>; t /ll i 1 ţ/V' 1 '8 UNî'VtIk,,i i'TV j‘li 3 i* 1 DOCUMENTE PUTHEHE ii / \ ./ VRANCEA IRESTI - CÂMPURI y PUBLICATE CU UN STUDIU INTRODUCTIV DESPRE PROPRIETATEA COLECTIVĂîVRÂNCEANĂ DE AUREL V. SAVA PREŞEDINTE DE TRIBUNAL PUBLICATA CU AJUTORUL FUNDAŢIUNEI FERDINAND 199304 B.C.U.-IASI 19 3 1 TIPOGRAFIA BÂNCIl CENTRALE COOPERATIVE CHIŞ1NĂU DOCUMENTE PUTNEHE ii * j . VRANCEA IREŞTI - CÂMPURI PUBLICATE CU UN STUDIU INTRODUCTIV DESPRE PROPRIETATEA COLECTIVĂ VRÂNCEANĂ DE AUREL V. SAVA PREŞEDINTE DE TRIBUNAL PUBLICATA CU AJUTORUL FUNDAŢIUNEI FERDINAND I Jalea co-propric-□ară. 19 3 1 TIPOGRAFIA BĂNCII CENTRALE COOPERATIVE CHIŞINĂU 27 JUN, 1934 i - - _______________( PREFĂ ŢA In seria de volume cu documente privitoare la judeţul Putna, pe care nădăjduesc să le dau la lumină, apare astăzi cel de al doilea. Un gând recunoscător se îndreaptă către profesorul Ni-colae lor ga, care cu îndemnul său generos a dirijat în această direcţie pe un nespecialist, li mulţumesc aci pentru acest îndemn cât şi pentru solicitudinea ce a arătat şi celui dintâi volum şi celui de faţă. Mulţumesc, călduros Comitetului Fundaţiunei Ferdinand I, pentru ajutorul material datorită căruia am putut suporta chel-tuelile tiparului. De asemenea domnilor C. C. Giurescu, Sever Zotta, Gh. Ghibănescu şi G. T. Kirileanu pentru sprijinul ce au dat lucră-rei mele. AUREL V. SAVA. :atea co-proprie-iară. Chişinăii, 1931, AugOst 10, Proprietatea colectivă vrânceană.1 Istoria dreptului comparat ne arată că proprietatea indivi- Proprietatea co- . .. . . lcclivă, propric- duală, prin urmare şi proprietatea indiviza sau copropnetatea, utc ordinară, care nu este decât un aspect al proprietăţei individuale, s’a desprins dintr'o formă anterioară de stăpânire a pământului şi anume din proprietatea colectivă. Paralel cu evoluţia familiei, desvoltându-se în grupul agna-ţilor, care se perde în gentes distincte pentru a ajunge la individ, proprietatea a evoluat prin desfacerea drepturilor individuale din drepturile colective ale unei comunităţi. In toate societăţile primitive, în Asia, în Europa şi în Africa, la indieni, la slavi şi la germani, pământul a fost proprietatea colectivă a tribului, fiind împărţit între toate familiile astfel ' încât toţi să poată trăi din munca lor, fără să existe noţiunea unui drept determinat şi distinct al individului asupra bunurilor stăpânite de colectivitate 2. Dacă în cele mai multe cazuri proprietatea colectivă s’a transformat în proprietate individuală, în proprietatea quiritară a Romei, în alte caşuri, ea a supravieţuit. Intre alte multe popoare, forme superioare de proprietate colectivă s’asi păstrat încă în Rusia, în Java, în Franţa şi în special în Elveţia ale căreia allmenduri constituesc, în adevăr, din punct de vedere economic şi social o formă de proprietate colectivă cu totul superioară. 1 Continuare la studiul meu „însemnări despre Vrancea" publicat în volumul I. 2 Henry Sumner Mâine, Vancien droit, 1874 Paris, p. 254, Emile de Laveleye, De la propriete et de ses formes primitives, 1901, Paris, Friedrich Engels, Originea familiei, a proprietăţei private şi a Statului, 1920 Bucureşti, pp. 135 — 138. — Radu Rosetti, Pământul, sătenii Şi stăpânii In Moldova, 1907 Bucureşti, pp. 79 — 88. Proprietatea răvăşească indiviză ?i proprietatea răzăşească colectivă. Deosebirea între cele două soiuri de proprietăţi devălmaşe. Titulari ai tuturor acestor forme de proprietate colectivă, începând cu mirul rusesc şi terminând cu bunurile comunale franceze sunt o colectivitate omenească, legată prin strânse legături economice, sociale şi administrative şi prin tradiţia descedenţei dintr’un autor comun. Devălmăşia noastră răzăşească nu are în genere caracterul unei proprietăţi colective, ci acela al unei proprietăţi individuale, stăpânite în indiviziune. Voi încerca să dovedesc că Vrancea a avut şi are o pro-., prietate răzăşească colectivă. „Proprietatea colectivă nu trebueşte confundată cu proprietatea individuală în starea sa de coproprietate indiviză. Indivi-ziunea lasă să subziste autonomia părţilor individuale: fiecare din părţi, deşi materialmente confundată cu celelalte îşi are proprietarul său distinct şi acest proprietar este în oarecare măsură independent faţă de ceilalţi; el singur dispune de partea sa. Coproprietatea indiviză este prin urmare tot o proprietate individuală, cu confuzia materială a părţilor. In afară de aceasta, această confuziune este neapărat trecătoare şi accidentală, ea nu, este sfârşitul şi scopul acestui soi de proprietate, care are drept caractere proprii izolarea şi independenţa şi de aceia indiviziu-nea tinde în mod firesc către împărţire şi o provoacă. Proprietatea colectivă nu are nimic asemănător. Ea este o stare particulară a proprietăţei, care îşi află în ea însăşi scopul şi raţiunea de a fi şi care se întemeiază pe gruparea necesară de persoane căreia îi aparţine: sunt o mulţime de lucruri car1 trebuesc puse sub această formă pentru a da oamenilor toate serviciile de care ele sunt susceptibile şi care nu sunt destinate a deveni un obiect de proprietate privată 1££. 1 Marcel Planiol Trăite de droit civil, I. ..-.astfel sunt de asemenea proprietăţile comunelor. Sunt, între locuitorii unui oraş sau ai unui sat o mulţime de interese comune : străzile, pieţele, şcolile, bisericile, cimitirele, toate obişnuinţele care rezultă din legături statornice. Este firesc ca ei să se unească pentru accste interese comune. Nu este mai puţin firesc ca ei să lase indivize între el terenuri greu de defrişat, care cer sforţări colective sau păşuni a căror folosinţă în comun oferă puţină dificultate şl răspund mai bine obiceiurile şi nevoilor celui mai mare număr dintre ei. Aceste proprietăţi ale comunelor nu se deosebesc de loc, din punct de vedere al origine! şi drepturilor lor de acelea ale Statului, (E. Beaussire Les priticipes da droit, p. 304". VII In proprietatea veche răzăşească, hotarul satului,—şi aceasta s'a întâmplat şi în Vrancea — era stăpânit în devălmăşie de locuitorii respectivi şi aceasta până la începutul veacului al XVIII-lea. Totuşi încă din veacul al XVI-lea, chiar dacă folosinţa era comună, exista conştiinţa unui drept individual, abstract: ^partea ce să va alege din tot locul, din hotar în hotar" şi a-nume „din vatra satului, din ţarină, din câmpu, din fâneţe, din păduri şi cu vaduri de moară şi cu tot vinitul".1 Din acest punct de vedere, al determinărei dreptului indi-viz, noţiunea de bătrân, subdiviziune a hotarului, este sinonimă cu aceia de decujusi—cel despre a căruia moştenire este vorba—, din partajul succesoral modern. împărţirea chiar abstractă a u-nui hotar pe bătrâni, chiar dacă duce la devălmăşie, la indivi-ziune, înseamnă o proprietate individuală sau cel mult familiară a bătrânului originar. Proprietatea vrânceană asupra munţilor are însă necontestat până astăzi toate caracteristicile unei proprietăţi colective. Cea dintâi formă de proprietate, formă oficială, în care bătrânul originar capătă moşia, cu sate sau fără, prin uric domnesc, este moştenită de stăpânitorii regiunilor acestora dela romani. Pare a fi sistemul bizantin din agri limitrophi, ocupate de veteranii armatei romane cu titlu de emfiteoţi. 0 dublă proprie-1 tate : statul roman era stăpânul de formă al solului, dar soldaţii şi urmaşii lor îl cultivau, fără să fie turburaţi, plătindu-şi sarcinile fiscale în schimbul cărora, la origină, li se acordase pământul. „Acesta, spune Sumner Mâine, a fost precedentul copiat de regii barbari care fondară feudalitatea112. Aceasta a fost concepţia care a stat la baza diferitelor dănii domneşti. Ea a dus la stăpânirea vremelnică a Vrancei de către vistiernicul Iordache Roset Roznovanu. Cealaltă formă, proprietatea colectivă, nu este însă de origină romană. Dreptul bizantin ca şi dreptul roman au fost în conflict cu organizarea colectivă a proprietăţei. El nu poate să ne lămurească asupra proprietăţei familiare sau colective, „căci tocmai jurisprudenţa romană este aceia care, transformată de teoria dreptului natural, a lăsat moştenire modernilor ideia că proprie- 1 V. doc. 2, 9, 10. 3 Sumner Mâine, op, cit,, p. 285. Origina istorică a devălmăşiei indivize. Origina devălmăşiei colective. VIII Coexistenţa ambelor forme de proprietate. Justiiicarca a-ccsteicoexistcnţe tatea individuală este starea normală a dreptului şi că proprietatea colectivă a unui grup de oameni nu este decât o excepţie dela regula generală". 1 Existenţa unei proprietăţi colective în Vrancea dovedeşte o ideie de drept anterioară celei romane. Fie că este de origină tracică sau de origină slavă ea se manifestă distinctă de sistemul juridic oficial. In toate vremurile, vom vedea, că lupta pentru drept a vrâncenilor se va rezuma la conflictul dintre două concepţii deosebite asupra proprietăţei devălmaşe. Nu fără te-meiu deci, afirmă divanul domnesc al Moldovei prin anaforaua sa din 1817, Ghenarie existenţa unei forme speciale de proprietate răzăşească în Vrancea şi foarte bine o explică prin faptul că este anterioară descălecărei 2: vDragoş Vodă, viind, au găsit pământul lăcuitIn Vrancea vlăcuea slobozi păstorii oilor*. Faptul că şi în Vrancea găsim, pentru interiorul hotarelor, o proprietate răzăşească mergând pe bătrâni, nu înlătură proprietatea colectivă originară. Faptul că munţii se stăpânesc încă colectiv, de către aceiaşi răzeşi care-şi stăpânesc în indiviziune hotarele lor, ne arată numai că proprietatea dinăuntrul hotarelor săteşti este, potrivit unei evoluţiuni normale, o formă ulterioară de proprietate derivând din colectivismul primitiv, care supravieţueşte încă şi coexistă. In adevăr, a fost firesc ca din cele mai vechi timpuri, să se subdividă marea colectivitate de ocol a Vrancei în grupuri mai mici, pe neamuri şi pe familii. Aceste grupări familiare, păstrând tradiţia genealogică a curgerii din bătrâni, au avut nevoe pentru aşezările de locuinţe, ca şi pentru trebuinţele lor pastorale şi agricole să aibă o stăpânire exclusivă asupra unor pământuri, care prin natura lor răspundeau acestor necesităţi. Astfel s’a subdivizat Vrancea in patrusprezece hotare, astfel au luat naştere satul şi cătunele, aşezări mai întâi familiare şi deabiâ mai târziu administrative 3. Satul constitue dar o etapă dela co- 1 Sumner Mâine, op. cit, p. 244. 2 V. voi I, p. 188—189. 3 ,0 bucată di loc din hotarul Cozii, a strănepoţilor lui Cujbă“ „S’au dat în stăpânire Cozănilor, neamului strănepoţilor lui Cujbă". V-no. 94. V. deasemena împărţirea pe bătrâni a Spineştilor şi mai ales a Bârseştilor, nle 13 şl 43. lectivitate către individ, după cum hotarul îsăijesc este o fază decisivă în evoluţia dela proprietatea colectivă^ ţa proprietatea individuală, \ I i;‘l Studiul proprietăţei vrâncene ne confirm^ această evoluţie, Proprietatea munţilor, asupra căreia vom |#ista mai pe larg, a trecut dela colectivitatea de ocol, lă colectivitatea sătească şi chiar la individ potrivit unor norme speciale care n’aii nimic comun cu principiile codului napoleonian. Individul în proprietatea colectivă are dreptul de a se folosi de averea comună. In proprietatea individuală are dreptul să stăpânească şi să dispună exclusiv de averea sa. Ca să-şi constitue un asemenea drept exclusiv în averea obştească, răzeşului i se cere un aport personal. In proporţie cu acest aport „se va analoghisi“ întinderea dreptului său. Acesta a fost — vom vedea—principiul de bază al împăr-ţirei munţilor între sate. Tot el s'a aplicat şi atunci când munca individuală a creiat o proprietate individuală prin defrişarea unui pămănt obştesc necultivabil. Aceasta este explicaţia dreptului de proprietate pe care l-au avut vrâncenii şi câmpulungenii asupra secăturilor sau lăzuirilor „făcute de ei cu toporul din codru mereu". Obşteanul devine proprietar exclusiv pe acest produs al muncei sale cum ar deveni proprietar pe lemnele ce ar tăia din pădure pentru trebuinţele sale casnice. Restul pământului neapropriat de indivizi: codrii şi munţii destinaţi a se folosi în comun rămân ai colectivităţei tuturor satelor vrâncene şi constituesc o rezervă pentru satisfacerea mai târzie a necesităţilor individuale. In vechime Vrancea ca şi Câmpulungul moldovenesc-—şi ca dispărutul Tigheciu—au cunoscut o viaţă colectivă pronunţată, au constituit, cu drept cuvânt, adevărate „fundaţiuni de autonomie ţărănească. 2 Din ce în ce mai mult se dovedeşte cu cât temei scria despre locuitorii acestor trei regiuni Dimitrie Cantemir în Des- 1 In sensul acesta trebue înţeleasă afirmaţia mea că „toate satele vrâncene converg către o unitate teritorială Vrancea, cătră o unitate genealogică: bătrânii pe care a umblat, la origină, întreagă Vran-ceau. V. Documente putnene, voi. I, p, XXIII. 2 N. Iorga, Prefaţă la voi. I. X Oh«tca salcaici. cript'o Moldaviac : -Accştia, macar ca nu sunt din starea boiereasca, insă nu sc află supuşi nici la un bir şi suni de sine ca un soi de republică.. Plâicsc pe an la Domnie o dajdie ştiută si hotărltă, se (in cu pravilele sau obiceiurile lor, iar porunci şi judecători dela Domnie nu primesc învăţatul preot armean Hugas Ingigian într'o lucrare dc geografie universală publicată la Veneţia în 180S vorbeşte despre Vrancea ca despre o regiune „cu iotul liberă", adăogind că „arc judecători proprii şi este dc sine condusă, având drept conducător un vornic“. 1 Numeroase documente ne vorbesc despre un obicei al Vrancei şi ceiacc este cât se poate de semnificativ, exista încă in 1827 un obicei al Vrancei chiar în materie penală şi anume un sistem propriu de globire pe care-1 recunosc formal staroştii de Putna delegaţi de vistieria Moldovei ca să ancheteze pe vornicul de Vrancea între altele şi pentru activitatea sa dc judecător penal. ~ Sarcinile obşteşti se suportau in mod solidar de către toţi vrâncenii. Birul, despre care vorbeşte Cantemir, este plătit de obştia Vrancei, care se cislueşte, aruncând birul pe sate". Diversele clăci, din ce în ce mai abuzive, pretinse de vornicul de Vrancea se suportă, dc asemenea, de întreaga obştie. Comercializarea productelor vrâncene se făcea în mod obligator potrivit aceloraşi norme, de către toţi vrâncenii, prin neguţătorul Vrancei, acest monopolizator al vieţei comerciale din această regiune, ;| Mai târzia împărţire administrativă, concomitentă cu decăderea privilegiilor politice ale regiunei, vine să repartizeze birul direct pe sate. In felul acesta activitatea centrală a obştiei Vrancei se descentralizează prin obştiile săteşti. Aci, viaţa colectivă va imita in mic, viaţa colectivă de ocol,,. Satul îşi va plăti birul determinat -fiind solidar fa(ă de domnieui, iar obşteanul are drept asupra fâneţei în proporţie cu 1 Mărturisiri armeneşti despre Romîni, Valahia şi Moldova, in Analele Ac. Rom. Memoriile secţiei istorico, seria a 3-a, t, IX, - V. Aurel V. Sava, Vornicul dc Vrancea, mss. depus spre tipărire la Academia română. " V. doc. no. 49, p. 36, doc. no. G3, pp. 49 şi 50; doc. no. CA, p, 50. 4 N. lorga, Brodnicii şi românii, p.7. XI „birul cc poarta1-Salul se judecă, îşi alege vechili, face faţă cheltuelilor proceselor, plătind parlea acelora din săteni care n'au mijloace2. Satul vinde din averea sa colectivă unor indivizi determinaţi şi aceasta pentru a se face faţă unor nevoi obşteşti". Satul plăteşte gloaba când autorul unei infracţiuni este neştiut'1, in faţa lui se încheie tranzacţiuni şi au loc judecăţi0, angajează funcţionarir\ sau neguţători, care să comercializeze „perjile de velniţă“7, se împrumută cu cereale8. In cele mai multe acte figurează clauza Tlsâniem chezaşi unul pentru altul", iar ca semnătură obştia satului are pecetia oficială. Sătenii nu iscălesc. Pentru ei contractează nemesnicul ales de ei şi mai târziu vornicul sătesc şi paşnicii. încetul cu încetul însă, autonomia vrânceană a dispărut o-dată cu privilegiile politice ale regiunei. O reminiscenţă, până în zilele noastre, este dreptul vrâncenilor de a se folosi de sarea Vrăncei împotriva dreptului de monopol al Statului. Acest privilegiu le este recunoscut pentru ultima oară prin hrisovul din 1853, Octomvrie 1 al domului Grigore Alexandru Ghica.9 Şi încă un moment demn de relevat, deşi dispărută de mult această autonomie, „obştia Vrancei" înţelegea să facă însemnate sacrificii materiale ca să-şi poată impune un delegat al ei deputat în divanul adhoc.10 Odată desfiinţate drepturile ei de autonomie, care constau in special din faptul de a avea judecători şi obiceiuri juridice proprii, obştia Vrancei a continuat să existe prin şi pentru proprietatea pământului Vrancei. Pe acest teren obştia Vrancei, prin obşteasca adunare a tuturor vrâncenilor, a avut o prodigioasă activitate. Felul cum s'au organizat vrâncenii ca să poată purta judecăţi de o importanţă considerabilă vădesc superioritatea or- 1 V. doc no. 62 V. doc. no. 168 :: V. doc. no. 109 şi 118 4 V. doc. no. 151, p. 166 o V. doc. no, 66. r, V. doc. no. 72; do:, no. 191 t V. doc. no. 145 $ V. doc. no. 130. <1 V. doc. no. 193. 10 V. doc no. 199. Or^anizarca obştească. XII Procesul scoatere! din boeresc. Chsltuiala Vrancei, ganizărei naturale răzăşeşti, asupra celei oficiale, administrative, din zilele noastre. Două au fost procesele mai de seamă pe care le-au avut vrâncenii: a) procesul desrobirei lor din boeresc, procesul cu marele vistiernic Iordache Roset Roznovanu şi b) procesul cu boerii Lipan. Conflictul de drept din procesul cu Roznovanu este provocat tocmai de concepţia care, — spuneam la începutul acestui studiu, — stă la baza proprietăţei devălmaşe indivize: aceia că domnul este proprietarul eminent al pământului Moldovei şi că orice stăpânire legitimă nu se poate justifica decât printr’o danie domnească. Am arătat în studiul introductiv al primului volum felul cum s'a comportat obştia Vrancei în acest proces.1 Vechilii sau ales de către „toate satele Vrăncii11 : „patru oameni cu cheltuiala a toate satele, bez 20 oameni, carele au şăzut mai puţin, tot cu a vrâncenilor cHeltueli. carile li s’au dat simbriile lor piste 15.000 lei“.2 Procesul a necesitat suma globală de 78.500 lei 3 Din aceştia 25.000 au fost împrumutaţi de vrânceni dela un negustor Peltic din Jaşi.4 Banii aceştia se repartizează prin cisluire asupra tuturor locuitorilor Vrancei, în proporţie cu întinderea de pământ stăpânită de fiecare în hotarul satului. In acest scop obştia hotă-reşte — uriaşe lucrare de cadastru — măsurătoarea proprietăţilor individuale prin măsurători speciali5 şi apoi, pentru strângerea „banilor cheltuelei“ „aruncaţi pe fălcile“ măsurate se aleg strân-gători de bani pentru fiecare sat în parte. 0 minunată operă de organizare. Oricare ar fi fost rolul vechilului Vrancei, preotul Şerban Bălan din Năruja, care a condus de fapt singur această minunată luptă pentru drept, trebue să se recunoască fără şovăire că organizarea a fost posibilă datorită numai vieţei colective pe care o ducea Vrancea de atâta 1 pp. XL şi XLI. 2 V. voi. /, no. 226, p. 197. 3 Henri H. Stahl, Contribuţii la problema răzăşiei satului Nerej în Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, anul VIII, no. 1-3, p. 602. 4 V. doc. no. 146, p. 158. 5 V. doc. no. 99, p. 96. XIII vreme. Colectivitatea întreagă era o uriaşe fiinţă complexă, bine organizată, şi cât se poate de perseverentă dacă ne gândim că nu mai puţin decât treisprezece ani a durat această luptă pentru desrobire şi că ea nu s'a mărginit numai la obiectivul principal al redobândirei libert aţei, ci şi la ameliorarea condiţiilor boeres-cului în care Vrancea s’a sbătut atâta vreme. In adevăr, numai în vederea rezolvărei unor conflicte ivite în raporturile dela proprietar la clăcaşi, a avut loc un divan domnesc în 1806 la Focşani.1 In ce priveşte procesul vrâncenilor cu boerii Lipan, puţine ,Pr°°csulcu boe - rn Lipan. lucruri se cunoşteau până acum. Actele publicate in volumul de faţă aduc însă informaţiuni complecte asupra lui. Boerii Lipan erau originari din Vrancea, descendenţi din vornicul Andrieş Lepădatul din Păuleşti. Pe la jumătatea veacului al XVIII-lea au încetat însă să mai stăpânească pământul lor vrâncean din Păuleşti, pământ numit în documentele vremei partea boerului“ sau „partea boereascăli. In 1801, căpitanul Ioniţă Lipan începe procesul de revendicare. Obiectul cererei sale era limitat : „o parte de moşie den Păuleşti112. Adversarii săi, Săcăluşeştii tărăgănesc judecata. In 1802, căpitanul Ioniţă revine într’o jalbă către domnul Moldovei „Hindcâ în moşiea Vrăncii“ are şi el „părţi nealeasă de cătră părţile ce-loralalţi răzeşiK şi cere să i se desfacă din devălmăşie partea ce i se cuvine3. Săcăluşeştii se împotrivesc sub cuvânt că pământul din Păuleşti l-au dobândit prin cumpărare, cu zapis, dela Nicolae Lipan, tatăl căpitanului. „Ioniţă Lipan au arătat că acel zapis ar fi plastograf şi nar fi iscălitura părintelui săua şi-şi întăreşte afirma- ţiunea jurând „în biserica Proorocului Samuil din FocşaniIn consecinţă, zapisul e rupt şi se dispune punerea lui Lipan în stăpânire4. In 1803 se face de către Nicolae Sta văr, rânduitul de către stărostia Putnei, o nouă încercare de a se alege partea care se cuvine lui Ioniţă Lipan în Păuleşti şi în Bârseşti, după spiţele de neam.0 La Păuleşti, Lipan intră chiar in stăpânire şi după un an 1 V. doc. no. 63 şi 64. 2 V. doc. no. 52. 3 V. doc. no. 54. 4 V. doc. no. 143, p. 145. 5 V. doc. no. 57, pp. 40, 41. r XIV arendează pământul, „îl năimeşte banului Toma Stamatina.1 In cursul anului arendărei Vrancea întreagă întră însă în stăpânirea visternicului Iordache Roset Roznovanu.2 Un act publicat în primul volum, ni-1 arată pe căpitanul Ioniţă Lipan într'o dublă atitudine. Cu toate că prin faptul schimbului ce făcuse cu marele postelnic Dumitrachi Hangerliu în Iunie 1802 tere el se lepădase de drepturile ce avea 3 totuşi în 1803, în Vrancea el îşi continuă revendicarea.4 Dumitrache Hangerliu nu avea însă decât calitatea de interpus al căminarului Enacache Pruncu, care sub propria sa semnătură, declară că a vândut partea lipănească din Vrancea boerului Iordache Roset Roznovanu.5 Iordache Roset Rosnovanu însă prin jalba către „cinstitul divan al Moldovei“ după ce susţine că vrâncenii nu au danie domnească asupra Vrancei adaogă : „Pentru acei câţi au avut osăbit din trupul Vrancei cei vechi, locuri de moşii, ştiu că s’au cumpărat, precum părţile unui Lipan cu 25.000 lei prin dumnealui hatmanul Sandul Sturza.* 6 Din acest moment drepturile lipăneşti intră însă de fapt în Ch patrimoniul vistiernicului Iordache Roset Roznovanu. Lipanii nu cei, stăpânesc şi nici nu revendică. „Iar după ce vrâncenii au luat moşia în a lor stăpânire, ne-arătându-se cineva cu pretenţii asupra acestei moşii, răzăşii de sine au rămas iarăşi stăpâni pe eau, împărtăşind însă cu o parte din această bucată pe Ion Săcăluş, curgător din neamul lipă-nesc7. Este dela sine înţeles că văduva lui Ioniţă Lipan „n'au vrut să fie părtaşă la plată cheltuelilor procesului desrobirei Vrancei8. In 1819 însă Iordache Lipan şi Gheorghe Lipan, feciorii căpitanului Ioniţă Lipan se gândesc iarăşi să redobândească moşia lor din Vrancea. Ei cer dela preotul Pavel din Tulnici o scrisoa- 1 V. doc. no. 143. p. 147. 2 Idem. 3 V. voi, /, doc. no. 213. * V. doc. no. 60. 5 V. voi. !, doc. no. 213 p. 152. 6 V. voi. /. doc. no. 216, p. 163; doc. no. 217, p. 166 şl 174. 1 V. doc- no, 143, p. 147 no, 89, p, 87. 8 V. doc. no. 146, p. 158. XV rc -precum să se ştie că suntem neam cu dumnealor şi parte de moşie ce este în Vrancea au dat-o la scama noastră ca să o scoatem."] Nu ştim aproape nimic2 despre ceiace a făcut preotul Pa-vel pentru intrarea în stăpânire a boerilor Lipan. De abia in 1833, căminarul Gheorghe Lipan, singur, porneşte o acţiune regulată la judecătoria ţinutului Putnei. El cere moşiile de baştină şi de cumpărătură ce are „în cuprinsul hotarului Vrăncii şi anume la sat Păuleştii i Săcălăşăştii (=Hăulişca?) i Tulnicii",s El capătă câştig de cauză prin jurnalul no. 138 din 1836, Dechemvrie 4 însă numai în ce priveşte „partea lipănească“ din Păuleşti. Jurnalul încheie că „în aceia ce se atinge de întregimea părţilor lipăneşti din acest hotar1 — Vrancea — „şi împărtăşirea ce ar trebui să aibă din muntele stăpânit cu dreptatea săliştii Păuleştilor, va cere prin osăbită jalobă“.4 Cu toate strădaniile răzeşilor 5 pentru reformarea hotărîrei judecătoriei, căminarul Gheorghe Lipan face în 1842 o nouă cerere de dare în judecată. De astădată pretinde vşi părţile ce am în osăbiti hotărî şi anumi în muntele Lapoşul de sus, Băr-seştii, ci să numeşti partea boerului, baştina din hotarul Păuleşti, osăbit di analogul ci mi să cuvine din munţi, pe partea ci am câştigat din Păuleştiu precum vşi parte din sat Nerejniiu. (=Năruja ?) 6 In 1844 spătarul Iorgu Lipan cumpără şi partea ce se cu-vinea în Vrancea negustorului Vasile Sticlaru 7 din Târgul Nico-coreştilor, băştinaş în Găuri8. Pericolul începe să devină general. însăşi împărţirea munţilor este periclitată prin noua acţiune. Din această cauză, de data aceasta, întreaga „obştie a lăcuitorilor vrânceni“ se agită şi în cele din urmă obţine dela boerii Lipan învoiala din 1845, 1 V. doc. no. 90, p. 88. 2 V. doc. no. 92, p. 90. •-î V. doc. no. 126 4 V. doc. no. 144, p. 154 6 V. doc. no. 146, 148, 163 c V. doc. no. 162 ‘ V. doc. no. 175. Cf. P. Poni, Statistică răzeşilor, p. 63. * V. doc. nle 142, 150 şi 154. r p cei. Iert Ch; cei. XVI Mart 22,1 prin care obştia se . obligă să plătească boerilor pentru ca să renunţe la pretenţile lor, cât şi pentru părţile sticlăreşti importanta sumă de 74.500 lei, bani care în aceiaşi zi se împrumută de vechilii Vrancei, tot patru la număr, dela spătarul Asa-nache Dan 2, cu termen de plată în şase luni de zile, cheltuiala Vran- jnc£ maj înajnte chiar de perfectarea învoelei şi de con- tractarea împrumutului se porneşte din nou să se încasezeze prin noii strângători de bani „cheltuiala Vrăncii a lui Lipan“ şi aceasta fixată proporţional cu numărul fălcilor stăpânite de fiecare răzeş.3 Pe lângă analogia aceasta, suportată de întreaga obştie vrânceană4, pentru plata împrumutului se mai afectează şi banii ce sau încasat dela stăpânitorii celor 24 de fălci lipăneşti, care fuseseră câştigate de căminarul Lipan prin procesul dela 1836. Stăpânitorii răscumpără pământul lor „t/e/a obştia Vrancei“5 Repartizarea cheltuelilor pe locuitori, strângerea banilor şi achitarea împrumutului se săvârşesc iarăşi cu punctualitate. Autoor-ganizarea administrativă a obştiei Vrancei se vădeşte şi de astă-dată perfectă. Vechilii Vran- Procesul cu Roznovanu, ca şi procesul cu Lipan, a creiat în vechilii Vrancei un organ de conducere cu caracter quasi-permanent. Dacă în cazuri extraordinare se convoacă obştia tuturor satelor vrâncene, pentru administrarea obişnuită a intereselor obşteşti, vechilii permanenţi ai Vrancei erau indispensabili, O mărturie de cercetare din 1824 a vornicului de Vrancea arătând că s'a descoperit un zapis plastografiat de preotul Teodor Tătaru ne spune că era de faţă „preot Niagu, vechil ot Vrance“ şi că pe făptaş, deoarece era preot „rnz i s'a urmat cercetare, decât s’au dat pe mâna vechilului preot6 “. Intr’un dosar din Arhiva Statului din Iaşi mai găsesc că la „sâchelariul Neculaiu Neagu să păstrează toate ducumenturile Vrăncii7 “ 1 V. doc. no. 175 şi 182 2 V. doc. no. 176 3 V. doc. no. 177—181 4 V, doc. no. 198, p, 231 D V. doc. no. 183 şi 184 e V, doc. no. 98, p. 95 7 Arh. St. Iaşi. Tr. 817, op, 934, doc, 170, f, 2. XVII Tot prin acest organ „vechilii obşiii Vranceii: duc vrâncenii ctitorii obţuţti. o altă luptă a lor, aceia pentru păstrarea dreptului obştesc de patronat asupra schiturilor dela Valea Neagră şi Lepşa3. Un in-scris din 1846, Februarie, un foarte interesant act de ctitorie, începe astfel : „noi jos iscăliţii opştiea lăcuiiorilor proprietari din Vrancea şi ciilorii sfântului schit numit Valea Neagrăa. Amândouă schiturile vrâncene s’au bucurat întotdeauna de o administraţie autonomă. Fiind întreţinute de către răzeşi, ei şi-au revendicat întotdeauna dreptul lor de patronat şi de ctitorie şi anume au administrat prin epitropii aleşi de ei averea schitului, au creiat o modestă iundaţiune pentru ajutorarea bătrânilor vrânceni, şi-au rezervat dreptul de a rrumi şi revoca pe nacealnic şi au interzis, prin însăşi actul de ctitorie pomenit mai sus, amestecul protoereului ţinutului în administraţia averei lăcaşului lor 2. In legătură cu acest schit dela Valea Neagră supravieţuieşte încă obşteasca adunare a Vrăncei. Până azi unul din epitropii schitului este ales de obştia vrânceană. Pe un un epitrop îl numeşte Statul; pe al doilea Casa Bisericii, iar al treilea este ales de sfatul mare al Vrancei, compus din delegaţi ai satelor vrâncene — nu satul administrativ, ci satul străvechi, organic, — întrunite din cinci în cinci ani în obştiilor lor.3 Din toate acestea rezultă cred neîndoios că vrâncenii aveau Vrancea moşie dreptate când spuneau că Vrancea o moşie este“4. Ca şi ei, un,lard' paharnicul Costache Lupu asesorul judecătoriei Putnei scrie că „toată Vrancea esti un singur trup şi hotar11 5 Am căutat să arăt la începutul acestui studiu cum s'au întemeiat în interiorul devălmăşiei colective de ocol, devălmăşia familiară (sătească), care a dus la proprietatea individuală în indiviziune. Am mărginit însă acest fenomen la terenurile proprii pentru locuinţe şi agricultură, dobândite fie printr’o stăpânire statornică şi exclusivă, fie prin defrişare, prin secare cu toporul din codru mereu.6 1 V. doc. no, 173 şi 174. 2 V. Aurel V. Sa va, Contribuţinni la istoria bisericei vrâncene in Milcovia, anul II, voi. I. 3 Henri H, StahI, op. cit., p. 610. 4 V. doc. no. 134, p. 132. 0 V. doc. no. 186, p. 212. G V. mai sus p. VIII. rz^ XVIII i îfcTvrllct!* °b a*arâ aceste pământuri au mai rămas locuri de codru în mijlocul hotarului, cum şi munţii aşezaţi la extremitatea apuseană a Vrancei. Care a fost stăpânirea care s’a exercitat asupra acestor două categorii de pământuri vrâncene, aflate în afară de hotarul sătesc ? Codrii interiori jn ce priveşte codrii din interiorul Vrancei ne informează şi evoluţia pro* p / prietăţei exerd- complect un proces dintre răzeşii din Spineşti cu cei din Păuleşti \ ter« tate hsupra lor. j7j ne lămureşte un pasaj cam obscur din împărţirea munţilor din 1818, Martie 23: „din vechiu au trăitu părinţii noştrii fără oprire la locurile ci voru ft codri, însă numai satili ci vor fi lipsiţi de lemnu trebuitoriu, fără a face stricăciuni sau a dărîma cu capri sau cu oi. Iară cele ce vor fi avăndu păduri pe moşiile lor, se voru întrebuinţa dintru ale sali11 2. Pasagiul acesta fusese intercalat tocmai din cauza unor neînţelegeri care avuseseră Ioc cu un an mai înainte între Păuleşti şi Spineşti şi cărora Ie pusese capăt o hotărîre a vornicului de Vrancea „ca drumurile cele mari să nu să opriască şi să nu fie opriţi Spineştii dela pădurea ce să numeşte Strungile, frunza Păuleştilor, cum şi locuitorii din Păuleşti să nu fie opriţi de cătră Spineştii dela pădurea lor“ 3. In acelaş an, în ziua împărţirei munţilor, nemesnicul de Păuleşti, anunţând satele ch megieşite că Strungile au rămas satului Păuleşti, dă înscris că „se îndatoresc ca să dei lemne de focu şi ori la ce fel de lemni va trebui satilor megieşite"4. Este recunoaşterea unui drept de servitute pe care îl suferă un hotar sătesc, faţă de celelalte hotare învecinate. O confirmare, pare-se, a teoriei că servituţile sunt reminiscenţe ale proprietăţei colective originare. Cum era însă firesc ca proprietatea să evolueze către forma exclusivă, individualistă, după câtva timp Păuleştii nu mai îngâni duiesc ca locuitorii din Spineşti să-şi tae lemnele trebuincioase din pădurea lor. Se iscă atunci la 1833, un proces între ambele sate. Păuleştii, prin petiţia cu care încep judecata, se feresc să declare categoric că nu vroesc să mai lase pe locuitorii din alte sate să tae lemne din pădurea lor, ci se mulţumesc să se plângă că li se strică fânaţul de către megieşi, când vin ca să tae lemne, 5 CCI, V. doc. no. 105. V. doc. no- 87. p. 83. V. doc. no. 80. V. doc. no. 82. V. doc.- no. 105. V XIX Din două cercetări ce se fac Ia faţa locului rezultă iarăş necesitatea menţinerei servituţei de a tăia lemnele trebuincioase din hotarul vecin. Răzeşii de Spineşti ajung să spună „ca dacă vor fi opriţi din partea Păuleştilor cu scoaterea lemnilor nu pot ţine sat şi se duc"*1 Procesul interesă în mod direct toate satele situate la depărtare mare de munţi. Din cauza aceasta şi vedem pe „toţi răzeşii din toati satili ocolului Vrancea, dând mărturie favorabilă Spineştilor 2, iar în 1835, Februarie 6 cinci răzeşi din cinci diferite sate, în numele răzeşilor din Vrancea se plâng domnului Moldovei într'o petiţie meşteşugit alcătuită. Spun între altele că „ Vrancea o moşie este şi munţii pentm păşunatul oilor sânt împărţiţi pe hotarele satelor pentru păşunea vitelor, iarba şi frunza, iar codrii ce sânt mai cu apropiere pe lângă satele arătate mai sus au fost slobozi dintru învechime şi neopriţi satele ce sânt la mijloc Vrăncii despre lemnele trebuincioasă de foc şi ori de ce trebuinţă" Procesul ia sfârşit, ca mai toate procesele dintre satele vrâncene, printr’o învoeală. Răzeşii de Păuleşti determină o anumită porţiune din codrul lor, din care să-şi poată lua lemne de foc răzeşii de Spineşti. Se poate deci foarte uşor reconstitui evoluţia proprietăţei asupra acestor codri interiori ai Vrancei, La început colectivi, ca întregul cuprins al Vrancei, au devenit săteşti după împărţirea Vrancei în cele patrusprezece hotare istorice. Din colectivismul primitiv s'a păstrat dreptul de servitute, ca să mă exprim în termeni tehnici juridici, al satelor învecinate de a-şi lua lemne din pădurea altui sat. Este vorba de acum înainte de o simplă servitute şi nu de o devălmăşie. In adevăr, locuitorii satelor metfie- DrePlul •i. j * u p , i i naşilor de şite au drept să se folosească de lemne, nu însă dreptul să sece secături, pădurea şi să devină proprietarii secăturilor dobândite prin munca lor, Actele fac însă menţiune de secăturile vechi, făcute de străini mai înainte de a se fi «cos codrii din devălmăşia întregului ocol.4 1 V. doc. no. 127 şl 128. 2 V. doc. no. 132. 8 V. doc. no, 134. * V. doc. no. 149, p. 160: „alţîi streini, ce au secat în acest hotar, ce-şi stăpânăscu secăturile lor din vechimea. Ca şi doc. no, 91. p. 89: „Izvodu de fălcile ce le stăpănescu streinii în hotar Măgurelilor. însă nu streini, ci răzăşt din Vrancea, iar nu din bătrânul Roes". băşti-a face XX Dreptul streinilor la proprietatea acestor secături este recunoscut, dar ca ceva dobândit prin îndelungată stăpânire. Secături noi n’au însă drept să facă decât locuitorii satului respectiv: 55:răzâşii dila altu sat nu poate să între în săcâturi sau în largu satului".1 0 fază intermediară este stăpânirea comună a codrului între două sate, cu dreptul de a lua lemne şi de a face şi curaturi: niar la codru diopotrivă cu toţii, lăsându-să îmbi părţilor slobodă dispoziţie di a-şi face săcâturi".2 Acesta este cazul satelor înrudite genealogiceşte Călimanul şi Ireştii de sub Măgura. Pentru a se închide însă accesul celor pătrunşi în hotarul sătesc prin secături anterioare se stipulează că „pământul li este de baştină şi că alţii străini nu încap, fără numai neamurilea3. Aceste două sate, în cele din urmă, ajung la învoială, îşi împart codrul în două părţi distincte cu respectarea secăturilor vechi „vor stăpâni Ireştii de sub Măgură, gropile de fânaţ, ci sânt făcute din vechiu biz di stăpânirea şi noi în gropi vechi, nesupăraţi de noi, călimanii; precum şi noi călimanii, aseminea nesupăraţi de ei, vom stăpâni gropile de fânaţ, ci să numesc săcăturia.4 Călimanii adaogă că i-au făcut pe Ireşti „îndiopotrivă părtaşi cu noi la folosul muntelui5 şi învoiala se încheie cu stipularea unui drept de protimisis reciproc în favoarea celor două obştii săteşti înrudite 6, Odată ce codrul a ajuns sătesc, el se va împărţi în cele din urmă între răzăşi, de cele mai multe ori după spiţe de neam.7 Aceasta tocmai spre a împiedica împărtăşirea străinilor» Alteori averea obştească se va împărţi pe spiţe, dar—obştia este suverană—împărtăşindu-se şi străinii birnici8. In felul acesta proprietatea colectivă a vrâncenilor asupra interiorului Vrancei a devenit cu vremea proprietatealindividuală. 1 V, doc. no. 149, p. 161. 2 V. doc. no. 151, p. 164; doc. no. 187, p, 210, doc. no, 186, p. 212 3 V. doc. no. 186, p, 212. 4 V. doc. no. 196, p. 226. 5 V. doc. no. 196, p. 227. 6 V. doc. no. 196, p. 228. 7 V. doc no. 188, p. 215. 8 H. H, Stahl, op. cit. în Arhiva, anul IX, nle, 1—3, p. 207. Ca model de, independenţa complectă a obştiei în ce priveşte împărţirea a- XXI Socot însă, că împărţirea pe hotare săteşti presupune implicit o garanţie de evicţiune din partea întregei obştii vrâncene. Chiar dacă cu vremea această obligaţiune de garanţie a fost dată uitării avem indicii că ea a existat în realitate. Ii găsim supraveţuirea în procesul intentat de către preotul Ştefan Baciu împotriva obştiei locuitorilor satului Vidra, dela care şi obţine să i se restitue partea din pământul ce perduse într’un proces ce i se intentase de mănăstirea MeraCum motivul perderei procesului era anterior împărţirei pământului obştesc, era firesc ca obştia întreagă să suporte proporţional perderea suferită, iar nu singur răzeşul căruia, din întâmplare, i se atribuise la eşi-rea din devălmăşie partea sa de răzăşie pe pământul litigios dela marginea hotarului. Rămâne să studiem proprietatea asupra munţilor, proprietate pe care o socotim, până astăzi colectivă. Munţii au rămas în afara hotarelor săteşti. La mare depăr-are de sate2 ei erau folosiţi într’o vreme exclusiv pentru stâni şi păşunat. De aceia o stăpânire exclusivă, individuală nu-şi a-vea rostul. De asemenea nici secături nu avea nimeni interes să facă. Din cauza aceasta până astăzi forma proprietăţei colective răspunde mai bine nevoilor locale de cât aceia a proprietăţei individuale. Să facem o recapitulare a puţinelor informaţiuni documentare ce avem asupra munţilor Vrancei: La 1733, Iunie 5 Miron Dima, vornicul de Vrancea face o cercetare la faţa locului în pricina ce aveau satele Spineşti şi Bârseşti pentru muntele Lapoş. „Au tăcut ştire la toate satele şi s'au strâns mulţi oameni^ şi au găsit moşineni în Lapuşul de sus Bârseştii, care se împart pe unsprizece părţi, „iar Spineştii nau nici o parte". Pe baza acestei cercetări, domnul Constantin verei devălmaşe publicăm actul de împărţire al obştiei Câmpuri — care nu este vrânceană. — Se împart obştenii în cinci categorii, după criterii care nu se stabilesc potrivit principiilor succesorale, ci potrivit situaţiei de fapt. Este însă;drept că obştia Câmpuri, nu făcea parte dintr’o obştie mai mare, de ocol, astfel ca la împărţire să se ferească de străinii de hotarul sătesc. V, doc. no. 113. 1 V. doc. no. 164 şi 167. 2 V. doc, no. 111, p. 108. Garanţia de c-vic(iune n obştei. Mun(ii. « ! ! XXII Mavrocordat prin hrisovul său din 1735, Ghenar 28 constată: Jar Bârseştii, îndreptându-se că este muntele drept a lor l-am dat şi i l-am întărit cu această carte a Domniei Mele1" In 1735, acelaş vornic de Vrancea, Miron Dima, face parte dintr'o comisie de delimitare austro-română, în munţii Vrancei. Cu aceasta ocazie Grigore Ghică Vodă dă un hrisov prin care porunceşte: „ca vrâncenii iarăşi să ţie de acolo din vârful muntelui, după cum se scurgu apele spre Ţara Moldovei, precum au dat samă că şi mai înnainte, din veci, aşa au ţinută Hrisovul menţionează că la această hotărnicie au fost cu Miron vornicul şi Toader Negrotă, Ion Burduje şi Dragomir, strănepoţii lui Cuj-bă „cărei sunt moşineani vechi şi cu alţii ai lor“ şi încheie că „de acum înnainte, câte plaiuri s’ar porni iară din munţi spre Moldova, locuri de stâni şi de păşune altor dobitoace a lor să fie a vrâncenilor, iar pentru alte împărţituri, ce au vrâncenii ei în de ei, vor ţine precum le vor fi diresele şi cum le vor fi împărţiturile dela domnii cei bătrâni.a2 Pnma împărţire j)ar actui ce] mai lămuritor pentru situaţia juridică a mun- cunoscută a mun- T_ , 11. 1- » jiior. ’ ţuor Vrancei este actul din 1755, August 13, act care cuprinde cea dintâi împărţire cunoscută a munţilor Vrancei.3 Documentul ne semnalează încă la jumătatea veacului al XVIII-lea existenţa unui proces la divanul domnesc pentru stă-' /;] pânirea munţilor între satele vrâncene, pentrucă stăpâneau „nu- mai o samă de vrânceni o samă de munţi, iar o samă de sate nu stăpâne nimicu. Domnul califică munţii drept domneşti. Această calificare însă inexactă în raport cu documentele anterioare este determinată de dorinţa domnului de a se arăta mărinimos : „ făcând Măria Sa milă, de li-au dat toţi munţii se fie a tuturor vrâncenilor de prin toate satele Vrancei.a împărţirea pe sate implică, în prim rând o devălmăşie a tuturor satelor vrâncene, asupra munţilor, devălmăşie care să îndrituiască plângerea satelor lipsite de munte. împărţirile anterioare, fie ele chiar întărite prin hrisov domnesc, nu au un caracter definitiv, atributiv de proprietate. Simple consacrări ale unei mai îndelungi stăpâniri de fapt, ele pot fi înlăturate prin 1 V. voJ. I, doc. no. 113 p. 73. 2 V. voi. I, doc. no, 114 p. 74. 3 V. doc. no. 2Ş. XXIII voinţa sinj-urului lilular : obşfia Vrancci. Dc ar fi fost altfel era inadmisibil ca noua aşezare a munţilor să nu stârnească nemulţumiri, să nu dea prilej unora din sale să invoacc dreptul deja recunoscut. Hotărnicii constată că ~nepuiăndu-să măsură munfii nici înlr'un chip, iiind locuri grele, am socotii venitul munţilor pe an» carcle cât se vindea pe an şi carele de ce potrivă este şi aşa adeverind vânzarea şi venitul a ficşii cărue munţi, am socotit şi au cuprins 240 lei venitul tuturor munţilor acestora.1'1 Felul acesta de a se evalua o avere supusă împărţirei s'a n n obişnuit şi in alte regiuni de câte ori măsurătoarea a fost tehniceş-tc imposibilă. Ceiace este însă specific vrâncean este titularul drepturilor şi în special determinarea cătimei cuvenite fiecăruia dintre aceşti proprietari. In Vrancea titularul dreptului nu este un neam de oameni ci satul, noţiune abstractă distinctă teoreti-ceştc dc indivizii componenţi, fie ei chiar alcătuiţi în obşte. Este salul luat in accepţiunea administrativă mai ales fiscală. Cu timpul insă, — evoluţia proprietăţei asupra codrilor ne-a arătat-o— satul a devenit, chiar dc fapt, o noţiune deosebită de obştie. In obştic n'au mai fost admişi decât prin excepţie străinii, proprietarii secăturilor vechi. In proprietatea obştească n’aveau drept dccâl băştinaşii identificaţi prin spiţele genealogice, prin bătrâni, după cum am văzut că s'a întâmplat cu Bârseştii in muntele Lapoş la 1733. Am văzut deja că obştia Vrancei era obligată să plătească domniei un bir determinat, care se cisluia pe sate. 1 In vcchiul drept românesc o asemenea procedare rra frecventă. Citez pentru exemplificarea aceste! generalizări o hotărnicie quasi-con-temporană, muntenească cu data de 1737, Februarie 16. Doisprezece bo-"ri hotărnici rânduiţi de domnul Grigore Ghîca Voevod să aleagă părţi din moşiile Stăneşti şl Drajna după Teleajen, in iudeful Saac, procedea-t.i\ astfel pentru munţi: „văzând că sunt locurile foarte grele cu munţi i cit prăpăstii, nefiind mijloc a umblă om pă acolo să o sforască pân trei locuri, după obicciu, după cum şi dumnealui cluccru Grigore Fili-pcscu dc împreună cu toţi moşneanii văzum că au zis că nu este cu putinţă a să sfora stânjenii accştii moşii• Deci şi noi am ocolit împrejur numai cu semni hotară după cum mai sus arătăm i am împărţit-o după analoghica venitului den orânduirea păşunei munţilor pentru trebuinţele căsăriilor den munţi, care Ie aduc venit dă 140 taleri pă vară i care venit să împarte între dumnealor'. (Arhiva judecătoriei Vălenii de Munte. Dos, no. 16S3/1924. XXIV împărţirea munţilor între sate potrivit birului. Scutirea de bir a preoţilor şi dreptul în munte. Repartizarea sau cisluirea pe sate era opera obştiei. In fe_ Iul acesta, îti l-aportul dela obştia Vrancei, la obştiile săteşti, ca şi in afcela dela obştiile săteşti la răzăşii respectivi, birul era un soi de impozit imobiliar, căci probabil şi el ca şi cheltuiala de mai târziu a Vrancei s’a calculat pe fălcii. Astfel, birul a putut ajunge unitatea de măsură pentru a se judeca importanţa hotarelor săteşti, unele în raport cu Celelalte şi în raport cu colectivitatea. Criteriul împărţirei munţilor între sate proporţional cu birul plătit de fiecare din ele s’a impus dela sine. Hotărnicii, după ce preţuesc valoarea munţilor care urmau a se împăfţi spun: „am căutat şi birul satelor, câţi băni dau la cfert şi au cuprins 645 lei şi li-am împărţit munţii cu preţul lor, ca să ştie iiecare sat muntele său şi unde va stăpâni şi le-am dai ţidule la fieştecare sat ca să-şi ştie fieştecare sat muntele său11. Aplicarea riguroasă a acestor principii de împărţire ducea însă în practică la nedfeptăţi evidente. Unele din sate aveau „loc de hrană“ mai puţin decât alte sate în cuprinsul hotarului lor. De aceia, de comun acord, obştia hotăreşte să se rectifice pe alocu-rea câtimea proporţională cuvenită unora din sate şi cu această rectificâre, împărţirea munţilor este primită cu mulţumire de către toate satele vrâncene. La 1777 Fevfuârie 1 are loc o vgheneralnică hotărîtură a-supra tuturor moşiilor din Vrancea1, Cu acea ocazie pare a fi a-vut loc o nouă împărţire a munţilor2, despre care amănuntele lipsesc. In acelaş an au însă judecată la divan, înaintea domnului Constantin Dimitrie Moruzi doi preoţi vrânceni cu obştia satelor respective, reprezentate prin nemesnicii lor. Preoţii se plâng „cum că ei sunt trăitori împreună“ cu ceilalţi vrânceni şi „dintru început moşii şi părinţii lor cu moşii şi părinţii vrâncenilor acestora ar ti stăpânit împreună la munţii Vranceia, „iar acum arată că i ar îi oprind şi nu-i îngădue a să hrăni pe la locurile acelor munţi, cum s’au hrănit şi mai înainte şi le cer baniVrâncenii chemaţi la divan mărturisesc „cum că locurile acelor munţi sânt date cu hrisov domnesc ca să fii a tuturor vrâncenilor, care vor 1 V. voi. /, doc. no, 160. 2 V. C. D. Constantlnescu şl H. H. Stahl op- cit. no. 15. XXV lăcui după vreme acolo la Vrancea şi cât pentru preuţii aceştia n’au tăgăduit că nu sânt şăzători acolo la Vrancea, numai au arătat că fiind aceştia preuţi şi necisluindu-să împreună cu ceilalţi vrânceni la banii visteriei, pentru aceasta i-au oprit din stăpânirea. Hrisovul domnesc, fără a motiva de ce, dispune ca să se dea voe preoţilor „să stăpânească şi ei pe la locurile acelor munţi, însă numai părţile lor, ce li sar veni să stăpânească şi de către vrânceni să nu să supere113. Conflictul de drept pornea dela faptul scutirei de bir a preoţilor în Moldova. Vrâncenii însă, privind dreptul de folosinţă a muntelui în legătură cu obligaţia tuturor obştenilor de a participa la plata birului aruncat pe întreaga obştie, găseau nedrept privilegiul preoţilor de a avea numai drepturi, fără să aibă şi datoriile corespunzătoare calităţei de obştean. Divanul, privind însă problema din punct de vedere al legiuirilor bizantine care erau pravilele, rezolvă problema pe planul proprietăţei individuale şi afirmă existenţa unor părţi distincte de proprietate ale preoţilor, părţi „ce li s'a veni să stăpânească". împărţirea munţilor între saite a avut însă întotdeauna un caracter provizoriu. Obştea Vrăncii îşi păstra dominiul eminent asupra munţilor. Din când în când noi necesităţi obşteşti determinau schimbarea stăpânirei satelor asupra munţilor \ Dacă, în afară de împărţirea munţilor din 1755, nu mai a-vem informaţii lămurite asupra celorlalte împărţiri din veacul al optsprezecelea, pentru secolul următor avem date complecte a-supra împărţirei munţilor între sate, împărţiri deseori puse în discuţie şi revizuite de către întreaga obştie vrânceană. După scoaterea Vrancei din stăpânirea visternicului Iordache Roset Roznovanu, care necesitase aruncarea cheltuelilor procesului pe cele patrusprezece hotare vrâncene, s'a purces la o nouă împărţire a munţilor, la data de 1817, Iunie 152 în satul Valea Sărei, unde, adunându-se la un loc toate satele din ocolul Vrăn- 1 V. voi. I, doc. no. 161. 2 Tojanul care în 1755 eră al satului Spineşti este în 1798 vândut Spulberenilor de către bătrânii din satele Bodeşti şi Păuleşti. 3 V. doc. no. 81, p. 78, nota 1. Cf. C. Constantinescu-Mirceşti şi H. H. Stahl, Documente Vrânccne no. 70. . [! Caracterul temporar al împărţirei. împărţirea munţilor în raport cu participarea la cheltuelilc procesului. XXVI Aruncăloarea munţilor. Dreptul in munte şi băştinăşia. cii, „acolo s'au tăcut stat, împreuna şi preoţii fiind, s'au ălcâ-iuit munţii Vrăncii, că din vechi de la prea srămoşii noştri au fostu munţii, cari păşunează oile într'ânşii aşăzaţi pe banii birului dar acum socotindu-să de cătră toate satele că ar fi ca să să aşăză munţii pe banii cheltuelii ce s'au făcut la scoaterea moşiilor Vrăncii şi aşa cu caii au găsit prioţii şi bătrânii satilor ca să să urmeze stăpânirea“ .. „deci dar analoghiind banii fiiştică-ruia sat după cheltuiala ce au dat, adică analog cheltuelii11, s’a făcut împărfirea munţilor între sate.»,. La 6 Iulie 1817 vornicul de Vrancea în conformitate cu învoiala de împărţire a munţilor eliberează fiecărui sat câte o ţidulă de stăpânire1. „Aruncătoarea munţilorspune vornicul de Vrancea, s’a făcut astfel: Udupă starea a fiişticăriea moşăi şi satu s’au alcătuit cum. să de banii. Apoi după somile de bani, ce au agiunsu pe fiiştecare sat, după stare, s'au pus preţ şi munţilor, careşi după stare şi mărimea lui şi s’au analoghisit banii munţilor pe banii cheltuelii şi pe câţi bani au avut daţi la cheltuială, pe acea sumă analoghisită i s'au dat şi munte de potrivă^. Nu s’a ţinut seamă de stăpânirea veche. O spune ritos a-celaş act: „Şi măcar că munţii mai înainte i-au avut satele, iarăşi alcătuiţi supt stăpânirea lor, după starea satelor2, dar fiindcă satele, din vremea aceia şi până acum, altele s’au mărit şi s’au făcut doî sau şi trei cotunuri şi altele s’au mieşurat, nu li s'au putut dă după stare de atunce, ce după stare de acum şi mai vârtos după banii cheltuiţi, ce au dat fieşti care satil. Un act din 1833 precizează astfel motivul pentru care s'a păstrat împărţirea pe patrusprezece hotare: „am aruncat pe paisprezece hotare, precum au fostu şi din vechi, că dacă n’ar ti fostu şi alţi oameni străini prin satele Vrăncii am fi tăcut aruncătoarea munţilor pe 25 de sate, carile acum să află, dar nu numai pe paisprăzăci sate precum se număscu hotară, pentrucă a-cei oameni ce sânt străini şi cu şădere în Vrance nu i-au împărtăşit nici bătrânii noştri, nici la sâliştele bătrâne, nici la vă-taştini, precum nici la munţi“ 1 V. asupra acestor ţidule nota 1 la doc. no. 81. p. 77. 2 Starea satului se aprecia după mărimea birului ce plătea. 3 V.C. D, Constantinescu-Mirceşţi şi H. H, Stahl, op. cit., no. 107, p. 169. XXVII Şi aci ca şi la codrii, aceiaşi grije de a se păstra numai celor băştinaşi dreptul la proprietatea obştească. Reţinem, în primul rând, faptul că partajul se face pe sate. Satul este titularul dreptului de proprietate, după banii cheltuelii „cr a dat fieştecare sat". Nu este vorba deci de o devălmăşie în care să se determine cel puţin abstract câtimea dreptului individual, potrivit unor calcule genealogice, nu-i vorba de o împăr-ţală pe bătrâni. Subliniez, de asemenea şi faptul că la partaj nu s'a avut in, vedere vreun drept abstract, câştigat mai dinainte. Mărirea sau micşorarea satelor se invoacă drept motive pentru determinarea întinderei părţei ce se cuvine unui sat. Deasupra interesului satului se degajează un interes superior de ocol, de solidaritate vrânceană. Obştia Vrancei îşi repartizează munţii între sate potrivit nevoilor locale. De aceia, seva vedea, satul nu dobândeşte decât o folosinţă mai mult sau mai puţin precară, Vrancea îşi va păstra dreptul de a dispune oricând de munţii ei, fără a se putea lovi de existenţa vreunui drept câştigat de vreunul din sate printr’o îndelungă stăpânire. Ceiace pare a căpăta un caracter de statornicie este analogia ce se face între banii cheltuelei suportate de sat şi câtimea proporţională în munte Cu drept cuvânt s'a caracterizat dreptul satului „un drept de simplă cotă parte, putând ti realizat când într’un munte, când într altul"1. Satul Poiana, care după împărţirea din 1817, se arătase nemulţumit pentrucă „r-au strămutat din muntele Muşacel-au avut în stăpânirea lor din vechi“ este „împotrivit“ de toţi vrâncenii, „zicând că neapărat au cerut trebuinţă ca să se facă prefacere în munţi pe cât şi stările satelor au luat prefacereStărostia Putnei, însuşindu-şi punctul de vedere al obştiei vrâncene, îi dă pe poenari rămaşi de judecată2, Satul Poiana, nemulţumit, se adresează domnului Moldovei, care la 13 Iulie 1817 dă o carte gospod „poroncitoare către sar dar lancu Stavăr şi sărdarul Vasile Andrieş ca să facă măsura hotarelor Poienii şi a Nărujăi, dis-părţindu-i şi învoindu-i la pagubile lora. Cei doi boeri sunt însă opriţi în lucrarea lor, fiindcă şi satele Năruja şi Nistoreşti, plân- 1 H. H. Stahl, op. cit., p. 201. 2 C. D. Constantinescu-Mirceşti şi H. H. Stahl, op. cit, no. 70 ,p. 120- XXVIII M&stirătoari Vrancei. gându-se Ia rândul lor domnului, acesta, cu cartea din 1817 Dechemvrie 13 porunceşte stărostiei de Putna ca prin carte de blestem dela mitropolitul Moldovei să se măsoare întreaga Vrance şi să se împartă satelor. Staroştii rânduesc în acest scop la faţa locului pe vornicul de Vrancea Dimitrie Papadopol şi pe vameşul Gavril Avram. Când a fost însă vorba să se purceadă în fapt-la măsurarea Vrancei întregi svăzând numiţii lăcuitori păgubire şi mari chel-tueli şi pierdire de vreme, s'au adunat toati satile la un loc şi au hotărît cu priimirea a tuturor opştii, ca mai bine să se invoiască, precum s'au şi învoit înnaintea vorniciei“, Prin învoială, împărţirea anterioară, ca şi analogia banilor cheltuelei, se menţine, cu o singură modificare în folosul satului Poiana. Obştia tuturor satelor vrâncene recunoaşte că pentru munţii ce s’au atribuit poena-rîlor aceştia au suportat prea mare parte din cheltuelile procesului, De aceia Poiana se scade cu o mie de lei, cari se analo- ghisesc, în consecinţă pe celelalte treisprezece hotare. Analogia munţilor pe banii cheltuelilor nu se putuse face exact, matematiceşte. Unele din sate au primit ceva mai mult decât li se cuvinea, altele mai puţin. Din cauza aceasta unele din sate rămân să-fie compensate prin sume de bani, ce urmau să li se plătească de către satele favorizate prin împărţire. In urma unor neînţelegeri între satele Nereju, Paltin şi Co-lacu pentru muntele Furu1 se convoacă din nou obşteasca adunare a Vrancei care, păstrând principiile de bază ale împărţirei din 1817, schimbă în parte repartiţia munţilor şi a banilor ce potrivit analogiei rămâneau de dat de unele dintre sate altora. Am arătat de ce socot că data adevărată a acestei noi hotăriri obşteşti de aşezare a munţilor este aceia de 1829 Iulie 7 2 şi nu aceia de 1831, Iulie 2 3. Şi de data aceasta obştia se consideră suverană. Obştia nu se întemeiază pe vreun drept exclusiv al satelor asupra munţilor. Mai degrabă legislator decât judecător, ea hotăreşte într'un spirit 1 V. doc. no. 105 2 V. nota 1 la doc. 137. p. 137. 3 V. C. D. Constantinescu-Mirceşti şi H. H. Stahl, op. cit., no. 105, p. 165. XXIX de împăciuire şi de dreptate : ia dela un sat, dă altuia şi linişteşte toate certurile. După cum am spus, proporţionalitatea dintre banii cheltuelei daţi de sate şi valoarea munţilor atribuiţi n’a fost totdeauna perfectă: „Făcându preţ Heştecăruia ' munte şi după acel preţu au rămas la unele din sate să întoarcă altora, care au luat munţi cu mai gios preţu după banii cheltuelii11 1. Această lichidare bănească dintre diversele sate a fost însă întârziată „din pricina ci ău urmat la unile din sate şi anume Nerej i Palten pentru muntele Furu şi Colăcanii pentru Fruntea cea Mare cu Spineştiia > Necunoscându-se care va fi soluţia litigiului, lichidarea a fost amânată. La Iunie 1831, Nerejul şi Paltin pentru muntele Furu şi colăcanii pentru Fruntea cea Mare obţin câştig de cauză contra Spineşti- Ior. Lichidarea ar fi putut avea loc. Se întâmplă însă că economul Şerban Bălan a început la un moment dat să pretindă dela nerejeni, un picior din muntele Furu şi dela nărujăni un picior din muntele Lapoşu de sus pentru banii ce i s’ar fi cuvenit economului, ca vechil în procesul cu Roznovanu. Prin izvodul de împărţire din 1818 Nereju rămăsese dator către obştia Vrancei cu 80 de lei iar Năruja rămânând datoare cu 32 de lei „s'au lăsat pentru cheltuelile sfinţiei sale părintelui Şerban, umblând pentru noi pentru judecata moşîi a toată Vranceali. Scoaterea acestor porţiuni de munţi din loturile respective ale satelor Năruja şi Nereju ar fi pricinuit o stricare a analogiei stabilite între sate la 1818. Deaceia şi mai ales că „pe lângă a- ceste gata fiindu şi celelalte sate cu acel prilej al trecirii banilor să înmulţească prigonire cu înplinire un di la altu, spre statornicire acestui păgubitoru scoposuu satele Vrancei se adună din nou. Deputaţii fiecărui sat, care de data aceasta sunt vornicii şi paşnicii satelor, iscălesc învoiala, punând şi pecetea administrativă oficială a satului in faţa privighetorului de ocol.1 Hotărîrea obştei în pricina economului Şerban este cât se poate de conştiincios motivată. Nu ne îngădue spaţiul să insistăm asupra acestei motivări. Reţinem însă câteva principii de mare imporlanţă, enunţate foarte lămurit. Lichidarea bă naască a impăr ţirei munţilor. 1 V. doc. no. 158 XXX Vorbind dc un zapis ce dăduseră ncrejcnii preotului Şerban pentru muntele Furu, munte cc se atribuise satului Nereju prin învoielile anterioare, învoiala spune despre el că -s'au dovedit iconomicosu şi pricimv.toriu da tulburare Ia toată Opşlia Vrancci dovada avăndu ca o asămine hărăziri puie fi primita, dacă era din toată partea a opştii Vrăncii, iar nu numai din parte Ncrc-jului şi Năruja"... Acum dela sine s? desfiinţează". Acelaş lucru îl spune obştia tuturor satelor Vrancei şi despre un zapis analog al locuitorilor din Năruja Aşa dar până la 1840, satele Vrancei nu puteau încă, în concepţia vrâncenilor, să dispună fără învoirea tuturor satelor vrâncene, de un munte ce li se dăduse în compensaţie pentru banii ce dăduseră la cheltueli. Obştia Vrancei, reprezentată prin capii administrativi ai satelor se socoteşte îndrituită să desfiinţeze actul făcut de un sat împotriva acestui principiu. Ea se socoteşte competentă să tranşeze chiar litigiul dintre un individ obştean şi obştea satului respectiv, ultima impir- Fixând în mod definitiv cari sunt munţii care urmează a lire a munţilor. ' se împărţi, obştea Vrancei mai hotărăşte ca toate răfuielile băneşti să nu mai aibă loc: „Di astăzi înainte să nu poată a cerc nici obştea di la satile [ce au avut să întoarcă, după preţălu-ire ce s'au urmat la 818, nici satile ce au avut a luoa să mai cee dila opştic, rămăind paşnică stăpânire şi anume Nerej şi Paltin munţii Furu şi Lapăşul di giosu i Muntioru, Năruja şi Nistoreşti Lapăşu de sus şi Munţişoarele, Spineşti, Văsuiu şi Herăstăul muntele Sboina, Valea Sării, Podurile muntele Chei-rosu şi Căbălaşu Verdelui, Voloşcanii muntile Verdili, Colacu i Ruget picioarile di munţi Mişina şi Fruntea şi Bodescu, Vidra, Tichiriş, Căliman Capu Cozii di gios, Păuleştii şi Hăulişca mijlocii Cozii, Găurile, Purcei şi Părosul capu Cozii di sus, Tulni-cii, muntile Macradiit şi Mestacănu, Coza muntile Chetriceaoa până în apa Tişi{ii, Negrileşii muntile Păişaoa, Bârseştii muntile Giurgiu, Poiana muntile Muşa. — “l Acesta este ultimul act, cunoscut mie, prin care obştea Vrancei nlcătueşte o împărţire generală a munţilor pe sate. Tran-şându-se toate litigiile, eliminându-se chestiunea lichidărilor bă- 1 ibidem. V XXXI neşti, împărţirea munţilor pe sate tinde de acum înainte la desfacerea definitivă a obştiei Vrancei în obştii săteşti. Aceasta cu atât mai mult cu cât ultima învoeală a satelor vrâncene este confirmată la 1843, Iulie de însăşi marele logofăt al Dreptăţii prin ordinul ce dă judecătoriei Putnei, ordin publicat şi comentat de mine în volum 1. Proprietatea colectivă asupra munţilor evoluase astfel încât nu se mai putea concepe sat fără muntele său, fără domeniul său public. Procesul formărei de noi cătunuri şi sate în interiorul a-celuiaş hotar străvechi a adus cu vremea situaţia a două sau mai multe sate, stăpânind în indiviziune acelaş munte. Satele noi susţineau că: vdi vremi ci în urmă s’au deosăbit cu birul de s au numit sat, au toată dreptatea aşi deosăbi atât muntele cât şi frunza^... precum de pildă Podurile i Prisaca, ci au fost cotune a satului Valea Sării, Bodeştii a satului Poiana, Hăulişca a satului Păuleştii şi Secătura Văsuiu şi Herăstău a satului Spineştii, Spulberul a satului Nerejua 2 şi Prahuda al satului Năruja. Ne sunt cunoscute două procese mai de seamă asupra a-supra acestei chestiuni: a) procesul dintre Prahuda şi Năruja şi b) acela dintre satele Spulber, Nereju şi Paltin. La 10 Maiu 1833 „lăcuitorii satului Prahudail se jeluesc judecătoriei ţinutului: „Facem cunoscut cinstitei giudecătorii că în anii trecuţi, când am avut pricină de giudecată cu dumnealui boeriu vistemic Iordachi Roznovanul psntru partea noastră de moşie, ci eră în mâna dumisali şi satul nostru Prahuda, făcând tot una cu satul Năruja, am dat şi noi cheltuiala cuviincioasă pentru scoaterea moşii, in aceiaş vreme, dela pomenitul boer ca să fim împărtăşiţi şi noi atât din şesuri, cât şi de muntele ce iaste stăpânii de noi şi mai înainte. Şi după cheltuelile ci s'au urmat de cătră amândoă satele fiind una, sau scos moşiea şi s’au stăpânit de cătră noi până s'au dispărţit satul nostru Prahuda osebit de satul Năruja atât cu darea birului cât şi cu havalelile şi de atunce noi stăpânim numai moşiea de şes, iar din muntele, care mai înainte îl aveam fieştecare pentru păşunatul oilor şi a altor dobitoace acum nici într'un chip pe noi pomenitul sat nu 1 V. doc. no. 166. 2 V. doc. no, 197, p. 230. Desfacerea ob ştei Vrancei. Subîmpărţirea munţilor între sate. Procesul pentru munte între Năruja şi Prahuda, XXXII ne îngăduieştea ne împărtăşi ca şi mai înnainte ca unii ce cu toţii deopotrivă am dat cheltueîi la scoaterea ei1 “. Pe această petiţie, prezidentul judecătoriei, paharnicul Asa-nache Dan pune următoarea rezoluţie: „Să scrii privighetorului de ocol Vrancei ca să margă la faţa locului şi să arate pârîţilor că dacă jăluitorii s’au despărţit cu birul nu pot a fi despărţiţi şi de moşie şi când pârîţii nu vor lua înţălegire să-i sorocească La 23 Mai 1833 privighetorul Tudorache Neagu raportează că „a făcut cunoscut răzăşilor nărujeni ca să nu depărteze pe răzăşii prahudeni cu păşunea oilor în munte şi neci întfun chip nu s’au supus“. La înfăţişarea din 29 Mai 1833 nărujenii au a-rătat „că ei nu pricinuesc a da moşiea şi la munte acelor prahudeni ce sânt cu împărtăşire în moşia Nărujii, trăgându-să din bătrânii lor, decât unii din prahudeni ar fi adunaţi din alte sate străine, când s'au alcătuit Prahuda şi n’au împărtăşire în Năruja şi acei sânt cei ce pun pricină a le da munte4 care ar fi un Gheorghe Vâlcan, Năstase Gheba şi alţiia. Judecătoria obligă pe nărujeni să aducă „isvodul cislii cu care au strâns banii fălcilor la scoaterea moşiei dela visternicul Roset“ şi pe prahudeni să „aducă dovezi că sunt de moşie în Năruja^. La 10 Iulie economul Şerban pretinde că „izvodul de analoghiea cheltuelilor s'a pierdut la o prădăciune ce au pătimit de făcători de rele„. Au rămas ca să-şi aducă jăluitorii dovezi că au plătit la cheltuiala munţilorŞi întrucât s’a dovedit „din însăşi netăgăduirea jeluitorilor că ei nu au avut stăpânire la munte dela scoaterea Vrăncii şi până acum, ţinându-şi oile pe aiurea, adică Vâlcanii şi Ghebeştiiaceştia rămân „a-şi îngriji pentru hrana oilor de unde vor găsi". La Martie 1836 dosarul, rămas în nelucrare, se închide şi se trimite la Arhiva Statului, Chestiunea de drept asupra căreia s’a oprit judecătoria este deci aceia de a şti dacă prahudenii, sau mai bine zis dacă toţi prahudenii sunt nărujeni de origină. Nărujenii contestă dreptul veneticilor, dar nu opun cererei prahudenilor nici o obiecţiune de ordin juridic, decât aceia a dovezei originei nărujene. De asemeni este de remarcat că prahudenii nu cer împărţirea muntelui ci numai împărtăşire în folosinţa obştească a muntelui. 1 V. Arh. St. Iaşi, Tr. 157, op, 174, dos 97, fila 1. XXXIII In August 1851 soseşte in Focşani domnitorul Ghica, Cu accastâ ocazic prahudenii ii înmânează o jalbă prin care cer, de astădată, să li se „aleagă alâi partea din munte cât şi din frunza satului după analogica banilor daţi în pungile satului Nărujau, Sz rândueşte un asesor al judecătoriei să facă o cercetare la faţa locului. Se stabileşte că nărujenii nu primesc în munte decât pc prahudenii curgători din cei patru bătrâni ai Nărujei. Asesorul face greşala de a invoca împotriva prahudenilor un falş argument pe care îl vom întâlni adesea în hotărîrile tribunalului Putna, unele foarte apropiate de vremea noastră şi anume că izvodul de împărţirea munţilor din 1818 Tde Prahuda nu pomeneşte nimica11. Era fatal să nu pomenească căci pe atunci, făcând parte integrantă din hotarul Nărujei, nici nu exista. Pe baza acestui referat judecătoria hotăreşte ca „jaloba lăcuitorilor dc Prahuda să vedi paragrafisitâ cu pravila întărită cu ofisul domnesc din anul 1837, Iuli 15, no. 38, § 3* întrucât prahudenii n’au stăpânit niciodată. Li se recunoaşte însă curgătorilor din bătrânii Nărujei, care „nu au pricină fiind îngăduiţi de parte părîtău,s& se folosească de muntele şi islazul satului, 0 nouă cerere de împărţire se formulează atunci de prahudenii curgători din bătrânii hotarului Năruja, urmaşi celor ce au plătit la scoaterea Vrancei în pungile Nărujei. Candidatul judecătoriei, venit la faţa locului, constată opunerea nărujenilor la cererea de împărţeală: „zicând numai că prahudenii, ci sânt din acei bătrâni să margă în munte cu ei, că nu-i vor supăra, iar a să deosăbî muntele ei nu voesc. La care prahudenii au răspuns că aşa au mers mai înnainte, dar di vremi ci ei, nărujenii, de câţiva ani trecuţi au început a-i globi, până când i au dipărtatu cu iotul din stăpânirea muntelui şi a frunzei, deaceia şi ei au fost săliţi a reclama judecătorii şi a ceri să li se deosăbsască muntele şi frunza*V rS'au cerut apoi dela nărujeni să înfăţoşezi izvodul de banii ci au dat fieştecare locuitor la scoaterea Vrăncii dela răposatul îordachi Rosăt Roznovan, când şi prahudenii să află cătun a satului Năruja şi împreună bimici, ca din acela să se vadă câţi din locuitorii satului Prahudii au dat bani la scoaterea Vrăncii, ca numai acelora şi curgătorilor din aceia să li să dei şi partea 1 V. doc, no. 197, p. 229. XXXIV cuvenită din munte şi din frunză şi ei iarăş n du voit a înfăţoşa acel izvod zicând că nu-l au, în vremi când toăti satili Vrăncii păstrează nişte asăminea izvoade ca o dovadă acelor ci au drit în stăpânirea Vrăncii, după care dare s’au şi înpărţit toţi munţii Vrăncii i frunza şi locurile de cosîreu. Candidatul stabileşte apoi după actele prezentate de prahudeni, că aceştia au plătit 7/15 din totalul banilor cheltuelii din Vipungile nărujenilora şi în consecinţă atribue satului Prahuda aceiaşi cotă din muntele comun. Tot el se apucă apoi şi determină partea prahudenilor pe teren, fără o prealabilă lucrare inginerească .2 De aceia, pentru motive de formă, lucrarea sa este anulată. De atunci până astăzi nu s’a mai făcut nimic. Pretenţiile prahudenilor dăinuesc încă şi cer şi astăzi realizare, Observăm de asemenea că Ireştii de sub Măgură şi Căli-manul fiind într'un hotar „/a cheltuelile Vrăncii au dat Ireştii 1000 lei precum şi lăcuitorii din Căliman au dat 1000 leia2 De aceia călimanii îi fac pe ireşti „îndiopotrivă părtaşi cu noi la tot folosul muntelui^ Studiind împărţirea munţilor şi procesele ce au urmat între satele Nereju, Paltin şi Spulber, H. H. Stahl ajunge şi el la concluzia că a fost firesc „ca în sânul hotarului să se caute a se împărţi munţii după cota parte de contribuţie a fiecăruia satcu 1 In urma reclamatei nărujenilor lucrarea candidatului este anu- lată, iar candidatul, prin rezoluţie domnească este îndepărtat. Deşi lucrarea sa arată o adâncă pricepere a stărilor vrâncene, el păcătulse din punct de vedere al concepţiei oficiale despre proprietatea devălmaşe şi mai ales pentrucă a tranşat singur litigiul dintre ambele sate, ceeace nu avea căderea să facă. Hotărîrea din 1837 a judecătoriei Putnei „era dată numai în forme, iar nu în fonăos“. Prin ea nu se hotârîse împărţirea, nici nu se determinase dreptul distinct al fiecăruia din sate. Dea-cela candidatul departe de a aduce la îndeplinire hotărîrea, dăduse el alta! 2 V. doc. no. 151, p. 166. 3 V. doc. no. 196, p. 227. 4 H. H. Stahl, op. cit, p. p. 611'-614, — Din aceiaşi fază a evo~ luţiei proprietăţei face parte şi cererea răzeşilor din Herăstău de a li se atribui o parte din muntele Spineştilor, pretenţie pe care Spineştii o resping pe motiv că ei îi primesc pe răzeşii de Herăstău în munte, dar că aceştia vor munte separat spre a le da drept şl străinilor aşezaţi în sat. (V. doc. no. 124). XXXV Ideia fundamentală a tuturor împărţirilor de munţi: contribuţia la cheltuelile procesului cu Roznovanu — substituind plata birului — se adânceşte şi tinde a se impune chiar atunci când este vorbă de determinarea dreptului individual. Individul, membru al colectivităţei săteşti printr’o analogie cât se poate de firească se prezintă uneori ca titular al unui drept de proprietate asupra muntelui proporţional cu partea sa de contribuţie la cheltuelile obşteşti. Deşi în regulă generală, forma de stăpânire colectivă a fost preferată de răzăşi, totuşi în unele cazuri speciale, acei din colectivitate care contribuiseră mai mult la cheltuelile procesului, departe de a cere să li se restitue prisosul de către sat* au preferat să pretindă şi satul le a acordat în proprietate individuală exclusivă o porţiune din munte proporţională cu contribuţia lor la cheltueli faţă de totalitatea contribuţiei satului. Fenomenul tranziţiei dela proprietatea colectivă către proprietatea individuală este în concordanţă cu principiile evoluţiu-nei istorice a ideei de proprietate. Modul fenomenului este însă în acest caz specific şi îndestul de interesant. Cunosc două cazuri, acela al preotului Tătaru căruia în 1840 răzăşii din Spineşti, Herăstău şi Văsuiu îi recunosc dreptul la două părţi din muntele Frumoasele1 şi acela al economului Şerban Bălan căruia la 1816 i se recunoaşte un drept exclusiv de proprietate în munte2. Autenticitatea celui din urmă zapis este îndoelnică3. Ambele acte au însă un caracter cu totul excepţional, ne-făcând să întărească decât regula generală a proporţionalizărei dreptului cu sarcina suportată. In regulă generală, munţii vrânceni rămân însă colectivi în proprietatea satului spre comuna folosinţă a sătenilor băştinaşi, Forma de stăpânire colectivă este o formă normală pentru păduri şi locurile de păşune. Cu vremea însă, când economia casnică primitivă a început să meargă spre declin şi când exploatarea pădurilor a început să se facă pentru satisfacerea nevoilor capitaliste, s a ivit tendinţa creierei unei proprietăţi individuale, 1 V. doc. no. 159. 2 V. C. D. Constantinescu-Mirceşti şl H. H. Stahl, op. cit, no. 64, p, 10(5. 5 V. doc. no. 158, p. 178, Determinare* dreptului individului in raport cu chclluclile procesului. Al O.rrr.pSrare.’i fir c’ u: i i r. d i ■* i .* c. XXXVI cxclusivc şi in munte. Vechea modalitate a participărei in chip prcpondcrcnl la cheltuelilc vreunui proccs nu mai era posibila. S'a căutat atunci să se creiezc o proprietate mai marc in munte prin cumpărare de drepturi individuale, dela răzeşi. Accsf pretins drept indiviz, prin natura lui individual, eră necunoscut documentelor vrâncene. Nu făcuse niciodată obicctui vreunei tran-zacţiuni, nu era pomenit in testamentele carc nu neglijeau nici cel mai lipsii de preţ obiect din patrimoniul testatorului. Dreptul indiviz în munte apare, pentru prima oară, într’un act din 1850 prin care pitarul Tudorachi Neagu cumpără dela răzeşul Vasile Cote partea ce i sc cuvine in munţii Piciorul Cozii şi Tisarul.1 O idee nouă de drept pentru Vrancea. Sc datoreşle, poate, fiului pitarului, juristul Dimitrie Neagu, deşi, recunoaştem, că teoreticeşle, o obştie sătescă ar fi suverană şi ar putea să-şi împartă munţii, ca şi hotarul pe bătrâni, dacă aceşti bătrâni i-ar fi cunoscuţi. Cciace sc întâmplă aci este însă un caz cu totul izolat. Nu întâlnim un caz ar.alog în nici o altă regiune a Vrancei şi este semnificativ că încă până azi urmaşii lui Tudorache Neagu n'au izbutii să-şi obţină şi în fapt recunoaşterea unui drept de proprietate exclusivă în munte. Ideia insă urma să prindă rădăcini. Exploatatorii de păduri, societăţile anonime forestiere nu puteau intra în munţii Vrancei decât cu ajutorul cumpărărei de drepturi indivize. Şi asemenea drepturi indivize se vândură din ce in ce mai numeroase, după instaurarea codului Napoleon. Mai întâi de toate vrânceanul şi-a vândut dreptul fără să se gândească la consecinţe, convins că folosinţa muntelui stăpânit obşteste nu i sc poale răpi după cum nu i se poate răpi aerul, apa sau lumina. Apoi, organizarea administrativă modernă a dizolvat viaţa colectivă răzăşească. Dreptul de protimisis a fost abrogat. Vechea solidaritate sătească a încetat şi in clipa când săteanul na mai fost solidar cu satul în obligaţiunile săteşti, noţiunea de drept dcvălmaş cu sătenii a devenit lipsită de consecvenţă şi de legătură. Individul rămas izolat in datoriile sale a începui să conceapă ideea unui drept individual in munte. 1 oluşi, dacă asupra datoriilor sătenilor transformarea a operat brusc, in ce priveşte 1 V. doc, no. ]S9. \ XXXVII dreptul lor, situaţia de îapt: proprietatea colectivă, s'a păstrat în virtutea inerţiei, sub pavăza conservatorismului răzăşesc. Pedealtă parte, concomitent cu tendinţa individualistă a organizarei săteşti şi legiuirile civile moderne au distrus obştia în favoarea individului, au reglememtat dreptul de proprietate individuală, ignorând cu desăvârşire devălmăşia. Singurul text din codul Napoleon, care ar fi constituit un suport juridic proprietăţei devălmaşe colective a fost omis de trăducătorii români. In codul civil român textul aricolului 542 din codul civil francez a fost sărit. El ar fi avut următorul cuprins : „Bunurile comunale sunt acelea la proprietatea cărora locuitorii unei sau mai multor comune au un drept dobândit Comentatorii francezi ai acestui text fac însă rezerve asupra termenilor intrebuinţati de legiuitor. Ei afirmă că proprietatea aparţine comunei, persoană morală distinctă de indivizii componenţi şi că sătenii n'au drept de proprietate, ci numai se pot folosi ut singuli de anumite bunuri : pădurile, în care au drept de uz, păşunile, în care îşi trimit vitele. Vrâncenii în lupta lor pentru drept n'au avut nici un text de lege pe care să se razime. Proprietatea lor colectivă a fost orânduită de textele referitoare la indiviziune. Consecinţa gravă a fost destrămarea proprietăţei lor colective în drepturi individuale comercializabile, „ne mai pomenitul jaf care s’a făcut şi continuă a se face cu averile moşnenilor, păstrate veacuri întregi din timpurile eroice, pentru ca astăzi să sature lăcomia tuturor aventurierilor lumiia2 In epoca dela 1895 până la promulgarea codului silvic drepturile indivize trec din mâna intermediarilor asupra diferitelor societăţi cu capitaluri străine. 0 dare de seamă amănunţită a stărei de fapt creiată de a-ceastă confuzie ne-o prezintă remarcabilul discurs parlamentar ţinut de d-1 Paraschiv B. Chiriţa. în 1921. 2 De bine de rău însă, proprietatea colectivă rezista. Numeroase cumpărături făcute de către societăţile forestiere n’au pu- 1 N. Iorga Prefaţă la Paraschiv B.Chiriţă, Prădarea moşnenilor 1921, Rămnicu Vâlcea. ’ 2 Paraschiv B. Chirîtă, Prădarea moşnenilor, 1921. Râmnicu Vâlcea. [Legiuirile no derne şi devăl măşia. Lupta pentru drept pentru păs-trareaT proprietă-ţei colective. XXXVIII tut ducc la nici un rezultat. Intre proprietatea colectiva şi noţiunea dreptului indiviz era o incompatibilitate firească, de nein-lăturat. Prin instinct, vrânccnii au simţit-o şi, dacă individual au vândut, colectiv au rezistat dc cele mai multe ori. A venit însă codul silvic promulgat la 9 Aprilie 1910. Reglementând laolaltă proprietatea colectivă vrânccană cu proprietatea dcvalmaşe dc aiurea, ea impune alcătuirea unui tablou dc moşneni şi determinarea dreptului individual a fiecăruia dintre moşneni. Departe de a organiza obştia, codul silvic tinde prin individualizarea dreptului fiecărui obştean la dezagregarea obşiei ceiace este in special pentru regiunea muntoasă a Vrancei un pericol cconomic şi social.1 Această lucrare a deşteptat interesul întregei regiuni. O nouă luptă pentru drept a început mai interesantă poate decât toate celelalte. întrebaţi conform art. 31 din codul silvic asupra obiceiurilor locale, vrânccnii tuturor obştiilor săteşti au elaborai din contrastul dintre străvechea lor formă dc stăpânire a pământului şi practica recentă şi nefirească a legiuirilor moderne, un obiceiu al pământului uniform şi general pentru toată Vrancea. Cea mai precisă cristalizare a acestui obiceiu o găsim in-tr’o deciziune a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe care o citam incâ in primul meu volum : TlSe socolcsc obşteni, locuitorii stabiliţi în comună şi născuţi din părinfii care şi ei au fost ob-şicni; bărbaţii majori şi femeile au drepturi egale; dreptul tuturor este egal atât la păşunat cât şi la luarea lemnelor din pădure ; acest drept îl are fiecare din copiii majori chiar dacă părinţii lor trăiesc şi se stinge odată cu moartea; obştenii plccafi cu gândul de a nu se mai întoarce pierd dreptul şi îl recâştigă dacă sc reîntorc, fie chiar după mai mulţi anin. Ori, acest obiceiu, astfel formulat, nu este decât o bună definiţie popularizată a dreptului de uz intr'o proprietate colectivă. 1 Desbaterile parlamentare sunt o dovadă elocventă. Toţi oratorii de frunte, ministrul de domenii, raportorii nu sunt preocupaţi dc nici o altă chestiune mai mult decât dc aceia a poslbilităţci pentru diferitele societăţi de a-şi menţine drepturile cumpărate şl de a cumpără şl restul dc drepturi ale minorităţei de obşteni, care incă nu-şl vănduseră drepturile. S’a vorbit chiar dc obligarea acestora la vânzare; cu alte cuvinte s’a propus o expropriere silită in folosul societăţilor. XXXIX Este o minune ceiace a creiat întro împrejurare critică geniul juridic al acestei populaţiuni. Nici un jurist contemporan na ştiut să vadă sub acest obiceiu vrâncean manifestarea dreptului de folosinţă al obşteanului într'o proprietate colectivă. Şi totuşi formularea este impecabilă. Ca dovadă vom cita un pasagiu savant dintr’o lucrare juridică franceză, în care este vorba de proprietatea colectivă a comunelor şi în special de situaţia juridică a acelora pe care vrâncenii îi numesc lăturaşi. Tei , ^ ^ . şilor. „Din principiul că singura comuna este proprietara, mai urmează că orice locuitor care părăseşte o comună pentru a merge să locuiască aiurea, perde avantajele personale pe care mai înainte din cauza domiciliului său le putea trage din proprietăţile comunale ale locului. Pentrucă na avut niciodată vreun drept asupra fondului, nu poate pretinde să i se păstreze vreun drept iar cât priveşte folosinţa, ea nu era decât rezultatul legăturilor locale pe care le-a rupt prin plecarea sa. Astfel s'ar întâmpla cu lemnele ce i se dau fiecăruia pentru încălzit*2. E vorba deci de „dreptul la luarea lemnelor din pădurett, pe care „obştenii, plecaţi cu gândul de a nu se mai întoarce“ îl perd, ca să-l recâştige „dacă se reîntorc, fie chiar după mai mulţi ani“ 3 1 V. Simion Hârnea, Ţara Vrancei, Biblioteca populară Comoară Vrancei, no. 3—4, 1930, Bucureşti, p. 49. a Dalloz. Rep. 10. Commune. Tit. 6, chap. 1, no. 1808. 3 Tocmai drepturile indivize ale lăturaşilor au servit societăţilor forestiere ca să între în munte. Este caracteristic însă, pentru a oglindi duplicitatea „civiliştilor“ cumpărători de drepturi, faptul că nici unul din ei, atunci când cumpără, nu cere pretinsului obştean să facă dovada calitătei sale de proprietar. Se mulţumesc să afle că cel care vinde este născut in satul respectivei obştii sau că este originar din acel sat. Şi totuşi sunt în acelaş timp cei mai vajnici adversari ai obiceiului pământului. Pomenesc de dreptul sacrosanct de moştenire, împotriva obiceiului pe care-1 califică împotriva ordinei publice constituite, ca sa arată că vânzătorul lor este fiul legitim al unui de cujus din satul căruia îi aparţine muntele. Sătean sau obştean este pentru ei sinonim când este vorba de de cujus. Când este însă vorba de generaţia următoare, atunci când acest lucru le convine, fiul obşteanului continuă să fie obştean, chiar dacă nu mai este sătean, în comuna respectivă. De ce ? Pentru că aşa spune codul civil 1 Nicăeri această înconsecinţă nu apare mai evidentă ca în dosarul de constituirea obştei nerejene pentru muntele Piatra Secuiului. XL întreaga teorie a lăturaşilor nu este decât o consacrare a stărei de fapt seculare. Vrânceanul plecat în alt sat nu are ne-voe să se mai ducă în pădurea satului părăsit, care se află acum la prea mare depărtare de el. De asemenea, tot în Franţa, un decret din 1793 a venit să reglementeze partajul bunurilor comunale. Printr'o eroare asupra căreia s'a revenit, sătenii au fost consideraţi coproprietari cu drepturi individuale, dar stăpânind în indiviziune,1 Ceiace ne interesează este secţiunea Il-a a acestui decret, care arată că au drept la partaj „/o/z locuitorii comunei, de orice vârstă şi sex“. Iată dar o complectă analogie cu ceiace există în Vrancea. Majoratul cerut de obiceiul Vrăncei din 1910 nu este decât o încercare de a îmbina interesele locale cu principiile codului civil. Este mai de grabă opera judecătorului obişnuit să aibă în faţa sa numai majori. In obiceiul Vrancei copilăria nu poate fi decât o împiedecare de fapt. Nu era obiceiul ca un copil să meargă la pădure, pentrucă acesta nu avea încă puterea fizică necesară pentru munca trudnică a tăerei copacilor. 1 Iată ceiace se spune despre caracterul juridic al bunurilor comunale franceze şi asupra partajului lor în Louis Josserand, Cours de droit civil positif frangais I, Paiis 1930, no. 1545: „Natura juridică a bunurilor comunale a ridicat multe dificultăţi; s’a pus întrebarea dacă ele aparţin comunei, persoană morală sau locuitorilor coproprietari. A-ceastă ultimă concepţie putea să fie întemeiată pe precedente istorice: Bunurile comunale nu sunt altceva decât supravieţuirea vechilor comunităţi agrare; istoriceşte, locuitorii comunelor ar trebui să fie consideraţi coproprietari, şi acest punct de vedere pare a fi acela al legiuitorului. Totuşi opinia aceasta n'a prevalat; jurisprudenţa noastră consideră că proprietatea bunurilor comunale aparţine comunei, persoana morală; ea vede în ele nu o proprietate colectivă, ci o proprietate u-nitară■ Şi astfel a fost înlăturată o problemă care, ta un moment dat, a fost de o arzătoare actualitate, aceia a împărţirei bunurilor comunale; din moment ce nu e vorbă de coproprietate, ci de proprietate u-nitară în folosul unei persoane care subzistă la înfinit, partajul nu se mai poate concepe; operaţiunea care ar avea de obiect repartizarea bunurilor corhunale între locuitorii unei comune n’ar fi din punct de vedere juridic o împărţire, ci o vânzare, operaţiune perfect licită pentru că bunurile despre care este vorba fac parte din domeniul privat al comunei, nu din domeniul său public şi care sunt deci supuse statutului dreptului civilu. XLI 0 situaţie interesantă din punct de vedere al obiceiului vrâncean este aceia a zestraşilor, bărbaţi străini veniţi după femei. Pentru acest caz avem o mărturie documentară privitoare pe Ion Tataru din Poiana, aşezat în Valea Sării: „Ion Tâtaru au fost făcut o drâstă, fiind om din satu Poiana şi vale-sărenii i-au fost luând dijmă, carile nici Tătarul n au tăgăduit. Şi luând o fată bătrânului Gogonce din Valea Sării şi au rămas în pace a nu-l mai dijmui".1 Zestraşii dobândesc dreptul de folosinţă în averea obştească. Ei devin obşteni şi încep a contribui la toate , sarcinile obşteşti. 2 Că dreptul obşteanului în munte este un drept de folosinţă, iar nu drept de coproprietate rezultă de altfel şi din diversele documente, care vorbesc de răzăşi „m diopotrivă părtaşi la tot folosul muntelui“,s că în pădure este „slobod fieşti care a tăia lemne după trebuinţa sa“/sau »a-şi tăia pari şi nueli penm tru gropi de fân şi arături; asămine şi lemne de foc pentru trebuinţa caselor lora,5 etc. Incontestabil dreptul astfel determinat nu este un drept de proprietate, ci un drept de uz, „o reducere a uzufructului, un fel de uzufruct familial, având un caracter mai strict personal decât uzufructul, pentrucă de el nu poate să se folosească decât titularul şi familia sa44.6. Este lesne de înţeles cât de greu le-a venit judecătorilor chemaţi să aplice codul silvic, să alcătuiască tabloul de obşteni şi mai ales să determine câtimea indiviza pe care ar avea-o fiecare obştean în devălmăşia satului. Obştenii repetau formulele quasi sacramentale: „Vrânceanul se naşte şi moare cu dreptul său“, sau „Cum bogatul şi săracul, cum copilul şi bătrânul", evident afirmarea unei egalităţi de drepturi ciudată pentru judecătorul care privea situaţia de fapt numai prin prisma principiilor din codul nostru civil, care ignorează cu desăvârşire proprietatea colectivă. Soluţiile jurisprudenţiale au fost două, amândouă teoreti-ceşte greşite. 1 V. doc. no. 136, p 135, 2 H. H. Stahl, op. cit, p. 207. 3 V. doc. no. 196, p. 237. 4 V. doc. no. 186, p. 212. 5 V. doc. no. 151, p. 167. 6 Louls Josserand, Droit civil positif frangais, I, no. 1960. Zestraşii. Dreptul de uz. Conflictul juris-prudenţial. XLII Prima adoptă obicciul pământului in întreaga lui formulare. II interpreta insă in sensul unui drept dc proprietate sui gcncris, dobândit prin simplul fapt al naşterei şi stins, împotriva principiilor succcsorale, prin moartea titularului. Dc asemenea, toţi obştenii aveau drepturi egale. Nici o hotărire n'a vorbit despre vreun drept de uz. In a doua teorie sc pornea dela ideia ca, in sistemul codului nostru civil este împotriva ordinei publice orice proprietate nctransmisibilă prin succesiune. In consecinţă, se înlătura primul sistem pe consideraţiunea că este impotriva ordinei publice actuale. Totuşi, când se alcătuia tabloul de moşneni acesta în loc să stabilească dreptul fiecăruia potrivit spiţelor genealogice, nu făcea în fapt decât să adopte cel dintăi sistem. Tuturor obştenilor li se recunoşteau drepturi egale! Aplicaţia practică era in vădită discordanţă cu teoria. Ca să se evidenţieze afirmaţia mea referitoare la egalitatea de drept a obştenilor, din mai jos, următoarele date extrase din cele trei volume de aşezăminte obşteşti aflate la judecătoria Năruja. O&ştia satului Coza, asupra muntelui Chetricelile cu Porcu arc 279 cetaşi dintre cari 2 au cite două drepţuri, 1 arc patru şi altul 3 drepturi. Obştia Tichiriş (Vidra) asupra munţilor Tisarul, Tişiţa şi Piciorul Cozei, are 496 de cetaşi, unul dn ei având două drepturi. Obştia Negrileşti asupra munţilor Răşchilelc, 481 cetaşi, toţi a câte un drept. Obştia Păuleşti, asupra munţilor Alunul, Pastarca, Cristanu, Tişiţa şi Mioarele, cu 370 cetaşi, din care 6 au două drepturi, 3 cu trei drepturi, unul are 7 şi altul zece drepturi. Obştia Poiana, asupra munţilor Muşa şi Vetrila cu 266 de cetaşi, din cari 2 a două drepturi şi unul a trei drepturi. Obştia Palten, asupra Furului mic, cu 640 cetaşi, din care 2 a trei drepturi, 1 a cinci drepturi, unul a zece, unul a două drepturi. Obştia Prisaca, cu muntele Cabalaşul de sus, cu 70 cetaşi, din care unul arc trei drepturi şi altul două. Obştia Poduri, din comuna Colacu, cu muntele Căbălaşul dc jos, are 15S cetaşi toţi a cite un drept. XLIII Obştia Secătura Părosul asupra munţilor Dealul Negru şi Sburătura, are 425 cetaşi toţi a cite un drept. Obştia Ilăulişca asupra munţilor Ploştina, Scăldătorile etc, are 263 cetaşi, unul singur cu două drepturi. Obştia Valea Sării cu muntele Pietrosu are 418 cetaşi din care 3 cu două drepturi. Obştia Voloşcani cu muntele Verdele are 279 cetaşi din care 2 cu 3 drepturi, 2 cu două, şi 2 a cite patru drepturi. Obştia Tulnici cu muntele Macradeul, are 523 jde cetaşi unul cu 3 drepturi, doi cu două drepturi. Obştia Vâlcani asupra muntelui Simionul, are 96 de cetaşi toţi a cîte un drept. Obştia Prahuda, asupra Tojanului are 331 cetaşi toţi a cite un drept. Obştia Topeşti are 332 cetaşi, unul avind două drepturi. Obştia Bîrseşti, are 432 cetaşi, din cari doi cu două drepturi. Obştia Herăstrău, cu muntele Veghiul lui Bucur are 267 cetaşi unul singur avînd 2 drepturi Obştia Herăstrău asupra Dealului Secăturii are 183 cetaşi toţi a cîte un drept Obştia Negrileşti asupra, munţilor Păişelele are 862 cetaşi toţi a cite un drept Obştia Năruja, cu Lapoşul de jos şi Dealul Secăturii are 491 de cetaşi, unul avînd două drepturi şi alţi doi avînd cite patru drepturi Obştenii cu mai mult de un drept, foarte puţini la număr sunt cumpărătorii de drepturi, adesea intermediari ai societăţilor forestiere. Căci din moment ce un singur drept este de ajuns titularului ca să poată tăia lemnele ce-i sunt de trebuinţă, întocmai ca şi cel ce ar avea cumpărate 100 de drepturi, este evident că faptul de a cumpără nu are altă explicaţie decât aceia de a ajuta tendinţa de acaparare a societăţilor forestiere. Am spus că jurisprudenţa s'a împărţit în două: pentru respectarea obiceiului pământului şi pentru înlăturarea lui în favoarea codului civil. Ceiace este şi mai ciudat, tribunalul Putna, avea două sccţii. Una din ele statuă, organizând obştiile potrivit codului r XLIV 5 i , Necisilatea le-giferărei civil, iar cealaltă potrivit obiceiului pământului. Şi unul şi celălalt din sisteme au obţinut consacrarea unei deciziuni a înaltei Curţi de Casaţie, In asemenea condiţiuni este lesne de închipuit cât haos domneşte astăzi în organizarea formala a ob-ştiilor vrâncene şi cât de multă autoritate are în Vrancea ideia de dreptate pe care o impune noua organizare obştească. Din fericire însă, deşi codul silvic prescria ca organizarea obştiilor să aibă loc în termen de câteva luni dela promulgarea legei, până astăzi încă marea majoritate a obştiilor au rămas..,, ne organizate. Cât priveşte obştiile, care au satisfăcut toată seria de formalităţi a constituirei lor potrivit codului silvic, şi ele, de fapt, funcţionează tot după vechiul lor obiceiu. Toate noile contribuţii obşteşti se suportă nu numai de cei înscrişi pe tablourile oficiale, ci de toţi răzeşii recunoscuţi ca atare de obştie,1 Garanţia de împădurire şi impozitul agricol sunt suportate de întreaga obştie sătească, obştie care supravieţuieşte alături cu obştia oficială. Cea din urmă trăeşte formal fără să existe de fapt. In schimb toţi obştenii, înscrişi sau nu pe tabloul oficial, se folosesc de averea comună. 0 modificare recentă a codului silvic vine să dea o reglementare specială obştiilor vrâncene. Legiuitorul consacră teoria obiceiului pământului prin texte exprese de lege. El nu şi-a dat însă osteneala să analizeze şi să stabilească natura dreptului obşteanului. Noile publicaţiuni de documente dau însă jurisprudenţei un bogat isvor de informaţiuni. Cele mai multe dosare de constituirea obştiilor vrâncene aşteaptă încă şi astăzi soluţionarea lor definitivă, Faptul că dosarele stau scoase din rol, în arhivă, este o dovadă evidentă că întreaga procedură a codului silvic, în aplica-ţiunea sa de până acum, departe de a răspunde necesităţilor locale, n’a venit decât să turbure liniştea vrâncenilor şi să-i poarte fără nici un folos pe drumul judecăţilor. Legiuitorul trebue să fie prevăzător. In munţii Vrancei, în regiunile de proprietate obştească sunt după toate probabilităţile zăcăminte petrolifere care cândva, poate, vor revărsă din nou bogăţii pe locurile despădurite astăzi de societăţile forestiere. 1 Slmion Hârnea, ap cit, p. [41. 1. 702S (1520), April 2-1.’ — Ro iest. — Copie întocmai scoas[ă] cîi pi ispir-ccul sârbcsc clcla Alexandru Ynevod, ci vindi lui Coman o poiana, ci ?u nu mc fii Yizăuţul Marc, in preţu di irii cai huni, ci i-au fost penlru irebuinţa ţării, iar hotarul acei pocni să incepi din Căpăţâna Zimbrului până in pârâui Ursului, cu lut venitul din dial păr in diaî. Arh. Si. Te. o;i. 93 '.. tio.:-. 61, :i!a î.l. 1 Data documo;itlj!tii este evident eronată in 132 >, Aprilie 2-! fiind Joinn al Moldovei Ştefăniţă Vodă. Originalul ispisocului a fost in-făţiş :i * di? ră:: 'şi in 177P divanului domnes:, care scrie in na foraua sa: „cm arătat r.'.'ăşii un zepis domnesc dela Alexandru Vodă din 7028 şi vcL tul ras şi locuri, prin cari scrH câ au dai şi cu întărit cu acclzapis pc Coman, cc au cumpărat dela Domnica Sa o poiană, cc să numeşti Vizăuful Mari, iar hotar acei pocni esti din Căpăţâna Zimbrului pun in Pârâu Ursului, din dial pân in dial". Rc^estul acestei anaforale se află in alt dosar din Arh. St. Iaşi şi anume: Tr. [Ţ>5; op. 111 n( dos. 3''’, fi i a 12. Dacă ţinem seamă de faptul că nep ţii lui Coman se judecă in 11)13 cu feciorii lui Godin înaintea domnului Ştefan Tomşa pentru jumătatea pomei Vizăuţului. (Y. Aurel V. Sava, Documcntc pulncnc, /. no. K, P. P) şi că iu preajma Yizăuţului domnul Petru Şchiopul dă tot pentru •! cal ^raşi un Inc pustiu starostelui de Putna Boştiop in 15S-î, April 18 Y. ihidem no. 9, p. 7) suntem înclinaţi a crede că documentul de faţă, datează cel puţin de pe vremea lui Alexandru Lăpuşneanu. Yizâujul mare este Yizantia răzăşească de a.-tăzi. Răzeşii de aci sunt curgători din bătrănul Com.^n. Yizăuţul mic este satul vrăncean Găuriie cu bătrănii Bode şi Caba. Rvpcstul este important prin faptul că intăreşte susţinerile noastre că Yrancea r,u trecea către Şuşita, existănd dimpotrivă, intre ea şi ţinutul Bacăului, pe lăn.că răzăşia cămpureană, studiată de noi Milcovia, 1 şi II pp. — >’•!, 1 S I — 1‘JS, o regiune de locuri pustii, domneşti. V'. voi. I, P- IX. 2 DOCUMENTE PUTNENE 2. 7093 (1585), Mai 31 Mărturie dela mai mulţi săteni din Fereşti, Bărseşti şi Negrileşti că Blaj din Topeşti a vândut lui Radu Duca din Fereşti partea lui Văscan, ficiorul Zeacăi. Zapisul lui Radului Ducăi o[t] Fireşti pe cum au cumpărat moşîia dela Blaj 2 ot Topeşti parte[a] lui Văscan, ficiorul luiZeaicăi3 a patra parte, ce să va alege din partea Zeaicăi, din tot locul din hotar în hotar ca să fie moşîea lui în vec[i] şi ficiorilor lui şî nepoţilor lui şî strenepoţilor lui. Şî din oaminii lui Văscan să n'aibă, şî din fraţii lui, nici o treabă a întoarce Blaj. Şî au întrebat pe Văscan şî fraţii lui zicându să-ş[i] cumpere Văscan moşîea ; ei au zis că n’are nice o putere, ce să o vânză Blaj cui va găsi, Dec[i] au cumpărat-o Radul Duca şî au dat 9 capre cu ezi alăture şî 3 taler bătuţ[i] şî eden ţap şi edin cojoc nou şi era oamini într'ace tocmală anume Necula ot Fereşti, Ionaşco Flaşcă, Stroe ot Bâr-săşti, Ion Bărsăşti, Crăciun ot tamu, Săchel4 o[t] tamu, Bălan ot Negrileşti snă lui Şandru şi popa Ion ot Negrileşti şî alţi oamin au fostu de faţă acolo şî au dat adălmaş 7 vedre vin şî pintru mare credinţa ne-am pus degitele ca să s[ă] crează. v let 7090 şi 3 mes, Mai 3 Necul (x) Ionaşco (x) Stroia (x) Ion (x) Crăciun (x) Sechil (x) Bălan (x) popa Ion vornicul Văscan biv. Colecţia mea. — 1 Documentul pe hârtie albă- Filigrama o coroană sub care se află, pare-se, un buzdugan. Sub acestea iniţialele CFB 2 V. un Blaj în Voi. I, no. 14. p. 9. 3 Curiosul nume Zeaicu se întâlneşte într’un hrisov al Iui Ştefan cel Mare cu data de 6002 (1492), Fevruarie 27 publicat de d-1 Gh. Ghi-bănescu în broşura Din domnia lui Ştefan cel Mare p. 47 — 52 (Arhiva din Iaşi, XV, p. 276 şî urm. şî de Ioan Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, II, pp 32 — 34. In zapisul ce public se vede că Văscan, fiul lui Zeaicu, avea a patra parte din partea tatălui său. In hrisovul lui Ştefan cel Mare vedem de asemenea că Luca fiul Iui Zeaicu avea tot o a patra parte din satul Petrileşti, pe Pârîul Alb : HeTB-bpTyio nacr ceno ot rieTpu-nemt» Ha Bhjiom iiotouh. Ipoteza este hazardată. S'ar putea totuşi să fie unul şi acelaş Zeaicu, care, să fi avut patru copii din care unul Luca şi altul Văscan. Cât priveşte satul Petrileşti de pe pârîul Alb, care n’a putut fi localizat de I. Bogdan, de va fi fost în Vrancea, a dispărut şi DOCUMENTE PUTNENE 3 3. 7096 (1588), Mai 15. — Regest. — O copie după un ispisoc al domnului Petru Voevod din ve-leat 7096, Mai 15 prin care să arată că un Şărban şi cu fraţii lui Oană şi B.............lui Coman au vândut dintr'a sa dreaptă ocină şi moşie, din ispisocul ci au avut de cumpărătură de la Alexandru Vodă, jumătate de poeană ci să chiamă [Vizăuţul Mare] parte din jos, au vândut-o lui Bodinu şiCabii drept 130 zloţi tă-tărăşti, cari copie să vede tălmăcită de un eromonah protosinghel, iar cel adevărat nu-i de faţă. 1 Colecţia d-lui Constantin Georgescu-Vrancea. 2 el ca şi Fireşti, din care n’a mal rămas decât o amintire toponimică în satul Bârseşti. V. mai jos no. 43 pe Zeaicu în spiţa de bătrâni a Bârseştilor In toponimia putneană aminteşte despre un Zeaicu şi Dealul Zeica V şî Al. P. Arbore, Toponimie putneană, în Milcovia, I, p. 39. 4 V. toponimicul Săcheru, tot in^Bârseşti, ibidem, no. 215, p. 155 1 Documentul este deosebit de interesant, prin coroborarea lui cu cel publicat mai sus no, 1, precum şi cu documentele publicate în voi. I, nle 14, 143 şi 217, pp. 9, 9S, 168—170- Din întrunirea lor rezultă că poiana Vizâutului Mare este locul de aşezare originară al satelor Vizantia (Vizăuţul Mare) şi Găuri (Vizăuţul mic). Coman cumpărând dela încă neprecis determinatul Alexandru Vodă întreaga poiană, urmaşii lui o împart în două şi vând o jumătate lui Bodin şi Gabei. Coman, probabil, nu era vrâncean. Din cauza aceasta urmaşii săi, răzeşii din Vizantia, nu fac parte din comunitatea vrânceană, neavând nici un drept asupra munţilor. Bodin şi Caba, dinpotrivă, au fost după toate probabilităţile vrânceni, căci urmaşii lor, răzeşii de Găuri, iau parte la toate luptele pentru drept ale vrâncenilor, având şi împărtăşire în averea obştească. Este totuşi interesant că un sat vrâncean se întemeiază pe un loc devenit vrâncean prin cumpărătură de a doua mână dela un domn al Moldovei. Socot că şi acesta este încă un argument în sprijinul afirmaţiunei mele repetate că aşezările vrâncene originare nu treceau Suşiţa, Bodin ar putea fi originar din satul Ireştii, după cum rezultă din anaforaua din 1768, Ghenari 30 publicată în voi. I, no. 143, p. 98. Răzeşii de Găuri se împart aşa dar pe doi bătrâni Caba şi Bodin. Din Caba s’au născut BobeJcă, Sfârloagă, Găure şi Leu, iar din Bodin au fost Telegaru, Hângărău, Gangur, Rusu şi Bădllă. Numele satului vine dela bătrânul Gaure, onomastic care s’a păstrat dealungul veacurilor. V. voi. /, no. 143. 175 pp. 98, 99, 120 şi N. Iorga Studii şi docU’-mente II, p. 220. 2 Dl. Constantin Georgescu-Vrancea, actualul procuror general al Curţii de Apel Chişinău, un iubitor al regiunii, ne-a pus la dispoziţie un 4 DOCUMENTE PUTNENE 4. 7149 (1641), Avgust 11. — Regest. — O împărţeală făcută între răzăşi 1 din veleat 7149, Avgust 11 prin cari să arată fişti cari unde au făcut săcătură prin codru şi: cum să ţie : Buda 2 să ţie curmătura Ghergheleului Rusul să ţie Lozsle Boae să ţie Poiana Peştelui. Bădilă 3 să ţie Chiscui Radului. Grosav să ţie Pârîul Ursului, Nechifor să ţie supt Chini. Colecţia d-lui Constantin Georgescu-Vrancea. 5. 7173 (1665), luni 18. Suretul ipisocului dela domnul Evstratie Dabija, prin care întăreşte mă-năstirei Soveja cumpărăturile şi daniile anterioare. Io Evstratie Dabija Vvod bojiiu . milostiu gospodar zemli Moldavscoi. Adecă Domnie Me m'am milostivit, dal-am şi am întărit sfintei mănăstiri, ce se chiamă Dobromira, pre Soveja în ţânut Putnei, unde iaste hramul Naşterii Domnului nostru lui Isus Hristos, ce iaste zidită cu cheltuiala bunului creştin, fratele nostru, răpousatul Matei Basarab Vvod Ţării Munteneşti, la obârşie Do-bromirului cu nişte munţi şi cu loc de branişte anume Zboinele iGlăbucul pân în Lepşa şi pre Lepşa în gios până unde să în-preună cu hotarul Tulnicilor şi în Caşin şi în Suşita şi Răchita-şul, ce au fostu drepte domneşti.4 Aşijdere dăm şi întărim sfintei mănăstiri, ce mai sus scriem Dobromira cu alte locuri de bra- preţios caet intitulat Notiţe şi culegeri, 1906 în care pe lângă o foarte Interesantă bibliografie vrânceană se găsesc transcrise de D-sa numeroase documente. întrucât, din nenorocire, originalul celor mai multe din ele s’a perdut, cu învoirea D-sale, dau publicităţei parte din aceste transcrieri, subliniind faptul că D-sa este cel dintâiu care a păşit pe calea, spinoasă a culegerii de documente vrâncene. 1 Este vorba de sigur de mai multe cete de răzeşi identificate, prin numele bătrânului, ai cărui descedenţi sunt Buda, Rusul etc. 2 feciorul lui Bodin. V. voi. /, no. 14. 3 feciorul lui Bodin. V; ibidem. 4 Vezi voi. /, no. 25. DOCUMENTE PUTNENE 5 nişte din obârşia Şuşiţăi şi din curmătura Sovejei, apa Şuşităi în gios pe dâmbe părţile pân în Vale Boului şi în tot câmpul Sovejii şi cu toate curăturile şi în gios până unde spun uricile, ce iaste dreaptă cumpărătură răpousatului fratelui nostru Matei Basarab Voevod drept opt sute de galbeni 1. Aşijdire iarăş dăm şi întărim sfintei mănăstiri cu alt loc, ce se chiamă Runcul, ce iaste cumpărat de Răducanul comis cel mare den Ţara Românească, drept patruzăci de galbeni şi au dat la sfânta mânăstire pentru sufletul lui şi a părinţilor săi 2. Aşijdire dăm şi întărim sfintei mănăstiri pre altă bucată de loc din Vale Boului până în gura Cremeneţului, giumatate de acel loc, ce iaste cumpărătură iarăşi răpousatului Matei Băsarab Vodă dela Mihoci şi dela fraţii lui drept o sută de galbini 3 şi aşijdere dăm şi întărim sfintei mănăstiri cu nişte părţi de ocină din Câmpurile de gios, părţile a trei bătrâni, ce au cumpărat iarăşi răpousatul Matei Basarab Vodă dela Vlaşca şi dela fraţii lui drept şasă zăci de galbeni şi iarăşi dăm şi întărim sfintei mănăstiri cu o poiană mare de pre Cremeneţul, care poiană o au dat şi au dăruit sfintei mănăstiri Ion Ţâfle şi cu ficiorul său Condrat 4 pentru sufletul lui şi a părinţilor săi şi l-au scris la mare şi sfântul pomelnic. Deci şi Domniea Me înpreună cu tot sfatul nostru, văzând ispisoc de danie şi de miluire şi de întăritură dela răpousatul Vasile Vodă ° şi dela Domnie Me încă am miluit şi am întărit sfintei mănăstiri, ce mai sus scriem, Dobromira, toate părţile de ocină ce sânt scrisă mai sus şi uric şi întăritură din tot locul, cu tot venitul şi alt nime să nu să amestece. 7173, luni 18. Evstratie Dabija Vvd. Stratul Asămine fiind după cel adevărat s'au incredinţat de către mine. Costachi Ghica logofăt. Colecţia d-lui profesor Gh. Ghibănescu — laşi 6. 1 V. ibidem, n-le 21 şi 22. 2 V. ibidem, no. 22. 3 V. ibidem, no, 22. - V. Ion Ţâfe, ibidem, no. 21, p. 13 şi Condrat, fecior lui Ioan Ţapii ibidem, no. 55. p. 33. 5 Publicat în Voi. I, no. 21. G Volumul manuscris LII, f. 243. 6 DOCUMENTE PUTNENE 6. 7182, (1674). Zapis prin care Enache snă Ştefanii vinde unchiului său Lepădat şi mntuşii sale Cristinei partea sa de moşie din Păuleşti, pentrueă l-au grijit Ia moarte.1 Adecă eu Enache snă Ştefanii, nepot lui Lep[ă)dat, pe cum să s{;i] ştie că mi-am vândut parte me ci mi s'alegi din Vrance din îat din Păuleşti şi mi-au dat oca cear[ă], 1 merţă pân[e] şi doi lei ban[i] de m’au grijit la mo[a]rte mc. Deci cu mi-am dat tot parte din tot locul cât mi s'ar veni ca s[ă] fii unchiu meu moşi[e], mâ-tuşi Cârstini şi Jiciorilor dumisal[i] şi nepoţilor dumisal[i] şi cându am făcut accsta zapis s'au tâmplat .... (rupt) .... meu Ştefan Grec (?) şi ... (rupt) cumnatu şi pentru crcdinţa am pus degetul. cu Enachi am vândut eu Ştefani eu Acsăntie Mart, let 7182, Colecţia mea. 7. 7187 (1678), Noemvrie 2 — Regest. — Zapis prin cari Ichim sîn Nechita ot Câmpuri vinde a sa driaptă moşii, baştină şi cumpărătură, 8 pământuri în Dialu lui Rugină din hotar Vizăuţului pan’ în hotar Sovejii şi drept la vale pân' în Pârîu Fântânii, părintelui Athanasîi, egumen mâ- năstirei Vizantiea drept 2 boi de.............. lei şi o vacă cu viţel drept 6 lei. Arh. St. laşi. Tr. 965, op. 110, dos. 36, fila 11. S. 7191, (1683) Zapisul prin care Lupul David din Valea Cozei se împrumută cu doi lei dela vornicul Lepădat pentru care îi pune zălog un pogon de Ioc sterp.1 eu Lupul David din Vale Cozăi pe cum să s[ă] ştie că sintu dator cu doi lei şi neavăndu acei doi Iei mi-am pus un pogon 1 V. re^esful in Voi. 1, no. G7, o- 4(3. - Numele dealului vine dela Pătru Rugină, bătrânul mare al ră- zeşilor de Câmpuri. V. voi. I. no. 21. 23, 217. Zaohul acesta ca şi cel din 719S, Aprilie 29 (v. mai jos 11) întemeiază stăpânirea mânăsMrei Vizantia in moşia Câmpurile. ! V. re^estul din Voi. 1, no. 07, p. Al, DOCUMENTE PUTNENE 7 de Ioc slarpu, ce este pi din sus dc vie dumisalfi] vornicului Lep[ă]dat şi aceşti doi lei sintu dator dumisal[i] vornicului Le-p[ă]dal şi am pus zălog, in doa lun[i], nedându-i ban[i], să fie lăcul accl pogon de istov şi cându am făcut această scriso[a]r[e] s’au tânplal Ignat Săc[ă]luş şi Nagul şi Vas[i]lie Pricop. Iet 7191. Colecţia mea. 9. 7192 (1684), Mai 20. Znpis prin care Mărica, fata Iul Ionifă din Vităneşti vinde vărului său Lepădat partea ei de moşie din Păuleşti.1 Adecă eu Măriea, fata lui Ioniţe din Vităneşti, scriu şi măr-turisescu cu cestu adevărat zapis al meu pe cum am vândutu de a me bună voe de nime silită, nici asuprită ce de a me bună voe am vândutu a me dre[a]ptă ocinja] şi moşie din ţarinja] şi din câmpu şi din păduri şi din fâneţi şi cu vaduri de moară şi cu tot vinitul, câtu să va alege parte me, i-am vândut-o dumisali vărului Lepădat şi giupânesăi dumisali şi cuconilor dumisali şi cuconelor şi nepoţilor şi strănepoţilor dumisali ca să-i fie dumisali moşie în veciu şi mi-au dat pe ace moşii douăzăci de lei băt[uţi] bani gata şi la această tocmală a noastră s'au prilejit mulţi oameni bătrâni şi tineri anume Ion Tutovanul ot Vinişăşti şi Ioniţ snă Iorgăi ot tam şi Furdiui zet Iorgăi ot tam şi Acxintii snă Ioniţ Zg[ârciu]... şi Ştefan Grici ot tam şi Vasilii snă Ion Tufan ot tam şi Neculai snă Măgdălinii ot tam şi Crăstea, ne[pot] Măricâi, ficiorul lui Dumitraşco ot Scăueni şi alţii cari să or iscăli mai gios şi cându i-am vândut această moşie me-am întrebat toţi ominii mei s’o cumpere, iar dumnelui vărul Lepădat mi-au dat aceşti bani, carii mai sus scrii. Deci şi noi aceşti oameni, carii ne am tâmplat Ia această tocmală, văzîndu tocmală bună şi văzându plata deplin[ă] ne am pus degetili şi iscăliturili în loc de pecete ca s[ă] fii de mari credinţă la mâna dumisali, let 7192, Mai 20. Furduiu zăt Ion Acsintii sin Zgârciu Ştefan Griţ (x) (x) (x) Vasile sîn Ion Tofan Necula sîn Măgdălinii 00 (x) Albul sin Marţii (x) Ion Bândar (x) Ion Tutovanu iscăl. Colecţia mea. 1 V regestul publicat in Voi, I, no. 65, p. -46. 8 DOCUMENTE PUTNENE 10. 7192 (1684), Mai 20. 1 . Zapis prin care Pavel, feciorul lui loniţă din Vităneşti vinde vărului său Lepădat partea sa de moşie din Păuleşti Adecă eu Pajvejl, ficiorul lui îoniţă din Vităneşti scriu şi mărturisăscu cu cestu adevărat zapis al meu pe cum am vândut de a me bună voe de nime silit, nici asuprit, ce de a me bună voe am vândutu a me dre[a]ptă ocină ş[i] moşie parte me din Vran* cea, din satu din Păuleşti, din vatra satului ş[i] din ţarină şi din câmpu ş[i] din fineţe ş[i] din păduri şi cu vaduri de moară şi cu totu vinitul, câtu să va alege parte me, i-am vândut-o dumisali vărului Lepădat ş[i] giupânesăi dumisali şi cuconilor şi cuconilor (sic!) dumisali ş[i] nepoţilor şi strănepoţilor ca să li fii dumilor sali moşie în veciu şi me-au datu pe ace moşie doă zăci de lei' băi[uţi] bani gata şi o iapă cu mânzu şi la această tocmală s'au tâmplat mulţi oameni buni bătrâni şi tineri anume Ion Totovanul ot Vităneşti şi Crâste, nepot lui Pavăl, ficiorul lui Dumitraşcu ot Scăuene ot Ţar[a] Rumâ[neas]că2 şi Ghiorghie Muntiafnu] ot Vităneşti şi Acxintii snă Ioniţ Cu[.... jrăcio ot tam şi Ion Tufan şi Necula snă Măgdălinii ot tam şi Gligori brat ego ot tam şi Mafteiu ot tam [şi Vasijlie snă Tufan ot tam şi alţii carii să or iscăli mai gios şi cându am vândut această moşie mi-am înfrebatu toţi oamenii mii şi toate rudele meii şi toate săminţiile meii şi nime dintru oamenii noştri nu s'au aflatu să o cumpere, iar dumnelui vărul Lepădat ne-au dat acei bani şi ace iap[ă], care mai sus scrii. Deci şi noi acieşti oameni carii sintem scrişi mai sus ne am tâmpla t la această tocmal[ă], văzindu tocmală bună şi văzându plata deplin ne am pus degetili şi iscăliturili mai gios ca s[ă] fie de mari credinţă la mâna dumisali. 1. 7192, Mai 20. Ghîorgliii Muntianu Acxintii sin Zgărci Ion Tufan ix) (x) (x) Necula sn Măgdălinii şi Gligori brat ego. Ion Tutovanu iscal. (x) (x) Maf cei şi Vasilie sn Tufan şi Ştefan Greci3 (X) (x) ' (x) Albul sin Marţii Ion Bândar. Colecţia mea, 1 V. regestul în Voi. /, no. 67, p. 46 şi N. Iorga, Studii şi documente, 1, n!e 43 şi 73, pp. 86 şi 92 Ioniţâ din Vităneşti (1659) şi Lepădat, vornicul de Vrancea (1682). DOCUMENTE' PUTNENE 9 . c~ . • ier? 11. 7198 (1690), April 29^ — Regest. — Zapis prin cari Maţii sîn.GrJrge vinde o săcătura la Lac cu Lozii, in dial, spre apus pân’ înTrlial dispre răsărit, pân in Şuşiţa. din Săcătura Ciomagcştilor, sfinlil mănăstiri Vizantiea drept 9 lei bătuţi. Arh. SI. laşi. Tr. 965, op- îfIO, dos. 36, fila 11. 12. 7205 (1697), Mart 14. — Regest. — Zapis prin cari Andrii Surdul dă un locu din Blana lui Coman - fetii Nastasii spe o o stăpâni ia în bună paci, precum şi o giumălati di blană, ci au fost prisacă, pi marginea podeiului din gios, în Valea Veghiurilor. Arh. S(. laşi. Tr. 317, op. 934 dos. 61, fila 14. 13. cca 1700 Izvodul de bătrâni al satului Spineşti. Izvodu de bătrâni din Spineşti anume să s[ă] ştie, Ivanu, ficioru vătavului dinu Spineşti, dinu cei şepute bătrâni, au mevusu şi au luoatu fata vătavului dinu Bârâsăşti şi l-au pusu socru-sâu băirenu marc în loculu lui. 3 Acestu Ivanu au făcutu unu ficioru, anume Păcuraru. Păcuraru au merusu şi au luoatu fata lui Trifu ‘‘ dinu Bârâsăşti, — Trifu, ficioru Bodaschii. Păcuraru au făcutu 2 ficiori: pe Trefu Goruţie i pe Ioanu Fiacoe. Trefu Goruţie au făcutu pe Măgudălina Lăbădănoae, care se trag Buşi- - Din confruntarea acestui zapis cu cel precedent rezultă următoarea spiţă : Ioniţă din Vităneşti A\aria fată Pavsi căs. cu Dumitraşco ot Scăueni Crâste 1 Zapisul acesta ca şi cel din 7îST, Noemvrie2 (v. mai sus no.7) serveşte de temeiu stăpânirei mănăstirei Vizantia in hotarul Câmpurilor. - V. mai sus nle 1 şi 3. :i V. voi. /, p. XXXVI. 1 Un Trlf, bătrân mare, in voi, I, no. 145 10 DOCUMENTE PUTNENE leşte dinu tre[n]sa. Şi au făcutu pe Ghiorughie Ragea, care să tragu alu de Da[n]ciul şi au făcutu pe Dumitru Boulu, cărei să tragu alu de Lălucu şi alu de Muş'oilă i pe Mănăilă Mutulu i pe Simioanu Latulu, cărei să tragu Lăteşti. Ioanu Flacoe au făcut pe Petre, cărei să tragu Bahameţi 1 şi au făcutu pe Trefu Tepa şi au făcut pe Sta[n]ciul. Sta[n]ciul fiindu holuteiu şi avându 40 oai, l-au număratu goştinari şi au fugitu în Ţara U[n]gurască şi au luoatu goştinari oa eapă a frăţine-său, lui Trifu şi ţine Trifu dooa păruţi şi Petre oa parte. Trefu au făcutu pe Dumitru Tepa, care-i să tragu Mărudăcheştii 2 i alu de Tătarulu. Şi au făcutu pe Floroea cărei să tragu Gavrileştii 3 i Buşileştii 4 i Vetreştii 5. Şi au făcutu pe Ioanu Tepa, cărei să tragu Dărulari. Şi eu Simioanu Neculaiu, fii[n]du omu bătrânu şi apucâ[n]du dinu gura moşului şi a teti şi dinu gurile alutoru bătrâni, cumu au mărturisitu, aşa am mărturisitu. Colecţia mea, 6 14. Fără veleat (1700). însemnare de datornici din Bârseşti şi Negrileşti. Izvod di rămăşiţi din vin ci-i rămas, să s[ă] ştii: 27 de la Stoica [?], 2 par[ale] Ion Văscan, cinci orţi Ioniţ, 12 paralje] tij el, 18 paral[e] Ştefan Sgaroiu, 5 paral[e] Vasil Du-mitraşcu, 5 orţi şi două parai popa Toder, un zlotu To[a]der Colce, 12 paralje] Vasil[e] Grec, 24 de paralfe] Vasile Taf[tă], 12 paral[e] Ştefan a Necul[i], şesă paral[e] Necul[a] Ciocoiu, 11 pa-ral[e] Ion Taf[tă], 13 vedre Dumitru Eş[a]nu, 3 vedre Ion Ivan [?], 13 paralje] To[a]der Cârnoiul, 20 de paral[e] Mihaiu Moisiiu, 3 potronici vin la zlotaş, 7 paralje] Dumitru Taft[ă], şes paralje] 1 V. voi. I, pp. 73. 97, 144 şi mai jos no. 43 în izvodul de bătrâni al Bârseştilor. 2 V. voi. /, pp. 144, 148, 149, 186, 3 V. voi. I, p. 145. 4 V. voi. 1, p. 80. 5 întemeietor}} satului Vetrestî, roire a Spineştilor. V. voi. /, p. XXIII. 6 Dăruită mie de d-1 Constantin Ciută din Herăstrău. DOCUMENTE PUTNENE 11 Mafteiu Harabagi, 7 parale popa Costin, un leu Zbârciog, 12 parade] Toma Bahnă, 1 7 paral[e] Nistor Bahnă. 2 zloţi’s dator Eşanului di poloboc din tiiu ; 2 Iii tij dator Işanului. Colecţia d-lui Ion Lăduncă - Bârseşti. 15. 7217 (1709), Iuli 14. — Regest. — 2 învoiala lui Mafteiu Găure călugăr, Vasile Giaboc, Toader zătBoul, Costandin Gangură şi Vasile Gangură din preună cu toţi fraţii săi, nepoţii lui Bodin şi a Cabii, 3 prin cari să învoesc întri ei pentru o moşie ci ave întri Vezăuţi, la Căpăţâna Zimbrului, cari esti din Melciu (sic !) în sus până în Rupturi şi până supt Dialul Babii, o o stăpâni ei întri ei precum au stăpânit şi bătrânii lor. Arh, St. laşi. Ti\ 817, op. 934, dos. 61, fila 14. 16. 7223 (1715), Mai 20. — Regest. — Un zapis de cumpărătură din veleat 7223, Mai 20 de la Toader, ficiorul lui Tudosii Şchiopul 4 şi ficiorii lui Ion şi Vasile,, prin cari să arată că au vândut lui Ivan 5 şi fimeii lui Antimia din Negrileşti ot Vrancea o parte di moşii dela Poiana cea Mare, din capul Lozilor şi la dial până în pământul lui Mămălaucă şi la dial până în coada pârîului şi în sus până în zarea dealului şi dela Lozii la vale, până în pârîu, alăture cu delniţa călugărilor. Colecţia d-lui Constantin Georgescu-Vrancea. 17. 7227 (1719). — Regest. — „Zapis prin cari Dănilă Ciută vinde partea lui de moşii lui Ion Danciul 6 drept 3 lei bătuţi, din câmpu, din pădure şi din. apă“. 7 Arh. St. laşi. Tr. 480, op. 520, dos, 77, fila 5. 1 V. voi. I. no. 161. 2 Din perilipsfsui de documente al răzeşilor din Vizantia răzăşească, 3 V. voi. 1, no. 217, p. 169, 4 V. despre Tudosii Şchiopul, voi. I, nle 44, 68 şi 73, pp. 27, 47.51. Era după cum se vede de aci răzeş de Câmpuri. De aceia şi scrie vân-~ zătorul în zapisul său despre Ivan că era din Negrileşti of Vrancea. 5 Este vorba de Ivan Vrânceanu despre care vorbeşte documentul din 7242, Ocfomvrle 24, v. mai jos no. 24 şi voi. I, nle 111 şi 112, 12 DOCUMENTE PUTNENE 18, 7227 (1719), Maiti 19. . Copia unui zapis prin care Petrea, Constantin, Spiridon, nepoţii lui Bălan şi îoniţă vând lui Vasile Dalica o groapă de îân în Muncei Peţîcului. Adică eu Petrea şi eu Constantin şi eu Spiridon, nepoţii lui Bălan şi loniţă făcut-am acestu adevărat zapes al nostru ca să fii de mare credinţă la mâna lui Vasile Dalica 1 ot Năruja precum să s[ă] ştie că i-am vândut noi o groapă în Muncei Peţicului, de fân şi loc de casă, trii fălci şi jumătate şi ne-au dat pe această moşie trei lei şi jumătate, bani gata ca să-i fie lui moşie în veci de veci, lui şi feciorilor lui şi nepoţilor lui în veci de veci şi când i-am vândut această groapă ne-am întrebat noi toţi fraţii noştri şi toate rudile noastre şi niminea n'au vrut ca să cumpere. Deci i-am vândut-o lui Vasile şi feciorilor lui câţi Dumnezău îi va da. Şi când am făcut acestu zapes au fostu mulţi oameni tineri şi bătrâni, care mai jos să vor iscăli pe anume ca să să crează. vă leat 7227, Maiu 19 zile. eu Petrea vânzător eu Constantin vânzător eu Spiridon vânzător eu Toader Baltag. eu Acsinte ot Ruget martur şi am scris această copie după zapes vechiu. Alexandru dascal ot Pănticeşti. Colecţia d-lui Dalica — Năruja. 19. 7231 (1723), îuli 29. — Regest — Cartea domnului Mihai Racoviţă Voevod către Costachi vt. logofăt şi Miron Dima ca să margă la mănăstirea Vizantiea să cerceteze ci săcături, pomete i casă au făcut înpregiuraşii pe locul tnănăsHrii după pustiire 2 şi să le risipească şi că, după dreptati şi urici, să aleagă hotarul mănăstirii de gios împregiur, stâlpindu-1 şi cu piefri. Anafonaua divanului domnesc din 1842, Iulie 10. 3 c V. voi. 1, no. 96, p. 64. 7 E vorba de 12 fălci de cosire în hotarul Spineştilor, la Măgură, stăpânite în 1837 de Toader Pasăre din Paltin, nepotul cumpărătorului Ion Danciul şi turburat în stăpânire la această dată de loao Marin si Toader Marin din Secătura Văsuiului, nepoţi lui Constantin Danciul, fratele lui Ion Danciul. 1 V. în voi. I, no. 173, f, 119, o spiţă genealogică a Daliceştilor. DOCUMENTE PUTNENE 13 20. 7241 (1733). Hotarnica moşiei Soveja, în care se arată şi hotarul nordic al Vrancei şi dreptul la sare al Tulnicenilor. ot Grigore Vodă Ghica bătrânul. începând hotarul din margine poenii Ţiplii unde scapătă drumul spre Caşin, s'au pus o piatră într'un fag, de acolo unde ese drumul în vârful Zăglobului s'au pus altă piatră, de acolo pe plăiuş în capul piscului Ciuiilor au pus piatră în gura Pitroasei; de acolo în matca Caşinului, în apă, stâlpu şi din matcă în sus până în obârşiea apei, unde să hotărăşte cu hotarul unguresc, stâlpu. De acolo pe plai în sus, pân’ unde iase în piscul Macra-diului, în Lepşa, în vârvu, în Titilca ce naltă, unde să hotărăşte cu Tulnici, stâlpu 2; de acolo pe Lepşa ce mică în gios pân' unde să împreună cu Lepşa ce mare ; de acolo pre Lepşa ce mare în gios pân' în Sare şi acolo stâlpu şi sare[a] să le fie în doî cu Tulnicii 3. De acolo spre soare răsare prin Bodescul în Scârciobul Neculii din Negrileşti şi acolo stâlpu ; de acolo piste pârîul Vulturului în Caciu 4, unde să împreună cu hotarul Ră- chitaşului în obârşiea Dobromirului şi acolo s’âlpu ; de acolo pe plaiu în gios până în Ţuha neagră u în stâlpu lui Briţcan şi acolo stâlpu ; de acolo în curmătura Sovejii, unde să hotăreaşte cu Vrancea G şi acolo stâlpu; de acolo în vârful Răchitaşului, unde să hotăreaşte cu Vezăuţii şi acolo stâlpu ; de acolo tot în cur- ' meziş pân’ într'apa Suşiţii, unde sâ hotăreaşte cu Câmpurile şi acolo stâlpu şi din apa Suşiţii în drum, în pâriu Şchiopului, stâlpu ; 2 Este vorba probabil de pustiirea din 1716 a tătarilor şi a nemţilor despre care vorbeşte cronicarul Nicolae Mustea, când au robit tătarii pe Dediulescu căpitanul cel mare dela Focşanii Valahiei şi când s’au distrus din ordinul turcilor zidurile mănăstirel Mera. :i V. mai jos. 1 Numele Poiana Ţiplii vine desigur dela Ţâplea, Ţâfea sau Ţâpea despre care vorbeşte mai sus doc. No. 5, nota 4. 2 V. despre hotarul dintre moşia Sovejei şi Tulnici voi. I, no, 139, p. 95. :! Cea mai veche menţiune cunoscută mie referitoare la dreptul la sare al vrâncenilor. 4 Pâriu care trece prin Bârseşti. V. voi. 1, nle 1S5 n. si 215, pp. 125, 154, 155, şi 158. r’ V. voi. I, no. 217, p. 171. 0 Cf.: „in deal pe pâriul Cârligaţilor, pân la curmătura Sovejiei,. unde să hotărăşte Vrancea", in voi. I. no. 21, p. 12 şi no. 217, p. 171. 14 DOCUMENTE PUTNENE de acolo piste pârai în buza piscului, stâlpu; de acolo în sus pe Cremeneţ, în gura Durmaciului şi acolo stâlpu ; de acolo în sus pe Cremeneţ pân’ în potica Runcului şi acolo stâlpu ; de acolo în capul Ploştinii Ţeplii, pîn unde trece potica piste pârîul Ploş-tinii, din pârîul Ploştinii pân' în dealu este o bucăţe de poiană h Câmpurenilor, pân' unde să împreună hotarul în deal cu hotarul Tnanăstirii Caşinului, i s’au încheiat tot hotarul manăstirei Soveja. 7241. Balş vornic Ion Tâutul paharnic Colecţia d-lui profesor Gh. Ghibănescu.1 21. 7241 (1733), Marti 26. — Regest. — Mărturiea cercetătorilor Vasilachi Taftă 2 din Negrileşti şi Gavrilă Grosul din Poiană 3 1 Murguleţ, vornic de Ţîfeşti şi Pos-tolachi, vornicul de Cucueţi, cari rânduiţi fiind de vornicul de Vrancea din poruncă să aliagă i să măsoari şi să împărţască părţile Dochii 4 şi a Marii, ce vor fi având atât în hotarul Vrăn-cii şi ocolul Gârlilor, (la Clipiceşti şi Codrul Sârbilor). Arh, St. Iaşi, Tr. 828, op. 945, dos. 21, fila 24. 22. 7241 (1733), luni 18. — Regest. — Cartea domnului Costandin Neculai Voevod către clucerul Ştefan Catargiu, după jalba egumenului mănăstirii Vizantii ca să-i aleagă nişte părţi de cumpărătură ce are şi să le lipască cătră ceelantă moşâi a mănăstirii, dând şi mărturii. Anaforaua divanului domnesc din 1842, Iulie 7. 5 1 apud Şarete şi izvoade, mss., LII, 1929, fila 244. 2 V. mai sus no. 14. 3 V. un Gavril Grosu în 1735, răzeş de Spineşti în voi. I. no. 112, p. 73. 4 Judecătoria hotărăşte că această parte a Dochii din Clipiceşti—ca şi cea din Vrancea — se cuvine exclusiv urmaşului său preotul Sandu Volcşcanu, cu excluderea altor urmaşi şl anume: preotul Costantin Zgarcea, preotul Pavel Andrei. Neculai Chiriţă şi Simion ion Popa din Clipiceşti, care nu-i recunoşteau preotului Sandu Voloşcanu decât a patra parte. In dosar se face menţiune despre Ivan Vrânceanu, care ar fi avut 4 feciori şi de un bătrân Toma Murguleţ. 5 V. mai jos. DOCUMENTE PUTNENE 15 23. 7241 (1733), Iulie 20. — Regest. — 0 copie di pe un ispisoc dela domnul Constantin Neculai Voevod din veleat 7241, Iulie 20, prin care se arată că s’au pârît de faţă înaintea domnii sale şi a tot sfatul Ştefan Gurău [=Gaure?], feciorul lui Mafteiu şi diaconu Leul, ficiorii Rusii şi Ion Giaboc, nepoţii Cabii şi a lui Bodin cu egumenul de Vizantia pentru moşia lor Vizăuţul şi Păstrăvile, zicând călugării de Vizantia că au strâmbătate şi împresurare dinspre aceşti oameni. Iar aceşti oa~ meni au zis că ar avea ei împresurare dispre călugări, că şi la domnia lui Vasile Voevod au avut pâră cu călugării de Vizantea şi au rânduit pe Dabija spatar 1 de au mers acolo, de li-au ho-tărît şi i-au aşezat şi au dat ca să ţâe ficiorii Cabii şi a lui Bodin din Tulburea în sus până în vârful Ghergheleului şi până la Lacul cu Lozile şi până în Măgura Vizăuţului şi până în hotarul călugărilor şi până în Dialul Babii şi peste băştia (?) Vizăuţului cel mic, cu tot vinitul pi dresi ci au arătat dela Petru Voevod şi întăritură dela Radu Voevod, alegându-se într'acest chip locul dinspre vrânceni, anume dinspre Negrileşti şi dispre Bârsăşti 2 şi dispre călugării de Vizantea, puindu-le şi semne hotare, însă poiana Tulburei, de îmbe părţile până în apa Surtii (?) tot a lor să fie. Mai arătând şi altă mărturie de hotară dela Rusul şi Buta vornicul de poartă, pe care s'ar fi arătat cum au luat călugării cartea lui Duca Voevod la aceşti boeri, ca să le hotărască locul dinspre alţi răzăşi şi mergând acolo au ales ca să aibă călugării a ţine din gura Văii Ursului în sus şi din curmezişul spre Câmpuri până în zarea dealului în dreptul gurii Văii Ursului şi în cea partea de Vizăuţ, până în zarea dealului Vizăuţului celui mic, arătând că au judecat ca să ţie fieşte care pe acele hotare ci s'au hotărît de Dabija spatar, în vremea lui Vasile Voevod', cari a-ceastă copie de ispisoc arată acel Iordachi Crăiţă, cari au spus răzăşilor că au văzut ispisocul la Partenie călugărul, arătând că o au scos această copie di pi cel adivărat ispisoc. Colecţia d-lui Constantin Georgescu-Vrancea. 1 O nouă şl interesantă informaţie asupra hotarnicei făcute de către Dabija spălatul, despre care se vorbeşte în voi. I, nle 127, 143, 158, 217 şi pp. 82, 99, 105, 170. 2 S’ar părea că urmaşii din Caba şi Bodin nu erau vrânceni. O explicaţie poate ar fi ceiace scriu mai sus în nota doc. 3. 16 DOCUMENTE PUTNENE 24. 7242 (1734), Octomvrie 24. — Regest. — 0 împărţială din velat 7242, Octomvrie 24 iscălită de Ata-nasie, episcopul Romanului şi de Constantin Razu spătar, prin care se arată împărţiala, ci au făcut, da părţi de moşie, ficiorilor lui Ivan Vrâncean, 1 carile să arată mai sus la zapisul dela no, 5, 2 > arătând că 7 fălcii din Poiana cea Mari cum şi o groapă de fân dela Ploştina să le stăpânească Dochiţa, fata lui Ivan. Colecţia d-lui Constantin Georgescu — Vrancea 3 25. 7243 (1735), Maiu 13. — Regest. — 4 Zapis prin cari călugărul Bălan vindi lui Toader Bobeică 0 o moşii din Podei, din Blana lui Coman şi cari mergi până în Vezăuţu Mari, spre Tulburi, di a o stăpâni numit Bobeică în bună pace. Arh. St. laşi, Tr. 817, op. 934, dos. 61, fila 14 verso. 26. 7267 (1755), August 23. Mărturie deia Şăndrea, biv vel pitar şi Ştefan Popăscul, vornic de poartă,, rânduiţi de domnul Matei Ghica pentru împărţirea munţilor Vrancei, între satele vrâncene. Din luminată porunca a pre înnăiţatului domnului nostru Noi Matei Ghica Vvod fiind noi rânduiţi cu luminată carte Mării Sale, întru care ni s’au poruncit ca să mergem în Vrance să hotărîm şi şă împărţim munţii domneşti, ce sînt alăturea cu Vrance de cătră Ţara Ungurească şi să facem părţi tuturor satelor de Vrance, pentru care munţi au avut giudeca.tă, la luminat divanul Mării Sale lui Vodă, oameni den Vrance, unii cu alţii, stăpânind numai o samă de vrânceni o samă de munţi, iar o samă de sate nu stăpâne nimic. Şi au hotărît Mărie Sa dela luminat divanul Mării Sale, făcând Mărie Sa milă, de li-au dat toţ[i] munţii să fie a tutu-- 1 Cf. voi. I, no. 112, p. 73. 2 V. mai sus no. 16. 3 Regestul extras dintr’un hrisov al domnului Ion Sandu Sturza cu data de 1823, Avgust 6, originalul fiind prezentat divanului, la acea dată de răzeşii din Găuri. 4 Din perilipsisul de documente al răzeşilor din Vizanfia răză-şească. 5 V. voi. /, pp. 90, 99, 140. DOCUMENTE PUTNENE 17 ror vrâncenilor de prin toate satele Vrancei L. Deci noi pre luminata porunca Mării Sale lui Vodă, am mers în Vrance şi am poruncit de s'au strâns toţ[i] oamenii de prin toate satele şi am făcut izvod anume de câţi munţi sint şi neputându-să măsura munţii nici într’un chip, fiind locuri grele, am socotit venitul munţilor pe an, carele câte cât se vindea pe an şi carele de ce potrivă este şi aşa âdiverind vânzarea şi venitul a fieşti cărue muriţi, am socotit şi au cuprins 240 lei venitul tuturor munţilor acestora şi am căutat şi birul satelor câţi bani dau la cfert 2 şi au cuprins 645 lei şi li-am împărţit munţii cu preţul lor şi li sau venit câţi 45 de bani de leu şi am făcut parte satelor, căruia cât i s'au venit pe banii lor, ca să ştie fieşte care sat muntele său şi unde va stăpâni, precum am arătat anume mai gios şi le-am dat ţidule la fieşte care sat, iscălite de noi ca să*şi ştie fieşte care sat muntele său şi să nu să mai întinză unii in parte altora şi ca să lipsască toate pricinile dintre dânşii. Şi această aşăzare şi hotărîre o au priimit-o şi ei cu toţii, numai o samă de sate au arătat zicând că ei n'au loc de hrană ca alte sate, ce mai puţin şi mai strâmt, la care au mărturisit şi alte sati şi noi încă am văzut că le iaste locul mai strâmt. Şi pentru aceasta iarăş am socotit înpreună şi cu toţi vrâncenii şi am mai luat loc de munte de la o samă de sate, de la care s'au adiverit că au loc mai mult în Vrancea şi am mai dat acestor sate ce au loc mai strâmt, anume satului Valea Cozii şi i-am mai dat munte de 11 lei piste cât i să făce partea lor şi satului Poiana i s’au mai dat munte de 12 lei şî satului Bârsăştii i s’au mai dat munte de 2 lei şi 4 parale şi aşa s'au priimiit şi ei cu toţii şiîntr'acest chip li-am împărţit şi munţii, anume cum arătăm în gios : 1 Această dăruire a munţilor nu înseamnă numai decât că munţii erau domneşti. Este vorba probabil de obişnuita formulă de confirmare a proprietătei de către domn. In acelaş sens şi hrisovul din 7244, Ghenari 20 dela domnul Grigore Ghica. voi. I, no. 114, p. 75. V. şi H. H* Stahl Documente vrâncene, /. nle. 10 şi 12. 2 V. pentru corelatiunea dintre bir şi stăpânirea munţilor hrisovul domnului Constantin Dimltrle Moruz, din 1777: „necisluindu-să împreună cu ceilalţi vrânceni la banii visteriei, pentru aceasta i-au oprit din stăpânire''. V. voi. /. no. 161, p. 108. In acest fapt îşi află explicaţia, după procesul cu vistiernicul lordache Roset Roznovanu, împărţirea munţilor pe sate în proporţie cu contribuţia fiecărui sat la cheltuelile procesului V. şi voi. /, no. 221 şi 222. ÎS DOCUMENTE PUTNENE 1. Satul Nc^riieşti i s’au dat muntele Păişele 1-1 lei şi Hartanul : cu Sloiurile 10 Ici şi Buşteni " *1 lei. 2. Satul 'i'uInicii i s’au dat muntele Lepşa 15 lei şi Stru-raşul 3 lei. 3. Satul Valea Cozii i s’au dat muntele Coza de mijloc . . lei pol şi Capul Cozii de sus cu Muşatul 16 lei pol şi trei lei să dei satul Săcalurii. •3. Satul Păuleşti i sau dat muntele Chetrosul 14 lei şi Verdele 12 lei. 5. Satul Spincşti i s’au dai muntele Zboina ÎS lei şi Toja-nul " 6 lei. 6. Salul Bârseştii i s'au dai muntele Lapăşul de sus ; 12 lei şi Buneul 12 lei şi trec mai mult 6 lei, 4 par[ale] şi s’au o-rânduil să-i de 5 lei satului Colacului şi un leu la Vezâuţi şi -1 parjalej Sâcălurii. 7. Satul Poiana i s’au dat muntele Lapăşul de jos, Săripăul 1-5 lei şi Muşa 12 lei şi Giur<îiosul (sic) 14 lei; trec 4 lei, 3 parjalej mai mult şi s’au orânduit să-i dea trei lei salului Valea Sării şi un leu Voloşcanilor şi trei parjalej Săcăturiiî. S. Satul Nărujăi i s’au dat muntele ce-i zic iMunţişoarele 20 lei şi trec mai mult 2 lei şi s’au orânduit să dc salului Voloşcanilor. 9. Satul Călimanu i s’au dat muntele Macradeiul pân in vâr-vul jMuncelul lui Frcnţa şi cu poeni 10 lei şi trece un leu mai mult şi s’au orânduit sâ-1 de satului Vezăuţului. 10. Satul Voloşcanii i s’au venit muntele Faţa Arişoaii 5 lei şi să mai ia un leu dela Poiana şi doi lei dela Năruja 11. Satul Valea Sării i s’au dat munteie Mişina şi iMunţi-şorul pân in curmătura lui drept 10 lei şi să mai ia trei lei ot Poiana. 1 S'nr găsi astăzi pe teritoriul comunei Ghelenţe din Ardeal. Inf. preotului Alo:. Burgă din Hăuli.şca. - In spre satul llujdula din jud.Trci Scaune. Informaţia preotului Ale>:. Bur;;a din Hâulişca. Iîvidentă incălcarc de graniţă! liste vândut de bătrânii de Spineşti ş! Păuleşti in anul 17C»3-V. mai jos no. -ÎS. 1 Satul Bârseşti stăpânea in adevăr, Lapoşul de ;-.us inc't din 7213, Ghenarie 2^'. V. voi. /. p. 73. DOCUMENTE PUTNENE 12. Salul Colacul i s’au dat den muntele Buneul, ce-i la Bârseşti 5 lei. 13. Satul Săcătura i s’au dat trei lei ot Valea Cozii şi cinci par[ale] ot Poiana şi 4 parale ot Bârseşti. 14. Satul Vezăuţul i Găurile s'au dat muntele Capul Cozii din gios 10 lei şi să mai ia un leu dela Bârseşti şi un leu dela Căliman. 15. Satul Neriajul i s'au dat muntele Poenila Sării 6 lei şi cu această aşezare s'au socotit şi am hotărît după cum am ară- tat mai sus şi li-am dat această mărturie la mâna tuturor vrâncenilor, cari mergând la Mărie Sa Vodă să-i facă şi ispisoc dela Mărie Sa. let 7267, Avg. 23. Şăndrea biv vel pit[ar]. Ştefan Popăscul vornic de poartă. Viind faţă cu toţii înaintea noastră şi întrebându-i sânt odihniţi după aşezământul ce scrii mai sus şi cu toţii au priimit. Constandin Balş biv vel vornic. Colecţia Familiei Roznovanu-Stânca. 27. 7265 (1757), Iunie 20. — Regest. —' Cartea domnului Scărlat Ghica Vvod cătră isprăvniciea de ţinut Bacăului, urmată după jaloba ci i s’au dat de către Toader Danganu 1 cu ai lor pentru părţile lor de moşie Andrieşăneşti şi Lepădăteşti 2 vânduţi, schimbaţi şi stăpânite di Ioniţă Lipan. 3 Arh. St. laşi. Tr. 1785, op. | 2035, dos. 483, fila 348 verso. 1 Acest Toader Danganu, după cum rezultă atât din regestul de fată. cât şi din dosarul din care l-am extras, pare a fi, —fâră să se poată preciza, fie cumnat cu Ursache Lepădatu, fie văr cu Ioniţă Lipan şi Miron Lepădatul. V. spifa genealogică din voi. I. p. 63. - Faptul că se vorbeşte de Andrieşeni şi de Lepădăteşti ca de două neamuri deosebite ne face să ne întrebăm dacă nu cumva Andfieş Lepădatul despre care vorbeşte actul din 7226 (1717), Dechemvrie 2. publicat de noi în voi. I, p. 63, nu este în realitate Andrieş sau Andrieşan (cum îl găsim numit uneori) zet Lepădatul. 20 DOCUMENTE PUTNENE 28. 7265 (1757), Mie 2. — Regest, — învoiala ci dă Ioniţă Lipan cuprinzătoare că pentru părţili: ce au vândut1 a neamurilor lui, li lasă alti părţi a lui înprotivă şi că nici va mai vindi din părţile rămasă, fără ştirea neamurilor... Ibidem, fila 349. 29. 1760, Avgust 3. Mărturia de cercetare a vornicului de Vrancea, în pricina dintre răzeşii de Vidra şi Căliman, cu popa Tudorache. Cinstiţi Dumv. boeri judecători, cu plecăciune mă închin Dutnv.L' Inştiinţăz pe Dumv. că viind popa Tudorache cu un răvaş al Dumv, întru care ne scrieţi pentru pricina unii moşii, ce au avut cu Călimanii şi cu Vidrenii acestu priotu, ca să le iau sama, jăluind popa că ar fi întratu aceşti oameni de au cosît moşiea lui cu sîla, la care, dupe poronca Dumv,, am mersu acolo la acel loc şi întâi am luatu hotarul pe unde au pus sămne dum[nea]Iui clucer Stamatin şi sămnele nu s’au găsît; dar măcar că pricină pentru hotaru nu iaste, că oamenii să ţînu de acel hotar, numai acestu popă Tudorachi şi cu neamul lui nu să află frate cu dânşii pe hotarul Vidrii, ci sa află om striinu, după cum ne-au mărturisit oameni bătrâni şi mai vârtos că şi câte scrisori are el de jude— câţi, la nici unile nu-1 arată ca să fie de hotarul Vidrii, dar cum-părătoru iaste. Şi i-am cerut zapisile şi n’au vrut să le arăţi toati, câ zice că şi el iaste de moşie şi nici o dovadă n’are. Şi mai are şi săcături făcute de moşi-său, pe lângă cumpărături, tot într'acestu hotaru al Vidrii şi nu-şi stăpâneşti săcăturile număr câtu au săcatu moşi-său, ce să întinde mai multu pân pădure i pân tufe, pe undi iaste loc de cositu, câte o spărturică, dar nu săcătura, şi coseşte el, dar pe unde au mersu câte un moşniean Cât priveşte care anume sunt moşiile despre care e vorba aci,., v. mal jos doc. din 1853, Noemvri 10, Regestul nu se referă deci numai la Vrancea. 3 In volumul LII manuscris de Surete şi izvoade al d-lui prof. Gh._ Ghibănescu întâlnesc următoarea notă: „7263, Fevr. 4. Ioniţă Lipan căpitan este stăpân în Păuleşti pe partea popei Cornilă „cct să numeşte partea boeraluiCf. voi. I, no. 167, p. 111 notă. V. în voi. J, no. 129, p. 83 regestul hotarnicei prin care se delimitează unor vrânceni un pământ din Păuleşti vândut de către Nicolae;-Lipan, DOCUMENTE PUTNENE 21 de au cosit fân[e]ţele, el au dat foc căpiţelor de au arsu şi cu acestu mijloc popa coprinde mai tot hotarul Vidrei, loc ca de 20 de clăi şi mai bine şi pân ţarină încă dijmueşte şi rămân moşnenii ca nişte streini. Eu am apucat pe popa casă scoaţja] zapisăli de cumpărături, ca pe cât îi va scrie zapisăli atât să stăpânească, dar nu mai mult şi el n’au vrutu. Aşijdere şi pentru secăturile moşi-său, ce au făcutu pe acestu hotaru, pe unde se va dovedi cu oameni bătrâni, iarăşi să le stăpâne[a]scă cu pace, dar în câte nu iaste, ca să dea dijmă moşnenilor, de vreme că neamul lui nu să află de acestu hotaru al Vidrei. Aşijdere şi pentru un vad de moară, ce iaste iar pe hotarul Vidrei, în apa Vizăuţului, nea-vând popa nici o trieabă s'au sculat într'o noapte cu oameni şi au mersu de au risipitu moara moşnenilor şi au făcut el alta şi nici cumpărătoriu iaste, nici de moşie, ce tot în sîla umblă numai. La aceste, la toate, rămâne la hotărîre Dumv,, dar pentru bătaia, ce au jăluit popa că l-au bătut oamenii, s'au găsît minciuni că au mărturisit oameni bătrâni, ce au fost de fată, de care ei nu ave nici o trieabă, fiind den alte părţi, că popa s'au fost în-vârtejind cu coasa pân oamenii, ca să-i tae dupe moşie, dar oameni^] văzând nebunia lui, ca să nu facă vre-o poznă l-au îm-brăţoşatu unul pă dinapoi şi i-au luat alţii coasa din mână şi au frânt toporiia şi pop[a] au începutu a să zgârie sîngur pe mâini, dar dau unii sama că ar fi şi râios şi cum veţi credi dumv. că oamenii vinovaţi nu sîntu. De aceastja] înştiinţez pe Dumv, şi fiţi Dumv, sănătoşi, Avgust 3, 1760. Al d-tali plecat (ss) Indescifrabil, vornic Vrăncii.> Colecţia Familiei Roznovanu — Sânca 1 30. 7276 (1768), Maiu 16. — Regest. — Mărturiia lui Ion Gigât 2 de cercetarea ce au făcut din po-Toncă stărostii în pricina lui Apostu Blăgoi cu Ioniţa Precop ot 1 Apud Gh. Ghibănescu, Şarete şi izvoade mss. LII p. 244 verso.. 2 Ion Gigâtul a fost vornic de Vrancea. V. voi. I, pp. 83, 95—97 99. 173 şi N. Iorga, Studii şi documente, II, no. 894, p. 335. A fost căsătorit cu Catrina, fata lui Toader Ciorneiu zăt popii Toader ot Târgo-veşti-Putna. A avut doi copii pe Zaharia, ce au ţinut pe o Catrina ot ^Botoşani şi pe Avrămica, căsătorită cu Eni Anastasiu zis Corgoti. Za- 22 DOCUMENTE PUTNENE Sârbi pentru un pământ din hotar Putneştilor 1 alăture cu hotar Sârbilor şi au aflat că numit Pricop, nici părinţii săi n’au avut parte de moşie în Pufneşti, iar Apostu Blăgoi esti moşinaş. Arh. St. laşi. Tr, 518 op. 562, dos. 25, fila 10. 31. 7276 (1768), Avgust 8. Mărturia dela Matei Bulubaşa, vornic de Vrancea prin care hotăreşte o pricină pentru Groapa Otăvilor prin jurământ cu brazda după cap. Facem ştire cu această mărturie a no[a]stră la mâna lui Toader Nistorohi 2 precum au avut judecată cu Bodescul şi cu Mărtoiul pentru o groapă a Otăvilor, ce să numieşte parte Ni-coriască, dându jalobă Bodescu şi cu Mărtoiu zicându că easte a lor parte Jolfască, la care ca să adeverezţe] şi mai bine a-ceastă jalobă, i-am judecat să scoaţă martori oameni străini şi o parte şi alta. Deci lâ această cercetare Bodescul nu ş'au putut găsi oameni să ia cu sufletile lor cum iaste acea groapă Jolfască, iar Toader Nistoroiu au adus martur pe un Toader An-dronic 3 ot Năruja şi pe Ioan nemiesnic otam şi Sava Stroe o-tam şi au luat cu sufletele lor cum ei ştiu că acea moşie iaste Nicoriască şi ştiu că de 40 de ani de cându o stăpâneşte tot Nistoreştii şi Bodescul eia faţă şi nu le zicea nimica. Acum,, după ce au murit Toader Nistoroiu, se scula ca să ia ace groapă,, măcară că eu nici cu martori nu i-am putut da încredinţare ce i-am zîsu se ia brazde dupe cap Radul Nistoroiu şi aşa se-i dau groapa supt stăpânirea Nistoreştilor, la care înnaintea mea au luat brazdă după cap. 4 Deci eu prin marturi ce au adus şi prin brazda ce au luat Radu am dat groapa supt stăpânirea Nisto- haria Gigâtul a avut doi băeţi pe Ion Gigâtul şi pe Dumitrachi Gigâtul. V. Arh. St. Iaşi. Tr. 317, op. 347 (Divanul domnesc), dos. 67. 1 In acelaş dosar se spune „în hotarul Putneştilor, la Ţi/eşti". Se identifică astfel unde a existat acest hotar azi dispărut. 2 V. voi. I, no. 182, p. 126. 3 V. voi. I, no. 224 şl p. 186 şi Constantlnescu şi Stahl, op. cit. no. 14, p. 21, 4 încă „un act care adeverează existenţa in Vrancea a jurământului cu brazda în cap este publicat de d-1 N. Iorga, în Brodnicii şi românii, no. III p. 9 Vezi deasemenea, mai jos actul din 1815, Mart 25 DOCUMENTE PUTNENE 23 reştilor să o stăpânească cu pace. Drept aceasta am dat această mărturie de încredinţare. 7276, Avgust 8. Măteiu, vornic de Vrancea 1 Această copie s’au scos dă mine după ce adevărată mărturie fiindu vieche şi hărtiea ruptă, posleduindu-se din cuvânt în cuvânt nesporindu-să nici scăzându-se măcară o slovă care i se dă şi acea vieche la mână şi spre încredinţare am iscălit, Preot Nicolai Sachilarie Blagocin. 834, Iulii 2. Colecţia d-lui Dragomir Hănţoiu din Nistoreşti. 32. 1768, Dechemvrie 31. — Regest, — Cartea domnului Grigorii Ioan Calimah Voevod dată egumenului de Vizantii, ca după hrisovul de giudecată, ce au avut lăcuitorii de pe moşîea Găurenii, să aibă a stăpâni ace moşîi, fiindcă au rămas dreaptă a mănăstirii şi că să-şi ei de a zăcea din toate, după obiceiu. Anaforaua divanului domnesc din 1842, Iulie 10. 2 33. 1772, Aprilie 14. împărţirea (aruncarea) pe patru fraţi a moştenirei babei Velica. Voială Adică noi feciori i fetili, ci ni tragem din baba Velica, fă-cut-am acestă hârtii de învoeală pe moşie părinţască ca să stă-pânimu fiişti care parte sa, care la Budă lui Topor ni s'au venit pe trii fraţi şi doo surori câte opsute de prăjini, de osăbit largul fălcilor şi la Dudăoasa câte şasă fălci de frate, osăbitu pădure la toţi fraţi precum şi stărpu din faţă şi Ia Motoca 3 şasă fălci care s'au dat numai la doi fraţi şi la surori, iar pe Toa-deru s'au dat cu toată parte la Nereju şi în deal Năruja 4 fălci deosebit blănile de arat, care s’au aru[n]cat pe patru fraţi, 2 pogoane loc în podu pe din gios de Vasile Nistoroiu şi sâleşte 1 Este vorba de Mateiu Bulubaşa care a fost vornic de Vrancea în 1768. V. voi. I, nle 146, 148, 152, 177, pp. 101, 103, 106 şl 107. 2 V. mai jos. 3 V. despre onomasticul Motoca voi. I, no. 119, p. 77. 24 DOCUMENTE PUTNENE baba Vălică iarăş s’o împărţimu pe doi fraţi şi doo surori care anume fraţi suntem: Andreiaş, Constandin, Arsănie şi Mariea să avemu a inpărţi moşii arătată frăţeşte cumu la unu şi la altu, prin care ne[a]mu iscălit, 1772, Ap, 14, eu Adreiaş eu Costantin(x) ne'[a]mu învoitu ficiori Velică eu Arsenie (x) eu Mariea eu Toader sîn amu primit partia la Nereju eu Toader Nistoroiu marftur] eu Vasili Nistoroiu mar[tur] eu Nistoroiu cel mic mar[tur] Colecţia d-lui Constantin Ciută din Herăstrău. 34, 7281 (1772) Septemvrie 13, — Regest. — Cartea domnului Grigori Iancu (sic) voevod urmată după jalba lui Toader Ruptaşu cu ai lor că Ioniţă Lipan 1 călcând învoiala săvârşită, de mai sus2, au mai vândut şi din acelilanti moşii. Arh. St- Iaşi, Tr. 1785, op. I 2035, dos. 483, fila 349. 35, 1772 Dec. 20. — Regest. — Izvod di zăstre pentru părţile de moşie dat di Miron Lepă-datu 3 cătră ginerile său Neculai Pălade. Arh. St- laşi. Tr. 1785 op. op. I 2035, dos. 483, f. 20, 36, 1777, îuîi 10. — Regest. — Un înscris a vornicului de Vrancea Neculachi prin cari a-rată că Toma Avram şi Vasîle Grecul să stăpânească în două 1 Pe Ioniţă îl aflăm, călugărit sub numele de Ionichie, într’un zapis din 1762 alături de fiul său Nicolae. Arh. St. Iaşi. Tr. 1785, op. I 2035, dos. 483, f. 349. 2 V. mal sus no. 28 3 Miron Lepădatu este fratele Marieî, soţia lui Ioniţă Lipan. Miron a fost-bunul paharnicilor Ion şi Iancu Similachi.V. Arh-St. Iaşi, Ministerul Justiţiei. Tr. 1785 op. 2035, dos. 4S3, fila 286 şi 287. DOCUMENTE PUTNENE 25 partea de moşie din hotarul Negrileşti 1 cu Toma Bahnă şi Ion Stelea, fiind cu toţii neam. 37. 1777. — Regest. — Un înscris a lui Ion Stelea şi Toma Bahnă şi alţii prin cari •arată curgerea neamurilor lor şi cum au să stăpânească părţile lor de moşii. Ambele regeşte în Arh. St. laşi. Tp. 695, op. 1110, dos. 4, fila 4. 38. 1783, Mai. Carte domnească prin care se numeşte Ion Avram vornic de Vrancea. 2 Noi Alexandru Constandin Voevoda, bojiiu milostiu gospodar zemle Moldavscoi. Facem ştire cu această] cart[e] a Domnii Mele că iat[ă] prin alegire dum[nealui] hat[manului] am făcut Domnie Me vornicu de Vrance ot ţinut Putnii pe Ion Avramu, cărue i s'au dat îndestulă poroncă şi învăţătură în ce chipu să urmezi la toati trebile aceştii vornicii şi să s[ăj poart[e] cu dreptate şi cu silinţă la toati po-roncile ce i să vor da atât de cătră dum[nealui] hat[manul] cât şi de cătră dum[nealor] starost[i] de ţinut Putnii din poronca Domnii Meii. Să fii silitoriu şi sirguitor a le înplini toat[e] la vreme lor înblând şi pintre lăcuitorii din Vrance cu blândeţi şi socoteală, ferinde-să de jafuri şi de interesuri, căutându şi cum-pănindu dreptatea a fiişticăruia, pe nimi să nu asuprească cu nedreptate, ce la toati să urmezi cu dreptate, precum i s'au po-roncit. Şi i s’au dat şi toţi lăcuitorii vrânceni i panţirii de acolo supt ascultarea sa. Pentru aceia dămu poroncă voî panţiri i lăcuitori din Vrance -cu toţii să aveţi a da ascultări numitului vornicu la toati celi ce 1 Pământul face obiectul unui proces între Ion Soare şi Toma Babiş ce-i zic şi Avram. Câştigă cel dintâi. E vorba de : „3 firte din 6 ce stăpâneşte în partea Murgească pe malul Qrumăzaştilor, în hotarul Negrileştilor0. Locul e revendicat de Babiş .supt cuvânt că partea bătrânii Obretina li să cuvine s’o stăpânească in jumătate din tot locul, după mărturia de judecată din anul 1777 a vornicului de Vrancea, iar părîtul s’a împotrivit că depe ace bătrână Obretina el trage parte de pe maică-sa şi că. părţile depe Obretina sînt la alte locuri numite la Gavane şi în Câmpul Grumăzăştilor“. 2 Este actul citat în Studiul introductiv din Voi. I, p. XXXVII. 26 DOCUMENTE PUTNENE va poronci atât din poronca Domnii Meii cât şi a dum[nelor] starost[i] de ţinut Putnii, ce sînt din poronca Domnii Meii, căci pentru cei ce nu ar da ascultari are voe dela Domnie Me se-i certe pe fiişti cari după vina sa ; cum şi ori pentru ce oameni streini va găsi vornicu acolo se aibă a-i cerceta pre cu amăruntul, ce îeliu de oameni sint şi cu ce trebuinţă înblă şi cari nu va ave nic o îndreptări la mână, încredinţat cum că sint oameni buni, pe unii ca acie îndat[ă] şi făr' de nic o sminteală se-i tri-mat[ă] la dum[nealui] hatfmanul] cu toatfe] celi ce să vor găsi asupra lor, trimiţindu şi toată pricina lor în scris1; cum şi pentru alte pricini mai mari ce să vor tâmpla acolo să aibă numit vornicu a înştiinţa şi pe dum[nealui] hal [mânu 1] ca s[ă] arăţi Domnii Meii, iar ne urmând vornicu la toati de plinu şi după cum i să poron-ceşti, să va aduci aice şi să va pedepsi de cătră Domnie Me. Aceasta poroncim. 1783, Mai. L. P. Procit. hatm[an] I Colecţia d-lui Gh. Avram - Focşani.2 1 Documentul este important pentru că lămureşte rosturile vornicului de Vrancea. El trebue complectat prin altul publicat de dl. N. lorga, Studii şi documente //, no. 582, p. 290, extras din condica de porunci, corespondenţe, judecăţi şi cbeltueli a lui Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei (1741—2). Este vorba în special de atribuţiunea de supraveghetor al frontierei pe care o are vornicul de Vrancea. Iată cum îl mustră domnitorul pe vornicul Ioniţă Arapul: „Inţăliasem de multe lucruri, ce să lucradză în Ţara Românească şi noi pe tine când ti-am trimis acolo, într'adins ţi-am poruncit ca să te afli deşteptat şi necontenit să cerci şi în tot chipul să ispiteşti şi de toate ce vii audzi şi ce vei adeveri şi ce s’ar clăti din parte acie a Ţărei Româneşti, ales să ne înştiinţădzi; şi iată acuma iaste câtăva vreme dea când dela tine nemică, nic o înştiinţare nu am luat şi ne mirăm ce lucru iaste —, că noi slujba ta, din copilărie, o ştim mai deşteaptă şi pentru acia t’am rânduit acolo, socotind că te vom ave de folos şi n'a rămăne nemică să nu ni înştiinţăm dela tine. Dea socoteşti tu că ne va înştiinţa ispravnicul Putnei, ce-ţi pasă ţie ? Noi aşteptăm, tot d’auna. osăbit înştiin- ţarea dela tine; tu datoria ta să o faci, a ne sluji precum ştii că iaste DOCUMENTE PUTNENE 27 39. 1785, Mai 10. Zapis prin care părintele Ion Lăduncă din Bârseşti cumpără partea lui Ion Coman din bătrânul Neagu Bortă. Adicăle eu Ion Coman şi cu femeia me Măriuţa şi cu toţi ficiori mei dat-am adevărat şi încredinţat zapisul meu Ia mâna Sfinţii Sale părintelui Ion ot Bârsăşti precum să să ştie că i-am vândut o ciovârtă de loc de silişte alături cu casa Sfă. Sale, partea me din bătrân Neagu Bortă 1 şi tocme[a]la ne-au fost 7 Iei adicăle şapte lei bani gata de argint, cari i-am luoat în mânule mele şi i-am vândut-o de a me bună voe de nimene silit, nici asuprit şi me-[a]m întrebat to[a]te neamurile mele şi nu o au putut să o sprijine[a]scă şi am vândut-o Sfinţi Sale părintelui Ion ca să-i fie lui ocină şi moşie lui şi ficiorilor lui şi nepoţilor lui în veci ne clătiţi şi când s’au făcut acest zapes s'au tâplat mulţi b[a]meni buni bătrâni şi tineri, care mai jos ne vom pune numele ca să crează. lt. 1785, Mai 10 dnea (x) Ion Coman şi cu fimeia me şi cu toţ ficiori mei vânzători, eu Luca nimesnecul martur eu Ion Măti martur eu Neculaiu Pogan martur , eu Vasile Măteiu martur eu Andriiaş Pogan martur pofta noastră. Şi să cauţi dară nedormit să te afli; şi noi să te mai învăţăm a sluji? Tu ştii: întrebă şi de alţii, cei ce vor hi îmblând în-tr’ace parte de loc şi trimite şi tu oamenii tăi de cearcă şi află tot a-devărul ce s’ar clăti şi s’ar lucra şi s’ar ivi, or lucruri mari, ori mici, toate cu amănuntul; una câte una să le afli şi necontenit, adeasă să ne înştiinţădzi, să-ţi deşchiz ochii: nu arăta blăstămeţie. Aceasta scriem" 2 Ion Avram, acest străbun al d-lul Gheorghe Avram din Focşani a fost vornic de Odobeşti (1750), vornic de Vrancea (1783) şi căpitan de margine. A fost fiul lui Avram Tăbăcarul, ctitorul blsericei Sf. Arhangheli din Focşani. (V. D. F. Caian, Istoricul oraşului Focşani, p. 96 şi doc. no. V) Căsătorit cu Zamfira, fata preotului Ştefan Argint din Gro-zeşti şl, pare-se, a două oară, cu fata unui oarecare Furcoiu, are doi copii; pe căpitanul de margine Manolache Avram, căsătorit cu Maria, mort înainte de 1832 şi pe pitarul Nicuiae Avram. 1 Neagul Bortă este unul din bătrânii satului Bârseşti. V. mai jos no. 43, cum şi Voi. I, nle. 113, 165, pp. 73, 110, 28 DOCUMENTE PUTNENE cu Crâsliian Lăcuţă marlur cu Măk-iu Zăbârciog marlur cu Yasilache Berţa martur şi am scris cu To[a]der dascal învăţând copii \a Bârsăşti. Co!r-c;in ci-!L;i Ion Locuncâ - B<‘:rsc?!i. 40. 7295 (1787) Fevruarie 15. Zapis prin care preotul Grigore cu ficiorii lui dela Răcfuiţi din ţinutul Bacăului dărueşte preotului Ion din Bârseşti o falce de îânaţă in liotarul Tulnicilor, bătrâna Ncdele. Adică eu preot Grigori ot Răcăuţul, ţinutul Bacăul, din-preună cu fratile-meu Acsintie proin vornicul ot i nepotul micu Ştefan zăt Ionaşc ot am dat acest adevărat zapes la mâna Sfinţii Sale părintelui Ion ot Bârsăşti ca să să criază că i-am dăruit o falce de fânaţ in hotarul Tulnicilor din bătrâna Nedele, in Mocar \ in vale ca să pomenească la sftânta bisărică Sfinţie Sa şi fii săi şi din niamu în niamu, pân în veci, niavând ficiori di pâcalili sale. Şi pentru mai mare credinţă i-am dat acest zapes de stăpânire Sfinfţii] Sale şî ficiorilor şi nepoţilor din niamu în niamul pân’ in veci. Şi la această danie cine s'ar scula ca să de supărări din neamurile noastre să nu a[i]bă parte de d. Hrs[tos] şi supt blăstămul prioţăsc să mâe. Şi când am scris acest zapes am fost eu Radul Necoară faţă i eu Toader sin ego i eu Radul tij [sin] ego ~ şi am scris eu singur preot Grigore ot Răcăuţul. şi cu Acsinti i Ştefan ot am pus degitile ca să să criazi. la let. 7295, Fevruari 15. Co!o::ţia d-lui Ion Lădunca din Borsoşti. 41. Fără veleat (cca. 1788), Septembrie 1. lzvod de recliiziţiile făcute de turci in satul Poiana. POIANA. No. 5 cai au luat turcii dela Mai 23 11 mei am dat la Focşan la conacu întâiu 1 V. in Moci’ir, Podul iui Cioricî, Voi. I. no. 1 tO, p. 102. - V. pe toţi trei Keconră ia zapisele de dnnîe pe carc le dau s'iU'nil din Tulnici la 17>P, schitului Lepşa in Voi. /, nle !71* şi l""'. 28 DOCUMENTE PUTNENE eu Crâstiian Lăcuţă martur eu Măteiu Zăbârciog martur eu Vasilache Berta martur şi am scris eu To[a]der dascal învăţând copii la Bârsăşti. Colecţia d-lui Ion Lăduncă - Bârseşti. 40. 7295 (1787); Fevmarie 15. Zapis prin care preotul Grigore cu ficiorii lui dela Răcăuţi din ţinutul Bacăului dărueşte preotului Ion din Bârseşti o falce de fânaţă în hotarul Tulnicilor, bătrâna Nedele. Adică eu preot Grigori ot Răcăuţul, ţinutul Bacăul, din-preună cu fratile-meu Acsintie proin vornicul ot i nepotul mieu Ştefan zăt Ionaşc ot am dat acest adevărat zapes la mâna Sfinţii Sale părintelui Ion ot Bârsăşti ca să să criază că i-am dăruit o falce de fânaţ în hotarul Tulnicilor din bătrâna Nedele, în Mocar \ în vale ca să pomenească la sfânta bisărică Sfinţie Sa şi fii săi şi din niamu în niamu, pân în veci, niavând ficiori di pâcatili sale. Şi pentru mai mare credinţă i-am dat acest zapes de stăpânire Sfin[ţii] Sale şî ficiorilor şi nepoţilor din niamu în niamul pân’ în veci. Şi la această danie cine s'ar scula ca să de supărări din neamurile noastre să nu a[i]bă parte de d. Hrs[tos] şi supt blăstămul prioţăsc să mâe. Şi când am scris acest zapes am fost eu Radul Necoară faţă i eu Toader sin ego i eu Radul tij [sin] ego 2 şi am scris eu singur preot Grigore ot Răcăuţul. şi eu Acsinti i Ştefan ot am pus degitile ca să să criazi. la let. 7295, Fevruari 15. Colecţia d-lui Ion Lăduncă din Bârseşti. 41. Fără veleat (cca. 1788), 3 Septembrie 1. Izvod de rechizifiile făcute de turci în satul Poiana. POIANA. No. 5 cai au luat turcii dela Mai 23 11 mei am dat la Focşan la conacu întâiu 1 V. în Moclăr, Podul Iui Cioricî, Voi. I, no, 149, p, 102. 2 V. pe toţi trei Necoară în zapisele de danie pe care Ie dau sătenii din Tulnic! la 1789, schitului Lepşa în Voi. I, nie 179 şi 180. DOCUMENTE PUTNENE__________________________29 13 mei tij d’al doile la Focşani 5 mei au măncat turcii in sat, cându s'au dus la schit 20 oca făină grâu tij la turcii aceia 4 ocă unt tij atunce 1J mei daţi la Odobeşti la turci la Iulii 10 caşi tij acolo la conagiu 4 ocă unt tij la Odobeşti 2 mei au mâncat turcii cându au venit dela schit 10 ocă făină păpuşoi tij 1 ocă unt tij 1 mei au mâncat turcii trecându după aceia de au venit la [s]chit 2 caşcavele tij 3 berbeci au mâncat turcii în sat la Avgust 6 4 ocă miere tij 5 ocă unt tij 100 ocă păpuşoi tij la turcii aceie 20 ocă făina grâu tij 1 sarică au luat turcii acie 1 pâslă tij 1 şă cu tot tacâm ei tij 40 ocă brânză au luat tij turcii acei 2 mei au mâncat alţi turci, trecându în sus la Avgust 20 1 ocă unt tij 20 ocă păpuşoi tij 5 ocă brânză tij 4 vedre vin au băut turcii cei deia 6 a trecutei luni Avgust 1 procoviţa tij 4 ocă rachiu au băut tij turcii acei mulţi 20 ocă caşcaval întâiu la Focşani 20 ocă caşcaval al doile ;1 Bănuesc că documentul este din 178S, de pe vremea luptelor care au avut loc din Mai până in Septembrie 17SS în împrejurimile Focşanilor, intre Turci şi armatele unite austro-ruse de sub comanda principelui Coburg şi Suvorov. Turcii, care treceau prin Vrancea, către schitul dela Valea Neagră, erau probabil trimişi în patrulă,pentru apărarea flancului armatei turceşti dinspre Austria. DO CU M ENTE PU TN EN E 15 oca caşcaval al treilc tij la Focşani 50 ocâ caşcaval al patrule tij daţi. 40 oca caş tij al 5"le daţi la Focşani. Cckc‘. ;; ci-lui ?te:an Dioconu — Spir.c«*.i. 42. 7300 (1792), Avgust 12. — Regest. — Zapis prin cari Vinlilă sin Mărăscu jălozăşte o groapă de fân lui Crâ>‘iean Pâtraşc din Mulerct din pariu ce-i pi lângă Toader Murg 1 in gios până in pâriu ccl di pi lângă Prcscura drept 12 lei po! şi când va da banii să-şi ia moşiea, pi cari in dos să vedi că Vinlilă Mărăscu vindi di istov lui C-râstian Fătraşc acea groapă de fân drept 25 lei. Ar’h. St. laşi Tr. 251, op. 275, dos. 9, fila 3. 43- Fără veleat (cca. 1794). Înseninare referitoare la impăr(irea pe bătrâni a răzeşilor din Bârseşti. La hotarul Bârsăşiilor, din vâlce în sus până in Arini, cum umblă bătrânii : Puiul - şi cu Boştog, spiţă de ne[a]muri, cum am auzii din gura bătrânilor celor mai dinai[n]te, anume Neculaiu Babcş i loan Mărdache ! i Macovejiu] Văscan şi alţii. Puiul au făcut patru feciori: pc Simion, pe Giurge, pe Stoe[a]n şi pre loan Puiul cel mic. Simion, feciorul Puiului.au făcut patru feciori: dintru unul să trag Zbârciogii i Lccheşlii cu fraţii lor, din al doile fecior a lui Simion să trag Lepădat Gaiţă i Băbcşăşlii i Ţuţăştii. Din al triile fecior a lui Simion să trag Pogonii şi cu fraţii lor. Din al patrule fecior al lui Simion să trag Holbanii cu fraţii lor. Giurge, feciorul Puiului, au făcut trii feciori: dintru unu să trag Mărdache i Negai cu fraţii lor. Din al doile fecior a Giurgii 1 V. voi. I, no. 100, p. 136. - La 160.S se alege partea vrâncenească a feciorilor Puiului in hotarul Odobcştllor. V. C. D. Constantlnescu - Mirceşti şi H. 11. Stalil Documente vrunccnc, /, p. 7. V. mal jos no. -î î semnănd ca martor in 170-1. 1 V. un Ivan Mărdache din Spineşti in voi. /, np. 144, î48. MO. ’’ Era nemesnic al Negrilcştllor in 1794. V. mal jos no, 4-1 30 DOCUMENTE PUTNENE 15 ocă caşcaval al treile tij la Focşani 50 ocă caşcaval al patrule tij daţi. 40 ocă caş tij al 5"le daţi la Focşani. Colecţia d-lui Ştefan Diaconu — Spineşti. 42, 7300 (1792), Avgust 12. — Regest. — Zapis prin cari Vintilă sin Mărăscti jălozăşte o groapă de fân lui Crâstiean Pătraşc din Huleret din părîu ce-1 pi lângă Toader Murg 1 în gios până în pârîu cel di pi lângă Prescura drept 12 lei pol şi când va da banii să-şi ia moşiea, pi cari în dos să vedi că Vintilă Mârăscu vindi di istov lui Crâstian Pătraşc acea groapă de fân drept 25 lei. Arh. St. laşi Tr. 251, op. 275, dos. 9, fila 3. 43. Fără veleat (cca, 1794). însemnare referitoare la împărţirea pe bătrâni a răzeşilor din Bârseşti. La hotarul Bârsăştilor, din vâlce în sus până în Arini, cum umblă bătrânii: Puiul 2 şi cu Boştog, spiţă de ne[a]muri, cum am auzit din gura bătrânilor celor mai dinai[n]te, anume Neculaiu Babeş 3 i loan Mărdache 4 i Macove[iu] Văscan 5 şi alţii. Puiul au făcut patru feciori: pe Simion, pe Giurge, pe Stoe[a]n şi pre loan Puiul cel mic. Simion, feciorul Puiului, au făcut patru feciori: dintru unul să trag Zbârciogii i Lecheştii cu fraţii lor, din al doile fecior a lui Simion să trag Lepădat Gaiţă i Băbeşăştii i Ţuţăştii. Din al triile fecior a lui Simion să trag Pogonii şi cu fraţii lor. Din al patrule fecior al lui Simion să trag Holbanii cu fraţii lor. Giurge, feciorul Puiului, au făcut trii feciori: dintru unu să trag Mărdache i Negăi cu fraţii lor. Din al doile fecior a Giurgii 1 V. voi. I, no. 199, p. 136. 2 La 1693 se alege partea vrâncenească a feciorilor Puiului în hotarul Odobeştilor. V. C. D. Constantinescu - Mirceşti şi-H. H. Stahl Documente vrâncene, I, p. 7. 3 V. mal jos no. 44 semnând ca martor in 1794. â V. un Ivan Mărdache din Spineşti în voi. I, pp. 144, 148, 149. 5 Era nemesnîc al Negrileştilor în 1794. V. mai jos no. 44. DOCUMENTE PUTNENE 31 să trage Lepădat Gaiţă i Babeşii i popa Neculaiu. Din al treile fecior a Giurgii să trag care sânt din Ciobotă. Stoe[a]n, feciorul Puiului, au făcut patru fete; carea să trag din acele fete a lui Stoe[a]n, ştiu înpărţa[la] lor. loan, feciorului Puiului, au făcut trii: dintru una să trag Dumitraşci i Vascan cu fraţii lor, din al doilea să trag al de Bă-beşăştii i Roman zet Gaiţă, din al treiile să trag al de Gane cu fraţii lor. Boştog au făcut doi feciori: pe Zeiaca, 1 pe loan. Zeiaca, feciorul lui Boştog, să înparte în patru părţi: o parte o eiau Duracii i Eeaşenii, o parte o eiau al de Şendre cu fraţii lor, o parte o iau Daliceştii cu fraţii lor, o parte o ia Lepădat Gaiţă, findcă femiea lui Tudora iaste din Petre Bălan din Zeiaca şi la această parte Gaiţă cu Bărte[a]nul, iar Bărbeşăştii nu eiau că-i după femie lui Lepădat Gaiţă, că Lepădat Gaiţă iaste ne[a]m cu Babeş. Lepădat au făcut pre Costanda, care âu luat-o Roman. Roman au făcut pe Iana preoteasa şi pre preot loan Roman, pre Iana a luoat preot loan ot Bârsăşti. loan, feciorul lui Boştog, au tăcut şase feciori : pe Dobândeşti şi pre loan, fecior lui loan, nepot lui Boştog, şi alţi patru fraţi şi care să vor trage dintrânşii vor şti ei spiţa ne[a]mului lor cum să înpart şi care dela care au cumpărat. Neavând amestec la acele ne[a]muri, n’am mai supărat acei bătrâni a-i mai întreba. Alegere şi despărţirea noastră. Parte din bătrânul Simion, feciorul Puiului, ce să va alege, să înparte în trii părţi : una, o iau al de Ţuţul, una o iau Babeşii, una, a noastră, cu popa Roman cum şi din Giurge, cum şi din Puiul ce[l] mic, cum şi din cumpărătură din Zeiaca, a patra parte 2, de să va alege, aşa să inparte, în trii părţi: o parte Simion Gaiţă, o parte Lepădat Gaiţă, o parte Măriefa] din care să trag Băbeştii cu Strătulat şi cu alţii ai lor. Iar din Zeiaca, parte din frăţie, ce să va alege, nu inpăr-ţim cu Babeşii şi cu alţii; numai care vor fi din Bărtenul, însă Bărtenul ţine la Nigrileşti. 1 V. mai sus no. 2. 2 V, zapisul din 1585, publicat mai sus no. 2. 1 32 DOCUMENTE PUTNENE i- ' Din vâlce în jos până în pârîu Bradului umblă unsprezece bătrâni cum arată anume : 1 Păcală, Daburle, Drumul, Cujbă, Vătavul, Ne[a]gul Ghiz-davăţ, Beze, Ivan, Stan, Ne[a]gul Bortă, 2 Petriman. Drumul 3 să împarte în trii părţi: o parte o ia Ţuţul, o parte o ia Bebeş, o parte o luom noi. Stan să inparte în două : o parte o iau Dochioiu cu al de Unce, o parte o luom noi cu Băbeşeştii. Şi aceste părţi din Drumul şi din Stan, tot în trii să înpartu cu Babeşii lui Simion şi lui Lepădat şi Mării. Din Beza şi din Ivan sa înparte Bahameţii 4 cu Poganii şi cu alţii. Colecţia d-lui loan Lăduncă din Bârseşti. 44. 7302 (1794), Maiu 20. Diata pe care o dau copii lui Simion Gaiţă la mâna preoţilor Ion Roman şi Ion din Bârseşti. Adică eu monahie Antonie, fata lui Simionu Gaiţă 0 şi cu frate-meu Mafteiu şi cu soru-me Safta dat-am adie[a]ta no[a]stră la mâna priotului lonu Romanu, nepot monahii Antonii şi prio-tului lonu din Bârseşti, 6 tot nepot, le-[a]m dat danie parte no[a]stră, acestor trei fraţi, siliştefa] no[a]stră câtă s'a găsî şi în ţarină cât s'a găsî şi de co[a]să cât s'a găsî, parte[a] no[a]stră cât s’a găsî, să fie ocină loru şi fiilor loru şi nepoţilor Ioru şi strănepoţilor loru în veci, iară cine s'ar scula din ne[a]murile no[a]stre, acestor trei fraţi, să fie suptu blăstăm a 300 sute 18 sfinţi părinţi şi de noi neerutaţi. Şi la această adie[a]tă s’au tâm- 1 împărţirea Bârseştilor pe unsprezece bătrâni este o confirmare a hrisovului domnului Constantin Mavrocordat din 7243, Ghenar 28, publicat de mine în voi. I, p. 72. Există însă deosebiri de nume, nu însă de natură a pune la îndoială identitatea. E cert că numele adevărat este Daburlea, iar nu Dabulea. De asemenea că Burtă e în realitate Neagu Bortă. Cf. voi I, p. 110 şi mai sus no. 39. 2 V. mai sus no. 39. nota 1. 3 In voi. I, p. 110 Drumei- 4 V, voi. I, pp. 73, 97, 144. 5 V. mai sus no. 43, p. 31, 6 V. mai sus no. 39, 40, 43. v DOCUMENTE PUTNENE __________33 plat mulţi oameni bătrâni şl tineri, care mai gios ne vom iscăli pre anume Iet 7302, Maiu 20 azi. eu nimesnicu Macovei Văsjcan ot Negrileşti eu Ştefana Bahnă ot tam eu Vasilache Taftă ot tam eu Stanciul Păunu ot tam cu Ionu Ignat ot tam şi am scris eu Ionu Eşanu cu zisa monahii eu Constantin Taftă 1 ot tam eu Nistor Bahnă o tam Aceşti de mai sus iscăliţi arătând innaintea mea că danie aciasia esti adivărată, am încredinţat şi cu a mea iscălitură. Iordachi, vornic Vrancii Rad[u], protopop ot Vrancea 2 m’amu întâmplatu cându s'au hotăritu aceasta. eu Luca dascal, nepot Antonii, m’am iscălit, şi noi aceşti numiţi preoţi să fim îndatoriţi a-i pomeni la sfintele leturghii în veci şi fii noştri şi nepoţi noştri, eu Neculae Babeş am fostu faţă. eu Dumitru brat lui am fostu faţă, eu Pavăl Babeş am fostu faţă. Colecţia d-lui Ion Lâdunca din Bârseşti. 45. 1795, Ghenarie 13 — Regest — „Mărturiea monahului Savastiea Ciută, ci o dă la mâna lui Pavăl zăt loan Hulpe i loan Hulpe şi lui Mihaiu Muscoacea 3 cuprinzătoare pentru o groapă de fân din Răiuţ, care groapă este din Ariea veche pănă în scursura pârîului. Arh. St. laşi Tr. 272, op. 297, dos. 29, fila 3 1 Vechil al vrâncenilor in procesul cu Roznovanu. V. voi. I, no. 224 p. 1S5. - Un alt protopop al Vrancei a fost Pavel in anii 3797 şi 179S. V. Constantinescu şi Stahl, op- cit, nle 21 şi 23, pp. 32 şi 33. 3 Muscoceştil sunt aşezaţi pe valea Milcovului, către Râiuţ. Cf. voi. I, nle SG, 103, 104, pp. 57 şi 67 şi mai jos no. 47. * 3 34 _ _ __ DOCUMENTE PUTNENE 46. 1795, Iuli 30. — Regest — O mărturii a lui Dumitru Ghionoiu, vornicul Vrăncii \ cu-prinzătoari de alegire ce au făcut pentru o parte dc moşii cc au Puflcştii in hotar Păuleştilor, după giudicata ci urma intre Toader Puflc i Banul Coroiu i Grigori Coroiu şi Dascal Manda (sic) şi au găsit toată partea de 20 fălci, adică : 4 in islaz, S in arşiţă, 1 :c dc coasă, toati la un loc şi S mai risipiţi şi din S fălci, ci sintu in arşiţă au scos 2 Coroilor, iar 13 fălci sa s\ă] arunci pe patru bătrâni, trăgând câţi trii fălci, doizăci prăjini dc bătrân. Şi au ales partea lui Toader Pufle 2 fălci pol în arşiţa, o falei şi giumalati în Hăulişca şi casa lui loan Puflc ~ şi o falce in islaz, in Fundătură, la pomi, pentru cari au dat mărturiia a-ccasta la mâna lui Toader Puflc". Arh. Si. Iaci. Tr, 25*'.. op, 279, dos. 15. fila 47. 1797, Săptemvric 13. — Regest —■ -Mărturie hotarnică ce au înfăţoşat jăluitorii din 1 797, Săp-temvrie 13, adiverită in aceiaşi zi şi dc vornicul Vrăncii Sandul /.ălar şi imparţăse partea Măscocească " pi trii curgăloari niamu- ri din Apostul, Necula şi Chirilă, ce au fost fraţi şi a fieşte că-rue dinlr ‘ aceşti trii i să arată partea in samni şi pentru că pârâtul : esti netăgăduit dc cătră jăluitorii, ° curgători din monah Savalie, a căruia monah părţile ci i s’au ales la acel hotărât să arată pre anume : cc intâiu, in măsură dc 650 prăjini in capătul bucăţilor Muscoceşti dc la deal, cari au arătat acum în-pneinaţii că să stăpâneşti di alti niamuri, curgăloari tot din numitul monah, undi pârilul nu ari nici o împărtăşiri, iar al 2-le parte a monahului incungiurală in semni anumi că apucă la va- le, muche şi mergi în râpă, de la vale la Trcstcc în pâriu şi la vale pâră undi să înîâlncsc pârailc şi apucă păriu Sarat la deal pară in lacul Slatinii şi din lac, muchea la deal pâră in Arioa- ! V. voi. I. no. 20], pp. I3s şi 139 şi N, lorga, Studii şi documente, VII. rio. fiS, p, G5. \ . voi. I, nle 137 şi 2(J9, pp. K7, 1 -î7 şi l-îs. :: in hotarul Valen Sării, la Rniuj. Cf. mai sus nr». 45. ; Gi’.L-orghe .Viurguleţ. •' Toader Nichitoiu şi fraţii săi. DOCUMENTE PUTNENE 35 ra, ci ra întâlneşti cu Ionaşc Găman, cari şi acesta s'ar fi stăpânind dc câtră cclclanti neamuri ce stăpânesc şi cele 650 prăjini in capul bucăţilor dcla deal şi fiindcă pâritul, numai pe a sa sncotcnţa răzimat, n’au mers cătră neamurile lui, curgătoari din monah ca ră-ş cci parte şi dcla ci, să ci cciaci i să va cuvini> ci au intrat piste neamul curgător din Apostul, undi monahul nu are nici o împărtăşire să hotăreşti dc giudicătorie...‘‘ Arh. oi. la-,i. Tr. 272, op. 297, dos. 29, filo .î. 48. 7307 (1798), Septemvrie 26. Znpis prin care bătrânii din Bodeşti şi Păuleşti vând dealul Tojanului strămoşilor sătenilor din Spulber. 1 Adică noi bătrânii dc Bodeşti i de Păuleşti dinu preună cu nc[a]muri[lc noasjtră care mai josu să vor iscăli dat-am zapisulu nostru Ia mâna lui lonu Măciucă şi a lui Constantinu Măciucă i Toadcru Măciucă şi a lui [Ştefanju Spolbă[r] i Simionu Spolbăr i Cozuma Măciucă şi a Tomii Hârcanu şi Ion Răduţă şi a lui Silanu Răduţi precum să ştie că le-[a]m vândutu moşie Tojanu 2 anume se ştie semnele pe u[n]de sintu : din susu Râpa Bezarilor şi muche în josu până in Chee Fetigului, pâriu Tojanului la vale până in Zăbală, Zăbala în susu, iar până in Râpa Bezariului ! şi nc-[a]u datu pe acc moşie mai susu numită 250 Ici, adică doosute ci[n]ci zaci lei şi amu dat-o acestor ominii mai susu numiţi ca sc Ic fie loru ocină şi moşie in veci neclătită loru şi ficioriloru câţi şi nepoţiloru, câţi Dumnezău i va dărui şi cându s’au făcut acestu zapisu sa tâmplatu mulţi omini bătrâni şi tineri care mai josu să vor iscăli. luna lui Sămtemvrie in 26 zile, velet 7307. cu Mihaiu Benim vânzător cu nemesnieu Luca ot Bârsăşti eu lonu Hiuşcă cu Şic fan Tu vene < t Poiana eu lonu Buture cu lonu Murgu cel Marc eu Constantinii Chetroiu ot Bodeşti cu Mariş ol Coza cu [rupt] ot Spineşti 1 Cf. N. larga. Brodnicii şi românii, no, VIII, p, 12, cu uşoare deosebiri de transcriere. - Tojnmil Ia împărţirea din 1755 este dat satului Spineşti. V. mai sus no. LV, p. ÎS. sic. 36 DOCUMENTE PUTNENE Şi noi toate neamurile ne-[a]m iscălit eu Mihaiu Lazăr eu Ene Bâtcă eu Lazoru Buşilă eu Ştefanu nemesnicu ot Năruja eu Ionu Grosu eu Soare Grosu eu Ivanu Hiuşcă Şi am scrisu eu dieaconu Pavălu cu zisa vânzătorului şi cheltuială s’au cheltuitu 30 [lei]. Colecţia mea. 49. 1800, Mart 16. Hatmanul Costachi Ghica arendează pe şase ani dreptul de a race negustorie în Vrancea. Neguţitorie Vrăncii de la 1800, April 23 am luat-o dela dumnealui cuconul Costachi Ghica hatman pe şasă ani cu tocmală să aibu a neguţitori în curgire anilor de mai sus arătaţi cu banii mei şi cu datoriile ce am la vrânceni, după carte gospod şi după vechiul obiceiu ce iaste în Vrancea 1 şi toată marfa să aibu a o da la cazaci (?) şi să aibu despre dum[nea]lui cuviinciosul agiutor ca să pot face alijveriş meu ; iar întâmplându-să a să face altă aşezare la Vrancea, atunce să să strice această tocmală şi tot eu să întru la toate, cu altă tocmală, ce mă voi putea aşăza cu dum[nea]lui; iar nefăcându-să vreo schimbare in curgire anilor de sus, va rămâne după tocmala ce am făcut acum, ca să dau dumisale una mie lei, care bani la luna viitoare Avgust 15 să aibu a da dumisali şi la împlinire vadelii, dacă nu voi voi să fac neguţătorie Vrăncei, atunce negUţătoriul ce va aşeza dumnealui la Vrancea să aibă a-mi plăti toţi banii ce voi avea la vrânceni şi spre încredinţare am iscălit. 1800, Mart 16. (ss) indescifrabil Colecţia d-lui profesor Gh. Ghibănescu. laşi 1 1 V, mal jos actul din 1837, Ghenarl 12 prin care locuitorii din Colacu să alcătuesc Tudurachi Neagu sâ le fie neguţltor pentru perji. - V. Surete şi izvoadmss, voi. LII, p. 246. DOCUMENTE PUTNENE 37 50. 1800, luni 8. — Regest. — • Mărturiea monahului Savastiea Ciută prin care încunoş-tiinţază pe vornicul loan Poiie dila Milcov * cuprinzătoare pentru- o parte de moşie de coasă din Raiuţ, ci- să împărţăşti pe trei "iraţi. Arh. St. laşi. Tr. 272, op. 297, dos. 29, fila 3. 51. 7309 (1801) lulii 23. Zapisul dila Lupu sin Toadir Lădariu 2 prin cari vindi fră-ţîni său Sămion o săcătură di fân din Ciutili în preţi di 5 lei. Arh. St. laşi. Tr. 806, op. 916, dos. 79, fila 229. 52. 1801, Iulie 25. Cercetarea făcută de Toma Stamatin în pricina dintre căpitanul Ioniţă Lipan şi răzeşii de Păuleşti. Viindu înnainte me căpitanul Ioniţă Lipanu, avându pricină de giudecatja] pentru o parte de moşie den Păuleşti, care moşie să stăpâneşte de preot Cornilă e de fraţii lui Săcăluşăştii şi aducându-i înnainte me le-[a]m poruncit ca să sco[a]tă scrisore ce vor ave înprotiva dovezilor ce are căpitanul Ioniţă. Ei au dat răspuns că nu sînt scrisorile la dânşii şi puindu-le trii vadele ca să-ş aducă scrisorile şi prelungindu vreme de patru săptămâni şi ţiindu pe căpitanul Ioniţă cu prelungirele ce faci într'acea curgere de vreme şi la urmă scoţindu doao scrisori nu le s'au putut da hotărîre, cerându căpitanul Ioniţă ca să margă la Preosfinţiea Sa părintele episcopu de Roman ca să-şi poată afla dreptate. Şi zicând preotului Cornilă ca să dei sinet la vadeao ce s'a socoti, ca să s[ă] afle la Preosfinţiea Sa, să ste la giudecat[ă], preot Cornilă au dat răspunsu că n'are trebuinţă de a merge la Preosfinţiea Sa, iar la -stărostie şi la Iaşi va merge şi spre încredinţare am dat această scrisoare căpitanului Ioniţă. 801, Iuli 25. Toma Stamatin. Colecţia mea 3 1 V, voi. 1 nle 173, 193, 199 pp. 119, 133, 137. Prin hotarul Mii-, covului se înţelege deci ŞindilarH. — V. lbidem, nle 100, 190, 198, 217 €fi, 131, 135, 169. 2 V. voi. /, no. 215, pp. 157. 3 V. regest. Arh. St. Iaşi Tr. 1785, op. I 2035, dos. 33, fila 10. - 38 DOCUMENTE PUTNENE 53. 1802 Martie 1. Zapis prin care călugărul Paisie Gaiţă cu fiul său Duraitrache vând preotului Ion Lădunca din Bârseşti o bucată de loc de pădure la Bârseşti, Ads că eu călugărul Paisie Gaetâ dinpreună cu feciorul meu Dumitrache dat-am adevărat şi bunu [în]credintat zapisul nostru a mâna părintelui Ion Lăduncă precum să f[i]e ştiut că i-amu vândutu o bucată lucu (sic) păduri înu pârâu Muce, su[pt] peatră, scurgirea pârâului, mergi1 înu scurgere pârâului Dorubăţu alăture cu Neculaiu Cojocar dila de[a]lu zarea piscului Durubăţi pi denu sus cu Lădar şi amu vândut opcenă lui şi feciori[lor] lui înu veci, înu lei 40 adecă patruzăci lei vechi şi pentru credinţă amu dat acestu zapis di bună voi noastră să stăpâne[a]scă înu pace şi la acestu zapis, la facere lui s'au înutânuplat mulţî o-min tinieri şi bătrini, 1702 2, Marte 1. eu călugărul Paisie Gaiţă cu fecioru meu vânzători eu Luca nimes[ne]cu mar[tor] eu Toader Orac mar[tor] eu Vaselache Berţu (?) mar [tor] eu Necula Pogan mar[tor] eu Vasili Mateu mar[tor] Colecţia d-lui Ion T. Lăduncă—Bârseşti. 54. 1802, Martie 14. Jalba către domn a lui Ioniţă Lipanp biv vel căpitan, prin care cere să i se aleagă părţile sale de moşie din Vrancea, Prea Innălţate Doamne, Fiindu că în moşiea Vrăncii am şi eu părţi şi sânt ne a-leasă de cătră părţile celoralanţi răzeşi, măroglnnălţimii Tale ca dinpreun[ă] cu dum. boerii starosti de ţinut Putnii să s[ă] rânduiască hotarnic pe Sf. arhimandrit Ghedeoan şi pe vorfnicul} Toma Stamatin i pe vor[nic] de Vrancea, ca dup[ă] scrisorile ce am şi mărturiile ce au dat vrâncenii să-mi aleagă părţile mele 1 Cuvânt scris deasupra rândului. 2 Cifra şapte scrisă deasupra alteia. Probabil 1802. DOCUMENTE PUTNENE 39 de către celoralanţi răzăşi, stâlpindu-le şi cu pietri hotară şi va ■fi mari pomenire. Pre plecat la mila Mării Tale Ioniţă Lipan biv vel căpitan. Verso. Mergi la dumnealui vel logofăt. 1802 Mart 14. Vel logofăt. Colecţia mea. 1 55. 1802, Mart 17. Mărturie dela sătenii din satul Nistoreşti că Toader Burceanul este om de moşie în satul Năruja. Adică noi sătenii din sat Nistoreşti, care mai jos ne vom iscăli adiverim cu această mărturie a noastră la mâna lui Toader - Burceanu precum noi îl ştimu că este om de moşie den satu Nărugii, anume din Obrej şi are şi moşii de coasă, care sântu faţă şi pământuri de arătură bătrână şi acumu au făcut o cură- tură, au scos rădăcini. Şi acum s'au sculatu unii oameni din Nărujeni şi e-[a]u luatu trei oi pentru dijmă şi nu este cu cale ca să-i ia dijmă că este omu dă hotaru şi de moşie şi pentru credinţă e-[a]mu datu această mărturie la mână, ear de nu să va crede vom merge faţă ori la ce judecată. 1802 Mart 17. eu Constantin Bâra nemesnecu ot Nistoreşti marjtur]; eu Vasile Aga mar,; eu Sandu Bâra mar.; eu Dumitru. Stroe mar. Şi amu scris Theodor preot cu zisa lor. Colecţia Preot Ion D. Dantiş — Nistoreşti. 56. 1802, luni 9. Zapisul pe care-1 dau lui Toader Burceanul sătenii din satul Năruja pentru un loc îngrădit de acesta pe moşia lor. Adecă noi sătenii din satul Năruja cei mai gios iscăliţi, dat-am încredinţat zapisul nostru la mâna lui Toader Burceanul precum să se ştie că din mult[ă] pricină ce avem cu numitul Toader, ce s’au pus pe locul nostru şi au făcut o îngrăditură 1 Cf. Arh. St. Iaşi. Tr. 1785, op. I 2035, dos. 33. fila 10. 40 DOCUMENTE PUTNENE pentru semănatul bucatelor, dar neînvoindu-se de părinţii noştrii, s’au giudecat înaintea unui vornec de Vrancea ş’au dat şi carte de giudecată. Ş'au dat rămas pe Toader Burcean şi de acolea. au dat dijmă pe acea ogradă. Ş'acum în trecuţii ani au pus şi vie şi noi n’am îngăduit pe dânsul şi am făcut învoire să ne dea loc pentru loc. Şi noi i-am dat acea ogradă de patru pogoane de loc, care acest loc este din dreptul casei lui peste Năruja, în Faţă, iar locul lui Toader, ce ni l-au dat el nouă este în Podul cel mic, în moşiia Dornească. Deci noi am dat aceast zapis ca. să-i fie de bună credinţă spre stăpânire, adecă el şi fii-săi şi nepoţii lui, în veci, de cătră noi sătenii şi moşnei (sic) din satul Năruja şi spre încredinţare ne-am iscălit anume. 1802, luni 9. eu Soare nemesnic; eu Crâstea Bodesc; eu Iftemii Stroe ţ..„ eu Mihaiu Poloboc ; eu Mihai Stroe ; eu Ion Nan; eu Anghel Hârnea, Şi noi toţi sătenii din Năruja am făcut învoire şi am scris eu cu zisa s[ă]tenilor şi am iscălit Manta Dascal. Colecţia Preot Ion D. Dantiş—Nistoreşti. 57. 1802, Itmîe 21. Alegerea părţilor de moşie ce are Ionită Lipan la Păuleşti şi Bârseşti făcută de Nicolae Stavăr. Fiindu rânduitu di la cinstita stărostii ca s[ă] fac alegire părţii de moşii ce ari căpitan Ioniţă Lipan în Vrancea, la satu Păuleştei şi viindu la faţa locului amu strânsu toţi răzeşii, am zîsu ca să măsoari toat[ă] moşîi în stânjini. Răzăşîi au stătut pri-cinja], ca s[ă] nu s[ă] măsoare , zîcându că alţii au curături şi nu s[ă] priimescu a face hliţîză, 1 dar în pogoane să priimescu şi fânaţile în fălci şi fărja] poronca cinstitii stărostii, n’am putut face această măsură şi zîcându ei că au izvodu adivărat de to[a]-tă stare moşîi şi arătându acel izvodu, am găsit 783 pogo[a]ni şi 160 fălce fânaţu, bezi izlazu, bezu munţii, ear la Bârseşti n'am. avut vreme ca să le fac alegire. Eară o poeană Caciul au zîs că n’are nîci o'pricinfă], ci este în hot[ar] Bârseştii, întru o ocolni~ 1 Sic ! In Ioc de hliză. DOCUMENTE PUTNENE 41 ţă ce au Păuleştii, făcut[ă] de un Bulubaş Măteiu, ce au fostu vornec la ace vremi, 1 din let 1778, Apr[il] că s[ă] împarte în 5 bătrâni, ear într'alt[ă] scrisoari vechi ci este tot la [mână] răză-şileru, la un popa Mihaiu, arat[ă] că s[ă] înparte în 4 bătrâni. In scrisoari ci este la căpitan Ioniţă ar[a]tă pe 3 bătrânî şi nici o hot[ă]rîre n'amu putut da şi n’am lipsit a nu înştiinţa. Nicolaiu Stavăr. 2 1802, luni 21. Colecţia mea.3 58 1802, August 16. — Regest. — Carte de scutire dela domnul Alexandru Moruz Vvod,, prin cari acordă lui Ştefan Tuveni, nemesnec de Vrancea 4 fiind bătrân şi slujitor bun, rădicături şi scutire de rusumaturi şi anume îl scuteşte de birul visteriei, de dări şi havalele, iar la rusumaturi îi scuteşte 200 oi de goştină, 50 stupi de desatină şi 100 vedre de vin de vădrărit. Colecţia dlui Gh. Ghibănesco 5 59. 1802, Septembrie 9. Zapis prin care Apostul Cozma vinde lui Vasile Aga o groapă de fân în Cotul Radului, la Nistoreşti. Adică eu Apostul Cozma dat-am zapisul meu la mâna lui Vasile Aga precum să să ştie că i-am vândut o groapă de vânu anume cotul Radui, care moşie şi eu amu luat-o zestre dela socru meu Drăganu Mărtoiu şi i-am vândut-o de neme silit, nici asu-pritu ci de a me bună voe ca să-i fie moşie ocină în veci neclătită lui şi feciorilor lui şi semnele moşiei sîntu pe despre apus, cumu merge pârâu la dial în capul pârâului şi spre răsăritu în 1 V. mai sus nr. 31, p. 23 nota 1. 2 Născut în Scurta prin anul 1765. Fiul lui Constandin Stavăr al doilea paharnic. A avut un frate spătarul Iancu Stavăr, căsătorit cu sora lui Toader Dan, buaul paharnicului Constantin Sion şi o soră Ancuţa. Nicolae Stăvar moare holtei. 3 Un regest al aceluiaşi document fn Arh. St- Iaşi. Tr. 1785, op. -I 2035, dos. 33, fila 10 verso. 4 Nemesnic în Poiana V. voi. I, nle. 198 şî 224, pp. 135 şi 186 n* 5 Şarete şi izvoade, Tom LII, manuscris, fila 818. L 42 DOCUMENTE PUTNENE Ariea veche şi în gropila ce adâncă şi spre miazănoapte margine pădurie (?) pe dela deal de slatină şi în scursură şi în pârâu Sihlor şi tocmala ne-a fostu 28 lei adică doaozăci şi optu de lei şi me-[a]u datu toţi banii în mână şi cându s'au făcut acest zapis s’au întâmplatu mulţ oameni care mai gios să vor iscăli pe anume.. eu Apostol Cozma vânzătoriu şi fiiul meu Gheorghiţă eu Costantin nemesnecul martur eu Dumitru zăt Apostol Cozma martur eu Ion a Voicăi martur eu Mihalache Ciobotar martur 1802, Septv. 9 Theodor preot am scris cu zisa Apostului Cozma şi la facere zapisului s’au cheltuitu un leu. Dela vornicia Vrăncii. Infăţişându - să zapisul acesta la vornicie şi văzându-i-se cuprindere hotarului i să întăreşte stăpânire, iar mai mult să nu se întindă. Dimitrache Papadopulo, 819; Fevruar 15. Colecţia d-lui Gh. Vulpoi din Nistoreşti. 60. 1803 Iunie 21. Mărturie dela Ştefan Tuvene, nemesnicul din Poiana,,rânduit să aleagă, o cumpărătură a lui Vasile Dalica dela Bălan, la Dealul Prahudei. Fiindcă din porunca dum. coconului Tomei lui Stamatin,.. fiind rânduit eu Ştefan Tuvene, nemesnicu din Poiana ca să merg la Dealul Prahudei la groapa Bălan, să hotărăscu trei fălci şi jumătate de moşie, ce era vândută de moşul lui Ion Cântacea, de Bălan lui Vasîle Dalica, 1 care avea pricină cu nepoţii lui Vasile Dalica, cu Mihaiu i cu Cârstea, cu Apostul sîn Sava Dalica, care i s’au făcut măsurătoare şi s’au dat tocma trei fălci pol dân[du]Ii-să şi scrisoare la mână cu semnile locului, puind şi pieatră impregiuriul acelor trei fălci pol, ca s[ă] nu să mai tinză mai mult decât îi scrie zapisul lor, iar zapisul lui Ion Cântacea,.. nepotul lui Bălan, ce să vede cu mai multă stăpânire strămoşească, să stăpânească cu pace cât îi scrie zapisul de cătră nepoţii lui Vasile Dalica, care şi ei de a lor bună voe detiră iscălitură{, 1 V. mai sus no. 18, p. 12. DOCUMENTE PUTNENE 43 puindu-ş degetile ca să să crează şi spre încredinţare le-am dat ; această scrisoare la mâna numitului Ion şi am iscălit. 1803, Iunie 21. eu Ştefan Tuvene nemesnic din Poiană eu Soare nemesnic din Năruja eu Mihaiu Dalica am fost faţă şi m'am învoit eu Cârstea zet Mihul Dalica am fost faţă eu Apostul sin Sava Dalica âm fost faţă eu Banul Şolomon am fost faţă eu Ion Chiciore, nepot lui Vasile Dalica am fost faţă Şi am scris eu cu zisa numiţilor nemesnicilor şi am iscălit dManta Dascal. Colecţia d-lui Dalica din Năruja. 61, 1803, Dechemvrie 23. —Regest.— A. C. Muruz. Vvd. rândueşte ca vornicul de Vrancea, care -să schimbă în fiecare an, să se aleagă de hatman cu Iordache Roset vistiernicul, stăpânul Vrancei şi să i se dea la havaetul hăt-mănii 750 lei pe an. 1 Colecţia d-lui Gh. Ghibanescu. 2 62. 1805, Iuli 29. Porunca vorniciei de Vrancea, mărturie de cercetare şi hotărirea vornicului de Vrancea în pricina pentru fân dintre Cornilie şi Necula din Hăulişca, Dela Vornicie. Nemesnece Necolo şi mazilule Bogdan şi Sfinţiea Ta preute Cornilie şi loan Săcăluş. Cornilie arată că astă vară, fiind el bolnav, un Nicola au cosit o groapă a . sa în tărie şi acel Necola pentru trebuinţa sa are fânaţ, încă în an trecut 6 ţarcuri a sale au rămas necosit şi Cornilie, după birul ce poartă, n'are fân deagiunsu, deci să cercetaţi şi de au mers de sine în an trecut Necola de au cosit şi de are Nicola şi alt fân pe sama lui, atunce să daţi lui Cornilie groapa sa, iar fiind pricina într'alt chip să mă înştiinţaţi ca să 1 Cf. documentul din 1783, Mai, V. mai sus no. 38, p. 25. 2 V.Surete şi izvoade, mss, Tom LII, fila 821. 44 DOCUMENTE PUTNENE ştiu când o mai veni să jăluiască ori o parte ori alta şi de poartă Cornilie bir mai greu, totdeauna să protimisesc şi la fânaţ mai mult,.1 Iunie 22. Din poroncă cin[s]titii vornicii ni-am strânsu noi cei mai de sus numiţi de am cercetat pricina Neculei lui Stanu cu Cor--nilă pentru o moşie ce au fostu suptu stăpânire lui Cornilă de noo ani şi în anu trecutu au fost întrat acel Neculă în tării, fiind omu bolnavu pe vreme acei şi acum după socotiala noastră şi după cum arată şi în răvaş, amu socotit în frica lui D[u]mnezău că rău să acolisăşte acel Neculă de moşia acei, cum şi mai in-nai[n]te au fost a socru-său lui Crâşteie[a]nu Pătraşcu ; fireşte, şi pentru aceia i-am dat mărturii aceasta ca să-i fie de bună îndreptar or la ce judecată a mergi şi pe[n]tru [credinţa] aci ni-am iscălit. 1805, Iuli 27. eu nemesnicul Cherciu eu lonu Bogîdan tij eu Toader Săcăluş tij . eu Simion Popa tij i eu Cornilie preot am fost faţă Dila Vornicie Vrăncii, După cercitari ci s'au făcut ci să arată întrejmă (sic), di vremi că Cornilii l-au avut şi mai înainte şi din pricina boli ci au avut Cornilie au intrat Nicola de au cosit, drept acie vi se poronceşte nimesnici Nicolo şi mazeluli Bogdan ca să daţi acil fânaţ lui Cornilii, plătind dijma după obiceiu, iar pi Nicola să nu-1 îngăduiţi a supara pe om, ci Cornilie să cosască şi să plăte[a]scă dijma stăpânească. 1805 Iuli 29. Hristodor (?). Colecţia Postolia Trif zisă Bica din Hăulişca. 1 Documentul este cât se poate de interesant. După cum munţii-s’au împărţit între sate potrivit birului ce plătea fiecare sat, aci, birul mal mare dă drept la fânaţ mai mult. De aceia, cu ocazia împărţirei islazului în Paltin „s’a făcut parte şi străinilor birnici, ce sunt cu biruli' în satul nostru DOCUMENTE PUTNENE................... 45 63. 1806, Noemvrie 22. Ccrccfnren făcută de Manolaclie Dimachi vel vornic şi Alexandru sulger a-siipra plân^crci făcute de către vrânceni împotriva lui Hristodor, vornicul de Vrancea şi arendaşul Vrancei dela boerul lordaclu Roset Roznovanu. Pre înnălţate Doamne, Asupra jalobii, ce au dat cătră Innălţimea Ta lăcuitorii din 14 sate dela ocolul Vrăncii, plângându-să de multele asuprele ce ar fi trăgând despre un Hristodor, vornic de Vrance, ce iaste şi cumpără-toriu venitului acestii moşii dela dumnealui biv vel vist. Iordachi Roset, după luminată poronca Innălţimii Tale, ce prin ţîduli ni s’au dat, ca să cercetăm toate arătările cuprinsă Ja jaloba lor, s'au înfăţoşat în-nainte noastră pe 14 oameni, adică din fieşti care satu câte unul, ce cu toţii i-au ales pe aceşti 14 deplin răspunzători la arătările lor, a cărora nume s'au luat şi în scris, deci faţă fiind şi pârîtu Hristodor, vornic de Vrance, intrând noi în cercetări, după cum s'au aflat arătările jăluitorilor şi cele de înpotriva răspunsuri ale pârîtului, cum şi in ce chip am dat cunoştinţa noaslra asupra dreptăţii la fieşti care pricină, pre largu se arată prin ponturile următoare, adecă: Aceste fiind arătările lăcuitorii or Mai întâi lăcuitorii prin jaloba lor arată cum că săcăturlle ce le-ar fi a-vut ei incă de la părinţii şi moşii lor, deschisă cu toporul din codru mereu, care le era pentru fâna-ţă. in vreme altor cumpărători, ei n’ar fi fost strămutaţi dintr'acele să-cături, dc care pe unele le-ar fi dat la alţii din lăturaşii Iăcuitori, vân-zându dijma dc o falei câte 3 ici şi giumatate, iar pe unele poprindu-le pentru sine, iarăşi pe dânşii i-ar fi silit de le-au cosit, li-au adunat şi şi cele de împotrivă răspunsuri ale pârîtului Răspunde orândătoriu Hristudor că nici pe unul din Iăcuitori nu i-au scos din fănaţele lor. fără numai că unii dintre dânşii supt acest cuvântu ţine acest felu de poene, întru carele numai unul are câte 30 şi pâră la 40 de fălci, adică nu numai pentru trebuinţa sa, ce ca nişte de veci stăpâni so-cotindu-să pe dânşii, cât Ie mai rămâne din iarbă o vinde altora străini. Deci a acelora urmare nesuferită fiindu de cătră cei lipsiţi dintre dânşii, insuşi ei şi-au ales ne- cum şi socotinţa giu-decăţii precum dreptatea urmeazi : Câtu pentru locurile de fânaţu, ce s’au in-părţit cu analoghie, după trebuinţa fieşticărui, de cătră insuşi nemesni-cii lor, de cătră noi încă s’au cunoscut foarte cu cuviinţă şi cu bună drep-tati, pentruca nu unii să aibă mai multu, incă şi de vânzare şi alţii să ducă nevoe neavând nimi-că şi mai ales din insuşi nemesnicii lor au făcut această inpărţire, apoi orândătoriu nu rămâne supt răspundere; iar pentru iarba câtă au ră- 46 DOCUMENTE PUTNENE le-au clădit şi H-au îngrădit, făcându-să piste tot 171 de fălci şi nici un ban plată pentru aceste nuli-ar fi dat,ţiindu-i pe dânşii munca lor câte 6 lei şi mai bine de falce. Arată lăcuitorii că pentru munţii, ce li-ar fi trebuit a-şi păşuna oile în vreme verii, ar fi avut poroncă dela stăpânul moşii ca să de cu toţi lăcuitorii pănă la 30.000 ocă caşu la căşării şi acum ei ar fi dat îndoită sumă, numai pe munţii ce s’au păscut de către dânşii, afară de munţii ce au rămas pustii, ducându-şi u-nii dintre dânşii oile de li-au vărat la parte câmpului şi deosăbit că pentru oca de caşu li-ar fi dat numai câte 5 parale şi o leţcae şi pe la alte căşării s’ar fi vândut câte 10 şi câte 12 parale oca. mesnici pe vornicii satelor şi au făcut înpărtire locurilor de fânaţe precum au socotit, înpăr-tăşindu-să fieştecare după trebuinţele ce au a-vut şi câtă iarbă au rămas pentru a lor trebuinţă, s’au dat şi lăcuiturilor înpregiuraşi în dejmă, iar pentru 171 fălci, ce arată lăcuitorii că li-ar fi cosit, ei acum înainte noastră n’au putut tăgădui, mărturisind că din vechiu au avut o-bicei a face câte o clae de fân vornicului de Vrance şi că pentru a-ceasta mai mult dova-gelâcu nu potu să facă. Răspunde orândatoriul că el nici unul din munţi nu i-au dat altora străini, iăsându-i numai pentru însuşi trebuinţa lor şi iarăşi pentru suma caşului ce zic ei că ar fi dat îndoit mai mult decât în anii trecuţi, aşijdere şi pentru preţ că li-au dat câte 5 parale şl o leţcae de ocă, au arătat dovadă mai întâi o scrisoare din parte stăpânului moşiei, îndatorindu-i pe iăcuitori ca să de suma de caş precum au dat şi în a-nul trecut şi să-şi primească preţul cu o leţcae mai sus decât l-au vândut în anul trecut şi al doile au arătat dovadă o mărturie de la cumpărătoriul anului tre- mas pentru a lor trebuinţă, orândătoriul ca să nu să păgubască de venitul său cu cale au făcut de au dat în dejmă. Aşijdere şi pentru 171 fălci, ce zic că ar fi cosit fără nici o plata, de vreme ce însuşi ei măr-turisescu că din vechiu au avut acest obiceiu a cosî câte o clae de fân vornicului de Vrance, vor fi dar aceste fălci înpotriva a-celui vechiu obiceiu, pentru care şi ei Înainte noastră au dat răspunsu că mai multdovagelâc pentru aceasta nu potu să facă. Câtu pentru pricina preţului, de vreme ce însuşi ei lăcuitorii nu potu tăgădui, mărturisindu că în anul trecut li s’au plătit câte 5 parale de ocă, dacă în anul acesta o-rândatoriul Hristodor li-au dat câte o leţcae mai sus, la aceasta nu 15 rămâne lor mai multu cu-vântu, în vreme când aşa H-au fostu tocmala şi a-şăzare precum dovedeşte scrisoarea stăpânului moşiei, iar pentru soma caşului, ce aufostsădei la căşării, de vreme ce iarăşi însuşi ei înnainte stăpânului moşiei s’au în-datoratu să de toată suma anului trecut şl cu această aşăzare au cumpărat Hristodor venitul I DOCUMENTE PUTNENE 47 3. Pentru imaşui de păşune vacilor arată lăcuitorii că orândatorul locul acel de păşune l-au socotit în loc de munte şi li-ar fi luat îndoit preţul de cât au plătit în anul trecut. cutu cum că ei atunce au datu 32.000 ocă în caşcaval uscat, după cum i-au triimes la Galaţi şi peste 4.000 ocă de untu, răspunzându că ei în vara trecută n’ar fi dat decât numai vro 17.000 ocă şi pentru preţu însuşi lăcuitorii înnainte noastră au mărturisit că li s’ar fi plătit înnainte numai câte 5 parale de ocă; deci el în vara anului a-cestue li-au plătit cu o leţcae mai sus, după a-şezare ce au avut înnainte stăpânului moşii. Au răspuns orândato-riul că acolo unde ei ş’au pâşunat vitele este munte ce să numeşte Bou, după cum pentru aceasta şi însuşi Preos-finţiia Sa părintele Eri-hopoleos de faţă fiind ni-au încredinţat că acela este un munte la mărime moşiei şi ei acum zic că ar fi dat îndoită sumă decât acum, Ja aceasta socotim, de să va găsî cu cale şi de către In-năiţimea Ta să rânduiască un om cu înţălegere . să margă la stare locului, unde acolo, înfăţoşând pe toţi acei câţi vor fi avut stâni cu oi, dln-preună cu pârîtu Hristo-doru, să faci cercetare după răbuşele cu cari fiişti care au dat suma sa la caşărie şi dacă lăcuitorii vor fi dat mai multă sumă de ocă decât în anul trecutu. pe ace sumă ce va treci mai multu să să îndatoriască pe Hristodor a le plăti de ocă, după cum să va fi plătit la alte căşării afară din Vrance, căci el au putut suptu preţul de 5 parale şi o leţcae să tragă numai suma anului trecut, iar când de inpotrivă ei nu vor fi în-plinitsuma anului trecut» datori sânt a răspunde, căci aşa s’au priimit şi s’au legat înnainte stăpânului moşii- De vremi ce acolo unde el ş’au păşunat vitele este loc de munte şipâ-rîtul incă pâră acum nu li-au luat nimică, asupritoare s’au aflat jalba lor. Deci iaraşi socotim orânduitul ce va merge la stare locului să cerceteze şl pre cât vor fi 48 DOCUMENTE PUTNENE 4. Arată lăcuitorii că ar fi mai dat de tot numele câte 20 de parale clacă pârîtului vornic de Vrance, pentru care el nu pricinuesc alta, însuşi mărturisind că din vechiu au avut acest obiceiu, fără numai că nu-mitu Hristodor ar fi luat aceste câte 20 de parale şi de la văduvele sărace, cum şi dela cei nevolnici, care n’au nici o stare, fiind ertaţi de bir. 5. Mai arată lăcuitorii că li s’ar fi luând ade-tiul de casă şi dela cei cu totul săraci şi nevolnici, cari sânt şi ertaţi de biru, 6. Au jăluit lăcuitorii că ar fi supăraţi cu rân-duiala de cară pentru lemne de foc. cât şi ceilanţi munţi al Vrancei, din carepegiu-matate are mănăstirea Miera, iar nu-i loc şesu de folos că şl cumpără-toriul încă pâră acum nici un ban nu li-au luat precum şi însuşi lăcuitorii n’au tăgăduit. Răspunde orânduito-riul că aceste parale s’ar fi strânsu de cătră însuşi nemesnîcii lor, cu care încă până acum nu s’au socotit şl nici ştii de au luat nescaiva parale şi dela cel nevolnici. Fiindcă orândatoriul pâră acum n’au luat nici un ban dela nimesnici, precum însuşi ei na tă-găduesc, Au răspuns orândato-riul că în anii trecuţi să obişnuia vornicu de Vran-ce a lua lemne de foc numai din doi sati, anume Călimanul şl Vidra, iar în anul acesta, după plătit în anul trecut pentru muntele acela, atâta să plătiască şi în anul acesta. Şi pentru aceasta Iarăşi, rândultu, ce va merge la stare locului să cerceteze şi de la văduvele sărace, cum şi de la cei nevolnici să nu ia nici un banu şi dacă nemesnicii lor vor fi a-pucat a lua cevaş să de înapoi. rămâne ca şi pentru a-ceasta, rânduitul ce va merge la stare locului să cerceteze şi dela cel ce vor fi cu totul nevolnici să nu la nimica. Pentru lemnele de fo-cu însăşi lăcuitorii inna-inte noastră au răspuns că rău s’au pus la ja-lobă acestu pontu, căci ei pentr., lemnele ce dau la vornitie de Vrance nu DOCUMENTE PUTNENE____________49 mergire lui acolo, s’au sfătuit cu toţi lăcuitorii şi s’au pus la cale intre dânşii, ca să nu fie supăraţi numai cele doi sati, ce să de curându-ială potrivită fieştecare sat câte un caru şi doi de lemne, după mărime satului. 7. Arată că n’ar fi îngăduiţi de cătră orân-datoriu a ţine vin şi rachiu pe la casele lor. nici măcar pentru pomenirile ce ar ave trebuinţă a-şi face. pute să pricinuiască, după aşăzare ce s’au făcut intre dânşii, fără numai că ei ar fl fost siliţi de cătră nemesnicii lor, a faci o sumă bună de cari de lemne şi li-au adus aice în Focşani, dlscăr-cându-le la nlşti ipochi-mene de care orândato-rlul neavând ştiinţă, rămâne ca pentru acele să apuce ei pe nemesnicii lor şi să-ş ceară dreptul lor dela aceia cui au dat lemnele. Măcar că orândatoriul au răspuns că pentru a-sămine pricină nici o certare nu li-au făcut, dar vânzarea vinului şi a rachiului, după hotărârea domneştilor ponturi,cumşi după a pământului obiceiu, este numai a stăpânului moşii şi lăcuitorii nu potu avea volnicle a ţine nici un feliu de băutură pe la casăle lor de vânzare şi de se va găsî cu cale de cătră Innălţime Ta, a-ciasta urmare şi la Vrancea intocma să să pă-zască, câ într’alt chip de vor ţine el băutură, pe la casăle lor supt cuvânt de pomenire, aceasta este o cunoscută mijlocire prin care potu să aducă păgubiri la o-rânzile stăpâneşti. 8. Mai arată la jaloba Răspunde orăndatoriul Pentru neguţătoriul lor aciastă pricină co- ca din vechime este obic- Vrăncii cu adivărat că din prinsă în 4 ponturi, cum nuit la ocolu Vrăncii a vechiu este acest obiceiu 50 DOCUMENTE PUTNENE că negutitoriul ce este între dânşii, aşăzat la Vrancea, nu i-ar fi îngăduind a vinde marfa lor la alţii din neguţitori străini şi sântu siliţi a o vinde lui cu multumaigios decât ar pute să o vân-ză altora ; mai ales pentru capre li s’ar fi plătit câte 3 lei, 23 parale şia-ară de Vrancea s’ar fi vândut câte 5 Iei. Aşijdere şi poamele, perji, afară din Vrancea s’ar fi vândut câte 10 lei suta de ocă şi lor ar fi vrând să le plătească numai în giumătate. fi numai un neguţătoriu1, carele este îndatorit a înprumuta pe lăcuitori la toate nevoile lor şi pâră la sumă de zece mii lei şi pentru acest prilej lăcuitorii, ce îl au ei intre dânşii, obicnuit este a nu fi ei volnici să vândă marfa la alţi neguţitori streini, decât numai la neguţătoriul Vrăncei cu preţu mai giosu de cât să vinde orice marfă a-fară din Vrance. Deci şi ei după vechiul obiceiu urmând, după ce au în-prăştiet o grea sumă de bani pe la lăcuitori, nevoiţi sânt a priimi ce mai proastă marfă, care vor ei a o vinde, după cum mai ales pentru capre, ei afară din Vrance li-ar fi cumpărat câte 4 lei una într’alesu, iar dela lăcuitorii Vrancel li-au primit cele mai proaste, cari au voit ei a le vinde câte 3 lei, 23 parale una; aşijderile şi pentru vânzarea perjilor, lăcuitorii s’au mulţămit să să facă cercetare cum s’au vândut suta de ocă de perjă uscate afară din Vrancea şi lor să li să plă-tiască cu doi Iei mai gios la sută. precum orândatoriul a-rată şi nici însuşi lăcui-torii nu tăgăduesc că ei nu sunt volnici a vinde marfa lor la alţi neguţători străini. Deci pentru vânzare caprilor dacă neguţătoriul afară din Vrance au cumpărat capre de frunte câte 4 lei şi lor pentru cele mai proaste H-au plătit câte 3 lei, 23 parale, de cătră noi nu s’au cunoscut a fi asupriţi şi nu le rămâne mal multu cuvântu pentru a-ceasta, iar pentru vânzarea perjălor, după cum însuşi lăcuitorii s’au mulţămit, să să facă cercetare la stare locului şl-după a lor priimire să urmeze. 9. Pentru doă capre, ce s’au arătat unul din jăluitori că i s’ar fi luat de cătră pârîtu Hristodor fără nici o plată, măcar că orândatoriul răspunde că nu are nici o ştiinţă, însă şi pentru aceasta să să cerceteze şi de să va dovedi că i-au luat'caprele, numai decât să i le de înapoi sau să i Ie plătească,, după cum să va pute învoi. 1 V. mai sus no. 49. DOCUMENTE PUTNENE 51 10. Jăluesc lăcuitorii că -au fost siliţi a aduce câteva poloboace cu vinu la Vrance pentru care orândatoriul ou li-ar fi dat nici o plată chirie, precum şi poloboacele ei li-ar fi cercult fără plată. 11. Au arătat lăcuitorii că preţul miţilor li s’ar fi plătit de ocă numai câte 18 parale şi afară din Vrance s’ar fi vândut câte 26 parale oca. 12. Mai jăluesc Iăcui-tori! cum că dela Oc-tomv. 26 a anului 1804 şi ■pâră la April 26 a anului 1805, adică pe vreme de giumătate de anu, au avut cumpărată orânda rachiului dela vechilul dumisale biv vel vist. iordachi Rosăt în preţu de 550 lei, dându ei şî toţi banii aceştie şi îndată,dupe o lună de zile, orândatoriul acesta Hristodor ar fi pus băutura sa di s’au vândut, din •cari li-ar fi cursu păgu-biri. Răspunde orândatoriul că ei au fostu aşăzaţi cu stăpânul moşiei ca să de de tot pogonul di popu-şoi dijmă în bani, câte 25 parale de pogon şi cu însuşi stăpânul moşiei au făcut această aşăzare de li-au lăsat câte 15 parale de tot pogonul, numai pentru ca să fie datori a face gătere vaselor cu cercuitul şi a-1 aduce vinul, fără chirie până la Vrance; deci şi el după această aşăzare au urmat, cum spre dovadă s’au văzut la mâna sa şi însuşi carte dumisale biv vel vist. Iordachi Roset. Răspunde orândatoriul că ei în anul trecut au vândut ocă de miţă numai câte 15 parale, iar în anul acesta li-au plătit câte 18 parale. Răspunde orândatoriul că de s’a dovedi că au pus el rachiu să vândă pe vreme ace de giumătate de anu, atunce să îndatoreşte a li plăti banii îndoit. De vreme ce ei au a-vut această aşezare cu stăpânul moşiei pe anul acesta, aşa să va urma: adică cumpărătoriul să nu poată a lua mai multă dejmă pe un pogon de păpuşoi de cât numai 15 parale şi ei să nu poată ceri chirie pe vinul cât va ave trebuinţă a să duce la Vrance;iar de la anul viitoriu, rămâne ca să pui la cale ia-răş cu stăpânul moşii, căci orândatoriul piste a-şăzare ce au făcut ei. nu poate dela sine nici a mai scăde, nici a mai spori. Nemultămirilor la a-ciasta, rămâne la hotărî-rea Innălţimei Tale. Iarăşi la stare locului să să cerceteze adastă pricină, să să dovediască de este arătare lor adevărată sau mincinoasă. 52 DOCUMENTE PUTNENE 13. Au mai adaos lă-cuitoril, zîcând că tot vinul cât s’ar fi stricat, l-ar fi împărţit pe la ca-săle lor şi ceri să l-l plă-tiască. Răspunde orândatoriul că Ia vreme când au intrat el la această moşie au fost avut stăpânul moşiei o sumă de vedre de vin rămasu den mai anii trecuţi şi vinul find stricat, el n’au vrut să-l priimască şi în vara trecută când lăcuitorii au mersu la stăpânu moşiei însuşi ei s’au apucat că vinul este bunu şi după a lor priimire că să va trece cu preţul cuviincios între dânşii, cu a-ceastă aşăzare l-au luat şi el, din care vin şi pâră acum mai este ca vreo 500 vedre, pentru cari ceri să să triacă între dânşii să nu se păgubiască, căci ei l-au lăudat de bunu la stăpânul moşiei. Pentru vinul acel stricat să să facă întrebare stăpânului moşiei şi de va fi precum orândăto-rlul arată, că după a lor priimire i-au luat asupra sa, cându din potrivă nu să va pute preface cu vinul aceasta nou, ca să-l triacă fără pagubă, atunce au zîs poate să facă, că el sânt pricina acei păgubiri şi rămâne la Innălţimea'Ta să hotărăşti. Pre Innălţate Doamne, După toată cercetarea câtă s'au făcut de cătră noi în ce chip s'au aflat arătările lăcuitorilor şi celi di împotrivă răspunsuri ale pârîtului cum şi în ce chipu am dat cunoştinţa noastră pentru fieşte care pricină, mai sus pre largul arătăm, din care înnalta înţelepciune înălţimii Tale va cunoaşte că lăcuitorilor nici o asuprire peste dreptate de cătră pârîtul Hristodor nu li s'au făcut, căci toate arătările lor prin jalobă razămă la aceasta, cum că în anul acesta li s'ar fi luat îndoit preţul la toate de cât în vremea altor cumpărători; deci dacă el până acum nici au făcut socoteala cu dânşii, nici au luat vreun banu, apoi ja~-loba lor au fost şi este numai un prepus, cum că ar putea să fie asupriţi şi pentru ca să să odihnească cugetul lor că vor fi cu totul feriţi de asupriri şi cumpărătoriului încă să nu i să aducă păgubire peste dreptate, pricinele ce au rămas de cercetare la stare locului le-am arătat mai sus, iar ce desăvârşit hotărîre rămâne la. înnalta înţelepciune înălţimii Tale. DOCUMENTE PUTNENE 53 Innălţimei Talc pre plccate slugi Manolache Dimachi vel vornic Alexandru slugiar De mine s'au făcut Vasile Scântee, sulger Colccţia fam. Roznovanu-Stanca 1 64. 1806, Noemvrie 25. — Focşani. Copie după hrisovul dela Alexandru Constantin Moruzi, domnul Moldove; prin care judecă, {inând divan în Focşani, pricina dintre Hristodor, vornicul de Vrancea şi sătenii din cele 14 sate ale Vrancei. Noi Alexandru Constandin Muruz. Vvod., cu mila lui Dumnezeu, domn Ţării Moldaviei. După jalobile cu care ne-au întâmpinat la hotarul domneştii noastre ţări, lăcuitorii din patrusprezăci sate dela ocolul Vrăncii, plângându-să de asuprelile, ce ar fi trăgând dispre un Hristodul, vornicul di Vrance, ce este şi cumpărător venitului acestei moşii, râvna dragostei ce avem cătră supuşii noştri Iăcuitori, spre a nu să plânge nimine de nedreptate şi asupriri, lucru ce esti cu totul înpotrivă şi nesuferit auzului Domniei Mele, ni~am oprit din dramul călătoriei noastre şi într'adins, cu domneasca noastră ţîdulă, s'au rânduit pricinile lor în cercetare cătră ai noştri cinstiţi şi credincioşi boeri, dumnelui vel vornic Manolachi Dimachi i dumnealui Dimitrii Manul biv vel post. şi dumnelui Alexandru C... ...? biv vel clucer şi după cum s'au aflat arătările lăcuitorilor şi cele dinpotrivă răspunsuri a pârîtului cum şi în ce chip de cătră dumnealor s’au găsit cu cale, au făcut arătare Domniei Mele prin anafora cuprinzătoare în treisprezece ponturi, care este din 22 a curgătoarei luni Noemvre. Deci spre mai bună odihnă şi liniştirii despre amândoao părţile şi ca să nu mai rămâi între dânşii pricinuiri, din care să fie siliţi a să mai cheltui cu venire pi Ia Eş, stătui-am dc am făcut divan, 2 poruncind de s'au în- 1 Gibfinescu, mss LII p. 724 şi LIV p. 74S. - Intr’o scrisoare din Iaşi, 17 Noemvrie, 1S06 a consilierului de stal rus Rodofimikin acesta raportează asupra sosirei in principate a noilor domnitori şi pomeneşte şi despre divanul domnesc care a avut loc in Fccşani: .Lc Princc Ipsilanti doit arriver incessamment ici. Le 54 DOCUMENTE PUTNENE făţoşat înnaintea Domniei Mele pe jăluitorii lăcuitori, dinpreună cu pârîtul Hristodul, unde după ce s’au cetit anaforaoa ponturilor pricinilor cuprinsă la anafora, care s'au cunoscut şi de cătră Domniea Me giudecate după dreptate, asemene şi de cătră noi s'au hotărît să să urmeze, iar acele cari trebuinţa au cerşut a să îndrepta cu deosebită cercetări la faţa locului sânt aceste: 1, Mai întâi pentru săcăturile de fânaţ şi de arături, ci s'au jăluit lăcuitorii că li-ar fi având făcute cu toporul din codru mereu şi cum că în curgătoriul anul acesta, unele dintr ' acele[a]şi ■curături s’ar fi luat dela cei ce li-au avut şi s'ar fi dat altora; aciastă urmare fiindcă s'au făcut de cătră însuşi namesnicii şi vornicii satelor lor pe anul acesta, aşa s'au hotărît să se urmeze, adică fieşte care unde ş’au făcut fânaţurile şi arăturile, să li aibă a lor ca să nu rămâe fără de fân şi făr' de trebuincioasa hrană piste an şi aceia a cui vor fi acele curături să nu poată a faci nici un fel de cerere, iar de acum înnainte pentru ca să lipsască dintre dânşii cu totul această prigonire, fiindcă vechiul obiceiu al pământului de obştie în toată ţara legiuieşte ca pentru acei ce •au asemine curături deşchisă cu toporul din pădure, ori de dânşii sau de părinţii şi moşii lor, să le stăpânească hrănindu-să în-tr' însele, fără a-i mai pute scoate stăpânul moşiei, decât numai dejma obişnuită are să-şi tragă dela unii ca aceia, am hotărît Domniea Mea să să facă cercetare la faţa locului, unde să fie toţi lăcuitorii de faţă şi prin carte de blăstăm, curăturile de fânaţ şi de arături câte să vor dovedi făcute cu toporul din pădure făcută de cătră unii din jăluitori sau măcar de părinţii şi moşii lor să le stăpânească aceia a cui vor fi, fără nici o strămutare, dându-şi numai obicnuita dejmă de a zăci la stăpânul moşiei şi pentru ca să fie ştiute aceli săcături şi curături să să şi măsoare ori în fălci sau în pogoane mărime lor şi să să dei ţidulă pe numele acelor Prince Moruzzi, aucontraire, s’etant avance jusqu’â la derniere station de Jassy, a change d’idee et s’en est retournâ ă Foksani. II y a fait appeler trois Boyards pour y former un Divan. /'ai observe ă qui il fallait, que l’etablissement d’un Divan ă Foksani pourrait paraltrt etrange aux yeux du public et desagreable pour la Russie; en conse_ quence, j’ai imite ces Boyards de prier le Prince Moruzzi de venir ici pour reprendre tranquillement le Gouvernement de la Province°. (A. I. Odobescu, Documente privitoare la istoria Românilor. Urmare la colecţiunea lui Eudoxiu Hurmuzachi. Supl. I. Voi. II, p. 365). DOCUMENTE PUTNENE 55 a cui să va dovedi că esti, ca, cu chipul acesta, să nu mai rămâe între dânşii pricină de gâlcevi pentru aceasta. 2. Pentru una sută şaptezeci şi una de fălci, ci au jăluit lăcuitorii că ar fi cosit numitului orândator, fiindcă însăşi lăcuitorii au mărturisit că, din vechiu; sânt obicnuiţi a face câte o clae de fân de tot satul pe anu la vorniciia de Vrance şi orândătorul au răspuns că în numărul acestor fălci s'ar pute îmbrăca acele câte o clae de tot satul, iar pentru cât fân au făcut mai mult,. li-ar fi plătit munca lor de o falce câte trei lei, să să cerceteze la faţa locului în ce mărime era ei lăcuitorii obicnuiţi a faci aceli clăi de fânu, adecă de o falce sau mai mult şi după mărimea acelor obicinuite clăi de fănu, să se facă socoteală şi de nu vor treci mai multe fălci făcute, vor rămânea acele 171 fălci în potriva acelor clăi de fânu, iar pentru câte vor treci mai mult, dacă orândatoriul nu va fi avut tocmală, nici va fi plătit în bani, după cum au arătat, aceli fălci să să dei acelor cui le vor fi cosit, tră-gându-şi orândatoriul numai dejma obicnuită însă cu aceasta deosăbire, dacă Iăcuitorilor le va fi trebuinţă numai pentru hrana dobitoacelor lor, iar find de neguţtorie, atunce să să lasă orân-datoriului şi el să le plătească munca lor de falce, după cum va fi plătit acolo împregiur. 3. Al treile, pentru un leu adetiul de casă de tot gospodariul şi pentru 20 parale, ce sânt obicnuiţi lăcuitorii a da pe anu claca vornicilor de Vrance, după cuprindirea anaforalei urmându-să,, pe cei nevolnici şi neputincioşi, cum şi pe văduvile sărace să nu să supere cât de puţin la această dare şi ceiace li să va fi luat să li să de înapoi. 4. Al patrule, pentru munţii de vărat oile şi pentru suma caşului, fiindcă lăcuitorii, după aşezare c-au avut cu stăpânul moşiei sânt îndatoraţi a da suma ci au dat şi în anul trecut şi ei s’ar fi jăluit că ar fi dat îndoit mai mult, iarăşi după cuprin-dire anaforalii urmându-să, să să facă cercetare şi pentru câtă sumă de ocă să va dovedi că au dat mai mult să le plătiască orândatoriul de ocă, după cum să va fi plătit şi la alte căşării. 5. Al cincile, pentru locul de imaşu vacilor ci s'au păscut pe muntele ci să numeşte Boul (Boziul ?), pe cât să va dovedi că au plătit în anul trecut, atât să fii îndatoraţi lăcuitorii a plăti şi pe anul acesta, însă din locurile de şăs s’au îndătorit orândatoriul a le da mai mult loc de emaş. 56 DOCUMENTE PUTNENE 6. Al şasele, pentru vânzarea mărfurilor ci es din Vrance, fiind că acolo esti un vechiu obiceiu, a fi de apurure statornicit numai un neguţător, cărue, pentru lesnitoriul folos ce au ei dela dânsul cu împrumutările de bani Ia toate nevoile lor, însuşi ei au mărturisit că nu sânt volnici a vinde mărfurile lor la alţi neguţători streini, ci numai aceluia şi cu preţ ceva mai gios din cât se vinde orice fel de marfă afară din Vrance, sau cercetat marfa ci au dat ei pe anul acesta şi după însuş netăgădu-ire lor, precum au vândut-o în anul trecut, la nimică nu s'au cunoscut a fi asupriţi i păgubiţi de cătră orândator, ci încă mai sporiţi decât în anul trecut, atâta numai pentru vânzarea miţilor piste 18 parale, ci le-au plătit orândatoriul, s'au îndatorit să le de câte o para mai mult de toată oca, iar pentru anii viitori, ca să nu mai fie între dânşii pricină, s’au hotărît ca orândatoriul să fie dator pentru orice fel de marfă vor ave lăcuitorii de vândut să facă cu dânşii tocmală în scris i cu zapis, iar când între dânşii nu să vor pute învoi să fie datori a vini înnaintea staroştilor de Putna, unde chemându-se de faţă şi cinci, şasă din neguţătorii fruntaşi, aşa să să săvârşască tocmala în scris şi după aceia să să urmeză. 7. Al şaptele, pentru dijma pogoanelor de popuşoi, fiindcă pe anul acesta s'au fostu îndatorit lăcuitorii a da 25 parali, ci era aşăzaţi cu stăpânul moşiei, să de pe un pogon numa 15 parale, lăsându-li-se zăce parale ca să fie datori a duci tot vinul cât vă trebui la Vrance fără chirie şi să cercuiască şi vasăle trebuincioasă pe anul acesta, aşa s'au hotărît să să urmezi, iar pe anii viitori vor da ei dijma câte 25 parale şi nu vor fi supăraţi cu dusul vinului sau cu cercuitul vasălor. 8. Al optule, pentru doao capre, ce s'au arătat unul din jă-luitori că s’ar fi luat făr’ de plată, să să cercetezi şi când va fi arătarea lui mincinoasă să să certe cu 30 ... vezi. 9. Al noaole, pentru orânda rachiului ci au avut-o cumpărată lăcuitorii, după anafora să se cerceteze. 10. Al zacile, pentru vinul stricat din vara trecută, această păgubire să cuvine a o suferi stăpânul moşiei şi stăpânul de va fi avut tocmală cu vreunii din lăcuitori cu aceia să-ş caute. Aşa întocma, la toate, precum să arată mai sus hofărându-să, poroncim ca unul din dumv. starosti să mergeţi la stare lo- DOCUMENTE PUTNENE.............. .... 57 cului şi intocma urmând, să faceţi ccrcctare şi punere la calc, iar pentru dc să cuvini a ţine şi lăcuitorii vinu sau rachiu pe!a casăle lor, accstc rămân ca după ci să va vide contractul in pon» turi, ci au dat lăcuitorii la stăpânul moşiei, să vă da hotărirca Domniei Melc in ce chip să se urmeze şi să va trimite la dumv. ca să să de la Iăcuitori. 1806, Noemvrie 25. i 1 P. D. ■ . , • , procit vtori logotat. i s’au alcătuit de dumlui sulger Vasîli Scântei întru aceiaşi stăpâniri Vasile Scântei sulger. Această copie s'au scos di pi condica de cărţile ci au dat Măriia Sa domnul Alexandru Muruz Vvod la venirea Mării Sale în Târgul Focşani, şi poslăduindu-să de noi s'au aliat întocmai. Matei Costin clucer. Vasile Scântei sulger. 1807, Ghenar 13. Colecţia familiei Roznovanu — Stanca. 1 65. Fără veleat (cca. 1808) Lista de locuitorii birnici fugiţi în Valahia din diferite sate ale ocolului Vrancea—ţinutul Putnei, nr. de oameni: 53 fugiţi din satul Nereji din Moldova şi anume : Oameni: 15 fugiţi şi aşezaţi în satul Râmnic din Valahia şi anume: 1 Ghibănescu, Suretc mss. LIV, p, 452. - V. mai jos nle 67 şi 6S. Lista este retradusă din ruseşte. Exodul populaţiei vrăncene către satele Râmnicului Sărat este firesc; după sute de ani de libertate vrâncenii cunosc boerescul. Ar fi interesant de cercetat urmele genealogice al acestor aşezări vrăncene in Valahia. In orice cas documentul întăreşte ipoteza originei vrăncene a unei părţi din populaţia din nordul ju- 58 DOCUMENTE PUTNENE Oameni: 1 loan Lungul. 2 Constantin zăt Berenticioaei. 3 Neculai Ungureanu. 4 Stan al văduvei Mândra. 5 Şerbu Muntean. 6 Tanasii Muntean. 7 Vasile a Gheorghioaei. 8 loan Chirlior. (= Cârlioru). 9 Todor Muntean. 10 loan Negrul. 11 Ion Tanasi. 12 Stelan Anton. 13 Todor Anton, 14 Pavel zăt Cristea. 15 Grigore Roib, păzitor de herghelie la vătav: 7 în satul Slănicul şi anume : 1 Radul Badiul. 2 Tanasii Beteringa. 3 Todor Muntean. 4 Stanica Bataringa, (= Beteringhe). 5 Todor Esecioaei. (= Isăcioaei). 6 Mârza Carzochi. (= Carşochi). 7 Todor Carşochi. 2 in partea Valahiei, sat necunoscut: 1 Panaitii Micle. 2 Dragomir zăt Babaradei. deţului Slam Râmnic (Cf. George Tatulsscu, O aşezare de moşneni: Dumitreşti (R.-Sărat) în Milcavia, Anul I; Voi. 2, p. 153) şi furnizează o explicaţie similitudinei de teme folklorice din ambele regiuni (Cf. Ion Diaconii, FolLior din Râmnicul Sărat, ibidem, p. 1G1. Cauza emigrărei rezultă cu evidenţă din documentele din 1S06, Noemvrie 22 şi 1S03, Noemvrie 25, publicate mai sus nle 63, 64, iar importanţa emigrărei va reeşi din confruntarea cifrelor documentului de faţă cu acelea din Condica Liuzllor pe 1803 publicată de Th. Codrescu, Uricar, VII, pp. 305—307, unde se vede că in Nerejul erau 149 oameni lluzi, in Năruja 1U0 şi in Nistoreşti 65. întrucât, fără îndoială, fugiţii la care se referă documentul de faţă erau lluzi, căci de ar fi fost scutiţi de bir nu aveau motiv să fugă, avem un procent de 35,5% fugari in Ne- reju, l&Vo in Năruja şi 27/P/o in Nistoreşti. DOCUMENTE PUTNENE _______________________ 59 5 în satul Niculi (= Neculele) şi anume : 1 Alexandru Ursul. 2 Ivaniţa Cionca. 3 Stan Trestian. 4 Todor Lungul. 5 Andronic Muntean. 17 in satul Roşea şi anume: 1 Ivaniţa Binte. 2 Stan Robul. 3 Todor Babarada. 4 Radu Chiuchiur. 5 Constantin sîn Pavel. 6 Avram Ungurean. 7 loan Caba. 8 Mihail Chilian. 9 Stoica Rus. 10 Gheorghe Cojocar. 11 Vasilache Binte. 12 loan Papalapti. 13 Radu Papalapti. 14 Gheorghe a Temătoriţii. 15 loan Chirica. 16 Semion Doldor, 17 Miliai Rus. 2 în satul Chiojdeni şi anume: 1 Ştefan Robul. 2 Radu Barcar. 3 în următoarele sate : 1 Busuioc zat Axentie, în Gazevca. (?). 2 Avram Smochină, înFărăoani. 3 Dimitrie Rotar, în Tinoasa. 2 în satul Papaloga şi anume : 1 Teodor Jâiul, _________2. Coman Muntean. 53 19 de asemenea au fugit din satul Neruj ( =Năruja) din Moldova. 60 DOCUMENTE PUTNENE 3 s’au aşezat în satul Roşea din Valahia şi anume: 1 Stan Muntean. 2 Constantin Sâljar. (?). 3 Mariuţa Brinzoi. 2 în satul Larga şi anume : 1 Gheorghe Petre. 2 Grigore Cibotar. 2 în satul Bulcaneasa ( = Vulcăneasa) şi anume: 1 Teodor Cimpoeş. 2 Stan Luculeţ. 2 în satul Tinoasa şi anume: 1 Teodor Poloboc, 2 Petre Olar. 2 în satul Dolgauţi (= Dălhăuţii) şi anume: 1 Criste Cristei. 2 Grigore Cristei. 2 în satul Fărăoani şi anume: 1 loan Chirilă. 2 Tanasii sîn Vasile, 6 în satele următoare: 1 Stan Chilopan, în Podul Lacului. 2 Teodor Ţuţui, in Papaloghi. 3 loan Tufa, in Risipiţi. 4 Alde[a] Huiban, in Chituluşi. 5 Ban Pomana, in Poeana. 6 Stan Panţuş, in ţinutul Buzeului-satul însă necunoscut. 18 din satul Nistoreşti—Moldova şi anume : 8 s’au aşezat în satul Roşea din Muntenia: 1 Gavrilă Ciută. 2 Vasile Găină. 3 Sandu Bâra. 4 loan Huian. 5 Ghinea Rabega. 6 -Radu Găină. 7 Mircea Muntean. 8 Gheorghe sîn Mircea. 62 DOCUMENTE PUTNENE şani7 parale pe tămâe ; 1 leu la hanul Pruncului; 4 lei ce i-au luoat nemesnicu Necula şi i-au dat pi una cergă la Pondroia ; 30 parale în mâna fimei răposatului şi s’au plătit de cosor şi işându la socuteala înnainte satului1 s’au socutit ei amândoi înnainte noastră şi au rămas cu treizăci şi trei de lei şi bani drepţi şi au luat 5 lei dela fimei răposatului şi au rămas cu douăzăci şi optu lei şi pentru aceşti bani au dat 6 oi, oaia [c]âte patru lei şi au mai rămas cu patru lei dreptă datoare şi i-au mai da-tu una o[a]e pe facire unii meşă (?) şi e-[a]u luat (?) ace[s]te şapte oi, au luat neguţitoriu trei pentru răposat fiindu dator răposat şi au mai rămas patru oi la Vasile şi nu i-au luat patru şi i-au luat cinci şi aşa ştim noi tot satul şi mărturisim în frica lui Dmne-zeu şi înnainte cinstitei starostii. . , rr, , , 808, Ghenar 13. eu nemesnicul loader martur eu Ivan Baraghinu martur eu Irimie Beşa martur eu Simion Popa martur eu Ion sîn Sandul Săcăluş martur eu Toader Beşa martur eu Ion Bogdan martur şi noi tot satul aşa ştim şi mărturisim şi am scris eu loniţă dascalul cu zisa lor şi eu Cornilie preot ot Păuleşti am fost faţă la socoteala lor şi m'ain iscălit. Colecţia mea. 67. 1812, luni 17. Jalba vel vistiernicului Iordache Roset Roznovanu către senatorul rus . Vasile Crasno-Milaşevici, preşedintele divanurilor din ambele principate prin care cere să se dispună aducerea cu forja a vrâncenilor fugiţi în Valahia. 1 Milostivului mieu stăpânu Vasilie Ivanovici La 16 a trecutei luni Maiu am avut cinste a mă adresarisi către Innalt Exţelenţiea Voastră rugându-mă ca pentru unii din ] Interesant cas de judecată înaintea satului. 1 In arhiva statului din Chjşinău se găsesc din epoca ocupaţie ruseşti (1808—1812) 4440 de dosare referitoare la administraţia principatelor româneşti, de cel mai mare interes pentru istoria mai tuturor institu-ţiunilor noastre juridice şi administrative. DOCUMENTE PUTNENE 63 lăcuitorii ocolului Vrăncii, care vrând să-şi înplinească scoposurile lor, acum în primăvară, s’au rădicat în tărie şi au trecut hotarul în Ţara Rumâniască, să să de poronca Innalt Exţelenţiei Voastre spre întoarcire la urma lor. Acum dar luând de la stărostiea Putnei izvodu arătătoriu de câţi Iăcuitori au fugit, din care sate şi unde anume în Ţara Rur mâniască au mersu spre lăcuinţă, cu cinste alăturez aice tălmăr cire acestui izvodu, 1 iarăş rugându-mă cu plecăciune ca să fie buna voinţă a Innalt Exţelenţiei Voastre să să scrie Divanului Valahiei sau să să de poronca Innalt Exţelenţiei Voastre cătră dregătorii din ceia parte a marginsi Ţării Rumâneşti ca să-i întoarcă la urma lor în Moldova. Căci în pământul acesta al Mol-dovii să păzeşte urmarea cu întoarcirea şi darea înnapoi a tuturor acelor strămutaţi din Ţara Rumâniască, după aşăzarea ce s'au făcut şi dacă de cătră divanul Valahiei să va arăta înpiedecare întru aceasta, apoi să fie poroncă ca şi de aicea să nu să de înnapoi pe acei strămutaţi, păzindu-să urmare deopotrivă. Pentru care şi aştept răspunsul Innalt Exţelenţiei Voastre, fiind cu ce mai adevărată cinste. A Innalt Exţelenţiei Voastre, milostivului mieu stăpân, Supusă slugă no. 518 lordachi Roset Roznovanu vist. ' 812, luni 17. Arh. St, Chişinău. Arhiva senatorială. Pachet no. 95, dosar. 3963, 68 1812, Iunie 22 Senatorul V. Crasno — Milaşevici intervine în urma cererei vistiernicului lordache Roset Roznovanu pe lângă Divanul Valahiei, cerând aducerea silnică a birnicilor vrânceni fugiţi din satele lor în Valahia. No. 3040 HHBaHy BajuiaxcKOMy nPEUJIOHEHIE Moji^aBckÎH BncTepHHKi T. Poccen>-Po3HOBain> npejicTaBHjnb nţrfc ciihcokt> 06tiBaTeMMt BpaHHeciţaro OKpyra nepeGi/ftaBimiiMT» oTTy^a B1> Bajuiaxira cij noHCHeHieMT> bt> KaKHxt HMeHHO M^ciaxi» 1 V. mai sus no. 65. L 64 DOCUMENTE PUTNENE ohh HaxojiHTCH h cnpaniHBajn. pacnopij^eHin Moero h B03Bparfe rixt oSuBaTejiefi na npe^ţHee ^ţHxejiBCTBO. Taict KaKT> npaBHjio Ha B03BpaTi> jiioiieS nepeSi^aBnmx'B H3t ojiHoro KHH^cecTBa bt> apyroe b33hmho h Mocasin coSorioiiaeTCH to npenpoBojK^an npa ceMt noM^îHyTtiH enHeoKt h npej;jiaraio no^eTHOMy ilHBaHy cfli-jiaTB KOMy caiijyeT'b npeJUiBcame, na6n noHMeHOBaHHHe bt> ohomt> oSHBaTejiH c'h ceMeScTBaMH hxt. h HMymecTBOMi. nepeaaHu 6hjik asx B0iiB0peHifl ^HTejrBCTBOMt Ha npeKHBX-B M-icTaxi, nyTHaH» CKHMT> HCnpaBHHKOMt ; 06t> HdlOJIHeHiH JKSi CerO MSHH yB"t JXOMHTI>k IioHfl, 22, r. 1812. MHjranieBHHi. Traducere: Către Divanul Valahiei. No. 3040 Propunere Visternicul Moldovei, D-l Rosset-Roznovan, mi-a înaintat o listă de locuitorii din ocolul Vrancei, cari au fugit de acolo în Valahia, cu arătarea localităţilor in cari anume ei se găsesc şi cerându-mi dispoziţii pentru înapoierea acelor locuitori la dornici— liile lor de mai înainte. Deoarece pravila pentru înapoierea oamenilor fugiţi dintr'unc principat în altul, de asemenea şi din Moldova, se menţine, — înaintez Onor Divan, alăturat la prezenta, lista menţionată maţ sus -1, cu propunerea de a dispune către cei în drept ca locuitorii arătaţi in acea listă impreună cu familiile şi avutul lor, să fie predaţi ispravnicului ţinutului Putna, spre a fi înapoiaţi la domiciliile lor de mai înainte, comunicându-mi-se de executare. Milaşevici 22 Iunie, 1812. Arh. St. Chişinăii. Arhiva senatorială, Pachetul no. 95t dosar 3963. 1 V. mal sus no. 65. 2 Dosarul nu mai cuprinde nicî un alt act din care să se vadă care a fost rezultatul intervenţiunei senatorului Crasno Milaşevici. Probabil din cauză că ocupaţia rusească a luat sfârşit odată cu anexarea Basarabiei. DOCUMENTE PUTNENE 65 69. 1812, Septemvrie 15. Annfornua divanului Moldovei prin care întăreşte hotarnicia moşiei Câmpurile făcută de către banul Gavrilă lamandi. Gavriil Mitropolit şi Exarh, adiverim. Dela divanul Cnejâii Moldavii înştiinţare să faci prin aciastă cârti a divanului că cinstitul bocriu dum. Constandin Balşu, biv vel logofăt di Ţara di gios, au ccrşul ca părţile din moşie Câmpurile dela ţinut Putnei, ci le ari luaţi in schimbu dela medelniceru Asanachi Danu să i se aliagă şi sa i sc hotărască osăbit de cătră părţile celorlanţi răzăşi, după cari cereri a dumisali, prin carte divanului, s'au rânduit hotarnic pc dumnealui banu Gavrilă lamandi, di la cari rânduit hotarnic, acum au arătat la divan dumnealui logofătul mărturie hotarnică din accst curgătoriu an 1812, Iuli 1, iscălită şi de răzăşii, ce mai sunt cu părţi în numita moşie, prin cari să cuprindi că după ce s'au rădicat plan numiţii moşii de cătră ingineriu, apoi faţă fiind medelniceriu Asanachi Danu, cum şi răzăşii din numita moşie, au întral în cercetare scrisorilor dumisale logofătului i a răzăşilor şi a megieşilor ca să poată afla celi adivărati margini a numiţii moşii şi au aflat, dintr'o hotarnică a dumisale logofătului iscălită di toţi răzăşii din velet 7234, Maiu 5, că s'au măsurat toată moşie în curmeziş pe vale Şuşiţăi, începând din Fântâna Oiei în sus până in Pârâul Boului, undi esti hotarul mănăstirii Sovejii, iar pentru lungul moşiei nimică nu pomineşte, ce din altă hotarnică tot a dumisale logofătului iscălită de Stamatin Clucer i Şendre al doilea sulger şi loan Gigâtul, biv vornic Vrăncii din velet 7253 (1745), Iulie 25, scrii că fiind rânduiţi de Măria Sa Vodă au hotărît moşiea Câmpurile pi patru bătrâni din Fântâna Oiei şi până in Pârâul Boului şi s’au vinit di tot bătrânu câte 81 funii şi funie câţi 33 stânjeni, arătând şi bătrânii anume: Straua, ltul, Lata şi Bogdan, iar lungul moşiei din zarea Dealului Mari până in hotarul Vizăuţului, din cari amândoi hotarnicili mai sus arătati, s'au dovedit că margine di gios a moşiei stă în Fântâna Oei, iar margine din sus la gura Pârâului Boului şi lungul din Dialu Mari până în hotarul Vezăuţului pe opcine, după cum aşa 1 V. voi. I, no. 102, p. 66. 66 DOCUMENTE PUTNENE să urmează şi stăpânirea numiţii moşii. Şi măsurându-să cu stânju-nul gospod, s’au găsit in curmeziş pi vale Şuşiţăi dela Fântâna Oei şi până la gura Pârâului Boului 9160 stânjeni, cari inpăr-ţându-să pi patru bătrâni s'au vinit di tot bătrânul câte 2290 stânjeni. Şi precum că această moşie să inparti pe patru bătrâni: Itul, Strana, Bogdan şi Latul să dovideşti şi din scrisorile mâ-năstirci Soveja, mai întâiu, dintr'un ispisoc di la domnul Vasile Voevod din veletul 7 155, Fevruar 18, cari adiverează că din vcchi aciastă moşii au avut stăpân pe un Pătru Rugină şi în urmă s’au făcut aceşti patru bătrâni dintrînsul: Straoa, Itul, Bogdan şi Ungurianul, din cari Ungureanu după vremi s'au numit Lata, precum in toati scrisorile câţi se găsesc în urma acestui ispisoc să arată, după cum şi în alt ispisoc la mănăstirea Soveja dila domnul Vasile Voevod din velei 7155, Noemvrie 17, scrie că pi un ficior a lui Patru Rugină l-au chemat Necoară Laşcu, din cari să tragi niamu lui Toader Lata, dând a înţălegi că Laşcu au fost Ungureanu şi in urmă l-au numit Lata, pentrucă numili celoratalţi bătrâni sânt neschimbaţi, precum din început şi acum : Itul, Straoa şi Bogdan. După cari au întrat în cercetări pentru fiştccari bătrân cini îl stăpâneşte şi cu ci scrisori, ca să să poală dovedi drepţi părţile dumisali logofătului. Şi mai întâiu bătrânul Lata cercetându-1, s’au găsit la mănăstirea Soveja un zapis a lui Mihocj paharnicul şi Toader Lata cu alti săminţii a lor, toţi nepoţii Giurgii postelnicelul din velet 7155, Fevr. 14 cari scrii că au vândut domnului Basarab voevodu al Ţării Româneşti in 100 galbeni, din gura Cremeneţului în sus până în pârâul Boului, giumatati de parii şi după ispisocu ce ari mănăstire Soveja, dila domnul Vasili Voevodu din velet 7156, Ghenar 8 ‘J alegi această parii din gura pârâului Boului în gios până în gura pârâului Şchiopului, hotă-rându-o cu petri şi sămni Hreşli cari să cuprinde in 1080 stânjeni gospod, iar din pârâu Şchiopului în gios până la gura Cremeniţu-lui s'au găsit stăpânind unii din răzăşi cari au arătat şi scrisori: mai întâiu, o cârti gospod dila domnu Grigorii Ghica voevodu din 1766, lunii 29, ci împuterniceşti pi răzăşi a stăpâni această parte după o ţidulă de hotărit ce au la mână dila un Antohc 1 V. voi. I, no. p. lr>. - V. voi. I, rr\ 24. p. !7. DOCUMENTE PUTNENE___________67 Luţă, vornic de poartă şi Stan Crâste Bulucbaşa din velet 7274, Maiu 14 \ cuprinzători precum dă Rotileştilor din satul Câmpurili şi altora cari sa trag răzăşi şi cumpărători din niamu bătrânu Laţii să stăpâniască această hlizi arătători în sămne spre apus până în hotaru Vezăuţului şi spre răsărit până în Cremineţ şi nici numiţii să triacă piste Cremineţ spre răsărit, nici cei trii bătrâni Itul, Straoa şi Bogdan să nu se amestici pişti Cremineţi, ci să stăpânească câţi vor fi cumpărători şi moşinaşi din bătrânu Lata. Au cerut şi la răzăşi ca să-şi dei spiţă precum să înpartu pe această parti din Cremineţ şi până în pârâu Şchiopului şi au dat spiţă, precum din început au fost stăpân pi această parti di moşii din Lata, un moş a lor anume Toma Grumeza, cari au avut patru feciori, Ştefan Rotilă, loan Oane, Istrate şi Aftiniea şi după aceşti patru numi să înpart şi acum, arătând ve-chilu dumisale logofătului un zapis din velet 7196 (1688), Fevr, 20 dela Oghinia, fimeia lui Ştefan Rotilă cu ficiorii ei prin cari dă pârcălabului Dimii, parte bărbatului ei din Câmpuri 2 şi iarăş un zapis din 1802, lunii 8, prin cari vând strănepoţii lui loan Oane la medelniceru Danu parte moşului lor, feciori lui Toma Grumez[ea]. Alt zapis din 1811, Marţii 15, prin cari vând la medelniceru Danu unii din răzăşi, toată partea lor din Câmpuri din cari un Vasili Puiu şi Soari Puiu s’au găsit că trag din parte Aftinici şi făcându-să înpărţală între ceelanţi răzăşi s'au găsit driaptă parte lor 14 stânjini, 4 palmi. Alt zapis au mai arătat vichilu dumisale logofătului din 1812, lunii 14 dila niamul Dadur-cesc prin cari vînd medelnicerului Danu a cince parte din parte lui Istrati. S’au mai găsit la mănăstire Soveja o hotarnică din velet 7270, Avgust în 20 iscălită de loan Gigâtul, biv vornic Vrăncii, hotarnic, prin cari să cuprindi, precum au ales noă funii şi funie câte 33 stânjini, danie ce ari mânăstirea dila Rucsanda, fata lui Deli Gheorghii, giupâniasa lui Ionaşcu, ce au fost logofăt, pi cari şi numita li-au avut cumpăraţi dila Sămion Lata cu alti niamuri a lui din bătrânu Lata şi-i dă în stăpâniri mănăstiri în funiili Straoa, unde bătânu Lata nu ari nici o parte, precum din ho-tarnica lui Luţă, vornic de poartă, ci s'au arătat, să dovideşti că 1 Data exactă este Maiu 24. V. voi. I, no. 138, p. 94. - V. voi. I, no. 60, p. 36. 68 DOCUMENTE PUTNENE parte bătrânului Lata s'au dat din Cremeneţ în sus şi câţi vor fi niam şi cumpărători să stăpâniască acolo. Pentru aceia s'au socotit ca aceşti noî funii să li ia mănăstire 'din Cremeneţ în sus, alăture cu ceelantă parti ce ari mănăstire din vechiu. S'au mai găsit un zapis la niamu Gugoilor din let 7063 (1555) 1 cari li scrii că Tofana, fata Sămzienii, nepoata Laţii au vândut lui Gugoiu o parti în Lunca Largă şi măcar că şi aceasta vini in cuprinsul celor trii bătrâni Straoa, Itul şi Bogdan şi după hotărîtura lui Antohi Luţă vornic de poartă, trebue să să de tot pişti Cremeneţ, s’au socotit stânjenii şi, după analoghie fieştecărue bătrân dân-du-să şi Laţii ca să fii diopotrivă, nu-i agiungu pişti Crimineţi 130 stânjini şi s'au lăsat cumpărătura Gugoilor iarăş în locul ei după cuprindirea zapisului la Lunca Largă şi s’au măsurat din pârâu Mânăstioarii în margine hlizi din gios a bătrânului Bogdan, până undi s'au înplinit 130 stânjini şi s’au dat iarăş în stăpânire d. log[o]fătului, după zapisul di schimbu din 1812, lunii 18, ce au făcut Gugoiu cu medelniceru Danu şi s'au plinit şi bătrânu lui Lata, stânjini, diopotrivă ca şi celoralanţi bătrâni, pi cari şi înpărţindu-1 în stânjini, după dovezile arătati din parte medelnicerului Asanachi Danu, cari ş’au dat toati părţili sali în schimbu dumisale logofătului. Numile bătrânilor şi câţi stânjini au eşit Stânjini. 2290 întreg bătrânu Lata 2290 întreg bătrânu Bogdan 2290 întreg bătrânu Straoa 2290 întreg bătrânu Itu Ce s'au ales. d. logofătului din fiişte cari bătrân Stânjini. 463 130 Palmi 3 din parte mănăstirii ] — parte Gugoilor în gios 593 2290 524 465 3 6 990 501 785 1286 Lunca Largă întreg bătrânu acesta Bogdan a rămas a ds, logofătului din hliza din sus^din bătrânu din hliza din gios) Straoa fac din bătrânu Straoa părţili ds. logofătului din parte din sus din parte din gios fac din bătrânu ttu părţili ds, logofătului 1 V. voi. I, no. 5, p. 5. DOCUMENTE PUTNENE 69 Iar din locu ce se nu- din locu ce se numeşte meşte vătaştina 3090 — vătaştina 8249 7 adică optmii doi sute patruzeci şi noî stânjini şi şapte palmi în curmeziş, fac stânjinii ci s'au ales dumisale logofătului Costandin Balşu, din trupul numiţii moşii Câmpurili dila ţinutul Putnii, afară de înpresurare ci să arată la mărturie de cercetare că are moşia Câmpurili di către megieşi şi afară de stânjinii ci au mai rămas răzaşilor din numita moşie, cum pre larg să cuprinde şi să arată la mărturii hotarnică iscălită de dumnealui ban Gavril lamandi cum şi de răzăşi, dintr’acest curgătoriu an 1812, Iulii 1, asupra cărora stânjini cerşând dl, logofăt ca să i să facă întăritură dela divan şi după ci divanu din scrisorile dumisale logofătului şi din mărturie dumisale banu- lui Gavrilă lamandi s'au încredinţat că hotărătura aceasta s'au urmat cu toată buna orânduială (iscălită fiind hotarnica şi de alţi marturi şi răzăşi). Iată dar că şi dila divan să întăreşte stăpânirea dumisali logofătului Constandin Balşu asupra stânjinilor arătaţi opt mii doî suti, patruzeci şi noî stânjini gospod şi şapti palmi în curmeziş din numita moşie Câmpurili, di pi cari să aibă a-şi luoa şi tot vinitul din toati după obiceiu şi hotărîre ponturilor gospod, stăpânindu-i atât dumnealui, precum şi clironomii dumisale din niam în niam întocma pi la locurile arătati prin mărturie hotarnică şi carte aceasta a divanului să-i fii dumisale de întăritură statornică, neclintită nici odinioară, în veci, Scrisu-s'au carte aceasta în oraşu Eşii la anii 1812, Septemvrie 15. Gherasim episcop Romanului. Costachi Ghica logofăt ; Canta vel logofăt; L. Balş vornic ; Manolachi Dimachi vornic ; Grigorii Vornic ; loan Sturza spatar ; loan Neculce, Alecu Greceanu spatar ; Costandachi vel logofăt. Urmează legalizarea copiei de giudecătoria ţinut. Putnei No. 2396 din 1839 April 10 semnată de C. Dăscălescu, I. Buzne şi V. Bucşănescu. Condica moşiei Câmpurile, doc. no. 6. fila 11 verso. 1 1 V. Aurel V. Sava. Note istorice asupra moşiei Câmpurile, in Milcovia Anul I, no. 1 şi 2, pp. 40—54 şi 1S4—!9S. 70 DOCUMENTE PUTNENE 70. 1814, Mari S. — Regcst. Zapis prin carc preotul Şcrban Bălan 1 il dă in Logofcţica Marc cuprinzător că când să vă mai jălui mănăstirea [Mcra] di-?prc dânsul că au intăritat răzvrătire intre lăcuitorii şăzători pc nioşiea mănăstirci, atuncc, pi di o parte, să i să ei dar[ul] şi n-poi, pi di altă, să fie pedepsii cu judccată crcminalului. Iar pentru pricina hotar[u]lui intre hotarul Vrăncei şi între hotarul mănăs-tirei, când să vă da hotărire pricinilor, vrâncenii şă-şi cauţi prin drumul £iudccăţii, întărit fiind acest zapisu tot in acelaş an, Maiu 9 şi di Lo^ofiţiea Mare. Arh. •tft. Iaşi Tr. 196, op. 219, dos. 29, fila 20. 71. 1814, Marlic 18. Zapis prin care Constantin Cristoiu pentru a face faţă clieltuelilor moşiei vinde prin mezat jumătate din partea sa de moşie din hotarul Vidrei străinului Ncagu Şagău Adică cu Constanlinu Cristoiu dinpre[ună cu] soţie me Ilinca, fată lui Andronaclle, dal-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la mâna dumisale Ncagului Şagău " şi a soţiei dumisale Paraschiva prccum să se ştie că trebuindu-ne 170 dc lei, adică o sulăşaplc- 1 O latură mai puţin cunoscută a nccstui erou vrânccnn, demn de legendă, este aceia răsboinică. El care a avut de luptat atăta cu egumenii greci dela Mera, pe tărimu! juridic, a avut un rol activ şi in combaterea eterici. Iată ce ne spune paharnicul Constantin Slon in Arhon-dologia Moldovei, p. 120 vorbindu-ne despre cneazul Gheorghe Canta-ciizlno — Deleanu : . Unul din ficiorii Iui Matei Dcleanu. cncazul Ghcor-ghe, venise aice la 1S2!, cu Ipsilant ca să fărâme împărăţia litre cască din Ţarigrad pc păreri dcşărlc şl speranţe de nebuni că fiind dela familia Cantacuzin din care au stătut împărat la Ţarigrad, l-ar face pe mişelul împărat. Dar abia au scăpat dela Tărgoviştc cu vro 300 de volintiri şi viind la Focşani au ars târgu, apoi fugărindu-l Schender Aga, ce era cu turci acolo, în mănăstirea sfântului loan din Munteni, unde venisem şi eu atuncca de la Brăila, au apucat pe Milcov în Vran-cca. De acolo l-au luat pc fugă iconomul Şărbari cu vrâncenii şi prinzând 10 tâlhari dc ai lui vii şi 27 morţi, au dat peste llaloş la mănăstirea Caşinultii şi dc acolo au mers la Iaşi...' - Neagul Şagău este tată! lui Tudorache Neagul, pitarul şi privighetorul de Vrance şi al fratelui acestuia Costachi Neagu. O semnă-iură din documentul de faţă ne arată că Şagău a avut şi un ginere pe Toader. \ DOCUMENTE PUTNENE 71 zeci. de iei pentru cheltue[a]la sco[a]tirii moşii şi niavându eu Constantin de mai sus numit nici o facire pentru această nevoe de bani, me-[a]u pus parte me la mezat, 1 ca oricine sar afla din fraţi sau din răzeş mei să-mi de aceşti bani şi se fie frate cu mine pe moşie, adică pe parte me şi nu s’au aflat nime din fraţ[i], nici din răzeş[i] ca se de aceşti bani findu tot intr'ace nevoe şi s'au aflatu acestu om de mai sus numit, strein şi me«[a]u dat banii pe jumătate, adică dajdie dintâi şi cându vor mai cere să aibă a răspunde de toţi banii, adică toată cheltuiala moşii şi eu se înparlu cu numitu Neagu frăţeşte adică eu o parte şi el una din tot hotaru Vidri, ori unde s’ar afla parte me ori în silişte, sau în câmpu, ţ> sau în vadu, sau în munte sau în izlazu, oriunde ar fi parte me adică parte socru - meu lui Andronache din hotaru Călimanului curmeziş până în Viţe şi lungu din hotarul Găurilor până în hotarul Milcovenilor şi e-[a]m vândut de a no[a]stră bună voe ca să-i fie drept ocină lui şi ficiorilor lui, nepoţilor şi strănepoţilor lui în veci de veci neclătită. 1814, Martie 8 zile, şi cându s’au făcut aceastu zapis s’au întâmplat mulţi oa-mini de cinste tineri şi bătrâni, care mai jos ni vom iscăli pe nume. eu Costantin înpreună cu soţie me Ilinca am vândutu de bună voe. eu Toader zet Şagău martur. eu Radul Negoiţă martur. eu Ion Marin martur. eu Vasile Marin martur. eu Vasile Marin cel mare marlur. eu preot Iftemii m'am iscălit, eu Ioniţă preot ot Căliman iscal. şi cheltuiala zapisului s'au făcut tri lei. 1 Această scoatere la mezat este foarte caracteristică. In adevăr, cei care scot în vânzare este obştla întregel Vrăncl cu care Crlstoiu era solidar la plata cheltuelllor şi probabil vânzarea se face nu de către autorităţile administrative ci de către organele reprezentative ale obştiei, căci, oficial, până în anul acesta moşia era în stăpânirea visternicului Iordachi Roset Roznovanu. 72 DOCUMENTE PUTNENE şi am scris eu priotul Nicolaiu Chitirişanu ot Ruget cu zisa vânzătorului. eu Vasile Istrat am îostu faţ eu Ion Anghel am îostu faţ eu Toma Bode faţ eu Gheorghi sin Marin faţ Viind şi înainte me amândoî părţile şi văzând că de bună. voi au dat acest zapis şi plata s’au luat, aîn încredinţat. Gheorghe Costin 1 Verso. . Lei, par. 1814. s 85 âm luat eu Costantin Cristoi după zapis acesta şi am dat-Ia moşie al doile la anu 1815, Mai 29. 85 lei am primit eu Constantin Cristoiu. S'a;u făcut 170 lei, adecă o sută şaptezeci lei şi au istovit. . Iftemii preot, am scris. Colecţia d-lui Grigore Moţoc — laşi. 72. Fără veleat (cca 1815), Fevruar 8. Zapis pe care îl dă Constantin Zaharioiu nemesnicalui Apostol că s’a tocmit plăeş al satului. Adicătile eu Constantin Zaharioiul dat-am adevăra[tă] şi încredinţată scriso[a]re me la mână Apostului, nemesnecului, precurmi să se ştie că s’au aşăzatu plăeşu la satu unu an şi tocmeala ne-au fostu 26, adicătile douăzăci şi şase lei şi orifce]. avalale a veni la plăeşi să fie despre săteni poclonile şi oriece a veni şi cu Ion feu-său totu scutitu să fiie: eu Ştifan Popa adeverezu Făurari în 8 zile. eu Stan Popa adeverezu eu Toader Popa adeverezu eu Nistor adeverezu eu Toader Pomană adeverezu eu Mafteiu Sava adeverezu eu Costantin Stoian adeverezu şi dimpreună cu toţi sătenii. Colecţia d-lui Dalica din Năruja. 1 Semnătura cu totul indescifrabilă. DOCUMENTE PUTNENE____________________________ 73 73. 1815, Mart 25. Hotărnicia moşiei Bădiuleştî, în care se fixează hotarul prin jurământ cu brazda in cap. Adică noi cei mai jos iscăliţi dăm mărturie no[a]stră, in îrica lui Dumnezău, la mâna moşului Ion Badiul şi a feciorlu său Ştefan pre cum să s[ă] ştie că viind cu soroc dela vornicie ca să măsurăm noi moşîea Bădiulească, noi, din porunca vornicului, am mersu şi am măsurat pe unde s au găsit moşîea Bădiulească şi s’au holărit. Şi mergând în curmătură, la ariea Badiului, ca să măsurăm şi acolo, au işit numitul u[n]cheş Ion Badiul şi au mărturisit că este a lui, săcătură; nu este de frăţie. Iar noi nu l-am îngăduit într'altu feliu, fără de cât i-am zis ca să-i punem brazdă depe cap, să ocolească ducata (sic) ace de moşie. 1 El au mers ca să-i punem brazdă. Noi văzând că este dre[a]ptă a lui moşie, i-am dat această mărturie la mână, ca ori la ce judecata a işi să fie odihnit a-şi stăpâni moşie în pace nesupărat de nimine. Şi pentru credinţă ne-[a]m iscălit, puîndu-ne numele şi degitile în locu de peceti ca să-i cre[a]ză. 1815, Mart 25. eu Toader Săcăluş am hotărît, fiind râ[n]duit din poruncă eu Irimie Lepădat ot Spineşti, find poronci am hotărît eu D[o]bre am fost rânduit din porunca vornicului de Vrance; am fostu faţă. şi am scres eu preot Ion ot Păuleşti. Coiectia Nicolae I. Bnatosin Căţu — Hăulişca. 74. 1815, Aprilie 23. — Regest. — 0 mărturie a lui preot Sirghie, Toadir Ţârdea, cari dă la mâna lui Simion Popa şi lui Vasili sin Popa Cornilă pentru o bucată de moşâi din Păuleşti a lui Ioniţă Lipan, cari, făcându-o vânzătoare, au cumpărat-o Gheorghii Săcăluş, Ştefan Tăban şi Toader Săcăluş în preţ de 30 lei Arh. St. laşi, Tr. 1785, op. I 2035 dos. 33, fiia 11. 1 V. un alt jurământ cu brazda in cap mal sus no. 310. O monogra- fic asupra acestei chestiuni: D. D. Mototolescu, Jurământul cu brazdă în cap, 1922, Buc, extras din Revista pentru arheologie si filologie, voi XVI. pp. 199 -223. 2 Pământul acesta cumpărat dela Lipan este delimitat prin ho-tarnlca lui Emandi din 7266, Martie 24. V. voi. I, no. 129, p. S3. 74 DOCUMENTE PUTNENE 75, 1815, April 27, — Regest, — 0 mărturie de giudecată a Stărostii Putnii, prin care să cuprinde că Simion Popa, ce sar fi trăgând din Gheorghii Sâcâie i Vasile Cornilă, ci să trage din Tăban, au făcut arătari pentru o bucată moşii din Păuleşti, ci din vechiu o au cumpărată Gheorghii Săcăluş, Ştefan Tăban şi Toadir Săcăluş dela un Ioni{ă Lipan şt că înfăţoşându-să atunce in giudecată, când un Ion Săcăluş cu preotul Pavăl ot Tulnici să acolisă a-i scoati din moşâi supt cuvinti de neam cu vânzătoriul Lipan şi să dă rămaşi ‘din giudecată înputernicind pe jăluitorii Simion şi Vasile ca să stă--pânească părţile de moşâi precum şi până acum şi să şi facă şi arăturile trebuincioasă, şi pentru a să cerceta pricina cu pârîţii li s’au fost pus vade la sfârşitul viitoarei luni Maiu ca să vie la Stărostie cu toati scrisorile i dovezi, ce vor ave, spre a să da hotărîre, 1 Arh. St- laşi, Tr. 1785, op. I 2035, dos. 33. fila 11 verso. 76. 1815, lunii 9, — Regest — Cartea domnului Scarlat Alicsandru Calimah urmată după jalba vrâncenilor către starostia Putnii pentru schimbu ci au avut d. vistiernicul Iordache Rosăt cu egumenul mânăstirei Mira pentru o parte di moşie, ci avea mănăstirea în lăuntru Vrăncii 2 şi luându-şi în stăpânirea dumnealui toati moşiile din Vrance, au dat din trup[ul] moşiilor Vrăncii o parte di moşie a neamului Bouroşăsc, pentru cari o avea mănăstirea înlăuntru Vrăncii şi după giudicăţile, ci au avut cu dumnealui visternicul, vrâncenii, au rămas iarăş moşiile în stăpânirea lor şi porunceşte ca schimbul acela să rămâi fără de nici o putere, dându-să moşia iarăş în; stăpânirea vrâncenilor. 3 Arh. St- laşi, Tr. 196, op. 219, dos. 29, fila 18. 1 V. mai sus nle 52, 54, 74 şi mai jos numeroasele acte ale procesului boerilor Lipani cu neamul Săcăluşăştilor şi cu obştia întregei Vrănci. 2 V. voi. /, no. 214. p. 153. 3 Se'aduce la îndeplinire prin mărturia de judecată a stârostiei-Putne! din 1821, Decemvrie 3 publicată în Constantinescu şi Stahl 1 op.-cit, no. 90, p, 145. Ambele semnături sunt greşit descifrate. Petricăj Grecu nu e altul decât Petrache Negrea. DOCUMENTE PUTNENE 75 77. 1815, Septemvrie 6. — Regest. Cârti de giudecată dila vorniciea Vrăncii prin care să cu-;prinde că s'au giudecat Vasilî Cornilă i Toadir Ţârdea, ci să trag -din Ştefan Taban i Sămion şi Toadir Săcălusăşti (sic), ci să trag din Gheorghii Săcăluş, cu Ioniţă Săcăluş şi cu preotul Pavăl ot Tulnici, ci să trag din Toadir Săcăluş, pentru o parte moşâi din hotarul Păuleştilor şi că s'au dat atunce rămaşi, ca pi nişte răi acolositori, înputernicindu-să pi Vasili Cornilă i Toadir Ţârde, ci să trag din Gheorghi Săcăluş, să-şi stăpânească părţile lor de cumpărătură cu pace, măcar deşi zapisul cel de cumpărătura moşâi dela Lipan li s’au luoat între alti scrisori a Vrăncii de caminarul Ianache Pruncu 1. Arh. St. laşi, Tp. 1785 opis. 2035, dos. 33, fila 11 verso. 78. 1815, Noemvrie 27. — Regest. — Poronca Starostii cătră vornic de Vrancea, prin cari scrii ca să să cerceteze cheltuelile ci s'au' urmat în giudecata, ci au avut Vasili Cornilă i Toader Ţârde, ci să trag din bătrânul Ştefan Tăban, i Toader Săcăluş şi Simion Popa din Toader 2 Săcăluş, cu Ion Săcăluş din Toader Săcăluş pentru o poiană de fân din moşâeia Păuleşti şi câtă se va dovedi prin cercetare să o întoarcă lui Toader Ţârdea, care să dovedeşte că el au urmat cheltuindu-să şi osăbit să cerceteze şi pentru doî fălci iarbă, ci i s'au luoat lui Ţârde de Ioan Săcăluş şi în urmă Ţârde au luoat altile dila Ioan, di va fi după arătare lui să fii una pentru alta, or fiind pricina într'alt chip precum va găsi cu dreptul să-i pui la cale. Arh. St. laşi, Tr. 1785, opis. 2035, dos. 33, fila 11 verso şi 12. 79. 1816, Septemvrie 14. Copie după mărturia lui Toader Săcăluş, asupra pricinei dintre Ioniţă Lipan şi Săcăluşeşti. Adică eu Toader Săcăluş dat-am adăvărat această mărturii a me la mâna lui Ioan Săcăluş precum eu ştiu ogotu (sic) moşiei, aceia: că au cumpărat moşul meu Gheorghii Săcăluş opt fălci 1 V. asupra chipului cum a sustras căminarul Pruncu scrisorile ^vrâncenilor voi. I, no. 217, p. 164 şi nota 2 la p. 152. 2 Eroare. Numele adevărat e Gheorghe Săcăluş. V. mai sus nle ■-74, 75 ş! 77. 76 DOCUMENTE PUTNENE şi Ştefan Boşcan 12 fălci şi s'au sculat Ioniţă Lipan şi ni-au tras la giudecată şi m’am sculat cu Toader Săcăluş şi cu preot Cornilă şi ni-am dus de ni-am giudccat înnainte divanului cu zapisăle, ci am avut di la moşii noştri şi ni-au scos divanful] cartc de blăs-tăm şi ni-au orânduit la Focşani, cari a îndrăzni a lua să fii a lui. Noi n'am îndrăznit ca sâ luăm, iar Ioniţă Lipan au luat-o, că au zis că nu-i condeiu taică-său şi ni-au rupt şi zapisăle noastră carc le ave[a]m noi, şi acum s'ar scula un văr al meu Sămion Popa şi preuteasa Corniloai la giudecată. Eu mă liapăd de moşeia aceia că nu-mi trebuie să întru piste blăstăm şi Ioniţă Lipan şi cu Andrieş Lepădatu au fost faţă (sic) amândoi. 1816, Septvr. 14. Eu Toadir Săcăluş ştiu şi mărturisăscu. Arh. St. laşi, Tr. 1785, op. 2035, dos. 33 fila 33. SO. 1817, Maiu 24— Regest. Marturiea vornicului Vrăncii 1 cuprinzătoare că trag o marc supărare [locuitorii satului Spineşti] de cătră lăcuitorii din Păuleşti pentru că li-ar fi închizând drumurile şi i-ar fi oprind de la pădure ca să nu*ş[i] tae lemne pentru focu şi pentru alte tre-buinţi. Şi înfăţoşându-să cu Păuleştii, când au dat Păuleştii răspuns că această înpotrivire au urmat numai din pricina unor oameni fără ispravă, iar nu cu ştirea nemesnicului şi a fruntaşilor. Asupra căruia pricini să hotărăşti ca drumurile cele mari să nu să opriască şi să nu fie opriţi Spineştii dela pădurea ce să numeşte Strungile, frunza Păuleştilor, cum şi Iăcuitori din Păuleşti să nu fie opriţi de cătră Spineşti dela pădurea lor, căci a-şa s’ar fi urmat din vechiu, iar când Păuleştii vor ave îndoială că nu urmează dreptate într'acest chip, să meargă cu stăpânirea in Fruntea ce mare, ce să numeşte frunza Spineştilor şi Spineştii vor rămânea în Strungi, ce să numeşti frunza Păuleştilor. ~ Arh. Si- laşi Tr. 205, op. 229, dos. 150, f. 4. 1 Din aceiaş dosar f. 2 rezultă că este Gheorghe Costin- - Prin împărţirea obştească din 1817 Iulie 15 sc confirmă acest act al vornicului de Vrancea, prin faptul că se dă Păuleştilor, împreuna cu Hăulirea. Strungile, iar Spineştilor, împreuna cu Herăstău şl Secătura Văsuiului. Fruntea cea mare. V. Constantinescu şi Stahl, op. cit. p. 118. La 1818, Martie 23, Fruntea cea Mare trece asupra satelor Valea Sărei şi Podurile; Strungile rămân Păuleştilor. DOCUMENTE PUTNENE 77 81. 1817, Iulie 6. Ţidula satelor Vidra şi Caliman pentru muntele şi frunza ce li s’a cuvenit la împărţire, potrivit cheltuelilor ce au făcut în procesul cu vistiernicul Iordache Roset Roznovanu. 1 Dela vorniciea Vrăncii. Adunându-să din lăcuitorii vrânceni, cei mai aleş[i], nemes-nici şi preoţ[i] de prin toate satile, ca să socotiască şi să alcătuiască aşăzarea munţilor, cum să se de[a] la patrusprăzăci hotară a Vrăncii. Şi mai întâiu au făcut aruncătoare banilor, ce au cheltuit cu giudecăţile pâră ş'au luat iarăş la a lor stăpânire moşiile de suptu stăpânirea, ce pusăsi dumnealui vistiernicul] Iordache 1 Au existat patrusprezece asemenea ţiduli. In afară de cea de mai sus am mai întâlnit aceia a satului Năruja, aflată în colecţia d-lui Teodor Şerbănescu şi aceia a satului Negrileşti, dăruită de mine Fun-daţiunii Ferdinand I. Cea a satului Năruja arată: „Adică una sută noîzăci şi opt leit lăcuitorii din sat Năruja, analog banilor ce-au dat, li s'au venit muntele Lapăşul de sus de preţ doî sute doî zăci lei cu Munţişoarele şi Dealul Săcăturii, pentru frunza satului(Cf. Constantinescu şi Stahl op. cit. no. 69, p. 116.) Iar a Negrileştilor: „Adică una sută nouăzăci şi opt lei, lăcuitorii din satul Negrileştii, analog banilor ce au dat, ti s’a venit muntele Păişaua şi frunză Socii şi unsprezece lei, zece părale dela Bârseşti, pentrucă le trec din muntele Giurgiu pentru frunza satului; Păişaua dreptu 200 lei preţ". In afară de aceste trei originale îmi sunt cunoscute două regeşte aflate în Arhiva Statului din Iaşi (Tr. 551, op. 596 dos. 76) unul de pe adeverinţa satului Coza: .Adeverinţa vornicului de Vrancea, ci dă satului Coza, prin care arată că înnaintea sa s’au învoit vrâncenii cu satul Coza, adică pentru 74 lei, ci au dat lăcuitorii de sat Coza la răscumpărarea moşiilor dela vist Iordachi Rosăt, li s’au venit muntile Chetricelile, iar frunză inprotiva a giumătate de Bodesc, ci ti să dă dusă, au rămas să le dei Tulnicii un picior din muntele lor de potrivă iar preţul muntelui 70 lei.u şi altul al ţidulei Tulnicenilor; „Adeverinţa -vornicului de Vrancea, ci dă satului Tulnicii, prin cari arată că pen- I tru banii ce au dat ia răscumpărarea moşiilor dela visternicul Iordachi Rosăt, s’au venit satului Tulnicii muntile Chetrosul cu Căbălaş, însă din Căbălaş să aibă şi Cozănii a trage pe giumătate, ori oi să-şi păşuneze, ori bani să de, ci să va găsi cu drept i Galaciul a Tulnici -lor emaş şi Bodesc, frunza satului.“ Lipsa celorlalte ţidule este suplinită prin actul de împărţire a munţiior din 15 Iunie 1817. V, nota următoareT 78 DOCUMENTE PUTNENE Rus[e]t şi după starea a fiişte cărîia moşîi 1 şi satu s'au alcătuit cum să de[a] banii. Apoi după somile de bani, ce au agiunsu pe fiişti care sat, după stare s’au pus preţ şi munţilor, care-şi după stare şi mărimea lui şi s'au analoghisit banii munţilor pe banii cheltuelii şi pe câţi bani au avut daţi la cheltuială, pe ace[a] sumă analoghisită i s'au dat şi munte de potrivă. Adică una sută şapte zăci şi trei lei, lăcuitorii din sat Vidra i Căliman, analog banilor ce au dat, li s'au venit muntele Verdele şi Ciutele frunză cu preţul de una sută şapte zăci lei. Şi măcar că munţii mai înnainte i-au avut satele, iarăşi alcătuiţi] şupt stăpânirea lor, dupa starea satelor, dar fiindcă satele, din vremea aceia şi până acum, altele s'au mărit şi s'au făcut doî sau şi trei cotunuri şi altele s’au micşurat, nu li s’au putut da după starefa] de atunce, ce după stare de acum şi mai vârtos după banii cheltuiţi, ce au dat fieşti care sat. Şi findcă această alcătuire s'au făcut de către vrânceni înnainte me, îi s’au dat şi adîverinţa aceasta satului Vidrei şi Călimări, ca să nu mai fie strămutaţi din numitul munte Verdele şi Ciutele, frunză, pentru păşunatul oilor şi altor vite ce vor ave. 1817, Iulie 6. Gheorghe Costin, Colecţia d-lui Constantin Georgescu-Vrancea din Chişinău, 1 Este vorba de cea dintâi împărţirea a munţilor, după procesul cu Rosnovanu, făcută prin învoială de toate satele vrăncene la 15 Iunie 1817 în Valea Sărei. A fost publicată de C. D, Constantinescu-Mirceşti şi H. H. Stahl, op. cit-, no. 70 p. 117, cu data eronată de Iulie 15. Eroarea este evidentă, căci dacă împărţirea avea în adevăr loc la 15 Iulie, i-ar fi fost imposibil vornicului de Vrancea să dea cu 11 zile mai devreme, fiecărui sat, ţidula respectivă de împărţire, pe care o publicăm Cf. Constantlnescu-Stahl, op. cit. no. 69. p. 116. Actul cuprinde mai întâi o informaţie de natură istorică foarte preţioasă, informaţie care concordă cuprinsului mărturiei hotarnice din 1755, publicată mai sus la no. 26: din vechi dela preastrămoşii noştri au fosta munţii, (desigur nu „mulţi" cum s’a transcris acolo din eroare) care păşunează oile întrân-şii, aşăzaţi pe bănii biruluiDe data aceasta s’a luat ca normă noua contrlbuţlune bănească de caracter obştesc: cheltuiala procesului de răscumpărare: Dar acum socotindu-se de către toate satele că ar fi ca să să aşăză munţii pe bani cheltuelii ce s'au făcut la scoaterea moşiei Vrăncii, şi aşa cu cale au găsit prioţii şi bătrânii satilor ca să să urmeze deci dar analoghisind banii fiişti căruia sat după cheltuială ce au dat* Şi munţii se împart astfel : 13 O CUM ENTE PUTN EN E 7Q R2. 1817, Iuli 6. — Regest. 1 — Znpis dela nemesnieu Toader Săcăluş ot Păulcşti căîră sălile megieşite cuprinzător că Strungile au rămas a lor. Dc accia indatnresc ca să dei lemni de focu şi ori la ce fel de lemni va trebui sălilor megieşite şi, in scurt, să nu fie supăraţi s'au opriţi dela orice fel de lucru, iar când vre-unii din lăcuitori vor face vreo inpolrivire să dei 50 lei gloabă. Arh. Si- l.'îqi, Tr. 205, op. 229, dos. 150, f. „210 Ici {cheltuiala] şi muntele 210. Ncrcj i Paltin i s’a venit muntele Muşa i Muntioru frunză. 185 lei analog şi muntele 190 Ici. Valea Sării i Podurile, s'a venit Lapăşul dc gios i Mişina şi Răiuţu frunză. 190 Ici analog şi muntele 220 lei. Năruja i Nistorcştii. Lapăşul dc sus i Munţişoarclc. 210 lei analog şi banii muntelui 120 lei. Spincşti i Hcrăstău şi Săeătura Văsui.i s’au venit Zboina i Fruntea cea Mare, frunză. 1^5 analog şi banii muntelui ISO Iei. Păulcşti i Hăulişca i s’au venit mijlocul Cozii i Strungile frunză. 1S5 lei analog şi banii muntelui 230 lei. Bârseşti, i s'au venit Giurgiu! i Chinii, frunză şi le mai treci 45 Ici din preţul muntelui. Li s'au mai lăsat 22 lei. 20 par\alc] (ot pentru frunză, iar 22 lei, parale 20 să mai întoarcă la sat Năruja pentru frunză din alt an. 74 lei analog şi muntele 70 lei. Coza i s’a venit Clietricclilc i Bo-dcscu, pc jumătate frunză. 120 tei analog şi muntele 130 Ici. Tulnici, li s’a venit Chctrosul i Galaciu, frunză. 19S lei analog şi muntele 200 Ici. Negrileşti, i s'au venit Păişaua i Soci, Căuşu, frunză. 120 Ici analog şi muntele 120 lei. Voloşcani, Ii s’au venit Furul i .... frunză. 154 Ici analog şi muntele 170 lei. Colacu, li s’au venit Macradc-ul, trecând 16 lei pentru frunză. 173 lei analog şi muntele 170 lei- Vidra i Căliman, i s’au venit Verdele şi Ciutele, frunză. 155 analog şi muntele 200 Ici. Găurile (i s’au venit) Capul Cozii dc sus; 15 Ici trec pentru frunză. După ce are loc învoiala, satul Poiana se declară nemulţumit şi prin cartea domnească din 1817, Iulie 13 cheamă obştia Vrancei in judecata slărosticl. Aceasta in mod provizoriu, încuviinţează intrarea Po-cnarîlor in muntele Muşa (v. mai jos no. S4) până la judecată. La 16 Iulie IS17 plângerea satului Poiana se găseşte insă neîntemeiată. 1 Din perilipsisul scrisorilor înfăţişate de locuitorii satului Spincşti. Prin împărţirea din 1817, Iunie 15 Strungile s’au atribuit pentru frunză satelor Păuleşti şi Hăulişca. V. mai sus no. SI in nota. 80 DOCUMENTE PUTNENE 83. 1817, Iuli 16. Ţidulă pentru împărţirea munţilor dată de Stărostia Putnei satului Năruja i Nistoreşti, prin care se confirmă tidulele vornicului de Vrancea întemeiate pe învoiala din 1817, Iunie 15, inpotriva căreia ridicase pretenţioşi nedrepte satul Poiana. 1 Dela Stărostiea Putnii Cu alcătuiria şî înpărţirea munţilor ce au făcut lăcuitorii din toată Vrance acolo la faţa locului, arătându-să nemulţămiţ[ij sătenii din satul Poiana şi vii[n]d înnainte Stărostii cei mai aleş[i] din lăcuitorii vrânceni i nemesnici şi preoţi di prin toate satile, cari stând întru înfăţoşare cu jăluitorii Poinari şi cercetându-să înpărţala şi alcătuirea ce au făcut, pentru cari s’au văzut la mâinile tuturor satilor şi ţidulile vornicului de Vrance pre larg arătătoari că puind preţ fiişte căruia munţi şi frunza şi analoghi-sând pi banii cheltuelei şi pi mărimia şi staria satilor, au dat fiişte căruia sat şi munte dipotrivă, 2 precum şi satului Năruja i Nistoreştii, agiungându-i analogon la banii cheltuelii, una sută nouă zăci şi opt lei, li s'au venit muntili Lapoşul de sus de preţ două suti două zăci lei, bezi muntili Munţişorul, ci li s'au dat pentru frunză satului şi cercându-să şi preţăluirea munţilor s'au aflat driaptă şi cumpănită. Pentru aceasta să dă la mâna satului Năruja şî, Nistoreştii, această a Stărostiei carte ca să-şi aibă nestrămutată şi vecinică stăpânire pi arătatul munţi Lapoşul di sus şi Munţişorul— , dial Săcăturii 3. 1817, Iuli 15. Costachi Caragea Colecţia d-lui Toader Şerbănescu din Năruja. 1 începutul documentului esti identic cu intăritura stărostiei de pe originalul învoelei din 1817, Iunie 15. Cf. Constantinescu şi Stah!, op. cit, no, 70 p. 120, care greşesc când în notă arată că ar exista o identitate complectă între ambele documente. Semnalez cu această ocazie şi eroarea pe care o săvârşesc autorii vorbind în notă despre o stărostie a Vrăncei(I), care nu există. Documentul no. 52, p. 85, din aceiaşi colecţie au emană deia stărostia Vrăncei, ci tot dela vorniciea Vrăncei. 2 Intr’un alt act cu aceiaşi dată, transcris de către d-1 procuror general Constantin Georgescu Vrancea, continuă: „precum şi satului Vidra şi Călimări, agiungându-i analogon la banii cheltuelitor una sută şapte zeci şt trei lei, li s’au venit muntele Verdile de preţ una suta şapte zăci lei, bez Ciutele, ce li s'au dat pentru frunza satului şi cer-cându-se şi preţălulreaa... etc. 3 Cuvintele „dial Săcăturii" adăogate cu altă cerneală. DOCUMENTE PUTNENE 81 84. 817, Iuli 16. Copia cărtel trimisă de Starostia Putnei vornicului de Vrancea ca să scoată oile poenarilor din muntele Muşa. Starostiia Putnei *• Cătră dumnealui vornic de Vrance Fiindcă la înfăţişare ce au avut înnainte stărostii lăcuitorii vrânceni pentru înpărţire şi alcătuire munţilor, ce după analog cheltuelilor s'au dat fieşte căruia sat, cari şi aice cercetându-să în fiinţa a tuturor locuitorilor, acele împărţiri şi alcătuiri s'au cunoscut că sânt urmate pe toată dreptate,)după starea fiişte căruia sat, cari s'au adiverit şi cu ale noastre iscălituri. 1 Drept aceia să scrii dumitali, ca oile poinarilor acelor ce s'au arătat cu nemulţămire, ce după poronca stărostii s'au suit în muntele Muşa pâr când va lua sfârşit cercetare aceia, să pui să le scoboare din acel munte şi să le sue în muntele lor care li s'au venit la înpărţire, ci s’au făcut acolo. Smintială să nu iacă. 817, Iuli 16. Costachi Carage comis Colecţia d-lui Toader Şerbanescu — Năruja. 2 85. 1818, Fevruar 24. ^Chitanţă de contribuţie la cheltuielile scoaterei Vrăncei din boeresc. 3 Lei Par 64 Am dat eu Mihaiu Purcel pentru chel- tuiala moşii în hotar Vale Sării şi s'au istovit den toate. Ştefan Sandu, strângător de bani 4 Colecţia d-lui Ion Roşea din Valea Sărei. 1 V. mai sus no. 83 şi Constantinescu, Stahi op. cit., no. 72, p. 122. 2 Publicat şi în Documenta vrăncene, I, no. 71, p. 121. 3 V. voi. I, n-le 218, 221, 222, pp. 177 şi 180. 4 Au fost strângători de bani şi măsurători. Un strângător a fost ^lon Cârlioru (voi. I, no. 221), iar măsurători cei patru inşi arătaţi prin •actul din 1826, Aprilie 20 publicat mai jos. (cf. voi. J, no. 221). 6 82 DOCUMENTE PUTNENE S6. 1818, Fevmar 26. — Regest. — Scrisoare dela lăcuitorii de Păuleşti cătră satul Spineşti cuprinzătoare că fiind rânduială să să măsoare toate hotarăle Vrăncii, 1 aceste hotare fiind jnştigate 2 s'au învoit între dânşii şi fiindu hotar Spineştilor mai mare, le-au mai dat Spineştii 400 lei şi să fie slobozi Spineştii la lemni de foc, la bârne, la pari şi la ori ce fel de lemni de trebuinţă, iar la gropile de fânaţ şi la apărături să nu fie slobozi. 3 Arh. St. Ia$i. Tr. 205, op. 229, dos. 150, fila 4. 87. 1818, Martie 23. Copie învoielii tuturor satelor vrâncene pentru împărţirea munţilor şi pentru împăcarea cu satul Poiana, care era nemulţumit, cu împărţirea anterioară din 1817, Iunie 15. i Toţi lăcuitorii din satili ocolului Vrăncii, încredinţăm prin această scrisoare unii la mâna altora, spre legătura învoelii şi desfacerea tuturor pricinilor ce au urmat pâră astăzi între noi. Adică unili din sati nemulţumindu-să întru aşăzarea înpărţirii hotarălor şi banii cheltuelilor ci s'au făcut întru scoatirea moşiilor şi s’au analoghisâtu pe fiişticare hotaru în mulţi rînduri urmându feluri de pricini, iar mai vârtosu în anul acesta asupra munţiloru i hotarăle săliştilor, s’au întâmplat şi bătălii, precumu la sat Năruja i Nistoreşti cu Poiana, din cari pricină pornindu şi jalbă, au 1 Satul Poiana, nemulţumit cu hotărîrea starostiei, care confirma învoiala de împărţire a munţilor din 1817, luni 15 (v. mai sus no. 83) se adresează din nou domnului, la IS17 Decembrie 13. Se porunceşte staroştilor „ca să rânduiască a să faci pişti tot măsura şi dispărţirea atât a hotarălor dc silişte cât şi a munţilor din Vrancea, cu alăturată carte de blăstăm dala Preosfinţitul mitropolit spre descoperirea adevărului, precum au urmat din vechiu stăpânire şi numiţii boeri au rânduit pe vornicul de Vrancea şi pe vameşul Gavril Avram cu hotărîre ca ori să să pui la cale cu învoire între satile cu pricină, sau să să facă măsura poruncită piste toată Vranceaa. Rezultatul acestei delegaţii este noua învoială din ISIS, Martie 23, învoială care a rămas nestrămutată. - sic! 3 La 181S, Mart. 23 Spineştilor, dându-li-se frunză Dealul Secă-turei, s’au învoit din timp cu Păuleşti! ca să poată avea dreptul dc a lua lemne de foc din Strungi. 4 Publicat de Stahl şî Constantinescu, op. cit, no. 73 p. 125. DOCUMENTE PUTNENE 83 adusu sat Poiana cârti gospod din 1817, Iuli 13, poroncitoari cătră dumnealui sărdaru Iancu Stavăr şi dumnealui sărdar Vasîle Andrieş, ca să iacă măsura hotareloru Poianii şi a Nărujăi, dis-părţindu-le şi învoindu-le la pagubili loru, care urmare a numiţilor boiari hotărnici, di s'au şi apucat a se puni în lucrare cu măsura, dară au rămas anerisită, căci din înpotrivă sculindu-să satu Năruja şi Nistoreşti, tot la acestaş anu 1817, Dechemvrie 13, au adusu altă carte gospod cătră dumnealor boearii starosti ţinutului Putnii, poruncitori ca să să rânduiască a se face piste tot măsura şi dispărţîrea, atît a hotarălor di sălişti, cât şi a munţi-loru din Vrance, cu alăturată cârti de blăstămu di la preosfinţî-tul mitropolitu spre discoperire adivărului, precumu au urmatu din vechiu stăpânire şi dumnealor boearii starosti au rânduit pe \ dumnealui vornicu de Vrance şi pi dumnealui vameşu Gavrilă j Avram, cu hotărîre că ori să să pui la caii învoire între satile cu pricina, sau să să facă măsura poroncită pişti toată Vrancea după care au vrut ca să să pui la cale urmare măsurilor. Am .giudecatu struncinarea pagubiloru aceloru ci pără acumu amu pătimit, cât şi celi ci di acumu înnainti trebui niapărat a li faci, cu perdire di vreme şi cu mari cheltueali de bani, ne-amu adunatu toati satili la un locu şi înnaintea vornicii amu hotărîtu cu priimire de opştîi a tuturoru, ca mai bini să ne învoimu şi să dizbârnăm toati goaneli dintre noi, precumu ne-amu şi învoitu asupra moşîiloru, ca să rămâi fişticare hotar în stăpânirea veche, ci au urmat pără acumu, iară întru stăpânirea munţiloru, după cuprindirea osăbitelor ţădule 1, ci avem la mână fieşti care trupu di moşîi întrebuinţându-le şi la păduri, precum şi din vechiu au trăitu părinţii noştrii fără oprire la locurile ci voru fi codri, însă numai satili ci vor fi lipsîti de lemnu trebuitoriu, fără a face stricăciuni sau a dărîma cu capri sau cu oi. Iară cele ce vor fi avându păduri pe moşiile lor, se voru întrebuinţa dintru ale sali. Asă-mini şi pi satul Poiana întru pagubili ci au pătimit în vara anului trecut, cunoscându că ar fi încărcat la analoghiea cheltuelilor scoaterilor moşîiloru pi hotaru său, asupra căruia pricină au fostu 1 V. izvodul de aşezare a munţilor din 1818, Martie 23 publîcat mai întâi în N. Iorga, Brodnicii şi românii, p. 13, no. XIII şi apoi de •Stahl şi Constantinescu, op. cit, no. 73, p. 127. In colecţia mea se află ’copia publicată de d-1 N. Iorga. 84 DOCUMENTE PUTNENE şipornitu jalbili cuprinse mai sus, l-amu înpăcat cu toată mulţămire lui şi a noastră ca să-i dămu una mii lei, analoghisându-să pi toati celilalti hotară, afară numai di hotarul poeanariloru. Şi cu acestu chipu sfârşindu-să toati pricinili dintri noi, n'au rămas cuvântu di acumu înnainti nici la unili din moşîi ca să mai facă vre odată ceriri di măsură asupra hotarăloru cu cuvânt că ar fi încărcat la suma baniloru cheltueliloru piste putinţa hotarului său. Iară cari dintre noi vor vroi a-şi faci docomenturi spre înputernicire şi cunoştinţa stăpâniri vechi, volnicu esti a-şi faci cu a sa cheltuială şi pi această învoială care dintre noi să va întinde mai multu ca să să oboari din temeiul său, datoriu să fii a plăti toată cheltuiala ce s’ar aţâţa asupra noastră din pricina răzvărtirii sali, căci toată Vrance nu iasti distoinică a mai faci di acumu cheltuiali întru pof-tile aceloru ci voru a umbla tot prin giudecăţi, însărcinată fiindu şi pără acumu cu greii datorii. Şi dară pentru ca să să păzască această nistrămutat i vecinică între noi alcătuiri di învoială, după ci preoţi, şi din fişticare satu şi hotar di moşîi, vechili ci au fostu au iscălit, şi ne-amu pusu degitili, apoi s'au încredinţatu şi di cătră; dumnealor orânduiţi întru cercetare şi înpăcători spre liniştire^ noastră pentru mai bună întăriri. 1818, Mart 23. Eu Toadiru Ţârde, adiverezu, ot Spineşti Eu Vasîle nimesnicu ot Spineşti, adiverezu Eu Luca Murgu ot tam, adiverezu Eu Toadiru Săcăluşu ot Păuleşti, adiverezu Eu Ion Săcăluşu nimesnicu, adiverezu Eu Toadiru Enachii otam, adiverezu. Eu Necula Dănai ot Coza, adiverezu Eu Ioan Dobri ot tam, adiverezu* Eu Iftemii nimesnicu, adiverezu, ot tam Eu Ion Necoară ot Tulnici, adiverezu Eu Andriaş Corcozu, ot tam, adiverezu Eu Costandin Taftă ot Negrileşti, adiverezu [Eu Ioan Dascal ot tam, adiverezu] 1 Eu Ion Mirce ot Bărsăşti, adiverezu Eu Gheorghită Găteiu ot tam, adiverezu 1 Lipseşte în copia publicată de miHe. DOCUMENTE PUTNENE 85 Eu Ilie Cojocaru ot tam, adiverezu Eu Macoveiu Tuvene ot Poeana, adiverezu Eu loan Caba ot tam, adiverezu Eu Neculaiu Purcel ot Vale Sării, adiverezu Eu Gheorghi Ianoiu ot tam, adiverezu Eu Ştefan Sandul ot tam, adiverezu Eu Toma Pătule ot Colacul, adiverezu Eu Iacov Pătule ot tam, adiverezu Eu Ilie Dascălu ot tam, adiverezu 1 Eu Preutu Nicolaiu ot Ruget Eu Lupul Lădaru nimesnicu ot Vidra, adiverezu Eu Vasîle Istratii ot, adiverezu Eu Ion Zahariea, nimesnicul ot Voloşcani, adiverezu Eu Ştefan Pâslaru ot, adiverezu Eu Dumitraşcu Boştogu ot tam, adiverezu Eu Postolachi Bahnă otu Găurili, adiverezu Eu Ilie Straua ot adiverezu Eu Ştefan Mărtoiu ot Nerejul, adeverezu Eu Stoica Spulbăru ot, adiverezu Eu Vasîle Şchiopu ot sat Năr[u]ja, adiverezu Ion preutul ot Poeana adiverezu Sandu preot Voloşcani 2 Intru înfăţăşare noastră făcându-să învoiala aceasta cu pri--mire tuturoru lăcuitorilor vrânceni, şi fiindu noi rânduiţi din partea cinstitei stărostii, am încredinţatu, 1818, Mart 23. Iscăliţi: Dumitrachi Papandopul, vornic de Vrance. Gavrilă Avram. 3 Colecţia d-lui Petre Vlad din Spulber.4 1 V. mai jos nle. 88 şi 95. 2 Nu figurează în transcrierea Stahl şl Constantinescu. 3 Gavril Avram, căpitan de margine în 1819, serdar în 1830, este fiul căpitanului Manolache Avram şi nepotul fostului vornic de Vrancea Ion Avram. 4 V. regest al doc. Arh. St. Iaşi, Tr. 205, op. 229, dos. .150, f. 4. verso. Se spune acolo că Gavrilă Avram era vameş. DOCUMENTE PUTNENE SS. ISIS, Iulie 14. Izvod de rămăşiţa banilor chcltuelilor modici ce mai sunt de luat din Vrancea. Izvod do rămăşiţa hanilor cheîtuclii 'moşii, cc mai c^ti in Vrancea, ?căzundu-îi-sc toati simbriile şi alte daturi ce au avut îieşte care. ISIS, Iulie 14. Lei parjalc] 67 1 de Vrancea şl de protopopul Nlcolae în pricina secăturilor ce aveau răzeşi din Poiana în Valea Sărei. Cătră cinstita judecătorii ţinut Putnii Privighitorul de Vrancea şi Sfinţîea sa Sachelariu. Raport Din poronca cinstitei judecătorii, după jalba cu rezăluţăia de -supt no. 1081 din 1836, Mart 19, ci fac tânguiri răzăşii din satul _ Poiana, ocolu Vrăncii, asupra răzăşilor văli-săreni, cu arătare că le-ar fi înpresurând văle-sărenii o parte de pământ din a lor hotar, carile noi, rânduiţii cercetători, mergând în fiinţa îmbilor părţi la stare locului înprîcinatu, amu strânsu pi toţi bă- - 1 V. voi, I, no. 178, p. 123. Toader Căcănează stăpânea o moşie la Nerej „în Pod din Pârîu cel adânc în gios" pentru care se judecă cu Toader Danţiş încă din 1784. V. N. Iorga, Brodnicii şi românii, nle VI şi VII, pp. 10 şi 11. Procesul se redeschide la 1832 în fata judecătoriei ţinutului Putna. 2 Stoica Mărtoiu era în 1814 nemesnic în Nereju. V, voi. I, no.„ 219, p. 178. DOCUMENTE PUTNENE 135 trânii r.:7. s;i mcgiccşiţi clin inprcjur şi, mai întâiu, întrebând pi r/iz.i'ii pnenari să scoată Iiârlii atingătoare dc acc pricina, cum le-au fost stăpânire din vechimi şi ci dederă samă că nici hârtii cuprinzătoare dc accl pământ nu au, dc căt au făcut arătare din j;ur.i, zicând că ci din apa Putnii şi pâră in vărful Chiliilor, in pârâu, au vro cinci curături dc sămănătură, insă când au prinsu văle-sărenii ţarnă, au sămănat şi ei aceli curături. Şi ccrcetân-dti-să şi pentru ci li samănă accli curături, fiind pi hotarul văle-sărcnilor şi s'au dovidit intr’acestaş chip: că acei carilc au in stăpânire lor ş'au dat spiţă di niam, că le au zăstre dila bătrânii vălc-sărcni, iar nu cu numi de hotar şi s'au găsit neadivărată jăluirc lor şi mai vărlos răspunsu au dat samă satile megieişile cu hotar vălc-sărenilor, că bătrânii lor au apucat pi văli-săreni cu vcclii stăpânire, cum mergi părâul Caceului şi dă în apa Putnii alăture cu Topeştii şi ia tot apa Putnii în gios părâul, di să înpreună cu Zăbala în hotarul satului Năruja, carili s'au şi văzut mărturii a-divărată dila satul Bârsăştii şi dila sat Năruja, carili sati sint megieşiţi şi alăturati cu acel pământ ci-1 pritindirisăsc poenarii al lor cu numi de hotar şi mai ales că văle-sărenii au mai scos şi o hotarnică vechi din 7210, Ghenar 27, cuprinzătoari de săm-nile hotarului lor, cari mărturii hotarnică din poronca domniască mergi şi li hotăreşti moşiea prin sămni arătati dumnelui boeriul Ghiorghiţă Pisoschi înpreună şi cu mulţi preoţi şi bătrâni din Vrancea, mai ales şi bătrâni din satul Poiana arătaţi anumi şi mai scot văle-sărenii şi altă mărturii a câţiva bătrâni, iarăşi asămine cu semne din 1793, Maiu 15, careli mărturii iarăş mergi tot apa Putnii, pâră undi să înpreună Putna cu Zăbala, la o pealră ci să cheamă Vaca, undi să hotărăsc cu hotar satului Năruja. Carili au mai cşit şi alţi doi preoţi bătrâni anumi preot Theodor Tătaru şi preot Ion sin dieaconu Alecsa, ci au fost trăitor în satul Poiana ~şi arată prin viu graiu lor, că poenarii n'au mai trecut cu stăpânire piste apa Putnii cu numi di hotar sau marca (sic) cu vitile lor la păşune şi nici au avut vre-o stăpânire pi luncile Putnii măcar aş face vreun visteriu: moară sau drâstă decât un Ion Tătar iu au fost făcut o drâstă, fiind om di satu Poiana şi vale-sărenii i-au fost luând dijmă, carili nici Tătarul n'au tăgăduit şi luând o fată bătrânului Gogonea din Vale Sării şi au rămas in pacc a nu-l mai dijmui. Şi după discoperire adivărului, ci s'au L l 136 DOCUMENTĂ PUTNENE făcut la stare locului, s'au găsît poenarii răi acolisitori şi mai ales~ şi pentru aceli 5 curături, cari să numesc în ţarnă, sânt numai•.< a celor carile să trag gineri, având şi ţîduli de plata cheltuelii la scoatire moşiilor Vrăncii, dila văle-săreni. Apoi li s'au zis-, poenarilor dacă au fost hotar a lor supt ci cuvânt au plătit la hotar văle-săreailor şi ni mai rămâindu-le nici un cuvânt, vsă ra-porteazi cinstitei giudecătorii cursul pricinii şi li s’au pus şi zi de soroc ca la 25 Maiu să să afli amândoi părţile a să înfăţoşa în ■. judecătorii. Grigorii Alecsandru Preot Nicolai sachelaru blagocin* 1836, Mart 29 Arh. St. laşi. Tr. 272, op. 297, dos. 24, fila 1. 137. 1836, Aprilie 12. Cercetarea făcută de privighetorul de Vrancea Grlgore Alexandru şi de i economul Şerban Bălan în pricina ce exista pentru munţi între satele Coza şi Tulnici. Cătră cinstita giudecătorie a ţinutului Putnii privighitor de Vrancea şi Sfinţiea Sa iconomu Şerban Bălan, raport1 După jaloba ce au dat răzăşii din sat Coza asupra răzăşilor din sat Tulnicii, fiindcă în urma aşezării munţilor din Vrancea, ce s'au fostu făcut mai înnainte, ei au avut muntile Chetricelile şi Bodescul pe giumătate în loc de frunză şi l-au avut în stăpâ- -nire Cozănii trii ani şi noi rânduiţi întru cercetare, mergând însuş la starea locului, am intrat în cercetare scrisorilor ce au avut amândoă părţile şi au scos Cozeni ţidula vornicului de Vrancea din acee vreme, care s'au făcut la aşăzare munţilor de cătră toţi răzăşii din Vrancea din 1817, Iuli 62: le hotărăşte muntele Che-tricelele, de preţ 72 lei, şi Bodescul pe giumătate în loc de frunză şi altă scrisoare a starostiei, tot din acelaş an Iuli 163, tot asemeni cuprinzătoare după a vornicii ţidulă ; apoi, tocmai la an 829,.. 1 Cercetare făcută ca urmare jalobeî din 1834, Fevruarie 28 a locuitorilor din Coza. (V« maî sus no. 131). Se pune pe ea următoarea rezoluţie: wSă să înfiinţeze delă şi să sa aducă pe masa presusfii. A~ -sanache Dan, spatar*. 2. V. mai sus no 81 în notă. 3. V. mai sus no. 83. DOCUMENTE PUTNENE 137 'jsculându-să Colac şi Tichirişul asupra tuturor răzeşilor Vrăncii, pentrucă sat Nerej le luasăpe muntele Fur[ul] şi ei rămăsese fără munte şi iar strângându-să toate satele din Vrancea la vornicie, ca să pue pe Colăcani şi Rugeţeni la cale şi cu opştiasca lor clătinare au făcut alegere şi înpărţire 1 şi au găsit cu câle aşa : de la sat Spineşti s’au luoat Fruntea cea mare a Munţişoarilor şi s’au dat în lipsa muntelui Fur şi dela Nerejeni s’au luoat picior -Mişinii şi s’au dat asemeni pentru muntele Fur şi s’au mai luoat dela sat Tulnicii Bodescul pe giumătate, carele s’au înplinit lipsa . Furului, ce l-au avut Colocanii munte cu aceste trii picioare de ■ munte, rămăind sat Nerej stăpânitor pe muntile Furu. Şi picioarile munţilor, ci s’au arătat mai sus, au rămas a satului Colac şi Ru-get, în stăpânire lor, rămâind a zice că Bodescul pe giumătate au fostu a Cozănilor frunză şi pe giumătate au fostu a Tulriicilor şi la aruncătoarea munţilor din urmă, carăle s'au zis mai sus, au rămas tot picior munteli Bodescul luoat şi dela Cozeni şi dela Tulniceni şi aşa li s’au hotărît de către toate satile Vrăncii şi prin carte vornecului de Vrance Mosjanu şi cu toată prii-mirea de opştie a tuturor vrâncenilor, fiind iscălit în aceie carte -de hotărîre şi dumnealui spatarul Asanache Dan de martur şi a- x. Acestă nouă împărţire a munţilor s’a publicat în C. D. Con-stantinescu-Mirceşti şi H. H. Stahl,. Documente vrâncene, I, no. 105 p. 164, s’ar părea după însăşi originalul actului. N’am putut verifica acea--sta întrucât în volum nu se Indică locul unde se poate găsi documentul transcris. In colectiunea d-lui Teodor Şerbănescu, din care s’au transcris cel mai multe din documentele din volumul citat, nu se află. Nouă ni se pare însă foarte suspect acest document. Mai întâi pentru că am ;găsit în Arhiva Statuiui din Iaşi două copii ale aceluiaş document: una originală cu data de 836, Noemvrie 29 şi alta copie latină (un document din colecţia d-lui Grigore Motoc, transcris în Arhive) după o copie adi-verită de privighetorul de Vrancea în 1841, Mai 23: ambele aceste copii arată că data învoieiei este aceia de 1829, Iulie 7, iar nu cea de 1831 Iulie 2 a documentului publicat în lucrarea citată. In favoarea datei de 1829 pledează şi pasagiul de mai sus pe care îl adnotăm, cum şl arătarea expresă a documentului din 1840, Iunie 25, publicat mai jos. De •asemenea, in 1831, socot, încetase de a mal exista vornicul de Vrancea, care era înlocuit de privighetor. In transcrierea Constantinescu şi Stahl nu ni se arată, pentru determinarea datei, numele vornicului. Copiile c’e -am găsit ne dau. prima, numele lui Mosjanu (?). căruia probabil îi corespunde *Munsiu Janm din Stahl, Constantinescu, op. cit, no. 104 p. 164, ’îar a doua, cea latină, semnătura „vornicu Isacu“. 138 DOCUMENTE PUTNENE tuncea fiind şi sat Coza, înpreună cu ceilalţi vrânceni la aşezarea, munţilor, întru mulţămire şi de atunce şi pâră acum au făcut tăcere şi az[i], tocmai acum, făcând pretenţie cu jalobă asupra satului Tulnicii a ceri din muntili Macradiiul carele este dat satului Tulnicii în aşezarea munţilor, în analog banilor cheltuelilor Vrăncii. Apoi li s'au zis Cozănilor şi aceasta: că la cerire lor a mai pre--tinderisi ca să mai e din muntili Macradiiului nu s'au pututu în-pleni cerire lor, a mai lua dela Tulnici nici un parmac dela Tulnici să să dei Cozănilor, că muntele Macradeiului de pe cumpănirea şi preţăluirea lui, nu le mai trece măcar un ban a mai întoarce altor sate. Pentru aceia dar, să acolisăscu degeaba Cozănii de sat Tulnicii. Li să dă raportul acesta de îndreptare la mâna Tulnicenilor, a să înfăţoşa la cinstita giudecătorie, ca la 25 a curgătoarei luni Maiu să să află amândoă părţile faţă şi jaloba lor înpreună cu raportul. Grigori Alecsandru Şerban iconom 836, Apr. 12 zile Arh. St. laşi. Tr. 551, op. 596, dos. 76. 138. 1836, April 28 Mărturia câtorva sate vrâncene în pricina dintre satele Coza şi Tulnici pentru muntele Mesteacănului. După cerire ce ne-au făcut satul Coza, pentru ştiinţa muntelui Meste[că]nului, ce-1 are înpresurat de către satul Tul[ne]cii, . noi satili mai jos iscăliţi, dămu această mărturii precumu că să fie ştiut că Mestecănu l-au Cozenilor la înpărţire munţilor, când atunce şi de noi vrânceni[i] s’au hotărîtu ca să fie acelu picior munte, ce să numeşte Mestecănu, după cuprindere şi bani chel-tuelelilor (sic), care noi mărturisimu, dreptu a Cozănilor; cu re ere-denţă să aguleşte (sic) Tulnecii. Şi spre încredinţare urmează a noastră iscălitură şi punere şi degetelor mai jos ca să să crează^ 1836, April 28 Satul Hăulişca eu poleţaru loan Săcăluş amu iscălit eu uncheşu Bratosenu asemene şam scris eu preot loan Popa ot satul Hăulişca» P. S. 1834 DOCUMENTE PUTNENE _ . 139 Şi dc către noi sătenii satului Păuleşti şi paşnici cu poli-ţcar, după dreptul lor, am iscălit că a lor au fost dila aruncă-locirca Vrâncii, după cum arată şi analogu Vrăncii. 1 eu Ivan Baraghin poliţiar adiverez j | eu vornicu Bogdan adiverez i P. S. | eu Vasili Ianachie adiverez 1834 | eu Dumitraşcu Rovniţa adiverez i i Preot Ion Cornilea am iscălit 1836, Apr. 29 Aşa şi noi satul Spineşti ştim că din aruncătoarea munţilor, ştim şi mărturisim cum că acel picior de munte a Mesteacănului ea dat Cozănilor, după analog. Şi pentru credinţă am iscălit. 1836, Apr. 30 eu loan Diaconul dinpreună cu paşnicii (---------------------- ........... P. S. eu Vasile........... Vasile Diacon am scris prin pecete Anghel preot ------------ După driaptă ştiinţa ci avem noi bătrânii satului Bârsăşti şi după iscăliturile ci s’au dat di prin numitile sate încredinţăm şi noi cu a noastră iscălitură şi punerea pecetii pentru muntele Mestecănu că rău şi fără cale să acolisăscu numiţii Tulnici d1 ace parte di munte, care neţiindu-să în samă iscăliturile ce s’au dat, vom veni şi fată înnaintea judecăţii. 836, lunii 14 eu Gheorghiti Mateiu om bătrân ca din nouzăci de ani ştiu, încredinţez eu Ilii Cojocar paşnic încredinţăz eu Ştefan Cojocaru poliţaru încredinţez eu vornicu Anghel Mateiu dinpreună încredinţez şi faţă vom veni, după cum arată în analog 1 V. prima analogie mai sus no. SI in notă, la p. 79 şi a doua in lucrările citate in nota 1 a documentului din ISIS, Martie 23, mai sus no. 87, p. 83. P. S. 1834 140 DOCUMENTE PUTNENE eu Sămion Tuvenc pasnecul ot Poiana ; eu Toadcru....................... eu lonu Caba poliţaru şi eu vornicul Gligorie Tatul (?) dcnprcună cu toţi lăcuitorii încredinţăm că din aruncătoarea munţilor s'au' ales muntele Mestacănului Cozănilor. t ’ lonu preot 1534 Arh. St laşi, Tr. 551 op. 596, dos. 76. 139. 1836, Apr. 30 învoială pentru hotar între satele Poiana şl Valea Săreî. 1 Din poronca cinstitei giudecătorii cu jaloba ci au dat jălui-torii Poinarii de supt no, 1081, cari jalubă a lor din 836, Mart 19 cu arătare că Vali Sărenii i-ar li scoţând din hotarul lor, cara hotar îl numesc pariul Chiliilor că ar fi a Poinarilor, dcci noi rânduiţi, mergând însăşi la faţa locului, am strâns pe toţi înpre-giuraşii şi răzeşii satelor din inprejur şi am cerut dovezi de starea hotarilor, precum li s'au for.t stăpânirea din vechiu şi au răs-punsu poenarii că ei nu au nici o hârtie atingătoare de felul hotarului. Şi s'au întrebat şi pe vali-săreni pentru hârtii şi au înfăţoşat o mărturii hotarnică din let 7210, Ghenari 27 cuprinzătoare di sămnili hotarului lor, cari mărturii este făcută din poronca domnească de dumnealui boerul Gheorghiţă Pisoschi înpreună cu preoţi şi oamini bătrâni din Vrancea, de prin satele megieşite şi mai ales şi bătrânii din satul Poiana şi au mai scos văle-sărenii şi altă mărturii din anul 1793, Maiu 10, arătătoare precum şi hotarnica vechi. Şi văzând poinarii aceşti hârtii nu li-au mai rămas nici un cuvânt de înpotrivire dila stăpânirea vechi, ci au avut poenarii săcături şi curături în hotarul vale-sărenilor, care li-au şi stăpânit, adică din apa Putnii spre Chilii, care li-au şi plătit la cheltuielile Vrăncei, a scoaterii din boerescu ; sânt în Poduri şi din sus în Lunca Strâmbă, osăbit de casăle Tătarului şi un vad de moară şi de drâstă rămână vali-sărenilor precum, şi sălişte cu pomi al de Tătar, dându-i-o zăstre bătrânul Go- 1 In pricina Ia care se referă doc. no. 135 de mai sus. DOCUMENTE PUTNENE 141 goncea precum şi 4 pogoani de curătură tot a poinarilor în ţa-rina din Chilii, cari curaturi sânt alesă şi arătate prin ţidule de plata cheltuelilor şi pentru..................(?)» pe care au îostu dat poinarii 80 lei în cheltuelile scoaterii din boerescu au dat tot poinarilor, iar nu precum ei ceri hotar: din apa Putnii până în pârîul Chiliilor. Apoi stând la învoială şi o parte şi alta s’au mul-ţămit amândoă părţile cu stăpânirea curaturilor ci li-au plătit în cheltuiala lor, iar pentru vitele cele mari: vaci şi cai, să aibă poinarii voi a le păşuna pe hotar vale-sărenilor când va fi sterp, iar nu ţarină. Şi văzând noi bună învoire amândoror părţilor, precum s’au priimitu, ni-am iscălit şi noi întru această carte de învoială, precum şi alţi ci au fostu faţă, făcând şi altă asămine eu Dumitru Tuvene Arh. St. laşi. Tr. 272, op. 297, dos. 24, fila 4 140. 1836, Iulie 2. învoială între răzeşii din satul Păuleşti şi aceia din satul Spineşti pentru folosinţa pădurei. 1 învoială. Noi iscăliţii mai gios prin punerea degitelor, neştiind cârti, lăcuitorii şi răzăşii din sat Păuleştii, încredinţăm prin aceasta a noastră învoială ce dăm la mâna lăcuitorilor din satul Spineştii, spre a fi ştiut că urmând in di ei pricină de giudecată cu noi, pentru nişte păduri şi văzând greutatea giudecăţii de astăzi, de a noastră bună voi, ne siliţi de nime şi neasupriţi, ne-am învoit şi le-am dat de o parti o bucată pădure dispre apa Cozii, cu sămnu din Pârâul Scării, undi treci drumul peste ruptura pârâului, drept în deal în săcătura lui Ivan Baraghin din dial şi în plop şi mergu dreptu în pârâul cel din dos săcătujrii lui Câţul, cari pârâu mergi şi dă în valea Cozii, de ari săritoare pârâu, ca să-şi aducă lemni pentru casa lor, dar numai din bucata ci li-am hotărît, însă ori ci fel de lemne le va trebui, iar cari nu să va ţine de învoiala hârtie 1836, April 30 eu Simion Tuvene eu Andrei Jipa eu Macovei Tuvene eu Anghel Huşcă 1 V. mai sus n-le. 125, 127, 128, 132, 133, 134. Şi această pricină vrânceană, care părea a lua proporţii, se termînă printr’o învoială. 142 DOCUMENTE PUTNENE aceasta şi va treci piste semnili ci s'au pus, unul ca acela să fii zălogit. Şi la aceasta având şi noi trebuinţă a tăia lemne să nu fim opriţi de către ei, însă cu adăugiri, că când vor aduci lemne din Pârâul Scării să nu fii volnici a dizjuga pâr vor eşi pe poartă afară, spre a nu să urma stricăciunea gropilor di fânaţi ci sânt; aceasta dar va fi numai pâră să vor cosi fânaţile. Şi spre a să păzi alcătuirea aceasta întocmai, precum mai sus să arată, am făcut două asemine învoeli, unii la mâna altora, întărindu-le cu a nostre iscălituri prin punere degitilor, rugându şi pi cinstita giudecătorie ţinut Putnii de le-au încredinţat pe formă, 836, lulii 2 eu Ivan Baraghinu adiverezu eu Toader Groceanu. asămine eu Niţi Săcăluş asămine eu Toma Cherciu asămine eu Grigori Cherciu asămine eu Mateiu Floria asămine eu loan Boştiog asămine eu Gavril Grocian asămine eu Neculai Dobria asemine vechil din partea celorlalţi şi eu loan Săcăluş asemine vechil din parti lăcuitorilor adiverezu* Supt no. 234, lulii 3 s’au încredinţat. 836 lulii Arh. St. laşi. Tr. 205, op. 229 dos. 150. fila 50. 141. 1836. Avgust 5. Rezoluţie a judecătoriei ţinutului Putnei în pricina dintre răzeşii de Paltin şi Gheorghe sîn preotul loan Gegea. Gheorgii sîn preot loan Gegea prin jalba sa din 29 Ghenar 835, au pornit pâră asupra răzeşilor din Dealu Paltinului, ocol Vrăncii, pentru o parte de loc dintr ace moşîi numită Arşiţa Jăchienilor cu Tojanul, supt cuvânt că lui îi esti rămasă dela strămoşul său Ursul Gegea şi făcându-să chemări pârîţilor răzeşi la 5 Fevruar 835, no. 565 i la 4 Ghenar 836, no. 20, după cari ei nefiind următori, precum nici după publicarisirea chemărilor în vremea clasului, dela 16 până la 31 Dechemvrie 835 şi în al doile clasificarisiri dela 1 până la 15 Iunie 836, li s'au adaus şi al treilea chemări la 8 a trecutului lulii supt no, 4729, după cari s’au priimit răspunsul lor numai, că stăpânesc trei sati, adică Pal- Văzând bună învoiala iscăliţilor în aceasta şi rugat fiind o am scris. Simion Bontaş DOCUMENTE PUTNENE 143 finul, Spulberu şi Prahuda, iar nu că vor fi următori a veni spre înfăţoşare, precum nici n’au venit. Şi jăluitor[ul] stăruind a i să da curs proţesului pi temeiul § 305 din enstrucţii s au luat pricina în cercetare numai pe dovezile ci au înfăţoşat el şi din zapisul 7245, Decemvre 20 1 şi zapis 7259, Maiu 10, 2 în opis jă-luitorului no. 1 şi 2, s'au văzut că strămoşul jăluitorului Ursul Gegea au cumpărat dela Şolomon Jăchian şi loan Vortoiu (?) Arşiţa ci să chiamă a Jăchienilor din pârîu Tojanului i Arşiţa Lungă, din vârful Tojanului până în apa Tojanului şi la vale până în Zăbala, pentru care cumpărături la anul 1767, Dechemvrie 16, 3 în opis no. 3, s'au giudecat Mihaiu sîn Ursu Gegea cu un Mafteiu Jăchian, ci cerea să răscumpere şi s’au dat rămas, precum să cuprindi în aceiaşi carte de giudecată iscălită de paharnicul Grigoraş Leon, mai urmând pricini între preot Gegea, ficior lui Mihaiu Gegea, tatăl jeluitoriului cu unii din răzeşi anume Mihul Dalica i ginerile său Crâstea şi alţi cari prin scrisoarea lor din 1785, Avgust 3, 4 în opis no. 4, arată că au mâncat Arşiţa Jă-chianului cu vitili lor, fiind loc de coasă şi să îndatoresc ca pâră în 5 ani să dei ei preotului câţi 5 pol lei pe an, iar de acole înnainte să-i dei iarbă pentru iarbă sau să îngrădească locul ca să fii iarăş de coasă, precum au fost şi mai înnainte. Din toate acestea jeluitoriul faci cerire că esti moşteniri a lui, cursă din niam în niam şi carili să cuprindi în sămnile lui: din pârîul Tojanului în sus până în arşiţa di lângă Tojanul şi în jos până în pârîul Tojanului pişti tot, după cuprinderea cărţii de giudecată arătată în opis no. 3, să hotărăşti de giudecătorii ca locul în sămnile de mai sus să să dei în stăpânirea lui Gheorghii sîn preot Gegea, fiind de competenţa giudecătorii. Pe această coprindere să va face jurnal. 5 Asanache Dan paharnic Iordache Milu paharnic. Arh. St. laşi. Tr. 380, op 411, dos. 46, fiia 5. 1 V. voi. I, no. 115, p. 76. 2 V. voi. 1, no. 125, p. 82. 3 V. voi. /, no. 142, p. 98. 4 V. voi. 1, no. 173, p. 119. 5 Urmează jurnalul din 1836, Avgust 5 sub care semnează Gegea dând mulţumire, deşi apoi protestează. Semnează, de asemenea, dând nemulţumire Stoica Mărtoiu, Ştefan Rădută, Marin Danţâş şi Ion Chiriac, patru răzeşi din Paltin. 144 DOCUMENTE PUTNENE 142. 1836, Septemvrie 7 învoiala răzeşilor curgători din bătrânii Bodln şl Caba cu Vasile Sticlaru din Târgul Nlcoreştl pentru împărţirea părţel lor de moşie. Noi cei mai jos iscăliţi încredinţăm cu această adivărată scresore noastră la mâna fratelui nostru Vasile Steclariu 1 ot târgu Necoreştii, ştiut să fii că ne-am învoit ori undi să vor [găsi] părţi di moşii din bătrânul Bodin şi Caba, avem să o înpărţim frăţăşti, cât unul şi altul şi din Ţăranu în [Gă]uri şi din bătrânul Cumanu şi di la Mărăşti sau la Ireşti şi ori pe unde să va afla toati să rămână frăţăşti dintr'aceşti bătrâni, să o înpărţim; dar pi undi să vor ivi vânzări di fraţii noştri să să de cu stăpânire în vânzări şi pentru credinţa adiverim pren condeiu scriitorului, eu Neculaiu Găuri adevirezu eu Necului sin Iftemie Găuri adeverezu eu Gafiţi Găuroai, adeverezu eu vornic Pavăl Voineagu adeverezu eu Coman Voineagu adeverezu eu Vasile Bocănă poliţar adeverezu eu Ion Pomană adeverezu eu Gheorghe Panăite adeverezu eu Sandu, nepot lui Istrati Popa adeverezu eu ............... lui Istrati Popa adeverezu eu preot Vasile Chelu adeverezu eu Vasile Furtună adeverezu eu Marin Bocănă adeverezu Privighetor di Vrance. Di faţi viind înnainte me şi făcându-să această învoială cu bună voia Jor s au încredinţat şî di cătră mine. 1836, Săp. 4 Iscălit, Gregore Alisandru 1 V. P. Poni, Statistica răzeşilor, p. 63: ,Nici un străin nu s’a putut introduce în mijlocul lor; nici un boer nu a putut cumpără sau căpătă prin danie partea vreunuia dintr’înşii. Un singur boer, spătarul lorgu Lipan a izbutit să cumpere de la Vasile Sticlaru partea lui de răzăşie din Bârsăşti, însă nu a putut să o stăpânească şi a restituit-o răzeşilor pentru suma de tei 14.550 lei vechi“ Informaţiune care omite un singur fapt: acela că lorgu Lipan era el însuşi băştinaş, V, alt act cu Vasile Sticlaru mal jos no. 150. DOCUMENTE PUTNENE 145 Iscăliţii mai jos dau înscris meu la mâna nepotului Vasile Stcclar şliut să fii că ne-am învoit amândoi ca oricâtă parte di moşii să va găsi la Ruget am dat-o dumv. toată. Eu rămâiu la Vizantiea stăpân pe toată câtă voi găsî, iară la sat Găurile avem a inpărţi şi laMărăşti şi la Ireşti tot pi trei să o dăm, iar daniile avem a le inpărţi frăţăşti şi pentru credinţi am iscălit. eu Gligoraş Puiu am dat aceasta 1836, Săpv. 7 Iftemii preot am scris La această învoială am fost şi eu faţi şi am iscălit Iscălit. Iancu Oneceascu iar parte dila Săcătură, cât să va găsi, am dat nepotului Vasile Steclar danie. eu Grigoraş Puiu am dat aceasta Iftemie preot ot Sas faţi am scris Coman paşnic ot Găurile Gheorghii Iordan paşnic Privighetor di Vrancea Pi temeiul iscăliţilor mai sus s'au încredinţat Gligore Alicsandru Supt no. 329 s'au încredinţat 1 Colecţia mea. 143. 1836, Septemvrie 12. Mărturie de cercetarea făcută de căminarul Iancu Sihleanu, la sat la Păuleşti în pricina dintre vrânceni şi boerii Lipan. Mărturii Giudecătoria ţinutului Putnii prin adresul cătră mini gios iscălitul din 16 Mai, anul următoriu cu no. 3011 faci poftitoari ceriri ca în locul unui elen să mergu la satul Păuleştii şi Tulnicii din ocolul Vrăncii şi prin carte di blăstăm să cercetez la faţa lo- 1 Vasile Steclaru cere încredinţarea acestei invoeli prin următoarea jalbă: .Alăturata pe lângă aceasta învoială, ce am săvârşit cu neamurile ce am în satele Găurile, Săcătură, Păros, Rugetu, Ireşti, Mă-răşti şi Vizantiea, fiind doî cuprinsă într’una, plecat rog pe cinstita judecătorie ca să o încredinţăze pe formă, fiind adiverită şi de cătră privighitor de Vrance, {ss) Vasile Steclar* 836, Săptv. 13 io 146 DOCUMENTE PUTNENE cu lui, părţile di moşii ci ari dumnealui căminariul Gheorghii Lipan în pominitile mai sus hotară, baştină şi cumpărătură di la strămoşii dumisali, în cuprinderea rezuluţii, ci esti în delă, din 1 Mart. 834 adică: 1-iu, dacă partea lipănească în hotarul Păuleştilor esti acea cumpărată di neamul răzăşilor, cu cari dum-lui caminarul Lipan să prigoneşti? 2-le, di esti partea lipănească acea înpărţită prin hotarnica înfăţoşată di răzăş şi nu alta, şi al 3-le, di n’au stăpânit vre-unul din neamurile lipăneşti, vre o parti într’aceasta moşii di la pominita hotarnică şi încoace ? Pentru toati aceşti, în urmare cărţii di blăstăm, lămurind adivărul, să înştiinţezu pi giudecătorii, spre a-ş înnainta lucrarea. In urmare cărora, mergând la faţa locului şi făcând chemări pârîţilor răzăşi di Păuleşti, nu sau găsit di faţă acei cu cari vechilul dumisali caminarului Lipan s’au giudecat, căci Toader Săcăluş s'au săvârşit din viaţă, din iarnă trecută, iar preotul loan Cornilă, dus în trebuinţili sali. In locul cărora au venit di faţă dieaconul Vasili Bran, preotul Ion Cornilă i Niţi, brat mortului Săcăluş i Simion Popa şi Ivan Baraghină, precum şi alţi răzăşi din moşiea Păuleştii, undi în fiinţa şi a dumisali Neculai loan, mai întâiu cetindu-le pomenita rezoluţie, apoi cartea di blăstăm, după cari zicându-li ca să araţi adivărul, di dreapta ştiinţă acestii pricini, nici unul din ei n’au vroit să priimească blăstămul asupra lor că această cumpărătură ar fi dreaptă a lor, întemeindu-si numai pi hârtiili ci au arătati la opisul alăturat în delă şi zisi din gură; că, adică, au apucat stăpânire di la neamul lor, cu nume de cumpărătură dila Lipan, iar alte dovezi n’au înfăţoşat. După cari apoi,, aducându-să pî Bratosin Surul, om în vârstă peste 60 de ani (şi cari esti cuprinsu în rezuluţia pominită) şi pi Neculai sîn Mafteiu Săcăluş, în vârstă ca di 50 anî, cetindu-li-si şi cartea di blăstăm,, s’au întrebat ce ştiinţi au asupra acestei cumpărături şi au arătat că cu adivărat această parti di moşii esti lipănească, şi că înnainti cu doi ani pân a să lua în stăpânire moşiea Vrancea di răposat boer logofăt Iordachi Rosăt, Ioniţă Lipan, trăgând în giudecată pi preotul loan Cornilă şi Toader Săcăluş, au cerut a-ş lua în a sa stăpânire această parte ca o dreaptă moşii a sa şi numiţii răzăşi, înpotrivindu-1 cu zapisul di cumpărătură a părinţi- DOCUMENTE PUTNENE 147 lui său Ncculai Lipan şi pentru că loniţă Lipan au arătat că acel zapis ar îi plastograf şi n'ar fi iscălitura părintilui său, giudecata din acea vreme le-au hotărît că sau cumpărătorii aceştii părţi di moşii sau loniţă Lipan să giuri, în discoperirea acestora, că vânzarea este bună, sau că n'ar fi iscălitura părintilui său şi pârîţii atunce ne priimind a giura, loniţă Lipan au giurat în biserica Proorocului Samoil din Focşani în fiinţa egumenului din acea vreme Ghideon, că ace iscălitură nu esti a părintilui său, când atuncea giudecata, dovedind di rău zapesul, l-au rupt şi au dat moşia în stăpânirea lui loniţă Lipan şi stăpânind-o un, an în al doile an au năimit-o răposatului ban Toma Stamatin, ci era atuncea sluger, cari au stăpânit până când au şi intrat stăpâni-tor moşii Vrăncii boerul logofăt, iar după ce vrâncenii au luat moşiea în a lor stăpâniri, ne arătându-si cineva cu pretenţii a-supra aceştii moşii, pârîţii răzăşi, de sine au rămas iarăş stăpâni pi ea, înpărtăşind însă din această bucată din loc numită cumpărătură cu doă fălci locu di fânaţ şi pi un Ioan Săcăluş, curgător din neamul lipănescu, cari şi astăzi li stăpâneşte. Şi tot întru această pricină Ioan Săcăluş, curgător din Lipan, au înfăţoşat a-cum doă mărturii, cea întâiu care o dă Toader Săcăluş la 816 •Sept. 14 1 cuprinzătoare că pentru opt fălci, ci ar fi cumpărat el şi 12 fălci de loc de fânaţ Ştefan Boşcan, la giudecata ci au avut el i preot Ioan Cornilă cu loniţă Lipan, divanul i-a îndatorit să •giuri că ar fi adivărată cumpărătura lor şi n’au priimit, iar Lipan giurând că iscălitura zapisilor nu esti a părintilui său, zapisul di atunce s’au rupt şi au luoat moşia în stăpânirea sa, iar el să leapădă de această moşie fiind că au urmat blăstăm. Ce al 2-leă mărturii a lui Simion Popa din 819, Mai 29 2 şi tot în aceiaşi zî, încredinţată de răposatul Dimitrii Mamara, ci în acea vreme să găsâ vornic di Vrancea, prin care iarăş asămine arată, pentru a-ceastă cumpărătură cu adăogire acestora, că Ioan Săcăluş esti neam cu Lipan şi că el fiind nepot lui Gheorghii Săcăluş, preoteasa Corniloaia, i-ar fi giuruit o iapă cu mânzu, ca să-i fii a-giutor la giudecata aceştii cumpărături şi el nevroind numita preu-teasă au găsit pi un Ţârdea şi i-ar fi dat doă fălci ca să ţii cu dânsa, arătând şi aceasta că sânt stăpânitori di giaba şi moşia să 1 V. mai sus no. 79. 2 V, mai sus no. 89. 148 DOCUMENTE PUTNENE cuvini a o stăpâni Săcăluş. Aceşti incungiurări fiind la mijloc, să dovidcş'i l-iu că pâriţii rău să acolisăscu di nccastă cumpărătură, fiind dreaptă a neamului lipăncscu. Al 2-lc, că din accastă cumpărătură unul din neamul lipăncscu, Săcăluş, stăpâneşti cu nc-curmare doă făci di Ioc şi al 3-le dc au şi hotăril-o, insă pi neamul lipăncscu nu l-au putut dipărta, cu toati că, deşi iai să întemeiază că această parte ar fi cuprinsă in hotarnica lor din 7266,1 asupra aceşliea, nici o dovadă n’au înfăţoşat şi nici au giurat. Apoi după aceste intrând cu amăruntul in cercetări şi pentru celelalti părţi, ci tragi dum. caminarul Lipan baştină şi cumpărătură, in cuprindire dovezilor înfăţoşaţi l-iu a zapisilordin 7196, Maiu 20 a Măricăi, fata lui Ioniţă din Vităneşti i cel a 2-lc a lui Pavăl brat Măricăi tot din aceeaşi zi, ~ cel al 3-le din 7182 a lui Lnachi sin Ştefănii, nepot lui Lepădat, prin cari îşi vând părţili lor, ci li s’ar alegi, nu mai puţin şi a cărţilor gospod din 7125, Glien. 28 i 7226, Dechemvrii 2, * toati aceşti cuprinzătoari pentru partea din Păuleşti şi ce din 7243, Ghenar 28r’pentru partea ci tragu în muntili Lapoşul di sus din Vrancea, m'am lămurit di la insuşi aceşti răzăşi că din toati aceli părţi să găseşti stăpânind câţi puţin loan Săcăluş, curgăloriul din neamul lipăncscu, precum şi insuş au arătat, iar răzăşii nimica au zis că să amestecă şi incă mai vârtos au zis ca dumnealui caminarul Lipan să-şi cauţi toati părţili ori şi undi vor fi ca să şi li ei in stăpânire, căci di cătră dânşii intr’aceasta nu s’au amestecat şi nici să stăpâneşti nimica, ci numai cât au putut dizbate din aceşti părţi loan Săcăluş, cari şi astăzi li stăpâneşti, Şi precum adivărul s’au dovedit la faţa locului, s'au făcut această mărturii, iar pentru alegirea părţilor din Tulnici n'am făcut nici o cercetări, ne ertându-mă vremea. 836, Septcmvr» 12 Iancu Sihleanu, căminar Arh. 3t. Is$i, Tr, 1786, opis 2035, dos. 33, fila 39 r;i urrn. 1 V. voi. 1, no. 129, p. H3. - V. mal sus nle U şi 10. : V. mal sus no. 0. 1 V. voi. /, nle ir,, 05, pp. 9 şi 03. V. voi. /, nu. 113, p. 73. DOCUMENTE PUTNENE: 149 144. 1836, Decemvrie 4 Hotărîrea judecătoriei ţinutului Putna în pricina dintre vrânceni (neamul Săcăluş) şi boerii Lipan. Jurnal no. 138. In numile pre Innălţatului Domn Mihai Grigorii Sturza, Voevod, stăpânitor prinţipatului Moldavii. Anul 1836, luna Dechemvrie în 4 zile, Judecătoria ţinut. Putnii. La 8 Avgust 1833 în alăturare cu carte cinstitului divan de supt no. 966 au priimit şi jaluba dum. caminarului Gheorghii Lipanu, cuprinzătoari că în hotarul Vrăncii,, la sat Păuleştii, Să-călişăştii, Tulnicii şi pe la alte locuri ar îi având baştină şi cum- -părături de moşii dila părinţi şi strămoşii săi şi de cătră unii din răzăşi di acolo, din vreme în vreme, cu feluri de chipuri i-au înpresurat-o şi au şi luat-o suptu a lor veşnică stăpânire.1 In urmare cărora cu povesca no. 2699 s'au făcut cunoscut pârîţilor ca la întâi Săptemvrie să vie întru înfăţoşare cu jăluitorul. Asămine şi dumisale caminarului supt no. 2700 s'au încunoştiintat.. Apoi la 5 Săptămvrie înfăţoşându-să pârîţii, au arătat că nu au pregătite hârtiile atingătoare de această pricină şi li s’au încuviinţat vade, pân’ la întâi Octomvre şi la 18 Noemvrie tot acelaş anu, înfăţoşându-să preot Ioan Cornilă şi Sămion Popa ot Păuleşti, cu o mărturii di la un Alecu, vornicu di Vrance, din 815, Săptemvrie 6, 2 cuprinzătoari, că la prigonire ci au avut atunce Vasîle Cornilă cu alţii ai lor cu Ioan Săcăluş şi preot Pavăl ot Tulnici, pentru o parte moşâi lipăniască, au înfăţoşat o hotarnică din 7266, Maiu 24 3 şi care acum n’au adus-o numiţii. Deci fiind tre-buitoari a să vide li s’au pus vade ca la 6 Dechemvrie să o a-ducă. Dum[nea]lui caminarul la 31 Ghenar au cerut prin jalubă a i să întări vichilimeoa ci o dă dum. Neculai Ioan ca să să giu-dice cu înpricinaţii, de cari supt no. 53 s’au întărit şi de giudecătorie. Deci la întâi Marti anul 1834 înfăţoşându-să preot Ioan Cornilă şi Toader Săcăluş, vechili din parte pârîţilor, cu dum0 Neculai Ioan, vechil din parte dum. caminar Gheorghi Lipan şi prin opis au înfăţoşat şasă bucăţi hârtii şi anumi: 1 V. mai sus no. 126. 2 V. mai sus no. 77. 3 V. mai sus no. 129. 150 DOCUMENTE PUTNENE întâi: 7197, Maiu 20 1........................................ Al doile: 7197, Maiu 20 2 .................................. Al treile : 1801, lulii 25 3 .................................. Al patrule: .1802, Martie 14 4............................. Al cincile: 1802, lunii 21°. !.................... Al şasăle: 1819, Avgust 6.............................................. In potriva cărora şi pârîţii au înfăţoşat aceste de mai gios: întâi: 7266, Marţii 24 7 .................................. Al doile: 1815, Aprilie 23 8 .............................. Al treile : 1815, Aprilie 27 9 .............................. Al patrule: 1815, Săptămvrie 6 10............................... Al cincile: 1815, Noemvrie 27 11................................ Al şasăle : 1821, Ghenar 14 12..................................... Din a cărora cuprindire s'au lămurit judecătoria că stăpânirile se întemeiază pe hotarnica din 7266, la opis no. 1, supt cuvânt că parte de cumpărătură ce o pomineşte hotarnicu, că li-au înpărtit-o este ace lipănească şi de atunce s’au stăpânit cu necurmare, iar niamurile lipăneşti n'au avut nice un fel de în-părtăşire, şi pentrucă hotarnica nu arată anumi ce cumpărătură au fostu aceia ce le*au înpărtit hotarnicul, pren adresul cu no. 515 s’au cerut dela Preosfinţiea Sa, episcopul Romanului, ca să sloboadă carte di blăstăm-, ca prentr’însa, să să urmeze la facerea Tocului cercetare (de) un elen a giudecătorii, spre discoperire: Întâi, dacă parte lipănească esti cumpărată de niamul acestor răzăşi. 1 Actul publicat mal sus no. 9 poartă data de 7196, Mai 20. Cifra finală este foarte puţin citeaţă. La o nouă verificare, fac această în- dreptare. Găsesc inutil să transcriu regestele documentelor deja publicate. 2 Idem, mai sus no. 10 3 V. mai sus no. 52 4 V. mai sus no. 54 5 V, mai sus no, 57 G V. mai sus no. 90 7 V. voi I, no. 129, p. 83 8 V. mai sus no. 74 9 V. mal sus no. 75 10 V. mai sus no. 77 11 V. mai sus no, 7S 12 -V. mai sus no. 92 DOCUMENTE PUTNENE___________151 Al doile, di esti partea lipănească ace înpărţită prin hotarnică şi, nu alta şi .al treile, de nu au stăpânit vreunul din niamurile lipă--neşti vre-o parte în această moşii dela pomenita hotarnică ş1 încoace. Şi la 20 Octomvrie, priimindu-să cerşuta carte supt no. 5Qr> şi jeluitorul la 14 Maiu viind, au cerut a să rândul un clenu spre a mergi să cerceteze, pren carte de blăstăm şi pentrucă judecătoria să află lipsită de clenuri, prin otnoşănie cu no. 3011 s’au; însărcinat pi dum[nea]lui caminarul Iancu Sihlianu, ca în loc de clenu să margă Ia faţa locului şi să urmeze cercetare cuprinsă; mai sus 1 şi la 15 Octomvrie trecut, anul următor s’au priimit cer-, cetare dila faţa locului, apoi la 28 Noemv. luându-să pricina în trataţie s’au văzut din discoperire făcută di dum[nea]lui caminar* Iancu Sihleanu prin carte de blăstăm, că răzăşii stăpânitori părţii di locu lipănească n'au vrut să priimească blăstămul asupra lor«~ că cumpărătura ar fi driaptă după hotarnica din 7266, în opisul, lor no. 1, cu care ei au stăpânit şi că Bratosin Suru şi Neculai sîn Maftei Săcăluş, supt carte de blăstăm s’au cercetat asupra ştiinţii lor şi au arătat că pentru parte aceasta,, mai înnainte cu, doi ani pâră a să lua moşia Vrăncii în stăpânire răposatului boer Iordache Rosăt, au tras pi răzăşi loniţă Lipan în giudecată, care atunce din răzăşi au fost preot Cornilă şi Toader Săcăluş, cerând să ia moşia în a sa stăpânire şi numiţii răzăşi s'au înpotrivit cu zapisul de cumpărătură dela Neculai Lipan, tat[ă] Iui loniţă Lipanu}<. care puind pricină că iscălitura din zapis nu este a tatălui său, giudecata dintr' ace vreme, ar fi hotărît că sau cumpărătorii^ adică răzăşii, sau loniţă Lipanu să giure spre discoperire că vânzarea este bună sau ră, şi pârîţii atunce nepriimind a giura, au giurat loniţă Lipanu, în băsărica Proorocului Samoil din Focşani, în fiinţa egumenului din ace vreme Ghidion şi giudecata rămâind zapisul, au dat moşia în stăpânire lui Lipan şi stăpânind el un anu, în al doile anu au năimit-o banu Toma Stamatin şi au stăpânit-o până au întrat Vrancea supt stăpânirea logofătului Rosăt,, după care vrâncenii câştigând moşia în a lor stăpânire de la răposatul logofăt şi nearătându-să cineva cu pretenţie asupra acestei părţi, pârîţii răzăşi au şi tras-o în stăpânire lor,, înpărtâşind cu doî fălci loc fânaţ şi pe Ioan Săcăluş, curgător din niamul lipă-.. nescu, care şi astăzi stăpâneşte, găsindu-să la acestu Săcăluş şi 1 V. mai sus no. 142 152 DOCUMENTE PUTNENE o mărturie de la Toader Săcăluş din 1816, Săptemvrie 14 1 cuprinzătoare că pentru 8 fălci ce au cumpărat el şi 12 fălci Ştefan Boşcanu, la giudecata ci au avut el şi preot Cornilă cu Ioniţă Lipanu, divanul i-au îndatorit ca să giure că esti adivărată cumpărătura lor şi n’au priimit, iar Lipanu, giurând că iscălitura din zapis nu este a părintului său, zapisul atunce s’au rupt şi Lipan au luat moşie în a sa stăpânire, iar el Săcăluş să liapădă di a-ceastă moşie, fiindcă au urmat blăstăm. S'au mai găsit la el, al 2-le mărturii a lui Sămion Popa din 819, Maiu 29 2 şi încredinţată de vornicia Vrăncii tot cu asămine cuprindire, cu adăogire numai că loan Săcăluş esti niam cu Lipanu şi că el fiind nepot lui Gheorghii Săcăluş, preoteasa Corniloaia i-ar fi giuruit o iapă cu mânzu, ca să fii agiutor la giudecat aceştii cumpărături şi iei ne vrând, preoteasa au găsit pe un Ţârdea şi i-au dat doî fălci ca să {ie cu dânsa. Din această dizvălire la faţa locului şi din dezbaterea făcută în giudecătorie la 834, Mart 1, precum arată răzoluţia din aceiaşi zi pusă pe delă, luându-să lămurire că răzăşii, având în măinile lor zapisul ce în urmă s’au surpat prin giurământul lui Lipanu, au gâştegat (sic) mărturia hotarnică din 7266, la opis no. 1 şi în urma dovezilor ce mai înfăţoşază, la opis no. 2, 3, 4 şi 5, cu care iai şi acum să sprejănescu a ţine parte lipănească întru a lor stăpânire, dar fiindcă dovezile înfăţoşate de jăluitor la opisul său no. 2, 3, 4 şi 5 lămurescu nitâcere şi cerere din parte lui Ionită Lipan şi mărturisire prin cârti di blăstăm a lui Bratosin Sur şi Neculai Maftei Săcăluş că zapisul s’au surpat, tocmai în vreme când nu târziu şi răposatul logofăt au luat Vrancea înpreună şi partea lipănească întru a sa stăpânire* pe care vrâncenii la 814 au luat-o înapoi, şi atunce nefiind nime din niam lipănescu ca şi ei să pue stăpânire pe părţile lor, le au tras pârîţii şi li ţin şi pân astăzi precum li avusăsă mai înnainte, cu zapisul plastograf, ci s’au surpat di Ioniţă Lipan prin giurământ. Deci astăzi s’au înfăţoşat {în presudsfii giudecătorii: întâi, Bratosin Sur şi Neculai sîn Maftei şi făcându-li-să întrebări pentru cele ce prin mărturie să cuprinde că ei li au arătat, la faţa locului, supt carte de blăstăm, tot în aceiaş cuprindere şi făr nici 1 V. mai sus no. 79 2 V. mal sus no. 89 DOCUMENTE PUTNENE 153 o schimbare li-au mărturisit şi acum, după care supuindu-să cer--cetării şi pe loan Săcăluş cu cele doă mărturii, ce cercetătoriuL le arată prin mărturia sa şi au mărturisit că ce întâi i sau dat de martur Toader Săcăluş, iar ce al doile di Sămion Popa, care şi el fiind de faţă, n'au tăgăduit, care mărturie, cunoscându-să de adevărată, s'au scos copie dipi dânsile şi s'au alăturat la delă, iar cerşutul Ţârde, prin cercetare, s’au aflat săvârşit din viaţă. Apoi s'au întrebat şi pe pârîţi de ştiinţa ce au ei pentru giudecata cuprinsă în mărturisire cu a lui Bratosin Sur şi Neculai Maftei, ci. au avut cu Ioniţă Lipanu şi din însăşi arătările lor şi mai ales, a lui Simion Popa, s’au lămurit că ei cu adivărat s’au giudecat cu Ioniţă Lipanu mai înnainte di a să lua Vrancea di logofăt Iordachi Rosăt, cu doi ani şi atunce s’au şi luat zapisul di mâna lor, di cătră dumlui caminar Ianacachi Pruncu, fiind în ace vremi ispravnicu şi moşia s’au dat în stăpânire lui Lipanu, care stăpâ--nind un anu el însuş şi al 2-le anu răposatul banu Toma Stama-tinu din partea lui Lipanu, odată au căzut toată Vrancea în stăpânire logofătului Rosăt. Această arătare a lor fiind potrivită cu mărturia lui Bratosin Sur şi Neculai sîn Maftei şi cu mărturiele găsite la loan Săcăluş, judecătoria lămurit cunoscând că la anul 814 când vrâncenii au luat Vrancea înnapoi dila logofăt Rosăt,. niaflându-sa nimine la faţa locului din partea lui Lipanu, ca să-şi ei şi iei moşia în a lor stăpânire, au rămas parte din ace moşii stăpânită de unele niamuri, înpărţitoari cu Lipanu, precum loan Săcăluş şi alţii, iar pi acele 24 fălci, ci le stăpânisă pârîţii cu ră.. credinţă, pân' când le-au luat Ioniţă Lipan în a lui stăpânire, au cursu cu stăpânire iarăş curgătorii din aceia ce să acolisă mai înnainte di au luat Vrancea dila logofăt Rosăt şi au stăpânit până astăzi necurmat, cari stăpânire a lor fiind urmată cu ră credinţă,. Judecătoria puni a sa s o c o t i n ţ ă, ca arătatili 24 fălci, în sămnile cuprinsă prin hotarnica ci s'au fost făcut ei la leat 7266, să să dei în stăpânirea jăluitorilor, precum ei au avut-o, înpărţită în bucăţi şi precum anumi să arată în pominita hotar--nică, dipi care s'au scos copie şi adiverindu-să de giudecătorii s’au dat jăluitorului. Şi fiind că pârîţii ca unii ci să dovidescu stăpânitori cu ră credinţă dila 814 şi încoace şi să cuvine a plăti, venit di atunce şi pân’ acum şi pentrucă cercetătoriul di la faţa. locului n’au preţăluit nice pământ de pricină, nici venitul acelui^ 154 DOCUMENTE PUTNENE pământ, să va rândui dc iznoavă a să face amândoi accstc, 1 ce întâi pentru a sa cunoaşte valora proţăsuiui şi cel al doile spre a să dispăgubi pe jăluitor dila pârîţi. Iar apoi în aceia cc să a~ Unge de întregimea părţilor lipăneşti din acest hotar şi înpărtăşire ce trebui să aibă din muntele stăpânit cu dreptate săliştii Pău-leştilor, va cere prin osăbită jalubă, pentru care să va rândui cercetare la faţa locului, cum şi pentru înpărtăşire ce cere din Tulnici şi alti hotară. Pi cuprindire di mai sus s’au iscălit acestu ' jurnal. Iscăliţi: Prezident: Asanache Danu, spatar ; ~ asesori: Iordache Milu, paharnic :! M. Hristodor 4 Am ascultat această hotărîre cu a cărie cuprindire am rămas • mulţămit. Neculai Ioan vechil 1836, Dechemvrie în cinci zile Am ascultat hotărîre aceasta şi am rămas nemulţămiţi. Preot Ioan Cornilă vechil loniţă Săcăluş vechil, fiindcă Toadir Săcăluş esti mortu Giudecătoria ţinut Putnii Copiea aceasta fiind întocmai cu orghinalul, să încredinţază cu iscăliturile clenurilor şi punire peceţii tribunalului. 1837, Fevr. 13 Asanache Dan Spatar M. Hristodor p Director Alex. Vid (?) sluger Arh. Stat laşi. Tr. 1785, op. 2035, dos. 33, fila 51—55. 1 V. mai jos no. 148. - Funcţionează ca preşedinte după Săndulaciie Stamatin dela 27 Aprilie 1833 până la 25 Fcvruarie 1837. ’ Asesor de prin Iunie 1834 până către 14 Noemvrie 1S37. 1 idem din August 1835 până prin Martie 1S37. DOCUMENTE PUTNENE__________155 145. 1837, Ghenar 12. Zapisul prin carc sătenii din Colacu sc învocsc cu logofătul Tudorachc Neagu să Ie fie negustor de perje. Cătră cinst. judecătorie ţinutului Putnei dela lăcuitorii satului Colac Jalobă 1 Să alătureaz[ă] pe lângă aceasta zapisul ci am dat d. Tudor rachiNeag, după alcătuire ci am avut cu d., ca să ne fie neguţitor pentru perjile ci vom ave de velniţă, a le căra la vreme culesului la velniţa d. la Tichiriş. Ne rugăm cinst, judecătorii să să întărească. 837, Ghenar 12 eu Neagul Tudor pasnecu, eu Rad Han pasnecu, eu vornicel. Ioan Popa şi paşnic, eu Stoica Andreiu, eu Toader Tătar, eu Ioan Andreiu, eu Ioan Luca, eu Dumitru Alisandru, eu Ioan Mafteiu, eu Ion Andreiu, eu Crăste Alisandru, eu Ştefan Precop, cu Stoica Chirilă. şi eu Rad Pătule am scris cu zisa numiţilor.. Adică noi lăcuitorii satului Colac încredinţăm prin acestu condract al nostru ci-1 dăm la mâna dum. logofătului Tudorachi-spre a fi ştiut că prin bună învoială ne-am aşăzat cu d. ca să ne fi neguţitoriu 2 pentru perjile de velniţi i altile producturi după cuprindere mai gios: Pi d. să-l avem niguţitor di aceste producturi : perji şi grâu, pi vremi di trii ani. Banii am priimit acum la dare contractului 20 galbini adică doăzăci de galbeni. Pi aceşti-bani ni îndatorim a da marfă, perjă verzi cu preţi mai gios un leu la obroc precum va fi pe la megieşitele sati. Piste această sumă de bani supt nici un cuvânt nu vom ceri la d. bani pâră la vreme 1 Pe cerere se pune următoarea rezoluţie: .Ion Popa vornic satului Colac, înfăţişându-să cu această jalubă au cerut a i să încredinţa contractul, prin a cărue cerire şi pe credinţa peceţii satului să va întări contractul pi forma, (ss) M. Hristodor“ 2 O amintire a vremurilor când se afla in Vrancea un negustorul Vrance!. V, mai sus n-le 49, 63 şi 64, pp. 36, 50 şi 56. 156 DOCUMENTE PUTNENE rodiri şi hotărîre preţului de obroc când, atunce, prin dragomanii ce va ave rânduiţi, ni va da banii pi soma di marfă ci vom ave 'în fiinţă. Pi curgire acestor ani nu vom fi volnici a priimi [alt ne-rguţitor] di producturile însămnate, fiindcă dumlui ne-au înlesnit di în vremi cu dare banilor, di ne-am întâmpinat nevoile ci am avut, Asămine nu vom fi volnici, cari vom fi rămăşiţă, să adunăm marfă pi la casăle noastre, iar cari va urma din înpotrivire, volnic să fii d. a lua dila aceia marfă şi a o căra la velniţi pi ^ socoteala datorii, iar aceia ce nu vor fi datori din livezile noastri, fără a cumpăra dila unii şi alţii, vom fi slobozi pentru casăle noastre. La vreme culesului perjilor, când d. ni va poronci, ni în-‘ datorim a culegi şi a li cărâ la velniţi dila Ţichiriş şi peste hotărîre preţului ne va plăti d. unu husuş (?) la obroc înpotrivindu chiriea locului pentru dipărtarea locului. La întâmplare di nero-dire, cându la un lăcuitor sau mai mulţi pi anul curgător nu vom ave marfă di a ni istovi, pi câtu vom rămâni rămăşiţi în al 2-le an, vom da un oboroc cu doi lei mai gios după preţ politicit a-tunce la megieşitele sati. După adunare producturilor şi socoteala ci vom ave cu d. scăzându-ne cu marfa ci vom da, pi lângă rămăşiţa ci să va lămuri, ni varăspundi d. pi al doile an banii spre înplinire de 20 galbeni şi să răspundim marfă după îndatorire cu--prisă mai sus, urmându fiişte care an, până la înplinire de trii • ani şi spre a fi următori întocmai, am dat acest contract pi cari ne-am pus numile şi degitele, înpreună şi cu pecetiea sătească, 1837, Ghenari 12 Neagul Toader paşnic Radu Han pas. loan Popa vornic Nicolai Şchiopu poliţar, înpreună cu ceilanţi Iăcuitori din - sat Colacul Sub no. 54 = 1837 Fevr. 1 s’au încredinţat. Colecţia mea a 1 Posed şi o altă învoială din 1837, Ghenarie 10, a satului Valea Sărei şi Podurile, «tot cu logofătul Tudorache Neagul cu un cuprins a-; semănător. DOCUMENTE PUTNENE 157 146. 1837, Ghenar 24 Plângerea pe care o fac către domnul Moldovei vechilii răzeşilor de Păuleşti asupra chipului cum au fost judecaţi în procesul cu Lipan. Logofeţiei Dreptăţii, Să va îndrepta jalobă aceasta după cuviinţă spre legiuită lucrare în 26 Ghenar 1837. Şeful Secţii Jalobi Stoianovici Divanului Ţării de gios să recomenduieşte jaloba aceasta spre a lua în băgare de samă şi a face legiuita lucrare, D. D. Velsa spătar Ghenar 28 Pre Innălţate Doamne, Jăluim Innălţimii voastre că noi răzăşii lăcuitori din ocolul Vrancea, ţînut Putnii, fiind traşi de cătră dumnealor boerii Lipă-neşti, anumi căminar Gheorghii Lipan, pentru o parte de moşie, ce arată că ar ave în Vrancea la sat Păuleşti i în alte locuri, unde trăgându-ne în instanţiea giudecătorii ţinut. Putnii ne-am şi înfăţoşat, încuviinţându-să şi jurnal, dărmător asupra dreptăţilor ci avem. Milostive doamne, lăsăm a zice obijduire ci ni s'au făcut de cătră giudecătoriea ţinutală, dar jăluim, că din dovezile ce am înfăţoşat pe masa presusfii ni s'au răpit dou, oprindu-ni-să celi mai di temeiu de însuş giudecătoriea supt ce cuvânt nu ne putem dumiri, fără de cât videm că o asămine esti cu totul ne ertat în protiva noului aşăzământ. Deosăbit plecaţi şi cu rugăminte, aducem la ştiinţa Innălţimii Voastre peripisca ci au urinat de mai înnainte vremi întru această pricină, că scrisorile ce am avut ni s'au răpit de cătră un căminar Enacâchi Pruncul şi Toma Stamatin, când în ace vremi să afla vornic de Vrancea şi tot în ace vremi am avut giudecată cu răposatul vistier Iordachi Rosăt, apoi întâmplare vremii au adus prilej că un loniţă Lipan, viindu la noi vornic de Vrancea, s'au arătat cu jalubă la stărostiea Putnii, când în aceia vremi să afla staroste boeriul Enacachi Pruncul, prin cari jăluiri arăta că are o parte de moşii după părintili său Niculai Lipan la satul Păuleştii ot Vrancea şi anumi la un Ştefan Tăban şi Gheorghii Săcăluş i Toader Săcăluş, cari aceştiea adivăr au fost cumpărătorii acestor părţi de moşii dela Lipăneşti şi după învechita lor stăpâniri i-au tras în giudecată pe urmaşii cumpărătorilor şi anumi pe preutul Pecetea dom- nească 158 DOCUiMENTE PUTNENE Cornilă i Simion Popa şi Toader Săcăluş, carii au înfăţoşat zapisă de cumpărătură de la Neculai Lipan, care zapisă şi cu alte hârtii înpreună hrisoave, ocolniţă înpărţitoare între noi răzăşii, atunce, pomenitul staroste Enacachi Pruncul le-au răpit dela pomeniţii noştri moşi şi strămoşi supt mască de vicleşug, zicându-ne că toată Vrancea rămâne domnească dacă nu vor înfăţoşa toate do-comentalile cuprinzătoari a Vrăncii şi cu acest chip înşălător de atunce ne-au rămas atât aceli zapisă de cumpărătură cât şi aceli hârtii, şi giudecătoria ţinutală, ne luându-ne în băgare di samă jăluire noastră, dar nici dovezile ci avem la mână pre cum ni-am giudecat de atunce în coace, ci mai vărtos şi din aceste ne răş-luieşte dou docomentali precum mai sus arătăm şi întemeiesc favorisindu a stăpâni părţile arătate de moşiea Păuleştii d lui boeriul căminar Gheorghii Lipan, neuitându-să că o avem în stăpânire noastră de 100 ani de când au cumpărat strămoşii noştri dela pomenitul Neculai Lipan. Pentru aceasta plecaţi ne rugăm Innălţimii Voastre să priiviţi cu ochi milostivi asupra aceştii sărăcii pricinuită nou dispre dumnealui căminar Gheorghii Lipan, acolisându-să chiar în zadar, porunciţi cinstitului divan apelativ a Ţării de gios ca să ni să rădice della în a sa trataţii cu din înpreună şi hârtiile oprite de giudecătoriea ţinutală şi în puterea dovezilor să ni să de şi legiuitul cursu, fiindcă neamul lipănesc în vreme ce noi vrâncenii am plătit 25.000 lei răps. boeriu vist. Iordachi Roset, şi pe lângă aceşti bani încă am mai plătit dobândă 4000 lei, faţi fiind şi so-ţiea răposatului Ioniţă Lipan din care să tragi pretindatorul căminar Gheorghii Lipan şi numita soţie a lui Ioniţă Lipan n'au vrut atunce a fi părtaşă la plata acestor bani, ci i-am fost rădicat dela un niguţitor di aice din Eş şi anumi Peltic, pre cum de dovadă ne esti alăturata mărturii de la 19 sate supt pecete fiişte cărue sat, din care să vă puteţi pliroforisi Innălţime Voastră, mai pe largul, de toate încungiurările pricinii, iar de puniri la cale în veciu pomenire va rămâne Innălţimii Voastre. La mila Innălţimii Voastre pre plecaţi Ierei Ion Cornilie i Niţă Săcăluş, vechili şi răzăşi de moşiea Păuleşti, ot Vrance, ţinut Putnii, 1837, Ghenar 24 Arh. St. Iaşi. Tr. 1785, op, 2035, dos. 33, fila 71. DOCUMENTE PUTNENE 159 147. 1837, Fevruarie 18. Jalba prin care Dionisie. nacealnicul schitului Valea Neagră, cere să se întărească o mărturie pe care i-o dau mai mulţi boeri asupra împrejurărilor în care s’au pierdut hrisoavele mânăstirei. Cătră cinstita giudecătorie a ţinutului Putnii, Dionisîi, nacealnic schitului Valea Neagră, Jalobă1 Alăturata pe lângă aceasta întocmai copii dipi mărturiea a a câţiva boeri de ştiinţa ci au asupra pierderii hrisoavelor mănăstirii, pentru miluirea ci ave dila foştii mai înainte domni, 2 plecat rog pe cinstita giudecătorie a să întări pe formă. 837, Fevr. 18 Dionisie nacealnic Colecţia mea. 148. 1837, Mart 6. Porunca privighetorului de Vrancea către paşnicii din Păuleşti ca să preţuiască fălcile lipăneşti şi răspunsul satului prin care refuză cererea în termeni îndrăzneţi. Cătră paşnici ot Păuleşti Fiindcă prin porunca judecătorii supt no. 1234 din 27 Fevr. 3 sânt rânduit a preţălui una falcie din fălcile lipăneşti, ci să stăpânesc de răzăşi şi tot odată să să preţăluiască şi venitul a 24 fălci dela 1814 şi până acum, de aceea vi să scrii ca să veniţi aice cu 6 răzăşi spre a să urma preţăluire, aducându şi pecete sătească. întârziere să nu faceţi, căci să cere cu grăbire dela la divan apelativ a Ţării de gios. 837, Mart 6 no. 1 Tudorachi Neag, Noi răzăşi di Păuleşti am văzutu poru[n]ca dumitale, logo-tfăte. Nu vrem să dămu în scris, nici să facemu ace ce ne scrii, nici 1 Se pune rezoluţia: -no. 467, priimit 18 Fevr. Copia alăturată fiind întocmai cu orghinalul să se încredinţăze de giudecătorie pre formă. — Asanache Dan, spatar 2 N’am găsit copia mărturie] însăşi. 3 V, mai sus no. 144, 160 DOCUMENTE PUTNENE noi nici satu, că pricina noastră easte rădicată să ne giudecămu la laş cu Lipan, iară giudecători ni au îndatoritu Ia laş, iari Ia. aceasta nu vroimu, nici noi, nici Vrancea. 1 Preot Ion Cornilă Niţă Săcăluşu cu toţ săteni, nici dumniata să nu vii. Arh. St. laşi, Tr. 1785, op. 2035, dos. 33 fila 61. 149. 1837, Maiu 30, Mărturia pe care o dau satele Năruja şi Păuleşti Nistoroilor şi Găinarilor despre obiceiul ce este în Vrancea cu privire Ia facerea secăturilor în hotar străin. încredinţăm noi cei mai gios iscăliţi prin această mărturie-a noastră ce dăm la mâna Nistoroilor şi a Găinarilor, ci să tragu din bătrânul Roeşu spre a fi ştiut că secându ei din codru mereu în hotarul lor a Măgurelilor 2 şi stăpânindu-ş secăturile cele făcute de dânşii din vechime până acum după vechiul obiceiu a râzăşilor vrânceni şi acum s’au sculat fraţîi lor Şolomon şi Petrioiu ca să scoaţă din secături pe numiţii mai sus ; care ei au fost trăitori tot la un loc şi ei n’au secat ca să-ş deşchiză şi ei poeni din codru mereu sau să scoaţă pe alţîi streini, ce au secat în acest hotar ce-ş stăpânescu secăturile lor din vechime, ci ei ş’au căutat de alte interesuri a lor. Şi acum se scoală ca să ia secăturile Nistoreştilor şi a Găinarilor, făcute de dânşii mai înnainte de hotărârea dumisale Bulubaşa Măteiu, vornic de Vrancea, pe care săcături nu le înparte pe patru fraţ[i], ci le lasă în stăpânirea Nistoreştilor şi a Găinarilor, fiindu făcute de dânşii. Pentru care dăm mărturiea noastă la mâna numiţilor că după vechiul obiceiu a răzăşilor vrânceni, nu se pot scoate răzăşi ce ş’au deşchis locuri de hrană din codru mereu, pe dreptu hotarul lor şi fraţ lor au 1 Pasagiul acesta al documentului ne aduce aminte de nota despre Vrancea a lui Dimitrie Dăscălescu publicată de Teodor Codrescu in lucrarea Notiţii statistice asupra Motdaviei de prinţul Neculae Su{u, laşi, 1852, p. 109: ,dar câteodată unu veto a vrâncenilor au fostu de agiunsu spre a împedeca aducerea in împlinire a unei măsuri arbitrare ori abătută de la legiuirea administraţiei locale. In aşa tâmplare ceilalţi locuitori din ţinutu zicu : să videmu ce va face Vrancea şi Vrancea rosteşte câte odată al său veto prin formula: V r ane ea nu v o eş te" 2 V. voi I, no. 148, d. 102. DOCUMENTE PUTNENE 161 priivit In dânşii şi n'au muncit, ci au dormit sau au şăzut in crâşma sau ş’au căutat de alte interesuri a lor. Şi spre încredinţare urmează a noastre iscălituri. 837, Maiu 30 Noi răzăşi din sat Năruja carele sântem megieşiţi cu bătrân Nislorioiu adiverim prin mărturie aceasta a nu să instrânbătăţi ]a a lor dreptate, fiind lor veche stăpânire, moşie făcută din codru mereu, iar pentru stărpul, păşuni şi pădure ce mai au, să o în- 837, luni 4 eu Gheorghie Bodescul ot adeverez eu Dumitru Corioiu paşnecu adeverez eu loan Chiciore pasnec adeverez cu Rad Saule poliţariu adeverez Noi scăliţi di mai josu dămu şi noi înscris că obeciiu nostru a Vranei din ve[a]cu aşa am apucat că răzăşi dila altu sat nu po[a]te să intre în săcături sau în largu satului pentru că au privit în vreme acie cându numiţi au muncit din codru mereu. eu Niţă Săcăluşu pasnec eu Ivan Baraghin poliţar eu Ivan vornecu Enache adeverezu Colccţio d-lui Dragomir Hânţoiu - Nistoreşti. 150. 1837, Iunie 21. învoială prin care Vasile Sticlaru răscumpără dela locuitorii din Secătura Părosului moşiile vândute de nişte neamuri ale sale. învoială Noi cumpărătorii, Iăcuitori din satu Săcătura Păros, dăm această învoială la mâna dumnealui giupân Vasîli Steclaru 1 ot Târgu Necoreştii precum să fie ştiut că ne-am învoit cu dumnealui pentru răscumpărarea moşii ci o vânduse moşul d-lui Ştefan Popa, văr cu tatăl său şi după protimisul ci au avut au dat jalbă cinstitei giudecătorii din anul 1836, Avgust 13 şi după poronca ci 1 V. mai sus no. 144. partă frâşăşle : sat j 1 Năruja j satul Păuleşti n 162 DOCUMENTE PUTNENE au adus cătră d. privighitoriul di Vrancea, spre răscumpărare moşii, apoi noi, cunoscând dreptăţile dumisale că are toată pro-tiea di a răscumpăra, după apropiere rudenii, apoi noi, ne-am învoit şi ni-am primit banii, după cuprindire zapisului, adică zapisul din anu 1815, August 2, ci cuprindi 170 di lei şi alt zapis din 1818, Iunie 12, cuprinzătorul iarăş 64 di lei. Şi moşiea câtâ easte între aceşti doă zapisă: în zapisul din anul 1815, Avgust 2, cuprinzător în somă di moşie 30 pogoani arătură, 20 pogoane sălişti şi 6 fălci di coasă i bucată moşie tot într’acest zapis, iar în zapisu din 1818 Iunie 12 cuprinzător di soma moşîi, toată parte moşului meu Ionichiea Călugăr, fraţi cu preutu Lupu, toată parte ci i s'au cu vinit din hotaru Ruget din apă, din cheatră, din păduri, din munţi şi după semnile pomenite mai sus să-şi stăpânească moşiea cu pace dăpă cuprindere zapiselor dispre noi lăcuitorii, din cosire, din săleşte. Şi această moşie, este depi cuprindire zapiselor pominite mai sus, din hotar Ruget după bătrânul Neculaiu- Pentru mai adivărată credinţă ne-am rugat di scriitor di ne-au pus numile şi noi am pus degetile dinpreună cu pecetea sătească. 1837, Iunie 21 Eu Gavrilă Cote adiverez, Miron Cote, Toader Apostu, Ioan Ţăgăeriu, Toader Cota, Alicsandru Cota, Vasîli Cherciu, Mihaiu Cote, Macovi Cote, Costandin Răduc, Vasili Răduc, Apostu Macovei, Apostu Cherciu, Apostu Ciuperciu, Neculai Stegăreriu, Eu Vasâle Macoveiu, eu Ioan Vidraşcu am fost faţă, eu Toader Pătrosnea faţ fiind, Eu Ivan Iu van fată. Şi rugat fiind, am scrisu cu zisa numiţilor şi am iscălit. Niculaiu Ionaşcu întărită de privighitorie 1837, Iunie 21 „ de judecătorie 1837, Iunie 23 în complectul: prezident Razu şi asesor Buznea sardar Director Alecsandri Sulger Colecţia mea. L. P. DOCUMENTE PUTNENE 163 151. 1837, Săptemvrie 13 Docladul paharnicului Iordache Milu către judecătoria ţinutului Putnei pentru alegerea hotarului Căliman. D o c 1 a d 1 Potrivit otnoşănii cinst. giudecătorii ţinutului Putnii din 26 a trecutii luni lunii no. 4234 în alăturare şi otnoşăniea giudecătorii cătră fostul clenu d. sărdarloan Crâstescu din 18 a trecutii luni lunii cu no. 3622 i carte divanului apelativ a Ţării de gios no. 1162, în urmare ceririi ce prin jalubă au făcut Gheorghii Roată, numit vichil iăzăşilor moşîi Găurile şi Călimanu dela acest ţinut, ca să li să aliagă părţîle de moşîi a încredinţătorilor săi, ci au în aceşti hotară, scriindu-să a să rândui în această lucrare pe unul din fclenurile giud. şi numai pe unul din cerşuţîi boeri hotărnici şi anumi pe d. paharnic Ioan Anghel, căruia în osăbi 1 s’au scris de cătră giud. ca potrivit nomerarisitei poronci să păşască în lucrare alegirii părţilor de moşîi după scrisori dovezi, ci vor fi având jăluitorii şi după sfârşitul unii asămine alegiri să docladarisască presusfii, gios iscălitul elenul ei, priimind otnoşăniile în alăturare şi nomerarisita carte divanului, am mersu mai întâi la satul Călimanu dela ocolu Vrăncii, de unde înştiinţându pe d. paharnic Anghel ca să vii spre săvârşirea unii asămini alegiri, priimindu răspunsu după 2 zîle că aflându-să bolnav nu poati veni, apoi la 6 a următoarii, no. 35, cerându dezlegare în această pricină de la giudecătorie ca după cerire răzăşilor să să scrii d. stolnic Ioan Movilă a veni în locul d. paharnic Anghel, aşteptând 2 zîle, îmi faci cunoscut că neavând nici o alcătuire cu răzăşii pentru osteneala sa, nu poati veni, aducându-mi triimisul în alăturare pe lângă otnoşăniea giud. cătră mine din 6 a următoarei no. 5895 şi scrisoare giud. cătră d. stolnic Movila pecetluită cu no, 5896. Deci, după adunare răzăşilor şi de prin alte sate ce au în» părtăşîre în acest hotar Călimanu şi anumi Gheorghii Roată ot Ireştii de sus, vechilul răzăşilor, Lupu Leşcan ot, Zamfir Leşcan ot, 1 Alegerea făcută prin acest doclad nu se confirmă de judecătorie pe motiv că n’a fost faţă boerul hotarnic cerut de Călimăneni, deşi aceştia în scris şi-au arătat mulţumirea lor pentru chipul cum s’a făcut alegerea (vezi Tr. 518, op. 562, dos. 24, filele 34, 44). 164 DOCUMENTE PUTNENE Toader Drile ol, Gheorghii a Savii o{, Costandin a Savii ot, Mane Coste ot, Gheorghii Perjotă paşnic ot Căliman, Vasile Cote ot, Pavai Sandu ot, Neculai a Popii ot, Prcotu Mn (sic] ot, preotul Pavai ot, Dumitru Cote ot, dascalu Ion Nistor ot, dascalu Ioniţă ot, Lupu Cote şi toţi ai lor, preotul Iflemi ot satul Vidra, Ion Epure nemcsnic ot. Tudorachi Neagu ot, Crăstiean Baciu ot, Avram Tălpăşel ol Cucueţii dc supt Măgură, preot Gavril ot, Neculai Paingu ot, Vasili Motoca ot Cucueţii de sus, Gheorghii Andronic ot, Gheorghi Burnichi ot, Ncculai Burnichi ol, Vasili Budai ot, Dumifru Sava ot Şerbeşti, Culiţă Popa ol, Radu Bălă-ceanu ol, Vasili a Babii ot, Costandin Gongul ot, Ion Cucunoiu ot, popa Sandu ot Voloşcani, Hortolomeiu Ilpuri ot, preot Pavăl sin dieaconu Toader ol, mai intâi am făcut întrebări vechilului Gheorghii Roată cu cc scrisori stăpânesc această moşii şi cum li-au urmat măsura din vechi şi pc carc temei cer această alegire şi toţi intr'un glas au arătat, că in hotarul acesta nici odată n'au urmat o măsură in stânjeni, ci precum au apucai stăpânire dela strămoşii lor, după incungiurare a unor semni fireşti, infăţoşân-du-mi şi scrisorile mai gios arătate şi pentru că răzăşii de Ireşti de supt Măgură, ce să răzăşesc alăture pc din gios de Căliman, le pricinuesc înpresurare la capătul moşîi dc peste Putna până în vârful Măgurii, dc a căror înpresurare după alegire ce li să va face, să să poată inpărţî între ei răzăşii, după spiţa neamului. Faţă fiind lăcuitorii Ireştilor de supt Măgură, au dat răspunsu că după spiţa niamului să înpărtăşăsc şi ei la capătul moşiei Căli-manu de peste Putna, plătindu şi cheltuiala Vrăncii o mie lei, dc o potrivă cu Călimanii, arătându că şi după învoiala ce au in scris unul la mâna altuia, iscălită de vre-o câţiva răzăşi din Căliman şi adeverită numai de răposatul Pastiea paharnicul, cuprinzători că după carie gospod şi carte de blăstăm, la 1827, Iuli 2 rânduit fiind paharnicul Gheorghii Pastiea, după cercelare ce au făcut la faţa locului, in temeiul acci invoeli, au rămas ca să slăpâniască capătul acel dc moşii de peste Putna, capătul din sus Călimanii şi parte din gios Ireşlii dc supt Măgură, în giumătate pe lungu, din Putna şi până in vârful Măgurii, iar codru sd fii slobod in ţoală partea acelui capăt până in zarea Măgurii, a tăia lemni dc orice trebuinţă vor avea şi o parte şi alta fără oprire, insâmine şi curaturile din nou cc—şi vor face. 1 DOCUMENTE PUTNENE 165 Insă vechilul răzăşilor precum şi alţi răzăşi de prin numitele 5; a te, au arătat că lăcuitorii de Căliman, silniciţi fiind cu închisori despre paharnicul Pastiea, au iscălit fără voinţa lor şi care nici docomenturile ce au spre dovada stăpânirii moşîi lor Călimanu, n'au cutezat a le arăta paharnicului Pastiea : întâi, un ispisoc sârbesc, ce-1 au Călimanii dela Ştefan Vvod, clin let 6953, Avg. 8 prin cari milueşte pe sluga sa Urechi cu Călimanu depe Putna după hotarele bătrâne Zapis dela Fetiţa din 7120, Apr. 3 prin cari vindi Ursîi driaplă parte sa din Căliman din apa Vizăuţului şi piste Putna până în vârful Măgurii; Carte Starostii din 1818, Mart 23 pentru giudecata ce au avut Ircştii de supt Măgură cu Călimanu, cuprinzătoare că răzăşii Ireşti, cătunul ce să numeşte Ireşti de supt Măgură, au tras în giude-cata starostii acei vremi, ce era spatar Costandin Neculce şi spa-tarul Vasili Miclescu, pe răzăşii lăcuitori din Căliman din cuprinsul Vrăncii, cu arătare că hotarul Călimanului în lungu mergi numai din apa Vezăuţul şi până in apa Putnii, iar din apa Putnii şi până în vârful Măgurii ar fi hotar a lor Ireştii. Deci faţă fiind şi pâriţii din Căliman anumi logofăt Ivan Calimănescu, preot Io-niţă Bodin i Pavăl sin Sandu şi alţii precum şi alţii mai fiind din Vrancea, anumi preot Şerban iconomu, cel mai cu ştiinţă din hotarăle Vrăncii, alţi doi oameni din Negrileşti, Costandin Taftă şi preotul Iordachi, intrând în ce mai cu deamăruntul cercetare spre a pute dovedi adevărul, pentru acel loc din Putna la Măgură, ce hotar poate fi Iresc sau a Călimanului şi cerând mai întâi dovezi dela jăluitorii di Ireşti, au arătat că alti dovezi nu au, decât că ei ar fi avut stăpânire acolo şi că la cheltuielile Vrăncii ei au 1 V. vol. I, no. 2, p. 3. Acest document, aşa numitul hrisov al vrâncenilor, a apărut in Vrancea de abia in 1827. După cum rezultă dintr’o scrisoare cu data de 1827, Septemvrie 18 adresată de un căpitan Vasile Dimitriu şi de un alt căpitan Petre economului Şerban şi preotului Alexandru, hrisovul se găsea in stăpânirea boerului Iordache Cior" neiu, care se pretindea curgător din Oană Ureche. O transcriere foarte defectuoasă a acestei scrisori ne-o dau Stahl şi Constantinescu op. cit. no. 99, p. 158. Documentul poate fi totuşi putnean. Pe deoparte fiindcă boerii Clorneieşti sunt putnenl din regiunea Purceleştilor, pe Putna (V. Arh. St. Iaşi, Tr. 317, op. 347, dos. 75), Iar pe de altă parte, fiindcă prin 1036 strănepoţi de-ai Iul Oană Ureche se judecau pentru moşia Brătu-leştllor, pe care azi se ridică Focşanii. V. D. Caian, Istoricul oraşului Focşani, anexe p, 10. 166 DOCUMENTE PUTNENE dat 1000 lei, precum şi lăcuitorii din Căliman au dat 1000 lei, arătând şi o scrisoare de la Iăcuitori di Vidra ot Vrancea din 1815, dată la mâna Ireştilorîn cuprindere că au dat ei la cheltuială una mii lei şi că să stăpânească ei din Putna la Măgură fără să fii supăraţi dispre lăcuitorii de Căliman, ca unii ce şi Ireştii au dat la cheltuială întocmai ca acei din Căliman, mai a— rătându şi un zapis din 7150 pentru nişte săpături făcute cu sapa din codru meriu, ci au cumpărat un Grigori Curteanul din Căliman dela un Nedelcu sîn Marinici, nepot lui Giurcă ot Gărdişăi, Asămine au mai arătat un izvod din 7213, August 10, care iz--vod îşi are cuprindere că pentru o moarte di om au aruncat cheltuiala pe trii hotară Vidra, Călimanu şi Ireştii, înţălegându-să din aceste doă scrisori că şi Căliman este hotar ca şi Vidra ce esti pe din sus şi ca şi Ireşti ce este pe din gios. Alte dovezi a-rătându că nu mai au, s'au cerut şi dela pârîţii din Căliman dovezi asupra hotarului Călimanu şi mai întăi au înfăţoşat o închi- -puitoare hartă a trupurilor de moşîi Ireştii, Călimanu şi Vidrat ci sânt îngiugate una cu alta, arătându că hotarul Ireştilor să începe în lungu încă mai din sus de Vizăuţi şi mergi alăture cu Călimanu până în vârful Măguri. Au mai arătat că hotarul Vrăncii din învechime şi când să stăpâne de dânşii şi când să stăpâne şi de vist. Iordachi Rosăt, după cum toate celelante moşîi a Vrăncii, despre Măgură s'au stăpânit şi să stăpânesc până în vârful Măgurii. Asămine şi moşîia Călimanu până în moşîea monăsti-rei Miera în vârful Măgurii şi mai ales că în vreme când Vrancea să stăpâne de vist. Rosăt s’au şi hotărît Vrancea prin boeri hotărnici, despărţindu-să parte din gios de a Ireştilor printr’o mo-viliţă, ci esti de spre Măgură, de care nici Ireştii n'au putut tăgădui că nu este pe acolo despărţire Vrăncii, arătându şi un zapis din 7120, Apr. 3 cu care vinde Fetiţa cu Bâzul, nepoţi Găr-dişoai, Ursăi ot Vidra din parte Găfrdişoâi în Călimanu din apa Putnii până în Putna şi peşti Putna până în vârful Măgurii, zicând răzăşîi de Căliman că şi alti scrisori au avut, dar din vreme ce li s’au fost luat Vrancea din stăpânire lor li s’au luat şi aceli scrisori, iar pentrucă au dat Ireştii una mii lei la cheltuiala Vrăncii cându s'au scos din stăpânire răp. vist. Rosăt, au fost datori să dei, căci pi hotarul Căliman, mai ales spre Măgură, au şi ei gropi de fân, precum şi alţii mulţi şi sânt şi niamuri unii din Ireşti şi din gropile de fân şi din curături şi din frăţie, după spiţa neamului, nu-i. DOCUMENTE PUTNENE 167 depărtează, dar dacă să vor îi asuprit despre strângătorii banilor, sânt slobozi ca să-şi caute. Şi văzându că hotarul Ireştilor purcedi din Vizăuţi şi mergi până în vârful Măgurii şi Vidra asămine până în vârful Măgurii, de sâne s'au cunoscut adevărul, pentrucă dacă moşîea Ireştii, fiind pe din gios de Căliman, să margă până în vârful Măgurii şi Vidra precum şi celelante din sus, iară asămine, cum să poati Călimanu fiind în mijloc şi tot dela o pur-cedere şi să ste în apa Putnii? Apoi şi zapisul pomenit de la Fetiţa lămurit, grăeşte până în vârful Măgurii şi încă hotărnicii, ci au fost a Vrăncii, deosăbesc Vrancea cu sămne movile, cându nu puţine pricini au fost cu Ireştii vrând a să lua mult şi din hotarul Ireştilor, ş’apoi după multe cercetări statornicesc margine din gios prin movila sus pomenită până în vârful Măgurii. Nu s’au înţeles alta decât că Vidrenii, ca unii ce era strângătorii banilor cheltuelilor şi de la Căliman, după ce au luat dela Ireşti una mii lei, s’au unit precum şi scrisoarea ce au dat Vidrenii, Ireştilor adiveriază vecleşugul şi pizma lor cătră cei din Căliman că zic, de vremi ce Căliman n'au dat mai mult la cheltuială decât Ireştii, să stăpânească Ireştii din Putna la Măgură fără altă supărare, lucru ce nu pot ei a strica hotarăle. Neapărat că Vidrenii au luat mai mulţi bani de la Ireşti de cât li să cuvine după cum însfârşit şi Ireştii înţălăgându foarte bine, s’au întorsu a ceri numai ca să-şi stăpânească gropile ce au de fân şi de frăţie, să nu iie depărtaţi, urmându*să stăpânirea din vechi cu numi de hotarul Călimanu, ce numai cu putere niamului şi a cumpărăturilor ce vor avea şi că s'au dat la mâna răzăşilor de Căliman a-ceastă mărturii, după care să-şi urmeză stăpânire hotarului Jor din Vizăuţ până în vârful Măgurii. Şi Ireştii precum şi alţii ce vor avea pe hotarul Călimanului gropi de fân şi curături iarăş să şi le stăpânească precum şi până acum, precum şi la pădure acei ce să vor trage niam cu răzăşii din Căliman să aibă voi a-ş tăia pari şi nueli pentru gropi de fân şi curături ce vor avea acolo pe hotarul Călimanului. Asămine şi lemne de foc pentru trebuinţa ca-sălor lor, iar cei străini ci vor ave numai gropi şi curături pentru lemni şi altile, să se învoiască cu răzăşii de Călimanu. Dar Ireştii, asupra banilor ce au dat la cheltuiala moşîi, de să vor socoti asupriţi de cătră cei. ce au strânsu banii de la Vidra şi de’ la Căliman, ori când vor ceri, stărostiea le va rândui cercetători 168 DOCUMENTE PUTNENE a-i socoti şi face analoghii pe fălci, după cum s'au urmat în toată Vrancea. Insă lăcuitorii de Căliman şi dupe aceasta s’ar fi prii-mit dupe însuşi ace învoială adeverită de pahr. Pastiea dacără- -zăşit de Ireşti nu ar fi nesfiinţit-o, că intrând cu samovolnicii a stăpâni şi în partea lor din sus, cându cu cosîre în poenile lor, . cându să le ei trăsură ne îngăduindu-i a tăia lemne în pădure ace slobodă şi în sfârşit puindu stăpânire mai pe toată parte din sus a Călimanului, din ţicma larului 1 şi până în vârful Măgurii, de a cărora împresurare lămurindu-mă de adevăr şi de la însuşi răză-şii de Vidra, di la lăcuitorii satelor din ocolul Gârlelor, care au înpărtăşîre de moşîi în acest hotar Călimanii, după drept cuvân- -tul ceririi vechilului Gheorghii Roată a să alegi în măsură de stânjeni spre ştiinţa înpărtăşirii răzăşilor după spiţa neamului şi pentru ca să să înţeliagă şi înpresurare pricinuită de spre Ireştii de supt Măgură, am făcut funii de zăci stânjeni, cu stânj. de opt palmi gospod, după palma gospod, ce esti dată de cătră stăpânire lă-cuitorilor de prin sati şi mai întâi am început a măsura in cur-mezîşul moşîi la capătul de spre Voloşcani, den apa Vezăuţului şi pân în vârful Măgurii. Stânj. gospod. 890 In curmeziş din apa Vizăuţului, ce-şi dă capăt cu Voloş- canli dintr’un stâlpu de piatră înfierat cu slova H. coltul moşâi Călimanu din sus despre coastele Vidrii şi lă vale până iarăş îu apa Vezăuţului, puţin mai în sus de un pisc pe care să sui drumul Vrăncii la poarta ţărnii Călimanului. 890 Al doile trăsură prin mijlocul satului Călimanu, dintru o movilă, hotar despărţitor din sus Vidra şi în gîos Călimanu, făcută dela hotărîtul moşîi Vidra de răps. postelnic Mihalachi Ra-coviţă, până în marginea de gios, iarăş în apa Vezăuţului unde dă în Putna, măsurându-să şi pe largu margine din sus 606 pod din piatra Vizăuţului şi până în movila arătată, în lungimea marginii din gios 335 din sus de piscul drumului Vrăncii a porţii ţărnii şi până în marginea Putnii. 940 Al treile trăsură, iarăş din marginea din sus din hotarul Vidrei din dreptul ţâcmei larului de peste Putna şi la vali prin satul Ireşti de supt Măgură, până în movila făcută din vechi de la despărţirea pământului vrâncenesc, ci esti în grădina luL Lefter ot satul Ireştii de supt Măgură. 1 Probabil strămoş al Ireştilor. DOCUMENTE PUTNENE 169 010 Al 4-le (răsură prin dreaptă linia marginii de ia văii. dela Arşiţa cc-i zic şi Piatra Arsă, s'au început această trăsură din sus de Arşiţă din răpi In sus pe curmeziş până in marginea moşii Vidra, in movila Podului Frumos. 70') Al 5-lc trăsură, tij in curmeziş Ia vârful Măgurii la capătul ci să hotărăşte cu moşia mănăstirii. Miera din piatra hotar ce este la colţul moşii Călimanu din gios despăr{ltoari de moşiea Ireştii de supt Măgură in gios şi Călimanu in sus până în colţul moşii Vidra, unde au fostu pus semnu bour in doi fagi, in marginea drumului plaiului, dela hotăritura răps. post.JVlitiăTăchl Raco-viţă1, am măsurat pe lungu şi margine dii/gios din Putna şl până în vârful Măgurii 2600 stânjeni gospod, Inţălegire pricinilor între răzăşii Călimani şi între Ireştii de supt Măgură esti că, Ireştii că unii ci au înpărtăşire poeni de fânaţ în cuprindere capătului moşîi Călimanu piste Putna, asupra Măgurii, după prilejurile vremii au putut Ireştii iconomisî învoe-lilc făcute dela cercetarea pah. Pastiea şi cari, dacă o asămine învoială nu s’ar fi prihănit de ei cu stăpânire, ce au pus şi pe parte din sus a Călimanilor în lungime de 2600 stânjeni şi în lăţime 350 stânjeni, cerire răzăşilor din Căliman este ca să stăpânească capătul de peste Putna pân în Măgură, precum l'au stăpânit din vechi, în cuprindere semnilor mai sus arătati ca pe un drept pământ din hotarul lor şi cari îşi are numire de pământ vrâncenesc. Iar cât pentru driapta parte Ireştilor, ci au în acest capăt de moşîi, nici cum nu-i înpotrivesc Călimanii, însă după această alegere: ori cari răzăşi din ei să vor trage după spiţa neamului din bătrânii acestui hotar anumi Pânte sin Scorţa, cari au făcut trii ficiori Murgină, Saule şi Tunsu, din cari Tunsu după arătare răzăşilor să gă[să]şti vândut, lămurindu-mă de adevăr că acest hotar de moşii esti dela acel Pinte Scorţa, după glăsuirea unui wcapis din 7154, ce mi-au înfăţoşat Pavăl Ioanăş ot satu Călimanu, au a să împărtăşi în toată cuprinderea hotarului Călimanii şi a-ş stăpânii driaptă parte lor ca şi ceielanţi răzăşi, iar acei cari au săcat mai mult în poeni de fânaţ şi de arături din vechi, sau şi din nou, să să ei şi să să dei acelor ce li să vor cuveni, după 1 Postelnicul Mihaiache Racovi'tă fost staroste de Putna in anii 1S23—1S24 a făcut mai multe hotărnicii in ţinut. Astfel la 13 Iunie 1824 aceia a moşiei Vidra (v. mai sus no. 97), iar la 15 Iunie 1824 aceia a moşiei Câmpurile. V. Milcovia, no. 2, p. 196. 170 DOCUMENTE PUTNENE spiţă şi frăţîi. Am făcut şi o închipuire de hartă de starea locului pe care o alăturez şi de lucrare urmată la faţa locului docla-darisăsc presusfii. Asăsor, Iordachi Milu paharnic. 1837, Sept. 13 no. 38. Arh. St. laşi, Tr. 513, op. 562, dos. 24, fila 14—17. 152. 1838, Ghenari 23. Mărturia de cercetare făcută de căpitanul Ivanciu Stoian în pricina dintre-. egumenul mânăstirei Vizantia şi răzeşii din Vizantia de jos. Cătră cinstita judecătării a ţinut. Putnii Ivanciu sin Stoian, Raport După rezăluţiea cinstitii judecătorii de supt no. 4966, pusă pe jaloba ce me-au adus egumin sv, mănăstiri Vizantiea în pricina ce are cu răzăşii Vizantii de gios pentru o bucată loc a mănăstirii, ce au înpresurat acei răzăşi, mergând la faţa locului, unde fiind a— mândoî părţili faţă, am intrat în ce mai cu amănuntul cercetare. Pricina urmează aşa: că mănăstire având cumpărături dela un Mateiu, ficiorul Giurgii, o bucată loc din trup moşii Câmpuri din Iet 7198, April 29, cari moşii s’au stăpânit de mănăstire şi din întâmplările vremilor şi schimbări egomenilor, răzăşii Vizantii de gios, lăsându opcina lor, au trecut zari, care iasti ferescul hotar şi au răşluit un colţu din ace moşii cumpărată din hotar Câmpuri,, Poiana Giurgii, din Săcătura Ciomăgeştîlor, din liniea ce să desparte şi spătar Asănachi Dan şi drept spre apus în drum ce mergi-zari, apucând în gios zări, prin curmătură şi în gios Dialului lui Rugină şi până la Lac cu Loziile, în drum ce vine despre Ve-zăuţu, dându tot zare, în moşii mănăstiri ci-i tot din cuprindere zapisului mai sus pomenit, care această bucată de loc, stăpânin-du-să de Vizăntinii (sic) de gios până la an 1814 şi atunci viind dumnealui logofăt Costachi Conachi, hotarnic moşii Câmpuri, au lămurit că mănăstiri, şi răzăşii Vizantii de gios să nu mai treacă spre Câmpuri zarea culmii, ci-i ferescul hotar despărţitor între aceşti doî moşii, precum mănăstire nestrămutat au păzit, dar deşi au trecut DOCUMENTE PUTNENE 171 cu dăniilc şi cumpărături ci ari din trup moşii Câmpuri şi dela ace hotăritură a dumisali logofătului Costachi Conachi, ace bucată de loc, mai sus în sămnile ei arătată, s au stăpânit de Câmpuri până la an 835 şi atunce dumnealui spătar Asănachi, vă-zându că ar fi tot din cumpărăturile mănăstirii, însuş au lepădat din stăpâniri şi fiindcă atunci murisă egumen mănăstirii şi era prefaciri au luat cu samavolnicii în stăpâniri răzăşii Vizantii de gios supt nume că ar fi tot din hotar lor, care vederat am desluşit că a-ceastă bucată loc iasti driaptă a mănăstirii, cumpărătură din Câm-„puri după zapisulu din let mai sus însămnat, fiindcă răzăşii n'au înfăţoşat nici o hârtii spre dovadă de curgere pricinii. Precum la faţa locului am desluşit, plecat aduc la ştiinţa •cinstitii judecătorii. 1838, Ghenar 23. Ivanciu Stoian, căpitan Arh. St. laşi. Tr. 965, op 1110, dos. 36, fila 2 153. Fără veleat (cca 1838) Jalbă a răzeşiior din Năruja contra satului Vâlcani, prin care cer resti tuirea unui pământ pe care îl dăruiseră Vâlcanilor pentru ca aceştia să ia preot la biserica lor pe un ginere al economului Şerban Bălan. ]- Cătră cinstita giudecătorii ţinut Putnii dela răzăşii de moşiea Năruja Jalobă La anul 1826, făcându-să o besărică la satul Prahuda în Vrancea, care acel cotun s’au rupt din sat Năruja tot din Vrancea şi ni având besărica preut, s’au găsit un dieacon Ioan sîn preutul Soari tot din satul Năruja, ginerili iconomu[lu]i Şărban şi alcătuindu-se cu acel dieacon cotunul Vâlcanilor înpreună şi cu răzăşii din sat Năruja ca să-i dei acii Vătcani (sic!) 240 lei şi să fii şi iei la poporul aceia bisărici şi făcându-să şi zapes în scris că dacă acel dieacon va voi milostivul Dumnezău de a sa faci preut şi va fi la aceiaş besărică, să să dei Văltcanilor o bu- 1 V, Constantinescu' şi Stahl, op. cit, nle 94. 95, 108, acte referitoare la aceiaşi pricină. 172 DOCUMENTE PUTNENE cată moşîi ci o ave Năruiăni pentru păşune vitelor, cari să da câte cu 40 lei pe an imbatic şi numiţii Vâltcani să dei 240 lei diaconului să să facă preut şi să rămâi moşiea ocină a Văltcanilor pentru acei bani. Iar dacă diaconu nu să va faci preut şi să vor perde banii Vâltcanilor, să rămâi acei bani a să plăti din an în an cu imbaticul aceiai moşii, ţîindu-să în samă pi an câte 40 lei până când să vor istovi acii. 240 lei a Vâltcanilor şi moşiea să rămâi iarăş a răzăşilor nărujăni, precum glăsueşti zapisul dat de Vâlcani. Şi fiind că acel diiacon nu s’au făcut preut, pentru cari să dădăsă ace moşie, de aceia ne rugăm cinstitei giudecătorii să ni să facă cercetare după zapisă şi dovezile ci avem şi să ni să dei moşîea iarăş în stăpânire noastră fiindcă s’au plătit acii bani cu imbaticul moşiei, cari au fost dat diaconului ca să să facă. preut. Şărbanu Iconomu ot sat Năruja Dragomir Chirilă ot tam j Gheorghie Bodescul } răză?‘ din Năru>a' Arh. St. laşi, Tr. 670, op, 738, dos. 60, fiia 6. 154. 1839, Martie 4 Hotărîre a judecătoriei ţinutului Putnei în pricina dintre răzeşii din Secătura Părosului şi fraţii Vasile şi Dumitru Steclaru. 1 Jurnalul no. 52 al giudecătorii ţinutului Putna. Inplinitor îndatoririlor di prezident, dum[nea]lui Costachi' Dăscălescu; asesor d. sărdaru Buznea, asesor d. Vasilii Bucşinesc,. ţîitorii audinţei. In pricina pornită de către Vasilii şi Dumitru Steclar asupra răzeşilor di Săcătura Părosului. Obiectul di gâlcevire urmează pentru disfiinţarea unui zapis. Pricina s’au căutat în fiinţa lui Vasilii Sticlaru şi a vechililor răzeşilor. Nici unul din prigonitori dovezi n’au dat. Altă pricină din nou între ei n'au născut. Luându-să pricina în trataţii s'au văzut că ei, jeluitorii, căpătând dila răzăşi prin învoială o somă pogoani loc din acel hotar, s’au făcut a le vinde iarăşi cătră ei cu preţi de şasă suti opt zăci lei, cari bani priimindu-i diplin Vasilii Sticlaru şi viind la 1 V. mai sus nle 144 şi 150. DOCUMENTE PUTNENE 173 Focşani ca să li înformăluiască zapisul, după ce le-au luat banii, le-au rupt acel zapis di vânzare şi mai luându-li şi alti hârtii vechi a lor di moşii, s'au făcut nevăzut, dând tot odată jalbă giudecătorii, cu cerire a li să disfiinţa zapis supt cuvânt că s au inşelat şi că au fost la beţie când l-au iscălit, fără a arăta nimic că el mai înnainte îl rupse să. Apoi, după lucrările întinse prin stărostiea ţinutală, s'au adus pi Sticlarul, dilegaţi întru înfăţoşare şi s’au văzut urmarea lui întocmai precum mai sus s'au zis, cu rumpirea zapisului şi oprirea documenturilor vechi, netăgăduite fîind şi de însuşi el, cari după îndatorirea ce i s’au pus a răs-pundi banii ci i-au Juat, di vreme ce vânzarea au anularisit-o, i-au şi adus la presusfii, cerând prin a sa jalbă a să priimi în depozit. Deci, luându-să în privire că urmarea Sticlarului cu rumpirea zapisului este învinovăţitoare şi vrednică de pedeapsă, di vreme ce el, după reclamaţiea făcută la giudecătorie pentru dis-fiinţarea zapisului, n’au stăruit a o face prin al ei canei, ce cu dela sine putere, nu mai puţini iarăş, văzându-să că el au mai făcut şi alti învăluiri di asăminea prin răzăşi, dovedindu-să din-tr'aceasta un şiret, pi di o parte, banii să vor priimi în depozit, pi formă, scriindu-să opştii răzeşilor di Săcătură Părosului a-ş rândui formalnici vechili cu împuternicire di a priimi arătaţii bani, iar, pi di alta, urmarea Sticlarului să va raportui divanului spre ştiinţă şi lucrarea celor de cuviinţă pentru stavilarisirea pi viitorime di la asemenea, rămâind răzeşilor dreptati a-şi faci recla-' maţii deosăbită asupra învoelii săvârşite di ei cu Sticlaru, dacă să vor socoti obijduiţi şi înşelaţi cu ea, precum vechilii acum au propus, fiindcă tocmala vânzării disfiinţându-să mai înnainte de a să întări pi formă, rămâne anularisită şi nu să poate sili pe Sticlaru a o reînnoi di vremi ci el pi aceli părţi ari şi alţi părtaşi fraţi, pe care nu-i poate vinde fără ştirea lor. Iar pentru un zapis vechiu ai lui Ştefan Popa, moşul Sticlarului, di vânzare cătră răzeşi din 1815 şi de cătră el răpit de la dânşii, precum din raportul privighetorului cu no. 348, anul 1838 să lămureşte, cuve-nindu-se lor, să va pofti pi stărostii, ca prin chipurile ci ea va socoti mai îndemânatice, să-l ia dila Steclarul şi să-l triimată la giudecătorie spre a să inherisi răzăşilor, di vremi ci Sticlarul au arătat că nu-1 are aice. (ss) C. Dăscălescu (ss) I. Buznea sardar (ss) V, Bucşinescu. Colecţia mea. 174 DOCUMENTE PUTNENE 155. 1839, Aprilie 4 Jalba economului Şerban în pricina cu satul Vâlcani, în care arată că aceştia sunt veniţi din Ţara Românească. Cătră cinstită giudecătorie a ţinutului Putna Iconomul Şărban ot Vrancea, Jalobă Avându eu pricină de giudecată cu un neam de oameni, ci să numescu Vâlcani, 1 ci de o vreme sîntu şăzători pe moşiea satului Năruja, pentru carile, eu făcându reclămaţie cinstitei giudecătorii în cursul aceştii pricini cu jaloba ce s’au alăturat la delă şi fiindu-că eu sîntu tare bolnav, ci nici o putinţă a veni spre înfăţăşare [cu] numiţii Vâlcani, plecat rog pe cinstita giudecătorie ca să bine voiască a mai păsui această pricină pâră cându doară va vroi milostivul Dumnezău a mă mai rădica din boala ci mă aflu şi deosăbit mai arăt cinstitei giudecătorii şi aceasta că la înfăţoşare ce am avut cu numiţii Vâlcani înnainte dumisale privighitorlui de Vrancea, după rezăluţiea pusă pe j[a]lobă am înfăţoşat amanHoâa~parţile hârtiile şi au scos numiţii o hârtie întru carile mă văz că aş fi iscălit-o eu şi aş fi şi scris-o, carile hârtii o numescu ei ocolniţă. Apoi eu arăt cinstitei giudecătorii că n'am la ştiinţă de această hârtie că esti făcută de mine, precum lămurit să dovedeşte că dacă ace hârtii era făcută de mine nu pute ei să dei bezman pe acel loc, carele loc să află în pricină, dacă ace hârtie era făcută de mine precum nici ei nu pot tăgădui, că au dat bezman moşîi de cându ei au venit din Ţara Rumânească şi au picat pe hotar Nărujii2, fiindcă moşiile au fostu necăutate pâră acum şi cu ce s'au putut învoi multu sau puţin pe acestu loc au dat răzăşilor di Năruja bezman, iară pentru hârtiea pomenită mai sus, ci nu esti scrisă de mine, carile să adevereaz plastografă, în cugit curat arăt cinstitei giudecătorii că nu să ştie, după patima boalii ci pătimescu că voi eşî să dau pravăţ şi sfârşit acei hârtii iconomicoasă şi rămâindu urmaşii mei în urmă, a să giudeca pentru acestu loc, cinstita giudecătorie va lua în băgare de samă 1 V. mai sus no. 153. 2 V. actul de întemeiere al satului Vâlcani în voi. I, no. 86j p. 57. DOCUMENTE PUTNENE 175 arătare ci fac pentru cursul acei hârtii, arătându tot adevărul prin viu graiul, meu dară milostivindu-să Dumnezău asupra me ca să ma pot îndrepta dintr'această boală 1 voi sta sîngur la înfăţoşare rămâindu cinstitei giudecătorii neadormită pomenire. Smerit rugătoriu cinstitei giudecătorii Şărban Iconom 1839, Apr. 4 zile Arh. St, laşi. Tr. 670, op. 738, dos. 60, fila 8. 156. ,1839, April 16. Mărturia de cercetare făcută de privighetorul de Zăbrăuti în pricina dintre răzăşii din Găuri şi răzeşii de Vizantia. Căfră cinstita judecătorie a ţinutului Putnii Privighetoriul de Zăbrăuţi, Raport In cuprindirea răzuluţiei cinstitei judecătorii pusă pi această jalbă, următoriu fiind, am făcut pătrunzătoare cercetare pentru o parte de moşie, ci s'au înpresurat de cătră răzăşii ot sat Găurii, ocol Vrăncii din leat 1824, cu hotărîrea răposatului postelnic Mi-halachi Racoviţă2, cari acea moşie este în Vezăuţu Mare, dreaptă a bătrânului Coman 3, din Căpăţăna Zimbrului în sus, care acea căpăţână este înpotrivă cu Dealul Babii, după scrisoarea învoeli, din leat 7213, ci au înfăţoşat răzăşii de Vizantiea; iară răzăşii de sat Găurii n’au înfăţoşat nici un feliu de documenturi decât o hotarnică, din hotărîrea răposatului postelnic Racoviţă, glăsui-toari de Căpăţâna Zimbrului, undi amşi văzut pieatră hotaru într'o curmătură de deal, lângă sat Găurii şi, spre descoperire adevărului, au mărturisit câţiva găureni din viu glasul lor, că este Căpăţâna Zimbrului acea din gios, lângă Dealul Babii şi au mărturisit aceştia anumi: Pavel Bobeică, loan Hârne, Vasîle a Tomi, Coman Frosîi, Vasîli Furtună, Grigorii Câlugăru, Ghior- 1 Economul Şerban moare în cursul anului. V. mai jos no. 158, în care se vede că la data de 1840, Iunie 25, era mort. 2 V. mai sus; no. 151, p. 169 în notă, 3 V. asupra bătrânului Coman nota 1 a documentului din 7028, April 24, mai sus no. 1. 176 DOCUMENTE PUTNENE ghi Hârche, Iordachi Muntean, Petru Machercii (?), iară unii din răzăşii găureni nu s'au supus a vini lâ înfăţoşarea. Pentru care de urmare, cu supuneri încunoştiinţăz cinstitii judecătorii. Indescifrabil no, 357 1839, April. 16 Arh. St. laşi. Tr. 8171, op. 395, dos- 61, fila 1 verso. 1 157. 1839, Iulie 10. Cartea de blestem a lui Meletie, episcopul de Roman, în pricina dintre răzăşii din Poiana cu cei din Năruja. Meletie, cu mila lui Dumnezău, episcop Romanului. Judecătoriea ţinutului Putnii, prin adresul no. 4856 făcân-du-ne cunoscut pentru comisiea ce are a sa înjgheba, ca să cer-ceteză la faţa locului pricina următoare între răzăşii de Poiana cu răzăşii de Năruja pentru pământ, au cerut ca după porunca divanului apelativ a Ţării de gios cu no. 3098, să slobozim carte de blăstăm, spre a să pute face lucrarea poruncită. Drept aceia, prin această a noastră arhierească carte, mai întâi părinteşte sfătuim, atât pe înpricinaţii răzăşi cum şi pre ori carii vor fi având ştiinţă în pricină, ca neorbindu-să pentru de-şartele şi trecătoarile interesuri lumeşti să mărturisască adevărul, în frica lui Dumnezău, căci cari pentru vreun interes, sau pentru vre-un fel de îndatorire despre careva vor tăgădui sau nu vor arăta în drept cuget ştiinţa, ce vor avea întru aceasta, asupra unora ca acelora slobozim această carte de blăstăm, zicem: „De vieaţa lor, de chiverniseala lor, de dobitoacile şi toată averea lor parte să nu aibă, ci ca praful ce-1 spulberă vântul, aşa să piară şi să să risipească. Diavolul să stea în preajma lor, când să vor giudeca şi să iasă osândiţi. Urgiea lui Dumnezeu să-i agiungă la cele văzute de ochii lor, ca şi nevrând să mărturisească adevărul. Femeile lor să rămâie văduve, copiei lor săraci cerşitori şi 1 Judecătoria ordonă o nouă cercetare ia fata locului spre a se stablii dacă Găuri şi Vizantia sunt două hotare deosebite şi după aceia închide dosarul pe motiv că răzăşii de Vizantia n'au reclamat cu ocazia publicărei obştescului hotărît din 1834. DOCUMENTE PUTNENE 177 fără nici o procopsiala în toată viaţa lor. Iar de să vor întoarce $i să vor căi şi vor arăta adevărul, în frica lui Dumnezău, fie •ertaţi şi blagosloviţi. 1839, Iulie 10 zile Meletie, episcop Romanului Arh. St. laşi. Tr. 917, op. 1057 dos. 9. fila 90. 158. 1840, Iunie 25. Copie după o nouă învoială făcută de toate satele vrâncene în pricina împărtirei munţilor. învoială La an 818, prin poronca gospodu ce am adus-o noi lăcuitorii răzăşi vrânceni, s'au făcut înpărţirea munţilor pe paisprezece silişte *, după plata banilor cheltuelii urmate la scoatire di suptu înpresurare, făcându preţ fieştecăruia munte şi după acel •preţu au rămasu la unile din sate să întoacă altora, care au luat munţi cu mai gios preţu după banii cheltuelii, care această îndreptare n’au luoat punere la cale di atunce din pricina ci au urmat la unile din sate şi anume Nerej i Palten pentru muntile Furu şi Colăcanii pentru Fruntea cea Mare cu Spineştii, care a-ceste, prin giudecăţile ce au avut jăluitorii răzăşi nerejăni şi Co-lacu au câştigat hotărîri din vreme în vreme 2 şi dila 831, Iunie paşnică stăpânire. Numai rămăsăsă ca să întoarcă unii la alţii( care aceste au precenuitu jăluirea unora din sate şi anume satul Nerej pentru un picioru din muntele Furu, ce cu nedreaptă aco-lisire, di la o vremi, li să înpresoară di cătră răposat iconom Şăr-banu pentru banii cuviniţi să întoarcă opştei Vrăncii. Asămine în picioru di munte di la sat Năruja, din Lapăşu di susu. Pe lângă aceste, gata fiindu şi celelante sate. cu acel preleju a trecirii banilor, să înmulţască prigonirea cu înplinirea un dila altu, spre statornicirea acestui păgubitoru scoposu, ne-am adunat toate satile la dumnealui privighetoriu di ocolu, ci era poruncit a cerceta rpricina după jalobile date din partea jăluitorilor nerejeni şi nă-rujăni pentru înpresurare di munţi Furul şi Lapăşul, faţă fiind şi pârîtul Ioniţă sin iconomu Şărban, la care ni au arătat numitu câ 1 V. mai suS no. 87. 2 V. mai sus no. 105. 12 178 _________DO CU M E N TE P U T NE NE prin dieata, ci i-au lăsat-o răposat[ul] iconomu [Şărban], părintele său, are un picior di munte din muntile Furu, cuvinit sat[u]lui-Nerej şi cu un picioru di munte din muntele Lapoşul di sus cuvinit satului Năruja şi Nistoreşti, înfăţoşându intru aceasta za-pisu din 829, Iuli 7, ce dă lăcuitorii Pavălu Popa, nimesnicu Toader ot Nerej, Stoica Popa ot Paltin, întărit şi de vornicu Vrăncii, 1 care înscrisu, după luoare aminte ce am făcut, s’au dovedit iconomicosu şi pricinuitoriu di tulburare la toată opştiea Vrăncii, dovadă avându că o asămine hărăziri pute fi priimită dacă era din toată parte opştii Vrăncii, iar nu numai din partea Nerejju]-lui şi Năruja şi al doile dovada că însuşi arătaţi[i] Pavălu Popa, Ion Cârlior, nimesnicu Toader au mărturisit înnaintea noastră a opştei că nu au ştiinţă di o asămine hârtie, cându s'au făcut. Al 3[le] dovadă la a lor propunere este adivărul cunoscut că la 829, Iulie 7 - în aceiaş, am fostu toată opştiea la vorniciea Vrăncii, cându am săvârşit învoiala pentru Colăcani i Rugetu pentru prigonirile ce urma tătu pentru înpărţirea munţilor, în care învoială ne-am iscălit prin condeiul scriitorului opştei cu punire degetului, marturu avându şi pe dumnealui paharnicu Asănachi Dan, acum spătar, care l-am avut di faţă ca un milgiocitor la învoială şi zapesul pomenit din aceiaşi zi, au fost tăgăduită a sa lucrare şi neadiverit di cătră d. boeriul spătariu, care înscrisu fiindu pricinuitor di tulburarea la toată opştea, acum dila sine să disfiinţază. Au mai înfăţoşat un zapisu din 837, Iunie 20 ce dă lăcuitorii satului Năruja răposatului iconom Şărban, cuprinzătoriu că dau o a patra parte din muntile Lapoşu di susu, care zapesu arată lă--cuitori nărujeni, i-au înduplecat numai 24 răzăşi şi iscăliţi din 222 toată opştea aceluia sat şi n'au dat asămine zapesu, care acesta au fostu totu în dreptate opştei, a toată Vrancea, di a da sau a lua dila nărujăni şi dişi zice loniţă că are osăbitu înscrisu din 816, Maiu 10, însă atunce munţii nu era înpărţiţi pe 14 hotară,. care aceasta au luoat sfârşit la 818 cu înpărţirea şi preţăluirea munţilor şi acel înscrisu, iarăş, nu poate avea cuprinderea sa di folosinţa urmaşilor răposatului iconomului Şărbanu, di vreme ci 1 V. Constantinescu şi Stahl, Documcntc vrâncene. no. 103, p. 162. - V. mai sus nota 1 dela pag. 137. Documentul de faţă este o dovadă în plus pentru fixarea datei acestei împărţiri a munţilor. V. Documente vrâncene, no. 111, p. 174. DOCUMENTE PUTNENE 179 este mai înnainte di învoială 1 pentru care, socotindu struncinarfe] şi cheltuelile, ce era să să urmeză din aceasta la toată opştiea, am săvârşitu învoială paşnică precum să arată : Toţ[i] bani[i], ce s’au cuvinit după analoghie să întoarcă sa-tile Nerej, Paltenu, Năruja, Spineşti, Poiana, Bârseşti, Negrileşti, 'Găurile, Tulnicii şi Voloşcanii la opştiea Vranei şi satile Valea Sării, Podurile, Păuleşti şi Colacu i Hăulişca, ci ave să ia dela opştie, s'au ridicat cu totul prin această învoială, ci am săvârşit-o, cu aceasta, că di astăzi înnainte să nu poată a cere nici opştiea dila satile cari au avut să întoarcă după preţăluirea, ci s'au urmat la 818, nici satile ci au avut a luoa să mai cee dila opştief rămâindu paşnică stăpânire şi anume : Nerej şi Palten munţii Furu şi Lapăşul di giosu i Muntioru, Năruja şi Nistoreşti Lapoşu di sus şi Munţişoarile, Spineştii, Văsuiu şi Herăstăul muntile Zboinai Valea Sării şi Podurile muntile Chetrosu şi Căbălaşu Verdelui, Voloşcanii muntile Verdile, Colacu i Ruget picioarile di munţ, Mişina şi Fruntea şi Bodescu, Vidra, Tichiriş şi Căliman Capu Cozii dî gios, Păuleştii şi Hăulişca Mijlocu Cozii, Găurile, Purcei şi Părosul Capu Cozii di sus, Tulnicii muntile Macradiu şi Mes-te[a]cănu, Coza muntile Chetriceaua până în apa Tişiţii, Negrileşti muntile Păişaoa, Bârsăşti muntile Giurgiu, Poiana muntile Muşa. După care învoială au rămasu nesupărate satele Nerejul şi Năruja di cătră Ioniţ sin iconom Şărban cu cerire parte din munte şi di paşnica învoială 2 ce am făcutu, am adiverit-o cu punerea numelui şi deagetilor şi peceţile săteşti, rugându şi pe dumnealui privighitoriu di ocolu di au încredinţatu această învoială. Noi paşnici i vornicul [satului] Negrileşti dinpreună cu toţi lăcuitorii am făcut această învoială şi ne-am priimit. Noi paşnicii şi vornicul ot Tulnici dinpreună cu toţi lăcuitorii am făcut această învoială şi ne-am priimit. Noi paşnicii şi vornicel ot Nerej dinpreună cu toţi lăcuitorii noştri am făcut această învoială. 1 V. Constantinescu şi Stahl, op. cit., no. 64, p. 106. 2 Această învoială, pusă in di scufie de satul Coza este desfiinţată -de Ştefan Catargi, logofătul dreptiţei: (mal jos no 166) Nerej Satul Tulnici Satul Negri- Icşti 150 DOCUMENTE PUTNENE Prahuda Purcei Bârsăşti Găurile Vidra Călima- nul Voloş- cani Podurile Năruja Nisto- reşti Herăstău Văsuiu Hăulişca Păuleşti Poiana Noi paşnicii i vornicelu sat[u]lui Prahuda ni-am priimit această învoială. Noi paşnici sat[u]lui Purcei şi vornecul am priimit această învoială. Noi paşnicii şi vornicel satului Bârsăşti şi cu toţi lăcuitorii mei ne-am priimit cu învoiala aceasta. Noi paşnici şi vornicel satului Găurile dinpreună cu toţi lăcuitorii mei ne-am priimit cu învoiala a-ceasta. Noi paşnicii şi vornecu sat[u]lui Vidra am văzut învoiala aceasta şi ne-am priimit. Noi paşnicii şi vornecu satului Călimanu ne-am priimit cu această învoială. Noi paşnicii şi vornicelu sat[u]lui Voloşcani am priimit această învoială. Noi paşnicii şi vornicel sat[u]lui Podurile ne-am priimit cu această învoială. Noi paşnicii şi vornicel înpreună cu toţi lăcuitorii satului Năruja am văzut învoelile opştiei, a tuturor răzăşilor vrânceni şi ne-am priimit. Noi paşnicii sat[u]lui Nistoreşti încredinţăm a--ceastă învoială. Noi paşnicii şi vornicelu satului Herăstău încredinţăm această învoială. Noi paşnicii şi vornicelu satului Văsuiu încredinţăm această învoială. Noi paşnicii satjujlui Hăulişca adiverim învoiala.. Noi paşnicii şi vornecul sat[u]lui Păuleşti încredinţăm învoiala aceasta. Noi paşnicii şi vornecul satului Poiana încredinţăm învoiala aceasta. DOCUMENTE PUTNENE____________________________181 ' Noi paşnicii şi vornecul satului Vale Sării in- sr.rii crediniăm învoiala aceasta. Noi paşnicii sat[u]lui Colacu încredinţăm această : C o 1 n c t j ! . « t v învoială. ! Noi paşnicii şi vornicelu înpreună cu toţ lăcui- I P/,r"‘u lorii mei din sat Săcătura Păros[u]lui încredinţăm această învoială. Privighitor di Vrance Faţ[ă] viind dintre fruntaşii vrânceni anume Tudorache Neagu ot Vidra, Radul Hanu ot Colacu, Vasile Ciocan ot Valea Sării, Ion Caba ot Poiana, Ion Mircea ot Bârsăşti, Ion Taftă ot Negrileşti, Ion Necoară ot Tulnici, Ion Dieaccn ot Spineşti, înpreună şi cu ai săi răzăşi şi făcându cerire s’au încredinţat a-ceastă învoială săvârşită di toată opştiea Vrăncii. 1840, Iunie 25 | Ţinut Putnii Ocolu j Vrăncii. Giudecătorie ţinut Putnii Infăţăşându-să vechilul lăcuitorilor satului Nerej anume Po-roşnicu Ion Găman cu cerire din parte încredinţătorilor săi ca să li să întărească învoiala aceasta, ce o au săvârşit-o cu toată opştiea Vrăncii şi di vreme ce să vede că este făcută după mulţămire lor, în temeiu peceţilor săteşti şi încredinţată şi di privighetoriu, să întăreşte cu iscăliturile mădulărilor1 şi punere peceţii acestui trebunal, potrivit cu cerire ce prin jalobă au dat pomenitul vechih 1840, Iunie 30 Colecţia mea. 1 Comisul Costachi Dăscălescu, paharnicul Grigore Boţan şi Vasile Bucşenescu. 182 DOCUMENTE PUTNENE 159. 1840, August 16, Locuitorii din satele Spineşti, Herăstău şi Văsuiu recunosc preotului Luca Tătaru dreptul la două părţi din muntele Frumoasele. Adiverinţă. Adică noi giosu iscăliţi şi răzeşi Sămion Ţârdea, Constan-tinu Laziru şi Ion Haliciu dinpreună cu toţi lăcuitori satului Spineşti, tiji Todiru Vatră, Ion Ursu şi Ion Ciută înpreună cu toţi lăcuitori satului Herăsteu şi noi Radu Bodea, Ion Barbu, Vasile Câr-neleagă şi cu toţi lăcuitorii satului Văsuiu adiverimu prinu aceasta că di şi noi toţi răzăşii satilor aceştiea am datu mai di o potrivă la analogulu scoatiri şi cheltuelili munţilor atîtu din boerescu pre-xumu şi la înpărţirea aceloru munţi, daru preut Luca Tătaru din Văsuiu au datu cu două părţi mai multu la ori ci cheltueli şi daru să cuvini ca şi dînsul să ei totu două părţi din muntele Fru-moaseli, după analog 1 şi învoiala di înpărţănie, pentru cari amu datu această adiverinţă cu aii noastri iscălituri, cari amu ştiiutu carte şi cei fără carte cu punerea degitilor noastri. 1840, Augustu 16 Eu Sămion Ţârdea adiverezu eu Costantinu Lazeru adiverezu eu Ion Haliciu adiverezu Anghel Preot eu Toadiru Vatră adiverezu eu Ion Ursu adiverezu eu Ion Ciută adiverezu eu preot Neagu faţă otu Nistoreşti eu Radu Bodea adiverezu eu Ion Barbu adiverezu eu Vasîli Cârneleagă adiverezu Faţă fiindu şi eu la această adiverinţă, precum şi la învoiala din 16 Iuli, 1840, m'amu jscălitu. Sachelariu Necolai Colecţia mea. 1 Analogia la cheltueli servă deci chiar la determinarea dreptului individual îa proprietatea colectivă a hotarului. Un act întemeiat însă pe principii asemănătoare (Documente vrâncene, no. 65, p. 108) este respins de obştla Vrăncei. (mai sus no. 158). DOCUMENTE PUTNENE 183 160. 1841, Iulie 20. Copie după învoiala dintre satele Valea Sărei şi Spineşti pentru stăpânirea munţilor Sboîna şi Petrosul. Satul Hăuleşca învoială Noi locuitori din satul Valea Sărei, care mai josu ne vom iscăli, dăm înscrisurile noastre la mâna locuitorilor din satul Spineşti că avându pricină pe hotarul munţilor Sboina şi Petrosul, văzând că trecim unul la altul, am scosu pe Ion Săcăluşu cu porunca privighitorului, că din vechiu au ţinutu Săcăluşeşti Petrosul şi I-am dusu cu osteneală, din Zăbala din apă, Plaiul Caşului şi mergi în boriu vechi, în botul piscului lui Bucuru în scursura, borurile vechi, şi e scursura dila dealu, din capul că-zăturei despre Petrosul, unde se înpreună cu căzătura Sboina şi mergi în boriu din Plaiul Petrosului, şi mergi în fântână din Fă- gitu, ea scursura di vali până la un locu, până în şăsu, în boriu vechiu şi mergi în piscu şi dă între scursuri şi ea coasta pe di la vale, pe din susu de Bobeică pe pârâu divali şi ea Bălosu, până în Năruja, şi eu Ionu Săcăluşu j-am învoitu în mijloculu satului Hăuleşca şi am pusu şi pecetea sătească. 1841, Iulie 20 Eu Neculai Ciocanu m'am învoitu şi am datu iscălitura la mâna Spineştilor Eu Ionu Săcăluşu aseminea Eu Ionu Suru pasnicu otu Hăuleaşca am fostu faţă eu Ionu Săcăluşu vornicu faţă Ionu Săcăluşu cel mari, i-am învoitu Preotul Ion Ponea am scrisu această învoială Colecţia d-lui Ştefan Diaconu-Spineşti. 161. 1841, Martie 3 Jalbă către judecătoria ţinutului a răzeşilor din Coza contra unor răzeşi din Vidra pentru stăpânirea muntelui Chetricelile. Cătră cinstita giudecătorie a ţinutului Putnii dela răzăşii de sat Coza, jalbă In hotarul nostru Coza, muntile Chetricelile, avem moşii baştină părinţască, care am stăpânit de îndelungaţi ani, nesupă- 184 DOCUMENTE PUTNENE raţi de cătră niminea1, iar acum videm că nişti răzăş din hotarul Vidra, cu un jurnal ci ar fi închieat cinstita judecătorie, vroeşti a ni răşlui din driaptă moşiea noastră. Apoi fiindcă numiţii Vidreni, nici o judecată nu ştim să fi avut, nici ne-am judecat cu ei la această cinstită judecătorie vreodată şi nici ştim că-i înpresurăm vreun capăt de moşie, plecat ne rugăm ca luând în de aproapi privire înprejurările acolisirilor numiţălor Vidreni să fim puşi la cale cu nesupărarea noastră mai mult. 1841, Mart 3 eu Ştefan Manea eu Pavel Tudorachi eu David Dumitriu înpreună cu toţi răzeşii Arh. St. laşi. Tr. 817, op. 934, dos. 170, fila 1. 162. 1842, Iuli 12 Jalba căminarului Gheorghe Lipan către judecătoria ţinutului Putnei prin care cere dela vrânceni să i se aleagă partea ce i se cuvine din satele Bârseşti şi Năruja cum şi din muntile Lapoşul de sus. primit Avgust 28 Să s{ă) facă sprafcă de au pornit vreo jalbă d-lui căminariul la anul 1833şi pentru celelalte părţi ce i s’au dat dreptate a reclamărisî, cari cu doclad de înprejurări să s(â) aducă şi dela pe mas(a). Cerchez. Buter Cătră cinstita giudecătorie a ţinut. Putnii caminar Gheorghii Lipan Jalbă Fiindcă după jalba, ci am dat în trecutul an 1833 cinstitului ' divan pentru părţi de moşii ci am baştinî şi cumpărături în hotarul Vrăncii 2, numai pentru o parti di cumpărături din hotarul Păuleştilor s’au dat sfârşit pricinii, iar pentru celialti să zîci prin jurnalul acestui trebunal ca să pornesc osîbită jalobî, de acea 1 Este vorba după cum se arată într’o altă plângere, la fila 3 a =- aceluiaş dosar de „un picior de munte Arşiţa Tişiţilor*- 2 V. mai sus no. 126. DOCUMENTE PUTNENE 185 adaog cerirea ci am mai făcut la pomenitul an ca si sî dei sfârşit şi pentru părţile ci am în osibiti hotărî şi anumi în muntele La-~ poşul de sus, Bârsăştii, ci să numeşti parti boeriului1, baştina din hotarul Păuleştii, osăbit di analogul ci mi sî cuvine din munţi .pe parti ci am câştigat din Păuleşti, precum prin pomenitul jurnal să arată, cari cer acum să mi sî de şi parte din sat Nerej---nii (sic). Toati, cu a lor venit de vremi ci răzăşii mi li stăpânesc cu ră credinţă după dovezile ci am. Mă rog însă sî sî dei un sfârşit, fiind îndestul de când sînt răbdător de dreptul meu 2. 1842, Iuli 12 Gheorghi Lipan caminar Arh. St. laşi. Tr. 922, op. 1062, dos. 23, fila 1. 163. 1842, Dechemvrie Copie după raportul pe care-1 face către domnitor logofătul dreptăfei în pricina vrâncenilor cu boerii Lipan. Rezoluţia domniască : Pominita jalbă să va adresaresă cătră divanul domnesc,In 5 Dechemv. 1842. Urmează iscălitura înălţimii sale. Pre Innălţate Doamne, D, spatar Costachi Lipan, vechil d. caminarului Ghiorghi Lipan, prin jalba ce au dat Innălţimii voastre, s'au tânguit pentru neaducirea întru înplinire pân' acum a hotărîrii date de divanul apilativ al Ţării de gios încă dela 1838, Ghenar 14 în pricina cu răzăşii Păuleşti din Vrancea, ţinut Putnii, pentru 24 fălci din Păuleşti, asupră căreia urmând rezoluţiea Innălţimii Voastre cu no. 1916 în cuprindere: „D. logofăt Dreptăţii, adunând ştiinţile trebuincioasă, ni va docladarîsi de pricinile prelungireiK, gios iscălitul, după adunarea ştiinţelor în pricină, cu plecăciune docla-darisăşte Innălţimei Voastre următoarele : 3 V. mai sus no. 27, p. 20, nota 3- 2 Dosarul se închide la 1845, Iuli 3 deoarece,spune asesorul judecătoriei, paharnicul C. Lupu: .du urmat învoială între dum. spătar lorgu Lipan cu obştiea Vrăncii“ ibid. f. 29. 1S6 DOCUMENTE PUTNENE 1-iu, ca pricina aceasta, ccrcetându-să dc cătră divan dc apel şi hotărându-o in dreptatia dum. caminarului Lipan, in nefiinţa răzăşilor, iar valora proţăsului fiind de a divanului compi-tenţie, la 10 Fevruar, 1838, pi di o parte au scris giudeentorii ca să aducă intru inplinire hotărirca lui, iar pc dc alta, i-au trimes copie di pi prahticaoa sa, spre a o înpărtăşi răzăşilor întru regularisirca lor, în cuprinderea art. 373 din reglement, adică dc a da dovadă in vadea de 15 zile dc legiuita înpregiurare ci ar fi putut să-i înpedece de a să înfăţoşa la divan în termin ci le-au fost insămnat prin chemare, care copie di prahtica să vedi înpăr-tăşită răzăşilor la 6 Aprili, dar n'au vroit să o primască, precum urmează di dovadă înscrisul lor din aceiaşi zi, că copia prahli-calii nu o primesc, dar că di a să giudeca sînt gata a mergi la Eşi, la luminatul divan, unde au rădicat pricina, însă vreo mişcare alta după aceia nu să vedi din partea lor. 2-le, că răzăşii prin jalba ce au fost dat Innălţimii voastre la 8 Fe vruar, 1838 (adică mai înnainte de a li să înpărtăşi copia prahticalii divanului) tânguindu-să dispre lucrările atât a giude-cătorii cât şi a divanului apelativ, în fondos precum nu mai puţin şi în forme, că vechilii lor n'au putut a să înfăţoşa la termen insămnat de divan apelativ, pentrucă cel mai însămnal dentre ei şi anume preot Cornilă ar fi fost bolnav în vremea aceia, pătimind şapti săptămâni, au urmat rezăluţiea Innălţimii Voastre supt no. 632 ca Logofeţiea Dreptăţii să recomenduiască locului eoni • pitent legiuita lucrare, după care logofeţiea vrând a să încredinţa, mai întâi de înprejurările pricinii au luoat della şi făcând sprafeă să vedi însămnată pi aceia rezoluţie la 28 Mart, 838 dc cătră fostul in vremea aceia logofăt mare, în cuprindere: ;;să să scrii giudecătorii ţinutului Putnii ca să nu aducă întru înplinire hotă-rire divanului pân la a doua dezlegare a logofeţii^. Aceasta fiind după verbala poroncă a Innălţimii Voastre, cari rezoluţie să şi vedi pusă în lucrare de atuncia şi al 3-le, că numiţii răzăşi, pi lângă jalba ci au dat Innălţimii voastre la 838, Fevr. 3 şi iscălite de preoţii, vornicii şi paşnicii a doî sati, dentre acei preoţi unul este socrul numitului Cornilă, la care şi zice că ar fi zăcut, cu aceli mărturii, ci sânt din 3 Fevr. 838, sunt cuprinzătoare că numitul vechil au zăcut dila Mart 6 şi pân la Iulii 12 (să inţălăgi că în anul 1837), iar chc- DOCUMENTE PUTNENE 187 marea divanului după rospisca vechililor răzăşi, între care este iscălit chiar preot Cornilă, să vedi că au priimit-o la 20 Decv.. 837, pentru di a să înfăţoşa în vadia de 15 zile, adică în vreme când el nu mai iera bolnav. După care chemare neurmând, divanul apilativ la 14 Ghenar, 1838 au giudecat pricina în lipsîrea lor pi temeiul art. 371, încheind hotărîre divanul apilativ supt puterea, articului 373 din reglement. Aceste fiind înprejurările pricinii hotărîtă di divan de apel, dispre a căruea neaducire întru-înplinire s’au tănguit Innălţimei Voaste d. spătarul Lipan, iar socotinţa gios iscălitului i-ar fî, dacă şi Innălţimea Voastră veţi-găsî de cuviinţă, că aşa precum pricina aceasta, ca o îngrădită de art. 373 din reglement trebue a trece în reviziea divanului domnesc, apoi tot acolo să să îndrepteze şi jalba ivită din partea răzăşilor, spre a avea în videre înpregiurările cuprinsă în ea şi a face lucrarea cuvenita de lege şi forme în asăminea. Pentru întocmai cu original Curbescu pitar Arh. St. Iaşi. Tr. 1785, op. 2035, dos. 33, fila 177 164. 1843, April 1. Jaloba preotului Ştefan Băcescu din Vidra către judecătoria ţinutului, Putnei prin care cere ca răzăşii de Vidra să*l despăgubească pentru bucata de moşie ce 1 s’a luat de mănăstirea Mera în urma procesului-ce această mănăstire purtase cu obştia întreagă. Cătră cinst giudec. a ţinut Putnii Dela preot Ştefan Băcesc ot Vidra Jalbă. Având mănăstirea Mera o părticică de moşii în hotar Ru--get, alăturată şi cu hotar Vidra şi după judecata ci au avut mănăstirea cu răzăşii de Ruget precum şi cu opştiea satului Vidra la cinstita judecătorie şi la divanul apilativ a Ţării di gios, au răşluit mănăstirea o margine şi din hotarul Vidra, din care mar- , gine având eu o bucată de loc di cosire i pădure apăratură, ce-mi esti de la părinţi, di la moşi şi strămoşi şi acuma la aducire întru înplinirea jurnalului mi s'au luat di cătră mănăstire toată partea câtă am avut, iar dila ceilalţi Iăcuitori nu sau luoat ni-mică. Aşa dar, fiindcă această moşie din tot hotar ni să urmează 188 DOCUMENTE PUTNENE stăpânirea din vechiu, dela strămoşi şi acuma numai eu am rămas păgubaş, cu supunire rog pe cinstita judecătorii să bine-voiască a mi să da o poruncă cătră dumnealui privighetorul de ocol spre a supune pe lăcuitori acestui sat: paşnicii şi vornic a mă despăgubi cu asăminea loc, din partea obştii di la cari să va socoti ca să nu rămân numai eu păgubaş di dreptul meu şi de punere la cale va rămâne pomenire.1 843, April l-iu Preot Ştefan Arh. St. Iaşi, Tr- 1137, op. 1290, No. 43, fila 1. 165, 1843, Aprilie 27 Raportul pe care-1 fac către privighetorul de Vrancea vornicul şi paşnicul din Năruja că islazul, ce li s’ar cuveni în Dealul Nărujei unora din locuitorii care au poeni în acest deal, este păşunat de locuitori care au stăpânire în altă parte şi porunca privighetorului de Vrancea. Cătră cinstit d. privighetor de Vrancea, raport. Fiindcă la satjul] nostru, în tot cuprinsul hotariului, s'au aruncat stărpurile pe fălcii, precum şi la satile megieşite, iar o somă din lăcuitori, ce au poieni în de[a]l Nărujii, stârpul ci lis'ar H cuvinit a-l trage s'au arat şi s'au săpat de cătră unii ce n'au poiene în parte ace[a]sta, precum pământurile din de[a]l Nărujii: să găsesc stăpâni dascal Ioniţfa] sîn Iconom Apostol Bălan şi Ioan ’Chiciore şi acum să păşune[a]ză iarăş de cătră cei ce n'au stăpânire şi pentru ca să să po[a]tă stavilirisii o asămine păşune după ale lor drept[e] locuri cu toate că şi oile numiţilor să află *la păşune în parte[aj câmpului, de aceia de punere la cale cu ■multă supunere să raportează. 1843, Apr. 27 eu Ion Ţigănaş paşnic eu vornic Toader Hârne Şi am scris eu Leon dascal Priv[i]ghitor de Vrancea cătră paşnici ot Năruja. Asupra celor cuprinsă prin raport vi să scrie, de vreme ce părţile alesă şi cunoscute. a numiţilor să păşune[a]z[ă] de cătră Satul Năruja .1840 1 V. mai «jos *no. 167. DOCUMENTE'PUTNENE 189 alţii, care nu au parte, să să îndatorească a să învoi sau a să stavilarisi să nu păşuneze mai mult acele părţi, ca să li aibă pentru a lor trebuinţă. 843, Apr. 27 Vt. post. 1 Niagu Colecţia d-lui Teodor Şerbănescu din Năruja. 166. 1843, Iuli 2. Porunca Logofătului Dreptătei Ştefan Catargiu către judecătoria ţinutului Putnei în pricina împărtirei munţilor între satele vrăncene. Vel logofăt a Dreptăţei cătră giudecătorîea ţinutului Putnii. Gios iscălitul, în prilejul aflării sali aici, în Târg Focşani, spre reviduire ţînutalii giudecătorii, întri altili priimind şi o jalbă din partea lăcuitorilor a zăci sati din Vrancea şi anumi satili Bârsăştii, Negrileştii, Tulnicii, Nistoreştii, Năruja, Prahuda, Pal-tinu, Herăstău, Păuleştii şi satul Coza cu arătari că di cătră giudecătorie sînt chemaţi spre înfăţoşari în pricina născută întri satul Coza şi întri satul Vidra, undi ar fi parti di răzăşii şi privighetorul ocolului lor Vrancea, vt. post- 1 Tudorachi Neagu, după o învoială ci sar fi săvârşitu di opştiea Vrăncii, anul 1840, întărită şi di giudecătoriea la 842, Fevruar2, prin carili ar fi strămutând hotărîrili vechi a stăpânirii urmată întri dânşii, după ■opştiasca învoială, ci cu unirea tuturor lăcuitorilor Vrăncii, au făcut-o la anul 1818 st cu înpărţîri moşii, după drepturili ci s'au cuvenit fieşti cărue sat şi că precum ei n’ar şti că s'ar fi săvârşit o asămine învoială strămutătoari hotarălor din învoiala a-nului 1818, ace chemare fiind numai di struncinare Vrăncii, au cerut a li să asigura linişti stăpânirii fieşti cărue sat, întocmai precum au avut-o pâră acum cu ace învoială. In urmare cărie jăluiri, după luări aminti ci s'au făcut atât în della întăriturilor, câtu şi în ace a proţăsului urmatu întri satili Vidra şi satul Coza, aflătoari în ace giudicătorii, s'au văzut că la anul 1840, pornin-du -să jăluire din parte lăcuitorilor vidreni asupra a patru lăcui-tori din sat Tulnicii, cum că ar fi săcătuit 4 în muntili lor Picior 1 vt. postelnic = al doilea postelnic. - V. mai sus no. 15S :i V. mai sus no. 87. 4 Secăturile s’ar fi făcut in Arşiţa Tişetelor. 190 DOCUMENTE PUTNENE Cozii, făcând săcături di fânaţi şi, după Infăţoşari ci au avut, ace giudecătorie au închiet hotărîri ca jăluitorii vidreni să aibă în a lor stăpânire muntili Picior Cozîi cu toati săcăturili făcuţi di acii pârîţi şi această hotărîre aducându-să în înplinire di cătră privi ghitor ocolului Vrăncii, au dat povod di jăluiri şi satului Coza, 1 că cu ace aduceri întru înpliniri li s'ar fi luoat şi locuri drepţi a lor, în câtu giudicătoriea în loc de a faci cunoscut ispravnicii di a nu să luoa pământ acelor ce n'au fost în giudicată, ia au înfiinţat dellă şi au făcutu chemări, ba încă şi cercetări localnică,, fără a fi jalbă din parti vidrenilor asupra cozănilor. Pentru aceia dar, să faci cunoscut giudicătorii ca ace dellă înfiinţată după asă-mini înpregiurări să disfiinţază şi spre liniştirea acestor lăcuitori, di vremi ci hotărîrea ce ia au dat la anul 840, Septemvrie 9 este întemeiată pi învoiala dila anul 1818, care nici poate fi strămutată, scriindu-să di a drept din partea gios iscălitului ispravnicului ţinutului ca să margă însuşi d. ispravnicul la faţa locului şi potrivit cu ace învoială şi a stăpânirii urmată, să statornicească liniştirea acestor sate şi învoiala din 840, ci au întărit-o ace giu-dicătorie nu poati a ave tărie di câtu numai încât să atingi di bani, iar înpărţala pământului rămâne a fi nistrămutatâ după învoiala din an 1818, După cari apoi nici mai încapi a să mai răscoli satili după cum giudicătoria au întins a sali chemări. 2 Catargiu, vel logofăt no. 417. 1843, Iuli 2 în Focşani Rizqluţie Iuli 15, no. 30 a săsii Potrivit poroncii aceştiea proţăsul pomenit va rămâne mai; departe lucrare şi dela să va trimeti la arhiva Statului. Cerchez comis. C, Lupu paharnic Arh. St. laşi, Tr. 817, op. 934, dos, 170, f. 123. 1 V. mai sus no. 2 Intervenţia marelui logofăt este cum nu se poate mai justificată. In urma plângerei îndreptate de satul Coza împotriva felului cum se executa de către satul Vidra o hotărîre obţinută de aceştia împotriva a patru locuitori din Tulnici, judecătoria dă poruncă privighetorului de DOCUMENTE PUTNENE 191 167. 1843, Noemvrie 15. jurnalul Judecătoriei ţinutului Putnei în pricina dintre preotul Ştefan Băcescu şi obştia satului Vidra. Jurnal In numili Pre înălţatului domn Grigoriu Sturza voevod stă-pânitor prinţipatului Moldavii, anul 1843, Noemv, 15. Giudecă-toria ţinutului Putnii luând în cercetări della pricini pornită la ia di cătră preotul Ştefan Baciu din satul Vidra asupra lăcuitorilor răzăşi tot din acel sat, din ea s'au văzut că cerire jăluitorului prin jalba dată acestii giudecătorii la l-iu April anul următor urmează Vrancea să nu execute această hotărîre şi contra cozenilor, care nu luaseră parte Ia proces, neingăduind pe vidreni să treacă peste învoială din 1818 a intregei Vranei, pentru stăpânirea munţilor. La 1 Iunie 1S42 cozenii cer ca să vie la fata locului însăşi preşedintele tribunalului. Judecătoria îl delegă pe spătarul Gavrilă Stamatin să se ducă la faţa locului şi scrie stărostiei să ia măsuri ca să nu fie scoşi din stăpânire cozenii pe baza hotărirei ce nu le era opozabilă. Tot odată face observaţie că privighetorul, interesat în cauză, nu a trimis un raport judecătoriei, după cum i s’a cerut. Preşedintele, la faţa locului, obţine mărturii dela satile Tulnici, Păuleşti, Spineşti, Bârseşti şi Hăulişca că munţii Piciorul Cozii, Mijlocul Cozii, Capul Cozii şi Chetricelile trec peste apa Tişiţelor şi că secăturile pentru care s’au judecat vidrenii cucei 4 răzeşi din Tulnici sunt în Arşiţa Tişiţelor şi nici de cum în Piciorul Cozii; că Arşiţa Tişiţelor, cu excluderea secăturile tulnicenilor a fost stăpânită totdeauna de cozeni. Faţă de această constatare — era de altfel şi ea inutilă din multe puncte de vedere — judecătoria trebuie să se mărginească a interpreta hotărîrea sa anterioară, Iimitându-i efectul numai intre părţile care s’au judecat. Ea însă, pe baza cercetării locale a preşedintelui, ordonase înfiinţarea unui dosar şi chemarea satele Coza, Vidra şi acelor 4 tulnicenl care se judecaseră cum şi pe privighetor, ca unul ce era arătat de vidreni ca părtaş al lor. Tudorache Neagu sabotează hotăririle, îi aţâţă pe vidreni, care numesc „deşanţată“ cercetarea locală a preşedintelui, refuză să vie la proces, acuză, într’un raport făţarnic revenţios, judecătoria, că se contrazice. La înfăţişare, cozenii se întemeiază pe învoială din 1818, vidreni pe o învoială din 1840. Pentru a înlătura ultima învoială intervenită între toate satele Vrănci, judecătoria este silită să cheme ia proces întreagă obştie vrânceană, .să răscolească" toate satele cum spune marele logofăt Catargi. Soluţia dată de marele logofăt este cea justă. Proces nu putea fi. E vorba, de o simplă contestaţie la executarea unei hotăriri judecătoreşti făcută de o terţă persoană. Cozenii nu puteau fi scoşi din stăpânire fără o hotărîre pronunţată contra lor şi cu chemare lor in judecată. 192 DOCUMENTE PUTNENE pentru o bucată di locu di cosire i păduri, apărătură strmoşască ci s’ar fi luoat di mănăstire Miera, după giudecată ci au avut cu obştimea răzăşilor şi pentru cari ceri că aşa precum pretenţia acei mănăstiri au fost asupra totimii răzăşilor, iar nu personal, apoi să fii despăgubit di pământul ci i s'au luoat, în urmare carie jăluiri, zisa jalubă cu rezăluţiie presusfii din 2 aceiaşi luni supt no. 1003 recomenduindu-să în cercetare privighetorului di Vrance la 11 Maiu, s'au priimit raportul său cu no. 272 cuprinzător ca după cercetare ci au făcut la faţa locului, au dăsluşit, că s'au luoat di cătră numita mai sus mănăstire 4 fălci cosire şi 8 fălci păduri apărătură, după primire cărie făcându-să înprici-naţilor cuviincioasăli chemări, di a veni spre înfăţoşare cu toati dovezili ci vor fi având privitoari di această pricină, astăzi cu stăruinţă s’au arătat numai jăluitorul preot, iar pârîţii nu, pentru a cărora neurmari întemeiul art. 305 din regulament s’au luoat pricina în trataţii şi în nefinţa lor, di vremi ce după chemările ci li s’au făcut supt luoare di rospici în dellă, n’au urmat a veni,, când jăluitorul spre apărare dreptăţilor sali cu opis1 au înfăţoşat următoarile: 1-iu 1799 Iulii 23. Zapis prin cari Alesandru şi Lup sîn Chetrian vând lui Neculaiu sîn Vasilachi Chetroiul şi lui Lupu Baciu zăt Vasălachi o groapă di fân în Ciuta mică cu preţu de 25 lei. 2-le 1828 Iulii 29. Zapis prin cari Ion Chetroiu vinde o groapă de fân preotului Stan cu preţu di 100 lei. 3-le 1830 Sâpvr. 9. O carte a stolnicului Toma Steriean, vornic de Vrancea, prin cari arată că au făcut înpărţeala pi fraţi, a gropilor di mai sus şi altili.2 Deci din luări aminte ci s’au făcut cercetării urmată la faţa locului de privighetorul de ocol, lămurindu-să că jăluitorului i s’ar fi luoat 12 fălci pământ, însă 4 di cosire şi 8 păduri, nu mai, 1 In afară de opisul menţionat în jurnal. Ia fila 18 a aceluiaş dosar se vede un al doilea opis în care pe lângă actele prevăzute in jurnal se trece şi: 1823 Maiu 7. O spiţă făcută dl sărdar Ştefan Brânză di curgire neamului meu (Ştefan Bnciu). - In cel de al doilea opis (fila 18) se complectează regestul in . modul următor: hotarnica arată: „că lui loniţă i să cuvin! a stăpâni 11 fălci 30 prăjini in Ciuta mică. hotar Vidra*. DOCUMENTE PUTNENE 193 puţin şi a dovezilor din opis, giudecătoria închei socotinţă ca pârîţii, potrivit § 1733 din condica ţivilă \ să dispăg'ubască pi jă-luitor di pământul ce i s'au luoat di mănăstire, di vremi ci proţăsxil au privit pi obştiea răzăşilor, înpreună şi cu venitul lui dila reclamanţii pentru care s'au încheiat acest jurnal etc-.- etc,.. (formula obişnuită de încheere a jurnalului). Lipan 2 C. Lupu paharnic Tudori Arh. St. laşi. Tr. 1137, op. 1290, no. 43, fila 32. 168. 1844, Ghinar 2 Zapis prin care Caliceştii din hotarul Nărujei recunosc că o moşie a lor trebue să treacă în stăpânirea obştiei ca să se împartă între săteni proporţional cu cheltuelile plătite de fiecare în procesul lor cu satul Poiana, fiindcă ei singuri n’au putut suporta cheltuelile. Adică noi Daliciştii3 încredinţăm cu această scrisoare a noastră la mâna lor Gheorghii sîn Gheorghiţă, Soare Pomană, Niag Ursul cu ai lor spre a fi ştiut că la multile cheltuiele ce am pătimit cu Poienari pentru De[a]l Bozului, pentrucă ne înpre-surasă această parte de moşiie ce să numeşti şi Gropa mare, care să trage Daliceştii, Grebănoşi, Mârlani. Şi fii[n]dcă s'au întâmplat o mare cheltuială şi noi neavând putere a răspunde toate cheltuielele s'au alcătuit ca să o răspunză toată obştiea şi să înpărţim toată parte aceia de moşiie după cum au plătit şi bani, după alcătuire ce s’au făcut, iar noi să nu avem a o faci că 1 Paragraful 1733 din codul Callmah pe care îl a plică în speţă judecătoria ţinutului Putnei face parte din capitolul referitor la daune; „Despre dritul despăgubirii şi a satisfacţiei0. Aplicarea lui în materie de coproprietate şi evicţiune este făcută prin analogie. II reproducem: „Dacă mulţi tot odată a vătămat pe cineva se osândesc a-i face despăgubire sau deplină satisfacţie, toţi dimpreună sau unul pentru toţi% căruia rămâne drit să ceară pe urmă dela ceilalţi împreună vinovaţi analogisita sumă pentru pricinuita vătămare". 2 Spătarul Iorgu Lipan. 3 Răzeşii din Năruja se împart pe patru neamuri, după cei patru bătrâni ai satului: Stroe, Chirii, Cristian şi Dalica. Daliceştii sunt unul dintre cele patru neamuri. V. voi. /, no. 86, p. 57. 4 Procesul acesta de lungă durată formează un dosar voluminos aflat în Arh. St. Iaşi: Tr. 917, op. 1057, dos. 9. Hrisovul care pune capăt procesului este publicat în Stahl şi Constantinescu, op. cit. no. 122. p. 187. 13 194' DOCUMENTE PUTNENE este a moşilor noştri, ce este această la toată obştii satului Şi pentru credinţă li s’au dat ace[a]stă încredinţată cu pecete sătească. 1844, Ghinar 20 Iar s’au zîs numai pentru Gro[ajpa Mare mai sus ; dar a-vem a înpărţi toată loc de pricină de unde s’au pus petrele şi pâră în Pe[a]tra Vacii, după analoghii banilor ce va da fiişti care la banii cheltuieli.1 Iar cându vor sco[a]te numiţii de mai sus niscaiva hârtii înpotriva acestui loc să rămâie ca nişti hârtii albe. eu Apostul Bălan eu Ioan Chicîore eu Crâste Bălan eu A[n]ghel Chiciore eu Ştef Colăcioiu eu Şteî. Şuşă eu Rad Şuşă eu Dumitru Matei eu Neag Lazăr eu Grigorii Grebănos eu Stan Grebănos eu Sava Grebănos eu Neculaiu Grebănos eu Mihaiu Păun eu Miron ........... eu Alee Salahore eu Ioan Gogonce eu Ioan Ciută eu A[n]ghel Năstas eu Tudorance Năstasîia eu Stan Petre eu Sandul Petrea eu loniţă Colăcioiu Preot Lazăr Chiciore, adeverezu Colecţia d-lui Şerban Chiciorea — Năruja. eu Mafteiu Bălan eu Ioan Bălan eu Ghiorghi Chiciore eu Neag Chiciore eu Ioan sîn Apostul Bălan Dară cheltuelile, care s'au cheltuit pâră când au venit Lefteriu în Poiană, să rămânem păgubaş* Iară dela 842 toata să să ţii în samă Dascal Andreiu Şuşă adeverez Satul Năruja 1840 1 Acelaş criteriu ca pentru împărţirea munţilor între sate. DOCUMENTE PUTNENE 195 169. 1844, Fevruar 16. Jalba către judecătorie a obştiei răzăşilor din Vidra prin care cere împărţirea vadurilor de moară. Cinstitei giudecătorii a ţinutului Putnii obştiea răzăşilor din hotar Vidra, jalbă 1 Pentru că vadurili morilor di pi prund a părţii noastri din hotar Vidra, curgăto[a]ri din bătrânii Gruzăvel şi Bucati Drepte esti ni înpărţîti întri răzăşi, neştiind fiişti cari cât i s'ar cuveni să stăpâniască, ne rugăm plecaţi cinstitei giudecătorii să bini-voiască a răndui pe cine va găsî di cuvinţa ca să ne înparta fiişti cărie cu ceiaci ni să cuvine după analognie şi cheltuelile ce au făcut, eu Sandu Cherciu eu Vasili Coste eu Ioan .............. eu Avram Pavăl eu Gheorghi Zbârciog ' eu Ioan Merinaş eu Toader Lupuşor eu Ştefan Tafta eu Ioan Marin eu Ioan Olar eu Vasîli Murguleţi--------------------eu pasnicu Niculai Crîste eu Ion Popa mazîlu Satul eu vornic Nistor Mircea eu Stanciu Crîste Vidra eu Tudorachi Neagu poliţar eu Simion Muntean 1840 preot Iftemii ot Vidra Arh. St. laşi. Tr. 828 op. 945, dos. 12, fila 1. 170. 1844, Maiu 23 Cercetarea privighetorului de Vrancea în pricina vadurilor de moară ce au răzăşii din Vidra pe apa Putnei. Cătră cinstita giudecătorie ţinut Putniii privighitorul di Vrancea, raport In urmarea rezăluţii presusfii pusi pe jalba obştii răzăşilor di hotar Vidra2, făcând cercetări la faţa locului s’au discoperit a-ceste : pi trup moşii numitului hotar, pi apa Putnii, sînt patru vaduri di moară vânduţi din partea răzăşilor din acii doi bătrâni 1 In afară de cercetarea făcută la 23 Maiu 1844 de privighetorul de Vrancea. interesat el însuşi în cauză, jalba rămâne fără nici o urmare, nici una din părţile litigante ne stăruind în judecată. 2 V, mai sus no. 169. L 196 DOCUMENTE PUTNENE numiţ prin jalobă, ci să cuprind în tot hotar, pi cari vaduri să gă-săsc stapânitori cel întâiu d, vt, post Tudorachi Neagu cu zapis din 1816, cel al 2-lea Crăstiian Baciul cu zapis din 1839, cel al 3-lea preot Iftemi cu zapis din 1814 şi cel al 4-le Postolachi Baciul cu învoială din 1830. Şi fiindcă unii dintre răzăşi vroesc ca întri aceşti vaduri di mori să-ş dişchidă din nou vaduri di moară şi anumi loan Epuri, Ştefanachi Cherciu, Ştefan Sandu şi Gheorghi Epuri, tot răzăş di Vidra şi să împotrivesc de numiţii cumpărători vadurilor însămnati mai sus şi fiindcă loc neînpărţit di a se deschide şi alti vaduri osăbit di aceste nu mai sint, pentru cari sint opriţ la lucrarea ci au fost pus samovolnici după jalba dată di Crăstiian Baciul şi a-i învoi aice nu s'au putut, pentru cari cu supuniri să aduci la ştiinţa cinst, giudecătorii, înnapoind şi jaloba. vt. post. Neagu no. 354 1844, Maiu 23 Arh. St. Iaşi. Tr. 828, op. 945, dis. 12, fila 2. 171. 1844, Iunie 22 Jurnalul judecătoriei ţinutului Putnei în pricina dintre răzeşii din Năruja şi Nistoreşti cu Ioniţă sîn iconorau Şerban pentru munţii Furul şi Munţişoarele. Jurnal. In numile Pre Innălţatului domn Mihail Grigoriu Sturza Voevod, stăpânitor Prinţipatului Moldaviei, anul 1844, luna lunii 22, Giudecătoriea ţinutului Putnii luând în obsărvaţie della cu no. 74 au găsît următoarele înpregiurări: că, lăcuitorii, răzăşii di satul Nistoreştii, prin a lor jalbă din anul 1841," Fevruar 24, s’au tânguit asupra răzăşilor de Năruja, pentrucă ar vroi a puni stăpânire pe un picior de muntile Munţişoarele, urmare înpotriva învoelii ci au avut cu obştiea Vrăncii în anul 8401, cari jalobă în orighinal s'au recomănduit privighitoriului de ocol Vrăncii ca să cercetezi arătările jăluitorilor la faţa locului. Tot în anul 1841, Iunie 10, răzăşii de Nerej şi Paltin s'au arătat cu jalbă asupra cuprindirii dieţii lăsată de răposatul iconom Şărban fiiului său Ioniţă, cari îl împuterniceşte a stăpâni un picior din muntele Furu 1 V. mai sus no. 158. DOCUMENTE PUTNENE 197 cuvinit Inr şi tot privighitoriului dc ocol s'au rccomănduit şi a-ccaslă jalbă cu rezăluţie iarăş in orighinal. De la cari s'au priimit raport cu no. 346, anul 841, Iulie 3 in cuprindire că toată obştica Vrăncii, prin liârtiea din 840 s’au învoit pentru stăpânire munţilor, oborând analoghiea banilor ce unile din sate să cuvinea a întoarce la obştie, potrivit învoelii din anul 818 şi că răposatul iconom Şărban cu prileju analoghii ci ave a întoarce satile Nerej şi Năruja, prin chipurile cc au întrebuinţat, au fost pus stăpânire pe un picior din muntele Furu şi pi altu picior din muntele La-puşul de sus cuvinite satelor Nerej şi Năruja, după care satul Năruja strâmtorat fiind de răposatul iconomu, au înpresurat şi ei o parte din muntele Munţişoarele, cuvinit satului Nistoreştii şi după rezăluţiea închieată în dosul acestui raport cu no. 3258 s'au scris privighitoriului de ocol, ca să triimată atât jalba Nisto-reşlilor cât şi învoiala pomenită prin raport. Dela care cu raportul supt no. 475 s'au priimit copie dipe arătata învoială şi jalba Nistoreştilor. Aşa dar, prin rezăluţie din 28 Avgust, s’au încuviinţat a să înfiinţa dellă de proţăs şi a să chiema în judecată pi jălui-torii Nistoreşti cu pârîţii nerujeni, cari, după lucrările urmate dela 5 Noemvrie, tot anul 841, înfăţoşându-să feţile prigonitoare s’au dat hotărîre ca munţii Lapuşul de sus şi Munţişoarile, ci după învoială li s'au venit în parte acestor două sate, să aibă a să stăpâni, prin tnpărfirc după numărul oaminilor şi a păriăşii ci ar ave tiişii cari sai în acele locuri 1. In urmă, la anul 842, luna Iunie s'au arătat cu jalbă răzăşii de Năruja ca să să comanda-risască pe d. prezidentul la faţa locului spre a aduce întru în-plinire hotărîrea. A cărora ceriri, fiind încuviinţată Ia 16 a lunii lui Octomvrie, s'au priimit adresul d. prezident în cuprindire că în reclemaţiea satilor Năruja şi Nistoreştii din anii 840 şi 841 au fost privit de pricină şi loniţă, ficioru lui iconomu Şărban, pentru două picioare de munte, pi cari din scăpări din videri nu s’au chiemat în judecata, jignindu-i-să dreptăţile cu hotărîre dată. Deci cuprindiri acestui adres fiind povod, della s’au triimes în reviziea Logofeţiei, de unde cu porunca de supt no. 7146 s'au înapoil giudecătorii, spre a-i da di iznoavă curs, în privire scăpărilor din vidcrc urmate de cătră mădularile iscălite în hotărîrea dela 5 1 O arătare expresă că munţii nu se impart ca orice proprietate indiviză pe bătrâni, ci după criterii specifice unei proprietăţi colective. DOCUMENTE PUTNENE Noemvrie S41. In urmare carie porunci, s’au sorocit pi îcţile privite de pricină, chiemându-să in judecată şi pe Ioniţă sin iconomu Şerban. Astăzi s’au şi înfăţoşat în presudsfiea giudccătorii jăluitorii răzăşi de Nistoreşti, prin vechilii Ghiorghi Maftei, Ioniţă Murgu şi loan Hănţoiu. Asăminea şi răzăşii de Nerej i Paltinu, iarăş prin vechilii Ştefan Râduţă şi loan a babii Floarii, nu mai puţin şi răzăşii de Năruja prin vechilii loan Chiciori şi Radu Şuşu, cu pâritul Ioniţă sîn iconomu Şărban în persoană. Deci jăluitorii Nistoreşti, prin opis dat la dellă, au înfăţoşat un înscris din anul S18, Mai 5 3 a lui Ion Chiciore, Radu Şuşă i preotul Sârghii rostitor că şi-au înpărţit munţii Lapuşul de sus şi Munţişoarile. Au înfăţoşat şi răzăşii de Nerej i Paltin, prin opis, învoiala din 840, lunii 30, săvârşită între obştiea Vrăncii, pentru cheltuelile ci s'au urmat la 1818, când s’au făcut înpărţire munţilor pe paisprezăci silişti. Asămine şi răzăşii de Năruja, iarăş prin opis au înfăţoşat jurnalul judecătorii din 842, Mai 12, în pricina dentre lăcuitorii de Nistoreşti şi cu acei de Năruja pentru un picior de munte numit Munţişoarele şi învoiala săvârşită cu lăcuitorii dc Nistoreşti din anul 1831 a lui Vasîle Aga şi Ştefan Nistor pentru săcături. nu mai puţin şi pârîtul Ioniţă sin iconomu Şărban cu opis au înfăţoşat: 1-iu, 818 Marţii, 23. Un izvod de aşezare munţilor din Vrancea după carte gospod.2 2-le, 829, lulii 7. înscris răzăşilor di Nerej şi Paltin întărit de vorniciea Vrăncii prin cari au dat răposatului iconomu Şărban o bucată din muntile Furul,3 3-le, 830, Maiu 5. înscris lui Stoica Popa ot Paltin prin cari au luoat posăsia pe o vară, parte den muntele Furul dela răposai iconom Şărban. 4~le, 837, Maiu 2. Asăminea înscris şi cu asăminea alcătuire a lui loan Stoica şi loan Răduţă ot Paltinu, cel dă răposatului iconom Şărban pentru luoare în posăsie pi vara acelui anu, a bucăţii de muntele Furul. 1 V. Documente vrăncene, no. 74, p. 130. - V. mal sus no. 87, p. 83. in notă. V. Documente vrăncene, no. 103, p. 1G2. V — j DOCUMENŢffpUTNENE 199 jf & u [j <= I 5-le, 837, Iunie 20. InscrikfHa tuturor răzăşilor din satul ------------_ | j n Ş >■ Năruja prin care au dat răps. iconom Şărban a patra parte din muntele Lapuşul de sus, înpotriva o?sfjenelilor sale de vechilu în scoatire Vrăncii de supt stăpânire vist. jjsldache Rosăt şi înpotriva părţii răps. iconcm din muntile Munţişa^ârile, ci au rămas în stăpânire nărujănilor.1 6-le, 839 Maiu 1. înscrisul lui Ghiorghii Bodescu, Radu Şuşă şi alţii ai lor, răzăşi din Năruja, prin cari au înposăşuit Lapuşul de sus di la iconom Şărban. Deci din hodul delii s’au luoat lămurire că pricina urmează pentru picioarele de munte numite Lapuşul de sus şi Furul, care după aşăzarea făcută prin învoiala între toată Vrancea la anul 1818 s’au dat satilor Nerej şi Năruja şi în urmă au pus stăpânire pi ele iconomu Şărban, tatăl pârîtului, încât nerujănii strâmtoriU fiind de locurile de hrană, au năvălit şi ei a stăpâni o bucată din muntele Munţişoarile, a răzăşilor de Nistoreşti. S'au întrebat pe Ioniţă sîn iconomu Şărban cu ce dreptăţi vroeşte a stăpâni piciorile munţilor Lapuşul de sus şi Furul şi au înfăţoşat un înscris din 829, Iulie 7 supt punire de degite a patru numai dintre răzăşii din Nereju rostitor că muntile Furul să-l stăpânească iconomul Şărban cu ai săi, iar pi deasupra rândului s'au văzut adaos cu alt condeiu „clironomii fii“.2 Asăminea şi pentru Lapuşul de sus, au înfăţoşat un înscris din 837, Iulie 28 supt punire de degite, iarăş numai a unora dintre răzăşii nărujăni, niadiverit de niminea, prin cari aceştiea i-ar fi dat iconomului Şărban să stăpânească aceste picioare de munţi drept osteneala de vechil în scoatirea Vrăncii de supt stăpânire răposat vist Iordachi Rosăt. * Deci fiindcă lăcuitorii însămnaţ prin înscrisurile înfăţoşate de pârît după paragraful 1107 din condica ţivilă nicicum au fost puternici a înstrăina cătră alti feţi numitile picioarile de munte “fără unirea a toată obştiea satelor de Vrancea, de cătră cari prin 1 V. ibidem, no. 111, p. 174. 2 V. Virgiliu P. Arbore, Recenzia lucratei Documente Vrâncene a d-lui C. D. Constantinescu Mirceşti şi H. H. Stahl în Revista istorică română, voi. I, fasc. II, p. 179. 3 V. Documente vrâncene, no. 111, p. 174. 4 Are următorul cuprins: „Dacă părtaşii nu vor fi uniţi, nici unul dintr’ânşii nu are voe să facă o strămutare sau prefacere, prin care se va dispoza pentru partea altui cuiva din părtaşii lucrului 200 DOCUMENTE PUTNENE învoiala din 818 s’au statornicit munţii pe paisprezăci silişti, după scoatirea lor de supt stăpânire răposat, vist. Iordachi Rosăt, căci dacă cu toţii s'au folosit de ostenelile iconomului Şărbanu, ci l-ar fi avut vechilu, apoi urmează ca iarăş cu toţii la un loc să-i răsplătească ostenelile ci va fi făcut. Aşa dar, de vreme că personala stăpânire urmată pi picioarile muntelui Furul de cătră ico-nomul Şărban au fost nedreaptă, după adaosul deasupra rândului la înscrisul de la opis no. 2, asămine necunoscându-să legiuit nici înscrisul dela opis no. 5, cari s’au văzut neîncredinţat de nimenea şi neîntemeiat de vroinţa obştii răzăşilor, să hotărăşti ca stăpânirea munţilor să rămâi nestrămutată, aşa precum s’au aşăzat între dânşii prin învoială obştească din 818, iar pârîtul pentru ostenelile ci va fi făcut răposatul său părinte ca vechil în scoatirea Vrăncii, îşi va ceri îndestulări de la obştie, Pentru care s’au închiet acest jurnal dipi care să vor da feţălor înpricinate: copie ligalizate cu îndeplinirea formalităţilor. Lipan. C. Lupu, paharnic Director N» Românescu 1 Semnează mulţumire. Gheorghe Mafteii, Ioan Hănţoiu şi loniţă Murgu, vechilii răzăşilor de Nistoreşti. Ioan Chiciore şi Rad Şuşu, vechilii răzăşilor de Neruja, Ştefan Răduţă şi Ioan a babii Floarii, vechilii răzăşilor de Nerej şi Paltin. Colecţia mea. 172. 1844, Iulie 17. Carte episcopală pentru numirea eromonahului Veniamin nacealnic la schitul Valea Neagră. Cucernici protoierii a ţinut Putnii După cerirea ce mai înainte verbal ni-au făcut ctitorii schitului Vale Niagră din Vrance a li să da voe de a-şi alegi nacealnic pe care l-ar socoti destoinic pentru buna ocârmuire a acelui schit, văzându-să acum şi în faptă a lor creştinească râvnă şi si- 1 Căsătorit cu fata clucerului loniţă Bontăş, V. Arhondologias-Moldovei, p. 311. DOCUMENTE PUTNENE 201 linţă pren alegirea şi trimiterea înfăţoşătoriului Ieromonah Venia-min di a i să încredinţa această însărcinare1; Să încuviinţază şi de noi şi să rândueşte nacealnic la arătatul schit, cu îndatorire a păzi buna orânduială întru urmare dumnezieştilor slujbe a bisericei cu necontenire, a îngriji pentru buna iconomie şi sporire a celor din lăuntru şi pe din afară a • schitului, care i să vor da pi samă cu izvod. A privighie pentru purtările călugărilor petrecători în acel schit de a fi cu bună orânduială şi potrivit podvigului carii vor fi datori a-i da ascultare şi cinste cuviincioasă şi a nu priimi în schit nici unul mai mult sau a călugări fără în scris voia noastră. Acestea în câtă vreme va urma a le păzi cu întocmai înpli-nire, purtându-să şi însuşi, mai cu osăbire, fără prihană spre a pute fi pildă celorlalţi, va fi şi neschimbat din această însărcinare, iar Ia orice înpotrivă urmare a sa va fi îndată depărtat şi canonisit — iar pentru documenturile schitului, fiind multe la număr nu au fost vreme acum a să căuta şi a să scoate copii, rămânând acestea pentru altă dată când va fi vreme.2 Meletie, episcopul Romanului Şi pentru sămănăturile din iastă vară sau altile ci vor fi făcute cu cheltuiala celuialalt să să socotească şi să i să facă cuviincioasa despăgubire ă căruie desfacire să va urma după izvoade întru toată liniştea fără jignire şi supărare. ' Episcopia Romanului, dosarul no. 39/1844. 1 V. asupra dreptului de patronat al vrâncenilor şi un act ^de ctitorie al schitului în studiul meu Contribuţiuni la istoria bisericei vrâncene extras din Milcovia, anul II, no, 1, p. 16—38. Prin actul de ctitorie cu data de 1846, Fevruar 1 obştia împuterniceşte pe epitropii aleşi de ea „a căuta oriunde nacealnic pentru sfântul schit, pe care având purtări bune va putea rămâne şi pe viaţăiar când „nacealnicul s’ar părăsi politiceştile şi duhovniceşti purtările sale, a-l depărta“ şi „a căuta pe altul şi a-l statornici în • totul, despre cari va ceri blagosloveniea arhierescului episcop 2 Aceste documente ale schitului Valea Neagră ar mai putea •încă să se găsească în arhiva veche a episcopiei de Roman, pe care n’am avut vreme s’o cercetez cu deamănuntul, nefiind aranjată, 202 DOCUMENTE PUTNENE 173. 1845, Ghenar 26 Jalbă prin care vechilii obştiei Vrăncei cer dela episcopul de Roman să li se restitue documenturile schitului lor şi să li se numească un nou nacealnic. La 2S Ghenar s'au scris nacealnicului Daniel de schitul Vale Neagră ca să primească a fi supt ispitirea sa răzeşii vrânceni. ce vor dori a se călugări. Innalt preaosfinţitului episcop al Romanului Vechilii obştii Vrăncii Jalobă De străbunii noştrii avem făcute din temelii doă schituri, pe a noastră propieta şi anume schit Valea Neagră şi schit Lepşa şi înzestrate cu pământ din drepte a nostre propietăţi, precum prin docomenturi să cuprinde. La care, dintre bătrâni noştri, care vroiesc a să trage la viiaţa monahicească, merg la aceste sfinte lăcaşuri şi la ori care nevoe de lipsă ce ar fi avut, noi toată obştie, de pe datorie ajutăm, precum în 842 schit Vale Neagră aflându-să cu totul lipsit de acoperământ, noi obştiea l-am acoperit din nou fără să tragem din venit un ban. Şi fiindcă docomenturile numitului schit să află rămasă în arhiva sfintei episcopii, din anii trecuţi, din întâmplare venirei unui nacealnic Dimitrie Legire1, [ce] i s'au întâmplat acolo sfârşit vieţii şi schitul pomenit să află acum lipsit de docomenturi, cu care să să poată apără de oricare samavolnică înpresurare, precum şi de nacealnic, de vreme ce bătrân aflat acum este necunoscut de obştie şi pătimaş, cu lacrimi ne rugăm ca mai întâi să ni să dei docomenturile aflate în arhiva sfintei episcopii şi apoi a ni să rândui nacealnic dintre bătrânii noştri preoţi, cari să găsăsc slujitori la aceste sfinte lăcaşuri şi care au şi câştigată voe de a se călugări. Şi atât pentru docomenturi că vor fi în bună păstrare, cât şi pentru numiţi nacealnici, că vor păzi buna rânduială în datoriile lor, noi toată obştiea Vrăncii închezăşluim, mai ales că noi sântem propietari şi dănuitori. Plecate slugi, loan sin Iconom Şerban loan sin Mircea 845, Ghenar 26 Episcopia Romanului, dosarul no. 39/1844. DOCUMENTE PUTNENE 203 174. 1845, Ghenar 28. Jalba cătrc domnitor a vechililor obştei Vrăncci în pricina catagrafiei averei schiturilor vrâncene. Preosfinţia sa Părintele Mitropolitul, să va înţelege întru aceasta cu episcopal Romanului ca să să facă o potrevită punire la calc pentru aceste schituri, ca după strămoşeştile dreptăţi ce au vrâncenii asupra acelor locaşuri, să ră-mâie în rânduiala în care din vechime a fost- Pccetle dom- nească. In 6 Fevruar 1845. Pentru Şeful secsii jalobelor, C. Dumitru Serdar Pre Innălţate Doamne, Vechili obştei Vrancea, Prin jaloba ce am dat înnălţimii voastre pentru 2 schituri am arătat că de cătră departament averilor bisericeşti urmează poruncă cătră isprăvniciaţinutului Putnii casă să catagrafisască avere acelor schituri, ci sânt înzestrate de străbuni şi părinţii noştri şi fiindcă aceste sfinte lăcaşuri sânt numai în sprijinire bătrânilor, ce voiesc a să trage la viiaţa monahicească, nefiind supusă veniturile lor până acum episcopii Romanului şi pentru care noi obştiea avem toată purtare de grijă acelor afierosite de străbunii noştri ca să fie pentru hrana părinţilor petrecători, Cu lacrimi ne rugăm înnălţimii voastre ca să poroncească locului cuvenit de a rămâne aceste schituri neatârnate veniturile lor de departament averilor bisăriceşti, precum au fost şi supt domnie altor domni apărate driturile acestor schituri, fiindcă venitul a-cestor schituri este numai pentru hrana monahilor petrecători acolo, iar nu şi de prisos şi pentru care sfârşit sânt afierosite de 1 V. despre Legera voi. /, no. 220, p. 179. Ion Diaconu in Contri-buţiuni la informoţiunile călătorilor streini despre regiunea „Milcovia“ ■ in Milcovia, anul II, voi. I, p. 92 face o conjectură problematică asupra unui schit Laguera despre care pomeneşte Helnrich von Reimers, şi care in realitate, ar fi un schit al lui Legera, pe dealul Tojanulul. N’ar fi putut să dispară fără urme un asemenea schit. Este vorba probabil tot de mănăstirea Mera- 204 DOCUMENTE PUTNENE străbunii noştri, pentru care va rămâne în veci o neştearsă po--menire înnălţimei voastre. 845_ Ghenar 2g Al înnălţimi voastrel Plecate şi supuse slugi. Tudorachi Niagu vt. post. Nicolae săchelariu Ioniţă sin Iconom Şerban Ion sin Mircea Episcopia Romanului dos. no. 39/1844. 175. 1845, Mart 22, învoiala dintre boerii Lipan şi obştia tuturor locuitorilor Vrăncei, prin care boerii renunţă la toate pretentile lor contra vrâncenilor în schimbul sumei de 74500 lei. învoială Noi jos iscăliţii căminar Ghiorghii Lipan prin formalnic vichil şi eu spătariul Iorgu Lipan ştiut facim prin această a noastră învoiala, ci dăm la mîna opşti lăcuitorilor răzăşi vrânceni, că spre curmarea tuturor prigonirilor dintri noi pentru partea di moşii lipănească, ci o avem de baştină şi cumpărătură în Vrancea, în hotarul Păuleştilor, alesă în sumă de 24 fălci prin hotarnica din 7266, partea lui Ioniţă Lipan i analogul din tot locul, precum şi pentru pretenţie reclamată la an 844 pentru parte din muntili Lapoşul di sus, Lapuşul de gios şi părţi din silişti din hotarul Nereju şi [rupt] şti i Tulnici, pritindirisîti de noi în cu- prinderea jurnalului judecătorii ţinutului Putnii încheet la anul 1836, lu[na] Dechemvr. 41. Asămine şi părţile Steclăreşti, ci cu zapis din 19 Fevruar 1844 li am cumpăraţi eu spătar lorgu Lipan [pi] noroc dila Vasile Steclariu2, stând astăzi cu toată obştiea răzăşilor Vrăncii ne-am învoit prin bună alcătuire şi tocmală ca pentru toati aceste părţi să aibă ei răzăşii a ne număra 74500 -lei3 adică şapti zăci şi patru mii cinci suti cinci zeci lei acum la darea învoielii, pi care i-am priimit şi noi să avem a li. da toati hârtiile cuprinsă prin pomenitul jurnal a judecătorii precum şi câţi altili vom mai ave şi vom mai găsî atingătoari di aceşti părţL 1 Câştigate prin jurnalul din 1836, Dechemvrie 4 al judecătorie inutului Putnei. V. mai sus n-le 144, 162 şi 163. 2 V. mai sus n-le 147, 150 şi 154. DOCUMENTE PUTNENE 205 lipăneşti în Vrancea şi aceli cî eu spătar lorgul Lipan li am luaţi , dila Sticlariu şi că această învoială întărită şi de judecătoriea ţinutului să sfârşască toati prigonirile dintri noi precum şi pretenţiile venitului acestor părţi di moşii pritenderisite di noi (?) pi vreme stăpânirii răzăşilor. Rămâind ei [răzăşii] Vrăncii deplin şi vecinici stăpânitori pi arătatile părţi asupra cărora oriei pretenţii ar naşti dispre oricine, noi să fim răspunzători cu stările noastre, iar răzăşii vrânceni să nu fie supăraţi întru nimica şi cătuş de puţin dispre niminea di astăzi înnainte şi în veci şi orice hârtii să vor mai ivi atingătoare di aceşti părţi să rămâi răsuflaţi, pentru cari sî încredinţază actul cu iscăliturile noastre, rugând şi pe cinstita giudecătorie să să întărească pi formă această a noastră învoială.1 anul 1845 Mart 22 Iscăliţi: Lipan spătar şi vichil moşului meu Gheorghii Lipan Giudecătoria ţinutului Putnii Pentrucă învoiala aceasta esti supt adivărata iscălitură a dum. spătar lorgu Lipan întimeetă a stăpâni personalnicul drit a dumisali pi părţile sticlăreşti cât şi pe vichilimeaua moşului dum. d. căminaru Gheorghii Lipan, întărită di această giudecătorie supt no. 40 prin cari l-au puternicii a să învoi şi pentru celilanti părţi a dum. căminarului din Vrancea, giudecătoriea potrivit ce-ririi ce prin jalbă au făcut dum. spătar Lipan o încredinţează cu iscăliturile cuvinite şi punire peceţii, dându-o şi în foae sătească spre poblicarisire. Iscălit: C. Lupu pahr. V, Tu duri sardar. Director Românescu Urmează adeverirea copii de giudecătorie, no. 47 din 1845 Mart 24. Arh. St. laşi, 1785 op. I 2035 dos. 483, fila 6. 5 Cf. P. Poni Statistica Răzeşilor p. 62. 1 După această învoială paharnicii Iancu şi Ion Similachl îi dau în judecată pe boerii Lipan, pretinzându-se comoştenitori, după Mîron Le-pădatu, fratele Marjei, nevasta lui loniţă Lipan, (V. voi. I, no. 95, p. 63 şi Arh.- St. Iaşi. Tr. 1785, op. I 2035, dos. 483). / 206 DOCUMENTE PUTNENE 176. 1845, Mart 22. Zapis prin care „satili ocolului Vrăncei0 se împrumută cu 74.550 lei dela spătarul Asanache Dan spre a plăti boerilor Lipan partea lor de moşie vrâncenească. Satili ocolului Vrăncii, prin bună alcătuire, cumpărând dila d. căminar Gheorghi Lipan şi d. spătar Iorgu Lipan părţile de moşie ce ave în cuprinsul Vrăncii cu sumă de două mii una sută galbeni număraţi îndată, prin vechilimea formalnică adiverită cu peceţile tuturor satilor acestui ocol şi întărită de giudec. ţinut. Putnei din 22 a urm. Mart, supt număru 37 ne-au făcut deplini vechili pe noi mai jos iscăliţii ca să găsim suma banilor trebuitoare, să-i luăm cu împrumutare spre plata sumei de mai sus pe a căruie temeiu şi în creditu averii mişcătoare şi nemişcătoare a încredinţătorilor noştri, ne-am împrumutat dela dumnealui spătaru Asanache Dan1 cu sumă de 74.550 de lei adică şapte zăci şi patru mii cinci sute cinci zăci lei, în vade de şasă luni şi cu dobândă legiuită, care bani dindată ne-au şi numărat di i-am dat d. boerilor Lipăneşti şi dumnealor ne-au dat atât învoiala din parte dumnealor cât şi toati hârtiile vechi şi nouă a părţilor avute în Vrancea. Deci ne îndatorim din parte încredinţătorilor noştri şi pe temeiul zisei mai sus vichilimele pâră la împlinire vadelei de şasă luni să istovim suma capetilor cu dobânda lor a-dică de am da şi rânduri, însă nu sumă mai mică decât două- zăci mii lei d. să aibă a-i primi cu dobânda lor pe vreme până îi vom număra. Pentru care spre credinţă am rugat şi pe cinstita judecătorie de au întărit zapis acesta în care şi noi ni punem pre anume, alăturând către el şi vechilimeaua încredinţătorilor noştri. 1845, Mart 22. Tudorachi Neagu pitar vichil Eu Ilie Cojocar [ Eu loan Necoară -j vechili Eu Vasîle Durilă (?) [ Arh. St. laşi. Tr. 1785. op. 1 2035, dos. 483, fila 2 verso. 1 De un împrumut asemănător s’au folosit vrâncenii şi pe vremea procesului celui mare cu visternicul lordache Roset Roznovanu. Atunci s’au imprumutat dela un negustor Peltic din iaşi. V, mai sus no. 140. p. 15N. DOCUMENTE PUTNENE 207 177. 1845, Mart 16. Chitanţă de banii dati de Vasile Babeş pentru răscumpărarea moşiei lipăneşti de către obştia Vrăncei. 26 lei, adică două zăci şi şasă au dat Vasîle Babeşu pentru răscu[m]părarea moşii lui Lipan. 845, Mart 16 Ion Taftă Colecta d-lui Vasile Săcăluş din Păuleşti! 178. 1845, Mart 22. Chitanţă de banii dati de Pavel Toma şi de fiul său Neculai pentru răscumpărarea moşiei lipăneşti de către obştia Vrăncei.1 Sat Vale Sării Lei Păr. 35 — au dat Pavăl Toma cu fii-să Neculai pe u falce, 60 prăjini, au dat la cheltuiala Vrăncii a lui Lipan i s'au dat ţudulă de sama şi au istovit. 845, Mart 22 Gheorghe Ciocan am priimit banii Preot Radu Chitac Verso: Lei părale 5 7 au dat Neculaiu sin Pavălu Toma la aruncă- toare Vrăncii2 la bani lui Lipan şi s'au istovit 1846, Mart 9. eu Gheorghe Popa, am priimit.^ Colecţia d-lui Ion Roşea din Valea Sărei. 1 O chitanţă asemănătoare este publicată în Documente vrâncene, no. 126, p. 200. I se fixează data (cc. 1850). După cum rezultă din actele publicate aci» acea chitanţă nu poate avea decât data de 1845 sau 1846. 2 Banii împrumutaţi dela spătarul Asanache Dan (v. mai sus no. 176) s’au împlinit pe de o parte dela stăpânitorii celor 24 de fălci lipăneşti din Păuleşti (v.mai jos n-le 183 şi 184), iar restul s’a cisluit. .s’a aruncat" pe întreaga obştie, întocmai ca după procesul cu Roznovanu, 208 DOCUMENTE PUTNENE 179. 1845, Maiu Chitanţă de banii daţi de Neculaiu Chitac pentru răscumpărarea moşiei lipăneşti. Ţ u d u 1 ă 845, Maiu Neculaiu Chireac au dat. 32 lei, 14 părale, Dimitrie dascalu La Lipanu Colecţia Rucsanda Cozma Chiriac din Paltin. 180. 1845, Maiu 7 Chitanţă de banii daţi în acelaş scop de Ioana Viădoia, Ţ u d u 1 ă 845, Mai 7 Ioana Vlădoaie au dat 26 Iei, 20 părale Dimitrie dascal Banii la Lipanu Colecţia Rucsanda Cozma Chiriac din Paltin 181. 1845, Mai 16 O chitanţă pentru banii daţi de Oprea Purcel din Valea Sărei la cheltuiala moşiei lui Lipan. Lei Păr. 17 — au dat Opre Purcel la cheltuiala moşiei lui Lipan şi au istovit ţudulă de samă. 845, Maiu 16 Gheorghe Ciocan Preotu Radu Chitac Colecţia mea. 182. 1845, Iunie 9. Copie după învoiala intervenită între răzeşii Săcăluşeşti pe de o parte şi obştia Vrancei cu boerii Lipan pe de alta în pricina răscumpărării drepturilor lipăneşti. Copie. învoială. Gios iscăliţii răzăşi din Vrancea, neamul Săcăluşăsc, prin aceasta facem ştiut că pretenţiea ci făcusăm asupra învoelii să- DOCUMENTE PUTNENE 209 vârşită de d. spatar lorgu Lipan cu obştiea răzăşilor de Vrancea1, aşa precum astăzi ne-am pus la cale cu d. spatar, priimin-du-ne dreptul nostru, apoi ace pretenţie va îi pentru de veci stânsă, ni mai putând nici noi, nici urmaşii noştri a mai înnoi vreun fel de jăluire, ci mai vârtos di cătră oricari din neamul nostru s'ar mai ispiti a faci vre un fel de reclamaţie asupra d. spatar Lipan să fim noi răspunzători cu stările noastre şi pentru ca această învoială să-şi aibă a ei tărie am rugat şi pe cinstita giudecătorie a ţinutului de au întărit-o pe formă. 1845, luni 9. Iscăliţi: Ion Săcăluş cel mare Ion Săcăluş cel mic Vasile Bratosin Paraschiva Săcăluş şi soţie preotului Ion Pone. In presudsfii au pus degitele. Asăsor. C. Lupu paharnic. Urmează adeverirea copiei de către judecătorie. Arh. St. laşi Tr. 1785 op. I 2035 din 483 fila 9 verso. 183. 1846, luni 16 'Chitanţă pe care o dă pitarul Tudorache Neagu lui Nită Săcăluş pentru banii ce a dat ca să răscumpere dela obştia Vrăncei o parte din fălcile lipăneşti. Niţă Săcăluş 2 au dat doîzeci şi patru galben la 14 fălci, cu dobânda lor din plata fălcilor răscumpărate dela obştia Vrănci. 1846, luni 17 Niagu pitar Colecţia d-lui Vasile Săcăluş din Păuleşti, 1 V. mai sus no. 175. 2 Niţă Săcăluş, după cum rezultă din aceste două acte, a luat în stăpânire 18 din cele 24 de fălci câştigate de boerii Lipan prin jurnalul din 1836, Dechemvrie 4. Chiar dacă tot el a stăpânit înainte de procesul cu Lipan, după proces, când obştia întreagă a răscumpărat pământul dela boerî, Niţă Săcăluş a trebuit să-l răscumpere şi el la rândul său dela obştie. El plăteşte însă relativ puţin dacă luăm în considerare cât a plătit boerilor obştia. 210 DOCUMENTE PUTNENE 184. 1846, Decemvrie 4 Altă chitanţă asemănătoare. no. 10 Adică zeci galbeni blancu au dat Niţă Săcăluş. pentru 18 fălci din 24 fălci lipăneşti, răscumpărare] de obştiea. Vrăncii. 1846, Dec. 4 Ţinut Niagu pitar Colecţia d-lui Vasile Săcăluş din Păuleşti. 187. 1847, Octomvrie 3. Jalbă a răzăşilor din Căliman împotriva celora din Ireştii de sub. Măgură pentru stăpânirea colectivă a codrului şi pentru dreptul de a face secături.1 Cinstitei judecătorii a ţinutului Putnii răzeşii de Căliman, jalobă. In anul 1827, lulii 2 prin inscris învoială ci am săvârşit cu. sinpărtaşii răzăşi din satul Ireştii de supt Măgură, am mărginit stăpânirea între noi cum să urmez[i] în tot locul din hotar moşii noastre Căliman, pi temeiul căruia am şi urmat pacnică stăpânire pân’ acum. Insă atuncea, pentru locul din piscul Ţicmei în^ sus pân 'în vârful Măgurii, în hotar mănăstirii Mera, fiind codru şi poeni de coasă, au rămas neîmpărţite cu aceasta, ca poenile să stăpânim precum din vechiu s'au urmat, iar la codru diopo--trivă cu toţii, lăsăndu-să îmbi părţilor slobodă dispoziţie di a-ş face săcături.1 Acum priivim că numiţii calcă cuprindire învoelii şi ne în-potrivesc la stăpânire nu numai în codru dar şi la facire săcă--turilor după învoială, ba încă şi dila acele făcute de cătră noi de mai mulţi ani să îndărăpnicesc de a ne lăsa stăpânirea după cum am avut. 1 V. în acelaşi pricină, mai sus nle. 123 şi 151. DOCUMENTE PUTNENE 211 Pentru care, plecaţi, rugăm pe cinstita giudecătorie să bine-voiască a comandarisi pe un înadins asăsor al ei ca să margă la faţa locului şi pi di o parte să ne statornicească stăpânirea întocmai după coprinderea învoelii, iar pi di alta, spre a să dizbârna gâlcevirile dentre noi, să ne înpartă şi locul arătat iarăş în doî precum este înpărţit tot trupul aceştii moşii. Costachi Niagu şătrar Maftei Oprea Pavăl preot Bodin Ion Diacon dascal Costantin Popa dascal Ioniţa Cotea dascal ■eu Gheorghe Perşotă -eu Vasile Cotea eu Sămion Iepure eu Vasile Cotea cel mic eu Ştefan Neaţu eu Neculai Anghel eu Ion Perşotă eu Sămion Perşotă eu Pavăl Dodoiu eu Dumitrache Drăgan eu Dumitru Cotea eu Gheorghe Cotea Colecţia mea. 186. 1848, Aprilie 15. Cercetarea asesorului judecătoriei Putnei Costache Lupu în pricina îm-părţirei şi stăpânirei hotarului Căliman. Asesorul judecătoriei ţinutului Putna, Cinstitei presudstfii. După cuprindirea adresului cinstitii judecătorii cu no. 5287 din anul 848, Dechemvrie 13, de a aduce întru împlinire învoiala din 827 Iulie urmată între răzăşii de Căliman, acei aflători cu lăcuirita în satul Ireştii de supt Măgură, numiţi şi Burceni, ocolu Gârlilor şi întri acei din satul Căliman ocolu Vrăncii, am mers satul Căliman eu Toadir Zamfir eu Ienache Iremiea eu Dumitrache Cotea eu Toma Cotea eu Toadir Ion aş cu, vornicul dinpreună cu toţi sătenii. 212 DOCUMENTE PUTNENE la fata locului adică la moşiea Căliman din Vrancea unde adu-nându-să grămada acelor sati, cum şi a sânpărtaşilor fruntaşi din toati celilanti sati a Vrăncii, aşa precum toată Vrancea esti un: singur trup şi hotar1— am cetit cu luare aminte docomenturile ce o parte şi alta me-au înfăţoşat şi ascultând cu băgări de samă şi verbalile lor întâmpinări, din toate acestea m'am lămurit că moşiea Căliman, cea mai mare parte cu loc de hrană adică hărăgărie, poeni de coasă, curături şi pădure st... în poalile Măgurii dispre apus, piste Putna până în hotaru mănăstirii Miera şi pentrucă unii din lăcuitorii de Ireşti să găsăsc niamuri cu acei> de Căliman, pe care au fostu şi dat 1000 lei cheltuelile scoaterii Vrăncii din stăpânirea vistiernicului Rosăt (Roznovan) au urmat ca aceasta moşie să o inpartă pi spiţe şi pi bătrâni, dar apoi ei ireştii s’au încercat mai întâi, atuncea, cu feluri de vicleşuguri ca să nedreptăţască pe călimaneni a rămâne numai cu sălişte satului, ci este dincolo de Putna, cu puţin loc de arătură şi că piste Putna să nu triacă nici cum la păduri şi la poenile, ci li-ave făcute cu urmare şi de învechită siăpânire, precum o au şi astăzi. Dar, însfârşit, boerii starosti de Putna la an 1819, după poronca domniască ce li s’au adus, i-au giudecat pe ireşti şi i-au datu şi rămaşi, cu care totuşi nemultămindu-să, au adus în urmă la fata locului pe răposat paharnic Gheorghie Pastiea, rânduit cu poronca domniască ca să cerceteză supt carte de blăstem şi iarăş văzând că nu au temeiuri cu cari să înprotivască pi căli-măneni şi să li dărâme dila vechea lor stăpânire, dila poeni şi tăierea în pădure, au căzut la învoială aceia din 827 şi au în— părţit hărăgăriea drept în dou, iar poenile au rămas să le stăpânească fiişte care precum le-au avut dila moşi. şi dila strămoşi,. în pădure însă, de o potrivă să fie slobod fiişte care a tăia după trebuinţa sa, cum asămine să fie slobozi atât ireştii cât şi că-limăneniia-ş face din nou poeni dacă vor găsî locuri de săcatîn pădure, înpărţind şi săliştele, precum în învoială să arată, care, această invoială, au înfiintat-o vremelniceste pentru mărginire numai a chipului stăpânirii, dar pământul li este de baştină şi că alţii străini nu încap, fără numai neamurile. Din cuvântul acesta lămurit intălăgându-să că înpărţala pv, bătrâni şi spiţe au rămas a se face mai la urmă, ori şi când, 1 V maî sus no. 134, p. 132: rfindcâ Vrancea o moşie este". DOCUMENTE PUTNENE 213 vor ceri vreuna din aceşti sate, dar aceasta răzeşii din Ireşti n’au cerut-o nici până acum, tot din ră cugetare asupra călima-^ nilor, pentru că ei, ireştii, aîlându-să cu satul piste Putna alăturea chiar cu locurile cuvenite de împărţală, au tras pe lângă dânşii şi pe alţi străini din ocolu Gărlile şi au tăbărît cu toţii a-ş lăţi poenile vechi, a-ş face altile din nou şi a cuprinde înpre-giurul lor pădure cu nume de apărătură, urmare în contra ţăta-tei învoeli prin ca.re să zice: „că alţii nu încap, fără numai niamurile" şi prin care nici cum să dă voie nimănui a-ş păstra apărături, ci mai ales sloboadă voie fieşţi căruia răzăş a tăia neoprit ori de unde după trebuinţa sa. Ei întotdeauna s'au înhăitat cu acei străini, s'au îndârjit cu sumeţie asupra călimanilor, i-au bătut, li-au luat topoarăle, boii şi căruţile, i-au dezbrăcat şi însfărşit şi alti multe samovolnicii şi nelegiuite fapte întrebuin--ţază ca să nu-i lasă a tăia pădure şi a ş face săcături, îngădu-indu-i numai la stăpânirea poenilor vechi, iar almintrilea cu prilejul aproprierii lăcuinţii lor stau pururea gata la bunt încât numai prin această a lor urmare să folosăsc de pământul cuvenit la inpărţală pi neamuri fiind de baştină precum rosteşte învoiala.. In destul am făcut să înţăleâgă mărimea vinovăţiei lor şi pedeapsa cari poati să ar...„ (rupt) asupră-le legile administrative şi încă i-am mai făcut să inţăleagă cuvântul vremelnicesc din cuprindirea învoelii din 827 şi că de vreme ce atuncea au dat hărăgărie în dou, apoi să dei şi pădure i celalant loc tot în dou, cu linie dispărţitoare, ca să ştie aceşti dou sati undi să stei fiişte care ca să nu mai urmeze între dânşii gâlceava şi jăfuiri sau ca să-şi dei spiţe şi să-şi ei fiişte care neam partea de baş- -tină şi cumpărături acele legiuite. Dar apoi îndărăpniciea ireştilor fiind mai presus de bună cuvinţă, nici la una din aceşti propuneri nu s'au plecat a disface înpărţala până mai întâi nu să va rezonărisî de cinstita judecătorie chipul prin care să se aducă în înplinire ace învoială pi faţa pământului. Iscălitul însă până atuncea, locul din hărăgărie în sus până în hotarul mănăstirii Miera, l-au însămnat cu sămni movili cât vine drept în dou, după cum mai bine să va vedea în harta închipuită în dosul aceştie. După cari această lucrare, deşi ireştii în fiinţa me să în-, voisă cu calimănenii ca în giumătatea locului din dreapta di la 214 DOCUMENTE PUTNENE movili să stăpânească SO fălci pocni şi că înpotriva acestora să dei căiimanilor alte SO fălci păduri, la vârful dispre moşiea mănăstirii Miera, din ceelantă giumătali dila movililc dispre ireşti» dar pcntrucă ireştii n au vroit să ei cu prăjină şi palma proastă, politicită în toată Vrancea, nici Călimanul li-au datu vreo învoială şi s’au mărginit tot precum va găsi cu dreptul cinstita judecătorie. Iar pentrucă burcenii nu contenesc cu bătăile şi jafuri samovolnice, cinstita judecătorie până la cea de pi urmă a ci regula-risire, va chipzui măsurile cu cari să să stavilarisască1. In No. de 12 file. Costache Lupu paharnic. Colecţia mea. 187. 1849, Argust 14 Raportul privighetorului de Vrancea către stărostia Putnei în pricina transporturilor de sare săvârşite dela Ocnă la Galaţi de locuitorii din satele Găurile şi Purcei. Cinstitei stărostii a ţinut Putnii, Privighetorul Vrăncii, Raport. Asupra poroncii cinstitei stărostii de supt no. 7016, cu toată 'supunire răspund că la acest ocol sânt îndatoriţi Iăcuitori a duci sare de la Ocnă la Galaţi " numai din satile Găurile şi Purcei cărora după strâmtoririle pusă, au şi pornit spre transportarisire câtimei ce s'au alcătuit, iar pe la casăle lor nici cum nu s’au întors cu sare ca să o ţie. Despre care aduc cu supunire la ştiinţă C. Niagu şătrar no. 513. 849, Avgust 14 Colecţia mea 1 O lucrare analogă s’a făcut şi de paharnicul lordache Milu în lS37,dar s’a anulat pentru viţii de formă. V. mal sus no. 151. J Sarea se cără pentru cei care lucrau la licitaţie otcupul ocnelor. V. loan C. Filitti, Domniile române sub regulamentul organic, pp. 5*'/J şi 570. DOCUMENTE PUTNENE 215 188. 1849, Noemvrie 14. Copie după înscrisul prin care răzeşii din Vidra îşi împart hotarul lor pe doi bătrâni: Grozăvel şi Bucate Drepte. înscris. Adică noi, toată obştia răzăşilor din sat Vidra, curgător din doi bătrâni, ci să înparte hotarul nostru şi anume : Groză- vel şi Bucate Drepte, cu priimirea a toată obştii, ne-am învoit noi în de noi ca să măsurăm tot hotar[ul], atât din Putna şi pân' în hotar Merii, delaolaltă atât stăpânirea vechi şi nouă, încât şi codru asemenea şi din Putna spre hotar Găurile. Iar după măsură să să facă analoghie după spiţă, potrivit cu spiţirea urmată în ţarină şi în sălişti, cu aceasta însă ca după săvârşirea măsurii, la împărţeala ci să va faci, pe acii cari din noi să va găsi cu părţi vechi 1 în care să intre şi sporul, după dreaptă impărţală să nu fie strămutat sau strâmtorit din dreaptă stăpâ--nire lor. Şi acei cari li se cuvine a luoa să li se dee dreptul lor din spor, codru iar nu din păşune sau săcătură distupată cu strădănuire de către acei părtaşi curgător[i] din numiţii bătrâni, afară numai de acei streini, care nu vor ave spiţă, nici să fie părtaş[i] cu noi la împărţală. Şi spre urmare întocmai, am adeverit toată obştea acestu înscris, încredinţându-1 cu pecete sătească şi rugăm şi pe dum~-nealui privighetor de ocol de a o întări. 1849, Noemvre 14. eu Lupu Baciu iscălit eu Necula Mocanu eu Dumitru Neagu eu Ion Mazîl eu Ion Istrati eu Ion Ariton eu Simion Baciu eu Neculai Mărica eu Ştefan Lădar eu Alexe Mazîl eu Neculai Sbârciog eu Ion Marin Neculai Ariton Simion Popa paşnicul şi Ivan Cherciu, vornicul cu pecete obştei satului Vidra- 1 Sic! Transcrierea făcută după un original greu* de descifrat: pare a fi fost aci eronată. Este vorba desigur de răzeşii care-şi stăpân neau toată partea ce 11 se cuvinea. 216 DOCUMENTE PUTNENE eu Dumitru Vârvara eu Luca Olar eu Ion Vidraşcu eu Ion Preda eu Avram Său eu Vasile Ciobotaru 1 eu Neculai Voineag Privighitoria de ocol. Pe temeiul pecetii săteşti şi a iscăliţilor prin aceasta, lăcuitorii al sat Vidra, faţă viind aici, au cerut a li să întări acest înscris urmat cu mulţămirea a toatei obştii. Pentru care dară s’au încredinţat sub iscălitura şi pecete ocolului. 1850, Mart 16 Indescifrabil2 I “ no. 342. Colecţia d-lui Constantin Georgescu — Vrancea. 189. . 1850, Mai 25 Zapis prin care Vasile Cote vinde pitarului Tudorache Neagu partea ce i se cuvine din bătrânul Drilea în munţii Piciorul Cozii şi Tisarul. Adică eu Vasile Cote încredinţăzu prin acestu zapis alu meu la cinstită mâna d. pitarului Todorachi Ne[a]gu spre a fi ştiut că parte me, ci să cuvine din bătrânu Drile, parte lui Ciupercă din muntile Chicioru Coza dila vale şi parte din Tisaru până în apa Tiş[i]ţi la da[l] până u[n]de să hotăreşte cu Păuleşti cu tocmală hotărîtă 150 lei, adică una sută şi cincizece lei. Ş'acestu numită moşie o tragu a 6 parte din spiţa Drile[a]scă şi pent[r]u că şi d, este ne[a]m din spiţa Perşote[a]scă e-[a]m vândut d. de veci ca 1 Intre numele lui Vasile Ciobotaru şl acela al Iul Neculai Voi-neag o linie verticală punctată arată că în transcriere s’au omis o serie de alte semnături. 2 Este probabil semnătura puţîa lizibilă a şetrarului Costache ■Neagu. V. mai sus no. 187 şi mai jos no. 194. DOCUMENTE PUTNENE 217 să fie dumisale moşie ocină în veci. Şi pentru credinţă ne-[a]m, pus numele şi degitu şi pecete săte[a]scă. 850, Mai 25 eu Vasile Cote vân[n]zătoru iscalu eu Neculaiu Ion faţa eu vornec Enachi Irimiia iscalu eu Vasile Cote celu mic iscalu Simion Popa am scris cu zisa iscăliţilor P. S. Colecţia d-lul Gn. Moţoc — laşi 190. 1852, Iunie 20 Copie după învoiala dintre răzeşii din Vidra şi cei din Căliman prin care, îşi împart între ei munţii Picioru Cozii şi Tisaru potrivit cheltuelilor făcute în procesul cu Roznovanu, arătându-se totodată şi bătrânii pe care umblă fiecare hotar. învoială Noi jos iscăliţii, răzăşi din hotarul Vidra, ocolu Vrancea, facem cunoscut că pornind jalbă asupra noastră dumnealor răzăşii din hotaru Căliman, cerând a patra parte din muntele Picioru Cozei şi Tisar, cuvenit lor după banii daţi la cheltuelile scoaterei Vrancei şi viind aice elen din partea judecătoriei ţinutului Putnei ca să cerceteze şi să dispartă parte ce li se cuvine din pomenitul munte, mai înnainte de a întră în cercetare, ce au fostu rânduit a face, stăruind cătră noi de a săvârşi învoială, ne-am înduplecat şi noi Ta aceasta şi prin arătarea ce am făcut amândouă părţile în de noi, am hotărît şi ne-am învoit odată şi pentru totdeauna ca muntele Picioru Cozei şi Tisar, cari de la înpărţala Vrancei, urmată la ariul 818 s'au cuvenit hotarălor Vidra şi Căliman să să măsure tot şi noi răzăşii de Vidra să tragem trei părţi şi a patra parte să tragă răzăşii de Căliman ca să lipsască giudecăţile dintre noi, statornicindu-să în chipul acesta stăpânire înnainte şi în viitor, nesupăraţi în veci unii despre alţii. Iar înăuntru hotarălor noastre, Vidra şi Căliman, va rămânea stăpânire precum şi până acum, după sămnile despărţi-* 218 DOCUMENTE PUTNENE toare între noi, fără supărare unii despre alţii, având Vidra în hotarul ei doi bătrâni: Grozăvel şi Bucate Drepte, iar Călimanul şapte bătrâni şi anume: Zârnoai, Gărdişoai, Mihaiu, Trăsniş, Bodin, Păruş şi Popăsc, stîngându-se tot acum şi pretenţia că adică a mai cere ca vidrenii parte cheltuelilor ce am urmat în giudecăţi, precum şi călimanii să nu cee venitul ce să cuvine a trage până acum, având putere lucrătoare această învoială. Iar cât priveşte intrarea în stăpânirea lor, urmată de la 23 April, anul viitor 853 şi înnainte, pentrucă în anul acesta am apucat a ne băga vitele pe întreg muntele acesta. In acest chip dar, urmând între noi învoire, am făcut două întru asămine cuprindere, dându-se una la mâna altuia spre a să urma întocmai pe viitorime şi fără strămutare de către vre-o parte sau urmaşii noştri. Pentru care am rugat şi pe cinstita giudecătorie prin deosebite jalbe a li întări pe formă spre a-ş avea temeiul legiuit. 1852, Iunie 20 Iscăliţi: pitaru Tudorache Neagu şetraru Costache Neagu Toma Călimănescu Satul Obştea răzăşilior Vidra Satul Obştea răzăşilor Căliman Vidra Căliman Asemenea iscălituri şi la una şi la alta, acele înformăluite de judecătorie. Colecţia d-lui Grigore Motoc — laşi 1 191. 1853, Maiu 10 înscris prin care locuitorii satului Colacu îl tocmesc pe Toader Rogoz să le păzească muntele de vite străine. Noi Iăcuitori sat[ului] Colac dăm înscris nostru la mâna lui Toadir Răgozu spre a fi ştiut că l-am pusu ca să ni păzască muntile di viti străini,1 cari nu sînt alcătuite di păşunat pi mun- 1 O copie cu litere latine transcrisă în 1907 la Arhiva Statului - -din Iaşi. DOCUMENTE PUTNENE 219 tclc nostru şi pi cari va prindi-o va ave voi a-i luoa căti doi-sprezăci Ici di vită ; dară prinzându-le şi nu ne da di vesti sau a-i luoa acei 12 lei, apoi numit Toader va da el 24 lei de vită. Di aceia i s’au dat acest înscris supt ale no[a]stri iscălituri. 1853, Maiu 10 Ioan Alecsandru, Toader Tătaru, Neculai Şchiop, Ioan Şchiop, loanu Alban, Tudorachi Tătaru, Vasile Dănilă, Ioan Tătaru Ştefan Căluian ot Spineşti faţă Ioan Popa cel mic pasnec Ioan Iuga ot Văsiiu faţă Preot Neculaiu Tânjală am scris Colecţia d-lui Ioan A. Daniiă — Spineşti 192. 1853, Maiu 13 Obştia Căliman dă în arendă obştiei Vidra a patra parte din muntele Piciorul Coza şi Tisaru. Noi lăcuitori moşneni din sat Căleman dăm înscrisul nostru la mâna răzăşilor noştri Vidreni precum să fei şteut că le-[a]m dat parte no[a]stră din muntele Picioru Coza şi Tesaru, a patra parte din munte, după cum este învoială făcută, le-[a]m dat parte[a] no[a]stră ca s[ă]-ş pască vitele lor numai pe anu acest cu preţu hotărît 250 lei, adecă doa sute cincizăjci] lei, pe anu acest. Şi bani să ne-i răspunza la Inpăraţ Costandin şi Elena şi la vadea însămnată să ne răspâ[n]ză bani, făr’ ne[ci] un cuvânt. Pre care am dat înscris un Ia mâna altura, asemenea, şi spre credinţă urme[a]ză iscăliturile no[a]stre puindu-să. şi pecete să-~ te[a]scă. 1853, Maiu 13 eu Toma Cote adeverez; eu Pavel Dodoiu adeverez; eu Tojajder Ionaşcu adeverez ; eu Vasile Cotea adeverez ; eu Neculaiu 1 In aceiaşi colecţie se află un alt înscris asemănător cu data de 1S5S, lunii 4, orin care Toader Rogoz este tocmit de „obştiea satului Nistoreşti' „pădurariu Ia pădurea din muntele MunţişoarileTot acolo, o chitanţă .dila lăcuitorii Colacu* cu data de 1S50, Iunie 15 că „pi doi boi a lui Ncculaiu a popii Anghel din Spineşti am priimit plata erbă-ritului dila Stoica Albuneţu ţiganul". Iscălesc cinci răzeşi şi anume: Toader Tătaru, Ioan Alecsandru, Vasile Petre, Neculaiu Şchiop şi preotul Neculaiu. 220 DOCUMENTE PUTNENE Zbărciog adeverez ; eu Dumitru Drăgan adeverez ; eu Vasile Tutovan adeverez; Ioniţă Cote adeverez; Costandin dascalu. şi arvună am priimit 37 adec trei zăci şi şapt de lei eu Neculaiu Cotea adeverez eu Neculaiu Anghel vornecu şi toată obştiea Marin preot; Ştefan ot sat Vidra râzăş di Căliman adeverez. două sute şi treisprezăci lei am mai primit astăzi Maiu în doazeci şi unu dela opştiea răzăşilor şi s’au istovit, după cuprinderea de mai sus, însă una sută doă zăci şi cinci lei dela Lupu Baciu şi curgătorii săi dîn bătrânu Grozăvel şi pre atâta dela d, pitariu Todorache Neagu şi curgători săi din bătrânu Bucate Drepte. 853, Maiu 21 Costandin sîn preot Ştefan Baciu, vechil opştei satului Căliman, am primit Colecţia d-lui Grigore Moţoc —laşi. 193. 1853, Octomvrie 1 Hrisovul domnului Grigore Alexandru Ghica, prin care întăreşte vrâncenilor dreptul lor vechiu de a-şi scoate sare pentru trebuinţele lor casnice. Noi Grigori Alecsandru Ghica Vvd., cu mila Dumnezeu, Domn ţării Moldovei, Asupra petiţiei ce ne-au dat locuitorii din Vrance la 8 Avgust 1851, tânguitoare de oprire ce le-ar fi făcând Camara Ocnilor de a-şi lua sare pentru a lor trebuinţă, luând aminte că fiindu o aşa măsură din parte cămării, ar fi înpotriva articului 9 din contractul ocnilor şi înpotriva vechilor hărăziri ce au vrâncenii în asămine privileghiu1, am încuviinţat şi noi prin recomen-daţie către D-lui Vel Vist[iernic] ca locuitorii din Vrance să se folosască de acest product numai pentru a lor proprie trebuinţă, cu aceasta însă că înlesnire ce li să dă să nu le slujască nici cum pentru spiculaţie-; 1 V. pentru solărit, vamă şi ortul stărostesc în Vrancea: Ac. rom. doc. no. 237, fiia 483. Cf. I. Bianu, Catalogul manuscriptelor româneşti. I, p. 513. V. de asemenea mai sus no. 20. Satul Căliman f) DOCUMENTE PUTNENE 221 Şi la l-iu Septemvrie, anul curgătoriu, de cătră D-lui Vel Vist[iernic] înfăţoşându-ni-să raportul său din 2 lunii cu no. 4205 in alăturare cu pomenita cerire şi o alta cătră Departamentul nostru de Finans mijlocitoare ca pe temeiul hărăzirei ce l-am făcut să li să sloboadă şi Domnescul nostru hrisov, am încuviinţat şi o aşa propunire prin nomeratul raport, însămnându-să că li să dă voiea cerută numai în mărginire ocolului lor. Aşa dar, pe temeiul celor prescrisă prin acest al nostru Domnescu hrisov hotărîm şi restatornicim ca locuitorii vrânceni, pe putere chiar a ofisului ce am slobozit Stărostii Putnii la 1850, Avgust 1 cu no. 64 să aibă tot dreptul de a lua din gropile ce sânt destupati, sare cât va fi de nevoie pentru a lor proprie trebuinţă spre les-nire a casălor şi vitelor lor, fără ca să fie de cineva opriţi şi inpiedecaţi, dar şi fără ca şi ei să îndrăznească a spicula această hărăzire prin vindirea sării piste hotar sau aice în prinţipat, piste cuprindirea încuviinţării ce le-am făcut1, căci dovedindu-să asămine faptă lovitoare dreptăţilor cămării şi prin urmare a fiscului, apoi nu numai că să vor lipsi de această hărăzire, dar vor fi supuşi a plăti straf cu preţul îndoit a sumii de sare ce s'ar dovedi vândută. Această a noastră hărăzire de care şi mai înainte vrâncenii prin milostivire procatohilor noştri s’au bucurat, în toată cuprindirea ei poroncim D-sale Vel Vist[iernic] ca prin publicaţie să aducă la cunoştinţă opştească, spre deplină ştiinţă şi întocmai urmare, poftind totodată şi pe cei din urmă luminaţi Domni fraţi a noştrii, care din Dumnezăească bună voinţa vor fi pe tronul Domnii acestui Prinţipat, ca nu numai să nu strămute această hărăzire de mare agiutorinţă, ce să dă pentru casnica hrană a vrâncenilor^şi a urmaşilor lor din cuprinsul ocolului, ce mai ales să se întărească. 1 Alexandru Vilara, asupra căruia se adjudecase cu 1.200.050 lei •otcupul ocnelor din Moldova se plânge contra vrâncenilor că ei nu respectă obligaţia de a nu vinde sarea din ocolul lor. V. Manualul administrativ, II, 88—89. Cf. Ioan G. Filitti, Domniile române sub regulamentul organic, p. 570. Cu ocazia unei anchete făcute în 1827 sfăroştii de Putna afirmă: . Sarea Vrăncii iaste oprită a eşi din cuprinsul Vrăncii şi pe acei ce să prind vânzând sare li se ia controbontu şi sarea şi vitele încă ce duc sare(Act inedit în colecţia mea. Cf. studiul nostru despre Vornicul de Vrancea încă nepublicat). 222 DOCUMENTE PUTNENE Scrisu-s'au hrisovul acesta la Scaunul Domnii noastre, în oraşul Iaşii, în acel al cincile anu a Domnii noastre la Moldova^. Noi Grigore Ghica Vvd. Vel Vist Şef secţii a IlI-a din Departamentu de Finans Holban. Director, indescifrabil no. 130 anul 1853, Octomvrie în 1 zile Colecţia d-lui Radu Macovei — Nereju. 194. 1854, Ghenar 10. Mărturie pe care o dau cozenilor satele Spineşti şi Păuleşti asupra visterilor ce au avut cozenii pe apa Putnei.1 Sat Spineştii. Noi gios iscăliţi, bătr[â]ni din sat Spineşti, care avem ştinţă_ de visterile vechi, ci au fost în partea cozănilor, adică mari şi drste umblătoare în apa Putni: 1 moara lui Costandin Gure. 1 drsta lui dieacon Bârzan în loc chiu de unde esti acum prepusu. 1 moara lui Stan Bâtcă. Aceste vistere au fost umblătoare în apa Putni, încă mai înnainte până a să luoa moşiile Vrănci di visternec Iordachiie Roz~ novan şi după ci s’au luoat şi după ci s’au scos moşiile Vrănci,. încă moara lui Stan Bâtcă tot au mai umblat o vreme. Şi pentru aceasta noi bătrâni, gios iscăliţi, dăm înscris nostru la mâna răzăşilor cozeni ca să-şi caute prin giudecată la drept ci vor ave; măcar di s'au şi dat răzeşilor tulneci o hârtie că n’au avut cozeni vistere vechi, dară cu greşală şi prin niştinţă s’au 1 Documentul poartă viza: „Arhiva Statului din laşi. Spre ne-schimbare. Director N. Roiv.u Pecetie dom- nească no. 84 DOCUMENTE PUTNENE 223 d;il, iar noi iscăliţi mergem chiar la locurilc pi tinde au fost a-ceste vistere mai sus insămnalc ori la şi cc comisiia ar vini. 854, Ghinar 10 cu Ştefan Ciulă faţă cu Simion Ţărdc ] eu loan Ilaliciu cu Toader Năslasie cu Mihaiu Murgu cu Ivan Gârdc faţă j- adiverim Satul | Spineştii I IS-ÎO Pecetc in lipsă dusă cu agiunu (?) la Focşani Sat Păuleştii Şi noi lăcuitorii bătrâni adiverim cu iscăliturile nostre şi punere peceţi că apa Putnii vini cale de 4 1 ceasuri pe hotar Cozi şi pi a tulnicenilor ; adică in parte lor să află 4 driste, iar mori 2 mori făculi din nou şi una moar[ă] veche şi una chioa din nou, iar in parte lăcuitorilor cozăni numai o chio mari. După iscălit sat Spineştii şi noi bătrâni adiverim că aşa am apucai după cum adiverează Spineştii că din gura Cozii in sus au mai fost 2 vistere : una chio şi o dristă, tot pe apa Putnii, in parte Cozii. 1854, Ghenar 10 I eu Necula Buture om de 80 an adiverez Satul ; eu pavăl Mirun om di 70 adeverez Păuleşti ,r i eu Vasile .......... asamene ! eu - eu Dumitraşcu Bogdan asămine adiverez Vornic Ion Haliciu cu toată opştiia adeverim că sânlem tot un hotar cu cozănii preot Ion Cornilă am scris şi adeverim Privighitor de ocol Vrancea Iscăliţii în mărturia aceasta, Iăcuitori din satul Păuleşti, pricum şi acii din satul Spineştii, viind in cănţălariia aceştii pri- 1 Cifra 4 este scrisă peste o altă cifră. Cerneala pare aceiaşi. O semnătură indescifrabilă. 224 DOCUMENTE PUTNENE vighitorii şi arătând verbal că această mărturii esti supt a lor iscălitură, cari o dau lăcuitorilor satului Coza de ştiinţa ci au şi pi timeiul ceririi lor să adevereşti şi di privighitoriu cu iscălitura şi picetiea postului Qostachi] Neagu 1854, Fevr. 16 no. 305 Ocolul Vrancea 1849 Colecţia mea 195. 1854, Maiu 2 ziîi împărţirea bătrânului Bucate Drepte, spitav Câlangiului între boerii Neagu şi moştenitorii preotului Ioan Baciu. învoială Supt iscăliţii prin punirea degitului Ioan şi Neculai sîn preot Ioan Baciu şi Ioan Lădaru, ginirile numitului preot, ştiut facim prin acest înscris ci-1 dăm la mâna dumisali pitarului Tudorachi Neagu şi stolnic Costachî Neagu că la giudecata ci am avut cu dumnealor la ţinutala giudecătorie în anul 1851, Ghenari 3, ca părtaşi ai noştri, după hotărîrea cuprinsă prin copiea de jurnal supt no. 524, acelaş an, noi rămâind n'emulţămiţi, am apelarisît la divanul de apel în termenul legiuit, de unde acum chiemaţi fiind la înfăţoşarea acelui divan, sorocit la 12 a următoarii luni, am socotit mai bine de cuviinţă şi am cerut învoială, cari am şi săvârşit-o în chipul următor : Din toate părţile cuvenite pi a-ceastă spiţă numită Calangiu din bătrânul Bucate Drepte1, ci va eşi la măsura siliştilor Vidra şi Tichiriş2săni dei mai întâi nouă patru pogoani sîlişte, unde sânt lăcuinţile noastre din totalul ambilor părţi; iar ceilantă parte în sîlişte, în arătură, în pădure i partea din munte să ni înpărţim în doă, potrivit hotărîrii dată. Asăminea şi cheltuelile să înnapoim pe din doă după ţidulile ci 1 V. voi. I, no. 26 şi voi. II, nle 97 în nota, 169, 188, 189 şl 190. 2 Tichiriş a făcut deci parte din acelaş hotar cu Vidra, răzeşii ambelor sate fiind scoborîtori din bătrâni comuni. DOCUMENTE PUTNENE 225 păstrăm şi spre urmare întocmai am dat ace asta Ia mâna dumi-lorsali boerilor şi dela dumnealor am priimit alta asăminea supt a dumnealor iscălituri. 1854, Maiu în 2 zile eu loan sîn preot loan Baciul adiverez eu Neculai sîn preot loan Baciul adiverez eu loan Lădarul, ginirile preotului loan Baciul adiverez Săchilar loan Ariton faţă rugat fiind de dătătorii aceştii învoeli am scris I. Costiean faţă fiindu la această învoială am iscălit Ion Gîţă sluger Ştefan Cherciu martur Dumitraşco Voine faţă Urmează adeverirea judecătorii ţinutului Putnei Colecţia d-lui Grigore Motoc — laşi 196. 1855, Fevruarie 23. învoială între locuitorii răzeşi din Căliman şi cei din Ireştii de sub Măgură pentru stăpânirea capătului despre miază zi a hotarului lor.1 înv oi al ă Noi gios iscăliţii, locuitori răzăşi şi băştinaşi de moşiea hotarului Căliman, facem ştiut prin aceasta pentru proţesul de giudecată ci avem cu răzăşii satul Ireştii de supt Măgură, pentru neînvoirea la stăpânirea părţii de moşîi a capătului acestui hotar despre miază zi şi anume din sămnile Seciul Poenilor şi la deal până în hotarul mănăstirii Mera, pentru acest pământ urmând nemulţămire cu stăpânirea ce avem, după care pornind pro-ţes de giudecată asupra răzăşilor de Ireştii de supt Măgură spre a ne scoati şi noi dreptati de stăpânire în gropile de fânaţ aceli făcuţi din vechiu, pentru această neînvoire, giudecându-ne cu numiţii răzeşi până acum când am văzut sămţitoare cheltueli şi o parte şi alta, atât cu perdirea vremii cât şî cu cheltuelili ci s'au făcut cu rânduiţii la faţa locului, însă acum viindu-ne în sămţire amândouă părţile înpricinate, am văzut că toati cheltue- 1 V. mai sus nle 123, 151, 187, 186. 15 226 DOCUMENTE PUTNENE lili ci s’au făcut şi s'ar mai face pe drumul giudecăţii, rămân zadarnice şi numai o povoară atârnătoari sărăcii în deopştii noaă răzăşilor, precum şi vechii noştri strămoşi s’au mai sărăcit tot giudecându-să şi trăgându-să şi pricina până la anul încetat 1827, luna Iulii 2, când atuncea, obosiţi de cheltueli şi multă perdire de vremi, au venit în plecări şi o parti şi alta şi au săvârşit în- voiala chiar din anul şi luna mai sus arătată, întărită cu iscălitura dum. rânduitului boer dumnealui paharnicul Gheorghii Pastiea. Deci ca să nu ni mai sărăcim şi noi de acum înnainte, precum ne-am sărăcit până acum, am venit iarăş în plecare amân- două părţi înpricinate şi am făcut această învoială cu priimirea amânduror părţilor şi în chipul mai gios arătat adică: din apa Putnii şî spre satul Călimanu săliştile şi arăturile până în apa Vezăuţului, undi să sfârşeşti hotarul, vom stăpânii noi, călimanii, nesupăraţi intru nimic de cătră răzeşii de Ireşti, precum şi ei nu vor fi supăraţi de noi întru nimic în săliştea şi arăturile satului Ireşti. Iar din apa Putnii, la deal spre Măgură până în sămnili Săciul Poenilor, Ţîcma Iarului lângă hotarul Vidra şi drept curmeziş pren movila ci esti în capul poenii numită a logofătului Ivan Călimănesc şi tot în gios pren râpa cea mare şi mai mergi şi mai în gios pren Piscul Adăpătorii şi iarăş pren coada Poenilor Rupturilor pren marginea Gropii cei adânci până în Poarta Arsă în liniea pominită a Vrăncii, tot locul acesta l-am dat în doaă adică din apa Putnii şi drept la deal pe drumul numit a Rupturilor până în dreptu sămnilor, partea pe din sus până în hotarul Vidrii o vom stăpâni noi răzeşii de Căliman nesupăraţi întru nimic de către răzeşii de Ireşti. Asăminea şi ei răzeşii de Ireşti din drumul sus pomenit, partea din gios, până în,liniea numită a Vrăncii o vor stăpâni nesupăraţi întru nimic de cătră noi, căli- manii. Această condiţii de învoire până aice rămâni întocmai precum să glăsueşte şi prin învoiala ţîtată mai sus a dumnealui paharnicului Gheorghii Pastiea, rămâind acum de înpărţîre capătul hotarului şi anume din sămnili Ţîcma Iarului şî la deal până în hotarul mănăstirii Mera, In locul acesta vor stăpâni Ireştii de supt Măgură, gropile de fânaţ ci sânt făcute din vechiu biz di stăpânirea şi noi în gropi vechi, nesupăraţi de noi, călimanii. Precum şi noi călimanii, asăminea nesupăraţi de ei, vom stăpâni gropile de fânaţ făcute din nou, ci să numesc săcături, sumă de doaă DOCUMENTE PUTNENE__________227 zăci fălci nesupăraţi de cătră numiţii ireşti. Asăminea vom mai stăpâni dosul Jăriştii sumă de trii zăci şi trii fălci şi patru zăci di prăjini tot săcături şi păduri şi dosul Pârîului Lupului sumă de opt fălci şi patru zăci de prăjini nesupăraţi de cătră numiţii ireşti, osăbit de gropile de fânaţ vechi şi noaă, mai rămâind margini şi mijloace de pădure măruntă, care nu întră în suma fălcilor de mai sus arătati şi pe care li-am şi măsurat în fiinţa a-mândoror părţilor, fiind sumă de una sută şi două zăci şi una fălci şi şaptizăci prăjini, acest pământ l-am dat drept în două, mărginit ,prin semne şi măsură, una din aceşti părţi suma de şasă zăci fălci şi şapti zăci şi cinci prăjini, vom stăpâni noi, călimanii nesupăraţi de numiţii, precum şi ei nesupăraţi de noi vor stăpâni suma de şasăzăci fălci şi şaptizăci şi cinci prăjini cu cari să îndeplineşti suma fălcilor arătati mai sus. Pe lângă aceasta mai fiind loc de codru mereu la capătul despre mănăstirea Mera, ce vine încoaci până în semnul ci să numeşte Plaiu lui Ciolan, tot locul acesta de codru l-am dat iarăş drept în două, fiindu sumă de una sută trii zăci şi şapti fălci, iar în totul însumează 275 fălci. O parte din acestea o vom stăpâni noi, călimanii, nesupăraţi de numiţîi mai sus, precum şi ei nesupăraţi de noi vor stăpâni iarăş o parte de 137 fălci, iar în partea de munte la Piciorul Coza şi Tisariul, cari este lămurită pren învoiala ci am făcut-o cu răzăşii de Vidra1, adică o a patra parte din tot muntele, măcar deşî până acum răzăşii di Ireşti n'au avut nici o stăpânire cu noi, însă acum cu această învoială, i-am priimit şî pe ei şi i-am făcut îndiopotrivă părtaşi cu noi la tot folosul acelui munte 2 şi pentrucă noi am cheltuit când ne-am giudecat cu vidrenii şi când am şî scos această parte de munte, ne-au întorsu şasă sute optu zăci lei, no. 680 lei, cheltuiala în giumătate ci am făcut noi atunce. Cu această învoială, urmând mulţămire din partea amânduror părţilor, vom şi stăpâni în pace intocmai dupe cum să arată mai sus, rămânându della închisă şi toati proţăsile ce am pornit la cinstita giudecătorie stinsă şi oricând vreunii dentre nci sau dentre ei sar mai rădica cu giudecată, nu vor avea nici o dreptati a strica şi a călca piste cu- 1 V. mai sus no 190. 2 Deci nu la proprietatea muntelui, neexistând noţiunea de proprietate individuală în raport cu munţii- De aceia nici nu se determină ■care este dreptul distinct al fiecărui părtaş în indivlziune. 228 DOCUMENTE PUTNENE prinderea aceştii învoeli. Şi dar, spre temeiu şi întocmai urmări-di a noastră şi a lor pacinică stăpânire, am făcut doaă asăminea învoeli şi pe aceasta supt ale noastre iscălituri i punerea degiti-lor noastri şi întărită cu pecetea sătească, o am dat la mâna dumnealor răzăşilor de Ireşti, priimindu şi noi alta dela dumnealor asăminea supt iscăliturile dumnealor şi încredinţată cu pece— tea sătească — Rugând tot odată şi pe cinstita giudecătorie prin osăbită jalubă di au încredinţat-o după formi cu adăogire că oricând ar voi să vânză unii dintre noi, călimanii vor fi învoiţi' a cumpăra, dintre neamurile din răzăşii di Ireşti. Asăminea vom -fi şi noi slobozi a cumpăra cându ar vinde din ceilanţi lăcuitori di Ireşti şî fără să o înstrăinăm cătră alti feţă străine pren, vânzări,1 . Eu Ioan Neag adeverez Eu Ioan Cuconoiu adeverez Eu văduva Icaterina soţ răpo- -satului Ioan Diacon adeverez „ Vasile Popa adiverezu Eu Nicolaie Anghel vornicul, cu toată obştea adiverez Preot Pavel Bodin sat Căli- -man adiveză (sic) Marin Preot Dodoiu adiverezu > Ştefan preot ot sat Vidra ră-zăş di Căliman adiverez Costandin sin preot Ştefan Ba--cescu adiverezu. Şerban dascălu adeverez Neagu Cote zăt Dumitru adeverez Satul Căliman 1 Un foarte interesant drept de protiraisis stipulat pe cale contractuală în favoarea unei colectivităţi. Eu Pavăl Dodoiu adeverez Eu Dumitrachi Drăgan adeverez Eu Toma Cotea adeverez Eu Neagul Albanu adeverez Eu Dumitrachi Cotea adeverez Eu Toader Ionaşcu adeverez Eu Vasili Tutovanul adeverez Eu Gheorghie Cotea adeverez Eu Vasili Cotea adeverez Eu Dumitru Cotea adeverez Eu Niculaiu Zbârciog adeverez Eu Simion Perşotă adeverez Eu Alicsandru Perşotă adeverez Eu Ştefan Nuţul adeverez Eu Ioan Bătrânei adeverez Eu Nicolae Năstasă adeverez Eu Stan Epure adeverez Eu Vasili Dobri adeverez Eu Enache a Tofanii adeverez Eu Vasili Anghel adeverez Eu Radul Paca(?) adeverez Eu Stan Găină adeverez Colecţia mea. DOCUMENTE PUTNENE 229 197. 1855, Iulie 23 Raportul candidatului Vasile Pâtrăşcanu către judecătoria ţinutului ^Putnei prin care arată cum, potrivit obiceiului local, a împărţit munţii şi frunza între satele Năruja şi Prahuda. Candidatul judecătorii ţinut Putnii Onoraţii Presutsfii La 20 a lunii corenti fiind terminul al triilea regulărisît pentru aducirea întru înplinire a hotărîrii dată de onor. presutsfii la 14 Noemv. 852. în pricina reclemată de cătră răzăşii din satul Prahuda asupra celor din sat Năruja pentru înpărţirea muntelui Lapuşul de sus şi frunza satului, supt iscălit în zioa terminului ţitat mergând la faţa locului în sat Prahuda au aflat cu stăruinţă numai pe răzăşîi din acel sat, iar pe acei din sat Năruja nu, după care, încheindu-sa jurnal de sosirea la faţa locului, s’au adiverit numai de răzăşii stăruitori şi făcându-să aşteptare şi •acelor din sat Năruja până la 23 sub propuneri din parte lor că aşteaptă venirea privighitorului de ocol, după invitarea, ce li s’au mai făcut din partea iscălitului prin încunoştiinţarea no. 150 în zioa de 23 a corentei luni, s'au înfăţoşat şi trii din răzăşii satului Năruja anumi preot Lazăr, preot Andreeş şi Dumitru Popa, iîn fiinţa cărora cerându-să de la răzăşii de Prahuda să-şi dei spiţă de neam de curgătorii den bătrânii Dalica, Stroia şi Chirilă, arătaţi prin ţitata hotărîre, ei au şi dat alăturata spiţă supta lor iscălitură de numile tuturor curgătorilor din pomeniţii bătrâni ci să află cu lăcuinţa în satul Prahuda. După care cerându-să asăminea spiţă şi de: la numiţii nărujeni, pentru căţi anume curgători din bătrânii pomeniţi să află cu lăcuinţa în satul Năruja, spre a se putea înpărţi atât. muntele cât şi frunza pe curgătorii din acei bătrâni şi ei n’au voit a da asăminea spiţă, zicând numai că prahudenii, ci sânt din acei bătrâni, să margă în munte cu ei, că nu-i vor supăra, iar a să deosăbi muntele ei nu voesc. >La care, prahudenii au răspuns, că aşa au mers mai înnainte, dar di vremi ci ei nărujănii de câţiva ani trecuţi au început -a-i globi, până când i-au dipărtatu cu totul din stăpânirea muntelui şi a frunzei, de aceia şi ei au fost săliţi a reclama judecătorii şi a ceri să li să deosăbească muiatele şi frunza., S au cerut apoi . dela nărujeni să înfăţoşezi izvodul de banii 'ci au dat fieşti care lăcuitor la scoatirea Vrăncii dela răposatul 230 DOCUMENTE PUTNENE vist. Iordachi Rosăt Roznovan, când şi prahudenii să afla cotun. a satului Năruja şi înpreună birnici, ca din aceala să să vadă. câţi din lăcuitorii satului Prahudii au dat bani la scoatirea Vrăncii,, ca numai acelora şi curgătorilor din aceia să li să dei şi partea cuvenită din munte şi din frunză şi ei iarăş n'au voit a înfăţoşa acel izvod zicând că nu-1 au, în vremi când toati satili Vrăncii păstrează nişte asăminea izvoade ca o dovadă acelor ci au drit în stăpânirea Vrăncii, după care dare s'au şi înpărţit toţi munţii Vrăncii i frunza şi locurile de cosîre precum au încredinţat mai mulţi din fruntaşii lăcuitori a satelor Vrăncii, ci să adunasă la acest sat după invitarea ci li s'au făcut de cătră prahudeni şî de cătră însuşi nărujănii, spre a fi faţă la această lucrare şi a dovedi dreptatea ci are fieşte care din aceşti două sati şi anumi Radu Lăcătuşu vornic şi Neculai Tuveni din sat Poiana, Costandin. Huşcă şi vornic Simion Ţirdea den sat Spineştii, Ivan Enachi. vornic şi paşnic Simion Popa den sat Păuleştii, săchilar Neculai Şuşă, Ioan Stoica, Ioan Borş, Stan Drăgan şi vornicu Ioan Iftemi: din sat Paltinu, vornicu Ioan Lăcătuşu, Neculai Purcel, Pavăl -Toma şî Neculai Ciocan din sat Valea Sării, Neculai Şchiopu, Neagul Tudor şi vornic Ioan Alicsandru din sat Colacu, Cari, di vremi ci în urmă s’au deosăbit cu biru de s'au numit sat, au toată dreptatea a'şi deosăbi atât muntele cât şi frunza dentr'acela a nărujănilor, după cum asăminea s'au deosăbit şi alte mai multe cătune ce mai în urmă s'au numit sate, precum de pildă Podurile i Prisaca ci au fost cotune a satului Valea. Sării, Bodeştii a satului Poiana, Hăulişca a satului Păuleştii şi Săcătură Văsuiu şi Herăstău a satului Spineştii, Spulberul a satului Nereju şi altele de asăminea. . După care, văzând că năru--jănii nici într'un chip nu voesc a înfăţoşa nici spiţa de neam, nici izvodul de darea banilor la scoatirea Vrăncii, după care. au luoat şi munte şi frunză, nici a să măsura muntele şi frunza spre a să deosăbi partea cuvenită prahudenilor, supt iscălitul în> priivire că acta s'au văzut îndeplinită cu rospisci de priimirea în cunoştiin ţărilor a tus treli termine ci au fost regularisite pentru desăvârşirea aceştii lucrări, pe temeiul dovezilor înfăţoşate numai de prahudeni, adică un izvod din 1843, Fevr. 17 de nu— mile oamenilor din satul lor şi suma fălcilor ci au plătit în pungile nărujănilor la scoatirea Vrăncii, cuprinzător de 300 fălci cosîre DOCUMENTE PUTNENE 231 câte şapti lei de fălcii şi alte două ţidule, una a unui dascalLeon şi alta a unui Mafteiu Hârnea din sat Năruja, ci au fost strân-gători de bani pentru moşii din leat 1829, Dechemv. 18, pentru banii ci au dat la scoatirea a unui hrisov a Vrăncii, din care luându-să lămurire că prahudenii au plătit în pungile nărujenilor două mii una sută lei la scoatirea Vrăncii pentru 300 fălci loc de cosîre, afară de sălişti cari le şi au prahudenii în a lor stăpânire, adică cu 300 lei mai puţin de cât nărujănii, după care să cuvine şi prahudenilor 7/15 parte a muntelui şi a frunzăi, pentru care şi la trecutul an 846, au mai plătit după analoghiea obştii Vrăncii 2204 lei în cumpărarea fălcilor lipăneşti chear din pomenitul munte şi a părţilor steclăreşti ci le-au cumpărat obştiea Vrăncii de la dum. spătar (acum agă) Iorgul Lipan, încheind jurnal au păşit cătră disăvârşirea lucrării numai în fiinţa părţii stăruitoare si în nefiinţa nărujănilor şi măsurând mai l-iu tot muntele Lapuşul de sus, (fiindcă frunza satului, adică păşune de vite, nărujănii de câţiva ani au făcut-o poeni de cosîri) cu lanţul de 10 stânjeni gospod, în fiinţa şi a 5 oameni den satile Paltinul, Spulberul şi Nerejul, rânduiţi de privighetorul de ocol, ca să arăţi hotarăli muntelui, ca nişte megieşi ce sânt cu acest munte şi să-mi înlesnească lucrări şi anume: pasnicu Toadir Ursu şi Frătilă Caba din sat Nereju, Toma Rusu din sat Spulberu, loan Borş şi loan Drăgan den sat Paltinu, s’au găsit 2630 fălci şapte prăjini însă : fălci prăj. 587 60 păduri din hotaru Spineştilor, până în golul Răoază, 19 70 golul Răoază. 449 38 păduri şl gol din părâul Răoaza spre apus până în hotarul Mişinii şi din drum de pi plaiul Lapoşului şi până în valea Săcăturii. 41 20 păduri, faţa de la bechet spre apus până în scursura ci dă în valea Lapuşului şi despre meazăzi până în hotarul Paltinului. 1531 59 ‘ golul şi pădurea din drumul de pe plaiul La-? puşului spre miază zi pâră în apa Zăbalii şi •......• din valea Lapuşului şi până în valea Palcăului. ' 2630 7 ' 232 DOCUMENTE PUTNENE . Din cari deşi după analoghiea banilor daţi la scoaterea Vrăncii în sumă de 9 pungi, sau 4,500 lei a satului Năruja să cuvine şi lăcuitorilor din sat Prahuda 1235 fălci, 20 prăjini pe suma de 2100 lei, ci au dat în aceli 4500 lei a satului Năruja, osăbit de frunza satului care precum s’au zis fiind făcută gropi de fân de cătră nărujăni, nici nu s’au măsurat. Dar în priivire că după măsurătoarea ci s'au făcut unii laturi a pomenitului munţi, care esti cea mai depărtată şi la cel mai stengaciu loc, în care, pe la mai mulţi locuri n'au călcat nici vite, nici om până acum şi cari esti diosăbită mai mult cu sămni fireşti şi a-nume deD Valea Săcăturii prin gura pârâului ci curgi în dreptu stânilor de pi Lapuş spre meazăzi prin Bobeica cea mare din golul Lapuşului şi prin poiana Coada Epii pe piscul Râpii Roşii în gios până în apa Zăbala şi spre apus până în valea Palcău-lui şi până în hotarul muntelui Mişina s'au găsît numai 729 fălci şi 48 prăjini, adică şapte suti două zăci şi nouă fălci patru zăci şi opt prăjini, spre a putea rămânea liniştiţi despre nărujeni şi a nu să mai zădărnici prin judecăţi, s'au mulţămit şi numai cu această sumă, pe care osăbindu-să cu.pietri hotară între pârae despre hotar muntelui Mişina, la valea Săcăturii i în gura pârâului în dreptul stânilor tot la valea Săcăturii şi golul Lapuşului pi plaiu din jos de drum, precum şi în poiana Coada Epii şi cu bouri de cruci mari prin copaci de brazi şi fagi, li s'au dat şi în stăpânire fără vre-o înpotrivire din partea pârîţilor nărujăni. Despre care să dă ştiinţă onoraţii presutsfii înnapoindu-să şi acta acestui obiect în fiinţa priimită înpreună şi cu două jurnale încheiate de sub iscălit de sosirea la faţa locului şi de paşirea în lucrare, precum şi adiverinţa răzăşilor de Prahuda pentru aducerea întru înplinire a ţitatii hotărîri cu dari în a lor stăpânire a fălcilor însămnati din muntele pomenit. Vasile Pătraşcan. Dintr’un dosar din colecţia mea. 1 1 In Arhiva Statului din Iaşi se mai găseşte un dosar referitor Ia aceiaşi pricină (Tr, 158, op. 174, dos. 97). încă dela 10 Mai 1833 răzeşii din Prahuda au cerut parte în munte in raport cu cheltuelile procesului desrobireiVrăocH. Procesul nu se hotărăşte din pricina opunerei aărujenilor, care recunosc dreptul de a păşuna alăturea cu el în munte numai prahudeniior cu care se trag din bătrâni comuni, nu şi celor străini aşezaţi în Prahuda, DOCUMENTE PUTNENE 233 128. 1856, Iulie 14 Cercetarea făcută de Mihalache Goleşteanu, în pricina fraţilor Taftă cu răzeşii de Voloşcani pentru păşunatul muntelui Verdele. Discoperire Jos iscălitul cinovnic stărostii de Putna Mihalache Golişteanu •potrivit însărcinărei pusă asupră-mi prin rezoluţia sub no, 448 dictată pe jalba obştiei răzeşilor satului Voloşcani prin care au arătat tânguire că de către Ion Taftă cu fratele său Dumitru cu samavolnicie ar fi mers la stâna jăluitorilor din muntele Verdea şi le-ar fi împlinit 99 oi mânzări, precum ar fi bătut şi ciobanii, cu propunere că le-ar fi păşunat o parte din muntele Păişeaua» ce se răzăşeşte cu muntele Verdea a jăluitorilor de Voloşcani, si dar mergând iscălitul la faţa locului, în fiinţa amândoror părţilor împricinate, după încunoştiinţarea făcută am descoperit următoarie: Făcând cercetare mai întâi cine anume a pricinuit bătaia ciobanilor jăluitorilor şi a luat. suma de oi de sus, încre-dinţându-mă la aceasta că Ion şi Dumitru Taftă n’afost în munte, decât un ficior a lui Dumitru Taftă anume Ion, ducându-se la munte pentru a lui trebuinţă, iar fi spus ciobanii că de către ciobanii Voloşcanilor le-ar fi păşunat o parte din muntele Păişaua şi mergând împreună cu doi ciobani în muntele Verdele la stâna .jăluitorilor au ales din strungă 99 oi mânzări şi pornindu-le le-au scos în zara muchii şi de acolo a înapoiat 40 oi, iar 59 oi le-au dus la stâna lor, ţinându-le vreme de 9 zile, când încunoştiin-ţându-ne Tăfteştii de această trăsură, s'au jăluit la privighetorie că ciobanii Voloşcanilor le-ar fi păşunat muntele şi rânduind cercetare la faţa locului, pe dregătorii satului Hăulişca au descoperit că ciobanii Voloşcanilor au păşunat trei fălci şi jumătate cu scăparea oilor, care le-au şi dat contra iarbă şi tocmai la 9 zile, precum sa zis, au înapoiat 54 oi ce luase trăsura, rămâind la pârîţi 5 oi şi din fruct numai 10 oca brânză. Când acum, după cercetarea făcută de iscălitul la faţa locului, în fiinţa şi a dregătorilor de Hăulişca s'au descoperit că pârîţii se cuvine a mai da, după preţăluirea făcută de noi, 14 oca brânză, care s'au şi împlinit, împreună cu 5 oi şi s'au dat întru îndestularea jăluitorilor. Iar cât se atinge pentru stăpânirea muntelui, după arătările ce au făcut Toma Săcăluş şi Toader Câţu din satul Hăulişca oameni bătrâni, care'cunosc hotarele de 35 ani, care au umblat cu oile prin acel munte, s'au stabilit semne despărţitoare între 234 DOCUMENTE PUTNENE hotare din pârîul Păişaua şasă şi merge deal până în piatra ce s'au pus în gol, unde este şi o moviliţă ; de acolo merge drept în pădure, iarăş prin semne: peste coastă şi dă deadreptul în doi palteni şi d’acolo merge pârîul Paltenului, ce dă în Zăbala, cu adăogire că, după arătarea acestor bătrâni precum şi a lui Bratu Taftă din satul Negrileşti, ce era rânduit din partea obştiei satului Negrileşti pentruca să lipsească gâlceava, s’a mai lăsat din dreptul Voloşcanilor ca 5 prăjini de loc, ce urma pricina, despre care de pe o parte s’au raportat onoratei stărostii cu no. 5, iar pe de alta s’au dat aciasta la mâna jăluitorilor de Voloşcani spre dovadă, 1856, Iulie 14 M. Goleşteanu Trib. Putna s. I-a. Dosarul 1731/907. 199. 1857, Septemvrie 1. Contractul prin care obştia Vrancei, reprezentată prin obştiile tuturor satelor vrâncene se obligă să plătească o indemnitate polcovnicului Io-nilă Şerban în cazul când va fi ales deputat în divanul ad. hoc. Contract Prin care noi jos iscăliţii opştiea Vrăncii dăm aceasta la mâna dum. polcovnicul loniţă Şerban prin care facem ştiut ca l-am ales din partea noastră ca să ne fii deputat la divan ad hoc şi dacă tot dlui va rămânea ales şi dela rezedenţiea ţinutală, apoi noi ne îndatorim a-i plăti dum. pentru stăruinţă câte treizăci galbeni pe lună pe cât timpu d. ar avea trebuinţă la zisul divan, iar dacă va mai priimi ceva plată dela ocârmuirş să va scădea din acei trei zeci de galbeni, însă vom da dum. şi un om de a-giutor cu leafa şi toată cheltuiala noastră. Pentru care spre credinţă urmează ale noastre iscălituri prin punerea peceţilor săteşti. Insă aceasta s’au făcut în lipsă, ne fiind hârtie de această valoră, mai plătind patru zăci de lei pentru hârtie. Urmează semnăturile1 obştiilor săteşti Valea Sărei, Nerej, Paltinu, Nistoreşti, Colac, Negrileşti, Prahuda, Văsuiu, Poiana, Spineşti, Tulnici, Bârseşti, Spulber, Coza, Prisaca, Purcei, Heres-tău, Bodeşti, Ruget, Hăulişca, Podurile, Năruja, Găurile, Păros, Voloşcani, Păuleşti, Tichiriş şi Căliman, precedate toate de pecetea satelor respective. 1857, Sepv. 1° Colecţia d-lui Toader Şerbănescu din Năruja. 1 «Opştiea satului Valea Sărei, opştea satului Nerej, etc...“ DOCUMENTE PUTNENE 235 INDEXUL NUMELOR PROPRII. Cifrele indică paginile. A. Acsăntie 6, 7, 8, 12, 28. Adăpătorii, piscul—226, AftJnlea 67. Aga Teodor 61. Aga Vasile 39, 41, 103, 104. 198. Alban loan 219. Alban Ivan 115. Alban Neagul 228. Albiana 101 n. Albul sîn Martiî 7, 8. Albuneţu Stoica, ţigan 219 n. Alecsa diacon 135. Alecsandru Grigore', privighetor de Vrancea 134, 136, 138, 144, 145. Alecu, vornic de Vrancea 126, 149. Alexandru biv vel clucer 53. Alexandru Constantin Ypsilanti, voevod 25. Alexandru dascal 12. Alexandru loan 219, 219 n, 230. Alexandru (Lăpuşneanu ?) voevod 1, 3. Alexandru preot 165 n. Alexandru sluger 53. Alghlanu 100, 101. Allcsandri sulger 162. AHsandru Dumitru 155. Alisandru Crâste 155. Anastasiu EnI 21 n. Anastasiu Toma 109, 111. Ancuţa 41 n. Andreeş preot Năruja 229. Andrei loan 155. Andrei Pavel, preot 14 n. Andrei Stoica 155. Andreiaş, fecior Velicăi 24. Andrleş Vasile, sărdar staroste de Putna 83. Andrieşăneştl, neam 19. Andronache 70, 71. Andronic Gheorghe 164. Andronic Ilie 111. -Anghel Ion 72. Anghel Ion, paharnic 163. Anghel Neculai 219 n, 220, 228. Anghel Pavel 128. Anghel preot 91, 101. 131, 139, 182. 219 n. Anghel Tudorache 128. Anghel Vasile 228. Antlmia lui Ivan 11. Antimir Toader 122. Anton Andronic 112. Antonia monahia 32. Anton Ştefan 58. Anton Teodor 58-Anton Vasile 111. ^Apostol 34, 35. ^.Apostol, nemesnic Năruja 72. ■—Apostu Toader 162. Arapu ioniţă, vornic de Vrancea 26 n. Argint Ştefan preot 27 n. Ariea Veche 33, 42. Anghel Vasile 228. Arini 30.' Arioară 34. Aritoneşti, neam 100. Ariton Ion 215, Ariton Ion, sachelar 225-Ariton Neculai 215. - Arsănie, fecior Velicăi 24. Arşiţa 169. Arşiţa Jăchienilor 142. Arşiţa Lungă 142. Arşiţa Tişiţelor 184, 189, 191 n. Atanasie episcop de Roman 16. Athanaşie, egumen 6. Avram Ion, vornic de Vrancea 25* 27 n, 85 n. ■ Avram Gavril 82 n, 83,'85. Avram Nlcolae, pitar 27 n. Avram Manolache 27 n, 85 n. Avram Tăbăcaru 27 n. Avram Toma 24. 236 DOCUMENTE PUTNENE B, 'Babarada Toader 59. a Babei Floaril, Ion 198, 200. -a Babei Vasile 164. Babeş 31. Babeş Dumitru 33. Babeş Neculai 30, 32, 33. Babeş Pavăl 33. Babeş Toma 25 n. Babeş Vasile 207. ?Bacău, ispravnic 19. Bacău, ţinut 28. Băcescu Ştefan, preot 187, 188, 191, 192 n, 220, 228. Baciu Costantin 220, 228. Baciu Crăstian 164, 196. Baciu Ioan 224, 225. Baciu Ioan preot 224, 225. Baciu Lupu 192, 215, 220. Baciu Nicolai 224, 225. Baciu Postolachi 196. Baciu Simion 215. ;Baciu Ştefan, preot v. Băcescu. •Baciului, coliba—108. Bădilă 3 n, 4. Badiul Ion 73. Badiul Radu 58. -Badiul Ştefan 73. Băeş Gheorghi 111, Băeş Mafteiu IU. Băeş Sandu 111. Bahameţi, neam 10, 32. Bahnă Nlstor 11, 33. Bahnă Postolachi 85. Bahnă Ştefana 33. Bahnă Toma 11, 25. Bâjnă Vasile 127. Bălâceanu Radu 164, Bălan 2, 12. Bălan Apostol 194. Bălan Apostol, iconom 100, 188. Bălan, călugăr 16. Bălan C râs te 194. Bălan, groapa lui 42, Bălan Ioan 194, Bălan Maftei 194. Bălan Petre 31. Bălan Şerban, econom, vechilul Vrân-cii 70, 70n, 95, 96, 103, 119, 120, 122, 128 n, 130, 136, 138,165,171, 172, 174, 175,177,178, 179, 196, 197, 198, 199, 200. "Bălănuţă Ion 91. Bălosu 183. *Ba!ş Alexandru, spătar şi postelnic şi staroste de Putnâ 103, 112, 115.; Balş Constantin vornic şi mare la-gofăt 14, 19, 65, 69 Balş Iordache, spatar 113. Balş Theodor, biv vel spătar, staroste de Putna 96. Baltag Teodor 22. Băncilâ Ioan 134. Bândar Ion 7, 8. Bâra v. Masa Bîrii 89. Bâra Constantin, nemesnic în Nîsto-reşti 39. Bâra Sandu 39, 60. Baraghină Ioan 62, 91. Baraehină Ivan 91, 115, 123,139,141, 142, 146, 161. Barbu Ion 182. ■ Bârseşti, sat şl hotar 2, 9, 13, 15,17, 18, 19, 27, 28, 30, 31, 32, 35, 40, 77 n, 79 n, 84, 86, 91, 92, 93 n, 98, 129, 130, 132, 133, 135, 144 n, 179, 180, 181, 184, 185, 189, 191 n, 234, Bărteanul 31. Bâtcă Banu 91. Bâtcă Ene 36, 91. Bâtcă Stan 91. Bătrânei Ion 228. Bâznă Ion. 103. Bâzu 166. Beldiman spătar., staroste de Putna 99. Benim Mihai 35. Bercariu Ion 103, 104. Bercarlu Radu 59. Berdeiu Apost 112. Berdeiu Jlie 111. Berdeiu Sandu 112. Berdeiu Ştefan 112. Berţa Vasilache 28, 38. Beşa Irimia 62. Beşa Toader 62. Beteringhe Stanciu şi Tânase 58, Beza, bătrân Bârseşti 32. Bezariului, râpa — 35. Binte Ivănlţă şi Vasilache 59. Blăgoi Apostu'21, 22. Blaj 2. Blana lui Coman 9, 16. Blănile Jălfeşti 89. Biindoiu Simion 112. Bobeică 3 n, 183, 232. Bobeică Toader 16, 175. Bocănă Marin şi Vasile 144. Bodasca 9. Bode 1 n, 4, 117 n. Bode Andronic 112. Bode Radu 182. Bode Toma 72, DOCUMENTE PUTNENE 237 Bodescul 13, 22, 77 n, 79 n, 99, 136, 137, 179. Bodescu Crâstea 40. Bodescu Gheorghe, paşnic în Năruja 130, 161, 172, 199. Bodeşti, sat 35, 100, 101, 230, 234. Bodin 1 n, 3, 11, 15, 144, 218. Bodin Ioniţă, preot 165. Bodin Pavel, preot 211, 228. Bogdan, bătrân Câmpuri 65 — 68. Bogdan Dumitraşcu, vornic de Păuleşti şi Hăulîşca 115, 123, 139,223. Bogdan Ion. mazil 43, 44, 62. Bolcănă Marin 130. Bontaş Ionită, clucer 200 n. Bontaş Simion 142. Boroşu Vasile 101. Borş loan 230, 231. Borşu Ştefan 89. Bortă tfeagu, bătrân Bârseşti 27,32. Boşcan Ştefan 76, 88, 147, 152. Bostiog 1 n, 30, 31. Bostiog Dumitraşcu 85. Boştiog loan 31, 142. Boştiog Toadir 101. Botan Grigore paharnic 181. Boţu Vasile 106. Bou munte (= Bozul ?) 47, 55. Boul Dumitru 10. Bouroşesc, neam 74. Boziul. deal 53, 193. Bradului, pâriu 32, 101. Bran Vasile, diacon 146. Brânză Ştefan, serdar 99, 192. Brânzoi Măriuţa 60. Bratosin 123, 138, v. Suru. Bratosin Vasile 209. Brătuleşti, moşie 165 n. Bratu Ştefan 101. Brichiş’Vasile 111. Briţcan 13. Bucate Drepte, bătrân Vidra 195, 215, 218, 220, 224. Bucşinescu Ştefan 61. Bucşinescu Vasile 69, 172,173, 181 n. Bucur, piscul lui 183. Buda 4. Budacu Costantin 103. Budal Vasile 164. Budăiu Iui Topor 23. Buftea 89. Bulete Neculai 87. Bulubaşa Matei, vornic de Vrancea, 23 n, 41, 90, 95. Buneul 18, 19. Burceanu Toader 39. Burcenl 211, 214. Burgă Ion, Maftei şi Vasile preot 111. Burlacu Ştefan 103. Burnichi Gheorghe şi Nicolai 164. Burtă 32 n. Buruiană loan şi Vasile 111 şi 116.. Buşilă Lazăr 36. Buşilă Mihalache 95. Buşileştii, neam 10. Buşteni, munte 18. Busuioc zăt Axentie 59. Bute, vornic de poartă 15* Buter Hristofor 184. Buture Ionu 35. Buture Nicula 115, 223; Buture Toader 115. Buzău, ţinut 60. Buznea I. sărdar 69, 162, 172, 173;. c. Caba 1 n, 3, 11, 15, 144. Caba Cristian 101. i; Caba Frătilă 231. ' Caba loan 59, 85, 101, 140, 181. Caba Mirăuţă 101. Caba Toader 133-Căbălaşul, Căbălaşul Verdelul 77 99, 179. Căcărează Toader 133, 144. Caceu, moşie, pârîu 13, 40, 135, Calangiul 94n. 224. Călăraşi 106 n. Calcaticiu Grigore şi Neacşu 112. Calimah Grigore Ion, voevod 23. Calimah Scarlat Alexandru, voevod 74. r Călimănescu Ivan, logofăt 165,226.. Călimănescu Toma 218-Căllmanul sat şi hotar 18, 19,20,48, 71, 77, 78, 79 n, 80 n, 86, 98, 120, 163—169, 179, 180, 210, 211, 212, 214, 217, 218, 219, 220, 225, 226, 228, 234. Călugărul Grigore 87, 175. Căluian Ştefan 219. Camara Ocnelor 220. Câmpurile, sat şi moşie 6,13, 14. 65, 67, 69, 109, 112, 169 n, 170, 171. Câmpurile de jos 5 Canta, vel logofăt 69. Cântacea loan 42. Cantacuzino Deleanu, cneaz, 70n. Căpăţâna Zimbrului. 1, 11, 175. Capul Cozii v. Coza, munte. Caragea Costachi, staroste de Putna. 80, 81, 104. 238 DOCUMENTE PUTNENE Cârligaţilor, pârîu 13. Cârlioru Ion 58, 81 n, 178. ' Cârneleagă Vasile 182. Cârnoiul Toader 10 Carşochi Mârza şi Toader 58. ' Cărstea, nepot Dalicăi 42, 43. Cârstina 6. Caşin, moşie şi apă, 4, 13, 109. Caşin mănăstire 14, 70 n. 'Catargiu Ştefan, clucer 14. 'Catargiu Ştefan, logofătul dreptăţei, 179 n, 189, 190, 191 n. Câţu 141. Câţu Ioan 106, Câtu Toader 106, 233, Căuş 79 n. Cercel Gheorghe 116. Cerchez Toader comis 184, 190. ' Cheia Fetlgului 35. ’ Cheliş Ioan 112. ‘ Chelu Vasile, preot 144. Cherciu bătrân Vidra 94 n. Cherciu Apostu 162. Cherciu Grigore 115, 142. Cherciu Ivan 215. Cherciu Necula, nemesnic Păuleşti 43, 62. Cherciu Sandu 195. Cherciu Ştefana chi 196, 225. Cherciu toma 115, 123, 142. Cherciu Vasile 162. Chetra 25. Chetreanu Alexandru şl Lupu 192, Chetreanu Radu 111. 1 Chetriceaua, munte 179. Chetricelele, munte 77 n, 79 n, 136,183, 191 n. Chetrişul 90. Chetroeştil, neam 100. Chetroiu Constantin 35. 'Chetrolulon, Nicolae şi Vasilache 192, Chetrosul munte 18, 77 n, 79 n, 99, 179, 183. Chiciorea Anghel, Gheorghe, Lazăr şi Neagu 194. “Chiciorea Ion 43, 161, 188, 194, 198, 200. Chilian Mihail 59. Chiliilor, vârf şi pârîu 135, 140, 141. Chilopan Stan 60. Chini 4, 79 n. Chiojdeni 59. "Chiriac Ion 143 n. Chiriac Neculai 208. Chirica Ion 59. Chirilă, bătrân Năruja 193, 229. 'Chirilă Dragomir 133, 172. Chirilă Iacov 89. Chirilă Ioan 60. Chirilă Radu 95. Chirilă Stoica 155-Chiriţă Neculai 14 n. Chiscu Radului 4. Chitac Gheorghe, preot 207 , 208. Chitac Neagul 93. Chitac Radu 207, 208. Chitirlşanu Nicolae 72. Chitulusi 60, 61. Chlvul Ioan 61. Chiuchiur Radu 59. Cimpoeş Teodor 60. Ciobotă 31. Ciobotaru Grigore 60. Ciobotaru Mihalache 42. Ciobotaru Vasile 216. Ciocan Gheorghe 207, 208. Ciocan Nicolai.183, 230. Ciocan Vasile 181. Ciocănele 61. Ciocoiu Necula 10. Ciomăgeşti, secătură 9. Cionca loaniţă 59. Cionea Bratu 101. Ciorici, podul lui—28 n. Ciornei Catrina 21 n. Ciornei Iordache 165n, Ciornei Toader 21 n. Ciorneieşti, familie 21.n, 165 n. Ciuli pisc 13. Ciupercă 216. Ciupercă Ion, loniţă, Maria, Simion preot şi Teodor 117. Ciuperciu Apostol 162. Ciuruc Toderaşcu 111. Ciuta mică 192. Ciută Dănilă 11. Ciută Gavrilă 60. 122. Ciută Ion 182, 194.. Ciută Savastiea, monah 33, 37. Ciută Ştefan 223. Ciută toader 91. Ciutele 37, 78, 79 n, 80 n. Clăbucul 4. Clipiceşti 14. Coada Epii, poiană 232. Coburg, principe 29 n. Cociorbă Vasile 103. Codreanu Chiriac 114. Codrul Sârbilor 14. Cojocaru Gheorghe 59. Cojocaru Iile 85, 91, 130, 139, 206. Cojocaru Niculal 38. Cojocaru Ştefan 133, 139. Cojolfa 89n. DOCUMENTE PUTNENE Cob'cioiu Ioniţă şl Ştefan 104. C'•!nc11. ÎS. I‘30 n, 70 n. S.'>, S\, ' 7. m;;. 1L'0, 137,155, 150, 177, 17 , 17". IM. 2l8. 21!' t:. 23». 23'.. Culce Toader 1". Culţii i'>n 12'/. Coman, bătrAn Vizantia 1,3,0, If>. 1-M, 17 f> Coman I r*)'ii 17:> Coman Ion şl Măriuţa 27. Coman p;îmi ic 145. Cornelii Costachi vel logofăt 170, 171. Condrat Constantin 12. ‘24. Constantin dascal 07. 220. Constantin Neculai Voevod 14, 15. Constantin nemesnic -12. Constantin zăt Berenticioaei 58. Constantin zăt Pavel 50. Corcozu Andricş SI. Corgotl v. Anastasiu. Corii;! Radu SO. Cornilă Ion preot 20. 21 n. 37,43,44, 02, 73, 76. 120, 130, 146, 147, 149, 152, 151. 160, 186, 1S7, 2?3. Cornilă Vasile 73, 74, 75, 115, 126, 140. Cornlloaln preoteasa 70, 88, 147. 152. Coroiu Banul 34. Coroiu Dumitru 161. Coroiu Grlgori 34. CoşAndre (?) Chelaru 130. Costachi vel logofăt 00, Costea Ioniţă 121. Costea Manca 164. Costea Vasile 105. Costiean 1. 225. Costln Gheorghe, vornic de Vrancea 72, 70 n, 7S, 87, 124. Costin iWatci, clucer 57. Costin popa 10. Costin Soare 100. Cotea Alexandru 162. Cotea Dumitru 164, 21 1, 22S. Cotea Gavrilă 162. Cotea Glicorplic 211, 228. Cotea Ionijă, dascal 211, 220. Cotea Lupu 121, 104. Cotea Maco vei, Miliai si Miron 102. Cotea Neagu 228. Cotea Nicolai 220. Cotea Toader 102. Cotea Toma 22S. Cotea Vasile 121, 104,211, 216 217. 210, 228. Cotea Vasile ce! mic 211, 217. Coz a apă 141, 223. Co7.a sat 35, 77 n, 70 n, S5.K6.01.02, 03. 0', 114, 123, 12S. 132, 130. 137, 13S, 130, 140, 179, 1S3, ISO. 10 >, T1»I n. 222, 223, 224, 227, 235. Coza munte, (piciorul Cozii, capul Cozii, mijlocul Cozii) 18, 10. 79n. 123, 170, ISO, 19 ', 101 n, ‘210 n, 217, 210. Cozma Apostol şi Gheorghiţă 41, 42. Crăciun Costache 87. Crăiţă lordachc 15. Crăitescu Ion serdar 103. Crasno Mllaşcvicl. senator rus 63. Crâstea 7, 8, 0. Crâstea zăt Dalica 143. Crâstea Stan, btilucbaşa 07. CrAstoi Crlste şi Grigore 60. Crcmeneţ 5, 14, 6f>; 67, 6S. Creţul Grigore 123. Creţul Neculai şi Stanciu 105. Cristian, bătrân Năruja 193. Cristiean Alexandru, polcovnic şi cavaler rus, 107. Cristian Ion, Lupu şi preot 117. Crlstoiu Ilinca 70. Cruşoasa 90. CucueţI sate 14, 164. Cucunoiu Ion 164. 228. Cudalbu Vasile 112. Cujbă, bătrân Coza 32, 91, 92, 93. Curbeseu pitar 187. Curcă Toader 118. Curtcanu Grigore 166. D. Dabule (Daburle), bătrân 32. Dabija spatar 15. Dabija Evstratie, voevod 4. 5. Dălhăuţ 60. Dalica, bătrân Năruja 193, 229. Dalica Apostul 42, 43. Dalica Mihal 43. Dalica Mihul 143. Dalica Sava 42. 43. Dalica Vasile 12. 42, 43. Daliceştii, neam 30, 193. Dan Asanache medelnicer, apoi soă-tar 65. 67, 08. 122, 123 n, 126. 136 n, 137.143, 154, 159 n, 170, 171,178,206, 207 n. Dan Toader 41 n. Dănal Necula S4, 91. Danciu 10. Danciul Constantin şi Ion II, 12. Danganu Toader 10. 240 DOCUMENTE PUTNENE Daniel dela Valea Neagră 202. Dănilă Ioan 61, 111. Dânila Mafteiu 112, 130. Dănilă Ştefan 61, 131. Dănilă Vasile III, 219. Dănilari, neam 10. Danţiş Marin 143. Danţiş Toader 134 n. Dăsagă Vasile 91. Dascălu Iile 85. Dascălu Ioan 84. Dăscălescu Costache 69, 172, 173, 181 n. Dăscălescu Dumitru 160 n. David 6. Dealul Babli 11, 15, 175. Dealul Bozului 193. V. Bozu. Dealul lui Rugină 6, 170. Dealul Mare 65. Dealul Prahudel 42. Dealul Secăturii 77 n, 80, 82 n, 103, 104, 105, 126. Dediulescu căpitan 13. DeleanuGheorghe cneazşlMatei 70n. Deli Gheorghii 67. Diaconu Ecaterina 228. Diaconu Gheorghe 121. Diaconu Ion 121, 127, 131, 133, 139,181, 228. Diaconu Radul 103. Diaconu Vasile 139. Dima Miron, vornic de Vrancea 12. Dima pârcălabul 67. Dimachl Manolache 45, 53, 69. Dimitrachi paharnic, staroste de Putna 95. Dimitrachi Tănasîe 121. Dimitrie dascal 208. Dimitriu Vasile căpitan 165 n. Dionisie nacealnic lâ Valea Neagră 159. Dobândeşti, neam 31. Dobre 73. Dobre Ioan 84. Dobre Niculai (Niţă) 91, 142. Dobre Vasile 228. Dobrin Ioan şi Matei 127. Dobromira, mănăstire 4. Dobromirul, pârîu 13. Dochla 14, 16. Dochioiu 32. Dochioiu Ion 103. Dodoiu preot Marin 228. Dodoiu Pavel 211, 219, 228. Dogariu Alexandru 111. Doldor Mireuţ 61. Doldor Simion 59. Dorneasca, moşie 40. Dorubăţ, Dârîu 38. Drâgan Dumitrache 211, 220, Drăgan Ion 231 Drăgan Stan 230. Drăgan Vasile 95. Dragomir zăt Babaradei 58. Dragomir Ioan 61. Drile, Drilescu, bătrân. 94, 2 Drile Toader 164. Drumei (Drumul ?) bătrân 3 Drumei Zaharia 32. Drumul Dumbravei 92. Drumul Rupturilor 226. Drumul Surducului 92 Duca Radu 2. Duca Voevod 15. Dudoasa 23. Dudu Toma 97. Dumbrava 91, 92, 100, 101. Dumitraşcii, neam. 31. Dumitraşco 7. Dumitraşco Maria şi Vasile f Dumltreşti 58 n. Dumltrlu C. serdar 203. Dumitrlu Davld 184. Dumitru zăt Cozma 42. Duracii, neam 31. Durilă Vasile 206. Durmaciul, pârîu 14. E. Elefteriu Constantin, paharnic Elefteriu Ştefan, paharnic 127, Emandi 73 n. Enache 6, 148, 228. Enache, vornic 161, 230. Enache Anghel 103. Enache Ion (Ivan) 112, 161, 230. Epure Stan 228. Enache Toader 84. Epure Gheorghe 196. Epure Hortolomei 164. Epure Ion. nemesnic 164, 196. Epure Stan 228. Epure Simion 211. Erinopoleos v. Grigore. Eşanu Dumitru 10. Eşanu Ion 33. Eşenii, neam 31. Eşi 69, 158, 186, V. laşi. F. Făget 183. Fântâna Oei 65, 66. DOCUMENTE PUTNENE 2 4i Fântâna Vânătorului 89, 95. Fântânei v. pârfu. Făfăoanî 59, 60. Fata Arişoaii 18. Fetlg 35. Fetiţa 165, 166. Fireşti 2. Flacoe Ion 9. Flască Ionaşco 2. Floroaia 10. Focşani, târg 13, 27 n, 28, 29, 30, 49, 53 n, 54 n. 57, 61, 70 n, 76, 100, 147, 151, 165 n, 173, 189, 190, 223. Forăie Vasile 91. Frenta 18, Frumoasele, munte 182. Fruntea cea Mare 76, 79 Di 177, 179 Fundătură 34. Fundul Hrejdei 118. Fundul Zânbriţii 118. Furcoiu 27 n. Furdiui 7. Furtună Vasile 144, 175. Furul, munte 79 n, 102, 107, 137, 177, 178, 179, 196, 197, 198, 199, 200. G. Găină 95. Găină Gavrilă 104. Găină Radu 60, 104. Găină Stan 228. Găină Vasile 60. Găinarii, neam 89, 160. V. Tepa. Gaiţă, neam 31. Gaiţă Dumitrache 38. Gaiţă Paisie, călugăr 38. Gaiţă Simion 32. Galaciul, munte 77 n. 79 n, 99. Galaţi 47, 214. Găman Ion 181, Găman Ionaşc 35. Gândacea Savin şi Vasile 128. Gane, neam 31. Gangur 3 n. Gangură Constantin 11. Gârde Ivan 223. Gărdişel, sat 166. Gărdişoaia 166, 218. Gârle, ocol 14, 168, 211, 213. Gârlean Constantin J14, Gâţă Ion, sluger 225. Gâteiu Gheorghiţă 84. Găure 3n. Găure Gafiţa şi Iftemie 144. Găure Maftei, călugăr 11. Găure Maîtel Ştefan 15. Găure Neculai’l44. Găurenil, moşie 23. Găurile sat In. 3n, 16n, 19, 71,79n, 85, 86, 87, 98,130, 144,145, 163.175, 176 n, 179, 180,214, 215, 234, 234. Găuroiu Ştefan 111. Găvane 2*5n. Gavril, mitropolit 65-Gavril, preot 164. Gavrlleştii, neam 10. Gazevca 59. Gegea Gheorghe, Ioan preot, Mihal şi Ursul 142, 143. Ghedeon arhimandrit, egumen la mănăstirea Proorocului Samoil 38, 147, 151. Ghelenţa 18. Gheorghe a Temătoriţii 59. Gheorghe sîn Marin 72. Gheorghe sin Mircea 60. Gheorghiţă Gheorghe 193. Gheorghiţă a Orbii 96, 97. Gherasim, episcop 69-Ghergheleu, munte 4, 15. Gherman Mihalachi 91. Gherontie dela schitul Lepşa 102. Ghica Costachi logofăt 5. 69. Ghica Costachi hatman 36. Ghica Grigore, voevod 13, 17, 66. Ghica Grigore, voevod 222. Ghica Matei, voevod 16. Ghica Scarlat. voevod 9. Ghimpul Neculai 130. Ghionoiu Dumitru, vornic de Vrancea 34. Ghionoiu Stanca 111. Ghiorghe ispravnic 104. V. Costin Gheorghe, vornic de Vrancea. Ghizdavăţ, bătrân Bârseşti 32. Giaboc Ion 15. Giaboc Vasile 11. Gigât 21. Gigât Avrămiea, Catrina şi Dumitrache 21 n. Gigât Ion, vornic de Vrancea 22 n, 65, 67. Gigât Zaharia 21 n. Glugănariu Radu 112. Giurcă 166. Giurge 9. 30, 66, 170. Giurgiosul 18- Giurgiu, munte 77 n, 79n, 179. Gligori 8. Gogoncea 135, 140. Gogoncea Ion 194. Goleşteanu MIhalache 233, 234. Gongul Constantin 164. Gorţie Trlfu 9, 242 DOCUMENTE PUTNENE Grc-bănos Grigore, Nlcolni, Sara şi Sian 19-1. Grebânoşîi, neam 193. Grecu t>, 7. Grecu Costandin 11G, !1S. Grecu Vasile 10, 24. Greceanu Alecu, spătar 69. Greş 128. Grici Ştefan 7. Grigoraşc Nechifor 117. Grigore Curteanul 116. Grigore Erinopoleos, episcop. -17. Grigore Iancu Voevod 24. Grigore, Dreot 28. Grigore Vasile iii. Grigore Vornic 69. Groapa cea adâncâ 226. Groapa lui Negrotă 92. Groapa Mare 193. 194. Groapa Otăvilor 22-Grocean Gavril 142. Grocean Toader 115, 142. Grosu Costandin 128. Grosu Gavrilă 14. Grosu Ion 36. Grosu Neculai 103. Grosu Simion 101. Grosu Soare 36. Grozav 4. Grozăvel, bătrân 93, 94 n. 195, 215, 218, 220. Grozcşti 27 n, I0S. Grumăzeştilor, malul—25 n. Grumeza Toma 67. Gugoii, neam 21 n, 68. Gure Costandin 222. H. Hâjma, pâriu 120. Halici Anlţa 90, 91. Haiici 128. Halici Gheorghe 90. Halici loan 182, 223. Halici Toader 90. Haloş 70 n. Han Radu 1S1. Han Toader 155, 157. H'mgărău 3 n. Hânţoiu loan 198, 200. Harabagl Mafteiu 11. Iiârcanu Toma 35. llârche Gheorghe 176. Hârnea Anghel 40. Hârnea ion 175. Hârnea Maftei 231. Hârtnnti), munte IX. Hăulişca, sat 34. 76 n. 79 n 7, 12? pr> 126. 179, 180. 1X2, 23J, 234. Hodea Grigore 116. Holban, şef de secţie in dep. de Finanţe 222. Holbanll, neam 30, Hornea 117 n. Hrejde 118 Hristodor, vornic de Vrancea 44. 4:>, 47, 48, 50, 52, 53. Hristodor Manolache, serdar 151, 155 n-Huian Ion 60. Huiban Aldca. Hujdula 18 n. Huieret 30. Hulpe Ion 33. Huşcă Andrei 127. Huşcă Anghel 141. Huşcă Constandin 230. Huşcă loan 35, 115. Huşcă Ivan 36. Huşcă Simion 106. I. lamandi Gavrilă, ban 65. 69. lana preoteasa 31. Ianachle Vasile 115, 139. Iancu Mlhai 111. Iancu Vasile 111. lanoiu Gheorghe 85. larului, ţicma — 168, 226. Iaşi 37, 53 n, 70 n, 160 v. EşI. Ichim 6. Iftemi loan 230. Iftlmic, nemesnic 84. Iftimie, preot 71, 72, 117, 145, 161, 195. Ignat 6. Ignat Ion 33. loan nemesnic 20. loan Nicolae 124n. 146, 148, 151. loan preot 130. loanăş Pavăl 169- Ion a Volcăi 42. Ion preot in Bârsesti 27, 28, 31, 32, 38- Ion preot in Coza 91. Ion preot în Negrileşti 2. Ion preot in Păuleşti 73, 86 V. Cornilă. Ion preot in Poiana (sin diacon Alcxc) 85, 87, 135, 140. Ion sin Ştefan a Măgdălinii 111. Ion Tutovanu! 7. DOCUMENTE ‘ PUTNENE 243^ Ionaşcu 28, 67. Ionaşcu Nicolai 162. Ionaşcu Toader 211, 214, 228. Ionichie, călugăr 162. loniţă 7, 8, 9, 12, 117, 148. loniţă dascal 164, 188. Ionlţa preot în Căliman 71. loniţă snă Iorgăi, 7. Iordache, blana lui 115. Iordache, preot în Negrileşti 165. Iordache, vornic de Vrancea 33. Iordan Gheorghe 145. Iorga 7. Ipsilante Alexandru 53 n. 70 n. Ireştii, sate 87, 120, 144. 145, 163, 164, 166, 167, 168, 169, 210, 211, 212, 213, 225, 226, 227, 228. Irlmia, diaconul 103. Irimîa Enache 211, 217. Istrate, fecior Grumezei 67. Istrate Ion 215. Istrate Vasile 72, 85. Itul, bătrân Câmpuri 65, 66, 67, 68. Iuga Ion 219. Iu van Ivan 162. Ivan 9, 11, 32. Ivan Ion 10. Ivanca 92. Ivănoiu Costandin 112, J. Jăchianu Maftei şi Solomon 143. JăchieniJ, neam 142. Jâiul Teodor 59. Jarişte 227. Jipa Andrei 101, 141. Jolfa 22, 89. Jurge, vornic, staroste de Putna 112. L. Labă Maftei şi Roman 116» Lăbădănoaia Magdalina 9. Lăbunţu Găvrjlă 103. Lăcătuşu Ioan 230. Lăcătuşu Radu 230. Lăcuţă Cristian 28. Lăduncă Ion preot v. Ion preot în Bârseşti. Lădaru 38. Lădaru Dumitru 121. Lădaru Ioan 224, 225. Lădaru Lupu 37, 85. Lădaru NIcolai 117. Lădaru Simion 37. Lădaru Ştefan 215. Lădaru toader 37. Laguera, schit 203 n. Lălucl 10. Lapoşul de jos, munte 18, 79 n, 179. Lapoşul de sus 18, 77 n, 79 n, 80,104, 105, 148, 177, 178, 179, 184, 185, 197, 198, 199, 204. 229, 231, 232. Larga, sat 60, 61. Laşcu Necoară 66-Lata, bătrân Câmpuri 65, 66, 67, 68. Lata Simion şi Toader 66, 67. Latul Simion 10. Lazăr Constantin 91, 131, 182, Lazăr Ioan. Lazăr Neagu 194. Lazăr preot Năruja 229. Lechea Neculai 127. Lechea Vasile 118, 127. Lecheştii, neam 30. Lefter 168. Legera Dimitrie, nacealnic la schitul Valea Neagră 202, 203 n. Leon dascal 231. Leon Grigoraş, paharnic şi staroste de Putna 143. * Lepădat 6, 8, 32, 148. Lepădat, vornic 7. Lepădat Andrieş 76, 88 n. Lepădat Gaiţă 30, 31. Lepădat Irimie 73. Lepădat Maria 205 n. Lepădat Miron 19 n, 24 n, 205 n. Lepădat Tudora 31. Lepădat Ursache 19 n. Lepădăteşti, neam 19. Lepşa, apă 4, 13, 108, 114. Lepşa, munte 18, 106. Lepşa, schit 28 n, 99, 102, 102 h, 202, 203. Lepşuleţ 99. Leşcan Lupu şi Zamfir 163. Leu 3 n. Leu diacon 15. Limbovici Badea 116 n. Lipan 87, 90, 160, 207, 208. Lipan Andrieş 88. Lipan Costache. spătar 185, 187. Lipan Gheorghe,^căminar 88,124,126, 146, 148, 149. 157, 158,'? 184, 185, 186, 204, 205, 206. Lipan Ionichie, (fost loniţă) călugăr 24n. Lipan loniţă, vornic de Vrancea 19, 20, 24, 37, 39, 40, 73, 74, 75, 76, .146 147, 151,152, 153, .157,158, 204, 205 n, Lipan Iordache 88. 244 DOCUMENTE PUTNENE Lipan Iorgu, spătar apoi agă 144 n, ' 185 n. 193, 200, 204, 205, 206, 209, 230. Lipan Maria 24 n, 205 n. Lipan Nicolae 20, 147, 151, 157, 158. Loziile, lac 4, 9, 11, 15, 170.. Luca. dascal 33. Luca loan 155. Luca Ion vornic, staroste de Putna 99, Luca nemesnic ot Bârseşti 27, 35,38, Luca Toderaşcu 111. Luculeţ Stan 60. Lunca Largă 68. Lunca Strâmbă 140. Lunca Velî (Veche ?) 61. Lungul loan 58. Lungul Toader 59, 111. Lupu 6. Lupu a babii Anii 111. Lupu Costache, paharnic 185 n. 190, 193, 200, 205, 209, 211, 214. Lupu, preot 162. Lupuşor Costachi şi Ştefan 112. Lupuşor loan 111. Lupuşor Toader 195. Luţă, vornic de poartă 66, 67, 68. M. Machercll Petru 176. Măciucă Constantin, Cozma şi Toader 35. Măciucă Ion 35, 97. Macovei Apostu 162. Macovei Ion 101. Macovei Vasile 162. Macradeul, munte 18, 79 n, 99,114,138, 179. Macrlnlţa, localitate în Grecia 88 n. Mafteiu 8, 9, 32. Mafteiu Gbeorghe 111, 198, 200„ Mafteiu loan 155. Mafteiu preot în Câmpuri 111. Mafteiu Ştefan 111. Măgdălina 7, 111. Măgura 12, 90, 120, 164, 169, 212, 226. Măgura Vizăuţului 15, Măgurele, hotar la Nistoreşti 89, 90, 95, 104, 160. Mallnl Andrei 61. Mămălaucă 11. Mâmălaucă Grigoraş 111-Mamara Dimltrle, vornic de Vrancea 88, 147. Mamara Ion 88 n. Mănăstirea Proorocul Samull 147,151. Mănăstirea Sf, loan din Focşani 70 n. Mănăstioara, pârîu 68. Mândrilă Vasile 111. Manea Ştefan 184. Mariul dimitrie paharnic 53. Manta, dascăl 3*, 40, 43. Mânzală Vasile 61. Mărăscu 30. Mărăşti, sat 144, 145. Marcu Macovei şi Ştefan 101. Mardache Gheorghlţă 94. Mardache Ion 30. Mardache Ivan 30. Mardăcheştii, neam 10. Maria 7. 14, 24, 32. Marian 92. Marian Necului 111. Mârlca 7. 148. Mărlca Neculai 215. Marin Ion 12, 71, 195, 215. Marin preot din Căliman 220. Marin Toader 12. Marin Vasile 71. Marin 35. Mârlani, neam 193. Marta Albul 7. Mărtoiul 22. Mărtoiul Drăgan 41. Mărtoiul Ion 134. Mărtoiul Stan 95. Mărtoiul Ştefan 85, 94. Mărtoiul Stoica 134 n, 143 n. Masa Bâril 89. Matei Anghel vornic Bârseşti 130, 139. Matei Basarab, voevod 4. 5, 66. Matei Bulubaşa, vornic de Vrancea 23, 96, 160. Matei Dumitru 134. Matei Gheorghiţă 139. Matei Ghica, voevod 16. Matei Mlhai 131. Matei Simion 87. Matei Vasile 27, 38. Matiu Ion 27. Matlu Luca 86. Mavrocordat Constantin, voevod 26 n. 32 n. Mazîlu Alexe şi Ion 215. Melciu 11. Meletle, episcop de Roman 100, 176, 177, 201- Mera, mănăstire 13,48,70,74,116, 118, 119, 120, 169,187,192, 203 n, 210,213? 214, 225. 226, 227. Mera, moşie 215-Mereuţa Pavel 97. Merinaş loan 195. Merloara, pârîu 109, 110. DOCUMENTE PUTNENE .... 245 Alesteacănul, munte 128, 138, 139, MO, 179. Mlcle Panaite 5^. Miclcr.cu Vacile spătar, staroste de Putna 105. Mihni, bătrân 2IS. Allhai Costandin 90. Alihni, nepot Dalicăi 42. Milini, preot din Păuleşti -11, Aţlliocl paharnic 5, 00. Milaşcvici v. Crasno. Milcov 33 n, 37, 70 n, 71, 119, 120, Miln iancu, căminar 122. Mllu Iordache, paharnic 143. 154, 103, 170, 214. Mircea Ion 84, 181, 202. 204. AUrcea Nlstor 195. Aliron 191. Aliron Pavel 223. Mironică Ion preot şl Toader 111. Mişina, munte 18, 79 n, 137, 179, 231, 232. Alocanu Ion ION Alocanu Neculai 215. Alocanu Radu 86. Mocanu Simion 103. Mocear 28-Atoga Grigore 112. Aloisiu Mlhai 10. Alojanu (Aţosjanu), vornic de Vrancea 103, 137, Aloruz Dimitrie Constantin voevod 17 n. Moruz C. Alexandru, voevod 41, 43, 53, 54 n, 57. Aloţoc Ion 91, 131. Alotoca 23. Alotoca Vasile 164. A\oţoiu Ion 127. Atovilă Ion, stolnic 166. Aducea, pâriu 38. AUnicelul 18. Munceii Peticului 12. Aîunteanu Alexandru I1G. Muntennu Andronlc 59. AUmteanu Coman 59. AUmteanu Gheorghe S. Munteanu Iordache 176. AUmteanu AUrcea 60. AUmteanu Simion 195, Atuntcnnu Stan 60. AUmteanu Ştefan. Tănase şi Toader 5S. Muntiorul 79 n, 179. Munţişoarele (AUinţişorul) ÎS, 77 n, 79n, 80, 104, 105, 137, 179, 195, 197, 198, 199, 219 n. Murglnă IG9. Alurgeasca, moşie 25. Murgu Ion cel mare 35. Alurgu loniţă 19S, 200. Aturgu Luca 84, 91, 94. Murgu AUhai 223. A^urgu Toader 30. Murgulet Gheorghe 34 n-AAurgulet Toma, bătrân 14 n. Alurguleţ Vasile 195. Alurguleţ, vornic de Ţifeşti 14. A^uşa, munte 19, 19 n, 81, 100, 101, 179. Muşatul 18. Aluscocea Mlhai 33. Aluscoceştii, neam 33 n, 34. Aluşoilă 10. Alutul A^ănăilă 10. N. Nacul Ion, căpitan 119. Năruja, apă 126. Năruja, deal 1SS. Năruja, sat 12, 18. 22, 23, 35, 39, 40, 5Sn, 77 n, 79 n, 80, 82, 83. 85, 94, 95, 96,98, 103, 104, 105. 114, 119,130, 132, 133, 135, 160, 161, 171, 172, 174, 176, 177, 178, 179, 180, 183, 184, 185, 155, 189, 196, 197, 198, 199, 200, 229, 230, 231, 232, 234. Nărujesc, neam 104. Năstase Anghel 194-Năstasă Nicolae 228. Năstase Toader 127, 223. Nastasia 9. Nastasia Tudorancea 194. Neagu 17. V. Şagău. Neagu, bătrân 32. Neagu Coman 130. Neagu Costache, şetrar, privighetor de Vrancea 70 n, 211, 214, 216, 21S, 224. Neagu Dumitru 215. Neagu Ioan 5S, 22S. Neagu preot din Nistoreşti, vechilul Vrancei 95, IS2. Neagu Toader, paşnic Colacu 155, 156, 230. Neagu Tudorache, logofăt, apoi al doilea postelnic şi pitar, privighetor de Vrancea 36 n, 70 n, 93. 118, 124, 125, 126, 155, 156 n, 159, 189, 191 n, 196, 204, 206, 209, 2i0, 216, 21S, 220, 224. Neagu Tudorachi paşnic şlpolitar in satul Vidra 164, 181, 195. Neaţu Ştefan 211. 246 DOCUMENTE PUTNENE Nechifor •!. Nechifor Grigornşc 117. Nechita 6. Necoară Ion 84. i03- isi. 2-6. Necoară Neculai 05. Necoară Radul 28. Necoară Ştefan 103. Necula 2,'7, s, 34. Necula a Babii Yasilcăi !i>3. Necula lui Stan 44. Necula nemesnicul. V. Chcrciu. Necula Ştefan 10. Neculache, vornic de Vrancea 24. Neculai 7, 24 n. Neculai a V c I ic Ii ii 61-Neculai ot Ruget 87, 162. Neculai preot in Colacu 219. Neculai preot in Ruget Să. Neculai preot, sachelar blagocin 23, 125. 126, 134, 126. 182, 204.230. Neculai preot Tichlrişanu 1 ÎS. Neculai Simion 10. Neculcea Constantin, spătar, staroste de Putna IG5. Neculcea loan 69 Neculile, sat R. Sărat 50. Nedelcu loan 112. Nedelcu 2,8. Negă ii, neam 30. Negoiţă Manca III. Negolţă Radul 71. Negrileşti sat, 2, II, 13, 15, 18, 25, 31, 33, 77 n, 79 n, 84, SG, 91, 92. 98. 107, 129, 130, 132. 133, 165, 179, 181. ISO, 234. Negrotă, bătrân 117 n. Negrotă, groapa Iul —92. Negrotă Toader 92. Nereju, sat 23, 57, 58 n, 79 n, 85, >86, 06, 08. 102, 107, 134 n, 137, 177, 178. 179. 181. 196. 197, 108, 199, 200, 204, 230, 231, 234. Nichltoaia Magdalina 95. Nlchitoii, neam .89. Nichitoiu Toader 34 n. Nicorească, moşie 22. Nirorcşti, târg 14-5. 161. Nistor 72. Nistor Ion. dascal 164. Nistor Nicolaiu III. Nistor Ştefan 108. Nistoreştii (Nistoroli, neamul Nistoroiu lui) neam. 22, 80, 00, 05, 160. Nlstorostii. sat 39. 58 n. fi'i, 79 n, 80. N2. 83, 80, 94, 05, 0'. 9s. 103, IOI, 105, 17.x, 170. 18'i, ls2. 180. 196, 107, \9< 199, 2C0, 219 n, 234. Nistoroiu SO. 0V). 161. Nistoroiu cel mic 24. Nistoroiu Radu 22. Nistoroiu Ştefan 103. Nistoroiu Toader 22, 23, 24. Nistoroiu Vnsile 23, 24. Niţu Ion 121. Nlţu Constantin 121, Nuţul Ştefan 22S. O. Oană 3. Oane loan 67. Oancea Nicolae 89, 134. Oancea Ştefan III Obrej 39." Obretina, bătrân 25 n. Ocnă (Tg. Ocnli) 214. Odobeştl 27 n, 29. Oghinia 67. Olaru Apost 109 n. Olaru loan 195. Olaru Luca 216. Olaru Petre 60. Olteanu Constantin 106. Olteanu Ion 128. Onea Gheorghifă 112. Onea Toader 111. Onicescu Iancu, zapclu de Stişita 112, 145. Oprea Maftei 211. Orac Toader 38. a Orbii Gheorghiţă (Orbeţu) 96, 97. Oţăl Dobrotă şi Vasile 122. Otăvilor, groapă 22. P. Păcală, bătrân 32. Păcuraru 9. Palngu Neculai |64. Păişaua (Păişele). munte 18, 77 n, 79 n, 179, 233. Păişaua Şasă 234, Palade N’icolai 24. Palcău, pâriu 231. Paltin (Dealul Paltinului), sat 12, 44 n, 70 n, 86, 04, 05, 08, 102, 132, 133, 134, 142, 143 n, 177, 178, 170, I8P, 106, 108, 200, 230, 231, 234. Panaite Gheorghe 144. Panfil 117. Panhlle Gheorghe 130. Pântea sin Scorţa 160. Pântlceştl, sat 12. Panjuş 89. DOCUMENTE PUTNENE 247 Panţuş Stan (Stanciu) 60, 103. Papadopulo Dumitrache, vornic de Vrancea 42, 85. Papalapti Ion şi Radu 59. Papaluga, sat 59, 60. Paraschiva 117. Pârîul Boului 65, 66. Pârîul Fântânei 6. Pârîul Lupului 227. Pârîul Paltinului 234. Pârîul Scărei 141, 142. Pârîul Şchiopului 13, 66, 67. Pârîul Ursului 1, 4. Păros, sat v. Secătura Părosului. Partenie, călugăr 15. Păruş, bătrân 218. Pasăre Toader 12. Pâslaru Ştefan 85, Pastia Gheorghe, paharnic 120, 164, 165, 168, 169, 212,226. Păstrăvile, moşie 15. Patica Mereuţă 101. Pătraşc Crăstiean 30, 44. Pătrăşcanu Vasile 229, 232. Pătraşcu Pavel 117. Pătrosnea Toader 162. Pătule Iacov 85, 87, 93. Pătule Radu 155. Pătule Toma 85. Păuleşti, hotar si sat 6, 8, 18, 20. 34, 35, 37, 40, 61,*62, 73, 74, 75,76,79, 82, 84, 86, 87, 91, 92, 98, 114, 115, 123, 124,125, 126, 129, 130 n, 131,132, 139, 141, 145, 146, 148, 149, 157, 158, 159, 160, 161 179, 180, 184, 185, 189, 191 n, 204, 207, 209, 216, 222, 223, 230, 234. Păun Mihai 194. Păun Stanciu 83. Pavăl 8, 9, 33, 148. Pavăl Avram 195. Pavăl diacon 36. Pavel, preot ot Tulnici 74, 75, 88, 103, 126, 149. Pavel, preot ot Voloşcani 164. Pavel, protopop de Vrancea 33 n. Pavel Sandu 164. Pavel zăt CrJstea 58. Peltic, neguţător bancher 158, 206 n. Perşotă Alicsandru 228. Perşotă, bătrân 94 n. 216. Perşotă Gheorghe 121, 164, 211. Perşotă Ion 211, Perşotă Pavel 121. Perşotă Simion 228. Peţic, părîu 12, 95, 104. Petrş 10, 12. Petre, căpitan 165. Petre Gheorghe 60. Petre Sandul 194. Petre Stan 91, 103, 194. Petre Vasile 219 n. Petriman, bătrân 32. Petrioiu 90, 160. Petrioiu Neagul 89. Petrosul, munte. V. Chetrosul, Petrişor, bătrân 117. Petrişor Maria 117. Petru Voevod 3, 15. Pîatra Arsă 169. Piatra Vacii 194. Piciorul Cozii v. Coza-Piscul lui Bucur 183. Pisoschl Gheorghiţă 135, 140. Pitroasa, apă 13. Plaghino Dumitrachi, vornic, staroste de Putna 102. Plaiul Caşului 183. Plaiul cu Tise 133. Plaiul Petrosului 183. Plăvanu Ion 101. Pleşu Iile şi Stancu 111. Ploştina 16. Ploştina Ţeplii 14. Poarta arsă 226. Podei 16. Podul cel mic 40. Podul Frumos 169. Podul Lacului 60. Podul Ţârdii 89. Podurile, sat 79 n, 98, 140, 156 n, 179, 180, 230, 234. Pogan Andreiaş 27. Pogan Neculai 27, 38. Poganii, neam 30, 32. Poenlle Sării 19, 107. Poiana, sat 14, 17, 18, 19, 28, 35, 41 n, 42,60, 79 n, 80, 82, 83, 84, 86, 87, 98. 100, 101, 104, 129, 130, 132, 133, 134, 135, 140, 141, 176, 179, 180, 181, 193, 194, 230, 234. Poiana cea Mare 11, 16. Poiana Giurgli 170. Poiana Peştelui 4. Poiana Rupturilor 226. Poiana Ţâplei 13. Poiana tulburei 15. Poloboc Mihai 40. Poloboc Toader 60. Pomană Ban 60. Pomană Grigore 111, Pomană Ion 103, 144. Pomană Soare 193. Pomană toader 72, 248 DOCUMENTE PUTNENE Pondroaia 62. Pone Ion 37, 106. Pone loan, preot 183, 209. Popa Constatin, dascal 211. Popa Culiţă 164. Popa Dumitru 229. Popa Gheorghe 207. Popa Grigore 101, 111. Popa Inachi 121. Popa Iftimie 91. Popa Ion 155, 156, 195. Popa Ion cel mic 219. Popa Ion Simion 14 n. Popa Istrate 144. Popa Pavel 97, 178. Popa Radu 89, 91. Popa Sandu 144. Popa Sămion 44, 62, 73, 74, 75, 76, 87, 88, 114, 123. 126, 146,147, 149,152, 153, 158, 215, 217, 230. Popa Stan 72. Popa Ştefan 72, 91, 103, 161, 173. Popa Stoica 178, 198. Popa Toader 72. Popa Vasile 111, 228. Popăsc, bătrân 218. Popăscul Ştefan, vornic de poartă 19. a Popii, Neculai 164. Postolachi 14, 134. Potop Petre 87. Prahuda, deal şi sat 42, 143, 171, 180, 189, 229, 230, 231, 232, 234. Preda Ion 216. Prescură 30. Prescură Neculai 118. Pricop 22. Pricop Ioniţă 20. Pricop Ştefan 155. Pricop Vasile 7. Prisaca, sat 230, 234. Procople Vasile. Pruncu Ianacachi căminar 153,157,158. Pruncu Iordachi, căminar, 75, Pruncului, hanul —62. Pufle loan şi Toader 34. Puiul Giurge 30, Puiul Grfgoraş 145, Pulul Ion 30, 31. Puiul Simion 30. Puiul Soare 67. Puiul Stoian 30, 31. Puiul Vasile 67, 112- Purcei, sat 86, 87. 98, 179, 180, 234. Purcel Mihai 81. Purcel nemesnic 93. Purcel Nicolai 85, 230, Purcel Oprea "208, Purceleşti, sat. 165 n, Putna, apă 92, 135, 165, 166, 167, 168 195, 212, 213, 215, 222, 223, 226. Putneşti, hotar 22. R. Rabega Ghinea 60, . Rabega Teodor 61. Răcăuţul, apă 28. Răchitaşul, munte 4, 13. Racoviţă Mihai voevod 12. Racoviţă Mihalache, postelnic şi staroste de Putna 94, 169 n, 175, Radofimikin, consilier de stat rus 53 n. Radu 4, 4], 95. Radu, cotu lui —41. Radu, piscu lui — 4. Radu, protopopul Vrăncii 33. Radu Voevod 15. Răduc Constantin şl Vasile 162. Răducanul, comis de Ţara Românească 5. Răduţarii, neam 89. Răduţu Costandin 94. Răduţu Ion 35, 94, 198. Răduţu Stan 35, 94. Răduţu Ştefan 134, 143 n, 198,200. Ragea Gheorghe 10. Răiuţ, munte 33, 34 n, 37, 79 n, 119 n. Râmnicul Sărat 57. Ramandi Alexandru şi Maria 116 n. Răoaza, pârîu 231. Râpa Bezariuiuî 35. Râpa Roşie 92, 232. Razu Constantin, spătar 16. Razu Iorgu, spătar 162. von Reimers Helnrich, călător german 203 n. Risipiţi, sat 60. Roată Gheorghe 87, 163, 164, 168, Roată Iftimie 111. Roată Soare 112. Roată Vasile cel mic 111. Robul Stan şl Ştefan 59. Roeş, bătrân N'istoreşti 89, 95, 160. Rogoz Ion 133. Rogoz Toader 218. 219 n. Roibu Grigore 58. Roman Costanda 31. Roman Dragomir 61. Roman Iana 31. Roman loan, preot 31, 32. Roman Vasile 61. Românescu Nlcolae, clucer 200, 205. Româneşti 89. Rota Maftei 112. DOCUMENTE PUTNENE 249 Roset—Roznovanu Iordachi, vel vistiernic 17 n, 43, 45, 51, 63, 64, 71 n, 74, 77, 104, 146,151, 153,157, 158,166, - 199, 200,206 n, 207 n, 212, 222, 231. Roşea, bătrân 117 n. Roşea, sat 59, 60. Rotar Dimitrie 59. Rotilă Costin, Iftimie şi Ioan 111. Rotilă Ştefan 67. RotileştJ, sat 67. Rovniţâ Dumitraşcu 139. • Rueş v. Roeş. Rueş Maria şi Negoiţă 95. Ruget, sat 12, 72,85, 86, 87, 116 n, 118. 137, 145, 162, 178, 179, 187, 234. Rugină, dealul lui—6, 170. Rugină Pătru 6, 66. Runcul, munte 5, 14. Ruptaşu Toader 24. Rupturi 11. Rusu 3 n, 4, 15. Rusu Chiriac 111. Rusu Mihai 59. Rusu Stoica 59. Rusu Toma 231. Rusu Vasile 111. Ruxanda, fata lui Dell Gheorghe 67. S. Săcăluş Ene 101. Săcăluş Gheorghe 73, 74, 75, 88,147, 152, *157. Săcăluş Ignat 7. Săcăluş Ion 43, 62, 74, 75, 84, 87, 88, 106, 123, 126, 138, 142, 147, 149, 152, 153, 183, 209. Săcăluş Ion cel mare 183, 209. Săcăluş loniţă 75, 154. Săcăluş Ivan 123. Săcăluş Maftei 146. 151. 152, 153. Săcăluş Neculai 123, 146, 151, 152, 153. Săcăluş Niţă 115. 142, 146, 158.160,161, 209, 210. Săcăluş Paraschiva 209. Săcăluş Toader 44. 73, 74, 75, 76,79, 84, 86, 87,88, 90, 91, 92, 114, 123, 125, 146, 147, 149, 151, 157, 158. Săcăluş Toma 234. Săcăluşeştii, neam şi sat 37, 74 n. 87, 124, 149, 208. Săchel 2. Săcheru 3n. Safta 32. Şagău Neagul 70, 70 n, 71, Şagău Paraschiva. 70. Salahorea Alecu 194. Sâlger Constantin 60. Sâmziana 68. Şăndrea.- pitar 19. Sandru 2. Sanda preot 85, 164-Sandu sin Pavel 121, 164, 165. Sandu Ştefan 81, 85, 196. Sărat, pârîu 34. Sârbi 22. S ciro 13» Sârghie, preot 73, 198. Săripăul, munte 18. Sasul, sat 145. Său Avram 216. Saule 169. Saulea Radu 103, 161. Sava Costandin 164, Sava Dumitru 164. Sava Gheorghe 164. Sava Maftei 72. Sbârclog v. Zbârciog. Sboina v. Zboina. Scântee Vasile 53, 57. Scârciobul Neculii 13. Scarlat Ghica Vodă 19. Scăueni 7, 9. Schender—Aga 70 n. Şchiopul Ion 11, 219. Şchiopul Nicolai 111, 156, 219, 230. Şchiopul Toader 11. Şchiopul Tudosie 11. Şchiopul Vasile 11, 85. Şchiopului, pârîu—13, 66, 67. Scorţea Păntea 169. Scurta, sat 41 n. Secătura, sat 18, 19. Secătura Ciomăgeştilor 9, 170. Secătura Părosului, sat 86, 87, 98, 145, 161, 172, 173, 179, 181, 234. Secătura Văsuiului (Văsii, Văsui),sat 12 n, 76 n, 79 n, 98,100,178,180,182, 219, 230, 234. Seciul Poenilor 225, 226. Şendrea, neam 30. Şendrea sulger 65. Şerban 3. 152,153, 154, Şerban Bălan v. econom Bălan. Serban dascal 228. Şerban loniţă 177, 179, 196, 197. 198, 199, 202, 204, 234. ... Şerbeşti, sat 164. Şeremetovici. procuror în comisia re-veduitoare, 113. Sfârloagă 3 n. Sfârloagă Andrei 111. Sgaroiu Ştefan 10. 250 \ DOCUMENTE PUTNENE Sihleanu Iancu, căminar 145, 148, 151. Sihlelor, pârîu 42. Slmilachi Iancu, paharnic 24 n, 205 n. Similache Ion, paharnic 24 n, 205 n. Simion 32. Simion al Anuţei 91, 131. Simion, dascal 93. Simion Neculai 10. Simion preot 117, 130. Şindilarii, sate (de sus. de jos) 37 a, 119. Slon Constantin, paharnic 41 n, 70 n. Slănicul 58-Slatina, lac 84. Smochină Avram 59. Soare Cornilă 106. Soare Costin 106, 117. Soare Ion 25 n, 101, 213, 171. Soare Mafteiu 106. Soare Necula 115. Soare nemesnic în Năruja 40, 43. Soare, preot 171. Socii 77 n. 79 n. Şolomon 89, 90 160. Şolomon Banul 43. Soveja, apă 4, 5. Soveja, mănăstire 4, 14, 65, 66, 67. Soveja moşie 5, 6, 13, 109. Spineiu 117. Spineşti, neam 89. Spineşti, sat 9, 18, 30, 35, 73, 87,79n, 82, 84, 87, 89, 91,92, 94,95, 96,98, 122,123,124, 125,126,127,129, 130n, 131,132, 133, 137, 139, 141, 177, 179, 181, 182, 183, 191 n, 219, 222, 223, 230, 231. 234. Spiridon 12. Spulber Neagu 134, Spulber, sat 133. 143,230,231,234. Spulber Simion 35. Spulber Ştefan 35. Spulber Stoica 85. Spuma 120. Stamatin Adam 20, 65, 133 n. Stamatin Alexandru, sulger 133 n. Stamatin Costin 133 n. Stamatin Gavril spătar 191. Stamatin Sândulachi, paharnic 105, 133 n. Stamatin Ştefanache, căminar 133 n. Stamatin Toma, ban, vornic de Vrancea 37, 38, 42, 94, 105, 147. 151, 153, 157. Stamatin Vasile 133 n. Stan 32, 58. Stan Costandin, preot în Găuri 130. Stan, nemesnic în Năruja 130. Stan preot 192. Stan Simion 144. Stan Toader 97. Standul 10. Stanîlă Andrei, Eftimie şl Ioniţă 116. Stavăr Costandin, al doilea paharnic 41 n. Stavăr Iancu, spătar 41 n, 80. Stavăr Nicolai 41. Ştefan 6, 28 n, 220. Ştefan dascal 101, Ştefan, nemesnic ot Năruja 36. Ştefan preot în Câmpuri 111. Ştefan voevod 165. Ştefana 6, 148. âtegăreriu Neculai 162. Stelea Ion 25. Stelea Ştefan 130. Sterian Toma, stolnic, vornic de Vrancea 91, 93. 94, 96, 107, 108, 113. 114, 133, 192. Sticlaru Dumitru 172. Sticlaru Vasile 144, 145, 161, 172, 173, 204, 205. Stogurile, munte 18. Stoian Constantin 72. Stoian Ivanciu, căpitan 170, 171. Stoianovlci 132, 157. Stoica 10. Stoica loan 198, 230. Strungile, munte 76, 79, 82 n, 123, 124. Străraşul, munte 18. Stratui 5. Strătulat, neam 31. Straoa, bătrân Câmpuri 65, 66, 67, 68. Stroe 2. Stroia bătrân Năruja 193. 229. Stroe Dumitru 39. Stroe Iftimie 40. Stroe Mihai 40. Stroe Sava 22. ^ ' Sturza loan, spătar 69. Sturza loan, voevod 16 v, 90, 100, Sturza Mihail Grigore voevod 131, 149, 196. Sturza Sandu, hatman 87. Surducul, drum 92. Surdul Andrei 9. Surta, apă 15. Suru Bratosin 106, 146, 151, 152, 153. V. Bratosin, Suru loan 183. Suşita, pârîu 4, 5, 9, 13, 65, 66, 112. Suşu Andrei, dascal 194. Şuşu Nicolai, sachelar 230. Suşu Radu 194, 198, 199, 200. Suşu Ştefan 194. DOCUMENTE PUTNENE 251 Sutu Nicolae, mare logofăt 160 n. Suvorov 29, T. Taban Ştefan 73, 74, 75, .157. Tâfle Ion 5. Taftă Bratu 234. Taftă Constantin 33, 84, 165, Taftă Dumitru 10, 233. Taftă Ion 10, 181, 207, 233. Taftă Ştefan 195. Taftă Vasile 10, 14, 33. Ţâgăeriu Ion 162. Tănase Ion 58. Tănase sîn Vasile 60-Tânjală Neculai preot 219. Ţara Românească 63, 106 n, 174. Ţara Ungurească 10, 16, 116 n. Ţăranu, bătrân 144. Ţăranu Constantin şi Mîron 111. Ţârdea 88, 147, 152. Ţârdea Antimir 122. Ţârdea Ivan 122. Ţârdea Simion 127, 182, 223, 230. Ţârdea Theodor, preot 127. Ţârdea Toader 73, 75, 84, 94, 127. Ţârdea Ursul 91, 122. Târgovişte 70 n, Ţarigrad 70 n. Tătaru 10. Tătaru Ion 135, 140, 219. Tătaru Luca 182. Tătaru Ştefan 91, 100. Tătaru Theodor, preot 94, 95, 135, Tătaru Toader 101, 155, 219. Tătaru Tudorache 219. Tatul Grigore 140. Tăutu Ion, paharnic 14. Telegaru 3n. Tepa, moşie 94, 95, 96. Tepa Dumitru 10. Tepa Găinarilor 89. Tepa Trifu 10. Theodor preot în Nistoreşti 39. Tichirişanu Neculai, preot 111. V. Chi-tirişanu. Tichirişul, sat 98,116,118, 137, 156,179, 224, 234. Ţicma Iarului 168, 226. Ţîflea 13. Ţifeşti, sat 14, 22 n. Ţigănaş Ion 188. Tinoasa 59, 60. Ţipău 133, 134. Ţîpae, pârae 134. Tisaru, munte 216, 217, 219, 227. Tişiţa, apă 779, 191 n, 216. Tişiţelor, arşita—184 n, 181. Titilca cea Mare, munte 13. Toader 23, 28, 94, 130, 140, Toader, dascal 28. Toader, diacon 164. Toader Isăcioaei 58. Toader, nesmesnic 62, 178. Toader preot în Negrileşti 10. Toader zet Boul 11. Toader zet Şagău 71. Tofana 68. 228. Tojanul, apă, deal. moşie, 18, 35,143, 203 n. • Toma Mereută 101. Toma Neculai şi Pavel 207. Toma Pavel 230. Topeşti, sat 2, 135. Topor, Budăiu lui—23. Toroi Ştefan 60. " Trandafil Ene 120. Trăsniş, bătrân 218. Trestian Stan 59. Trestie 34. Trifu 9, 106. Tudorache, preot Vidra 20. Tudorache Pavel 184. Tudori Vasile, serdar 193,205. Tufa Ion 60. Tuf an Ion 7, 8. Tufan Vasile 7, 8. Ţuha Neagră 13. Tulburea 15, 16. Tulnici, hotar şi sat 4, 13, 18, 28, 74, 75, 77 n, 79 n, 84, 91, 92, 98,. 99, 102, 107, 124, 128, 132, 136, 137, 138, 139, 145,149, 179, 181, 189, 190 n, 191 n, 204, 234. Tunsu 169. Ţutăştii, neam 30, 32. tutoveanu 1. 7, 8. Tutoveanu Vasile 220, 228. Tuţui Teodor 60, Tuvene Dumitru 101, 141. Tuvene Ioan 130. Tuvene Macovei 85, 141. Tuvene Nicolai 101, 130, 230. Tuvene Simion 140, 141. Tuvene Ştefan 35, 41, 42, 43. u. Unce 32. Ungureanu, bătrân Câmpuri 66. Ungureanu Avram 59. Ungureanu Neculai 58, Ureche Oană 165. 252 DOCUMENTE PUTNENE Ursa 165, 166, Ursul Alexandru 59. Ursul Ion 182. Ursul Neagu 193. Ursul Toader 231. V. Vaca 135. Valea Boului 5, 10. Valea Cozei, sat 6, 17, 18, 19, v. Coza. Valea Neagră schit 29 n, 106,114, 159, 200, 201, 202, 203. Valea Ră. 104. Valea Sarei, sat 18, 34 n, 78 n, 79 n, 81, 85, 86, 93, 98, 99, 134, 135, 140, 156 n, 179, 181, 183, 230, 234. Valea Secăturii 231, 232. Valea Veghiurilor 9. Vâlcanî, sat 171, 172, 174. Vălenî, cătun 116, 118. Vârvara Dumitru 216. Văscan, vornic 2, 30, 31. Văscan Ion 10. Văscan Macovel 30. Vasile a Floarel 111. Vasile a Gherghioaei 58. Vasile a Popii 111. Vasile a Tomii 175. Vasile nemesnic ot Spineşti 84. Vasile preot în Negrileşti 130. Vasile voevod 5, 15, 66. Vasile zăt Bâtcă preot 111. Vătavul, bătrân 32. Vatră Constantin şi Dumitru 122. Vatră Toader 182. Vâzu Mlhai 112. Velica, baba—23. Veisa spătar 157. Veniamin, eromonah dela Valea Neagră 201. Verdele, munte 18, 78n, 80n, 179,233. Vetreşti, neam şi sat 10, 90, 100-Vetrila munte 100, .101. Vidra, hotar şi sat 20, 48, 71, 77, 78, 79 n, 80 n, 85, 86, 93 n, 94, 98, 100, 105,113, 114, 164, 166,168, 179, 180, 181, 183, 184, 187, 189, 180 n, 191, 192 n, 195, 196, 215, 216, 217, 218, 219, 224, 226, 227, 228. Vidraşcu Ion 162, 216. Vidrean Ion 94 n. Vilara Alexandru 221 n. Vinlşeşti 7. Vintilă 30. Vităneşti 7, 8, 9, 148. Vite 71. Vizantia, mănăstire 6, 9, 12, 14, 15, 23 170. Vizantia, sat 1 n, 3 n, 145 n, 170, 171, 175, 176 n. Vizăuţu, apă 21, 62, 165, 226. Vizăuţul, moşie 6, 11, 15, 65, 66, 67, 166, 167, 168, 170. Vizăuţul, sat 18. Vizăuţul Mare 1, 3, 16,175. Vizăuţul Mic In, 3n, 13, 15. Vlădoaia Ioana 208. Vlaşca 5. Voine Dumitraşcu ,225. Voineagu Coman 144. Voineagu Neculai 216-Voineagu Pavel 144. Voloşcani, sat 18, 70 n, 85, 87, 98, 130, 164, 168, 179, 180, 233, 234. Voloşcanu Sandu 14 n. Vortoiu Ion 143. Vrânceanu Ivan 14,16. Vulcăneasa, sat 60, 61, Vulturului, pârîu 13. Z. Zăbala, râu 35, 135, 143, 183, 231, 232, 234. Zăbrăuţi 175, Zaglobul, vârf 13. Zahariea Ion 85. Zaharioiu 85. Zaharioiu Constantin 72. Zălaru Sandu, vornic de Vrancea 34, Zamfir Toader 211. Zânbriţii, fundul — 118. Zâmoaia 218. Zbârciog 11. Zbârciog Gheorghe 195. Zbârciog Matei 28. ' Zbârciog Nicolai 215, 220, 228. Zbârciog Vasile 86. Zbârciogii, neam 30. Zboina, munte 18, 79 n, 99, 106, 179, 183. Zboina verde 114, Zboinele 4, 18. Zeaica (Zeica) 2, 31, Zgarcea Constantin preot în Clipi-ceşti 14. Zgarcea Ilîe 111. Zgarcea Nistor 112. Zgarcea Pavel 111. Zgarcea Toader 111. Zgârciu 7. Zmochinarii, neam 89, DOCUMENTE PUTNENE 253 INDEXUL DE LUCRURI ŞI CUVINTE. acollsi 44, 74, 75, 90. 136, 139, 148, 153, 158, 184. adălmaş 2. adetlul 48, 55. adiată 32. 90, 196. adunare obştească 137, aflerosi 203. alljveriş 36. anaftema 101. analoghie (analog) 6S, 78, 80, 82, S3, 97, 99, 109, 122, 123, 125, 138, 139, 168, 178,185, 195, 197, 204, 215, 217, 230, 231, 232. anerlsit S3. apărături 82, 105, 125, 132. 187, 192, 213. aprod 100. arie 33. 42, 73. arşiţă 34, 143, 169. aruncătoare 23, 34, 77, 137, 139, 140, 166, 188, 207. a zecea 23, 54. bătrân 9, 30, 32, 41, 65, 66, 89,93, 95, 117, 144, 175, 195, 212, 215, 217.218, 220, 224, 229. bătrân mare 9, 94 n, bezman 174. birul 17, 41, 44, 99, 107, 230. biserici 113, 114, 115, 171. blană 9, 23. blestem 28, 32, 76, 90, 101, 147, 151, 152. V- carte de blestem, boieresc 89, 140, 141, 182. boriu 1S3. branişte 4, 5. brazdă după cap 22, 73. carte de blestem 46,47,54, 55,76, S3, 129, 145, 146, 150, 151, 152, 165,176, 177, 212. cazaci 106, 107, 10S. cfert 98. chee 35. cheltuiala Vrăncei 71, 81, 82, 83, 84, 86, 89, 110, 122, 123, 128, 136, 128, 141, 164, 165, 166, 167,177,182, 193, 205, 206, 207, 208,212,217, 218,224. chezăşie 107, 108, 127. chiuă 222, 223, ciovartă de ioc 27. clslă 99. clacă 48, 49, 116. elen 150, 151, 154, 163. clironomi 69. codaş 110. codru 116, 127, 129, 130, 132, 164,210, 211, 215. codru mereu 45, 54, 89, 160,161. 166, 227. condeiu 76, 93, 95. condract 119. cordon 107, 108. creminal 70. cuconi 7. curături 5, 39. 40, 54, 135, 140, 141, 164, 166, 167. curgerea neamurilor 25. curmătură 4, 5, 175. dajdle 71. dare 41. dascal, învăţând copii 28. datorii 109. daturi 86. delniţă 11. dellâ 198. deputat în divanul ad hoc 234. deseatină 41. dijmă 21, 39, 40, 44, 45, 51, 54,102, 135’ dizbârna 83, 211. docladarisi 170, 185. docomentali 158, dovagelîc 46. dragoman 156. drîstă 135, 140, 222, 223. drumuri 76, 92, 113, 226. 254 DOCUMENTE PUTNENE embatîc 172. epitrahil 100. erghelii de cai 119. frate (frăţie) de moşie 20. 31, 71, 73, 93, 100, 117, 126, 166, 167, 170, 173. fruntaş 110. funie 67. giurui 147, 153. gloabă 79 goştină (goştinari) 10, 41. grămada satului 212. graniţă 13, 107, 108, 123. griji, a 6. groapă (gropilă) 12, 16,22,41,42.43, 82, 142, 166, 167, 192,193,225,226, 227. havaet (havalel!) 41, 43. 107. hliză 40, 68. hodul delii 199. hotar 82, 83, 122, 212. imaş 55, 107. împărţire (alegere) 31,38, 82,110, 212, 224. V. munţi, împresurare 120, 129. 134, 170, 124, 175, 177, 184, 197, 202. împrumuturi de bani 50, 56, 206. îngine'riu 65. îngrăditură 40. înherisi, a — 173. înplinire 93, 99. înştigat 82. învăluire 173, învârteji, a — 21. îpochimene 49 istov (istovit) 7, 30, 81, 93, 123, 207, 208. ispăşire 119, iznoavă, de — 99, 197. izvod 96, 98, 99, 198, 229, 230. jurământ 101, 147, 151, 152. largul satuiui 161. lăturaşii 45. legatul cărţei 115. liude 110. loc domnesc 1, 4. marca 135. măsurătoarea Vrancei 96, 129. merţă 6. . metoc 113, 114. mezat 71. mijlocaş 110. -moară _2.23y~224J<< moârte^de om 119, 166. monezi. galbeni 5, 66, 155, 206, 209, 234, galbeni blanc 210. lei 11, 12, 17, 18, 30, 50, 205, 207, 208. lei bătuţi 7, 8, 11. lei de argint 27. leţcae 46, 47, orţi 10. parale 10, 11, 46, 5u potronici 10. . sorocovăţ 116. taleri 2. zloţi 10, 11. moşie 78, 96, 109, 132. moşinean 97. munţi alcătuire v. împărţire. aşezare v. împărţire’ aruncătoare 137. împărţire 16, 17, 18,77, 78. 80,81, 82, 83, 99, 104,108,122,123,133, 136, 137, 138, 154, 177, 178, 182, 185, 197, 198, 200, 204, 217, 227, 230. izvodul lor 17, 198. măsurare 83, 129. preţuire 17,78, 80,99, 104, 177, 178. munţi domneşti 16. năimi, a — 151. neguţător 55, 56, 155. neguţătoria Vrancei 36, 49, 50, 56. obiceiu 48, 49, 54. 76. obiceiul Vrăncii 36, 46,49, 50,102,160,. obrazâ străine 110. obroc 155, 156. obştia satului 110, 188, 191, 192. 193, *IQ4 oi p; oon 2^4 obştia Vrancei 16. 17, 77, 82, 129,137, 177, 178, 179,189,196,197,199, 200, 203, 204, 205, 206,207,208,209,210. 220, 221, 231, 234. ocolniţă 40, 41, 92, 158, 174. odihna dritujui 96. ogotu 75. om de moşie 35. om înstrăinat 97 orândă (orândator) 45, 50, 51, 55,56. otnoşenie 151, 163. panţir 25. pâslă 29. păşune 46, 47. 48, 78, 95, 107, 122, 123, 128, 136, 141, 188. 189, 218, •219, 231, 233. plăeş 73, 106, 107. plastograf 147, 174. pliroforisl, a — 158. pocloane 73. podei 9, 16. DOCUMENTE PUTNENE 255 poduri la pârae 113. podvig 201. pomelnic 5,.28, 33, 49. ponturi 45, 49. posesor 116, 118, 120, 198. posledul, a — 23. povod 190, 197. prahtica 186. pravila 64. prepus 52. presudsfle 157, 198-preţ (în natură) 1, 2, 6. 8. pritenderisi a — 135. procoviţă 29, producte: brânză 29, 107, 121 n, 233. carne 107. caş 29, 30, 46, 55. caşcaval 29, 30, 47. ceară 61. cofe 61. făină 29. mei 127. miere. 29. miţe 51, 56. pâine 107. păpuşoi 29, 51, 56, 127. perie 50, 155. poame 50, 61. rachiu 29. 49, 57. unt 29, 47, vin 10, 29, 41, 49, 52, 56. 57, 61. proftacsi, a — 99. protlmis 43, 44, 162,228. protopopul Vrăncei 33. pustiire 12. răbuşe 47. rădicături 41. răscumpărare 97, 143, 161, 207, 208, 209. răsuflat 92, 105. răsură 99. rumpere 173. ruşfet 88. rusumaturi 41. sare 13, 214, 220, 221, 222. sarică 29. săritoare 141. sat 17, 49, 62, 78, 104, 106, 115, 123, 125, 137, 178, 227, 232. scopos 63. secătură 4, 9, 12, 21, 37, 45, 46, 54, 73, 89, 105, 114, 116, 133, 134, 140, 141, 160, 161, 166, 189, 190, 199, 210,211, 213,215, 226, 227. servitute de trecere 76, 142. servitutea folosirei pădurei 79, 83 125, 129, 130, 132, 141, 142, 164 167, 212. simbrii 86. sinet pentru vadeaua de judecată 37. slatină 42. soroc 73. spărturică 20. spiţă de neamuri 30, 31, 67, 93, 110, 135, 164, 166, 168, 169, 170, 212, 224, 229. spor 215. staroste de Putna 25, 38, 63, 74, 75, 80, 81, 83, 95, 96, 102—108, 112— 114. stavilarisi, a — 188, 189, 212, sterpul 23, 95, 161, 188. strângător de bani 81, 167. strein 20, 39, 89, 2,12. stupi 41. suflet 5, 22, 100, 118. tâmpla, a se —6, 7, 26, 27,32,33, 35. tărie, în — 63, 114. ţarnă 135, 136- ţidule 77, 78, 79, 80, 83, 104, 129, 136, 207, 208, 224. tinde, a se — 42. tocmit In. toporiia 21. trăgători de neam 110. trăsură 119, 121, 123, 168, 233. trebuinţa ţărei 1. turcii 28, 29. uşa împărătească 115. vădea 149. vad de moară 195, 196. vădrărit 41. vânzare de mărfuri 49, 50, 51, 56. văratul oilor 46, 55. vătăman 93. vătaşniţa satului 115. vătav 9. vechil (vechilimea) 110, 131, 142, 149, 154, 163, 173, 198,199,200,206. velniţă 155. visteriu 135,222, 223. vornic de Vrancea 14, 20, 21, 24, 25, 26, 33, 43, 46, 48, 49, 53, 55, 73, 75—81, 83, 85, 87, 88, 91. 96—96, 98, 102—108, 113—114, 124, 126— 128, 136, 137, 157. voroave 124, zălog 7, 30, 114, 142. zestre 135. zlotaş 10. zurbă 10. 256 DOCUMENTE PUTNENE ERATA. La pag. 7, rândul 2! se va citi Vităneşti în loc de Vlnlşeştl. La pag. 7 şi 8 se vor îndrepta data documentelor no. 9 şl 10 din 7192 în 7196. Documentul din 1853, Noemvrie 10 la care se referă nota dela pag. 20 va fi publicat în alt volum. La pag. 22, rândul 1, pământ în loc de pământ. La pag 23, rândul 24 Budălu lui Topor în loc de Budă. La pag. 31, rândul 19 făcut în loc de tăcut. La pag. 38, rândul 19 Berţa în loc de Berţu. La pag. 40, rândul ÎS Manta dascal în Ioc de Manta Dascal. La pag. 41, rândul 23 e vorba de Cotul Radului, La pag. 43, rândul 12 Manta dascal în loc de Manta Dascal. La pag. 64, semnul de notă 2 se va şterge dela sfârşitul rândului al 21-lea pentru a fi pus la finele rândului ultim. La pag. 93, rândul 22 să va face în loc de să vă face. La pag. 97, rândul 16 Constantin dascal in loc de Constantin Dascal. La pag. 117, rândul 7 Spineiu în loc de Spinenl. La pag 126, rândul 29 Dechemvrie în loc de Decemvrie. La pag. 127, rândul 26 Moţocu în Ioc de Motoiu. La pag. 131, rândul 2 Vechilimea In loc de Vechlimea. La pag. 133, rândul 18 Chirllă în loc de Chirlţă. La pag. 134, rândul 1 în notă Căcărează în loc de Căcănează. La pag. 137, rândul 1 în notă Această în loc de Acestă. La pag. 145, rândul 3 in notă Săcătura Păros in loc de Săcătura, Păros. La pag. 148, rândul 5 fălci în loc de făci. La pag. 154, în pecetle, L. P. în loc de S. P. La pag. 162, rândul 11 călugăr în loc de Călugăr. La pag. 163, rândul 7 Crăitescu în loc de Crâstescu. Ba pag. 172, în notă 142 în loc de 144. La pag. 177, rândul 15 întoarcă în loc de întoacă. La pag. 189, în notă Tişiţelor în loc de Tişetelor. La pag. 191, rândul 5 domn Mihaii Grigoriu în loc de domn Grlgorlu. La pag, 203, rândul 12 Dumitriu in loc de Dumitru. La pag. 233, rândul 1, 198 în loc de 128.