşti 578. Grozeşti, sat, ţin. Lăpuşna, al lui Costache vel vornic 261. Gruia Teodorachi, biv vel căminar, ispravnic la ţinutul Suceava 682, 683, 695, 696. Grumăzescu Vasile, din Rădăşeni 480. Grumâzeşti, sat, ţin. Neamţ, moşie a m-rii Neamţ 274, 559. Grumeza, armaş, giupîneasa lui vinde moşia Văscăuţii din Soroca 186. Gura Văii, moşie, ţin. Neamţ, a m-rii Biseri-cani. Doi vecini eliberaţi 366. Gura Strimbă, moşie, ţin. Tutova, a lui Constantin Gheoca, vtori vistier 445. ţin. Fălciu, oameni aşezaţi la ' H Habele, loc de prisacă la ^ 172 Habulea, fiii săi vecinii lui Ion Stîrcea 192 Haciul Alexandru, vornic de poartă 511 ; Hadărcă Costandin, sătean din Păltiniş 535 Hadimbu (Hadinbul), schit ţin. Iaşi, epitrop şi moşiile lui, 494, 678. Hage Vasile, sătean din Galu 689. Handoca, clucer, stăpîn la Borăşti 164 Hangu, mănăstire, ţin. Neamţ, egumeni şi sate 288, 441, 444, 460. Hanul Costandin, sătean din Cociorveiu 551 Haote Pavel, răzeş din Hîndreşti şi Dăiceni 390. Haotă Toader, răzeş din Hîndreşti şi Dăiceni 391. Haot Ursul, răzeş din Hîndreşti şi Dăiceni 389. Haotă Vasilie (Haot Yasili) 390, 391, răzeş din Hîndreşti şi Dăiceni. Harapul Sandul, soţul Gatrinei Arăpoae din v Gristeşti pe Moldova 135 Harasim Gavril, vecin din Dulceşti p. 114 Harghidon Toader, stăpîn în Oancea ş.a. 344. Hariga Dumitru, sătean din Păltiniş 535 Hazâpar Martin, sătean din Săbăoani 510 Hăbăşescu, în pricină cu Sălivestru Bărboi 149 Hăbăşescu Axinia, soţia pîrcălabului Ştefan Hăbăşescu din Giurgeşti, la Strunga 121. Hăbăşescu Ion, tatăl lui Ştefan Hăbăşescu pîrcălab 121 Hăbăşescu Ion, tatăl lui Ştefan Hăbăşescu pîrcălab 121 Hăbâşescul Niculai, tatăl Gatrinei din Cîrs-teşti pe Moldova 135 Hăbăşescu Ştefan (Hăbăşescul ~), pîrcălab, vinde satul Giurgeşti cu vecinii 121, martor 136. Hăbăşescu Toader, biv vel spătar 116 Hăbăşescu Vasile (Hăbăşăscul ^), biv vel clucer 122, biv vel medelinicer 136, 156. Hăbăşeşti, sat, ţin. Roman, parte cu vecini vîndută de Ştefan Hăbăşescu lui Iordache Ruset 121 ; vecini fugiţi ai lui Toderaşco Stârci 102. Hăjdău v. Hîjdău Hălâreşti, sat, ţin. Tutova, săteni angajaţi de Ioan Jora, postelnic, la facere de tălpi 686 ; al m-rii Răchitoasa 223. Hălăuceşti, sat, ţin. Roman, vecinii se răscu-pără, al lui Iordachi Aslan 94, 150, 162. Hăneşti, moşie, ţin. Dorohoi, în pricină de hotar 353 ; întărită lui Dumitrache Tăutul 177. Hânţăşti, sat, ţin. Suceava, lipoveni aşezaţi la ~ 268 Hărea Ioan, vecin din Deleni 188 Hărea Romasco Toader, vecin din Deleni 188 Hărea Sămion, vecin din Deleni 188 Hărea Toader, vecin din Deleni 188 Hărmănesti, sat, tin. Suceava, al m-rii Rîşca 540 Hărtăneşti, sat, ţin. Bacău al lui Neculai 158. Hăngul Neculai din Gosteşti 183 Herăscul Ilie, staroste de Cernăuţi 457 Herghelegiu Ştefan din Yasilăuţi 560 Hermeziu Andrei, vinde parte din Horodişte 158 Hermeziu Dumitru, vtori logofăt 565. Hermezeu Ilii, logofăt de vistierie 497 Hermeziu Gheorghe, stăpîn în Horodişte 158 ; scrie act 133. Hermeziu Grigore, serdar 246 Hermeziu Ştefan, vtori vistier 168, 169, 233* Hermizeoaia, logofeteasa, via ei la Socola 562. Herţa, sat, ţin. Cernăuţi, parte întărită lui Neculai Ţănte 371. Hianţeşti, familie, stăpînă la Covasna 357. Hienţingen, judecător la Cernăuţi 522. Hilimon din Dubovăţ, martor 280, 281. Hilip, moşinaş din Costeşti, fiul lui Ştefan 183. Hilip, moşinaş din Gosteşti tatăl lui Yasile 183. Hilip, vecin din Gosteşti 157. Hilipeşti, sat v. Filipeşti Hilişău, sat, ţin. Dorohoi, al lui Miron Gafencu, vecini fugiţi din ^ 257 Hipoae Lupul, sătean de la Fărcaşa 732 Hiltiul, sat, ţin. Bacău, al m-rii Bogdana 251. Himon, preot, tatăl Antimiei din Gorneşti 111 Hiropceanul Vasile, răzeş din Vărzăreşti 671. Hîjdău Miron (Hăjdău ^), fost pîrcălab de Hotin, urmăreşte vecinii 111, 133. Hîndrescu Chiriac 391. Hîndreşti, sat, ţin. Roman, părţi ale m*rii Doljeşti şi răzeşilor 389 Hîngărău Vasile, sătean din Găurile 493. Hîngău Costandin, sătean din Găurile 493. Hîrlău, tîrg lipoveni aşezaţi la ^ 268. Hîrlău, ţinut 531 ; sate şi moşii în 147, 187,188,225,232,233,237, 268, 285, 291, 293, 303, 368, 386, 492, 581; ispravnici şi judecători 237, 271, 291, 380, 590, 607. Hlinobod, sat, ţin. Soroca, al m-rii Voroneţ 187. Hobîlna (Hubalna), pîrîu (afluent al Bîrla-dului) 381. Hoceni v. Yezi Cotul Tacului. Hociungi, sat, ţin. Neamţ 166, 168. Hodcăuţi (Ghitcăuţi), sat, ţin. Dorohoi, al mitropoliei 456. Hoge Costantin 578, 579. Holbau Andrei biv vel stolnic, ispravnic de Suceava 595, 596, 598. Holbau Neculaiu, tatăl lui Vasile Holban mazil 457. Holban Vasile, mazil din ţin. Cernăuţi 457. Holmu, deal cu vii în ţin. Putna 458. Homor m-re v. Humor. Horăiata, pîrîu (afluent al Bîrladului) 344. Horciu, fiii săi vecini vînduţi din Teţcani 123. Horece (Ghihorace, Horăce), mănăstire, ţin. Cernăuţi, egumeni şi sate 214, 264, 272, 286, 287, 489-491, 522. Horece, sat, ţin. Cernăuţi, al m-rei Horece 522. Horgeşti, sat, ţin. Putna, al Mărandei Bucium postelniceasa, vecini vînduţi 155. Horhiciuc Vasile, sătean din Yasilăuţi 560. Horicioiul Andrei, stegar din Răzina 445, 446. Horincea, pîrîu (afluent al Prutului) 344. Ilorince, ţinut 471. Horodişte v. şi Gorodişte Horodeşti, sat, ţin Dorohoi, al lui Gheorghi Hermeziu 158. 763 Horodişte, sat, ţin. Hîrlău, al m-rii Drago-mirna 158 Horodişte, sat, ţin. Orhei, slobozie a lui Ştefan Hermeziu 168. Hortolomei, vecin al Mitropoliei 144. Hose Pascal, în Adunarea ţării 289. Hostii loan, martor 689. Hotărniceai, ţinut îngrădire ţarinilor în ^ 604 Hotin, raia 235, 236, 267. Hotin, tîrg 148, 453; Capichehaie 237 ; cetate 137; pîrcălab, comandant 133, 449. 450, 453, 454. Hotin, ţinut 260, 453. Hotincean Gavril, sătean din Roşcani 497. Hoţul, tatăl lui Pătraşco vecin din Deleni *188. Hozul Antohie (Antonie monah) 274, 275. Hrin Vasile, vecin din Deleni 188. Hrisanth, egumen al m-rei Caşin 310, 376, 405, 418. Hrisanthi, egumen al m-rii Hadîmbul 678. Hrisant (Hrisanth), egumen al m-rii Pobrata, 315, 394, 409 Hrisoscoleu Aristarho, vistier 336. Hrisosculeo Iordache, vel comis 322. Hrisoscul, credincer 265. Hrisoscul, staroste de Cernăuţi 242. Hrisoverghi Manolache biv vel ban, ispravnic de Bacău şi Nemţ 515 — 516, 542, 543. Hrisoverghi Necalai (Hrisoverghie bv vel medelnicer, ispravnic de Tecuci 599. Hristache, I. C., paharnic, judecător de Doro-hoi 246. Hristofori Ion, moşan din Priponeşti 157. Hristul Dumitru v. Grecu Dumitru. Hriţcani, sat pe Jijia, ţin. Iaşi al biv vel banului Iordache Cantacuzino 497. Huc Fădor, vecin din Călineşti 180. / Huc Ion, vecin din Călineşti 180. Huc Olihta, vecin din Călineşti 180. Huc Tudose, vecin din Călineşti 180. Huc Vasile, vecin din Călineşti 180. Hudeceni, sat ţin. Lăpuşa, al biv vel jitni-cerului Ştefan Bosie 345 Hudeci Antohi 151, 152. Hudici Bejan (Hudeci ~), vornic de gloată, vornic de poartă 109, 126. Hudici Dionisie (~ Daniil, Hudeci ieromonah egumen al m-rii Doljeşti 309, 313, 364, 391, 411, 417, 445. Hudici Dumitrachi (Hudeci Dumitrachi), biv vel medelnicer 291, 295 Hudici Grigore (~ Grigori), condicar 336, 409). Hudeci Ştefan, vornic de gloată 133 Huideştii Mici, sat,, ţin. Cernăuţi, al m-rii Horece 490. Humor, (Homor), mănăstire, tin. Suceava 120, 305, 341, 357, 376, 439, 441. Hurmuz, gelep 109. Hurmuzachi Maria, (Hurmuzăchioaia), stă-pînă în Luceni 450. Hurmuzachi Matei, paharnic, ispravnic de Neamţ 462, 466. Hurmuzachi Ştefan, vtori vistiernic 450. Huru, vornic, sat vîndut de strănepoţii săi 380. Husain, aga de la Roman 426. Huşi, sat la gura Tuto vei, ţin. Tuto va 157, 381. Huşi, tîrg 299, 330, 548; episcopie 128, 140, 171, 173, 231, 265, 279, 288, 299, 307, 330, 336, 346, 360, 451, 474, 509. 510. Hulul Anton din Yasilăuţi 560. Huzghiacu Vasile, vecin 202. I Iacomachi (Iacomache, Iocomachi), negustor 245. Iacov, episcop de Roman 288. Iacov (Iacob, liacov), mitropolit (Putneanul) 299, 301, 303-306, 320, 321, 328, 334, 336, 354, 395. Iacob, mitropolit 714. Iacob, preot, răzeş, din Yărzăreşti 672. Iacob Gligoraş, sătean din Petreşti 561. Iacob Ilii, sătean din Petreşti 561. Iamandi Iordache: postelnic, biv vel postelnic 142, 402, 529, 530; biv vel stolnic 496 ; vtori paharnic 447. Iamandi Ştefan, postelnic 233. Iamandi Vasile, biv vel pitar 496; stolnic, ispravnic de Dorohoi 647. lanacache, ispravnic al ţin. Suceava 323. lanachi, fiul lui Costandin fost căpitan de lefegii 691. Iancio, din Băhnăşeni, martor 118. Iancul, paharnic 482. Iancul Ion, căpitan 575, 576, 679. Ianculeo Alexandru (^ Aleco, Ianculeu ^), paharnic, staroste de Putna 493 ; biv vel agă, ispravnic de Neamţ 532 ; serdar de Orhei 576, 577. Iandru, fiii lui vecini din Leucuşeni 327. Iane, storoste de Cernăuţi 272. laica Ion, vornic de bîrsani la Bîrsăneşti, ţin. Bacău 251, 252. Iazul Ciucului, toponimic la Drăgeşti, ţin. Roman 512. Iaşi (Eşi, las, laş), tîrg 98, 160, 162-163, 178, 181, 203, 226, 227, 238, 256, 273, 328, 343, 397, 419-421, 427, 428, 438, 545, 568, 598, 599, 647, 699 ; mănăstiri : Barnovschi 237 ; Bărboiul 248 ; Golia 273 ; Nicoriţa 599; Sf. Ioan -245; Sf. Nicolae 144, 150 ; Sf. Sava 218, 219, 233, 271, 288 ; Sf. Spiridon 467, 526, 527 ; Sf. Yineri, 126. 152. Trei Ierarhi 288, 508; acte domneşti, scrise î n ^ 93, 95, 98, 100-M05, 107 — 110, 112, 113 115-117, 119-121, 125 — 130, 133, 137-145, 147, 148, 152-155, 764 157-159, 164, 168, 170, 172, 173, 175--178, 180, 181, 186, 189-191, 193, 194, 199, 200, 203, 208, 212, 216-218, 220, 230, 246, 253, 255, 270, 282, 283, 284, 303, 305, 330, 351, 716; zapise scrise în — 120, 124, 134, 150. v mănăstirile şi la numeele lor. Iaşi (Eş, Eşi, laş), ţinut, sate şi moşii în ~ 158, 169, 175, 180, 187, 201, 206, 222, 225, 226, 232, 233, 241, 247, 258, 284, 308, 312, 314-316, 330, 339, 343, 357, 363, 372, 377, 444, 450, 472, 484, 553, 560, 566, 579, 604 ; ispravnici de ~ 469. 471, 472, 540, 541, 553, 566, 593-594, 691. Ibăneasa, selişte, ţin. Dorohoi, a m-rii Drago-mirna 158. Ibăneşti (Iubăneşti), sat, ţin. Dorohoi, al m-rii Suceviţa 174, 185, 186, 380. Ibănetşi, sat, ţin. Tuto va, întărit lui Chiriţă din Banca 105. Ichel, pîrîu, afluent al Nistrului; sate pe ^ 232, 567. Ichim, sătean din Păltiniş 535. Ichim, armaş 559. Ichim, ginerele lui Andrei Cucul din Răucesti 516. Ichim, psluşnic al m-rii Pîngăraţi 453. Ichim Ion, sătean din Plătiniş 538. Icuşeni, lucuşeni, 545. Icuşeni, sat, ţin. Roman, parte a lui Ion Sep-tilici 255. Ideşti, moşie, ţin. Dorohoi, a m-rii Precista 340. Ieroteu episcop de Huşi v. Erothei. Ierusalim, oraş 139; mănăstiri închinate la Sf. Mormînt 712, 713, 715, 729; patriarhie 216. Ifrim Ion, bătrîn din Orbeni, martor 230. Iftemiţa, din Avereşti, martor 132. Iftimie, biv vel căpitan 288. — Iftemie, calcă moşiile Luceşti si Străoani 174. — Iftemie (Eftimii), egumen al m-rii Secu 418, 430-432. — Eftimie, egumen al m-rii Pobrota 121. Iftimii, vecin din Durneşti 147. Iftimie, vecin din Blăgeşti 182. — Iftenii, tatăl lui Ion vechil din Rădăseni 302. Iftimie, tatăl lui Toader vecin din Negreşti 93. — Ifteni, tatăl lui Vasile din Rădăşeni 385. Iftimi, tatăl lui Vasili din Sârbeşti 560. Iftimie, vecin fugit din Dămieneşti 116. Iftimie Neculai, sătean din Rădăşeni 480. Iftimie Vasili (Ifteni Vasile) sătean din Rădăşeni 385, 480. Iftodi, tatăl lui lord achi argat 624. Ignat, sătean din Păltiniş 537. Ignat (Ignatie), egumen al m-rii Bir no va 405, 416 , 484. — Ignatie, egumen al m-rii Trisfetitele 508. Ignat, martor în Adunarea ţării 289. Ignat, tatăl lui Grigori din Dersca 503 — 504. Ilco, tatăl lui Ambrino vecin din Sucmezău 103. — Iliana, băneasa, jupîneasa lui Savin banul, soacra lui Iordache Aslan 162 — 163. Ileana, fiica lui Toader Haotă 391. Ileana, fiica lui Ilie Pleşca jicnicer 172. Ilie, armaş, stăpîn în Borăşti 164, în Aouna-rea ţării 289. Ilii, biv căpitan de lefegii, martor 554. I->ie, biv logofăt de vistierie, stăpîn 146, 176, 179, 180. Ilie, ser dar, ispravnic de Suceava 413. Ilie, staroste de Cernăuţi 280, 281. Ilie, tatăl lui Vasilichie, vecin din Blăgeşti 182. Ilie, vornic 561. Ilie martor, în Adunarea ţării 289. Ilie Cîrste, şetrar din Bucovina 532. Ilieş, ispravnic de Roman 387. Ilieş (Iliiaş), vel căpitan de Dorohoi 236 — 237 ; ~ de Soroca 264, 265. Ilieş Gavriliţă, sătean din Păltiniş 536. Ilieşti (Iliişti), sat pe Tazlăul Sărat, ţin. Bacău, al m-rii Bogdana 118, 266. Ilieşti, sat, ţin. Tuto va, al m-rii Răchitoasa 223. Ilinca, fiica lui Niculai Nicuturilu 368. Ilinca, soţia lui Andronachi Carp. stăpînă în Brătuleni 566. Ilinca Ştefan, sătean din Valea Seacă 589, 601 Iliuţa Timofte sătean din Valea Sacă 620. Iliuţii Gavril, sătean din Valea Sacă 601. Imbre Petru, ungurean din Sbăbăoni 418. Imestin, sătean din Păltiniş 535. împăratul Andrei, sătean din Păltiniş 537. împărat Ion, sătean din Păltiniş 535. împărat Irimia, sătean din Păltiniş 535. împărat Melinte, sătean din Păltiniş 535. împărat Nistor, sătean din Păltiniş 535. împărat Simeon, sătean din Păltiniş 535. Indigan Neculai, martor în Adunarea ţării 289. Inochenlie (Enochint, Ionochentie), episcip de Huşi 307, 330, 336, 360,451,476,509-510. Inofrim sătean din Rădăşeni 480. Ioan v. Ion. Ioana, crîşmăriţă, soţia lui Cocoş 108. Ioana, fiica Caşului şi nepoata lui Bugian 111. Ioana, mama lui Istrate şi Gavril din Roşcani 497-8. Ioana, soţia lui Andrei Cucu din Răucesti 516. Ioasaf (Iosaf, Iosif), egumen al m-rii Neamţ 489, 681. Ioasaf, egumen al m-rii Todireni 253. locaş (Iucaş), sat, ţin. Neamţ, al m-rii Sf. Vineri 152. Ion, blănar din Iaşi, martor 139. Ion, calcă moşiile Luceşti şi Străuani 174. 765 Ion, cioban 113, fugit 390. — Ion, dascăl, martor 689, 690. Ion, dascăl, răzeş, din Vărzăreşti 671. Ion, diacon, răzeş din Sărăţei 420, 421. Ion, din Bogdăneşti, ginerele lui Văcar 687. Ion, din Caşin, fiul popii Nica 684. Ion, din Caşin, fiul unui protopop, scrie zapis 684. Ion, sătean din Nadişa 639. Ion, sătean din Păltiniş, fiul Paraschivei 536. Ion, sătean din Păltiniş, ginerele lui Ionită 537. Ion sătean din Radăşeni fiul lui Toader 480 Ioan din Rusăni, fiul lui Nichita 641 Ion, săteam din Saca, ginerele lui Sandul 643. Ion, sătean din Valea Seacă 241. — Ioan, egumen al m-rii Tazlău 216, 217. Ion, fiul lui Nacul, în pricină pentru vie la Mir osia va 99. Ion, fiul lui Nacul, vecin al lui Ion Stîrcea 192. Ion fiul lui Pepelea; partea lui în Tîlhăresti 385. — Ioan, ginerele lui Leţ martor 689. Ion hatman v. Neculce Ion. Ion, ierodiacon, martor hotarnic la Drăgesti 149. Ion, în Adunarea ţării 289. Ion, morar din Păltiniş 537. Ion, morar, tatăl unui vecin din Teţcani 123 — Ioan, preot de la Socola 619. Ion, preot din Tg. Ocna, martor 100. Ion, răzăş din Liţcani, nepotul lui Pătru 277. — Ioan, scutelnic din Saca 636. Ion, stegar, ginerele lui Chiriac Hîndrescu 391. Ion, stegar, ginerele lui Strătilă 390. Ion, vecin al m-rii Aron-Vodă 106. Ion, vecin din Blăgeşti, fiul lui Sirghie 182. Ion, vecin din Blăgeşti, tatăl lui Neculai 182. Ion, vecin din Deleni, fiul lui Luca 188. Ion, vecin din Deleni, fiul lui Marco 188. Ion, vecin din Scheia, fiul Măriei Strătoaii 97. Ion, vecin, fiul lui Chirilă, contestă vecinătatea 229. Ion, vecinul lui Ion Stîrcea 192. Ion, vecin fugit din Dămieneşti 116. Ion, vecin fugit din Forăşti 218. Ion, vecin fugit din Şoldăneşti 132. Ion, vecin iertat din Davideni 197. Ion, vecin vîndut din Teţcani 123. Ion, vecin, fiul lui Andrei 125. Ion, vechil din Rădăşeni, fiul lui Iftenii 302. Ion, vel agă 283. Ion, vel armaş, în Adunarea ţării 288. Ion, vizitiu, vecin din Dulceşti 114. Ion, vornic, martor pentru Tudora 133. Ion, vornic, stăpîn în Gorod 373. Ion, vtori logofăt de divan 443. Ionaşcu, martor pentru Drăguşeni 130. Ionaşcu, martor pentru Spineni 118. Ionaşcu, postelnic, tatăl lui Toader biv comis din Drăguşani 124. Ionaşcu, sătean din Largu 720. Ionaşco, tatăl lui Simion 202. lonăşeşti, moşie a vornicului Costache Razu 232. Ionechie egumen al m-rii Aron-Vodă v. lo-nichie. Ionel, sătean din Păltiniş 535. Ioniţă, biv ispravnic de curte, ispravnic de Bacău 432. Ioniţă, căitan, în Adunarea ţării 289. Ioniţă, cojocar din Valea Sacă 601. Ioniţă, dascăl din Nadişa 639. Ioniţă, sătean din Petreşti 560. Ioniţă, fiul Parascăi păhărniceasa 118. Ioniţă, gramatic, ginerele lui Raţi 259. Ioniţă, lemariu din Valea Sacă 601. Ioniţă, logofăt, stăpîn în Revecăuţi şi Vijniţa 243, 262 263. Ioniţă, socrul lui Ion din Păltiniş 537. Ioniţă, tatăl lui Axinte din Păltiniş 537. Ioniţă, treti logofăt 250. Ioniţă, ţigan din Soci 721. Ioniţă, vătaf din Găurile 493. lonichie (Ionechie, egumen al m-rii Aron-Vodă 106, 116. — Eonichie, egumen al m-rii Dancu 203, 204. lonichie (Ionichii), episcop de Roman 300, 301, 326, 327, 336, 338, 387. lonichie, ierodiacon, stăpîn în Oancea ş.a. 344. lonichie, ieromonah, vechil al moşiilor Galul şi Largul 692. lonichie, preot, vechil al m-rii Neamţ 688, 689, 732. Ionochentie episcop de Huşi v. Inochentie. Ionuţ Neculai, vecin din Drăgoeşti 190. Iordachi, argat, fiul lui Iftodi 624. Iordachi, biv vel serdar, în Adunarea ţării 288. Iordache, capichehaie de Hotin 237. Iordachi, fiul îbi Lupul Gîrstea, dă zapis 212, 213. O Iordachi, fiul lui Vasile jitnicer 444. Iordache, medelnicer, cumpără satul Gîrsteşti 135, 136. Iordachi, pitar, martor la Saca 675. Iordachi, pîrcălab de Hotin 450. Iordache, socrul lui Lupu din Păltiniş 537. Iordache, spătar, boier în divan 460. Iordachi, tatăl lui Gostandin din Păltiniş 537. Iordache, vel căpitan de Codru 265. Iordache, vel clucer, epitropul m-rii Socola 462, 468, 476, 478; în divan 451. Iordache, vel logofăt 359. Iordache, vel postelnic, boier în divan 397. Iordache, vel sluger, sipravnic de Bacău 432. Iordachi, vel vistier 423. Iordachi, vel vornic, martor 230. Iordachi..., ispravnic al ţin. Dorohoi 417. — Eorist, călugăr din Sălişte ţin. Neamţ, martor 166. 766 lor est, egumen al m-rii Adam 156, 198. — Eorist, egumen al m-rii Precista din Roman 340. lorest, episcop de Huşi 128, 140, 171. Iorest, ieromonah de la m-rea Doljeşti 391. lorest, monah de la m-rea Slatina 428. Iorga, de la Horince 471. losip, din Găineşti, orîndar al m-rii Slatina 696. losip, evreu din Valea Seacă 587. Ipsilanti, Alexandru Ioan (Ipsilant), voievod 544, 545, 548. Ipsilanti, Constantin Alexandru (Ipsilant), voievod 701, 702, 709, 714, 716, 717, • 722, 728, 729. Irimie (Ieremia), bunicul lui Constantin fus-taşul, cu parte în Miroslăveşti 282. Erimie, diacon din Costeşti, 399. Irimia, vecin din Deleni 188. Erimia Stanciu din Bîlca 634. Irimie Toader din Căbeşti 618. Erimia Voicu din Bîlca 634. Irina, fiica Samsoanii 111. Irinopoleos, localitate în Asia Mică, mitropolit de ~ 403. Iroftia, stareţa m-rii Eţcani 317. Isac, nepot lui Solomon Bîrlădeanul logofăt, stăpîn în Lieşti 147. Isac, vornic din Buicani 140. Isaia, egumen al m-rii Bogdana 401. Isaie, egumen al m-rii Vizantie 436. Isar, sătean din Luceni 529. _ Isâcescul V., postelnic, în Adunarea ţării 289. Isidor, vecin din Drăgeşti 280, 281. Ismail, turc din Hotin 237. Ispas Toader, sătean din Saca 643. Istrate, cioban din Hălăreşti 686. Istrate, cumnatul lui Rusul Corui, vinde vecini 125, 126. Istrati, fiul Ioanei, pescar, din Roşcani 497 498. Istrate, moşul lui Postolachi vecin din Valea Sacă 108. Istrate, tatăl lui Dămian din Curluceni 266. Işnovăţ, sat, ţin. Orhei, căpitani de ^ 168. Iubăneşti v. Ibăneşti, sat. Iucaş, v. locaş, sat. lucuşeni, mănăstire, ţin. Hîrlău, stareţ de ^ 289. v. şi Vorona, schit. lucuşeni, (Icuşeni) sat ţin. Hîrlău, parte dăruită m-rii lucuşeni 289; 545. Iuga Toader, din Valea Sacă 620. Iugani, sat, ţin. Dorohoi, al m-rii Precista 340. Iugani, sat, ţin. Roman, al m-rii Trisfetitele 508. Iugani, sat, ţin. Tutova, al lui Const. Balş 340. lupcea Costandin din Iaşi, stăpîn în Adrie-şeni 699. Iurăşceşti, familie la Drăgeşti 512. lurceni (Iurcani), sat, ţin. Suceava, al m-rii Pobrota 676-678. lurghiceni, moşie, ţin. Hîrlău, a paharnicului Radu Racoviţă 233. Iustin, egumen al m-rii Cetăţuia 139. Ivan, vier din Vităneşti 474. Ivan Grigori, sătean din Bogdăneşti 687. Ivan Ion, sătean din Bogdăneşti 687. Ivancăuţi, sat, ţin. Dorohoi, al lui Toader fost mare jitnicer 233. Ivaniciuc Fedor, sătean din Rogojeşti 640. Ivaniciuc Ioan, sătean din Rogojeşti 640. Ivaniciuc Mihailo, vornic din Rogojeşti 640. Ivaniciuc Nicolai, sătean din Rogojeşti 640. Ivaniciuc Vasili, sătean din Rogojeşti 640. Ivaniuc Petre, sătean din Vasilăuţi 560. Ivaşco, vecin din Deleni 188. Ivaşco Dumitraşco, biv postelnic 205. Ivăneşti, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Pîngă-raţi; vecini fugiţi 112. Izăreni (Izereni), (Ezireni) sat, ţin. Iaşi al m-rii Socola 207, 372, 468 Izmană Andrei din Păltiniş 536. Izmană Gheorghi din Păltiniş 537. Izmană Ion (Izmană. ~ Ioan, ^ Ioniţă), mare căpitan de Dorohoi 185, 205, 267; şetrar 291, 309. Izmană Istrate, din Păltiniş 536. Izvoranul Costandin, vecin din Blăgeşti 182. Izvoranul Toader, vecin din Blăgeşti 182. J Jacotâ Pricopi, sătean din Păltiniş 536. Jetai Gavril, sătean din Plopi 644. Jijia (Jîjia), rîu 102—103, 169 — 170; sate şi moşii pe ~ 175, 201, 226, 284, 343, 377, 531, 699. JiraM., logofăt 458. Jitie Ionaş, monah, martor 131. Joldeşti, sat pe Başeu, ţin. Dorohoi, parte întărită Paraschivei Sturza medelnice-reasa 353. Joldeşti, sat pe Vorona 546, al cluceresei Gatrina Balş 545. Jora, partea lui în Deleni 545. Jora Antiohie (Antiohi), mare logofăt 111, 124. Jora Constantin (Costachi), vel sluger 320; vel vornic 465. Jora Grigore (Gligore), treti logofăt 99 ; biv vel vistier 131. Jora Ioan, postelnic 686. Jora Irimica, căpitan 114. Jora Mihalachi, postelnic, ispravnic de Cîr-ligătura 443. Jora Neculai, biv vel medelnicer 93. Jora Nistor, vecin din Blegeşti 182. Jora Vasile, boier în divan 441. Jore, sătean din Galu 720. 767 Joreşti, sat, ţin. Govurlui, al Măriei Yoclinita 483. Jude Gligoraş, martor 202. Juncul Vasile, mazil din ţin. Neamţ 455. Juverdianu, văr lui Talpeş vornic, stăpîn în Foleşti 97. K Kirilovici Coste, pîrcălab de Hotin 447. Kogălniceanu Constantin (Gostandin), ispravnic de Suceava 427 ; stolnic 393 ; vel clucer 288. L Laiul, sat, ţin. Roman, al şetrarului Ilie Cîrstea 532. Larga, sat, ţin. Iaşi, al vel vornicului Cos-tache 258. Largul, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Neamţ 692, 717, 718, 719, 720. Larion, vecin din Deleni 188. Lascarachi v. Roset Lascarachi vel vornic. Latea, Iancu, stăpîn în Vorontăreşti 143. Lavrentie, egumen al m-rii Suceviţa 174. Lazăr, egumen al m-rii Neamţ 288. Lazor, vecin din Blăgeşti 182. Lazul lordache, biv vel paharnic, stăpîn în Drăguşeni ş.a. 424, 533. Lazur, ginerele lui Neculai din Luceni 529. Lăleşti, sat, ţin. Hîrlău, al lui Dumitrache Vîrnav 492. Lămăşeni, sat, ţin. Suceava, al lui Yîrlan Panaiote, cu răzeşii 213, 263, 479, 625. Lăonard Enachi, stolnic 446. Lăpuşna, ţinut, sate în ~ 215, 239, 240, ^ 248, 261, 266, 345, 444, 447, 459, 496. Lăpuşneanu Alexandru, voievod 302. Lăţcani, sat pe Moldova, ţin. Suceava, al lui Grigoraş Brahă ş.a. 108, 134, 277, 278. Lăţcoaia v. Liţca. Lăzăroi Dumitru, sătean din Valea Seacă 620. Lăzonschi, sătean din Gornu 690. Lăzoreni, sat, ţin. Iaşi, al m-rii Bărboi 312. Lauva sat, ţin. Fălciu, al luiPa-lade Căpăţînă 344. Leancă Enachi, locuitor din satul Stavnic 679. Leca Apostol, biv serdar 143. Leca Costandin, mazil din ţin. Orhei 498. Leca Gavrilaş, postelnic, stăpîn în Vorontăreşti 143. Leca Grigoraş, fost postelnic 143. Lehoaia, stăpînă în Pohribeni 146. Lencă Enachi, sătean din Stavnic 679. Lencă Ion, sătean din satul Stavnic 679. Lencă loniţă, sătean din Stavnic 679. Lenco, vecin, feciorii lui/^192. Leon, călugăr la Slatina 428. Leon (?) Grigore, paharnic, staroste de Putna 397. Leonardi Constantin, sluger şi logofăt de taină 349, 388. Leontie, egumen al m-rii Galata din deal 98, 99. Lepădat, stăpîn în Coloneşti 274. Lepădat Constandin, ispravnic de Cernăuţi 486. Leţ Gheorghi, sătean din Galu 689. Leţ Ioan, sătean din Galu 689. Leţul loniţă, sătean din Bogdăneşti 687. Leţ Ursul, sătean din Galu 689. Leţcani (Liţcani) sat, ţin, Roman, părţi ale lui Ion Sturza şi m-rea Doljeşti 364, 406. Leucuşeni, sat cu vecini, ţin. Roman, al epi-copiei Roman 326 — 327. Leurdă Bălan, vecin din Gosteşti 157. Liahul Costandin, din Sărăţei 420. Lichiiu Gheorghe, vechil 426. Lieşti, sat pe Sitna ţin. Hîrlău, al pîrcăla-bului Constantin Alcaz 147. Lieşti, sat pe Jijia, ţin. Iaşi, al mitropoliei Moldovei 284. Lieşti, sat ţin. Tutova, moşan din ^ 175. Lihâneşti (Lehneşti) sat pe Prut, ţin. Dorohoi, al m-rii Rişca 194. Liontie Lupul, sătean din Păltiniş 536. Lipşe Ursul, vecin din Borăşti 164. Lis Gavril, sătean din Vasilăuţi 560. Lisa Gavril, postelnic, stăpîn în Văleşeni şi Scubenţeni 146. Lişna, sat, ţin. Dorohoi, încalcă hotarul Să- potenilor 205. Liţca (Lăţcoaia), pîrîu, afluent al Şiretului; mori şi oameni aşezaţi la ^ 406, 420. Liveni, sat, ţin. Dorohoi, al mitropoliei Moldovei 456. Livirda (Leorda), sat cu vecini, ţin. Dorohoi, ^al lui Ştefan Zbera 355. Loghip., vecin al lui Ion Stîrcea 192. Loghin Gavril, vecin eliberat din Spineni pe Tazlăul Sărat 118. Loghin Vasile, vecin din Spineni 118. Loic Gavril, vecin al lui Stratulat Yolcinschi 221, 222. Loic Gligoraş, vecin răscumpărat din Luco-viţa 221. Loic Grigore, tatăl lui Gavril Loic 221. Loi Ion, vecin al lui Stratulat Yolcinschi 221. Loic Vasile, tatăl lui Gligoraş Loic 221. Loiceşti, familie de vecini din Lucoviţă 221, 222. Loiz lordache, vel paharnic 135, 278, 444. Lublineţu, sat, ţin. Soroca, al banului Aris-tarho 232. Luca, căpitan de Neamţ 516. Luca, olar, chezaş din Roşcani 498. Luca, rotar din Păltiniş 535 Luca, tatăl lui Gheorghe şi Ion vecini din Deleni, ţin. Hîrlău 188. 768 u ca (Lucar), văcar din Saca 636, 643, 645, 662, 673. Luca, vornic, pescar din Roşcani 497, 498. Luca Adam, biv vel sluger ; dă un ţigan pe un vecin 142, 179, 229, 230, 269. Luca Mihalchi, vel ban, stolnic, stăpîn în Piscani pe Prut 540, 579, 580. Luca Posiolache, martor din Găurile, ţin. Putna 493. Luca Ştefan, biv vel vistier, treti logofăt 122, 136, 142, 147. Luca Vasile, fiu de sluger, vecin dăruit lui 229 230. Luca Vasile, sătean din Rădăşeni 480. Lucar v. Luca văcar. Lucâceni, sat, ţin. Iaşi, al lui Gheorghiţă Gher-man 233. Luceafăr Andrieş, vecin din Sălişte ţin. Neamţ 162, 163. Luceafăr Grigore, vecin din Sălişte 166. Luceafăr Nastasâ, vecin din Sălişte 165, 166. Luceafăr Onul, vecin din Sălişte 166. Luceai, sat, olatul Grecenilor, al lui Const. Brăescu ş.a. 233. Luceai, sat ţin. Iaşi, al Măriei Hurmuzachi ş.a. 450, 528 Luceşti, sat, ţin. Iaşi, al lui Adam 175. Luchi, bătrîn răzeş din Vărzăreşti, ţin. Lă-puşna 671, 672. Luchian Toader, sătean din Gonţăşti 578* Lucico Gligoraş, vecin al lui Ion Stîrce 192- Lucoviţa, sat, de vecini, ţin. Cernăuţi, al lui Dumitraşco Bainschi 152, 153, 221. * Luna, sat, cioban fugit din, 113. Lunca Bîrnovei, sat, ţin. Iaşi, al m-rii Bîr-nova 484. Lunca Prutului, între Jijia şi Prut, loc de păşunat la 116. Lungociu, sat, ţin. Tecuci, al biv vel comisului Grigoraşcu Costache 232. Lungu Cozma, sătean din Valea Seacă 601. Lungul Grigoraş, sătean din Stroeşti, tin. Hotin 521. Lungul Ilie, vecin din Borăşti, ţin. Vaslui 164. Lungul Ion, sătean din Păltiniş 537. Lungul Ştefan, sătean din Păltiniş 537. Lupa, ţigancă din Dulceşti 114. Lupan, partea lui în Pohribeni, tin. Orhei 146. Lupaşco, cupeţ, sunicul lui Vasile din Bulbucam 303. Lupaşcu, păhărnicel 289. Lupaşco, preot la Drăgoeşti 190. Lupaşcu, sătean din Păltiniş 536. Lupaşcu, sobar din Păltiniş 535. Lupaşcu, unchiul lui Vasile din Bulbucani 368. Lupei, Vasile, răzeş din Vărzăreşti 671. Lupeş, căpitan, stăpîn de moşii 233. Lupeşti, sat, ţin. Covurlui, al vornicului de Poartă Tudor 384. Lupoae, sat, ţin. Tecuci, al fiilor lui Timircan Perjul 381. Lupu, căpitan, stăpîn în Covurlui, 384. Lupu, căpitan, vechilul epitropiilor m-rii Sf. Spiridon 526, 527. Lupul, feciorul Sandului, răzeş din Dăiceni 390. Lupul, fratele lui loniţă Cărăcaş, stăpîn în Streşineni 352. Lupul, ginerele Creţii, sătean din Păltiniş 537. Lupul, ginerele lui lordache, sătean din Păltiniş 537. Lupul, logofăt 286, 287. Lupul, posluşnicul m-rii Pîngăraţi 453. Lupul, salahor din Unguraş 560. Lupul, sătean din Valea Seacă 241. Lupu, stolnic 232. Lupu, vecin din Valea Seacă, ţin. Bacău 108 Lupu, vier din Ciuşlea Nouă 515. Lupu Andrei, face parte din Adunarea ţării 289. Lupu Ştefan (Ştefăniţă) voievod 183, 184, 713, 714. Lupu Vasile vodă 131, 144, 168, 175, 184, 188, 292, 302, 334, 353, 373, 436. Lupuşor, Andrei, sătean din Păltiniş 537. Lupuşor Tudosi, sătean din Păltiniş 537. Luţa, mama eui Andrei, vecin din Cuciulaţi, ţin. Neamţ 125. Luţca, pîru afluent al Şiretului, vaduri de moară pe ^ 395, 396. M Macaire, egumen şi stareţ al schitului Dum-brăviţa 533, 544, 545. Macarie, egumen al mănăstirii Bărboiul 248. Macarie, egumen al mănăstirii Slatina 428, 54 7, 548. Macarie, egumen al manăsitrii Brădiceşti 358. Macovei, vecin din Deleni 188. Macovei, sătean, are fierăstrău pe moşia mă-năstrii Slatina 351. Macovei Andrei, sătean din Vasilăuţi 560. Macovei Mirce (Macovei Mitre), sătean din Valea Seacă 587, 589, 620. Macrii Dumitraşco vel pitar 108, 109. Macrii Dumitru, biv vel ban 149, 150. Macri Vasile, pitar 233. Macsâneşti (Macsănişti), sat, ţin. Suceava, al lui Solomon Botez 106, 107. Mafteiu Ghiorghi, vier din Ciuşlea Nouă 515. Magda, fiii ei, vecini din Leucuşeni 327. Magdalina, stareţă a mănăstirii Topoliţa 331. Malcoci Panaite diac de arhivă, (ment. tîrzie) 423. Malova, sat, ţin. Soroca, al mănăstirii Golia, 404. 49 - c. 4661 769 Malurile, sat, ţin. Tecuci, al biv vel comisului Grigoraşcu Costache 232. Mamona Enacachi, biv vel agă, ispravnic de Roman 388. Mancâş Ştefan, sătean din Şerbeşti 578, 579. Mancâş Toma, sătean din Şerbeşti 578, 579. Manea Catrina, fiica lui Nicodim Başotă din Şoldăneşti 176. Manea Gheorghilă, stăpîn la Şoldăneşti 176. Manea Sandul, bani împrumutaţi Catrinei Arăpoae din Gîrsteşti de ^ 136. Manoilei Gligor, martor din Tg. Ocna 100. Manolache, sulger, biv vel comis, stăpîn în Negreşti 93, 99. Manoalche, pitar, ispravnic de Suceava 385, 427. Manolache, biv vel armaş, ispravnic al ţinuturilor Roman şi Neamţ 414, 418, 431. Manolache Ion, vătaf 355. Manolachi Bogdan (Manolachi), vornic de poartă 138, 528. Manole, căpitan 289. Manole, din Găineşti, orîndar al mănăstirii Slatina 696. Manole Ion, sătean din Păltiniş 536. Manole Iordache, sătean din Gonţăşti pe Bistriţa 578. Manoli, fiul lui Ciuntul, sătean din Rusăni 641. Manoli, jitnicer 665. Manoli, pisar, în Adunarea ţării 289. Manoli (Maniio), pitar, ispravnic de Sucava 393. Manoli Todiraşco, stăpîn de ţigani 212. Mânu, postelnic 575. Mânu Cîrstiian, armean din Dăiceni 389. Mânu Mihălachi, martor pentru Săbăoani 554. Mânui Scarlat, biv vel logofăt, staroste dk Putna 693, 694. Marandici Vasile, moşnas din Secueni 171. Marc, vecin din Deleni 188. Marco, vecin din Deleni 188. Marco Gavril, sătean din Dărmăneşti 721. Marcu, sătean din Galu, martor 689, 690. Mardaros, corbăier din Galaţi 199. Maria, soţia liu Miron spătarul 97. Maria, mama lui Ioniţă Cerchez, cu moşie în Trifeşti 206. Maria, soţia stolnicului Lupu 232. Maria, comisoaia, stăpîneşte moşia Căuiasca, ţin. Vaslui 365. Maria, jitnicereasa (Canano), stăpîneşte moşia Găozeni, ţin. Soroca 369. Maria, jupîneasa, fiica căminăresei Tofana 229. Mariana, stareţă a mănăstirii Socola 618. Marin, dîrstar pe moşia Găiuţ a mănăstirii Bîrnova 635. Marinoiul Gonstandin, preot la Caşin 600. Mariş Neculai, sătean din Bîlca 634. Marşiniţi, sat, ţin. Hotin, al lui Iordachj Balş 260. Martha, stareţa mănăstirii Socola 562. Martin, din Tămăşeni, martor 327. Martin, fiul lui Iandru, vecin din Leucuşeni 327. Martin, fiul Magdei, vecin din Leucuşeni 327. Mărtin Ivan, sătean din Săbăoani 510. Martin Vasile, fiul lui Nor, sătean din Nadişa 639. Maşcăuţi, sat, ţin. Orhei, al biv vel stolnicului Iordachi Panaioti 558. Maşnicii, sat, ţin. Tecuci, al lui Grigoraşcu Costache biv vel comis 232. Matei, condicar 578, 607, 691. Matei, diac, scrie zapis în Botoşani 640, 641. Matei, ţigan din Dulceşti 114. Matvei, panţir la Putna 212. Maţarin Iftime, vecin din Cîrligi 173. Mavrocordat, Alexandru Costantin (Aleăxndrn Costandin) voievod, cărţi domenşti şi hrisoave date de ^ 516, 517, 520, 526 — -529. Mavrocordat, Alexandru (— Alexandru Ioan voievod, cărţi domneşti şi hrisoave date de ^ 531 — 533, 539, 540, 542, 615. Mavrocordat, Constantin Constantin Nico-lae) voievod, cărţi domneşti, hrisoave şi porunci date de ^ 186, 187, 189—191, 193-196, 211, 222-224, 227-229, 231, 237, 239, 242-244, 246, 248, 253-256, 262-264, 268-271, 273, 276, 278, 285-287, 293, 295, 296, 392, 427, 464, 713. Mawocordat, Ioan (~ Ioan Neculae) voievod, cărţi dmneşti şi hrisoave date de ^ 228, 248, 263, 273, 275-283, 377. Mavrocordat, Nicolae Alexandru (Nicolae Alexandru) voievod, cărţi domneşti şi hrisoave date de ~ 125, 127-129, 131, 136, 326-327. Mavrodi Dumitrii, biv vel paharnic, boier în sfat 108, 109. Mavrodin A., stolnic, judecător la Dorohoi 246. Mavromolul, mănăstire în Galaţi egumen de ~288. Maxim, sătean din Pomîrla 504, 505. Macsim, diacon din Rădăşeni 480. Maxut, vel postelnic, boieri în sfat 108, 109. Măxineşti v. Mâcsăneşti. Măcan Mihai, vier din Ciuşlea Nouă 515. Mâcişeni (Măcişăni, Măţişeni), sat, ţin. Covur-lui 552. Măcreştii de Jos, ~ de Sus, sate ţin. Govurlui, ale lui Iancu paharnic 482. Mădei, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Slatina 499, 500, 696, 698. Mâdzănăeşti, sat, ţin. Suceava, al m-rii Slatina 270. Mădzărache, staroste de negustori din Iaşi 139^ Mâdzăreşti v. Măzâreşti. 770 Mâgârdici Bogdan (Măgîrdici), armean din Suceava, arendaşul satului Valea Seacă al m-rii Slatina 588, 589, 619-622. Măgdăceşti, sat, ţin. Orhei, părţi ale lui Darie Donici 567. Măgiurcanul Ion, martor la Guciulaţi, ţin. Neamţ 126. Măgura, sat, ţin. Dorohoi, al m-rii Humor 341. Măgură Gheorghe, sătean din Nadişa 639. Mălai, logofăt 124. Mălai Toader, medelnicer 179. Mălina, bălţi la Galaţi 199. Mălini (Măleni, Mălinei, Mălinii), sat, ţin. Suceava, al m-rii Slatina 410, 411, 429, 591, 592, 595, 625, 699. Mănăstirea Doamnei, mănăstire în Botoşani, egumen la ^ 348. Mănăstire Tanacu, sat, ţin. Vaslui, judecată pentru fîn ars 541. Măndîc, sat, ţin. Soroca, al Catrinei medel-nicereasa 233. Mâneca, vecin din Rudeşti 205. Măneşti, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Secu 515. Mănjăşti v. Mînjâşti. Măraru Gheorghe (Moraru Gheorghe), sătean din Conţeşti al m-rii Tazlău 578, 579. Mărăeşti, moşie, ţin. Tecuci, a lui Lupu Coroi 469. Mărăi Andronachi, vecin pe moşia Păltiniş 536. Mărăiu Gheorghe, sătean pe moşia Păltiniş 535. Mărăiu Ion, sătean pe moşia Păltiniş 536. Mărişeşti (Mărăşeşti), sat, ţin. Putna, al lui Dumitraşco staroste 236. Mărăţăii, moşie la Piatra, ţin. Neamţ, a vistierului Lascarache Roset 347, 549. Mărcan Ion, sătean pe moşia Păltiniş 536. Mărcan Miron, sătean pe moşia Păltiniş 536. Mărcan Vasile, sătean pe moşia Păltiniş 536. Mărceştii, sat, ţin. Tuto va, ai m-rii Răchi-toasa 178. Mărdarea Neculai, stăpîn la Coţomănesti, tin. Iaşi 343. Mârdari, sătean din Dăiceni 391. Mărgineni, sat, ţin. Bacău, al lui Tănase Gosan ; vătat din ~ 722. Mărigă Gheorghem, vecin din Răstoace 159. Măriori Neculai, sătean din Rădăşeni 480. Mâriuţă, soacra lui Neculai din Rădeşti ţin. Tutova 657. Mâteeşti, moşie, ţin. Covurlui, a lui Tudor vornic de poartă 384. Mâteieni, sat, ţin. Dorohoi, al m-rii Drago-mirna 158. Măxin Găurii, biv logofăt, martor 173. Mâzâreşti (Mădzăreşti), sat, ţin. Tutova, al m-rii Soveja 95, 485. Meachin Dumitraşco, vecin din Gosteşti al m-rii Soveja 157. Meachin Hilip, vecin din Gosteşti al m-rii Soveja 157. Mecneşti, moşie, ţin. Tutova, a pitarului Sandul Oat 617. Medrihan Constantin, vecin din Hălăuceşti, se răscumpără 94. Medrihan Păntelei, vecin din Hălăuceşti, se răscumpără 94. Medrihan Vasile, vecin din Hălăuceşti, se răscumpără 94. Medrihăneştii, familie de vecini din Hălăuceşti 94. Meleghi Ion (Meleghe), bulucbaşă hătmănesc, clucer, stăpînul moşiei Onceni în ţin. Iaşi 169, 170. Meletie, egumen al m-rii Bisericani 288. Meletie, egumen al m-rii Hangu 444. Melintie, fiul lui Gavril Balotă vecin din Durneşti 148. Mera, mănăstire, ţin. Putna ; egumeni, nesupunerea locuitorilor de pe moşiile ei 223, 247. Merenii, sat, ţin. Suceava, al tn-rii Tudoreni 253 Mereşti, sat, ţin. Hîrlău, întărit lui Ion Balş 158. Meriuţâ, vecin vîndut din Teţcani, ţin. Bacău 123. Mierăuţâ ( răuţă), bîrsan din Gaşin 227, 251, 252. Mestacăni (Măstăcăn), sat, ţin. Neamţ, al m-rii Tazlău 216, 217. Methodie (Mithodie), egumen al m-rii Slatina 429, 437. Metzburg B., secretarul administraţiei chesaro-crăieşti a Romanului 553. Miclăuşeni, sat, ţin. Roman ; unguri aşezaţi în ~414. Miclescu Dimitrie, paharnic, ispravnic de Bacău 679. Miclescu Dumitrache, vechil al bănesei Gatrina Ruset 541. Miclescu Gavril, biv vel ceaşnic, boier în sfat 108, 109. Miclescu Gavril, biv vel logofăt 233. Miclescul Gavril, vornic 150, 151. Miclescul Petre, stăpînul moşiei Pătrăşcani 449. Micleşti, sat, ţin. Vaslui, al lui Gavril Miclescu, 150. Micul Ioan Ion), sătean din Largu 690, 720. Micul Mihai, biv vornic 202. Midoschi Apostol, sătean din Păltiniş 535. Midoschi Filip, sătean din Păltiniş 535. Midosinschi Vasile, sătean din Păltiniş 538. Mihai, vier din Vităneşti 474. Mihai, sătean din Săbăoani 510. Mihai, sătean din Păltiniş 536. Mihai, sătean din Leucuşeni 327. Mihai, ban 637. Mihai, dîrstar de la Căiuţ 635. Mihai, preot din Capul Codrului, ţine moara de la Gorlăţele 588. Mihai Ion, sătean din Cordăreni 310. Mihai Vodă, jalobă către ~ 642. Mihail, egumen la m-rea Bistriţa 144. 771 Mihail, egumen la m-rea Slatina 589. Mihail Har. . ., scrie zapis 575. Mihailo, martor din Rogojăşti 640. Mihăilachi, încalcă moşiile Luceşti şi Stră-oani 174. Mihalache, face parte din Adunarea ţării 289. Mihalache, preot din Noua Seliţă 506. Mihalachi, cioban din Păltiniş 535. Mihălachi, sătean din Roşcani 497, 498. Măhălachi, martor 202. Mihalcea, vecin din Deleni 188. Mihalce Gavril, răzeş din Drăgeşti, ţin. Roman 511. Mihalce Lupu, tatăl lui Toader Mihalace din Drăgeşti, ţin. Roman 511. Mihalce Toader, răzeş din Drăgeşti, ţin. Roman 511. Mihâeşti, sat, ţin. Suceava, încalcă hotarul Borghineştilor 213. Mihăilâ, vecin din Penişoara 160. Mihâilă, martor din Drăguşăni 278. Mihălceşti, familie din Drăgeşti 511 — 513. Mihani, sat, ţin. Fălciu, al lui Ghirilă din Banca 105. Mihneşti, moşie, ţin. Bacău, a m-riiCaşin 158. Mihuleci Vasîlie, socrul lui Toader Petco din Gureleni, ţin. Orhei 146. Mihuleni, silişte, ţin. Soroca, a lui Sandu Sturza 187. Milcovu, moşie, ţin. Putna, a m-rii Mera 223. Milescu, serdar din Horgeşti, ţin. Putna 155. Miletin, pîrîu afluent al Jijiei, moşie sate pe <—' 303, 492. Milia, sat, ţin. Cernăuţi, vecin aşezat la — 153. Milintie, martor pentru vecinii din Hociungi 166. Milu Andrei, stolnic, ispravnic în tin. Bacău 600. ' ) Milu Matei, ban. cumpără moşia m-rii I&tca 564. Miluda, ban 655. Miluda, spătar, în sfat 707, 714. Miluda, stolnic, martor 508, 521. Miluda, vornic, în divan 627. Miluda A., spătar 656. Mirceni (Mărceni) sat, ţin. Suceava, al m-rii Probrata 394, 676, 678. Mirceşti, moşie, ţin. Iaşi, a m-rii Slatina 187. Miron, dascăl din Valea Seacă 102. Miron, ţigan schimbat pe vecin 143. Miron, locuitor din Grozeşti, 261. Miron, biv medelnicer, vinde vecini din Durneşti 147. Miron, în Adunarea ţării 289. Miron, vel vornic 520. Miron , spătar 97. Miroslava, moşie a m-rii Galata din Deal 98, 99, 225, 346. Miroslâveşti, sat, ţin. Suceava, moşie a lui Costantin fustaşul 282. Misail, egumen al m-rii Bisericani 361, 366, 460. Misail, sat, tin. Suceava, al m-rii Rîşca 662, 672. Misăhăineşti, moşie, ţin. Roman, a vornicului Costache Razu 232. Misir Vasile, armean din Roman 389, 395. Misivunescu (?), stolnacealnic la judecătoria Dorohoi 246. Mistrean, tatăl lui Alexa din Păltiniş 537. Mistrean Dumitraşcu, sătean din Păltiniş 537. Mistrean Eftimie, sătean din Păltiniş ; sărac, nu dă boerescul 537. Mistrean Ioniţi, sătean din Păltiniş 537. Mistrean Matei, sătean din Păltiniş 536. Mişceni, moşie, din Soroca, a m-rii Sf. Sa va 218. Mititel Ion, sătean din Bîlca 634. Mitrea, din Bălţaţi, căpitan din Ţara Românească, cumpără vecini din Guciulaţi, ţin. Neamţ 125. Mitroae Andrieş, sătean din Păltiniş 535. Mitroaii Toader, sătean din Păltiniş 535. Mitrofan, arhimandrit şi egumen m-rii Golia 574. Mitropolia, Moldovei şi Sucevii, moşiile şi metohurile —269, 283, 305, 456, 473. Mîndreşti, sat, ţin. Cîrligătura, al vel agăi Iordache Costache 355, 356. Mîndreşti, sat, ţin. Putna, al m-rii Mera 223. Mîndroiu Niculai, locuitor din Gaşin 684. Mînjăsti, sat, ţin. Cîrligătura, al m-rii Galata 225, 308, 494. Mînjeşti (Mănjăşti), sat, ţin. Neamţ, al lui Iordache Cantacuzino 167, 168, 173, 230. Mînzatul, pîrîu pe moşia Pipirig; păşunatul oprit la — 468. Mîrza Ilie, vecin vîndut din Horgeşti 155. Mirza Ioniţâ, vecin vîndut din Horgeşti, 155. Mîrzeşti, moşie, ţin. Iaşi, a lui Ioniţă Palade al treilea logofăt 232. Mlenouţi, sat, ţin. Dorohoi, mazil în — 448. Moara Popilor, la Tg. Neamţ, loc de moară lîngă — 489. Mocodan Miron, se recunoaşte vecin al m-rii Probrata 201, 202. Mocodan Vasile, vecin al m-rii Pobrata 201, 202. Mogîlde, biv vel medelnicer, martor 152. Mogoşăşti (Mogoşeşti), moşie pe Şiret, ţin. Roman, a m-rii Neamţ 508, 556. Mogoşăşti, moşie, tin. Cernăuţi, a m-rii Horece 489. Mogoşeşti (Mogoşişti), sat, ţin. Iaşi, dă dijmă m-rii Sf. Vineri 126, dată schitului Hadîm-bu 494. Moimeşti, sat, ţin. Iaşi, parte din—a lui Vasile Buhăescul, vel pitar 226. Moineşti, sat, ţin. Tuto va, jumătate a fiilor lui Timircan Perjul 381. Moisa, feciorul Tomii a Mănecăi, vecin vîndut 205. Moişa, pîrîu la Rîşca, ţin. Suceava 608, 609. Moişa, posluşnicul m-rii Pîngăraţi 453. 772 Moişa = Bogoslovul, sat, ţin. Suceava, al m-rii Rîşca, jălbi, nesupunere, strămutare, fugă şi procesul locuitorilor din ~518, 550, 551, 564, 610, 612-614, 626, 627, 629-631, 635, 637, 638, 643-645, 651, 652, 654, 655, 657, 658, 661, 662, 666, 667, 670, 672, 674, 701-703, 707, 723, 726, 727. Moldova, rîu, sate, şi branişti pe — 124, 134, 141, 277, 301, 338, 413, 414; şesul — 649, 708, 726. Moldoviţa, mănăstire, ţin. Suceava, egumen de —, moşiile ei 329, 356. Molniţa, sat, ţin. Dorohoi, al lui Dumitru Gheorghiu 513, 514. Molovata, moşie, ţin. Orhei, a stolnicului Vasile Sturza 232. Momitco Niculai, stăpîn la Dămieneşti, ţin. Roman 447. Morari Chirilă, martor la m-rea Neamţ 689. Morariu Ion, sătean din Valea Seacă 601, 620, Morariu Matei, sătean din Bîlca 634. Morariul Iacob, sătean din Plopi 644. Moreanu Ioniţă, biv păhărnicel 289 Moreanul, stăpîn de ţigani 275. Morenii, sat, ţin. Iaşi, al m-rii Cetăţuia 222. Morişanu Alecsa, sătean din Valea Seacă, iscăleşte jalbă 601. Morţun Vasilie (— Vasîli), stăpîn de moşie în Stroeştii de Sus 486 ; mazil 521. Moruzi, Alexandru Costandin (— Gostandin vodă), voievod, cărţi domenşti şi hrisoave emise de —562-567, 571, 572, 574, 583, 585, 713, 715. Moruzi, Constandin Dimitrie, voievod, cărţi domneşti date de — 214, 400, 483 — 487, 489, 492, 494-496, 498, 500, 508, 509, 511, 608, 611, 615, 713, 715. Moruzi D., stolnic, ispravnic de Vaslui 598. Moscalicu Mihai, sătean din Vasilăuţi 560. Moscalul, venit din ţara leşească, aşezat în **~~TtatîSfeni 263. Moscul, toponimic lîngă Găzăneşti 483. Moscul Ion, martor la satul Saca, ţin. Suceava 675. Moş Neculai< Motoc>(?), martor din Rusăni 641. Motran Ioniţă, strînge venitul moşiei Paşcani 471. Motoc Gheorghe, călugăr 197. Motoc Grigore, vinde moşie în Vorontăreşti, ţin. Roman 143. Motoc Toader, diac 105. Moţoc Tudosca, vinde moşie în Vorontăreşti 143. Movila Cordoului, toponimie în ţin. Tutova 373 Movila Erimie, domn al Moldovei, ispisoc de la —220. Movila Ianachi, vătaf din Zaboloteni 691. Movila Ion, comis de la Drăgeşti 388. Movila Iordachi, jitnicer, vinde parte din Zaboloteni 691. Movilâu, oraş pe Nistru, în Podolia; moşie, ţin. Soroca, în dreptul —, ispravnic de — 264, 265. Mozană Porhîrie, martor 202. Mozoc Ianoş, sătean din Faraoani 425. Munteanul Ghiriac, platnic din Socola 619. Munteanu Costandin, sătean din Şerbeşti, angajat la cositul finului 560. Muntean Dumitru, sătean din Galu 689. Muntean Ilie, sătean din Galu 689. Munteanu Ion, sătean din Şerbeşti 560. Munteanu Ioniţă, fiul lui Ion Munteanu din Şerbeşti 560. Munteanu Toadir, fiul lui Ion Munteanu din Şerbeşti 560. Muntian Braţ, sătean din Căbeşti 618. Muntianu Matei, sătean din Valea Sacă 601. Muntianu Pricop, vecin din Deleni 188. Muntianu Radu, sătean din Petreşti 560. Muntele, ocolul —, ţin. Suceava, sate în —, căpitan de — 664, 685, 717, 719, 733. Muntele 1 Păcurilor, pe Tazlăul Mare, vîndut de Gheorghe medelnicer 639. Murari Costantin, vecin din Dulceşti 114. Mur ari Ion, vecin din Dulceşti 114. Murâreşti, sat lîngă Pomîrla, sătean din — 504. Murgeni, sat, ţin. Fălciu, fostă Slobozie domnească, apoi al lui Vasile Sturza biv vel stolnic 224. Murguleţ Sandul, sate moştenite de la —448. Muscă Simion, sătean din Pîrîul Pîntii 697. Mustăreţ Vasile, din Soleşti, în judecată cu băneasa Gatrina Roset 541. Muşte Andrunachi, sătean din ţin. Botoşani, 640. Muşte Dimitrie, uricar, scrie act domnesc 176. Muşte Dumitraşco, diac, scrie act domnesc 148 . Muşte Ioniţă. sătean din Fundul Pipirigului, dă zapis m-rii Neamţ 461. Mustea Maxim (— Macsim, Macsin), din Pipirig dă zapis m-rii Neamţ 460—462, 465, 467, 468. Mustea Neamţu (?), sluga paharnicului Matei Hurmuzachi 462. Muşte Petre, sătean din Saca 644. Musteaţă Ion, răzeş din Drăgeşti, ţin. Roman, hotarnic 149. N Nacul, fost logofăt de vistierie 99. Nacul, tatăl lui Ion vecin lui Vasile Stîrce 192. Nadişa, sat, ţin. Bacău, arendează muntele Păcurilor de pe Tazlău 638. Naftanail, egumen al m-rii Solea 288. Nagtţu Costandin, boier în Adunarea ţării 289. Nagul, bîrsan, pricină cu mănăstirea Bogdana 198. 1 în text cu litera mică. 773 Nargu, sat, ţin. Soroca, al m-rii Golia 404. Nastasia, soţia lui Mălai logofăt din Drăgu-şeni 124. Nastasiica, călugăriţă, dă danie moşia Rudeşti 205. Natanail, proin egumen, în Adunarea tării 288. Nâdâbaico, vornic, stăpîn în 1617 al satului Sucmezău 103. Nâdâbaicu Boşocan, răzeş, hotarnic la Dră-geşti 149. Nânâşeni (Nănăşeşti), sat, ţin. Suceava, al m-rii Pobrata 394, 676, 677, 678. Nâstacu Neculai, mazil din Boeşti şi Lu( eni 233. Nâstase, vier din Vităneşti 474. Nâvîrneţi, sat. ţin. Tecuci, al lui Lupu Coroi 469. Nâvrâpăscu Pavăl, moşul boierilor Caracaş, din Streşineni 352. Neacşu, tatăl lui Yasilie vecin din Deleni 188. Neagra, pîrîu la m-rea Slatina 698. Neagra Gavril, sătean din Săpoteni 310. Neagoe Adam, sătean din Turceşti 651. Neagul Vasile, sătean din Păltiniş 535. Neamţ (Niamţ), mănăstire, ţin. Neamţ; egumeni de^ ; stăpînă de sate cu venituri 105, 141, 145, 193, 272, 275, 288, 311, 324, 325, 360, 367, 460, 461, 462, 465, 467, 489, 494, 495, 508, 515, 516, 517, 518, 520, 523, 554, 555, 558, 559, 650, 664, 685, 688, 690, 692, 701, 702, 709, 710, 717-719, 732, 733. Neamţ, tîrg, vechil din ^ 559. Neamţ (Niamţ), ţinut, ispravnic de^3îţ, 324, 326, 360, 370, 374, 431, 441, 451L 452, 459, 460, 462, 486, 494, 495, 500, 501, 515, 532, 533, 549, 550, 559, 709, 710, 719, 720. — sate în~106, 115, 125, 132, 141, 166, 173, 181, 193, 197, 220, 230, 232, 233, 268, 272, 278, 325, 347, 348, 350, 363, 366, 367, 369-371, 374, 375, 442, 444, 455, 465, 467, 499, 500, 550, 553, 560, 643, 654, 655, 659, 660, 705, 717, 730. — mănăstire în~363, 366, 369 - 371, 418 — prădat de tătari~134, 277. Nechifor, egumenul m-rii Vizantia 590, 594, 615. Nechifor (Nichifor), mitropolitul Moldovei 252, 276, 288. Nechifor, vecin din Tîrnauca urmărit la Go mani 98.* Nichifor Andreiaş, sătean din Rădăşeni681. Nechifor Gligori, vecin din Dulceşti 114. Necola < Puişor lipscanul>, arendaşul moşiei Răbîia 419, 420. Necula, vornic de Bîlca 634. Nicolae, egumen de Neamţ 325. Neculai, frate lui Pilnici, în Adunarea tării 289. Neculai, medelnicer 482. Neculai , paharnic (biv vel), ispravnic de Suceava 678, 682, 683, 685, 687. Nicolae, protopop la schitul Dărmăneşti şi Ocne 721. Neculai, răzeş din Rădeşti 657. Neculai, sătean din Drăguşeni 130. Neculai, sătean din Vasilăuţi, fiul lui Miron Pitariul 560. Neculai, socrul lui Lazur din Luceni 529. Neculai, stăpîn în Hărtăneşti, Nistoreşti şi Ocna 158. Neculai, sulger (biv vel) din Drăguşeni şi altele 124, 134, 170, 171, 193, 277. Neculai, tatăl unor vecini din Teţcani 123. Neculai, ţigan, fiul lui Yălcul din Soci 721. Nicolae, vătaf pe moşia schitului Dărmăneşti 721. Neculai, vecin din Blăgeşti 182. Neculai, vecin din Paşcani 94. Neculai, vecin al m-rii Soveja 157. Neculaiu, vecin fugit din Stolniceni 96. Neculai, vel armaş 108. Nicolae voievod v. Mavrocordat Nicolae. Neculai Ion, condicar la divan 478. Nicolae Drăgoiu, vecin fugit, al m-rii Pobrata 133. Neculai Muscalu, sătean din Noua Suliţă 505, 506. Necoriasa Aniţa, martor 136. Neculce, biv vel medelnicer, ispravnic de Făl-ciu 472, 473. Neculce (Neculcea), stolnic 511, 574. Neculce, vel căpitan de Coţmani 259. Neculce Alexandru, paharnic, boier în divan 444. Neculce Ion, hatman (biv), martor 173, 230. Neculcia Ion, vel sulger 108, 109. Neculce Ion, vornic (biv) 180, 241. Neculce Vasile, biv vel ban, ispravnic de Suceava 592, 593. Nedelco Ion, sătean din Yasilăuţi 560. Nediţa Ion, bătrîn din Orbeni 230. Negel (Şerban), postelnic, ispravnic de Fălciu 96. ' Negoescul, bîrsan la Caşin 227. Negoiţă, în Adunarea ţării 289. Negoiţâ, vier 515. Negrai Axinti, sătean din Păltiniş 535. Negri, ban, boier în divan 445. Negri Costîn, biv vel stolnic, ispravnic de Tecuci 544. Negre Iordache, biv vel clucer, staroste de Putna 582, 585, 589. Negre (Negrea) Petre, sătean din Valea Seacă 587, 589, 620. Negreşti, sat cu vecini, ţin. Vaslui, al sulgerului Manolache 93, 99. Negrileşti, sat pe Moldova, ţin. Suceava 124. Negru Apostu, sătean din Luceni 529. Negruţ Enachi, boier în Adunarea ţării 289. 774 Negruţii Grigori, mazil din ţinutul Hîrlău 531. Negură Ion, răzeş din Yărzăreşti 671. Negură Tărcan, vecin din Sălişte 165. Negură JVqsM*? sătean aşezat pe moşia Vama Nemireuca, sat, ţin. Soroca, al lui Lupu Anas-tase biv vel agă 232. Nemîndra (Nemîndri), sat, ţin. Hîrlău, al mr-ii Zagavei ş.a. 187, 582. Neniul, socrul lui Ioniţă Pavăl 280. Neniul Costandin Costruţ, biv vel paharnic 272, 273. Nianul Ion, postelnic, socrul lui Ioniţă logofăt, proces pentru vecini cu m-rea Pobrata 262. Neaniul Theodor Costin, tatăl lui Costandin Neaniul 272. Neofit, egumen al m-rii Golia 139. Neofit, egumen al m-rii Sfînta Vineri 126. Neofit, preot (?) hotarnic la Anteleşti 507. Netedzii, sat, ţin. Neamţ, moşia m-rii Topo-liţa 331. Nibunili Toma, sătean din Căbeşti, învoială 618. Nica, fiul lui Balotă, tatăl lui Antohii vecin din Durneşti 148. Nica, preot, tatăl lui Ion din Caşin 684. Nicanur (Nicanul), egumen al m-rii Bogdana 198, 208, 244, 251, 266, 313, 337. Nicanor, egumen al m-rii Neamţ 311, 324. Nichita, sătean din Soleşti 541. Nichita, tatăl lui Ioan din Rusăni 641. Nichita, vecin din Deleni 188. Nechita Ionică, sătean din Dăiceni 390. Nechita Şerban, sătean din Dăiceni 390. Nicicâ Sava, vecin din Costeşti 157. Nicoarâ Vasile, căpitan din Nicoreni 362. Nicodim, egumen al m-rii Nicoriţa 599. Nicodim, egumen al m-rii Secu 220, 283. Nicodim, monah la Slatina 428. Nicolce v. Neculcea stolnic. Nicoreni, sat, ţin. Iaşi, al lui Arvintie vornicel 330. Nicoreşti, deal cu vii al m-rii Răchitoasa 178. Nicoreştii de Sus, sat, ţin. Tecuci, al biv vel comisului Grigoraşcu Costache 232. Nicoriceşti, vecini din Vijniţa ai lui Ioniţă logofătul 243. Nicoriţa, mănăstire în Iaşi 599. Nictarie, egumen al m-rii Galata 225. Nifon, egumen al m-rii Secu 350, 363, 369, 370, 375. Nijnei Zemli, vel vornic de^-408. Nil, egumen al m-rii Rîşca 256. Nimisniuţ Neculai, armean din Roman 395. Nisporeni, sat, ţin. Lăpuşna, al m-rii Bărboiul . 248. Nistor, cioban 390. Nistor, fratele lui Lupul salahor, din Unguraşi, angajat la cositul finului 560. Nistor, sătean din Luceni 529. Nistor, vătaful lui Ştefan Duca 477. Nistor, vecinul Irinei Stîrcea 192. Nistor Ioan, rus, bejenar din Mogoşăşti 557. Nistor Toader, martor din Vizantea 493. Nistoreşti, sat, ţin. Bacău, al lui Neculai 158. Nistru, rîu, sate pe ~ 232, 241, 264. Niţu Ioniţă, mazil din ţin. Neamţ 455. Niţul, martor pentru vecinii m-rii Aron-Vodă 132. Nocoriţa v. Nicoriţa. Nogorăşti, sat, tin. Vaslui, al m-rii Bărboiul 257. Nohit Simion, căpitan de curteni 96. Nohoreni, sat, tin. Cernăuţi, al m-rii Horeci 490. Nomico Enache, biv vel paharnic, ispravnic de Bacău 475. Nor, tatăl lui Martin Vasile din Nadişa 639. Nosăi Dumitru, sătean din Dracineti, vecinit 259. Nosăi Fâdor, sătean din Dracineţi, vecinit 259, 262. Nosăi Grigori, sătean din Dracineţi 259, 262. Nosăi Ion, fiul lui Grigore, vecin din Reve-căuţi 262. Nosei, Nechifor, moşul lui Toder Nosăi din Dracineţi 259. Nosâiu Prodan, vecin din Revecăuţi 262. Nosăi Simion, sătean din Dracineţi 259, 262. Nosăiu Ştefan, vecin din Revecăuţi 262. Nosăi (Noseiu) Toader, sătean din Dracineţi, vecinit 259, 262, 280, 281. Noua Suliţă (Noî Săliţa, Noo Soliţe, Novo Siliţa), sat pe Prut, ţin. Hotin, al luilor-dachi Balş ş.a. 231, 260, 286, 488, 506. Novacu Ioniţă, căpitan, arendaşul Moşiei Goteşti, Greceni 454, 471. O Oană, sulger, rediul lui ^ 496 Oană, tatăl lui Toader, sătean din Rădăşeni 385 Oance, sat, ţin. Covurlui, al lui Pălade Căpă-ţînă ş.a. 344 Oat Sandul, pitar, dă în arendă satul Mec-neşti 617 Obîrşie, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Neamţ 650. Obui Vasile, vecin din Beceşti 119 Ocna, localitate, ţin. Bacău, savgăi de ^ 100; cămăraşi de ^ 720 ; egumen de ^ 115 ; moşie a lui Neculai 158 Ocnianu Costandin, vier din Ciuşlea Nouă 515 Odobeşti, sat, ţin. Putna, al mănăstirii Răchitoasa 178, 223. Odăile Grozii, sat, ţin, Iaşi, al lui Ordache Canta, rediuri la ^ 226. Ohlrţini, sat, ţin. Soroca, al lui Andrei Albotă 262. Oituz, pas, nemţi ieşiţi prin ^ 227 775 Olare, sat, ţin. Vaslui, al iu Chiriţă din Banca 105. Olteanu Ioan, bejenar în M<>goŞeŞti 557 Oltian Ion, sătean din Căbeşti 018 Oncea, fiul popei Aldea, bîrsan din Caşin 684. Onceni, sat, ţin. Iaşi, al lui Ion Meleghi 169. Onciul Velicico, stăpîn In moşia Cociuşca 351. Onichi, sătean din Dăiceni ~ 391. One Toader, sătean din Rădăşeni 480. One Vasile, sătean din Rădăşeni 480 Onescu Stratulat, în Adunarea ţării 289. Oneşti, sat, ţin. Tuto va, al lui Gostandin Gheoca 445. Onică, sătean pe moşia lui Lupu Cîrstea 212. Oniceni, sat, ţin. Suceava, al lui Solomon Botedzu, vecini fugiţi din ~ 127. Onofrei (Onufrie), egumenul mănăstirii Soveja 161, 183-185. Oprea, Ion, om domnesc 623. Oprica, căpitan de Işnovăţ 168. Oprişănei, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Bistriţa 374. Orăşăşti, sat, ţin. Tutova, al fiilor lui Timircan Perju 381. Orăşeni, sat, ţin. Cernăuţi 259, 260. Orbeni, sat, ţin. Putna 230. Orhei, ţinut, sate în ~ : 146, 232, 233, 276, 444, 477, 558, 604, 623, 629, serdari de ~ : 239, 276, 496, 498, 499, 558, 566, 576, 630. Orheiu Andrei, vecin al lui Ion Stîrcea 192. Orheiu Chiriţă, tatăl lui Orheiu Andrei şi Ioniţă, vecini 192. Orheiu Ioniţă, vecin ăl lui Ion Stîrcea 192. Orheiu Vasilie, vecinlui Ion Stîrcea 192. Orlandini, judecător Ta Cernăuţi 521. Orleşti, sat, ţin. Covurlui, al lui Toader vornic de poartă 384. Oroftiana, sat, ţin. Dorohoi, al lui Tănase Vasile 646. Orsul, văcar din Şoldăneşti 176. Ortâşti, sat pe Cracău, ţin. Neamţ, al mănăstirii Neamţ 367. Osianul Pântelei, din Tg. Ocna 100. Osman Hagi, negustor turc 136. Oştoban Neculai, sătean din Şerbeşti 578. Oşlobeni, sat, ţin. Neamţ al mănăstirii Neamţ 559. Otea Gheorghe, bejenar pe moşia Mogoşeşti 557. Oţăl Mihăilă, pisar, strămoşul lui Gheorghe diac 373. Oţet, poiana lui ~ la Tg. Neamţ 489. P Pahomie, egumen al .m-rii Slatina 350, 351,428. Pahomie, episcop de Roman 125, 326, 327. Pahue, sătean din Dăiceni 389, 390. Paisil, călugăr al m-rii Slatina 428. Paisie, egumen al m-rii Barnovschi 237, 254. Paisie, egumen al m-rii Galata 98, 293. Paisie, egumen al m-rii Sf. Ion din Iaşi 245. Paisie, stareţul mănăstirilor Neamţ şi Secu 487, 495/ 502, 508, 515, 516, 517, 520, 553, 554, 555,. 559. Pal, fiul lui Antal din Săbăoani 510. Paladi, mazil la ţinutul Orhei 498. Păladi, vecin din Dulceşti 114. Paladi Constantin, biv vel armaş 143. Paladi Constantin, vel vornic 320, 359, 571, 573, 574, 714. Paladi (Păladi) Dumitraşcu, vel clucer 226, 232. Paladi Dumitrachi, vel vistiernic 336. Pălade Ion, treti logofăt 232, 265. Palade Ion, biv vel vistier 122. Pălade (Paladi) Ion, vel spătar 157, 184, 322: staroste de Putna 337. Palade Ioan, vornic 232. Palade Nastasia, soţia vornicului Palade 232. Palade Neculai, martor la Popeni, ţin. Putna 507. Paladi Toader, vel comis 143 ; vel vistiernic 185, 197, 210; caimacam 291. Palade Toader (Toderaşco), vel spătar 202, 205. Paladi Toader, hatman 284, 285. Palaneţ Ion, vecin fugit din Pobrăteşti şi Tîrnauca 98. Paleolurgă, boier în divanul Romanului 550. Palipoţchi (Pilipoţchi) Ioniţă, în Adunarea ţării 289. Panait, biv vel postelnic 108, 109. Panaiti, căpitan, răzeş Ia Rădeşti 657. Panaiti Iordachi, biv vel stolnic 557. Panait Mihalache (?), vecin al lui Ion Stîrce 193. Panaiote Vîrlan, mazil din Lămăşeni 263. Panaite Virlan, pîrcălab de Rădăşeni 302. Panaitache Velicico, stăpînul satului Cîr-ligi 173. Panca, sat, ţin. Suceava 522. Panco, vecin din Călineşti 179. Panco Andronic, vecin din Călineşti 179. Panco Ion, vecin din Călineşti 179. Panco Onofrei, vecin din Călineşti 179. Panco Vasile, vecin din Călineşti 179. Pancul Adam, pitar 309. Pandie Dimitrachi, biv vel paharnic, ispravnic de Neamţ 709, 710. Panin Simion, în Adunarea ţării 289. Papafil Costi, negustor 368. Papucul Constantin, vecin din Dulceşti 114. Papucul Ion, vecin" din Dulceşti 114. Paraschiva v. Pîrvu Paraschiva. Paraschiva, fiica lui Toader biv comis 124. Paraschiva, soţia lui Sandu Sturdza 136. Parascheva, soţia vătafului Ianachi Movilă din Zaboloteni 691. Paraschiva, mama lui Ion 536. Paraschiva, ţigancă din Soci 721. Parno Petro, sătean din Vasilăuţi 560. Partenie, egumen de Badu (?) 288. Parthenie, egumen al m-rii Caşin 600, 715. Parthenie, egumen al m-rii Secu 325. 776 Parthenie, egumen al m-rii Slatina 294, 301, 305. Parthenie, egumen al m-rii Soveja 485. Parvana Iane, sulger 183, 184. Pascal, feciorul Sandului 390 Pascal, negustor, moşul lui Adam din Stră-oani 174. Pascal, vecin fugit din Şoldăneşti 132. Pascal Dumitru, sătean din Buciumeni 249. Paşcani (Păscani) sat, ţin. Bacăului, vecini fugiţi la ~ 94, 108,'173,'182, 183, 471. Paşcul Ursul, bătrîn din Gînşteni 230. Paşcu, martor la Drăguşeni 130. Patrechi Andronachi, răzeş din Rădeşti 657. Patrostabiu Ion, diac 480. Pătrâgeasa, mama lui Dumitraşco vecin din Deleni 188. Pavăl, dascăl din Conţăşti 578. Pavel, fiul lui Marcu bătrînul, martor al mănăstirii Neamţ 689. Pavel, fiul lui Sămeon Saven, martor al mănăstirii Neamţ 689. Pavel, holtei din Păltiniş, fiul lui Donosie 537. Pavăl, preot din Paşcani 173. Pavăl, preot din Rădăşeni 480. Pavel, sătean din Măstacăn 217. Pavel, serdar 241. Pavăl, tatăl lui Ga vrii din Păltiniş 538. Pavăl, tatăl lui Toader din Rădăşeni 480. Pavăl, vecin dat danie, fiul lui Vasile Huz-ghiacu 202. Pavăl, vecin vîndut, fiul lui Gligoraş cărăuşul 205. Pavăl, vecin din Selişte 166. Pavăl, vecin din Costeşti 157. Pavăl Ion, sătean din Păltiniş 535. Pavăl Ioniţă, grămătic de vamă 280, 281. Pavel Ştefan, sătean din Răuceşti 515. Păcurariu, stăpîn de moşii în Tecuci 384. Pâcureşti, sat, ţin. Greceni, al lui Scărlă-tache Costache 685. Păltiniş, sat, tin. Dorohoi, al lui Vasile Sălion 377, 535, 538. Pânceşti, sat, ţin. Fălciu, al mănăstirii Bră-diceşti 538. Pânceşti, sat, ţin. Lăpuşna, al lui Iordachi Iamandi 447. Părasca, păhărniceasă, stăpînă de vecini 118. Pârciul Gheorghiţâ, martor 130. Părteşti, sat, ţin. Suceava, al mănăstirei Humor 341, 376. Pâşcani, sat pe Şiret, ţin. Suceava, al jitni-ceresei Ilinca 471, 538. Pâscar Toader, sătean din Cordăreşti 310. Pâscuţoiu Andrei, vornic din Valea Seacă 587, 589, 602. Pâstrăveni, sat, ţin. Neamţ 494, 495. Păşcăniţa, spătăreasă 238. Pătraşco a Floroae, vecin din Deleni 188. Pătraşco al Hoţului, vecin din Deleni 188. Pătraşco a Tudoroae, vecin din Deleni 188. Pătraşco, căpitan 158. Pătraşco, căpitan 187. Pătraşcu, căpitan de Tabără 342. Pătraşcu, sătean din Păltiniş 537. Pătraşcu, socrul lui Ion din Păltiniş 537- Pătraşcu Axentie, morar din Tg. Neamţ 489. Pâtrăşcani, sat, ţin. Soroca, al lui Sandu Albotă 262. Pâtrăşcani, sat, ţin. Tutova, al lui Petre Miclescu 449. Pătrăşcuţă, moşul lui Constantin fustaşul din Miroslăveşti 282. Pătrău, moşul lui Gheorghi, martor pentru Liţcani 278. Pătrău Dumitraşcu, stăpîn de vecini în Leţcani 119. Pătrău Gavril, stăpîn de vecini în Letcani 107, 108. Pătrău Pătraşcu, boier martor 135. Pătrăuţi, sat, ţin. Suceava, al postelnicului Gheorghe Turculeţ 232. Păţul Iacob, sătean din Bogdăneşti 687. Păţul Ilarion, sătean din Bogdăneşti 687. Pâuleşti, sat, ţin. Orhei, al medelnicerului Toader Carp 233. Păun, Ecovachi, sătean pe moşia mănăstirii Socola 562. Păun, Iacovachi, ispravnic*de Iaşi 471, 472. Păunei, Sandu, sătean din Berăndeşti 522. Păuneşti, sat, ţin. Putna, al mănătirii Bîr-nova ş.a. 232, 641, 642. Peletici, sat, ţin. Neamţ, al lui Ursu Iuraşco 181. Pf/f'nr^pH QT1 din Vijniţa 177. Peneul, sat, ţin. Covurului, al mănăstirii Bistriţa 328. Penişoara, sat, ţin. Iaşi, al mitropoliei Moldovei 160. Pentelei, vecin din Dracineţi 260. Perdevară Toader, vecin din Buicani 140. Pereschiv, pîrîu (afluent al Bîrladului), sate pe ~ 157, 340, 381, 399. Perieni, sat, tin. Iaşi, al lui Ioniţă Palade 232. Peripicini, sat, ţin. Soroca, al banului Aris-tarho 232. Perju Costache, stăpîn de moşii în Tutova 381. Perju Dumitraşcu, stăpîn de moşii în Tutova 381. Perjul Sandul, vornic de poartă 541. Perju Timircan, mazil de Tutova 381. Petco Alexandru, socrul lui Macarie egumen de Brădiceşti 358. Petcu Ion , sătean din Bîlea 634. Petco Toder stăpîn în Pohribeni 146. Petie, sat cu vecini, ţin. Suceava, al lui Vasile Ciudin, 209 565. Petrache, biv vel vameş, ispravnic de Neamţ 486. Petrachi Athanasie, biv căminar, diac 307. 777 pitre, cioban din Dăiceni 391. Petre, fiul lui Ioniţă Savei 689. Petre, martor din Răchiteni 327. Pătru, răzeş din Leţcani 277. Petrea, vecin din Deleni, fiul lui Gostin 188. Petăr, vecin din Deleni, fiul lui Larion 188. Petre, vecin din Leucuşeni, fiul liii Iandru 327. Petre, vecin din Leucuşeni, fiul Magdei 327. Petre, vecin din Răstoace, fiul lui Toma 159. Petri, vornic din Faraoani 425. Petre Cheşco, şetrar 417. Petru (Rareş) vodă 387, 704. Pătru (Şchiopul) voevod 98. Petreşti, sat, ţin. Iaşi 560. Petriceni (Petrecani), sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Secu 442, 487. Petriceico vodă 109, 110. Petrileşti, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Rişca 662, 674, 727. Petriş, sat, ţin. Roman, al postelnicului Alexandru Grama 378. Petrişor Dumitru, sătean din Fărcaşa 732. Petrişori, sat, ţin. Fălciu, al biv vel jitni-cerului Toader 233. Petrosa, sat, ţin. Covurlui, al lui Ghiriţă din Banca 105. Peutlinghin, Andrei Andrievici, polcovnic, comandant de Hotin 449, 453. Piatra (Neamţ), tîrg 347, 349. Picioroagâ Tănasă, pîrcălab 14^. Piciorogani, sat pe Miletin, ţ^. Hîrlău 115. Piciorul Lupului, sat, ţin. Iaşi, al mănăstirii Bîrnova 416, 484. Pietrosul, sat, ţin. Lăpuşna, al mănăstirii Bărboiul 248. Petrosul, sat, ţin. Tecuci, al vornicului Constantin Roset 240. Pilat Gavril, în Adunarea ţării 289. Pili Sandul, în Adunarea ţării 289. Pilipăuti, sat, ţin. Dorohoi 646. Pilipeşti, sat, ţin. Lăpuşna, al mănăstirii Bărboiul 248. Pilipovschi, căpitan de Işnovăţ 168. Pilnici, în Adunarea ţării 289. Pintea Andrei, vecin din Gălineşti 180. Pintea Fâdor, tatăl unor vecini din Gălineşti 180. Pintea Onescu, vecin din Călineşti 180. Pintea Ştefan, vecin din Gălineşti 180. Pintea Vasile, vecin din Călineşti 180. Pintelei, moşul lui Ion vornic din Gorod 372. Pintilii, cioban din Dăiceni 391. Pintilii, răzeş din Dăiceni, cumnat lui Stră-tilă 390. Pintilii, răzeş din Dăiceni, fiul lui Chiriac Hîndrescu 391. Pipe Neculai, vier din Giuşlea Nouă 515. Pipirig, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Bărboiul 460, 461, 465-467. Pirsihanos Grigorios, egumen de Bogdana 288. Pisanca Fodor, vecin fugit din Lucoviţa 152, 153. Pisanca Gligore, preot 152, 153. Piscani (Piţcani), moşie, ţin. Iaşi, a m-rii Trei Ierarhi ş.a. 195, 540, 541, 579. Piscu, sat, ţin. Tecuci, al m-rii Neamţ 105. Pisilica Ştefan, şavgău de ocnă 100. Pisoschi (Pisoţki) Ioan, tatăl Saftei Brăescu din Beceşti 119, 246. Pisoschi Gheorghe, căpitan, 119, 120. Pitariul Miron, tatăl lui Neculai din Vasi-lăuţi 560. Piteşti, sat, ţin. Tutova, al lui Constantin Greceanu 585, 586. Pitic Pahomie, călugăr, din Buciumeni 249. Piţiliga Gavril, vornic din Pipirig 461. Piţiliga Ioan, sătean din Pipirig 461. Piţiliga Toader, sătean din Pipirig 461. Piţiliga Vasile, sătean din Pipirig 461. Pizdele Toader, sătean din Valea Seacă 620. Pingărati, mănăstire, tin. Neamţ, egumeni şi sate 112, 191, 269, 395, 440, 452, 453, 459. Pîngăraţi, sat, ţin. Neamţ 459, 460. Pintea, vecin din Leţcani, 107. Pintea Toader, vecin din Dulceşti 114. Pîrleşti, sat, ţin. Covurului, al căpitanului Alexandru Adam 110, 111 Părîu Andrei, vecin din Bodeşti 149, 15^* Pârîu Gavril, vecin din Boldeşti 149, 15^. Părîu Ion, vecin din Bodeşti 149, 150. Pîrîu Pintii, sat, ţin. Suceava, al m-rii Slatina 623, 647, 664, 665. Părîu Tănasie, vecin din Bodeşti 149, 150. Părîu Trohin, vecin din Bodeşti 149, 150. Pîrjole Gheorghe, sătean din Moişa 612, 643, 644, 670. Pîrjolta (Pîrjolîta jud. Bălţi), selişte ţin. Iaşi, a m-rii Dragomirna 158. Pîrvu Andrei, stăpîn în Gălineşti 180. Pîrvu Aniţa, stăpîn în Gălineşti 180. Pîrvul Andronic, stăpîn în Gălineşti 179. Pîrvu Catrina, medelnicereasă 233. Pîrvul Constantin, fost şetrar, medelnicer, stăpîn în Gălineşti 180. Pîrvul Gheorghe, stăpîn în Gălineşti 180. Pîrvul Ileana, stăpînă în Gălineşti 180. Pîrvu Măriuţa, stăpînă în Gălineşti 180. Pîrvul Neculai, stăpîn în Gălineşti 180. Pîrvu Neculai, medelnicer 233. Pîrvul Paraschiva, stăpîn în Gălineşti 179. 180. Pîrvul Radu, vtori clucer, stăp în Gălineşti 180. Pîrvul Vasile, stăpîn în Gălineşti 180. Platou, bătrîn din Forăşti 106. Platon Ion, bătrîn, vecin din Bodeşti 150. Platou Ştefan, martor 131. Plăcinteştii, sat de răzeşi, ţin. Lăpuşna 671. 778 Plăvan Ion, vătăman din Păltiniş 537. Plăvan Ştefan, sătean din Păltiniş 537. Plăvolari, sat, ţin. Suceava, al jitnicerului Lupu Balş 232. Pleşca, fiul lui Ilie Pleşca 172. PIeşea Ilie, jitnicer, stăpînul moşiei Habele, 172. Pleşăscu Iordache, logofăt de vistierie 643, 654, 663, 672, 674, 675. Pleşeşti, sat, ţin. Gîrligătura, al m-rii Bogdana 155. Pletosul Gavril, vornic de Rădăseni 478, 480. Pletosu Gligore, sătean din Rădăşeni 302. Pletosu Vasile, sătean din Rădăşeni 480. Plopeni, sat, ţin. Fălciu, al episcopiei Huşi ş.a. 105, 231. Plopi (Plochi, Plopu, Plopii-Băii), şat> ţin. Suceava, al m-rii Rişca 608, 613, 614, 628 629, 644, 651, 655, 662, 672, 674, 701, 726, 727. Plopini, sat, ţin. Suceava, al jitnicerului Lupu Balş 260. Bloscureni, sat, ţin. Iaşi, al postelnicului Io-niţă Botez 339. Ploscuţeni, sat, ţin. Putna, al vornicului Cos-tache Razu 232. Ploşniţă Anton, ierodiacon, hotarnic la Dră-geşti 149. Plugariu Şârban, sătean din Sârbeşti 560. Pobrata, mănăstire, ţin. Suceava 121, 129, 133, 154, 201, 202, 259, 262, 267, 280, 281, 314, 315, 394, 409, 545, 546, 676, 677. Pobrăteşti, sat, tin. Suceava, allui IonBudacul 98. Pobriheni, sat, ţin. Orhei, al lui Toader Petco 146. Pocoleni (Poculeni), sat, ţin. Suceava, al m-rii Slatina 597, 605, 625. PodaşCo Ştefan, sătean din Băleni 555. Podoleni, sat, ţin. Lăpuşna, al m-rii Secu 451 458. Podul lai Gherman, moşie la ^ 472. Poenaru Andrei, mazil din Bacău 372. Poenaru Aniţa, stăpînă în Gorod 372. Poenaru Costantin, stăpîn în Gorod 372. Poenaru Dumitrachi, stăpîn în Gorod 372. Poenaru Gheorghe, diac, stăpîn în Gorod 372 Poenaru Ion, stăpîn în Gorod 372. Poenile Urecheştilor, sat pe Trotuş, ţin. Putna, al m-rii Bogdana 209. Pogâneşti, sat, ţin. Govurlui, al lui Chiriţă din Banca 105, 344. Poiana, sat, ţin. Roman, al m-rii Pobrata 315. Poiana Blrnovii, poiană, ţin. Iaşi, a m-rii Bîrnova 214. Poiana curăturilor, în hotarul Miroslăveşti, ţin. Suceava, al lui Constantin fustaşul 282. Poiana Lungă, sat, ţin. Botoşani, al schitului Vorona 545, 546. Poiana lui Oţet, sat, ţin. Neamţ 489. Poiana Prisăcii, sat de răzeşi, tin. Neamţ 730. Polifron Vasile, vecin al lui Yelişco Panai-tache 173. Polizu Costandin, şetrar, vechil la Soci 722. Popa Vasile, sătean din Tazlău 578. Popescu Andronic, vecin din Deleni 188. Popăscul Dumitraşcu, curtean din Sacueni 170. Popăscu Grigoraş, sătean din Crăpături 720. Popescu Ion, sătean din Dersca 506. Popescu Ionaşcu, vecin din Deleni 188. Popăscu Mihălachi, tatăl lui Ion din Dersca 506. Popăscu Petrea, sătean din Crăpături 720. Popăscu Sava, vecin din Deleni 188. Popăscu Ştefan, biv treti armaş 289. Popăscu Ştefan, vornic de poartă 355. Popceştii, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Bisericani 361, 366. Popeni, sat pe Trotuş, ţin. Putna, al m-rii Bîrnova 164, 165, 507. Popeşti, silişte, ţin. Tuto va 113. Poponea Ştefan, face danie părţi din moşia Gorneşti 111. Popovici Isac, vecin din Bărăneşti 98. Popovici Simion, vecin din Bărăneşti 98. Popoviceşti, familie de vecini din Bărăneşti 98. Poposeşti, sat, ţin. Putna al m-rii Vizantea 436. Popricani, sat, ţin. Iaşi al lui Constantin Can-tacuzino Paşcanu ş.a. 377, 497. Porcescul Dumitru, sătean din Conţăşti 579. Porceşti, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Precista ş.a. 341, 550. Porhirie, chezaş pentru un vecin 101. Porosche Lupul, vtori armaş 200. Poeumbu Costandin, răzeş din Rădeşti 657. Porumbu Gheorghii, răzeş din Rădeşti 657. Posadnicii, sat pe Jijia, ţin. laşi, al vel banului Andrei Ruset 226. Posmoşanu Mihăilă, sătean din Boroaia 659. Postolache, vecin luat în chezăşie 101. Postolachi, vecin din Valea Seacă 108. Postolache, vecin eliberat 244. Postolachi Dimoftii, moşan din Lieşti 157. Postolachi Toader, sătean din Păltiniş 537, Poşorcani, sat, ţin. Putna, al m-rii Bîrnov 164, 165. Poticianu Toadir, sătean din Şărbeşti, angajat la cositul finului 560. Potlog Dumitraş, stolnic, stăpîn în Tîrnauca 457. Potlog Gligoraş, ia zălog moşia Răstoaci 159. Potropopeni, sat, ţin. Botoşani, al m-rii Po-brota 545, 546. 779 Prale, schit, ţin. Putna 637. Prăjescu Ştefan, biv clucer, stăpîn de vecini 96. Prăjeşti, sat, ţin. Roman, al paharnicului Radu Racoviţă 233. Prechinica, răzeş din Rădeşti 657. Precista, mănăstire în Roman, satele ei 339, 340, 396, 550. Precopiţi Toader, din Dracineţi 260. Preda, stolnic 210. Pregori (Pregoreni), sat, ţin. Roman 390. Preuteşti, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Neamţ 272. Pricopie, sătean din Dăiceni 391. Prisacâ Toader, bejenar din Mogoşăşti 557. Procopie, egumen al m-rii Galata 308, 346, 357; patriarh 715. Prodan, sătean din Dăiceni 389, 390. Prodan Diimitraşcu, biv comis, stăpîn în Tătă-răşani 109. Prut, rîu, sate şi luncă pe ~ 116,169, 206, 215, 233, 247, 260, 261, 272, 287, 339, 345, 405, 419, 456, 509, 553, 566, 568-570, 579, 691. Prutan, sătean din Dăiceni 389* 390. Prutian Zaharia, sătean din Dăiceni 390. Pucul Ion, sătean din Vasilăuţi, angajat la cositul finului 560. Pufeni, sat, ţin. Putna, al vornicului Gostache Razu 232. Puiul, vecin al familiei Stîrce 192. Puiul Gligori, martor 202. Purcel Ion, martor la Gonţăşti 578. Purceleşti, sat, ţin. Suceava, al jitnicerului Tăbîrţă 233. Purici Costachi, vel căpitan de Tecuci 240. Pw^tar^fre, vier din Vităneşti 474. furnic Pavel, vecin din Găuciuleşti 173. Purnic Vasile, vecin din Găuciuleşti 173. Puşcaş Vasile, sătean din Păltiniş 537. Putila, sat, ţin. Cernăuţi al vel logofătului Sandu Sturzea 210. Putna, mănăstire, tin. Rădăuţi, satele ei 232> 293. Putna, gîrla — (afluent al Şiretului), ţin. Putna 436. Putna, ţinut; sate în ~ ; staroşti de ~ : 115, 208, 210-212, 223, 230-233, 236, 243, 247, 310, 337, 397, 436, 458, 469, 470, 474, 493, 507, 582, 585, 586, 589, 594, 615, 616, 637, 641, 642, 687, 688, 693, 694. R Racleş Ioniţă, hotarnic la Drăgeşti 149. Racoviţă, vel vistier 281. Racoviţă Costachi, postelnicel, stăpîn în Rădiu 567. Racoviţă, Costantin Mihail Cehan (Gostantin Racoviţă, — Gehan), voievod, cărţi, hrisoave şi porunci date de —' 141, 286, 291-301, 303-307, 325-333, 335, 337, 340, 342, 347, 348, 370, 371, 392, 393, 395, 396, 405, 427. Racoviţa Dumitraşcu, hatman, martor 122. Racoviţă Iancu, spătar, arendaş la Tătăraşi 677. Racoviţă Ioan, biv vel spătar, ispravnic al ţinutului Sucevei 592, 593; probabil ace-laş : Racoviţă, spătar 732. Racoviţă Mihâlachi, spătar, ispravnic al ţinutului Sucevei 519. Racoviţă Mihai (Mihai), voievod, cărţi, hrisoave şi porunci date de ^ 100, 102, 103, 119-121, 133, 136, 138-142, 144-146, 148-150, 152-154, 156, 158, 170, 171, 183, 184, 293, 295, 340, 395, 396. Racoviţă Radu, cămăraş 147; vel paharnic 204, 227, 233, 301. Racoviţă Radu, vel spătar 252, 263; hatman 278 ; vornic 395. Racoviţă Radu, vel logofăt 316, 336,416. Radul, biv vel clucer 198. Radu, fiul lui Troe, vier din Giuşlea Nouă 515. Radu, iuzbaşa, condicar al divanului 445. Radu, vel vornic, caimacan 291. Radu, vornic de bîrsani din Gaşin 684. Radu Costache, vornic, vel vornic 232, 234, 249, 261, 263, 284, 285, 296, 382, 393. Rafail, egumen al m-rii Sf. Sava 288. Rafail, nacialnic al schitului Prale 637. Rafail Armago (Rafailă ^), biv vel căminar, ispravnic al ţinutului Sucevei 626, 630, 631,635 — 638, 642, 646. Rafail Mihalachi (Rafailă ^), biv vel medel-nicer, ispravnic al ţinutului Sucevei 652, 654, 659, 661, 663, 665, 666, 672. Ralet Neculai (Rali Necolai, Ralot Nicolai), biv vel comis, ispravnic al ţinutului Sucevei 702, 704, 708, 727. Ramadan Athanasache, biv vel spătar, ispravnic al ţinutului Roman 487. Ramendi Alexandru, vornic 155. Raţi Neniul (Raţi), socrul lui Ioniţă grămătic 259. Razu (?) Athanasie, vel vornic 526. Razul Costache (Gostache), căpitan 197; hatman 281, 301, 302, 395; caimacam 284, 285, 291. Razul Gligoraş, pitar, ispravnic al ţinutului Sucevei 311. Razul Ion (Iancu), biv vel spătar, ispravnic al ţinuturilor Hîrlău, Neamţ şi Suceava 607, 675, 712; serdar de Orhei 566 ; vel vornic 606, 707, 714; vel logofăt 728. Razul Vasile, hatman 336, 397. Răbîia, sat, ţin. Fălciu, moşia hatmăriului Vasile Roset, arendată 419. Răcăuţii, sat, ţin. Bacău, al m-rii Bogdana 679. 780 Răchiteni, sat, ţin. Roman 327 ; al m-rii Trei Ierarhi 358, 488, 508 ; în pricină 358, 488. Răchitoasa, m-re, ţin! Tecuci, stăpînă de sate 178, 223, 404, 586 ; dichiu al — 274 ; egumen al — 274. Rădae, moşie, tin. Fălciu, a m-rii Brădiceni 358. Rădăcineşti, sat, ţin. Tecuci, nesupunere 599. Rădăşeni (Rădăşani, Rădăşăni, Rădăşini), sat, ţin. Suceava, al, m-rii Slatina 263, 270, 290, 305, 385, 426-428, 434, 548, 549, 605, 606, 625, 437, 479 ; nesupunere, pricini şi învoieli 290, 292, 296, 302, 350, 379, 382, 383, 385, 386, 392, 393, 400, 479, 581, 591, 592, 596-598, 604-606, 624, 625, 632, 633, 680-682, 694. Rădăuţi, oraş, episcopi de —201, 336 ; ve- cini fugiţi la — 201. Rădeanul Obreja, băjenar din Mogoşăşti 557. Rădeşti, sat, ţin. Tutova 657. Râdiana, sat, ţin. Bacău, al lui Iordache Aslan 162. Rădiu, v. Rediu. Răducanul, paharnic 227. Râfleşti, sat, ţin. Tecuci al lui Tudor vornic 384. Răhtivan Ion, martor pentru Saca 673. Rârence, sat, ţin. Cernăuţi, al m-rii Slatina, nesupunere 294. Răstoace (Răstoaci), sat, ţin. Cernăuţi, al lui Sandul Sturza vel log. şi al lui Toader Păladie vel vist. 210; moşie zălogită de Vasile Tăutu 159. Râscanii, moşie, ţin. Fălciu, a m-rii Brădiceni 358. Răşcanu Alexandru (Răşcan Alecsandru), biv vel spătar, ispravnic al ţinutului Vaslui 567, 568. Răşcanu Costandin (Răşcan —), biv vel spătar, serdar de Orhei 498, 499. Răteşti, sat ţin. Neamţ, al lui Iordache Lazul, nesupunere 533. Râtunda, poiană la Bîrnova, ţin. Vaslui, a m-rii Bîrnova 594. Răuceşti (Răoceşti), sat, ţin. Neamţ, al m-rii Secu 325, 350, 375 ; moară la — 515. Râuleţ, diac de la divanul întăriturilor (menţ. tîrzie) 246. Râuţă, fiul lui Roşculeţ din Bîlca 634. Răvăcăuţi (Revăcăuţi, Răvecăuţi, Ravicăuţi) sat, ţin, Cernăuţi, cu vecini al lui Ioniţă logofătul 259, 262, 280, 281. Răzina, sat, ţin. Orhei, stegar din — 445. Rediu, Rădiu, Reduri : — Rădiu, sat, ţin. Vaslui, oameni risipiţi 567. — Reduri, cătun la Tîlhăreşti, ţin Hîrlău 386. Rediul Briazului, pădure la Iaşi, a m-rii Copou 332. Rediul Mare (Rădiul —), sat, ţin. Suceava 203, 209. — Rădiul Oanii, loc la Călmăţui, ţin. Lă-puşna 496 Rediul lui Tatar, sat, ţin. Iaşi al m-rii Socoîa 207, 372 ; al m-rii Copou 332. Revecăuţi v. Răvăcăuţi. Riad, sat pe Bistriţa, ţin. Bacău (lingă Blă-geşti) 182. Rimski Korsacov, Alexandru Vasilievici, general rus 449, 453. Risipeni, sat, ţin. Iaşi, al lui Gheorghiţă Gher-man 233. Rîpele Crasnei (Rîpile Crasnii), moşie ţin. Fălciu, băjenari aşezaţi la — 265. Rişca, m-re, ţin. Suceava 176, 563, 613, 614 ; stăpînă de sate şi ţigani 187, 191, 285, 338, 518, 562, 609, 610, 622, 627, 628, 636, 637, 645, 664, 667, 668, 686, 695, 700, 701--705; 730; în pricină 610, 611, 723, 725, 726; egumeni de la — 194, 199, 220, 253, 256, 285, 539, 550, 563, 564, 608, 609, 612, 613, 626, 627, 643, 648, 649, 651, 654, 655, 657-659, 661, 662, 666, 669, 672, 674, 675, 704, 707-709, 724-727, 731. Rişca, pîrîu (afluent al Moldovei), sat pe — 124. Risca Mari, sat, ţin. Suceava, al m-rii Rîşca 519. Rîşca Mare, vale la m-rea Rîşca, ţin. Suceava 564. Risca Mică, vale la m-rea Rîşca, ţin. Suceava 564. Rîşcani, sat, ţin. Fălciu, al lui Toader biv vel, jitnicer 233. Rîşcanul Alexandru, biv vel paharnic, ispravnic al ţinutului Iaşi 471, 472. Roată Teodosie, ieromonah, hotarnic 149. Robeştii, dau bani pentru fîn 390. Roclâ Vasîli, sătean din Unguraşi 560. Rodeşti v. Rudeşti. Rogozăşti v. Rugăşeşti. Rogojină Vasile, sătean din Păltiniş 537. Role Dumitraşco, sătean din Petreşti 560. Roman, episcopie, stăpînă de sate 347, 348, 387, 616 ; în pricină 300, 301 ; episcopi de — 125, 165, 166, 196, 288, 326, 327, 336, 338, 347, 387, 395, 415; Roman, tîrg 125, 300, 301, 387, 396, 426, 549, 553; Biserica Albă din — 395; m-rea Precista din — 340, 550. Roman, tinut, sate din — 121, 143, 181, 200, 225, 232-234, 315, 325, 326, 350, 358, 375, 378, 389, 418, 432, 433, 447, 495, 502, 508, 511, 516, 517, 532, 554, 556, 580, 616 ; schit din — 406 ; ispravnici de —255, 387, 388, 414, 415, 418,487, 518, 532, 580. Romano Manolachi, biv vel căminar 476, 477. Romano Nicolai, comis, ispravnic al ţinutului Suceava 700. Romaşco Toader Hărea, v. Hărea Romaşco 781 Romănescu Niţa, arendaş 641. Ropceanu Vasile, stăpîn de case în Şcheia 97. Roset, Ruset: Roset. spătar 628 ; Roset, vel vornic 185 ; v. Roset Constantin. Roset Alexandru Alecsandru),, biv vel comis, ispravnic al ţinutului Suceava 637, 638, 642, 645, 646/ — Ruset Andrei (Rusăt ^), vel ban 226, 230, 263 ; vornic 278. Roset Catinca, vistiernicească, dăruieşte ţigani 722. Roset Catrina, băneasa, stăpînă în Făurei 541. Roset Costantin (Roset, Rusăt Ruset, Gostachi), biv vel medelnicer, ispravnic al ţin. Neamţ 311 Roset Constantin, paharnic, vel paharnic 143, 147, 151. Roset Constantin, vel vornic 147, 161, 162, 232, 240, 558. Roset Gheorghe, medelnicer 639. Roset Ilie, biv vel paharnic, ispravnic al ţinutului Neamţ 451, 452, 532, 533. Roset Iordache (Rusăt Iordache, Ruset ~): biv vel clucer 153, 172, 199, 278, 279; medelnicer 227, 251, 252; vel jitnicer 136. Roset Iordache, vel vornic 121. Roset Iordache, vistier 669, 706, 731, 732. Roset Lascarache (Roset Lascarachi, Ruset Lăscărachi); biv vel şătrar, ispravnic al ţin. Roman 432 ; treti spătar 308, 627, 655; vel vitier 549, 553, 571, 646; vel vornic 502, 513, 526. Roset Nicolae (Rusăt Neculai) : ban 439, 444 ; vistier 465, vel logofăt, 565, 571, 615, 701, 708, 709, 714; Roset Nicolae, vel vornic 502, 513, 571. — Ruset Safta, soţia lui Iordache Ruset 122. Roset Ştefan (Rusăt^Ruset--') — paharnic, ispravnic de Vaslui 265 ; — staroste de Putna 208 ; — vel ban 435: Ruset Ştefan, vtori sulger 101 ; vel stolnic 122, 123. Roset Ştefan, vel vornic, 138. 143, 149, 150, 154 ; vel logofăt 352, 397, Roset Vasile, biv voi. medelnicer staroste de Cernăuţi 221 ; biv vel comis, ispravnic al ţin. Bacău, Iaşi 542, 543, 593, 594. Roset Vasile, vel spătar 336; hatman 420, 425, 435, 439, 1441, 444, 465. Roset Vasile, vel vistier 278, 322 ; vel vornic 348, 468 ; ve logofăt 502. Roşea, Roşica : Roşea vistiernic tatăl Nastasiei 124. — Roşica Ion sătean din Valea Seacă 620. Roşea Istraie, vornic 397. Roşea Mihai, sătean din Bîlca 634. Roşea Pavăl, sătean din Valea Seacă 620. Roşea Petre, sătean din Păltiniş 535. Roşea Ştefan, mazil 498. Roşea Vasîli, tatăl Aniţii din Brătuleni 566. Roşcani, sat, ţin. Govurlui. al lui Ilie Hermeziu 497, 498. Roşcheş (Roş), sat 575, 576. Roşculeţ Ion, sătean din Bîlca 634. Roşica v. Roşea Rotariul, moşie pe Zeletin, ţin. Tecuci, a fiilor lui Timircan Perjul 381. Rotar, socrul lui Gheorghie din Păltiniş 536. Rotaru, tatăl lui Vasile din Păltiniş 536. Rotariul Alexi, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Rotariu Flore, sătean din Sârbeşti 560. Rotaru Grigori, sătean din Păltiniş 536. Rotar Pantilimon, bîrsan din Gaşin 684. Rotăreşti, familie de vecini 192. Rotompăneşti, sat, ţin. Suceava, părţi întărite lui Savin vel ban 117, 118. Rotopan Dumitraşcu, cercetează pricină în Panca 522. Roznovu, sat, ţin. Neamţ 659, 660. Rucsandra v. Ruxandra. Rudeşti (Rodeşti) sat, ţin. Suceava, parte a lui Dimitrie Tăutu, Constantin Tăutul ş. a. 177,205. Rufeni, moşie, tin. Iaşi (în Iaşi) a m-rii Copou 195, 456. Rujavinţ (Rusoavinţi), sat, ţin. Hotin, parte a lui Pătraşcu Gracalia mazil ş. a. 449, 450, 453. Rugăşeşti (Rogojeşti), sat, ţin. Suceava, al lui Dumitraşco Tautu şi a. 178, 639. Rugeşti, sat, ţin. Putna, al m-rii Mera 223. Rugină Vasile, mazil din ţin. Vaslui 665 Rugineşti, moşie, ţin. Putna, a lui Gostache Razu vornic 232. Rumianţev Petru, feldmareşal rus 442, 453, 459/ Runcul, schit, ţin. Roman, egumen de ^288. Ruptură, sat, ţin. Neamţ, al lui Ştefan Pră-jescu 95, 96. Ruptura (Rupturi), sat, ţin. Tuto va, al m-rii Soveja 157, 183, 485.’ Rusăni, sat, ţin. Botoşani, al lui Dumitrachi Sălcian 641. Roscanu loniţă, locuitor din Borca 697, 698. Ruset v. Roset. Rusoavinţii v. Rujavinţi. Rusova, sat, ţin. Iaşi, al m-rii Galata 225. Ruşii v. Ruşii, sat. Rusul, munte, ţin. Suceava, al m-rii Rişca 551. Rusul (Rusu), sat, ţin. Suceava, al m-rii Rişca 644, 655, 701. Rusul Chiriac, sătean din Galu 689. Rusu Dumitru, sătean din Păltiniş 537. Rusu Gavril, în Adunarea ţării 289. Rusul Grigori, sătean din Păltiniş 536. Rusu Ilie, sătean din Măcişeni 552. Rusul Ion (Rusu ^), biv medelnicer 119, 288. Rusul loniţă, sătean din Saca 636, 644, 675. Rusu Iordachi, al treilea jitnicer 289. Rusu Mihai, sătean din Rusăni 641. 782 Rusul Petre, sătean din Săpoteni 310. Rusul Toadir, sătean din Petreşti, 560. Rusul Toader, sătean din Galu 689. Rusul Vasâli, sătean din Valea Seacă 620. Rusul Vasîli, sătean din Vasilăuţi 560. Rusul Vasilie, vecin din Deleni 188. Ruşciori, sat, ţin. Suceava, lipoveni aşezaţi la ~ 268. Ruşii (Rusăi), sat, ţin. Roman, al lui Costache Razu vornic 232 ; al ep. Roman 616. Ruşii, sat, ţin. Botoşani, al lui Dimitrachi jitnicer 693. — Rusii (Ruşi), sat, ţin. Tuto va 136, al lui Const. Gheoca vtori vistier 445. Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, stăpînă în Deleni 188. Ruxandra (Rocsanda), soţia lui Istrate din Cuciulaţi 125, 126. — Rucsandra, soţia lui Toader Boban 111. S Saca, sat, ţin. Suceava, al m-rii Rişca 630, 631, 635, 637, 638, 643, 645, 648, 649, 652, 657-659, 662, 663, 666-668, 670, 672, 673, 674, 703, 726, 727. Saca, vale la Tîrzia, ţin. Suceava 651. Sacâreanu loniţă, sătean din Plopi 644. Sadchi, top. la Cernăuţi 287. Safta, fiica lui Preda stolnic 210. Safta, jitnicereasă, fiica lui Şeptelici hatman stăpîn din Chehnăuţi 94. Safta, soţia lui Danalache sluger din Sco-binţeni 147. Safta, soţia lui Trofin de la Socola 491. Safta, soţia lui Mihai Micu biv vornic 202. Saftei Dumitru, martor pentru m-rea Neamţ 689. Sagin Costandin, sătean din Dărmăneşti 721. Sagin Ştefan, sătean din Dărmăneşti 721. Saica, sat, ţin Soroca, al m-rii Sf. Sa va 218. Salce, sat, ţin. Suceava 268. Samsoana, mama Irinii din Gorneşti 111. Samsonu Gheorghe, sătean din Saca 644. Samson Nicbita 617. Samson Sandul (Safconu ~), sătean din Saca 663, 670. Samson Ştefan (Sanpson ~ Sânt ion sătean din Saca 636, 663, 670, 673, 675. Samsoneştii (Samsoni), familie din Saca 643, 644. Stinda, soţia lui Vasile Carp armaş 151. Sandu, sătean din Dăicin 390, 391. Sandul, vecin din Drăgoeşti 190. Sandu, sătean din Măcişeni 552. Sandul din Şărbeşti, fiul lui Ion Munteanu 560. Sandul, fiii lui vecini ai lui Ion Stîrce 192. Sandul, fustaşul, tatăl lui Constantin fustaşul 282. Sandul, socrul lui Ion din Saca 643. Sandu, tatăl lui Iftimii din Durneşti 148. Sandul Ilie (Sandu : jitnicer, ispravnic al ţin. Cîrligătura 443, Sandu Ilie, postelnic 289. Sanţion Ştefan v. Samson Ştefan. Saraţe, ginerele lui Andrei Cucu din Răuceşti 516. Sascut, sat, ţin. Putna, al lui Const. Balş-medelnicer 231. Saucâ Dumitraşco, sătean din Păltiniş 535. Saulea Ilie (Saulea), tatăl Măriei şi socrul lui Miron spătar 94, 97. Sauli Dimitrie, vornic 606. Sava din Secuieni, martor 171. Sava, egumen al m-rii Căscăuţi 288. Sava, egumen al m-rii Pobrota 259. Sava, egumen al m-rii Pîngăraţi 191. Sava, episcop de Huşi 122. Sava, preot din Rădăşeni 480. Sava, fiul preotului loniţă Stoica din Nadişa 639. Sava, în pricină cu m-rea Tazlău 217. Sava, vecin din Deleni 188. Sava Eni, stăpîn în Luceni 529. Sava Miron, răzeş din Vărzăreşti 671. Sava Ştefan, din Băleni 555. Savastis, monah, vechilul m-rii Neamţ 553. Savei loniţă, martor pentru m-rea Neamţ 689. Savin, ban din Rădiana, soţul Ilenii 162. Savin, bunicul Armeniei din Gorneşti şi Pîrleşti 110. Savin, tatăl lui Ion vornic din Corod 373. Savin, vecin fugit din Stolniceni 96. Savin, vel ban, stăpîn în Rotompăneşti 117,. 118. — Saven loniţă, fiul lui Pinte Saven, martor pentru m-rea Neamţ 689. — Saven Nichita, martor pentru m-rea Neamţ 689. — Saven Pinte, martor pentru m-rea Neamţ 689. Savin Simeon (Saven Sămeon), martor pentru m-rea Neamţ 689, 690. Săbasa, sat, ţin. Suceava, al m-rii Slatina 696, 698. Sâbăoani (Săboani, Sebăoani) sat, ţin. Roman al m-rii Secu 153, 255, 325, 326, 350, 375, 418, 430, 432, 433, 488, 495, 502, 508, 510, 516-518, 520, 521, 554. Săcul Ioniţe, sătean din Păltiniş 535. Sădarţca, moşie ţin. Soroca a m-rii Sf. Sava 218. Sălăşcani, sat, ţin. Putna, al m-rii Mera 223.-Sălceanu Dumitrachi (Sălcian ~), căpitan din Botoşani 640, 641. Sălceni, sat, ţin. Tutova, al lui Iordache Iamandi 402, 447. Sâlişti, sat, ţin. Neamţ, al lui Gheorghe Cantacuzino post. 165, 166. Sălvestru v. Silvestru. 783 Sâmani, socrul lui Ştefan din Yasilăuţi 560. Sâmerii Irimia, sătean din Valea Seacă 620. Sâminiuc Andrei, sătean din Vasilăuţi 560. Sâminiuc Onofrei, sătean din Vasilăuţi 560. Sânâteşti, sat, ţin. Tecuci, al m-rii Răchitoasa 223. Sănăuţi, sat, ţin. Suceava 268. Sâpoteni (Sipoteni), sat, ţin. Dorohoi 309, 310; părţi ale lui Dumitraşco Ivaşco biv post ş.a. 187, 205, 411, 417, 412; clacă 313; nesupunere 295. Sărafim v. Serafim. Săratul, moşie pe Prut, ţin. Fălciu, a episcopiei Huşi 509. Săridar Lazăr, diac de ispravnicie 687. Săroişca Ilie, vecin din Călineşti 179. Sâroişca Ion, vecin din Călineşti 179. Săroişca Istratii, vecin din Călineşti 179. Săroişca Onescul, vecin din Călineşti 179. Săroişca Vasilie, vecin din Călineşti 179. Săseşti, sat, ţin. Tecuci, al m-rii Răchitoasa 223. Săverinca, cu parte în Sparta 274. Săvineşti, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Bistriţa 659, 660, 705. Scarlat voievod v. Ghica Scarlat, domn. Schitul (Tărîţă), în Codrul laşului, metoh la Sf. Spiridon 526. Sctntea, sat, ţin. Vaslui, al m-rii Bîrnova 314. Scobinţeni, sat, ţin. Iaşi, vecini fugiţi din ~ 146. Scorţasca Roxandra, medelnicereasă, stăpînă în Zaboloteni 691. Scorţăşti, sat, ţin. Cîrligătura 195, 196. Scorţescu Costandin, sătean din Păltiniş 538. Scorţâscu Gheorghe, martor 196. Scorţâscul Postolachi, martor 196. Scroafa, moşie, olatul Greceni, cu tătari, a lui Vasilie Roset hatman 425. Scutelnic Andrei, sătean din Moişa mutat în Saca 644. Scutelnicu Ion (Scutelnic ^), sătean din Moişa mutat în Saca 644, 662, 670, 673, 675. Scutelnicu Vasile (Scutelnic Vasili), sătean din Moişa mutat în Saca 644, 662, 670, 673, 675. Secăturile, moşie ţin. Suceava a m-rii Rîşca 550. Secul (Săcu), m-re, ţin. Neamţ 418; stăpînă de sate ş.a. 196, 283, 325,369, 370, 375, 430-432, 443, 458, 487, 495, 502 ,508, 510, 515, 554, 559, 688; în pricină 255, 347, 442 ; vechil al ~ 442, 690, 692, 718 ; stareţi, egumeni de la ~ 187, 220, 283, 303, 304, 306, 307, 350, 363, 375, 458, 460, 487, 488, 516-518, 709, 717, 719. Secueni, sat pe Moldova ţin. Suceava, moşi-naşi din ~ 170. Senetu, sat, ţin. Soroca, al m-rii Golia 404. Serafim, Sărafim : Serafim v. Strătilă Serafim. Serafim, egumen al schitului Drăgeşti 149. Serafim, egumen al schitului Drăguşeni 432, 539. / — Sărafim, egumen al schitului Frumoasa 631. Serafim, ieromonah de la m-rea Slatina 428. Serghianu Ion din Răuceşti, martor 515. Sf. Mormînt v. Ierusalim. Sfeti Onofrei, m-re (în Şiret) în pricină pentru Tătărăşani 110. Sigara de la Divanul întăriturilor (menţ. tîr-zie) 246. Silion, Sîlion : Silion, biv vel medelnicer 216. Silion Constantin, logofăt, martor 156. — Silion Vasile, postelnic, stăpîn în Păltiniş 377 . Silişeul de Sus, sat, ţin. Dorohoi, parte întărită lui Toader Damaschin diac 219. Silvestru, Sălvestru, Silivestru : Silvestru, bunic Dochiţei şi Antimiei din Gor-neşti 111. — Silivestru din Crucea de Sus 244. — Sălvestru, egumen al schitului Hangu 460. Siminiceni, moşie ţin. Roman a lui Mihalache Luca vel ban 580. Simion, Sămion : Simion, bucătar, vecin din Şoldăneşti 176. Simeon, ciubotar din Păltiniş, scutelnic 535. Simeon, cojocar din Păltiniş 537. — Sămionu sătean din Moişa, fuge în Bărăşti 703. Simion, sătean din Păltiniş, fiul lui Constandin vornic 537. Simion din Zamostia 562. — Sămion, egumen al schitului Frumoasa 276. Simion, egumen al m-rii Soveja 399. Simion, fiul lui Strătulat din Gorneşti 111. Simion, fiul lui Ionaşco, martor 202. Simion, unchiul lui Dumitru băjenar pe moşia Mogoşăşti 557. Simion, vechil din Rădăşeni, fiul Gîdii 302. Simion (Sămion), vecin din Draceniţi, fiul lui Avram 280, 281. Simionel Ion, sătean din Păltiniş 537. Simionel Maftei, sătean din Păltiniş 537 Simionof, sătean din Nadişa 639. Sineşti, moşie, ţin. Tecuci, a schitului Dum-brăviţa 533. Sion C., fost hatman, martor 197. Şiret (Siretiu), rîu 190, 300, 301 ; lunca şesul ~ 406, 414, 415, 570; pod peste ~ 556; sate pe ~ 143, 320, 395, 512 556. Sireteanu Toader, sătean din Gordăreni 310. Sitna, pîrîu (Sicna, afluent al Jijiei), sat pe ~ 147. Sîlion v. Silion. Sîrbi, moşie ţin. Suceava, a lui Ioniţă Feştilă 373. 784 Sîrbi, moşie, ţin. Tecuci, a lui Grigoraşco Costachi biv vel comis 232. Sîrbii Vechi (Sîrbii), moşie, ţin. Dotohoi, a m-rii Precista 339, 340. Sîrbii Gosav, bîrsan din Gaşin 684. Sîrbul Ion, sătean din Păltiniş 538. Sîrbii Toader, martor pentru m-rea Neamţ 689. Sîrghie Ion, fustaş 298. Sîşiţa v. Şuşita. Slatina, m-re, ţin. Suceava 338, 429, 434, 499, 500, 562, 589, 620, 681 ; stăpînă de moşii 235, 263, 270, 290, 382, 398, 400 410, 426, 428, 499-501, 547, 587, 588, 592, 597, 619, 622, 664, 665, 682, 694-698, în pricină 292, 293, 296, 385, 392, 393, 591, 601, 606, 632, 633, 699 ; vechil de la ^ 660; egumeni ai ^ 187, 191, 194, 213, 263, 270, 275, 288, 294, 296, 302, 305, 350, 351, 367, 368, 379, 382, 385 393, 398, 437, 548 581, 589 592, 595, 596, 604, 621, 622, 624, 647, 680. Slănină Iacob, sătean din Stroeşti 521. Slobozia, sat (ţin Hîrlău) 167. Soci, sat, ţin. Bacău, al lui Tanase Gosan 721, 722. Socii, moşie, ţin. Suceava, a m-rii Slatina 622, 697. Socola , m-re lingă Iaşi 207, 208, 223, 286, 297, 315, 372, 462,’ 463, 468, 476, 478, 526, 534, 561, 562; staretă a ^ 372, 491, 618. Socola, sat lingă Iaşi, al m-rii Socola, nesupunere 372, 468. Sofiia, stareţă a m-rii Socola 372. Sofronie, sora lui Ştefan Volcenschi 221. Sofronie, arhimandrit, stareţ al m-rilor Neamţ şi Secul 709, 717-719, *733. Sofronie, dichiul m-rii Neamţ 467. Sofronie, egumen al m-rii Bîrnovâ 634, 688, 693. Sofronie, egumen al Mănăstirei Doamnei 348. Sofronie, mitropolit de Irinopoleos 403. Sofronie, vecin din Deleni, fiul Chirilii 188. Soleşti, sat, ţin. Vaslui, al Gatrinei Roset 541. Solea, m-re, ţin. Suceava, stăpînă de sat 425 ; în pricină 249 ; egumen al ^ 249, 250, 288. Solcan Ion, vornicel pe moşia Bogdăneşti 686. Solomon, stăpîn în Reduri 386. Solomon, şetrar 253. Solomon Ion, sătean din Nadişa 639. Somne Toader, din Rusăni 641. Sordul Chiriac, vecin din Şoldăneşti 176. Sordul Gligoriţă, vecin din Şoldăneşti 176. Sordul Ion, vecin din Şoldăneşti 176. Soroca, ţinut 569, 604, 623 ; sate din ~ 186, 187, 218, 226, 232, 233, 262, 264, 369, 404, 467 ; vel căpitan 243, 262, 264, 265. Soroceanul, ginerile Marandei din Horgeşti 155. Soveja, m-re, ţin. Putna 95, 157, stăpînă de sate 161, 380, 399, 485; egumeni ai ~ 142, 183, 184, 212, 320, 399, 400. Soveja, sat, ţin. Putna 211. Spaimă Ştefan din Giorăşti 157. Sparta, moşie, ţin. Tecuci 274. Spârieţi, sat, ţin. Putna, vii la ^ 426. Spătariu Ion, sătean din Păltiniş 535. Spătârescu Toader, din Valea Seacă 620. Spătâreşti, sat, ţin. Suceava 249; al stolni-cesei Safta Başotă, nesupunere 525, 526. Speiaţii, moşie, ţin. Suceava, a m-rii Rişca 614. Spineni, sat pe Tazlăul Sărat, ţin. Bacău 118. Spineni, sat, ţin. Fălciu, al lui Ion Docan mazilul 412, 473. Spînnl Vasile, stăpîn din Trifeşti 206. Spuvle Mihaiu, din Soleşti, ţin. Vaslui 541. Stahie, răzeş, hotarnic la Drăgeşti 149. Stahie, vecin, schimbat pe un ţigan 142. Stamat Sandul, fratele lui Ilie Stamat 196. Stamatie, copil de casă 273. Stamatin, vel căpitan de Tecuci 156. Stamatin Vasile, martor pentru Saca 675 Stamatin, cîrciumar din Vadu Roşea 198. Stan, vecin din Spineni 118. Stan, dîrstar din Găiuţ 635. Stan Gavriil, martor din Răuceşti 515. Standul Andrii, vecin din Dulceşti 114. Statei, diac 135. Stati, vecin vîndut din Durneşti 148. Stavnic, sat al mănăstirii Hadîmbul 678. Stavnic, pîrîu, mori pe 494. Stavro, sulger, caimacam 284, 285. Stavru, spătar 178. Stâjarul, sat, ţin. Neamţ, al m-rii Neamţ 732. Stămat Ilie, postelnic, fost paharnic 196. Stamatie, fiul lui Gavril de Rus 136. Stâneşti (Gaşin), sat, ţin. Bacău, al m-rii Caşin 713. Stănesti, moşie lîngă Huideştii Mici, ţin. Cernăuţi 490 Stănileşti, sat al m-rii Slatina 597, 605, 625. Stănueşti, sat, ţin. Tutova, al vornicului Manolachi Bogdan 528. Stârcea Miron, stăpîn în Hăbăşeşti 102. Stârcea Toderaşco, stăpîn în Hăbăşeşti 102. Stârceoaia, soacra lui Rusul Gorui din Gu-ciulaţi 125. Stărpu Gheorghi, sătean din Petreşti, angajat la cositul finului 560. Stărpul Maftei, sătean din Vasilcău 575. Stegăriţii Nastasii, sătean din Roşcheş 576. Stejar, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Pîn-găraţi 459, 460. Stejar, sat, ţin. Suceava 647, 664, 665. Steţcani, sat, Roman 326, 327. Stiţicani, v. Teţcani. Stînca, toponimic la Popricani şi Posadnici pe Jijia 116, 169, pădure la ~ 226. 60 - c. 4661 785 Stlngul, vecin fugit din Deleni 138. Stinişoara, munte al mănăstirii Gaşin 158. Stlnjănii, sat, ţin. Iaşi, al m-rii Getăţuia 222. Sttrceci, stăpîn în Mînjeşti 168. Stlrcea Catrina, stăpînă de vecini 192. Stîrcea Ilinca, stăpînă de vecini 192. Stlrcea Ion, stăpin de vecini 192. Stlrcea Irina, stăpînă de vecini 192. Stlrcea Safta, stăpînă de vecini 192. Stlrcea Sanda, stăpînă de vecini 192. Stlrcea Vasile, stăpînă de vecini 192, 193. Stlrceoaia, soţia lui Ton Stîrcea 192. Stoeşti la Glrle, sat, ţin. Putna, al vornicului Gostache Razu 232. Stoian, sătean din Vasilăuţi 560. Stoian Lupul, băjenar la Mogoşăşti 557 Stoica, vornic din BÎIca 634. Stoica Ioniţă, preot din Nadişa 639. Stoica Toader, mazil din Glodeni 655, 656. Stolniceni, sat cu vecini, ţin. Suceava, al clucerului Ştefan Prăjescu 95, 96. Storneşti, sat, ţin. Gîrligătura, al mănăstirii Bogdana 155, 233. Strahotih, sat pe Gozancea, ţin Hîrlău, al m-rii Humor 120. Straoa, martor din Găurile 493. Strat, stăpîn în Tîlhăreşti 386. Strat Ioan, martor al m-rii Neamţ 689. Strat Luca, martor al m-rii Neamţ 689. Afraf Niculai, martor al m-rii Neamţ 689. Stratia, stăpînă din Gorneşti 111. Strâtul, băbiac, moşan din Gosteşti, 157. Stratul Ion, sătean din Galu 692, 720. Stratulat, stăpîn în Gorneşti 111. Strâlciuc, Tănase, martor din Şerbăneşti 699. Străoani, sat pe Jijia, ţin. Iaşi, al lui Adam 175. Strătilâ, răzeş din Dăicini 390. Strătilă Serafim, ieromonah egumen de Dol-jeşti, stăpîn în Dăicini 389, 390, 391. Strâtoaia Măria, mama lui Ion vecin din kchfeia 97. Strâzăscul Neculai, martor dih Popeni 507. Streşina Iacob, sătean din Saca 643. Streşineai, sat, ţin. Dorohoi, al lui Ioniţă Gărăcaş 352. Strijcă Ion, în Adunarea ţării 289. Stroescu, boier în proces pentru vecinii din Drăguşeni 130. Stroescu Clrstea, stăpîn în Stroeşti 413, 414. Stroescu Năstase, stăpîn în Stroeşti 413. Stroeşti, sat, ţin. Roman, al lui Ilie Gîrste 532. Stroeşti, sat pe apa Moldovei, ţin. Suceava, al lui Ştefan Capsa ş.a. 413, 414, 577. Stroeştii de Gios, sat, ţin. Cernăuţi, al lui Vasile Morţun 486, 521. Stroici Dumitraşcu, biv postelnic, stăpîn în Bahrineşti 217. Strungar Chiriac, martor 202. Strunga, sat cu vecini, ţin. Roman 121. Sturza, comis 729. Sturza vel logofăt v. Sturza Sandu. Sturza vel logofăt v. Sturza Mihai. Sturdzea, vel pharnic 122. Sturza, vel spătar 185. Sturza vornic v. Sturza Mihalachi, Sturza Sandu şi Sturza Ştefan. Sturdzea, Alexandru, martor 136, 173. Sturdzea Bărboi 159. Sturza Constantin, biv vel stolnic stăpîil în Vlădeşti 415. Sturdzea Costandin, păharnic, ispravnic de Tutova 449. Sturza Dimitrie, biv vel postelnic, ispravnic de Suceava 700, 702, 704. Sturza Dumitraşco, biv vel paharnic, stăpîn de vii în Odobeşti 514, 695 — 696. Sturza Gheorghic, biv vel paharnic, staroste de Cernăuţi 457. Sturza Grigorie, spătar, ispravnic de Suceava 571, 581; hatman 606. Sturza Grigore, spătar 714. Sturza Ilie, sulger 353, 511. Sturza Ion, vel stolnic 278. Sturza Ion, vel vornic 135, 326, 364, 444, 465 Sturza Ioniţă, biv vel sărdar, ispravnic de Bacău 631, 632. Sturza Ioniţă, sătean din Valea Seacă 620. Sturdzea Iordachi, vel ban 159. Sturze Iordache, stolnic, ispravnic de Neamţ 515, 516. Sturdzea Matei, boier vinde satul Negreşti cu vecini 93. Sturza Mihai, biv vel paharnic, ispravnic de Iaşi 540, 541. Sturza Mihai, vel logofăt 685, 688, 707, 714. Sturza Mihalachi (Sturdzea) biv vel clucer, ispravnic de Roman 155, 159, 212, 234, 255, 487. Sturdzea Mihalachi vel vornic de Ţara de Sus 145, 197, 322. Sturza Sandul, clucer 136 ; vel ban 143, 151 156, 159; vel vistiernic 177, 187; vel logofăt 204, 205, 210, 215, 217, 242-244, 263, 284, 285, 288, 291. Sturza Sandu, stolnic, fost ispravnic de Neamţ 462, 466, 494, vel vornic 526, 707; hatman 714. Sturzea Ştefan, vel stolnic 322 ; biv vel ban, ispravnic de Tecuci 599. Sturza Ştefan, vel vornic 441, 444, 446, 465, 468,’ 516, logofăt 671. Sturdzi Ştefăniţă, sătean din Dăiceni 389. Sturdzea Toader, vel jitnicer 108, 109. Sturza Vasile stolnic, 136, 224, 232. Sturzeni, sat, ţin. Iaşi, al m-rii Getăţuia 222. Sturzoaia Paraschiva, medelnicereasa, stă-pîna in Joldeşti pe Başeu 353. Suceava, oraş 203, 250, 588, 589, 621, 622 ; hotarul tîrgului 317 ; hatman şi pîrcălab de ^ 108, 322 ; act scris în 638. 786 Suceava, rîu (afluent al Şiretului), sat pe — 260. Suceava (Suceava), ţinut 124, 190, 243, 253, 317, 424, 426, 427, 429, 433, 434, 437, 562, 614, 619, 632, 680, 719, 720; sate din ~ 118, 127, 134, 135, 158, 162, 177, 178, 180, 187, 217, 222, 225, 232, 233, 249, 255, 257, 260, 263, 268, 277, 282, 293, 296, 302, 305, 316, 350, 373, 379, 398, 400, 409, 410, 413, 414, 439, 500, 518, 526, 540, 557, 564, 565, 577, 588, 591, 597, 604-607, 623, 627, 642, 643, 645, 646, 648, 649, 651, 652, 654, 681, 682, 685, 686, 700, 702, 704, 717, 726; ispravnici de ^256, 296, 311, 323, 382, 383, 385, 392, 393, 522, 545-547, 551, 563-565, 581, 592, 593, 595-597, 605, 608, 610, 611, 613, 623, 628-631, 633, 635-638, 642, 643, 644-649, 652, 654, 657, 660, 663, 664, 666, 675, 676, 682, 683, 685, 687, 695, 696, 699, 701, 703, 704, 707, 708, 718, 722-725, 727-730, 733 ; vornici de ^ 261, 302. Suceviţa, m-re ţin. Suceava, 117, 174, 185, 186, 224, 297, 380; egumen de ~ 174 Sucilă Ştefan, sătean din Păltiniş 535. Suciu Alexandru, vel postelnic martor 322. Suciu Dumitraşcu, biv vel agă, ispravnic al ţin. Putna 247. Suciu Enache, hatman, martor 322. Suciu Mihail Gostantin voievod v. Suţul Mihail Constantin, domn. Sucmezâu, sat, ţin. Tecuci 103. Suflinţi, moşie, ţin. Soroca, a m-rii Voroneţ 187. Sugale Savin, sătean din Păltiniş 560. Sultan, bunicul Dochiţei din Gorneşti 111. Surdul Vasile, curtean din Forăşti 106. Susan Petre, sătean din Săbăoani 554. Suseni, sat, ţin. Tuto va, al Nastasiei soţia lui Ioan Palade vornic 232. Suţul Mihail Constantin (Suciu Suţu Mihai, Suţul ~), voievod 576, 577, 579 — 582, 585, 586, 589, 590, 592-597, 599, 602, 606, 607, 611, 613, 615, 625, 628, 680. Suţu Dumitraşco, biv agă, staroste de Putna 243. Şahin Costantin (Costandachi), căpitan d< volintiri 453. Şandru, diacon din Valea Seacă 620. Şandru, ungurean din Drăgoeşti 323. Şapcă (Şabca) Vasili, sătean bătrîn din Oră şeni 259, 260. Şcheia, sat al lui Miron spătar şi a., tin Suceava 97. iŞchiop&u, sat, ţin. Fălciu, al lui Timoft Ghiban ş.a. 233. Şchiopul Antohie, stăpîn în Goţmăneşti 343 Şcopaia, vecin din Hăbăşeşti 102. Şălvar Nicolai, sătean din Gaşin 684. Şărăţăi (Sărălei) sat de răzeşi, ţin. Roman 420. Şeptebani Vasile, tatăl lui Arvintie din Nico-reni 330. Şeptelici, vecin din Valea Seacă 108. Şeptilici, hatman din Chehnăuţi 94. Şiptiliciu Ion, stăpîn în Icuşeni 255. Şeptilici Nathanail, egumen de Rişca 220, 229, 253, 256. Şeptelici Sandu, ginerele lui Gavrilă Pătrău 107, 119. Şârban Gheorghi, Şerban Gheorghie, stăpîn în Măcişeni 552, stăpîn în Băleni 555. Şerbăneşti, sat, ţin. Neamţ, al lu Nicolae Costin 278, 699. Şerbăneşti, sat, ţin. Tecuci, al biv vel comisului Gostache Grigoraşcu 232. Şerbeşti (Sârbeşti), sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Tazlău 132, 560, 578, 587. ' aSârbeşti, sat, ţin. Covurlui al lui Constantin Jora 320. Şerpeni, sat, ţin. Tutova, al mănăstirii Putna ş.a. 232, 528. Şicani, sat, ţin. Putna, al medelnicerului Constantin Balş 231. Şichiupul Vasili, sătean din Găbeşti 618. Şijcâni v. Şişcani. Şimion Ştefan, încalcă moşiile Luceşti şi Străoani 174. Şipote (Şipote), sat cu vecini, ţin. Hîrlău, al mănăstirii Barnovschi ş.a. 167, 237. Şipotele, sat, ţin. Tecuci, al lui Timircan Perjul 381. Şişcani, sat, ţin. Fălciu, al lui Gheorghi Beldiman ş.a. 318. Şişmanul Gheorghi Neculaiu, din Botoşani, 640. Şoimariul Iordachi, face parte din Adunarea ţării 288. Şoimăriţa, stăpînă moşiei Vorontăreşti 143. Şoldunescu Andrieş, sătean din Rădăşeni 480. Şoldănescu Antohie, sătean din Rădăşeni 548, 549. Şoldănescu Miron, sătean din Rădăşeni 480. Şoldănescu Toader, vechil din Rădăşeni 302. Şoldâneşti (Şuldâneşti), sat cu vecini, ţin. Dorohoi, al familiei Başotă 132, 176, 249. Şoldâneşti, sat pe Nistru, ţin. Orhei, al Măriei stolniceasa 232. Şoldeşti, sat, tin. Putna, al mănăstirii Bogdana 209. Şorogari, vii ale mănăstirii Bancului 203. Şorungă Neculai, stăpîn în Tîlhăreşti 386. Şomuz, pîrîu< afluent al Siretului> 479. Şovirca, baltă, ţin. Fălciu 344. Ştefan, din Gosteşti, tatăl lui Hilip 183. Ştefan, vecin din Dracineţi 259. Ştefan, sătean din Păltiniş, ginerele lui Chi-rondă 536. Ştefan, sătean din Păltiniş, ginerele Donosăie 536. Ştefan, sătean din Petreşti 560. Ştefan, sătean din Saca 643. 787 Ştefan, sătean din Şerbeşti 560. Ştefan, sătean din Vasilăuţi, 560. Ştefan, vier din Vităneşti 474. Ştefan, căpitan 289. Ştefan, căpitan din Golăşei 482. Ştefan, condicar de divan 442. Ştefan, diacon din Rădăşeni 480. Ştefan, egumen al m-rii Dobrovăţ 288. Ştefan. . ., logofăt 173. Ştefan, martor din Spineni, fiul lui Yasîlidi 118. Ştefan, ţigan fierar din Păltiniş 536. Ştefan, vătăman din Grăiniceşti 249, 250. Ştefan, vecin fiul lui Chirilă 229. Ştefan, vecin al mănăstirii Soveja 157. Ştefan, vecin olar din Şoldăneşti 176. Ştefan, vecin din Deleni 188. Ştefan, vecin din Durneşti 148. Ştefan, vecin din Teţcani 123. Ştefan, vecin morar din Teţcani 123. Ştefan, vistier 506. Ştefan vornic v. Ruset Ştefan vornic 138, 154. Ştefan (?) vel vornic, în Sfatul ţării 707. Ştefan Ilica, săte'an din Valea Seacă 587. Ştefan voievod < Ştefan cel Mare> (menţ.) 300, 354, 395. Ştefan < Gheorghe > Burduja, voievod 130. Ştefan Pavăl, sătean din Vităneşti 531. Ştefan Petre, sătean din Valea Seacă 601. Ştefan Petriceicu, voievod 188. Ştefania, cumnata Gîndulesei din Glodeni 656. Ştefăneasa, soţia vecinului Vîntu, fugită cu copiii 126. Ştefăneşti, sat, ţin. laşi 193, 366. Ştirbul Ştefan, vecin vîndut din Habele 172. Ştiucă Pinteleu, biv pitar 243. Şufariul Ion, martor din Tg. Ocna 100. Şuşiţa (Şîşiţa), pîrîu < afluent al Şiretului >, sate pe ^ 209, 337. T Tabără, sat, ţin. Iaşi, al mănăstirii Cetăţuia 222, 342, 362. Tabără Ştefan, martor din Bosanci 144. Talpiş, vornic de poartă 96, 97. Tarcău, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Pîngă-raţi 452. Tarce, moşie la Zaboloteni, ţin. Iaşi, a Roxan-drei Scorţescu 691. Tazlău, mănăstire, ţin. Bacău, egumeni şi sate 181, 216, 217, 551, 552, 578, 584, 631, 632. Tazlăul Mare, pîrîu (afluent al Trotuşului) 122, 639. Tazlăul Sărat (afluent al Tazlăului Mare), pîrîu 118. Tăbârcea Gheorghie, sătean din Păltiniş 537. Tăbărcean Toader, sătean din Roşcani 497. Tâbirtă, jitnicer, stăpîn în Purceleşti 233. Tălăbeşti, sat, ţin. Tecuci al vornicului Cos-tache Razu 232. Tălmaci, vecin din Drăguşani 170. Tălmaciu Vasile, sătean din Petreşti 560. Tămăşeni, sat, ţin. Iaşi al lui Tănase, logofăt de ţinut 232, 579. Tămăşeni (Tămăşani) sat, ţin. Roman, al mănăstirii Galata 225, 327, 488. Tănasie, în Adunarea ţării 289. Tănase, comis al doilea, martor 152. Tanasie, diac 181, 186. Tanasie, logofăt de cancelarie 232, 294, 295. Tănase, sătean din Păltiniş 537. Tănase, ţigan din Soci 721. Tănasie, vecin din Şoldăneşti 176. Tănase, vecin din Tîrnauca 98. Tănase, vecin din Teţcani 123. Tănase Vasile, căpitan, stăpîn în Oroftiana 646, 647. Tănăşescu Dominte, din Tg. Neamţ 515. Tănăsescu Gheorghe, din Tg. Neamţ 515. Tănăsuţă Spiridon, vecin din Avereşti 131. Tănăsuţă Vasile, vecin al mănăstirii Aron Vodă 131. Tărcan, vecin din Selişte 165. Tăriţă Dumitru, sătean din Pirîul Pîntii 664. Târiţă Ioniţâ, sătean din Pîrîul Pîntii 664. Tăriţă Toader, sătean din Pîrîul Pîntii 664. Tătariul Andrei, sătean din Saca 670. Tătariu Andrei, sătean din Roşcani 497, 498. Tătariu Costandin, sătean din Galu 692. Tătaru David, logofăt, stăpîn în Vărzăreşti şi Plăcinteşti 671. Tătaru Gavriluţ, sătean din Largu 690, 720. Tătara Ion, sătean din Galu 622. Tătarii Ionaşcu, sătean din Largu 692. Tătaru Trifan, sătean din Vlădeni 497, 498. Tâtăreşeni (Tătărăşani), sat cu vecini, ţin. Dorohoi, al biv comisului Dumitraşco Prodan 109, 110, 270. Tâtărlisa Vasile, sătean din Galu 692. Tătâruşi, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Probata 676/ 677, 678. Tăurile v. Găurile Tăuteşti, sat, ţin. Iaşi, al lui Ştefan Hermeziu 233. Tăutul Costandin, stăpîn în Rudeşti 204, 205. Tăutul Dumitrachi, stăpîn în Rudeşti şi ITăneşti 177, 178. Tăutul Dumitraşco, stăpîn de vecini fugiţi 242. Tăutul Ionaş, sluger 587. Tăutul Ioniţă, stăpîn în Răstoaci 159, 160. l'ăutul Ioniţă, stăpîn în Rudeşti 204. Tăutul Lupu, face parte din Adunarea ţării 288. l'ăutul Pătrăşcanu, moşul lui Dumitrache Tăutul 177. Tăutul Vasile, stăpîn în Răstoaci 159, 160. Tecuci, ţinut, sate in '■**', mănăstiri în dregători de 105, 128, 156, 196, 198, 223, 232, 233, 240, 282, 305, 381, 384, 469, 470, 533, 544, 545, 599, 604. Teişori, sat, ocolul Botoşanilor, al mănăstirii Galata 225. 788 Telegeşti, sat, ţin. Tecuci, al vornicului Costandin Ruset 232. Telibaş Lupul, sătean din Costeşti 399. Telineşti (Teleneşti), sat, ţin. Iaşi, al lui Gheorghiţă Gherman 233, 472. Teodor, vornic din Pîrîul Pîntii 664. Theodorache (Teodoros), biv vel pitar, vornic de Botoşani 309, 310. Theofan (Fteofan), călugăr la Neamţ 515. Teofan, egumen de Agapia 288. Teofani, egumen de Humor 305. Teofan (Feofan), egumen de Voroneţ 189. Teofil, egumen de Vizantia 288. Teofil, egumen de Bogdana 429. Theofil, episcop de Huşi 231. Teţcani (Steţcani), sat cu vecini, ţin. Bacău al lui Constandin Beldiman 122, 123. Tigheci, ţinut 405. Tilimenţi, sat, ţin. Soroca, al banului Aris-tarho 232. Timişeşti, sat, ţin. Neamţ, al mănăstirii Neamţ 495. l'imoftei, sătean din Buicani 140. Timofti, sătean din Vasilăuţi 560. Timon Gheorghie, stăpîn de moară in Cor-lăţele 588. Timu Gheorghi, sătean din Valea Seacă 587, 589, 602. Timu Simion, sătean din Valea Seacă 620. Tinoasa, poiană, ţin. Vaslui 594. Tiron, şavgău din Ocnă 100. Tiron Dumitraşco, din Piatra Neamţ 347. Tiron Neculai, vornic de poartă 289. Tîlhâreşti, sat, ţin. Hîrlău, al lui Neculai Şorungă 386. Tîmpeşti, sat, ţin. Tutova, al mănăstirii Soveja 485, 558. Tînbul, Ştefan, răzeş din Vărzăreşti 671. Ttrdziul, sătean din Bărboşi 229. Tirgul Frumos, tîrg, tin. Cîrligătura 403, 526, 527. Tirgul Neamţului, tîrg, ţin. Neamţ 303, 304 489, 515. Tirnauca, sat cu vecini, ţin. Cernăuţi, al lu Budacu ş.a. 98, 457. i Tirnauca, sat, tin. Soroca, al m-rii Voronet 187. Tirnova, sat, ţin. Soroca, al jitnicerului Lupu Balş 226, 232. Tirpeşti, sat ţin. Neamţ 559, 654, 655. Tirsână Toader, sătean din Păltiniş 537. Tirşa Toader, martor al mănăstirii Neamţ 689. Tirzia, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Rîşca 614, 628-631, 635, 637, 638, 648, 649, 651, 652, 666-668, 726, 727. Toader, sl\ lui Pavăl, sătean din Rădăşeni 480. Toader, armaş 233. Toader, biv comis 123, 124. Toader, butnar din Moi şa 550. Toader, ciobotar din Păltiniş 537. Toader, dicon, răzeş în Hîndreşti şi Dăiceni 389, 390. Toader, fiul Nacului, în pricină pentru vie la Miroslava 99. Toader, fiul Sandului răzeş din Hîndreşti şi Dăiceni 390. Toader, jitnicer 233, 248. Toader, logofăt de vistierie 316. Toader, martor pentru vecinii m-rii Aron-Vodă 132. Toader, martor hotarnic la Drăgeşti 149. Toader, mazil din Cozmeşti 459. Toader, morar, vecin al m-rii Soveja 157. Toader, olar din Valea Seacă 601. Toader, sătean, ginerele lui Gheorghieş, din Păltiniş 536. Toader, sătean din Pirîul Pîntii 697. Toader, sătean din Rădăşeni 480. Toader, sătean din Şărbeşti 560. Toader sin Ilie armaş în Adunarea ţării 289. Toader sin Trifan vecin al lui Dumitraşcu Pătrău 119. Toader, vecin, fiul lui Andrei, din Guciulaţi 125. Toader, vecin fiul lui Iftimie din Negreşti 93. Toader, vecin din Durneşti 148. Toadir, vecin, vizitiu în Deleni 188. Toader, vecin al m-rii Aron Vodă 106 . Toader, vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 182. Toader, vier din Vităneşti 474. Toader Sandul, vecin din Dulceşti 114. Toderaşcu, sătean din Grozeşti 261. Toderaşcu, stăpîn în Rotompăneşti 117, 118. Toderaşcu Dumitraşcu, stăpîn în Urecheşti 232. Todereni, m-re în Burdujeni, ţin. Suceava 253. Todereni, sat, ţin. Suceava, al m-rii Todereni 253. Todereşti, sat, ţin. Iaşi, al m-rii Bîrnova 484. Todireşti, sat, ţin. Tutova, al m-rii Soveja 485. Toderică, sătean din Păltiniş 537. Toderiţă Gheorghe, sătean din Cociorveni 551 Todirel, sat ţin. Iaşi al m-rii Bîrnova 416. Todiresceasa, înălcă Poenile Urecheştilor 209. Todosca, soţia lui Gligori spătarul, proces pentru vecini cu m-rea Probota 133. Tofan, căpitan, stăpîn în Rădeni 182. Tofan, egumem al m-rii Probota 133, 154. Tofana, fiica logofătului Gheorghiţă Şeptilici 229. Tofana, fiica lui Gheorghiţă Mane din Şoldăneşti 176. Tofâneşti, sat, ţin. Iaşi 233. Toma, a Mâneca, tatăl vecinului Moişa 205. Toma, pîslar din Păltiniş 536. Toma, stăpîn în Riad, pe Bistriţa 182. 789 Tomeşti, sat, ţin. Tecuci, al vornicului Costache Razu 232. Tomeşti, sat de răzeşi, olatul Grecenilor 354. Tomneşti, sat, ţin. Tutova, al m-rii Soveja 485. Tontei Stratul, vecin din Brăhăşeşti 157. Topcean Grigore, sătean din Valea Seacă 620. Topliceanu Chirilă, sătean din Valea Seacă 620. Topoliţa (Vâratec), m-re, ţin. Neamţ 331. Topoliţa (Topoliţă), sat, ţin. Neamţ al m-rii Neamţ 311, 359. Toporăuţi, sat, ţin. Cernăuţi, al m-rii Bar-novschi 221. Totoeşti, sat, ţin. Hîrlău, al lui Ion Cante-mir ş.a. 180, 285. Totoeşti, sat, ţin. Vaslui, al biv vel logofătului Gavril Miclescu 233. Toxobeni, sat, ţin Iaşi, al lui Neculai Axinte 158. Trăisteni, sat, ţin. Soroca, al m-rii Voroneţ 187. Trăpăneşti, sat, ţin. Tutova, al m-rii Răchi-toasa 223. Trifan, fiul lui Vălce 111. Trifan, vecin, tatăl lui Toader 119. Trifan, martor al m-rii Neamţ 689. Trifeşti (Trifişti), sat, ţin. Iaşi, al lui Ioniţă Cerchez ş.a. 206, 247, 553*. Trifeşti, sat, ţin. Neamţ, al banului Aristarho 232. Triponişti (Priponeşti) sat, ţin. Tutova 157. Trei Ierarhi, Treisfătitele, m-re în Iaşi 195, 332, 358, 359, 508, 582, 615. Trohin, sătean din Dăiceni 390. Trofin, stăpîn de vie în Dealul Vămăsiei 491. Trohin Cojocaru, sătean din Petreşti, angajat la cositul finului 560. Trotuş, rîu, sate pe ~ 164, 209, 232. Truşeşti, sat pe Jijia, ţin. Dorohoi, al lui Cazimir 538. Tudora, sat, ţin. Hîrlău, vecini fugiţi la ~ 121, 133. Tudori, vornic de poartă, stăpîn de moşie în Covurlui 384. Tudoruţ Dumitraşco, vecin din Deleni 188. Tudoruţ Ilarie, vecin din Deleni 188. Tudoruţ Ion, vecin din Deleni 188. Tudosie, vecin din Blăgeşti 182. Tudosie, vecin din Şoldăneşti 176. Tudosii, răzeş, hotarnic la Drăgeşti 149. Tufeşti, sat, ţin. Vaslui, al lui Ion Ardarie 342. Tuluceşti, sat, ţin. Covurlui, al m-rii Cetă-ţuia 222. Turbata (Poiana ~ sau Nănăşeşti), sat, ţin. Suceava, al m-rii Probota 394, 676 — 678. Turceşti, sat, ţin. Roman, al lui Cost an din Burchi 650. Turcul Mihăilă, vecin din Deleni 188. Turculeţ Andriiaş, fost staroste de Cernăuţi 221.' Turculeţ Gheorghe, postelnic 232. Turtureştiţj&t, ţin. Neamţ, al m-rii Bisericani Tutova, pîrîu, moşii la gura ^ 157, 381. Tutova, tinut, sate în ^ , ispravnici de ^ 105, 113, 136, 138, 223, 226, 232, 233, 248, 254, 275, 320, 340, 344, 373, 380-381, 399, 400, 402, 438, 439, 445, 447, 473, 485, 528, 574, 585, 586, 604, 675. Tutovan Andriiaş, sătean din Vităneştii de sus 531. Tutovanul, sătean din Drăgoeşti 190. T Ţapi, tatăl lui Lupan din Pohribeni, ţinutul ^—©*fcei 146. Ţara căzăcească, oameni veniţi din ^ 263. Ţara de Jos, logofăt de ^ 377, 676, 728; mare vornic de ~ 149, 322. Ţara Leşascâ, născut în ^ 221 ; oameni străini din ^ 263, 448 ; Petriceicu Vodă în ^109; vecini şi boieri pribegi în ~91, 153 ; Zavale oraş în ~ 259. Ţara Românească, căpitan din ~ 125 ; Matei Vodă domn în ~ 183, 184. Tara de Sus mare vornic de ~94, 149, 322. Transilvania, oameni veniţi din ^ 142, 259, 432. Ţarigrad, cherestea şi a..., trimise la ^ 569, 570, 571. Ţarina Mare, moşie în ţinutul Neamţ, obiect de schimb între Vasile Ruset şi episcopul de Roman, 348. Ţânte Nicolae, stăpîn în Herţa 371. Ţăranul Ioniţă, sătean din Pipirig, 461. Tăruică, tatăl lui Neculai, vecin din Stolni ceni 96. Ţecnăi, Ivan, sătean din Rogojeşti 640. Ţitul Grigore, vecin din Orbeni, ţinutul Putna, * 230. Tutui Ştefan, vecin din Orbeni, ţinutul Putna, '230. Ţibrican Toader, sătean din Păltiniş 535. Ţicău Dimache din Botoşani, stăpîneşte silişte în ţinutul Fălciu 548. Ţifeşti, sat ţin. Putna, al mănăstirii Răchi-toasa 223. Ţifoi Coca, sătean din Galu 689. Ţifoi Gavril, sătean din Galu 692, 720. Ţifoi Grigore, sătean din Galu 689. Ţifoi Ion, sătean din Galu 720. Ţifoi Lupul, sătean din Galu 689. Ţifoi Ştefan, sătean din Galu 689. Ţifu, moşie în ţinutul Fălciu a mănăstirii Brădiceni 358. Ţigănaş Gheorghe, vecin din Deleni 188. Tigănas Simion, vecin vîndut cu prisaca Habele 172. 790 Ţigăneşti, sat, ţin. Orhei, al Măriei soţia lui Lupu stolnic 232. Ţigănici Vasile, vecin din Bodeşti, om bătrîn jurător 150. Ţigânoi Neculai, sătean din Galu 689. Ţiplică Gheorghe, vecin din Lăţcani, dat pentru datorie 134, 277, 278. Ţiplică Istrate, vecin din Lăţcani dat pentru datorie 134, 277. Ţiplică Ştefan, vecin din Lăţcani dat pentru datorie 277. Ţiplică Vasile, vecin din Lăţcani dat pentru datorie 107, 134, 277. Ţiplică Simion, vecin din Lăţcani, fiii lui zălogiţi pentru datorie 134, 277. Ţira Gavril, martor 202. Ţîrcă, om aşezat fără învioială la Foleşti, în ţinutul Fălciu 96. Ţofîşcă Ioniţă, răzeş din Drăgeşti 511. Ţolici, sat, tin. Neamţ, al mănăstirii Topoliţa 331. Ţoşcă Dumitru, sătean din Galu 689. Ţurcan Nistor, sătean din Dăiceni 390. Ţurcan Pavel, sătean din Cordăreni 310. Ţuţui, ţigan fratele lui Ursu din Dulceşti 114. U Uideşti, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Secul 187. Ulmi, sat, ţin. Cîrligătura, al mănăstirii Sfînta Vineri 126. Umbrăreşti, sat, ţin. Govurului, al căpitanului Iancu Greceanu 436, 482. Unghieanu Şerban, bîrsan din Caşin 684. Unguraşi, sat, ţin. Tutova, al fiilor lui Timir-can Perjul, 381. Unguraşi, sat, ţin. Neamţ, oameni angajaţi la fîn 560. Ungureanu Agapi, sătean din Păltiniş 535. Ungureanu Andrei, sătean din Plopi 644. Ungureanu Ilie, sătean din Păltiniş 537. Ungureanu Ion, tatăl lui Ştefan din Şărbesti 560. Ungureanu Matei, sătean din Moişa 612. Ungureanu Macovei, sătean din Unguraşi, ang-jat la cositul finului 560. Ungureanu Pante, sătean din Şărbeşti 560. Ungureanu Petre, sătean din Dersca 506. Ungureanu Toader, tatăl lui Gheorghe din Şărbeşti 560. Ungureanu Vasile, vecin din Ilieşti bătut de egumenul m-rii Bogdana 266. Ungureşti, sat, ţin. Neamţ, al lui Iordache Lazul 533. Urecheşti, sat, ţin. Putna, al lui Dumitraşco Toderaşcu 232. Ureche, vornicul, cumpără o moşie 196. Uricani, sat, ţin. Iaşi, al biv vel comisului Gri-goraş Gostache 232. Uricheni, sat, ţin. Neamţ, al lui Iordache Lazu 487, 533. Urlaţi, sat pe Meletin, ţin. Hîrlău, mutare de oameni 238. Urmezoaia, sat, ţin. Hotin, al căpitanului Constantin Şahin 453. Ursache Varlaam, egumen de Rîşcal99; egumen de Slatina 194, 199, 275. Ursache (Ursul), căpitan de Căldăruşa în Adunarea ţării 289 ; stăpînul satului Ni-coreni 362. Ursache, fost mare vistier, vecini dăruiţi de ~115. Ursache, ginerile lui Pintilie, răzeş în Hîndreşti şi Dăiceni 390. Ursăchioae, stolniceasa, stăpîna moşiei Bo-zieni 129. Ursăchioae Catrina, mătuşa biv vel jitnice-rului Iordache Balş, darueşte satul Plo-peni 260. Ursâşte, sat, ţin. Tutova, al mănăstirii Soveja 485. Ursoaia, sat, olat Greceni, al hatmanului Vasile Roset 425. Ursoaele, moşie lingă Iaşi, a mănăstirii Gopoul 455. Ursul Bogdan, vechil al jupînului Ştefan fon Ai vas 622. Ursul Grigoraş, răzeş din satul Vărzăreşt i, ţinutul Putna 671. Ursul Ioan, sătean din Băleni 555. Ursu Iuraşco, biv vel căpitan, stăpîn în Pele-tiuci etc. 181 ; hotarnic la Drăgeşti 149. Ursul, croitor din Bosanci, martor 144. Ursul, hatman, răzeş în Hîndreşti si Dăiceni 390. Ursul, ţigan, fratele lui Ţuţui din Dulceşti 114. Ursul, vecin din Davideni 197. Ursul, vecin din Penişoara 160. Ursul, fiul lui Constantin Zbîrleţu, vecin din Teţcani vîndut 123. Ursul, vornicul din satul Petreşti, 560. Ursul, sătean din Dăiceni, 390. Ursul Nechita, sătean din Borca cu moara 697, 698. Uscat lacob, armean din Roman, 395. Uscaţi, sat, ţin. Tutova, parte a biv vel vornicului Constantin Greceanu 585, 586. V Vadurile, sat, ţip. Neamţ, al Bistriţa 710. Vadul Roşea, sat, ţin. Tecuci, al mănăstirii Adam, 128, 156, 198. Valea Albă, sat, ţin. Neamţ, 558. Valea Gerului, sate pe ^ 110. Valea Lupului, sat, ţin. Iaşi, al mănăstirii Socola 372, 618. Valea Rusului, sat, ţin. Iaşi, al mănăstirii Neamţ 553. Valea Saca, sat, ţin. Bacău 100, 102, 108. 791 Valea Seacă, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Slatina 587, 588, 589, 600, 601, 619, 620, 621, 622 ; moară în ^ 588, 589. Vealea Sacâ, sat, ţin. Iaşi, al m-rii Getăţuia 241. Valu Mînzatului, loc la Pipirig, ţin. Neamţ 467. Vama, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Moldo-viţa 329, 356. Vartic Ursul, fost vornic, ctitorul schitului Galben al mănăstirii Soveja 161, 162. Vartolomei, sătean din Galu 689, 720. Varlaam, egumen al mănăstirii Copou 455. Varlaam, egumen al mănăstirii Neamţ 367, 457, 460, 462, 465. Varlaam, egumen al mănăstirii Rîşca 518, 562, 564. Varlaam, egumen al mănăstirii Slatina 187. Varlaam, episcop de Huşi 360. Varlaam, ieromonah, egumen al m-rii Berzunţ 257. Varzar Vasile, răzeş din Vărzăreşti 671. Vascâuţi, sat, ţin. Soroca, al lui Iordache Cantacuzino 186. Vasilache, biv vel armaş, ispravnic de Tutova 399. Vasilache, grecul, din Paşcani 471. Vasilache, vel serdar 267. Vasilache, sin Ionaşcu , preot din Piatra-Neamţ 347. Vasilache Miron, herghelegiu 477. Vasilan Ştefan, sătean din Luceni 529. Vasilăuţi, sat, tin. Cernăuţi, al lui Sandu Ylaicu 233, 560. Vasilcâul, sat, ţin. Soroca, al mănăstirii Golia 404, 574. Vasile, al lui Gheorghe, sătean din Rădăşeni pe moşia mănăstirii Slatina 426. Vasile, al lui Ivaşcu, vecin din Deleni 188. Vasile, al lui Marcu, vecin din Deleni 188. Vasile, al Neacşului, vecin din Deleni 188. Vasile, al Oancii, vecin din Deleni 188. Vasile, biv vtori medelnicer, dregător în ţinutul Tecuci 103. Vasile, cămăraş, stăpîn de vecini 101. Vasile, căpitan 274. Vasile, chelar, răzeş în Sărăţei 420, 421. Vasile, cîrciumar din Cordăreni 282. Vasile, copil de ţigan, din Soci, ţinutul Bacău, 721. Vasile, cumnat al lui Balaur din Roscani 497, 498. Vasile, preot din Rădăşeni, învoială 480. Vasile, preot de la Socola, ginerele preotului Ioan, martor 612. Vasile, fiul lui Avram, vecin din Draceniti 280, 281. Vasile, în Adunarea Ţării 287. Vasile, încălcă moşie la Luceşti şi Străoani 107. Vasile, jitnicer 444. Vasile, martor 124. Vasile C., martor 259. Vasile, nepotul lui Lupaşcu cupeţ; arendează Bulbucanii 303, 368. Vasile, scutelnic din Moişa 612, 636. Vasile sin Botezatu, sătean din Noua Selita 506. Vasile sin Hilip, moşinaş din Gosteşti 183. Vasile sin Iacob, răzeş din Vărzăreşti 671. Vasile sin Iftimie, sătean din Şerbeşti 560. Vasile sin Moşii, sătean din Şerbeşti 560. Vasile sin Rotaru, sătean din Păltiniş 536. Vasile, tatăl lui Nistor Jora, vecin din Blă-geşti 182. Vasile, ţiganul lui Jora din Dulceşti 114. Vasile, uricar, tatăl lui Grigoraş 151. Vasile, vecin din Deleni, 188 Vasile, vecin din Durneşti, vînduţi 148. Vasile, vecin din Şoldăneşti 176. Vasile a lui Nechifor, vecin din Şoldăneşti 249. Vasile, vornic din Moişa 551, 612. Vasile Ursului, vornic din Petreşti, 560. Vasile, ginerele lui Chiper din Petreşti 560. Vasilichi Gheorghe, sătean din Fărcaşa 732. Vasilichie, fiul lui Ilie vecin din Blăgeşti pe Bistriţa 118. Vasîlidii, tatăl lui Ştefan martor de la Spineni 118. Vasîliu Teodor, se judecă la Dorohoi 246. Vaslui, ţinut, ispravnic de ^ 254, 265, 541, 567, 568, 598; sate în —105, 138, 187, 233, 254, 257, 265, 266, 342, 365, 541, 586, 655. Vatamaniuc, Nichifor, sătean din Rogojeşti 640. Vatopedii, mănăstire la muntele Athos, m-re închinată la ^ 586. Vatra Odobeştilor, vii la ^ 514. Văcar, socrul lui Ion din Bogdăneşti 687. Vâcăreştii, sat, ţin. Tecuci, al mănăstirii Răchi-toasa 178, 223. Văcar iul, Filimon, sătean din Saca 670. Vădeanu Alexandru, posluşnic din Drago-mireşti al mănăstirii Neamţ 650. Vădoiu Toader, sătean din Păltiniş 537. Văduvâsăracâ Sândulean, sătean din Păltiniş 536. Vâdiîvoiu Vasile, sătean, din Păltiniş 537. Vălce, fiul lui Iosif Bidiviu, din Gorneşti 111. Vâlcul, ţigan, tatăl lui Neculai din Soci 721. Vâleanul Ştefan, tatăl a doi vecini vînduţi din Durneşti 148. Vâlei Nica, sătean din Galu 689. Vâlei Niculiţâ, sătean din Galu 689. Văleni, sat, ţin. Fălciu, al mănăstirii Brădi-ceni 358. Văleşeni, sat, ţin. Iaşi ( ?), vecini fugiţi din ^ 146. Vărgă Giurge, sătean din Săbăoani, face o moară 554. Vărsători, moşie, ţin. Putna, vii la 514. Vârzar Costandin, răzeş din satul Vărzăreşti 671. 792 Vărzar Gavril, bătrîn răzeş din Vărzăreşti şi Plăcinţeşli 671. Vărzar Eftimie, bătrîri răzeş din satul Vărzăreşti 671, 672. Vărzar Vasile, bătrîn răzeş din satul Vărzăreşti, tinuţul Lăpuşna 671. Vărzăreşti, sat ţin. Lăpuşna 671. Vâscan Gheorghe, vecin al mănăstirii Pobrata, fugit 133. Văsîenii, sat , ţin. Orhei, al biv vel paharnicului Şerban Ganano 576, 629. Ved Vasile, sătean din Găbeşti 618. Veisa Costandin, dregător de visterie 716, 718. Velea Ştefan, din Tîrgul Neamţ, megieş 515. ' Velnicer Ion, sătean din Valea Seacă 601, 620. Venedict, arhimandrit, egumen al mănăstirii Solea, 425 ; egumen al mănăstirii Rîşca 539. Veniamin, egumen al mănăstirii Rîşca 550. Ventura Grigore, postelnic 482, 483, 607. Verijeni (Vereşani), Verejani), sat —ţin. Suceava, al mănăstirii Slatina 411, 597, 605, 625. Verşăşti, sat în ţinutul Neamţ, al mănăstirii Precista din Roman 550 Vicol, vecin din Şoldăneşti, fugit 132. Vicoleni, moşie, ţin. Dorohoi fără sat 531. Vicoleni, sat, tin. Tecuci, al m-rii Nicoriţă 599. Vidraşcu Ioniţă, vecin din Blăgeşti 118. Vijniţa, sat, ţin. Cernăuţi 177, 243. Vilna, sat, ţin. Vaslui, al lui Manolache vornic de poartă 138. ViUoieşti, sat, ţin. Fălciu, al mănăstirii Brădi-ceni 358. Viniamin, ierodiacon la mănăstirea Slatina 428. Vintilâ Ion, bîrsan din Gaşin, 684. Vintilă Nicolae, mazil din Gaşin 684. Viron (?) sat, ţinutul Neamţ 366. Vişcovăţi (Vişnovăţ, Işnovăţ), ţin. Dorohoi mazili din ^441. Vişnăcauţi, sat, ţin. Hotin al căpitanului Constantin Şahin 447. Vişnei Zemli, vezi Ţara de Sus Vitâneşti, sat în ţinutul Putna, vii ale episcopiei Huşi, 474, 530. Vitolţii (Vitolce) sat pe Prut olatul Grecenilor ţin. Tigheci, al mănăstirii Bîrnova 318, 405. Vitolţii, sat pe Elan, ţin. Fălciu, al m-rii Bîrnova 405. Vizantea (Bizantia), mănăstire, ţin. Putna egumeni şi venituri 288, 436, 492, 582, 585, 590, 594, 615. Vizăuţu, pîrîu la Vizantea 493. Vizăuţu Mic, moşia mănăstirii Vizantea 582. Vînâtorii Neamţului (Vînătorii Secului), sat în ţinutul Neamţ, al mănăstirii Secul, 304, 306, 307, 325, 347, 350, 363, 370, 375, 431, 441, 442. Vînâtori, sat pe Bistriţa, ţin. Neamţ, al m-rii Bisericani 361. Vintu Miron, sătean din Păltiniş 537. Vintui Ursul, vecin, soţul Ştefănesei fugită cu copiii 126; dat schimb pentru stupi 152. Vîrgă Giurgiu, sătean din Săbăoani 510. Virgă Martin, sătean din Săbăoani 510. Vîrgă Petre, sătean din Săbăoani, 510. Vîrgolici Ion, răzeş din Rădeşti 657. Virlan Panaite, pîrcălab 290. Vîrnav Constantin, medelnicer 417. Vîrnav Dumitrache, vtori logofăt, stăpînul moşiei Lăleşti 492. Vîrnav Ioan, biv stolnic, ispravnic de Suceava 652, 654, 659, 661, 663, 665, 666, 672. Vîrnav Pavel, stăpîn la Icuşeni 289. Vladina, sat în ţinutul Hotin, al lui Iordachi Balş ş.a. 260. Vlaicu Sandu, stăpîn in Vasilăuţi 233. Vlas Petre, vătăman în Păltiniş 535. Vlădan Gheorghe, tatăl lui Toader din Leorda 355. Vlădan Toader, vecin din Leorda, lăsat moştenire 355. Vlădeşti, sat din olatul Grecenilor, al biv vel stolnicului Constantin Sturza 415. Vlădiceni, sat, ţin. Iaşi, al mitropoliei, viile din — 148, 299, 328. Vocliniţa Mărie, din Joreşti 483. Voineşti, sat, ţin. Gîrligătura al lui Lupu Anas-tase 322. Volceşti, sat, ţin. Suceava, al mănăstirii Galata 173. Volcineştii, stăpîni la Lucoviţa şi Noua Seliţa 221-222, 332. Volcineţ, sat în ţinutul Suceava 213. Volcinschi Costache (Constantin), stăpîn la Noua Seliţa 331, 453, 488, 505. Volcinschi Gheorghe, stăpîn la Noua Seliţa 153, 331. Volcinschi Grigoraş, fiul lui Ştefan Volcinschi, litigiu pentru un vecin 221, 222. Volcinschi Ion, martor 153. Volcinschi Ion, mazil din Cordoni 153, 506, 524, 525, 526. Volcinschi Stratulat, vecinii lui ^ 221. Volcinschi Ştefan, tatăl lui Grigoraş Volcinschi 221.' Volcinschi Toader, martor 153. Voloca, sat, ţin. Iaşi, al lui Toader logofăt de vistierie 292. Vornicei (Vorniceni), sat în ţinutul Dorohoi al mănăstirii Humor 341, 376. Vorona, pîrîu (afluent al Şiretului) 289 798 Vorona, schit din Botoşani, stăpînul moşiei Icuşeni 545 v. şi Iucuşeni. Voroncăul, sat, ţin. Soroca, al mănăstirii Golia 404. Vaţoneţ, mănăstire, ţin. Suceava, egumen de^ 187, 189, 216, 269, 311, 316, 317, 323, 351, 434; loc al ~ 323 ; obligaţii pe moşia 337; sat al ~ 323, vecini fugiţi de la ~269. Vorontăreşti, sat, ţin. Roman, vecini 143. Voroveşti, sat, ţin. Gîrligătura, al mănăstirii Gala ta 308, 357. Vortolomei, al Floroaei, vecin din Deleni 188. Vrabie Simion, căpitan 233. Vreme Andrei, sătean din Păltiniş 537. Vreme Gheorghe, sătean din Păltiniş 536. Vremiş Lupul, vecin din Deleni 188. Vrînceanu Petre, sătean din Valea Seacă 601, 620. Z Zaboloteni, sat peste Prut, ţin. Iaşi, al Roxan-drei Scorţăscu 144 691. Zacoschie Vasile, vecin din Deleni 188. Zagaveiul, m-re ţin. Hîrlău 187. Zaharia lacob, sătean din Vasilăuţi, 560. Zaharia Vasile, vecin din Dulceşti 114. Zaharia, biv căpitan de dorobanţi, ispravnicul ţinutului Codru 663. Zaharia, egumen al m-rii Bistriţa 659, 710. Zaharia, egumen al m-rii Neamţ 705. Zaharia, egumen al m-rii Tazlău 551, 578, 584. Zaluceni, sat, ţin. Soroca, al m-rii Golia 404. Zamerlah Săgean (?) locuitor din Valea Seacă 587. Zamostie, sat, ţin. Suceava, al m-rii Rişca 255, 268, 562. Zavale, localitate în Polonia 259. Zauul, moşul lui Andronic cămăraşul, curtean din Ciunceşti 196. Zăbrăuţi, sat, ţin. Putna al m-rii Bogdana 208, 209, 244. Zăbrăuţi, pîrîu (afluent al Şiretului) moară pe — 244. Zăgoreni, sat, ţin. Tutova, al fiilor lui Timircan Perjul 381. Zălu, Ilie, sătean din Molniţa 514. Zănoagâ Alexandru, vecin al m-rii Tazlău 181. Zănoagâ Neculai, vecin al m-rii Tazlău, 181. Zănoagâ Sava, vecin al m-rii Tazlău 181. Zărneşti, sat, ţin. Flăciu, al m-rii Bîrno-va 187, 318, Zătreanu Ştefan, diac de divan 468. Zăvoeni, sat ţin. Suceava, vîndut pe jumătate cu vecini 124. Zbera Constantin, stăpîn în Livărda 355. Zbera Ştefan, stăpîn în Livărda, 355 Zbera Dumitraşcu, stăpîn în Livărda 355. Zberoaia, sat în ţin. Lăpuşna, al vel logofătului Sandul Sturza 215. Zblrledzu Constantin, vecin din satul Teţcani 123. Zeletin, pîrîu (afluent al Bîrladului) 381. Zgura, sat, ţin. Soroca, al banului Aristarhi 232. Zlătari, sat, ţin. Putna, al paharnicului Ştefan Duca, 233 Zlătăroaia, sat, ţin. Iaşi, al m-rii Homor 357 Zluti Constantin, sătean din Saca 643. Zmeesti, sat ţin. Neamţ, al lui Iordache Lazul 533. Zmulţi, sat, ţin. Covurlui, al lui Alexandru Adam căpitan 111. Zmuncilă Ilie, fiu de boer 269. Zordea Ion, vier din Ciuşlea Nouă 515 Zoiţa, clucereasă, văduva clucerului Ştefan Anastasie, stăpînă în Bărgăeni ş.a. 577. Zorileni, sat, ţin. Tutova, al lui Dumitrşacu Palade 226, 232. Zugravul Lupul, sătean din Păltiniş 536. Zuzinschi Gavril, sătean din Băleni 555. Zvoina, munte, ţin. Putna, al m-rii Caşin 158- Zvoriştii din Deal, sat, ţin. Dorohoi, al lui Dumitru Gheorghe 501. E E A T 1 rtndui în loc de: se va citi 18 de sus Ilie Irimia 15 de jos Tilimeuţi Telineuţi 7 de sus (Tutova) (Vaslui) ^ M »* plnâ pine 12 „ „ pări telui partea lui ^feoeumente privind relaţiile agrare în veacul al XVlII-lea Moldova Redactor responsabil: IOANA BOJA-TRINCĂ Tehnoredactor: CONSTANTIN STANCIU Dat la cules 10,11.66. Bun de tipar 05.03.66. Apărut 1966. î Tiraj 900 ex. legate. Hirtie velină 70x100 de 80 g/m2, Coli editoriale 64,47. Coli de tipar 49,75. A 15095/65. C.Z pentru bibliotecile mari 333 {498) *17*29 (498) «17» (001)' C. Z. pentru bibliotecile mici 333 (R) «17»; 9 (R) «I7t* II întreprinderea Poligr. „Informaţia” Str. Brezoianu I nr. 23 — 25 Bucureşti. Republica Socialistă România aiH 50