ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMINE INSTITUTUL DE ISTORIE DOCUMENTE PRIVIND RELAŢIILE AGRARE IN VEACUL AL XVIIHea VOL. I ŢARA ROMÎNEASCĂ COMITETUL DE REDACŢIE: V. MIHORDEA, Ş. PAPACOSTEA, FL. CONSTANTINII! EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INTRODUCERE Primind însărcinarea de a proceda la alcătuirea unor lucrări monografice referitoare la problema relaţiilor agrare în cursul veacului al XVIII-lea — spre a sluji ca material informativ ‘pentru redactarea tratatului de istorie & Romîniei1 — cercetătorii sectorului de destrăma rea; feudalismului au găsit în arhive documente inedite în număr însemnat care, analizate, modifică şi — uneori —■ răstoarnă teze de mult acreditate. 1 Marele număr de acte domneşti cu caracter legislativ sau porunci ale domniei întemeiate pe aceste acte în scopul reglementării relaţiilor dintre sfăpînii de păimînt şi ţăranii dependenţi, acte cu caracter privat — învoieli între stăpîni şi ţărani — au fost imboldul pentru cercetarea amănunţită a depozitelor de arhivă în vederea întocmirii unei culegeri tematice privitoare la relaţiile agrare în această epocă. Din înţelesul mai larg al noţiunii de relaţii agrare am cercetat numai raporturile dintre stăpînii moşiilor — de toate categoriile — şi ţăranii care lucrau aceste moşii în schimbul unor redevenţe, fie că erau ruimîni, oameni „liberi" sau moşneni1 2. în cuprinsul acestei definiţii culegerea urmăreşte consecvent prezentarea acelor documente în care se menţionează diversitatea formelor de legături între oameni pentru organizarea exploatării pămîntului în cadrul modului de producţie feudal, al Începutului de destrămare a feudalismului şi a genezei relaţiilor capitaliste, Între anii 1700 şi 1800. Indicaţia cronologică de început reprezintă termenul final al corpusului de documente al Academiei R.P.R., în curs de desăvîrşire; includerea în mod excepţional a şase documente din 1700 se justifică prin strînsa lor legătură ou restul materialului. Acestei culegeri îi urmează una similară, pentru documentele din Mol- 1 Şerban Papacostea, Contribuţie la problema relaţiilor agrare in Ţara Romi-nească in prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în Studii şi materiale de istorie medie, III (1959), p. 234—318. Făcînd, în parte, interpretarea materialului de fată, autorul dovedeşte existenta continuă a rumîniei pînă la reforma de la 1746._ 2 In definirea relaţiilor agrare se mai cuprind şi raporturile stăpînilor de moşii cu arendaşii, care nu figurează documentar în prezenta culegere decît în cele cîteva cazuri cînd moşiile au fost arendate de către stăpîni direct ţăranilor care le lucrau. 5 dova, pe bază de colaborare cu Institutul de Istorie din Iaşi; Siectonul oontimuă cercetarea materialului de arhivă legat de această temă, pîria la jumătatea secolului al XlX-lea. Studiile referitoare la istoria relaţiilor agrare în veacul al XVIII-lea nu au lipsit nici în trecut şi unele dintre ele reprezintă o însemnată contribuţie la precizarea faptelor economice şi sociale din acel timp l. Aceste studii se resimt, însă, toate, în afară de interpretare, şmde pe urma insuficienţei bazei lor documentare. Cu excepţia ultimului pătrar al veacului, pentru care V. A. Ureche a 'publicat cunoscuta colecţie de documente, intitulată impropriu Istoria Romînilor, in oare se găsesc şi numeroase materiale referitoare la tematica noastră, baza documentară pentru istoria relaţiilor agrare o constituiau cele cîteva aşezăminte domneşti editate de Nicolae Bălcescu în Magazin istoric pentru Dacia şi prea puţin numeroasele documente date la iveală, întîmplă-tor, de unii istorici; material documentar de seamă stătea neştiut în arhive şi publicarea lui sistematică nu se putea întreprinde decît pcintr-o cercetare de mai lungă durată *a fondurilor. ' In acest scop au fost cercetate de către membrii colectivului principalele fonduri de documente medievale din ţară : la Arhivele Statului din Bucureşti (fonduri mănăstireşti, achiziţii noi, condici domneşti), materialul documentar de la secţia de manuscrise a Academiei R.P.R., de la Biblioteca Centrală de Stat (filiala Bălcescu), de la Muzeul oraşului Bucureşti (secţia manuscrise), de la Arhivele Statului şi Muzeul Regional din Grâiova, precum şi din arhiva Muzeului Bruikentihal din Sibiu. N-am inclus în materialul de faţă extrase din manuscrisul 377' aflător la Arhivele Statului din Bucureşti, privitor1 la starea economică a mănăstirilor 1 2, şi nici din unele manuscrise de la Academia R.P.R; privind moşiile mitropoliei, deoarece, conţinutul lor, cu date referitoare la ansamblul domeniului mănăstiresc, va forma obiectul unor lucrări speciale. Din marea maisă a documentelor aflătoare în arhive, colectivul a selectat, pe baza unui riguros criteriu, pe acelea care de la prima lectură se încadrau în tematica relaţiilor agrare. Selecţii succesive, asupra materialului extras, au fost aplicate ulterior, ou ocazia rezumării, a dactilografierii materialului, precum şi la încheierea volumului. Un interes deosebit pentru cunoaşterea relaţiilor agrare în prima jumătate a veacului al XVIII-lea îl prezintă materialul referitor la in-4., stituţia* rumîniei. Considerată, fără temei, de unii cercetători, dispărută sau în curs de dispariţie încă în ultimele decenii ale veaclui al XVII-lea, rumînia .apare frecvent menţionată în primele decenii ale veacului al 1 Lucrările scrise de A. V. Gîdei, Contribuţiuni pentru istoria socială a ţărănimii noastre..., Bucureşti, 1904, Gheorghe Pana, Cercetări asupra stării ţăranilor în veacurile trecute, Bucureşti, 1910, voi. I, 1—2 şi I. C. Filitti Proprietatea solului în Principatele romine pînă la 1864, Bucureşti (1935) reprezintă o realizare de .seamă a istoriografiei burgheze, păstrîndu-şi, .în parte, valoarea .documentară şi în zilele noastre. Dar aceste lucrări se resimt, atât prin faptul că materialul folosit este foarte redus, cît şi din cauza limitelor de clasă ale concepţiei autorilor; din materialul analizat aceştia n-au ajuns la concluzii juste, iar tratarea faptelor i-a făcut să privească ţărănimea ca pe un element pasiv faţă de exploatare ; aceşti autori au ignorat sau — pur şi simplu — n-a.u înţeles funcţiunea luptei de clasă în relaţiile sociale. 2 Similar Sămilor mănăstirilor .de ţară din Moldova pe anul 1742, publicate de I. Bogdan în Buletinul Comisiei istorice a Romîniei, voi. I, p. 217—279. ■ •. , Si ;.K . • ; ■ ŢŢ,' m y; -S ŢîŢ . •;tp '■■.ti ' V-t V. XVIII-lea Pricinile dezbătute în faţa divanului între boieri şi rumîni (doc. 33 şi 41), încercările acestora din urmă de ia se elibera (doc. 1, 120), efortul stăpânilor de moşii de a rumîni ţăranii liberi (doc. 24, 164), poruncile >de aducere la urmă a rurnînilor fugari (doc. 12, 50), dovedesc faptul că rumînia a continuat să îndeplinească o însemnată funcţie în •relaţiile agrare pînă la 1746, cînd a fost desfiinţată de drept de către •Constantin Mavrocordat. Unele documente, scoţând în relief stadiul de dezvoltare a rumînieî şi condiţia juridică a rumînilor (doc. 32, 40), confirmă faptul că relatările hrisovului de dezrobire a vecinilor din Moldova de la 1749, referitoare la degradarea acestora din urmă pînă la condiţia robilor, se aplică deopotrivă şi realităţilor corespunzătoare din Ţara Romîneaseă. Alături de rumîni un loc însemnat îl ocupau ţăranii lipsiţi de pământ, care îşi păstrează însă libertatea personală. Provenind din imigranţi, fugari, sau moşneni care îşi pierduseră pămîintul, ei se aşezau pe moşiile boiereşti, mănăstireşti şi moşneneşti, în baza unor învoieli scrise. Zapisele în oare au fost consemnate asemenea învoieli (doc. 15,126) sînt de mare însemnătate, ea material documentar pentru relaţiile •agrare diin acel timp, deoarece evidenţiază deosebirea esenţială între condiţia rumînilor şi a ţăranilor care-şi păstraseră libertatea personală. O parte din documente privesc situaţia acestor relaţii din Oltenia în vremea stăpânirii austriece (1718—1739). Nemaiexistî-nd monopolul turcesc şi avînd posibilitatea de a valorifica în condiţiile pieţei libere produsele moşiilor, boierii olteni au căutat să sporească în acest interval de timp producţia agricolă pentru a obţine venituri mai mari, prim intensificarea exploatării mâinii de lucru a ţăranilor dependenţi. Documentele, refleotînd sporirea masivă a obligaţiilor de clacă, arată că număj cui zilelor pentru această îndatorire sporeşte la 52 pe an. Boierii solicită autorităţilor austriece reglementarea legală a relaţiilor dintre stăpîni şi ţărani (doc. 98), iar poruncile administraţiei imperiale (doc. 121), reproducând prevederile cu caracter legislativ, arată nivelul ridicat pe care-1 atinsese în -această perioadă exploatarea mîinii de lucru a ţăranilor dependenţi. Comparîmd această stare de lucruri cu regimul ,,obiiceiului“ din Muntenia, rămasă sub dominaţia otomană (doc, 162), avem posibilitatea să înţelegem maii bine influenţa exercitată de conjunctura politică asupra împrejurărilor economice. In documente se reflectă puternicele frământări sociale din . anii care au urmat reunifieării celor două provincii după pacea de la Belgrad. Principiul .reglementării uribariale a relaţiilor agrare, introdus de austrieci în Oltenia, se impune acum. peste tot în Ţara Românească ; el) stă la baza aşezămintelor domneşti care, începînd din anul 1740, oferă cadrul1 juridic al raporturilor dintre ţărani şi stăpînii de moşii. Documentele culegerii ne îngăduie să reconstituim, dacă nu absolut toate, cel puţin principalele aşezăminte date de domni, în veacul al XVIII-lea. Pe baza poruncilor domneşti s-au putut restabili aşezămintele pierdute din anii 1740 (doc. 202, 203) şi’din 1744 (doc. 263). Importantul aşezămînt din 26 octombrie 1745, tipărit pe foaie volantă (doc. 288), complet ignorat de istoriografia noas- 1 Tez.a dispariţiei rutnîniei susţinută de C. Giuresou, Studii de istorie socială, Bucureşti, 1943, p. 69 şi 204—205; C. C. Giuresou, Istoria Rominilor, III2, p. 722.; I. C. Fi-iitti, Despre reforma fiscală a lui Constantin Vodă Mavrocordat, Bucureşti, 1928, p.. 12. 7 tră, aduce lămuriri noi ia cunoaşterea împrejurărilor imediat anterioare desfiinţării rumîniei. El se integrează în şirul de acte domneşti destinate să pună capăt fugii ţărănimii în anii 1745—1746, care reprezintă în realitate tot atîtea concesiuni smulse clasei dominante de presiunea maselor ţărăneşti. Deosebit de importante prin semnificaţia lor sîmt documentele în care se,observă tendinţa lui C. Mavrocordat de a accelera procesul de lichidare a rumîniei. In aşteptarea actului de eliberare generală a rumânilor, Mavrocordat s-a străduit să obţină libertatea individuală a celor aflaţi sub dependenţa bisericii. In felul acesta trebuie interpretat actul de răscumpărare cu bani din vistieria domnească a mmînilor din satele Vai de Ei, Cîndoi, şi altele, ai mănăstirii' Bistriţa (doc. 290), precum şi actul de eliberare a mmînilor de pe moşiile mitropoliei, din iniţiativa şi cu banii mitropolitului Neofit (doc. 292). Ăşezămîntul din 1756 (doc. 378) încheie şirul urbariilor domneşti anterioare condicii [ui Alexandru Ipsilanti. Inoepînd cu acest an se constată apariţia unui nou formular1 al cancelariei domneşti pentru poruncile referitoare la obligaţiile ţăranilor fără pămînt care, fie că fuseseră şi înainte oameni liberi sau rumâni eliberaţi, sînti cunoscuţi sub noua denumire de clăcaşi, mai cu seamă în documentele secolului al XlX-lea. In baza aşezămintelor generale ale domniei şi ale divanului, care fixau regimul clăcii pe întreg teritoriul ţării— 6, 12 zile— se trimiteau poruncile domneşti în cazurile rând această interveniţie era necesară pentru a constrânge pe ţărani’ să presteze claca. Numărul deosebit de mare al acestui tip de documente arată că lupta ţărănimii a fost în tot cursul veacului, al XVIII-lea un fenomen general. Pentru a scăpa de îndatoririle apăsătoare legate de condiţia lor,, rumînii încercau să se elibereze fie pe calea legală a judecăţii în faţa divanului (doc. 265, 276), fie pe cea mai sigură romînă, 1955, nr. I, p. 60. 11 vorba de texte relativ recente, oare prezintă un interes lingvistic redus în comparaţie cu veacurile anterioare; 3. colecţia nu se adresează numai unui grup restrîns de specialişti, ci şi unui larg cerc de cititori şi deci parcurgerea ei trebuie înlesnită prin evitarea unui număr mare de paranteze, note etc., colectivul, ţinînd seama de părerile specialiştilor şi de recomandările arheografice, a stabilit şi aplicat consecvent îegulele enumerate mai jos, pentru redarea cît mai inteligibilă a formei documentelor. In legătură cu ultimul punct, cea mai mare greutate ne-a oferit-o problema întregirilor. Deoarece documentele, prim modul cum sînt redactate, reprezintă ele îmsele un model de inconsecvenţă, stabilirea unor norme fixe a fost de-a dreptul imposibilă. întrueît întregirea peste tot cu paranteze ar fi îngreuiat mult urmărirea textului, regulele aplicate au ţintit să elimine cît mai mult acest sistem, de întregire în favoarea completării tacite, păstrînd — în alte cazuri — parantezele, pentru a feri textul documentelor de modificări arbitrare; subliniem că realizarea acestui principiu a impus cercetătorilor obligaţia de a nu face transcrierea în chip mecanic, de unde rezultă că întregirile tacite sînt rezultatul cunoaşterii, şi comparării formelor cuvîntului respectiv din documentele epocii. 1. Cuvintele, expresiile şi propoziţiile slave .au rămas netraduse în text, trans'criindu-se cu litere latine. Titlul domnului şi formulele din dispoziţie şi sancţiune, subscrierea neautografă, cuvintele slave folosite curent se găsesc traduse în glosar. 2. S-au corectat greşelile în note, lăsîndu-se forma din document neeorectată, pentru a respecta cît mai mult posibil principiul neintervenţiei editorului în cuprinsul textului. S-a trecut în notă menţiunea; a) corect, cînd am redat forma exactă a unui nume propriu sau am corectat o formă atît de modificată incit nu putea fi dedusă ia primai lectură, fără intervenţia noastră (ex. „înpărăteascu“, = corect împărătesc) şi b) aşa în text, atunci cînd informaţia noastră a fost necesară pentru atragerea atenţiei cetitorului că aceea ;a» fost. forma din text şr nu o gre-şală a noastră, sau de tipar (ex. Hargetoianu, pentru Argetoianu). 3. S-au suprimat repetările, fără nici un fel de menţiune, ţinînd’ seama că arheografia cere păstrarea şi încadrarea lor în paranteze drepte numai la textele vechi, cu însemnătate pentru studiul limbii. 4. Deoarece nu s-a putut învinge altfel dificultatea de a distinge între un numei propriu şi o profesiune (croitor, morar), neavînd siguranţa în utilizarea majusculei, s-a transcris peste tot cu literă mică. 5. S-au întregit tocit prescurtările acolo unde nu a existat îndoială asupra formei cuvîntului respectiv ; jalbă iar nu jalb<ă>, 6. S-au întregit tacit, după forma actuală, cuvintele oare în unele documente apar cu uşoare modificări, iar în altele sînt prescurtate, fără a avea posibilitatea unei reconstituiri exacte a formei, atunci cînd contextul nu a procurat altă indicaţie. 7. S-au. întregit tacit desinenţele verbale şi cauzale, semnul pluralului nearticulat la substantivele terminate în -ţ şi -ş, şi articolul enclitic -i. 8. Transcrierea alfabetului chirilc în alfabet latin s-a făcut după normele stabilite la editarea corpusului de documente medievale al Aoa- 12 B •demiei R.P.R’. (Vezi Documente privind istoria Romîniei. Introducere, • voi. I, p. 33—36). 9. S-au folosit parantezele în transcrierea tuturor cuvintelor a -căror întregire este îndoielnică, indkîndu-se în ‘paranteze forma actuală. Exemplu : să s ducă, dacă -contextul nu indică forma să să ducă ; apr(ilie), iun (ie) etc. S-au întregit de asemenea, cu paranteze, iscăliturile. Documentele sînt aşezate în volum în ordinea cronologică a emiterii lor, avînd fiecare menţiunea localităţii unde a fost scris, atunci cînd această menţiune există sau se poate reconstitui, de asemenea şi a datei, exprimată cu ziua, luna şi anul respectiv. In mod excepţional cîteva documente sînt datate numai cu luna şi anul, precum şi cîteva cazuri numai cu indicaţia anului. Documente nedatate nu avem în colecţie. Cînd localitatea şi data nu sînt menţionate pe document şi a>u fost reconstituite de noi, au fost marcate prin paranteze unghiulare. La unele documente, pentru reconstituirea datei, fie că nu o aveau sau că era. menţionată greşit de o altă mină, ulterior, a fost nevoie de o argumentare mai mare, care s-a trecut în notă. In general petiţiile — jalbele — nu sînt decît în mod excepţional datate. Am adoptat la acestea data rezoluţiei, menţionînd faptul în notă, fa fiecare caz. Fiecare document este precedat, după loc şi dată, de un rezumat, care cuprinde menţionarea emitentului şi a destinatarului, dînd apoi pe scurt cuprinsul esenţial al conţinutului. De asemenea, fiecare document are la sfîrşit menţiunea depozitului de unde a fost transcris, împreună cu indicaţii arheografice sumare, în special dacă este original sau copie. La toate documentele, rezoluţia, acolo unde exista, a fost pusă la sfîrşit, purtînd una din denumirile date de noi: rezoluţie, întărire domnească sau hotărîre domnească, după cum se potrivea mai bine cu conţinutul. Unele documente, deşi din punctul de vedere al depozitului arhivist ic formează un tot unitar, avînd o singură cotă, fiind compuse din petiţie, anafura (sau mai multe anaforale) şi hotărîre domnească, cu date diferite, au fost despărţite în: documentul principal — acela care exprimă mai bine ideea tematicii — şi anexele acestuia. Uneori rezoluţia ouprinzînd elementele cele mai însemnate din punctul de vedere al tematicii volumului a fost considerată document în sine, iar petiţia oare a provocat-o, neaducînd decît informaţii secundare, a fost pusă în anexă ori în notă, şi în acest din urmă caz în. întregime sau extras. In notele unor documente s-au dat regeşte, pasaje ale altor docu- j înente care, neputînd fi incluse din cauza repetării sau ia simplei asemă- l nări, âu totuşi unele părţi ce merită a fi semnalate. De asemenea, toate documentele stereotipe în privinţa conţinutului, acelea care, deşi, diferite, nu aduceau o menţiune nouă în conţinutul lor, au fost semnalate în note, spre a da o indicaţie asupra, frecvenţei fenomenului în timp şi a răspîn-dirii lui geografice. Documentele sînt, afară de cîteva cazuri menţionate special, toate inedite şi ■ constituie prin aceasta, pe lingă valoarea lor intrinsecă, un titlu îri plus la interesul pe care-1 vor trezi, pentru cercetătorii problemei agrare din Principatele .romîne în secolul al XVIII-lea. 13 ■» î . Socotim că cele cîteva documente reeditate sînt importante pemtm înţelegerea relaţiilor agrare şi contribuie la desăvîrşirea informaţiei. Din anafonaua boierilor întărită de domn şi icunoseută sub numele de „Constituţia tui Constantin Mavrocordat'1, am reprodus articolul XI, privitor la obligaţiile ţăranilor dependenţi faţă de stăpînii moşiiloţ (doc. 215). Cuim prima editare (în Mercure de France, iulie 1742) arată că a fost întocmită la 7 februarie 1740, eroarea persistsă în toate celelalte publicaţii care, necontrolînd, au reprodus-o. Documentul origina] este datat 7249 fără indicaţia lunii şi a zilei. Ediţia lui Teul eseu (Arhiva Romînă, Bucureşti, 1860, p. 60—77), utilizînd originalul, fără să cunoască traducerea franceză, îi pune data „7249 şi 1749“. Socotind că putem reţine din indicaţia primei ediţii ziua şi luna, am datat acest document 7 februarie 1741. In favoarea acestei datări sînt mai multe argumente. InT ceputul anului 1740 — cînd starea de război nu era încă definitiv lichidată în ţară, domnul avînd încă de lucru cu aprovizionarea restului de trupe turceşti, iar Oltenia, deşi formal alipită, nu era unificată administrativ cu Muntenia — nu poate fi socotit un timp prielnic pentru preocupări de reformă. De asemenea, Mavrocordat, în legătură permanentă cu cercurile literare pariziene, n-iavea de ce să aştepte doi ani şi jumătate pentru publicarea constituţiei, care între timp şi-ar fi pierdut interesul; Am republicat hrisovul de la 1 miartie 1746 pentru eliberarea rumî-nilor înstrăinaţi, dacă ar reveni în ţară, pe moşiile de unde au plecat, pentru că el prevede, între alte avantaje, prestarea clădi pe jumătate, adică 6 zile pe ian. în loc de 12 (doc. 291). Legat de acesta, ou înţeles comrplimentâr pentru tema noastră, este hrisovul din 5 august acelaşi an, pentru „slobozirea şi răscumpărarea" tuturor rumînilor (doc. 300). Amin-două au fost editate în Magazin istoric pentru Dacia, voi. II, p. 281—287 şi Anal. Acad. Romîne, tom. XXIX, 1947, p. 452—456. Reluarea documentului din 5 august se impune şi prin faptul că în prima editare a fost eliminat adaosul în limba greacă — întăritura cu blestem a patriarhilor Partenie al Ierusalimului şi Miatei al Alexandriei — cu care documentul face corp comun în original, iar în cea de a doua editare, acest adaos este separat şi constituit în două documente deosebite, atribuite documentului de ia 1 martie (Anal. Acad. Rom., ibid., p. 457—458), confuzie regretabilă. Porunca lui Griigore Gihica din 26 aprilie 1750 către ispravnicii de Vlaşca ca să obliige pe locuitorii; de pe moşiile Cobia, Căpşuna şi R'aco-viţa, precum şi pe birnicii posluşnici pe la unii turci, să presteze şase zile de clacă mănăstirii Cobia şi să comstrîngă la plata suflatului, după obiceiu, pe cei ce stau pe alte moşii (doc. 337) se află şi în studiul lui Gh. Potra, Mănăstirea Cobia, Bucureşti, , ip. 42. Din Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti, publicată la 1780 în limbile greacă şi romînă, am reprodus, după ediţia din 1957, textul romînese al capitolului referitor la reglementarea raporturilor ţăranilor clăcaşi cu stăpînii moşiilor (doc. 521). Un alt document reeditat este hotărîrea domnească de lia 2 decern» brie 1791 pentru reducerea zilelor de clacă ale ţăranilor din Săeueni (Dîmboviţa), publicat anterior de V. A. Ureche în Istoria Romînilor, IV, 14 i p 126—129 şi de Sturdza-Scheianu în Acte şi legiuiri..., seria I, voi. I,. p. 78—81. Au lucrat ta întocmirea acestei culegeri: X. Mihordea, Şerban Papa-costea, Florin Constantiniu, Sergiu Columbeanu, Ioana Constantinescu şi Teodora Rădulescu. Colectivul aduce mulţumiri colegilor din Institut şi din afară care au contribuit cu observaţiile lor la întocmirea regulelor de transcriere, directorului muzeului Brufcenthal pentru bunăvoinţa şi promptitudinea cu; care a trimis materialul cerut spre a fi transcris (Protocoalele administraţiei austriece a Olteniei) şi Iov. Ion Şucu şi Mihail Regieanu de Ia Arhivele Statului din Bucureşti pentru materialul documentar transcris şi oferit' colectivului, din care s-au reţinut cîteva documente, precum şR pentru ajutorul dat ia descifrarea textelor în limba greacă. V. V. MIHORDEA LISTA CRONOLOGICA A DOCUMENTELOR 1700 W ' 1. — Bucureşti, 10 februarie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, hotărăşte, în urma cercetărilor tăcute, ca Stoian şi fraţii lui din Tor-sura cea Mică, feciorii lui Dragomir Boldea, care s-au răscumpărat mai înainte, să fie liberi de rumînie şi lăsaţi în pace de către Gheorghe postelnic, fiul lui Hrizea vistierul, care fără drept îi reclamă. 2. — Bucureşti, 4 martie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, în urma cercetărilor făcute, dă carte lui Aldea cu feciorii şi nepoţii săi din Dobrun (Romanaţi) că sînt slobozi de rumînie, poruncind să fie lăsaţi ini pace de către Barbul Brătăşanul vistier, care pe nedrept îi reclamă ca rumîni. 3. — Bucureşti, 18 martie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte răscumpărarea rumînilor Radu cu feciorii lui, Badea şi Soare din Pietrariul, pentru suma de 40 de taleri, fără moşie, de la Anasia, femeia lui Negoiţă fiul lui Ionaşco din Săcueni. 4. — (Bucureşti,) 19 aprilie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă egumenului de la Găiseni carte de stăpînire asupra rumînilor de la Flo-reşti, „la ce vor fi trebile mănăstirii". 5. — 29 mai. — Tudor, feciorul jupînesei Maricăi de Ia Vlădeni, dă spătarului Diicul Buicescul, pentru datoria de 50 de tajeri, partea lui de moşie din Bănceşti, fără rumîni, care rămîn pe viitor ai lui, dacă se vor găsi unde au fugit şi vor fi readuşi. 6. — (Bucureşti,) 4 iunie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte prin care autoriză pe trimişii egumenului mănăstirii Cozia să ia dijma din produse de la moşiile Pristol, Orlea şi Cuşmir, din zece una, după obicei, şi zeciuiala peştelui „den zece peşti un peşte, au den 10 bani un ban'C 7. — (M - rea Cozia,) 9 iulie. — Pătru şi Dumitru, judeci din Jiblea, dau zapis egumenului de la Cozia, prin care se obligă a face cinci zile de clacă, pe an în schimbul dreptului de a locui pe moşia trecută de la părinţii lor în stăpînirea mănăstirii. 170 1 8. — (C r a i o v a,) 16 februarie.'— Stanca Coţofeanu, împreună cu lîica şr ginerele său, dau zapis marelui ban Cornea Brăiloiu, prin care, pentru datoria ce a au de „20 de capete de ţigani" şi alţi bani luaţi pentru nuntă, îi dau jumătate din satul Balota cu tot hotarul şi cu toţi rumînii, afară de doi care s-au răscumpărat. 9. — (Bucureşti,) 5 aprilie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, încuviinţează egumenului de la Tismana ca, împreună cu un om al domniei, să caute şi să aducă înapoi în satul mănăstirii, oriunde s-ar găsi fugiţi, rumîni, pîr-gari şi alţi „oameni moşneni", pentru că unii pîrgari au fost iertaţi de rumînie cir condiţia de a nu părăsi satul şi ei totuşi au plecat. 10. — (Bucureşti,) 27 aprilie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă volnicie omului egumenului de la Cotroceni să-i constrîngă pe oameni* de pe moşia Cristăneşti „să dreagă" heleşteul. 11. — (Bucureşti,) 2 0 mai. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte, în urma reclamaţiei egumenului, locuitorilor de pe moşia mănăstirii Mihai-Vodă să-şi îndeplinească obligaţiile, dînd dijma cuvenită şi „ajutor după obiceiu". 17 0 2 12. — (Bucureşti,) 15 februarie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte deschisă pentru urmărirea şi aducerea rumînilor din satele Flămînzeşti şi Iaşi, de pe moşia mănăstirii Argeş, fugiţi unii la Bucov şi alţii în alte părţi, „să-şi dea ruptoarea lor împreună cu alalţi". 13. — (Bucureşti,) 10 aprilie. — Teodosie, mitropolitul Ţării Romîneşti, scrie orăşenilor din „oraşul Flocii" să cerceteze cazul unor rumîni ai .mănăstirii Cozia, veniţi acolo din satul Cărăreni, care şi-au scris numele ca lăturaşi pe o carte dată altor locuitori de către Matei Basarab. ■ fl4. (Strehaia.) 10 aprilie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîn&ştî; întăreşte răscumpărarea de rumînie unor ţărani din Coşcodia (Mehedinţi); care cu 80 de galbeni au cumpărat „5 capete de ţigani" şi i-au dat egumenului de Strehaia, obţinînd libertatea, fără de moşie. 15. — (M-rea Cotroceni,) 2 6 mai- — Locuitorii din satul Făcăeni al mănăstirii Cotroceni dau zapis egumenului, prin care se învoiesc a face patru zile de clacă pe an, respectînd şi alte condiţii, pentru locurile de hrană de pe moşie. 16. — (Bucureşti,) 1 iunie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, împuterniceşte pe egumenul de Tismana să oblige pe locuitorii de pe moşiile mănăstirii să dea dijma din produse din zece una „după obiceiu". 17. — Bucureşti, 4 iunie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, judecă încercarea rumînilor din Tîmbureşti de a se considera liberi pe baza cărţii de iertare dată de patriarhul din Ierusalim, şi porunceşte, în temeiul1 unui hrisov de Ia Matei Basarab, să rămînă toţi în dependenţa jupînesei Rada Filipescu, stăpîna moşiei. 18 18. — Bucureşti, 20 iunie. — Constantin Brîncoveanu. domnul Ţării Romîneşti, în urma judecăţii la divan, dă carte de apărare lui Stan şi fratelui său, feciorii lui Dămian din Coşoveni (Romanaţi), pe-care pe nedrept voiau să-i rumî-nească boierii Brătăşani. 17 0 3 19. — (Bucureşti,) 13 ianuarie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte locuitorilor din Potelu, moşia mănăstirii Bistriţa, dintre care unii sînt rumîni, să fie ascultători de poruncile egumenului la ceia ce-i va pune să facă. 20. — (Bucureşti,) 30 octombrie. — Constantin Brîncoyeanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la mănăstirea Poprobului să ia dijma din produse de pe moşia Plopul, de la toţi oamenii ce se găsesc acolo, fără deosebire, din tot ce folosesc. 21. — Bucureşti, 1 decembrie. —: Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de apărare locuitorilor din satele Turceşti şi Berbeşti, iertaţi de rumînie cu moşia lor de către jupîneasa llinca, împotriva cărora s-au ridicat pe nedrept, ca să-i stăpînească, Matei, vel căpitan de seimeni şi cumnatul său Preda din Mărşă. 17 0 4 22. — (Bucureşti,) 2 4 martie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, judecă pentru a treia oară pricina jupînesei Rada, soţia lui Constantin căpitanul Filipescu, cu unii ţărani din Tămbureşti, şi dă carte de libertate lui Stanislav şi fraţilor săi, feciorii lui Brătan, care s-au răscumpărat de: la patriarhul Ierusalimului fiind rumîni ai mănăstirii Sfîntul Sava. 23. — ? mai. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte căpitanilor de la Zimnicea şi de la Scăeşti şi „tuturor slujitorilor de! acolo" ce stau pe moşia postelnicului Şerban Năsturel, să dea stăpînului dijma din produse ori să-i clă-cuiască cu plugurile de două ori pe an, plătind şi cîte patru bani de vită pentru sudat. 24. — C i o r o g î r 1 a, 7 iulie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte egumenului de la Şegarcea să nu schimbe obiceiurile vechi în relaţiile cu oamenii de pe moşia mănăstirii şi să nu rumîneaseă pe ţăranul Preduţă şi fiul său Antonachi, care au venit să reclame, pînă ce nu se vor înfăţişa pentru aceasta cu toţii înaintea divanului. , . 25. — B u c u r e ş t i, 9 august. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de întărire a răscumpărării de rumînie, făcută de Gligore cu frate-său Paraschiv, feciorii lui Ilie din Buneşti (Vîlcea), care au plătit episcopiei de Rîm-nic 60 de taleri spre a se cumpăra ţigani în locul lor. 26. — (Bucureşti,) 20 noiembrie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte deschisă pentru strîngerea şi aducerea la urmă a oamenilor fugiţi de pe moşia mănăstirii Cernica, oriunde s-ar afla. 19 27. — (Bucureşti,) — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţârii Romîneşti, întăreşte popii Badea din Plopşor iertarea de rumînie de către jupîneasa Vlădae şi stăpî-nirea pe părţile de moşie cumpărate de la Udrea, fiul Gherghinii armaşul. 1705 28.-9 martie. — Doni, vel căpitan de margine, dă egumenului de la mănăstirea Mărgineni încuviinţare să strîngă oameni străini, netrecuţi la bir, pentru satul mănăstirii. J 706 29. — (Bucureşti,) 9 februarie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte deschisă pentru căutajrea şi aducerea la urmă a oamenilor fugiţi din satul Robăneşti şi de la mănăstirea Brîncoveni. 30. — ( Bu c u r e ş t i,) 16 septembrie. — Constantin Brîncoveanu, dom- nul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire egumenului de la Tismana de a obliga pe toţi cei ce cultivă moşiile mănăstirii, fără nici o deosebire, a-şi da dijma din produse. 1707 31. — 2 0 februarie. — Vlad Dragost din Cîmpulung, împreună cu ginerele său Gbeorghe, dau zapisi de chezăşie lui Barbu Corbeanu din Nămăeşti pentru doi ru-mîni găsiţi la dînşii, pe care-i vor da în seama pîrcălabului din sat la „Sfîntul Ilie". 32. — 2 6 mai. — Constandin comis fiul lui Constandin biv vel paharnic face danie mitropoliei Ţării Romîneşti pe rumînul Vasile din Genunile „cu toţi copiii Iui“, spre a i se pomeni numele. 33. — Bucureşti, 2 2 iunie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă c'arte dej apărare lui Albul, slujitorul din Ioneşti, cu feciorii lui, Badea şi Preda, care fiind reclamaţi ca rumîni de către vornicul Grigore Băleanul, au dovedit cu jurători că nu sînt din Cepari şi se trag din neamul Pepteştilor din o'raşul Rîmnic, oameni liberi. 34. — M o g o ş o a î a, 6 iulie. — Constantin Brîncoveanu. domnul Ţării Romîneşti, întăreşte lui Grigore, feciorul lui Vîlcan, iertarea de rumînie, făcută de către Nicula căpitan Glogoveanu dimpreună cu maică-sa, jupîneasa Visa vistiereasa „de bună voia lor“. 35. Bucureşti, 21 decembrie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte lui Oprea, feciorul Oanei din Albeşti, cu urmaşii lui, iertarea de rumînie făcută de jupîneasa Vişa vistiereasa Glogoveanca, pentru că din copilărie i-a slujit ei „tot cu dreptate". 20 170 8 36. — (Bucureşti,) 20 ianuarie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte lui Cico de la Bistriţa să se înţeleagă cu egumenul1 de la Tismana pentru păşunatul vitelor sale şi celelalte pagube ce le face moşiei mănăstirii, sau de nu, să-şi mute vitele pe moşia lui. 37. — Bucureşti, 26 martie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, judecă în divan şi dă carte de libertate lui Patru Bogoi cu feciorii lui, care pe nedrept era reclamat ca rumîn de către paharnicul Vasile Argitoianu, fără să ţină seamă că se răscumpărase de la înaintaşii săi. 38. — Potlogi, 7 iunie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Româneşti, întăreşte răscumpărarea de rumînie, fără moşie, obţinută de Ion din Bîlta şi de feciorii lui de la mănăstirea Strîmba pentru suma de 90 de taleri. 39. — (C r a i o v a,) 3 septembrie. — Constantin Ştirbei, mare ban, împuterniceşte pe Radu, ispravnic la moşia mănăstirii Fedeleşoiu de la întorsura (Dolj), să.'oblige pe toţi oamenii de acolo „să clăcuiască mănăstirii trei zile într-un an şi o zi să are la grîu, o zi la mei şi o zi să secere". 17 09 40. — (Bucureşti,) 11 ianuarie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, scrie locuitorilor de la Celei şi Potelu, aşezaţi pe moşia mănăstirii Bistriţa, că-i v^' pedepsi exemplar de nu se vor supune la cele ce le cere egumenul să facă. 41. — B ucu r eşti, 2 9 martie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de apărare lui Stan şi Loiz, feciorii popii Şerbu din Megiiaşi, reclamaţi Ca rumîni de către Bunea comis, pentru că în divan au făcut dovada că s-au răscumpărat mai înainte. 42. — (Bucureşt i,) 2 8 aprilie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării-Romîneşti, porunceşte „tuturor slujitorilor şi ţăranilor" care au vii la Cerneţi, pe moşiile mănăstirilor Govora şi Tismana, să dea în afară de vinăriciui domnesc ce-1 ia Tismana, dijma pămîntului „pe trei părţi ce ţine mănăstirea Govora 43. — (Bucureşti,) 10 mai. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, cere preoţilor şi moşnenilor din satele Izvorani şi Ştefăneşti (Muscel), să mărturisească, cu carte de blestem, dacă rumînul loachim din Izvorani este al mănăstirii Cîmpulung sau al boierului Radu Golescu, spre a putea da hotărîrea de judecată. 44. — (Izvorani,) 15 mai. — Preoţii şi moşnenii din satele Izvorani şi Ştefăneşti (Muscel) dau mărturie că loachim şi cu feciorii lui sînt rumîni ai mănăstirii Cîmpulung, cumpăraţi de Matei Basarab, trecuţi pe rînd la vornicul Stroe şi la marele clucer Radu Golescu. 45. — (M-rea Tismana,) 4 noiembrie. — Gherghina Bleandea din Peştişani dă zapis de împăcare cu egumenul de la Tismana, pentru că omorînd un rumîn al mănăstirii, i-a dat în loc pe Vîlsan cu copiii ce-i va avea în viitor, iar cei de pină atuncil, Idochin şi Dumitraşco, să fie liberi. 21 46. — Tîrgovişte, 4 noiembrie.— Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă lui Dumitru, feciorul lui Daniel călugărul din Izvorâţii, carte de apărare, fiind ertat de rumînie de Calotă logofătul la moarte^ lui, spre a fi ferit de încercările făcute de fraţii răposatului ca să-l rumînească din nou. 47. — Tîrgovişte, 10 decembrie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, judecă pricina dintre rumînii din Argitoaia cu stăpînii moşiei, dînd jupînesei Marica Argitoianu şi cumnatului ei Vasile, hrisov de stăpînire asupra ţăranilor care reclamaseră că ei au fost „slugi" şi sînt năpăstuiţi de rumînie. 17 10 48. — (Bucureşti,) 11 ianuarie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte ispravnicului episcopiei de Buzău să oprească pe locuitori a mai tăia „crivina" de pe moşia Stănceşti şi frasinii de pe moşia Negrească. 49. — Tîrgovişte, 17 ianuarie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, în urma cercetărilor făcute, dă carte de apărare unor locuitori dm Slâ-viteşti (Olt), pîrîţi pe nedrept că s-au vîndut rumîni mănăstirii Plăviceni. 50. — (Tîrgovişte,) 18 ianuarie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, împuterniceşte pe un slujitor domnesc să umble şi să strîngă pe toţi rumînii mănăsitrii Cîmpulung, oriunde s-ar afla, şi să-i ducă la urma lor, poruncind ca nimeni să nu se împotrivească a-i da. 51. — 23 februarie. — Locuitorii satului Bădeşti, rumîni ai mănăstirii Cîm pulung, dau zapis egumenului Iosiî, de lucrul pe care se obligă să-l facă într-un an. 52. — Bucureşti, 2 8 aprilie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, judecă pricina lui Manea feciorul Florei, şi Ion, feciorul lui Iane, cu boierii Fărcăşani, pentru rumînie şi ie dă carte de apărare pentru că s-au răscumpărat de la Barbu pitar cu 200 de taleri. 53. — 16 iunie. — Megiaşii din satul Şovîrcu dau zapis de învoială mitropolitului Antim cu privire la îndatoririle la care consimt pentru locurile de hrană de pe moşie. 54. — (Tîrgovişte,) 24 august. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţă rii Romîneşti, porunceşte rumînilor din satul Greaca să asculte de egumenul de ia Mislea şi să nu se vîndă în sat de'cît vinul mănăstirii, sub ameninţare că li se vor tăia urechile. 55. — Tîrgovişte, 25 august. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de apărare lui Vlad şi fraţilor lui, Stan şi Apostoli, feciorii lui Pătru de la Bărbăteşti, care, ca rumîni ai lui Tudor logofăt, au fost zălogiţi pentru 23 de taleri de stăpînul lor mănăstirii Arghanghelul, şi plătind ei datoria, au rămas liberi. 56. — Tîrgovişte, 16 septembrie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de libertate lui Marin şi nepotului său Standul şi lui Nedelco. vărul Iui Marin, ţărani din Dobroşăşti, rumîni ai mănăstirii Snagov, care s-au răscum- 22 parat pentru suma de 90 de taleri; cu aceşti bani mănăstirea a cumpărat doua pogoane de vie tn dealul Negovanilor. 57. — Tîrgovişte, 18 septembrie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de libertate lui Odor şi fratelui său Gheorghe şi unchiului său Dumitru cu feciorii lor, rumîni ai mănăstirii Snagov, care s-au răscumpărat pentru suma de 120 de taleri; cu aceşti bani mănăstirea a cumpărat patru pogoane de vie în dealul Negovanilor, 58. — Tîrgovişte, 3 noiembrie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, cercetează judecata lui Şerban şetrarul cu Ion rumînul şi ceata lui, care au susţinut că sînt oameni liberi, hotărînd ca şi ei împreună cu ceilalţi locuitori din Jablaniţa, să fie rumîni ai jeluitorului. 1711 59. — 20 martie. — Ion martaflog Căprioreanu din Cîrstieneşti, fost rumtn al lui Pavel călugărul, care la moarte l-a eliberat de rumînie împreună cu moşia, vinde egumenului de la Argeş, Ghenadie, nepot lui Pavel, pămîntul său, pe suma de 17 taleri vechi. 60. — 8 aprilie. — Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte pîrcăiabilor din toate satele indicate să dea pe oamenii' mănăstirii Govora, iar cei ce s-ar opune să aibă dreptul, trimisul domniei, să-i bage în butuci. 61. — " (Prahova). 1734 77. — B u c u r e ş t i, 2 0 aprilie. — Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte mănăstirii Ctmpulung satul Bădeşti cu toţi rumînii, în urma jude-cărţi Ia divan, unde aceştia au prezentat „cărţi mincinoase" de libertate, cumpărate dala boierul Stanciu din neamul Dolofanilor, care a,u stăpînit în trecut satul Bădeşti. 78. — (B u cu r e ş t i,) 18 mai. — Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romî- neşti, porunceşte iui Constantin, fost căpitan la Blehani şi tuturor celor ce locuiesc pe-moşia mănăstirii Măxineni, să împlinească trei zile de dacă pe an şi dijma cuvenită, iar împotrivindu-se, egumenul să-i îndepărteze. 79. — (Bucureşti,) 2 7 mai. — Ştefan Cantacuzino, domnul Ţăru Komî-neşti, dă împuternicire episcopului de Buzău să oblige pe locuitorii ce şi-au făcut casc pe locul episcopiei, să se învoiască pentru lucru! ce trebuie să-) presteze, iar de nu, să se mute pe locul domnesc. 80. — (Baia de Aramă,) 20 iunie, — Marele paharnic State Leurueanu,. Barbu Brăiloiu mare serdar şi căpitanul de Cerneţi, Matei Cantacuzino, judecă, din poruncă domnească, reclamaţia lui Pîrvu Scafeş, Pîrvu Uşurelul şi Ion Coculeu, rumîni ai mănăstirii Strehaia, împotriva egumenului că le-a luat vite şi alte bunuri, dîndu-» „rămaşi de lege". 81. — (B u c u r e ş t i,) 6 august. — Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti. porunceşte căpitanului de la Podul Doamnei şi tuturor locuitorilor de pe moşia schitului Babele, să dea „adetul de vite şi de dijmă" egumenului Macarie şi sâ-şr mute circiuma în sat. 17 15 82. — Bucureşti, 8 ianuarie. — Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte mănăstirii Arnota stăpînirea peste rumînii din satul Dobriceni, care pentru „supunerea lucrului" au reclamat divanului că ei sînt oameni liberi, răsciirrfpă-raţi din vremea lui Constantin Şerban. 83. — 10 ianuarie. — Sătenii liberi, fără de pămtnt, locuitori pe moşia mănăstirii Polovraci, dependentă de Hurez, primesc mărturia, egumenului că nu sint rumîni, dînd înf schimb zapis că nu au moşie şi că vor da mănăstirii dijmă după obicei din produse. 84. — (Bucureşti,) 13 ianuarie. — Ştefan Cantacuzino, domnul Ţări» Romîneşti, porunceşte strîngătorilor de dări din Mehedinţi să lase nesupăraţi opt rumîni ai mănăstirii Tismana, trimişi să lucreze pe moşia Ploştina, deoarece ei sînt impuşi in satul mănăstirii. 85. — (B u c u r e ş t i,) 2 7 aprilie. — Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti, dă egumenului de la Cozia carte de stăpînire asupra rumînilor din Jibiea, ■ 25 «care s-au sculat cu pîră şii cu gîlceavă, că nu sînt rumîni, ci sînt plăiaşi, dar divanul -a găsit că ei „umblă cu meşteşuguri". 86. — (M - r ea Hurez,) 22 mai. — Locuitorii din Hurez care, zălogiţi lui Dima chiurciubaşa, au fost vînduţi ca rumîni, fără voia lor, lui Constantin Brîncoveanu înainte de a fi domn, făcînd apoi el mănăstire pe moşia teii-, dau zapis că recunoscîn-•du-li-se prin judecată calitatea de oameni liberi fără pămînt, renunţă în tavoarea mănăstirii la tot hotarul moşiei lor. 87. — {Baia de Aramă,) 26 mai. — Arca slujitorul cu ceata lui, oameni liberi de la Bucovăţ, care s-au judecat pentru rumînie cu mănăstirea Strehaia, dau zapis egumenului Sava că s-au împăcat, primindu-şi fiecare ceea ce pretindea că i se cuvine şi obligîndu-se reciproc k nu se" mai pîrî. 88. — (Bucureşti,) 1 august. — Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti, trimite pe Pană, omul de încredere al logofătului Radu Golescu, sa meargă pe moşia Stoeneşti (Muşcei) a mănăstirii Sf. loan din Bucureşti, sâ oblige pe locuitorii de acolo să-şi dea dijma cuvenită. 89. — (Bucureşti,) 22 noiembrie. — Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte lui Matei, căpitan de la Bistreţ şi tuturor care se folosesc de moşia mănăstirii Tismana de acolo, să dea dijma şi suhatul fără deosebire, sub ameninţare că vor fi pedepsiţi. 90. — (Bucureşti,) 24 noiembrie. — Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire unui slujitor domnesc să meargă la Baia de Aramă şi în alte părţi şi să adune rumînii fugiţi de la mănăstirea Tismana spre a-i aduce „la urma lor“, poruncind ca nimeni să nu se împotrivească a-i da. 17 16 91. — 2 aprilie. — Gheorghe de îa Rătunda dă zapis paharnicului Mihai Dobrosloveanul pentru sumŢ de 26 taleri, cu care s-a împrumutat ca să-şi scoată un fecior de la turci, că se vinde rumîn lui şi urmaşilor lui, împreună cu fiul său Neagu şi cu toţi feciorii pe care-i va avea în viitor. 92. — (Bucureşti,) 7 aprilie. — Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte căpitanului de la Cerneţi şi stringătorilor de biruri din Mehedinţi, să lase nesupăraţi un cîrciumar, un bouar şi şase plugari, rumîni ai mănăstirii Tismana •care-şi dau birul la vistierie cu ceilalţi rumîni din satul lor. 93. — (Bucureşti,) 1 aprilie. — Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte pîrcălabilor, scăunaşilor şi moşnenilor care locuiesc pe lingă bălţile mănăstirii Cozia, să dea egumenului dijma din peştele pe care-1 prind, şi din tot •ce folosesc. 94. — (Bucureşti,) 27 aprilie. — Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire unui slujitor domnesc, să meargă împreună cu un om al egumenului de la Strehaia şi să caute rumînii mănăstirii oriunde-i va găsi, spre a-i aduce „ia urma lor“, poruncind ca nimeni să nu se împotrivească a-i da. 95. — (Bucureşti,) — loan Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte vameşilor de la Cîmpina şi lui Ion, vătaf de plai, să prindă pe rumînii mănăs- 26 tirii Mărgineni fugiţi în Transilvania, care au pus stăpînire pe o turmă de oi a mănăstirii. 1718 96. — (Bucureşti,) 13 septembrie. — loan Mavrocordat, domnul Ţării fîârnîneştî, porunceşte sătenilor de ia Greaca, rumîni ai mănăstirii Mislea, care s-au tocmit cu egumenul, să dea 18 taleri primăvara şi 18 toamna, în loc de dijmă, să-şi îndeplinească obligaţia restantă de doi ani, sub ameninţare de sancţiuni. 17 19 97. — (Bucureşti,) 2 9 mai. — Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Ro-ţnîneştt, porunceşte tuturor rumînilor de la ESratovăeşti (Argeş) să dea dijma cuvenită •egumenului mănăstirii Cozia, pe a cărei moşie stau. 98. — Craiova, 20 octombrie. — Administraţia Olteniei comunică generalului Stainvilie, comandantul militar al Transilvaniei, obligaţiile ţăranilor de pe •moşiile boiereşti şi mănăstireşti. 99. — (Bucureşti,) 21 octombrie. — Nicolae Mavrocordat, domnul (Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire egumenului de ia Nucet să oblige pe toţi oamenii ce stau pe moşiile mănăstirii să facă clacă, după cum se vor putea învoi. 1720 100. — Craiova, 20 iunie. — Administraţia Olteniei cere comandantului militar al Transilvaniei, ordin scris pentru încuviinţarea restituirii iobagilor fugari, reclamaţi de comitatul Hunedoarei, cu condiţia să se încuviinţeze şi trimiterea la urma lor a şerbilor şi ţiganilor din Oltenia trecuţi peste munţi. 101. — Craiova, 2 5 i u n i e. — Cercetarea făcută de Nicolae de Porta, secretarul administraţiei Olteniei, în' privinţa reclatnaţiei locuitorilor din satele Bălteni şi Răşina împotriva vornicului Matei Brăiloiul, care a luat cu sila mai multe familii şi îe-a strămutat pe moşia fratelui său, Constantin Brăiloiul, la Peşteana. 102. - - C r a i o v a, 2 7 iunie. — Consilierii administraţiei Olteniei trimit la contele de Stainvilie, guvernatorul Transilvaniei, pe boierul Constantin Brăiloiul să reclame că nişte nobili din ţinutul Hunedoarei, însoţiţi de 60 de oameni, cutreieră provincia în căutarea iobagilor fugari şi produc multe dezordini, torturînd pe locuitori să-i declare; consilierii cer să se dea ordin în scris pentru restituirea reciprocă a ţă-Tanilor trecuţi dintr-o provincie în alta şi cei ce-i caută să vină însoţiţi de acte pentru a face dovada pretenţiei lor. 103. — (Craiova, iunie). — Administraţia Olteniei face cunoscut nobililor din comitatul Hunedoarei, ca răspuns la cererea ior, că fără ordin de la autorităţile superioare nu poate încuviinţa restituirea iobagilor reclamaţi. 104. — (Craiova,) 1 iulie. — Gheorghe 'Cantacuzino, ban al Olteniei, porunceşte pîrcălabului şi sătenilor de la Dobriceni şi Bogdăneşti să asculte de egumenul mănăstirii Arnota. făcînd claca după obicei, ca mai înainte, „la coasă şi la secere şi la altele". 27 17 2 1 105. — Craiova, 6 mai. — Consilierii administraţiei Olteniei îac cunoscut: inspectorului comitatului Hunedoara, Valentin Buda, că au încredinţat trimisului Fran-cisc Kis pe toţi iobagii fugiţi de acolo în timp de doi ani, cu condiţia cai şi şerbii şi ţiganii ce trec în Translvania să fie restituiţi. 106. — Bucureşti, 19 iulie. —• Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Ro-mîneşti, dă încuviinţare mănăstirii Sfîntul Ioan din Bucureşti să ţină la moşia Vlădeni (Ialomiţa), cinci rumîni „fugiţi de multă vreme în ţara turcească", pe care îi iartă de toate dările pe trecut şi viitor, în cazul cînd se vor întoarce. 172 2 107. — 2 5 mai. — Megieşii călăraşi din Lichireştii de Vad aşezaţi pe moşi» mănăstirii Treî-Sfetitele din Bucureşti, dau zapis epitropilor în faţa biv vel căpitanului Afenduli, trimis domnesc, pentru claca ce urmează să o facă, arînd şi grăpînd primăvara şi toamnei cîte 80 de paşi, cu sămînţa mănăstirii şi dînd „dijma după obicei". 108. — Craiova, 9 iunie. — Administraţia Olteniei judecă pricina egumenului de la Arnota cu rumînji din Bogdăneştţ (Vîlcea), care cer să fie eliberaţi de rumînie şi hotărăşte ca şj în viitor să rămînă rumîni ai mănăstirii. 109. — Craiova,, 10 iunie. — Administraţia Olteniei judecă pricina egumenului de la Arnota cu locuitorii din Dobriceni, care au reclamat că sînt rumîniţi ipe nedrept, şi hotărăşte să fie stăpîniţf mai departe ca rumîni ai mănăstirii. 110. — Craiova, 17 iunie. — Administraţia Olteniei face cunoscut conducerii comitatului Hunedoara că nu-i poate satisface pentru moment cererea de restituire a iobagilor fugiţi, deoarece ei sînt cuprinşi în noul recensămînt al provinciei făcut din porunca răposatului comandant militar al Transilvaniei, Virmond, far dacă succesorul său va decide afirmativ, vor fi revendicaţi în mod legal şi iobagii olteni fugiţi peste munţi. 111. — Craiova, 8 iulie. •— Administraţia Olteniei porunceşte locuitorilor din satele Căiimăneşti, Inăteşti şi Sevestreni să presteze mănăstirii Cozia, pe a cărei' moşie se află, ziiele de clacă stabilite, optsprezece zile pe an cu carul sau cu plugul şi treizeci zile pălmaşii. 112. — (E p. R î m n i c u 1 u i,) 14 noiembrie. — Damaschin, episcopul Rîmnicului, dă carte de blestem pentru jurămîntul ce urmează să-l depună locuitorii bătrîni din Măceşul cel Mare în neînţelegerea egumenului de la Arnota cu locuitorii de pe moşia mănăstirii, care dau dijmaf consilierului Staico şi vor să mute şi hotarul moşiei către moşia lui. 113. — Craiova, 28 noiembrie. — Administraţia Olteniei face cunoscut locuitorilor de la Dobriceni şi Bogdăneşti (Vîlcea), de pe moşia mănăstirii Arnota, că s-au dat dispoziţii sa lucreze o zi pe săptămînă la stăpînul moşiei şi dijmă să nu-dea, iar egumenul să aibă voie a numi pîrcălabi în toate satele mănăstirii. 114. — Craiova, 28 noi embrie. — Gheorghe Cantacuzino. banul Olteniei, dă egumenului de ia mănăstirea Brîncoveni carte de încuviinţare să strîngă oameni de prin sate şi să-i aşeze la moşie spre a face sat de o sută de case. schimbîn-du-li-se şi locul în catastifele vistieriei. 28 1723 115. — C r a i o v a, 1 martie. — Administraţia Olteniei dă carte de încuviinţare lui Radu călăraşul să i a( pe locuitorii ce-au trecut de peste Olt, pe la Băbici şl să-i aşeze pe moşia consilierului Ştirbei, la Mlecăneşti. 116. —Craiova, 2 martie. — Administraţia Olteniei dă Încuviinţare logofătului Tanasie Tîrnoveanu să mute la moşia lui nouă oameni din satul Căciulăteşti „fiindcă trecea mai mulţi decît trebuie". 117. — Craiova, 4 martie. — Administraţia Olteniei porunceşte ispravnicului de Dolj, Gheorma Portărescu, să împiedice spargerea satelor Bohanul, Giurgiţa ■şi Birca, ai căror locuitori vor să se mute fa Intorsura. 118. — C r a i o v a, 10 iunie. — Administraţia Olteniei porunceşte vornicilor de la judeţele Dolj, Mehedinţi şi Gorj să întocmească liste de toţi ţăranii iobagi veniţi din ţinutul Hunedoarei după 1718, spre a fi trimişi înapoi. 119. — Craiova, 13 iunie. — Administraţia Olteniei ordonă locuitorilor din Padea (Dolj) să se prezinte la divan împreună cu egumenul de la Şegarcea, spre :■:* se cerceta neînţelegerea lor pentru moşia Ţugureşti, iar pînă atunci dijmia să nu fie ridicată de nici una din părţi. fa 120. — 2 0 iulie. — Matei Qantacuzino, biv vel şătrar, dă zapis de slobozie lui Pătru Băşin, rumîn al său de la Răchiţele, care s-a răscumpărat cu un fecior al lui anume îlie pentru suma de 26 de taleri, fără moşie. 121. — Craiova, 12 august. — Administraţia Olteniei porunceşte tuturor : locuitorilor de pe moşiile mănăstirii Căluiul să lucreze cîte o zi pe săptămînă „au cu carul, au cu mîinile", fără a mai da dijmă, ascultînd de poruncile ispravnicului mănăstirii. 122. —Craiova, -12 noiembrie'. — Administraţia Olteniei dă instrucţiuni logofătului Ioan Podbăniceanul care, împreună cu vameşul împărătesc Ioan Şen-•drei, este delegat să aşeze „scăunaşii şi plăiajşii" pe la margine, în judeţele Dolj şi Rornanaţi să-i aleagă din rîndul ţăranilor „den statul de mijloc"; aceste instrucţiuni au fost executate în urmă de vornicii judeţelor. 123. — Craiova, 10 decembrie. — Administraţia Olteniei dă carte deschisă egumenului de la Strîmba pentru scutirea oamenilor de pe moşia mănăstirii de a fi luaţi la muncile judeţului. 1724 124. — (Bucureşti,) 12 aprilie. — Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte tuturor oamenilor şi pîrcălabilor de pe la odăile turceşti, şezători pie moşia Cuneşti, să dea „adetul" după obicei egumenului mănăstirii Radu-Vodă. 125. — (Bucureşti,) 26 mai. — Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Ro-mîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Rîncăciovul să poată opri pe acei ce au vii în dealul mănăstirii de a-şi vinde vinurile acolo. 29 !* 126. — (Sărăcineşti,) 29 mai.-— Sătenii din Sărăcineşti dau zapis egumenului mănăstirii Sărăcineşti pentru învoiala de a li se da pămînt de hrană în schimbul obligaţiei de a lucra douăzeci de zile pe an fiecare, şi a da un plugar şi un văcar. 127. — Crai ova, 15 iunie. — Administraţia Olteniei porunceşte vel portarului loan Băleanu să meargă la Dobriceni şi Bogdăneşti, unde rumînii nu permit egumenului de la Arnota să stăpînească moşia cumpărată ; să facă măsurătoare şi să o despartă de moşia rumînilor, punînd pietre de hotar. 128. — (Bucureşti,) 15 iulie. — Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Ro-mîneşti, dă carte d,e'împuternicire omului mănăstirii Radu-Vodă să oblige pe locuitorii de pe moşia Chrielet să presteze claca „după cum iaste obiceiul şi adetui moşiilor". 129. — Craiova, 20 iunie. — Administraţia Olteniei porunceşte locuitorilor din Dobricenil şi Bogdăneşti, rumîni ai mănăstirii Arnota, să asculte de toate poruncile egumenului. 130. — Craiova, 10 august. — Administraţia Olteniei porunceşte vornicului de Romanaţi, Şerban Ştirbei, să cerceteze reclamaţia locuitorilor din satul Grădini că după ce-au prestat , 240 zile de clacă colonelului Pivoda şi egumenului mănăstirii Brîncoveni 210 zile, aceştia le-au luat şi dijma din produse ; să vegheze asupra acelui sat „ca să nu se spargă “. ' 17 2 6 131. — Craiova, 17 februarie. — Administraţia Olteniei porunceşte pîrcălabiîor din satele aflate pe moşiile mănăstirii Bistriţa să asculte de egumen şi ispravnic la ce-i pune să facă, să lucreze o zi pe fiecare săptămînă, dacă nu dau dijmă, iar locuitorii de la Potel şi Celei să lucreze'şi să dea dijmă după obicei. 132. — Craiova, 14 martie. — Administraţia Olteniei porunceşte pîrcă-labului şi oamenilor din satul Ţugureşti, al mănăstirii Şegarcea, să lucreze o zi pe săptămînă fără să dea dijmă, ori să se înţeleagă cum vor putea cu egumenul. 133. — (Bucureşti,) 30 august. — Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la Argeş să ia tot venitul „din hotar pînă în hotar" de pe moşia Poenari (Teleorman), obligînd pe toţi locuitorii să dea* dijma după obicei şi să interzică vînzarea vinului în afară de ce! al mănăstirii. 134. — Craiova, 1 sept embrie. — Administraţia Olteniei judecă procesul locuitorilor din Dobriţa care afirmau că sînt oameni liberi, cu Gh. Cantacuzino beizadea, botărînd să rămînă mai departe rumîni ai lui. 135. — 12 septembrie! — Constantin Brătăşanul dă zapis vărului său, vornicului Ilie Otetelişanu, pentru suma de şaizeci de zloţi, cu carej-a vîndut un rumîn, pe Anghel din Şuteşti, cu fiul său. 30 136. — (M - rea Tismana,) 9'decembrie. — Egumenul de la Tismanat dă zapis de încuviinţare unor locuitori din Hăeşti să-şi pună vii pe moşia de 1» Orlea, avînd a, da zeciuiala pămîntului după şapte ani, o vadră din zece, şi îngădu-indu-ie să-şi vîndă via, cu aprobarea mănăstirii. 1727 137. _ (Bucureşti,) 13 ianuarie. — Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării-Romîneşti, porunceşte locuitorilor de la Brăniceni şi altora de prinprejur, care duc gnu la şăicile de la vadul, de pe moşia mănăstirii Dealului, să dea egumenului, după obiceiul vechi, cîte-9 bani de fiecare car şi să nu se pună Împotrivă, sub ameninţarea de pedeapsă. 1728 138. — Craiova, 17 noiembrie. — Administraţia Olteniei porunceşte locuitorilor din Costeşti, care prin judecată au obţinut eliberarea de rumînie, să se învoiască cu egumenul în privinţa dijmei, pentru pămîntul ce-1 folosesc de ne moşia mănăstirii Bistriţa. 1729 139. — (Bucureşti,) 22 aprilie. — Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării .Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la mănăstirea Banului (Buzău), să- nu îngăduie vînzarea altui vin pe moşia Udaţi decît vin mănăstiresc şi vin domnesc. 140. — Craiova, 25 aprilie. — Administraţia Olteniei dă lui Gheorghe Cantacuzino beizadea carte de stăpînire asupra rumînilor din satul' Dobriţa, care s-au ridicat la judecată în 1726 ca să se elibereze de rumînie. 17 3 0 141. — (Bucureşti,) 6 aprilie. — Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Rpmîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la mănăstirea Dealul să-şî ia dijma şi „adetul pămîntului" de la toţi oamenii ce se folosesc de moşia Brăniceni» (Ialomiţa), din produse şi suhat, după obicei. 142. — Craiova, 23 i u.n i e. — Administraţia Olteniei face cunoscut comandantului militar al Transilvaniei că episcopul catolic de la Nicopole, care e şi vicar apostolic al provinciei, cere pe nedrept restituirea a 96 de florini, daţi de dînsul pentru şase familii de plugari şi un grădinar acordaţi ca scutelnici, în contul contribuţiei săteşti. 3t I 73 I 143. — 8 februarie. — Spătăreasa Stanca Cantacuzino, cu fiica ei Safta, dau zapis de liberare lui Nedelco, fiul lui Vasile din satul Filipeşti, pe care l-au iertat de rumînie, pentru că l-a,u luat de mic copil de la tatăl său, în casa lor, „dîndu-1 Ia învăţătură de au învăţat carte şi cîntări“. 144. — (Bucureşti,) 25 aprilie. — Mihail Racoviţă, domnul Ţării Romî-neşti, porunceşte locuitorilor din Dichiseni (Ilfov), scutiţi de a mai plăti cîte 44 bani de om pe an, să execute claca după obicei, cum au convenit cu episcopia Buzăului, •stănîna moşiei. 145. — Crai o va, 2 7 aprilie. — Consilierii Administraţiei Olteniei aduc la cunoştinţa comandantului militar al Transilvaniei că Barbu Otetelişanu, locţiitor de vornic în Mehedinţi, a cerut ajutor pentru a scoate din păduri pe ţăranii fugiţi acolo din cîteva sate boiereşti şi că locuitorii satului Gîrla sînt asupriţi de stâpînul lor, Nicolaus Pater. 146. — (Bucureşti,) 24 mai. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romaneşti, dă egumenului de la Mihai-Vodă, carte de încuviinţare a ţine trei oameni, rumîni, „fără gîlceavă“, grădinari ia grădinile mănăstirii, scutiţi de toate dările şi •obligaţiile în natură. 147. — Cr a i^'V'a, lŢ''Lu n i e. — Administraţia Olteniei porunceşte locuitorilor din saul mănăstirii Polovraci să dea ajutor la construirea) unei circiume de piatră pe moşie, să nu are livezile mănăstirii împotriva dispoziţiei egumenului şi dacă au cu ce dovedi că nu sînt rumîni, să se prezinte la divan pentru judecată. 148. — deplin din toate produsele, deoarece nu s-au ţinut de învoiala de a lucra în schimbul' dijmei, viile mănăstirii. 236. — (Bucureşti,) 2 1 aprilie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, încuviinţează boierului Neculai vtori comis a strînge la un loc pe toţi oamenii de-pe moşia lui, Cernele (Teleorman) şi să facă sat „unde va fi siliştea cea veche", avîntf. fiecare a presta clacă şase zile pe an şi a da dijma din zece, una. 237. — (Bucureşti,) 25 aprilie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Ialomiţa să cerceteze la moşia Brînceni a mănăstirii-Dealul, abuzurile făcute de Ibraim aga la odaia numită Beilic, în paguba mănăstirii,, să-i interzică vînzarea de vin şi rachiu în cîrciumi, lăsîndu-i numai atîţia oameni scutiţi cît prevede cartea domnească. 238. — (Bucureşti,) 4 mai — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti,. dă carte de stăpînire mănăstirii Cîmpulung asupra unor rumîni din Izvorani (Muscel),, urmaşi ai lui Ioachim şi Manea, cumpăraţi de Matei Basarab, pentru care Nicolae-Ştirbei, ginerele lui Radu Golescu, judecîndu-se cu mănăstirea, a rămas de lege. 239. — (Bucureşti,) 22 august. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Sf. Ioan din Bucureşti să ia sub-ascultarea lui cele două sate de pe moşia Vlădenii, unde ispravnicul de Ialomiţa nu are a-se amesteca, pîrcălabii fiind puşi de egumen cu putere de a face „certare" locuitorilor nesupuşi la îndatoriri. 240. — (Bucureşti,) 1 septembrie. — Mihai! Racoviţă, domnul Ţârii Romîneşti, încuviinţează mitropolitului Neofit să aibă 32 de -oameni pe moşia Bolbo-şanii.şi 95 la Oreviţa, care să dea dijma obişnuită şi să facă şase zile de clacă. 241. — (Craiova,) 9 noiembrie. — Antonache Caliarh, marele ban al Olteniei, porunceşte ispravnicului de Vîlceai, Constantin Fărcăşanu să cheme pe „judeţul" oraşului Ocnele Mari şi să impună orăşenilor ce au vii pe moşia mănăstirii! Bistriţa să-şi dear vinăriciul, din zece vedre una, iar nu bani cum vor ei. 4i I 74 3 242. — 1 ianuarie. — însemnare în condica mitropoliei referitoare la desfacerea căsătoriei dintre un rumîn şi o femeie liberă, care nu vrea „să fie în robie". 243. — (Bucureşti,) 10 ianuarie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire unui om al domniei să meargă la satul Pietrele (Vlaşca), al mănăstirii Cotroceni, să oblige pe locuitori a îndeplini îndatoririle ce şi le-au luat cu zapis faţă de egumen în schimbul scutirii de dijme şi otaştina vinului sau să dea din urmă dijma, claca şi otaştina. 244. — (Bucureşti,) 19 ianuarie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire egumenului de la Tismana să oblige pe toţi locui- torii de pe moşiile mănăstirii să lucreze şase zile de clacă şi să respecte monopolul mănăstirii asupra vinului. 245. — (Bucureşti,) 4 februarie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la Cîmpulung să oblige pe toţi oamenii aşezaţi pe moşiile mănăstirii a face şase zile de clacă şi a respecta monopolul vinuluij, iar cei din preajma moşiilor, pentru păscutul vitelor să-şi dea suhatul sau să clăcuiască dînd „ajutor" la mănăstire. 246. — (Bucureşti,) 20 februarie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, încuviinţează mitropolitului Neofit să ia tot vinăriciul, otaştina cu părpărul şi cu poclonul după obicei, de la moşiile Oreviţa şi Bolboşani, precum şi cîte 60 bani pe an pentru clacă de la toţi locuitorii a'pestor moşii şi de la cei de la schitul Getăţuia, şi dijma obişnuită. 247. — 7 aprilie. — Negoiţă fiul lui Albul paharnic din Bucşeneşti (Argeş) dă zapis de libertate lui „Andrei sin Ion martalog", pentru că socotindu-1 rumîn şi chemîndu-1 la judecată, Andrei a dovedit cu acte răscumpărarea bunicului său Predă: Căprioreanu de la înaintaşii lui Negoiţă. 248. — 1 5 aprilie. — Stanca Glogoveanu şi fiul ei Ioniţă fac danie mănăstirii Tismana un rumîn al lor, Ene feciorul Nicolcii, cu partea lui de moşie din Hăeşti şi din Groşoreni. 249. — (S t r o e ş t i,> 8 mai. — Preoţii, pîrcălabul şi toţi sătenii din Stroeşti dau zapis egumenului mănăstirii Bistriţa pentru suma de o sută de zloţi pe an, repre-zentînd zilele de clacă, suhatul şi dijma moşiei pe care locuiesc. 250. — (Bucureşti,) 19 mai. — Locuitorii din Oreviţa şi Bolboşani dau zapis mitropolitului de îndatoririle cu care s-au obligat să răspundă pentru viile şi semănăturile ce le au pe moşia mitropoliei. 251. — (Bucureşti,) 21 iunie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă mitropolitului carte de încuviinţare să interzică vînzarea vinului sau rachiului fără de ştirea lui, atît în Bucureşti pe locul mitropoliei cît şi afară la moşie, sub pedeapsă de confiscare.. 252. — 2 8 iunie. — Megieşii şi preoţii din Brăneşti dau mărturie arhimandritului Onofrei că banul Neagoe Săcuian a lăsat danie mitropoliei o silişte în satul ior, lingă Stoica Motoacă, iar pe rumînul Leuştean l-a iertat de rumînie. 42 253. — (Bucureşti,) 28 iulie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romî-Jieşti, dă încuviinţare mitropolitului Neofit ca prin vechilul său să oblige pe „călăraşii şi alte haimanale ale lor" de la moşia Babele să-şi dea dijma după obicei şi plata suhatului, fiind scutiţi numai de clacă. 254. — (Bucureşti,) 14 septembrie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte locuitorilor de pe moşia Schei a mănăstirii Tuturor Sfinţilor, :să presteze cîte şase zile de clacă, să dea dijma şi suhatul, şi dacă nu sînt mulţumiţi să vină cu judecată la divan. 255. — (Bucureşti,) 27 septembrie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, interzice locuitorilor de pe moşiile mitropoliei, în Bucureşti sau în satele din afară, să vîndă vin sau rachiu fără să se fi înţeles în prealabil cu mitropolitul, plătind „adetul după obiceiu". 256. — (M - rea Cîmpulung,) 17 octombrie. — însemnare despre ^grădinile cu pomi din gura Văii Izvoranilor, ale rumînilor mănăstireşti şi boiereşti. 257. — (Craiora,) 2 9 octombrie. — Marele ban al Craiovei porunceşte ispravfiicului Constantin Brăiloiu să dea un pandur care să constrîngă pe locuitorii din Fîntîna Banului, stăpînirea mănăstirii Motru, a plăti cîte un zlot pentru clacă, aşa -cum s-au tocmit cu egumenul. 258. — (Bucureşti,) 29 decembrie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, trimite un împuternicit la ocna de la Slănic să oblige pe. „ciocănaşii“ de pe moşia mănăstirii Colţea a face clacă de patru sute de bolovani, aducînd „răvaş" ■de socoteală la mănăstire. 1744 259. — (Bucureşti,) 8 ianuarie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Ro-mîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la mănăstirea Rîmnic, să stăpînească •oamenii din satele de pe moşiile mănăstirii, punînd pîrcălabi şi obligînd pe toţi a face şase zile clacă, a da dijmă după obicei şi a nu vinde vinul lor. 260. — (Bucureşti,) 15 ianuarie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte pîrcălabilor de la Ştefăneşti să nu îngăduie lui Nicolaie Ştirbei •a lua la clacă opt case de rumîni ai mănăstirii Cîmpulung de care dispune egumenul, iar pentru dări să se cisluiască aceşti oameni cu satul ca şi mai înainte. 261. — (Bucureşti,) 5 aprilie. — Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la Nucet să dispună ca Ia hramul de la Sf. Gheorghe să se vîndă numai vinul mănăstirii „după vechiul obiceiu". 262. — 1 5 iunie. — Constantin Brezoianu, biv vel armaş, din poruncă dom- nească cercetează neînţelegerea dintre egumenii mănăstirilor Cîmpulung şi Vieroşu, pentru locurile neîmpărţite aje rumînilor din Izvorani şi dă carte de îndreptare a hotarului după mărturiile oamenilor bătrîni. ^ 263. — (Bucureşti,) 31 august. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte mitropolitului Neofit stăpînirea peste satele mitropoliei: Mărcuţa, Bo-teni, Curăţeşti, Tobolea şi Cucueţii (Ilfov), încuviinţîndu-i să oblige pe locuitori a clăcui 12 zile, a da dijma, a respecta monopolul băuturilor, a da întreiala peştelui, iar pe .„rumînii de baştină să-i stăpînească ca şi mai înainte". 43 264. — (Bucureşti,) 10 decembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă epitropului mănăstirii Colţea, împuternicire să ia claca de sare de 400 bolovani de la moşia ei Slănic, poruncind cămăraşilor de ocnă să oblige pe „ciocănaşi" să clăcuiască la vreme, iar vînzarea acestor bolovani să lie liberă la orice negustor. 1 745 265. — (Bucureşti,) 16 ianuarie. — Veliţii boieri judecă pricina lut Zaharia care se socoteşte pe nedrept rumînit de mănăstirea Mislea, cu egumenul şi, hotărăsc să-l stăpînească mănăstirea „ca pe un rumîn adevărat". 266. — Curtea de Argeş, 28 ianuarie. — Preoţii şi orăşenii din Curtea de Argeş dau mărturie către domnitor pentru locuitorii din Stroeşti obligaţi la dijmă şi clacă de egumenul de la Bistriţa, că în trecuţ plăteau mănăstirii „ughi 12, adică taleri 20", fără altă îndatorire. 267. — (Bucureşti,) 28 ianuarie. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, încuviinţează episcopului de Buzău să strîngă la mănăstirea Vintilă-Vodă şi la moşia Beceni oameni străini „cîţi va putea de mulţi", avînd a se tocmi asupra numărului de zile de clacă, şi urmînd să plătească numai dările celor patru sferturi. 268. — (Bucureşti,) 2 februarie. — Constantin Mavr'ocordat, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte la reclamaţia egumenului, stăpînirea mănăstirii Golgota asupra satelor ei Tîrbăceni şi Fîntîna Rece, cu obligaţia locuitorilor de a fape 12 zile clacă, de a da dijma, a respecta monopolul băuturilor şi a da, din venitul bălţii, „întreiala peştelui". 269. — (Bucureşti,) 19 februarie. — Hotărîrea divanului domnesc pentru otaştina viilor mănăstirii Aninoasa din dealul Urecheştilor : „din 20 dă vedre,1 o vadră şi să aibă a lua bani iar nu vin, dă vadră po bani 20“. 270. — (Bucureşti,). 2 î martie. — Cererea egumenului de la Cotroceni către domn de a i se da carte pentru obligarea ţăranilor la clacă pe moşia mănăstirii şi porunca lui Constantin Mavrocordat către ispravnicul de Ilfov ca să-i supună la 12 zile pe an de fiecare locuitor şi la dijma obişnuită. X 271. — 24 martie. — Plîngerea egumenului de la Nucet către domn că !o-/cuitorii din satele de pe moşia Topoloveni nu vor să execute zilele de clacă, şi rezo-luţia lui Constantin Mavrocordat ca ispravnicul de Muşcel să-i constrîngă ia executarea dispoziţiei domneşti. 272. — (Craiova,) 6 aprilie. — Caimacamii Olteniei poruncesc locuitorilor care au vii pe moşia mănăstirii Vieroşul să dea otaştina în bani, iar cei ce au semănături pe moşia Urîţii să clăcuiască 12 zile şi să plătească taxa pentru vinul vîn-dut în cîrciumi pe moşia mănăstirii. 273. — (M-rea Cîmpulung,) 5 mai. — Vasile Ieromonah, proegumen de la mănăstirea Cîmplung, dă zapis că pentru suma de 55 de taleri a vîndut rumî-nilor Ion cel Mare şi fratelui său Niţu, doi copii de ţigan, ai lui Ion Căldăraru, pe care să-i dea mănăstirii spre a se răscumpăra. 44 274. ţ- (B u cu r e ş t i,) 2 0 mai. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor şi judecătorilor de Prahova ca xcei 96 oameni din Comarnic, locuitori ai mănăstirii Colţea, să plătească pentru clacă cîte 90 de bani pe an, să dea dijma şi să respecte monopolul mănăstirii aisupra băuturilor. 275. — 2 5 mai. — Cererea boierului Sandu, logofăt de divan, către domn, ca locuitorii de pe moşia sa Hîrleştii să-i presteze clacă şi porunca lui Constantin Mavro-cordat dată ispravnicului de Teleorman, ca acei locuitori să facă 12 zlie de clacă sau, cu învoirea stăpînului să dea cîte un zlot pe ^n şi dijma după obicei. 276. — (Bucureşti,) 9 iunie. — Judecata veliţilor boieri pentru Tumînii de la Bădeşti ai mănăstirii Cîmpulung care cer să fie „slobozi de rumînie", hotărăşte ■că ei „sînt cu adevărat rumînii mănăstirii". 277. — (Bucureşti,) 10 iunie. — Cererea egumenului de la mănăstirea Cotroceni către domn, de a i se da carte pentru constrîngerea locuitorilor de pe moşia Bairactari şi Căşcoiarele la executarea clăcii şi porunca lui Constantin Mavrocordat către ispravnicul de Ilfov ca să-i oblige la 12 zile şi dijma obişnuită, putînd în schimbul clăcii să dea cîte un zlot pe an, cu. învoirea; stăpînului. 278. — 1 0 iunie, — Egumenul de la Glavacioc reclamă domnitorului că locuitorii de pe moşie nu prestează claca, iar Constantin Mavrocordat porunceşte ispravnicului de Vlaşca să-i constrîngă a face 12 zile de clacă sau să plătească pe an cîte un zlot şi să dea dijmă. 279. — (Bucureşti,) 11 iunie. — Egumenul de la Mihai-Vodă reclamă ■domnitorului că locuitorii de pe moşia Ciocăneşti a mănăstirii cosesc fîn şi cultivă pepeni pentru comerţul cu turcii de la Silistra fără să dea dijmă, iar Constantin Mavrocordat porunceşte lui Constantin Cioran, ispravnic şi judecător de Ilfov, să oblige pe săteni la toate îndatoririle şi la „zeciuială din bani" numai pe acei ce vînd pepeni. 280. -— (M - r e a Ar no ta,) 19 iunie. — Egumenul de la Arnota reclamă domnului că rumînii din satele mănăstirii, Dobriceni şi Bogdăneşti, nu prestează claca şi nu dau dijmă, împărţindu-şi moşia, iar Constantin Mavrocordat porunceşte ispravnicului de Vîlcea să-i constrîngă la cele 12 zile de clacă ori plata în bani cîte un zlot, la dijmă şi la respectarea monopolului mănăstirii ajsupra băuturilor. ■281. — (M - r e a Cîmpulung,) 20 iunie. — Egumenul mănăstirii Cîmpulung dă zapis de răscumpărare la „patrusprezece case" de rumîni din satul Bădeşti, •cu cîte 25 taleri „omul casnic cu copii" şi 12 taleri şi jumătate un „holtei", fără moşie. 282. — (Bucureşti,) 2 1 iunie. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Vlaşca să oblige pe locuitorii de pe moşiile mitropoliei, Fotoaia şi Obislavii, să presteze 12 zile de clacă pe an, să dea dijma şi să rru vîndă vin fără încuviinţare, iar dacă primeşte mitropolitul, să dea fiecare pe an cîte un zlot în schimbul clăcii. 283. — (Bucureşti,) 2 1 iunie. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de' Ilfov să oblige pe locuitorii de la Mărcuţa, Bo-teni, Tobîlea şi Curăteşti, moşii ale mitropoliei, să presteze 12 zile de cla|că sau să plătească în bani cîte un zlot şi să dea dijma. 284. — (Bucureşti,) 2 7 iunie. — Veliţii boieri judecă recţamaţia egumenului de la Cotroceni împotriva unor rumîni de pe moşia Tătărani a mănăstirii, care 45 stăpînesc nişte livezi fără să dea dijmă sau să presteze clacă, pe motiv că strămoşii lor au defrişat pădurea cu toporul, şi dau cîştig de cauză egumenului. 285. — (Bucureşti,) 6 iulie. — Constantin Mavrocordat, -domnul Ţărif Romîneşti, porunceşte biv vel sărdarului Mihai Fălcoianu, ispravnic şi judecător de Olt, să oblige pe locuitorii de pe moşiile Dorobanţii şi Belgiugul, precum şi pe cei de la-Suhaia din Teleorman să dea mănăstirii Clocociov dijma obişnuită şi să clăcuiască 12 zile pe an sau să plătească în bani, cîte un zlot, echivalentul clăcii. 286. — (Bucureşti,) 10 iulie. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Vlaşca să constrîngă pe locuitorii de pe moşia» Podul Doamnei a schitului Babele să achite cîte un zlot pe an pentru clacă în două rate, iar pe căpitanul de acolo să nu-1 îngăduie a vinde vin fără învoire. 287. — 1 0 iulie. — Un număr de, locuitori din satul Geminile (Dîmboviţa) rumîniţi fără ştirea lor de boierul Pană Negoescu şi dăruiţi împreună cu moşia, lat m-rea Sf. Gheorghe din Bucureşti, dau jalbă domnitorului că au fost năpăstuiţi şi sînt asupriţi de călugări, iar Constantin Mavrocordat aprobă anaforaua boierilor, care hotărăsc să rămînă moşia a mănăstirii, iar reclamanţii — oameni liberi. 288. — (Bucureşti,) 26 octombrie. — Aşezămîntul domnesc privitor la avantajele acordate locuitorilor înstrăinaţi, cure ar voi să vină în ţară, specificîn-du-se obligaţiile către domnie şi către stăpînii moşiilor unde se vor aşeza. 1 746 289. — (Bucureşti,) 10 ianuarie. — Anaforaua veliţilor boieri din Ţara Romînească, întărită de Constantin Mavrocordat, referitoare la dreptul m-rii Arnota de a stăpîni moşia Bogdăneşti, după eliberarea foştilor rumîni, care s-au răscumpărat numai cu „capetele lor“. 290. —■ (Bucureşti,) 12 ianuarie. — Divanul Ţării Romîneşti judecă neînţelegerea dintre mănăstirea Bistriţa şi rumînii din satele Vaideei şi Cîndoi, hotă-rînd răscumpărarea lor cu bani din visterie, fapt încuviinţat de Constantin Mavrocordat. 291. — (Bucureşti,) 1 martie. — Domnul şi boierii Ţării Romîneşti dau hrisov pentru eliberarea rumînilor care s-au înstrăinat din cauza asupririlor, dacă s-ar înapoia în satele lor. 292. — (Bucureşti,) 15 martie. — Mitropolitul Ţării Romîneşti, Neofit, eliberează pe rumînii mitropoliei de la Tîrgovişte şi din Bucureşti, cumpărînd în compensaţie pentru mitropolie cu bani proprii, moşia Pătroaia, pe care a dat 3500 taleri. 293. — (Bucureşti,) 10 aprilie. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, hotărăşte ca locuitorii din raiaua Giurgiu, care au vii la Daia şi nu vor să dea otaştinaţ mănăstirii Căşcioare, să se prezinte în termen de 10 zile la divan, iar în caz de refuz, egumenul să le ia viile pe seama mănăstirii. 294. — 1 4 aprilie. — Anaforaua boierilor către domn, privitoare la cererea lui Iane Purcariul şi a fratelui său Neagu de a li se arăta cu ce drept sînt stăpîniţi de mănăstirea Valea (Muşcel), şi dovedindu-se că sînt rumîni să li se permită răscumpărarea. 295. — (Bucureşti,) 6 mai. — Cererea vel clucerului Constantin Brînco-veneau către domn pentrui a constrînge locuitorii de pe moşia sa Găgeni să-i presteze 46 claca şi celelalte obligaţii şi hotărîrea veliţilor boieri ca ispravnicul de Saac să-r oblige la 12 zile pe an, la dijmă şi la plata taxei pentru vinul vîndut, întărită de rezoluţia lui Constantin Mavrocordat. 296. — (M - r e a Hurez,) 9 mai. — Popa Ion Ionaşcu pîrcălab şi alţii’ „moşneni" de la Hurez, reclamă domnitorului că egumenul mănăstirii caută să-i gonească de pe moşie, luîndu-le vitele pentru treburile lui şi-i pune la clacă peste zilele-hotărîte. 297. — (Bucureşti,) 9 mai. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte hotărîrea veliţilor boieri de a se porunci ispravnicului de Muscel să întocmească tabel de rumînii mănăstirii Argeş, care s-au arătat doritori de a se răscumpăra cu preţul de zece taleri. 298. — (B u c u r e ş t i,) 16 mai. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte hotărîrea divanului referitoare la locuitorii de pe moşia Ageşti a-lui Iordache clucerul, care sînt obligaţi să dea dijma după obicei şi să presteze 12 zile-de clacă sau să o răscumpere în bani, dacă stăpînul e de acord, cu cîte un zlot pe an. 299. — (M - rea Cozi a,) 19 iunie. — Mănăstirea Cozia îngăduie „jude-cilor" din Jiblea să cultive o parte din moşia sa, din Coisca la vale prin crucile de-piatră spre Olt, danie a strămoşilor lor, în condiţiile arătate pentru clacă şi dijmă. 300. — (Bucureşti,) 5 august. — Domnul şi boierii Ţării Romîneşti dau-hrisov pentru eliberarea tuturor rumînilor, prin răscumpărarea cu zece taleri fiecare-sau prin bunăvoinţa stăpînilor. 301. — (Bucureşti,) 13 septembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare mitropolitului să aducă la moşia Băneştii (Dîmboviţa) oameni „de demult înstrăinaţi", cu precizarea că, dacă între ei vor fi şi-rumîni, aceştia „să fie iertaţi de rumînie, şi ei şi tot neamul lor". . 302. — 1 noiembrie. — Safta Creţulescu, fiica lui Constantin Brîncoveanu,. împreună cu cei patru feciori ai ei, dau zapis de iertare de rumînie pentru Ion Giurcă-şi fratele său Marin din satul Gogoşi (Mehedinţi). 303. — 2 3 noiembrie. — Neculai Argetoianu dă zapis de liberare de rumînie-Iui Necula fiul lui Stan Burluş cu cinci feciori ai săi, Oprea, Radu, Dumitru, Stan şi Ioan, care s-au răscumpărat pentru suma de şaizeci de taleri, fără moşie. 1747 '304. — (M - r e a Arnota,) 3 februarie. — Egumenul de Ia Arnota> reclamă domnitorului că după eliberarea rumînilor din Bogdăneşti, răscumpăraţi cu bani din visterie, doi „judeci", Gheorghe şi Mihailă Ciocan, împreună cu foştii rumîni, „au: luat moşia jumătate" şi cere să se rînduiajscă boieri pentru cercetări la faţa locului. 305. — (Bucureşti,) 12 februarie. — Veliţii boieri, judecind neînţelegerile locuitorilor din Stroeşti cu mănăstirea Bistriţa, hotărăsc ca aceştia să dea: egumenului 75 de taleriţ pe an ori să presteze fiecare cîte 12 zile clacă şi să dea dijma obişnuită. 306. — 20 februarie. — Egumenul mănăstirii Cîmpulung dă zâpis de eliberare de rumînie lui Ion şi Stănilă, feciorii lui Vasile Liţ din satul Bădeşti (Muşcel), care s-au răscumpărat, fără moşie, pentru suma de douăzeci de taleri. 47 307. — (Bucureşti,) 2 5 februarie. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Buzău şi lui „beşli-agasi“ să îngrijească 9 februarie. — Locuitorii din satul Făcăieni dau zapis egumenului de Ia Cotroceni pentru obligaţia de a plăti claca în bani, iar dijma din produse, după obicei. 332. — (Bucureşti,) 14 mai. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, face cunoscut, la cererea egumenului mănăstirii Argeş, tuturor străinilor care vin în ţară şi înstrăinaţilor, obligaţiile faţă de fisc şi către stăpînii moşiilor: şa.se taleri pe an bir, dijma şi şase zile de clacă. 333. — (B u c u r e ş ti i,) 15 iunie. — Grigore Ghica, domnul Ţării Ro- mîneşti, porunceşte iui Răducanu, ispravnic de Vîlcea, să oblige pe locuitorii de pe moşia Gorunişul a mănăstirii Titireciuî să presteze daca şi să dea dijma din produse, iar otaştina s-o dea în vin, nu în bani. 334. — (Bucureşti,) 4 august. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte biv vel paharnicului Vasilâche Canela, ispravnic de Prahova, să silească pe locuitorii de pe moşiaţ Comarnic a mănăstirii Colţea a-şi da dijma din produse şi din tot ce folosesc. 335. — 4 august. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte căpitanilor de la Lichireşti şi Stelnica să oblige pe locuitorii de pe acele moşii să dea dijma din semănături şi din fineţe epitropuiui mănăstrii Colţea. 336. — (Bucureşti,) 20 august. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte lui Iordache vel medelnicer, ispravnic de Viaşca, să oblige pe locuitorii de pe moşia schitului Babele să-şi plătească suhatul pentru oile şi caprele care pasc şi strică pădurea. 337. — (Bucureşti,) 26 august. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Viaşca să oblige pe oamenii de pe moşiile Cobia, Căpşuna şi Racoviţa şi pe birnicii ce ar fi posluşnici pe la unii turci, să presteze şase zile de clacă mănăstirii Cobia şi suhatul după obicei cei ce stau pe alte moşii. 338. — (Bucureşti,) 8 septembrie. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de judecată mănăstirii Mislea pentru a stăpîni moşia Sineştii cu rumînii ei, care au încercat să tăgăduiască situaţia lor şi să se considere oaimeni liberi. 50 ' 339. — (Bucureşti,) 17 septembrie. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, pounceşte călăraşilor de la Lichireşti şi „saragelelor1* de la Stelnica să facă arătura cu care s-au apgajat şi la timpul cerut, mănăstirii Colţea, pe a cărei moşie locuiesc. 340. — 5 noiembrie. — Vlad Jiul lui Voico, rumîn al mănăstirii Cîmpu-lung, dă zapis egumenului Nicodim că, în schimbul ajutorului primit, oferă mănăstirii partea lui de pomi din siliştea Izvoranilor. 341. — (M-rea Banu,} 24 noiembrie. — Locuitorii din Maxin dau zapis egumenului de la Banul prin care se obligă a nu mai tăia pădurea mănăstirii, iar în caz de recidivă să fie duşi înaintea ispravnicului ca să-i „giobească“. 342. — Locuitorii din satele Nucet, Movila Tăiată şi Olari, reclamă domnitorului că sînt asupriţi de egumenul mănăstirii Nucet, arătînd amănunţit împovărările şi obligaţiile neobişnuite ce li se impun. 175 1 343. — (Bucureşti,) 14 aprilie. — Veliţii boieri judecă pe Mihalache clucer împotriva căruia locuitorii din Izvorul de Jos au făcut reclamaţie la domnie şi propun ca moşia Izvorul de Jos să se ia de sub stăpînirea lui şi să se dea sătenilor în compensaţie pentru jafurile şi necazurile ce le-a pricinuit. 344. — (Bucureşti,) 11 mai. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Mehedinţi să oblige pe oamenii ce şed pe moşiile mănăstirii Motru să clăcuiască după obiceiu şi să pedepsească pe acei ce fac stricăciuni semănăturilor. 345. — (Bucureşti,) 15 iunie. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la Dealul să ia dijma de la toţi oamenii aşezaţi pe moşiile mănăstirii, în grăunţe „iar nu clăi". 346. — (Bucureşti,) 20 iunie. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte egumenului de la Vintilă-Vodă să se prezinte înaintea divanului pentru judecată, fiind reclamat de unii foşti rumîni care s-au răscumpărat mai de mult, că mănăstirea stăpîneşte 2 000 de stînjeni din moşia lor. 347. — (Bucureşti,) 7 septembrie. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la Tismana să oblige locuitorii de pe moşiile mănăstirii a-i face cîte 12 zile de clacă, a-i da dijma din tot ce folosesc, după obiceiu şi a respecta monopolul băuturilor. ! 348. — 1 2 noi e m b t i e. — Un număr de locuitori dau zapis lui Radu Fărcă- şanu pentru învoiala de a-şi face vii pe moşia lui, Predeşti (Vîlcea), cu condiţia de a-i da otaştina din douăzeci de vedre, una, după obicei, în afară de vinăriciul domnesc, iar la părăsirea viilor, pămîntul să rămînă tot al stăpînului. 1752 349. — (Bucureşti,) 17 martie. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte biv vel şătrarului Giorgian, ispravnic de Ialomiţa, să oblige pe locuitorii din satele Brînceni, Jigălia şi Beilic să facă mănăstiriii Dealul „obişnuita clacă", 51 să respecte monopolul mănăstirii asupra băuturilor şi să-şi plătească suhatul acei ce stau pe alte moşii dar pasc vitele acolo. Egumenul să-şi ridice circiuma de la Beilic, fiind „hodae turcească", şi s-o mute la Jigălia. > 350. — (Bucureşti,) 18 aprilie. — Qrigore Ghica, domnul Ţării Romî-neşti, porunceşte marelui ban al Craiovei, Barbu Văcărescu, să cerceteze reclamaţiile egumenului; de la Arnota că Mihăilă Ciocan şi Gheorghe, împreună cu ceata de rumîni care s-au răscumpărat, au luat în stăpînire o parte din moşia mănăstirii de la Bogdăneşti, precum şi vînzarea venitului întreg al moşiei Cuceştii la turci de către Mihai Diiculescu, pe care mănăstirea o are în devălmăşie cu dînsul. 351. — (Bucureşti,) 24 aprilie. — Grigore Ghica, domnul Ţării Romî-neşti, porunceşte ispravnicilor de Prahova să oblige pe oamenii ce locuiesc pe moşia schitului Turbaţi să presteze cîte şase zile de clacă, să respecte monopolul vinului şi să-şi dea „adetul moşii". 352. — (C r a i o v a,) 7 iulie. — Barbu Văcărescu, mare ban al Crajiovei, hotărăşte ca locuitorii din satul Govora, care s-au răscumpărat de rumînie fără pămînt în vremea lui Constantin Brîncoveanu, să nu mai stăpînească livezile de pomi de pe moşia mănăstirii, termenul fiind depăşit. 353. — 1 5 iulie. — Egumenul de la Arnota reclamă marelui ban al Craiovei că locuitorii din Dobriceni şi Bogdăneşti, care s-au răscumpărat de rumînie, continuă să stăpînească livezile şi pomii mănăstirii şi nu îngăduie pe ispravnicii trimişi de el. Marele ban hotărăşte ca ispravnicul de Vîlcea să-i bată la tălpi. 354. — (M-rea Cotmeana,) 20 noiembrie. — Dionisie, egumenul mănăstirii Cotmeana, dă carte de învoială locuitorilor de pe moşia Ciocăneşti (Muscel) pentru claca în bani Şi dijma în produse. 355. — (Bucureşti,) 26 noiembrie. — Matei Ghica, domnul Ţării Ro-mîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la mănăstirea Glavacioc să oblige pe oamenii de pe moşia Cernăteşti (Săcueni) să presteze claca cîte şase zile pe an, să-şi dea dijma din produse, să nu vîndă vin fără încuviinţare, să plătească pentru capre şi pentru stupi. 356. — (Bucureşti,) 27 decembrie. — Matei Ghica, domnul Ţării Ro-mîneşti, dă arhimandritului Nichifor, egumenul mănăstirii Argeş, încuviinţare ca să oblige pe locuitorii de pe moşia Soaşul (Vîlcea), a face cîte şase zile de clacă pe an, a da dijma din produse „după obiceiu", şi aj respecta, monopolul băuturilor. 357. — (Bucureşti,) 29 decembrie. — Negre, Radu şi lonaşcu,. locui- tori din satul Ciupelniţa (Saac), care au cumpărat cu £7 ani în urmă cîte un pogon de loc pentru vie de la egumenul schitului „Iordache Vornic", dau zapis mitropoliei consimţind să plătească în bani otaştina pe zece ani în urmă, iar pe viitor, cîte Şaizeci de bani de pogon. ' ' !- 1753 358. — (Bucureşti,) 11 ianuarie. — Matei Ghica, domnul Ţării Romî-neşti, dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Cotroceni să oblige pe toţi oamenii de pe moşia Pietrile (Vlaşca) să presteze cîte şase zile clacă pe an, să dea dijma după obicei şi să nu vîndă vin fără încuviinţare. ;- 52 359. — (Bucureşti,) 7 îebruarie. — Matei Ghica, domnul Ţării Romî-neşţi,. dă carte de încuviinţare mitropoliei să oblige oamenii de pe moşiile sale din Argeş să presteze cîte douăsprezece zile de clacă, să dea dijma din produse şi din tot ce folosesc şi să respecte monopolul băuturilor. 360. — (Bucureşti,) 11 februarie. — Matei Ghica, domnul Ţării Ro-mîneşti, întăreşte vel vornicului Constantin Brincoveanu dreptul de monopol asupra băuturilor pe moşia sa Găgenii, specificînd condiţiile în care ar jmtea vinde şi ţăranii vinul lor. 361.— (Bucureşti,) 13 martie. — Matei Ghica, domnul Ţării Romî-neşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la Dealul ca să oblige pe locuitorii de pe moşiile mănăstirii să facă şase zile clacă pe an, să dea dijma şi să nu_vîndă vin fără încuviinţare. 362. — (Bucureşti,) 3 1 martie. — Matei Ghica, domnul Ţării Romî-neşti, porunceşte locuitorilor de pe moşia Popeşti (Ilfov), a mănăstirilor Mihai Vodă şi Sfînta Ecaterina, să presteze şase zile de etapă, pe jumătate la fiecare mănăstire; potrivit înţelegerii egumenilor, în anul de faţă să presteze toate zilele de clacă la mănăstirea Mihai Vodă. 363. — (Bucureşti,) 1 august. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte locuitorilor de pe moşia Popeşti (Ilfov), care este a mănăstirilor Mihai Vodă şi Sfînta Ecaterina, să presteze claca în întregime pentru acel an la Mihai Vodă, şase zile, iar pe viitor cîte trei zile la fiecare mănăstire. 364. — 24 decembrie. — Locuitorii din Stroeşti dau zapis ispravnicului pentru suma de 350 de taleri cu care este zălogită moşia Stroeşti, clucerului Mincu Bucşănescu, obligîndu-se ca în termen de 15 zile să depună suma menţionată în mîna egumenului mănăstirii Bistriţa înlăturînd amestecul străin pe moşie. 4 \ 7 5 4 365. — (Bucureşti,) 1 februarie. — Constantin Racoviţă, domnut Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Muşcel să constrîngă pe locuitorii de pe moşiile Ciocăneşti şi Stănceşti ale mănăstirii Cotmeana, să presteze claca ca şi în alte părţi şi să nu vîndă vin sau rachiu în sate, afară de acela al mănăstirii. 366. — (Bucureşti,) 21 februarie. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Vlaşca să cerceteze reclamaţia egumenului de la Glavacioc împotriva locuitorilor din satele Colţenii, Ungheni, Podelii şi altele, caţe stau pe alte moşii unde-şi fac daca, iar pe ale mînăstirii pasc vitele, obligîndu-i a plăti suhatui cîte 12 bani de vită. 367. — (Bucureşti,) 22 februarie. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la Glavacioc să nu permită locuitorilor din Ciocăneşti, Cătunul şi alte sate să taie lemne fără încuviinţare, nici să prindă peşte în gîrla Drîmbovnicuiui. 368. — (Bucureşti,) 15 martie. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte lui Petre biv vel stolnic, vel vornic de Tîrgovişte, să cheme la .53 judecată pe locuitorii de la Şchei, împotriva cărora; Calinic, egumenul mănăstirii Tuturor Sfinţilor a făcut plîngere că stau pe moşie şi nu fac clacă, nu dau dijmă, zicînd că este stăpînirea lor. 369. — (Bucureşti,) 24 aprilie. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Tismana să oblige oamenii de pe moşiile ei să facă 12 zile clacă pe an, „ca şi boierilor" să dea dijmă şi să nu vîndă vin sau rachiu sate fără încuviinţare. 370. — 3 0 mai, — Constantin Creţulescu, biv vel spătar, vinde clucerului Ştefan Balotă, moşia Sîmbureşti (Argeş), cumpărată de tatăl său, cu „şaisprezece suflete de ţigani şi cu doi rumîni", pentru suma de 650 taleri noi, fără ţiganii şi rumînii menţionaţi. 371. — (Bucureşti,) 9 iunie. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă încuviinţare mitropoliei să oblige pe locuitorii de pe moşia Fotoaia să presteze cîte douăsprezece zile de clacă anual, să dea dijma din produse, să respecte monopolul băuturilor, să plătească cîte doi bani de capră şi trei bani de stup şi şă dea din zece peşti un peşte, poruncind şi ispravnicului de Vlaşca să pedepsească pe cei ce-alr îndrăzni să taie lemne din pădurea de pe acea moşie. 372. — (Bucureşti,) 4 octombrie. —Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Vlaşca să oprească pe locuitorii şi pe călăraşii de lai Podul Doamnei, şezători pe moşia mitropoliei, să pască vitele şi să taie pădurea moşiei Glavacioc. 17 5 5 373. — (Bucureşti,) 2 ianuarie. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, împuterniceşte pe omul mănăstirii Cotroceni să păzească pădurea de pe moşia Bărbuleşti (Ialomiţa), pe care o taie locuitorii din partea locului, pădurea servind şi ca adăpost pentru oameni şi vitele lor pe vreme de viscol. 374. — (Bucureşti,) 28 ianuarie. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte locuitorilor din Lotru să se înţeleagă cu egumenul de la Cozia, care, pentru că stau pe moşia mănăstirii, le cere ca în locul cantităţii anuale de păstrăvi să dea pe viitor dijma obişnuită din produse, ori dacă nu sînt mulţumiţi şi au „niscaiva aşezămînturi vechi", să se prezinte la judecata divanului. 375. — (Bucureşti,) 6 iulie. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, încuviinţează mănăstirii Găisenii (Dîmboviţa) să ia de la viile ce se vor sădi de către locuitori pe moşia ei Onceşti (Vlaşca), otaştină din zece vedre, una şi 30 de bani de nume. 376. — (Bucureşti,) 2 august. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare paharnicului Chiriţă Doicescul să oblige pe toţi oamenii de pe moşia sa Ciulniţa (Ialomiţa), a-i face cîte şase zile de clacă, a-i da dijma din semănături, a respecta monopolul băuturilor, a-i da cîte doi bani de capră şi cîte trei bani de fiecare stup de albine. 377. — (Bucureşti,) 10 noiembrie. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Titireciul din Vîlcea, să oblige pe locuitorii de pe moşia Gorunişu! a face cîte şase zile de clacă, a da dijma, a respecta monopolul băuturilor, a da cîte doi bani de capră şi cîte 3 bani de stupul •de albine. 1 7 5*6 378. — II mai. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, la recla-maţia egumenului, dă carte de încuviinţare mănăstirii Arnota să oblige pe locuitorii din Dobriceni a face 12 zile de clacă sau a da cîte un zlot, a da dijma şi a nu vinde vin fără învoire. 379. — (Bucureşti,) 16 iunie. — Egumenul de la Arnota reclamă domnitorului că locuitorii de pe moşiile mănăstirii care s-au răscumpărat de rumînie nu se supun la îndatoriri, ameninţînd pe călugări, ia|r Constantin Mavrocordat porunceşte ispravnicilor de peste Olt să-i oblige a face claca sau să dea un zlot pe an, să dea dijma şi să nu vîndă băuturi fără încuviinţare. 380. — (Bucureşti,) 30 iunie. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ca locuitorii din satele de pe moşiile din Ilfov ale mitropoliei să presteze, casnicii, cîte douăsprezece zile de clacă sau — la cererea stăpînului — să •dea cîte un zlot pe an, să dea dijma şi să respecte monopolul băuturilor. 381. — 2 0 iulie. •— însemnare de strîngerea dijmei şi celelalte venituri ale moşiei Mirceasca (Ialomiţa), pe care vel vornicul Constantin Dudescu le dă mănăstirii Sfinţii Apostoli. 175 7 382. — (Bucureşti,) 6 aprilie. — Anaforaua marelui logofăt, aprobată de Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, în privinţa obligaţiilor sătenilor de pe moşiile mănăstirii Argeş în conformitate cu dispoziţiile hotărîrii domneşti. 383. — (Bucureşti,) 14 mai. — Anaforaua marelui logofăt, întărită de domn, pentru hotărîrea de judecată privitoare obligaţiile locuitorilor de pe moşiile ■schitului ŞerbăneştŢ, de a face claca 12 zile sau de a plăti cîte un zlot pe an, de a da dijma după obicei şi de a respecta monopolul schitului aisupra băuturilor. 384. — 6 iulie. — Mărturie dată de un număr de ţărani de pe moşia Murgii în pricina de judecată a lui Matei Creţulescu biv vel serdar cu moşnenii Grigore, Dra-gomir şi ceata lor. 385. — (C r a i o v a,) 2 3 iulie. — Constantin Brîncoveanu vel ban, face ■cunoscut egumenului de la Hurez că judecata divanului domnesc a hotărît ca moşia Baia de Fier (Gorj) să rămînă a mănăstirii, iar locuitorii să fie eliberaţi de rumînie, itnnînd a face 12 zile de clacă şi a da dijma din produse. 386. — 30 septembrie. — Dijma moşiei Ciolneşti a mitropoliei Ţării Romîneşti între anii 1754—1757. 387. — 6 octombrie. — Moşnenii din Budiştenb avînd moşia în coproprietate cu mănăstirea Cotroceni, dau zapis egumenului că se mulţumesc cu două cincimi din •dijma ce se va aduna din produse, iar mănăstirea să mai ia şi claca de la locuitorii «obligaţi a o face. 55 i I 759 388. — (Bucureşti,) 2 februarie. — Scarlat Ghica, domnul Ţării Ro-mîneşti, porunceşte ca locuitorii de pe moşiile Tîntava şi Oreştii (Ilfov) ale biv vtori logofătului Dumitrache, să presteze 12 zile de clacă sau să dea cîte un zlot pe an, să dea dijma, să respecte monopolul stjipînului asupra băuturilor, să dea cîte doi bani de capră şi trei bani pentru stupul de albine. 389. — (Bucureşti,) 25 mai. — Filaret, mitropolitul Ţării Romîneşti, împuterniceşte pe Serafim, egumenul schitului Dideşti, să ridice şi să aducă la mitropolie pe ţiganii de la schitul Gîlmeele, iar în caz de împotrivire, ispravnicul de Olt să-i dea în ajutor „beşlii sau slujitori". 1760 390. — (Bucureşti,) 18 ianuarie, — Scarlat Ghica, domnul Ţării Rq-mîneşti, porunceşte ca locuitorii de pe moşia Găgeni (Saac) a marelui logofăt Constantin Brîncoveanu, să presteze 12 zile de clacă pe an sau, la cererea stăpînului, să dea un zlot, să dea dijma şi să respecte monopolul băuturilor. 176 1 391. — (Bucureşti,) 20 ianuarie. — Scarlat Ghica, domnul Ţării Ro~ mîneşti, porunceşte ca locuitorii din satele de pe moşia Valea Mare a schitului Nă-măeşti, să presteze cîte 12 zile de clacă, sau, la cererea stăpînului. să dea cîte un zlot, să dea dijma, să nu vîndă vin fără încuviinţare, să dea cîte doi bani de capră şi cîte trei bani de fiecare stup de albine. 392. — (Bucureşti,) 5 martie. — Scarlat Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ca locuitorii de pe moşiile schitului Văleni (Saac) metoh al mănăstirii Cotroceni, să presteze cîte 12 zile dată, ori să dea, în bani cîte un zlot, să dea dijma, să nu vîndă vin fără încuviinţare, să dea din zece peşti, unul, să plătească doi bani de capră şi trei bani de stup. 393. — (C r a i o v a,) 17 martie. — Caimacamii scaunului Craiovei judecă reclamaţia biv vel medelnicerului Fotie Vlădoianu împotriva locuitorilor de pe moşia-lui, Predeştii, care i-au tăiat pădureaj şi au fasonat opt sute de stîlpi, pe care i-au vîndut în Craiova, şi i-au ars conacul din silişte, hotărînd să fie despăgubit în bani de sumele pretinse. 394. — (Bucureşti,) 11 mai. — Scarlat Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Vîlcea să cerceteze' reclamaţia egumenului de la Arnota-împotriva locuitorilor de la Dobriceni şi să-i oblige a-şi da dijma fînului. 395. — (Bucureşti,) 20 noiembrie. — Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire lui Sima arnăutul să păzească pădurea; schitului Banu de pe moşia Maxin, oprind pe oricine a mai tăia lemne fără voia egumenului. 56 1 762 396. — (C r a i o v a,) 16 decembrie. — Caimacamul Craiovei porunceşte locuitorilor din satele Dobriceni şi Bogdăneşti să presteze mănăstirii Arnota 12 zile de clacă sau să dea cîte un zlot şi dijma din toate produsele. 17 63 397. — (C r a i o v a,) 16 ianuarie. — Caimacamul Craiovei judecă recla- maţia egumenului de la Polovraci împotriva unor săteni de pe moşia mănăstirii, care se împotrivesc a da dijmă şi a face clacă, arătînd acte că sînt slobozi, şi dă dreptate egumenului. 398. — (Craiova,) 17 ianuarie. — Caimacamul scaunului Craiovei porunceşte judecătorilor de la Gorj să meargă la mănăstirea Polovraci şi să cerceteze amănunţit pagubele aduse de săteni prin tăierea pădurii şi nesupunerea la dijmă şi la lucru spre a se stabili despăgubirile ce se cuvin. 399. — (Bucureşti,) 6 iunie. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Argeş să aducă oameni străini din „Ţara Ungurească" pe moşia*, Suhaşul, care se vor înscrie ca ruptaşi la visterie. 400. — 5 septembrie. — lordache postelnicul cere domnitorului să hotărască în pricina cu, Ianache Mavrodin, care a ridicat oamenii din satul Lăcenii de pe moşia sa, şi i-a dus pe moşia lui iar în urmă locuitorii s-au întors la siliştea veche. 401. — (Bucureşti,) 3 octombrie. — Anaforaua boierilor de divan către domn, privitoare la judecata dintre lordache postelnicul Ciocăneanul şi Ianache Mavrodin postelnicul, pentru locuitorii de pe moşia Lăceni, mutaţi în silă la Zbră-glezile. 1 764 402. — (Bucureşti,) 13 ianuarie. — Constantin Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ca locuitorii din Călimăneşti şi cîţi se vor afla pe moşia mănăstirii Cozia, să presteze 12 zile de clacă, să dea dijmă, să nu vîndă vin fără încuviinţare, să dea zeciuiala peştelui, cîte doi bani de capră şi cîte trei de stup. 403. — (Bucureşti,) 14 aprilie. — Ştefan Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Ilfov să meargă la Chiselet, pe moşia mănăstirii Radu-Vodă, să oblige pe locuitori a nu mai vinde vin de al lor fără voia egumenului. 404. — (Bucureşti,) 4 iunie. — Ştefan Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ca locuitorii de pe moşiile Oreviţa, Bolboşanii şi Gogoşii (Mehedinţi) să clăcuiască mitropoliei „după vechiul obiceiu" sau să dea nouăzeci de bani fiecare, să dea dijma şi otaştina, să plătească sudatul oilor, caprelor şi rîmătorilor cum au mai plătit, iar celor ce nu se vor supune, ispravnicul judeţului să le facă „certare". 57 405. — (Bucureşti,) 10 iunie, — Ştefan Racoviţă, domnul Ţării Romî-neşti, porunceşte căpitanului de la Hodivoaia să lase la destinaţia ei casa mănăstirii Pantelimon, cumpărată pentru depozitarea recoltei şi să dea ajutor la strîngerea dijmei din produse. 406. — (Ştefăneşti,) 4 august. — Moşnenii din Ştefăneşti dau zapis egumenului mănăstirii Argeş prin care se obligă să execute claca şi să dea dijma pînă vor putea merge la divan ca să se judece. 407. — (Bucureşti,) 12 august. — Ştefan Racoviţă, domnul Ţării Ro-mîneşti, orînduieşte isprăvnicel care să se îngrijească de dijmuirea recoltei de pe moşia Cozleciul, scoasă la mezat din „poruncă împărătească" şi-i porunceşte să ţină’o evidenţă clară de tot ce va aduna. 408. — (Bucureşti,) 3 septembrie. — Ştefan Racoviţă, domnul'Ţării Romîneşti, porunceşte ca „toţi călăraşii şi alte haimanale", locuitori pe moşia Babele, la Podul Doamnei, să dea mitropoliei dijma din produse, să respecte monopolul stăpînului asupra băuturilor, să dea pentru suhat şase bani de vită sau de rîmător şi trei bani de stup, oaie sau capră, deoarece sînt scutiţi de clacă. 409. — (Bucureşti,) 28 septembrie. — Ştefan Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de Muscel, la plîngerea egumenului de la. Radu-Vodă, să oblige pe locuitorii care au vii şi livezi pe moşia mănăstirii şi nu lucrează viile, să dea dijma livezilor „după obiceiu". 176 5 410. — 4 iunie. — Cosma, episcopul Buzăului, cere domnului să intervină ca turcii de Ia Brăila, care au arendat suhaturile celor trei moşii ale episcopiei, să fie obli-igaţi Ia plata arenzii după preţul obişnuit, iar Ştefan Racoviţă porunceşte ispravnicilor de Rîmnicu-Sărat să ia înţelegere cu zabitul pentru împlinirea banilor. 411. — (Bucureşti,) 6 iunie. — Ştefan Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, .porunceşte ispravnicului de Dîmboviţa să cerceteze şi să oblige pe locuitorii de pe moşia Dridul să dea dijmă şi să presteze clacă mănăstirii Deajul, „după .obiceiu". 412. — (Bucureşti,) 12 decembrie. — Scarlat Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte locuitorilor din satele de pe moşiile mănăstirii Cotroceni : Pietrile, Luica şi altele, să presteze cîte 12 zile de dacă şi să dea dijma din produse. 1766 413. — (Bucureşti,) 11 ianuarie. — Scarlat Ghica, domnul Ţării Ro-tnîneşti, porunceşte ispravnicului de Ilfov să cerceteze paguba făcută de oamenii din Drăgoeşti la pădurea Crătuneşti a mănăstirii Radu-Vodă şi să-i oblige să plătească stricăciunile. 414. — (Bucureşti,) 5 februarie. — Scarlat Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicului de -Dîmboviţa să cerceteze la satul Schei pentru ce locuitorii n-au făcut clacă şi n-au dat dijma mănăstirii Tuturor sfinţilor şi să-i oblige ■să-şi dea „obiceiul pămîntului". - . . . 58 » 415. - sa dea dijmă, sa nu vîndă vin sa dea zeciuiala peştelui, să dea doi bani de capră şi trei bani de stup. 416. - (Bucii îndeamnă pe locuitorh & Ş U> 26 1 u n ‘ e' ~ Scarlat Ghica’ d°mnUl Ţădi RomIneŞU poliei: Tobolea şi Ţg fugiţi peste hotarele ţării să vină să se aşeze pe moşiile mitro- nu vor fi sporite în a!^a®asca din Ilfov, acordîndu-le uşurări la stabilirea dărilor, care 417. — {Bucu mîneşti, ordonă ca un ln viitor. reşti,) 3 septembrie. — Scarlat Ghica, domnul Ţării Ro~ locuitorilor din P 3 i 0rn a* domniei şi ispravnicul de Vlaşca să cerceteze nesupunerea Radu-Vodă bătînd doamnei, care au cosit finul de pe moşia Grădiştea a mănăstirii omul trimis de egumen şi să dea carte de judecată. 418. -13 Se.. Fundeni dau zaD' Pfembrie. — Anghelache şi Ştefan, feciorii lui popa Pavel din mai facă pricini str,arelui paharnic lanache Văcărescu, prin care se angajează să nu moşia cumpărată de ®Rcevur*’<> condiţie de a fi îngăduiţi să locuiască mai departe pe i ooruneest1 C U r e Ş t i,Ş 27 decembrie. — Scarlat Ghica, domnul Ţării Ro- mîneşti, porunceşte ca nimeni vin şi rachiu Pe moşia Fundeni a biv vel vistierului Badea Ştirbei, să nu vîndă P'nă ce mai întîi nu se va învoi cu stăpînul moşiei. 1767 420. — (B u c o menuiui de la Cozia - 6 ® ^ 22 mai' ~-Locuitorii din Călimăneşti dau zapis egu--cosit şi secerat pe' ln ^a*a mare'uI l°S°făf Pîrvu Cantacui-ino, pentru claca la vie, la 22 ocale". ^Roşia mănăstirii, precum şi dijma din porumb cu „baniţa de 1768 421. — (B u c ii către domn, cercetînn C Ş1 *’> 1 iulie- — Anaforaua mitropolitului Ţării Romîneşti Cozia cu propun '1 reclamatia ţăranilor din Jiblea împotriva egumenului mănăstirii e făcute pentru aplanarea neînţelegerilor. 422. — (Buci, cută egumenului de ] 6 Ş U> 7 iuHe' “ MUr°Politul Tării Romîneşti. face cunos- şi măsurile de luat ^ Cozia cercetarea reclamaţiilor ţăranilor din Jiblea împotriva lui Pentru a împăca neînţelegerile. 423-___ (B u c * nul Ţării RomîneşB0 hr e $1 '>> 13 septembrie. - Alexandru Scarlat Ghica, dom-îndeplinească obli 't--°*araŞfe ca locuitorii din satele de pe moşia schitului Brebu să-şi . în conformitate cu aşăzămîntul lui Constantin Mavrocordat. 17 70 424. — 1 5 m ^ „cu împotrivire de r I ie- — Un număr de locuitori, care în multe rînduri s-au aratat du-se la plata fînu^ 1111 P*aR dijma", dau zaP>s egumenului sinaitu, chir Nil, obligîn-toată dijma după oK** porumbului luat de pe moşia mănăstirii, să dea pe viitor îiopolul băuturilor d*Ceiu“> să nu are şi să nu cosească fără învoire, respectînd şi mu- 59 425. — (Bucureşt i,), 26 aprilie. — Boierii divanului Ţării Romîneşti hotărăsc pentru toţi locuitorii de pe moşiile Pîrliţii din Dîmboviţa, Pîrlita şi Hereşti dirr Ilfov ale mănăstirii Pîrliţii să presteze cîte 12 zile de clacă sau să dea cîte 90 de bani,, să dea dijma, să nu vîndă vin fără încuviinţare, să dea cîte doi bani del capră şi cîte trei bani de stup. 426. — 1 8 iunie. — Diaconul Ion din Goleşti dă scrisoare egumenului de 1» Argeş prin care declară că-i mulţumit să-l' lase a trăi pe moşia mănăstirii cu dijmă şi clacă şi nu va mai spune „că iaste moşia noastră" 427. — 2 3 iunie. — Manole Giani Ruset, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte-ca locuitorii de pe moşiile din Rîmnic ale mănăstirii Radu-Vodă să dea zeciuială din produse, „obişnuita clacă" şi să respecte monopolul mănăstirii asupra băuturilor. 1771 428. — 1 5 a p r i 1 i e. — Manea vierul se angajează să lucreze la via mănăstirii Bradu cu 15 taleri pe an, specificînd în zapis muncile pe care urmează să le facă. 429. — Bucureşti, 20 aprilie. — înştiinţare făcută locuitorilor care an vii pe moşia mănăstirii Mislea şi nu le lucrează, că s-a dat voie egumenului să le dea-cui va găsi, ca să-şi ia' venitul. 430. — 20 iulie 1771. — Nicolai, îngrijitor, scrie dichiului mitropoliei că banii ce i s-au trimis pentru săpatul viilor nu sînt de-ajuns, despre starea morii şl despre porumbul consumat de către ţiganii mănăstirii Glavacioc. 1772 431. — 31 martie. — Un număr de locuitori veniţi din Ardeal, aşezaţi pe moşia mănăstirii Văleni, se angajează cu zapis să dea dijma din produse afară de varză şi fasole, să presteze clacă în primul an cinci zile, iar în anul următor opt zile. 432. — (Craiova,) 2 mai. — Egumenul de la Arnota reclamă boierilor de la: scaunul Craiovei că un număr de locuitori din Bogdăneşti, după ce s-au răscumpărat de rumînie, au "luat în stăpînire moşia mănăstirii fără nici un drept. 433. — Bucureşti, 22 mai. — Divanul Ţării Romîneşti porunceşte ispravnicilor de Dîmboviţa să oblige, împreună cu trimisul mănăstirii Căldăruşani, pe lo|-cuit|orii de pe moşia Fieni şi Ţîţa, să presteze claca şi să-şi dea dijma după obicei.. 434. — (Bucureşti,) 30 iulie. — Divanul Ţării Romîneşti dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Sf. Ioan să adune pe toţi fugarii din Vlădeni de pe-moşia Balta (Ialomiţa), să repopuleze satul şi să-i dea în seama ispravnicului să-i „aşaze şi la zaharea". 435. — (Bucureşti) — Divanul Ţării Romîneşti porunceşte ispravnicilor de Saac să cerceteze reclamaţia egumenului de la Cotroceni că la metohul Văleni, locuitorii, de pe moşie nu prestează claca, nu-şi dau dijma, au scaun de carne şi vînd vin fără: încuviinţare, şi să-i silească a se supune la îndatoriri. 60 1773 436. — Bucureşti, 16 ianuarie. — Divanul Ţării Romîneşti porunceşte Ispravnicilor de Ialomiţa ca împreună cu omul mănăstirii Căldăruşani să oblige pe toţi pescarii de la balta Ciorani să dea „întreiala din peşte după obiceiu". 437. — (Bucureşti,) 3 1 ianuarie. — Divanul Ţării Romîneşti, pe baza încuviinţării obţinute de la comandantul armatei ruse, generalul Rumianţov, scuteşte pe seama mitropolitului Grigorie, locuitorii satului Dărăşti (Ilfov) de „ale obştii norodului dajdii şi datorii", ca să servească numai pentru „posluşania sfinţiei sale". 438. — Bucureşti, 29 mai. — Divanul Ţării Romîneşti porunceşte locuitorilor din satul Comarnic să-şi îndeplinească îndatoririle faţă de mănăstirea Colţea după porunca lui Constantin Mavrocordat din 1745, dînd cîte 90 de bani pentru clacă, dijmă după obicei şi vin să vîndă numai cu încuviinţare. 439. — 1 august. — Locuitorii din Tomşani dau zapis boierului Micşinescu pentru opt zile de clacă, pe care se obligă să le presteze la cererea stăpînului şi să fie „ascultători la orice". 1774 440. — (R î m n i c u - V î 1 c e a,) 14 mai. — Divanul Olteniei judecă reclamaţia făcută de popa Gheorghe şi cetaşii lui din satul Costeşti (Vîlcea) împotriva egumenului de la Bistriţa, că nu sînt lăsaţi să-şi stăpînească partea de moşie şi hotărăşte, după cercetarea actelor de stăpînire, ca locuitorii menţionaţi, neavînd dreptate, să-şi facă zilele de clacă şi să-şi" dea dijma după obicei. 441. — Bucureşti, 20 mai. — Divanul Ţării Romîneşti porunceşte ca locuitorii de pe moşia Perşinarii şi Şuţa din judeţul Dîmboviţa să facă mănăstirii Nucet „obişnuita clacă" şi să-şi de,a dijma din semănături, „precum au dat şi în vremea domnilor". 442. — Rîmnic, 13 iunie. — Divanul banatului Craiovei porunceşte locuitorilor de pe moşiile mănăstirii Bistriţa să presteze „obişnuita clacă", să dea dijma „după obiceiul pămîntului" şi să nu vîndă vin, decît cu încuviinţare. 443. — Rîmnic, 29 august. — Divanul Banatului Craiovei porunceşte ispravnicilor de Vîlcea să trimită să împlinească 30 de taleri ceruţi de egumenul mănăstirii Bistriţa de la unii locuitori pentru folosirea păşunatului pe un munte şi să oblige la clacă pe cei ce nu au făcut-o. 17 75 444. — (Bucureşti,) .2 februarie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ca locuitorii de pe moşiile mănăstirii Bistriţa să presteze 12 zile de clacă sau să plătească fiecare cîte un zlot pe an în două rate, să dea dijma şi să respecte monopolul mănăstirii asupra băuturilor. 61 V 445. — (Bucureşti,) 24 februarie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţârii Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Văleni (Saac), să oblige pe toţi' locuitorii a presta cîte 12 zile de clacă sau să dea cîte un zlot, să dea dijma şi să nu vîndă vin fără încuviinţare. 446. — (Bucureşti,) 31 martie. — Epitropul mănăstirii Colţea reclamă domnitorului Alexandru Ipsilanti că locuitorii din Comarnic, iertaţi de rumînie de Constantin Mavrocordat, nu vor să presteze mănăstirii clacă şi să dea dijma şi vînd băuturile lor fără încuviinţarea sa. A 447. — (Bucureşti,) aprilie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ca nimeni să nu vîndă, fără încuviinţare, vin şi rachiu pe moşiile mitropoliei. 448. — (Bucureşti) 17 mai. ■— Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romi neşti, porunceşte ispravnicilor de judeţe să ia măsuri ca de la sfîrşitul lunii mai să nu> mai îngăduie ţăranilor a se muta de pe locurile unde se află, conform „ponturilor" pe care le-a dat, cu excepţia celor ce au zapise cu termene deosebite pentru lucrul grădinilor. 449. — (Bucureşti,) 11 iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, hotărăşte obligaţiile de clacă şi dijmă ale locuitorilor de pe moşiile mănăstirii Argeş, Şegarcea şi Scurta. 450. — Iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire lui Nicolae Brîncoveanu, biv vel logofăt, să oblige pe locuitorii de pe moşia şi din tîrgul Găgeni (Saac), să ţlăcuiască, să dea dijmă, să plătească suhat şi să respecte monopolul stăpînului asupra băuturilor. 451. — 20 august. — Zapisul unui număr de locuitori prin care se angajează să lucreze viile vel vornicului Nicolae Dudescu de la Sărata, cu arătarea în amănunt a muncilor pe care le vor presta. 452. — (Bucureşti,) 18 septembrie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare lui Mihalache Conduratul să ia de la locuitorii care au vii pe moşia sa Măgrenii (Saac), „otaştina pămîntului, din douăzeci de vedre de vin, o vadră." 453. — 2 2 decembrie. — Catastif de încasări de la locuitorii din Bucureşti de pe moşia mitropoliei, care au plătit în bani claca. 17 7 6 454. — (R î m n i c u - V î 1 c e a,) 2 1 martie. — Ispravnicii de Vîlcea po- runcesc locuitorilor din satele Bogdăneşti şi Dobriceni să presteze claca către mănăstirea Arnota şi să nu-şi facă grădini fără voia egumenului. 455. — (Bucureşti,) 23 martie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, hotărăşte ca „plăeşii din plaiul Slănicului" să facă 12 zile de clacă sau să dea cîte un zlot şi să dea dijmă din semănături, 456. — (B u c u r e ş t i,) 2 7 martie. — Socoteala venitului moşiei Fleşti a mitropoliei Ţării Romîneşti, pentru anii 1774 şi 1775. 62 457. — 22 aprilie. — Gheorghe şi Dumitru din Ciuperceni dau zapis egumenului de la mănăstirea Polovraci pentru un loc ce l-au primit să-l cultive, aproape de Olteţ, angajîndu-se a da dijma după obicei şi a face claca „după cum scrie cartea» domnească". 458. — 30 aprilie. — învoiala între egumenul mănăstirii Motru, stăpînitor al moşiei Fîntîna Banului şi Iordache Păianu, stăjrînul moşiei Cetatea, ca să-şi restituie reciproc pe ţăranii strămutaţi din cauza condiţiilor grele, de pe o moşie pe alta. . 459. — 1 2; mai. — Ioniţă Jianul face însemnare că de pe moşia Grojdibod a. mitropoliei pentru anii 1772, 1773 şi 1774, nu s-au luat nici un venit „fiind moşiile făt” de oameni din pricina răzmeriţii". 460. — 1 9 mai. — Locuitorii unui sat de pe moşia Lipovu, dau zapis de învoială egumenului mănăstirii Şegarcea, ca.» dînd pe an cinci ocale de ceară şi ducînd douăzeci de care de lemne, ei să aibă voie a-şi paşte vitele pe moşie şi a tăia din pădure lemne pentru foc. 461. — (Bucureşti,) 2 5 mai. — Anaforaua boierilor divanului, întărită de-domn, pentru împăcarea neînţelegerilor dintre locuitorii ardeleni cu egumenul mănăstirii Argeş, de la care au luat în arendă patru munţi pentru păşunatul oilor şi vitelor. 462. — (Bucureşti,) 5 iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, hotărăşte obligaţiile locuitorilor de pe moşiile mănăstirii Aninoasa, din Muşcel şi Teleorman, reclamaţi de egumen că nu se supun la îndatoriri. 463. — (Bucureşti,) 10 iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire egumenului mănăstirii Sf. Ioan din Bucureşti să dispună ca pe moşia Creţeşti (Ilfov), locuitorii să nu mai taie dumbrava, oprită pentru; trebuinţa mănăstirii. 464. — (Bucureşti,) 18 iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Vlaşca să cheme pe pîrcălabii satelor din jurul moşiilor Epureşti, Pătroaia şi Prisiceanca ale mitropoliei şi să oblige pe sătenii care au: păscut vitele să plătească suhatul cîte 12 bani de vită, despăgubind şi alte stricăciuni arătate în reclamaţia mitropolitului. '465. — (Bucureşti,) 19 iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Saac, să cerceteze pagubele făcute pe moşiiie episcopiei Buzău : Poenari, Gislău şi Buda, de către locuitorii ce stau în vecinătate, obli-gîndu-i la plata suhatului cîte 12 bani de vită şi la despăgubirea altor stricăciuni arătate în reclamaţia episcopului. 466. — (Bucureşti,) 20 iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ca locuitorii din Comarnic să-şi păstreze „curăturile de livezi şi de-arături" făcute cu munca lor, dînd stăpînilor moşiei „adetul pămîntului" după obicei. 467. — (Bucureşti,) 23 funie. —Anaforaua veliţilor boieri către Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, în pricina neînţelegerii dintre egumenul mănăstirii Bistriţa şi locuitorii de pe moşia Costeşti, care nu vor să clăcuiască „peste al doilea şi al treilea hotar". 468. — (Bucureşti,) 8 iulie, — Anaforaua a trei mari boieri către domn, referitoare la cercetarea neînţelegerilor egumenului mănăstirii Găiseni cu locuitorii din-satele Urlueşti şi Băneşti (Argeş) pentru clacă şi dijmă, cu propunerea ca sătenii să 6$ /. (■ dea cîte un zlot pe an, zeciuială din produse, cîte patru taleri pentru mori şi să fie pro-timisiti la arendarea moşiei. 469. — (Bucureşti,) 22 septembrie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, judecă în apel neînţelegerea locuitorilor din Ciorteşti (Vîlcea) cu boierul Ioniţă Bănescu şi hotărăşte anularea pretenţiilor reciproce pentru trecut, iar pe viitor ■cei ce se vor folosi de moşia acestuia să dea cîte patru parale de vită mare şi zeciuială din produse. 470. — (Bucureşti,) 12 decembrie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Muşcel! să trimită slujbaşi în dealul jGlîm-bocelul, moşie a mănăstirii Nucetul, să oblige pe oamenii care din cauza războiului s-au mutat în vii cu toată gospodăria lor şi ale căror vite strică viţa, să coboare în siliştea satului. 471. — (Bucureşti,) 13 decembrie. — Anaforaua boierilor, întărită de domn, referitoare la cercetarea reclamaţiei locuitorilor din Frînceşti (Vîlcea) împotriva stareţei mănăstirii Dintrunlemn, care-i „supără peste obiceiu11 ; boierii propun să fie obligaţi sătenii la îndatoriri „după cum este obiceiul pămîntului11. 472. — (Bucureşti,) 14 decembrie. — Anaforaua boierilor către Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti pentru pricina locuitorilor din Costeşti (Vîlcea) cu egumenul mănăstirii Bistriţa, în privinţa tretinei pentru mori, a zilelor de clacă :şi a altor neînţelegeri, propunînd să se judece procesul de către caimacamul Craiovei. 473. — (Bucureşti,) 20 decembrie. — Anaforaua boierilor către Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, privitoare la reclamaţia locuitorilor din Dobri-ceni (Vîlcea) împotriva egumenului de la Arnota pentru zilele de clacă şi dijma din livezile de pomi. 1777 474. — (Bucureşti,>16 ianuarie. — Anaforaua divanului Ţării Romîneşti către domn, urmată de hotărîrea lui Alexandru Ipsilanti privind judecata locuitorilor „din trei mahalale, du pe marginea Bucureştilor11, cu stăpînul moşiei Fundeni. vornicul Badea Ştirbei, pentru clacă şi dreptul de a vinde băuturi. 475. — (Bucureşti,) 17 ianuarie. — Anaforaua vistierului Ianache Vâ-cărescu către Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, prin care propune ca locuitorii din Comarnic (Prahova) să fie obligaţi de ispravnicii judeţului a-şi îndeplini îndatoririle de clacă şi dijmă. 476. — 19 ianuarie. — Egumenul mănăstirii Bistriţa reclamă domnului Ţării Romîneşti că locuitorii din satul Vaideei alungă şi bat pe toţi oamenii trimişi de el „zi-cînd că iaste moşia lor“ şi cere să poruncească ispravnicilor de Vîlcea să-i cheme la judecată şi să le facă „certare11. . ' 477. — (Bucureşti,) 24 ianuarie. — Anaforaua boierilor către domn, urmată de hotărîrea lui Alexandru Ipsilanti, privind reclamaţia locuitorilor din satele Bătăşani, Mărgineni şi Măţuleşti (Vîlcea) împotriva lui Şerban Otetelişanu care le ucide vitele şi-i pune pe nedrept' la zile de clacă, stabilind ca o comisie de şase' boieri :să facă o nouă cercetare la faţa locului. ■64 478. — (Bucureşti,) 1 februarie. — Moşnenii din Vlădeşti, Bătăşani şi Mărgineni (Vîlcea) se judecă la divan cu boierul Şerban Otetelişanu, cerînd a li se plăti 629 zile de clacă prestate de ei şi vitele ucise. 479. — 17 martie. — Orăşenii din Cerneţ, de pe moşia mănăstirii Govora şi a mănăstirii Tismana, reclamă domnului Alexandru Ipsilanti că sînt împovăraţi cu obligaţii peste obicei şi nu mai au voie a tăia lemne pentru foc şi cer să dispună a îi lăsaţi în situaţia de mai înainte. 480. — 2 9 martie. — Obligaţiile pe care locuitorii din Costeşti declară că te-au avut faţă de mănăstirea Bistriţa. 481. — (Crainva.) 6 mai. — Teodorachi Negri, caimacamul Craiovei, porunceşte lui Bîrsescu, biv logofăt de visterie şi lui Ilie Olănescu să meargă să cerceteze la faţa locului reclamaţia locuitorilor din Costeşti împotriva egumenului de la Bistriţa că riu le respectă vechile învoieli de a lucra numai şase zile de clacă şi le ia dijmă din toate. 482. — 2 8 iunie. — Locuitorii din Slătioare dau zapis de învoială egumenului mănăstirii Govora că se angajează să presteze cîte şase zile de clacă în schimbul dreptului de a paşte vitele şi a lua lemne de foc. 483. — 1 iulie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Muşcel şi altor boieri să meargă la satul Izvorani ca să cerceteze nesupunerea locuitorilor ce au vii pe moşia mănăstirilor Argeş, Cîmpulung, Aninoasa şi Vie-roşul de a da otaştina, pe motiv că „dealul şi pădurea este a lor“ şi să facă alegerea hotarului. 484. — 31 octombrie. — Pîrvu Bîrsescu, logofăt de visterie şi llie Olănescu, trimişi de caimacamul Craiovei, cercetează reclamaţia locuitorilor din Costeşti contra egumenului mănăstirii Bistriţa, care le ia dijmă şi-i pune la clacă, pe cînd ei declară că făceau şase zile de clacă, fără a da dijmă. 485. — 1 noiembrie. — Locuitorii de pe moşia mănăstirii Nucet, care din cauza războiului s-au mutat cu toată gospodăria în vii, dau zapis egumenului că, după porunca domnească, se angajează a se duce Îîi satele lor în termen de trei săptămîni. 486. — (Craiova,) 16 noiembrie. — Anaforaua caimacamului Craiovei către domn şi rezoluţia lui Alexandru Ipsilanti, referitoare la judecata locuitorilor din Costeşti cu egumenul mănăstirii Bistriţa, prin care se hotărăşte a presta fiecare cîte opt zile de clacă şi a da dijma din toate semănăturile. 487. — 12 decembrie. — Ispravnicii de Dîmboviţa dau carte de judecată pentru moşia Pogorîş a mitropoliei, împotriva căreia s-au ridicat unii locuitorii, care consdierîndu-se moşneni, nu se supuneau la darea dijmei, hotărînd că nu au nici un drept în privinţa aceasta. 177 8 488. — (Bucureşti,) 16 februarie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Argeş să cerceteze neînţelegerea locuitorilor moşiei Bratovoieşti cu egumenul mănăstirii Cozia, care a reclamat că nu vor să presteze claca, nici să dea dijmă şi să-i oblige a se supune la îndatoriri. 5 — c. 1812 65 489. — 2 4 februarie. — Locuitorii ungureni dau zapis egumenului Grigorie de la mănăstirea lui Vintilă-Vodă (Buzău), pentru învoiala de a locui pe moşie înr schimbul clăcii cîte opt zile pe an, şi a dijmei după obicei, fiind solidari „unuî pe altul". 490. — 3 martie. — Locuitorii de pe moşia mănăstirii Sadova dau zapis egumenului prin care se obligă a nu mai lăsa vitele să strice livezile mănăstirii şi să nu facă nici o supărare oamenilor aduşi din altă parte. 491. — 13 aprilie. — Locuitorii din Costeşti (Vîlcea} se angajează faţă de egumenul mănăstirii Bistriţa să lucreze pe moşia Vaideei, prestînd clacă şi dînd dijmă,, în afara obligaţiilor pentru moşia pe care stau. 492. — 2 2 mai, — Stoica Dănicel cu fratele său Grigore şi cu neamul lor, dau zapis episcopului de Rîmnic prin care declara că nu vor mai ridica pretenţie asupra moşiei Dobreşti a mănăstirii Flămînda, cu care s-au judecat în mai multe rinduri şi au fost daţi rămaşi, angajîndu-se a da dijma şi a face claca după porunca domnească. 493. — {Bucureşti,) 9 august. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Ro-mîneşti, porunceşte ispravnicilor de Vilcea să constrîngă pe locuitorii din Costeşti 1» darea dijmei şi prestarea clăcii către mănăstirea Bistriţa, aşa cum a hotărît judecata, iar de vor mai avea ceva de zis locuitorii, să vină la divan. 494. — 4 noi e m b r i e. — Ispravnicii de Vîlcea poruncesc locuitorilor din Costeşti, care au amestecat produsele de pe moşia Costeasca cu cele de pe alte hotare, să dea mănăstirii Bistriţa dijma din ce au făcut pe celelalte moşii, rămînînd să hotărască judecata divanului pentru dreptul de stăpînire în Costeasca. 495. — {Bucureşti,) 30 noiembrie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte egumenului mănăstirii Bistriţa să vină la divan cu locuitorii dirr Costeşti care au reclamat din nou şi se opun a da dijma şi a face claca. 496. — (Bucureşti,) 15 decembrie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Ialomiţa să aducă înaintea lor pe locuitorii din Tîmbureşti — care au stat „cu înpotrivire a-şi da obiceiul pămîntului" şi au bătut în mai multe rîndurî pe isprăvnicelul stăpînului Manolache Brîncoveanu — să le facă „certare cu bătae“ şi să împlinească toate pagubele. 497. — 18 decembrie, — Egumenul mănăstirii Văleni reclamă domnitorului că locuitorii de pe moşie nu se supun să presteze claca şi Alexandru Ipsilanti porunceşte ispravnicilor de Saac să-i constrîngă a o face „fără de voia lor“. 1779 498. — 22 ianuarie. — Egumenul mănăstirii Bistriţa reclamă domnitorului că locuitorii din Recea pasc vitele în livezi şi taie pădurea moşiei Vaideei fără să dea nimic ; domnul porunceşte episcopului de Rîmnic şi ispravnicilor de Vîlcea să cheme pe locuitori la judecată şi să-i oblige a se supune la îndatoriri. 499. — (Bucureşti,) 23 ianuarie. — Anaforaua veliţilor boieri către domn referitoare la neînţelegerile locuitorilor din satul Bîrzeşti (Vîlcea) cu egumenul mănăstirii Bistriţa ; sătenii au reclamat că li se ia venitul livezilor de pomi în loc de dijma din zece, unul, iar boierii găsesc neîntemeiată plîngerea sătenilor. 66 500. — (Bucureşti,)/ 19 februarie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Sa'ac să oblige pe locuitorii de pe moşia Scăeni a se ţine de învoiala făcută cu stupina llinca Băltăşo'aia de a presta cîte trei zile de clacă şi a da dijma 'sau să plătească suhatul pentru vite. 501. — (Bucureşti,) 22 -februarie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, la reclamaţia locuitorilor din Strehaia că sînt asupriţi de către egumenul mănăstirii, hotărăşte ca ei să lucreze 12 zile de clacă sau să dea cîte un zlot pe an, să dea dijmă, să dea cîte trei bani de stup şi doi bani de capră pe an. 502. — (B u c u r e ş t i,) 2 2 februarie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, dă mănăstirii Căldăruşani încuviinţarea să ia din balta de pe moşia ei Cio-ranii (Ialomiţa), vama peştelui, „adecă întrdiala după obiceiu". 503. — (Bucureşti,) 6 martie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ca locuitorii din satul Bucov, de pe moşia vel vornicului Pamfili, care s-au mutat cu casele şi vitele „pîn livezi de fin şi arături de bucate", să fie obligaţi să se înapoieze în siliştea satului cea veche. 504. — (Bucureşti,) 18 iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Ialomiţa să rînduiască dintre mazilii judeţului pe unul care să strîngă dijma de la orăşenii de pe moşia domnească, lăsîndu-i nesupă-rafi de clacă şi la vînzarea vinurilor lor. 505. — (T î r g o v i ş t e,) 1 iulie. — Ispravnicii de Dîmboviţa cercetează nesupunerea locuitorilor din Săcueni, Lucie-ni şi Băneşti de a presta mitropoliei din Tîr-govişte cîte 12 zile clacă, îăcînd numai şase, şi le dau termen ca peste două săptămîni, amîndouă părţile să iasă la judecata divanului. 506. — 5 iu 1 i e. — Egumenul de la Mislea cere domnitorului încuviinţarea ca viile de pe moşia mănăstirii, ţie la Greaca, părăsite de locuitori din cauza şi în timpul războiului, să le poată da altora care să le lucreze efectiv, spre a-şi putea lua dijma cuvenită. 507. — (C r a i o v a,) 1 5 i u 1 i e. — Divanul Craiovei dă împuternicire postelnicului Ioniţă Săulescu, ispravnic de Mehedinţi, să cerceteze reclamaţi^ locuitorilor din Baia de Fier către domn, împotriva egumenului de la Hurez care, pe lîngă alte asupriri, le-a redus întinderea păşunii pentru vite. 508. — (Bucureşti,) 31 iulie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, hotărăşte ca locuitorii de pe moşia EpureaSca (Vlaşca), a mitropoliei, fugiţi din cauza războiului în străinătate, daca vor fi convinşi să se înapoieze, să se bucure de „ocrotirea" ispravnicilor „pînă să-şi facă şi ei case şi namestii". 509. — 30 octombrie. — Egumenul de la Tismana cere domnitorului ca locuitorii de pe moşiile mănăstirii, din Mehedinţi, să fie constrînşi „a-î şi da zlotul de vadra" şi Alexandru Ipsilanti porunceşte ispravnicilor să împlinească „dreptul mănăstirii". 510. — (Bucureşti,) 30 octombrie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, hotărăşte ca „veliţii boieri" să întocmească aşezămîntul special de claca cerută de egumeni pentru locuitorii din Ciocăneşti (Muşcel), de pe moşia mănăstirii Cot-meana şi cei de pe moşia mănăstirii Radu-Vodă, dat fiindcă arături şi fîneţe îşi fac pe alte moşii. 67 511. — (B u cu r e ş t i,) 11 noiembrie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, hotărăşte ca locuitorii din satul. Ocniţa să dea mănăstirii Dealul cîte un zlot pentru clacă şi otaştină din douăzeci de vedre, una. 512. — (Bucureşti,) 12 noiembrie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti. hotărăşte ca locuitorii de pe moşia mănăstirii Tismana, care au reclamat că sînt asupriţi de egumen, să dea pentru clacă cîte un zlot de casă, dijma din semănături, otaştina din 20 de vedre, una, cu vadra de zece ocale. 513. — (Caracal,) 20 decembrie. — Ispravnicii de Romanaţi poruncesc locuitorilor din Pleşoiu, Dranoveţi, Slătioara, Piatra de Sus, Piatra de Jos, Brîncoveni şi Criva să se înţeleagă prin zapis cu isprăvnicelul mănăstirii Bistriţa pentru păşu-natul şi tăiatul lemnelor de pe moşia Muşcelul. 178 0 514. — (Bucureşti) 4 ianuarie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, încuviinţează, mănăstirii sîîntul Spiridon cel Nou din Bucureşti, să oblige pe locuitorii de pe moşia ei, Ruşii de Vede, să dea pentru clacă cîte un tult pe an, dijma după obicei şi să nu vîndă vin şi rachiu, decît numai preoţii şi slujitorii isprăvniceşti din viile lor, aceştia fiind scutiţi de clacă şi dijmă. 515. — (Tîrgovişte,) 12 februarie. — Ispravnicii de Dîmboviţa judecă reclamaţia locuitorilor din Săcueni împotriva dichiului mitropoliei din Tîrgovişte care le pretinde obligaţii prea mari şi hotărăsc să presteze claca „după numita poruncă gos-pod“, să dea dijma din porumb cîte patru baniţe de pogon de cîte 36 ocale şi 18 bani carul de fin, cum se obişnueşte la moşiile învecinate. 516. — 20 februarie. — Ispravnicii de Dîmboviţa cercetează din porunca domnească, neînţelegerile dintre locuitorii din satul Ocniţa şi mănăstirea Dealul, în privinţa dijmei şi a clăcii, pe care locuitorii vor să o dea în bani, iar egumenul o pretinde în muncă. . 517. — (Bucureşti,) 28 februarie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare lui Stoica logofăt, să oblige pe locuitorii de pe moşiile sale din Ialomiţa : Hărăborul de Baltă, Ciulniţa şi Cioara, să presteze cîte 12 zile de clacă, să dea dijmă după obicei, să dea din zece peşti, unul, de capră cîte doi bani şi cîte trei bani de stup, iar vin şi rachiu să nu vîndă fără încuviinţare. 518. — 29 februarie. — Egumenul de la Dealul cere domnitorului să tevină asupra hotărîrii ca locuitorii din satul Ocniţa să achite claca în bani, pe temeiul că sînt aproape de mănăstire şi Alexandru Ipsilanti hotărăşte ca aceştia să lucreze cîte şase zile de clacă şi să nu mai taie pădurea pînă nu vor da _adetul“. 519. — 20 martie. — Veliţii boieri cercetează reclamaţia locuitorilor din satul Muereasca de Sus împotriva episcopiei Rîmnic pentru asuprire, şi stabilesc prin anafbra către domn obligaţiile sătenilor faţă de stăpînul moşiei. 520. — (Bucureşti,) 15 noiembrie. — Formular general pentru poruncile privitoare la suhat. 521. — Bucureşti. — Capitolul referitor la relaţiile agrare din Pravilniceasca condică a lui Alexandru Ipsilanti. 68 1781 522. — 17 martie. — Locuitorii din Ioneşti se angajează ţaţă de egumenul mănăstirii Motru, ca în loc de cele 12 zile de clacă să dea cîte un zlot pe an şi să-i lucreze două zile la coasă şi la prăşit, să culeagă porumbul şi să-1 pună în patul, „osăbit de plugurile de clacă". 523. — 2 5 mai. — Locuitorii din satul Bairactar se angajează faţă de egumenul mănăstirii Brebul să presteze fiecare cîte şase zile de clacă pe an şi să dea ajutor la facerea curţii bisericii din sat. 524. — 2 7 mai. — Locuitorii de pe moşia mănăstirii Apostolache (Saac), care în vremea războiului s-au mutat cu locuinţele prin munţi şi prin livezile de fîn. dau zapls egumenului că se vor reîntoarce în siliştea satului şi vor face claca „după luminata carte a măriei sale". 525. — (începutul lui) iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Mehedinţi ca locuitorii de pe moşia Iablaniţa a biv vel clucerului Iordache Păianu să fie supuşi după pravilniceasca condică a face claca de 12 zile' sau să dea cîte un zlot, să dea dijma şi să se înţeleagă cu stăpînul pentru cazurile speciale. 526. — (Bucureşti,) 15 iunie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de judeţe să supună pe toţi locuitorii a face stăpînilor de moşii toate zilele de clacă orînduite, la ceea ce va fi trebuinţă, lucrînd ziua în întregimea ei. 527. — (Iablaniţa,) 21 iunie. — Locuitorii din satul Iablaniţa (Mehedinţi) dau zapis de învoială stăpînului moşiei, Iordache Păianu, să-i facă o zi de arătură, două zile de clacă, să dea cîte un zlot, să dea în total şaizeci de ocale de brînză şi să-i cosească o livadă. 528. — (Bucureşti,) 12 iulie. — Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor moşiilor mănăstireşti şi boiereşti să ia de la locuitori dijma la timp, nu cu întîrziere şi fără să aleagă numai „fruntea", ispravnicii de judeţe avînd datoria de a veghea la executarea acestei dispoziţii. 529. — (A r c e ş t i,) 17 iulie. — Isprăvnicelul mănăstirii Bistriţa^ reclamă ispravriicilor de Romanaţi că locuitorii de la Arceşti ce au vii pe moşia mănăstirii nu vor să presteze claca şi nu dau „adetul" pentru vînzarea de vin, iar cei de la Bobiceşti nu dau suhatul, pentru care fapt se dă poruncă zapciilor din plăşile Oltul şi Olteţul să execute pe săteni. 530. — (Piteşti,) 21 noiembrie. — Ştefan pitar şi Ştefan şătrar, ispravnici de Argeş, scriu sătenilor din Valea Mare de pe moşia mănăstirii Argeş, să presteze claca şi să dea dijmă, conform poruncii domneşti, iar dacă sînt alte motive, să se prezinte la isprăvnicat. ■ : 531. — Socotelile moşiei Meteleu (Buzău) a mitropoliei Ţării Romîneşti pe anii 1779—1781. 69 1782 532. — (M -rea Hurez,) 6 f eb r u a r i e. — Locuitorii din satul Runcu, de pe moşia mănăstirii Hurez, dau zapis egumenului, întărit de ispravnicul de Vîlcea. prin care se obligă a nu mai face circiumă şi a vinde vin de-al lor. 533. — (Dărmăneşti,) 7 februarie. — Locuitorii din satul Dărmăneşti roagă pe stăpînul moşiei, marele ban, să intervină pentru, a fi scutiţi de obligaţia ce le-a fost impusă de a da două care de „fin domnesc" şi să le vîndă finul pe care el îl are în sat, „cu preţul lui“, căci le mor vitele de foame., 534. — (Bucureşti,) 13 aprilie. — Nicoîae Caragea, domnul Ţării Ro-mîneşti, dă carte de încuviinţare omului mitropoliei să oprească pe oricine a tăia lemne din pădurea moşiei Futoaia (Vlaşca) şi a nu permite păşunatul fără a da „adetul după obicei", 535. — (Bucureşti,) 3 0 aprilie. — Nicolae Caragea, domnul Ţării Romî-neşti, porunceşte ispravnicilor de Qorj şi Mehedinţi să oblige pe locuitorii de pe moşiile mănăstirii Tismana a face numărul de zile de clacă „după condică", a da dijma şi celelalte îndatoriri specificate în mod amănunţit. 536. — (Bucureşti,) 10 mai. — Ioan Zota, stăpînul moşiei Porumbreni (Vlaşca), reclamă domnitorului că locuitorii nu-i dau dijma, vînd băuturi fără voia lui, îi strică fînul cu oile şi cere a fi chemaţi la judecata divanului.) 537. — 1 1 mai. — Pitarul Scarlat Hiotu, însărcinat cu cercetarea nesupunerii sătenilor de laj Putineiul, face cunoscut stăpînului moşiei, banul Nicolae Dudescu, cauzele nemulţumirilor şi cererea lor de a fi schimbat isprăvnicelul, sub ameninţarea de strămutare în altă parte. 538. — (Bucureşti,) 2 iunie. — Ioan Zota, stăpînul moşiei Porumbreni (Vlaşca), cere domnitorului să dispună aducerea locuitorilor nesupuşi la judecata divanului, iar Nicolae Caragea hotărăşte ca cercetarea şi aplicarea de sancţiuni să o facă ispravnicii judeţului, fiind vremea muncilor agricole. 539. — (Bucureşti,) 9 noiembrie. — Nicolae Caragea, domnul Ţării Ro-mîneşti, dă carte de încuviinţare vel vornicului Ianache Moruzi să poată obliga pe locuitorii de pe moşia sa Ploeşti, afară de călăraşi, să facă 12 zile de clacă sau să dea cîte un zlot pe an, să dea dijma din semănături şi din peşte, să dea cîte doi bani de capră şi' trei bani de stup. 540. — (Tîrgu-Jiu,) 18 noiembrie. — Isprăvnicatul de Gorj porunceşte locuitorilor din satul Polovraci să execute obligaţia stabilită de judecata caimă-cămiei Craiovei de a se supune să facă mănăstirii Polovraci clacă orii să dea un zlot pe ajr şi dijma din fîn, iar dacă au ce^va împotrivă, să vină la judecată. 541. — (Bucureşti,) 19 decembrie. — Mitropolitul Ţării Romîneşti cere domnitorului să dispună ca locuitorii din Bătieşti să presteze claca şi să compenseze folosirea ghindei şi a jirului, iar Nicolae Caragea porunceşte ispravnicilor de Muşcel să constrîngă pe săteni a-şi îndeplini îndatoririle „după condică" şi a se înţelege cu isprăvnicelul moşiei pentru ceea ce folosesc din pădure. 70 1 7 83 542. — 29 ianuarie. — Locuitorii din Slătioara dau zapis egumenului mănăstirii Bistriţa pentru învoiala de a tăia lemne de foc din pădurea Arceşti, timp de un an, cu suma de 20 taleri. 543. — {Bucureşti,) 24 martie. — Nicolae Caragea, domnul Ţării Ro-mîneşti, porunceşte ispravnicilor de Argeş să oblige pe locuitorii de pe moşia Fleştii a mitropoliei să presteze cîte 12 zile de clacă sau un zlot pe an, să dea dijma din produse specificată amănunţit, să nu vîndă vin şi rachiu fără încuviinţare, iar pentru alte foloase, oamenii să facă înţelegere deosebită cu isprăvnicelul mitropoliei. 544. — 1 8 aprilie. — Locuitorii din satul Ioneşti dau zapis egumenului mănăstirii Motru prin care consimt ca în schimbul celor 12 zile de clacă să-şi dea fiecare .„zlotul de vatră" şi să facă şi două zile de lucru la arat şi lă culesul porumbului. 545. — (Bucureşti,) 11 octombrie. — Mihail Suţu, domnul Ţării Ro-mîneşti, porunceşte ispravnicilor de Prahova să trimită pentru judecata locuitorilor din Ploeşti, cafe nu vor să clăcuiască şi să dea dijmă vornicului Moruzi pe cîţiva din-trei ei în faţa divanului şi să nu-i îngăduie „a să porni cu gloata, după năravul lor". 546. — (Bucureşti,) 25 noiembrie. — Mihail Suţu, domnul Ţării Ro-mîneşti, stabileşte prin hrisov condiţiile în care oamenii străini de peste hotare sînt îndemnaţi să vină în ţară şi să creeze slobozii. 1784 547. — 9 iaţiuarie. — Stan Tărcă din satul Pribegii (Ialomiţa) reclamă domnitorului că locuitorii îi calcă pădurea cu vitele, care îi strică livezilel şi-i mănîncă îînul, cerînd să se poruncească ispravnicilor a-i opri să treacă cu vitele pe pămîntul lor. 548. — (M - rea Bistriţa,) 21 februarie. — Egumenul de la Bistriţa face cunoscut episcopului de Rîmnic numărul diferit al zilelor de clacă pe moşiile mănăstirii Ia care sînt supuşi şi preoţii, rugîndu-1 să dea poruncă arhimandritului Samuel să interzică acestora să „se mai amestece cu sătenii", plecînd la Bucureşti să reclame împreună cu ei divanului nemulţumirile ce le au. 549. — (Rîmnicu Vîlcea,) 27 aprilie. — Episcopul de Rîmnic face cunoscut egumenului de la Bistriţa că preoţii de Ia Costeşti sînt nemulţumiţi de învoiala pentru clacă la care sînt obligaţi după Pravilniceasca condică de a da „zlotul de casă" şi a face două zile, sfătuindu-1 să renunţe la una „ca să nu se rupă aţa, întinzînd-o prea mult". 550. — 2 2 iunie. — Locuitorii din satul Peretul (Teleorman) dau zapis stă-pînului moşiei, Paraschiva cămăraş, că se învoiesc pentru un an, spre a împlini paguba unor şire de fîn care au ars, să dea dijma din zece căpiţe două, în loci de una din ■zece, cum o dau în mod obişnuit. 551. — (Bucureşti,) 12 iulie. — Mihail Suţu, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Ilfov să cerceteze dacă pădurea moşiei Tîncăbeşti a mitropoliei este din cele „oprite", atunci să interzică locuitorilor a o tăia, iar dacă va fi „neoprită", să aibă voe a tăia numai pentru trebuinţa casei lor, dînd dijmă cînd vor tăia „cherestea de vînzare... sau alte lemne de; neguţătorie". 71 i 552. — (Bucureşti,) 26 'august. — Manolache fost clucer cercetează şi află că unii locuitori din satele Tărtăşeşti, Ciocăneşti şi Schit au tăiat „copaci rodnici de ghindă" din pădurea Ciocănească, donată de socrul lui, mitropoliei, propu-nînd ca să plătească fiecare copac cu cîte şaizeci de bani. 553. — (M-rea Tismana,) 2 noiembrie. — Socoteală pentru dijma de fîn dată de locuitorii din Godineşti mănăstirii Tismana în anul 1784. 554. — 21 decembrie. — Stanciu Răsuceanu, care împreună cu un om din „ţara turcească", a luat în arendă de la paharnicul Herescu, venitul moşiei Cucuruzi, ca să ia dijma după obicei şi să vîndă vin în sat, dă zapis cămăraşului Zotaţ că desfiinţează în termen de 21 de zile cîrciuma făcută pe hotar, pricinuitoare de pagubă satului acestuia Porumbrenii. 555. — Ispravnicii de Argeş raportează domnitorului Mihail Suţu că pe baza cercetării amănunţite pe care au făcut-o la moşia Stroeşti a mănăstirii Bistriţa, pentru intervalul de timp dintre 1775—1784, venitul anual, din claca locuitorilor, plata suflatului şi dijmă, variază între 180 şi 250 de taleri după timp. 1785 556. — (RîmnicuVîlcea, 8) ianuarie. — Anaforaua ispravnicilor de Vîlcea către Mihail Suţu, domnul Ţării Romîneşti, referitoare la cercetarea neînţelegerii dintre egumenul mănăstirii Bistriţa şi locuitorii din Costeşti, propunînd măsurile de luat împotriva ţăranilor. 557. — 10 ianuarie. — Egumenul mănăstirii Bistriţa reclamă lui Mihail Suţu, domnul Ţării Romîneşti, că locuitorii din satul Costeşti, care s-au judecat la divan şi au fost obligaţi să presteze claca şi să dea dijmă, nu se supun la îndatoriri. 558. — 10 ianuarie. — Egumenul de la Bistriţa reclamă lui Mihail Suţu, domnul Ţării Romîneşti, că locuitorii „ungureni" de pe moşia Băbeni, „nu se supun a-şi da obiceiul pămîntului pe deplin" şi taie pentru trebuinţele lor, din „pădurea-oprită" a mănăstirii. 559. — 1 februarie. — Locuitorii din satul Vîrvor dau zapis în faţa ispravnicilor de Dolj, egumenului de la Bucovăţ, prin care se obligă a nu aduce şi vinde vin, în afară de vinul din viile lor pînă la sf. Vasile, iar dacă vor călca învoiala, vinul să se ia de gloabă. 560. — (Bucureşti,) 21 februarie. — Mihail Suţu, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Buzău să cerceteze dacă pădurea de pe moşia Şopîrliga a postelnicelului Constantin Vernescu este din cele oprite, să interzică locuitorilor a o tăia, iar dacă este neoprită, au voie a lua lemne de trebuinţa caselor, dînd dijma în cazul cînd taie „cherestea de vînzare... sau alte lemne de neguţătorie". 561. — (R î m n i c u 1 Vîlcea,) 16 martie. — Ispravnicii de Vîlcea hotărăsc împăcarea neînţelegerilor locuitorilor din satul Cerătul cu mănăstirea Hurezul, consimţind egumenul să primească „zlotul de vatră" şi două zile de clacă, precum şi dijma din produse, iar pentru trecut, numai plata zlotului. 72 562. — 6 aprilie. — Economul mănăstirii Aninoasa reclamă domnitorului? Ţării Romîneşti că moşnenii din Urecheşti (Rîmnicul Sărat) fac mare împresurare moşiei mănăstirii, nu dau otaştina şi aduc tot felul de pagube prin nerespectarea? vechiului aşezămînt. 563. — 2 1 aprilie. — Un număr de locuitori de pe moşia mănăstirii Tismana, Drămocşa, reclamă egumenului că isprăvnicelul Daia Dulubei îi asupreşte cu> darea otaştinei şi dijma din celelalte produse, cerînd schimbarea lui. 564. — 1 8 mai. — Anaforaua biv vtori spătarului Dumitru Topliceanu către-domn, referitoare la cercetarea pe care a făcut-o pentru reclamaţia economului mănăstirii Aninoasa împotriva moşnenilor din Urecheşti, stabilind obligaţiile celor ce folosesc sub orice formă moşia mănăstirii. 565. — (Bucureşti,) 20 mai. — Mihail Şuţu, domnul Ţării Romîneşti, comunică ispravnicilor de Vîlcea hotărîrea lui în privinţa măsurilor de aplicat locuitorilor din Costeşti care au fost reclamaţi de egumenul de la Bistriţa că prin neexe-cutarea în întregime a zilelor de clacă şi alte abateri au cauzat pagube mănăstirii. 566. — 14 iunie. — Egumenul mănăstirii Argeş reclamă domnitorului Mihail1 Suţu că locuitorii „ungureni" din satele Corbii şi Domneşti, care prin zapis s-au angajat la aşezare să dea numai dijma, iar claca s-o facă pe alte moşii, cer acum să' facă şi clacă tot acolo, dar el se opune deoarece au vite multe şi mănăstirii nu-i ră-mîne nici un folos. 567. — 1 4 iunie. — Egumenul mănăstirii Govora reclamă domnitorului că locuitorii moşiei Ocnişoarele nu îşi îndeplinesc obligaţiile, nu fac claca deplin şi nici* dijma nu o dau întreagă. 568. — 2 2 iulie. — Moşnenii din satul Roata se învoiesc cu egumenul de la? Stavropoleos să-i presteze cîte două zil% de clacă, o zi la coasă şi una cu carul, să plătească pentru capre şî rîmători şi să dea dijmă din produse acei ce vor face semănături pe moşia mănăstirii. 569. — 3 august. — Socoteala mănăstirii Tismana pentru plata oamenilor angajaţi la cositul fînului, în locul ţiganilor care nu au vrut să lucreze. 570. — 13 august. — Egumenul mănăstirii Argeş reclamă domnitorului că unii locuitori din satul Costeşti nu execută claca după obicei şi nu dau dijma ; iarna? vînd fînul şi intră cu vitele în pădure, făcînd pagube mănăstirii. 571. — (Bucureşti,) 17 septembrie. — Mihail Suţu, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Dîmboviţa să oblige pe locuitorii care-şi pase vitele pe moşiile Valea Caselor, Pătroaia de la Capul Piscului şi Băseasca, să se înţeleagă cu omul mitropoliei pentru plata suflatului şi a stricăciunilor comise în păduri. 572. — (Cîmpulung,) 26 septembrie. — Ispravnicii de Muscel cercetează neînţelegerea egumenului mănăstirii Argeş cu locuitorii din satele Corbii şi Domneşti privitor la facerea clăcii pe altă moşie; declarînd locuitorii că vor continua-respectarea zapisului ca pînă atunci, ambele părţi se arată mulţumite. 573. — 9 octombrie. — Locuitorii din satul Bădeşti dau zapis egumenului de la Cîmpulung prin care se obligă să facă şase zile de clacă, să deal dijmă din fîn din, şapte, una, dijma, obişnuită din celelalte produse, să are cîte un pogon, iar femeile să clăcuiască la cînepă. 73 t 574. — 2 0 octombrie. — Sătenii şi năvodarii din satul Nedeia dau zapis ■egumenului mănăstirii Arnota, prin care se obligă a nu mai pune năvoadele în balta ■mănăstirii pentru pescuit, fără o orealabiiă înţelegere cu vechilul mănăstirii. 575. — (Piteşti,) 12 noiembrie. — Ispravnicii de Argeş cercetează neînţelegerea egumenului de Argeş cu locuitorii din Costeşti, fixînd obligaţiile după ’Pravilniceasca condică pentru amîndouă părţile. 576. — 20 decembrie. — Anaiforaua boierilor trimişi de domn să cerceteze reclamaţia ciocănaşilor din Slănic împotriva mănăstirii Colţea că sînt stăpîniţi în silnicie ; cercetînd cuprinsul hrisoavelor şi dovezile prezentate de părţi, boierii găsesc că locuitorii din Slănic sînt clăcaşi ai mănăstirii. 1786 577. — 4 februarie. — Egumenul de la Bistriţa reclamă domnitorului Ţării Romîneşti că locuitorii de pe moşiile mănăstirii au rămas datori cu zilele de clacă din timpul iernii, pe mai mulţi ani şi nu vor să aducă nici carul de lemne la praznicul sf. Grigore Decapolitul, şi cere să se dea ordin ispravnicilor de Vîlcea să execute. 578. — (C r a i o v a,) 26 martie. — Egumenul de la Hurez reclamă caimacamului Craiovei că locuitorii din Baia de Fier nu vor să facă zilele de clacă, preferind să plătească „zlotul de vatră" pe care el nu-1 primeşte, deoarece mănăstirea are nevoie de lucru şi cere ca divanul să hotărască „cîte zile de clacă să facă, plătind şi zlotul •de vatră". . 579. — (Rîmnicu Vîlcea,) 6 mai. — Ispravnicii de Vîlcea, Ioan Căra- manlîul şi Ioan Oteteleşanu poruncesc lui Simo, vătaf al plaiului Cozia, să cerceteze reclamaţia egumenului de la mănăstirea Cozia împotriva locuitorilor din Costeşti şi să-i oblige a nu mai vinde vinul lor fără încuviinţare şi să-şi dea dijma de fîn, cu care au rămas în urmă. 580. — (Craiova,) 9 iunie. — Locuitorii satului Goicea (Dolj) reclamă caimacamului Craiovei că noul egumen al mănăstirii Jitia le-a mărit numărul zilelor de clacă şi dijma, spunînd că dacă nu se mulţumeşte cu „zlotul de casă", ei se mută pe altă moşie. 581. — (Craiova,) 11 iunie. — Ispravnicii de Dolj raportează caimacamului Craiovei că au cercetat neînţelegerea locuitorilor din Goicea cu egumenul mănăstirii Jitia, care refuzînd „zlotul de casă" propus de săteni, s-a ajuns la învoiala să facă opt zile de clacă şi să plătească fînul după mărimea şirelor. 582. — Tîrgovişte, 18 iunie. — Radu Golescu biv vel clucer, ispravnic de Dîmboviţa, raportează domnitorului, în legătură cu păşunatul vitelor lui Vîlcu, lefegiu spătăresc pe moşia Bîrsani, că locuitorii care-şi pasc vitele pe alte moşii decît pe acelea pe care şed, se învoiesc de „clăcuesc unii cîte două zile, alţii cîte trei zile, nefiind fiotărît tot într-un fel a se urma." . 583. — (Bucureşti,) 28 iunie. — Anaforaua divanului pentru judecata dintre locuitorii de pe moşia schitului Goleşti şi egumenul mănăstirii Cîmpulung, referitoare la termenul de prestare a zilelor de clacă şi la dijma fînului, stabilind, după cererea sătenilor, a se lua fînul din cinci căpiţe, una şi a se face claca de patru ori pe an, după „condică". 74 584. — (B u c u r e ş t i,) 5 iulie. — Mitropolitul Ţării Romîneşti, pe baza dispoziţiei domnului Nicolae Mavrogheni, scuteşte treizeci de locuitori, orăşeni, din Gher-ghiţa, de clacă, dijmă şi monopolul băuturilor, avînd voie a lua şi lemne uscate pentru foc din pădurile de pe alte moşii ale mitropoliei. 585. — 8 iulie. — Egumenul mănăstirii Hurez reclamă domnitorului Ţării Romîneşti că locuitorii din Baia de Fier nu vor să facă zilele de clacă şi a-şi da „cele ■obişnuite ale pămîntului“, socotind moşia ca a lor, dînd numai „parale 30 pentru vatră şi dijma din fîn şi porumb sau grîu“, iar Nicolae Mavrogheni porunceşte ispravnicilor *de Mehedinţi să cerceteze. 586. — (C r a i o v a,) 14 iulie. — Boierii divanului Craiovei judecă recla- maţia unor locuitori din satul Bîrzeşti (Vîlcea), împotriva egumenului de la Bistriţa că nu-i mai îngăduie să cosească fînul de pe moşia vîndută de neamul lor şi hotărăsc să stăpînească mănăstirea livezile, iar daică le-ar da la alţii, sătenii din Bîrzeşti să aibă dreptul a întoarce acelora banii prin judecată şi să le cosească ei, dînd dijma. 587. — (Bucureşti,) 7 august. — Egumenul mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti reclamă domnitorului că locuitorii de pe moşia Măneşti din satele Flămîn-zeni, Cocoşi şi Buftea, deşi sînt lăsaţi la şase zile de clacă, nici pe acelea nu le fac şi nici dijma fînului nu o dau, cerînd a se porunci către ispravnicii judeţului să-i supună la îndatoriri. 588. — 21 septembrie. — Egumenul mănăstirii Motru reclamă caimacamului Craiovei că locuitorii din Ioneşti avînd învoială scrisă ca peste „zlotul de vatră" să facă şi trei zile de clacă pe an, nu le execută şi cere să li se poruncească a-şi îndeplini angajamentul. 589. — 2 octombrie. — Ispravnicii de Argeş cercetează procesul egumenului .mănăstirii Argeş cu sătenii din Costeşti. şi hotărăsc ca aceştia să respecte zapisul. 590. — (M-rea Cîmp ulung,) 2 octombrie. — Sătenii „ungureni" de pe moşia Stăneşti a mănăstirii Cîmpulung dau zapis egumenului pentru condiţiile în care -consimt să continue a locui: dijma din fîn din şapte una, din celelalte semănături • după obirei, claca de şase zile şi cîte un pogon de arătură de fiecare plug. 591. — 6 octombrie. — Locuitorii din satul Ciuturiţa şi „sîrbii i rumînii" din Drosăşti dau zapis egumenului mănăstirii Jitia prin care se învoesc să dea cîte un zlot de vatră şi să presteze trei zile de clacă, să are primăvara o zi şi să dea zeciu-ială din toate produsele. 592. — 26 octombrie. — Locuitorii din satul Oreavu, care stau pe moşia mănăstirii Aninoasa* dau zapis logofătului pentru învoiala de a plăti claca cu cîte nouăzeci de bani de casă şi a da dijma din semănături şi din fînul ce-1 vor cosi. 593. — (M-rea Tismana,) 4 decembrie. — Egumenul mănăstirii Tis-mana cere ispravnicilor de Mehedinţi să poruncească locuitorilor Matei şi Nicolae al Megăniţii care şi-au făcut vii şi livezi pe hotarul moşiei Ergheviţa, să-şi dea dijma sau -să vină la judecată. 594. — 23 decembrie.— Ispravnicii de Argeş raportează prin anafora continuarea procesului dintre sătenii din Costeşti cu egumenul mănăstirii Argeş, în privinţa dijmei. 75 17 87 595. — (Craiova,) 25 ianuarie. — Gheorghe, treti logofăt, face cunoscut egumenului m-rii Motru că lă divanul Craiovei s-a hotărît ca locuitorii din lo-neşti ori să urmeze aşezămîntul ce au făcut cu mănăstirea ori să-i lucreze cîte 12 zile. 596. -^-2 6 februarie. — Locuitorii din Costeşti dau zapis egumenului mănăstirii Argeş că se învoiesc să dea dijma finului din şapte, iar celelalte „după obicei", angajîndu-se a nu mai da loc la nici o nemulţumire şi a îngriji de finul mănăstirii ca şi de-a,l lor. 597. — (Bucureşti,) 3 martie. — Anaforaua divanului Ţării Romîneşti către domn şi întărirea ei de către Nicolae Mavrogheni în privinţa judecăţii stolnicului Constantin Nenciulescu, stăpîn la Boşari (Dîmboviţa) cu Dragomir Catană, care şi-a făcut jumătate din casă pe moşia lui şi nu vrea să-i presteze claca. 598. — (Rîmnicu Vîlcea,) 5 martie. — Ispravnicii de Vîlcea cercetează neînţelegerea locuitorilor satului Milostea cu egumenul mănăstirii Bistriţa, împotriva căruia au făcut plîngere la domn, pentru dijma fînului şi numărul zilelor de clacă, obligînd pe ţărani să plătească în bani dijm^ fînului din anul precedent, iar claca să o facă în 12 zile după Pravilniceasca condică. 599. — Rîmnicu Vîlcea, 11 martie. — Ispravnicii de Vîlcea judecă reclamaţia egumenului de la Bistriţa, împotriva sătenilor din Costeşti că nu vor să-şi îndeplinească zilele de clacă şi hotărăsc, după ce ascultă părţile, ca sătenii din Cos-teasca să! facă 8 zile de clacă, iar cei din Pietreni şi Vărateci cîte 12 zile. 600. — 1 7 martie. — Egumenul de la Bistriţa reclamă domnitorului Ţării Romîneşti că locuitorii de pe moşiile dimprejurul mănăstirii nu vor să dea dijma, să presteze claca şi vînd băuturi fără încuviinţare, şi cere să se dea ordin ispravnicilor să-i oblige la îndatoririle legale. 601. — 17 aprilie. — Locuitorii „sîrbi" şi „ungureni" din Perişoru dau zapis egumenului de la Bucovăţ prin care se obligă să plătească păşunatul vitelor şi celelalte îndatoriri, în condiţii specificate în mod amănunţit. 602. — 9 mai. — Locuitorii din satul Ioneşti dau zapis egumenului mănăstirii Motru că se obligă să-i lucreze două zile de clacă, să-i culeagă porumbul, să-î dea zlotul de vatră, dijma din fîn şi semănături, lăsînd pe unul din văcari la vacile mănăstirii. 603. — 6 august. — Egumenul mănăstirii Văleni reclamă domnitorului Ţării Romîneşti că locuitorii de pe moşie nu vor să presteze claca şi vînd băuturi fără încuviinţarea lui. 604. — 1 2 oct o m b r i e. — Socoteala dijmei din porumb de la moşiile Tres-tienii, Corlăteştii şi Mărăcinii Lungi (Prahova) ale mitropoliei Ţării Romîneşti. 605. — 24 octombrie. — Căpitanul Vasile Ogaru dă zapis de învoială egumenului mănăstirii Nucet, prin care se obligă ca din livada de pruni îngrădită „peste drumul cel mare" să dea pentru anul în curs dijma zece vedre de rachiu, iar pe viitor din douăzeci de pruni, unul. 76 1788 606. — 28 noiembrie. — Locuitorii de pe moşia mănăstirii Tîrşor dau zapis egumenului prin care se obligă să împlinească toate obligaţiile ce le au pînă la „sfete Nicola,e“, iar dacă nu se vor ţine de cuvînt să dea gloabă douăzeci de taleri. 607. — Socoteală de încasările în bani a venitului mănăstirii Bistriţa pe anul 1788. 608. — Socoteală de dijmă neîncasată şi alte venituri ale moşiei mănăstirii Tîrşor în anul 1788. 1 790 609. — 19 februarie. — Lista locuitorilor clăcaşi din satul Comarnic, de pe moşia mănăstirii Colţea. 610. — (Bucureşti,) 5 martie. — Divanul Ţării Romîneşti porunceşte ispravnicilor de Dîmboviţa să cerceteze reclamaţia egumenului de Ia Nucet împotriva lbcuitorilor.de pe moşia mănăstirii şi să-i oblige a-şi face claca, a-şi da dijma şi să-i oprească a vinde băuturi de-ale lor. v 611.-7 martie. — Popa Andrei din gura Văii Ştefăneştilor şi alţi locuitori dau zapis egumenului de la Hurez că primind „nişte ţelină cu mărăcini" în dealul Piteşti se obligă s-o cureţe şi să sădească vie şi pomi, dînd otaştina după obicei, iar pînă va fi via pe rod să dea fiecare cîte o ocâ de ceară pe an lai mănăstire. 612. — 7 aprilie. — Egumenul de la Bistriţa reclamă divanului Craiovei că locuitorii de pe moşie nu vor să presteze claca, „rudele de volintiri" vînd în silă vin, răzeşii de la Borzasca s-au făcut stăpîni pe pămînturile mănăstirii, iar la facerea podului pe apa Bistriţei s-au luat lemnele mănăstirii. 613. — (Rîmnicu Vîlcea,) 11 aprilie. — Egumenul mănăstirii Bistriţa reclamă ispravnicilor de Vîlcea că locuitorii din Costeşti care lucrează moşia Vai-deei au asupra lor „rămăşiţe din dijmuiri şi clacă" şi cere să-i scoată cu sila la munca datorită ori să-i cheme la judecată, iar ispravnicii trimt pentru aceasta pe căpitanul Tudorică, vătaful plaiului Cozia. 614. — (Bucureşti,) 25 aprilie. — Mitropolitul Cosma al Ungrovla-hiei cere divanului ţării să poruncească ispravnicilor de Dîmboviţa să oblige pe locuitorii moşiei Săcueni a se supune la executarea clăcii şi darea dijmei, luîndu-le cartea de scutire dată lor de Nicolae Mavrogheni. 615. — 25 aprilie. — Egumenul schitului Sărăcineşti reclamă ispravnicilor de Vîlcea că oamenii de pe moşie nu vor să facă „obicinuita clacă după obiceiul pă-mîntului" şi ispravnicii hotărăsc a trimite un slujitor să-i scoată cu sila la îndatoririle lor. 616. — (Rîmnicu Vîlcea,) 26 aprilie. — Ispravnicii de Vîlcea, din porunca divanului Craiovei, judecă reclamaţia egumenului de lai Bistriţa împotriva locuitorilor din Bîrzeşti care „cu obrăznicie" au arat şi cosit livezile mănăstirii fără să dea dijmă şi hotărăsc ca pe viitor să nu mai intre în moşie fără voia egumenului. 77 617. — (T î r g o v i ş t e,) 19 iunie. — Ispravnicii de Dîmboviţa cercetează împotrivirea locuitorilor din Săcueni de a face mitropoliei 12 zile de clacă şi de ai plăti dijma finului cîte 10 parale deoarece domnul ţării, Nicolae Mavrogheni, le redusese claca la 6 zile şi 6 pajrale dijma de fîn. 618. — (C î m p u 1 u n g,) 23 iunie. — Ispravnicii de Muşcel cercetează nesupunerea ţăranilor de pe moşia Coşeşti a mănăstirii Aninoasa» care ţinuseră în arenda timp de 22 de ani această moşie, faţă de noii arendaşi şi hotărăsc să facă şase zile de: clacă la cosit şi să dea dijma, din semănături şi pomi. 619. — 2 0 iulie. — Locuitorii de pe moşia Săcueni (Dîmboviţa) se angajează prin zapis faţă de mitropolie să dea, începînd cu toamna viitoare, cîte zece parale de casă pentru dijma fînului, ca şi pe alte moşii. 179 1 620. — 7'mai. — Locuitorii din satul Tătărăi dau zapis isprăvnicelului şătra-rului Dumitru Polizu că în momentul în care va pleca armata austriacă din sat, ei se-mută pe moşia sa, avînd a-i1 da cîte un leu de casă şi o găină sau patru zile dei clacă •şi o găină. 621. — (R îm n i c u V î 1 c e a,) 2 4 iunie. — Sătenii „ungureni" din slobo- zia Băbenilor dau zapis la isprăvnicatul Vîlcea, prin care arată că s-au angajat faţă de egumenul mănăstirii Bistriţa, stăpîna moşiei, să facă de fiecare om însurat cîte şase zile de clacă pe an şi să dea dijma obişnuită. 622. — 1 3 august. — Egumenul mănăstirii Căscioarele cere divanului Ţărif Romîneşti să dispună ca locuitorii de pe moşia mănăstirii să-şi dea dijma, să presteze-claca şi să plătească suhatul vitelor. 623. — (Bucureşti,) 28 noiembrie. —- Egumenul mănăstirii Slobozia reclamă domnitorului că în vremea lui Mavrogheni, ţăranii de pe moşie au fost făcuţi „privileghiaţi împotriva obieciului pămîntului" şi că a fost silit să le dea 120 de taleri,, şi cere să poruncească a i se înapoia banii şi a fi obligaţi locuitorii să presteze claca şi să dea; dijma din toate „după obiceiu". 624. — (Bucureşti,) 2 decembrie. — Anaforaua veliţilor boieri şi ho-tărîrea domnitorului Mihail Suţu în privinţa reclamaţiei egumenului mănăstirii Slobozia împotriva ţăranilor care au primit „privileghium" de la Mavrogheni ; se hotărăşte anularea zapisului vechi şi constrîngerea ţăranilor la restituirea talerilor luaţi şi la îndeplinirea îndatoririlor „după legea şi obiceiul ţării". 625. — (Caracal,) 30 decembrie. — Locuitorii din satul Osica de Jos, moşia boierului Barbu Ştirbei, şi cei din Osica de Sus, stăpînirea lui Manolache Brîncoveanu, dau zapis ispravnicilor de judeţ prin care se angajează să rămînă fiecare pe locul unde se află, spre a nu mai pricinui neajunsuri stăpînilor cu mutarea, pentru semănături, de pe o moşie pe alta. 1792 626. — (Bu cureşti,) 20 ianuarie. — Mitropolitul Cosma al Ţării Romîneşti cere domnitorului prin anafora să ordone ispravnicilor de Vlaşca a constrînge pe locuitorii de pe moşia Pătroaia a mitropoliei să presteze claca în zile de lucru, nu în bani cum vor ei, şi să-şi dea dijma din produse după obicei. 78 627. — 5 februarie. Egumenul de la Hurez reclamă domnitorului că Io-cuitorii de la Baia de Fier, care s-au angajat cu zapis să dea cîte un zlot de casă şi-să facă două zile de lucru, nu şi-au îndeplinit îndatorirea de a lucra şi cere să fie-obligaţi a face claca după „condică**, 12 zile pe an, dîndu-se poruncă ispravnicilor de Gorj în acest sens. 628. — 5 febuarie. — Egumenul de la Hurez reclamă domnitorului că doi. săteni din Baia de Fier, Iacob Raţă şi fratele său Mihăilă, în vremea războiului au. făcut două mori pe moşia mănăstirii fără a avea încuviinţare şi cere să dea poruncă ispravnicilor de Gorj să-i oblige a şi le ridica. 629. — 9 mai. — Egumenul mănăstirii Radu-Vodă dă scrisoare locuitorilor din' Văleni (Muşcel), pentru stabilirea clăcii în bani, cîte un taler şi 20 parale de casă precum şi dijma obişnuită. 630. — (V ă 1 e n i,) 9 mai. — Locuitorii din Văleni (Muşcel), de pe moşia mănăstirii Radu-Vodă, dau scrisoare egumenului Ignatie, de învoire pentru fixarea, clăcii în bani la un taler şi jumătate de casă pe an şi dijma obişnuită. 631. — 2 3 mai. — Egumenul de la Hurez reclamă domnitorului Ţării Romî-neşti, că locuitorii din Baia de Fier, „ca nişte oameni răi şi nesupuşi** nu-i dau voie-să arendeze păşunatul munţilor la alţi locuitori şi nici ei nu dau preţul pretins de mănăstire, şi cere să se dea poruncă ispravnicilor de Gorj să-i oblige a-şi îndeplini; îndatoririle. 632. — Bucureşti, 30 mai. — „Departamentul judecăţii** cercetează pricina dintre Dumitru Polizu, care cere efectuarea clăcii în muncă şi locuitorii din Tom-şani (Saac), care arată că au aşezămînt să dea cîte 1,60 taleri pe an şi hotărăşte ca-sătenii să fie obligaţi a presta 12 zile de clacă fără a avea voie să părăsească moşia. 633. — 3 0 iunie. — Egumenul de la mănăstirea Sadova reclamă domnitorului că ţiganii nu se supun la lucru pentru reparaţia clădirilor, iar ceilalţi locuitori clă-cuiesc numai două zile şi-şi da,u zlotul de vatră, stricîndu-i pădurile pentru neguţă-torie, vînd vin şi rachiu în paguba mănăstirii şi cere să se dea ordin ispravnicilor,, a-i sili la 12 zile de clacă şi celelalte îndatoriri după obicei. 634. — 1 2 iulie. — Preoţii şi „megieşii împrejureni** din satele Lereni, Ur-lueni ,Golţul Unghenilor şi altele, reclamă egumenului de la schitul Buliga (Argeş) şi boierilor coproprietari că arendaşul moşiei Colţu Unghenilor, pe care ei sînt şăzători„ Iane arnăutu Civu îi asupreşte sub toate formele, lăsîndu-i muritori de foame împreună cu vitele lor. 635. — (Bucureşti,) 20 iulie. — Mihail Suţu, domnul Ţării Romîneşti„ porunceşte ispravnicilor de Vîlcea să cerceteze dacă măglaşii de pe moşiile mănăstirii Bistriţa au obicei a clăcui numai cîte şase zile ca şi ciocănaşii şi să raporteze. 636. — (Bucureşti,) 29 septembrie. — Anaforaua vel logofătului MU hail Creţulescu către domn, întărită de Mihail Suţu, referitoare la judecata locuitorilor din Cislău (Saac), cu egumenul schitului Cislău pentru îngreuiarea condiţiilor de clacă şi dijmă, hotărîndu-se ca ţăranii, de vreme ce nu au aşezămînt scris, să lucreze după; Pravilniceasca condică. 637. — (Bucureşti,) 11 octombrie. — Mihail Suţu, domnul Ţării Ro-mîneşti, porunceşte ispravnicilor de judeţe să îndemne pe locuitori a ieşi la semănatul de grîu şi orz „cu îndestulare pînă este vremea bună**. 79' 638. — (Piteşti,) 27 octombrie. — Letuitorii din satul Cătuşani, ve-•cim cu moşia mănăstirii Cotmeana, dau zapis egumenului prin care se angajează să facă şi pe v;itor cţie trei zj|e (je ciacă pentru un loc de izlaz din marginea satului, •aşa cum a hotărît judecata ispravnicilor. 639. — 1 n o i em b r i e. — Locuitorii din Căscioarele, de pe moşia mănăstirii “Cotroceni, dau zapis egumenului prin care se angajează ca pentru obligaţia clăcii să deâ> „de toată casa cîte taleri unu şi o găină". 640. — (F o 1 e ş t i i de Jos,) 22 noiembrie. — Locuitorii din Foleştii de Jos (Vîlcea) dau zapis logofătului isprăvniciei că sînt mulţumiţi cu foaia de dijmă a mănăstirii Hurez pentru fin, porumb şi altele, precum şi cu facerea celor 12 zile 'de clacă. 641. — (Copăceni,) 1 decembrie. — Locuitorii din Copăceni ai căror părinţi şj_au vîndut moşia lui Iordache sărdar, au avut judecată în vremea lui Ma-vrogheni cu fiul cumpărătorului, care voia să le ia otaştină din 20, unaj, în loc de 1 ban de vadră, cum dădeau pînă atunci şi pentru prisosul de moşie neplătit, fiind -obligat să le mai dea 308 taleri, reclamă acum domnitorului că sînt daţi ei în judecata ca să restituie banii primiţi. 642. — 14 decembrie. — Anaforaua boierului Vintilă Prij către domn în privinţa reclamaţiei unor locuitori din satul Frăsinetul (Ilfov), care în timpul căzboiuluj îşi dăduseră dijma din produse, rechiziţionată apoi de armata austriacă, refuză să plătească ei paguba, prevalîndu-se de dispoziţiile domneşti că rămăşiţele de dijmă din vremea războiului nu se urmăresc. 643. — (B u c u r e ş t i,) 15 decembrie. — Locuitorii din satul Fundul La-•cului, moşia mănăstirii Radu-Vodă, dau zapis prin care se obligă să presteze cîte şase zile de clacă pe an, fiecare. 644. — (Bucureşti,) 23 decembrie. — Anaforaua vel vistierului Ia-nache către domn şi hotărîrea lui Mihail Suţu referitoare la locuitorii de pe moşia Zim-nicea a Im Alexandru Ipsilanti, care nu vor să presteze claca de 12 zile, vînd vinul lor cu amănuntul în sat şi primesc în gazdă, pe la casele lor, călători cu mărfuri care nu plătesc taxele vamale. 17 93 645. — 16 februarie. — Locuitorii din satul Comoşteni (Dolj) reclamă caimacamului Craiovei că arendaşul moşiei, Nicolae Lalu, le ia tretina cîte doi taleri şi un zlot în loc de un galben turcesc, cît plăteau boierului Manolache BrîncOveanu, precum Ş1!cite 50 de taleri pe an havaetul morii, pe care înainte nu-1 plăteau. 646. — Bucureşti, 2 3 februarie. — Egumenul mănăstirii Hurez reclamă domnitorului că locuitorii din Baia de Fier nu se supun la nici o îndatorire faţă de proprietate ; marele logofăt de Ţara de Sus arată prin anafora îndatoririle legiuite şi Alexandru Moruzi porunceşte ispravnicilor de Gorj să supună pe ţărani după cbndica divanului $0 647. — 26 februarie. — Egumenul mănăstirii Mislea reclamă domnitorului că locuitorii de pe moşia Greaca nu prestează cele şase zile de clacă, nu dau dijma din prodiuse şi nu respectă monopolul asupra băuturilor şi cere să se facă poruncă sătenilor a-şi împlini îndatoririle. 648. — 1 aprilie. — Egumenul mănăstirii Cotroceni reclamă domnitorului că locuitorii de pe moşia Herăstrău şi Dragomireşti nu vor să presteze cîte 12 zile de clacă pe an, preferind să dea cîte un zlot de casă, dar cum el are nevoie de lucru, cere să fie constrînşi lai muncă. 649. — (Cotroceni,) 23 aprilie. — Locuitorii de pe moşia Luica dau zapis egumenului m-rii Cotroceni prin care se obligă să dea pentru clacă de fiecare casă cîte un taler şi o găină, iar vin şi rachiu să nu vîndă fără încuviinţare. 650. — Tîrgu Jiu, 2 mai. — Ispravnicii din Gorj poruncesc lui Ursache, vătaful plaiului Novaci, să cerceteze plîngerea egumenului de la Hurez împotriva locuitorilor de la Baia dq Fier şi să arate în scris punctele unde nu s-a căzut de acord spre a se înfăţişa pentru „izbrănire". 651. — (Bucureşti,) 4 mai. — Alexandru Moruzi, domnul Ţării Romî-neşti, întăreşte zapisul de învoială făcut de egumenul mănăstirii Segarcea cu .sătenii de pe moşie, care se obligă să facă cinci zile de clacă şt o zi cu toate plugurile la arat, să ia lemne numai de foc din pădure, să dea pentru vînzarea vinului pînă la sf. Vasile, cîte o vadră de bute şi un taler, să deal. dijmă din produse după Pravil-niceasca condică. 652. — (Bucureşti,) 27 mai. — Mitropolitul Filaret al Ţării Romîneşti cere prin anafora domnitorului să poruncească ispravnicilor de Ialomiţa a constrînge pe locuitorii de pe moşia AxPitea a mitropoliei care vor să plătească numai cîte un zlot pe an, pentru clacă, să o presteze în muncă, făcînd cele 12 zile în patru termeni. 653. — (Bucureşti,) 3 august. — „Departamentul spătării" judecă neînţelegerea dintre stolnicul Constantin Nenciulescu şi Neculai lefegiu, pentru încălcarea de hotar şi păşunat de vite neautorizat, hotărînd ca Neculai lefegiu să-şi mute gardul după semnele de hotar şi să clăcuiască lui Nenciulescu două zile pe an pentru păşu-natul a opt vite, iar băuturi să nu aibă voie să vîndă. 654. — 20 august. — Locuitorii Daia Dulubei din satul Purceleni şi Mihai Negrea din Copăcioasa se angajează cu zapis ca posluşnici ai mănăstirii Tismana pentru via de la Bălăneşti: s-o închidă cu gard, să facă haraci şi s-o lucreze cu cheltuiala lor în schimbul scutirii de dări. 655. — (Rîmnicu Vîlcea,) 25 august. — Voicu Stroescu, venit „de peste Olt" la moşia mănăstirii Bistriţa, numită Suhaş sau Cărpiniş, dă zapis că pe viitor va face clacă după „luminată porunca mării sale lui Vodă" şi va da dijma egumenului „după obiceiu". 656. — 22 noiembrie. — Un număr de locuitori din satul Bărbuleşti (Ialo- miţa), de pe moşia mănăstirii Cotroceni, dau zapis egumenului că se angajează să presteze cîte 12 zile de clacă, dînd şi trei oameni posluşnici, drept mulţumire-eă a intervenit la domnie să-i scape de „slujba mezilului" şi i-a dat „în bir". 1 ‘ 6 — c. 1812 81 657. — (B ucureşti,) 5 decembrie. —- Alexandru Moruzi, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte Ispravnicilor de Teleorman să cerceteze reclamaţia egumenului de la Aninoasa împotriva) unor familii, ce şi-au făcut locuinţe în mijlocul moşiei Puţintei a mănăstirii, pricinuind „stricăciune livezilor şi bucatelor". 658. — (Stroeşti,) 31 dec'embrie. — Locuitorii din Stroeşti lac cunoscut egumenului mănăstirii Bistriţa că din datoriile ce le au pe anii trecuţi trimit deocamdată o sută de taleri, şi-l roagă să-i îngăduie pentru rest pînă la „lăsatuî secului". 1794 659. — (Crai ova,) 13 ianuarie. — Locuitorii de pe moşia mănăstirii Sadova dau zapis egumenului, în faţa ispravnicilor de Dolj, că dovedindu-se nedreaptă reclamaţia lor pentru încărcare Ia dijmuitul fînului, au fost iertaţi de pedeapsă şi se obligă ca pe viitor să urmeze întocmai „luminatele ponturi ale mării sale lui vodă". 660. — 4 martie. — Locuitorii din Sohodol (Gorj) reclamă domnitorului că în vremea lui Mihail Suţu, egumenul mănăstirii Hurez i-a scos de pe moşie, iar la judecată, umblînd egumenul cu „meşteşuguri", au fost izgoniţi, închişi, dărîmîndu-Ii-se şi casele. 661. — 17 aprilie. — Egumenul de la Arnota reclamă domnitorului că locuitorii din satele Dobriceni şi Bogdăneşti nu-şi îndeplinesc zilele de clacă, nu respectă monopolul mănăstirii pentru băuturi, nu dau dijma din pruni, iar ţiganii zălo-gesc livezile mănăstirii pe la săteni — şi cere ca să fie obligaţi la 12 zile de clacă sau să plătească ziua cîte 15 bani, precum şi la celelalte îndatoriri. 662. — 2 2 aprilie. — Nectarie, egumenul de la Bistriţa, reclamă domnitorului Alexandru Moruzi, că locuitorii ce se află pe moşiile mănăstirii din Romanaţi nu dau dijma din zece una la fîn, ci plătesc claia de 40 de care cu 66 de bani şi cere să se dea poruncă caimacamului Craiovei să-i oblige a da dijma legiuită ori să plătească doi taleri şi jumătate de fiecare claie. 663. — 3 mai. — Locuitorii de pe moşia^ Izvarna, unde nu au locuri de hrană, dau zapis egumenului de la Tismana, pentru că le-a dat pămînt de arătură şi fineţe pe moşia mănăstirii, obligîndu-se a da dijma/ după obicei din semănături şi a face cîte şase zile de clacă. 664. — 8 mai, — Locuitorii din satul Lilăeşti dau zapis egumenului de la Mislea, prin care se învoiesc ca pentru foloasele ce le au de pe moşia mănăstrii unde locuiesc, să dea în loc de clacă, cîte 50 parale pe an, plătiţi ia „sf. Gheorghe". 665. — (Bucureşt i,> 6 iulie. — Alexandru Moruzi, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Saac să cerceteze reclamaţia egumenului mănăstirii Văleni împotriva a trei locuitori care, nesocotind monopolul mănăstirii pentru vin şi rachiu, au terorizat pe cîrciumarii ce vindeau raphiu mănăstiresc, şi să le facă „zapt". 666. — 23 august. — Radu fiul lui Enache, avînd meri pe moşia mănăstirii Mislea şi fiind „fugit" cu locuinţa în altă parte, dă zapis egumenului prin care se obligă să „dea" claca pei an, adică s-o plătească in bani, „cum dau şi alţi ce au moşii".. 82 667. — {Crai ova,) 1 noiembrie. — Ispravnicii de Dolj cercetează împo- trivirea locuitorilor din satul Goicea de a face şase zile de clacă cu mîinile şi două cu plugurile egumenului mănăstirii Jitia sau de a da cîte un zlot de casă pe an şi să clăcuiască trei zile cu mîinile şi două cu plugul, ei nevoind să consimtă decît la zlotul de capă şi o zi de clacă. 668. — (C r a i o v a,) 5 noiembrie. — Divanul Craiovei judecă neînţele- gerea locuitorilor din satul Goicea cu egumenul mănăstirii Jitia şi hotărăşte să li se recomande a primi, potrivit unui aşezămînt mai vechi, să presteze claca lucrînd cîte şase zile cu mîinile şi două cu plugurile sau să se conformeze dispoziţiilor din Pravil- cieasca condică, spre a face 12 zile de clacă şi să dea dijma din produse, respectînd monopolul mănăstirii asupra băuturilor. 669. — 16 noiembrie. — Locuitorii din satul Gîşteşti dau zapis egumenului de- la Radu-Vodă recunoscînd că s-au împrumutat cu bani să-şi cumpere lucruri de hrană, pe care să-i răspundă în mod solidar, cu dobîndă, să lucreze mănăstirii pentru dările către vistierie — pe care le va plăti egumenul — şi să presteze fiecare cîte şase zile de clacă. 670. — 2 5 noiembrie. — Spătarul Dumitraşcu Topliceanu, ispravnic de Teleorman, raportează domnitorului Alexandru Moruzi că, în urmă cercetării făcute, rămăşiţa de dijmă reclamată de Paraschiva Ciolac de la locuitorii de pe moşia lui Alexandru vodă, slobozie domnească, este din vremea războiului, cînd nişte turci „au strîns bucatele locuitorilor". ' 671. — (R î m n i c u - V î 1 c e a,) 14 decembrie. — Un număr de locuitori din Costeşti dau zapis egumenului de la Bistriţa, prin care se obligă să nu mai vîndă vin nici unul din si în sat, unde se desface numai vinul mănăstirii, conform pravilei .şi obiceiului. 672. — (R î m n i c u - V î 1 c e a,) 14 decembrie. — Ispravnicii de Vîlcea judecă reclamaţia egumenului de la Bistriţa împotriva locuitorilor de la Costeşti care nu respectă monopolul mănăstirii asupra băuturilor, refuză să dea dijmă de pe moşia Vaideei şi nu îngăduie mănăstirii a face noi piue pentru sumane — obligînd pe săteni a-şi cere iertare şi a declara că se supun la toate îndatoririle. 1795 673. — (Bucureşti,) 8 februarie. — Neculai lefegiu, locuitor pe moşia Boşari (Dîmboviţa}, chemat în judecată de biv vel stolnicul Constantin Nenciu-lescu pentru că ocupîndu-i cu locuinţa o parte din proprietate, nu-i face două zile de clacă, nu şi-a pus păstor la vite şi-i strică semănăturile, vinde vin şi rachiu fără să aibă voie, — dă zapis înajntea judecăţii că va îndeplini pe viitor toate obligaţiile. 674. — 24 februarie. — Episcopul de Argeş reclamă domnitorului Constantin Moruzi că boierul Bănică Urianul a făcut circiumă şi moară pe moşia Domneşti a episcopiei, date în seama clăcaşului Ion Fianu, cerînd să poruncească ispravnicilor a face cuvenita cercetare şi a i se da satisfacţie. 675. — 15 martie. — Economul mănăstirii Bistriţa reclamă domnitorului că locuitorii din satele Slătioara, Bobiceştii, Dranovăţ, Criva, Piatra de Jos şi Ple.şoiu, au tăiat în silnicie din pădurea mănăstiri, Dranovăţ şi Ghindeni (Romanaţi), două 83 mii douăzeci şi cinci stejari şi au luat ghinda, lăsînd porcii mănăstirii să moară de foame; cere să se facă cercetare şi să se împlinească paguba. 676. — 22 martie. — Egumenul mănăstirii Bistriţa reclamă domnitorului că unii locuitori din Costeşti, care au aşezămînt mai vechi să stăpînească moşia Vaideei în schimbul dijmei şi a trei zile de clacă, de la război nu-şi mai îndeplineau îndatoririle — şi cere să se dea ordin ispravnicilor să-i scoată pe cei împotrivitori, spre a da moşia la străinii care caută locuri de hrană. 677. — 24 martie. — Egumenul de la Bistriţa reclamă domnitorului că locuitorii din satele Costeşti, Vaideei, Băleni, Mănăileşti şi Foleşti, avînd multă rămăşiţă de zile de clacă, n-au voit să iasă la lucru cînd li s-a cerut şi roagă să se dea poruncă ispravnicilor de Vîlcea a-i constrînge să-şi îndeplinească obligaţiile. 678. — 19 aprilie. — Locuitorii din Costeşti dau zapis egumenului de la Bistriţa că-şi cer iertare pentru pagubele cauzate de refuzul lor de a face clacă şi a da dijma pentru moşia Vaideei şi se angajează ca pe viitor să urmeze întocmai după aşezămîntul din 1778, îndeplinind toate îndatoririle prescrise. 679. — 23 aprilie. — Locuitorii din satele Urzicenii de Jos, Urzicenii de Sus şi Dudeşti (falomiţaţ) dau zapis egumenului de la Cotroceni că avînd ei nevoie de păşunea de pe moşia mănăstirii, Bărbuleşti, consimt să facă trei zile clacă, răscumpărate cu un zlot, care să Ie fie scăzute din cele 12 ce prestează boierilor Fălcoeni pe moşia Urziceni, unde-şi au locuinţele. 680. — (Bucureşti,) 9 mai. — Alexandru Moruzi, domnul Ţării Romî-neşti, porunceşte ispravnicilor de Viaşca să oblige pe locuitorii de pe moşia Odivoia a mănăstirii Pantelimon, să presteze 12 zile de clacă, să dea dijma din produse, să respecte monopolul mănăstirii asupra băuturilor şi celelalte îndatoriri. 68Î. — (Tîrgu Jiu,) 11 mai. — Ispravnicul de Gorj dă încuviinţare unui om al său să meargă şi să împlinească pentru dijma anului trecut din semănăturile făcute pe moşia Bărăştenii a mănăstirii Tismana, pe Gheorghe Trandafir şi Patru Chircă din satul Gureni. 682. — 1 1 mai. — Căimăcămia Craiovei porunceşte lui Şerban, plăieş de la Topeşti, să meargă cu carte de împuternicire de la ispravnicii de Gorj la satul Gureni şi să împlinească dijma din semănăturile făcute pe moşia mănăstirii Tismana, după cum mată foaia isprăvnicetului. 683. — 3 decembrie. — Egumenul mănăstirii Rîncăciovui reclamă domnitorului că locuitorii de pe moşie nu vor să presteze cele 12 zile de' dacă şi cere ca ispravnicii de Muscel să primească ordin a-i obliga la îndeplinirea îndatoririlor. 684. — Rîmnicu Vîlcea, 18 decembrie. — Ispravnicii de Vîlcea, din poruncă domnească, judecă reclamaţia locuitorilor din Bogdăneşti împotriva egumenului de la Arnota care le-a mărit preţul dijmei' în bani la fîn şi le-a luat din livezile „curate“ de ei, hotărînd ca ori să plătească pentru carul de fîn cîte 10 parale, ori să dea în natură din zece, una, iar din curaturile lor să nu fie scoşi. 685. — (Rîmnicu Vîlcea,) 22 decembrie. — Nicolae, Drăghici, Stancu, Gheorghe, Radu şi alţi locuitori de pe o moşie a mănăstirii Bistriţa, acuzaţi că au tăiat lemne din pădure pentru .comerţ, fac cunoscut ispravnicilor din Vîlcea că nu au tăiat decît pentru trebuinţele lor gospodăreşti. 84 1796 686.— (M-rea Jitia,) 7 iunie. — Locuitorii de pe moşia mănăstirii Jitia, Cîrpetii şi Bereşti, dau zapis de învoială egumenului să facă şase zile de clacă pe an, numai vara, iar dacă va fi de lucru mai puţin, să facă trei zile de clacă şi să dea rîte un zlot de vatră, să iasă cu plugurile primăvara, să dea dijma după obicei şi să respecte monopolul stăpînului asupra băuturilor. 1797 687. — (B u c u r eş t i,) 9 februarie. — Gheorghe Polizu şi Anghel Apostol, cumpărătorii de la mănăstirea Dealul ai venitului moşiei Jigălia (Ialomiţa), reclamă domnitorului că locuitorii care au vii vînd vinul lor în cîrciumi — producîndu-le pagubă — şi cer să fie trimis un om ai domniei să-i oprească de la aceasta. 688. — (Bucureşti,) 27 februarie. — Locuitorii din satul Luica (Ilfov) înştiinţează pe egumenul mănăstirii Cotroceni că ei nu vînd vin cu amănuntul, numai „jupîn Dumitru a adus o bute jumătate în sat, la Lazăr, şi o cară cu buriu la mănăstire". i689. — 3 mai. — Iordache Neculescu, proprietarul moşiei Chiojdent, comunică egumenului mănăstirii Rîmnic, spre a-i servi la aplanarea pricinii cu satul Buda, aşezămîntul său cu sătenii: să clăcuiască opt zile pe an şi să ducă trei buţi cu vin în sat, să taie haraci, să dea cîte un ied pentru zece capre şi patru bani de fiecare rîmător. 690. — 23 mai. — Locuitorii din satul Buda dau zapis egumenului mănăstirii Rîmnic prin care se învoiesc a face cîte 12 zile de clacă şi a executa toate celelalte îndatoriri „după obiceiul pămîntului, pravila şi poruncile domneşti". 691. — M-rea Jitia, 30 iunie. — Locuitorii satului Somor (Mehedinţi) dau zapis egumenului mănăstirii Jitianu prin care se obligă să dea zlotul de vatră, să are primăvara pentru trebuinţa mănăstirii, să facă trei zile de clacă, să care produsele de pe moşie spre a fi scutiţi de zlot, să nu vîndă vin şi să nu intre în pădure fără încuviinţare. 692. — (Bucureşt i,) 15 iulie. — Mitropolitul Dosoftei al Ţării Romîneşti cere domnitorului prin anafora să poruncească ispravnicilor de Argeş ca să oblige pe locuitorii ce pasc vitele pe moşia schitului Goranu şi iau lemne din pădure, să plătească paguba, iar Alexandru Ipsilanti hotărăşte ca plata păşunatului către schit să fie scăzută .din claca stăpînilor unde locuiesc, urmînd după condica divanului pentru celelalte „adeturi" ale pămîntului. 693. — 1 6 decembrie. — Socoteala otaştinei viilor, a ierbăritului şi a zlotului de vatră de pe moşia Dobrota a mănăstirii Tîrşor. 1798 694. — (Bucureşti,) 16 aprilie. ;— Constantin Hangerli, domnui Ţării Romîneşti, întăreşte judecata divanului în pricina locuitorilor din satul Bădeşti care cu un document „plastografiat", de eliberare de rumînie, cereau să Ii se dea moşia ce o stă-pîneşte mănăstirea Cîmpulung. * 85 695. — (Bucureşti,) 24 aprilie. — Egumenul mănăstirii Cotroceni reclamă domnitorului că locuitorii din satele Urziceni şi Dudeşti, care avînd moşie strimtă s-au învoit să pască vitele pe moşia mănăstirii, Bărbuleşti, nu se ţin de cuprinsul zapi-sului în ceea ce priveşte obligaţiile, şi cere să se deaf dispoziţie ispravnicilor de Ialomiţa să-i constrîngă la îndatoriri. 696. — 2 5 aprilie. — Locuitorii din satul Borăneşti dau zapis boieruiui Ghinea Borănescu prin care se învoiesc să-i clăcuiască o zi şi jumătate pentru îngăduinţa de a-şi trece vitele la adăpat pe moşia lui, Popeasca de Sus. 697. — Bucureşti, 26 mai. — Anaforaua divanului către domnul Ţării Romîneşti în privinţa judecăţii locuitorilor de pe moşia Bărbuleşti cu egumenul mănăstirii Cotroceni, care în loc de zlotul de casă , i-a obligat prin zapis a clăcui cîte 8 zile, hotărînd că ţăranii nu au dreptate şi trebuie să respecte învoiala scrisă. 698. — (T î r g o v i ş t e,) 17 iulie. — Anaforaua ispravnicilor de Dîmboviţa către domn, referitoare la cercetarea pricinei locuitorilor de pe moşia schitului Pîrlita, cu egumenul, pentru claca în muncă, suhatul caprelor şi „havaetul" pădurii, arătînd că ţăranii au acceptat să presteze şase zile de clacă dar nu vor să satisfacă celelalte pretenţii şi cer să iasă la judecata divanului. 699. — (Bucureşti) 2 2 iulie. — Anaforaua dată de trei boieri lui Constantin Hangerli, domnul Ţării Romîneşti, în urma cercetării făcute asupra neînţelegerii dintre 36 cosaşi olteni din Gorj şi isprăvnicelul moşiei Mogoşoaia, cărora nu le-a plătit, după efectuarea muncii, suma cu care s-au tocmit, de 23 bani pe zi şi o ocă de mălai. 700. — (Bucureşti,) 1 august. — Judecătorii departamentului, cercetînd pricina locuitorilor din Străoşti (Vlaşca) cu stăpîna moşiei, clucereasa Ruxandra Ca-targi, arată prin anafora domnitorului Constantin Hangerli că, ei neavînd învoială deosebită, sînt obligaţi la douăsprezece zile de clacă pe an, aşa cum prescrie Pravilni-ceasca condică. 701. —3 august. — Doi locuitori de pe moşia Cîineasca (Vlaşca) a mitropoliei, „gîlcevitori, zurbagii şi nesupuşi", dau zapis mitropolitului că pe viitor vor fi oameni liniştiţi şi-şi vor face claca, îşi vor da dijma şi-şi vor păzi vitele fără a mai da de lucru isprăvnicelului cu purtarea lor. 702. — 7 august. — Un număr de locuitori de pe moşia stolnicului Şerban Andronescu dau zapis că în cazul, cînd nu se vor muta în altă parte la 15 martie, să-i clăcuiască trei zile pe an şi să-şi pună păstor la vite. 703. — (M - rea Rîncăciov,) 5 septembrie. — Preoţii mănăstirii Rîri-căciovul fac cunoscut ispravnicilor de Muşcel că de 35 de ani de cind se află acolo n-au văzut, pînă atunci, ca locuitorii de pe moşie să fi vîndut vin şi rachiu. 704. — 1 5 septembrie. — Grigore Tărtăşescu şi Iliaş Brezoianu reclamă domnului Constantin Hangerli, că la moşiile pe care le-au cumpărat în Dîmboviţa, Bîldana^ şi Codrii, unii din locuitori nu se supun la daca de 12 zile, sub motiv că au mai puţine vite decît ceilalţi, şi cer să dispună a îi constrinşi cu „mumbaşir". 705. — (Bucureşti,) 8 octombrie. — Constantin Hangerli, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Prahova să oblige pe locuitorii de pe moşia Comarnic, a soţiei sale Ruxandra Hangerli, să presteze cîte 12 zile de clacă sau cînd nu va fi de lucru să se înţeleagă cu isprăvnicelul pentru a da bani, să dea dijma din produse şi Ia tîrgul săptămînal să vîndă vin şi rachiu numai acei ce vor avea încuviinţare. 86 k 706. - (M-tea Arnota,) 20 decembrie, — Popa Patru din Bărbăteşti «dă zapis egumenului'de la Arnota pentru livada pe care o are de zestre în Dobriceni şi, mefiind clăcaş al mănăstirii spre a face dacă şi a da dijma, dă pe an cîte doi taleri şi un zlot. 179 9 707. - (Bucureşti,) 19 ianuarie. — Constantin Hangerli, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Ilfov să cerceteze pentru ce locuitorii de pe moşia marelui ban Dumitrache Ghica, Paşcani, nu se supun la clacă şi dijmă „după condica divanului“ şi dacă n-au „vreun aşăzămînt deosebit1', să-i îndatorească a se conforma instrucţiunilor ce li se dă să le aplice. 708. — (Bucureşti,) 2 4 aprilie. — Alexandru Moruzi, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte ispravnicilor de Prahova să oblige pe locuitorii din satele Mărgineni, Ţintea, Băneşti şi Brazda să presteze egumenului mănăstirii Mărgineni cîte 12 zile de clacă, dijma din produse specificată amănunţit şi celelalte îndatoriri cuvenite stăpî-nului moşiei. 709. — (Bucureşti,) 22 mai. — Anaforaua boierilor de divan către Alexandru Moruzi, domnul Ţării Romîneşti, referitoare la neînţelegerea dintre Grigore Tăr-tăşescu şi Ilie Brezoianu cu locuitorii de la Moara Brăiloiului, pentru păşunatul vitelor. 710. —(Bucureşti,) 7 iunie. — Anaforaua vel logofătului Constantin Cîmpineanu referitoare la pricina proegumenului mănăstirii Vieroşul cu locuitorii de la Moara Brăiloiului (Dîmboviţa) pentru islazul de pe moşia mănăstirii; el a propus şi ţăranii au acceptat să dea cîte patru baniţe porumb ştiuleţi într-un an. 711. — (T îrgo v i ş t e,) 6 iulie. — Anaforaua ispravnicilor de Dîmboviţa către domnul Ţării Romîneşti, Alexandru Moruzi, referitoare la pricina mănăstirii Dealul cu satul Glodeni, ai cărui locuitori nu vor să clăcuiască şase zile, aşa cum au propus ei şi cum acceptă egumenul, ci vor să dea zlotul de casă, ori să presteze trei zile «de clacă. 712. — (Bucureşti,) 14 iulie. — Dichiul „mitropoliei Tîrgovişte11 reclamă domnului Ţării Romîneşti, Alexandru Moruzi, că locuitorii din Săcueni, pe baza unei •cărţi domneşti a lui Nicolae Mavrogheni şi a unei adeverinţe silite de la mitropolitul Grigore, se împotrivesc a face claca şi a da dijma după obicei, şi cere a se da poruncă ispravnicilor de Dîmboviţa să-i supună la îndatoriri şi să le ia documentele spre a „nu se păgubi sfînta mitropolie11. 713. — (Craiova,) 23 iulie. — Mosbu, biv treti armaş, reclamă caimacamului Craiovei că locuitorii de pe moşia sa Hubavi nu i-au dat dijma porumbului în anul 1794 şi cere să se poruncească ispravnicilor de Gorj să cerceteze şi să-i facă împlinire. 714. — (Bucureşti,) 2 august. — Mitropolitul Ţării Romîneşti cere prin •anafora domnului Alexandru Moruzi să poruncească ispravnicului de Ilfov de a interzice locuitorilor din Ciofliceni să mai facă stricăciuni cu vitele lor pe moşia Tîncăbeşti a mitropoliei şi să prindă peşte din lacul Snagov fără a da dijma cuvenită. 87 715. — 10 august. — Mitropolitul Ţării Romîneşti cere prin anafora domnului. Alexandru Moruzi, să poruncească ispravnicilor de Dîmboviţa să oblige pe moşnenii care au cuprins locuri de îîneţe, au sădit vii şi livezi de pomi şi au deschis cîrciumi pe moşia Săteni a vistieresei Măriuţa Zădăriceasca, ce urmează să rămînă a mitropoliei după moartea ei, „să-şi dea dijma lor din toate“. 716. —(T î r g o v i ş t e,) 20 august. — Anaforaua ispravnicilor de Dîmboviţa către domnul Ţării Romîneşti, Alexandru Moruzi, referitoare la cercetarea făcută în pricina „mitropoliei din Tîrgovişte“ cu locuitorii din Săcueni, care, întemeiaţi pe cartea domnească a lui Nicolae Mavrogheni, nu vor să presteze decît şase zile de clacă şi să dea cîte şase bani pentru carul cu fin, propunînd să fie îndatoraţi după „vechile obiceiuri" la 12 zile de clacă şi la 10 parale. 717. — (Bucureşti,) 18 septembrie. — Mitropolitul Ungrovlahiei cere domnitorului să poruncească ispravnicilor de Mehedinţi să oprească pe ţăranii de pe moşiile mitropoliei: Oreviţa, Bolboşani şi Gogoşi a mai tăia „carneaţ lor" spre a nu rămîne mitropolia în pagubă. 718. — (Bucureşti,) 23 noiembrie. — Anaforaua mitropolitului Dosof-tei către domnul Ţării Romîneşti în privinţa încălcării moşiei schitului Goran de către locuitorii’ satelor Feţeni şi Blidari fără a da dijma din ce folosesc şi porunca lui Alexandru Ipsilanti către ispravnicii de Argeş de a cerceta şi a constrînge pe locuitori să facă învoială cu epistatul schitului pentru locurile de arătură, livezile de fineţe şi păşu-natul vitelor. 719. — (Bucureşti,) 28 noiembrie. — Alexandru Moruzi, domnul Ţării Romîeşti, pe baza judecăţii divanului şi a învoielii cu mitropolitul, dă carte de încuviinţare locuitorilor din Săcueni, (Dîmboviţa) pentru claca de şapte zile, dijma din fîn şi legume din zece una şi hayaetul pădurii pentru lemne de „alişveriş". 720. — (Decembrie.) — Locuitorii din satul Săcueni (Dîmboviţa) dau zapis dichiului „mitropoliei Tîrgovişte" prin care se învoiesc să dea dijma fînului, pe anul expirat, în bani, cîte zece parale de car, iar pe viitor în natură, din zece căpiţe, una. 1800 721. — (M-rea Jitia,) 18 ianuarie. — Locuitorii de pe moşia mănăstirii Jitia dau zapis prin care se învoiesc cu egumenul să facă opt zile de clacă, numai vara, o zi de arătură cu toate plugurile primăvara, să ducă la sf. Dumitru un car de lemne la mănăstire, să ia „numai lemne uscate de jos", iar pentru vînzarea vinului numai pînă la sf. Nicolae, să dea cîte un taler şi o vadră de vin de bute. 722. — (Bucureşti,) 12 aprilie. — Mitropolitul Ţării Romîneşti cere ispravnicilor de Vlaşca să dea poruncă locuitorilor „ungureni" de pe moşia Pătroaia a mitropoliei să presteze daca la termenii stabiliţi şi să lucreze tot pămîntul pe care-1 cuprind. 723. — 2 iunie. — Egumenul mănăstirii Arnota reclamă caimacamului Craiovei că locuitorii din Dobriceni, deşi au livezi de tot felul de pomi,'nu dau dijmă decît din pruni, la facerea celor şase zile de clacă trimit pe nevîrstnici, iar preoţii nu fac deloc clacă şi nu dau dijmă, — cerînd să se poruncească ispravnicilor de Vîlcea să-i oblige la îndatoriri după cum este obiceiul moşiilor boiereşti. 88 724. — 1 7 iulie. — Ispravnicii de Muşcel poruncesc vătafului plăşii Rîuiuii Doamnei să interzică lui „Gheorghe unchiaş", fugit de pe moşia Miceşti încă din vremea războiului, în Vlaşca, să vină să culeagă fructele unei livezi de meri şi pruni pe care a lăsat-o, acestea fiind de drept stăpînirea mănăstirii Aninoasa. 725. — (Rîmnica Vîlcea,) 31 decembrie. — Căminarul Petrache Luchi, ispravnic de Vîlcea, porunceşte lui Preda, vătaf al plaiului Cozia, să cerceteze în satele de pe moşia mănăstirii Arnota reclamaţia egumenului că pe pămînturile şi livezile locuitorilor fugiţi au venit rudele lor care nu dau dijmă şi nu prestează claca, obli-gîndu-i la îndatoriri sau, de se vor împotrivi, averea fugarilor să fie dată „întru zaptul mănăstirii". « ■ ^ % ■ » :: - - ! \ ............................ XPOHOJIOrHHECKMH CFIHCOK flOKVMEHTOB 1700 1. — ByxapecT, 10 (JieBpajiH. — Kohct3hthh BpbiHKOBHHy, rocnoAapt BajiaxnH, b pe3yjibTaTe npoH3Bea,eHHbix paccAeAOBaHHH nocra-HOBJineT, mto Ctohh h ero 6paTbH H3 Topcypa nea Mhks, cbiHOBba jXparo-MHpa Bojiah, KOTopbie BbiKynHJiHCb paHee, Bnpc/ib 6y/ryT CBo6o;iHbiMH ot KpenocTHoft 33BHCHMOCTH h ocTaBJieHbi b noKoe nocTejibHHqbHM Teopre, CbIHOM Ka3HaneH XpH3H, KOTOpblH ÎKajiyeTCH Ha HHX 6e3 OCHOBaHHH. 2. — (ByxapecT,) 4 m a p t a. — Kohcthhthh BpbiHKOBHHy, rocncxnapb BajiaxnH, b pe3yjibTaTe npoHsneAeHHbix paccjieAOBaHHfî jţaer rpaMOTy Aji^e c ero cbiHOBbHMH h BHyxaMH H3 JloSpyH (PoMaHau), hto OHH CBOSOAHbl OT KpeiIOCTHOH 3aBHCHMOCTH H AOAJKHbl 6bITb OCTaBJieHbl b noKoe EapSy BpsTauiaHOM, Ka3HaneeM, kotophh hx He no npaBy oOijH- •BJIHeT KpeiIOCTHblMH. 3. — (ByxapecT,) 18 MapTa. — Kohct3hthh BpbiHKOBHHy, rocno^apb BajiaxnH, yTBep>K^aeT Bbixyn KpenocTHbix Pa^y h ero cbiHOBeft, Bbah h Coape H3 iineTpapHyA, 3a cyMMy b 40 TajiepoB, 6e3 bothhhh, ot * ÂHacira, jKeHbi Heronubi, cbma HoHaiuno H3 CaKyeHb. 4. — (ByxapecT,) 19 anpejia. — Kohct3hthh BpbiHKOBHHy, rocno^apb Bajiaxrm, AaeT nryMeHy H3 raHceHb rpaMOTy Ha BJiajreHHe Kpe-HOCTHblMH H3 OjIOpeUITb «AAH BCeX Hy>KA MOHaCTbipH». 5. — 2 9 m a h. — Tyaop, chh SonpbiHH MapnKH H3 Bjis^eHb, OTjţaeT cnacpapHio JI,HHKyjiy ByftHecKyjiy, 3a aoat b 50 TajiepoB, croio nacTb no-MecTHH H3 BbiH'icuiTb, 6e3 KpenocTHbix, KOTopbie h Bnpe,ab ocTaiOTcn ero, ecjm hx HaS^yT, Kyaa ohh c6exKAeHHe ot KpenocTHoă 33BHCHMOCTH Ha ycAOBHH He noKHAaTb ceAa, HO OHH Bce xe yHIAH. 10. — (ByxapecT,) 27 anpejia. — Kohct3hthh BpbiHKOBHHy,, rocnoAapb BaAaxHH, AaeT pa3pemeHHe HeAOBeny nryMeHa H3 KoTponeHU npHHyAHTb AIOACH H3 HOMeCTbH KpHCT3HeUITb AAH nOHHHKH OAHOTO pbl6- Horo caAKa. 11. — (ByxapecT.) 20 Maa. — Kohct3hthh BpbiHKOBHHy, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT, b pe3yAbTaTe JKaAo6bi HryMeHa, jkhtcahm nOMeCTbH MOHaCTbipa MHXafi-BoAO BbinOAHHTb CBOH O0H3aHHOCTH, OTAaBaH' npHHHTaiomHHCH oSopoK h «noMoutb no o6binaio». 1702 12. — (ByxapecT,) 15 e b p a a a. — Kohct3hthh BpbiHKOBAHy,. rocnoAapb Bajiaxan, AaeT OTKpbiTyio rpaMOTy Ha po3biCK h npnBOA xpe-nOCTHblX H3 CeA OjI3MbIH3eniTb H Huib, paCnOAOJKeHHblX BO BA3A6HHHX MO-HacTbipn ApA>xem, nacTb KOTopbix c6emajia b ByKOB, a qaerb b Apyrne-MecTa, «h HToObi n^aTHAH «pynToapa» BMecTe c ApyrHMH». 13. — (ByxapecT,) 10 anpejia. - TeoAOcne, mhtpotioaht' BaAaxHH, nnrneT ropomaHaM «ropoAa Oaoah», hto6h ohh paccAeAOBaAH AeAO HeKOTopbix KpenocTHbix MOHacTbipa Ko3hh, npHiueAuiHx TyAa H3 ceAa. KspBpeHb, KOTOpbie BnncaAH ce6H «ASTypamaMH» b rpaMOTy, nojKaAOBaH-Hyio ApyrHM >KHTeAHM MaTeeM Bacapa6oM. 14. — (C t p e x a h a,) 10 anpejia. — Kohct3hthh BpbiHKOBHHy» rocnoAapb BaAaxHH, yTBep>KAaeT Bbixyn H3 KpenocTHoft 33bhchmocth Kpe-CTbaH H3 KoUIKOAHH (MexeAHHH.), KynHBUIHX 3a 80 30A0TbIX «5 TOAOB (Aym) AbiraH» h ota3buihx hx nryMeHy CTpexaftH, noAynHB 3a to ocbo-OoaCACHHe, 6e3 BOTAHHbl. 92 15. — (M o h a c t bi p b K o t p o q e h b,) 2 6 Mas. — ^Khtcah cejia OaKseHb MOHacTbipH KoTpoqeHb AaiOT HryMeHy 3anncb, no KOTOpofl corjiantaiOTCH 0Tpa6aTbmaTb qerape ahh 6apmnHbi b toa, cofiAiOAaH n Apy-rne ycAOBHH, 3a npaBo noAb30B3HHH yroAtHMH MOHacTbipcnoro noMecTbH. 16. — (ByxapecT,) 1 hiohh. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, rocnoAapb BajiaxHH, nopyqaeT HryMeHy THCMaHbi o6H3aTb XHTejieS mo-HaCTbipCKHX BJiaAeHHH OTflaBaTb O0pOK H3TypOH B pa3Mepe AeCHTHHbl «no o6biqaio». 17. — ByxapecT, 4 H IO H H. ------- KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, TOC- no,qapb BajiaxHH, paccjie^yeT b cyzie nonbiTKy KpenocTHbix H3 TsM6y-peuiTb cqHTaTb ce6n cbo6oahbimh Ha ocHOBaHHH BOAbHOH rpaMora, AaHHofi HepycajiHMCKHM naTpnapxoM, h npHKa3biBaeT, Ha ochob3hhh rpaMOTbi MaTen Eacapa6a, qTo6bi Bce ohh ocTaBaJiHCb b 33bhchmocth ot OonpbiHH Pa ah HjinnecKy, BJiaAejinuH noMecTbH. 18. — ByxapecT, 2 0 H IO H H. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, TOC-noAapb BaAaxHH, b pe3yAbTaTe cyAeOHoro pa30opa b AHBaHe, AaeT 3a-uţHTHyio rpaMOTy CTaHy h ero 6paiy, cbiHOBbHM JXaMHaHa H3 KomoBeHb (PoMaHan), KOTopbix 6onpe Bp3T3uiaHy xotcah He3aK0HH0 3aKpenocTHTb. 1703 19. — (ByxapecT,) 1 3 h h b a p h. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3biBaeT xorreAHM H3 IloTeAy, BAaAeHHH MOHa-CTbipn BHCTpHiia, qacTb KOTOpbix HBAneTCH KpenocTHHMH, 0Ka3biBâTb no-BHHOBeHHe HryMeHy B TOM, HTO OH 3aCT3BHT HX BbinOAHHTb. 20. — (ByxapecT,) 3 0 okth6ph. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, rocnoAapb BaAaxHH, AaeT nncbMeHHoe pa3pemeHHe HryMeHy MOHa-crapH rionpodyAyH 6paTb o6poK HaTypofi c noMecTbH FLionyA ot Bcex HaXOAHUIHXCH TaM AIOAGH, 6e3 pa3AHqHH, CO Bcero, qeM OHH IIOAb3yiOTCH. 21. — ByxapecT, 1 AeKa6pH. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, rocnoAapb BaAaxHH, AaeT 3am,HTHyio rpaMOTy jkhtcahm ceA TypqeuiTb h BepdeuiTb, oTnymeHHbix Ha boaio c hx BOTHHHaMH 6oHpbiHeft Hahhkoh, npOTHB KOTOpblX Hecnp3BeAAHB0 BbICTynHAH, HTOObl 3aBAaAeTb HMH, MaTefi, BeAHKHH KanHTaH ceiiMeHOB (HaeMHbix bohck), h ero rnypHH IlpeAa Hai, Maprna. 1704 22. — ByxapecT, 2 4 MapTa. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, rocnoAapb BaAaxHH, cyAHT b TpeTHH pa3 raxdy OoHpbiHH PaAbi, jkchh KanHTaHa KoHCTaHTHHa OnAHnecxy, c HeKOTopbiMH KpecTbHHaMH H3 TsM6y-peniTb h AaeT oTnycKHyio rpaMOTy CTaHHCAaBy h ero OpaTbHM, CbiHOBbHM BpaTaHa, KOTOpbie BbiKynHAHCb y HepycaAHMCKoro naTpnapxa KaK SbiBînne KpenocTHbie MOHacrapn CiJibiHTyA CaBa. 23. — 3 m a h. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3biBaeT KanHTaHaM H3 Shmhhhh h CKaeniTb h «bccm TaMouiHHM cAy- 93 jkhjihm jiioahm», HaxoflHin,HMCH bo BJiaj^eHHHx nocTejibiimero UIep6aHa HacTypejia, AaBaTb BJia^ejibixy oSpox HaTypofl hjih OTpa6aTbmaTb eMy Ha SapmuHe c njiyraMH ABa pa3a b toa h njiaTHTb no aerape 6aim c rojioBbr CKOT3 3a BbirOH. 24. — q o p o r bl p JI a, 7 HlOJlfl. — KOHCTaHTHH BpbIHKOBHHyr rocno^apb BajiaxHH, npHKa3biBaeT nryMeHy H3 Cerapan He MeHHTb ciapbix oSbiaaeB b oTHomeHHax c jhoabmh,- npoîKHBaiomHMH bo BJiaAeHHax moh3-CTbipa, h He 3aKpenomaTb KpecxbHHHHa ripeAyns h ero cbma ÂHTOHaKH, KOTOpbie npHHiJiH jKajioBaîbCH, nona Bce He hbhtch ajih 3Toro b AHBaH. 25. — ByxapecT, 9 aBrycTa. — Kohct3hthh EpbiHKOBîmy, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT rpaMOTy, noATBepiKAaiomyio BbiKyn H3 KpenocT-Hbix, coBepiueHHHH DiHrope h 6paTOM ero IlapacKHBOM, chhobbhmh H-nne H3 ByHeuiTb (Bbuiaa), KOTOpbie 3anjiamj]n enHCKOrty H3 PbiMHHKa 60 Ta-jiepoB a-îib noKynKH B33MeH hx naraH. 26. — (ByxapecT,) 20 Hosfipa. — Kohct3hthh BpbiHKOBHHy,. rocnoAapb BajiaxHH, AaeT oTKpbiTyio rpaMOTy ajih hohmkh h B03BpameHHH o6paTHo 6erjibix Jiro^efl H3 noMecTbH MOHacTbipa MepHHKa, r^e 6bi ohh He HaXOAHAHCb. 27. — (ByxapecT). — Kohct3hthh BpbiHKOBHHy, rocno^apb BajiaxHH, yTBepjKAaer nony Ba^a H3 rfjionmop ocBo6oiKAeHHe H3 KpenocxHbix, AapOBaHHoe 6oapbiHeH Bjiaaae h BjiaAeHHe aacTHMH BOTBHHbi, KynjieH-hoh y y^pn, cbma reprHHH apMarna. 1705 28. — 9 m a p t a. — ZIohh, BejiHKHH KanHTaH norpaHHaHbix bohck, Aaer nryMeHy MOHacTbipa MspA>KHHeHb pa3peuieHHe coOpaTb ayîKHx jHOAeft, He 3aHeceHHbix b noAaTHbie ctihckh, ajih MOHacTbipcKoro cejia. 17 0 6 29. — (ByxapecT,) 9 tJ5 e b p a ji a. — Kohct3hthh Bphhko-BaHy, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT oTKpbiTyio rpaMOTy ajih noHCKOB h npH-BOAa 6erjibix jnoAefi H3 cejia PofîsHem'Tb h H3 MOHacTbipa BpbiHKOBeHb. 30. — (ByxapecT,) 16 ceHTa6pa. — Kohct3hthh BpbiHKO-BaHy, rocnoAapb BaJiaxnn, AaeT nojmoMoaHyio rpaMOTy HryMeHy H3 Thc-MaHbi o6a3aTb Bcex o6pa6aTbiBaiomHX MOHacTbipcKHe noMecTba, 6e3 hckjho-aeHHa, AaBaTb HaTypajibHbifi o6poK h o6poK co Bcero, aeM nojib3yiOTca. 1 1 707 % 31. — 20 (JieBpajia. — BAaA /IparocT H3 KbiMnyjiyHra BMecTe co cbohm 3aTeM Teopre AaioT nopyaHTejibHyio 3anHCb Eap6y Kop6aHy h» HsMaeuiTb Ha AByx KpenocTHbix, y hhx HafiAeHHbix, KOTopbix ohh nepe-AaAyr nbipKajia6y cejia b AeHb cb. HjibH. 94 32. — 2 6 Mau. «KoCTaHAHH KOMHC (kOHIOIHHH), CblH K0CTaHAHHa„ 6biBiuero BejiHKoro naxapHHKa (nauiHHKa)», AapyeT mhtpohojihh BajiaxHH KpenocTHoro BacHJiHH H3 ^KeMHHHJie «co BceMH ero AeTbMH» 3a iiomhh ero ^ymH. 33. — ByxapecT, 22 hioha. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT 3aiH,HTHyio rpaMOTy Aji6yjiy, cjiy>KHJiOMy H3 Ho-HeuiTb, c ero CbiHOBbHMH Ba^eft h ripeAOH, KOTOpbie, 6yAy™ o6t>hb^ch-Hbl KpenOCTHbIMH BOpHHKOM TparOpe BaJIHHyjIOM, AOKa3aJIH CBHAeTejIHMH,. hto ohh He H3 tlenapHB, a nponcxoAHT ot poAa rienTeuirajiop H3 ropo^a PbIMHHK, CBOfîOAHblX JIIOAeH. 34. — Morouioafia, 6 hiojih. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy,. rocnoAapb BajiaxHH, yTBepxAaeT rpHropHio, cbmy BbuiKaHa, BOJibHyio,. AapoBaHHyio KanHTaHOM HHKyjiofi rjioroBHHyjiOM BMecTe co CBoefi MaTepbio, SoHpbmeft Ka3HaHeHiuefi Băniei, «no hx Ao6pon BOJie». 35. — ByxapecT, 21 ne k a 6 p h.— KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy,. rocnoAapb BajiaxHH, yTBepxtAaeT Onpe, cbmy OaHH H3 ÂJideniTb, c ero-noTOMKaMH, ocBo6o>KAeHHe ot KpenocTHoro coctohhhh, AapoBaHHoe 6oh-pbiHeft Bnuiefi rjioroBHHKOH, RasHanefluieH, h6o c actctb a cjiy>KHji ei «Be-pofi H npaBAOH». 1708 36. — (ByxapecT,) 2 0 h h b a p h. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy,. rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT ^hko H3 Bhctphhm croeopHTbCH c nry-MeHHOM H3 TncMaHbi HacneT Bbinaca ero ckot3 h Apyrnx ydbiTKOB, KOTOpbie oh npHHHHHeT noMecTbio MOHacTbipa, b npoTHBHOM xce cAynae, neperaaTh CKOT Ha CBOK) BOTHHHy. 37. — (ByxapecT,) 2 6 m a p t a. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, rocnoAapb BajiaxHH, paccjieAyeT b AHBaHe TH7K6y h AaeT 3auiHTHyio rpaMOTy IleTpy Borofiy c ero CbiHOBbHMH, KOTOpbie HecnpaBeAJiHBO 6hjih o6T>HBJieHbi KpenocTHbiMH naxapHHKOM (nauiHHKOM) Bacnjie Apa>khtohhom„ HeCMOTpH Ha TO, HTO OHH BbIKynHJIHCb y eTO npeAUieCTBeHHHKOB. 38. -- riOTJIOAiKb, 7 H K) H H. ---- KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, TOC- noAapb BajiaxHH, yTBepxAaeT BbiKyn H3 KpenocTHbix, HoHa H3 BbiJiTa h ero cbiHOBeft, ot MOHacrapn CTpHM6a, 3a cyMMy b 90 TajiepoB, 6e3 3eMJiH. 39. — (KpaftoBa,) 3 ceHTH6pn. — KoHCTaHTHH IHrapOeft,. BejiHKHH 6aH, ynojiHOManHBaeT PaAy, HcnpaBHHKa (ynpaBJiHiouiero) b no-MecTbe MOHacTbipH OeAejiHHiofty H3 BlHTopcypbi (JÎojrac), «OTpaSaTbiBaTb MOHâcTbipio 3 ahh 6apiu,HHbi b toa, oahh AeHb naxaTb Ha nmeHHne, oahh' AeHb C HTHHTaMH H OAHH AeHb Ha JK3TBe». 170 9 40. — (ByxapecT,) 11 h h b a p h. — Kohct3hthh BpbiHKOBHHy,. rocnoAapb BajiaxHH, nameT >KHTejiHM H3 ceji ^ejieS h IloTejiy, nocejieHHbiM 95 BO BJiaaeHHHX MOHacTbipH Bucn-puiia, uto dyAyT HaKa3aHbi, ..zţpyrHM aau npuMepa, ecAH He dyAyT nocjiyuiHbi npHKa3aHHHM uryMeHa. 41. — Byxape CT, 2 9 M a p T a. -------- KoHCTaHTHH BpblHKOBHHy, rocno/iapb BaAaxuu, AaeT samurayio rpaMOTy CTaHy u JIou3y, cbiHOBbHM *nona UlepdaHa H3 MeAWuamb, od-bHBAeHHbiM KpenocTHbiMn komhcom (ko-hioihhm) ByHen, udo b AHBaHe He AOKa3aAH, uto ohh paHee BbiKynuAucb. 42. — (ByxapecT,) 28 anpejia. — Kohct3hthh BpbiHKOBsmy, TOcnoAapb BaAaxuu, npHKa3bmaeT «BceM CAyxcuAbiM n KpecTbsraaM», HMe-romHM BHHorpaOTHKH b ^epHepe, bo BAaAeHuux MOHacTbipeu ToBopa n THCMana, AaBaTb xpoMe rocnoAapcKoro BHHapuuuH (Hajior bhhom), noAa-raeMoro MOHacTbipro TncMaHa, odpoK c 3eMjin «c Tpex uacTeu, KOTOpbiMH BJiaAeeT MOHacTbipb ToBopa». 43. — (ByxapecT,) 10 m a a. •— KoHCTaHTHH BpblHKOBHHy, rocnoAapb BaAaxuu, npocnr cbhllichhhkob n «MonmeH» H3 ceji 4Î3BopaHb‘. n IIlTe^aHemTb (Mycveji) noKa3arb noA npucHrou, HBAHeTca au xpenocmon 'HoaKHM H3 H3BOpaHb COdCTBeHHOCTbK) MOHaCTblpH KblMnyAyHC HAH dOH-pnHa PaAy ToAecKy, HTodbi BbiHecTH cyAedHoe pemeHHe. 44. — (H 3 b op a h b,) 1 5 m a a. — CBHmeHHHKH n «MoniHeHbi» H3 cca H3BopaHb h IIlTecjiaHCiHTb (MycueA) cBUAeTeAbCTByiOT, tito HoaKUM :n ero cbiHOBbH hbahiotch KpenocTHbiMn MOHacrapn KbiMuyAynr, KynAen-HbiMH MaTeeM BacapadoM n nepeineAUMMU no ouepeAH k BopuuKy CTpoe u k BejiHKOMy KAionapio PaAy ToAecKy. 45. — (MoHacxbipb TncMaHa,) 4 Hoadpa. — reprima Bahhah h3 rieiiiTHmaHb AaeT 3anncb o npnMHpeHHH c nryMenoM H3 Thc-MaHbi, hto 3a ydnToro Rpenocraoro, npuHaAAOKaBiuero MOHacTbipio, AaeT Ha ero MecTO BbicAaHa c AeTbMn, kotopbix oh dyAeT uMexb, a Te, kotophx yjKe HMeeT, Haokhh h flyMHTpaiHKo, dyAyT CBodoAHbiMH. 46. -- T bl P r O B H IU T e, 4 H O H d p H. - KoHCTaHTHH BpblHKOBHHy, TOcnoAapb BaAaxuu, AaeT JlyMHTpy, cbray .BamieAH MOHaxa H3 H3BopaHb, 3aui,HTHyio rpaMOTy, od OTnymeHuu ero Ha boaio BaAOTa Aoro4>eTOM npu •ero CMepTH, aah 3amuTbi ot nonbiTOK dpaTbeB yconmero 3aKpenocTHTb ero. 47. — TbiproBuniTe, 10 AeKadpn. — KoHCTaHTHH EpbiHKo-_ BHHy, rocnoAapb BaAaxuu, pa3dupaeT TH>K6y KpenocTHbix H3 ApAacuToauu c BAaAeAbu,aMu noMecTbH u AaeT doupbme ÂpAuKHTeAHM BbipydaTb «3apocAu» b no-MecTbe CTOHueuiTb u uceHH b noMecTbe Herpucua. 96 49. — TfaiproBHniTe, 17 a h b a p a. — KoHCTaHTHH BpuHKO-sairy, rocnoAapb BajiaxHH, b pe3yjibTaTe paccjiejţoBaHHH, AaeT 3ain;HTHyio rpaMOTy HeKOTOpbIM >KHTejIHM H3 CjISBHTeiUTb (OjIT), OKJieBeT3HHbIM B TOM, HTO HK06bI B3HJIH AeHbTH, HT06bI CAejiaTBCH KpenOCTHbIMH MOHaCTblpH ITjiaBHTeHb. 50. — (T bi p r o b h m t e,) 18 a h b a p a. -— KoHCTaHTHH BpblHKOBHHy, rocnoAapb BajiaxnH, ynoAHOManHBaeT oAHoro H3 cjiyacajibix rocno-Aapa noftTH h co6npaTb Bcex xpecTban MOHacTbipa KtiMnyjiyHr, r^e 6bi ohh ne HaxoflHJiHCb, h OTnpaBHTb hx Ha hx MecTa, h npHKa3biBaeT, htoSh hhkto He npOTHBHjica oTAaTb hx odpaTHO. ■51. — 23 $ eb p a ji a. — TKhtcah ce/ia Bs^euiTb, KpenocTHbie mo-nacTbipa KbiMnyjiyHr, asiot 3anncb nryMeHy Hocn(|)y c nepeancjieHneM pa-€>ot, KOTopwe o6a3yiOTca BbinojiHHTb b TeneuHe oahoto voj\a. 52. — ByxapecT, 28 a n p e ji a. — KoHCTaHTHH BpblHKOBHHy, rocnoAapb Bajiaxnn, paccMaTpHBaeT Ta>K6y MaHH, cbiHa Ojiope, h lîoHa, cbffia $He, c- SoapaMH OapKsmaHy o KpenocTHOM hx coctohhhh h AaeT hm OTnycKHyio rpaMOTy, Tax nax ohh BbiKynnjiHCb y nHTapa Bap6y 3a 200 Ta,JiepoB. 53. — 16 h io h a. — «MeAîKHauiH» H3 cejia IIIoBbipKy AaiOT ao-roBopHyio 3anHCb MHTponojiHTy AHTHMy OTHOCHTejibHO o6a3aTejibCTB, npa-HHMraeMbix hmh Ha ce6a 3a MecTa (yroAta), KOTopbiMH nojib3VK)TCH. 54. — (TbiproBHiuTe,) 24 aBrycTa. — KoHCTaHTHH BpblHKOBHHy, rocnoAapb BajiaxnH, npHKa3biBaeT KpenocTHbiM H3 cejia Tpana cjiymaTbca HryMeHa H3 Mhcjih h npoAaBaTb b cejie Jinuib bhho MOHacTbipa, noA yrp030H, hto hm 6yAyT OTpe3aHbi yuiH. 55. — TbiproBHiuTe, 25 aBrycTa. — KoHCTaHTHH BpblHKOBHHy, rocnoAapb BajiaxnH, AaeT 3amHTHyio rpaMOTy BAaAy h ero OpaTbaM, CîaHy h AnocTOAy, cbiHOBbHM FbTpy H3 BspSsTeuiTb, KOTopwe, 6yAy™ KpenocTHbiMn AoroijieTa TyAopa, 6hah 3ajioaK6y maTpapa IIlepâaHa c KpenocTHbiM Hohom h ero TOBapnmaMH, KOTOpbie yTBepncAaJiH, hto ohh hbjih- 7 — c. 1812 97 IOTCH CBOfiOflHblMH JHOflbMH, H noCTaHOBJIHeT, HTO OHH BMeCTe C /ţpyTHMK; 5KHTejIHMH H3 HSjiaHHUbI 6yjiyT KpenOCTHblMH HCTUa. 17 11 59. — 2 0 M a p t a. — Maprajior Hoh K3npnopsHy H3 KpucTH-HeuiTb, 6biBinHă KpenocTHOft MOHaxa riaBJia, KOTopHÎl npn CMepra ocbo-6oahji ero BMecTe c bothkhoh, npoaaet HryMeny H3 Apflxcema, Fenajimo, njseMBHHHKy TlaBaa, cboio 3eMJiio 3a cyinMy b 17 cTapHHHwx TajiepoB. 60. — 8 anpejiH. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBHHy, rocnoaapb Bajia-xhh, npHKa3HBaeT nbipKajiaSaM- H3 Bcex yKa3biBaeMbix ceji HaftTH jijoach MOHacTbipa ToBopa h Tex, kto bociipothbhtch, nooianep rocno^apa meer npaBO 3a0HTb b kojioakh. 61. — (Byxapecî ,) 3 Mas. — Komhc (kohkhhhh) KoHCTaHTHH Aapur cBoeMy rnypHHy #HaKe BsK3pecKy, bcxthkomv KJHOHapio, xpenocraoro H3 cejia }KeMeHHJie, C TpeMH CblHOBbHMH. 1712 62. — {T bi p r o b h ui t e,) 2 5 h h b a p a. — KoHCTaHTHH BpbiH- KOBHHy, rocnoAapb Ba^axHH, aaer 3am,HTHyio rpaMOTy JJyMHTpy ,a.baKony h ero BaTare H3 BpaTyjieuib, 06'bHBJieHHbiM KpenocTHtJMH MOHacTbipa Phh-KSBOByji, TaK Kax ohh 6bMH Hy>Ke3eMuaMH «cep6aMH», npHme/ţniHMH b CTpany. 63. — T &i p r o b ii ui t e, 25 shb aps, — KoHCTaHTHH Bphhko-BHHy, rocnoAapb BajiaxHH, ,naeT 3amHTHyio rpaMory IIIep6y H3 <&ypeiHTb h ero sarare b tom, hto ohh «ocBo6o>KaeHbi or KpenocTHoS 33bhchmocth> OT MOHaCTbipH PblHKâHOByjI, T3K KaK AOKa3aJIH, HTO OHH Hy>Ke3eMUbr «cep6bi», npHHieruuHe b CTpany. 64. — T bl p r O B H UI T e, 28 H H B a p H. — KoHCTaHTHH BpbIHKO-BHHy, rocnoaapb BajiaxiîH, n,aeT 3ain,HTHyio rpaMOTy Bacnjie, cbmy HaHa,. H ero BJieMHHHHKy CTOflHy, CbIHy OnpH, H3 KbipCTHflH, OKJleBeTâHHbIM nry-MeHOM MOHacTbipa PbiHKSHOByji Kax KpenocTHbie, TaK Kax Ha cyne noxa-3aHo, hto ohh 6biJiH Hy)Ke3eMixaMH «cep6aMH», npHuie/iuiHMH b CTpany. 65. — (ByxapecT,) 19 aBrycTa. — KoHCTaHTHH BpbmKO* BHHy, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3bmaeT «MomneHaM» h «Me;r*:HaiiiaM» hs i^eTeoapbi He npecTynaTb BJia,n.eHHS MonacTbipa MepHHKa, npHCBaHBasr oSpoHHbiS Aoxoa, a Te, kto 6yaeT cesiTb Ha 3tom HOMecTbe, aojikhbi ;i,a-BaTb HryMeHy npHHHTaiomHHCH o6pOK. 66. — H e p h e u, 3 OKTs6pa. — KnpKS Poabhy, KanHTaH P(ep -Heua, paccMaTpHBaeT >Ka/io6y, no,TâHHyio rocnoAapio Hohom KoKo.aey.;ioM h HeKyjioi, KpenocTHbiMH MOHacTbipn CrpexaHH, Ha nryMeHa CaBy, kotophh 3a6paji y hhx ckot, yjihn ii jţeHbrH, h nocTaHOBjjneT, hto Hexyjia AojDKeK nojiyHHTb oâpaTHO ane rojiOBH cKOTa,. yjiba h neHbra, a ocTajibHbie npe~ TeH3HH 6_v,TyT paccMOTpeHbi b cyne. . 98 67. — (KpaHOBa,) 2 1 HoaSps. — KoHCTaHTHH LlirapSeS, Be-jihkhh 6afi OjiTemm, paccMarpmaeT b cyfle cnop nocTejibHHnero CraâKy BeHAJKecKy c Bap<5y H3 C'ro^o>KaH h ero 6paTOM, o nojiOBHHe cejia Komb-HeiirrB, npo^asHoro BMecTe c OerjibiMH KpenocTHbiMH, ooasaB npoAaBiiiHx KyHHTb KpenOCTHblX HAH CTOJIKOBarbCÎÎ KaK HafiayT Hy>KHblM. 17 13 68. — Byxapecî, 11 Mas. — KoHCTaHTHH BpuHKOBSHy, roc-rioAapb BajiaxHH, AaeT OTnycKyHio rpaMOTy Bjiaay h ero OpaTbSM, cm-HOBBHM CT3HHMHpa H3 33M6peUITb, KOTOpbie, 06'bHBJieHHbie KperiOCTHblMK 6e3 AOKa3aTe.rihCTB BaTaifiOM Mareeu BaJiasaHy, npHHMH b A«Bah h rtpH-csryjiH, hto ohh Bceraa 6hah CBo6oAHbiMH h noMHpHJiHCb 3a cyMMy b 30 TajiepoB. 69. — ByxapecT, 18 Mas. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBSHy, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT nojiHOMOBHyro rpaMOTy jhoasm BejiHKoro cjiyxepa IIIepSaHa, nocjiaHHHM B3bmaTb y scHTejieft ero noMecTbs, 3HMHHsa, no 4 6aHH c kaKAoft ckothhh 3a bbinac, kto 6bi ohh He ObiJiH. 70. — ByxapecT, 7 hkjhh. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBSHy, rocnoAapb Ba/iaxHH, ^aex 3amHTHyio rpaMOTy, AOKa3aHHyio b A»yx HHcraH-Hhsx, cbiHOBbSM Aji6y.ua, Onps h Paa.y, KOTopbix OospbiHs MapHKa Aji-6scKa, xoTe^ia cAejiaTb xpenocTHHMH. 71. — (Byxapec T,) 2 3 HIOHS. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBSHy, rocnoAapb BajiaxHH, cyAHT b AHBaHe h Aaer oxpaHHyio rpaMOTy Hohv h BjiaAy, KpenocTHbiM noMecTbs ByjineHb, KOTopbie BbiKynnjiHCb ot nHTapa KoHCTaHTHHa Kop6sny 3a «neTbipe Ayura iţbiraH», npoTHB MOHacTbips Cyp-narejie, Roropufl xoTeji hx 3aKpenocTHTb. 72. — TbiproBHfflre, 20. ceHTsOps. — KoHCTaHTHH BpbiH-KOBSHy, rocnoaapb Bajiaxnn, AaeT 3amHTHyio rpaMOTy HecKojibKHM >kh-TejisM «MOiuHeHaM» H3 cejia PbiMeHb (Bbijraa), KOTopue npoAsan vicma-CTbipio Xype3 cboh nacTH bothhhh, hto6h hx He saspenocTHAH, nocKOJibKy OHH CBOSoAHbie A IO AH. 73. — (TbiprOBHfflTe,) 13 OKTsOpS. —: KoHCTaHTHH BpbiHKOBSHy, rocnoAapb BajiaxHH, paccMaxpHBaeT acao 6osp PyASHy, Ha ko-Topbix XHTejiH H3 cejia ByATypeuiTb h JlbiHeiiiTb (Oat) noAa.nH wajio6y, .hto ,ohh ObiJiH HacHAbHo 3aKpenomeHbi AoroifieTOM TyAocHe PyAsny, h no-CTaHOBASeT, HTO KpeCTbSHe 3THX CCT SyAyT CHHTaTbCH KpenOCTHbIMH. 74. — (ByxapecT,) 17 h o a 6 p s. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBSHy, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT achteAHM H3 ce-aa C3.'mpyK AaBaTb mh-TponOAHH oSpOK, npHHHTaiOIH,HHCfl 3a BCe, HCM OHH nO.JIbSVlOTCH B HOMeCTbe, B KOTOpOM ÎKHByT. 75. — TbiproBHiiiTe, 20 Hos6ps. •— KoHCTaHTHH EpbiHKo-BSHy, rocnoAapb Bajiaxnu, yTBepsiAaeT cyAeSHoe pemeHHe, RUHeceunoe BejlHKHM 6aHOM OATeHHH KOHCTaHTHHOM IIlTHpOeeM no AeAy MeWAy CTe-rapoM HpKofi c ero abok>poahhmh OpaTbSMH, cjiy>KamHMH naxapHHiHMH 99 b Mexe^HHixe, h nryMeHOM MOHacxwpH Orpexana, KOTOpbifi xoieji ax 3a-KpenocTHTb, h AaeT hm OTnycKHyio rpaMOTy. 76. — (T bi p r o b h ui t e,) 7 a e k a 6 p h. — KoHCTâHTHH BpbiH-KOBHny, rocnoAapb Bajiaxra, A,aer rpaMOTy Paay IlHTHKyjiy, KpenocTHOMy MOHacTbipa Ka^iaapyuiaHb, ncnpaBHHKy MOHacTbipcKHx noMecTHH, nojtyxaTb Becb aoxoa c noMecTba TpsHCTeHb (TlpaxoBa). 17 14 77. — ByxapecT, 20 anpejia. — IIlTe(|)aH KaHTaKy3HH0, roc- noaapb BaaaxHH, 3aKpenjiaeT 3a MOHacrapeM KbiMnyayHr ce.no BajAeuiTb co BceMH KpenocTHbiMH, b pe3yjibTaTe pa3(5opa b AHBaHe, Ky^a ohh npea-CTaBHJiH «noAiio>KHHe oTnycKHbie rpaMOTbi>, Kyn/ieHHbie y boapHHa CTauay H3 poAa KOTopbiH BJianen paHee cejioM Ba^euiib; KpenocTHbie TepHSOT T51>K6y. 78. — (B y x a p e c t,} 18 Mau. IIPrecfiaH KaHTaKyaHHO, rocnoaapb Banaxiin, npHKa3biBaeT KoHCTaHTHHy, OwBiiieMy KanuTaHy H3 BnexaHb, h BCeM JKHBymHM BO BAâACHHSIX MOH3CTbipH MsKCHMCHb OîpaOaTbIBaTh Ha OapIHHHe 3 AHfl B rOA H H OTAaBaTb npHHHTaiOmHHCfl o6pOK, B npOTHBHOM cjiynae ohh 6ypyr BbiceneHbi nryMeHOM. 79. — (ByxapecT,) 27 Mas. — UlTeiJiaH KaHTaicy3HHO, rocno-Aapb BaaaxHH, ynojiHOManHBaeT enacxona H3 By33y o6n3aTb jKHTejieă, nocTpoHBUiHx AOMa Ha MecTax, npHHa£JiejKamHX enucKonnH, AoroBopHTbcn o noMoma, KOTopyio ohh AOJixKHbi eMy OKa3biBaTb, a ecjiH HeT, nepece/iHTb hx Ha rocnoAapcKHe MecTa. 80. — (Baia Ae ApaMa,) 20 hiohh. — BejiHKHH naiHHHK CTaTe JleypAflHy, Bap6y BpsHJioây, bbjihkhh cepAap, h KarnrraH MepHeua MaTefl KaHTaKy3HHO cyAHT, no npHKa3y rocnonapn, xajioOy IlbipBy Cna-tfieuia, llbipBy ymypejiyjia h Hona KoKyney, KpenocTHbix MOHacrapa Ope-xana, Ha HryMeHa, oToOpaBUiero y hhx ckot h Apyroe HMymecTBO, h no-CTaHOBJIHIOT, HTO OHH TepHIOT TîOK(5y. 81. — (ByxapecT,) 6 aBrycTa. — IIlTe^aH KaHTaKy3HHO, rocnoAapb BanaxHH, npHKa3biBaer KanHTaHy H3 rioAyn ZţoaMHefi h BceM ncHTejiHM noMecTba cKHTa BaOejie n/iaTHTb «AaHh 3a ckot h o6poi<» nry-MeHy MaKapnio h nepeHectH KopnMy b ceno. 1715 82. — ByxapecT, 8 h h b a p h. — UlTe^aH KaHTaKy3HHO, roc-noAapb BaaaxHH, 3aKpenjineT 3a MOHacrapeM ÂpHOTa BaaaeHHe KpenocTHbiMH cena j^oOpnneHb, KOTopwe, 3a «npHHy>KAeHHe paOoTaTb» noma JIOBaJIHCb AHBHHy, HTO OHH CBOOoAHbie JIIOAH, BblKynHBIHHeCH BO Bpe-Mena KoHCTaHTHHa IIIepOaHa. 83. — 10 h h b a p h. — CBoOoAHbie 6e33eMeAbHbie KpecTbime, >kh-Tejra HOMecxbH MOHacTbipn nojioBpan, 3aBHCHMoro ot Xype3a, nonynaîOT 100 KJiHTBeHHoe nojiTBepjKjjeHHe HryMeHa, mto ohh ne KpenocTHbie, asb B3aMeH AeKJiapamno, hto He HMeiOT noMecTba h Gyny'r ;iaBaTb MonacTbipio no o6bniav> o6poK HaTypoâ. 84»— {ByxapecT,} 13 a h b a p h. — IIlTecpaH KaHTaKy3HHO, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT cSopmnKaM noAaTefi H3 Mexeanuna He 6ecnoKOHTb BoceMb KpenocTHbix MOHacTbipa TncMaHa, nocjiaHHhix pa6oTaTb b noMecTbe TljiouiTmia, h6o ohh 06JioxeHbt b MOHacTbipcKOM cejie. 85. — (ByxapecT,) 2 7 an pena. — IIlTetpaH KaHTaKy3HHO, rocnoAapb BaaaxHH, a,acT nryMeHy K03HH rpaMory Ha BJianeHHe Kpenocr-HblMH H3 }Kh6,;IH, 3a HCK./UOHQHHGM «JKyAHHefi», KOTOpHe 3aTeSAH AOHOCbl n npenHpaTe/ibCTBa, hto ohh He KpenocTHbie, a «njiaeuiH», ho ,thb3h Hamen, HTO OHH «npHperaiOT K XHTpOCTHM». 86. — (M o h a c t h p b Xype3,} 22 Maa. — OKhtcah H3 Xy-pesa, KOTOpbie, 6yAynn 3ajioaKamee Mona-CTbipio Cb. HoaHHa H3 ByxapecTa, o6a3aTb TaMoniHHx >KHTejien AaBaTb npH-HHTaJOHIHHCH o6pOK. 89. — (ByxapecT,) 2 2 HoaPpa. — UTreipaH KaHTaKy3HHO, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3HBaeT MaTeio, KanHTaHy H3 Bncrpeu,, h BceM, nojib3yiomHMca noMecTbeM MOHacTupa THCMaHa, AaBaTb o6poK h njiamrb 3a BbiroH 6e3 pa3JiHHHH, noA yrpo3oiî HaKa33HHH. 90. — (ByxapecT,) 24 h o h 6 p h. — IUreipaH KaHTaKy3HHo, rocnoAapb Bajiaxim, AaeT nojiHOMOHHyro rpaMOTy cjiyjKHBOMy rocnoAapH HanpaBHTbca b Baiifl Ae ApaMS h Apyrne uecra coPpaTb Perjibix Kpe-noCTHHX H3 MOHacTbipa THCMaHa, HTOSbl B03Bp3THTb HX «Ha HX MCCTâ», npHKa3aB, hto6h hhkto He npoTHBHJica otastb hx oQparHO. 17 16 91. — 2 anpejia. — Teopre H3 PsTyHAa BMecTe co cbohm chhom Hsry a a iot 3anacb naniHHKy Mmaio jloSpocjiOBHHyJiy Ha cyMMy 26 TaJie-pOB, KOTOpbie OAOJi/KHJiH, HTofibi BhiKynHTb y TypoK Apyroro china, hto cna- 101 HOBHTCH KpenOCTHblMH erO H ero HaCJie^HHKOB, CO BCeMH CbIHOBbHMH, KO-Topbie y hhx 6y^yT b ^ajibHeiîineM. 92. — (ByxapecT,) 7 anpejin. — Ham/iae MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3biBaeT KannTaHy H3 HepHeu; h cdopmHKaM no-AaTeii H3 MexeAHHua He OecnoKOHTb omoro KopHMapn, oAHoro noroHiAHKa BOJioB h 6 ruiyrapeft, KpenocTHbix MOHacraps THCMana, KOTopbie njiaTHT noAaTH Ka3He BMecTe c ApyruMH KpenocrabiMH 03 cBoero cejra. 93. — (ByxapecT,) 12 anpejin, — HaKOJiae MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT nHpxajiaSaM, «cKayHauiaM» h «MouiHe-HaM», JKHBymHM B0JIH3H npyAOB MOHACTbipH Ko3HH, AaBaTb IlpHHHTaîO-iuhhch o6poK HryMeHy c pudbi, KOTopyio jiobht, h 3a Bce, aeivi noAb3yK)TCH. 94. — (ByxapecT,) 2 7 anpejia. — Ham/iae MaBpoKopAaT, rocnoAapb Bajiaxan, AaeT noAHOMoairyio rpaMOTy rocnoAapcKOMy c.ny>KH-BOMy nanpaBHTbCH c aeAOBeKOM HryMeHa H3 Crpexam HCKaTb KpenocTHbix MOHacTbipa h, r^e 6bi ohh He 6huui, npHBecra oOparao Ha «hx MecTa», npHKa3aB, HTOdbl HHKTO He npOTHBHACH HX B03Bp3THTb. 95. — (ByxapecT,) — HoaH MaBpoKopAaT, rocnoAapb Bajiaxan, npHKa3biBaeT TaMOJKeHHHKaM H3 KbiMnHHbi h PÎHy, BaTa(J>y norpaHHHHH-kob, nocKOJibKy HecKO/ibKO KpenocTHbix MOHacTbipa MapA>KHHenb y6e>KajiH B TpaHCHJIbBaHHK), B3HB OTTVAa OTapy MOHaCTHpCKHX OBeiJ, HOCTapaTbCH CHapflAHTb JHOAeft H CXB3THTb HX, A AH B03MeiHeHHH yObITKOB. 1718 96. — (ByxapecT,) 13 ceHTnOpH. — HoaH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT xorreAHM cejia Tpana, xpenocrabiM mo-HacTbipa Mhcjih, KOTopwe AoroBOpHAHCb c nryMeHOM AaBaTb 18 TajiepOB BecHOH h 18 oceHbio BMecTo oSpoKa, noracHTb neAOHMKy 3a ABa roAa, noA CTpaXOM HaKa33HHH. 17 19 97. — (ByxapecT,) 29 Maa. — UuKOjiae MaBpoKopAaT, roc-noAapb BaAaxHH, npHKa3biBaeT BceM KpenocrabiM H3 BpaTOBaeuiTb (Ap-Axceui), AaBaTb npmHTaiomHHCH odpox HryMeHy MOHacrapa Ko3hh, Ha 3eMAHX KOTOporO OHH JKHByT. 98. — KpafioBa, 20 o k t sr 6 p fl. — ynpaBAeHHe OATeHHH co-odmaeT reHepajiy IIlTaHHBHJiio, BoeHHOMy KOMeHAaHTy TpaHCHJibBaHHH, 06H3aTeAbCTBa KpeCTbHH, JKHBymHX B MOHaCTbipCKHX H OOflpCKHX nOMeCTbHX. 99. — (ByxapecT,) 21 okthSph. — Huicojiae MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxnH, AaeT nojiHOMOHHyio rpaMOTy HryMeHy H3 HyneTa o6h-3aTb Bcex AioAeă, >KHBym,HX b noMecTbax MOHacTbipa, OTpaâaTbraaTb Ha OapmHHe, no corAameHHto. ' 102 1 720 100. — K p a fi o b a, 20 hiohs. — YnpaBjieHHe OjireHHH npocnr BoeHHoro KOMeH^aHTa TpaHCHJibBaHHH AaTb nHcbMenHbiH npHxa3 BepHyTb •6erJ!bix npenocTHbix, 3aTpe6oBaHHbix rpacjacTBOM XyneAoapa, c. ycJioBneM, HToâbi SbiJio pa3pemeHO BHCJiaTb no MecTy scuTejibCTBa uiepOoB h ubiraH ,jfi3 OATeHHH, nepeme^uiHX qepe3 ropbi. 101. — KpatoBa, 25 hkjhh. — PacoieAOBaHHe, npOH3Ben,eH-_Hoe HHKOjiaeM a^ IlopTa, cexpeTapeM ynpaBJieHHH OjiTeHHH, orHocHTejibHo jKaJioObi mmejieîî cea BaaxeHb h PaniMHa, Ha BOpHHKa Marea Bpamiofty, KOTopbift chjioh 3axBa™ji necKOJibKo ceMeftcTB h nepeceaaa hx Ha sewiaa crioero 6paTa KoHCTaHTHHa Bpanaonv b HeuiTHHKy. 102. — KpaftoBa, 27 hîohh. — CoBeTHHKH ynpaBaeHHH OjiTe-hhh HaripaBaaioT khh3k> ae IH'raHHBHaab, ry6epHaropy TpaiicHabBaHHH. gpapHHa KoHCTaHTHHa Bp3Haofty c xcajioGoS, hto HeKOTopbie ABopane H3 . :XyHeaoapcKoro npaa, conpoBoacflaeMbie 60 atoabMH, pas-bes^Karor no Bceiî npOBHHHHH b noHCKax 6ervibix KpenocTHbix h Bbi3biBaiOT 6ecnopaa.KH, nbiraa kpecTbHH, HTodbi BbiAaan ; coBeTHHKH npocaT AaTb nncbMeHHbiH npHKa3 o B33HMHOM B03BpaiH;eHHH KpecTbHH, nCpeUie/UHHX H3 OAHOH npOBHHHHH B ApyryfO, a re, KOTOpwe hx Hinyx, AoaxHbi npHATH c AOKyMeHTaMH, a.xh AOKaaaTeabCTBa hx npeTeH3HH. 103. — (K p a i o b a, h io hb). — YnpaBJieHHe OjiTeHHH aoboaht A.o CBea,eHHH ABopaH H3 rpa(|)CTBa Xyneaoapa, b otbct Ha hx npocb6y, mto 6e3 np«Ka3a BbiuiecToamHX Baacreft He MoryT yTBepAKTb B03BpameHHe 3aTpe6oBaHHbix KpenocTHbix. 104. — (KpaioBa,) 1 hiojia. — Teopre KaHTai KpenocTHbix, «asbho c6eiKaBUiHx b TypeuKyio cTpaHy», KOTopbiM npocTHT Bce no^ara b npouuioM h 6yaymeM, •ecjIH OHH B03BpaXHTCH. 172 2 107. — 25 Mas. — «MeAJKHauiH KSJiapaiHH» hş JlHKHpeuiTb Ae Bba, ^KHsymHe b noMecTbe MOHacTHpa Tpex CBHTHTejieă H3 ByxapecTa, AaioT 103 3anHCb enHTponaM nepeu Smbiuhm bcjihkhm xanHxaHOM AtJieHAyjiH, rocno-AapcKHM nocjiaHixeM, o £>apw,HHe, KOTopyio AoroBopumiCb oTpadaTbiBaxb. scnaxHBaa h dopoua BecHOH h oceHbio no 80 rnaroB, ceMeHaMH MOHacxbipa,. h 06 «odpoae no odbiaaio». 108. — KpafioBa, 9 hkjhs. — ynpaBJieHHe Ojiremm cyzuix thjk-6y KpenocTHbix H3 BorASHemxb (Bbuina) c nryMCHOM H3 Aphotbi, Koxopbie-npOCHT nsOaBHTb HX OT KpenOCTHOrO COCXOHHHH, H riOCTaHOBJIBGT, <1X0 H B dy/iymeM ocxaHyxca nonpeJKHeMy KpenocTHbiMH MOHacxbipa. 109. — K p a h o b a, 10 hiohh. — ynpaBJieHHe OjrreHHH cyaar TH>K6y JKHXejieH H3 J3,o6pHTCHb C HryMeHOM H3 ÂpHOTbl, HXO OHH 3aKpenO' meHH He no npaBy, h nocxaHOB/iaex, hto h b AajibueHweM hmh 6y,xex Bjia-AeTb, Kax KpenocTHbiMH, MonacTbipb. 110. — KpaiîoBa, 17 hsohh. — ynpaBJieHHe OjireHHH aobqahx Ao CBeaeHHH BJiacxeii rpatJicxBa Xynefloapa, mo ne MOJKex b aaHHbifi momcht yAOBJiexBopnTb npocbdy o BOSBpamenHH derjiwx KpenocTHbix, xau Kaa ohh boiujih b HOByio nepenncb npoBHHu.nn, npoH3BeueHHyio no yKâ3âHHio HbiHe noKoflHoro BoeHHoro KOMeHuaHTa TpaHCHJibBaHHH BHpMOH.ua, omam, ecm ero npeeMHHK npHMGT noJioacHxejibHoe pemeHne, dyayx BOCxpedoBaiibi no 3aKony h ojixeHCKHe upenocrabie, SejKaBmne nepes ropbi. 111. — K p a h o b a, 8 a»Jin. — ynpaBJieHHe OjrreHHH npHKa3bi-BaeT jKHTeuHM H3 ceji KsAHMaHeuiTb, PlHSTeniTb h CeBecrpeHb oTpadaTbiBaTb MOHaCTbipiO Ko3HH, Ha HbHX 3eMJIHX >KHByX, yCXaHOBJieHHbie OapmHHHbîe AHH,. 18 .zmeii b rou c fejierofi hjih c njiyroM, n uchtoih de3 cKora, 30 AHe§. 112. — (EnHCKonHa PbiMHHKyjiyft,) 14 ho st 6 pa. — Jl a-MacKHH, enncKon PbiMHHKyjia, uuiex rpaMoxy, c yrp030îi npoKJiaxHa, ajih npncnrn, Koropyio uojijkhm npHHec™ cxapojKHJibi H3 Maaenryji nea Mape b cnope aryMeHa H3 ApHoxbi c jkhxejiaMH MonacxbipcKoro noMecxba, KOTopbie ,xarar odpoa coBexHHKy CxaăKO n xoxax nepenecxH rpaHHuy BJiaueHHa k ero noMecxbio. 113. — KpanoBa, 28 ho a 6 pa. ~ ynpaBJieHHe Ojitchhh uo-boahx ao CBeACHHa atHxejieă H3 JXodpHaeHb h BorjiaHeuixb (Bbîjiua), c noMecxba MOHacxbipa ApHoxa, mo 6bum jianu yKa3aHHa padoxarh oahh ueHb b HeAeJiK) Ha r-uaAe/ibua noMecxba h odpoaa He njiaxuxb, a HryMew HMeeT npaBo Ha3Haaaxb nwpKajiadoB bo Bce cejia MOHacxbipa. 114. — KpafiOBa, 28 Hoadpa. — Teopre KaHxaKy3HHo, da». OuxeHHH, uaex HryMeny MOHacxbipa BpbiHKOBeHb pa3peuiHxejibHyio rpa-Moxy codpaxb jiiojicm b cejiax h nocejinxb b noMecTbe, aji a ocHOBaHna ce a a b cxo aomob, cMeHHB h hx Mecxo b peecxpe K33Hbi ajih cdopa nouareă. 1723 115. — KpaftoBa, » Mapxa. — ynpaBJieHHe OJweHHH uaer rpaMOty, paspeuiaroinvio Pa,xy KSJiapamy codpaxb HCHxejieă, nepemeauiHX aepe3 Ojix b B36hh, h nocejinxb hx b noMecTbe coBexHHKa IUxnpdea & MjieKSHeuixb. 104 116. — KpaSoBa, 2 wapTa. — ynpaBJieHHe OjrreHHH AaeT paspeiueHHe Jioro^ery TaHacae TbipHOBHHy nepecejiHTb b ero noMecree 9 neJioBeK H3 cejia KaqyjiaremTb, «h6o nepexoAST Sojibme, hcm HyjKHox 117. — K p a h o b a, 4 m a p t a. — ynpaBJieHHe OjireHHH nopy-qaer HcnpaBHHKy H3 jlojona, TeopMe nopTspecxy, noMeinarc. pacnajiy ceji BoxâHyji, Fioprana h Ebipna, jkhtcjih KOTOpbix xotht n.epecejiHTbCH r blHTopcypy. 118. — KpaftoBa, 10 hiohh. — ynpaBJieHHe Oatchhh npn-Ka3btBaeT BOpHHKaM H3 yerjjiOB JIojiik, MexeAHHU. h TopiR cocraBHTb cnu-ckh Bcex KpenocTHbix KpccTbHH, npnnie;HHnx H3 XyneAoapcKoro Kpasi nocjie 1718 roaa, OTnpaBHTb hx oOparao. 119. — KpaSoBa, 13 hiohh. — ynpaBJieHHe OjireHHH npHKa-3biBaeT TKmemu H3 riajin (JIojijk) hbhtbch b AHBaH BMecre c HryMeHOM MOHacibipa Ulerapna ajih paccjieAonaHHa hx pa3HorJiacn& no noijo.ry no-MecTbn UyrypeuiTb, a ao Toro oâpoK He aojokch BsiiMartcH hh oahoh H3 CTOpOH. 120. — 20 hiohh. — Mareft KanTaKy3HHo, Shbuxhh BeAHKHii ma-Tpapb, jiaer oTnycKHyio 3anncb «EteTpy BauiHHy, Opary Ctohhv», ero Kpe-noCTHOMy 113 PaKHUeJie, KOTOpblH BbIKynHJICH CO CBOHM CbIHOM no HMeHH Hjine 3a cyMMy 26 TajiepoB, 6e3 3eMjm. 121. — KpaioBa, 12 aBrycTa. — ynpaBJieHHe Ojitchhh npn-Ka3bmaeT BceM ncnrejinM c noMecraH MOnacTbipn Kajiyfiyjiyfi OTpaOaTbuuiTb oahh Aenb b nenejiio «jih6o c Jiouianbio, jih6o pynaMH» 6e3 oTAann o6po-Ka, cJiymasch nopyneHHii HcnpaBHHKa, «OTira HHKOJian». 122. — KpanoBa, 12 h o a 6 p h. — ynpaBJieHHe OjrreHHH AaeT yKâ3aHHH Jioro4>3Ty HoaHy noAfeHHnaHy, KOTOpbiH BMecre c HMnepaTop-ckhm TaMO>KeHHHKOM HoaHOM IIIeBApeii nocjiaH nocajiHTh «CKaynamcn h njiaemeH» Ha rpaHHiţy, b ye3AH JXojuk h PoMaHan, HMen bosmojkhoctr BblSpaTb HX H3 pSIAOB KpeCTbHH CepeAHHKOB ; VKa3aiIHH, BbinOJIHeHHbie BHOCJieACTBHH BOPHHK3MH ye3AOB. 123. — KpaiioBa, 10 nenafipsi. — ynpaBJieHHe Ojitchkh AaeT OrKpbiryio rpaMOTy nryMeHy H3 GrpbiMSbi bbhay ocBodowAeHHH jnoAeii H3 noMecTbH MOHacTbipn ajih BbinojiHeHHH paâor B ye3Ae. 17 24 124. — {Byxapecr,} 12 anpejin. — HiiKOJiae MaBpoKop-AaT, rocnoAapb BajiaxnH, npHKa3biBaer sceM jhoahm h nwpKajiaOaM c Typeu.KHX «0A3H», HtHBymHX b noMecTbe KyneuiTb. AaBare «noAara»-(aaeT) no oSbinaio nryMeny MOHacrapn Paay-BoAB. 125. — (Byxapecr,) 26 u a a. — HHKOjiae MaBpoKopAaT, roc-noaapb BajiaxHH, aaeT pa3peuiHTejibHyio rpaMOTy nryMeHy MOHacreipsi PhiHKanoByji 3anpeTHTb tcm, kto HMeeT BHHorpaAHHKH na xojiMe Mona-CTbipa, npoAaBaTb TaM bhho. 105 126. — (CspsMHHeniTb,) 29 Mas. — KpecTbsme H3 Cspa-HHHeuiTb /ţaioT 3anncb HryMeHy MOHacrapa CspBHHHeuiTb o corAameHHH, ’[To6bi hm ahah 3eM,jUO ps nojib30BaHHH, h b o6mch o6h3viotch 0Tpa6a-TbiBaTb ABaauaTb jXHeH b toa KajKAbin, h AaTb ojmoro naxapa h OAHoro nacrryxa (npn KopoBax). 127. — KpaâoBa, 15 hiohh. — YnpaBAeHHe Ojitchhh npHKa-' 3breaeT BSjiHKOMy nopTapy Hoany Bsahhy OTnpaBHTbcn b XloSpnHeHb h Borfl3HeuiTb, rae KpenocTHbie He /ta iot bo3mo?khocth HryMeHy BJiaAeTb Aaare KynjieHHbiM noMecTbeM, npoH3BecTH oOMep, OTAeAHTb ot ycaAbSbi Klpen«CTlHblX >H yCnaiHOBHTb MejKQBbie iKaiM®H. 128. _ {ByxapecT,} 15 hiohs, — HHKOJiae MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxun, Aaer noAHOMOHHyio rpaMOTy nejioBeKy MOHacTbipa PaAy-BoAâ o6a3aTb arHTejiefi noMecTb» KnceAeT oTpaOaTbiBaTb SapmHHy, «KaK ecTb o6biKHTeAHM H3 IIoTeAH h HeAefi orpaOaTbiBaTb h ABBaTb oOpoic no oQbinaio. 132. — KpafioBa, 14 MapTa. — YnpaBAeHHe Oatchhh npn-KasbiaaeT nbipKa,na6y h aioahm H3 ce ji a UyrypeiiiTb MOHacrapa Illerapaa paSoîaTb oahh AeHb b HeAeAio, 6es otahhh o6poKa, hah >Ke AoroBOpHTbCH e HryMenoM KaK CMoryT, htoSh oh He JKaAOBaAca Ha hhx. 133. — (ByxapecT,) 30 aBrycra. — HnKOAae MaBpoKop-AaT, rocnoAapb BaAaxHH, AaeT HryMeHy H3 ApAiKerua rpaMOTy, pa3peuiaio-myio 6patb Becb aoxoa «ot rpaHHpbi ao rpaHHphi» c noMecTbH IloeHapb (TeAeopMaH), o6aaaB bchkoto AaBaTb o6poK no o6binaio h 3anpeTHB npo-AaîKy BHH3, KpOMe MOHacTbipcKoro. 134. — KpaiioBa, 1 ceHTsfips. — YnpaBAeHHe OATeHHH pac-îCMâTpHBaeT TH>K6y JKHTeAefl H3 ZloOpHUbI C 6eH3aAH r. KaHTaKy3HHQ (cblH 106 rocnoAapîî), KOTopbie nbnajnicb cnHTaTbCH cboSoahhimh JiioAbMH, h no-cTaHOB^iHeT, mto 6yAyT h Aa.nee ero KpenocTHbiMH. 135. — 12 ceHTHfîpH. — KoHCTaHTHH Bp3TamaHyA aaex pac-nHCKy cBoeMy ABOiopoAHOMy SpaTy, BopHHKy Hjine OTeTejrauiaHy, Ha cyM-My b 60 3J!OTbix, 3a KOTopyio npoAaji oAHoro KpenocTHoro, Anre.ia H3 Cy-TeiUTb c ero cwhom. 136. —■ (MoHacTbipb THCMaHa,} 9 AenadpH. — Hry-MeH H3 TncMaHbi AaeT pa3peuieHHe HeKOTopbiM HCHTejiHM H3 XaeuiTb pa3-tîHTb BHHOrpaAHHKH Ha 3eMAHX nOMeCTbH H3 OpJlH, 3a HTO 6yayT AaBaTfc AecHTHHy c 3eMJin aepe3 ceMb AeT, oaho BeApo H3 aschte, a Tatoice Kaxo jibiii 6vAeT CBoSoAeH npoAaTb BHHorpaAHHK c pa3pemeHHH MOHacTbipa. 1727 137. — (ByxapecT,) 13 s h b a p s. — HnKOjiae MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT xcnreAHM H3 EpsHHneHb h ApyrHM, jkh-BymHM no coceACTBy, KOTopbie otbo3ht nmeHHpy Ha napycHbix JioAKax, Heno,/ib3yH nepeBOS b MOHacTbipcKOM noMecTbe JOtHJiyji, AaBaTb HryMeHy no CTapoMy o6bmaio 9 Saab c Kangioro B03a h He nporaBHTbea ceMy, noA cTpa-XOM HaKa3aHHH. 1728 138. — Kpa&OBa, 17 h o h 6 p a. — ynpaBAeHHe OjrreHHH npH-Ka3biBaeT îKHTejiHM H3 KocTeuiTb, nojiyiHBUiHM no cyAy ocBoCojKAenne H3 KpenocTHbix, AoroBOpHTbCH c nryMeHOM nacner o6poKa 3a 3eMJiio, koto-POH nOAb3VIOTCH BO BJiaAeHHHX MOHaCTbipfl BKCTpHH,a. 1 1 72 9 139. — (ByxapecT,) 2 2 a n p e ,n a. — HHKOJiae MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT rpaMOTy, paspeuiaromyio HryMeHy MOHa-crapă BaHyjiyft (By33y) He AonycKaTb npoAawH Apyroro BHHa c noMe-'CTbH Vasa, xpoMe MOHacTbipcKoro h rocnoAapCKoro. 140. — KpaftoBa, 25 anpeJis. — ynpaBAeHHe OjrreHHH AaeT Teopre KaHTaKy3HHo, 6efl3aAe; rpaMOTy Ha BJiaAeHHe KpenocTHbiMH H3 cejia Xlo6pHua, KOTopbie noAHHJiHCb cyAHTbCH b 1726 roay, htoSm ocbo- 6oAHTbCH OT KpenOCTHOH 33BHGHM0CTH. I 730 141. — ByxapecT, 6 anpejin. — HHKOAae MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT HryMeHy MOHacTbipa Jlsuiyji rpaMOTy, paape-iuaioinyio coSnpaTb o6poK h «AaHb c 36mjih» (aAeT) co Bcex JHOAeft, ko-Topbie noAb3yioTCH noMecTbeM BpaHHneHb (HjioMHua), HaTypoil h nAaTy 3a Bbinac (cyxaT) no oShinaio. 107 142. — KpafloBa, 23 h k> h h. — ynpaBJieHae Ojitchhh noBO-4HT ÂO CBejieHHH BOeHHOrO KOMeH^aHTa TpaHCHJIbBaHHH, lITO KaTOJIHMeCKHB cnacxon H3 Hhxohojih, xoTopbia HBJiaeTca TaK>Ke anocrojibcxaM BaxapaeM npoBHHUHH, He no npaBy TpeâyeT B03BpameHHH 96 ({jjiophhob, oTnaHHbix hm 3a rnecTb ceMeâ 3eMJien.eJibii.eB h onnoro canoBHaxa, omeceHHbix x ocBo6o>KneHHbiM ot HajioroB, b cqeT oSjiojKenHH cejia, B3HMaeMoro y ca-MblX 3ajKHTOHHbIX, nOCKOJIbKy OH 6bIJI 06H3aH njiaTHTb BCe Hajiorn B33MeH Tpyna h nojiyneHHbix ot hhx nener. 173 1 143. — 8 <$ e b p a ji h. — Omspaca OraHxa KaHTaxy3HHo co-CBoefi nonepbio Cacjrroa naiOT OTnycKHyio 3anacb Henejixo, cbmy Bacajie H3 cejia OHjiHneuiTb, KOTopoMy napyiox ocBo6o>xneHHe H3 KpenocTHbix, Tax xax b3hjih ero MajibiM peSeHKOM ot OTna b cboh noM, «OTAaB b yneHHe, hto6m 3Haji rpaMOTy h neHae». 144. — (ByxapecT,) 25 anpejia. — Maxaaji PaxoBana, roc-nonapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT jkhtcjihm h3 noMecTba XlnxaceHh (HjhJjob), ocBo6o>KfleHHbiM ot ynjiaTbi 44 6aHb c aejioBCxa b ron, OTpaSaibiBaTh Ha 6apuiHHe no odunaio, xax noroBopajiacb c enacxoncTBOM By3ey, BJianeio- IH.HM noMecTbeM. 145. — K p a i o b a, 27 anpejia. — CoBeTHnxn ynpaBJieHHîr OjiTeHHH noBonnT no CBeneHHH BoeHHoro xoMeHnaHTa TpaHcnjibBaHnn, hto-Bap6y OTeTejiHuiaHy, 3aMecTHTejib BopHnxa b MexenaHne, npocnT no-MOIH.H, HToSbl BbIJlOBHTb H3 JieCOB KpeCTbHH, c6e}XaBUIHX Tyna H3 HeCKOJIb-xhx 6oapcxnx cen, a Tax>xe hto ataTejia cejia Tbipjia yraeTaioTCH Bjianejib-u,eM HHKOJiaycoM FlaTepoM. 146. — (ByxapecT,) 24 m a h. — Maxaft PaxoBana, rocnonapn Bajiaxaa, naeT aryMeHy H3 Maxaa-Bona rpaMOTy, paspemaiomyx) nep->xaTb «6e3 cnopy» Tpex Jironen, xpenocTHbix, canoBHaxaMa b MOHacrap-cxax canax, cBo6onnbiMa ot Bcex nonaTea a HaTypajibHbix o6a3aTejibcTB. 147. — KpaaoBa, 11 hiohh. — ynpaBJieHae OnTeHaa npa-xa3biBaeT jxaTejiHM H3 cejia MOHacrapn llojioBpaq oxa3aTb noMoxn,b Ha nocTpoaxe xaMeHHoa xopnMbi b noMecTbe, He 3anaxaBaTb MOHacTbipcxae-canbi Bonpexa yxa33HHHM aryMeHa, a ecjia hmciot noxasaTeabCTBa, hto ohh He xpenocTHbie, hbhtbch b naBHH rjm cyne6Horo nacejienoBaHaa 148. — (ByxapecT,) 28 hiohh. — Maxaaji PaxoBana, rocnonapb Bajiaxaa, npaxa3biBaeT «xanaTaHy ropona», oTnpaBHTbcn b noMe-CTbe MOHacTbipa CBHToro HoaHa, b6jih3h Byxapeera, rne stfxJjeHna Mexaier c npyraMH TypxaMa H3 XbipmoBbi ycTpoaJia ce6e «onaa», h o6a3aTb Bcex naBaTb o6pox no o6binaio a nnaTy 3a Bbinac («cyxaT») aryMCHy, a Ha Tex, xto 6yneT npoTHBHTbCH, nacbMeHHo nojxajioBaTbca narne H3 Chjihctphh. 149. — KpaaoBa, 1 ceHTHâpa. — XOrrejia H3 rtojiOBpan ixajiyioTCH ynpaBJieHHio OjiTeHaa, hto npamjin «HeMnu» a npaHyatnaioT HX 0CT3BHTb CBOH JKHJIHina H nepecejlHTbCH B MOHaCTblpb, H npOCHT OCTa- 108 BHTfa hx Ha cTapbix xo3HHCTBax, rAe HMeioT no cyKHOBajibHe h MeAbHHite, KOTOpbie paapymaTCH H3-3a hx nepecejieHHH. 150. — KpafioBa, 11 h o h 6 p h. — YnpaBAeHHe OjiTeHHH ao-bo/iht ao cBeASHHH reopre KaHTaKy3HHo, hto aah Toro nrofibr cjioMHTb co-npoTHBjieHHe xcHTeAeft cejia J3,o6pHUH, He *eAaioiH,HX npn3HaTb ce6a ero KpenocTHbiMH h njiaTHTb o6poK HâTypofl, npeflocTaBHT b ero pacnopHHteHHe HexoTopoe HHCAO BOHHOB. 1732 151. — KpafioBa, 13 h o a 6 p a. — YnpaBJieHHe Oatbhhh npn-Ka3biBaeT KpenocTHHM rtaymeiiiTb ac Orscay (BbiAKa), no;iapeHHbiM oa-HOBpeMeHHO C nOMeCTbeM KOHCTaHTHHOM rioeHapy MOHaCTbipiO ,Z3,HHTpyH-jieMH, HcnoAHHTb Bce o6H3aTeAbCTBa, KOTOpbie TpeSyeT CTapnua, Tax, xax paSoTaAH Ha cTaporo BAaAeAbua 152. — KpaftoBa, 16 h o a 6 p a. — YnpaBAeHHe OATeHHH ao-boaht ao cBeABHHH HryMena MOHacTbipn BHCTpHua, hto pa3peuiHAO eMy HMeTb OAHOrO KpenOCTHOrO H3 A6CflTH C6MCM, H3 Tex AfOAefi, HTO npHXOAHT «C TypeUKOÎl CTOpOHbl», OCB06o>KAeHHbIX OT ynAaTbl HaAOTOB B TeneHHH 3 AeT, a b nocAeAyromne TpH roAa c HaAoroM co ckhakoh, a 3aTeM, Kax h Apynie jKHTeAH 1733 153. — (MoHacTbipb IloJioBpaa,) 17 $ e b p a a a. — Bhb-IHHe «MOIHHeHbl» H3 IlOAOBpaA, KOTOpbie B THX6e C MOHaCTbipeM FIoao-Bpan «nponrpaAH agao», asiot HryMeHy 3ariHCb, hto 6yAyT nAaTHTb 66 6aHb c (J)aAHH (14 322 m2) CKomeHHoro ceHa c ycaAtdbi, KOTopyro npoAOAJKaAH CHHTaTb CBoefi. 154. — (KpaăoBa,) 18 (J) e b p a a h. — YnpaBAeHHe OATeHHH npHKasbiBaeT «BopHHKaM ye3AOB» He AonycKaTb, hto6h cjiyJKamne aAMH-HHCTpauHH 6paAH HîHTeAeS Ha pa6oTbi 6e3 onAaTbi. 155. — 12 anpejis, — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxHH, AaeT HryMeHy MOHacrapH KtiMnyAyHr rpaMOTy, pa3pemaiomyio BAaAeTb BceMH KpenopTHbiMH H3 ceAa H3BopaHb (MycHeA), KOTOpbie «npo-hcxoaht ot HoaKHMa h MaHH, cbrna HnKmyAa», BMenre c AByMH jiejihh-KaMH, ’ ecAH *e ohh HMeiOT hto-ah6o npoTHB, nycTb hbhtch Ha cyA b AHB3H. 156. — (ByxapecT,) 13 aBrycTa. — Tparope Buna, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3biBaeT KannTaHaM H3 Xoahbohh, ÂASoTeuiTb h JlHKHpeuiTb noMOHb enHTpony MOHacTbipn Koahh coSpaTb odpox c rex no-MeCTHH «KaK C KpeCTbHH H M3pA>KHHeHb, T3K H C TypOK, nOAHOCTbK), no o6biqaio», noA yrpo3oft, hto B3bimeT c hhx. 157. — (KpafioBa,) 4 Hoa6pa. — KaHiieAHpHH ynpaBAeHHH OATeHHH OTMenaeT, hto jkhtcahm h3 rororn nocAaH npnKa3 CB03HTb ceHo h HcnoAHHTb paSora, TpefiyeMbie bjia/iejiiiuen nowiecTbn Mapnefi cn3T3- 109 pacofl, a jKmejiHM H3 BpacTbi AaH Haxa3 npoH3BecTH naxoTy aah BAaAeAbna KoHCTaHTHHa ApflweTOHHy. 1734 158. — (ByxapecT,) 12 s h b a p h. — Tparope Vana, rocno-Aapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT cyAbflM h BceM aioahm, hmcioiuhm BHHorpaA- HHKH Ha XOAMe TonOAOBeHb, He npO^aBaTb BHHO B KOpHMaX BO BA3A6HHHX MOHacTbipH HyneT, KOTopbift He MO*eT npoAaTb CBoe coâcTBeHHoe. 159. — (ByxapecT,) 12 MapTa. — rpHrope THKa, rocnoAapi» BaAaxHH, npHKa3biBaeT jkht6ahm H3 noMecran MOHacTbipsi Koau.h : Ctba-HHK3, JlHKHpeiUTb H CTaHOMHpeiHTb, ASBaTb «ofîpOK H AeCHTHHy nOAHOCTbIO, no ofibinaio» h OTpaâaTbiBaTb Ha 6apin,HHe c njiyraMH BecHofl h oceHbio. 160. — (MoHacTbipb K o 3 h a, ) 20 MapTa. — HryMeH mo-HacTbipn Ko3hh npocnT ynpaBAeHHe OATeHHH, hto6m aAMHHHCTparaBHbie opraHbi pa3peniHAH nejioBeny, oSpafiaTbiBaioineMy BHHorpaAHHKH H3 Tap-AeniTb, h MeAbHHxy c MejibHnn,bi Ha PbiMHHKe ocTaTbCH Ha cBoei paâoTe^ TaK Kax HHane o6a Aeaa 6yAyT 3anymeHbi, hto npHHeceT ydbiTKH MOHa-CTbipiO. 161. - (K pa ii o Ba,) 12 Mas. — ynpaBJieHHe OATeHHH npHKa-3bIBaeT BOpHHK3M H3 POMaHaU, o6H3aTb HiHTeAen nOMeCTbH OpAH nA3THTh 3a BblTOH CK0T3 (cyXaT) MOHaCTbipiO K03HH. 162. — (ByxapecT,) 17 Mas. — Tparope THKa, rocnoAapb Ba-AaxHH, AaeT pa3peuieHHe HcnpaBHHKy MOHacTbipa PaAy-BoA3, 3aeraBHTb Bcex aioa6h c noMecTba napaîmaHb (BAauiKa), HMeiomHx noceBbi hah noAb-3yK)m,HXCH noMecTbeM, OTpaSaTbiBaTb TpH ahh 6apiiţHHbi h asb3t o6poK no oObinaiO, 3aCT3BHB H TypOK AaBaTb o6pOK H nA3THTb 3a Bbinac. 163. — K p a S o b a, 21 nias. — YnpaBAeHHe Oatchhh AaeT co-BeTHHKy UlTeifiaHy ribipmKOBHHy rpaMOTy, pa3pemaiomyK) baaACTb Kpe-nOCTHbIMH H3 Fp033BeniTb (POMaHail) BMeCTe CO BCeMH naCTHMH HX 3eM-AH, KOTOpbie, nbITaHCb CHHTaTbCH «MOUIHeHaMH», «npOHTpaAH THH{6y». 164. — KpaftoBa, 31 a e k a 6 p h. — JfyMHTpy H3 Cana (Me-xeAHHn) JKaAyeTca ynpaBAeHHio OATeHHH, hto, BbiKynHBuiHCb ot 6oapHHa PaAy HacTypeaa, npHTecHaeTCH cTapnixen MOHacTbip» XlHHTpyHAeMH, ko-Topaa xoneT ero 3aKpenocTHTb, h npocHT paccMOTpeTb ero TH>K6y. 17 3 5 165. — (ByxapecT,) 5 s h b a ps. — Tparope Fhkb, rocnoAapb BaAaxHH, AaeT noAHOMoqne nocAaHHOMy rocnoAapa, HMeiomeMy 3B3HHe BToporo nopTapa, HanpaBHTbca co cAyroft AOKTopa HoTapa b noMecTbe IlopyM6peHHAop h b Apyrne noMecTba H3 BAaniKH coQpaTb o6poK 3epHOM, KOTopbift 6bia pacxHineH AiOAbMH, nocAe TOTO KaK OH 6biA coSpaH. 166. — (MoHacTbipb BHCTpnna,) 15 s h b a p s. — HryMeH H3 BHCTpHUbi HcaAyeTCH HMnepaTOpCKOMy ynpaBAeHHio Oatchhh, hto no JKHTeJIH pa3JIHMHbIX nOMeCTHH MOH3CTbipH He OKa3bIB3K)T eMy HHKaKOFO nocjiymaHHH, 0Txa3biBai0TCH OTpaSaraBaTb ycTaHOBJieHHbie . 6apm,HHHbie. ahh hah xaBaTb npHHHTaiomHHCH o6pox h yrpoîxaiOT yHTH 3a JlyHaS hah 0.3T. 167. — (ByxapecT,) 1 MapTa. — Tparope Thka, rocnoAapb BajiaxHH, 3aKpenjiHeT 3a MOHacrapeM PaAy-BoA3 MOHononbHoe npaBO Ha npoAajxy bhh h 6axaxeHHbix TOBapoB b cBoeM BJiaAeHHH b ByxapecTe. 168. — (ByxapecT,) 1 MapTa. — Tparope Taxa, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3bmaeT îKHTejiHM noMecTbH MHxaâ-BoAO OTpaOaTbiBaTb bo-ceMb flHeft Ha âapiiţHHe, Tax xax 6hao ycjioBjieHo c HryMeHOM BHanane, a He TpH, xax OHH XOTHT OTpa6aTbIBaTb. 169. — (ByxapecT,) 2 3 anpejia. — rpnrope Taxa, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT pa3peuieHHe MOHacTbipio Pmmhhx o6a3aTb ecex jnoAefl, oSocHOBaBuiHxca Ha ero 3eMJiax, 0Tpa6aTbiBaTb no 3 ahh Ha 6ap-mne, xaîKAbiH, b TeneHHH roAa, hjih njiaTHTb no 45 6aHb, AaBaTb o6pox ir «noAaTb noMecTbH» no oSbinax), nAaTHTb 3a BbiroH h npoAaBaTb bhho jihuii-. c pa3perueHHH nryMeHa. 170. — KpaftoBa, 9 m a h. — Pa3peuieHne THîx6bi MOHacTbip» CypnaTejie c xpenocTHbiMH noMecTba ByAneHb h ycTaHOBAeHne Ha 6yAy-mee noApofiHbix 6apm,HHHbix o6a3aTeAbCTB, 6e3 B3HMaHHH o6poxa HaTypoft. 171. — (KpafloBa,) 15 hjohs. - KpenocTHbie H3 cena OpAH, HacHJibHO BbmywAeHHbie ynpaBAeHHeM OATeHHH, askjt 3anncb nryMeHy MOHacTbipa Ko3hh c noApo6HbiM nept'.HHCAeHHeM 6apmHHHbix o6H3aTeAbCTB„ oOeman hx BbinoAHHTb. 172. — (ByxapecT,) 21 hiohh. — rpnrope Taxa, rocnoAapb BaAaxHH, AaeT nryMeHy MOHacTbipa ToAroTa rpaMOTy c paapexneHHeM 3a CTaBHTb Bcex *HTeAefi H3 noMecTbH TbipâsneHb (i3,biM6oBHua) AaBaTb o6pox HaTypofl, OTpa6aTbmaTb Ha 6apui,HHe TpH ahh b toa h nAaTHTb 3a BbiroH (cyxaT), ecAH AepîxaT AHuib cxot h nauiyT b ApyroM noMecTbe. 173. — (ByxapecT,) 7 hkjah. — rpHrope Tînra, rocnoAapb BaAaxHH, AaeT rpaMOTy nryMeHy H3 PaAy-BoA3, pa3pemaiom,yx) B3HMaTL c noABOA c 3epHOM, xoTopbie nepexoAHT 6poA b noMecTbe MOHacTbipH XIhxh-ceHb, no 9 6aHb, 6paTb o6pox c noceBOB, nAaTy 3a BbiroH h o6n3aTb xa>x-Aoro neAOBexa H3 noMecTbH oTpaSaraBarb no TpH ahh Ha OapurHHe. 174. — (ByxapecT,) 7 oxTafips. — Tparope Taxa, rocnoAapb BaAaxHH, nocTaHOBAneT, hto achtcah, npoJKHBaiomHe b noMecTbe MHTponoAHH, aoaxhm AaBaTb o6pox no ofîbinax) h OTpa6aTbiBaTb no 9 Anex 6apmnHbi b toa, AaBaTb ycTaHOBAeHHyro Taxcy 3a bhho, yAbH h 3a Bbinac cxoTa, ecAH npoJKHBaxyr b ApyroM MecTe. 1736 175. — (ByxapecT,) 14 h h b a p h. — Kohct3hthh MaBpoxop-A3t, rocnoAapb BaAaxHH, AaeT pa3pemeHHe nryMeHy MOHacibipH BaHynyii 111 (By33y) 3anpeTHTb «onsamaHaM» H3 Y^au Aep>KaTb kophmh, pa3peiHHB jiHuib npoAaxKy bhh MOHacTbipa, h oAHOBpeMeHHo c sthm o6H3aTb sKaBiHHe HeKOTopbiM KpenocTHbiM MOHacTbipa, ko-Topbie c6e>KajiH, oct3bhb hx ApyrHM KpenocTHbiM. 177. — (2 8 HHBapn). — HryMeH BapnaaM H3 AHHHoacu npocHT rocnoAapn BajiaxHH pacnopHAHTbcn BbiAaTb eMy nHCbMo k HryMeHy H3 ApA>Kcma, hto6h pa3bicKaTb HexoTopbix KpenocTHbix c ycaAb6ofi b ByHeuiTb, KynjieHHbix 3a 59 30JioTbix, KOTopbie c6e>KajiH h ycaAbSofi hx BJia-AeiOT Apyrne. 178. — (KpaiioBa,} 14 $ e b p a ji a. — YnpaBAeHHe Oatchhh TipHKa3bIBaeT BOpHHK3M ye3AOB 3aCT3BHTb Bcex *HTeJiefl nOCeHTb 03HMbie h upoBbie, HToSbi npHBH33Tb hx k cbohm cejiaM, & b CAynae 6ercTBa Ka3Ha-HeHCTBO B03MeCTHT CBOH ySbITKH ypOKaeNI, KOTOpbIM OH"H 0CT3BHT. 179. — (MoHacTbipb KyMnyjiyHr,) 20 c}) e b p a a h. — riHCbMeHHoe CBHAeiejibCKoe noKa3aHHe, AaHHoe HepoMonaxoM najiOMHHKOM HochcJiom, dbiBUiHM HryMeHOM MOHacTbipa KHMnyjiynr, no noBOAy npHHaA-aokhocth KpenocTHoro HoaKHMa H3 H3BopaHb, Ha KOToporo npeTeHAyioT MoHacTbipb h 6oupHH PaAy TojiecKy. 180. — (ByxapecT,) 10 anpejia. — Kohct3hthh MaBpoKop-ast, rocnoAapb BaAaxHH, yciaHaBAHBaeT nopHAOK npoAauîH Bima jym mo-HacTbipu PaAy-BoA3 na noMecTbe MOHacTbipa b ByxapecTe h yroHHHeT MOHOnOAbHOe npaBO MOHâCTblpH H HaKa3aHHe Tex, KTO He SyAeT BbinOAHHTb pacnopajKeHHH. 181. — (Byxapec t,) 4 m a h. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, roc-noAapb BaAaxHH, pa3pemaeT HryMeHy H3 rAaBanoxa B3biMaTb c jKHTeAeft, npo>KHBaiom,HX b MOHacTbipcKHx noMecTbux, o6pOK no o6bmaîO, no 45 6aHb C AyiUH HAH no TpH AHH 6apIHHHbI, nA8Ty, yCTaHOBAeHHyiO 3a BblTOH, yAbH, BHHO H T. A. 182. — KpatoBa, 12 hiohh. — YnpaBneHHe Oatchhh yTou-HueT MOHonojibHoe npaBO MOHacTbipa Xype3 b ero BAaAeHHax Ha npOAauty BHH3, BOAKH H MeAa, nOA yrp030H KOH(j}HCKail,HH y Tex, KTO He nOAHHHHTCH. 183. — (ByxapecT,) 20 hiohh. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxHH, pa3peuiaeT HryMeHy H3 MaKCHHeHb 6paTb oOpon no o6binaio c jKHTenen, oceBinHx Ha 3Cmahx MOHacTbipn, h KawAHH AOAxen OTpaOaTbmaTb Tpn ahh Ha 6apin,HHe h nAaTHTb Apyrne TaKCbi. 184. — KpaftoBa, 21 hiohh. — YnpaBAeHHe Oatchuh AaeT 'HryMeHy MOHacTbipn ToBopa noAHOMOHHyio rpaMOTy o6H3aTb JKHTeAeîî c noMecTbH 1-jepHeu h MaAOBSii AoroBopHTbcn c hhm HacueT oSpona h one-peAHbix pa6oT, a 0TH0CHTeAbH0 bhhh — HMeeT npaBO npoAaBaTb toabko MoHacTbipb, npnqeM >KHTeAHM ocTaeTCH AHUib oah3 KopuMa b MepHeue, tas MoryT npoAaBaTb hx bhho no ouepeAH. 112 185. — (KpaftoBa, 29 hioah). •— YnpaBAeHHe OATeHHH, ono-BemeHHoe HHcneKTopoM npoBHHitHH TeâaypoM o HecnpaBeAAHBocTax, hh-HHMblX JKHTeAHM H3 nOMeCTbH MOHaCTbipH LjbIHH,3peHb, nHIIieT HryMeHy «OT-HOCHTbCH k hhm noAyame», o6H3aB hx hjih njiaTHTb oSpOK h 3a Bbinac, hah TOJibKo «paâoTaTb», pa3peuiHB hm aepHtaTb KopHMy b cejie. 186. — (ByxapecT,) 4 Hoa6pa. — rpnrope Tara, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT *HxejiHM, HMeiomHM BHHorpaAHHKH Ha rope BsAeHb (Mycaen) b noMecTbe MOHacTbipa PaAy-BoA3, o6pa6aTbmaTb hx h AaBaTb HryMeHy «AaHb». 17 3 7 187. — (ByxapecT,) 15 a h b a p a. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxHH, AaeT rpaMOTy HryMeHy H3 JţaAyAa c pa3pe-meHneM npeA-aoTKHTb BJiaAeAbuaM 3a6pomeHHbix BHHorpaAHHKOB b noMe-CTbe MOHacTbipa o6pa6aTbiBaTb hx, a BHHorpaAHHKH Tex, kto OTRaateTca, OTAaTb bo BAaAeHne ApyrHM, KOTOpbie 6yAyT AaBaTb MOHacrapio o6poK, rocnoAapcKHH «noroHapHT» h «BHHapHHHH» no oObiaaio. 188. (ByxapecT,) 2 2 a h b a p a. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT pa3peniHTeAbHyio rpaMOTy HryMeHy H3 KtiMny-JiyHra npHHaTb bo BAaAeHne MOHacrapa xpenocTHbix H3 H3BopaHb, koto-pue, naxoAacb b rocnoAapCKOM ceAe IIlTe<})3HemTb, B33Tbi BMecTe c npo-HHMH KpeCTbHH3MH Ha APyrHe paOoTbl ; AAH Toro, HToObl OHH OCT3BâAHCb TOAbKO nOCAyiHHHKâMH MOHaCTbipH, npOH3BeCTH AAH HHX pa3A6A nOASTeH. 189. — (KpaftoBa, 7 (jieBpajia). — YnpaBAeHHe Oatchhh npeAAaraeT enncKony H3 PbiMHHKa HaxasaTb nona CraHa H3 tfopKam, ko-TopbiH ckaohha xeHy noKOHHoro KoHCTaHTHHa ^>3pKamaHy AaTb OTnycKHyio rpaMOTy Bap6y, nbipKaAaOy H3 3sBHAeHb, h ApyrHM TpeM KpenocTHbiM, ocna-pHBaeMblM HOBbIM BAaACAblţeM riaTpy 33TpaHy. 190. — (ByxapecT,) 30 anpejia. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxHH, nopyaaeT BeAHKOMy 6aHy Tparope rpeaaHy pac-CAeAOBaii. h BepHyTb MOHacTbipio KbiMnyAyHr ero KpenocTHbix H3 H3bo-paHb, KOTopbie o6a3aHbi nAaTHTb HaAor b ceAe IIlTeijiaHeiiiTb. 191. — (KpafioBa, 15 Mas). — YnpaBAeHHe Oatchhh npHKa-3biBaeT nbipKaAadaM h XHTeAHM ceA, pacnoAOJKeHHbix Ha Oeperax o3ep, paOoraTp aah ycTaHOBKH nAeTHefl aah 3aAep>KaHHH pbi6bi, hto6h He npn-HHHHTb y6biTKa apeHAaTopaM. 192. — (KpanoBa,) 2 4 m a a. — YnpaBAeHHe OATeHHH npHKa- 3bIBaeT BOpHHK3M BblAHH H TopjKa 33CTaBHTb TKHTeAeft CeA H3 nOMeCTHH MOHacTbipa BHCTpHna h Xype3, hto6h b caeT OapmnHHbix AHeir, KOTopbie OHH He XOTHT OTpaObITbIBaTb, H3rpy3HAH 3epHO H3 MOHaCTbipCKHX aMâapOB h nepeBe3AH ero b KpanoBy 193. — (ByxapecT,) 10 hiohh. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxHH, nopyaaeT CxapAaTy, BeAHKOMy KanHTaHy norpaHHH-hhkob, paccAeAOBaTb *aAo6y h 3amHTHTb npaBa HryMeHa H3 MsKCHHeHb npoTHB «K3A3pameH» h Apyrpx jKHTenefi noMecTba, ckot kotophx nopTHT 8 — c. 1812 m s IMOTHHy Me.TIbHHIIbl, H KOTOpbie He XOTHT njiaTHTb 3a BbirOH, HH OTpafia-TbmaTb Ha 6apmHHe. 194. — (ByxapecT,) 14 hjohh. — Kohct3hthh MaBpoKop-A3t, rocnoAapb BajiaxHH, saKpenjiaeT 3a MOHacrapeM Kojiuh H3 Eyxapecra BJI3A6HH6 HaCTbîO Cejia KoMapHHK, «C nOMeCTbHMH H ropaMH H CO BCeMH KpenocTHHMH», HaxoAHmHMHCH T3m, h c SerjibiMH, qacTbio, npHHaa,7iejKaB-meâ BejiHKOMy cnaTapy Mnxaio KaHTaKy3HHO, Aap 3a «ynoMHH ero Ayiira» h 3 a AeHeJKHblH rojit. 195. — (Kp a fio Ba, 19 hjojih). —■ YnpaBjieHHe OjiTeHHH npn-Ka3bIBaeT BOpHHKaM H3 POMaHaiI, 33CTaBHTb JKHTeJieft H3 JlojIOeiIITb HJI» OTpaSaTbiBaTb Ha SapmHHe, hjih AaBaxb odpoK h njiaTHTb 3a butoh BJia-AejibHy IIIep6aHy OapKaiuaHy, o6h3aB hx B03MecTHTb ydbixKH, npn’iHHen-Hbie B 3anOBeftHOM Jiecy BMeCTe C KpeCTbHHaMH H3 nonbIH33JieiHXb. 1738 196. — 23 hiojih. — ribipKajiad JlHMa BMecTe c 75 jhoabmh hs cejia KoCTeUITb, HaHHTbIMH KOCHTb CeHO HCnpaBHHKOM MOHaCTblpH BHCTpHHa, AaiOT noKa3aHHH, nan 6hjih 3axBaaeHbi Bpacnjiox KpeCTbHHaMH H3 Pean,, bo rjiaBe c nonoM Ahoctojiom, KOTOpbie oco6o atecTORO o6omjincb c mo-HaxaMH, hx conpoBoacAaiouiHMH, h pa36pocajiH hx 3anacbi. 197. — 15 c e h t h 6 p h. — MoHax MaRapnii ocTaBJiaex MHTpo-nojiHH no 3aBemaHHio MecTo jwih MeJibHHUbi c AByMHCTaMH caaceHHMH noMecTbH, «ABe AVHIH HbiraH» H Tpex KpenOCTHblX «C HX CblHOBbHMH». 173 9 198. ■— (ByxapecT,) 13 anpejin. — KoHCTaHTHH MaBpo-KopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, ynojiHOManHBaeT rocnoAapCKoro neJioBena MaHyjia, «cjiyacHTejia», KOTopbifi BMecTe c nupKajiaSoM H3 Ootohh (BjiauiKa), noMecTbH MHTponojiHH, aojdkhh HCKaTb 6erjibix Aioycfi hs 3Toro cejia, iyie 6bi ohh He HaxoAHJiHCb, h npHBecTH hx oSparao. 199. — (ByxapecT,) 2 hiojih. — KoHCTaHTHH MaBpoRopAaT,. rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT nbipKajia6y h xoiTejiHM hs noMecTb» MHTponojiHH TbiHTana, AaBaTb o6poK HaTypofi no oSbinaio h 0Tpa6aTbiBaTb no nHTb AHen SapuiHHbi b roA- 200. — (ByxapecT,) 2 hiojih. — HeotJmT, mhtpohojiht Bajia-xhh, coofimaeT nbipKajia6aM h MeAJRHaiuaM c noMecTbH TbiHTaBa, hto no-jiynHA nHCbMeHHHH npHKa3 rocnoAapa, hto6h KajRAbiH OTpaâaTbiBaJi 5 AHeii 6apui,HHbi b toa, h npH3biBaeT k HcnoJiHeHHio, noA yrpo3ofi npoKJiHTbH. 201. — 22 aBrycTa. — Ilon KoHCTaHTHH H3 JlsKycTeHb, o6py-raBuiHH HcnpaBHHKa MOHacTbipn CaAOBa, npHexaBHiero coSnpaTb oSpoK c noMecTbH J3,o6peuiTb, 6hji HaKa3aH enHCKonoM, h AaeT 3anHCb HryMeHy,. o6H3bIBaHCb He npOTHBHTbCH c SpaHbio o6opy o6pOKa. 114 1740 202. — (ByxapecT,) 1 hiojih. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, paspemaeT HryMeHy MOHacrapn cb. HoaHHa H3 Byxa-pecTa 6paTb o6poK co Bcex niOAeH b noMecTbe BjiSAeHb (^LioMima), hbjihioiuhmch rocnoAapcKHM cejioM, h o6n3aTb Ka>K;ioro OTpadaTHBaTb no 6 Aneft b toa Ha fiapmHHe, coxpaHHB h MOHonoJiHio nponaniH BHHa. 203. — (ByxapecT,) 16 hiojis. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb Banaxmi, Maer MOHaxaM H3 CKHTa n.;i3BHMeHb (Ojit) rpaMOTy, pa3peuiaioiii,yio 6paTb co Bcex jnoAen noMecTbH o6poK no o6bmaio, 3acra-bhtb orpaSarbiBaTb inecTb /meii dapumuu, mea mohoiiojihio Ha nponaiKy BHHa B KOpHMaX. 204. — ByxapecT, 18 hiojih. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, a aer BOJibHyio rpaMOTy enHTpony MOHacrapn Kojuth H3 ByxapecTa 6paTb c noMecran JlHKHpeniTb h CTejibHHKa (HjiOMniţa) oSpoK HaTypoiî no o6binaio h HJiaTy 3a BbiroH ckot3, 3a yjibH h 3a CBHHen co Bcex jiioAeH de3 paajiHHHsi. 205. — (ByxapecT,) 1 8 h io ji h. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, FocnoAapb BajiaxHH, //aer pa3pemeHHe MHTponojiHTy HMeTb b Boji6omaHb 32 nejioBena, a b OpeBnue 95, KOTOpbie aojikhh naBaTb, Kaic h b Apyrnx noMecTbsx MHTponojiHH, odpOK no oSbinaio h OTpa6aTbiBaTb mecrb /meii Ha 6apmHHe b toa. 206. — ByxapecT, 11 a b r y c t a. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb Banaxan, AaeT rpaMOTy, pa3pemaioiiiyio HryMeHy MOHacTbipn cb. PîoaHHa H3 ByxapecTa 6paTb o6poK no oâbmam c jnoAen H3 noMecTHH KpeuemTb h BepneHb (HjkJiob) h o6H3aTb KajKAoro 0Tpa6aTbreaTb no mecTb AHen Ha 6apiu,HHe, MOHacTbipb *e HMeeT a6coJiK>THyio MOHonoJiHio Ha npoAaHcy BHHa b KopnMax. 207. — (ByxapecT,) 4 ceHTaâpa. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoaapb BanaxHH, 3aKpenJineT 3a TaHacneM, Shbihhm bcahkhm maTpapeM, BJiaAeime jhoabmh, >KHBym,HMH b ero noMecTbe JIapsuiTb, B3H-Man odpoK no odbinam, a 6apm,HHHbix ahch Ha Kax/ioro xme;m hto6h 6hjio 12 b boa. 208. — 19 ceHTa6pa. — KocTaxe, SbiBinHH BejinKiiii KanHTaH, h B. OTeTeAHiuaHy no npHKa3y rocrionapn cyAHT TH»c6y HryMcna H3 ApHOTbi h KpenocTHbix H3 BorA3HeuiTb (BbiJina), Ahapch h MapHHa c hx BaTaroft, KOTOpbie BbicTpoHAH ABe MejibHHpbi Ha pene Xype3, yTBepjKAan, >ito ohh «MOIHHeHbl», H AaeT HM «OTKa3», H BAaAeTb HMH 6yACT MOHacTbipb KaK KpenocTHbiMH, a HryMeH B03MecTHT hm pacxoAH c MenbHHuaMH. 209. — (ByxapecT,) 29 okthSph. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb Banaxan, nocTanoBAHer, hto jhoah, HaxoAHumecH Ha noMecTHbix 3eMAHX CKHTa BsjrreHh, noABopbe MonacTbipn PaAy-BoA3, AonniHbi 0Tpa6aTbiBaTb mecTb AHeft 6apui,HHbi b toa h AaBaTb «o6poK H3 AecHTH nacTefl OAHy, no o&inaio», a bhho jKHTenen moikho npoAaBaTb nocjie npeABapHTenbHoro cornameHHH c ncnpaBHHKOM MOHacTbipn. 115 210. — (ByxapecT,) 20 a o a 6 pa. — KoHcraHTiiH MaBpoKop-AaT, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT pa3penieHHe HryMeHy MopacTbipH ByToăyA (JI,biM6oBHiia) oOasaTb >KHTe.neH H3 noMecTbH BjisAyuy (TejiecpMaH) Aa-BaTb o6poK no oSbinaio, oTpaOaraBaTb no uiecTb AHefi Ha OapmHHe b toa KajK^oMy h co6AK>AaTb MOHonojiHio MOHacTbipa Ha npoAaxcy bhhh B KOpHMaX. 211. — (ByxapecT,) 2 0 h o h 6 p a. — KoHCTaHTHH MaBpoKop-AaT, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT HryMeHy MOHactbipn ByTogyji (JlbiMOoBHira) rpaMOTy c pa3pemeHHeM 3acTaBHTb jno/ieH, nocejiHBUiHXca b noMecTbe Poroase b MnjiHeHb, Kaa-AaTb MQHonojibHoe npaBO. 212. — (ByxapecT,) 10 Mena 6p a. — KoHCTaHTHH MaBpo-KopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT HryMeHy H3 MOHacrapn Mhcjih rpaMOTy c pa3pemeHHeM 3acTaBHTb jnojien, hto JKHByr b noMecTbe rpana, OTpa-OaTbmaTb no uiecTb AHeS Ha Oapiiume b toa, «jmxub SapmHHy, a He pa-6oTy», AaBaTb oSpon no oObinaio h co6AK>AaTb MOHonojiHio MOHacTbipa Ha npoAa*y bhh3 b KopnMax. 213. — 11 a c k a 6 p h. — IIoKa3aHHe Hecm/ibKHx jKHTejieft, a3h-Hoe HryMeHy H3 CapsHHHeuiTb no noBOAy $pyKTOBoro caAa MOHacTbipa, Ha KOTopbiH npeTeHAyiOT «MouiHeHbi» H3 nayuieuiTb. 1 7 4 1 214. — (ByxapecT,) 27 h h b a p h. — KoHCTaHTHH MaBpoxop-A3T, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT pa3pemeHHe OonpHHy AnocTOJiy, 6biBUieMy npHABopHOMy nbipxajiaSy, 3acTaBHTb AioAefi co cbohx noMecran : rioeHapb, BajieHb h TapaneHb (JI,biM6oBHHa) AaBaTb o6poK no oObinaio, 0Tpa6aTbi-BaTb KaxeAOMy no uiecTb AHefi b toa Ha OapmHHe na pa3Hbix paOoTax h coO^ioAaTb MOHonojiHio BjiaAeJibua Ha npoAa>Ky bhh3 b xopHMax. 215. — (ByxapecT, 7 4> e b p a ji fl). — riaparpatj), othochihhhch K o6H3aHHOCTHM KpeCTbHH, CHAHUIHX Ha OOHpcbKHX H M0H3CTbIpCKHX nO-MeCTbHX, HaXOAHUlHHCH B aHa(J)Ope 6onp OTHOCHTejlbHO peOpraHH3aU,HH CTpaHbi, noATBepjKAeHHofl rocnoAapeM K. MaBpoKopAaTOM. 216. — (ByxapecT,) 23 ^eBpaJia. — KoHCTaHTHH MaBpo-KopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT nbipxajiaâaM h jkhtcjihm ceai MOHacTbipefi H3 HjnJ)OBa oTpaSoTaTb 3a cneT SapmHHhi apoBbie noceBbi, corjiacHO yxasaHHHM H3 «jiHcra 3a nenaTbio» enHTponoB. 217. — (ByxapecT,) 7 MapTa. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, 3anpexu,aeT SonpHHy PaAy OTeTejinuiaHy nepeMaHH-BaTb h noAHHMaTb jKHTejieft cejia IUyuiaHH ajih nepecejieHHH hx b Oîe-Tejinui, h6o IIIymaHH hbahiotch cTapHHHbiM nocejieHHeM HoHa X1hm6obh-naHy, BaTatjja anpoAOB, KOTopbiii noncajiOBajicn rocnoAapro. 218. -- (ByxapecT,) 11 anpejiH. — KoHCTaHTHH MaBpoKOp-AaT, rocnoAapb BajiaxHH, nocTaHOBJineT, HToObi >KHTejiH ceji TyTaHa h 116 BbiAHeaeae H3 noMecTba MOHacTbipa TyTaHa, noABOpba MOHacrapa Paay-Boa3, He 6hah 3a6n*aeMbi HcnpaBHHKOM rocnoAapcKHx BHHorpaAHHKOB H3 jleajiyji riHTeuiTHAop, «Mea o6a3aHHOCTH oTpaSaraBaTb jiHuib ahh o6mti~ hoh 6apmHHbi, Tpe6yeMbie HryMeHOM. 219. — (ByxapecT,) 16 anpeaa. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaaaxHH, npHKa3biBaeT nbipKaaaOaM h KpecTbHHaM H3 no-Mecrafi MOHacTbipa 3a3Tapb H3 JIojdk OTpaSaraBaTb 6apmHHy coraacHo rocnoAapCKOMy nocTaHOBjieHHio, AaBaa o6poK no o6biaaio. 220. — (ByxapecT,) 16 anpeaa. — KoHCTaHTHH MaBpoKop-AaT, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT nbipKaaaSaM n jkhtbjihm ceji, pac-nojiojKeHHbix Ha 3eMJiax MOHacTbipa BncTpHiţa, oTpaOaTbraaTb Ha 6apmH>ie CBoeBpeMeHHO h AaBaTb o6poK «H3 AecaTH oAHy, no o6binaio». 221. —■ (ByxapecT,) 18 anpeaa. — KoHCTaHTHH MaBpoKOp-A3t, rocnoAapb BaaaxHH, Aaer pa3pemaioinyio rpaMOTy HryMeHy Mofia-CTbipa cb. HoaHa H3 ByxapecTa B3HTb bo BaaAeHHe 18 aiOAeâ H3 BepneHb, hto JKHByT b noMecTbe MOHacTbipa, h Bcex îKHBymHx b noMecTbe Kpe-ueuiTb, o6a3aB hx 0Tpa6aTbiBaTb uiecTb AHefi Ha OapiiţHHe h AaBaTb o6poK, no o6bmaio. 222. — (ByxapecT,) 20 anpeaa. — KoHCTaHTHH MaBpoKop-A3T, rocnoAapb BaaaxHH, ynoaHOMaHHBaeT ennTpona MOHacTbipa Roaua 3aCT3BHTb BCeX AIOACH H3 nOMeCTHH CA3HHK, B3p6HA3y H FIpSJKaHb, KpOMC «HORaHamefl» (3a6oHiii,HKOB b coaanbix xonax) oTpaOaTbmaTb «6apm,HHy, a He pa6oTy» h AaBaTb o6poK no o6biaaio, coâaiOAaH MOHacTbipcKyio mo-HonoAHio Ha npoAaiKy bhh3. 223. — (ByxapecT,) 27 anpeaa. — KoHCTaHTHH MaBpoKop-A3T, rocnoAapb Baaaxnn, AaeT rpaMOTy MHTponoaHTy HeocJiHTy c pa3pe-ineHHeM B3aTb bo BaaAeHHe Bcex aioAefi H3 noMecTba MHTponoaHH rayuiOB (BaauiKa), nocTaBHTb hm nbipKaaaâa n o6a3aTb KaacAoro orpagarbiBaTb no uiecTb AHefi Ha 6apmnHe b toa, AaBaa h o6pox no o6biiaio, MOHacTbipb ace HMeeT MOHonoanio Ha npoAaacy bhh3 b KopHMax. 224. — (ByxapecT,) 4 aBrycTa. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaaaxHH, npHica3biBaeT ncnpaBHHKy ApAaceuia, KoHCTaHTHHy Bpycncy nocTeabHHaeMy, 3acTaBHTb acHTeaeft H3 CaasTpyK OTpaSaTbmaTb MHTponoaHH OapuiHHy, AaBaTb o6pox h He npoAaBaTb CBoero bhh3. 225. — (ByxapecT,) 10 aBrycTa. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, Vocnoaapb BaaaxHH, nocbiJiaer KoHCTaHTHHa Bpycnca, HcnpaBHHKa ApAacema, HCKaTb h npHBecra oOparao b ceaeHne CaasTpyKa «naaeuiefi» MHTponoaHH aaa «o6aoaceHHa HaaoroM» BMecTe co BceMH, no ToMy, xaK pacnpeAeaeHbi b peecTpe Ka3HaaeficTBa. 226. — (ByxapecT,) 22 ceHTsfipa. — Mnxafi PaKOBHua, rocnoAapb BaaaxHH, nopyaaeT BeaHKOMy 6aHy KpafioBbi 3acTaBHTb jkh-Teaefi ceaa MOHacTbipa BHepomya, pacnoaoaceHHoro 3a Oatom, 3anaaTHTb 3a SapmHHHbie ahh no 15 6aHb, nax AoroBopnaHCb c HryMeHOM. 227. — 15 oKTaSpa. — TKhtcah H3 CTSHHcaaBeuiTb, noMecTba MOHacTbipa KbmnyayHr, AaiOT 3anacb HryMeHy 06 oTKyne npaBa npoaa- 117 B3Tb bhho no 4 6aHH c rocno^apcKoro Be/ipa, b reneHHH acchth Aer, Ha cyMMy b 16 xanepoB c nojiOBHKon, KOTopyio noracHJiH. 228. — ByxapecT, 20 a e k a 6 p a. — MHxaă PaKOBHpa, roc-no^apb BajiaxHH, npnKa3HBaeT «KBMapaiiiaM» coAHHhix xonefi, OTKyn-iHHKaM coahhbix Konefl y rocrioAapa, o6a3axb «HOKaHameS» (3a6oâuiMKOB) H3 CjîSHHKa, noMecTbs MOiiacTbipa Komhh, OTpaOaTbiBaTb exceroAHO Kax SapmHHy no 400 coahhhx rjibi6, KOTopbie MOHâcTbipb BOJieH npopaTb ./no-6oMy Kynpy. 229. — (ByxapecT,) 21 jţ e k a 6 p s. — Mnxan PaKOBHiţa roc-nopapb Bajiaxnn, AaeT enHTpony MOHacTbipa Koaua BOJibHyio rpaMOTy — 3acTaBHTb jnoAeft, JKHBymnx b noMecTbax Cashhk, BspOnjiay h np3>KeHb, OTpaQaTbiBaTb 6apm,HHy na noKoce, jxaTBe n naxoTe, AaBaTb o6poK no oOtwaio n coSJHOAaTb MOi-iacTbipcKyio MOHonojraio Ha npoAaxy BHHa. 17 4 2 230. — (ByxapecT,) 4 s h b a p a. — Maxaii PaKOBHHâ, rocno-Aapb BanaxHH, npnKa3biBaer hchtcjihm H3 noMecTHH MOHacTbipa Mnxan-Boas OTpa6aTbiBaTb Ha SapmuHe no uiecTb /inen b toa, b ycraHOBAeHHwe AHH, h AaBaTb oSpoK-AecHTHHy, a HacneT npoAasoi BHHa KpecTbSHe AOAWHhi ckanajia AoroBopHTbca c ncnpaBHHKOM MOHacmpa. 231. — (ByxapecT,) 7 HHBapa. — MHxafi PaKOBHpa, rocno-Aapk BajiaxHH, Aaer HryMeHy MOHacrapa /Xsijiyji rpaMOTy c pa3pemeHHeM B3HTb B CBOe BJiaAHHHe BCeX JIÎOAeH C nOMeCTHÎi MOHâCTbipH : OlKAeHHbix ot ynjiarbi HaaoroB, cKoabKo npeAycMOTpeHo b rpaMOTe rocnoaapa. 238. — (ByxapecT,) 4 m a a. — Muxaft PaKOBHua, rocnoAapb BaaaxiiH, AaeT rpaMOTy Ha liJia^eime HeKOTopbiMH KpenocTHbiMH H3 H3bo- ■ paHb (MycMeji) McmacTbipso KwMnyayHr, HacjieAHHKaiwH HoaraiMa h MaHH, KynjieHHMMH ÎAareeu Bacapa6oM, 3a kotophx HnKOJiae IHTUpSen, 3HTb PaAy PoAecKy, cyAHACH c MOHacTbipeM h npoHrpaa THjKfîy. 239. — (ByxapecT,) 22 aBrycîa. — MnxaHA PaKOBHua, TOcnoAapb BajiaxHH, AaeT pa3peuiHTe.,ihnyio rpaMOTy HryMeny MOHacTbrpa CB. HoaHa H3 ByxapecTa b3htb bo Bjia/ieme Te caMbie Aea cejia b no-MecTbe BaaAeHb, kvah HcnpaBHHKy Haombum He cjieaveT BMeuiHBaTbcH, TaK KaK nbipKaaaPbi, Ha3HaaeHHbie HryMeHOM, HaAeaeHbi BAacTbio npoH3BO-AHTb «pacnpaBy» HaA JKHTeAHMH, ne bhhoahhioiuhmh o6a3aTeAbCTB. 240. — (ByxapecT,) 1 ceHTHppn. — Maxan PaicoBHua, roc-TiOAapb BaaaxHH, pa3peuiaeT MHTponoAHTy HeotpHTy Aep>KaTb 22 neao-Bexa b noMecTbe BoASouiaHb h 95 b OpeBHHe, KOTOpbie aoaokhbi AaBaTb •oObWHbift o6poK h oTpaâaTHBaTb Ha SapmHHe no uiecTb AHeă. 241. •— (KpaftoBa,) 9 HoaSpa. ^— ÂHTOHaKe KaAHapx, bcah-khh 6aH OaTeHHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKy KoHCTaHTHHy «PapKsiuaHy H3 Bhamh no3BaTb «cyAbio» ropoAa Onneae Mapb, hto6h uaymTb, KaK y6e-,AHfb ropOKaH, HMeiOUXHX BHHOrpaAHHKH B noMecTbe MOHâCTbipH BHCTpHIta, .AasaTb Haaor 3a bhho (Bmapmnyji) H3 acchth BeAep oaho, a He AeHbra, KaK OHH XOTHT. 17 4 3 242. — 1 HHBapH. — 3anHCb B KHHre MHTponOAHH OTHOCHTeAbHO paccTopnceHHH 6paKa MeîKAy KpenocTHbiM h cboSoahoh xeHHiHHoft, koto-pan He xoneT «SbiTb b paperee». 243. — (ByxapecT,) 10 HHBapH. — MnxaHA PaKOBHua,, roc-’iiOAapb BaAaxHH, AaeT noAHOMOMnyio rpaMOTy rocnoAapcKOMy neAoseny HanpâBHTbCH B CeJIO riHeTpHAe (BAaUIKa), COSCTBeHHOCTb MOHâCTbipH Ko-TpOHeHb, H 3aCT3BHTb JKHTeAefi BbHIOAHHTb o6H3âTeAbCTBâ, BSHTblC no 3a- aiHCH nepeA HryMeHOM BsaMeH ocBo6o>KAeHHH ot o6poKa h OTaiHTHHM 119 (oOpoxa bhhom) hah »e oTAaTb 3a npoimioe o6poK, oTpaSoTaTb Ha 6ap-iiXHHe h jţaTb OTauiTHHy. 244. — (ByxapecT,) 19 HHBapa. — Maxauji PaKOBHixa, roc- noaapb BaJiaxHH, ynoAHaManHBaeT HryMeHa H3 TncMaHbi, oSsraaTb Bcex HtHrejieH H3 noMecrafi MOHacThipH oTpafiaTbiBaTb uiecTb Ha 6apniHHe h coSJuoAarb MOHonojiHio MOHacTbipn Ha npoAajKy BHHa. 245. — (ByxapecT,) 4 4> e b p a ji h. — MaxaHJi PaKOBHija, roc noAapb BajiaxHH, #aeT HryMeHy H3 KbiMnyjiyHra rpaMOTy c pa3pemeHHew 3aCT3BHTb BCeX AIOAeH, nOCejIHBIHHXCfl B nOMeCTBHX MOHaCTbipH, OTpa6a-TblBaTb UieCTb AHCH Ha 6apiAHHe H COfijIIOAaTb MOHOnOJIHK) Ha npOAaJKV BiiHa, a Apyrnx, >KHBymnx no coceACTBy c BJiaASHHeM, o6a3aTb AaBaTb 3a Bbinac CKOTa «cyxaT», hjih axe OTpaSaTbiBaTb Ha fiapmHHe, «noMoraa» MOHaCTbipiO. 246. — (ByxapecT,) 20 $ e b p a a h. — MnxaHA PaKOBHira, rocnoAapb BajiaxHH, pa3pemaeT MHTponoAHTy Heo(|)HTy 6paTb Becb Hajior Ha bhho (BHHapHHHyji), o6poit bhhom (OTauiTHHy) c «nepnepoM» h Aapbr no ofibinaio c homscthh OpesHu,a h BoJi6oinaHb, a Taione h 60 6aHb b ro.A 3a OapmHHy co Bcex KHTejieă sthx noMecTHH, a c xcHBymHX b CKHTe He-T3U.ya H oObIHHblH o6pOK. 247. — 7 anpejia. — Heronua, cwh Aji6yjia nauiHHKa H3 ByKiue-HeuiTb (Apa>Kem), AaeT oTnycKHyio 3anncb «AnApero, cbray HoHa MapTa-jiora», t3k Kax, chht3h ero KpenocTHbiM, no3Baji ero Ha cya, rAe AiiApeii AOK33aA AOKyMeHTaMH BbiKyn cBoero nejxa PIpeAbi KsnpHopHHy ot npeA-kob HeroHUbi. 248. —15 anpexis. — C/raHKa TAoroBHHy h ee chh Hohhu,3 AapaT MOHacTbipio THCMaHa oahoto CBoero KpenocTHoro EHe, cbma Hh-koahh, c ero qacTbio 3eMAH H3 XseuiTb h h3 rpOHIOBeHb. 249. — (CîpoeiUTb,) 8 m a h. — CBsimeHHHKH, HbipKaAaS h Bce KpecTbHHe H3 CTpoeuiTb AaiOT 3anncb HryMeHy MOHacTbipn BHCTpHna Ha cyMMy b 100 3aothx b toa, hto HBAfleTCH nAaTOH 3a 6apuiHHHbie ahh, 3a BbirOH H o6poK C nOMecTbH, B KOTOpOM npOJKHBaiOT. 250. — (ByxapecT,) 19 Mas. — ^Khtcah H3 OpeBHHbi w BojidouiaHb AaxoT 3anncb MHTponoAHTy o cbohx o6a3aTeAbCTBax hccth OTBeTCTBeHHOCTb 3a BHHOFpaAHHKH H nOCeBbl, KOTOpbie HMeiOT B nOMeCTbe MHTponOAHH. 251. — (ByxapecT,) 21 hiohh. — MaxaHA PaKOBHua, rocno-Aapw BaJiaxHH, AaeT MHTponoAHTy pa3peuiHTeAbHyio rpaMOTy 3anpeTHTb npOAaxiy BHHa h boakh 6e3 BeAOMa nocAeAHero nan b ByxapecTe Ha MecTe MHTponOJIHH, Tax H BHe, B nOMeCTbe, nOA yrp030H KOHlJjHCKaHHH. 252. — 28 HH3HH. — «MeAHiHaiHH» H CBHIHeHHHKH H3 BpSHeUITb AaiOT CBHAeîejtbCKoe noxa3aHHe apxHMaHApHTy OHocfxpeio, hto 6aH Haroe CBKyHH OCTaBHJI B Aap MHTpOnOAHH CeJIHUie B HX cejie, pflAOM co Ctohkoh MoToaxa, a KpenocTHOMy JleyuiTHHy AapoBaA ocBo6o>KAeHHe. - 253, — (ByxapecT,) 28 hioah. — MnxaHA PaKOBHiţa, rocno-Aapb BaAaxHH, AaeT pa3peuieHHe MHTponoAHTy HeoKHTeAflM noMecTHH MHTponoAHH, b By-xapacre hah b cejiax bhb ropoAa, npoAaBaTb bhho h BOAKy 6e3 npeAsa-pHTGjibHoro corjiameHHH c mhtpono,fihtom, a «no,n,aTH njiaTHTb no o6binaio». 256. — (MoHacTbipb KbiMnyjiyHr,) 17 OKTaăpa. — 3anHCb ocaAax hs Bajia Pf3BopaHHAop, npHHaAAe:*aBimix MOHacTbipcKHM H SoapCKHM KpenoCTHbIM. 257. — (KpanoBa,) 2 9 oKTafipa. — BejiHKHH 6an KpaăoBbr nopynaeT HcripaBiiHKy KoHCTaHTHHy BpsHJiony AaTb oahoto nan;iypa, koto-pbiH 3acTaBHT xKHTeJien H3 ObiHTbiHa BaHyjiyH, BjiaASHHa MOHacrapn Mo-Tpy, njiaTHTb no oahomv 3JiOTy 3a SapmHHy, KaK AoroBopnAHCb c nryMeHOM. 258. — (ByxapecT,) 29 aeKa6pa. — MnxaHA PaKOBHira, roc-noAapb BajiaxHH, nocnijiaeT cneuHajibHoro nocjiaHua Ha «wraHbie pH3pa-6otkh b Cjishhk 3acT3BHTb «HOKaHaiueH» (3a6oHmHKOB Koneă) b noMecTbe MOHacTbipn Kojihh OTpafiaTbiBaTb SapiUHHy — 400 coahhhx rjibiS, n npn-Be3TH «paBam» — cqer MOHacTbipio. 1744 259. — (ByxapecT,) 8 h h b a p a. — Mnxanji PaKOBHita, roc-noAapb BajiaxHH, AaeT pa3peuieHHe nryMeHy MOHacTbipn Pbimhhk BjiaAetb AIOAbMH cejl H3 nOMeCTHH MOHaCTbipfl, nOCT3BHB HM nbipKajiaOoB h oSsmaB Bcex 0Tpa6aTbiBaTb uiecTb AHeft Sapmurfbi, AaBaTb AecaTHHy no oSbinaio h He npoAaBaTb CBoero BHHa, a norpaHHHHOMy xanHTaHy He BMeuiHBaTbCH. 260. — (ByxapecT,) 15 a h b a p a. — MuxaHji PaKOBHna, roc-noAapb BaAaxHH, npHKa3biBaeT nhipnajiaSaM H3 IIlTe(})aHeHiTb 3anpeTHTb HHKOAaio LUrapSeio 6paTb Ha SapmHHy BoceMb aomob KpenocTHbix Mona-cmpH KbmnyjiyHr, KOTopbiMH pacnopa>KaeTCH HryMeH, a aah a&hh c^HTaib 3thx jdoabh BMecTe c cejioM, Kax h paHbine. 261. — (ByxapecT,) 5 anpeAH. — MnxaHA PâKOBHna, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT nryMeHy H3 HyneTa rpaMOTy c pa3pemeHHeM pacno-pHAHTbCH MToSbi Ha npecra/ibHbiH npa3AHHK cbhtoto reoprua npoAaBa-Aocb AHUib MOHacTbipcKoe bhho «no CTapOMy oSbiqaJO». 262. — 1 5 HIOHH. — KOHCTaHTHH Bpe30HaHy, SblBUIHfi BeAHKHH apMaui, no nopyneHHio rocnoAapa paccAeAyeT HeAopa3yMeHHe Memqy nry-MeHaMH MOHacTbipeii KbiMnyjiyHr h Bnepomy o Hepa3AejieHHbix MecTax, 12 r npHHa/yieacamHX KpenocTHbiM m H3BopaHb, h naeT yKa3 ncnpaBHTb rpa-HHiţbi, no cBH^eTenbCTBy CTapbix juoum, b noJib3y ilepBoro. 263. — (ByxapecT,) 31 aBrycra. — KoHCTaHTHH MaBpo-Kopa,aT, rocnoAapb Bajiaxmi, 3aKpenjraeT 3a mhtpoiiojihtom HeotJjHTOM BJianeHne cenaMH MHTponojiHH: Mapnyua, BoTeHb, KyP'iUemTb, ToOojih h KyKyenb (HjkJjob), h pa3pemaer eMy 3acTaBJi5iTb >KHTeJieft oTpaSaTbreaTb Ha 6apmHHe 12 nHefî, naBam odpoK, coSjnonaTh MOHonojmio nponaxn Ha-nHTKOB, ^aBaTb TpeTb pbidbi, a «bothhhhhmh KpecTbHHaMH» BJianeTb najibine. 264. — (ByxapecT,) 10 lexaSpa. — KoHCTaHTHH MaBpo-Kopnar, rocnonapb BanaxHH, naeT iiojihomohhs enHTpony MOHacTbipn B3bIM3Tb SapipHHy COJIbK) no 400 TJIblO C MOHaCTblpCKOrO nOMeCTbH C./I9HHK, nopyqHB «KSMspainaM» cojihhhx xoneft 3acTaBHTb «qoKaHameâ» 0Tpa6a™-BaTb 6apin,HHy csoeBpeMeHHO, a nponaBaTb sth rJibidbi cboSoaho, jiio-6o,\iy Kyriuy. 1745 265. — (ByxapecT,) 16 s h b a p s. — BejibMoacHbie 6oape cyziHT TH*6y 3axapHH, KOTopbiiî cnnTaeT ce6a He no npaBy KpenocTHbiM MOHacTbipn Mhcjih, c HryMeHOM h nocTaHOBjraioT, qTo6bi hm BJianeji mo-HaCTbipb «KaK HaCTOîîIUHM KpenocTHbiM». 266. — Kypm je A p zuk e in, 28 h h b a p h. — CBumeHHHKH h ropO/Kane H3 KypTH ne Apn>nem na iot cBHneTe/ibCKoe noKa3aHHe rocno-napIO O TKHTejIHX H3 CTpaeiHTb, 06fl3aHHbIX naBaTb O0pOK H OTpaOaTbIBaTb fiapmnny nryMeHy H3 Bncipniibi, hto b npouwoM ohm nyiara/in MOHacrapro no «12 yr, to ecTb 20 TajiepoB», 6e3 npyrnx o6n3aTejibCTB. 267. — (ByxapecT,) 28 h h b a p n. — KoHCTaHTHH Maapo-KopnaT, rocnonapb BaJiaxHH, pa3peinaeT enncKony By3ay coSpaTb b mo-Hacrape BHHTHJia-Bona h b noMecTbe Beneiib «nan mo>kho Qojibine» nywnx jiionen, HToObi noroBopHTbCH o qHcne 6apin,HHHbix nnefi, chh 6ynynH o6h-3aHbi nnaTHTb jinuib nonaTb nerapex neTBepTen (t. e. neTbipe pa3a b ron). 268. — (ByxapecT,) 2 $ e b p a ji h. — KoHCTaHTHH MaBpoKop-naT, rocnonapb BanaxnH, 3aKpenjifleT 3a MOHacrapeM ronroTa, b pe3yjib-Taie JKaaoObi nryMeHa, BJianeHne cenaMH MOHacTbipH Tbipdanenb n, 4>biH-TbiHa Pene, rne JKHTejiH o6n3aHbi oTpaOaTbiBaTb no 12 /mea Ha gapmnHe, naBaTb o6poK, coSjnonaTb MOHonojinio Ha npona>Ky HanHTKOB h naBaTb c 03ep «TpeTb pbi6bi». 269. — (Byxapeci,) 19 <}) e b p a ji h. — riocTaHOBjieHHe khh-TKecKoro nnBaHa 06 oTauiTHHe (obpoKe bhhom) c BHHorpanHHKOB MOHa-crapfl AHHHoaca Ha xojiMe ypyKeinTHJiop : «H3 20 Benep onno nenpo, h 6paTb neHbrH, a He bhho, c Benpa no 20 6aHb». 270. — (ByxapecT,} 23 MapTa. — ripocb6a HryMeHa H3 Ko-TponeHb k rocnonapio, BbinaTb eMy rpaMOTy, KOToporo o6n3aTb KpecTbHH oTpadaTbiBaTb 6apmHHy Ha 3eMjiax MOHacrapn, h npnKa3 KoHCTaHTHHa 122 MaBpoKop/iaTa ncnpaBiinKy H3 HuiJiOBa 3acTaBHTb OTpaSaTbiBaTb no 12 flHefi b toa Ka>KAoro xHTejia h AaBaTb o6biUHbiH o6pOK, 271. — 2 4 MapTa. — )Kajio6a nryjweHa H3 Hy^era, aApecoBaHiian rocnoAapro, o tom, hto >kht6jih ceji noMecTba TonojioBeHb He xotht OTOa-6aTUBaTb 6apin,HHHbie ahh, h nocTaHOBjieHne KoHCTaHTHHa MaBpoKopASTa .HcnpaBHHKy Mycuejia 3acraBHTb hx BbinojiHHTb ynasaHHe rocnoAapa. 272. — (KpanoBa,) 6 anpejia. — KafiMaKaMH O.TTeHHH npn- KaSbîBalOT ÎKHTeJIHM, HMeiOmHM BHHOrpaAHHKH BO BJ13AGHHHX MOHaCTbipH Bnepomyji, AaBaTb oTâiHTHHy (o6pOK bhhom) AeHbraMH, a hmcioui,sîm no-ccBbi b noMecTbe ypbmn, oTpadaTMBaTb 12 AHeft OapmHHbi n njiaTHTb Ha-jior 3a npoAaHHoe bhho b Kopmax bo BAaAeHHnx MOHacrapH. 273. — (MoHacTbipb KHMnyuyHr,) 5 Mas. — Baciine nepoMOHax, npoHryMen H3 MOHacTbipa KbiMnyjiyHr, AaeT 3anncb, uto 3a cyMMy b 55 TajiepoB npoaaa KpenocTHbiM, HoHy ueji Mape h ero Spaiv Hnne, Aeyx AeTefi UbiraH, npnHaAaeaiaBumx MeAHHKy HoHy, KOTopbix ohh AaAyT MOHacrapio, uto6h BbiKynuTbCH. 274. —■ (ByxapecT,) 20 Mas. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb Bajiaxnn, npnKa3biBaeT ncnpaBHHKaM n cyAbflM npaxoBbi, nTo6bi 96 AioAeft «3 KoMapHHKa, JKHTejin, npHHaAJiejKanme MOHacTbipio Kojiuh, nAarajiH 3a 6apmnHy no 90 6aHb b toa, AaBajin o6pox n co6ak>-Aajin MOHacTbipcKyio mohoPojimio Ha npoAauiy bhh3. 275. — 2 5 Mas. — npouieHne CroapHHa CaHAy, JiorotfieTa b ah-BaHe, HanpaBjieHHoe rocnoAapro, htoSm ikht&jih ero noMecTwi Xaiprieiimi OTpadaTbiBajin OapmnHy, h nocTaHOBJieHHe KoHCTaHTHHa MaBpoKopASTa, AaHHoe HcnpaBHHKy TejieopMaHa , hto6h sth jKHTejin OTpaSaTbiBauH no 12 ahen SapmnHbi iim, c pa3peineHHH BJiaAejibna, aaBajin no oAHOMy 3jiotv b toa n o6poK no o6binaio. 276. ■— (ByxapecT,) 9 hk)hh. — CyA BejibMOîKHbix 6onp no noBOAy KpenocTHbix H3 B9AeinTb MOHacrapa KbiMnyjiyHr, KOTopbie npocaT <Kyryji, KaK h Apyrnx H3 Cyxan H3 TeneopMaHa, AaBaTb mo-HacTbipio KyioKonoB oSbiHHbiH o6poK h OTpadaTbraaTb 12 AHefi b toa na 6apmHe hjih njiaTHTb AenbraM h no OAHOMy 3JioTy, BMecTo dapmHHbi. 286. — (ByxapecT,) 10 hiojih. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKy BjiauiKH npHHyAHTb jkh-Tejiefi noMecTbH FfoAyJi XloaMHeii, npHHaAJieHcamero cKHTy Ba6ejie, bho-CHTb no OAHOMy 3JiOTy b roA aa 6apiu,HHy b ABa B3Hoca, a (TaMouiHeMy) KanHTaHy 3anpeTHTb npoAaiKy BHHa 6e3 corjiauieHHH. 287. — 1 0 h io ji h. — HecKojibKO jKHTejieft H3 cejia flweMHHHjie (/I,biM6oBHu,a), 3aKpenomeHHbix 6e3 hx BeAOMa 6ohphhom BlaHa Heroecxy h npHHeceHHbix b Aap BMecTe c noMecTbeM MOHacTbipio cb. TeoprHH b By- 124 xapecTe, noAaiOT xaAoSy rocnoAapio, hto 6mah npHTecHeHbi h yraeTaioTCH MOHaxaMH, a KoHCTaHTHH MaBpOKOp/taT yTBepjKAaeT aHaijjopy, 6onp, ko-Topbie nocTaHOBjiHiOT, hto noMecTbe ocTaeTCH MOHacTbipio, a xcajioBaB-TIIHeCH -- CBOdOAHbIMH AIOAbMH. 288. — (ByxapecT,) 26 o k t h 6 p h. — riocTaHOBjieHHe 6oap-CKoro'flHBaHa BajiaxHH, yTBep^eHHoe rocnoAapeM, OTHocHTejibHO npeHMy-mecTB, npeAocTaBjiaeMbix OTHyîKAeHHbiM >KHTeAHM, KOTopbie xoTejiw 6bi Bep-HyTbCH b CTpaHy, noapoâHO nepeHHCAHiomee hx o6H3aTejibcTBa nepeA rocnoAapeM h BJiaAeJibuaMH noMecTHH, tas ohh noceAHTca. 1746 289. —- (ByxapecT,) 10 h h b a p h. — AHaijiopa BeAbMo>KHbix Qonp BaAaxHH, yTBepjKAeHHasi KoHCTaHTHHOM MaBpoKopAaTOM, othoch-TeAbHo npaBa MOHacTbipH ApHOTa Ha B.naAeHHe noMecTbeM BorA^HciuTb, noCAe 0CB060JKA6HH5î SbIBHIHX KpenOCTHblX, KOTOpbie BblKyriHAH AHUIb «CBOH roAOBbi» (6e3 3cmah) . 290. — (ByxapecT,) 12 HHBapn. — X^HBaH BaAaxHH paccMa-TpHBasT b cyAe cnop Mentay MOHacrapeM BHCTpHua h KpenocTHbiMH H3 cca BaHAeen h Khhaoh, nocTâHOBHB hx BbiKyn 3a AeHbrn H3 Ka3Hbi; acad OAo6peHO KoHCTaHTHHOM MaBpoKopAaTOM. 291. — (ByxapecT,) 1 MapTa. — rocnoAapb h 6oape BaAaxHH, AaiOT rpaMOTy 06 oCBo6o>KAeHHH KpenocTHbix, yuieAuinx Ha nyjK-f>HHy H3-3a npHTecHSHHH, ecAH ohh B03BpaTHTca b cboh ceAa. 292. — (ByxapecT,) 15 MapTa. — MHTponoAHT BaAaxHH, Heotţ)HT, ocBo6o»:AaeT KpenocTHbix MHTponoAHH H3 TbiproBHHiTe h h3 By-xapecTa, KynHB b B03MemeHne MHTponoAHH 3a coficTBeHHbie AeHbrn no-MecTbe nsTpoaăa, 3a KOTopoe AaA 3500 TaAepoB. 293. — (ByxapecT,) 10 a n p e ji a. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxHH, nocTaHOBAseT, hto6h achtcah paîhi (oSahcth, nOABAaCTHOH OcM3HCKOH HMnepHH) JlXKypAJKy, HMeiOUlHe BHHOrpaAHHKH b JlaSe h He îxeAaiomHe AaBaTb OTauiTHHy (o6poK bhhom) MOHacTbipio KaUIHHOpeAe, HBHAHCb B AeCHTHAHeBHblH CpOK B AHB3H, a B CAVHae OTK83a HryMeH 6epeT hx BHHOrpaAHHKH 3a cneT MOHacTbipH. 294. — 14 anpeAH. — AHacJiopa 6oap rocnoAapro, oTHocHTeAbi-io npocbSbi 5lHe nypKapnyAa h ero 6para Hnry yxasaTb, no KaKOMy npaBy hmh ba a AeeT MOHacTbipb BaAH (MycneA), h, AOK33aB, hto ohh KpenocTHbie, pa3pemaroT hm BbiKynHTbcn. 295. — (ByxapecT,) 6 m a a. — IlpomeHHe BeAHKoro kajohhhk3 KoHCTaHTHHa BpbiHKOBHHy, HanpaBAeHHoe rocnoAapio, hto6m 3acxaBHTb >KHTeAeH ero noMecTbH raneHb OTpaâaraBaTb 6apmHHy h Apyrne 06513a-TeAbCTBa, h nocTaHOBAeHHe BeAbMOJKHbix 6oap, htoSm ncnpaBHHK boaocth Caana 3acTaBHA hx 0Tpa6aTbmaTb 12 Anefi SapmHHbi, AaBaTb oopon, nAaTy 3a npoAaHHoe bhho, yTBepjKAeHHoe nocraHOBAeHHeM KoHCTaHTHHa MaBpo-KOpAHTa . 125 296. — (MoHacTbipbXype3,) 9Maa. — rion Hoh., nbipKajiaS HoHaniKy h Apyrne «MOuiHeHbi» H3 Xype3a îxajiyiOTCH rocnoAapio, ht» HryMeH MOHacTbipa nbiTaeTca hx BbiraaTb H3 noMecTbH, 0T6Hpan ckot jim cbohx jxeji h nocbijiaa hx Ha SapmHHy cBepx ycjiOBjieHHbix Aneli. 297. — (ByxapecT,) 9 m a h. — Kohct3hthh MaBpoKopAaT, roc-no^apb BajiaxHH, yTBepjK^aeT nocTaHOBJieHne BejibMOJKHbix 6oHp npHKa-3aTb HcnpaBHHKy Mycnejia cocTaBHTb cnacoK KpenocTHbix MOHacTbipa Ap-AJKern, KOTopbie BbicKa3ajiHCb jKejiaiomHMH BbiKynHTbcn 3a iţeHy b 10 TajiepoB. 298. — (ByxapecT,) 16 Mau. — Kohct3hthh MaBpoKopAaT, rocnoAapb BajiaxnH, yTBepxAaeT nocTaHOBjieHHe AHeaHa oTHOCHTejibHO JKHTejiefi noMecTba A^JKeuiTb KJHOHHHKa HopAaxe, Ko-ropbie o6H3aHbi AaBam o6poK no oSbinaio, 0Tpa6aTbiBaTb 12 Aneft 6apin,HHbi hjih naaTHTb AeHb-raMH, ecjiH BAaAeJieu; corJiaceH, no OAHOMy 3JiOTy 3a KaxxAHH toa- 299. — (MoHacTbiph Ko3hh,) 19 hiohh. — MoHacTbipb Ko-3hh paspeinaeT «xy^enaM» H3 >Kh6jih o6pa6aTbmaTb nacTb MonacTbipcKoro> nOMeCTbH H3 KoHCKH BHH3 nO AOJIHHe K OjITy, Me?K KaMeHHblX KpeCTOB, Aap nx npe^KOB, Ha ycjiOBnnx, ycTaHOBJieHHbix rjiu OapmHHbi h oOpoKa. 300. — (ByxapecT,) 5 aBrycTa. — rocnoAapb h 6onpe Ba-JiaxHH aaiOT yna3 06 ocBoOoxAeHHH Bcex Kpenocmbix, nocpeACTBOM Bbinyna 3a 10 TajiepoB c Kaxxaoro, jih6o no AoSpoft BOJie BJiajiejibueB. 301. — (ByxapecT,) 13 c e h t s 6 p h. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaJiaxnn, AaeT MHTponojiHTy rpaMOTy c pa3pemeHneM npHBecTH b noMecTbe BaHeuiTb (/9biM6oBHn;a) jnoAeft, «H3AaBHa ymeAtuHX Ha nyxOHHy», c yTOHHeHHeM, hto ecjin cpeAH hhx ecTb KpenocTHbie, to «6yAeT AapOBaHo ocBoOojKAeHne H3 KpenocTHbix hm h BceM hx poAHnaM». 302. — 1 HoafipH. — Cacjrra Kpeuyjiecny, AOHb KoHCTaHTHHa BpbIHKOBHHy, BMeCTe C neTbipbMH CBOHMH CbIHOBbHMH, AapyiOT BOJIbHyK» 3anHCb HoHy Hypxs h ero SpaTy MapHHy H3 cejia Topoui (MexeAHHii.), 303. — 23 HonOpfl. — HeKyjiaă ApA*eT05iHy AaeT ornycKHyjo-3anHCb H3 KpenocTHbix Henyjie, cbiHy Ct2H3 Bypjryma, c ero nHTbio cbrao-BbHMH, Onpeâ, Pa^y, XIjMHTpy, Ct3hom h Hohom, KOTopbie BbiKynHjiHCb 3a cyMMy b inecTbAecHT Ta.xepoB 6e3 3eMJiH. 174 7 304. — (MoHacTHpb ApHOTa,) 3 $ e b p. a ji h. — HryMeH H3 ApHOTbi acajiyeTCH rocnoaapio, hto nocjie ocBo6owAeHHH KpenocTHbix hs BorA3HeuiTb, BbiKynjieHHbix Ha AeHbrn Ka3Hbi, ABa «JKyAena», Teopre n MnxaHJia HonaH, c 6hbuihmh KpenocTHbiMH «b3hjih nojioBHHy noMecTbH», H npOCHT H33HaHHTb 6oflp aji H paccjieAOBaHHH Ha MecTe. 305. — (ByxapecT,) 12 cjjeBpajin. — BejibMOîKHbie 6onpe. paCCyAHB THH<6bI ACHTeAefi H3 CTpoeiHTb C MOHaCTbipeM BHCTpHU,a, OCTa- 126 bjihiot b cHJie Tpe6oBaHHH nryMeHa — 75 TajiepoB b toa hah jKe OTpaOoTKa* KajKjţbiM 12 AHeft 6apmnHbi a oSbWHbm o6poK. 306. — 20 cf) e b p a .;i a. — HryMeH MoHacrapn KbiMnyjiyHr AaeT OTnycKHyio 3a,nHCb HoHy h Ctshhas, CbiHOBbHM BacHjie Jlnu H3 cejia Ea-AeuiTb '(Mycaeji), KOTopbie BbiKynHJiHCb, 6e3 3eMAH, 3a cyMMy b 20 Ta-jiepoB. ■ 307. — (ByxapecT,) 25 cf) e b p a a h. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxnn, npHKa3bmaeT HcnpaBHHKy By3ay h «OeuiAn-aracH» (KannTaH TypepKHX kohhhkob) no3a6oTHTbCH o c6ope aoxoaob c noMecTHH HopaHH h JîinyA (Pbimhhk) , npHHaAAejKaBniHx paHee enncKonnn By33y h b3hthx renepb b Ka3Hy, npncjiaB 3aTeM noApoSHbin oTner rocnoAapio. 308. — (ByxapecT,) 25 anpe.is. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxnn, saKpenAHeT 3anncb, cAeAaHHyio nupBy KaHTa-Ky3HHO MarypHHy 06 ocBoOojKAeHnn H3 Kpenocrabix Pomhh JlyHAJKHHy H3 CeAa KpHKOB, KOTOpblH BbIKynHACH 3a AeCHTb TaAepOB. 309. — (ByxapecT,) 29 Ma». — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxnn, npHKa3biBaeT ncnpaBHHKy MycneAa HanpaBHTb no-CAaHn,a BMecTe c oahhm rocnoAapcKHM neAOBeKOM b TonoAOBeHb BhiOnTb 3aTbinKH Ha Sonnax npoAaBuoB BHHa, ToproBaBuinx 6e3 pa3pemeHHH nry-MeHa H3 Hyqeia, n onrrpacJjOBaTb bhhobhhx. 310. — 6 hiohs. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAa-xnn, AaeT MHTponoAHn rpaMOTy c pa3pemeHneM 6paTb «o6poK n AaHb 3eMAn» c noMecTHH Op3euiTb, MopaHHCKa n KonanaHKa (PIpaxoBa), npn-rAaman HeAOBOAbHblX HBHTbCH B AHB3H. 311. — (ByxapecT,) n ro h b. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxnn, AaeT nryMeHy ns Ko3hh rpaMOTy c pa3pemeHneM babacth ceAaMn 0Kh6ah, KaanMSHemTb, BpaTOBoeuiTb n OpAH, pacnoAO)KeHHbiMH bo BAaAeHHHX MOHacTbipn, n o6n3aTb jKHTeAen OTpadaTbraaTb 12 AHen 6ap-iahhh, AaBaTb o6poK n coâAioAaTb MOHonoAnio Ha npoAancy BHHa. • 312. — 9 A e k a 6 p h. — HecKOAbKo JKHTeAen H3 OraieAe Mapb, HMen AOMa n no oropoAy b noMecTbe CyxamyA MOHacTbipn BHCTpnna, ao-roBapHBaiOTCH b 3anncn c ncnpaBHHKOM nryMeHa, nAaTH KajKAbifi no 60 6aHb b roA- 1 1 748 313. — (ByxapecT,) 1 a n p e a n. — Tparope rana, rocnoAapb BaAaxnn, AaeT pa3pemeHne MHTponoAHTy HeocjjHTy pacnopnAHTbCH, HTodbi Bce JKHTeAn noMecTbH MHTponoAHH H3 Byxapeera AaBaAn 3a HaeM MecTa no ABe TeAern apob h 0Tpa6aTbiBaAH uiecTb AHen OapmnHbi bo BpeMH ceHOKoca. 314. — (ByxapecT,) 2 n io h h. — Tparope Tana, rocnoAapb Ba-AaxHH, AaeT pa3pemeHHe nryMeHy MOHacrapn BpbiHKOBeHb 3acT3BHTb jkh-TeAefi noMecTHH, KOTopbie oh HMeeT b PoMaHau,, npnKa3aB hm HenocpeA- 127 CTBeHHO aasaTb o6poK no oSbinaio, oTpaOaTbmaTb 12 AHeii SapmnHbi n cogjnoAaTb MOHonojiHio Ha npo^aîKy BHHa. 315. — (ByxapecT,) IO hiohh. — rpnrope THKa, rocnoAapb BaJiaxHH, AaeT ncnpaBHHKy MHTponojmn rpaMOTy c pa3perueHHeM 3acTaBHTb jnoAen noMecTHH JlynneHb, CsKyeHb, BoHHemTb n AHHHoaca (.HbiMSoBHn.a) AaiBaTb o6poK no 06 binara n 0Tpa6aTbiBaTb no uiecTb Aneft SapmnHbi, co6jho-Aan MOHonojiHio Ha npoAanry BHHa. 316. — (KpaftoBa,) 22 hiojih. — KoHCTaHTHH JlyAecKy, Be-JiHKHH 6aH KpanoBbi, npHKa3HBaeT h jkhtcjihm, KOTOpbie BbiKynnjiHCb, m ceji JloSpmeHb h BorASHeniTb AaBaTb o6poK HaTypon h oTpaSaraBaTb 6apmHHy MOHacTbipjo ApHOTa, noA yrpo30H, hto 6yAyT noca>KeHbi b TiopbMy. 317. — (KpaftoBa,) 1 ceHTafipa. — KoHCTaHTHH ZlyAecny Be-jihkhh 6aH KpafloBbi, AaeT pa3peuieHne HryMeHy H3 CTpexaHH coâpaTb Bcex jKHTejien noMecran MOHacTbipn Ha cTapoe cejrame 6jih3 MOHacTbipn h o6h-3aTb HX AaBaTb 06p0K H OTpa6aTbIBaTb 6apmHHy. 318. — (ByxapecT,) 3 ceHTH6pn. — rpnrope Hnca, rocno-.Aapb BanaxHH, AaeT HryMeHy ckht3 llbipJiHu; H3 Mycnejia rpaMOTy c pa3-peuieHHeM 3aeraBHTb JKHTejieft noMecTbn ckht3 AaBaTb o6poK. OTpa6aTbi-BaTb no uiecTb AHeft 6apm,HHbi, «oah3ko OapmnHy, a He AeHbrn», co6jiio-AaTb MOHonojiHK) Ha npOAajKy BHHa h AaBaTb no 2 6aHH c ko3H. 319. — (ByxapecT,) 4 c e h t a 6 p s. — TpHrope THKa, rocno-Aapb BanaxHH, AaeT HryMeHy MOHacrapn KoTponeHb rpaMOTy c pa3pe-UieHHeM 3aCT3BHTb JKHTejieH nOMeCTHH, KOTOpbie OCB06o*AeHbI ot ofipoKa, OTpaQaTbiBaTb OapinHHy, «nan 0Tpa6aTbiBajm ao chx nop» hjih AaBaTb c AOMa no OAHOMy 3JioTy, He npoAaBaTb BHHa 6e3 pa3pexneHHH. 320. — (ByxapecT,) 23 a e k a 6 p h. — rpnrope TnKa, rocnoAapb BanaxHH, aoboaht ao cBeAeHHH nryMeHa MOHacrapfl BHCTpnua, hto OTAaji pacnopn>KeHHe BejiHKOMy 6aHy KpaftoBbi npHBecTH HenoKopHbix jho-Aefi H3 nOMeCTHH H3 POMaHan H 3aCT3BHTb HX njiaTHTb 3a BbirOH H AaBaTb o6poK, a OTHocHTejibHO noMecTbn H3 ApA>Kema ncnpaBHHKH ye3Aa AojincHbi B3HM3Tb y KpecTbHH 60 TajiepoB B rOA. 321. — (ByxapecT,) 23 a e k a 6 p a. — rpnrope Bana, rocno-Aapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT PaAyKaHy, ncnpaBHHKy ApAJKeuia, paccaie-AOBaTb h nojiynHTb c HîHTejiefi noMecTbn CTpoeniTb, MOHacrapa BHCTpHua, njiaTy 60 TajiepoB b toa jwn nryMeHa, c KOTopbiM croBopHJiHCb HacneT 6apui,HHbi. 322. — HryMeH H3 ApHOTbi JKajiyeTCH rpnrope Taxa, rocnoAapio Ba-AaxHH, hto MHxanjia Honan h Teopre c hx BaTarofl BMecTe c 6biBuiHMH KpenOCTHbIM H3 BOTAOHeUITb 3aXBaTHJIH HaCTb MOHaCTbipCKOTO nOMeCTbH «noA npeA^ioroM, hto h ohh hmcjih noJioBHHy mokh», h npocitT npoH3BecTH paccneAOBaHHe. 1749 323. — (ByxapecT,) 18 s h b a p a. — rpnrope rmca, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT pa3peineHHe HryMeHy hş Ko3hh, BMecTe c HcnpaBHn- 128 kom ye3.ua, 3acraBHTb Tex, kto aobht pbi6y b 03epe b noMecTbe Opna, AaBaTb npHMHTaiomyiocH uecaTHHy, npHKa3aB KpecraaHaM coâniOAaTb moho-nojiHio MOHacTbipa Ha npoAancy BHHa h boakh. 324. — 1 4 m a p t a. — >KnTejiH ce.na PoMaHb uaiOT 3anncb HryMeHy H3 Xype3a, b KOTopofi o6a3yiOTCH OTpaâaraBaTb MOHacTbipio no Tpn Ahh 6apmHHbi c nejioBena Ha npononKe h Ha nonoce, oahh ueiib c nnyroM Ha nauiHe 3a npaBO cbo6oaho nac™ ckot hjih OTKynHTb sth ahh no 15 6aHb KaacAbiH. 325. — 1 8 m a a. — >KHTejm cena rieTpHmop o6a3yioTCH b 3anncH HryMeHy h3 ByKOBan paâoTara Ha naxoTe nou Kynypy3y h nmeHHny, ko-Topbie 3aTeM co>KHyT h oSmojiotht, uaBan Taxace oSpon HaTypoă h noAâTb (xaBaeT) 3a npoAaacy BHHa. 326. — (ByxapecT,) 14 Hiona. — TpHrope Taxa, rocnoAapb BajiaxHH, uaeT no jihomoaHyio rpaMOTy HryMeHy H3 KoTponeiib B3HMaTb c noMecTbn OaKsfiaHb (HuoMnna), npHHaAneacainero MOHacrapio, o6pox Ha-Typoft, KpoMe SapuiHHbi h KbipayMapHTa (Hajior c KopnMbi), OTKynneHHbix JKHTeJIHMH AO npa3AHHKa CB. JlHMHTpHH. 327. — 21 o k t h 6 p h. —■ EHe, HoaH h Coape, cbiHOBbH BoftKy H3 cennma H3BopaHb, xpenocrabie MOHacrapa KbiMnynyHr, naioT 3anncb HryMeHy, hto npeuuaraiOT hx nac™ 3eMJiH b o6MeH Ha HeKOTopyic cyMMy ueHer, xoTopoio 3an.;iaTar cboh aoat TypxaM. 1750 328. — (ByxapecT,) 23 aHBapa. — rpnrope Taxa, rocnoAapb BanaxHH, npHKa3bmaeT, htoOh jkhtcjih, HMeiomae BHHorpauHHKH b noMecTbe flbipMOKca, Aaeann MOHacrapio TncMaHa o6poa bhhom, o6poic c 3eMjiH, H3 20 Beuep oaho, b otjihhhh ot BHHapnnHa — Hanora Ha bhho, KOTopbin AOJinKh6ah AaBaTb MOHacrapio Ko3HH <)6pOK H3Typ0H H c MeAbHHHbHX JKepHOBOB, KOTOpbie OHH H3TOTOBJIHIOT, H CO-^nioAaTb MOHonojmio Ha npoAa*y BHHa h boakh. 330. — (ByxapecT,) 28 aHBapa. — rpnrope Ţuica, rocnoAapb BanaxHH, nocTaHOBjiaeT, hto 3a o6poK cojibio, kotophh nphhhtaeTca eMy c noMecTba Tenera, MOHacrapb MspAHCHHeHb AonxceH nonyaarb ot «lOMapamen» coahhhx pa3pa6oTOK uiecTb cotch TanepoB b toa. 331. — (O 3 K3 ii 8 h b,) 9 ij) e b p a ii a. — }KjîTenH H3 cena K3H3Hb uaiOT 3anncb HryMeHy H3 KoTponeHb 06 o6a3aTenbCTBax nAaTHTb na 6apmHHy AeHbraMH, a o6pox HaTypon, no oSbinaio. 332. — (ByxapecT,) 14 m a a. — TpHrope Taica, rocnoAapb BanaxHH, no npocbOe HryMeHa MOHacrapa ApAacein, aoboaht ao CBeneHna Bcex HHocTpaHneB, npnâbiBaiomHX b cTpaHy h OTnyjKAeHHbix, hx o6a3aTenb- S — c. 1812 129 ctb3 nepeA Ka3Hoa a BJiaiţejibuaMH noMecTaa : iuecTh TaJiepoB b toa Hajiora^ o6poK h rnecTb AHeft 6apm,HHbi. 333. — (ByxapecT,) 15 a ro h a. — Tparope rana, rocnoAapi* Bajiaxaa, npHKa3biBaeT PaAyKany, ncnpaBHHKy Bbijiaa, 3acTaBHTb xaTejiea noMecTba ropyHHiuyji McmacTbips TaTapeHyji 0Tpa6aTbiBaTb OapmiiHy a AaBaTb o6poK HaTypoa, a o6poK bhhom AasaTb bhhom, a He AeHbraMH. 334. — (Byxapecr,) 4 aBrycia. — Tparope rana, rocno-Aapb Bajiaxaa, npaKa3biBaeT 6biBineMy BeAHKoMy HauiHHKy Bacajiaxe Ka-HeJia, HcnpaBHHKy npaxoBbi, 3acTaBHTb xcaTejiea noMecTba KoMapHHK Aa~ BaTb o6pOK HaTypoa a co Bcero aeM noAb3yroTca nocjianuy MOHa-CTblpH Ko.'IUfl. 335. — 4 aBryCTa. — rparope rana, rocnoAapb Bajiaxaa, npa- Ka3bIBaeT KanHTaHaM H3 JlaKapeiHTb H CTeJIbHaKa 33CTaBHTb *HTe/ieH 9THX iiomscthh AaBaTb o6pOK c noceBOB a c ceHa enaTpony MOHacTbipa Kojih,h.. 336. — (ByxapecT,) 20 aBryCTa. — rpHrope Taxa, rocnoAapb Bajiaxaa, npaKa3biBaeT HopAaae, BejiHKOMy MeAejibHHaepy (6oapcKaa hhh), acnpaBHHKy BjiauiKH, oSasaib >KHTejiea noMecTba ckht3 Ba6c.no njiaTHT «cyxaT» (njiaTy 3a bhtob) 3a oBeiţ a K03, KOTopbie nacyrca a nopTST jiec. 337. — (ByxapecT,) 26 aBryCTa. — rparope Taxa, rocno-Aapb BaJiaxaa, npBKa3biBaeT acnpaBHHKy BjiaaiKa 3acTaBHTb XKHTejiea no-MecTHa Ko6aa, KanmyHa a PaKOBaua a HajioronjiaTejibmaKOB, pa6oTaro-max y TypOK, oTpaOaTbmaTb MOHacTbipro Ko6hh mecTb AHea OapmaHbi a iMaTHTb sa BbiroH no o6bmaro TeM, kto >KHBeT Ha Apyrax noMecTbax. 338. — 8 c e h t h 6 p h. — rparope Taxa, rocnoAapb BaJiaxan, Aaer cyAedHoe peiaeHae MOHacTbipro Mhcjih Ha BAaAeHae noMecTbeM Caneam* c ero KpenocTHbiMH, KOTopbie nbrrajiacb ocnapaBaTb cBoe nojioxceHHe a CHHTaTbCH CB060AHHMH JHOAbMH. 339. — (ByxapecT,) 1 7 ceHTflfipa. — rparope Taxa, foc-noAapb Bajiaxaa, npaKa3biBaeT «KSJiapaiiiaM» H3 JlaKepeuiTb a «capaA-wejiaM» (BcaAHHKH HeperyjiHpHbix otphaob) H3 CTeJibHHKa BcnaxHBaTi» 3eMAK), KaK OHH 06H3ajIHCb H B TpeOyeMbie epOKB, MOHacTbipro Kojiuh, bo BA3A6HHSÎX KOTOpOTO IIpOJKHBaiOT. 340. — 5 h o h 6 p a. — BjiaA, chh Bohko, apenocrHoa MOHacTbipa KbiMnyjiyHr, AaeT 3anacb aryMeHy HaKOAHMy, hto 3a nojiyqei-iHyio noMOuib, AapaT MOHacTbipro ero qacTb AepeBbeB H3 cejiama I43BopaHb. 341. — (MoHacTbipb B a h y,) 2 4 h o h 6 p h. — XaTejia as MaKCHH AaroT 3anacb aryMeHy H3 BaHyji, b KOTopoa o6a3yiOTCH He py6aîb MOHacTbipcKHH jiec, a b cjiyaae peiieAHRa 6yAyT oTBeAeHbi k acnpaBHHKy. HTo6bi oh ax «oniTpacJioBaji». 342. — OKnTejia ceji HyaeT, MoBajia TaaaTa a Ojiapb acajiyiOTCîi rocnoAapro, hto npaTecHaioTca aryMeHOM MOHacTbipa HyieT, nOApoâHO' yKa3biBasi HeoObiMHbie noBHHHocTH ii ooH3aTe;jbCTBa. KOTopbie hm bmciiiiiot. 130 175 1 343. — ByxapecT, 14 anpejia. — BejibMoxcHbie 6ospe cy-Aht KJiKWHHKa MnxajiaKe, npoTHB KOToporo >KHTejiH H3 H3Bopyji Ae )Koc HanpaBHjiH siajioOy rocnonapio, h npeAJiaraioT m'bUTb noMecTbe H3Bopyji Ae )Koc h3 ero BJiaAeHHH h oTAaTb KpecTbjmaM, KaK B03MemeHne 3a rpaOejK H 06nAbl, KOTopbie OH HM npHHHHHJI. 344. — (ByxapecT,) 11 Mas. - Tparope Dina, rocnoAapb Ba-AaxHH, npHKa3bmaeT ncnpaBHHKy MexeAHHiia 3acTaBHTb jnoAeft, hto ikh-ByT b noMecTbe MOHacrapa MoTpy, 0Tpa6aTbiBaTb OapmHHy no o6binaio h HaKa3aTb Tex, kto nponsBOAHTb noTpaBy noceBOB. 345. — (ByxapecT,) 15 hiohh. — rpnrope BnKa, rocnoAapb BaaiaxHH, aaeT HryMeHy H3 ^.ajiyji rpaMory c pa3pemeHHeM B3HM3Tb oOpoK co Bcex jnoAeii, iKHByuinx b noMecTbax MonacTbipsi, 3epHOM, «a He CKHpAaMH». 346. — (ByxapecT,) 20 hiohh. — rpnrope Dina, rocnoAapb BaaiaxHH, npHKa3biBaeT HryMeHy H3 Bhhthjib-Boas a bht hc a b ahbhh Ha cyjx, KaK o6JK3JIOBaHHOMy HeKOTOpbIMH OblBIHHMH KpenOCTHbIMH ,A3BHO BblKy-nHBHIHMHCH, HTO MOHaCTbipb BJiaAeeT 2000 Ca>KeHHMH HX BOTHHHbl. 347. — (ByxapecT,) 7 ceHTsfips. — rparope l'HKa, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT HryMeHy H3 TncMaHbi rpaMOTy c pa3pemeHHeM 3acTa-BHTb HiHTejieS noMecTHH MOHacTbipa OTpaOarbiBaTb no 12 ahch Ha 6ap-iu,HHe, AaBaTb oOpon co Bcero, neM nojib3yiOTCH, no ofibinaio, h coOjnonaTb MOHonoaiHio npoAa>KH BHHa b cejiax. 348. — 12 h o s 6 p s. — -HecKOJibKO «cHTeneft asiot 3anncb Pany OapKamaHy o cornameHHH HacaA«Tb BHnorpaAHHKH b ero noMecTbe Flpe-AeuiTb (BbiJina) c ycjioBHeM AaBaTb eMy oOpoK bhhom — OTaniTHHy, H3 ABaAuaTH Bcnep oaho, no oObinaio, xpoMe rocnoAapcKoro BHHapHHHH — na,nora na bhho, a ecjiH noKHHyT BHHorpaAHHKH ■— 3cm,na ocraeTca tojkc coOcTBeHHOCTbio bji aperi bna. 1752 349. — (ByxapecT,) 17 MapTa. — rpnrope THKa, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT ObiBiiieMy BejiHKOMy maTpapio XlKopAJKHaHy, hc-npaBHHKy ^JIOMHUbl, 3aCT3BHTb JKHTC.neH H3 cejl BpSHHeHb, >Knr3.THH H BeftjiHK OTpaOaTbiBaTb MOHacTbipro JXajiyji «oObiHHyio OapmnHy», coSjho-AaTb MOHonojiHio MOHacTbipn Ha npoAaxy BHHa h njiaraTb 3a BbiroH TeM. kto JKHBeT b APyrnx noMecTbflx, a ckot naceT TaM. HryMeHy BMeHaetcP CHecra KopnMy b BeHAHKe — TypenKofi «onafte» — h nepenecxH ee B >KHr3.71H10 350. — (ByxapecT,) 18 anpejia. — Tparope Taxa, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT BejiHKOMy 6aHy KpaSoBbi, Bap6y Bonspecxy, paccjieAOBaTb >Ka,no6y HryMena H3 ApHOTH, hto MHJiafijia PoKair h Teopre, BMecTe co BaTarofl BHKynHBiiiHXCH KpenocTHbix 3axBaTHJiH b CBoe BJia- 131 jxenue qacTb MoBacTbipCKoro noMecTbH H3 EowaHeurrb, a Mnxafi JIhHKy-Jiecixy BHHa h Apy-rne o6n3aTejibCTBa aah KpecTbHH. 357. — (ByxapecT, )29 a e k a 6 p a. — Herpe, Pa^y h Ho-HauiKy, îKHTenH hs cena ^ynenbHnna (Caax), KynHBUine 37 JieT Ha3aA no OAHOMy noroHy MecTa nm BHHorpaAHHKa y nryMeHa ckht3 «MopAaxe Bop-hhk», asiot 3anHCb MHTponojiHH na ee HOBbie npeTeH3HH, corjiamancb ynjia-THTb oSpoK 3a bhho — oTaiiiTHHy, AeHbraMH 3a AeCHTb nponieAinHX jieT, a b SyAyrpeM no 60 6aHb c noroHa. 17 5 3 358. — (ByxapecT,) 11 a h b a p s. — MaTefi Taxa, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT HryMeHy MOHacrapa KoTponeHb rpaMOTy c pa3pemeHfieM 3acT3BHTb Bcex jnoAefi c noMecTbH FlHeTpHJie (BjiauiKa) OTpaSaraBaTb no rnecTb AHefi OapuiHHbi b toa, AaBaTb o6poK no o6b\naio h He npoAaBaTb bhho 6e3 pa3pemeHHH. 132 359. — (ByxapecT,) 7 (JieBpaAH. — MaTefi Thka, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT MHTponoAHH rpaMOTy c pa3pemeHHeM 3acTaBHTb jnoAefi H3 ee noMecTHH H3 ApA»ema OTpaSaTbreaTb no 12 AHefi 6apmnHbi, AaBaTb o6pOK HaTypofi h co Bcero, neM no.nb3yiOTCH, coâjuojiaTb Mononojiwo Ha npoAaxy HanHTKOB. 360. — (ByxapecT,) I 1' (f> e b p a ji h. MaTefi Tuna, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT BejiHKOMy BopHHKy KoHCTaHTHny BpbiHKOBHHy npaBO Ha MOHonoJibHyro npoAaJKy HanHTKOB b ero noMecTbe T3A>KeHb, tohho onpe-AeJiHH ycjiOBHH, Ha KOTOpbix KpecTbHHe MoryT npoAaBaTb CBoe bhho. a 361. — (ByxapecT,) 13 Mapra. — MaTefi Tuna, rocnoAapb Banaxau, AaeT HryMeHy H3 Xleajiyjia rpaMOTy c pa3pemeHHeM 3acTaBHTb «CHTejiefi MOHacTbipcKHx noMecTHH H3 ^JiOMHnbi OTpa6aTbiBaTb no rnecTb AHeă Ha fiapurHHe b toa, AaBaTb o6poK h He npoAaBaTb BHHa 6e3 pa3pemeHHH. 362. — (ByxapecT,) 31 MapTa. — MaTeă Taxa, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3biBaer jkhtcahm noMecTbH rioneuiTb (HjkJiob), KOTopoe npHHaAJieKHT MOHacTbipnM Mnxafi Boas h cb. ExaTepHHbr, OTpaSarbiBaio-idţhm no rnecTb AHefi Ha 6apnţHHe, no nojioBHHe KaxcAOMy MOHacTbipro, hto no corjjameimio nryMeHOB b HacTOHineM roA.y 6ynyT o6a3aHbi OTpadara-BaTb Bce ahh QapuiHHbi Jînrnb MOHacTbipro Mnxafi Boas. 363. — (Byxapecr,) 1 aBrycîa. — KoncTaHTHH PaxoBHna, rocnoAapb BaAaxnn, npHKa3HBaeT jkhtcahm noMecTbH rioneuiTb (HjhJiob), KOTOpOe npHH3AAe>KHT MOHaCTblpHM MHXaft Boas H CB. EKaTepHHbl, OTpa-SaTbiBaTb 6apuxHHy b stom roAy neAHKoM Ha Mnxaft Boas, rnecTb AHefi, a b 6yAymeM, no TpH ahh xaxcAOMy MOHacTbipro. 364. — 24 A e k a 6 p h. — )KHTenH H3 OrpoeiHTb AaiOT 3anncb HcnpaBHHKy Ha cyMMy b 350 TajiepoB, 3a KOTopyio 3aAOJKeno noMecTbe OrpoeniTb KAionapio Mhhkv ByKmsHCCKy, o6H3yncb, hto b nHTHaAUaTHa-HeBHbifi cpoK OTAaAyT ynoMHHyTyio cyMMy b pyxn HryMeHa MOHacTupH BHCTpHna, ycTpaHHB Hyxcoe BMemaTe.;ibCTBo b noMecTbe. > 1754 365. — (ByxapecT,) 1 <)) e b p a ji h. — KoHCTaHTHH PaKOBHiia, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKy MycneAa npHHyAHTb jkhtc-jiefi c noMecTHfi PfoKSHeuiTb h CTSHHeuiTb MOHacrapH KoTMHHa, 0Tpa6aTbi-BaTb 6apmHHy, xax h b Apyrnx Meerax, h He npoAaBaTb BHHa hjih boakh b ce^ax, xpoMe MOHacrapcRoro. 366. — (ByxapecT,) 21 ij) e b p a ji s. — KoHCTaHTHH Paiio-BHna, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3braaeT HcnpaBHHKy BjiauiKH paccneAo-BaTb >xajio6y HryMeHa H3 rjiaBanoxa Ha jkhtemu cen Ko-meiiH, ynreHh, rioAeHb h Ha apyrax, JKHByniHX b hhhx noMecTbnx, TAe oTpaâaraBaioT OapmHHy, a b MOHacTbipcKHx nacymnx ckot, o6h38b hx nnaTHTb 3a Bbiron no 12 6aHb co ckothhh. 133 367. — (ByxapecT,) 2 2 4,eBPajIa- — KoHCTaHTHH Pano-BHiţa, rocnoAapb BaJiaxnn, AaeT HryMeHy m r^iaBaqoKa rpaMOTy c pa3pe-uieHneM 3anpeTKTb iKHTejiHM H3 MoKaneiuTb, KsTynyji u Apyrnx ceji py6HTb .nec .de3 pa3pemeHHîî h jioBHTb pbidy b penKe jI,pbiMdoBHHKe. 368. — (Byxapecx,) 15 MapTa. — KoHCTaHTHH PaKOBHua, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT rieTpe, 6biBiueMy sejiHKOMy CTojibHHKy BejiHKOMy BopHHKy r. TbiproBHniTe, no3BaTb Ha cya HCHTejieft H3 CKefi, IIpOTHB KOTOpblX KaJIHHHK, HryMeH MOHaCTbipH TyTypop C(})HHUH„10p (Bcex Cbhthx), nojia.n ncajiody, hto >KHByT b noMecTbe, a dapmHHy He Bbino.n-H3IOT, o6pOKa He JţaiOT, 3aHBAHfl, HTO 3T0 hx B/raAeHne. 369. — (ByxapecT,) 22 anpejia. — KoHCTaHTHH PaKOBHua, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT HryMeHy MOHacTbipn THCMaHa rpaMOTy c pa3-pemeHHeM 3acTaBHTb jnoAeft ero noMecrafi OTpadaThiBaTb no 12 Aneft dap-mHbi b toa «KaK h doapaM», AaBaTb odpoK h He npoAaBaTb bhh3 hjih boakh b cejiax 6e3 pa3pemeHHH. 370. — 3 0 m a h. — KoHCTaHTHH KpeuyjtecKy, dbiBUiHH BejiHKnft cnarap, npo^aeT KVHOHHHKy LLlTecjjaHy BajioTs, noMecTbe CbiMdypeuiTb (ApA*em), KynjieHHoe ero otixom c «mecTbioAecHTbio AyuiaMH ubiran h /ţByMH KpenocTHHMH», 3a cyMMy b 650 hobmx TanepoB, de3 ynoMHHyTbix UbiraH h KpenocTHbix. o 371. — (ByxapecT,) 9 hiohh. — Kohcthhthh PaKOBHua, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT pa3pemeHHe MHTponoAHH 3acraBHTb «HTejiefi no-MecTbH OoTofia OTpadaraBaTb no ABeHaAnaTb AHefi dapmnHbi eHcero^HO, AaBaTb odpox HaTypofi, codjiiOAaTb MOHonojiHio Ha npoAancy HanHTKon, njiaTHTb no ABe daHH c K03bi h no Tpn c yjiba h AaBaTb H3 abchth pbid OAHy pbidy, npHKasaB HcnpaBHHKy BjianiKH HaKa3aTb Tex, kto ocmcjihtch pyOHTb Aec b 3tom noMecTbe. 372. — (ByxapecT,) 4 o kt a 6 pa. — KoHCTaHTHH PaKOBHua, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKy BjiauiKH 3anpeTHTb jkb-TejiHM h «K3A3pamaM» H3 rioAy^ AoaMHefi, npojKHnaiomHM b noMecTbe MHTponOJIHH, naCTH CKOT H pydHTb Jiec nOMeCTbH F/iaBaTOK. 1755 373. — (ByxapecT,) 2 h h b a p a. — KoHCTaHTHH PaKOBHua, rocnoAapb BaJiaxnn, ynojiHOMaaHBaeT HejiOBexa MOHacTbipa KoTpoqeHb CTOpOJKHTb Jiec nOMCCTbH BspdyjieniTb ($LlIOMHH,a), KOTOpblH py03T XmeJlH Tex Mecr, Jiec sce cjiyjKHT 3amnTOH jyw jnoAeii h hx ckoth bo BpeMH MeTejieft. 374. — (ByxapecT,) 28 h h b a p h. — KoHCTaHTHH PaKOBHira, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaer «htcahm H3 JIoTpy croBopuTbca c Hry-MeHOM MOHaCTbipH Ko3HH, KOTOpblH 3a TO, HTO OHH HtHByT B nOMeCTbe MO-HacTbipH, Tpedyer, HTOdhi bmccto roAOBOro KOJiHnecTBa (fiopeJin BnpeAb A3B3JIH odblHHblft odpOK H3TypOH, a eCAH OHH He AOBOJIbHbl H HMelOT «K3-.KHe-HHdyAb CTapbie ycTaHOBJieHHH» nycTb hbhtch na cya AHBaHa. 134 375. — (ByxapecT,) 6 hiojih. — KoHCTaHTHH PaKOBHua, roc-fioAapb BajiaxHH, pa3peiuaeT MOHacTwpio TaHceHH (/IbiMâoBHpa) OpaTb ■c BHHorpaAHHKOB, KOTOpbie OyAyT noca>KeHbi jKHTejiHMH b ero noMecTbe OviMcmib (BjiauiKa), oTauiTHHy, oaho BeApo H3 aschth h 30 6anb c Ayuni. 376. — (ByxapecT,) 3 asrycTa. — KoHCTaHTHH PaKOBHua, rocnoAapb Bajiaxnn, AaeT nauiHHKy Knpnn.e JIoHHecKyAy rpaMOTy c pa3-pemeHHeM o6n3aTb Bcex AiOAeă H3 ero noMecTbfl ^y/urnna (HAOMHua) OTpaOafbiBaTb eMy Ha OapuţHHe no rnecTb Anen, AaBaTb oOpoK c nqceBOB, coOnioAaTb MOHonoAHio Ha npoAaxcy BHHa h AaBaTb no Ase 6anH c ko3H h no TpH 6aHH c KawAoro nneAHHoro yAba. 377. — (ByxapecT,) 10 Hoa6ps, — KoHCTaHTHH PaKOBHua, rocnoAapb BaAaxnn, AaeT HryMeHy MOHacrapn THTHpeyyA H3 Bhahh rpa-■MOTy c pa3peuieHHeM o6«3aTb Mmeneu noMecTbH ropyHnuiyji oTpaSara-BaTb Ha OapiHHHe no rnecTb AHefi, AaBaTb oSpoK, coOAioAaTb MOHonoAHio na npoAaxry BHHa h AaBaTb no ABe 6aHH c K03bi h no Tpn 6aHH c nne-■AHHOrO yjIbH. 17 5 6 378. — 1 1 m a h. — KoHCTaHTHH MaBpOKOpAaT, rocnoAapb Bajia-xhh, no ?Kajio6e nryMeHa AaeT MOHacTbipio ApHOTa rpaMOTy c pa3peuie-HneM o6H3aTb >KHTeAeft H3 jXoOpHHeHb OTpaOaTbiBaTb na OapmHHe 12 AHeă hah nAarHTb no OAHOMy 3AOTy, AaBaTb oSpoK, h He npoAaBaTb BHHa 6e.°. pa3peuieHHH. 379. — (ByxapecT,) 16 hiohh. —HryMeH MOHacTbipa ApHOTbi 3kajryeTCH rocnoAapio, hto jkhtbah MOHacTbipcKHx noMecTHH, KOTOpbie bm-KynH./incb H3 xpenocTHoro coctohhhh, He BbinoAHsnoT cboh oâîoaTeAbCTBa h npecAeAyioT moh3xob, a KoHCTaHTHH MaBpOKOpAaT npnKasbiBaeT HcnpaB-hhk3m 3a Oatom o6H3aTb hx paâoTaTb Ha 6apm,HHe hah AaeaTb no 3âotv b toa, AaBaTb o6poK h He npoAaBaTb bhho 6e3 pa3peuieHHH. 380. — (ByxapecT,) 30 hiohh. — KoHCTaHTHH MaBpoKopAaT, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3biBaeT hto6h jkhtcah ceA, pacnoAOjKeHHbix b TiOMecTbHX MHTponoAHH b ye3Ae Hjnj>oB, oTpaOaTbmaAH ceMenHbie, no 12 AHeii Ha dapurnue hah — no TpeOoBahhio BJia/iejihixa — njiaTHJiH no 3AOTy B TOA, A3B3AH OâpOK H C06AK>AaAH MOHOnOAHK) Ha npOAa>Ky HanHTKOB. 381. — 20 hiojih. — OTMeraa o noAyneHHH o6poKa h Apyrnx ao-JXOAOB C noMecTbH Mapnacxa (HAOMHira), KOTOpyiO BeAHKHH BOpHHK Koh-'CT3HTHH /IyAeCKV AaeT MOHacTbipio CtJjHHUHH AnOCTOAb (Cb. AnOCTOAOB). 17 57 382. — (ByxapecT,) 6 anpejia. — AHa<|)opa bcahroto Aoro-4>eTa, yTBepJKAeHHan Kohct3hthhom MaBpoKopAaTOM, rocnoAapeM BaAa-XHH, OTHOCHTeAbHO 06H3aTeAbCTB KpecTbHH H3 nOMeCTHH MOHaCTblpH ApA" şceui BbinoAHHTb hx corAacHO rocnoAapcKOMy peuieHHio. 383. — (ByxapecT,) 14 MaH. — AHacjiopa BeAHKoro JioroipeTa, yTBepjKAeHHan rocnoAapeM, o cyAe6HOM pemeHHH OTHOCHTeAbHO o6H3a- 135 TejibCTB >KHTejîeă H3 noMecTHH cKHTa lUep63HeuiTb oTpaSarbiBaTb «a oap-iu,HHe 12 jmeă hjih ace naaTHTb no 3JiOTy b roa, AaBaTb oâpoic no o6binaio n co6jnoflatb MOHonoanio CKHTa Ha npoAaîKy BHHa. 384. — 6 n K) ji a. — rioKa3aHHH rpynnbi KpecTbHH noMecTbsj MypflHcn no TH>K6e SbiBinero BejiHKoro cepAapn Marea KpeuyaecKy c «MouiHeHaMH» Tparope, XlparoMnpoM n hx BaTaron. 385. — (KpafioBa,) 2 3 hioah. — KoHCTaHTHH BpbiHKOBflHy, BeJiHKHH 6aH, yBejţoMJiHCT nryMeHa H3 Xype3a, hto, no pemeHHio anBana, noMecTbe Bafta ne Onep (Top») ocTaeTca MOHacTbipro, a xHTejm 6yp,yr ocBo6o>Ka.eHbi H3 KpenocTHbix, 6ynyn 0Tpa6aTbiBaTb Ha Oapuinne 12 ahch h AaBaTb oSpoK HaTypon. 386. — 30 ceHTSidpH. — 06pOK c hmchhh ^îojineuiTb Mnrpono-ahh Bajiaxnn Meacfly 1754—1757 roAaMH. 387. — 6 o k t h 6 p a. — «MoniHeHbi» H3 By^nuiTenb, HMeromne 3eMJiio b odmeft co6ctb6hhocth c MOHacrapeM KoTponeHb, asiot 3amjcb HryMeHy, hto ohh corjiacHbi Ha Ase naTHX oOpona, co6paHHoro HaTypoii,. a MOHacTHpio MToObi OTpaâaraBaaH 6apm,HHy n îkhtcjih, o6s3aHHbie 9to AeJiaTb. 1759 388. — (Byxapecr,) 2 (JieBpaaH. — C-KapjiaT FHKa, rocno-Aapb BajraxHH, npHKa3biBaer, hto6h jKHTean noMecTHH TbiHTaBa h OpeuiTH (HacjjoB) 6biBmero BToporo aorotfieTa XlyMHTpaKe oTpadaTbmajiH Ha 6ap-mHHe 12 AHen hjih naamaH no 3aoTy b roA, AaBajiH oSpoK, co6aiOAajin' MOHonojrnio BJiaAeJibn,a Ha npoAa>Ky bhhb, AaBajiH no Ase 6bhh c K03bî h no Tpn 6aHH c nneJiHHoro yjibH. 389. — (ByxapecT,) 25 m a h. — $HAaper, jMTponoaHT Ba-jiaxHH, ynojiHOManHBaeT Gepa(|)HMa, nryMeHa CKHTa FtHAemTb, noAHSTb n npnBecTH b MHTponoJinio ubiraH H3 cKHra rbijiMeejie, a b caynae Henomi-HOBeHHH, HCnpaBHHK H3 OjITa OKaHvCT eMy nOMOUib «SeiHAHHMH HJIH CAyjKHBbIMH». 1760 390. — (ByxapecT,) 18 s h b a p a. — CxapjiaT THKa, rocno-Aapb BaaaxHH, npnKa3biBaeT, hto6h jxHTean noMecTbH r3A*eHb (CaaK) BejiHKoro jiorotJieTa KoHCTaHTHHa BpbiHKOBHHy oTpaOaTbiBaaH 12 AHeft b roA Ha 6apin,HHe, no Tpe6oBaHHio BaaAeabiia, njiarajin oahh 3hot, AaBajiH oSpoK n coSjHOAajin MOHonojimo Ha npoAaxy BHHa. 176 1 391. — (ByxapecT,) 20 a hb a p a. — CnapnaT rana, rocno-Aapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT, hto6m hchtcjih cea noMecTba Baaa Mape cKHTa HsMseuiTb oTpaSarbiBajiH Ha SapmHHe no 12 AHeft, nan no TpeGo-BaHHio BaaAeabua naaraaH no OAHOMy 3aoTy, AaBaan o6poK, He npoAa- 136 BaJ»i BHHa 6e3 paspeiiieHHH, AaBaAH no ABe 6aHH c K03bi h no Tpn 6aHH' c KajKAoro nnejiHHoro yjiba. 392. — (ByxapecT,) 5 MapTa. — CKapjiaT THKa. rocnoAapb-BajiaxHH, npHKa3bmaeT, hto6h jkhtcjih noMecrafl cKHra BaAeHb (CaaK), no^BOpbH MOHacTbipa KoTponeHb,’ OTpaSaTbiBajiH Ha 6apm,HKe no 12 AHeă, hjih AaBajiH fleHbraMH no oAHOMy 3JioTy, AaBann o6poK, He npoAaBajiH bhho 6e3 pa3pemeHHH, AaBaAH oAHy pbi6y H3 Aecsrra, njiaxHjni ABe 6aHH C K03bl H TpH 6aHH C yjIbH. 393. — (KpaftoBa,) 17 MapTa. — KaftMaKaMbi npecTOJia Kpa-fioBbi cy/iHT *ajio6y 6biBuiero BejiHKoro MeaejibHHaepa KaJio6y HryMeHa H3 ApHGTbl Ha JKHTeJiefl H3 jjoâpHHeHb H o6îI3aTb HX nJiaTHTb o6pOK c ceHa. 395. — (Byxapecx,) 20 Hoafipa. — KoHCTaHTHH MaBpoKop-AaT, rocnojţapb BajiaxHH, AaeT nojiHOMOHHyio rpaMOTy apHayTy Chmc cto-po>KHTb Jiec CKHTa Bany b noMecTbe MaKCHH, He AonycKan, >ito6l>i kto-ah6o py6nji ApoBa 6e3 paspemernw HryMeHa. 1762 396. — (KpaftoBa,) 16 a e k a 6 p h. — KaftMaKaM KpaftoBbi npHKa3biBaeT acHTejiHM ceji AoâpHaeHb h BorASHeiHTb 0Tpa6aTbiBaTb mo-HacTbipio ApHOTa AaeHaAnaTb AHeft Ha 6apmHHe hah nAaraTb no OAHOMy 3AOTy h AaBaxb o6poK co Bcex npoAyKTOB. 397. — (KpaioBa,) 16 a h b a p a. — KaftMaKaM KpaftoBbi cy-4Aht HcaAoOy HryMeHa H3 lloAOBpaH Ha KpecTbHH MOHacTbipckoto noMecTba, KOTopbie 0TKa3biBai0TCfl AaBaTb o6poK h paOoTaTb na âapmaHe, npe-AToHBAHH AOKyMeHTbl O TOM, HTO OHH CBoSoAHbie, H npH3HaeT npaBOTV HryMeHa. 398. — (KpaftoBa,) 17 a h b a p a. — KaftMaKaM npecTOAa Kpa-HOBbi npiiKa3HBaeT cyjibHM Top>xa oTnpaBHTbcsi b MonacTbipb noAOBpan h noApoSHo paccAeAOBaTb y6biTKH, npHHHHeHHue KpecTbHH a mh, KOTopbie-BMpySHAH Jiec H OTKa3bIBaiOTCH AaBaTb o6pOK H pa60TaTb, HTOSbl yCTa-HOBHTb npHHHHeHHbie y6bITKH. 399. — (ByxapecT,) 6 hiohh. — KoHCTaHTHH PaKOBHna, roc-noAapb BaAaxHH, AaeT HryMeHy MOHacTbipn ApA*eui rpaMory c pa3peuie-HneM npHBecTH (ny>KHx) AioAeft H3 «BeHrepcKoft CTpaHbi» b noMecTbe Cy-xaniyA, KOTopbie 6yAyT 3anHcaHbi b Ka3He xan «pynTauiH» (nAaTHmHe-JiHiiib «pyrny» — HaAor no AoOpoMy cor^acHio), KOTOpbiM cyAbH H3 OKHejie Mapb ne AOA>KeH npHHHHHTb HaCHAHH. 137' c 400. — 5 ceHTHSpa. — HopaaKe nocTeAbHHHHfi npocHT rocno-jiapa pa3peuiHTb ero cnop c HHaKe MaBpoAHHOM, kotophh yBeji Hcme-refi ce/ra /IsneHH H3 ero noMecrb» k ce6e, a noTOM mmem BepHyjiHCb Ha cra-poe CejlHme, BbI3B3B HejţOBOJIbCTBO npOTHBHHKa. 401. — (ByxapecT,) 3 okth6ph. — ÂHaiJjopa 6oap /ihbshb rocnoAapio oTHOCHxejibHO THîKSbi MencAy nocTejibHHHHM Hop^axe HonaHea-Hyji h JÎHaKe MaBpoAHHOM, nocrejibHHHHM, H3-3a HiHTejiefi noMecTbH Jla-■neHn, HacmibHO nepeBeAeHHbix b 36p3rjie3HJie. 1764 402. — (ByxapecT,) 13 shb a p h. — Kohct3hthh PaKOBHixa, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT XHTejiHM KsAHMSHeuiTb h bccm, kto f>y,neT HaxoAHTbca Ha 3eMJie MOHacTbipn Ko3hh, OTpa6aTbmaTb Ha 6apiu,HHe 12 AHeă, AaBaTb oSpon, He npo,n,aBaTb bhho 6e3 pa3pemeHHH, AaBaTb oAHy pbi6y H3 AecHTH, no ABe 6aHH c K03bi h no TpH c yjibH. 403. — (ByxapecT,) 14 a n p e ji h. — IIlTecJjaH PaKOBHira, roc-noAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKy HjnJioBa orapaBHTbCH b Kh-cejieT, b noMecTbe MOHacTbipn PaAy-BoA3, n 3acTaBHTb ncHTejieft He npo-AaBaTb CBoe bhho 6e3 pa3peuieHHH nryMeHa. 404. — (ByxapecT,) 4 hiohh. — IITretJiaH PaKOBnna, rocno-Aapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT, HTo6bi JKHTejiH noMecTnii OpaBHu,a, Boji6o-uiaHH h ToroniH (MexeAHHu) pafioTajiH Ha 6apin,HHe ajih MHTponojiHH «no CTapoMy o6binaio» hjih njiarajin acbhhOctO 6aHb KaîKAbift, AaBajra o6poK h OTauiTHHy, nJiaTHjiH 3a Bbinac OBen, K03 h cBHHeft, Kax h paHbme ona-thjih, a Ajm Tex, kto He noAHHHHTcn, HcnpaBHHKy ye3Aa npoH3BecTH «paccjieAOBaHHe». 405. — (ByxapecT,) 10 hiohh. — IIlTecJiaH PaKOBHixa, rocno-Aapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT KannTaHy H3 XhaoboSh He MeHHTb Ha3Ha-neHHH AOMa, KynjieHHoro MOHacTbipeM riaHTejiHMOH ajih cnjia^a ypoxcan, h OKa3aTb noMomb npH B3HMaHHH o6pOKa HaTypofi. 406. — (IIlTecjiaHeiHTb,) 4 aBrycTa. — «MoniHeHbi» H3 IllTe(|)3HeuiTb AaiOT HryMeHy MOHacTbipn ApAJKein 3anncb, no KOTOpoft o6h-3yiOTCH nOAHHHHTbCH H AaBaTb odpOK, noxa He CMOryT HBHTbCH B AHB3H, HToSbl CyAHTbCH. 407. — (ByxapecT,) 12 aBrycTa. — IIlTeiJiaH PaKOBHua, rocnoAapb BajiaxHH, HapHjxaeT HcnpaBHHne^a (a6chthhk3) no3a6oTHTbcn o c5ope o6poKa c ypoacaH noMecTbH Ko3jienyji, Ha3HaneHHoro k npo^ame c ToproB «no BbiconanuieMy npnKa3y» h nopynaeT eMy Becra tohhmh yneT Bcero, iito 6yA£T co6paHO. 408. — (ByxapecT,) 3 ceHTHSpn. — UlTecJiaH PaKOBHiţa, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3MBaeT, HTo6bi «Bce KSJiapauiH h nponne xafi-MaHajie», >KHBymHe b noMecTbe Ba6ejie, b FIoAyJi ZtoaMHefi, AaBajiH, mh-Tpono/iHH o6poK HaTypoft, cofijnoAajiH MOHonojiHio BJiaAeJibira Ha npo^a^y 138 HanHTKOB, aaBa,™ 3a Bbinac no mecTt. 6aHb c roAOBbi ckot3 hah ceaiiba a no Tpn 6ann c ynba, obubi ana K03bi, nocKOAbKy ohh ocBo6o>KAeHbi ot 6apmnHbi. 409. — (ByxapecT,) 28 ceHTa6pa. — IIlTe<|)aH PaKOBapa rocnoa;apb Bajiaxnn, npaKa3biBaeT ncnpaBHHKy Mycnena, no jaano6e ary-MeHa H3 MOHacTbipn PaAy-BoA3, o6a3aTb o6pa6aTbiBaiomax BHHorpaAHHKa, AaBaTb o6poK c caAOB «no o6biaaio». 1765 410. — 4 HKKa. — KocMa, enacaon H3 By33y, npocHT rocnoAapa •BMemaTbCH, HTo6bI o6H3aTb TypOK H3 BpSHAbl, B3HBHIHX B apeHAy AOXOAbI c nacTâam, Tpex noMecraft enHCKonnn, ynjiamTb apeHAHyio nnaxy no o6bia-aoa neHe, a UTrecjjaH'PaKOBHua npnKa3biBaeT acnpaBHHKaM H3 PbiMHHKyn-CapaT AoroBOpHTbca c 3a6nTOM (KOMeHAahtom) o nonyaeHaa AeHer. 411. — (ByxapecT,) 6 n K) h h. — IITretJiaH Panosnua, rocno-Aapb BaAaxaa, npaKa3bmaeT ncnpaBHHKy XI,biM6oBHHbi npon3BecTn cjieA-cTBiie n o6H3aTb TKHTeAen noMecTb» JXpnriyji AaBaTb oSpon n padoTaTb Ha 6apm,HHe aah MOHacTbipa XUAyn, no o6biaaio. 412. — (ByxapecT,) 12 AeKaOpa.— CaapAaT rana, roc-noAapb BaAaxaa, npnKa3biBaeT, hto6h xarrejm ceA b noMecTbnx MOHa-■cTbipa KoTponeHb : naeTpane, JlyftKa n Apyrne, 0Tpa6aTbiBana Ha 6ap-in,HHe no 12 AHea n a^shah o6poK HaTypoa. 1766 413. — (ByxapecT,) 11 a h b a p a. — CnapAaT rana, rocno-Aapb BaAaxaa, npHKa3biBaeT ncnpaBHHKy Hjic})OBa paccAeAOBaTb noTpaBy, npoH3BeAeHHyio aioabmh h3 JlparoeuiTb b Aecy KpanyHeniTb, MoaacTbipa PaAy-BoA3, n o6n3aTb nx ynAaTHTb 3a yObiTKH. 414. — (ByxapecT,) 5 (jieBpajia. — CaapnaT Taxa, rocnoAapb BaAaxaa, npnKa3biBaeT acnpaBHHKy XlbiM6oBan.bi npoa3BecTa paccneAOBa-Hae b cene Ckch, noaeiviy TKHTena He OTpaâoTana OapmaHy a ne OTAajia oOpoKa MOHacTbipio TyTypop C(})hhh,haop (Bcex Cbhtmx), a 3acTaBHTb ax AaBaTb «o6binaa seMAH». 415. (ByxapecT,) 23 $ e b p a a a. — CxapAaT Taxa, rocno-Aapb BaAaxaa, npaKa3biBaeT, araObi jkhtcah H3 Bcex cen bo BAaAeHHax MOHacTbipa MapA*HHeHb OTpa6aTbiBana no 12 AHea Ha OapmaHe hah nna-THAH no OAHOMy 3AOTy B TOA, A3B3AH 06p0K, He npOASBaAH BHH3 6e3 pa3-pemeHHH, AaBana AecaTHHy pbi6bi, jianajm no ABe 6aHa c K03bi a no Tpa •6aHa C yAbH. 416. — (ByxapecT,) 26 hiohh. — CaapnaT Taxa, rocnoAapb BaAaxaa, npH3biBaeT >KHTeAefi, 6e>KaBHiHX 3a rpaHauy, BepHyTbca a noce-JIHTbCH B nOMeCTbHX MHTpOnOAHH : To60AH, H T3M3UiaCKa H3 HA(j)OBa, C 139 o&reraeHHeM yeraHOBJiHeMbix noASTeft h c o6fl3aTejibCTBOM He yBejiHHH-BaTb hx jtajibHefimeM. 417. (ByxapecT,) 3 ceHTafipa. — Cxap.naT nuca,. rocnoAapi» BajiaxHH, npHKa3bmaeT, hto6m rocnoAapcKHH aejioBeK h HcnpaBHHK BjiauiKH paccjieaoBajiH HenoAHHHeHHe jKHTejiefi H3 noAyn XtoaMHeS, koto-pbie ckochjih ceHO c noMecTbB rpa^HUiTH MOHacTbipa PaAy-BoA3, h36hb. qeJioBeKa, nocjiaHHoro nryMeHOM, h AaTb hm cy^,e6Hoe pemeHHe. 418. 13 ceHTafipa. — AHrejiaxe h IIlTe(f>aH, cbiHOBba nona riaB-na H3 OyHAeHb, asiot 3anncb BejiHKOMy naniHHKy JÎHaKe Banapecxy, b KOTopofi o6H3yiOTC5i He HCKaTb Gojibiue «ccopbi h pa3AopOB» — yCJIOBH6, Ha kotopom hm 6yAeT pa3peuieHo npojKHBaTb Aajibine b noMecTbe, nynjieH-HOM HM. 419. (ByxapecT,) 27 a e k a 6 p h. -— CxapnaT Tana, rocno-Aapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT, hto6h b noMecTbe OykaeHb ObiBinero BejiH-Koro Ka3HaneH Bana LLlTHp6eH hhkto He npo^aBan bhh3 h boakh, noxa He croBopHTCH c Bjian,ejibneM noMecTbH. 176 7 420. (ByxapecT,) 22 Maa. — }KHTejiH H3 Ka^HMSHeuiTb Aaior 3anncb nryMeHy H3 Ko3hh, nepeA bcjihkhm JioroijjeTOM IlbipBy KaHTaity-3Hho, o 6apul,HHe Ha BHHorpaAHHKax, Ha nonoce h ataTBe b noMecTbe mo-Hacrapa, Kaa h o6 o6poxe c KyKypy3bi b «aeTBepHK c 22 ona». 176 8 421. (Byxapec t,) 1 HKuia, —■ ÂHa^opa MHTponoaiHTa Bajia- xhh k rocnoAapio, paccjieAyiomaH mano6y KpecThHH H3 >Kh6jih Ha ary-MeHa MOHacTbipa Ko3hh, c npe;bTO>KeHHHHMH, BHeceHHbiMH ajih ycTpaHe-HHH CnopOB. 422. (ByxapecT,) 7 hiojih. — MaTponojiHT BajiaxHH aoboaht AO cBeAeHHH HryMeHa H3 MOHacTbipa Ko3hh paccjieAOBaHHe xajio6 Kpe-CTbHH h3 >Kh6jih, HanpaBJieHHbix npoTHB Hero, h Mepw, npeAJiaraeMbie juist ycTpaHeHHH pa3AopoB. 423. (ByxapecT,) 13 ceHTa6pa. — AnexcaHAP CKapAar Taxa, rocnoAapb BajiaxHH, nocTaHOBJiaeT, hto6m >KHTejiH H3 cen noMecTba CKHTa Bpe6y BbinojiHHjiH o6h33hhocth b cotb6tctbhh c ynoateHHeM Koh-CTaHTHHa MaBpoKOpAaTa. 1770 424. 1 5 m a p t a. — HecmnbKo jKHTejieft, HeoAHoaparao «OTxa3bi-BaBHiHXCH njiaTHTb o6poK», AaioT 3anHCb nryMeHy CHHaHTy, xnpy Hnjiy, o6H3yiomyio «CHTenefi nnaTHTb 3a ceHO h Kyxypy3y, B3HTbie b noMecTbax 140 MOHacTbipa, ruiaTHTb h «Becb o6poK no oObinaio», He naxaTb h He KocHTb 6e3 corjiauieHHH, coOjnoAaa h MOHonojiHio Ha npoAajxy HanHTKOB. 425. (ByxapecT,) 26 anpejia. — Boape AHBana BajiaxHH nOCTaHOB.lHIOT BCeX ÎKHTeJieH nOMeCTHH ribipJIHUH H3 /3,bIM60BHIi;bI, Flbip-jiHTa h XepeuiTb H3 MjicJioBa MOHacTbipa ribipjiHUH 0Tpa6aTbiBaTb no 12 AHen Ha SapmnHe hjih AaBaTb no 90 6aHb, AaBaTb o6poK, He npoAaBaTb BHHa 6e3 pa3pemeHHH, AaBaTb no ABe 6aHH c K03bi h no Tpn 6aHH c yjiba. 426. 1 8 HfOHfl. — /IbHKOH Hoh H3 TojieHiTb AaeT nncbMO nryMeHy H3 ApA>Kema, b kotopom 3aaBJiaeT, hto oh AOBOJieH, hto ero oct3bhjih *HTb b noMecTbe MOHacTbipa c oSpoKOM h 6apmHHofi, h He cnaîKeT 6ojiee, «hto ara noMecTbe Harne». 427. 2 3 hiohh. — MaHOJie ,H>KHaHe PyceT, rocnoAapb Bajiaxnn, npHKa3biBaeT hto6h acHTejm noMecTHfi H3 PbiMHHKa MOHacrapa PaAy-BoA3 AaBajin AecHTHHy HaTypon h «odbiHHyio 6apin,HHy», coOjnoAaa MOHonojinio Ha npoAa*y BHHa b cejiax. 177 1 428. 15 anpejiH. — MaHa BHHorpaAapb corjiauiaeTca paOoTaTb Ha BHHorpaAHHKe MOHacTbipa BpaAy 3a 15 TajiepoB b toa, noApodHo ne-penHCjiaa b 3anHCH paSoTbi, KOTopbie oh aojtjkch AeJiaTb. 429. (ByxapecT,) 20 anpejia. — OnoBemeHne HtHTejieft, HMe-k)uj,hx BHHorpaAHHKH b noMecTbe MOHacTbipH Mhcjih h He o6pa6aTbiBaio-uxhx hx, hto nryMeHy pa3pemeHO AaTb hx KOMy HaftAeT HyncubiM, hto6m coOnpaTb aoxoa. 430. 2 0 hiohh. — HnKOJian, aAMHHHCTpaTop, nnaieT AHKHyjiy mh-TpOnOJIHH O TOM, HTO ACHer, npHCJiaHHblX HTOObI BCKOnaTb BHHorpaAHHKH, He XBaTaeT, a Tanace o coctohhhh MejibHHUbi h o Kyxypyse, CbeACHHOH u,bi-raHaMH MOHacrapa rjiaBanoK. 1772 431. 3 1 m a p t a. — HecKOJibKo acHTejiefi, npHuieAHiHX H3 ApAHJia, AKHBymHx b noMecTbe MOHacTbipa BajieHb, o6a3yioTca 3anHCbio AaBaTb 06-poK HaTypofl, 3a HCKjnoneHHeM Kanycra h (Jiaconn, 0Tpa6araBaTb Ha 6ap-m,HHe nepBbift toa naTb AHeă, a b cjieAyioineM roAy BoceMb AHefi, h He 6bITb 3JIbIMH JHOAbMH. 432. (KpaftoBa,) 2 Maa. — HryMeH H3 ApHora jKa.nyeTca 6oa-paM npecTOjia KpanoBbi, hto HecKOJibKo acHTejien H3 EorASHeiim. nocjie Toro, KaK BbIKynHJIHCb H3 KpenOCTHblX, 3aXB3THJIH B CBOe BJI3A6HHe 6e3 BcaKoro npaBa noMecTbe MOHacTbipa, HecMOTpa Ha Bce rocnoAapcKHe npn-Ka3H, npniHeAinne Ha hx hmh. 433. ByxapecT, 22 Maa. — jO,HBaH BajiaxHH npHKa3biBaeT hc- npâBHHK3M jî,BIM60BHU,bI 33CTaBHTb BMeCTe C nOCA3HHbIM MOHaCTbipH KSJI- 141 AspyuiaHb >KUTejiefl noMecTbH OneHb h II,HU.a 0Tpa6aTbiBaTb 6apm.HHy n jiaBaTb o6poK no o6binaio, h6o ohh yTBepjK^aiOT, hto noMecTbe npHHa/yie-: }KHT HM. 434. (ByxapecT,) 3 0, hiohh. — J_[man Bajiaxnn AaeT Hry-MeHy MOHacTbipH cb. HoHa rpaMOTy c pa3pemeHHeM co6paTb scex Oernbix H3 Bji9n,eHb noMecTbH Bajrra (HnoMHua), 3acejiHTb BHOBb ceno h nopy-nHTb HcnpaBHHKaMH «BMeHHTb hm ynacTBOBaTb b nocTaBKe npoBHaHTe». 435. (ByxapecT.) — JI,HBaH BajiaxHH npHKa3biBaei HcnpaBHHKaM H3 Caaxa paccjieAOBaTb JKanoOy nryMeHa hs KoTponeHb, hto b noABopbe BsneHb «HTejiH noMecTbH He oTpaOaraBaioT 6apm,HHy, He jiaioT oSpona, HMeiOT Konony ajih pa3AejiKH Maca h npoiiaioT bhho 6e3 pa3peuieHHH, h 3aCT3BHTb HX BbinOJIHHTb o6H3aHHOCTH. 1773 436. — ByxapecT, 16 9 h b a p a. ■— ,ZI,BBaH BajiaxHH npHKa3bi-BaeT HcnpaBHHKaM JînoMHHbi BMecie c nocnaHHbiM MOHacrapn KanAapy-uiaHb o6H3aTb Bcex pbi6aKOB c 03epa MopaHb naBaTb «TpeTbro nacTB pbi6bi no o6binaio». 437. (ByxapecT,) 31 a h b a p s. — Jl,HBaH BanaxHH Ha ocho-b3hhh pa3peuieHHH, nojiyneHHoro ot KOMaHAyiomero pyccKoil apMnefl, re-Hepana PyMHHneBa, ocBoOojKnaeT b nojib3y MHTponojiHTa rpnropHH >kh-Tejiefl cejia JţapauiTb (HjhJiob) ot «mhpckhx HanoroB h nojiroB», HTo6bi ohh cjiv>khjih jihhib Ajm «nocjiymHHnecTBa A-aa ero npenoAodufl». 438. ByxapecT, 29 Maa. — J],HBaH BajiaxHH npHKa3biBaeT *h-TeJIHM cena KoMapHHK HCnOJIHflTb CBOH o6fl3aHHOCTH no OTHOineHHIO K M'pK> Konna, corjiacHo yna3y KoHCTaHTHHa MaBpoicopAaTa ot 1745 ro,aa, naBan no 90 6am> 3a OapmnHy, o6poK no oObinaio, a bhho hto6h npoptaBaJin TOJibKo c pa3pemeHHH. 439. 1 aBrycTa. — >Khtcjih ToMmaHb abiot 3anncb SonpHHy MnKinyHecKy Ha AecnTb AHefi OapinHHbi, KOTopbie o6«3yK)TCH oTpaOoTaTb no Tpe6oBaHHio Bjianejibua h «noBHHOBaTbcn bo BceM». 1774 440. ByxapecT, 20 Man. — JXhbcIh Ojitchhh cyAHT ncajioSbi nona Teopre h ero BaTara H3 cejia KociemTb (BbiJina) Ha nryMeHa Bhc-TpHUbl, KOTOpblH He AaeT HM n0Jlb30BaTbCH HaCTbIO HMeHHîI, H n0CT3H0B-jineT, paccMOTpeB AOKyMeHra Ha BjianeHHe, hto, nocKOJibKy yKaaaHHbie kh-TejiH He npaBbi, ohh aojijkhh pa6oTaTb Ha 6apm,HHe h jraBaTb oOpon no o6binaK). 441. ByxapecT, 20 Man. — Jlman Banaxan npHKa3biBaeT, HToObi jKHTejiH noMecTHH riepmHHapH h IUyTa ye3Aa XUmSoBHna OTpa- 142 6aTbiBajiH MOHacTbipK) Hynex «odhiHHyio âapmHHy» h jaBajiH oâpoK c noceBOB, «KaK a,asajiH h bo BpeMeHa rocnoAapeă». 442. P bl M H H K, 13 H K) H H. - J],HBaH 6aHaTa KpaHOBbl npHKa- 3bIBaeT JKHTeJIHM I70M6CTHH MOHâCTbipa BtfCTpHHa OTpâSaTbIBaTb «OfJWIHyiO 6apm,HHy» h AaBaib o6poK «no oObinaio 3eMjin», n npoAaBaTb bhho TOJibKo c pa3peuieHHH. 443. — Pbimhhk, 29 a b r y era. ,Hh BaH OaHaTa KpafioBbi npn-Ka3biBaeT ncnpaBHHKaM BbiJiHH nocjiaTb B3bicKaTb 30 TajiepoB, TpeOyeMbix HryMeHOM MOHacTbipa BncTpHua, c HeKOTopux aorrejieii 3a no^b30BaHne nacTânineM Ha rope h o6fl3aTb paâoTatb Ha OapmHHe Tex, kto He paOoTaji.. 1775 444. (ByxapecT,) 2 cj) e b p a a h. AjiexcaHap HncnjiaHra, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3biBaeT, hto6h jKHTeJiH H3 noMecTHH MOHacTbipn BHCTpnna oTpaOaTbmajiH Ha 6apm,HHe 12 AHeft hjih njiarajm KaxcAMH no OAHOMy 3A0Ty b toa b Asa epona, AaBaJin o6poK h co6AK>AaAH MOHonoAHio MOHacTbipH Ha npoAaacy HanHTKOB. 445. — (ByxapecT,) 24 cj) e b p a a h. — ÂAeKcaHAp HncHAaHTn,. rocnoAapb BaAaxnH, AaeT rpaMOxy HryMeHy MOHacTbipsi BaAeHb (Caax) c pa3peuieHHeM o6si3aTb Bcex jKHTeAeă OTpaOaTbiBaTb Ha 6apm,HHe 12 Anen, hah AaBaTb no TpeOoBaHHio no OAHOMy 3AOTy, AaBaTb o6poK n He npoAaBaTb bhho 6e3 pa3pemeHHfl. 446. — (ByxapecT,) 31 m a p t a. — Emrrpon MOHacTbipn Koa-u,H HcaAyeTca rocnoAapro ÂAeKcaHApy HncHAaHTn, hto tkhtcah KpMapHHKa, OTnymeHHwe Ha bojuo Kohct3hthhom MaBpoKopAaTOM, He xotht oTpa6a-TbmaTb MOHacTbipio fiapuiHHy, AaBaTb o6poK n npoAaiOT HanHTKH 6e3 ero pa3pemeHHH. 447. — (ByxapecT,) anpejib. — AjiexcaHAp HncHAaHTn, roc-noAapb BaAaxnn, npHKa3biBaeT, hto6h hhkto He npOAaBaA 6e3 pa3peme-HHH BHHO H BOAKy B nOMeCTbHX MHTpOnOAHH. 448. —-'(ByxapecT,) 17 Ma». — AjieKcanjip HncHAaHTn, roc-noAapb BaAaxHH, npHKa3HBaeT ye3AHbiM HcnpaBHHKaM npHHHTb Mepbi, hto-6m, HaHHHaa c KOHna Mecnna Mas, KpecTbHHaM He no3BOAHAocb nepece- AHTbCH C MeCT, TAC OHH H3XOAHTC5Î, COTAaCHO «CTaTbHM», A3HHbIM HM, 33 HCKAlOHeHHeM Tex, KTO HMeeT 3anHCb C 0C06bIMH CpOK3MH AAH paOOTbl B caAax. 449. — (Byxap e ct,) 11 HioHfl. — AjiexcaHAp HncHAaHTn,. rocnoAapb BaAaxHH, ycTaHaBAHBaeT 6apm,HHHbie n oOponHbie o6H3aTejib-CTBa JKHTeAeft H3 noMecTHH MOHacTbipn ÂpA*em, Cerapna h CnypTa, ocbo- 60HXA3H HX OT nOBHHHOCTCH 3a BpeMH npOUieAUieS BOHHbl. 450. — 14 io h b. — AAeKcaHAP HncHAaHTn, rocnoAapb BajiaxHH, Aaex noAHOMOHHyio rpaMOTy HnKonaio BpbiHKOBHHy, 6biBineMy BejiHKOMy 143 •Jioro(|jeTy, o6îi3aTb jKHTeAefi noMecTbH h MecTenKa raA>KeHb (Caan) pa-SoTaTb «a 6apm«He, AaBaxt oOpoK, nnaTHTb 3a Bbinac h Tancy 3a exeHe-jţejibHyio apMapKy ^jih ToproBueB, co6AK>AaTb MOHonoAHio BJiaaejibpa Ha npo^aîKy HanHTKOB. 451. — 3 0 aBrycTa. — 3anncb rpynnbi jKHTeAeâ, no KOTOpoft o6n3yioTCH o6pa6oTaTb BHHorpaAHHKH BeAHKoro BOpHHKa HnKOAan JXy-Aecny H3 CapaTa, c noApoSHbiM yKa3aHneM pa6oT, Koropbie ohii BbinoAHHT. 452. — (ByxapecT,) 18 ceHTafipa. — AjiencaH^p Hncn-jîaHTH, rocnoflapn BajiaxHH, ji,aeT rpaMory MnxanaKe KpHAypaTyAy c pa3-peuieHneM dpaTb c «HTejiefi, HMeiomnx BHHorpaAHHKH b ero noMecTbe Ma-rpeHn (CaHn), «OTaniTHHy c 3eMAH, oaho Be^po bhh3 H3 ABaAna™». 453. — 22 A e k a 6 p h. — riepeneHb cyMM, noJiyneHHbix ot îkh-Tejiefi ByxapecTa c BAaAeHHH MHTponoAHH, ynjiaTHBmnx OapmnHy A^Hb-raMH. 1776 454. — (P HMHHKyji-BbiJina,) 21 MapTa. — HcnpaBHHKH Bbiahh npnKa3biBaioT jKHTejiHM ceA EornaHeiiiTb h ,H.o6pHqeHb oxpaâaTbi-BaTb dapmHHy MOHacrapio ApHOTa h He ycTpaHBaTb oropoAOB 6e3 pa3pe-uieHHH HryMeHa. 455. — (ByxapecT,) 23 MapTa. — AnencaHAP HncHAaHTH, rocnoAapb Bajiaxm, nocTaHOBAneT, MToObi «nAaeimi ropHOH boaocth Ca3-hhk» 0Tpa6aTbiBaAH Ha SapmHHe 12 AHefl hah — no TpedoBaHHio — Aa-B3AH no 3AOTy, H A3B3AH 06p0K C nOCeBOB. 456. — (ByxapecT,) 27 MapTa. —■ CneT AoxoAa c noMecTba OAeuiTb MHTponoAHH BaAaxHH 3a 1774 h 1775 roAa. 457. — 22 anpejis. — Teopre h ZlyMHTpy H3 ^ynepneHb asiot sanncb nryMeHy MOHacrapn llonoBpaq Ha MecTo b6ah3h OATeua, noAy-neHHoe hmh aah o6pa6oTKH, o0H3yncb AaBaTb oOpoK no oObiqaio h pa6o-TaTb Ha SapuiHHe, «nan nnuieTcn b rocnoAapcKoâ rpaMOTe». 458. — 30 anpeAH. — CorAameHne Mexkah6oa, npHHaAAexcamero MHTponoAHH, 3a 1772, 1773 h 1774 TOAbi He noAyneHO hhk3khx aoxoaob, «nocKOAbKy noMecTbH o6e3AK)AeAH no npuHHHe bohhh h HeypnAHiţ». 460. — 1 9 m a h. — >KHTeAH oahoto H3 ceA noMecmn JlnnoBy asiot 3anncb nryMeHy MOHacTbipn Cerapna, no KOTopon cOrnamaiOTCH AaBam nnTb ok Bocnă h 20 B030B, B3aMeH npaBa nacTH cKOTHHy b noMecTbe n pySHTb ApoBa b Aecy. 144 461. — (ByxapecT,) 1 hkjhh. — AHaiJiopa 6oap AHBaHa, yTBepîKfleHHaH rocnoAapeM, o npHMHpeHHH HarrejieH-apAejiaH c HryMeHOM MonacTbipa ÂpA^em, y KOToporo ohh 3aapeHAOBajra aerape ropbi noA Bbi-nac OBeii h ckothhh. 462. — (ByxapecT,) 5 h io h a. — ÂJieKcaHAp HncnjiaHra, roc-noAapb BaAaxnH, ycraHaBJiHBaeT o6a3aTejibCTBa jKHTejieft H3 noMecraft MOHacTbipa AmHoaca, H3 Mycaejia h TejieopMaHa, Ha KOTopbix nryMeH >xa-JiyCTCH, HTO OHH He BbHIOJIHHIOT 06H3aHH0CTeH. 463. — (ByxapecT,) 10 h io h a. — AjiexcaHAp HncnjiaHra, rocnoAapb BajiaxHH, AaeT nojmoMoaHyio rpaMOTy nryMeHy MOHacraipa cb. HoaHa b ByxapecTe pacnopaAHTbca, htoSm b noMecTbe Kpen.emTb (Hji-4>ob) >KHTeAH BnpeAfa ne BbipyOajiH AySpaBy, npeAHa3HaaeHHyio AJia HyjKA MOHaCTblpH. 464. — (ByxapecT,) 18 hkdhh. — AjiencaHAp HncnjiaHTH, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT ncnpaBHHKaM BjianiKH co3BaTb nbipna-jia6oB H3 ceji, pacno.no>KeHHbix BOKpyr noMecraii EnypeuiTb, riarpoafta h ripHCHHaHKa, npHHaAJiejKatAHX MHTpOnOJIHH, H o6a3aTb KpeCTbHH, KOTOpbie nacjiH ckot, ynjiarara 3a Bbinac no 12 6aHb c rojiOBbi ckot3 h B03MecTHTb Apyrne yObiTKH, yKa3aHbie b *ajio6e MHTponojiHH. 465. — (ByxapecT,) 19 hjohh. AjiexcaHAp HncnjiaHra, rocnoAapb Bajiaxnn, npHKa3biBaeT ncnpaBHHKaM Caana paccjieAOBara y-6htkh, npHHHHeHHbie b noMecTbHx enncKonnn By33y: lloeHapb, Hncjisy n ByAa OKpecTHbiMn xorrejiaMH, o6a3aB hx ynjiaTHTb 3a BbiroH no 12 6aHb c rojioBbi cKOTa h B03MecTHTb Apyrne ySbiraH, yKa3aHHbie b majioOe ennc-Kona. ' 466. — (ByxapecT,) 20 hiohh. — AAexcaHAp HncnjiaHra, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT ncHTejiaM KpMapHHKa ocTaBHTb 3a co-6oh «BbiKopneBaHHbie caAbi h nauiHH», CAejiaHHbie hx TpyAOM, h Aa-BaTb BJiaAeJiBnaM noMecTbH «3eMejibHyio noAaTb» no oObinaio. 467. — (ByxapecT,) 23 hkihsi. — AHaijiopa BejibMOJKHbix 6oap AjieKcaHApy HncnjiaHTH, rocnoAapio BajiaxHH, no noBOAy thxSh Me>KAy HryMeHOM Monacraipa BncTpHua c /khtcjihmh noMecraa KocTeniTb, KOTopbie He xotht 0Tpa6aTbiBaTb 6apiu,HHy oAHoro nocjiaHua na BHHorpajHHKH rnbiMfioqejiyn, noMecT&e Mona-CTbipH HyqeTyji, 3acTâBHTb jKHTejieă, KOTopbie no npHHHne bohhh nepe-CejJH^HCb CO BCeM XO3HHCTB0M Ha BHHOTpaAHHKH, H CKOT KOTOpblX IIOpTHT JI03y, COHTH BHH3, B ceJIHHie. 431. — ByxapecT, 13 aeKafips. ~ ÂHa(J>opa 6onp, yTBepj«-fleHHan rocnoAapeM, OTHOCHTejibHO paccjie^oBaHHH xanofibi xarejieS m opa AHBaHa Ba-jiaxHH rocnoAapio c nocneAyiomHM pemeHHeM AnexcaHApa MncHjiaHTH ot-HOCHTenbHo th5k6h >KHTc.'ieH «c Tpex OKpaHH Ha Kpaio Byxapeera» c BJia-Aenbu.eM noMecTbH KeHeH hx 3cmah. 146 479. — 1 7 MapTa, — TopoJKaHe t-IepHena H3 noMecTba moh3cth-pa ToBopa h MonacTbipa THCMaHa majiyiOTCH rocno^apio A,/ieKcaHApy PîncH^iaHTH, tto Ha hhx HajiararoT o6a3aTeJibCTBa CBepx o6bi'iaa h htq ohh Hft HMeioT 6oJibine npaBa pydHTh apos a, h npocHT aaih pacnopHHteHHe OCTâBHTb HX B HpeîKHeM nOJIOJKeHHH. 480. — 29 MapTa. — 06a3aTejibCTBa, o Koxopbix xmejm Koc-TeiHTb 3aflBJ]flK)T, HTO HMeJIH HX paHbUie Hepe^ MOHaCTbipeM BHCTpHlţa, 481. — (KpaioBa,) 6 m a a. — Teo^opaKH Herpn, KafiMaKaM, npHKa3biBaeT Ebipcccxy, 6HBUieMy „lorocjfieTy Ka3Hbi, u Hjme O^gnecKy ot-npaBHTbCH paccjie^oBaTb na MecTe »ajio6y jKHTejieă H3 KocTeuiTb Ha nry-MeHa Bhctphuu, KOTOpbift He cofijiioaaeT crapbix ycJiOBHH — pa6oTaTb na 6apmrae tojibko rnecTb AHeă — h 6epeT ofipoK co Bcero, h AOJioxcHTb o pe3y/rbraTe. 482. — 28 hiohh. — TKnTejiH cejia CjisTHoapa .naiOT floroBopHyK) 3anHCb HryMeny MOHacxbipa ToBopa, hto o6H3yiOTCH OTpaSaTbiBaxb no Hiecxb jtHeă Ha 6apm,HHe BsaMeH npaBa nacra ckot h pySHTb flpoBa. 483. — 1 h k> ji h. — ÂJieKcaH^p HncnJiaHTH, rocno^apn BajiaxHH, npHKa3HBaeT HcnpaBHHKaM Mycnejia h KpyrHM 6oapaM OTnpaBHTbca b cejio H3BopaHb h paccnenonaTb otk33 jKHTeJien, HMeiomnx BHHorpajiHHKH b noMecTbe MOHacrapeft Kbimnyjiyirr, AHHHoaca h BHepomyjî, AasaTb oTa-uiTHHy no.T npc/yioroM, «hto BHHorpajjHHKH h Jiec npHiia,uJie>KaT hm», h npoH3BecTH pa3Me>KeBaHHe. 484. — 31' oKTsâpa. — IlbipBy Ebipcecxy, Jiorofyer Ka3Hbi, h HjiHe OjisHecKy, nocjiaHHbie KatManaMOM KpafîoBhi, paccJie^yiOT jKaJioSy jKHTejxeH cejia KocTeuiTb Ha HryMeHa MOHacTbipa B «expună, kotopoh 6epeT c hhx odpoK h craBHT Ha 6apuiHHy, b to BpeMH Kax ohh, no hx yTBep*-^eHHK), OTpaSaibiBajiH mecTb OTeii 6apm,HHbi 6e3 oSpona. 485. — 1 h o s d p a. — KpecTbHHe noMecTbfl MOHacTbipn HyneT, KOTOpbie H3-3a BOHHbi viepeApajiHcn co Bceu cbohm xoshhctbom Ha bhho-rpaAHHKH, aaioT 3anncb HryMeny, hto no yKa3y rocnoH,apn o6a3yioTCH B03-BpaTHTbCH B CBOH CeJia B TpeXHe/iejIbHblH CpOK. 486. — {KpafloBa,} 16 Hoadpa. — AHacţiopa KamiaKama KpafioBH rocnoyapK) h pesojnouMH AjiexcaH^pa HncHJiaHTH OTHOCHTejibHO thjkSh jKHTejiefi H3 KocTeiHTb c nryMeHOM MonacTbipn BucTpHna, b koto-pofi nocTaHOBjiaeTcn, hto KaiK/ibiîi jioJOKen OTpafiaraBarb no BOceMb ahch 6apm,HHbi h AaBaTb o6poK co Bcex noceBOB. 487. — 1 2 e K a 6 P H. — HcnpaBHHKH ,fI,bIM60BHHbI BbIHOCflT cy-ne6Hoe pemeHHe o noMecTbe lloropHui, npHHaAJieHcaweM mhtpohojihh, Ha KOTopyro >Ka.;iOBa.;iHCb HeKoropbie «HTejiH, CMHTaBiune ce6a «MOUiHeHaMH» h 0TKa3biBaBinnecH AaeaTb o6poK, pemaa hto ohh ne hmciot HHKaKoro npaBa B 9T0M OTHOUieHHH. 1778 488. — (ByxapecT,) 16 (JieBpajiH. — AjiexcaHAp Hncn-jiaHTH, rocno^apb BajiaxHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM Ap^îKeuia paccxe- 147 AOBaTb cnop jKHTeJiet noMecTba BpaTOBoeînrb c HryMeHOM MOHacTbipa K03HH, KOTOpblH JKajiyeTCH, HTO KpeCTbHHfi OTKaSHBaroTCH paSoTaTb Ha 6apmHHe h OT^aBaTb oOpoK, h 3acT3BHTb hx BbinojiHHTb cboh o6h-3aTejibCTBa. \ 489. — 24 $ e b p a a h. — TKHTenn H3 TpaHciiAbBaHHH AaiOT 3a-nncb aryMeHy Tpurope H3 MOHacrapa Bhhthas-Boao (By33y) o AoroBope *HTb b noMecTbe B33MeH pa6ora Ha 6apmHHe no BOceMb Aneg b >oa n o6poia3-MHHAa, C KOTOpHM CyAHAHCb MHOrO pa3 H npOHrpaAH THJKfiy, of)5î3yHCb AaBaTb o6poK h oTpadaTMBaTb OapmHHy no rocnoAapcKOMy yKa3y. 493. — {ByxapecT,} 9 a b r y c t a. — AnencaHAp HncnjiaHra, rocnoAapb Banaxan, npHKa3biBaeT ncnpaBHHKaM Bmahh 3acxaBHTb jkh-TejieS KocTsmTb AaBaTb o6poK h oTpaSaTbmaTb 6apin,HHy MOHacTbipio Bm-CTpnna, KaK nocTaHOBHJi cya, a ecnn XHTeAH HMeiOT eme hto CKa3aTb, HToSbl HBHJIHCb B AHB3H. 494. — 4 HoaSps. — HcnpaBHHKH H3 Bhahh npnKa3biBaioT >kh-TejIHM KocTeiHTb, KOTOpbie CMemaJIH AOXOa c nOMeCTbH KoCTHCKa C AOXO-A3mh c Apyrnx BnaAeHHH, AaTb MOHacTbipio BncTpHna o6poK c toto, bto HMeiOT b Apyrax noMecTbHX, ACOKHAancb pemeHHH cyAa AHBana o npaBe BAaAeHHH B KoCTHCKe. 495. — (ByxapecT,) 30 Hoafipa. — AneacaHAp HncHAanTH, rocnoAapb Banaxan, npHKa3biBaeT HryMeHy MOHacrapa BHCTpnna npHATH B AHB3H C JKHTeAHMH H3 KoCTeUITb, KOTOpbie nOJKaAOBaAHCb BHOBb H He xotht AaBaTb oQpoK h pa6oTaTb Ha dapm,HHe. 496. — (ByxapecT,) 15 a e k a 6 p a. — AAeKcaHAp HncHAaHra, rocnoAapb Banaxan, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM SIaomhah npnBecTH jkh-Tejien H3 D,biM6ypeHiTb, Koropbie «npoTHBHAHCb AaBaTb o6binan 3eMAH» h no6nAH HecKOAbKo pa3 ncnpaBHHneAa BAaAeAbiţa MaHOAaKe BpHHKOBHHy; «npoH3BecTH HaKa3aHne c 6nTbeM» h B3bicKaTb Bce ySHTKH. 497. — 18 a e k a 6 p h. — HryMeH MOHacrapa Banenb asaAyeTca rocnoAapio, hto aorreAH noMecTba He noBHHyiOTca 0Tpa6aTbiBaTb OapmriHy, a AnexcaHAp HncHAaHTH npHKA3biBaeT HcnpaBHHKaM Caana 3acTaBHTb hx paSoTaTb «npoTHB hx HceAaHHa». 148 1 779 498. — 2 2 h hb ap8. — HryMeH MOHacTbipa BucTpHna HOJiyeTca rocnoflapio, hto >KHTejin H3 Pena nacyT ckot b cajiax h py6îiT jiec no-MecTba BaftfleeH, minero He AaBaa ; rocnoAapb nopynaer enHCKony PbiM-HHKa h HcnpaBHHKâM BbuiHH no3BaTb jKHTejiefl Ha cyA h sacrabhth hx BbfflOJIHHTb CBOH 06a3aTeJîbCTBa. 499. — (ByxapecT,) 23 «HBapa. — AHaifiopa BejibMOHfHbix 6o«p rocnonapro oTHocHTejibHQ cnopa jKHTejiefi H3 cena Bbip3euiTb (Bburaa) C HryMeHOM MOHaCTblpH BHCTpHlţa, KOTOpbie ÎKajIOBajIHCb, hto y HHX 3a-6npaiot aoxoa, nojiyneHHbm c tjipyKTOBbix cajţoB, bmccto . o6poKa — ojihh H3 neCHTH ; OHH CHHT3IOT H£aA06y KpeCTbflH Heo6oCHOBaHHOH. 500. — (ByxapecT,) 19 t}> e b p a ji h. ÂJieKcaH/ip HncHjiaHTH, rocnoAapb BaJiaxHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM CaaKa o6n3aTb Mmejiek noMecTba CKaeiîb BbinoJiHHTb Aorosop, 3akaiohchhbih c BJiaflejraucH Hjihh-koh BsATsmoaăa, 0Tpa6aTHBaTb no rpn ahh SapmHHM, AaBaTb o6poi< hjih TUiaTHTb 3a BbirOH ckot a. 501. — (ByxapecT,) 22 (JjeBpajiH. — AjiencaHAp Hncn- Jiaimi, rocnoAapb BajiaxHH, b otbct Ha xaflo6y HîHTejiefi H3 CTpexaSa, hto ohh yrneraioTCH nryMCHOM Monacrapa, nocraHOBJiHer, hto6h ohh orpa-SarbiBajiH no 12 AHeă 6apwMHhi hjih AaBajiH no oAHOMy 3Jiory b toa, Aa-BajiH ofipoK, AaBaAH no Tpn 6aHH c ynbH h no ABe 6aHH c K03bi b toa. 502. — (ByxapecT,) 22 ^espajia. — AjiencaHAp Hnc h- jiaiiTH, rocnoAapb BaAaxHH, AaeT pa3peuieHHe MOHacTbipio K3A/i3pyinaHb 6parb Ha 03epe b ero noMecTbe MnopaHH (HnoMHua) nomjiHHy c pbi6w, «to ecTb TpeTbio nacTb no o6biMaro». 503. — (ByxapecT,) 6 siapia. — A-nencaHAp HncnsanTO, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT JKHTenHM H3 ce.na ByKOB, b nomecTbe BeAHKoro BopHHKa riaM(f)H/ia, KOTOpbie nepeccAHAHCb co cbohmh aomsmh h ckotom «b jiyra h Ha naxoTHyio 3eM,Tio», b odaăaTejibHOM nopHAKe Bep-HyTbcsi Ha CTapoe cejnnue. 504. — (ByxapecT,) 18 hiohh. — AnencaHAp HncHAanTH, rocnoAapb Ba/iaxHH, npiiKa3biBaeT HcnpaBHHKaM Hjiomhum Ha3HanHTb H3 HHCAa ye3AHbix cSopmnKOB noAaten OAHoro, KOTopbifi 6yflei co6npaTb o6poK c ropojxaH H3 rocnoAapcKoro noMecna, He 6ecnoKo» hx OapmHHoS h no noBOAy npoAa>KH hmh bhh3. 505. — (TbiproBHUiTe,) 1 hioah. — HcnpaBHHKH J3,wm6o-BHu,bi paccAeAyioT nenoAriH!ieHHe mirejicn m CoKyeHb, JlyneHb h Eaiicnrrb OTpa6aTbiBarb MHTponojiHH H3 TbiproRHuire no 12 AHefi 6apuiHHbi, oTpa-6aTbroaiouiHx Bcero cniuib niecTb ahcm, h jiarox cpox, mo6bi nepes abc HeAeAH o6e cxopoHbi npeAcraAH nepeA cyAOM AHBana. 506. — 5 hiojis. — HryMen H3 Mhcjih npocHT rocnoAaps AaTb pa3peuieHHe, htoSm BHHorpaAHHKH MonacTbipcxoro noMecTba b rpHKe, no-KHHyTbie JKHTeJIflMH no npHHHHe H BO BpeMH BOHHbl, MOHaCTblpb MOT 6bl nepeAaTb ApyrHM, KOTOpbie hx 6yAyr AeficTBHTejibHO o6pa6aTbiBaTb, h HTo6bI MOIiaCTbipb CMOT mUMSTb npHHHTaromHHCH o6pOK. 149 507. — Kpaftoaa, 15 hiojih. — XluBaH KpaftOBbi paeT nopy-iicHHe nocTejJbHHHeMy Hohhu,c CaypecKy, HcnpaBHHKy MexepnHna, paccpe-poBaTb atajioOy Ha hmh rocnopapa XHTejieft H3 Bafta pe Onep, nporaB HryMeHa H3 Xype3a, KOTOpbift noMHMo ppyrnx npHTecHeHHH, yMeHbmnjr hm npomapb BbiroHa ppa cKOTa, h nHCbMeHHo pojiojKHTb HacToain.ee nopo-xeinie jieji. . 508. — (EyxapecT,) 31 h io ji a. — AjieKcaHpp HncHJiaHTH, rocnopapn BaaaxHH, nocTaHOBJiaeT, hto jkhtcjih noMecTba EnypacKa (BaauiKa), npiniapjie>Kainero MHTponojiHH, cdexaBiHHe no npHHHHe bohhh 3a rpammy, ecjin ySepaT hx BepHyTbca, OypyT nojib30BaTbca «noKpoBii-TCJibCTBOM» HcnpaBHHKOB, «noxa He cpepaioT ce6e poMa h npHCTpoftKH». 508. — 30 OKTaOpa. — PîryMeH H3 TncMaHbi npocm rocnopapa 3aCT3BHTb JKHTePeft nOMeCTHH MOHaCTblpH B MeXepHHlţe «aaBaib 3JI0T c AbîMa», h AjiexcaHap HncHJiaHTH npHKa3biBaer HcnpaBHHKaM B3bicKaTb «npHHKTaiomeecH MonacTbipio». 510. — (ByxapecT,) 30 OKTaOpa. —AjieKcaHpp HncnpaHTH, rocnopapb BaJiaxnH, nocTaHOBJiaeT, hto6h «BejibMoxcHbie 6oape» cocra-bhjih cnepnajihHbift yna3 HacneT OapmnHbi, 3anpoineHHbiH HryMeHaMH pjis acHTejieft H3 HoioneiuTH (Mycneji) b noMecTbe MOHacrapa KpTMHHa h pjia ppyrnx b noMecTbe MOHacTbipa Papy-Bops, nocKOJibKy naniyT h kocht b ppyrnx BPapemax. 511. — (ByxapecT,) 11 h oh 6 pa. — AneKcaHpp HncHpaHTn, rocnopapb Bapaxnn, nocTaHOBJiaeT, htoOh jkhtcph H3 cejia Oranua jia-BajiH MOHâCTbipio JXfuiyji no opHOMy 3JioTy 3a OapmHHy h njiaTHJiH OTarn-THHy — OPHO BeppO H3 pBappaTH. 512. — (ByxapecT,) 12 h o a 6 p a. — AjieKcaHpp HncHJiaHTH, rocnopapb BanaxHH, nocTaHOBJiaeT OTHocHTejibHO JKHTejieft noMecTba mo-HacTbipa TncMaHa, KOTopwe majioBajincb, hto yrHeTaioTca HryMeHOM, pa-BaTb 3a 6apin,HHy no opHOMy 3JioTy c poMa, oOpon c noceBOB, oTanmiHy — opho Beppo (b 10 ok) H3 20. 513. — (KapaKaJi,) 20 peicaOpH. — HcnpaBHHKH PoMaHapa npHKa3biBaK>T «cnTeJiaM H3 njiemofty, ilpaHOBep, CnaTnoapa, riaTpa pe Cyc, riaTpa pe )Koc, BpbiHKOBeHb h KpHBa poroBopHTbca cHanajia b nacb-MeHHoft 3anncH c ynpaBParoin,HM MOHacTbipa BncTpnpa HacneT nacTânma h py6KH ppoB b noMecTbe Mycnejiyp. 1780 514. — (ByxapecT,) 4 s h b a p «. — AjieKcaHpp HncHJiaHTH, rocnopapb BaJiaxnH, pa3pemaeT MOHacTbipio cb. CnapapoH neji Hoy (ho-Bbift) b ByxapecTe o6a3aTb iKHTCJieft CBoero BJiapeHHa PyniH pe Bepe pa-BaTb 3a SapinHiiy no opHOMy TyjiTy b rop, oSpon no oObinaio h He npopa-B8Tb BHH3 H BOPKH, 3a HCKJHOHeHHeM CBaipeHHHKOB H CPyjKaiHHX HCnp3B-hhkob, h6o ohh ocBo6o>KpeHbi ot Oapnprabi h oOpona. 150 ' 515. — (Tbi p ro b h mte,) 12 (JjeBpanH.—HcnpaBHHKH ZImm-■6obhuh cyflHT >KaJio6y jKHTejieă m CsKyeHb npOTHB SKOHOMa MHTponojiHH m TbiproBHUiTe, Koropbift TpeSyeT cjihhikom 6ojibuine iiobhhhocth, h no-•ct3Hobjihk)t 0Tpa6aTbiBaTb hm Ha 6apiu,HHe «corjiacHO yKa3aHHOMy npH-Ka3y rocnopapa», aaBaTb o5poK HaTypofi no aerupe neTBepHKa c noroHa, no 36 ok h 18 6aHb c' B03a ceHa, no cymecTByiomeMy oOrnaio b coceA-HHX IIOMeCTbHX. 516. — 2 0 cf> e b p a ji h. — McnpaBHHKH .UbiMdoBHHbi paccjieAyroT •no npHKa3y rocnoAaph cnop Memjiy JKHTejiHMH cejia Okhhh3 h MonacrapeM JXiuiyji no noBOAy ofîpoKa h 6apmHHbi, 3a KOTopyio jkhtojih xotht njiaTHTb AeHbraMH, a iiryMeH Tpe6yeT OTpadaTbiBarb. 517. — (ByxapecT,) 28 cj) e b p a ji h. — A/ieKcaHApy Hncn-jiâHTH, rocnoAapb BaaaxHH, a aer Jioroc^exy CroâKe rpaMOTy c pa3peuie-•HHeM o6«3aTb iKHTejiefi cbohx noMecran H3 H^omhuh : XapaGopyji as BajiTa, MyjibHHpa h Hnoapa, 0Tpa6araBaTb no 12 AHeft SapmiiHbi, AaBaxb •o6poK no o6bmaio, AaBaTb H3 acchth pbi6 OAHy, c K03bi no ABe 6aHH h no Tpn 6aHH c yjibn, a bhho h BOAKy He npOAaBaTb 6e3 pa3peuieHHH. 518. — 29 ^eBpajia. — HryMen H3 JtHJiyn npocm rocnoAapa oTMeHHTb pemeune, hto6m >KHTejiH cejia Okhhha nnaTHJiH 3a OapniHirv jieHbraMH, Ha ochob3hhh hto XHByT b6jih3H MOHacTbipn, h ÂJieKcaHApy HncHJiaHTH nocTHHOBAHeT, hto6h ohh OTpa6aTbiBajiH no xnecTb AHeă Ha •SapuinHe h He pySnjiH Jiec, noxa He A^AyT «noAaTH». 519. — 20 m a p t a. — BejibMoxHbie 6oHpe paccaeAyiOT ncajio6y jKHTe./ieii H3 cejia MyepacKa Ae Cyc ua npuTecHeHHe co CToponbi enncKonHH PbiMHHK h ycTaHaBJiHBaiOT b aHaijiope Ha hmh rocnoAapn o6H3aHHocTH •KpecTbHH nepeA BjiaAeAHH,efi noMecîbH. 520. — (ByxapecT,) 15 Hoafipa. — 06ihhh (JiopMyjinp ajih npHAa30B OTHOCHTeabHO njiaTbi 3a BbiroH (cyxaT). 521. — ByxapecT. — C/raTbH, KacaiomaHCH arpapHbix oTHorne-hhh H3 «Khhth yjioxeHKH» AAeKcaHApa HncHJiaHTH. 17 8 1 522. — 17 MapTa, — )KnTejiH H3 HoHeuiTb o6n3yiOTCH nepeA nry-MeHOM MOHacrapa MoTpy bmccto 12 AHeft 6apmHHbi AaBaTb no oAHOMy sjiOTy b roA h paOoTaTb ABa ahh Ha noKOCe h Ha nponojme, cofnipaTh Ky-Kypysy h ccbinaTb b aM0ap, «KpoMe naxoTbi Ha 6apmHHe». 523. — 2 5 m a h. — ^KnrejiH ceaa BafipaKTap o6fl3yiOTCH nepeA nry-MeHOM MonacTbipa BpeSyji OTpaSaTbiBaTb Ha 6apmHHe no niecTb Anen b TOAy H nOMOHb B yCTpOHCTBe OrpaAbl cejIbCKOH nepKBH. 524. — 2 7M.a a. — yKarejm noMecTba MonacTbipa AnocTonane (CaaK), KOTOpbie bo BpeMH BofiHbi nepecejiHJincb b ropbi h b Jtyra, asiot HryMeHy 3anHCb b tom, hto ohh BepHyTCH b cejiHine h 6yAyT OTpa6aTbiBaTb •SapmîiHy «corjiacHO MyApofi KHHre ero BeJinHecraa» h He npHHHHHTb ySbiT-KOB CBOHM CKOTOM. , 151 525. — (Hanajio,) hiohh. — AjiencaHAP Hnci«iaHTfl, rocnoAapb Ba^axHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM H3 MexeAHHA, htoSm XHTejiH hs noMecTba 5î6jraHHua ObiBinero BejiHKoro KjnonapH Hop^axe risHHy noA’in-HHjiHCb corjiacHO «Knnre yjiojKeniiH» OTpafiaraBaTb SapniHHy no 12 /u-ren hjih AaBaTb no 1 3JioTy, AasajiH oSpon c noApoOHbiM nepenHeM KajKAoro npoAVKTa n mx)6bi floroBapHBajiHCb c BJiaAejibu.eM b Ka>KAOM oc.o6om cjiy'iac. 526. — (ByxapecT,) 15 hiohh. — Â^excanAp HncHAaHTH, rocnoAapb Banaxnn, nopynaeT ncnpaBHHKaM ye3AOB 3acTaBHTb Bcex jkh-Tejien OTpaSaTbiBaTb BJiaAejibnaM noMecmii Bce ycTanoBjicHHbie 6apmnHHbie A«h, b neM Sy^eT Hy*Aa, paSoTan noAHbift AeHb. 527. — {51 6 ji a h h n, a,) 2 1 hiohh. — }KHTejiH ceAa H6jiaHHua (MexeAHHU.) asiot AoroBopnyio 3anncb BjiaAenbny noMecTbH, Hop^ane IlsHHy, OTpaSaTbiBaTb 1 AeHb Ha naiime, 3 ahh 6apmHHbi, AaBaTb 1 3Aot, AaBaTb b odmeM 60 ok 6pbiH3bi h ckochtb oahh Ayr. 528. — (ByxapecT,) 12 hiojih. — AjiekcaHAP HncnJiaH™, rocnoAapb BaAaxHH, nopynaeT ncnpaBHHKaM MOHacTbipcKHx h SonpcKHX HMeHHH B3HM3Tb C HÎHTejieft BO BpeMH oSpOK, 6e3 0n03A3HHH H He BblfiH-pan TOJibKO «.ayamHe npoAyKTbi», HcnpasHHKH ye3Aa OyAynii o6H3aHiibiM!i cjieAHTb 3a BbinoJmeHHeM 3thx yKa3aHHft. 529. — (ApneuiTb,} 17 hiojih. — riocjiaHeu, MOHacTbipa Bh-CTpnua *ajiyeTCH HcnpaBHHKaM H3 PoMaHana, hto xcHTejiH H3 ApneiHTb, HMeiomne BHHorpaAHHKH b noMecTbe MonacTbipn, He xotht 0Tpa6aTbiBaTb 6apui,HHy h He asiot «noAaTb» 3a npoAa>Ky BHHa, a Te, hto jkhbvt b Bo-SHneuiTb, ne AaiOT «cyxaT», BBHAy nero asctch pacnopH>Keime cOopuiHKaM HajioroB H3 BOjiocTen O.ATy,/i h OjiTenyji B3biCKaTb c KpecTbHH sth no-BHHHOCTH. 530. — (riHTeiiiTb,) 21 h o h 6 p h. — lHrecfiaH nmap h IIlTe-4>aH iuarpap, ncnpaBHHKH H3 ApAJKema, nnrnyT KpecTbHHaM H3 Bana Mape b noMectbe MonacxhipH ApAxern, oTpaOaxbiBaTb SapmHHy h AaBaTb oSpoK, coraacHo rocnoAapcKHM yKa3aM, a ecAH hmciotch Apyrne npHHHHbi, nycTb HBHTCH J1HHHO. 531. — CneTa noMecTbH MeTejiey (Bysav) MHTponojiHH BajiaxHH 3a roAbi 1779—1781. 1782 532. — (MoHacTbipb Xype3,) 6 cj) e b p a ji h. — TKmejw na ceAa PyHKy, b noMecTbe MOHacTbipn Xype3, AaiOT 3anncb nryMeHy, yTBepjK-AeHHyio HcnpaBHHKOM H3 BbiJina, b KOTopoii o6h3viotch He cTpoHTb 6ojibine KopnMbi h He npoAaBaTb cBoe bhho. 533. — (JlspMSHeinTb,) 7 ifieEpajia. — >KHTejiH cejia B,sp-MSHeuiTb npocHT BJiaAeJibna noMecrbn «BeAHKoro 6aHa» BCTynHTbCH 3a to, HTodbl OHH 6bIJIH OCBOSoXAeHbl OT O0H3aTeAbCTBa AaBaTb 2 B03a «rocnoA-ckoto ceHa», h naji 6u hm CBoe ceHO, KOTOpoe oh HMeeT b cejie, «no ero ueHe», noTOMy hto y hhx noAoxHeT ckot c rojioAy. 152 534. — (ByxapecT,) 13 anpenn. — HHKOJiae KapaAnea, roc-noAapb BajiaxHH, AaeT nenoBeKy MHTpononHH rpaMOTy c pa3pemeHneM 3a-nperaîb BcaKOMy py6nTb ApoBa b necy noMecTbH OyToafla (BnauiKa) k He pa3pemaTb nacTH ckot 6e3 ynjiaTbi «noAara no oSunaio». 535. — (ByxapecT,) 30 a n p e n h. — HHKOJiae K.apaA*a, roc-noa,apb BaJiaxHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM Topsca h MexeAHHua o(5h-3aTb >KHTejieft noMecTHH MOHacTbipn TncMaHa OTpaSaTbiBaTb hhcjio 6ap-mHHHbix n.neS «cornacHO yjiOHceHHio», AaBaTb o6poie h BbinoAHHTb Apyrne-o6«3aTeJibCTBa, noApoOno nepenHcneHHbie. 536. — (ByxapecT,) 10 m a h. — HoaH 3oTa, BnaAeneu, iio-MecTbs nopyM6peHb (BjiauiKa), JKanyeTca rocnoAapio, hto xmejm He AaiOT oOpoKa, npoAaiOT HanHTKH 6e3 ero cornacHH, nopTHT ceHO cbohmh oBnaMH ; npocHT no3B3TB hx Ha cyA AneaHa. 537. — 1 1 Mas. — IlHTap CxapnaT XnoTy, nocjiaHHbin paccne.AO-BaTb HenoAnHHeHHe KpecTbHH H3 nyTHHeSyn, coo6in,aeT BnaAenbuy no-MecTbH, 6aHy HHKOJiae JlyAecKy, npHHHHbi neAOBOAbCTBa xHTenefi h hx npocb6y cMeHHTb HcnpaBHHnena, noA yrpo30H, hto nepecenHTcn b Apy-rne MecTa. 538. — (ByxapecT,) 2 hiohh. — HoaH 3oTa, BnaAenen no-MecTba riopyM6peHb (BnauiKa), npocHT rocnoAapn pacnopHAHTbcn npn-BecTH nenoKopHbix >KHTejien Ha cyA AHBaHa, a HnKonae KapaAKa noera-HOBAHeT, hto6h paccjieAOBaHHe h Mepbi bo3ashctbhh 6bum npuHHTH HcnpaBHHKaMH ye3Aa, Taie nan ceftnac CTpaAHan nopa. 539. — (ByxapecT,) 9 h o h 6 p h. — HnKonae KapaAnea, roc-noAapb BanaxHH, jiaer BeAHKOMy BopHHKy Hanaxe Mopy3H rpaMOTy c pe3peuieHHeM o6H3aTb neHTenen CBoero noMecTbH riAoeuiTb, 3a HCKjnone-HHeM «KanapameS», OTpaOaTbmaTb no 12 AHeft Ha OapmHHe hah AaBaTb no OAHOMy 3AOTy b toa, AaBaTb oSpoK c noceBOB h c pbiSbi, AaBaTb no abo 6atm c xo3bi h no rpn 6atm c yjibn. 540. — {T bi p r y - >K n y,) 18 h o h 6 p h. — HcnpaBHHieaT Topuea npHKa3bmaeT JKHTenHM h3 cena nonoBpan BbinonHHTb o6H3aTenbCTBo, yera-HOBAeHHOe CyAOM KaHMaK3MHH KpaHOBbl — OTpaSaTbIBaTb MOHaCTbipiO no-AOBpan 6apin,HHy hah AaBaTb no OAHOMy 3AOTy b toa h oopoK c ceHa, ecAH Hte HMeiOT hto-ah6o npoTHB, nycTb npnnyT b cyA- 541. — (ByxapecT,) 19 AenaOpH. — MnTponoAHT Banaxmi npocHT rocnoAapH pacnopHAHTbcn, htoSh jkhtcah h3 BsTHeiiiTb OTpaOaTbi-B3AH SapiHHHy H B03MCCTHAH HCn0Ab30B3HHe AySOBblX H SyKOBblX >Keny-Aen, h HnKOAae KapaAnea npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM Mycnena npnHyAHTb KpeCTbHH BbinOAHHTb o6H3aTeAbCTBa «COTAaCHO yAOJKeHHIO» H CTOBOpHTbCH C HCnpâBHHHeAOM nOMeCTbH O TOM, neM nOAb3yiOTCH B Aecy. 17 8 3 542. — 29 HHBapn. — }KHTenH H3 CnsTHoapa xiator 3amcb nry-MeHy MOHacTbipn BHCTpnua o cornameHHH pyOHTb ApOBa b Aecy ApneuiTb b TeneHHe oahoto roAa 3a cyMMy b 20 Tanepos. 153 543. — (ByxapecT,) 24 MapTa. — Hmcojiae Kapa^ma, roc-nojiapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM ApAHcema o6H3aTb jKHTejiefl noMecTbH OjieuiTH, npHHa;yie>Kamero MHTponojiHH, OTpaSaTbiBaTb no 12-AHefi 6apnxHHbi hjih AaBaTb oahh 3Jiot b roA, AaBaTb o6poK HaTypoft, no-jţpoâHo nepenncjieHHbiS, He npOAaBaTb BHHa n boakh 6e3 pa3pemeHHH, a 3a nojib30BaHne neM-jin6o ApyrHM,, htoSbi jhoah AoroBopHjmcb oTAeJibHO c ncnpaniîH'iejioM MUTpono/iHH. 544. — 1 8 anp e Ji n. — )KnTejm cejia HoHeniTb AaiOT 3anncb nry-MeHy MOHacTbips MoTpy, b KOTopofi corjiamaK)TCH bmccto 12 SapuţHHHbix jţHefl jţaBaTb Kaxcflbin «3JIot c AbiMa» n 0Tpa6aTbiBaTb Ana ahh na naxoTe n Ha c6ope KyKypy3bi. 545. — (ByxapecT,) 11 o k t h 6 p h. — Mnxanji lllyny, rocno-.Aapb BajiaxHH, npnKa3biBaer ncnpaBHHKaM rtpaxoBbi nocjiaTb rjih pa36opa Ae.na jKHTejieft H3 FIjioeiiiTb, — KOTOpbie He xotht oTpaSaTbiBaTb SapmHny h AaBatb oSpoK, — BMecTe c bophhkom Mopy3H «TpH-neTbipe, caMoe 6ojib-inee miTb» nocjiaHneB b AHBaH h He AonycTHTb, «tiro6bi ohh ABHHyjiHCb Tojinoft, no HX HpHBblHKe». 546. — (ByxapecT,) 25 h o a 6 p a. — MaxanJi Illyuy, rocno-p,apb BajiaxHH, ycTaHaBJiHBaeT ycjioBHa, na kotophx ayareseMiibi npH3biBa-TOTCA npnSbrTb H OCHOBaTb C,7Io6oAbI. 1784 547. — 9 a h b a p a. — Ct3h Tapxa H3 cejia npH6eA>KH (HJioMHiţa) >Ka.nyeTCfi rocnoAapio, hto ckot acHTejieft TonneT ero jrec, nopraT ca^bi h noejjaeT ceHO, h npocnT npHKa3aTb ncnpaBHHKaM 3anpeTHTb hm noHTb ckot, npoxona qepe3 ero 3eMjno. 548. — (M OHacTbipb BicTpmia,) 21 $ e b p a ,i h. — Hry-MeH BncTpHnu cooSmaeT PbiMHHKCKOMy enncKony pa3JiHHHoe KOJiHaecTBo 6apmHIIHbrX ,THCH B nOMeCTbHX MOHaCTbipH, KOTOpbie AOAJKHbl OTpaSaTbl-BaTb h CBfimenHHKH, h npocnT npHKa3aTb apxHMaHjrpHTy CaMyejiy 3anpe-THTb hm «CMeiHHBaTbcn c KpecTbHHaMH», OTnpaBJiHHCb b ByxapecT JKajIO-BaTbCH AHBaHy BMecTe c hhmh. 549. — (P HMHHKy BHJiaa,) 27 a n p e ji a. — EnHCKon PbiM-HHKa coo6maeT Ehctphhkomy HryMeny, hto cb h uiehh h k h «3 KocTeurrb He-jloBOJibHbi corjiameHHeM o 6apmHHe, o6a3aTejibCTBa KOTopoft npe^ycMaTpH-BaeT «KHHra yjioareHHH» — AaBaTb «no 3JiOTy c AOMa» h paSoTaTb 2 AHa, — H COBeTyeT HM OTK33aTbCH OT OAHOrO, «HT06bI He nOpBaJiaCb HHTb, HHTHHyTaH CJIHIHKOM CHJIbHO». 550. — 22 hiohh. — }KHTejiH cejia riepeTyn (TejieopMaH) AaioT •3anHCb BJiaAejibuy noMecTba, PlapacKHBe KsMapam, b tom, hto corjiama-totch b TeneHHe roAa, rjir B03Mem,eHHa ySbiTKOB 3a cropeBiune CTorn ceHa, AaBaTb o6poK H3 acchth KoneH Ase, bmccto oahoS H3 a^chth, xaK ohh AaiOT 06bIHH0. 154 551. —(ByxapecT,) 12 hiojih. — MnxaHji Illyixy, rocnoAapb BajiaxHH, npHKa3HBaeT HcnpaBHHKaM HjnfiOBa paccjieAOBaTb, HBjmeTCH jih Jiec b noMecTbe TbiHKaOeniTb, npHHa/uie>KameM MuTponojiHH, «3anoBeA-hhm», h b 3T0M cjiynae 3anpeTHTb jKHTejiHM pyfrnTb ero, a ecjin oh oKa-XKeTCH «He3anoBe^HbiM», ohh MoryT ero pySHTb TOJibKo ajih AOManiHHX Hyscu, AaBaa Kax o6poK npn pySxe «CTpoHTejibHbiS Jiec ajib npoAaxcH hjth Apyroft TOproBbift jiec». 552. — (ByxapecT,) 26 aBrycTa. — EbiBiunS KJiynep Ma-HOJiaKe ycTâHaBjiHBaeT paccjiejţoBaHHeM, hto jkhtcjih ce/i TapTaineuiTb, ^HOKaHeuiTb h Ckht pyânjiH «AepeBba, Aaiomne xojiyAH» b Jiecy ^Ioko-HHCKa, noziapeHHOM ero TecTeM MHTponojiHH, h npeAJiaraer, hto6h ohh ynjiaTHJiH 3a Ka>KAoe AepeBo no inecTbAecHT CaHb. 553. — (MonacTbipb TncMaHa,) 2 hoh(5ph. — Pacner 3a oSpoK ceHOM no cejiy roAHHeuiTb, /taiiHLiH KaxcAbiM >Knxe.neM MOHac- Tbipio TncMaHa b 1784 r. 554. — 21 a e k a 6 p a. — C/raHHy PscynaHy, KOTopbiă BMecTe c nejiOBeKOM H3 Kpmapb H3 «TypeuKOH 3eMJiH» b3hji b apeHAy ot naniHHKa Xepecxy, aoxo/i c noMecxbH KyKypy3b, hto6h 6pa:rb odpoK no oObinaio h npoAaBaîb b cejie bhho, AaeT 3anncb K3M3painy 3oTa, hto oh 3aKpoeT b Te-neHHe 21 ahh nocTaBjieHHyio 3Aecb KOpHMy, npHHOCHiuyio yObiTKH ero cejiy HopyM6peHH. 555. — HcnpaBHHKH ApA*ema AOKJiaAbiBaiOT rocnoAapio MnxaHjiy Illyuy, hto Ha ochob3hhh noApoâHoro paccjieAOBaiiHH, npoH3BeAeHHoro hmh h noMecTbe CTpoeuiTb MOHacTbipn BHCTpnua, 3a nepnoA BpeMeHH c 1775 no 1784 rr. toaoboh aoxoa c OapmHHbi TKHTejien, njiaTbi 3a Bbinac h oOpona KojieSjieTCH MeîKAy 180 h 250 TajiepaMH, cMotpa no BpeMeHH. 1785 556. — (PbiMHHKy Bbijina,} 8 HHBapa. — ÂHatJiopa ncnpaB-hhkob Bhjihh rocnoAapio BajiaxHH, MnxaHJiy IIIyHy, OTHocHTejibHo paccjie-AOBaHHH HeAopa3yMeHHH MexKHTe-.jihmh KocTeuiTb, c npeAJioxceHneM Mep, KOTopbie cjieAyeT npnHHTb npoTHB KpeCTbHH. 557. — 10 HHBapa. — HryMeH MOHacrapn EHCTpnna >KajiyeTca MnxaHjiy LLIyny, rocnoAapio BajiaxHH, hto jkhtcjih cejia KocţeniTb, cynHB-iunecH b /l,HBaHe h o6n3aHHbie OTpaOaTbiBaTb OapmHHy h njiaraTb o6poK, He BbinOJIHHIOT 06H3aTejIbCTB. 558. — 10 HHBapa. — Ehctphukhh% HryMeH HfaJiyercH Mnxanjiy TTTyriy, rocnoAapio BajiaxHH, hto jKHTejiH «yHrypeHH» noMecTbH BsOeHb «He corjiamaiOTCH AaBaTb o6biHaâ 3eMjiH nojraocTbio» h npoH3BOAHT nopyOxy rjm cbohx HywA b «3anoBeAHOM Jiecy» MOHacrapa. 155 559. — 1 $ e b p a a h. — ^Khtcah cejia BbipBop AaiOT nepe# ucnpaB- hhkom HryMeHy H3 ByKOBana 3anncb, no KOTOpofl o6n3yioTCH He npHB03HTb H He HpOAaBaTb BHHO, KpOMe BHHa H3 HX BHHOrpa,HHHKOB, AO npa3HHKa cb. Bacnjina, a ecjm ohh HapymaT sto o6a3aTejibCTBO, bhho 6yaeT y HHX B3HTO K3K IHTpaiJ). 560. — (ByxapecT,) 2 1 ^eBpajiH. — MnxaHji fflyny, rocno-Aapb BajiaxHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM H3 By3ay paccaeAOBaTb, hbah-eTCH ah Aec, HaxoAHiiiHHCH b noMecTbe UIonbipAHra, nocTeAbHHneJia Koh-cTaHTHHa BepHecKy, 3anoBeAHbiM, 3anpeTHTb >kht6ahm py6HTb ero, a ecAH oh He 3anoBeAHbift, Toraa ohh MoryT 6paTb ApoBa aah xo3HHCTBeHHbix Hy?KA, OTAaBan o6poK npu py6xe «CTpOHTeAbHbiM AecoM aah npoAaam.. .hah Apy-THM TOprOBbIM AeCOM». 561. — (PbiMHHKy B bi a h a,) 1 6 m a p t a. — HcnpaBHHKH H3 Bhahh BbmocHT peuieHHe o npHMHpeHHH jKHTeAeft ceAa ^epsTyA c MOHa-CTbipeM Xype3yA, npnneM HryMeH corAauiaeTCH noAyuaTb «3aot c ouara» h ABa ahh SapmHHbi, a Tauxe o6pOK HaTypou, a 3a npouiAoe — noAyuHTb-TOAbKO nAaTy B OAHH 3AOT. 562. — 6 anpejia. — 3kohom MOHaerbipH ÂHHHoaca jKaAyeTCH rocnoAapio BaAaxHH, hto «MouiHeHbi» H3 ypeKeuiTb (PbiMHHKyA CapaT) BTopraioTCfl b npeAeAbi MOHacTbipcKoro noMecTbH, He AaiOT oîauiTHHy h npH-HHHHIOT pa3AHHHbie yfibITKH, He CoSAIOAaH CTapblfi' nopHAOK. 563. — 21 anpejia. — HecKOAbKO JKHTeAeft noMecTbH MOHacTbipn TncMaHa, JlpaKMomaca, HOAyiOTCH HryMeHy, hto mahahihA ynpaBAHioiUHH JXasi ZlyAySeft npuTecHHeT hx b cbh3h c oTauiTHHoft h o6pokom c Apyrnx npoAyKTOB h npocHT cMeHHTb ero. 564. — 1 8 m a h. — ÂHaiJiopa SbiBiuero BToporo cnaTapa JlyMHTpy TonAHnaHy rocnoAapro OTHOCHTeAbHo paccAeAOBaHHH, npoH3BeAeHHoro hm no >KaAo6e 3kohom3 MOHacTbipn ÂHHHoaca Ha «MoniHeHOB» H3 ypeKsuiTb, no KOTOpOH yCTaHaBAHBaiOTCH o6H3aTeAbCTBa AAH Tex, KTO nOAb3yeTCH noMe-CTbeM MOHaCTbipH. 565. — (ByxapecT,) 20 Mas. — MnxanA Illyny, rocnoAapb Ba-AaxHH, coo6maeT HcnpaBHHKaM Bhahm CBOe peuieHHe OTHOCHTeAbHo Mep, KOTOpbie HyjKHO npHHHTb npOTHB JKHTeAefi KoCTeuiTb, Ha KOTOpblX >Ka.;iyeTCH Bhctphhkhh HryMeH, hto He OTpa6aTbreaH noAHocTbio 6apinHHHbie ahh h ApyrHMH HapymeHHHMH npHHHHHAH y6bITKH MOHaCTblpIO. 566. — 1 4 hiohh. — HryMeH MOHacrapH ApAHtein scaAyeTca roc-noAapK) MnxaHAy Illyny, hto jkhtcah «yHrypeHH» H3 ceA Kop6u h JJom-HeuiTb, AaBiuHe 3anncb npu noceAeHHH AaBaTb toabko o6poK, a fiapuiHiiy OTpaOaTbiBaTb b Apyrnx noMecTbnx, Tenepb xotht pa6oTaTb Ha 6apmHHe TaM jue, a oh He corAauiaeTCH, tsk Kax y hhx MHoro ckoth h MOHacTbipro-He 6yAeT hhk3koh noAb3bi. 567. — 1 4 hiohh. —#HryMeH MOHacrapn ToBopa HOAyeTCH rocnoAapio, HTO >KHTeAH nOMeCTbH OKHHIUOapeAe He BbinOAHHIOT CBOHX o6H3a-TeAbfiTB, He oTpaSaTbiBaiOT noAHocTbio Bcefl SapmHHbi, a Taxaie He Aaior cnoAHa o6poK. 156 568. — 22 hiojih. — «MouiHeHbi» cejia PoaTa AoroBapHBaiOTCH c HryMeHOM H3 CTaBponojieoca 0Tpa6aTbiBaTb Ha OapmnHe no 2 ahh, AeHb Ha KOCOBHHe H AeHb C B030M, njiaTHTb 3a K03 H CBHHeft, a Te, KOTOpbie 6y-AVT ceHTb Ha MOHacrapCHOH 3eMJie, 6yayT AaBaTb oOpoK HaTypon. 569. — 3 aBrycTa. — CneT MOHacTbipa THCMaHa 3a ynjiaTy ctoh-mocth Kocb6bi ceHa, Ana UbiraH, KOTOpbie ne xoTejin paOoTaTb h Ha hx MeCTO 6bIAH H3HHTbI JIIOAH. 570. — 13 aBrycTa. — HryMeH MOHacrapa ApfljKeui jKajryeTca rocnoAapio, hto HeKOTopbie JKHTenH ceaa KocTeuiTb He oTpaSaraBaiOT 6ap-m,HHy no oObinaio, He njiaTHT oOpoKa, 3hmoh npoAaioT ceHo h nycxaiOT CKOT B Jiec, KOTOpblH nOpTHT, npHHHHHH M0H3CTbIpI0 yObITKH. 571. — (ByxapecT,) 17 ceHTaăpa. — Maxanji IUyny, roc-noAapb BajiaxHH, npHKa3braaeT HcnpaBHHKaM ZI,biM6oBHUbi o6a3aTb xm-e-jieft, nacymnx ckot b noMecTbax Bajia Kacejiop, IleTpoaa H3 Kanyji IIh-CKyjiyft, Bacacxa h IleTpoaa, AoroBopHTbca c nocnaHHbiM MHTponojiHH 06 ynaaTe 3a cyxaT (Bbinac) h 3a noTpaBbi b jiecy. 572. — (K bi m n y ji y h r,). 2 6 c e h t h 6 p a. — HcnpaBHHKH Myc-nena paccMaTpHBaiOT cnop MeaKemcKoro enncKona c >KHTejiaMH KocTeuiTb ti ycTaHaBJiHBaiOT Ana o6enx ctopoh o6a3aTenbCTBa cornacHo «KnHre yno-JKeHHH». 576. — 20 a e k a 6 p s. — AHaifiopa 6oap, KOTOpbiM rocnoAapb no-pyHHA paccneAOBaTb jKanoSy «HOKaHamefi» (3a6oHin;HKOB) H3 CjiaHHKa Ha MOHaCTbipb Kojiua, KOTOpblH HaCHJIbHO BJiaAeeT HMH ; H3yHHB COAepHKHTeJIH CjI3HHK3 HBJIHIOTCa OapiAHHHblMH KpeCTbHH3MH MOHaCTblpa. 178 6 577. — 4 4)eBPajIH- — Bhctphakhh HryMeH HcajiyeTca rocno- Aapio BanaxHH, hto jkhtcah MOHacTbipcKHX noMecTHH He OTpaOoTajiH Bcex 3hmhhx AHeiî Ha 6apui,HHe 3a MHoro neT, a T3K5Ke He xotht npHB03HTb h B03a ApOB k xpaMOBOMy ahio Cb. rpnropHa JleKanoAHTa, h npocHT AaTb npHKa3 HcnpaBHHKaM BbIJIHH O B3bICK3HHH. 157 TJ 578. — (KpaSoBa,) 2 6 MapTa. — HryMeH hs Xype3a xa-jiyeTCH KaHMaKaMy KpaftoBbi, hto jkhtcah m Ban Ae Onep He iiotht oTpa-6aTbmaTb SapmHHHbie ahh, npeAnonHTaa njiaTHTb «3jiot c ^biMa», KOTopbifl oh He npHHHMaeT, t3k Kax MOHacrapio HyxHa pa6onah cnjia, h npocnr flHBaH peuiHTb, «cKOjibKO AHefl hm pa6oTaTb Ha 6apmHHe, ynjiaTHB h 3J10T C ablMa». 579. — (PbiMHHKy BbiJina,) 6 m a a. — HcnpaBHHKH Bhahh, HoaH KapaMaHJiny h HoaH OreTeJiemaHy, npHKa3bmaiOT Chmo, BaTatfiy' Ko3hh, paccjie^oBaTb jKaaioSy nryMeHa MOHacTbipa Ko3hh Ha JKHTejieft Ko-cTeuiTH h o6a3aTb hx He npo^aBaib BnpeAfc CBoero bhh3 6e3 pa3pemeHHa h oiyiaTb 3a^;ojiHieHHbiH hmh ofipoK c ceHa. 580. — (KpaSoBa,) 9 h io h h. — )Kht6ah ceai a roma (Roşim) HcaaiyioTCH KaflMaKaMy KpafloBbi, hto hobhh HryMeH MOHacrapa /Khthh yBeJIHHHJI HM KOJIHHeCTBO 6apIH,HHHbIX AHefl H 06p0K, H TOBOpAT, HTO eCAH oh He yAOBOJibCTByeTCH «3aotom c AOMa», ohh nepecejiHTca Ha Apyroe-noMecTbe. 581. — (KpaăoBa,) 11 h io h h. — HcnpaBHHKH JJoAHca AOKJia-AbiBaioT KaHMaxaMy KpafioBbi, hto ohh paccMOTpejiH cnop >KHrejieH c nry-MeHOM MOHaCTbipa >KhTHH H, nOCKOJIbKy OH OTKa3ajICH OT «3AOT3 C JIOMa», npeAJioîKeHHoro KpecTbHHaMH, couiAHCb Ha tom, hto ohh 6yAyT OTpadara-BaTb Ha 6apm,HHe BOceMb AHefl h nAaTHTb 3a ceHo b 33bhchmocth ot pa3-MepOB CKHpA- 582. — {T bi p r o b h hi t e,) 18 hiohh. — PaAy PoAecKy, 6hb- IHHH BeAHKHH KAIOHapb, HCnp3BHHK J],HM6oBHH,bI, AOKA3AbIBaeT rOCnOAapK),. b cbh3h c BbinacoM CKOTa, npHHaAAeiKamero BbiAKy, CAyxHAOMy cnsTapa,. b noMecTbe Bbipcapb, hto jkhtbah, KOTopbie nacyT ckot He b noMecTbax, rAe ohh iKHByT, a b Apyrnx, corAacHbi «0Tpa6aTbiBaTb Ha OapmHHe,. oahh no ABa, a APyrne no Tpn ahh, He 6yAynH perneHO, hto6h Bce paâOTaAH 0AHH3K0B0». 583. — (Byxapeci,) 28 hiohh. — ÂHacJiopa AHBaHa no TaiK6e HXHTeAefl noMecTbH CKHTa rOAeuiTb c HryMeHOM MOHacTbipH KbiMnyAyHr OTHOCHTeAbHO CpOKOB OTpa6aTbIBaHHH 6apuiHHHbIX AHefl H o6pOKa c ceHa ; nocTaHOBAeHO, no npocb6e KpecTbHH, 6paTb ceHO — OAHy KonHy H3 nara h OTpa6aTbiBaTb Ha 6apin,HHe nerape pa3a b îoa, no «yAoxeHino». 584. — (ByxapecT,) 5 hiojih. — MHTponoAHT BaAaxHH, Ha 0CH0B3HHH pacnopaxeHHa rocnoAapa Ham/ian MaBporeHb, ocBo6ojKAaer TpHAUaTb aiHTeAefl, ropomaH H3 TeprHnbi, ot QapniHHbi, o6pOKa h moho-noAHH Ha HannTKH h AaeT hm npaBo SpaTb cyxne ApoBa aah tohkh H3 Ae-cob c Apyrnx nOMeCTHH MOHaCTbipH. 585. — 8 h io ji a. — HryMeH MOHacrapa Xype3 jKaAyeTca rocno-Aapio BaaaxHH, hto JKHTeAH h3 Baa Ae Onep He xotht paSoTaTb Ha 6ap-uiHHe h AaBaTb; «hto noAoaceHO», cnHTaa noMecTbe cbohm, h asiot toabro «30 napaae c onara h oâpoK c ceHa h c KyKypy3bi hah nmeHHiibi», a Hh-KOAaft MaBporeHb npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM MexeAHHiţa npoH3BecTK paccAeAOBaHHa. 158 586. — (KpafioBa,) 14 rnojifl. — Bonpe AHBaHa KpaftoBbi cy-Aht >Kajio6y rpynnu XHTeAefi cejia Bbip3euiTb (Bbuina) Ha Bhctphhkoto' nryMeHa, KOTopbift 6ojibine He no3BOJisieT hm KOCHTb ceHo Ha 3eMJie, npo-AaHHoS hx poflOM, h pemaioT, hto MOHacTbipb 6yzi,eT BJia^eTb caAaMH, a ecjiH OTAacr hx ApyrHM, KpecTbHHe H3 Bbip3eiHTb HMeioT npaBO BepHVTi» TeM ASHbrn nepe3 cyA h KOCHTb caMHM, OTAaBaa o6poK. 587. — (ByxapecT,) 7 aBrycTa. — HryMeH MOHacrapn PaAy-Boao xanyeTCH rocnoAapio, hto ikhtcah noMecTbH MsHeuiTb H3 ceji Ojis-MbIH3eHb, KOKOHIb H EytjlTH, HeCMOTpH Ha TO, HTO HM yMeHblIIHAH 6ap-mHHy ao rnecTH AHefl, He xotht OTpa6aTbiBaTb Aaxe sth ahh h He AaiOT h o6poKa c ceHa, h npocHT AaTb npHKa3aHHe HcnpaBHHKaM ye3Aa 3acT3BHTb-HX BbinOAHHTb CBOH 06H3aTeAbCTBa. 588. — 21 ceHTafipa. — HryMeH MOHacrapH MoTpy iKaAyeTCH KaflMaKaMy KpafloBbi, hto jkhtcah h3 HoHeuiTb, HMeiomne nncbMeHHoe co-rAauieHHe o tom, htoShi, noMHMO «AbiMHOro 3Aora», OTpaSaTbiBaTb Ha 6ap-LHHHe TpH AHH B TOAy, He OTpaSaTbIBaiOT HX, H npOCHT npHKa33Tb HM Bbl-nOAHHTb CBOiI 06H3aTeAbCTBa. 589. — 2 OKTafipa. — HcnpaBHHKH ApA^euia paccMHTpHBaiOT THîKSy HryMeHa MOHacTbipH ApA>Kem c KpecTbHHaMH H3 KocTeuiTb h o6h-3bIBaiOT HX COdAIOAaTb 3anHCb. 590. — (MoHacTbipb KaMnyjiyHr,) 2 o k t a 6 p a. — KpecTbHHe «yHrypeHbi» H3 noMecTbH CTSHeiiiTb MOHacTbipH KtiMnyAyHr a a iot HryMeHy 3anncb 06 vcaobhhx, Ha KOTopbix ohh corAacHbi ocTaTbCH : o6poK c ceHa — o ah a nacTb H3 ceMH, c Apyrnx noceBOB — no o6biHaio, OapmnHa uiecTb AHefl h BcnaxaTb KawAOMy HAyry no oAHOMy noroHy. 591. — 6 oKTaSpa. — }Khtcah cena HyTypHua «h cbipObi h py-MbiHbi H3 XlpocaiHTb» AaiOT 3anncb HryMeHy MOHacTbipH >Khthh o6 ycAO-BHHX, Ha KOTOpblX OHH MOryT JKHTb B HOMeCTbe I nA3THTb nO OAHOMy «AbIM -HOMy 3AOTy» h OTpaOaTbiBaTb Ha 6apmHHe Tpn ahh, naxaTb EecHofi oahii AeHb h AaBaTb AecHTHHy co Bcex npOAyKTOB. 592. — 26 oKTa6pa. — )Kht6ah ceAa OpHBy, MHBymHe b noMecTbe MOHacTbipH AHHHoaca, AaiOT Aoro^ieTy 3anHCb, corAamancb nAaTHTb 3a 6aprn,HHy no acbhhocto 6aHb c AOMa h AaBaTb o6poK c noceBOB h co cKomeHHoro hmh ceHa. 593. — (MoHacTbipb TncMaHa,) 4 a e k a 6 p a. — HryMeH MOHacTbipH TncMaHa npocHT HcnpaBHHKOB MexeAHHHa npnKa3aTb jkhtcahm MaTeio h HHKyAaio AAMeraHHiieft, pa36HBiHHM caAbi h BHHorpaAHHKH Ha 3eMAHX noMecTbH EpreBHHHH, AaBaTb o6pOK HAH CyAHTbCH. 594. — 2 3 A e k a 6 p a. — HcnpaBHHKH ApA^ema AOKAaAbraaiOT b aHaijiope o npoAOAiKeHHH th*6h KpecTbHH H3 KocTeuiTb c HryMeHOM mo-HaCTbipH ApAHCeUI OTHOCHTeAbHO 06p0HHbIX 06H3aTeAbCTB. 159■ o 1787 595. — (KpaftoBa,) 2 5 HHeapn. — TpeTHH jiorocjm Teopre cooSmaeT nryMeHy MOHacrapa Moipy, hto nasau KpailoBbi Bbmec pe-iiieHHe, no KOTopoMy JKHTejin H3 HoHemrb o6H3anbi jih6o coSjno/iaTb Aan-noe hmh MOHacTbipro o6a3aTeJibCTBO, jih6o OTpaSoTaTb eMy no 12 AHeft. 596. — 26 (J>eBpajia. — >K.nTejin KocxeniTb AaioT sanncb nry-Meny MOHacTbipa ApA*em b tom, hto ohh corjiacnbi Ha o6poK c ceHa b pa3Mepe 1/7, a c nponero — «no oSbinaio», n o6n3yK>TCH BnepeA ne Bbi3bi- B3Tb HHK3KHX HeyAOBOJIbCTBHH H 3a60THTbCH O M0H3CTbIpCK0M CeHe, KaK •O CBOeM COdCTBeHHOM. 597. — (Byxapecî,) 3 m a p t a. — ÂHa^iopa umana BajiaxnH rocnoAapio h yTBepxtAeHHe ee HHKOJiaeM MaBporeHb oTHocHTejibHO THHcSbi ■cTOJibHHKa KoHCTaHTHHa HeHnyjiecKy, BjiaAejibua cejia Bornapb (XI,hm6o-BHna), c AparoMnpoM KaTaHa, KOTOpbift nocTpoiu nojioBHHy noua Ha ero oeMJie h He xoneT pa6oTaTb Ha 6apmHHe. 598. — (PbiMHHKy Bhijiqa,) 5 m a p t a. — HcnpaBHHKH BbiJWH paccjieAyioT cnop jKHTe^ien cejia Mhjiocth c nryMeHOM MOHacrapa BHCTpHna, Ha KOToporo ohh noxojiOBajiHCb rocnoAapio 3a o6pox c ceHa h KOJIHHeCTBO 6apmHHHbIX AHeft, H o6H3bIBaiOT KpeCTbflH 3anjiaTHTb AeHbraMH o6poK c ceHa 3a npomjibiH roA, a Ha SapiiţHHe pa6oTaTb 12 Aneft, cor.riacHO «KHHre yjioxceHHH». 599. — PbiMHHKy B biji h a, 11 Mapxa. — HcnpaBHHKH BbiJiHH cyAHT >Kajio6y BHCTpHUKoro HryMeHa Ha xpecibim H3 KocTeuiTb, KOTopbie He xotht pa6oTaTb Ha Sapirurae, n, BbicjiyuiaB o6e CTopoHbi, no-CTaHOBAHK)T, HTO KpeCTbHHe H3 KoCTHCKH AOAJKHbl OTpadaTbIBaTb Ha 6ap-uînne 8 AHeîl, a KpecTbHHe H3 IlbeTpaHb h BapaTenb — no 12 Aneft. 600. — 17 MapTa. — Ehctphukhh nryMeH xajiyeTCH rocnoAapio BajiaxHH, hto jkhtcjih noMecTHft, pacnojionceHHbix BOKpyr MOHacTbipa, He xotht AaBaTb o6poK, pa6oTaTb Ha 6apm,HHe h npoAaiOT bhho 6e3 pa3pe-meHHH, h npocHT npHKa3aTb ncnpaBHHKaM o6fl3aTb hx BbinojiHHTb 3aKOH-Hbie o6H3aTejibCTBa. 601. — 17 anpejin, — >KHTejin «cbipfîbi» h «yHrypeHbi» H3 Fle-pHtnopy AaioT 3anncb nryMeHy H3 ByKOBana, o6H3yacb njiaTim. 3a Bbinac ckot3 h 3a Apyrne o6H3aTejibCTBa, Ha noApoSHO nepenHCjieHHbix ycjioBHnx. 602. — 9 Mau. — ^KnTejin cc,xa HoHeniTb a a iot sanncb nryMeHy MonacTbipa MoTpy, o6H3yacb OTpaSaTbiBaTb Ha 6apin,HHe ABa aha, y6paTb eMy KyKypy3y, njiaTHTb «AbiMHbift 3Aot», o6poK c ceHa h noceBOB h Aep-5KHTb CK0THHK3 npH MOHaCTbipCKHX KOpOBaX. 603. — 6 aBrycîa. ^ HryMeH MOHacrapn BajieHb xaAyeTCH roc-noAapio BajiaxnH, hto jkhtcjih noMecTbn He xotht padoTaxb Ha 6apmHHe h npoAaiOT bhho 6e3 ero pa3pemeHHH. 604. — 12 0KTa6ps. — PacneT o6poxa c KyKypy3bi no noMe-CTbHM TpeCTHeHH, KopJlSTeUITH H Map3HHHeHH0 JlyHAHib (flpaXOBa) Mh-TponojiHH BaAaxHH. 160 1 605. — 2 4 o k t s 6 p h. — KariHTaH Baciuie Orapy AaeT 3anncb HryMeHy MOnacTbipa HyneT, no KOTopoft o6H3ycTcn nasam b TCKyineM roAy c oropoîKeHHoro cjiHBOBOro ca^a KHTejien MOHacTbipcxoro noMecTbH h o6n3aTb hx pa6oTaTb Ha dapuţH-He, AaBaTb o6poK n «nponee», 3anpexHB hm npoAaBaTb cBoe bhho. 611..— 7 m a p t a. — rion ÂHApen H3 Typa Bshh IIlTecjiaHeinTHAOp h Apyrne jKirrejiH AaioT 3anncb HryMeHy H3 Xype3a Ha pa3peineHHe AaTb hm «neJiHHy c 6ypbHHOM» Ha xojiMe llHTeuiTb, KOTopyio ohh ohhctht h Ha-caAHT TaM BHHorpaAHHK h (|)pyKTOBbie AepeBbH h 6yayT AaBaTb OTauiTHHy no o6binaio, a ao Toro ksk BHHorpaAHHK HanHeT njioAOHOCHTb, KaîKAbiH 6yAex AaBaTb b roA OAHy oxy Bocicy MOHacTbipro. 612. — 6 anpejiH. — Ehctphhkhh HryMeH xaaiyeTCH JlHBaHy KpafioBbi, hto JKHTejin noMecTbH ne xotht paSoTaTb Ha 6apmHHe, «poA-CTBeHHHKH BOJIOHTepOB» TOpryiOT He33K0HH0 BHHOM, «p33eiHH» H3 Bop3HKH 33XBaTHJIH MOHaCTbipCKHe 3eMAH, a AAH nOCTpOHKH MOCTa HepeS BHCTpnny 6bIJI B3HT JieCHOH MaTepHajI MOHacTbipH. 613. — (PbiMHHKy B bi a h a,) 11 an pe ah. — HryMeH MOHa-cTbipa BHCTpnua *ajiyeTCH HcnpaBHHKaM Bhahh, hto jKHTejin KocTeuiTb, pa6oTaioiH,He b noMecTbe BaHAeeft, HMeioT «HeAOHMKy no ogpoKy h 6ap-UlHHe», H npOCHT CHAOH 3aCT3BHTb HX HCnOJIHHTb AOAJKHyiO pa60Ty HJIH no3BaTb hx b cyA, a HcnpaBHHKH nopynaioT sto KanHTaHy TyAopHK9, BaTa^y BOJIOCTH K03HH. I / 11 — c. 1812 161 614. — (ByxapecT,) 25 anpejia. — Kbciwa, MHXponojmx Yh-rpoBjiaxHH, npocHT umau cxpaHbi npHKasaxb HcnpaBHHKaM jlbiM6oBHU,bs o6«3aTb JKHTejiefi noMecTBH CaicyeHb paficrraTh Ha âapmHHe h AaBaxb oâpotc oxoSpas y hhx aaHHyio hm HHmxaeM MaBporeHb rpaMOTy 06 ocboocorac-HHH OT gapmHHbl H o6pOKa H CBH^eTejIbCTBO HX npejUHeCXBeHHHKOB, Ha oc-HOB3HHH KOTOpblX OHH «npOXHBHXCH». 615. — 25 anpejia. — HryMeH ckht3 CapaHHHemxb xajiyexcsr HCnpaBHHKaM BbIJIHH, VTO JKHXeJIH nOMeCTbH He XOTHT BbinOJlHHTb «o6bIHHyK> 6apmHHy no o6binaio 3twum», h ncnpaBHHKH pemaiOT nocnaxb Tyjia cjiy-JKHJlOrO, KOTOpblH HaCHJIbHO 3aCT3BHT HX HCnOJIHHXb CBOH 06H3axeJIbCTBa. 616. — (PbiMHHKy BbiJina,) 26 anpejin. — Ilo "npHKa3y J3,HBaHa KpafloBbi, ncnpaBHHKH Bhjihh pa36Hpaiox )xajio6y BHCxpHUKoro HryMeHa Ha >KHxe.neii H3 Bbip3emTb, KOTopbie «c #ep30cxbio» BcnaxajiH mo-HacTbipcKHe ca^bi h ckochjih TaM TpaBy, He OT^aB odpoKa, h peruaiox, nxa Bnpeflb ohh He MoryT BxoaHXb b noMecTbe 6e3 pa3penieHHH HryMeHa. 617. — (T w p r o b h in t e,) 2 3 hiohh. — HcnpaBHHKH JI,biM6oBHU,bi paCCMaTpHBaiOT OTKâ3 JKHTeJiefi H3 CaKyeHb OTpabaTbIBaTb MHXponOJIHH na SapmHHe 12 men h njiaxnxb o6poK c ceHa no 12 rpouieft (napajie), xax KaK rocnoAapb Hhk. MaBporeHb yMeHbuiHji hm 6apm,HHy a o 6 AHeîi h o6p ok c ceHa jio 6 rpomefi. 618. — (K M m n y ji y h r,) 2 3 hiohh. — HcnpaBHHKH Mycnejia paccMaTpHBaiOT oTKas KpecxbHH noMecTbn KpmaiHTb MOHacxbipn ÂHHHoaca BbinoJiHHTb cboh o6H3axejibcxBa neperi, apeH^aTopaMii Pany J3,acK3Jiy h jio-' ro(|)3ii,ejioM HnKOJiae, xax KaK a o axoro ohh AepxaAH noMecTbe b apeHfle 22 rojia, h yfieiKAaiox hx oxpaâaxhiBaxb inecTb AHeft Ha KocoBHiie h Aasaxb, oSpoK c noceBOB u cfipyKxoBbix AepeBbeB. 619. — 20 H IO JI fl. - >KHTejIH nOMeCTbH CSKyeHb (XlblMbOBHUa) Aaiox 3anHCb, o6H3yncb nepen MHxponojiHeft ASBaxb, HanHHaa c «Syftymeă oceHH» no AecHTb rpoineft (napajie) c AOMa 3a o6poK c ceHa, KaK h b Apy~ rax noMecTbax, oSeman 6bixb xohhhmh ii c «ApyrHMH noAaxaMH». 17 9 1 620. — 7 «an, — >KHrejiH cejia Taxapaiî Aaiox 3anncb HcnpaBHH-nejiy maxpapH XlyMHxpy riojiH3y, nxo, KaK TOJibKO aBcxpHîtcKoe bohcko VHAeT H3 cejia, ohh nepecejiHTCH b ero noMecxhe h 6yAyT AaBaxb eMy no «oa-HOMy jieio c a,OMa h no Kypnne» hjih «nexbipe ahh Ha 6apm,HHe h ojmy Kypnny». 621. — (PbiMHHKy BbiJina,) 2 4 hiohh. — KpecTbHHe «yHry-peHbl» H3 CJIoSoAbl Bs6eHb AaiOT B HCnpaBHHKBT BbIJIHH 3anHCb, B KOTopofi 3aflBJiHioT, mto o6H3ajiHCb nepeA HryMeHOM MOHacxbipa Bncxpuita, KOTopo-My npHHaAJiewHT noMecrae, hxo KaxcflbiH ceMeftHbiS nejioBen SyAex oxpa-fiaTbiBaxb Ha 6apin,HHe no nieexb AHeă b roAy h AaBaxb obbniHbiH oâpoK. 622. — 3 aBrycxa. — HryMeH MOHacxbipn KscnHoapejie npocHT AHBaH BajiaxHH npHKa3axb, qxofibi KHxejia noMecxbH AaBajiH o6pOK, pa6o-xajiH Ha SapmHHe h njiaxnjin 3a Bbinac cnoxa (cyxax). 162 623. — (ByxapecT,) 28 HOflfipa. — HryMeH MOHacrapn Cao- 6o3hh >Ka/iyeTCH rocno/iapro, hto bo BpeMeHa MaBporeHb KpecTbHHe noMe-CŢbH nOJiyHHJlH «HpHBHJIJierHlO npOTHB oâblHaa 3eMJlH» H OH 6bljl IlpHHyJK AeH #aTb hm 120 TajiepoB ; npocHT npHKa3aTb BepHyTb eMy ACHbrn h o6h-3aTb «HTeJieft pa6oTaTb na 6apm,HHe h AaeaTb co Bcero o6poKa «no o6bHiaio». : 624. — (ByxapecT,) 2 aeKaâpa. — AHa4>opa BeJibMOJKHbix 6oap h pemeime rocnoAaps Miixaajia fflyuy no xajio6e HryMeHa MOHa-ctbipH Cjio6o3hh Ha KpecTbHH, nojiyHHBiHHX npHBHjyierHio ot MaBporeHb, c oTMeHoft AaHHofl CTapofi 3anHCH h c o633aTejibCTBOM BepHyTb nonyneHHbie Tajiepbi h BbinojiHHTb oOnaaTeJibCTBa «no 3aK0Hy h oâbinaio cTpaHbi». 625. — {K a p a k a ji,) 30AeKa6pa. — ffîmem cern OcHKa p,e >Koc, b noMecTbe OoapHHa Bap6y UlTnpSeH, h cejia OcHKa Ae Cyc, co6-CTBeHHOCTH MaHOJiaKe BpbiHKOBsmy, AaioT ncnpaBHHKaM ye3Aa 3anHCb, no KOTOpOH oSaayiOTCH, HTO KaJKAblH OCTaHeTCH Ha TOM MeCTe, r^e oh naxo-AHTCH, HToQbl He npHHHHHTb B./iaACJIbU.aM HeyAOBOJIbCTBHH — B OTHOUieHHH noceBOB, — CBH3aHHbix c nepexoAOM H3 OAHoro noMecTb» b Apyroe. 1792 626. — (B y x a p e ct,) 20 h h b ap h. — MnTponoJiHT BajiaxHH KocMa nonaeT rocnoaapio aHaif>opy h npocHT npHKasaTb ncnpaBHHKaM B,;iamKH npiiHyAHTh jKHTejieă noMecTbH rieTpoaa, npHHa^jieHcamero MHTpo-nojiHH, 0Tpa6aTbiBaTb 6apiu,HHy b padonax akhx, a He AeHbraMH, KaK ohh xotht, h aaBaTb o6poK HâTypoH no o6binaio. 627. — 5 4>eBpaji5î. — HryMeH H3 Xype3a jKajiyeTCH rocnoAapio, hto jKHTejiH H3 Baăa Ae Onep, KOTopwe o6n3aAHCb no 3annch AaBaxb no 3JiOTy c AOMa h OTpa6aTbiBaTb una ahh, He BbinojiHHAH o6H3aTe.;ibCTBa pa-6oTaTb, h npocHT o6«3aTb hx pa6oTaTb Ha OapmnHe, corAacHO «yAOxe-hhio», 12 AHeă b toa h ota3tb b stom CMbrcjie npHKa3 ncnpaBHHKaM TopjKa. 628. — 5 cj) e b p a ji h. — HryMeH H3 Xype3a JKaJiyeTCH rocnoAapio, hto 2 KpecTbHHHHa H3 Bana m Onep, 51ko6 Paus h ero 6paT MnxaHAa, bo BpeMH BOHHbl nOCTaBHAH Ha 36MAe MOHaCTbipH ABe Me/IbHHUbI, He HM ea Ha to pa3peuieHHH, a npocHT AaTb npHKa3 HcnpaBHHKaM Top>Ka o6s3aTb hx ydpaTb MeAbHHUbl. 629. — 9 m a a. — HryMeH MOHacTHpa PaAy-BoA3 Aaer nncbMO îkh-TeAHM H3 BaAeHb-MycneA 06 ycTaHOBJieHHH fiapmHHbi AeHbraMM, no oaho-My Ta^epy h 20 napaAe c AOMa, h aah nonoB, abhkohoS h mhphh, a TaK>Ke oOblHHblH o6pOK. 630. — {B a a e h fa,) 9 m a h. — X^htcah H3 BsAeHb-MycneA, no-MecTbH MOHacTbipn PaAy-BoA3, AaioT nncbMO HryMeny HraaTnio h 6Aaro-AapaT 3a ycraHOBAeHHe 6apmftHbi AeHbraMH, noATopa TaAepa c AOMa b toa H ofiblHHMH o6pOK. 163 631. — 2 3 Mas. — HryMeH m Xype3a xaAyeTCA rocnoAapio Ba-aaxHH, >ito >KHTejiH H3 BaHA Ae Hep, «3/fbie h HenoKOpHbie aioah», He AaiOT eMy CAaiiaxb b apeuAy Bfainac b ropax apyrHM >kht6Aam h chmh ne njiaTBT peHbi, npocHMon MOHacrapeM, h npocnr np«Ka3aTb HcnpaBHHKaM Topaca 06H3aTb HX BbinOAHATb CBOH 06H3aTeJIbCTBa. 632. — ByxapecT, 30 Mas. — «CyAefiHoe bcaomctbo» paccjie-AyeT aejio uexffy XlyMHTpy lloJiH3y, KOTOpwfi TpedyeT, ato6h 6apmHHa OTpaQaTbiBaiiacb, a He BbinjiaaHBajiacb, h KHxeAAMH H3 ToMiiiaHb (Caax), Koxopbie yKa3biBaioT, mo y hhx hmcctch yjioweHHe aaBaTb no 1,60 3AOTa b toa, h pemaeT, ato KpecTbAHe aoaachh oTpafiaxHBaTb Ha Sapmme 12 AHefi h He HMeioT npaBa noKHAaxb noMecTbe. 633. — 3 0 h io h a. — HryMeH MOHacTbipA CaaoBa AtaAyexcA roc-noaapio, ato pbiraHe He xotat paâoTaTb Ha peMOHTe aomob, a Apyrne jkh-TeJin pa6oTaîOT na OapmHHe TOAbKO ABa aha h AaiOT «AbiMHbiă 3aot», nop-tat eMy aec aaa toproB.au, npoaaioT bhho h boakv b yâbixoK MonacTbipio ; npocHT AaTb npjiKa3 HcnpaBHHKaM npHHyAHTb hx k 12 aham CapmHHbi h HpOAHM oOflSaHHOCTHM no ,06bIAai0. 634. — 1 2 aiojiH. — CBBureHHHKH h «MeA*HHfflH» H3 ceA Jle-peHb, ypayeHb, KoJiuy î/HreHHAop h Ap. HcaAyiOTCA HryMeHy ckhth ByAHra (ApA>Keui) h SoapaM coBAaAeAbuaM, ato apeHAarop noMecTbA Koauy Yh-reHHAop, b kotopom ohh îKHByT, 5ÎHe apHayT HnBy, npHTecHAeT hx bcaacckh h o6pek hx Ha roAOAHyio CMepTb BMecTe c hx ckothhoh. 635. — (ByxapecT,) 20 hîoaa. — Muxa-HA fflyuy, rocnoAapb BaaaxHH, npHKa3HBaeT HcnpaBHHKaM Bhaah paccAeAOBaTb, npaBAa ah, ATO «MarAaniH» H3 nOMeCTHH MOHaCTbipA BHCTpHna HMeiOT «npHBbIHKy» pa-6oTaTb Ha 6apuj,HHe TOAbKo inecTb Anefi, KaK h «noKSHamH», h aoao-jKiiTb eMy. 636. — (ByxapecT,) 29ceHTa6pA. — AHaiJiopa BeAHKoro ao-ro(|)3Ta MnxaHAa KpeuyAecKy rocnoAapio, yTBepnrAeHHaa MHxaHAOM IHy-uy, OTHocHTeAbHo tajk6h jKHTejieă H3 Hhcaov (Caax) c HryMenoM cKHTa HHCA3y H3-3a OTArOmeHHH yCAOBHH SapiUHHbl H o6pOKa, C nOCT3HOBAeHHeM, ATO, noCKOAbKy y KpeCTbAH HeT nHCbMeHHOrO yCAOBHA, OHH AOAJKHbl pa6o-TaTb corAacHo «KHHre yAoxceHHH». 637. — (ByxapecT,) 11 o k t a 6 p a. — MnxaHA LLIyuy, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3bmaeT HcnpaBHHKaM ve3AOB noâyxcAaTb KpecTbAH BbixoAHTb Ha noceBHbie pa6ora, ceaTb nuieHHny h AAMeHb, «atoSh 3Hkoh-AHTb, nona ctoht xopoiBaA noroAa». 638. — (IlHTeiiiTb,) 27okta6pa. — ^Khtcah ceAa KpTyruaHb, coceAH noMecTbA MbHacrapA KoTMAHa, AaioT HryMeny 3anHCb, o6a3yHCb h BnpeAb oTpaSaTbiBaTb Ha SapmHHe no Tpn a ha 3a ynacTOK Ayra Ha Kpaio ceAa, nan nocTahobha cyA ncnpaBHHKOB. 639. — 1 HoafipH. — OKhtcah H3 KacAHoapeAe, noMecTbA Mona-cTbipA KoTponeHb, Aaiox HryMeHy 3anacb, o6A3yscb ynAaTHTb 3a OapuiHHy «co Bcex aomob no xaAepy h Aaxb no Kypnne». 164 640. — (® o a e ui t h a e )K o c,) 22hoh6ph. — )KHTeAH m 4>o-jieuiTH ao >Koc (Bbuma) /zaiot .'iorocfzeTy h c n p a b h h m h h 3anHCb, ato ohh AOBO/ibHbi ycTaHOBJieHHbiM MOHacrapeM Xype3 oOpokom c ceHa, KyKypy3bi H AP-, a T3K5K6 COrjiaCHbl C OTpa6oTKO0 12 AHeft OapmHHU. 641. — (Kon3HeHb,) 1 ae.Ka6pH. — JKjrreAH H3 KonaHeHh, poAHTeJiH KOTopbix npoAaAH seMAio HopAaKe CspAapy, cyAHAHCb bo Bpe-MeHa MaBporeHb c cmhom noKymiiHKa, xotbbuihm SpaTb c hhx orauiTHHy — oAho BeApo H3 Aiia/zn,aTH BMecro 1 6aHH c BeApa, KaK AasaAH ao tex nop, h 3a -HeynjiaHeHHbiH H3AHUieK 3eMAH, 6yAyHH o6H3aH AaTb hm eme 308 Ta-JiepoB, 5K3Ayi0TCH Tenepb rocnoAapio, hto Ha hhx noAaHo b cya, hto6bi o6n3aTb BepHytb noAyneHHbie AeHbru, h npocsrr OKa3aTb hm cnpaBeAAHBOCTb. . 642. — 1 4 a e k a 6 p h. — AHatţzopa OoapHHa Bhhthah npHxa roc-noAâpio oTHOCHxe.nbHO xxaAoSbi rpynnw >KHTeAeS ceAa OpacHHcryA (Ha-(|30b) , y KOTOpblX BO BpCMH BOHHbl aBCTpHHCKOe BOHCKO 33XBaTHAO HpHrOTOB-AeHHHH oSpoK HaTypofi, a apeHAaTop AoxoAa c noivrecTbH cnaTapa Thkh, yexaBUiero b Typmno, aAdaHeu; Hyuiy, 3acTaBAHeT hx nAaraTb ySbiTOK. HecMorpH Ha pacnopHJKeHHe rocnoAaps, hto neAOHMKa no o6poKy 3a BpeMH BO0HbI He B3bICKHBaeTCH. 643. — (ByxapecT,) 15 aeKa6pa. — JKiiTeAH ceAa OyHAyn JlaKyAyă, noMecTbH MOHacTbipn PaAy-BoA3, asiot 3anncb, o6fl3yHCb OTpa-OaTbiBaTb KaiKAbiS Ha 6apm,HHe no rnecTH AHeft b toa. 644. — (Byxapec t,) 23 aeka 6 p h. — ÂHa^opa BeAHKoro năşiră nea Jîjzaz-ce rocnoAapio h perneHHe Miixauna LUyuy OTHOCHTeAbHo >khtc-nen noMecTbH 3HMHHna, npHaAAe*amero A.;iezKHX c TOBapaMH, koto-pbie He ynAanHBaioT TaMoiKeHHbix nouiAHH. 1793 645. — 16 e b p a a h. — XOitcah ceAa KoMouiTeHb (Hon*) xxa-AyioTCH KaHMaKaMy KpaHOBbi, hto apeHAaTop noMecTbH, HHKOAae JIaAy, 6epeT y hhx TperaHy no ABa raAepa h oahh 3Aot, bmccto oahoto TypeHKoro nepBOHua, Kax ohh habthah 6onpHHy MaHOAaKe BpbiHKOBaHy, h no 50 ra--AepoB b toa 3a we.TbHHiiy, KOTopbie ohh paHbme He nAaTHAH. 646. — Byxapecr, 23 (jjeBpana. — HryMeH MOHacTbipn Xy-pe3 HcaAyeTCH rocnoAapio, hto tkhtcah H3 Ban Ae Onep ne bhhoahhiot hh OA«oro o6si3aTeAbCTBa no OTHomeHHio k BAaAeAbuy; BeAHKKH Jioroi})3T BepxHeft 3eMAH yKa3biBaeT b aHazjiope, hto CAeAyeT no 3aKOHy, h Aack-caHApy Mopy3H npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM Pop nea 3acraBHTb KpecTbHH nOAHHHHTbCH COTAaCHO VAOIKeHHlO AHB3Ha. 647. — 26 iji e b p a ji h. — HryMeH MOHacTbipn Mhcah xaAyeTCH rocnoAapio, hto achtcah noMecTbH Tpana He OTpaOaTbiBaiOT mec™ AHeft Ha 6apmHHe, He aaiOT oSpona HaTypoH h He coOAioAaioT mohohoahio Ha npo-Aawy HanHTKOB, h npocHT astb npHKa3 xpecrbanaM BbinoAHHTb cboh o6h- 165 3aTejibCTBa, t3k Kaic oh HMeeT 6oJibuiyfo HysAy b Aeiihrax, hto6h nocjiarb MOHacTbipio «H3 Typen,Koft cTpanbi», KOTopOMy noATOHeH. 648. — 1 anpejiH. — HryMeH MOHacTbipa KoTponeHb xcajiyeTCH rocnoaapio, hto jkhtgjih noMecTba XepacTpayji n jlparoMHpexuTb He xotht OTpadaTbiBaTb 12 AHeft 6apniHHbi b roA, npeAno'HiTan AaBaTb no 3JioTy c AOMa, a eMy Hy>KHa pa6oTa ; npocHT 3acT3BHTb nx paSoTarb. 649. — (KoTponeHb,) 23 an pe ah. — XOiTeAH noiwecTbH Jlyft-Ka AaioT 3anHCb nryMeHy MOHacrapn KoTponeHb, o6H3yHCb AaBaTb 3a 6ap-iUHHy no OflHOMy Tajiepy h no KypHiţe c KajKAoro AOMa, a bhho h boakv h6 noAaBaTb 6ea pa3peineHHH. 650. — Tbipry JKny, 2 m a a. — HcnpaBHHKH Top>Ka npHKa3bi-BaioT ypcaice, BaTaijiy boaocth Hoean, paccjieAOBaTb Ha MecTe *aAo6y HryMeHa H3 Xypeaa Ha mmejieu H3 Bafta Ae Hep h yKa3aTb b nncbMeH-hoh (|)OpMe no k3khm nyHKTaM He 6buio AocTHrayTo corjiauieHHe, hto6h HBHTbCH «AAH OKOHHaHHH THHiSbl». 651. — (ByxapecT,) 4 m a h. — AjiencaHAp Mopy3H, rocnoAapb BajiaxHH, yTBepîKAaeT corjiaiueHHe MentAy nryMeHOM MOHacrapa Cerapaa h KpecTbaHaMH noMecTba, KOTopwe o6a3yioTCH OTpaSaTbmaTb Ha OapmnHe naTb AHeft h oahh AeHb co BceMH cjiyraMn Ha naxoie, 6paTb ApoBa TOjibKo AJia TonxH b /iecy, AaBaTb 3a npoAaaîy BHHâ ao npa3AHHKa cb. BacnAHH rio oAHOMy BeApy c 6ohkh h oahh Tajiep, AaBaTb oSpox HaTypoft corjiacno «KHure y.TO/KeiiHH». 652. — (ByxapecT,) 2 7 m a a. — OnjiapeT, MHTponoAHT Ba/ia-xhh, npocnr b aHatţiope, hto6h rocnoAapb npHK33aA ncnpaBHHKaM HjioMHUbi 3acT3BHTb îKHTejiefi noMecTba Akchhth, npnHaAAejKamero MHTponoAHH, ko-Topbre xoxaT njiaTHTb 3a 6apmHHy no 3JioTy b toa, 0Tpa6aTbiBaTb ee 12 AHeft b roAy b nerape cpona. 653. — (ByxapecT,) 3 aBrycTa. — «jl,enapTaMeHT cnsTapoB» cyAHT th/k6v uemjxy cmnbHHKOM KoHCTaHTHHOM HeHay/iecKy h HnKyaaeM jieiJjeAKHy 3a HapyineHHe Mexn h Bbinac ckot3 6e3 pa3peuieHHS n nocTa HOBJiaeT, hto HHKOJiaft Aecf)eA>KHy AOJiaceH nepenec™ cboh 3a6op coraacHO Me*eBHM 3H3KaM h 0Tpa6aTbiBaTb aah HfeHnyjiecKy Ha SapmnHe ABa ahh b roA 3a Bbinac BoebMH rojioB ckot3, a HannTKH He HMeeT npaBa npoAaBaTb. 654. — 2 0 aBrycxa. — XOrrejiH Jian JlyjiySen H3 cejia Elypqe-AeHb h MnxanA Herps H3 Konanocw o6H3yiOTCH no 3anHcn 6biTb nocjiym-HHK3MH MOHacTbipa TnCMaHa, paSoTaa Ha BHHorpaAHHKe b B3Ji3HeuiTb: oOnecTH ero 3a6opoM, CAe.aaTb kojibh h o6pa6oraTb ero 3a cbom cneT, B3a-MeH ocBo6o>KAeHHH ot noAaieft. 655. — (PwMHHKy B hi a n a,) . 2 5 aBrycTa. — BoftKy Orpo-pcxy, npHineAiUHft «H3-3a Orna» h noMecTbe MOHacTbipn BucTpHua, mvieHye-Moe Cyxaui hah KapnHHHin, AaeT 3anHCb, hto BnpeAb SyaeT padoTarb Ha 6apuiHHe no «BbiconafiineMy noBejieHHio ero BeAHnecTBa rocnoAapa» h AaBaTb HryMeHy oOpox «no odwnaio». lf>6 656. — 2 2 h o a 6 p h. — Hecm/ibRO jKHTejieS ceAa Bap6yjienitE> {HjioMHua) H3 noMecTba MOHacrapa KoTponeHb AaioT HryMeHy 3anHCb, .odH3yacb OTpaSarasaTh Ha 6apiHHHe 12 AHeft h AaTb Tpex neAOBeK b noc-jiyuiHHKH, nan 6.7iaroAapHocTb 3a ero xoAaTaftcTBo riepeA rocnoAapeM, hto-6br «ocbo6oaha hx ot noHtoBoft cjiy>K6bi» h onpeAeAHA hm noAaTb. 657. — (ByxapecT,) 5 AexaSpa. — ÂAeKcaHAp Mopy3H, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM TeAeopMaHa paccAeAOBatb *aAo6y nryMeHa H3 AHHHoacbi Ha «neTbipe, nHTb ceMeficTB», • nocTpoHBniHX jKHAHUEa nocepeAHHe MonacTbipcnoro noMecTbH nyuHHTeft, npHHHHHB «BpeA caAaM H nocesaM». 658. — (CîpoeuiTb,) 31 aeka6p a, — ^Khtcah Cxpoeiurb cooâuxaiOT nryMeHy MOHacTbipn BHCTpHiţa, hto, b cner aoatob 3a npoiUAbie roAH, ohh nocbiJiaioT noxa cto TanepOB h npocHT noAOJKAaTb ocraAbiioe ao «MacneHHUbi». 17 9 4 659. — (KpaSoBa,) 13 HHBapa. — JKhtcah noMecTba Mona-CTbipsi CaAOBa asiot HryMeHy 3anHCb, b npucyTCTBHH HcnpaBHHKOB jJoAKa, hto, nocKOAbKy hx yaajioâa na yBeAHneHHe oSpona c ceHa 0Ka3aAacb Heo-6ocHOBaHHoft, hx ocBoSoKAaioT ot HaK33aHHH h ohh o6H3yiOTCfl BnpeAb B tohhocth BbinoAHHTb «MyApbie yKa3aHM ero BejiHnecTBa rocnoAapa». 660. — 4 MapTa..— >Khtchh CoxoAOJia (Top*) jxaAyioTCH rocno-Aapio, hto b npaBAeHHe MHxaHAa IUyuy HryMeH MOHacTbipa Xype3 BwrHaA hx H3 noMecTba, a no cyAy, Ha KOTopoM HryMeH npHder k «yAOBKaM», ohh <5hah H3rHaHH, 3anepTbi b TiopMy, a AOMa hx pa3pynwAH. 661. — 17 anpejiH. - HryMeH H3 ApHora H h Ayr, AaHHbie hm b noMecrbe MOHacTbipn, o6«3yHCb AaBaTb odpox c noceBOB no o6biqaro h oTpaâaTbraaTb Ha 6apmHHe no uiecTb AHeft. 167 664. — 8 m a a. — )¥imejm cejia JhviaewTb Aaiot 3anncb HryMeHy H3 Mhcjih, o6H3y?icb 3a nojib3v, nojiyqaeMyro ot MOHacTbipcKoro noMecTbsi, rAe ohh /KHrsyr, njiaTHTb bm6cto oapimnibi no 50 napajie b toa, ynjianH-BaeMbix b Aenb cb. reoprasi. 665. — (ByxapecT,) 6 h » ji a. — AJiexcaHAp Mopy3H, rocno-Aapb Bajiaxnn, npHxa3biBaeT ncnpaBHHKaM Caaxa paccneAOBaTb xajioây nryMeHa MOHacTbipn BgjieHb Ha Tpex WHTejien, KOTopbie, He coSjnoAan mo-HonojiHH MOHacTbrpa Ha npoAajKy BHHa h boakh, TeppopH3HpyiOT KopnMa-peâ, npoAaiomHX MOHacrapcKyio BOAKy, h CAejiaTh «3anT» (KOHifiHCKaHHio). 666. — 23 aBrycTa. — >KjiTejib Paay chh Enaxe, HMetomnă h6-jiohh b noMecTbe MOHacrapa Miicjih h Oynynn «6er;ibiM» c XHjmmeM b ApyroM MecTe, AaeT HryMeHy 3anHCb, o6a3yHCb «aaBaxb» 6apin,HHy 3a rop, to ecTb njiaTHTb aeHbraMH «xax aaiOT h Apyrne, HMeromiie ycaAbObi». 667. — (KpaăoBa,) 1 h o h 6 p h. — HcnpaBHHKH JJOAJKa paccjie-AyioT 0Txa3 jKHTejieH cejia roma oTpaSaTHBaTb Ha 6apmHHe niec.Tb AHen BpyHHyjo h ABa ahh c njryroM Ha HryMeHa MOHacTwpH >Khthh hjih ynaanH-BâTb no 3JiOTy b toa c KaxAoro AOMa h OTpaOaraBaTb TpH ahh BpyHnyio h Asa ahh c njiyroM ; ohh corAamaioTCH njiaTHTb no 3jioTy c AOMa h oipa-SaTbjBaîb Ha 6apm,HHe oahh AeHb, — h AOKJiaAbiBaioT KaHMaxaMy. 668. — (KpanoBa,) 5 h o a 6 p a. — /1,iib3h KpaăoBbi, paccMo-TpeB th>k6v >KHTeaeâ cejia roma c HryMeHOM MOHacTbipa )Khthh, nocxa-hobahst npeAAOJKHTb hm corjiacHTbCH, corjiacHo 6ojiee cTapoMy o6bniaio, OTpa6aTbiBaTb aa OapmHHe no rnecTb AHen BpynHyio h ABa c nayraMH, har 5Ke noAHHHHTbCH npeAnncaHHHM yjioxeHHH h oTpaOaTbiBaTb 12 AHeii Ha OapmHHe h oTAaBaTb oâpoK npoAyKTaMH, coOjnoAaH MOHonojiHio MonacTbipn na npoAaxy BHHa h boakh. 669. — 1 6 h o a 6 p a. — JKhtcjih cejia rbimTeuiTb asiot 3anHCb HryMeHy H3 PaAy-BOA3, B KOTOpOH HOATBepJKAaiOT, HTO OHH 33HHAH AeHbrH H3 noKynxy mitneBbrx npoAyKTOB h BepnvT hx cooOipa, c nponenxaMH, oTpaOo-TaB Ha MOHacTbipn jvia ynjiaTbi HajioroB b Ka3Hy — KOTopbie BHecex nry-MeH, h OTpaâoTaB Ha OapmHHe no inecTb ah6h KajKAHH. 670. — 25 Hoafipa. — Cn3Tap ,H,yMHTpaiHKy TonjmqaHy, HcnpaB-hhk TeneopMaHa, aohocht khh3îo AjiexcaHApy Mopy3H, hto b pe3yjibTaTe npOH3BeA6HHoro paccneAOBaHHH ycranoB/ieHo, «cto 3aaoji >Ke hhocxb no o 6-poxy, KOTopbiH IlapacKHBa Mojiax TpeSyeT c xcHTeneâ HMeHHH AjiexcanApa BoAH, KHHJKeCKOH CJIoOOAbl, OTHOCHTCH KO BpeMeHH BOHHbl, KOrAa TypKH «coSpajin 3epHo ACHTejien». 671. — (PbiMHHKy B bi ji a a,) 14 ^eKafipa. — HecKOAbKO jKHTeAeft KocTeuiTb AaiOT 3anncb BHCTpHpKOMy HryMeHy, no KCTopofi o6h-3yioTCH He npoAaBaTb BnpeAfe BHHa Ha cene, rAe npoAaeTCH toabko mo-HacTbipcKoe bhho no 3axoHy h o6binaio. 672. — (PbiMHHKy B bi a a a,) 14 jenafipa. — HcnpaBHHKH BbuiMH paccMaTpHBaiOT >Ka.ao6y BHCTpHHKoro nryMeHa na >KHxe.iefi Koc-TeuiTb, KOTopbie ne co6juojxaK>T MOHonoAHio MOHacrapa Ha npOAaxy HanHT-kob, 0TKa3biBâK)TCH n.xaTHTb o6poK no noMecTbio BaHAeefi h He pa3peuiaioT 168 MOHâCTHpiO CTaBHTb HOBbie CyKHOBâJIbHH AAH 3HIiyHOB, H oâflSVIOT KpeCTMH nonpOCHTb npOIUCHH H H 33HBHTb, MTO OHH 6yjiyT BbinOJÎHHTb BCe o6h33-TeJIbCTBa. 1795 673. — (Byxapecr,) 8 (j) e b p a ji a. — Heny^iaft Jiec})eA*Hy, chh BbMKy, >KHTC.;ib noMecTb» Bomapb (flbiMSoBHua), m KOToporo 6biBinHH BeJiamii CT0.7ibHHtiHiî KoHCTaHTHH HenMyaccKy nopaJi b cya 3a to, hto tot, 3aHHB noA XHJimm 'iacTb ero BjiaAeHM, He OTpafiaTbiBacr eMy ABa ahh Ha 6apmHHe, He npucTâBHji nacryxa k cKOTy h nopTHT eMy noceBbi, npoAaeT bhho h BOAKy, ne HMeH Ha 3to npaBa, — AaeT nepeA cyAOM sanucb, mo BnpeAb 6yAeT BbinojiHHTb Bc,e Tpe6yeMbie c Hero o6H3aTejibCTBa. 674. — 24 (j) e b p a a. — ApAJKecKHH enHCKon a KoHCTaHTHHy Mopy3H Ha âoapHHa Bshhks ypnaHyji, KOTopbiâ nocraBHji b enHCKoncKOM hmchhh HoMHeuiTb KopHMy h MeJibHHuy, nopyHHB hx 6apm,HH-HOMy KpecTbHHHHy HoHy Onany, h npocHT npHKa3aTb ncnpaBHHKaM npo-h3B€cth paccJieAOBaHHe ii AaTb eMy yAOBJieTBopeHne. 675. — 1 5 m a p t a. — 3kohom MOHacTbipn BucTpHua xajiyeTCH KHH3IO, HTO JKHTejIH cejl CjI3TH0apa, EoSHHeiHTH, JXpaHOBSU,, KpHBa, n«Tpa Ae ?Koc h njieuioio caMoynpaBHO cpy6HJiH b MOHacTbipCKOM Jiecy JlpaHOBan tî THHAeHb (PoMaHau) ABe TbicHHH ABaAAaTb nHTb xcojiyAeBbix AepeBbeB H B3HJ1H HtOJiyAH, OCT3BHB MOHaCTblpCKHX CBHHefi yMHpaTb I'0..70AHOH CMep-Tbio ; npocHT npon3BecTH paccaeAOBaHHe h B03MecTHTb eMy ySbiTKii. 676. — 22 m a p t a. — HryMeH MOHacrapa BneTpHHa jKaJiyeTCH KHH3K), HTO HeKOTOpbie ÎKHTeJIH KoCTeiIITb, H3A3BHa BJIâAeBHIHe yroAneM BaHAeeft B3aMen o6poKa h Tpex Anefi 6apmnHbi, nocjie bohhh He Bbinoji-HHIOT CBOH 06H3aTeJIbCTBa, — H npOCHT AaTb npHKa3 ncnpaBHHKaM Bbice-AHTb npOTHBHXAHXCH, HT06bI OTA3Tb yTOAbe npHIHJIbIM JHOAHiM, Hm,yiH,HM MecTo ajih nponuTaHHH. 677. — 24 MapTa. — Bhctphiikhh nryMeH jKaayeica khhşio, hto JKHTejiH ceji KocTeuiTb, BaHAeeft, Bajienb, MaHaHJieiHTb h OojîeuiTb, HMeio-mne SoJibujyro 3ăA0Ji?KeHH0CTb no 6apin,HHe, He 3axoTeaH bhhth Ha paSoTy, KOTAa HX no3Ba.3H, H npOCHT AaTb npHKa3 ncnpaBHHKaM BbIJlHH 3aCT3BHTb HX BbUIOJIHHTb CBOH o6n3aTejibCTBa. 678. — 19 anpejin. — ^KHTejiH KocTeuiTb ahiot 3anHCb Bhctphh-KOMy nryMeHy h npocHT npomeHbH sa y6biTKH, npHHHHeHHhie hx otk330m BHHTe Ha QapiHHHy h oTAaTb odpon 3a noMecTbe BanAeeH, n o6a3yiOTCH BnpeAb co6jiK)AaTb b tohhocth ycraHOBjieHHe 1778 roAa h BbinonHHTb Bce rrpeAnncaHHbre oâmarejibCTBa. ,679. — 23 anpe/ifl. — ^KnTejni ceji yp3HnenH Ae >Koc, yp3HneHH Jie Cyc h JlyAeuiTb (H-tomuua) naior 3anncb KoTpoaeHCKOMy HryMeHy b TOM, HTO HMea HViKAy B naCT&HUJ,e, HaXOAHmeMCH B MOHacTbipCKOM yTOAbe BapâyjieiHTH, corJiacna 0Tpa6aTHBaTb Ha SapmHHe TpH ahh, c BHKynoM no OAHOMy 3jioTy, KOTopbie dyAyr Ebiaurarbca m 12 AHeii, oipaGaTbinae-MblX SoflpaM OajIKOHHy B HMeHHH yp3HHeHH, TAe OHH XHBVT. J69 680. — (ByxapecT,) 9 Mas. — AnexcaHAP Mopy3H, rocnoAapb BanaxHH, AaeT npHKa3 HcnpaBHHKaM BnaniKH o6H3aTb xHTeneâ noMecTbH •Oa.hboh MOHacTbipH flaHTejieHMOH, 0Tpa6aTbiBaTb 12 Anefi Ha 6apmHHe, 'Oxa.aBai'b o6poK npoAyKTaMH, coSAJOAaTb MOHononHio Ha npoAancy Ha-nHTKOB h Apyrae o6a3aTejibCTBa. 681. — (Tbrpry Xny,) 11 Mas. — PîcnpaBHHK TopjKa nopy- naeT oAHOMy H3 cbohx OTnpaBHTbCH nonynHTb oOpoK 3a nponiJibiH roa c hocgbob b yroAbe BapsiuTeHH MOHAcTbipn TncMaHa ot Teopre TpaH- A.a(J)Hpa h IlBTpy Knpio H3 ce.ia FypeHb. 682. — 1 1 Mas. — KaHMaKaMHH KpafioBbi Aaer npHKa3 WepOaHy, «nnaemy» H3 ToneuiTb OTnpaBHTbCH c hoahomohhhmh ot ncnpaBHHKOB TopAca b ceAo TypeHb h noAynHTb ofipoK 3a noceBbi b hmghhh MOHacrapn THCMana, KaK yKa3aHO b AHCTe HcnpaBHHnena. 683. — 3 a e k a 6 p h. — HryMeH MonacTbipn PbiHKSHOByn xa-JiyeTCH KHH3IO, HTO KHTeAH HMeHHH He XOTHT OTpa6aTbIBaTb 12 AHeft 6ap-IH,HHbI H npOCHT AaTb npHKa3 HCnpaBHHKHM MycneAa 33CTaBHTb HX BbinOA-HBTb CBOH 06fl3aTeJlbCTBa. 684. — PbiMHHKy BbiJiHa, 18 a e k a 6 p h. — Ilo npHKa-3aHHK) KHH3S HCnpaBHHKH BblAHH paCCMaTpHBaiOT JKajIoOy JKHTeAefl H3 BorA3HeniTb Ha HryMena H3 ApHOTbi, KOTopbiH yBejimun hm achctkhbih ofipoK 3a ceno h othhji y hhx nacTb caAOB, «BbiKopneBaHHbix» hmh, h no-CTaHOBAHioT, hto ah6o ohh ynAaHHBaiOT no 10 napaAe 3a B03, ah6o AaioT naTypoS oahh bo3 H3 abchth, a BbiKopneBaHHbie ca am ocxaiOTCH hm. 685. — PbiMHHKy B bi ah a, 22 a e k a 6 p h. — HnKOAae, Xlpa-thh, CiaHKy, reopre, PaAy h Apyrne achtcah hmghhh MOHacTbipn BHCTpHpa, o6BHHHeMbie b nopyfiKe Aeca aah npoAa>KH, cooSinaiOT HcnpaBHHKaM BblAHH, HTO OHH pygHAH AeC AHIHb AAH CBOHX X03HHCTBeHHbIX Hy>KA. 1796 686. — MoHacTbipb Xhthh, 7 hiohh. — >KHTeAH HMeHHH MOHacTbipn ^Khthh, KpuneHb h BepeuiTb AaioT 3anncb nryMeHy, no ko-Topofl cornamaioTCH paOoTaTb Ha SapnţHHe rnecTb AHefi b roAy, TOAbKO AeTOM, a ecAH pa6oTH 6yAeT MeHbiue — pa6oTaTb Tpn ahh h AonAaTHTB no 3AOTy c AOMa, bhxoahtb BecHOH Ha pa6oTy c nAyraMH, nAaTHTb o6poic no oObmaio h co6AK>AaTb MOHonoAbHoe npaBo BAaAeAbna Ha npoAaAcy HarlHTKOB. 1797 687. — (ByxapecT,) 9 ij) e b p a ji s. — reopre fIoAH3y h Ahtca AnocTOA, KynHBiuHe y MOHacrapn ,Z],Hnyn aoxoa c noMecTba ^ht3ahh (HAOMHua,), AcaayioTCH rocnoAapio, hto achtcah, HMeiomHe BHHorpaAHHKH. nponaioT cBoe bhho b KopnMax, npHHHHHH hm ySbiTOK, h npocHT nocAaTb KHsmecKoro neAOBena 3anpetHTb hm 3to. 170 688. — (ByxapecT,) 27 4>eBpajiH. — ^Khtcjih cena JlyăKa (Hjk{)Ob) coo6maior HryMeHy MOHacrapn KoTpoqeHb, hto ohh He nponaror BHHa b po3HHii;y, TOJibKo «acynbiH XlyMHTpy npHBe3 nojiTopbi 6ohkh b cejio, k JIa3apio, h nepeB03HT ero b SoneHKax b MOHacTbipb, k BnaAenbiry». 689. — 3 m a r. — MopAaKe HeKynecKy, BnaAenep noMecTba Khox-jţeHb, cooâmaer HryMeHy MOHacrapn Pbimhhk, hto6h noMOHb eMy ynaAHTb cnop c cejioM ByAa, cBoe cornameHne c KpecTbHHaMH : OTpaoaTbiBaTb Ha ‘SapmHHe BoceMb AHeii b toa h 0TB03HTb Tpn 6ohkh BHHa b ceao, pySHTb KOJIbH A'TH BHHOrpajI,HHKOB, AaBaTb no OAHOMy K03JICHKy C AGCHTH K03 H no neTbipe 6aHH c Ka>KAoft CBHHbH. 690. — 2 3 m a a. — >KHTejiH cena ByAa asiot 3anHcb HryMeHy mo-nacTbipn Phmhhk, o6H3yacb 0Tpa6aTbiBaTb Ha 6apm,HHe no 12 AHeft h BbinoJiHHTb Bce Apyrne o6H3aTenbcTBa «no o6binaio 3eMnn, npaBHnaM h yKasaHHHM rocnoAapcKHM.» 691. — MoaacTbipb Xhthh, 30 hiohh. — }KHTejiH cena CoMop (MexeAHHu) a a iot 3anncb HryMeHy MOHacTbipn )KHTHaHy, oOasysicb AaBaTb 3aot co ABOpa, naxaTb BecHoS ajih HyjKA MOHacTbipa, 0Tpa6aTbiBaTb na OapiHHHe Tpn ahh, nepeB03HTb npoAyKTbi H3 noMecTbfl ahh ocBoOowAeHHH ot ynjiaTbi 3Aot3, He npoAaBaTb BHHa h He bxoahth b jiec 6e3 pa3peuieHHH. 692. — (ByxapecT,) 15 hkwi». — /J,ocoi|)TeH, MHTpononHT BanaxHH, npocHT rocnoAapn b aHacjiope npHiKeHHK> AHBaHa. 693. — 16 ^enafipn. — CneT MOHacTbipH Tbipmop 3a HeynnaTy OTaUITHHbl C BHHOrpaAHKKOB H3 Zlo6pOTbI, CK0T3 H 3JIOT3 C AOM3. 17 9 8 694. — (ByxapecT,) . 1 6 anpejis. — KoHcraHTHH XaHAxepnH, rocnoAapb BanaxHH, yTBep*AaeT peuieHHe AHBaHa no Aeny «HTenefi cena BaAeuiTb, KOTopbie, Ha ocHOBaHHH noAAenbHoro AOKyMeHTa 06 ocBo6o>KAe-HHH OT KpenOCTHOH 33BHCHM0CTH, npOCHJIH OTASTb HM nOMeCTbe, KOTOpbIM BJiaAeeT MOHacTbipb KbiMnynyHr, h pBeT b hx npHcyTCTBHH AOKyMeHT, htoSm OHH «yCnOKOHJIHCb». 695. — (ByxapecT,) 24 anpejin. — HryMeH MOHacrbipn KoTpo'ienb manycrcH rocnoAapio, hto jKHTejin cen yp3HHeHb h JlyAcuiTb, HMeiourne ManeHbKoe noMecrbe h AoroBopHBumecfl nacTH ckot Ha 3eMne MOHacTbipa BapSyneuiTb, He coOnioAaioT coAepacaHHsi 3anncH b OTHOUieHHH o6H3aTenbCTB, H npocHT npHKa3aTb HcnpaBHHKaM fîjlONWUbl 3aCT3BHTb HX BbinOnHHTb 06H3aTenhCTBa. 171 696. — 25 anpejiH. — XKHTeAH ceaa BopaHeniTb AaioT 3annci> 6cmpHHy rhhh BopaHecKy, b KOTopoă corjiamaiOTCH OTpa6aTbiBaTb Ha 6ap-iHHHe nojiTopa ahh, 3a pa3pemeHHe yKpbiBaTb ckot noA HaBe.coM b ero-noMecTbH nonacKa Ae Cyc. 697. — ByxapecT, 26 Mas. — ÂHaefiopa XlnBaHa rocnoAapio BaaaxHH oTHOCHTeabHO THHc6bi jKHTejieă noMecTbH BapdyjieuiTb c nryMe-hom MOHacTbipa KoTpoHeHb, KOTopbift BMecTO 3JiOTa c AOMa o6maji hx pa-6oTaTb Ha 6apmnHe no BoceMb AHefi, no KOTOpofi peuieHo, hto KpecTbHiie nenpaBbi h aojijkhh co6jHoaaTb nHCbMeHHoe corjiameHHe. 698. — (T bi p r o b h ui t e,) 17 hiojih. — AHacJiopa HcnpaBHHKOB Xl.HM6oBHH.bi rocnonapio, o paccjieaoBaHHH Taxâbi Mexxay jkhtcjihmh noMecTbH cKHTa nbipjiHTa h HryMeHOM o 6apui,HHHbix pa6oTax, Bbinace kos h «xaBaeTe» Jieca, b kotopoh yKa3biBaeTCH, hto KpecTbHHe corjiacHjmcb 0Tpa6aTbiBaTb Ha 6apm,HHe uiecTb AHeft, ho OTKa3HBaiOTCH VAOBjieTBopHTb. ocTajibHbie npeTeH3HH h Tpe6yioT cyna b AHBaHe. 699. — (ByxapecT,) 22 hiojih. — AHacjiopa, noAaHHaa xpeMH 6oHpaMH rocnonapR) BaaaxHH KoHCTaHTHHy XaHAHcepjni o paccjieAOBaHHic cnopa MeîKAy 36 KocapHMH-OATHHaMH H3 f opaca h HcnpaBHHqeAOM noMe-crea Moromoan, kotophm oh He ynAaTHA 3a CAejiaHHyio pa6oiy ycjioB-jieHHyio cyMMy, no 23 6aHH b AeHb h oxy KyKypy3H0H MyKH. 700. — (ByxapecT,) 1 aBrycTa. — CyAMi JXenapTaMeHTa, paccMOTpeB Aejio jKHTejiefi H3 CTpsouiTb (BjianiKa) c BAaAejiHuen noMecTbH, KJiynepHcoH PyKcaHApoS KaTapAncn, yKa3bmaiOT b aHacjiope roc-noAapio KoHCTaHTHHy XaHAJKepjiH, hto nocKOJibKy y acHTejiefi HeT oco6oro corjiameHHH, ohh o6H3aHbi OTpa6aTbiBaTb Ha 6apuiHHe ABeHaAuaTb AHeS b roAy, Kax npeAnHCHBaeT «KHnra yjioaceHHH». 701. — 3 aBrycTa. — JXBa jkhtcjih noMecTbH KbiHHCKa (BAauiKa), npHHaAJieHKHTe-jiefi noMecba KoMapHHK, npHHaAnejKamero ero *eHe PyKcaHApe XaH-AJKepnn, 0Tpa6aTbiBaTb Ha OapmnHe 12 Ane&, hjih ace, KorAa He 6yAer pa-60TbI, AOTOBOpHTbCH C HCnpaBHHHeAOM AasaTb ACHbTH H o6pOK HaTypOH, a Ha eJKeHeAeAbHofi npMapKe bhho h boakv MoryT npoAaBaTb TOAbKO Te, y KOTopbix 6yAeT pa3peuieHHe. 706. — (MoHacTbipb ApHOTa,) 20 a e k a 6 p h. — rion IlaTpy H3 BapOaTeniTb AaeT 3anHCb nryMeHy ApHOTbi Ha caA, nonyneHHbiH hm b npnAaHoe b ceAe JloOpHHeHb, h, nocKOAKy oh He pa6oTaeT Ha 6ap-mHHe h He AaeT o6poK MOHacTbipio, He OyAynn o6n3aH, AaeT 2 TaAepa ii OAHH 3AOT B TOA- 1799 707. — (ByxapecT,) 19 si hb a p s. — KoHCTaHTHH XaHA-3KepAH, rocnoAapb BaAaxHH, npHKa3biBaeT HcnpaBHHKaM HjKjxma paccne-AOBaTb, noneMy >KHTenH noMecTbH IlaniKaHb BennKoro 6aHa ^HMHTpaKe THKa He noAHHHHKiTCH 0Tpa6aTbiBaTb 6apin,HHy h AaBaTb o6pOK no «yAO-JKeHHK) AHBHHa», H, eCAH y HHX HeT «KaKOTO-AHOo OCo6orO COTAameHHH», •o6n3aTb hx co6AK)AaTb noAyneHHbie hmh yKa3aHHH. 708. — (ByxapecT,) 24 anpejia. — AnexcaHAp Mopy3H, roc-noAapb BanaxHH, npnKa3biBaeT HcnpaBHHKaM llpaxoBbi o6a3aTb jKHTeneă cen MspA>KHHeHb, Uhhth, BaHeuiTb h Bpa3Aa 0Tpa6araBaTb nryMeHy mo-HacTbipn MspA*HHeHb 12 AHei Ha OapmHHe, AaBaTb o6poK noApoâHO ne-peHHCAeHHblMH npOAVKTaMH H BbinOAHHTb OCTaAbHbie 06H3aTeAbCTBa nepe.A BAaAeAbneM noMecTbH. 709. — (ByxapecT,) 22 Maa. — AHaiJiopa 6oap AHBaHa rocnoAapio Ba.naxHH, AAeKcaHApy Mopy3H, o cnope Me>KAV Tparope TapTa-mecKy h Hnne Bpe30HHy h hcht6ahmh H3 Moapa EpannoionyH o Bbinace CKOTHHbl. 710. — (ByxapecT,) 7 h io h h. — AHaiJiopa BeAHKoro Aoroijma KoHCTaHTHHa KbiMnHHHHy o THHi6e nponryMeHa MOHacrapn BHepomyA c TKHTeAHMH H3 Moapa BpannoionyH (jl,biM6oBHU.a) 3a BbiroH b noMecTbe MOHacTbipn ; oh npeAAOîKHA h KpecTbHHe corjiacHjiHCb AaBaTb no 4 neTBe-pHKa KyKypysHbix nonaTKOB b toa. 711. — (T bi p r o b h m t e,) 6 hiojih. — AHac|x)pa HcnpaBHHKOB JXhmâoBimbi rocnoAapio Banaxan, AAexcaHApy Mopy3H, o THJK6e MOHa-CTbipH B(HAyA C CeAOM TnOAeHb, >KHTeAH KOTOpOTO He XOTHT OTpaâaTbIBaTb Ha 6apm,HHe mecTb AHen — nan ohh npeAAOJKHAH h nan corAacHncn nry-MeH — a XOTHT AaBaTb 3AOT c AOMa HAH OTpa6aTbIBaTb TpH AHH. 712. — 1 4 H IO A H. — j^HKHyA (3KOHOM) «MHTpOnOAHH TbiprOBH- HiTe» acanyeTCH rocnoAapio Banaxan, AneKcaHApy Mopy3H, hto TKHTenn H3 C3KyeHb, Ha ocHOBaHHH rpaMOTbi rocnoAapH HHKonan MaBporeHb n Bbray>K-AeHHoro CBHAeTeAbCTBa MHTponoAHTa Tparope, OTKa3biBaiOTCH paOoraTb Ha 173 6apmHHe h flaBaTb o6poK no oOwqaio, n npocHT npHKasaTb HcnpaBHHKaMr jJblMâOBHUbl 3aCT3BHTb HX BbinOJIHHTb 06H3aTeJIbCTBa H OTOâpaTb y HHX. AOKyMeHTbl, HTOObl «He npnqnHHTb ySblTKOB CB. MHTponojiHH». 713. — (KpafioBa,) 23 hiojih. — Mocxy, ObiBuraft TpeTHfl ap-Maui, JKajiyeTCH KaflMaKaMy KpafioBbi, htq HCHTejra ero noMecTbH XyOaBb-He jtaJiH eMy o6poKa c KyKypy3bi 3a 1784 toa h npocHT npHKasaTb HcnpaB-hhk3m TopjKa npoH3BecTH paccjieAOBaHne h B3bicKaTb c hhx c/ieAyeMoe. 714. :— (ByxapecT,) 2 aBrycTa. — MHTponojiHT BajiaxHH npocHT b aHacţiope rocno^apio AjieKcaHApy Mopy3H npHKasaTb ncnpaBHHKy Hjn})OBa 3anpeTHTb jkhtcjihm H3 Ho<|)JiHHqeHb npoH3BOAHTb noTpaBbi cbohm ckotom b noMecTbe TbiHKaSeniTb, npHnaAJiexameM MHTponojiHH, h jiobhtb pbi6y b 03epe CHaroB, He AaBan oOpona. 715. — 10 aBrycTa. — MHTponojiHT BajiaxHH npocHT b aHatj^ope rocnoAapio AjieKcaHApy Mopy3H npHKasaTb HcnpaBHHKaM XlbiM6oBHn,br O0H3aTb «MOniHeHOB», KOTOpbie 3aXB3THJIH yqaCTKH Ha CeHOKOCe, HacaAHJIH BHHOTpaAHHKH H (JipyKTOBbie caAM H OTKpbIJIH KOpMMbI B nOMeCTbe CaTeHb-BHCTHepncbi MapHyn,bi 33A3pnqacKH, KOTopoe nocjie ee CMepTH ocTaHeTcn, 3a MHTponojineH, «AaBaTb hx odpoK co Bcero». 716. — (TbiproBHuiTe,) 20 aBrycTa. — AHacjiopa ncnpaB-hhkob .HhmSobhuh rocnoAapio BajiaxHH, AjieKcaHApy Mopy3H, othoch-TejibHO paccjieAOBaHHH no AeJiy «MHTponojiHH H3 TbiproBHuiTe» c iKWTe-jihmh H3 CsKyeHb, KOTOpbie, Ha 0CH0B3HHH rpaMOTbi rocnoAapH HeKyjian MaBporeHb, He xotht OTpaOaTbiBaTb Ha OapmHHe SoAbine inecTH AHefl h AaBaTb dojibme rnecTH 6aHb 3a B03 ceHa ; npeAJiaraiOT o6n3aTb KpecTbHH: «no CTapOMy o6biqaio» paOoTaTb 12 AHeft h njiaTHTb 10 rpomefl (napaJie). 717. — (ByxapecT,) 18 ceHTflfips. — MHTponojiHT YHrpo-BjiaxHH npocHT rocnoAapa npHKasaTb HcnpaBHHKaM MexeAHHua 3anpeTHTb KpecTbHHaM noMecTHH MHTponojiHH : OpeBHna, BojiOoinaHb h rororn, pe-3aTb «HX MHCO», HTOfibl MHTponojiHH He OCTaBaJiaCb B ySbITKe. 718. — (ByxapecT,) 25 h o a 6 p a. — AHa^opa MHTponoJiHTa .HococjiTeH rocnoAapio BajiaxHH OTHOCHTejibHO 3axBaTa 3cmjih ckht3 TopaH >KHTeJiHMH ceji OeueHb h BjiHAapb, KOTOpbie He asiot o6poKa c toto, qeivr ohh no.nb3yiOTCH, h npHKa3 AjiexcaHApa HncnjiaHTH HcnpaBHHKaM ApA*e-rna npoH3BecTH paccjieAOBaHHe h 3acTâBHTi> >KHTejieft AoroBopHTbCH c enn-CT3T0M CKHT3 O naXOTHblX yqaCTKaX H BblTOHe AJIH CK0T3. 719. — (ByxapecT,) 28 h o a 6 p a. — AjieKcaHAP Mopy3H„ rocnoAapb BajiaxHH, Ha ochob3hhh peiueHHH AHBaHa h corjiauieHHH c mht TponojiHTOM, AaeT jkhtcjihm h3 CsxyeHb (XlbiMSoBHna) rpaMoiy, no koto-poft ycTaHHBJiHBaeT hm 6apin,HHy b KOJinqecTBe ceMH AHefl, ofipoK c ceHa h oBomefl — oAHa qacTb H3 a6chth — h noAaTb 3a ApoBa H3 jieca (xa-BaeT) A-ah npoAajKH. 174 720. — {/teica 6 pb). XOHTejiH cejia CsKyeHb (/tbiMdoBHua) Aaior 3anHCb AHKHyjiy (sKOHOMy) «MHTponojiHH TbiproBHuiTe», b KOTopoii aoto-BapHBaioTCH oTAaTb oâpoK c ceHa 3a HereKiHHH toa AekiraMH, no 10 rpo-rnen (napaAe) c B03a, h Ha dyAymee BpeMH — HaTypoft, oAHy KonHy H3 AeCHTH. 1800 721. — (M o h a c t bi p b >Khthh,) 18 h h b a p h. — }KHTejiir noMecTbH MOHacTbipn >Khthh AaiOT 3anncb, no KOTopoii AoroBapHBaiOTCH c HryMeHOM oTpadaTbreaTb Ha OapmnHe BoceMb AHefl TojibKo jictom, oahh AeHb BecHOH Ha naxoTe bccmh njiyraMH, OTBe3TH b MOHacTbipb Ha cb. JXk-MHTpHH B03 APOB, a 3a npOAaHCy BHHa TOAbKO Ao npa3AHHKa CB. HHKOJiaa AaTb no Tajiepy h no BeApy BHHa c 6ohkh. 722. — (ByxapecT,) 12 anpejia. — MHTponojiHT BajiaxHH npocHT HCnpaBHHKOB BAaiHKH npHKa3aTb HCHTeAHM «yHrypHHaM» noMecTbH naTpoan, npHHaA^ie>Kaui;ero MHTponojiHH, padoTara Ha 6apm,HHe b ycTaHoe-JieHHbie CpOKH H 06pa60TaTb BCIO 3eMJIIO, KOTOpOH OHH nOJIb3yiOTC5I. 723. — 2 h K) h h . — HryMeH MOHacTbipa ApHOTa HcajiyeTCH KaflMa-KaMy KpaHOBbl, HTO JKHTeJIH H3 /XoOpHHeHb, XOTH H HMeiOT BCeB03M0JKHbie 4>pyKTOBbie CaAbI, AaiOT odpOK TOAbKO CO CJIHB, npH OTpa6aTbIBaHHH Ha dapmHHe rnecTH AHefi nocbiJiaioT Majiojieranx, a cBHmeHHHKH cobccm He pa-OoTaiOT Ha 6apin,HHe h He asiot odpoxa ; npocHT npHKasaTb HcnpaBHHKaM BblJIHH o6H3aTb HX BbinOJIHHTb 06H3aTejIbCTBa nO OSbinaiO doapCKHX nOMeCTHH. 724. — 1 7 hiojih. — HcnpaBHHKH MycneAa npHKa3biBaiOT BaTacJiy bojiocth Pbiyjiyii JtoaMHeă 3anpeTHTb «AeAy Teopre», dencaBuieMy H3 noMecTbH MHneiHTb eui,e bo BpeMH bohhh b BjiauiKy, npuxoAHTb codnpaTb HdAOKH H CJIHBbl BO (})pyKTOBOM CaAy, KOTOpblH OH 6pOCHA H KOTOpblH nO npaBy hbjihctch codcTBeHHOCTb MOHacTbipH AHHHoaca. 725. — (PbiMHHKy BbiJina,) 31 AeKadpn. — KsMHHap IleTpaKe JlyKH, HcnpaBHHK BbiJinH, npHKa3biBaeT npeAe, BaTaifiy bojiocth Ko3hh, paccjieAOBaTb b cejiax noMecTbH MOHacTbipH ApHOTa wajiody Hry-MeHa, HTO Ha 3eMAH H B CaAbI deTAblX ÎKHTeAeH npHIHAH HX pOACTBeHHHKH, KOTOpbie He AaiOT odpoica h He padoTaiOT Ha dapmHHe, h o6H3aTb hx bh-noJiHHTb nojio>KeHHoe, a ecAH ohh He corjiacHTCH, nepeAaTb HMymecTBQ» derjibix «b 3anT MOHacTbipH». Bucureşti, 10 februarie 1700 Constantin Brincoveanu, domnul Ţării Romîneşti, hotărăşte, în urma cercetărilor făcute, ca Stoian şi fraţii lui din Torsura cea Mică, fe-. Ţ, ciorii lui Dragomir Boldea, care s-au răscumpărat mai înainte, să fie liberi de rumînie şi lăsaţi în pace de către Gheorghe postelnic fiul lui Hnzea vistierul, care fără drept îi reclamă. , f O carte a unor rumîni ot sud...1 de carii să legase feciorul Hrizii vişt(ier) Gheorghiţă ca să-i rumînească, fDavat gospodstvo. mi sie povelenie gospodstva mi acestor oameni, anume: Stoian cu fraţii lui, Marin i Vlad i Radul, feciorii lui Dragomir Boldea, den sat din Torsura cea Mică Ot sud...1 şi cu feciorii lor ce le va da dumnezeu, ca să fie de acum înainte în pace şi slobozii de rumînie, ei şi cu feciorii lor, de către Gheorghie postelnic sin Hrizii vist şi 'de cătră feciorii lui şi de cătră toate rudeniile lui şi de către nime nici un val şi nici o bîntuială de acum înainte să n-aibă de rumînie. Pentru că acest om anume Dragomir Bordea 2, tatul acestor oameni ce scriu mai sus, au fost rumîn lui Lociz şi jupînesii lui, Costandinei, în'că mai nainte vreme, .den sat den Torsura. Deci ei l-au slobozit de s-au răscumpărat de cătră dînşii de rumînie, ei şi cu toţi feciorii lor, drept bani gata ughi 60 şi cu zapis de răscumpărătoare de la mîna lor întărit cu mare blestem şi cu multe mărturii "de la leat 7174, şi de atunci un-coace tot au fost nişte oameni1 în pace şi slobozi de rUmînie pîn’ acutti' în zilele domnii mele. ‘ Iar cînd au fost acum, iar Gheorghiţă postelnic sin Hrizii vist(fer), el s-au sculat cu pîră şi au venit de s-au întrebat de faţă cu Stoian şi cU fraţii lui, feciorii lui Dragomir1 Boldea înaintea domnii mele la divan. Şi aşa pîra Gheorghiţă postelnic zicînd cum că” după Ce au murit Dragomir Boldea, iar Mina, muma lor, s-au fost măritat după un rumîn al lui; pre 1 Loc alb. ■ ■ ’ ui 2 Aşa în text. . . . 177 12 — ®. 1812 nume iar Dragomir din Tatomireşti şi cu acel rumîn al lui au făcut pre Marin şi pre Vladul i Radul şi sînt ai lui rumîni. Iar Stoian cu fraţii lui, el aşa s-au jăluit înaintea domnii mele, cum că după moartea tătîne-său, Dragomir Boldea, iar muma lor nu s-au mai măritat după alt bărbat, nici sînt ei făcuţi cu rumînul lui Ghiorghiţă postelnic precum zicea el, ci sînt toţi fraţi buni cu Stoian făcuţi de mumă, de tată, de Dragomir Boldea şi au şi mărturii adevărate acolo, la urmă la satul Intorsura. Deci domniia mea n-am crezut nici pe unii, nici pe alţii, ci am judecat înpreună cu tot divanul cum să meargă Ghiorghiţă postelnic înpreună cu Stoian şi cu fraţii lui la scaunul Craiovei şi să aducă Stoian cu fraţii lui, megiaşi de acolo din Torsura cea Mică, să mărturisească cu sufletele lor înaintea slugii domnii mele luî Stan vornic şi înaintea lui Ghiorghiţă postelnic pentru Marin şi pentru Vladul : sînt fraţi buni şi drepţi cu Stoian şi feciorii lui Dragomir Boldea, au sînt rumîni lui Gheorghiţă postelnic. Iar Stoian dinpreună cu fraţii Iui, după porunca domnii mele, adus-au megiiaşi din Torsura cea Mică anume : Iane cu frate-său Barbul i Oprea cu frate-său Drăgan i Dumitru diiaconul i Vladul diiaconul, feciorii popei Mărcii, care scriu în cartea domnii mele cea de poruncă şi înpreună cu alţi megiiaşi de acolo1 care ştiu lucrul lor, de au strînsu pre toţi acolo la scaurful Craiovei. Iar Ghiorghiţă postelnic el, după porunca domnii mele, nicicum n-au vrut să meargă acolo la scaunul Craiovei, nici ispravnic n-au vrut să-şi trimiţă acolo, la judecată. Şi aşteptîndu-i multă vreme şi nemergînd Ghiorghiţă postelnic, iar aceşti megiiaşi ce scriu mai sus, ei toţi înpreună au mărturisit înaintea slugii domnii mele Stan vornic, ispravnicul Craiovei, întîi pentru că Mina, muma lui Stoian şi a fraţilor lui ce scriu mai sus, cum că după ce au murit bărbatul ei, Dragomir Boldea, nu s-au mai măritat al doilea rînd, precum zicea' Ghiorghiţă postelnic. După aceea au mărturisit şi pentru Marin i Vladuli Radul cum că sînt fraţi buni cu Stoian de mumă, de tată şi feciori drepţi lui Dragomir Bor-dea', iar nu sînt făcuţi cu rumînul lui Ghiorghiţă postelnic, precum zicea el, iăr<ă> cît numai ce le făcea Ghiorghiţă postelnic năpaste pentru ca să-i rumînească făr(ă) nici o dreptate. Deci, sluga domnii mele, Stan vornic, pre aceşti megiiaşi ce scriu mai sus, nici pre această mărturiseală nu s-au lăsat, ci i-au încredinţat cu legea ţărăi şi au mărturisit toţi în sfînta biserică acolo, la Craiova, de au jurat toţi pe rînd cu sufletele lor, cu mîinile pre sfînta evanghelie într-acestaş chip, cum că Marin şi Vladul şi Radul sînt fraţi buni cu Stoian de mumă, de tată şi feciori buni lui Dragomir Boldea şi după ce au murit Dragomir Boldea, muma lor nu s-au mai măritat al doilea rînd. Şr după jurămînt au dat sluga domnii mele Stan vornic, cartea lui de mărturiseală şi aceşti megiiaşi ce sînt mai sus zişi cartea lor de jurămînt la mina Iui Stoian cu fraţii lui, întărită cu iscăliturile lor, care cărţi s-au citit în divan înaintea domnii mele. Drept aceia şi domniia mea înpreună cu toţi cinstiţii dregătorii domnii mele am adevărat cum că Stoian cu fraţii Iui sînt nişte oameni slobozi, megiiaşi. Domniia mea am judecat cu tot divanul şi am dat această carie a domnii mele lui Stoian şi fraţilor lui Marin i Vladul i Radul ca să fie de acum înainte în pace şi slobozi de rumînie ei şi cu toţi feciorii lor de cătră Ghiorghiţă postelnic sin Hrizii vist (ier) şi de cătră feciorii 178 ltti' şi de cătră toate rudeniile lui, nici un val şi nici o bîntuială de acum înainte să nu aibă de rumînie în veci. Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi credincioşi boiarii domnii mele : pan Gornea Brăiloiul vel ban i Stroe vel vornic i Diicuî vel logofăt i Mihai Cantacuzino vel spătar i Şărban vel vist i Vergo vel clucer i1 Domătraşco vel postelnic i Şărban Cantacozino vel paharnic i Radul Izvora,nul vel stolnic i Radul Golescul vel postelnic (?) *, lorga vel sîuger i Costandin Corbeanu vel pitar şi ispravnic Ştefan Cantacozino vtori logofăt. Şi s-âu scris cartea această întru al doisprăzeciiea an den domniia domnii mele de Isar logofeţelul în oraşul Bucureşti. Mesiţa îev 10 dni, leat 7208 <1700) Ştefan Cantacuzino vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc. Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveanu), f. 238—239 Copie rom. 2 Bucureşti, 4 martie 1700 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, în urma cercetărilor făcute, dă carte lui Aldea cu feciorii şi nepoţii săi din Dobrun (Romanaţi) că sînt slobozi de rumînie, poruncind să fie lăsaţi în pace de către Barbut Brătăşanut vistier, care pe nedrept îi reclama ca rumini. O carte a Aldii, feciorul Vladului Găunosul den sat din Dobrun ot sud Romanaţi. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi acestor oameni, anume Aldea, feciorul Vladului Găunosul, nepotul lui Stoian, cu feciorii lui : Vladul i Stan şi cu nepoţii lui, Barbul sin Nedelco şi Ion sin Stoicăi, nepoţii lui Stoian, din sat din Dobrun ot sud Romanaţi şi cu feciorii lor ce le va da dumnezeu ca să fie de acum înainte în pace şi slobozi de rumînie ei şi cu toţi feciorii lor şi cu toată partea lor de moşie, cîtă au avut de moştenire acolo la satul Dobrunul, de cătră Barbul vistier Brătăşamd, feciorul Mihului pitar şi de cătră verii lui, Şărban paharnic sin Predii pitar şi de cătră Costandin păharnic sin Papei vist (ier) Brătăşanul i Dră-ghici i Fota sin Mihăilă postelnic, nepoţii Ghinei biv vel vist(ier) Brătăşanul şi de cătră feciorii lor şi de cătră toate rudeniile lor, de cătră rti-minea nici un val şi nici o bîntuială de rumînie să n-aibă pentru că acest om Stoian, tatăl Vladului Găunosul, moşul Aldei şi al nepoţilor lui, cîţi scriu mai sus, el au fost om megiiaş judec cu moşiia lui cît au avut de moştenire şi de cumpărătoare, acolo la satul Dobrunul, şi tot şi-au stăpînit ale lui părţi de ocină, pe seama lui cu bună pace pîn’la zilele lui Alexandru vodă sin Iliaş vodă. Dec'r cînd au fost atuncea, iar acest om Stoian, moşul Aldei şi al nepoţilor lui, el au fost vîndut a lui parte de moşie din Dobrun cîtă au avut de cumpărătoare, a treia parte din partea Muşitoae, Radului postelnic, fe- 1 Postelnic scris peste comis. 179 cior-ul lui Mihăilă postelnic de Văleni, afară din partea lui ce au avut'de moştenire, iar capul lui nu s-au vîndut ca să fie rurnîn precum adeverează şi în cartea lui Alexandru vodă Iliaş, leat 7137. Şi de atuncea încoace tot au fost Stoian cu fiiu-său Vladul şi cu toţi feciorii lor în pace de rumînie şi cu toată partea lor de moşie ce au avut de moştenire în Dobrun pîn' la zifele răposatului strămoşului1' domnii mele Io Matei Băsarab voievod. Deci cînd au fost atunci, iar jupîneasa Grăjdana a Radului postelnic de Văleni, ia au fost vîndut a lor parte de moşie cu rumînii din Dobrun, Ghinei vist (ier), moşul Barbului vist (ier) Brătăşanul, şi a verilor lui. După aceia Ghinea vist (ier), el’ fiind fost atuncea vist (ier) mare au fost făcut cartea lui Matei vodă cu meşteşuguri pre moşiia cu rumînii o din Dobrun şi n-au fost scris. într-aceia carte numai rumînii ce au fost cumpărat, pă nume, ci au fost •scris: şi pe-acest om, pe Vladul feciorul lui Stoian, tatăl Aldei şi a nepoţilor lui, iar rumîni nu i-au fost stăpînit Ghinea yist(ier), nici după moartea lui, feciorii lui, numai ci i-au fost slujit dinpreună cu alte slugi ce au mai fost, precum şi acum pre la alţi boiari slujăscu unii şi alţii pîn’ acum în zilele domnii mele. Iar cînd au fost acum1, Barbul vist cu verii lui acolo în Dobrun, să o aleagă de cătră moşiia megieşăscă şi să adevereze şi pentru Stoian cu fiiu său Vladul, tatăl Aldei, cu nepoţii lui, sînt şi ei rumîni boi arilor den Brătăşani şi vîndutu-s-au şi ei cu partea lor de .moşie din Dobrun peste tot, Radului postelnic, au jupînesei Grăjdanii, au Ghinei vist(ier), au nu s-au vîndut? Deci acei 12 boiari, ei aşa;. au adevărat cu sufletele lor cum că Stoian cu fiiu său Vladul n-au luat,bani pe capetele lor, nici pe moşiia lor ce an'avut de moştenire, de la Radul postelnic de Vălenii , nici de la jupîneasa lui, Grăjdana, nici de la Ghinea .vist(ier), nici au fost ei rumîni, ce au fost tot oameni slobozi, cu mdşiia lor, făr’ decît s-au adevărat că au fost, vîndut acest om Stoian, Radului postelnic, numai o parte de moşie ce au avut de cumpărătoare din partea Muşătoaei acolo în Dobrun, precum adeverează şi zapisul şi după adeverinţă au fost făcut acei 12 boiari şi cartea lor la mîna Aldei cu nepoţii lui ca să aibă pace de rumînie. Iar Barbul vist(ier), nici pre această adeverinţă nu s-au lăsat, ci iar s-au sculat cu pîră asupra lui şi ăl doilea rînd, şi au venit de şTău întrebat de faţă cu Aldea şi cu nepoţii lui înaintea domnii mele la divan la Brîncoveni, scoţînd Aldea. cartea lui Alexandru vodă de moştenire şi cartea celor 12 boiari de adeverinţă pentru rumînie. Iar Barbul vist-fier) cu verii lui, ei au scos cartea lui Matei vodă, care scriia rumînii pe nume şi aflîndu-să şi Vladul, tatăl Aldei, scris într-acea carte de Ghinea 180 vistier) înpreună cu alţi rumîni, domniia mea n-au fost luat seama pre amăruntul, nici i-am citit scrisorile Aldei ce au avut la mîna lui, ci după cartea lui Matei vodă s-au fost pripit judecata, de s-au fost făcut greşâîă şi acestor oameni nedreptate, de le-am, fost spart domniia mea cartea lui Alexandru vodă şi cartea acelor 12 boiari şi i-am fost dat domniia mea din-divan la mîna Barbului vist(ier) şi a verilor lui ca să le fie rumîni, dîndu-li-se şi cartea domnii mele, ca să-i stăpînească. : : Iar Barbul vist(ier) cu verii lui vrînd ca să-şi împarţă rumînii din Dobrun şi să-şi aleagă moşiia de cătră alalţi megiiaşi, venit-au în divan de şi-au luat 24 de boiari hotărnici pe răvaşele domnii mele şi strîngîn-du-s(e) aceşti boiari toţi deplin acolo la satul Dobrunul, viind şi toţi moşnenii de faţă, scoţîndu-şi scrisorile cine ce au avut, scos-au şi Barbul vist< ier} cu verii; lui, cărţile şi zapisele. Şi cetindu-să toate pre rînd şi pre cîte zapise şi scrisori au fost adevărate şi-au luat Barbul vist(ier) cu verii lui, rumîni pre seama lor şi li s-au ales şi moşiia din Dobrun de cătră moşiia megiiaşilor. Iar pentru Aldea, feciorul Vladului Găunosul cu nepoţii lui, n-au avut boiarii de Brătăşanî nici un zapis ca să s(e) fi vîndut rumîni, făr’ decît numai acel zapis ce şi mai sus s-au scris al lui Stoian, moşul Aldii, care au fost făcut la mîna Radului postelnic de Văleni pre partea lui de moşie ce au avut de cumpărătoare de la Muşătoae, iar rumînie, nioe de moşiia lui ce au; avut de moştenire, n-au avut Barbut vist, nici» feciorii lui, nici n-au luat nici un ban- de la nimenea pe capetele lor, ca să fie rumîni, nici pre partea lor de moşie ce au de-moştenire în Dobrun. -Şi după porunca domnii mele, iar Aldea cu nepoţii lui ştiindu-se oameni drepţi, şi-au strînsu toată legea deplin pre aceşti 12 boiari ce scriu mai sus, la satul domnii mele la Brîncoveni şi au trimis şi Barbut vistţier) pe verii lui : Şărban păharnic i Costandin păharnic, care şi aceştia avea parte şi trăgea pîră pentru rumînie, ca să fie acolo de faţă la jurămî-nt să vază, putea-vor jura precum scriu răvaşele domnii mele, au nu vor putea jura? Iar aceşti 12 boiari strîngîndu-i acolo au umblat pre urma lor cu amăruntul, întrebîn-du-să unul pre altul şi pre alţi' în-prejureni de acolo. Şi cu bună adeverinţă au aflat cum că Stoian şi Vla-dul, tatăl Aldii, şi al nepoţilor lui, au fost slugi de au slujit boiarilor de Brătăşani, iar nu s-au vîndut rumîni, nici i-au stăpînit rumîni pîn’ acum. Şi după adeverinţă cu toţii înpreună au mersu de au jurat în sfînta biserică la Brîncoveni, fiind popa Dumitraşco îmbrăcat în odăjdii, toţi pre rsînd cu mîinile pre sfînta evanghelie cu sufletele lor, cum scrie mai sus, denaintea lui Şărban păharnic şi a lui Costandin păharnic, verii Bar-bului vlst(ier), fiind ispravnic la jurămînt sluga domnii mele Stamatie vtori portar. Şi după jurămînt au dat aceşti 12 boiari cartea lor la mîna Aldii şi a nepoţilor lui ca să fie în pace de rumînie de cătră Barbul vist(ier) cu verii lui. Iar Barbul vist nici pre adeverinţa celor 12 boiari dintîi, -nici pre acelor 24, nici pre jurămîntul acestor 12 boiari de acum nu s-au lăsat, ci şi al patrulea rînd s-au sculat cu pîră şi au venit de s-au întrebat de faţă cu Aldea şi cu nepoţii lui. Şi aşa pîrîia Barbul vist(ier) înaintea domnii piele, cum că n-au jurat Aldea cu acei 12 boiari, ci au făcut meşteşuguri şi cartea lor nu iaste bună şi adevărată, ci iaste făcută în făţă-rie. Iar Aldea cu nepoţii lui, ei aşa să jăluiră înaintea domnii mele.cum că cu bună adeverinţă au jurat cu aceşti 12 boiari <şi- au) mărturisit şi Stamatie vtori portar ce au fost ispravnic la jurămînt că nu sînt alte meşteşuguri. De care domniia mea n-am crezut nici pre unii, nici pre alţii, ci ca să s(e) dovedească ce iaste adevărul am trimis domniia mea la sluga domnii mele Tănasie, ispravnicul de la Brîncoveni, ca de iznoavă să strîngă pre acei 12 boiari jurători să-i întrebe cu amăruntul, jurat-au precum scriia; cartea lor, au n-au jurat precum zice Barbul vist ? Şi precum va fi adevărul să facă domnii mele ştire cu scrisoarea lui şi să trimită şi pe Şărban păharnic, vărul Barbului vist(ier) înpreună şi. cu popa Dumitraşco carii au fost de faţă la jurămînt, să vie aici să dea seama la domniia mea. Şi după porunca domnii mele, Tănasie ciauşul au strînsu pre aceşti 12 boiari jurători acolo la Brîncoveni şi au adus şi pre Şărban păharnic şi pre popa Dumitraşco de au fost de faţă şi i-au întrebat unul cîte unul şi toţi au mărturisit cum că au jurat-în sfînta biserică cu sufletele lor, iar nu sînt alte meşteşuguri. Şi după adeverinţă au făcut Tănasie ciauşul scrisoarea lui şi aceşti 12 boiari cartea lor de mărturiseală şi după porunca domnii mele viind popa Dumitraşco înpreună cu Şărban păharnic i Costandin păharnic, verii Barbului vist(ier) cu acele scrisori, ei încă au mărturisit cu sufletele lor înaintea domnii mele cum că au jurat Aldea- şi nepoţii lui cu aceşti 12 boiari şi le sînt scrisorile bune şi adevărate, iar nu sînt meşteşuguri precum zicea Barbul vist (ier). Şi dovedindu-s(e) dreptate Aldei într-atîtea rînduri, iar au rămas Barbul vist (ier) de judecată denaintea domnii mele şi i s-au luat şi cartea ,ce ş-au făcut la mîna Barbului vist(ier) de s-au spart şi toate scrisorile acestor oameni ce au fost la mîna Barbului vist(ier), de le-am dat toate Ia mîna Aldii cu nepoţii lui, aflîndu-se bune şi drepte. Şi aur poruncit domniia mea de s-au scos numele Vladului, tatăl Aldii, şi- din cartea lui Matei vodă cu chinovari. 182 Drept aceia şi domniia mea încă am dat această carte a domnii mele acestor oameni, anume: Aldea cu feciorii lui, Vladul i Stan şi.cu nepoţii lui Barbul i Ion, ca de acum înainte să fie în pace şi slobozi de rumînie, ei şi cu toţi feciorii lor şi cu toată partea lor de moşie cîtă au de moştenire’ acolo în- Dobrun, de cătră Barbul v-ist(ier) Brătăşanul şi de cătră verii lui, nepoţii Ghinei Vist (ier) şi de cătră feciorii lor şi de cătră toate rudeniile lor, de cătră niminea nici un val şi nici o bîntuială de acum înainte să n-aibă. Şi am întărit cartea această cu tot sfatul şi cu credincioşi boiarii divanului domnii mele ; jupan Cornea Brăiloiul vel ban Cralevschi i pan Stroe Leurdeanul vel vornic i pan Diicul Rudeanul vel logofăt i pan Mi-hai Cantacuzino vel spătar i pan Şărban vel vist(ier) i pan Vergo vel cliucer i pan Dumitrachî Gar-amanlăul vel postelnic i pan Şărban Cantacuzino vel păharnic i pan Radul Izvoranul vel stolnic i pan Radul Go-lescu vel comis i Iorga vel sluger i Costandin Corbeanul vel pitar. Şi ispravnic Ştefan Cantacuzino vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta în oraşul domnii mele în Bucureşti în-tr-aî doisprezecilea an de- domniia domnii mele, de Mihai' lo-gofeţelul ot Tîr-nav(a). Mesiţa mart 4 dni, leat 7208 .(1700) Ştefan Cantacuzino vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveanu), f. 240—242v. Copie rom. 3 (Bucureşti,) 18 martie 1700 Constantin Brîncoveanu> domnul Ţării Romîneşti, întăreşte răscumpărarea rumînilor Radu, cu feciorii lui, Badea şi Soare, din Pietrariul, pentru suma de patruzeci de taleri, fără moşie, de la Anasia, femeia lui Negoiţă fiul lui lonaşco din Săcueni. O carte a Radului cu feciorii lui, Badea i Soare, care au fost ruinînii Ânasiei, ce-au fost fămee lui- Negoiţă sin lonaşco ot Săcueni. Davat gospodstvo mi acestor oameni, anume Radul cu feciorii lui, Badea i Soare, feciorul Dimei din satul Pietrariul şi cu feciorii lor ce le va da dumnezeu, ca să fie de acum înainte în pace şi slobozi de rumînie, ei şi cu toţi feciorii lor, de cătră Anasiia, care au fost fămee lui Negoiţă sin lonaşco din sat din Săcuiani ot sud Dîmboviţa cu feciorii Neacşul i Costandin şi de cătră feciorii lor şi de cătră toate rudeniile lor, de cătră niminea nici un val şi nici o bîntuială de acum înainte de rumînie să n-aibă, pentru că aceşti oameni, Radul cu fiiu său Badea i Soare mai denainte vreme au fost rumîni lui Mihai postelnic Lăzureanul, socrul Anasiei, fămeia lui Negoiţă, feciorul lui lonaşco. Deci i-au fost vîndut Radului logofăt Cocorăscul înpreună şi cu mo-şiia lor din sat din Pietrariul şi' cu alţi rumîni ce au mai fost acolo, iar după moartea Radului logofăt Cocorăscul, iar feciorii lui, Vladul comis cu frate-său Iane logofăt Cocorăscul, ei au fost vîndut moşii-a din. Pietrariul cu rumînii, împreună şi cu aceşti oameni, lui1 Ilie medelnioer -din Comi- 183 şani. Iar după aceia Negoiţă, bărbatul Anasiei, prinzînd de veste şi mai căzîndu-i-să lui a-şi răscumpăra moşiia din Pietrariul cu rumîni, fiind de la moşu său, Mihai postelnic din Lazăr, au fost tras pîră la zilele lui Şărban vodă cu Ilie medelnicer. Deci Şărban vodă aşa i-au judecat cum să întoarcă banii Negoiţă, bărbatul Anasiei, lui Ilie medelnicer înapoi şi să-şi ţie moşiia cu rumînii din Pietrariul ; iar Ilie medelnicer, el s-au fost plînsu pum că au luat bani cu dobîndă, cînd au cumpărat el moşiia cu rumînii din Pietrariul de la Vladul comis şi de la frate-său Iane logofăt Cocorăscul. Intr-aceia Şărban vodă le-au fost dat din divan doi boiari la mijlocul lor, anume Radul comis Ştirbeiu i Ignat şătrar, de le-au luat seama pre amăruntul. Şi le-au făcut socoteala cu Ilie medelnicer şi de peste toată socoteala aşa au ajunsu să dea Negoiţă lui Ilie medelnicer taleri 96 şi să ţie el moşiia din Pietrariul cu rumînii. Şi după socoteală neavînd Negoiţă dintr-ale lui ca să plinească aceşti bani lui Ilie medel-nicer, au fost (dat) Anasiia fămeia lui Negoiţă din zestrjle ei de: au plinit aceşti bani taleri 96, de au dat lui Ilie medelnicer şi au stăpînit ia moşiia din Pietrari cu rumînii pre seama ei, cu bună pace pîn’ acum în zilele domnii mele. Deci cînd au fost acum, iar Anasiia dinpreună cu feciorii ei, Neac-şul i Costandin, ei şi-au făcut pomeană de au slobozit pre acest om pre Radul cu feciorii lui, Badea i Soare, de s-au răscumpărat de rumînie, însă capetele lor făr’ de moşie, drept bani gata taleri 40. Şi luînd Anasiia cu feciorii ei aceşti bani toţi deplin în mîinile lor, le-au dat şi zapisul lor de răscumpărătoare întărit şi cu multe mărturii pre nume Radul i Hamza mărturie i Patru logofăt mărturie i Radul cel bătrîn i Ion potcovar, împreună şi cu alţii precum am văzut domniia mea zapisul Anasii cu feciorii ei, Neacşul i Costandin, de răscumpărătoare la mîna Radului cu feciorii lui, Badea i Soare, întărit cu mare blestem şi cu peceţile şi cu iscăliturile lor de la leat 7207 la mîna Radului şi feciorilor lui. Drept aceia şi domniia mea încă am dat această carte a domnii mele Radului şi feciorilor lui1, Badea i Soare, ca sa fie de acum înainte în pace şi slobozi de rumînie de cătră Anasiia cu feciorii ei, Neacşul i Costandin şi de către Ilie păharnicul sin Ilie medelnicer şi de cătră feciorii lor şi de către toate rudeniile lor, de cătră nimeni nici un val şi nici o bîntuială de rumînie să n-aibă în veci. Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi credincioşi boi arii divanului domniei mele : Cornea vel ban i Stroe vel vornic i Diicul ve! logofăt i Mihai Cantacuzino vel spătar i Şărban vel vist(iar) i Vergo vel cliucer i Dumitrachi vel postelnic i Şărban Cantacuzino vel păhar-nic i Radul Izvoranul vel stolnic i Radul Golescul vel comis i Iorga vel slujer i Costandin vel pitar şi ispravnic Ştefan Cantacuzino vtori. logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta în oraşul scaunului domnii mele în Bucureşti întru al doisprăzecelea an den domniia domnii mele de Mihai logofeţelul ot Tîrnava Mesiţa mart 18 dni, leat 7208 (1700) Ştefan Cantacuzino vtori logofăt procitennomu - Arh. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brmcovean-u), f. 246—246v. Copie rom 184 4 (Bucureşti,) 19 aprilie 1700 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romineşti, dă egumenului de la Găiseni carte de stăpînire asupra ruminilor de la Floreşti, „la ce vor fi trebile mănăstirii". f Milostiiu bojiiu Io Costandin voevod i gospodin zemli Vlahscoe. Davat gospodstvo mi siiu povelenie gospodstva mi, părintelui Chirilă egumenul de la mănăstirea Găisenii, ca să fie volnic cu această carte a domnii’ meii să stăpînească pre rumînii de la Floreşti carii sînt închinaţi la mănăstire, anume : Costandin cu feciorii lui i Zahariia i Şărban i Roman i Tudor cu feciorii lui, i Ion Cucul i Cîrstea cu feciorii lui, i Marin sin Mohorii cu 2 feciori anume Stancul i Voico. Şi să lucreze la ce vor fi trebile mănăstirii precum lucrează şi alţi rumîni ai altor mănăstiri, iar dăjdile lor să şi le dea la Floreşti, că aşa iaste porunca domnii mele. I isţpravnic) sam rece gospodstva mi. Insă de sînt adevăraţi rumâni mănăstirii. Ap 19 dni, 7208 <1700).. Io Costandin voevoda, milostiu bojiu gospodar Io Costandin voevod (m.p.) Procit vtori logofăt Acad. R.P.R., pach. CCCLXVI, doc. 142. Qri.g. ram., pecete aplicată. 5 29 mai 1700' Tudor, feciorul juptnesei Marica de la Vlădeni, dă spătarului Diicul Buicescul, pentru datoria de 50 de taleri, partea lui de moşie din Băn-ceşti, fără rumîni care rămin pe viitor ai lui, dacă se vor găsi unde au fugit şi vor fi readuşi. f Adecă eu Tudor, feciorul jupînesii Marieăi de la Vlădeni, scriu şi mărturisesc cu acestu al inieu zapis ca să fie de bună credinţă la mîna dumnealui Dricului spătar sin Papii comisul Buicescul, cum să s(e) ştie că am fostu vîndut eu nişte rumîni' din sat din Bănceşti dumnealui comisului Papii şi de atuncea pînă acum am avut bună pace. Iar cînd au fostu acum, iar dumnealui Diicul spătariul, el m-au apucat de acei rumuri, zicînd ca să-i dau rumîni sau bani în cît i-am fostu vîndut, însă taleri 50. Deci eu neavîndu de unde să-i dau, rumînii fiind fugiţi de atîta vreme, i-am dat toată partea mea de moşie din Bănceşti, de peste tot hotarul, pricită să va alege, dreptu aceşti bani cît scriu mai sus, au fie moşie mai multă au mai puţină. Dumnealui o au primit dreptu aceşti bani loŢ r ce sînitu mai sus sorişi, iar rumînii, cînd să vor găsi, să fie ai miei; dumnealui Diicul spătar să n-aibă treabă cu dînşii, pentru că i-am dat toată • moşiia de pres(te) tot hotarul în locul rumînii or şi să-mi dea dumnealui zapisul rumurilor la mîna mea. Dreptu aceia am dat dumnealui zapisul mieu ca să aibă a ţine şi a stăpîni toată partea mea de moşie de acolo din Bănceşti, să-i fie dumnealui moşie ohabnieă şi stătătoare în veci. Şi mărturii boiarii care vor iscăli'. Şi eu pentru adevărata credinţă am iscălit cu mîna mea mai jos, ca să1 s crează. Şi am scris eu Radul logofăt Olănescul. Meseţa mai 29 dni, leat 7208 <1700) Eu Tudor Vlădeanul Arh. St. Bac., M-rea Cîmpulung, pach. LX, doc. 3. Copie rom. 6 (Bucureşti,) 4 iunie 1700 Constantin Brlncoveanu, domnul Ţării. Romîneşti, dă carte prin care autoriză pe trimişii egumenului mănăstirii Cozia să ia dijma din produse de la moşiile Pristbl, Orlea şi Cuşmir, din zece una după obicei şi zeciuiala peştelui „den zece peşti un peşte, au den 10 bani un ban". f Milostieiu bojieiu Io Costandin voevod i gospodin zemle Vla-hiscoe. Davat gospodstvo mi siiu povelenie gospodstva mi, oamenilor părintelui Vasilie, egumenului de la sfînta mănăstire Coziia, ca să fie volnici cu această carte a domnii inele de să aibă a luare dijma du pre moşiile sfintei mănăstiri, însă de la Prestol şi de la Orlea şi de la Cuşmir, ce s-ar afla pre aceste moşii: gnu, orz, mei, au ver ce să ia den toată dijma den 10 una, după obiciaiu. Aşijderea să aibă a lua dijma şi den peştele ce să va vîna den bălţile mănăstirii den Mamina, den Qrliţa în sus cu toate gîrlele pîn’în balta Bistriţii dupre cum au luat şi pîn’aeum să ia zeciuiala peştelui den 10 peşti un peşte, au den 10 bani un ban, după obiciaiu. Şi să aibă a lua şi den stupi şi den rîmători de la cei ce vor ţine bucate în bălţi pe moşiia sfinţii mănăstiri să1 ia după obiciaiu adetul moşii dupre cum să vă fi luat şi pîn’acum. Şi într-a.lt chip să1 nu fie, că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic) saam rece gospodstva mi. Iun (ie) 4 dni, leat 7208 (1700) Io Costandin voevod (m.p.) Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Cozia, pach. XLVI, doc. 12. Orig. rom., pecete .aplicată. 186 7 , (Mănăstirea Cozia,) 9 iulie 1700 Pătru şi Dumitru, judecii din liblea, dau zapis egumenului de la Cozia, prin care se obligă a face cinci zile de clacă pe an îri schimbul dreptului de a locui pe moşia trecută de la părinţii lor în stăpinirea mănăstirii. Adecă eu Pătru şi Dumitru, judecii ot Jiblea, dat-am zapisul nostru ■ca să fie de bună credinţă, la mîna sfinţii sale părintelui Vasilie egumenul ot Goziia, ca să se ştie că răpuind părinţii noştri şi noi toată partea noastră de moşioară din hotarul Jiblei şi căzînd pe seama lui Nedelcul şi a fiiu-său Antonie din Dăeşti pentru banii ce ne-au plătit la dumnealui cămăraşul cu dobînda lor, tară Antonie neputînd stăpîni’ în moşia mănăs-stirei o au fost vîndut sfintei' mănăstiri Coziei în lei 22; că această moşioară ce s-au aflat stăpînindu-o dăeştii multă vreme, părinţii noştri şi noi n-am mai putut-o răscumpăra de sărăcie şi de dăjdi. Şi acum mai adunîndu-ne noi din ţară, arii cugetat iară la Jiblea între cunoscuţi, şi neavînd1 loc de hrană unde ne hrăni, că moşiia mănăstirii abia iaste pe seama ei şi pe seama satului, am căzut cu mare rugăciune la sfinţita sa părintele egumenul Vasile, să ne slobozască să ne hărănim noi pe acia moşioară ce au fost odată de judeci ţiindu-se. Iar noi pentru acel loc cît s-ar afla, să avem a clăcui mănăstirii cu plugul de primăvară zile 3, iar de toamnă zile doao, şi cu topoară şi cu sapa să avem a clăcui la ce ni-ar porunci. Iar de nu ne vom ţinea după zapisul ee-am tocmit, să fie sfinţia sa volnic ca un stăpîn să ne lipsască din moşioară, şi să ne hrănim unde am putea pe alte moşii şi sălişti. Şi pentru credinţa ne-am pus degetele şi numele mai jos ca să se crează. Iul(ie> 9, văleat 7208 (1700) : Eu Pătru judecul, eu Dumitru judec, eu Popa Sima martor, eu Stoica Mesa mart(or), eu Dumitru Hronia mart(or), eu Ilie Belci martor, eu Ion Petculescul mart(or), eu Marin meşter martor. Arh. St. Buc., Ms. 209 (Condica m-rii Cozia), f. ISO. Copie rom. 8 (Craiova,) 16 februarie 1701 Stanca Coţofeanu, împreună cu fiica şi ginerele său, dau zapis marelui ban Cornea Brăiloiu, prin care, pentru datoria ce o au de „20 de capete de ţigani" şi alţi bani luaţi pentru nuntă, îi dau jumătate din satul Balota cu tot hotarul şi cu toţi rumînii, afară de doi care s-au răscumpărat. Adecă eu jupîneasa Stanca Coţofeanca Înpreună cu gineri-meu ‘Costandin. şi cu fii-mea Mariia, scris-am şi mărturisim cu acestu al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă la mîna dumnealui Cornea Brăiloiul vel iban, cum să să ştie că trebuindu-ne noao bani la nunta fii-mea Mariia şi 187 la alte trebi ale noastre, am fost facutu tocmeală cu dumnealui de i-am fost vîndut 20 de capete de ţigani dreptu taleri ...1 cu zapisul nostru şi afară de vînzarea- ţiganilor, i-am fostu dumisale datori încă taleri ....1 care fac înpreună peste totu taleri . . . .'. Deci cînd au fostu acum, noi, neîndurîndu-ne de aceşti ţigani şi-intr-alt chip neavînd cum face, făr’ deoît avînd dumnealui jumătate de sat din Balotă ot sud ....1 şi noi iar jumătate de sat cu rumîni, (l-am)1 supărat-pe dumnealui şi l-am rugat ca să ne lase ţiganii aceştia şi să primească această jumătate de satu cu rumînii din Balotă cît au fost partea noastră, pentru aceşti bani ce scriu mai sus, măcar că cumpărătoarea noastră ce am cumpăratu mai înainte această jumătate de sat cu rumîni iaste mai puţinu şi preţul moşii cu rumînii nu fa cp această sumă de bani ce-i sîntem dumisale datori,. ,iar dumnealui pentru supărarea şi rugăciunea noastră a priimitu această jumătate de sat cu rumînii dreptu toţi banii ce-i sîntem dumisale datori . . . .K Care aceşti bani i-am luat noi toţi gata şi deplin în mâinile noastre de la dumnealui. Şi după tocmeala şi aşăzămîntul acesta ce am făcutu cu dumnealui, i-am datu acestu al nostru zapis ca de acum înainte să ţie dumnealui şi să stăpînească această jumătate de satu de Balota, den cîmpu, den pădure, den apă şi den siliştea satului1 cu totu venitul de peste totu hotarul şi cu toţi rumînii cîţi să vor afla, afară de doi rumîni anume ...1 care i-am răscumpăraţii eu mai’nainte. Iar dă se-ar mai afla alţi rumîni dentr-această jumătate de satu răscumpăraţi de noi, să avem a-i darea dumisale alţi rumîni, rumîni pentru rumîni deopotrivă, pentru că aşa ne iaste tocmeala cu dumnealui ca să-i fie de moştenire şi coconilor stătătoriu în veci. - Şi la tocmeala noastră întîmplatu-se-au boiari mărturii care s-au iscălit mai jos. Şi noi încă pentru mai adevărată credinţă am întărit zapisul acesta cu peceţile şi cu iscăliturile noastre ca să crează. Şi am scris eu Isar logofeţelu cu voia şi cu învăţătura Stancăi1 Coţofeancăi. . Fevr(uarie) 16 zile leat 7209 (1701) Eu jupîneasa Stanca Coţofeanca, Stroe Leurdeanul vel vornic măr-t(urie), Diicu vel logofăt mărt(urie), Mihai Cantacuzino vel spătar măr-t(urie), Şerban vel vistiarnic mărt(urie), Toma Cantacuzino vel clucer mărturie, Pîrvul Fărcăşanul biv vel .....1 mărturie, Bunea Grădiş-teanu vel comis, Şerban C..............'. B.C.S. (Filiala Bălceacu), Fondul Brătianu, pach. XXXVII/6, dosar 14, doc. 1. Copie dactilografiată. 9 (Bucureşti,) 5 aprilie 1701* Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romineşti, încuviinţează egumenului de la Tismana ca, împreună cu un om al domniei, să caute şi să aducă la urmă în satul mănăstirii, oriunde s-ar găsi fugiţi, rumîni, pîr-gari şi alţi „oameni moşneni", pentru că unii pîrgari au fost iertaţi de rumînie cu condiţia de a nu părăsi satul şi ei totuşi au plecat. f Milostiiu bojiiu Io Costandin voevod i gospodin. Davat gospod-stvo mi siiu povelenie gospodstva mi, părintelui egumenului de la Tis- 1 Loc alb. 188 mana, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele şi cu sluga domnii mele anume............1 să caute unde s-ar găsi rumîni de ai mănăstirii şi pîrgari şi alţi oameni moşneni cîţi au fost şăzători în satul mănăstirii, veriunde-i va afla în ţara domnii mele, au în sat domnescu, au boierescu, au eălugărescu, au pen slobozii, au la oraş, au supuşi pe lîngă niscar slujitori, să-i ia cu toate bucatele lor să-i ducă la sat făr’dă voia lor, pentru că unii den pîrgari avînd pîră cu egumenul la divan, apucîndu-i de rumînie şi îndireptîndu-se, le-am făcut cartea domnii mele de rumînie să aibă pace, iar din sat să nu fie volnici să să ducă necăiri. Iar acum am înţăles domnia m cum că-şi goneseu pe feciorii lor şi pe nepoţii lor pentr-alte sate şi rămîne satul mănăstirii pustiiu. Derept aceia, să fie volnic părintele egumenul unde ar găsi rumîni de ai mănăstirii şi feciori şi nepoţi de ai pîrgarilor, să-i ia să-i ducă făr’de voia lor să-i aşeze la sat, şi numai de rumînie să ,aibă pace, iar din sat să nu mai aibă voie a ieşi. Iar pre unde să vor afla de aceşti oameni ai mănăstirii şi ar sta cineva împotrivă a nu-i da, să fie volnic sluga domnii mele, pre unii ca âciia să-i bage în butuci şi să-i aducă aici la domnia . mea să-mi dea seama, că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic) sarri reci gospodstva mi. April 5 dni, leat 7209 <1701) Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Tismana, pach. XCIII, doc.. 65. Orig. rom., pecete aplicată. 10 (Bucureşti,) 27 -aprilie 1701 Constantin Brincoveanu, domnul Ţării Romineşti, dă volnicie omului egumenului de la Cotroceni să-i constrîngă pe oamenii de pe moşia Cristăneşti „să dreagă" heleşteul. f Milostieiu bojieiu Io Costandin voevod i gospodin. Davat gospod-stvo mi siiu poveleniiu gospodstva mi omului părintelui egumenului de la sfîntâ mănăstire Cotrocenii, ca să fie volnic cu această carte a domnii inele să meargă să ridice pre toţi oamenii cîţi să vor afla pre moşiia sfintei mănăstiri de la Cristăneşti1 2, ca să meargă să dreagă heleşteul de la fierăstrăul undi s-au stricat. Iar cşri nu vor vrea să meargă di voe, să-i ducă făr’di voia lor şi di cătră nimini opreală să n-aibă, că aşa iaste porunca domnii mele. "1 i(spravnic) saam rece gospodstva mi. April 27 dni, leat 7209 (1701) , ; Io Costandin voevod, milostieiu bojieiu gospodin Procit vtori logofăt • . •Arh. St. Buc., M-rea Cotroceni, pach. XCIII, doc. 4. , vQrig, rom., pecete aplicată. 1 ' : • 1 Loc alb. 2 Scris de altă rnînă cu -altă cerneală. 11 ‘ (Bucureşti,) 20 mai 1701 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romineşti, porunceşte, în urma reclamaţiei egumenului, locuitorilor de pe moşia mănăstirii Mihai-Vodă să-şi îndeplinească obligaţiile, dînd dijma cuvenită şi „ajutor după obiceiu". t Milostiiu bojiiu lo Costandin voevod i gospodin. Pisah gospodstvo mi voaoi tuturor oamenilor cîţi veţi fi şăzînd pă moşiia mănăstirii lui Mihai-Vodă. Cătră1 aceasta vă fac domniia mea în ştire că aicea la domniia mea jăluit-au părintele egumenul de acolea de la mănăstire zicînd cum că de cînd şădeţi pă moşiia sfintei mănăstiri nici un folos nu are de la voi, nici dijma ce ar fi după moşie nu vă daţi, nici cu carăle ajutor după obiceiu nu daţi. De care lucru iată că vă poruncescu domniia mea să căutaţi în vreme ce veţi vedea această carte a domnii mele să vă daţi ce ar fi dijma după moşie şi să-i daţi şi ajutor după obicei, să nu faceţi într-alt chip că apoi veţi da făr’de voia voastră. Intr-alt chip nu va fi că aşa iaste porunca domnii mele. Tolico pisah gospodstvo mi. ‘ Mai 20 dni, leat 7209, <1701> Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin' Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Mihai-Vodă, pach. V, doc. 1. Orig, rom., pecete aplicată. 12 (Bucureşti,) 15 februarie 1702 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romineşti, dă carte deschisă pentru urmărirea şi aducerea rumînilor din satele Flămînzeşti şi Iaşi, de pe moşia mănăstirii Argeş, fugiţi unii ta Bucov şi alţii în alte părţi, „să-şi dea ruptoarea lor împreună cu alalţi". î Milostiiu bojiiu Io Costandin voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi siiu povelenie gospodstva mi, slugii domnii mele anume...1 ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să umble să strîngă pre toţi rumînii din satul Flămînzeştii i Iaşii carii sînt ai sfintei mănăstiri Argeşul, însă rumînii anume Radul i Ion cărei sînt fugiţi la Bucov şi alţii care pe unde i-ar găsi, au în sat domnescu, au boerescu, au călugăreseu, *au prin slobozii, au pre la oraşă, au acusaţi pre lîngă niscai slujitori', au măcar veri-unde i-ar găsi în ţara domnii mele, să-i ia pre toţi cu toate bucatele lor să-i ducă la urmă să-şi dea ruptoarea lor înpreună cu alalţi oameni de acolo, pentru că ruptoarea lor iaste mai denainte vreme decît ruptorile ce s-au făcut acum. Drept aceia să fie volnic sluga domnii mele ce scrie mai sus, unde ar găsi pre aceşti rumîni ai mănăstirii să-i ia pre toţi cu toate bucatele lor, să-i ducă la urmă şi de cătră nimeni opreală să n-aibă. 1 Loc alb. 190 Aşijderea poruncescu domniia mea şi ţie...1 pîrcălabe de la Bucov care ai oprit pre Radul şi pre Ion rumînii mănăstirii şi voao altor pîrcă-labr de prin alte sate pre unde să vor afla de aceşti rumîni, să aveţi a-i dare cu toate bucatele lor, că verunde să vor afla de aceşti rumîni şi ar sta înpotrivă a nu-i dare, unii ca aceia bine să ştie că voi trimite domniia mea de-i vor aduce aicea la domnia mea şi mare pede Io Gostandin voevoda, •milostiu bojiu gospodin Procit vtori logofăt Saam gospodar veleai ot divan. Radul pis. Arh. St. Buc., Ep. Argeş, pach. II, doc. 76. ' Orig. rom., pecete -aplicată. 13 (Bucureşti,) 10 -aprilie 1702: Teodosie, mitropolitul Ţării Romîneşti, scrie orăşenilor din „oraşul Flocii" să cerceteze cazul unor rumîni ai mănăstirii Cozia, veniţi acolo din satul Cârăreni, care şi-au scris numele ca lăturaşi pe o carte dată altor locuitori de către Matei Basarab. Theodosie, milostiiu1 bojiiu arhiepiscop f mitropolit vsei zemli Ungro-vlahsooi. f Scriem cartea vlădiciei mele, voao oroşanilor de la oraşul Flocii şi altora carii sînteţi scrişi anume în cartea măriei sale domnului nostru Io Costandin voevod. Cătră aceasta vă facem în ştire că aici la vlădiciia mea- veni egumenul Vasilie de la mănăstirea Coziia de ne spuse că au avut întrebăciune de faţă înaintea măriei sale lui vodă, cu aceşti oameni anume : Dima feciorul lui Apostol, şi cu Nedelco fratele Petricăi, şi cu Anghel i frate-său Nedelco den sat din Cărăreni, zicînd egumenul cum că aceşti oameni sînt rumînii mănăstirii Coziei de baştină. Iar ei au. scos o carte a răposatului Matei vodă, scriind cum că n-au fost rumîni mănăstirii, ci au fost venetici lăturoi veniţi dentr-altă parte-acolo într-acel sat de au dat bir, şi temîndu-să de rumînie, au fost mers la Matei vodă cu jalbă şi li-au fost făcut cartea aceasta. Deci, cetindu-să cartea în divan, egumenul aşa au zis, cum că ar fi numele rase din carte şi schimbate pre numele lor, care şi vlădiciia mea o am văzut. Şi făcîndu-să adeverinţă, aşa s-au găsit numele rase. Deci pentru acesta lucru, fiind aceşti oameni dentr-acea parte de loc, măriia sa vodă v-au dat pre voi la mijlocul lor adevărători şi judecători, poruncindu-vă cu cartea măriei sale ca să strîngeţi încă şi alţi oameni bătrîra împrejureni, să luaţi seama foarte cu amăruntul şi să faceţi adeverinţă dreaptă : aceşti oameni ce scriu mai sus, sînt rumînii mănăstirii Coziei1 precum zice Vasilie egumenul şi stăpînitu-i-au mănăstirea rumîni, * Loc alb. 19T au ba, şi schimbat-a-u -numele din , cartea lui Matei vodă, precum să văd stricate, şi cine au stricat, au fost-au oameni venetici veniţi- denţrraltă .parte, precum scrie cartea lui Matei vodă ? : ■. * Pentru care lucru, iafă că am făcut şi această carte a vlădieiei mele cu mare blestem şi groaznică afurisenie asupra voastră a tuturor. Deci, de veţi lua seama bine şi veţi face adeverinţă dreaptă şi făr’ de făţărje:, să fiţi ertaţi şi blagosloviţi, iar de veţi umbla cu alte meşteşuguri pentru niscai mite sau voi veghiate şi nu veţi vrea să luaţi seama, bine precum veţi şti cu sufletele voastre mai pe dreptate de rîndul acelor oameni şi să faceţi adeverinţă dreaptă, ci veţi făţări, să fiţi procleţi, afurisiţi, anathema de domnul nostru Iisus Hristos şi de 318 sfinţi părinţi de la Nechea şi de alte toate sfinte săboare, aşijderea şi de vlădicii-a mea. Hierul, pietrile să putrezească şi să se topească, iar trupurile voastre să stea întregi în veci1 netopite şi nedezlegate, parte şi lăcaş să aveţi -îa- un loc cu Iuda şi cu afurisitul Ariia. Această scriem. Ap 10 dni, leat 7210 <1702) t Chir Theodosie 10 dni, leat 7210 <1702) Ştefan Cantacuzino vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc,, Ms. 705 (Condica Marii logofeţi — C. Brincoveamu), f. 330v—331. Copie rom. 15 (Mănăstirea Cotroceni,) 26 mai 1702 Locuitorii din satul Făcăeni al mănăstirii Cotroceni dau zapis egumenului, prin care se învoiesc a face patru zile de clacă pe an, respedlnd şi alte condiţii, pentru locurile de hrană de pe moşie. t Noi megiiaşii slujitori di în satul Făcăiaoii ca(re) şădemu pe moşiia sfentii mănăstiri di în judeţul Ialomiţa, dat-arn acesta al nostru scrisoare la mîna sfenţii sale părintelui egumenului de la Cotroceni precum să s iaste obiceiul ţării. Şi noi vin di al nostru să nu fim volnici a vinde în moşie sfentăi mănăstiri, numai să se vînză vin di al mănăstirii şi să ne dăm tot omul dijma sa ce va avea de pe uscat de în toate sămănăturile ce ar hi şi scaun de întri noi să ne 1 punem fără omul părintelui ci iaste ispravnieu acolo, el (să) fie scaun şi purtător de grijă pe acea moşie. Iar (de.s-ar mai adaoge nescari oameni striini la saţ, noi să nu ne amestecăm cu dînşii nimic, ci să ne păzim ale noastre trebi, numai să fie omul părintelui purtător di grijă, iar cine s-ar ispiti de între noi a face nescari cuvente, unii ca sam rece gospodstva mi. Iuni 1 dni, leat 7210 <1702) Io Costandin v-oevoda, milostiiu bojiiu gospodin. Procit treti vistier Arh. St. Buc., M-rea Tisinana, pach. XCII., doc. 39. Orig. rom., pecete aplicată. 17 Bucureşti, 4 iunie 1702 Constantin Brincoveanu, domnul Ţării Romineşti, judecă încercarea rumînilor din Tămbureşti de a se considera liberi pe baza cărţii de iertare dată de patriarhul din Ierusalim, şi porunceşte, în temeiul unui hrisov de la Matei Basarab, să rămînă toţi în dependenţa jupînesei Rada Fili-pescu, stăpîna moşiei. O carte a jupînesii Radii Filipeascăi pentru neşte rumîni den Tăm-' bureşti ot sud Ialomiţa. Davat gospodstvo mi dumneaei jupînesii Radii Filepeascăi, lata Radului oom-is Mihălcescul, şi coconilor dumneaei cîţi dumnezeu îi va dărui, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni pre toţi rumînii din sat din Tembu-reşti ot sud...1 pentru că unii dintr-acei rurnîni au fost umblat cu meşteşuguri tocmai din zilele lui Antonie vodă de s-au făcut că sînt rumîni Sfetei Savei, adică mănăstirei de aicea din Bucureşti. Şi s-au fost tocmit a fi aicea în Bucureşti, cum ştie povestea acestor oameni. De care sfinţiia sa dreptatea o au mărturisitu cum că cărţile de ertăciune sînt adevărate ale sfinţii sale, iar cum să fie fost ei rumîni înă- 1 Loc alb, 195 năstirii Sfetei Savei sau să nu fie fost, nu ştie. Şi cercîndu-se şi ia mănăstirea Sfeti Sava de s-au căutat hrisovul mănăstirii şi nu s-au aflat cum să fie fost ei rumîni mănăstirii, făr’ decît numai ce să scrie moşiia Tîm-bureşti, stearpă făr’ de rumîni, numai ce au fost ei umblat cu meşteşuguri. Drept aceea, domnia mea văzînd că sînt scrişi tot anume în hrisovul răposatului Matei vodă şi cum că ei alte drese n-au la mumie lor, făr’ decît acele cărţi patrierşăşti care s-au dovedit că sînt făcute în meşteşuguri, domniia mea înpreună cu toţi censtiţii boi arii divanului domnii ■mele pre dreptate am judecat cum să aibă a ţine şi1 a stăpîni jupîneasa Rada Filipeasca pre acei rumîni, pre toţi cîţi scriu anume în hrisovul lui Matei vodă, cu bună paace, să-i hie dumneaei <şi> coconilor stăpînitori în veci, precum i-au ţinut şi pîn’ acum, pentru că au rămas ei de judecată dinaintea a tot divanul. Şi am întăritu cartea aceasta cu toţi boiarii domnii mele: Cornea vel ban i Stroe vel vornec i Diicul vel logofăt i Mihai Cantacozino vel spătar i Şărban vel vist(ier) i Vergo vel clucer i Dumitrache vel postelnic i Şărban Cantacozino vel paharnic i Radul vel stolnic i Bunea vel comis i Toma Cantacozino vel slujer i Costandin vel pitar. Şi ispravnec Ştefan Cantacuzino vtori logofăt, scriindu-să cartea aceasta în oraşul scaunului domniei mele, în Bucureşti, întru al patrăsprăzecelea an din domniia domniei mele, de Isar logofeţel ot Bucureşti. Iunie 4 dne, leat 7210 <1702) Ştefan Cantacuzino vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc. Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveanu), f. 338—339. Copie rom. 18 Bucureşti, 20 -iunie 1702 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, în urma judecăţii la divan, dă carte de apărare lui Stan şi fratelui său, feciorii lui Dămian din Coşoveni (Romanaţi), pe care pe nedrept voiau să-i rumînească boierii Brătăşani. O carte ce s-au făcut unor oameni oe-i rumînia boiarii den Brătăşani. Davat gospodstv© mi sie povelenie gospodstva mi lui Stan ipac Stan sin Dămiian ot Coşovenii de Sus ot sud Romanaţi şi feciorii lor cîţi dumnezeu le va da, ca să fie în pace şi slobozi de rumînie ei şi feciorii lor de cătră Şărban păharnic sin Predei şătrar i Costandin păharnic sin Papei vist(ier) i Drăghici păharnic i Fota sin Mihail clucer, Brătăşanii, şi de cătră tot neamul şi rudeniia lor, mai mult val sau bîntuială de acum înainte de rumînie să n-aibă, pentru că în zilele lui1 Constandin vodă fost-au mersu o seamă de săteni den Coşoveni de s-au vîndut rumîni la Mi’hul vist şi la fraţii lui Preda şătrar i Papa vist cît atuncea au fost dat Barbului ughi 12 în loc de arvună. Apoi întîmplîndu-să boiarilor den Brătăşani de au căzut în urgie de cătră domnie, a fost mersu Dămiian i Chirii i Pătru i Barbul al doilea rînd ca să le dea bani şi fiind1 în urgie nu le-a putut da banii, ci încă şi1 ceilalţi 12 ughi ce au fost dat Barbului arvună, i-au dat iar înapoi1, cerşîndu-şi zapisul de la dînşii. Ce banii şi-au luat înapoi, iar zapisul nu le-au fost dat atuncea şi de atuncea încoace Stan cu frate-său Stan sin Dămiian au avut pace pîn’ acum. Deci cînd au fost acum în zilele domnii mele, iar Şărban păharnic cu verii lui ce scriu mai sus găsind zapisul acela, au apucat pre Stan şi pre frate-său de rumînie. Deci ei- ştiind că nu sînt rumîni şi n-au luat tatăl lor Dămiian nici un ban de la Mi hui vistier, a venit la divan înaintea domnii mele de s-au întrebat de faţă toţi. Intr-aceia am judecat domnia mea ca să s jure Stan şi frate-său cu 12 megiiaşi de acolo den Coşoveni cum că nu sînt rumîni Brătăşanilor, nici au luat bani dă la Mihul vist i Vergo vel clucer i Şărban Cantacuzino vel păharnic i Dumitraşco Caramanlăul vel postelnic i Bunea vel comis i Radul Izvoranul vel stolnic i Toma Cantacuzino vel slujer i Costandin Corbean vel pitar i Ştefan Cantacuzino vtori logofăt, scriin- 197 du-se cartea aceasta întru al patrusprăzecilea an den domnia domnii mele în scaunul oraşului domnii mele în Bucureşti, de Ion logofăt ot Craiova. Iun(ie) 20 dni, leat 7210 <1702) t Ştefan Cantacuzino vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc:, Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveanu), f. 336—337v. Copie rom. 19 (Bucureşti,) 13 ianuarie 1703 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romkieşti, porunceşte locuitorilor din Potelu, moşia mănăstirii Bistriţa, dintre care unii sînt rumtni, să ţie ascultători de poruncile egumenului la ceea ce-i va pune să facă. f Milostiiu bojiiu Io Costandin voevod i gosipodin zemle Vlahiscoe. Pisah gospodstvo mi voao sătenilor de la Potel. Cătră aceasta vă fac domniia mea în ştire, că aici la domnâia mea spuse părintele Ştefan, egumenul de la Bistriţa, cum că voi şădeţi pe moşiia sfintei mănăstiri, şi unii den voi sînteţi şi rumîni mănăstirii, şi de ce sînt trebile şi lucrurile mănăstirii, fiind voi pe seama mănăstirii, nu veţi să ascultaţi şi să lucraţi, ci staţi înpotrivă. De care lucru iată că vă poruncesc domniia ma să căutaţi de acum de ce vă va da poruncă şi învăţătură părintele egumenul pentru ce va fi trebile şi lucrurile mănăstirii, să ascultaţi şi să lucraţi1, să nu mai staţi înpotrivă. Şi pe cine va vrea părintele egumenul să pue pîrcălab, de ce vă va porunci, pentru ce vor fi lucrurile mănăstirii, să săriţi şi să ascultaţi. Că de voi mai înţălege domniia mea jalbă cum că nu vă supuneţi ascultării, să ştiţi că voi trimite domniia mea de vă va aduce aici, pe care veţi fi acei neascultători, şi rea scîrbă şi mare certare veţi petrece de cătră domniia mea. Intr-alt chip nu va fi. Tolico pisah gospodstvo mi. Ghe(nar) 13 dni, leat 7211 (1703> Io Costandin voevoda milostiiu bojiiu gospodin Procit vel logofăt Arh. St. Buc., M-rea Bistriţa, pach. LXIII, doc. 242. Orig. rom., pecete aplicată. 20 (Bucureşti,) 30 octombrie 1703 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romlneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la mănăstirea Poprobului să ia dijma din produse de la moşia Plopul de la toţi oamenii ce să găsesc acolo, ţără deosebire, din tot ce folosesc. f Miîostieu bojieiu Io Costandin voevod i gospodin zemle Vlahiişcoe. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi părintelui...1 egumenul 1 Cuvînt şters. 198 } de la mănăstirea Poprobului ot sud Doljii, ca să fie volnici călugării cu această carte a domnii mele de să-şi strîngă şi să-şi ia toată dijma şi venitul după moşiia sfinţii mănăstiri, ce să chiamă Plopul ot sud ...de la tot omul veri fie turcu, au sîrbu, au grec, au alţi oameni striini sau măcar oameni de ţară slujitori, neguţători, bunici sau măcar veroe fel de om ar avea bucate sau suhaturi de boi au de oi1, de bivoli sau rîmători, în păduri, pre această moşie Plopul, sau măcar arături, grădi.ni, de la tot omul să fie volnicu părintele egumenul să-şi ia venitul den suhaturi şi dijma din grîu, din meiu, din orzu, den ovăz, din cîinepă, din in, tot din zece una după obieeiu. Aşijderea din fîneaţă şi din stupi şi din toate bucatele ce s-ar afla 1 2 pre moşiia sfintei mănăstiri, de la tot omul să aibă a lua călugării dijma şi vinitul moşii şi de cătră nimenile opreală sâ n-aibă. Aşijderea şi voao tuturor cărei veţi fi ţiindu suhaturi sau arături pre moşiia sfinţii mănăstiri, toţi să aveţi a vă da dijma şi venitul moşii la mănăstire, după obicei', că vericarei s-ar ispiti a opri dijma şi venitul moşii, nedîndu-1 la mănăstire după cum vă poruncescu domnia mea, unii ca aeiia bini să ştie că voiu trimite domnia mea, măcar ci fii di om ar hi, la aceia, om domnescu cu treapăd di-i vor scoate du prin moşie şi vor da aditul făr’ de voia lor, că aşa iaste porunca domnii mele. I is saarn rici gospodstva mi. Oct 30 dni, 7212 <1703> Io Costandin voevod, milostiiu bojiiu gospodin ‘ Procit vel logofăt Arh. St. Buc., M-rea Roaba şi Jitia, pach. jl, doc. 9. Orig. rom., pecete aplicată. 21 Bucureşti, 1 decembrie 1703 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carie de apărare locuitorilor din satele Turceşti şi Berbeşti, iertaţi de rumînie cu moşia lor de către jupîneasa llinca, împotriva cărora s-au ridicat pe nedrept, ca să-i stăpînească Matei, vel căpitan de seimeni, şi cumnatul său Preda din Mărşă. Cartea setenilor den Turceşti i Berbeşti pentru rumînie, să aibă pace de cătră Matei vel căpitan za seimeni i cumnatul său1 Preda sin Jăpii aga ot Mărşă. Davat gospodstvo sie povetenie gospodstva mi acestor oameni pre nume: Udrea cu fraţii lui, feciorii lui Iane şi cu ficiorii lor, şi lut Calotă cu fraţii lui şi cu ficiorii lor, şi cu alalţi cu toţi moşnenii din sat din Berbeşti şi lui Ion cu fraţii lui, ficiorii lui Costandin, cu ficiorii lor şi lui Vintilă cu fraţii lui i Pred i Radului1 cu fraţii lui, ficiorii lui Ion, i Ivan i Dumitru cu fraţii lui, ficiorii lui Ion Codrea, şi Pîrvului sin Lupului cu toată ceata lor, moşneni din sat din Turceşti, şi cu toţi ficiorii lor ce 1 Loc ,al'b. 2 Deasupra nudului: „adet de peşte". 199 Ie ;va da dumnezeu, ca să fie de acum înainte în pace şi slobozi* de rumînie,, ei şi cu toată moşiia lor de la satul Turceştii i Berbeştii Dătărăia ot sud Vîlcea, de cătră' Matei vel căpitan Comăneanul şi de cătră cumnatul sătt Preda ot Mărşă, ficiorul jupînesii Ancăi, nepotul Mihalcii logofăt şi al Irimii slujer, ficior Paraschivei biv vel logofăt şi de cătră ficiorii lor şi de cătră ţoale rudeniile lor, de cătră nimenilea nici un val şi nici o bîn-tuială de acum înainte de rumînie să n-aibă. Şi să fie volnici să ţie şi să stăpînească toată moşiia satului Turceştii i Berbeştii, din cîmpu, din pădure, din apă, din dealul cu1 viile, cu fot vinitul de preste tot hotarul,, cu bhnă pace, iar de cătră boiarii ce scriu mai sus. Pentru că acest sat Turceştii i Berbeştii cu toţi rumînii, mai dinainte vreme au fostu ai Paraschivii biv vel logofăt, tată Mihalcii logofăt şi al Irimii slujer, boi arinul jupînesii Ilincăi, fata lui Dumitraşco> biv vel vist, ca să plătească haraciul împărătescu, miarea, găleata, birurile şi toate dăjdile şi năpăştile satului Turceştii i Berbeştii. Ia«r Mihalcea logofăt i braţ ego Irimiia slujer, ei nici un ban n-au vrut să dea d pentru aceste cfoao sate ce scriu mai sus, ci s-au fost lepădat denaintea lui Matei vodă şi cînd, cum, cine să va afla să-i plătească, acila să-i şi stăpînească1 rumîni cu moşiia lor. Iar jupîneasa Ilinca a Irimii slujer, ia neîndurîndu-se de satul Turceşti i Berbeştii şi de rumînii de acolo, văzînd că bărbatul ei, Irimiia slujer şi cumnatul său, Mihalcea logofăt, s-au lepădat, ia ş-au vîndut toate zestrile ei, haine şi scule scumpe, ferecături de argint şi de aur cu adiia-manturi, ce au avut de la părinţii ei, care le-au fost scris toate anume la un catastih de au plătit satul Turceştii i Berbeştii de toate dăjdile pîn* la un ban de au dat pentru dînşii ughi 84.1. Iar cumnatul său Mihalcea logofăt şi frate său Irimiia slujer, nici un ban n-au vrut să dea, făr’ decît pohtia şi vrea să ţie moşii şi rumîni făr’ de bani şi făr’ de nici o cheltuială. Şi încă Mihalcea logofăt s-au fost sculat prin taină1, făr’ de ştirea jupînesii Ilincăi de au fost dat fie-sa Ancăi şi ginerf-său Jăpii vornic, zestre din satul Turceştii i Berbeştii cu rumînii pre jumătate. Iar jupîneasa Ilinca, prinzînd de veste şi văzînd că ş-au răpus toate zestrile şi ce au avut, pentru aceste doao sate, n-au îngăduit, ci au fost mersu de s-au fost întrebat de faţă, înaintea lut Matei vodă cu cumnatul său, Mihalcea logofăt şi cu fie-sa, jupîneasa Ancăi şi cu gineri-său Jipa vornic, jăluindu-s(e) jupîneasa Ilinca cum că cumnatul său Mihalcea logofăt n-au vrut să dea nici un ban, să plătească dăjdile şi birurile satului Turceştii i Berbeştii, ce încă au şi fugit, iar ia, de mare nevoie ş-au vîndut zestrile ce au avut de la părinţi de ai® plătit pre aceste doao sati cu această sumă de bani, ughi 845. 200 - Iar Mihalcea logofăt cu fie-sa Anca şi cu gineri-său Jipa vornic, ef aşa!iau fost pîrît înaintea lui Matei vodă, cum că nu ştiu ei să fie dat cum-nafă-sa Ilinca pentru aceste sate această sumă de bani. Intr-aceia Matei vodă, domniia lui au fost căutat şi au judecat pre dereptate înpreună cu toţi boiarii divanului, cum să jure jupîneasa Ilinca cu sufletul ei în stînta biserică cu mîinile pre sfînta evanghelie că ş-au vîndut zestrile ei şi au dat aceşti bani ughi 845, toţi, pentru dăjdile satului Turceştii i Berbeştii, n-au dat- nimic într-altă parte, jurînd într-acestaşi chip. Iar Mihalcea logofăt cu fie-sa Anca şi cu gineri-său Jipa vornic, ei să întoarcă jupînesii Ilincăi dentr-aceşti bani ce scriu mai sus pre jumătate ughi 422 pol dînd aceşti bani-, atunci să ţie şi ei din satul Turceştii i Berbeştii pre jumătate, iar nedînd acest bani, ei să n-aibă nici o trea^bă). Şi după cum au fost ajunsu judecata lui Matei vodă1, iar jupîneasa Ilinca au fost mersu în sfînta mitropolie, fiind şi Jipa vornic, ginerile Mihalcii logofăt de faţă, şi s-au jurat jupîneasa Ilinca cu sufletul ei, cum scrie mai sus înaintea pomenitului chir Ştefan, ce au fost mitropolit ţărăi, cum aceşti bani ughi 845 sîntu din zestrile ei şi i-au dat toţi în dăjdrile satului Turceştii i Berbeştii, iar nu sînt alte meşteşuguri, fiind ispravnic la jurămînt Gheorghie vtori portar. Şi au fost rămas Mihalcea logofăt cu fie-sa Anca şi cu gineri-său Jipa vornic, de judecată dinaintea lui Matei vodă, cum să dea ei aceşti-bani- ughi 422 pol jupînesii Ilincăi, iar ei nicicum n-au vrut să-i dea măcar un ban. Deci Matei vodă "au fost dat cartea domnii lui de judecată şi de jură-mîntu la mîna jupînesii Ilincăi, ca să stăpînească aceste sate Turceştii i Berbeştii pre seama ei cu bună pace priste tot cu toţi rumînii. Şi în urma lui Matei vodă şi răposatul Costandin vodă Şărban au înnoit cartea şi au dat jupînesii Ilincăi ca să-şi ţie satele acestea cu pace. Şi au stăpînit jupîneasa Ilinca cu pace de cătră cumnatul său Mihalcea logofăt şi de cătră gineri-său Jipa vornic. Iar după aceia jupîneasa Ilinca neavînd ficiori, nici fete de trupul ei ca să stăpînească aceste sate cu rumînii şi altu, mult puţin ce ar râ-mînea în urma ei, au fost socotit întru inema ei pentru dumnezeu şi pentru sufletul ei şi al părinţilor de şi-au făcut pomeană cu aceste doao sate Turceştii i Berbeştii de i-au fost ertat şi i-au slobozit ca să s răscumpere de către dînsă de rumînie, însă să-i dea banii ce au dat ia la Matei vodă pentru dînşii, ughi 845. Iar oamenii din Turceşti şi din Ber-beşti, ei fiind prădaţi şi săraci pentru dăjdile lor, n-au fostu putut ridica această sumă de bani, ce iaste mai sus zisă ca să-i dea jupînesii Ilincăi, ci din putinţa lor numai ci au fost dat jupînesii Ilincăi ughi 172. Intr-aceia şi jupîneasa Ilinca ştiind lipsa şi sărăciia lor, s-au fostu milostivit de le-au ertat toţi banii cîţi au fost rămas de nu i-au fostu putut da ughi 673 şi i-au ertat şi pre dînşii pre foţi de rumînie eu toată moşiia lor din Turceşti şi din Berbeşti şi le-au fost dat şi zapis de ertăciune şi de răscumpărătoare cu multe mărturii şi întărit cu mare blestem, leat 7164. Şi le-au fost dat la mîna lor şi cartea lui Matei vodă şi cartea lui Costandin vodă Şerban, ca să fie în pace de cătră bărbatul ei, Irimiia slujer şi de către cumnatul său Mihalcea logofăt cu fie-sa Anca şi cu gineri-său Jipa vornic. După aceia nu s-au întîmplat multă vreme, ei şi jupîneasa Ilinca ş-au dat datorita cea de obşte. 201 \ Şi după. moartea ei, iar aceşti oameni din Turceşti şi din Berbeşti pentru multe dăjdi şi nevoi, iar au lipsit după pămîntul lor şi fiindu-le zapisele lor cele de ertăciune şi cartea lui Matei vodă şi a lui Costandin vodă Şerban, la un om al lor anume Anghel, fiind în ţara turcească fugit, .s-au întîmplat de le-au perit zapisul şi cărţile domneşti, care scriu mai ‘sus de la diinsul. Apoi în urmă* aflînd Irimiia slujer cum că au perit cărţile acestor •oameni, el s-au fostu sculat de s-au fostu făcut stăpîn acestor doao sate tăr’ de nici o treabă şi au apucat pre o seamă de oameni de le-au fost luat ughi 250 şi le-au dat el zapisul lui de răscumpărătoare. Şi după aceia au fostu mai vîndut din satul Turceştii trei case de rumîni pre nume: Preda cu frate-său Gheorghiţă şi Costandin cu frate-său Ion Ciuculeştii şi Dan Albîntii, cu toată partea lor de moşie, lui Stroe Grecul de ia Vel Ocnă dereptu taleri1... Şi au fost mai vîndut şi din moşi-ia satului1 Ber-beştii dereptu ughi 22 lui lacov din Măteşti, care moşie, Nedelea, femeia lui lacov, o au fost dat de pomană la mănăstirea Bistriţa. Iar după moartea Irimii slujer s-au sculat Matei vel căpitan Gomă-neanul înpreună cu cumnatul său Preda din Mărşă şi cu soră-să Bafta, feciorii jupînesii Ancăi, nepoţii Irimii slujer şi ai Mihălcii logofăt de au întoirsu lui Stroe Grecul banii ce au fost dat Irimii slujer pre acei trii rumîni, înapoi, şi i-au stăpînit pre seama lui şi înpreună cu cumnatul său Preda den Mărşă s-au făcut stăpîn de au stăpînit satul Turceştii i Ber-beştii cu toţi rumînii făir’ de nici o treabă, pîn-acum în zilele domnii mele şi i-au apucat Preda din Mărşă de au luat de la dînşii taleri 92. Deci cînd au fost acum ei ştiind cum că sînt ertaţi şi răscumpăraţi de jupîneasa Ilinca cu zapisul ei şi cu cărţi domneşti, cum scrie mai sus şi fiindu-le cărţile perite, avînd mare supărare şi Înpresurare de cătră Matei căpitan şi de cătră cumnatul său Preda, şi avînd multă pradă şi sărăcie în urma jupînesii Ilincăi, şi într-alt chip neavînd cum face, făr’ decît cu toţii au plecat în toate părţile cu colace şi cu multe cheltuiale pînă ce au găsit zapisul lor ce le-au fost făcut jupîneasa Ilinca de e-rtă-ciune şi cartea lui Costandin vodă Şerban, întru care mărturiseşte şi de cartea lui Matei vodă. Deci aflîndu-şi aceli scrisori n-au mai putut îngădui ca să-i mai stăpînească rumîni Matei căpitan şi Preda mărşanul, ci s-au sculat cu pîră şi au venit în multe rînduri înaintea domnii mele în divan de s-au întrebat de faţă cu Matei căpitan şi cu cumnatul său Preda. Şi aşa pîrîia ei, zicînd cum că după jurămîntul jupînesii Ilincăi, după cum au ajunsu judecata lui Matei vodă au fostu întorsu moşu său Mihalcea logofăt, înpreună cu fie-sa, jupîneasa Anca şi cu gineri-său, Jipa vornic, mă-tuşă-sa jupînesii Ilincăi, ughi 200, scoţînd şi un zapis de zicea că iaste făcut de jupîneasa Ilinca, ca să ţie şi ei den moşii a satului Turceştii i Berbeştii cu rumînii pre jumătate, iar zapisul ce au aceşti oameni de ertăciune zicea ca nu iaste bun şi adevărat, ci' iaste făcut în meştişuguri. Iar aceşti oameni, ei au scos întîi zapisul ce le-au fostu dat jupîneasa Ilinca de ertăciune şi de răscumpărătoare şi foiţa de zestrile ei ce au vîndut de au dat aceşti bani ughi 845 la Matei vodă pentru satul Turceştii i Berbeştii şi cartea lui Costandin Şerban vodă întru care mărturiseşte şi cartea lui 1 Loc alb. 202 Matei vodă de pîră şi de rămas ce au avut jupîneasa Ilinca cu Mihalcea logofăt, moşul lui Matei căpitan şi al Predii, de s-au citit toate pre rînd in divan înaintea domnii mele. Intr-aceia domniia mea am adevărat din cartea lui Costandin vodă Şerban şi den zapisul jupînesii Ilincăi, cum că după bună socoteala lui Matei vodă, au fostu să întoarcă Mihalcea logofăt din banii ce au fostu dat jupîneasa Ilinca ce scriu mai sus pre jumătate, ughi 422 pol, iar nu ughi 200, precum scrie în zapisul cel ce scotea Matei şi Preda şi cum că toate cărţile şi scrisorile ce au avut Mihalcea logofăt pre aceste doao sate, după ce-au fost rămas atunce la giudecată den divan, s-au fost luat toate de la mîna lui de s-au fost dat toate la mîna jupînesii Ilincăi şi jupîneasa Ilinca la ertăciunea ce au făcut acestor oameni înpreună • cu zapisul ei le-au dat la mîna acestor oameni. De care făgăduind Matei căpitan şi cumnatul său Preda pentru zapisul cel de ertăciune al jupînesii Ilincăi şi pentru cărţile domneşti şi pentru ca să s(e> dovedească direp-tatea, am judecat domniia mea înpreună eu toţi boiarii divanului domnii mele şi am dat lui Matei căpitan şi cumnat(ului) său Predii, lege 12 boiari jurători pre răvaşele domnii mele, ca să jure întîi că au întorsu moşu său Mihalcea din banii ce au fost dat jupînesii Ilinca la Matei vodă pre jumătate. Şi pentru zapisul ce scot aceşti oameni de ertăciune şi de' răscumpărătoare că nu iaste bun şi adevărat, şi cărţile domneşti sîntu făcute în meşteşuguri jurînd într-acestaş chip, ei să ţie satul Turceştii, şi Berbeştii cu rumlnii pre jumătate, iar neputînd jura să întoarcă toţi banii şi alte ce au mai luat de la aceşti oameni înapoi şi să le dea şi pace de rumînie. Deci Matei căpitan cu cumnatul său Preda, cînd au fost la zi şi şi după zi, ei nicicum nu s-au putut apuca de lege ca să jure, ce au rămas de lege şi de judecată diînaintea domnii mele în di van şi scrisorile ce au avut Matei căpitan şi cumnatul său Preda, s-au aflat rele şi mencinoase. Dreptu aceia am dat această carte a domnii mele acestor oameni ce scriu mai sus din satul Turceştii i Berbeştii ca să fie de acum înainte în pace şi slobozi de rumînie ei şi cu toţi feciorii lor şi cu toată moşiia lor de la satul Turceştii i Berbeştii de cătră Matei căpitan Comăneanul şi de cătră cumnatul său Preda mărşanul şi de cătră feciorii lor şi de cătră toate rudeniile lor, de cătră nimeni, nici un val şi nici o bîntuială de acum înainte de rumînie să n-aibă. Iar de ar mai scoate Matei căpitan au cumnatul său Preda, niscai scrisori pentru aceşti oameni dintr-aceste sate, nici la o judecată să nu să ţie în seamă. Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi cu credincioşi boiarii domnii mele: pan Cornea vel ban i pan Stroe vel vornic i pan Diicul vel logofăt i panMihai Cantacuzino vel spătar i pan Şerban vel vistier i1 pan Constandin Ştirbei vel cliucer i Dumitrache vel postelnic i Ştefan Canta-cuzeno vel paharnic i Şerban vel stolnic i Bunea vel comis i Toma Canta-cuzeno vel slujer i Costandin vel pitar, şi ispravnic Diicul vel logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta în oraşul scaunului domnii mele în Bucureşti întru al şaisprezecelea an den domniia domnii mele de Isar logofe-ţelul din Bucureşti. •‘Meseţa dic 1 dni, leat 7212 <1703) Ştefan Cantacuzino vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveanu), f. 346v—349. Copie rom. 22 (Bucureşti,) 24 martie 1704? Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romineşti, judecă pentru a treia oară pricina jupinesei Rada, soţia lui Constantin, căpitanul Filipescu, cu unii ţărani din Tămbureşti, şi dă carte de libertate lui Stanislav şi ■fraţilor săi, feciorii lui Brătan, care s-au răscumpărat de la patriarhul Ierusalimului fiind rumîni ai mănăstirii Sfîntul Sava. O carte a unor oameni ce au avut pîră cu jupîneasa Rada Filipeascia ’ pentru rumînie. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi acestor oameni anume Stanislav cu fraţii lui; Standul i Iancul, feciorii lui Brătan, den satu den Tămbureşti ot sud Ialomiţa şi cu feciorii lor cîţi le va da Dumnezeu, ca să fie în pace de rumînie cu tot neamul lor de cătră jupîneasa Rada, fata Radului biv vel comis, care au fost jupîneasa lui Constantin căpitanul Filipescu şi de cătră feciorii ei, Şerban spătar, şi ide cătră tot neamul lor, de cătră nimeni le a nici1 un val şi nici o bîntuială de rumînie să n-aibă, pentru că Brătan, tatăl lui Stanislav, fost-au rumîni mănăstirii S(fe)ti Savei de aici den Bucureşti, care metoh iaste sfîntului Ierusalim şi tot au stăpânit S(fe)ti Sava pre Braţul tatăl lui Staruslav, denpreună cu alţi rumîni de acolo den Tămbureşti. Iar cînd au fost în zilele lui Antonie vodă, leat 7178, întîmplîn-du-se aici şi sfinţiia sa părintele chir Dosithei patriarhul de la Ierusalim, fost-au căzut Brătan, tatăl lui Stănislav, cu .mare rugăminte cu unchiu său Sîmbotih la sfinţiia sa părintele patriarh ca să le dea voe să s(e> răscumpere de rumînie. De care şi sfinţiia sa au socotit întîi pentru dragostea lui Hristos şi a bisericii ; a doao, cum că nici mănăstirea Sti Sava 6 răzoare de vie şi bani ughi 15 şi...1 ce au fost egumen, au fost dat Radului comis partea mănăstirii de-moşie, cît au avut la satul Tămbureştii cu rumînii, întru care carte scriia rumînii Plumbuiţii şi a S(fe)ti Savei cu ai lor den-preună, avînd toţi moşia acolo. Iar’ Stănislav cu fraţii lui, ei au scos cartea părintelui patriarhului dă răscumpărătoare şi cartea lui Antonie vodă, făcută după cartea sfinţii sale de s-au cetit în divan. Şi bine s-au adevărat cum că Stănislav cu fraţii lui au fost rumîni la Sti Sava, iar au venit dă s-au întrebat de faţă la divan cu Stănislav şi' cu fraţii lui, scoţîndu Şerban spătar acel zapis de schimbu de s-au cetit în divan. Intr-aceia domnia mea den divan i-am trimis la părintele patriarhul ca să le facă dreptate. Sfinţiia sa aşa au mărturisit cum că Stanislav cu fraţii lui au fost rumîni la Sti Savei încă de la părinţii lor şi neavînd mănăstirea nici un folos de cătră dînşii, le-au dat voe de se-au răscumpărat încă den zilile lui Antonie vodă, precum dovedeşte şi cărţile lor împreună şi cu cartea lui Antonie vodă. Iar de au fost făcut Radul biv vel comfs vreun schimbu cu acel egumen ce va,fi fost pre acea vreme şi făr’ de ştirea pomenitului- patriarh ce va fi fost atunce, rău au făcut şi făr’ de cale, că nu iaste sluga mai mare decît stăpînul, ci stăpînul să facă ce-i va fi voia, iar nu sluga. Şi încă mai zicea sfinţiia sa, dă vreme ce s-au fost făcut Radul comis schimbu, jupîneasa Rada scoase vreo carte de la acest patriarh cum că iaste schimbul cu adevărat, care cu aceasta mai mul tu o rămînea, neavînd nici- o carte. Iar încă şi ceea după urmă aşa au dat sfinţiia sa răspunsul, măcar de au şi făcut cineva schimbu atuncea făr’ de ştirea stăpînul ui, sfinţiia sa acum nu va putea îngădui, ci jupîneasa Rada să--şi caute viile ce au dat tată-său, Radul comis, mănăstirii S jăluia-scă că nu ascultaţi de ce iaste porunca domnii mele, bine să ştiţi că veţi petrece mare scîrbă şi certare de către domnia mea, mai vîrtos voi căpitanilor. Tolico pisah gospodstvo mi. Mai 3 dni, leat 7212 < 1704> fo Constandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt. Acad. R.P.R., p.ach. MCLVII, doc. 99. Orig. rom. pecete aplicată. 24 Ciofogîrlia, 7 iulie 1704 Constantin Brincoveanu, domnul Ţării Romtneşti, porunceşte egumenului de la Şegarcea să nu schimbe obiceiurile vechi în relaţiile cu oamenii de pe moşia mănăstirii şi să nu ruminească pe ţăranul Preduţă şi fiul său Antonachi, pînă ce nu se vor înfăţişa pentru aceasta cu toţii înaintea divanului. t Milostieiu bojieiu fo Constandin voevod i gospodar zemli Vlahiscoe, Pisah gospodstvo mi, sfinţiei tale părinte Ghermane, egumene dă la mănăstirea de la Şăgarcea, sănătate ! Cătră aceasta-ţi tac în ştire domnia mea că aici înaintea domnii mele la conacul de la Ciorogîrlă, jălui cest sărac de uncheaş de acolo de la Şăgarcea, anume Preduţă şi cu fiiu său Antonachi, zicînd cum că scoţi sfinţiia ta o foaie domnească.pecetluită, întru care sînt ser îşi şi ei, zicînd sfinţia ta cum că sînt şi ei rumîni şi cum că nu te ţii sfinţiia ta de obiceiurile cele mai denainte, ci faci1 alte obiceiuri şi-i asupreşti cu lucrul. De care lucru, iată că-ţi poruncescu domnia mea să cauţi sfinţiia ta să-i laşi pre obiceiurile ce au avut mai dănainte, iar pentru rumînie, ce-zic că-i faci sfinţiia ta rumîni şi ei zic că nu sînt, de aceasta să le dai sfinţiia ta pace, pînă cînd veţi veni cu dînşii de faţă aici la domnia mea. Deci atuncea, de să vor adevăra că sînt rumîni, vor rămînea rumîni, iar de nu vor ti rumîni, vor avea pace. Iar pîn-atuncea să le dai pace să nu-i năcăjeşti făr’ de lucru, că aşa iaste porunca domnii mele. I is-saam reci gospodstva mi. Măcar să fie şi megiiaşi, nu voi să să răsi-pească, ci tot acolo să sază. Iul 7 dni, leat 7212 <1704) Io Constandin voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Zlătari, ’pach. II, doc. 32. Orig. rom., pecete aplicată. 207 25 Bucureşti, 9 august 1704 Constantin Brtncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de întărire a răscumpărării de ruminie, obţinută de Gligore cu ţrate-său Parăschiv, feciorii lui Ilie din Buneşti (Vîlcea), care au plătit episcopiei Rîmnic 60 de taleri spre a se cumpăra ţigani în locul lor. O carte a lui Gligorie cu frate-său Parasehiva pentru rumînie. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi lui Gligorie cu '■frate-său Parasehiva, feciorii lui Ilie den sat den Buneşti ot sud Vîlcea, ca să fie în pace şi ‘slobozi de rumînie ei cu feciorii lor, cu nepoţii i strene-poţii, cu tot neamul ce să va trage dintru ei, de cătră părintele Ilarion episcopul Rîmnicului, şi de cătră tot săborul episcopiei, de cătră nimenilea nici un val şi nici o bîntuială de rumînie să n-aibă, nici de cătră alalţi oameni den Buneşti să nu fie învăluiţi şi apucaţi niciodată, pentru că Gligorie cu frate-său Parasehiva fiind părinţii lor rumîni1 episcupii şi în-tîmplîndu-li-se moartea, aceştia au rămas copii mici şi s-au dus care dncotro au putut. Deci cînd au fost acum, ei înţelegînd cum că sînt rumîni episcupii, căzut-au cu mare rugăminte la părintele episcupul de le-au dat voe de s-au răscumpărat pe bani gata taleri 60, cu care bani să cumpere ■ ţigani episcupii. Şi după ce au dat banii, datu-le-au părintele episcupul şi carte la mîna lor iscălită şi pecetluită şi cu bonuri1 mărturii la mina acestor copii. Şi dă acea carte s-au făcut şi cartea părintelui patriarhu Dosrtheu de la Ierusalim, scriindu mare blestem acelor ce vor urma a strica această legătură, precum şi domniia mea le-am văzut. Drept aceia şi domniia mea încă am dat această carte a dom 20 dni, leat 7213 <1704) Io Costandin voevod, milostiiu bojiiu gospodin PrScit vtori vistier Arh. St. Buc., Mitropolia Bucureşti, pach. DXXXIII, doc. 14. Orig. rom., pecete aplicată. 27 (Bucureşti,) 1704 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte popii Badea din Plopşor iertarea de rumînie de către jupîneasa Vlădae şi stă-pînirea pe părţile de moşie cumpărate de la Udrea, fiul Gherghinii urmaşul. O carte a popei Badii den sat den Plopşor ot sud Gorjiiu pentru răscumpărare de rumînie şi pentru nişte moşie. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi popei Badii sin popei lui Ion, nepotul popei Standului, den sat den Plopşor ot sud Gorj şi cu feciorii lui, Radul diiaconul i Dumitraşco şi cu feciorii lor cîţi dumnezeu le va da, ca să fie în paace şi slobozi de rumînie ei şi cu toţi feciorii şi nepoţii lor, de cătră Udrea sin Gherghinii arrnaş, nepotul jupînesii Vlădaei den sat den Stejariul şi de cătră feciorii lor şi de cătră toate rudeniile lor, de cătră nimenilea nici un val şi nici o bîntuială de rumînie să n-aibă, nici ei, nici feciorii1 lor în veci. Pentru că popa Standul moşul popei Badii, el au fost rumîn jupînesii Vlădaei şi fii-său Gherghinii ar-maşul, de moşie den satu den Stejariul şi l-au fost stăpînit rumîn pre 1 Loc alb. 14 — c. 1812 209 seama lor. Iar după ce s-au preoţitu popa Standul, iar jupîneasa Vlădae înpreună cu fii-său Gherghina, ei au socotit- în viiaţa lor pentru Dumnezeu şi pentru sufletele lor şi ale părinţilor şi pentru ca să-i pomenească popa Standul la sfînta liturghie, de şi-au făcut pomeană jupîneasa Vlădae cu fii-său Gherghina de au ertat pre popa Stanciu, moşul popei Badii, de rumînie cu toţi feciorii şi nepoţii lui, însă capul lui făr’ de moşie, dîndu jupîneasa Vlădaia cu fii-său Gherghina şi zapisul lor de ertăciune la mîna popii Stanciului, ca să fie în paace de rumînie el şi cu toţi feciorii cît şi cu nepoţii lui şi să aibă a pomeni în viiaţa lor, precum au lăsat cu sufletul ei şi precum scrie şi zapisul jupînesii Vlădaei şi a fii-său Gherghinii dă ertăciune cu peceţile şi cu iscăliturile lor şi cu boiari mărturii şi întărit cu mare blestem, leat 7121. Şi de atunci încoace popa Standul şi fie-său popa Ion şi nepotu-său popa Badea cu feciorii lor, tot au avut paace de rumînie de cătră tot neamul jupînesii Vlădaei şi de cătră a fii-său Gherghinii armaşul şi de cătră Udrea sin Gherghinii armaşul, nepotul jupînesii Vlădaei şi de cătră toţi feciorii lor pîn-acum. Şi şi de acum înainte nici o bîntuială n-are de-către nimenilea de rumînie, făr’ decît învechindu-se zapisul jupînesii Vlădaei şi a fii-său Gherghinii armaşul cel dă ertăciune, venit-au popa Badea sin popei lui Ion nepotul popei Stanciului, înaintea dom înnoiască zapisul cu cartea domnii mele, mărturisindu-se în divan înaintea dom gîlceavă şi nici o judecată cu nimenelea pentru rumînie. De care şi domniia mea văzîsd acest zapis al jupînesii Vlădaei şi a fii-său Gherghinii ce au făcut în viiaţa lor, de ertăciune popei Stanciului, moşul popei Badii, vechiu şi spartu, domniia mea l-am înnoit cu această carte a dom saam reci gospodstva mi. Fev 9 dni, leat 7214 <1706) Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Arh. St. Buc., M-rea Brîncoveni, pach. XI, doc. 39. Orig. rom., pecete aplicată. 30 (Bucureşti,) 16 septembrie 1706 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire egumenului de ja Tismana de a obliga pe toţi cei ce cultivă moşiile mănăstirii, fără nici o deosebire, a-şi da dijma din produse. ţ Milostieiu bojieiu Io Costandin voevod i gospodin. Davat gospodst- vo mi siiu poveleniiu gospodstva mi, oamenilor părintelui 1 egumenul de la sfînta mănăstire Tismeana, ca să fie volnici cu această carte a domnii mele să apuce pri tot omul carii vor avea bucate pre moşiile sfintei mănăstiri Tismeanii ce va avea la Cerne,ţ şi pentr-alte judeţe, au fie căpitan, au iuzbaş, au dărăbanţu, au martalog, au alţi slujitori, au măcar oricine ar fi, pre toţi să-i apuce să-şi dea dijma din grîu, din mei, din orzu, din ovăz, din făneţ, din cînepi, din păduri, din mîncari de rîmători şi din suhaturi, din mori, din stupini şi dintr-alte bucate din toate, oricine ce ar avea pre moşiile mănăstirii Tismeanii, pre toţi să-i apuce să-şi dea dijma şi zeciuiala după obiceiu şi di cătră nimeni opreală să n-aibă. Aşijderea vă poruncescu domniia mea şi voao căpitanilor şi iuzba-şilor şi pîrcălabilor şi dărăbanţilor, catanelor, martalogilor2 şi tuturor oamenilor oricarii aţi avea bucate sau orice pre moşiile sfintei mănăstiri Tismeanii, deaca veţi vedea această carte a domnii mele, voi toţi să aveţi a vă dare dijma şi zeciuiala din toate precum iaste obiceiul moşiilor, nimic împotrivă să nu staţi, că vercarii vor sta împotrivă a nu-şi dare dijma dî orice, măcar oricine ar fi, şi va ven-i jalbă la domnia mea de la părintele egumenul, aceia să ştie că voi trimite domniia mea om domnescu cu treapăd de-i va apuca de le va lua toate bucatele ce vor avea pe acele moşii de le va da pe seama mănăstirii, şi acelora cu bucatele le va lăsa numai ce le va face zeciuiala bucatelor. Intr-alt chip nu va fi, că aşa iaste porunca domnii mele. I is(pravnic) saam reci gospodstva mi. Sept 16 dni, leat 7215 <1706) Io Costandin voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel vist ştie că găsindu dumnealui 2 rumîni ai dumnealor aicea la Cîmpulung, anume Stan şi cu frate-său Ion sin Ion Şte, carii sînt ai dumnealor de baştină1, de la părinţi, den satul dumnealor "de la Nămăiaşti, deci fiindu ei fugiţi de multă vreme şi acum găsindu-i dumnealui aicea la casa mea şi fiindu-mi mie Stan ginere şi puindu-1 dumnealui la opreală, am venit la dumnealui de ne-am înrugat de ni i-au dat pă chiezăşia noastră de acum pîn la sfeti Ilie să aibă a mergej iar la satul dumnealor la Nămă-iaşti. Şi cîte dăjdii1 şi slujbe boiareşti ar fi, să aibă >a le trage la satul dumnealor la- Nămăiaşti. Deci necrezîndu-ne pă noi, am adus pă pîrcălabul dumnealor den Nămăiaşti de au intrat chezaş pe noi, de nu s-ar afla Stan rumîn i braţ ego Ion şi de nu va merge pînă la zi la satu, ci vor fugi, să avem noi a-i căutare, să-i ducem la sat, iar neducîndu-i şi fugîndu rumînii să aibă dumnealui a-i căutare la noi, rumînii. Pentru că aşa ne-am prinsu şi ne-am legat de a noastră bună1 voe. Şi cîndu am făcut acest zapis, fost-au mulţi oameni buni mărturie, carii vor iscăli mai jos. Şi pentru mai1 'adevărată credinţă ne-am pus şi noi numele şi degetele mai jos să s 20 dni, leat 7215 <1707) Eu Vladul Dragost chezaş, eu Gheorghi chezaş, Chirca logofăt martor, eu Necula pîrcălab chezaş, az Mânui păharnic martor, az Dumitru logofăt martor Acad. R.P.R., pach. MCLXXVI, doc. 66. Orig. rom. Publicat fragmentar de N. Iorga în Studii şi documente, VII, p. 30. 32 26 mai 1707 Costandin comis fiul lui Constandin fost mare paharnic face danie mitropoliei Ţării Romîneşti pe rumînul Vasile din Geminite, „cu toţi copiii lui", spre a i se pomeni numele. t Eu Costandin comis sin Costandin biv vel păharnic, nepot Radului biv vel armaş, dat-am acestu al mieu zapis ca să hie de bună credinţă Loc alb. 213 la cinstita mina sfinţii sale părintelui chir Theodosie vlădicăi şi a sfinţii mitropolii din Bucureşti pricttm să s ştie că eu din buna voia mea, am socotit de am dat sfinţii mitropolii pre Vasilie din Geminile cu toţi copiii lui, care ne iaste şi noao rutnîn de baştină de la moşul nostru Radu biv vel armaş; însă făr’ de moşie l-am dat sfinţii mitropolii, pre el şi feciorii lui şi nepoţii lui să-i fie rumîni de moştenire în veci, pentru ca să fie de ajutoriul sfintei mitropolii şi noao să s pomenească numele rpoşilor şi ale părinţilor şi ale noastre, pentru că împărţindu-mi eu cu frate-mieu Gligoraşco din toate ce am avut, frăţaşte, acestu sat Gemenele au căzut în partea mea cu toţi rumînii ci au fost şi cu toată moşiia, precum scrie şi zapisele noastre ce avem unul la mina altuia. Dreptu aceia am dat această scrisoare a mea ca să-l stăpînească cu bună pace de către frate-mieu Gligoraşco şi de către tot neamul mieu. Şi cînd aun făcut acestu zapis fost-au mulţi boiari martori, carii să vor iscăli mai jos. Şi eu pentru mai adevărată credinţă mi-am pus iscălitura mai jos ca să s crează. Mai 26 dni, leat 7215 <1707) Costandin comis sin Gostandin biv vel păharnic Diicul Read vtori slujer Arh. St. Buc., Mitropolia Bucureşti, pach. LXV, doc. 25. Orig. rom. 36 Bucureşti, 22 iunie 1707 Constantin Brincoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de apărare lui Albul, slujitorul din loneşti, cu feciorii lui. Badea şi Preda, care fiind reclamaţi ca rumîni de către vornicul Grigore Băleanul, au dovedit cu -: jurători că nu sînt din Cepari şi se trag din neamul Pepteştilor din oraşul Rîtnnic, oameni liberi. O carte a Albului sluj ot loneşti pentru rumînie, şi n-au fost rumîni lui Gligori vornicul Băleanul. Davat gospodstvo mi siiu poveleniie gospodstva mi, Albului slujitori ului ot loneşti şi feciorilor lui, Badea şi Preda şi cu feciorii lor cîţi dumnezeu le va dărui, ca să fiie în pace de acum înainte de cătră Gligorie vornicul Băleanul şi de cătră ficiorii lor şi de cătră tot neamul lui, pentru că fiind el om slobod şi de moştenirea lui mai dinainte vreme din oraşul Rîmnicului de Sus din neamul Pepteştilor, el tot au fost în pace şi de nime nici o bîntuială de rumînie n-au avut nici el, nici părinţii lui. Iar cînd au fost acum în zilele domnii m&e l-a apucat Grigorie vornicul Băleanul de zicea cum că iaste rumîn al lui de baştină den sat din Cepari, iar Albul cu feciorii lui şi cu ne(po)ţii lui ştiindu-se că nu sînt nici unui boiari, rumîni di neamul lor, au venit înaintea domnii mele la divan, de s-au pîrît de faţă cu boiariul domnii mele Gligorie vornicul Băleanul. Şi aşa pîrîia Gligorie vornicul Băleanul cum că Albul cu feciorii lui şi cu nepoţii lui îi sînt rumîni ai lui1 de moştenire1 mai înainte vreme din sat din Cepari; iar Albul cu feciorii lui aşa să plînge foarte tari de direptate, 214 cum că nu iaste xumîn nici unui boiari, nici iaste din sat din Cepari, ci ' iaste de moştenire din oraşul Rîmnicului de Sus din neamul Peptescul. Deci domniia mea nu am crezut nici pre uin-u-1 nici pre altul şi wîndu -domnia mea ca să li se mai descoperi mai bine buna direptate, aşa am judecat domnia mea înpreună cu toţi boiarii domnii mele şi am dat Albului cu feciorii lui, 12 megiiaşi jurători, pri răvaşul domnii mele, de acolo din oraşul Rîmnicului de Sus, cum că di va putea jura Albul cu •feciorii lui şi cu nepoţii lui- înpreună cu acei 12 megiaşi, cum că ei nu sînt rumîni boiarilui domnii mele; Gligorie vornicul Băleanul, nici nu sînt din sat din Cepari, ci sînt de moştenirea lor din oraşul Rîmnicului, şi jurîndu într-acesta chip să fiie în paace de rumînie de cătră boeriul domniei mele, 'Gligorie vornicul1 Băleanul, iar neputînd ei jura cu acei 12 megiaşi ce li s-au dat pre răvaşul domnii mele să fie rumîni boiariului domnii- mele, Gligori vornicul Băleanul. Şi aşa, după porunca domnii mele, cîndu au fost la zi şi la soroc au mers Albul cu feciorii lui- şi cu nepoţii lui înpreună şi cu sluga domnii mele, fon vtori portari la oraşul Rîmnicului de Sus, şi au strîns acei 12 megiaşi jurători şi au mers de au jurat cu toţi înpreună în sfînta biserică cu manile pre sfînta evanghelie cum că ei -nu au fost rumîni, bici neam din neamul lor lui Gligorie vornicul Băleanul, nici nu au şezut ei niciodată în sat în Cepari, ci sînt de moştenire de acolo- din Rîmnic şi din neamul Pepteştilor, avîndu şi boiariul domnii -mele Grigori vornicul Băleanul ispravnic acolo, după dînşii la acel jurămînt pre Radul logofăt Bîrsescul şi Hriza din Cepari şi Costandin din Cărpiniş. Şi după jurămînt .au rămas Albul cu feciorii lui şi cu nepoţii lui, să fiie în pace de rumînie di -cătră vornicul Gligorie Băleanul -du-pre cum am văzut domnia, m-ea şi cartea acelor 12 jurători, înpreună şi răvaşul domnii mele la mîna Albului şi a feciorilor lui. De-rept a-ceia am dat domniia mea această carte a domnii mele Albului şi feciorilor lui, Badea şi Preda cu feciorii lor şi nepoţilor lui, ca să fie în pace de acum înainte de cătră vornicul Gligorie Băleanul şi de cătră feciorii lui şi de cătră tot neamul lui, mai mult alt val sau bîntuială pentru rumînie să nu mai aibă, că au rămas boiariul domnii mele, Gligorii vornicul Băleanul de lege şi de judecată. Şi am întărit domniia mea cartea aceasta cu toţi cinstiţii şi credincioşi boiarii cei mari ai- divanului domnii mele: Costandin Ştirbei vel ban i Şerban Cantacuzino vel vornic i Şerban vel logofăt i Toma Cantacuzino vel spătar i Şerban Bujoreanul vel vist(ier) i Radul Golescu vel cliucer i Ştefan Cantacuzino vel postelnic i Ianachie Văcărescul vel paharnic i Şerban vel stolnic, Iorga vel slugeri i Costandin Corbeanul vel pitar şi ispravnic Barbul vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta într-al nooleasprăzăcile ani din domniia domnii mele în oraşul scaunului domnii mele în Bucureşti, de Danciul logofeţelul sin Mirii căpitan Opirian. Iunie 22 dne, leat 7215 <1707) Barbul Brăiloiul vtori logofăt procitu Arh. St. Buc., Ms. 705 (Gondic-a Marii logofeţi — C. -B.rîncovaanu), f. 406^-406v. Copie rom. 215 34 Mogoşoaia, 6 iulie 1707 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romineşti, întăreşte lui Gri-gore, feciorul tui Vîlcan, iertarea de rumînie, făcută de către Nicula căpitan Glogoveanui dimpreună cu maică-sa, jupîneasa Vişa vistereasa „de bună voia lor". O carte a lui Gligorie, fecior lui Vîlcan, pentru ca să fie slobod de rumînie. f Davat gospodstvo mi siiu povelenie gospodstva mi acestui om anume Gligorie, feciorul lui Vîlcan, şi feciorilor lui, cîţi dumnezeu îi va da, ca să fie în pace de acum înainte şi slobozi de rumînie de cătră Nicula căpitan Glogoveanui şi de cătră feciorii lut şi de cătră tot neamul lor, pentru că fiind Gligorie cu tată-său Vîlcan rumînii lui Stroe pitariul Leurdeanul, unchiu Niculii căpitan Glogoveanui, au fost luat Stroe pitar Leurdeanul pre nişte ţigani ai Neculei căpitan Glogoveanui, iar apoi ei dintru dînşii, de a lor bună voie au făcut tocmeală de au dat Stroe pitar Leurdeanul pre Vîlcan cu fii-său Gligorie, Micuţei căpitan Glogoveanui pentru ţiganii ce-i luase el, şi după ce i-au dat, i-au stăpînit Nicula căpitan Glogoveanui cu pace. Iar după ce au trecut cîtăva vreme, slujindu-le cu direptate, fiind Gligorie copil mic, iar Nicula căpitan Glogoveanui dimpreună cu maică-sa jupîneasa Visa vistereasa, din bună voie a lor au socotit pentru dumnezeu şi pentru sufletul ior şi al părinţilor lor, rugîndu-s(e) şi părintele Niculae proegumenul de au ertat pre Gligorie de rumînie cu toţi feciorii şi cu nepoţii lui, cîţi dintru dînsul să vor trage, dîndu-i şi zapisul lor de ertă-ciune la mîna lui Gligorie, de la leat 7200, întărit cu iscăliturile lor şi cu mulţi boiari mărturie iscăliţi în zapis, precum am văzut domnia mea şi zapisul Niculii căpitan Glogoveanui şi al jupînesei Vişăi visteresei de ertă-ciurie pentru rumînie la mîna lui Gligorie scriind cu mare legături şi blesteme asupra tuturora rudeniilor lor şi a tot neamului lor, ca nime dintre dînşii să nu mai aibă a-i apuca pe Gligorie peste zapisul lor pentru rumînie, ci să fie slobod pe cum l-au ertat ei cu zapisul lor. Dirept aceia şi domnia mea încă am dat această carte a domnii mele lui Gligorie, ca să fie de acum în pace şi slobod de rumînie cu toţi feciorii lui de către Nicula căpitanul Glogoveanui şi de cătră tot neamul lui, nici un val şi nici o bîntuială pentru rumînie să nu mai' aibă, precum le scrie zapisul lor de ertăciune, ca să le fie lor vecinică pomenire. Şi am întărit domnia mea cartea aceasta cu toţi cinstiţii şi credincioşii boiarii domnii mele ai divanului domnii mele: Costandim Ştirbei vel ban i Şărban Cantacuzino vel vornic i Şărban vel clucer i Toma Cari-tacuzino vel spătar i Şărban Bojoreanul vel vist(ier) i Radul Golescuî vel clucer i Ştefan Cantacuzino vel postelnic i Ianache Văeărescul vel paharnic i Şerban vel stolnic i Pană Negoesoul vel comis i Iorga vel slugeri i Costandin Corbeanul vel pitar şi ispravnic Barbul Brăiloiul vtori logofăt. 216 Şi s-au scris cartea aceasta într-al noaosprăzecelea an din domniia! domnii mele la conacul de la Mogoşoaia de Ionaşco logofeţelul Amăranul. Iulie 6 dni, leat 7215 <1707) Barbu Brăiloiul vtori logofăt procit încă mai denainte vreme, şi după copilăriia lui slujindu-i tot cu dreptate la ce i-au fost trebile şi porăncile jupînesăi Vişăi vistiereasăi pîn’ la bătrîneţăle ei, ia au socotit dintru inima ei pentru dumnezeu şi pentru sufletele părinţilor şi ale ei, şi pentru căci au slujit cu multă dreptate de l-au ertat de rumînie cu toţi feciorii lui cîţi dintr-însul să vor trage, dînduşi zapisul ei întărit cu pecetea ei şi cu iscălitura fiiu-său Neculei şi cu multe mărturii, iscălite în zapis de la leat 7181, scriind în zapis cu mare blestem ca nimeni din rudenie şi den neamul lor să nu să mai scoale cineva să-l apuce de rumînie, au pre el, au pre feciorii lui, precum am văzut domniia mea şi zapisul jupînesei Vişăi cu fiiu-său Necula, de ertăciune la mîna Oprei. Dreptu aceia şi domnia mea am dat această carte a domnii mele Oprei, ca să fie de acum înainte în pace şi slobod de rumînie, el cu toţi: feciorii şi nepoţii lui cîţi dentru dînsul să vor trage, de cătră jupîneasa Vişa vistieriasa şi de cătră' fiiu-său Necula şi de cătră feciorii lui şi de cătră tot neamul lor, după cum le scrie şi zapisul ce iaste la mîna lui. Deci nici un val şi nici o bîntuială să n-aibă pentru rumînie, să nu aibă.1 Şi am întărit domniia mea cartea aceasta cu toţi cinstiţii şi credincioşii boiarii cei mari ai divanului domnii mele : pan Costandin Ştirbei vel ban i pan Şărban Cantacuzino vel vornic i pan Şărban vel logofăt i pan Toma Cantacuzino vel spătar, pan Şărban Bojoreanul vel vist(ier) i pan Radul Golescul vel clucer, Ştefan Cantacuzino vel postelnic, Ianachie Văcărescul vel paharnic, Şărban vel stolnic i Radul Dudescul vel clucer, pan Negoescul vel comis, Costandin Corbeanul vel pitar şi ispravnic Bar-bul Brăiloiul vtori logofăt. 1 Aşa în text. 217 Şi s-au scris cartea aceasta într-al doaozecilea de an din domniia domnii mele de Ionaşco logofătul în oraş în Bucureşti. Meseţa dic 21 dni1, leat 7216 <1707) '• Barbu Brăiloiul vtori logofăt procitecum că Pătru Bogoi ia!ste rumin al lui' de moştenire, încă mai denainte vreifie de la moşii şi de la părinţii lui, iar acum tăgăduiaşte de zice că nu iaste rumîn. Iar Pătru Bogoi el aşa au zis înaintea domnii mele cum că adevărat ■au fost rumîn al lor, iar cînd au fost în copilăreia -lui, în zilele răposatului Io Gligorie voevod în domnia lui dinţii, slujind cu dreptate lui Mibai -stolnic, moşul lui Vasilie păharnic Hargetoianul, el s-au milostivit de l-au ■■ertat de rumînie fe divanului domnii mele şi am dat această carte a domnii mele lui Pătru Bogoi şi feciorilor lui ca să fife de acum înainte în pace şi slobozi de rumînie de către Vasilie păharnic Hargetoianul şi de către feciorii lui şi de către tot neamul lui, nici un val şi nici o bîntuială pentru rumînie de acum înainte să nu mai aibă, nici ei, nici feciorii lor în veac, că au rămas Vasilie păharnic de judecată dinaintea domnii mele, den divan. Şi am întărit domnita mea cartea aceasta cu toţi credincioşii boiarii domnii mele: pan Costandin Ştirbeiu vel bau i pan Şărban Cantacuzino vel vornic i pan Şărban Grecianul vel logofăt i pan Toma Cantacuzino vel spătar i pan Şărban Bujoreanul vel vist(ier) i pan Radul Golescul vel clucer i pan Ştefan Cantacuzino vel postelnic i pan lanache Văcărescul vel păharnic i pan Şărban Greceanul vel stolnic i pan Negoescul vel comis i Vlahscoe. Davat gospodstvo mi siiu povelenii gospodstva mi, lui Ioan din Bîlta ot sud Gorji i feciorilor lui, anume Frăţilă i Pătru i Nica i Nicola i Stoica şi cu feciorii lor cîţi dumnezău le va da, ca să fie în pace şi slobozi de rumînie, ei şi toţi feciorii lor, de către sfînta mănăstire ce să chiamă Strîmba, unde să prăznueşte hramu Sfintei Troiţi şi de către toţi egumenii cîţi ar fi la această mănăstire şi de către toţi1 2 săborul sfintei mănăstiri, nici un val şi nici o bîntuială de acum înainte pentru rumînie 220 1 tn alt doc., Amăranul. 2 Aşa în text. să nu aibă, pentru că acest om Ioan din Bîlta şi cu feciorii lui ce scriu mai sus, ei au fost rumîni mai denainte vreme de baştină şi cu partea lor de moşie din Bîlta, Stoichiţii vistierul şi lui Milos logofăt din Copăceni. Şi făcînd Stoichiţa vistier şi nepotu-său Milos logofăt această mănăstire Strîmba, din temelie, au fost dată şi au fost miluită sfînta mănăstire cu aceşti rumîni pentru pomeni, şi tot au fost rumîni mănăstirii de atunci încoaci ei şi părinţii lor pînă la o vreme. Iar după aceia, cînd au fost la leat 7217 1 pe vremea cînd au fost Deonesie egumen la această mănăstire Strîmba, iar Ion din Bîlta şi cu feciorii lui, Frăţilă i Pătru i Nica i Stoica i Nioola, ei au plecat capul şi au căzut cu mare rugăciune la Dionisie egumenul şi la tot săborul sfintei mănăstiri şi la căpitanul Barbu Răioşanu i la văru-său Nicola Măgălea, ctitori aceştii mănăstiri, nepoţi Stoichiţii vistierul şi lui Miloş logofăt, ca să le dea voe să s judecească. Deci, Dionesie egumen şi cu tot săborul sfintei mănăstiri, ei încă după multă rugăciune şi cap plecat al lor au socotit pentru pomană de s-au răscumpărat de rumînie drept bani gata taleri 90, însă numai capitile lor, iar nu şi parte de moşie. Şi aceşti bani ce au luat ei de la Ion şi de la feciorii lui, i-au dat şi i-au cheltuit în trebile mănăstirii, făcîndu-le părintele Dionesie egumenul şi cu tot săborul sfintei mănăstiri, înpreună şi cu ctitorii sfintei mănăstiri ce scriu mai sus, şi zapis de judecie la mîna lui Ioan şi feciorilor lui, iscălit de mîinile lor şi cu multe mărturii iscăliţi în zapis şi întărit cu mare blestem şi cu afurisanie, precum am văzut şi domniia mea zapisul lui Dionesie egumenul şi a tot săborul şi ctitorii sfintei mănăstiri care sînt mai sus zişi. Drept aceia şi domniia mea încă am dat această carte a domnii mele lui Ion din Bîlta, fecioru lui Achim, şi feciorilor lui, Frăţilă, Pătru i Nica i Stoica i Nicola, ca să fie în bună pace şi slobozi de rumînie, ei şi feciorii lor şi nepoţii, strănepoţii lor cîţi să vor trage dintr-înşii, de către sfînta mănăstire ce să chiamă Strîmba şi de către toţi părinţii ce vor fi egumeni acolo şi de către tot săborul şi ctitorii sfinţii mănăstiri, nici un val şi nici o bîntuială pentru rumînie de acum înainte să aibă în veac. Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi cinstiţilor şi credincioşilor boeri cei mari ai divanului domnii mele: pan Costandin Ştirbei vel ban i pan Şărban Cantacuzino vel dvornic i pan Şărban Greceanu vel logofăt i pan Toma Cantacuzino vel spătar i pan Şărban Bujoreanu vel vistier i pan Radu Golescul vel clucer i pan Ştefan Cantacuzino vel postelnic i pan Ianache Văcărescu vel paharnic i pan Şărban Greceanu vel stolnic i pan Neagoe vel comis i Radu Dudescu vel sluger i Costandin Corbeanu vel pitar i Barbu Brăiloiu vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta într-al dooăzăcilea de an din domniia domnii mele la conacul de la Podlogi de Dumitraşco sin Vasilie logofăt Hurezanu. Iunie 7, leat 7216 <1708) Io Costandin voivod Pecetea gospod. Şărban vel logofăt procit Barbu Brăiloiu vtori logofăt procit Acad. R.P.R., pach. CCLXXVII, doc. 49. Copie rom. 1 Aşa în text. 22/ w 39 . (Cradova,) 3 septembrie 1708? Constantin Ştirbei, mare ban, împuterniceşte pe Radu, ispravnic la moşia mănăstirii Fedeleşoiu de la Întorsura (Dolj), să oblige pe toţi oamenii de acolo „să clăcuiască mănăstirii trei zile intr-un an şi o zi să are la griu, o zi la mei şi o zi să secere". t Costandin Ştirbei vel ban, dat-am cartea noastră acestui om anume Radul, care iaste ispravnic la moşia mănăstirii Fedeleşoiu de la întorsura ot sud Dolji, ca să fie volnic cu această carte a noastră să apuce pre toţi oamenii cîţi şedu acolo la Întorsura pe moşiia mănăstirii,, veri să fie slujitori, veri birnic, să clăcuiască mănăstirii 13 1 zile într-un an şi1 o zi să are la grîu, o zi la mei şi o zi să1 secere, pentru că aşa s-au tocmit şi s-au aşezat ei dinaintea noastră cu ispravnicul ce s-au zis mai sus al mănăstirii Fedeleşoiu. Deci după tocmeala şi aşezămîntul lor şi noi am dat această carte a noastră acestui om ce scrie mai sus, care iaste ispravnic pe mo(şiia)1 2 mănăstirii, ca să fie volnic să-i apuce pre toţţi ci)2 ţi şedu pe moşiia mănăstirii să clăcuiască după cum s-au zis mai sus. Aşijderea vă scriem şi nu-i daţi nici un ajutor nimic, ce încă staţi şi împotrivă cu semeţie şi încă nici vin nu îngăduiţi să-şi vînză pe moşia mănăstirii. 1 Documentul are trecut 13 zile, ceea ce-i neverosimil la această dată numărul 10 28 dni, leat 7217 <1709> Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Govora, pach. XXV, doc. 33. Orig. rom., pecete aplicată. 43 (Bucureşti,) 10 mai 1709 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, cere preoţilor şi moşnenilor din satele Izvorâţii şi Ştejăneşti (Muscel), să mărturisească, cu carte de blestem, dacă rumînul loachim din Izvorani este al mănăstirii Cîmpulung sau al boierului Radu Golescu, spre a putea da hotă-rîrea de judecată. t Milostiiu bojiiu Io Costandin voevod i gospodin. Pisah gospodstvo mi voao preoţilor i moşnenilor din sat din Izvorani i Ştefăneşti ot sud Muscel. Cătră aceasta vă fac domnia mea în ştire că aicea înaintea domnii mele la divan, avut-au multă pîră şi gîlceavă sfinţia sa părintele Iosit igu-menul de la mănăstirea Cîmpulungu cu cinstitul şi credinciosul boiariul domnii mele Radul Golescul vel clucer, pentru un rumîn anume loachim din Izvorani, scoţînd părintele egumenul zapise şi o scrisoare de .mărtu-riseală, scriind cum acest om iaste rumîn mănăstirii, iar boiariul domnii mele ce scrie mai sus, el aşa zicea cum că iaste al lui rumîn şi l-au stăpînit moşu-său şi tat-său pe feciorii acelui rumîn, el îindu-i şi vă-nătoriu. Deci, intr-alt chip neputîndu-să dovedi lucrul, iată că am trimis acolo cu această carte a domnii mele împreună şi cu cartea sfinţii sale părintelui vlădicăi de blestem asupra voastră, ca să mărturisiţi pe dreptate. Dece, fiind voi moşteni tot de la un loc, precum veţi şti cu sufletele voastre mai pe dreptate, aşa să daţi scrisoarea voastră de mărturiseală păntru-acest rumîn: al mănăstirii iaste, au al boiarului domnii mele ce scrie mai sus, ca să o aducă la domnia mea să le pociu face dreptate. Intr-alt chip să nu faceţi. Tolico pisah gospodstvo mi. Mai 10 dni, 7217 (1709> Io Costandin voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Cîmpulung, pach. LX, doc. 83. Orig. rom., pecete aplicată. 226 44 (Izvorani,) 15 mai 1709 Preoţii şi moşnenii din satele Izvorani şi Ştefăneşti (Muscel), dau mărturie că loachim şi cu feciorii lui sînt rumîni ai mănăstirii Cîmpulung, cumpăraţi de Matei Basarab, trecuţi pe rînd la vornicul Stroe şi la marele clucer Radu Golescu. f Noi preoţii şi moşnenii cei bătrîni den sat den Izvorani şi den Ştefăneşti ot sud Muscel cădi ne vom pune iscăliturile şi degetele în Ioc de pecete mâi jos, că viindu-ne luminata carte de poruncă a măriei sale lui vodă şi cartea sfinţiei sale părintelui vlădicăi, cu mare blestem şi cu groaznică afurisanie asupra noastră, ca să mărturisim pentru loachim şi cu feciorii lui, al cui rumîn au fost: al mănăstirei Cîmpulungul, au al dumnealui1 Radul Golescul marele clucer ? Noi după porunca măriei sale lui vodă, ne-am strîns cu toţii ia sfînta beserică în sat de am cetit întîi luminata carte a măriei sale lui vodă, dupre aceasta am cetit şi a sfinţiei sale părintelui vlădicăi. Şi citindu-le amîndoao, noi cu toţii am sărutat cartea sfinţiei sale părintelui, şi am priimit asupra noastră şi groaznica afurisanie pentru acest rumîn loachim şi cu feciorii lui, cum că noi aşa ştim şi aşa mărturisim cu sufletele noastre şi priimind şi groaznica afurisanie asupra noastră şi înaintea lui dumnezeu şi înaintea maicăi precistei şi înaintea domniei, că acest rumîn l-am pomenit noi întîi la sfînta mănăstire, apoi l-au luat vornicul Stroe, dupre aceasta iar l-au luat sfînta mănăstire de la vornicul Stroe de l-au stăpînit, apoi de la mănăstire iar l-au luat Radul Golescul marele clucer. Iar noi mărturisim cu sufletele noastre că de baştină iaste al sfintei mănăstiri, cumpărat de răposatul şi bunul domn loan Mathei voievod, precum, scrie şi în zapisul acelor vînzători. Aşa ştim şi mărturisim cu ale noastre suflete. Mai 15 dni. leat 7217 <1709> t Az popa Isaiia martor Gorgoiu, az popa Leontie martor, az Bo-goslov martor, j az popa Oprea martor, j- az diac(on) Oprea martor, î eu Dumitru martor, f az popa Preda martor, ţ az monah Daniil martor t eu Ion martor, t eu Ion Puşcaş martor, ţ az diiacon Stan martor, t az Spilia martor pîrcălab f eu Mihăilă martor, t e» Dragomir martor, t eu Gheorghiţa Ep ştie că întîmplîndu-mi-să mie de am fost făcut o greşală de am ornorît un rumîn al sfintei mănăstiri, deci ducîn-du-mă pre mine la judecăţi şi avîndu eu multă scîrbă şi val, venit-am la sfînta mănăstire de m-am rugat sfinţii sale părintelui, egumenului Athanasie şi la toţi părinţii de am făcut pace pentru acel rumîn ce am fost o-morît eu, şi am dat în locul mortului aceluia pe Vîlsan, ca să fie rumîn pentru rumînul sfintei mănăstiri, afară den copiii ce au făcut el pîn' acuma, anume Idochin şi Dumitraşco, acestea să fie slobozi den runfînie. Iar el cum am zis mai sus, şi şi copiii cîţi va face de acum ’nainte, toţi aceia să fie rumâni sfintei mănăstiri în veci, să aibă a-i stăpîni sfînta mănăstire de acuma ’nainte cu bună pace şi făr’ de nice o gîlceavă. Şi eu de acuma ’nainte să am bună pace de cătră sfînta mănăstire şi de cătră părinţii carii vor fi lăcuitori în sfînta mănăstire. Şi cînd am făcut acesta zapis fost-au mulţi părinţi şi boiari martori carii să vor iscăli mai jos. Şi eu pentru mai adevărata credinţă pus-am mat jos degitile şi iscălitura ca să s crează. Noemv(rie) 4 dni, leat 7218 <1709) Eu Gherghina Bleand 10 dni, leat 7218 <1709> Costandin Conţescul vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncowanu), f. 447—449v. Copie rom. 48 (Bucureşti,) ii ianuarie 1710 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romineşti, dă carte ispravnicului episcopiei de Buzău să oprească pe locuitori a mai tăia „crivina" de pe moşia Stănceşti şi frasinii de pe moşia Negrească. f Milostiiu bojiiu lo Costandin Voievod i gospodin. Davat gospod-stvo mi sie povelenie gospodstva mi omului sfinţii sale părintelui chir 1 Loc alb. 232 Iosaf, episcopul de la Buzău, care l-au pus ispravnic pe moşiia de la Stănceşti, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să oprească pe tot omul să nu mai tae crivina de pe moşiia Stănceştii şi frasinii de pe moşiia Negrească, ca să fie numai de treaba viilor şi a lucrurilor sfintei episcupii, iar alt mimini să nu fie volnic a tăia crivina şi frasinii făr’ de ştire. Iar pe carii i-ar prinde ispravnicul tăind crivina de pe moşiia Stănceştii au frasinii de pe moşiia Negrească, pe unii ca aceia să fie volnic cu această carte a domnii mele să-i tragă şi să le facă certare pe vina lor şi de cătră niminea opreală să n-albă. Că aşa faste porunca domnii mele. I i(spravnic) sam reci gospodstva mi. Ghen 11 dni, leat 7218 <1710)-Io Costandin voievod, milostiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Acad. R.P.R., pach. CXXVI, doc. 150. Orig. rom., pecete aplicată. 49 Tîrgovişte, 17 ianuarie 1710* Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romineşti, in urma cercetărilor făcute, dă carte de apărare unor locuitori din Slăviteşti (Olt), pîrîfi pe nedrept că s-au vîndut rumîni mănăstirii Plăviceni. Davat gospodstvo mi siiu povelenniu gospodstva mi, lui1 Gherghie şi frăţine-său lui Stan şi Ştefului din Slăveteşti ot sud Olt şi cu feciorii lor cfţi dumnezeu le va da, ca să fie în pace de acum înainte de rumînie de cătră mănăstirea Plăviceni şi de cătră Rafailă egumenul şi de cătră toţi părinţii călugări cîţi să vor afla lăcuitori la această sfîntă mănăstire. Pentru că aceşti oameni ce scriu mai sus fiind oameni slobozi şi cu părţile lor de moşie din Slăveteşti, iar cînd au fost acum în zilele domnii mele, avînd moşnenii din Slăveteşti multă gîlceavă şi judecăţi întru dînşii pentru moşia Slăveteşti şi avînd şi mănăstirea Plăveceni moşie în hotarul Slăve-teştilor, fost-au luatu1 24 de boeri hotărnici ca să aleagă mănăstirii moşiia de cătră alţi moşneni din Slăveteşti. Iar Radul iuzbaşa ot Cîrligaţi i Udrişte i Aldea ot tam i popa Ivan din Slăveteşti, ei au zis înaintea acelor 24 de boeri cum că aceşti oameni Gherghie cu frate-său Stan i Şteful cu feciorii lor sîntu rumîni mănăstirii Plăviceni, şi cum că au luat părinţii lor banii de la Dragomir vornicul de s-au vîndut rumîni cu părţile lor de moşie din Slăveteşti. Deci acei 24 boeri, căutînd toate cărţile mănăstirii Plăviceni şi zapisile, n-au aflatu numele acestor oameni scris în cărţile mănăstirii, nici ale părinţilor lor ca să fie vîndutu rumîni nici ei, nici părţile lor de moşie, ci au fost oameni slobozi cu moşiia lor, le-au datu carte la mîna lor de judecată ca să fie în pace cu părţile lor de moşie din Slăveteşti dă cătră mănăstirea Plăveceni. Iar Radul iuzbaşa i Udrişte i Neagul i Aldea i popa Ivan ca să le înpresoare viile şi moşiia, ei s-au sculat cu gîlceavă şi au mers de s-au întrebat de faţă cu Gherghie şi cu frati-său Stan şi cu Şteful înaintea boerului domnii mele, Şărban Cantacuzino biv vel vornic şi au fostu rămas Radul iuzbaşa cu ceata lui de judecată şi să-şi ţie Ghierghie cu frati-său Stan i Şteful, viile şi părţile lor de moşie cu bună pace. Iar Radul iuzbaşa 233 i Udrişte i Neagul i Aldea i popa Ivan, ei pe judecata boerului domnii mele, Şărban vornicul, nu s-au lăsatu, ci au venitu toţi de faţă de s-au întrebatu înaintea domnii mele în divan. Şi domniia mea le-am datu 12 megiaşi adevăratori şi cu sluga domnii mele Zahariia vtori portar ca să adevereze, fost-au luat Ghierghie i Stan i Şteful, au părinţii lor, bani de la Dragomir vornicul să să fie vîndutu rumîni cu moşiia lor, au n-au luatu ? Şi dipă ce s-au strînsu acei 12 megiaşi, toţi la un locui, în-preună şi cu bătrînii dinprejurul locului, foarte bine au adeverit cum că nu sîntu aceşti oameni ce s<ă> scriu mai .....1 vel clucer i Ştefan Cantacuzino vel postelnic i Ianachie Văcărescul vel paharnic i Şărban vel stolnic i Pană Negoescul vel comis i Radul Dudescul vel sluger i Neago(e) Topliceanu vel pitar şi ispravnecu Gostandin Conţescul vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta întru al 22 de an din domniia domnii mele în oraşul scaunului domnii mele în Tîrgovişte, de Mihail logofeţel tîrgovişteanul. Mesiţa ghenţarie) 17 dni, leat 7218 <1710) Costandin Conţescul vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveanu), f. 453—454. Copie rom. 50 (Tîrgovişte,) 18 ianuarie 1710 Constantin *Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, împuterniceşte pe un slujitor domnesc să umble şi să strîngă pe toţi rumînii mănăstirii Cimpulung, oriunde s-ar afla, şi să-i ducă la urma lor, poruncind ca nimeni să nu se împotrivească a-i da. t Alilostiiu bojiiu fo Costandin voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi, slugii domnii mele anume...1, ca să fie 1 Loc alb. 234 volnic cu această carte a domnii mele să umble să strîngă pre toţi ru-mînii mănăstirii Cîrnpulungu, carii sînt fugiţi şi răsipiţi şi scriu anume în foiţa domnii mele cea pecetluită, veriunde i-ar găsi, au în sat domnescu, au boerescu, au călugărescu, au pre la oraşă, au supuşi pe lîngă niscare slujitori, au măcar veriunde i-ar găsi în ţara domnii mele, să-i ia pre toţi cu toate bucatele lor ce vor avea, să-i ducă la urmă să-şi tragă dăjdile împreună cu alalţi săteni şi de cătră niminea opreală să n-aibă. Aşijdirea poruncescu domniia mea şi voao pîrcălabilor domneşti, •boereşti, călugăreşti, pe unde să vor afla de aceşti rumîni. care scriu anume în foiţa domnii mele cea pecetluită, iar voi numaidecît să căutaţi să-i daţi pă toţi cu tot ce vor avea, în mina slugii domnii mele ce scrie mai sus, să-i ducă la urmă. Că veri în ce sat să vor afla de aceşti rumîni şi ar sta cinevaşi împotriva a nu-i dare, ci-i vor ascunde au pe ei, au bucatele lor, unii ca aceia bine să ştie că rea scîrbă şi mare certare jror petrece de cătră domniia mea. Intr-alt chip nu va fi, că aşa taste porunca domnii mele. I i(spravnic) saam reci gospodstva mi. Ghen(ar) 18 dni, leat 7218 (1710) Io Costandin voîevoda, milostiiu bojiiu gospodar Procit vtori logofăt (Pe verso :) Cartea lui Costandin vodă de volnieie pentru rumînii ot Bădeşti. Arh. St. Buc., M-rea Cîmpulung, pach. LX, doc. 86. Orig. rom., pecete aplicată. 51 23 februarie 1710 Locuitorii satului Bădeşti, rumîni ai mănăstirii Cîmpulung, dau zapis egumenului losif, de lucrul pe care se obligă să-l facă într-un an. Zapisul rumînilor din Bădeşti de legătura lor, cîte zile să lucreze într-un an la mănăstire. Fev(ruarie) 23 dni 7218. Adecă noi satul Bădeştii, care sîntem rumîni sfintei mănăstiri pre nume: Stoica Pîrvulescul, Radul Pîrvulescul, Voineag Pîrvulescul, Standul Pîrvulescul, Oancea Pîrvulescul, Oancea Săvescul, Negoiţă braţ ego, Tudor Curivan, Marin Burfescul, Ghiorghiţă braţ ego, Dumitraşco braţ ego, Albul lăutariul, Frăţilă braţ ego, Muşat braţ ego, Standul sin Albul lăutar, Muşat Macrea, Tudor Bînga, Preda sin Tudor, Frăţilă sin Voicăi, Gheor-ghie al Dragomirii, Vasilie braţ ego, Stănimir Dudescul, Stan vnuc ego, Marin vnuc ego, Neag Ghiaor, Pîrvul sin Bucea, dat-am zapisul nostru ca să fie de bună credinţă la mîna sfinţii sale părintelui losif egumen şi la tot săborul sfinţii mănăstiri, ca să să ştie ce vom lucra pe an sfinţii mănăstiri. Intîi ne-am tocmit să aducem buţi de vin 8 de la deal şi să aducem sare de la Ocniţ(ă) cară 8, şi la fîn să avem a cosire de om cîte zile 4, să-l cosim şi să-l adunăm şi să-l clădim şi să-l îngrădim ; la secerea de grîu să avem a dare 10 oameni mari în 4 zile şi cînd ne va porunci să sărim la culesul viilor, să avem a dare de casă (un) om ; şi cînd s-ar întîmpla a fugi apa de la moară, să avem a o dare noi şi cînd să va strica curtea şi grădina metohului să avem a o tăcere noi, precum le-am făcut. Şi la vremea arăturii să avem a clăcui într-o zi cu plugurile, pentru că aşa ne-am tocmit de bună voia noastră să lucrăm aceste lucruri mănăstirii, afară din lătureni. Şi să ne pue sfinţiia sa ispravnic dentru noi, care ne vom alege noi, şi de vor sta aceste lucruri jos nelucrate, să aibă sfinţia sa să ne facă certare precum îi va fi voia sfinţii sale şi chiezaşi unul pe altul. Şi pentru credinţa ne-am pus degitile mai jos. Şi pentru răchită şi pentru cercuri să avem precum ne-au fost obiceiul, să tăem răchita şi cercurile şi să le ducem la vie, la deal. Şi mărturie care să vor iscăli. Fev(ruarie) 23 dni, 7218 <1710> Eu Stoica, eu Radu, eu Voineag, eu Stanciul, eu Oancea, Tudor* eu Oancea, Negoiţă, Marin, eu Gheorghiţă, eu Vasn-au mai tăgăduit nimic ci au spus adevărul cum că nu sînt dintr-alţi rumîni, ci sînt din Florea şi din Iane care s-au răscumpărat, numai fiind părinţii lor datori socru-său lui Ion diiaconul nişte bani şi în urma socru-său căutînd el acea datorie vechie de la aceşti oameni şi neputînd scoate1, în pizmă au mersu la Matei Fărcăşanul de i-au pîrît că nu sînt din Flore şi din Iane, ci sînt dintr-alţi rumîni nejudeciţi. Deci dumnealui vel ban, nici această mărturiseală a lui Hamza necrezînd, au judecat ca să-şi găsească Manea şi cu frate-său Ion 12 oameni buni dinprejurul lor ca să jure cum că Manea iaste feciorul Floarei şi Ion feciorul lui Iane, carii s-au răscumpărat şi jurînd să aibă pace de cătră toţi boiarii din Fărcăşani. Deci, ei după judecata dumnealui vel ban au adus 12 oameni anume Nedelco ot Apele Vii i Stan ot Rujeşti i Gheorghe ot Belceni i Neagoe ot tam i Lupul ot tam i Gherghina ot Puţuri i Gostea pîrcălabul ot Belceni i Arghel ot tam i Preda vornicelul ot Şăgarcea i1 Mirea ot Belceni i Ghioia ot tam i Stanciul ot tam, de au mersu cu toţii în biserica domnească de la Craiova de au jurat cu mîinile pre sfînta evanghelie cum că Manea iaste fecior Floarei şi Ion fecior lui Iane, care s-au răscumpărat, iar nu sînt dintr-alţi rumîni nerăscumpăraţi, fiind ispravnicu sluga domnii mele Stoichiţă căpitan de scutelnici, precum am văzut domniia mea şi cartea cinstitului şi credincios boiariului domnii mele Costandin Ştirbei vel ban, de judecată şi de rămas la rnîna Manei şi a văru-său lui Ion. Drept aceia şi domniia mea încă am dat această carte a domnii mele Manei feciorul Floarei şi lui Ion feciorul lui Iane den Tîmbureşti şi fraţilor lor şi feciorilor lor ca să fie în pace şi slobozi de rumînie de acum înainte de către Mihai căpitan cu frate-său Costandin şi de cătră văru-său Matei cu fraţii lui Fărcăşani, mai mult val sau bîntuială să nu mai aibă pentru că au rămas boiarii Fărcăşanii de lege şi de judecată. Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi credincioşi boiarii domnii mele : pan Costandin Ştirbei vel ban i pan Radul Golescul vel vornic i pan Şerban sin Şerban Grecianul vel logofăt i pan Toma Cantacuzino vel spătar i pan Şărban Bojoreanul vel vist i pan vel clucer i pan Ştefan Cantacuzino vel postelnic i pan Ianachie Văcărescul vel păharnic i pan Negoescul vel stolnic i pan Radul Cantacuzino vel comis i Radul Dudescul vel sluger i Neagoe Topliceanul vel pitar. Şi ispravnic Costandin Ctmţescul vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceastai întru al 22 de ani din 237 domniia domnii mele, aici în oraşul domnii mele în Bucureşti de Radu sin Badei logofăt Vlădescul. April 28 dni, leat 7218 <1710) Costandin Conţescul vtori logofăt procitennomu Ah. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveanu), f. 461—462. Copie rom. 53 16 iunie 1710 Megiaşii din satul Şovîrcu dau zapis de învoială mitropolitului Antim cu privire la îndatoririle la care consimt pentru locurile de hrană de pe moşie. f Adecă noi megiiaşii din sat din Şovîrcu ot sud Vlaşca, carii ne vorn pune mai jos numele înpreună cu preotul nostru, anume Petre, dat-am acest al nostru adevărat zapis ca să fie de bună credinţă la cinstită rnîna sfinţiei sale părintelui chir Anthim, mitropolitul a toată Ţara Rumînească, cum să s ştie că aflîndu-ne noi lăcuitori pe această moşie Şovîrcul care iaste a sfintei mitropolii, am vinit noi dentru a noastră bună voe de ne-am tocmit cu sfinţiia sa ca să arăm den an în an cîte doaozeci de chile de grîu şi să-l secerăm şi să-l treerăm tot noi şi să-l aducem cu carăle noastre la sfînta mitropolie şi să aducem la mitropolie şi lemne de foc cară 40, şi să facem şi fîn care 40, şi finul să se grămădească acolo pe loc. Insă grîul de sămînţă de această dată să ni-1 dea sfinţiia sa, iar de la anul înainte să se oprească sămînţa den grîul ce să va face, iar cît va presosi să-l ducem la mitropolie. Deci plinind aceştia cîte scriu mai sus, noi încă să avem pace de alte lucruri ale sfintei mitropolii şi de dejmă de toate bucatele ce am face pe moşie pentru că aşa ni-am tocmit cu sfinţiia sa noi de a noastră bună voe şi făr<ă> nici o silă. Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus mai jos degetele în loc de peceţi şi iscăliturile ca să1 se crează. ’ ’ Iunie 16 dni, leat 7218 <1710) Eu Popa Petru am iscălit cu mîna mea Eu Stan, eu Nedea, eu unchiaş Cîrstea, eu Hristea, eu Stoia, eu Stanciul Stîngă, eu Ion nepot lui Stingă, eu Nedelco Chesea, eu Ion Alol-dovean, eu Mihail Ciolacul, eu Iancul Cînceanul, eu Toma, eu Ioan şi al alţi săteni toţi. Arh. St. Buc., Mitropolia Bucureşti, pach. CGCVI, doc. 18. Orig. rom. 54 24 august 1710 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte rumîni-lor din satul Greaca să asculte de egumenul de la Mislea şi să nu se vîndă în sat decît vinul mănăstirii, sub ameninţarea că li se vor tăia urechile. f Cartea răposatului Costandin Brîncoveanul voievod pentru rumînii de la satul Greaca ai mănăstirii Mislii, de poruncă să se - Arh. St Buc. Ms. 465 (Condica m-rii Mislea), f. 49—49v. Copie rom. 55 Tîrgovişte, 25 august 1710’ Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de apărare lui Vlod cu fraţii lui, Stan şi Apostol, feciorii lui Pătru de la Bărbăteşti, care, ca rumîni ai lui Tudor logofăt au fost zălogiţi pentru 23 de taleri de stăpînul lor mănăstirii Arhanghelul şi plătind ei datoria, au rămas liberi. Davat gospodstvo mii siiu povelenie gospodstva mi Vlahului cu fraţii lui, Stan şi Apostol, feciorii lui Pătru de la Bărbăteşti, ca să fie în pace şi slobozi de rumînie, ei şi feciorii lor cîţi dumnezeu le va da, de cătră sfînta mănăstire Arhanghielul şi de cătră Ghenadie egumenul, pentru că avînd ei multă pîră şi gîleeavă înaintea domnii mele în divan, zicînd Ghenadie egumenul cum că sînt rumîni mănăstirii, vânduţi de Tudor logofăt Bărbătescul lui Partenie, ce au fost egumen pe acea vreme la leatul 7170, iar Vladul şi Stan şi Apostol, feciorii lui Pătru de Bărbăteşti, ei aşa să plîngea înaintea domnii mele cum că nu sînt rumîni vînduţi de stăpînul lor, făr’ decît pe acea vreme trebuind stăpîne-său lui Tudor logofăt nişte bani, el nu i-au vîndut ci i-au pus zălog cu zapisul lui la Partenie egumenul drept ughi 23 şi cu tocmeală ca aceia, cînd ar putea aceşti rumîni să dea banii egumenului şi să-şi ia zapisul de zălojîre, să fie nişte oameni slobozi. Care Tudor logofăt, temîndu-s ca să nu încape aceşti 239 •oameni ,rumîni mănăstirii, el au luat zapisul de la părintele Parienie egumenul de l-au dat la mîna acestui ru-mîn, ca cînd ar putea să cîştige banii, să-i dea egumenului şi să fie slobozi de rumînie. Şi ei după tocmeala ce au avut, au dat taleri 12 de au dres un ■clopot al mănăstirii şi au mai dat taleri 4 de au zugrăvit raspetiia mănăstirii i o vacă drept taleri 6, care s-au făcut peste tot daţi dentr-înşii taleri 22. Şi avînd tocmeala cu Partenie egumenul să slujască la mănăstire şi să i s(ă) ţie în seamă dentr-aciei bani, pe an oîte taleri 4, ei au slujit de au plătit toţi banii şi au luat .zapisul ce-1 făcuse Tudor logofăt la Partenie egumenul de zălojirea lor şi nici cu atîta n-au fost, ci au scos şi cartea lui Vasilie ce au fost egumen în urma lui Partenie, de măr-turiseală întărită cu pecetea mănăstirii şi iscăliturile tuturor călugărilor den mănăstire, de s-au citit toate în divan înaintea domnii mele. Şi văzînd domniia mea cum că n-au fost vînduţi de stăpînul lor, ce au fost zălojîţi, şi cum că au avut tocmeală cu Partenie egumenul, cînd va putea ei să dea banii şi să fie slobozi, şi după tocmeala ce au avut, au dat banii şi au şi slujit mănăstirii de s-au plătit luîndu-şi şi zăpisele la mîna lui. Şi văzînd domniia mea şi din cartea lui Vasilie egumenul de înăr-turiseală cum că s-au plătit de toţi banii şi rămîn oameni slobozi, şi um-blînd călugării în meşteşugul ca să-i rumînească pe’ntreg asuprindu-1 cum că au furat scrisorile, derept aceia şi domniia mea am judecat şi am dat această carte a domnii mele VI adul ui şi cu fraţii lui, Stan şi Apostol1, ca de acum înainte să fie în pace şi slobozi de rumînie de cătră mănăstirea Arhanghielul şi de cătră Ghenadie egumenul, pentru că au rămas de judecată din divan denaintea domnii mele. Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi credincioşi boiarii domnii mele : Costandin Ştirbei vel ban i Radul Golescul vel vornic i Şărban vel logofăt i Toma Cantacuzino vel spătar i Şărban Bojoreanul vel vist răscumpere de rumînie. Şi sfinţia sa au făcut după rugăciunea lor şi au dat ei taleri 90, cu care bani au cumpărat mănăstirea 2 pogoane dă vie în dealul Negovanilor pre valea Ursoii de la Drăghici sin Voinii ot Albeşti, ca să fie mănăstirii aceste vii dă moştenire în veci, şi ei să fie slobozi de rumînie, dîndu-le şi cartea sfinţii sale la mîna lor, precum o am văzut domniia mea, iscălită dă' sfinţia sa şi dă tot săiborul sfintei mănăstiri, fiind întărită ş cu pecetea mănăstirii. Drept aceia şi domniia mea încă le-am dat această carte a domnii mele ca să fie în pace şi slobozi' de rumînie de acum’naiote dă cătră sfînta mănăstireeSnagovul şi dă cătră tot săborul sfinţii mănăstiri, mici un val sau bîntuială să n-aibă. Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi credincioşi boiarii domnii mele : Costandin Ştirbei vel ban i Radul Golescul vel vornic i Şerban sin Şărban Greceanul vel logofăt i Toma Cantacuzino vel spătar i Şărban Bo-joreanul vel vist 16 dni, leat 7219 <1710> Costandin Conţescul vtori logofăt procitennomu Arh. St. B.uc., 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveamu), f. 478—478v. Copie rom. 57 Tîrgovişte, 18 septembrie 1710* Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de libertate lui Odor şi fratelui său Gheorghe şi unchiului său Dumitru cu feciorii lor, rumini ai mănăstirii Snagov, care s-au răscumpărat pentru suma de 120 de taleri; cu aceşti bani mănăstirea a cumpărat patru pogoane de vie în dealul Negovanilor.. O carte de rumînie. Davat gospodstvo mi siiu poveleniiu gospodstva mi lui' Odor şi frăţi-ne-său lui Gheorghe şi1 unchiu său Dumitru şi cu feciorii lor eîţi dumnezeu le va da, ca să fie în pace şi slobozi de rumînie de acum înainte de cătră sfînta mănăstire Snagovul şi de cătră tot săborul sfinţii mănăstiri, pentru că fiind ei rumini mănăstirii mai dănainte vreme, dăn sat dăn Dobrişăşti, iar cînd au fostu în zilele domnii mele leat 7204, fiind la mănăstirea! Snagovul egumen sfinţiia sa părintele nostru chir Antim, ce iaste acum mitropolit ţării, şi aflîndu-i unde sînt şi cum că sînt rumini mănăstirii, au fost trimis la dînşii ca să vie dăn bună voia lor iar în satul mănăstirii, în Dobrişăşti, iar ei n-au fost vrut să vie, zicînd că nu sînt rumini mănăstirii. Şi sfinţia sa văzînd că nu vor să vie, au fost trimis om domnescu cu cartea domnii mele dă i-au adus. Şi au venit dă s-au întrebat dă faţă înaintea domnii mele în divan şi aşa zicea Odor şi cu frate-său Gherghe şi cu unchiu lor Dumitru, cum că nu sînt rumîni scoţînd şi carte a răposatului Costandin Şărban voevod şi altă scrisoare a unui egumen ce au fost pă acea vreme dă s-au citit dănaintea domnii mele în divan şi aşa scriia cum că nu sînt rumîni. far sfinţia sa părintele Antim au scos altă carte ce au fost găsit la mănăstire iar acestuiaş răposat ce s-au zis mai sus domn, făcută mai pă urmă cu un an decît cartea lor, în care scria cum că s-au fost mai pîrît în urmă cu acel egumen şi au rămas ei dă judecată să fie tot rumîni mănăstirii.. Deci văzînd domniia mea cum că cartea lor iaste mincinoasă şi cartea mănăstirii iaste bună, le-am spart cartea dăn divan şi i-am dat să fie iar rumîni mănăstirii cum au fost şi mai ’nainte. De care ei cunoscînd că într-alt chip nu să vor putea mîntui să scape de rumînie au căzut cu mult rugăminte' la sfinţia sa şi la tot săborul sfintei mănăstiri Snagovul ca să s răscumpere de rumînie. Şi sfinţia sa au făcut după rugăciunea lor şi au dat ei bani gata taleri 120, cu care bani au cumpărat mănăstirea 4 pogoane de vie în dealul Negovanilor pre valea Ursoii, de la Drăghici sin Voimii ot Albeşti, ca să fie sfinţii mănăstiri aceste vii dă moştenire în veci şi ei să fie slobozi dă rumînie, dîndu-le şi cartea sfinţii sale la inîi-nile lor precum o am văzut domniia mea iscălită dă sfinţia sa şi de tot săborul sfintei mănăstiri, fiind întărită şi cu pecetea mănăstirii. 242 Drept aceea şi domniia mea încă am dat, această carte a domnii mele lui Odor şi frăţine-său lui Gheorghe şi unchiu-său lui Dumitru şi feciorilor lor şi a tot neamul lor, ca să fie în pace şi slobozi dă rumînie de acum ’nainte de cătră mănăstirea Snagovul şi de cătră tot săborul sfinţii mănăstiri. Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi credincioşi boiarii domnii inel© pan Costandin Ştirbei vel ban, pan Radu Golescul vel vornic i Şer-ban sin Şerban Greceanul vel logofăt i Toma Cantacuzino vel spătar i Şărban Bojoreanul vel vistiar i pan...1 vel cliucer i Ştefan Cantacuzino vel postelnic i Ianachie Văcărescul vel păharnic i Pană Negoescul vel stolnic i Radul Cantacuzino vel comis i pan Radul Dudescul vel slujer i Neagoe Topliceanul vel pitar şi ispravnic Costandin Conţescu vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta întru al 22 dă ani dăn domniia domnii mele, aici în oraşul domnii mele, în Tîrgovişte, de Gherghe sin Iane logofătul. SepRemvrie) 18 dni, leat 7219 (1710) Costandin Conţescu vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncove-anu), f. 477—477v. Copie rom. 58 Tîrgovişte, 3 noiembrie 1710 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romineşti, cercetează judecata lui Şerban şetrarul cu Ion rvmînul şi *ceata lui, care au susţinut că sînt oameni liberi, hotărind ca şi ei împreună cu ceilalţi locuitori din lablaniţa, să fie rumîni ai jeluitorului. O carte a lui Şărban şătrariul ipentru satul lablaniţa. Davat gospodstvo mi' sie povelenie gospodstva mi boiariului domnii mele Şărban şătrariul, feciorul Predei pitar Brătăşanul, nepotul lui Dumitru pitar Filişanul şi cu feciorii lui cîţi dumnezeu îi va da, ca să-i fie lui satul lablaniţa ot sud Mehedinţi, tot satul cu tot hotarul şi cu toţi ruminii cîţi să vor afla, den cîmpu, den pădure, den apă, den siliştea satului1, de pretutiodinilea, den hotar păn’ în hotar, pre bătrîni hotară şi pre semne, pentru că acest sat lablaniţa cu toţi rumînii şi cu tot hotarul iaste al lud Şărban şătrariul de zestre despre mumă-sa, jupîneasa Ilinca, fata lui Dumitru Filişanul, încă mai1 denainte vreme, şi tot l-au ţinut pre seama lor cu bună pace pînă acum în zilele domnii mele. Deci1 cînd au fost acum, iar un rumîn anume Ion cu fraţii lui, Baioo şi Stan, feciorii Pîrvului Ghidei cu nepoţii lor anume Gbioeghie i Neagoe, feciorii lui Ion Buşii den sat den Iablaniţă, ei s-au sculat cu pîră zicînd cum că nu sînt rumîni şi au fost venit înaintea domnii mele plîngîndu-să cum că-i înpresoară Şărban şătrar de-i rumîneşte în silă, făr’ de nici o dreptate. Deci domniia mea am poruncit cu cartea domnii mele la cinstitul şi credinciosul boi arini domnii mele Costandin Ştirbei vel ban de au adus pe Şărban şătrariul şi pre Ion rumînul cu fraţii lui şi cu nepoţii 1 Loc alb 243 ior ca să facă adeverinţă dreaptă pentru Ion rumînul cu ceată lui şi cu nepoţii lor, sînt rumim lui Şărba.n şătranul, au sînt oameni slobozi ?. Deci boiariul domnii mele Costandin Ştirbei vel ban, după porunca domnii mele au trimis de au adus pe Şărban şătrarlul acolo la scaonul Craiovii de au stătut de faţă cu Ion rumînul şi aşa au tăgăduit Ion rumînul cum că nu iaste rumîn lui Şărban şătrariul, nici are nici o treabă cu d'înşii, ce-i rumîneşte în silă1 far' de nici o dreptate. Iar Şărban şătrariul, el aşa au zis înaintea boiariuluî domnii mele, cum că acest sat Ia-blaniţa mai dinainte vreme au fost al lui' Stamatie aga şi al nepoţilor lui, Necula i Udrea şi Ion din Vardiniţă. Deci cînd au fost în zilele ră-păosatului Matei vodă, iar Dumitru pitar Filişanul, moşul lui Şărban şătrariul au fost cumpărat acest sat Iablaniţa cu tot hotarul şi cu toţi rumînii de la Stamatie aga şi de la nepoţii lui, drept 40.000 de aspri gata, şi după cumpărătoare l-au fostu dat de zestre fie-sa jupînesii Ilincăi, muma lui Şărban şătrar, şi l-au stăpînit părinţii lui din zilele lui Matei vodă şi el pin’ acum, şi au scos şi hrisovul lui Matei vodă iscălit că l-au fost făcut moşu-săui Dumitru pitar Filişanul după1 cumpărătoarea acestui sat Iablaniţa, care scriia rumînii toţi anume, şi s-au aflat şi Preda rumînul, tatăl Pîrvului Ghidei, scris de rînd cu alţi rumîni. Deci boiariul domnii mele Costandin Ştirbei vel ban vrînd ca să1 dovedească dreptatea şi să afle lucrul pe amăruntul, au trimis de au adus rumînii den satul Iablaniţa şi 6 megiiaşi denprejur acolo la scaonu de i-au întrebat tot pe rînd şi aşa au mărturisit rumînii cum că Ion nepotul Predii, feciorul Pîrvului, iaste rumîn înpreună cu dînşii şi i-au stăpînit Dumitru pitarul şi fii-său Barbul vel comis pîn’ i-au dat de zestre surori-sa Ilincăi şi tată-său Preda pitarul şi el pîn’ acum. Iar cei 6 megiiaşi şi cu Ion rumînul tă-găduia şi zicea că Ion iaste fecior Predii sârbul iar nu iaste al Pîrvului Ghidei, nici iaste rumîn lui Şărban şătrar. Deci Şărban şătrariul, el au scos hrisovul lui Matei vodă de s-au citit şi al doilea rîndu şi s-au aflat şi Preda sîrbul şi Preda, tatăl lui Ion, scris de rînd cu alţi rumîni. Şi aşa au adevărat boiariul domnii mele Costandin vel ban, cum că Ion cu bună adeverinţă iaste rumîn şi să trage din Preda rumînul şi i-au stăpînit Dumitru Filişanul şi Şărban şătrariul pîn’ acum, pe cum scrie şi hrisovul răposatului Matei vodă. Drept aceia şi boiariul domnii mele pe dreptate au judecat şi au dat pe Ion rumînul cu fraţii lui şi cu nepoţii lor care-i scriu mai sus din divan, de la scaonul Craiovii, în mîna lui Şărban şătrariul Brătăşanul ca să-i stăpînească rumîni, pe cum i-au stăpînit moşu-său şi tată-său, Preda pitar. Iar Ion rumînul cu fraţii lor şi cu nepoţii lor nici pre această judecată nu s-au lăsat, ci iar s-au rădicat cu pîră şi au venit al treilea rînd cu Şărban şătrariul înaintea domnii mele. Deci domniia mea i-am dat pe seama cinstiţilor şi credincioşilor boiarilor domnii mele Radul Golescul vel vornec i Şărban Bojoreanul vel vistiar i Ştefan Cantacuzino vel postelnic i Radul Cantacuzino vel comis i pan Pană Negoescul vel stolnic, de le-au luat seama acum de iznoavă şi le-au citit toate cărţile şi au văzut şi au adevărat cum că Ion cu fraţii lui sînt rumîni lui Şărban şătrar şi umblă ca nişte oameni răi şi făr’ dă ispravă. Deci şi boiarii domnii mele iar după adeverinţă iar i-au dat den divan în mîna lui Şărban şătrariul, precum am văzut domnia mea hrisovul răpăosatului 244 Matei vodă şi cartea boiariului domnii mele Costandin Ştirbei vel ban de judecată şi de rămas la mîna lui Şărban şătrar. Drept aceia şi domnita mea, după judecăţile ce scriu mai sus, încă i-am dat această carte a domnii mele ca să stăpînească acest sat Iablaniţa cu toţi rumînii, el şi copiii lui în veci. Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şt cu credincioşi boiarii divanului domnii mele: pan Costan-din Ştirbei vel ban i pan Radul Golescul vel vornic i pan Şărban vel logofăt i Toma Cantacuzino vel spătar, Şărban Bojoreanul vel vistiariu i Ştefan Cantacuzino vel postelnic i Ianachie Văcărescul vel paharnic i Pană Negoescul vel stolnic i Radul Cantacuzino vel comis i Radu Du-descul vel slujer i Neagoe Topliceanul vel pitar şi ispravnic Costandin Conţescul vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta întru al' doaozăcilea şi doi de ani din domni ia domnit mele în oraşul scaonului domnii mele în Tîrgovişte de Anghelachie sin Mihai logofăt tîrgovişteanul. Mesiţa noemvrie 3 dni, leat 7219 <1710) Costandin Conţescul vtori logofăt procitennomu Anh. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveanu), f. 479—480. Copie rom. 59 20 martie 1711 Ian martalog Căprioreanul din Cîrstieneşti, fost rumîn al lui Pavel călugărul care la moarte l-a eliberat de rumînie împreună cu moşia, vinde egumenului de la Argeş, Ghenadie, nepot lui Pavel, pămîntul său pe suma de 17 taleri vechi. f Adecă eu Ion martalog Căprioreanul ot Cîrstieneşti, cum sâ s ştie că fiind noi rumîni lui Pavel călugărul din Cîrstieneşti, noi şi cu moşie noastră, la moartea lui ne-au ertat de rumînie şi ne-au ertat şi moşiia să fie a noastră. Şi tot avînd gîiceavă cu călugării di la Văleni zicînd că n-avem moşie în Cîrstieneştii, mers-am la părintele Ghenadie egumenul ot Argeş şi i-am vîndut moşia noastră care ne-a o ertat stăpî-nul nostru Pavel călugărul, însă o silişte în Cîrsteeneşti care să chiamă Ionelul cu toate locuirile şi livezile cîte am avut noi şi cu pădure dă la Valea Bocănitei pre den sus şi din hotar în sus pînă în Pravăţ, în taleri 17 vechi, de a mea bună voe şi eu am rămas făr’ de moşie, slobod fiind; părintele Ghenadie nepot lui Pavel şi ştiindu-ne că avem moşie, am dat-o sfinţii sale, iar sfimţiia sa cui va vrea să o dea cu zapisul nostru şi să-i fie moşie în veac dă către mine şi dă către copiii miei. Şi pentru credinţa mare ne-am iscălit mai jos ca să crează Mart 20 dni, 7219 <1711) Mărturii încă au fost. Eu Ion martalogul Căprioreanul. Eu Nicodim proigumen crează. Mai 3 dni leat 7219 <1711) Costandin comis sin Costandin biv vel păharnic Şerban vel logofăt mărturie Şărban vel vist(ier) Boj mart Iordache Gr vel paharnic, mărturie. B.C.S. (Filiala N. Bălcescu), Fondul M. Rogălniceaml, pach. LX, dosar 9, doc. 25. Orig. rom. 246 62 # (Tîrgovişte,) 25 ianuarie 1712 ' Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de apărare lui Dumitru diacon şi cetei tui din Brătuleşti, reclamaţi ca rumîni de ! către mănăstirea Rlncăciovul, deoarece ei au fost oameni străini, „sîrbi". veniţi în ■ţară. O carte a lui Dumitru diacon ca să aibă pace de rumînie. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi lu Dumitru diiacon cu fraţii lui: Neacşul i Radul sin Stoian diiacon, nepoţii lui Pătru din Brătuleşti şi cu verii şi cu nepoţii lor şi cu feciorii lor, ca să fie în pace de acum înainte şi slobozi de rumînie ei şi cu toţi feciorii lor de cătră şfînta mănăstire Rîncăciovul, unde iaste hramul Văvidenii bogorodiţii şi de cătră părintele Daniil egumenul şi de cătră tot săborul sfinţii mănăstiri şi de. cătră alţi egumeni ce vor îi de acum înainte, de cătră nimini nici un^val şi nici o bîntuială să n’aibă, pentru că aceşti oameni ce scriu mai sus, ei au fost nişte oameni streini, sîrbi, veniţi aici în ţară mai de’nainte vreme, şi tot au avut pace de rumînie de cătră tot omul. Iar cînd în zilele lui Matei #vodă, sculatu-s-au Sava egumenul care au fost la mănăstirea Rîncăciovul, cu pîră asupra lui Dumitru diiacon cu fraţii lui, Neacşul i Radul, zicîndu cum că sînt rumîni mănăstirii Rîncăciovului şi au avut pîră la divan înaintea lui Matei vodă şi au fost rămas egumenul de judecată precum scrie şi cartea lui Matei vodă de pîră şi de rămas la mîna lui Dumitru diiacon, şi de atunci încoace tot au avut pace de rumînie. Iar după aceia cînd au fost acum în zilele domnii mele, sculaitu-sau Daniiî egumenul de la mănăstirea Rîncăciovul înpreună şi cu alţi călugări d-au apucat pe Dumitru diiaconul cu fraţii lui şi cu verii lui ca să-i rumînească în silă făr’ de dreptate. Deci Dumitru diiacon cu fraţii Iui şi cu verii lui nu s-au suferit, ci au venit înaintea domnii mele, la. divan, de s-au întrebat de faţă cu Daniil egumenul de la Rîncăciov înaintea domnii mele în divan, fntr-aceia Dumitru diiacon, el au scos cartea lui Matei vodă de pîră şi de rămas ce au avut tat-său, moşu său, eu Sava egumenul, iar Daniil egumenul n-au avut nici o> scrisoare la mănăstire pentru aceşti oameni. Intr-aceia domniia mea nici aşa n-am lăsat, ci am dat lui Dumitru diiacon cu fraţii lui şi cu nepoţii lui, lege cu 12 megiaşi ca să jure de cătră mănăstirea Rîncăciovul cum că nici moşii lor, nici părinţii lor, nici ei nu sînt rumîni mănăstirii Rîncăciovul, fiind ispravnecu la jurămînt sluga domnii mele Zaharia vtori portar. Deci au rămas Daniil egumenul şi cu călugării de la mănăstirea Rîncăciovul de judecată dinaintea domnii -mele din divan, precum am văzut domniia mea şi cartea lui. Matei vodă şi cartea acelor 12 megiaşi jurători la mîna lui Dumitru diiacon şi a fraţilor lui şi a nepoţilor lui. Drept aceia şi domniia mea încă am dat această carte a domnii mele lui Dumitru diiacon şi fraţilor lui şi cu verii lor şi cu nepoţii lor, ca să-i apuce 1 de rumînie şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi cu credincioşi boiarii domnii mele: pan Costandin Ştirbei vel ban. i pan Radu 1 Corect: apere. 247 * Golescul vel vornec i Şărban vel logofăt i p#n Ştelan Cantacuzino vel spătar i Şărban Bojreanul vel vistiiar i Ianaehie Văcărescul vel clucer i Iordachie Creţulescul vel postelnic i pan Neagoe vel stolnic i Radul Dudescul vel păharnic i Radul Cantacuzino vel comis i Gligorie Băleanu vel sluger i Neagoe Topliceanul vel pitar şi ispravnec Costandin Conţescul vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta întru al doaozecilea şi trei de ani din domnita domnii mele de Anghelache logofeţelul sin Mihai logofăt tîrgovişteanul. Ghen vel vistiiar i Ianachie Văcărescul vel clucer i Iordachie Creţulescul vel postelnic i Radu Dudescul vel paharnic i Pană vel stolnic i Radul Cantacuzino vel comis i Gligorie Băleanu vel sluger i Neagoe Topliceunuî vel pitar şi ispravnic Costandin Conţescul vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta întru al 23 de ani din domniia domnii mele, în oraşul seaonului domnii mele în Tîrgovişte de Anghelachie sin Mihai logofăt tîrgovişteanul. Ghen(arie) 25 dne, leat 7220 <1712> ■ Costandin Conţescul vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc., Mis. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Boncoveanu), f. 500—50L Copie rom. 64 Tîrgovişte, 28 ianuarie 1712' Constantin Brlncoveanu, domnul Ţării Romineşti, dă carte de apărare lui Vasile, fiul lui Nan şi nepotului său Stoian, fiul lui Oprea din Cirstiani, pîriţi- ca rumini de către egumenul mănăstirii Rîncăciovul, deoarece la judecată s-a dovedit că ei au fost străini, „sîrbi", veniţi în ţară. O carte a lui Vasilie, feciorii 1 lui Nan, ca să aibă pace de rumînie de către mănăstirea Rîncăciovul. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi lui Vasilie sin Nan şi nepot(ului) său, lui Stoian sin Oprii din Cîrstiani, ca să fie în pace şi slobozi de rumînie de către sfînta mănăstire Rîncăciovul, el şi cu fraţii lui şi cu nepoţii lui şi de cătră părintele Daniil egumenul şi de cătră tot săborul sfinţii mănăstiri şi de cătră alţi egumeni ce vor li de' acum înainte, de cătră nimini nici un val şi nici o bîntuială de rumînie să n-aibă, pentru că aceşti ce scriu mai sus, ei au fost oameni streini, sîrbi veniţi aici în ţară, mai dinainte vreme şi tot au avut pace de rumînie de cătră tot omul. 1 Aşa în text. 249 Iar cînd au fost în zilele lui Matei vodă, sculatu-s-au Sava egumenul ce au fost la mănăstirea Rîneăeiovul, cu pîră asupra lui Vasilie. :zicînd cum că sînt rumîni sfinţii mănăstiri şi au avut pîră la divan înaintea lui Matei vodă şi au fost rămas Sava egumenul de lege şi de judecată precum scrie şi cartea lui Matei vodă di pîră şi di rămas la mîna lui Vasilie şi di atunci încoace tot au avut pace de rumînie. Iar cînd au fost acum în zilele domnii1 -mele, sculatu-s-au Daniil igu-menul de la mănăstirea Rîneăeiovul înpreună şi cu alţi călugări de la mănăstire de au apucat pe Vasilie cu fraţii lui şi cu verii lui ca să-i rumînească în silă făr’ de dreptate. Deci Vasilie cu fraţii lui şi cu verii lui nu s-au suferit ci au venit înaintea domnii -mele în divan de s-au întrebat de faţă cu Daniil egumenul de la Rîncăciov şi cu alţi călugări de acolo, înaintea domnii mele, în divan. într-aceia Vasilie, el, au scos cartea lui Matei vodă de pîră şi de rămas ce au avut moşul lui Vasilie cu Sava egumenul, iar Daniil egumenul n-au avut nici o scrisoare la mănăstire pentru aceşti oameni. într-aceia domniia mea nici aşa n-am lăsat, ci am dat lui Vasilie cu fraţii lui şi cu nepoţii lor lege 12 megiaşi ca să jure de cătră mănăstirea Rîneăeiovul cum că nici moşii lor, nici părinţii lor n-au fost rumîni mănăstirii Rîrîc.ăciovtil, ei au fost oameni streini slobozi de rumînie si slugi domneşti dărăbanţi mai dinainte. Deci cînd au fost la zi şi la soroc, Vasilie cu fraţii lui şi-au adus toată legea 'deplin aici la scaonul Tîrgoviştii, de au jurat în sfînta biserică cu mîimle pe sfînîa evanghelie cu sufletele lor, cum scrie mai sus, •că n-are mănăstirea Rîneăeiovul nici o treabă cu dînşii pentru rumînie, fiind ispravnic la jurământ sluga domnii mele Zaharia vtori portar. Deci au rămas Daniil egumenul şi călugării de la mănăstirea Rîn-•căciovul de lege şi de judecată şi cartea celor 12 megiaşi jurători la mîna lui Vasilie şi a fraţilor şi a nepoţilor lui. Drept aceia şi domniia mea încă le-am dat această carte a domnii mele lui Vasilie şi fraţilor lui ca- să aibă pace de rumînie'. Şi am întărit •cartea aceasta cu tot sfatul şi cu credincioşi boiarii domnii mele: tpan Costandin Ştirbei vel ban i pan Radu Golescul vel vornic, i pan Şărban vel logofăt i pan Şărban Bojoreanul vel vistiar i Ştefan Cantacuzino vel spătar i lanachie Văcărescul vel cliucer i pan Iordachie Creţulescu vel postelnic i Radul Dudescul vel paharnic i Pană Negoescul vel stolnic i Radul Cantacuzino vel comis i Qrigorie Băleanu vel sluger i Neagoe Topliceanul vel pitar şi ispravnic Costandin Conţescul vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta întră al doaozecilea şi patru de ani din domniia domnii mele în oraşul scaonului domnii mele în Tîrgovişte de Anghelachie sin Mihai logofăt tîrgovişteanul. Ghen 28 dni, leat 7220 <1712) Costandin Conţescul vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveanu), f. 501—502. Copie rom. 250 65 i § (Bucureşti,) 19 august 1712 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romineşti, porunceşte moşnenilor şi megieşilor din Ceteoara să nu mai împresoare moşia mănăstirii Cernica, luînd venitul dijmei, iar cei ce vor cultiva pe acea moşie, să. dea egumenului dijma cuvenită. f Milostieiu bojieiu Io Costandin voevod i gospodin. Pisah gos-podstvo mi voao tuturor moşnenilor i megiaşilor de la Ceteoara. Cătră aceasta vă făcu domniia mea în ştire că aici la domnia mea să jălui părintele egumenul de la mănăstirea Cernicăi vornicul, cum că avînd o moşie acolo la Citeoara, să pun unii şi alţii de o-împresoară şi ce iaste venitul, dijma, mănîncă tot ei. Deci, iată că vă poruncescu domnia mea să căutaţi să mergeţi acolo la acea moşie şi să o alegiţi de cătră alţii precum veţi şti cu sufli-tele voastre mai cu dreptul. Şi cini ce au arat estimpu pe acea moşie să-şi dea toţi dijma că vor păţi nevoe. Şi di acum ’nainte să să ferească toţi dă acea moşie să nu o mai înpresoare au să-i ia dijma, că unii ca aceia vor păţi mare nevoe. Ci cine va ara şi să va hrăni pe acea moşie să-şi dea toţi dijma la mănăstire. Intr-alt chip să nu fie. Tolico pisah gospodstvo mi. Avgust 19 dni, 7220 <1712) Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt (Pe verso:) Pentru moşia Citioara la Sărariu Arh. St., Mitropolia Bucureşti, pach. LXIV, doc. 13. Orig. rom., pecete aplicată. 66 Cerneţi, 3 octombrie 1712 Chircă Rodeanul, căpitan de Cerneţi, judecă reclamaţia făcută la domnie de către Ion Cocoleul şi Necula, rumini ai mănăstirii Strehaia, împotriva egumenului Sava, că le-a luat vite, stupi şi bani şi hotărăşte ca Necula să-şi primească două vite, iar pentru restul pretenţiilor, rămîn de judecată. Cartea Chircăi Rodean(ul) vel căpitan za Cerneţi de la leat 7221, ce au dat-o părintelui Savei egumenul străhăianu după jud(ecata) ce i-au judecat cu nişte rumîni ai mănăstirii pentru 6 capete de vită. Chirca Rode(a)nul vel căpitan za Cerneţi, dat-am cartea noastră de judecată sfinţii sale părintelui Savei egumenul ot Străhaia, ca să fie în pace de acum înainte de cătră Ion Cocoleul i Necula, rumînul mănăstirii ot tam, pentru că făcînd aceşti oameni jalbă înaintea mării sale domnului nostru Io Costandin Basarab voevod cum că le-au luat părintele Sava egumenul 2 boi şi le-a tăiat 4 capete de vite dă vaci şi le-au luat şi 2 stupi şi le-au luat şi la văcărit cîte bani 22 afară din chieltuiala boierilor ce au fost cu slujba văcăritului, şi nefiind părintele Sava egu- 251 1 I- I I i * . t menui cu dînşii de faţa, măriia sa după jalba lor, ne-au poruncit noao cu j 0 luminată cprte a mării sale legată, ca să le luăm seama de toate ce j vor avea cu părintele Sava egumenul. Deci noi după porunca mării sale am trimis de au venit părintele Sava egumenul şi cu alţi săteni din Străhaia anume Vladul i Lupul de au stătut cu toţii de faţă înaintea noastră şi aşa zicea Ion Cocoleul că i-au luat părintele Sava egumenul 2 boi făr’ dreptate, iar părintele Sava egumenul aşa zicea că nu i-au luat boii numai fiind Ion Cocoleul strîngătoriu la banii zaharelii şi neplinind bani, zapciii i-au luat boii, iar nu părintele Sava, şi în urmă n-au mai purtat grijă- să-şi strîngă bani, să-şi dea să-şi scoaţă boii. Ci pentru aceasta aşa au ajuns judecata: părintele Sava egumenul să aibă pace şi Ion Cocoleul să-şi caute cu satul. Iar Necula rumînul mănăstirii zicea că i-au tăiat ţiganii mănăstirii 4 capete de vite de vaci, nefiind nimic datoriu. nici făcînd altă stricăciune, iar părintele Sava egumenul aşa au zis că făcînd vitele Neculei rumînul multă stricăciune şi paguba în bucatele mănăstirii, i-au închis în multe rînduri vitele şi i s-au mărturisit ca să-şi păzească vitele să nu mai strice bucatele mănăstirii şi el n-au băgat de seamă, ci prinzîndu-i-le ţiganii în urmă în bucatele mănăstirii le-au fost tăiat şi le-au adus la casa lui şi el le-au vîndut carnea şi peile. Iar Necula aşa zicea că dintr-acele vite numai ci au vîndut carnea unui bou, iar 3 vaci le-au păgubit. Deci noi am judecat de va putea Necula să jure că n-au vîndut carnea acelor 3 vaci ci au păgubit toată, să-i plătească egumenul Sava vacile cu preţul lor şi n-au putut jura Necula într-acest chip nicidecum, ci au poftit de le-au dat părintele Sava egumenul 2 capete de vită, iar pentru o vacă să rabde că s-au socotit peile şi carnea de 3 vite, care n-au putut să jure pentru că aşa au ajunsu judecata şi dreptatea. Şi iar mai zicea Necula rumînul că i-au luat părintele Sava egumenul 2 stupi, care nici sfinţia sa n-au putut să-i tăgăduiască, ci au zis că fiind nişte stupi ai mănăstirii pe seama Neculii, au fost luat acei 2 stupi Necula dintr-ai mănăstirii şi aflîndu-i i-au luat iar pă seama mănăstirii. Iar pentru 22 de bani ce au zis că le-au luat la văcărit, dă vită, părintele Sava egumenul, în urma văcăritului fiind Ion Cocoleul i Necula rumînul mănăstirii i Vlad pîrcălabul i Lupul, de faţă cu părintele Sava egumenul înaintea noastră au scos părintele Sava egumenul o foaie în care scriia că i-au împrumutat la dăjdile lor cu taleri 16 pol. Şi apucîndu-i de bani să-i dea, şi avînd şi ei cheltuiala satului taleri 13, 22 (bani), care fac înpreună taleri 29 poi 22 (bani), ei de voia lor cu toţii au pus de au îmbrăcat aceşti banii pă vită cîte bani 42, i>ar nu cîte bani 22 precum s-au fost jăluit Ion Cocoleul şi cu Necula rumînul mănăstirii la măria sa vodă. Care fiind ei cu toţii cîţi scriu mai sus de faţă, n-au putut tăgădui ci şi pentru aceasta încă au rămas Ion Cocoleul 1 Necula rumînul de judecată înaintea noastră. Iar pentru un Şărban sin călugărul ce s-au fost jăluit la măria sa vodă că i-au luat părintele Sava egumenul 12 stupi, el n-au vrut să vie să stea de faţă şi poruncindu-ne măriia sa vodă ca să-i facem dreptate şi lui şi nefiind de faţă, am întrebat pă părintele Sava egumenul, lua-tu-i-au acei stupi şi au mărturisit înaintea noastră că nu i-au luat, nici ştie. Ci noi ca să dovedim mai bine am întrebat pre sătenii din Străhaia ce sînt mai sus zişi şi ei aşa spuseră înaintea noastră că n-au pomenit niciodată pă Şărban să aibă stupi ci ca un om rău şi pîrîci făcea pă- 252 Tintelui năpaste. Ci şi pentru aceasta după înărturiseala acestor săteni din Străhaia, dovedindu-1 că umblă Şărban rău şi tăr’ dreptate, am judecat ca să aibă părintele Sava egumenul pace, pentru că ştiindu-să -el că n-au avut stupi, pentru aceia n-au venit să stea de faţă. Şi de altele de toate ce au mai avut întru dînşii i-am judecat şi i-am aşăzat cu părintele Sava egumenul. Drept aceia am dat această carte a noastră părintelui Savii egumenul ot Străhaia, ca să aibă pace de acum îninte de cătră Ion Cocoleul i Necula rumînul mănăstirii Străhăii şi de cătră Şărban sin călugărul, ce s-au îndreptat părintele Sava cu judecată. Aceasta scriem. , Chirca Rudean(ul) vel căpitan za Cerneţi Oct(omvrie) 3 dni leat 7221 <1712) Arh. St. Buc., Ms. 714 (Condica tn-rii Streihaia), f. 965—966. Copie rom. 67 (Graiiova,) 21 noiembrie 1712 Constantin Ştirbei, mare ban al Olteniei, judecă neînţelegerea dintre postelnicul Staicu Bengescu şi Barbut din Stolojani cu fratele său, pentru jumătate din satul Comăneşti, vîndut împreună cu rumînii care au fugit, obligînd pe vînzători să dea rumînii sau să se înţeleagă cum vor crede. f Costandin Ştirbei vel ban, dat-am cartea noastră de judecată, dumisale lui Staico postelnic Bengescul, pentru că aici înaintea noastră, avut-au întrebăciune de faţă, Mihai sluga lui Staico postelnic cu Barbul şi cu Nica, feciorii lui Drăghici Paicul den Stolojani, pentru jumătate de sat den Comăneşti, şi cu rumînii anume Stanciul cu feciorii lui şi Voit cu feciorii lui şi Stan cu feciorii lui şi Pătru cu feciorii lui şi alt Pătru cu feciorii lui'. Care această jumătate de sat şi cu aceşti ruimîni, au fost vîndut-o Barbul cu frate-său Hamza şi cu Nica, lu Staico postelnic, cu zapisul lor, în bani gata taleri 225, cum am văzut şi noi zapisul. Deci, aşa zicea Mihai acum înaintea noastră, cum că Barbul cu fraţii lui, ei au luat de la Staico postelnic, toţi banii deplin pe cît scriu în zapis, iar rumînii care semnează mai sus, nu i-au dat Barbul cu fraţii lui, nici nu sînt acei rumîni nicăiri. Iar Barbul şi cu fraţii lui, ei aşa ziseră înaintea noastră, cum că alalţi bani le-au dat Staico postelnic, iar ughi 55, acestea i-au oprit pentru rumîni, fiind rumînii fugiţi, şi negăsindu-să... .1 Pentru care lucru văzînd noi că în zapis scrie cum că au luat Barbul cu fraţii lui, toţi banii deplin pe cît le-au fost tocmeala, şi văzînd că zice şi Mihai sluga lu Staico postelnic iar într-acesta chip, iar Barbul cu fraţii lui zicînd că n-au luat toţi banii pe cît scriu în zapis, ci le-au oprit Staico postelnic aceşti galbeni 55 pentru rumîni, am judecat de va putea jura Barbul cu frate-său Hamza i Nica şi cu 6 oameni lîngă dînşii, 3 să le dea Staico postelnic şi 3 să-şi ia ei, să jure cu mîinile pe sfînta evanghelie, cum că 1 Loc alb. 253 aceşti bani, ughi 55, nu i-au dat Staico postelnic, ci i-au oprit pentru rumîni; puţind jura să aibă pace de acei rumîni de către Staico: postelnic, iar neputînd jura, au să aibă a cumpăra rumînii să-i dea lu Staico postelnic să s(e> plătească au să s împece cu Staico postelnic cum vor putea. Aceasta am scris. Noem 21 dni, 7221 <1712) Costandin vel ban Bălăceanul şi feciorii şi tot neamul lor. Pentru că cumpărînd Matei văt(aî) Bălăceanul a treia parte de moşie den Zimbreşti cu rumînii, de la Negoiţă sin Mihar păharnic şi al jupînesei Păunii den Zmîrdiştiţă încă den zilele răposatului Şerban vodă, iar cînd au fost acum de cîtăva vreme încoace, s-au apucat Matei văt(af) Bălăceanul de aceşti oameni ce scrie mai (sus) Ş zicînd că-i sînt rumîni şi să trag den rumîni den moşiia Zîmbreştii ce au cumpărat el. Iar Vladul şi cu fraţii lui ştiindu-se că nu sînt rumîni nici ei, nici părinţii lor, nici i-au stăpînit nimeni şi acum apucînd(u-i) de rumînie s-au sculat în câteva rînduri tot oameni buni bătrîni de ispravă', să vie în divan să jure pe cum că nu i-au pomenit nici pe ei, nici pe părinţii lor să fie rumîni nimănui, ci au fost tot oameni slobozi. Şi nefăcînd domniia mea divan de multe trebi ale ţării s-au întorsu înapoi în 2—3 rînduri. Iar cînd au fost acum pe urmă, ieşind cu toţi de faţă la divan în 2 rînduri şi nefiind zapisul lui Matei văt(af) Bălăceanul de faţă, făr’ decît numai un hrisov al boîariului domnii mele Şărban Greceanul treti vistier sin Papei Greceanul, în care carte scriia toate moşiile lor şi scriia şi de această parte de moşie den Zimbreşti cum că au avut rumîni şi cu acel hrisov apuca pe Vladul şi cu fraţii lui de rumînie, zicînd că să trag şi ei dintr-acei rumîni. Şi nefiind zapisul de faţă, domniia mea am poruncit să-l aducă şi să aducă şi mărturii oameni ca aceia să dovedească cu ade- > Omisiune. 254 vărat că-i sînt rumîni, iar neaducînd, să jure Vladul cu 12 oameni bătrîni: cum că nu sînt rumîni şi să fie în pace. Deci, Matei văt Bălăceanul văzînd că n-are zapis şi va să jure Vladul cu acei 12 oameni bătrîni şi neştiind nici el cu adevărat să-i fie fost rumîni, ei den bună voia lor s-au voit să facă pace şi să dea Vladul cu fraţii lui, lui Matei văt(af) Bălăceanul taleri 30 pentru pace şi i-au dat şi Matei văt(af) Bălăceanul, i-au dat scrisoarea lui şi zapisul lui, iscălit de dînsul şi de toţi boi'arii divanului domnii mele, cum de acum înainte să fie Vladul şi fraţii lui în pace şi slobozi de rumînie, ei şi feciorii lor de cătră dînsul şi de cătră tot neamul lor, dupe cum am văzut domniia mea zapisul. Drept aceia domniia mea încă am dat această carte a domnii mele Vladului şi cu fraţii lui să fie în pace de rumînie de cătră Matei văt(at) Bălăceanul. Şi am întărit această carte cu toţi 1 sfatul şi credincioşi bo-iari-i domnii mele : Costandin Ştirbei1 vel ban i Gligorie vel vornec Bă-leanu i Şărban Greeean vel logofăt i Ştefan Cantacuzino vel spătar i Şărban Bojoreanul vel vist(ier) i lanache Văcărescul vel clucer i Iordache Creţulescul vel postelnic i Radul Dudescul .vel paharnic i Pană Negoescul vel stolnic i Radul Cantacuzino vel comis i Şărban Năsturel vel sluger i Neagoe Topliceanul vel pitar şi ispravnic Costandin Conţescul vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta întru al 25 de ani den domniia-domnit mele în oraşul scaunului domnii mele în Bucureşti de Negoiţă sin Negoiţă logofăt ot Tîrgovişte. Mai 11 dni, leat 7221 <1713) Costandin Conţescul vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveanu), f. 549—550.. Copie rom. 69 (Bucureşti,) 18 mai 1713: Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire oamenilor trimişi de Şerban vel sluger să ia de la locuitorii de pe moşia lui, Zimnicea, cîte patru bani de vită pentru suhat. t Milostieiu bojiieiu Io Costandin voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi, oamenilor boiariului domni mele Şărban vel sluger, Costandin Hierăscul i Matei pitarul, ca să fie volnici cu această carte a domnii mele de să aibă a luare sohat după moşiia ce-să chiamă Zămnicile 1 2 a boiariului domnii -mele ce scrie m.ai sus, însă de vită, de bou, de cal, de vacă, di rîmători, di stupi, di oi, po bani 4 după obicei, şi de cătră nimini opreală să n-aibă. Iar care nu şi-ar da sohatul de voe, le-am dat domnia mea voe să-i apuce să-şi dea sohatul' făr’ dă voia lor, au fie turcu, au sîrbu, au armean, au boiariu mare, au boiar de ţară, pe toţi să-i apuce sâ-si dea 1 Aşa în text. 2 Adăugat cu altă cerneală. 255. sohatul făr’ dă voia lor. Aşijderea să apuce şi pe cei ce nu-şi vor fi dat sohatul an, să dea şi aceia sohatul pe cîte vite vor fi avut, făr’ dă voia lor. Că aşa iaste porunca domnii mele. I i la divan, de s-au jăluit, zicînd că-i apucă de rumînie. Deci domniia mea neputînd să le rumpu judecată den divan, nefiind jupîneasa Marica de faţă, i-am dat pe seama sfinţii sale părintelui egumen ot Argeş şi a boiariului domnii mele Alexandru şuf ca să-i judece pe dreptate. Şi mergînd acolo cu toţii de faţă înaintea părintelui Ghenadie egumenul şi a lui Alexandru şuf judece, şi şi părintele episcopul neputînd într-altfel să-i judece, văzînd că părintele Ghenadie egumenul şi cu Alixandru şuf i-au judecat bine şi pe dreptate, făr’ decît numai ce au întrebat pe jupîneasa Marica, fost-au şi ia de faţă cînd au jurat acei oameni au n-au fost ? ; şi au zis că n-au 1 Loc alb. '256 fost dg faţă, nici ştie să fie jurat acei oameni. Deci părintele Damaschin episcupul, de iznoavă au poruncit să aducă Oprea şi Radul 6 oameni, şi să dea şi jupîneasa Marica alţi 6 oameni, să jure aceşti 12 oamenii, al doilea „rînd, cum că nu iaste Oprea şi Radul rumîni, <şi> să aibă pace. Deci jurătorii care i-au dat jupîneasa Marica n-au cutezat să jure nici că sînt rumîni, nici că nu sînt, iar cei 12 jurători, ce au jurat mai ’nainte, ei zicea cum \ou numai 12 oameni vor jura ce şi mai mulţi au poftit să jure. Şi au jurat aceşti 12 oameni şi înaintea sfinţii sale, fiind şi jupîneasa Marica' de faţă în biserică cînd au jurat. Şi după judecata sfinţii sale au dat şi carte de judecată Oprei şi Radului cu feciorii lor ca să. aibă pace de rumînie de cătră jupîneasa Marica Albească, pe cum am văzut domnia mea şi cartea sfinţii sale părintelui episcopului la rnîna lor. Drept aceia şi domniia mea încă am întărit şi am dat această carte a domnii mele Oprei şi Radului cu feciorii lor, ca să aibă bună pace de cătră jupîneasa Âlarica Albească şi de cătră feciorii ei şi de cătră tot neamul ei, pentru că au rămas de judecată denaintea a doao judecăţi. Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi credincioşii boiarii domnii mele: Costandin Ştirbei vel ban. i Grigorie Băleanul vel vornic i Şărban vel logofăt i Ştefan Cantacuzino vel spătar i Şărban Bojoreanul vel vist(ier) i lanachie Văcărescu vel clucer i Iordachie Creţulescu vel postelnic i Radul Dudescul vel paharnic i Pană Negoescul vel stolnic i Radul Cantacuzino vel comis i Şărban Hierăscul vel sluger i Neagoe Topli-ceanu vel pitar şi ispravnic Costandin Conţescul vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta întru al doaozeci şi cinci de ani den domniia domnii mele în oraşul domnii mele în Bucureşti', de Negoiţă sin Negoiţă logofăt tîrgovişteanul. Mesiţa iunie 7 dni, leat 7221 <1713) Costandin Conţescul vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logofeţii — C. Brîncoveanu), f. 572 v—573. Copie rom. 71 (Bucureşti,) 23 iunie 1713 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, judecă în divan şi dă carte de apărare lui Ion şi Vlad, rumîni de pe moşia Vulpeni, care s-au răscumpărat de la pitarul Constantin Corbeanu cu „patru suflete de ţigani", împotriva mănăstirii Surpatele ce voia să-i rumînească. Davat gospodstvo mi siiu poveleniiu gospodstva mi Stoicăi cu fraţii lui anume Ion şi Vlad care au fost rumini după moşiia Vulpeni ot sud... 1 ce au fost a lui Costandin pitar Corbean judecească, răscumpăratu-sau de cătră dînsul cu 4 suflete de ţigani, anume: Stancui, ţiganca lui, Ana, şi feciorul lui, Uie, şi cu o fată' a lui anume Traga, cu zapis de la mîna lui, iscălit de dînsul precum am văzut şi domnita mea. Deci întimplindu-să moarte jupînesii lui Costandin pitar, fetii jupî-nesii Stanii Drăgoiascăi chirciubăşoaei şi murind şi Costandin pitar şi nerămîindu-le copii de trupul lor, şi-au luat jupîneasa Stana înapoi moşiia aceasta Vulpeni şi altă zestre cîtă au dat lui Costandin pitar. După aceia jupîneasa Stana au fost vîndut această moşie Vulpeni lui Iordan căpitan Zătreanul şi neîngăduind domniia mea, fiind această moşie păi lingă alte moşii ale domnii mele, i s-au lepădat banii1 ce au dat şi au luat această moşie Vulpeni doamna domnii mele Mariia, cu toţi rumînii. Insă după ce o au luat, o au dat şi doamna domnii mele de danie la mănăstirea Surpatele şi căutînd mănăstirea Surpatele de au strînsu rumînii' ce au fost din Vulpeni, aflîndu-să aceşti rumîni judeciţi, răscumpă-rîndu-să de cătră Costandin pitar cu 4 suflete de ţigani şi apucîndu-i mănăstirea Surpatele să-i rumînească, ei au venit înaintea domnii mele în divan, de s-au jăluit, arătînd zapisul lui Costandin pitar de răscumpărătoare. într-aceia şi domniia mea am socotit împreună cu toţi boiarir domnii mele cum de vreme oe au răscumpărat Costandin pitar, să fie răscumpăraţi şi oameni slobozi, numai ţiganii aceia ce scrie în zapisul de răscumpărătoare, de unde vor fi a sta, să-i dea la mănăstirea Surpatele să fie în loc acestor rumîni. Drept aceia şi domnita mea încă i-am dat cartea domnii mele Stoicăi cu fraţii lui Ion şi cu Vlad, ca să fie în pace şi slobozi de rumînie, iar mănăstirea Surpatele să stăpînească ţiganii aceştia care scrie mai sus cu pace. Inaco da nest, i is(pravnic) rece gospodstva mi. Mesiţa iunie 23 dni, leat 7221 (1713} Costandin Conţescul vtori logofăt procitennomu Arh. St. Buc., Ms. 705 (Condica Marii logoieţii — C. Brîncoveanu), î. 577—577v. 72 Tîrgovişte, 20 septembrie 1713 Constantin Brîncoveanu, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de apărare mai multor locuitori moşneni din satul Rîmeşti (Vîlcea) care şi-au vîndut părţile de moşie mănăstirii Hurez, să nu ţie apucaţi de rumînie, fiind oameni liberi. f Milostiiu bojiiu Io Costandin Basarab voevod i gospodar vsoe zemli Ungrovlahiscoe. Davat gospodstvo mi siiu poveleniiu gospodstva mi acestor megiaşi din satul Rîmeştilor sud Vîlcea care şi-au vîndut toată funiia furcească ce au avut în hotarul Rîmeştilor, sfintei mănăstiri 258 Hurezii, anume Dumitri* Bălănescul i Nicolai Patru ii Nistor i Vlaiduil i Andronie Păişăscul i Dima i Vladul, i Radul i Filip i Radul BuşacJ Ion i Lazăr, du peste tot hotarul, însă stînjini trei sute i patru şi feciorilor lor şi a tot neamul lor. Şi lui Iane Zgîrcei i Costandin sin Marco i Stoica i lui Ion i lui Simeon i lui Ion a Bucăcioaei i lui Ion sin Nedelco i lui Moisi i Radului Negoi i Iancului Bobocii şi feciorilor lor şi a tot neamul lor, megiiaşi din satul Rîmeştii care şi-au vîndut toată partea lor de moşie ce să chiamă iun io Naneşilor, du peste tot hotarul Rîmeştilor, aceştii sfinte mănăstiri Hurezii cu zapisul lor, însă stînjăni 168. Şi lui Pătru Buclea i lui Crăciun i Radului i Hrizei i sin Istratie i Vladului i lui Ion Doanda i lui Efrem Doanda i Radului Doanda i Ghinei i lui Iane sin Manasii i lui Socol i Radului i Radu(lu>i Borcea i popei Simei şi Radului şi feciorilor lor şi a tot neamul lor, megiiaşii din satul Rîmeştii care şi-au vîndut partea lor de moşie du peste tot hotarul Rîmeştilor cu plaiurile, cu munţii, ce să chiiamă funiia ţarogească, mănăstirii Hurezii, stînjini 176 pol cu zapisul lor. Şi lui Costandin feciorul popei Oprei şi lui Pătru şi Brătuleţului şi Nicoiei şi lui Ion şi lui Grigore şi lui Filip şi lui Ion şi Radului şi feciorilor lor şi a tot neamul lor, megiiaşii din satul Rîmeştii, care şi-au vîndut toată partea lor de moşie din Rîmeşti, du peste tot hotarul, cu plaiurile, cu munţii, sfintei mănăstiri Hurezii, ce să chiamă funiia gogoţască, însă stînjeni 177 cu zapisul lor. Şi lui Eftemie Şatavei şi popei lui Crăciun şi lui Dragomir şi Radului şi lui Ion Cozmei şi Iui Dumitru sin Istratie şi lui Stan feciorul popei lui Marin şi lui Stan şi lui Pătru şi lui Istratie feciorul lui Grigorie şi lui Ion şi Vladului şi iui Dumitru feciorul lui Iane şi feciorilor lor şi a tot neamul lor, megiiaşi din satul Rîmeştii care şi-au vîndut toată partea lor de moşie cîtă au avut în hotarul Rîmeştilor, cu munţii şi cu plaiurile, sfintei mănăstiri Hurezii, ce chiamă funiia grozască, însă stînjeni 198 cu zapisul lor, ca să fie în pace de bănuiala rumîniei, ei şi copiii lor şi tot neamul lor de cătră sfînta mănăstire Hurezii şi de cătră tot soborul sfintei mănăstiri, nimic val sau bănuială să n-aibă, nici în zilele domniei mele, nici în urma vieţii domnii mele. Pentru că1 fiind ei' moşneni din sat din Rîmeşti, cînd au fost în zilele domniei mele, leat 7221, au luat părintele Ioan înpreună cu megiiaşii dintr-acest sat din Rîmeştii 6 boiari hotărnici, dinpreună cu sluga domniei mele vel portar, de au hotărît şi au ales întîi partea de moşie a rumînilor, după cum scrie mai sus că i-am dat domnia mea la sfînta mănăstire. Apoi au ales şi părţile acestor megiiaşi din Rîmeşti cine pă cît au avut. Iar după acea hotărnicie s-au sculat toţi megiiaşii cîţi avea moşie în Rîmeşti, de a lor bună voe, nesiliţi de nimenea, şi au mers la părintele Ioan arhimandritul de la sfînta mănăstire Hurezii de şi-au vîndut toate funiile şi părţile lor de moşie, cine cît au avut într-acest hotar al Rîmeştilor şi după munţi şi după plaiuri cu zapise de la mîi-nile lor, dupre cum ma>i sus arată. Deci temîndu-să ei ca să nu-i învă-luiască mănăstirea de rumînie vreodinioară, au altcineva în urma vieţii domnii mele, după cum mulţi cu vreme năpăstuiesc, au poftit ca să aibă carte la mîinile lor. Intru care domniia mea dinpreună cu părintele Ioan arhimandritul şi cu tot soborul sfintei mănăstiri, ştiindu-i că sînt oameni slobozi! moşneni dintr-acest sat din Rîmeşti, le-am dat această carte a domnii mele la mîinile lor ca să fie în pace de bănuiala rumîniei, ca nişte 259 oameni slobozi, de nimini nici un val şi nici o bîntuială să n-aibă. Şi după cartea domnii mele le-au făcut şi părintele Ioan arhimandritul cartea sfinţiei sale şi a tot soborul sfintei mănăstiri la mîinile lor. Şi am întărit cartea aceasta cu toţi cinstiţii şi credincioşii boiarii cei mari ai divanului domnii mele: pan Costandin Ştirbei vel ban i pan Grigorie Băleanul vel vornic i pan Şărban Grecean 16 dni, l-au scos moşnenii la noi pentru îndreptarea părţilor moşii. Iordache F<ă)rc<ăşanu ?) mart, Preda Boj(o)reanu, Mihai Roş(u?>, Tanasie Romnescul căpitan Io Costandin voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Căldăruşani, pach. XXX, doc.. 9. Orig. rom., pecete aplicată. 1 Corect: Creţulescul. 265 77 Bucureşti, 20 aprilie 1714 Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte mănăstirii Cîm-puhmg satul Bădeşti cu toţi rumînii, în urma judecăţii la divan, unde aceştia au prezentat „cărţi mincinoase" de libertate, cumpărate de la boierul Stanciu din neamul Dolofanilor, care au stăpînit în trecut satul Bădeşti. Milostieiu bojieiu Io Ştefan Cantacuzino voevod î gospodin vsoe zemle Ungr ovlahiiscoe. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi, ■sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri den oraşul domnii mele den Cîmpulungu, unde să prăznuiaşte hramul Adormirii prea sfintei stăpînii noastre născă-toarii de dumnezeu şi pururea fecioară Mariia şi părintelui Theofan egumenul şi a tot săborul sfinţii mănăstiri, ca să fie sfinţii mănăstiri, tot satul Bădeştii după rîul Doamnii ot sud...1 şi cu toţi rumînii, den cîmpu, den pădure, den apă şi du priste tot hotarul cît să va alege pînă unde să hotărăşte cu satul Domneştii şi cu satul Rătivoeştii, pentru că acestui satu Bădeştii şi cu toţi rumînii, au fostu dat şi închinat la sfînta mănăstire, încă mai denainte vreme dă răposatul Neculae Alixandru voevod, feciorul răposatului Băsărab voevod, nepotul Negrului Radului vodă, ce le -sîntu trupurile lor îngropate la această sfîntă mănăstire. Care acest sat Bădeştii ce scrie mai sus, cu rumînii, au fostu mai denainte vreme sat domnescu, iar după aceia Necolae Alexandru voevod, domniia lui au cugetat întru inima sa pentru sufletul lui şi al părinţilor lui de au dat şi au închinat la această sfîntă biserică den Cîmpulungu, satul Bădeştii şi cu toţi rumînii, fiindu atunci biserică domnească de mir, ca să fie sfinţii biserici de întărire şi preoţilor cîţi să vor afla lăeuitori, de hrană, iar domnii lui şi răposaţilor părinţilor domnii lui, vecinică pomenire. Şi după aceia tot au stăpînit sfînta biserică Cîmpulungul acestu satu Bădeştii şi cu toţi rumînii cu bună pace pînă la 180 de ani. Deci, atunci fostu-s-au sculat un boiar anume Badea Boloşin stolnicul de au luat satul Bădeştii şi cu toţi rumînii de la sfînta biserică, făr’ de nici o judecată numai în silă şi-n puterea lui, ca un om rău şi netemătoriu de dumnezeu, şi au fostu răbdătoare sfînta biserică Cîmpulungul pînă în zilele Radului vodă, feciorul Mihnii vodă. Deci, cîndu au fostu atunci, ştiindu preoţii ce era atunci la această sfîntă biserică1, cum că acestu satu Bădeştii şi cu toţi rumînii au fostu dat de danie de răposatul Neculae Alixandru voevod, n-au îngăduit, ci au fostu mersu la divan înaintea Radului vodă, feciorul Mihnii vodă, de s-au jăluit de această silă şi nedreptate ce le-au făcut Badea Boloşin stolnecul de le-au luatu satul Bădeşti şi l-au fostu vîndutu la boiarii ce s-au chiemat Dolofani. Intr-aceia, preoţii de la această sfîntă biserică, avîndu multă pîră şi gîlceavă cu Badea stolnicul Boloşin şi cu Dolofanii înaintea Radului vodă, plîngîndu-să de nedreptate, şi scoţîndu o carte bătrînă a răposatului Necolae Alixandru voevod de daniia aceştii moşii cu rumînii şi o sfîntă icoană, chipul prea sfinţii de dumnezeu născătoare ce iaste şi acum în sfînta 1 Loc alb. 266 mănăstire în Cîmpulungu, în care sîntu scrise toate milele acei sfinte biserici, şi arătîndu-să în. divan înaintea Radului vodă, s-au găsit şi satul Bădeştii cu toţi rumînii şi cu tot hotarul scris şi daţi la sfînta mănăstire Cîmpulungul de Neculae Alexandru voevod. Intr-aceia răposatul Radul vodă au căutat şi au judecat pre lege şi pfe dreptate denpreună cu prea sfinţitul chir Luoa ce au fostu mitropolit atuncea şi cu alţi boiari mari ai divanului domnii lui, şi au dovedit cum că Badea Boloşin stol-necul au luat satul Bădeştii şi cu rumînii de la sfînta biserică în silă şi făr’ de dreptate, şi după adeverinţa ce au făcut Radul vodă, au dat satul Bădeştii şi cu toţi rumînii ca să le stăpînească iar sfînta biserică Cîmpulungul pă cum l-au stăpînit şi mai nainte vreme, şi au rămas Badea Boloşin stolnecul şi cu Dolofanii de lege şi de judecată den divan dena-intea Radului vodă. Numai, întîmplîndu-să Radului vodă de au lipsit den domniia Ţării Rumînieşti, şi mergîndu domnu la Moldova, n-au apucat preoţii, fiindu un lucru foarte grabnecu, ca să facă cartea Radului vodă de judecată şi de rămas pentru acestu satu Bădeştii şi cu rumînii, cum scrie mai sus, ci au rămas făr’ de carte. Deci Badea stolnecul şi cu Dolofanii, ei ca nişte oameni răi, iar s-au sculat în silă şi făr’ de dreptate ştiindu că n-are sfînta biserică carte de judecata Radului vodă şi de rămas. Şi iar au luat satul Bădeştii cu rumînii, al doilea rînd pre seama lor. Deci după aceia, în urma Radului vodă viindu Alixandru vodă domnu Ţării Rumîneşti, iar preoţii de la această sfîntă biserică, ei iar au fostu mersu cu jalbă înaintea lui Alixandru vodă de s-au întrebat de faţă cu Badea Boloşin stolnecul şi cu Dolofanii. Şi au fostu spus preoţii toate acestea cîte scriu mai sus, cum că s-au judecat înaintea Radului vodă şi au rămas Badea Boloşin stolnecul şi cu Dolofanii de judecată şi n-au apucat preoţii, să-şi facă cartea Radului vodă dă rămas. Intr-aceia Alixandru vodă luîndu iarăşi seama pă amăruntul, au adăvărat şi domnia lui că sîntu Dolofanii oameni răi şi umblă cu meşteşuguri şi judecata Radului vodă iaste bună, şi după judecata ce au făcut şi domnia lui au dat satul Bădeştii şi eu toţi rumînii den divan să-l stăpînească' sfînta biserică cu pace întărind şi cu hrisovul domnii sale. Deci, după aceia, Alixandru vodă lipsindu den domnie şi viindu Gavrilă Moghilă voevod, domnu şi stăpînitor Ţării Rumîneşti, iar Dolofanii la al trăilea domnu, ei s-au rădicat eu pîră păste toate judecăţile şi divanurile ce au avut la domnii ce scriu mai sus şi au mersu înaintea domnii sale în divan de s-au pîrît cu preoţii tot pentru acestu satu Bădeştii şi cu rumînii, ca să-l ia. Iar preoţii au scos toate hrisoavele de judecăţile domnilor ce scriu mai sus şi de rămas. Şi luîndu şi domnia lui iarăşi seama cu amăruntul, foarte bine şi în dreptate au adăvărat cum că toate judecăţile domnilor ce scriu mai sus au fostu bune şi drepte, numai Dolofanii fiindu oameni răi şi tirani, s-au fostu nevoit în tot chipul câ să ia acestu Bădeştii şi cu rumînii în silă neavînd nici o ireabă să păgubească sfînta biserică. Intr-aceia, domniia lui, încă au judecat denpreună cu toţi cinstiţii dregători boiarii divanului domnii lui, pe dreptate, şi au dat acest sat Bădeştii şi cu toţi rumînii să-l stăpînească iar sfînta biserică Cîmpulungul, cu pace, pe cum l-au stăpînit şi mai mainte vreme, întărindu şi cu hrisovul domnii lui în care s-au fost în- 267 cheiat toate judecăţile domnilor ce scriu mai sus, după cum l-am văzut domnia mea. Iar după aceia, surpîndu-să şi stricîndu-să sfînta biserică, şi tră-gîndu-să din neamul răpoosatului Matei vodă den Băsărăbeşti, şi văzîn-du-o domnia sa surpată şi stricată, a cugetat întru inima sa pentru sufletul lui şi al părinţilor lui, dă o a zidit de iznoavă den temeliia, ei, şi o au făcut mînăstire mare şi obşte de călugări precum să şi vede şi au dat milele ce au avut sfînta biserică de la alţi răposaţi domni, toate, şi au fostu dat şi acestu satu Bădeştii cu toţi rumînii, iar la sfînta mănăstire, precum au fostu dat şi mai denainte vreme, de Neculae Alexandru vodă, feciorul lui Băsărab voevod, nepotul Radului Negrului vodă, ca să le stăpînească sfînta mănăstire în veac, şi tot le-au stăpînit cu pace pînă acum în zilele domnii mele, la leat 7222 în anul dentîi al domnii mele. Deci cînd au fostu acum, iar un Stanciu den neamul Dolofanilor, avîndu nişte cărţi mincinoase de la părinţii lui de cîndu au fost pîrăle ce scriu mai sus, el s-au sculat de le-au vîndut acestor rumîni den satul Bădeşti. Deci ei eu acele cărţi mincinoase s-au sculat cu «pîră şi cu gîl-ceavă asupra sfinţii mănăstiri, zicîndu că nu sînt rumîni ci sîntu oameni slobozi. Intr-aceia părintele Theofan egumenul ştiindu că aceşti oameni sîntu rumîni mănăstirii ohabnici, cu tot satul Bădeştii, daţi cu hrisoave de răpăosaţii domni ce scriu mai sus, şi stăpînindu-i atîta vreme, nu i-au îngăduit, ci au venit de s-au întrebat de faţă înaintea domnii mele în divan cu toţi rumînii, den satul Bădeştii. Şi scoţîndu părintele Theofan egumenul, hrisovul răpăosatului Gavrilă Moghila voevod, şi alte hrisoave ale altor domni, scriindu tot pe acestu satu Bădeştii şi cu toţi rumînii1 că sînt ai sfinţii mănăstiri, şi scoţînd şi rumînii acele cărţi ce le cumpărase de la acel Stanciu ce s-au tras den neamul Dolofanilor şi citindu-să şi unile şi altele, am adevărat domnia mea den hrisoavele sfinţii mănăstiri, cum că sînt rumîni ohabnici ai sfinţii mănăstiri, daţi de danie de Neculae Alixandru voevod, feciorul răpăosatului Băsărab voevod, nepotul Radului Negrului vodă, iar acele cărţi ce le scotea rumînii s-au dovedit că sîntu rele şi mincinoase, şi s-au luat den divan de la mîna lor şi s-au dat la sfinţia sa părintele Theofan egumenul şi iar au rămas aceşti rumîni de lege şi de judecată şi denaintea domnii mele den divan. Şi după judecăţile domnilor ce scriu mai sus, şi după judecata şi adeverinţa ce au făcut domnia mea dempreună cu toţi cinstiţii şi credincioşii boiarii domnii mele, am mai întărit şi am dat acestu hri-sovu al domnii mele de judecată şi dă rămas, sfinţii şi dumnizieştii mănăstiri Cîmpulungul şi părintelui Theofan egumenul şi a tot săborul sfinţii mănăstiri, ca să ţie şi să stăpînească acestu satu Bădeşti şi cu toţi rumînii cu bună pace, cum scrie mai sus, să fie sfinţii mănăstiri această moşie şi cu rumînii, ohabnică şi stătătoare în veacu, pentru că au rămas rumînii acestea den Bădeşti de lege şi de judecată şi de-naintea domnii mele den divan. Şi am întărit domnia mea hrisovul acesta cu tot sfatul şi cu credincioşi boiarii divanului domnii mele: pan Costandin Ştirbei vel ban, i pan Bunea vel vornecu, i pan Radu Dudescul vel logofăt i pan Radul Cantacozino vel spătar, pan Şerbăn Bojoreanul vel vistiiar, i pan Şărban Prisiceanul vel clucer i pan Pătraşco Brezoianul vel postelnecu, i pan 268 Statie vel păharnic, i pan Neagoe Topliceanu vel stolnic i pan Mihai Cantacozino vel comis i pan Drăghici Strîmbeanul vel medelnicer i pan Şărban Năsturel vel sluger i pan Şărban Greceanul vel pitariu. Şi isprav-necu, Costandin Conţescul vtori logofăt. Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dentîi al domnii mele, în oraşul scaunului domnii mele în Bucureşti. Pis Anghelachie sin Mihai logofăt ot Tîrgovişte. Mesiţa aprilie 20 dni, văleat 7222(1714). îo Ştefan Cantacuzino voevod să -dea ajutoriu la episcopie, ci ar sta împotrivă cu vreo semeţie, pentru unii ca aceia am dat domniia mea voe părintelui episcopului ca să-i rădice cu casele lor cu tot şi să-i mute pă pămîntul domnescu, că multu loc iaste acolo. Că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic)saam rece gospodstva mi. Mai 27 dni, leat 7222 <1714> Io Ştefan voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Io Ştefan voevoda părintele Sava egumen, aceşti boi. Ci fiindu Ion Coculeu vătăşel de banii zaha-relii, el nu au purtat grijă ca să strîngă bani, ci pentru acea rămăşiţă i-au luat zapciii banii <şi> boii. Pentru care lucru noi şi de aceasta nu am lăsat să fie de tot răbdători ci am judecat ca să-i dea părintele Sava egumen un bou, şi el să fie răbdători de un bou că au trebuit să fie purtat el grijă de bani să-i strîngă. Iar pentru o vacă ci zicea Pîrvul Uşurelul că i-au luat-o părintele Sava egumen făr’ de nici o dreptate, iar sfinţiia sa părintele Sava egumen scoase un zapis al Pîrvului Uşurelul scriindu cum că i-au fost dat bani pe miiare şi nici miiarea nu au dat,, nici bani. De care noi şi de aceasta am judecat: de va putea jura Pîrvul Uşurelul cum că nu au luat bani pe miiare de la părintele Sava egumenul şi putînd jura el într-aeesta chip, să aibă a-i dare sfinţiia sa Sava egumen, vaca, iar neputînd jura, să fie răbdători de acea vacă şi de altele de ce au mai avut. De toate s-au împăcat ei cu părintele Sava egumenul dinaintea noastră, pentru că au rămas de judecată denaintea noastră, că au umblat tot rău şi fără cale acei rumîni. Acestea scriem. Iuni 20 dni, leat 7222 <1714) State Leurdeanul vel paharnic Barbul Brăiloiul vel sărdar M C mutaţi cîrcima la sat, iar voi n-aţi băgat seamă. De care lucru, iată că vă poruncescu domniia mea, să căutaţi să vă mutaţi cîrcima la sat de liîngă cîrcima mănăstirii, că nemutîndu de voe, iată că am datu voe egumenului ca să o spargă acea cîrcimă, că pentru aceia .faste locul mănăstirii, să s vînză numai "bucatele mănăstirii şi pă cine va vrea egumenul să lase. Intr-alt chip ;nu va fi, că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic) sam rece gospodstva mi. Avgust 6 dni, leat 7222 <1714) Io Ştefan voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., Mitropolia Bucureşti, pach. CDLXXXI, doc. 3. Orig. rom., pecete aplicată. 82 ^Bucureşti.) 8 ianuarie 1715 Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte mănăstirii Arnota stăpînirea peste rumînii din satul Dobriceni, care pentru „supunerea lucrului' au reclamat divanului că ei sint oameni liberi, răscumpăraţi din vremea lui Constantin Şerban. Milostiiu bojiiu Io Ştefan Cantacuzino voevod i gospodin vsoi zemle Ungrovlahiscoe. Dat-am domniia mea această poruncă a domnii mele •sfintei şi dumnezăeştii mănăstiri Arnota, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul marilor arhangheli Mihail şi Gavriil, şi părintelui Ştefan igu-menul şi tuturor părinţilor călugări, cîţi să vor afla lăcuitori la această sfîntă mănăstire, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni sfînta mănăstire toţi rumînii din satul Dobricenii, căci sînt ai sfintei mănăstiri. Pentru că aceşti rumîni din satul Dobriceni, fiind rumîni ai sfintei mănăstiri încă mai denainte vreme de la alţi răposaţi domni, tot i-au stăpînit sfînta mănăstire cu bună pace, ca pe nişte rumîni pînă acum în zilele domnii mele la leat 7223. Iar cînd au fost acum, rădicatu-se-au o seamă de rumîni, cu pîră şi cu multă gîleeavă asupra sfintei mănăstiri, •găsind multe pricini, zieînd că au fost rumîni şi s-au răscumpărat încă mai denainte vreme din zilele răposatului Costandin voevod Şerban şi •272 cărţile ce-au avut de răscumpărătoare le-ar fi luat egumenii ce au fost mai ’nainte la sfînta mănăstire. Pe care domniia-mea întrebîndu-i, de vreme ce zic ei că s-au răscumpărat din zilele lui Costandin voevod Şerban, cum s-au suferit ei de i-au stăpînit sfînta mănăstire pînă acum tot cti pace ca pe nişte rumîni1 ? ; şi ei alt n-au avut a răspunde de alt nimic, fără cît luînd domniia mea seama cu amăruntul înpreună cu toţi boierii domnii-mele, am adevărat cum că sînt rumîni adevăraţi sfintei mănăstiri, iar nu s-au răscumpărat pe cum zicea ei, ci scularea lor s-au adevărat că n-au fost de altcevaş, fără decît pentru supunerea lucrului, ce-i supunea egumenii carii era pe vremi la sfînta mănăstire. Pe care după adeverinţa ce s-au făcut, nici ei n-au tăgăduit nimic, ci au spus adevărul, că sînt rumîni sfintei mănăstiri şi scularea lor iaste pentru supunerea lucrului. Drept aceia şi domniia mea după adeverinţa ce s-au făcut, încă am dat această carte a domnii-mele sfintei mănăstiri Arnotei şi părintelui Ştefan igumenul, ca să-i stăpînească cu bună pace ca pe nişte rumîni, numai şi părinţii igumeni carii pă vremi vor fi la această sfîntă mănăstire, încă să nu-i prea supere cu lucrul, pe cum să jăluiasc ei că au fost pînă acum, ci să lucreze mănăstirii pe cum vor lucra şi alţi rumîni de la alte mănăstiri. Şi am întărit cartea aceasta cu toţi boierii cei mari1 ai divanului domnii-mele: pan Costandin Ştirbei vel ban şi pan Bunea Grădişteanul vel dvornic şi pan Radul Dudescul vel dvornic şi pan Radul Cantacozino vel spatar şi pan Şerban Bojorianul vel vistiiariu şi pan Şerban Prisecianul vel clucer şi pan Pătraşco Brezoianul vel postelnic şi pan Statie Leurdea-nul vel paharnic şi pan Neagoe Topliceanul vel stolnic şi pan Mihai Cantacozino vel comis şi pan Gligorie vel slugeriu şi pan Şerban Grecianul vel pitar şi ispravnic Costandin Conţescul 'vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta în anul dintîi al domnii domnii-mele aicea în oraşu scaunului domnii-mele în Bucureşti de Tănasie logofeţelul sin Mihai logofăt Tîrnoveanul. Meseţa ghenarie 8 zile, văleat 7223 (1715) Noi Şerban 1 Cantacuzino^ voevod Costandin Conţescu vtori logofăt procit. Acad. R.P.R., pach CMXIV, doc. 58. 1 Copie rom. 83 10 ianuarie 1715 Sătenii liberi, fără de pămînt, locuitori pe moşia mănăstirii Polovraci, dependentă de Hurez; primesc mărturia egumenului că nu sînt rumîni, dînd în schimb zapis că nu au moşie şi că vor da dijmă după obicei din produse, mănăstirii. f Adecă noi toţi sătenii 'den Polovragi anume Vladul Grunţă cu frate-mieu Iacov şi Radul cu frate-mieu Stanciu şi Vintilă, feciorii Nă- 1 Aşa în text. 18 — c. 1812 273 grescului şi Udrea i Dumitru Paraschivescul cu frate-mieu Ion şi Mihăilă şi Ion, fratele lui Avram, Mihăilă şi Vladul Avram şi Mihăilă şi Adam Ciucurescul, dat-am acest al nostru credincios zapis la sfînta şi dumnezeiasca mănăstire Hurezii şi la mănăstirea Polovragii şi la mina părintelui Ion arhimandritul şi la tot săborul sfintei mănăstiri, ca să fie de mare credinţă, pentru că fiind noi oameni slobozi megiiaşi şi viind moşii şi părinţii noştri de păntre alte părţi pe acest pămînt al Polovragiului făcîn-du-şi aşezămînt şi pomenindu-ne şi noi pe acest hotar al Polovragiului şi ştiindu-ne oameni slobozi şi făr’ de moşie, temutu-ne-am ca să nu încăpem la vreo învăluială pentru rumîniie, venit-am cu toţii la sfinţiia sa părintele Ioan hurezanul, fiind mănăstirea Polovragiul cu moşiia şi cu satul al sfintei mănăstiri Hurezii, de ne-am rugat cu toţii ca să ne dea o scrisoare Ia mîna noastră cum că sîntem oameni slobozi, iar nu rumîni. Şi sfinţiia sa căutînd toate hrisoavele mănăstirei cu amăruntul şi negăsin-du-ne nicicum pe nume scrişi ca să fim rumîni, ne-au dat jurămînt casă jurăm în sfînta biserică cu mîinile pe sfînta ivanghielie şi aşa am luat legea ţărăi ca să jurăm şi am întrat în sfînta biserică de am jurat cu mîinile pe sfînta ivanghelie cum că noi ne ştim de la moşi, de la părinţi, că nu sîntem rumîni nimărui ci sîntem oameni slobozi însă făr’ de moşie, că moşiia, tot hotarul Polovragiului den hotar pîn’ în hotar şi cu plaiurile şi cu munţii, la jurămîntul nostru în sfînta biserecă am mărturisit cu ale noastre suflete că iaste moşie ohabnică a sfintei mănăstiri, dată şi închinată de boiarii den Părăiani mănăstirei Polovragiul, de’nceput de cînd au făcut ei mănăstirea, precum să află scris în cărţile şi în hrisoavele mănăstirei. Şi într-acesta chip s-au încredinţat şi părintele Ioan pentru noi că nu sîntem rumîni şi ne-au dat şi cartea sfintei mănăstiri la mîinile noastre ca să fim slobozi de rumînie, însă numai capetele noastre făr’de moşie. Drept aceia am dat şi noi acest al nostru zapis la sfînta mănăstire Hurezii şi Polovragiul ca să aibă a-şi stăpîni sfînta mănăstire Polovragiul tot hotarul şi noi să fim oameni slobozi. Şi cît vom şedea pe acest pămînt să avem a ne da dijma după obicei la sfînta mănăstire şi a asculta la toate trebile ce sînt ale mănăstirei pentru că aşa ne-am aşezat cu părintele Ioan şi cu tot săborul sfintei mănăstiri. Şi pentru mai adevărată credinţe ne-am pu^toţi iscăliturile şi degetele în loc de peceţi mai jos ca să să crează şi aşa în veci să să ţie. Ghen(arie) 10 dni, leat 7223 (1715) f Eu Vladul Grunţă. ţ Eu Iacov Grunţe. ţ- Eu Radul Năgrăscul. f Eu Stanciul Năgrăs(cu). Eu Vintilă Năg(răscu). f Eu Udrea. t Eu Dumitru Paraschivescu. ţ Eu Ion. ţ Eu Mihăilă. ţ Eu Ion. f Eu Mihăilă f Eu Vlahul. t Eu Avram, t Eu Mihăilă. f Eu Adam Ciucures(cu) Arh. St. Buc., M-rea Polovraci, pach. I, doc. 15*. Orig. rom. Publicat fragmentar de Al. Ştefulescu, Polovragii, Tg. Jiu, 1906, p. 112—113. 1 1 Confirmarea de către egumen la 10 iunie 1715, ibidem pach. XV, doc. 6. 274 84 (Bucureşti,) 13 ianuarie 1715 Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte strîng&to-rvlor de dări din Mehedinţi să lase nesupăraţi opt rumîni ai mănăstirii . Tismana, trimişi să lucreze pe moşia Ploştina, deoarece ei sînt impuşi în satul mănăstirii. f Milostiiu bojiiu Io Ştefan voevod i gospodin zemli Vlahscoe. Davat gospodstvo mi siiu povelenie gospodstva mi dumneavoastră boiari cărei veţi fi trimişi cislaşi şi zapcii or cu ce dăjdii şi altor slugi domneşti ce veţi umbla ot sud Mehedinţi. Cătră aceasta vă fac domniia mea în ştire pentru 8 oameni plugari, boari, morari cărei sînt rumîni sfintei mănăstiri Tismenei şi-şi dau dajdia la satul mănăstirii Tismana, numai fiind trimişi la moşiia mănăstirii ce să chiiamă Ploştina, ca să fie de trebile şi lucrurile sfintei mănăstiri. Deci iată că vă poruncescu domniia mea să căutaţi să le daţi bună pace, nimeni de nimic să nu-i supăraţi, că oricine s-ar ispiti a le face mai mult val peste cartea domnii mele, bine să ştie că rea scîrbă şi mare certare vor petrece de cătră domniia mea ; că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic) saarn rece gospodstva mi. Ghen(arie) 13 dni, leat 7223 (1715) Io Ştefan voevod milostiiu bojiiu gospodin Io Ştefan voevod (m. p.) Procit vtori logofăt A>rh. St. Buc., M-rea Tismana, pach. XC, doc. 24. Orig. rom., pecete aplicată. 85 (Bucureşti,) 27 aprilie 1715 Ştefan Cantacuzino, domnul Ţârii Romîneşti, dă egumenului de la Cozia carte de stăpînire asupra rumînilor din Jiblea, care s-au sculat „cu pîră şi cu gîlceavă" că nu sînt rumîni, ci sînt plăiaşi, dar divanul a găsit că ei „umblă cu meşteşuguri". Milostiiu bojiiu Io Ştefan Cantacuzino voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi siiu povelenie gospodstva mi, sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Coziia ot sud Vîlcea, unde să cinsteşte şi să prăznuiaşte hramul Sfînta Troiţă, şi părintelui Ilarion egumenul şi a tot soborul sfintei mănăstiri', ca să aibă a ţinea şi a stăpîni sfînta mănăstire toţi rumînii din satul Jiblia ot sud Argeşi, afară din alţi oameni carii vor fi judeci, care rumîni sînt ai sfintei mănăstiri încă mai denainte vreme, daţi de răposatul Mircea vodă, ctitorul mănăstirii. Şi tot i-au stăpînit sfînta mănăstire cu bună pace ca pe nişte rumîni, pînă acum în zilele domniei mele, leat 7223 şi într-atîta vreme nu s-au mai sculat cu nici o gîlceavă. Iar cînd au fost acum ei s-au sculat cu pîră şi cu gîlceavă asupra părintelui Ilarion egumenul şi a tot soborul sfintei mănăstiri, zicînd cum că nu sînt rumîni ci sînt plăiaşi şi-i stăpîneşte mănăstirea fără dreptate. Deci sfinţia sa părintele Ilarion egumenul ştiind că sînt rumînii mănăstirii şi-i stăpîneşte mănăstirea de atîta vreme, nu i-au îngăduit ci au venit de 275 s-au întrebat cu dînşii de faţă, înaintea domniei mele în divan. De care şi domniia (mea) văzînd că-i stăpîneşte sfînta mănăstire de atîta vreme şi nu s-au mai sculat niciodată cu gîlceavă şi luînd seama pre amăruntul, înpreună cu toţi boiarii domnii mele am adevărat din divan cum că umblă cu meşteşuguri şi sînt rumînii mănăstirii, trăgîndu-se dintr-aeei rumîni din satul Jiblia ce i-au fost dat răposatul Mircea vodă, iar nu sînt plăiaşi precum zicea ei. Şi după adeverinţa ce am făcut domniia mea, i-am dat din divan în mîna părintelui Ilarion igumenul ca să-i stăpânească sfînta mănăstire cu bucatele ca pe nişte rumîni, precum i-au stăpînit şi pînă acum pe ei cu feciorii şi cu tot neamul lor. Inaco de nest. I i saam rece gospodstva mi. Ap(rilie) 27 leat 7223 (1715) Io Ştefan voevoda milostiiu bojiiu gospodin Io Ştefan voevod (m.p.). Procit votri 'logofăt. Arh. St. Buc., M-rea Cozia, pach. XLVI, doc. 13. Onig. ram., pecete aplicată. 86 ştie că prepuiindu-să sfiinţia să pă noi, zicînd că sîntem rumîni mănăstirii Străhăii şi avînd noi întrebăciune de faţă înaintea răposatului Costandin vodă şi Costandin vodă ne-au dat pă seama banului de ne-au judecat şi s-au adăvărat că n-am fost rumîni. Deci luîndu-se atunci multe de ale mănăstirii şi de ale noastre multe jţăr’ dreptate şi mergînd acum de faţă înainte mării sale domnului nostru Io Ştefan voivod de ne-am jăluit şi măriia sa ne-au dat pă seama dumnealui 277 State Urdăreanul vel paharnic şi pă seama dumnealui Staico Bengdscul vtori vist(ier) de ne-au socotit şi ne-au aşăzat de toate pricinile ce-am avut cu sfinţia sa între noi. Şi ce-am fost să dăm noi sfinţii sale, i-am dat tot pîn’ la un cap de aţă şi sfinţia sa ce ne-au luat, ne-au dat tot pîn’ la una şi ne-am înpăcat de toate pricinile ce am avut cu sfinţia sa. Drept aceia i-am dat sfinţii sale zapisul nostru şi la toată obştea sfintei mănăstiri ca să aibă bună pace de acum înainte sfinţita sa de noi şi de toată ceata noastră, că ne-am înpăcat şi ne-am aşăzat de 'toate pricinile ce am avut între noi, iar cine s-ar mai1 scula de acum înainte cu pîră şi cu gîlceavă să fie închinat domnii ughi 300 şi să li să facă mare pedeapsă. Şi acest zapis s-au făcut înaintea dumnealui vel căpitan za Cerneţi şi înainte a tuturor boiarilor carii să vor iscăli mai jos. Şi pentru credinţa ne-am pus numele şi degitile mai jos ca să s(e) crează. Mai 26 dni, leat 7223 (1715) Eu Arca sluj(itor), eu Lupul, eu Pîrvul, eu Drăghici Căpăţînă, eu Ion Geambaşul, eu Alde a, eu Harnza Donderescul. Vasilie popa martor, Staico biv vel căpitan za Cerneţi, mărturie. Arh. St. Buc., Ms. 714 (Condica m-rii Strehaia), f. 967v—968. Copie rom. 88 (Bucureşti,) 1 august' 1715 Ştefan Cantamzino, domnul Ţării Romîneşii, trimite pe Pană, omul de încredere al logofătului Radu Golescu, să meargă la moşia Stoeneşti (Muscel) a mănăstirii Sf. loan din Bucureşti, să oblige pe locuitorii de acolo să-şi dea dijma cuvenită. ţ Milostiiu bojiiu Io Ştefan voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi si iu povelenie gospodstva mi, lui Pană logofeţelul al cinstitului şi credinciosului boiariului domnii mele Radul Golescul vel logofăt, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele de să meargă să apuce pre tot omul care ar fi arat, au ar fi cosit, au ar fi mîncat ghindă după moşia Stoieneştilor ot sud Muscel care iaste a mănăstirii lui Sfeti loan de aici den Bucureşti, veriee feliu de oameni ar fi, să-i apuce pe toţi cu strînsoare să-şi dea fieştecarele dijma den toate bucatele ce ar fi pă acea moşie a sfinţii .mănăstiri. Iar vericarele ar sta înpotrivă a nu-şi da dijma au ar umbla făcînd niscare meşteşuguri ca să ascunză dijma, pe unul ca acela am dat domnia mea voe lui Pană logofeţelul să-l pue la opreală la boiariul domnii mele Preda postelnic, ispravnicul de la Cîmpulung, că să-şi dea toată dijma bucatelor făr’de voia lui şi într-alt chip să nu fie că aşa iaste porunca domnii mele. I is(pravnic) saam rece gospodstva mi. Avgust 1 dni, leat 7223 (1715) Io Ştefan voevoda, milostiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt 278 Arh. St. Buc., Ep. Argeş, pach. XVIII, doc. 7. Orig. rom., pecete aplicată. 89 (Bucureşti,) 22 noiembrie 1/15 Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte lui Matei, căpitan de la Bistreţ şi tuturor care se folosesc de moşia mănăstirii Tis-mana de acolo, să dea dijma şi suhatul fără deosebire, sub ameninţare că vor fi pedepsiţi. f Milostieiu bojiiu Io Ştefan voevod i gospodin. Pisah gospodstvo ini slugii domnii mele Matei căpitan de la Bistreţ şi voao altor căpitani ■slujitori şi tuturor cîţi vă hrăniţi pe moşiia mănăstirii Tismenii ce are la Bistreţ. Cătră această vă facem domniia mea In ştire că aici la domniea mea la divan, să jălui sfinţiia sa părintele Nicodim, egumenul de la mănăstirea Tismana, cum că araţi cu plugurile şi cosiţi fîn şi vă ţineţi ■vitele voastre pe moşiia mănăstirii şi dijmă nu veţi să daţi ci staţi împotrivă cu semeţie, mai vîrtos, tu căpitane Matei, şi nu veţi să daţi dijmă găsind multe pricini. De care lucru, cu ce socoteală şi cu ce semeţie mincaţi moşia mănăstirii şi nu veţi să daţi dijmă şi vă ţineţi vitele, caii, vacile, oile, şi nici un sohat au dijmă nu daţi mănăstirii tocmai ca ctnd ar fi moşiia voastră ? Mai multu nu vă lungescu domnia mea făr’decît iată că vă porun-cesou, mai mult ţie căpitane Matei, că să jălui că-i iaii şi venitu după acea moşie. Ci de acum înainte toţi să căutaţi să vă1 daţi1 dijma şi sohatul, ori căpitan de la Bistreţ, au măcar cine ar fi, tot pînă la una, {că de ni să va mai jălui1 egumenul cum că tot îi mîncaţi moşiia şi nu vă daţi dijma şi sohatul, să ştiţi că voi trimite domnia mea un armaş de vă va apuca de veţi da tot făr’de voia voastră şi veţi da şi treapăd şi veţi petrece şi o nevoe care n-aţi gîndit. Intr-alt chip să nu fie. Tolico pisah gospodstvo mi Noem(vrie) 22 dni, leat 7224 (171,5) Io Ştefan voevoda, mitostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Tismana, pach. XCII, doc. 41. (Mg. rom., pecete aplicată. 90 (Bucureşti,) 24 noiembrie 1715 Ştefan Cantacuzino, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire unui slujitor domnesc să meargă la Baia de Aramă şi în alte părţi şi să adune rumînii fugiţi de la mănăstirea Tismana spre a-i duce la urma lor, poruncind ca nimeni să nu se împotrivească a-i da. Milostiiu bojiiu Io Ştefan voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi slugii domnii mele anume...1 ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să1 meargă la Baia de Aramă şi pentr-alte părţi, să umble să caute unde va găsi rumîni fugiţi de ai mănăstirii Tismenei, au prin sate domneşti, au boereşti, au călugăreşti, au prin slobozii, au pre la oraşe, au supuşi pe lingă niscareva slujitori sau măcar veriunde i-ar găsi în ţara domnii mele, pre toţi să-i ia cu toate bucatele 1 Loc alb. 279 lor ce vor avea şi să-i ducă să-i aşază iar la urmă. Şi de către nimenea opreală să n-aibă, ori veriunde s-ar afla de aceşti rumîni şi ar sta cineva înpotrivă ca să nu-i dea, au căpitan, au pîrcălabi, pentru unii ca aceia am dat voe slugii domniei mele ce scrie mai sus să-i bage în butuci şi să-i aducă aici la domniia mea ca să li să facă mare zapt. Că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic) sam receh gospodstvo mi. Noem(vrie) 24, leat 7224 (1715) Pecetea domnească. Io Ştefan voevod Procit vel logofăt Arh. St. Buc., Ms. 329 (Condica m-rii Tismana), f. 50. Copie rom. 91 ' 2 aprilie 1716 Gheorghe de la Rătunda dă zapis paharnicului Mihai Dobrosloveanul pentru suma de 26 taleri, cu care s-a împrumutat, ca să-şi scoată un fecior de la turci, că se vinde rumîn lui şi urmaşilor lui împreună cu fiul său Neagu şi cu taţi feciorii pe care-i va avea în viitor. f Adecă eu Gherghie de la Rătunda înpreună cu fie-mieu Neagul, dat-am zapisul mieu la mîna dumnealui păharnicului Mihai Dobrosloveanul, ca să fie de bună credinţă la mîna dumnealui, pentru că fiind eu dator la turci şi neavînd turcii ce lua de la mine, mi-au luat un fecior al mieu pentru taleri 26. Şi vrînd ca să-l turcească turcii şi neavînd cu ce-1 scoate, am umblat pretutindine pe la toţi boiarii ca să găsesc bani să mă vînd rumîn. Ce, am venit la dumnealui paharnicul odată, ce n-au vrut dumnealui să-mi dea, şi am mers iar acasă şi am venit a doa oră cu alţi oameni megiiaşi den Rătunda care să va iscăli mai jos denpreună şi cu un răvaş al Ciurii, ispravnicul mănăstirii Brîncovenilor de la Rătunda, de m-am rugat dumisali de mi-au făcut bine şi pomană de mi-au dat taleri 26 de mi-am scos feciorul de la turci. Ce ne-am vîndut dumnealui eu şi feciorul mieu rumîni în veac, dumnealui şi coconilor dumnealui cîţi dumnezeu îi va dărui şi nepoţilor dumnealui, eu şi cîţi feciori voi face eu de acum înainte. Şi i-am dat dumnealui acest zapis al mieu la mîna dumnealui ca să-i fie de mare credinţă. Şi au venit mărturie de i-am mărturisit cum că iaste om slobod de altă părţi, numai dumnealui sîntem vînduţi pă cum mărturiseşte Dobri ot Rătunda, i Gherghie Jitescul ot tam, i Florea ot tam. Şi cînd s-au făcut acest zapis au fost mulţi oameni mărturie, care să vor iscăli mai jos ca să s(e) crează. Ap(rilie) 2 dni, 7224 (1716) Eu Gherghi dănpreună cu fii-mieu Neagul, eu popa Iancul ermonah martor; eu Pîrvul păr(călab) martor; eu Marin logofăt martor; eu Ştefan căpitan Tîrnăveanul martor ; eu popa Preda ot Dobrosloveanu. Şi am scris eu Matei logofăt cu zisa lor. Acad. R.P.R., pach. XC, doc. 176. Orig. rom. 280 92 (Bucureşti,) 7 aprilie 1716> Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte căpitanului de la Cerneţi şi strîngătorilor de biruri din Mehedinţi, să lase nesupăraţi un cîrciumar, un bouar şi şase plugari, rumini ai mănăstirii Tismana, care-şi dau birul la vistierie cu ceilalţi rumîni din satul lor. f Milostiiu bojiiu Io Nicolae Alixandru voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi, sfinţii sale părintelui Nicodim, egumenul ot sfînta mănăstire Tismana, ca să aibă a ţine la moşiia sfintei mănăstiri ce să chiamă Ploştina ot sud Mehedinţi, un cîrciumar şi un boar şi şase plugari, pentru ca aici la divanul domniei mele jălui sfinţia sa; părintele egumenul, cum că are sfînta mănăstire un sat ce să chiamă Tismana, tot rumîn, şi îşi trage satul dăjdiile aici la visteriia domnii mele. Numai, fiind locu de munte şi cu anevoie de hrană, şi avînd sfînta mănăstire moşiia ce iaste mai sus zisă, trimite plugari1 la vreme pentru treaba; plugului, şi are şi un cîrciumariu şi un boariu de şăd acolo şi îşi dau dăjdiile cu satul Tismana, fiind rumîni, iar zapcii cari sîntu zapcii şi cislaşi în sud Mehedinţi, nu-i lasă să s(e) odihnească să-şi dea dăjdiile cu satul Tismana, ci-i pun la bani usebi, şi nu-i poate ţine părintele egumenul acolo. Deci iată că-ţi poruncescu domniia mea dumitale vel căpitane za; Cerneţi şi dumneavoastră boiari carii veţi fi zapcii şi cislaşi într-acel judeţul şi voao altor slugi domneştii şi boereşti carii veţi fi strîmgători de bani acolo, toţi să aveţi a vă feri de aceşti oameni ai sfinţii sale părintelui egumenului ce s-au zis mai sus, nimeni, nimic val sau bîntuială să nu le facă, ci să-i lase să s(e) odihnească să-şi dea birul cu satul Tismana şi să poată fi de lucrul şi de slujba sfintei mănăstiri. Că oricare le-ar face vreun val peste cartea domnii mele sau le-ar lua niscai bani, unii ca aceia bine să ştie că vor întoarce tot înapoi şi mare pedeapsă vor petrece de cătră domnia mea, că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic) saam rece gospodstva mi. Ap(rilie) 7 dni, leat 7224 (1716) Io Nicolae voevoda, milostiiu bojiiu gospod Io Nicolae voevoda (m. p.) Procit vtori logofăt (Pe verso:) Carte domnească de apărarea oamenilor ce vor sădea pe la- moşiile mănăstirii'. Arh. Si. Buc., M-rea Tismana, pach. XCIII, doc. 75. Orig. rom., pecete aplicată. 93 (Bucureşti,) 12 aprilie 1716 Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte pîrcăla-bilor, scăunaşilor şi moşnenilor care locuiesc pe lingă bălţile mănăstirii Cozia, să dea egumenului dijma cuvenită din peştele pe care-l prind, şi din tot ce folosesc. f Milostiiu bojiiu Io Neculae Alixandru voevod i gospodin. Pisah gospodstvo mi, voao pîrcălabilor şi altor oameni, şi voao scăunaşilor şi 281 moşnenilor cărei vă aflaţi eu şăderea pe lingă bălţile mănăstirii Goziei, carele sînt date încă mai’nainte vreme de răposatul Mircea vodă cel bătrîn, ca să-şi ia obiceiul după cum au miluit cu hrisovul domnii sale. Cătră aceasta fac domniia mea în ştire, că aicea la domniia mea la divan, jălui părintele egumen de la Coziia, zicînd cum că de la o seamă de vreme încoace, neputîndu căuta, şi fiind împresurate de alţii, n-au mai luat mănăstirea nici un venit. De care lucru văzînd domniia mea hrisoavele cele bătrîne ale răposaţilor domni, de milă, domniia mea încă i-am dat acele bălţi ca să-şi ia adetul după cum au luat şi maî’naimte, 'noindu-i şi hrisovul. Ci să căutaţi să daţi tot venitul din toate, d(upă) 1 cum scrie în hrisovul domnii mele cel iscălit, iar cine s-ar pune împot(rivă a n) l u-şi dare adetul, să fie volnic ispravnicul mănăstirii carele va fi, să facă ştire, ca...1 2 domniia mea a mai sta împotriva poruncii domneşti, că aşa iaste por(unca do) 1 mnii mele. Tolico pisah gospodstvo mi. Ap(rilie) 12 dni, leat 7224 <1716) Io Neculae voevoda, milostiiu bojiiu, gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Coziia, pach. XLVI, doc. 14. Oirig. rom., pecete aplicată. 94 (Bucureşti,) 27 aprilie 1716 Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire unui slujitor domnesc, să meargă împreună cu un om al egumenului de la Strehaia şi că caute rumînii mănăstirii oriunde-i va găsi spre a-i aduce la urma lor, poruncind ca nimeni să nu se împotrivească a-i da. Cartea răsposatului Io Nicolae Alixandru voevod.de la leat 7224, de volnicie, să meargă să strîngă ruimînii mănăstirii să-i ducă iar la mănăstire, fiind rumînii mănăstirii. Milostiiu bojiiu Io Nic'olaev Alixandru voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi sie poveleniu gospodstva mi, slugii domnii mele anume... 2 şi cu omul părintelui egumenului de la Străhaia, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să umble să caute unde va gă-si rumîni de ai mănăstirii, au pin sate domneşti, au pin sate boereşti, au pin sate călugăreşti, au pe la oraşă, au supuşi pre lîngă niscai slujitori, au măcar veriunde i-ar găsi, pe toţi să-i ia să-i ducă la mănăstire fiind rumîni mănăstirii. Aşijderea şi voao pârcălabilor du prin sate, să căutaţi unde să va afla rumîni de ai mănăstirii, să-i lăsaţi ca să-i ia să-i ducă la urmă, iar să nu staţi înpotrivă a nu-i dare, că oricare ar sta înpotrivă, unii ca aceia, am dat voe slugii domnii mele ca să le facă certare. Şi de către 282 1 Doc. rupt. 2 Loc alb. nimeni opreală să n-aibă, că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic) sam rece gospodstva mi. Ap(rilie) 27 dni, leat 7224 <1716) Arh. St. Buc., Ms. 714 (Condica m-rii Strehaia), f. 968 v. Copie rom. 95 (Bucureşti,) 1716 Ioan Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte vameşilor de la Cîmpina şi lui Ion, vătaf de plai, să prindă pe rumînii mănăstirii Mărgineni fugiţi in Transilvania, care au pus stăpinire pe o turmă de oi a mănăstirii. Cartea răposatului Io Ioan Alixandru voevod de poruncă la veşii1 ot Cîmpina de la leat 7226 (1716). Milostiiu bojiiu Io Ioan Alexandru voevod i gospodin. Pisah gospodstvo mi slugilor domnii mele vaveşilor1 2 dă la Cîmpina şi Ion vătaf dă plaiu. Cătră aceasta vă fac domniia mea înştiinţare că aici la domniia mea să jălui egumenul de la mănăstirea Mărginenii zicînd că fugind nişte rumîni den Teşila în ţara ungurească anume: Radu, Mircea, nepoţii Radului Balii, cînd au fost mai anţărţu, au fost prinsu teşilenii pă acei rumîni dincoace în ţară, şi prinzîndu-i ca să-şi vie la urmă, ei s-au fost tocmit cu teşilenii ca să le dea în 5 ani taleri 50, să-i lase să şază în ţara ungurească şi au dat şi zapis cu chezaşi pe un Radul Furgheni i un Mihai Creţul şi un Radul al To...ii3 iar de acolo din ţara ungurească, şi i-au lăsat dă s-au dus. Iar cînd au fost anu, acei rumîni ai mănăstirii, Radu şi Mircea, nepoţii Radului Balii, găsind oile mănăstirii pă munte, au luat oi 144 şi au trecut cu iale dă ceia parte, şi iaste mănăstirea păgubaşă dă acele oi dă atunci pînă acum. Şi acei chezaşi, spune egumenu că vin d-a-pururea dă acolo, dincoace. Dă care lucru iată că vă poruncesc domniia mea să căutaţi să purtaţi grija, să prindeţi măcar au pă ei, au măcar şi pă chezăşii aceia, pă vericare, şi să-i puneţi la opreală şi să-i apucaţi să dea acele oi toate cu prăsila lor, să nu fie mănăstirea păgubaşă şi prădată de nişte hoţi. Intr-alt chip să nu faceţi că aşa iaste porunca domnii mele. Tolico pisah gospodstvo mi. Arh. St. Buc., Ms. 454 (Condica m-;rii Mărgineni), f. 240v—241. Copie rom. 1 Corect: vameşii. 2 Corect: vameşilor. 3 Doc. rupt. 283 96 (Bucureşti,) 13 septembrie 1718 /oati Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte sătenilor de la Greaca, rurnîni ai mănăstirii Mislea, care s-au tocmit cu egumenul să dea 18 taleri primăvara şi 18 toamna, in loc de dijmă şi clacă, să-şi îndeplinească obligaţia restantă de doi ani, sub ameninţare de sancţiuni. t Cartea iar a răposatului Ioan voevod, de poruncă la toţi sătenii de la satul Greaca, ca să dea egumenului de la Mislea bani pentru dijmă după tocmeala ce-au făcut cu egumenul. Milostiiu bojiiu lo Ioan voevod i gospodin. Pisah gospodstvo mi voao sătenilor de la Greaca, care sînteţi rurnîni mănăstirii Mislii. Cătră aceasta vă fac domniia mea în ştire pentru că aicea la domnia mea au jăluit părintele egumenul misleanul zicînd precum că aţi fost voi tocmiţi să-i daţi taleri 18 primăvara şi taleri 18 toamna, ca să nu lucraţi la mănăstire şi ca să nu daţi dijma după arăturile voastre ce vor fi pe moşiia mănăstirii şi au trecut pînă' acum 2 ani şi mai bine şi n-aţi mai dat nici un ban. De care lucru iată că vă porunceseu domnia mea să căutaţi să-i daţi toţi banii cîţi sînteţi legaţi voi la mănăstire, au de va fi lucrul într-alt chip să veniţi de faţă, că nedîndu banii acum la părintele egumenul, bine să ştiţi că voi să vă trimiţu domnia mea om domnescu cu treapăd să vînză bucatele de ale voastre să împliniţi banii fără de voia voastră şi veţi da şi treapăd. Intr-alt chip nu va fi, că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic) saam rece gospodstva mi. Sept(emvrie> 13 dni, leat 7227 (1718) Arh. -St. Buc., Ms. 465 (Condica m-rii Mislea), f. 50v—51. Copie rom. 97 (Bucureşti,) 29 mai 1719 Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte tuturor rumînilor de la Bratovoeşti (Argeş) să dea dijma cuvenită egumenului mănăstirii Cozia, pe a cărei moşie stau. Milostiiu bojiiu Io Nicolae Alixandru voevod i gospodin. Pisah gospodstvo mi voao tuturor rumînilor de la Bratovăeşti ot sud Argeş. Cătră aceasta vă fac domniia mea în ştire, că aici înaintia domniei mele jălui egumenul de la Coziia zicînd că sînteţi rurnîni mănăstirii, dupre cum am văzut şi domniia mia că sînteţi scrişi în hrisov rurnîni. Şi zice egumenul că nu veţi să vă supuneţi să ascultaţi la cele ce vă porunceşte, ci staţi înprotivă şi încă mîncaţi şi venitul acei moşii, Bratovăeştii mănăstirii Cozi ei, îl mîncaţi de nu v(r)eţi să daţi dijma. De care lucru iată că vă poruncesc domniia mia să căutaţi, de vreme ce sînteţi rurnîni, să ascultaţi de egumenul la toate cîte v-ar porunci şi să vă supuneţi şi să ascultaţi de ispravnicii egumenului şi să daţi şi dijma după obiceiu ce v-aţi luat. Că de să va mai jălui egumenul de la Coziia că nu ascultaţi, nici daţi dijma, ci staţi înprotivă, să ştiţi că veţi petrece 284 mare nevoe de cătră domniia mia. Intr-alt chip nu va ti că aşa iaste porunca domniei mele. Tolico pisah gospodstvo mi. Mai 29, leat 7227 <1719) Arh. St. Buc., Ms. 209 (Condica m-rii Cozia), f. 217. Copie rom. 98 (Cnaiova,) 20 octombrie 1719 Administraţia Olteniei comunică generalului Stainville, comandantul militar al Transilvaniei, obligaţiile ţăranilor de pe moşiile boiereşti şi mănăstireşti. Responsa deputationis ad quasdam excellentissimi domini generalis eommendantis questiones et cetera. Boerones ab hominibus et subditis suis in eorundem pagis habitantibus pro proventu decimam, quae dizma vocatur, habebant ex tritico, hordeo,. avena, millio, tritico turcico, pannico, foeno et leguminibus, ex quavis nempe sorte decimam partem, ex vino autem a viginti urnis urnam unam, ex apium alvearibus pariter a 20 unum, scilicet ex procreatis apibus. Praeterea subditi in bonis eorum residentes non habebant dies determinatos ■quavis septimana quibus labores praestare dominis suis terrestribus obligaţi fuissent, sed dum ipsis necessarii erant, accipiebantur, et si apud hos domines terrestres illorum non erant subeundi labores, tantum otiose sedebant rustici, dum vero ad labores domini sunt vocati, tere saltem circa meridiem et tune quoque quasi coacti, eomparebant. Instat itaque apud excellentiam vestram deputatio pro ulteriori instructione, quatenus quaque ■septimana certa fiat dierum determinatio, quibus subditi dominorum suorum terrestrium laboribus fungantur. Iobbagiones etiam sunt in hac provincia, a Valahis -rumeni nominati, quos boerones ab avis et proavis suis in eodem stătu invenerant et, ut privilegia ipsorum testantur, plurimi ex iis spontanee se vendiderant, alii vero tempore famis, alii dominantibus vaivodis ob magnam solvendae contributionis summam sese qua veros subditos obligarunt. Ratione pro nune instituendae portionum repartitionis, dum tempus s-it nimiuim breve, pagi needum in ordinem redacti, quin imo mulţi ex incolis de loco in locum triansgressi; ea propter nullus est de facto atins repartiandi modus inventus, quam ut cuique vornico demandetur a deputatione, quatenus iile in districtu sibi ordinato, assumptis quatuor ispravnicis, provisores quorumvis locorum convocet, cum quibus facta primum omnium pagorum et incolarum seria inquisitione, fiat iusta et adaequata secundum personarum proportionem repartitio. Post institutam autem hanc repartitionem mlltendi sunt vatasi1 ad incassandas, pecunias, qui provisoribus ob earundem perceptionem quietantiam dabunt, similiter quoque provisores vatasis de data ab eisdem pecuniarum summa, quibus observatis nullam poterunt motiri fraudem. Hoc tamen solito cum respectu insinuamus excellentiae vestrae, quod si summa pecuniarum fuerit magna pro provinciae portionibus, ut non 285 possit una vice exigi ab incolis, fiat binis vicibus earundem exactio pro sublevatione oneris pauperiorum, qui si simul et semel non aggravantur magnae summae impositione, magis alliceri possunt ad congreationem et populationem provinciae. Crajovae, 20'ma Octobris 1719 Muzeul Brukenthal, Sibiu, Fondul Benigni, tir. 24/353, f. 51—53. Copie contemporană. Un fragment în N. Iorga, Studii şi documente, V, p. 135. TRADUCERE Răspunsurile deputaţiunii la anumite întrebări ale prea înaltului domn general comandant, etc. Boiqfii aveau ca venit de la oamenii şi supuşii lor locuitori în satele lor, decima care se numeşte dijmă, din grîu, din: orz, din ovăz, dini mei, din porumb, din brişcă, din fîn şi din legume de orice fel, a zecea parte, iar din vin, din douăzeci de vedre una, din stupii.de albine din douăzeci cîte unul, adică din roiurile lor. In afară de aceasta, supuşii aşezaţi pe moşiile lor nu aveau zile hotărîte de lucru în fiecare săptămînă în care să fi fost obligaţi a presta stăpînului lor de părnînt muncile necesare, ci, cînd le erau de trebuinţă, erau chemaţi, iar dacă la aceşti stăpîni de moşii nu trebuiau să îndeplinească vreo muncă, ţăranii' şedeau doar degeaba, pînă cînd erau chemaţi la lucru ; atunci se înfăţişau numai în spre ameazi şi doar aduşi1 cu sila. Deputăţia aceasta solicită deci, de la excelenţa voastră, o nouă instrucţiune, (prin care) să se facă o anumită rînduiută a zilelor din săptămînă, în care supuşii să fie obligaţi la muncile cîmpului (în favoareai) stăpînilor de părnînt. Sînt în provincia aceasta şi iobagi, numiţi de către valahi, rumîni, pe care boierii i-au găsit din moşi-strămoşi în aceeaşi stare şi precum atestă privilegiile lor, cei mai mulţi dintre ei s-au vîndut de bună voie, iar alţii în vreme de foamete sau din pricina contribuţiilor prea mari ce li se cereau de către voievozii cîrmuitori, se obligau (să fie primiţi), ca adevăraţi supusi. în ce priveşte repartizarea impozitelor ce urmează să se facă, timpul fiind foarte scurt şi nefiind nici satele aduse în ordine, deoarece chiar mulţi dintre locuitori s-au mutat dintr-un loc într-altul, pentru acest motiv nu s-a putut găsi, de fapt, nici o altă soluţie pentru repartizare decît să se dea fiecărui vornic poruncă din partea deputăţiei ca, luînd cu eî pe cei 4 ispravnici din cuprinsul judeţului de sub ordinele sale, să convoace pe pîrcălabii tuturor locurilor, cu ajutorul cărora, făcînd mai întîi cercetarea tuturor satelor şi a locuitorilor, să facă o repartizare justă şi potrivită cu numărul persoanelor. Iar după stabilirea acestei repartizări, sa fie trimişi vătaşii la încasarea banilor, care vor da adeverinţă ispravnicilor pentru această percepere (şi) deasemenea şi pîrcălabii de darea acestei sume de bani de către vătaşi, (astfel), ţinîndu-se seamă de aceste recomandaţii, nu vor putea comite nici o fraudă. Totuşi, aducem şi aceasta, cu respectul cuvenit, la cunoştinţa excelenţei voastre, că, dacă suma banilor va fi aşa de mare pentru dările provinciei, îneît să nu poată fi încasată dintr-o singură dată de la locui- 286 tori, să se facă strîngerea acestora în două rînduri pentru uşurarea sar-cinei celor mai săraci care, dacă nu sînt apăsaţi în acelaşi timp şi dintr-o-dată prin impunerea unei sume mari, pot fi cîştigaţi mai cu uşurinţă pentru strîngerea şi popularea provinciei. Craiova, 20 octombrie 1719. 99 (Bucureşti,) 21 octombrie 1719 Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de împuternicire egumenului de la Nucet să oblige pe toţi oamenii ce stau pe moşiile mănăstirii să facă clacă, după cum se vor putea învoi. f Milostiiu bojiiu Io Nicolae Alexandru voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi siiu poveleniiu gospodstva mi, sfinţiei sale părintelui chir Dionisie egumenul de la sfînta mănăstire Nucetul, ca să fie volnic cu această carte a domniei mele să apuce pă toţi oamenii care şăd pă moşiile mănăstirei acolo la Nucet şi la deal la Topoloveni şi la alte moşii ale mănăstirei pă care ar fi oameni şăzători, au fie slujitori, au ertaţi, au măcar ce feliu dă om ar fi, pre toţi să-i apuce să-i lucreze după obi-ceiu precum clăcuescu şi alţi oameni care şăd pă alte moşii călugăreşti şi boere'şti, să aibă a să tocmi cu părintele egumenul ce scrie mai sus, precum vor putea să-i clăcuiască. Iar care ar sta împotrivă, unora ca acelora să fie volnic părintele-egumenul, cu cartea domnii mele să le spargă casele şi să-i gonească după moşia mănăstirii şi de cătră nimini oprealăi să n-aibă, că aşa iaste porunca domnii mele. I i sam rece gospodstva mi. Oct mon de Porta secret P. S. Notificandum praeterea duximus Excellentiae Vestrae etiam hoc quod antelati Domini nobiles Inclyti Comitatus Hunyadiensis, militari assistentia a Domino Capitameo Gessel postulata, universos suos transifu-gientes iobbagyones in hac provincia commorantes inquirunt et conscri-bere volunt, quod torte aliquam confusionem causabit inter rusticos, quoniam sese per nune ad pagos recipiendo congregantur. Muzeul Brukentbal, Sibiu, Fondul Benigni, nr. 24/353, f. 126—128. Copie contemporană. TRADUCERE Scrisoarea deputaţiunii către prea ‘ înaltul domn comandantul general. Prea înălţate şi milostive domn, înştiinţăm prea umil pe excelenţa voastră că în trecutele zile au sosit cîţiva nobili din Transilvania, anume din comitatul Hunedoarei, care voiesc să reia pe iobagii lor tugiţi din acel principat în această provincie; şi deoarece pînă acum nu ne-a fost dată nici o poruncă formală din partea excelenţei voastre, şi nici din partea ilustrului guvernămînt regal al Transilvaniei mu ni s-a făcut vreo notificare, de aceea nu am vrut să le acordăm aceaştă facultate pînă cînd nu vom fi adus faptul la cunoştinţa excelenţei voastre, conform prea umilei noastre îndatoriri. Dar dacă lucrul ar ajunge pînă acolo îneît să-i restituim fără zăbavă pe toţi iobagii transilvănenilor, rugăm cu supunere pe excelenţa voastră să binevoiască a ne da în această chestiune în scris ordine şi a ne procura o asigurare formală pe lîngă sus-numitul guvernămînt transilvan, în baza conţinutului şi puterii căreia să fie restituiţi şi toţi iobagii şi ţiganii 288 noştri ■ fugari în Transilvania. Noi ne vom strădui să răspundem prea plecat la această graţie a excelenţei voastre ; altminteri ne recomandăm prea umili şi supuşi robi ai excelenţei voastre. Gheorghe Cantacuzino, Teodor Brăiloiul călugăr, serdarul Gligoraşcul, Staico Bengescul, Nicolae de Porta secretar. Craiova, 20 iunie 1720 P. S. In afară de aceasta, am socotit necesar să aducem la cunoştinţa excelenţei voastre şi faptul că mai sus numiţii domni nobili din ilustrul comitat al Hunedoarei, după ce au cerut concurs militar din partea domnului căpitan Gessel, cercetează şi vor să con scrie pe toţi iobagii lor fugari care locuiesc în această provincie, ceea ce va provoca oarecare turburare între ţărani, deoarece (tocmai) acum se st ring reîntorcîndu-se în sate. 101 Craiova, 25 iunie 1720 Cercetarea făcută de Nicolae de Porta, secretarul administraţiei Olteniei, în privinţa reclamaţiei locuitorilor din satele Bălţeni şi Răşina împotriva vornicului Matei Brăiloiul, care a luat cu sila mai multe familii şi ie-a strămutat pe moşia fratelui său. Constantin Brăiloiul, la Peşteana. Inquisitio Anno 1720 die 25ta lunii. Comparentes apud me infrascriptum subsequentes personae conque-runtur contra vornicum Mathaeum Brăiloiul hoc modo : lmo. Domitru Kohla et Barbul Kopats ex pago Bultyen exis ten tes fatentur, quod antelatus vornik ex hoc eorundem pago violenier acceperit duodecim familias et duxerit ad pagum Pertsan, qui est fratris ejus Constantini Brailojul. 2do. Barbul Tziklan, Stantsul Ressenari et Stantsul Bratejanul ex pago Ressina existentes fatentur et asserunt, quod praedictus vornik Mathaeus Brailojul ex pago ipsorum Ressina nuncupato, simili violentia et mulcta 17‘/2 thallerorum leoninorum, vulgo trapado vocata, per husaros ab iisdem extorsa, acceperit triginta familias, ihidem bona propria, id est moşie et oeconomiam habentes. 3tio. Item etiam alias decern familias sine propriorum bonorum pos-sessione in eodem pago habitantes, quos pariter ad antelati fratris sui pagum Pertsana duxit, spernens literas suae excellentiae domini generalis commendantis, in quibus expresse mandatur Constantino Brailojul, ut hos homines in pago illorum et penes propriorum bonorum possesionem relin-quat. Quos ego ex comunissione illustrissimi domini capitamei Gessel, examinans hanc eorundem fassionem scripsi. Interea au tem melius investigare volens eiusdem rei circurnstantiias praerepeţitos ru'sticos ad Con-stantinum Brailojul et reverendum dominum monachum Theodosium Brailojul deputatum duxeram dumque eosdern ibi invicem confrontassem asse-rebat idem Constantinus Brailojul, se cum vornic o fratre suo has familias ideo tulisse ad Pertsan, quia ibi est pagus in via directa, antea illos 19 - c. isi:! 289 non in pagis sed in silvis fuisse dispersos. Rustici vero audacter et vere affirmant, sese habitasse in formali pago ibi quoque templum extitisse pagumque eorundem in reeta via, quae ex Ribnik versus Csernetz ducii, situai esse, ad cuius rei testificationem adducunt dominum deputatum Stajko Benzescul. Desiderant itaque hi rustici, ut si ipsos in supra dicto eorum pago non vuit permittere, in liberuin alium pagum ad Bultyen vel alium locum ducat, quia dum liberi sint rustici nolunt fieri iobbagiones. Quod haec omrqa coram rne sic fuerint examinata, testor ex oonscientia. In cuius rei testimonium est propriae manus meae subscriptio et sigilii im-pressio. Signatum Crajovae anno, die menseque ut supra. Nicolaus de Porta Secretarius Muzeul Brukent'hal, Sibiu, Fondul Benignii, nr. 24/353, f. 128—131. TRADUCERE Cercetare An ui 1720, ziua 25 iunie Infăţişîndu-se înaintea subsemnatului următoarele persoane, s-au plîns contra vornicului Matei Brăiloiul în acest fel: 1) Dumitru Gohla şi Bairbul Copats din satul Bălteni, declară că sus-numitul vornic a luat cu sila din acest sat al lor, douăsprezece familii, şi le-a dus în’satul Peşteana, care este al fratelui său Constantin Brăiloiul. 2) Barbul Ţicleanul, Stanciul Răşinarul şi Stanciul Brăteianul din satul Răşina, declară şi afirmă că sus-numitul vornic Matei Brăiloiul şi-a însuşit din satul lor numit Răşina treizeci de familii, saam rece gospodstva mi. Iulie 19 dni, leat 7229 <1721) Io Nicolae Alexandru voevoda milostiiu bojiiu gospodin. Io Nicolae voevoda Afendulea biv vel căpitan za margine (Urmează 15 iscăliturii Acad. R.P.R., pach. CCCLXVII, doc. 40 Orig. rom. 108 Craiova. 9 iunie 1722 Administraţia Olteniei judecă pricina egumenului de la Arnota cu ruminii din Bogdăpeşti (Vîlcea), care cer să fie eliberaţi de rumînie şi hotărăşte ca şi in viitor să rămină rumîni ai mănăstirii. în numele prea sfinţitei ehesariceştii măriri şi prinţipul Valabiei dincoace de Olt, Carol al şaselea, domnului, domnului nostru milostiv. Dat-am cartea noastră sfintei şi dumnezeştii mănăstiri Arnota, unde să cinsteşte şi să prăznuiaşte hramul marilor arhangheli Mihail şi Gavriil şi părintelui Serafim igumenul şi tuturora părinţilor călugări c.lţi să vor afla lăcuitori la acea sfîntă mănăstire, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni rumînii din satul Bogdăneştii, sud Vîlceâ, eîţi sînt ai sfintei mănăstiri drepţi. însă să să ştie rumînii pre anume : popa Ion cu feciorii lui anume : Necula, Vîlcul, Costandin, Dumitru şi Marin şi Ilie, fratele popei lui Ion. iar cu feciorii lui, şi Dumitru cu feciorii lui şi Udrişte cu feciorii Iui şi Patru Bodeasca cu feciorii lui şi Dima Cotea cu feciorii lui carii să trag din Stan Găvicioiul, şi Pătru Ţîrdea cu feciorii lui anume Nicola şi Barbul, şi Gavrilă şi Roman carii să trag din Micul şi Ionaşco cu frate-său Ivan şi cu feciorii lor şi Standul cu feciorii lui, carii să trag din Barbul Golici. Pentru că aceşti oameni ce scriu mai sus şi mai denainte vreme, ei au fost tot rumîni Predei postelnicul şi fraţilor lui, .anume : Tudosie postelnicul şi Staico postelnicul, feciorii lui Staico paharnicul din Ruda cu jumătate de sat din Bogdăneşti. Iar cînd au fost în zilele răposatului Matei voevod ei s-au sculat de a lor bună voe de au vîndut acele neamuri de oameni ce scriu mai sus, rumînii cu jumătate de sat din Bogdăneşti, la sfînta mănăstire Arnota, drept ughi 115, dupe cum am văzut şi noi zapisul acelor boiari ce scriu mai sus, de vînzarea acestor rumîni, cu jumătate de sat din Bogdăneşti, scris de la anul 7144. Şi după vînzarea zapisului aceluia, au întărit şi răposatul Matei voevod cu hrisov la sfînta mănăstire Arnota, ea să stăpîneaseă pe aceşti rumîni ce scriu mai sus cu jumătatea de sat de moşie din Bogdăneşti, cu bună pace, care hrisov l-am văzut şi noi scris de la anul 7145, şi de atuncea pînă acum tot i-au stăpînit sfînta mănăstire Arnota cu bună pace. Iar cînd au fost acum, s-au sculat aceşti rumîni din Bogdăneşti. ce scriu mai sus, de au venit înaintea noastră, înpreună cu părintele Serafim, egumenul arnoţeanul şi cerca ca să să sloboază de rumînie. Care părintele Serafim egumenul de" la sfînta mănăstire Arnota, scoţînd şi zapisul de vînzarea lor şi scoţînd şi hrisovul lui Matei voevod de s-au citit înaintea noastră şi zicîndu-le părintele Serafim egumenul de faţă, cum că i-au 297 stăpînit sfînta mănăstire ca pe nişte rumîni pînă acum cu pace, ei singuri n-au putut tăgădui cum că nu sînt rumîni. Intr-aceia, adeverindu-să cum că sînt drepţi rumîni sfintei mănăstiri, am judecat după dreptate şi am dat această carte a noastră sfintei şi dumnezăeştii mănăstiri Arnota, şi părintelui* Serafim egumenul şi tuturor părinţilor călugări cîţi să vor afla lăcuitori la acea sfîntă mănăstire, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni pe aceste neamuri de rumîni ce scriu mai sus, cu bună pace după cum i-au stăpînit si pînă acum. Datu-s-au în Craiova. Iunie 9, leat 7230 <1722) Gherghie Cantacozino Gligorie Băleanul, Radul Golescu, llie Ştirbei, Staico Bengescu. Din porunca chesariceştii administraţii N. de Porta secretar Vezi în dosul cărţii 1 Aceşti rumîni ce coiprindu într:această carte acum la leat 7254, ghenarie 10, în divan, înaintea prea luminatului nostru domnii Io Cos-tandin Nicolae voevod, s-au răscumpărat, dînd toţi banii deplin şi pentru căci au rămas supt stăpînirea mănăstirii moşiia, nu li s-au dat hrisovul la ei. Barbul Văcărescul vel logofăt La acest domrm s-au rădicat jugul rumîniei de pe creştini carii iar la creştini ena robi1 2. Aoa Gligorie voevod, care iaste de la leat 7172. Şi de atunci tot i-au stăpînit cu bună pace sfînta mănăstire Arnota, dupe cum am văzut şi hrisovul Radului voevod de la leat 7173 şi hrisovul răposatului Şărban Cantacozino voevod, scris de la leat 7183 tot de întărire la sfînta mănăstire Arnota, pentru acei rumîni ca să-i stăpîneaseă cu pace. Iar cînd au fost în zilele răposatului Ştefan Cantacozino voevod, iar ei iar s-au sculat o seamă de rumîni din Dobriceni de au mersu îna-inteia mărit sate cu egumenul Ştefan de s-au pîrît de faţă şi iar au rătnas să fie rumîni sfintei mănăstiri dupre cum scrie şi hrisovul răposatului Ştefan Cantacozino voevod de la leat 7223. Şi de atunci pînă astă-iarnă la luna lui ghenarie în 20 de zile tot i-au stăpînit sfînta mănăstire cu bună pace, iar cînd au fost atuncea, iar s-au sculat rumînii din Dobriceni de au venit înaintea noastră cu părintele Serafim igumenul arnoţeanul şi eu călugării de la acea sfîntă mănăstire de s-au pîrît de faţă, zicînd ruimîni'i din Dobriceni cum că s-a-r fi răscumpărat de rumînie în zilele lui Costantin Şerban voevod, iar nici o carte de răscumpărare, nici de la sfînta mănăstire Arnota, nici de la Costantin voevod Şerban, nici de la alţii n-au avut la mîinile lor, cu care să arate sau să dovedească că s-au răscumpărat de rumînie, şi mai vîrtos că-i dovedea cartea lui Costantin voevod Şerban ce scrie mai sus, cu care îi da să fie rumîni sfintei mănăstiri. Iar părintele Serafim igumenul de la sfînta mănăstire Arnota, scoţînd toate cărţile şi hrisoavele ce scriu mai sits, de s-au citit înaintea noastră pe rlnd şi văzînd că într-acelea toate scrie că i-au dat să fie rumîni sfintei mănăstiri, dupe cum ei s-au vîndut cu zapisul lor şi tot i-au stăpînit de 82 de ani, ca pe nişte rumîni drepţi sfînta mănăstire Arnota. Deci ei văzînd cum că dupe dreptate rărnîn ca să fie rumîni sfintei mănăstiri, au zis că să li să mai dea vren^e la mijloc 30 de zile ca să-şi poată aduce scrisorile de peste Olt, ce vor fi avînd, iar ei au zăbovit de la luna lui ghenarie în 20 de zile, pînă la luna lui mai în 25 de zile. Şi viind iarăşi cu toţii de al doilea rînd înaintea noastră, înpreună cu părintele igumen Serafim de ,1a sfînta mănăstire Arnota, de s-au întrebat, ei nici o scrisoare n-au putut aduce cu care să-i dovedească că nu sînt rumîni sfintei mănăstiri, fără decît au adus lingă dînşii cîţiva oameni din satul Bărbăteştii şi din satul Bodeştii şi din satul Chieia de le mărturisiia pre- 299 cum şi dobricenii cu gura lor zicea că Matei voevod i-au rumînit cu sila, şi în urma lui Matei voevod, la Costantin voevod Şerban, ei s-au răscumpărat dînd banii la vistieriia domnească şi Costantin voevod Şerban le-au dat şi hrisovul lui Matei voevod în mîinile rumânilor de la Dobriceni, ca să fie slobozi de rumînie, iar egumenul Ioan Cacoveanul ce au fost pe acea vreme la sfînta mănăstire Arnota, au mers noaptea cu ţiganii la omul cel ce au fost hrisovul lui Matei voevod, de l-au luat cu sila şi aşa iar i-au înpresurat mănăstirea cu rumîniia. Pentru care pricină la acest domn Costantin voevod Şerban, care zic ei înpreună cu mărturiile lor numai cu gura că s-au răscumpărat de rumînie şi le-au dat hrisovul lui Matei voevod în mîinile lor, acest domnu singur dovedeşte cu cartea lui, care iaste cu pecetea şi iscălitura lui, întru care scrie să apuce pe rumînii din Dobriceni cu mare strînsoare cu om domnesc, ca să dea hrisovul cel mare, şi1 alte cărţi şi zapise, ce vor fi1 luat de la sfînta mănăstire Arnota cu jaful, şi-i dă ca să fie rumîni sfintei mănăstiri, dupe cum scrie mai sus. Şi de atunci încoace din domnu în domnu tot i-au stăpînit şi au rămas de au fost rumîni sfintei mănăstiri, dupe cum arată toate hrisoavele răposaţilor domni ce scriu mai sus. Drept aceia curgând pricinile într-acest chip şi căutînd noi după lege şi •dreptate, judecata purcede şi să Întemeiază, ca să fie toţi rumînii1 din Dobriceni', cîţi să trag din1 neamurile ce sini scrise în zapâsul lor cel de vânzare cu părţile lor de moşie sfintei mănăstiri1 Arnota şi să-i stăpânească cu bună pace dupe cum i-au stăpînit şi până acum. Pentru aceia dăm şi întărim şi noi cu această carte a noastră sfintei şi dunmezăeştii mănăstiri Arnota şi părintelui Seralim igumenul şi tuturor părinţilor călugări, cîţi să vor afla lăcuitori la acea sfîntă mănăstire, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni pe toţi rumînii din Dobriceni ce scriu mai sus cu părţile lor de moşie, cu bună pace, şi să fie rumîni sfintei mănăstiri în veci. Şi iar să aibă a ţinea şi a stăpîni sfînta mănăstire Arnota, pe Dră-gan cu toată ceata lui şi cu feciorii lor cîţi să vor trage dintr-înşii şi cu părţile lor de moşie din sat din Dobriceni, pentru că aceşti rumîni au fost ai lui Chesar Rudeanul mai de’nainte vreme şi s-au fost răscumpărat de la Chesar Rudeanul şi >au lost nişte oameni slobozi, iar când au fost în zilele lui Matei voevod, ei, de a lor bună voe, iar s-au vîndut rumîni cu părţile lor de moşie lui Matei' voevod, drept ughi1 210 şi Matei voevod iar i-au închinat la sfînta mănăstire Arnota, şi tot i-au stăpînit sfînta mănăstire cu bună pace, pînă la moartea lui Matei voevod. Iar după moartea lui Matei voevod, în zilele lui Costantin voevod, s-au sculat feciorii lui' Chesar Rudeanul de au1 luat aceşti bani' ughi 214) de la rumînii ce scriu mai sus şi i-au slobozit de rumînie, zicînd că Matei voevod i-au prădat cu acei bani pe părinţii lor. Şi au fost mers feciorii lui Chesar Rudeanul înpreună cu Theofil ce au fost igumen pe acea vreme la sfînta mănăstire Arnota de s-au fost judecat la Costantin voevod şi Costantin voevod au fost judecat ca să întoarcă Theofil igumenul, feciorilor lui Chesar Rudeanul, banii, cu care bani zicea ei că i-au prădat şi să ţie rumînii cu pace, şi Theofil igumenul n-au fost întors banii, pînă în zilele lui Gligorie Ghica voevod, Iar cînd au fost în zilele lui Gligorie Ghica voevod, iar părintele Serapion ce au fost egumen pe acea vreme la sfînta 300 mănăstire Arnota şi cu alţi călugări, s-au sculat de s-au judecat pentru acei rumîni cu feciorii lui Chisar Rudeanul şi Grigorie voevod au judecat de vreme ce n-au fost întors banii Theofil igumenul în zilele lui Costandin voevod acei ughi 210, feciorilor lui Chesar Rudeanul, cu care zicea ei că-i prădase Matei voevod, să întoarcă Serapion egumenul acei bani şi să ţie rumînii cu pace. Şi aşa părintele Serapion ce au fost egumen pe acea vreme, dinaintea lui Grigorie voevod în divan au întors acei bani ughi 210 feciorilor lui Chesar Rudeanul şi-i-au dat pe rumîni ca să-i stăpînească sfînta mănăstire cu pace, dupe cum scrie hrisovul lui Grigorie voevod de la anul 7169. Şi de atunci pînă acum tot i-au stăpînit sfînta mănăstire Arnota pe aceşti rumîni cu bună pace. Deci acum, rumînii' din Dobriceni, acel zapis al lui Chesar Rudeanul, cu care să răs-cumpărase acel Drăgan cu toată ceata lui şi cu feciorii lor, şi cu partea lor de moşie din Dobriceni, dupe cum scrie mai sus, l-au scos înaintea noastră şi-l arată ca cum i-ar dovedi că s-au răscumpărat şi în zilele lui Chesar Rudeanul de rumînie. Dar fiind pricinile după cum scrie mai sus, au rămas iară cu dreptate ca să fie rumîni sfintei mănăstiri Arnotei cu părţile lor de moşie, după cum ei de a lor bună voe s-au vîndut şi dovedescu hrisoavele domnilor ce scriu mai sus, după cum i-au .stăpînit sfînta mănăstire într-atîta sumă de ani, ca pe nişte rumîni drepţi, aşa curge dreptatea ca să-i stăpînească sfînta mănăstire şi de acum înainte cu pace. Datu-s-au în Craiova, iunie 10 leatul 7230 <1722) Gheorghie Cantacozino Grigorie Băleanul, Radul Golescul, Ilie Ştirbei, Staico Bengeseul Din porunca chesariceştii administraţii, Nf. de Porta secretar. Acad. R.P.R., pach. CMXIV, doc. 59. Copie rom 110 Craiova, 17 iunie 1722 Administraţia Olteniei face cunoscut conducerei comitatului Hunedoara că nu-i poate satisface pentru moment cererea de restituire a iobagilor fugiţi, deoarece ei sînt cuprinşi în noul recensămînt al provinciei făcut din porunca răposatului comandant militar al Transilvaniei, Virmond, iar dacă succesorul său va decide afirmativ, vor fi revendicaţi în mod legal şi iobagii olteni fugiţi peste munţi. Ad duos nobilium iudices praememorati Comitatus Hunyadiensis res-ponsoriae. Perillustres ac Generoşi Domini nobis observandi Ad litteras praelibatarum Dominationum Vestrarum decima prae-sentiis per duos Inelyti1 Comitatus expressos nobiles, Franciscum Riş et Petruim Mara, ratione fugitivorum jobbagionum repetitionis nobis exhibitas replicandum habemus quod dum ex stricto mandato piae reminiscentiae 30 i Excellentissimi quondam Generalis Commendantis ac Directoris noştri Domini Comitis de Virmont, plenaria de universis hujus Provinciae in-colis facta sit conscripto ac iidem quoque iobbayones sint inserii, mutare illam conscriptionem usque ad attuturi Generalis Commendantis consensual ac dispositionem non possumus, qua occasione prout suos praeme-moratus Inclytus Cammitatus hic commorantes iobbagyones, ita et nos nostros in Transilvania existentes de jure repetituri sumus ; et dum in reliquo praetitulatas Dominationes Vestras divinae protectioni recommen-damus, manemus, Spectabiliurn ac Generosaruin Dominationtun Vestrarum paraţi servi. Ommeis superius dicti. Crajovae, 17ma lunii 1722. Muzeul Brakenlhal, Sibiu, Foirwiull Benigni, nr. 24/353, 1. 168v—169. Copie contemporană. TRAD UCERC Răspuns către doi solgabirăi ai1 sus numitului comitat al Hunedoarei. Prea iluştri, milostivi şi cinstiţi domni. La scrisoarea domniilor voastre sus amintite, înfăţişată nouă In ziua a zecea a curentei luni, de către doi trimişi nobili: Francisc Kjs şi Petrus Mara, în problema aducerii la urmă a iobagilor fugari, avem a răspunde că deoarece din porunca severă a răposatului domn conte de Virmond, comandant general şi director al nostru, de pioasă amintire, a fost întocmit un recensământ complet al tuturor locuitorilor acestei provincii, <în care) sînt incluşi şi aceşti iobagi, nu putem modifica acel recensământ pînă 8, leat 7230 < 1722^ Arh. St. Buc., Ms. 209 (Condica m-rii Cozia), f. 44v. Copie -rom. 112 (Ep. Rîrnnicului,) 14 noiembrie 1722 Damaschin, episcopul Rîmnicului, dă carie de blestem pentru jură-mîntul ce urmează să-l depună locuitorii bătrîni din Măceşul cel Mare în neînţelegerea egumenului de la Arnota cu locuitorii de pe moşia mănăstirii care dau dijma consilierului Staico şi vor să mute şi hotarul moşiei către moşia lui. Carte de blestem pentru Măceşii. Damaschin cu mila lui dumnezeu episcop Rîmnicului, şi celelalte. Scriem cartea smerenii noastre cu mare blestem şi cu groaznică afurisanie asupra bătrînilor din Măceşul cel Mare, anume : Radul Ibric i Mircea Ciolan i Stan Puricei, şi asupra molitvei tale popo Stanciule din Bistreţ i Nicula Bădosul, şi din Bărca, Dobre Berceanul i Ţuica Ivancea sin Tatui ot tam şi Andreiu de la Nedea. Către aceasta vă fac în ştire că aici înaintea smereniei noastre ne spuse igumenul Serafim de la sfînta mănăstire Arnota, zicînd cum că ar fi strîns cîţiva oameni acolo să lăcuiască pe acea moşie cu cartea ghenerarului, şi după ce s-au strîns n-au căutat să fie supt ascultarea mănăstirii precum au fost porunca măriei sale ghenerarului, ci s-au închinat dumnealui consiliarului Staico şi slujesc dumnealui şi şăd în mijlocul moşii mănăstirii şi mănăstirii nici un fel de ascultare nu dau, nici dijmă, nici suhat. Şi nu numai pînă în-tr-atît, ci încă şi moşia muncesc să o închine consiliarului Staico, mutînd hotarul pă unde le ieste lor voia. De care lucru, iată că vă poruncescu să căutaţi să spuneţi hotarul sfintei mănăstiri şi semnele hotarului precum scriu şi hrisoavele domneşti, pre unde aţi pomenit că au ţinut mănăstirea, şi pă unde au ţinut consiliiarul Staico pe cum veţi fi pomenit de la moşii şi de la părinţii voştri, aşa să mărturisiţi adevărul. Deci de veţi spune drept, nefăcînd făţărie au voe veghiată, să fiţi ertaţi şi blagosloviţi, iar de nu veţi spune cu dreptate şi cu frica lui dumnezeu, ci veţi tăgădui fă'cînd voe veghiată, să fiţi neertaţi, procleţi şi 303 Excellentissimi quondam Generalis Commendantis ac Directoris noştri Domini Comitis de Virmont, plenaria de universis hujus Provinciae in-col'is facta sit oonscripto ac iidern quoque iobbayones simt imserti, mutare illam eonscriptionem usque ad affuturi Generalis Commendantis consensual ac dispositionem non possumus, qua oceasione prout suos praeme-moratus Inclytus Commitatus hic commorantes iobbagyones, ita et nos nostros in Transilvania existentes de jure Tepetituri sumus ; et dum in reliquo praetitulatas Dominationes Vestras divinae protectioni recommen-damus, manemus, Spectabilium ac Generosarum Dominationum Vestrarum paraţi servi. Omneis superius dicti. Crajovae, 17ma lunii 1722. Muzeul Brakentihtal, Sibiu, Foinduil Benlgui, nr. 24/353, f. 168v—169. Copie contemporană. TRADUCERE Răspuns către doi solgabirăii av sus numitului comitat al Hunedoarei. Prea iluştri, milostivi şi cinstiţi domni. La scrisoarea domniilor voastre sus amintite, înfăţişată nouă în ziua a zecea a curentei luni, de către doi trimişi nobili: Francisc KTs şi Petrus Mara, în problema aducerii la urmă a iobagilor fugari, avem a răspunde că deoarece din porunca severă a răposatului domn conte de Virmond, comandant general şi director al nostru, de pioasă amintire, a fost întocmit un recensămînt complet al tuturor locuitorilor acestei provincii, <în care) sînt incluşi şi aceşti iobagi, nu putem modifica acel recensămînt pînă 8, leat 7230 <1722^ Anh. St. >Buc., Ms. 209 (Condica m-rii Cozia), î. 44v. Copie rom. 112 (Ep. Rîmnicului,) 14 noiembrie 1722 Damaschin, episcopul Rîmnicului, dă carte de blestem pentru jură-mîntul ce urmează să-l depună locuitorii bâtrîni din Măceşul cel Mare în neînţelegerea egumenului de la Ar nota cu locuitorii de pe moşia mănăstirii care dau dijma consilierului Staico şi vor să mute şi hotarul moşiei către moşia lui. Carte de blestem pentru Măceşii. Damaschin cu mila lui dumnezeu episcop Rîmnicului, şi celelalte. Scriem cartea smerenii noastre cu mare blestem şi cu groaznică afurisanie asupra bătrînilor din Măceşul cel Mare, anume : Radul Ibric i Mircea Ciolan i Stan Puricei, şi asupra molitvei tale popo Stanciule din Bistreţ i Nicula Bădosul, şi din Bărea, Dobre Berceanul i Ţuica^ Ivancea sin Tatul ot tain şi Andreiu de la Nedea. Către aceasta vă fac în ştire că aici înaintea smereniei noastre ne spuse igumenul Serafim de la sfînta mănăstire Arnota, zicînd cum că ar fi strîns cîţiva oameni acolo să lăcuiască pe acea moşie cu cartea ghenerarului, şi după ce s-au strîns n-au căutat să fie supt ascultarea mănăstirii precum au fost porunca măriei sale ghenerarului, ei s-au închinat dumnealui consiliatului Staico şi slujesc dumnealui şi şăd în mijlocul moşii mănăstirii şi mănăstirii nici un fel de ascultare nu dau, nici dijmă, nici suhat. Şi nu numai pînă în-tr-atît, ci încă şi moşia muncesc să o închine oonsiliarului Staico, mutînd hotarul pă unde le ieste lor voia. De care lucru, iată că vă poruncescu să căutaţi să spuneţi hotarul sfintei mănăstiri şi semnele hotarului precum scriu şi hrisoavele domneşti, pre unde aţi pomenit că au ţinut mănăstirea, şi pă unde au ţinut consiliiarul Staico pe cum veţi fi pomenit de la moşii şi de la părinţii voştri, aşa să mărturisiţi adevărul. ^ Deci de veţi spune drept, nefăcînd făţărie au voe veghiată, să fiţi ertaţi şi blagosloviţi, iar de nu veţi spune cu dreptate şi cu frica lui dumnezeu, ci veţi tăgădui fă'cînd voe veghiată, să fiţi neertaţi, procleţi şi 303 afurisiţi de 318 sfinţi părinţi de la Nichea. Aşijderea şi de smerenia noastră să fiţi supt blestem; herul să să topească, pietrile să putrezască, munţii să să risipească, iar trupurile voastre să stea întregi în veci netopite şi nedeslegate. Parte şi lăcaş să aveţi cu Iuda şi cu Arie în tartarul cel îngheţat şi gheena cea cu foc nestins în viermii cei neadormiţi. Să vă umple bubele lui Ghiezi şi cutremurul lui Cain şi să vă înghiţă pămîntul de vii ca pre Datan şi pre Aviron, iar de veţi spune drept, să fiţi ertaţi şi blagosloviţi. Noemvrie 14, leat 7231 (1722) Diamaschin, episcop Rîmnioului Acad. R.P.R., pach. CMXIII, doc. 104. Copie rom. 113 Craiova, 28 noiembrie 1722 Administraţia Olteniei face cunoscut locuitorilor de la Dobriceni şi Bogdăneşti (Vîlcea), de pe moşia mănăstirii Arnota, că s-au dat dispoziţii să lucreze o zi pe săptămînă la stăpînul moşiei şi dijmă să nu dea, iar egumenul să aibă voie a numi pîrcălabi în toate satele mănăstirii. In numele prea sfinţitei chesariceştii măriri şi prinţepul Valahiei dencoace de Olt, domnului domnului nostru prea milostiv. t Voao oamenilor de la Dobriceni şi de la Bogdăneştii sud Vîlcea, carii şădeţi pe moşiia sfintei mănăstiri Ârnotei, cătră această vă facem în ştire pentru rîndul lucrului, că veţi şti că poruncă iaste de la măriia sa gheneralul comendant, derectorul nostru, grof de Kinecsek, pentru cei ce şăd pe moşiile mănăstirilor şi ale boiarilor să aibă a lucra la stăpînul moşiei în toate săptămînile, de săptămînă o zi şi dijmă să nu plătească. Deci fiindcă şi voi că şădeţi pe moşiia sfintei mănăstiri să căutaţi dupe cum iaste porunca mării sale gheneralului, să daţi ascultare şi să lucraţi de toată săptămînă o zi, Intr-alt chip să nu faceţi, că apoi veţi petrece nevoie. Aceasta poruncim.1 Aşijderea să aibă voie părintele egumenul să pue pîrcălabi în satele mănăstirii pe care-1 veţi cunoaşte că iaste om de de slujbă şi drept, ea să facă dreptate oamenilor ; şi oamenii toţi să să supue aceluia întru toate cîte le va da învăţătură pentru poruncile împărăteşti şi trebile mănăstirii ce vor avea învăţătură de părintele egumen ; şi acelui pîrcălab să-i ia părintele egumen carte de la ehesariceasea administraţie de pîrcălăbie. Gheorghe Cantacuzino, G. Băleanu, I. Ştirbei...1 2 Den porunca chesariceştii administraţiei N. de Porta, secretar Din Craiova, noemvrie 28 dni leat 7231 <1722) Arh. St. Buc.. M-rea Arnota. pach. XVIII. doc. 92. O.rig. rom. 1 Referitor ta obligaţiile de muncă, un document din aceeaşi zi, cu acelaşi text, pentru m-rea Gozia — satele Sevestrem, Călimăneşti si Orlea (iibidem, M-rea ’ Cozia pacih. XLIX, doc. 22). 2 Indescifrabil. 304 114 Crai ova, 28 noiembrie 1722 Gheorghe Cantacuzino' banul Olteniei, dă egumenului de la mănăstirea Brîncoveni carte de încuviinţare să strîngă oameni de prin sate şi să-i aşeze la moşie spre a face sat de o sută de case, schimbîndu-li-se şi locul în catastifele vistieriei neutru bir In numele prea sfinţitei chesariceştii măririi şi prinţipul Valahiei dencoace de Olt (domnului) 1 domnului nostru prea milostiv. Cu această carte a noastră să aibe voe sfinţita sa părintele Inochentie egumenul de la sfînta mănăstire Brîncoveni să strîngă oameni de cei ce s-ar scoate du pen sate, să-i aşeze la moşiia mănăstirii, la Grădini, să facă sat de o sută de casă de oameni, iar mai mulţi nu. Şi acei oameni den satele care să vor lua, să-i trimită părintele egumenul aicea ca să li să scoaţă numele de la catastih, să nu rămîe satele încărcaţi eu numele for şi să vor aşăza acolo la satul mănăstirii cu birul lor, însă oameni de cei ce au fost şi mai înainte vreme de satul mănăstirei si de alţi oameni care să vor mai găsi, să să facă cu toţi de casă o sută şi oameni ca .... .1 acolo la sat iar nu să fie..........1 cineva. Şi acei oameni să fie de lucrul şi de ajutoriul sfintei mănăstiri, să lucreze de om în toate săptămînile de săptămînă o zi, dupe cum iaste porunca mării sale generalului comendant dereetoriul nostru grof de Kinicsec1 2, iară de alte lucruri şi supărări ce au satele megieşăşti ei vor avea pace, fiindcă vor să lucreze la stăpînul moşiei într-o săptămînă o zi, după cum iaste porunca mării sale gheneralului, iar cine le va face vreo^ supărare mai mult peste poruncă, au vornicul, au ispravnicii, au alţii1, să1 ştie că vor petrece mare nevoie. Aceasta poruncim. Den Craiova, noem(vrie) 28 dni, leat 7231 (1722) Gheorghe Cantacuzino I. Ştirbei, Staico Bengescu Den porunca chesariceştii administraţii, N. de Porta secretar. Arh. St. Buc., M-rea Brîncoveni, pach. XXI, doc. 10. Orig. rom. 115 Craiova, 1 martie 1723 Administraţia Olteniei dă carte de încuviinţare lui Radu călăraşul să ia pe locuitorii ce au trecut de peste Olt pe la Băbici şi să-i aşeze pe moşia consilierului Ştirbei, la Mlecăneşti. Carte de volnicie pentru oamenii care au trecut de peste Olt dincoace. Să fie volnic Radul călăraşul să meargă să rădice pă nişte oameni ce au trecut de peste Olt pă la Băbici şi să-i aducă să-i aşaze la satul 1 Doc. rupt. 2 Corect : Kdnigsegg. 20 - o. 1812 305 dumnealui consiliiariului Ştirbei la Mlecăneşti şi dupe ce-i va aduce şi să vor aşăza vor veni aicea de şi vor lua carte şi vor avea pace un an, dupe cum iaste porunca ; pentru aceia să-i aducă pe toţi la satul Mlecăneştii să-i aşaze acolo. Aceasta 'poruncim. Craiova, mart 2 dni, leat 7231 <1723) Gheorghie Cantaeuzino Gligorie Băleanu, Radul Golescul, Ilie Ştirbei1, Neculae de Porta sec(retar) Muzeul Brukemthal, Sibiu, Fondul Benigni, >nr. 75 g/204, î. 15. Copie contemporană. 116 Craiova, 2 martie 1723 Administraţia Olteniei dă încuviinţare logofătului Tănasie Tîrno-veanu să mute la moşia lui nouă oameni din satul Căciulăteşti „fiindcă trecea mai mulţi decît trebuie". Carte lui Tanasie logofăt pentru 9 oameni ot Căciulăteşti. Cu această carte a noastră să aibă voe Tanasie logofăt Tîrnoveanul să ia 9 oameni de la Căciulăteşti să-i mute lingă dînsul la moşiia lui, Căciulăteştii, care oameni i s-au dat de aicea fiindcă trecea mai mulţi decît trebuie să fie la un loc, care oameni sînt daţi tot anume eu foaia dumnealui' vornicului, anume : Ştefan, Ignat, Nedeleo i Standul i Dumitru i Crăciun i Badea i Stan braţ Badea i Albul. Drept aceia să aibă voe să-i ia pe aceşti oameni ce scriu mai sus să-i mute în moşiia lui lîngă dînsul, pecurn de aici i s-au dat. Aceasta poruncim. Craiova, mart 2 dni, leat 7231 <1723) Gheorghie Cantaeuzino Gligorie Băleanu, Radul Golescul, Ilie Ştirbei1, Staico Bengescul Neculae de Porta see Muzeul Brunkenthal, S/ibiu, Fondul Benign}, ,nr. 75 g/204, f. 15v. Copie contemporană. 117 Craiova, 4 martie 1723 Administraţia Olteniei porunceşte ispravnicului de Dolj, Gheorma Portărescu, să împiedice spargerea satelor Bohanul, Giurgvfa şi Bîrca, ai căror locuitori vor să se mute la Intorsura. Carte de poruncă la Gheorma Port<ă)rescul ispravnicul sud Dolj, pentru satele care umblă să să spargă. Ispravnice Gheormo Port<ă>rescule, îţi facem în ştire că înţelesăm că satul Bohanul şi satul Giurgiţa şi Bîrca umblă să s<ă) mute la Intor-sura, pentru care lucru porunca iaste să să facă satele, iar să nu să strice. 306 Ci iată că-ţi poruncim să cauţi să porunceşti acelor oameni dentr-a-ceste sate să şază la locul tor să nu spargă satele, că de să va sparge vreun sat să fugă şi să să mute într-alte părţi, să ştii că dumneata vei da seama, iar care den oameni den sate vor umbla să să mute îritr-altă parte şi nu vor asculta de poruncă, pe aceia să-i pui în butuci şi să-i trimiţi aici. Aceasta poruncim. ® Craiova, mart 4 dni, leat 7231 <1723) Gheorghe Cantaeuzino G. Bă le anul, Radul Goîescuil, Ilie Ştirbei1, Staico Bengescul N. de Porta secretar Muzeul Brukenthal. Sibiu, Fondul Benigni, nr. 75 g/204, f. 14v. Copie contemporană. 118 Craiova, 10 iunie 1723 Administraţia Olteniei porunceşte vornicilor de la judeţele Dolj, Mehedinţi şi Gorj să întocmească liste de toţi ţăranii iobagi veniţi din ţinutul Iiuniedoarei după 1718, spre a fi trimişi înapoi. Această poruncă s-au dat la 3 vornici : la Gorj i la Mehedinţi i la Dolj, pentru iobagi. Dumitale vornice sud Gorj, sănătate ! Cu aceasta facem dumitale ştire că fiind porunca mării sale gheneralului şi mai marelui nostru derector ca să să dea iobagii cîţi au venit aici în ţară din ţinutul Inidorei dupe cum au dat Doboli Iştfan şi Gridi Balaş trimişii de acolo speţificaţio, de toţi iobagii cîţi sînt aici în ţară şi iată că s-au trimis şi la dumneata foae de toţi oamenii cîţi sînt într-acel judeţ tot anume în fieştecare sat cîţi oameni sînt. Ci dumneata să cauţi să trimiţi să aducă pe acei iobagi pe toţi înaintea dumitale şi cu frica lui dumnezeu şi cu buna dreptate cu oameni de cinste şi credincioşi să cerci acel lucru şi cîţi iobagi să vor adevăra cu dreptate, că au trecut de cînd au luat prea sfinţitul nostru împărat această ţ Muzeul Brukenthal, Sibiu, Fondul Benigni, nr. 75g/204, f. 25v. Copie contemporană. 307 119 Craiova, 13 iunie 1723 Administraţia Olteniei ordonă locuitorilor din Padea (Dolj) să se prezinte la divan împreună cu egumenul de la Şegarcea spre a se cerceta neînţelegerea lor pentru moşia Ţugureşti, iar pînă atunci dijma ^să nu fie ridicată de nici una din părţi.. f Tanasie pădene, înpreună cu celalalţi pădeni, cătră aceasta vă facem în ştire că aici1 ne scrie părintele egumenul şăgărceanul, cuim că aţi fi călcînd mai jumătate din hotarul Ţugureştii al mănăstirii, şi nu lăsaţi pre ispravnicul mănăstirii ca să ia dijma moşiei. Şi acea moşie zice părintele egumenul că iaste hotărîtă şi înpietrită, şi de cînd s-au dat mănăstirii, tot au stăpînit-o mănăstirea cu pace, iar acum staţi împotrivă şi călcaţi hotarul zicînd că iaste moşie a voastră. De care lucru în vreme ce veţi vedea cartea aceasta, să căutaţi să vă luaţi scrisorile ce veţi avea şi să veniţi aici înpreună eu părintele şăgărceanul ca să arătaţi cu ce temei vă faceţi stăpîni acel ii moşii şi călcaţi hotarul pe unde iaste înpie-trit. Şi dijma să să strîngă la un loc du pe locul cel cu pricina, să stea pînă vă veţi isprăvi; şi în urmă cui să va cădea, acela va lua dijma dupe cum să va isprăvi pentru moşie. Aceasta poruncim. Craiova, iunie 13 dni, leat 7231 <1723) Gheorghie Cantacuzimo1, G. Băleanul, R. Golescnl, I. Ştirbei, N. de Porta secretar. Arh. St. Buc., M-rea Zlătari, pach. VII, doc. 18. Orig. rom. 120 20 iulie 1723 Matei Cantacuzino, biv vel şătrar, dă zapis de slobozie lui Pătru • Bâşin rumîn al său de la Răchiţele, care s-au răscumpărat cu un fecior al lui anume Ilie pentru suma de 26 de taleri, fără moşie. f Matei Cantacuzino biv vel şătrar, dat-am cartea noastră lui Pătru Băşin braţ Stoian, rurnînul nostru din sat din Răchiţele, -cum să s ştie că fiind el rumîn vîndut cu moşiia lui încă dă la strămoşul nostru Gostan-din Cantacuzino biv vel postelnic (şi) strămoaşa noastră doiaimna Ilinca, fata răposatului Şărban vodă Basarab, i-am stăpînit pînă acum. Vrînd eu ca să-i răscumpăr din rumînie, au venit şi iei de s-au răscumpărat cu un fecior al lui anume Ilie, drept bani gata taleri 26. După aceia dar, le-am dat această carte a mea ca să fie în pace şi slobozi de rumînie de acum şi înainte, ei şi cine să vor trage dîntr-înşii, dă -cătră mine şi de cătră copiii miei şi dă cătră tot neamul mieu. Insă ei s-au răscumpărat afară din moşie, iar moşiia au rămas vîndută toată partea acestui rumîn ce s-ar alege du peste tot hotarul. Şi pentru întărirea scrisorii am isclălit mai jos şi mi-am pus şi necetea Iulie 20 dni 7231 <1723) Matei Cantacuzino biv vel şătrar Arh. St. Crai ava, pach. CXI, doc. 7. Orig. rom., pecete aplicată. 308 121 Craiova, 12 august 1723 Administraţia Olteniei porunceşte tuturor locuitorilor de pe moşiile mănăstirii Căluiul să lucreze cîte o zi pe săptămînă „au cu carul, au cu mîinileţâră a mai da dijmă, ascultînd de poruncile ispravnicului mănăstirii. Carte de poruncă la toţi lăcuitorii rurnîni şi ţigani de la Călui şi alte slugi şi oameni du pă la moşii, ca să dea ascultare ispravnicului Nicolae. Voao tuturora posluşnicilor, oamenilor, ţiganilor şi altora cîţi vă aflaţi lăcuitori la sfînta mănăstire Căluiul, către aceasta vă facem în ştire pentru că sfinţiia sa părintele chir Damaschin episcopul Rîmnicului, iată că au orînduit pe sfinţia sa părintele Nicolae ca să fie ispravnic şi purtătorii! de grijă la toate cele ce vor fi lucrurile şi trebile sfintei mănăstiri, atît la cele dinlăuntru cît şi cele du pe afară. Deci să căutaţi fieştecare dupe datoria lui, la cele ce vă va porunci întru cele ce vor fi lucrurile şi trebile sfintei mănăstiri să ascultaţi şi să vă supuneţi poruncilor. Insă cei ce vor fi megiaşi şi vor fi şăzînd pe moşiile sfintei mănăstiri să aibă a lucra un om, au cu carul au cu mîinile, într-o săptămînă o zi şi dijma pămîntului din bucatele ce va fi avînd să nu plătească, dupe cum iaste porunca mării sale ghenăraiului eomendant şi derectorul nostru grof de Chinezec.1 Deci şi părintele de mai sus-numitul purtătoriul de grijă, să aibă a face tuturora supuşilor şi ascultătorilor sfintei mănăstiri la toate lucrurile şi păsurile lor, dreptate bună. Iar care n-ar asculta de cele ce vor fi lucrurile şi trebile sfintei mănăstiri, să aibă a-1 certa pe fieştecare dupe neascultarea şi vina lui1. Craiova, avgust 12 dni, leat 7231 <1723) Gheorghie Cantacuzino G. Băleanul, R. Golescnl, Ilie Ştirbei, Staico Bemgescul Nicolae de Porta, secretariul Muzeul Brunkenthal, Sibiu, Fondul Benigni, nr. 75g/204, î. 34. Copie contemporană. 122 Craiova, 12 noiembrie 1723 Administraţia Olteniei dă instrucţiuni logofătului Ioan Podbâni-ceanul, care împreună cu vameşul împărătesc Ioan Şendrei, este delegat să aşeze „scăunaşii şi plăiaşii“ pe la margine în judeţele Dolj şi Romanaţi, să~i aleagă din rîndul ţăranilor „den statul de mijloc(e; aceste instrucţiuni au fost executate în urmă de vornicii judeţelor. Instrucţiia ce s-au dat log(ofătului) Ion Podbăniceanul fiind orînduit cu dumnealui Ioanis Sendrei vameşul cel mare chesaricescu pentru aşăzarea s-căunaşilor pe la marginea în judeţele Juul de Jos şi Roimanaţi. 1 Corect ; Konigsegg, 309 Fiind poruncă de la măriia sa gheneralul marşal, coniendantul şi mai marele nostru detector grof de Chinecseg 1 pentru se ă un aş ii şi plăiaşii, ca să să> aşaze oameni de mijloc de acei -care nu sînt nici bogaţi, nici săraci, nici bătrîni, nici tineri şi să nu fie oameni streini au cu alte pricini, nici să fie rumîni mănăstireşti au boereşti, ci să fie oameni slobozi, pă'mîn-teni şi de credinţă' şi fără de nici o pricină şi care vor fi acum scăunaşi au plăiaşi, rumîni mănăstireşti au boereşti, să să scoată şi să să pue alţii den statul de mijloc pecum scrie mai sus. Pentru aceia într-aceste două judeţe la ce sat va fi de trebuinţă ca să să aşaze scăunaşi, să să cheme pîrcălabul şi juraţii satului ca să aleagă den oamenii cei bogaţi şi den cei săraci, oameni de cei de mijloc unul au doi cîţi vor fi de trebuinţă ca să să aşaze scăunaşi, şi cîţi scăunaşi şi den ce sate să vor aşăza într-aceste doao judeţe să dea dumnealui vameşul foae iscălită la mîna lui Ion logofătul Podbăniceanul. Aşijderea şi logofătul Ion să dea la mîna dumnealui vameşului, pentru ca să să ştie care sînt scăunaşi şi să nu mai fie nici o pricină la mijloc. Cărei scăunaşi aşăzîndu-să, să n-aibă datoria a lucra la stăpînul moşiei, pentru bucatele ce va face pă moşiia lui nimic, numai să aibă a-şi da dijma den toate bucatele după obiceiu, ca să poată căuta de slujba împărătească. Şi care scăunaşi au plăiaşi vor fi avînd feciori au fraţi au nepoţi însuraţi, cu casele lor osebite, aceia să nu să scutească supt numele lui, ci să-şi dea toate dăjdiile i orînduielile ce-i va ajunge cu ţara dupe dreptate, fără cît numai numele scăunaşului şi al plăiaşului care iaste aşăzat să să scutească, dupe orînduiala ce iaste făcută şi dupe porunca mării sale ghenăralului. Craiova, noemvrie 12, leat 7232 <1723) Gheorghie Cantacuzino Ilie Ştirbei1, Staico- Bengescu Neculae de Porta Insă această instrucţie s-au schimbat numele acestui ce au fost să meargă şi s-au rînduit să meargă fieştecare vornic pă judeţul lui. Muzeul Brukenthal, Sibiu, Fondul Benigni, nr. 75g./204, f. 57v—58. Copie contemporană. 123 Craiova, 10 decembrie 1723 Administraţia Olteniei dă carte deschisă egumenului de la Strîmba pentru scutirea oamenilor de pe moşia mănăstirii de a fi luaţi la muncile judeţului. Cartea ce s-au dat egumenului de la mănăstirea Strîmba. După jalba părintelui Onofrei egumenului de la mănăstirea Strîmba sud Gorj, care au arătat înaintea noastră pentru oamenii care şăd acolo pe moşiia mănăstirii Strîmbei cum că la toate lucrurile şi slujbele cîte sînt ale judeţului fără nici o osibire cu orînduiala vornicului judeţului lucrează, si mănăstirea n-are nici un folos de la ei, pentru aceia să dă această 1 Corect: Konigsegg. carte deschisă la mina părintelui egumenului Strîmbei care să să arate dumnealui vornicului de judeţ şi ispravnicului plăşii, că precum să îngă-fduescu satele mănăstireşti şi boereşti ca să nu lucreze la toate lucrurile judeţului, pentru ea să poată înplini zilele de lucru la stăpînii moşiilor, dupe cum iaste porunca mării sale gheneralului marşal corne nd an t şi mai marele nostru derector grof de Chinigsig1, aşa să fie îngăduiţi şi acei oameni care şăd pe moşiia Strîmba. Iar eînd vor lucra toate satele mănăstirilor şi ale boiarilor atuncea vor lucra şi ei, iar altă osibire la lucruri mai multe peste cartea aceasta acei omeni ai mănăstirii1 Strîmbei, precum au fost pînă acum, să n-aibă. Din Craiova dec 10 dni, leat 7232 (1723) Gheorghie Cantacuzino Muzeul Brukenthal, Sibiu, Fondul Benigni, -nr. 75g/204, f. 69. Copie contemporană. 124 (Bucureşti,) 12 aprilie 1724 Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte tuturor oamenilor şi pîrcălabilor de pe la odăile turceşti, şezătorv pe moşia Căneşti, să dea „adetul" după obicei egumenului mănăstirii Radu^Vodă. t Milostiiu bojiiu Io Nicolae Alexandru voevod i gospodin zernli Vla-hiscoe. Pisah gospodstvo mi voao tuturor oamenilor i pîrcălabilor du pe la odăile turceşti cîţi sînteţi şăzători pă moşiia Cuneştii i pă alte moşii ale mănăstirii Radul-Vodă. Cătră aceasta vă fac domnia mea în ştire că aici la domnia mea au făcut jalbă părintele egumen cum, că nu veţi să vă daţi adetul moşii dupe obiceiu, den bucatele ce aveţi pe moşie, nici den suhaturi, nici den nimica. De care lucru iată că vă poruncescu domnia mea tuturor cîţi sînteţi şăzători pă moşiia Guneşti şi pă alte moşii ale mănăstirii, să căutaţi să vă daţi tot adetul moşii de orice bucate ce veţi fi avînd şi şi den stupi şi den suhatu şi den orice, dupre cum au fost obiceiul şi mai înainte. Că de va mai veni părintele egumen să să jăluiască cum că nu vă supuneţi poruncii domnii mele să-i daţi adetul moşiilor, să ştiţi că voi trimite domnia mea de vă va ridica dupe moşii şi vă va sparge odăile şi vă va apuca de veţi da şi adetul moşii fă-r’ de voia voastră. Intr-alt chip nu va fi, că aşa iaste porunca domnii mele. Tolico pisah gospodstvo mi. Ap 12 dini leat 7232 <1724) Io Nicolae voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Radu-Vodă, pach. VII, doc. 16. Orig. rom., pecete aplicată. 1 Corect; Konigsegg, 311 Fiind poruncă de la măriia sa gheneralul marşal, comendantul şi mai marele nostru derector grof de Chinecseg 1 pentru scăunaşii şi plăi'aşii, ca să să1 aşaze oameni de mijloc de acei care nu sînt -nici' bogaţi, nici săraci, nici bătrîni, nici tineri şi să nu fie oameni streini au cu alte pricini, nici să fie rurnîni mănăstireşti au boereşti, ci să fie oameni slobozi, pă'mîn-teni şi de credinţă1 şi fără de nici o pricină şi care vor fi acum scăunaşi au plăiaşi, rurnîni mănăstireşti au boereşti, să să scoată şi să să pue alţii den statul de mijloc pecum scrie mai sus. Pentru aceia într-aceste două * judeţe la ce sat va fi de trebuinţă ca să să aşaze scăunaşi, să să cheme pîrcălabul şi juraţii satului ca să aleagă den oamenii cei bogaţi şi den cei săraci, oameni de cei de mijloc unul au doi cîţi vor fi de trebuinţă ca să să aşaze scăunaşi, şi cîţi scăunaşi şi den ce sate să vor aşăza într-aceste doao judeţe să dea dumnealui vameşul foae iscălită la mîna lui Ion logofătul Podbăniceanul. Aşijderea şi logofătul Ion să dea la mîna dumnealui vameşului, pentru ca să să ştie care sînt scăunaşi şi să nu mai fie nici o pricină la mijloc. Cărei scăunaşi aşăzîndu-să, să n-aibă datoria a lucra la stăpînul moşiei, pentru bucatele ce va face pă moşiia lui nimic, numai să aibă a-şi da dijma den toate bucatele după obiceiu, ca să poată căuta de slujba împărătească. Şi care scăunaşi au plăiaşi vor fi avînd feciori au fraţi au nepoţi însuraţi, cu casele lor osebite, aceia să nu să scutească supt numele lui, ci să-şi dea toate dăjdiile i orţnduielile ce-i ya ajunge cu ţara dupe dreptate, fără cît numai numele scăunaşului şi al plăiaşului care iaste aşăzat să să scutească, dupe orînduiala ce iaste făcută şi dupe porunca mării sale ghenăralului. Craiova, noemvrie 12, leat 7232 <1723) Gheorghie Cantacuzino Ilie Ştirbei1, Staico Bengescu Neculae de Porta Insă această instrucţie s-au schimbat numele acestui ce au fost să meargă şi s-au rînduit să meargă fieştecare vornic pă judeţul lui. Muzeul Brukenthal, Sibiu, Fondul Benigni, nr. 75g./204, f. 57v—58. Copie contemporană. 123 Craiova, 10 decembrie 1723 Administraţia Olteniei dă carte deschisă egumenului de la Strîmba pentru scutirea oamenilor de pe moşia mănăstirii de a fi luaţi la muncile judeţului. Cartea ce s-au dat egumenului de la mănăstirea Strîmba. După jalba părintelui Onofrei egumenului de la mănăstirea Strîmba sud Gorj, care au arătat înaintea noastră pentru oamenii care şăd acolo pe moşiia mănăstirii Strîmbei cum că la toate lucrurile şi slujbele cîte sînt ale judeţului fără nici o osibire cu orînduiala vornicului judeţului lucrează, şi mănăstirea n-are nici un folos de la ei, pentru aceia să dă această 1 Corect: Konigsegg. 310 carte deschisă la mîna părintelui egumenului Strîmbei care să să arate dumnealui vornicului de judeţ şi ispravnicului plăşii, că precum să îngă-«iduescu satele mănăstireşti şi boereşti ca să nu lucreze la toate lucrurile judeţului, pentru ca să poată înptini zilele de lucru la stăpînii moşiilor, dupe cum iaste porunca mării sale gheneralului marşal cornendant şi mai marele nostru derector grof.de Chinigsig1, aşa să fie îngăduiţi şi acei oameni care şăd pe moşiia Strîmba. Iar cînd vor lucra toate satele mănăstirilor şi ale boiarilor atuncea vor lucra şi ei, iar altă osibire la lucruri mai multe peste cartea aceasta acei omeni ai mănăstirii' Strîmbei, precum au fost pînă acum, să n-aibă. Din Craiova dec 10 dni, leat 7232 <1723) Gheorghie Cantacuzino Muzeul Brukenthal, Sibiu, Fondul Benigni, ar. 75g/204, f. 69. Copie contemporană. 124 (Bucureşti,) 12 aprilie 1724 Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte tuturor oamenilor şi pîrcălabilor de pe la odăile turceşti, şezători pe moşia Cu-neşti, să dea „adetulf< după obicei egumenului mănăstirii Radu-Vodă. f Milostiiu bojiiu Io Nicolae Alexandru voevod i gospodin zemli Vla-hiscoe. Pisah gospodstvo mi voao tuturor oamenilor i pîrcălabilor du pe la odăile turceşti cîţi sînteţi şăzători pă moşiia Cuneştii i pă alte moşii ale mănăstirii Radul-Vodă. Cătră aceasta vă fac domnia mea în ştire că aici la domnia mea au făcut jalbă părintele egumen cum. că nu veţi să vă daţi adetul moşii dupe obiceiu, den bucatele ce aveţi pe moşie, nici den suhaturi, nici den nimica. De care lucru iată că vă poruncescu domnia mea tuturor cîţi sînteţi şăzători pă moşiia Cuneşti şi pă alte moşii ale mănăstirii, să căutaţi să vă daţi tot adetul moşii de orice bucate ce veţi fi avînd şi şi den stupi şi den suhatu şi den orice, dupre cum au fost obiceiul şi mai înainte. Că de va mai veni părintele egumen să să jăluiască cum că nu vă supuneţi poruncii domnii mele să-i daţi adetul moşiilor, să ştiţi că voi trimite domnia mea de vă va ridica dupe moşii şi vă va sparge odăile şi vă va apuca de veţi da şi adetul moşii făr* de voia voastră. Intr-alt chip nu va fi, că aşa iaste porunca domnii mele. Tolico pisah gospodstvo mi. Ap 12 dini leat 7232 <1724) Io Nicolae voevod a, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Radu-Vodă, pach. VII, doc. 16. Orig. rom., pecete aplicată. 1 Corect; K.onigsegg, 3/1 125 (Bucureşti,) 26 mai 1724 ţ Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului mănăstiriti Rîncăciovul să poată opri pe acei ce au vii în dealul mănăstirii de a-şi vinde vinurile acolo. t Milostiiu bojiiu Io Nicolae Alixandru voevod i gospodin zenile Vlahscoe. Davat gospodstvo mi siiu povelenii goispodstva mi sfinţii şi dum-nezeeştii mînăstiri Rîncăciov şi părintelui egumen chir Paisie de acolo, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să vînză vinurile mănăstirii pe dealul mănăstirii, iar să nu îngăduiască pe cei ce au vii într-acel deal ca să-şi vînză vinurile lor. Pentru că mai înainte vreme, au fost venit unii din cîmpulungeni care au vii Într-acel deal, de au făcut jalbă la domnie mea cum că n-au avut obicei părintele egumen de la această mănăstire ca să-i oprească să nu-şi vînză vinurile şi le-am fost făcut domnie mea şi carte ca să urmeze obiceiului celui vechiul, iar acum cercînd domnie mea, aşa s-au dovedit cum că n-au avut ei obicei să-şi vînză vinurile lor pe moşiia mănăstirii. Drept aceea am dat domnie mea această carte a domnii mele părintelui egumenului de acolo, ca să fie volnic să nu-i îngăduiască să-şi vînză vinurile lor ci numai ale mănăstirii, pentru că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic) saam rece gospodstva mi. Mai 26 dni, leat 7232 (1724) Io Nicolae voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh.St.Buc., M-rea Rîncăciov, pach. XIII, doc. 48. Orîg. rom., pecete aplicată. 126 (Sărăcineşti,) 29 mai 1724 Sătenii din Sărăcineşti dau zapis egumenului mănăstirii Sârăcineşti pentru învoiala de a li se da pămînt de hrană în schimbul obligaţiei de a lucra douăzeci de zile pe an fiecare şi a da Un plugar şi un văcar. f Noi sătenii din Sărăcineşti, anume: Stan pârcălabul, Matei, Preda, Marin, Florea, Vladul şi împreună cu ceialalţi toţi, dat-am scrisoarea noastră la mîna părintelui Pahomie igumenul de la Sărăcineşti, precum să $(e> ştie că fiind noi oameni striini fără moşie, ne-am rugat de sfinţiia sa să ne lase ca să şedeiii pe moşiia sfintei mănăstiri şi să avem a da ascultare cu lucrul la sfînta mănăstire, de an zile 20. Pentru că fiind porunca de la măriia sa ghinărariul, de săptămînă o zi a să lucra la stăpînii moşiei, şi fiind aici loc de munte şi neavînd unde ara cu plugul, ne-au lăsat pe1 atîta. Şi noi iar am dat sfintei mănăstiri un plugari şi un văcari ca să aibă bună pace de cătră toate dăjdile şi podvoadele ce vor veni la sat, numai să aibă a căuta de treaba sfintei mănăstiri. Iar carii din noi nu 1 Scris deasupra altor cuvinte ilizibile, de la euvîntul „urmeze". 312 rie vom ţinea de cuvîntu şi le-ar face vreun val, să fie volnic părintele cu scrisoarea noastră să ne apuce să dăm din toate dăjdiile ce au trecut, cîte un leu de numele de om, cu care ne-am scutit noi pentru sfînta mănăstire pînă la starea aceasta. Şi pentru credinţa ne-am pus numele şi degetele mai jos (ca) să să crează. Mai 29 dni, 7232 <1724) f Eu Stan pîrcălab, | eu Matei f eu Preda, | eu Marin, | eu Florea f eu Vladul Arh. St. Buc., Ep. Rîmnic, pach. LX, doc. 21. Orig. rom. - 127 Craiova, 15 iunie 1724. Administraţia Olteniei porunceşte vel portarului Ioan Bâleanu să meargă la Dobriceni şi Bogdăneşti, unde rumînii nu permit egumenului de la Arnota să stâpîneascâ nici moşia cumpărată; să facă măsurătoare şi să o despartă de moşia rumînilor, plinind pietre de hotar. Cinstite dumneata Iosane Bălene vel portariu, de la dumnezeu sănătate şi tot binele poftim dumitale. Facem dumitale în ştire că aicea ni să jă'lui părintele egumenul arnoţeanul pentru rumînii mănăstirii de la Dobriceni şi de la Bogdăneşti, zieînd cum că' necum să îngăduiască să stăpînească moşiia de la rumînii lor, ci şi moşiia care iaste cumpărată cu bani acolo la Dobriceni, dupe cum am văzut zapisele de taleri 80, iar nu-1 îngă-duesc să stăpînească. Pentru care scriem dumitale pentru acea parte de moşie care taste cumpărată eu bani să o alegi dumneata de o parte, iar ceialaltă moşie care iaste de la rumîni cumpărată, iar să dai dumneata pe cît vei socoti Înpreună cu părintele igurnen, de o parte rumînilor ca să să hrănească, iar ceialaltă (parte) iar să q alături dumneata lîngă cea de cumpărătoare şi să pui pietri ca să o stăpînească sfînta mănăstire cu pace. Aceasta, şi fii dumneata sănătos. Craiova, iunie 15, leat 7232 (1724) Gheorghie Cantaeuzino Ilie Ştirbei, Staico Bengescu Din porunca ehesarieeştii administraţii1, N. de Porta secretar ^ Acad. R.P.R., pach. CMXIV, doc. 60. Copie rom. 128 (Bucureşti,) 15 iuhe 1724 Cartea răpoosatului Niculae Alexandru voevod pentru clacă. iernicire omului mănăstirii Radu-Vodă să oblige pe locuitorii de pe moşia Chiselei să presteze claca „după cum iaste obiceiul şi adetul moşiilor Cartea răpoosatului Niculae Alexandru voevod pentru clacă-Cu mila lui dumnezeu Io Nicolae Alexandru voevod şi domn. Dat-am domniia mea această poruncă a domnii mele, slugii sfinţii sale părintelui 313 egumen de la «mănăstirea Radul-Vodă, ca să fie volnec cu această carte a domnii mele, să apuce pe oamenii ce sînt şăzători pă moşiia mănăstirii la Cheselet ca să clăcuiască mănăstirii după obiceiu, după cum clăcuiesc şi alţi oameni ce şăd pe moşii boereşti şi ale mănăstirilor, pentru că aici la domniia mea au tăcut jalbă părintele egumen cum că aceşti oameni nu vor să să supue să clăcuiască după obiceiu, ci ar ti stîndu înpotrivă. Drept aceia am dat domniia mea aceaistă carte a domnii mele, slugii părintelui: egumen ce scrie mai sus, să-i apuce să clăcuiască după cum este obiceiul şi adetul moşiilor, iar nesupunîndu-să să clăcuiască, i-am dat domniia mea voe ca să le facă fieşetecărora certare şi să-i ducă să clăcuiască făr’de voia lor. Intr-alt chip să nu fie, pentru că aşa este porunca domnii mele. Şi însumi am zis domniia mea. Iulie 15 zile, leat 7232 (1724) Arh. St. Buc., Ms. 256 (Condica m-rii Radu-Vodă), f. 390. . Copie rom. 129 Crai ova, 20 iunie 1725 Administraţia Olteniei porunceşte locuitorilor din Dobriceni şi Bog-dâneşti, rumîni ai mănăstirii Arnota, să asculte de toate poruncile egumenului. t Voao tuturor sătenilor din satul sfintei mănăstiri Arnota, Dobri-cenii şi Bogdăneştii. Cătră aceasta vă facem în ştire că aici la noi să jălui părintele egumenul arnoţeanul zicînd că voi sînteţi rumîni mănăstirii dupe cum şi noi vă ştim, şi nici un feliu de ascultare nu daţi egumenului pentru cele ce sînt lucrurile sfintei mănăstiri şi vă porunceşte. De care lucru iată că vă poruncim în vreme ce veţi vedea cartea aceasta, iar voi să căutaţi toţi să vă supuneţi şi să daţi şi ascultare părintelui egumenului la toate cîte vă va porunci pentru lucrurile sfintei mănăstiri, ca unii ce-i sînteţi rumîni şi şădeţi pe moşiile mănăstirii. Că oricare nu vă veţi supune egumenului ci veţi sta înpotrivă-i şi ni să va mai jălui părintele egumenul, să ştiţi că vom trimite de vă va aduce şi vă veţi pedepsi după vina voastră. Intr-alt chip nu va fi. Aceasta poruncim. Graiova, iunie 20 dni, leat 7233 <1725) Gheorghie Cantacuzino, G. Băleanul R. Golescul I. Ştirbei Din porunca chesariceştii administraţiei, N. de Porta Arh. St. Buc., M-rea Arnota, pach. XVIII, doc. 95. Orig. rom. 314 f A 130 Craiova, 10 august 1725 Administraţia Olteniei porunceşte vornicului de Romanaţi, Şerban Ştirbei, să cerceteze reclamccţia locuitor Hor din satul Grădini că după ce au prestat 240 zile de clacă colonelului Pivoda şi egumenului mănăstirii Brîncoveni 210 zile, aceştia le-au luat şi dijma din produse; să vegheze asupra acelui sat „ca să nu se spargă". Cartea care s-au scris le vornicul Ştirbei sud Romanaţi pentru oamenii de la Grădini. Dumitale vornice Şărbane Ştirbei sud Romanaţi, dupe sănătate, facem dumneavoastră în ştire că aicea s-au jăluit oamenii de la Grădini cu memorial, zicînd cum că au lucrat la măriia sa viţă-colonel Pivoda zile 240 şi au lucrat şi la părintele egumenul brîncoveanul zile 210 şi le-au luat şi dijmă din bucatele lor şi părintele egumenul şi măriia sa viţă-colonelul Pivoda. De care lucru scriem dumitale să cauţi să cercetezi acest lucru, iaste adevărat cum s-au jăluit oamenii au ba şi dupe cum vei adevăra eu dreptate, făr’ de zăbavă să ne faci dumneata ştire ca să să îndrepteze acest lucru. Şi despre altele ce vei putea să cauţi acel sat, ca să nu să spargă. Aceasta şi fii dumneata sănătos. Craiova, avgust 10 dni', leat 7233 <1725) De binevoitori dumitale, Gheorghie Cantacuzino Radul Golescul, Gligorie Băleanul, Ilie Ştirbei Neeulae de Porta seeretariul Brukenthal, Sibiu, Fondul Benigni, nr. 75g/204, f. 103. 131 Craiova, 17 februarie 1726 Administraţia Olteniei porunceşte pîrcălabilor din satele aflate pe moşiile mănăstirii Bistriţa să asculte de egumen şi ispravnic la ce~i pune să facă, să lucreze o zi pe fiecare sâptămînâ dacă nu dau dijmă, iar locuitorii de la Potel şi Celei să lucreze şi să dea dijmă după obicei. Voao tutulor pîrcălabilor di pen toate satele care sînteţi de şedeţi pe moşiile sfintei mănăstiri Bistriţei. Vă facem în ştire să căutaţi să vă supuneţi şi să ascultaţi de sfinţiia sa părinteli Ştefan egumenul şi de ispravnicii care va trimite sfinţiia sa pentru toate lucrurile şi trebile sfintei mănăstiri' şi să lucraţi toţi oamenii îmtr-o săptămînă o zi1, după cum iaste porunca de la măriia sa mai marele nostru diregtor. Insă care din sate va da dijma', acela să nu lucreze, iar care nu va da dijmă, să 'lucreze după cum scrie mai sus, că oricari din oameni di pin sate va sta înpotri-vire şi nu vor lucra după cum iaste porunca şi după cum lucrează şi la alte mănăstiri şi la boiari, să ştii că vor petrece mare pedeapsă. Aceasta vă scriem. Craiova, fevr(uarie) 17 dni, leat 7234 <1726) 315 Aşijderea şi voao oamenilor de la Potel şi de la Celei, să căutaţi după cum aţi avut obiceiu de aţi dat peşte şi aţi lucrat la mănăstire şi aţi dat dijmă şi suhaturi', precum aţi avut obiceiu mai ’nainte şi acum tot aşa să daţi şi să lucraţi, că oricare n-ar tace după obicei, să ştie că să va trimite de aicea de veţi da fără voia voastră. Gheorghe Cantacuzino, G. Băleanu, R. Golescul, I. Ştirbei), N. de Porta Arh. St. Buc., M-rea Bistriţa, pach. LXIII, doc. 237. Orig. rom. 132 Craiova, 14 martie 1726 Administraţia Olteniei porunceşte pîrcălabului şi oamenilor din satul Ţugureşti al mănăstirii Şegarcea, să lucreze o zi pe săptâmînă fără să dea dijmă, ori să se înţeleagă cum vor putea cu egumenul t Ţie pîrcălabe şi voao oamenilor de la satul Ţugureşti al sfintei mănăstiri Şăgarcei. Către aceasta vă facem în ştire că aici s-au jăluit părintele egumenul şăgărceanul, cum că' nu veţi să ascultaţi şi să lucraţi de săptămînă o zi, după cum iaste porunca mării sale ghinăralului mai marelui nostru dereetor. Ci fiindcă şădeţi şi vă hrăniţi pe moşiia mănăstirii, iată că vă poruncim să căutaţi să lucraţi dupre cum iaste porunca, şi dijmă să nu daţi, au să vă aşăzaţi cu părintele egumenul cum veţi putea, ca să ştiţi ce veţi lucra, iar să nu să mai jăluiască părintele egumenul cum că nu lucraţi, nici1 v-aţi aşăzat cu sfinţita sa, că apoi vom trimite de vă vor aduce aici şi veţi petrece mare certare pentru neascultarea ce veţi face. Craiova, mart 14 dni, leat 7234 <1726) Gheorghie Cantacuzino G. Băleanul, R. Golescul, I. Ştirbei, Staico Ben(gescu) Den porunca chesariceştii administraţii, N. de Porta Arh. St. B;uc., M-rea Zlătari, pach. VII, doc. 19. Orig. rom. 133 (Bucureşti,) 30 august 1726 Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşii, dă carte de încuviinţare egumenului de la Argeş să ia toi venitul „din hotar pînă in hotar" de pe moşia Poenari (Teleorman) obligînd pe toţi locuitorii să dea dijma după obicei şi să interzică vînzarea vinului în afară de cel al mănăstirii. t Milostiiu boji'iu Io Nicolae Alexandru voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi, părintelui egumenul de la sfînta mănăstire Argeşul,- ca să fie volnec cu această carte a domniei 316 mele, să ia dijma du pa moşiia Poenarii ot sud Teleorman, de la tot omul ce va fi avînd semănături pe această moşie, au turc fie, au creştin, au măcari veri de la ce om va fi avînd semănături, de la to<ţi> să ia dijma după obiceiu, din grîu, din orz, din mei şi din toate altele ce s-ar afla pe moşie. Aşijderea să aibă a pune vinul mănăstirii să s vînză, iar pe nimeni alt să nu îngăduiască a pune vin să s vînză, pentru că fiind această moşie ce scrie mai sus a sfinţii mănăstiri, domnia mea i-am dat această volnicie ca să aibă a lua tot venitul du pă moşie, din hotar pînă' în hotar. într-alt chip să nu fie, că aşa iaste porunca domnii mele. I ispravnic) sam rece gospodstva mi. Avgust 30 dni, leat 7234 <1726) Io Nicolae voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Acad. R.P.R., parii. DiCCCV, doc. 1. Orig. rom., pecete aplicată. 134 Craiova, 1 septembrie 1726 Administraţia Olteniei judecă procesul locuitorilor din Dobriţa, care afirmau că sînt oameni liberi, cu Gh. Cantacuzino beizadea, hotârînd să rămînă mai departe rumîni ai lui. In numele administraţii a prea sfinţitei chesarocrăeştii măriri rîn-duitei Ţării Romîneşti dencoace de Oltu. Dat-am cartea noastră luminatului mării sale Gheorghie Cantacuzino, fiul răposatului mării sale Şărban Cantacuzino voevod, ca să aibă a ţinea şi a stăplni pă Andreea şi pe Anghel Banciul şi pe Costea şi. pe Dan Beura şi pe toţi rumînii' den Dobriţa sud Gorjîi cu toată moşiia de acolo, cu bună pace, pentru că aceşti rumîni den satul Dobriţa ei sînt vechi rumîni ai mării sale de la moşii şi părinţii mării sale şi tot i-au stăpînit şi răposata doamna Ilina, moaşa mării sale şi părinţii şi unchii mării sale cît au fost cu viiaţă, şi măriia sa pînă în anul de estimpu, ca pe neşte drepţi rumîni cu toată moşiia, cu bună pace, de sînt vreo 50, 60 de ani trecuţi. Şi într-atîta vreme trecută, ei nu s-au mai sculat ca să zică cum că nu sînt rumîni ; iar în anul de estimpu fiindcă unii dentr-înşii anume Andreica i Anghel era puşi la gornici pentru paza plaiului şi asculta de dumnealui. Ioanis Sendrei, vameşul cel mare eheisariceseu dentr-această ţară rumînească, s-au sculat cu gîlceavă zicînd cum că ei nu sînt rumîni cu părţile lor de moşie den Dobriţa, făcîndu-şi ei părţi de moşie dupe plăcerea lor, ci sînt oameni slobozi. Pentru cărei măriia sa Gheorghe Cantacuzino beizadea văzînd că sa scoală ei cu gîlceavă şi zic cum că nu sînt rumîni, i-au adus la judecată înaintea noastră în divan, aicea la casele băneşti, împreună cu cîţiva rumîni den satul Runcul, iar al mării sale şi al neamului' mării1 sale, fiind şi dumnealui Sendrei1 vameşul cel mare atuncea de faţă în divan şi cercînd tot lucrul ca să să vază cu ce să fac ei cum că nu sînt rumîni, fiindcă măriia sa Gheorghe Cantacuzino beizadea au scos catastiful cel de înpărţeală moşiilor, rumînii or şi ţiganilor 817 pre fraţi, al1 răposatei doamnei l-linei, moşăi mării sale, cel de moştenire, întru care fieştecăruia den fii mării sale i-au numit şi moşiile şi rumînii şi ţiganii ce să stăpînească, dînd la toţi fiii cîte un catastif osebit tot . într-un chip, şi în tr-acel catastif scriia anume părinţii şi moşii acestor rumîni den Dobriţa cum că sînt rumîni adevăraţi. Şi întrebîndu-se pe dînşii cu ce să fac ei cum că nu sînt rumîni, ei numai cu gura zicea, cum că nu sînt rumîni şi au scos o carte veche a Mircei vodă de la anul 7059 care era de 176 de ani trecuţi, întru care scriia ca să stăpînească' această moşie Dobriţa, un jupan Cîrstian por-tariul şi un jupan Stoica vătaful, iar altă1 carte, au mai veche au mai noao, cu care să dovedească cum că nu sînt ruimîni, n-au avut să scoată. Şi rumînii den Runcu ce era atunci de faţă îi mărturisiia cum -că sînt rumîni adevăraţi, ei şi părinţii şi moşii lor, tocma ca şi® dînşii, ai neamului Cantacuzineştilor, cărora ei n-avea ce să le răspunză înpotrivă, fără cît zicea rumînii din Dobriţa să jure rumînii den Runcu cum că sînt ei rumîni şi să fie rumîni. Şi aşa fiind atunci numai vreo 4 oameni den Runcu de faţă şi fiind că era ca să meargă cinstitul dumnealui consiliiariul Ilie Ştirbei în Jîiut de Sus la ca'sa dumnealui1, Bălceşti, am poftit pă dumnealui, rînduindu ca să meargă den satul Runcul acolo, înaintea dumnealui 12 oameni şi să fie şi rumînii din Dobriţa de faţă, să jure cu mîinile pe sfînta evanghelie, cum că-i ştiu că sînt rumîni adevăraţi ai neamului Cantacuzineştilor şi jurîndu, să fie rumîni, dupre cum au şi fost mai nainte, şi au voit ei. Şi cît au fost dumnealui mai sus numitul, cinstitul consilierii! acolo la casa dumnealui, Bălceştii, ei n-au mers ca să facă acel jurămîntu să să isprăvească lucrul, măcar că bine să vedea şi să cunoştea că sînt ei rumîni adevăraţi şi fără jurămîntu. Dar fiindcă au făcut această cercare de zicea că nu sînt rumîni, pentru mai bună adeverinţă şi întemeiarea lucrului, s-au trimes de au venit 12 oameni bătrîni den satul Runcu, anume : Drăghici Călopescul, Dragomir Cerceloiul, Radul Negoescul, Voi-cilă al Zahariei, Costanda Radul Isăroiul, Patru- Hodobeae, Sava Aribaş, Stan Rotogolă, Ion Ţanghiul, Standul Peicoiun, Udrea Popescul şi cu pîrcălabul lor Daian, împreună şi cu rumînii den Dobriţa ce scriu mai sus, aici la Craiova. Şi iar cercîndu-se lucrul de iznoavă şi fiind tot lucrul după cum scrie mai sus, s-au dat lege la aceşti 12 oameni de au mersu în sfînta biserica ceastă mare de aicea den Craiova, de au jurat cu mîinile pe sfînta evanghelie, pe numele lui dumnezeu şi pă al maicii sfinţii sale şi a tuturor sfinţilor şi pe sufletele şi copiii şi casele lor, cum că ei i-au pomenit şi-i ştiu adevărat că şi ei şi părinţii şi moşii lor au lost şi sînt adevărat rumîni drepţi den Dobriţa ai neamului Gantacuzineştilor, fiind de faţă la jurămîntul lor şi rumînii den Dobriţa ce scriu mai sus de au auzit cu urechile şi au văzut cu ochii lor şi au fost şi trei preoţi ai bisericii anume : popa loan ecliziarhul şi popa Standul şi popa Alixandru şi despre partea administraţii, rînduiţi (fiind Negoiţă portariul, a căruia îi iaste slujba, au fost bolnav) au fost Mihai Săulescul, ispravnecul den sud Gorjîi şi Tanasie Tîrnoveanul logofătul de la canţelariia chesariceştii administraţii. Şi după jurămîntul ce au făcut acei 12 oameni de mai sus numiţi, au dat preoţii răvaş de jurămîntu întru care sînt iscăliţi şi ei şi rînduiţii de la chesariceasca administraţie ce scriu mai sus. 318 Deci după dreptate şi adevinţa jurămîntului dăm şi întărim şi noi cu această carte a noastră luminatului mării sale Gheorghe Cantacuzino beizadea, *fiiul mării sale răposatului Şărban Cantacuzino voevod, ca să aibă a ţinea şi a stăpînî pe: Andreioa şi pă Anghel Băneiul şi pe Costea şi pe Dan Beura şi pe alalţi rumîni pe toţi den satul Dobriţa, cu toată inoşiia de acolo,’pă ei şi pă toţi copiii şi neamul lor cîţi să vor trage den-tru’ dînşii, cu bună pace, măriia sa şi coconii mării sale şi tot neamul mării sale în veci. Datu-sau în Craiova sept 1 dni, leat 7235 <1726> Radul Golescul, Ilie Ştirbei, Staico Bengescu. Iuxta factam mihi a subseriptis dominis bojaronibus relationem prae-sentein deliberatum authoritate mea suprema directorali hisce conlirmo. Cibinii die 20ma marţii, anii 1729 de Tiege, Sac caes Mattis actualis, intimus consiliarius, generalis equitatus, generalis commendans in Trant<ăşanul> Az popa . . . 2 Oteteliş martor Ion diiaconul am scris, martor Arh. St. Buc., M-rea Hurez, pach. V bis., doc. 6. Orig. rom. 1 2 1 Loc alb. 2 Indescifrabil. 319 136 (M-rea Tis manta,) 9 decembrie 1726 Egumenul de la Tisrhana dă zapis de încuviinţare unor locuitori din Hăeşti să-şi pună vii pe moşia de la Orlea, avînd a da zeciuiala pâmîntului după şapte ani, o vadră din zece, şi îngâduindu-le să-şi vîndă via, cu aprobarea mănăstirii. Nicodim, igumenul sfintei mănăstiri Tismenii, dat-a.m cartea noastră acestor oameni de la Hăeşti anume Nicola Godescul, Lupul braţ ego, Ivan Zgîndără, Pătru Băbăscul, Paul ciobanul, Oprea şi Mieşei Puşcariul, ca să aibă a-şi pune vii în moşia sfintei mănăstiri la Orlea, care cît vor vrea, pentru că de a noastră bună voe le-am dat loc acolo la acea moşie să-şi pue fieştecarele vii şi vinăriciu, adecă zeciuiala pământului, să nu dea pin’ în 7 ani, iar atuneea înplinindu-să sorocul şi viind viile pă rod, să aibă a da la sfînta mănăstire după obiceiu dijma pămîntului adecă vină-ridul din zece vedre numai o vadră, însă vadra dreaptă de doaosprăzece ocă, iar mai mult alt, nu, precum ne este obiceiul şi; precum şi intr-alte moşii unde sînt plaiuri de vii în pămîntul mănăstirii, iarăşi asemenea am dat cartea noastră să a da pentru mai multă adăogire a sfintei mănăstiri. Deci pentru aceia le-am dat cartea noastră şi acestor oameni ce mai sus s-au numit ca şi viile ce vor face, să aibă a le stăpîni cu bună pace şi fără nici o pricină. Şi cînd ar avea vreo nevoe vrînd cineva să-şi vînză viia, voe să aibă a o vinde fieştecăruia sta1 însă prin ştirea noastră. Pentru care întărire am pus pecetea mănăstirii şi iscălitura mai jos ca să să crează. Dechemvrie 9 dni, leat 7235 <1726) Nicodim egumenul Tis (.manei) Arh. St. Buc., M-rea Tismana, p-adi. LXXXV, doc. 24. Orig. rom., pecete aplicată. 137 ^Bucureşti,) 13 ianuarie 1727 Nicolae Mavrocordat, domnul Ţârii Romîneşti, porunceşte locuitorilor de la Brâniceni şi altora de primprejur, care duc grîu la şeicile de la vadul de pe moşia mănăstirii Dealul, să dea egumenului, după obiceiul vechi, cîte 9 bani de fiecare car şi să nu se pună împotrivă, sub ameninţare de pedeapsă. t Milostiiu bojiiu, Io Nicolae Alexandru voievod i gospodin. Pisah gospodstvo mi, voao sătenilor de la Brăniceni şi altor oameni dup-înprejur carii duceţi grîu cu cară la şăicile de la vadul ce iaste pe moşia mănăstirii Dealului. Către aceasta vă fac domniia mea în ştire, că aici la dom-niia mea au făcut jalbă egumenul de la mănăstirea Dealului, zicînd cum că are obiceiul vechiu de ia de la fieştece car cu grîu cîte 9 bani, iar acum vă puneţi înpotrivă şi nu veţi să vă daţi obiceiul. Pentru care lucru, iată că vă poruncesc domniia mea, de vreme ce au avut mănăstirea acest obiceiu, să căutaţi fieştecarile să vă daţi adetul şi să urmaţi după cum 1 Aşa în text. 320 iaste vechiul obiceiu, că de va mai da egumenul jalbă la domniia mea, cum că staţi înpotrivă şi păgubiţi mănăstirea de venitul ei, să ştiţi că veţi păţi mare scîrbă de la domniia mea şi veţi da venitul mănăstirii fără voia voastră. Tolico pisah gospodstvo mi. Ghenar 13 dni, leat 7235 <1727) Io Nicolae voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel logofăt Arh. St. Buc., M-rea Dealul, pach. XXII, doc. 38. Orig. rom., pecete aplicată. 138 Grai ova, 17 noiembrie 1728 Administraţia Olteniei porunceşte locuitorilor din Costeşti, care prin judecată au obţinut eliberarea de rumînie, să se învoiascâ cu egumenul în privinţa dijmei, pentru pămîntul ce-l folosesc de pe moşia mănăstirii Bistriţa. Voao tuturor sătenilor de la Costeşti şi v-aţi slobozit de ruriiînie de către sfînta mănăstire Bistriţa, fără.-nici o parte de moşie, cu judecata răposatului Ştefan vodă Cantacuzino. Cu aceasta vă să face în ştire că aici la noi au jeluit sfiinţia sa părintele Ştefan, igumenul de la sfînta mănăstire Bistriţa, că şedeţi pe moşiia sfintei mănăstiri, voi, neavînd nici o parte de moşie, şi nici o folosinţă şi ascultare nu daţi la sfinte mănăstire. Pentru care vă poruncim, de iaste pricina într-acestaş chip, să căutaţi să vă supuneţi şi să daţi toată ascultarea de lucru şi altele ce vă va porunci precum şi alţii să supun care şăd pe moşii mănăstireşti şi boiereşti după acea rînduială, iar de nu veţi pohti aceia, să vă daţi venitul adecă dijma şi şi altele obicinuite după cuim vă veţi aşăza cu sfinţiia sa mai sus-nu-mitul egumen. Iar de veţi avea a răspunde înpotrivă, să căutaţi să veniţi cu sfinţiia sa de faţă sa să îndrepteză pricina, că nedînd ascultare pecum s-au zis, nici viind de faţă, să ştiţi că să va trimite călăraşi de vă vor apuca de tot lucrul, de-1 veţi plini făr’de voe. Intr-alt chip nu va fi. In Craiova, noemvrie 17, leat 1728 I. Baron von Czeika gheneraile D. Brăiloiul, Ilie Ştirbei, G. Vlasto, C. Strîmbean sam rece gospodstva mi. Ap Io Nieolae voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel vist Arh. St. Buc., M-rea Banu, pach. XIV, doc. 2. Orig. rom., pecete aplicată. 140 Craiova, 25 aprilie 1729 Administraţia Olteniei dă lui Gheorghe Cantacuzino beizadea, carte de stăptnire asupra rumînilor din satul Dobriţa, care s-au ridicat la judecată în 1726 ca să se elibereze de rumînie. Dat-am cartea noastră luminatului mării sale Gheorghie Cantacuzino, al sfinţitei împărăţiei Romei grof şi gheneral maior, fiiul răposatului mării sale Şărban Cantacuzino voevod, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni pe Andreea şi pe Anghiel Banciul şi pe Costea şi pe Dan Beura şi pe toţi ru-mînii din Dobriţa sud Gorjiiu, cu toată moşiia de acolo, cu bună pace, pentru că aceşti rumîni din satul Dobriţa, ei sînt vechi rumîni ai mării sale de la moşii şi părinţii mării sale, Dupe cum la anul 7235 la vremea prea cinstitei chesariceştii administraţiei cei vechi, aceşti rumîni de mai sus numiţi, ei s-au sculat cu pîră şi cu gîlceavă înpotriva mării sale mai sus numitului gheneral, zicînd cum că nu sînt rumîni socotind ca să să mîn-tuiască de rumînie. Şi fiindcă prea cinstiţii dumnealor ce au fost atuncea consiliiari, au cercetat tot lucrul pre amăruntul pentru aceşti rumîni den toate pricinile şi lucrurile ce au fost la mijloc despre amîndoao părţile dumnealor au aflat din vechiia stăpînire şi din catastiful cel vechiiu de împărţeală al cinstitei familiei Cantacuzine, unde sînt rumînii, moşiile şi ţiganii înpărţite pe fraţi, şi au adevărat cum că sînt drepţi rumîni ai mării sale. Iară tot ca să să adevereze şi să să întemeieze lucrul mai bine, au dat lege la 12 oameni bătrîni din satul Runcul care au ştiut pe moşii, pe părinţii lor şi pe dînşii, fiindcă moşiia Dobriţa iaste tot una cu moşiia Runcul, de au jurat cu mîinile pe sfînta evanghielie, cum că ei au pomenit şi-i ştiu cu adevărat că şi ei şi părinţii şi moşii lor au fost şi sîntu ade- 822 văraţi rumîni drepţi din satul Dobriţa ai neamului Cantacuzineştilor, du-pre cum toată pricina, cercetarea şi hotărîrea ce s-au tăcut, scrie în largu în cartea dumnealor prea cinstiţilor consiliaţi în care sînt iscăliţi şi iaste întărită cu pecetea administraţiei. Şi dupe aceia, la acest an 1729, acea carte de hotărîre o au întărit cu puterea derectoratului mare şi măriia sa gheneralul, mai marele nostru derector grof de Tişci.1 Pentru aceia dăm şi întărim şi noi cu această carte a noastră, mării sale mai sus numitului gheneral Cantacuzino, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni pe aceşti rumîni de mai sus numiţi şi pe alţi rumîni, pe toţi din satul Dobriţa cu toată moşiia de acolo, pe dînşii şi pe toţi copiii şi neamul lor cîţi să vor trage dintr-înşii, cu bună pace, măriia sa şi coconii şi tot neamul mării sale în veci. Datu-s-au în Craiova. April 25 dni, 1729 J. baron v ex propriis exsolvendam, patebit ex acclusa hic sub lit A ipsorum şervorum fassione seu me-moriali Administrationi Caesareo-Regiae porrecto. Erat scilicet inter Suam Reverendissimam Dominationem et servos illos mutuus contractus, vi-gore cujus servi saepefato Domino Episcopo per annum unusquisque 50 et respective 60 dies laborarent et quilibet praeterea in parafe etiam 6 slotones darent, Sua Reverendissima Dominatio autem eos ab omni con-tributione immunes servare in se susciperet. Cum ergo idem Reverendissi-mus Dominus Episcopus pro anno 1729 tam labores quam pecuniam stipulatam a rusticis accepisset, ipsa conventio omnino postulasse videtur, ut iile pro contributionibus ipsorum staret, consequenter has exemptione sublata persolveret. Caeterum cum nos eidem toties mentionato Domino Episcopo viam probationum praeciudere nollemus, sed potius et ipsum audire vellemus, si forte aliquid in favorem causae suae producere posset, medio decreti cujus copiam sub lit(tera) B accludimus, ei insinuavimus ut si tam in uno quam alio proferendum nobis aliquid haberet, id haud gra-vatim faceret. Porrexit itaque replicam sub lit Safta Cant(acuzino) Costandin Dud vitae per Cameram (uti auditur) pro commodis et usu suc collatum sit. Ne tamen illius incolae extra consuetum provinciae ordinem aut ipsorum conventionem gravioribus et insuportabilibus onerentur atque afîligantur laboribus per toties fatum Dominum Nicolaum Pater, Excellentiae Vestrae Supremae directorali authoritati atque remedio omni debito respectu sub-mittimus recomandantes nosmet in reliquo solitis Excellentiae Vestrae gra-tiosis affectionibus et perseverantes, Excellentiae Vestrae obsequiosissimuis et huimillimi servi I. B. von Czeika Generalwachtmeister G. de Vlasto, N. de Porta, I. W. de Vogtt, I. de Balljanulr St. de Praskovanul Crajovae, 27 Aprilis 1731 Muz-eul Brukenthal, Siibi'U, Fondul Benigni, nr. 27/356, f. 243. Copie contemporană. TRADUCERE Scrisoare către prea înaltul domn, directorul suprem, în chestiunea ajutorului cerut de Barbul Oteteleşanul pentru scoaterea din păduri ai oamenilor fugari şi a plîngerilor satului Gîrla împotriva domnului Nico-laus Pater. Prea înalte domn etc., Deoarece scrisoarea excelenţei voastre care ne-a fost dată la 17 ale* acestei luni nu conţine decît doar răspunsul dat la trei (scrisori) ale noastre, nu avem nimic altceva de răspuns decît că le-am primit cu toată veneraţia. Ne-au parvenit însă din nou alte plîngeri din partea lui Barbul Oteteleşanul, locţiitor de vornic în judeţul Mehedinţi, şi (cele) înfăţişate zilele acestea de satul Gîrla, după cum va binevoi să vadă mai pe larg 329 excelenţa voastră din traducerile anexate, în care numitul Barbu Otete-leşanul cere ajutor din partea noastră pentru a scoate din păduri pe oamenii aceia care s-au ascuns de curînd, fugind din cîteva sate boiereşti şi (care) se opun cu îndîrjire şi nesupunere îndatoririi, în privinţa obligaţiilor publice. Cu privire la aceşti (oameni) noi nu vom neglija să luăm anticipat orice măsură care poate folosi slujbei împăratului; totuşi am socotit că acest lucru trebuie comunicat excelenţei voastre, deoarece dorim ca astfel de oameni îndărătnici, după cercetarea faptului, să sufere, după cum e drept, o pedeapsă exemplară. Cea de a doua plîngere care este împotriva domnului Nicolaus Pater nu poate fi nici primită, necum rezolvată de noi, deoarece acel teritoriu Gîrla priveşte fiscul regal şi e conferit numitului domn Nicolaus Pater în folosinţă viageră de către Cameră (după cum se aude). Totuşi pentru ca locuitorii acelui (sat) să nu fie împovăraţi şi chinuiţi de către numitul domn Nicolaus Pater peste obişnuita orînduială a provinciei sau peste învoiala lor, prin munci mai apăsătoare şi de neîndurat, supunem, cu tot respectul cuvenit, (cazul), supremei autorităţi directoriale şi îndreptării excelenţei voastre. Ne recomandăm obişnuitelor sentimente milostive ale excelenţei voastre rămîoînd ai1 excelenţei voastre prea supus şi prea umili robi. I. B. von Czeika, Generalwachtmeister G. de Vlasto, N. de Porta, I. W. de Voggt, I. de Băleanul, St. de Pîrşcoveanul Craiova, 27 aprilie 1731 146 (Bucureşti,) 24 mai 1731 Mihai Racoviţă, domnul Ţării Romîneşti, dă egumenului de la Mi-hai-Vodă, carte de încuviinţare a ţine trei oameni, rumîni, Jără gîlceavă"* grădinari la grădinile mănăstirii, scutiţi de toate dările şi obligaţiile în natură. f Milostiiu bojiiu Io Mihai Racoviţă voevod i gospodio vosoe zemle Vlahscoe. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi sfinţii sale părintelui egumenului de la sfînta mănăstire a lui Mihai-Vodă, ca să .aibă a ţinea 3 oameni rumîni fără gîlceavă, ca să fie grădinari la grădinele de la mănăstire, iar de către domniia mea să fie în pace şi ertaţi de haraci, dă lipsa şi adaosul haraciului, dă vel seama, de seama a doao şi a treia, de podvoade, de mertice, de conace, de zăhărele, de cai dă olac si de sataralele ce să pun pre silişte şi aici în oraşul domnii mele în Bucureşti, pre mahalale şi de alte dăjdi şi orînduiale cîte vor eşi peste an de la vistiriia domnii mele în ţară, de nici unile, nici un val si nici o bănuială 1 să n-aibă, pentru că i-am ertat domniia mea de aceste de toate cîte scriu mai sus, să aibă pace ca să poată fi de paza grădinii. Drept aceia vă poruncescu domniia mea şi dumneavoastră boiari carii veţi fi cislaşi cu niseare dăjdi aici în oraşul domnii mele în Bucureşti-şi 1 Corect : ibîntuială 330 TX-T5, voao tuturor slugilor domniei mele şi boereşti, oarei veţi îi strîngăitori de "bani pe mahalale, şi voao mahalagiilor, în vreme ce veţi vedea această carte a domnii mele, iar vor toţi să aveţi a vă feri de acesta grădinariu 1 ce scriu mai sus, nimini dă nimic să nu bîntuiască, că oricine să vor ispiti a le face vreun vaj peste cartea domnii mele, unii ca aceia bine să ştie că rea scîrbă şi certare vor petrece de către domniia mea, pentru că aşa iaste porunca domniei mele. I i administraţie, au dat jalbă părintele egumenul polovrăgeanul eu un memorial zicînd cum că voi sînteţi rumîni mănăstirii Polovragilor şi s-au apucat să facă acolo pe moşii a mănăstirii o cîrciumă de piatră şi voi nu îngăduiţi nici daţi nici un feliu de ajutoriu şi ziceţi cum că nu sînteţi rumîni şi unde au fost livezile •cu fîn ale mănăsterii le-aţi arat eu plugurile voastre. Ci pentru aceasta iată că vă să porunceşte, precum dau ascultare şi lucrează alţi oameni care şăd pe alte moşii mănăstireşti şi boereşti, aşa să daţi ascultare şi să lucraţi şi voi şi livezile mănăstirii să le lăsaţi în pace şi să daţi ajutoriu acolo la acea cîrciumă ca să să facă, iar pentru rumîoie, de vreme ce ziceţi voi că nu sînteţi rumîni, după ce va trece această lună, să veniţi aici împreună cu părintele egumenul polovrăgeanul să staţi de faţă şi vă veţi arata dreptăţile ce veţi avea, şi atunci după arătarea pricinilor lucrurilor se va face dreptate, iar pin’ atunci după cum vă să porunceşte aşa să faceţi, că făcînd în alt chip, veţi petrece certare. Craiova. iunie 11 dni, 1731 J. Baron von Czeyka G. Vlasto ; N, de Porta; I. W. Vogtt I. Băleanul ; Ştefan Pîrşcoveanul Arh. St. Buc., Schitul Polovraci, pach. XV, doc. 15. Orig. rom. 1 Aşa în text. 331 148 ^Bucu-reşti,) 28 iunie 1731 Mihai Racoviţă, domnul Ţârii Romîneşti, porunceşte „căpitanului de oraş“ să meargă la moşia mănăstirii sţîntului Ioan, de lingă Bucureşti, unde Mehmet efendi de la Hîrşova. şi cu alţi Uirci şi-au făcut „hodâi“, să-i oblige pe toţi a da dijma după obicei şi plata suhatului către egumen, iar cei ce se vor împotrivi să fie reclamaţi în scris paşel de la Silistra. f Milostiiu bojiiu Io Mihai Racoviţă voivod i gospodiin. Pisah gospod-stvo mi slugii domnii mele.... 1 căpitan de la oraş. Pricina cărţii alt nu iaste făr’ decît aici la domniia mea s-au jăluit fhimotei igumen de la mănăstirea Sfîntului Ioan, zicînd că aici aproape de oraş are o moşie; acum, pre acea moşie şi-au pus hodae Mehmet efendi de la Hîrşova şi pre lîngă hodaia lui s-au lipit şi alţi turci de şi-au făcut hodăi. Şi cît pentru dijmă i suhatul de dobitoace i de stup ini i pentru clăci ce iaste obicei de fac hodăiaşii, la acestea la toate să pun în pricină de nu vor să-şi dea ce iaste obiceiul, însă atît turcii cît şi mai mult hodăiaşii. La care iată că-ţi dăm tare poruncă ; acum iaste vremea dijmii şi altor bucate ; să mergi însuşi 28 dni, leat 7239 <1731) Io Mihai Racoviţă voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Sf. Ioan din Bucureşti, pach. V, doc. 36. Qriig. rom. pecete aplicată. 149 Graiova, 1 septembrie 173 î Locuitorii din Polovraci reclamă administraţiei Olteniei că au venit „nemţii“ şi-i obligă a-şi lăsa locuinţele lor spre a se muta la mănăstire şi cer să fie lăsaţi în gospodăriile vechi, unde au o piuă şi o moară, care se risipesc prin strămutare. Prea cinstită chisarieească administraţie, preluminate măria ta prizăş, şi dumneavoastră pncinstiţi consiliari di...1 şif ...1 Cu acest plecat mimorial mă iăluesc mării tale şi dumneavoastră pre cinstiţi consiliari, pentrucă şădim la Polovraci pe moşii noastre, iar 1 Loc alb 332 .acu au venit nemţii de ne sparge casele şi ne duc la mănăstire şi munceşte săracii de noi, şi ne ia şi moşiile noastre, dar săracii de noi, casile noastre sînt, măria ta şi dumneavoastră, sînt dă la moşi, dă la strămoşii noştri, dă eîndu sînt făcute pe acel loc şi sîntem pământeni vechi. Ci ne jăluim mării tale şi dumneavoastră, să ni s facă dreptate, că noi, săracii de noi, dacă vom fi ca să mergem la mănăstire să şedem cu ţiganii, noi ne vom duce toţi în toate părţile ca nişte săraci, dăcît vom mărge să şedem cu ţiganii. Ci ne rugăm mării tale şi dumneavoastră, ca să fie cinstită porînca mării tale şi lu dumneavoastră să vă faceţi milă şi pomană să ne lăsaţi să şedem la moşia nostră, că noi sîntem 40 de case şi tot moşneni, şi încă măriia ta şi dumneavoastră am şi plătit să fac op...1 căii biserică şi să şedim pă moşia (mănă') 1 sti^ri'i), că noi măria ta şi dumneavoastră, avem şi cîti o moră şi cîte o pio, <şi) daca ne vom muta, acelea toate să vor prăpădi, şi noi săracii de noi, pentru acelea ne mănîncă nevoia. Ci de aceasta ne jăluim mării tale şi dumneavoastră, să vă milostiviţi spre nişte săraci ca noi, ca să avem dreptate. Ai mării tale şi ai dumneavoastră plecaţi: Danciul Cizmaş i Oprea Pădurescul, Ion. (Rezoluţie:) De la noi, chesar administraţie. * Dumneata vornice Bujorene, să cercetezi, şi de sînt aceşti jăluitori, moşneni, şi şăd la moşia lor, nu trebue să-i rădice să-i ducă la mănăstire la Polovragi, unde n-au moşie, ci să şază acolo la moşiia lor după -cum iaste porunca. Craiova, septemvrie) 1 dni, 1731 Şi fiindcă la catastif nu sînt serişi moşneni, dumneata să-ţi 1 ţi numele lor aici în scris fieştecare cu poroclea lui, ca să s domnului de Fechner, căpitan al ilustrului regiment de cuirasieri din Darmstadt, în garnizoană la Tîrgul Jiu. Ne reco- 334 mandăm cu toată cuviinţa bunelor sentimente şi înclinaţiuni ale excelenţei voastre şi rămânem, ale excelenţei voastre prea îndatorată şi prea ascultătoare slugi, I. baron de Czeika, general, G. de Vlasto, N. de Porta, G. de Baleanu, St. de Pîrşcoveanul Craiova, 11 noiembrie 1731 151 Craiova, 13 noiembrie 1732* Administraţia Olteniei porunceşte ruminilor din satul Păuşeştii de Otăsâu (Vilcea), dăruiţi o dată cu moşia de către Constantin Poenaru, mănăstirii Dintrunlemn, să se supună la toate îndatoririle cerute de stareţă, aşa cum au lucrat la vechiul stăpîn. Voao sătenilor de la satul Păuşeştii de Otăsău sud Vâlcea, care-sînteţi despre partea răposatului Costandi'n Poenariul ce au dăruit partea sa de moşie la sfânta mînăstire Dintrunlemn. Aici la noi, cbesariceasca-administraţie, au jăluit stariţa sfintei mănăstiri că de când s-au dat acea moşie pe seama mănăstirei, nici o ascultare nu daţi. Deci acum, cu aceasta vi să porunceşte, de acum înainte să' daţi ascultare şi să faceţi la mănăstire tot lucru, pecum aţi lucrat şi la mai sus numitul Poenari când au fost în viiaţă. Aşijderea şi lucru dupe urmă, care n-aţi făcut dupe datoria voastră, acum iară să lucraţi şi să vă aşezaţi cu mănăstirea, că fiind’ tot înpotrivnici, veţi face pe urmă toate făr* cîe voe. Craiova, noem 13 dni, 1732 G. Vlasto. I. H. Baro Dietrich Arh. St. Buc., Schitul Dintrunlemn, pach. XLIII, doc. 6 Orig. rom. 152 Craiova, 16 noiembrie 1732" Administraţia Olteniei face cunoscut egumenului mănăstirii Bistriţa că s-a încuviinţat să aibă un -număr de zece familii din oamenii ce vin dinspre „părţile turceşti", scutite de contribuţie trei ani, şi alţi trei ani cu impozite reduse, pe urmă la fel cu ceilalţi locuitori. Prea cuvioase sfinţi părinte, egumene bistrieene. Fiindcă la anul trecut cînd au fost aici măria sa directorul mare acest feliu familii zece şi să fie scutiţi de contri-buţion şi de toate alte rînduieli şi slujbe ale ţărăi, trei ani; iară de la trei ani înainte, 3 ani să plătească fieştecare familie cîte 5 florenţi contri-buţion, şi-ntr-acei 3 ani, trei ani să fie scutiţi numai' de lucrurile şi slujbele ţărăi, iară de la trei ani înainte pentru lucru, pecum şi de la 3 ani pentru contribuţion, vor plăti şi vor lucra ca şi alţi lăcuitori ai ţărăi. Şi acei oameni să rf-aibi slobozenie să-i iai singuri fără cît îi voi trimite eu prezesul şi de să va întîmpla vreunul de aceia să moară1, să va da altul în loc de nu va fi lipsă. Craiova, noem 16 dni, 1732 De 'bine voitor sfinţi tale, H. Baro Dietrich I. W. Vogt. G. Vlasto M. Glogoveanu Prea cuviosului sfinţ(it) părintelui egumen de la stînta 'mănăstire Bistriţa, cu sănătate să s dea la Bistriţa. Pentru oamenii de scuteală, dat zloţi 4 la cănţă- lărie. Arh. St. Buc., M-rea Bistriţa, pâ-ch. LXIII, doc. 296. O/rig. irorn., pecete aplicată. 153 mănăstiri în sîlă, iar sfinţiia sa părintele igumenul au fost făcut ştire la prea cinstita administraţie. Prea cinstita administraţie iar s-au milostivit şi au trimis la dumnealor cinstiţii vornici ai judeţului, Mihai Săulescu şi cu tovaroşul dumnealui ca să ne plătească 336 sfinţia sa igumenul cosă tura, şi fînul să fie pe sama sfintei mănăstiri. Noi iar fiind oameni făr’ de nici o ispravă n-am vrut să ne dăm ascultării ci ne-am pus de am mîncat fînul iar în sîlă ; sfinţiia sa părintele igumenul iar a do oară au făcut ştire iar la prea cinstita administraţie. Prea cinstita administraţie s-au milostivit şi au dat răspuns la dumnealor cinstiţii vornici ai judeţului, dumnealui Matei Bălcescu şi dumnealui Ghiorghie Arnăutu, tovarăşu dumnealui, şi dumnealui vornicul Matei după ce au luat acea poruncă de la prea luminata administraţie, dumnealui au venit aici la Polovragi şi au trimis dumnealui şi ne-au adus^făr* de voia noastră şi ne-au pedepsit şi ne-au bătut după cum au fost porunca de la prea cinstita administraţie. Iar noi după aceia am căzut la sfinţiia sa părintele igumenul cu mare rugăciune ca să ne lase să plătim cu bani acele livezi ce le-am fost cosît în sîlă, însă faleia cîte bani 66, să avem a-i da banii făr’ de nici o lipsă de astăzi pîn’ într-o săptămînă, iar nedînd banii să aibă sfinţiia sa voe să trimiţă vătăşăl al dumnealor cinstiţii vornici şi toată cheltuiala şi trapădul să fie tot de la noi. Şi (pentru) mai adevărata credinţă am iscălit mai jos ca să să crează. FevCruarie) 17 dni, leat 7241 <1733> (Urmează 13 semnături) Arh. St. Buc., Schitul Polovraci, pach. XV, doc. 19 Orig. rom. ' 154 (Cnaiova,) 18 februairle (1733^ Administraţia Olteniei porunceşte „vornicilor de judeţe" să nu mai îngăduie ca locuitorii să ţie luaţi la muncă fără plată de către funcţionarii administrativi. Aceste porunci s-au scris la cîte 5 vornici Cinstit dumneata vorniee (N), aici la noi chesariceasca administraţie s-au înţeles cu jalbă de la multe locuri, cum că nu să ţiri acelea care sînt oprite de la măriia sa mai marele nostru derector şi poruncite de la noi, adecă lucrurile şi elăcile ale dumneavoastră vornicilor, ale ispravnicilor, ci încă să întind şi pîn’ la vătăşăi de să fac în cinste, care cade foarte cu greu lăcuitorilor. Pentru aceia, acum tare să porunceşte ca nu numai dumneata şi ispravnicii şi vătăşăii de plasă să fiţi opriţi de tot, de acest feliu de lucruri fără plată, să fiţi opriţi, ci să publicălueşti la toţi lăcuitorii judeţului ca să ştie- să nu lucreze la nimeni fără plată, fără porunca aceştii chesariceştii administraţii, că oricare va face înpotriva aceştii 'porunci şi va pune pe cineva să lucreze fără plată, să ştie că aceia să va globi la fişquş cu acea gloabă cu care să va cădea după fapta lui şi din simbria lui să vor plăti acele zile de lucru lucrătorilor. Aşijderea să publicălueşti la toţi lăcuitorii acelui judeţ care vor avea judecăţi de moşii, ţigani, vii, mori şi de datorii, mai mult decît pin’ la o sută de lei, să vie la această chesariceasca administraţie să să judece, iar care vor avea judecăţi de dobitoace şi de alte lucruri mai mici, să-i judecaţi dumneavoastră vornicii cărora le auziţi jălbile şi le faceţi drept- 22 - c. 1812 337 tate ca să nu vie totdeauna la noi cu jalbă şi cu memoriale. Iar cînd nit vor fi odihniţi pe judecata dumneavoastră, atunci pot să facă apelaţie aici la ches ariceasca administraţie. Şi să aveţi dumneavoastră grijă ca să nu vie totdeauna cu jăilbi la noi' pentru acel fel iu de lucruri mici. Fev(ruarie) 18 Salhauzen 1 G. B. Vlasto I. V. De Fogt1 2 Muzeul Brukenthal, Sibiu, Fondul Benigni, m. 75Î./205, f. 81 Copie contemporană. 155 12 aprilie 1733* Constantin Mavrocordct, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Cîmpulung să stăpîneascâ pe toţi rumînii din satul Izvorani (Muscel) „care se vor fi trâgînd din Joachim şi din Manea, feciorul Neacşului", împreună cu două delniţe, iar dacă ei au ceva împotrivă să se prezinte la judecata divanului Cartea mării sale Io Costandin Nicolae voevod de stăpînirea ru~ mînilor din Izvorani. Ap 12 dni 7241 <1733) Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolae voevod i gospodin zemle Vlahsooe. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi sfinţii şi dumnezeeştii mănăstiri Cîmpulungul şi părintelui egumen chir Vasilie, ca să stăpînească cu bună pace pe toţi rumînii mănăstirii din satul Izvoranii ot sud Muscel, anume Voico cu feciorii lui i Gheorghie, feciorul lui1 Gligorie, tratele lui' Voico, şi pe toţi alţi- rumîni carii să vor fi.1 tră-gînd din Ioachim şi din Manea, feciorul Neacşului, însă fiind adevăraţi rumîni ai mănăstirii şi 2 delniţe din Izvorani. Pentru că la domnia mea au făcut jalbă părintele egumen de la Cîmpulung, cum că fiind acestea toţi rumînii ohafonici ai mănăstirii, daţi danie de răposatul Matei voevod,, nu vor să dea nici un feliu de ajutoriu mănăstirii ci să supun pe la unii şi pe la alţii şi mănăstirea iaste păgubaşă de ajutoriu şi de fo- losul lor. Drept aceia am dat cartea domnii mele ca să stăpînească siîrita mănăstire toţi rumînii ce scrie mai sus ca pe nişte rumîni ohabnici ai mănăstirii şi cu doao delniţe din Izvorani, cu bună pace şi nesupăraţr de nimeni. Iar de vor avea ei niscai direse pentru rumîniia aceasta, a nu fi rumîni, să vie aici de faţă înaintea domnii mele să să îndrepteze. că aşa iaste porunca domnii «mele. I (ipsravnic) sam rece gospodstva mic Ap 12 dni, 7241 <1733) Acad. R.P.R., pach. MCCCCXLIII, doc. 128. Copie rom. 338 1 Corect : Salhauser» 2 Corect: I. W. de Vogi # 156 (Bucureşti,) 13 august 1733 Grigore Ghica, domnul Ţârii Romineşti, porunceşte căpitanilor de la Hodivoaia, Alboteşti şi Lichireşti să dea ajutor epitropului mănăstirii Colţea ca să-şi siringă dijma de la moşiile ce sînt pe acolo Matît de la ţăranii mărgineni cit şi de la turci, deplin după obiceiii", sub ameninţarea că vor împlini de la ei f Milostiiu boji'iu Io Grigorie Ghica voevod i gospodin zemle Vlah-scoe. Pis ah gospodstvo mi slugilor domnii mele căpitan de la Odivoe i căpitan de la Alboteşti i căpitan de la Lichireşti. Către aceasta vă face domnia mea în ştire, viind acii chir Trandafir, epitropul sfintei mănăstiri Colţea, ca să-şi strîngă dijma după moşiile mănăstirii ce sînt pe acolo, iată că vă poruncim domniia mea să căutaţi să-i fiţi de ajutoriu pîn’ va strînge toată dijma după la oricarele va fi avînd bucate arate pă moşiile mănăstirii, atît de la ţărani i mărgineni cît şi de la turci, deplin după obiceiu, să nu care cumva să i să pricinuiască vreo pagubă. Că de vom înţălege domnia mea că nu i-aţi dat ajutor ca să-şi strîngă dijma pîn’ la una de la tot omul, să ştiţi că nu numai vă vom pune domnia mea de veţi înplini de la voi, ci veţi avea şi scîrbă de către domnia mea, să nu socotiţi într-alt chip. Tolico pisah gospodstvo mi.1 Avgust 13 dni, leat 7241 <1733) Io Grigorie Ghica voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel logofăt Acad. R.P.R., padi. GCCLXVII, doc. 54. Orig. rom., pecete aplicată. 157 {Craiova,) 4 noiembrie {1733) Cancelaria administraţiei Olteniei menţionează că s-a trimis ordin locuitorilor de la Gogoşi să care finul şi să lucreze la ce-i va pune stă-pîna moşiei, Maria spâtăreasa, iar pentru locuitorii de la Breasta s-a dat poruncă să facă arătură stâpînului, Constantin Argetoianu. Noemlhm de Fogt1 2 Muzeul Brukenthal, Sibiu, Fondul Benignii, nr. 75 f/205, f. 35 Copie contemporană. 1 Porunci similare din anii 1732 şi 1739, ibidem, pach. GCCLXVII, doc. 51, 61. 2 Corect: I. Wilhelm de Vogi 339 I 158 (Bucureşti,) 12 ianuarie 1734 Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte judeţului de la Qîmpulung şi tuturor oamenilor care au vii pe dealul Topolovenilor să nu mai vîndâ vin în cîrciumi pe moşia mănăstirii Nucet, care nu-l poate desface pe al ei. •j\ Milostiiu bojiiu Io Grigorie Ghica voevod i gospodin. Pisah gos-podştvo mi, ţie judeţ de la Cîmpulungu, şi voao tuturor oamenilor carii aveţi vii în dealul Topolovenilor. Către aceasta vă fac domnia mea în ştire, pentru că aici la domnia mea să jălui părintele egumenul dă la Nucetu zicînd cum că aţi pus toţi vin pe la crăm'ile voastre, pe moşiia sfinţii mănăstiri, dă să vinde vin, şi vinul mănăstirii nu să vinde. De care lucru*iată că vă poruncescu domnia mea să căutaţi să nu mai puneţi vinu pe moşiia sfinţii mănăstiri să vindeţi, după cum şi hrisoavele altor răposaţi domni arată avînd obiciai, voi să nu vindeţi, fără numai vinul mănăstirii. Pentru care poruncesc domnia mea să urmaţi poruncii domnii mele, nimini eu împotrivire să nu stea, că mai făcînd egumenul jalbă că nu vă supuneţi poruncii domnii mele, şi tot să -vinde vinul vostru, să ştiţi că veţi petrece scîrbă de către domnita mea, pentru că voi n-aveţi nici o treabă. Că asa iaste porunca domnii mele. Tolioo pisah gospodstvo mi. Ghen Io Grigorie voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel logofăt Arh. St. Buc., M-rea Nucet, pach. XX, doc. 72. Orig. rom., pecete aplicată. 159 (Bucureşti,) 12 maitie 1734 Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte locuitorilor de pe moşiile mănăstirii Colţea: Stelnica, Lichireşti şi Stanomireşti, să dea „dijma şi zeciuiala deplin după obiceiurt şi să presteze clacă cu plugurile primăvara şi toamna. f Milostiiu bojiiu Io Grigorie Ghica voevod i gospodin vsei zemli Ungrovlahiiscoi. Voao tuturor celor ce şădeţi pă moşiile sfintei: mănăstiri Colţii, a Stelnieii şi a Lichireştilor şi a Stanomireştilor şi Tigoiul i moşiile de la Brăila l, atît slujitori, cit şi alţii, dă vă hrăniţi pă iale şi pă uscat şi pă apă şi nici un folos mănăstirea şi spitalurile cu bolnavii săraci dă la voi nu are. De care iată că vă porunceşte domniia mea voao tuturor acestora, cari şădeţi pă moşii denpreună cu dobitoacele voastre şi vă hrăniţi pă dînsele, să vă daţi dijma şi zeciuiala dăplin după obiceiu, den toate bucatele voastre şi du pă uscat şi du pă apă 1 De la „Stanomireştilor..." scrise ulterior. 340 şi cu plugurile voastre cîte să află, să faceţi clacă mînăstirii, acum dă primăvară dă mălaiu, cum şi dă toamnă dă grîu, căci aceste moşii sînt date danii dă răposaţii ctitori, pentru ca să fie dă folosul mănăstirii şi pentru ajutoriul şi hrana bolnavilor săraci den spitalurile acestii sfinte mănăstiri. Ci voi şăzînd şi hrănindu-vă pă dînsele, după cum vă porunceşte domniia mea, aşa să faceţi, că nesupuindu-vă poruncii domnii mele vă veţi pedepsi. I(spravnic) sam rece gospodstva mi. Mart 12 dni, leat 7242 <1734) Io Grigorie voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel logofăt Acad. R.P.R., pach. CCCLXVII, doc. 183. Orig. rom., pecete aplicată. 160 ^M-rea Cozia,) 20 martie 1734 Egumenul mănăstirii Cozia cere administraţiei Olteniei să se îngăduie de către organele administrative ca îngrijitorul viei de ta Gîrdesti şi morarul de la moara de pe apa RîmniCului să fie lăsaţi la treburile lor, căci altfel ambele se pustiesc spre paguba mănăstirii Prea cinstită chesariceaseă administraţiio, cu căzută plecăciune. înştiinţez pă măriia ta şi pă dumneavoastră că avînd mănăstirea o viişoairă la Gîrdesti, sud Viîlcea, cumpărată de cîţiva ani de la nişte moşneni de acolo, iar loc înprejurul viei n-au fost cumpărat ca să putem ţinia vreun megiiaşi din alt sat să poarte grijă de vie şi văzînd că acet moşneni1 alt om strein, între ei, pentru strîmteala locului1, nui îogăduesc, am tocmit unul, moşnen diotr-aceia care iaste mai1 sărac de cît toţi, ca să poată asculta să poarte grija de viişoara, dar pentru podvoade şi supărările satului nu poate griji de vie, ei stă de trebile satului şi viişoara să va pustii. Aşijderea avem o moară în rîul Rîmnicului, iar fiind comanda aproape, iau murariul totdeauna la slujbe şi lucrări şi la forcipan 1 şi la dumnealui comendaşul la ce ar trebui şi stă moara pustie, cît sîntem numai cu cheltuiala şi paguba. Pentru aceasta ne rugăim să fie milai măriei tale şi a dumneavoastră, să porunciţi dumnealor vornicilor pentru acel sărac de viariu şi morariu să aibă pace de podvoade şi alte lucruri, că contribuţionul după obicei îşi dau, ca să nu ni să pustiiască viişoara şi moara. De aceasta cu genunche plecate ne rugăm mării tale şi dumneavoastră, iar mila şi darul prea sfintei troiţe să fie măriei tale şi dumneavoastră pururea de bună pază. Mart 20 dni, 1734 Al mării tale şi al dumneavoastră plecat slugă rugătoriu de sănătate. (Rezoluţie :> Ghenadie igum 6 dni 1734 Salhausen collo(nel) * G. B. Vlasto M. D. Vogbt1 St. Pîrşcoveanul 5 dni. Cartea mării sale răposatului Io Mi'hai’ Raeoviţă voevod asemenea întăreşte, însă clacă zice să facă şase zile într-un an, vin să nu vînză nimeni şi streinii ce vor ţinea vite şi stupi pe moşie, să plătească suhat. Arh. St. Buc., Ms. 256 (Condica m-rii Radu-Vodă), f. 706—706 v. Copie rom. Administraţia Olteniei dă carte de încuviinţare consilierului Ştefan Pîrşcoveanu să stăpînească pe mmînii din Grozăveşti (Romanaţi), împreună cu toate părţile lor de moşie, care la încercarea de a se elibera au fost „rămaşi de lege". Dăm această carte a noastră a chesariceştii administraţiei dumnealui prea cinstitului Ştefan Pîrşcoveanului de la această chesariceaiscă administraţie consilieriu, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni pe rumînii den satul Grozăveştii sud Romanaţi, anume: Radul, Stan, Răduinea, oare sîntu fraţi clte trei, nepoţii lui Stroe pîrcălabul şi David, Radul, Stroe, Vladul care sîntu fraţi cîte patru, feciorii lui Răduţ şi ai' Gugei şi Sandul, feciorul Stoicăi, nepot de frate celor patru fraţi mai sus numiţi şi Radul fecior Jătei, nepot lui Bărbăteiu, şi iar Radul, feciorul Stoicăi Gorun, cu toţi copiii lor cîţi vor avea şi cîţi de acum înainte le va da dumnezeu. Care aceştia sîntu afară den rumînii care sîntu fugiţi tot den satul Grozăveştii, împreună cu toate părţile lor de moşie din hotarul Grozăveştii de peste tot hotarul cit au stăpînit părinţii dumnealui şi dumnealui de acum înainte cu bună pace. Pentru că aceşti rumîni mai sus numiţi cu părţile lor de moşie sîntu de la neamul dumnealui încă mai denainte vreme, că au fostu daţi de zestre de jupîneasa Păuna, pe care au ţinut-o răposatul Preda Brînco- Mai 17 dni leat 7242 <1734) (Adaos :> 163 Craiova, 21 mai 1734 343 veanul; fii-sa Ancuţii, pe care au ţinut-o Iorga postelnicul, moşul dumnealui: zisului consilieriu, după cum am văzut şi noi acea carte cu care i-au dat zestre încă pe părinţii acestor rumîni împreună cu alte moşii, rumîni şi ţigani, întărită cu pecetea şi iscălitura dumneaei şi cu alte mărturii iscăliţi îotr-înisa, scrisă de la anul 7163. Şi după aceia, acel sa;t Grozăveşti! cu rumînii au rămas de l-au stăipînit răposatul dumnealui Preda Pîrşco-veanul cluceriul, tatăl dumnealui mai sus-numitul consilieriul, şi dumnealui Preda Pîrşcoveanul iar l-au dat zestre surorii dumnealui jupînesei Asprei, pe care au ţinut-o Tanasie Păuşăscul şi în urmă au rămas la fiica dumnealor jupîneasa Stanca ce au fost vară primare mai sus zisului dumnealui consilieriului Pîrşcoveanul, pe care au ţinut-o răposatul Gligorie Greceanul. Şi fiindcă mai sus zisei jupânesei Stancăi nu i-au rămas copii pe urmă, au rămas moşiia Grozăveştii şi cu rumînii. mai sus numiţi de i-au stăpînitu dumnealui consilieriul Pîrşcoveanul pînă la vremea răzmiriţii, după cum $-au văzut de la doao atestaţionuri, una de la anul 7234, alalta de la anul 1732 în care sîntu iscăliţi boiari şi alţi oameni de acolo înprejureni cărei au ştiut că i-au stăpînit neamul şi tatăl dumnealui consiliariului Pîrşcoveanului şi dumnealui tot cu bună pace. Iară de la răzmiriţă încoace nefiind cartea acea veche a mai sus-ziseî jupînesei Păunei cu care au dat zestre fie-sa, dumneaei Ancuţei, la dumnealui consilieriul Pîrşcoveanul, s-au sculat ei de au zis cum că nu sînt rumîni ci sînt moşneni ei înpreună cu moşiia lor de acolo den Grozăveşti,. Pentru care căutînd judecată şi dreptate totdeauna mai sus pomenitul con-silieriul Pîrşcoveanul la administraţiile care au fost într-această chiseri-cească Valahie, nu s-au putut isprăvi lucrul, dîndu-li-să lor vreme şi soroc ca să-şi aducă scrisori au alte dovede şi mărturii ca să dovedească şi să arate cum că nu sînt rumîni înpreună cu părţile lor de moşie. Şi ei n-au putut aduce niciodată, nici scrisoare, nici mărturii cum că nu sîntu rumîni înpreună cu părţile lor de moşie, fără' cît şi mai ’naimte şi acum, moşnenii ce sînt aicea mai jos numiţi den Grozăveşti au adus o carte a Radului vodă de la anul 7129 care au fost mai vechiu decît cartea aceea de zestre a mai sus zisei jupînesei Păunei cu 38 de ani. Cu care carte de cînd i-au stăpînit neamul şi părinţii dumnealui consilierului Pîrşcoveanul şi dumnealui, sînt 75 de ani trecuţi, şi rumînii cu mijlocirea acelui hrisov al Radiulur vodă vrea să1 să facă că sînt şi ei moşneni', precum mai nainte; la celelalte administraţii, cu acel hrisov vechiu, rumînii ou moşnenii den Grozăveşti să unise şi vrea să să facă şi ei moşneni. Iară moşnenii vă-zînd că rumînii vor «să le împresoare şi den părţile lor de moşie, nu s-au îngăduit, ci au căutat să mărturisească adevărul. Careî acum viind aceşti rumîni mai sus numiţi înpreună cu oamenii' moşneni de acolo den Grozăveşti şi cu alţi înprejureni înaintea noastră a chesariceştii administraţiei de au stătut de faţă cu dumnealui mai sus zisul consilieriul, şi cercetîndu-se lucrul şi zicîndu-li-să rumînilor ca să scoaţă nescai cărţi au să arate nescai dovede cum că n-au fost nici sînt rumîni şi ei n-au avut nici1 scrisori, nici să aducă mărturii cum că nu sînt rumîni, numai zicea cu gura că nu sînt rumîni. Jară dumnealui consilieriul Pîrşcoveanul scoţînd scrisorile ce scriu mai sus şi mărturisind şi moşnenii de acolo den Grozăveşti precum şi alţi oameni înprejureni cum că îi ştiu că au fost şi sînt rumîni cu adevărat, eî eu părţile lor de moşie den Grozăveşti şi i-au stăpînit dumnealui mai sus-numitul consilieriu şi neamul şi 344 părintele dumnealui tot cu pace. Şi fără aceasta ca să să afle şi să să* descopere lucrul cu adevărat mai1 bine, am dat lege la 7 oameni, anume r Cîlţea de ani 65, Stan de ani 63, Pavel de ani 55, Vladul de ani 36, cărei sînt moşneni cu moşie den satul Grozăveştii şi Vladul pîrcălabul de ani 5& moşneani de la Deoşti, Dumitraşco ceauşul de ani 70 şi Balasache pîrcălabul de ani 70, moşneni den Ghizdăveşti, fiindcă părinţii acestora au trăit cu părinţii rumînilor şi ei au trăit cu dînşii de s-au ştiut toarte bine, de s-au jurat aici la Craiova în biserica ceastă mare cu mîinile pe sfînta evanghelie cum că ştiii cu adevărat că aceşti oameni mai sus numiţi, cu părţile lor de moşii den Grozăveşti, sîntu rumîni adevăraţi dumnealui-consilieriului Pîrşcoveanul şi au auzit de la părinţii lor şi de la alţii că i-au stăpînit neamul şi tatăl dumnealui şi dumnealui pînă la vremea răzmiriţei, fiindu la jurămîntul lor de faţă şi rumînii mai sus numiţi. Şi de la noi chesariceasca administraţie au fost rînduit dumnealui' Negoiţă por-tariul şi despre partea dumnealui consilieriului Pîrşcoveanul au fostu rînduiţi dumnealor Toderaşco Fărcăşanul şi Tudor Berindeiu pînă au făcut jurămîntul. Deci după aceste dovede care s-au văzut mai sus arătate cum că sîntu cu adevărat rumîni cu părţile lor de moşie dupe dreptate, dăm şi întărim cu această carte a noastră a chesariceştii administraţii, dumnealui prea cinstitului consilieriului Ştefan Pîrşcoveanul şi coconilor dumnealui cîţi dumnezeu îi va da, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni pe aceşti rumîni mai sus numiţi precum şi pe acei fugiţi deaca se vor găsi, cu toţi feciorii lor cîţi vor avea şi cîţi să vor trage dentr-înşii şi cu toate părţile lor de moşie den satul Grozăveştii sud Romanaţi cu bună1 pace de acum’nainte. Datu-s-au în Craiova, mai 21 dni, 1734. Salhausen collo(nel) G. B. Vlasto, 4. B. Viechtern, I. W. D. Vogtt Arh. St. Craiova, pach. CCIV, doc. 17. Orig. rom., pecete timbrată. 164 Craiova, 31 decembrie 1734 Dumitru din Seaca (Mehedinţi) reclamă administraţiei Olteniei că fiind el răscumpărat de rumînie de la boierul Radu Năsturel, este asuprit de stareţa mănăstirii Dintrunlemn, care vrea să-l rumîneascâ, si cere să i se judece pricina. Prea cinstită chiesaro-crăiască administraţie, Cu plecat memorial jăluescu prea cinstitei administraţii că fiind moşii noştri rumîni la dumnealui răposatul Radul Năsturel, ce sînt acel neam de boiari peste Olt, au fost mersu un unchiu al nostru anume Stan,, feciorul lu Bratie de la Seaca den Mehedinţi, de s-au rugat de stăpînul nostru cel mai sus numjt boiar, ca să dea bani să ne răscumpere şi boiarul pentru pomana au făcut bine dă au luat bani şi ne-am răscumpărat, după cum va vedea prea cinstita administraţie şi copiia ce iaste scoasă după zapisul de răscumpărare den cuvînt în cuvînt. 345 Acum sfiinţiia sa maica stariţa de la sfînta mănăstire Deunlemnu, şăzînd eu tot Într-acel sat în Seaca de unde am fost mai’nainte şi ne-vrînd ca să fugă nici părinţii miei nici alţii, pe cum au fost fugit alte rude ale mele, să apucă de mine să mă rumîneaseă. De care eu mă rog milii milostivirii prea cinstitei administraţii ca să se facă o luminată carte la sfinţiia sa să vie aici de faţă şi de are niscareva scrisori ca să stea înpotriva scrisorilor mele şi să fie mai bune, atunci mă va da prea cinstita administraţie rumîn ohabnec, iar dă nu, mi să va face şi mie o luminată carte a prea cinstitei administraţii dă voi avea pace, că nu iaste cu direptate să fiu şi prădat cu bani şi să rămîiu şi robu. De aceasta supăr prea cinstita administraţie şi cu toată plecăciunea rămîiu al prea cinstitei .administraţii prea plecat. Dumitru ot Seaca sud Mehedinţi Craiova, dic Dumneavoastră vornicilor din sud Vîlcea, să daţi porunca cu tărie acelor sate ale mănăstirii, adică satului Arceştii şi Costeştii, ca să lucreze *la mănăstire cîte 52 de zile, au să dea suhat de vite şi dijmă din bucate-şi aşa nu vor lucra, la aceasta cum să vor putea ajunge ei cu igumenul mănăstirii şi aşa iaste obiceiul mănăstirilor. Iar pentru satul Furnigarii, sfinţiia ta părinte igumene bistricene, aceia nu pot să lucreze mănăstirii, că ei au supărare cu purtarea forşpanului, iar dijma şi suhat să dea după obiceiu. Iar pentru moşiia Gura Suhaşului de la Ocnă a mănăstirii, ce zici sfinţiia ta că ai înţăles cum că va să să despartă de ocnă, ci pofteşti acei * oameni ca să lucreze mănăstirii după cum ai hrisoavele voevozilor, noi: aceasta nu ştim, fără cît numai să ne aduci acel hrisov să-l vedem. In Craiova, fev(ruarie> 2, leat 1735 Salhausen collo(nel> G. B. Vlasto, I. W. D. Vogtt, Ştefan Pirscoveanul’ Arh. St. Buc., Ms. 193 (Condica m-rii Bistriţa), f. 105 v—106 v. Copie rom. 167 (Bucureşti,) 1 martie 1735 Grigore Ghica, domnitorul Ţării Romîneşti, întăreşte mănăstirii Radu-Vodă dreptul de monopol asupra vinului şi a mărfurilor de băcănie pe moşia ei din Bucureşti. t Cu mila lui dumnezeu Io Grigorie Ghica voevod şi domnu a, toată Ţara Rumîneaseă. Dat-am domnita mea această poruncă ai domnii: mele, sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri ce să numeşte Radul-Voevod care * este aici în oraşul domnii mele în Bucureşti, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul al prea sfintei şi de viiaţă începătoare şi nedespărţite-Troiţe, şi părintelui Parthenie egumenul de la aceastăşi mănăstire, ca să fie volnecu eu această carte ,a domnii mele, cîţi oameni vor fi şăzători * pe moşiia sfintei mănăstiri ce are aici în Bucureşti să nu-i îngăduiască; nici pe unul a vinde vinu al lor pre la casele lor, făr’decît numai care* 348 om va lua voe de la egumenul ca să vînză vinu la casa lui,, să aibă .a da măoăstiirii' chirie, de bute cîte taleri unul, au de va vrea să vîmză la -casa lui vinu într-un anu cîte o bute de vinu al mănăstirii, într-acestaşi chip să fie slobod a-şi vinde vinu la casa lui, iar făr’ dă ştirea şi voia igumenului, nimenea să nu fie volhec a-şi vinde vinu la casa ltti pre pământul mănăstirii, măcar că mahalagii zicea că acest obiceiu n-au avut ei ca să dea pînă acuma leul de bute. Dar igumenul dîndu jalbă ca aceasta precum şi alte mănăstiri ce sînt aici în oraşul domnii mele în Bucureşti, cîţi oameni să află şăzători pe locul mănăstirirescu, cîte un leu de bute, toţi dau cei ce vînd vinu, după cum am văzut domniia mea şi teistamentuirile acelor mănăstiri, deci, avîndu celelalte mănăstiri obiceiul acesta, a lua de la tot omul ce vinde vinu pe locul mănăstirescu, cîte un leu de bute, am socotit domniia mea a fi cu cale şi această mănăstire, să aibă acest obiceiu, de vreme că ei1 să hrănescu pe locul mănăistirii. Aşijderea să n-aibă nimeni voe să vînză bucate de băcănie pre la •casele lor, ci să s vînză marfă numai la băcăniia mănăstirii ce are pe moşiia sa, ca să s poată trece marfa de băcănie cîtă va fi a mănăstirii. Iar pre carii din mahalagii i-ar afla igumenul că vîndu vinu al lor făr’ de ştirea şi voia , au vîndu marfă de băcănie neascul-tîndu de porunca domnii mele, pentru unii ca aceia să aibă igumenul a face ştire la cinstitul şi credinciosul boerul domnii mele vel agă, şi dumnealui dupe la acei oameni cărei nu vor băga în seamă porunca domnii mele dupre cum scrie acest al nostru testament, să împlinească tot, pînă la un banu, şi pentru nesupunerea şi neascultarea lor, să le vie de hacu. Intr-alt chip să nu fie, că aşa est© porunca domniei mele. Intr-alt chip să nu fie, si însusi am zis domniia mea. Mart(ie) 1 dni, leat 7243 <1735) Am citit şi eu această copie şi iaste întocmai din cuvînt în cuvînt dupe condica veche a sfinţii mănăstiri. Petrache clucer Această cooie s-au scos după condica sfintei mănăstiri întocmai, de Chiriţă logofeţelul sfintei mănăstiri Radu-Vodă. Az Chiriţă logofeţel 23 dni, leat 7243 <1735). Milostiiu bojiiu Io Grigorie Ghica voevod i gospodin. D'avat gos-podstvo mii sie poveîenie gospodstva mi sfinţii şi duimnezeştii mănăstiri Rîm hrănească pă moşiile mănăstirii, ca să-şi ia mănăstirea veniitul după obiceiu. Şi cîndu s-ar pune vin de al mănăstirii să s vînză, să nu fie volnic altcineva să pue vin să vînză. Iar cînd nu s-ar vinde vin al mănăstirii verice oameni ar vinde să aibe a dare de bute de vin po taler 1. Drept aceia poruncescu domniia mea tuturor cîţi veţi fi şăzători pă moşiile mănăstirii ce scrie mai sus, toţi sâ -aveţi a urma poruncii domnii mele, dîndu-vă sohatul şi dijma după obiceiu, că aşa iaste porunca domnii inele. I i(spravnic) saam rece gospodstva mi. Procit vel logofăt Arh. St. Buc., Ms, 724 (Condica m-rii Rîmnicu Sărat), f. 580 v—581. Copie rom. 350 170 Craiova* 9 mai 173$ Rezolvarea neînţelegerilor mănăstirii Surpatele cu rumînii de pe moşia Vulpeni, stabilindu-se pentru viitor în amănunt obligaţiile de clacă ale acestora. Din porunca prea cinstitei chesaro-crăieştii administraţiei. Avînd cuvioasa stariţa Elisafta de la stînta mănăstirea Surpatele multă pricină cu rumînii care şed la rnoşiia Volpenii şi cu ceilalţi săteni de acolo, cum că de la un an încoace au stătut ei înpotrivire de n-au lucrat ce au fost tacsa, după rînduiala şi obiceiul ce au avut ei şi după cum iaste porunca prea înălţatei cărţi şi fiind de faţă înaintea noastră stariţa înpreună cu rumînii şi cu ceilalţi săteni, am cercetat lucru cu amăruntul şi am dovedit cum că rumînii mănăstirii şi cu ceilalţi săteni au stătut înpotrivă şi n-au lucrat după poruncă. Şi au avut obicei1 ca să ducă la mănăstire, din an în an, dini grîuf mănăstirii obroace o sută şi acelea nu le-au dus. Şi fiindcă au dat stareţa din grîul mănăstirii' obroace 20 de au dus grîu cu chirie la mănăstire, să aibă pîrcălabul cu rumînii i cu ceilalţi săteni a da acest grîu obroace 20 la sfînta mănăstire să-l pue la loc, pentru căci n-au dus ei griul. Şi iarăşi să mai dea Ilie' 9 obroace de grîu care l-au fost luat din griul mănăstirii fără de ştirea maicăi stariţăi; iar pentru clăi 4 de fîn ce n-au fost cosit ei în anul trecut, au căzut cu rugăciune la stariţa, fiind înaintea noastră şi le-au ertat finul, (măcar) că dreptatea aşa au ajunsu pentru acele 4 clăi ce nu le-au făcut la acel an trecut, acum la acest an viitor să cosască 6. Dar căzînd pîrcălabul, rumînii i cu ceilalţi săteni cu rugăciune la cuvioasa stariţa, înaintea noastră, i-au ertat şi acest fîn au spus cuvioasa stariţa cum că la datul de socoteala sfintei mănăstiri ce au dat la prea cinstita administraţie, ar fi pus acest fîn în compot1 socotindu-să în bani gata, ci cu acest fîn să se descarce la alt compot că l-au ertat, iar grîu ce scrie mai sus, să-l dea. Aşijderea şi de acum înainte s-au făcut aşezămînt şi s-au hotărît ca să lucreze sfintei mănăstiri (acestea^) : să facă toţi cu plugurile clacă,, arătură de primăvară o zi şi de toamnă iar să facă clacă cu toate plugurile arătură din grîu 2 zile ; şi grîul, orzul, ovăzul i meiul cît va fi arat cu plugurile de clacă şi cu ale mănăstirii, să secere rumînii i eu sătenii cîte trei zile, iară ce va mai trece să să dea la săcerători, (numai) ei să-l care la arie, iar de treerat să treere o parte rumînii i sătenii, iar 2 părţi să să dea în treerişte şi să-l bage în gropi rumînii i sătenii, pecum şi porumbul cît să va ara cu claca i cu plugurile mănăstirii, ei să-l pră-şască, să-l culeagă, să-l pue în pătule şi în toţi anii să ducă la mănăstire cîte o sută obroace grîu de al mănăstirii şi să facă trei oameni o clae de fîn să fie de...1 2 stînjimi de largă1 şi de naltă pe potriva ei, ca să nu să strice. Viia de la Vulpeni numai să o tae stariţa, iar săpatul de primăvară, hărăcitul, plivitul i prăşitul de vară şi îngrăditul, ei să le lucreze deplin. 1 Computus = socoteală. 2 Loc ailib. 351 Carăle mănăstirii să le dreagă ei, lina şi brînza mănăstirii să o ducă ei la mănăstire. Alte lucruri ce scrie mai sus aşa s-au hotărît ea să le facă rrumînii mănăstirii şi cu ceilalţi oameni din sat pe deplin, iară mai mult decît atîta să nu mai aibă supărare de la stariţa sau de la maicile sfintei mănăstiri Surp aţele. ' Iar oamenilor care vor fi pe acea moşie şezători, rumînii şi altor săteni ce mai sînt, de la nici unele să nu le ia mănăstirea dijmă. Deci pentru această aşezare am dat această carte a noastră la sfinţiia sa cuvioasa stariţa, ca să aibă a căuta aceste lucruri la rumînii mănăstirii i la sătenii din Vulpeni, ca să înplineaseă toate la vremea lor, iar mai multă supărare să nu le facă. Şi pentru livezile, fînurile pe unde să fac pe moşie, îritîi să-şi facă oamenii claca mănăstirii ce scrie mai sus şi să-şi facă mănăstirea fîn pe cît va fi de trebuinţă şi ce va rămînea atuncea în urmă să-şi cosască fîn şi pentru trebuinţa lor, iar să nu fie slobozi .mai’nainte a începe să cosască. Craiova, mai 9, 1735 1 Arh. St. Buc., Schitul Surpatele, pach. X, doc. 18. Copie rom. 171 (Craiova,) 15 iunie 1735 Rumînii din satul Orlea, siliţi de către administraţia Olteniei, dau zapis egumenului mănăstirii Cozia de obligaţiile de clacă pe care şi le asumă, făgăduind că le vor respecta. Adecă noi satul Orlea, dat-am zapisul nostru la mîna sfinţiei sale •părintelui igumenului Ghenadie şi sfintei mănăstiri Coziei, precum să se ştie că şezînd noi pe moşiia Orlea, noi şi părinţii noştri ne-am hărănit pe această moşie bine, avînd loc din destul de arătură şi de păşunea vitelor şi de fîn, încă rămîne moşie trei părţi şi mai mult, nelucrată. Deci pentru suhat au fost părinţii noştri, cu un zapis de la igumenul Grigorie, aşezaţi să dea pe an taleri 28, iar alt zapis la părintele egumenul Serafim, să-i dăm pe an pentru suhat taleri 25 şi să închidem ariia mănăstirii şi să dăm 170 oca de peşte sărat şi cu alt zapis la părintele egumenul Ilarion ca să dăm pentru suhat taleri 17 şi peşte sărat oca 460. Deci noi totdeauna de aceste tocmele nu ne-am ţinut, ci cînd au venit vremea am tot adus pe părinţi -de val, precum zapisele scrie, cu mare legătură, şi unii dintre noi am început a ara pe alte moşii nu pentru lipsa pămîntului, ci pentru nesupunerea noastră. Deci acum ne-au adus aicea la Craiova cu treapăd cinstita administraţie şi ne-au pus la grea închisoare, căci stăm Înprotivă de nu dăm adetul sfintei mănăstiri şi căci arăm pe alte moşii iar pe moşiia mănăstirii numai paştern vitele şi arăm puţin lucru şi era ca slă ne înparţă prin alte sate şi să aducă într-această moşie alţi oameni din alte sate. Deci noi' văzînd nevoia că ne scoate din moşie cinstita- administraţie pentru nesupunere, ne legăm eu zapisul nostru la sfînta mănăstire, i i Data pare a fi ştearsă. 352 ca să avem pentru suhat a clăcui cu plugul, de un plug de primăvară, arătură 14 stînjeni şi de toamnă iar arătură 14 şi să avem noi a secera aceste bucate şi ale căra în gropi şi la arie şi să închidem şi ariia sfintei mănăstiri şi şi să ne dăm dijma din tot ce să va ara pe moşie şi să dăm şi din fîn şi să cosim cu coasa doao zile de dimineaţa pînă seara şi să-l strîngă ţiganii, iar de-1 vom strînge noi, să avem a cosi numai o zi. Iar de să va afla vreunul din noi să are pe altă moşie, să avem satul- a da gloabă zloţi 100 şi să luom noi dijma de la acel om să o dăm la mănăstire şi acela să-şi dea gloaba lui. Şi cînd vom lucra să avem a eşi de dimineaţă la lucru, iar de nu ne vom ţinea de tocmeală şi iar vom aduce pe părinţi de val, şi de vom mai ara pe alte moşii», să1 fim închinaţi gloabă! zloţi 200 şi să’plinim tot eu necinste iar de icea de la închisoare, şi să aibă a ne duce pe la alte sate, cum era să se facă pentru nesupunerea noastră, că aşa ne-am legat noi cu zapisul nostru de a noastră bună voe, plăcîndu-ne moşiia. Iunie 15, 1735 Eu Pîrvu, eu Stancul pîrcălabul ot Orlea, eu Stăncilă, eu Stoian, eu Stan, eu Pîrvan, eu Buna, eu Dumitru, eu Radu, eu Ion, eu Miria Arh. St. Buc., Ms. 209 (Condica m-rii Cozta), f. 108 v.—109. 172 <;Bucureşti,) 21 iunie 1735 Grigore Ghica, domnul Ţârii Romîneşti dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Golgota să oblige pe toţi locuitorii ce stau pe moşia Tîrbăcenii (Dîmboviţa), să dea dijma din produse, să clâcu-iască trei zile pe an şi să plătească suhatul dacă îşi hrănesc doar vitele şi ară pe altă moşie. Milostiiu bojiiu Io Grigorie Ghica voevod i gospodin. Davat gos-podstvo mi sie povelenie gospodstva mi....1 părintelui Dionisie egumenul de la Gorgota1 2, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele, să aibă a căota venitul moşii Tîrbăceni ot sud Dîmboviţa ori ide ce ar fi pe moşie, au grîu, au mălai, porumbu, au fîneaţă, au cînepă, in şi alte tegumi de pin grădini, din toate să aibă a lua* şi dijma de la tot omul, din zece una după obicei. Aşijderea să aibă a lua şi de la cei ce vor vinde vin în cîrciumă pe această ^ moşie, de bute cîte taleri unul, după cum dau şi alţii şi să aibă a lua şi de la cei ce şăd pe moşie şi ară cu plugul pe,altă moşie, pentru vitele ce să pasc pe moşie, să ia de vite cîte bani 3, ca să fie pentru chiverniseala sfintei mănăstiri Gorgota2. Şi iar să aibă a apuca pre toţi oamenii ce şăd pe moşie Tîrbăcenii, ca să clăcuiască fieştecare om trei zile pe an, ori la ce-ar fi treaba mănăstirii după obicei. Drept aceia poruncim domniia mea şi voao tuturor oamenilor ce sîn-teţi lăcuitori pe această moşie şi celor ce să hrănescu pe dînsa, să căotaţi să vă daţi fieştecare dijma şi adetul moşiei, din toate cîte scriu mai sus, că oricare din oamenii ce sîrit şăzători pe această moşie, n-ar vrea să clă- 1 Loc alb. 2 Coirect: Golgota. 23 — c. 1812 353 cuiască şi nu şi-ar da dijma din zece una după obicei, pentru unii ca aceia, părintele egumenul să tacă ştire la domniia mea şi voi trimite domniia mea om domnesc de-i va aduce aici şi-şi vor lua plata după vina lor şi vor înplini dijma moşii şi claca după obicei şi vor da şi treapăd. Intr-alt chip să nu fie, pentru că aşa iaste porunca domnii mele. I is sam rece gospodstva mi. Iun(ie) 21 dni, leat 7243 <1735> Io Grigorie voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel logofăt Arh. St. Buc., M-re,a Golgota, pa eh. II, doc. 7. Orig. rom., pecete aplicată. *- 173 ^Bucureşti,) 7 iulie 1735 Grigore Ghica, domnul Ţârii Romîneşti, dă încuoiinţare egumenului de la Radu-Vodâ să încaseze de la carele cu :cereale care merg la vadurile de pe moşia Dichiseai cîte 9 bani, să ia dijma din semănături,, plata su hat ului şi să oblige pe fiecare om de pe moşie să presteze trei-zile de clacă. t Milostiiu bojiiu Io Grigorie Ghica voevod i gospodin. Davat gos-podstvo mi sie povelenie gospodstva mi, părintelui Partenie, egumen de la sfînta mănăstire Radul-Vodă, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să aibă a lua de carăle cu grîu, cu orzu, cu mălai, ce duc bucate la şaicile de la vaduri ce iaste pe moşiia mănăstirii ce să chiarnă Dichiseni ot sud Ialomiţa, de car po bani 9, după obicei. Şi să aibă a lua şi dijma din toate sămănăturile ce ar fi pe această moşie, din grîu, orzu, mălai, din cînepi, din fîneţ şi din alte legumi de pen grădini, din zece una după obicei. Şi oamenii ce sînt şăzători pe această moşie, să aibă a clăcui tot omul într-un an zile trei, iar care din oameni şăd pe moşie şi ară cu plugurile lor pe alte moşii streine, de nu are mănăstirea folos de la dînşii, ci numai vitele lor îşi pasc pe această moşie, să aibă a da suhat de vacă, de bou, de cal, po bani 3, i de oae, de stup, de rîmător, po bani 3.. Aşijderea să aibă a lua şi de la cîrciumile ce vor fi pe această moşie, de bute po taleri unul, după cum să ia şi de la alte moşii. Drept aceia, poruncesc domniia mea şi voaoă celor ce duceţi bucate^ la acest vad al şăicii, şi voao tuturor oamenilor ce sînteţi şăzători pe această moşie, să căotaţi să vă daţi fieştecarele adetul moşii din toate după cum mai sus arată, că oricarele ar sta împotrivă şi nu şi-ar da adetul după obicei, să ştie acela om că va petrece mare scîrbă şi certare de cătră domniia mea, şi va da şi venitul mănăstirii fărî de voia lui. Intr-alt chip nu va fi, că aşa iaste porunca domnii mele. I is 7 1 dni, leat 7243 <1735) Io Grigorie voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel logofăt Arh. St. Buc., M-rea Radu-Vodă, p,ach. X, doc. 22. Orig. rom., pecete «aplicată. 1 Data de zi luată de pe o însemnare tergală. 354 174 {Bucureşti,) 7 octombrie 1735 Grigore Ghica, domnul Ţârii Romîneşti, hotărăşte ca locuitorii şezători pe moşiile mitropoliei să dea dijma după obicei, să presteze cîte nouă zile de clacă pe an şi să dea taxa stabilită pentru vvnzarea vinului. f Milositiiu bojiiu Io Grigorie Ghica voevod i gospodin. Davat gos-podstvo mi sie povelenie gospodstva mi, ispravnecului sfinţii sale părintelui mitropolitului ca să fie volnec cu cartea domnii mele pentru oamenii oîţi vor fi şăzători pe moşiile sfintei mitropolii, orice judeţ ar fi şi le va fi hrana pe moşii, să ia» de la, tot omiul dijma bucatelor deplin, după» obicei', şi să clăcuiască tot omul pe an cîte 9 zile de om, însă 3 zile la coasă, 3 zile la secere şi 3 zile la arătură, după’ cum dăeuese şi alţii după moşiile altora. Şi cînd nu va fi vinul mitropolii să s sam reci gospodstva mi. Oct(ombrie) 7 dni, leat 7244 <1735) Io Grigorie Ghica voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. Si. Buc., Mitropolia Bucureşti, pa eh. GDLXXXII, doc. 1. Orig. rom., pecete aplicată. 175 (Bucureşti,) 14 ianuarie 1736 Constantin Mavrocordat, domnul Ţârii Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Banului (Buzău), să interzică „hodâia-şilortf de la Udaţi a ţine cîrciumi şi să permită numai vînzarea vinurilor mănăstirii, obligînd totodată pe locuitorii de pe moşie a presta cîte trei zile de clacă. t Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolae voevod i gospodin zemli Vlahscoe. Davat gospodstvo mi siiu povelenie gospodstva mi egumenului de la mănăstirea Banului ot sud Buzău, ca să fie volnecu cu această carte a domnii mele să nu îngăduiască pă nimini den hodăiaşii de la Udaţi după moşiia mănăstirii ca să vînză vinurile lor sau ale altora, nici să ţie circiume, făr’ decît numai mănăstirea şi vinurile mănăstirii să să vînză. Aşijderea şi acei oameni toţi ce vor sădea pe această moşie Udaţii a sfinţii mănăstiri ce scrie mai sus, să aibă a clăcui mănăstirii într-un 355 an trei zile după obiceiu ţării şi după cum clăcuescu şi alţi oameni cărei şăd pe moşiile altor mănăstiri. Dreptu aceia poruncescu domniia mea şi ţie plrcălabe de la Udaţi şi voao tuturor sătenilor de acolo, toţi să căutaţi şi să urmaţi poruncii domnii mele ce scriu mai sus, că oricare den voi n-ar urma poruncii domniei mele, unii ca aceia bine să ştie că mare urgie vor petrece de cătră domniia mea., că aşa iaste porunca domnii mele. I i saam rece gospodstva mi. Ghen 14 dni, leat 7244 <1736). Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel logofăt Arh. St. Buc., M-rea Bamu, pach. XIV, doc. 4. Orig. rom., pecete .aplicată. 176 (Bucureşti,) 21 ianuarie 1736 Constantin Mavrocordat, domnul Ţârii Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la Aninoasa să ia in stăpînire nişte părţi din moşia Buneşti (Argeş), foste ale unor rumîni ai mănăstirii care au fugit şi le-au lăsat în seama altor oameni. t Milostiiu bojiiu Io Costandin Nieolaev voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi, sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Aninoasii şi părintelui egumenului de acolo, chir Varlaam, ca să aibă volnicie cu această carte a domnii mele să ţie şi să stăpîneasoă nişte părţi de moşiia din Buneştii ot sud Argeş, care moşie au fost a unor rumîni ai mănăstirii Aninoasii şi pîn' la o vreme i-au stăpînit mănăstirea pe acei rumîni, iar de la o seamă de vreme încoace, fugind acei rumîni de la mănăstire, au rămas moşiia lor întru stăpînirea altora. Drept aceia, să fie volnic părintele egumenul ce scrie mai sus, să ia toate părţile de moşie ale acelor rumîni întru stăpînirea sfintei mănăstiri, iar acei oameni ce stăpîneseu şi ţin moşiia rumînilor ce scriu mai sus, de vor avea a răspunde ceva, să vie aici de faţă, că să-şi caute dreptatea. Iar pînă a veni aice ca să-şi aleagă dreptatea de la divan, să fie acele părţi de moşie supt stăpînirea sfintei mănăstiri- ce să numeşte mai sus, că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic) saam rece gospodstva mi. Ghen 21 dni, leat 7244 <1736) Io Costandin Nieolaev voevoda, milostiiu bojiiu gospodar Procit v-tori logofăt Arh. St. Bac., Mitropolia Bucureşti, pach. CV, doc. 7. Orig. -rom., pecete aplicată. 356 177 <28 ianuarie 1736) 1 Egumenul Varlaam de la Aninoasa cere domnului Ţării Romîneşti să dispună a i se da o scrisoare către egumenul de la Argeş ca sâ-i descopere nişte rumîni cu moşia lor din Buneşti, cumpăraţi cu 59 de galbeni, care între timp au fugit şi moşia o stăpînesc alţii. f Milostive şi luminate doamne, să îii măriia ta sănătos întru cinstit şi înălţat scaunul măriei tale, la mulţi ani cu fericire. Mă rog, doamne, milii măriei tale să te milostiveşti măriia ta să ni să facă o luminată carte la părintele arhimandritul egumen ot Argeş să ne descopere nişte rumîni cu moşiia lor den Buniştii ot sud Argeş că sînt rumîni adevăraţi ai mănăstirii Aninoasei, cumpăraţi cu 59 de galbeni. Şi de la o seamă de vreme fiind mănăstirea într-alt judeţ şi rămîind întru nicăutare de egumenii ce au fost pe vremi, iar aceşti rumîni, ei au fugit şi moşiia lor au rămas şi alţii o- stăpînescu, iar mănăstirea iaste păgubaşă de toate. Ci să fie mila şi porunca măriei tale să avem dreptate. De aceasta ni rugăm, şi ce va fi mila măriei tale. Rumîni anume: Neanul, Ţalapi, Neagoe, Midia, Vladuli, Iorga. Al măriei tale plecat şi rugător către milostivul dumnezeu, Varlaam, egumen ot Aninoasa, sud Muscel 14, 1736 S-au scris aceste porunci la cîte 5 vornicii dintr-aceste 5 judeţe rumîneşti chesariceşti. 1 Datarea după Indicele cronologic rnr. 1, Arh. St. Buc. 357 După tituluş Fiindcă am luat seama că mulţi din lăcuitorii aceştii ţări şi mai tare din birnici care nu au nici o moşie nicăiri, nu să apucă de arătură numai ca să poată mai pe lesne, cînd să tace repartiţion nou contrebuţio-nului chesaricescu şi pe urmă strîngerea lui, a fugi din sat în sat şi din judeţu în judeţ şi aşa să- nu plătească contrebuţion. Şi ea să nu să poată sili la iconomie ca aceasta unii dintr-înşii şi vitele lor de jug le vînd. Deci ca să nu să mai .lase1 să să mai facă acest obiceiu al lor rău, care faste şi ia vistieriia chesadceaiscă' spre lucruil contrebuţionului cu pagubă, oi mai tare măcar cu ce fel de mod să va putea afla să să oprească cît mai curînd această fugă a lor, pentru aceia, dumitale cu aceast foarte tare poruncim, ca pe toţi lăcuitorii acelui judeţ la sămănătura bucatelor, atâta de toamnă cît şi de vară, precum la lucrul viilor şi grădinilor, pe cît le va da prilej starea locului din vreme în vreme şi fără de voia lor, tare şi supt lauda oarecarei pedepse să-i sileşti, căci că într-acest chip mai cu greu iconomie ca aceasta a lor şi bucatele lor trebuincioase de viiaţă le vor părăsi, iar de le-ar şi părăsi, acelea s-ar putea cuprinde pentru rămăşiţa contrebuţionului lor. Şi ca să' nu poate zice unii din cei mai săraci lăcuitori a zice că nu au dobitoace de jug, şi pentru aceia nu pot să facă arătură, să li să poruncească ca să ia de la alţi oameni care au dobitoace ca acelea, Înprumut, să-şi are şi să lucreze acelora cu mîi-nile. Care porunca aceasta a noastră precum nădăjduim că dumneata negreşit o vei pune la ispravă, aşa, şi rămînem ....l. Muzeul Brukentihal, Sibiu, Fondul Benigni, mr. 75e/206, î. 35. Copie contemporană. 179 20 dni, 7244 <1736) Ieromonah Nicodim martor Arh. St. Buc., M-rea Cîmpulung, pach. LX, doc. 99. Orig. rom 180 (Bucureşti,) 10 aprilie 1736 Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, reglementează pentru mănăstirea Radu-Vodâ, vînzarea vinului pe moşia mănăstirii în Bucureşti, cu precizarea dreptului de monopol şi sancţiuni celor ce nu vor respecta dispoziţia. f Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolae voevod i gospodar zemli Vlahischiia. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi, sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri ce să numeşte Radul-Vodă de aici din oraşul 359 domniei mele din Bucureşti, unde să cinsteşte şi să prăznuiaşte hramul prea sîintei şi de viaţă făcătoarei- şi nedăspărţitei Troiţi, şi părintelui chir Parthenie igumenul de la această mănăstire, ca să fie volnic cu cartea domniei mele, să aiba a lua de la toţi cei ce vor vinde vin la casele lor pe locul mănăstirei, de bute po taleri 1. Iar carii dintr-înşii vor vrea să vînză pe an cîte o bute de vin de ale mănăstirei, aceia să aibă* pace de leul de bute. Insă şi aceiia carii1 vor vinde vin pe lia casele lor, pe locul mănăstirii, fără de ştirea şi voia igumenului, să nu fie slobozi a vinde vin, ci întîi să-şi ia voe de la igumeni şi dîndu-şi adetul ce scrie mai sus, de bute cîte un leu, sau vînzînd' pe an cîte o bute a mănăstirei, aşa şi sa fie slobozi a-şi vinde vin la casele lor. Dar încăşi, cu toate acestea, aproape pe lîngă cîrciumile mănăstirii nimeni să nu fie volnic a vinde vin, fără cît mai în laturi şi mai departe de cîrciumile mănăstirii, ca să să poată vinde vinul mănăstirescu. Şi măcar că mahalagiii carii să hrănescu cu vînzarea vinului pe locul mănăstirii ieşindu’naintea domniei mele în divan cu igumenul de faţă, să jăluia către domnia mea că n-au avut ei pîn' acum acest obiceiu ca să dea leul de bute, dar dînd igumenul jalbă ca aceasta precum că alte mănăstiri ce sînt aici în oraşul Bucureşti, de la cîţi oameni vînd vin pe loc mănăstirescu, iau cîte un leu de bute, şi cum că din pricina acestora ce să hrănescu cu vin pe locul mănăstirei, rămîn vinurile mănăstirei nevîndute şi să strică, am socotit domnia mea că cu cale şi cu dreptate iaste a avea şi această mănăstire obiceiul acesta să ia cîte un leu de bute, de vreme că ei să hrănescu pe locul mănăstirei. Care socoteală s-au făcut cu tot sfatul cinstiţilor şi credincioşilor boiarilor celor mari ai divanului domniei mele, aflînd cu toţii că cu dreptate iaste o mănăstire ca aceasta, dajnică vistieriei, să ia acest adet de la cei ce să hrănescu cu vînzarea vinului pre locul mănăstirei, dupre cum iau şi alte mănăstiri. Aşijderea să n-aibă nimeni voe să vînză bucate de băcănie pre la casele lor, fără numai să să vînză la băcăniia mănăstirei ce are pre moşiia sa, ca să să poată trece marfa de băcănie cîtă va fi a mănăstirei. Iar pre carii din mahalagii i-ar afla igumenul că vînd vin al lor fără de ştirea şi voia lui, au vînd marfă de băcănie, pentru unii ca aceia să aibă igumenul a face ştire la credinciosul boiariul domniei mele vel agă şi dumnealui, după la acei oameni carii nu vor băga în seamă porunca domnii mele, precum scrie acesta al nostru testament, să împlinească tot pîn-la un ban, şi pentru nesupunerea şi neascultarea lor, să le facă zapt şi certare. Intr-alt chip să nu fie, că aşa iaste porunca domniei mele. I i(spravtmc) saam reci gospodstva (m. p.) Ap 10 dni, leat 7244 <1736> Io Costandin voevoda hrănească pe moşiile mănăstirii ca să-şi ia mănăstirea venitul dupe obieeiu. Şi cînd s-ar pune vin de al mănăstirii să s vînză, să nu fie volnici alţi oameni să pue vin să s vînză. Iar cînd nu s-ar vinde vin de al mănăstirii, verice om ar pune vin să vînză, au boiarm să fie, au călugăr, au căpitan, au pîrcălab, a;u de alţi oameni1, să aibă a dare de bute cîte taleri 1. Drept aceia poruncescu domnita mea voao tuturor cîţi veţi fi şăză-tori' pe moşiile sfintei mănăstiri ce scrie mai sus, toţi să aveţi a urma poruncii domnii mele dîndu-vă sohatul şi dijma după obieeiu. Că aşa iaste porunca domnii mele. I i saam rece gospodstva mi. Mai 4 dni, 7244 <1736) Io Costandin Necolaev voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., M-rea Glavacioc, pach. XXXIV, doc. 69 Orig. rom., pecete aplicată. 'i ‘ fr 182 Craiova, 12 iunie 1736 Administraţia Olteniei confirmă dreptul de monopol al mănăstirii Hurez pe moşiile ei asupra' vinului, rachiului şi miedului, sub ameninţare de confiscare pentru cei ce nu se vor supune. Cu aceasta să dă în ştire tuturor oamenilor cîţi vă aflaţi lăcuitori pe moşiile sfintei mănăstiri Hurezului, atîta la judeţui Vîlcii cît şi la alte judeţe. Şi cu tăriia aceştiia prea tare să porunceşte ca nimeni să nu fie slobozi de acuma înainte a pune vin, rachiu sau mied ca să să vînză în 361 circiume pe moşiile mănăstirii, nici la zilele în care să tace tîrgu de săptămână, nici la bîlciurile ce să fac peste an pe pămînturile sau în satele aceştii mănăstiri de mai sus numite. Şi nu numai pe lăcuitorii satelor .aceştii mănăstiri să opreşte, ci şi pe ofiţiarii judeţului şi pe alţi lăcui-tori din alte sate şi pe alţii striini, prea tare să oprescu, ca nicidecum fără ştirea şi voia egumenului sfintei mănăstiri să nu îndrăznească a pune nici un feli de băuturi de care s-au zis mai sus ca să s vînză în circiume, că oricare ar lua acea îndrăzneală ca să calce porunca aceasta şi ar pune vin sau altfeli de băuturi să să vînză în circiume la moşiile şi saltele mănăstirii, la zile de tîrgu sau la bîlciuri, pentru unii1 ca aceia (mă*-car de ce stat să fie), iată că s-au dat volnicie sfinţii sale părintelui Dionisie egumenu, să pue să s tae cercurile buţilor sau altor vasă ce s-ar găsi vînzîndu-să cu orice feli de băuturi, în tîrgu au ta circiume afară, au să s ia cu vas cu tot pe seama mănăstirii. Şi nu va fi îndestul eu aceia, ci1 să1 voar şi certa şi globi pentru! neascultarea şi călcarea poruncii noastrei. Craiova, iunie 12 dni, 1736 Salhausen G. B. Vlasto J. B. Viechtern Ştefan Pîrşcoveanu Arh. St, Buc., M-irea Hurez, p/ach. I, doc. 50 Orig. rom., pecete aplicată. 183 {Bucureşti,) 20 iunie 1736 Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romineşti, încuviinţează egumenului de la Mâxineni să ia dijma după obicei de la locuitorii şezători pe moşiile mănăstirii, să presteze fiecare clte trei zile de clacă şi alte taxe. f Milostiiu bojiiu Io Costandin Necolaev voevod i gospodin. Diavat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi părintelui egumen de la sfînta mănăstire Măxinenii, chir Ştefan, ot sud Slaim Rîmnic, ca să fie volnec cu această carte a domnii mele, să caute şi să-şi ia tot venitul şi toată dijma de la toate moşiile cîte va avea sfînta mănăstire Măxinenii de la fieştecare om ce va avea semănături pe acele moşii, den grîu, den orz, den meiu, den porumbu, den cînepă şi den alte semănături den toate şi den fînete după obiceiu ; şi să ia şi sohat de vite i de alte dobitoace de la fieştecare om ce va fi şăzînd pe moşiile sfintei mănăstiri, de vita de vacă i de bivoili i de cal i de stup i de rîmătoriu po bani 3, pentru că den pricina păşunii vitelor lor n-ar fi putînd veni alţi oameni striini ca să are cu plugurile pe moşiile mănăstirii să-şi ia venitul, ce i s-ar fi pricinuind multă pagubă. Aşijderea şi pentru oamenii care vor fi şăzînd cu aşăzămîntul pe moşiile ce s-au zis mai sus, să1 aibă a dăeui 3 zile într-un an ori la te lucru i-ar pune egumenul, după' obiceiu, iar cărei n-ar clăcui, să dea ... 1 de casă po bani 45, iar mai mult, nu. 1 Doc. rupt. 362 Şi să nu fie volnici nici unul den oamenii aceia să vînză vin pe moşiile mănăstirii, nici la circiumă, nici la casele lor, pînă nu s va vinde vinurile mănăstirii, iar în urmă care ar vrea să vînză, să ia voe de la egumen şi să dea de bute po taleri 1 după obiceiu. Drept aceia poruncesc domniia mea şi voao tutulor oamenilor pămîn-teni şi striini care veţi1 fi avînd semănături şi bucate şi veţi. fi păscînd vitele, sau vin veţi fi vînzînd pe moşiile sfintei mănăstiri, văzînd cartea domnii mele, iar voi toţi să aveţi a vă da dijma de toate semănăturile ce veţi fi avînd pe aceste moşii şi sohatul după obiceiu cum scrie mai sus. Că oricare den voi n-ar vrea să-şi dea obiceiul şi ar sta înpotrivă, de s-ar pricinui vreo pagubă sfintei mănăstiri, unii ca aceia bine să ştie că rea scîrbă şi mare certare vor petrece de către domniia mea. Intr-alt chip nu va fi, că aşa iaste porunca domnii mele. I i administraţie •ca, cît iaste pentru lucru şi dijma moşiilor, să aibă a să aşăza cu egumenul, -cum vor ş*ti mai bine şi pe cit să vor aşăza să lucreze şi să-şi dea dijma fără nici o pricină şi tot deplin, iar circiume să aibă a ţinea numai mănăstirea, atîta la Cerneţ, cît şi la Malovăţ. Iar pe lăcuitori, cu totul să opreşte să nu fie slobozi a ţinea mai mult decît o circiumă în Cerneţ ca să-şi vînză ei vin pe rînd. Intr-aceia să dă această carte a noastră a 363 chesar administraţiei, sîinţii sale părintelui Efrem egumenul sfintei mănăstiri Govorei, ca să aibă a-şi avea tot folosul de la oamenii ce să vor afla lăcuitori în satele de mai sus-numite de acuma înainte cu bună pace şi de nimeni opreală să nu aibă. Craiova, iunie 21 dni, 1736 Salhausen G. B. Vlasto, <1. B. Viech) 1 tern Şt Pîrşcoveanu Arh. St. Buc., M-rea Govora, paoh. XXV, doc. 42 Orig. rom. 185 {Craiova, 29 iulie 1736) Administraţia Olteniei, sesizată de inspectorul provincial Gebaur de nedreptatea ce se face locuitorilor de pe moşia mănăstirei Ţînfăreni, scrie egumenului „să umble cu dînşii mai binişor", obligîndu-i fie la darea dijmei şi plata suhatului, fie numai „să lucreze", încuviinţîndu-le şi ţinerea unei cîrciumi în sat. Tot la această zi. S-au scris la igumenul ţînţăreanul dupe înştiinţarea ce au făcut dumnealui provinţial inspector Gebaur pentru oamenii ce şăd acolo, cum că-i sileşte cu lucru şi le ia şi dijmă şi suhat; ci să umble cu dînşii mar binişor să nu-i supere precum nu să cade, ei să le ia dijmă din bucate şi suhat pentru dobitoace şi să nu lucreze, sau să lucreze şi să nu le ia dijmă şi suhat, după cum s-au mai aşăzat cu ei înaintea dumnealui numitului inşpectoriu şi să-i lase să-şi ţie şi o circiumă a lor în sat. Asemenea s-au ră'spunsu şi la scrisoarea dumnealui provinţial inspector în care au scris pentru oamenii de la Ţînitărenî, de s-au înştiinţai cum că s-au scris igumenului, după cum să arată mai în sus la scrisoarea igumenului. Muzeul Brukenthal, Sibiu, Fondul Benigni, nr. 75e/206, f. 87. Notă die protocol. 186 {Bucureşti,) 4 noiembrie 173F Grigore Ghica, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte, locuitorilor care au vii în dealul Vălenilor (Muscel), pe moşia mănăstirii Radu-Vodă. să le lucreze şi să dea egumenului „adetul" pămîntului. f Milostiiu bojiiiu Io Grigorie Ghica voevod i gospodin. Pisah gos-podstvo mi voao tuturor celor ci aveţi vii în dealul Vălenilor ot sud Muscel pe moşiia mănăstirii Radu-Vodă. Vă facem domniia mea în ştire că ne spuse părintele egumen de la Radul-Vodă cum că avînd voi vii pe moşiia mănăstirii, pîn’ la o vreme le-aţi lucrat şi v-aţi dat adetul pămîntului Doc. ruot 364 după obicei, iar de cîţiva ani încoace unii din voi v-aţi părăsit viile ne-vrînd să le lucraţi, şi să pricinuiaşte pagubă şi visterii domneşti şi mănăstirii. Pentru care lucru vă dăm domniia mea tare poruncă, să căutaţi să vă lucraţi fieşteoarii viile după cum le-aţi lucrat şi mai* nainte, ca să-şi ia şi mănăstirea dreptul pămîntului. Să nu tăceţi într-alt chip, că iată că hotărîm domniia mea şi punem soroc, cine din voi nu-şi vor lucra viile pînă la blagoveşteniile viitoare din anul acesta, să ştie că pentru unii ca aceia am dat volnicie părintelui egumenul să le dea altor oameni oricine s-ar găsi să le lucreze, cu scrisoarea sfinţii sale de stăpînire. Şi acei ce le vor lucra viind aici» cu scrisorile sfinţii sale, li să va da şi cărţile domnii mele de vor stăpîni viile nestrămutat, şi voi veţi fi lipsiţi de acele vii. Aşijderea am înţeles domniia mea că vitele ce aveţi alalţi carii sîn-teţi cu vii într-acel deal, nu aveţi de grijă să vă păziţi vitele, ci umblă pen viile oamenilor, călcînd şi stricînd viile. Ce şi pentru aceasta am dat domniia mea volnicie egumenului să puie gărdurari precum sînt şi-n alte deadiuri, şi ale cui vite va prindie pen vii să ie gildbească după obiceiu, ca şi alalţi gărdurari. Intr-alt chip să nu fie. Tolico pisah gospodstvo mi. Şi să ştiţi că cei cu viile părăginite, ori cei ci au fost viile lor, ori alţii cine ar lucra de acele vii, pin’ la trei ani nu vor avea supărare de pogon ărit. Noem Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodar Procit vel logofăt Arh. St. Buc., M-rea Dealul, pach. XXII, doc. 42. Orig. rom., pecete aplicată. 188 (Bucureşti,) 22 ianuarie 1737 Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de in cuviinţare egumenului de la Cîmpulung să ia în stăpîniYea mănăstirii pe rumînii de la Izvorani care, şezind în satul domnesc Ştefâneşti, sînt luaţi cu ceilalţi săteni la alte treburi; pentru a fi numai posluşnici ai mănăstirii, vor fi despărţiţi şi la darea birului. t Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolae voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi, cuviosului sfinţii sale părintelui egumen de la mănăstirea Cîmpulungul, chir Vasilie, ca sa fie volnic cu cartea domnii mele să ia întru stăpînirea mănăstirii pe rumînii de la Izvorani cîţi scriu anume în cartea domnii mele cea iscălită, care iaste la mina părintelui egumenului, cădi fiind rumîni ohavnici1 ai mănăstirii, cu hrisoave domneşti încă şi dă la răposatul Matei vodă şi cu 2 delniţe din hotarul Izvoranilor, şi fiind şăzători în satul Ştefăneştii, trăgîndu-şi şi birul lor la acel sa tu, au dat jalbă la domniia mea părintele, egumenul cum că nu-i îngăduescu sătenii să fie posluşnici sfinţii mănăstiri la cele ce le va porunci egumenul ca unor rumîni ai mănăstirii, ci îi iau dă lucrează la toate lucrurile ce au ei, fiind satu domnescu. Drept aceia am dat cartea domnii mele dă volnicie părintelui egumenului* chir Vasilie ca să ia pă acei rumîni să fie posluşnici sfinţii mănăstiri, iar de acum înainte să nu fie volnici sătenii din Ştefăneşti să-i ia la lucrul lor, nici să mai aibă a face cu satul nimic, că pentru ca să nu mai găsească sătenii nici o pricină, am poruncit domniia mea şi dumnealui vel ban ca să-i osebească din satul Ştefăineşti1 cu birul lor, ca să poată fi posluşnici numai la sfînta mănăstire, iar nu şi la lucrul satului. Intr-a.lt chip să nu fie că aşa iaste porunca domnii mele. I i 22 dni, leat 7245 <1737) Io Costandin voevoda milostiiu bojiiu gospodin Procit vel logofăt Arh. St. Buc., M-(rea Cîmpulung, pach. LXI, doc. 81. Orig. rom., pecete aplicată. 366 189 (Craiova, 7 februarie 1737)* Administraţia Olteniei cere episcopului de Rîmnic să pedepsească pe popa Stan din Fărcaşi care a determinat pe soţia răposatului Constantin Fârcăşanu să dea carte de slobozenie lui Barbu, pîrcălab de la Zâvideni şi la alţi trei rumîni, revendicaţi de noul stăpîn Pâtru Zătreanu. Iar la părintele episcopul Rîm. Fiindcă după moartea răposatului Costandin Fărcăşanul, socrul dumnealui Pătru Zătreanul, răposata jupîneasa dumnealui cea de a doaor Mariia Călineasca, dupe atestaţiia popei lui Stan de la Farcaşi, au făcut carte de slobozenie de rumînie Barbului ce au fost pîrcălab la Zăvideni şi încă la 3 rumîni, unde şi răposatul dumnealui răposatul prea cins Staico Bengescul iaste iscălit, ca uin epitrop ce au fost aceii case. Şi acum dumnealui Pătru Zătreanul căutînd ca să ţie pe acei rum<îni>, zi-cînd că nu sînt ertaţi de socrul dumnealui, de mai sus numitul Fărcăşan, deaca n-au carte de slobozenie de la dumnealui, s-au trimis de s-au adus pe popa Stan ca să mărturisească cum va şti pentru aceea atestaţie a lui după1 care1 s-au ertat acei rumiîni. Şi la siseonul cînd s-au chemat întîi înaintea noastră a chesariceştii administraţii), au răspuns că acea atestaţie au făcut-o din porunca mai sus numitei jupînese Fărcăşancăi, după moartea răposatului Costaodin Fărcăşanul, iar la al doilea siseon, întorcin-du-şi cuvîntul, au zis că pentru frica dumnealui Pătru Zătreanul au zis aşa, iar atestaţiia au făcut-o după zisa mortului, că l-au învăţat cînd l-a ispovedit şi l-au precistuit, să să facă carte acelor rumîni de ertă-ciune. Şi cu acest fel de cuvînt de neadevăr, au pe o administraţie au vrut să ne poarte de val cu minciuni, au că au făcut carte ficleană. Carele după fapta lui nu numai că iaste pus aici la arest, ci iaste vrednic după legile împărăteşti să să şi tînză. Ci sfinţiia ta să trimiţi oamenii sfinţiei tale să-1 ia de aici de la arest, şi după fapta lui să-’l pedepseşti’, că un preot parte besericească nu iaste cu cale să să poarte într-acest chip cu lucruri de înşălăciune. Şi în ce chip îl vei pedepsi, sfinţiia ta să ne faci ştire. La dumnealui lordache Fărcăşanul să vie nurnaidecît ca să răs-punză ce va şti pentru 4 rumîni din Farcaşi ce au carte de l supue posluşănii sfinţii mănăstiri, nici să-i osibească cu dajdea lor. Pentru care scriem dumitale, mergînd spre partea Muscelului şi viind părintele egumen înaintea dumitale, să trimiţi să aducă pe acei oameni den satul Ştefămeştii şi pe acei rumîni den Izvorani să stea cu toţii faţă înaintea dumitale, fiind şi părintele egumen, să le ei seama cercînd lucrul cu amăruntul, pentru ce să nu să supue posluşănii sfinţii mănăstiri. Şi de vei cunoaşte dumneata că sînt în cei oameni ce-i numeşte egumenul, rumîni drepţi ai sfinţii mănăstiri, să-i dai dumneata supt stăpînirea mănăstirii, osibindu-i cu dajdea lor de către oamenii den satul Ştefăneştii, ca nicidecum să rn’aibă amestec cu dânşii, ce la toate să fie supt pos'luşaniia sfinţii mănăstiri. Iar de va fi lucrul într-alt chip, avînd vreo năpăstuâre sau asu-preală de către egumen, făcîndu-i rumîni' pe-ntreg, dumneata să-i îndrep-tezi ca să nu să năpăstuiască, făcîndu-ne şi noao ştire cum curge pricina lor. Aceasta, şi fii dumneata sănătos. Ap 30 dni, leat 7245 <1737) 10 dni, leat 7245 <1737> Io Costandin voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit viori logofăt Acad. R.P.R., pach. CXXVI, doc. 56. Or-ig. rom., pecete -aplicată 194 (Bucureşti,) 14 iunie 1737 Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte mănăstirii Colţea din Bucureşti stăpînirea pe o parte din satul Comarnic, „cu moşia cu munţii de acolo şi m toţi rumînii" aflători în sat şi cei fugiţi, partea vel spătarului Mihai Cantacuzino. f Milostiiu bojieiu Io Costandin Nicolaev voevoda i gospodar zemli Vlahischiia. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi, sfintei şi durrfnezeeştii mănăstiri de aici din oraşul domniei mele din Bucureşti ce să numeşte Colţea, care iaste zidită şi înălţată din temelia ei de răposatul boiariu Mihai Cantacuzino biv vel spătar, unde să cinsteşte şi să prăz-nuiaşte hramul sfinţilor şi marilor ierarhi şi dascăli a toată lumea : Va-silie cel Mare, Grigorie blagoslovul1 şi Ioann Zlataust, întru care mănăstire sînt şi spitalurile cu bolnavii săraci, ca să fie sfintei mănăstiri satul Comarnicul ot sud Prahova, însă partea răposatului Mihai Cantacuzino biv vel spătar dintru acest sat toată moşiia şi cu munţii de acolo şi cu toţi rumînii cîţi să află de sînt acum în sat şi cu cîţi sînt fugiţi, după cum au ţinut şi au stăpînit mai sus pomenitul boiariu Mihai spătar, care parte de sat o au închinat danie sfintei mănăstiri dumneaei jupîneasa Ilinca hătmăneasa Gantacuzini, fiica răposatului Mihai biv vel spătar şi nepoţii dumneai, Barbul şi Mihai, feciorii jupînesei Ancuţii slugeresei Cantacuzini, sora dumneai, şi Toma vtori spatar, feciorul jupînesei Saftei Cantacuzini sora dumneaei, din bună voia lor, pentru 1 Corect : bogoisloviil 370 sufletul lor şi ale părinţilor lor şi pentru sufletile a tot neamul lor cîţi sînt îngropaţi la sfînta şi mai sus numita mănăstire Colţea. Şi nu numai că au fost închinat această parte de sat danie pentru pomenirea lor şi l-au fost dat şi pentru o datorie ce ar fi luat Mihai Cantacuzino biv vel spătarul o sumă de bani împrumut de la mănăstire la trebuinţele lui, precum arată şi adeverează în cartea lor cea de danie, pentru că după pristăvirea lui Mihai biv vel spatar, ctitorul mănăstirii, rămîind moştenitoriu a toate satele, moşiile, viile, ţiganii şi alte împrejmuiri şi nămestii, fiiu-său Mihai Cantacuzino biv vel comis, şi întîmplîndu-se de au murit şi el mai pe urmă şi nefăcînd nicidecum coconi cu jupîneasa lui ce au fost avut, nu i-au rămas alt moştenitoriu în urmă, fără numai ce au rămas toată moştenirea asupra jupînesei Ilincăi hatmănesei, fiica răposatului Mihai spătarul Cantacuzino şi a nepoţilor dumneaei, feciorii surorilor dumneaei ce scriu mai sus. Deci .vrînd ei şi poftind ca să s(e) împărţească între dînşii din moşii, din vii, din case, din ţigani şi din altele ce să află rămase de-ale răposatului Mihai Cantacuzino spătariul, ca să ştie cine ce va stăpîni, şi cerşind de la domnia mea boiari socotitori şi tocmitori ca să-i aşaze şi să-i împărţească, am orînduit domnia mea pe sfinţia sa părintele mitropolitul ţării chir Ştefan şi pe cinstiţi şi credincioşi boiarii, domniei mele Grigo-rie Greceanul vel ban şi pe Barbul Văcărescul vel stolnic şi pe Matei Cantacuzino biv vel sărdar, carii la împărţeala aceia ce le-au făcut cu sfatul şi cu voia tuturor moştenitorilor şi cu hotărîrea boiarilor împărţitori şi tocmitori ce au fost orînduiţi la acea împărţeală, au socotit de au scos de la mijloc această parte de sat toată cîtă au fost a răposatului Mihai Cantacuzino spătariul, cu moşiia, cu munţii şi cu rumînii şi o au închinat sfintei mănăstiri Triei Stii Costandin pîrîş înaintea judecăţii. Şi cînd am făcut această diată fost-au şi mărturii care să vor iscăli mai jos. Şi am scris eu Iorga cu zisa dumnealui. Şi eu pentru multa slăbiciune mi-am pus degetul neputînd să mă iscălesc. Sept Eu Macarie monahul Gostandin Popescul sin Macarie monah, precum au legat tată-mie sam rece gospodstva mi. Ap 13 dni, 7247 (1739) Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel vist(ier) Arh. St. Buc., Mitropolia Bucureşti, pach. XII, doc. 4. Orig. rom., pecete aplicată. * 199 (Bucureşti,) 2 iulie 1739 * Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, porunceşte pîrcă- tatului şi locuitorilor de pe moşia mitropoliei, Tîntava, să dea dijma din produse după obicei şi să presteze cîte cinci zile de clacă pe an. f Milostieiiu bojieiu Io Costandin Nicolae voevod d> gospodin. Pisah gospodstvo mii ţie pîrcălaibe de la Tîntava şi voao tuturor sătenilor de şi altor oameni ce vă veţi afla şăzători pe acea moşie de acolo de la Tîntava a sfinţii mitropolii. Cătră aceasta vă fac domniia mea în ştire că ne spuse sfinţiia sa părintele mitropolitul cum că şădeţi pe acea moşie a sfinţii mitropolii de vă odihniţi şi vă hrăniţi voi şi dobitoacele voastre şi nici un fel de ajutor nu daţi sfinţii mitropolii pe cum dau alţii care şăd pe moşiile altor mănăstiri şi boiari. Pentru care lucru, voi nu ştiţi că oricare oameni şăd pe moşiile mănăstirilor, au măcar şi ale boiarilor, clăcuescu şi dau ajutor, dar voi cum socotiţi şi şădeţi numai aşa şi nu lucraţi nimic ? Mai multu nu vă lun-gescu domniia mea f ăr’decît iată că vă dăm tare poruncă să căutaţi de acum înainte oricîţi veţi fi şăzători pe acea moşie, să lucraţi sfinţii mitropolii 374 3ntr-un an cinci zile, adecă la secere zile doao şi la coasă zile trei, iar mai multu altă supărare nu vă va tace. Şi aşa lucrînd aceste 5 zile, vă veţi odihni pe această moşie făr’de nici o supărare, măcar că oamenii care şăd pe moşiile altor mănăstiri şi boiari nu lucrează numai cîte 5 zile ci lucrează şi cîte 9 zile, iar sfinţiia sa v-au lăsat pe voi ca să lucraţi numai aceste 5 zile. Aşijderea şi pentru orice sămănături aţi avea pe această moşie, să căutaţi să vă daţi dijma den toate după obicei la omul sfinţii mitropolii ce va fi orînduit acolo. Ci -dar, după cum vă porunceseu domniia mea să căutaţi de urmaţi poruncii domnii mele atît pentru aceste 5 zile ce v-au lăsat ca să lucraţi, cît şi pentru sămănăturile ce veţi avea pe această moşie şi pentru finul ce veţi cosi să vă daţi toată dijma deplin, să nu faceţi într-altu chip. Iar nepohtind voi ca să lucraţi aceste 5 zile şi nedîndu-vă dijma, să aveţi a eşi după moşie ea să-şi pue sfinţiia sa alţi oameni. Să nu fie într-alt chip că neurmîndu poruncii domnii mele ca să lucraţi aceste zile şi să vă daţi dijma, nici nu veţi eşi după moşie, atunci să ştii tu pîrcălabe că voi trimite domniia mea de te va aduce pe tine şi pe o seamă de săteni cu treapăd aici şi vă vor pedepsi cu mare pedeapsă. Intr-alt chip să nu socotiţi. Tolico pisah gospodstvo mi. Iulie 2 dni, leat 7247 < 1739) Io Costandin voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vtori logofăt Arh. St. Buc., Mitropolia Bucureşti, pach. XXVI, doc. 1. Orig. ram., pecete aplicată. 200 (Bucureşti,) 2 iulie 1739 Neofit, mitropolitul Ţării Romîneşti, face cunoscut pîrcălabului şi megieşilor de pe moşia Tîntava că a obţinut poruncă scrisă de la domnie să presteze fiecare cîte cinci zile de clacă. Neofit milostiiu bojiiu arhiepiscop i mitropolit Ungrovlahiscoe, f Pîrcalabe de la Tîntava i voao megiiaşilor cîţi vă aflaţi lăcuitori pă această moşie, de la dumnezeu vă pohtim pace, sănătate, viaţă curată şi spăsenie sufletească, iar de la smerenia noastră de obşte vă trimitem molitvă şi blagoslovenie. Dupre aceasta vă facem în ştire că după nesupunerea ascultării voastre dupre cum să cădea ca să ci ăt uiţi sfintei mitropolii, căci şădeţi pă moşii, de vă odihniţi şi vă paşteţi dobitoacele voastre, am înştiinţat pă măria sa vodă, şi măria sa iată că au făcut luminată cartea mării sale de poruncă ca să aveţi a clăcui fieştecare din voi cîte cinci zile. Care carte iată că vă o trimisem să o vedeţi şi să înţelegeţi mai pre largu porunca mării sale. Ci iată că vă poruncim megiaşilor, noi acii pă acea moşie arături sau mai pre înprejur nu avem, făr’decît fîn în livezi, pă moşiia dă acii, ci fieştecare din voi să aveţi cîte trei zile a cosi şi doao 375 zile a strînge îînul, şi la această treabă rînduim ispravnic pă Climent iermonahul, ci spre ocîrmuirea învăţăturii lui să urmaţi şi apoi făcînd cu sîirguinţă porunca» noastră1, dupre cum mai vîrtos luminată porunca mării sale lui vodă vă porunceşte şi de la smerenia noastră veţi avea molitvă şi blagoslovenie şi vă ertăm de groaznecul şi înfricoşatul blestem ce pusesem asupra voastră. Aceasta, şi fiţi blagosloviţi. Iulie 2 dni, leat 7247 <1739) Iar de nu veţi asculta, de la domnie mare pedeapsă veţi petrece şi de la noi şi mai mare şi înfricoşat blestem veţi lua şi vă vom scoate afară den biserică ca pre nişte mădulari netrebnice. Neofit al Ungrovlahiei Arh. St. Buc., Mitropolia Bucureşti, pach. XXVI, doc. 2. Orig. rom. f . i 201 22 august 1739 Popa Constantin din Lâcusteni, care înjwînd pe ispravnicul mănăstirii Sadova, venit să in dijma de pe moşia Dobreşti, a fost pedepsit de episcop, dă zapis egumenului obligîndu-se a nu se mai opune la strîngerea recoltei. Zapiisuil lui Popa Gomstandin ot Lăcuste mi, către mănăstire, pentru dijma după moşia Murgaşi. Adecă eu popa Constandin ot Lăcusteni, Rîioşanu martor, Oprea Lăcusteainu martor, popa Anghel protopopu martor Acad. R.P.R., pach. CMLXX, doc. 100. Copie rom. î'' : fix. ; i 376 202 (Bucureşti,) 1 iulie 17405 Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, încuviinţează egumenului mănăstirii Sfîntul Ioan din Bucureşti să ia dijma de la toţi oamenii de pe moşia Vlădeni (Ialomiţa), fiind sat domnesc, şi sâ-i oblige la şase zile de clacă pe an fiecare pâstrînd şi monopolul vinului. | Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolae voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi. De vreme ce moşiia mănăstirii S Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin: Pr.ocit vel vistier Arh. St. Buc., M-rea Sf. Ioan Bucureşti, pach. V, doc. 55. Orig. rom., pecete aplicată. 203 (Bucureşti,) 16 iulie 1740' Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă călugărilor de la schitul Plăviceni (Olt), carte de încuviinţare să ia de la toţi oamenii de pe moşie dijma după obicei, sâ-i oblige la şase zile de clacă şi să aibă monopolul vinului în cîrciumi. f Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolae voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi siiu poveleniiu gospodstva mi călugăraşilor de la schitul Plăvieenii ot sud Olt, ca să fie volnici cu cartea domnii mele pentru oamenii ce şăd pe moşiia mănăstirii, cîţi vor fi şăzători pe moşie, 'de la toţi oamenii să-şi ia dijma din toate bucatele ce vor fi avînd, după obi-ceiu. Şi să-i clăcuiască toţi oamenii într-un an cîte 6 zile de om, altă supărare să nu le facă. Şi să aibă a-şi vinde numai vinurile mănăstirii pen circiume, iar vinuri domneşti sau pîrcălabul sau sătean să nu aibă voe să vînză ; nici călugării să nu aibă voe să Înparţă vinul de la oameni în silă, ci să-l pue în circiumă să să vînză. 377 Pentru care iată că poruncim domniia mea voao tuturor oamenilor, cîţi vă aflaţi şăzători pe acea moşie ce mai sus iaste numită, să aveţi a-i clăcui şi a da dijma din toate bucatele ce veţi fi avînd pe acea moşie. Nici unii din voi nim 1 să nu vă puneţi împotrivă a nu împlini cele mai sus zise, că orcare din voi nu s-ar supune poruncii domnii mele, unii ca aceia vor petrece de către domniia mea certare. Intr-alt chip nu va fi, că aşa iaste porunca domnii mele. I ispravnic), saam rece gospodstva mi. Iulie 16 dni, 7248 <1740) Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel vist Acad. R.P.R., pach. DXCIV, doc. 56 Orig. rom., pecete aplicată. 204 Bucureşti, 18 iulie 1740 Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de vol-nicie epitropului mănăstirii Coiţea din Bucureşti să ia de la moşiile Lichi-reşti şi Stelnica (Ialomiţa), dijma din produse după obicei şi suflatului. f Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolaev voevod i gospodin. Davah gospodsitvo mi sie povelenie gospodstva mi lui1 chir Trandafir, epitropul de la sfînta mănăstire ce să cheamă Coiţea de aici din oraşul domnii mele din Bucureşti, ca să fie volnic cu cartea domnii mele să aibă a-şi strînge toată dijma după moşiia Lichireştii i Stelnica ot sud Ialomiţa, veri din ce bucate s-ar aîla pă aceste moşii, din grîu, din orz, din mălai au din ovăzu, din porumbu i din alte sămănături, din toate şi din fineţe după obiceiu. Aşijderea şi din suhaturi i de vită, de ştupi i de rîmători sau veri din ce, de la tot omul ce ar avea bucate pe aceste numite moşii, să aibă a lua dijma după obiceiu ori de la ce om ar fi, ori striini, ori pămînteni, ori căp, ori slujitori sau verice feli de om ar fi, de la toţi să aibă a lua dijma după1 obiceiu pînă la una şi să o strîngă pe seama sfintei mănăstiri ea să fie pentru hrana şi chiverniseala bolnavilor săraci •ce să află totdeauna în spital. Drept aceia poruncescu domniia mea şi voao celor ce aveţi bucate pă aceste moşii, văzînd cartea domnii mele toţi să căutaţi să vă daţi dijma ce v-ar face după obiceiu, că cine ar sta înpotrivă a nu-şi da dijma, unul ca acela să ştie că-şi va da toată dijma fără voia lui şi va petrece şi certare de cătră domniră mea. I ispravnic) saam rece gospodstva mi. Iulie 18 dni, 7248 <1740) Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodar Procit vtori logofăt Acad. R.P.R., pach. CCCLXVII, doc, 62. Orig. rom. pecete aplicată. 1 Doc. rupt. ,378 205 (Bucureştii,) 18 iulie 1740 Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, încuviinţează mitropolitului să aibă la Bolboşani 32 de oameni şi la Oreviţa 95, care, ca şi celelalte moşii ale mitropoliei, trebuie să dea dijma după obicei şi să facă şase zile de clacă pe an. t Milostiiu bojiiu Io. Costandin Nicolae voevod. (Davat) gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi, sfinţii sale părintelui mitropolitului ca să fie volnic cu cartea domnii mele să aibă a ţine la moşia Bolboşanii sud .Mehedinţi liude 32 i la moşia Orioviţa 1 ot tam liude 95 ce sînt şăzători cu aşezămîntuil pre aceste moşiii, să-şi ia dijma dă 'toate bucatele ce ar fi arătură pe moşiile mitropoliei după obiceiul şi să lucreze fieşcari care 1 2 om pe an zile şase, iar altă supărare să nu le facă. Şi nimeni să nu fie volnic a vinde vin pe moşiile sfintei mitropolii, nici vin domnăscu, nici boerescu, nici pîrcălăbescu, nici birnicescu, nici măcar ce fel dă om ar fi, fără numai să vînză vinuri pă la circiumele mitropoliei, dar nici cu sila să n-aibă voe a lăpăda vin la vreun om, fără numai să să vînză. Drept aceia poruncescu domniia mea şi voao celor ce aveţi arături pe moşiile sfintei mitropolii, toţi să aveţi a vă da dijma pînă la una, atît di toate bucatele cît şi dîn fînuri. Aşijderea cei ce sînteţi şăzători pă moşiile sfintei mitropolii cu aşăzămîntul, fiştecarile să lucraţi aceste zile ce sînt scrise mai sus, că oriearele dăn voi nu se vor supune poruncii mele să-i lucreze zile de clacă, unii ca aceia să vor pedepsi dă către domniia mea, că aşa iaste porunca domniei mele. I(spravnic) sam rece gospodstva mi. Iul(ie) 18 dni, leat 7248 <1740) Io Costandin voevoda, milostiu bojiiu gospodin Arh. St. Buc., Mitropolia Bucureşti, pach. CCXCV, doc. 20. Orig. rom., pecete aplicată. 206 Bucureşti, 11 august 1740 Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului de la mănăstirea Sţîntul Ioan din Bucureşti să ia dijma după obicei de la oamenii de pe moşiile Creţeştii şi Bercenii (Ilfov), să-i oblige a face fiecare cîte şase zile de clacă, şi să aibă monopolul vinului în cîrciumi. t Milostiiu bojiiu Io Costandin voevod i gospodin. Davat gospodstvo •mi sie povelenie gospodstva mi sfinţii sale părintelui egumen de la sfînta mănăstire Sfetii Ioan de aici din oraşul domnii mele den Bucureşti, ca să fie volnec cu această carte a domnii mele pentru cîţi oameni sînt şăzători 1 Corect: Orevita. 2 Aşa în text. 379 cu aşăzămîntul lor, pe moşii-a sfinţii mănăstiri ce să chiamă Creţeştii i Bărcenii din sud Elfov, să-şi ia dijmă den toate bucatele ce ar fi! arătură pe aceste moşii după obiciai, şi să-i lucreze fieştecare om pe an zile 6, iar mai mult altă supărare să nu le facă. Şi nimeni să nu fie volnic a vinde vin pe moşiile aceste, nici vin domnescu, nici vin boeresc, nici pîrcălăbesc, nici birnic(esc), nici măcar ce fel de om ar fi, făr’decît să s(e> vînză vinul pe la circiumele mănăstirii, dar cu sila să n-aibă voe a lepăda vin pe la vreun om, fără cit numai în circiumă- să s(e> vînză. Drept acela să fie volnec...1 Poruncescu domnia mea şi voao celor ce aveţi arătură pe moşiile aceste, toţi să aveţi a vă da dijma pîn’fa una, atiît diin toate bucatele cît şi din fineţe. Aşijderea şi cei ce sîoteţi şăzători pe moşie cu aşăzămîntul fieştecare să lucraţi aceste zile ce scrie mai sus, că oricare den voi nu să vor supune poruncii domnii mele să lucreze zile de clacă, unii că aceia să voar pedepsi de cătră domnia mea, că aşa iaste porunca domnii mele. I i(spravnic) sam rece gospodstva mi. Avgust 11 dni, leat 7248 <1740> Io Costandin voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel vistier Ar,h. St. Buc., M-rea Sf. Ioan Bucureşti, pa eh. I, doc. 23. Oirig. rom., pecete aplicată. 207 (Bucureşti,) 4 septembrie 1740 Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, întăreşte lui Ta-nasie biv vel şătrar, stăpînirea asupra oamenilor ce locuiesc pe moşia sa, Dărăşti, luîndu-şi dijma după obicei, iar zilele de clacă ale fiecărui locuitor să ţie 12 pe an. t Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolae voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi credinciosului boiariului domnii mele, Tanasie biv vel şătrar, ca să aibă a stăpîni pe toţi oamenii ce şăd la Dărăşti pe moşiia dumisale ot sud...1 2 şi să aibă a-şi lua dijma din t-oate bucatele ce ar fi arătură- pe moşie, după obicei’ şi său lucreze fieştecare om pe an zile 12, iar altă supărare să nu le facă. Şi nimeni să nu fie volnic a vinde vin pe moşiia dum nici vin domnescu, nici pîrcălăbescu, nici birnicescu, nici măcar ce fel de om ar fi, făr* de numai să s vînză vinul pe la cîrciumile dumisale, dar nici cu sila să nu aibă voe a lepăda vin la vreun om, fără numai în cîr-ciume să s(e) vînză. Drept aceia, poruncescu domniia mea şi voao tuturor oamenilor cîţi veţi fi cu aşăzămîntul vostru pe moşiia credinciosului boiariului domnir mele ce scrie mai sus, văzînd cartea domnii mele să căutaţi cu toţii să vă supuneţi şi să ascultaţi de dumnealui şi toţi să aveţi a vă da dijma pîn'la una, atîta din toate bucatele cît şi din fînuri, şi fieştecare să lucraţi 1 Aşa în text. 2 Loc alb. 380 aceste zile ce scrie mai sus, că oricare din voi nu să vor supune poruncii domnii mele, unii ca aceia bine să ştie că rea scîrbă şi mare certare vor petrece de cătră domniia mea. Intr-alt chip nu va îi, că aşa iaste porunca domnii mele. I i saam rece gospodstva mi. Sept 4 dni, 7249 <1740) Io Costandin voevod, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel vist(ier) Arh. St. Buc., Mitropolia Bucureşti, pach. XXV, doc. 4. Orig. rom., pecete aplicată. 208 19 septembrie 1740 Costache biv vel căpitan şi B. Otetelişanu, din porunca domnului, judecă pricina egumenului de la Arnota cu rumînii din Bogdăneşti (VîL cea), Andrei şi Măr in cu cetaşii lor, care au construit două mori pe rîul Hurez, spunînd că ei se ştiu moşneni, şi-i dă „râmaşi", ca sâ-i stăpî-neascâ mănăstirea ca rumîni şi egumenul să-i despăgubească de cheltuiala cu morile. Din porunca măriei sale lui vodă. Am luat sama părintelui egumenul Elarion a sfintei mănăstiri Arnotei cu rumînii din satul mănăstirii Arnotei: anume Bogdăneşti, sud Vîlcea, anume Andrei şi Mărin cu cetaşii lor, care aceşti rumîni au fost mersi1 de au dat jalbă la măria sa vodă împotriva zisului mai sus egumen, zicînd că avînd ei 2 mori în rîul Hurezilor în hotarul Bogdăneştilor Ar-notei în care au şi ei moşie megieşească, iar părintele egumenul arnoţa-nul ar fi mersi de au tăiat o moară. Care viind înaintea noastră amîn-doao părţile de faţă, am cerut întîi la acei rumîni mai sus-zişi, ca să-şi scoată scrisorile ce vor avea de moştenire îotr-aoel hotar al Bogdăneştilor Arnotei, şi nici o scrisoare n-au avut, fără cît răspundea cum că aşa au pomenit ei de la părinţii lor în zilele altor egumeni de mai’nainte, că au ţinut ei mori într-acel hotar pe acel rîu pentru chivernisala lor şi n-au avut nici opreală de cătră egumeni, iar egumenul au răspunsi că nici-odat’ acea voe n-au avut ca să ţie ei mori în moşia mănăstirii, pentru aceia le-au stricat moara. Şi au scos un zapis al Predei postelnic Rudeanul eu fraţii lui, Tu-dosie i Staico, feciorii lui Staico paharnic din Ruda, de vînzare, cum că au vîndut jumătate de sat din Bogdăneşti eu toţi rumînii de peste tot hotarul sfintei mănăstiri’ Arnotei, eu leat 7144, şi iar au maii1 scos un hrisov al răposatului Matei vodă cu leat 7445. Şi cetindu-se înainte tuturor, îi arată cum că sînt rumîni cu moşie cu tot, iar nu cum au jăluit ei că sînt moşniani şi au moşiia lor osebită megieşească. Şi cercîndu-să şi neamul lor care din ce moş să trag, s-au adăvărat după datul să-mii lor, o ceată din Stan Găvicioiul şi altă ceată din Barbul Gotici care în zapisul de vînzare şi în hrisov să găsesc că numiţii asemenea cu tot neamul lor şi nici ev n-au putut tăgădui că nu sînt rumîni eu moşia Bogdăneştii, după cum scrie mai sus. Deci văzînd noi că n-au . nimic a răspunde împotrivă şi au umblat ca nişte oameni răi supărînd pă măria sa vodă, i-am dat rămaşi, că nu 381 s-au căzut ei să facă mori pe moşia mănăstirii, fiind rumîni, ci să le întoarcă egumenul cheltuiala pă ce să va adăvăra preţul acelor mori, să rămîe* pă sama mănăstirii. Drept aceia am dat această carte a noastră părintelui egum Elarion al sfintei mănăstiri Arnotei ca să aibă pace de cătră aceşti mai sus zişi rumîni. Aceasta. Sept 19 dni, 7249 <1740> B. Otetelişan Costache biv vel căpitan Arh. St. Boc., M-reia Arnota, piach. IV, doc. 9. Orig. rom. 209 ^Bucureşti,) 29 octombrie 1740 Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romineşti, hotărăşte ca oamenii aflători pe moşia schitului Bălteni, metoh al mănăstirii Radu-Vodă, să lucreze şase zile de dacă "pe an şi să dea dijma din zece una, „după obiceiuiar vinul locuitorilor să se vîndă numai după o prealabilă învoială cu ispravnicul mănăstirii. Milostiiu bojiiu Io Costandin Neculae voevod i gospodar. Davat gospodstvo mi siiu poveleniiu gospodstva mi cuviosului sfinţii sale părintelui egumenului dăn sfînta mănăstire a Radului-Vodă, chir Macarie, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele pentru cîţi oameni sînt şă-zători la schitul Bălteni ot sud Ilhov, care iaste metoh al sfintei mănăstiri* fieştecarele om să aibă a lucra claca ce s-au orînduit de la domniia mea* într-un an de om zile 6, iar mai mult supărare să nu le facă, însă clacă iar ou lucru şi să-şi dea dijma moşii dăn zece una după obiceiu. Şi să nu fife nimeni volnici a vinde vinurile lor pe moşiră* mănăstirii fără oît numai vinurile mănăstirii să să vînză pă la circiume, iar să nu-1 lepede pă la săraci cu sila. Iar de care cumva nu va avea mănăstirea vinuri ca să vînză, oricare din oameni ar vrea ca să vînză vinu, întîi să să aşaze cu ispravnicul mănăstirii1 ce va fi avînd .acolo să-şi dea adetul buţii, după cum să vor putea învoi1, şi apoi să aibă volnicite a vinde. Pentru care poruncim domniia mea voă tuturor oamenilor cîţi sîn-teţi şăzători pe această moşie a mănăstirii, văzîndu porunca domnii mele toţi să fiţi cu supunere şi oricînd v-ar da poruncă ca săriţi la claca mănăstirii, să fiţi gata să o faceţi, iar afară din claca mănăstirii nici ispravnecului judeţului nici altuia nimănui nicidecum altă clacă să nu faceţi, fără cît această clacă a mănăstirii să o faceţi într-un anu. Iar carii din voi nu ar urma poruncii ca să clăcuiască zilele ce s-au rînduit1 de la domniia mea, ci ar sta cu vreo împotrivire, bine să ştie că rear scîrbă şi cercetare 1 va avea de către domniia mea. Intr-alt chip să nu fie că aşa iaste porunca domnii mele. I ispravnic) saam rece gospodstva mi. Oct(ombrie) 29 dni, leat 7249 <1740> Arh. St. Buc., Ms. 256 (Condica m-rii Radu-Vodă), f. 233. Copie rom. 1 Corect: certare. 382 210 t (Bucureşti,) 20 noiembrie 1740' Constantin Mavrocordat, domnul Ţârii Romîneşti, dă încuviinţare egumenuhii mănăstirii Butoiul (Dîmboviţa), să oblige pe locuitorii de pe moşia Vlâdufu (Teleorman), să dea dijma după obicei, să presteze cîte şase zile de clacă pe an fiecare, şi să respecte monopolul mănăstirii asupra vinului. f Milostiiu bojiu Io Costandin Nicolaev voevod i gospodin. Davat gospodstvo mi siiu poveleniiu gospodstva mi, cuviosului sfinţii sale, părintelui chir Anthim, egumenul de la mănăstirea Butoiul ot sud Dîmboviţa,, ca să fie volnicu cu această carte a domnii mele pentru toţi oamenii cîţi vor fi şă(ză)tori pe moşiia mănăstirii Vlăduţu în sud Teleorman, fieştecare om să aibă a clăcui mănăstirii într-un anu de om zile şase, iar mai multă supărare să n’aibă, şi să-şi dea şi dijma din zece, una, după obiceiu. Şi să nu fie nimeni volnicu a vinde vinuri pă moşiia mănăstirii, făr’decît vinurile mănăstirii să să vînză în cîrciumă iar să nu le lepede pă la săraci cu sila. Iar de care cumva nu va avea mănăstirea vinuri ca să vînză, vericare din săteni ar vrea să vînză vinu, întîi să s(e) aşeze cir ispravnicul mănăstirii, ce va fi' avînd acdlea, ca să-şi deia adetul buţii, după cum să va putea învoi, şi aşa să aiibă volnicie a vinde. Drept aceia poruncim domniia mea voao tuturora oamenilor cîţi veţi fi şăzători pe această moşie a mănăstirii, văizînd cartea domnii mele, să căutaţi să vă supuneţi şi oricînd v-ar da poruncă pentru clacă, să căutaţi să săriţi să faceţi claca mănăstirii iar nu lucru1, că neurmînd poruncii domnii mele, bine să ştiţi că vă veţi pedepsi de către domniia mea, că aşa iaste porunca domnii mele I isam rece gospodstva mi. Noem sam rece gos-podstva mi. Noem 20 dni, leat 7249 <1740) Io Costandin voevoda, milostiiu bojiiu gospodin Procit vel vist Acad. R.P.R., piach. D, doc. 22. Orig. rom., pecete aplicată. 212 (Bucureşti,) 10 decembrie 1740 Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Romîneşti, dă carte de încuviinţare egumenului mănăstirii Mislea să oblige pe oamenii ce locuiesc pe moşia Greaca să presteze cîte şase zile de clacă pe an, „însă clacă iar nu lucru", să dea dijma după obicei şi să respecte monopolul mănăstirii asupra vinului. Cartea mării sale Io Costandin Nieolae voevod pentru moşia de la Greaca, a clăcui oamenii cîte 6 zile, leat 7249 <1740) dichemvrie 10. ■f Cuviosului sfinţ(it) părintelui egumen de la sfînta mănăstire Mislea, chir Anthim, ca să fie volnec cu această carte .a domnii mele pentru toţi oamenii cîţi sînt şăzători pe moşia mănăstirii la Greaca ot sud Vlaşca, fieştecare om să aibă a clăcui într-un -anu de om 6 zile, însă clacă iar nu lucru şi claca să nu o facă tot deodată ci pe rîndu, ta seciră, la coasă şi la arătură, iar mai mult supărare să nu le facă şi să-şi dea şi dijma pămîntului din zece una după obiceiu. Şi să nu fie nimini volnic a vinde vinu pe moşia mănăstirii fără cît vinurile mănăstirii să s vînză în circiume, iar să nu-1 lepede pe la săraci cu sila. Iar de care cumva nu va avea vinuri mănăstirea ca să vînză, oricare din oameni ar vrea să vînză vin, întîi să-şi aşaze cu ispravnicul mănăstirii ca să-şi dea adetul buţii după cum să vor putea învoi1 şi apoi să aibă volnicie a vinde. 1 Adaos deasupra rîndului : „iar nu lucru". 384 Drept aceia poruncim domnia mea voao tuturor oamenilor cîţi sînteţi lăcuitori1 pe această moşie, văzîndu porunca domnii mele, aricind va veni vremea ca să vă dea poruncă să faceţi claca, să săriţi să clăcuiţi, să nu staţi cu înpotrivire, că oricare nu să va supune poruncii domnii mele, bine să ştie că să va pedepsi de către domniia mea. Intr-alt chip să nu fie. I i sam rece gospodstva mi. Procit vel vist(ier) Arh. St. Buc., Ms. 466 (Condica m-rii Mislea), f. 31 v. Copie rom. 213 11 'decembrie 1740 Mărturia mai multor locuitori dată egumenului de la Sărăcineşti, pentru livada mănăstirii pe care o revendică moşnenii din Pâuşeşti. Noi carii mai jos ne vom pune numele, dat-am această carte de măr* turisanie a noastră, la mina sfinţii sale părintelui sărăcinescul, precum să s ştie că fiind pricină pentru o livade care o au stăpînit-o tot mănăstirea, iar acum să scoală moştenii din Păuşăşti de o cosesc, noi aşa ştim pentru acea livade, că au stăpînit-o tot mănăstirea din pomeneala noastră. Şi aşa ştim şi mărturisim, că am auzit de la bătrîni, că acel pă-mînt au fost al unui om ce l-au chiemat Damiian. Şi acel om au fost ru-mîn mănăstirii Sărăcineşti 1-or, apoi dumnealor boiarii la moartea lor, au ertat toţi .rumînii, iar pămînturile lor le-au lăsat mănăstirii şi au stăpî-nit tot mănăstirea. Iar în vremea cînd era un egumen Chirii, s-au sculat părinţii acestor oameni şi au zis că vor să ia acel pămînt, că iaste de la neamul lor. Iar acel numit egumen, au mers la sfinţia sa părintele episcopul chir Damas-chin şi sfinţia sa aşa au răspunsu, să le dea carte de afurisanie pre spunerea lor, şi priimindu-o să ţie acel pămînt şi ei n-au îndrăznit să ia cartea, ci au stăpînit tot mănăstirea, precum şi mai nainte. Iar de ceia parte de rîu, despre valea de brădet, au fost zălojit moştenii din Păuşăşti, din hotarul mănăstirii în jos, un codru de moşie, silişte pe luncă, şi au stăpînit-o mănăstirea pînă la un egumen Daniil. Apoi fiind acel Daniil egumen, au cerut bani şi moştenii au dat banii şi au luat moşiia aceia lunca de selişte, pîn’ în valea de brădet. Aceasta ştim şi mărturisim cu sufletele noastre. Iar pentru un codru de pămînt din Zbîrglezu, ştim că l-au stăpînit tot mănăstirea pînă la părintele egumen Pahomie. Iar atunci au făcut un Grigorie vineţie casă, care ţinea de Păuşăşti şi-şi da dijma şi-şi făcea claca la mănăstire, iar odată s-au ispitit nişte oameni din Păuşăşti a nu-1 lăsa să-şi dea dijma la mănăstire, iar cel mai sus numit egumen îndată au trimis un călugăr al mănăstirii şi cu ţigani şi i-au surpat casa şi i-au aprins alte nemestii, pînă au venit acel om, Grigorie, de s-au rugat de î-au mai lăsat să şază acolo şi iar au stăpînit mănăstirea. Iar acum murind oamenii cei bătrîni ai satului Păuşăştii, să scoală acum alţii mai 25 — c. 1812 \ tineri şi împresoară moşiia mănăstirii, iar noi aşa ştim şi mărturisim, cum aceste pămînturi le-au stăpînit mănăstirea, şi am dat această carte de mărturisanie. Dechem 11 dni, 7249 <1740)“ Eu popa Ştefan martor, eu diiacon Crăciun martor, eu Berinca din Păuşăşti martor, eu Badea din Sărăcineşti, eu Gherghe Păuşescu martor* eu Matei Topor Păuşăscu martor, eu Patru din Păuşăşti martor, eu Preda Brădeanul martor, eu Tănasie Brădean