P O G U M EiLIE, JP RIVIT O A R E JL A_ FAMILIA CANTACUZim SCOASE ÎN CEA MAI MARE PARTE DIN ARCHIVA D-LUI G. GR. CANTACUZINO SI PUBLICATE N.| ÎORGA ■»ACADEMIEI* Bucureşti Institutul de Arte Grafice şi Editură « Miner va 1902 * AQ4DEMTBI y I. a) Dogele către guvernul Candieî. «Ad ins-tantiam ser Theodori Spandui de Constan-tinopoli, ad presens habitatoris Mothoni», ce reclamă contra lui Manoli Curuna. Se ■ aduce ca probă scrisoarea, din 1452, a unui Civrano. Scriu pentru aceasta «Alexander Marcello, castellanus Mothoni et consiliarii sui». 15 August 1453. Primită la Februar 1454. b) Scrisoarea lui Francisc Civrano, Cons-tantinopol, Novembre 1452. A cerut, pentru Spandoni, banii lui Manoli Curuna. «El qual volentiera haveria fato la so volentâ, ma dubitando i caxi occoreno oni zorno, el non rne hă volutoprometer alguna cossa, digando chel non voi dar i suo denari al presente». 'Ομολογώ διά της παρουσης εϊκηόχει-ρος μου άποδείξεως οτι έσυμφώνησαν μετά σου του αυθέντου άΒελφου μου του κυρ'θεοδώ-ρου Σπαντούνη δτι από τά υπέρπιρα τά συ ότυλει ωσσερ ΓΙαπλά ΙΙαρακυζε^ς εις τό γύρισμα των κάτεργων. [Veneţia, Archivio di Candia, Bucali e leftere ricevute, Q. 26.] II. Nos Batista Griti, pro Illustrissimo du-cali Veneciarum dominio vice-baiulus in Constantinopoli, Pere et in foto imperio Românie, universis et singulis praesentes paten-tes litteras inspecturis: potestatibus, castel-lanis, baiulis, consulibus, vicariis, rectoribus, capitaneis et officialibus in quibuscumquevis mundi partes constitutes saljitem. et specia-liter galearum capitaneis notum facimus et aperte testamus quemadmodum nobilis Mi-cael Catacoxino, Constantinopolitanus, fuit noster homo bone reputactionis, fame; et erga nos et servicia Nostre Dominationis et sub-ditos semper fuit totalitar promptus, para-tus et favorabilis, in omnibus utilis, et spe-cialiter in adversitatibus eorum pie et humane se adoperaverit; pro quibus, conclu-dendo, sumus totaliter valde obligati. Ideo-que quantum possumus ipsos in omnibus eorum spectantibus recommissos, ut iustum, conveniens et debitum est; in quarum omnium fidem has nostras patentes litteras fieri et registrari iussimus in actis nostre Cancelarie nostreque dominationis sigilii impressione muniri. Datum Pere, die xv Maii 1454 b 1 Ibid. — 3 — III. Magnifici fratres. Litteris nostris presenti-busmittimusintroclusum manuscriptum Mag-nificenciis Vestris, scriptum manu ser Fran-cisci Sanguenacio de Rethimo contra d. Ni-colaum ; per quem aparet debitor d. Alexii Catacuxino et Hemanuelis Thiassiti de Con-stantinopoli de mitris tribus millibus vini ret-timiensis, pro quibus est plegium Davi San-guenatio, frater dicti d. Francisci, quem da-bitis, si placebit Magnificenciis Vestris, d. Alexandro Rali, procuratori eorum, ut faci-at voluntatem suam. Nec aliud. Bene vaiete Ex Constantinopoli, die 11 Junii 1490. R. die xv lunii 1490. Omphredus Iustinianus, baiulus in Constantinopoli. IV. IV. Ihesus, 1489, adî 29 lugio, in Constantinopoli. Io Francesco Sangenazo quondam Ni-colo prometto a ser Manoli Chiassiti et a ser Alexio Catacuxin vini mosa de Rethimo mitri miile thre; prometto darii perquesta muda de l’inverno et prometo farli al dito mitri doa miile vini travaso(?) di boni de Rethimo, et prometo darii şina ai 15 de Mazo, prometto soto dano interesse; et pro pieza et pagador di soprascritti vini di m. Antonio Sangui-nazo, mio frar; et in presentia di testimonij — 4 — infrascritti et per li vini mi chiamo eser pagar et satisfar intriegalmente. Io Francisco Scmguenaso quondam Nicolb. Ioane Sangenazo mi confermo esser piega et pagador per li soprascriti vini, cioè metri tre milla, come di sopra se contien. Io Fran-ciesco Grane son testimonio del p. Io Constantin Longo son testimonio come de sopra se contien et scrissi mann propria. Io To-doro Kali son testimonio come de sopra se contien, et scrisi con la mia man propria 1. ) V. Magnifici fratres honorandi. A queste incluse mandemo lo presente scripto facto per mano de ser Francisco Sangonacio, per el quai confessa esser debitor ad uno Iudeo de ducati 261, qual ducati 261 ser Man oii Spandonin li hà pagati de qui, come ne ha confessa il Judeo creditor deli dicti, e questo, perché dicto ser Manoli era stà pieço per li dicti; piachi adonche a Vostre Magnificiencie dario a m. Alexio Catacusino, suo comisso, e ministrarli ragion, secondo usança de Vostre Magnificiencie, a le quai me reco-mando. Bene valeat. Ex Constantinopoli, die XXVI Februarii 1490. Rta die 8 Aprilis 1491. Ibid., 36. Omphredas Iusfiniamis, baylus in Con stan tinopoli. VI. Yhesus,489, adi 81 lujo, in Constantinopoli. Confesso io Francesco Sagonazo quondam m. Nicolo a dover dar e pagar arbi Au-racha Caloran quondam rebi Mosi ducati d’oro venecianide justo pexo : ducati ducento zinqnantasete, e per mamaia stiraj ducati quatro; sumano ducati duxento sesantauno, qual prometo darii da mo mexej.proxime per pi. e pagador de m. Manuel Spanduni et ser Nicolo Sagonazo, mio cugnado, in pre-sencia dej testimony infrascriti. Εγό Μανοούλ ο Σπαντοονίς ίός κφ Αν-τονίοο τον Σπαντόνι στέργο τα ανοθεν. Ενατοο (ενετυο?) πεπλεροης εις τα ανοθεν δουκ. δηακόσηα εξήντα ενα. Ιο Nicolo Sangonaço,· fio de m. Lucio son pieço et pagador deli soprascriti ducati 261, zoè duxento sesanta uno. VII. VII. Magnifici fratres honorandi. A queste incluse mandemo lo présente scripto, facto per mano de ser Francesco Sangonacio, per il quai confessa esser debitor a doi Zudei as. xvi.jm ; i quai aspri xvijm. ser Manoli Chiasiti et ser Manoli Chatacusino, plecii, li 8 — hano pagati de quî, corne hano confessâ che li ditti Iudei, aj quali ho dâ sacramento,— piachi advocar a Vostre Magnificentie, darii a ser Alexio Catacusino, che &e transferisse alhora de li, et si e portador de qneste. Al qual iuxta el consueto ministrareti raxon. Bene vaiete. Ex Constantinopoli, die 27 Fe-bruarii 1491. — R. die 8 Aprilis 1491. Omphredus histinianus, baylus in Constantinopoli 1. VIIFţ Yhesus, 1489, adi 29 luzo, in Constantinopoli.— Confeso io Francesco Sagonaço quondam m. Nicolô a dover dar e pagar arbi Isaia Serioti e Tarobosi... orchi Cuiriaco Calomiti deodiman (?) soltam Bajasiti, aspri XVm, e per mamaia stirai aspri doa milia > i quai prometo darii de mô mexi nove proximi, et per peço et pagador de ser H h Chia-siti et ser ManoJi Catacusino cadaun per tuto, i quali son piece con la mia voluntà ; i quali sono per lettera... cosse dovemo a fare insieme in presentia dei testimony infrascritti. Io Francesco Sagonaço scrissi de ma (sic) man propra. αοπ6', Ιουλ. χθ'. 'ωμολογώ έγό 6 Άλέξηος Καταχουζηνος με χϊρ Μανόλη Δηασήτη... εταδες μετά χορίου Ibid., 67. Φρατζέσκο... ασπρα ιζ, επτά δέκατα χηληά-δες, τές όπήες όφίλ'... Μόσες τού ρέπι Α-δραχά τον ήον τού Στερκινον... IX. «Pan Dragomir Velichi Dvornicu» dă carte Iui Vlaicul Păh. ot Coteşti, pentru «o parte de vecini şi vinăricî din dealul Ştefăneşti-lor», pentru care se tocmise «cu egumenul de la sfănta mănăstire din Arghiş», «înnaintea răposatului Mircea Voevod», cînd era egumen Serafim. Iunie 12. Pecete ruptă. Slavon. Sec. XVI. [PeVo:] Pentru Ştefăneştî, pentru vin[ă]-rici, au dat jup[ă]niţei Nedealea cănd au hăr[ă]zit viile ei ot Ştefjălneşti1. — X. 25 Decembre 7143, şi «anul Domnului 1634». «Mateî-Vodă, nepotul de fiu al marelui şi prea-bunuluî răposatului Io Basaraba Voevod», dă lui Costandin Mare-Postealnic «şi fiilor cîţi îi va dărui Dumnezeu» «ocina în sat în Sărata, în judeţul Buz[ău]», «toată partea jupaniţei Maria, fata lui Staico Postealnic din Bucov, şi fetelor ei, Elina, jupaniţalui Ianiu Spăt.», cu deal de vie, cu vecinii Oana, Bătură. In Domnia lui cele doue femei zălogise i i Bibi. Ac. Rom., 267/XXIX. — 8 — lui Constantin «două sate, anume Comarnicul şi Căscioarele», pentru 150 de ughî. El mai dă 150 de ughî pentru Sărata. Vede şi «za-pisul» (sic) lor, cu aceşti boieri ca marturî: «pan Radul vtori Vistiiar, şi din Filipeşti Du-mitraşco Clucer, şi Nedelco Păli., şi Socol Păli., şi Bunea Logofăt, şi Gheorghe Logof., şi alţii. Hrizea Vel Ban de Craiova, Ivaşco Vel Vornic, Grigorie Vel Logofăt, Dumitru Vel Vistier, Mihaiu Vel Spat., Vasilie Vel Stolnic, Vucina Vel Păli., Buzinca Vel Corn., Drăguşin şi Costandin, «vtorii preadstateli». Redactat de Grigore Vel Log. şi scris de «Stoica spudeî Şărbanovici» [Ludescu], Monogramă. Pecete mică. — Colecţia d. G. Gr. Cantacnzino. XI. Matei-Vodă dă mănăstirii Vieroşul («Vi-răş»), unde e egumen Nifon, jumătate din satul Bezdedu, care «fost-au mai denainte vreame a lui Şărban Post. de Coiani şi a măne-sa jup[ă]neasei Ancăi Băneaseî, de moşie, încă de mai nainte vreame, iar dup[ă] aceaia, căndu au fost în zilele răposatului Alixandru-Vodă cel Bâtrăn, snă Mircei Voe-vod, vă leat 7031, iar Şerban Post. de înpre-un[ă] cu mumă-sa, jup[ă]neasa Anca Băneasa, ei au fost dat şi miluit sfănta mân[ă]ştire Virăşul cu ciastă jumătate de sat den Bez-deadu, încă căndu s’au început sfănta măn[ă]s- — 9 — tire a se zidi». Dar supt Gavril Movilă Rumânii din sat, «plasa măn[ă]stirii».se roagă «la Stoicliiţa Post. ot Văc[ă]reşt[i] şi la ju-păneasa lui Elina, fiind ei pre acea vream[e] titori la mănăstirea Virăşul», cerînd a fi liberaţi: să fie «judeci».Primeşte, dar cu condiţie a-ilua mănăstirii altsatbun, în apropiere; ceia ce nu fac. Dau Striheaia, în Mehedinţi, care e prea departe. Acum se face judecată înnaintea lui Ioanichie patriarh de Antiohia şi a Vlădicăî Teofil, şi se restituie lucrurile ca din vechime. Sme Soare Logofăt, în Tîr-govişte, 10 Iulie 7154 (1646). — Pergament.— Bibi. Ac. Rom. XII. 23 Februar 716S (1660). «Jupăneasa Elinca, fata Doamnii Ancuţii», dă zapis «vară-mia Ancuţii, jupăneasa lui Stoian Vistiar», că: «cănd au fost acum, în zilele Mării Sal[e] Domnii iiostru Io Glieorghie Ghica Voevod, iar eu, fiind o jup[ă]neasi rămasă de soţie şi făr feciori», îi dă ocina din Ştefăneşti în Muscel şi cu «via făcută» Pietroasa. «în dealul Ştefăneştilor». Ii erau «de la mă-tuş[a] mie jup[ă]neasa Nedealia, nepoata Părvuluî Log. ot Ooteşti». Semnează: «ieu Ilinka fata lui Pâtrasco-Vodâ». Pecetea cu vulturul sus şi vulturul cu cruce în stemă. Mărturii: «Stroe Vel Logofăt, Chirca Vel — 10 — Stolnic, az Radul Logf. Creţulescul, Mareş Logf'., Şărban Păh. (?), Πέτρο; Βόρνηκο; μιαρτηρεΐ». — Bibi. Ac. Rom., 28/LT. 27 Februar 7167 (1650). Neagul Logofătul din Băneşti, fiul lui Vasilie Vornicul, dă un zapis lui Mareş Logofătul, cedîndu-i o moşie pentru o datorie de bani. Marturi: Radu Logofăt Creţulescul şi alţii. — Bibi. Ac. Rom., 208/XXIX. 29 Maiu 7167 (1659). «Eu Hriza Vel Vistiiar, denpreun[ă] cu jup[ă]neas[a] mea Maria şi cu coconii noştri, căţ Dumnezeu ne va dărui», dă zapis stariţeî de la Ostrov, pentru moşie la Piepteşti (Teleorman). O cumpărase de la Gligorie Şătrar, fiul Bunii Vistier. Semnează ambii. Peceţî: pecetea lui Hrizea are literele «XP». «Monahia Anastasia stariţă» se declară «trepădătoare şi ostenitoare şi îndemnă-toare». — Bibi. Ac. Rom., 120/LX1X. XIII. XIV. 11 XV. 18 Mart 7168 (1660). Gheorghe Ghica confirmă lui «Şărban Cantacoz[i]no vtorag logofăt şi feciorilor lui, căţ Dumnezeu i va dărui», nişte Ţigani. Erau ai Papei Post., «feciorul Buzincăî Cluceriul», care-i vinde cu PlO de ughi. Mânui Vel Ban, Preda Vel Vor., Stroe Vel Log., Paan[ă] Filipescul Vel Vist., Iordachi Vel Cluc., Chiro Stol., Col-ţea Corn., Drăghici Catacozino Vel Păh., Badea Vel Post., Stroe Log., Dumitru Log. «Cartea Ghicăi-Vodă pe nişte Ţigani, ot Papa Buzincăî.»—Bibi. Ac. Rom., 54/XLIV. XVI. f Davat gvsdmi sie povealenie gvsdmi pocîtennomu bolearin gvsdmi Drăghici Vel Peh. şi cu feciorii lui, căţ Dumnezeu i va da, ca să-î fie lui ocină şi un Rumân în Topora ot sud Vlaşca, anum[e] Vişan, cu fecî[o]rii lui, anum[e] Stan i Stoian, şi cu toţi fecî[o]rii lui, şi cu toat[ă] partea lui de moşie den Topora, însă stănjăn[i] 50 de preste tot hotarul, ori căt să va aleag[e], pentru că acest om, Vişan, fost-au judec cu moşia lui den Topora încă mai denainte vreame, iar dup[ă] aceaia el singur s’au sculat de s’au văndut Rumân jup[ă]nului Drăghici Vel Peh., cu tot fecî[o]rii lui şi cu toat[ă] partea lui de moşie, stănjăn[i] 50 — 12 — pre bani gata as. 6.200, şi am văzut Domnia Mea şi zapisul de vânzare, vl 7165. f Şi iar să fie boiar[i]uluî Domnii Mealfe] jup[ă]nul Drăghicî Vel Peh. un Rumân a-num[e] Radul, feci[o]rul Radului Vrăncea-nul ot Grăbaci, şi cu toţ fecî[o]rii lui, pentru că el săngur s’au vândut. Rumân lui Drăghicî Peh., şi fiiu-său E'adomir şi cu alalţi fecî[o]ri, preban[i] gat[a], as. 3.200, ca-s şază în sat în Bald[o]vineşt[Î], pre moşia boe-rească, sud Tlm., şi am văzut Domnia Mea şi zapisul lui de vânzare, vl 7159. f Şi iar să fie boiarfijnuluî Domnii Meal[e] Drăghicî Vl Peh. un Rumân anumfe] Stan-ciul, snă Vlad Răiosul ot Baldovineşti, şi c[u] toţ feci[o]rii lui, pentru că s’aiî vândut el săngur Rumân cu toat[ă] partea lui de moşie, din Baldovineşti, derept as. 4.000, cu zapis de vânzare ; vl 7164. •j* Şi iar să fie lui Drăghicî Vel Peh. Ru-m[ă]ni în Baldovineşti, anum[e] Cordun i Stoica, fraţii Stanciuluî, cu toţi fecîfo]riî lor, pentru că s’au văpdut ei săngurî, derept as. 4.000, şi cu zapis de vânzare, vl 7168. [Şters:] Şi iar să fie lui Drăghicî Vl Peh. un Rumân în Baldovineşti, anum[e] Băra snă Badenii, şi cu toţi fecî[o]rii lui. f Şi iar să fie lui Drăghicî Vel Peh. [o; şters] un Rumân anum[e] Băra snă Badenie, şi cu un fecior anum[e] Barbul, şi cu toat[ă] partea lui de moşie din Chiliian[i] sud Tlm., — 13 — vere-căt[â] să va aleage, pentru că s’aiî vândut de bun[ă] voe a lui, cum scrie mai sus, derept aspri 8.000, cu zapis de vănzare; vi. 7164. Şe-s şază pă ocina boerească ot Bal-dovineşti. f Şi iar să fie lui Drăghicî Vl Peh. ocina satului Brătuleştiî, carea iaste pre din josul hotarului Baldovineştilor, moşie aleas[ă] şi împietrită, însă stănjăni B00, cu totul hotarul, veri căt să va aleage, pentru că au cumpărat Drăghicî Vel Peh. stănjăni 280 de la Leaţă şi de la fraţii lui, şi de la Stan cu văr[u]-său Danciul, derept bani gat[a] as. 11.200, iar stănjăni 30 i-au cumpărat de la nepoţii Papei Log., anum[e] Papa sluj., Cos-tandin Log. i Miliai post., za as. 600, cu zapise de vănzare, vi 7169. f Şi iar să fie lui Drăghicî V1 Peh. satul Curteştiî, care iaste alăturea cu hotarul Bră-tuleştilor, pre din jos, însă stănjăni 1.078, cu tot hotarul din cin păn în cin, veri căt se va aleage ; pentru că au cumpărat Drăghicî Vl Peh. acest sat Curteştiî de la jup[ă]neasa Sava, şi de la Bunea cu fămeaia lui Dana, fata Radului den Curăteşti, şi de la surorile] Danii, Stoicăi, Guţea, derept ban[î] gata as. 26.400 şi cu zapisul lor de vănzare, vl 7169. Aici să se facă o carte domnească. j- Şi iar să fie boiar[i]nuluî Domniii Meal[e] Drăghicî Peh. satul Crăngeanii ot sud. Olt, — 14 — însă tot satul, cu toţi Rum[â]niî, şi cu tot hotarul, şi cu tot venitul, veri cat să va aleage; pentru că acest sat Crăngeanii fost-au Ru-m[ă]ni ai Diicului Spat. Buicescul; deci, cănd au vrut Dumnezeu de ş’au căsătorit pre fiie-sa jup[ă]neasa Păuna dup[ă] boia-r[i]nul Domnii Meal[e] Drăghici Vel Peh., atuncia el au dat fie-sa zeastre acest ce scrie mai sus, sat Crăngenii. cu toţi Ru-m[ă]nii şi cu tot hotarul, precum am văzut Domniia Mea toate zapis[e]le Rum[ă]nilor, de vânzare, şi cărţil[e] domneşti Ja mana lui Drăghici Vel Peh. Pre acest sat să-s fac[ă] o carte, f Şi iar să he boiarenului Dom[nii Meale Dră]ghici Peh. ocină şi Rum[ă]ni în Mo-reani pre Cricov, ot sud Prah., în[să din par]tea lui Gherghie Post. fecî[o]rul lui Udrişte Peh. ot Cămpina, din apa Cric[ovu-lui pănă] în Păţcov, de preste tot hotarul, veri căt să va aleage, însă Ru[măni] anum[e]: Stroe cu fiiu-său Stoica, şi Radul cu fiiu-său Bogdan i [...feciorjii lor; pentru-că o au cumpărat Drăghici Peh. de la Gherghe Post. o[t Cămpijna za bani gata as. 14.000 cin ug. 70. şi cu zapis, lt. 7168. f Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină în M[o]reani, însă din partea lui Pătraşco frate[e] lui Gherghe Post. jum[ă]tate şi [un Ru]măn, anum[e] Stanciul şi cu fiu-său Dumitru şi. cu tot fecî[o]rii [...d]e la Pătraşco — 15 — feci[o]rul lui Udrişte Peh. ot Cămpina, za as 7... e, cu zapis, B 7168. 7 Şi iar au cumpărat Drăghicî P[eh. de la] Pătraşco ot Cămpina [...Eumăniî den Drăg[ă]neşti anum[e] ... şi cu frate-său ... Dum[i]tru, nepoţii popei... ot Mărgineam, za aspri 5.200, B 7159. f Şi iar să fie lui Drăghicî Peh. [Rum]ani anum[e] Mihaî cu fiiu-său Ivan ot Breb[ul] şi ca toţi fecî[o]r[ii lui], pentru că s’aii văndut ei singuri Rum[ă]ni cu toatfă] partea lor, za. ug. 5 [Breb[ul] za as. 2600, cu zapisul lor, lt 7169]. 7 Si iar să fie lui Drăghicî Peh. ocină şi Rum[ă]ni în Călug[ă]reani [sus: i Cămpi-neani închinăciune] pre dămbul sud. Prah., însă toat[ă] partea lui Paan[ă] Peh. snă Cos-tandin ot Stănceşti, căt[ă] iaste de moşie şi de cumpărătoare de la moaş[ă]-sea Zarea, din cămpu, din pădure, din apă, cu Rum[ă]-nii, şi den dealul cu viil[e] de preste tot hotarul, veri cat să va aleage, şi Rum[ă]nii pre num[e] Mareş cu feci[o]rii lui, Voicil[ă] i Pavul, Ion i Baico şi Ioachim cu fecî[o]rii lui, şi frate-său Oprea şi cu tot feci[o]riî lui, căţ Dumnezeu le va da, pentru că aciast[ă] ce scrie mai sus moşie şi cu Rum[ă]nii cumpăratu-i-au Drăghicî Peh. delaPaan[ă] Peh. pre bani gata as 21.000, cin ug. 105. Si iar au cumpărat Drăghicî Peh. ocină în Călug[ă]reanî, însă dentr’a 4 parte să aib[ă] 16 — a ţinea feciorii unchiiaşul Yladuluî a 6 parte; tot hotarul Cămpineanilor, a [o părţi] [sus: seau ere si mai mult, iar a 4 parte, au cumpă...], veri cat să va aleage, pentru că o aii cumpărat de la Drag[o]mir snâ Fărlii ot Făuleşti şi de la Vasilie cu văru-său Necula de acolo şi de la Năvrat cu văr[u]-său Nea-goe din Găţc&ni, pre bani gat[a] as. 5.500, care moşie au fost a lor, de cumpărătoar[e] de la Dragul Post. feciorul Port[ar]uluî ot Slătioare, şi cu zapisul lui, v1 7171. f Si iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină în ■ Călugăream, însă toată partea a Nechi-forii călug[ă]riţii, carea au fost fămeaia lui Stroe ot Călug[ă]reani, den partea moş[u]-său lui Stan a treaia parte, de preste tot hotarul, veri căt să va aleag[e], za as. 600 cu zapis, 1. 7171, carea au fost şi lor de cumpărătoare de la Istratie şi de l[a] Dumitru snă jupăneasii Ancăî ot Călug[ă]reani. 7 Şi iar ocină în Slămireasca şi în Stro-iasca de lăngă satul Lileştii pre Dămbu, însă den 10 funî ce sănt în hotarul Slămi-rescu funî 3 şi den 6 funî ce sănt în hotarul Stroescu fune 1, de preste tot hotar[ul], den cin păn în cin, veri căt să va aleage, pentru că au cumpărat Drăghici Spat. de la Ghica al lui Mihil ot Călineşti za ug. 62 pl şi cu zapisul lui. f Şi iar au cumpărat Drăghici Vel Peh. ocină în Voivodeşt[î], însă stănjăni 200, de — 17 — preste tot hotarul, veri-căt se va aleage de la CalotTă] Căpit[an] suă St an ciul Post. ot Cocorăşti, i pre hani gata as. 6.000, cu zapis, vl 7169. 7 Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină în Voivodeştî, de preste tot hotarul stăn. 20, însă toat[ă] partea Ghiormeî fecî[o]rul lui Calot[ă] Post. ot Cocorăşti,, veri-căt[ă] să va aleage, pentru că o au cumpărat de la jup[ă]neasa Paraschiva şi de la fiiu-său Ghiorma, derept hani gata as. 9.600, şi cu zapis, vi 7170. -j* Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină în sat în Floreşt[î], care ocină iaste aleas[ă] şi hot[ă]răt[ă] cul2boiari, den josul Floreşt[i]-lor, pre lăngă ocina lui Vasii [ie] Viiar, însă sej [scris înnainte: stăn.] 295, de preste tot hotarul, veri-căt să va aleage, pentru că o au cumpărat de la Fătul şi de ,1a Ghica şi de la Duşca, fecî[o]riî lu Miriţ ot Călineşti, şi de la Cherana fămeaia Vladu[lui] [şters:] ot tam, cu fiiu-său Vasil[ie] ot tam, za as. 17. 100, şi [cu z]apisel[e] lor, vl 7166. Păn aici o... carte. 7 Şi iar să fie lui Drăghici Peh. moşie şi Rum[ă]ni în sat în Lăleşti pre dâmbul, sud Prah., însă o jum[ă]tate de sat, toat[ă] partea Rudeanilor, din cămpu, din pădure, din ap[ă], din şăzutul satului, şi din dealul cu viile, de preste tot hotarul, ori căt să va aleage, şi Rum[ă]ni, anum[e] : Radul i Toader i Şer- 2 — 18 — ban i Stbica i Lupul braţ eg Radul [feciorii Stoi.; sters], fraţii Stoicăi, şi Stan şi Ilie cu frate-său, şi cu toţ feci[o]rii lor, şi cu alţi Rum[ă]ni, căţ să vor mai afla de acolfo] de de moşie, pentru că doao părţi dentr’aceasta jum[ă]tate de sat, şi cuRum[ă]nii, cumpăra-tu-i-aii Drăghici Log. de la Radul Post. fe-ci[o]rul Vladului Log. Rudeanul, pre ban[î] gat[a] as. 18.000, cin ug. 290; însă o parte au fost a Radului de moşie, iar alt[ă] parte i-au fost de cumpărătoare de la nepot|u]-său Dumitraşco Spat., feci[o]rul lui Andrei Spat. Rudeanul, precum am văzut Domnia Mea si zapisul Radului de vânzare, vi 7165; iar a treia parte dintr’acîast|ă| jum[ă]tate de sat o au cumpărat Drăgliici Peh. de la Vladul Peh., fratele Radului Post., za as. 20,000, ci n ug. 100, cu zapisul lui, P 7165. f Şi iar au cumpărat,Drăghici Peh.... în Lăleştî, din ceaialalt[ă] jum|ă]tate de sat a treaia parte, de peste tot hotarul, verî-căt să va aleage, de la Apostol fecî[o]rul Dea-diului Vat. den Călineşti, za as. gat[a] 3.000. cu zapisul lui, P 7170. + Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină în Băicoi lăngă Lăleştfij, însă din partea mog[ o]şască, a treaia parte de preste tot hotarul căt să va aleage, pentru că o au cumpărat de la Udrea ot Scăiani za as. got. 3.000, cu zapisul lui, P 7168. -J- Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină — 19 — şi Rumfăn]i în Scorţeanî, anumfe] Stan i Cărste i Şteful i Ghinea, fecî[o]rii lui Stan Dămbeanul, şi cu dealniţa lor, de preste tot hotarul, de la jup[ă]neasa Mariia a lui Pana Parepa ot Stănceşti, şi delafie-sa Ana, pre ban fi] gatfa] as. 5.600, cu zapisul lor, 1. 7171. * f Şi iar să fie boiar[i]nului Domnii Meale Drăghici Vel. Peh. ocină şi Rumăfnî] în sat în Drag[olmireşti pre apa Dămboviţiî, ot sud Elh., însă toatfă] partea lui Aron, fe-ci|o]rul Stoicăî Pah., însă stănjănfî] 500, den cămpu, den pădure, den apfă], cu vaduri de moarfă], den şăzutul satului, cu Rumfă]nii, şi de preste tot hotarul, oare-căt să va aleage; însă Rumfă]nii pre num] e]: Ivan cu fecifo ]rii lui Calin i Şaico i Manea snă Negoiţfă], cu feci[o]rii lui, anuinje] Barbul i Drag[o]mir; pentru că au cumpărat Drăghici Peh. acias-t[ă] moşie şi Rum[ă]ni de la Aron fecifo]-rul Stoicăî Peh., derept bani gat [a] as. 40.000. cin ug. 200, şi cu zapis de la măna lui, de vânzare. f Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. un Rumăn den Făntăneale, sud Elh., anumfe] Ivan, cu fecî[o]riî lui: Udrea i Fătul i Stan, pentru că se-au vândut Rumă[n|î de bun fă] voe a lor,, ca-s şază pre moşia Drag[o]mi-reştilor derept ban fi] gatf aj as. 7.000, cu zapis de vânzare, vi 7165. f Şi iar un Rumân, anumfe] Lazar [şi cu — 20 — feciori] lui anumfe] Bogdan i Dobre, pentru că s’au văndut lui Drăghici Vel Peh. Ru-m[ă|nu de bfună voe], ca-s şază în Dragomireşti, derept as. 5.200, cu zapisul lor P 7106. f Şi iar să fie lui Drăghici Vl Peh. ocină în Petreşti, den sus den Dragomireşti, însă stănjăn[i] 100, toat[ă] partea lui Dumitru Lo-g[o]fătul cu nepot[u]-său Radul Log., căt au avut de la tatăl lor Mihai Log[o]fătul Gănescul, din cămpu, şi den apfă], cu vad de moar[ăj, care o au ţinut Mihai Log[o]fătul, şi de preste tot hotarul, veri-căt să va aleage; pentru că au cumpărat Drăghici Vl Peh. de la Dumitru Log., şi de la nepot[u]-său Radfu], derept as. 4.000, precum am văzut Domnia Mea şi zapisul lor şi cartea lui Matei-Vod[ă], vl 7160. f Şi iar să fie lui Drăghici Vl, Pali. ocină în sat, în Cocani sud. Elh., carea iaste a-leas[ă] şi împietriţi, însă stănjăn[î] 180, de preste tot hotarul, şi în lunca Dragomireş-t[i]lor, în căp[ă]tăiul hotarului Cocanelor, stănjăn[i] 20, şi cu un vad de moar[ă] în apa Dămboviţii, în căp[ă]tăiul zăgazului morilor dumnealui; pentru că au cumpărat Drăghici Vl Peh. de la Aron fecî[o]rul Stoicăi Peh. ot Dragomireşti, derept ban[î] gat[a] as. 8.000, şi cu zapis de vânzare, vl 7171. f Şi iar să fie lui Drăghici Vl Peh. ocină şi Rum[ă]ni în Vlădomireşti sud. Elh., însă toat[ă] partea Floresculuî snă Socol Cliuci., — 21 ot Cornăţeanî, dentru o jumfă]tate de sat a patra parte, de preste tot hotarul, şi Ru-mfă]niî, anumfe]: Andreiu cu fecîfo]rii lui Cărstea i Penteleiu, i Stan şi nepoţii lui Andreiu, anumfe] Coman i Bobe, şi Badea cu fiiu-său Stan; pentru c’au cumpărat de la Florescul cap., derept ug. 80, şi cu zapis. Păn aici să-s facfă] to... carte domnească. Şi iar să hie lui Drăghicî Vel Peh. ocină şi Rum[ă]ni în sat în Răduleşti sud. Elh., însă stănjănfi] 150, den cămpu, de în pădure, den apă, den şăzutul satului, de preste tot hotarul, veri-căt să va aleage; însă Rumfăjnii pre nume : Costandin Horilcariul cu 1 fecior anumfe] iar Costandin, i Muşat al lui Stan, i Drăghicî snă Drăgan, i Stoi-can cu 1 fecior anumfe] Călin, i Andronie braţ Stoican, cu 2 feciori, anumfe] Vişan i Stănimir, i Dabija cu 1 fecior anumfe] Stan, i Neagul snă Crăstiian, cu feciorii lui, i Dra-gomir al Băicii, cu feciorii lui, i Albul cu feciorii lui anumfe] Drăgoiu, i Ciago, i Uieş, i Mihalcia, i Barbul, i Stoica Berceanul cu 1 fecior anumfe] Gherghe, i Ilie al lui Mălin cu feciorii lui, anumfe] Ilie i Dumenic, i Coman cu feciorii lui Stoian i Tanasie, iStanciul snă Stoian, cu fraţii lui, anumfe] Stoian i Daan, şi cu toţi -feciorii lor, pentru că au fost cumpărat Drăghicî Vel Peh. împreunfă] cu cumnatu-său Pană Filipescul ocină far de Rum[ă]ni, încîa în Răduleşti sej 2.100 de la — 22 — Stanciul Post. ot Boziiani şi de la fraţii lui şi de la toat[ă] ceata lor, rudele Predii sluj. snă Buzincăi Corn., pre bani gata, ug. 840, iar megiiaşiî, o aţi era într’acest sat, se-au vândut lui Drăghicî Peh. i cumnatu-său Pan[ă] Spat. cănd foametea cea mare, care se-aii întâmplat de la Dumnezeu în zilel[e] Domnii Meal[e] ; ca să hie Rum[ă]ni cu toţ feciorii lor, precum am văzut Domniia Mea şi zapisul acelor boiari de vânzarea moşiii ot Răduleşti şi zapisul Rum[ă]nilor pre vânzarea lor, carel[e] căţ bani au luoat: care moşie să vine în partea lui Drăghicî Vel Peh. să ţie jum[ă]tate, stănjănfi] 1500, derept ug. 420, iar Rum[ă]nii încă i-au împărţit cu nepoţii lui, Matei şi Costandin, feci[o]rii lui Paan[ă] Spat.; carie s’au venit în partea lui aceştiea carii scriu mai sus, precum am văzut Domnia Miea şi foiţ[a] lor de împărţeal[ă], f Şi iar au cumpărat săngur Drăghicî Vel Peh. un Rumân în Răduleşti, anum[e] Voico, cu fiiu-său Radul, carii s’au vândut ei sănguri, cănd foam[e]tea, de bun[a] voe a lor, derept bani gata as. 5.000, cu zapisul lui de vânzare. Vlt. 7169. f Şi iar să fie lui Drăghicî VI Peh. locul cas[e]lor den oraş den Bucureşti, cu toat[ă] curtea, căt[ă] ţine împrejur, în lung şi în lat, veri-căt[ă] să va aleage; care loc iaste pre malul Dămboviţii, den josul măn[ă]stirii hramul ei Sti. loan Crăstitelu, den Dămbo-viţ[ă], cum mearge în sus, păli în Uliţa cea Mare, şi în jos pan în cas[e]le frăţ[i]ne-său lui Şărban vt Log.; pentru că au cumpărat acest loc Drăghici Vi Peh. de la Şărban Post., fecî[o]rul Radului Log. Stăicu..., de l[a] jup[ă]neasa lui Cătălină, fata lui Vasi-lache Banul, derept bani g[ata] 11.000, şi de la Bordea aprodul şi de la muiar[ea] lui llina din Dobroţeî, derept as. 3.000, cu zapi[se]le lor de vânzare, vi 7168, şi de la Iania Ceauşul cu fcmeaia lui Stanca; ce iaste dena-intea Curţii, între Udreaşi între Ghioca, za ug. 4, cu za pis. Şi iar au cumpărat 1 loc de casă, însă în lat: den casel[e] lui Drăghici Spat. pân în c[ur]tea mănăstirii Sti Ion Crăstitel, şi în lungii: din apa Dămboviţii păn în Uliţa cea Mare, de la featelfe] Ghiucăî Şătrar ot Cio-rogărlă, anum[e] Păuna şi Arsina, za ug. 50^ cu zapisul lor. Nu se-a scris. Şi iar să hie lui Drăghici Vi Peh. ocină în satul Călineştii ot Mostişt[e] ot sud Elh., toat[ă] partea lui Dumitraşco Căp., snă Ghior-mei Ban, însă stănjănfi] în lat 800, cu hă-leşteaele şi cu tot venitul, de preste tot hotarul, oare-căt să va aleage; pentru că o au cumpărat de la Dumitraşco, cap., derept bani gat[a] aspri 4.000, cu zapisul de vânzare. — 24 — Şi iar să hie lui Drăghici Vel Peh. ocină şi Rum[ă]ni în sat în Crăciani ot sud Ialm., însă toat[ă] partea lnî Ivaşco fecî[o]rul lui Gherghe Dvor. Băleanul, den cămpu, den pădure, den apă, den şăzutul satului, den baltă, cu tot Rum[ă]nii, cu tot venitul, de preste tot hotarul, veri-căt să va alea'ge» pentru că aciast[ă] moşie şi cu Rum[ă]nii den Crăceani, partea lui Ivaşco al lui Gher-ghie Vor., şi cu partea uncliiu-său, lui Pătru Căpitfan], fost-au a lor, însă şi o parte den cumpăr[ă]toare de la Ivaşco Vor. Mujeseul cu cemetia lui, iar altă parte iaste-le de dăruial[ă] de la Preda Banul Buzescul; şi tot o au ţinut cu bun[ă] pac|e], iar, cănd au fost acum în zilei) e| Domnii . .Meal[.e], fiind Gherghe Vor. căzut în robie la Crăm, şi vrănd fiiu-său Ivaşco să-l răscumpere de la . Tătari, sculatu-se-au de au văndut toatjă] partea lor de moşie şi cu Rum[ă]nii den Crăceani, cu scrisoarea tătăne-său lui Gherghe Vor., pre banfi] gat[a] as. 40.000, precum am văzut Domnia Miea şi zapisul lui de vânzare vh 7170. însă să să ştie şi Rum[ă]nii partea lui Gherghe Vor., care se-au împărţit de cătră ne-pot[u]-său Mateiu, fecî[o]rul lui Pătru Căpit.: anum[e] Stan Bărloag[ă] cu feci[o]rii luî: Iane, Radul, Muşat, Mihil i Florea, i braţ eg Stoian, i vnuc eg Novac, şi cu fecifo]-rii lor, i Dobrin i braţ eg Nedelco, cu fe- — 25 — cî[olriî lor, i Radul cu fiiu-său Costea, i Ion i braţ eg Stanciul, i snă eg Albul, i Sti-riian i braţ eg Vasilie cu feciorii lor, i Mir ce a i braţ eg Dumitraşco, cu fecî[ o ]ri i lor, i Leontie, i Nedelco snă Voico cu feciorii lor, i Dobrin cu fecî[o]rii lui, i Mircea vnuc JBărloag[ă] i să' sni eg, i Dima cu fraţii lui, Negri][ă] i Costea, cu fecî[o]rii lui; i Savul cu fecî[o]riî lui, Stan iJMuşat, i Radul cu fecî[o]rii lui, i Dobre snă Buzii cu fecî[o]rii lui; acestea s'au venit în partea lui Drăghicî V[e]l Peh., precum am văzut Domnia Mea şi foiţi a] de împărţeal[ă]. [Şters:] Si iar să hie lui Drăghicî V1 Peh. 1 roat[ă] şi jum[ă]tate de moar[ă] pajişte în apa Jţiizţyijni, în vadul Poenariuluî, cel de jos, şi ocină Poenărească, stănjăni 60 do... + Şi iar să hie lui Drăghicî V1 Peh. ocină satul Glodeannl ot sud Sac., însă stănjăni 216, preste tot hotarul, veri căt să va aleage ; pentru că o au cumpărat Drăghicî V1 Peh. de la Sava şi de la frat[e]-său Lupul Vlă-sănescul, şi de la Vlăsan, fecî[o]rul lui Dan ot Gherghiţ| ă], derept ban[i] gat[a]‘5.400, şi cu zapis de vânzare, vl 7170. f Şi iar ocină în Glodeanul, ce-s chiamă Oaţî, însă stănjăn[i] 80, pentru că o au cumpărat Drăghicî Vl Peh., de la Fierasnă An-ghel Ar. ot Măceşti şi de la Neaoşul ot Bişoar[ă], za as. 2.000, şi cu zapis, vl 7170. f Şi iar ocină în Oaţî, însă stănjăn[î] 70 — 26 — den partea ce-s chiam[ă] Bălească, de preste tot hotarul, veri-căt să va aleage, pentru că o au cumpărat Drăghici V1 Peh. de la Neacşul braţ Costandin Vănă ot Bălişoar|ă]> za as. 1.750, şi cu zapis; vl 7170. 7 Şi iar să hie lui Drăghici VI Peh. ocină seliştea Cărlig[u]lui sud Sac., den partea de sus, însă stăn. FO, de preste tot hotarul, veri-căt să va aleage, pentru că o au cumpărat de la Radul al lui Drăjan ot Bălişoar[a], za as. 3.200, şi cu zapis; vl ,7170. | Şi iar ocină în Cârligul, den partea de sus, însă stănjăn[î] 60, de preste tot hotarul, veri căt să va aleage, pentru că o au cumpărat Drăghici Vl Peh. de la Dobre Cio-roiul ot Cârligul, za as. 2.400, şi cu zapis; vl 7170. 7 Şi iar ocină în Cârligul, den partea de sus, stăn. 20, de preste tot hotarul, veri-căt să va aleage, pentru că o au cumpărat Drăghici Vl Peh. de la Radul feci|o]rul Vla-dului ot Crăligul, za as. 70, şi cu zapis; vl 7170. 7 Şi iar ocină în Cârligul, den partea de sus, sej. 12, de preste tot hotarul, pentru că o au cumpărat Drăghici Vl Peh. de la Mariia fămeaia lui Seodot (sic) şi de la fiiu-său Ion, za as. 480, şi cu zapis, vl 7170. [Şters:] Şi iar ocină în sat în Bălişoar[ă] ot sud Buz. Şi iar să hie lui Drăghici Vel Peh. ocină — 27 — şi Rum|ă]ni în sat în Sărata ot sud Buz., toată partea lui Mihaiu Com. ot Sărata, însă stănj.475, den cămpu, den pădure, den apă, den dealul cu viil[ e], de preste tot hotarul, şi Rum[ă]nii pre num|e]: Ion cu fecî[o]riî lui, şi Lade cu feci[o|rii lui, pentru că i-au cumpărat Drăghici Vel ,Peh. de la Stoicliiţa Spat., fecî[o]rul lui Mihaiu Com. ot Sărata, pre ban[î] gat|a] as. 66.250, şi cu zapis de vânzare de la măn[a] lui. f Şi iar au cumpărat .Drăghici Vi Peh. ocină în Băişoarţa] sud Buz., însă sej. 25 din pariesTgonţească, de preste tot hotarul, de la Şteful den Bălişoara, za as. 1.000, şi cu zapis; vl 7170. 7 Şi iar ocină în Băişoarja], den partea gonţească, sej. 8, de preste tothotar[ul ], de la Stana fămeaia lui Pătru Post. ot Bălişoar[a], za as. 820, şi cu zapis ; vl 7170. Care aciasta nu e-au făcut carte domnească. Nu au fost avut nimic. [Şters:J Si iar au cumpărat Drăghici Vel Spăt. ocină in Bălişoară, însă stănj. 40> de preste tot hotarul, verî-căt să va aleage de la Ianiu iuz., feciorul jupăneasiî Neagăi ot Tătuleşti ot sud Prah., derept bani gata as. 1.200, care moşie i-au fostu şi lui de zeastre de la socru-săîî Antonie căp. ot Vai-deeî, cumpărat de la — ot Bălişoară, şi am văzut Domnia Miea şi zapisul lu Ianiu iuz.; — 28 — de vănzare şi al socru-său Antonie de cumpărătoare, la mana lui Drăghici Vel Spat. f Şi iar să hie lui Drăghici Vel Peh. ocină în Poenari ot sud Buz., însă stănj.60, şi cu o roatfă] şi jum[ă]tate de moar[ă] pajăşte» în vadul Poenarilor cel de jos, de preste tot hotarul, oare-căt să va aleage, pentru c'ă o au cumpărat Drăghici Peh. de la Lefter cap. ot Verneşti; însă moara za ug. 25 şi moşia za ug. 22, şi cu zapisul vl 7169. j* Şi iar să fie lui Drăghici Vl Peh. 1 roat[ă] de moar[ă] în apa Buzăului, în Poe-narii de sus, şi cu 80 de sej. za ocină, de preste tot hotarul, verî-căt să va aleagfe], pentru că acest vad de moar[ă] şi cu acîas-t[ă] moşie fostu-o-au cumpărat jupan Cos-tandin biv Vl Post. de la Gavrilaşco Spat., feciorul Mărziî. Iar acum o au dăruit fiiu-său lui Drăghici Vl Peh. de bun[ă] voe a dumnealui. f Şi iar să fie lui Drăghici Vl Peh. moşie în sat Zoreşti, si în Deduleşti sud Buz.. însă din partea Buzincăi Corn. jum[ă]tate, şi de în vadurilfe] de moar[ă], iar jum[ă]-tate, cătă moşie au avut Buzinca Corn. de moşie şi de cumpărătoare, precum scrie şi în cartea lui Alexandru-Vod[ă], ver[î]-căt[ă] să va aleage, şi cu 6 pl pogoane de vie în dealul Zoreşt[i]lor; pentru că aciastă moşie şi cu mori, cu vii, den Zoreşti, căt[ă] au ţinut Buzinca Corn., cumpăratu-le-au toate — 29 — boiar[i]nul Domnii Meal[e] Drăghici VI Peh. împreun[ă] cu cumnat[u]-său Paan[â] Spat. Filipescul de la jup[ă]neasa Grăjdana a Bu-zincăi Com., pre bani gata as. 30.000, cu za-pisul ei de vânzare, la mâna amănduror; vl 7170. Deci sâ aib[ă] a ţinea Drăghici Vi Peh. dintr’aceste moşii şi mori şi vii şi vaduri de moar[ă], jum[ă]tate, precum scrie mai sus, iar ceaialalt[ă] jum[ă]tate, să o ţie fecî[o]rii lui Paan[ă] Spăt. f Şi iar au cumpărat Drăghici V1 Peh. 1 roat[ă] de moar[ă] pajişte în apa Buzăului, fn notar Oretlujestilor, însăd^npartea" bră-gească. şi cu loc căt vor sta carăl[e] împrejurul morilor, de la Sima neguţtorul ot Cre-ţeşti, derept as. 7.100, şi cu zapis, VU7169. X Şi iar au cumpărat Drăghici Vel Peh. tot într’acest vad al Creţueştilor o ced-vărtie de roat[ă] de moar[ă], cu loc căt vor sta carăle, de la popia] Arion ot Puţentei şi de la Neaga^preuteasa popei Dincăi şi de la fiiu-său Gherghe, za as. ooO, cu zapTs, vl 7169. f Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. lot într’acest vad al Creţueştilor o jum[ă]tat[e-de roat[ă] şi o cedvărtie şi cu ocină în Cre-ţueşti, sej. 25, de preste tot hotarul, de la Simion şi de la Drag[o]mir sni Stoican ot Căp[ăjţineaştî, za as. 2.500 şi cu zapis, vl 7169. X Şi iarau cumpărat Drăghici Peh. iar într’acest vad a Creţueştilor o roat[ă] de — 30 moar[ă], şi o cedvărtie, şi cu 10 stănjăn[î] de moşie din partefa] brăgească, şi iar cu 6 sej. den partea lu Crăiţ, de preste tot. hotarul, de la Vasilita şi de la fîiu-său Mi-haiu şi de la nepot[u]-său Ianiu şi de la so-ru-sa Ana, fata lui Brag din Cloceţ, za as. 2.300, cu zapis; vb’7169. f Şi iar au cumpărat Drăghicî Peh. ocină în sat Creţueştii, însă sej. 4 de preste tot hotarul de la Vasilie snă Popei Giurgiu, za as. 160, cu zapis, v1 7169. + Şi iar au cumpărat Drăghicî Peh. 1 roatjă] de moar[ă] Ia Mălureani, în apa Buzăului, şi cu loc căt vor sta car[e]le împrejur, de la Crăiţ şi de 1 [a] Radul, ot Neagul, ot Mălini, sni Standului ot Foc&enei^za as. 2.400, cu zapis, y1 7171. + Şi iar au cumpărat Drăghicî Peh. ocină în Tătuleşti, alăturea cu Barbul şi cu Dumitru Bărdan, însă stăn. 12, cum mergu şi alte moşii, den vărhul câmpului păn în matca cea veache a Buzăului, şi cu vad de moar[â] ce-s va veni pre aceşti sej., ce scriu mai sus, za as. 960, cu zapis, vi 7171. t Şi iar au cumpărat Drăghicî Peh. ocină în Tă^tulleştî^însă sej. 20, cum mergu şi alte moşii, den vărhul câmpului păn în matca Buzăului cea veache, şi cu vad de moar[ă], căt să va veni pre aceşti sej., însă vadul unde au văndut şi Dumitru Bărdanâ, ot Barbul de Focşeneî, za as. 1.300, cu zapis, v1 7171. — Bl — Nu se-aü scris. f Şi iar aü cumpărat Drăghici Vel Spat. ocină în sat în Puţintei pre apa Buzăului, însă "stăhjăni 30, de preste tot hotarful], de laju-pfăjneasa Dumitra a Simei cupţu, şi de la feciorii ei, anum[e] Sima i Ianiu, za as. 60, cu zapisul lor. f Şi iar să fie lui Drăghici Vel Peh. ocină în sat în ObidjiJLnt «nd Slam Rimnic. însă din partea vălcănească sej. 600, şi cu toate fun-duril[e| moşiilor,care sănt despre Măciuceştî, şi cu 2 roate de moarf ă] în apa Râmnicului, şi cu 12 pogoane de vie în fdealul Jă-.deanilor^ şi iar moşie acol[o], sej. 100, care aü fost cumpărat Ianio cap. de la fecî|o]-rul lu Muşat ot Obidit; şi iar ocină acol[o| sej. 100, car[e] aü fost cumpărat iar de Ianiu capt. de la Stoian vnuc Ciopleg ot Frăsinet. Şi iar acoljo] sej. 65, care aü fost cumpărat iar de Ianiu căpt. de la Udrea fe-cî[o]rul. Creţlujluî, den eămpu, den ap[ă], de preste tot hotarul, veri-căt să va aleage, pentru că aü cumpărat Drăghici Peh. acias-tă moşie de Obidit, şi mori, şi vii de laju-p[ă]neasa Grăjdana, carea aü fost a lui Ianiu cap. ot Băbeani ot sud Vlăcî., şi de la fiiu-säü Dumitraşco, derept bani gata as. 52.400, şi cu zapis, vlt. 7171. f Pocitennom bolearin gvsdmi Drăghici Vel Spät, i să sni eg, eliţ bogü daroval, ca să-i hie lui un codru de loc pre apa Colintinii, unde s’au făcut un hălăşteu şi mori, însă den vadul lui Plăcintă în jos păn în moşia arhimandritului, şi la deal păn în hotarul oraşului Buc[u]reştii, în lung şi în lat, veri-căt să va aleage, pentru că acest [loc] l-au cumpărat Drăghici Vel Spat. de la Colţea Cliuci., ot Doiceşti ot Ialm., za ug. 20, şi cu zapis[ul| lui de vânzare, care loc l-au fost cumpărat şi el de la pop] a] Vladul ot Bu-c[u]reşti şi de la rudele lui. Sud Prah. Siiu povelenie gvsdmi. Cinstitului boiari-nului Domnii Mealfe] pan Drăghici Cantaco-zino Vel Peh. şi cu fecî[o]rii lui, căţ Dumnezeul va da, ocină în satul Măgureanii de pre apa Praoviţii, ot sud Prah., însă toat[ă] partea lui Gherghe Spat., feci[o]rul Lupului băiv Vl Log. şi a jup[ă]neasii lui Neacşii, den cămpu, den pădure, den ap[ă], den şezutul satului, cu toate dealniţel[e] boereşli, şi 'căte au fost pre seaama Rum[ă]nilor, şi cu pometuri, cu toate livezil[e], şi lazuril[e], şi cu toate viil[e] boereşti, şi cu vin[â]riciul den deal, şi cu vaduri de moar[ă] în apa Praovei; şi iar să fie lui în deal la Măgu-reani moşie şi vii alease de cătră alalţ megiaş [sus: fie opos şi de cătră] în hotarul de jos, de cătră Prahoviţ[a], pren gar-duril[e] viilor în sus, păn în vraniţa Catan-căi, deci de acol[o] pre vale în sus păn în 33 — viia Catancăi de acol[o] pan în vrăfu, deci pogoar[ă] la Roşioara, pan în garduril[e] viilor, şi cu tot venitul de preste tot hotarul, oare-căt să va aleage, toat[ă] partea lui Gherghe Spat. şi a jup[ă]neasiî lui Neacşii, cat au avut ei de moşie şi de cumpărătoare, precum scriu cărţil[e] domneşti ceale bătrâne, pentru că aciast[e] ce scrie mai sus moşie şi vii din Măgureani fost-au ale lui Gherghie Log. şi ale jup[ă]nesii lui Neacşii de moşie şi de cumpăr[ă]toare încă mai de nainte vreame, den zilei[e] altor bătrănî Domni, şi tot le-au ţinut cu bun[ă] pac[e], iar, după ce s’au întâmplat de la D[u]m-n[e]zeu de s’au pristăvit Glierghe Log. şi rămăind aceaste moşii pre seaam[a] jup[ă]-neasii lui Neacşii, precum au fost şi lăsat săngur Gherghe Log. la moartea lui, deci, ajungăndu-o vreame de bătrăneaţ[e] şi de slăbiciune şi neavănd coconi de trupul ei, au cugetat cătră Dumnezeu şi au închinat aceaste moşii toate la Sfântul Mormânt al Domnului Nostru Isus Hristos de la cetatea Ier[ujsalimului şi au făcut şi zapis de la măna ei la măna părintelui Paisie Patriiar-hul, întărit cu mare blestem, ca-s fie de po-mean[ă] lor şi părinţilor lor în veaci. Şi tot o au ţinut sf[ă]nta epatrierşie cu bun[ă] pac[e], iar dup[ă] aceaia, când au fost cursul anilor de la Adam 7168, iar cinstitul şi prea sfinţitul părintel[e] Paisie patriarhul, în- 3 — 34 — I preun[ă] cu tot săborul al sfanţului Ier[u]-s[a]lim, văzând că n’are sf[ă]nta epatriarşie nici un folos de aciast[ă] moşie de la Mă-g[u]rean[î] şi, den cătu-şi fusese venitul ei, nu mai adăogea, ce-s mai scădea şi rămănea aceaste moşii pustii; deci, ştiind Sfinţia Lui părintel[e] patriiarhul cum că iaste casă jup[ă]nului Constandin băiv Vl Post., tatăl lui Drăghicî Vel Peh., într’acea parte deloc şi fiind împrejurul acestui sat Măg[u]rea-rel[e] încunjurat de moşiil[e] lor, îndemnat-au Sf[i]nţia Lui pre Costandin Post. ca-s zică fiiu-său lui Drăghicî Peh., ca să fac[ă] tocmeal[ăl şi schimbu cu sf[ăjnta patrierşie, să-î dea alte moşii, dentr’altfă] parte, şi el să ţie aceaste moşii den Măg[u]reani, încă puindu-s[ă] ei şi preţ derept ug. 200, precum am văzut Domnia Mea săngur cartea părintelui Paisie patriiarhul, carea au fost trimis la Costandin Post., scrise precum iaste mai sus zis. Deci boiarinul Domnii Meal[e] Drăghrcî Peh. de ’ndemnul al [Preo-sfijnţii Sal[e] părintelui patriiarhului nu s’aii apărat, ce au făcut tocmeal[ă] şi... cu Sfinţia Lui şi cu tot săborul, de au dat sf[i]ntei patrierşiî satu Călineştii de pre Moştişte ot sud. Elh., tot satul, cu tot hotarul şi cu hăleşteaele, şi cu tot venitul, verî-căt se va aleage, care sat au fost şi lui de cumpărătoare] de la Dumitraşco snă Ghiormei Banul, za ug. 200, iar Sf[i]nţia Sa părin- — 85 — tel[e] Patriiarhul încă au dat lui Drăghici V1 Peh. aceste moşii den Măg[u]reani, cu tot venitul ei, cum scrie mai sus, să fie moşie pentru moşie. Şi au făcut acîast[ă] tocmeai[ă] şi schimbu de bun[ă] voe a lor, ca să-ş ţie fieş[te]-care a sa moşie cu bun[ă] pac[e], precum am văzut Domnia Mea şi 2 zapise ale părintelui pătriiarhului de schimbu, unul grecescu, actul rum[ă]nescu, la măna lui Drăghici Peh., întărite cu marfe] blestem şi afurisanie; aşijderea am văzut Domnia Mea şi zapisul lui Drăghici Peh., la sf[ă]nta patrierşie, de schimbu, precum scrie mai sus. Derept aceaia şi Domnia Mea încă ... am dat [pe marg.: f Şi toate cărţil[e] ceal[e] bătrâne, câte au fost ale aceştii casă]. Păn aici să hie 1 carte. f Siio povealeniiu gvsdmi boiar[i]nuluî Domnii Mealfe] Drăghici Vl Peh. i săsn[o]vi ih, eliţij bogu dast, ca să-i fie ocină în sat în Măgureanî, însă din Măgura Coc[o]răştilor, den margine în sus, păn la Chiiae, căt au ţinut Duşca şi soru-sa Neacşa, verî-căt să va aleage, pentru că o au cumpărat de la Ivan din Mag[u]reanî za as. 2.000, şi cu zapisde vănzar[e] ; vl 7269. f Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. 1 laz de făn în gura Sării, care iaste alăturea cu lazul boirescu şi cu moşia ce au cumpărat de la Ivan; în lungu iaste den apa Prăhoviţii păn în pădure, şi cu tot pometul, căt să va — 86 — afla pe acel laz, de laMihil şi de la fiiu-său. Boica za as. 1.000, şi cu zapis, vl 7171. f Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. 1 poiană] de făn în faţa Sărai lăngă Miroslavfa], de la Leca Postelnicel ot Măgureanî, za as.. 800, şi cu zapis; vl 7.169. f Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. 1 ru-e măn în Măg[u]reani, anumfe] Stoica Buhoiu cu tot feci[o]rii lui, anumfe] Barbul 1 Stoian i Necula, pentru că s’au vândut ei... rum[ă]ni za as. 4.800, cu zapisul lor. Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. rumfă]ni în Măg[u]reani, anumfe] Manea cu fecî[o]riî lui, anum[e] Vladul i Stan i Oancia i Mar-darie, Stoica, pentru că s’aîi vândut ei singuri rumfă]ni, cu tot feci[o]rii lor, pre bani gata as. 8.400, cu zapisul lor; vl 7169. Şi iar au cumpărat Drăghici Peh. neştfe] rumfăjni, anumfe] Radul cu fratfe]-său Du-mitraşco, fecîfo]rii lui Gorgan, şi cu fecî[o]rii lor, pentru că i-au cumpărat de la Yasilfe] feci[o]rul lui Star Yasilfe] ot Călfi]neşti, za as. 4.000, cin ug. 20, cu zapisul lui. f Şi iar au cumpărat de la popa Oprea călugfăjrul snă pop Drăgan ot Măgfu]reanî, 1 părticea de ocină ce se chiiamfâ] Iaz, deal-niţa Şeabeiceştilor, şi cu 1 pămănt de în jos de Miclăuş şi alt pămănt pre malul luncii drept gorganul Piţurea, i za as. 1000; cu zapis. f Şi iar au cumpărat de la Ivaşco ot Vlă-deani şi de la frate-său Costandin, şi de la — 37 — soră-sa Florica, feciorii lui Costandin, 1 vie în dealul Măgureanilor, careiasteîn poalil[e] viii lui Drăghici Spat., şi cu 1 laz ce iaste tot acol[o], za as. 1000, cu zapis. f Să-m mai va (?) aceal. .. coaie mici. Siiu povealenie gvstjmi bolearin gvsdmi pan Drăghici VI Peh. şi cu fecî[o]rii lui, căţ Dumnezeu i va da, ca să-î fie satul Valea Lungă de pre Cricov ot sud. Prah., tot satul şi cu tot rum[ă]nii, şi cu tot venitul, den cămpu, den pădur[e], den ap[ă], cu vad[u]rî de moar[ă], de preste tot hotarul, den hotar pan în hotar, veri-căt să va aleage, pre seamne şi pre hotar[ă]le ceale bătrâne; însă rum[ă]nii anum[e] : Stoica Pârcălabul cu tot feci[o]rii lui, Radul braţ Stoicăî Păr., Crăciun al Goii, Neagoe braţ Crăciun, Braţul braţ Crăciun i tar (sic) Barbu cu fraţii lui Lep[ă]dat i Stănil[ă] i Dragomir, sni Mircii cel Bătrân, şi cu tot feci[o]rii lor; i Stan al Moldoveanului i Oprea braţ Stan; i Radul Tărăţ braţ Stan, i Crăciun al lui Şărban, i Vladul braţ Crăciun, i Crăciun săracul, i Stoica braţ Crăciun, i Mircişorul, cu feci[o]riî lui, Simion i Crăciun, i Drăgoi snă Braţul, i Radul braţ Drăgoiu, i Vasilie al lui Drag[ojmir, i Romcia cel Negru, i VIad Burchi, i Băjan snă ...cil Pârcălab, i Vladul al lu Crăciun cu fraţii lui, anum[e] Radul i Şărban, i S[t]ănil[ă], i Man Mircea, şi cu toţi feciorii lor, i Crăciun Firicel să sni eg Şăr- — 38 — ban i Vladul braţ Crăciun, i Oprea al Stoi-chişii cu fraţii lui anum[e] Şărbu i Crăciun i Stoica, i Radul săs vsi sni iii, i Mardarie al lui Sărboteaiu, şi alt Mardarie, săracul, i Stan vnuc Crăciun săracul, Braţul nepotul lui Reapede, Oprea fecî[o]rul lui Reapede, biv Pârcălab, Goia braţ Oprea i Dragfojmir Burchi, braţ Vladul lu .Burche, şi cu tot feci[o]rii lor şi toatfă] seminţia lor, căţ să vor ridi[ca] dintr’ănşii, şi cu alalţ rum[ă]niy căţ să vor afla că sănt de moşie dintr’acest sat. Pentru că acest ce scrie mai sus sat şi cu rum[ă]nii den Valea-Lungă fost-au ai lui Stroe Cliuci. ot Stănceşti, fecî[o]rul lui Antonie Sluj. şi al jup[ă]nesii lui Maria, de moşie, căştigaţ de părinţii lui încă mai de nainte vream[e] şi tot i-au ţinut cu bun[â] pac[e]. Iar dup[ă] aceia, cănd au fost acum în zi-lel[e] Domnii Mealfe], iar Stroe Cliuci. s’au sculat de au Yăndut acest sat Valea-Lungfă] cu toţi rum[ă]nii şi cu tot hotarul boie-r[i]nuluî Domnii Mealfe] Drăghici V1 Peh., pre bani gata, as. 140.000, cîn ug. 700; şi am Yăzut Domnia Mea şi zapisul lui de Yănzare, vl 7170. Şi iar să fie lui Drăghficî] Vl Peh. ocină şi rum[ă]nî în Valea-Lungă şi în Şărbăneştî şi în Bezdead şi în Măgureanî, însă toatfă] partea jup[â]neasiî llinii şi a fiiu-său lui IordacheVor. ot Cozleanfi], şi seamnelfe] — 89 — hotar[e]lor de cătră Şărbăneşti şi de cătră Bezdead să-s ştie: din Valea Bisearicilor, pre Cricov în sus, pană în Valea Cosiţii, şi pre vale în sus păn în curtea Ancaî, păn în obărşiia Văii-Reale, pre Valea Rea în jos păn în hotarul Glodeanilor, pre Piscul lui Voico în sus, păn îh biserică; şi Rum[ă]-niî pre num[e]: Romcia cu fecî[o]rii lui şi cu fraţii lui, anum[e] Tudor i Voislav; Radul, cu tot fecî[o]rii lor, i Lefter, i Romcia fecî[o]rii Chirului, i să sni ih, i Stan, i Vladul, i Mardarie, feci[o]rii lui Ţig[ă]naş, şi cu toţ feci[o]rii lor. Pentru că aciastă moşie şi rum[ă]ui ce scrie mai sus, cum-păratu-o-au JDrăghicî Peh. de la nepoţii lui, lordache Vor. ot Cozleani, anum[e] Iorda-che i Mihai, pre bani gata, as. 86.000, cin ug. 160; şi am văzut Domnia Mea şi zapisul lor de vănzare, vi 7170. Şi iar au cumpărat Drăghicî Peh. ru-m[ă]nii în Valea-Lung[ă], anum[e] Neagoe cu feci[o]riî lui, i Martin braţ Neagoe, cu fecî[o]riî lui, şi iar moşie şi rum[ă]ni în Bordeanţi] i Scorţeanî, anum[e] Stan, i Cărstea, i Şteful, i Ghinea feci[o]rii lui Stan Dămbeanul, şi cu toat[ă] dealniţa lor ; pentru că aceşt[i] ce scriu mai sus Ru-m[ ă]nîdin Valea-Lungă şi den Bordeani cum-păratu-i-au Drăghici Pali. de la jup[ă]neasa Mariia a lui Paan[ă] Paripa ot Stănceştî şi — 40 — de la fie-sa Ana, pre ban[i] gat[a], as. 15.400, cîn ug. 77, cu zapis ei; v1 7171. Păn aici să-s fac[ă] o carte. + Şi iar să hie boiarenului Domnii Meal[e] Drăghici Vel Peh. ocină şi rum[ă]ni in sat în Floreşti şi Voivodeştî de pre apa Pra-hovii, însă toat[ă] plasa Vladului Peh. Ru-deanul, din cămpu, din pădure, din ap[ă], cu vaduri de moar[ă], de preste tot hotarul, veri-căt se va aleage, şi rum[ă]nii anum[e], Neanciul cu feci[o]rii lui i Lăp[ă]dat braţ Neanciul, i Goia snă Lăp[ă]dat, i Moldoveanul cu nepot[u]-său anum[e] ... i Goe nepotul lu Gănscă si doi feciori i... Iosii anum[e] ...i Stan... râtul, cu verii lui anum[e] Moş i Mitrea, i Florea, în locul Lucăi, Avram i Balea i Radul, fecî[o]rii lui Drăgan, şi cu tot fecî[o]rii lui, şi cu toat[ă] seminţia lor, ce-s va trage dintr’ănşii. şi alţi rum[ă]nî căţ să vor mai afla de moşie dentru acîast[ă] plas[ă]. Pentru că aciast[ă] moşie şi ru-m[ă]ni ce scriu mai sus, cumpăratu-i-au Drăghici Peh. de la Vladul Peh. Rudeanul de-rept bani gatja] as. 100.000, cin eg. 500, şi cu zapisul lui de vânzare; vl 7169. + Şi iar să fie lui Drăghici Peh. ocină şi rum[ă]ni, în Floreşti şi în Voivodeştî, însă toat[ă] plasa jup[ă]neasei Ilinei, carea iaste jup[â]neas[â] Radului Spat. Rudeanul ot Curtişoar[ă], nepoat[.a·] lui Calot[ă] căpitanul ot Coc[o]răşti, din cămpu, din pădure, — 41 — din ap[ă], cu inoar[ă] gat[a], de preste tot hotarul, veri-căt să va aleage, şi rum[ă]ni anum[e] Văsii cu fraţii lui, anum[e] Gorghin i Stan i Stoica snă Gorghei Călug[ă]rul, i Drăgan cu fraţii lui Stoica i Frăţilfă] i Goia, i Căndea snă Lăp[ă]dat, i Roman braţ Oăndii, i Lăp[ă]dat i Stan i Braţul, feci[_o]-rii Căndii, i Stan Păc[u]rariul, i Radul cu feci[o]rii lui anum[e] Braţul i Danciul i Radul i Stan i Neacşul nepotul Radului, i Irimiia cu feci[o]riî lui Florea i Radul, i Oana i Stan snă Căndii Murari, şi cu to feci[ojrii lor, şi cu toat[ă] seminţia lor, căţ să vor trage dentr’ănşii, şi cu alalţ rum[ă]nî. căţ să vor trage dentr’această plas[ă], pentru că aciast[a] ce scrie mai sus moşie şi rumfăjni fost-au a jup[ă]neasiî Ilinii nepoata lui Calot[ă) capt., şi tot i-au ţinut cu pac[e|. Iar, dupre ce o au adus Dumnezeu de se-au căsătorit dup[ă] Radul Spat. fecî[o]-rul Chircăi biv V1 Ban ot Curtişoar[a], fiind lor acest sat preste măn[ă], şi neavănd nici nn folos despre dânsul, deci ştiundpre Dră-ghicî Peh. că are şi el într’acest sat în Floreşt[i] şi în Yoivodeşti ocină şi ru-m[ă]ni..., dânşii împreună puse-au de l-au întrăbat să va vrea să ia aciast[ă] plas[â] a lor de acolfo], să le dea alt[ă] moşie, unde le va fi mai îndemănfă] şi mai de folos. Deci Drăghicî Peh., nesuferind să încapă alţii, făcut-au la mijlocul lor tocmeală] şi — 42 — schimbu, de i-aii dat Radul Spat. şi jup[ă]-neasa lui Ilina toat[ă] partea lor de Flo-reşt[î] şi den Voivodeşti şi cu rum[ă]nii, şi cu mori gata în Prahova, şi cu tot venitul; iarDrăghici Peh. încă au dat lor o jum[ă]-tate de sat, din Părvuleştî ot sud Dăm., şi din ceaialalt[ă] jum[ă]tate a şa sa parte cu toţ rum[ă]niî căţ vor fi, şi cu mori gata în apa Dămboviţii, şi cu tot venitul verî-căt să va aleage, care sat şi rum[a]ni au fost ai lui Drăghicî Peh. de cumpâr[ă]toare de la Chirca Banul Rudeanul ot Curtişoarfă]; şi aşa se-au tocmit şi au schimbat de bun[ăj voe a lor ca-s fie moşie pentru moşie, şi rum[ă]ni pentru rum[ă]ni, precum am văzut Domnia Mea şi zapisel[e] lor de tocmeală], vl 7171. - Originalul în Colecţia d-lui G. Gr. Can-tacuzino. XVII. Eu Elena, carea am fost jupăneasă răposatului Costandin Cantacuzino biv Vel Postelnic, fata răposatului Io Şerban-Vodă, nepoată jupăneseî Marii, strănepoata jupă-nesei Ancăi ot Coiani, aşijderea şi despre maica mea, răposata Doamna Elena, nepoată lui Udrişte Vistiiar, strănepoata lui Drăghicî Dvornic ot Mărgineni, adeverez cu acest catastih al mieu, cum am ales şi am dat fiiu-mieii lui Costandin, parte din toate — 48 — satele si moşiile mele cate am avut de moşie de la moşii şi de la strămoşii miei, şi cate am avut de cumpărătoare denpreună şi cu soţul mieu mai sus numitul, să aibă a le ţinea el singur şi să le oblăduiască coconii şi nepoţii cu bună pace, precum i-au venit sorţii la împărţeală cu alţi fraţi; care s’a făcut înnaintea mia şi cu voia mea, precum mai nainte toate sănt scrise pre nume. Şi pentru mai adeverită credinţă, întărit-am şi cu a mea pecete, şi fieştecarele den coconii miei cu ale lor măini numele lor au iscălit. Şi eu bătrână slugă a dumnealor, Stoica Ludes-cul Logofăt, am scris cu porunca a bunei stăpâne, dumneaei Elena, starapostelniceasa, în satul dumneaei ot Gormăgeanii Prahova. Msţa Septemvrie 18 dnăi, vălt. 7176. Satele şi moşiele ot sud. Prahova: Ot Filipeşti pol selo, ot Gormăgeanî ot ^ad Prahova pol selo, ot dol-Mărgineani pol selo. Moşie la Călineşti stănjănî 48. Moşie la Băltaţi, hotărâtă şi împietrită. Aceastea toate să aibă a le ţinea 4 fraţi: Costandin, Mihaiu, Mateiu, Iordache; însă moşiia să le fie de obşte, să-şi facă case fiestecarele unde-i va plăcea, iar pimniţa, cu casele, cu grădina, ot Prahova, să fie numai ale lui Iordache, căci este părsle. La cămp, de vor vrea să-ş are, au să-ş cosească, să.împarţă cu funea, la pădure să fie neosebiţi, iar hotar să nu fie, ce toţi, ocolu, să — 44 — ţie, şi cămp, şi pădure, şi deal, şi pretutin-denea, precum au ţinut şi cei bătrâni, încă den descălecata satelor pănă acum. Aşijde-rea şi pentru vitele ce să află pre aceste liotară de la noi gata. La Bălţaţi viile toate, la Călineşti viile toate, la Filipeşti viile toate, la dol-Mărginenii viile toate. Acestea toate să aibă a le ţinea numai aceşti 4 fraţi, ce sînt mai sus scrişi, fieşte-carele a lui vie, precum i să va veni parte ]a împărţeală; iară carele va mai pofti să-ş ’ mai facă vie, să fle volnic să-şi facă, însă cu voia tuturor fraţilor, pre căt îi va veni funea, iar mai mult să nu să întinză, precum iaste obiceiul dreptăţii. Iar pentru rândul rumânilor, împărţindu-să denaintea noastră, ce s’au ales plasa fiiu-mieu Costandin, iată aici mai jos pre nume s’au scris : Ot gor. Mărgineani, rumâni: Cost. Comarnicul pol selo să să împarţă cu frate-său Mihaiu în doao ; însă partea lui Costandin rumânii, anume : Stoian snă Musului al Huei cu un fecior, anume Neagoe; Drăgan, braţ Stoian, cu un fecior anume Costandin şi cu un frate mai mic anume Părvul ; Stan Bărlâ al Goraicii, cu doi feciori mai mici, anume Bucur, Ion ; Stan pac snă Bărlă cu un fecior anume Ion ; Dragomir pac snă Bărlă, cu un fecior a-nume Costea; — 45 — Toader snă Stan al Goraicii, cu doi feciori, anume Stan şi Ion, şi cu un nepot, anume Mihai snă Stan ; Doi feciori ai Radului Drămbinoiul, anume Udrişte i Neagul: Oprea snă Stan bivolar cu 3 feciori: Dră-goiu, Vasilie i Radul; Stanciul pac snă Stanciul bivolar, cu un fecior anume Radul ; Radul snă Baicosiî, doi sni: Udrişte i Stan şi cu un nepot anume Stan; Radul Săcuiul cu un nepot anume Tudosie; Mătea snă Stan Chitău cu 6 feciori: Manea, Oprea, Mătea, Musul i Bucur i Agapie ; Petru snă Marin Băşul, cu doi feciori a-nume : Bărlea i Tudor; Stanciul sin Stan bivolar, cu doi feciori anume: Manea i Ion; Radu Covaci snă Ciusea, cu doi feciori anume : Vladul i Dumitru ; Stoian snă Faici cu 2 feciori anume : Bucur i Ion ; Dobre al Foii cu 5 feciori anume: Ion i Foia, Dobre, Drăgan, Marin; Ion snă Ursul al Stăngăi cu 2 feciori: Ion Vladul, cu un nepot: Ion snă Stan ; Drăgoiu snă .Mihilă Chiţul, cu doi feciori,, anume : Nan i Manea ; Stan al Posii, cu doi feciori, anume: Marin i Stoian ; — 46 — Stan al Bordii cu 3 feciori, anume : Stan, Bucur i Crăciun ; Ion snă Baico cu 3 feciori, anume: [Stan], Drăgan, Oprea, Radu ; Oprea snă Tăbei, cu doi feciori, anume : Stanciul i Stoica ; Manea al Loliî sin Tăvăl al Văt[ă]şălului, cu doi feciori; Ion i Stan, şi cu un nepot, anume Ion snă Bucur; Manea snă Ion al Drămbicoiuluî; f Mihail snă Yasii cu 2 feciori, anume: Stoian, i Mihil şi cu un frate, anume Marin ; Radul snă Văndelac cu un frate, anume: Marin ; 2 feciori ai Stoicăi Cimpoitoriul, anume : Bucur i Dragomir; Stan sin Muşhertescul; 3 feciori ai Badei snă Ion Chitău, anume Manea, i Voico, i Capotă; Ylad snă Stan Chitău, cu doi feciori anume Vlad, i Badea ; Măntea sin Ion Chitău, cu 1 fecior: Radul; Oprea sin Ursoae cu un frate, anume: Căzan ; Mihnea al lui Burbescă, nepot Mendriî, cu 2 feciori: Manea i Stan; Stan sin Udrişte Ciohanu, Şerban snă Udrişte, Gorgan al Oprii, Orcănescul cu 2 feciori, anume: Radul i Dumitru; Bucur al lui Ţăuş cu 4 feciori: Vlad, Mihil, Balea i Ion ; — 47 — Tudor sin Bădoiul, cu doi feciori: Gher-ghe i Balea; Ursul al Domiroaeî ; Dăncilă sin Muşhertescul, cu un fecior, anume Ion ; Mihăilă sin Mihilă al Goraicii cu un fecior, Radul ; Radul al lui Orcan, cu un fecior, Radul; Dobre iar al lui Orcan cu un fecior, Necula; Stan iar al lui Orcan, slugă la Şărban iaste ; Stanciul sin Mihil Chiţul, cu un fecior, Petru; Rumânii fugiţi ot tam. Dumitru snă Stroe Ciohanu, cu 3 feciori, Stan, Foia, Vlad. Gligore snă Ion al lui Cătău, cu un fecior: Radul. Stan Bedoicul cu 3 feciori: Mihil i Danciul i Tudorache. Acesta iaste de mijloc, neîmpărţit. Aici semne de rândul stănilor şi de şăsul Prahovei. Stănile căte să vor afla pre munţi, au fie pre hotarul Secăriei, au pre hotarul Comarnicului, au pre hotarul Breazii. Şi poenele cu făneţile, căte se vor afla pe şăsul Prahovei, den toate ţinem noi jumătate; de pre această jumătate să fie toţi fraţii: Drăghicî, Şerban, Matei, Costandin, — 48 — Mihaiu, Iordache, veri ce ar fi venitul lor : mult, puţin, să fie al tuturor dinpreună. Rumânii noştrii den satul Pitrosiţa ot sud-Ialom. şi cu toate părţile de moşie, căte au acolo, să ţie numai fiiu-mieu Costandin singur, iar alţi fraţi să nu aibă treabă. însă şi rumânii să-i ştie anume: Radul Ţeapă cu 6 feciori, anume: Pandazi, braţ Radul Ţeapă, cu 8 feciori, anume—; Naan al Fierăî cu feciorii lui. Coianii ot sud. Vlaşca, tot satul cu toţi rumânii, cu casile, cu pimniţă de piiatră, cu morile din apa Argeşului, dintr’amăndoao malurile, să le ţie toate 8 fraţi: Drăghicî, Costandin, Iordache. însă din rumânii ce s’au căzut în partea lui Costandin scriu aici mai jos pre nume : Oprea sin Vişan, cu un fecior Dobre, şi cu un copil al lui Fiera, şi cu 2 nepoţi: Dobre i Oprea ; Drăgan braţ Nan, meşterul, cu 2 feciori: Fiera i Radul: ace este ot Vladomireşti, iar eu am zis de i-au pus aici ; Stoian, pac braţ Nan, cu B feciori: Stoian Stoica, Limber: acesta iar iaste ca cel din sus. Rusii sin Oprea Cocălnea, cu un fecior Oprea şi un frate Vişan. Maria sin Sintion, nepot lui Rusii, şi cu un fecior anume - -. — 49 — Stan sin Neagul Chelar cu un fecior: Şărban; Nan meşterul. Radul sin Baciu; aceşti doi sănt la mijloc, neîmpărţiţi. 4 feciori ai Mănicii: Ştefan, Dobrotă, Şărbu i Radul; aceştia şăd la laş în Moldova, la Andoca Zlătar. Sănt neîmpărţiţ la mijloc: Coman sin Stan Zagara. Radovanul, tot satul sud Elhov. Căscioarele ot Căluiu, sud Elhov. Aceste sate să le ţie trei fraţi. Insă moşiile cu toate hotarăle lor, şi cu toate viele boereşti, şi cu tot venitul ce va fi, mult puţin, să fie pre aceşti 3 fraţi: Drăghici, Cos-tandin, Iordache. Iar împărţeala rumînilor ce s’au ales plasa lui Costandin să semnă aici mai jos pre nume : Nedelcu băiv diacon ot Căscioare, cu 3 feciori: Teodor şi Mihul i Ioan; Bran snă Radul Călugărul ot Rodvan, cu 2 feciori: Cernica, Drăgoi ot tam ; Turcul cu un fecior anume Crăstea şi cu un nepot, Vlad sin Crăstiî; Bran snă Dobre al Călciului ot Radovanul cu 2 feciori anume : Chixar i Dobre, şi cu 1 frate anume Yoico ; Radul snă Şerban al lui Dobre, cu 2 feciori : Teodor i -- ot Radovanul ; Stoica pac snă Şărban ot tam, cu un fe- 4 — BO cîor Toma şi cu 2 fraţi mai mici: Nedelco i Yoico ; Manea Temoiu ot Rădovan, cu 1 fecior anume Manea, cu un copil al lui anume Sinmedriul; Chiţan sin Cernicăi ot Radovan cu 1 fecior: Drăguleţ, şi cu 2 fraţi, anume Stan-ciul i Albul; Neacşu snă Stoian Răspopul ot Căscioare ; Opriş snă Opriş ot Radovanul, cu 2 feciori : Radul i — ; Dragomir snă Berii, cu 3 feciori, anume : Ion, Filip, Băiat ; Radul Hatmanul ot Căscioare cu 2feciori: Dragomir, Balea; Paraschiva sin Radu Hatmanul, ot tam, cu 1 fecior anume : Stoica; Chiţan, fratele Cernicăi, cu 1 fecior Căr-stea ot Radovanul; Rumânii fugiţi de la aceste sate: Dobre snă Oprişan Radovan, cu 1 fecior anume iar Dobre; Badiul snă Stoian Răspopul ot Căscioare ; Neagoe sin Radului al lui Dobre ot Radovan ; Staicul Bez sin Tudor Moldoveanul ot tam.; Agapie ot Căscioare. Şi, iar neajungăndu-să cisla rumânilor, datu-i-am din Izvoară 4 suflete de rumâni, ca să fie întocmai cu ceilalţi fraţi. — 51 — Ylaciul snă Manii, nepot Radului Popeî, cu 1 fecior, anume Stan ot Izvoare; Pădure, fratele Ylaciului, cu 1 fecior, anume Micul; însă şi pâmîntul de la satul Izvoarăle să aibă a ţinea tot aceşti 3 fraţi obşte, cu 100 rumâni de la aceste 3 sate, [ce] sănt alese şi sănt plăsuite ca să ţie fieştecarele cum sănt scris la catastihul lui, iar pământul să-l ţie toţi împreună, neosăbit, cum s’au ţinut şi mai nainte. Prundul ot sud Vlaşca, tot satul cu toţi rumânii, cu toate bălţile, cu toate viile boereştî, cu vinăriciul rumănesc, cu tot venitul, despre tot hotariul, să-1 ţie 4 fraţi: Drăghici, Costandin, Mihai, Iordache. însă din rumânii ce s’au ales parte lui Costandin, să-i ştie aici pre nume : Neagoe Mănzală cu 5 feciori, şi anume : Crăstea, Smilea, Dragomir, Stoica, Costandin, şi cu un nepot anume Stroe; Măican sin Dobroş, cu 3 feciori: Costandin, Goi a, Mihnia ; Mihul Mustea sin Marciul, cu un fecior Stan; Stan sin Yăsiiu, nepot Albului, cu un fecior anume Ivan ; Vladul Curteanul sin Tetiul; Balotă sin Yoinii, cu 2 feciori, anume : Petre i Drăgan ; Zlat pac sin Voinii, cu 2 feciori, anume : Nedelco i —; — 52 — Neagoe al lui Bobesei, cu fecior Stan, cu un copil al lui Stoica, şi cu un nepot, Radu fecioru lui Sîn-Jorzu; Bara, nepot lui Tănase al Paraschivii; Yoinea Boncea cu 1 fecior i Marin ; Vlaico snă Becăi; Măican snă Micul; Albul snă Opriş cu un fecior Măciul; 2 feciori ai lui Stan Lăcusteanul: Bobe i Ivan; Stanciul snă Stanciul al Podarului; Zlat snă Radul al Podarului; Şărbu braţ Nedelco Pilan ; Şărban Gram snă Pop Stoian, de mijloc, neîmpărţit. Cătunul de lăngă Gropeni din Gura Ye-zii, tot satul, cu tot rumânii, cu tot venitul, să-l ţie 2 fraţi: Costandin cu Ior-dache, însă den rumânii ce s’au ales partea lui Costandin, să-s ştie aici pre nume: Voicul snă Stanciul, cu 2 feciori: Radul i Voico, şi cu un frate: Neacşul; Drumea snă Coman, cu 1 fecior anume Si-medru şi cu 1 frate anume Marin ; Moga snă Nan, cu un fecior, anume iar Nan; Moruşan cu 3 feciori: Crăciun i Toader i Moruşan. Aceştiia sănt neîmpărţiţi, de mijloc. Yiişoara ot sud Teleorman, tot satul, cu toţ rumânii, cu balta, cu viile boereşti, cu moşiia Pietrii, de la cămpu, cu tot venitul, să le ţie 2 fraţ: Costandin şi Iordache. însă den rumânii ce s’au ales partea lui Costandin, să se ştie aci anume : Stan, sluga, snă Cozmeî, cu 2 feciori: Smeadul, Neagul, şi cu un nepot, anume Gocea snă Gocii; Drăgan snă Simion, cu 1 fecior Stan, şi cu 2 fraţi: Ivan i Preda; Tudor nepotul lui Stan al Cozmeî; Bunea, cu 4 feciori: Dobre, Yoico, Marin, Neacşul; Petco, pac snă Bunii, cu 2 feciori, anume: Bunea, Dobre; Tatul, braţ Bunei, cu un fecior, anume Pascul Diiaconul ; Ion, pac snă Tatul, cu 2 feciori, anume Costandin i Crăciun ; 3 feciori Andrişculuî: Marin, Stan şi Călin; Stan Bouşor snă Dobreî, cu un fecior, anume Tatul; Stan snă Stan Bouşor, cu 1 fecior: Ivan; Dobrin snă Martin, cu 1 fecior, Obedenie · 2 feciori ai Mihniî: Dobre şi Mihnea; Balea, nepot Neagului Domochin ; 2 feciori ai Baliî, lui Mitocan, anume: Bunea i Marin ; Ivan snă Costi nepot Tatului, cu 1 fecior Raico şi cu 2 fraţi: Tatul, Duminecă; Călin snă Cărstiian ; Oprea snă Toader al Cărstei Mezechii; — 54 — Rumânii fugiţi: Crăciun, braţ Mihnii, al Cărsteî ot Cucea, cu 1 fecior: Stan. Bunea, braţ Stan Bouşoruluî, cu 4 feciori: Costandin, Petco, Dobre, Oana. Acesta iaste de mijloc, neîmpărţit. Obidiţii sud Ialm., i Curdecăinenii, şi 8 roate de moară, într’amăndoao malurile den apa Ialom., şi cu moşiia de la Mirceşti, i Ofileani, şi satul Cetăţelele, de la cămpu. Aceste sate şi moşii, cu morile, cu toţi rumânii şi cu tot venitul, să aibă a le ţinea 4 fraţi: Costandin, Mihaiu, Matei, Iordache. însă din rumâni s’au ales partea iui Costandin să să ştie aici pre nume : Ot Cetăţeale, rumâni: Vladul snă Neagoe Chişavul ot Cetăţeale, cu 5 feciori: Gavriil, Hărsu, Stroe, Vlaicul, Ion; Stoian snă Neagoe Roşu, cu 8 feciori: Neagoe, Stanciul, Grozea ot tam; Tudor snă Marin al Lăutarului, cu 2 feciori : Paraschiva, Iarciul, şi cu un frate anume Iarciul ot tam ; Rumânii fugiţi ot Cetăţele : Radul snă Neagoe Roşul; 4 feciori ai lui Şerbu: Stan,Florea, Voico Dumitru; Oancea al lui Purcel. 2 feciori ai lui Crăciun : Toader i —. Aceştiia sânt neîmpărţiţi, de mijloc. — 55 Şi iar mai sănt Rumâni den Obidiţii, neîmpărţiţi pre aceşti 4 fraţi: Costandin, Mihai, Matei, Iordache, anume : Sârbul snă Manii Surul, cu 2 feciori: Gherghe i Stanciul, şi cu 2 fraţi, anume : Tatul i Ursul; Gavril snă Bobea sas sni eg; Stoica snă —, sas sni eg. Pentru aceşti rumâni ce scrie mai sus, toţi au fost pre seama aceştii case, rumâni, ţiindu-i cu bună pace încă de mai de nainte vreme. Iar, când au fost în zilile răposatului Mateiu-Vodă, sculatu-s’au Socol Clucerul ot Cornăţeanî, zicând că sănt aî lui încă den legătura lui Mihaiu-Vodă, şi au stătut în pără cu răposatul Costandin Cantfacuzino] biv vel Post.,înnaintea părintelui Theofil Mitropolitul, şi i-au judecat cu Socol Clucerul, sau să jure el singur, sau să ia carte de afurisanie cum sănt aceşti rumâni ai lui, nu sănt ai lui Costandin Post. Iar el nici au vrut să jure, nici au vrut să ia carte de a-furisanie; numai ce s’au sculat măniios şi s’au dus la casa lui. Pentru care lucru de să va mai scula cineva din sămânţa lui Socol Clucerul pentru aceşti Rumâni, eu Stoica Log[ofăt] mărturisesc cu sufletul mieu, că numai eu eram acolo cu dumnealor de faţă : şi precum am văzut şi am auzit, aşa mărturi-sescu ; iar, de să vor scoate niscareva cărţi domneşti făcute într’alt chip, să nu să crează; — 56 — şi pre mărturia mea, si poatăşijura fieşte-cine, — că pre dreptate am scris aici. Berteştii ot sud Ialm.; Gurguiaţii ot sud Slam Râmnic; Căşcioarile ot tam; Scrofeanii ot tam; Zăvoaile ot tam. Dentr’aceste sate ce scrie mai sus ţinem noi 3 părţi. Şi iar: Moşie la Nicîcoteni, stănj. 100; Şi iar moşie la Chiliiani; Moşie la Săpăţeni ; Moşie la Dălbanul; Moşie la Pecineaga. Aceste scriu mai sus : sate şi moşii, cu toate bălţile lor, cu tot uscatul şi cu toţi rumânii, cu tot venitul, să aibă a le ţinea toţi fraţii: Drăghici,. Şărban, Oostandin, Mihaiu, Matei, Iordache. Iar rumânii căţi s’au venit în partea lui Costandin, să-s ştie aici pre num[e] : Rumânii ot; Berteşti: Marco snă Badinii, cu 3 feciori: Petre, i Bad.i.na, i Stoian ; Botă snă Radului Haciî, cu un fecior anume Stan ; Micul snă Petco braţ Lepădat, cu 1 fecior, Drăgan. Silea snă Radul Haciî, cu 1 fecior: Stan; Şărbu braţ Ţigan, cu 1 fecior, anume Şărban; 57 — Stan Coman. Şi iar rumânii adunaţi dintr’aceste 4 sate : ot Gurguieţi, ot Căscioare, ot Scrofeni, ot Zăvoae, câţi au căzut în partea lui Cos-tandin : 3 feciori ai Manii Pelii, anume Ni-colita, i Drăghici, i Stan ot Zăvoae. Voico snă Crăciun, cu un fecior: Dragomir ot Zăvoae; 2 feciori ai Draghiî, anume Petco i Stan-ciul ot Zăvoae; Nistor snă Gherghe Mogăldea, ot Căscioare. Rumânii fugiţi: Băra snă Muşat ot Gurguiaţî; Staicul snă Vitan ot Căscioare ; 2 feciori ai Manii Stângaciul: Stroe i Stancîul ot Zăvoae. Satele şi moşiile de la cămp ot sud ^ Buzău : Căpreştii, tot satul; Dudeştii, tot satul; Ruşaţul ot Călmăţuiu, jum[ă]tate de sat; La Căldăreşti, stănjănî 1000; La Largul stănjănî 425 ; La Opentiţi stănjănî 168; La Futuţi stănjănî 115; La Ciorăştii ot vod Buzău, stănj. 200 ; La Stoineştiî de la Cămpu, stănj. 710; Toate aceste sate şi moşii ce scrie mai sus cu tot venitul lor să aibă a le ţinea — 58 — toţi fraţii împreună : Drăghici, Şărban, Costandin, Mihaiu, Mateiu, Iordache. Vadurile de moară de pre apa_Buzăului. Să să ştie şi aciasta că am avut pre apa Buzăului, vaduri de moară de 12 roate, ce le-am împărţit pre 6 fraţi, şi le-am dat ca să ţie fieştecarele căte 2 roate pren vadurile lor, unde i s’au venit partia. JSărata_od sud Buzău. într’acest sat avem noi dentr’o jumătate de sat 8 părţi; să aibă a le ţinea 5 fraţi: Şărban, Costandin, Mihaiu, Mateiu, Iordache. însă la deal să-ş ţie fieştecarele a lui vie, iar cămpul şi pădurea să le fie de obşte; numai fii-mieu Drăghici să n'aibă treabă într’acesta, ci să-ş ţie cumpărătoarea lui, cu viile lui, cu pimniţa lui, pentru că l-am lăsat de ş’au cump[ărat] acea parte, el singur cu bună voia mea. Iar rumânii ce s’au venit în plasa lui Costandin, să s[ă] ştie aici pre nume : —. Afumaţii, cu tot satul; moşiia de la Ro-teni, hotărâtă, ot sud Elhv. Acest sat şi moşie, cu viile boereşti, cu heleşteul, cu rumânii, cu tot venitul, să aibă a le ţinea 2 fraţi: Drăghici, Costandin. însă din rumâni s'au ales partea lui Costandin, aici pre anume: —. Bezdeadul ot sud Dîmb. însă jumătat[e] — 59 — de sat, cu toţii rum[ă]nii, şi cu toţi munţii, şi cu tot venitul, de spre tot hotariul. Acest sat să aibă a-1 ţinea toţ fraţii împreună: Drăghici, Şărban, Costandin, Mi-haiu, Mateiu, lordache. însă den rumănî s’au ales partea lui Costandin, ca să-s ştie plasa lui pre nume aici mai jos x. Runcul den Jaleş ot sud Gorju, tot satul. Dobriţa ot Ialm., tot satul. Băltişoara ot tam, tot satul. Aceste sate întregi, cu toţi rumânii, cu viile boereşti, cu morile boereşti, cu daturile, cu găleţile, cu vinăriciul rumănescu, şi cu tot venitul, să aibă a-1 ţinea toţ fraţii împreună: Drăghici, Şărban, Costandin, Mi-haiu, Mateiu, lordache. Insă din rumânii ce s’au venit partea lui Costandin să să ştie pre nume: —. Loc de casă la Tărgovişte avem lăngă metohul Gorgotiî, loc de case cu pimniţa de piiatră, cu tot locul împrejur, căt ţine curtea, cu toată grădina, ca să aibă a ţinea toţ fraţii de obşte: Drăghici, Şărban, Costandin, Mihai, Matei, lordache. 1 1 In ediţia din Bucium acest loc e astfel: «Răzva-dul ot sud Dîmbfoviţa]. însă jumătate de sat cu toţi rumânii şi cu toţi munţii şi cu tot satul de pre hotar. Acest sat să aibă a-1 ţinea toţi fraţii împreună: Drăghici, Şerb an, Oo-tnidin, Mihaiu, Mateiu, lordache. . însă din rumânii ce s’au. ales partea lui Costandin, ca să ştie plasa lui pre nume aici mai jos.» — 60 — Loc de casă în Bucureşti, carele iaste în capul podului Celibiului lăngă mănăstirea Tărnovul, hram Sti Petre i Pa vel, să-l ţie Costandin i Iordache. — Ms. al Ac. Rom. XVIII. 28 lanuar 7169 (1661). «Feciorii lui Arvat Spăt., anume Tudor Păh. şi Drăghici Spat. i Papa Post. ot Silişte», în Teleorman, vînd lui Costandin Postelnicul Cantacuzino o vie la Ştefăneştî, «de la dialul Piteştilor», pentru 450 de aspri. Semnează şi «Radul Log. Creţulescul», «Mareş Vi Vistiiar» şi Marele-Spătar. — Bibi. Ac. Rom., 206/XXIX. XIX. 4 Decembre 7171 (1662). Grigore Ghica luî «Costandin Catacozino băiv Vi Post.» şi fiilor, pentru cumpărăturile lor în Ştefăneştî, cu «ug. 50, cin bani zeace mie». Boieri: Gher-ghe Băleanul Ban, Stroe Vornic, Radul Creţulescul Logofăt, Mareş Vistier, Toader Spătar, Badea Clucer, Preda Stolnic, Costandin Comis, Drăghici Paharnic, Costea Postelnic. — Bibi. Ac. Rom., 200/XXIX. XX. 23 lanuar 7171 (1663). «Unchieş.ul Sima, fratele jupanului Milei neguţătoriul», vinde «dumneluî jupan Costandin cel bătrăn Ca- tacozino» partea sa «den satul din Poianarî» pentru 500 de taleri. — Bibi. Ac. Rom., 94/XLIV. XXI. 20 Iulie 7172 (1664). Tudor Roş şi fiul, Moise din Buzeu, fac o carte «dumneaei giupăi-neasei Ilinîi, Mare-Postelniceas[ă|, carele iaste a răposatului Costandin Postelnicului», pentru o vînzare de moşie «pre gârla Jupanului». — Bibi. Ac. Rom., 106/XLIV. XXII. 7173 (1664-5). Patriarchul de Constantinopol întăreşte regulamentul călugăriei făcut de RaduLeon: «ceale obiceaiuri bune ce era pierdute şi precupite de streini». Şi pentru alegerea egumenului: cel străin, «om de folos», «să nu să pue egumen numai decît, ci să şază multă vreame să se dea locului; după aceaia, de va fi voia soborului şi să va făgădui cu jurămînt că va ţinea cu soborul mănăstirii în dreptate şi va lăcui pănă la moarte fără de nici o hiclenie, atuncea să-l pue soborul egumen. Iaru, de nu să va afla frate destoinic a egumenişi din mănăstire, atuncea să caute soborul sfintei mănăstiri, cu voia tuturora, din lavra Cozieî şi a Bistriţii, să-l pue egumen». Poate fi scos, «de va fi egumenul viclean şi va în- — 62 — cepe a lăcui răzvrătit şi va fi de zminteală fraţilor». Judecata să fie de egumen sauDomn, după «pravilă împărătească». Slugile să fie cu credinţă. — Confirmare pentru Cozia. Să nu i se vîndă averea de călugări străini. Blestem. «Msţa căd (sic)». Rupt începutul. Urmează copia din sec. al XVIII-lea a actului pentru Vlădica Sîrgliie j<1 lui Alexandru-Vodă (v. Col. I. Traian, 1874, pp. 236-8). — Bibi. Ac. Rom., 178/XLVI1I. XXIII. 15 Septembre 7173(1664). Mai mulţi fac vîn-zare «dumneaei Doamnii Elincăî ce au fost jupăneasă răposatului jupan Costandin Can-tacuzin, biv Vel Postelnic». «Dumnealor au cugitat pentru Dumnezeu de ne-au ertat de rumănie, cu toate moşiile noastre, ca să fie dumnealor pomeana şi părinţilor dumnealor, însă lăngă ertăciune şi aciasta au pus cum, să ne vom ispiti carea cumva vre-odinioară, noi, au feciorii noştri, au cine se va trage den neamul nostru, ca să ne vindem la alţi boiari, să fim rumâni, sau moşiile noastre, atunce să fie dumnealor volnici să ne iâ iar rumăni făr nici un ban, să fim cum am fost şi mai nainte.» Erau din «Poinarii ot sud Muscel». — Bibi. Ac. Rom., 107/XLIV. XXIV. 8 Ianuar 7174 (1666). Radu Leon dă lui Radul Creţulescul Vel Lognfăt şi Pădure — 63 — Postelnic, fiii lui Stanciul Logofăt.din Cre-ţuleşti, Leurdenii şi Săruleştii. Divanul: Gherghe Ban, Mareş Vornic,—Vistier, Dră-ghici Spătar, Negoe Clucer, Dumitraşcu Vel Stolnic, Gherghe Comis, Necula Pahar-nic, Şerban Cantacuzino Postelnic, Radu Năsturel, al doilea Logofăt. Copie din secolul al XlX-lea. — Bibi. Ac. Rom., 20/LXXVL XXV. 28 Mart 7174 (1666). Zapis pentru vânzare, «la măna dumnealui jupănului Stroe biv Vel Vornicii»: «o jumătate dea dialniţ[ă] şi un ciricu dîn dealul Ştefăneştilor». — Bibi. Ac. Rom., 252/XXIX. XXVI. Bucureşti, 3 April 7174 (1666). Radu Leon către «jupan Drăghici Mărgineanul Velichii Spătar» şi fiii ce va fi să aibă, pentru Drago-mireşti (Ilfov) şi «toată partea Floresculuî Post. snă Socol Cluci. ot Cornâţeani», etc. O parte o cumpărase el «împreună cu cumnatu-său Paan[ă] Spatar Filipescul». «Iar megiiaşii, căţi era într’acest sat, ei singuri se-au vândut rumâni lui Drăghici Spat. şi cumnatu-său, lui Paan[ă] Spatar, cănd foametea cea mare den zilele lui Gligorie Ghica Voevod: văleatul era 7169» (în Răduleşti). «Iar rumă- — 64 — nii încă i-au împărţit cu nepoţii lui, anume Mateiu şi Costandin, feciorii lui Paanfă] Spătar», cu «foiţă de ’npărţeală». Boieri: Gherghe Ban, Mareş Vornic, Radul Log., Ianache Vist., Neagoe Clucer, Gherghe Comis., Nicola Păh., Şărban Post. Semnează Radu Creţulescul Log. Pe margine înseamnă «Părvul strenepotu lui Drăghici Spătar», că a scos o moşie, dată mănăstirii Văcăreştilor în schimb. — BibL Ac. Rom., 137/XLV. XXVII. 23 April 7174 (1666). Radu Leon către Cozia. «Văzînd dumnealui Mihail Voevod că au încăput sfintele mănăstiri nişte obiceiuri carele nu sănt de tocmeala sfintei pravili, pentru egumenii ce încap la egumenie, cu mită, fără voia soborului, sau oameni străini din alte ţeri, fără nici o milă la sfănta casă, — pentru aceia la multă răsipă şi sărăcie ajunseră sfintele mănăstiri; de care lucru văzând răposatul Mihaî Voevod sfintele şi dumnezeeştile mănăstiri căzând în multă slăbiciune, strîns-au sobor şi au socotit împreună cu cinstitul Mitropolit chir Eftimie şi cu amândoi episcopii, chir Theofil Rămniceanu i chir Luca Buzevschi, şi cu toţi egumenii, preoţii şi călugării, şi cu tot sfatul dumnealor, şi au dat — 65 tuturor sfintelor mănăstiri ca să aibă pace şi repaos, nimeni din boiari sau Vlădică, sau episcop, sau fieştecine din dregători, să n’aibă voie a lua cu bani, au veri-ce din mănăstire, nici apune egumeni, nici a scoate; •fără însuşi soboru să puie pe cine vor pohti şi să aibă a-i lua seama Şi de venit şi de cheltuială, iar altu, nimeni, nici patriarh, nici Vlădică, nici episcop, nici dregătoriu, nici alt boiar într’aceasta să nu se amestice. Şi, de ar cădea fieşicare călugăr în vre-o greşală, să-l judece egumenul cu soborul, după greşala lui; iar, de va fi în greşală mare, care nu i se cade egumenului cu soborul a-1 judeca, să fie dus la Domnie, să se judece după fapta lui.».' Se ieau măsuri contra unor călugări ce risipiau averea mănăstirii acolo. Gherghe Ban, Mareş Vornic, Radu Mare-Logofăt, Ianachie Vistier, Dră-ghicî Spătar, Gheorghie GhiaţăMare-Stolnic, Gheorghie Comis, Neagoe Clucer, Şerban Postelnic, Necula Păharnic, Badea Sluger, Stoia Pitar, Radu Năsturel ispravnic. Copie. — Bibi. Ac. Rom., 16/LI1I. XXVIII. Noi Ştefan, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop i mitropolit a toată Ţeara-Rumă-nească, împreună cu aî noştri sufleteşti şi dentru Duhul Sfint împreună-slujitorî fraţi, — 66 — Ignatie episcopul Rîmnicului, Serafim episcopul Buzăului, şi cu toţi năstavnicii sfintelor lavre ce se chiamă tot soborul; aşij-derea şi noi toţi boiarii ţării, mari şi mici, carii de la Dumnezeu într’această ună dată aflămu-ne cu viaţă şi numele noastre să află supt această scrisoare iscălite cu măi-nele noastre întru adeverită credinţă. Datam această a noastră sobornicească carte întru mâinile celor de bună-rudă, feciorii răposatului Costandin Cantacuzino biv Vel Postelnic, anume Drăghici Spătar, i Serbau Post., i Costandin Post., i Mihai, i Matei, i Iordache, şi a tot neamul lor, ca să le fie de mare credinţă înnaintea tuturor pravoslavnicilor Domni şi întru tot locul, pentru că răposatul Costandin Postelnicul Cantacuzino, de cănd s’au moştenit aceştiî ţări, sănt trecuţi ani 50 şi mai bine, încă din zilele Radului Voevod, au fost lăcuitoriu şi pătimaş şi neapărat la toate nevoile ţării; carele noi cu toţii l-am adevărat de creştin bun şi cu frica lui Dumnezeu, şi tu-tor Domnilor au slujit cu bună dereptate şi cu credinţă, cum şi feciorii lui: şi răposatului Matei Voevod, ani 23, şi altora tuturor, căţi mai nainte de dânsul şi de atunce încoace, şi nici unuia s^pre scădenia slujbei nu s’au aflat, nici Domnilor, nici ţării, — pănă ce au venit Grigorie Voevod, feciorul Ghicăî Voevod, domnind aici în ţeară pănă la 3 ani. 67 — Iar, deacă s’au umplut 8 ani, viindu-i poruncă de la împărăţie, mers-au la oaste la TJivar, in ŢearaNemţească ; mers-au şi din feciorii răposatului Costandin Postelnicul 3 feciori, împreună cu altă ţară, anume Drăghicî, fiind Păharnic-Mare, şi Şerban, fiind Logofăt al doilea, şi Costandin, al doilea Postelnic. Iară Costandin Postelnicul bătrânul rămas-au în ţeară la casa lui, ne-avăndu nici o dregătorie. Iar, pănă au vrut a veni Gligorie-Vodă în ţeară, şi deaca au şi venit, iară diavolul, pizmaşul sufletelor oamenilor, întră în inimile unora de le puse găndu de vânzare sângelui celui cinstit creştin Costandin Postelnicul, ca singuru adevărat Iuda, vânzătorul lui Hristos. v Deci-l văndu la Gligorie-Vodă spre moarte, luăndu sângele lui asupra lor, şi a feciorilor lor; şi fără de nici o judecată şi fără de nici o întrebare luară-1 noaptea de la casa lui şi-l duseră de-1 omorără în taină la mănăstire la Sneagov (Dumnezeu să-l iarte). Iar preste puţine zile căzu Gligorie-Vodă la mare căinţă pentru moartea lui, căci cunoscu pre vânzătorii aceia, că nu pentru alta fu a lor vânzare, a-1 omoră, fără numai ca să poată jăcui ţeara şi pre dânsul a-1 fura. Şi veni înnaintea Smereniei Vlădiciei Noastre, îngenuchind înnaintea Sfintei Icoane şi mărturisind cu lacrămi pentru moartea lui, — 68 — cum că nu i-au fost nimic vinovat, ci fără de nici o vină l-au omorât, nedăndu-î răsuflu acei răi îndemnători, ca să-şi ducă pohtile lor ceale reale în săvârşit. Iar dup’aceia şi aiave înnaintea tuturor au mărturisit, blestemând pre unii ca aceia ce l-au adus la acea cale. Pentru care şi noi ştiindu, şi mai vârtos adeverindu den singura gura lui, precum mai sus scrie, n’am putut îngădui să să acopere nevinovatul lui sănge şi a să bucura vânzătorii ca aceia, ascunzăndu-şi di-reptatea; precum şi Sfânta Scriptură zice că : sângele nevinovat nencetat strigă nain-tea lui Dumnezeu. Dereptu aceia am dat aciastă a noastră săbornicească carte de mărturiseală tuturor cui să cuvine a şti,, mai vârtos aleşilor şi pravoslavnicilor Domni, şi tuturor lăcuitorilor aceştiî ţeară, ca să poată şti cu credinţă nevinovata moarte a răposatului Costandin Postelnicul, şi di-reapta lui slujbă şi a feciorilor lui, ca să. le fie lor de bună credinţă înnaintea tuturor; întărind-o suptu adeveritele noastre peceţi şi iscălituri. I napisah az Dumitraşco Logofătu, Bucureşti, Aprilie 14 zile, veleat 7174. Ştefan Mitropolitul Ţeriî-Rumăneştî (pecete). Ignatie, episcopul Râmnicului. Serafim, episcopul Buzevschi. So^povios (de Vidin?) [i.apry]s. Vasilie, arhimandrit Tis-meaniî· Teodor monah, egumenul Argeşului.. Iermonahul Dionisie \ egumenul mănăstirii Dealu. Gher. egumen ot Snagov. Ieromonah Vasilie ot Dolgopol. Ioanichie egumenul ot Căldăruşanî. Ioan eg. ot Arnota. Gheorghe Băleanul Vel Ban mărturisesc. Stroe Vornic mărturisesc. IVfareş Vel Vornic mărturisesc. Radul Popescul biv Vel Ban. Radu Creţulescu. Badea Clucer Bălă-•ceanu mărturisesc.Stoica Armaşu ot Bereleştî. Gheorghe Vel Stolnic martur. Nicolae biv Vel Sluger. Colţea Clucer Doicescu martur. Hrizea Spătar. Stoian Vel Pitar. Costandin Vel Şătrar. Preda Peh. mărturie. Gheorghe Comisul mărturisesc, NtttdXas Ms^ac 11a-%ăpvi%oq (jLapnjpag. Serbau Căpitanul. Negoi Clucer. Vălcu Logofăt mărturie 1 2. XXIX. Catastif de toate moşiile şi satele de împărţeală ce au rămas de la moşii miei, însă partea tătăni-mieuj cumu arată înlăuntru a-nume, scos din catastiful cel vechiu de împărţeală pe 6 fraţ, de la anul 7176, Sept. 1 d. . . . Pre acesta l-au ertat de rumănie singură dumneaei jupăneasa Ilina, stara Postelniceasă, moaşă-mea.» — Bibi. Ac. Rom., 124/XLIV. 1 Ioanichie, în Magazin. 2 După Buciumul şi Magazinul istoric, I, Originalul se află la Căpitanul Constantin Cantacuzino, — 70 — XXX. Milostieiu bojieiu Io Radul Leon Voevod, gospodar zemli vlahiscoi. Adeverim şi bine încredinţăm pentru moartea fericitului răposatului Costandin Cantacuzino Vel Postelnic, care i s’au făcut fără vreme de Oii-gorie Ghica Voevod; însă pentru mare şi îndrăcită pără ce l-au fost părătu pre ascunsă o seamă de boiarl rumâni cu o seamă de Greci amestecaţi, şi el, neştiind nimic, fără veaste de grab l-au luoat de la casa lui, ducăndu-1 noaptea la sfânta mănăstire ot Sneagov. Acolo l-au omorât fără judecată, fără direp-tate, şi încă fără de aceasta mai făcutu-i-au şi alte 2 nedreptăţi mari: una, au mai vărsat sănge de la unul din feciorii lui, alta^i^au prădat casa cu bani gata talere "24.500, pungi 49. După acîasta feciorii lui Drăghici, Şerban, Costandin, Mihai, Matei, Iordache, ştiind că s’au omorât tatăl lor de pârele unor răi îndrăciţi, şi fiind dirept, nu s’au putut suferi, ci au umblat cercând de unii ca aceia, să-i afle cine sănt. De care lucru, direptul ochiu al lui Dumnezeu, judecătoriul cel bun, văzăndu că strigă sângele direptuluî la ceriu, ca şi sângele lui Avei căndu îl ucise frate-său Cain, numai de căt arătă-şi marea şi minunata ciudă, de se iviră nişte răvăşale ale răului bătrân Stroe Dvornicul ot Leur- 71 — deani, scrise cu mana luî la spurcatul vănză-toriă ca să omoare pre Costandin Postelnicul. După aceia feciorii lui încă nici pre aceia nu s’aă lăsat, ci au trimis la Gligorie-Vodă, iiindu pribeag la Beciă, rugăndu-1 să le i-vească ucigaşii părintelui lor, cine au fostă. El încă le-au scris o carte blestemăndu-1 pre acel rău Stroe şi pre Dumitraşco Vistierul Grecul, că el l-au împins spre această faptă rea şi spurcată, şi el singur mărturiseaşte pentru Costandin Postelnicul că nu i-aă fost vinovată nimic, ci l-au omorît dirept; şi singur Stroe încă-1 mărturiseaşte într'o carte a boiarilor Ţării-Rumăneşti cu a lui iscălitură mai jos pusă, cum au fost direptu Costandin Postelnicul. Iară răvaşul lui şi cartea lui Gligorie-Vodă îl vădeaşte că el singur a fostă ucigaşul, precum şi Domnia Mea în multe rânduri am cetit, şi le-am văzut şi le-am cunoscut că s’aă făcut mare strămbătate lui Costandin Postelnicul. Di-reptă aceia şi Domnia Mea, văzând una ca aceasta, dat-am la măna feciorilor lui: Dră-ghici, Şerban, Costandin, Mihaî, Matei, Ior-dache, această scrisoare a mea, să fie de mare credinţă ca, veri la ce judecătoriă s’ar arăta unele ca aceaste ce am văzut şi noi, să[-s] crează şi să să prinză în seamă, ca să fie răul Stroe Vornicul arătat de toţi şi semnat ca şi Cain, — căci aă eşit afară din leagea creştină şi s’aă făcut ucigaş de oameni şi pustiitor de case. Aşijderea mărturisescu şi de feciorii lui Costandin Postelnicul, că au slujit Domnii Mele căt am fost în Domnie cu mare direptate şi cu bună credinţă precum să cade. Aceasta am scris, şi pentru mai marea credinţă întărit-am cu pecetea şi cu iscălitura noastră mai jos. I saam răhom gospodstvami. Pis Bucureşti, Septemvrie S dni, veleat 7176. Io Radu Leon Voevod. XXXI. Milostio bojiio Io Radu Leon Voevod i gospodin vsoe zemli zaplaninscoi. Davat gospodstvo mi sie poveleanie gospodstva mi cinstitei jupănesei Elenei Postelniceasa, nepoata răposatului Udrişte Vistierul, feciorul bătrânului Drăghici Dvornicul ot Mărgineni, şi este nepoata jupănesei Măriei, fata jupănesei Anchei ot Coianî, şi cu feciorii ei: Drăghici Spătfarul], Şerban Postelnicul], Costandin, Mihaî, Matei, Iordache, şi cu ai lor feciori, căţi Dumnezeu le va dărui, ca să le fie lor toate satele, moşiile şi rumânii şi ţiganii, căte să trag de la moşii lor : Udrişte Vist[ierul], Drăghici Dvornicul ot Mărgineni, însă anume: ot Mărgineni pol selo, i otFi-lipeşti pol, i ot Comarnic pol, i ot Secă-rie pol, cu tot Prislopul, i ot Comarnic pol, i ot Brăneştî pol, i ot Poiana pol, i ot — 78 — ladera pol, i ot Moreani pol, i ot Berteşti pol, i ot Gurguiaţi pol, i ot Căscioare pol, i ot Scrofeani, i ot Zăvoaia pol, i ot Cetă-ţeale pol, i ot Căpreştî cu Dudeştî, ot Buzău, tot satul, i ot Sărata a patra parte ; şi iară satele, moşiile, rumânii, ţiganii, căte să trag de la moaşa lor jupăneasa Anca ot Coiani. însă pre nume, satul Coiani văt., i Prundul văt., i Izvoarele văt.,i Radovanul văt., i Căscioarele ot Cătlui văt., i Dobreaniî vii, i Vărăştii vii, i ot Vladimireşti pol, i ot Bez-deadî pol, i ot Floreşti i ot Răstoaca pol, i Căcănăul văt., i Viişoara via, i Făntănelele via, i Runcul ot Jaleş văt., i ot Mehedinţi, satul Predeştî, ot Obedeani văt., i Sopotul văt., i Băcleşiul văt., i Punghina via, i ot Meri pol, i ot Gruia pol, i ot Risipiţii pol, i ot Ştirbeiu pol,—pentru că aceste sate, moşii, rumâni, ţigani, cari sănt mai sus scrise, toate sănt ale jupănesei Elina Postelniceasa şi ale feciorilor ei, de moşie, de strămoşie, câştigate de la bătrânii moşii lor, încă din descălicata ţărăî, şi tot le-au ţinut jupăneasa Elina împreună cu soru-sa Doamna Ancuţa, cu bună pace. Iară, după aceia, cănd au fost acum în zilele Domniei Mele, întămplatu-s’a de la Dumnezeu de au murit Doamna Ancuţa şi cu fie-sa jupăneasa Elinca. Deci, ne-rămăind alţi feciori din trupul lor, numai decât am trimis Domnia Mea de am luat de la casa lor tot ce au avut: scule, haine, — 74 — chelciug, dobitoace, mult-puţin, ce s’au aflat al lor; aşişdere şi moşiile cate s’au tras de spre Doamna Stanca, Doamna lui Mihaiu Voevod,moşia jupănesei Elini, fata Doamnei Ancheî, şi cate s’au aflat de la bărbatul ei, Istratie Vistierul, acelea toate le-am luat Domnia Mea pre seama domnească, măcar că s’au căzut ca el să oblăduiască toată agoniseala Doamnei Ancuţi, şi a fie-sa Ilinchi, soru-sa jupăneasaElina Postelniceasa,—că au fost amăndoă surori bune, născute dintr’un tată şi dintr’o mumă; iară, nerămăind feciori din trupul lor, am luat Domnia Mea tot ce aii avut, pre seama domnească. Iar pentru aceste sate şi moşii, şi rumâni, şi ţigani, căte sănt mai sus scrise, socotit-am Domnia Mea împreună cu toţi cinstiţii dregătorii Domniei Mele, şi foarte bine am adevărat cum sănt toate ale jupănesei Eline Postelniceasa, de moşie, de strămoşie, de la cei de demult bătrâni moşi, strămoşi, precum am văzut singură] Domnia Mea şi am cetit multe hrisoave şi cărţi bătrâne de la toţi cei de bună cinste răposaţi Domni, cari au fost înnaintea noastră, toate la măna jupănesei Ilinei si a coconilor ei, întărite una pre alta, ca să stăpânească aceste sate, şi moşii, şi ţigani cu bună pace. Drept aceia şi Domnia Mea încă am înnoit şi am întărit cu această carte a Domniei Mele, şi am dat jupănesei Eline Postelnice-sei şi coconilor ei, Drăghici, Şerban, Cos- tandin, Mihaiu, Mateiu, Iordache, ca să le fie aceste sate toate întregi, cu toţi rumânii şi cu toţi ţiganii, de moşie, ohabnice, lor şi feciorilor lor, şi nepoţilor, şi strănepoţilor lor, i ne oteogojo nepocolebimo na drecenia gospodstva mi; se je ubo i svedeteli posta-vilom gospodstva mi: jupan Gheorghe Bă-leanul Vel Ban Cralevschii, i jupan Mareş Bă-jescu Vel Dvornic, i jupan Radul Creţulescu, pervi slovopolojnic, i jupan Ianachi Vel Vistier, i jupan Neagoe Săcuiami Vel Clucier, i Gheorghe Vel Stolnic, i Papa Vel Comis. I ispravnic Radu Năsturel Fierăscu, ftori logofăt- 1 napisah az Stoica Ludescu, grad Bucureşti. Mesiţa Fevruarie 7 zile, i ot Adama do dnestecenia, lieto 7176, ot vă-plastenia Isusa Hriste 1668. io Radu Leon Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn. [Pecetea domnească.] XXXII. Teodosie milostiiu bojieiiî Arhiepisc[o]p, Mitropolit vsoe zemli ungrovlahiiscoi. Dumneavoastră tuturor boiarilor, mari şi mici, fieşteearele după a lui vârstă,— dămu-vă tuturor în ştirepentrunedreaptamoarte ces'au făcut fericitului Costandin Postelnicul în zilele lui Grigorie-Vodă; care moarte încă din urma aceia avea datorie feciorii lui să-şi caute vănzătoriul şi ucigaşul părintelui lor. pre- — 76 — cum porunceşte sfânta şi dumnezeiasca Biserică. Iar, tămplăndu-să toţi biruitorii ţării Domni străini, nu putură descoperi sângele părintelui lor, de vreame ce unii ca aceia mai multe strămbităţi făcea decăt dereptăţi. Acum dară, Dumnezău miluindu-ne cu stăpână şi Domnupământean, şi cunoscătoriu di-reptâţii, după bună făgăduinţă a direptului judeţ, Măria Sa Ioan Antonie Voevod, iată că veniră feciorii răposatului Costandin Postelnicul, stănd 'înnainte Măriei Sale Domnul Nostru în Divanul cel mare, cerşăndu direapta şi nefăţarnica judecată asupra celui ce ar fivănzâtoriul sângelui părintelui lor. Care înfricoşat lucru este a acoperi neştine sângele direptului, de vreame ce la judecata de apoi, de la judecătorii! judecata va cere Hristos, de vreame ce sângele nevinovatului strigă naintea lui Dumnezeu, nencetat cerşăndu ju-decată.Direptu aceaia, feţii mei, carii dentru acea vreame se-ar afla la acest Divan, după ştiinţa ce ar şti, să mărturisească după cum va şti; deci care va mărturisi dereptu, să fie blagoslovit de Vlădica Hristos şi de Smerenia Noastră, iar care va tăgădui, a să astupa sângele dereptului, şi va strica dereptul judeţ a sfintei pravile, să fie afurisit şi blestemat de Vlădica Hristos şi de Smerenia Noastră. Aceasta întărim pecetluit. Aprilie 21, anul 7177. ^ . Vlădica Teodosie. — 77 — XXXIII. Măi Io Antonie Voevod, bojiio milostiiu gospodar zemle ungrovlahiscoi. Dat-am Domnia Noastră această prea-ade-vărată şi credincioasă carte a Domniei Noastre la mănile celor de bun neam, dumneaei jupăneasa Elina, ce au fost jupăneasă fericitului răposatului Costandin Cantacuzino biv Vel Postelnic şi a feciorilor dumneaei ŞerbanVel Spătar, i Costandin Postel[nicul]r i Mihaî Post[elnicul], i Mateiu Cuparul, i Ior-dache Post[elnicul], şi cu nepoţii lor : Părvul Postelnicul, cu fraţii luijjfec^rnx^o^aţiiluî ^ Drăghicî^Spătarul, ca să se ştie pentru o minune şi slăvită ciudă ce au făcut prea-pu-ternicul Dumnezeu cu acel fericit Costandin Post[elnicul], tatăl acestor boiarî ce sănt mai sus scrişi: că, de căndu l-a câştigat Dumnezeu a fi lăcuitoriuşi moşnean aici în Ţara-Rumănească, aflatu-s’au de’nceput mare credincios şi dirept slujitoriu la toţi Domnii, şi au stătut pentru ţeară, împreună cu toţi alalţi credincioşi boiarî, şi la bine şi la rău, întru nimic zmintindu-să, pănă cej^au umplut mai .... bine de 50 de ani. Iară după aceia, căndu au fostu în zilele lui Gligorie Voevod, sin Ghichei Voevod, fiindu Dornnu Ţării-Rumăneşti, a-tunce acel Costandin Postelnicul încă şi mai în desăvârşită slujbă s’au aflat, întărindu-1 cu Domnia şi cu multe fapte bune, pănă s’au um* — 78 plut anî 3. Iar după aceia răul vrăjmaşă, şi necuratul, pizmaşul neamului omenescă,diia-volul, neiubitoriul direptăţii, văzănd pre acestă Costau din-Postelnicul că se sporeşte tot spre fapte bune şi neputăndu să-i stea împotrivă cu ceva a-1 câştiga, atunci gă-situ-s’aă un vas rău şi spurcat, de ş’au făcut lăcaşiă într’ănsul, la un boiarin rumânii, anume Stroe Vornicul din Leurdeani ot sud Muşcei. Acesta să făcu soţie cu diia-volul, cum s’au făcut şi luda; acesta să făcu ucigaş frăţini-săă, cum şi Cain ; acest spurcat Stroe Vornicul, încă din tinerea-ţele lui, tot au fost lăcuit bine cu Costan-din Postelnicul, şi l-au ţinut ca pre un frate, şi pentru răutăţile lui în multe răndure au stătut să piară, iară Costandin Postelnicul, ca un creştin bun, din toate l-au scos.. Iar el, fiind vasul dracului, nimic de acelea n’aă băgat în seamă, ci în loc de bine au rădicat spre dansul pizmă, nefiindu-i nimic greşit, şi au început cu deadinsul a-1 pără şi a-1 mozaviri pre ascunsă la acel Domnă Grigorie Voevod, aruncăndu-î asupră multe prihănî spurcate şi nedreapte,pănă 1-aă prilăstit ca un diiavol. Şi, aşa de năprasnă, neştiind Costandin Postelnicul nimic, aă trimis noaptea de l-au luat de la casa lui den Bucureşti, de 1-aă dus la sfânta mănăstire Sneagovul, şi acolo 1-aă omorât, în zioa de Sfetii Ignatie bogoslovul, mesiţa Dechemvrie, leat 7172. Pristăvindu-să, datu-ş’au — 79 sufletul în mana lui Dumnezeu, ca un creştin bun; a căruia pomenire să fie în veaci, amin. Iară, după ce l-au omorăt fără de nici o vină, pus-aă de i-aii şi prădat casa; însă, afară den 32 de pungi de bani ce i-aă luat, care au zis Grigorie Voevodcă-i esteCostandin Postelnicul datoriu, dat-aă pre la dobânzile acelo r bani şi pre la închisorile fecioriloru lui, şi multe daruri pre la boiari greci şi moldoveni: pănă ce au scăpat den nevoe şi den urgie, cheltui-tu-s’au pungi 18. Deci feciorii răposatului Cos-tandin Postelnicul], ce săntu mai sus scrişi, ştiind pre tatăl lor că nu au fostă nimic vinovat, precum scrie şi o carte sobornicească a părintelui Ştefan Mitropolitul, împreună cu episcopii şi egumenii şi cu toţi boiarii ţărăi, de mare mărturie a direptăţii lui,—atunce apu-catu-s’au de Stroe Vornicul, zicăndu că el au părăt pre tatăl lor la Gligorie Voevod, şi prin îndemnul şi pre gura lui l-au omorăt. Şi numai de căt l-au tras la Divan înnaintea Domniei Mele şi a fiului Domniei Mele Io Neagul Voevod, în Divanul cel Mare, fiindu cu noi împreună cinstitul prea-sfinţitul părinte Teodosie Mitropolitul, şi amândoi episcopii, şi toţi egumenii, şi toţi boiarii Ţărăi, din mare şi pănă la cel mic, şi fiind şi străn-soare de norodu multă, în sărbătorile sfintelor Paşti, meseţa Aprilie 20 zile, leat 7177. Iară Stroe Vornicul el aă prins băha, cum că nu ştie de acea ştire nimic. Deci aceşti boerî — 80 ei iar mai scoaseră o carte a lui Gligorie Voevod, carele îl da şi îl mărturisia că el l-au îndemnat şi i-au zis să-l omoare pre Costandin Postelnicul,—încăpuindu-i şi blestem mare, căci l-au adus la acea cale rea. Iară Stroe Vornicul iar prinse băha şi dă aceia, zicăndu că-î este volnic el să scrie ce-i va fi voia. După aceaia, aceşti boiarî încă mai scoaseră 3 răvâşăle scrise cu singură măna lui la Costandin Comisul Vărzariul, în care răvaşă scria tocma deplin vănzeare şi îndemnare a nu-1 lăsa viii, ci a-1 omoră. Atunci a el singur să cunoscu şi să vădi aiave că este Iuda vănzătoriul acelui sânge direptu şi nevinovat, şi Domnia Mea, cu tot săborul şi cu toată Ţeara, am cunoscut aiave că el au fost Cain, ucigaşul sângelui celui nevinovat, şi, scoţăndu-să sfânta şi dumnezeiasca pravilă înnaintea Divanului şi căutăndu ce i s’ar cădea să paţă pentru vină lui, adevărat alesu-i-s’au să ia plată după fapta lui, moarte pentru moarte, şi pradă pentru pradă. Deci şi Domnia Mea* cu tot săborul dinpreună, datu-l-au dăn Divan, scoţăndu-1 afară cu mare ruşine, precum î i s’au şi căzut după adevărata faptă a lui, ca să piară ca un vinovat ce a fost. Deci, Stroe Vornicul fiindu asupra morţii, că-zut-au cu multă rugăciune) la jupăneasa Elina Postelniceasca şi la feciorii ei, ca să-i ierte capul şi să-i dea zile de la dănşii> — 81 — şi să le plătească toată paguba ce li s’au făcut pre limba lui. Deci jupăneasa Elina, cu feciorii ei, ca nişte creştini buni şi temători de Dumnezeu, nu s’au potrivit faptelor lui celor reale, ci i-au iertat capul; aşijderea şi den cele 18 pungi, ce au păgubit den casa lor, ertatu-i-au pungi 5, şi au rămas să le dea pungi 18, cin tal[ere] 6.500, afară den banii ce s’au dat lui Gligorie Voevod, pungi 32, precum am văzut Domnia Mea şi zapisul lui Stroe Vornicul la măna jupăneasiî Elina şi a feciorilor dumneaei, de ertăciune şi de plată. Dereptu aceaia şi Domnia Mea, cu tot săborul sfintei bisearicî şi cu'toţi boiarii ţărei, dat-am această cinstită carte a Domniei Noastre la măna acestor boiari cărei scriu mai sus, ca să le fie de mare credinţă şi de pomenire lor şi coconilor lor, şi nepoţilor, şi strănepoţilor în veaci. Aşijderea şi pre cine aru câştiga Dumnezeu în urma noastră a fi biruitorii! şi Domnu Ţărăi-Ru-măneşti, sau Mitropolit sau Episcop! sau egumeni sau boiarî, încă să aibă a întări şi adăoga de pomenirea acestui sânge nevinovat, şi semenţiia lui să fie priimită în cinste şi în credinţă, ca un neam bun; iară pentru neamul lui Stroe Vornicul, întărim cu mare blestem ca să fie apărat şi izgonit afară dan Sfatul ţărăi, ca pre un neam rău; iar cine-î va priimi şi-i va trage spre boerii, au la sfat, 6 — 82 — au veri la ce trebi ale ţărăi, unii ca aceia, cu îndemnătorii lor denpreună, să fie blestemaţi de singur Domnul şi Măntuitoriul Nostru Isus Hristos, şi procleţi, şi anatema, şi afurisiţi de 818 sfinţi părinţi ot Nicheia, şi de toată Sfănta Bisearică a Răsăritului, şi să lăcuiască cu Iuda şi cu Arie la un loc; amin. (In slavoneşte:) Şi de nimenea să nu fie călcată această poruncă a Domniei Mele; şi aceşti martoripuneDomniaMea: MareşVelBan Cra-ioveî, Gheorghe Băleanul biv Vel Ban, Radu Popescul Vel Vornic, Radul Creţulescul Vel Logofăt,Hriza Vel Vistier, GheţeaVel Clucer, Gheorghe Vel Păharnic, Paan[ă] Vel Stolnic, Papa Vel Comis, Vîlcu Vel Sluger, Tudoran Vel Pitar. Ispravnicul Radu Năsturel ftorago Logofăt; i Dumitraşco logofătul am scris, vă nastol u Bucureşti, mesiţa Iunie 18 zile, i otii Adamu do dnestecenia lieto văleat 7177, at ot văplăştenia sinobojna Isus Cristos leat 1669. Io Antonie Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn. — După Buciumai romîn, I şi Magazinul istoric, I. [Pecetea.] XXXIII.1· Teodosie milostieiu bojieiu arhiepiscop i mitropolit vsoe zemli vlahiscoi, împreună cu aleşii de Dumnezeu iubiţii mei fraţi şi denpreună slujitori chir Serafim episcopul Râmnicului, chir Grigorie episcopul Buzău- — 83 — lui, şi părinţii egumeni de pre la sfinţitele mănăstiri, şi cu noi, cu toţi boiarii ţărăi, mari şi mici, împreună cu toţii. [ca no XXXIII.] Teodosie Mitropolitul. Smearennăi episcop Serafim Rămnicischii. Gligorie episcop Buzăvschii. Arhimandritul Tismeanii. Teodor egumen ot Cozia, Gherasim ieromonah, egumen ot Bistriţa. Efrem Ieromonah—. loan Ieromonah ot Arnota. Ieromonah Dionisie egumen Dealu. Ieromonah Gheor-ghie, egumen ot Dolgopol. Varlaam Ieromonah, egumen Glavaciocschii. — egumen ot Snagov, loan egumen Govori. Ioanichie egumen ot Căldăruşanî. [Semnează greceşte :] Damaschin, egumen de Sf. Treime. Arhimandritul din Ierusalim şi egumen al Sf. Gheorghe. Egumenul Doamnei, Dionisie. Egumenul de la Gruia, Leontie. Leontie e-gumen. Leontie egumen la Sf. Treime, Mislea. Egumenul de la Sărindariu. Mitrofan Ieromonahul. Egumenul mănăstirii Mihaî-Yodă. XXXIV. Copia scoasă din cuvînt în cuvîn t după catastihul dieţii al dumneaei răposatei Elenii, soţia răposatului Costandin Canta-cuzino, fost Mare-Postelnic, fiica răposatei Doamne Elena, după cum înnăuntru se cuprinde. 17 Martie 1776. — 84 — De asupra catastihului celui vechili scrie aceasta, adică: catastih pentru satele şi moşiile casei, care s’au făcut pentru împărţeala pe şease fraţi. 1 Septemvrie 7176 [1667]. Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că este copia întocmai, în numele Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, treime nedespărţită ; amin. Adeverez eu, mult păcătoasa roaba lui Dumnezeu Elena, care am fost jupăneasa răposatului Costandin Cantacuzino fost Mare-Postelnic, fata Doamnei Elenii din Mărgineni, nepoata jupănesei Măriei din Coienî, pentru toată tocmeala şi aşezămîntul casei mele, care mi-au dăruit Dumnezeu; mai vîr-tos ajungînd acum la vreme de bătrîneţe şi de mare neputinţă, cugetat-am în inima mea încă mai înnainte, pănă nu mă petrec din lumea aceasta, de am tocmit şi am aşezat pe şease feciori ai mei, anume: Dră-ghici, Şerban, Costandin, Mihaiu, Mateiu şi Iordache, pre aceştia dăruindu-mi-î Dumnezeu din păcatele mele, cu unul de la mila sa dat mie soţ, mai sus pomenitul Costandin Postelnicul; şi şezut-am cu ei cu toţi împreună, numai fiu-meu Costandin lipsind, căci au fost de la noi către partea Romei 85 — dus, pentru învăţătura şi cunoştinţa ştiinţelor; iar cu ceî 'cinci înţelesu-m’am cu o gură, fiind voia tuturor, şi le-am împărţit toate satele şi moşiile şi rumânii, căţi am avut în Ţara-Rumănească, şi de moştenire şi de cumpărătoare, şi partea mea, şi partea suroreî mele Doamnei Ancuţii; însă această parte să aibă a o ţinea nepoata mea Elina, ca să se hrănească cît va avea viaţă ; iar, după moartea ei, să aibă a o ţinea feciorii mei, precum s’au împărţit şi s’au aşezat în acest catastih,— căci alţi feciori din trupul ei n’au născut. Deci aşa am dat şi am aşezat pe dreptate, să-şi ţie fie-care a sa parte cu bună pace, pentru că s’au învoit ei toţi d’innaititea mea, şi au fost toţi la un cuvînt şi la o dragoste, de a lor bună voie ; pentru care rog pe Dumnezeu ca şi de acum înnainte să-î ţie tot la acea dragoste frăţească şi să-i adauge spor spre ei şi toată seminţia lor în veci, amin; iar, de se va ispiti în urma mea vre unul din fraţi ca să calce şi să strice această tocmeală, care este întărită supt pecetea mea, şi supt iscăliturile mele, pre unul ca acela îl las supt blestemul mieu cel părintesc ; iar care va ţinea şi va cinsti, să aibă blagoslovenie şi de la Dumnezeu şi de la noi în veci, amin. [Pecetea.] Elena. — 86 — Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că este copie întocmai. Septemvrie 1, anul 7176 [1667]. împărţeala satelor pe şease fraţi. Judeţul Prahova. De sus din Mărgineni, jumătate sat, vecini 100. De jos din Mărgineni, jumătate sat, vecini 148. Din Filipeştî jumătate sat, cu vecini 122. .Moşia de la Călineşti stîn-jinî 48, şi viile din piscul Grindului şi cu vecini 86 ; fac peste tot 406 oameni. Toate viile din Bălţaţî, cu pivniţa de piatră, şi cu toată moşia, cîtă este aleasă şi hotărîtă, cum merge la vale, cu livedea, cu pometul, cum merge în lung pînă în apa Prahovei. Aceste toate cîte serie mai sus să aibă a le ţinea cei patru fraţi, Costandin, Mi-haiu, Mateiu şi lordache; iar Drăghici să ţie numai via şi cu pivniţa pe care au făcut-o el pe hotarul Bălţaţilor, din vîrf pînă în Roşioara; iar Şerban să ţie via cu pivniţa ce au făcut el pe moşia ce se chiamă Căzăneasca, însă: din vîrful Grindului pînă în Roşioara. [Pecetea.] Drăghici Cantacuzino. Şerban Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino. lordache Cantacuzino. 87 — Al Ungro-Vlachieî adeverez că este copia întocmai. Din Breaza jumătate sat, cu vecini 240 ^ să le tie Serban si Matern. ________■> Din Comarnic jumaTăTe sat, cu vecinii 262; să le ţie Costandin şi Miliarii. Din Secăria jumătate sat, cu vecini 200. Din Băneşti jumătate sat cu vecini 8. Pris-lopu cu Riuleţu Lăcătu şi vecinii 8. Aceste toate să le ţie Drăghici şi Iordaclie. Iar pentru munţii acestor sate ce scriu mai sus^ să aibă a le ţinea toţi fraţii, partea noastră jumătate, cu stînele, cu tot venitul, să împartă pe 6 fraţi. [Pecetea.] Drăghici Cantacuzino. Serban Cantacuzino.^ Mihaiii Cantacuzino. Mateiii Cantacuzino. lordache Cantacuzino. Din Poiana jumătate sat, vecini 80; să le ţie Serban şi Mateiii. Din Edera jumătate sat vecini 14; să le ţie Drăghici singur. Din Mărinea jumătate sat vecini 28; să le tie Mihaiii şi Mateiu. Moşia din Pietroşiţa, judeţul Ialomiţa, vecini 12, să o ţie Costandin singur. — 88 — Moşia din Cucueţi, stînjeni 422; să o ţie Iordache singur. [Pecetea.] Drăghicî Cantacuzino. Şerban Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino. Iordache Cantacuzino. Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că este copie întocmai. Tot satul Dobrenii, cu vecini 78, cu morile, cu casele. Tot satul Vărăstî, cu vecini 80. 44. Vladimireştiî, jumătate sat, cu vecini —-- Aceste toate să le ţie Şerban, Mihaiu şi Mateiu. Clincenii din Săbar, tot satul, cu vecini 26: acestea toate să le ţie Iordache singur, dăruindu-se lui de toţi fraţii, pentru că au fost mai mic. Afumaţii, cu viile şi heleşteul, fără rumâni, şi cu moşia de la Roteni, stînjini 420 ; acestea toate să le ţie Drăghicî. Reei-Maică (?!) să ţie Costandin Rădovan tot satul, cu vecini 48. Căscioarele de la Cătăluî, satul cu vecinii 48. Să le ţie Drăghicî, Costandin, Iordache. [Pecetea. | Drăghicî Cantacuzino. Şerban Cantacuzino. — 89 — ■Mateiu Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino. Iordache Cantacuzino. Moşia de la Cucueţi, stînjini 422, să ţie Iordache singur. [Pecetea.] Drăghici Cantacuzino. Şerban Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino. Iordache Cantacuzino. Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că este copie întocmai. Judeţul Vlaşca. Coeniî, tot satul, cu casele, cu pivniţa de piatră, cu morile din amîndouă malurile, cu vecinii 58. Izvorul, tot satul, cu vecinii 52. Toţi vecinii 110. Acestea toate să le ţie Drăghici, Costandin şi Iordache. Prundul cu Balta şi tot satul, cu toate viile boiereşti, vecini 160; acestea să le ţie Drăghici, Costandin, Mihaiu şi Iordache. Pietrile, partea noastră toată, cu toate viile boiereşti, cu vecini 80; acestea să le ţie Şerban şi Mateiu. Ganjenii, tot satul, cu vecini 76; acestea să le ţie Mihaiu şi Mateiu. [Pecetea.] Drăghici Cantacuzino. Şerban Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino. Iordache Cantacuzino. — 90 Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că este copie întocmai. Judeţul Teleorman. Pietroşanii, tot satul, cu vecini 34. Cîineniî, tot satul, cu viile şi cu dijma din Baltă, cu vecini G2 (96). Acestea Şerban şi Drăghici. Viişoara, tot satul, cu viile şi cu parte din baltă, cu vecini 96. Cătunul, tot satul, cu balta şi cu moşia, din Gropeni, cu vecini 23 (119). Acestea să le ţie Costandin şi Iordache. Cioara, tot satul, cu vii, vecinii 38; acestea să le ţie Mihaiu şi Mateiu. |Pecetea.] Drăghici Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino. Şerban Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino. Iordache Cantacuzino. Al Ungro-Vlachiei adeverez că este copie întocmai. Judeţul Olt. Vîreţul, tot satul, cu h eleşteu şi vii, vecinii 30, să le ţie Drăghici şi Şerban. La satul Răchiţelele, în judeţul Argeş moşie cu vecini 64. La satul Cocul, moşie în judeţul Argeş, cu vecinii. 91 — La Ştefăneşti, de-lniţe şease, şi cu toate viile boereşti, cu vecinii, — fac peste tot 100. Acestea toate să le ţie Drăghici şi Şerban. g Satul Runcul şi Dobriţa şi Păltişoara, din judeţul Gorgiu, cu viile' boiereşti, cu tot venitul şi cu toţi rumînii, acestea să le ţie toţi fraţii: Drăghici, Şerban, Costandin, Mi-liaiu, Mateiu şi Iordache. [Pecetea.] Drăghici Cantacuzino. Şerban Cantacuzino. Mihaiii Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino. Iordache Cantacuzino. Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că este copie întocmai. Satul Bîcleşul din judeţul Mehedinţi, tot, cu vecinii 80; acesta să-l ţie singur Şerban. Din Gruiu, jumătate satul, din mori jumătate satul. Din Risipiţi jumătate satul, judeţul Mehedinţi, cu vecini 40. Acestea să le ţie Drăghici singur. Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că este copie adevărată. Obediţii din judeţul Ialomiţa, tot satul, cu toate morile de pe amîndouă malurile, cu vecini 36. — 92 — Moşia de la Mirestï stînjinï —. Cetăţelul delà cîmp, jumătate sat, cu vecini 24. Toate acestea să le ţie Costandin, Mihaiü şi Iordache. Berteştiî din judeţul Ialomiţa şi judeţul Slam Rîmnic şi Brăila, satul Gurgueţiî, şi satul Căscioarele, şi Creţeniî, Zăvoaiele şi, la Nişcotenî, moşie stînjinï 100, şi iar moşie la Călieni, la Săpăţeni, la Dălpanul, la Pe-cineaga. Acestea toate, şi cu toate bălţile, şi cu tot venitul lor, şi cu toţi rumîniî, cari se află din toate satele, să aibă a le ţinea toţi fraţii Mihaiü, Mateiü, Iordache, Drăghicî, Şerban, Costandin. [Pecetea.] Mihaiü Cantacuzino. Drăghicî Cantacuzino. Şerban Cantacuzino. Mateiü Cantacuzino. Iordache Cantacuzino. Al Ungro-Vlachieî, Grigorie adeverez că ese copie adevărată. Căpreştiî, tot satul, fără vecini. Dudeştiî, tot satul, fără vecini. La Ciorăştî................stînjenî 200 La Căldăreştî.................... » 1000 La Gagul . . ... » 425 La Opitiţî 7 » 168 La Futuţî........................ » 115 La Stoeneştiî din cimp . » 710 Suma . . 2.618 — 93 — La Ruşeţ, jumătate din sat. Acestea toate să le ţie toţi fraţii: Dră-ghici, Şerban, Costandin, Mihaiu, Mateiu şi Iordache. [Pecetea.] Drăghicî Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino. Şerban Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino. Iordache Cantacuzino. Al Ungro-Ylachiei Grigorie adeverez că este copie întocmai. La rîul Buzău să aibă a ţinea toţi fraţii două roate de moară, la vadurile lor, ce sînt cumpărate de noi. La Sărata, din jumătatea de sat, trei părţi de moşie să aibă a ţinea cinci fraţi: Şerban, Mihaiu, Mateiu şi Iordache. Fieşicare cu a sa vie, iar Iordache să ţie singur viile noastre cele vechi, împreună cu acelea ce am cumpărat de la Pătraşcu Res-popa şi cu viile ce le ţine nepoată-mea llinca şi pivniţa de piatră ; iar rumânii să-i împarţă. Drăghicî să ţie cumpărătoarea sa singur* cu viile şi cu pivniţa lui. [Pecetea.] Drăghicî Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino. Şerban Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino. Iordache Cantacuzino. — 94 — Al Ungro-Vlachieî Grigorie adeverez că este copie întocmai. Viile din dealul Tîrgoviştei, şi cu pivniţa de piatră, acestea să le ţie Iordache singur. Pivniţa de piatră cu locul eî, ce sînt în uliţa cea mare, lîngă Biserica Sfîntul Nicolae din Tîrgovişte, să aibă a o ţinea tot Iordache singur. Locul caselor, cu pivniţa de piatră ce este lîngă metohul Golgotei din Tîrgovişte, să le ţie toţi fraţii: Drăghicî, Şerban, Costandin, Mihaiu, Mateiu şi Iordache. [Pecetea.] Drăghicî Cantacuzino. Costandin Cantacuzino. Şerban Cantacuzino Mateiu Cantacuzino. Iordache Cantacuzino. Al Ungro-Vlachieî Grigorie adeverez că este copie întocmai. Locul caselor din Bucureşti, ce este la marginea podului, ai Cilipoului, lîngă mănăstirea Tîrnova, să-l ţie Costandin şi Iordache. Asemenea locul din Bucureşti, de la Aga Neagu, carele este în faţa curţii lui Dră-ghici şi Şerban, acestea să le ţie Mihaiu şi Mateiu. [Pecetea.] Drăghicî Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino. Şerban Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino. Iordache Cantacuzino. — 95 — Din porunca dumneaei prea-cinstitei şi de bun neam şi mie prea-bună stăpînă, jupă-neasa Ilinca Postelniceasa, am pus şi eu, bă-trînul, plecat slugă al dumnealor, Stoica Ludescul Logofăt, puţină osteneală, pînă am scris această împărţeală asupra coconilor dumneaei, cu voie şi cu ştirea tuturor, ca să le fie dumnealor neclintită; amin. 1 Septemvrie, anul 7176 [1667J. Şi am scris aceasta din poruncă, eu Si-mion Logofăt, Această copie, cum că este întocmai după diată, întărim şi noi spre încredinţare. / Aprilie 15, lf/6. / Toma Creţulescu Mare-Ban. Dimitrie Ra-coviţă Mare-Vistier.—Badea Ştirbeiu Mare-Vornic.—Ioan Mare-Logo făt,—Dimitrie Ra-coviţă Mare-Logofăt. — Ianache Văcărescu Mare-Vistier. — Copie comunicată de d. G. Gr. Cantacuzino. XXXV. 7179 (1670-1). Radu Postelnicul Dudescu dă un zapis surorei sale, Ilinca. — Bibi. Ac. Rom., 149/XLIV. XXXVI. 25 Iunie 7180 (1672). «Elina ce am foştii ju-p[ă]neas[ă] răposatului Costau din Cantacuzino biv Vel Post.,înpreun[ă] cu feciorii miei, Costandin, Mihaiu, Mateiu, Iordache», dă — 96 — un zapis lui Radu Ştirbeiu, că i-a vîndut satul Căcănăul. Pe margine: «Acest zapis, dăndu-i-se banii lui Ştirbeaiu, se-au luoat de la el, şi nu iaste nici de o treabă». Semnează: Elina Post., Costandin C., Mihaî C., Matei C., Iordache C., Vintilă Vel Ban, Neagoe Săcuianul Vel Vornic, Ivaşco Vel Logofăt, Hriza Vel Vistier, Curuia Vel Pa-harnic, Radul zeat Urăil Vel Serdar, Radu Cocorăscul Vel Medelnicer, Vlăcul biv Paharnic, Preda Vel Stolnic, Mateiă Vel Comis, Golescul, Papa Vel Sluj., Vel Pitar, Matei vt. Post. Filipescul, Costandin Păharnic Rxaiinii^eanul, Pătraşco Vel Căpitan Bucşa^ nul, Dumitraşco Vel Agă, Papa Vistier, Vintilă Armaş. [V° :] Acest zapis pentru Căcăneă sud. Telm., cănd l-au văndut Rad[ujluî Ştirbeaiu, iar apoi l-au răscumpărat jup[ă]neasa Elina şi cu coconii dumneaei, şi au luoat şi acest zapis de la el. — Bibi. Ac. Rom., Î57/XLIV. XXXVII. Με το παρόν μ. o ο οικειόχειρον διαλαμβάνει ότι ό εκλαμπρότατος μου αύθεντης κύριος κύριος Σερβανός Καντακουζηνός Βοε-ρόνδας πάσης Ούγκροβλαχίας μου έπαρά-δωκε δίο σεπέτια με πράματα, έσφραγισ-μένα εξωθεν με την αυθεντιών του σφραγίδα, τά όποια εχω εις το σπητι μου διά — 97 — φυλαζιν' οθεν εις δήλωσιν ε'δωκα το παρόν τη αότοΰ εκλαμπρότητα, οαχπ *<*> φευρουαρίου. Ό μέγας λογοθέτης της Μεγάλης Εκκλησίας : ’Ιωάννης 1. — Bibi. Ac. Rom., 30/XLV· XXXVIII. 12 Octombre 7181 (1672). «Eu Ilina Post. a răposatului Costandin Post. Catacozino, în-preună cu feciorii miei Costandin, Mihaiu, Mateiu, Iordache», dă zapis «oamenilor dăn Bezdead», foşti «rumănî». Supt «Mihnea-Vodă, feciorul lu Alecsandru-Vodfă]», 7097, «căndu s’au zidit mănăstirea Vieroşul de boeriî de Goleşti, cărei au fost din Craioveştî şi, fiindu sănge jupăneasa Mariia fata jupăneasiî An-căî de Coianî, muma lui Şărban Păh.,» dă satul către mănăstire. Stroe se scoală supt Matei, în 71B9, «fiindu titor la acea mănăstire de spre jupăneasa lui, Visa de Go-leşt[î]». Dă voie de răscumpărare. Ea face proces. «Şi înnaintea Radului-Vodă, leatu 7175.» Se decide pentru ea. «Iar, căndu au 1 «Cu această scrisoare scrisă cu însăşi mîna mea, se arată că prea-strălucitul mieii Domn, Şerban Canta-cuzino Voevod a toată Ungrovlachia, mi-a dat două sipete cu lucruri, pecetluite pe din afară cu pecetia luî domnească ; pe care le am acasă la mine, pentru a le păstra; deci spre dovadă am dat Strălucirii Luî aceasta. 1680, Februar. Marele-Logofăt al Mariî-Bi-sericl: Ioan [Cariofil].» 7 — 98 — fost ac[um], în zilile Măriei Sal[e] Domnul nostru Grigorie-Vodă, trebuindu-n[i] bani la nevoia noastră, dat-am voe acestui sat, ce scrie mai sus, de s’au răscumpărat, cu moşie cu tot, dereptu bani gata ug. 1200.» Notă*: «Răvaş de porăncial[ă]: să aduc[ă| bani al dumneaei Domnii Ilincăi, Iul. 7 dn. văl 7180. Răvaş de datul banilor tl. 286, Sept. 1 dn., 1. 7181». — Bibi. Ac. Rom., 1/XLV. XXXIX. 13 Iunie 718B (1677). Vînzare către Radu Căpitan Dudescul. Semnează Hrizea Vel Vistier, Vintilă şălarul ot Bucureşti şi «Preda părcălab ot Văc[ă]reşti». — Bibi. Ac. Rom., 24/XLV. XL. 15 Iunie 7185 (1677). Eu Vlaicul, feciorul popei Baciului den Cămpulungu», dă zapis «părintelui monah Selevestru, ce-i zic[e] pre nume mirenescu Stroe Vornicul», pentru o dealniţă la Ştefăneşti. Marturi Ianachie 2. Vist., Iorga cojocarul. — Bibi. Ac. Rom., 243/XXIX. XLI. 22 Maiu 7187 (1679). Vînzare la Pieptea «Mării SaleDoamneî Marii». Semnează: Teo-dosie Mitropolit, Badea Vel Vornic, Radu Cre- — 99 — ţulescu, Logofăt, Hrizea Vel Vistier, «Curua Vi Cluci», Barbul Vel Spătar, Costandin Brîncoveanu Vel Agă, Şărban vtori Logofăt, Mihai Drosul Vel Jicniciar, Tadur Vel Şe-trar, — Armaş. — Bibi. Ac. Rom., 182/LXXV. XLII. 23 Maiu 7187 (1679). Gligorie Şătrariul dă un zapis lui «Hrize Vel Vist.», pentru moşia Pintea (Teleorman). Semnează şi «Vlăcul biv Vornic» şi un slujitor. — Bibi. Ac. Rom., 181/LXX V. XLIII. 9 August 7187 (1679). «Badea Băl[ă]ceanul VelDvornic i Radul Creţ[u]lescul Vel Logofăt i Hrizea Vel Vistier i Costandin Brănco-veanul Vel Agă, ispravnicii Scaunului Bu-c[u]reştilor», dau ordin unui Vtori Portar pentru a aduna «meşterii dup[ă] apa Dămbo-viţiî, şi din sus şi din jos», spre a vedea morile lui Radu Căpitan Dudescu şi ale mănăstirii Raduluî-Vodă. Semnăturile lor.— Bibi. Ac. Rom. Ujj{Lv XLIV. f Căpt. Radul za Vist. şi Roao iuzbaş ot Elhov, din zapisul cari sănteţ dator[i], ban[i], să dat la noi din haraci şi din birul oştii, să dat la Mustaf[â] Celibi Boşneagul, pentru — 100 — 4 blani de samur ce i s’au. luat, t1 385 (385); şi răvaşul va fi de seam[ă]. — Ghen. 14, B 7188. Hrizea Vel Vor. [V<>:] f Dintr’acestea s’au dat la Mustafâ Boşneag 251. [Apoi socoteli de bani primiţi de la Neacşa Dudeasca.] — Bibi. Ac. Rom., 29/XLI. XLV. 21 Maiu7188(1680). «Jup[ă]neaas[a] Neacşa, a răpăusatului Radului Căp[i]taanului Dudes-cul, denpreunâ cu coconii miei, anumfe] Radu i Gheorghie», dă zapis lui Duca starostele pentru un împrumut. Zălog: «9 prăv[ă]lii de aici den Bucureşti, cu locul lor, pănă la gardul Mătuşăi Neagăi». Martur Radul Log. — Ei trei pun degetele. — Bibi. Ac. Rom., 33,/XLV. XLVI. 4 Novembre 7188 (1680). Fiul unui preot din Cîmpulung dă lui Matei Comis, nepotul lui Stroe, o moşie la Ştefăneşti. — Bibi. Ac. Rom., 241/XXiX. XLVII L Ευμενή καί χρισιμότατε έν αρχοσι κορί.ψ κυρίψ Κοσταντήνε Κατακοοζίνε μέγα στόλ- 1 «Nobile şi mult-priinciosule între boieri, Mare-Stolriice, la Domnia Ta cu îngrijire şi supunere, după — 101 — νίκψ, την αυθεντήαν σου ακριβός και δουλικός την μπρέπουσα προσκυνώ. Δεν έληψα τό σιχνόν νά την πιράζο και να την ένοχλό* δια το οπΐον την παρακαλό εκ βάθους καρδίας νά μιν βαρηθί* την εχθές έλαβα τημιόν της γράμμα καί, άναγνόσας, έγ-νόρισα τα γεγραμένα, και έλαβα χαράν φανε-ρόνοντάς μου την καλήν τής ήγίαν και διά τον Χατζή Μιχάλη τή ένεργιθί καί τή πρέπι νά ήπο: ή σινδρομίν της και καλοσίνι της ήνε άμετρον* και θορό τό πός δήνιμε άξιος νά ευχαριστίσο, μίτε νά άντημεψο τήποτε άπότόσιν καλοσίνην και σινδρομίν, μόνον παρακαλό τον έπουράνηον θεόν νά τής τό άντη- cuviinţă, mă închin. Adesea n’am lipsit să te încerc şi să te supăr, pentru care te rog din adîncul inimii să nu fii supărat; ieri am primit cinstita-ţi scrisoare şi, cetind-o, am aflat cele scrise şi m’am bucurat, în-făţişîndu-mî buna-ţi sănătate; şi pentru Hagi-Mihail [Cantacuzino], ce face, şi ce trebuie să mai spun? Ajutorul dumitale şi bunătatea dumitale sînt fără de margeni, şi caut cum pot fi vrednic a-ţi mulţămi: nici nu sînt în stare a răspunde cu ceva la atîta bunătate şi ajutoare; numai mă rog la Dumnezeu din cer să-ţi răsplătească în împărăţia Cerului. Şi, la sfîrşit, Domnul Dumnezeu să te păzească şi să dea mulţi ani prea-strălucituluî Domn, domnul Şerban, pe tronul său, în pace, sănătate şi fericire, şi Domniei Tale; amin. 26, Veneţia, Al Domniei Tale rob supus: Mihu al lui Dimu. Preacinstitului şi prea-bunuluî între boieri, Marele-Stol-nic, dumnealui Constantin Cantacuzino, să i se dea cu sănătate la Bucureşti.» — 102 — αέψη εις την Βασιλήαν του την επουρά-νιον, καί με το τέλος κύριος 6 θεός νά σκέπι καί νά ποληχρονί τον έκλαμπρότατον αύθέντην κύριον Σερμπάνον εις τον θρόνον του εν ειρήνη, ήγίαν καί εύτηχίαν, καί την Ευγενίαν σου* αμήν. 1682, Μαρτήου κς\ εις Βενετήα. Τής Ευγενήαν σου ταπηνο δούλος Μήχος Δίμου. Τφ τημιοτάτο καί χρισιμοτάτο έν άρ-χουσι μέγα στολνίκο κυρίφ 7υρίφ Κοσταν-τήνο Κατακουζήνο ήγίος ένχιρισθή. Εις Μπουκουρήστη. — Bibi. Ac. Rom., 42/XLV. XLVIII. Milostio bojiio Io Şerb an Voevod, gospo-din vsoe zemle ungrovlahiscoî, vnuc veH-cago lo Şerban Basarab Voevod. Davat. gospodstvomi sia cniga gospodstvami sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri ce să chiamă Mănăstirea de un Lemn, care este sfîntul hram Naşterea prea-cinstitei şi de Dumnezeu născătoarei şi pururea-fecioară Maria, şi tuturor maicelor călugăriţelor, care se vor afla lăcuitoare intr’acest sfănt locaş, ca să fie sfintei mănăstiri milă de la Domnia Mea, să aibă a luare svănta mănăstire în toţi anii de la Clucerii de jignită, din rănduiala găleţii — 108 — ot sud Vâlcea, obroace de grâu de 22 oca. Şi iar să fie svintei mănăstiri mertic de sare de la Ocna cea mare, bolovani 50, să aibă a luare călugăriţele această sare pre an, la vreme cănd vor lua şi alte mănăstiri, să şi-o ridice de la g’ura ocnei, fără de nici o opreală, şi să ş’o ducă, să o vănză fără de vamă şi fără de ghiumruc, şi de alte chel-tueli ce are sarea,—de toate să aibă pace. Pentru că, ştind Domnia Mea această svăntă mănăstire fiind despre partea muntelui, la loc fără de nici o hrană şi fără de nici un venit, şi de multe lipsită, nici alte mili de la alţi pravoslavnici şi răposaţi Domni mai dinnainte vreme n’au avut, iară, după ce ne-au dăruit Dumnezeu şi pre Domnia Mea cu Domnia Ţărăî-Rumăneştî, la cinstitul Scaunul răposatului moşul Domniei Mele Io Şer-ban Basarab Voevod, si aducăndu-mi Domnia Mea aminte de această svăntă mănăstire, de neputinţa şi lipsa ei, cum şi de alte sfinte mănăstiri, între care se plinesc dum-nezeeştile taine, Domnia Mea m’am milostivit de am făcut această milă şi danii care sănt mai sus scrise, ca să ia sfănta mănăstire în toţi anii, să fie sfintei mănăstiri de întărire, şi maicilor călugăriţelor de hrană şi de îmbrăcăminte, iară Domniei Mele şi răposaţilor părinţilor şi moşilor Domniei Mele veşnică pomenire. Aşişderea rugăm şi pe alţi pravoslavnici Domni, cari ar fi în urma — 104 — Domniei Noastre, săînnoiască şi să întărească această milă a sfintei mănăstiri ca să dobândească şi Domnia Lui mila de la Domnul Nostru Isus Hristos, şi ajutoriu de la preacurata maica Svinţiei Sale cu ertăciune de toate păcatele lui; şi ca şi ale lui mile şi direase să să afle cinstite şi în seamă ţinute. Seje ubo isvedeteli postavilom gospodstvami. Radu Năsturel Vel Ban, Badea Vel Vornic, Vladul Cocorăscul Vel Logofăt, Barbul Vel Vistier, Mihaî Cantacozino Vel Spătar, Stoica Vel Clucer, Ghincea Vel Postelnic, Dumi-traşcu Vel Paharnic, Alexandru Vel Stolnic, Papa Vel Comis. Vel Logofăt napisali, vă stolni niom (?) u Bucureşti, mesiţa Noemvrie 6 dni, ot Adam vă leat 7189. Io Şerban Voevod. [Pecetea domnească.] Vlad Cocorăscul vel Logofăt1. XLIX. Eu Elina, fata răposatului Şerban Voevod şi a Doamnii Elina, carea am fost jupăneasă răposatului Costandin Cantacuzino băiv Vel Post[elnic], adeverez cu aciastă scrisoare a mia pentru că, aj ungând eu la vărs ta bătrân ea-ţilor, cugitat-am în inima mia cătră prea-bunul Dumnezeu ca să călătorescu cătră Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde 1 Buciumul, I, p. 351. — 105 — au fost îngropat prea-curatul trup al Sfinţiiî Sale, să plăngu mulţimea păcatelor mele, după cum au zis: că n’am venit să chiem direpţii, ce păcătoşii spre pocaianie şi, iar: cine va veni cătră mine, nu-1 gonescii afară. Derept aceaia fiindu eu gata asupra purcesului, aciiş am chemat pre toţ cei de la inemă a miei iubiţi coconi, Costandin, i Mihaiu, i Ma-teiu, i Iordache, dăndu-le poruncă şi învăţătură precum să cade tut[u]ror celor ce iubescu hei lor, poruncindu-le a păzi toate căte sănt scrise aici mai jos: Intăiu, fieî mei, să vă îmbrăcaţ cu frica lui Dumnezeu şi aceluia unuia să slujiţi, şi. lui să vă închinaţi, şi să iubiţ unul pre altul, lăcuind întru o dragoste frăţească" *3upa~~cum iaste zis, că: unde vor ii fraţi adunaţi în numele mieu, acolo sănt eu pren mijlocul lor. Şi iar: cine va lăcui în dragoste, în mine va lăcui şi eu într’ănsul; că, unde iaste dragostea, acolo iaste şi pacea. Derept aceaia, fieî miei, să lăcuiţi toţi împreună, ca cum aţ fi într’un suflet, să nu se dăsparţă unul de altul nici căt, ce să cinstească cel maî mic pre cel mai mare, cum să cade; aşijderea şi cel mai mare să iubească pre cel mai mic, după cum iaste zis. Iată acum, ce iaste mai bine şi mai frumos decăt a lăcui fraţii împreună cu pace? După aciasta, dragii miei fii, iată că aleg den mijlocul vostru pre fiiul mieu Costandin, 106 — supuindu-1 a ii în locul mieu ispravnic, adecă să aibă el voe a căuta casa mia, şi de toate satele şi moşiile şi ţiganii miei, veri căte vor ii, au de moşie, sau de cumpărătoare,numai el singur să aibă a porunci tuturor căţi să vor afla supt oblastiia casii meale, şi să ia seama părcălabilbr şi dă dansul să asculte toţi. Aşij-derea şi ce ar ii venitul casii, adecă de la sate, moşii, ţigani, mult-puţin, ce arii, el să strângă şi dintr’acel venit să aibă a plăti datoriile căte au mai rămas, însă ceale făcute pentru casa noastră, şi, plătindu-să, tot ce ar mai rămânea, să să strângă tot la un loc, puindu-se cu socoteală bună pană ce aru da Dumnezeu să mă învărtejescu den calea ce am purces: atunce iar cu socoteală se vor face toate, precum se cade. Pentru aceastea toate poruncesc voao, iubiţilor miei fii Mihaiii, Matern, Iordache,legăndu-vă cu mare numele lui Dumnezeu, ca de acum înnainte să aveţi a asculta toţi de al vostru frate mai mare Costandin, să-l cinstiţi şi să vă plecaţi învăţăturii lui cei bune, şi toate toc-mealele ce am lăsat asupra lui, să le ţineţi cu deadinsul, neîndoiţi şi neschimbaţi, precum se cuvine; pentru că fiiu-mieu Costandin, în urma nevoei carea am tras pren zilele lui Gligorie-Yodă, strîngîndu-ne toţi, care dupre unde am fostizgoniţi, şi fiindu-ne casa rămasă de toate şi căzută la mare datorie, atunce am ales şi am pus pre dînsul de au căutat de — 107 — toate nevoile casii, maî vrătos în zilele Du-căi-Vodă, cănd am căzut la a doao nevoe, încă fiindu Domniia la Cocorăştii dă Grind: atunce o seamă de coconi au scăpat la Ardeal, iară Costau din au rămas aici la mare grijă, supuindu-se cu taate trebile casii în tot feliul; de au ţinut moşiile şi au plătit datoriile; şi multă folosinţă am cunoscut pentru dînsuljde au slujit casii si fraţilor lui cu dreptate de atunce pănă acum ; aşijderea şi de acum înnainte încă l-am pus şi l-am lăsat ca să caute de aceastea de toate, căte scriu aici mai sus. Iară, de mi se va tîmpla de la Dumnezeu moarte, în calea ce mergu, — carea iaste de opşte tuturor, — atunce voi, aceşti 4 fraţi şi cu nepoţii miei, feciorii lui Drăghici Spat.,cu mare înţelepciune să vă strângeţi toţi la un loc de taină, să aleagiţi din oamenii casii noastre, sau din priiatenii noştri, unul sau doi, să fie oameni buni şi cu frica lui Dumnezeu, să vă facă împărţeală satelor, moşiilor, ţiganilor; însă 5 părţi mari, veri căte vor fi, multe-puţine. însă, osebi den Scaunul caselor mărginescu, împreună cu Fi-lipeştii, şi cu moşiia şi viile de la Băltaţî, şi de la Călineşti, şi de la Cucleş, — aceastea toate să aibă a le ţinea numai 4 fraţi: Cos-tandin, Mihaiu, Mateiu, lordache; iar 2 fraţi ce au fost mai mari: Drăghici i Şer-ban, să nu aibă nimic treabă acolo; pentru că, fiind ei mai mari şi ajungîndu noî vremi — 108 — bune şi norocite, făcutu-le-a soţul mieu câştig bun, cu care câştig şi-au făcut lor os*ebî sate, moşii, ţigani şi case de piatră: unul la Măgureani, altul la Drăgăneşti. Şi, aşa fiindu ei întemeiaţi de la soţul mieu, socotit-au dumnealui, cu mine împreună, încă dintr’aceia vreame de i-am osebit dentr’aceaste sate ce scriu mai sus, ca să n’aibă ei nimic treabă, fără numai aceşti 4 fraţi, pentru că eî au rămas mici şi necăutaţi dă noi, căce am căzut la vremi greale şi nenorocite, supt multe paterne şi nevoi şi grele prăzi. Aşij-derea semnez ca să se ştie şi pentru partea fîu-mieu lui ŞerbanVoevod că, ducîndu-lDum-nezău a fi DomnuŢărăi-Romăneşti,socotit-am eu singură, ca să nu ţie parte pren toate satele împreună cu ceştealalţi, ce am ales den toate moşiile meale nişte sate întregi, care săntu scrise la altă carte a mia, şi li-am potrivit să fie tocma cu ce i-aru fi venit partea lui de spre toate satele, să aibă a le da cocoanelor lui şi mie nepoate, zeastre, să le moştenească iale cu bună pace ; iar în-tr’alte sate, moşii, să n’aibă treabă. Iar, osebi de aceaste sate şi de scaunul mărginenescu, căte vor rămînia, să aibă a le ţinia numai ceialalţî 5 fraţi, precum scrie mai sus. pentru că eiî singur[ă] aşa am tocmit de bună voia mia, mai vârtos luăndu izvod de la moaşe-mia, răposata jupăneasa Mariia ot Coianî, care aiî făcut şi au tocmit pren zi- — 109 — lele tătăne-mieu, răposatul Şerban-Vod[ă], şi de la alţi bătrîni moşi şi strămoşi ai noştri. Iar, pentru ţiganii, căţî sănt a casiî meale, au de moşie, au de cumpărătoare, să aibă a să împărţi pre 6 fraţi, tocma unul ca şi altul: să-ş ţie fieştecarele a lui parte deplin. Aşijderea, feţii mei, vă mai adaog o învăţătură den ceale ce ştiu că v’au învăţat şi tatăl vostru şi v’au legat cu blestem; acum dar şi eu aceaia urmez, şi vă leg supt blestemul lui Dumnezeu şi supt blestemul mieu cel părintescu, ca să nu vă plecaţi urechile voastre supt ascultarea cuvintelor jupîneasilor voastre, însă de ceale proaste şi vrăjbitoare, care fac fraţilor neviaţă, nici să se meastece iale în vorba voastră, cănd veţi avea între voi: au pentru moşii, au pentru alte trebi; ce să-şi păzească fieşte-carea treaba ei. Iar, dă veţi avea carea cumva la mijlocul vostru ceva bănuială, ca nişte oameni, iar voi singuri în taină să vă tocmiţi şi să vă împăcaţi; precum ştiţi că şi noi v’am păzit şi v’am ţinut pre toţi la un loc neosebiţi, aşa şi voi să îngăduiţi unul altuia, ca nu carea cum-va să stricaţi numele cel bun al neamului vostru, şi veţi cădea în ponosul oamenilor, luundu pildă de la ceia ce au făcut aşa, cum procopsesc. Acum, fiei miei, după aceastea toate întărescu şi blestem mare, cum, de veţi ţinea acîastă tocmeală şi învăţătură ce am — 110 — făcut eu, iar voi să fiţi blagosloviţi de Dumnezeu şi de noi, şi să fiţi fericiţi şi procopsiţi în toate;, iar carele nu să va ţinia, ce să va ispiti carea cumva să strice şi să calce acîastă tocmeală a mea. acela să fie blestemat de singur Domnul Nostru Isus Hristos, şi de singură Maica Preacista să fie pîrît la vreamea judecăţii, aşijderea şi de noi; şi să fie de 3 ori procliat şi afurisit de 318 sfinţi părinţi din Nichieia, şi să lăcuiască cu Iuda şi Ariia. Şi am scris eu bătrânul sluga dumnealor Stoica Liudescul Log., însă cu învăţătura bunii stăpânii meale, jupăneasa Elina, stara Postelnicîasa, în satul dumneaei gor-Mărgineanî ot vod. Prah., msţa Sep-tevrie 1 d. Valiat ot sătvorenie miru 7190.— După copia contemporană, în colecţia d-luî G. Gr. Cantacuzino şi după original, în Bucium, I, pp. 35 î, 363. — Cf. Xenopol, IV, pp. 657-9. L. 12 Februar 7192 (1684). Pentru un proces al Neacşăî Dudeasca. Semnează: Μηχως Σταροστας... Μανούς... Στ... Νηκου, Prodan Abagiul. Ε ο judecată de plată. — Bibi. Ac. Rom., 57/XLIV. LI. 8 Mart 7192(1684). «Badea Bălăceanul Vel Vornic, Barbul Bădeanul Vel Log., Statie Vel Vistiiar, Costandin Brăncoveanul Vel Spă- — 111 - tar», dau carte lui Radu Postelnic Golescul, fiul lui Matei Comisul, nepotul lui Stroe Vornicul, pentru o moşie în dealul Goleş-tilor (Muscel). Elina a lui Ianachi Vistier ţinuse întăiu pe Radu Postelnic, fiul lui Stroe. Etar/jc ]^/]OT7jap7j<;. —Bibi. Ac. Rom., 278/XXIX. LII. 15 Maiu 7195 (1687). Vînzare de vie către «Neacşa Dudeasca şă fii-său Răducan». — Bibi. Ac. Rom., 63/XLV. LIII. 25 Mart 7196 (1688). Serbau Cantacuzino pentru Radul Post. Golescul, fiul lui «Matei u Comis, nepotul lui Stroe Vornicul», pentru viile din «dealulu Goleştilor», cumpărate de la «jupăneasa Elina fata Banului Pavlachie, de căndu au fostu cu voia boiarinulfui] ei cel dintăiu, cu Radulu Post.,snă Stroe Vornicul». Boieri: Vintilă Corbeanul Ban, Ghincea Văleanul Vornic, C. Brîncoveanu Logofăt, lordachie Cantacuzino Spăt., Cărstea Popescul Vist., Alixandru Alexeianul Vel Clucer, Barbul Urdăreanul Vel Paharnic, Cărstea— (sic) Vel Post., Diicul Şerbănescul Vel Stol., Şărban Pîrvulovici Vel Comis, Bunea vtori Log., fiul Nicăi biv Vel Sluger. Scrie şi Radul Şufariul, fiul lui Gherghe Şufariul.— Bibi. Ac. Rom., 103/XL. — 112 — LIV. l-iu Maiu 7196 (1688). Constantin-Vodă cătră «Mihalcea Sluj. ot Căndeştî». Pentru jalba Despeî Clucereasa ot Căndeştî privitoare la un vad de moară pe Buzău. «Te scoli tu cu un zapis al măine-ta ca să o scoţi dintr’acel vad.» — Bibi. Ac. Rom., 180/LXXI. LV. Eu, Ştefan ieromonahul, adeverez cu a-ceastă carte a mea, că fericita Doamna Elina Postelniceasa, fiind aproape de moarte şi slabă de tot, m’a chemat pre mine de am scris o carte pentru nişte sate, cum să le iea Măria Sa Vodă, adică din satele Domniei Ei, care am scris eu cu mîna mea, şi acea carte o ţin fraţii Măriei Sale, şi mărturie puiu pe Domnul Nostru Isus Hristos cum că Doamna cu gura eî m’a învăţat să scriu. Iară încă aproape n’am fost ca să înţeleg ales ce zice, fără numai domnialui Costandin Spătariul Brîncoveanul, vorbia cu Domnia Ei şi pe urmă venia la mine şi-mi zicea: zice Doamna să scrii cutare şi cutare, şi eu, ca un prost, scriam ceia ce-mi zicea domnialui. Iară, pentru pecetie, nu putea Domnia Ei să pecetluiască, nici putea să o dea la altul, ci domnialui Spătariul o au luat şi au pecetluit. Ci, de vreme ce a aflat Măria Sa Vodâ de acea carte, m’a chemat pre mine şi m’a — 113 — pus la greu jurămînt, ca să spuiu cu drep-tate. Deci eu, văzind înfricoşatul jurămînt; şi mai vîrtos văzînd că vine lucrul la scandal şi le zic şi adeverez cu această carte că scrisoarea care am făcut, s’a scris precum adeverez mai sus, cum că domnialui Spătariul m’au învăţat şi am scris. Ştefan ieromonahul mărturisesc precum scriu mai sus. LVI. Către prea-cucernicul, prea-strălucitul, prea-înţeleptul şi prea-seninul nostru stăpîn şi Domn, domnitor a toată Ungro-Vlachia, domnul Io Şerban-Vodă, noi cu toţii, smeritele sale slugi, egumenii, proegumeniî, stareţii şi bătrînii cuvioaselor mănăstiri din Sfîntul Munte Atos, arătăm supusa noastră închinăciune, dorindu-i toate cele ce sînt spre bine şi mîntuire. Prea-strălucite stăpîne ! Venerabila scrisoare trimisă de înnălţimea Ta, prin ieromonahul Ivirean, primindu-se după umilinţa ^ noastră cu închinăciune şi evlavie şi ca un lucru trimis de Dumnezeu, am îndreptat binecuvîntâri de mulţâmire şi la a tot bunul Dumnezeu şi la stăpîna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioară, rugindume pentru un aşa de călduros rîv-nitor întru cele dumnezeieşti şi după Dumnezeu sprijlnitoriuşi din nou întemeietori ii al 8 — 114 — sfintelor noastre mănăstiri, care ni-a fost dăruit în aceste din urmă vremi, şi neîncetat rugăm pe Domnul Dumnezeu ca prin mijlocirile Maiceî Născătoare de Dumnezeu, şi ale tuturor sfinţilor să se dăruiască Strălucirii Tale toate bogăţiile cereşti şi pămînteşti, ce se vor dori de ea. Deci, potrivit cu porunca Strălucirii Tale, am ales dintre noi înnaintea soborului tuturor sfintelor mănăstiri pe prea-cuvioşii proegumeni de faţă şi fraţii noştri întru Hristos, adecă pe proegumenul prea-marei Lavre împărăteşti, chir Natanail, şi pe proegumenul mănăstirii împărăteşti a Ivirilor, chir Paisie, pe cari-i trimitem Prea-Străluciriî Tale, împuternicindu-i şi noi, în numele lui Hristos, a se învoi la toate cererile ce s’ar face de Strălucirea Ta, spre folosul şi regula amînduror părţilor, îndato-rindu-ne pentru noi si pentru urmaşii noştri a primi acele cereri într’un chip nestrămutat şi veşnic. însă mulţumim şi prea mulţumim înnaltei şi prea-credincioasei tale Domnii, pentru că ţi-a plăcut a te pleca la smerenia noastră, miluind şi căutînd cu atîta milostivire şi dumnezeiască rîvnă acestesfinte şi sărace mănăstiri din Atos, sau, mai bine, împăcîndu-te cu Dumnezeu prin a ta pumîn-tească şi bogată milă, prin lucrul dumnezeiesc ce cu bun scop ai început şi mai bine ai săvîrşit. Iară binele ce ai făcut cu un scop încă mai bun, cu voia lui Dumnezeu ai voit — 115 — a-1 statornici, urmînd după pilda acelor cucernici şi de-a-pururea pomeniţi împăraţi şi domnitori, din ale căror neamuri şi moştenitori este şi prea-cucernica ta Strălucire şi cu care cu multă evlavie şi milostivire bogat au miluit şi întărit sfintele aceste mănăstiri; drept care, împreună cu ei, vei dobîndi veşnica pomenire pe lingă toate mănăstirile, şi vei fi învrednicit a clironomisi împărăţia Cerurilor, prin mijlocirea Maicei Născătoare de Dumnezeu, şi a tuturor sfinţilor ; ale căror rugăciuni să le primească Domnul Dumnezeu, dăruind şi în viaţa aceasta Strălucirii Tale ani prea mulţi, îndelungaţi şi norociţi; amin. Egumenii şi stareţii întru Hristos ai sfintelor mănăstiri şi metoace ce alcătuiesc prea-marele sobor al sfîntuluî Munte 1. LVII. w Prea-strălucite, prea-înnălţate, prea-cucer-nice, prea-înţelepte şi prea-creştine Doamne şi stăpînitor a toată Ungro-Vlachia, Io Şerban Yoevod, prea-milostive şi prea-îndurătorule binefăcător al neamului bine-credincioşilor, a cărui cucernicie este o moştenire de la strămoşii prea-nobili şi prea-cinstiţi şi care 1 Traducere oficială de la Ministerul de Externe, făcută în 1862, după cererea «principelui Constantin Cantacuzino»; în liuchmml, 1, p. 871. — 116 — eşti prea-seninul sprijinitor al robilor tăi jos iscăliţi, ne închinăm cu umilinţă la a ta mărită şi vrednică de ah pizmuită Strălucire, săru-tîndu-ţî poalele veştmintelor tale, noi cu toţi, smeriţii robi şi binecuvîntătoriităi: egumeni, proegumeni şi stareţi ai tuturor sfintelor şi venerabilelor mănăstiri ale acestui Sfînt Munte Atos, precum şi bătrîniî marelui Sobor; che-mînd Pronia de sus şi bunătatea cerească a întări Prea Strălucirea Ta la al tău prea-înnalt şi prea cinstit Scaun, a-ţî dărui zile îndelungate, bucurie neîncetată şi veselie din ce în ce mai mare, a-ţî păstra mărirea nebiruită, statornică şi veselă, punînd supt picioarele tale pe tot vrăjmaşul şi protiv-nicul, spre întărirea neamului drept-credin-cioşilor şi spre sufleteasca plăcere şi statornică odihnă a acestor umili robi ai tăi. De datoria noastră este, prea-senine şi prea-cucernice stăpîne, a-ţî mulţămi cu grăbire şi a te slăvi pentru 'marile binefaceri ale slă-viteî Tale Înnălţimî, care şi în faţă şi în taină se răspîudesc cu bogăţie şi îmbiel-şugare asupra celor săraci şi nevoiaşi, şi în deosebi în sînul acestor nenorocite şi venerabile mănăstiri ale Sfîntului Munte, căror nici în vechime nu li-au lipsit ajutorul şi binefacerile străluciţilor şi vestiţilor tăî strămoşi. însă pe toţi aceştia, fie vechi, fie noi, cari sînt de-a pururea pomeniţi ctitori şi după Dumnezeu binefăcătorii mănăstirilor — 117 noastre, i-ai întrecut, aşa zicînd, ca un mărgăritar foarte de preţ, respectînd în cel mai mare grad pe mărgăritarul nepreţuit, Domnul Nostru Isus Hristos şi pe împărăteasa întregii lumi, care a născut şi neîntrerupt mijloceşte către Domnul şi poate săvîrşi toate cele ce voieşte, ca născătoare a Tot-puternicului. Şi, fiind-că ai chemat mijlocirile, şi ajutorul şi paza aceleia, ca un prea-cucernic şi prea - creştinesc Domn, acea Preacurată te-a apărat, păzind şi întărind strălucita şi cucernica Ta înnălţime. Deci, spre recunoştinţa dumnezeeştilor sale danii şi binefaceri, ca un rîvnitor călduros, cu învoirea dumnezeeştei sale puteri la planul cel bun ce l-ai făcut de a sluji un lucru dumnezeiesc şi priincios şi cu conlucrarea puterii dumnezeieşti ţi-aî împlinit dorinţa, săvîrşind lucrul acela şi mai bine; şi, cugetînd cu cea mai mare înţelepciune, 1-ai închinat, după cuviinţă, cu ajutorul acelei atotputernice împărătesc, care în adevăr este apărătorul şi îngrijitorul sfintelor şi venerabilelor sale mănăstiri din acest Munte, pe care le ocroteşte şi şi-a făcut din el o grădină, unde acei ce voiesc a trăi după căinţă scot apele Mîntuiriî. Deci, recunoscînd marele ajutor şi binefacerea ei, am slăvit prea-sfîntul său nume; şi, fiindcă din dragostea eî a plăcut şi Prea-Stră-lucirii Tale a săvîrşi mila cea mare spre sufletească mîntuire, întărind lucrul tău în toată — 118 — întinderea ei, împreună cu acei doi ai noştri, cari s’au dus către mărita şi înnalta ta Mărire, ne-am bucurat cu toţii din tot sufletul. Au venit şi proegumcnii noştri, cari ni-au vestit de marile tale îndurări şi binefaceri, precum şi de întemeiarea venerabilei şi sfintei mănăstiri, adăugind că, săvîrşindu-se lucrul, Prea-Strălucirea Ta ai ales spre îngrijirea lui pe prea-cuviosul şi prea-sfinţitul egumen chir io chir Partenie, care a fost mai înnainte în sfînta mănăstire a Ivirilor. Aceasta ni-a pricinuit şi mai mare bucurie,pentru că-1 cunoaştem de gospodar credincios şi prea destoinic de a prevedea toate, mai ales fiind deprins cu orînduiala şi cu obiceiurile ţerii: alegerea lui a fost pentru al nostru mai bun folos. Astăzi îi trimitem şi alaiul alcătuit, după cuviinţă, din cinstiţii ieromonachi, din iero-diaconi, din prea-cuvioşiî bătrînî şi din tot personalul soborului, şi rugăm pe înnalta ta Mărie ca aceştia să fie supt paza aripilor tale de aur, ca unii ce nu sînt deprinşi cu ţara, pentru ca să dobîndeştî într’un grad mai întins recunoştinţa umililor ce iscălesc mai jos; iar dreapta a tot puternicului să păstreze puterea ta nebiruită de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi să fie anii Prea-Stră-lucitei tale Măriri mulţi, îndelungaţi şi cu bucurie ; amin. Egumenii, stareţii, proegumenii şi alţii, ai sfintelor monăstirî şi metoace alcătuind prea- — 119 — marele sobor al sfîntului Munte şi robi ai prea-strălucitei tale Măriri1. LV1II. Din testamentul Spătarului Iordachi Can-tacuzino ['Cf. Studii şi ddc., V, p. 45, n° 211]: j* Ce, din ce mi-au fost prilejul, i-am făcut parteciâ, să ţie şi ia pre urma mia, nu mult, ce puţin, din cat mi-au fost prilejul. I-am dat satul Cucuteni, cu casă cu tot, carele une părţi îm sin tu mie danie de la Moimăscul, iar altele îm sin tu mie cumpărături, depreună cu dansa; şi a treia parte de Cogeşti, cu hălăşteul cel mari, iară la Ţinutul Cărligăturii; iară osălişte ce-s chiamî Bălţaţii, ce s’au luat de la călugării de Moldoviţă, să-s dia înnapoi. Iar, de va trebui ei să să hrăniască, să o ţie, şi să dia călugărilor de a dzeacia. Aşăjderia şi părţile den Băbăcianî de la Ţinutul Dor[ o]hoiu-luî, căte am cumpărat eu, să fie toate a ei· Aşijderia şi un rădvan cu 6 cai şi o cuhne cu 4 cai, — care cai îi vor plăcia ei, să fie a ei. Hainele ce i-am făcut, să nu le dodeiască nime, căte sintu [fejmieşti, — să fie toate a ei. Din odoarî un lanţuh de aur ce i l-am... făcut acmu şi n’am apucat să-l istovăscu, să fie a ei, şi un inel... gur cu diiamante, carele i-a plăcia din căte am; o păriachi 1 Ibid., p. 379. — 120 — de brăţări cu mărgăritare, ce-s făcute la Braşău; aşăjderia patru şăraguri de măr-găritari de cel mare, să-i fie la grumadzi. Aciaste sintu de la mine, iar deosăbî a ei nişte mărgăritar ce i-au dat mama, ia va şti, să n’o dodeiască nime; şi au avut şi de la tată-său neşte mărgăritar mai mănunt, ş’au cumpărat un inel de aur, cu zamfir albastru, în Ţara Munteniască, în 80 lei, pre banii ei; şi au cumpărat un inel cu zmarand viarde, prinsu în unghi, în 85 lei, iară pre banii ei, şi i-au datu mama un inel cu zmarandu viarde, şi soru-mia Safta o păriache de brăţări di Danţca; şi ş’au mai cumpărat trei şăraguri de mărgăritar mare de la Tălmăcîoae, în 80 lei, iar pre banii ei: cu aciaste n’are nime nici o triabî, că sint a ei. Aşijderea şi din bucate să-î facă şi ei parte: din vaci şi din oiţă, din căte s’or afla, din toate, că nu-s multe; iar neşte stupi ce sint la Sârbeşti, la Bahnî, săntu a ei. Din argintu să-i dia 6 piuliţî poleite şi o năstrapă mare un-guriască, iar altă ci-a rămănik, să văndză, şi odoarăle şi arginturile, să plătiască dato-riilfe] datornicilor, — să hie bucuros bieţii cuconi să-ş ţie căte o ocinî şi căte o moşie ci-a rămănia; iar pre dânsa să n’o amestece la nemica. Pentru aciasta mă rog mamii şi Catrinii şi lui Vas[i]lachi, ginere-mieu: aciaste greutăţi ale miale să nevoiţ să staţ, să plătiţ datornicilor din ce să află pre — 121 — urma mia : din odoare să nevoit, doar le Tor lua datornicii cu preţ. Aşijdere mă rog dumisal[e] Vornicului Gavriliţjă] şi ginere-mieu lui Vas[i]lie, pentru sîngele lui Dum-n[e]dzău, să nevoit dumneavoastră, să-m scoateţ banii ci-am cheltuit la Visterie în dzilele Mării Sale lui Vodî, care bani i-am luat împrumut de la Filip şi de pre aiurie cu dobăndî, şi am pus zăloage de am cheltuit la Visterie, precum ar arăta izvoadele. A-şijdiria şi pentru cătăva rămăşiţă ci-aii rămas şi la unii şi la alţii, care bani aii fost orănduiţ de la Dumitraşco-Vodî, precum ştie şi Ştefan de Visterie: ...izvod la dănsul, şi n’au apucat să istovască Măr... Sale lui Vod[ă], să-ş facăpomanî pentru Dum-n[e]dzău să-ş plă... banii, cine-i datoriu, să mi să mai iuşuriadze casa din robie, să mi săiuşureadze datoriile ; pre Alexandra nime să nu o dodeiască din casăle ei pănă vor fi aciaste răscoale, şi la toate paminţile miale să nu lipsască, ce să şadî ori aicia, ori la Sârbeşti, ori unde-i va plăcie, şi-s o asculte ţăranii întru tot, ca şi cum aş hi eii ; cu-conii miei să n’o dodeiască, nici altu nime. Un satu ce mi-au pus Stărcia zălog, anume Popenii, la Hărlău, gîumătaate de satu, să fie a Stârcii, iar gîumătaate de sat dăruescu Anisii, cucoanii Stârcii, care iaste la dumnealui Vornicul Balsu, deosăbi de parte tătăne-său, ce i s’a vini de la tată-său. A- — 122 — ciasta dau pentru banii miei: pentru fiiul rnieu Vas[i]laşco, din cat mi-au fost prilejul, l-am aşădzat şi l-am îndzăstrat; la altă, să n’aibă triabî, numai din satele de la Hotin şi de la Soroca, fiindu ţara neaşădzată, nu i-am făcutu parte ; iar, după ce să va aşădza ţara, să-i facă parte şi de acolia, dintr’acialia sate; iar dintr’alte sate de suptu munte i-am dat şi l-am aşădzat; aşijdiria casă n’am apucat.u să fac, ci-am socotit să-i dau cramel[e] ciale mari de la Cotnari, cu vii cu tot, cate sin tu acolo într’acel dial; aşij-dire şi neşte vii ci-am cumpărat laLăsteni de la Iolăşoae, 9 fălci şi gium[ă]tate, să fie Alexandrii. Alta, sintu datori lui Stoian Comisului, cumnatului lui Şărban-Vodă, cu 240 de lei de pre neşte postav, şi sint dator lui Iordachi fratele lui Şărban-Vodă cu 110 lei; care fac peste tot 350 lei, cu banii lui Stoian. Deci,căndu am fostu în Ţara Mun-teniască, am fostu dat neşte blanî de sobol lui Şârban-Vodî; deci o samă de bani mi-au dat, iar cu aceste au rămas Măriia Sa şi au dzis că va plăti acestor... şi nu i-au mai plătit, şi-m scrie Măriia Sa să-i... zapisul, să-m dea bani; pre martor mi-i dumnea... n’am zapis, că n’am făcut, ci-am avut vo-roavă numai... guri; ce mă rog pentru Dumn[e]dzău să plătiască acelor boiarî. Alta, pentru neşte oi, li-am dat pre măna lui Hurmuz, căndu răscoalele, patru sute şi — 12 3 cindzăci; daca s’au aşădzat vriame, au dat samă Hurmuz c'au rămas numai 170, carele li-au priimit el de bună voia sa: oaia căte 1 ug\, şi aii datu samă, c’au rămas 40 de cărlani, însă acestora nu s’au socotit căte cat preţ va fi; deci dentţ-’aciasta am luatu 105 lei de la Pisoschiî şi 70 lei de la Ba-şot, şi 20 lei rni-au dat Hurmuz, căndu am pornit pre Ioniţ[ă] la Obluciţă. Deci, ce va fi rămas dintr’aciaşti bani să-i dia la Alexandra, că aciaste oi au fostu din dzestrile ei şi a ei sint banii; de va fi mai dat ceva la loniţ[ă], eu nu ştiu; el va şti. Aşijderia, i-am dat Alexandrii un inel de aur cu diiamantu în mijlocu şi cu noaî mai mănunţele înpregiur, şi aitu inel, cu zamfir albastru, ci-am cumpărat în 35 lei; iar pentru vecinii de Cucutiani, căndu am cumpărat satul acolo, vecinii n’aii fostu, ce i-am adus de printr’alte sate ale miali; cărei s’au răşchiraţii din satu, acmu pentru nevoi; iar, după ce să va aşădza vriamia,să fie volnică Alexandra să-i ia, să-i ducî la urmă; pre aceia cărei aii fostu, şădzători acolo la Cucutiani, or hie de pin ce sat or hi. — Bibi. Ac. Rom., 206/LXXXVI. LIX. Theodosie cu mila lui JD[u]mn[e]zeu arhiepiscop i Mitropolit a toată Ţara-Rumănească şi exarh peste plaiuri. — 124 — fDat-am cartea Vlădiciii Meale adevărată mărturiseală lamăna dumnealor fiilor noştri celor sufleteşti, dumnealui Costandin biv Vel Stol. şi fraţilor dumnealui, Mihaî VI Spăt. i Iordachie biv Vel Spăt., feciorii răposaţii Doamnii llincăi, şi nepotului dumnealor Tomii feciorul Agăi lui Matei, pentru ca să-s ştie că încă mai denainte vreame, în viaţa dumneaei Doamnii llincăi, trăind într'o casă şi la un loc cu feciorii dumneaei aceştii 4, cari se-a zis mai sus, fiind acestea cei mai mici, fiind dumneaei stăpână a toată casa, stăpânind toate casele şi moşiile şi toţ ţiganii, fiind ale dumneaei moşii de baştină de la părinţi şi de la noi, de la strămoş, deci pururea şi în toată vreamea, în viaţa dumneaei, ca cătrâ un duhovnic şi cu mila lui Dumnezeu Mitropolit ce ni-am aflat Ţărăi-Rumăneşti, spuindu-ne de toate pe amăruntul, pentru toate patimile casiî dumneaei, ce s’au întâmplat, şi la bine şi la rău: întăi dară zicând, că după moartea răposatului soţului dumneaei, Costandin Cantacuzino biv Vel Post, când au fost în zilele Radului-Vod[ă] Leon, pre acea vreame ducăndu-să fiiu-său Costandin la Vineţiia, pentru învăţătura cărţii şi fiind Mihaî şi Matei şi Iordachie coconi mici, iar feciorii dumneaei cei mai mari, Dră-ghici Spătariul i Şărban-Vod[ă], atunce fiind Drăghicî Spătar-Mare şi Şărban-Vodfă] Post. — 125 — Mare, şi fiind însurat de multă vreame, a-vănd şi coconi şi eşind den casa părinţilor, încă mai denainte vreame au fost făcut împărţeală, de au împărţit satele şi moşiile şi toţ Ţiganii, făcând părţi pe 6 fraţ, însă afară den Scaunul mărginenescu, împreună cu Filipeştii şi cu viile de la Bălţaţ şi de la Călineşti, şi cu Cleşii: într’aceastia nu s’aiî amestecat, ştiind că sănt lăsate celoralalţi 4 fraţ mai mici ce să zic mai sus, încă mai denainte vreame, în viaţa părintelui dumnealor Costandin Post., cu care căştigurî ş’au făcut sate, moşii, Ţigani, şi case de piatră, uuul la Mâgureanî şi altul la Drăgăneşti, şi altele multe, tocma ca şi casa dumnealor ; iar ceştia 4 fraţ fiind mai mici şi ajungând vremi greale, supt multe patime şi nevoi şi greale prăzi, cu atăta li-au ales, să ţie osebit de cătră cei 2 fraţ mai mari; iar cealialalte, multe, puţine, cate s’au aflat, li-au împărţit pe 6 fraţ; şi pe acealia împărţeale făcuse dumnealor şi catastişe; iar n’au stăpânit nici odată nimic, ce tot pe seama dumneaei au fost, de le stăpăniia, cum li-au stăpânit. Deci, când au fost în zilele lui Gligorie-Vod[ă], când au venit Domn aici în ţară, la a dooa Domnie, fiind cu mare vrăjmăşie asupra Casii dumneaei, ca şi mai denainte vreame, ca să o sărăcească, dănd pricina tot pentru Şerban-Vodă, fiiul dumneaei, apucănd-o cu mare strănsoare, prădatu-i-au casa dumneaei — 126 — cu multă sumă de bani, vânzând den sate, den moşii, den Ţigani, şi au răscumpărat mulţi rumâni, de au dat la acea pradă. Şi au rămâs înpărţeala cea de’ntăi să nu fie întru nimic, căzând casa dumneaei la pradă şi la mare datorie, rămăind asupra dumneaei Doamniî llincăi, precum va chivernisi dumneaei, au în viaţă, au la moarte, să facă altă împărţeală feciorilor, fiind satele şi moşiile ale dumneaei, de la părinţi şi de la moş de la strămoş. însă dumneaei Doamna Ilinca, fiind încă mai denainte vreame de demult făgăduită lui Dumnezeu, avănd bun gândii gatindu-să a mearge la sfântul Ierusalim ca să se închine dătătoriului de viaţă Sfântului Mormânt a Domnului şi Dumnezeului nostru Isus Hristos ; şi, fiind dumneaei bătrână şi slabă şi călătoriia departe, temăndu-se de moarte şi de multe primejdii, încă pănă a nu purceade în cale, tocmindu-ş şi aşezăndu-ş toate lucrurile casiî dumneaei, denaintea a tot neamul dumneaei, chiemănd şi pre Vlădiciia Mea şi pre duhovnicul dumneaei popa Ştefan egumenul de la Arhimandritul, mărturisind înnainteanoastră pentru partea lui Şerban-Vod[â] feciorul dumneaei cum, deaca vreame ce au ajuns şi la Domnie, nu-1 va putea face părtaş cu ceialalţî fraţi, ca să aibă parte pen toate satele şi ocinele, căci iată Domnii aceştii ţărp], cu răul obiciaiu ce s’au făcut, deaca — 127 — lipsescu den Domnie, să lipsescu den ţară şi de moşiile lor, şi nu numai ei, ce încă şi feciorii lor, care sănt feţi, şi care Domn vine în urma hiî, caută partea domnească să o stăpânească,—arătăndu-ne dumneaei socoteala cea de folos şi pilde ce au lucrat şi Domnii cei bătrâni, care au fost iară de neamul dumneaei: Neagoe Vod[ă] Băsărab şi răposatul Şerban-Vod[ă] cel bătrân, părintele dumneaei, şi alţii, fiind Domni pământean! şi ştiind rănduialele ţărăi aceştiia la ce să află mai pe urmă, cu căt dară acei răposaţ Domni bătrâni satele şi moşiile lor ceale de baştină, au chivernisit de li-au dat neamului lor, cu aşezată tocmire, de li-au stăpânit, şi alţi Domni nu s’aiî amestecat, cu atâta dară şi dumneaei Doamna Ilinca, măcar că să mărturisiia dumneai de mai zicea cu suspini, şi multe lacrăme vărsând, înnaintea Vlădiciei noastre, că nici o dreptate n’ar avea fiiul dumneaei Serbau-Vod[ă] să iâ parte cu ceialalţî fraţ, ştiind dumneaei şi toată ţara că mare pricină a prăzii şi a sărăciei Casii dumneaei, ce s’au făcut de Gligorie-Vodjă], au fost fiiu-său Şerban-Vod[ă], şi pentru pizma lui au făcut acea nevoe Casii dumneaei, iară încăş, ca o maică cu milă, neîndurăndu-să, mai vârtos pentru nepoatele dumneaei, featele lui Şerban-Vod[ă], au făcut socoteală, den moşiile dumneaei de au făcut parte şi fiiu-său lui Şer- 128 — ban-Vod[ă], mai mult ca să-i fie pentru zeastre, să-ş dea featelor, nepoatelor dumneaei, alegănd parte potrivită den sate, den moşii, den Ţigani, ca şi celoralalţi feciori,— doară şi mai mult, pentru aceaia ca să nu aibă amestecătură pen toate satele şi ocinele cu ceialalţî fraţ. Care aceastia toate cu învăţătura dumneaei s’au făcut diată, cu slova Stoicăi Log. cel Bătrîn Ludesc.ul, sluga cea credincioasă a Casii dumnealor den copi-lăriia lui, cu legătură şi cu mare blestemi ( Pentru] care diiată şi Vlădiciia Mea, împreună cu duhovnicul popa Ştefan, egumenul de la Arhimandritul şi cu neamul dumneaei am iscălit şi săntem mărturii. Deci, mergănd dumneaei Doamna Ilinca la sfântul Ierusalim şi aducăndu-o Dumnezeu cu bine şi cu sănătate la casa şi la feciorii dumneaei, dupre aceaia întămplăndu-i-să dumneaei boala cea grea de moarte, de a-ş datoriia cea de obşte, şi fiind dumneaei în mintea cea bună, cu limbă şi în toată firia, iară au chiemat pre Vlădiciia Mea, şi fiind şi popa Ştefan duhovnicul dumneaei şi tot neamul dumneaei: întăi Măriia Sa Domnu nostru Io Costandin Voevod, nepotul dumneaei, şi dumnealui Vintilă Vel Ban, gineril[e ] dumneaei, şi featele dumneaei ceale mari, jupăneasa Marica Log[o]feteasa şi dumneaei jupăneasa Stanca Brăncoveanca şi dumneaei jupăneasa Ilinca Băneasa, şi alţii toţ den — 129 — rodul dumneaei, cu mărturiseală înnaintea VlădicieîMeale şi înnaintea duhovnicului po-peî Ştefan şi a neamului dumneaei, tuturor care era acolo de faţă, întemeiatu-ş’au dumneaei diiata ce iaste mai sus scrisă, care au făcut la măna feciorilor dumneueî celor 4 mai mici, cănd au fost purcegătoare la Ierusalim, şi acum, la moarte, tot pe acea socoteală au lăsat să stea aşezată şi neclătită în veaci, făcănd dumneaei la moarte şi altă scrisoare pentru partia fiiului dumneaei Şerban-Vodă,alegănd parte potrivită ca şi celoralalţi feciori, precum s’au zis mai sus, iar, după moartea răposatei DoamniiIlincăi,sculatu-s’au răposatulŞărban- ; Vodă, feciorul dumneaei, asupra fraţilor cu f; groază, cerând de la dumnealor catastişele de ’ împărţeală, care era la măna maicii dumnealor, ce-ş făcuse în zilele Radului-Vod[ă] Leon, şi mai vărtos cerănd diiatele maicii sale, care au făcut cănd vrea să meargă la Ierusalim şi care făcuse la moarte, şi i-au apucat cu străn-soare şi cu mare laudă, că, nedăndu-le, le va face mare rău, şi dumnealor, şi oamenilor caselor dumnealor, ales Stoicăî Log. celui Bătrân, zicând că cu rea moarte va să-l omoarea, şi dumnealor şi alalţi, toţ vor petreace mare nevoe, de nu să vor da scrisorile acealia cum | le ceria, fiindjBÎlni^şijm^ şi, neavănd j * cum face în alt chip, au dat dumnealor toate catastişele şi diiatele, precum au pohtit, şi a-tunce, fiind VlădiciiaMea la opreală şi întăm- 9 — 130 — plăndu-se Dosoftei patriarhul de la Ierusalim aici în Bucureşti, au trimis pre nepotu-sâu, ar-hidiaconul lui, Hrisanth,cu un izvod, zicăndu-mi să fac o scrisoare la Şerban-Vod[ă], după cum m’ail învăţat, că, de nu o voiu face aşa, să scapu, nu numai cu alte ocăr[i] şi pedepse mă va pedepsi, ce tocma şi moarte să va ispiti a-m[i] face. Deci, fiind lanevoe şi la scărbă ca aceia, am făcut dupre izvodul acela; care scrisoare, cănd s’ar afla vre-odată la cineva de spre partea lui Şerban-Vod[ă], ca să-ş facă vre-o îndreptare cu dănsa împotriva fraţilor, acea scrisoare să nu să ţie nici într’o seamă, că de mare nevoeşi de frică am făcut, precum au pohtit, cum ştie adevărul Dumnezeu ştiuto-riul tuturor. Care tocmeale şiaşezămănturi ce au lăsat cu învăţătura şi cu diiata dumneaei Domnii Ilincăi nu iaste nici poate cu dreptate a o strica nimenilea, nici Domnu, nici patriarhii, nici altu arhiereu, pentru că singur Vlădiciia Meamărturisescu de toate aceastia, că li-am auzit den gura dumneaei Doamniî Ilincăi, ci cum că de mult şi la toate nă-păstuiaşte casa dumneaei şi pe fraţii ceşti mai mici, încă mai de nainte vreame, şi de multă vreame în viaţă şi în sănătatia dumneaei, vărsând multe lacrămî, să jeluia în-naintea Vlădicieî Noastre şi, şi la vreame de moartea dumneaei tot aceastia zicăndu-le şi înnaintea noastră, şi înnaintea altora multora. Si asa si Vlădiciia Noastră mărtu- j · * risescil înnaintia veacinicului şi nefăţarni- — 131 calin Dumnezeu, că sănt toate adevărate. Drept aceaia dară dăm acîastă carte de bună şi adevărată mărturiseala Vlădiciei Meale, la măna dumnealor acestor 4 fraţi care să zic mai sus, ca să fie de credinţă şi de adeverinţă înnaintea tuturor unde să va arăta acîastă scrisoare a noastră, întă-rindu-o cu iscălitura şi cu pecetia noastră, ca să se crează. Şi am scris eu, Nicola Log ot Mitropolie. Vlădica Teodosie. [Pecetea.] LX. f Eü popa Stefan egumenul de la sta mănăstire Arhiemandritul, unde să prăznuiaşte hramul snţilor vărhovnicî Apostoli Sti Petru i Pavăl, cară m’amu aflat duhovnicul răposatei Doamnii Ilincăi, fata răposatului Şăr-ban-Vodă cel bătrăn, dat-am acîasta a mea scrisoare la măna fiilor noştri celor sufleteşti Costandin Stolnicul şi fraţilor dumnealui Mihai Spät, i Iordache Spät, Canta-cuzinii, şi nepotului dumnealor Tomei, feciorul răposatului Matei Agăî, feciorii răposatului Costandin Cantacuzinö biv Vel Post., aşijderea şi nepoţilor domnealor, Păr-vului Stolnicul i Şărban Căpt., feciorii răposatului Drăghicî Spät. Cantacuzinö, fratelui celui mai mare den toţi, ca să fie acîastă scrisoare a mea de mare mărturiseai) ă] pentru că, aflăndu-m[ă] duhovnic — 182 răposaţii Doainniî Ilincăi, maicăi domnealor, în viaţa domneaei, şi la sănătate şi la boal[ă], păn la pristăvirea domneaei cea de moarte, păntru ca să să ştie că, ajungăndu feciorul dumneaei la Domnie, Şărban-Vodâ Canta-cuzino, şi în zilele Domniei lui, gătindu-să Doamna Ilinca, maica domnealor, a călători la Sntul Ierusalim ca să să închine sntu-lui şi dătătoriului de viaţfă] Mormântul Domnului şi Măntuitoriului nostru Iisus Hris-tos, fiind făgăduită încă mai denainte vreame de demultu, de căndu trăia înpreună cu soţul dumneaei răposatul Costandin Post.· deci, fiindu călătorie departe, temăndu-se domneaei de multe primejdii, mai vârtos de moarte, fiind bătrână, tocmitu-ş’au şi ş’au aşăzat toată casa domneaei, ca să nu fie nici o bănuial[â] den fraţ după moartea domneaei,— chemăndu pre Sfinţia Sa părintele] Vlăd[i]ca Theodosie, Mitropolitul Ţ[ă]-răi-Rumăneşti, aflăndu-mă şi Duhovniciia Mea şi alţii din neamul domneaei de faţ[ă]? făcând diiată cu mare blestem, care s’au cetit dinaintea noastră, a tuturor căţ eram acolo, ş’am iscălit ca nişte mărturii ce ne-am aflat adevărate şi, dup[ă] ce au făcut domneaei călătoriia acîasta, aducăndu-o iar Dumnezeu la casa sa şi la feciorii domneaei, şi fiindu stăpână a toată casa, cum şi mai nainte vream[e], au stăpânit toate satele şi ocinile şi Ţiganii, fiind ale domneaei de — 133 — la părinţi şi de la moş, de la strămoş. Deci, ajungăndu-o pre răposata Doamnă Ilinca boala cea grea de moarte, care iaste tuturora de obşte, a ne da fieştecare datoriia dupre lumea aciasta, şi fiind domneaeî în toata firea, cu limbă năsmintită, în minţile ceale bune şi ’nţeleapte, care le-au avut den tinereaţe pănă la bătrăneaţe, chemat-au iarăş pre Sfinţia Sa părintele Theodosie Mitropolitul, fiind şi Duliovniciia Mea de faţă, şi aflăndu-se la slăbiciunea domneaeî cea de moarte şi featele-î şi feciorii şi ginerii si nepoţii şi toată rudeniia domneaeî, cu mărturiseala domneaeî înnaintea noastră a tuturora. întămăiatu-ş’au diiata, care făcuse mai nainte vreame la purcesul sntului Ierusalim, lăsând tot pre acea socoteal[ă] să stea aşăzată, şi neclâtită în veacî, şi făcăndu ş’altă scrisoare, la moartea domneaeî, iar cu legătură şi cu mare blestem, pentru partea lui Şărban-Vod[ă], feciorul domneaeî, alegăndu-î parte osebită şi potrivită ca şi a celoralalţi ffaţ, ca să-ş dea zeastre fea-telor, nepoatelor domneaeî; măcaru că să .mărturisiia domneaeî cu lacrăme, zăcăndu şi maî nainte în viaţă, şi acum la moarte, zicând că mare strănbătate au feciorii dom-neaeî cei mai mici, de cătră fiiu-său Şărban-Vod[ă], fratel[e] lor cel mai mare, — că nu iaste cu nici o cale şi cu nici o dreptate, ca să ia parte den casa domneaeî, ameste- — 134 — căndu-se a-ş luoa parte în multe moşii şi ocine cu alalţî, căci că, fiindu eşit din casa părinţilor de multă vreame, întemeiat de părinţi-ş cu de toate încă dăn boeriia lui, şi mai cu puteare de cum iaste toată casa domneaei, şi acum, ajungăndu sila Domnie, la mai mare puteare; şi maî mărturisiia domneaei de zicea suspinând cu lacreme că şi sărăciia şi prada casăi domneaei, ce s’aii prădat la Gligorie-Vodă şi ’nchisorile, şi multăgroază,şigreale patime au tras fraţii j lui aceşti mai mici atuncea, fiind toată pri-\ cina pentru fiiu-său Şărban-Vodă ; precum / şi Gligorie-Yodă singur cu gura lui au zis I înnaintea multora şi cu scrisori au arătat că pentru Şărban, fratele lor, păţim ia ei acealea. Iar încăş, ca o maică cu milă, nu s’au uitat la acealea, mai multu pentru nepoatele] domneaei, featel[e] fiiu-său lui Şărban-Vod[ă], ca să le înzestreaze; ce au făcut şi fiiu-său lui Şărban-Vod[â] parte potrivită, din sate şi din moşii, alegăndu-se cu partea lui osibită de către toţ fraţii, ca să nu aibă amestecătură pen sate şi ocini cu alalţî fraţi, de vreame ce au ajunsu şi la Domnie, ştiindu domneaei şi răul obiceai aceştii ţără că, deaca să lipsescu Domnii den Domnie, să lipsescu şi de ţară şi de moşiile lor, încă şi feciorii lor să lipsescu» carii săntu feţ; şi care vine Domnu caută partea domnească să o stăpânească, — măcar că domneaeî au făcut mare socoteaal[ă] de-u dat parte lui Şărban-Vodă ca să-ş dea zeastre fetelor Domnii lui, precum şi alţi Domni pămănteani, dăn neamul domneaeî, cu înţelepciune şi cu chiverniseaală ca a-ciasta au dat moşiile lor featelor şi neamului lor de au stăpânit. Dec! cu buna aşăzare şi tocmirea domneaeî au aşezat toate, chi-vernisindu-le mai multu, ca, dupre moartea dumneaei, ca să nu-i pizmuiască şi să-i za-vistuiască fratele lor cel mai mare, Şărban-Vodă, şi ca să trăiască cu dragoste frăţească, şi fieştecare să ţie cui ce-au lăsat. La care diiată cî-au făcut, şi, mai pă urmă, la moartea domneaeî, ne-arn aflat mărturie. Iar după moartea răposatei Doamniî Ilincăî, rădi-catu-s'au Şărban-Vodă asupra fraţilor acestor mai mici cu mare vrajbă şi cu rea manie, nevrăndu să lase după tocmirea şi aşăzarea Doamniî Ilincăî, maicii sale, şi făr de nici o judecată sau pravilă creştinească, ci numai în putearea sa, ca unul ce stăpăniia atunce pe toţ, le-au luoat de la fraţii amăn-doao diiatile, cu mare silă: şi care făcuse în viaţă la purcesul sntuluî Ierusalim, şi care au făcut şi la moarte, amestecăndu-se în sate şi în moşii, unde au vrut şi au pohtit, şi, avăndu şi pre Duhovniciia Mea mănie şi rea pizmă, căci m’au aflat mărturie la amăndoao diiatele, lăudăndu-se că, de nu-i voi face o scrisoare de la mana 186 — mea după izvodul ce-m va trimite, ca să nu fie aceale diiate întru nimic, nu va căuta, nici să va uita căci i-am fostu duhovnic şi Domnii Lui, ci tocma şi cu ocna mă va pedepsi. Deci, temăndu-mă de urgie şi de silă năprasnică, ca să nu încăpu la vre-o pedeapsă, după izvodul ce aü trimis, i-amu făcut scrisoare precum aù vrut şi aù pohtit; care scrisoare a mea căndu s’ar ivi vre-o dată la vreunii de-aï lui Şărban-Vodă, ca să-ş facă cu dînsa vre-o îndreptare, acea scrisoare să nu să ţie nici întru o seaamă, că de mare nevoe şi de groaz[ă] o am făcut, precumu mărturisescu şi înnaintea lui Dumnezeu văzătoriul tuturor şi înnaintea oamenilor lumii aceştiia, cum mărturisescu şi adevărul şi dreptatea care iaste într’amăn-doao diiatele răposaţii Doamniî Ilincăî unde ne aflămu iscăliţi împreună cu Sfinţiia Sa părintelfe] Vlădica Theodosie Mitropolitul şi cu alţii dăn neamul dumneaei, cum că aceale diiate săntu dreapte şi adevărate, cu învăţătura maicii sale, tocmite şi aşă-zate părinteaşte, şi mai înnainte în viaţă şi la vreamea morţii; care diiate ale dom-neaeî nu să pot strica, nici de patriiarşi, nici de Mitropoliţi, nici de alţi arhireî, nici de Domni drepţi, nici de nimeni. Pre ca*re diiate iar mărturisescu că de mare nevoe şi rea groază o am făcut, iar adevărul şi dreptatea iaste precum şi mai sus am măr- — 137 — turisitu: că diiatele ce au dat Doamna Ilinca fiilor domneaei celor mai mici sănt adevărate şi drăpte, că aflăndu-mă duhovnic răposaţii Doamnii Ilincăi, şi la săn[ă]tate şi la boală, tocma pănă la ciasul cel de apoi. de pristăvire, aceastea toate cu amăruntul carele mărturisescuDuhovniciia Mea, le-amu auzit den rostul domneaei; deci dară, pentru mai adevărată credinţă, amu întărit mărturiseai^] Doamnei Ilincăi, maica dumnealor, cu pecetea şi cu iscălitura Duhovnicii Meale, ca-s crează. Pecete : SrcŢâvoo ispoirova'/oo •§06X00 Xb. f Ştefan iermonah ot Arhimandrit. LXI. Dosoftei patriarh de Ierusalim şi a toată Palestina. [Pecetea.] f Smerenia Noastră arată prin cea de faţă scrisoare a noastră patriarhicească că, aflindu-ne noi în Tara-Rumînească prin anul de la Mîntuire 1680, răposata Doamnă Elina, soţia răposatului Postelnic Costandin Cantacuzinul, s'a rugat de noi adesea pentru această pricină: voia să împartă răposata, şi după părerea ei chiar, şi după îndemnul răposatului ei soţ, dar şi cu învoirea fiilor ei, tot ce avea în casa ei, cele — 138 — mişcătoare şi cele nemişcătoare, la cei şese iii ai ei: Drăghici, Şerban, Costandin, Mi-hai, Matei şi Iordachi, dar pe urmă, de oare ce s’au întîmplat două lucruri: întăiu că, domnind Grigore Voevod, i-a vînat (sic) casa ei toată, căci pe unii din feciorii ei i-a închis şi i-a chinuit (sSaodvios), iar pe alţii i-a gonit, şi pe alţii i-a făcut surgun şi, pe lîngă acestea, a luat atîtea pungi de bani; care nevoia aceia mare a mişcat-o şi a dat şi ea ce-şî mai avea ale ei, şi bani şi lucruri, şi a vîndut unele moşii din acele ce aveau să se împartă şi era drept să se facă din capăt altă împărţeală. Al doilea,, că fiul ei Şerban a domnit în Ţara-Rumî-nească şi este acolo, în ţară, obiceiul (cu toate că fără socoteală), cînd vre-un Domn cade de la Domnie, să iea Domnul ce vine după dînsul averea lui, adecă a mazilului. Deci acea răposată Doamnă văduvă, Elina, gîndindu-se că, de nu se va face o a doua împărţeală, urmează să fie nedreptăţiţi unii dintre fiii ei, adecă aceia, cărora li s’au vîndut moşiile, de oare ce, la acea împărţeală ce se făcuse, nu luase fiecare din fiii ei moşii deosebite în moştenire, ci la cele mai multe erau tovarăşi şi părtaşi împreună, şi temîndu-se ca nu cumva, stricîndu-se Domnia fiului ei Şerban Voevod, Domnii de după el, vrînd să iea moşiile lui, să iea şi partea fraţilor lui, şi să fie Domnia scan- — 189 — delă şi pedeapsă pentru toată casa lor, de oare ce, nedreptăţindu-sefiii ei de cătreDom-nii de pe vremuri, urmează peirea Casei ei, — pentru acestea deci s’a gîridit să se facă îndreptare cu Dumnezeu ce va fi, să se săvîrşească o a doua împărţeală, pentru ca aceia cîtora li se vînduse la acea nevoie moşiile lor, să iea tot atîta parte din moşiile fraţilor lor, şi Şerban Yoevod să iea în partea sa unele moşii, fără să fie la un loc cu vre unul din fraţii săi; care moşii să fie de atîta preţ, cît ar fi şi partea fiecărui dintre fraţii lui, şi ceilalţi fii ai ei. Şi orfanii celui adormit răposatului ei fiu Drăghiceanu Spătarul s’au mulţămit cu orîn-duiala aceasta; numai Şerban Voevod, voind să fie statornică întăia împărţeală, şi neîn-voindu-se la această îngrijire şi chiverniseală a mamei lui, a cerut de la noi adesea acea răposată ca să vorbim cu acela, ce domnia atunci, ca acea împărţire, ce s’a spus, care se făcuse pentru cele ce erau atunci ale casei lor, să rămîie în toate neatinsă în celelalte, numai moşiile să se împartă din nou; apoi ca Şerban Voevod să nu iea parte din moşii, la care să fie la un loc cu vre unii dintre fraţii săi, ci să iea pe unele din moşii, să le aibă el singur cu totul, şi să le dea de zestre fetelor lui; care să fie de atîta preţ, cît ar fi şi partea ce ar fi fost s’o aibă în moşiile cele împreună cu — 140 fraţii şi altfel în tot chipul să rămîie casa lor de obşte netulburată de Domnii de pe vremuri, şi vre unul din fiii ei să nu fie nedreptăţit pentru moşiile ce s’aii vîndut la nevoile de obşte ale Casei ei. Aşa dar, rugîndu-mi-se ea adesea să spunem aceluia, răposatului, şi spuindu-i noi adesea, şi cu îngrijire, să se învoiască cu dreptatea şi cererea mamei lui şi cu voia ei, — el nici nu s’a înduplecat, nici n’a voit, ci, mai vîrtos căl-cînd făţiş îngrijirea şi hotărîrea ei, ca unul ce stăpînia şi era puternic, ne-a trimis îndărăt la dînsa, ca să cerem şi să luăm toate catastişele, şi de faţă toate hîr-tiile împărţelii de atunci, ca să le aibă el spre întemeiarea şi statornicirea acelei împărţeli. Iar ea, dacă am venit noi şi am spus o astfel de poruncă, a răspuns că nu dă nici catastişele, nici scrisorile ce cuprind cele atunci orînduite şi împărţite, şi mai ales nu vrea să aibă nici o putere acea împărţeală, ci, pentru pricinile ce s’au spus mai sus, să fie acea împărţeală fără valoare şi în tot chipul şi locul, şi la toată nevoia şi împrejurarea, neîntemeiată, fără putere şi întru nimic socotită; iară cea de a doua împărţeală să fie fără nici o vorbă şi fără nici un pretext, în chipul cum mai sus s’a spus curat şi pe larg. Pentru care, spre asigurare despre lucrurile ce le-am mijlocit atunci la Şerban Yoevod şi la mama — 141 — lui, şi spre ajutorul părerii celei adevărate şi de pe urmă a răposatei aceleia pentru cele ce le avea ea şi fiii ei, am scris cea de faţă şi am dat-o prea-nobililor fraţi ai lui Şerban Voevod pentru ajutorul dreptăţii şi adevărului. 1691, luna Mart; Constanti-nopol. Dosoftei, cu mila lui Dumnezeu patriarh al Ierusalimului, mărturisesc. LXII. Dosoftei, cu mila lui Dumnezeu patriarh al Ierusalimului şi a toată Palestina. [Pecetea.] [Ca şi ni precedent, afară de deosebirile ce urmează]. Smerenia noastră arată prin cea de faţă a noastră scrisoare patriarhicească, cum că, aflîndu-ne în Ţara-Rumînească prin anul Mîntuirii 1680... Şi părerea silnică şi tiranică şi, mai bine zicînd, hotărîrea foarte necuviincioasă a unor Domni ce fusese de curînd, a ajuns la o răutate (%a%oxpOîuiav) ca aceia încît au hotărît că, atunci cînd un Domn cade din Domnie, Domnul ce vine după el să iea toate averile lui şi să le ţie spre folosul lui, sau să le dea cui i s’ar părea lui, să le stăpînească şi să culeagă venitul de la ele... Aşa fiind lucrurile, a plecat acea — 142 — răposată Doamnă văduvă Elena pentru închinăciunea dumnezeiescului Mormînt şi celorlalte sfinte locuri de închinare şi, întor-cîndu-se, adormi somnul cel de pe urmă în casa ei. Şi după aceia, adecă la anul 1686, întîmplîndu-ne noi acolo, ni-au adus prea-nobilii boieri, fiii ei, o diată a ei, ca s’o întărim, care s'a scris în anul de la Facerea Lumii 7190, în luna Septemvrie 1, în care a orînduit pentru casa ei şi copiii ei, cum să-şi împartă averea ei şi a răposatului lor tată, căci, după cum s’a spus, pe cea d’in-tăiu împărţeală ce o făcuse, pentru pricinile arătate, o stricase cu totul şi a judecat-o a fi fără putere în tot chipul; puind ca supraveghetor şi cîrmuitor şi administrator şi epitrop cunoscut (γνήσιον) şi la toate în locul ei, între toţi copiii ei, pe prea-nobilul şi prea-învăţatul (σο^ώτατον) boier Stolnic, dumnealui Costandin, pentru multe şi neapărate pricini. Dar, între acestea, aflînd răposatul Şerban Voevod de la vre-un pî-rîtor (τολχΐνος) despre diată, n’a făcut lucrul ce era legiuit, cu iubire faţă de părinţi şi de fraţi, ci ceia ce era silnic şi cutezător: căci întăiă a ameninţat că va face cele mari rele unora dintre fraţii lui, ca unii ce apără diata aceasta. Al doilea, a vrut să surgunească pe Preosfinţitul Mitropolit al Ungro-Ylahiei chir Teodosie, fiindcă era iscălit ca martur în josul diatei. — 118 — Şi, al treilea, a căutat şi a luat cu sila diata in mina lui. Iară noi i-am spus să facă Divan de arhierei si de boieri şi să vădească diata şi să se judece cu fraţii lui, făcîndu-se cercetare legiuită şi creştinească, şi, de se va găsi diata adevărată, să n’o calce, pentru pricinele de nevoie pe care le-am spus mai sus; iar, de se va dovedi sau mincinoasă sau îndoielnică, s’o strice. Iar acela, fiind^mx-mînios şi silnic, poftia să fie toate după-. părerea Jui; pentru 'care a cerut de da Mitropolit, şi i-a şi dat scrisoarea, şi a luat-o precum i-a fost voia ; şi tot aşa de la duhovnicul Ştefan, şi a arătat şi o scrisoare a răposatului Dionisie, care a fost patriarh al Constantinopolei, care scrisoare spune că, mergînd la Ierusalim răposata Doamnă Elena, a întovărăşit-o Preo-sfinţia Sa pănă la moşia Dobreni, şi i-a spus lui acolo că împărţeala care a făcut-o între copiii ei să fie statornică şi neschimbată, şi o a doua să nu se facă. Deci a cerut de la noi Şerban Voevod scrisori de’ntărire pentru cărţile Mitropolitului, ale lui popa Ştefan şi ale iui chir Dionisie, şi, văzîndu-1 pe dînsul răsuflînd mănie şi ameninţare împotriva celor de un neam cu dînsul şi împotriva Mitropolitului, lucrînd cu chibzuială, i-am dat două scrisori, aşa cum a voit el; în care, neavînd ce nevoie să spunem, am spus unele lucruri din legea împărătească, — 144 — care acolo în VlahobogdRnia nu e cu putinţă să se păzească în toate, de oare ce Domnii sînt, cei mai mulţi dintre dînşii, silnici şi puternici, şi o diată după legiuita precisie e grea, dar adese ori şi puţini martori sînt de mărturie, şi un duhovnic vrednic de cinste şi singur se primeşte spre mărturie, şi diatele olografe se scriu fără martori şi se întăresc. Astfel deci am dat scrisorile noastre pentru nimicirea diatei; de oare ce însă pe acea diată au întărit-o, pă-rîndu-li-se adevărată, cei doi foşti patriarhi de Constantinopol ce se găsiau în ţară, Dionisie şi Iacov, şi, fiind şi noi la Constantinopol, a fost primită şi întărită sino-diceşte, şi acea răposată doamnă Elina ni-a spus adesea cele cuprinse în diată, şi nouă şi la alţii mulţi, cum s’a arătat mai sus, şi, pe lîngă acestea viind noi acolo în anul acesta, ni-a spus Preaosfinţitul Mitropolit că acelea ce le scrie diata le-a auzit adesea şi din gura doamnei Elina, care şi fiului ei Şerban Voevod adese ori i le spunea şi-l îndemna spre ele, şi cu cuvîntul şi în scris; şi, ceia ce este de căpetenie, că, de oare ce Şerban Voevod n’a vrut să se cerceteze diata de faţă, a dat să se creadă că se temea de adevărul cuprins în diată, pentru care a şi ameninţat şi era şi în stare (s>uv§6vsoas) a face multe rele, pănă ce a luat-o, şi, pe lîngă acestea am văzut seri- — 145 — soarea răposatului patriarch chir Dionisie, scrisă în anul 1693, în luna lui Iulie, care scrisoare scrie că, mergînd la Ierusalim Doamna Elina, a dus-o Sfinţia Sa pănă la moşia Dobreni, unde i-a spus ea să fie cea de-a doua a ei împărţeală pentru averea ei, şi cea d’intăiu, care a făcut-o, să fie fără putere; dar, pentru că Şerban Voevod a ameninţat să facă multe rele către cei de un neam cu dînsul, Preasfinţia Sa cu socoteală a scris o carte şi a dat-o lui Şerban Voevod, ca şi cum Doamna Elina i-ar fi spus să rămîie împărţeala ce a făcut-o nestrămutată şi alta să nu mai fie. Pentru toate acestea deci, Smerenia Noastră, cu-răţind-o de batjocură şi dojană, şi despre-ţuind cele făcute împotriva legilor, căci cele săvîrşite în ascuns şi în întunerec sînt fără de lege, şi, mai bine zicînd, după Marele Vasilie, se chiamă furt şi răpire de cele sfinte, --se dovedeşte că cele două scrisori pe care le-am dat lui Şerban Voevod pentru întărirea scrisorilor de atunci ale Mitropolitului, lui popa Ştefan şi lui chir Dionisie, şi pentru nimicirea diatei, să fie fără valoare, fără preţ şi întru nimic socotite, în tot chipul, în tot timpul şi în tot judeţul, bisericesc şi mirenesc fiind; supus afurisaniei nedezlegate şi anatemei veşnice cel ce ar voi, fie Domn, fie archiereu, fie boier, fie dregător bisericesc sau mire- 10 — 146 nesc, să le iea acestea pentru schimbarea sau întărirea acelora ce s’ar scrie, ci, de acum şi în veci, să fie fără putere şi, cum s’a zis, întru nimic socotite. Pentru care spre întărire s’a dat această scrisoare a noastră. în Bucureşti, anul de la Mîntuire 1702, luna Mart. Dosoftei, cu mila lui Dumnezeu patriarh al Ierusalimului şi a toată Palestina. LXIII. 7 Smerenia Noastră prin cea de faţă scrisoare către toţi arată că, în Curtea (Kobpryj) domnească a Ungrovlachieî găsindu-ne noi, amîndoî patriachiî, pentru a vedea pe Măria Sa Domnul Domn Io Costandin Basarab Voevod, Domnul a toată Ungrovlachia, fiul nostru sufletesc iubit şi dorit de noi, şi a petrece cu dînsul, au venit înnaintea tuturora cei doi prea-nobilî fraţi, boierul Stolnic Constantin şi boierul Mare-Spătar dumnealui Mihail, Cantacuzinii, şi s’au rugat de noi, ca, făcîndu-se cercetarea după Dumnezeii a diatei pe care în vremuri a făcut-o răposata întru fericire mama lor, Măria Sa Doamna Elena, plecînd la Ierusalim, şi iar, după întoarcerea ei de acolo, întemeiată, şi întărită, şi asigurată de dînsa, prin pecetea ce avea la dînsa, şi cu marturi oameni vrednici de a fi numiţi, în vorbe — 147 - adecă şi în fapte, cu scrisul şi fără scris, — să se întărească şi de către noi prin cartea cea de faţă, această diată, şi să se confirme, ca în toate lipsită de minciună şi adevărată, pentru trainica şi veşnica ei siguranţă. Primind cererea lor, ca una ce e cuminte şi dreaptă, am discutat pentru dînsa cu îngrijire şi cu înţelepciune, şi astfel, pentru nimicirea a toată părtenirea furişată şi pentru vădirea întregului adevăr, pronunţîn-du-se de către noi afurisania nedezlegată de la Dumnezeu, — s’a mărturisit şi de Măria Sa Constantin Basarab Yoevod, Domn a toată Ungrovlachia, fiul sufletesc iubit şi dorit al Smereniei Noastre, şi de prea-sfinţitul Mitropolitul Ungrovlachiei, Domnul Teodosie, şi părintele sufletesc al acelei răposate Doamna Elena, ieromonachul şi archimandritul popa Ştefan şi boierul Mare-Ban Vintilă, că acea diată ce a fost a răposatei Doamna Elena, mama acestor doi fraţi Cantacuzini: Constantin şi Mihail, e în adevăr a ei însăşi, sigură, şi nebănuielnică, şi nestrămutată; căci ei spun că răposata, de bună voia ei, şi din al eî singur îndemn, şi fără vre-o nevoie sau silă şi înrîurire violentă, a făcut acea diată şi a întărit-o cu însăşi a ei pecete, şi cu blestemuri, şi marturi, cum i s’a părut ei; deci nu e, precum s’a scornit cuvînt după moartea ei, supt alt frate, mort înnainte, al acestor fraţi, răposatul Şerban Voevod, 148 — şi alţi cîţiva cari-i făceau lui pe plac, — nu e, deci, acea diată, schimbată şi stricată. Pe lingă aceasta, cunoaştem şi copie întărită de prea-fericitul şi prea-înţeleptul patriarh al Ierusalimului, domnul Dosoftei, cel întru Duhul Sfînt iubit şi prea-dorit frate şi tovarăş de slujbă al Smereniei Noastre, care cuprinde aceia : că e o copie asemenea şi în toate neschimbată şi neprefăcută cu desăvîrşire, după acea diată generală a răposatei Doamne Elena, mama acestor boieri şi fraţi Cantacuzini. Căci s’a întîmplat, pentru că au fost siliţi acei boieri de fratele lor răposat, Şerban Voevod, fiind Domn, după moartea mamei lor, răposata Elena, cerînd acea diată prin silă şi putere domnească, că ei au scos copie după dînsa şi au dat-o pe aceia, adecă originalul, care şi pană astăzi, pentru întîmplările timpului, venite una după alta, e luată şi nu s’a mai înfăţişat; care copie, cum am spus, s’a întărit şi acum faţă cu noi, ca asemenea cu acea diată originală, şi adevărată, şi neschimbată, cu afurisenie nedezlegată, supt mărturia celor de mai sus mari şi vestite şi nepărtenitoare vrednice feţe. Pentru a-ceia scriind şi noi prin aceasta, şi întărind, şi confirmînd acea diată a răposatei Doamne Elena, după spusa copie neschimbată a ei, arătăm că să aibă adevăr, siguranţă, nes-chimbare, neprefacere, trăinicie şi neclin- — 149 — tire faţă de ori-cine şi, în scurt, tăria si puterea în tot veacul. Iar cine va pune la îndoială această copie a diatei originale, şi va vorbi împotriva ei, şi i se va opune cu gînd şi aplecare sucite, ca un urmaş al minciunii, şi prieten al nedreptăţii, şi duşman al adevărului, — să rămîie în toate fără putere, şi neîndreptăţit, şi neascultat de vre-o faţă sau judecată. Pentru care, spre arătarea şi întărirea adevărului şi dreptăţii, s’a scris cea de faţă carte a Smereniei Noastre, şi s’a întărit cu iscălitura fiecărui dintre noi şi s’a dat acelor zişi boieri, fraţii Cantacuzini, Constantin şi Mihai; 1691, Ianuarie. + Dionisie, cu mila lui Dumnezeu fost patriarh al Constantinopoleî, cu mîna mea am scris şi întăresc. f Iacov, cu mila lui Dumnezeu, archie-piscop al Romei Nouă, Constantinopoleî, cu mîna mea am scris şi întăresc. După originalul grec în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. LXIV. Dionisie, cu mila lui Dumnezeu fost arhiepiscop al Constantinopoleî şi patriarh ecumenic. Să nu judecaţi după părere, ci să judecaţi judecată dreaptă, ni porunceşte în 150 — Evanghelie Domnul, şi aiurea, prin Prooroc: cel ce iubeşte nedreptatea, îşi ureşte însuşi al lui suflet. De oare ce, deci, şi Smerenia Noastră s’a întîmplat să fim chemaţi odinioară de răposata Doamnă Elena, fiica celui în trecut vrednic de pomenire Şerban Voe-vod, şi soţia răposatului întru fericire boier Marele-Postelnic Constantin Cantacuzino, la moşia ce se zice Dobrenî găsindu-se ea, pe care timp se gătia acea răposată a merge la Ierusalim, ca să se închine la acele sfinte locuri, şi auzind noi de la dînsa, pe lîngă alte taine ale ei şi gînduri mai ascunse şi mai de nevoie pentru toată casa ei, pe care ni le-a spus duhovniceşte, a simţit nevoia, şi în privinţa aşezării şi cîrmuirii tuturor moşiilor ei, făcută după socoteala ei, a o arăta şi pe aceasta în mărturisire dreaptă, şi pentru înlăturarea oricărei bănuieli, pentru ca nu cumva, trecînd supt tăcere dreptatea, să sufere vre-o primejdie sufletească; căci de o potrivă se pedepsesc: cel \ce a pregătit minciuna şi cel ce a trecut [la timpul său supt tăcere adevărul; şi acesta iubeşte nedreptatea şi-şi ureşte însuşi sufletul său. Răposata Doamnă aceia, Elena, fiind totdeauna ca un bun prevăzător şi cîrmuitor al averilor ei, mişcătoare şi nemişcătoare, şi gîndindu-se cu grijă, înţelep-ţeşte, la starea lor pe urmă, ni-a descoperit lucrurile, spuind aşa: «Fiul mieii Şerban — 151 — Voevod, ca unul ce a fost înnălţat în Scaunul Domniei, dacă după moartea mea va moşteni împreună cu ceilalţi fii ai miei, să-şi iea părticica ce i se cuvine Măriei Sale din fiecare moşie ce mi-a dat-o Dumnezeu,— urmează că se vor amesteca ale mele cu cele domneşti, şi, cînd va fi să ajungă ele de la cei de faţă la cei ce au să fie, nu vor avea pace cîndva fiii şi urmaşii mei, de oare-ce mîna domnească are putere mare şi apucă fără frică cele de departe; care pentru ca să nu fie, cum se poate, căci de cele mai multe ori se întîmplă a fi nestătător lucru Domnia, am crezut că e cuminte şi am hotărît ca pentru Măria Sa, din toate moşiile mele una întreagă, care să poată împlini toate părticelele, cîte avea să le iea dînsul cu bucata din toate, şi dîndu-i-o pe aceia supt a lui deosebită putere şi stăpînire, arăt ca numai pe aceia singură să şi-o iea, iar de toate celelalte moşii ale mele să nu se atingă, şi să fie şi să se zică singur, fără împărtăşire cu ceilalţi; şi aşez în acelea ca singuri domni şi stăpîni pe ceilalţi fii ai miei, cari să şi le împartă între sine, cum e obiceiu] la fraţi şi tovarăşi de moştenire. Această a mea împărţire şi orînduială, pe care am luat-o numai din a mea voie, fă-cînd-o, stăpîne prea-sfinte, în averile mele, supun blestemelor pe cine va judeca alt- — 152 — fel şi va voi cîndva să schimbe ceva din hotărîre. Şi te învrednicesc şi pe Sfinţia Ta, ca să arăţi aceasta fiului mieu Serbau Voe-vod, ca să-ϊ fie în desăvîrşită ştiinţă şi pentru a sfărîma orî-ce nehotărîre». Şi astfel, după însăşi misiunea răposatei aceleia Doamna Elena, am vestit şi Smerenia Noastră acest gînd la acea vreme răposatului fiu aî eî Şerban Voevod. Ci scriu şi acum şi încredinţez prin cartea de faţă că acea diată pentru moşiile, cum am spus, ale răposatei Doamnei Elena e adevărată, sigură şi fără bănuială. Şi în acelaşi chip ştim, tot astfel, că apoi, după întoarcerea eî de la Ierusalim, ni-a dat diata s’o cetim, iscălită, pecetluită, si cu marturî, întărind a-cestea asemenea, şi nestricată. Pe care răposatul eî fiu acela, Şerban Voevod, cu sila şi cu puterea ce o avea, şi cu ameninţarea domnească, cercetînd-o şi luînd-o de la fraţii lui, a oprit-o şi a luat-o cu totul de la dînşiî (και ήρεν έκ μέσου αυτήν όλοτελώς), ră-mîind la dînşiî numai o copie a eî; cum şi multor altora li e ştiut aceasta, şi noi ştim bine, şi urmaşilor li mărturisim, şi spunem tot adevărul. Pentru că, dacă şi scrisori pa-triarhiceştî poate, şi domneşti, şi altele, oricare ar fi, s’ar fi pregătit împotriva diatei de acel Şerban Voevod, nimicind cumva şi schimbînd mai sus scrisa diată a răposatei lui mame, Doamna Elena, de oare ce nu s’a — 158 — arătat diata originală, — prin sila lui. ce am spus, — le sfărîmăm şi le facem cu totul fără putere, ca unele ce sînt plăzmuite şi pline de minciuni şi se depărtează mult de adevăr, făcute numai pentru al lui scop. Iar copia acelei diate generale a mamei lui, Doamnei Elena, care copie se păstrează la prea-nobiliî boieri fiii ei rămaşi în viaţă, oare se mărturiseşte şi prin iscăliturile unor oameni vrednici de credinţă; pe care şi a-dese ori o am văzut şi o am cetit, ca una ce € adevărată şi neîndoielnică are autoritatea şi puterea şi siguranţa ce e tot de o valoare cu diata. Pentru care, şi pentru mărturia întregului adevăr, în numele lui Dumnezeu, s’a făcut această de faţă scrisoare a Smereniei Noastre, şi s’a dat în mîna prea-nobililor boieri, fiilor acelei răposate Doamne Elena, şi ai noştri iii sufleteşti iubiţi. 1691. In luna Iulie, indicţia a V-a (?). LXV. 7200 (1691-2). «Eu jup[ă]neasa Stanca de la Ogrezeani, fata lui Pavlache Banul», dă zapis lui «Şerban biv Vel Post., snă Părvul V istiiariul Vlădescul», pentru vînzare la Ogră-zeani (Vlaşca). Are de la tată: «Pavlache Banul». «Iar, cănd au fost acum în zilil[e| Mării Sal[ e | Domnu nostru Io Costandin Voe-voda, mărgănd eu la dumnealui Mihai Oan- 154 — tacuzino VI Spat., făcănd tocmeală cu dum-nealui de i-am vândut aciastă moşie den Ogrăzeani», «apoi dumnealui Şerban..., mai căzăndu-i-să dumisale,şi fiind dumnealui mai volnic a cumpăra, căce, fiind aciastă moşie ...lipită de moşiia dumisal[e] de la Prisăceanir care iaste supt păreatea casei dumisale şi nesuferind pre alţii striinî să între acolea în moşiia Ogrăzeanii», ea nu vrea. El, «te-măndu-să... să nu umblu eu cu nescare danii, făcîndu-le cu alte meşteşuguri, ca să bag pre alţii în moşie», se plînge la Divan, care decide a fi el preferat. Are nevoie de bani şi vinde. «Fără de rumâni.» Pecete cu «S-P.». Semnaţi: «Eu jupăneasa Stanca fata lui Pavlachie Banu», «Vintilă Vel Ban mărturie», «Ghinea Rustea Vel Dvornic mărturie»* «Cornea Vel Păh.», «Costandin Ştirbeai» şi «Cernica Ştirbeai», Vel Comis şi Vel Armaş, Alixandru V. Log., Matei Ciorogîrleanu, Vel Vistier, Barbul Izvoreanul biv Vel Spăt.,. Radul Izvoreanul Vel Pitar, KoKrcavrîvos n\oorCdptc, Radoul Golescul V. Agă, Serbau vt. Log., Balea Log. — Bibi. Ac. Rom., 176/LXXIV. LXVI. «Socoteala Mihalcii Vel Pit., cî-au avut cu Radul Spat. Dudescul păntru o datorie ce-au fost dator Radul Spatar lui Vel Pitar, — 155 — cu zapisul tătăne-său, ce le-am făcut soc[oJ-teal[ă] cu porunca Mării Sal[e] lui Vodă; Ap. 17 dnă, 1. 7200. Menţionate «măhrămi za sărm[ă]». — Semnătura: Vel Clucer şi un Grec. — Bibi. Ac. Rom., 82/XLV. LXVII. 30 Maiu 7200 (1692). Pentru o reclamaţie a lui Radul Spăt. Dudescul. — Bibi. Ac. Rom., 83/XLV. LXVIII. Mlstiiu bjiiu Io Costandin Basarab Voe-vod i gsdnu vsoe zemle ungrovlahiiscoe, da-vat gvsdmi siiu povelenie Vladului Logofătul ot Filipeşti, şi cu feciorii lui, căţ Dum-nezeu-i va da, ca să le fie lor ocină în mo-şăia Măgureanilor ot sud Praah., însă toată partea Clipii şi frăţine-său Rădic...; pentru că aceaste moşăî fostu-lea-au cumpărat strămoşul Vladului Log., anume Radul şi Tiha, drept ban[î] gata aspri 14.000, încă den zilel[e] lui Alixandru-Vodă cel bătrân, snă Mirciî Vodă..., şi... partea [unch]iu-său Vladului Port. cel Bătrân, care au cumpărat unchiul Vladului Logt. de la verii lui, Lazăr, şi Stroe, şi Neagoe, şi Oprea, feciorii lui Mihăilă den Bălţaţi.., drept 13.000 bani gata? cu zapis de la măna lor şi cu mărturii încă den zilelfe] răposatului Mateî-Vodă, lt 7147; — 156 — care moşăe le-au fost şi lor de cumpărătoare de la Voica den Măgureanî şi de la fata lui Nich[i]for ot tam, şi le-au cumpărat Yladul Log·, aciastă parte de moşăe de la nepotu-său Toader Libăr, feciorul Yară-sa Iliniî, fata Vladuluî Port., drept bani gata 18.700... Şi iar să fie Vladuluî Log. 1 [la|zu de făn şi cu pomăt în Roşăoara, care l-au fost cumpărat Cătăniţă, tată-său, de la Savin călugărul şi de la fiiu-său Ivan de Măgu-reani, drept bani gata 400. [Hotar şi cu «metoful călugărilor».] Şi iar să fie Vladuluî Log. un lazu de făn în moşăia Măg[u|-reanilor, care l-au cumpărat iar tată-său Cătăniţă de- la Mihai cel bătrăn şi de la fiiu-său Boico den Măgureanî drept bani gata 500, care iaste lăturea cu un laz al Vladuluî Log., de la stremoşăi luî, în poiana Drăgăneseî. [Hotar şi cu «poiana Mihălceş-tilor».] Lazul lui, care l-au fost cumpărat unchiu-săiî Vladul Portarul cel Bătrăn... Care vii şi ocină au tost iar de la Drăghici, moşul Vladuluî Log... Să fie Vladuluî Logt. un lazu de făn cu pomet, care l-au cumpărat de la Yăru-său Mihalcea şi de la frate-său Stoica, feciorii Mihalceî Logt. ot Mă-gureanî..., cu zapis de la măna lor, 7188... Şi lazurile de făn ceale bătrâne în Măgureanî, care sănt cumpărate de spre moşii lui, a-nume Radul şi Tiha şi Lazăr. [Le ţin] tot cu bună pace pănă acum, în zilele Domnii Meal[e], la 1* 7198, iar, după aceaia, cănd au fost mai pre urmă... dus Şerban Cantacozino Vornicul, Vornic-Mare, şi... adin Log., fiindu şi ei .moşneani în sat în Măgureani, au pus mare pizmă şi urgie asupra Vladului Logt., de i-au luat toate moşăile, cu livezil[e] şi viile ce au avut pe moşăia Măgureanilor în sila lui, nefiindu... toriu, nici vinovat, şi băgăn-' du-1 şi la închisoare şi în lanţu, pană ce i-au luat şi trei hrisoave ce au avut pe a-ceaste moşăi, ca să nu să mai pomeneaască nimeni moşnean den Măgureani, nici să mai ţie Vladul Logt. moşăi den Măgureani; ci să fie toate ale lui. Deci şi Vladul Log., neavănd ce face, fiind Şerban Vor. Cantacozino putearnic şi silnic, nu s’au putut pune împotrivă-i, ci au lăsat de au stăpănit Şărban V... toate lazuril[e] şi ocinile lui şi viile în silă, pană la moartea lui. Iar, după moartea lui Şerban Vor. Cantacuzino, cău-tăndu-ş Vladul Log. dreptatea şi neîngă-duind, n’au lăsat ca să-î împresoare moşăile lui cel[e]... înnaintea cinstitului şi credinciosului boiarinului Domnii Meal[e] pan Ştefan Cantacozino Vel Spat., de s’au întrebat de pără (?) cu Costandin Post. Cantacozino şi cu fraţii lui, Matei Cantacozino i... no, nepoţii lui Şerban Vor. Cantacozino, pentru aceastea moşăi ale Vladului Log., care le-au fostu împresurat Şerban Vor. Cantacozino ; şi, scoţănd Vladul Log. cărţile, — 158 — ce au mai avut pre aceaste moşăi ce scriu... [sco]s şi nepoţii lui Şărban Vor. Cantaco-zino cărţil[e] lor ce au avut pe moşăia Mă-gureanilor, de s’au cetit toate pre rând, şi unele şi altele, şi nu s’au aflat în cărţile lui Şerban Vor. Cantacozino nimic... Vladului Log., nici de el, nici de neamul lui, boiari-lor den Măgureanî, nici altor boiari, care au stăpânit Măgureanii mai nainte; ci le-au fost împresurat Şerban Vor. Cantacuzino în silă şi fără de nici o drep[tatej... Costandin Post. Cantacozino; ci după bună adeverinţă au dat Vladului Log. toate moşăile, viile, lazurilfe], curăturilfe], căte au avut în sat în Măgureanî... Şi au făcut şi Costandin Post. Cantacozino, cu fraţii lui, Matei Cantacozino i Părvul Cantacozino, scrisoarea lor la măna Vladului Log., dennaintea boia-rinului Domnii Meal[e] Ştefan Cantacozino Vel Spat. Mart 31, 7200. [Semnătura Domnului şi a lui Costandin Conţescul vt. Log. — Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino.] LXIX. Dionisie, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Constantinopoleî, Roma Nouă, şi patriarh ecumenic. Ceia ce e neorînduit e pretutindeni supărător, a spus glasul cel dumnezeiesc. Şi — 159 — ce zic eu: supărător, cînd neorînduiala e în toate lucrurile pricina a toată peirea V! Căci, prin neorînduială, nu numai casele şi oraşele, dar şi popoare şi neamuri au perit; de unde se şi spune, că prin orînduială s’aii şi alcătuit toate. Nu numai atît, ci pană şi cereştile cercuri şi puteri duhovniceşti pornesc prin orînduială. De aici legile, canoanele şi rîndurile aşează rînduiala cea de viaţă dătătoare şi înlătură neorînduiala cea pricinuitoare a peirii. Ce am de gînd cu această introducere însă ? Decît că răposata întru fericire Doamna Ilina(fHXfjva),cunoscînd ce este neorînduiala aceasta, şi-a aşezat lucrurile în orînduială, şi, nu numai după gîndul omenesc, ci, mult mai mult, după dumnezeiasca poruncă, a făcut diată pentru toate moşiile ei, şi ale soţului ei, pentru ca după moartea ei copiii, ce avea, să împartă toate acestea de o potrivă; şi astfel s’a păstrat această orînduială pănă acum. Apoi, ca dintr’o tulburare, adecă răutate, pentru a timpului neorînduială, şi pentru feluritele şi multele întîmplări, au ajuns moşiile de au decăzut şi au ajuns la desăvîrşita pustiire şi nimicire. Pe urmă însă a domnit şi răposatul Şerban Voevod; şi el, văzînd asemenea lucruri că s’au întîmplat, şi această neorînduială foarte rea, care înnainta, s’a sîrguit ca să aducă în bună rînduială lucrurile ei. De unde, cu însuşi a ei voie şi hotărîre, a stricat cea d’in- — 160 — tăiiî a eî diată şi a făcut-o pe aceasta fără autoritate şi putere; şi, din însuşi al eî îndemn, zic, a scrie altă diată, care împarte aceste moşii, cum a voit ea. Şi atunci, fiind Smerenia Noastră, nu numai de vre-o două-treî ori, ci adese ori la Bucureşti, şi chiar la Dobrenî (αλλά %αί εις Ντομπράνι), cînd a pornit în călătorie spre sfînta cetate a Ierusalimului, s’a rugat de noi zisa Doamnă, ca să facem ştiut răposatului Şerban Voevod acel gînd al eî, şi să mijlocim ca să aibă şi la el putere şi siguranţă a doua diată a eî, ca fiind înţeleaptă şi legiuită. Şi, povestin-du-î lui acestea, s’a umplut tot de furie şi de mînie mare, şi, ameninţînd, a căutat să iea cu puterea şi cu sila acea diată. Poruncind şi pornind către paguba şi pedeapsa fraţilor lui, a cerut şi de la noi scrisoare ca să stricăm diata cea de a doua a eî şi să-ϊ luăm puterea. Din care pricină Smerenia \ Noastră, voind pacea unora către alţii, pentru cîrmuire, am dat scrisoare, cu economie, după cererea şi voia acelui răposat. Ci, i scriind cele de acuma, mărturisim că acea scrisoare dată de noi să fie fără valoare şi putere, şi întru nimic să nu se socoată; căci bunul nu este bun, dacă nu se face bine. Si acea de a doua a eî diată să aibă putere şi siguranţă, ca una ce este înţeleaptă şi legiuită. Iar cine mai pe urmă se va arăta în această dreaptă hotărîre a noastră pri- — 161 — cinuitor de neorînduială, să fie afurisit şi neiertat şi nedezlegat după moarte şi... (?). Şi pentru siguranţă şi întărire s’a făcut scrisoarea noastră şi li s’a dat lor. 1693. în luna Iulie, indicţia I-a. După originalul grecesc în Arcliiva d-luî Cf. Gr. Cantacuzino. LXX. [Testament ai \ui Constantin Filipescu J. Catastişăl de partea ce am datu fiiu-mieu lu Şărban ca să ţie den sate, den vii şi den alte moşii, păcum sămnează în lăuntru; ce s’au făcut la Avt. 7 d. 1., 7204. Satul Săcăriia, toată partea mea şi cu tot hotarul, şi rumănii, anume: Radul Bohna. Lep[ă]dat fiiu-său, Dobre fiiu-său, Petru fiiu-său, Ion fiiu-său, Lep[ă]dat, Dumitru fratele] lu Şărban, Ion fiiu-său, Petru fiiu-său, Vişan Pepelea, Stoica fiiu-său, Stoian fiiu-său, Stoian al lu Toc, Stanciul fiiu-său, Neagoe fiiu-său, Radul fratel|e] lui Ion, Radul fiiu-său, Drăgan fiiu-său, Pătru feciorul Radului Rădan, Bărla al Oiţei, Oancea fiiu-său, Radul fiiu-său, Stan fiiu-său, Oprea Rădan, Petru fiiu-său, Braţul fiiu-săiî, Bă-dicean fiiu-său, şi alt copil iar al lui, Neagoe fratel[e] lui Stroe, Oancea fiiu-său, Stan fiiu-său, Petru nepotu-său, Petru a Neagăî, Ion frate-său, Radul frate-săiî, Neagul fra- 11 — W2 — tel[e] lui Stănil[ă], Radul fiiu-său, Neagul fiiu-său, Stan Svista, Costea nepotu-său, Vlad Botoroag[ă], Oprea fiiu-său, Stoian fratele] lu Vlad, Neaoşul frate-său, Stan al Drăganii, Ion frate-său, Micul frate-său, Ion fratel[e] Standului, Ion fiiu-său, Neagoe fiiu-său, Dan fratel[e] lui Petru, Oprea fra-tel[e] lui Dobrin a lu Ciocor, Oprea fiiu-său, Stoica fiiu-său, Stănilfă] fratel|e] lui Stroe, Ion fiiu-său, Petru fiiu-său, Radul fratel| e | Manei, Ion fiiu-său, Stan frate-său, Radul fratel[e] lu Stănişor, Şărban frate-său, Stroe Zlota, Neagul fiiu-său, Manea fiiu-său, Stroe fiiu-său, Dan nepotul lu Stroe, Ion al Dai-căî, Voico fiiu-său, Ioniţ|ă| fiiu-său, Mihil al lu Istrea, Radul fiiu-său, Pascul Gaţinii, Stroe fiiu-său, Manea fiiu-său, Vişan al Bârnei, Manea al lui Neagoe, Petru feciorul lu Crăciun ciob., Radul fiiu-său, Stoica feciorul Radului, Radul fiiu-său, Stan fiiu-său, Stoian fiiu-său, Dragomir fiiu-său, Radul al Pascului Roşcăi, Neagoe frate-său, Manea al Roşcăi, Stan Frunză şi un copil al lui, Cărstea al Buzii, Cărstea fiiu-său, Oancea a lui Voico Blajul, Voico al lui Bon tos, Stroe frate-său, Mihăil[ă] al Cărstiniî, Drăgan fra-tel[e] Svijei, Petru feciorul Buzii, Radul frate-său, Vişan frate-săii, Vălsan al lui Neguţ Ciocăneas. *p Voico, fratele Standului. Cărstea frate-său, cu feciorii lui. Şărban Mahoe, cu fe- — 163 — ciorii lui, Lăp[ă|dat al lui Goloşăl cu feciorii lui, Radul Botoroag[ă| cu feciorii lui, Ylad al lui Placotă cu feciorii lui, Neamul al lui Mihăilă cu feciorii lui, Stanciul Mile cu feciorii lui, Manea Cliiromilea cu feciorii lui. f Curteanii ot tam: Ligul, Radul Fuio-rea, Petru fiiu-său, Băilea fratelfe] lui Şăr-ban, Ion, nepotul lui. Satul Măgureanii, toat[ă] partea, şi cu tot hotarul, şi rumânii, anum[e]: Radul Bordo-şăl, Dumitru fiiu-său, Muşat fiiu-său, Ştefan fiiu-său, Stan Căprea, Vlad Viorariul, Ganea fiiu-său, Neagul fiiu-său, Petru fiiu-său, Ion feciorul lui Pătru, Şărban fiiu-său, Dan feciorul lui Calin, Ioniţ[ă] fiiu-său, Calin fiiu-său, Oprea fiiu-său, Vlad fiiu-său, Stan fiiu-său, Tofan cu feciorii lui, Mihil cu feciorii lui, Neagoe cu feciorii lui. 7 Brăbul, toată partea mea, cu tot hotarul şi cu toţ rumânii şi toate cumpărătorile meale delaScăiani, cu vii cu tot, şi cu partea măni-sa şi partea mea de moşie de [la] Tă-târâi, şi moşiia Brăgăreştilor, afar[ă] dentr’o 100 de stănj. ai măni-sa, şi Buciumeanii, partea mea, şi moşiia de la Plăseani; a-ceaste părţi ale meale, toate, cu toţi rumânii acestor moşii şi cu viile de la Văs-peşti, împreună să le stăpânească fiul mieii Şărban. Iar, pentru ceastelalte moşii ce sămneză — 164 — înnainte, să-s împartă cu stănjănul, şi să-s tocmească fieştecare moşie cu care ar fi de potriva eî; aşijderea şi rumânii ce s’ar afla ai acestor moşii, încă să-s facă între eî părţi, şi aşa să-s împartă pă fraţ[î]; păcum şi viile de la Sărata şi moşiia şi rumânii; însă să-s facă în trei părţi, şi aşa să ţie fieşte-carele păcum le-m dat eu. Moşiile anume: Ruşăţul, Căldăreştii, Căscioarele, Săpăţeanii, Gurguiaţii, Galbenul, Pleşcoii, Ciorăştii, Drăgăneştii, Largul, Zăvoarele, Pişcoteanii, Scrofeanii, Bărteştii, Piepteştii, Rătezaţii, Dărăştii, Vătăşanii, Vărtopul, şi alte nume de moşii ce ar mai ti şi nu sînt aici semnate, încă să aibă a le împărţi tot frăţeşte. Pecete cu literele: Iv. Semnează: Barbu Brăt[ă]şanul, mărturie. R. Golescul, mărturie. Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino. LXXI. 7 Pis mţa Ian. 9, lt. 7205. Dupre orănduială şi opştească datorie, carea la toţi va să să găsească, aducăndu-mi aminte de moarte, şi fiindu-mî frică, am socotit cu al mieu suflet pentru rândul casei mele, ca să stăpânească copilul dupre moartea mea, cu pace, ce s’ar găsi ale casei noastre: şi moşii, sate, case, vii, rumâni, ţigani, să 165 — să împartă tot în doao, şi partea mea să o ţie fiiu-mieu Matei, iar ce judecător nu va face aciastă direptate, anafima să hie, pentru cu că multă sudoare şi cu multă datorie me-am scos toate; pentru că au fost toate văndute la nevoia cea mare, la Gligore-Vodfă], şi toate le-am răscumpărat cu mult necazu, precum le voi arăta mai jos, datoriile unde am plătit. întăiu: 7 La Radul Golescu, ti 220. f LaNecula cel Mic t1 700, afară de în ti 110, care ne-au rânduit Necula de i-am plătit la Iane Cliefala. f La părintele Parftenie, egumenul ol Radul-Vod[ă], ti 180. f La cumnatul Costandin, tl 220. 7 La cumnata Marica Fil[i]peasca, însă la feciorul dumneaei, tl 220. 7 La Cocorasca, iar s’au găsit datorie, şi m’au rânduit de am plătit, la egumenul ot Radu-Vodfă], anume Parftenie, tl 800. f Lî^ Păhărniciasa a lui Staico, tl 150. t Să-s ştie şi ale jupăneaseî meale Doi-cliiţei, cu ce au vinit in casa noastră ale ei, cănd ne-am împreunat : adus-a ban[i| gata tal. 200. f Şi iar mai pe urmă trimisu-i-au frate-său Costandin iarban[i| ai ei tl 200; aceşti bani au fost dat de la soţiia ei ci de întâi, cănd au eşit den casa socru-său; dicî eu pentru aceşti ban|î| ai jupăneaseî mele, ce — 166 — s’au mâncat în casa noastră, pentru datoriile casei, i-am dat morile ot Popeşti, şi cu toată partea mea de moşăe de în Popeşti, cătă s’ar aleage, în doao, pentru ca să o hrănească şi un sălaş de Ţigani, anume Tudoran cu Ţiganca lui Rada. şi cu căţ copii vor avea, şi o fată de Ţigan, anume Stana fata Nastei Ţiganca, să-i hie ale ei, pentru că mi-au fost soţie, şi iaste păcat ca să nu aibă parte pentru ale ei; iar după moartea ei (sic) să hie volnică a le darea cui va vrea ; iar cine s’ar scula, au feciorul mieii, au alţii de în ruda mea, au ... ta ce ar opri aceastea, anaftema, şi să nu aibă unde veni după mine. f Şi iar, pentru casele de în Bucureşti, cum s’au împărţit, aşa să-s ştie careş partea. 7 Şi iar pentru locul caselor ot Tărgo-vişte, iar să-s înparţă în doao, ca şi [cele] de în Bucureşti. f Şi iar mai las cu blestem şi de altele, ce s’ar mai afla, au de ce fel, au moşăî au niscar[i] rumăni, Ţigan[î], tot să împarţă, tot 2 părţi. Radul Vel Pit. Creţulescul. 7 Şi am scris eu popa Vasile dohov., cu învăţătura dumnealui. Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino. LXXII. 24 Mart 7205 (1697). Constantin Băsărab Voevod «lui Radul Post. Dudescu» şi fiilor pentru o moşie. — Bibi. Ac. Rom., 284/XII. — 167 LXXIII. Io Constandin Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn Ţăriî-Rumăneşti. Luminate şi iubite dumneata vere Iordache, | Cantacuzino], sănătate şi tot fericitul bine de la bunul Dumnezeu rugăm ca să trimită dumitale. Două iubite ale dumitale scrisori cu dragoste le-am luat, dintre cari aflînd sănătatea dumitale, ne-am bucurat. în cartea dară cea d’intăî, ne scrii dumneata că pururea ne-aî scrie, — numai ca să nu ne dai supărare. De aceasta să ştii, că noi poftim adesea să ne scrii, că aflănd sănătatea du-mitale, să ne bucurăm; iar, căt pentru dragostea ce cătră noi zici că ai, aceia cunoaştem şi nu ne îndoim că va fi aşa. întru acea şi noi aflăndu-ne, pentru că sângele apă nu se poate face, îţi făgăduim că, ce ar fi prin putinţa noastră a face, nu vom lipsi. Ne mai scrii dumneata şi te rogi ca să poruncim la ispravnicii cari sănt pe la satele dumneavoastră, ca să vă trimită de cele ce ar fi pentru trebuinţa casii dumne-voastră. întru acea, să ştii dumneata că mai înnainte, încă pană a [nu] ne scrie, noi am poruncit Radului Vornicului, ca să gătească 6 buţî de vin, care va fi mai bun, şi mierea, ceara, ce s’au făcut, să le trimiţă ; şi, ori-ce alt ar mai trebui şi ar putea să rădice, să trimiţă. Alta, ne mai scrii dumneata ca să-ţi — 166 trimitem si vre un cal bun. De aceasta veî şti, că de această dată cal ca acela nu ni se întîmplă, căci şi caii ţării s’au sfărşit acum, de nici noi n’avem de treabă, ca să umblăm pre dînşii, şi să ne fie de trebuinţă, ci tot pre cai turceşti umblăm; iară vom avea de grijă şi vom trămite dumitale. Aşijderea ne mai scrii dumneata şi te rogi ca să-ţi trimitem şi ceva de cheltuială; de care vei şti că noi îţi trimitem zloţi 100, ce-î vei lua dumneata. în cealaltă carte, încă, ce ne scrii dumneata, am înţeles: pentru arginturile dumneavoastră, de carii am fost scris ca să trimiţi un om al dumitale să i le dăm în mînă; la care răspunzi dumneata că, neavănd om să trămiţi, de aceia n’aî trimes, căci căţî sănt pre lăngă dumneata sănt cu simbrie, iar cei ce au fost m’au lăsat toţi şi s’au risipit, credemu că aşa va fi, căci aşa este ţara noastră; de care n’avem ce face. însă noi am socotit de le trimitem cu Radul Mocanul ; şi aşa să ştii că la noi cine le-au adus, atătea i-au adus precum veî vedea dumneata foaia, iară, de au fost mai multe la cei ce le-aţi fost dat, de la aceia le veţi căuta dumneavoastră. Cine ni le-au adus, atătea au adus; şi vei şti că n’au fost lîngă noi, ci într’altă parte, încă în pază, precum v’o spune şi Radu din gură. Şi să ştii că dintr’însele nimic nu este lipsă, dar, căt am luat, dintr’însele, de au fost de treaba mesii noastre, 169 — oare puindu-le şi stricîndu-se, am trimis de le-au preînnoit şi iară le-am pus la loc. de unde şi dintăi erau luate. Le-am fi trimis .şi mai dinnainte, numai, fiind-că erai mai tînăr şi socotind că încă nu le vei putea stăpâni, pentru aceia nu le-am trimis ; iar acum, din mila lui Dumnezeu viind la vîrstă ca aceia, ca să le poţi chivernisi cele părinteşti, iată le trimitem. De care încă ştim că dumneata le vei putea chivernisi, iară încă, căt partea dumnevoastră, zicem că dumneata să le păstrezi, — că lăudat lucru este a păzi cinevaşi sculele părinteşti, de-căt a le răpune şi a le risipi. Şi, cu aceasta sfîrşind, mila lui Dumnezeu cea bogată pururea să păzească pre dumneata. Noemvrie 19 zile, 7207 (1698). Al dumitale văr şi frate : IO CONSTANDIN VOEYOD. Buciumul, p. 379. LXX IV. Oalinic, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop /j al Constantinopoleî, Romei Nouă şi patriarh ecumenic. între cele de sus dăruite Bisericii Mari a lui Hristos, a noastră, privilegii canonice, a fost şi acesta, care nu e mai mic între , celelalte, folositor şi vrednic de rîvnă: a * întări adecă totdeauna şi a împuternici, cum — 170 — se cuvine, cele ce ni se aduc de pretutindeni, în toate zilele, din partea celor evla-vioşi, Culmii şi Măririi Noastre patriarhi-ceşti, prin scrisori patriarhiceşti şi soborniceşti, cîte de către dînşii s’au făcut şi orînduit în pricini înţelepte. Şi aceasta pentru mai marea putere a unora ca acestea şi pentru siguranţa care să li rămîie totdeauna. Căci toate cele mai de nevoie, din partea celei mai bune şi mai desăvîrşite autorităţi luînd putere, se întăresc şi mai tare, şi fără meşteşugire rămîn neclintite ; căci multe ştie să le înţeleagă pentru cei ce sînt într’un timp, şi care li ajută a fi şi a fi bine ; a căror fire şi aplecare împotri-vindu-se neapărat, cum e şi natural, nu-i lasă(? !) De unde şi acum ni s’au adus nouă, cînd presidam în sinod, două scrisori: una în limba slavonească, care e o copie după originalul ce a fost de la veşnic-pomenita aceia Doamnă Elena, fata celui de odinioară Şerban Voevod, al Ţerii-Rumăneşti şi soţie a răposatului boier Mare-Postelnic al aceleiaşi Ţeri, dumnealui Costandin Canta-cuzino ; care se zice că a fost săvîrşită de dînsa pe cînd era încă în viaţă, în vremea ce se gătia a merge la Ierusalim pentru închinăciune ; orînduind averea ei în ce chip a cunoscut ea că e folositor şi drept, cu voia şi judecata amîndurora, adecă a ei şi celui ce i-a fost soţ, pomenitul boier — 171 — Cantacuzino. Şi a împărţit moşiile lor cîte le-aii avut de la străbuni şi cîte. cumpărîn-du-le cu bani, le-au cîştigat ei, între cei patru fii ai lor: Costandin, şi Mihaî, şi Matei, şi Gheorghe : locuri, şi moşii, şi ţigani, şi ce altă avere mai avea. în care toate a aşezat ca îngrijitor şi cîrmuitor pe fiul ei, ce s’a zis, Costandin, pentru multe pricini binecuvîntate, pe care le înşiră anume în diată chiar. Poruncise şi, cum se cuvine, ca, după încetarea ei din viaţă, să se împartă în cinci părţi toată averea lor şi să se facă parte din ele celor patru fii ai lor şi urmaşilor lor, adecă copiii fiului lor mort mai dennainte, Drăghicean Spătarul; afară de locuinţa caselor din Mărgineni, cu Filipeştiî, şi cu moşiile, şi viile din Bălţaţî şi din Că-lineşti şi din Cucleş ; căci acestea se orîn-duieşte să le 'iea numai zişii patru fii ai lor : Costandin, Mihaî, Matei şi Gheorghe, iar copiii lui Drăghicean, şi răposatul Serbau Voevod, fiul lor, să nu se împărtăşească din acele moşii, pentru pricină binecuvîntată,— cum se spune limpede în diată chiar; orîn-duind că, pentru aceste pricini, şi soţul ei» încă fiind în viaţă, a judecat, împreună cu dînsa, într'acea vreme, şi i-a îndepărtat pe dînşii de la acele moşii. «Şi, pe lîngă acestea», spune ea, «poruncesc dennainte, ca să fie ştiut, şi pentru partea fiului mieu Şer-ban Voevod, că, fiind ridicat el, din voia - 172 — dumnezeiască, la vrednicia Domniei Ungro-vlachiei, am judecat să nu se împărtăşească şi el de o parte, cu amestec în toate locurile, cu ceilalţi fraţi, ci am ales din toate moşiile noastre, una din moşii, neamestecată şi întreagă, care e scrisă în amîndouă ale mele scrisori, cercetînd cu de-amănuntul în alăturare acestea, ca să fie de o potrivă şi de acelaşi preţ cu cea d’intăiu parte a lui, adecă aceia ce se alcătuia din celelalte părţi ale fiecărei moşii, — ca să o dea zestre fetelor lui». Şi arată cu unele cuvinte oît folos a economisit aceasta pentru împrejurările vremii ce a venit: socotind că e mai sigur să nu se afle amestecate moşiile lui cu ale fraţilor lui, ci deosebite cu totul. «Iar, pentru Ţiganii casei noastre», zice, «cîţi sînt, fie părinteşti, fie din cumpărătură, să se împartă la şese fraţi, deopotrivă sau asemenea.» Iar cealaltă din scrisorile ce ni s’au înfăţişat, arată a fi o întăritură a dietei aceleia, din partea celor doi, aflători atunci acolo, prea-sfinţî patriarhi, ce aii fost ai Constantinopoleî înnainte de noi, domnul Dionisie şi domnul lacov, cei întru Duhul Sfînt ai noştri fraţi şi tovarăşi ai Smereniei Noastre ; cuprinzînd cum că s’a făcut cercetare în această privinţă de către prea-nobilii fii ai acelei jupănese, în strălucita presenţă a Măriei Sale Domnului Io Constantin Basarab Yoevod a toată Ungro- — 173 — Vlahia, fiu sufletesc iubit al Smereniei Noastre, şi a pomeniţilor amînduror patriarchilor, şi a vrednicii adunări a prea-cinstiţilor boieri ai Domniei Lui; că a fost, cu amănuntul, cercetare sigură pentru acea diată, cum s’a făcut ea atunci şi pentru ce s’a întors (?); şi ast-fel, pronunţîndu-se, spun ei, afurisania pentru nepărtenitoarea mărturie şi credinţă despre aceasta, pentru că nu aveau ei în mînă originalul acela al diatei, luată în-nainte din mijloc, pentru împrejurările vremii; — pentru care, în acea scrisoare a prea-sfinţiţilor patriarchi, se cuprinde mai limpede, — s’au înştiinţat, spun, pentru acea copie a diatei, care e întărită prin iscălitura prea-fericituluî şi prea-înţeleptuluî pa-triarch al Ierusalimului, domnul Dosofteî, în Duhul Sfînt iubit şi prea-dorit frate şi tovarăş al Smereniei Noastre (care este a-celaşi ce stă şi acum înnaintea noastră), şi mai ales prin mărturiile vrednice de cre-t dinţa ale celui ce stăpîneşte ţara, Măria Sa Domnul Io Constantin Basarab Voevod, şi a prea-sfinţitului Mitropolit al Ungrovla-chieî, domnul Teodosie, şi a duhovnicului jupănesei Elenei, popa chir Ştefan şi Ar-chimandrit, şi a boierului Mare-Ban Vintilă, care mărturisesc fără făţărie cum că zisa diaiă aceia, a răposatei Doamna Elena, fata Domnului de odinioară Şerban Yoevod, şi soţia răposatului boier Postelnic, dumnea- 174 — lui Costandin Cantacuzino, e adevărată a eî. şi proprie, şi nebănuielnică. Căci de bună voie, spun ei, ea, şi nesilită, fără de ori ce silă şi înrîurire violentă, a orînduit si a făcut acea diată şi a întărit-o cu însăşi a ei pecete, şi cu blestemurî şi cu marturi, bărbaţi vrednici de credinţă, cu scrisul şi fără scris, cum i s’a părut ei; şi cum că această copie ce se arată e tocmai după 'acea diată. Pentru care ne-au învrednicit şi pe noi a pune o întărire sobornicească pe dînsa şi o confirmare. Deci, după obiceiul canonic al Scaunului patriarhicesc şi apostolicesc ecumenic al nostru, ca unii ce ne-am înştiinţat din mărturiile vrednice ce s’au adus, şi din scrisoarea de întărire a zişilor doi patriarchî,—scriem şi mărturisim sinodiceşte, împreună cu prea-fericitul şi prea-înţeleptul patriarh a-1 Ierusalimului, domnul Dosofteî, şi cei de pe lîngă noi prea-sfinţiţii arhierei şi prea-cinstiţi, cei întru Duhul sfînt iubiţi fraţi şi tovarăşi ai noştri, pentru ca acea diată a răposatei jupănesei, Doamna (dop.vac) Elena, fata celui de odinioară Şerban Voevod şi soţia răposatului boier Postelnic domnul Constantin Cantacuzino, după cea cu mărturie neschimbată copie a ei, să aibă putere şi autoritate de la cel al nostru patriarhicesc şi ecumenicesc tribunal şi să rănii ie întru tot sigură şi neschimbată, trainică şi neprefăcută 175 — * şi întru toate neclintită şi netulburată, de ori şi cine; nimeni neavînd voie să tulbure, să nimicească şi să calce ceva din cele In el scrise; ci să se păzească toate, după cum aceia le-a pus la locul şi chipul lor, şi, dacă, supt vre-un pretext, cineva mai tărziiî şi-ar pune în gînd să o întoarcă şi să strice a-ceastă diată, cu voie rea, sau cu patimă, sau cu lăcomie, sau cu mijloace de silă, sau cu alte încercări,—să fie afurisiţi de Dumnezeu Domnul... şi blestemaţi, şi neiertaţi... după moarte: piatra şi fierul se vor dezlega, iar ei nu... Şi, pentru dovadă şi siguranţă adecă, această scrisoare de întărire; 1691. Dionisie, cu mila Iacov, cu mila lui lui Dumnezeu fost Dumnezeu fost ar- arhiepiscop al Cons-tantinopoleî şi patriarh ecumenic. hiepiscop al Cons-tantinopoieî si patriarh ecumenic. După originalul grec în Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino. V V. LXXV. «Mlstiiu bjieiu Io Ştefan Cantacuzino Yoe- j vod i gspdru vsoe zemle ugrovlahiiscoî, da- l £ vat gspdvmi siio poveâleniu gspdvmi slugii Domnii Meale, lui Costandin log. za taină, \ snă Vladul logf. ot Filipeşti, şi feciorilor lui, căţî Dumnezeu îi va da», pentru Măgu- reni. Urmează ca privilegiul pentru VlacL 5 Maiu 7228 (1715). Semnează Domnul. Radul Golescul Vel Log. şi Const. Conţescul vt. Log. Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. LXXVI. 10 August 7223J1715). Safta Creţulescu dă J zapis că a împrumutat lui Radu Dudescul | Yl. Spat., «neanea», cănd au mersu la Ţa-rigrad, bani vechi tl 500 şi bani noi, fărbaş, tl 500; care fac peşti tot bani noi tl 1500». A dat şi restul. — Bibi. Ac. Rom., doc. 192/XII. LXXVII. 14 Iulie 1717. Paşaport imperial pentru «unser und dess Reichs lieber getreüe Constantin Dudesco Graff Cantacuzenus», care «zu Abhandlung sowohl seiner Geschafften, alss auch zu Beförderung unseres Diensts und Interesse in unser Königreich Hungarn und Sibenbürgen, auch andere unsere Erb-Lande..., zu verraissen Willens sey». Menţionează paşapoartele lui anterioare din 12 Mart 1711 şi 27 Mart 1712.— Originalul în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. — 177 — LXXVIII. 14 Iulie 1717. Paşaport pentru «comes [Constantinus], Dudesco Cantacuzenus», ce vrea să meargă, «non tantum ad tractanda sua negotia, sed etiam ad promovendum Interesse et servitium nostrum in regnum nostrum Hungariae et Transylvaniam alias-que nostras provincias haereditarias, pro negotiorum suorum exigentia^. Menţionat paşaportul anterior din 12 Mart 1711. — Originalul în Archiva d-luî G. Gr. Canta-cuzino. LXXIX. Safta a răposatului Costantin Stolnicul. Iun. 29 d., lt 7227 [1719]. f Văzăndu slăbiciunea bătrăneaţelor şi aciast[ă] boal[ă] de la Dumnezeu trimeasă asupra norodului, înfricoşăndu-mă de sfăr-şit, mă rog tuturor, şi celor mai mari şi celor mai mici, ca să aibu de la toţ ertă-ciune şi mă rog, fie-mea Stanco, să-ţ fie mil[ă] de sufletul mieu cel greşit, daca n’am avut parte nici de soţie, nici de feciori, ca să caute de sufletul mieu, ci la voi îm iaste nădeajdea sufletului; să porţi grija, să şi dai de ceale ce mi-au rămas căte ceva nepoţelului Dinului, să-i dai inelul ce-1 iaste pus 12 — 178 — zălog, doar să va putea scoate; Săfticăi cununa ; Măndicăi ştii unde am dat cei puţinei galbeni mari la Bucureşti; de vor scăpa, să cumperi cunună frumoasă, să-s pomenească^ şi pă moşă-său, şi pă mene. Şi, de căndu ştiu, ştiu că s’au dat galbenii, s’au luat din toţ şii (?) galbeni 30, şi, ce vor mai rămânea, şi doar vei mai câştiga de pă moşii, să cumpere mărgăritariu, să le faci iişoare încreţite, la amăndoao. Iar inelul cel mare să-l ţii, păn doar va da Dumnezău dă săvorîn-vărteji copii fie-meu Ştefan, Dumnezeu îl pomeneaască: atuncea vă veţ socoti şi pentru banii cei de la Ţeca; cum va fi mai bine şi cu direptate, aşa să faceţi. La finul Anghelichi sânt B 700; ci cinci sute să dai să mi să fac[ă] sărindare pă la besearici, pă unde de va îndrepta Dumnezeu. Iar ti 200 să să dea pentru alte trebi ce să vor cădea. Ci ştii că au fost bani mai mulţi, ci s’au dat tl 300, de s’au scos sculele copiilor fii-mea Ilincăî; ci, daca să vor nălţa copii, va da finul Anghelichi sculele, că banii sănt de la mene. Şi mă rog, fata mia, să sileşti pentru cartea ci au făcut de afurisanie ju-1 pâneasa Manuluî, să să dăzleage, să nu rămânem cu acel păcat asupra noastră. Nepotului Costandin să i să dea iişoara cea cu mărgăritariu, ci iaste în rădiţa cea cu hainele de moarte, şi o părăchiţă de brăţăruş, ceale cu zale, care le ştii. Un ineluş, ce iaste ou — 179 — zmaragdu şi pă de laturi cu diiamănţel[e|, să-l dai Mariuţii. Şi-m pare că mai săntu doao ineluşfe]: dintr’acealea, care vei socoti mai frumoas[e], să l[e] dai lu Ioniţ[ă]. Bră-ţările ceale ce s’au scos de la Sibiiu, acea-lea să le dai lu Mateiaş, că ştii că s’au crescut dă mititel. De yei avea vreame, să-l dai, să să facă trei părechi de brăţăruş, să să dea cestoralalţî nepoţi, Stancăî, lu Şte-fănică şi Săfticăi, să ne pomeneaască şi ei. Iar în şcatulca ci iaste la mene sănt 88 de galbeni: aceaştea să-î dai Marii, ca să-in fac[ă] şi ia ce va şti, pentru sufletul mieu. Unde sănt galbenii acestea, au fost şi doao legături cu bani de argint; ci o legătură s’au luat de s’au chieltuit la ce au trebuit, iar într’altă legătură săntu t1 100. Dintr’acea sută de t1, să dai la un arhiereu să-m fac[ă] un sărindariu, căt să va putea; iar, ce va mai rămânea, să cumpere bogasie păntru cizme, ce să va putea. Şi, daca vei avea vreame şi vei putea să străngi de pă vinuri, să dai să ni-s fac[ă] la arhierei doao sărindare, să fie cu acesta: trei, şi scrie şi pă soţiia mia şi pă ceialalţi. Marii meale şi nepotului Costandin mă rog să-î fie milă de sufletul mieu, dacă am fost rânduită de am rămas la atăta striinătaate, că cu mult[ă] jale a inimii scriu aceaste puţineale rânduri. Şcatulca, cu sculele copiilor fie-mea Ilincăi, nu ştiu şti-vei că o au dat Măriia — 180 — Mea la jupanul Mogoş, la Braşov; ci să-ţ fie amestec ca să nu le piiară sculele. Şi iar la jupanul Mogoş sănt doao sipeate ale meale, cu mărunţişuri; ci care vor fi mai bunişoare, mai frumoase, mease, peşchire, şervete, le vei da nepoatelor, căte căt li să vor veni, şearvete, iar mease, peşchire, căte o părea-che; iar, care vor fi mai groase, le vei da la mănăstiri, care vor mai rămănia; şi pu-ţinic[ă] pănză ce iaste mai groas[ă], o vei împărţi; iar cea supţirică să fie de treaba cocoanele; sănt şi nişte iişoare ce le veţi da unde veţi socoti. Iaste la Braşov o lă-dişoarfă] cu lăcăţel[e]: într’acea lădişoar[ă] iaste năstrapa care ştii, cea de argint. Ci aceaia să să strice să-s fac[ă] cu ţinte, linguri, de va ajunge, să să dea nepoatei Săf-ticăi a fie-mea Ilincăi. Iar o hatai ci iaste cu fiori de fir, să o dai Săfticăi; iar un atlaz, ci iaste, să-l dai Diniculuî. Şi, pă banii ce vei fi vândut vinurile de la Olt, să cumperi şi Zmă-răndiţii o hatai, să nu-s întristeaze. Intr’acea lad[ă] iaste şi o tăvşoarfa] de argint; ci găn-diim că vor veni şi ceialalţi nepoţ, să li-o dai lor; ci, daca s’au întâmplat de s’au depărtat, va fi iar a Diniculuî. Pentru moşiia ce s’au scris Păunii, doar să va găsi să-s cumpere, să-i dai surori-sa cei mai mici, să-i faci roche, au dă dimie, au de hatai de Sacăz, şi zăbun iar de dimie. Şi-î vei da şi ie, brău, ce ştie că trebue, călţuni, năframfă]; şi să zici lu — 181 — Dumitraşco să fac[ăj bine să-î fie aminte, doar o ar mărita-o şi pă aceaia. Pentru biia-tele slugi ci sânt pă lângă mene, mă rog, cum iaste baba Ioana, că mi-au slujit mult, măcar la o chilie, tot să-ţ fie milă dă dănsa; şi de bieţii copii de rumâni să-ţ fie milă ; şi biiatele copile să le grijăştî cum li s'ar cădea. Şi să sileşti, fata mia, doar ar putea face un răndu de haine să să dea dumnealui; că ştii că nu i s’au dat, fiind vremile aşa. Ci mă rog, featele meale, să vă fie milă de sufletele noastre. Nepotului Răducanului şi nepotului Cos-tandin, pă Dumnezeu cel milostiv, rog să-i blagosloveaască şi să-i sporească. Nepotului Dinul tot acel Milostiv să-l blagoslovească şi să-l sporească. împreun[ă] aşijdirea şi nepoţealelor, Dumnezeu să le blagoslovească cu zile şi cu norocire. într’acestaş chip şi nepotului Costandin? Dumnezeu să-l blagoslovească şi să-l sporească, împreun[ă] cu nepotului Ştefan, si nepotului Ioniţ[ă], şi nepoatei Mariuţii; Dumnezeu cel puternic să-i blagoslovească şi să-i dăruiască cu zile, cu norocire. Nepotului Ştefan şi nepoţelului Mateiaj, şi nepoţealelor tot pre acel Milostivu rog să-i dăruiască cu zile şi cu norocire. Dumnezeu cel puternicii şi cu Maica Preacista să vă dea — 182 — ca să trăiţi întru unire şi cu dragoste unul spre altul. A voastră mumă: Safta. Şi aciasta iaste scrisă de popa Sava. — Bibi. Ac Rom., doc. 190/XII. LXXX. Omnibus et singulis ad quos spectat, prae-sentes visuris et lecturis, notum facio ac manifestum volo me infrascriptum, infir-mitatibus circumventum, adeoque longiori itineri capessendo imparem, pro negotismeiis penes Augustissimam Caesaream Aulam Viennae sollicitandis, tractandis et perfi-ciendis, in meum privatum et publicum pro-curatorem Excellentissimum medicum doc-torem Michaëlem Sehen dum Vanderbeck elegisse ac constituisse, eidem praetitulato d. doctori plenariam facultatem impertiendo, meo nomine subscribendi, libelles supplices porrigendi, meam caussam et iura demons-trandi, adversus debitores meos agendi, eos-dem per viam iuris compellendi, obvias di-ficultates explanandi, concludendi. Quicquid enim d. doctor, meus constitutus plenipoten-tiarius, sollicitaverit, concluserit, tractaverit, ratum ac firmum a me habendum spondeo, omniaque mea personalia iura in ipsum pieii arie traducens (praesenti quam efficacissi-mam esse ita volo, acsi quibuscumque ter-minis et forensibus formulis concepta esset), — 183 — plenipotentia eundem d. doctorem munire ac munitum pronuncio, declaro meisque stem-matis insignibus ac propria subscriptione coram publico inclytae istius civitatis no-tario confirmo. Actum Coronae, anno 1720, die 10 Iulii. [Pecete.] Co : Michael Cantacuzenus. ,Praesentem plenipotentiam coram nobis hie infrascriptis testibus et notario exara-tam ac Illustrissimi domini comitis subscriptione et sigillo gentilitio corroboratam pro-indeque validam, genuinam et legitimam pa-riterque omni iuris solemnitate emanatam et protocollo nostro insertam esse fide nostra Christiana testamur. Coronae, die lima mensis iulii a. 1720. Simon Scheiprer. Martinus Schnee- Senator 1. rq. ci- veis, iuratus ac no- vitatis coronensis in Transylvania m. p. tarius 1. (raeq. civitatis coronensis in Transylvania, m. p. Christoph. Neidel r. liberaeque civitatis coron, secretarius, m. p. Archiva d-luï G. Gr. Cantacuzino. LXXXI. Do pro memoria per praesentes, quibus expedit, universis, quod, postquam a quin-que annis extra meam patriam hie Coronae — 184 — iverim peregrinus atque pro ratione sus-tentationis vitae ac aliis necessitatibus in-diguerim pecuniis, a domino Pantazi Pri-miker, amico nostro charissimo, levavi mutuo mille taleros leonigeros — tall. 1000 — cum iusto interesse. decern pro cento, quod facit per singulos annos singulos centum taleros. Et, dum hoc tempore in patriam meam re-dire cogitavi, dominus Pantazi Primikir ad solutionem debiti me adigere voluit; cum autem hac vice tantam facultatem qua Suam Dominationem contentare possim non ha-beam, pagum meum Reese in districtu terrae Fogaras existentem, cum omnibus subditis, terris foenilibus, agris, sylvis glandiferis ; similiter etiam portiones meas possessiona-rias trans Alutam in Valachia existentes domino Pantazi Primikir impignoravi, ut omnia ilia mea bona Sua Dominatio pos-sideat tanquam sibi propria usque ad ple-nariam contentationem super mille taleris, cum solito interesse decern pro cento sicuti specificatio propria mea manu subscripta et sigillo obsignata illorum bonorum notitiam exhibebit. Super quibus praesentes literas sigillo et subscriptione mea obsignatas in maiorem rei fidem et iirmitatem domino Pantazi Primikir extradedi. Datum Coronae, 5-a iunii a. 7228 per calendarium vetus, iuxta novum autem 1-a iulii a. 1720. Co: Michael Cantacuzenus. — 185 — Coram me Georgio Csernatfalusi, iur. secretario coron, manu propria. Originalul în Archiva d-luï G. Gr. Can-tacuzino. LXXXII. Joannes Rudolphus, princeps Cantacuze-nus, Angelus, Flavius, Comnenus, Dei gratia et haereditario iure sanguinis, uti a magno Constantino, a Ioanne V Cantacuzeno, aliis romanis, moxque constantinopolitanis, im-peratoribus legitime descendens, in roma-num orientale imperium caeteraque olim subiecta regna et dominia successor, necnon Yallachiae, Moldaviae et Bessarabiae dux, despota Peloponesi, princeps Thessalliae, Macedoniae et Sacri Romani Imperii, utri-usque Imperii, comes Epidaurei, Corinthi et Apostolici regni Hungariae, marchio in Hyl-phow, Romanatz, Thelleorman, Succzyawa ; Galatz,Ialomicae,Prahowae et Dombrovicae dinasta ac dominus Alhutae et Mehedintiae, hospodar in Hotthin et Ghiurghiew, necnon salinarum Theleghae citra et ultra ripas Danubii; baro in Moliylov, Zoennaghae, Af-fumatz, utriusque Fillipesth, coeterorum-que territoriorum, feudorum, locorum et possessionum Serenissimae Domus Cantacu-zenae, per Ucraniam et Transilvaniam, j^er-petuus haeres ac dominus, Sacrae Augustae, — 186 — angelicae, aureatae constantinianae militiae de Spe dictae, sub patrocinio Sancti magni martyris Georgii, in honorem quinque vul-nerum Iesu Christi Salvatoris Noştri, sub ti-tulo Sancti Sepulchri, ab Augustssimo Ro-manorum Imperatore Ioanne V Cantacuzeno reformatae, necnon eiusdem iilialis Sacri militaris Ordinis peregrinorum, scilicet ad defendenda et invisenda sacra Hyerusalem et Palestinae loca instituti, iure sanguinis haereditario magnus magister. Licet, propter humanas vicissitudines, au-gusti Orientalis Imperii solium barbarorum tyrannide oppressum, cuius longam annorum in seriem successivo legitimoquehaereditatis et sanguinis iure praedecessores noştri dominium detinuerunt, usurpato ab Infidelibus, Deo sic permittente, imperio, ad nos minime pervenerit; munificum tarnen Deus, augustus splendor, sublimis principis dignitas, necnon proerogativarum omnium, et maxime Magni Magisterii Sacrae angelicae aureatae constantinianae militiae de Spe dictae in honorem quinque vulnerum Ihesu Christi, Salvatoris noştri, institutae sub titulo Sancti magni martyris Georgii eiusdemque iilialis, sacri militaris Ordinis Peregrinorum ad defendenda et invisenda sancta Hyerusalem et Palestinae loca, scilicet eodem iure sanguinis legitima et haereditaria successio, non modo non erepta, sed nobis ac stirpi nostrae — 187 — in perpetuum divina miseratione citra om-nem controversiam reservata fuerunt. Ad nos igitur, tanquam huius summi principatus haeredes, eorumdem augustissimorum Caesa-rum gloriosae semper memoriae sublimibus facinoribus vestigiaque terere spectat, qui maxima cura omnique studio et conatu or-thodoxam fidem Deique Ecclesiam semper propagaverunt, ut ex tot celebrium hysto-ricorum scriptis orbi universo constat, et ipsa Romana Apostolica Sedes bullis au-gustissimique austriaci imperatores diplo-matibusper tempora successive nobis maiori-busque nostris concessis et traditis testantur, recognoscunt et manifestant. Ne igitur ab eorum pie factis ac institutis degeneres si-mus, totis nostris viribus omnibusque modis enitendum nobis est ut aeterni numinis glo-riam sustineamus, extendamus, defendamus et ampliemus verisque virtutum actibus ve-ram Christi fidem comprobemus. Constans ergo liuiuscemodi desiderium incensaque voluntas animum nostrum impulit ad exau-diendas humillimas praeces a te, nobis sincere dilecto, Ioanne Augustino, libero barone de Abschatz et de Wallstadt, porrectas? quibus efflagitasti ut te in praefata nostra angelica aureata constantiniana militia ad-mitti dignaremur; et, quamvis in vetusta illustri tua prosapia (ut publica fama re-sonat) neclevissimum quidem impedimentum 188 — appareat quod gratiam expetitam impedire valeat, tarnen ne noştri magni magisterii tempore divi Constantini Magni Imperatoris, menti, ipsum insignem Ordinem instituentis, et divi Ioannis Cantacuzeni Imperatoris, eumdem reformantis, bullae aureae, legibus sacris, constitutionibus et statutis, nec in levi contraveniatur, antequam tuis votibus annu-eremus, iussimus qud per supremam nos-trorum Sacrorum Ordinum Cancellariam in-clitumque capitulum attente, accurate ac legaliter tua originalia et authentica austri-acorum Caesarum privilegia et certificatio-nes, necnon alia multa legalia documenta examinarentur ; ex quibus, iuxta relation ein nobis factam, evidenter apparet equestre stemma baronum de Abschatz duodecim saecula et ultra inter Polloniae magnates adscriptum fuisse; cuius aliqui, Albertus sei' licet et Garinus, anno 1311 sub Boleslao et Vlasdislao ducibus lignicensibus primaria et coniidentioram officia exercuerunt, quae ser-vitia,tam politicis,quam militaribus,ablllus-tribus huius antiquissimae familiae successo-ribus per tempora interrupte, ipsis ducibus. non solum continuata, verum etiam lăudabili fidelitate aucta : anno 1407 dux Bolcho fra-tribus Ioanni, Stephano, Alberto et Nicolao, baronibus de Abschatz, iudicium suum altum in bonum Oberschüttlau cum omnibus pro-ventibus et iuribus concessit ; et, quia etiam — 189 — successoribus, lignicensibus ducibus, tarn pacis tempore, quam belli, praefata eximia facinora perpetuavere, Vladislaus rex Cas-parum baronem de Abschatz eiusque fra-tres feudis et dominiis de Zapplau et Schut-tlau, anno 1490, in perpetuum ditavit; quae onnia pari zelo a subsequentibus de Abschatz continuata, anno 1587 Casparus, se-cundus baro de Abschatz, a Caesare Cons-tantinopolim Magnus Legatus missus, sic, et Reipublicae Christainae, et ipsius Cae-saris negotia in meliorem statum reduxit, ut aeternam sui et suae legationis memoriam reliquerit. Quae generosa et summe lauda-Jbilia servitia et res gestae per tempora suc-cessiva ad nostra usque continuatae et tot militaribus Ordinibus, Militensi scilicet, aliis-que quam plurimis, quibus Illustres tui an-tecessores fuerunt condecorati, illustratae, ita oculis nostris luce meridiana clarius ex-ponunt, quod in praefata tua nobilissima genealogia nulla sit nec minimi obicis umbra, quae gratiam impedire valeat, ut omnis vel legitima suspicio vana et superflua videre-tur. Et quia praefatis etiam accedunt exi-miae tuae personales virtutes animique tui praeclarissimae dotes, necnon maxima ilia et exemplarissima devotio, qua, ut ais, a teneris tuis annis erga insignem nostrum sacrum Ordinem fragras ; quae, ut praevia et matura Capituli noştri deliberatione et — 190 — consensu, de plenitudine potestatis, anno et die novitiatus dispensato, te illustrem viruin Ioannem Augustinum, liberum baronem de Abschatz^ et Wallstadt, praecedente tuo solemni iuramento, observaturum omnia et singula ad bullam auream, leges sacras, constitu-tiones et regulas praefati Sacri Ordinis spectantia, hodie, die prima mensis septem-bris.megaloschymum staurophorum seu equi-tem torquatum Sacrae angelicae aureatae constantinianae miliciae de Spe dictae in honorem quinque vulnerum Iesu Christi, Salva-toris noştri, institutae,subtituloSancti Magni Martyris Georgii, cum commenda Sanctae Mariae Olympii, dictae de Platamonas, in Albania, inter missarum solemnia a nostro oratorio, coram inclito capitulo, assistentibus pro patrinis Serenissimo Ioanne Georgio principe Cantacuzeno, nostro carissimo filio, et equite de Cugniazzo, te declaramus ac omni solemniori ritu insignis et habitu mu-nitum creamus et armamus charactherique tuo et dignitatiomnespraerogativas,honores, privilegia, immunitates, exemptiones, ad ma-iores commendas optationem et iura omnia quibus caeteri, qui in eadem dignitate sunt constituti, fruuntur, potiuntur et gaudent, coniungimus et annectimur. Mandamus prae-terea omnibus et singulis charissimis nostris fratribus, magnis Prioribus, supremis prae-fectis, praepositis, provincialibus, officiali- — 191 — bus, universisque capitulis et equitum omnium, tam superioris, quam inferioris clas-sis, caetui, cuiuscumque dignitatis et con-ditionis, qui in sacro nostro consortio su-perstant, ut te qua talem recognoscant et acceptent, ac membrum et fratrem noştri augusti consorţii recipiant et venerentur, et ut talem equitem torquatum seu magnam crucem, debita praecedentia servata, in capitulis generalibus, in convocationibus ordinarii s et extraordinariis, et in omni quo-cumque actu et functione, te recipiant et admittant, si indignationem nostram, censuras omnes et poenas contra discolos et inobe-dientes in sacris constitutionibus expressas et ipso facto incurrendas evitare cupiunt. In quorum omnium fidem praesens magiste-teriale breve propria manu nostra subscrip-tum et maiori sigillo in cera rubra pendente munitum ac per nostrorum sacro rum ordi-num megisterialem secretarium referen-datum, expediri iussimus. Datum Yiennae Austriae, die prima mensis septembris, anno a Nativitate Domini millesimo septingente-simo quadragesimo tertio, magisterii vero noştri vigesimo septimo. Rodulphus m. p. Prefectus Vl[adislaus] a Malaesco. Ad mandatum serenissimi et Celsis-simi Magni Magistri proprium. — 192 — Eq. Tedeschi de Rocca, Sac. Ord. se-crett[ariu]s. Arch, d-luï G. Gr. Cantacuzino. LXXXIII. Noi Ridolfo e Costantino, principi Can-tacuzeni Bassarabba e di Vallachia, conti del Sagro Romano Impero e della Ungaria. Faciamo noto a tutti communemente per le presenti nostre lettere, e singolarmente ad ogn’ uno, di qualvisia conditione, grado e di-gnità, a chiunque s’aspettera di vedere, leg-gere ed ascoltare, qualm ente abbiamo di propria nostra volontà costituito per nostro attuale agente presso la Serenissima Rep-pubblica di Venezia il signor Panajotti di Poppa per tutti gli affari et interessi noştri in quella Dominante, che sono e che sa-ranno in avenire, dandogli piena facoltà e autorità, in virtù delle presenti, d’aggire, operare e decidere ogni e qualunque cosa die aspettasse a noi et alii noştri interessi corispondersi in tuttele occasioni edincon-tri che si presentassero. Per cio dun que preghiamo tutti gli Eccellendissimi magistraţi e tribunalidi cotesta SerenissimaRepub-blica di riconoscerlo ed accettarlo per tale pari di altri agenţi e persone caratterizzate di principi, permettendogli tutta la libertà che s’aspetta a questo carattere ; avendolo m — noi per tale eletto, costituito, riconosciuto ed affermato. In fede di cio abbiamo sotto-scritte le presenti lettere patenti di nostro proprio pugno, munite col solito nostro si-gillo. Dato nella cittâ cesarea di Vienna, il 1 di gennajo del 1725. Ridolfo Cano di Vallachia m. p. Costantino Canto di Vallachia. [Pecete cu vulturii şi:] Baasa-r[aba] Kantakvzeno. Nicolo Maria Curşi, segrettario. [Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.] LXXXIV. Augustus secundus, Dei gratia rex Polo-niae, magnus dux Litliuaniae, etc. serenis-simo, etc. principi Aloiso Mocenigo, duci Venetiarum, etc. Dominam principem vi-duam Valachiae Cantacusenam, quae turn in regia residentia nostra varsaviensi, turn in hac civitate aliquod temporis spatium commoravit statuitque nune Venetias pro-ficisci, ibique diutius consistere atque in fidem, non modo Serenitatis Vestrae, sed istius etiam inclytae Reipublicae se commit-tere, pro nostro in eandem studio et bene-volentia Serenitati Vestrae diÎigenter com-mendare opportunum duximus atque ab ipsa petere ut eandem principem eiusque rem dignitatemque tueri non gravetur, et ita 13 — 194 — tractet, ut intelligat commendationem iiqs-tram apud Serenitatem Vestram aliquid ponderis habuisse. Erit- id nobis profecto gratissimum maximeque sibi nos inde de-vinciet Serenitas Vestra. Cui, etc. Datum Dresdae, die 26 mensis Augusti, anno Domini mdccxxvii, regni vero nostri anno xxx. [Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.] LXXXV. Von der Rom. Kays., auch zu Hispanien, Hungern und Böheimb Königl. Cathol. Majestät, Ertzherzogen zu Österreich, etc., un-sers allergnädigsten Herrns, wegen, durch die N.—Ö. Regierung dem Herrn Rectori et Consistorio der allhiesigen Universitet an-zuzaigen : Ess haben Allerhöchst besagte Ihro Kays. Majestät, auf deren Herren Rudolph und Constantin, beeden Fürsten von Cantacu-zeno. gehorsambst beschehenes Anlangen untern 23 Martii inlebenden Jahrs gnädigst verordnet das denenselben bey allen Stellen der gebührend fürstliche Titul gegeben werden solle. Alss mann ihne rectorem et consistorium dessen hiemit zur Nachricht erinderen wollen. Actum Wien, den 21. August, anno 1734. Joh. Jacob Oberpaner m. p. 195 Expeditor. Dises intimatum bey der Canzley aufzubehalten undt, praestitis praestan-dis, hierauf gebührend zu reflectiren. Dem Herrn Rectori et Consistorio der alhiesigen U-niversitet zuzustellen; praes. 7 Septbr. 1784. Ex consistorio, 7 Sept. 1774. [Arch. de Stat din Viena, fasc. III (Par-teisachen), lit. C., no. 54; după o copie oficială autentificată de Arneth; în col. D-lui G. Gr. Cantacuzino.l LXXXVI. Wir Carl, von Gottes Gnaden erwählter Röm. Kayser, etc. Was Gestalten der durch-leuchtig,hochgebohrene, unser lieber Oheimb und Fürst Rudolph Fürst Cantacuzenus, von der Wallachey, uns, sowohl billig als nothgedrungen, gehors. vorgestellet wie dass er viel widriges, wider alle Gerechtigkeit, in unseren Erb-Landen zu verschiedenen Zeiten erlitten, als zwar dass er sein Recht, so hier durch seine Vor-Eltern zum Erbtheil, als des hohen magisterii und Orden der H.. Georgii Constantinianischen Miliz hinderlassen worden, zu verüben nicht vermöge. Als hat er uns gehorsamst angeflehet ihme unseren kayserl. und königl. Schutz — 196 — und Schirm angedeyhen zu lassen, auf dass er ohne einiger Beschwer- oder Verhindernuss solchen seinen Orden öffentlich, und, inbesonders, denen adelichen Personen vertheilen möge. Wie uns denn ohnedeme wohl bekannt ist, dass die Cantacuzenische uralte Familia von denen Röm. Käyseren in Orient und Occident herstammet und dass denen Nachkömmlingen unwidersprechlich aus Recht des Geblüts dieser Vorzug und Monu-mentum gebühre, als haben wir, aus ange-bohrner Clemenz und in Betrachtung der treu und eyfrigen Diensten, so seine hohe fürstl. Familia unserem Durchleuchtigsten Ertzhaus von Oesterreich geleistet, aus eigener Bewegnuss und wohl bedachten Ge-muth gänzliche Freyheit, nicht nur allein in unseren Erb-Landen, sondern auch in den gantzen Röm. Reich, aus unserer kays. Macht angedeyhen lassen wollen, und zwar der-gestalten, das gedachter Fürst Cantacuzemus Liebdenohneainiger Beschwär- oder Verhindernuss, Gegensatz oder Widerred, von wem oder auf was Weis es immer seyn möge, das Recht des magisterii, nach denen Constitutionen und Institutionen des gedachten Orden, verüben könne und möge, gleichwie es durch die kayserl. und päbstliche Uni-versal-Bulen erkläret und vorgeschrieben worden, und können die gewöhnlichen Ce-remonien öffentlich, in denen Kirchen, so- 197 — lemniter, wie auch in besonderen Capellen, sive in oratorio privato, begangen werden; dannenhero befehlen wir allen und jeden unseren und des Heil. Reich Vasallen, Fürsten, geistlichen und weltlichen, Grafen, Freyherren, absonderlich allen Bischöffen, Praelaten, in allen Diocesen, etc., ihne nicht nur allein in der Verfallung unserer kayser. und könig. Ungnad zu ehren, anzunehmen und gedachten Fürsten Cantacuzenus Lieb-den die Übung dessen auf das Freyeste zu gestatten, sondern auch, im Fall sie ersuchet werden, jhme auf das Schleunigste ihre Hilft und Beystand zu leisten. Allen denen jenigen aber, so diesen Orden angenohmen haben oder in das Kiinfftige annehmen werden, verleylien wir und wollen dass sie alles Vorzugs, aller Freyheiten, Exemptionen und Privilegien gemessen sollen, gleich wie dessen Vorfahrer, unter den Schutz und Schirm unseres durchl. Ertzhaus von Oesterreich genossen haben ; jene, welche uns nicht unterthan seynd, ersuchen wir, sie wollen unseren Beyspiel nachfolgen, versichernd dass sie uns eine höchst angenehme Sach erzeigen; die hingegen, so uns unterthan seyn, sollen unseren kavserl. und königlichen ernstlichen Befeel, Willen und Meinung als gewiss gehorsamen, und in Widrigen denen Übertrettern sechzig Marek fein Gold Straff gesetzt seyn solle. Urkund dessen — 198 — haben wir gegenwärtig unseren Schutz-Briefe eigenhändig unterschrieben, und mit unseren kays. und königl. Insigl zu bekräftigen befehlen. Geben in unserer Kayserl. Residenz-Stadt Wienn, den ersten Ee-bruarii, ein tausend siben hundert fünf und dreyssigsten Jahr, unserer Reiche: des Römischen in vier und zwantzigsten, des Hispanischen in zwey und dreyssigsten, deren hungarischen und böheimbischen aber in den vier und zwantzigisten Jahr. Eugenio von Savoy. Carl. Admandatum Sacrae Caesareae Regiaeque Catholicae Maiestatis proprium. Ig. lose. Hefenstokh. [Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino]. LXXXVII. Θεός. Μνήμη Θανάτου χρησημεύει έν βιφ. De vreamfe] ce toate dăsfătâcîunil[e] vieţii sănt împărtăşăte întristăciuniî şi nici o slav[ă] lumească n’au stătut nestrămu-tat[ă], ce numai o clipă, şă aceastea toate moartea le dobăndeaste, la toate deşărtăcîu-nil[e] aceastea, uităndu-mă şi eu păcătosul, îngrozit fiindu de multa urgia dumnezeiască ce lăcueşte de căţva ani într'acest ticălos pământ, pentru mulţimea păcatelor noastre, şă văzând că, nu numai cu robii, flămânzii, — 199 — călcări de oşti, seaceţ păgubitoare, pribegii, ci, peste toate aceastea, cu îngrozirea ciumei săntem izgonit den loc în loc, căt, pe ia lăcaşurile noastre, nu e cine să s[ă]lăş-luiască, ci, spăimăntăndu-s[e] ticălos sufletul mieu, şă neştiind ciasul privegherii sfărşă-tului mieu, şă cănd furul îm va sosi, pentru aceaia nu poci lăsa ca-s nu fac rănduialfa] celora ce vor rămănea şă dup[ă] mine, or[i] iubită soţia mea, or[î) dintru dragi fiii şi fiicel[e] meal[e], or[i] dintru bunu neamul mieu, al Creţuleştilor; or[î] din ceai[e] ce mi-au rămas de la părinţiîmieî, ori din-tr’altel[e] ce mi le-au încredinţat mătuşă-mea Marica, ori dintru al mieu prea-puţin căştig. Cu sufletul mieu pentru aceastea toate ce l[e] ştiu că sănt adăvărate şă cu-vioas[e], şă ca-s nu dau seama de dănselţe] înnaintea judecătorului Hristos, iat[ă] că las aciastă a mea diiată, rănduită şi aşă-zat[ă] cu tot adăvărul, pecum arată în jos, cu ce socoteal[ă] şă cui pe nume le dau, din toat[ ă] inima, ca-s le fie celora ce-î voi arăta cu numire mai jos veacînice şă stătătoare, şă noao neuitare dăspre dănşăi şă dăspre ceia ce D[ujmn[e]zeu le va dărui să fie următori după dănşăi pe la sfintelfej rugi; pentru ce îi şă rugăm, ca-s fim neuitaţ, ca D[u]mn[ ejzeu... stră ca-s înmulţească acestpu-ţin dar al nostru spre plucerea Sfinţii Salfe] şi spre buna chiverniseal[a] dumnealor. — 200 — însă socoteal[a] dietii meal[e] iaste acia-sta, cum însemnez în jos : Întăî, cu slujniciasca-m evlavie şă multă plecăciune, mă rog prea-înnălţatuluî nostru Domnu Io Nicolaî Alexandru Voevodu, ca să-m dea stăpăneasca-î ertăciune şă blagos-lovenie, iertăndu-mă de ceal[e] ce n’oi fi odihnit în deregătoriia mea pe Măria S[a], ca şă Domnul Hristos să erte pe Măria S[a] şă să-î înmulţească anii vieţii în fericire. Şă, pecum în viaţ[a] mea l-am cunoscut părinte şă stăpân milostiv, şă după petrecania mea mă rog Clemenţii Sal[e] să fie oiy.-opcpavoîs jj.oo, să-î miluiască, să-i măngăie Ia lipselfe'] lor, ca un creştin, căci eu asupra înţelepciunii Mării Sal[e] orăn-duescu toate rămăşăţele meal[e] a alerga să-î 0iao6£VT£oaească, şă nu mă îndoescu că nu vor afla limanul măntuirei şă al măngăeriî. Mă rog Mării Sal[e] să priimească de l[a] nehărnicia mea un atlanta, care l-am fost cumpărat cănd am fostu la Viena, drept zloţ nemţeşti 48; îl hărăzescu Mării Sal[e] ca un semnu de multa plecăciune a mea şă evlavie, şă ca-s nu fiu uitat de Măria Sa, eu să rămăşăţel[e] meale. Păntru păcătoasele] meal[e] oase, cu evlavie şă cu omilinţă mă rog Preasfinţitu-lui nostru Mitropolit chiriu chir Mitrofan, duhovnicului mieii, ca să-m fac|ă] acest mare bine, pentru dragostea şi evlavia ce am — 201 — avut în toată viaţa mea, să-m[i] priimească oasele în Stă Mitropolie, să le astruce în groapfa] soţii mel[e] Tudoscăi; iar, de i s’ar întâmpla şă Sfinţii Sal[e] petrecanie şă s’ar fac[e] alt arhiereu, şă aceluia mă rog pentru numelfe] Domnului Hristos, să-m[i] fac[ă] acest mare bine, ce din răvnă sufletească l-am pohtit; şă las la sfânta Mitropolie pentru pomenirea noastră Ţigan[i], suflete 10; iar, de cumva mi s’ar întâmpla să mi-s petreacă iar copilaşii, să-s astruc[e] şi oaselfei lor într’o groap[ă] cu mine; şă, măcar unde aş fi îngropat, pentru întâmplarea ce mi s’ar întâmpla, iar la anul mă rog tot să mă dăzgroap[e], şă pe mine, şă pe copii, şă să mă ducă unde scriu mai sus. Pentru pomeane şă căte trebuescu mortului să-s pomenească, păli la anul, şă păn la al treilea an, las să mi-s vănză toate viile meale den Scăenji], care-m sănt dar de la mătuşă-mea Marica; şă, neajungăn-du-mi-s banlii], să mi-s mai vănză povod-nici, care s’ar socoti c’ar facje] preţ, şă dintr’alte galantarii şă haine ce mi s’ar afla; şă să mă pomenească făr de bulzi (aşa ^s cu sufletul mieii rămăşăţelor mealfe]), să nr mi-s fac[ă] alt, făr numai colivi înfrumuse-ţate dup[ă] putinţă, liturghii cu arhiereu, şă la 9 d., şă la 20 d., şă la 40 d., şi la ju-mătat[e] de an, şă la anul, să-m împarţă făclii la toate parastasele aceastea, şă pă la — 202 — închisor[i] şa, po t1 10 milostenie în iîeşte-care zi de-aceastea la săraci, şă alţi t1 10 să-m împartă la 40 de bisearec[i], să-m slu-jască stă liturghie înt^’aceal[e] zil[e|, căndu vor sluji arhierei, şă să dea po bani 33 la fieşteeare bisearic[ăj, în măna efimeriului; şă să pomenească Matei, Manuil şă Marica, cu părinţii lor. Şă, afar[ă] dintr’aceastea, mă rog, păn la al treilea an să-m mai dea să* rindare 10: 2 la Sta Mitropolie, unul la sat la Creţuleşti, ca să-m pomenească şă bieţii părinţii cu colivă în toate zilel[e], să mi-o citească pe mormăntul taicăî, şă să pomenească : Pădure, Doichiţa, Matei, Marica, Zamfira, Costandin, Radul, Manuil; şă să-m citească preotul în toate zilelfe], in genunche cu evlavie, molitfa cea mare de ertăciune. care iaste scrisja] în moliteavnic; şă să i să V dea t1 12 pentru osteneai) ă], AJPul_Ja^Sinaia ! la mănăstire, altul la Mănăstire dintr’un LemmîTalfiil la mănăstire la Focşan[i] — ş’a-colo să-m pomenească şi socrii: Iordache, Hristina ; altul la Sărindar, altul la bisearica Doamnei, unde iaste părintele Climent Vlădica Odrianul, opştescul nostru părinte, măn-găitor în scărbe şă măngăitorul tuturor scârbiţilor; altul la Sti Sava, altul la mănăstire la Fedeleşcioi; acolo iar să-s pomeni nească şă socrii: Iordache, Hristina. cu fiii lor. ...~ Aceastea mă rog pentru stu numel[e] Dom- — 203 — nuluî Hristos să mi-s fac[ă] deplin pană la la al treilea an, măcar ş’ alt ceva să mi s[ă] mai vănză dintr’al[e] meal[e] numai să nu rămăe nefăcute ; şă la al treilea an, să mă caote, şă iar un arhiereu, să slujască liturghie, şi să-m cinstească la mormânt molit-fel[e], dupţă] obiceai, cu xardvTjiic. Iar, pentru datorie, sănt dator tl —,care unii au şă zapise, iar alţii n’au ; dar în £a~ ta&t-ihul.-mieu sănt toţ pă nume; ci pentru aceşti ban[i] să mi-s vănză tot locul Hanului de lăngă Sti. Gheorghe, cu pimniţa cea de l[a] uliţă; care aceastea sînt iar de l[a] mătuşă-mea Marica Dări; şă să mi-s mai vănză şă moşăia mea de l[a] Bănceşti ot sud Buz[ău], şă cea de cas[ă], şă cea de l[a] Calotă^ toat[ă]. cu 2 vadur[i] de moar[ă], în apă Buzăului, — care să văz zapisel[e], că să va apropia la stăjn. 500. Mai sănt dator la Niţul Coj[o]carul tl 240 făr dobândă, dup[ă] marfa ce-am luat la Vistierie în Domnia d’intăiu a Mării Sal[e] lui Vod[ă]; şă la un abagiu iar sănt dator dup[ă] marfa ce-am luat la Vistierie, în zioa de Joi Mar[e], de-am împărţit la săraci dupţăj o-biceaî;iar în Domnia d’ăntăi a Mării Sal[e] lui Vodă, tot întf’acea lună, za tl 80, şă rănduialfă] nu mi s’au dat atunci dintr’acea lună, tl 1.1300, şă mi s’au luat atunci şă catastihul cel socotit de boer[i], şă pecetluiturile; şă nu mi le-au mai dat, iar cheltuialfa] 204 — acelui catastih mi-au fost într’acea lun]ă] a lui Martie t1 4.060 pi; ci pentru această datorie mă rog Mării 3al[e| lui Vodă să-s mi-lostivească cu săracii miei, cum îl va îndura Dumnezeu, ca-s nu mi-s prade căscioara, că va fi păcat; că ajungă că am mai plătit del[a] mine la chir Zamfir Cămfăjraşul tot dintr’acea lună atăţea bani, şă la alţii; ci va fi păcat să mă mai prad[e] şă cu aceşti ti 320, del[a] cojocar şă del[a] abagiu. Ancuţii, fiicii meal[e], care mi-au logodit Măria S[a] răposatul şă prea-bunul Io Ioan Alexandru-Yodă Mavrocordat dupfă] Pă-traşco Post. Bălăceanul, îi las întăi blagos-lovenia lui Dumnezeu, şă a mea nedăstoinicu-lui, şă dintr’al[e] meal[e] îi las toat[ă] partea mea de moşăe din Bucimean[i] dă lăngăMo-goşoaia, cu hăleşteul acolea în Colintina, şă la Sărata din viile de cas[ă] pogoane 60 şi suflete de Ţigan[î] şă alte scule, haine vite, precum să vor vedea în foia iei de zestre, cea iscălită de mine; i-am dat moşăe lângă Creţuleştî, socotind, daca mi-s va prinde mie şă Zoiţei sfărşăt, să rămăe ia celora săraci de copii sprijinitoare, măngăitoare şă în loc de părinte; de care nu mă îndoescu că nu le va fi ca o maică' duioas[ă], aducăn-du-ş aminte cu cătă dragoste o au crescut Joiţa şă cum i-au grijăt toate, ca singură maică-sa, d'ar fi trăit. Cununa de aur cu ro-binurî şă cu diamanturi, tocmai ca ceaia ce — 205 — i-au dăruit leal[ea] Manda, mătuşă-sa, numi s’au dat de socri; aşăjderea nici o ie cu mărgăritarfe] nu i-o au fărşăt soacră-mea; ce pentru aceast[e] să aibă a l[e] ceare de l[a] dum. neanea Mihai Corbeanul, unchi-său, şă, măcar că apucând dum: foaia mâsii de zeastre, au scris cu măna dum : ca-s dea numai t1 80, dar aceaia să nu-s prinză în seam[ăj, că n’au făcut cu voia nimărui, şă ţiganii iar nu mi s’au dat tot căţ scriu în foia măne-sa. Iar, pentru o salbă, o poh-tescu să nu supere pe bieţii copii, au pe alt cineva, că o am cheltu[it] eu la îngropatul maică-sa şă la pomenel[e] căte i s’au făcut, că, d’aş fi trăit, şă aceaia o aş fi împlinit, iar bieţii săraci n’au vărstă de a o căştiga. Marii, fiicii meal[e], îi rog de l[a] Hristos Domnul înţeleaptă creaştere, şi dintr’al[e] meal[e] îi dau satul Cămineştii, toat[ă] partea mea de peste toat[e] hotarăle, cu heleşteul din Călniştea, eu toţ rumânii, cei împărţi ţ şă cei neîmpărţiţ, iar să-s imparţă: şă lu unchiaşul Ion, care iaste părcălSOîtme^ potul Costandin Văc[ărescu], şă alţii, car[i} s’ar mai găsi, să-s împartă, şă să fie tot ai iei; îi mai dau şă la Sărata pogoane de vii 10, şă Ţiganfi] suflete 10, şă alte căte în-semneaz[ăj în diata Zoiţei : haine i scule, şă din vitel[e 1 ce mi s’or afla. Săfticăi,fie-mea, dup[ă] blagoslovenia Dom_ nului Hristos şă a maicii Sfinţiei Sal[e] ce-i — 206 — rog să aibă, îî las dintr’alfe] meal[e] toat[ă] moşăiamea Cîuperceniî,de peste tot hotarul, cat au stăpânit părinţii noştri şă eu păn în zioa de astăz ; îî las şă vii la Sărata, din ceel[e] de cas[ă]; pogoane 10, şă-ϊ las ţigan[i] suflete 10 şă altel[e] căte răvăşaşte Zoiţa în diata iei, haine, scule, şă din vitel[e] ce mi s’or afla. Iar iubiţilor miei copilaş: Iordăchiţă şi Mateiaş, dup[ă] mila şă darul cerescului împărat, ce-1 rog să aibă, şă după molitfa şă blagoslovenia cea părintească care înteme-ieaz[ă] casa feciorilor, îî las cu toate al[e] meal[e] ce-mî mai rămăn nedate nimăruî: sate, moşăî, vii, robi, mori, κινητά καί ακίνητα. κτήματα, şi, peste dănşăî, şă peste toate al[e] meal[e] las singură samovolnică, ca altul ieiî, să le împarţă amândurora, pe-cum o va lumină Hristos, atâta moşă[î], vii, robi, mori, vite, haine, căt şi cărţile de învăţătură, care le am în catastih, tot pea nume scrise : cărţi 124, filosofeştî, gramati-ceştu politiceştî, bisericeşti, istor[i]ceştî, latineşti, italieneşti, iprocî, proci; care mai* multe dintr’aceastea le-am cumpărat cănd am fost la Vienna, pentru treaba acestor 2 copilaş, ca înveaţ[e] greceaşte, iar mai vârtos latineaşte şă italieneşte; de carii mă rog Zoiţeî, au orî-care copilă ne-ar scăpa cu viaţ[a], să fac[ă] acesta mare bine ce-1 doresc din tot sufletul mieu ca-s-mu înveaţe co- — 207 — pilaşăi, şăsă-i şi striineaz[e] pentru carte, de sITVâ putea, ca-s să pedepsească mai bine: aşa mă rog pentru mare num el [e] Domnului Hristos; şă să mi-Î pedepsească mai vărtos la letinească şă la italienească ; şă, de mă vet asculta, iubiţilor miei iii, ca-s vă ghim-nasiţ la învăţătura cărţii, şă al ştiinţii acestor 3 limbi, şă de veţ metahirisi ştiinţa voastră spre nevătămarea bietului suflet, de vream[e ] ce începătura înţelepciunii iaste frica Domnului,— veţ căştiga mila dumnezeiască în ca-sel[e] voastre, şă acel prea puţin al vostru să va prea înmulţi, şă numelje] vostru va fi cinstit şă prea-slăvit la Curţile celor mari; numai, la or cine veţ slujă, vă rog pentru mare numel|e] Domnului Hristos, şă aşa să-m aveţ molitfa şă blagosloveniia, să slujăţ cu tot adăvărul şă dereptatea, cu care mai vărtos veţ împila şă veţ supune pe toţ vrăjmaşă! voştri. însă moşăile care le orănduescu copila-şălor, aceastea sănt anume : Creţuleştii, ce să zic[e] şă Dălza, toată parte mea de sat, Birtenii de peste tot hotarul, cu hăleşteul în Crevedia păn în Mocani; Perişul tot hotarul; Zaiţeştii care să zic şă Ghizdaveţi, tot hotarul; Popeştii, care să zic şă Ge-neşti. tot hotarul, cu 8 roate de moară în apaDămboviţei; Vienii, car[e | să zice, pestrea tot hotarul; Bărbuleţul satul, toată partea mea, cu rumânii, căt să vor veni în partea -- 208 — mea; Fienii dup[ă] Dămbov., toată partea mea; Voineştii iar în Dămbov., cu rumânii ot tam, toată partea mea; viile meal[e] toate din dealul Moţeştilor, căte vor rămânea din zestri, cu toat[ă] moşăia viilor, partea mea, dup[ă] cum scriu hrisoavel[e], rumăni neelefterosiţ, toţ ţiganii, afară dan cei ce-am orânduit, cai, vite, stupi şă or cea mi s'ar afla la casa me, — le las aceastea toate în măna Zoiţeî, soţii meal[e], să l[e] stăpânească, şă, cănd va cunoaşte ia vrea-m[e], să li le împartă, cum va vrea ia, şă să fie volnică dintr’aceastea cănd ar avea fr’o grab (sic) de niscai datornici, să şă zălojască den-tr’ănsel[e] păn s’ar plăti, şă, ca-s scurtez vo-rova, pe dânsa o las grijnică, şă de ticălos sufletul mieii, şă stăpănitoare tuturor părinteştilor meal[e]. Iar pentru că bogat fii să izbescu nesilnici şă nesupus părinţilor, pentru aceaia, şă pentru viaţ[a] cea bună ce-am lăcuitu, şă pentru multă căutarea ce am avut de l[a] dănsa la toate boalelfe] mealfe],— care toat[ă] ţara noastră ştie chiverniseai! a] ei cea bun[ă] şi înţeleaptă', căt lipsită au fost şă de lipsă nu s’au tănguitu, neodihnită şă chinuită au fost pentru învechită boal[a] mea, şă de neodihnă nu s’au obidit, şă alte multe ajutoare au avut casa mea del[a] dănsa, care, pentru supărarea ascultătorilor nu [le] poci înşăra, ci dar pentru această bun[ă] lăcuial[ă] şi îngăduiai[ă| cea am avut — ‘209 — între noi, îi las... cu 4 roate de moară în apa Dămboviţei şa cu cel vadu din cela mal, şă aciastă moşăe toată îi las, din hotarul Cosobeî păn în cămpu despre Popeşti, din jos de mori, unde sadea Braţul. Şă iar îi mai las vii den viile de cas[ă], pogoane 12, şă ţigani, sufleate 6, din care sălaşă îi va ii ei voia, din cei de cas[ă); aceastea toate să şă [le] stăpânească cu pa.c|e] şă dup[ă] petrecania ei, să fie volnic, să*l de cui îi va îi voia ei. Şă iar să fie Zoiţa volnică să-ş ia 2 copii de rumâni din partea mea dela Băr-buleştî, şă iar să şă-i stăpânească cu pace, să fac[ă] ce-î va fi voia cu iei. Barbului Brea-zian, văru-meu, l-am crescut şă mi-au slu-jăt ca un frate, ci-i las un cal şă un con-teş albastru de jmahut ^nglezesc^cu găitan [e] de fir, cu tabinet căpt. văt., şă o dulam[ă] de fringhie sătit^m^, albastră, cu nasturi de argint polit, şă un brău roşu cu velgi de fir, şă o păreache de nădragi ai miei din lăzi; lu Gheorghe, logofeţelul mieu, care l-am crescut eu şă l-am învăţat carte, îi las conteşul mieu cel roşu, şă un cal; lui Ion Sfeţul, care m’au odihnit în călătoria Beciului, îi las un cal şi conteşul mieu cecemeniu; lu Voico Pitarul îi las un cal şă conteşul mieu cel vânăt făr spinăr[i]; lu Alexandru lăcătuşul să-i.să de o vac[ă] cu viţel, căci l-am bătut, nefiind vinovat; jupanului Marin să-i dee Zoiţa şă dumnealui din bor- 14 — 210 — fel[e] meal[e] ci-ar socoti, că iaste sărac. Iar, întămplăndu-mi-se pacoste, să-m piar[ăj şă co-pilaşăî, las cumnaţilor miei Mateiaş şă Du-mitrache Roset toatfă] moşia mea ot Ciu-perceni, dă peste tot hotarul, cum o am stăpânit şă noi, socotindu-î ca pe nişte iubiţi fii, dă vreamfe] ce i-am crescut; ci mai vârtos le dau acîasta, că ştiu că vor dori de sufletel[e] noastre şă de rămăşăţăl[ej mealfe], ci ne-or pomeni ca nişte 'srrjfsvtxoi ce sănt, şă Dumnezeu să-l[e] înmulţască acest puţin dar al mieu cu mare spor. Vama Grecii cea stolnicîască o am vândut iu XYjpiiClQ lanache Zaraf za Cămară, za ti. 880 : ot siiu mi-au dat tl. 240, iar ceialalţi am avut soroc cu dumnealui să mi-î dea la Sfinţi Apostolfi]: ci iar Măria S[a] Vodă să-s milostivească şă poruncească să mi-î dea, să-m uşorez datoria. La care toate a-ceste al[e] mel[e] neavănd un alt mai dracii a răzima, năzuescu iar la dragostea dumnealui nepotului Iordache Creţ:, V[e]l Spăt., de vreame ce l-am cunoscut, din neamul mieu,‘ bun frate, şă ca un părinte duios spre casa mea, şă pe Măria S[a] Doamfna] Săftiea, bun[ă] stăpână şi ca o sor,—îi rog cu omi-lite lacrămi, să nu-s îndure de orcine ar rămânea din noi, ci să-i apere, să-î caote, să-l împărţească al[e] mealfe], cum le-am orănduitu toate deplin. Iar. petrecăndu-mi-s[e] (ferească Dumnezeu) toţ ai miei, să — âu - dea Ciupercenii unde iaste rănduitu, iar ceal[e]lalte toate le las coconilor dumnealui; numai atuncia să-m dea la Mitropolie Că-mineştiî, sivii pogoane 20, şă ţiganii care am zis; iar ceal[e]lalte vaci viind (sic), dă-m va plăti datoria ; şă rog să mă pomenească, ca nişte fraţ buni ce i-am avut. Doamnei Săf-ticăi mă rog să nu-s îndure de sufletul mieu, căci ştie Măria S[a] în vreame urgii ce slug[ă] i-am fost şă, căt aş fi trăit, aşa le-aş fi fost. Iar cine ar îndrăzni, or din neamul mieu, or din alţii striini, pentru vre o lăcomie sau îndemnare de neprieteni, ca-s strice acîastă diată a mea, unul ca acela să fie afurisit de Dumnezeu şă neertat în veaci, să aibă parte cu vânzătorul Iuda. Aceastea sănt din tot bun cugetul mieii orânduite şă cu a mea..., şă iscălite şă pecetluite ca-s să creaz[ă]. La Baloteştî. Ghen. 15 dn. 7227. Matei Creţ[u]lescu Vel Stol. Pecetea cu: M. K. Lu Iordăchiţ[ă] fiu-mieu îi las lanţul cel de auru cu moneda, chipul împăratului nem-ţescu, Carol al şaselea Chesar; care mi l-au dat acest împărat cănd. am fost la Viena, pentru trebil[e] ţării nooastre. Originalul în arcliiva d-lui G. Gr. Can-tacuzino. __ 212 __ LXXXVIII. Adevărata scrisoare noastră la mana dumneaei nepoată-mea Zmărăgdiţii Bălăcianca, ca să fie de bună credinţă precum să-s ştie că i-am văndut dumneaei munţii noştri după Praova, însă muntele Floreiul, ce să chiamă Stăna Doamniî, muntele ce-i zic Unghia Ursului, şi o jumătate de munte ce-î zic Răzoarele, şi cu poenile lor după Praova, şi a patra jparte_din satul- Comarnicul * şi m’am tocmit cu dumneaei în tl 1.300, şi am luat aceşti bani toţi deplin în măinele noastre, şi dumneaei să aibă a stăpâni munţii cu poianele lor, şi cu ce s’au zis mai sus, adecă Comarnicul, plasa noastră, cu bună pace de cătră noi şi de cătră toţ, — pentru că [le]-am văndut dumneaei de a noastră bună voe, nesilită de nimenea. Şi pentru mai adevărată credinţă am întărit aciastă scrisoare cu iscăliturile şi cu peceţile noastre, să-s creaază. Av. 28 dni, lt 7254. Stanca Spat. Safta Cant. [două peceţi cu vulturul şi coroana.] Costandin Dudescul martur. Iordachi Cantacuzino mărt. Matei Cant. martur. Toma Cant. martur. loan'Cantacuzino martur. în Arch. d-lui G. Gr. Cantacuzino. — 2 lo — LX XXIX. Adecă eu Şărban Post. Caiitacuzino, fiiul răposatului Costandin Post. Cant.. împreună cu jupăneasa lui Nastasiia, am dat acîastă a mea adevărată scrisoare la măna dumnealui vără-mieu Mihai Cantacozino Vel Vist., fiiul răposatului nnchi-mieu Matei Cantacozino biv Vel Ban, precum să să ştie că moşiia Măgurenilor după apa Prăoviţii ot sud Prahova, ce merge latul din — pănă în apa Prahovei, şi lungul despre Prăhoviţă din — pănă în — şi despre Prahova din pănă .în moşiia Călineştilor, fiindu-ne cliro-nomie de la strămoşul nostru Drăghici biv Vel Spat., care rămăind la părinţii noştri, ce au fost trei fraţi, adecă răposatul unchi-mieu Banul Matei o parte, i răposatul unchi-rriieu Părvul biv Vel Stolnic o parte şi răposatul tată-mieu altă parte, care după moartea răposaţilor părinţilor noştri, ne-am stăpânit fieştecarele partea părinţilor cu bună pace unul de spre altul, iar, căndu aii fost acum, văzăndu-mă eu că am purces spre bătrăneaţe, şi nedăndu-ne Dumnezeu nici clironom fiiu din trupul nostru, şi aflăn-du-mă şi scăpătat şi din toate rudeale, vă-zăndu de la dum. mai sus numitul vără-mieu Vel Vist. si căutare şi ajutoriu la ne· putinţile noastre, aşa am socotit de a noastră bună voe, nesiliţi dă nirnini, şi am văn- — 214 — dat acîastă moşie dumnealui, tocmindu-mă în tl cinci sute, care bani mi i-au dat tot deplin în mana mea; însă numai moşiia Mă-gurenilor, cat ţine hotarul, din cămpu, din apă, cu podgoriia căt ţine, cu livezile de pomi şi de făn, cu siliştea satului, dă peste tot hotarul, din hotar pănă în hotar, după cum au stăpănit-o şi părinţii noştri, afără din alte moşii ce avem iarăş pe 8 părţi de la părinţii noştri împrejurul aceştiî moşii, adecă moşia Edera, i Puturosul, i Valea-Lungă, şi afară din moşiile de peste Prahova; care acestea nu le-am vândut, ci le-am oprit ca să-mi fie pentru hrana vieţii meale. Şi să aibu a-m stăpîni şi în moşiia Măgu-renilor viia ce o am de la părinţi, înfundată, cu livedea ei, din poalele vii; iar ceialaltă moşie toată să o stăpânească cu bună pace dumnealui şi coconii dumnealui căţ Dumnezeu îi va dărui, toată partea mea de moşie din Măgureni. Şi pentru credinţa ne-am iscălit, fiind şi alte mărturii care mai jos să vor iscăli, ca să să crează Fev. 7 d., 1760. Şărban Post. Cant. vănzătoriu, Nas-tasiia jupăneasa Post Şărban vânzătoare. Costandin Dudescul Vel Vor. Cost. Năsturel biv Vel Ban martur. Costandin Co... biv Vel Ban. Vitoriia Stolniceasa a răposatului Părvul Cant. mărturie. Catrina Stolniceasa Bălăceanca mărturie. Costandin Brăncoveanu Vel Logf. mart. Hyqdjasvos — 21δ — τού άγιου Μωάννοο Χρύσαντος μάρτης. Iorga, (] .. li mart. Γεώργιος κλουτζ. της άριας μάρτυς. Ion Vel Pit. mart. Şi am scris eu Stoian Log. cu învăţătura dumnealor. Din Arcli. d-lui G. Gr. Cantacuzino. XC. O OoYYpopXa/iac rp7]7 carea bunătate iaste preste toate bun[â]tăţile, fără care nu iaste putinţă omului a-ş chivernisi nici ceale trupeşti, precum se cuvine, nici ceale sufleteşti, nici înţelepciunea a dobândi, nici pre Dumnezeu a-1 cunoaşte, fâcătoriul său, deci Domnia Mea socotiiu şi gândim întru inema Domnii Meal[e], şi făcuiu Domnia Mea casă de învăţătură, adecfă] şcoal[ă], în oraşul Câmpul lungu; întru care să hie cu — 245 — putinţă şi bogaţilor şi săracilor a-şu darea fecî[o]riî să se înţelepţească de bună învăţătură dentru Sf[î]nta Scriptur[ă], precum scrie Sfîntul Pavel Apostolu către Temotee... Şi, dup[ă] ce fă cui u Domnia Mea aciastţă] şcoal[ă]»,îidă«milă domnească»: jumătate din «vama Rucărului i Dragoslavele», «să hie de plat[ă]^^âscălii-or-şi de hrana copielor». îi dă «ispravnic şi purtătoriu de grij[ă]», pe Mitropolit, «care va hi». Boieri: Mareş Vel Ban, Radul'Popescul Vel Vor., Radul Cre-ţulescul V. Log., Serbau Cantacozino Vel Spat., Papa Vel Vist., Gheţea Vel Cluc., Mihaî Vel Post., Gheorghie Vel Peh., Paană Vel Stol., Ivaşco Vel Com. Radu Năsturel v* Log. Scrie Dumitraşco Log. Pergament.— Cotroceni, LXXXIX, 2. XII. 6 August 7178 (1670). Antonie-Vodă către «Şărban Oantacuzinu», Mare-Spătar, pentru «un codru de loc, ce iaste den susul oraşului Domnii Meale Bucureştii, însă înpotriva mănăstirii lui Miliaiu Voevod, den sus, de unde se coteaşte Dămboviţa, care codru de loc iaste şi se trage den livadea domnească. Deci Radul-Vodă Leon, văzăndu pre cinstit dreg[ă]toriul Domnii Meale, ce scrie mai sus, făcăndu multă şi dreaptă slujbă dom-nealuî şi ţărăi, cu toată inema şi cu totu — 246 — mijlocul, şi aici în ţeară, şi pre unde l-aii trimis, la Ţarigrad, la Odriiii: la împărăţie, pentru multe trebi ale Domniei Lui şi ale ţărăi, şi nefiindu nimic, nimic lipsitu de lângă Domniia Lui, nevoitu-se-aii întru toate po-runcele cu slujbă dreaptă a le plini, nimic cruţăndu-se a-şi vărsa sângele». Astfel căpătă Şerban locul, la 7175 (1666-7). El admite «ca să-ş mai lărgească locul de cătră liva-dea domnească, pentru căci se află şi pre lângă Domniia Mea gata în toată vreamea cu slujbă dreaptă şi curată, şi se nevoiaşte cu totu sufletul, necruţăndu-şi viiaţa, de slu-jaşte Domnii Meale şi ţ[ă]răi, precum se cade, desăvârşiţii». Boiari: Mareş Vel Ban, Gheorghie Vel D.vor., Radul Creţulescul Vel Log., Papa Vel Vist., Mihai Vel Post., Văl-cul Vel Păh., Ivaşco Vel Stol., Stoian Vel Corn. Scrie «Radul Log., snă Ghergheşf» (sic). — Cotrocenî, XXVII, 2. XIII. 20 Novembre 7179 (1670). «Mareş VI Ban cralevschiî, ispravnicul Scaunului Bucureştilor», «ţie Şerbane ot Ţig[ă]neşti» pentru un împrumut. — Cotrocenî, LX, 7. XIV. Maiu 7180 (1672). «Eu Elina, ce am fostu jup[ă|neas[ă] răposatului Costandin băivV1 Post.», cu fiii cei patru mai mici, dă zapis lui — 247 — Radul Năsturel Vel Sărdariu, că-i vinde satul Pietrile, «acum în zilele Mărie Sal[e] Domnu nostru Io Gligorie Ghica Voevod». Pentru preţul de cumpărătură, «cu cărei ne-am rădicat nevoile şi păsul nostru». Mai semnează «Gheorghie Băleanul»,' «Hriza Vel Vist.», Badea Vel Clucî.», «Vlăcul biv Vel Păh.», Vintilă Arm. — Cotroceni, III, 8 — La 10 Maiu, ea se îndatoreşte a da şi cărţile, între care una a lui Antonie-Vodă. XV. 17 Maiu 7187 (1679). «Radul biv Vel Ban, feciorul lui Udrişte Logf. Năsturel den Fiereşti», vinde Pietrile lui Şerban-Vodă. «Deci atunce, întămplăndu-s[e] de au căzut Casa dumnealor la nevoe, şi fraţii Măriei Sal[e] la închisoare], fură de nici o vină, făcut-au cestu sat ce scrie mai sus vânzătorii!.» «Atuncea întru aceia vreame Măriia Sa Domnu nostru fiindu pribeagu într’alte ţără, iar, dup[ă] ce au venit den pribegie de la Crit aici în ţeară, la Domnia Măriei Sal[e] Ducăi Voevod, nu s’au îndurat de acestu sat a-1 lăsarea, ci mi-au lepădat banii înnapoi, şi eu încă dă atunce am fost bucuros şi am prii-mit ca să iau banii; iar apoi nepriiateniî şi pizmuitorii, carii nu pohtescu binel[e] şi dragostea nimăruî, au stătut înpotriv[ă] şi m’au făcut dă am ţinut fără voia mea, şi nu m’au lăsat să-m[T| iau banii; iar acum, după ce l-au dăruit Dumnezeu cu Domniia, cu-noscăndu eu că nu mi se cade a ţinearea satul făr dereptate, fiind mai volnic a răscumpăra Mâriia Sa moşiia fraţilor, şi ştiundu că încă de’ntăiu am fostu bucuros şi am priimit să-m iau banii îndărăt, eu de bun[ă] voe mea am venit la Mâriia Sa de mi-am cerut banii». — Marturi mulţi boieri. — Co-troceni, III, 10. — în 7188 (1680), [3 Maiu, se dă moşia Cotrocenilor. XVI. 20 Mart 7189 (1681). «Eu Tudor Şetrariul ot Greci» dă zapis lui Şerban-Vodă pentru nişte Ţigani. Semnează : «Tudor Şăt. Greceanul (pecete cu vultur bicefal), «az Radul Logft# snă Tudor Set. ot Greci», «Matei vl Ag. Filipescul». — Cotroceni, XXXIV, 5. XVII. 10 Octombre 7194 (1685). Vînzarea moşiei Glodeanul către Doamna Maria. — Cotro-ceni, XII, 3. XVIII. 23 Decembre 7191 (1687). «Safta Hăbă-şasca» vinde Ţigani Cotrocenilor. Semnează şi «azNiculai Hăb[ă]şescul» şi «Costantin Ct. Post., mărturie». — Cotroceni, XXXIV, 20. — 249 — XIX. 22 April 7205 (1697). Zapis. pentru vînzare de opt pogoane «în dealul Bozienilor»— «du-misaleLogf. Răducanului Cantacozino». Mar-turî: «Mănăilă Vl Şăt., Pătraşco Brez[o]ia-nulbiv Vl Şut. Ventil[ă] Logft.».—Cotrocenî, LIII, 2. XX. 29 Novembre 7208 (1699). Vînzare către «Toma Cantacuzino biv vt Log», în Beri-leasca. Semnează şi «Radul Post. Dudescul». — Cotrocenî, XX, 3. XXI. 18 Decembre 7215 (1706). Vînzare a unui «scutsalnic» din Prahova către «dumnealui Radul Cantacozino biv vt Logf.», pentru două pogoane de vie «în dealul Boziianilor ot sud Saac.», «fiind viile alăturea cu ale dumnealui, de zeastre, de la dumnealui Pătraşco Breazoianul biv Vl Şătrar». Marturi: «Mă-nâilă Vl Şătrar. Vintil[ă] Logft. Bucşan».— Cotrocenî, LIII, 1. XXII. 8 Iunie 7218(1709). «Eu jupăneasa Mariia, fata răposatului Iordache Cantacuzino biv Vel Spăt.», dă Cotrocenilor, unde-î e îngropat tatăl, «şi întămplăndu-să de s'au pristăvit — 250 — şi soru-mea Casandra Cantacuzini şi s’au îngropat iar într’aciastă sfântă măn[ă]stire», 7 1/2 pogoane «în dealul Săraţii». Pecete cu vulturul bicefal, coroană si «M. C.» Semnează: «Mariia Cantacuzini, Costandin Cantacuzino Stol., mart.», «Mihai Cantacuzino Spat., mărturie», «TomaCantacuzinoVel Spat. mărturie», «Ştefan Cantacuzino VI Post.,mărturie». — Cotroceni, LV, 56. l-iu Ianuar 7220 (1712). Zapis al lui «Vintilă Logofătul [Bucşanul] za Vistirie» către «Ra- 16 Iunie 7228 (1715). «Stanca, care am fost jupăneasă răposatului Radului Cantacuzino Vel Spat., denpreună cu fiiu-mieu Costandin Cantacuzino», dă Cotrocenilor, «pentru că mieii, ce mai sus să numeaşte, în sfănta mănăstire Cotroceaniî», ejtc.,_16_pogoane de vie 1 a Bgzieni. Semnează: «Stanca Spătreaasa» (pecete cu vultur bicefal, coroană şi St. C.) şi «Costandin snă Radul Cantacuzino Vel Spat.» (Pecete tot aşa, cu C d. C t.) — Cotroceni, LIII, 4. XXIII. dul Cantacuzino V1 Corn. >, dealul Bozienilor, de la «dur Mănăilă Vi Şătrar». — Cotroceni, LIII, 8. XXIV. odihnindu-să oasele răposatului boiarinului — 251 — XXV. 24 Ianuar 7228 (1720). XTico]ae Mavro-cordat dăruieşte lui Iordachi Creţulescu VelJ^iOgofăi^părţile din Breaza^ce avuseră Gheprghe ReizadeST &T"Torna Spătarul. cari, «făcîndu-se ei haini şi hicleani de către puternica împărăţie, s’au dat din porunca împărătească toate satele şi moşiile lor pre seama domnească».—Copie în colecţia d-lui G. Gr. Cantacuzino. XXVI. l-iu Mart 7239 (1731). Ancuţa Cantacuzini, Mateiu Cantacuzino biv Vel Agă, Pîrvu Cantacuzino Postelnic iscălesc supt un act privitor la mănăstirea Mărgineni. — Traducere din greceşte, în colecţia d-lui G. Gr. Cantacuzino. XXVII. l-iuMaiu7245(17S7).«Costandin Cluceariul, snă Dumitrache RămâdanuVel Spatar, dinpre-ună cu fiii miei Toma Postealniculu şi Dumitrache, care am avutu soţii pe Mariia Cantacozinî, fiica răposatului dumnealui socru-mieulordachie Cantacozino Vel Spat.», dă Cotrocenilor «moşiia Prundul ot sud Vlaşuca şi moşiia Focuşăneanii ot sud Buz., ce are şi vad de moară lângă târgul Buzăului». Semnează şi «Toma G. vt Post.», «Dumitraclie Ram.», «Stanca Spat.», «Safta Cantacuzini». Ambele peceţi cu vultur, coroană şi: «Rudolplius C. Cantacvsinvs dlang(?!), 169..» «f0 STaopoTroXswc 'Iwav-vix'oc». — Cotrocenî, XXXII, 1. XXVIII. 25 Iunie 7245 (1787) «Costandin beizadia Cantemir» dă o Ţigancă la Cotrocenî. Semnează: «Cost. Cantemir». Pecete cu bourul şi iniţiale. — Cotrocenî, LII, 17. Şi alt act, cu aceiaşi dată, al lui. pentru un «copil de Ţigan» (no. 18). XXIX. 5 Mart 1751. Şerban Cantacuzino şi soţia Anastasia vînd «vărTilui» Mihai Cantacuzino Vistierul şease munţi.—Traducere din greceşte în colecţia d-luî G. Gr. Cantacuzino.— Şi altă vînzar ecătre el, din 7 Iulie 1752. Ibiâ. XXX. 4 Maiii 1753. «Iordachie Cantacozino biv VI Pali., împreună cu fraţii miei, anume dumnealui Matei Cantacozino biv VI Pah.. dumnealui Toma Cantacozino biv Vi Şut., feciorii răpoosatului Gheorgliie beizadea, să-in fericitului întru pomenire Şărban Can-tacozino Basarabii Voevod», dă Cotrocenî- — 2o3 — lor, «ca sa fie de bună adeverinţă şi de întărire că răpoosata maica noastră Roxanda încă mai nainte de pristăvirea dumneaei făcăndu-ş aşăzămăntu prin diiata, încă fiindu dumneaei sănătoasă, şi rănduindu ca să i să îngroape trupul la acea sf[ă]ntă mănăstire a răpoosatului socrului dumneaei, dupre cum s’au şi căzuţii a să îngropa acolo», îi dăruieşte partea ei «din moşiia ce-i zicu Ruşii lui Şărban-Yodă, din sud Saac, însă stînjînî—», şi pentru a se pomeni «de-a pururea pomenitul soţu al dumneaei şi al nostru dulce şi bun părinte, Măria Sa Gheorghie beizadea Cantacozind». Semnează ei, puind pecetea tatălui, cu coroana, vulturul bizantin şi F. K., ş. a. — Cotrocenî, XXXI, 1. XXXI. 18 Ianuar 1762. Vistierul Mihaî Cantacu-zino cumpără moşie în Comarnic.— Traducere, din greceşte, în colecţia d-lui G. Gr. Cantacuzino. XXXII. Adică eu Gheneral-Maior Mihaî Cantacuzino încredinţez prin acest zapis al mieu la mîna . . . precum să să ştie că, după încheiarea păcii în urma războiului trecut, 1 Spaţiu alb. — 254 — potrivit legăturilor din tractate, prin care s’a dat fiecăruia voie de a se strămuta, dacă va voi, din această ţară, veri-unde îî va plăcea; strămutîndu-mă şi eu în Roşia, am venit aici în Ţara-Romănească ca să-mî vînd propriile mele lucruri, mişcătoare şi nemişcătoare, atît de la părinţii miei moştenite, cum şi de mine însumi cumpărate, ce le avem aici în Ţara-Romînească Drept aceia m’am învoit cu . . . şi i-am vîndut de a mea bună voe treisprezece munţi şi jumătate din judeţul Prahova, adecă: Valea-Rea, Furciturile, Gîlmee, Secăria, Manole şi cu o a treia parte din satul Secăria ; pe care le avem părinteşti; şi muntele Gurguiata, Sme-| uritul, Petriceaoa, Faţa, Dosul, Peleile, Po-ţ i durile din Comarnic şi Floreiul, pe jumătate, I şi a patra parte din satuljCojn anii cui, pe care 1 le-am fost cumpărat de la răposatul Antim \ episcopul de Buzău; şi iar am mai vîndut mun-Itele Gagul, ce l-am avut cumpărat de la Crăciun copil de casă [la 7 Iulie 1752]; care toate se adună şi fac treisprezece şi jumătate. Toţi dar aceşti de mai sus zişi munţi m’am tocmit de bună voia mea cu . . .2 pe bani gata taleri 15.000 tocmai, pe care bani mi i-a şi dat pe toţi deplin în mî-nile mele. Drept aceia am dat şi eu toate zapisele cele vechi, atît pe cele părinteşti, ]-2 Spaţiu alb. — 255 — cît şi pe cele de cumpărători în mînile . . . 1, în puterea cărora numitul ... 2 să aibă a ţinea şi a stăpîni aceşti numiţi munţi cu pace şi nesupărat de nime, cum şi din partea a tot neamului mieu. Şi spre mai adevărată credinţă am adeverit' zapisul acesta cu iscălitura şi cu pecetea mea, mai iscălind şi alţi boieri ca marturi, spre încredinţare. Dechemvrie 20, 1775. Mihaî Cantacuzino adeverez. Teodor Balş, mărturie f Cozma episcopul Buzăului, martor, f Chesarie episcopul Râmnicului, mart. Manolaclie Vătaf, martor. Maria Cantacuzino. Toma Creţulescu, V. Ban, Dimitrie Ghica, Dimitrie Racoviţă, Nicolae Dudescul V. Vornic, Pană Filipescu V. Log., Ianache Văcă-resc-u V. Vist., Radu Slătineanu, Scarlat Gre-ceanu, Constantin Hrisoscoleu Medelnicer, Victoria Măgureanca Stolniceasa, Ecaterina Bălăceanu Stolniceasa. — Cf. no. xc, p. 215 şi urm. XXXIII. 28 Iunie 1775. Vitoria Măgureanca şi Constantin Cantacuzino, cu, fiul celei d’intîiu, Ştefănică, şi nepoţii ei, Constantin şi Ior-dache, «fiii răposatului fiului meu Ioniţă», 1-2 Spaţiu alb. — 256 — se înţeleg cu «nepotul» Mihai pentru şese munţi ce avea «de la strămoşii răposatului soţului mieii Pîrvu Cantacuzino». Menţionaţi cumnaţii ce murise: Constantin Postelnicul şi Matei Banul. Constantin avuse pe Bănică. Vînzare şi la Săcărie. Mărturii: Dumitraşco Racoviţă Vist·., Radu Văcărescu Vel Vor., Pană Filipescu V. Log., Dumitraşco Varlam. Traducere din greceşte, în colecţia d-luî G. Gr. Cantacuzino. XXXIV. Ce am dăruit eu în Ţara-Romînească la copiii răposatului mieii frate Răducanu, cum mai jos se arată : Moşia Floreştii, partea mea, şi jumătate din partea vărului mieu Bănică, şi cu 26 stânjeni ce i-am cumpărat eu, deosebit de Ia-naclii Alexie : toate acelea le-am dăruit nepoatei mele Mărioriţei, fetei fratelui mieu Răducanu. Valea-Lungă, jumătatea lui Bănică, şi Puturosul, iar jumătatea lui Bănică, acelea le-am dat celor doi nepoţi ai miei, fiii fratelui mieu Răducanu. Pe Păuna Ţiganca şi pe Constantin bucătarul cu soţia lui şi copiii lui, i-am dat Mărioriţei, fata fratelui mieu Răducanu. Casa din Bucureşti e cumpărată cu banii miei şi ai fratelui mieu, ai Pîrvului, dar — 257 — noi am rupt zapisele fratelui Radu Canta-cuzino, şi am dat-o copiilor lui. Moşia Baicoiu o am dăruit-o frăţine-mieu Răducanu, ca s’o dea zestre fetei lui, Ru-xandei. Via de la Bălţaţi am dat-o nepotului mieii Iane, fiul fratelui mieu Răducan. Pentru care, spre mărturie şi siguranţă m’am iscălit.— 1776, 20 Ianuar. Cneaz Mihail Cantacuzino. Copie greacă, din 1820 în colecţia d-lui G. Gr. Cantacuzino. XXXV. 18 Februar 1776. Judecată între Rumîniî din Comarnic şi vechilul generalului Cantacuzino şi al boierilor: Nicolae Dudescu Vornic şi Pană Filipescu Vel Logofăt şi epitropul Mănăstirii Colţea. Cei d’intîiu spun că n’au fost nici odată ai nimănuia. Parte din acte pierdute «în vremea de războiţi». Boierii arătau actul, din 7048, al lui Radu-Vodă, care dă muntele Floreiul lui Mihnea Vistierul; actul din 7098 al lui Mihnea-Vodă, dînd Comarnicul lui Udrişte Banul şi Stoica Postelnicul. Şi împărţeala Doamnei Elina din 7176. Se constată numai răscumpărarea capetelor.—Traducere modernă din greceşte în col. d-lui G. Gr. Cantacuzino. 17 — 258 — XXXVI. 18 Ferbuar 1778. Sătenii din Comarnic, cumpăraţi de Alexandru-Vodă Ipsilanti de la generalul Cantacuzino,asigură că nu fusese nici o dată ai celui d’intîiu. — Traducere din greceşte în colecţia d-lui G. Gr. Cantacuzino. DOCUMENTE STRĂINE RELATIVE LA FAMILIA CANTACUZINO, MAI ALES DIN ARCHIVA DE RĂZBOIU DIN VIENA. — DUPĂ COPIILE DIN ARCHIVA D-LUÎ G. GR. CANTACUZINO; I. Extractus articuli XXII, in comitiis nlben-sibus, ad diem 27 mensis mail anni 1670 in-dictis et celebratis, ratione incorporationis in nobiles transylvanos inclytae familiae can-tacuzenae editi; qui sic sunt: Ad mentern gratiosae propositionis Yes-trae Celsitudinis Principalis recognoscentes quod moderni Celsissimi Vaivodae Serbani Cj^a^nizmiifamilia, ab anti quo, tarn ergab an c provincialii, quam Vestram Celsitudinem integram fidem praestiterit, eapropter filium Suae Celsitudinis voivodalis, Georgium Can-tacuzenum Voivodam, insimul fratres ipsius couterinos (nempe dominos Constantinum Cantacuzenum, simul cum filiis Stephano et Budolfo, dominum Micliaelem Cantacuzenum cum filio Georgio, tertium Mathaeum Cantacuzenum cum filio Thoma, quartum Georgium Cantacuzenum), tamipsosmetprae-nominntos, cum prolibus modernis et futuris, ex consensu gratioso Yestrae Celsitudinis, cum vera et integra praerogativa nobilitatis liuius provinciae in noştri censum accepta-mus, nobis annumeramus et incorporamus — 262 — in perpetuum, tam semeţ ipsos, quam poste-ritates utriusque sexus. — Copie în colecţia d-lui G. Gr. Cantacuzino II. Scrisoare a Canţelariului Golovchin către Mihaî Cantacuzino. Prea-nobilul mieu domn şi coleg, Find-că sîntem în destul înştiinţaţi, din partea domnului Corbea, despre rîvna şi intenţiile dumneavoastră binefăcătoare către Monarhul nostru prea-graţios; pentru care, spre semn de dragoste şi prietenie din parte-ni către dumneavoastră, am socotit de cuviinţă a nu lăsa un asemenea prilej priin-cios de a răspunde Nobleţei Voastre, prin scrisoarea noastră. Aşa dar binevoiţi a avea tare încredinţare că scrisorile Domniei Voastre ce ni veţi trimite, vor fi primite din parte-ni cu toată dragostea creştinească. între altele, rămîiu al dumneavoastră neînsemnat coleg Gavriil Golovchin. Din Jolcva, anul 1707, luna April 80 de zile. — 2G3 — LII. Către Toma Cantacuzino. [Originalul este scris în cifre.] Strălucitul şi nobilul mieu domn, Scrisoarea Slăvirii Voastre de la!5 Maiu am primit-o, pentru care VîV'muMme!^ dorind ca, şi pe viitor, să binevoiţi a ni scrie despre aceia ce merită încunoştiin-ţarea noastră; şi mai cu seamă acuma, puneţi stăruinţa dumneavoastră spre slujba Monarhului nostru, după făgăduiala sa în scris; care slujbe ale Nobleţei Dumneavoastră, precum şi ale c.elorlalţi, nu vor fi uitate. Intre altele, neprelungind această scrisoare, rămîn al dumneavoastră neschimbat coleg Gavril Golovchin. Din Lublin, anul 1707, Iulie 30 de zile. Ambele în copie în Archiva d-lui'G. Gr. Cantacuzino. IV. IV. Mart 1711. Constantinus Cantacuzenus, Minister des Fürsten in der Wallachey, bittet bei diesen obschwebenden Kriegs-Troublen, wo er in der Wallachey sicher zu stehen zweifelt, um ein Schutz-Patent und Pass, weilen er im vorigen Tiir-ken-Krieg dem Erzhaus von Österreich — 204 erpriessliche Dienste geleistet. — Copie din 1838, după originalul în «Hofkriegsrathlicher Expeditions-Protocoll d. a. 1711, März, No. 411» ; în archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. Y. Viena, 12 Mart 1711. «Protectionales», a-dresate mai ales dregătorilor din Braşov, pentru a fi primit «der hoch- und wohlgeborene, unser und des Reyches lieber getreuer ^Constantin Graf Cantacuzeno».., in Fahi “dessen Convenienz seye, oder er umb ziistossender Gefahr Willen gemüssiget, werden möchte über Kurz oder Lang in unser Fürstenthumb Siebenbürgen sich zu reteriren». Poate trece şi «ultra», cu toţi ai săi. Ibid.— ln aceiaşi formă, se dă, la 27 Mart, către autorităţile militare. Ibid. VI. VI. Copie după scrisoarea împăratului Petru cel Mare către Cneazul Mihail Cantacuzino. Nobilul mieü domn! încredinţarea adusă Nouă acum de nepotul dumneavoastră, Contele Cantacuzino, cel ce se află în slujba Noastră, despre creştineasca rîvnă şi despre deosebita credinţă ce arătaţi către Noi, despre care cu mulţămire am aflat şi Noi, — pentru o asemenea a dumneavoastră rîvnă creştinească, bună gîndire şi credinţă către Noi, nu nu- — 265 — mai către dumneavoastră, dar şi către ceilalţi aî neamului dumneavoastră, Nouă credincioşi, a Noastră îndurare şi cuvenită răsplată o păstrăm. întru celelalte vă trimitem ]a scrisoarea Canţelariuluî Nostru, Contele Golovchin, şi rămînem cu încredinţarea îndurării Noastre către dumneavoastră. Petru. Din Sanct-Petersburg, 1712, Martie 25. Traducere în archiva d-lui G. Gr. Can-tacuzino. — Cf. Genealogia, pp. 844-5. VIL Strălucitul şi nobilul mied domn şi prieten Fiind-că Măria Sa împărătească prea-îndu-rătorul mieu stăpîn, prin cele arătate de alţii şi de nepotul dumneavoastră domnul Conte Toma Cantacuzino, în destul s7a încredinţat despre rîvna creştinească şi despre a dumneavoastră neschimbăcioasă şi credincioasă slujbă către Măria Sa; de aceia mi-a poruncit a mulţămi pentru aceasta Cinstii Voastre şi a vă asigura despre înnalta Sa îndurare şi ^cuvenita răsplatăL nu numai către persoana dumneavoastră, dar şi către celelalte rude ale dumneavoastră, cari se află credincioşi Măriei Sale împărăteşti. Şi, fiind-că îndurarea Voastră ne înştiinţaţi despre ura poporului ortodox ce se află supt dominaţia turcească şi a Chesa-ruluî, ce o are asupra duşmanului tuturor — 266 — Sultanul Turcesc, şi maî cu seamă că colonelul sîrbesc Vulin are oştire pregătită pană la douăzeci de mii, şi că acest colonel Vulin, şi cu dînsul alţii, Tuclielin şi Hagiu, au trimis acum din parte-li Măriei Sale împărăteşti pe un locotenent, cu arătare, că sînt gata a sluji Măriei Sale cu o oştire de zece mii de oameni, şi cer, întru aceasta, încuviinţarea Măriei Sale împărăteşti, şi instrucţii de urmare, şi, pentru că inimicul întregei creştinătăţi, Sultanul Turcesc, a hotărît să verse răutatea sa asupra drept-credincio-şilor creştini, şi, neluînd în samă purtarea noastră cea paşnică încă din anul trecut şi îndeplinirea tutulor condiţiilor după tractate din partea Măriei Sale împărăteşti, vrea, cu perfidie, să calce acea pace şi să reînceapă ostilităţile în contra bine-cre-dinciosului nostru Monarh, şi, nu numai a făcut a se spune aceasta pe faţă, dar şi poruncile le-a dat pentru adunarea oştirilor la graniţile noastre, gătindu-se şi însuşi a merge în această campanie, — de aceia Măria Sa împărătească, lăsînd acea perfidie a Sultanului şi acel cu nedreptate din partea Turcilor reînceput războiu pe seama judecăţii lui Dumnezeu, reiea dreptele sale arme şi, nădăjduind în dreptatea şi în ajutorul prea-milostivuluî Dumnezeu, — din mila sa mi-a poruncit să scriu Cinstii Voastre ca, după rîvna dumneavoastră creştinească, — 267 — şi cunoscuta-vă credinţă către Măria Sa, să binevoiţi a scrie acestor coloneii sîr-beşti, lui Tuchelin, Vulin şi lui Hagi; şi, după cunoscuta-vă încercare întru aceasta, să-î faceţi întru adevăr ca şi dînşiî, cu acea oştire de zece mii de oameni, sau şi mai mulţi, după cum ei singuri au arătat, — cu cai buni şi cu oameni bine înnarmaţî, să vie în slujba Măriei Sale, împotriva obştescului duşman a toată creştinătatea, şi să se silească, cît va fi cu putinţă mai în grabă, să se întrunească la graniţele Rusiei cu oştirile ruseşti; pentru care li se vor da lefile de la Măria Sa împărătească. Iar, cînd e să plece aceşti coloneii în campanie, şi cu ce mulţime de oştire, să ni facă mai d’innainte cunoscut despre aceasta prin dumneavoastră, şi prin anume trimişii lor, către nepotul dumneavoastră Gheneral-Maior Contele Toma, carele se află la Chiev în «armia Măriei Sale împărăteşti; fiind-că această operaţie, după porunca Măriei Sale, s’a încredinţat dumisale, şi despre aceasta, în acele părţi, nimănui altuia nu i s’a scris decît dumneavoastră. Şi, cînd vor pleca în această campanie, să se silească, în mersul lor, prin ori-ce chip să arză aşezămintele turceşti de magazinuri. Asemenea binevoiţi şi pe alţi creştini ce se află supt stăpînirea turcească a-î îndemna şi a-i întărită ca să ridice armele împotriva acestui duşman al — 263 — tuturora, făgăduindu-li pentru aceste slujbe, din partea Măriei Sale împărăteşti, milă si răsplată. Şi tot ce se va face întru aceasta, precum şi despre mişcările şi gîndurile duşmanului, pe cît se va putea cunoaşte, binevoiţi a ne înştiinţa. Cînd însă se va aduna această oştire, şi vă veţi încredinţa în destul că merge spre slujba împărătească, şi se va afla chiar în mers, de va avea trebuinţă de bani mai înnainte de a veni spre graniţele noastre, atunci binevoiţi Cinstea Voastră, din casa dumneavoastră, sau să luaţi de la alţii, şi să daţi fiecărui om cîte un taler; care se va plăti Cinstii Voastre cu prisos; ceia ce vă rog să credeţi. Iar, cînd vor veni să se întrunească cu armia împărătească, atunci li se va da întreaga leafă, iar colonelilor deosebită milă şi răsplată. Cu aceasta rămîn neînsemnatul vostru coleg Gavriil Golovchin. Din Sanct-Petersburg, 25 Martie 1712. Către Mihail Cantacuzino. Traducere în Arcliiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. VIII. Domnul mieu ! Scrisoarea Cinstii Voastre din Moscova, de la 26 Fevruarie, am primit-o, şi am în- — 269 — ţeles cuprinderea eî. După aceia a fost aici Sîrbul Dimitrie Semenov, trimisul din Con-stantmopole, cu scrisori în trebile noastre, carele asemenea a fost pe la rudele dumneavoastră din Bucureşti, la domnii Mihail si Constantin Cantacuzinib şi. de la cel din urmă mi-a aflus'cTscrisoa re. Şi, fiind-că Sultanul Turcesc, duşmanul întregii creştinătăţi, iară s’a hotărît să înceapă ostilităţile împotriva Măriei Sale împărăteşti, şi carele pentru aceasta, acum, nu numai de faţă a se declara a poruncit, dar şi poruncile le-a dat pentru adunarea oştilor la graniţile noastre, şi apoi şi însuşi se găteşte a merge în acea campanie; de aceia, după porunca Măriei Sale împărăteşti, am scris prin a-cest Sîrb unchiului dumneavoastră, domnului Mihail Cantacuzino, ca să scrie şi dumnealui — după rîvna sa creştinească şi credinţa către Măria Sa — colonelilor sîrbeşti, lui Tuchelin, Vulin şi lui Hagi (de la cari asemenea se află trimis locotenentul lor la domnul Feldmareşal, cu propunere că şi dînşii se află gata spre slujba Măriei Sale împărăteşti, cu zece mii de oameni, şi că aşteaptă numai porunci întru aceasta), şi să-i facă, prin încercarea sa întru aceasta, ca să vie în adevăr şi dînşii, cu acele oştiri de zece mii de oameni, sau fie şi cu mai mulţi, cu cai buni, şi cu oameni bine înarmaţi, spre slujba Măriei Sale, împotriva celui — 270 — de obşte duşman a toată creştinătatea ; după carq scrisoare a mea vi se alătură aici copie, pentru a vă sluji ca de o orighinală informaţie. Asemenea mi-a poruncit Măria Sa să scriu şi Nobleţei Voastre, ca să scrieţi despre aceasta şi dumneavoastră, din parte-vă, a-cestor coloneii sîrbeşti, prin unchiul dumneavoastră domnul Miliail, chemîndu-i să vie cu acea oştire de zece mii de oameni, sau şi mai mulţi, spre slujba Măriei Sale împărăteşti. Pe lingă aceia, veţi binevoi a-î încredinţa despre înnalta îndurare ce o aveţi de la Măria Sa împărătească şi cum că Cinstea Voastră vă aflaţi în cin de Gheneral-Maior şi aveţi în adevăr comanda asupra armiei Măriei Sale, şi că ei pot sluji supt comanda Domniei Voastre, precum şi că li se va da şi leafă din partea Măriei Sale. Asemenea binevoiţi a scrie şi altor creştini, ce se află sub cîrmuirea turcească, întărîtîndu-i şi îndemnîndu-i la aceasta; făgăduindu-li, din partea Măriei Sale, milă şi răsplată. Asemenea veţi binevoi Cinstea Voastră să ' ţineţi corespondenţie cu unchiul dumneavoastră domnul Mihail, ca să putem avea ştiri adevărate despre toate ; precum şi cu domnul Constantin Cantacuzino se cuvine să fiţi în corespondenţie, fiind el _deştuL,de.__ tare în .politică; fiindcă şi dumnealui mi-a scrfs acum prin numitul Sîrb, care e ase- — 271 — menea un bun politic; şi la care i-am răspuns — a cărei scrisori copie asemenea v’o alătur. Iar, ori-ce scrisori veţi binevoi a trimite acum prin acest Sîrb, binevoiţi Cinstea Voastră în urmă a le trimite, tot cu a-semenea cuprindere, prin trimisul locotenent din partea colonelilor, ca, de nu vor putea merge unele, din pricina vre unei pie-deci, să poată ajunge altele la adresa lor. în sfîrşit, acestea toate Măria Sa împărătească mi-a poruncit să le las asupra dumneavoastră, ca unul carele aveţi încercare şi cunoştinţă de afacerile de acolo, binevoind a îndrepta această operaţie în cel mai bun chip, după a Domniei Voastre găsire cu cale şi cercetare, scriindu-mî adesea şi mie despre aceasta. Iar, că va avea această armie leafă, să n’aveţi nicî-o îndoială, fiind-că sînt şi pregătiţi banii spre a li se da, cînd vor veni acolo. Pe lîngă acestea, se alătură Cinstii Voastre instrucţiile după care veţi binevoi a depune rîvna dumneavoastră de a lucra. Rămîn gata spre slujba dumneavoastră : Contele Golovchin. Din Sanct-Petersburg, 1712, Martie 25. Binevoiţi a crede această alăturată instrucţie, scrisă cu acele ţifre pe care Cinstea Voastră le întrebuinţaţi cu domnul Ragu- — 272 - zinsclii [v. N. Costin, p. 110; Neculce, p. 312], şi dacă, pe viitor, veţi binevoi a ni scrie nis-careva taine, vă poftesc a întrebuinţa acele ţifre, fiindcă şi noi le avem pe acelea. Fiind-că aici în Canţelaria noastră nu se află acele ţifre de corespondenţă ce se întrebuinţează la aceasta cu unchiul dumneavoastră Mihail şi Constantin Cantacozino, de aceia binevoiţi Cinstea Voastră ca acele scrisori scrise către dînşii în ruseşte să puneţi la cale a se scrie cu ţifre, în acea limbă şi cu acele ţifre ce le veţi socoti Cinstea Voastră de cuviinţă a se întrebuinţa, de Andrei Vasiliev, translatorul can-ţelariei ambasadei noastre, carele a fost pe Jîngă domnul Feldmareşal Contele Şe-remetov; căruia i s’a zis, cînd a fost la Moscova, să meargă la Chiev anume pentru a-ceasta. De va li pe la dumneavoastră Fe-dor Corbea, apoi va putea şi el să vă scrie acele scrisori. Vi se alătură aici şi două scrisori, una către gubernatorul de la Chiev, iar cealaltă către Gheneral-Maior Obers-ter-Comisar Giricov, ca să dea toate ajutoarele— mai cu seamă în cai — pentru expeduirea acelor curieri; şi, cui se va cuveni a se da asemenea scrisoare, îi veţi trimite-o. De va fi trebuincios, le veţi da şi pe amîndouă-, urmînd după a dumneavoastră găsire cu cale. Către contele Toma Cantacozino. -- 273 — [Notă a traducătorului: Menţionata epistolă către Constantin Cantacuzino nu s’a găsit.] Traducere din ruseşte în Archiva d-luï G. Gr. Cantacuzino. IX. , Domnul mi eu! Find-că am primit acum înştiinţare cum că Sultanul Turcesc, — pentru mergerea sa în campania de astăzi, împotriva Măriei Sale împărăteşti, — pleacă din Constanti-nopole la Adrianopol, iar unele din oştirile turceşti s’au şi arătat la Dunăre; de aceia, Cinstea Voastră, ca un credincios al Măriei Sale împărăteşti, veţi binevoi a ţinea corespondenţie cu rudele dumneavoastră din Ţara-Romănească, şi cu alţi binevoitori ai Măriei Sale împărăteşti, ca să putem avea, printr’înşiî, ştiri sigure despre întreprinderile şi mişcările de acolo. Şi, cînd veţi dobîndi Cinstea Voastră oare-care ştiri, binevoiţi totdeauna a mă împărtăşi de ele, pentru că aşa a binevoit despre aceasta Măria Sa să vă scriu. Al Domniei Voastre Gavrdl Golovchin. Către Contele Toma Cantacuzino. Din Sanct-Petersburg. 1712, Aprilie în 26. Traducere din ruseşte în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. 18 — 274 — X. Yiena [1712]. Mihai Apaffy şi soţia Eca-terina Bethlen dau sinet lui «Celsissimus Sacri Romani Imperii ac terrarum Valachiae Transalpinae princeps, d.d. Brancovan Bas-saraba», că au primit de la el, pentru nevoi în războiu, pe doi ani 50.000 de florini, cu 6 %; puind zălog domeniul Ebesfalva, adecă satele «Hondorf et Szas-Ernye, înde Kiikulo, item Szasvifalu et Szudalii». — Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. XI. Excellentissime domine, domine mihi colendissime ! Nisi aequissimi iuris mei sufflaminatio, nataque exinde iniuria, simul et firma spes patrocinio Vestrae Excellentiae meum con-sequendi urgerent et animarent, non prae-sumerem publicas Vestrae Excellentiae aures interpellare. Cum autem probe mihi constet et velle et posse Vestram Excellentiam laesis succurrere, sequentia eidem sub fiducia remedii, condigno cum respectu, expono : Illustrissimus Dominus Comes Michael Mikes, superioribus annis natale solum ver-tendo, in Moldavia exul dum ageret, pro uberiori subsistentia in animum suum in-duxerat certa mea bona in Valachia exis- — 275 — tentia cambiandi, postque varias sollicitu-dines factum ut consentirem bonaque Suae Illustrissimae Dominationis Bodolaiana, in Transylvania, Coronae vicina, vi contractus (uti sub A) pro iisdem iure perennali, et qui-dem sub evictionis cautela (uti sub B) obtine-rem ; simul cum Illustrissimae Dominae Co-mitissae assecurationibus,si, fors, pro ratione status tunc vigentis Illustrissimo Domino Comiţi bonis transylvanicis, fisco vindica-tis, carere contingeret, bona Dominae Co-mitissae, legibus transylvanicis ob mariti poenam fisco non obnoxia, vicem bonorum Bodalaiensium subirent, mihique cederent (quod C ostendit). Quibus ita inter nos ce-lebratis, legitimisque superinde instrumen-tis confectis et mutuatis, mox et de facto per manus Dominus Comes mea bona con-secutus, cum universis fructibus et animali-bus pro tunc ibidem repertis, ab inde sine contradictione ad hodiernum usque gaudet omnique iure et emolumento fruitur. Afflu-ente tandem amnistiali Augustissimae Ma-iestatis erga Hungaros et Transylvanos ex-torres gratia, redeunteque inpatriam Domino Comite Mikes, cum nihil nisi liquidissimi mei iuris consequutionem et pro praestitis erga Suam Illustrissimam Dominationem be-neiiciis (quae iactare nolo, conscientiae Suae Illustrissimae Dominationis et testimonio coexulum relinquo) grates sperarem, con- — 276 — trarium reportavi; expressi enim, eo fine ad Suamlllustrissimam Dominationem mei, sae-pius expediti, nonnisi speciosis verbis et praetextuosis excusationibus onerati rediere: scilicet, vereri suspicionem sibi inuri apud Augustam Aulam, si mihi qua Transalpinensi bona sua cnnferret, Excelsam Cameram Au-licamobstare consummation! contractus inter nos celebraţi, et similibus. Quasi vero nobili transylvano, quorum privilegiis et praero-gativis familia nostra cantacuzena vi ar-ticuli XXII, in comitiis albensibus anna 1679 editi, nominanter (quemadmodum sub D videre est) gaudemus, si levidensia aliqua bona concilient, vel suspicionem facessent, vel Excelsae Camerae praeiudicent! Elusus itaque iure meo hactenus, bonisque, tam hie, quam ibi existentibus, per Dominum Comitem Mikes actu posessis, destitutus, Ves-tram Excellentiam enixe rogandam duxi, si-quidem cameratica quoque directioni Ves-trae Excellentiae subesse intellexerim, fu-catas Illustrissimi Domini Comitis rationes, quibus Excelsae Camerae remoram obtendit expedire iurisque mei consolationi pondus seu apud Augustam Aulam, seu Inclytam Deputationein Transylvanicam, qua dicas-terium cui iustitalia transylvanica sint com-missa, addere non dedignetur. Factura rem Vestra Excellentia iuribus naturae et gentium legibusque transylva- — 277 — nicis conformera, a me vero obsequiose remerendam. Cuius favoribns praesentium quoque exhibitorem, Illustrissimum dominum Demetrium Rakovicz, generum meum, qui oretenus pluribus, de meliori recom-mendo; et permaneo semper Excellentiae Vestrae devotissimus et obligatissimus servus : Michael Cantacuzenus. Bukarest, die 28-va iunii 1712. [Cf. N. Oostin, p. 77.] Copie în Archiva d-luï G. Gr. Canta-cuzino. XII. Alba-Iulia, 4 Iulie 1712. Stainville către Consiliul de Războiţi. «Es hat dieser Tagen der Herr Fürst in Wallachey mir durch seinen eigens herausgeschickten Secreta-rium zu vernemben geben lassen, dass von ilrme der Herr Reichsfürst Michael Apaffi.... ein Anlehen von fünfzig tausend Gulden rhein. suchete; wessentwegen ich, weilen er... Fürst nicht gerne gefähret sein wollte, meine Mainung darüber erklären möchte»: că trebuie să-şi întrebe superiorii. Oferă Apaffi în schimb castelul Ebesfalva, în mijlocul terii, neîntărit, cu cîteva sate. Domnul pare a fi bucuros de aceasta, «weilen er, ein erlebter Herr, seine nach dem Todt — 278 — zurücklassende grosse Familie (velche von beiden Provinzen, Wallachey und Moldawy sonsten nacher Constantinopel gleichsamb gefänglich abgeflihret zu werden pflegen), anderstwo ein Unterkombens finden könnter wie dann vernembe, dass er... auch in Pohlen dergleichen Gütter zu obigen Ende erkauft haben solle».—Copie in Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. XIII. Nos inclyti Regni Transylvaniae Nobiles, Ioannes Bethlen de eadem,et Franciscus Lugosi de L^ngarico Peterd, et Samuel Biro de Homorod Szent-Marton, in nobili Sede Ud-varhely personae nobiles, et in re infra ex-ponenda regii iudices, memoriae commen-damus omnibus quorum interest, praesenti-bus et futuris, tenore praesentium, quod in hoc anno 1710, die 6-a mensis novembrisy dum essemus in Transalpina Valachia, sig-nanter in pago Illustrissimi Domini Comitis Miehaelis Cantacuzeni, Sztilp recitato, prae-sente etiam Illustrissimo Domino Comite Mi-chaele Mikes de Zabola, pepigerunt in prae-sentia noştri tale irrevocabile concambium intra sese praefati Illustrissimi Domini Comités: utpote Illustrissimus Dominus Comes Michael Mikes de Zabola dédit et concessit — 279 in Transylvania, in Inclyt. Comitatu Albensi, superioris processus, in pago Bodol exis-tentia sua bona omnia, quae et quanta habuit, utpote curiam, ad eandem spectantibus tarn internis, quam externis appertinentiis, specifice autem modo ibi cohabitantibus et re-pertis iobbagionibus. eorundemque posterita-tibus, cessionibus, internis et externis appertinentiis, terris arabilibus, fenisecis, pecoribus, sylvis, piscinis, alpibus et omnibus usui com-modis pratis, — tali nimirum declaratione, quod in Boza locum Hadrivas dictum et por-tionem in Doblon habitam eodem iure, quo Illustrissimus Dominus Comes Mikes ipse-met possedit hereditario perennalique iure Illustrissimo Domino Comiţi Michaeli Can-tacuzeno ac utriusque sexus posteritatibus sub onere et cautela evictionis decreti con-ditionibusque infra specificatis: 1-mo. Siquidem Illustrissimus Dominus Comes Michael Cantacuzenus pro praeno-tatis bonis Illustrissimo Domino Comiţi Michaeli Mikes dedit in Transalpina Vala-chia, in Ribnikiensi Csinut existentem, su-periorem suum pagum nomine Kosztin, una cum curia, piscinis ruribusque fenisecis, sylvis, terris arabilibus, vineis; insuper in Bozensi Cinut existentes, Szinestiensem, Gettestiensem et Radolostienses pagorum fundos, una cum vineis, sylvis eorundemque integris territoriis, prout circumcirca terri- — 280 — torium situationes metantur: verbo ea omilia, quaecumque Illustrissimus Dominus Michael Cantaeuzenus possedit; similiter terri-torium, moderni anni fructus dedit et con-cessit hereditario iure perpetuo Illustrissimo Domino Comiţi Mikes, thorali, Gratissimae Dominae Comitissae Drusiannae Bethlen, ac utriusque sexus posteritatibus; evictioniscau-tela se obligatum obstrinxit Illustrissimus Dominus Cantaeuzenus Michael, una cum utriusque sexus futuris suis posteritatibus, cöntra omnes illegitimos impetitores, in dic-tis bonis toties praefatum Illustrissimum Dominum Comitem, Illustrissimam Comitis-samet posteritates defensurum. Proin, quoad-usque amodo deinceps Illustrissimus Dominus Comes Michael Mikes praefata sua bonaBodolaiensia pro statu moderno vigenti, seupenes specificationem,seu vi armorum, recuperare nequiverit, eousque praefata Kosz-tinensia, Szinestiensia, Rodolostiensia et Got-tostiensia territoria, cum fructibus, libere, pacifice et absolute possideat, una cum suis requisitis toties specificatis, neque exturbe-tur quovis praetextu ex eorum domin io: hoc tarnen addito, quod Illustrissimus Dominus Comes Michael Cantaeuzenus totis viribus et mediis allaboret, ut a Germanis proprio conatu Bodlaiensia bona Illustrissimi Domini Comitis Michaelis Mikes sibi recuperare queat. Etiamsi propter aliquem ge- — 281 — neralem vel particulares ministros amitteret, -expost Illustrissimus Dominus Cornes Michael Mikes ultra ne incommodetur, ne-que obligetur recuperationis onus in se re-cipere. 2- do. Si alterutra pars eo se resolveret, Tel redigeretur ut venum exponeret aut im-pignorare vellet praefata bona, obligatus esto utraque pars prae et ante alios pristino possessori offere, neque licitum esto, inscio altero, nec in toto, nec in parte, cuidain impignorare, aut venumdare. 3- tio.Quantum frumenti de praesenti repe-ritur in Kosztin, in cavernis ad bona Illus-trissimi Domini Comitis Michaelis Cantacu-zeni spectantia, omnia intacte mox et de facto in manus lllustrissimi Domini Comitis Mikes consignentur. 4- to. In Podgora teneatur Illustrissimus Dominus Cornes Michael Cantacuzenus pari iure perpetuo quatuordecim vulgo pogon vinearum daré, in promontorio Szkeienensi âut Czernedestiensi, et horum decem pogon modérai anni fructum quoque in vino II* lustrissimo Domino Comiti Michaeli Mikes consi gn are. 5- to. Qaoniam in bonis Bodolaiensibus mo-lendinos quoque dat Illustrissimus Dominus Cornes Michael Mikes, in Kosztin autem nulla dantur, neque in praenotatis territoriis proinde teneatur etiam Illustrissimus Domi- — 282 — nus Comes Michael Cantacuzenus per fluvium ribnikiensem bonum et paratum molendi-nom dare vei curare. 6- to. Unus iobbagio, nomine Petrus Paisr in Bodloa habitans, cum omnibus suis apper-tinentiis, tam internis quam externis, relin-quatur Domino Comiţi Mikes iure perpetua et successione, prout hactenus extitit. 7- mo. Contingere potuit, quosdam ex iob-bagionibus’Bodolaiensibus Illustrissimi Do-mini Comitis Mikes auffagisse; super quibus-tali consensu sublata est emergens diffi-cultas, quod nimirum, si qui iobbagionum ex dictis bonis hactenus, vel transpositi, vel ad alia Illustrissimi Domini Comitis Mikes· existentia bona transmigrarunt, illi iidem vita durante ibi maneant; illi autem qui in bonis aliorum ubivis locorum in Transjd-vania commorandi locum nacti sunt, iuxta iura et consuetudines Regni, ab Illustris-simo Domino Comite Micliaele Cantacuzena reducantur iureque perpetuo possideantur. Quae quidem res, per et medio noştri taliter peracta, nos quoque fide nostra consignantes, subscriptionibus et sigillorum ap-pensionibus corroboravimus, imo, firmioris testimonii causa, saepius praefatorum Illus-trissimorum Dominorum Comitum nomina scriptotenus ac sigilii appensione consig-nata sunt — 283 — Actum anno, die locoque ut in praenotatis. Iidem qui supra: Michael Mikes. Correcta per eosdem. IOANNES BETHLEN. Franciscus Lugosi. Samuel Biro. Quod praesens copia ex hungarico originali in latinum idioma fideliter translata et descripta, turn, post diligentem et accu-ratam eiusdem collationem autographo, quoad sensum, in omnibus conformis inventa sit, fide Deo debita attestamur ac civitatis Coro-nensis sigilii munimine roboramus. Actum Coronae, in Transylvania, a. 1712, die 6 iulii. Ex. Senatus Coronensis com-missione signavit. Martiniis Seewald m/p., civitatis coronensis iuratus ac notarius b Copie în Aichiva d-lui G. Gr. Cantacu-zino, după originalul în Arch. din Viena. 1 1 Urmează şi alte două asigurări scrise, de la Mikes şi soţia lui.—La 18 Iulie 1717, Stainville arată că i s’a plîns Cantacuzino, dar că n’a putut face pe contele maghiar «seiner parolla einigermassen ein Genügen laisten». E «fast zu keiner Raison zu bringen, von lauter Änderungen und Ausflüchten, auch im Ybrigen von einer solch wunderlichen Auffüh- — 284 — XIV. Bucureşti, 3 Decembre 1715. Ştefan-Vodă Cautacuzino presintă felicitări de Crăciun şi Anul Nou împăratului, vorbind de «innata avitaque mea erga Sacratissimam Maiesta-tem Vestram humillima devotio et obliga-tissima servitus». — Tot aşa şi lui Eugeniu de Savoia. — Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. XV. 24 Iunie 1716. Raport al lui Eugeniu de Savoia. Zvon că ar fi în Ardeal averi de ale lui Ştefan-Vodă Cantacuzino : Stainville cere instrucţiî, după ce «solche zu Crons-tatt in einem Gewelb entdeckhet» şi le-a inventoriat, cu doi membri ai Sfatului, du-cîndu-le apoi la Alba-Iulia. «Welche Effekten in Gold, etwelchen Geschmuck und andern verschiedenen Mobilien bestehen thuen», dar, «umb anfänglich desto mindern Bruit rung, die ich vormalen nicht geglaubet». întâia ştire o dăduse el la 17 April: Mikes făcuse schimbul, «als er sich noch unter der rakoczischen Protection und in Wallaehey befunden», aşa că averile-i eraü confiscate. Mihaî reclamă, răzimîndu-se şi pe «seine dafür verpfändete Kavaliersparole». Stainville a zăbovit lucrurile pănă la răspunsul dinViena; «gleichwie ich aber unterrichtet bin dass der.Kays. Hof aus seinen Ursachen eine solche Vermischung allerdings nicht gern sehete». Ib id' W*U 1 — 285 — in der dasigen Nachbarschaft von der Sache zu machen, er... nicht Alles, und in specie dass vorhandene Gold nicht eröffnen lassen»; i s’a cerut un inventariu exact. «Es ist doch vorleuffig zu muthmassen, dass das darunter befindliche Jbaare Gold in zwanzig bis vier und zwanzig Tausend species Dukaten, mithin ohngefehr in einmahl hundert taussent Gulden, bestehen möge». Crede eil e de făcut cu această avere, ca şi cu a lui Brîncoveanu: «wo nehmlichen Euer k. u. k. Majestät iure superioritatis teritorialis, et exinde resultantis iuris fisei, die in gedachtem Fürstenthumb Siebenbürgen sich befundene bassarabische Habschaft, tanquam bona vacantia, apprehendiren und einziehen, folglichen ad publicas necessitates», iar moştenitorilor legitimi, «ex fundis transylva-nicis die Bezahlung leisten lassen wollten». Să se întrebuinţeze la zidiri de fortăreţe în Ardeal şi la Seghedin şi Arad (.Arrath), unde e mare primejdie de spre Turci, dacă nu se lucrează îndată. «Allerhöchste Resolution : placet in toto. Cari, m. p.» — Copie în Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino. XVI. 29 Septembre 1716. Papa intervine pentru Păuna Doamna care, cu fiii ei, «prin-cipibus Valachiae», «nuper ad almam hanc — 286 — urbem nostram proiecta, iter isthuc pro-pediem aggredi constituit, ut angustias, quibus premitur, ibi explicet praevalidum-que suum patrocinium ac opem praesens imploret». Ajutînd-o, îl va mulţămi şi pe Papă, «qui in eorum calamitate magnopere commovemur».— Copie în Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino. XVII. 1717. Păuna Doamna Cantacuzino către împărat. «Innotescit Sac. Caes. M. V. ferven-tissimus zelus, devotio et fidelitas, quae versus Sac. C. M. V. eiusque Ser. Archidu-calem Domum et socer et maritus meus in corde semper foverunt ; quorum certe ma· iora adhuc dedissent specimina, nisi multi-fariae contra eos susceptae suspiciones in tragicum ill os theatrum Constantinopoli ad-duxissent, ubi uterque ab immani Turcarum barbarie, non modo bonis omnibus exutus, sed et ipsa adeo vita privatus fuit; quod et mihi et duobus filiis meis certo certius pariter evenisset, nisi, summa praepotentis numinis gratia, super navi angla salutem in fuga quaerere licuisset, quae nos etiam secundis avibus in Siciliam, et hinc Neapolim conduxi[sse]t ; ubi a prorege ibidem adiuti, Romae advenimus. Romae autem Summus Pontifex summo pariter charitatis affectu — 287 — adstitit, ita ut viam nostram per Italiam usque hue Yiennam prosequi potuerimus. Cum itaque hic... advenerim, ut Sac. C. M. V. utpote sup remum et legitimum dominum meum recognoscere mihique cum illis [filiis] vitam pro fidelissimis eiusdem servitiis sacrificare liceat», — cere «ut tarn sub augustissima Sac. C. M. V. protectione praesentibus hisce temporum calamitatibus nobis tranquille vivere liceat, quam etiam in hoc misero statu nostro de necessaria vitae sustentatione clementissime nobis pro-videre placeat». «Pagona vidua princeps Vallachiae.» — Copie în Archiva d-luï G. Gr. Cantacuzino. XVIII. 25 April 1717. Eugeniu de Savoia către împărat. Acesta trimisese Consiliului de Războiţi, «unter andern vorherigen, auch das einliegende Original..., welches des iezteren... Hospodars Stephani Cantacuceni... Wittib überreichet und... gebetten... damit ihrem bey sich habenden älteren Sohn Rudolpho die Verwaltung des Fürstenthumbs Wal-lachey... anverthrauet werden möchte, wie sie den in denen vorigen Bittschriften E. K. M. allerh. Schuz und Assistenz angeflehet, sie auch in dem nebenliegenden brevi apos- tolico... nachdrücklichen anrecommandirt worden... Die Supplicantin thüt eine Ent- — 288 schlüssung über seinen angebrachten Ge-stich sehr eyffrig urgiren, hat auch derentwegen mir... verschiedene Memorialien zues-tellen lassen...». Crede «dass sie..., nebst ihren Kindern, daneben nicht ausser allen Con-sideration zu lassen wäre, weillen ihr verstorbener Gemahl zu E. K. M... Interesse eine besondere Naigung erwiesen, mit dem Grafen von Steinville in stetter Correspon-denz gestanden, auch die in des Grossveziers Zelt nach der Schlacht bey Peterwardein gefundene Brieffschaften; sodan zaigetr dass einige wichtige von ihme herüber zu ertheillen vermainte Nachrichten aufgefangen, nacliem Constantinople geschickhet, und ihme darüber der bekhante Process gema-chet worden. Welches unter Andern die Ursacli wäre, dass man, unter Euer Kays. May : anhoffend allerh. Genembhaltung, vor-laüffig an den erstgedachten Conte de Steinville verordnet dass er ihro, cantacu-cenischen Wittib, an den Genuss des in Siebenbürgen habenden aigenthumblichen Gtiths klieine Hinternuss machen, die von gedacht ihrem Gemahl... dahin geflehete mobilia, nach vorhergehend genugsamber Le-gimation, abfolgen, in derWallachey selbst aber all den Schüz, welchen die Umb-stände... immer zügeben, angedeyhen lassen solte...». Pentru Domnia lui Radu insä,, «ist solches eine der Zeit, auss allen Umb- — 289 — ständen, unthünliche Sache, indem E. K. M., nach mehreren Enthalt eines untereinsten über den wallachischen Deputirten gestelltes Gesüch, allerunterth, abgestatten anderwertigen Referat, vermüthlich die khiinfftige Verleihung der Stelle eines wallachischen Hospodars dem Georgio Cantacucen allergn. versicheren werden ; und anbey der obberührte Rudolphus... annoch den 20-ten Jahr nicht erreichet und er also etwan nur in genere, bey Überkhomb- und Einrichtung sothaner Provinz, einer besonderen Consideration vertröstet werden khunte. Übrigens, thüt sie... ihren Nothstand, und dass sie hey Hinrichtung ihres Gemahls... allen Mittlen beraubet worden, allerunterth. vorztellen, und zugleich flechentlich anlangen, damit selber zu ihr und ihrer Kinder nöthiger Subsistenz und Eclucation von I. K. M. mit einer Beihilf... assistiret werden möchte.» Să considere dacă se poate ca «eine Pension biss zu Erlangung ihrer Güt-ter in der Wallachey aussgeworffen... und... ob sie... alhier, oder in Siebenbürgen (worinnen man dissorths der Zeit gleichgültig wäre, sich aufzuhalten habe». — Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. XIX. 14 Iulie 1717. Consiliul de Razboiü către împărat. Păuna Doamna a arătat «wie selbe 19 — 290 ihren älteren Sohn Rudolphum, nachdeme er einen grossen Thaill von Wälscliland durchreiset, ebenfalls in das Römische Reich, Niderund Holland (sic), zu Ersehung auss-wendiger Länder und Sitten abzuschicken gemeinet», şi cere un pas. Cred că se poate da, «weillen sie... in ders. alierii. Schutz ge-nohmen und einer Pension versehen und ihnen alhier oder anderweithig zu verbleiben gestattet worden».—Copieîn Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.—Ea se adresează şi Consiliului, arătîndcă «mein ältester SohnRudolplius mit mir einen guten Theill von Wäschlandt durch-gereiset, ich ihm nun umb das Reich Hol-landt und Niederlandt ein wenig zu besehen gern schicken mögte.» lbid. XX. 1718. Rudolf Cantacuzino către împărat. «Seguendo le vestigie de’mie antenati, che sin’agli ultimi period! della loro lagrime-vole e horridamente tragica scena, ebbero la gloria di distinguersi con ossequio fidelis-simo verso la M. V. e TAugustissima Casa, superstite io, umilmo supplicante, a si deplorabile calamitâ, sottratto per divina Provi-denza daU’ottomana barbarie, doppo Tultimo giro de paesi, ne’quali per maggiore qua-lificazione ha fatto il corso», cere graţie imperială, «dalia quale dipende il riparo dell’ — 291 — abbattuti interessi della mia famiglia»: crede că-i va privi cu compătimire «l’immense afflizioni,nelle quali mi trovo immerso». «De-sidero di sacrificarmi nell’augusto servizio di Y. M.; gliene umilio tutta 1’ estensione dell’ abilita mia, in qualche impiego militare, o in cioche si compiacerâ la Maiestâ Vostradi dis-porre della mia rassegnatissima persona». Adauge şi dorinţa de «qualclie convenevole aggiulo,mentre li proprii mezzi mi mancano, per l’esseguimento dell’ idee e fidelissime in-tenzioni che nutro per l’augmento di mag-giori vantaggi d’augusto suo servizio». — Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. XXI. 3 Septembre 1718. Extras dintr’o cerere a deputaţilor munteni. «Secondo. Mentre, nel tempo che li barbari ci dominavano, sopra questi cinque distretti dell’ Olt, non potendo il Vaivoda govern are tutto, costi-tuiva un principal bojaro, cioè secondo doppo il medesimo, con titolo di Gran-Bano, con tutta l’autorità in detto luogo, tanto nel civile, quanto nel criminale et economico, et in ogni altra amministrazione,—cosi ed ora umilimamente supplichiamo in vezze di detto Bano costituire il Giorgio Canta-cuzeno con titolo di Yoivoda, per maggior gloria e meglior servigio della Maiestâ — 292 — Caes. e Cattolica ; acciochè non sia inferior la Yalachia cristiana della Valachia tur-chesca; qual Georgio Oantacuzeno tutti co-munemente desideriamo e richiediamo, per esser meglior degl’ altri e vechio e fidelis-simo servo della M. Caes. Catta ; sicome l’istessa imperial clemenza, col decreto cae-sareo dell’anno scorso, ci hà esauditi, e ce lo hà destinato. E detto nostro Vojvoda abbia tutta l’autorita secondo la nostra antica consuetudine, etc., et abbia bojari nelli necessarii uificii, primi e secondi, per serviggio cesareo,» etc.— Copie în Archiva d-luï G. Gr. Cantacuzino. XXII. Laxenburg, 26 Maiü 1724. împăratul, pomenind de drepturile Cantacuzinilor, cari aü pierdut Constantinopolul, Peloponesul şi ducatul Basarabiei (sic), iea supt protecţia sa pe Păuna Doamna şi pe fiii ei. — Copie în Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino. XXIII. 1726. Fraţii Radu şi Constantin Cantacuzino către împărat. îngreuiaţi de datorii, aleargă la mila lui, cerînd a li se îndeplini făgăduielile date, ca nişte «poveri e sfor-tunati orfani, benemeritti dell’ Augustissima — 293 — Casa». Vorbesc şi de «forse la vergogna d’essere strascinati per i tribunali».— Copie în Archiva d-liü G. Gr. Cantacuzino. XXIV. Celsissime ac Serenissime Princeps, Domine mihi Gratiosissime! Cum ad meas Suae Serenitati nuper hu-millime exhibitas supplices gratiosam re-solutionem obţinere hactenus non poteram, liinc reiteratis vicibus ad amplissimam Suae Serenitatis gratiam denuo confugio. Praeter enim id, quod merita mei parentis fra-trumque ipsius eorumque prolium tantam lidelitatem prae se tulerint erga caesareum interesse, ut etiam sanguinem suum promte effundere nulii dubitaverint, Suae Serenitati spero satis no tum esse, fidelissimo-rum servitiorum manifestum prostat signum de patre meo ante portas viennenses, ut est sub lit A. Non minus, sicuti ab Impe-ratore Leopoldo, gloriosissimae memoriae, omnis dementia, in sempiternum laudanda, tanquam fideli servo, concessa est, ita etiam sub Suae Sacratissimae Maiestatis praesidio, in perpetuam cantacuzenae familiae firmi-tatem, ne ab inimicis pessumdetur, gloriari possum, sub litt. B. Iam modo auditur, cum summo terrore meo, quod sim ab officio, hactenus pro posse rite functo, deponendus: — 294 — nullius me culpae reum aut conscium esse apud Serenitatem Vestram humilime profi-teor. Sed notum et c-ognitum est probe Ves-trae Serenitati, quod antea per 33 annos in Transylvania vixerim cum omni fidelitate erga Caesaream Maiestatem, exinde in Ban-num promotus Caesareae Valachiae, et iam, sine omni causa ac merito, iterum inopinate removendus ab illa functione, quantum de-decus esset mihi, hactenus tarn sollicito, atque fideli, imo quanta nostrae familiae esset illa prostitutio ? Möllern me accusant inimici; imo vero non sum mollis aut ni-mium indulgens, sed observo mandata Suae Sacratissimae Maiestatis strictissime. Uni-cum in iudicandis votum saltem habeo, uti quilibet consiliariorum, cumque tria vota rem aliquam conficiunt, debeo coacte hoc modo sequi. Receptus quidem et bonus per plurima vota iudicandi ordo est, sed pro plebe et natione vallachica minus commo-dum esse videtur, sicuti iam a nonnullis apud Suam Sacratissimam Maiestatem pe-titum est sub litt. C. Concedant mihi illam auctoritatem, et suasum iudicandi et di-cendi ordinem, mox experientur facile, an mollis sim ad iudicandum lenisve ad pera-gendum quae mihi incumbunt in officio. Profecto Vallachia, ita extra mores suos degens, perpetuas rixas litesque seminabit; tollant hunc offensionis lapidem, nullas tarn — 295 — frequentes habebunt molestias et quaere-las apud S. Sacratissimae Maiestatis Aulam Clementissimam. Itaque supplex rogo atque obsecro Se-renitatem Vestram, protegat, imo et confir-met me, fidelem erga Suam Maiestatem Sa-cratissimam servum, cum tota familia can-tacuzena, in officio a Sua Sacratissima Maiestate clementissime concesso omnique hac-tenus fide, circumspectione atque cura per me functo, digneturque gratiosam super humillime petita resolutionem exhibere; quam gratiam omni conatu et viribus meis, imo precibus et devotione apud Deum per omnem vitam demereri non intermittens, perseverabo Serenitatis Vestrae devotissi-mus et obedientissimus servus: Georgius Cantacuzenus. Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. XXV. 23 Februar 1726. Raportul Consiliului de, Räzboiü pentru schimbarea administraţiei oltene. «...Wegen des Banni Georgii Can-tacuzeni aber gegenwärtig vorzustellen hat, dass zwar auch diesen abzuänderen nicht allein khein Bedenkhen, sondern allerdings nöttig, umb die durch sein : und obberührter Consiliariorum bissherig schlechte Administration schon so weith eingeschli- — 296 — chene Unordnungen corrigieren,und mittelst khtinfftig bestellend besseren Verwaltung das Land widerumben in Ordnung, Empor-und besseren Aufnahmb bringen zue khönnen; dieweilen jedoch zugleich in billiche Consideration khommet, dass dieser Mann gleich-wohlen von Euer Kays. Mayt: durchleuch-tigsten Erzhauss wohl meritiret seye, anbei in dem Reichs-Grafen Stand erhoben, an-sehentliche Gütter und Praerogativen auf der anderen Seithen verlohren, und bey solcher Abänderung mit seiner zahlreichen Familie khümmerlich zu leben haben wurde, so wäre man der alleruntertliänigsten Güt-tmainung, dass Ihme auss besonderer Ansehung dessl. Familie-Verdiensten, tarn in honorifico, quam utili, einige Convenienz zu machen. Und zwar respectu honorifici (weillen selbsten mit einer politischen Charge, alss des von dem Grafen von Königsegg vermainten gehaimben Raths, oder derley, werde zu begleithen, praescindendo ab aliis rationibus, haubtsächlichen auch dessl. profitierende schismatische Religion in Weeg stunde), tliätte ich, Kriegs-Präsident, allerunterthänigst glauben dass Euer Kayl: Mayt: ihme Grafen Georgio Canta-cuzeno einen militair Charakter, und be-nenntiichen den General-Wachtmeisters Titl ad honores, allergnädigst bey zulegen geruhen khönnten. Dahingegen, ratione utilis — 297 — beeden gehorsambsten Hof-Mittlen (?) Gutachten dahin gienge, demselben von der bis-shero qua Banns â sechs Tausend Gulden jährlich genossenen Gage zu seinen khünfftigen Unterhalt drey Tausend Gulden per mo-dum pensionis ad dies vitae beyzulassen, wormit er sich zu begnügen. Und, umb ihme alle Adhärenz, oder besorgliche In-triguen mit der wallachischen Nation abzuschneiden, pro futuro seinen beständigen Aufenthalt in Siebenbürgen zu nehmen hätte. Und dieses ist, so viel die abänderende Administration angehet. Betreffend aber quoad secundum, die neue Bestellung, wäre man allerseiths der ein-stimbigen Opinion, dass, umb Willen von einem wallachischen national Subiecto nimmermehr eine gütte Landverwaltung zu hoffen stunde, pro capite, sub nomine prae-sidis administrationis, ein Teutscher, und inilitaris, constituieret werden möchte...>:. Se propune contele de Trautsohn. — Copie ln Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. XXVI. Viena, 2B Iulie 1726. Radu şi Constantin Cantacuzino către Eugeni u de Sa voia. Aü cerut de cîteva luni a li se urca pensia la b.OOOfl. Aü căpătat pronlisii imperiale. «La somma di miile talleri e di sî poca considera- — 298 — zione, massime per un si gran monarca»r pentru Casa căruia s’a vărsat şi singe can-tacuzinesc. «Non solamente per dovunque siamo passati e vissuti (abenche privi d’o-gni merito), ma neanche dove ci trovavimo in pericolo della vita, abbiamo trovato angustie tale e privazione del bisognevole; giacche qua il tutto e caro : le case, il vito, la serviţii, lo vestire ed il proprio, ed ogni altro necessario. Oltre di die, non puotiamo di piu, come per il passato, caminare a piedi, non essendo a cid accostumati; nemmeno e decore del nostro sovrano, sotto gli di cui auspici ci troviamo; ne puotendo almeno qualche giorno di festa avere una carozza da nolo per potergli fare nostra Corte, come gli altri... Sarebbe un gran torto die ne’ fe-licissimi giorni d’un si clemente e pio mo-narca,noi soli fossimo aggravati (quantunque benemeriti) da tali miserie ed angustie. Ne altro manca che d’essere da creditori stras-cinaţi per i tribunali, ciocche non pud alia fine mancare, se potressimo piu sopportare si infelice vita, — tanto piu che sarebbe gran peccato di perdere infruttuosamente il tempo delle piu belle staggione della nostra etâ.» îl roagă, ca «unico nostro padrone e protettore», a interveni.—Copie în colecţia d-lui G. Gr. Cantacuzino. — 299 — XXVII. Bl Iulie 1726. Consiliul de Räzboiü către împărat. Fiii lui Ştefan-Vodă Cantacuzino arătase «ihren aüssersten Nothstand und dass selbe aus Unzuelänglichkeit deren Mittlen von ihren Creditoren bey denen Ge-richtern herumbgezohen zu werden in stetten Sorgen stunden; bitteten also... umb sowohl ihre Schulden abzuführen, alss auch, wo nicht standmässig, doch ehrlich zu leben, die ohnedem auss allerh. Clemenz geniessende 3.500 G. mit 1.500 G. zu vermehren». De atunci tot stăruie, ceia ce aduce întrebarea de faţă. «Sich der Kriegsrath mit der Kammer weyters zu vernehmen und mir nacher dass Weytere vorzustellen.»—Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. XXVIII. 14 Septembre 1726. împăratul arată că are o deosebită încredere («besonderen Vertrauen») în Gheorghe Cantacuzino, fostul Ban, «in Ansehung, sowohl dessen umb unser Durchl. Ertzhauss in vielfältigen Begebenheiten besonders verdienten Familie, alss auch seiner eigenen bishero, zwahr seit Eroberung vorbesagt unser disseithig Wal-lachey qua Banus dasiger Administration für unser höchstes Interesse bezaigten ohner-mtideten Sorgfalt, nun aber zu unseren — 300 — Kriegsdiensten hegenden nehmlichen Ey-fers, beynebst auch in militaribus mittler-weyll eingezogenen Erfahrenheit». — Copie în Archiva d-luï G. Gr. Cantacuzino. XXIX. Februar 1727. Se casează creşterea pensiei fraţilor Cantacuzino. — Copie în Archiva d-luï G. Gr. Cantacuzino. XXX. Maiü 1727. «Niederöst. geheime Hofkanzlei erinnert dass die niederöst. Regierung, vermög inliegenden Gesuches denen beiden wallachischen Fürsten Rudolphi und Constantini Cantacuzeni mit Extradirung dem Traepaezentio deren in einen eisernen Truchen befindlichen, und vorhin dem türkischen Handelsmann Demetrio Parasko-wicz in Verwahrung gegebenen, nochmahlen aber auf Anordnung des hiesigen Stadt-Gerichts abgenommenen und verwah-ten Sclirifften und Privilegien, in specie des privilegii paleologiani, nicht unwillig zurückhaltet, und die fernere kaiserliche Resolution erwarte.» — Copie in Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. XXXI. Viena, 31 August 1733. Cätre Hof-Cam-mer-Rath, baron de Rebentisch. Din mo- — 301 — şiile stăpînite de Gheorghe Cantacuzino şi pe care le reclamă fraţii Radu şi Constantin, li revine în adevăr numai a şesea parte, adecă: Runcu, Dobriţa şi Băltişoara, ce li se pot da. — Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. Allergnädigster Kayser, König und Herr, Herr! Euer Kaiserliche Majestät ist seithero, als man dem Obristen von Heldorf die Errichtung des Illirischen-National-Husaren-Regiments, deren diessfalls anfänglichen von sich gegebenen, hernachmahls aber nicht zu erfüllen vermögten Verheissungen halber abgenohmen, und sothanes Werk auszuführen dem Razischen Erz bischoffen und Metropoliten Joannovich,auf dero allerhöchsten Befehl, committiret, von dem gehorsambsten Hof - Kriegs - Rath der alleruntertänigste Vortrag beschehen, dass erwähntem Regiment der Ober-Capitaine deren Servischen Nazional-Offiziere, Nahmens Vuk, als Obris-ter vorgestellet werden könnte, und sothanes Regiment mit einem derlei charak-terisirten Offizier zu versehen, ohnumgänglich nöttig wäre, umb selbes, da es bei seiner Formirung ohne Disziplin gewesen, XXXII. Vortrag. — 302 — in die behörige Mannszuclit zu bringen, und dabei zu erhalten. Inzwischen hat der wallachische Fürst Cantacuzenus, besag des nebenfindigen, an Euer Kayserliche Mayes-tät gestellten unterthänigsten Memorial, umb die nembliche Anstellung bey angeführten Regiment, nebst Verleihung des Obrist-Feld-Wachtmeister-Charakters, angehalten, damit er sich und seiner desolir-ten Familie einiges Stabiliment erwürbe; anbey aber gebethen dass allerhöchst dieselbe, fahls sie ihme diessfalls zu gratifi-ziren nicht für gut befindete, demselben bloss die Obrist-Feld-Wachtmeister Beförderung anzugedeihen, und die Erlaubnus zu ertheilen geruhen möchten, sich an-derwärtigshin zu retiriren, und durch die göttliche Providenz sein besseres Glück Stichen zu-dürfen. Nachdeme nun Eur Kayserliche Mayestät aus politischen Ursachen nicht unbilliges Bedenken tragen dürfen, berührten Fürsten von Cantacucenus von hinnen zu entlassen, inmassen selbiger sich ohnfehlbar in moskovitische Dienste begeben würde, in diesen aber ohnediess sich allschon ein Bruder von ihme befindet, nicht minder Euer Kayserliche Mayestät auch benebenst allergnädigst beywohnend ist, was für einen Credit vorberührter Fürst, seiner grossen Herkunft halber, in der gesambten Wallacliey habe, folglich heut — 303 — oder morgen dessen Entfernung aus Teut-schland unter der wallachischen Nazion eine unbeliebsame Suite nach sich ziehen könnte, und über all dieses selbiger von der gesambten Illirischen Nazion, vermög des änderten beyverwahrten Anschlusses, zu wiederhohlten Regiment als Obrister verlanget und angesuchet wirdet; — da nun über obangedeuten des gehorsambsten Hofkriegraths Vortrag dero allergnädigste Reso-luzion noch nicht erfolget, als hat man erdeutes Fürsten Cantacuzeni Gesinnen mit allen dabey unterwaltenden Umbstän-den allerhöchst deroselben ebenfalls anmit allerunterthänigst überreicht, und Euer Kayserliche Mayestät allererleuchtigsten Entschliessung lediglich anheimb lassen wollen, ob dieselbe zu Dero allerhöchsten Dienste nicht etwo vortäglich anzusehen geruhen dörfen, wiederhohlten Fürsten von Cantacuzenum als Obristen dem Illirischen Husaren-Regiment, jedoch ohne dermahliger Graduazion zum Obrist-Feld-Wachtmeister, vorzustellen, sich anbev zu kayserlichen Hulden und beharrlichen Gnaden allerunterthänigst erlassend. Wien, den 9 Aug. 1736. Allerhöchste Resolution. Placet. Carl m/p. Ilg zu Koenigseg m/p. Copie in Arcliiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. — im — XXXIII. 20 Septembre 1736. [Radu] Cantacuzino' e numit «Obrist zu Pferdt». I se dase «das Illyrische Hussaren-Regiment», destinat a lupta în Italia. — Copie în Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino. XXXIV. îndurătorul mieu domn Petre Ivanovicir Trecînd de aici Mitropolitul Ţerii-Romă-neşti, şi cu cellalt deputat, cari au fost aici la Curte, m’aii rugat ca să-i recomand dumneavoastră. Eu, în puterea prieteniei noastre,, n'am putut a li refusa aceasta; de aceia,, vă rog, ca pe un iubit coleg, să binevoiţi a-î ajutora la nevoile lor, dîndu-li. la în-tîmplare, şi ocrotirea dumneavoastră,fiind-că. mi^s^au părut a fi nişte oameni prea cum se vede,, şi cari merită să-i iubească ori-carei Aflîndu-ne toţi sănătoşi la expediarea acestei scrisori, dorim din toată inima să fiţi şi dumneavoastră sănătoşi, şi rămîn cu cuvenitul respect, Al dumneavoastră confrate şi supusă slugă, Prinţul Alexandru Viazemscoi. Fevruarie 22 zile. Anul 1771. Traducere din ruseşte în Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino. — 305 — XXXV. Preaosfinţiei Sale domnului archiepiscop si Mitropolit a toată Ţara-Romănească. Archipăstorul mieii, Preaosfinţia Voastră, binevoind, veţi vedea din adresa mea către Divan, în ce chip se silesc de o potrivă-cugetătorii cu duşmanul nostru obştesc, foştii odinioară dregători în ţara dumneavoastră, cari lăcu-iesc acum în Constantinopol şi în alte locuri, ca, prin monştrii cu cari se asamănă si cari se află ascunşi în popor, să înşele poporul cu născociri neplăcute şi neadevărate, şi să-l tragă în desăvîrşita peire; precum şi în ce chip unii cari aii crezut în a-măgirile lor, şi-au luat acum cuvenita pedeapsă pentru trădările lor. Asemenea am arătat acolo şi ce cer eu în de obşte de la tot poporul. Nădăjduiesc dar că şi Preaosfinţia Voastră vă veţi sîrgui mai cu deosebire din parte-vă, ca un păstor bun, de Dumnezeu dat acestui popor—, a po-văţui turma-vă, cu mîntuitoarele poveţi, pe calea adevărului; precum şi a-i arăta, cît e de strîns legată călcarea credinţii către Măria Sa împărătească cu trădarea chiar a sfintei noastre credinţe şi cu nimicirea propriei lor fericiri; precum cît e şi înlăturată (?) veşnica osîndă şi pedeapsă pentru aceia cari 20 — 806 — se leagă împreună cu barbarii şi cu cei de o potrivă cu dînşii setoşî cugetători în rele, ce lucrează numai pentru ale lor foloase deosebite. Asemenea nădăjduiesc că Preao-sfinţia Voastră ne veţi înştiinţa mai înnainte decît alţii, cît mai fără zăbavă, ca acel mai cu precădere, despre ori-care ar fi rău cugetător intereselor noastre obşteşti, necru-ţînd pe nimenea; şi, nepierzînd timpul, îmi veţi face cunoscut pe aceia, îndemnînd la aceasta şi pe alţii din cinul duhovnicesc; încredinţaţi fiind, cum că cu aceasta, nu numai vă veţi îmmulţi deosebita bunăvoinţă şi milă a prea-îndurătoarei mele suverane, dar veţi avea şi veşnica răsplată de la Atotputernicul, pentru curăţirea creştinătăţii de o astfel de vătămătoare pleavă. între altele, recomandîndu-mă rugăciunilor Voastre ar-chipăstorale, rămîn cu cuvenitul respect al Preaosfinţiei Voastre : 24 Iunie, anul 1771. Rumianţov. Traducere din ruseşte în Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino. XXXVI. Cinstiţilor şi aleşilor domni de cinul civil şi duhovnicesc din Ţara-Romănească. Dînd pe scurt gîndirilor dumneavoastră liniştitoarele asigurări, în potriva minciu- — 307 — noaselor noutăţi răspîndite, prin care se sîrguieşte duşmanul nostru, lipsit de alte mijloace, ca să bage spaimă în oamenii cu puţină inimă; şi despre care socotesc că v’am dat destulă încredinţare în cel din urmă manifest al mieu, precum şi prin deosebita epistolă ce v’am adresat-o, — însă, dobîndind acum scrisoarea dumneavoastră de la 9 Avgust, plină de prejudecăţi şi de întîmplări neadevărate, mă văd silit iarăşi a vă lămuri: cu ce uşurinţă se amăgeşte crezarea dumneavoastră de nişte temeri neadevărate şi deşerte. De veţi urmă luminatei dovediri, veţi putea — ca să zic aşa — pipăi cu degetul învederată minciună în noutăţile ce vă vin. Oare ar ii suferit duşmanul, cînd ar fi avut adevăratul cuget ca să intre în ţară, să vă arate d'in-nainte şi puterile sale, şi drumul, şi chiar locul pe unde are să treacă rîul? Cu a-ceasta ni-ar fi dat armă împotriva sa, adecă ar fi arătat cum şi unde l-ar fi putut în-tîmpina oştirile noastre. înfricoşările le răs-pîndesc obişnuit oamenii răi, fără putere, iar hotărîrile osteneşti totdeauna se fac fără a se prevesti partea protivnică; şi aşa, ar fi jalnic peutru un om încercat în meşteşugul ostăşesc a primi astfel de prevestiri, cu care mă înştiinţaţi dumneavoastră, nepre-ţuind împrejurările care depărtează de la dumneavoastră orî-ce rău. Spuneţi-mi ce vă — 308 — poate turbura, sau va poate micşora nădejdea în privinţa armiei purtătoare de biruinţă a Măriei Sale împărăteşti ? Şi apoi şi operaţia de la Giurgiu, întru ce vi se pare neprincioasă ? Priviţi-o însă fără temere, şi veţi vedea cît trebuie să vă îmbărbăteze aceia, iar nu să deznădăjduiască. Oştirile noastre s’aii pornit într’acolo ca să sfărîme pe duşmanul îngrădit cu ziduri şi cu apă; şi, dacă izbînda în încercarea d’intîiu n’a corespuns dorinţii noastre, cu toate acestea noi nu vom părăsi întreprinderea noastră, însuşi duşmanul nostru o simte aceasta mai bine decît dumneavoastră. Şi cum nu puteţi înţelege spaima sa, dacă el nu cutează nicăiri să iasă din întăririle sale împotriva oştirilor noastre?Domnul Manolachi.neavînd unde să-şi plece capul, socoteşte a se folosi cu minciunile sale, şi să vă prinză în cursele sale; căci de unde poate el să aducă atîta oştire, cîtă nici Paşii turceşti nu o au a-cuma ? Eu văd că chiar dumneavoastră puţin crezămînt aţi dat acestor noutăţi, dacă, aflîndu-le la 3 ale lunii, îmi scrieţi despre dînsele tocmai la 9, adecă in urma operaţiei de la Giurgiu, care v’a pricinuit atît de departe închipuiri. Fiţi dar liniştiţi si încredinţaţi că armia prea-milosti-veî noastre suverane va nimici puterea de sute de mii a îngîmfatului Vizir, nesocotind întru nimic nici oştirea lui Muhzunoglu- — 309 — Paşa, nici a rătăcitului Domn Manolachi; cu toate că nici unul nici altul n’are atîta sumă de oştire, precum ne-aţi înştiinţat dumneavoastră, nici că se gîndesc a se a-răta în acele părţi unde au cuprins armiile noastre. In sfîrşit, vă aduc aminte, ca acelor de căpetenie ai terii voastre, cît sînteţi datori să daţi pildă întregului popor de mai bune nădejdi, de cuminţie şi de tărie de suflet; şi, nefărîmîndu-vă cu îndoielnice gîndurî, fiţi sigur încredinţaţi, că demnitatea armiei ruseşti, ce vă apără, nu va îngădui niciodată ca să fiţi măcar atinşi de duşmanul vostru, fără puternică împotrivire, şi că oştirile de mine călăuzite nicăirî nu slăbesc în puterile lor în potriva duşmanului. Binevoiţi a crede aceasta fără nici-o bănuială, întru cît se atinge şi de bunul nume al dregătorieî mele. 13 Avgust, anul 1771. întru celelalte rămîiu Al dumneavoastră binevoitor şi slugă Rumianţov. Traducere a lui Peşacov după o copie ; în posesia d-lui G. Gr. Cantacuzino. XXXVII. Raport al Feldmareşaluluî baron Cristiani de Rall; Braşov, 24 Februar 1788. ...Eben sind die in der beigehenden Spe-zifikazion enthaltenen Bojern und and ere — 310 — Unterthanen der Wallachey bei mir gewesen ; diese wollen in Cronstad verbleiben, ausser dem Prinzen Cantacuzeny, Grand-Spatar, und dem Constantin Cantacuzeny, Grand-Sardar, welche nach Hermanstad gehen wollen. [Turcii s’aü retras din Ploieşti. ) Der Prinz Johann Cantacuzeny versichert mich dass die 200 Arnauten, welche im Dienste des Fürsten stehen und welche sein Bruder kommandiret, gewiss in unsere Dienste herübertretten, sobald wir von den Praower Distrikt standhaften Besitz nehmen werden. Übrigen, haben sich diese Herrn vorgenommen einem hohen General-Kommando selbsten zu schreiben und die Lage der Sachen vorzustellen, Getreide und Körner von verschiedener Gattung, welche diesen Bojern zugehören, sollen des Ehestens einlangen.... Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. XXXVIII. Bericht. Ohngefähr um 8 Uhr früh, den 21 Februar, kam ich mit dem Rekognoszirungs-Kommando bei der ersten Maut, nach hinterlegter engen Passage vor Kommarnik an, wo die Pojeren Constantin Cantacuzini, Constanţi Lupini, Constantin Lupo Ianos und der Wotof Mihaladi, insgesambt mit — 811 — ohngefähr 60 Plajasen und Bedienten, alle gut bewaffnet, an, und wobey der Bojer Constantin Cantacuzini eine Anrede, welche hauptsächlich dahin ging, dass sie Gott nicht genug danken könnten, nun einmahl sich als wahre Unterthanen unsers Monarchen zu zeigen ; wobey er sich selbsten am Glücklichsten schätzte, der erste Unter-than zu seyn. Ich ermahnte sie zur Treue, und versicherte sie der allerhöchsten Gnade unsers allergnädigsten Monarchen : sie machten darauf mit ihren Leuten gleichsam eine zweyte Avant-Garde, patrouillirten sehr weit voraus, versicherten mich, dass nirgends Gefahr wäre; die Pojaren kamen niemals von meiner Seite ; ich avancirte gegen Kimpina ganz langsam fort, da es wegen des Flusses Breava für die Infanterie viele Defileen gab. Am 11 Uhr Mittags traf ich bei dem Dorfe Prasfa, nahe an Kimpina, eine Menge unserer Unterthanen mit Wägen und Packpferden an, die mich alle versicherten nur derWataf Mi-lialadi hätte durchseine Anstalten verhindert, dass sie nicht nach Bukarest in die Sklaverei geführt worden wären. Diess liess mich mehr Zutrauen in Alle setzen, so dass ich meine Rekognoszirung verfolgte, aus dem ferneren Umstand, da mich alle versicherten? es wären noch mehrere k. k. Unterthanen in Kimpina. Ich muss zum Lob dieser Pojaren und des Wataf Mihaladi sagen dass — 312 — nach und nach bis 300 armirte Männer herumpatrouillirten, die mich versichern, sie würden alle Strassen besetzen,—ich sollte ihnen nur bis Plojest folgen. Ebenmässig haben sie die besten Pferde ausgesucht, um den Georg Armas, so unsere Untertha-nen so geschunden, einzuhohlen; es war aber nicht möglich. Der Wataf versprach mir, gleich alle Vedeten auf eine ganze Stunde zu besetzen; und die Folge hat gezeigt, dass ers redlich gemeint hat. Da ich meine Retraite wieder zu nehmen hatte, und ich mich ohngefähr von 1 Uhr Nachmittags bis 7 Uhr Abends aufgehalten hatte, gesambten Ort aber avisirt. dass ich Befehl hätte, mich in das Defile zu ziehen, so packten viele zusammen, und kamen mir nach: bis dato kann ich aber Niemanden, als den Constantin Cantacuzini und den Wataf nennen, die, sammt mit ihren Frauen, und was solche zusammen packen konnten, sich hier befinden. So wie ich die ganze Gegend rekognoszirt, so kann mann das Ort Kim-pina, um Plojest und die Ebene vorwärts zu observiren, mit ein Bataillon und einer Eskadron Kavallerie und gehörigen Kanonen hinreichend decken, wenn vorhero von dem Pass Tömös bis Prasfa die Gegend mit einer Division gesichert wird. Nachdeme ich alle diesseitigen Unterthanen in Sicherheit gesetzt, und abgehend gemacht, nahm — 313 — ich meinen Rückzug Abends um 7 Uhr; es ist mir nicht die geringste Hindernuss aufgestossen. Die Mannschaft war, wegen des starken Marsches von sechs Stunden,zwar abgemattet, doch, da solche in Kimpina Fleisch bekommen, und die Kavallerie mit der erforderlichen Präkauzion abfütterte, so langte ich Nachts um 2 Uhr, den 22, für den Gorge bei dem Mauthhause an, liess die Kavallerie defiliren, die Infanterie aber Feuer machen, und bis 6 Uhr früh rasten. Ausser einem Casquet, so ins Wasser gefallen, ist gar nichts verloren gegangen. Eben kommen von Plojest 3 Pojeren, als Constaut[in] Kimpi-niano und zw~ey Cantacutzy, welche aussagten dass, als sie gestern gehört, dass ich zu Kimpina einrücken würde, die Türken davon gelauffen wären, folglich hätten sie Luft bekommen; um also die an-kommenden Wallachen und Pojeren zu unterstützen, werde einen Pass zu Vetile cd Poyäen halten, so auch vorwärts patrouil-liren kann; denn die Pojaren fürchteten sich, dass man ihre Bagage nicht anhero lassen möchte. Szinaj, den 22 Febr. 1788. Von Cyntznyo. — După original în Arch. din Viena, copie în Archiva d-lui G. Gr. Canta-cuzino. — 314 — XXXIX. Monsieur, Je suplie V. A. de vouloir bien me donner l’occasion d’employer au service de notre auguste maître S. M. l'empereur le zèle que ma famille a toujours montré pour les intérêts de sa Maison. Les deux polks de Mavrodin et de Dely-Bascha n’ont point de chefs communs. J’ose prier V. A. de vouloir bien m’en donner le commandement, avec le titre de pod-polkownik... Mon but étant seulement de servir S. M. l’empereur contre les infidels, je m’en remettrai entièrement à la paix à ce que mes services auront mériter de ses bontées et de celles du souverain, sans prétendre le rang de pod-polkownick ; trop heureux si Y. A. veut bien m’accorder cette grâce, et agréer, etc. P. Cantacuzeno. Bucarest, ce janvier 1790. — Copie în Archiva d-luï G. Gr. Cantacuzino. XL. 1790. Um denen vielen Streitigkeiten, welche wegen Excessen der Arnauten auf denen Giittern der hiesigen Bojarn und Landes-Insassen, auszuweichen, und derlei Gegenstände gleich auf der Stelle von einem Landeskundigen beheben zu lassen, — 315 — wird befunden den H. Bojarn Cantacu-zene mit dem Titel eines Kais. Obrist-Li-eutenants denen gesammten Arnauten vorzusetzen ; der also, nicht nur in der militärisch Dienst-Ordnung über sie zu befehlen, in allen feindlichen Gelegenheiten beizuwohnen, sondern alle derley Stritt-Sachen auszumachen und beyzulegen haben wird. Diesen Arnauten-Obristlieutenant werden von 1 futuri permonath. Gage 129 fr., 59 cm., dann für 6 Brod, 7 fl., und, für 10 Pferd, 30 fl., zusammen in Allen, in Geld 155 fl., 59 cm. angewisen ; die er aber alle Monath besonders gegen seine Quittung aus der hiesigen Kriegs-Cassa, aus dem Wallachi-schen Fond zu empfangen haben, mithin bey denen Arnauten nicht in Stand und Gebühr, sondern nur als von der hiesigen Land-Miliz zuführen seyn wird. Der (?)‘kann selben daher in dieser Eigenschaft bey denen Arnauten vorstellen zu lassen».— E numit, se spune în altă parte, «in Rücksicht dessen ansehnlich, und selbst bei dem Kays. Hof bekannte, Famillie, und in Anbetracht dessen eigenen guten Eigenschaften». Va asculta de comandantul colonel-conte Nemeş.— Copie în Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino. — 81(3 — XLI. Durchlauchtigster Fürst! Von der weltbekandten Güte und der berühmten Holdseeligkeit Euer Durchlaucht aufgemuntert, wage ich eine ergebenste Bitte zu thun. Meine Vor-Eltern aus dem Cantacuzenischen Hause, besonders aber mein Gross-Vater Georg Cantacuzenus, ehemaliger Ban in der öst. Wallachey, und nachherigen k: k: General-Major, haben, unter dem Schuz des Allerdurchl: öst. Hauses, viele Gnaden, und nicht unbedeutende Wohlthaten genossen, wie solches die in den Archiven befindliche Urkunden erweisen werden. Diese meinen Vor-Eltern erzeigte Gnaden haben in mir den Wunsch erregt, meine Wittwentäge in der Öst: Monarchie, und besonders in Wien, nebst meinen Kinde, ruhig zuzubringen, und mein Leben daselbst zu beschliessen, wofern ich der Allh. Gnade theilhaftig werde gemacht, und Seine Majestät allergnädigst geruhen wollen, mir und meinem Kinde diejenigen Vorzüge und Vorrechte zufliessen zu lassen, die ehedem meine Vor-Eltern zu gemessen die höchste Gnade gehabt haben. Da ich nun versichert bin, dass ich die Gewährung meines Wunsches nicht sicherer erhalten werde, als wenn E. D.bei Seiner Ma- — 317 — jestät sicii vorwortlich für mich verwenden, so bitte ich ergebenst E. D. wollen meine diessfällige Bitte dem Allerg. Monarchen vortragen, und solche huldreichst unterstüzen, auch durch meine schriftliche Empfehlung an die kommandirende Generalen in der Wallachey es dahin bringen, womit meine Angelegenheiten daselbst auf das Schleunigste berichtigt werden mögen : diess wird für mich die höchste Gnade und Wohlthat seyn, die ich ewig dankbar erkennen werde. Euer Durchlaucht ergebenste: Marie, Tochter des Mathaeus Cantacuzenus 1. Hermannstadt, den 25 May 1791. 1 I se răspunde de Kaunitz la 18 Iunie 1791, şi se cer lămuriri asupra afacerilor de care ea vorbeşte. Ea răspunde că doreşte a se vinde fără zăbavă moşiile ei din ţară, pentru a nu ii apoi confiscate de Tarei («Roman in der Moldau, der 27 Iulius 1791»).— La 10 August, generalul-comandant din Bucureşti, Mitrowski, arată că Divanul s’a opus cu argumente ce nu se pot răsturna. Se observă la Yiena chiar că după art. 8 din pace voia vînzării o au numai aceia ce posedă moşii de ambe părţile şi aii luat calitatea de Austriaci înnaintea încheierii tratatului: totuşi s'ati cerut informaţii la Internunciu.—Răspunsul Divanului e din 26 Iulie. Din el se vede că Maria Clucereasa avea moşia Băneasa cu «cumnatul ei Marele-Logofăt Damaris». Soţul ei se chemase Zamfirachi Damaris, biv Vel Clucer. Ea lăsase ca vechil pe Clucerul loniţă Brezoianu, şi eraü zece luni de la plecarea ei. Moşiile nu sînt ale ei, ci ale fetei, în vrîstă de cinci ani, ce 318 — XLII. Monsieur, C’est un bonheur que la lettre du louable Divan est dattée du 23 juillet de l’année courante, un jour avant la conclusion de la paix; d’ailleurs, ce seroit un exemple affreux pour tous les habitans de la Valachie qui esperent une protection de la Cour Impériale et Royale, voyant que moi, au lieu d’être assistée, je viens d’être dépouillée de tous mes biens et de ceux de ma fille, contre le 1-er et le 8-me article du traité de la paix, par lesquels la Cour Impériale et Royale promet gracieusement l’assistance la are. «Durch das unnütze Reisen in entlegene Ländern sie mehrere Gelder ohne Ursache abgeziehlet». Trebuie a se da. un epitrop fetei şi a i se încredinţa acestuia şi averea mobilă ce a lăsat ea în ţară. Logofătul se arată gata a face aceasta fără plată. Avea moşiile în judeţele Buzäü, Secuieni, Teleorman şi Ilfov. Ioniţă Damaris se adresează şi el lui Kaunitz. Are tutela fetei, pentru că: «gedachte Frau ihre eigene Tochter, wenn sie bei ihr auferzogen und in Zeiten von der Mutter nicht abgesondert würde, auf eben solche Gedanken und Fusstappen die sie, wie allgemein bekannt, bisshero betreten, zu bringen und ohne Zweifel zu verleiten suchen wird».—Şi Mi-trowski presintă, la 25 August, lui Tige pe Damaris, ca pe un «gut denkender Mann». 319 — plus efficace à ceux qui seront opprimés dans leurs pais, et un asile dans les États Impériaux et Royaut, après avoir vendu librement tous les biens situés dans les pays turques. Selon les conseils que Son Altesse Sérénissime Monseigneur Je Prince de Kau-nitz et Son Excellence Monsieur le Baron de Herbert ont bien voulu me donner, j’ai eu'la hardiesse de vous communiquer ma pensée, et en même temps vous prier de vouloir bien faire vendre tous mes biens ; mais, comme l’affaire vient de prendre une autre tournure, je tâcherai de venir à mon but par d’autre voies, et, jusqu’à ce que je serai mise en possession de mes biens, l’auteur de cette résolution répondra de toute la perte qui pourra m’en arriver. Il est bien triste pour tous ceux qui se trouvent dans la même situation que moi, que les boyars de la Valachie trouvent toujours un ascendant sur les chefs étrangers, pour continuer leurs ruses, chicanes, et injustices, dont ils sont accoutumés de la domination turque, mais qui ne leur réussira pas à mon égard. Je me repens d’avoir eu tant de confiance en Votre Excellence, qui en a réellement abusé, et je m’en plaindrai partout, si la Cour Impériale et Royale ne daignera pas gracieusement réparer cette faute. 320 — Je me proteste, au reste, avec la vénération due à son rang et à ses mérites, de Votre Excellence. la très-humble et tres-obéis-sante servante : Marie Cantacuzeno, m/p. Jassy, le 19 août 1791. Copie in Archiva d-luï G. Gr. Cantacuzino. DIN RAPORTURILE TRIMISULUI BAVARES LA VIENA, STOYBERER CĂTRE ELECTOR : SOLIILE LUI SERBAN-VODĂ CANTA CUZINO LA IMPERIALI. I. Viena, 6 Main 1686. Diser Tagen ist der Ungarische Groff Cziackj, welcher vor einer geraumen Zeit an die moldaw- und wal-lachische Fürsten abgeschickht worden ist. von dannen rearrivirt, und hat, sovil man in genere vernimbt, dem Kavl: Hoffe nichts widriges mit sich gebracht: die Particulari-täten aber werden als dan erst zu hören seyn. nach dem Ihro Kayl: Maytt: zuvor die Relation von seiner Verrichtung wird gesehen seyn 1.— München, Staats-Archiv, K. Sekte. 11/16, fo. 128. u. Viena, 4 Mart 1688. In dessen hat man von des eine zeitlang alhie subsistirenden Walla-chischen ßischoffs in aller Stille gehaltenen Negotiation aniezo sovil erfahren, dass selbiger Fürst an dem Kayl. Hoffe verlangt habe damit die in seinem Fürstenthumb befindliche Pläze gegen der Donaw besezet, und Altă copie, fo. 130. — 324 — das Lancftweiler aller1 feindtlichen Einbruch gesicheret werden mochte. Es geben auch die iüngstere auss 7-blirgen eingeloffene Schreiben, dass der General Caraffa zu Be-werckstelligung solcher Precaution albereits die Disposition machet. — Fo. 66 V°. III. Viena, 15 Iulie .1688. Von den Wallachis-clien Fürsten und selbigen Ständten ist der Nicopolitanische Bischoff alss Primus Minister,-nebenst den Generäln über selbigeLandt-miliz, mit einem Gefolg von 20 Personen, alhie ankhommen. Welche in der Leopold-Statt logirt seind, und dieser Tagen bey den Grafen Carl von Waldstein, Ihrer Mayt: der Rom: Kayserin Obristen-Hoffmeister, alss der mit disen Gesandten, in Zeit seiner von wegen Ihrer Kayl: May st: an den Königl. Polnischen Hoffe obgehabten Ambasciada in Bekänntschafft khomen were, Audienz gehabt. Und, obzwar deren Negotiation an-noch in Geheimb gehalten wird, so ver-muethet man doch, dass es nichts anderes betreffen werde,dan dass disesFürstenthumb gleich 7-bürgen, sich in Kayl. Devotion zu ergeben inclinire ; so sich mit Negsten äusseren wird. — Fo. 206 V°. Allen (f° 69). — 325 — IV. Viena, lhi August 1688. Alhie thuet der Kayl: Höffe mit denen anweesenden Wal-lachischen Deputirten die Conferenzien an-noch continuiren, und hoffet man, dass mit selbigen etwas favorables für die Christenheit khönne geschlossen werden. — Fo. 224. V. Viena, 8 August 1688. Nach dem n um ehr die Wallachische Deputirte von dem Kayl: Hoffe ihre Expedition erlangt haben, stehen selbige aniezo in procinctu von hinnen ihren Ruckweeg naclier deren Lande zu nehmen, ausser dass einer von selbigen noch eine Zeitlang alhie verblieben, und die fernere Ordre seines Principalns erwarthen wird: man haltet aber annoch in secreto, was mit selbigen tractirt und geschlossen worden ist. — Fo. 227 V°. VI. VII. VI. Viena, 7 Octombre 1688. Dupä scrisori . din Belgrad, Veterani ar fi fost chemat de Archiepis-copul de Sofia. — Fo. 262. VII. Viena, 12 Decembre 16S8. Vorgestern ist von denen Fürsten und Ständten auss der — 326 — Wallacliey eine Gesandschafft mit einem zimblich grossen Gefolg, von 130 Personen und gegen ‘250 Pferdten, alhie angelangt,, welche in commissis hat, mit dem Kayl. Hoffe der Winter-Quartiere und anderer, so gemeiner, alss particular Angelegenheiten halber, zu tractiren: dergleichen Gesandtschafft auch auss der Moldaw erwarthet wird h — Fo. 331. VIII. Viena, 30 Decembre 1688. Die Conferen-tien mit denen anwesenden Wallachischen Gesandten werden annocli continuiret1 2. — Fo. 351. IX. Viena, 6 Februar 1689. Die alhie anwesende Wallachisclie Gesandte haben numehr die Abfertigung zu ihrem vnd des Hofs contento erhalten ; dise werden aniezo von denen Ministris tractiret und mit Fleiss so lang aufgezogen biss man sehen wird, was der türckhischen Gesandten, welche auf liegst künfftigen Dienstag zur kayl. Audienz gelangen werden, Proposition seyn möchte, damit man dan pro re nota mit ihnen 1 Aceiasi, f° 333. 2 Si fo 353. — 827 — Wallachen die fernere Nothdurfft abreden könne. Weil auch eben dise Gesandte in Vorschlag gebracht, wie dass an einem in ihren (Konfinien angezeigten gewissen Orth zu Ihrer Kayl. Mayt. sondern Vortl eine real Vestung anzulegen, mithin die Wallachey von klinfftiger ttirckischen Invasion zuversichert were,—also hat es der Kayl. Hoffe sovil lieber gehört, in deme hierdurch auch ihnen Wallachen seihest auf allen Fall die (Korrespondenz mit denen Tiirckhen abges-chnidten were.—IbicL, 11/18, fo. 87 V°. X. Viena, 13 Februar 1689. Die Wallachische Gesandte befinden sich annoch alhie, umb zu erwarthen, was 1 das oberwehnte negotium pacificationis für ein Ansehen machen werde1 2, vmb nach selbigen einige Mesures nehmen zu können. — Fo. 44. XI. Viena, 24 Februar 1689. Die Wallachische Gesandte seindnumehr völlig bey Höfe ab-gefertiget, welche dan hernegst ihre Abreiss von hinnen nehmen werden ; wie man redet, 1 Wie, în versiunea de pe fo. 67. 2 Sich anlassen möchte. 328 solle einige teutsche Miliz in selbigem Für-stenthumb ruckhen, vmb auf allen Fall, da der Frid mit der Porten nicht erfolgen möchte, sich mit selbigen national Völckhern zu coniungiren und zugleich wider den allgemeinen Feindt agiren zu können.— Fo. 52 yo. INSCRIPŢII MORMÎNTALE CANTACUZINESTÎ ÎN BISERICA DE LA COTROCENÎ I. f Suptu acîastă marmură zace ţărăna lui Mateiu b[i]v V[e]l Agă, feciorulu bătrânului Costandin Cantacuzino b[i]v V[e]l Post. şi al Elinii, featei bătrânului Şerban Basarab Voevod; precarele încă în floareavărtutei şi a bărbăţii lui cruda moarte l-au stins, şi nu puţine lacrăm[î], nu mică jale tot rodului lui şi la toţi câţi l-au conoscut au lăsat; căci ştiut, blăndu, milosărd, şi pururea cu frica lui] D|u]mnezeu, toţi anii lui 37, ce au avut, i-au trecut; şi s’au săvârşit ’n al şaptelea an al Domnii frăţine-său Şerban Voevod; na Dechemvrii 23, leat mira 7194, 1690 (sic). II. Supt acîastă marmură odihnesc oasele a luminatului bun creştin Io Şerban Cantacuzino Voevodu, nepotul răposatului Şăr-ban Basarabii Voevodu, pre carele miluin-du-1 Dumnezeu cu Domniia aceştii ţărăi, de au domnit 10 ai şi au chivernisiţi! ţeara bine şi vredniceaşte cu totu cinstit neamul lui, apărăndu-o de toţi vrăjmaşii; întru — 332 — careaiară de la D[u]mn[e|zeu ne (!) i se-aîî săvârşit vii aţa cu cinste aici, la Scaunul Domnii lui, lâsăndu-ş ţeara iară la cinstit şi bun chivernisitorî, neamul lui, întreagă şi cu pace bună. A căruia i-au foştii viiaţa de anî 54l, şi aşa s’au pristăvit întru Hs. la Octom. 29, lt. 7197; 1689. III. Supt aci astă marmură zace ţerina lui jupan Iordacliie Cantacozino Vel Spatariu, feciorul bătrănului Costajidin Cantacuzino biv Vel Postelnic, carele cu cinste, cu bune faceri şi cu toate ceale căzute, ce unul bl[a|-gorodi. şi de mare neam ca aceluia s’au cuvenit, toată viiaţa lui au trăit. Deci, sosin-du-i ciasul, ş’aii plătit şi el datoriia cea de obşte la anul de la Spăseniia Lumii 1692 Iun. 8, umplând vârstă de ani 41, şi răpăo-sănd în zilele nepotul său de soră .Io Cos-tandin Băsărabă Voevodu; aice, la mănăstirea Cotrocenilor aducăndu-se, s’au astru-catu la anul de la Zidirea Lumii 7200, mea-seţa Iunie 8. 1 Această vrîstă nu s’ar potrivi cu data ce am a-tribuit în «Despre Cantacuzini», p. LX, căsătoriei lut Constantin Cantacuzino. Un mai puternic argument pentru coborîrea eî cu cîtva în trecut ar fi acesta : Stanca Brîncoveanu, mama lui Constantin-Vodă, era fiica Postelnicului Cantacuzino, şi Constantin avea la suirea sa pe tron vre-o 34 de ani, deci era născut pe la 1650. V. Del Ohiaro, p. 147. 333 — IV. Fev. 25, 7223. Radul Spătariul, părăsind lumea cea trecătoare, în floarea vărstii, ş’au ales partea vecuitoare, pre sotnecul cel lăudată, avănd firescu părinte pre Costandin Cantacuzino, bogatu întru minte. Multă întristare au adus a lui jalnica moarte lui Ştefan-Vod[ă], frăţine-său, celui deplin în toate, care aici l-au astrucat cu cinste frumoasă, cu pompă mare l-au adus domnilor; cuvioasă jale soţii lui lăsîndu şi tăngueli nespuse. Pre Dumnezeu dar să-l rugăm în veaci să-l odihnească şi, la împărăţia sa viindu, să-l pomenească. V. V. în floarea tinereaţilor, în vărsta voinicieî cumplita moarte au răpit din cinstea boe-rieî pre tinerel Costandin, odrasla cea a-leasă a Radului biv. Vel Spătar. Oh jale tenguioasă! Din rodul cantacuzinescu tră-găndu-ş nemurirea, aici cu cinste astrucat, ca pentru pomenire; doă zeci şi doi de ai flindu ; pre-a lui maică au lăsat pătimindu ; leatul cel de la Hristos o mie şapte sute trei întregi şi doao zeci; lăsănd suspinurî multe neamului său şi maică-sa întristă-ciune mare şi lăcrămi de-a pururea, fără de încetare. Hristoase Dumnezeule, varsă-ţi milostivirea de-î odihneaşte sufletul, dendu-i tu măntuirea; 1729. TABLA CUPRINSULUI. Pag. 15 August 1453. Dogele Veneţiei către ducele Cretei, despre o reclamaţie bănească a lui Teodor Spandoni Cantacuzino........ 1. Novembre 1452. Bailul veneţian la Constanti-nopol, Francisc Civrano, către acelaşi, pentru aceiaşi reclamaţie......................... l. ^ 15 Maiu 1454. Atestat de serviciu dat de bailul veneţian la Constantinopol, Baptist Grit-ti, lui Mihaî Cantacuzino......................... 2. ll Iunie 1490. Bailul veneţian la Constantinopol, Omfred Giustiniani, către guvernul cretan, trimiţînd un act relativ la o reclamaţie a lui Alexe Cantacuzino.................. 3. 29 Iulie 1489. Evreul Francisc Sanguinazzo dă un sinet lui Alexe Cantacuzino .... 3. 26 Februar 1490. Sinet al aceluiaşi Francisc, în care pune între chizeşi şi pe Alexe Cantacuzino . . . ........................ 4. 31 Iulie 1489. Sinet al aceluiaşi, punînd chi-zeş pe Manuil Spandoni Cantacuzino ... 5. 27 Februar 1491. Bailul veneţian la Constan- tinopol către guvernul cretin, pentru că lui Sânguinazzo i s’a plătit o datorie de Cantacuzino şi Chiassiti........................ 5. 29 Iulie 1489. Francisc Sanguinazzo se înda-toreşte a înnapoia o sumă împrumutată de la doi Evrei.................................. 6. Sec. al XVI-lea. Marele-Vornic Dragomir dă un zapis pentru nişte vii la Ştefăneştî . . 7. — 386 — — * 25 Decembre 1634. Matei-Vodă întăreşte luî Constantin Postelnicul Cantacuzino satul Sărata................................... — io Iulie 1646. Acelaşi Domn întăreşte mănăs- tirii Vieroşul satul Bezdead, ce fusese al familiei din care se coboară Elina luî Constantin Cantacuzino....................... 27 Februar 1659. Neagul Bănescu dă o moşie lui Mareş Bă.jescu....................... 29 Maiu 1659. Hriza Băleanul (Popescul) dă mănăstirii Ostrovului moşie la Piepteştî . 23 Februar 1660. Elinca, fiica Ancuţii şi nepoata de soră a Ilineî Cantacuzino, dă verei sale, tot Ancuţa, Vistiereasa, partea ce are în viile de la Ştefăneşti ............... 13 Mart 1660. Gheorghe Ghica întăreşte lui Şerban Cantacuzino nişte Ţigani . . . . ~'28 Ianuar 1661. Vînzare de vie lui Constantin Cantacuzino, din partea fiilor lui Arvat Spătarul................................. 4 Decembre 1662. Grigore Ghica întăreşte lui Constantin Cantacuzino cumpărăturile-i la Ştefăneşti............................... Pe la 1663. Formă pregătitoare a hrisovului domnesc ce e să se dea lui Drăghici Cantacuzino pentru toate moşiile luî............ w 23 Ianuar 1663. Un «unchiaş» vinde aceluiaşi boier moşia sa la Poienari................... . — 20 Iulie 1664. Un Buzoian vinde Elinei Canta- cuzino o moşie........................... — 15 Septembre 1664. Vînzare către Elina Dom- niţa Cantacuzino, la Poienari............ v 1664-5. Patriarchul de Constantinopol întăreşte regulamentul călugăriei făcut de Radu Leon supt presiunea partidei conduse de Canta- cuzini................................... ^ 8 Ianuar 1660. Radu Leon face o întărire Cre- Pag 7. S. 10. 9. 11. 61. 62. 61. 887 — Pag. ţuleştilor, dintre cari Radu e ginerele lui Constantin Cantacuzino . ............... 63 28 Mart 1666. Vînzare la Ştefăneştî lui Stroe Leurdeanul, duşmanul aceluiaşi Constantin Cantacuzino. ............................. 63. - 3 April 1666. Radu Leon întăreşte lui Dră-ghicî Cantacuzino satul Dragomirâşti, ş. a. 63. j~~ H April 1666. Ştefan, Mitropolitul Ţerii-Ro-măneştî, arată nevinovăţia lui Constantin Postelnicul Cantacuzino................... 65. 2^ April 1666. Radu Leon dă un hrisov de privilegii Coziei, în sensul cerut de boierii de ţară................................... ^61/ Menţiune, înti’un catastif de moşii, a împărţelii făcute între fiii ei de Elina Cantacuzino la l-iü Septembre 1667.............. 69. -n — l-iü Septembre 1667. împărţire de moşii fă- cută de Elina Cantacuzino între fiii ei . . ^ 83. »V -/ 8 Septembre 1667. Radu Leon declară nevinovăţia lui Constantin Postelnicul Cantacuzino ......................................... 70. - 18 Septembre 1667. împărţirea de averi terî-^\ toriale, făcută fiilor ei de Elina Cantacu^ zino...................................... 42. < -* 7 Februar 166S. Radu Leon întăreşte Canta- cuzinilor moşiile lor..................... 72. ^ 21 April 1668. Teodosie Mitropolitul Ţerii-Ro-măneşti dă carte de blestem pentru a se mărturisi vinovaţii de omorul lui Constan- tin Postelnicul Cantacuzino................... 75. •f 18 Iunie 1669. Antonie-Vodă îşi dă hotărîrea în privinţa acestui omor................... 77 18 Iunie 1669. Acelaşi act, dat din partea boierilor..................................... 82. 1670-1. Zapis al lui Radu Dudescu către sora sa....................................... 95. — 388 — Pag. *> 25 Iunie 1672. Elina Cantacuzino face o vîn- zare către Radu Ştirbei................. 95. 12 Octombre 1672. Elina Cantacuzino dă za-pisul de răscumpărare Romînilor din Bez- dead....................................... 97. 13 Iunie 1677. Vînzare către Radu Dudescul . 9S. 15 Iunie 1677. Vînzare lui Stroe Leurdeanul, devenit călugărul Silivestru............... 9S. 22 Maiu 1679. Vînzare Doamnei Maria Cantacuzino ...................................... 98. 23 Maiu 1670. Vînzaie lui Hrizea Popescu. . 99. 9 August 1679. Ordin al ispravnicilor de Scaun din Bucureşti.............................. 99. 14 Ianuar 1680. Neacşa Dudescu dă un sinet. 100. Februar 1680. Ioan Cariofil, Mare-Logofăt al Bisericii din Constantinopol, arată că a primit în deposit două sipete de la Şerban- Vodă....................................... 96. 4 Novembre 1680. Vînzare către nepotul de fiu al lui Stroe Leurdeanul............... 100. 6 Novembre 1680. Şerban-Vodă face o milă domnească Mănăstirii de un Lemn .... 102. V * l-iu Septembre 1681. Diata Elinei Postelni- ceseî Cantacuzino......................... 104. 26 Mart 1682. Mihu al lui Dinu către Constantin Cantacuzino Stolnicul, cu mulţămirî şi urări.................................. 100. 12 Februar 1684. Proces al Neacşăi Dudeasca. 110. 8 Mart 1684. Mărturie pentru o cumpărătură a lui Radu Golescu, cu menţiune de Bălă-ceni, Brîncoveni şi Leurdeni................. 110. 15 Maiu 1687. Vînzare de vie a Neacşăi Dudeasca . 111. 25 Mart 1688. Şerban-Vodă întăreşte lui Radu Golescu viile de la Goleşti............. 111. înnainte de 1688. Călugării de la Atos mulţă-mesc lui Şerban-Vodă pentru Cotrocenî. . 113. — 339 — Alt act asemenea........................... 115 Innainte de 1688. Din testamentul Spătarului moldovean Jordachi Cantacuzino . . . 119 * După 1688. Declaraţie a lui Teodosie Mitro- * politul Ungrovlachiei în privinţa diatei Elinei Cantacuzino............................. 123 * După 1688. Ştefan, duhovnicul Elinei Canta-f cuzino, face o declaraţie în privinţa diatei acesteia................................. 131 l-iu Maiu 1689. Constantin-Vodă Brîncoveanu face o întărire lui Mihalcea Cîndescu. . . 112. * De la 1689. Ştefan, duhovnicul Elinei Cantacuzino, declară în ce împrejurări a presin- tat ca falşă diata Elinei Cantacuzino. . . 112. * 1691. Declaraţie a lui Calinic, patriarch de '•^Constantinopol, în privinţa diatei Elinei Cantacuzino.............................. 169. * Ianuar 1691. Dionisie, patriarch de Constan-^ tinopol, face şi el o declaraţie în privinţa diatei Doamnei Elina..................... 146. * Mart 1691. Dosoftei, patriarch de Ierusalim, face o declaraţie în aceiaşi privinţă . . . 137. * Iulie —. Altă declaraţie a lui Dionisie , . 149. 1691—2. Stanca din Ogrăzeni, fiica lui Pavla- chi Banul, vinde lui Şerban Vlădescu ocina ei din Ogrăzeni, pe care o înstrăinase în-tăiu, împotriva obiceiului, faţă de Mihaî Cantacuzino................................. 153. 17 April 1692. Socoteală între Mihalcea Vel Pitar şi Radu Dudescu....................... 154. * Iulie 1693. Declaraţie a lui Dionisie, patriarch de Constantinopol, în privinţa diatei Elinei Cantacuzino........................... 15S. * 7 August 1696. Testament al lui Constantin Căpitanul Filipescu, cuprinzînd şi ocine cantacuzineşti . ·..................... 161. *' 9 Ianuar 1697. Testamentul lui Radu Pitar — 340 — Jere hx-tÎvC ^ \ Creţulescu, pomenind şi pe MaricaFilipeasca, înrudită cu Constantin Postelnicul Canta-cuzino..................................... 19 Novembre 1698. Constantin Brîncoveanu răspunde la nişte cereri de avere şi venituri ale vărului său Beizadea Gheorghe. L J. . . * Mart 1702. Altă declaraţie a patriarchuluî Dosoftei................................... * 31 Mart 1712. Constantin Brîncoveanu întăreşte lui Vlad Filipescu moşia din Măgu-reni, ce-î fusese încălcată de Şerban Vornicul Cantacuzino şi pe care o stăpînise apoi cei trei fii ai lui Pîrvu, fratele lui Şerban. jr 5 Maiu 1715. Ştefan-Vodă Cantacuzino întă-^reşte lui Constantin Filipescu moşia de la Măgureni, ce o are de la tatăl său Vlad. . 10 August 1715. Safta Creţulescu arată că Radu Dudescu şi-a plătit datoria ce avea faţă de dînsa ..................................... * 14 Iulie 1717. Paşaport imperial pentru «con- tele Constantin Dudescu Cantacuzino», fiul pribeag al Măriei Dudescu, fiica lui Constantin Stolnicul.......................... * 14 Iulie 1717. Forma latină a aceluiaşi . . * 15 Ianuar 1719. Testamentul lui Matei Creţulescu.................................... •29 Iunie 1719. Testamentul Safteî, văduva lui Constantin Stolnicul Cantacuzino .... * l-iu Iulie 1720. Mihai, fiul Spătarului Mihai Cantacuzino, împrumută o mie de taleri de la Pantazi Primicherul..................... * io Iulie 1720. Mihai, fiul Spătarului Mihai Cantacuzino, numeşte ca procurator al său la Curtea din Viena pe doctorul Mihai Schen-dos Vanderbeck............................. * l-iu Ianuar 1725. Radu şi Constantin, fiii lui Ştefan-Vodă Cantacuzino, numesc ca procu- Pag. 164. 167. 141. 155. 176. 176. 177. 198. 177. 183. 182. — 341 — Pas:. rator al lor în Veneţia pe un Panaioti «di Poppa»..................................... 192. 26 August 1729. Regele August al Poloniei recomandă dogelui Veneţiei pe Doamna Păuna Cantacuzino.......................... 194. 21 August 1734. împăratul recunoaşte titlul de principi fraţilor Radu şi Constantin Cantacuzino .................................. 194. l-iii Februar 1735. împăratul permite lui Radu Beizadea Cantacuzino a funcţiona ca Mare Măiestru al Ordinului Constantinian . . . 195. l-iu Septembre 1743. Radu Cantacuzino, fiul lui Ştefan-Vodă, face cavaler al Ordinului Constantinian pe baronul Augustin de Ab- schatz................................. 185,. 28 August 1746. Stanca, văduva lui Radu Cantacuzino, fiul Stolnicului,vinde nepoatei sale Smărăndiţa Bălăceanu munţii Floreiul, Unghia Ursului şi, în parte, Răzoarele, precum şi satul Comarnicul.................... 212. 7 Februar 1760. Şerban Cantac-uzino, fiul lui Constantin Postelnicul, vinde lui Mihai Vistierul, vărul săîi, Măgureniî.......... 213. 20 Decembre 1775. Mihai Cantacuzino vinde părţi de moşie Maricăi, nepoatei sale şi soţia lui Constantin Hrisoscoleu....... 215. 14 Septembre 1793. Alexandru-Vodă Moruz hotăreşte a se restitui lui Constantin şi Ior-dachi, Cantacuzinii din Măgurenî, moşiile ce li se luase de Nicolae-Vodă Mavrogheni şi se dăduse bisericii Zoodochos Pyge . . . 2is. 21 August 1793. Hotărîre domnească de a se măsură moşia Măgurenî, unde Hrisoscoleu are pretenţii asupra Cantacuzinilor . . . 223. 24 Iunie 1804. Domnul hotăreşte contra lui Constantin Călinescu, care făcuse proces fraţilor Cantacuzini tot pentru Măgurenî . 224. — 342 — Pag. r * 20 Iulie 1804. Domnul hotăreşte în procesul lui Ioniţă Racotă cu aceiaşi, pentru părţi din numita moşie............................ 226. * 11 April 1809. Divanul muntean cere Agen- ţiei Austriace să dea un atestat de origine lui Grigore Cantacuzino, ce merge pentru învăţături la Viena, unde i se află fratele Costachi............................... 230. * 11 April 1809. Mărturisirea Divanului muntean, tradusă şi întărită de Agenţie . . . 230. * 19 Decembre 1824. împărţire a averilor părin- teşti între fraţii Costachi şi Grigore Cantacuzino ................................ . 233. Xonă documente, păstrate in Colecţia d-lul G. Gr. Cantacuzino şi în Arcli. Statului, fondul Cotrocenî. 237. /18 April 1531. întărire a lui Vlad Voevod către Drăghici Vel Vornic şi fiii, ce au moşie la Calea Baiului.......................... 239. * * 4 Maiîi 1657. Neacşa Băneasa din Măgureni face o învoială pentru nişte Ţigani cu fiii ei. 239. ·* l-iu August 1660. Radu Năsturel cedează, din parte-î, lui Constantin Postelnicul Cantacuzino moşia Pietrile...................... 240. l-iu August 1660. Gheorghe-Vodă Ghica dă lui Constantin Postelnicul Cantacuzino a-ceiaşi moşie. ............................... 241. Ianuar 1661. Grigore-Vodă Ghica întăreşte satul Pietrile lui Constantin Cantacuzino . . 242. 30 Novembre 1665. Radu-Vodă Leon întăreşte Elinei Cantacuzino acest sat ................. 242. 26 Februar 1666. Vînzare de loc de casă în Bucureşti către Şerban Cantacuzino . . . 243. * 10 Maiu 1669. Antonie-Vodă dă un hrisov pentru şcoala din Cîmpulung................. 243. , 7 August 1639. Acelaşi întăreşte lui Şerban Cantacuzino muntele Buceaciul.......... 244. 20 Februar 1670. Ilina Părdeasca mărturiseşte — 343 - Pag. că a vîndut satul Hereştiî luî Şerban Can-tacuzino.............................. 244. 28 Mart 1670. Antonie-Vodă dă un hrisov pentru şcoala din Cîmpulung............... 244. 6 August 1670. Antonie-Yodă întăreşte un loc din Bucureşti luî Şerban Cantacuzino . . 245. 20 Novembre 1670. Banul Mareş c'ătre un locuitor din Ţigăneşti, pentru o afacere . . 246. Maiu 1672. Elina Cantacuzino vinde satul Pie-trile lui Radu Năsturel................ 246. 17 Maiu 1679. Radu Năsturel trece satul Pie- trile lui Şerban Cantacuzino............... 247^ 20 Mart 1681. Tudor Greceanu se înţelege pentru nişte Ţigani cu Şerban-Vodă .... 248. 23 Decembre 1682. Safta Hăbăşescu vinde nişte Ţigani Cotrocenilor . ............... 248. 10 Octombre 1685. Yînzare a moşiei Glodea-nul către Maria Doamna a lui Şerban-Vodă. 248. 22 April 1679. Yînzare la Bozienî lui Radu Cantacuzino............................. 249. 29 Novembre 1699. Vînzare în Berileasca, lui Toma Cantacuzino...................... 249. 18 Decembre 1706. Vînzare la Bozienî către Radu Cantacuzino................... 249. 8 Iunie 1709. Maria lui Iordachi Cantacuzino face o danie la Sărata, Cotrocenilor . . . 249. l-iu lanuar 1712. Vînzare la Bozienî, din partea lui Yintilă Bucşanul, către Radu Cantacuzino ....................... 250. 16 Iunie 1715. Stanca, văduva luî Radu Cantacuzino, face danie, la Bozienî, Cotrocenilor ............................ 25£. 24 lanuar 1720. Nicolae Mavrocordat dăruieşte ^ luî Iordachi Creţulescu partea din Breaza a Cantacuzinilor haini: Gheorghe beizadea şi Toma........................... 251. — 344 — Pag. l-iu Mart 1731. Act relativ la mănăstirea Mărgineni, cu trei mărturii de Cantacuzini. . 251. l-iii Maiu 1737. Constantin Ramadan, soţul Măriei Cantacuzino, dă două moşii Cotro-cenilor....................................... 251. 25 Iunie 1737. Constantin Antioh Cantemir dă o Ţigancă la Cotroceni........................ 252. 5 Mart 1751. Vînzare de munţi, din partea lui Şerban Cantacuzino, către văru-său Mihai. 252. 4 Maiu 1753. Iordachi Cantacuzino şi alţi fii ai lui beizadea Gheorghe dau moşia Ru|ji către mănăstirea Cotroceni..... 252. * 13 Ianuar 1762. Vistierul Mihai Cantacuzino cumpără moşie la Comarnic............ 253. * 20 Decembre 1775. Generalul Mihai Cantacu- zino vinde munţi şi moşii unei persoane necunoscute............................ 253. * 28 Iunie 1775. Victoria Cantacuzino, cu fa- milia ei, se înţeleg pentru nişte munţi cu generalul Mihai...................... 255. * 13 Februar 1776. Judecată între sătenii din Comarnic şi vechilul generalului Cantacuzino ....................................... 257. * 18 Februar 1778. Urmare a procesului. . . 258. Documente străine, relative la familia Cantacuzino, mat ales din Archiva de războiu din Viena . . 259. * 27 Maiu 1670. Articol din hotărîrile unei diete ardelene: pentru primirea Cantacu-zinilor între nobilii principatului .... 261. * 30 April 1707. Cancelariul Golovchin către Mihai Cantacuzino, cu laude pentru credinţă. 262. * 30 Iulie 1707. Acelaşi către Toma Cantacuzino, cerîndu-i ştiri de pe la noi .... 263. * Mart 1711. Constantin Stolnicul Cantacuzino cere un pas imperial................. 263. * 12 Mart 1711. Pas imperial pentru Constantin Stolnicul . 264. — 345 — -Pag. 25 Mart 1712. Ţarul Petru către Mihaî Can-tacuzino, mulţămindu-î pentru rîvna de a-1 ---- servi...................................... 265. 25 Mart 1712. Golovchin către acelaşi, cerîn-du-i să ajute răscoala creştinilor de peste Dunăre...........................■ . . . 265. 25 Mart 1712. Acelaşi către Toma Cantacu- zino, cu acelaşi scop...................... 268. 17 April 1712. Raport al generalului Stain-ville în privinţa averilor reclamate de Mi- haî Cantacuzino de la contele Mihai Mikes. 283 n.l. 26 April 1712. Golovchin către Mihaî, Cantacu- zino, invitîndu-1 a corespunde cu rudele sale din Ţara-Romănească în vederea războiului viitor..................................... 273. 1712. Sinet al lui Mihaî Apaffy al II-lea, pentru un împrumut către Constantin-Vodă Brîncoveanu................................ 274. 28 Iunie 1712. Mihaî Spătarul Cantacuzino către generalul comandant al Ardealului, pentru reclamaţia de moşii ce are faţă de contele Mihaî Mikes........................ 274. 4 Iulie 1712. Generalul comandant al Ardealului, Stainville, către Consiliul de Războiţi, în afacerea împrumutului lui Apaffy . . . 277. 6 Iulie 1712. Trei nobili ardeleni dau măi·' turie, ca judecători regali, în afacerea moşiilor lui Mikes........................... 27S. 18 Iulie 1712. Raport al lui Stainville în a- ceastă afacere........................... 283 n.l. 3 Decembre 1715. Ştefan-Yodă Cantacuzino felicită pe împăratul şi pe Eugeniu de Sa- voia la serbătorî.......................... 2S4. 24 Iunie 1716. Eugeniu de Savoia raportează împăratului în privinţa măsurilor ce trebuie luate în afacerea moştenirii ardelene a lui Ştefan Cantacuzino................... 2S4. — 346 — Pag, 28 Septembre 1716. Intervenţia Papei pe lingă împăratul pentru Doamna Păuna, văduva lui Ştefan-Yodă . . . ·................. 285, 1717. Petiţie către împărat a Doamnei Păuna, care cere a fi ajutată.............. 286, 25 April 1717. Eugeniu de Savoia raportează împăratului în privinţa cererii făcute de Păuna ca Domnia munteană să se dea fiului ei Radu................................ 287, 14 Iulie 1717.'Consiliul de Războiţi raportează împăratului în privinţa cererilor Păunei. . ■................................. 289, 1718. Radu Cantacuzino, fiul lui Ştefan-Yodă, către împărat, arătînd dorinţa lui de a servi Casa de Austria...................... 290, 8 Septembre 1718. Extras din cererea către împărat a boierilor munteni pribegi, cari doresc ca Domn pe beizadea Gheorghe Can- tacuzino................................. 291, 26 Mai ti 1724. împăratul german iea supt o-crotirea sa familia lui Ştefan-Vodă . . . 292.· 1726. Fiii lui Ştefan-Yodă Cantacuzino cer împăratului a li se mai mări pensia . ,. . 292, C. 1726. Gheorghe Banul Cantacuzino se roagă împăratului a nu fi scos din demnitatea sa.................................... 293, 23 Februar 1726. Consiliul de Războiţi arată împăratului ce trebuie făcut cu Gheorghe Cantacuzino la schimbarea administraţiei ^ oltene...................................... 205. 23 Iulie 1726. Fiii lui Ştefan-Vodă Cantacuzino cer de la Eugeniu de Savoia creşterea pensiei lor. . . ......................... 297. 31 Iulie 1726. Consiliul de Războiţi face raport împăratului în privinţa cererii fiilor lui Ştefan-Vodă Cantacuzio ...... 299. 14 Septembre 1726. împăratul acordă o si- - 847 — Pag. tuaţie militară Banului Gheorghe Cantacu- zino......................................... 299. Februar 1727. împăratul casează creşterea pensiei fraţilor Cantacuzino................. 300. Maiii 1727. Hotărîre a Cancelariei Austrieî-de-jos în afacerea unor acte luate de la fraţii Cantacuzino.............'............... 300. 31 August 1733. Raport către un consilier de Curte, asupra unor moşii reclamate de fraţii Cantacuzino.................................. 301. 9 August 1736. Raport al Consiliului de Războiţi în privinţa cererii lui Radu Cantacuzino de a fl numit cap al regimentului iliric. 301. 20 Septembre 1736. Numirea în această ca- —· litate a lui Radu......................... 304. 22 Februar 1771. Prinţul Alexandru Viazem-scoi către un Petru Ivanovici, recoman- / dîndu-i pe cei doi trimişi ai Ţerii-Romă- neşti..................................... 304. 24 Iunie 1771. Feldmareşalul Romanţov către Mitropolitul muntean, cu plîngerî pentru intrigi ale voitorilor de răii şi îndemnuri de credinţă.......................... 305. 13 August 1771. Acelaşi către boierii munteni, arătîndu-li că n’aii de ce să se teamă din partea Turcilor........................ 306. 24 Februar 1788. Raport al baronului de Rall, despre sosirea la el, în Ardeal, de pribegi munteni şi starea războiului la hotare . . 309. 22 Februar 1788. Raportul, anexat la precedenta, al comandantului corpului austriac ce a pătruns în Ţara-Romănească, sprijinit . de Constantin Cantacuzino şi alţi boieri munteni..................................... 310. Ianuar 1790. Ioan Cantacuzino cere Imperialilor a fi numit comandant peste Arnăuţî. 314. 1790. Raport asupra acestei cereri .... 314 — 348 — Pag. 1791. Maria Cantacuzino, văduva lui Zam-firachi Damaris, fiica lui Matei fiul lui Ior-dachi Beizadea, cere Imperialilor voia de a se aşeza la dînşii......................... 316. * 1791. Rapoarte şi cereri în această privinţă. 317. * 19 August 1791. Maria Cantacuzino Damaris se plînge generalului comandant Mitrow- ski că el i-ar fi sprijinind duşmanii . . . 318. Din raporturile Trimisului bavares la Viena, Stojf-berer, către Elector : soliile lui Serbau- Vodă Cantacuzino la Imperiali. ........................ 321. 6 Maiu 1686 : despre sosirea lui Ladislas Csâky din Ţara-Romănească.......................... 323. 4 Mart 1688 : despre propunerile aduse de la Şerban-Vod'ă de Anton Ştefani, episcop latin de Nicopol..............,................... 324. 15 Iulie 1688 : despre noua sosire a lui Ştefani, cu un boier muntean...................... 324. l-iu August 1688 : despre negocierile ce se urmează cu Trimişii munteni...................... 325. 8 August 1688 : despre apropiata plecare a Trimişilor munteni................................ 325. 7 Octombre 1688 : despre chemarea de către Ştefani, a generalului Veterani, în Ţara-Romănească .................................... 325. 12 Decembre 1688 : despre sosirea unei noi solii muntene................................ 325. 30 Decembre 1688 : despre negocierile cu această solie.................................. 326. 6 Februar 1689: despre apropiata ei întoarcere 327. 13 Februar 1689 : despre solii munteni, ce n’au plecat încă.................................. 327. 24 Februar 1689 : despre siguranţa plecării apropiate a solilor............................ 327. Inscripţii mormîntale cantacuzineşti in biserica de la Cotrocenl................................. 329. 23 Decembre 16S5. Inscripţia de pe morraîn- Pag. tul luî Matei Cantacuzino ....... 331. 29 Octombre 1688. Inscripţia de pe mormîn-tul luî Şerban-Yodă......................... 332. 8 Iunie 1692. Inscripţia de pe mormîntul luî Iordachi Cantacuzino........................ 332. 25 Februar 1715. Inscripţia de pe mormîntul luî Radu Cantacuzino . . . :............ 333. 1729. Inscripţia de pe mormîntul lui Constantin, fiul precedentului..................... 333. INDICE DE FAMILII ŞI PERSOANE A Adrianopol (Clement, ar-chiepiscop de), 202. Alexandru-Vodă-Mircea, 155. Alexianu, 111. Bădeanul, no. BăjesCU, 10, 60, 64-5, 69, ■. 75, 82, 243, 245-6. Bălăceanu, 69, 99,110, 212, 214, 234, 255. Băleanu, 8, 24, 60, 68-5, 69, 75, 82, 245-7. Balş, 121, 255. Băneseu, 10. Başotă, 123. Berelescu, 69. Biţu, 228. v Brâiloiu, 154. Brătăşanu, 164. Călinescu, 213. Cantemir, 252. Ancuţa, fiica lui Radu Şerban, 9-10. Andoca, 49. Antiochia (patriarch de), 9. Arvat, 60. Brezeanu, 209. Brezoianu, 249, 317 n. 1. Brîncoveanu, 60, 75, 82, 96, 99, 110-1, 128, 146-7, 153-4, 166-9, 172-3, 210, 214,222,225,242,274,285. Bucoveanu, 7. Bucşanu, 96, 242, 219-50. Buicescu, 14. Buzăă (episcop de), 64, 66, 82-3, 254-5. Buzescu, 24. Buzinca, 8, 11, 22, 28. Cariofil^ 96-7. CheîaTafî^Î — 852 Cîrapineanu, 313. Ciorogîrleanu, 23, 154. Cocorescu, 96, 104, 165. Colţea, ii. Constantinopol (patri-archî de), 33-5, 146, 149 şi urm., 158 şi urm., 169 şi urm., 172, 175. Conţescu, 176. Corbeanu, 96, in, 147, 154, 173, 205, 241. D Damaris, 316-7 şi n. 1. Darie, 203. Doicescu, 32, 69. Dragomir Vornicul, 7. Drosul, 99. F Fărcăşanu, 226. Fertescul, 229. Filipescu, 8, li, 21-2, 29, 44, 63, 72, 82, 96, 155 Şl Cornăţeanu, 8, 20-1, 55, 93. Costachi, 121. Coste:cu, 234. Cozleanu, 38-9. Craioveşti, 97. Creţulescu, io, 60, 62-5, 69, 75, 82, 95, 98-9, 166, 176, 198 şi urm., 222, 232, 243, 245-6, 255-6. Duca, 248. Dudescu, 95, 98-100, 110-1, 154-5, 166, 175-7, 212, 249, 255, 257. urm., 161 şi urm., 217, 222, 232, 242-5, 248, 256-7. Florescu, 20-1, 63. Gănescu, 20. Ghica, 65, 222, 234, 241-i 247, 255. Gheţea, 65, 82, 122. Ghiorraa, 23, 34. Giani, 309. Gol eseu, 96-7, lll, 154, 164-5, 176. Grădişteanu, 10-1, 60, 65, 98, 104, 111, 246-7. Greceanu, 13, 244-6, 248, 255. Guliano, 251-2. H Hrisoscoleu, 215 şi urm., 223 şi urm., 255. Hurmuz, 122-3. Hăbăsescu, 248. Hangerli, 222. — 353 — I Ierusalim (patriarchî de), 129, 137 şi urm., 145-6, 148, 151-2, 170, 173. Leurdeanu, 11, 60, 63, 69 şi urm., 77 şi urm., 98, 111, 129, 242-4. lolăş, 122. Ipsilanti, 226 şi urm., 258. Izvoranu, 154. L Ludescu, 55-6, 75, 95, 128. M Mălăescu, 191. Mânu, 11, 178, 222, 242. Mavrocordat, 200,204, 251. Mavrogheni, 218-9. Merişanu, 165. Mihalcea, 154-6. Mîrzea, 28. Năsturel, 63, 65, 75, 82, 96, 104, 240-1, 243-8. Paladă, 222. Părdescu, 244. Părvuleştî, 42. Pavlachi Banul, 153-4. Philitis, 232. Pisoschi, 123. Racotă, 226 şi urm., 233. Racoviţă, 95,222,255-6,277. Mitropoliţî munteni, 9, 55, 64-9, 88, 200, 215, 231, 304.' . Moimăscul, 119. Moruzi, 218 şi urm., 226. Movilă, 9, 228. Mujeseul, 24. N Notara, 129-30. P Poienaru, 25. Popescu, 10, 69, 82, 96, 98-100, 111, 243-7. Prăşcoveanu, 217, 230-1. Primicheriul (Pantazi), 184. R Ralet, 222, 231, 234. Ramadan, 251-2. 23 — B54 Rîmnic (episcopl de), 64, Ruset, 210. 66,82-3,256. Rustea, 154. Rudeanu, 9, io, 18,24,40-2. s Schina, 222. Secuianu, 63-5, 75, 06, 243. Şerbănescu, ll. V. Rudeanu. Slătineanu, 255. Sofialîul, 63-5, 69. Spandoni, 1, 4, 5, 6. Tălmacii), 120. Teodosie (Mitropolit), 75 Stăncescu, 38. Ştefan (duhovnicul Elinei Cantacuzino), 145, 173. Ştirbei, 95-6, 128, 164. Stîrcea, 121. Şufariul, 111. T şi urm., 82-3, 98, 123 şi urm., 132, 136, 142, 147. Trapezuntios, 300. u Urdăreanu, lll. V Udrişte Banul, 257. Văcărescu, 95, 205, 222, 231, 255-6. Văleanu, 104, lll. Vanderbek, 182-3. Varlam, 256. Vărzariul, 80. Vataţe, 217. Vernescu, 28. Vidin (episcopul de), 68. Vlădescu, lll, 163-4. INDICE DE MOŞII, SATE ŞI ALTE LOCALITĂŢI A Afumaţi, 88. Argeş, 17?. 68, 231 / Arnota, 69, 83. B Băbăciani, 119. Băbeani, 31.^f Băicoiii, 257. Baldovineşti. 12. Bălişoara, 26-7. Baloteştî, 211. Bălţaţl·, 43-4, 86, 119, 125, 155,171,257.4 v Băltişoara, 59, 301. y \f Bănceşti, 203.«/ Băneasa, 317 n. l. Băneşti, 87. Bărbuleşti, 209. Bărbuleţul, 207-8. Bărcanul, 228. Bărteşti, 56, 73, 92, 164. Berileasea, 249. Berteşti, 56. Bezdead, 3S-9, 58, 73. Bîcles, 73, 91. Bişoara, 25. Bistriţa, 61-2, 83. Bordeani, 39. Bozienî, 22, 218, 249-50. ^ Brăgăreştî, 163, 218. Brăneştî, 72. Braşov, 180,182-4, 284, 310. Brătianî, 239. Brătuleşti, 13. Breaza, 87, 251. Brebul, 15, 163. Buceaciul, 244. Buciumâni, 163, 204. Bucureşti, 22-3, 32, 60, 34, 38, 110, 129, 146, 160, 166, 178, 203, 219-20, 222, 243-6. (Colţea), 257. Buda, 218. Buteni, 207. j Buzăti, 61, 231. ţ] 356 — C Căcănăul, 73. Căldăresti, 57, 92, 164. |# Căldăruşani, 69, 83. Calea Baiului, 239. Călienî, 92. Călineşti, 16-8, 23, 34, 36, 44, 86, 125, 171. 213. Călineşti, 205. Călugărenî, 15-6. Cămineşti, 205. Căpăţînieşti, 29. |1 Căpreşt, 57, 73, 92. 7 Caracal, 242. Cârligul, 26. Căscioare, 8, 49, 50, 66-7, 73, 88, 92, 164. " Cătunul, 90, 235. ^ Căzăneasca, 86. * Cernăteştî, 281. jf Cetăţeale, 54, 73, 92. Chilieni, 12-3, 56. CîîîîSirt-, 90. Cîmpina, 14-5, 311, 313. Cîmpulung, 69, 83, 98, 100, 246. Cîndeştî, 112. || Ciocul, 90. Cioara, 90. Ciorăştî, 57, 92, 164. Ciuperceni, 206, 210-1. & Cleşî, 125. iî Clinceni, 88. Clociţi, 30. Cocani, 20. Coeoreşti, 17, 36, 40. Cogeştî, 119. Coiani, 8, 9, 42, 48, 72-3, 84, 89, 57. Comarnic, 8, 44, 47, 72, 87, 212, 253-4,*257-8. Cosoba, 209. Costin, 279-80. Cotnari, 122. Cotroceni, 237 şi urm-Cozia, 61-2, 64-5, 83. Crăcianî, 24. Creţeni, 92. Creţeştî, 29. Creţuleştî, 207. Crevedia, 207. Crîngeni, 13-4. Cucleş, 171. Cucuieţî, 88-9. Cucuteni, 119, 123. Curteştî, 13. Curdecainenî, 54. Curtişoara, 54. D Dalban (Dălpan), 56, 92. Dălza, 207. Dărăşti, 164. Dealu, 69, 83. Dedulestî, 28.jl Dîmbu, 218. — 357 Dobreni, 73, 88, 143, 145, 150, 160. Dobriţa, 69, 91, 301. Dobroteî, 23. Dosul, 254. Drăgăneştî, 125, 164. Dragomireştî, 19, 63. Dragoslavele, 245. Dudeşti, 67, 73, 92. <3; E Edera, 73, 87, 214, 234. F Faţa, 254. Făuleştî, 16. Fedeleşoî, 208. Fieni, 208. Filipeştî, 43, 72, 86, 171, 175-6. Fîntînele, 73. Floreiul, 212, 254, 257. Floreşti, 17, 40, 42, 73, 218, 235, 256. Focşani, 202. Focşăneî, 30, 251. j/ Frăsinet, 31. ii Furcituri, 254. G Găgeni, 236. Gagul, 92, 235. Galbenul, 164. Ganjenî, 89. Găteşti, 279-80. Gherghiţa, 25. Gîlmee, 254. Gîţcanî, 16. Glavacioc, 83. Glodeanul, 26, 39, 248.ţ| Gorgota, 59, 94. Govora, 83. Grăbacî, 12. Grind, 86. Gropenî, 90. Grozăvoae, 234. Gruia, 73, 83, 91. Gurguiaţî, 66-7, 73, 92, 164, 254. H Herestî, 244. Hotin, 122. 358 — r Iaşi, 49. Isaccea V. Obluciţa. J Jădeanî, 31. L i Lăleşti (Lileştî, Lilieşti), * 16-8, 235. Largul, 57, 164. VI M Măceşti, 25. Măciuceştî, 31. Măgureni, 32-7, 43, 125, 155-6, 163, 175-6, 213 şi urm., 214, 223-4 şi urm., 233-4, 239. Mălurenî, 30. Mănăstirea dintr’un lemn, 102-4, 202. Manole, 254. Marginea, 218. N Negreşi, 235. O Oaţi, 25-6. Obedeni, 73. Izvoare, 61, 73. Lăsteni, 122. Leurderii, 63. Mărgineni, 15, 42-4, 63,^ 72, 86, 171, 239, 251. Mărinea, 87. Meri, 73. Mirceştî, 54. \ Mireştî, 92. Mislea, 83. Mocani, 207. Moldoviţa, 119. Moreanî, 14, 73. Moteşti, 208. Musul, 224.* Nişcote^i (Nieicotenî), *7 56, 92. Obidiţi (Obediţî, Opitiţi, ţj Opintiţi), 31, 55, 57, 91-2. — 359 — Obluciţa, 125. Ocna, 103. Ofileanî, 54. Păltişoara, 91. Peceneaga, 56, 92. Peleile, 25-4. Periş, 207. Peptea, 98. Piepteştî, 10, 164. Pietre, 240 şi urm., 247. Pietroşani, 90, 234. Pietroşiţa, 48, 87. Pintea, 99. Pişcotenî, 164. Plăsanî, 163. Pleşcoi, 164. ţÎ Ogrezeanî, 153-4. Olt, 180. Ostrov, 20. P Ploieşti, 310, 312. Poduri, 254. Poiana, 72, 87, 229. Poienarî, 28, 61-2. Popeni, 121. Popeşti, 166, 207, 209. Predeştî, 73. Prisăcenî, 154. Prundul, 51, 73, 89, 251. Punghina, 73. Puţintei, 29, 31. ^ Puturosul, 214-5. R Răchitele, 90. Radovanul, 49-50, 73, 88. Radu-Vodă (mănăstire), 1G5. Răduleştî, 21-2.1) Răstoaca, 73. Rătezaţî, 164.1/ Răzoare, 212. Rece, 184. *1 Rei-Maicăi, 88. Risipiţi,. 73. 91. Roşioara, 86, 156. Roteni, 58, 88. Rucăr, 245. Runcul, 59, 73, 91, 301. Ruşăţ, 57, 92. 164. \Î Ruşi, 253. s Săpăţenî, 56, 92, 164. Săruleştî, 63.JÎ Sărata, 7, 27, 58, 73, 93,ţ Scăiani, 18, 163, 201. ţţ 164, 204, 218, 234. Şcheia, 281. Sărea, 36. Scorţeani, 19. Scrofenî, 66-7, 73, 16 Secăria, 47, 72, 87, 254, 256. Şerbăneştî, 38-9. Sinaia, 202,3137 Sinestî, 279-80.// Slămireasca, 16. Slătioare, 16. Smeuritul, 254. Tătarei, J63. Tătuleştî, 27-8, 30. i) Ţigăneşti, 246-7. Unghia Ursului, 212. Văcăreşti, 64, 98. Vaideeî, 27. Valea-Lungă, 37-9, 216, 218, 235, 256. Valea-Rea, 264. Vărăştî, 73, 88. Vărtop, 164^ VătăşaniTÎ64. Zaiţeşti, 207. Zamora, 235. - 360 — SnagOV, 67, 69, 83. Gl, Sopot, 73. Soroca, 122. Stănceştî, 16, 19, 39.// Ştefăneştî, 7, 60, 63, 91. stîlp, 278. y Stoenestï, 67, 92. Striheaia 9. Stroiasca, 16. Tîrgovişte, 69, 94, 166. 235, 242. Tismana, 62, 68, 83. Topora, 11-2. Vienî, 207. Vieroş,8-9, 62-3, 73, 90, 97% tt 14, Vîreţul, 90. Vladimireştî, 48, 73, 88. Voineştî, 208. Voivodeştî, 16-7, 40, 42. Vornicul, 235. Zăvoaie, 56-7, 73, 92, 164, Zoreşti, 28. t/f T u V