/
GEORGE POTRA
DOCUMENTE
PRIVITOARE LA
f% ISTORIM H ORHSHLHI
(1634-1800)
EDITURA ACADEMIEI
REPUBLICII SOCIALISTE Bucureşti, 1982
ROMÂNIA
CUPE INSUL
Litroducere ..................... 7
Rezumatul documentelor................ 33
Documente...................... 53
Indice........................ 473
EDITURA   ACADEMIEI   REPUBLICII    SOCIALISTE ROMÂNIA R 79717 Bucureşti, Calea Victoriei 125
INTEODUCEEE
Adunarea documentelor „ce sînt pre la boerime şi pre la mănăstiri date, şi la sate", scria stolnicul Constantin Cantacuzino la cumpăna secolului al XYII-lea, a constituit întotdeauna o condiţie fundamentală pentru luminarea şi elaborarea istoriei noastre naţionale.
Aşa au înţeles istoria şi Nicolae Bălcescu, cînd edita, în colaborare cu August Treboniu Laur ian, revista Magazin istoric pentru Dacia, şi Bogdan Petriceicu Hascleu, şi Xicolae Iorga, care a adunat şi editat, în fecunda sa activitate, peste 33 000 de documente din arhive româneşti şi străine. Din aceeaşi rîvnă s-a născut corpusul ele documente referitoare la istoria românilor, inaugurat de Eudoxiu Hurmuz aki, precum şi alte multe cicluri de documente ormduite tematic.
în anii socialismului osîrdia atîtor cărturari din trecut a fost continuată şi mult extinsă, prin publicarea unui corpus al documentelor istorice româneşti, pe provincii şi prin editarea a numeroase serii de documente tematice.
în acest efort general se încadrează şi ciclul de Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti, din care am publicat, pînă azi, două volume, primul în 1961 şi al doilea în 1975.
Am iniţiat acest corpus, pe care îl completăm acum cu cel de al treilea volum, din dorinţa resimţită de toţi cercetătorii istoriei capitalei noastre, de a avea la dispoziţie cele mai importante documente inedite, aflate în fondurile arhivistiee dersfaf. Am apelat, în acest sens, la imensul tezaur documentar ce se găseşte la Direcţia Generală a Arhivelor Statului din Bucureşti şi în colecţia de documente a Bibliotecii Academiei B. S. Eomânia.
Sub raport cronologic, volumul de faţă cuprinde aproape şaptezeci de ani din secolul al XYII-lea, şi veacul următor în întregime, cele mai multe acte fiind, de aceea, din anii 1700—1800. Mai mult, a doua jumătate a secolului al XYIII-lea, bogată în documente nerelevate pînă acum istoriei naţionale, constituie aproape o jumătate din structura acestui volum.
Cititorul străbate deci, din lectura volumului două epoci importante din istoria Ţării Eomâneşti : ultimele mari domnii autohtone, de certă ctitorire culturală şi politică, a lui Matei Basarab, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brîncoveanu, şi cea mai fecundă perioadă a domniilor fanariote, de după 1716, pînă la finele secolului al XYIII-lea. în tot acest răstimp, oraşul Bucureşti a cunoscut o neîncetată dezvoltare economică, demografică, edilitară şi culturală. Astfel, din multele acte de vînzare-cumpărare inserate în volum rezultă marea concentrare urbanistică şi economică a oraşului Bucureşti semnificativă, mai ales, în a doua jumătate a secolului al XYIII-lea.
7
In această epocă, "oraşul Bucureşti se ridică mereu din punct do vedere economic, extinzîndu-şi valenţele sale de cel mai mare centru \ comercial al ţării. Consemnăm, de asemenea, semnele procesului de industrializare a oraşului, prin apariţia a noi si importante fabrici şi manufacturi (de hîrtie, de fidea, de tabac etc.j.
^     Surprindem, în multe documente, organizarea si dezvoltarea învă-ţammtului în Bucureşti, unde funcţionau, încă de la finele secolului al '
XVII- lea —în structura dată de Şerban Cantacuzino si de Constantin Brmcoveanu Academia domnească de la mănăstirea Sf. Sava şi bcoala domnească de slovenie de la biserica Sf. Gheorgiie Vecin.
Multe documente fac dovada începutului procesului de organizare a mvaţămîntului în limba naţională, învăţămînt destinat mai mult copiilor de negustori sau 'meşteşugari. Este atestată întemeierea unor scoli romaneşti pelîngă principalele biserici şi mănăstiri din Capitală : Sf. Gheorgiie Vechi, Colţea etc.
Aici, la Bucureşti, se naşte şi se dezvoltă prima bibliotecă naţională a Ţarii Eomâneşti, biblioteca Academiei domneşti, fundată de stolnicul ! Constantin Cantacuzino şi de ilustrul său prieten, Hrisant Notaras, patriarhul Ierusalimului.
în acest volum, cititorii vor găsi, în actele de vînzare-cumpărare i şi numeroasele hotărnicii, cele mai importante linii.de dezvoltare urbanis- ! tică a oraşului, evoluţia imaginii capitalei în devenirea sa istorică. Volumul încearcă să se închege şi ca o vertitabilă hartă istorică a oraşului, o hartă I care îşi modifică însă configuraţia, în funcţie de dinamica vieţii sociale, ; economice şi culturale din cele două secole.
Fără a modifica prea mult urbanistica Bucureştilor,   veacul al
XVIII- lea pregăteşte însă, prin toate iniţiativele sale din acest sector, marile şi profundele transformări din primele decenii ale secolului următor. Bestrîngerea viilor, livezilor şi grădinilor, pe seama extinderii con- < atracţiilor de case, prăvălii, hanuri şi alte aşezăminte cu caracter economic sau cultural, marchează începutul decisiv al urbanizării Capitalei.
I. Viaţa social-economică
Marea majoritate a documentelor din acest volum se referă la cele mai diferite aspecte ale vieţii economice şi sociale. E si firesc să fie asa, deoarece dezvoltarea oraşului Bucureşti s-a înfăptuit rapid si diversificat, dar esenţialmente din punct de vedere economic.
Predomină în economia volumului mai ales actele de vînzare-cumpărare. Fac obiectul unor asemenea tranzacţii casele, cu sau fără terenuri, situate în diferite mahalale ale oraşului, locurile, pentru casă sau pentru agricultură, viile, Bucureştii fiind pînă către începutul veacului al XlX-lea şi un mare centru viticol al ţării, pivniţele, de pămînt, de lemn sau, mai rar, de piatră, care serveau drept cîrciumi şi de locuri de păstrare a vinului şi rachiului, prăvăliile, asemenea tranzacţii fiind mai numeroase spre sfîrşitul veacului al XVIII-lea, în raport direct cu dezvoltarea economica a oraşului. Vînzarea robilor ţigani 1 este caracteristică, prin documentele de faţă, pentru secolul al XVII-lea si al XVIII-lea,
1 George Potra, Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România, Bucureşti, 1939.
8
Dincolo de caracterul lor pur tranzacţional, în genere, stereotip, contractele de vînzare-cumpărare oferă însă, în totalitatea lor, imagini dintre cele mai autentice şi mai interesante pentru dezvoltarea urbanistică a oraşului, pentru structura sa demografică, mai ales sub raport profesional, pentru practicile sociale de epocă, pentru evoluţia mentalităţii locuitorilor săi în diferite stadii istorice.
Urmărind cronologic actele de vînzare-cumpărare de case, putem constata, treptat, spre mijlocul veacului al XVIII-lea, o restrîngere urbană, o concentrare accentuată a construcţiilor, în dauna întinselor locuri, cu vii, livezi, agricultură şi numeroase acareturi. în mai toate documentele anterioare anului 1750 casele sînt, în majoritate, însoţite de mari terenuri, cu imense grădini de pomi. La 15 iunie 1888, de exemplu, se vindea, în vecinătatea mănăstirii Sărindar, o casă cu pivniţă şi un loc lung de 15 stînjeni ; la 15 iunie 1696 o casă cu locul curţii, cu grădină de pomi, cu pivniţi şi jicnită; la 8 mai 1706, în mahalaua bisericii Dintr-o Zi, o casă cu loc, cu grădină de pomi; la 17 mai 1710, o casă cu un loc de 55 1/2 stînjeni lungime pe 14 1/2 stînjeni lăţime. Treptat, documentele vorbesc din, ce în ce mai rar despre livezile din preajma caselor vîndute, amintind numai „toate namestiile" (dependinţe) necesare si, numai în cazuri excepţionale, despre grădini cu pomi sau vie.
...Paralel are ioc şi o creştere considerabilă a preţurilor de vînzare. Astfel, este menţionată, la 17 august 1740, o casă din mahalaua Bălă-eeanu,vîndută eu 235 de taleri, iar o altă locuinţă, cu pivniţă, situată lingă Uliţa cea Mare, se vindea, ia 26 noiembrie 1743, cu 500 de taleri. Asistăm deci la cristalizarea urbanistică a centralul economic şi administrativ al oraşului, care se caracterizează printr-o masivă concentrare a construcţiilor. De aceea, către sfîrşitul secolului al XVIII-lea, vînzările de' case situate în perimetrul deja construit şi, oarecum, compact al oraşului sînt tot mai rare, iar atunci cînd sînt tranz acţionate asemenea proprietăţi, preţul lor este foarte ridicat, în comparaţie cu toate celelalte vînzări. Astfel, „o păreche de case mari dă zid cu locul lor şi cu tot coprinsul", situată pe podul ce trece prin faţa Hanului Şerban Vodă, se vindea cu 2 500 taleri (1784 septembrie 19), iar o casă şi o prăvălie, pe podul Mogoşoaiei, costau, la 23 iunie 1799, nu mai puţin de 8 000 de taleri, o sumă foarte ridicată pentru acest sfîrşit de veac.
Creşterea preţurilor construcţiilor din zona centrală a oraşului trebuie pusă şi pe seama prefacerii treptate a tehnicii de ridicare a acestora, multe case'fiind acum din cărămidă, deşi casele de lemn reprezintă totuşi, pînă la finele veacului al XVIII-lea, marea majoritate a imobilelor din Bucureşti. Aşa se şi explică de ce, atunci cînd se făcea evaluarea unui imobil, se preţuiau lemnele construcţiei respective, elementele de zidărie fiind numai nişte accesorii. La 8 iunie 1768 se vindea în mahalaua Popa Cozma o casă împreună „cu alte lemne de casă nouă". De aceea, uneori, cînd se preţuiau casele construite pe locuri date cu embatic (chirie) de către mitropolie sau de unele mănăstiri, singurul element care intra în calcul era lemnăria. Aşa, bunăoară, o casă cu prăvălie construite din lemn, pe locul mănăstirii Plumbuita, cînd a fost să se vîndă de respectivul chiriaş, s-au preţuit lemnele la 230 taleri şi a trecut în proprietatea-mănăstirii (1764 noiembrie 22); de asemenea, a fost preţuită numai lemnăria casei dascălului Dragomir, de la şcoala slovenească de la mănăstirea Sf. Gheorghe Vechi, după plecarea sa din învăţămînt, la 30 iulie 1780.
9f
Documentele ele vînzare-cumpărare ne oferă, prin structura lor notarială (vînzător, cumpărător, martori etc), informaţii dintre cele mai complexe privitoare la structura demografică a oraşului, a evoluţiei acesteia în trecerea timpului. Cu cît urcăm, de exemplu, spre cumpăna veacului al XYIII-lea, cei mai mulţi cumpărători, vînzători şi, îndeosebi, martori, sînt meşteşugarii din diferite mahalale, alături de neguţători şi, la fiecare act, preoţii de la parohia respectivă (în genere cîte doi preoţi). Astfel, la 10 februarie 1799, un Gavril postelnic, vinde unui Hagi Gheorghe, casele rămase moştenire de la părinţi, clădite pe locul mănăstirii Pantei i-mon, avînd ca martori pe cei doi preoţi de la biserica Olteni, un cizmar, în timp ce printre vecinii menţionaţi în act, se număra şi o Florica cizmăreasa.
Tudor mătăsarul, care la 1 septembrie 1781 vindea lui Iordache Xeculescu, fost mare medelnicer, o casă în mahalaua Stejarului, îşi întărea semnătura cu propria pecete inelară, în timp ce majoritatea actelor de acest fel, în care sînt antrenate şi obraze boiereşti, poartă, de regulă, numai semnăturile şi amprentele vînzătorilor şi martorilor, în loc de peceţi.
Dintr-o practică mult mai veche, dar destul de rară în secolul al XVIII-lea, două documente menţionează în cuprinsul lor şi costul aldă-masului ,,taleri 10, cheltuiala toată cu alăămaş i cu altele", probabil şi cu plata aceluia care a scris documentul, adică preotului Barbu (1780 iunie 13). Documentul din 1785 septembrie 8 ne arată că s-au cheltuit 7 taleri pentru aldămas, cu vecinii şi preoţii, destul de mult la un preţ de 27 taleri cît costa casa ce a fost vîndută; probabil aldămaşul 1-a piătit cumpărătorul.
Destul de rar sînt trecute şi cheltuielile de r-edactare a documentului : „Şi s-au făcut şi cheltuiala zapisului taleri 2" (1780 iulie 27).
Beconstituirea imaginii urbanistice şi edilitare a oraşului Bucureşti se completează, în cadrele acestui volum, cu acele acte de vînzare a locurilor de casă, care cuprind preţioase informaţii topografice, atunci cînd se face delimitarea precisă a fiecărei proprietăţi.
Casele şi locurile de casă constituie prilej de procese, determinate, mai ales, de violarea dreptului de protimisis. Astfel, la 12 iulie 1785, divanul judeca pricina dintre călăraşul Bănică şi cojocarul Anghel, pentru răscumpărarea unei case din mahalaua Popa Cozma, pe baza dreptului de întîietate prin rudenie, Bănică fiind rudă cu vînzătoarea casei, Marica, în timp ce primul cumpărător, care era silit să restituie casa, nu avea nici un grad de rudenie cu părţile implicate în proces.
Nerespectarea dreptului de protimisis şi judecarea unei astfel de neînţelegeri, ajunsă pînă la hotărîrea Departamentului de Şapte, este arătată în mai multe documente (1782 octombrie 12; 1783 octombrie 5 ; 1784 iunie 1; 1791 februarie 13 şi octombrie 8 ; 1793 februarie 25 etc.) unde se şi menţionează că străinii nu au voie să cumpere bunuri nemişcătoare, exceptîndu-seîn acest sens, după cum vedem din unele documente, turcii, grecii şi armenii care erau consideraţi raia, adică cetăţeni.
Cel care nu avea drept şi era obligat să dea înapoi bunul cumpărat, îşi primea întreaga sumă de la cel care avea prptimisis.
Neînţelegerile pot deriva şi din producerea unor documente falsificate în vederea uzurpării unor drepturi fireşti sau pentru invocarea aceluiaşi drept de protimisis. Aşa a procedat preotul Tudor de la biserica
10
Stejarului, care a prezentat Divanului un aşezămînt falsificat, din care ar fi reieşit că, Oprea croitorul, care îşi construise o casă pe locul bisericii şi apoi a înstrăinat-o, era dator să o lase bisericii după moarte, nicidecum să o vîndă. Confruntînd ambele documente, Divanul stabileşte falsul, dar acordă totuşi preotului dreptul de răscumpărare a acestei case de la noul ei stăpîn (1783 octombrie 30).
Unele documente din volum vin să confirme şi imaginea pe care ne-au lăsat-o călătorii străini trecători prin Ţara Eomânească, în viziunea cărora oraşul Bucureşti era o aşezare foarte întinsă, cu case rare şi numeroase grădini, livezi şi, mai ales, vii. înregistrăm astfel o serie de vînzări de vii, toate situate în Dealul Bucureştilor, Dealul Lupeştilor, Dealul Văcăreştilor şi Dealul Cotrocenilor începînd cu sfîrşitul veacului al XVII-lea (1698 iulie 5 ; 1713 mai 25 ; 1718 iunie 7 ; 1721 noiembrie 1; 1734 decembrie 10; 1741 mai 21). Sînt semnalate vii şi în alte zone ale oraşului, precum în mahalaua Stejarului unde a/n loc vînzări de vii la 23 iunie 1753 şi la 13 aprilie 1766, dar aceasta înrpreună cu o casă.
La sfîrşitul secolului al XVIII-lea se constituiseră în Bucureşti anumite aglomerări urbane, centrale, subliniate chiar de multele documente privitoare la vînzările de case, dar oraşul mai avea încă aspectul unei imense grădini, din care se înălţau, pe toate colinele sale, de la Cotro-ceni, pînă la Dealul Văcăreşti întinse terenuri viticole. La acea dată dealul Cotrocenilor rămăsese cea mai întinsă zonă viticolă a capitalei, de vreme ce numai aici sînt semnalate, în documentele de faţă, cîteva vînzări de vii sau de case cu mari loturi viticole (1790 aprilie 23 ; mai 5; mai 10).
Consemnăm, de asemenea, şi unele vînzări de livezi, chiar în perimetrul oraşului, cum ar fi vînzarea din 1 martie 1783 din mahalaua Broşteni.
Dezvoltarea oraşului Bucureşti a fost în strînsă legătură şi cu caracterul său de mare vad comercial, de mare încrucişare de drumuri neguţă-toreşti, fiind, în timp, o adevărată placă turnantă între Occident (Viena, Lipsea), Eăsărit şi Poarta otomană, precum şi un centru nodal pentru comerţul din toate cele trei ţări româneşti.
Fac obiectul multor tranzacţii de vînzare-cumpărare pivniţele şi prăvăliile. Cel mai timpuriu document referitor la o asemenea vînzare este din vremea domniei lui Matei Basarab şi se referă la o pivniţă cu loc de două prăvălii şi alt loc de o prăvălie, lîngă biserica Sf. Ioan (1645 ianuarie 25). Mai tîrziu, la 12 iunie 1674, se vindea un loc de casă cu pivniţă, lîngă biserica Adormirea Maicii Domnului, la 1699 mai 25, un document consemnează vînzarea unei jumătăţi de pivniţă ,,la uliţă", iar la 24 ianuarie 1692 un document se referă la vînzarea unor case cu pivniţă de piatră, prăvălii şi cu loc, situate în Uliţa cea Mare.
O importantă cumpărătură comercială făcea, la 21 martie 1715, însuşi mitropolitul Antim Ivireanul, în valoare de 1 350 taleri, şi care cuprindea o pivniţă de piatră, cu prăvălie deasupra şi un han, toate situate în Uliţa cea Mare.
Sînt negociate şi numeroase prăvălii, în Piaţa Zarafilor (15 februarie 1716), în mahalaua Scaunelor (15 decembrie 1737), în Uliţa Şelarilor (1754 septembrie 17 ; 1754 noiembrie 20 ; 1755 august 24 ; 1764' mai 3 ; 1765 decembrie 20), în Tîrgul cel Mare, cu preţul foarte ridicat de 410 taleri (1764 februarie 20), în mahalaua mănăstirii Sf. Gheorghe Vechi (1764 martie 8) sau în Hanul lui Constantin Vodă (1767 ianuarie 1). Asemenea tranzacţii semnalăm pînă la finele veacului (1785 decembrie 23
11
100 taleri, iară dobînclă, dar cere în loc, drept zălog, o prăvălie cu locul ei. în cazul în care însă împrumutătorul ar încerca să înstrăineze prăvălia pusă zălog, se va adăuga la suma împrumutată şi o dobîndă de 10 — 12% (1711 aprilie 9).
Daniile, domneşti sau particulare, furnizează şi ele date soeial-economice dintre cele mai relevante. Astfel, dintr-un document emanat din cancelaria domnitorului Kadu Leon, aflăm că biserica Sf. Dumitru (viitoarea mitropolie), ctitorie a acestui voievod, a fost înzestrată cu averi,, a fost scutită de unele dijme (stupărit, goştina, oierit, vinărici etc). Interesant este şi faptul că donaţia voievodală este însoţită de un teribil blestem, caracteristic pentru actele bisericeşti (1667 mai 14). între cei care donează averi mişcătoare şi nemişcătoare se află şi domnitorul Constantin Brîncoveanu care, la 8 februarie 1696, făcea danie un loc de casă în Bucureşti lui Alexandru, fost mare postelnic. O donaţie consemnează şi numele cronicarului Stoica Ludescu, ce dăruia, lui Chiriac, fără a se specifica şi motivele daniei, un ,,loc cătu-i ţine casa si denaintea ei încă doi stânjeni, ca să-i hie curteşoară", lîngă biserica Sf. Nieolae Şelari, pentru ca ,,să hie de acum înainte lui şi feciorilor lui şi nepoţilor moşie stătătoare şi casii lui de pomeană, pentru că eu singur hărăzit-am de bunăvoea mea". Din cuprinsul actului aflăm că Stoica Ludescu avea la Uliţa Mare şi un loc pentru o prăvălie, iar cel dăruit se învecina cu acesta (1674 septembrie 28).
Două acte de donaţie privesc direct pe Antim Ivireanul şi ctitoria sa. Astfel, la 16 februarie 1715, mitropolitul Ţării Bomâneşti primea în dar, pentru biserica ce-a construit-o, de la Chiriac Budeanu, fost mare sluger, „un codru de loc" din grădina părintească, din care a mai dăruit înainte şi tatăl său Diicu Budeanu fost mare logofăt.
Slugerul Barbu Merişanu arată că împreună cu răposatul său părinte, vistierul Drăguşin Merişanu, au dăruit mitropolitului Antim locul pe care a construit biserica, ca să fie ,,de pomeană pentru sufletul nostru şi al părinţilor noştri". ,,Şi ni s-au scris şi numele în sfîntul pomeanic al besearicii, ca să să pomenească în veaci la sfîntul jărtvenic" (1715 februarie 17).
La 20 iulie 1715 înregistrăm dania ctitoricească a mitropolitului Antim către mănăstirea Tuturor Sfinţilor, din Bucureşti. Aşezămîntul ctitoricesc al mitropolitului Antim Ivireanul cuprinde şi 32 de capitole reprezentînd tot atîtea obligaţii ale mănăstirii, de natură religioasă şi economică. în preambulul documentului, care enumera, între altele, motivele şi mijloacele prin care a ajuns la înălţarea acestei biserici, Antim Ivireanul menţionează, pentru întîia dată în istoria culturii noastre, şi activitatea tipografică ca o muncă rodnică din punct de vedere economic, de vreme ce scria : ,,Că dintru ostenealele meale ceale multe, din tipăritul cărţilor, şi din milosteniile îndurătorilor creştini ne-am învrednicit de am înălţat din temelie besearică frumoasă aici în Bucureşti". De aici se poate trage şi concluzia inedită în peisajul românesc de la începutul veacului al XYIII-lea, că tipăriturile, multe la număr, realizate sau patronate de Antim Ivireanul, au constituit atunci obiectul unei anumite comercializări, deci al unei activităţi de librărie, fapt economic ce plasează începutul comerţului organizat de carte în ţările noastre mult mai înainte de veacul al XlX-lea, cînd au fost întemeiate, tot la Bucureşti, primele librării, în sensul lor clasic.
Sensul lucrativ al tipografiei reiese şi dintr-o precizare a aşezămîn-tului, prin care mănăstirea era obligată : ,,Să se ţie doao tipografii, una grecească şi alta rumănească, pentru folosul obştii şi pentru agoniseala casei1'. Putem spune că acest aşezămînt fundează, la noi, şi începutul tipografiei comerciale, separate, din acest punct de vedere de stat şi de mitropolie, deoarece cărţile tipărite din veniturile domneşti sau din cele ale mitropoliei se distribuiau, de regulă, gratuit pe la biserici şi mănăstiri. Yaloarea practică a acestei prevederi este şi mai clar subliniată de caracterul cu totul şi cu totul independent al mănăstirii, care, după precizarea ctitorului ei, trebuie ,,Să nu fie supt vreo stăpânire patrierşască, nici supt vrednicie domnească, nici supt stăpânirea arhiereului ţărăi, nici supusă vreunui boiariu, nici vreunii mănăstiri veri mare, veri mică".
între donatorii din veacul al XYIII-lea apare şi un medic, doctorul Spirea din Corfu, care lăsa, pe patul de moarte, la 17 iulie 1759, o parte din averea sa bisericii Spirea Xouă, deoarece îi era, după cum singur mărturiseşte, ctitor.
Şi alte nenumărate aspecte economice şi sociale sînt menţionate în documentele de danie sau aşezămintele de acest gen. De exemplu, la 22 februarie 1784, domnitorul Mihail Constantin Suţu dăruia lui Ştefan Prăşcoveanu, mare vornic de Ţara de Sus, un loc în imediata apropiere a Curţii domneşti, pşntru a-şi face acesta o pivniţă. Dania este însoţită însă de o clauză, care aduce lumini în anumite probleme economice : ,,să-şi facă pivniţă pă dînsul, iar nu cârciumă, fiind aproape lîngă zidul Curţii şi lăngă ferestrile caselor domneşti" (s.n.). Clauza de mai sas reprezenta deci o excepţie de la regula generală, care presupunea ca pivniţele să aibă o dublă funcţionalitate economică : de păstrare şi de vînzare a vinului şi rachiului. Documentul în cauză mai cuprinde şi o clauză de natură constructivă : ,,Aşijderea să aibă dumnealui a lua aminte ca la facerea pimniţii, să nu o rădice naltă, mult în sus, ca să dea zminteală şi zăticnire la vederea şi priveala foişorului roşu al caselor domneşti".
O danie originală făcea, la 15 ianuarie 1786, episcopul Buzăului, Cozma, mănăstirii Argeş : ,,Şi printr-această adevărată carte a smereniei noastre am închinat sfintei mănăstiri Argeşului bisearicuţa ce am făcut-o smereniia noastră din temelia de piatră şi cu livezile de pomi ce este dinaintea caselor părinteşti, înpreună cu casele şi cu tot coprinsul dupre înprejur".
Edificatoare pentru evoluţia economică şi edilitară a oraşului sînt şi hotărniciile sau delimitările de locuri. Un foarte interesant document din 10 iunie 1677, reprezintă hotărnicia făcută, de către Toma judeţul, împreună cu cei 12 pîrgari, cu preoţi şi oameni bătrîni şi cu un trimis domnesc, a locurilor vornicului Preda Brîncoveanul, tatăl domnitorului Constantin Brîncoveanu. Delimitarea şi hotărnicia locurilor respective era necesară, precizează documentul, deoarece, ,,în vremea răutăţilor" (răscoala seimenilor) acestea fuseseră ocupate, fără voie, de unii oameni, care îşi construiseră case acolo şi îşi făcuseră grădini. După întocmirea hotărniciei şi delimitarea locului prin pietre ,,pre seamnele ceale bătrâne", s-a făcut şi ,,cartea" oraşului, semnată de mulţi martori, care a fost dată lui Constantin vtori logofăt (viitorul domn avea atunci 23 de ani), ca să-i fie „moşie stătătoare în veci, ohabnică, precum au ţinut şi moşii dumnealui". Documentul este interesant şi prin pecetea oraşului Bucureşti, care se păstrează foarte clară, în tuş negru.
14
15
Multe documente din acest volum se referă la mănăstirea Xiicetu, care avea numeroase şi diverse proprietăţi în Bucureşti. între acestea şi cîteva hotărnicii, din 3 aprilie 1687, a locurilor mănăstirii din Bucureşti, şi din 24 mai 1714, a locurilor prăvăliilor mănăstirii.
Uneori, în lipsa tuturor actelor doveditoare, hotărniciile se bazau şi pe mărturisirile megieşilor, determinate de anumite cărţi de blestem ale mitropolitului ţării. Aşa s-a delimitat, de altfel, locul domnesc dăruit de domnitorul Constantin Mavrocordat mănăstirii Sf. Spiridon, cartea de blestem fiind din 1 august 1748, iar hotărnicia din 13 august.
La 22 ianuarie 1776, titularul unei asemenea hotărnicii era marele vistier, Ienăchiţă Văeărescu, care înainta domnitorului rugămintea de a i se delimita locul de casă cumpărat de la Manolache Va taţi, ,,ce iaste lăngă mănăstirea Sfântului Io an, aici în Bucureşti".
O adevărată hotărnicie cadastrală şi social-istorică, în acelaşi timp, este aceea din 25 iunie 1777 (doc. nr. 225), prin care marele medelnicer Mitrache, şi polcovnicul Constantin Mculescu, delimitau locurile părintelui Mireon din mahalaua Sf. Gheorghe Vechi. Cei doi împuterniciţi domneşti coroborează toate zapisele şi alte documente anterioare cu situaţia de fapt de pe teren, trasînd, cu lux de amănunte, în toate sensurile * limitele proprietăţii cercetate.
Unele hotărnicii cuprind şi date referitoare la istoricul economic al proprietăţii respective. Astfel, cu ocazia rezolvării pricinii dintre egumenul mănăstirii Văcăreşti şi Stan logofătul, pentru un loc, se precizează originea multor moşii ale mănăstirii: ,,Şi arată numitul Albul logofăt că mănăstirea Văcăreşti au fost avut şi alte moşii cu sate, i cu ţigani de ale Cantacuzino, i de ale Bălăceniior, carii pribejind din ţară, le dedesă iriăriia sa ctitorul (Nieolae Mavrocordat), la mănăstire cu hrisoave domneşti, cum s-a întîmplat şi acest loc" (1777 noiembrie 20).
Caracteristice pentru angajarea oraşului pe calea dezvoltării capitaliste (de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea) sînt şi frecventele mezaturi şi-falimente, acestea din urmă fiind tipice pentru concentrarea şi centralizarea capitalului. Menţionăm, astfel, falimentul Iui Theodosie'lipţcaniil din 1777 februarie 10, despre care aflăm dintr-un document privind întărirea de proprietate asupra unei case cumpărate atunci de Manolache Brîncoveanu. Mai tîrziu, la 12 noiembrie 1799, documentele mai amintesc de falimentul lui Grigorie spiţerul, ale cărui case sînt scoase la mezat.
Dacă în această epocă fenomenul este oarecum sporadic, cu cît vom urca spre mijlocul veacului al XlX-lea, arhivele Tribunalului comercial, de exemplu, vor înregistra tot mai numeroase şi mai dramatice asemenea procese. Ar fi extrem de interesant, pentru analiza dezvoltării capitalismului în Eomânia, realizarea unui volum documentar care să înregistreze şi să comenteze cele mai importante falimente, din diverse categorii sociale, de la începutul veacului al XlX-lea, pînă către 1860.
Cadrul social-eeonomic al acestui volum nu ar fi complet dacă nu am aminti şi documentele referitoare la organizarea în bresle a unor importante categorii de meşteşugari din Bucureşti, la finele veacului al XVIII-lea. Astfel, la 2 noiembrie 1786, domnitorul Nicolae Mavrogheni acordă argintarilor (cuiumgiilor) dreptul de a se organiza în rufet şi stabileşte, în hrisovul emis atunci, organizarea şi activitatea breslei respective (doc. nr. 277).
Tot domnitorul Nicolae Mavrogheni va întări, la 20 decembrie 1786, şi vechile privilegii şi organizarea rufetului blănarilor subţiri şi a cojocarilor groşi din Bucureşti (doc. nr. 280).
Către finele veacului, domnitorul Alexandru Moruzi va întări din nou organizarea şi drepturile blănarilor, reluînd şi amplificînd prevederile anterioare (1795 ianuarie 29, doc. nr. 334).
Privit în ansamblu, volumul este şi o veritabilă enciclopedie a meseriilor, a profesiilor din Bucureştii veacurilor XVII şi XVIII. De aceea, am şi inclus în indicele general alfabetic şi denumirile tuturor profesiilor ce apar în cuprinsul fiecărui document, încereînd astfel să oferim cititorilor o imagine a structurii meşteşugăreşti a populaţiei oraşului.
Un aspect economico-social dar.şi de drept administrativ, care apare clar din numeroase documente din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, îndeosebi, este dezvoltarea unui ,,notariat domnesc", menit să întărească, cu ocazia fiecărei schimbări de domnie (şi asemenea schimbări erau frecvente la finele veacului respectiv), drepturile de proprietate, pri-vilegiile sau scutirile de angarale ale mănăstirilor sau ale altor aşezăminte, mai ales. Evident, asemenea documente au fost redactate şi în trecut. 1     dar ele erau, aproape întotdeauna, legate de o amplificare a daniilor dom-/   neşti faţă de aşezărnintele respective. Acum asistăm. însă la o reluare W ajproape stereotipă, sub fiecare nouă domnie, a documentului iniţial, ,v^iţ!oile contribuţii domneşti fiind, în tot cazul .neesenţiale.. Un asemenea şir *?\?4e kr*soaYe de întărire avea, de exemplu, mănăstirea Sf. Spiridon, ,,mănăs-r"   t*re domnească a ţării". Ea a primit asemenea întăriri de la domnitorul Iz âîlihail Suţu, la 20 decembrie 1793 şi la 17 februarie 1792 ; de la Divanul |:: ^Tării Eomâneşti, la 5 iulie 1790 ; de la Alexandru Moruzi, la 5 aprilie
iăJ793 5 de la Alexandru Ipsilanti, la 17 martie 1797. *Z Am mai inclus în volumul de faţă hrisoave de întărire pentru mănăs-
& --tirea spitalului Colţea (1783 decembrie; 1792 februarie 10 ; 1795 ianuarie fe g80 ; 1797 aprilie 9); pentru schitul Sf. Eiefterie (1783 noiembrie 22 ; 1793
âlm^e 30); pentru mănăstirea Văcăreşti (1790 iulie 5). e£ 55 Emanate de la acelaşi activ ,.notariat domnesc", ce constituia, desigur, o importantă sursă de venituri pentru vistieria voievodală, sînt şi alte numeroase întăriri sau scutiri pentru persoane particulare (1793 martie 18 ; septembrie 2 ; 1794 noiembrie 13 ; 1796 noiembrie 8 ; 1797 februarie 22; 1798 martie 1; aprilie 1798; 1799 aprilie 24).
Un fapt cu ample semnificaţii economice 1-a reprezentat, desigur, construirea şi mutarea carvasaralei (vama), prin hrisovul lui Alexandru Ipsilanti, din 10 noiembrie 1778 (doc. nr. 230), în centrul oraşului Bucureşti, pe locurile mănăstirii Colţea. Documentul argumentează necesitatea acestei importante construcţii economice, într-un oraş aflat în plină expansiune comercială, mai ales după pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774). în acelaşi timp, mănăstirea şi spitalul Colţea primeau anual de la carvasara suma de 180 taleri, drept chirie, ceea ce reprezenta un ajutor financiar substanţial pentru aceste aşezăminte bucureştene. Precizăm ca toate întăririle domneşti ulterioare vor menţine această prevedere referitoare la carvasara şi la venitul anual vărsat în fondurile spitalului şi mănăstirii Colţea.
Multe documente cuprind în sine şi preţioase informaţii privind dările la care era supusă populaţia Ţării Eomâneşti în cele două secole ce fac obiectul volumului de faţă. Dările se refereau nu numai la ţărani, dar în documen te apar şi cele la care erau obligaţi negustorii. Astfel, aflăm că la
16
2 - c. 245 39
17
11 octombrie 1748, negustorii ce stăteau în hanul bisericii Sf. Spiridon erau scutiţi, printr-o carte domnească, de cai de o lac, de podine, ,,de schimbatul banilor", precum şi „de alte cheltuieli şi de toate orănduelile cate ar işi peste an pe alţi negustori dentr-alte hanuri, fără numai de fumărit" (doc. nr. 156).
Tot o carte domnească scutea mănăstirea Sf. Ioan cel Mare de „calul domnesc", dare obligatorie pentru alte aşezăminte similare (1720 mai 5), în timp ce, dintr-un document de scutire pentru mănăstirea Xucetu, deducem că pivniţele erau, în genere, supuse la următoarele dări: fumărit, cămănărit, vamă, vin domnesc (1725 septembrie 20). Dintr-un document de la Grigorie Ghica aflăm şi cuantumul vinăriciului la anul 1662 : o vadră de vin din zece (1662 august 22).
Expresie a progresului economic din a doua jumătate a secolului al XYIII-lea, la Bucureşti, în documentele adunate de noi în acest volum, sînt menţionate şi două fabrici (manufacturi) : una de hîrtie, a mitropoliei, aflată sub îngrijirea doctorului Constantin Darvari, alta de fidea, „din dealul Bucureştilor, la Văcăreşti", fundată de domnitorul Constantin Hangerli. Astfel, fabrica de hîrtie este menţionată în mod expres în documentul de danie al mitropolitului Dosithei al Ţării Eomâneşti către doctorul Constantin Darvari, căruia i se mulţumeşte, între altele, şi pentru serviciile aduse „atît la cumpărătoarea moşii fabricii de hîrtie, i la lucrarea hîrtii cîtă s-au făcut pînă acum la numita fabrică" (1799 februarie 5).
în acelaşi an, la 31 iulie, domnitorul Alexandru Constantin Moruzi întărea lui Ioan polcovnicul dreptul de a stăpîni fabrica de fidea de la Văcăreşti, pe care acesta o cumpărase, pentru 1 410 taleri, din mezatul averii fostului domnitor, Constantin Hangerli, ucis de turci.
Un element de tradiţie în economia oraşului Bucureşti l-au reprezentat, întotdeauna, morile de apă, care apar în numeroase documente de epocă. Aşa, bunăoară, la 25 august 1692, domnitorul Constantin Brîncoveanu acorda mănăstirii Eadu Vodă dreptul „să facă pre seama mănăstirii o moară în apa Dîmboviţii, din susul oraşului Bucureştilor, pre locul domnesc dăspre livadea domnească împotriva morii mănăstirii lui Mihai Vodă". Cîţiva ani mai tîrziu, mănăstirea; Eadu Vodă primea şi o carte de stăpînire a unui vad de moară pe apa Dîmboviţii, „din sus de Gorgani" (1696 august 7).
Sub o altă trecută domnie, în vremea lui Antonie Vodă din Popeşti, nefuncţionarea morilor mănăstirii Mihai Vodă a constituit obiectul unei mari anchete domneşti, şase mari boieri fiind trimişi la faţa locului să ancheteze acest incident (1670 mai 3).
Morile de apă prezentau însă marele inconvenient că, în vreme de îngheţ sau în timpuri de mare secetă, îşi încetau aproape total activitatea. De aceea, la 27 noiembrie 1793, domnitorul Alexandru Constantin Moruzi cerea mitropolitului ţării să oblige pe toţi egumenii mănăstirilor din Bucureşti ca, în termen de 20—25 de zile, să pregătească, pentru iarnă, şi mori cu cai, iar acestea să răniină mereu în stare de funcţionare şi în anii următori. Au luat fiinţă atunci, după cum atestă documentul, 14 mori cu cai la principalele mănăstiri din Bucureşti şi la mitropolie.
Hanurile 2, aceste puncte de mare interes comercial, sînt mai puţin reprezentate direct în documentele din acest volum. Unele hanuri, precum
2 George Potra, Hanurile bucureştene, Bucureşti, 1943; idem, Istoricul hanurilor bucu-reştene (Studiu şi anexă, lucrare în manuscris, 520 pag.).
al lui Şerban Vodă sau hanul lui Piper (1777 iunie 25) sînt abia amintite cu ocazia unor delimitări de locuri de case. în schimb, cunoaştem în cinci variante foarte apropiate actul de întărire a proprietăţilor şi daniilor din veniturile hanului lui Hagi Dumitrache Papazogîu (la 1786 noiembrie 21; 1792 iunie 12 ; 1794 ianuarie 8 ; 1797 octombrie 26 ; 1798 iulie 25).
Din analiza documentelor inserate în acest volum mai rezultă şi alte informaţii disparate cu caracter economic, dar extrem de interesante pentru caracterizarea vieţii social-economice a oraşului Bucureşti în trecerea veacurilor. Astfel, la 3 august 1693, era scoasă la vînzare, cu 30 de piaştri, cafeneaua lui Aivazbaşa Mahmud, cafenea cumpărată de egumenul mănăstirii Cotroceni. Cafeneaua fusese iniţial a ienicerului Harnic, mort la Bucureşti, în 1691, fără moştenitori, şi trecuse în proprietatea statului (1691 decembrie).
O carte domnească din 1767 prezintă un interes deosebit pentru istoria comercială a oraşului, deoarece aminteşte mutarea şalvaragiilor şi a găitănarilor în prăvăliile făcute de domnitor la mănăstirea Sf. Spiridon, iar vînzarea postavului se stabileşte a se face numai la această mănăstire (1767 ^ octombrie 15).
înregistrăm şi o scrisoare comercială din 17 decembrie 1766, privind cumpărarea unei trăsuri („carată") de la Sibiu, în care se descriu şi caracteristicile constructive ale acesteia : „Şi te pohtesc ca să pui silinţă să o facă frumoasă cu văpseală săngipiie şi cu postav bun iar săngipiu; şi să fie cu pervazurile cu aur".
II. Probleme edilitare, urbanistică
în secolele XVII şi XVIII oraşul Bucureşti a traversat importante etape în devenirea sa urbanistică, Dacă la începutul acestei perioade oraşul era o aşezare mai puţin aglomerată sub raport demografic şi constructiv, dezvoltarea sa economică intensă şi rapidă au determinat crearea unor adevărate aglomerări urbane, mai cu seamă în centrul capitalei.
Din toate documentele prezentate reiese, în primul rînd, un mare efort constructiv. în primul rînd, se vînd şi se cumpără numeroase case sau locuri de casă, se extinde foarte mult sistemul închirierii de locuri pentru construcţii (cu „embatie"), practicat intens de mănăstirile din Bucureşti, se prefigurează tot mai clar zonele comerciale ale oraşului, prin construirea de prăvălii şi hanuri. Creşterea populaţiei şi intensificarea vieţii economice şi administrative a oraşului au reclamat, totodată, modernizarea căilor de acces în interiorul capitalei. Tot mai multe uliţe sînt acoperite cu pavaje din bîrne de stejar şi devin astfel „poduri". Cele mai cunoscute sînt Podul Mogoşoaiei, Podul Calicilor, Podul Beilicului şi Podul Tîrgului de Afară.
Circulaţia în interiorul oraşului se făcea şi pe podurile de lemn care traversau, în diferite locuri, apa Dîmboviţei, precum şi ceilalţi afluenţi ai ei, dintre care, unul, Dîmbovicioara, a dispărut cu trecerea anilor, dar apare menţionat în documentele epocii (1781 noiembrie 20). De aceea, înregistrăm, din vreme în vreme şi asemenea construcţii noi. Astfel, la 12 mai 1790 este menţionat podul din mahalaua Popa Dărvaş. La 2 martie 1799 se consemnează construcţia unui alt pod peste Dîmboviţa, ,,din josul morii Grozăveşti", iar la 24 iulie 1798 este înregistrată repararea podului de la Cotroceni.
Î8
19
Pentru istoria economică şi edilitară a oraşului Bucureşti sînt preţioase toate datele privitoare la structura şi costul diferitelor construcţii administrative, bisericeşti sau particulare. Astfel, un adevărat deviz constructiv, cu toate detaliile necesare, este raportul pe care epitropii mănăstirii Sf. Gheorghe Vechi l-au redactat la 4 mai 1800 cu privire la reparaţiile de amploare ale unei prăvălii a acestui aşezămînt (doc. nr. 390). într-o învoială de construcţie, din 29 iulie 1797, avem chiar descrierea unei prăvălii din mahalaua Sf. Nieolae Şelari (doc. nr. 353). Cunoaştem, de asemenea, toate detaliile unei case de epocă (casa preotesei Sanda din curtea bisericii Sf. Gheorghe Vechi), dintr-o preţuire autorizată, din 17 decembrie 1791 (doc. nr. 303).
Unii domnitori se îngrijeau îndeaproape de aspectul edilitar şi construc -tiv al oraşului. Astfel, domnitorul Constantin Hangerli, vizitînd în luna iulie 1798 mănăstirea Cotroceni, ctitoria lui Şerban Cantacuzino, a constatat starea de neîngrijire şi de dărăpănare în care ajunsese acest frumos lăcaş bisericesc şi de cultură al oraşului şi s-a adresat mustrător egumenului mănăstirii, cerîndu-i să treacă neîntîrziat la repararea şi înfrumuseţarea mănăstirii, deoarece „am văzut domniia mea mănăstirea aciasta' şi împrejmuirile iei dărăpănate şi la o stare încăt poate în foarte puţină vreme să viie la mai rea stricăciune". „Pentru care — continuă documentul voievodal —, iată îţi poruncim cu toată străşniciia să te apuci a drege şi a face orice meremet (reparaţie) va fi de trebuinţă, atăt la ale biserici, cat şi la înprejmuirile biserici, ca să să aducă treaba a nu o mai vedea domniia mea la acest fel de stare" (1798 iulie 24, doc. nr. 371).
Tot în vremea domniei lui Constantin Hangerli are loc scoaterea la mezat a „locurilor Curţii gospod cei vechi, de aici din Bucureşti" (Curtea Yec^we)? iar banii adunaţi „s-au dat la facerea Curţii domneşti'cei arse de lăngă Mihai Vodă". Documentul la care ne referim vizează Vînzarea ultimilor şase stînjeni de loc, „din faţa podului care vine către Mihil", pe seama „unui Mcola sin popa Panait", cu suma de 860 taleri si 84 de bani (1798 iunie 14, doc. nr. 369).
O problemă edilitară foarte importantă a fost, întotdeauna, alimentarea cu apă a oraşului. Cîteva ecouri ale eforturilor permanente, mai ales de la finele secolului al XVIII —, pentru îmbunătăţirea alimentării cu apă a Capitalei, răzbat şi în documentele de faţă. Aşa bunăoară, la 12 noiembrie 1786, sînt amintite cişmelele de la Curtea domnească, de la Poarta Curţii, de la capătul Podului Mogoşoaiei cu apă adusă de la Creţu-leşti. Din debitul acestor ape, domnitorul va dărui două măsuri lui Ianache Moruzi (1795 octombrie 27). La 1 iulie 1786, un înscris domnesc întărea lui Filaret, episcopul Eîmnicului, dreptul şi rîvna de a aduce „şapte măsuri" de apă potabilă la metohul „40 de mucenici", care se afla pe locul Ateneului Bomân de astăzi.
Un document domnesc din octombrie 1788 se referă la înzestrarea cu moşii a bisericii Izvorul Tămăduirii, unde se afla haznaua apelor „dă unde să adapă şi să îndestulează toată obştea".
Preocuparea pentru curăţirea apelor Dîmboviţei, pentru evitarea aruncării resturilor oraşului în apele ce treceau prin centrul capitalei, se reflectă în documentul din 7 august 1785, care cuprinde un adevărat proces de „poluare". Astfel, un locuitor din vecinătatea mănăstirii Eadu Vodă, pe nume Vasile, era obligat, printr-un înscris, ca în termen de două zile să scoată tot gunoiul de grajd pe care îl aruncase în apa Dîmboviţei, care alimenta moara mănăstirii.
III. Organizare şl activitate culturală
Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea oraşul Bucureşti a concentrat şi cele mai însemnate instituţii de cultură ale Ţării Eomâneşti. Astfel, după cîţiva ani de sporadică activitate la Tîrgovişte, sub domnia lui Matei Basarab, a Academiei greco-latine, domnitorii Şerban Cantacuzino şi Constantin Brîncoveanu vor funda la Bucureşti cunoscuta Academie domnească de la mănăstirea Sf. Sava, creată după modelul Colegiului Cottunian al celebrei Universităţi din Padova.
Tot la Bucureşti se va muta, începînd cu anul 1678, cînd a ieşit de jsub teascurile mitropoliei Cheia înţelesului, centrul tipografic al Ţării Eomâneşti, aici apărînd, între altele, prima versiune integrală a Bibliei în limba română (1688) şi tot aici va activa, la mitropolie sau la mănăstirea Snagov, iscusitul meşter tipograf, miniaturist şi ierarh, Antim Ivireanul.
Organizată şi reorganizată temeinic, în 1707, de domnitorul Constantin Brîncoveanu, cu sprijinul stolnicului Constantin Cantacuzino şi a marelui cărturar Hrisant Xotaras, patriarhul Ierusalimului, Academia domnească de la Bucureşti s-a bucurat de sprijinul generos al tuturor domnitorilor care au urmat.
între documentele prezente în acest volum se află o serie de acte ce atestă grija permanentă a domnitorilor pentru organizarea şi activitatea Academiei domneşti de la Sf. Sava. Astfel, la 1 septembrie 1741, consemnăm o listă de „Şcoalele domneşti cele din Bucureşti şi cele dup in oraşele dupre afară", ce s-au orînduit din porunca mării sale preaînălţatului domnul nostru Io Mihai Baco viţă voevod". Este de fapt o listă cu lefurile profesorilor, între care figurează „dascălul cel mare la învăţătura filoso-lească, în oraşul Bucureşti", adică profesorul şi conducătorul Academiei domneşti de la mănăstirea Sf. Sava, apoi „doi dascăli carii dau mathimă la gramatică", tot la'Academia domnească, şi „un dascăl ce învaţă la italiinească". Acesta era, în 1741, personalul didactic al Academiei, la ca-re mai apar menţionaţi încă doi profesori de limba slavă, la biserica Sf. Gheorghe Vechi, şi „un dascăl care învaţă carte grecească pe copii de la biserica Tuturor Sfinţilor".
Mai tirziu, la 17 ianuarie 1749, domnitorul Grigorie Ghica, în documentul său de reorganizare a şcolilor constată că în Bucureşti au fost din trecut şi sînt şi în vremea lui „doao scoale, una elinească şi alta slovenească, din care amăandoao sănt de mare folos nu numai lăcuitorilor Ţării Eomâneşti, ci şi tuturor celor streini carii vin pentru dragostea învăţăturii". Ca şi în vremea iui Constantin Brîncoveanu, Academia domnească era deci deschisă şi frecventată nu numai de români, ci şi de mulţi studioşi, din întreaga Peninsulă Balcanică, mai ales, aflată atunci sub stăpînire otomană.
Documentul în cauză nu se referă la o reorganizare de structură a Academiei domneşti, ci numai stabileşte măsuri mai ferme pentru a se asigura plata regulată a salariilor profesorilor. în acest sens, se hotărăşte ca banii necesari pentru plata dascălilor de la cele două şcoli domneşti să fie adunaţi printr-o danie anuală de la toţi preoţii din ţară, iar suma adunată să fie administrată de către mitropolitul ţării, Neofit Gr etanul. De altfel, acesta este desemnat de domnitor şi supraveghetor direct al bunului mers al celor două şcoli din Bucureşti.
La 23 octombrie 1752 (doc. nr. 161), domnitorul Matei Ghica întăreşte aşezămîntul predecesorului său în scaunul Ţării Eomâneşti. Din ambele documente rezultă însă o oarecare restrîngere tematică a învăţă-
20
21
mîntului de la Academia domnească, deoarece nu mai sînt menţionaţi şi salarizaţi decît doi profesori: dascălul cel „dinţii al învăţăturilor celor filosof eşti" şi dascălul „al doilea de învăţăturile gramaticii". Lipseşte profesorul al doilea de gramatică şi cel de italiană, ambii trecuţi în lista din anul 1741.
Şi domnitorul următor, Constantin Eacoviţă, reîntăreşte vechea organizare a Academiei domneşti, desemnînd pe noul mitropolit al ţării, Filaret, cu supravegherea mvăţămmtului din Bucureşti (1753 octombrie 18, doc. nr. 164).
în a doua sa domnie, Constantin Eacoviţă se arată cu aceeaşi grijă faţă de şcoli şi, reîntărind prevederile anterioare,'hotărăşte ca : „să se scoată de la bir mănăstirea Glavaciogul şi să să dea asupra sf. părintelui mitropolitul ţării şi sfinţiia sa din venitul mănăstirii să dea lefile dascălilor si cheltuiala bisericii domneşti". Hrisovul domnesc aminteşte şi de unele nereguli în plata sistematică a salariilor profesorilor de la Academia domnească, care „de multe ori nu le-au fost viind rănd a-şi lua plata căte patru-cinci luni" (1763 iunie 26, doc. nr. 186).
în 1764, domnitorul Ştefan Eacoviţă, care reîntăreşte aşezămîntul referitor la şcolile din Bucureşti, face şi un interesant istoric al hrisoavelor domneşti privind acest subiect (doc. nr. 190).
La 10 iulie 1765, printr-un nou aşezămînt, acelaşi domnitor hotărăşte ca şi mănăstirea Dealul, din Tîrgovişte să contribuie din veniturile ei*la. lefile profesorilor din Bucureşti. în acelaşi timp, domnitorul hotărăşte să reînfiinţeze şi cel de al treilea post de profesor de la Academia domnească, „pentru învăţăturile gramaticii".
O reorganizare şi, totodată, o înălţare calitativă a învăţămîntuluf la Academia domnească va realiza domnitorul Alexandru Ipsilanti în anul 1776. în volumul de faţă se află inserată Cartea patriarhală şi sinodală, datată 11 iulie 1776, de la Constantinopol, prin care este reîntărit, de către cei mai înalţi ierarhi ai Bisericii ortodoxe, aşezămîntul domnitorului clin Ţara Eomânească, Cartea patriarhală cuprinde integral textul hrisovului domnesc (doc. nr. 220).
în noua sa organizare, învăţă mîntul de la Academia domnească beneficia, pentru prima dată, de şase profesori, din care „doi pentru gramatică, unul pentru matematică sau aritmetică, geometrie şi astronomie, încă şi istorie; unul pentru ştiinţele naturii, unul pentru religie şi unul pentru limba latină şi italiană". Limba de predare urma să fie ca şi în trecut, elina, dar unele obiecte, precum matematicile, puteau fi predate şi în limba latină sau în limba italiană, „care din ele se va socoti mai preţioasă".
Un număr de 60 de elevi urma să fie întreţinut, anual, din veniturile şcolii, dar aceasta nu însemna însă un acces' nelimitat la învăţătură, indiferent de clasă socială şi rang, deoarece regulamentul şcolar prevedea ca elevii — ce nu trebuiau să fie mai mici de 7 ani —, să fie'„de neam bun? adică copii boierilor în lipsă, sau urmaşii boerilor numiţi mazili, sau străini săraci".
Caracterul de clasă al Academiei domneşti reiese cu claritate din precizarea referitoare la accesul copiilor de ţărani la şcoală, care nu puteau fi primiţi la acest învăţămînt, deoarece ei trebuie să să „se îndeletnicească cu plugăria şi cu păstoria", „rîvna îor" fiind de folos, după părerea hrisovului domnesc, numai „întru lucrarea pămîntului şi creşterea vitelor".
22
Era limitată şi pregătirea copiilor de negustori: „Iar copii neguţătorilor sau ai meşteşugarilor cari dintre aceştia îi vor trimite pentru învăţarea numai a gramaticii, aşa încît plecînd de la şcoală să intre fiecare la meşteşug, ca si părinţii lor, să fie îndrumaţi, fiecare, spre fireasca lui înclinare".
Durata mvăţămmtului era stabilită la nouă ani, sistemul avînd mai multe-trepte de studiu : „în cei trei ani de la începutul elevilor, după obicei, să se exerseze numai gramatica, tot asemenea să se facă începutul şi la limba latină. Apoi trei ani astfel exersîndu-se încît să înveţe elinească şi latineasca clin autorii cei mai buni. Iar după împlinirea a şase ani, de aci înainte trei ani să se ocupe cu poetica şi retorica, cu exerciţii elineşti şt latineşti, studiind totodată şi pe imitatorii lui Aristotel". Se introducea, faciiîativ, şi studiul limbii italiene.
Paralel, elevii din ultimii trei ani de studii urmau să înveţe şi celelalte discipline „aritmetica şi geometria, pe de alta foarte bine istoria politică şi istoria geografică, cari sînt în mai sus zisele limbi, iar după aceea să se familiarizeze cu filosof ia lui Aristotel, cu prea buna astronomie".
Pentru întreţinerea şcolii, astfel amplificate, domnitorul orînduieşte o dajdie obligatorie pentru toate mănăstirile din ţară, care să acopere marile şi diversele cheltuieli ale Academiei domneşti. Dajdia se extindea şi asupra tuturor preoţilor „aflători în ţara domniei sale, socotiţi ca la trei mii cinci sute".
în secolul al XVIII-lea, secolul luminilor, asistăm la o rapidă proliferare a învăţămîntului elementar în Bucureşti, deşi el nu este încă definitiv organizat printr-un regulament domnesc sau bisericesc. Documentele ne pun la dispoziţie cîteva interesante puncte de reper în acest proces caracteristic pentru epoca respectivă. Astfel, în aşezămîntul mitropolitului Antim Ivireanul pentru ctitoria sa, mănăstirea Tuturor Sfinţilor (mănăstirea Antim), din 25 octombrie 1715, se stipulează crearea unei mici şcoli pentru copiii nevoiaşi: „Să se hrănească trei copii ce ar învăţa carte şi dascălul lor să-şi ia plata ostenealei din mănăstire".
întărind acest aşezămînt, la 11 iunie 1717, domnitorul Ioan Mavrocordat, lărgeşte indicaţia iniţială, făcînd, de fapt, trecerea către organizarea unei adevărate şcoli pentru copii săraci: „să să facă în toţi anii den venitul aceştii sfinte bisearici oarecare milostenii, adecă să înveaţe carte copii săraci".
La 1 septembrie 1741, în vremea domniei lui Mihai Eacoviţă, era chiar menţionat „un dascăl care învaţă carte grecească pe copii... la biserica Tuturor Sfinţilor", cu un salariu de 5 taleri pe lună. Aici, la mănăstirea Antim, va lua fiinţă, prin hrisovul domnitorului Alexandru Ipsilanti, din 22 martie 1797, şi'un seminar pentru preoţi: „Să fie şi şcoală de m învăţătură pentru cei ce va fi ca să intre în treapta preoţii din toate eparhiile ţării".
O şcoală la mănăstirea Colţea este amintită în hrisovul de întărire pentru această mănăstire emanat de la cancelaria domnitorului Mihail Constantin Suţu, în decembrie 1783 : (Mihai Cantacuzino) „au făcut şi înprejurul mănăstirii ziduri, şi şcoală şi chilii...".
Puţin cunoscută este şcoala de la biserica Ioan Bogoslov, ctitorită din veniturile hanului Hagi Dumitrache Papazoglu. în toate aşezămintele privitoare la han, incluse în volumul de faţă, este menţionată şi şcoala aceasta, destinată copiilor din păturile de jos. Biserica ctitorită de Papa-
23
zogm urma să aibă,^ între altele, „doi preoţi mireni, unul pămîntean, i altul grec, i un dascăl cu învăţătură românească, şezător deapururea aeolea ca să înveţe copii mahalagiilor".
Din analiza scriitorilor documentelor ar mai rezulta că, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea mai funcţionau mici şcoli şi pe lîngă alte biserici din Bucureşti. Astfel, la 24 februarie 1787/ un document este scris de „Grigorie dascăl ot Sfeti Ioan Nou", iar ia 20 aprilie 1794, mai întîlnim pe „dascălul Enachi de la Sfîntul Pandeleimon". Un Gheorghe daseălu, fără a preciza aşezămîntul religios respectiv, scria un act la 27 noiembrie 1792.
Alături de Academia domnească de la Sf. Sava, în Bucureşti a mai funcţionat, paralel, şi Şcoala domnească de slovenie 3 de la Sf. Gheorghe Vechi. Acest aşezămînt se pare că era foarte vechi, dar a fost rectitorit şi organizat în primii ani ai domniei lui Şerban Cantacuzino şi a existat, ca instituţie de învăţămînt, pînă în preajma anului 1848.
La început, Şcoala de slovenie de la Sf. Gheorghe Vechi a fost destinată pregătirii preoţilor, dar şi-a extins menirea şi asupra asigurării unui personal permanent pentru cancelaria  domnească   (logofeţi şi dieei).
Plata profesorilor de la această şcoală şi, în general întreaga'sa întreţinere, era asigurată din vistieria domnească! în epoca domniilor fanariote, în care domnitorii se succedau la scurte intervale pe tronul Ţării Eomâneşti, Şcoala de slovenie cunoaşte multe neîngrijiri şi lipsuri. Unii domnitori încearcă să amelioreze situaţia acestei şcoli, ca şi' a Academiei domneşti, de altfel, prin trecerea cheltuielilor de 'întreţinere de pe seama statului, pe seama mitropoliei, care este obligată —'după cum s-a văzut — în diferite etape, să pună la dispoziţia şcolilor din Bucureşti venitul mănăstirii Glavacioc, al mănăstirii Tuturor Sfinţilor şi chiar al mănăstirii Dealul din Tîrgovişte.
Dacă organizarea didactică a Şcolii de slovenie este, în general, mai puţin cunoscută, ne stau la dispoziţie numeroase documente, incluse în volumul de faţă, pe baza cărora putem reconstitui activitatea profesorilor de la această şcoală în tot secolului XVIII-lea. Astfel, primul dascăl de slovenie care apare documentat este Stanco, despre care ne aminteşte cartea mitropolitului Neofit Cretanul, din 13 iunie 1749, prin care dă cu chirie lui popa Teodor de la Sf. Gheorghe Vechi „locul unde a fost şcoala şi casa dascălului Stanco". Acesta a fost secondat de dascălul Lupu, pe care îl aflăm drept martor pe un zapis de vînzare din 21 iunie 1736. Dascălul Lupu va activa la această şcoală şi în afara ei pînă către anul 1755.
După moartea dascălului Stanco, la conducerea şcolii a urmat ginerele său, popa Fiorea, un foarte priceput meşter al scrisului slavonesc din acest secol. Dascălul Fiorea cunoaşte bine şi limba greacă, fiind traducătorul unei scrieri a lui Ioan Cariofil în limba română.
L-a urmat la conducerea şcolii, fratele său, dascălul Constantin, care prin intensa sa activitate, va cîştiga bunăvoinţa unor domnitori şi va obţine, pentru el şi pentru ajutorul său, Dragomir, numeroase scutiri şi înlesniri domneşti. Astfel, la 13 august 1775, domnitorul Alexandru ipsilanti îi acordă printr-un hrisov, scutiri de dări şi privilegii, fiind menţionat în document alături de cel de al doilea dascăl de slovenie, de curînd intrat
3 George Potra, Şcoala domnească de slovenie de la biserica Sf. Gheorghe Vechi din Bucureşti, în „Glasul bisericii", 20, nr. 9-10, 1961, p. 837-878. şi 21, nr. 3—4, 1962, p. 250—312.
în funcţie, Dragomir. Acesta va rămîne însă puţină vreme la şcoală, deoarece la 28 februarie 1780 este îndepărtat, „neurmînd celor cuviincioase trebi dăscăleşti, ci abătăndu-să la neşcolăreşti lucruri, s-au lipsit din şcoală şi caută a da cu chirie acea casă ce este pe pivniţa şi locul Mitropoliei" (casa ce i-a fost pusă la dispoziţie de mitropolie). înregistrăm între documentele din volum şi actul de preţuire a lemnelor casei lui Dragomir de la Sf. Gheorghe Vechi şi actul prin care acesta, la 14 septembrie 1780, declară că a primit suma de 293 taleri, preţul casei.
Dascălul Constantin şi „ipodidascălul" său vor primi, în continuare, diferite scutiri şi înlesniri domneşti, la 24 septembrie 1786, de la Nicolae Mavrogheni, la 15 mai 1793, de la Alexandru Constantin Moruzi. Un document, din 5 februarie 1792, ne precizează si leafa dascălului slovenesc, Constantin, care era în sumă de 25 taleri pe lună. La finele secolului al XVIII-lea, Constantin este urmat, după moarte, de călugărul Isaiia, recomandat de mitropolit si numit în acest post, în 1796, de domnitorul Alexandru Moruzi.
Dascălii Fiorea şi Constantin apar, în documentele de faţă, şi în calitate de scriitori de acte (1753 octombrie 18 ; 1758 decembrie 5 ; 1763 iunie 26 ; 1764 mai 30 ; iulie 22 ; 1767 octombrie 15 — popa Fiorea şi 1764 martie 8 şi 1765 iunie 7 — dascălul Constantin).
Scriitorii actelor demonstrează, într-un fel, şi gradul de răspîndire a ştiinţei de carte într-o anumită etwpă istorică. Astfel, pentru secolul al XVII-lea, marea majoritate a scriitorilor de acte sînt logofeţii, pentru ca, în secolul următor, cele mai frecvente acte de vînzare-cumpărare, de exemplu, să fie redactate de preoţii din diferitele mahalale ale oraşului. Apar însă, chiar în secolul al XVII-lea, scriitori de acte şi din alte profesii, precum : Trandafir cantaragiul, la 15 august 1692 ; Fota zălariul, la 1 iulie 1695 ; Dumitru, fiul lui Irimia şelar, la 15 mai 1698 ; Stan şelarul, la 17 septembrie 1745, Hristea căpitan, la 8 septembrie 1784 ; Sima sin Eadu, sluga lui Hagi Dumitrache Papazoglu, care redactează şi semnează, la 4 decembrie 1786, o chitanţă pentru primirea simbriei de la proprietarul hanului; lordache căpitan, semnalat cu două documente redactate de el (26 ianuarie 1787 şi 8 decembrie 1788); Eadu şalvaragiul (la 23 aprilie 1790).
Ştiinţa de carte era mai larg răspîndită în rîndurile meşteşugarilor din Bucureşti. în acest sens este extrem de interesant documentul de preţuire a casei făcute de preoteasa Sanda în curtea bisericii Sf. Gheorghe Vechi, din 17 decembrie 1791, care este semnat de opt meşteşugari, în frunte cu meimar-başa loniţă, semnalat, de altfel, şi cu alte documente autografe. Mai semnau atunci, dovedind suficientă ştiinţă de carte, calfa Manole, Dumitraşco vătaful de zidari, Iane ceauşul de lemnari, meşterul dulgher Vlaclul, Badea dulgherul, Ion meşterul de zidari şi Iancul zidarul.
Meşteşugarii sînt semnaţi si într-o învoială de construcţie, patronată de acelaşi loniţă meimar-başa la 20 august 1797. în afară de acesta, mai apar şi un Gheorghe lemnar şi „Dumitrache şălaru cel mic".
Toate aceste date dovedesc, între altele, că în Bucureştii secolului al XVIII-lea existau multiple posibilităţi de învăţare a scrisului şi cititului în limba română, deşi nu se constituise un sistem de instituţii şcolare, Prezenţa şcolilor româneşti pe lîngă aproape toate bisericile din Bucureşti era atunci o realitate.
Bibliotecile, în devenirea lor istorică, au fost denumite pe drept cuvHit de către Nicolae Iorga ca adevărate „icoane ale sufletului" unui
24
25
cărturar sau ale unei epoci întregi. De aceea, prezenţa si structura bibliotecilor reflectă, întotdeauna, o anumită stare culturală a fiecărei perioade.
Ce preţ aveau cărţile, material şi moral, la mijlocul secolului al XVII-lea, reiese cu uşurinţă din menţionarea lor în actul de înzestrare cu bunuri a bisericii Sf. Dimitrie din Bucureşti, la 14 mai 1667.
Danii de cărţi consemnează şi actul doamnei Măria, soţia lui Şerban Cantacuzino, din 28 octombrie 1689, pentru ctitoria sa, din Bucureşti. Biserica Doamnei. ' y
însuşi mitropolitul Antim Ivireanul cînd a ridicat si a întărit printr-un act mitropolitan proprietăţile, privilegiile şi dat or iile'mănăstirii Tuturor Sfinţilor din Bucureşti, a făcut menţiunea că a înzestrat frumosul şi bogatul aşezămînt „cu cărţi de multe fealuri", ceea ce reprezintă întemeierea unei adevărate biblioteci, care să cuprindă nu numai cărţile de cult. ci si multe alte cărţi de lectură şi studiu.
Cea mai importantă bibliotecă din Bucureşti a fost însă întemeiată la Academia domnească de la Sf. Sava, încă din vremea domniei lui Constantin Brîncoveanu, stolnicul Constantin Cantacuzino numărîndu-se printre marii săi sprijinitori. Ştim, din alte surse, că, după construirea noului local al Academiei domneşti (după 1710), biblioteca a fost instalată m încăperi speciale şi organizată pe baze ştiinţifice de către un cunoscut cărturar al epocii, Nicolae de Porta, fost secretar brîncovenesc si cânta-cuzinesc. Un bibliotecar însă plătit şi însărcinat special cu organizarea cărţilor, cu supravegherea circulaţiei lor, apare abia în anul 1776, în aşezămîntul domnitorului Alexandru Ipsilanti, aflat între documentele din acest volum sub forma care ne-o transmite cartea patriarhală si sinodală de la Constantinopol. Aici se stipulează clar : „Iar cărţile se încredinţează unui bibliotecar cu credinţă, ce este orînduit, avînd a le păzi în siguranţă «pre a fi de folos celor de la şcoală, dîndu-le să se folosească de ele/în schimbul unei adeverinţe, luîndu-le apoi iar înapoi" (1776 iulie 11). '
Mai consemnăm, tot în legătură cu biblioteca Academiei domneşti şi documentul de strămutare a cărţilor de la Sf. Sava la mănăstirea"s/ Gheorghe, la 16 noiembrie 1791.
IV. Informaţii eu caracter istorie
Din documente răzbat adesea şi ecouri ale diferitelor evenimente istorice contemporane sau amintirea unor fapte si întâmplări treeute Apar, de asemenea, în calitate de autori de acte sau semnatari ai diferitelor documente şi mari personalităţi ale trecutului nostru şi, în primul rînd, domnitorii de la care emană numeroasele hrisoave incluse în acest volum'
Astfel, la 22 august 1662, domnitorul Grigore Ghica, întărind mănăstirii Mihai Vodă stăpînirea peste „tot locul cu tot dealul căt au fost mai demante vreame, vii, însă den hotarul Lupeştilor, de unde iaste locul viilor, ele lăngă mănăstire în jos pre deal, pană în Calea Mehedinţilor, unde sue calea la crucea lui Alexandru Vodă, cea de piatră", aminteşte şi faptul că tot acest loc a fost loc domnesc, „iară den zilele Mihnei Vodă de cănd răutăţile, s-au pustiit acest deal de tot, n-au rămas nici o vită pre acel loc, ci au rămas pajiştea" (doc. nr. 10).
La aceleaşi evenimente se referă indirect şi hotărnicia din 10 iunie 1677 a locurilor ce le-a stăpînit vornicul Preda'Brîncoveanu, cel ucis de
26
seimeni în 1654, cînd precizează : „Iar cănd au fost în vremea răutăţilor în zilele lui Costandin Vodă şi a Mihnii Vodă, cănd robiia cea mare, «partu-se-au grădinile şi rămăind locul sterp făr de garduri, pus-au alţii pre acest loc case şi grădini" (doc. nr. 34).
Ambele acte se referă la răscoala seimenilor şi la acţiunea anti-otomană a lui Mihnea al III-lea Vodă, iar „robia cea mare", amintită mai sus, reprezintă represaliile Porţii otomane şi ocuparea Ţării Româneşti după acţiunea lui Mihnea Vodă.
Un adevărat reper istoric este cartea de întărire a locurilor ce aparţin mitropoliei dată la 4 ianuarie 1672 de Antonie Vodă din Popeşti. Documentul precizează, în primul rînd, că mitropolia „iaste zidită şi înălţată de Io Constandin Şărban voevod", delimitînd apoi, cu precizări topografice şi istorice dintre cele mai importante, proprietăţile acesteia (doc. nr. 24). între altele, documentul menţionează, ca existentă la data emiterii sale, o cruce de piatră ridicată în amintirea doamnei Chiajna, soţia lui Mircea Ciobanul. Optzeci de ani mai tîrziu, la 22 iulie 1741, crucea doamnei Chiajna dispăruse, de vreme ce marii boieri, desemnaţi de domnitor să delimiteze din nou locurile mitropoliei, declarau „că nu s-au putut găsi nimeni ca să poată şti şi să arate unde au fost crucea doamnei Mircioaei" (doc. nr. 142). Nici mai tîrziu, la 2 martie 1742, nu s-a putut identifica cu precizie locul în care a fost crucea doamnei Chiajna, iar boierii care delimitau locurile mitropoliei, Badu Creţulescu şi Andronache Palada, scriau : „Şi făcînd mare cercetare, nu s-au putut afla nimic ca să poată şti unde au fost crucea doamnei Mircioaei şi calea care mergia pă lăngă cruce pînă la piiatra drept Calici" (doc. nr. 145).
Un act de măsurătoare a locului cu vad de moară al mănăstirii Eadu Vodă, din 7 august 1696, menţionează un alt fapt istoric ele epocă, privind lipsa domnitorului Constantin Brîncoveanu din Bucureşti, şi instituirea unei caimacamii alcătuită din trei mari boieri: Stroe vel vornic, Vergii vel paharnic şi Ianache Văcărescu vel agă. într-adevăr, după cum atestă cronica logofătului Badu Greceanu, domnitorul Constantin Brîncoveanu a plecat la Tîrgovişte, chemat fiind de către turci, la 11 iulie, şi s-a reîntors în scaunul său de la Bucureşti, abia la 29 octombrie 1696.
Dintr-o vînzare de loc, din 1734 decembrie 10, aflăm date interesante despre vechiul sediu al mitropoliei Ţării Eomâneşti, de dinaintea mutării sale la ctitoria lui Eadu Leon şi Constantin Şerban : „Precum să să ştie că avînd noi un loc aici în Bucureşti alăturea cu locul caselor noastre şi alăturea cu locul Sfîntului Gheorghe cel Vechi, care loc mai denainte vreame au fost al sfintei Mitropolii, fiind besearica Sfîntului Gheorghe mitropolie veache" (s.n.) (doc. nr. 134).
Consemnăm, de asemenea, două documente care prezintă date diferite, la perioade diferite, referitoare la ctitorii mănăstirii Sf. Spiridon din Bucureşti. Astfel, Grigorie Ghica voievod, întărind dreptul de stăpînire asupra a două case de lîngă poarta Curţii domneşti, la 1 octombrie 1749, precizează că mănăstirea Sf. Spiridon „iaste zidită si înălţată din temelie de domniia sa Constantin Nicolae vodă (Mavrocordat)"; un act din 15 octombrie 1767, emis de Alexandru Scarlat Ghica, aminteşte altă origine a mănăstirii: ,,. ..răpăsatul întru fericire părintele domniei meale (Scarlat Ghica), zidit-au din temelie dumnezeesc lăcaş aici în oraşul Bucureştii şi pană a nu să săvârşi pe deplin toate ceale de trebuinţa sfîntului lăcaş după obşteasca datorie, dîndu-şi sfîrşitul, au rămas de s-au săvârşit sfîntul acesta lăcaş cu ajutorul lui Dumnezeu, prin silinţa domniei meale".
27
Un fapt de istorie bisericească consemnează şi documentul din 16 martie 1741, reprezentând o carte domnească pentru trecerea Bisericii Albe dm mahalaua cu acelaşi nume, ca metoh al mănăstirii Mihai Vodă (doc nr. 138):
Din epoca fanariotă datează şi cîteva informaţii despre trecerea unor mănăstiri de aici în administraţia mănăstirilor de la Sfîntul Munte Asa bunăoară, la 14 noiembrie 1734, mănăstirea Sfînta Ecaterina este menţionata ca metoh al mănăstirii de la Muntele Sinai; la 23 iunie 1748, era prezentată ca metoh al Patriarhiei din Antionia, biserica Sf. Spiridon, iar la 23 iunie 1748, însăşi mănăstirea lui Şerban Cantacuzino, de la Cotroceni, era amintită ca metoh al mănăstirilor de la Muntele Athos. De altfel, această mănăstire primise la rîndul ei, ca metoh, din partea doamnei Măria soţia domnitorului Şerban Cantacuzino, la 28 octombrie 1689, Biserica! Doamnei din Bucureşti.
Din documente răzbat, uneori cu putere si dramatism, ecourile si urmările grele pentru ţările noastre ale războaielor tureo-ruso-austriece dm tot veacul al XVIII-lea, dar mai ales din a doua sa jumătate.
Astfel, războiul din 1768-1774 este frecvent amintit în documentele de epocă prin stricăciunile sale imense pricinuite multor case din Bucureşti.
Eăzboiul cu pustiirile sale mari apare şi în actul de vînzare al unui loc în mahalaua Popa Dărvaş, „care din pricina răsmiritii ce au trecut, stri-cmdu-se toate namestiile ce au fost pe dansul" (1776 martie 14). Eăzboiul a distrus şi arhiva mănăstirii Colţea, de vreme ce, la 7 martie 1780, într-un document se preciza: „Şi zise (epitropul mănăstirii) că toate zapisile si alte scrisori, ce au mai avut sfânta mănăstire, s-au răpus în vremea răz-miriţii, după cum este ştiută de toţi" (doc. nr. 234).
între marile personalităţi istorice sau culturale pomenite direct sau indirect în cuprinsul documentelor de faţă, trebuie să amintim pe marele erou al războaielor lui Mihai Viteazul, Preda Buzescu, care este menţionat, alături de socrul lui, Andrei vistierul, în cartea dată de domnitorul Constantin Brîncoveanu pentru reînnoirea închinării mănăstirii Sf. Ioan cel Mare, dm Bucureşti, către mănăstirea Sf. Hie din Bumelia (satul Pita), de către ctitorii acestui aşezămînt (1696 noiembrie 8, doc, nr. 70).
Apoi, însuşi domnitorul Constantin Brîncoveanu este menţionat într-un document din 10 iunie 1677, cînd avea numai 23 de ani, în calitate de vton logofăt şi cerea delimitarea proprietăţilor din Bucureşti ale tatălui său, Preda Brîncoveanu (doc. nr. 34).
Un document din 13 martie 1660 se referă la viitorul domnitor Şerban Cantacuzino, care primea, de la Grigorie Ghica, un act de întărire pentru trei sălaşe de ţigani cu 12 suflete (doc. nr. 9).
Interesant este şi documentul clin 13 februarie 1704, prin care Manca, soţia paharnicului Staico Merişanu, dăruia nepotului ei, Barbu Merişanu, un loc de casă în mahalaua Popa Ivaşco, care are între mai toii, la locul cel dinţii, pe doi dintre feciorii domnitorului Constantin Brînco-veanul: „Constandin Brîncoveanul beizadea, mărturie" si „Ştefan Brîn-eoveanul beizadea, mărturie" (doc. nr. 87).
Un aspect cu totul inedit ne relevă un act de vînzare-cumpăiaie de casă, din 22 februarie 1702, care are drept vînzător pe cunoscutul pictor cantacuzinesc şi brîncovenesc, Pîrvu Mutu. Acesta, împreună cu soţia sa Tudora, vinde lui Eadu, mare clucer de arie şi lui Iordache Creţulescu, mare eămăraş, fraţi, o casă în Bucureşti, cu suma de 45 taleri. Deci se atestă
foarte clar că Pîrvu Mutu a locuit, pînă la data menţionată mai sus, în oraşul Bucureşti, în mahalaua Fîntîna Boului (doc. nr. 82).
Mai semnalăm, ca extrem de importantă din punct de vedere isto-rico-documentar şi juridic, pentru întărirea unor acte, prezenţa genealogiei Cantacuzinilor, ramura lui Şerban Cantacuzino voievod, în cadrul actrdui emis de domnitorul Constantin Eacoviţă pentru întărirea stăpînirii unor ţigani ce aparţineau lui Toma Cantacuzino, logofăt ai doilea — nepot al domnitorului Şerban Cantacuzino — şi fuseseră luaţi pe nedrept de boierii Creţuleşti. Genealogia pare a fi stabilită mai tîrziu, deoarece are drept final de ramură pe căpitanul Constantin Cantacuzino, fiul căminarului Gheorghe Cantacuzino. Toma Cantacuzino, titularul actului, era, de fapt, fiul lui beizadea Gheorghe Cantacuzino, unicul moştenitor al ramurei lui Şerban Cantacuzino voievod.
O ultimă informaţie cu caracter istoric şi de ceremonial se referă la paza Curţii domneşti din Bucureşti, regulament stabilit la 24 aprilie 1749 de către domnitorul Constantin Mavrocordat. în baza acestui document, aprozii din oraş erau obligaţi să asigure cu oameni, cu cai de călărie, cu puşcă şi sabie, paza Curţii voievodale, avînd în schimb scutire de toate dările ţării (doc. nr. 157).
*
Scriitorii documentelor. Actele erau scrise de logofeţi de la Curtea domnească, de la mitropolie, de la Divan, de la unii mari boieri sau de la mănăstiri, de preoţii diferitelor biserici, protopopi, dascăli de biserici sau dascăli (profesori) ele la Şcoala domnească de slovenie de la Colţea, de cei care emiteau documentul şi de numeroase persoane, cu ştiinţă de carte, care se aflau întîmplător în Bucureşti şi care erau cunoscuţi sau rude cu cei care încheiam diferite tranzacţii.
Din categoriile amintite mai sus, menţionăm pe următorii : Duca ceauş (1645 ianuarie 25); Eadu sin Gheorghe logofăt ot Tîrgovişte (1662 august 22); Goran Stanciovici logofăt (1667 mai 14), Mihai logofăt (1668 februarie 15) ; Eadu fiul lui Iacov din Căzăneşti (1668 iunie 8) ; Stoica paharnic din Gherghiţa (1677 ianuarie 8), Fiera logofăt, fiul lui aga Jupa din satul Mărşa (1680 mai 24 şi septembrie 2); Stoian gramatic din Filipeşti (1687 aprilie' 12); Hristea dascălul de la mănăstirea Pogoniani (1752 ianuarie 7); Eadu Eătescu paharnic (1762 martie 23); Constantin logofăt (1762 iulie 5); Manole dascălul (1774 august 10); Matei logofăt (1776 martie 7); popa Barbu de la biserica Popa Cozma (1776 aprilie 29) ; popa Nan de la biserica popa Dărvaş (1776 iulie 2) ; Andronache logofăt za taină (1776 septembrie 19) ; Andonie Fotino (1777 aprilie 23) ; popa Iorga ot mahalaua Oţetari (1777 iunie 7); Panait logofăt za divan (1777 decembrie 11); Barbu preot (1780 iunie 13); Eadu biv treti logofăt (1781 februarie 10); popa Tudor ot mahalaua Popa Eadu (1781 martie 2); Dinu logofăt ot Buzău (1782 ianuarie 30); Hristea căpitan (1784 septembrie 8); Ianache logofăt za taină (1784 septembrie 29) ; Petrache Ghiurcea Eămni-ceanu (1785 iulie 1) ; Ianache căpitan (1787 ianuarie 26) ; Iordache căpitan (1788 decembrie 8) ; Iordache abagiu (1789 mai 20) ; popa Fotie ot biserica Albă (1790 aprilie 12) ; Gherghe logofăt de divan (1791 iulie 24); Gheorghe logofăt de la Mitropolie (1792 aprilie 24) ; Dumitru logofăt (1793 februarie 25); Eăducan Poenaru biv treti logofăt (1794 ianuarie 8) ; dascălul Enachi de la mănăstirea Sf. Pantelimon (1794 aprilie 20) ; popa Dona din mahalaua Neguţători (1794 iunie 5); Ion zapciu (1796 mai 6) ; Gheorghiţă logofăt
28
29
ot stătostle (1797 aprilie 30).; popa Eadu ot mahalaua Lucaci (1798 ianuarie 17); Chiriţă dascăl slovenesc si logofăt de divan (de multe ori întîlnit între 1776-1794).
★
Slujbe şi titluri: călăraş de Ţarigrad (1687 aprilie 12) ; căpitan za cai; T^\t^W^(^S^^nţi (1700 ianuarie 20); căpitan za lefegii (1784 octombrie 11); căpitan de seimeni; căpitan de la beciu gospoă (1786 august 4) ; cal-pacci-başa (1790 aprilie 23); ceauş de aprozi (1783 ianuarie 12, 1785 decembrie 23); ceauş armăşesc (1786 august 4 ; ceauş za copii (1762y martie 23 ; iulie 5); ceauş de dulgheri (1800 mai 4); ceauş za păhărnicei (1783 octombrie 5); ceauş portar esc (1786 august 4); chiurciu-başa (1786 decembrie 20) ; ciohodar ; copil din casă de divan (1792 august 4) ; clucer za arie (1686 decembrie 15); cuiumgi-başa (1786 noiembrie 2); ispravnic peste portari (1687 aprilie 3) ; iuzbaşa za fustaşi (1654 iulie 5) ; logofăt za bresle (1785 iulie 12) ; logofăt za divan (1793 aprilie 5); logofăt za taină (1776 septembrie 19); treti logofăt de Jos (1794 iunie 19); logofăt za vistierie ; mumbaşir ; portărel de leafă (1792 ianuarie f.z.) ; saracci-başa (1776 mai 8) ; staroste de bărbieri (1764 noiembrie 2 ; 1766 mai 12); staroste de cavafi (1733 noiembrie 5); staroste de neguţători (1785 decembrie 23); şufar ; vătaf za aprozi (1764 noiembrie 22) ; vătaf za braşoveni (1680 mai 24); vătaf de ceaprazari; vătaf za dărăbanţi (1655 iunie 11) ; vătaf de zidari (1791 decembrie 17); vătaf za fustaşi (1677 iunie 10) ; vătaf de grădinari domneşti (1655 iunie 11) ; vătaf za măcelari (1698 mai 15) ; vătaf de salari; vătaf za temniţă (1680 mai 24); vătaf de trăistari (1784 septembrie 8); vătaf de trâmbiţaşi (1780 iunie 23 ; 1791 mart. 10) ; vătaf de vistierie (1783 octombrie 5).'
★
Documentele din volumul de faţă se adaugă şi completează pe celelalte din secolele XVII şi XVIII ale volumului : Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti, publicat în cadrul aceleiaşi edituri, în 1961.
★
Toate documentele menţionate că fac parte din fondul Academiei E. S. Eomânia, sau din diferite colecţii particulare, se găsesc actualmente la Arhivele Statului din Bucureşti.
Cîteva documente privitoare la istoria Bucureştilor, incluse în volum, au ca loc de emitere diferite localităţi din ţară, indicate întotdeauna alături de anul, luna şi ziua documentului. Toate celelalte — care nu fac menţiunea locului de emitere — sînt din Bucureşti.
în transcrierea documentelor am căutat să redăm cît mai exact textul original, bineînţeles înlăturînd pe u mut, care nu avea nici o valoare fonetică. Punctuaţia şi începuturile de aliniat ne aparţin aproape în întregime, pentru a reda un text cît mai clar şi mai puţin obositor.
Am întregit toate numele lunilor anului, funcţiilor sau titlurilor boiereşti"f&£7Tan — ianuarie ; mart. = martie ; sept. = septembrie ; arm. = = armaş ; cam. = eămăraş ; cap. = căpitan ; cioli. = ciohodar ; corn. — = comis ; iuz. = iuzbaşa, pah. = paharnic ; pii. = pitar ; star. = staroste ; steg. = stegar ; seră. = serdar ; şăt. = şătrar ; vist. = vistier; vor. vom. = vornic ; Hs. — Hristos ; Is.Hs. = Isus Hristos).
Am întregit de asemenea următoarele cuvinte, fără a le mai pune în croşete : cup. .= cupeţ ; depar, depart. = departament; eg., ig. = egumen ;
li. = hagi; jup. = jupan, jupănească ; mali. = mahala, mahalagii; mar., mart. = martor, mărturie; pog. = pogon ; st., stg. = stînjeni(i); ti, tal. = = taleri; vânz. = vânzător.
★
Cîteva exemple de nume rare : Bahar Dumitrache Bălăcciu (fost Bălăccioglu) ; Berda (popa), Măria Gârpinca, Marin Gegăian, Dona, Dra-gostin, Ghiurca, Oprea Gurban, Andrei Jospudeci, Jupa, Laţcarina, Filip Lolea (Lulea), Pantazi Serezli, Sideri, Marin Suşumete, Talpoş, Ţâra, Dimitrie ZacheUu, Zmagda; Tudor Milog (poate fi nume, dar poate fi şi poreclă).
Au fost subliniate următoarele cuvinte slave pentru a se vedea numărul redus, în alcătuirea actelor, fiindcă în vorbirea curentă ele nu erau folosite : az = eu; eto az = iată eu; bez = afară de ; biv = fost biv bel = fost mare; brat = frate; i brat ego = şi fratele lui; ot = de la ; i ot = şi de la; ot sel = din satul; pis = am scris ; pis az = am scris eu ; pol = jumătate; zei = ginere.
Meserii şi îndeletniciri : abagiu, argintar, băcan, băias, bărbier, băşcălii (cojocari băşcălii), bogasier, boiangiu, bragagiu, brutar, cafegiu, cantaragiu, cavaf, ceaprazar, cizmar, cojocar, condoragiu, croitor, cuiumgiu,, dărvar, dulgher, făinar, furdagiu, găitănar, geambaş, grădinar, hergr (fierar), jimblar, lăcătuş, lemnar, lumînărar, măcelar, mărgelar, masalagiu, mătăsar, muscalagiu, opincar (şi chiar o femeie : ,,baba Măria opincă-reasa"), papugiu, podar, postăvar, potlogar, povarnagiu, săpunar, sarma-giu, sticlar, suiulgiu, şălar, şalvaragiu, tabaci, tâmplar, tipsier, trăistar, ulier, zăbunar, zalar, zaraf, zidar.
★
Glosar, Este necesar ^ă se scoată4n evidenţă o serie de cuvinte rare care au circulat, în special în documentele scrise, în secolele XVII—XVIII, dar care mai apoi, încet-încet, au dispărut cu totul. De aceea o parte din ele le enumerăm mai jos, iar în indicele de la finele volumului, le vom da cuvenita explicaţie.
Ex. : adichie, adiiată, afieromă, afieromata, anafora, analagon, apo-dixis, artărdisind, artărdisită, bogazuri, cacom, calpi, carsaci, carvasara, cherodosie, cinuri, clironomi, cosorobi, croc (blană de), diadohi, diiastimă, diiată, delceluş, distihie, energhie, etision, geremele, ghermesut, ghion-daliee, ghiordii, ialamgicuri, ipostatiea, isterisească, laţcă, lude (liude), malotea, mehterii turci, megalopsihiia, meremet, mezat (sultan-mezat), musaadea, năboiala gheţii (1799 martie 2), ort, părpăr, perierghie, peşchir, pliroforie, podvoade (podvezi), posluşanie, proeresie, prostichiu, protimisis, provlimă, rufet, sagnasiu, săngeap, simfonie, sistisi(a), şamalagea, şatrage, tanele, teslim, ticilichiu, zapt, zardovolenii.
30
31
KEZUMATUL DOCUMENTELOR
1. 1634 mai 20. Dumitru judeţul împreună cu cei 12 pîrgariai oraşului întăresc vătafului Stanciu, fiul logofătului Tudosie, stăpînirea peste două locuri cu case situate lîngă mănăstirea Sărindar, pe care le cumpărase cu ,,4 bani gata".
2. [1643—1654]. Dobre unchiaşul, feciorul lui Mircea vătaf de grădinari domneşti, făcîn-du-se călugăr la mănăstirea Argeş, dăruieşte acesteia un loc de casa cu pivniţă în Bucureşti.
3. 1645 ianuarie 25. Duca ceauşul, împreună cu fraţii lui, vînd lui Constantin mare postelnic, o piviniţă şi două locuri pentru mai multe prăvălii cu 60 de ughi.
4. 1645 iulie 12. Matei Basarab voievod întăreşte lui Evstratie vistier al doilea, stăpînirea unor case cumpărate de la Dumitraşco postelnicul.
5. 1654 iulie 5. Feciorii lui; Oprea logofătul vînd lui Albu fustaşul un loc de casă, cu 22 ughi.
6. 1655 ianuarie li. Constantin Şerban voievod întăreşte mănăstirii Argeş un ioc de casă cu pivniţă din Bucureşti ce fusese dăruit de unchiaşul Dobre, fiul lui Mircea vătaf de grădinari domneşti.
7. 1656 aprilie 17. Marcu, năstavnicul mănăstirii Sf. Nicolae (Mihai Vodă), face schimb de ţigani cu mănăstirea Babele, dînd pe ţiganca Stana şi primind pe Neacşa.
8. 1656 aprilie 29. Liia, împreună cu fratele ei Radu, vînd lui Constantin fost postelnic, un loc de casă cu grădină şi „ curte şoară", cu 3 ughi şi jumătate.
9. 1660 martie 13. Gheorghe Ghica voievod întăreşte stăpînirea lui Şerban Cantacuzino logofăt al doilea, peste nişte ţigani cumpăraţi de la postelnicul Papa, fiul lui Buzinca clucerul, cu 190 galbeni.
10. 1662 august 22. Grigore Ghica voievod întăreşte mănăstirii Mihai Vodă stăpînirea peste mai multe locuri care ,,s-au pustiit" in vremea lui Mihnea Vodă, şi fiindcă mănăstirea este
săracă şi fără nici un venit", îi dă dreptul să ia şi vinăriciul domnesc.
11. 1663 aprilie 10. Grigore Ghica voievod întăreşte lui Şerban un loc de casă pe care îl avea de moştenire de la Manea feciorul lui Rusan.
12. 1665 februarie 4. Eupraxia, soţia logofătului Radu Dudescu, împreună cu fiul ei Radu, vînd lui Defta croitorul un loc de prăvălie în Zăbunari, cu 40 galbeni.
13. 1666 februarie 17, Radu Leon voievod întăreşte stăpînirea lui Badea fost mare paharnic, peste un loc de casă în Bucureşti, peste nişte vii în dealul Izvorenilor şi peste altele.
14. 1667 mai 14. Radu Leon voievod dăruieşte bisericii cu hramul Sf. Dumitru (viitoarea mitropolie), vase de argint, cărţi de cult, vii şi vite şi o scuteşte de o serie de dări şi angarale.
15. 1667 iunie 30. Tudor croitorul, feciorul croitorului Paraschiva din Bucureşti, vinde neguţătorului Iorga Corbu şi soţiei sale Marica, un loc de casă, lîngă Biserica Grecilor, cu 50 galbeni.
16. 1668 februarie 15. Radu Leon voievod întăreşte mănăstirii Sf. Ioan cel Mare locurile pe eare le dăruiseră domnitorii de mai înainte, pe care stau tabacii acum, dar care, în decursul timpului, fuseseră încălcate de diferiţi oameni.
17. 1668 martie 1. Radu Leon voievod împuterniceşte pe egumenul mănăstirii Sf. Ioan cel Mare să oblige pe toţi care stau în casele mănăstirii să-şi plătească chiria, cei ce nu vor vrea, să fie scoşi din case.
18. 1668 aprilie 20. Ştefan mitropolitul ţării dă carte de blestem pentru mahalagii care trebuie să mărturisească adevărul în legătură cu locurile mănăstirii Mihai Vodă, împresurate de diferiţi oameni.
3 - c. 245 3
33
19. 1668 iunie 8. Dumitra, fiica preotului Dumitru, vinde marelui pitar Stoie un loc de casă lîngă biserica Aga Niţă cu 6 ughi.
20. 1669 mai 11. Antonie voievod întăreşte mănăstirii Mihai Vodă stăpînirea peste toate locurile şi dealul cu vii ce are în cuprinsul oraşului.
21. 1669 iunie 14. Egumenul Grigorie de la mănăstirea Banului vinde lui Theodor mum-giul (luminărarul) un loc de casă în Bucureşti, pentru 25 galbeni.
-\ 22. 1670 mai 3. Antonie voievod porunceşte la şase boieri să cerceteze împreună cu „meşteri buni" cauza pentru care nu funcţionează morile mănăstirii Mihai Vodă; să ia măsuri urgente pentru îndreptarea neajunsurilor.
23. 1670 decembrie 30. Theodosie mitropolitul ţării dă egumenului Athanasie carte cu mare blestem pentru toţi aceia care ştiu să mărturisească adevărul, în pricina băii lăsate de Istrate neguţătorul, mănăstirii Sf. Ioan cel Mare.
24. 1672 ianuarie 4. Antonie voievod întăreşte mitropoliei, zidită de Constantin Şerban voievod, stăpînirea peste locurile ce are în oraş şi o scuteşte de toate dările, cum a fost si mai înainte.
25. 1673 iunie 3. Leica din Ghergheţi cu soţia lui Anghelina vînd un loc de casă starostelui Iorga, cu 25 ughi.
26. 1674 iunie 12. Mihu croitorul, fiul lui Tilea din Tîrgovişte, vinde lui Partenie, egumenul mănăstirii de la Brad, un loc de casă cu pivniţă, pentru 65 taleri; actele vechi nu le mai are, fiindcă au ars în timpul domniei lui Grigore Ghica.
27. 1674 decembrie 12. Gheorghe Duca voievod întăreşte mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul nişte locuri de casă, unde au fost tabacii, care, în decursul timpului, fuseseră împresurate de unii oameni „fără nici o dreptate".
28. 1675 aprilie 23. Stoica Ludescu logofăt (cronicarul ) dăruieşte lui Chiriac ceaprazarui un loc de casă lîngă curtea bisericii cu hramul Sf. Nicolae Şelari, în apropiere de Uliţa Mare (str. Lipscani de azi).
29. 16 75 iunie 7. Locuitorii din mahalaua Săpunari, împreună cu Tudoraşco al doilea vornic, întăresc lui Stănilă, feciorul lui Neagu Armeanu, stăpînirea peste un loc de lîngă pîrîul Bucureştioara, pe care i-1 împresuraseră nişte ţigani.
30. 1676 iunie 18. Partenie, egumenul mănăstirii Radu Vodă se înţelege cu Stroe, fiul neguţătorului Mihai, pentru ţiganca Muşa, pe care o vînduse mănăstirii Gherghe, fiul lui Bebe iuzbaşa.
31. 1676 august 8. Mihul vătaful, împreună cu soţia sa Marica şi fiii săi Dumitraşcu şi lacov, vinde mitropoliei o familie de ţigani pentru suma de 70 taleri.
,: 32. 1677 ianuarie 8. Stan vornic al doilea arată că din porunca marelui vornic Vîlcu
a măsurat locul mănăstirii Nucetu, după cartea de hotărnicie dată de Gherghina judeţul.
33. 1677 februarie 5. Mânu cupeţul, fost staroste de neguţători, împreună cu fiul său Lamba, vinde lui Slavu abagiul un loc de casă, alăturea cu locul lui Radu Ţigănescu, cu 57 taleri şi jumătate.
y 34. 1677 iunie 10. Toma judeţul împreună cu cei 12 pîrgari, cu preoţi şi bătrîni şi cu omul „domnesc" Tudosie vornic al doilea, aleg, hotărnicesc şi împietresc locurile pe care le-a avut vornicul Preda Brîncoveanu care „în vremea răutăţilor" unii oameni, fără voia nimănui au făcut case şi grădini pe ele.
35. 1678 aprilie 4. Gheorghe Duca voievod întăreşte lui Ianăş fost mare jitnicer stăpînirea peste un loc de casă, în mahalaua Arhimandritului „la capul podului Cilibiului", pe care-1 cumpărase de la paharnicul Matei Bărsescu.
36.2050 mai 24. Radu din Cartojani, judeţul Vlaşca, se împrumută cu 170 taleri de la pitarul Grăjdan, punîndu-şi amanet trei prăvălii şi o piviniţă ce se află pe uliţa ce merge la Scaunele de carne.
37. 1680 iulie 21. Ancuţa, soţia lui Mihu logofăt, împreună cu copiii ei, vinde lui Stroe vătaf nişte case cu loc şi grădină cu pomi, pentru 35 taleri.
38. 1680 septembrie 2. Radu Mustăţea din Cartojani se împrumută cu 170 de taleri de la pitarul Grăjdan, cu care şi-a răscumpărat trei prăvălii şi o pivniţă de la Hriza vistierul.
39. 1681 aprilie 17. Şerban Cantacuzino voievod întăreşte mai multor slujitori domneşti * stăpînirea peste nişte locuri de casă, din mahalaua Săpunarilor, pe care le împresurase Radeş. bărbosul, declarînd mincinos că i-au fost dăruite de Cernica vornicul.
40. 1684 ianuarie 17. Theofan shimonah dăruieşte mănăstirii Argeş o chilie din chiliile bisericii pe care el a zidit-o din temelie în Bucureşti.
41. 1684 mai 11. Grăjdan pitarul, fiul lui Mircea spătar din Preajva, vinde un loc de şapte prăvălii doamnei Măria, soţia voievodului Şerban Cantacuzino, pentru 130 taleri, loc pe care aceasta îl dăruieşte ctitoriei sale Biserica Doamnei.
42. 1684 mai n. Tudora, fata lui Dobre, vinde doamnei Măria, soţia lui Şerban Cantacuzino, voievod, un loc de patru prăvălii pe care cumpărătoarea îl dăruieşte ctitoriei sale Biserica Doamnei.
43. 1685 martie 10. Ion şi Neacşu, fiii lui Ivan zăbunarul, vînd lui Defta croitorul o prăvălie cu loc, lîngă prăvălia lui Alexe săpunarul, cu 80 ughi.
44. 1686 noiembrie 14. Zota, fiul lui Mihalcea croitorul, vinde lui Şerban Cantacuzino voievod un loc de prăvălie între Standul Pustiul şi casa Soficăi, soţia răposatului Macula neguţătorul.
45. 1686 decembrie 15. Dima slugerul dăruieşte mănăstirii Stavronichita, în deplină proprietate după moartea sa, 3 prăvălii din Bucureşti şi o moşie de 468 stînjeni din judeţul Ialomiţa.
46. 1687 aprilie 3. Portarii trimişi de ispravnicii oraşului, din poruncă domnească, împreună cu diferiţi oameni dimprejur hotărnicesc locul ce are mănăstirea Nucetu în Bucureşti.
47. 168 7 aprilie 12. Constantin Hagiul, pîrcălab din Filipeşti, dăruieşte Bisericii Doamnei nişte case cu pivniţă şi vinde în acelaşi timp un loc egumenului de la mănăstirea Cotroceni.
48. 1687 aprilie 21. Popa Stoica împreună cu soţia sa Grăjdana vînd doamnei Măria, soţia voievodului Şerban Cantacuzino, un loc cu casă pe lîngă biserica ctitorită de aceasta.
49. 1688 ianuarie l. Dionisie patriarhul Constantin op olului dă carte de blestem în legătură cu o pivniţă de piatră a lui Iane, rămasă de la unchiul său Ghinea Matraca.
50. 1688 iunie 15. Gligorie, egumenul mănăstirii Sărindar vinde lui Manta portarul şi soţiei sale, Măria, o casă cu pivniţă şi cu locul ei, de lîngă colţul mănăstirii, din sus, cu 54 taleri.
51. 1689 octombrie 28. Doamna Măria, soţia răposatului Şerban Cantacuzino voievod* închină Biserica Doamnei, pe care a construit-o şi a înzestrat-o cu de toate: odăjdii, argintării, cărţi, case, prăvălii, locuri, mănăstirii Cotroceni, cu obligaţia de a se respecta cele trei puncte menţionate.
52. 1690 mai 25. Sofiica, soţia răposatului Macula, neguţătorul, vinde lui Iane, nepotul lui Ghinea Matraca, o jumătate de pivniţă la uliţă, ca să poată da înapoi cei 200 taleri preţui unei moşii pe care o cumpărase, mai înainte, stolnicul Constantin Cantacuzino, şi acum nu-i mai plăcea.
53. 1691 noiembrie 26. Dima vinde lui Dcftea croitorul un loc de prăvălii lîngă Manole croitorul, după dorinţa soţiei sale, Bana „ca să o grijesc pe ia şi pre bărbatul ei", şi a primit 70 de taleri.
54. 1691 decembrie [f.z.J. Mustafa ceauş, serdarul Rusciucului, adevereşte că cafeneaua ce poseda ienicerul Harnic, mort la Bucureşti, fără moştenitori, trece în proprietatea statului. Din ordinul lui Mehmed, aga ienicerilor a venit şi a vîndut-o cu 65 de piaştri lui Gavaz başa.
55. 1692 ianuarie 24. Aspra, soţia lui Gavrilaşco paharnic, împreună cu fiii ei vînd lui Iane din Stănceşti case cu pivniţă de piatră şi prăvălii în Bucureşti, pe Uliţa Mare.
56. 1692 mai 20. Tudorache vinde Radei şi Alexandrei, fetele lui Stan Tilişca o prăvălie în Uliţa Mare, lîngă prăvălia mănăstirii Sf. Sava, cu 80 de lei.
57. 1692 august 5. Iani Cocorăscu logofăt face schimb de ţigani cu Nectarie, egumenul mănăstirii Sf. Ioan, dînd pe Anca şi primind pe Despa.
58. 1692 august 15. Isac împreună cu soţia sa Rivca vînd jupînului Zaharia o casă, fără loc, cu 10 taleri.
59. 1692 august 25. Constantin Brîncoveanu voievod dă voie mănăstirii Radu Vodă să facă o moară, aşa cum a avut şi mai înainte, pe apa Dîmboviţei, înspre Livada domnească, în ^aţa morii mănăstirii Mihai Vodă.
60. 1692 decembrie 12. Constantin Brîncoveanu voievod întăreşte mănăstirii Sărindar stăpînirea peste mai multe locuri „pre luncă despre Dîmboviţa" pe care diferiţi oameni, în vremea lui Radu Leon voievod, şi-au făcut case şi grădini.
34
35
61. 1693 februarie 15. Radu Goleseu fost mare comis, împreună cu fiicele sale, Zoita sf Ancuţa dăruiesc mănăstirii Sf. Ioan cel Mare, 20 pogoane vie la Vespesti, 50 oi cu miei si 40 matei de stupi, spre a fi pomenită toată familia lui, fiind şi ctitori după înaintaşii lor.
^ 62. 1693 iulie 12. Constantin Brîncoveanu voievod întăreşte stăpînirea lui Cornea Brăi-lom mare paharnic asupra unor locuri de casă din Bucureşti, de peste Dîmboviţa, de la „podul agai lui Iane în sus  pîna în locul lui Matei Ciorogîrleanu mare vistier.
63. 1693 august 3 (U04 zilhidge 1). Aivâz başa declară că pentru locul cafenelei ce o poseda în Bucureşti, egumenul mănăstirii Cotroceni i-a plătit 30 de piaştri.
64- 1964 august 4. Constantin Brîncoveanu voievod întăreşte stolnicului Dănilă Neam tu stăpînirea peste o casă cu locul ei, lîngă terenul protopopului Theodor, pe care a cumpărat-o de la Tudoran potcovarul, cu 45 taleri.
^ 65. 1695 februarie 5. Constantin Brîncoveanu voievod întăreşte lui Vasile mare căpitan de seimeni şi jupînesei lui, Dospina, stăpînirea peste 12 pogoane de vie „în dealul Bucureştilor , pe care le cumpărase cu 200 de taleri de la unchiul său Patra şco.
^ 66. 1695 iulie l. Cîţiva locuitori din mahalaua Măcelarilor, în urma unei cărţi de blestem data de mitropolit, mărturisesc care este şi pînă unde se întinde locul unchiaşului Stănilă.
67. 1696 februarie 8. Constantin Brîncoveanu voievod dăruieşte lui Alexandru fost mare postelnic un loc de casă în mahalaua Oltenilor „pre lăngă locul Radului tabacul", pentru ca să-si faca casa şi temei". *
68. 1696 iunie 15. Iosif călugărul vinde lui Constantin logofătul casa cu loc, cu grădină cu pomet, cu jicnită „şi cu toate dichisele" pe care le cumpărase si el de la popa Ivasco. Logofătul Constantin le dăruieşte bisericii Tuturor Sfinţilor clădită de mitropolitul Antim.
69. 1696 august 7. Neguţătorii orînduiţi din ordinul celor trei caimacami, după ce au măsurat un loc cu vad de moară din mahalaua Gorganilor, dau mănăstirii Radu Vodă carte de stapînire.
70. 1696 noiembrie 8. Constantin Brîncoveanu voievod reînnoieşte închinarea mănăstirii Sf. Ioan cel Mare, zidită de Andrei vistierul şi înzestrată şi mai mult de ginerele său banul Preda Buzescu, către mănăstirea Sf. Ilie din Rumelia, fiindcă din cauza multor „răotăti aici în tani" toate actele vechi ale mănăstirii au fost distruse.
71. 1696 noiembrie 10. Chiriţa portăreasa vinde lui Ghiorghită pîrcălabul o casă în mahalaua Broşteni, cu 22 taleri.
72. 1697 mai 21. Constantin Brîncoveanu voievod întăreşte stăpînirea lui Iane vătaful de aprozi asupra caselor ce are în mahalaua de la biserica Aga Nită, cumpărate de la Musat logofătul. ' ■
73. 1697 mai 26. Stoichiţă Golumbeanul paharnic face schimb de ţigani cu jupînul Toma, iar pentru un copil de ţigan plăteşte 13 taleri şi jumătate.
74. 1697 iunie 5. Marco căpitan vinde lui Radu beizadea, fiul răposatului Ilias Vodă, o gradină cu 35 taleri, reluînd-o de la căpitanul Patru Obedeanu care nu avea protimisis. '
75. 1698 mai 15. Simion monahul, de la mănăstirea Radu Vodă, dă ginerelui său Tăna-sie suma de 50 taleri pentru o jumătate de prăvălie pe care nu vrea s-o stăpînească împreună cu cumnatul său Iorga.
76. 1698 iunie 22. Măria băneasa, soţia răposatului ban Barbu Milescu, face schimb cu vistierul Drăguşin Merişanu, dîndu-i acestuia viile sale din Nucetul de Sus, judeţul Olt şi primind de la el casele ce le are în Bucureşti.
77. 1698 iulie 5. Constantin Brîncoveanu voievod întăreşte lui Sterie lumînărarul stăpînirea peste nişte case şi patru prăvălii pe care le-a cumpărat de la jupîneasa Paraschiva, soţia căpitanului Tudor Odivoianu, cu 400 taleri, cît şi asupra a 12 „răzoare" de vie în dealul Bucureştilor.
78. 1699 mai 4. Ion Tărăbuceanu vinde lui Radu beizadea fiul răposatului Iliaş Vodă, o casă în mahalaua Broşteni „între gârlele Dămboviţii" şi vecină cu grădina „mării sale" pe care o cumpărase de la Marco căpitan.
79. 1700 ianuarie 20. Iorga, feciorul răposatului Duca staroste, dăruieşte lui Radu beizadea, fiul lui Iliaş Vodă, 300 de stînjeni din moşia Tătărani, pentru că a intervenit la domnitorul Constantin Brîncoveanu de 1-a scutit de „birul negustoresc", primind şi 100 de taleri cu care şi-a plătit datoriile.
80. [1700]. Mihai bărbierul se învoieşte cu serdăreasa Stanca să plătească acesteia o chirie anuală de trei taleri pentru „locul pă gunoi, lîngă Dămboviţa", ce a primit pentru a-şi construi casă.
81. 1701 iulie 6. Fraţii Ianache Văcărescu mare agă şi Ivan Văcărescu vătaf fac schimb cu mitropolitul Theodosie al Ungrovlahiei, căruia îi dau două ţigănci: Neaga şi Mira şi primesc pe Drăgana şi Manea, ai lui Oprea Gurban.
82. 1702 februarie 22. Pîrvu Mutu zugravul împreună cu soţia sa Tudora, vînd lui Radu mare clucer de arie şi lui Iordache Creţulescu mare eămăraş o casă în Bucureşti, cu 45 taleri, pe care şi ei o cumpăraseră de la Anca Truf ăşoaia.
83. 1702 martie 21. Teodosie mitropolitul ţării întăreşte preotului Iosif şi logofătului Stancu stapînire peste un loc de prăvălie, vecin cu gardul mănăstirii Stelea, pe care ei îl primiseră de pomană de la preotul Bogdan.
84. 1702 iunie 6. Marina, sora călugăriţei Ghervasia, vinde lui Mihai neguţătorul pe ţiganca Rada, fiica Bogdanei, pentru 35 taleri.
85. 1703 ianuarie 6. Apostol Poenaru vornic vinde mănăstirii Horez o parte din casa ce are lîngă apa Dîmboviţei, împreună cu grădină, grajd, şi cuhnie pentru suma de 150 taleri, iar o altă parte, preţuită la 50 taleri, o face danie mănăstirii, pentru pomenirea lui şi a părinţilor lui.
86. 1703 septembrie 15. Popa Mitrea de la biserica Dintr-o Zi vinde lui Iane eupeţul o casă din mahalaua bisericii „cu tot locul cat iaste îngrădit", cu 47 taleri.
87. 1704 februarie 13. Marica, soţia paharnicului Staico Merişanu, dăruieşte nepotului ei Barbu Merişanu paharnic, un loc de casă în mahalaua Popa Ivasco, pe care îl avea rămas de la răposatul ei soţ care îl cumpărase de la banul Radu Năsturel.
88. 1705 ianuarie 9. Dumitraşcu, fiul lui Ion iuzbaşa de fustaşi, vinde egumenului deja mănăstirea Nucetu, cu 190 taleri, o prăvălie pe care o primise drept zestre de la socrul său Lica din Gherghiţa.
89. 1706 mai 8. Şerban cu soţia sa Vişana vînd lui Neagu postelnic un loc cu pomet şi casă in mahalaua Dintr-o Zi, pentru 20 taleri.
90. 1706 iunie 12. Matei Dobriceanu pitar vinde lui Stroie mare vornic o casă cu loc, grădină şi pomi, în Bucureşti, pentru 18 taleri.
91. 1708 aprilie 12. Caplea, soţia lui Marin zugravul, împreună cu fiii ei, vinde lui Ştefan egumenul mănăstirii Glavaciog, casele pe care le are, pentru 45 taleri, ca să aibă pentru înmor-mîntarea soţului ei.
92. 1708 aprilie 14. Ioan arhimandritul de la mănăstirea Horez vinde lui Grigoraşcu mare ciohodar nişte case în mahalaua Sf. Ioan cu 310 taleri, case pe care el le cumpărase de la Apostol Poenaru vornicul cu 200 taleri şi le refăcuse cu cheltuiala mănăstirii.
93. 1708 aprilie 16. Constantin Brîncoveanu voievod întăreşte lui Constantin Greceanu mare căpitan din Cerneţi, dreptul de stapînire asupra caselor din mahalaua Sf. Ioan, pe care acesta le cumpărase de la Gligoraşcu mare ciohodar.
94. 1708 iunie 15. Coandă Cornăianu căpitan vinde lui Constantin Brîncoveanu voievod 12 ţigani, pe care-i avea de la vară-sa, Caplea Părdescul, cu preţul de 17 taleri fiecare ţigan, primind in total 204 taleri.
95. 1709 martie 29. Antim mitropolitul Ţării Româneşti aprobă cedarea către spătarul Mihai Cantacuzino — pentru 800 de lei — a locului pe care Colţea zidise o biserică de lemn, şi-i dă voie să zidească „botniţă5' şi „casă de streini" pentru îngrijirea celor bolnavi.
96. 1709 iulie 1. Constantin Brîncoveanu voievod întăreşte lui Fotea fost pîrcălab de curte stăpînirea peste casele lui Iorga Perdecula, ce se află în mahalaua Sf. Nicolae, cu tot locul lor cît ţine curtea şi grădina.
97. 1709 octombrie 13. Stoica, soţia lui Dumitraşco comis, vinde lui Stroie vornic o casă, care fusese zălogită la mama ei de un oarecare Milos, pentru suma de 18 taleri.
98. 1710 mai 17. Rizea mătăsarul împreună cu fraţii săi, fiii lui Hie abagiul, vînd un loc jupînului Apostol, pentru suma de 70 taleri.
99. 1710 august 4. Constantin Fărcăşanu se împrumută cu 60 de taleri de la Radu mare sluger şi-i pune amanet un loc ce are pe lîngă acesta şi Buîcescu.
36
37
100. 1711 martie [f.z.]. Hrizea mătăsarul împreună cu soţia sa Armeanca vînd egumenului de la mănăstirea Nucetu o casă cu loc, pentru 15 taleri, care loc fusese dăruit mai înainte de logofătul Stoica Ludescu lui Chiriac ceaprazarul.
« . 1^1- 1711 aprilie 9. Iorga croitorul împreună cu soţia sa Rada se împrumută cu 100 taleri, fară dohîndă, de la Ignatie egumenul mănăstirii Nucetu, punînd zălog o prăvălie. •
102. 1711 mai 24. Dima, ginerele lui Staţie din Stăriceşti, vinde jupînului Tudorache o prăvălie, alăturea cu locul lui Lică Fărîmiţă, pentru 80 taleri.
103. 1712 martie 24. Constantin Brîncoveanu voievod arată că a refăcut din temelie biserica Sf. Ioan, care era mică, întunecoasă şi fără de turn, acordindu-i drept ajutor 100 bolovani de sare de la ocna Telega.
104. 1712 iunie l. Iorga croitorul, împreună cu soţia sa Rada şi cu cele două fete: Marica şi Ştefana, vînd lui Ignatie egumenul mănăstirii Nucetu, o prăvălie cu 160 taleri.
105. 1713 mai 17. Diicul Rudeanu fost mare logofăt dăruieşte mitropolitului Antim „un codru de loc din colţul grădinii noastre despre pod".
106. 1713 mai 25. Matei diaconul, ginerele popei Bunea, vinde lui Lefter vornicul un răzor de vie pe dealul Bucureştilor, cu 8 taleri.
107. 1713 iulie l. Constantin logofătul dăruieşte mitropolitului Antim un loc care să învecinează cu fostul teren al lui Drăguşin Merişanu vistierul pe care s-a construit biserica Tuturor Sfinţilor, pe care şi el îl cumpărase de la popa Ivasco.
108. 1713 august l. Neacşu staroste de neguţători, împreună cu Jipa, fiul lui Ianut staroste, vînd lui Radu Dudescu mare paharnic un loc de două prăvălii în Uliţa Bărbierilor.
109. 1713 august 10. Manea ceauşul, împreună cu fratele său Dumitru pîrcăîabul de la Clinceni, vînd mitropolitului Antim o casă cu loc din mahalaua Popii Ivaşcu, cu 25 taleri.
110. 1714 aprilie 8. Ştefan Cantacuzino voievod dăruieşte lui Andonie căpitan de „sara-geale", casele răposatului Voicu fost căpitan de seimeni „la coconii lui Constantin Vodă" (Brîncoveanu), din mahalaua Sf. Ecaterina.
111. 1714 mai 24. Sava portar al doilea, din ordinul domnului, împreună cu preoţi şi locuitori din mahala, delimitează locurile prăvăliilor mănăstirii Nucetu faţă de cele ale mănăstirii Sf. Sava, spre a nu mai fi pricină de neînţelegere şi judecată.
112. 1715 februarie 16. Chirca Rudeanu fost mare sluger dăruieşte mitropolitului Antim, pentru biserica ctitorită de acesta, o parte din grădina părintească, din care a mai dăruit înainte şi tatăl său Diicu Rudeanu.
113. 1715 februarie 17. Barbu Merişanu sluger, fiul vistierului Drăguşin Merişanu, arată că locul pe care împreună cu tatăl său l-au dăruit mitropolitului Antim ca să construiască pe el biserica Tuturor Sfinţilor, i-a fost dăruit, cînd s-a însurat, de mătuşa sa Marica soţia lui Staico Merişanu paharnicul.
1Î4, martie 21. Şerban, fiul lui Iane Stănescul, vinde mitropolitului Antim o pivniţă
de piatră cu prăvălii deasupra şi un han alăturea, toate pe Uliţa cea Mare, pentru 1 350 taleri.
115. 1715 iulie 20. Mitropolitul Antim Ivireanul face o serie de danii mănăstirii cu hramul Tuturor Sfinţilor, construită de el şi fixează şi obligaţiile ce trebuie să le aibă mănăstirea.
116. 1715 octombrie 25. Lefter vornicul dăruieşte mănăstirii Antim şase răzoare de vie în dealul Bucureştilor.
117. 1716 februarie 2 [Buzău?]. Măria Mileasca băneasa împreună cu ginerele ei Dumi-traşcu Brăiloiu dăruiesc un loc ce au în Tîrgovişte mănăstirii cu hramul Tuturor Sfinţilor din Bucureşti, clădită de mitropolitul Antim, în mahalaua Popa Ivaşcu.
118. 1716 mai 23. Nicolae Mavrocordat voievod dă carte domnească lui Atanasie, egumenul mănăstirii Sf. Ioan, cu privire la chiriaşii mănăstirii din mahalaua Trîmbiţaşilor, care şi-au construit case mai mari cu pivniţă şi-şi vînd vinurile lor, să li se dărîme casele şi să-i mute „pe loc domnesc".
119. 1718 iunie 7. Ianache cîntăreţul din Bucureşti se învoieşte cu jupînul Oprea Fiorea din Braşov în privinţa unei vii cumpărată de la Nicodim călugărul.
120. 1718 octombrie 24. Dospina, văduva lui Rochia căpitan, vinde ginerelui său, Staico logofăt partea ei din casele, grădina şi curtea ce se află în mahalaua Scaunelor, pe care le vînduse lui Staico căpitan, nerespectlnd dreptul de protimisis.
121. 1719 decembrie 4. Nicolae Mavrocordat voievod întăreşte lui Tudorache fost mare comis şi lui Hrisant eămăraş nişte case lîngă biserica Antim şi alte proprietăţi din Crîngu, judeţul Saac, foste ale paharnicului State Leurdeanu care nu-şi putuse plăti datoria.
122. 1720 mai 5. Nicolae Mavrocordat voievod scuteşte mănăstirea Sf. Ioan cel Mare de a da „calul domnesc", aşa cum dau alte mănăstiri, fiindcă şi mai înainte s-a bucurat de această favoare.
123. 1721 noiembrie 1. Ianache slugerul fost cupeţ, prin diata ce face, lasă danie Mitropoliei casele, via din dealul Bucureştilor, haine şi lucruri, ca după moarte să i se facă pomeniri şi sărindare timp de trei ani.
124. 1725 mai 4. Mai mulţi locuitori, din ordinul marilor boieri, merg şi delimitează, însemnîndu-1 cu pietre, locul logofătului Staico din mahalaua Scaunelor, alături de cel al vă laşilor de măcelari.
125. 1726 martie 20. Măria, fiica iui Radu Grecianu logofăt întocmeşte diată de averea mobilă şi imobilă (case, moşii, vii etc.) ce lasă după moarte şi numeşte şi epitropii care au datoria să urmărească aplicarea acesteia.
126. 1727 august 24. Cară Mustafa împreună cu soţia şi fiii vînd lui Ştefan cazacul şi soţiei sale Ilina o casă în mahalaua Popa Rusu, cu locul ei, pentru 10 taleri şi jumătate.
127. 1728 decembrie 20. Radu ţiganul, croitor, se obligă să dea mănăstirii Sf. Ioan 2 taleri vechi pe fiecare an drept chirie pentru locul din mahalaua Scaune pe care i s-a dat voie să-şi facă casă şi pivniţă.
128. 1729 august 1. Matei Cantacuzino mare armaş dăruieşte mănăstirii Sf. Ioan cel Mare un sălaş de ţigani pentru pomenirea răposatei sale soţii Păuna.
129. 1729 septembrie 29. Egumenul mănăstirii Stavropoleos, dorind să mărească altarul bisericii, dă fostului serdar Grigorie Greceanu un loc, în schimbul altuia aflat în hotar cu altarul.
130. 1730 iulie 1. Caliţa, soţia răposatului Matei Cîmpineanu vistier, fiica lui Drăghici Cantacuzino mare vistier, dăruieşte mănăstirii Sf. Ioan cel Mare, după dorinţa răposatului său fiu Constantin, trei suflete de ţigani, pentru pomenirea lui.
131. 1731 aprilie 4. Bucur seimen, din steagul căpitanului Drăghici, vinde dascălului Ianache casa ce o cumpărase de Ia Dobre abagiul, aflată în mahalaua Broşteni, primind pentru ea 3 taleri.
132. 1732 iulie 23. Leftera, soţia lui Grozea măcelarul, vinde Iui Neagoe măcelarul un scaun de carne din mahalaua Scaune, cu 29 taleri noi, pentru a-şi plăti datoriile rămase de la soţul său.
133. 1733 aprilie 12. Ioana, soţia răposatului stegar Andronache, vinde jupînului Tudor un loc cu pomet în mahalaua Lucaci, pentru 6 taleri şi jumătate, ca să aibă bani pentru pomenirea soţului şi cumnatului ei.
134. 1734 decembrie 10. Iordache logofăt de visterie împreună cu fratele său Constantin postelnic, fiii răposatului Asan Micşănescu mare sluger, vînd mitropolitului Ştefan un loc pe care tatăl lor îl cumpărase de la Filotheu egumenul mănăstirii Sf. Ecaterina.
135. 1735 ianuarie 14. Preotul Ioan, fiul preotului Iane, împreună cu soţia sa Drăgana vînd logofătului Constantin, fiul preotului Bogdan, case cu pivniţă şi cu prăvălie cu suma de 400 taleri noi.
136. 1737 decembrie 15. Despa, fosta soţie a răposatului Staico logofăt, vinde lui Ştefa-nache mare clucer de arie trei prăvălii de lemn în mahalaua  Scaunelor, cu preţul de 350 taleri.
137. 1741 martie 15. Pîrvu diaconul şi verii săi dau scrisoare la mîna lui Aferidule, fost mare căpitan de margine, că nu mai au nici o pretenţie la locurile pe care le stăpîneşte de pe urma răposatei sale soţii, fosta lor mătuşă.
138. 1741 martie 16. Constantin Mavrocordat voievod dă voie egumenului Grigorie să ia în stăpînirea mănăstirii Mihai Vodă, ca metoh, Biserica Albă, să fie pentru călugări „vatră de şădere", în cazuri excepţionale.
139. 1741 mai 19. Patru mari boieri, din porunca domnitorului, măsoară şi hotărnicesc dealurile cu vii din Bucureşti, care au provocat neînţelegere între mitropolitul Neofit şi egumenul Grigorie de la mănăstirea Mihai Vodă.
140. 1741 mai 20. Marii boieri ai Divanului, după alegerea şi hotărnicia făcută de doi boieri, dau carte la mîna mitropolitului Neofit că dealul cu viile dăruit de voievodul Radu Leon este proprietatea mitropoliei şi nu a mănăstirii Mihai Vodă; întărirea domnitorului.
38
39
141. 1741 iulie 12. Mai mulţi locuitori din mahalaua Biserica Albă mărturisesc pe unde au fost hotarele locurilor pe care mitropolia le are în Gura Văii, pe lîngă Puţul Calicilor, p» drumul Mehedinţilor (Calea Rahovei de astăzi).
142. 1741 iulie 22. Marii boieri, din porunca domnitorului, măsoară si hotărnicesc locurile mitropoliei care se învecinează cu locurile lui Constantin Dudescu mare logofăt.
143. 1741 septembrie l. însemnare de lefurile ce se dau dascălilor de la şcolile domneşti dm Bucureşti şi din celelalte oraşe din Ţara Românească.
144. 1742 ianuarie 22. Mihai Racoviţă voievod dă carte domnească mănăstirii Sf. Ioan prin care-i scuteşte o pivniţă „de fumărit, de cămănărit, de vamă de vin domnesc si de alte calabalicuri".
145. 1742 martie 2. Radu Creţulescu mare stolnic şi Andronache Palada fost mare stolnic, dm porunca domnitorului, delimitează şi împietresc proprietăţile mitropoliei din oras, în special acelea care au fost dăruite de voievodul Radu Leon, dar încălcate de mănăstirea Mihai Vodă.
146. 1742 septembrie 17. Mihai Racoviţă voievod întăreşte egumenului Meletie de îa mănăstirea Plumbuita ca să ţie, în mahalaua Bălăceanu, o pivniţă în care să se vîndă vinul mănăstirii, fiind scutită de toate dările care se pun pe cîrciumi.
147. 1743 februarie ll. Mihai Racoviţă voievod întăreşte mănăstirii Sărindar stăpînirea peste 11 suflete de ţigani pe care îi dăruise Anton căpitan din Buzău.
148. 1743 noiembrie 26. Constantin logofăt, fiul preotului Bogdan eclesiarhul, si fiul său Matei vînd lui Matei Condre o casă cu pivniţă din Uliţa Mare, cu 500 de taleri.
149. 1745 februarie 5. Neagu măcelarul vinele un scaun de carne, cu pămîntul lui, jupî-nului Dimitrache, cu 50 de taleri.
^ 150. 1746 mai 5. Barbu Văcărescu mare logofăt şi Constantin Brîncoveanu mare clucer hotărăsc ca doi boieri să cerceteze hrisoavele şi să aleagă locul din Livada domnească pe care Grigorie egumenul spune că 1-a dăruit Radu Leon voievod mănăstirii Cotroceni.
151. 1747 iunie 14. Măria Comăneanu vinde nepotului său, Ianachi polcovnicul, o casă în mahalaua Sf. Ioan, lîngă Dîmboviţa „la podul de 11111316", pentru 250 de taleri, din care a primit 200 de taleri, iar 50 de taleri i-a dat danie nepoatei sale, Stanca; cu adeverirea mitropolitului.
152. 1748 iunie 20. Grigore Greceanu mare vornic şi Barbu Văcărescu mare vistier, din porunca lui Grigore Ghica voievod, judecă pricina de neînţelegere dintre postelnicul loniţă Brataşanu, ginerele răposatului doctor Dumitru, cu Deli Iane epitropul copiilor lui Mihai, fratele Mănticăi.
^ 153. 1748 iunie 23. Grigore Ghica voievod judecă pricina lui Matei Roset mare stolnic cu privire la moşia Cornăţelu, pe care acesta o dăduse mănăstirii Cotroceni în schimbul caselor din dosul Bisericii Doamnei ,,a răposatului Şărban vodă Cantacuzino".
154. 1748 iunie 25. Grigore Ghica voievod întăreşte bisericii Sf. Spiridon dreptul de stapînire asupra unei părţi din moşia domnească ce-i fusese dăruită de Constantin Mavrocordat, şi porunceşte lui Iane Dîmboviceanu mare clucer să o măsoare şi să-i pună semne de hotar.
155. 1748 august 1. Neofit mitropolitul dă carte de blestem către locuitorii de lingă Poarta domnească din sus, să mărturisească care este locul domnesc dat danie mănăstirii Sf. Spiridon de Constantin Mavrocordat voievod.
156. 1748 octombrie 11. Grigore Ghica voievod acordă scutire de unele dări negustorilor ce se vor stabili în hanul ce-1 are biserica Sf. Spiridon şi clă poruncă tuturor zapciilor să aibă grijă ca acei negustori „de toate orănduelile să fie nesupăraţi".
157. 1749 aprilie 24. Constantin Mavrocordat voievod hotărăşte cum să se facă paza Curţii domneşti de către zapcii din ceata ceauşului.
158. 1749 mai 1. Nicolae Ştirbei fiul răposatului Ilie Ştirbei fost mare vistier, conform diatei lăsată de mama sa Despa, dăruieşte mănăstirii Sărindar 50 mătei de stupi şi 4 suflete de ţigani, pentru pomenirea lui şi a părinţilor săi.
159. 1749 august 31. Fiorea şi Lupu, dascăli la şcoala slovenească de la Sf. Gheorghe Vechi, semnează în condica mitropoliei pentru primirea salariului ce li se cuvenea.
160. 1749 octombrie 1. Grigore Ghica voievod întăreşte mănăstirii Sf. Spiridon dreptul de stapînire asupra a două case de lîngă poarta Curţii domneşti din sus, pe care le făcuse pe locul mănăstirii Stan bărbierul, dar n-a respectat aşezămîntul încheiat.
161. 1732 octombrie 23. Matei Ghica voievod întăreşte aşezămîntul făcut de fostul domnitor Grigorie Ghica în privinţa purtării de grijă pentru şcoala elinească şi slovenească.
162. 1753 iunie 21. Polihron căpitan de dragoni vinde lui lancu Farfaraoglu haş-buluc-başa din Curtea domnească o casă în mahalaua Bălăceanului, cu 250 de lei.
163. 1753 iunie 23. Hagi Chiriac dăruieşte Stancăi, fostei sale roabe şi fiicei acesteia, Sofica, o casă cu grădină, vie şi namestii, în mahalaua Biserica Stejarului, apoi o vacă cu viţel şi încă o casă din mahalaua Fîntîna Boului.
164. 1753 octombrie 18. Constantin Racoviţă voievod întăreşte vechea orînduire ca dascălii de la şcoala elinească şi slovenească să fie plătiţi din banii dăjdiilor ce se strîng de la preoţii din ţară ; purtător de grijă numeşte pe mitropolitul Filaret.
165. 1764 martie 2. Smaragda Bălăceanu, fiica răposatului Ion Bălăceanu, vinde lui Nicolae Dudescu mare »paharnic două fete de ţigan cu 30 de taleri.
166. 1754 martie 22. Constantin Racoviţă voievod întăreşte Bisericii Grecilor o vie în dealul Scăenilor şi case cu loc în Bucureşti, care fuseseră lăsate danie de Athanasie staroste de neguţători.
167. 1754 mai 15. Barbu Văcărescu mare vornic dă carte de judecată în pricina ce a avut Neofit, fostul egumen al mănăstirii Sf. Spiridon, cu Stan bărbierul pentru casele ce acesta din urmă le făcuse pe locul mănăstirii.
168. 1754 septembrie 17. Ştefu vătaf de ceprăzari vinde lui Stoica şălar o prăvălie (numai lemnele, fără loc) in Uliţa Şălarilor, cu 120 de taleri.
169. 1754 octombrie 13. Toader şi soţia sa Andreiana, vînd lui Iane cojocarul şi soţiei acestuia, Ilinca, o casă „cu locul căt ţine gardurile împrejur" în mahalaua Popa Rusu, cu 64 de taleri.
170. 1754 noiembrie 20. Ştefu vătaf de ceprăzari împreună cu soţia sa, Neacşa, vînd lui Panait salarul o prăvălie, numai lemnele, cu 120 de taleri, iar pentru ioc cumpărătorul va plăti 4 lei chirie pe an bisericii Sf. Nicolae.
i 171. 1755 februarie 21. Smaragda Bălăceanu, fiica răposatului loniţă Bălăceanu, vinde
lui Nicolae Dudescu două sălaşe de ţigani, cu 200 de taleri.
172. 1755 iulie 14. Constantin Racoviţă voievod întăreşte lui Toma Cantacuzino logofăt al doilea, nepotul iui Şerban Cantacuzino voievod, stăpînirea asupra unor ţigani care fuseseră luaţi pe nedrept de boierii Creţuleşti.
173. 1755 august 6. Constantin Racoviţă voievod renovează biserica Sf. Elefterie Vechi de la Cotroceni „înnoindu-o cu toate căte au fost învechite şi stricate" şi-i dăruieşte moşia domnească numită „Livadea domnească" din Bucureşti.
174. 1755 august 24. Preoţii de la biserica Sf. Nicolae Şelari dau voie lui Panait şălar să răscumpere cu 300 de taleri de ia logofeteasa Marica prăvălia pe care le-o lăsase, prin diată, Matei şălar.
175. 1757 iunie 12. Ion Trîmbiţaş împreună cu soţia sa, Ana, vinde vlădicăi Mireon chir Grigorie o casă cu curte, grădină şi pivniţă din mahalaua Popa Dărvaş, cu 200 de taleri.
176. 1757 septembrie 13. Constantin Mavrocordat voievod întăreşte lui Constantin Dudescu mare vornic stăpînirea asupra unui ţigan pe care îl avea de zestre de la soţia sa Măria.
177. 1758 decembrie 5. Scarlat Ghica voievod scuteşte pe Theofilact mare clucer de arie de orice dajdii şi orînduieli ce ar ieşi peste an în ţară, întărindu-i şi cîteva privilegii de mai înainte, fiindcă de mic copil a slujit la curtea domnească „tot cu credinţă şi cu dreptate ca şi părinţii şi fraţii lui".
178. 1759 mai 1. Roman băcanul, chiriaş al unei prăvălii a mănăstirii Tuturor Sfinţilor, face învoială cu egumenul Daniil de la acea mănăstire să doneze 100 de taleri şi să plătească pentru prăvălie o chirie anuală de 30 de taleri, cu dreptul de a face pe locul ei o prăvălie boltită, de piatră, şi s-o stăpînească şi copiii săi.
179. 1759 iulie 17. Doctorul Spirea, originar din Corfu, prin diata ce face lasă o parte din avere bisericii Spirea Nouă al cărui ctitor era, iar o parte soţiei şi copiilor.
180. 1760 aprilie 10. Sora, soţia lui Dumitru brutarul, împreună cu fiul său Păun vînd fiului său Nedelco şi soţiei sale o casă în mahalaua Gorganului construită pe locul mănăstirii Sărindar, cu preţul de 50 de taleri, cu condiţia ca să locuiască în casă cît va trăi.
181. 1760 octombrie 1. Anastase Diamandi împreună cu soţia sa Anastasia vînd iui Hagi Ştefan armeanul o casă pe locul mănăstirii Radu Vodă, în mahalaua Sf. Gheorghe Vechi, pentru 200 de taleri.
40
41
182. 1761 ianuarie ■ 2-8. -Ştefani cojocarul - vinde Mitropoliei casele pe care le-a cumpărat de la Bîrcă cojocarul, din mahalaua Popa Fierea, cu 300 de taleri noi şi cu obligaţia de a fi trecut.in pomelnicul cel mare al Mitropoliei.
183. 1761 martie 16. Foaia de zestre a -Ilincăi, fiica starostelui Mărgărit, căsătorită cu Negoiţă Fusea după moartea căruia, călugărindu-se, s-a "numit Elisaveta monahia.
184. 1762 martie 23. Gheorghe Furtună, ginerele lui Vlad şi soţia sa Safta vînd paharnicului Matei Cărpenişanu o casă în mahalaua Brezoianului, cu 110 de taleri.
185. 1762 iulie 5. Nicolau Udricanti vinde lui Călin lăcătuşul şi soţiei sale Măria o casă -■de lîngă Bărăţie, pentru 190 .de taleri. ,
186. 1763 iunie 26. Constantin Racoviţă voievod întăreşte orîncţuirea dinainte ca dascălii şcolilor domneşti să fie plătiţi din venitul mănăstirii Glavaciog, fixează salariile şi doreşte să se plătească ,,mai cu lesnire far ele purtare de grijă".
187. 1764 februarie 20. Marica, soţia răposatului Matei Condre, vinde logofătului Stan Urlăţeanu o prăvălie în tîrgul cel mare ,,în rînclul cojocarilor", pentru 410 de taleri. Prăvălia o cumpărase soţul ei de la Cîrstea cojocarul.
188. 1764 martie 10. Doi boiernaşi, din ordinul lui Radu Văcărescu mare vornic, cercetează şi hotărnicesc un loc ai mitropoliei, clin mahalaua Totoescului (Lucaci) care fusese dat danie de către j^upîneasa Bălaşa Blejoianca.
189. 1764 mai 3. Petre hagiul din Rusciuc vinde lui Măinea cavaful o prăvălie, cu casele dimprejur, in mahalaua Sf. Nicolae, pe Uliţa Mare, cu 800 de taleri.
190. 1764 mai 30. Ştefan Racoviţă voievod întăreşte aşezămîntul ca plata dascălilor şcoalei elineşti şi a celei sloveneşti din Bucureşti, cum şi ajutorul dat bisericilor domneşti din curtea acestor scoale, să nu se mai plătească de vistierie, ci clin venitul mănăstirii Glavaciog şi a Tutoror Sfinţilor, care în schimb vor fi scutite de orice dăjdîi.
191. 1764 iulie 22. Ştefan Racoviţă voe.yod întăreşte stăpînirea lui Badea Ştirbei fost. - mare viestier peste casele din mahalaua Golescului ,,în faţa podului lui Haidăm", cu tot locul
lor.
192. 1764 noiembrie 22. Mitropolitul Grigorie înaintează domnului o anafora cu rezultatul cercetărilor în pricina dintre Marin, staroste de bărbieri şi egumenul mănăstirii Plumbuita, pentru o casă construită pe locul mănăstirii şi cumpărată de aceasta, clînd dreptate mănăstirii; rezoluţia domnului în acelaşi sens.
193. 1764 decembrie 10. Mai mulţi martori declară că Baba-Dimo [Papadima?] şi Mano le Salonicheanul, cojocari, din cauza unei datorii ce aveau de plată, vînd prin mezat două odăi şi o cămăruţă în hanul Constantin Vodă, lui Nicolae Lazăr.
194. 1765 iunie 7. Ana Ghiurginca împreună cu nepotul său Mihalache vînd lui Anton Dărstorean o casă in mahalaua Bălăceanului, cu 205 de taleri şi cu obligaţia de a plăti chiria locului, 9 taleri pe an.
195. 1765 iulie 10. Ştefan Racoviţă voievod hotăreşte ca pe lîngă mănăstirea Glavaciog să fie scutită, de dări şi mănăstirea Dealul, ca din venitul lor să fie plătiţi dascălii de la şcolile domneşti ,,făr de a-şi împărţi gindul lor la purtarea de grije pentru leafă".
196. 1765 decembrie 20. Mitropolitul şi marii boieri înaintează domnitorului o anafora in legătură cu pricina de neînţelegere pentru patru prăvălii şi o pivniţă (circiumă) clin Uliţa Şelari, ce fuseseră puse amanet la paharnicul Canela ele către Manda, soţia lui Mihai Măntica .
197. 1766 martie 6: Şerban Greceanu şi Constantin Cocorăscu, din porunca domnitorului Scarlat Ghica, avînd şi carte de blestem, delimitează locul de prăvălii „de la scaunele de carne, cele vechi";, proprietatea Mitropoliei, de locul banului Constantin Greţulescu.
198. 1766 aprilie 23. Necula din Varna închiriază de la mănăstirea Plumbuita o prăvălie pe timp nelimitat, pentru care urmează a plăti, după 18 luni, cîte 68 de lei pe an, în două rate : jumătate din chirie la începutul anului, iar restul ia jumătatea anului.
199.. 1766 mai 12.. Şerban paharnic se învoi este cu egumenul Romanos de la mănăstirea Plumbuita ca pentru cele două prăvălii ce se construiesc pe locul mănăstirii „din susiil porţii domneşti" să plătească o chirie, anuală de 9 taleri.
200. 1766 decembrie 17. Ioan Chirul scrie din Bucureşti către hagi Patru Luca din Sibiu să-i procure o trăsură (,; carată"), de la un meşter de acolo, la preţul de circa 54 de galbeni şi-i dă instrucţiuni amănunţite de felul cum să fie lucrată şi trimisă spre Bucureşti.
201. 1767 iulie 25. Măria, soţia răposatului Andrei al doilea pitar, împreună cu feciorii ei vînd marelui spătar Dumitrache Ghica casele ce au in mahalaua Bisericii Doamnei, cu 1 100 de taleri.
202. 1767 octombrie 15. Alexandru Ghica voievod hotărăşte ca şalvaragiii şi găitănarii cu prăvălii in tirg să se mute în ,,odăile ce sănt făcute", la mănăstirea Sf. Spiridon, urmind a plăti chirie şi a fi scutiţi de fu mărit.
203. 1768 aprilie 10. State ceauşul împreună cu soţia sa Măria vînd lui Iordache. Mavrodin fost mare vistier o casă pe Podul Mogoşoaiei, in mahalaua Popa Cozma, cu 135 de taleri.
204. 1768 iunie S. Popa Badea cu soţia sa Voica vînd lui Iordache fost vistier o casă în mahalaua Popa Cozma, cu 46 de taleri si jumătate, pe care o cumpăraseră de la Stan brutarul.
205. 1768 iunie 12. Ni ţa împreună cu fiica ci Măria vinci lui Radu şi soliei acestuia, Via-dina,. o casă în mahalaua Popa Dărvaş, cu 28 de taleri.
206. 1768 iunie 15. Ştefan croitorul, împreună' cu soţia sa Dina, din mahalaua Vlădica, vînd diaconului Ioan o casă, cu 80 de taleri.
207. 1768 august 3. Nedelcu cazacul şi soţia sa Ioana vînd lui Dumitraşco Racoviţă mare vistier o casă în mahalaua Gorganului, construită pe locul mănăstirii Sărindar, cu 80 de taleri.
208. 1768 august 3. Dumitraşco Racoviţă mare vistier dăruieşte nepoatei sale Elena, căsătorită cu Constantin cojocarul, casele din mahalaua Gorganului, cumpărate de la Neclelco cazacii .cu 80 de taleri, pentru vitele trcernie în foaia de zestre.
209. 1769 ianuarie 22. Nastasia împreună cu fiul ei Tudoraşco zăbunarul şi cu ginerele ei Tudor căpitanul împrumută bani ca să neguţătorească, punînd zălog prăvălia ce are în Zăbunari, pe Uliţa Mare.
210. 1772 [f.l.z.J. Măria Cărpinca roagă pe un sluger să-i dea o bucată de lemn simt, iar ea îi va dărui „o fărâmiţă dă loc"* din fundul curţii.
211. 1773 august 3. Ni ţa, soţia răposatului Velicu căpitan, mărturiseşte în faţa mitropolitului că prăvălia ce a avut-o soţul ei pe locul mănăstirii Cotroceni o lasă după moarte acesteia.
212. 1774 iulie 1. Marica logofeteasa vinde lui Paraschiva dulgherul o casă lingă biserica Sf. Ilie, din mahalaua Golescului, construită pe locul mitropoliei, cu 30 de taleri.
213. 1774 [f.l.z.J. Ana (Niţa), soţia lui Velico căpitan, mărturiseşte că după moartea ei lasă mănăstirii Cotroceni prăvălia ce o are clădită pe locui acesteia.
214. 1775 februarie 1. Alexandru Ipsilanti voievod porunceşte mitropolitului să cerceteze şi să arate prin anafora care este situaţia şcolii elineşti şi sloveneşti din Bucureşti.
215. 17 75 martie 17. Alexandru Ipsilanti voievod întăreşte anaforaua marilor boieri pentru întocmirea şcolilor şi a cutiei de milostenie, din venitul mănăstirilor.
216. 1775 august 13. Alexandru Ipsilanti voievod acordă scutiri de dăjdii celor doi dascăli sloveneşti de la şcoala domnească, precum şi privilegiul de a ţine cîte o pivniţa pentru vînzarea vinului, apărate ele orice fel ele „angarii".
217. 17 76 ianuarie 22. Ianache Văcărescu mare vistier se adresează domnului cu rugămintea de a numi pe marele vornic al Ţării de Sus şi pe Badea Ştirbei fost marc logofăt să aleagă locul caselor ce a cumpărat de la Manolache Vataţi lingă mănăstirea Sf. Ioan ; rezoluţia domnului.
218. 1776 martie 14. Nicolae fost mare pitar vinde lui Athanasie Dimu simigiul un loc de casă cu pivniţă în mahalaua Popa Dărvaş, cu 80 de taleri, loc pe care el îl primise in dar de la unchiul său, mitropolitul Grigore.
219. 1776 mai 8. Dumitrache medelnicer şi Constantin fost logofăt al doilea, cercetează din porunca domnului, dreptul de proprietate ce are marele clucer Manolache Brîncoveanu asupra unui loc din mahalaua Popescului, lîngă podul lui Şerban Vodă şi înaintează rezultatul, cercetărilor.
220. 17 76 iulie 11. Carte patriarhală şi sinodală prin care se aruncă mare blestem asupra acelora ce nu vor păzi întocmai orînduiala şcolilor întocmită in Ţara Românească de domnitorul Alexandru Ipsilanti.
42
43
221. 1776 septembrie [f.zj. Radu Golescu mare pitar vinde un loc de casă cu pivniţă de piatră, în mahalaua Arhimandritului, Iui Nicolae Dudescu fost mare vornic, cu 500 de taleri.
222. 1777 februarie 10. Ciţiva boieri şi starostele de neguţători cer domnitorului să întărească lui Manolache Brîncoveanu fost mare clucer, dreptul de proprietate asupra unei case din hanul Şerban Vodă, făcută de Theodosie lipţcanul căruia i se vinduse averea la mezat pentru despăgubirea creditorilor.
223. 1777 mai 17. Măria Greceanu mărturiseşte in faţa mitropolitului Grigorie că locul ce-1 avea de la răposatul ei soţ postelnicul loniţă Greceanu, în mahalaua Fînfîna Boului, 1-a dăruit cu 35 de ani în urmă bisericii Tuturor Sfinţilor.
224. 1777 iunie 7. Hristea ceauşul împreună cu soţia, cumnatul său şi soacra sa vînd lui Mihai logofăt povarnagiu un loc ce-1 primise de zestre, cu 29 de taleri.
225. 1777 iunie 25. Mitrache fost mare medelnicer şi Gonstantin Neculescu polcovnic măsoară şi hotărnicesc din porunca domnitorului locurile părintelui vlădica Mireon din mahalaua Sf. Gheorghe Vechi.
226. 1777 noiembrie 20. Divanul prezintă anafora domnitorului în legătură cu pricina dintre egumenul mănăstirii Văcăreşti şi Stan logofătul, pentru un loc; rezoluţia domnitorului.
227. 1777 noiembrie 21. Mai mulţi boieri aleg şi hotărnicesc locul de la Fînfîna Boului pe care stolniceasa Măria Greceanu îl dăruise mănăstirii Antim.
228. 1777 decembrie 11. Măria Gantemiroaia dăruieşte lui Hagi Di mitrache Mehtupciu fost mare sluger o bucată din locul ce are alăturea, pentru multe faceri de bine ce i s-au făcut şi pentru pomenirea sufletului ei.
229. 1778 septembrie 17. Anaforaua vornici ei către domnitor în pricina de neînţelegere dintre Hagi Di mitrache Mehtupciu fost mare sluger şi Toma Călinescu ; Călinescu e obligat să astupe umblătoarea, iar Mehtupciu să facă jghiaburi ia casă.
230. 1778 noiembrie 10. Alexandru Ipsilanti voievod hotărăşte ca pe un loc sterp al mănăstirii Golţea să se construiască carvasara, pentru şederea marelui vameş şi a neguţătorilor, iar mănăstirea să primească 180 taleri pe an de la marele vameş.
231. 1779 martie 1. Pană Filipescu şi Ştefan, mari vornici, împreună cu Scarlat Greceanu mare logofăt cercetează din porunca domnului dreptul de proprietate ce are marele logofăt Manolache Brîncoveanu asupra unui loc din mahalaua Popescului şi înaintează anaforaua cu rezultatul cercetărilor.
232. 1779 iulie 29. Mitropolitul Grigorie dă carte de blestem lui loanichie egumenul mănăstirii Radu Vodă pentru toţi aceia care n-ar mărturisi adevărul în legătură cu locul morii din mahalaua Gorgani, pe care l-au împresurat locuitorii vecini.
233. 1779 august 25. Gonstantin Nenciulescu fost logofăt al doilea împreună cu alţi doi boieri, din porunca domnului, aleg şi delimitează cu pietre locul ce are Manolache Brîncoveanu fost mare logofăt, în mahalaua Broşteni, dînd cuvenita carte de hotărnicie.
234. 1780 martie 7. Marii boieri ai divanului înaintează domnului anafora cu rezultatul cercetărilor ce au făcut în pricina dintre Gonstantin Brătescu, ginerele lui Chiriţă Dbicescu şi Pană Gărpinişeanu pentru un loc din spatele mănăstirii Golţea.
235. 1780 martie 10. Pulcheria (Profira) Brătăşanu păhărniceasa, fiica lui Antonache mare ban, lasă după moartea sa spitalului Golţea casele pe care le are în Bucureşti, în mahalaua Colţea, „aşa precum sănt".
236. 1780 iunie 13. Radu ciohodar împreună cu soţia sa Safta vînd lui Tatu trîmbiţaş şi soţiei acestuia, Măria, o casă din mahalaua Popa Cozma, cu 140 de taleri.
237. 1780 iulie 12. Ilinca Poenăreasa stărăstoaia vinde casa surorii sale, Elena (care, locuind în judeţul Vîlcea nu se putea ocupa de ea), lui Şerban „fost copil din casă", cu 230 de taleri, el avînd drept de protimisis.
238. 1780 iulie 30. Marele vornic dă ordin lui Radu şi Necula vtorii vornici să preţuiască lemnele casei dascălului Dragomir ce este pe locul Mitropoliei, ca să i să plătească.
239. 1780 iulie 30. Foaia de preţuire a caselor logofătului Dragomir. Se amintesc părţile componente ale construcţiei şi se arată pentru fiecare în parte preţuirea. Valoarea casei se ridică la suma de 293 de taleri.
240. 1780 septembrie 8. Badea Ştirbei mare vornic şi Dumitraşco mare vornic arată domnitorului cercetarea ce au făcut în legătură cu pricina de neînţelegere dintre egumenul mănăstirii Radu Vodă şi mahalagii din Gorgani.
241. 1780 septembrie 16. Dascălul Constantin arată că a primit banii ce a cheltuit cu repararea pivniţei de lîngă şcoala slovenească de la Sf. Gheorghe Vechi.
242. 1780 noiembrie 2. Marii boieri hotărăsc în pricina de neînţelegere dintre Stana şi Ianache băcanul pentru chiria unei case din mahalaua Sf. Dumitru.
243. 1780 noiembrie 19. Ignatie egumenul mănăstirii Cotroceni cere domnitorului ca să să cerceteze şi despre locul din apropiere ce-1 are de danie mănăstirea, cu ocazia alegerii locului numit Livada domnească.
244. 1780 decembrie 15. Dumitraşcu Racoviţă vornic şi Scarlat Greceanu logofăt, din porunca domnului, cercetează situaţia locului domnesc din mahalaua Fîntîna Boului înaintînd anafora cu rezultatul cercetărilor; rezoluţia domnitorului.
245. 1781 februarie 10. Lulea Filip arnăutul dăruieşte mănăstirii Radu Vodă, după moartea sa, casele şi prăvăliile pe care le are în mahalaua Gorgani, pentru pomenirea lui şi a părinţilor săi.
246. 1781 martie 23. Mitropolitul Grigorie scrie lui Dumitraşcu Racoviţă mare vornic că-i trimite cartea de danie făcută de monahia Pelaghia (Pulcheria) Brătăşanu către mănăstirea Golţea, spre a o păstra pînă va fi numit un epitrop.
247. 1781 mai 25. Ştefan Pîrşcoveanu mare vornic, din porunca domnului, cercetează pricina de neînţelegere dintre mitropolie şi măcelari pentru un loc de la Scaunele de carne, pe care mitropolia îl primise în schimb de la stolnicul Ştefanache.
248. 1781 septembrie 1* Tudor mătăsarul împreună cu soţia şi copiii vînd lui Iordache Neculescu fost mare medelnicer o casă cu grădină, în mahalaua Stejarului, cu 135 de taleri.
249. 1781 noiembrie 20. Alexandru Ipsilanti voievod întăreşte stăpînirea lui Manolache Brîncoveanu mare logofăt asupra unui loc de case sub dealul mitropoliei, rămas de la părinţi şi din care o parte fusese împresurat de egumenii de la mănăstirea Sfînta Ecaterina.
250. a782 ianuarie 28. Radu Bărbătescu vinde lui Scarlat Greceanu mare vistier, pentru 5 000 de taleri, casele ce-i rămăseseră de la răposatul său părinte Mihai Bărbătescu, din mahalaua
EneL
251. 1782 martie 2. Mitropolitul Grigorie roagă pe caimacamii ţării să aprobe dărîmarea unui grajd pe care sărdarul Ganache 1-a făcut pe locul băii, proprietatea Mitropoliei; rezoluţia caimacamilor.
^ 252. 1782 aprilie 5. Marin, fiul popii Şerbu şi soţia sa, Niţa, vînd lui Ştefan şalvaragiul o casă în mahalaua David Ceauş, ce o aveau de moştenire, cu Î30 de taleri şi o pereche de şalvari.
253. 1782 iulie 13. Din porunca domnitorului, boierii divanului judecă pricina dintre Ancuţa grămăticeasa şi ginerele său, Negoiţă fost logofăt al treilea, cu privire la casele şi via prevăzute în foaia de zestre a soţiei lui Negoiţă, ca şi la reparatul caselor; anaforaua cu hotă-Tîrea judecăţii este înaintată domnului.
254. 1782 august 9. Marii boieri ai divanului judecă pricina dintre Ancuţa grămăticeasa şi ginerele său, Negoiţă fost logofăt al treilea, în legătură cu cele prevăzute în foaia de zestre a soţiei lui Negoiţă, eu reparaţiile făcute de acesta şi o vie primită „paragină", nu lucrătoare; rezoluţia domnului.
255. 1782 octombrie 7. Nicolae Garagea voievod porunceşte marilor vornici să aleagă Şi să delimiteze cu pietre locul marelui logofăt Manolache Brîncoveanu, din mahalaua Popescului, dînd şi carte de hotărnicie.
256. 1783 ianuarie 12. Hagi Chiriac, starostele de neguţători, roagă pe domnitor să dea întărire episcopului Filaret pentru casa ce a cumpărat la mezat, fosta proprietate a lui Mareş zidarul care nu şi-a plătit lucrătorii zidari şi lemnari cărora „le-au măncat dreptul lor"; mai apoi episcopul dăruieşte casa lui Gheorghe logofătul „pentru slujba ce ne face".
257. 1783 iunie 6. Costandina, soţia răposatului dascăl Constantin, jefuieşte mitropolitului în legătură cu o casă din mahalaua Sf. Ilie, ce i s-ar cuveni după socrul său Voinea logofăt de la mitropolie.
\ 258. 1783 octombrie 30. Din porunca domnitorului Mihail Suţu, boierii judecă pricina de neînţelegere dintre Oprea croitorul şi preotul Tudor de la biserica Stejarului, cu privire la casa pe care Oprea a construit-o pe locul bisericii şi a vîndut-o.
44
45
259. 1783 noiembrie 22. Mihail Suţu voievod înnoieşte şi întăreşte milele şi scutirile de dăjdii ale schitului Sf. Elefterie al mitropoliei, pe care le dobîndise de la Nicolae Caragea voievod.
260. 1783 decembrie [f.z.j. Mihail Suţu voievod întăreşte şi înnoieşte toate daniile şi scutirile date mănăstirii Golţea de Mihai Cantacuzino fost mare spătar şi de alţii, pentru a se putea întreţine spitalul de acolo.
261. 1784 februarie l. Marii vornici, prin anafora, arată domnitorului că vorniceasa Aniţa Ştirbei cere pe bună dreptate chiria neplătită de ani de zile de la aceia care au case pe locul ei din mahalaua Golescu.
262. 1784 februarie 22. Mihail Suţu voievod dăruieşte lui Ştefan Prăşcoveanu mare vornic de Ţara de Sus un loc domnesc de lîngă poarta de sus a vechii Curţi domneşti.
263. 1784 martie 3. Nicolae Basarab Brîncoveanu mare vistier dă lui Hagi Dimitrachc Papazoglu un loc cu pivniţă de piatră, în mahalaua Sf. Gheorghe Vechi, primind în schimb două locuri din mahalaua Şerban Vodă.
264. 1784 martie 9. Marele vistier face cunoscut domnului că a schimbat un Ioc al său „cu pivniţă de piatră" din mahalaua Sf. Gheorghe Vechi cu două locuri ale lui Hagi Dimitrache Papazoglu din mahalaua Şerban Vodă şi cere ca boierii vornici să-i măsoare şi să hotărnicească locul din mahalaua Sf. Gheorghe; rezoluţia domnului.
265. 1784 septembrie 6. Iordache fost mare stolnic vinde ierodiaconului Climent un loc pe Podul Mogoşoaiei, în mahalaua Popa Cozma, cu 230 de taleri.
266. 1784 septembrie 8. Dumitru vătaful de trăistari vinde fratelui său Ifrim o casă elin mahalaua Broştenilor, „pe loc megieşesc", cu 27 de taleri.
267. 1784 septembrie 19. Gheorghe Mărgărit vinde ginerelui său Anastase Gheţea o pereche de case mari de zid cu locul lor, pe podul de la Hanul lui Şerban Vodă ce merge în jos spre Curtea domnească, în mahalaua Bălăceanu.
268. 1786 martie [f.z.J. Mihail Suţu voievod dă carte domnească de întărirea lui Grigore fost logofăt al treilea, ca epitrop şi purtător de grijă al mănăstirii Sf. Spiridon.
269. 1786 aprilie 23. Matei arhimandritul, egumenul mănăstirii Sf. Ecaterina, face înţelegere cu Sfetco sîrbul, grădinar, ca acesta clin urmă să plătească chirie 4 taleri pe an pentru casa ce a construit-o pe locul mănăstirii.
270. 1786 iunie 12. Sorica mătăsăreasa şi alţi doi vînd neguţătorului Ioan Dionisiu o porţiune de loc din mahalaua Scaunelor, de doi stînjeni si două palme domneşti, pentru suma de 620 de taleri.
271. 1786 iulie l. Nicolae Mavrogheni voievod hotărăşte în privinţa apei pe care Filaret episcopul Rîmnicului o aduce la metohul 40 de mucenici.
272. 1786 august 4. Nicolae Mavrogheni voievod dă carte domnească la mîna locuitorilor din mahalaua Popescului, „ca să fie în pace şi nesupăraţi" de Manolache Brîncoveanu fost mare logofăt care nu are drept să le ceară chirie pentru locul pe care sînt casele lor.
273. 1786 august 29. Nicolae Mavrogheni voievod hotărăşte cum să ia sfîrşit pricina ele neînţelegere dintre Negoiţă fost logofăt al treilea şi Ianache fost logofăt de vistierie, cu privire la casele ce au primit de zestre de la soacra lor, Ancuţa grămăticeasa.
274. 1786 septembrie 4. Catinca, soţia lui Ianache fost logofăt de visterie, se învoieşte să lase surorii sale Safta, soţia lui Negoiţă fost logofăt al treilea, jumătate din casele ce Ie-a ti fost date drept zestre de mama lor, Ancuţa grămăticeasa, primind 2 500 de taleri, partea sa.
275. 1786 septembrie 24. Nicolae Mavrogheni voievod reînnoieşte şi întăreşte dascălului Constantin şi ipodidascălului de la şcoala domnească milele şi privilegiile ce le-au avut date de alţi domnitori mai înainte.
276. 1786 septembrie [f.z.J. Departamentul de Şapte judecă pricina dintre ţiganii Radu* Călin şi Oprea cu Manolache Brîncoveanu fost mare logofăt pentru casele ce au în mahalaua Popescului, de unde au fost îndepărtaţi; rezoluţia domnului.
277. /1786] noiembrie 2. Nicolae Mavrogheni voievod acordă cuiumgiilor (argintarilor) dreptul de a se organiza în rufet şi le întăreşte „cu privileghiu domnesc" vechile obiceiuri.
278. 1786 noiembrie 12. Nicolae Mavrogheni voievod dă lui Ianache Moruzi fost mare vornic dreptul să ia pentru trebuinţa casei sale o măsură de apă de la cişmeaua ce aduce apele de la Creţuleşti. ,
f46
279. 1786 noiembrie 21. Nicolae Mavrogheni voievod întăreşte orînduielile ce a lăsat Hagi Dimitrache Papazoglu cu privire la hanul din faţa mănăstirii Sf. Gheorghe Vechi, zidit cu cheltuiala lui.
280. 1786 decembrie 20. Nicolae Mavrogheni voievod întăreşte privilegiile ce au avut mai dinainte rufetul blănarilor subţiri şi al cojocarilor groşi.
281. 1787 ianuarie 26. Marin „copil din casă" primeşte de la Răducanu Golescu fost mare clucer un loc de casă cu patru stînjeni, pentru care plăteşte chirie 20 de parale de stînjen pe an.
282. 1787 februarie 24. Barbu trăistarul şi soţia sa Mălina vînd lui Gospodin tabacul o casă, în mahalaua Broştenilor, cu 90 de taleri. Casa este luată de Dumitru trăistarul, pe baza dreptului de protimisis şi revîndută lui Hagi Dimitrache Papazoglu, cu acelaşi preţ.
283. 1788 octombrie [f.z.J. Nicolae Mavrogheni voievod hotărăşte ca o moşie din judeţul Ialomiţa, a Caliţei Doicescu plecată din ţară, să fie dăruită la haznaua apelor de la biserica Izvorul Tămăduirii (Zoodohul Pighi).
284. 1788 decembrie 8. Fotin cojocarul împreună cu soţia sa Smaranda şi cu fiica sa Anastasia vînd lui Constantin bogasierul o casă din mahalaua Oţetarului, cu 380 de taleri.
285. 1789 martie 1. Constantin Creţulescu mare vornic face schimb de locuri cu mănăstirea Sf. Spiridon Vechi, pentru două prăvălii ce are în mahalaua Şerban Vodă şi care erau clădite şi pe o porţiune de loc al mănăstirii. Adeverit de mitropolitul ţării.
286. 1789 noiembrie 30. Constantin fost vistier al doilea dă logofătului Asanache şi jupî-nesei Sanda, cu acelaşi aşezămînt, locul luat cu chirie de la mănăstirea Radu Vodă, în curtea bisericii Stelea.
287. 1789 decembrie [f.z.J. Sanda preoteasa, soţia răposatului preot Theodor de la biserica Sf. Gheorghe Vechi, vinde postelnicului Antonie casa ce a făcut-o pe locul şcolii şi al casei dascălului Stanco.
288. 1790 aprilie 12. Caterina, soţia răposatului preot Stan, împreună cu fiul ei Grigore vînd lui Ion postăvar o casă în mahalaua biserica Albă, pentru 155 de taleri, cu obligaţia de a da 17 parale chiria locului la mănăstirea Mihai Vodă.
289. 1790 aprilie 23. Nicolae stolnicul vinde fratelui său loniţă fost mare şetrar partea sa de vie şi casele de la Cotroceni, adică jumătate din ce au moştenit amîndoi, pentru 250 de taleri.
290. 1790 aprilie 23. Constantin, fiul lui Todor mărgelarul, vinde lui Drăghici căpitanul o prăvălie din mahalaua Scaune, cu 750 de taleri, cu obligaţia că dacă se va vinde şi prăvălia alăturată, numai biserica să aibă protimisis.
291. 1790 mai 7. Măria, soţia răposatului vornic Pacu, vinde şetrarului loniţă şase răzoare de vie pe deal şi şase pe vale, lîngă Cotroceni, pe pămîntul mănăstirii Radu Vodă, cu preţul de 100 de taleri.
292. 1790 mai 10. Dumitru, fiul popii Sima şi mama sa, Măria soţia răposatului popa Sima, vînd şetrarului loniţă trei răzoare de vie pe deal şi trei pe vale lîngă Cotroceni, pe locul mănăstirii Radu Vodă, cu preţul de 67 de taleri şi jumătate.
293. 1790 iulie 5. Divanul Ţării Româneşti întăreşte mănăstirii Sf. Spiridon Nou daniile ce i-au fost făcute de domnitorii precedenţi şi care i-au fost recunoscute şi de Goburg, „marele comandir al tuturor oştirilor şi oblăduitorul ţării''.
294. 1790 iulie 5. Divanul Ţării Româneşti întăreşte mănăstirii Văcăreşti privilegiile ce i-au fost acordate de domnitorii „de mai nainte" şi care i-au fost recunoscute şi de prinţul Goburg, comandantul armatelor austriece din Ţara Românească.
295. 1790 august 25. Ecaterina, soţia lui Negoiţă fost logofăt al treilea, vinde casele din mahalaua Creţulescu lui Stoica Urlăţeanu cu 5 700 de taleri, iar acesta, primindu-şi banii, le restituie lui Ioan fost logofăt de vistierie, pe baza dreptului de protimisis.
296. 1790 noiembrie [f.z.J. Zamfira, fiica lui Toma cizmarul, împreună cu soţul ei Petre vînd lui Pârvan cavaful o casă situată pe locul Mitropoliei, pe Podul Calicilor, în mahalaua Vlădica, pe care a moştenit-o de la părinţi, cu 130 de taleri.
297. [1790—1800]. Gherghina văduva înaintează a şasea jalbă domnului, în pricina de judecată ce are cu Panait logofătul care i-a împresurat locul şi casa, pe nedrept.
4T
298. 1791 februarie 13. Catrina, fiica răposatului Nicolae grămăticul, se plînge marelui Divan împotriva logofătului Stoica ce a cumpărat de la sora ei o casă pe Podul Mogoşoaiei fără să respecte dreptul de protimisis; rezoluţia Divanului.
299. 1791 aprilie 28. Dumitrana, soţia răposatului preot Apostol, împreună cu fetele sale vînd lui Ştefan şalvaragiul o casă cu loc în mahalaua Ceauş David, cu 590 de taleri.
300. 1791 iulie 24. Şerban vornic al doilea împreună cu fiii săi vînd polcovnicesei Păuna, cu 600 de taleri, casele din mahalaua Gorgani, construite pe pămîntul mănăstirii Sărindar, pentru care chiria este de 20 de parale anual.
301. 1791 septembrie 10. Badea măcelarul, din mahalaua Popa Rusu, se adresează domnitorului cu rugămintea de a fi pus în libertate din închisoarea în care este ţinut pentru datorii; rezoluţia domnitorului şi rezultatul cercetărilor făcute de Departament.
302. 1791 octombrie 8. Mitropolitul Cosma face cunoscut domnitorului, prin anafora, că are protimisis asupra casei construită de preoteasa Sanda, pe locul Mitropoliei, şi pe care greşit şi ilegal o vînduse postelnicului Antonie.
303. 1791 decembrie 17. După poruncă domnească se face preţuirea casei făcută de preoteasa Sanda în curtea bisericii Sf. Gheorghe Vechi.
304. 1791 [f.l.z.J. Mihail Suţu voievod întăreşte lui Mihalache logofăt de vistierie, care slujeşte la Curtea domnească, dreptul de a fi scutit de o serie de dăjdii.
305. 1792 ianuarie 25. Anafora întărită de Alexandru Ipsilanti voievod , pentru vînzarea la mezat a unui loc de casă din mahalaua Vişinii, pe Podul Mogoşoaiei, al Saftei Voineasca şi Măria postelniceasa din Tîrgovişte.
306. 1792 ianuarie [f.z.J. Mihail Suţu voievod întăreşte stăpînirea lui Manolache Brîncoveanu mare logofăt asupra locului părintesc de sub Dealul Mitropoliei, ce-i fusese recunoscută de Alexndru Ipsilanti în urma judecăţii cu mănăstirea Sf. Ecaterina.
307. 1792 februarie 5. Mihail Suţu voievod porunceşte boierilor epitropi să dea dascălului slovenesc Constantin cîte 25 de taleri pe lună, drept leafă, începînd din septembrie trecut, de cînd n-a primit nici un ban.
308. 1792 februarie 10. Mihail Suţu voievod înnoieşte şi întăreşte mănăstirii Colţea toate daniile şi scutirile făcute de domnitorii de mai înainte pentru spitalul mănăstirii.
309. 1792 februarie 17. Mihail Suţu voievod întăreşte mănăstirii Sf. Spiridon milele şi scutirile pe care le primise de la domnitorii de mai înainte şi, în special, de la Alexandru Ghica, cel care a terminat-o, a împodobit-o şi înzestrat-o „precât au putut", adăugind şi altele.
310. 1792 februarie 21. Manolache Brîncoveanu mare logofăt arată domnitorului că pe locul ce are în mahalaua Popescului mulţi oameni, fără voia lui, şi-au făcut prăvălii, case şi acareturi pentru care nu vor să plătească chirie. Se dă ordin ceauşului de aprozi să-i oblige a-şi plăti chiria, iar cei care au vreun pretext, să fie înfăţişaţi la marii vornici care le vor cerceta pricina.
311. 1792 februarie 25. Mihail Suţu voievod înnoieşte scutirea de dări pentru un scaun de carne din cele patru pe care le ţine casa fiului său, Grigoraşco Suţu.
312. 1792 martie 18. Mihail Suţu voievod întăreşte lui Dositei, episcopul Buzăului, mila ce avea de a ţine pentru casa epitropiei din Bucureşti patru liude, doi zidari şi doi lemnari, aduşi din străinătate.
313. 1792 martie 23. Mihail Suţu voievod acordă mănăstirii Sf. Spiridon Nou din Bucureşti o serie de scutiri pentru scaunul de carne ce are.
314. 1792 martie 23. Departamentul de Şapte dă carte de judecată în pricina ce are Sanda căpităneasa cu Apostol logofăt al treilea, pentru o prăvălie pe care acesta o cumpărase la mezat; pricina e rejudecată de mitropolit; rezoluţia domnului.
315. 1792 mai 31. Sanda căpităneasa se jeluieşte domnitorului în pricina cu Apostol zaraful, pentru o prăvălie, arătînd că acesta nu aduce la îndeplinire hotărîrea Departamentului, iar zapciul nu-i scoate la judecată înaintea marilor boieri.
316. 1792 august 4. Tudor polcovnic şi soţia sa, Niţa, vînd lui Vintilă Prijbeanu fost mare serdar o casă pe Podul Mogoşoaiei, pe care vînzătorul o avea de zestre de la socrul său, Stanislav, copil din casă de divan, primind pentru ea 400 de taleri.
317. 1792 noiembrie 27. Bălaşa, soţia lui Negoiţă, lasă prin diată ginerelui său, Atanasie grecul şi fiicei sale, Voica, bunuri mobile şi imobile, spre a le stăpîni după săvîrşirea sa din viaţă.
318. 1793 martie 18. Alexandru Moruzi voievod scuteşte pe Chiriţă logofăt de divan, fiul lui Gheorghe, de toate dăjdiile şi orînduielile vistieriei şi ale cămării domneşti.
319. 1793 iunie 30. Alexandru Moruzi voievod acordă schitului Sf. Elefterie, metoh al mitropoliei, scutire de dări şi alte privilegii, întărind vechile mile acordate de domnitorii de mai înainte.
320. 1793 septembrie 2. Alexandru Moruzi împuterniceşte pe beizadea Grigore Suţu să stăpînească în oraş o pivniţă, scutită de toate dările pe care alte pivniţe ar fi obligate să le dea.
321. 1793 septembrie 30. Ianache Moruzi mare vornic înaintează domnitorului anaforaua în pricina ce are Casandra grămăticeasa cu Nicolae Fălcoianu fost logofăt al treilea, pentru un loc de casă de pe Podul Calicilor, cu concluzia că locul grămăticesei a fost încălcat de Fălcoianu.
322. 1793 octombrie 5. Păuna polcovniceasa, soţia polcovnicului Mărgărit, împreună cu fiii ei vînd lui State Petru lipscan, cu 600 de taleri, casele din mahalaua Gorgani, construite pe locui mănăstirii Sărindar, plătind o chirie anuală de 60 de bani.
323. 1793 noiembrie 27. Alexandru Moruzi voievod cere mitropolitului Ţării Româneşti ca să îndatoreze mănăstirile din Bucureşti a înfiinţa mori cu cai, necesare în vreme de îngheţ sau secetă.
324. 1793 decembrie 15. Marii boieri cercetează pricina fostului mare logofăt Radu Golescu care cere ca cei ce au case pe locul său să-i plătească chiria ce n-au „plăthVo unii dintr-ănşii după vremi". Cei ce nu vor plăti la timp îşi vor pierde „binalele".
325. 1794 ianuarie 29. Măria Bălăceanu şi Dimitrie Polizu se judecă pentru un loc al celei dintîi pe care Dimitrie Polizu, ca chiriaş, clădise mai multe prăvălii. Nemulţumiţi cu hotărîrea Departamentului de Nouă şi a marilor vornici, ajung în faţa Divanului domnesc care dă hotărîrea definitivă.
326. 1794 martie 16. Filaret episcopul Rîmnicului hărăzeşte lui Radu cîntăreţul, dascăl la Biserica 40 de mucenici, metoh al episcopiei, o casă ce fusese cumpărată de la Hristodor Niculescu.
327. 1794 aprilie 20. Manole Atanasiu blănarul împreună cu soţia sa Aniţa vînd lui Ioan Botezatu croitorul o casă în mahalaua Broştenilor, sub zidul Curţii domneşti, cu 100 de lei.
328. 1794 mai 1. Iane, fiul lui Neculae croitor, împreună cu soţia lui Minca vînd lui Ivan buluc-başa o casă cu grădină, în mahalaua Sîrbească, cu 110 de taleri, fiind obligat cumpărătorul să plătească Mitropoliei o chirie de 5 taleri pe an , pentru loc.
329. 1794 mai 11. Marii boieri înaintează domnitorului anafora în pricina de neînţelegere dintre Dimitrie şelaru (dezmoştenit de tatăl său Hagi Panait) şi Stancu bogasierul pentru nişte prăvălii de pe Uliţa Şelari; rezoluţia domnească.
330. 1794 iunie 5. Măria, fata jupînesei Măria, împreună cu soţul său Constantin Ber-lescu postelnicel fac schimb cu Ilie Hagi Paraschiva, dînd acestuia casa din mahalaua Neguţătorilor şi primind de la el o casă în mahalaua Oţetarului şi 600 de taleri.
331. 1794 iunie 8. Iosif neamţul ia cu chirie de la mănăstirea Cotroceni, prin arhimandritul David, două pogoane de loc, la Cărămidărie cu dreptul de a-şi face casă şi grădină, plătind anual cîte 4 taleri de pogon.
332. 1794 iulie 26. Nicolae Fălcoianu fost logofăt al treilea dă soţiei sale, Safta, casele din mahalaua Antim, primind de la aceasta casa ce are de zestre în mahalaua Caimatei şi opt pogoane de vie în judeţul Saac, spre a-şi plăti datoria către Hristea Gheorghiu.
333. 1794 noiembrie 13. Alexandru Moruzi voievod hotărăşte în pricina de neînţelegere dintre Tudorache, fiul lui Hagi Tudor, şi egumenul mănăstirii Nucetu, pentru o prăvălie pe care primul o moştenise de la tatăl său.
334. 1795 ianuarie 29. Alexandru Moruzi voievod întăreşte orînduielile şi obiceiurile rufetului blănarilor sau al cojocarilor „supţiri", deosebit de al rufetului cojocarilor băşcălii şi a işlicarilor.
335. 1795 ianuarie 30. Alexandru Moruzi voievod înnoieşte şi întăreşte mănăstirii Colţea daniile şi privilegiile date de înaintaşii săi şi-i acordă în plus 500 de taleri anual, din venitul ocnelor.
336. 179 5 februarie 25. Neagu şi soţia sa Catrina vînd lui Radu Trîmbiţaşul şi soţiei sale, Dobriţa, o casă pe Podul Calicilor, pe pămîntul Mitropoliei, pentru 160 de taleri.
337. 1795 octombrie 27. Alexandru Moruzi voievod dăruieşte lui Ianache Muruz fost mare vistier două măsuri de apă din apa ce se aduce din izvoarele de la Creţuleşti.
48
4 - c. 245
49
338. 1796 martie 14. Alexandru Moruzi voievod dă carte domnească lui Filothei purtător de grijă la metohul episcopiei Rîmnic, să aibă dreptul a ţinea patru liude din dajnicii mahalalelor, care să fie scutiţi de orice dajdie şi porunceşte vistierului să-i scoată din catastihul Vistieriei şi al Vorniciei.
339. 1796 mai 10. Dima Athanasiu vinde lui Ganela fost ceauş agiesc o pereche de case cu locul lor, în mahalaua Popa Dărvaş, cu 1 300 de taleri.
340. 1796 iulie 15. Mirică (Marinică) muscalagiul împreună cu soţia sa Zmaranda vînd lui Voicu cojocarul o casă „făcută din pagişte", în mahalaua Gaimata, cu 280 de taleri şi cu obligaţia de a plăti 9 taleri pe an chiria locului.
341. 1796 septembrie 12. Nicolae Gazacu împreună cu soţia sa Dobriţa vînd lui Ganela fost ceauş agiesc o casă cu locul ei, în mahalaua Popa Dărvaş, cu 290 de taleri.
342. 1796 noiembrie 8. Alexandru Ipsilanti voievod scuteşte pe Ghiriţă logofăt al Divanului de dăjdiile vistieriei, precum şi de toate angaralele.
343. 1796 noiembrie [f.z.J. Mănăstirea Sf. Ioan face schimb cu vorniceasa Ecaterina Gre-cianu, dîndu-i în proprietate locul de „supt casele" din mahalaua Gorgan şi primind de la ea moşia Ursească, de 553 de stînjeni, în judeţul Buzău.
344. 1796 [f.l.z.J. Alexandru Moruzi voievod orînduieşte pe Isaia ieromonahul dascăl la şcoala slovenească de la Sf. Gheorghe Vechi, în locul răposatului dascăl Constantin.
345. 1797 ianuarie 13. Iosif episcopul Argeşului vinde, cu aprobarea mitropolitului Dosithei, lui Vasile Ghica, ginerele lui Hagi Gheorghe, un loc cu case pe el, în spatele Curţii domneşti, pentru 2 700 de taleri.
346. 1797 februarie 22. Alexandru Ipsilanti voievod, la cererea ce i s-a făcut, întăreşte vechile scutiri de dăjdii la 24 de neguţători pămînteni din Bucureşti.
347. 1797 martie 20. Năstase tabacciul face aşezămînt cu Mitropolia ca pe locul acesteia, în apropiere de moara bisericii Sf. Elefterie, să-şi facă o moară de tabac, plătind chiria locului 100 de taleri pe an.
348. 1797 martie 22. Alexandru Ipsilanti voievod, văzînd că mănăstirea Tuturor Sfinţilor, ctitoria fostului mitropolit Antim, nu poate a se „chivernisi precum să cuvine unii mănăstiri", hotărăşte să devină metoh al episcopiei Argeş, unde să fie şi şcoală pentru cei „ce vor veni la hirotonie".
349. 1797 aprilie 9. Alexandru Ipsilanti înnoieşte şi întăreşte privilegiile ce are mănăstirea Colţea: a lua dijma de sare de la Ocna Slănic, judeţul Saac, a ţinea scutelnici dîrvari, lemnari, două pivniţe scutite de fumărit, a lua vamă de la tîrgul din Lichireşti, încasarea vină-riciului de la locuitorii de pe moşia Bucov şi a chiriei pentru carvasara de la marele vameş.
350. 1797 aprilie 30. Exarhul mănăstirii Radu Vodă vinde polcovnicesei Evdochia Jianu o casă construită pe locul de lîngă Poarta cea mare, cu 1 850 de taleri, urmînd să plătească chirie pentru loc cîte 7 taleri pe an.
351. 1797 iulie 17. Mihai pescarul vinde lui Gonstantin abagiu o casă cu „locul ei moştenesc", în mahalaua Oţetarului, cu 177 de taleri.
352. 179 7 iulie 18. Alexandru Ipsilanti voievod întăreşte marelui vornic Radu Golescu stăpînirea peste o prăvălie, în mahalaua Sf. Gheorghe Vechi, în faţa Podului Tîrgului de Afară, cumpărată de la mezat, cu 945 de taleri.
353. 1797 iulie 29. loniţă meimar-başa se învoieşte cu Măria, soţia răposatului Dumitrache şelar, să-i construiască o prăvălie şi dependinţe, în mahalaua Sf. Nicolae Şelari, cu tot materialul lui, pentru 510 taleri „gata la verigă".
354. 1797 august 2. Popa Ion vinde jupînului Ivan şi soacrei acesteia, Safta, o casă cu loc în mahalaua Lipscanilor, cu 575 de taleri, cu obligaţia pentru cumpărător de a plăti 45 de bani pe an mănăstirii Sf. Pantelimon, pentru loc.
355. 1797 august 20. loniţă meimar-başa, împreună cu alţi meşteri, se învoieşte cu Măria (Mariuţa) soţia răposatului Dumitrache şelar, să-i construiască o bina deasupra prăvăliei pe care tot ei o făcuseră, pentru 180 de taleri, cu tot materialul lor.
356. 1797 septembrie 5. Epitropii mănăstirii Golţea se învoiesc cu Radu Golescu mare vornic pentru plata chiriei locului pe care se află prăvălia ce a cumpărat-o la mezat, pe uliţa ce merge spre Curtea Veche.
357. 1797 septembrie 8. Alexandru Ipsilanti dă carte domnească lui Filothei „purtător dă grijă la metohul" episcopiei Rîmnic, prin care înnoieşte şi întăreşte dreptul de „ă ţinea lude patru" de orice dajdie, pentru curăţenia şi înfrumuseţarea grădinii.
358. 1797 septembrie 28. Dumitrache Nicolau vinde lui Barbu Panita o casă, în mahalaua Scaunelor, cu 350 de taleri şi cu obligaţia de a plăti 5 taleri chirie pe an la mitropolie, „ca să scap de datornici".
359. 1797 octombrie 3. Alexandru Ipsilanti voievod dă privilegii şi scutiri de dări dascălilor care predau la şcoala slovenească de la Sf. Gheorghe Vechi.
360. 1797 octombrie 8. Dumitraşcu Racoviţă mare ban scrie lui Dragomir fost vistier al treilea să vie să-şi plătească chiria locului pe care are casele, în  mahalaua Sf. Dumitru.
361. 1797 octombrie 26. Alexandru Ipsilanti voievod înnoieşte cele hotărîte de Hagi Dumitrache Papazoglu cu privire la averea sa care urmează a fi administrată de clironomi, stabilind, în amănunt, cum să procedeze.
362. 1797 octombrie [f.z.J. Mitropolitul Dosithei dă lui Matei grădinarul un loc de două pogoane şi jumătate, în mahalaua Bărbătescu, „ca să-şi pue sămănături de grădină", plătind chirie cîte 6 taleri pe an.
363. 1798 ianuarie 17. Ghiran cavaful împreună cu soţia sa Măria vînd ginerelui lor, Dinu, o casă în mahalaua Lucaci, cu 1 000 de taleri.
364. 1798 martie 1. Gonstantin Hangerli voievod întăreşte unei bresle de 24 neguţători pămînteni privilegiile ce le-au fost acordate de alţi domnitori dinaintea lui.
365. 1798 aprilie [f.z.J. Gonstantin Hangerli voievod scuteşte pe Chiriţă logofăt al Divanului de dăjdiile vistieriei şi de toate angaralele, precum a avut şi mai înainte.
366. 1798 iunie 1. Matei Cantacuzino mare sluger vinde şătrarului Dumitru Polizu un Ioc, în mahalaua Sf. Dumitru, unde se afla binaua cumpărătorului.
367. 1798 iunie 11: Constantin Hangerli voievod acordă privilegii dascălilor de slovenie de la şcoala domnească de la Sf. Gheorghe Vechi.
368. 1798 iunie 14. Dimitrie staroste înaintează domnului o anafora cu privire la vînzarea, prin mezat, a 20 de stînjeni şi a băii de la Curtea domnească, către clucerul Grigoraşco Ghica cu 4 940 de taleri; rezoluţia domnului.
369. 1798 iunie 14. Starostele de neguţători arată domnitorului că în urma licitaţiei, pentru vînzarea unor parc.ele din terenul fostei Curţi domneşti, 6 stînjeni au fost cumpăraţi de Nicola, fiul lui popa Panait, cu 860 de taleri; domnitorul întăreşte vînzarea.
370. 1798 iunie 15. Gonstantin Hangerli voievod înnoieşte şi întăreşte milele şi privilegiile mănăstirii şi spitalului Colţea, acordate de către domnitorii de mai înainte.
371. 1798 iulie 24. Constantin Hangerli voievod porunceşte egumenului mănăstirii Cotroceni, Visarion, să facă toate reparaţiile ce sînt necesare.
372. 1798 iulie 25. Constantin Hangerli voievod întăreşte cele arătate prin jalbă, de Hagi Dumitrache Papazoglu, cu privire la îndatoririle clironomilor săi cărora le lasă moştenire hanul din faţa mănăstirii Sf. Gheorghe Vechi.
373. 1798 august 5. Grigorie Greceanu vinde lui Vintilă Prijbeanu fost mare paharnic o pereche de case cu locul lor, în mahalaua Biserica Dintr-o Zi, ce le are de la răposat tatăl său Alexandru Greceanu fost mare stolnic.
374. 1798 august 15. Dobre cazacul se învoieşte cu Visarion, arhimandritul de la mănăstirea Cotroceni, să primească o jumătate de pogon pe moşia mănăstirii, în Cărămidari „lîngă moara Palici", unde-şi face casă, urmînd să plătească o chirie anuală de un taler şi 20 de parale.
375. 1798 septembrie 6. Constantin Hangerli voievod întăreşte mila ce a avut-o slugereasa Catrina Lăcusteanu de a ţine patru posluşnici scutiţi de dajdie şi o pivniţă scutită de „toate orănduielile".
376. 1799 februarie 5. Mitropolitul Dosithei dăruieşte doctorului Constantin Darvari, pentru serviciile făcute la fabrica de hîrtie „cît şi cu meşteşugul dohtoricesc la oamenii casii", locul de sub prăvălia lui Pîrvu bărbierul, în mahalaua Sf. Dimitrie ce se mai numeşte Şi Bălăceanu.
377. 1799 [februarie 23J. Petre Sufragiul împreună cu soţia sa Măria vînd lui Hristodor grămăticul o casă situată lîngă mănăstirea Antim, deoarece el se află „cu şederea şi cu slujba într-alte pămînturi".
378. 1799 martie 2. Cîţiva locuitori se angajează faţă de arhimandritul Visarion de la mănăstirea Cotroceni să construiască podul „dăn josul morii Grozăveşti", în anumite condiţii spre a fi ferit de venirea apei mari sau „năboiala gheţii".
379. 1799 mai 20. Mitropolitul Dosithei dă adeverinţă lui Stanciu fost mare paharnic că şi-a plătit otaştina pentru viile ce le are pe pămîntul mitropoliei.
50
51
380. ; 1799 iunie 23. Fraţii Halepliu vînd lui Theodosie Toma casa părintească, din mahalaua Biserica Doamnei, pe Podul Mogoşoaiei, împreună cu o prăvălie aflată în vecinătate cu locul marelui logofăt Scarlat Gîmpineanu, pentru 8 000 de taleri.
381. 1799 iulie 31. Alexandru Moruzi voievod dă dreptul lui Ioan polcovnic de seimeni să ia în stapînire fabrica de fidea din dealul Bucureştilor, la Văcăreşti, fosta proprietate a domnitorului Constantin Hangerli, pe care a cumpărat-o de la sultan mezat cu 1 410 de taleri.
382. 1799 septembrie 13. Anghel căpitan împreună cu soţia sa Catrina vînd lui Mihai arnăutul o casă, în mahalaua Izvor, pe locul mănăstirii Radu Vodă, cu 130 de taleri.
383. 1799^ octombrie i. Cinci boieri judecători întocmesc o anafora în pricina de neînţelegere dintre mănăstirea Tuturor Sfinţilor şi mahalagii vecini pentru cotropirea unui loc din mahalaua Fîntîna Boului, proprietatea mănăstirii.
384. 1799 noiembrie 12. Panait Ţigara starostele neguţătorilor roagă pe domnitor să dea cuvenita aprobare logofătului Nicolae care a cumpărat la mezat, cu 8 000 de taleri, casa din mahalaua Scorţarilor, a lui Grigore spiţerul, pentru a-şi plăti datoriile rămase de la răposatul său tată, Necula spiţerul.
385. 1799 decembrie 28. Teodor clucerul vinde un loc părintesc, în mahalaua Antim, căpitanului Tănasie Petrescu, pentru 1 500 de taleri, pe care i-a primit la facerea zapisului si dă cumpărătorului hotărnicia locului.
386. 1800 februarie 4. Anaforaua marilor boieri, cu întărirea domnească, dată în pricina dintre loniţă işlicarul şi epitropii bisericii Sf. Gheorghe Vechi pentru o prăvălie a bisericii pe care o avea luată cu chirie, vîndută acum marelui vornic Costache Ştirbei.
387. 1800 martie 29. Cererea epitropilor bisericii Sf. Gheorghe Vechi către mitropolit şi marii logofeţi de a aproba schimbul unei case cu prăvălie a bisericii dată marelui vornic Costache Ştirbei, pentru 300 de taleri, ce dă pentru înnoirea altor prăvălii a bisericii; anaforaua marilor logofeţi.
388. 1800 mai 1. loniţă işlicarul vinde doctorului Constantin Darvari un coşar din pari, învelit cu trestie, construit pe locul acestuia, pentru 25 de taleri.
389. 1800 mai 4. Moştenitorii răposatului mitropolit Filaret dau mănăstirii Căldăruşani moşia Portăreasca, o prăvălie în Bucureşti şi „prostichiul" şi primesc, în schimb, moşia Dimieni.
390. 1800 mai 4. Anaforaua marilor vornici către domnitor pentru reparaţia făcută de loniţă işlicarul unei prăvălii a bisericii Sf. Gheorghe Vechi pe care epitropii bisericii voiau s-o dea marelui vornic Costache Ştirbei; cuprinde şi preţuirea construcţiei şi adeverinţa lui loniţă işlicarul de banii ce-a primit, pentru a nu mai avea nici o pricină de judecată.
391. 1800 iunie 19. Voicu croitorul vinde lui Gheorghe, fiul lui Gheorghe, trei pogoane de vie în dealul Văcăreştilor, pentru 25 de taleri.
DOCUMENTE
1. 1634 mai 20,
flspisah az Dumitru judeţul cu 12 părgari den oraş den Bucureşti aceasta a noastră carte acestui boiariu anume Stanciul vătahului jupăneasii lui Manie (sic) şi cuconilor lor Preda şi Dumitrache şi cu ai lor feciori căţi Domnezeu le va da.
Ca să le fie dooă locuri de case, cu case cu tot, aicea în oraş, în Bucureşti, cari locuri sănt lăngă mănăstirea Sărindariul lăngă uliţă de în jos de mănăstire, alăturea cu podul de în sus, între Dumitru zlătariul Botu-şariul şi de în jos lăngă lorgachie ce au fost vătah dă postealnici la Alexandru voivod Iliiaş.
Pentru că aceaste locuri de case fost-au unul al [lui] Costandin cel mare zlătariul cumpărătoare de la Oprea zlătariul Boldu de în zilele lu Şerban voivod, iar alt loc fost-au al [lui] Costandin cel mic zlătariul despre mătuşi-sa Stana încă mai denainte vreame.
Iar după aceaia cănd au fost acuma în zilele domnu[lui] nostru Io Matei voivod Băsărabă, iar Costandin cel mare de zlătari şi Costandin cel mic zlătariul ei au vândut aceste locuri de case cu casa cu tot Standului vătahul, a lu Tudosie logofătul, şi jupăneasii lui Manii, derept 4 de bani gata.
Şi au vândut ei de a lor bunăvoie făr dă nici o silă şi cu ştirea a tuturor vecinilor den mahala de în sus şi de în jos, şi denaintea noastră. Şi am văzut şi zapis de la lu [al lui] Costandin cel mare şi de la mana lu Costandin cel mic de vânzare, cu mulţi oameni buni mărturii scrişi în zapis.
Derept aceaia dat-am această carte a noastră la măna Standului vătahul ca să fie aceste locuri de case [vătahului] Standului şi jupăneasii lui şi coconilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor neclintit vă veachi, amin.
Şi mărturii am pus bătrânii oraşului anume popa Borcea clisearul domnesc, i popa Ivan, i Stanciul diiaconul, i Costea gram [atic] de la bisea-rica Domnească, i pop [a] Drăgoi, i pop [a] Manta, i Stanciul logofăt, i părintele Eftimie egumenul şi frate-săupopaRoşiulde la mănăstirea Sărindariul şi Dumitru log[ofăt] snă Pană postelnic ot Bărbăteaşti, i Costandin zlătariul, i Stan vătahul de zlătari şi Lepădat ceauş şi Defta neguţătorul. '
I na pisah az Lepădat logfofătj u grad u Bucureşti.
Measiţa mai 20 dni7 i ot Adama, vleat 7142 [1634],
L.P.
[pe verso ]:
Cartea^ judeţului i a părgarilor din Bucureşti.
Arh. St. Buc, M-rea Gîmpulung, LXIII-12.
Original, stare bună, hîrtie groasă, cu filigran; întărit cu pecetea oraşului în fum şi cu inscripţie românească: nncnig e[u]khphjihaop ; la mijloc două personaje (par femei) una stînd jos pe scaun, iar alta în picioare, în faţa ei. Vezi G. Ionescu-Gion, op.cit.t p. 727.
53
2. [1643-1654].
fAdecă eu Dobre uncheşul de în oraş ot Bucureşti, fecioriuî Mircei vătahul carele au fost de grădinarii domneşti, scris-am al mieu zapis să fie de mare credinţă la sfânta mănăstire ot Argeş şi la măna părintelui Leontie "arhimandritul năstavnicul sfintei mănăstiri şi a tot soborul.
Cum să să ştie că am venit miren şi am mers la sfânta mănăstire de am cerşut eu cu mare rugăminte de m-au călugărit părintele Leontie arhimandritul egumenul şi m-am făgăduit eu. întăi numele mi-a fost Dobre iară pre călugărie numele mieu s-au pus Dionisie. Şi am dat loc sfintei mănăstiri în oraş în Bucureşti, loc de casă cu pimniţ[ă], cu îngrădişul, carele am cumpărat de la Cazan în mahalaoa [indescifrabil ].
Şi o am dat această moşie de a mea bunăvoe pentru sufletul părinţilor mie (sic) şi pentru a tot neamul mieu, cum să fie sfintei mănăstiri moşiia ohabnică, iar noă pomană în veac, ori să pociu lăcui la sfânta mănăstire ori să nu pociu, tot să fie sfintei mănăstiri moşie în veac.
Iară carele va vrea de în neamul nostru fie frate, fie soţ, fie nepot fiece rudă va fi şi va vrea să facă altele să fie blestemat de vlădica Hristos şi să să lăcuiască cu lucia şi cu Arie şi 318 svte oteţi.
Şi am pus şi pecetea.
Pis measiţa ghenarie 25 dni, leat 7100 [?].
Dionisie Mardarie
[pe verso ]:
Zapisul cu locul de casă de la Bucureşti.
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XL-9.
Original, stare potrivită, hîrtie avînd în filigran o coroană; două semnături indescifrabile; rupt în colţul de jos unde este cifra anului, se vede numai 7100 dar, sigur, mai era încă o cifră.
3. 1645 ianuarie 25.
fAdecă eu Duca ceauşul şi cu frate-meu Dima şi cu Enachii, feciorii Iu Stamatii ot Piteşti, scris-am acesta al nostru zapis să fie dă mare credinţă îa măna jupanului Costanden vel postelnic.
Ca sa să ştie cănd au fost în zilile domnului nostru Io Matei voevod văndut-am dumnealui postelnicului o pivniţă dă în Bucureşti cu Ioc dă doao prăvălii şi alt loc dă o prăvălie piste locul prăvălii a lu sveti Ioan şi d-a latu pană în chiliile bisericii a popei Mantăi.
Şi am vândut dă a noastră bunăvoe fără nici o silă dărept bani gata ughi 60, ca să fii dumnelui moşii ohabnică lui şi coconilor dumnelui. Şi am luat aceşti bani noi toţi gata în manile nooastră, cu ştirea mumii noastre, anume Stanca.
Şi la tocmiala noastră fost-au mulţi boiari mărturii anume: Matei logofăt din Piscani, i Nedelco vătah de postelnicei, i Drăghici spătar fiul Papei logofăt, i popa Manta ot Bucureşti, i Costandin mătăsariul, i Calotă diiac, i Tatul cupeţ şi alţi oameni mulţi care vor pune iscăliturile mai jos.
Şi păntru crădenţa ne-am pus şi peceţile. Am scris Duca ceauşul cu măna mea. Am scris în luna ghenarie 25 zile în anul 7153 [1645].
L.P.
Eu Duca ceauşul X Eu Ianachie, fratele lui Duca ceauş X Eu Dima, fratele lui Duca ceauşii Drăghici spătar, mărturie [ indescifrabil /, martur X Eu popa Manta
jL. P. j Eu Tatul cupeţu, mărturie [indescifrabil /, martur [pe verso]:
Zapisul Ducăi ceauş cu fraţii lui pentru pimniţa ot Bucureşti, cu prăvălii den sus.
Acad. R.S.R., XLIII-71.
Original, stare bună; trei peceţi inelare.
4. 1645 iulie 12.
MHostie iu bojieiu Io Matei Basarab voevod i gospodin văsoi zemli Ungrovlahiscoe davat gospodstvo-mi sii povelenie gospodstvo-mi vearnomu pocitemu pravilei gospodstvo-mi pan Evstratie vtori vistier i să sînovi emu eliţi bog darovah, ca să-i fie lui neşte case în oraşul domnii meale, în Bucureşti, cu locul căt să va aleage în lung şi în larg. Pentru că aceaste case, ce scriu mai sus, fost-au ale Mculii vistiiariul.
Iară cănd au fost acum în zilele domnii meale, după ce s-au petrecut iNecula vistier, iar fiiu-său Dumitraşco postelnic au vândut aceaste case boiarinului domnii meale Evstratie vtori vistier derept ughi 260, tot bani gata, de bunăvoia lui, far nici o silă, cu ştirea tuturor boiarilor a mari şi mici. Şi au luat toţi banii din divan în măna lui.
însă fiind Dumitraşco postelnic datoriu lu Iacov cliucer ot Cernaia ughi 160, bani n-au avut să-i plătească, ce au căzut cu rugăciune la Evstratie vistier de i-au făcut bine de i-au dat această [sumă] ughi 160, de s-au plătit de datorie de către Iacov cliucer şi i-au mai dat încă ughi 100 de s-au îiiplut ughi 260, cum scrie mai sus, cum am văzut domnia mea şi zapisul lu Dumitraşco postelnic de vânzare scris cu toţi boiarii divanului mărturii.
Derept aceaia, domnia mea încă am dat cinstitului boiarinului domnii meale Evstratie vistier ca să-i fie lui aceaste case cu tot locul căt vor ţinea, să-i fie lui şi coconilor de moşie în veac stătătoare.
I ni ot cogojdo nepocoleabim porizmo gospodstvo-mi sej sveditelii pos-tavit gospodstvo-mi: pan Dragomir vel dvornic, i Radul vel logofăt, i Stroe vel vistier, i Diicul vel spătar, i Preda vel clucer, i Mihnea vel stolnic, i Radul vel comis, i Drăguşin vel peharnic, i Costandin vel postelnic, i ispravnic Radul vel logofet.
I na pisah az Părvul logofăt u grad Bucureşti, iulie 12 dni< Adam le) leat 7153 [1645].
54
55
Io Matei voevod [m.p.].
S-a.scris iulie 5 ăni.
L.P.
Acad. R.S.R., XLIII-76.
Original, stare bună, hîrtie groasă; pecete aplicată, în foarte bună stare.
5- J1654 iulie 5.
t Adecă noi feciorii Oprii logofătul şi a jupuneasii Măriei, nepoţii Mitrei vornicul şi ai banului Drăguşin, anume Dragomir şi Ivan si cu Stroe văru nostru scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să hie de mare credinţă la măna Albului fustaşul şi a jupuneasei lui, Dobrii, si a feciorilor căţi Dumnezeu le va dărui.
Cum să se ştie că i-am vândut un Ioc de casă aicea în Bucureşti, den fundul puşcăriei spre soare-răsare, stănjăni 9 şi den uliţa despre Gherghina judeţul pană în Eadul iuzbaşa de fustaşi, stănjăni 13 şi alăturea cu puşcăria pre den sus pană în uliţă, pană unde se întîmpină cu Eadul iuzbaşa si pre unde se vor pune semnele, ca să fie dumnealor mosăe stătătoare în veci, lor şi coconilor lor, pentru că acest loc fost-au al moşălor noştri.
Derept aceia, i l-am vândut noi de a noastră bunăvoe derept bani gata ughi 22.
Şi cănd am făcut acest zapis fost-au boiari şi oameni buni si preoţi anume: Gherghina judeţul şi Preda iuzbaşa şi Eadul iuzbaşa de fustaşi şi^ popa Tatomir de la besereca Mitrei vornicul şi Spirea darabantul din Tîrgovişte şi Bogdan vătaf şi Neagul şufariul şi Dragomir călăraş Bolunul şi Leca bărbiiariul.
Şi pentru credinţa punem inelele şi iscăliturile. Şi am scris eu Vlădilă gramaticos de la biserica domnească.
Am scris iulie 5 dni, leat 7162 [1654].
jL.P. | Eu Dragomir 1 L. P."| Eu Ivan jL.PTi Stroe
| L.P. | Eu Eadul iuzbaşa | L.P. | Eu Preda iuzbaşa |L.P. j Eu Spirea darabantul X        Eu popa Tatomir | L.P. | Eu Leca, vătaf, bărbiiar | L. P. | Bogdan, mărturie X       Eu Dragomir călăraş
/Pe foaia a douaJ :
Stanciul pîrîş prin Stan păntru un taler. De nu va da banii pană într-o lună, să dea Stanciul de la casa lui. Mărturii Alexi.
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXLIX-1. Original, stare bună; nouă peceţi inelare, în tuş negru.
6. 1655 ianuarie 11.
Milostieiu bojieiu Io Costandin Şărban voivod i gospodin davat gospodstvo-mi sie povelenie gospodstvo-mi.
Sfentii şi dumnezăeşti mănăstiri Argeşul unde iase hramul Uspenie Bogorodiţe şi părintelui egumenului Necolae şi tuturor călugărilor căţi sănt lăcuit ori în sfânta mănăstire.
Ca să fie sfintei mănăstiri un loc de casă cu pimniţă în oraşul domnii meale în Bucureşti, în mahalaoa [loc liber]. Care loc de casă iaste dat şi închinat sfinţii mănăstiri de unchiaşul Dobre, feciorul Mircei vătaf de grădinari, den Bucureşti. Pentru că au venit părintele egumenul iSTecola[e] naintea domnii meale de au spus cum că au mers unchiaşul Dobre la s-ta mănăstire Argeşul, încă cănd au fost părintele Liontie arhimandritul egumen, de s-au călugărit acolo la s-ta mănăstire şi au închinat acel loc de casă cu pimniţă sfinţii mănăstiri, cu zapis de la măna lui, cum am văzut domnia mea şi zapisul unchiaşului Dobre la măna părintelui îsecolae.
într-aceasta domnie [a] mea încă i-am dat den divan pre sluga domnii meale pe Ne [cu ]la vtori portar de au mers acolo la acel loc de au strâns [ojamenibuni, bătrâni den mahala, anume pop [a] Vladul, i Bobe vătaf za dărăbanţi, i [loc liber] şi alţi mulţi de au căutat şi au adevărat pentru acel loc de casă şi l-au ales, în lung stănjăni 15 şi în lat 12.
Drept aceaia domnii mea i-am făcut această carte a domnii meale ca să fie acel loc, ce scrie mai sus, sfentii mănăstiri Argeşul şi părintelui egumenului Nicolae şi tuturor călugărilor căţi sănt lăcuitori într-această sfântă mănăstire moşie ohabnică şi stătătoare în veaci şi de cătră nimeni neclătit preste zisa domnii meale.
I i saam reci gospodstvo-mi.
Pis ghenarie  11  ănij  vleat 7163 [1655].
Io Costandin voivoda [m.p.].
\ L.P. ; a lui Dionisie ot Buc.[ureşti] Bobe vătaf za dărăbanţi, i pop [a] Vlad
[pe verso]:
Cartea lui Costandin Yodă cu locul de casă ot Bucureşti.
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XL-10.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; alături de semnătură, domnitorul îşi pune pecetea inelară, în tuş roşu.
Pe foaia a doua a documentului s-a început scrierea actului, dar greşindu-se, s-a renunţat.
7. 1656 aprilie 17.
f Adică eu, Marco năstavnicul mănăstirii ce să che [a]mă hramul Svetii Neon lai, făcută dă Mihai Vodă, scris-am şi mărturisim cu acest zapis al nostru.
56
57
Cum să să ştie, ea să fie de mare credinţă ia sfânta mănăstire, ce să ehe[a]mă Babale (sic) şi iaste hramul Svetii Ion Cărstitele, cum să să ştie că au fost luoat un ţigan al nostru o ţigancă a mănăstirii Babale.
Deci, noi am dat ţigancă pentru ţigancă şi anume ţiganca a mănăstirii Babale, o clie[a]mă Ne[a]cşa, iar pentru Ne[a]cşa, am dat noi pre o ţigancă, ce o che [a ]mă Stana. '
Aciasta am scris şi mărturisim.
Pis mesiţa aprilie 17 dni, văleat 7164 [1656].
X Az Marcos [indescifrabil, greceşte]
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCL-2. Foto.
»• 1656 aprilie 29.
t Adecă eu Liia, înpreună cu frate-meu Eadul, scriem si mărturisim cu acesta zapis al nostru ca să fie de mare credinţă la măna dumnealui jupan Costandin fost postelnic.
Cum să să ştie că i-am vândut dumnelui un loc dă casă cu grădină şi cu curteşoară. Care loc dă pană în ceauş Pătrasco si pană în locul bisericii şi pană în locul lui Mihai Doboş.
Şi l-am văîndut noi dă bunăvoia noastră ca să fie dumnelui moşie stătător dă bunăvoia noastră. Şi l-am vândut drept ughi 2 si pol. Si la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari şi neguţători anume: Nedeleo fiul lui Tatul neguţător, i jupanul Cuţar, i jupanul Mea si Lupul aprod, i Gherghe aprod, i Dima aprod, i Ilie stolnicul, Ion dă la tenineta domnească, Bădeca spătaru, Tudoran biglar, Pătrasco Pătură, Calen fitil Vărgatului, i Şărban văru-său, Dumitru Scaunul.
Şi pentru crediînţă pusu-ne-am peceţile şi degetele.
Şi am scris eu Ivan logofăt. Am scris în luna aprilie 29 dni, leat 7164 [1656], '
| L.P. | JSedelco cupeţ X Liia X Eadul X Şărban
1 L.P. [ Mea, martor [greceşte] | L.P. [Eu Cuţar cupeţ x Lupul aprodul X Gherghe aprod X Dema aprod X Ilie stolnic X Bădica x Ion X Tudoran X Dumitru x Calen
Acad. R.S.R., XLIV-29.
Original, stare bună; trei peceţi inelare octogonale, in tuş negru.
9. 1660 martie 13.
iMilostiiu bojiiu Io Gheorghe Ghica voevod i gospoăin văsoe zemle TJngrovlahiscoe davat gospodstvo-mi siiu povealenie gospodstvo-mi cinstitului boiarinului domnii meale Şărban Cantacuzino vtorago logofet şi feciorilor lui căţi  Dumnezeu i va dărui.
Ca să-i fie nişte ţigani, precum Bojin ţiganul şi cu ţiganca lui anume Stana şi cu copii anume Dumitru, i Stoica şi cu 2 copile anume Ilina i Stanca. Şi Dumitru ţiganul, fratele lu Bojin, cu ţiganca lui anume, iar Stana şi cu un copil anume Eadul şi cu o fată anume Stanca. Şi Eadul ţiganul viorariul, fratele lu Bojin, şi cu ţiganca lui anume Stancea şi cu tot sălaşul lui.
Pentru că aceşti ţigani şi cu ţigancele lor şi cu copii lor, carii scriu mai sus, fost-au ai Papei postelnic, feciorul Buzincăi cluceriul, cumpăraţi de tată-său Buzinca clucer încă mai dinainte vreame. Şi tot i-au ţinut pre seama lui cu bună pace, iară cănd au fost acum în zilele domnii meale, iară Papa postelnic el au vândut aceşti ce scriu mai sus ţigani boiarinului domnii meale Şărban logofătul, el de a lui bunăvoe, fără de nici o silă, derept bani gata ughi 190 şi cu zapis de vânzare den măna lui şi cu boiari mărturie carii scriu în zapis, precum am văzut domnia mea şi zapisul lui la măna boiarinului domnii meale Şărban logofăt.
Derept aceaia am dat şi domnia mea boiarinului domnii meale Şărban logofătul ca să-i fie aceşti ce scriu mai sus ţigani lui moşie ohabnici, şi feciorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor.
I ne ot cogojdo nepoculeabimo porezim gospodstvo-mi sej ubo svedetelie postavleaim gospodstvo-mi: jupan Manul vel ban, i jupan Preda vel vornic, i jupan Stroe vel logofăt, i jupan Paan Filipescul vel vistier, i jupan Iordachi vel clucer, i jupan Chirca vel stolnic, i jupan Colţea vel comis, i jupan Drăghici Cantacuzino vel peharnic, i jupan Badea vel postelnic. I is. Stroe vel logofetu.
I na pisah az Dumitraşco logofăt u Bucureşti.
Measiţa martie 13 dni, i ot A dam a vleat 7168 [1660].
Io Gheorghe Ghica voevoda [m.p.].
Stroe vel logofăt
(pe verso]:
Cartea Ghicăi Vodă pre nişte ţigani ot Papa Buzincăi.
Acad. R.S.R., XLIV-54y
Original, stare potrivită, pătat şi ros de umezeală; pecete aplicată, in ceară.
10. 1662 august 22.
f Cu mila lui Dumnezeu Io Gligorie Ghica voevod şi domn a toată Ţara Românească am dat domnia mea porunca domniei mele svintei şi dumnezeestii mănăstiri ce să chiamă Mihai Vodă den oraşul domnii meale
58
den Bucureşti, unde iaste hramul marelui svint şi de ciudese* făeătoriu Nicolae din Mira Lichia şi părintelui egumenului Gligorie şi tuturor călugărilor căţi vor fi lăcuitori la această svintă mănăstire.
Ca să fie svintei mănăstiri tot locul cu tot dealul căt au fost mai denainte vreame, vii, însă den hotarul Lupeştilor, de unde iaste locul viilor, de lăngă mănăstire în jos pre deal, pană în Calea Mehedinţilor, unde sue calea la crucea lu Alexandru Vodă, cea de piatră.
Pentru că acest loc de deal fost-au mai denainte vreame loc domnesc şi au fost şi vii, iară den zilele Mihnei Vodă de cănd răuteţile, s-au pustiit acest deal de tot, n-au rămas nici o viţă pre acel loc, ci au' rămas paziştea.
Drept aceaia, văzând domnia mea această mănăstire, ce scrie mai sus, slabă şi săracă şi far de nici un venit, dat-am domnia mea şi am miluit svanta mănăstire cu acest loc de deal, căt au fost mai denainte vreame vii, să fie al svintei mănăstiri moşie stătătoare şi cine vor vrea să facă vii pre acest loc să fie volnic a face, să să facă cu ştirea şi cu voia egumenului şi a călugărilor de la mănăstire.
Şi iară am mai dat şi am miluit domnia mea svinta mănăstire şi vinăriciul domnesc, ce se va face într-acel deal să ia călugării vinărici den zeaee veadreo vadră, precum iaste leagea şi obiciaiul ţării, ca să fie svintei mănăstiri de-ntărire şi călugărilor de hrană, iară domnii mele să fie pomeană în veaci, iară altu nimenilea să nu mai aibă treabă cu acest loc de deal fără numai mănăstirea sveati Nicolae.
Şi încă am întărit domniia mea această carte a noastră şi cu mare blestem, care domn îl va dărui domnul Dumnezeu a fi domn şi' biruitoriu Ţărăi Eumăneşti în urma noastră, că-1 rog cu numele lu Dumnezeu să aibă a înnoi şi a întări mila aceasta, cum scrie mai sus, pre acela domnul Dumnezeu să-1 întărească şi să-1 miluiască întru domniia lui şi să-i fie cu sufletul lui la răpaos.
Iar carele va călca şi va strica această milă a domnii meale, acela să fie blestemat de vlădica Isus Hristos şi treclet şi proclet şi anathema şi afurisit de 318 sfinţi carii sănt întru Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Aria la un loc.
Şi iată mărturii punem domnia mea : paan Preda vel ban, paan Stroe vel vornic, paan Chirca vel logofăt, paan Mareş vel vistiariu, paan Toader vel spătariu, paan Badea vel cluceariu, paan Costia vel postelnic, paan Mihai vel stolnic, paan Costandin vel comis, paan Drăghici Cantacuzinu vel paharnic, paan Patru vel slugeariu, paan Stoia vel pitariu. Ispravnic Şerban Cantacuzinu vtori logofăt.
Şi am scris eu Eadul sin Gherghe logofăt ot Tîrgovişte. Measiţa av-gust, zile 22, de la Adam 7170 şi de la mîntuirea lumii 1662.
Io Gligorie Ghica voevod [m. p.].
Procit Şerban vtori logofăt
Acad. R.S.R., XLIV-86.
Original, pergament, înflorit cu miniaturi ; iscălitura şi monograma domnului; loc păstrat pentru pecete aplicată care nu s-a mai pus.
11. 1663 aprilie 10.
'fMilostieiu bojieiu Io Gligorie Gliica voevod i gospodar zemle Ylmcoe davat gospodstvo-mi sii povealenie gospodstvo-mi lu Şărban nepotul Manii care au fost fecior Eusanii ot [loc liber ] ot sud Vlaşca.
Ca să-i fie lui un loc de casă aici în oraşul domnii meale în Bucureşti. Care loc iaste alăturea cu locul lu Gherghe aprodul şi pre lăngă locul boiarinului] domnii meale Costandin vel comis feciorul Eadului biv vel armaş.
Pentru că acest loc fost-au al Manii feciorul Eusanii, unchiul lu Şerban, deci el din trupul lui feciori n-au avut,mici alte rudenii mai aproape decăt Şărban. Ci au lăsat din ce au avut la moartea lui mult puţin nepotu-său lu Şărban şi se-au căzut a fi şi acest loc, ce scrie mai sus, iar pre partea lu Şărban.
Iar după aceaia cănd au fost în zilele răposatului Matei Vodă iar Dumitru iuzbaşa şi cu Coman căminar ei se-au făcut rudenie Manii feciorul Eusanii şi se-au sculat de au fost vândut acest loc Eadului armaşul, tatăl lu Costandin comis, fără ştirea lu Şărban nepotul Manii.
într-aceia, Şărban deacă au prins de veaste, el se-au sculat cu pără şi au venit înaintea domnii meale în Divan de se-au părăt de faţă cu Rada, fămeaia lu Dumitru iuzbaşa, şi cu fata lui, Anca.
într-aceaia domnia mea am trimis den Divan pre sluga domnii meale Tănasie al doilea portar de au strâns mahalagii şi preoţi şi vecini carii au ştiut de ştirea acestui loc ce scrie mai sus. Şi au mărturisit întăi Drăgoi, vătah de lemnari, care au fost sluga Manii şi se-au tămplat la moartea Iui, cum au lăsat Manea ce au avut, mult puţin, şi acest loc tot nepotă-său lu Şărban.
Şi apoi şi den vecini au mărturisit Gherghe aprod şi popa Fiorea şi popa Paraschiva, i popa Stoica, i Ştefan iuzbaşa.
Dirept aceaia şi domnia mea încă am dat lu Şărban această carte a domnii meale ca să-şi ţie acest loc cu bună pace şi să-i fie moşie lui şi feciorilor.
I naco de neast. I i. saam reci gospodstvo-mi.
Pis aprilie 10 dni, leat 7171 [1663].
L.P.
Io Gligorie Ghica voevoda [m.p.].
Arh. St. Buc, M-rea Cîmpulung, LXIII-40.
Original, stare potrivită, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, aplicată în ceară, stricată de umezeală.
12. 1665 februarie 4.
f Adecă eu Evpracsii4 Dudeasca logofeteasa a jupan Eadul, denpreună cu fiiu-mieu Eadul scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis să fie de bună credinţă la măna jupunului Deftii croitor.
Pentru să se ştie că am vândut dumnealui un loc de prăvălie în Ză-bunari, pre lăngă locul care am vândut frăţine-său Manolie, derept galbeni patruzeci. Să fie dumnealui moşăe stătătoare în veaci, dumnealui şi coconilor dumnealor căţi Dumnezeu le va dărui.
Şi am vândut de a noastră bunăvoe, făr de nici o silă, pentru că ne-au căutat şi dumnealor la grija noastră» Am vândut să le fie dumnealor moşăe stătătoare.
60
61
Şi cînd am făcut acest zapis fost-au mărturie jupunul Manele cupeţ şi Eadul stegariul şi Dima zăbunariul şi Duca ceauşul şi alţi boiari care-şi vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos.
Şi noi ne-am pus, pentru credinţă, inelul şi iscălitura.
Pis Vlădil Grama cu învăţătura lor.
Eevruarie 4 dni, leat 7173 [1665].
xEu Eprracsiia Dudeasca Eadul logofăt
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, XLI-1.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; frumoasă semnătura originală a lui Radu Dudescu.
13. 1666 februarie 17.
Milostieiu bojieiu Io Eadul voevoda i gospodin văsoe zemli Ungro-vlaMscoe, snă velicago i preadobrago starago pocoinomu Io Leon Ştefan voevoda. Bavat gospodstvo-mi sini poveălenie gospodstvo-mi pocitenomu pravilei gospodstvo-mi jupan Badea biv vel peharnic i să sînovi i eliţij batfbog J dar oval.
Ca să-i fie un loc de casă aici în Bucureşti, care au fost al lui Nedelco călăraşul şi al fămeii lui, Eusana. Care loc iaste pre lăngă Gherghie aprodul Ghindură şi pre lăngă casele Boteanului, tot locul precum scrie zapisul lor de vânzare, în lung stânjeni 38 şi în lat stânjeni 23. Pentru că l-au cumpărat de la Şărban den Eusceani şi de la State, nepotul lui Gheorghie Spano cojocariul, derept bani gata ughi 16, cu zapis de vânzare şi cu mărturii.
Şi iar să fie Badii peharnic neşte vii în Dealul Izvoranilor şi cu un 1 ciric de dealniţă, den cămp, den pădure, den apă şi den dealul cu viile, cu vinăriciul căt i să va veni, în hotarul oroşanilor. Pentru că le-au cumpărat de la Neeola cojocariul Bosnalăi şi de la fiiu-său Ianachi ot Tărgovişte, derept bani gata ughi 130, cu zapis de vânzare si cu mărturii. Şi lor încă le-au fost de cumpărătoare ciricul de la Iorga cojocariul şi viile de la Marin Bojoagă şi de la Băţan şi de la Gheorghie feciorul lui Băzgă, şi căt au mai făcut ei. Care vii sănt toate între jupanul Iorga şi între Ioachim.
Şi iar să fie Badii peharnic o vie în Dealul Izvoranilor în groapele pietrilor, cu casă cu pimniţă, care vie iaste pre lăngă viia lui Patru şi pre lăngă viia boiarenului domnii meale Badea peharnic pentru că o au cumpărat de la Marin din Izvorani derept bani gata ughi 21, cu zapis de vânzare şi cu mărturii.
Şi iar să fie Badii peharnic un ciric de dealniţă în Dealul Izvoranilor cu tot venitul şi cu vinăriciul căt i să va veni, pentru că l-au cumpărat de la Patru şi de la frate-său Alexie, feciorii lui Pan căpitan ot Budeasa, derept bani gata ughi 10, şi cu zapis de vânzare şi cu mărturii.
Şi iar să fie Badii peharnic ocină în sat in Miceşti sud Muscel, toată partea Cărstii şi a fiiu-său lui Stan den Miceşti, den funea Zămonii de preste tot hotarul şi cu tot venitul vericăt să va aleage partea lor, den răul Doamnii pană în Valea Budeaschi, pentru că o au cumpărat de la Crăstea şi de la fiu-său Stan, derept bani gata ughi 3, cu zapis de vânzare şi cu mărturii.
Şi iar să fie Badii peharnic ocină în sat în Holbeşti ot sud Vlaşca, însă stănjăni 500, den cămp, den pădure, den apă, den şăzutul satului, în hotarul de sus, cu tot venitul vericăt să va aleage, pentru că au cumpărat de la Andrei spătar şi de la feciorii lui, Matei i Eadul, derept bani gata ughi 50, cu zapis de vânzare şi cu mărturii.
Şi iar să fie Badii peharnic ocină în sat în Holbeşti stânjeni 40 de preste tot hotarul şi cu tot venitul vericăt să va aleage, pentru că au cumpărat de la Eadul feciorul lui Gavril, nepotul lui Pangratie călugărul, stănjănul po bani 20 cin ughi 4, cu zapis de vânzare şi cu mărturii.
Şi iar să fie Badii peharnic ocină în sat în Căptăreştii de lăngă Neajlov, stânjeni 300 de preste tot hotarul şi cu tot venitul vericăt să va aleage, însă den jos despre moşiia boiarinului domnii meale Badii peharnic, pentru că o au cumpărat de la jupăneasa Neaga şi de la feciorii ei Matei, i Eadul, i Badea* derept bani gata ughi 30, cu zapis de vânzare şi cu mărturii.
Şi iar să fie Badii peharnic o ţigancă anume Stanca ţiganca, pentru că o au cumpărat de la Staico, feciorul lui Chisar peharnic Eudeanul, si de la jupăneasa lui, Vlădae, derept bani gata ughi 16, cu zapis de vânzare şi cu mărturii.
Şi iar să fie Badii peharnic un ţigan anume Marco ţigan care I-au cumpărat de la Gavril, feciorul Eadului Corcodel ot Bucşani, derept bani gata ughi 15, cu zapis de vânzare şi cu mărturii, pentru că au fost vândut tată-său Eadul Corcodel un ţigan, anume Slav, derept ughi 25 şi până au fost el viu nu l-au dat, ci după moartea lui au dat feciorii lui acest ţigan preţuit de boiarii cei mari din divan derept aceşti bani carii scriu mai sus, iar ughi 10 i-au întors înapoi pe vreame ci au fost boiarinul domnii meale capichihaia, cănd au fost viziriul la Belgrad. Şi au vândut aceşti oameni aceste moşii şi locuri de casă şi ţigani de a lor bunăvoe fără de 'nici o silă.
Derept aceaia, am dat şi domnia mea boiarenului domnii meale Badii peharnic ca să-i fie moşie ohabnică şi stătătoare si coconilor lui în veci.
I ne ot cogojdo nepocoleabimo po rizmomu gospodstvo-mi sej ubo i svediteli polagahom gospodstvo-mi : jupan Gheorghie vel ban, i Mareş vel vornic, i Eadul vel logofăt, i Ianache vel vistier, i Drăghici vel spătar, i Neagoe vel cliucer, i Şărban vel postelnic, i Necula vel peharnic, i Dumitraşco vel stolnic, i Gheorghie vel comis, i Badea vel sluger, i Stoica vel pitar, i ispravnic Eadu Năsturel vtori logofăt.
Pis az Goran logofăt Olăliescul u grad Bucur eştisco mu, measiţa fe-vruarie 17, vleat 7174 [1666].
L.P.
Io Eadul voevoda [m.p.].
Eadu vel logofăt Creţulescu 1
Acad. R.S.R., XLIV-113.
Original, pergament, stare perfectă; semnătură autografă a domnitorului; pecete aplicată.
62
63
14. 1667 mai 14.
fîntru Hristos Dumnezeu binecredincios şi preacinstit de Hristos iubitor şi singur stăpînitor Io Radu voevod cu mila lui Dumnezeu şi cu dumnezăiască dăruire, stăpînind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahii, hică şi părţilor de peste plai. Amlaşului şi Făgăraşului herţeg, binevoit-a domnia mea şi cu a sa bunăvoinţă cu inima curată şi luminată a domnii mele, a proslăvi pe Dumnezeu carele pe mine m-a proslăvit şi cu slavă m-a înălţat pe tronul prea luminat răposaţilor părinţi ai domnii mele, Io Leon Ştefan voevod.
Iată dărueşte domnia mea acest decît toate mai cinstit şi prea frumos şi prea cinstit peste toată cinstitele daruri, acest de faţă hrisov al domnii mele sfinţii şi dumnezeeştii bisiareci den oraşnl domnii mial[e] din Bucureşti, caria iaste făcută şi înălţată din temelia ei de domnia mia, unde să praz-nuiaşte hramul sfîntul şi marel[e] m[u]cenic Dimitrie izvorîtor de mir şi preoţilor şi diiaconilor şi grăm[ă]ticilor carii să află de slujăsc sfinţii bisiareci, pre nume popa Şerban şi Mica diiaconul şi Vlădil grăm[ă]ticul şi Ivasco.
Pentru că această sfîntă şi dumnezeiască biserecă, ce scrie mai sus, înălţîndu-o şi rădicăndu-o domnia mia din temeliia ei, adaos-am domnia mia sfinta bisiarecă cu stupi, cu oi, cu boi, cu vaci, cu răm[ă]tori, cu vii şi cu dichise de argint care sănt de triaba sfinţii leturghii şi cu toate cărţii [e] care trebuesc bisiarecii, puind domnia mia ispravnic pre cinstitul boiarenul domnii miale : jupanul Rad[u]l Creţ[u]lescul vel logofăt de li-au scris tot anume pe catastih.
Şi o am întărit domnia mia cu acest cinstit hrisov al domnii miale, ca să hie bucatele sfinţii bisiareci şi ale preoţilor şi ale grămăticilor în pace şi ertate de dijma de stupi, de goştina de ramatori, de oerit, de vinărici şi casele lor ertate de bir de împrumut şi de sămbrie, de galben de fum, de camănă, de păhărnicie, de pimniţă, de schimbul banilor, de podvoade, de inerţiei, de conace şi de alte dăjdii de toate căte vor fi preste an în tiara domnii miale, de nimica val sau băntuială să n-aibă pentru că m-am milostivit domnia mia de am ertat bucatele sfinţii bisiareci şi casele preoţilor şi ale grămăticilor de toate, cum scrie mai sus, ca să se răpaose cu bună pace în zilele vieţii domnii miale, precum sănt ertate şi alte bisiareci şi preoţi domneşti.
Aşijdiria am ertat şi domnia mia ca să poată fi de treaba şi de slujba sfinţii bisiareci în zi şi în neapte neprestaniu şi să roage pre Dumnezeu pentru domnia mea şi pentru creştinătate şi să aibă a pomeni la sfinta şi dumnezeiasca leturghie pre domnia mia şi pre răposaţii părinţii domnii miale şi pre alalţi pre toţi cei pristăviţi domni mai denainte vreame.
Şi cine-1 va aduce Dumnezeu şi cine cel [loc rupt J miluiască şi să adaoge la sfinta bisiarecă şi miluind să va chema şi acela ctitor înpreună cu noi. Aşijdirea [loc rupt] domnii miale pre care-1 va alege domnul Dumnezeu a fi domn şi biruitor acestui cinstit scaun al domniei Ţării Rum [loc rupt] numele domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos ce e în troiţă slăvit, să aibă a cinsti şi a [loc rupt] întări acest hrisov al domnii miale pre tocmeală, cum scrie mai sus, ca pre acela domnul Dumnezeu să-1 cinstească şi să-1 miluiască întru [loc rupt ] lui şi la acela veac să se afle judecata lui cu drepţii naintea lui Dumnezeu. Iar carele nu va înnoi nici va întări, ce va călca sau va strica aciastă milă şi ertăciune a domnii noastre, acela să fie supt blestem, anathema şi afurisit de 318 sfinţi părinţi de Ia Nicheia, cinste să aibă cu Iuda şi cu afurisitul Ariia la un loc, amin.
Iată dar şi mărturii am pus pe domnia mea : jupan [Ghe]orghe vel ban şi jupan Mareş vel vornic şi jupan Radul Creţulescul ^ logofăt şi jupan Ianache vel vistier şi pan Drăghici Cantacuzenno vel spătar şi pan Necula vel cliucer şi pan Şerban vel postelnic şi pan Manolache vel peharnic şi pan Gheorghie Ghiaţia vel stolnic şi pan Gheorghie vel comis şi jupan Matei vel slujer şi pan Stoia vel pitar. Şi ispravnic Radul Toma Năsturel vtori logofet.
Şi am scris eu Goran Stanciovici logofăt, în oraşul Bucureşti.
Measiţa mai 14 dni, în leat 7175 [1667]. Io Radul voevoda [m.p.].
Arh. bis. Slobozia din Bucureşti, inv. nr. 78.
Original, pergament, rupt în cîteva locuri; împodobit cu iniţiale şi o miniatură în culori; pecetea atîrnată în ceară roşie, căzută.
15.
1667 iunie 30.
f Adecă eu Tudor croitoriul, feciorul Paraschivei croitoriul ot Bucureşti, scriu şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis să fie de bună credinţă la măna jupunului Iorgăi Corbul neguţătoriul şi a jupunesii dumnealui Maricăi şi a coconilor dumnealor căţi Dumnezeu le va dărui.
Pentru să se ştie că am avut nişte loc de casă aicea în oraş în Bucureşti, încă mai denainte vreame de la părinţii miei, care loc iaste lăngă besearica Grecilor, preste uliţă, între jupunul Dona.
Deci fiindu-mi astădată'nevoe foarte mare, întrebat-am vecinii miei carii sănt den sus şi den jos ca să-1 cumpere şi făcînd atâta zăbavă aicea n-au vrut nimea să-1 cumpere. Ce am mers şi la dumnealui şi m-am tocmit dă i l-am vândut derept bani gata galbeni cincizeci, ughi 50. Şi i l-am vândut de a mea bunăvoe făr de nici o silă, ca să fie dumnealui moşie stătătoare în veci, dumnealui şi coconilor dumnealor căţi Dumnezeu le va dărui.
însă să se ştie locul despre uliţă despre beseareca Grecilor în lat stânjeni 6 pol şi în lung stânjeni 30 pol.
Şi cănd am făcut acest zapis, pus-am şi mărturii: Gherghina biv judeţ şi Dragotă judeţul, i jupunul Manul starostea, i jupunul Nedealco snă Tatov cupeţ ot Bucureşti, i jupunul Iorga biv staroste, i jupunul Cuţar ginerele jupunului Tatului', i jupupul Nica iar ginerele jupunului Tatului, i jupunul Ianache star, i popa Partenie ot beseareca Grecilor, i Gherghe logofăt, feciorul popei Mantii cliseariul, şi alţi boiari şi neguţători cari-şi vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos.
Şi pentru credinţa, pusu-mi-am şi inelul.
Pis Vlădil Gramma, cu învăţătura lor.
Iunie 30 dni, leat 7175 [1667]. [L.P. | Eu Tudor croitoriul Dumitraşco logofăt ot Dumbrăvile, martor Popa Stoica snă popa Standului star Eu popa Paraschiva de la Uspenie Bogorodiţă Eu popa Stoica sventi Neculai Eu paan Ianache star Stoica aga Beriîescul, mărturie
64
5-C 245 3
65
16.
Eadu logofăt ot lumănărie, mărturie
Iorga logofăt, mărturie
Gherghe logofăt snă popa Manta biv clisier
Drăghici logofăt, mărturie
Dumitraşco stegar de aprozi, martor
Acad. R.S.R., C-177.
Original, stare potrivită, rupt la îndoituri; frumoasă pecete inelară; zece semnături greceşti, indescifrabile.
1668 februarie 15.
Milostiiu bojiiu Io Eadul Leon voevod vsoe zemle Ungrovlahiscoe sin veticago i predobrago starago i pocoinago Io Leon Ştefan voevod, davat gospodstvo-mi siiu poveleniiu, gospodstvo-mi.
Sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri de aici den oraşul domnii meale, den Bucureşti, unde iaste hramul sfântului şi marelui prooroc şi înainte mergătoriu Ioan şi părintelui egumenului Athanasie şi tuturor părinţilor călugări căţi vor fi lăcuitori într-această sfântă mănăstire.
Ca să fie sfintei mănăstiri neşte locuri de aicea den Bucureşti, unde sănt acum tabacii. Care locuri sănt ale sfintei mănăstiri, bătrâne şi dreapte moşii, încă mai dinainte vreame date de milă de la ctitorii cei bătrâni, şi fiind aceaste locuri înpresurate de multă vreame de unii şi de alţii pană acum în zilele domnii meale.
Deci cănd au fost acum, în zilele domnii meale, iar părintele egumen Athanasie el au venit înaintea domnii meale, în divan, de au spus domnii meale cum că să înpresoară aceaste locuri ale sfintei mănăstiri.
într-aceia domniia mea trimis-am pe sluga domnii meale Tanasie vtori postelnic denpreună cu părintele Athanasie egumen, la Gherghina judeţul şi la alalţi oroşani bătrâni de aici, den Bucureşti, să facă adeverinţă şi să caute pentru răndul acestor locuri, să vază pe unde au ţinut mănăstirea mai denainte vreame şi pre unde le-au fost seamnele ceale bătrâne, pe acolo să ţie şi de acum înainte.
Deci sluga domnii meale Tanasie vtori postelnic mers-au de au strâns pre mulţi oroşani bătrâni den oraş şi au umblat de au căutat de răndul acestor locuri ale sfintei mănăstiri. Şi au adevărat foarte bine şi au aflat pe unde au fost seamnele ceale bătrâne.
însă să să ştie despre oraş, den podul ce treace Demboviţa spre mănăstirea lui Mihai Vodă, den capul podului despre oraş, pe lăngă gardul Papei comisul pre vale în sus, pre lăngă iar gardul lui Pană spătariul şi mearge pren grădina lui Dumitraşco logofăt, pană în gardul Sărindărea-nului, şi mearge pre den jos de cruce preste părău pană în Dămboviţă, până în vadul cailor.
Şi au pus pietri şi seamne înprejur ca să să ştie moşiia sfintei mănăstiri cătă iaste. Precum am văzut domniia mea şi cartea oraşului întărită cu pecetea şi cu multe iscălituri mai jos.
Drept aceia am dat şi domniia mea această carte a domniei meale ca să fie aceaste locuri sfintei mănăstiri moşie stătătoare în veac şi călugărilor de hrană.
/ ne ot cogojdo nepocoleabim porizomu gospodstvo-mi.
Iată şi mărturii am pus domniia mea : pan Gheorghie vel ban, ipan ^ÎVlareş vel vornic, i pan Radul Creţulescul vel logofăt, i Ianache vel vistier, ^Drăghici Cantacuzino vel spătar, i Necula vel clucer, iŞărban vel postelnic J/Manolache vel paharnic, i Gheţea vel stolnic, i Gheorghie vel comis, , Matei vel slugeariu, i Stoian vel pitar, i Toma Eadul Năsturel vtori logofăti
I na pisah az Mihai logofăt vă na stol grada Bucureşti.
Measiţa fevruarie 15 dni, 7176 [1668].
Acad. R.S.R., MLXXXV-5.
Copie în condica mănăstirii Sf. Ioan cel Mare, fost ms. 2 593.
17.
1668 martie 1.
f Cu mila lui Dumnezeu Io Radul Leon voevod şi hospodar al Ţării Eomâneşti scriem domnia mea voao tuturor carii şădeţi pre locul bisă-ricei dă la Sveati Ion, cu case.
: Cătră aceasta vă fac în ştire domniia mea, că aici la domniia mea jăluit — au părintele egumenul cum nu vreţi să vă daţi chiriia, precum iaste obiceiul, de care lucru iată că i-am dat domnia mea voe egumenului dănpreună cu sluga domniia mele Naum vtori portar să vă tragă pre toţi ca să vă daţi chiriia, iar carii n-ar vrea să dea, să fie volnic a vă scoate den caase afară. Pentru că aşa iaste porunca domnii mele. Şi aceasta este porunca domniei mele.
Martie 1 dni, leat 7176 [1668].
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Ioan cel Mare, XII-5.
Original, stare bună; pecete inelară octogonală, in tuş roşu şi monograma domnului ; la Acad. R.S.R., MLXXXV-55, copie în condica mănăstirii, fost ms. 2 593.
18- j 1668 aprilie 20.
Ştefan cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop si mitropolit al Tării Româneşti.
_ tNaintea smearenii noastre venit-au chir popa Grigorie egumenul de Ia sfenta mănăstire a lu Mihai Vodă, spuind cum are mănăstirea moşie aici. in oraş în Bucureşti, care moşie află-se înpresurată de oameni.
Deci derept aceasta viind la smeareniia noastră luănd această carte a smearenii noastre cu blestem asupra a tuturora mahalagiilor cari să află Pre înprejurul acelor locuri, ca să mărturisească şi să dăscopere aceale
cure Pre dirept, precum vor fi ştiind c-au avut mănăstirea locure. ■■, f. I>eci derept aceasta poruncim tuturora mahalagiilor bătrânilor băr-
aF, bârnei şi altora, ştii [ştiind] cu adevărat sau dentr-alţii inţelegînd pre dirept nu ar mărturisi, nevrînd să se descopere aceaste moşii ale ştiutei mănăstiri, unii ca aceia să fie procleţi, afurisiţi, anathema de domnul nostru Isus Hristos şi de 318 sfinţi părinţi de la Nicheia şi de toate sfin-^5Ae ^boare, aşijderea şi de smereniia noastră [loc liber], ceriul şi pământul ^a sa treacă, hierul, piiatra să să topească, iar trupurile unora ca acelora
a ^ea retopite, nedezlegate, neagre, umflate după moarte în veaci şi să
66
67
aibă parte şi lăcaş cu Iuda şi cu Aria la un loc şi priste scurtă vreame să nu se aleagă de unii ca aceia, de casăle lor, de bucatele lor ca prahul. Iar carii vor mărturisi, cu tot adevărul descoperind această moşie, unii ca aceaia să fie blagosloviţi şi iertaţi de domnul nostru Isus Hristos, aşăj-derea şi de smeareniia noastră.
Aceasta scriem, întărim, pecetluim, într-alt chip nu va fi.
Aprilie 20 dni, 7176 [1668].
Ştefan arhiepiscop
Arh. St. Buc, M-rea Mihai Vodă, VI-2. Original, stare foarte bună.
19. 1668 iunie 8,
t Adecă eu Dumitra, fata popei Dumitru ot Bucureştie, dat-am zapisul meu la măna dumnealui Stoie vel pitar ca să fie de bună credinţă*
Cum să să ştie că i-am vândut dumnelui un loc de casă de aice de în Bucureştie, de lăngă besereca Agneţei [Aga Mţă]. Deci l-am vândut de a me bunăvoi[e] şi fără de nici o silă şi cu şterea tuturor rudelor meale şi a tuturor vecenilor mei, drept bani gata ughi 6.
Şi cănd am făcut acest [e] tocmeli şi acest zapis şi s-au semnat locul, f fost-au mulţi oroşanie bătrâne şi boiari şi toţi vecenei, anume Gherghina \ biv judeţ ot Bucureşti, i Eadul pitar ot iam, î Antonii vătaf de şătrari ot tam, i Dumitraşco, i vnuc Glegoor logofăt ot tam, uncheşul Eadul măcelarul ot tam, uncheşul Stoica snă Stan ot tam, i Cărstea clucer ot Căzăneşti, i Eadul vtori stolnec ot tam.
Şi acest loc merge pană în locul Manei şi pană în locul lu Glegoor logofăt şi pană în locul jupu[nului] Cuţar şi pană în uliţă care uliţă merge pre lăngă acest loc. Şi iaste de ceia parte locul Cărstei clucer Căzănescul, le desparte uliţa.
Ca să fie dumnelui acest loc stătător şi coconilor dumnelui şi nepoţilor şi strănepoţilor în veac. Şi boiari marturi care sănt mai sus scrişi şi care vor iscăli mai jos.
Şi pentru adevărata credinţa mi-[a]m pus mai jos degetul.
Şi am scris eu Eadul snă Iacov ot Căzăneşti.
Iunie dni, leat 7176 [1668].
1 L.P. | Eu Dumitra
Az Eadul vel logofăt Creţulescul
Stroe vornic
/indescifrabil ], mărturie
Ivasco postelnic, mărturie
Preda stolnic, martur
Antonie vel şătrar
Badea vel [indescifrabil]
[L.P. | Radul Mitrul ot Bocoreaşti
|L.P. | Eu Gherghina biv judeţ, mărturie [indescifrabil] căpitan, martur
L. P. | Eu unchiaşul Radul măcelarul ot Bucureşte, martur
[pe verso]:
Zapis Dumitri pentru locurile ot Bucureşti.
Acad. R.S.R., CD-7.
Original, stare foarte bună, hîrtie eu filigran; trei peceţi inelare frumoase, în tuş negru.
20. 1669 mai 11.
^Cu mila lui Dumnezeu, Io Antonie voevod şi domn a toată Ţara Românească, dă domnia mea această poruncă a domniei mele, sfintei şi dumne-zeeştii mănăstiri ce să chiamă Mihai Vodă, de aici den oraşul domnii meale den Bucureşti, unde iaste hramul marelui sfântului şi de minuni iăcătoriul svete Nicolae şi părintelui egumenului Grigorie şi tuturor călugărilor căţi vor fi lăcuitori întru acest sfânt lăcaş.
Ca să fie sfintei mănăstiri tot locul cu tot dealul căt au fost mai denainte vreame şi vii, însă din hotarul Lupeştilor în jos pre deal, pană în Calea Mehedinţilor, unde sue calea la crucea lu Alexandru voevod, cea de piatră, şi de la crucea lu Alexandru Vodă, în jos pană în hotarul cel de piatră al sfintei Mitropolit unde iaste hotărât de Constantin voevod şi den piatra hotarului în sus pană în locul unde au fost viia mănăstirii Arhimandritului şi den viia Arhimandritului iar în sus pană în gardul sfintei mănăstiri Mihai voevod, pentru că acest loc de deal, fost-au mai denainte vreame loc domnesc şi au fost şi vii, iar den zilele Mihnii voevod de cănd răutăţile, s-au pustiit acest deal de tot de n-au rămas nici o viţă pre acest loc, ce au rămas pajişte.
Deci Gligorie voevod, văzând această mănăstire slabă şi săracă şi fără de nici un venit, fost-au dat şi miluit pre sfânta mănăstire ce scrie uaai sus cu acest loc de deal căt au fost vii mai denainte vreame, ca să fie sfintei mănăstiri moşie cu pace şi stătătoare în veaci. Şi cine va vrea sa facă vii pre acest loc, să fie volnic a face cu ştirea şi cu voia egume-frutoi şi a călugărilor de la mănăstire şi de la aceia să le ia mănăstirea vinărici den zeace vedre, o vadră, pe cum iaste obiceiul ţării, iar alt uimenile treabă să n-aibă, fără căt numai sfânta mănăstire, pentru că au adaos Grigorie voevod şi vinăriciul domnesc să fie al sfintei mănăstiri, precum am văzut domnia mea hrisovul lui Grigorie Vodă, făcut pre această milă şi-ntărit cu mare blestem si cartea Radului vodă Leon de înnoire.
Drept aceaia şi domniia mea încă am întărit mila şi am înoit cartea cu această carte a domniei meale, ca să fie sfintei mănăstiri de întărire Şi părinţilor călugări de hrană, iar domnii meale şi părinţilor domniei meale pomană în vecie. Aşijderea şi după petrecerea domniei meale, pre carele domnul Dumnezeu va milui cu domniia Ţărăi Rumăneşti veri *n*™. seminţiia noastră, ori dentru alt neam, încă să aibă a înnoi şi a întărit mila pre tocmeala cum scrie mai sus, ca şi Dumnezeu să-1 miluiască întru domnia lui. Iar care s-ar ispiti a călca şi a strica mila aceasta,
68
69
unul ca acela triolet şi proclet să fie de 318 sfinţi părinţi de la Nieheia parte cu Iuda şi cu Aria să aibă la un loc şi într-alt chip să nu fie căci aceasta este porunca domniei mele.
Iată şi mărturii punem domnia mea : jupan Mareş vel ban Cralevsclii 1 Neagoe Săcuian vel dvornic, i pan Radul Creţulescul vel logofăt, i pan Şărban vel spătar, i Hrizea vel vistier, i Gheţe& vel clucer, i Mihai Cantacuzino vel postelnic, i Gheorghie vel paharnic, i pan Părdescui vel stolnic i Vălcul vel slujer, i Tudoran vel pitar. '
I ispravnic vtori logofăt.
Şi am scris eu Mihai în oraşul Bucureşti, measiţa mai 11 dni şi de la A dam de la facerea lumii în anul 7177 [1669].
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., 1-2. Copie.
1669 iunie 14.
Prin acest zapis şi adeverinţă mărturisesc eu egumenul, preotu* Grigore, de la mănăstirea Banului, că am vândut lui chir Theodor mumgiul [lumînărar] locul din Bucureşti, unde este casa cea nouă, şi de la casa cea nouă, despre partea de jos, unde este casa cea veche cii grădina ei, cu lăţime de stînjeni 15, iar lungimea de stînjeni 11. Care vînzare am făcut-o din bunăvoia noastră cu tocmeală de galbeni 25, care aceşti bani i-am primit si i-am dat la moară, drept care dau si această carte a mea înaintea marturilor vrednici de crezămînt iscăliţi mai la vale.
Şi dacă în urma mea se va găsi cineva, fie oricine, care să pornească ca să ceară ceva să fie anatema şi sufletul lui să nu afle odihnă, căci banii aceştia nici i-a inîncat cineva, nici i-a băut, ci s-au dat pentru trebuinţa casei ce avea nevoie.
Şi pentru aceasta pun chiar scrierea mea şi pecetea mea spre credinţa adevărului.
1669 luna iunie 14.
Grigorie ieromonah
[L^PJ
Galaction ieromonah şi egumen jL.PJ
Gherghina biv judeţ, martor
! KRJ
Dionisie ieromonah adeverez cele de sus
Mavrodin clucer
Az Paraschiva logofăt, mărturie
Eu Ianache snă Anghel
Acad. R.S.R., CCCLXXIV-2491 şi 2492.
Original, grecesc şi traducere românească, stare bună; hîrtie cu filigran; pecetea şi semnătura lui Gherghina judeţul (la fel ca în doc XLIV-139) precum şi a ieromonahului Grigorie, clare şi frumoase.
70
22. 1670 mai 3.
f Să să ştie boiarii adevărători ai părintelui Grigorie egumenul de la mănăstirea lu Mihai Yodă şi ai părintelui Gherasim egumenul de la sventa Catirina şi ai lui Dumitraşco căpitan cu fraţii lui, feciorii Ghiocăi, boiarii pre nume : Eadul vornicul Popescul, i Yălcul vel peharnic, i Ivasco vel stolnic, i Stoia pitar, i Matei sărdariul, i Ghidul pârcălabul.
Ca să caute aceşti 6 boiari pentru morile mănăstirii lu Mihai Yodă den apa Dămboviţii, să vază den ce au nevoe de nu pot să umble, den morile feciorilor Ghiocăi, au den morile mănăstirii sventa Catirina, au den ce le iaste vina, să caute acum pre apă mare şi să pue zi deacă va scădea apa, iar să meargă să vază însă zioa aceaia la sventa Troiţă.
Deci de unde vor cunoaşte că au aceale mori nevoe, să tocmească morile să umble toate, să n-aibă nevoe una de alta, ca să poată umbla şi morile mănăstirii lu Mihai Yodă cănd vor umbla şi morile Ghiocăi, însă să caute cu meşteri buni de mori, pre nume Frănţi meşterul, i JSTeagul de la morile sventi Sava, i Stan de la morile Paraschii vel logofăt, precum vor afla aceşti boiari cu ale lor suflete, pre dirept să le tocmească morile şi zioa în mai 5. Şi aceasta este porunca domnii mele. S-a scris mai 3 dni în anul 7178 [1670].
L.P.
Arh. St. Buc, M-rea Mihai Vodă, XV-8.
Original, cu monograma şi pecetea domnului, aplicată în tuş roşu.
23. 1670 decembrie 30.
Theodosie bojiiu milostiva arhiepiscop i mitropolit vseiu zemli Ungro-vlahiscoi.
înaintea smerenii noastre veni egumenul Athanasie de la mănăstirea Sfeti Ioan de spuse zicând, pentru baia cea din susul oraşului Bucureştilor. Care bae o au făcut Istrat neguţătoriul. Deci cănd au fost la moartea lui lăsat-au baia pă seama jupăneasii lui, zicând ca să să hrănească în viaţa ei cu acea bae. Şi să fie tot pă seama ei pană la moartea ei, iar după moartea ei să o lase mănăstirii de la Sfeti Ioan, să fie pă seama mănăstirii.
Cănd au fost de s-au petrecut jupăneasa lui Istrate neguţătoriul, avănd şi o nepoată de soră, au lăsat să fie pă seama ei baia jumătate, iar jumătate de bae au lăsat pă seama sfintei mănăstiri.
Deci întămplăndu-se moarte, de au murit şi jupăneasa lui Istrate neguţătoriul, s-au tăcut lucrul pană acum. Iar acum adăvărănd egumenul Athanasie, ce iaste mai sus scris, de aciasta, veni înaintea smerenii noastre de făcură smerenia noastră această carte cu mare blestem şi legătură asupra preoţilor şi a altora oameni care să vor fi întâmplat la moartea jupăneasii lui Istrat neguţătoriul, ca să mărturisească cine cum va fi auzit lăsând la moartea ei de această bae, cu sufletul ei, cu direptul.
Deci cine va mărturisi cu dreptul cum au zis din gura ei, la moartea ei, să fie ertaţi şi blagosloviţi, iar cine va fi auzit la moartea ei cum au lăsat de această bae ce scrie mai sus şi nu vor mărturisi cu dreptul, ci vor
71
i j
făţări, veri spre o parte, veri spre alta, unii ca aceia să fie procleţi, afurisiţi şi anathima de domnul nostru Isus Hristos şi de 318 oţeti de la Nieheia i aşijderea şi de smerenia noastră, fierul, pietrile să putrezească, iar trupurile lor în veci să stea netopite şi nedăzlegate. Parte si lăcaş să aibă la un loc cu Iuda şi cu Ariia. Aceasta scriem. ' I
Dechemvrie 30 dni, leat 7179 [1670],
Vlădica Theodosie
Acad. R.S.R., MLXXXV-56.
Copie în condica mănăstirii Sf. Ioan cel Mare, fost ms. 2 593.
1672 ianuarie 4.
fio Antonie voevod din mila lui Dumnezeu... domn stăpînitor a toată Ţara Românească ... acest hrisov al domnii mele sventei şi dumne-zeeştii Mitropolii den Bucureşti care iaste zidită şi înălţată de Io Costandin Şărban voevod, unde iaste sfîntul hram marele' împărat sveati Costandin [şi] Elinii şi cinstitului părintelui nostru chir Theodosie arhiepiscopul şi mitropolit a toată Ungrovlahiia şi tuturor călugărilor căti vor fi lăcuitori într-această sfântă Mitropolie'.
Ca să fie sfinţii Mitropolii locul care iaste Mitropoliia si cu tot căt iaste mprejurul Mitropoliei. însă să se ştie hotarăle locului Mitropoliei den piatra de jos den colţu gardului mănăstirii lu Paan pre cale în sus, pană în capul podului la poarta Predii vornic şi pre gărlă în sus la piatra den capul Podului Turcului şi pre uliţă în sus la piatra derept Mitropolie şi pre lăngă crucea doamnii Mircioaie, pre cale în sus pană în piatra dirept Calici şi pană supt deal în gura văei şi de acolea pre lăngă Putui Calicilor în jos pre lăngă lacul de supt deal pană în drumul Giurgiuvului stâlpul de piatră al armeanului în capul Troianului lăngă heleşteul lu Şărban voevod şi pre drum în jos spre oraş ia piatra derept cărămidie şi la piatra derept cruce [a] lu Leon Vodă. Şi de acolea în curmeziş dirept la piatra de supt deal, la colţul gardului mănăstirii lui Paan, şi pre deal m sus pană în piatra de la poarta Mitropoliei şi pre deal în jos pre lăngă gardul mănăstirii lu Paan, pană iar în piatra de unde se începe hotarul Mitropoliei.
Pentru că acest loc, ce scrie mai sus, iaste direaptă moşie a sfinţii Mitropolii, iară după aceia cănd au fostu în zilele Eadului Leon voevod, venit-au un episcup de la Sinaia, numele lui Ananiia.
Deci fiind mănăstirea lu Paan închinată metoh mănăstirii Sinaei, iară episcupul Ananiia el au rădicat pără pentru acest loc al Mitropoliei, zicând cum iaste Mitropolia pre locul mănăstirii sfînta Catrina. Şi au avut pără de faţă episcupul Ananiia de la Sinaia cu cinstitul părintele nostru chir Theodosie mitropolitul, în divan, naintea Eadului voevod pentru locul sfintei Mitropolii carii scrie mai sus.
într-aceia Eadul Vodă au căutat şi au judecat pre dirept şi pre lege dumnezeiască denpreună cu toţi cinstiţii deregătorii domnealui şi au trimis pre toţi boiarii cei mari ai divanului de au mers la sfînta Mitropolie de au căutat şi au socotit şi au adevărat precum au aflat pre direptate fiind locul pre care iaste zidit sfînta Mitropolie şi cu tot căt iaste înprejurul sfinţii Mitropolii, cu cari loc n-au fost avut mănăstirea lu Paan nici o
treabă şi l-au şi hotărît şi l-au înpietrit pre semne şi hotară, precum scrie mai sus şi au rămas episcupul Ananiia de la Sinaia de lege şi de judecată, precum am văzut domnia mea şi hrisovul Eadului voevod de pără şi de rămas.
Aşijderea iar să fie sfinţii Mitropolii dealul carele au fost deal cu vii de s-au luat vinărici domnesc, însă să se ştie den hotarul Mitropoliei de sus den gura văei pană în hotarul de jos în drumul Giurgiuvului la stâlpul de piatră. Acest deal să hie al sfinţii Mitropolii să aibă a lua vinărici de la tot omul oricarele ar face vii pre acest deal, veri boiari, veri slujitori sau oroşani sau verice om, de la toţi să ia vinărici den 10 vedre 1 vadră şi părpărul 12 bani. Iar vinaricerii den dealul Bucureştilor să n-aibă nici o treabă, nici cu părpăr nici cu nimic, pentru că această milă iaste dat şi adaos la sfînta Mitropolie de răposatul Eadu Leon voevod.
Aşijderea şi domnia mea încă am noit şi am întărit cu acest cinstit hrisov al domniei noastre ca să poată fi acest deal sfintei Mitropolii de-ntărire, iară domniei mele şi răposaţilor părinţilor domnii mele în veci pomeană [loc rupt]: Mareş vel ban, Gheorghie vel vornic, Eadu vel logofăt, Şerban Cantacozino vel spătar, Papa vel vistier, Ghieţea vel clucer, Mihai vel postelnic, Vălcul vel peharnic, Ivasco vel stolnic, Stoian vel comis. Ispravnic Radul Năsturel vel logofăt. Dumitraşco logofăt a scris în Bucureşti. Luna ghenarie 4 zile si în anul de la Adam de la facerea lumii 7180 [1672].
Io Antonie voevod [m.p.].
Arh. St. Buc, Suluri, nr. 5.
Original, pergament, cu monograma şi iscălitura domnului; pecetea atîrnată, căzută.
25. 1673 iunie 3.
Adecă eu Leica ot Ghergheţi denpreună cu jupăneasa mea Anghe-lina, scris-am zapisul nostru ca să fie de bună credinţă la măna jupanului lorgăi staroste.
Cum să să ştie că i-am vândut dumnelui 1 loc de casă în oraş, în Bucureşti, lăngă locul dumnelui, care loc l-au cumpărat dumnelui de la Tudor abagiul şi lăngă jupanul Staţie comitatul nostru şi lângă Ghenea fratele jupanului State.
însă lungul den uliţa despre jupanul Tudor chiurci-başa până în uliţa despre Ghenea, stânjeni 16, şi latul den gardul Ghenei păn uliţa cea mare, stânjeni 13 şi meljocul stânjeni 8, şi în luleţi [ ?] spre jupanul Tudor chiurci-başa, stânjeni 7.
Şi l-am vândut noi de a noastră bunăvoe şi cu ştirea tuturor fraţilor ftiiei şi a vecinilor, derept bani gata ughi 25 (25), pentru ca să-i fie dum-uelui moşie stătătoare în veci.
Şi mărturie care-şi va pune mai jos iscălitura. Şi pentru credinţa, Pusu-ne-am peceţile şi iscăliturile, ca să să crează.
Şi am scris eu Vasile Necula cu învăţătura dumnelor.
Iunie 3 dni, leat 7181 [1673].
X Eu Liica
X Eu Anghelina
Şi am iscălit eu popa Vintilă acest nume Anghelina
73
72
Eu Dumitru fra[tele] ego Leica [două semnături greceşti indescifrabile ]
Acad. R.S.R., LXXIV-7.
Original, stare potrivită, hîrtie pătată de umezeală; scris cu cerneală rădăcinie; cifra 25 se repetă în numere slavone şi arabe.
1674 iunie 12.
fAdecă eu Mihul croitoriul, feciorul Tilii den Tărgovişte, dat-am zapisul mieu la măna părintelui egumenului ieromonah Partenie de ia sfînta mănăstire de la Brad care iaste hramul sveti Dimitrie.
Pentru [ca] să se ştie că i-am vândut un ioc de casă şi cu pimniţă în Bucureşti, care loc iaste lăngă svinta besiarecă hramul Adormirii născătoarei de Dumnezeu, alăturia cu mătuşa Dumitra, den sus, care loc miarge alăturia cu locul mătuşii Dumitrii până în Uliţa cia mare de jos. care uliţă miarge la sveti Ioan, însă despre uliţă den jos stânjeni în larg 9 şi jumătate şi den sus despre mătuşa Dumitra stânjeni 5 fără de o palmă şi den portiţa care iaste despre bisiarecă în curmeziş, stânjeni 9.
Acest loc ne-au fost noao de cumpărătoare de la Tudor, feciorul Standului, den zilele lu Lion Yodă şi zapisele au ars în zilele lu Grigorie Yodă dentăi, ale vânzătorilor, cum au mărturisit vecinii de pe înprejur.
Şi am vândut acest loc drept bani gata taleri 65. Şi l-am vândut de a mea bunăvoe fără de nici o silă ca să-i fie sfintei mănăstiri stătătoare moşie şi ohabnică. Şi mărturie cari îşi vor pune iscăliturile mai jos. Şi eu Mihul, pentru credinţa, mi-am pus iscălitura şi peciata, ca să se crează, mai jos.
Şi am scris eu Hlizea diiaconul fiul lui popa Para schi va. Am scris în luna iunie 12 dni, leat 7182 [1674].
| L. PJ Eu Mihul X Az popa Hrizea
Popa Paraschiva
Yladul trimbiţaş, martor
Eu Ianache, martor X Stan fecior mătuşii Dumitrii, martur X Mihai logofăt de la Părvul mare logofăt, mărturie X Ion stegar, martor X Hriza, martor X Costandin iscal
Arh. St. Buc, M-rea Bradu, Hanul Greci şi Codreni, X-5. Original, stare bună; pecete inelară rotundă, aplicată în tuş negru.
27. 1674 decembrie 12.
fio Duca voevod cu mila lui Dumnezeu domn şi stăpînitor al Ţării Româneşti.
Dă domnia mea această poruncă a domnii mele sfinţii şi dumnezeieştii mănăstiri den Bucureşti unde iaste sfintul hraam sfintul şi marele proroc
si înainte alergătoriul botezătoriul Ioan şi părintelui egumenului popa Leontie şi tuturor călugărilor căţi vor fi ascultători într-acea stă sfinta mănăstire.
Ca să fie sfinţii mănăstiri ce scrie mai sus nişte locuri de casse aici în Bucureşti den sus de mănăstire unde au fost tabacii, care locuri sănt ale sfinţii mănăstiri bătrâne şi direpte moşii încă mai denainte vreme, date şi miluite sfinţii mănăstiri de ctitorii cei bătrâni şi fiind aceste locuri înpresurate de multă vreme de unii şi de alţii.
Iară după aceia cănd au fost în zilele răposatului Eadul Leon voevod iară părintele egumenul Tanasie carele au fost egumen atunce, el au fost mers naintea răposatului Eadul Leon voevod la divan de au spus de aceste locuri ale sfinţii mănăstiri cum sănt direpte moşii ale mănăstirii şi sănt înpresurate de alţii fără de nici o direptate.
într-aceia dumnelui răposatul Eadul voevod au socotit denpreună cu tot divanul şi au trimis den divan pre Tanasie vtori portar denpreună cu părintele egumenul Tanasie, de au mers la un Gherghina judeţ, carele au fost judeţ aici pre târg, şi la alţi oroşani bătrâni de aici den Bucureşti să facă adeverinţă şi să caute pentru răndul acestor locuri, să vază pre unde au ţinut mănăstirea mai denainte vreme şi pre unde le-au fost sămnele cele bătrâne pre acolo să ţie mănăstirea. Deci acela Tanasie portariul fost-au mers de au strâns pre mulţi oameni oroşani bătrâni înpreună şi cu Gherghina judeţul şi au umblat de au căutat de răndul acestor locuri ale acest ii sfinţii mănăstiri şi au adevărat şi au aflat pre unde au fost ţinut mănăstirea şi pre unde au fost sămnele cele bătrâne.
însă să se ştie de cătră oraş den podul ce trece preste Dămboviţa spre mănăstirea iu Mihai voevod den capul podului dencoace pre lăngă gardul Papei fost mare vistier pre vale în sus, pre lăngă gardul lui Pană biv vel spătar şi merge pren grădina lui Dumitraşco logofăt pană în gardul mănăstirii Sărindariul şi merge pre den jos de crucea, preste părău pană în apa Dămboviţii, în vadul cailor. Şi au pus pietre şi semne înprejur ca să se ştie moşiia sfinţii mănăstiri, ce scrie mai sus, cătă iaste şi pre unde să ţie, precum am văzut domniia mea şi cartea răposatului Radului Leon voevod şi cartea oraşului de adeverinţă.
Derept aceia şi domniia mea încă am noit şi am întărit cu această carte a domnii mele şi am dat domnia mea sfinţii mănăstiri şi părintelui egumenului şi tuturor călugărilor ca să fie aceste locuri mănăstirii moşie ohabnică stătătoare în veac şi de nimeni neclintit după porunca domnii mele. lată dar martori punem domnia mea : Gherghe vel ban Craiovei, Radul Creţulescul vel vornic, Radu Năsturel vel logofăt, Yălcul vel vistier, Mihai vel spătar, Tudoran vel clucer, Laţcar vel postelnic, Yentilă vel peharnic? Preda stolnic, Barbul vel comis, i Părvul Cantacozino vtori logofăt.
Şi am scris eu Dumitraşco logofăt Copăceanul în oraşul de scaun al domnii mele în Bucureşti, în luna dichemvriiu 21-a zi şi în anul de la facerea lumii de la Adam 7183 [1674] şi de la mîntu ir ea fiului lui Dumnezeu anul 1673 (sic).
Arh. St. Buc, Mănăstirea Sf. Ioan cel Mare, XI1-6.
Original, pergament; pecete aplicată în ceară albă, monograma şi iscălitura domnului.
74
75
28. 1675 aprilie 23.
Eu Stoica logofăt Ludescul dat-am această scrisoare la mîna lui Chiriiac ceprăzariul.
Cum să să ştie că i-am dăruit un loc de casă în Bucureşti, ce iaste lăngă curtea bisericii ce iaste hramul Sventi Nicolae.
Care loc să trage din locul prăvăliilor meale care am cumpărat la Uliţa cea Mare. însă loc cît îi ţine casa şi dinaintea casii încă doi stînjeni, ca să-i fie curtişoară, să-i fie de acum nainte lui şi feciorilor şi nepoţilor moşie stătătoare şi noaă de pomană, pentru că eu singur hărăzit-am de bunăvoia mea.
Şi pentru credinţa am iscălit eu cu mîna mea.
Leat 7183 [1675] aprilie 23 dni.
Az Stoica logofăt Ludescul
Arh. St. Buc, ms. 457, f. 117. Copie.
29. 1675 iunie 7.
f Adică noi mahalagii de la bisearica Săpunarilor anume Eadeş bărbosul, i Stan armaş ot Vărăşti, i Dobre vătaf za puşcării, i Braţul aprodul din Lipoveţ, i Nedelco, i Eadeş săpunarul, i popa Costandin, i Neagul sin Mitrii ot Bucureşti, i Mihai sărmaciul, i Gherghie Mustaţă, i Hristea Me-ghea, [şi] Iordache vătaf za măcelari, i Stoica cavaful, i Sava Cosac măcelarul, i Dobroslav logofăt ot Bucureşti.
Dat-am scrisoarea noastră la măna lu Stănilă, feciorul Neagului armeanul, ca să-şi ţie un loc ce au avut aici în Bucureşti, însă pă lăngă Bucu-reştioară, din dosul Scaunelor.
Deci mergând Stănilă jăluindu-se cum i să înpresoară locul de nişte ţigani, venit-au dumnealui aga Pan de au văzut şi au zis să n-aibă treabă cu acel loc. Ş-au venit şi Nieula pârcălabul za curte şi au văzut şi iar au zis ţiganilor să-şi spargă casele. Deci Stănilă au mers la dumnealui Eadul Creţulescul vel vornic. Dumnealui au trimes pe Tudoraşco vtori vornic ce ne-a au strâns pre toţi căţi săntem mai sus scrişi.
Deci noi, precum am ştiut cu sufletele noastre, am mărturisit naintea boiarinului mării sale lu vodă, Tudoraşco viori vornic, cum acel loc iaste al lui de moşie cumpărătoare de la moşi de la strămoşi şi nimeni treabă cu acest loc n-au avut.
într-a ceaia l-am căutat şi l-am şi stânjenit la fundu curţii, alăturea cu Dobrin, stânjeni 7 şi 4 palme; deci fundul curţii în lung păn la uliţă stânjeni 24 din locul Apostului pană în Bucureştioară, stânjeni 19 palme 2.
Deci i-am dat scrisoarea noastră ca să-şi ţie acel loc cu bună pace pentru că iaste ocolit de cumpărătoare şi den sus şi den jos. Noi aşa ştim şi mărturisim cu sufletile noastre.
Şi pentru credinţa pusu-ne-am mai jos iscăliturile şi deagetile, ca să se  crează.  La  acest  lucru  fost-au  şi  Toma judeţ.
Am scris iunie 7 dni, leat 7183 [1675].
X Eu Eadeş bărbosul
X Eadeş săpunarul
X Eu Sava Cosacu
X Eu popa Costandin
X Nedelco căpitan
X Stan armaş
X Eu Brat aprod, mărturie
X Iordache vătaf za măcelari
X Dobre vătaf za puşcării
X Eu Gherghie Mustaţă
X Dobroslav logofăt, mărturie
/ pe verso ]:
Cartea mahalagiilor de la biserica Săpunarilor pentru locul de casă al lui Stănilă ot Bucureşti, den dosul Scaunelor. 7183 [1675] iunie 7.
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCLVII-2. Original, stare bună.
30. 1676 iunie 18,
ţ Adecă [eu] egumenul Partenie ot sfânta mănăstire Eadul Vodă, unde iaste hramul Sfânta Troiţă, scriu şi mărturisesc cu acest al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă la măna lui Stroe, feciorul lui Mihai neguţător.
Cum să să ştie că pentru o ţigancă, anume Muşa, care o [a]u vândut Gherghe, feciorul lui Bobe iuzbaşa, aici la sfânta mănăstire Eadul Vodă, apoi s-au sculat de o [a]u luat jupăneasa jupanului Mecolem, zicând că iaste a lor.
Deci, noi am apucat cu mare strănsoare pe Gherghe, feciorul lui Bobe iuzbaşa, să ne plătească ţiganca, iar el au apucat pe Stroe, feciorul lui Mihai cupeţ, că acea ţigancă o [a]u vândut jupan Mihai lui Bobe iuzbaşa.
Deci, Gherghe au apucat pe Stroe de au plătit ţiganca la sfânta mănăstire. Deci pen[tru] credinţa, am făcut zapis la măna lui Stroe, sa fie în paace de cătră noi, că s-au plătit.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, fost-a mulţi preoţi şi călugării mărturie, care-şi vor pune iscăliturile mai jos.
Pis mesiţa iunie 18 dni, leat 7184 [1676]. flgumenul, [indescifrabil, greceşte]
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCCXLIX-1. Foto.
31. 1676 august 8.
Adică eu, Mihul vătah, înpreună cu fămeia mea, Mariica şi cu feciorii noştri Dumitraşco, i Iacov, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis
76
77
ea să fie dă bună credinţă la sfânta Mitropolie şi la părinţi carii vor fi lăcuitori în sfânta Mitropolie.
Cum să se ştie că am vândut eu sfintei Mitropolii un ţigan, anume Neicul, cu ţiganca lui, Anca şi cu o fată, anume Vlada, ca să fie sfinţii Mitropolii aceşti ţiganii, ce scriu mai sus, stătători şi ohabnici şi călugărilor dă hrană în veci, pentru că i-am vândut dă a noastră bunăvoe, farda nici o silă. Şi i-am vândut drept bani gata, taleri 70. Şi am luat aceşti bani toţi în xnăinelea noastre. într-acii[a] făcut-am şi noi acest zapis sfanţii Mitropolii ca. să[-i] ţie cu bună pace.
Deci, şi la acest zapis, fost-au mulţi părinţi şi boerii mărturii: losef ermonah, ce~[a]u fost egumen ot Argeş, Eafail ermonah, Daneil ermonah, eliser sfintei Mitropolii şi alţi boeri, carii-şi vor pune mai jos iscăliturile. Deci şi noi, pentru mai adiverită credinţă, pusu-ne-[a]m peceţile şi iscăliturile, ca să să cre[a]ză.
Şi am scris eu, ermonah Parthenie
33.
1677 februarie 5.
Pis mesiţa avgust 8 dni, leat 7184 [1676].
X Eu Mihul X Eu Mărie
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCCXLVII-6. Foto.
32.
1677 ianuarie 8.
întru numele tatălui şi al fiului şi al sfîntului duh, troiţă de o fiinţă şi nedespărţită, amin.
tAdecă eu Stan vtori vornic den oraş den Bucureşti, scris-am cartea noastră la măna părintelui egumenul Zahariia ot sfânta mănăstire Nucetul, unde iaste hramul sfântului şi marelui mucenic Gheorghie.
Cum să să ştie că au venit părintele egumenul înaintea dumnealui vel vornic Văleni cu cartea Gherghinii judeţul şi o au citit singur vornicul cel mare, pentru locul mănăstirii Nucetul ca [re] iaste la Uliţa cea Mare între prăvăliile Plombuitii şi între Staţie lumănărarul.
Deci au trimis pe mine acolo pă Stan vornecul, de am luat seama precum am văzut şi cartea Gherghinii judeţul. Şi am tras cu sfoara şi [loc rupt] stânjeni în lung 25 şi în lat 3 pol.
Şi cănd s-au tras această moşie, fost-au popa Tudor ot Bucureşti şi Neculae şi [loc rupt] Tîrgovişte şi Istodor salariul şi Chiriiac ceprăzarul ot [loc rupt ] feciorul episcopului ot Buzău şi alţii carile îşi vor pune iscăliturile mai jos.
Şi am scris eu Stoica peharnic ot Gherghiţa.
Pis ghenarie 8 dni, leat 7185 [1677]. | L.P. | Stan vtori vornec
Arh. St. Buc, M-rea Nucetu, XV-7.
Original, rupt în cîteva locuri, hîrtie groasă, pecete în tus negru;  formula iniţială în limba slavonă. ' Copie, cu multe greşeli, în ms. 457, f. 120.
f Adecă eu Manul cupeţ care am fost staroste, denpreună cu fie-mieu Lamha, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la măna jupanului Slavu abagiul.
Pentru ca să să ştie că i-am vândut un loc de casă aici în Bucureşti, care loc l-am cumpărat şi eu de la călugărul Ştefan monah care au fost ginere jupăneasii Calei Drăguleasi den Tărgovişte. Iar acum l-am vândut şi eu jupanului Slavu abagiul drept bani gata taleri 57 pol, ca să fie dumnealui moşie stătătoare în veaci, lui şi coconilor dumnealui căţi Dumnezeu i va dărui.
Care loc iaste alăturea cu locul sventaia troiţă şi alăturia cu locul jupanului Iorgăi odobaşa şi alăturea cu locul Eadului Ţigănescul. Şi iaste în lat de în locul Eadului Ţigănescul pană în locul sventaia troiţă, stănjăni 10 pol şi de la Iorga odobaşa pană la locul logofătului Neagoe Eătes[cu] stânjeni 13.
Şi l-am vândut de a noastră bunăvoe şi cu ştirea tuturor vecinilor den sus şi de în jos. Şi am luat toţi banii gata care scrie în zapis în măna noastră. Şi la aceasta tocmeală a noastră fost-au boiari şi preoţi anume : popa Teodor protopop şi alţii care-şi vor pune mai jos iscăliturile.
Si, pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus mai jos iscăliturile.
Şi am scris eu popa Staico ot Sventăi Gheorghie, cu învăţătura lor.
Pisfevruarie 5 dni, leat 7185 [1677].
Mânu star o stea
Popa Teodor protopop
Gheorghie [indescifrabil ], martor [greceşte ] [semnătură grecească, indescifrabilă ] Neagoe logofăt Eătescul, mărturie Costandin logofăt, martor
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXVI-1.
Original, stare bună, hîrtie groasă cu filigran; scriere frumoasă.
34.
1677 iunie 10.
Vă imea otţa i sin a i sveantogo dulia troiţă edinosuştna i nerazăealnoe.
'fAz ubo Toma judeţul ot varoş Bucureşti cu 12 părgari, cu preoţi şi bătrânii oraşului, scriem şi mărturisim cu această carte a oraşului ca să fie de bună credinţă la măna dumnealui Costandin viorii logofăt.
Pentru să se ştie că au fost avut dumnealui Preda vornicul Brănco-veanul neşte loc de grădini aicea în oraş în Bucureşti, moşnean însă mai denainte vreame. Iar căndu au fost în vremea răutăţilor în zilele lui Costandin Vodă şi a Mihnii Vodă, cănd robiia cea mare, spartu-se-au gradinele Ş1 rămăind locul sterp făr de garduri, pus-au alţii pre acest loc case si grădini.
. v Iar cănd au fost în zilele Eadului Vodă, mers-au muma dumnealui Jupăneasa Stanca şi cu fiiu-său Barbul la divan şi au spus măriei sale
78
79
de acel loc. Măriia sa trimes-au den divan omul mării sale la Gherghina judeţul şi la alţi bătrâni oroşani, carii ştiind foarte bine, de l-au ales şi l-au şi înpietrit preste tot.
Iar acum, cănd au fost în zilele măriei sale domnu nostru Io Duca voevod, iar dumnealui Costandin vtori logofăt Brăncoveanul mers-au la măriia sa domnu nostru în divanul cel mare de au spus cum şăd oameni pre acel loc fără de nici o întrebare. Măriia sa i-au făcut cinstită cartea măriei sale şi i-au şi dat om domnesc pre Tudosie vtori vornic.
într-aceia venit-au la noi şi am strâns oameni bătrâni oroşani carii au ştiut şi cănd l-au înpietrit Gherghina judeţul cu bătrânii oraşului, iar acum ne-am strâns iară, anume. Eadul pitariul Bucurişteanul, i popa Stoica cel bătrân de la Sti Nicolae, i Eadul logofătul Ţigănescul, i Toma biv vel armaş Bucurişteanul, i Bogdan şătrariul, i Stanciul călăraşul ot Sărbi, i Vladul vătaf za fustaşi, i Stanciu] grădinariul cel bătrân care au fost grădinarii! la Preda vornecul, i Eadeş bărbosul cel bătrân, i Stanil logofăt.
Deci noi cu toţii dacă am văzut cartea măriei sale domnu nostru şi cu sluga măriei sale Tudosie vtori vornic mers-am şi am aflat semnile şi pietrile care le-au fost pus şi Gherghina judeţul cu atâţia oroşani, şi umblând din piatră în piatră, stănjenitul-am ca să se ştie den piatra den sus despre părul Ducăi diiaconul în jos pană în drumul care mearge spre poarta Nieolai vistier, stânjeni 47, şi iar pre lăngă drum spre podul lu Şărban Yodă până în piatră stânjeni 35, şi iar curmezişul den drum pren grădina Stanciului grădinariul, pană înaintea casii lui Mihai stega-riul, stânjeni 43, şi iar den piatra den uşa lui Mihai stegarul curmezişul pană iar în piatra den sus stânjeni 40.
Şi după ce l-am stânjenit cu toţii pre semnele ceale bătrâne, făcut-am şi cartea oraşului ca să fie dumnealui, jupuneasii dumnealui şi coconilor dumnealor moşie stătătoare în veci, ohabnică, precum au ţinut şi moşii dumnealui.
Şi cănd am făcut această carte fost-au mărturii carii sănt mai sus scrişi şi alţi boiari cari-şi vor pune peceţile şi iscăliturile. Şi pentru credinţa pus-am şi peceatia oraşului.
Pis Vlădil gramatic de la beseareca Domnească den Bucureşti.
Iunie 10 dni, vleat 7185 [1677].
Eu popa Stoica ot sti Neculai Eadul star salarul, martor Dionisie logofăt, martor Andrei spătar, mărturie Eu Coman ceauşul, martor Eu Stanciul căl[ăraşul], martor Eu Toma biv vel armaş, mărturie El Vladul vătaf za fustaşi Eu Stanciul grădinariul, mărturie Eadul logofăt Ţigănescul, mărturie Eu Eadeş cel bătrân, mărturie Eu Bogdan şătrar, mărturie Eu Stăni[l] logofăt, mărturie
Colecţia Şerban Flondor.
Original, stare foarte bună, hîrtie groasă cu filigran, format mare; foarte clară pecetea oraşului, în tuş negru.
35. 1678 aprilie 4.
ţCu mila lui Dumnezeu Io Duca voevod si domn peste întreaga Ţară Românească.
A dat domniia mea această poruncă a domniei mele boiarinului domnii meale Ianăş biv vel jitniceariu, ca să-i fie lui un loc de casă aici în oraşul domnii meale în Bucureşti, în mahalaoa Arhimandritului, preste Dăm-boviţa de la capul podului Cilibiului, pre lăngă apă în jos, alăturea cu uliţa, pană în gărlişoara care vine despre deal, păn unde dă în apa cea curgătoare. Pentru că acest loc l-au cumpărat boiarinul domnii mele Ianăş jitniceariu de la Matei paharnic Bărsescul, feciorul jupăneasii Dobrii Bărseasca, în bani gata ughi [loc liber] şi un cal, precum am văzut domnia mea şi zapisul de vânzare scris cu măna vânzătorului ce scrie mai sus şi iscălit, înpreună cu pecetea lui, întărit cu mulţi boiari mărturii.
Drept aceia şi domniia mea încă am dat această carte a domnii mele boiarinului domnii meale Ianăş jitniceariul ca să aibă a stăpâni acest loc cu bună pace, să-i fie moşie vecinică lui şi coconilor lui căţi Dum-nezău îi va dărui şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Neagoe Săcuianul vel ban, i jupan Badea Bălăceanul vel dvornic, i jupan Chirca vel logofăt, i jupan Hriza vel vistiariu, i jupan Lascarache vel spătar, i jupan Stoian vel cliucer, i jupan Iordache vel postelnic, i jupan Curuia vel paharnic, i jupan Alixandru vel stolnic, i jupan Eadul Ştirbeai vel comis, i jupan Ghin-cea vel slujer, i jupan Pătrasco vel pitar. Şi ispravnic Eadu Ocăneanul vtori logofăt.
Şi am scris eu Nedelco logofăt în cetatea de scaun în Bucureşti. Am scris 4 dni, measiţa aprilie, leat 7186 [1678].
L.P.
Io Duca voevod [m.p.].
Acad. R.S.R., foto XXXV-43.
Fotografie după original românesc; pecetea domnului aplicată în ceară.
36. 1680 mai 24.
f Adecă eu Eadul ot Cartojani ot sud Ylaşca, scris-am zapisul mieu ca să fie de bună credinţă la măna dumnealui Grăjdan pitar.
Cum să să ştie că mi-au făcut dumnealui bine de mi-au dat taleri 170 păn la Văznesenie şi eu am pus la dumnealui zălog 3 prăvălii şi o pimniţă, care prăvălii sănt pre uliţa care merge la scaunele de carne, drept poarta lui sventăi Gheorghe, cea de lemn. Care prăvălii şi pimniţă au fost la Hriza vistier vândute de cetaşii miei pentru bir.
Deci cănd au fost acum în zilele măriei sale domnu nostru Io Şerban voevod, vrănd Hriza vistier să le vănză într-altă parte, eu nu mi-am lăsat moşiile să le vănză într-altă parte fiind ale mele, ci am luat bani de la Grăjdan pitar de am dat Hrizi vistier de am scos moşiia şi am pus zi cu
80
Q - C 245
81
dumnealui să aib a-i darea banii la zi şi să-mi iau moşiile, iar nedănd banii la zi, să-i fie dumnealui aceste moşii stătătoare, precum scrie celalalt zapis.
Deci cănd au fost la zi, eu banii nu i-am avut, nici prăvăliile nu i le-am dat, ci iar mi-au mai pus dumnealui zi de la Văznesenie încă 3 luni înainte, iar de nu-i voi da dumnealui banii la zi, să aibă a-şi face dumnealui şi cartea mării sale lu Vodă pre aceste moşii şi să-i fie moşie stătătoare ohabnică în veci.
Şi pentru credinţa pusu-mi-am mai jos şi iscălitura, casă să crează; şi mărturii carii vor iscăli mai jos.
Şi am scris eu Fiera logofăt sin agăi Jupei ot doi Mărşe, cu învăţătura lui.
Measiţa mai 24 dni, leat 7188 [1680].
xBu Eadul Cărtojanul Az Dionisii logofăt, martor Udrea logofăt sin Colţii, cliucer, martor Eu Negoiţă postelnic, mărturie Athanasie monah, mărturie Az lonaşco, vătaf za braşoveni, mărturie
Az Enachi treti armaş văzând între dânşii tocmeala, de bunăvoe am
iscălit mai jos şi puindu-mi şi degetul Apostol clucer, mărturie Az Draghiia căpitan, mărturie Socol clucer, mărturie
Az Neagul vătaf za tem[niţă] am fost acolea când ş-au pus degetul Pătrasco stolnic
Az Dumitraşco vătaf, mărturie Preda logofăt Falco ian Costandin pitar, mărturie Udrea călăraş, mărturie
Mihalache snă Corcodel stolnic ot Bucşani, martor Fane, martor Stanciul ot Ciocăneşti Eu Nedelco, mărturie
Acad. R.S.R., CLXIII-21.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
^7. 1680 iulie 21.
tAdecă eu Ancuţa care am fost fămeaiaMihului logofăt, înpreună cu copii miei făcut-am acesta zapis al nostru la măna dumnealui Stroe vătaful ca să hie de bună credinţă.
Cum să să ştie că i-am vândut dumnealui casele din Bucureşti, de lăngă curtea dumnealui, casele cu locul şi cu grădina cu pomii şi cu alte dichise căte sănt pre lăngă case, drept' bani gata taleri 35. Care case le-au fost cumpărat bărbatul mieu Mihul logofăt de la Preda comisul Brătăşanul, ca să-i fie dumnealui stătătoare şi coconilor dumnealui. Că le-am vândut de a mea bunăvoe şi fără de nici' o silă.
Şi cănd am vândut aceaste case fost-au mărturie boiari carii vor iscăli1 mai jos. Şi pentru credinţa ne-am pus numele şi peceţile mai jos, ca să să crează.
Pis iulie 21 dni, leat 7188 [1680]. Ancuţa fămeaia Mihu lui
Şi am luat eu Vasile, fratele Ancuţii, aceşti bani toţi în mîna me.
Acad.   R.S.R., CD-9.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
38. 1680 septembrie 2.
fAdecă eu Eadul Mustăţea ot Cartojani scris-am zapisul mieu ca să fie de bună credinţă la măna dumnealui Grăjdan pitar.
Cum să să ştie că am luat bani de la dumnealui taleri 170, de am fost răscumpărat trei prăvălii şi 1 pimniţă de la Hriza vistiariul. Care prăvălii au fost ale meale şi am zis cătră dumnealui că-i voi da banii şi-mi voi lua prăvăliile, precum scrie şi zapisul mieu. Şi trecând zioa m-au apucat ca să-i dau banii şi neavănd banii să-i dau la zi, am zis să ţie dumnealui prăvăliile stătătoare, precum scrie şi celalt zapis. Iar dumnealui zicând că nu le va lua într-acei bani că sănt scumpe, m-am tocmit cu dumnealui de i-am dat ş-altă prăvălie care sade jidovul alăturea, cu pimniţă şi cu locul căt au ţinut Hriza vistier, să-i fie dumnealui moşie stătătoare ohabnică în veaci.
Iar de s-ar scula cineva cu vreo gâlceava să aib a trage eu gâlceava, iar dumnealui să le ţie cu bună pace, că sănt ale meale dreapte moşii.
Şi la tocmeala noastră au fost Ianache treti armaş, i Neagul vătaful de puşcărie şi alţi carii să vor iscăli mai jos. Şi mi-am pus şi eu deagetul, ca să să crează.
Şi am scris zapisul eu Fiera logofăt din Mărşă cu zisa lui.
Septemvrie 2 dni, leat 7189 [1680].
X Eu Eadul Cărtojanul Az Leonichi logofăt, martur Udrea logofăt sin Colţii clucer Athanasie monah, mărturie Eu Negoiţă postelnic, martor Az Draghiia căpitan, mărturie Ion vătaf za braşoveani, mărturie Preda logofăt Fălcoian, mărturie Eu Şerban ot Băneşti, mărturie
Az Neagul vătaf za temniţă am iscălit şi sănt martor
1 De multe ori se obişnuia să se scrie de către copişti această formulă, dar nu întotdeauna martorii îşi   puneau semnăturile şi peceţile.
82
83
Fane martur
Az Ianaehi armaş, martor
Eu Nedelco sluga ceauşului za aprozi, mărturiia lonaşco [indescifrabil ]
Acad.   R.S.R.,   CLXIII—22. Original, stare foarte bună.
1681 aprilie 17.
-fCu mila lui dumnezeu Io Şărban voevod şi domn a toată Tara Românească nepotul marelui şi prea bunului Io Şărban voevod, slugilor domniei meale Dragomir iuzbaşa snă Cernicăi vornicul şi Danciul pehar-nicul snă Neagului pitariul, ginerile Paraschivei postelnicul, fratele Cernicăi vornicul şi jupăneasei lui Chiajnii şi cumnată-sa Elenii, featele Paraschivei postelnicul, feciorul iui lonaşco comisul şi aî jupănesii Neacsii şi cu feciorii lor căţi le va da Dumnezeu.
Ca să le fie nişte locuri de case aici în oraşul domnii meale, în Bucureşti, pre care loc iaste făcut biserica Săpunarilor şi cu alte locuri căte să ţin d-acest loc căte sănt înprejurul bisearicii. Şi sămnele acestui loc încă să se ştie pre Uliţa cea Mare, de către Mărgărit neguţătoriul, care mearge pre den locul bisearicii în dirept pre uliţă pană în dramul Tărgoviştii cel vechi şi pre drum în jos pană în vălceaoa ci să chiamă Bucuriştioara şi pre Bucuriştioara în jos pre scaunele de carne despre beseareca, cu tot locul pre care au făcut Eadeş bărbosul dughene şi pimniti, iar despre besearică şi din colţul pimniţii ce au făcut Eadeş bărbosul'în dirept iar pană în Uliţa cea Mare, despre Mărgărit neguţătoriul.
Pentru că aceaste locuri de caase fost-au dă moşie ale Cernicăi vornicul şi ale frăţine-său a Paraschivei postelnic de la părinţii lor lonaşco comis şi jupăneasa Neacşa. Iar după aceaia dă la o seaamă dă vreame încoace, după moartea acestor boiari fostu-s-au sculat Eadeş bărbosul de au fost înpresurat aceaste locuri şi au fost făcut case şi pimniţe cu dugheni şi au fost luund şi chirie dă pă la alţii ce i s-au'fost hrănind pre acel loc şi n-au fost avut nici o treabă, ci numai aşa l-au fost înpresurat fără de nici o direptate.
Iară după aceaia, cănd au fost acum în zilele domnii meale, iară Dragomir iuzbaşa snă Cernicăi vornicul şi cu Danciul peharnic ei ade-vărănd acest loc cum că iaste al lor de moşie de la părinţii lor şi ţinîndu-1 Eadeş bărbosul neavănd nici o treabă, ei's-au sculat cu'pără şi au venit naintea domnii mele la divan de s-au părăt de faţă cu Eadeş bărbosul. Şi aşa pîrîia Eadeş bărbosul zicând cum că i l-au dăruit Cernica vornecul, tatăl lui Dragomir iuzbaşa, arătând şi un zapis zicând că iaste al Cernicăi vornecul.
într-aceia domnia mea a căutat şi am judecat pre dirept şi pre leage denpreună cu toţi cinstiţii deregătorii domnii meale şi i-am dat domnia mea denaintea domnii meale den divan pre seama cinstitului deregătoriul domnii meale Badea Bălăceanul vel vornic ca să caute şi să adevereze fost-au dăruit Cernica vornecul acest loc lui Eadeş bărbosul precum zice el, au n-au dăruit şi acel zapis ce zice Eadeş bărbosul să fie a Cernicăi vornecul, iaste bun şi să fie adevărat, au nu iaste.
Deci boiarinul domnii meale Badea vel vornic au trimis pre sluga domnii meale Eadu Bucurişteanul vtori vornic dă au mers acolo la acest loc, de au strâns pe toţi mahalagii dănprejurul locului, fiind oameni buni şi bătrâni, care au ştiut de răndul acestui loc şi cu Braţul judeţul, cu părgarii dă aici din Bucureşti de au căutat şi au adevărat pre direptate şi au mărturisit toţi precum au ştiut cu sufletele lor, cum că acest loc iaste preste tot al Cernicăi vornecul şi al frăţine-său Paraschivei postelnic, feciorii lui lonaşco comis de la părinţii lor, iar Eadeş bărbosul n-au avut nici o treabă, nici ştiut ei dă acest zapis cum să fie adevărat al Cernicăi vornecul, nici ştiut cum să-1 fie dăruit Cernica vornecul lui Eadeş bărbosul, ci l-au înpresurat Eadeş bărbosul şi l-au ţinut fără de nici o direptate, făcând ei toţi cartea lor de adeverinţă la măna dumnealui Dragomir iuzbaşa şi a Danciului peharnic [loc rupt] locul lor ca să-1 ţie ei cu bună pace, precum a văzut domnia mea şi cartea [loc rupt]. ... încă le-am dat ca să-şi ţie acest loc preste tot pre seamne, cum scrie mai sus, să le fie lor moşie şi feciorilor şi nepoţilor şi strenepoţilor moşie ohabnică stătătoare, pentru că au rămas Eadeş bărbosul de leage şi de judecată denaintea domnii meale den divan, căci aceasta este zisa domnii mele şi altfel să nu fie.
Şi iată mărturii pus-am domnia mea: Eadul Năsturel vel ban al Gmiovei, Badea vel vornic, Yladul Cocorăscul vel logofăt, Barbul vel vistier, Mihai Cantacuzino vel spătar, Stoian vel clucer, Ghinea vel postelnic, Barbul vel peharnic, Alixandru vel stolnic, Papa vel comis, ispravnic Eadul vtori logofăt.
Şi am scris eu Dumitraşco logofăt ot Bucureşti, aprilie 17 dni şi de la Adam în anul 7189 [1681].
L.P.
Şerban voevod [m.p.].
Az Vladul Cocorăscul vel logofăt
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCLVII-5.
Original, pergament, pătat în partea dreaptă şi şters la îndoituri; pecetea aplicată în ceară albă, legată cu şnur roşu; monograma şi iscălitura domnului.
40. 1 1684 ianuarie 17.
Theodosie mitropolitul Ungrovlahiei
f Adecă eu Theofan schimonah dat-am zapisul mieu ca să fie de bună credinţă la sfânta şi dumnezeiasca mănăstire Argeşul şi la părintele egumenul ermonah Iosif.
Cum să să ştie că am dat o chilie care chilie iaste în capul chiliilor den sus, despre apus, lăngă besearică care eu o am zidit den temelie şi o am închinat sfintei Mitropolii, şi am zidit şi chiliile care sănt înpregiurul be-searicii. Ca să fie sfintei mănăstiri chilie stătătoare în veaci, iar igumenului şi altor călugări cănd vor veni de odihnă.
Şi o am dat de pomeană pentru sufletul mieu şi ca să mi să scrie numele la pomeanec acolo la sfânta mănăstire. Iar igumenul care ar răndui Dumnezeu a fi acolo la sfânta mănăstire să aibă a purtarea grijă şi cu
84
85
alalţi călugări cănd s-ar strica ceva sau s-ar dăscoperi, să aibă a o direage şi a o acoperi.
^ Şi pentru adevărată credinţă am iscălit mai jos eu cu măna mea, ca să să crează. Şi mărturie toţi carii s-au iscălit mai jos.
Pis ghenarie 17 dni, vleat 7192 [1684].
Eu Theofan schimonah [indescifrabil] episcop, mărturie Grigorie episcop
[pe verso ]:
Pentru chiliile ot Bucureşti, nu l ă ştie în ce loc iaste.
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XL—11.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; frumoasă semnătură a mitropolitului. Theodosie.
41- 1684 mai 11.
Adecă eu Grăjdan pitariul, feciorulMircii spătar denPreajva, scris-am acest zapis al mieu ca să fie de mare mărturie şi de bună credinţă la cinstită măna mării sale doamnei Marii a mării saie domnului nostru Io Şerban Cantacuzino Basarab voevod.
Cum să să ştie că i-am vândut mării sale locu de şapte prăvălii şi cu pimniţă de lemn, care l-am cumpărat şi eu de la Eadul Mu stă tea den Cartojani ot sud Vlaşca, fratele lui Stan tichigiul den Bucureşti, feciorii Danciului.
Care loc de prăvălii iaste pre lăngă locul Stănislavei, fata lui Stan tichigiul, şi mearge în lat pană în prăvăliile lu Ion croitorul ce iaste pre uliţa de Ia scaunele de carne, dirept poarta cea de lemn a mănăstirii iui Sventii Gheorghie.
Şi se-au tras acest loc de se-au măsurat şi se-au aflat despre uliţă în faţă, în lat, stînjeni 12 pol şi-n dosul prăvăliilor, în capul locului, stînjeni 11, iar în lung se-au aflat loc de 5 prăvălii tot căte de stînjeni 12, iară locu de 2 prăvălii se-au aflat mai scurt în lung, de stînjeni 6.
Şi acest loc de prăvălii, căte scriu mai sus, le-am vândut mării sale de a mea bunăvoe în preţ dirept bani gata, taleri 130. Şi i-am dat mării sale şi zapisele Eadului Mustăţii amăndoao, iar măriia sa încă mi-au dat toţi banii gata pre deplin în măna mea, căţi scriu mai sus.
Şi l-au dat măriia sa locul cu prăvăliile şi l-au închinat la svănta bisearică a mării sale unde iaste hramul cestitnomu Vâvedenie precistîia Bogorodiţu, ce iaste în mahalaoa ce să zice Bisearică Doamnei, pentru ca să-i  fie  mării  sale  veacinică  şi  netrecută pomenire.
Şi la această tocmeală au fost mulţi boiari mărturii cari-şi vor iscăli numele lor den jos. Şi eu, pentru mai adeverită credinţă, am iscălit cu măna mea şi am pecetluit, ca să să crează.
Şi am scris eu Eadul şufariul.
Vă measiţa mai 11 dni, leat 7192 [1684].
[L.P. | Eu Grăjdan pitar Eu Prodan abagiul, mărturie Ion croitoriul vecinul, mărturie Nicola cuiumgi, martor [greceşte] [indescifrabil] fost staroste, martor [greceşte] Az Dionisie [indescifrabil], mă[r]turie Ghinea biv staroste, mărturie
Acad. R.S.R., CLXIII-23.
Original, stare foarte bună, hîrtie cerată, cu filigran; pecete inelară, interesantă; caligrafie  foarte frumoasă.
42. 1684 mai 11.
Adecă eu Tudora, fata lui Dobre, vară premare Eadului den Cartojani, înpreună cu nepoată-mea Stănislava, nepoată Eadului de văr premare, fata lui Stan cojocariul de Bucureşti, scris-am acest zapis al nostru ca să fie de mare mărturie şi de bună credinţă la cinstită măna a mării sale doamnei Mariii a mării sale domnului nostru Io Şerban Cantacuzino Basarab voevod.
Cum să să ştie că rămăindu-mi mie Dobrei de la văru-mieu Eadul şi unchiu nepoată-mea Stănislavei, loc de patru prăvălii aici în Bucureşti care iaste pre lăngă prăvăliile Neculii zlătariul şi mearge pană în locul lui Grăjdan pitariul. Şi iaste dirept poarta cea de lemn a mănăstirii lui sventii Gheorghie, pre uliţa ce mearge la Scaunele de carne.
Care loc de prăvălii se-a măsurat şi se-a aflat în faţă despre uliţă, stânjeni 6 pol şi-n dos la cela căpătai al locului, stânjeni 5 şi-n lung stânjeni 9.
Acesta noi, de a noastră bunăvoe, l-am vândut mării sale în preţ dirept bani gata, taleri 60. Şi aceşti bani toţi pre deplin şi gata ni i-au dat măriia sa în măna noastră. Şi noi încă am dat mării sale zapisul văru-mieu, unchiu nepoată-mea Stănislavei, şi acest zapis al nostru ca să-i fie mării sale acest loc de patru prăvălii, precum scrie mai sus, de moşie şi stătător iu.
Iar încă şi măriia sa l-au închinat şi l-au dat la svănta bisearică a mării sale unde iaste hramul cestnoe vâvedenie preacistiia Bogorodiţi, care o au făcut măriia sa aici în Bucureşti în mahalaoa ce să zice la Bisearică Doamnei, pentru ca să-i fie mării sale veacinică şi netrecută pomenire.
Şi la tocmeala aceasta au fost mulţi boiari mărturie cari-şi vor iscăli numele lor den jos.
Şi noi pentru mai adeverită credinţă ne-am pus numele şi am pecetluit, ca să să crează.
Si am scris eu Eadul sufariul, vă measita mai 11 dni, vă leat 7192 [1684].__
|L. P. | Eu Tudora fata lui Dobre
| L. P. | Eu Stănislava
Mcola cuiumgi, martor [greceşte]
[indescifrabil ] fost staroste, martor [greceşte ]
Eu Prodan abagiul, mărturie
86
87
Ghinea biv staroste, mărturie Dumitraşco clucer Eătescul, martor Az Dionisie [indescifrabil ], martor Grăjdan pitar, martor
Acad. R.S.R., CLXIII-24.
Original, stare foarte bună, hîrtie cerată, cu filigran ; două frumoase peceţi inelare ; caligrafie foarte frumoasă.
^ 1685 martie 10.
tAdecă eu Ion zăbunariul ot Bucureşti, înpreuuă cu frate-mieu JSTeac-şul, feciorii lui Ivan zăbunariul, dat-am zapisul nostru ca să fie de bună credinţă la măna dumnealui Deftii croitoriul ot Bucureşti.
Precum să să ştie că i-am vândut dumnealui loc de o prăvălie şi cu prăvăliia. Care prăvălie iaste între prăvăliia lu Alexe săpunariul, pă den jos şi pă den sus, între a lui Eoman croitoriul. Care ne iaste şi noaă cumpărătoare dă moşie de la jupăneasa Pracsiia Dudeasca, însă şi cu o ulicioară pă den jos, să-şi lărgească prăvăliia pană în stâlpii prăvălii lui Alexe.
Şi i-o am vândut dumnealui de a noastră bunăvoe şi cu ştirea tuturor vecinilor noştri şi den sus şi den jos, drept bani gata ughi 80. Şi am loat aceşti bani toţi deplin în mâinile noastre. Şi noi o am dat ca să-i fie dumnealui moşie stătătoare în veaci, dumnealui şi coconilor dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui şi strănepoţilor dumnealui.
Şi la tocmeala noastră fost-au boiari şi oameni buni vecini mărturie cari-şi vor pune mai jos iscăliturile. Şi noi încă, pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus mai jos peceţile şi iscăliturile, ca să să crează.
Şi am scris eu Gherghie logofăt cu zisa lor a tuturor.
Pis martie 10 dni, leat 7193 [1685].
:~lTR 1 Eu Ion Eu Manole zăbunar | l.P. | Neacşul X Eu Alexi
X Eu Ne[a]gul abagiul, mărturie
X Eu Eoman croitoriul, mărturie
X Eu Marco zăbunariul, văr vânzătorilor, mărturie
X Papa, martor
X Eu Marin, martor
X Eu Eadul lui Cuţan, mărturie
X Eu A[n]ghelache,' martor
X Eu Iordache
X Ştefan, martor
X Udrişte logofăt, martor
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, XLI— 2.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; două peceţi inelare in tuş negru, pe prima fiind scris: ,,Radu snă Stoian", iar pe a doua: ,,Necş" [NeacşuJ.
88
44. 1686 noiembrie 14,
fAdecă eu Zota, feciorul Mihalcii croitoriul de aici den Bucureşti, dat-am zapisul mieu ca să fie de bună credinţă la cinstită măna măriei sale domnu nostru Io Şerban voevod.
Cum să să ştie că i-am vândut măriei sale un loc de prăvălie aici în Bucureşti între Stanciul Pustiul şi între casa Sofiicăi, în lat la uliţă, stânjeni 5 pană în jumătatea porţii şi în lung stânjeni 7 pol, însă stăn-jenul po taleri 8, care fac peste tot taleri 40.
Şi mi-au dat măria sa toţi banii gata şi deplin în măinele meale.
Derept aceaia am vândut şi eu măriei sale acest loc de a mea bunăvoe fără de nici o silă şi cu ştirea tuturor rudeniilor meale şi a vecinilor miei clenprejurul locului, ca să-i fie măriei sale moşie ohabnică şi stătătoare în veaci.
Şi mărturii boiarii carii vor iscăli mai jos.
Şi eu, pentru mai adevărată credinţă, mi-am pus peceatea şi iscălitura mai jos, ca să să crează.
Pis noiemvrie 14 dni, vleat 7295 [1686].
Zota fiul lui Mihalcea [greceşte]
Badea vel dvornic, mărturie
Eadul Năsturel vel ban, mărturie
Costandin Brăn[coveanu] vel spătar, mărturie
Crăstea vel vistiar, mărturie
Ghinea biv vel cliucer, mărturie
Alixandru vel stolnic, martor
Papa vel paharnic, mărturie
Ştefan vel sluger, mărturie
Danciul vel armaş, mărturie
Cernica clucer, mărturie
Arh. St. Buc,  Episcopia Argeş,  XLVIII —7.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; frumoasă pecetea inelară, octogonală, a lui Zota;   o însemnare grecească pe verso.
1686 decembrie 15.
De vreme ce viaţa aceasta lumească este vremelnică şi pristăvită întru toate faptele ei şi cu anevoinţă trăind într-însa ca să poată cîştiga omul dragostea iubirii înpăratului ceresc şi măngăierea de omenire, aşa şi eu socotindu-mă că sînt muritor într-această lume ca să dobîndesc înpă-carea faptelor celor bune, m-am supus ca un adevărat creştin de am dat ascultare pravililor legii noastre şi m-am asemănat povăţuirii sfintelor scripturi şi am afierosit în viaţă trăind, neavînd nici rude, nici copii, la sfînta mănăstire Stavronichita, toată starea mea ce să coprinde în trei prăvălii din Bucureşti şi într-un codru de pămînt Eeghiga numită şi Mui-eeanea, în sumă de stînjeni 468, adică patru sute şaizeci şi opt, ce îi am în judeţu Ialomiţii, dinpreună cu cele de mai sus acareturi rămase moştenire de la răposaţii miei părinţi.
89
Care avere să o stăpânească această sfântă mănăstire după moarte-mî în bună pace, întotdeauna fără a să supăra de nimeni şi după ciun coprinde zapisele şi cărţile de alegere să-şi urmeze stăpânirea întocmai. Fiindcă eu am încredinţat şi toate sineturile în mîna stareţului acelei mănăstiri, înpreună cu această a mea legătură, spre a rămînea de acuşi în ctitoriceasca pomenire atît eu cît şi neamul mieu de la care s-au şi coborît în stăpînirea părinţilor miei şi a însumi această avere ce o afie-rosesc întocmai după legătura însemnată şi după coprinderea sineturilor şi a cărţii de alegere, ca să rămîie nesupărată şi nestrămutată stăpînirea lor, precum s-au ocrotit de mine şi de neamul mieu.
Deci hotărîi mai bine să trag asupră-mi sufleteasca pomenire, decît nemulţumirea blestemului omenesc ce nu-mi sînt de nici un folos, ci numai de o vătămare a sufletului, ce putea să-mi strice pomenirea cea de veci. Căci orice faptă înrăutăţită mi-ar fi putut înpovăra spăsireagreşa-lelor păcatelor mele lumeşti. Şi cu nimic alt mă gîndii că nu le pociu a mi le curaţi şi a mi le uşura, decît numai cu această săvîrşită facere de bine ce urmai către sfîntul şi dumnezeescul lăcaş al mănăstirii Stavroni-chita. De a căruia pocăinţă, crez că s-au şi bucurat aici cucernică mulţumire într-acest prinos ce i s-au închinat de un păcătos ce făgădui această mică avere casii cereşti de a fi şi el în neadormită pomenire pentru totdeauna, ca un muritor.
Asa dar dădui, supt a mea iscălitură şi încredinţată de patru martori.; această a mea carte de danie la mîna cuviosului stariţ al sfinţii mănăstiri Stavroniehita drept dovadă la a sa desăvîrşită stapînire.
Dima sluger platnic şi încredinţător făgăduielii sale
Drăghi set rar, martor
Ianache Hristodor treti logofăt, martor
Costandin Teişanu clucer za arie, martor
Freotu Gheorghie duhovnicul, adeverez
Comisia Văpselii Verde
Această copie protocolindu-să din cuvînt în cuvînt şi găsindu-să întocmai după o altă copie, formăluită, să încredinţează şi de comisie cu pecetea şi iscălitura.
1846 martie 28
L.P.
Comisar, Dimitrie Geanogîu Nr. 359
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CCXCIII—51. Copie, stare bună, hîrtie verzuie.
46. 1687 aprilie 3.
fNoi portarii carii ne-au trimes dumnealor boiarii cei mari ispravnici şi cu porunca mării sale domnu nostru Io Şărban voevod ca să căutăm şi să adăvărăm pentru moşiia sfinţii mănăstiri Nucetului.
90
Deci noi, cu porunca mării sale lui Vodă şi a dumnealor boiarilor celor mari, am mers la moşiia mănăstirii Nucetului aice în Bucureşti, şi am strâns mulţi oameni buni de au fost înpreună cu noi şi vecinii den sus şi den jos au fost toţi de faţă, care îşi vor pune mai jos şi iscăliturile.
Deci noi am căutat cărţile părintelui egumenului Ignatie ot sfânta mănăstire Nucetul şi am găsit în scrisorile igumenului Ignatie stânjeni în lung stânjeni 25 şi în lat stânjeni 3 pol.
Deci noi am tras cu sfoară în lat stânjeni 3 pol şi în lung stânjeni 25, tot pe scrisorile sfinţii sale cele mai bătrîne, precum au fost scrisorile sfinţii sale aşa am aflat şi noi şi am aşăzat şi am pus şi semne, ca să să ştie.
Drept aceaia am dat această scrisoare a noastră la măna sfinţii sale părintele Ignatie egumenul ot Nucetu şi a toţi călugăraşilor căţi sănt lăcuituri la sfânta mănăstire ce să cheamă Nucetul, ca să stăpânească această moşie, cu prăvăliile cu tot, şi să le fie moşie stătătoare în veci.
Şi au fost şi dumnealui Matei postelnic vtori postelnic aici cu noi, care l-au pus măriia sa Vodă ispravnic peste portari.
Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus mai jos iscăliturile, ca să să crează.
Şi am scris eu Braţul vtori portar
Pis aprilie 3 dni, leat 7195 [1687].
Gligorie postelnic Băleanu, mărturie
Cărstea vtori vistiier
loniţă paharnic Băleanu, martor
Az Braţul vtori portar
Az Gheorghie vtori portar
Pavel portar
Anica, martor
Vartolomei ot Panaghiia, igumenul mănăstirii Eu Popa Tudor ot Sventi Nicolae Stan croitor zel Tilişcăi Cărstea vistiar, mărturie Crăstea logofăt, martor
Arh. St. Buc, M-rea Nucetu, XV-8.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; cîteva semnături greceşti, indescifrabile. Copie XV\9 şi cu multe greşeli în ms. 457, f, 120v.
47.
1687 aprilie 12.
f Adecă eu Hagi Costandin pârcălabul de la Filipeşti denpreună cu nepoatele meale anume Elinca, i Sora, featele gineri-mieu lu Mihai călăraşul za Ţarigrad.
Scriu şi mărturisesc cu acest zapis al nostru ca să fie de mare credinţă la măna sfinţii sale părintelui Parthenie egumenul de la sfânta mănăstire a luminatului Io Şărban voevod, de la Cotrăceani.
Cum să să ştie că avănd aceaste nepoate ale meale neşte case cu loc de moşie, cu pimniţă, în Bucureşti, lăngă sfânta mănăstire a mării sale a doamnii Marii care iaste închinată la mănăstirea oi Cotrăceani a mării sale lu Şărban Vodă.
91
Dat-am casele şi pimniţă pentru sufletul răposat gineri-mieu lu Mihai şi a fii-mea Nedelca şi altor pristăviţi părinţii lui şi morţi.
Iar locul, moşiia, fiind aproape de acea sf antă mănăstire, o am vândut sfinţii sale drept taleri 52 care să face stânjeni [loc liber] în lung din locul mănăstirii până în uliţă şi în lat stânjeni [loc liber].
Şi i-am vândut sfinţii sale de a noastră bunăvoe, cu ştirea tuturor vecinilor după înprejuru locului şi fără dă nici o silă, căci ne trebuia bani drept lipsa săracelor de nepoate.
Şi am luat toţi banii deplin în mâinile noastre.
Şi cănd s-au făcut această dare şi vânzare de acest pământ, la zapisul nostru fost-au mulţi oameni bucureştehi şi boiari de cinste mărturie carii vor iscăli în zapis cum o am vândut şi am dat locul şi casele sfintei mănăstiri ce să zice mai sus, ca să-i fie moşie stătătoare şi ohabnică în veaci.
Şi pentru mai adevărată credinţă pusu-mi-am peceatea şi degetele şi iscăliturile, ca să să crează.
I na pisah az Stoian grămătic ot Filipeşti, cu zisa lor.
Aprilie 12 dni, vleat 7195 [1687].
| L.P. | Costandin Hagiul pârcălabul ot Filipeşti X Eu Elinca fata lu Mihai călăraşul de Ţarigrad X Eu Sora fata lu Mihai călăraşul za Ţarigrad [trei semnături greceşti, indescifrabile]
Arh.   St.  Buc,  M-rea Cotroceni, XXX—4.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; pecete inelară în tuş negru; copie în ms. 691, f. 107v.
48. 1687 aprilie 21.
f Adică eu popa Stoica înpreună cu preoteasa mea Grăjdana scriem şi mărturisim cu acesta al mieu zapis ca să fie de bună ere [dinţa] la măna mării sale doamnii.
Precum să să ştie că i-am vândut un loc cu casa carii iaste pe lăngă bisearică mării sale, în lat stânjeni 12 şi în lung stânjeni 10, carii loc fost-au de moşie al nostru.
Şi l-am vândut de a noastră bunăvoe dirept bani gata taleri 11, ca să fie acesta loc stătători la sfânta bisearică mării sale, în veac.
Şi l-am vândut cu ştirea tuturor oamenilor noştri şi a vecinilor de înprejur carii mai jos vor iscăli.
Şi pentru bună credinţa pusu-mi-am mai jos iscălitura, ca să să crează.
Şi am scris eu Ignat logofăt.
Aprilie 21 dni, leat 7195 £1687].
Az popa Stoica i Grăjdana Alexandru vel clucer, martor Eu State căpitan, martor Az Ion stolnic, martor
Eu Necula căpitan, martor [semnătură grecească, indescifrabilă]
Arh.  St.  Buc, M-rea Cotroceni, XXX—5.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; copie în ms. 691, f. 107.
49.
1688 ianuarie 1.
Dionisie milostiiu bojiiu patriarhu Constantinopolios
fScriem cartea patrierşiei noastre ţie chir Stavro staroste, i chir Manul, i chir Ghiorghie odabaş, i Dima Piperea, i Ghinea snă Iorgăi, i Mihai vnuc Zmaiul, i Stoica lui chir Bălan, i Marin sluga Ghinii Matraca, i Iorga cojocarul.
Cătră aceasta vă fac în ştire patrierşiia noastră, că aici înaintea patrierşiei noastre veni Iane nepotul Ghinii Matraca de spuse cum că avănd unchiu-său Ghinea Matraca o pimniţă de piatră şi cu loc aici în Bucureşti la uliţă, carii o au ţinut den doao cu Ianache vistiiariul Pitişteanul.
Deci întămplăndu-se moarte unchiu-său Ghinii Matraca şi fiind el copil mic şi şezănd în Ţara Turcească şi viind aici în ţară ca să caute de bucatele unchiu-său, umblând şi întrebând de ce ar hi rămas după moartea unchiu-său, altele ce au fost, s-au aflat şi le-au luat toate pre seama lui de le stăpăneaşte. Iar pentru pimniţă aceasta, fiind el copil mic şi perind zapisele n-au ştiut el să-şi mai caute. Iar cănd iaste acum înţelegând el de la unii şi de la alţii cum că acea pimniţă o au ţinut Ianache vistier din doao cu unchiul lui Iane, Ghinea Matraca şi întrebând şi pre dumneavoastră cum ştiţi poveastea acei pimniţe, voi încă aţi mărturisit naintea lui Iane cum că ştiţi şi aţi auzit den gura celor ce vor hi ştiut că au ţinut Ianache vistier acea pimniţă den doao cu Ghinea Matraca unchiul lui Iane.
Pentru care lucru, iată că am făcut această carte a patrierşiei noastre cu groaznec şi mare blestem într-acesta chip asupra dumneavoastră. Carii den voi veţi şti şi aţi mărturisit lui Iane, să veniţi să mărturisiţi şi înaintea patrierşiei noastre cum veţi şti cu sufletele voastre.
Deci carii den voi sau den alţii vor veni şi vor mărturisi înaintea patrierşiei noastre, să hie ertaţi şi blagosloviţi. Iar carii vor hi ştiind poveastea acei pimniţe, au cei ce vor fi auzit den gura celor ce vor hi ştiind adevărul şi nu vor vrea să vie să mărturisească înaintea patrierşiei noastre, unii caaceiia să fie supt blestem, procleţi, afurisiţi, anathema de domnul Dumnezeul nostru Hristos şi de 318 sfinţi părinţi ce au fost la soborul în N"echea. Şi de agonisita lor să nu să aleagă nimic ca prahul naintea vântului şi să crape pământul să-i înghită de vii ca pre Dathan, şi Aviron, hierul, pietrele să putrezească şi să să topească, iar trupurile lor să stea întregi şi nedezlegate în veaci. Aceasta scriem.
Pi* ghenarie 1 dm, leat 7196 [1688],
[pe verso]:
Cartea de afurisanie a patriarhului Dionisie pentru pimniţă şi răvaşul de la Vod[ă].
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, LXIX bis —19.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; frumoasă şi interesantă semnătura patriarhului, în greceşte.
92
93
5U- 1688 iunie 15.
Adecă eu Gligorie igumenul dă la sfânta mănăstire Sărindarul, înpreună cu alalţi călugări, scris-am şi mărturisim cu acest al nostru zapis, ca să fie dă bună credinţă la măna Mantii portarul si a fămeii lui, Măriia ot Bucureşti.
Cum să să ştie că i-am vândut noi o casă cu pimniţă si cu locul, stănjăni 13, în lungul uliţii, despre colţul Sărindarului, dăn'sus, care ne-au iost şi noao dă cumpărătoare dă la Braţul aprodul si dă la fămeaia lui, Neaga.
Deci şi noi le-am vândut acest loc cu casa care scrie mai sus, dă a noastră bunăvoe, drept taleri 54, ca să-i fie moşie stătătoare în veaci. Şi i-am dat şi zapisul cel vechi dă cumpărătoare.
Şi cănd am vândut acest loc, fost-au mulţi boiari şi preoţi mărturie care-şi vor pune iscăliturile mai jos. Şi noi, pentru mai adevărata credinţă, ne-am pus peceţile şi iscăliturile mai jos, ca să s/i crează.
Şi am scris eu Ianache logofăt cu învăţătura Lor.
Pis iunie 15 dni, leat 7196 p688].
Grigorie veveios [greceşte ]
[trei semnături greceşti, indescifrabile]
Acad.   R.S.R., CXCV-28.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
51 • 1689 octombrie 28.
Cum că toţi oamenii sănt datori a lăuda fieştecare neîncetat pre domnul Dumnezeu, aceasta iaste ştiută tuturor, pentru că fieştecare tre-bue să-1 slăvească şi să să închine lui ca unui ziditor şi începător al vieţii şi ai fericitei făgăduinţei ce aşteptăm să o dobândim.' Mai vârtos dar'si mai mult să cuvine acelora carii s-au învrednicit de la atotputernicu Dumnezeu pământeştilor măriri şi stăpâniri, adică înpărăţiilor, domniilor si altor învredniciri, carii ca nişte făpturi ale lui Dumnezeu şi ca nişte încununaţi dă dansul, aici într-această trecătoare lume, sănt'datori, în orice chip să slăvească şi să mărească preacinstit numele sfintei troiţe şi d-apururea să propăvăduiască darurile si ajutorul care au luat dă ia dansul. Pentru care în tot chipul pravoslavnicii aceia şi luminaţii înpăraţi i domni şi alţi boeri, unii au rădicat şi au făcut lăcaşuri spre primirea şi hrana streinilor, alţii sfinte mănăstiri şi alte asemenea lucruri plăcute lui Dumnezeu au făcut spre proslăvirea şi mulţumirea acelui mare nume a mîntuitorului nostru Isus Hristos şi Dumnezeu şi al stăpânii mele născătoarei de Dumnezeu şi pururea fecioarii Măriei nădeajdea creştinilor.
După urmarea dar [a] acelora şi preaînălţatul mieu domn Io Şerban Cantacuzino voevod si iubitul mieu soţ, spre mulţumirea si neîncetată proslăvirea dă la care mare ajutor fără dă nădejde mării sale s-au arătat.
Au zidit si măriia sa din temelie mănăstirea ce să vecie afară din oraşu Bucureştilor ce să numeşte Cotrocenii, pă care au înzestrat-o pă cum au vrut şi după cum să cade sfintelor lavre domneşti.
Şi ca să să păzească totdeauna, au închinat-o la toate sfintele mănăstiri de la Sfântul Munte al Athonului.
Datorie dar având şi noi, creştinească, şi de multe ori şi în multe rânduri ajutorată fiind dă Dumnezeu mântuitorul nostru şi dă maica lui şi stăpâna mea născătoare de Dumnezeu, am rădicat din temelie sfânta mănăstire aici în Bucureşti ce să zice biserica Doamnii, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul [loc liber], adică Intrarea în biserică. Care mănăstire după ce am împodobit-o pă dănlăuntru cu toate dă căte trebue sfintei mănăstiri, adică sfinte odăjdii, argintării, cărţi, i-am mai închinat şi i-am mai adaos şi toate prăvăliile ce sănt la uliţa cea dăspre poarta dă lemn a lui Sfete Gheorghie, şi locurile dă case şi casele şi moşiia ce sănt înpre-juru aceştii sfinte mănăstiri ce le-am cumpărat atât eu căt şi cuviosul egumen dă la mănăstirea Cotroceni, chir Parthenie.
Şi am închinat-o la sfânta mănăstire Cotroceni ca să-i poarte grija şi să să stăpânească dă numitu chir Parthenie şi dă cei din urma lui egumeni, păzind atăt cuvioşiia sa căt şi cei din urmă lui egumeni cele mai de jos :
1. Să orănduiască ieromonahi greci, veniţi de la Sfetagora, ca să slujească sfintele slujbe, oameni cinstiţi, învăţaţi, avînd toată învăţătura cinului călugării şi să urmeze toată orănduiala slujbei greceşte, întocmai ca la Cotroceni.
2. Egumenu să aibă a lua toate veniturile din care să facă toate cheltuielile bisericii. Şi cănd va trebui înnoire să aibă a purta grijă, întocmai ca la Cotroceni pentru oricare bine al său.
3. Locurile şi casele şi moşiia ce am cumpărat înprejuru aceştii sfinte mănăstiri, să nu aibă voie nici chiar Parthenie egumenu, nici alţii din urma lui egumeni să le dea cu chirie la unii alţii ca să facă case, ci numai din venitul mănăstirii, odăi să fie pentru primirea săracilor, rămăind locu înprejuru bisericii slobod dă a să îngropa creştinii.
Către acestea orănduesc pă numitu chir Parthenie egumenu să aibă grijă să-mi săvărşască găndu care am pus, dă nu mă voi sfărşi şi nu mă vor rădica clin neputinţă, ca să zidească prăvălii şi odăi. Iar să nu dea locurile după cum la alte mănăstiri, ci să fie dă cheltuiala sfintei mănăstiri, ca să-i fie şi venitul mai mult.
Aşa am hotărât şi am iscălit puindu-mi şi pecetea înaintea duhovnicului mieu preafericitului şi preasf inţitului patriarh al Ierusalimului Dosithie.
Iar care va călca acestea ce am hărăzit şi am legat, să fie anathema şi să dea răspunsul la înfricoşat judeţ a nefăţarnicului Dumnezeu, amin.
Pis measiţa octomvrie 28, 7198 [1689].
j L.P. 1 Eu doamna Măriia, soţia răposatului Şerban voevod
Această copie s-au scos după [indescifrabil ] vechi dă mine Stavri logofăt
1806 septemvrie 3.
Arh.   St.  Buc,  M-rea Cotroceni, LXXIV-1. Copie   in   ms.   691,   f. 106.
94
95
52.
1690 mai 25.
53.
1691 noiembrie 26.
fAdecă eu jupăneasa Sofiica care am fost jupăneasa a Măculei neguţătoriul de la Piteşti scriu şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis ca să fie de bună credinţă la măna lui Iane nepotul Ghinei neguţătoriul Matraca,
Cum să să ştie că avănd noi o pimniţă aici în Bucureşti, la uliţă, deîmpreună cu Iane şi cu locul în lat stânjeni [loc liber] şi în lung stânjeni [loc liber]. Care pimniţă au fost a unchiu-său Ghinei neguţătoriul Matraca jumătate, iar jumătate au fost a Ghinei cojocariul vărul Ghinei Matraca,
Deci bărbată-mieu Macula şi înpreună cu frate-său Paan au fost cumpărat această jumătate de pimniţă şi cu locul iar jumătate, partea Ghinei cojocariul, încă mai denainte vreame.
Şi tot o am ţinut noi cu bună pace pană acum, iar cănd au fost acum, în zilele măriei sale domnului nostru Io Costandin voevod, ajungând eu la lipsă după moartea bărbatului mieu şi rămăind eu cu 2 feate necăsătorite şi neavănd cu ce le griji, am vândut moşiia de la Ciumeşti ot sud Argesi dumnealui Costandin stolnicul Cantacozino drept taleri 200, de am luat bani de mi-am grijit featele.
Iar apoi dumnealui stolnicul neplăcăndu-i acea moşie să o ţie, precum o am vândut şi apucăndu-mă ca să-i dau banii şi eu neavănd banii de unde-i da şi Iane fiind mai volnic a cumpăra această jumătate de pimniţă căci iaste de la unchiu-său Ghinea cojocariul şi căci ţine şi eeaia-laltă jumătate partea unchiu-său Ghinei Matraca, m-am tocmit cu dumnealui de i-am vândut această jumătate de pimniţă drept bani gata taleri 100. Şi am luat aceşti bani toţi deplin în măna mia, ca să fie dumnealui moşie stătătoare, dumnealui şi coconilor dumnealui căţi Dumnezeu ăi [îi] va dărui, moşie ohabnică în veaci.
Iar de s-ar scula cineva cu vreo gâlceava au din nepoţii lui Enache vistier sau din featele meale sau din ginerii miei să aib eu a o trage gâlceava, iar dumnealui să ţie această jumătate de pimniţă cu bună pace.
Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari care să vor iscăli mai jos.
Şi eu, pentru mai adeverit credinţă, pusu-mi-am şi deagetul în loc de peceate, ca să să crează.
Şi am scris eu Patru logofăt cu zisa ei.
Mai 25 dni, leat 7198 [1690].
Eu jupăneasa Sofiica Şerban vtori logofăt, mărturie
Eu Ianachie snă Gavrilă paharnic, mărturie, oi Eăfov
Az monah Athanasie, martor
Şerban biv vel comis, mărturie
Cazan cliucer, mărturie
Az Andrei martor zei Mihalcii
Az Zota mărturie sin Mihalcii
[pe verso ] :
Zapisul jupăneasii Sofiicăi pentru pimniţă ot Bucureşti.
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII—12.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; două semnături greceşti, indescifrabile.
ţ Adecă eu Dima, care am ţinut pre Bana săpunăreasa, dat-am acesta al mieu zapis, ca să fie de buna credinţă la măna dumnealui jupanului Deftei croitoriul.
Cum să să ştie că m-am tocmit cu dumnealui de i-am vândut un loc de prăvălie, care iaste acolea lăngă dumnealui şi pe din jos pe lăngă Manole croitoriul. Pentru care loc au fost bătut negoţ şi cu Bana, fămeaia mea, încă fiind ia [ea] cu suflet. Şi s-au fost şi tocmit.
Si întămplăndu-se de au murit fămeaia mea, Bana, au lăsat, cu sufletul ei, cum să vănz dumnealui acel loc de prăvălie, ca să o grijesc pe ia şi pre bărbatul ei, precum şi în diiata ei mărturiseaşte.
Iar dupre moartea ei, avut-am şi judecata pentru acest loc înnaintea sfinţiei sale părintelui mitropolitului Theodosie, cu rudele ei şi cu rudele lui Alexe, bărbatul ei cel dentăi. Şi i-am rămas înnaintea sfinţiei sale Şi mi-au făcut şi cartea sfinţiei sale de judecată, -ca să ţiu toate căte mi-au lăsat fămeaia mea Bana în diată, cu bună pace.
Drept aceaia, dupre cum au lăsat ia, cu sufletul ei, eu încă am vândut dumnealui acest loc de prăvălie, care scrie mai sus, dirept bani gata, taleri 70, care i-am luat toţi, deplin în mâinile meale, ca să fie dumnealui moşie stătătoare si ohabnică în veaci, dumnealui şi coconilor dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui, pentru că l-am vândut de a mea bunăvoe şi de nimenea silit şi cu ştirea vecinilor din sus şi din jos. Iar de să va scula cineva cu vreo gălciavă pentru acest loc, să aib a o tragerea eu.
Şi cănd am făcut acest zapis fost-au şi mărturii carii mai jos au iscălit.
Şi eu pentru mai adevărată credinţă, pusu-mi-am mai jos peceatea şi iscălitura, ca să să crează.
Şi am scris eu Meola logofăt cu zisa lui şi mărturisesc. Şi mi-au făcut şi măriia sa vodă carte de rămas pentru acest loc ce scrie mai sus.
Noemvrie 26 dni, leat 7200 [1691]
[ L.P. | Eu Dima
Popa Pătrul protopop, martor
Az popa Tudor martor, ot Agnita
Az Popa Antonie, martor
Az Badea pârcălabul, martor
Az Ştefan pârcălabul, martor
Az Grozea cojocar, martor
Az Popa Năstasie, martor
Az Popa Patru, martor
Az Milea diiaconul, martor
Dobran logofăt, martor
Arh.   St.   Buc,   M-rea Nucetu, XV—10.
Original, stare bună; pecetea inelară în tuş negru; copie., cu multe greşeli, în ms. 457, f.   119v -120.
96
97
°4- 1691 decembrie [f.z.].
Camaradul Harnic din seimenii palatului imperial care a murit mai namte la Bucureşti, fiind fără moştenitori, averea lui a trebuit să treacă Petemalului (tezaurul public).
Fiind dară că eu am fost însărcinat prin epistolă din partea domniei sale Hamid aga, capul ienicerilor palatului, a lua această avere în posesiunea mea, pe seama Petemalului şi fiindcă răposatul era proprietarul bmaln cafenelii lui din Bucureşti, care doreşte s-o cumpere camaradul Ivaz [?], am şi vîndut-o acestuia cu preţ de lei 65, care l-am si primit de la el integral, dîndu-i sinetul de faţă, ca să nu fie supărat si urmărit pentru preţul cafenelei.
Eebiul Alhar 1103 (decembrie 1691).
Mustafa
Arh.  St.  Buc,  M-rea Cotroceni, XXX —1.
Original turcesc, stare bună, hîrtie cerată; traducere de D. Argenti şi re gest de M. Guboglu.
1692 ianuarie 24.
Adecă eu jupăneasa Aspra, care am fost jupăneasa lui Gavrilasco paharnic, nepotul lui Ianacbie vistier ot Piteşti, înpreună cu feciorii miei anume Ianachie, i Gligoraşco, i Barbul, i Hrizea scriem si mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de bună credinţă la măna dumnealui jupanului Iane ot Stănceşti.
Cum să să ştie că avănd noi nişte case cu pimniţă de piatră si cu prăvălii aici în Bucureşti, la Uliţa cea Mare, şi cu tot locul acestor case în lung şi în lat precum1 merg locurile şi-altor prăvălii. Care pimniţă si loc au fost mai dinainte vreame cumpărătoare de la dănsii, iar acum noi le-am vândut dumnealui jupanului Iane Stăncescul dirept bani gata taleri 185. Şi am luat aceşti bani toţi şi deplin în mâinile noastre.
Şi am vândut de a noastră bunăvoe, nesiliţi de nimeni şi cu ştirea tuturor fraţilor şi a oamenilor miei şi a tuturor vecinilor din sus si din jos, ca să-i fie dumnealui moşie stătătoare şi ohabnică în veaci, dumnealui si coconilor dumnealui căţi Dumnezeu i va dărui, în veaci.
Şi cănd i-am vândut dumnealui această moşie fost-au şi mărturii mulţi boiari care vor iscăli mai jos.
Şi, pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus şi moi peceţile si am iscălit mai jos, ca să să crează.
I pis az Costandin ot Stănceşti cu zisa lor.
Ghenarie 24 dni, leat 7200 [1692],
Az Aspra jupăneasa a lui Gavril paharnic ot Eăfov Az Ianache snă Gavril paharnic Gligoraşco snă Gavril paharnic Ion Ghiorghi, mărturie
1 Se repetă în original.
98
Az .Neaoşul [indescifrabil], mărturie Eu Dragomir, mărturie
[pe verso] :
Zapisul jupăneasii Asprii dă vânzarea caselor ot Bucureşti.
Arh.  St. Buc. Episcopia Argeş, XLVIII—14.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; două semnături greceşti, indescifrabile; o pecete inelară octogonaîă, interesantă, este pusă deasupra numelor vînzătorilor.
56. 1692 mai 20.
fAdecă eu, Tudorache făcut-am zapisul mieu ca să fie de marea credinţă la măna Eadii, i Alexandrii, featele lui Stan Tililişcăi (sic).
Precum să să ştie că le-am vândut dumnealor o prăvălie aici în Bucureşti, în Uliţa cea Marea, care iaste lăngă prăvăliia Sfeti Savii, pre dăn jos şi lăngă prăvăliia Lincăi Fărâmiţă, pre dăn sus. Şi ne-am tocmit de a noastră bunăvoia dirept bani gata, lei 80 (80) 1.
Care prăvălie o am cumpărat de la Dima, ginerile lui Staţie ot Stănceşti şi de la fămeia lui, Yochiţa, fata lui Staţie. Şi le-am vândut dumnealor această prăvălie ca să le fie stătătoare dumnealor şi coc [o ]nilor dumnealor moşiia în veaci.
Şi cănd s-au făcut aciastă tocmeală, fost-au mulţi oameni buni, carea vor iscăli mai jos. Şi pentru mai adev[ă]rat[ă] credinţă, mi-am pus şi iscălitura mai jos, ca să să crează.
Mai 20 dni, leat 7200 [1692].
Tudorache [greceşte ] X Az Irimie, salariul, martor X Eu Gligore salariul, martor X Eu Amza salariul, martor
Arh,   SI.  Buc,  M-rea Nucetu,  XV —11. Foto,   stare   foarte bună.
57. 1692   august 5.
f Adică eu lani, logofăt Cocorăscul scris-am zapisul nostru la măna sfântului (sic ) sali părintelui Kichitari (s-ic ), egumenul di la sfânta mănăstire a îu Sfeti Ioan şi a tuturor călugărilor cari sănt lăcuitori la acea sfântă mănăstire.
Cum să să ştie că avănd noi nişte ţigănci la sfinţiia lui, anume Chi-rana, cu o copilă, anume Anca, care ţigancă o ţine Preda ţiganul de la cumnată-mea, Stana şi părinteli mi-au dat o fată a lu Dumitru ţiganul, anume Despa, fata ISTeacşăi, ţigăncii lealii Stanii.
1 Suma de 80 este scrisă cu literă slavonă şi cu cifră arabă.
Deci, murind mumă-sa şi rămăind ţiganul numai cu aciastă fată, s-au făcut schimb, fiind ţiganul nostru, şi fără mumă rămăind fata, n-am putut să o dăspărţim di tată-său, ci am făcut acest schimb.
Şi mărturie cari vor iscăli mai jos. Şi eu, pentru mai adivărată credinţă, am scris eu cu măna mea si mi-am pus pecetea şi iscălitura mai jos, ca să să crează.
Avgust, o'dni, leat 7200 11692].
Az Iani logofăt Cocorăscul SFeagoe pitar Sătescul, mărturie
Arh.   St.   Buc,   M-rea Sf. Ioan cel Mare,   XVIII-1. Foto.
58. 1692 august 15.
jAdecă eu Isaac dinpreună cu Eivca dat-am scrisoarea noastră în măna jupunului Zaharia ş-a Anei.
Pe cum să să ştie că i-am vândut casa denaintea lumânării drept taleri 10, bani gata, însă numai casa, iar locul iaste a manaştirului (sic).
Şi să-[i] fie casa statornică pentru că am văndut-o noi de bunăvoia noastră.
Şi pentru mai adevărata credinţă pus-am deget u şi iscălitura mai jos, ca să să crează.
Şi cănd s-au făcut acest zapis fost-au oameni buni marturi cari vor iscăli mai jos.
Şi am scris eu Trandafir cantaragiu, eu învăţătura lor.
Avgust 15, leat 7200 [1692].
/semnătură evreiască] Eu Eivca
Matei cojocar, martor
Az Eftimie logofăt, martor
Arh.   St.  Buc,  M-rea Cotroceni, XXX —6.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran, format mic; copie în ms. 691, f. 108.
59.
1692 august 25.
Cu mila lui Dumnezeu Io Costandin Basarab voevod şi domn a toată Ţara Românească.
Dat-am domnia mea această poruncă a domnii mele sfintei şi dnmne-zeeştii mănăstiri a Eadului Vodă din oraş din Bucureşti, unde este hramul Sfânta Troiţa şi părintelui Parthenie egumenul şi tuturor călugărilor căţi sănt lăcuitori în sfânta mănăstire, ca să fie volnici cu această carte a domnii mele, de să facă pre seama mănăstirii o moară în apa Dămboviţii,
100
din susul oraşului Bucureştilor, pre locul domnesc dăspre livedea domnească înpotriva morii mănăstirii lui Mihai Yodă, pentru că această moară a mănăstirii Eadului Yodă fiind făcută mai sus înjugată cu moara mănăstirii lui Mihai Yodă ce este pre moşiia mănăstirii de către mănăstire, iar moara mănăstirii Eadului Yodă au fost pre moşie domnească, dată şi miluită de alţi răposaţi domni mai dinainte vreme si tot au ţinut sfânta mănăstire această moară cu vadul ei cu bună pace pană acum în zilele domnii mele.
Deci cănd au fost acum stricăndu-să vadul mănăstirii lui Mihai Yodă şi vrănd să-şi mute moara mai jos pre alt vad tot pre moşiia mănăstirii, deci mănăstirea Eadului Yodă neputănd ţinea singură moara unde au fost pană acum şi neavănd alt vad mai jos, fiind tot moşie domnească, venit-au părintele Athanasie egumenul la domniia mea, cu mare rugăciune, ca să-i dau domniia mea voe să mute moara mănăstirii mai jos, înpotriva morii mănăstirii lui Mihai Yodă, să le facă înjugate precum au fost şi mai sus.
într-aceia, domniia mea văzând cum că şi alţi răposaţi domni mai denainte vreme au fost miluit la sfânta mănăstire cu acel vad mai din sus, domniia mea încă am socotit ca pentru să nu să strice mila şi pomana de la sfânta mănăstire de am dat şi am miluit şi domnia mea cu acest vad după moşiia domnească să facă şi mănăstirea Eadului Yodă moară înpotriva morii mănăstirii lui Mihai Yodă şi să fie sfintei mănăstiri acest vad stătător.
Şi pentru întărirea mănăstirii şi pentru vecinică pomenire a domnii mele aşa să fie, căci aceasta este porunca domnii mele.
Measiţa avgust 25 dni, leat 7200 [1692].
Arh. St. Buc, M-rea Radu Vodă, LXV — 1 şi copie în ms. 256, f. 167v—168. Original şi copie.
60.
1692 decembrie 12.
Cu mila lui dumnezeu, Io Costandin Basarab voevod şi domn a toată Ţara Românească, dă domnia mea această poruncă a domnii mele sfinţii şi. dumnezeiştii mănăstiri ce să chiamă Sărindarul, de aici, din oraşul domniei meale, den Bucureşti, unde iaste sfîntul hram Adormirea născătoarei de Dumnezeu, şi părintelui Dionisie egumenul şi tuturor călugărilor care vor fi lăcuitori într-această sfântă mănăstire.
Ca să fie sfintei mănăstiri moşie şi locuri ce are aici în Bucureşti pre luncă despre Dîmboviţa, unde a fost tabacii mai denainte vreame, dată şi miluită la sfînta mănăstire de ctitorii cei bătrîni, şi tot le-au ţinut pre seama sfintei mănăstiri cu bună pace. Iar după aceasta, cînd au fost în zilele răposatului Eadului vodă Leon, coprinzînd aceste locuri ale mănăstirii unii şi alţii cu case şi cu grădini, iar Mitrofan egumenul ce au fost atunce la sfînta mănăstire, împreună cu al alţi călugări, soborul sfintei mănăstiri şi au mers în Divan naintea Eadului vodă Leon, de au jăluit şi au spus cum că au împresurat moşiia mănăstirii cu casele şi cu grădinile.
într-aceasta, Eadul Yodă au fost trimis den Divan pre Ealea portar de au mers, împreună cu Gherghina judeţul den Bucureşti, cu pîrgarii şi cu oroşanii bătrîni, şi au strîns oameni buni denprejur, împreună şi cu popa Simion cel bătrîn, proegumenul sfintei mănăstiri, şi au fost mers de au luat seama foarte cu amăruntul cum au fost mai pre direptate.
101
Şi au aflat, cu sufletele lor, moşia sfinţii mănăstiri Sărindarul den hotarul mănăstirii Sfîntul Ioan despre Dămboviţa, stînjeni 3 şi despre mănăstirea Sărindarul, despre grădini, pînă în uliţa care pogoară în jos de către grădina Durii neguţătorul, stînjeni 66, şi grădina Durii iar iaste locul sfinţii mănăstiri pînă în lac. Şi au fost hotărît atunce şi au pus seam-ne precum au fost şi mai denainte vreame de la ctitorii cei bătrîni.
Şi dupre cartea Eadului vodă Leon au dat şi au miluit şi răposatul Gligorie Yodă cu acest loc ce scrie mai sus la sfînta mănăstire. Iar apoi, de la o seamă de vreame încoace, iar oamenii cărei sînt şezători cu casele lor pre acest loc al sfinţii mănăstiri, ei s-au făcut stăpîni locului acestuia, zicînd că iaste loc domnesc şi n-au treabă călugării.
Cînd au fost acum, în zilile domniei meale, iar părintele Dionisie, egumenul de la sfînta mănăstire Sărindarul, văzînd că ei împresoară moşiia mănăstirii, venit-au înaintea domnii meale în Divan, împreună cu alţi călugări de la sfînta mănăstire, de au jăluit şi au spus cum că acest loc iaste al sfinţii mănăstiri, dat şi miluit de alţi răposaţi domni mai denainte vreame. Şi au scos şi cartea Eadului vodă Leon, leat [loc liber] şi cartea lui Gligorie Vodă leat 7180 [1672] şi cartea Gherghinii judeţul, cu pîrgarii şi cu oroşanii de alesul acestui loc al sfinţii mănăstiri, şi cum că alt venit nu iaste mai mult dupre acest loc decît numai dădea la sfînta mănăstire den an în an de casă, cîte oca de 1 de ceară, ca să fie de treaba sfinţii mănăstiri.
într-aceasta şi domnia mea, văzînd cărţile acelor răposaţi domni, mai denainte vreame făcute şi întemeiate pre acest loc la sfînta mănăstire, domnia mea încă am socotit, împreună cu toţi cinstiţii diregătorii domnii meale şi am trimis domnia mea den Divan pre cinstit boiarinul domniei meale Diicul Eudeanul, vel logofăt, ca să caute pentru acest şi să-1 măsure precum scriu cărţile acelor răposaţi domni mai denainte vreame. Şi aflîndu-1 că iaste locul sfinţii mănăstiri moşie direaptă, l-au tras şi l-au măsurat, den hotarul mănăstirii Sfîntului Ioan, den piatră în sus, alăturea.eu Dîmboviţa, spre Gorgan, pînă unde s-au plinit stînjeni trei şi au pus piatră, şi au pus den apa Dîmboviţei pînă în lac, despre locul Durii neguţătorul, care iaste iar al mănăstirii, fiind şi sluga domnii meale Marco văzător la măsurătoarea acestui loc, şi au pus pietrile.
Dirept aceia şi domnia mea, după alesul acestui loc, dat-am şi aciasta cartea a domnii meale sfinţii şi dumnezieştii mănăstiri Sărindarul de aci den Bucureşti, ca să-i fie acest loc moşie stătătoare în veci şi să îi [ia] venitul pre tocmeală, cum scrie mai sus.
Iată dar şi martori punem domnia mea: pan Ventilă Corbeanu vel ban, i pan Alexandru vel vornic, i pan Diicul vel logofăt, i pan Mihai Can-tacozeno vel spătar, i pan Matei Ciorogîrleanul vel vistier, i pan Costandin Ştirbeai vel clucer, i pan Dumitrache Caramanlăul vel postelnic, i pan Cor-nea Brăiloiul vel paharnic, i pan [loc liber J vel stolnic, i pan Şerban Cantacozeno vel comis, i pan Costandin Ciorogîrleanul vel sluger, i pan Mihalcea Cîndescul vel pitar. Ispravnic Şerban vtori logofăt.
Şi am scris eu, Mihai al lui Stan logofăt din Tîrgovişte, în cetatea de scaun în Bucureşti, luna dechemvrie 12, leat 7201 [1692].
Costandin voevod [m.p.].
Diicul vel logofăt, procitoh
Biblioteca soc. de ist. şi etnologie din Atena; catalogat de   Sp. Lambros  în „Neos
Ellinomismon",  VIII (1911), p. 492, sub nr. 202.
Original.
61. 1693 februarie 15.
Eadul Golescul biv vel comis înpreună cu copilele meale Zoiţa şi Ancuţa dat-am această a noastră scrisoare sfinţii şi dumnezeeştii mănăstiri de aici, den Bucureşti, unde iaste hramul sfântului proroc înainte mergător şi botezător Ioan.
Care mănăstire mai întăi, den temelia ei au fost făcută şi înălţată de strămoşii noştri Andrei vistierul, i Dumitru spătarul.
Deci cănd au fost acum în zile [le] preluminatului domnului nostru creştin Io Costandin Basarab voevod întămplăndu-se mare stricăciune sfinţii mănăstiri. Deci fiind măriia sa fiind cu mare osârdie cătră sfintele biserici, pus-au făgăduinţă ca mai bună şi mai frumoasă, decăt au fost să o facă, care lucru au şi săvârşit.
Şi ştiind măriia sa că noi săntem den neamul acelor mai sus numiţi ctitori, nu ne-au lăsat ca să ne înstreinăm. Şi, din bunătatea şi blândeţile mării sale, ne-au făcut şi pă noi părtaşi la cheltuiala zidirii aceştii mănăstiri. Şi foarte peste puţină vreme s-au întâmplat şi soţii mele Marichii de ş-au dat datoriia cea obştească, de au odihnit cu părinţii ei.
Deci eu socotind mai mult folos şi răpaos să aibă sufletele noastre, am închinat sfinţii mănăstiri viile noastre de la Viespeşti în care sănt 20 de pogoane îngrădite, cu pimniţe şi cu case căte sănt de treaba viilor.
Şi am mai dat 50 de oi cu miei şi 40 de mătăci (sic) de stupi ca să fie sfinţii mănăstiri de adăogire şi părintelui Nictarie egumen înpreună cu alţi părinţi de hrană şi de înbrăcăminte. turnai şi sfinţii părinţi care s-or afla la mănăstire, datori să fie a păzi candela de la mormântul soţiului mieu cu untdelemn ca să fie nestinsă în veci. Şi să aibă în toţi anii a ne face căte doaă sărindare, unul soţului mieu şi altul mie cu odraslile mele. Şi să facă în toţi anii, cănd ar veni vremea în care s-au pristăvit soţul mieu la luna lui ghenarie în 20 de zile, pogrebanie pe cum să cade cu un arhiereu, colivă cu înpărţire de făclii.
Aşijderea şi după petrecerea mea, iar la vremea aceia care va fi, să mi se facă şi mie asemenea şi aşa să urmeze sfinţii părinţi în veci.
Iar cine nu ar ţinea în seamă acest dar şi legături ce am făcut, au din neamul nostru, au din părinţii mănăstirii, să fie sufletile aceluia datori a da seama înaintea domnului Hristos şi să fie sfântul proroc şi botezătorul Ion părăş, amin.
Şi pentru mai adevărată credinţă am întărit această credincioasă scrisoare cu pecetea şi cu iscălitura noastră şi cu bune mărturii, care s-au făcut la luna lui fevraarie 15 dni, leat 7201 [1693].
Eadul Golescul biv vel comis Zoiţa Golească Ancuţa Golească
Acad.  R.S.R., MLXXXV-165.
Copie în condica mănăstirii,  fost ms. 2 593.
102
103
1693 iulie 12.
■fMilosîieiu bojieiu Io .Costandin Basarab voevod i gospodar vsoe zemle TJngrovlaMscoe ăavat gospodstvo-mi siiu povelenie gospodstvo-mi cinstitului şi credincios boiarinului domnii miale Cornea Brăiloiu vel paharnic si cu feciorii lui, căţi Dumnezeu-i va dărui.
Ca să-i fie lui nişte locuri de case aici în oraşul domnii meale, în Bucureşti, în prund priste Dămboviţa, alăturea cu apa Dămbovitii, însă de la podul agăi lu Iane în sus, pre marginea Dămbovitii pană în locul boiarinului domnu meale, Matei Ciorogăiieanul vel vistiiar.
Care locuri fiind loc domnesc s-au fost pus pre dansul unii si alţii de au făcut case şi grădini şi au ţinut cine căt au coprins pre seama lor şi au şi vândut unii la alţii. Iar cănd au fost acum în zilele domnii meale, iar boiarinul domnii meale, Cornea vel peharnic neavănd loc de case aici în oraşul domnii meale, în Bucureşti, şi vrănd ca să-şi facă temei de case precum au şi alţi boiari, tocmitu-s-au cu oamenii căti au avut case pre acest loc domnesc den podul agăi lu Iane în sus, alăturea cu locul lui Matei vel vistiiar, pană unde să coteşte apa Dămbovitii, de le-au cumpărat de la dinşii, anume de la Costandin, feciorul liii Iane căpitanul -oi Tărgovişte, casa lui cu locul de lăngă podu den sus, în lung stănjăni [loc liberJ şi în lat stănjăni [loc liber], derept bani gata, taleri 12, cu zapis de vânzare şi cu mărturii; şi de la jupăneasa [loc liber] a Ghinii căpitan şi de la feciorii ei, Istratie armaşul, i [loc liber] casele lor cu locul ce iaste alăturea cu locul de la Costandin pre den sus în lung, iar de la pod în sus pană în locul lu Matei vel vistiiar stănjăni [loc liber] si în lat den colţul gardulu[i] despre poarta lui vel vistiiar pană în apa Dămbovitii, stănjăni [loc liber] şi pren miljocul (sic) locului, iar în lat den uliţă pană iar în Dămboviţa, stănjăni [loc liber] derept bani gata, taleri 100 şi cu zapis de la măna lor, de vânzare şi cu boiarii mărturii, iscăliţi în zapis.
Şi de la Ştefan căpitan de neamţi, casa lui cu locul ce iaste alăturea cu locul de la jupăneasa [loc liber] a Ghinii căpitan pre den sus, în lung den locul de la Ghinea căpitan pană în locul lui Coman dascălul, stănjăni [loc liber] şi în lat, den locul Eadului abagiul pană în Dămboviţa, stănjăni [loc liber], derept bani gata, taleri [loc liber], cu zapis de'vânzare şi cu mărturii.
Şi de la Eadul abagiul, casa lui cu locul ce iaste alăturea cu locul de la Ştefan căpitan în lung, iar den locul de la Ghinea căpitan pană în locul lu Ianăş bucătariul, stănjăni [loc liber] şi în lat, den locul lui Ştefan căpitan pană în locul lui JSaan pitariul, stănjăni [loc liber], derept bani gata, taleri 48, cu zapis şi cu mărturii.
Şi de la Coman dascălul, grădina lui cu locul ce au ţinut, în lung den locul lui Ştefan căpitan pană unde să coteaşte apa Dămbovitii, stănjăni [loc liber] şi în lat, den apa Dămbovitii pană în locul lui lanăs bucătariul şi pană în locul Eadului abagiul, stănjăni [loc liber], derept bani gata taleri [loc liber], cu zapis de vânzare şi cu mărturii.
Şi ele la ^Naan pitariul, casa lui cu locul şi cu grădina, în lung den locul de la Ghinea căpitan, păntre locul Eadului abagiul şi alăturea cu locul lui Matei vel vistiiar, pană în locul lui Banu cizmariul şi a lui lanăs bucătariul, stănjăni [loc liber] şi în lat, den locul de la Eadul abagiul pană în locul lui vel vistiiar, stănjăni [loc liber], pentru că l-au cumpărat
derept bani gata, taleri 40, cu zapis de la măna lui, de vânzare si cu mărturii.
Şi de la Ianăş bucătariul, locul lui în lung den locul de la Eadul abagiul pre lăngă locul de la Coman dascălul pană în apa Dămbovitii, stănjăni [loc liber] şi în lat, de la locul lui Coman dascălul pană în locul lu Banu cizmariul, stănjăni [loc liber], derept bani gata, taleri 60, cu zapis şi cu mărturii.
Şi de la Banu cizmariul, locul lui în lung den locul de la Naan pitar pană în apa Dămbovitii, stănjăni [loc liber] şi în lat, den locul lui Ianăş bucătariul până în locul de la JSTaan pitariul şi pană în locul lui Matei vel vistiiar, stănjăni [loc liber], derept bani gata, taleri 10, cu zapis de vânzare şi cu mărturii. Care s-au făcut aceaste cumpărători priste tot, taleri [loc liber], precum am văzut domniia mea toate zapisele acestor vânzători ce sănt mai sus zişi, de vânzarea acestor case şi locuri la măna boiarinului domnii meale, Cornea vel peharnic.
Făcăndu-se aceaste locuri toate căte scriu mai sus, înpreună priste tot, în lung de la Podul agăi lu Iane în sus, pană unde să coteaşte apa Dăm boviţii, în căpătâiul locului den sus, stănjăni [loc liber] şi în lat la acest căpătai de sus, den apa Dămbovitii pană în locul boiarinului domnii meale, Matei vel vistiiar, stănjăni [loc liber] şi la mijlocul locului, iar în lat den apa Dămbovitii pănâ iar în locul lui vel vistiiar, stănjăni [loc liber]. Şi la căpătâiului locului den jos, despre Podul agăi lui Iane, iar în lat de la apa Dămbovitii pănâ în [loc liber] stănjăni [loc liber].
Şi după ce au cumpărat boiarinul domnii meale Cornea vel peharnic aceaste locuri toate şi fiind loc domnesc, domniia mea încă i-am socotit pentru direaptă şi credincioasă slujbă ce slujaşte domnii meale şi ţărăi şi ca pentru să-şi facă temei de case aici în oraşul domnii meale, în Bucureşti, precum au şi alţi boiari, de i-am dat şi l-am miluit domniia mea cu acest loc căt iaste mai sus zis priste tot, ca să-i fie moştenire stătătoare în veaci, să-şi facă case şi grădină şi ce-i va trebui.
Derept aceaia, am dat domniia mea această căite a domnii meale cinstitului boiarinului domnii meale Cornii vel peharnic, ca să aibă a ţinerea şi a stăpîni acest loc de case priste tot, după cum l-am miluit domniia mea şi după cum au şi cumpărat de la cei ci-au avut case pre acest loc, cum scrie mai sus, să-i fie moşie ohabnică dumisale şi feciorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor neclătită în veaci.
Aşijderea şi în urma domnii noastre, pre care vă dărui domnul Dumnezeu a fi domn şi biruitor iu ţărăi aceştiia, încă-1 rugăm, cu numele lui Dumnezeu, ca să aibă a întări şi a înnoi mila aciasta şi cu cartea domnii lui, ca şi domnul Dumnezeu să-1 cinstească şi să-1 miluiască întru domniia lui cu bună pace. Şi ca şi ale domnii lui mile şi direase ce ar face, să fie cinstite şi în seamă ţinute şi stătătoare.
I neotcojdo nepocoleabim poriznim gospodstvo-mi. Sej ubocvedeatel postavleaet gospodstvo-mi : pan [loc liber] vel ban, i pan Alexandru vel iogofăt, i pan Diicul Eudeanul vel logofăt, i pan Mihai Cantacozino vel spătar, i pan Matei Ciorogărleanul vel vistiiar, i pan Costandin Ştirbeai vel cliucer, i pan Dumitrache Caramalău vel postelnic, i pan Mihalcea Căndes-cul vel stolnic, i pan Şerban Cantacozino vel comis, i pan Costandin vel slugear, i pan Barbul Fărcăşanul vel pitar, şi Şerban vtori logofăt.
104
10&
I napisah az Mihai vă nă stol grad Bucureşti, mesita iulie 12 dni, văleat 7201 [1693].
Io Costandin voevod [m.p.].
Şărban vtori logofăt, procit
Acad.  R.S.R.,  XLV—84.
Original, pergament, stare foarte bună; sigiliul aplicat în timbru sec; iscălitura domnului, la începutul documentului, ca şi iniţiala, frumos înflorate, iar în mijlociii acestei înflorituri, stema Ţării Româneşti, purtînd dedesupt data 1693.
€3. 1693 august 3 (1104 zilhidge 1).
Astăzi 1 a lunei zilhidge anul 1104 (iulie 1693) subscrisul avînd în proprietate binaua unei cafenele zidite pe loc mănăstiresc, am cedat-o egumenului mănăstire! Cotroceni cu preţ de lei aslanii 30, a cărora jumătate face 15.
Drept care i s-a dat acest sinet ca să fie apărat de orice intervenire streină.
Ivaz
L.P.
Martori: mumgi Hagi Vasile, mumgi Ioan, mumgi Milco, Cantargi Cîrsade
Arh.  St.  Buc, M-rea Cotroceni, XXX—2.
Original turcesc, stare foarte bună, hîrtie format mic; traducere de D. Argenti şi regest de M. Guboglu.
64. 1694 august 4.
Io Costandin Băsărab voevod [loc rupt ] slugii domnii meale lui Dănilă stolnicul neamţul şi jupăneasii lui Anii şi cu feciorii lor căţi Dumnezeu le vor dărui.
Ca să le fie lor o casă aici în oraşul domnii meale^ în Bucureşti, şi cu tot locul căt ţine îngrădişul curţii şi al grădinii.
Care loc iaste pre lăngă locul popei lui Theodor protopopul pană în locul lui Musiu în picătura straşinii lui şi de cătră locul popei lui Theodor iar pană în picătura straşinii.
Şi măsura locului încă să să ştie, în lat despre uliţă în faţă stânjeni 5 pol şi în dos iar stânjeni 5 pol şi în lungul locului stânjeni 9 pol, precum scrie şi zapisul cel vechi al lui Bogdan croitoriu.
Pentru că această casă şi cu tot locul, ce scrie mai sus, fost-au al lui Tudoran potcovariu de cumpărătoare de la Bogdan croitoriu şi de la feciorii lui, Ion şi Apostol, încă mai dinainte vreame de cănd an fost leat
7184 [1676] şi au ţinut pre seama lui cu bună pace pană acum în zilele domnii meale.
Deci, cănd au fost acum iar Tudoran potcovariu înpreună cu fămeaia lui Tudora au făcut această casă cu locul vânzătoare.
Deci sluga domnii meale Dănilă stolnicul, el fiind om străin de altă ţară şi neavănd case aici în Bucureşti, s-au tocmit cu Tudoran potcovariu şi că fămeaia lui Tudora, cu ştirea tuturor vecinilor den sus şi den jos, de au cumpărat această casă cu tot locul căt ţine îngrădişul în lung şi în lat, cum iaste mai sus zis şi cu bani den osteneala lor, derept talere 45 şi cu zapis de la măna lor de vânzare şi cu mărturii.
Precum am văzut domnia mea şi zapisul lui Tudoran potcovariu înpreună cu fămeaia lui Tudora şi zapisul lui Bogdan croitoriu la măna lui Dănilă stolnicul neamţul.
Derept aceaia şi domnia mea încă am dat această carte a domnii meale slugii domnii meale lui Dănilă stolnicul şi jupăneasii lui Anii, ca să aibă a ţinearea şi a stăpânirea această casă cu tot locul ce scrie mai sus? precum l-au cumpărat cu bună pace, să le fie moşie stătătoare lor şi feciorilor şi nepoţilor neclătită.
Iată dar şi martori punem domnia mea: pan [loc liber] vel ban, i pan Alexandru vel vornic, i pan Diicul Budeanul vel logofăt, i pan Miai (sic) Cantacuzino vel spătar, i pan Şerban vel vistier, i pan Costandin Ştirbei vel clucer, i pan Dumitrache Caramalăul vel postelnic, i pan Cornea Brăiloiu vel paharnic, i pan Mihalcea Căndescul vel comis, i pan Şerban Cantacuzino vel postelnic, i pan Costandin Ciorogărleanul vel sluger, i pan Costandin Corbeanul vel pitar. I ispravnic Toma Cantacuzino vel logofăt.
I na pisah az Mihai      Stan logofăt ot Tărgovişte u varoş Bucureşti
Measiţa avgust 4 dni, 7202 [1694].
Io Costandin voevod [m.p.].
Toma Cantacuzino vel logofăt procit
Colecţia   George Potra.
Copie modernă, din 1929, dată de paleograful M. Stăncescu.
65. 1695 februarie 5.
fO carte a boiariului domnii meale Vasilie vel căpitan za seimeani şi jupăneasii lui, Dospinii, fata jupăneasii Ilinchii, nepoata lui Pătrasco de aici din Bucureşti şi cu feciorii lor căţi Dumnezeu le va da.
Ca să le fie lor 12 pogoane de vie lucrate aici în dealul Bucureştilor pre moşiia sfinţii Mitropolii, pentru că aceaste pogoane de vie fost-au ale lui Pătrasco unchiul lui Vasilie vel căpitan şi al jupăneasii lui, Dospiniir făcute de dansul din ţealină încă mai denainte vreame. Şi tot le-au ţinut pre seama lui cu bună pace.
Iar după aceaia ajungând Pătrasco la lipsă şi puindu-1 la cisla hara-ciului înpărătesc, aici în Bucureşti, ca să dea taleri 50 şi el neavănd aceşti bani să-i dea, au ajuns la mare nevoe şi au încăput şi la închisoare în puşcărie pentru aceşti bani.
Deci el neavănd într-alt chip cum face, au fost mers la nepotă~-sar jupăneasa Dospina căpităneasa, de s-au fost rugat de i-au făcut banii de
106
10?
î-au dat aceşti bani taleri 50, fiind A^asilie vel căpitan trimis de domniia mea la Beligrad în trebile înpărăteşti. Şi apoi Pătrasco an fost dat aceşti bani, ce scriu mai sus, în măna boiarinului domnii meale Bunea vel armaş, fiind el ispravnic de banii liaraciului din Bucureşti.
Iar după ce au venit boiariul domnii meale Yasilie vel căpitan, el ş-au fost cerşut aceşti bani, taleri 50, la unchiu-său Pătrasco care l-au fost înprumutat jupăneasa lui Dospina căpităneasa. Şi el neavănd banii să-i dea, de bunăvoea lui au fost făcut tocmeala cu boiariul domnii meale Yasilie vel căpitan ele i-au fost vândut aceaste 12 pogoane de vie în preţ derept taleri 200. Şi priste taleri 50 ce i-au fost dat nepoată-sa jupăneasa Dospina căpităneasa, mai nainte, i-au mai dat şi boiarinul domniei meale Yasilie vel căpitan taleri 150, de s-au plinit taleri 200, căt le-au fost tocmeala viilor. Şi i-au făcut şi zapis de vânzarea viilor la măna lui şi cu multe mărturii.
Şi au ţinut boiarinul domnii meale Vasilie vel căpitan aceaste pogoane de vie pre seama lui cu bună pace, iar după aceaia scula tu-se-au Şerbii unchiul lui Pătrasco şi cu fiiu-său Manole cu pără pentru aceaste vii. Şi au venit de s-au întrebat de faţă în divan naintea cinstiţilor şi credincioşilor boiarilor domnii meale cei mari ai divanului: pan Alixandru vel vornic, i pan Diicul Eudeanul vel logofăt, i pan Costandin vel cliucer, i pan Cornea Brăiloiul vel paharnic, i pan Costandin vel slujer.
Şi aşa au fost părăt Şerbu cu fiiu-său Manole cum că aceaşti vii nu le-au vândut nepotă-său Pătrasco în viiaţa lui, nici i-au dat Vasilie căpitan nici un ban, ci elupă moartea lui Pătrasco au făcut Vasilie căpitan meşteşuguri de au înpresurat aceasti vii în silă fără de bani şi zapisul nu iaste adivărat.
Iar boiarinul domniei meale Vasilie vel căpitan el au scos zapisul lui Pătrasco ele vânzarea acestor vii de s-au citit naintea boiarilor domnii meale, ce sănt mai sus zişi, întru care s-au aflat multe mărturii adevărate iscăliţi în zapis anume: Lefter vel şufar, i ISTecula căpitan, nepotul Predei stolnic, Poenariul, i Eadoiţă Stovrag căpitan, i Dumitraşco căpitan, i Işfan stolnic şi alte mărturii.
Deci boiarii domnii meale fiind aceaste mărturii de faţă chematu-i-a în divan de au mărturisit cum că iaste zapisul lui Pătrasco adevărat şi cum că au dat boiarinul domnii mele Vasilie vel căpitan aceşti bani ce scriu mai sus taleri 200 în măna lui Pătrasco. Şi priste mărturiseala lor au mai mărturisit şi boiarinul domnii meale Bunea vel armaş, cum că vânzarea viilor acestora iaste bună şi adevărată şi taleri 50 ce au luat Pătrasco mai nainte de la nepoată-sa, Dospina căpităneasa, i-au dat toţi deplin în măna lui de s-au plătit de banii haraciului cănd l-au scos din puşcărie.
Deci au fost rămas Şerbu cu fii-său Manole de judecată dinaintea boiarilor domnii meale ce scriu mai sus. Şi au luat Vasilie vel căpitan şi cartea boiarilor domnii meale ci sănt mai sus zişi de judecată şi de rămas la măna lui.
Şi iar au stăpânit aceaste vii pre seama lui, precum le-au cumpărat şi precum l-au ajuns judecata cu bună pace, iar apoi Şerbu cu fiiu-său Manoli nici pre această judecată nu s-au lăsat, ci iar s-au ridicat cu altă pără asupra vară-sa jupăneasii Ilinii, soacra boiarinului domnii meale Vasilie vel căpitan, zicând cum că murind văru-său Pătrasco, pre măna ei au rămas de la el bani gata şi scule şi haine, cerşănd şi ei ca să le facă parte.
Iar jupăneasa Ilina ia [ea] ştiind cum că alt n-au fost rămas nimic fără decăt au lăsat el cu sufletul lui bani gata taleri 70, ca să-1 pomenească
după moartea lui. Şi avănd judecată şi pentru aceasta naintea boiarilor domnii meale celor mari ai divanului ce scriu mai sus şi judecata au fost ajuns cum să jure jupăneasa Ilina cu sufletul ei că alt n-au rămas nimica la dînsa fără decăt numai ce au lăsat aceşti bani taleri 70, ca să-1 grijască după moartea lui.
Şi după judecata boiarilor domnii meale mergând jupăneasa Ilina ca să jure ştiindu-se dreaptă, iar Şerbu cu fii-său Manole ei văzând că vor să îngreuieze sufletul văru-său lui Pătrasco cu jurământul acesta şi cunoscând direptatea jupăneasii Uinei, nu au lăsat ca să jure, ci au căzut ei cu rugăciuni de s-au înpăcat denaintea [a] mulţi preoţi si boiari de au mai dat jupăneasa Ilina văru-său lui Şărbu şi fiiu-său lu Manole de în banii ce i-au lăsat văru-său Pătrasco de pomeană, taleri 10.
Şi au făcut ei zapis la măna vară-sa jupăneasii Ilinii cu multe mărturii ca de acum înainte să aibă pace unii de către alţii pentru ale văru-său lu Pătrasco închinăndu-se în zapisul lor şi prad [ ?] de şă vor mai scula cu vreo gâlceava să fie închinaţi judecăţii taleri 30.
Iar Şărbu, ca un om rău, nici pe această judecată nu s-au lăsat ci şi priste zapisul lui iar s-au sculat cu pără şi au venit şi al treilea rănd de ş-au întrebat de faţă naintea domnii meale în divan cu boiarinul domnii meale Vasilie vel căpitan pentru viile ce scriu mai sus şi pentru altele multe ce zicea el că au rămas de ia văru-său Pătrasco pre seama vară-sa jupăneasii Ilinii.
Iar boiarinul domniei meale Vasilie vel căpitan el au scos întăi zapisul lui Pătrasco de vânzarea acestor vii şi cartea domnii meale ce i-au fost făcut mai nainte pre zapis de stăpânirea viilor şi cartea boiarilor domnii meale, ce scriu mai sus, de pără şi de rămas, de s-au citit toate pre rănd naintea domnii meale în divan. După aceasta au scos şi zapisul lui Şărbu şi al fii-său Ju Manole care au fost făcut el după judecată la măna vară-sa jupăneasii Ilinii ca să nu mai aibă gâlceava între ei; de care tăgăduind Şerbu pentru acest zapis că nu iaste adevărat făcut ele el, de care aflăndu-se de faţă în divan Stan vtori vornic mărturie, iscălit într-acest zapis, el au mărturisit naintea domnii meale cum că Şerbu cu fii-său Manoli după înpăcăciunea lor ce au făcut cu jupăneasa Ilina, de bunăvoea lor au făcut acest zapis la măna vară-sa jupăneasii Ilinii şi zapisul iaste scris de el cu învăţătura iui Şerbu şi a fii-său lu Manole, iar nu sănt alte meşteşuguri.
Derept aceaia domniia mea văzând cum că acest om Şărbu cu fii-său Manole sănt oameni răi şi nu să ţin nici de o judecată şi umblă rău şi fără de lucru şi scrisorile boiarinului domnii meale Vasilie vel căpitan sănt bune şi adevărate, judecat-am domniia mea şi am dat această carte a domnii meale boiarinul[ui] domnii meale lui Vasilie vel căpitan şi jupăneasii iui, Dospinii, ca să aibă a ţinearea şi a stăpâni aceaste 12 pogoane de vie cu bună pace şi jupăneasa Ilina ele acum nainte să fie în pace de către văru-său Şărbu şi de către fii-său Manole, nici un val de către dânşii să n-aibă, pentru că au rămas Şerbu cu fii-său Manole de judecata dinaintea domnii meale, din divan, cum mai multă treabă cu boiarinul domnii meale Vasilie vel căpitan sau cu jupăneasa Ilina să n-aibă, căci aceasta este porunca domnii meale şi altfel să nu fie.
Iată am pus şi mărturii domnia mea: pan [loc liber] mare ban, pan Alixandru vel vornic, i pan Diicul Eudeanul vel logofăt, i pan Mihai Cantacozino vel spătar, i pan Şerban vel vistier, i pan Costandin Ştirbei vel clucer, i pan Dumitraşco Caramanlăul vel postelnic, i pan Cornea Brăiloiul vel paharnic, i pan Mihalcea Căndescul vel stolnic, i pan Şerban Can-
108
109
tacozino vel comis, i pan Costandin Ciorogărleanul vel slujer, i pan Costandin Corbeanul vel pitar. Ispravnic Toma Cantacozino vtori logofăt.
Şi am scris eu Mihai fiul lui Stan logofăt din Tîrgovişte în cetatea de scaun în Bucureşti.
Measiţa februarie 5 dni, leat 7203 [1695].
Arh.  St.  Buc, ms. 705, f. 45v— 47. Copie.
bb- 1695 iulie 1.
fNoi oroşanii care săntem înprejur vecini locului uncheasului Stănilă dăn mahalaoa Măcelarilor anume Stoica cavaful, i Mihai sărmagiul i Neagoe săpunariul, i Necula croitorul, i Mihul cizmariul şi alţii care vor iscăli mai jos. Fost-au făcut părintele vlădica o carte cu mare blestem şi cu afurisanie asupra noastră ca să meargem să căutăm si să dăscoperim locul acela al uncheasului Stănilă care iaste zis mai sus*.
Deci noi văzând acea cinstită carte a sfinţii sale cu mare blestem şi cu mare groaznică afurisanie, sculatu-ne-am cu toţii dă am mers dăn-preună cu vtori portar anume Eacoviţă dă am căutat si am dăscoperit precum am socotit cu dreptul şi am măsurat cu stănjănul si am găsit în lungul uliţn pă unde stau scaunele, stănjăni 20 şi s-au călcat şi o prăvălie care întră iar în cei 20 dă stănjăni, găsitu-s-au în lungul Căcainai în jos păn gardul jupanului Mihai sărmagiului şi pă lăngă gardul Condrii, stănjăni 30.
Şi aşa s-au socotit să hie gardul jupanului Mihai hotar; găsitu-s-au şi fundul dăn jos dăn gardul Condrii pănâ în locul Ganii, stănjăni 12 pol şi alăturea pă lăngă grădina Ganii şi pă lăngă locul lui Neagoe săpunariul pană în Uliţa Scaunilor, stănjăni 25.
Deci noi am făcut această carte a noastră la măna egumenului dă la mănăstirea dă la Mărcuţa, anume Onofrie, ca să ţie şi să stăpânească sfânta mănăstire, păntru că acest loc au fost dat dă unchiiasul Stănilă dă pomană lui, sfinţii mănăstiri.
Şi cănd s-au dăscoperit acest loc fost-au şi alţii care ş-or pune iscăliturile mai jos.
Şi am scris eu Fota zălariul cu învăţătura dumnealor.
Iulie 1 dni, leat 7203 [1695].
Popa Ion protopop, martor
Popa Coman ot Scaune, mărturie X Eu Stoica cavaf X Eu Necula
Mihai sărmagiul
Mihul cezmar [pe verso]:
Cartea oroşanilor den Bucureşti de adevărăciunea locului unchiaş-[ului] Stănilă ot mahalaoa Scaunelor de carne.
7203 [1695] iulie 1.
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCLVII—7. Original, stare bună.
67, 1696 februarie 8.
f Carte a boiarinului domnii meale Alixandru biv vel postelnic şi cu feciorii lui ce-i va da Dumnezeu.
Ca să fie lui un loc de casă aici în oraşul domnii meale, în Bucureşti, în mahalaoa ce să chiamă a Olteanilor, pre lăngă locul Eadului tabacul, în lung spre bisearică, stănjini 29 şi în lat, din locul Eadului tabacul, pre lăngă uliţă, în jos până în ceaialaltă uliţă ce mearge spre bisearică Tabacilor, stănjini 22. Şi de acolea să alătură cu uliţa care mearge la băcănie, pană în gardul lui Iane copilul, fratele lui Neculae, stănjăni 30. Şi de acolea, în curmeziş, pană în gardul lui Stroe tabacul, stănjini 18, care să fac înpreună, peste tot stănjini [loc liber].
Pentru că acest loc de casă, ce scrie mai sus, fiind loc domnesc şi mai denainte vreame, s-au fost pus popa Negre de au făcut casă pre acest loc domnesc. Iar după aceaia, cănd au fost în zilele lui Gligorie Yodă, au fost vândut popa Negre casa lui, ce au fost făcut pre acest loc domnesc, Udrii şufariu. Şi neputănd Udrea şufarul căuta dă aciastă casă, fiind şi el la lipsă, au lăsat casa de s-au stricat şi s-au dorovăit, făr de căt numai ce au rămas numai locul domnesc, făr de nici o stapînire. Şi au fost tot pre seama domnească făr de nici o stăpânire păn-acum în zilele domnii meale.
Deci, cănd au fost acum, întămplăndu-se a veni boiarinul domnii meale Alixandru biv vel postelnic aici în ţară şi aflăndu-se întru multe slujbe ale ţărăi şi ale domnii şi pohtind loc de la domniia mea, aici în Bucureşti, ca să-şi facă casă şi temei şi fiind acest loc domnesc sterp şi făr de casă, domniia mea am trimis pre sluga domnii meale, Stan vel vornic, de au strâns oameni buni şi vecini denprejurul locului, de au măsurat acest loc în lung şi în lat, precum scrie mai sus.
Drept aceaia şi domniia mea, după alesul acestui loc de casă, m-am milostivit domniia mea dă i-am dat şi am miluit pre boiarinul domnii meale, Alixandru biv vel postelnic, cu acest loc de case, ce scrie mai sus, ea să-şi poată face casă şi temei pre acest loc şi să-1 stăpânească pre seama lui cu bună pace de cătră tot omul, în lung şi în lat, precum scrie mai sus, să-i fie lui de moştenire şi stătătoriu în veaci.
I neocogojdo nepocoleabim porizom gospodstvo-mi sej ubo sveditelie postavleaem gospodstvo-mi : pan Cornea vel ban, i pan [loc liber] vel vornic, i Diicul vel logofăt, i Mihai Cantacuzino vel spătar, i Şerban vel vistier, i Costandin vel cliucer, i Dumitraşco vel postelnic, i Yergo vel paharnic, i Eadul vel stolnic, i Şerban Cantacuzino vel comis, i Iorga vel slujer, i Costandin vel pitar. I is[pravnic] Toma Cantacuzino vtori logofăt.
I na pisah az Isar logofăt.
Fevruarie 8 dni, leat 7204 [1696].
Arh.  St.  Buc, ms. 705, f. 81v-82. Copie.
68. 1696 iunie 15.
t Adecă eu Iosif călugărul care pre mirenie [m-am numit] popa Ivasco, den Bucureşti, scris-am şi mărturisit cu acest al mieu zapis ca să fie de bună credinţă la măna lui Costandin logofăt.
111
110
Cum să să ştie eă am făcut tocmeală cu dumnealui de i-am vândut casele meale, de aici den Bucureşti, din mahalaoa noastră, cu tot locul curţii, cu grădina cu pometulşi cu pimniţă din curte si cu jicnita si cu toate dichisile ce sănt pre lăngă case. ' 9 '
. Cpre loc mi-au fost şi mie de cumpărătoare de la popa Dumitraşco feciorul lui Vasilie [indescifrabil], pentru că i s-au căzut dumnealui a cumpăra fund alăturea pre lăngă locul dumnealui ce au fost cumpărat iar de la noi mai de nainte vreame. Şi am luat aceşti hani toti gata si deplin în măna mea. ' ' "
Dirept aceiaia am dat acest zapis al mieu ca să aibă a tinearea dumnealui aceaste case cu tot locul curţii şi ai grădinii cu pimniţă şi cu toate namestiile, precum am ţinut şi noi' pană acum, cu bună pace. 'Să-i' fie moşie stătătoare şi coconilor în veaci.
Şi la tocmeala noastră [s-au] întâmplat boiari carii să vor iscăli mărturie mai jos. Şi noi, pentru mai adeverită credinţă, am iscălit cu măna mea, ca să să crează.
Şi am scris eu Mihai logofăt cu învăţătura părintelui Iosif carii mai sus să numeale [numeşte].
Measifa iunie .15 dni, 7204 [1696].
Eu monah Iosif
Eu popa Stoian, martor
Drăghici Săulescul, martor
[pe verso ] :
Zapisele pentru locul cu casa ce au dat logofătului Costandin de pomeană la bisearică Tuturor Sfinţilor.
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII—15.
Original, stare potrivită, pătat şi şters în unele locuri din cauza umezelii, hîrtie cu filigran.
16 96 august 7
fSToi 4 neguţători anume : lanoş starostea, iManulcupeţulsiApostul cupeţul,i Iane cupeţul, dat-am cartea noastră sfintei mănăstiri'Eadu Yodă.
Ca să aibă a ţinea şi a stăpîni aicia în Bucureşti, din sus la Gorgani, un loc de vad de moară, den moşia domnească care i s-au dat schimb pentru locul mănăstirii ce au fost la poarta domnească din sus si s-au luat pre seamă domnească. Deci fiind pricină pentru acest loc. ne-au rânduit pre noi dumnealui Stroe vel vornic, i Vergul vel paharnic şi Ianache Văcărescu! vel agă, caimacanii scaunului mării sale domnului nostru Ioan Con-standin Basarab voevod ca să căutăm şi să măsurăm acel loc de vad de moară ce arată mai sus şi să-1 izbrănim de către moşia domnească.
Deci noi, după porunca dumnealor, am mers cu Manole vtori vornic şi am căutat şi am măsurat din jos de vad, din apa Dămbovitii pă lăngă podişor la deal paste ulicioară supt coasta Gorganului stînjeni 10 si la mijloc, iar din apa Dămbovitii din dreptul morilor mănăstirii Mihai Vodă, asupra Gorganului din sus, stînjeni 13. Şi al treilea trăsură din susul morii, iar dm apa Dămbovitii la delceluş, drept paste ulicioară stînjeni 17. Si
lungul acestui ioc iaste din jos de podişor ce vine despre Mihai Yodă pă lăngă apa Dămbovitii în sus, stînjeni 40 masă. Şi la toate trăsurile s-au făcut senine, ca să să ştie acest loc pă unde să-1 ţie mănăstirea Eadu Vodă, însă vadul înfundat după obicei.
Deci noi după cum am găsit cu cale şi cu dreptate şi după porunca dumnealor boerilor caimacani, am dat această carte a noastră sfintei mănăstiri Eadu Vodă, ca să ştie pă unde să stăpânească acest vad de moară.
Aceasta.
Avgust 7 dni, 7204 [1696].
lanoş staroste [în greceşte ] Ioan zeton [greceşte] Apostol al lui Lazăr [greceşte ] Manole [greceşte ]
Arh.   St.  Buc,  M-rea Radu Vodă, LXV—2. Original,  stare foarte bună.
70. 1696 noiembrie 8.
întru Hristos Dumnezeu bunul credincios şi bun cinstitoriu şi de Hristos iubitorii! şi însuşi ţiitoriu Io Costandin Basarab voevod, cu a lui Dumnezeu milă şi cu a lui Dumnezeu dar biruitorii! şi domnitoriu a toată Ţara Eumănească.
Dat-am domniia mea acest cinstit hrisov al domnii meale sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri de la Eurnele, den satul ce să chiamă Fiţa, unde să cinsteaşte hramul sfântului şi marelui prooroc Ilie, care iaste în eparhia mitropolitului de la Ianina. Şi tuturor călugărilor căţi să vor afla lăcuitori acolo la Sventăi Ilie.
Ca să fie sfintei mănăstiri sfânta mănăstire den oraşul domniei meale Bucureşti, hramul cinstitului cap al lui Sventăi Ioan Preditici şi cu toate moşiile şi cu tot venitul de pretutindenea. Pentru că această mănăstire Sventăi Ioan să află zidită den temei de Andrei vistiiar, încă mai denainte vreame den zilele altor domni. Şi după ce au zidit-o şi au fost săvărşindu-o, o au miluit şi o au adaos cu moşii dupe părlejul lui.
După aceia fostu-o au închinat la sfânta mănăstire Sventăi Ilie care iaste mai sus scrisă. Ca să aibă a fi părinţii de acolo purtători de toată grija. Trimiţând de acolo, de săborul acei sfinte mănăstiri, egumeni şi călugări aici la Sveantăi Ioan dupe tocmeala şi obiceaiul, precum au fost tocmit Andrei vistiiariul ctitorul sfintei mănăstiri ce s-au zis Sveantăi Ioan.
Iar după aceaia, după petrecania lui Andrei vistiiar, s-au tras ctitor Preda banul Buzescul ginerile lui Andrei vistiiar, şi au fost adaos şi Preda banul Buzescu în sfânta mănăstire Sveantăi Ioan multe de toate.
Şi precum au fost închinat socru-său Andrei vistiiar, acolo la Sveantăi Ilie, aşa o au închinat şi Preda banul Buzescu. Şi au fost făcut cărţile lor hrisoave domneşti pentru închinăciunea mănăstirii Sveantăi Ioan, ca să poată fi tocmeala lor aşăzată şi neclătită în veac.
112
8-c. 245 24
113
Şi tot au fost această mănăstire Sveantăi Ioan pe seama mănăstirii Sveantăi Ilie de au venit egumeni puşi de acolo si călugări de ş-au luat a»detul pe an, dupe tocmeala ctitorilor boiari carii scriu mai sus, de atunci şi pană acum.
După aceaia, de la o seamă de vreame întămplăndu-să a fi multe răotăţi aici în ţară, atuncea fost-au perit toate cărţile de pre toate moşiile ce au fost date mănăstirii lui Sveantăi Ioan de ctitorii mănăstirii ce scriu mai sus. Şi au fost perit şi cărţile ceale de închinăciunea mănăstirii.
Deci cănd au fost în zilele răposatului Ducăi Vodă, iar Leontie egumen de la Sveantăi Ioan de aici din Bucureşti, înpreună cu alţi călugări, ei au fost mers înaintea Ducăi Yodă la divan de au spus pentru această mănăstire Sveantăi Ioan, cum iaste închinată acolo la Sveantăi Ilie prooroc. Şi tot de acolo le-au venit egumeni şi călugări de ş-au luat hadetul după obiceai, fără de nici o opreală. Numai cărţile ce au avut de închinăciune au perit de răotăţi, pohtind de la răposatu Duca Yodă ca să li să înnoiască şi să li să facă hrisov pe tocmeala ce au avut de la boiarii ctitori sfinţii mănăstiri Sfete Ioan.
întru aceia răposatul Duca Yodă vrănd şi cercând ca să adevereze pentru acel lucru, fost-au întrebat pe toţi boiarii divanului şi foarte bine au adevărat, cum că iaste închinată la Sveantăi Ilie prooroc ce iaste la Eumele.
Şi întămplăndu-să atunci pe acea vreme aici şi un părinte numindu-să Chirii mitropolitul de la Ianina, care şi acela însuşi au mărturisit înaintea pomenitului Ducăi Yodă, cum că iaste închinată mănăstirea Sveantăi Ioan la mănăstirea Sveantăi Ilie prooroc. Şi după ce s-au adevărat că au fost lucrul aşa, le-au dat hrisoave la măna lor precum am văzut domniia mea şi acel hrisov al răposatului Ducăi Yodă la măna părinţilor călugări de la această sfântă mănăstire ce s-au zis mai sus.
Drept aceaia şi domniia mea încă am înnoit şi am întărit închinăciunea aceasta şi cu acest cinstit hrisov al domnii meale, ca să fie sfintei mănăstiri Sveantăi Ilie această mănăstire Sveantăi Ioan, de întărirea şi ajutoriul şi călugărilor de hrană şi de înbrăcăminte, iar domnii meale şi răposaţilor părinţilor domnii meale vecinică pomenire.
Aşijderea şi în urma domnii meale pre carele domnul Dumnezeu îl va milui a fi domn Ţărăi Eumăneşti, încă-1 rugăm cu numele domnului şi măntuitoriului nostru Isus Hristos să-1 înnoiască şi să-1 întărească acest hrisov al domnii meale, pre această tocmeală şi aşăzare a sfintei mănăstiri Sveantăi Ilie proorocu. Precum au tocmit şi au aşăzat ctitorii sfintei mănăstiri Sveantăi Ioan. Ca şi pre acela domnul Dumnezeu să-1 cinstească şi să-1 miluiască şi să-1 întărească întru domniia iui. Şi cinste să aibă de la Dumnezeu la acela veac, şi ertăciune de toate păcatele lui. Şi ale dom-jiului şi direase ca aceaste să afle cinstite şi în seamă ţinute. Şi în celalalt veac ce va să fie la răpaos veacinic să fie sufletul lui, amin.
Şi am întărit acest hrisov cu tot sfatul şi credincioşii boiari divanului domnii meale: pan Cornea Brăiloiul vel ban, pan Stroe Leurdeanul vel dvornic, pan Diicul Eudeanul vel logofăt, pan Mihai Cantacuzino vel spătar, i pan Şărban Greceanu vel vistiar, pan Costandin Ciorogărleanul vel clucer, pan Dumitraşco Caramalăul vel postelnic, pan Vergo vel spătar^ pan Eadul Izvoranul vel stolnic, pan Şărban Cantacuzino vel comis, i pan îorga vel sluger, pan Costandin Corbeanul vel pitar; şi ispravnic Toma Cantacuzino vtori logofăt.
114
Şi s-au scris acest hrisov în oraşul Bucureştilor, întru al noaălea an al domnii meale de Isar logofeţel den oraş den Bucureşti.
Measiţa noemvrie 8 dni, leat 7205 [1696].
Acad.  R.S.R., MLXXXV-2.
Copie în condica mănăstirii Sf. Ioan cel Mare, fost ms. 2 593.
71.
1696 noiembrie 10.
f Adecă jupăneasa Chita portăreasa înpreună cu nepotu-mieu Tanasie, dat-am acesta al nostru zapis ca să fie de bună credinţă la măna lu Ghiorghiţă pârcălabul, pă cum să să ştie că i-am vândut o casă aicea în Bucureşti, în mahalaoa Broştenilor, drept taleri 22.
Care casă o am fost cumpărat şi noi de la Oprea diiaconul cu zapisul lui. Drept aceia să fie volnic să şi-o stăpânească cu bună pace, pentru că i-o am vândut noi de a noastră bunăvoie. Şi i-am dat şi zapisul de cumpă-
rătoarea noastră.
Şi la această tocmeală a noastră fost-au mulţi oameni buni mărturie care vor iscăli mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus şi noi iscăliturile şi peceţile, ca să [să] crează.
Si am scris eu Gherghie logofăt cu învăţătura lor.
Noemvrie 10 dni, leat 7205 [1696].
I L.P. | Az Chita portăreasa
X Eu Tanasie nepotul jupăneasii Chiţii, cojocar Eu Vladul, martor Az Gherghi stegariul, martor Patra logofăt, martor Az Iftinie cojocar, martor Eu Stoica cojocar, martor
Colecţia   Şerban Flondor.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
72.
1697 mai 21,
Milosticiu bojieiu Io Costandin Basarab voevod i gospodar vsoe zemli Ungrovlahiiscoe, davat gospodstvo-mi sie povealenie gospodstvo-mi boiarinului domnii meale, lui Iane, vătaful za aprozi şi cu feciorii lui, căţi Dumnezeu-i va dărui.
Ca să-i fie lui nişte case aici, în oraşul domnii meale, în Bucureşti, în mahalaoa dă la bisearică Aga Niţii, însă casele cu pimniţă de supt case şi cu altă pimniţă la uliţă, făr de case şi cu tot locul curţii şi al grădinii şi cu tot pometul. însă, locul în lung den podul de la uliţa cea maare pană în fundul grădinii, în locul lui Vasilie căpitan, stănjăni floo liberJ şi în lat, den ulicioara cea mică pănâ în gardul Mâinii ceauşul, stănjăni [loc liber].
115,
Care case şi loc au fost ale lui Muşat logofătul de cumpărătoare de la Iane Zangoci sărbul şi de la fămeaia lui, Dobra şi de la alţi cumpărători, precum adeverează şi în scrisorile ceale vechi.
Pentru că acest loc mai denainte vreame au fost loc domnesc, iar apoi răposatul unchiul domnii meale, Io Şerban voevod, s-au fost milostivit de au dat şi au miluit pre Muşat logofăt, cu acest loc de case, căt scrie mai sus, pentru dreaptă şi credincioasă slujbă ce au slujit domnii şi ţărăi, precum am văzut domniia mea şi cartea răposatului unchiului domnii meale, Şerban Yodă, de milă făcută pre acest loc de caasă.
Şi tot au ţinut Muşat logofăt aceaste caase cu tot locul curţii şi al grădinii, în lung şi în lat, cum iaste mai sus zis, cu bună paace în viiaţa lui. Iar după petrecaniia lui Muşat logofăt, jupăneasa lui, Zmaranda, ia [ea] au fost dat aceaste case, cu pimniţile, ce scriu mai sus şi cu tot locul curţii şi al grădinii zeastre fie-sa, Ilincăi şi gineri-seu, lui Mihai, de le-au ţinut şi ei pre seaama lor cu paace.
Deci, cănd au fost acum, iar Mihai, ginerile lui Muşat logofăt, înpreună cu jupăneasa lui, Ilinca, ei den bunăvoia lor şi cu ştirea soacră-sa, jupăneasii Zmarandii, au făcut tocmeală cu boiarinul domnii meale, Iane vătaf de i-au văndut casele aceastea cu pimniţile şi cu tot locul curţii şi al grădinii, în lung şi în lat căt ţine îngrăditul, drept bani gata, taleri 135, precum am văzut domniia mea şi zapisul lui Mihai ginerile lui Muşat logofăt şi al jupăneasii lui, Ilincăi, de vânzarea acestor caase, cu locul, la măna boiarinului domnii meale, Iane vătai, întărit cu iscăliturile lor si cu boiarii cei mari ai divanului, mărturii, iscăliţi în zapis.
Drept aceaia şi domniia mea, încă am dat aciasta- carte a domnii meale boiarinului domnii meale, lui Iane vătaful, ca să aibă a ţinea şi a stăpîni aceaste case cu pimniţile amăndoao şi cu tot locul curţii şi al grădinii, în lung şi în lat, cum iaste mai sus zis, precum scrie şi cartea pomenitului unchiul domnii meale, Şerban voevod şi în scrisorile ceale vechi, cu bună paace, să-i fie moşie stătătoare lui şi feciorilor, nepoţilor si strenepoţilor, neclătită în veaci.
Şi am întărit cartea aciasta cu tot sfatul şi credincioşii boiarii divanului domnii meale : pan Cornea Brăiloiu vel ban Cralevschii, i pan Stroe Leurdeanu vel dvornic, i pan Diicu Eudeanul vel [loc rupt], i pan Mihai Cantacuzino vel spătariu, i pan Şerban vel vistieriu, i pan [loc liber] vel cliucer, i pan Dumitraşco Caramalăul vel postealnic, i pan Yhergo vel paharnic, i pan Eadul Izvoranul vel stolnic, i pan Eadul Golescul vel comis, i pan Iorga vel slugeariu, i pan Costandin Corbeanu vel pitariu. Şi ispravnic, Toma Cantacuzino vel logofăt.
Şi s-au scris cartea aciasta în oraşul scaunului domnii meale, in Bucureşti, într-al noaolea an den domniia domnii meale, de Isar logofeţelul den Bucureşti, mai 21 dni ot Adaama da) donnea tecenie leatom 7205 [1697], iar de la naşterea lui Hristos leat 1697.
Io Costandin voevod [m.p.].
Dicul Eude[a]nul vel logofăt, procitenom
116
Acad. R.S.R., CLXXXI-41 a.
Original, stare potrivită (rupt la îndoituri); pecetea căzută; frumoasă semnătura domnului, ca şi iniţiala, cu înflorituri.
însoţit de o copie nouă cu scriere latină, cu unele greşeli de transcriere, CLXXXI-41 b.
73.
1697 mai 26.
f Adică eu Stoichiţa paharnic Golumbeanul dat-am scrisoarea mea la măna dumnealui jupanului Tom ei ot Bucureştii.
Cum să să ştie că avănd dumnealui un ţigan cumpărat de la unchiu -mieu Preda căpitan Zătreanul, anume Barbul Buni, drept taleri 35 şi apoi întămplăndu-să de i-au fugit ţiganul de aici de la dumnealui, au venit la mine de au luat o ţigancă a mea şi au făcut şi un copil cu ţiganca.
Deci aflăndu-şi dumnealui ţiganul la mine, au venit la casa mea de ş-au prins ţiganul. Apoi i-au scăpat ţiganul. Deci neîndurăndu-ne, ca să să mai despartă sălaşul, ne-am voit amândoi de a noastră bunăvoe de i-am dat schimb alt ţigan pentru ţigan, anume Petru feciorul Mircii ţiganul, care îmi iaste şi mie de zeastre de la Fălcoi.
Şi xDentru copilul de ţigan, ce scrie mai sus, i l-am plătit dumnealui cu bani taleri 13 pol.
Deci drept aceaia i-am dat acest al mieu zapis ca să aibă a stăpâni dumnealui acest ţigan, ce iaste mai sus zis, cu bună pace, ca să-i fie dumnealui stătătorii! şi coconilor dumnealui în veaci.
Şi cănd s-au făcut acest zapis de tocmeala noastră, fost-au mulţi boiari mărturie carii vor iscăli mai din jos.
Şi pentru mai adevărata credinţă şi eu am scris cu măna mea şi am iscălit din jos, ca să să crează.
Mai 25 dni, leat 7205 [1697].
Az Stoichiţa paharnic Golumbeanul Az Preda Hurezanul, martor
Az Eadul logofăt Ylădescul ot vel visterie, mărturie
Acad.  R.S.R.,  XC-117.
Original, stare bună, pătat de umezeală.
74,
1697 iunie 5.
f Adecă eu Marco care am fost căpitan, den Broşteni, dat-am zapisul meu măriii sale coconului Eadului bezdadi (sic)-sin răposatului Iliiaş Yodă.
Precum să să ştie că avănd eu o grădină şi fiindu-mi nevoe, o am fost văndut căpitanului Patru Obedeanul, drept lei 35.
Apoi măriia sa bezdadi aflând şi trebuindu-i şi mării sale, a fost mai volnic măriia sa, me-au dat banii şi am dat căpitanului Patru, iar măriia sa să ţie grădina cu pomii şi cu vii în pace şi stătătoare, ohabnică în veci.
Şi cănd s-au făcut acest zapis fost-au oame[ni] buni mahalagii care
vor iscăli mai jos.
Eu Marco căpitan
Iunie 5 dni, leat 7205 [1697].
Colecţia Şerban Flondor.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
117
75.
1698 mai 15.
76.
1698 iunie 22.
fAdecă eu Simeon călugărul monah oi sfânta mănăstire a Eadului Vodă, hramul sfinţii troiţe, scris-am zapisul mieu ca să fie de bună credinţă la măna gineri-mieu Iorgăi şi a fii-mea Eadii.
Scriu şi las cu sufletul mieu pentru i3răvăliia care o am fost cumpărat de la Tudorachie postăvarul. Deci această prăvălie cănd o am cumpărat-o, o am cumpărat ca să o dau de zeastre fetelor amândurora, anume : fie-mea Eadei şi fie-mea Sandei, după cum scrie şi în zapisul cel de cumpărătoare.
Deci fiind fie-mea Eada dată la casa ei şi şăzînd în prăvăliia aceaia,, viind vremea ca să dau şi pă fii-mea Sanda la casa ei. Iar cănd au fost la logodnă din toate ne-am tocmit, iar de partea de prăvălie au zis ginerelui eu Tanasie cum că lui prăvălie nu-i tribuiaşte, ci pohteaşte bani să i să dea.
Deci cerşind el bani, m-am sculat eu Simion călugărul înpreună cu gineri-mieu Iorga şi i-am dat bani gata taleri 50 în măna ginere-mieu lui Tanasie pentru prăvălie. Căci că zicea el că lui gâlceava cu cumnaţii nu-i tribuiaşte.
Drept aciasta am dat aciasta scrisoare a mea la gineri-mieu Iorga* şi a fie-mea Eadei şi a nepoţilor căţi Dumnezeu îi va dărui, ca să le fio prăvăliia a lor cu bună pace, de cătră nimenea gâlceava să n-aibă, nici de cătră cumnaţii lui, nici de cătră cumnatele lui, căci că aşa m-am îndurat şi am lăsat cn sufletul mieu.
Şi cănd am făcut acest zapis, fost-au oameni mulţi buni mărturii şi vecinii din sus şi [din] jos care-şi vor pune iscăliturile mai jos, ca să să crează.
Şi am scris eu Dumitra sin Irimii şălar şi mărturisesc.
Mai 15 dni, leat 7206 [1698].
Eu Simion călugărul socrul Iorgăi
Eu Vilae fata lui Simion monah, martor
Ştefan ieromonah clisiarh Mitropolii, martor
Eu Macarie monah, martor
Daniil ieromonah, martor
Eu popa Patru, martor
Eu Irimiia salarul, martor
Eu Hamza şălar, martor
Eu Gligore ceprăzar, martor
Defta croitor
Eu Hiera croitor, martor
Eu Istodor croitor, martor
Eu Stan vătaf za măcelari, martor
Nicola logofăt ot Mitropolie, mărturie
Arh.  St. Buc, M-rea Nucetu, XV-12.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
Copie, cu numeroase greşeli, în ms. 457, f. 119 —119v.
f Adecă eu jupăneasa Măriia băneasa, care am fost jupăneasa a răposatului dumnealui Barbului banul Milescul, înpreună cu fii-mea Marica, scriim şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fii de bună şi mare credinţă la măna lui Drăguşăn vistier Mereşanul.
Cum să să ştii că am făcut tocmeală cu dumnealui, dă am făcut schimb de i-am dat viile no[a]stre de la Nucetul de Sus, în zăvoi, ot sud Olt. Care vii sănt alăturea cu viile lui Staico biv vel paharnic, fratele dumnealui, pe din sus, însă rozo[a]re 4, care ne sănt să noao aceaste vii de cumpărăto[a]re de la Ghiinea logofăt snă Patru logofăt oi Fălcoi, care i-au fost şă lui de cumpărăto[a]re de la Stoica Eevelescui şă de la Elorea, i Voinea, Naan, i Seriia, i Andrei.
Şi iar i-am mai dat dumnealui 2 rozo[a]re de vie, care le-au fost cumpărat Ghinea logofăt de la Mihul şă de la soru-sa, Preda, careli sănt iar acolea în dealul Nucetul, unul la deal, altul la vale; cel de la vale iaste din partea lui Negtiţ şă cu toată moşăia a lui Tudor paharnic, ce să va aleage a patra parte de peste tot hotariul Nucetului de Sus, însă precum scrie şă zapisul cel vechi al nostru de cumpărăto[a]re, care l-am dat noi la dumnealui, ca să şă-1 stăpânească cu bună paace, însă legând (sic ) trei părţi din viile Eeveleştilor, careli le-am dat noi de pomană iui Stan, sluga no[a]stră, car eh sănt pre lăngă izvor, despre vali, despre apus, pre lăngă viile lui Tatomir şi pre lăngă [loc liber J.
Iar dintr-aceasta în colo, am dat tot să fie pe seaama dumnealui Drăguşin vistier, precum scrii zapisul cel vechi, pentru că şi dumnealui ne-au dat noao caseli dă aici din Bucureşti, cu loc cu tot, care i-au fost şi dumnealui de cumpărăto[a]re de la Matei postelnic snă Paan clucer Păr-descuî, precum scrii zapisul lui Matei postelnic, care ni-au fost dat dumnealui ia măna no[a]stră.
Şă ne-am tocmit noi de a no[a]stră bunăvoe şă ne-am aşăzat şă i-am dat dumnealui aceaste vii şă cu moşăia, pecum (sic) scrii mai sus, ca să li ţie şă să li stăpânească cu bună paace dumnealui şă coconii dumnealui.
Pentru aceaia, ne-au dat dumnealui şă zapisul dumnealui la măna no[a]stră, ca să ţinem şi noi şă să stăpânim cu bună paace locul cu caseli.
Şă la tocmeala no[a]stră au fost mulţi boiari mărturii, carii vor iscăli mai jos. Şi noi, pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus pecetea şă iscăliturile mai jos într-acesta zapis, ca să să crează.
L.P.!
_i
Iunie 22  dni, leat 7206 [1698].
Eu Măriia băneasa, înpreună cu fii-mea Marica Dicul Eude[a]nul vel logofăt, mărturie Stroe vel vornic, mărturie Şerban vel vistier, martor Şărban sluger Ştirbei, mărturie Ianache Văcărescul vel agă, mărturie Barbul postelnic Golescu [f], martor Popa căpitan Drăgănescul, mărturie
118
1L9
[pe verso ] :
Zapisul dumneei Marii bănesei, care au fost jupăne[a]sa banului BarbuluiMilescu,rade viile oi Olt, o* Nucetul de Sus. Viia ce-izic Băneasa.
Acad.  R.S.R., LXXXVII-4.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecete inelară. în tus negru, purtind numele  „Măriia". '
a. 1638 iulie 5.
f Sterii lumănărariul de aicea din oraşul domnii meale, den Bucureşti, şi cu feciorii lui căţi Dumnezeu îi va da. ca să-i fie lui nişte case cu pimniţă de supt case şi cu 4 prăvălii în faţa uliţii ce mearge la Scaune şi cu tot locul prăvăliilor şi al casilor căt mearge pană în ceaialaltă uliţă den sus unde iaste poarta despre casile lui Andronacbie sin Eadeş săpunariul şi iaste alăturea de o parte cu locul Grozii cojocariul şi de altă parte alăturea cu locul Neagului fustaşul, feciorul Văsiimeghii.
Pentru că aceaste case cu pimniţă, cu locul şi cu prăvăliile cumpă-ratu-le-au Sterie lumănărariul de ia Parascliiva care au fost jupăneasa lui Tudor căpitan Odivoianul în preţ derept taleri 400, cu zapis de la măna ei de vânzare şi cu mărturii. Care locul acestor case şi cu prăvălii foştii-le-au cumpărat Parascliiva împreună cu soţul ei Tudor căpitan încă mai dinainte vreame, leatul 7186 [1678] de la Eada fămeaia lui Nichifor stegarul şi de la fie-sa Măriia, cu zapis de la măna lor şi cu mărturii, fiind fost şi lor de cumpărătoare de la Costandin sin Gherghe călăpodariul fustaşul şi de la fămeaia lui Stana, cu zapis şi cu mărturii.
Şi după ce au cumpărat ei acest loc, ei dintru osteneala lor şi cu multă cheltuială au făcut aceaste case cu pimniţă şi cu prăvăliile. Şi tot le-au stăpânit ia [ea] înpreună cu soţul ei, Tudor căpitan. Iar cănd au fost la moartea lui Tudor căpitan, el văzând că n-au feciori den trupul lor şi ştiind cum că amândoi au cumpărat acest loc şi au făcut casile şi prăvăliile şi altile ce mai sănt, aşa au socotit şi au lăsat cu sufletul lui şi cu diiată întărită şi cu mare blestem de la măna lui, fămei lui, Paraschivei? casile cu locul, cu pimniţă, cu prăvăliile ca să le stăpânească ia şi să facă ce-i va fi voia cu iale. Şi le-au stăpânit şi ia după petrecaniia lui multă vreame cu bună pace.
Iar cănd au fost acum, rămăind ia la lipsă, ca o fămiae neputincioasă? neavănd dă ciale ce i-ar trebui, le-au făcut vânzătoare şi au făcut cu Sterie lumănărariul tocmeală de i le-au văndut în preţu ce mai sus iaste zis. Şi luîndu-şi ia toţi banii deplin, dat-au lui Sterie diiata şi toate zapi-seie ceale vechi înpreună şi cu o carte a răposatului Ducăi Vodă iscălită, ce iaste făcută pre acest loc şi case, precum dovedeşte şi zapisul ei cel de vânzare.
Şi iar să fie lui Sterie lumănărariul 12 rozoare de vie în dealul Bucureştilor pre locul sfinţii Mitropolii de aicea den Bucureşti, cu livadea ce-i iaste la vale căt ţine îngrădişul, pentru că le-au cumpărat Sterie dentr-ănsile de la Tudorachi neguţătoriul şi de la fraţii lui Gherghe şi Dumitraşco, feciorii lui Tudor neguţătoriul, însă de la dânşii pogoane 6 derept bani gata taleri 110, cu zapis de la măna lor şi cu mărturii şi de la cumnatul lor Eadul logofăt den Tărgovişte şi de la Preda fămeia lui, sora
lui Tudorache neguţătoriul, iar rozoare 6, iar în preţ derept taleri 110, care să face cumpărătoarea acestor vii rozoare de vie taleri 220, cu za-pise de la mâinile lor de vânzare şi cu mărturii, leatul 7204 [1696], care şi Eadului logofetul[ui] aceaste 6 rozoare de vie i-au fost date de zeastre de la cumnatu-său Tudorachie neguţătoriul şi fiind toate la un loc, ei cu toţii le-au vîndut de odată. Şi aceaste vii7 rozoare 12, sănt alăturea cu viile sfinţii Mitropolii de o parte, iar de altă parte, cu viile lui Leundar neguţătoriul, precum am văzut domnia mea zapisul Paraschivei căpită-neasii de vânzarea casilor cu locul, cu prăvăliile, cu pimniţă şi zapisul lui Tudorachie neguţătoriul cu fraţii lui şi cu zapisul Eadului logofăt, cumnatul lui Tudorachie neguţătoriul de vânzarea acestor vii, întărite cu iscăliturile sfinţii sale părintelui nostru chir Theodosie mitropolitul ţărăi şi cu iscăliturile lor, înpreună şi cu alte multe mărturii, toate la măna lui Sterie.
Derept aceia şi domnia mea încă am dat această carte a domnii meale lui Sterie lumănărariul ca să aibă a ţinerea şi a stăpânirea casile cu locul, cu pimniţă, cu prăvăliile, cu tot locul căt ţine îngrădişul şi aceaste 12 răzoare ele vie cu livadea lor ce iaste de la vale, toate precum le-au cumpărat cu bună pace, să-i hie moşie stătătoare lui şi feciorilor [şi] nepoţilor în veaci.
Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi credincioşi boiarii divanului domnii meale : pan Cornea vel ban, i pan Stroe vel vornic, i pan Diicul vel logofăt, i pan Mihai Cantacozino vel spătar, i pan Şerban vel vistier, i pan Vergo vel clucer, i pan Dumitrache vel postelnic, i pan Scair-latui vel paharnic, i pan Eadul Izvoranul vel stolnic, i pan Eadul Golescul vel comis, i pan Iorga vel slujer, i pan Costandin Corbeanul vel pitar. Şi ispravnic Ştefan Cantacozino vtori logofăt.
Şi s-au scris cartea aceasta în oraşul scaunului domniei meale, în Bucureşti, într-al noaolea an den domnia domniei noastre, de Isar logo-feţeiul din Bucureşti.
Iulie 5 dni, leat 7206 [1698].
Arh.   St.  Buc,  ms.  705, f. 158v-159v. Copie.
78. 1699 mai 4.
f Adecă eu Ion Tărăbuceanul ot Focşani dat-am zapisul mieu ca să fie de bună credinţă la cinstită măna măriii sale Eadului beizadea.
Precum să să ştie că eu de a mea bunăvoe am văndut mării sale o casă aicea în Bucureşti, în mahalaoa Broştenilor, casa cu locul cu pomi cu tot. Oare casă şi loc iaste între gârlele Dămbovitii, de în jos de grădina mănăstirii Eadului Vodă de în pod în sus pană unde se desparte gârlele Dămbovitii, alăturea pre den sus cu grădina măriii sale care au fost cumpărat măriia sa mai dinainte vreme de la Marco căpitan.
Şi întămplăndu-să această casă de o au dat Ghiorghiţă care au fost a lui mai denainte la măna unchiu-său lui Ion, însă eu sănt Ion unchiu lui Ghiorghiţă. Şi fiind nepotă-mieu Ghiorghiţă dator cu zapis, şi eu fiind chezaş platnic, mi-au dat zapis de la măna lui şi zapisul de cumpărătoare care a fost cumpărat el această casă, să fiu volnic să o vînz stătătoare.
120
121
Şi o am văndut măriii sale lui beizade să-i fie stătătoare, însă drept taleri. Şi cănd s-au văndut această casă şi cu locul, au fost mulţi oameni buni mărturie, mahalagii şi împrejureni. Şi i-am dat şi zapisele la măna măriii sale. Şi pentru mai devărată credinţă mi-am pus numele meu şi degetul din jos ca să să crează.
Şi am scris eu mnogo greaşnic monah Serghie cu învăţătura lui Ion Tărăbuceanul.
Pis mai 4 dni, leat 7207 [1899].
X Eu Ion Tărăbuceanul | L. P. I Eu Chita portăreasa, mărturie X Eu Marco căpitan, mărturie X findescifrabil ] X [indescifrabil] X Eu popa Stan ot tam
Colecţia   Şerban Flondor.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
79. 1700 ianuarie 20.
Adică eu Iorga, feciorul Ducăi, biv staroste de aici din Bucureşti, scriu şi mărturisesc cu acest al mieu zapis ca să fie de mare credinţă' la cinstită măna mării sale Eadului beizadea, feciorul răposatului Iliaş vodă.
Precum să să ştie că întămplăndu-mi-se de am rămas mic şi sărac de părinţi şi împresurat de bir şi nemaiavănd cu ce-mi plăti birul, căzut-am la măriia sa cu mare rugăminte pentru a mea sărăcie ca să mă scoată de la bir. Deci şi măriia sa găndind ca să-şi facă pomeană săvârşită, grăit-au mării sale domnului nostru Io Costandin Basarab voevod şi pentru a măriei sale voe m-au scos de la birul negustoresc căt am fost la visterie, însă ughi trei pol. De care şi eu, pentru această mare milă ce am văzut de la măriia sa beizadea, socotitu-m-am denpreună cu maică-mea, jupăneasa Ancuţa, de am dat şi am dăruit pre măria sa den moşiia ce să chiamă-Tătăranii, ce iaste pre lăngă hotarul moşiei ce să numeşte Tunarii carii sănt a mării sale, cu stănjăni de moşie trei sute.
Care această ocină iaste şi maicăi, jupănesii Ancuţii, dată de zestre de moşu-mieu Dima Piperea, dănd noi mării sale această ocină eu tot venitul ce ar fi de prestre tot hotarul, den cămp, den pădure, den apă, den hotar, ca să fie mării sale moşie stătătoare şi coconilor mării sale neclătită în veac. Iar încă şi măriia sa, uităndu-se la a mea multă lipsă de sărăcie, dintru toată inima mării sale, au gândit pentru multe datorii ce sănt asupra mea şi a maicăi meale, de care şi măriia sa s-au milostivit dă mi-au dăruit bani gata, taleri o sută ca să mă plătesc şi eu de datornici.
Drept aceia şi eu, înpreună cu maica, am dat acest al nostru adevărat zapis la cinstita măna mării sale ca să ţie şi să stăpânească această sumă de ocină, ce scrie mai sus, cu bună pace de cătră toate rudeniile noastre. Şi mărturii, boiari carii vor iscăli mai jos.
Şi eu încă, pentru mai adevărată credinţă, i-am întărit zapisul acesta cu peceţi şi cu numele noastre, ca să să crează.
Şi am scris eu Isar logofăt cu voia lor.
Ghenarie 20, leat 7208 [1700].
| L.P. [ Eu Iorga al lui Duca [greceşte]
Eu Ancuţa, jupăneasa Ducăi staroste
| L. P. | Ianache al lui Dima, mărturie [greceşte]
Cornea vel ban, mărturie
Stroe vel vornic, mărturie
Andrei [greceşte, indescifrabil ]
Eadul Izvoreanul vel stolnic, mărturie
Eadul postelnic Dudescul, mărturie
Az Eeacşul Piteşteanu, mărturie
Şerban Vlădescul biv vel comis, mărturie
Şerban vel vistier, mărturie
Lazăr, mărturie
Luca vistier, mărturie
Grigorie Băleanu postelnic, mărturie
Socol medelniceru, mărturie
Eadu Hriza biv vel clucer, mărturie
Gheorghe vel căpitan za dărăbanţi
Arhiva Ana şi Nicolae Lahovari. Copie.
80. [1700].
fAdică, eu Mihai bărbier dat-am zapisul mieu la cinstită măna dumneaei cocoanii Stănchiţii sărdăresii.
Precum să să ştie că mi i-au dat dumneaei un loc ca să-mi fac casă, însă locul pă gunoi, lăngă Dămboviţa şi să dau chirie dumneaei pă an, taleri 3 şi să aib a sădea păn în zece ani pă acel loc şi la soroc să-mi iau lemnile. Iar vrănd dumneaei ca să mă mai lase de la soroc înnainte, să mb a purta chirie.
Pentru aceia, am dat aciasta adeverinţă la cinstită măna dumneaei, ca să să crează.
X Eu Mihai bărbier, dinpreună cu o soţiia mea, Stratica, adăverim Şi ne-am pus şi degetile ca să [să] crează Eu Tudor croitor, martor Eu popa Dumitrache, martor Eu Voico bărbiiar, martor
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Ioan — Bucureşti, XII—14. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran, format mic.
81. 1701 iulie 6.
Adecă eu Ianache vel agă şi eu Ivan vătaf Văcăreşti, dat-am acesta ai nostru zapis ca să fie de bună credinţă la cinstită măna sfinţiei sale
122
123
părintelui nostru chir Theodosie mitropolitul Ungrovlahiei şi la sfânta şi dumnezeiasca Mitropolie din Bucureşti, unde să praznuesc sfinţii şi tocni'a cu apostolii împăraţi Costandin şi Elena.
Cum să să ştie că avînd sfinţiia sa 1 ţigancă şi 1 ţigan ai sfintei X itro-polii la noi, anume Drăgana ţiganca, i Manea ţiganul, feciorii Oprei Gur-ban, care au fost închinaţi la sfînta Mitropolie împreună şi cu alţi ţigani, de Stroe Văcărescul vărul nostru.
Şi fiind şi la Mitropolie 2 ţigance ale noastre, anume Neaga, fata Simanei ţigance, şi Mira fata lui Dumitru ţiganul, ce li-au fost luat sfinţiia sa de la Căldăruşani, care au fost iară ale lui Stroe Văcărescul văru nostru şi n-au fost închinat Mitropoliei cu ceialalţi ţigani.
Deci ni-am tocmit cu sfinţiia sa de am făcut schimb, cap pentru cap, de am lăsat ţigăncele noastre, ce scriu mai sus, să le stăpânească ■ sfânta Mitropolie. Şi sfinţiia sa au lăsat ţiganii ce semnează mai sus să-i stăpânim noi. Şi aşa ni-am plătit unii de cătră alţii, de nu mai avem nici noi la sfinţiia sa, nici sfinţiia sa la noi.
Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit mai jos cu mâinile noastre, ca să să crează.
Iulie 6 dni, leat 7209 [1701].
lanachi Văcărescul vel agă Ivan Văcărescul vătaf
[pe versoJ:
Zapisul lui Ianache Văcărescul vel agă i brat ego Ivan vătaf pentru schimbul unor ţigance cu Mitropoliia.
Arh. St. Buc, Secţia istorică, mapa răzîeaţă cu doc 1 726 — 1 849. Original,  stare foarte hună, hîrtie cu filigran.
UZ. 1702 februarie 22.
jTheodosie mitropolitul
Adecă eu Părvul Mutul zugravul împreună cu fămeia mea anume Tudora scrim şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la măna dumnealui Eadului vel clucer za ariia şi a dumnealui Iordache vel eămăraş Creţulescul.
Precum să să ştie că i-am văndut o casă aci în Bucureşti, dumnealor. Care casă ne-au fost şi noaă de cumpărătoare de la Anca Truîăşoaeo
Şi i-am văndut de a noastră bunăvoie derept taleri 45 şi cu ştirea tuturor vecinilor den sus şi den jos, ca să fie dumnealor stătătoare şi să stăpânească dumnealui cu bună pace, precum am stăpânit şi eu. Şi la această tocmeală întămplatu-se-au mulţi boiari care vor iscăli mai jos.
Şi noi, pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus degetele, ca să să crează.
Şi am scris eu Tudoraşco logofăt cu zisa lor.
Fevruarie 22 dni, leat 7210 [17021.
X Az Părvul zugravul Mutul X Az Tudora
Vlaicu căpitan, mărturie
Ion cupeţ, mărturie
Az Trifan zugravul, mărturie
Acad. R.S.R., DXCIV —37.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
83. 1702 martie 21.
Theodosie milostiiu bojiht arhiepiscop i mitropolit vsei zemli Ungro-vlahiscoi.
f Dat-am cartea vlădiciei meale de întărire popei lui Iosif clisiariul şi Stancului logofăt ca să aibă a ţinearea şi a stăpânirea loc sterp de 3 prăvălii aici în Bucureşti. Care iaste pe din jos alăturea cu podul cel mare care mearge la Târgul de Afară şi pă despre gardul viei mănăstire! Stelii, drept unde se despart uliţile, pre lăngă prăvăliile jupanului Patru abagiul, în lat stăngeni 5 şi în lung stânjeni 7, care li-au dat popa Bogdan snă popei Nicăi clisiariul domnesc de pomeană popei lui Iosif şi Stancului logofăt, de a lui bunăvoe şi cu ştirea fraţilor şi a tuturor rudeniilor lui, precum mai pre larg arată în zapisul lui de danie, care iaste iscălit de dânşii de toţi, întărit încă şi cu blestem asupra avericui s-ar scula să strice această pomeană, care şi vlădicia mea l-am văzut.
Care loc de prăvălii iaste din 8 prăvălii ce li-au fost răscumpărat popa Bogdan de la Anastasie Verioti, care i li-au fost văndut văru-său Şerban snă Ion logofăt za vistierie.
Ca să le fie lor de moştenire şi stătător în veaci, să-şi facă prăvălii au ce vor vrea pe dansul. Iar lor şi părinţilor lor veacinică pomenire, luăn-du-le popa Iosif şi numele lor şi ale părinţilor lor scrise, ca să le pomenească la sfânta liturghie căt va trăi.
Pentru care lucru am întărit şi vlădiciia mea daniia aceasta, cu această carte a vlădiciei meale, cu mare blestem şi groaznică afurisanie, ca veri-cine s-ar scula, au popa Bogdan, au din fraţii lui, au din neamul lui, au din alţi streini, măcar orice fel de om ar fi, ca să strice această danie şi pomeană ce au făcut. Unii ca aceiia să fie procleţi, afurisiţi, anathema de domnul nostru Isus Hristos şi de 318 sfinţi părinţi de la Nichea şi de alte toate sfinte săboară. Aşijderea şi de vlădiciia mea, hierul, pietrile să putrezească şi să se topească, iar trupurile unora ca acelora să stea întregi în veaci, netopite şi nedezlegate, parte şi lăcaş să aibă la un loc cu Iuda şi cu afurisitul Ariia.
întărind mai jos şi cu iscălitura vlădiciei meale. Aceasta scriem.
Martie 21 dni, vleat 7210 [1702].
Theodosie mitropolitul [pe verso ]:
Cartea părintelui vlădichii de blestem celor ce vor strica daniia & 3 prăvălii.
124
125
S-au dat la Mitropolie schimb de Manolache cupariul pentru locul de la bae,
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXXIV-2.
Original, stare foarte bună,  hîrtie cu filigran;  caligrafie splendidă; interesantă si frumoasa   semnătura mitropolitului. Copie în ms.  131, f.  64v.
84.
1702 iunie 6.
f Adecă eu, Marina, sora a maicăi călugăriţii Ghervasăi scris-am şi mărturisesc cu acesta al meu zapis, ca să fie de bună credinţă la măna a dumnealui jupan Mihai neguţătoriul ot Bucureşti.
Precum să să ştie că i-am văndut dumnealui o ţigancă, anume Eada, fata a Bogdanii ţigăncii, care au fost aceaste ţigance de la părinţii miei de moşăe. Şi o am văndut dumnealui derept taleri 35, ca să-i fie dumnealui stătătoare, de moşăe, în veaci. Şi o am văndut de a mea bunăvoe şi cu  ştirea a tuturor rudeniilor meale.
Iar cine să ar scula den rudeniia a mea ca să facă fro (sic) gâlceava acestui neguţător, ce scrim mai sus, eu să fiu să dau seaama.
Şi cănd se-au făcut acest zapis şi aciasta tocmeală, fost-au mulţi boiari şi oameni buni care-şi vor pune numele mai jos. Şi pentru mai bună credinţă, mie-[a]m pus şi eu dăgetul şi numele mai jos, ea să să crează.
Şi am scris eu, Matei, soţul Marinii, cu măna a mea.
Iunie 6 dni, leat 7210 [1702].
X Eu Mariina, sora răposaţii Ghervasii călugăriţii Ioan Ghiorghi, mărturie Iane Stăncescul, mărturie
Arh.  St. Buc., "Mitrop. Ţ. Rom., CGCXLIIl-18. Original, stare foarte bună.
85.
1703 ianuarie 6.
fTheodosie mitropolitul
Adecă, eu Apostol vornicul Poenariul, dat-am acesta al mieu credincios zapis la sfânta şi dumnezeiasca mănăstire Hurezii, unde să prăznuesc sfinţii şi întocma cu apostolii marii înpăraţi Costandin şi Elena şi la măna sfinţiei sale părintelui Ioan arhimandritul şi la tot săborul sfinte[i] mănăstiri.
Precum să să ştie că avănd eu o casă aici în Bucureşti, lăngă apa Dămboviţei, care casă mi-au fost şi mie cumpărătoare de la chir Parthenie, egumenul de la mănăstirea Eadului Vodă, care casă o am cumpărat cu loc cu tot, precum scrie în zapisul cel de vânzare, cu pimniţă, cu grădina şi cu grajd şi cu cuhniia şi cu tot îngrăditul locului.
Deci, ajungăndu-mă pre mine vreame de slăbiciune şi de mare lipsă, socotit-am dintru bun gândul mieu şi cu toată voinţa mea, pentru că mai
126
dănd eu la sfânta mănăstire Hurezii pentru pomeană, stănjini 300 den Belciugatul şi 50 de oi cu miei, de ne-am scris numele părinţilor şi ale noastre la sfântul pomeanic, ca să ne pomenim în veaci.
Drept aceaia, am socotit de am închinat pentru cumpărătoarea noastră ce au fost a aceştii case, preţ de taleri 50, iar pe ceaialtă parte de cumpărătoare, tocmitu-m-am cu părintele Ioan de mi-au dat taleri 150. Şi am luat aceşti bani toţi şi deplin în mâinile noastre.
Drept aceaia, am dat acesta al nostru zapis, ca să aibă a stăpâni sfânta mănăstire aceaste case, cu tot locul lor şi cu ce scrie mai sus, în veaci, şi părinţilor de la mănăstire, case de odihnă şi moşie ohabnică, iar noao şi părinţilor noştri veacinică pomenire.
Şi la aciasta danie şi vânzare a noastră, fost-au sfinţiia sa părintele mitropolitul a toată Ungrovlahiia, chir Theodosie şi mulţi părinţi egumeni şi boiari, carii îşi vor iscăli numele mai jos. Şi eu, mai pentru adevărată credinţă, am întărit mai jos cu peceatia şi cu iscălitura noastră, ca să să crează.
Mesiţa ghenarie 6 dni, leat 7211 [1703].
| L. P. | Az Apostol vornicul oi Poinari Eu Apostol vnuc vornic [ului] Demaschin episcopu Buzăului [două semnături greceşti, indescifrabile]
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Ioan din Bucureşti, XII —17. Original, stare foarte bună, hîrtie cerată;  pecetea inelară in tuş negru.
lui Apostol vornicul,
36.
1703 septembrie 15.
Adecă eu popa Mitrea de la besearică Dentr-o Zi scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de bună credinţă, la măna jupanului Iane cupeţ.
Cum să să ştie că i-am văndut o casă de aici den Bucureşti de[n] mahalaoa bisearicii, cu tot locul căt iaste îngrădit, derept taleri 47. Şi o am văndut de a mea bunăvoe, cu ştirea tuturor vecinilor ca să-i fie dumnealui moşie stătătoare.
Şi la tocmeala noastră, cănd am văndut această casă şi am luat aceşti bani şi am făcut această scrisoare, fost-au de am pus mulţi oameni buni mărturie anume carii să vor iscăli mai jos.
Şi eu, pentru mai adeverită credinţă, am iscălit mai jos cu măna mea, ca să să crează.
Şi am scris eu Eadul dascălul cu zisa lor.
Septemvrie  15  dni, leat 7212 [1703].
X Az popa Mitrea am iscălit cu măna mea
X Az Gheorghie, martor
X Matei logofăt
X Drăghici postelnic Persanii
X Az ]STăstase Scululis [?] vecinul, martor
Acad.   R.S.R., XII-244. Original, stare bună.
127
87.
1704 februarie 13.
88.
1705 ianuarie 9.
f Adecă eu jupăneasa Marica, care am fost jupăneasa răposatului Staico paharnic Merişanul, scriu şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis ca să fie de bună credinţă la măna nepotu-mieu Barbului paharnic snă Drăguşin vistiiariul.
Cum să să ştie că, de a mea bunăvoe, i-am dăruit locul de casă din Bucureşti, care loc au fost al mieu de moşie şi cu alte cumpărători care au fost cumpărat boiariul mieu de la Eadul banul Năsturel, locul Hrizei vornicul, şi de la Măriia care au ţinut Lupul aprod şi de la Anghelina şi de la alalţi.
Care loc după ce am mers la judecată naintea sfinţii sale părintelui vlădicăi chir Theodosie şi la boiarii care am avut daţi din porunca mării sale lui Vodă : Stroe vel vornic, Diicul vel logofăt, Şerban biv vel comis Vlădescul, Iordache vistier Dedulescul, judecăndu-ne înaintea sfinţii sale părintelui vlădicăi şi naintea dumnealor boiarilor cu cumnatu-mieu Dră-goşin vistiiar pentru zeastrele meale şi în socoteala zeastrelor meale, mi s-au dat acest loc de casă din Bucureşti căt au fost cumpărătoarea boiaru-lui mieu Staico paharnic, care loc iaste în mahalaoa Popei lui Ivasco.
Deci eu cănd s-au însurat nepotu-mieu Barbul paharnic i 1-am dăruit, toate cumpărătorile ce au fost cumpărat boiarul mieu şi toată partea cată au fost a mea de moşie şi cu tot locul căt să va alege ca să-i fie nepotu-mieu Barbului moşie stătătoare dumnealui şi coconilor dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui şi ohabnică în veaci şi mie veacinică pomenire.
Şi cănd s-au făcut acest zapis fost-au mulţi boiari mărturii carii vor iscăli mai jos. Şi eu, pentru mai adevărată credinţă, am întărit zapisul acesta cu peceatea mea şi cu iscălitura, ca să să crează.
Eevruarie 13 dni, leat 7212 [1704].
Marica păhărniceasa
Costandin Brăncoveanul beizadea, mărturie
Ştefan Brăncoveanul beizadea, mărturie
Şerban Cantacuzino biv vel paharnic, mărturie
Cornea vel ban, mărturie
Şărban vel vistier Bojoreanu, mărturie
Costandin vtori clucer Ştirbeaiu, mărturie
Iordache Cantacuzino vel eămăraş, martor
Şerban vel stolnic
Stane ul Benjeseul, mărturie
Az popa Dumitraşco clisear, martor
[pe verso] :
Zapisul jupăneasii Maricăi a lui Staico paharnic pentru locul din Bucureşti ce au dat nepotu-său Barbului paharnic Merişanul.
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII —16. Original, stare bună, hîrtie cerată, cu filigran.
f Adică eu Dumitraşco snă Ion iuzbaşa za fustaşi dă înpreună cu jupăneasa mea anume Ilina şi cu fii-mieu Neagoe dat-am zapisul nostru la măna părintelui egumenului dă la sfănta mănăstire Nucet, ca să-i fie sfinţii sale dă bună credinţă.
Precum să să ştie că i-am văndut sfinţii sale o prăvălie dă aici dăn Bucureşti, care prăvălie iaste alăturea cu prăvălia Nucetului, care şi mie îmi iaste dată dă zestre de la socru-mieu Liica dă la Ghirghiţă, care şi dumnealui i s-au tras iar dă zeastre dă la jupan Costandin lumănărarul dă în Tărgovişte.
Şi am văndut dă a noastră bunăvoe şi cu ştirea tuturor vecinilor şi dă în sus şi dă-n jos. Şi o am văndut drept bani gata taleri 190. Care aceşti bani i-am luat noi toţi în mâinile noastre. Şi o am dat sfinţii sale şi sfintei mănăstiri moşie [oh]abnică, stătătoare în veci, pentru ca să avem şi noi pomană şi moşii noştri să fie pomeniţi la sfănta mănăstire în veaci.
Şi cănd am făcut acest zapis fost-au mulţi boeri mărturie care să vor iscăli mai jos anume.
Şi noi, pentru mai adăvărată credinţă, ne-am pus iscăliturile şi dea-gitile mai jos, ca să să crează.
Şi am scris eu Tatul logofăt cu zisa lor.
Ianuarie 9 dni, leat 7213 [1705].
jL.P.j Eu Dumitraşco sin Ion iuzbaşa Eu Ilinca fămeaia mea Eu Liica ot Gherghiţa
Az popa Bunea ot bisearică Domnească, martor
Eu Irimiia şăl[ar], martor
Eu Defta croitor, martor
Eu Amza salariul, martor
Eu Dobrin arcariul, martor
Eu Oprea croitor
Mihăilă bărbiar, martor
Eu Gligorie ceaprazar, martor
Arh. St; Buc, M-rea Nucetu, XV-13.
Original, stare bună; pecete inelară, în tuş negru; copie în ms. 457, f. 117.
89.
1706 mai 8.
t Adică eu Şărban înpreună cu fimeaia mea Vişana şi cu copii mei anume Drăghici şi Vintilă scrim şi mărturisim cu acest al nostru zapis ca să fie de bună credinţă la măna dumnealui Neagul postelnicii.
Cum să să ştie că i-am văndut dumnealui lucul (sie) cu pometul căt am ţinut, cu casa noastră de aicea din Bucureşti, la mahalaoa bisearicii Dintr-o Zi, care case ne-au fost din susul caselor lu Faico.
Ca să[-i] fie dumnealui stătător pentru că l-am văndu[t] noi de bunăvoe, fără dă nici o silă şi cu ştirea tuturor vecinilor şi de în sus şi de
128
9 - c. 245 24
129
în jos, drept bani gata taleri 20. Şi am luat toţi banii gata deplin intra măi[ni]le meale.
Deci să fie dumnealui şi coconilor dumnealui căţi i va dărui Dumnezeu acest loc stătător în veci.
Şi cănd am văndut acest loc cu pometul, întămplatu-se-au la tocmeala noastră mulţi boeri şi oameni buni, mahalagi[i] mărturie cari-şi vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos.
Şi pentru mai adevărată credinţă pusu-ne-am peceţile şi iscăliturile ca să să crează.
Şi am scris eu Duca logofăt, cu învăţătura lor.
Pis mai 8 dnL leat 7214 [1706].
xEu Şărban, i Vişan[a] Neaoşul căpitan, martor Az popa Gheorghie, martor Az Daniil [indescifrabil ], martor Az Isar logofăt, mărturie Az popa Toma, martor
Arh. St. Buc, M-rea Glavaciog, XXXIV — 6.3. Original,  stare bună,  hîrtie cu filigran.
90. 1706 Iunie 12.
tAdecă eu Matei pitar Dobricefa] nul scris-am zapisul mieu ca să fie de bună credinţă la măna dumneţa]lui pan Stroe vel vornic.
Precum să să ştiie că i-am văndut dumne[a] lui casa me[a] de aici, din Bucureşti, cu locul şi cu grădina şi cu pomii, pană în gardul Eadului Cun [?], care iaste naintea porţii dumne[a] lui.
Şi i-am văndut dumne[a]lui în bani gata, taleri 18 făcând locul, să-i fie dumne[a]lui stătător dumne[a] lui şi coconilor dumne[a] lui.
Şi pentru mai adevărată credinţă, am scris eu cu măna ine şi am iscălit, ca să să crează.
Iunie 12, leat 7214 [1706].
Matei pitar Dobrice[a]nul [pe verso]:
Zapisul dumnealui Matei Dobriceanul pitar pentru locul casilor din Bucureşti.
7214 [1706].
Acad.  Px.S.R,  CD —12.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
91
1708 aprilie 12.
ţAdică eu Caplea, ce am fost fămeae lui Marin zugravul înnreum cu feciorii miei: Clement, i Ianache, i Eadul dat-am acesta 7noXS%to
130
ca să fie de bună credinţă la cinstită măna sfinţii sale părintelui chir Ştefan egumenul sfintei mănăstiri Glavaciogul.
Cum să să ştie că întămplăndu-se soţului mieu Marin zugravul moarte şi neavănd de cheltuială cu ce să-1 grijesc, şi într-alt chip neavănd cum face, am mers la sfinţiia sa de a mea bunăvoe de i-am văndut casele noastre drept taleri 45, care bani i-am luat toţi deplin gata în mâinile noastre. Ca să fie sfintei mănăstiri şi sfinţiei sale stătătoare în veaci, pentru că sfinţiei sale s-au căzut să le cumpere.
Şi la tocmeala noastră fost-au şi mărturii care s-au iscălit mai jos.
Şi noi, pentru mai adevărată credinţă, pusu-ne-am mai jos deage-tele în loc de peceţi şi iscăliturile, ca să se crează.
Şi am scris eu popa Nicola, cu învăţătura soru-mei Caplei şi mărturisesc.
Aprilie 12 dni, leat 7216 [1708].
X Eu Caplea cu feciorii miei X Clement X Ianache X i Eadul
Iordache căpitan martor
Eu popa Ioan ot sventii Ilie, martor
Eu Necula frate lui Marin zugrav, martur
[pe verso ]:
Zapisul caselor de la Bucureşti, de la Marin zugravul.
Arh. St. Buc, M-rea Glavaciog, XXXIV-64.
Original, stare foarte bună, scriere frumoasă, hîrtie cu filigran.
92.
1708 aprilie 14.
floan arhimandritul al sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Hurezii dat-am zapisul nostru la măna dumnealui jupan Grigoraşco vel cioodar, ca să fie de mare credinţă.
Pentru că, cumpărând eu nişte case în Bucureşti, în mahalaoa lui ■Sveantăi Ioan, în malul Dămbovitii, de la Apostol vornicul Poenar, însă casele cu locul şi cu grădina, drept taleri 200. Şi fiind casele vechi şi stricate, am făcut altele noao, de iznoayă, precum să văd: 3 case cu foc şi cu cămară, avănd şi foişor şi despre grădină. La care case, am chieltuit taleri 110. Şi fiindu-ne noao depărtate de mănăstire şi trebuindu-ne bani ia facerea unui han, ce-1 facem sfintei mănăstiri în Craiova, făcutu-le-am vânzătoare. Şi trebuind dumnealui jupanului Grigoraşco cioodar, ne-am tocmit cu dumnealui, de a noastră bunăvoe, drept taleri 310, precum ne-au ţinut şi pe noi. Şi am luat aceşti bani toţi, deplin, de la dumnealui în mâinile noastre.
Şi noi, pentru mai adevărată credinţa, am întărit mai jos cu iscălitura. Şi la aciasta tocmeală a noastră fost-au mulţi boiari, carii-şi vor iscăli numele mai jos.
Aprilie 14 dni, leat 7216 [1708].
131
[pe
93.
Ioan arhimandritul Hurez [eanul] Costandin Ştirbei vel ban, mărturie Şerban vel logofăt, martor Eadul Golescul vel clucer, mărturie Bunea Grăjdeanul biv vel comis, mărturie Petru vel armaş, mărturie
verso ] :
Zapisul părintelui egumen Hurezeanul pentru casele den Bucureşti.
Arh.  St.  Buc,  M-rea Sf. Ioan din Bucureşti, XII—18.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; interesante semnăturile.
1708 aprilie 16.
"\Milostiiu bojiiu Io Costandin voevodt i gospodar zemli Vlahiscoe.
Davai gospodstvo-mi siiu poveleniiu gospodstvo-mi credinciosului boiariului domnii meale Costandin Greceanul vel căpitan za Cerneţi, ca să aibă a stăpâni nişte case aici în oraşul domnii meale, în Bucureşti, în mahalaoa lui Svetii Ioan, în malul Dămbovitii, £u tot locul caselor şi cu grădina. Care case, fiind ale părintelui Ioan arhimandritul de la mănăstirea domnii meale, Hurezii, cumpărăndu-le şi el mai denainte de la Apostol vornic Poenariul şi fiind dăpărtate de mănăstire, făcutu-le-au vânzătoare şi le-au fost văndut boiariului domnii meale Gligoraşco vel ciohodar, toc-mindu-le drept taleri 310, precum am văzut domnia-mi şi zapisul Hure-zeanului cel de vânzarea caselor.
Deci, lu Gligoraşco ciohodariul netrebuindu-i, de bunăvoia lui s-au tocmit cu boiariul domnii meale, Costandin căpitan, de i-au văndut casele aceastea, iar într-acel preţ, drept taleri 310. Şi am văzut domnii-mi şi zapisul ciohodarului, făcut şi iscălit, la măna boiarului domnii meale, ce scrie mai sus.
Drept aceaia, domniia-mi încă am întărit cu aciasta carte a domnii meale, ca să aibă a stăpâni boiariul domnii meale, Costandin căpitan aceaste case, cu tot locul, cu bună paace, să-i fie stătătoare lui şi feciorilor lui.
I naco danest. I is. saam reci gospodstvo-mi.
Aprilie 16 dni, leat 7216 [1708].
!L. P.
Io Costandin voevod [m.p.].
procit vel logofăt
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Ioan din Bucureşti, XII-20.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară a domnului, în tuş roşu.
Cum să să ştie că avănd eu nişte ţigani de la vară-mea, Caplea Păr-deasca, care mi s-au venit în partea mea, afară den partea unchiu-mieu lui Drăghici Cătunariul şi a verilor miei. Şi fiindu-mi aceşti ţigani de vânzare, venit-am de a mea bunăvoe de m-am tocmit cu măriia sa.
Şi i-am văndut mării sale pe aceşti ţigani ce scriu în jos anume: Manea ţiganul, cu ţiganca lui, Tudora şi pe Dragomir, feciorul Manii, cu ţiganca lui, Stana şi cu fiiu-său, Băjan şi pe fie-sa, Călina; şi pe Ion, feciorul Manii, cu ţiganca lui, Iudita şi pe fiiu-său Stepan şi pe Giurgiu cu ţiganca lui, Tiha şi pe fiiu-său, lonaşco. Care să fac peste tot, suflete 12. Şi am tocmit cu măriia sa capul de ţigan po taleri 17, care fac taleri 204. Şi am luat aceşti bani toţi gata şi deplin de la măriia sa în măinele noastre.
Drept aceaia, am dat şi eu acest zapis al mieu mării sale, ca să stăpânească măriia sa şi coconii mării sale în veaci.
Şi cănd am făcut aciasta tocmeală cu măriia sa, fost-au cu ştirea tuturor rudelor meale. Şi mărturie, boiarii carii să vor [iscăli mai jos. Şi pentru credinţa, am iscălit cu măna mea, ca să să crează.
Şi am scris eu Eadul logofăt snă Eadul şufariul cu bunăvoia lui.
Pis iunie 15 dni leat 7216 [1708].
Canda (sic) căpitan Cernăianul
Vasilie Cernăianul, martor
Drăghici căminar, martor
Meula căminar, martor
Şerban Cantacozino  vel vornic, mărturie
Şerban vel logofăt, martor
Toma Cantacuzino vel spătar, mărturie
Eadul Golescul vel clucer, mărturie
Ianachi Văcărescul vel paharnic, mărturie
Pătrasco Breaz oianul vel sărdar, mărturie
Pană vel comis, mărturie
Iordache Creţulescul vel agă, mărturie
Patru vel armaş, mărturie
Barbul Brăiloiul vtori logofăt, martor
Vasilie logofăt Poenarul, martor
[pe verso]:
Zapisul Coandei pe 12 suflete de ţigani.
Arh.  St.  Buc,  Doc  munteneşti, XXV —42.
Original, stare foarte bună, hîrtie cerată, cu filigran; foarte frumoasă semnătură.
95.
1709 martie 29.
1708 iunie 15.
fAdecă eu Coanda căpitan Cernăianul dat-am zapisul mieu ca să fie de buna credinţă la cinstită măna mării sale, domnului nostru Io Costandin Basarab voevod.
132
tAnthim, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop şi mitropolit a toată Ţara Eumănească.
Faptele ceale bune carele să fac cu gănd creştinesc, pentru folosul cel sufletesc, sănt cinstite, sfinte şi lăudate de Dumnezeu şi de oameni. La care nu iaste cu cale şi cu dreptate a le zătinci nimeni niciodată veri cu ce mijloc.
133
Drept aceaia, cinstitul şi de bun neam boiar vel spătar dumnealui Mihai Cantacuzino, întru duhul sfănt iubit fiiu al smereniei noastre, fiind pornit de dumnezeiasca răvnă, cu călduroasă inimă şi cu creştinească şi bună socoteală, s-au îndemnat dintru a dumisale dreaptă agoniseală să facă bolniţă întru a dumisale veacinică pomenire şi casă de streini, spre odihna şi măngăiarea întru Hristos fraţilor noştri celor săraci carii pătimesc de boale, vrănd ca să înplinească 'cuvântul (celuia ce pentru mântuirea noastră au pătimit Hristos Dumnezeului nostru celui adevărat), carele au zis în sfănta evanghelie că ,,ce aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi mai mici ai miei, mie aţi făcut".
Şi cercănd loc ca acela îndemănatec de acea treabă, ca să isprăvească acel de Dumnezeu plăcut lucru, aflat-au locul unde să numeaşte al Colţei, întru care era şi besearică de lemn în numele sfintei preacuvioasei maicei noastre Paraschivii. Şi fiind besearică aceaia, cu loc cu tot, închinată (metoh sfintei Mitropolii din Bucureşti, unde iaste hramul sfinţilor marilor înpăraţi şi întocma cu apostolii, Constandin şi Elena) de Colţea clu-ceariul, au cerşut voe şi blagoslovenie de la răposatul stareţul nostru chir Theodosie mitropolitul ţărăi, de au rădicat întăi besearică de piatră, în locul bisearicii cei de lemn, în slava veaciniciilui Dumnezeu şi întru cinstea sfinţilor marilor învăţători şi arhierei Vasilie cel Mare, Grigorie Bogoslav şi Ioann Zlatonst. Şi apoi au făcut şi case înprejur pentru odihna celor neputincioşi.
Şi neapucănd dumnealui încă să dea în viaţa sfinţiei sale altceva schimb pentru locul acela sfintei Mitropolii, au socotit, din bunăvoinţa dumisale, de au dat în seama noastră bani gata, taleri opt sute, pentru ca să fie pomeană dumisale cu pricină dreaptă desăvârşit. Care bani i-am priimit cu dragoste şi i-am luat deplin. Şi s-au rânduit Să se cheltuiască pe alt lucru trebuincios al sfintei Mitropolii, pentru ca să nu să stingă nici pomeană celor ce au fost închinat acel metoh, scriindu-să şi în sfântul pornea [l]nec aciasta tocmeală pentru neuitarea.
Iar metohul, ce scrie mai sus, cu tot locul şi cu o viişoară ce iaste lăngă dansul, să fie de acum înnainte în veaci nemişcat şi neschimbat sub stăpânirea şi chivernisirea dumisale şi celor dupe urma dumisale. Şi să aibă volnicie a face şi a lucra ce va vrea într-acel loc. Iar Mitropoliia noastră să nu mai aibă treabă, pentru că i-au dat dumnealui preţul. Şi nimenea din arhierei care-i va răndui Dumnezeu, de vor fi în urma noastră sau altcineva, să n-aibă a[-l] trage [în] judecată pentru besearică cu tot locul ei şi cu viia de lăngă dansa, nici să supere cumva pre dumnealui, au pre cei ce vor rămânea în urma dumnealui.
Iară preoţii carii vor fi la besearică aceaia, ori pre ce vreame ar fi? să fie datori a pomeni canonicescul numele nostru şi al arhiereilor carii vor fi în urma noastră, după porunca sfintei pravile.
Iară zapisul cel de închinăciune la sfănta Mitropolie al metohului, ce scrie mai sus, pentru căci au perit în zilele neamţilor, înpreună cu alte scrisori, n-au fost să i să dea. Aşijderea şi o carte patrierşască ce să află în sfănta Mitropolie, de întărire acelui metoh, nu s-au dat dumisale pentru căci scrie într-ănsa şi o moşie.
Iar de s-ar întâmpla carea cumva vreodată să se afle undeva niscare zapise ca acealia veri la ce om, să nu să ţie în seamă, ci să se spargă ca nişte netrebuincioase.
Drept aceaia, spre dovedirea şi adevărarea acestor ce s-au zis mai sus, s-au făcut aciasta carte, întărită cupeceatea sfintei Mitropolii şi cu iscălitura noastră. Şi s-au dat în măna dumnealui spre încredinţare.
La leat 7217 [1709], martie 29 dni. Dat în oraşul Bucureştilor.
Smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim
[pe versoJ ;
Cartea mitropolitului Anthim pentru schit [ul] ce-au fost mai înainte aici la mănăstirea Colţea şi dum[nealui] răposat ctit[or] au dat Mitropolii taleri 800, adecă opt sute.
Acad.  R.S.R., CCCLXXIX-32.
Original, stare foarte bună, hîrtie cerată; foarte frumoasă semnătura mitropolitului Antim, cu tuş negru (circa 30 cm lungime) în colţul din stingă sus, parafa cu majuscule (legenda: ,,1709, Cu mila lui Dumnezeu, mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim"); frumoasă crucea şi iniţiala F.
96.
1709 iulie 1,
^Milostieiu bojieiu Io Costandin voevod i gospodar zemle Vlahiscoe, davat gospodstvo-mi siiu poveleniiu gospodstvo-mi slugii domnii meale Fotei, ce au fost pârcălab de curte şi feciorilor lui, căţi Dumnezeu-i va da.
Ca să fie volnic cu aciasta carte a domnii meale de să aibă a ţinea şi a stăpâni casele Iorgăi Perdecula din oraşul domnii meale, în Bucureşti, în mahalaoa Sfeti Nieulae, cu tot locul lor căt ţine curtea şi grădina cu bună paace de cătră Necula neputul (sic) Iorgăi Perdecula. Pentru că au avut întrebăciune de faţă sluga domnii meale, Fota pârcălab, pentru aceaste case înnaintea domnii meale, la divan, cu Necula, nepotul Iorgăi Perdecula. Zicând sluga domnii meale, Fota pârcălab cum că ţiind mumă-sa, jupăneasa Marica de al doilea bărbat pe Manul, fratele Iorgăi Perdecula, şi fiind Manul dator frăţine-său, Iorgăi Perdecula, taleri 800, au apucat Iorga Perdecula pe Manul cu strănsoare să-i dea banii ce i-au fost dator. Şi neavănd el de unde să dea banii frăţine-său, au luat sculele mâne-sa, jupăneasei Maricăi, căte au avut ia [ea], de la părinţii ei de zeastre, şi le-au dat frăţine -său, Iorgăi Perdecula, de s-au plătit de acei bani ce i-au fost dator.
Iar apoi, cănd au fost la moartea Manului, el au dat diiată la mâna măne-sa, jupăneasei Maricăi, să apuce pe frate-său, Iorga să le plătească aceale scule cu taleri 800, că n-au avut el nici o treabă cu sculele ei de zeastre să le dea pentru datoriia lui. Şi atunce în graabă s-au întăm-plat şi Iorgăi Perdecula de au murit, n-au apucat ca să le plătească sculele şi ce au rămas de al Iorgăi Perdecula, neavănd feciori, au luat tot nepotu-său, Necula.
Şi rămăind ei să fie păgubaşi de sculele lor, au făcut jalbă mumă-sa, jupăneasa Marica, înnaintea domnii meale, la divan. Şi domniia mea le-am fost dat cartea domnii meale ca să stăpânească aceaste case, ce scriu
134
135
mai sus, neavănd alt ce lua. Şi după cartea domnii meale, au fost mers si înnaintea sfinţii sale părintelui Theodosie ce au fost mitropolit tărăi şi au [a]dus şi pe duhovnicul tatăne-său, Manului, de au mărturisit cum că aşa au lăsat el la moartea lui, cum să apuce pe frate-său, Iorga Perdecula, să plătească sculele, că n-au avut el treabă cu dînsele să le dea pentru datoriile lui.
Şi sfinţiia sa încă au dat carte ca să stăpânească aceaste case de la Bucureşti, pentru aceale scule, scriind în carte de va veni cineva den rudeniile Iorgăi Perdecula, să dea banii şi să-şi ţie casele; iar nedănd banii, să-şi stăpânească casele cu pace.
Iar cănd iaste acuma, să scoală Necula, nepotul Iorgăi Perdecula sa-1 scoaţa den case şi banii nu va [vrea] să-i dea şi zice cum că i să cade lui să le ţie şi au scos amăndooă cărţile de s-au cetit înnaintea domnii meale.
într-aaceaia, domniia mea am căutat de am judecat înpreună cu toţi boiarii domnii meale şi am dat aciasta carte a domnii meale slugii domnii meale, Fotei pârcălabul, ca să aibă a ţinea si a stăpâni aceaste case ce scriu mai sus, în preţul acelor scule, cu bună pace de cătră Necula, nepotul Iorgăi Perdecula, să-i fie de moştenire în veaci, căci că n-au avut treabă Manul cu sculele fămeii lui ce au avut de zeastre, fiindu-i fămeae de a dooa, să le dea să-şi plătească datoriile lui.
Şi au rămas Necula, nepotul Iorgăi Perdecula de judecată denaintea domnii meale din divan.
I pac danest. I is. saam reci gospodstvo-mi.
Iulie 1 dni, leat 7217 [1709].
L. P.
Io Costandin voevod
procit, vel logofăt
Arh.  St.  Buc, CXCVIII-76.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară şi semnătura domnului, în tuş roşu.
1709 octombrie 13.
t Adică eu Stoica, jupăneasa dumnelui comisul Dumitraşco, dat-am zapisul mieu la măna dumnelui Stroe vornic să fie de mare credinţă pe cum să să ştie că fiind o casă a unei slugi al dumnealui, anume Milos, înainte porţii dumnelui şi întămplăndu-se noa[ă] a găzdui la clînsul pană au fugit el şi au năpustit casa.
Şi fiind el dator măne-mi taleri 18 şi neavănd ce-i lua pentru acei bani, ne-[a]u fost a ţine casa pănâ acum. Iar căn[d] au fost acum, mie netrebuindu-mi, o am dat-o dumnelui Stroe vornic si mi-au dat banii acei taleri 18 care au fost dator Milos măne-mi, d-acum înainte s-o tie cu pace dumnelui, coconii dumnelui căţi Dumnezeu îi va dăru[i].
Şi pentru mai adevărată credinţă, mi-am pus şi pecete mai jos, ca să să crează.
Octomvrie 13 dni, 7218 [1709].
L.P. I
__I
Eu Stoica comesoaia a Dumitraşco comisul /pe verso ] :
Zapisul jupăneasii Stoicăi a comisului Dumitraşco de la locul din Bucureşti.
Acad.  R.S.R., CD-13.
Original,   stare bună, format mic
98. 1710 mai 17.
Adecă eu Eizea snă Ilie abagiul înpreună cu fraţii miei anume Ion? i Tudosie dat-am zapisn nostru la măna dumnealui jupanului Apostolul ca să fie de bună credinţă.
Precum să să ştie că de a noastră bunăvoe am mers la dumnealui de ne-am tocmit, de i-am văndut casa noastră de aici din Bucureşti, însă cu tot locul înprejur căt scrie, anume : den uliţă pănâ în gardu călugăresc stânjeni 55 pol şi den bolovanii jupanului Apostolui până în grădina jupăneasii Sandii stânjeni 14 pol.
Care loc şi noaă ne iaste rămas de la părinţi. Şi cănd s-au văndut aceaste case fost-au cu ştirea tuturor vecinilor den sus şi den jos.
Şi am văndut dumnealui drept bani gata taleri 70. Şi am văndut moşie stătătoare şi ohabnică în veci dumnealui, şi coconilor dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui.
Şi cănd s-au făcut acest zapis fost-au mulţi boiari şi neguţători mărturie care mai [jos] să vor iscăli. Şi noi, pentru mai bună şi adeverită credinţă, ne-am pus numele şi deagetile mai jos, ca să să crează.
Leat 7228  [1710] mai 17.
X Eu Eizea matăsar sin Hie X Eu Tudosie sin Hie abagiul X Eu Măriia fămeaia Hrizii X Eu Ion snă Ilie abagiul
Eu Ioan Cazolis Veneţianul adeveresc cele de mai sus [greceşte J
Eu Ghioca a Nicăi Ţărigrădeanul
Az popa Ştefan, martor
Acad.   R.S.R., CCCLXXIX-1. Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
136
137
1710 august 4.
Scrisoarea^ noastră la măna dumnealui Eadul vel slugear.
Precum să să ştie că ne-am rugat dumnealui de ne-au făcut bine de ne-au dat taleri 60 împrumut. Şi pentru aceşti bani i-am pus zălog locul nostru dăn Bucureşti care iaste dănpreună, care loc iaste pe lăngă dumnealui şi pe lăngă Buicescul. Şi ne-au dat aceşti bani toţi gata în mâinile noastre.
Drept aceaia am dat şi noi această scrisoare a noastră şi am pus zi cu dumnealui de acum pănâ Sventii Dimitrie. Si cănd va fi atunci să meargem să măsurăm locul şi îndreptăndu-să locul să ne tocmim cu dumnealui să ne dea toţi banii şi să-i dăm şi alte zapisă, căt să va aleage locul.
Şi pentru credinţă, am iscălit mai jos, ca să să crează.
Avgust 4 dni, leat 7218 [1710].
Costandin Părcăşanul
Toderaşco Eărcăşanul
Iordache Părcăşanul
Mihai căpitan Părcăşanul, mărturie
Acad.   R.S.R.,   XII—245.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
1UU- 1711 martie jî.z.].
fAdecă eu Hrizea mătăsariul dinpreună cu fămeaia mea anume. Armeanca de aici din Bucureşti, fata mătuşăi Şărbanii, nepoata lui Chiriiac cep[răzariul] dat-am zap[isul] nostru la măna sfinţii sale părintelui egumenului ot sfănta mănăstire Nucetul unde iaste hramul sfântului marelui măcinic Gheorghie.
Precum că să ştie că i-am văndut sfinţii sale o casă cu loc cu tot si cu 2 stânjeni dinaintea casei, care iaste loc de curtişoară şi în lungul oasei înpotriva porţii Nucetului.
Deci fiind denaintea locurilor caselor şi a prăvăliilor sfinţii sale si căzăndu-i-să sfinţii sale a-1 cumpăra, iată că i l-am văndut de bunăvoia noastră.
Care loc au fost dat de pomană lui Chiriiac cep[răzariul] de dumnealui răposatul logofăt Stoica Ludescul ca să fie dumnealui pomană şi a tot neamul dumnealui.
^ Şi pănâ acum tot am ţinut cu pace, iar cănd au fost acum ne-am voit cu fămeaia mea Armeanca de l-am văndut sfinţii sale drept bani gata taleri 15. Şi i-a[m] luat aceşti bani toţi pre deplin în manile noastre şi cu ştirea dumnealui comis Mihai şi cu ştirea a. tuturor vecinilor care vor iscăli mai jos.
Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus degitile şi iscăliturile mai jos, ca să să crează.
Martie [f.z.], leat 7219 [1711].
X Eu Hrizea X Eu Armeanca
Eu popa Mihul oi sventi Neeulae, martor
'Arh.   St.  Buc,  M-rea Nucetu, XV—14.
Original, stare bună, hirtie cu filigran; copie în ms. 457, f. 117.
101. 1711 aprilie 9.
t Adecă eu Iorga croitorul dinpreună cu fămeaia mea anume Eada, de aici din Bucureşti, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zap[is] şi ca să fie de credinţă la măna sfinţii sale părintelui Ignatie egumenului sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Nucetul unde iaste hramul sfântului marelui măcenic Gheorghie.
Precum să să ştie că ne-am rugat sfinţii sale de ne-au făcut bine cu bani gata taleri 100, fără nici o dobândă. Şi noi pentru credinţă am pus zălog la sfinţiia sa o prăvălie care ieste alăturea cu prăvăliile sfinţii sale, cu loc cu tot şi cu zapisile ceale vechi dinpreună. Iar neputănd da banii la zi, să avem a preţui prăvăliia precât ar fi cu dreptul pentru că fiind această prăvălie tot într-o funie înjugată şi de la un moş i să cade sfinţii sale a o cumpăra.
Pentru aceia ne-am legat cu sfinţiia sa, ca umblând noi cu niscare meşterşuguri să o vindem într-altă parte şi să o înstreinăm, sfinţiia sa să aibă a-şi lua de la noi banii cu dobânda lor de acest an ce scrie mai sus fără de dobândă, zeace a doisprezeace, pentru că aşa ne-am tocmit şi ne-am aşăzat cu sfinţiia sa.
Iar întămplăndu-să vreo cheltuială sau vreo zeciuială să fie tot de la noi.
Şi cănd s-au făcut acest zap[is], fost-au boieri care vor iscăli mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit eu cu măna mea şi ne-am pus şi deagetile, ca să să crează.
Aprilie 9 dni, leat 7219 [1711].
X Eu Iorga X Eu Eada
Eu popa Mihul, martor
[semnătură grecească, indescifrabilă]
Arh.  St.  Buc, M-rea Nucetu, XV —15.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; copie în ms. 457, f. 118.
102. 1711  mai 24.
Adecă eu Dima, ginerele lui Staţie ot Stănceşti, înpreună cu soţul mieu Voichiţa scris-am zapisul nostru la mîna dumnealui jupînului Tudorachie, să fie de mare credinţă.
Precum să să ştie că i-am vîndut dumnealui o prăvălie din Bucureşti, care iaste din sus de călugării Nucetului, care iaste din dos de Liica Eărîmiţă.
138
139
Şi i-am vîndut dumnealui pe bani gata taleri 80. Şi aceşti bani i-am luat noi toţi în mîinile noastre.
Deci noi într-aceaia am dat acest zapis al nostru, ca să fie dumnealui moşie stătătoare în veci, dumnealui şi coconilor dumnealui şi nepoţilor cîţi Dumnezeu îi va dărui.
Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit şi ne-am pus degetele mai jos, să să crează.
7119 [1711] mai 24.
Eu Iorga Eada Marica Ştefana
Popa Mihul ot Sventăi Nicolae, martor [semnătură grecească, indescifrabilă]
Arh. St. Buc, ms. 457, f. 118v. Copie.
mănăstiri pre tocmeala ce scrie mai sus. Ca şi a lui mile şi direase să fie cinstite şi în seamă ţinute şi în cela veac sufletul lui să fie la răpaos veacinic.
Şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul cinstiţilor şi credincioşilor boiarii domnii meale : pan Costandin Ştirbei vel ban, i pan Eadul Golescul vel dvornic, i pan Şărban sin Şărban Greceanu vel logofăt, pan Ştefan Cantacuzino vel spătar, i pan Şărban Bojoreanu vel vistier, i pan Ianache Văcărescu vel clucer, i pan Iordache Creţulescu vel postelnic, i pan Eadul Dudescul vel paharnic, i pan Pană Negoescul vel stolnic, i pan Eadul Cantacuzino vel comis, i pan Grigorie Băleanul vel slugear, i pan Neago Topli-ceanu vel pitar. Şi ispravnic Costandin Conţescu vtori logofăt.
Şi s-au scris cartea aceasta întru al 24 den anii domnii meale, aici în oraşul* domnii meale în Bucureşti, de Gheorghie sin Ianache logofăt vnuc Gheorghie şufar ot Tărgovişte.
Martie 24 dni, leat 7220 [1712].
Acad.  R.S.R., MLXXXV-3.
Copie în condica mănăstirii Sf. Ioan (fost ms. 2 593).
tw- 1712 martie 24.
Milostiiu bojiiu Io Costandin Basarab voevod i gospodin văsoe zemle Ungrovlahiscoe dat-au domniia mea această poruncă a domnii meale sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri de aici den oraşul domnii meale, den Bucureşti, unde să prăznuiaşte hramul Tăiarea capului sfântului slăvitului prooroc, înainte mergătoriu şi botezat or iului Ioan şi părintelui Athanasie egumenul şi tuturor părinţilor călugări căţi să vor'afla la această sfănta mănăstire.
Ca să fie sfintei mănăstiri milă de la domniia mea, să aibă a luarea mertic de sare de la ocna Telega pre an bolovani 100, la vremea cănd vor lua şi alte sfinte mănăstiri merticele ce au milă de la domniia mea de ian pre an.
Pentru că această sfănta mănăstire era făcută mai nainte, de un Andrei vistier cu frate-său Dumitru, foarte mică şi întunecoasă. Şi aşa au fost multă vreame pană în zilele domnii meale. Deci văzăndu-o domniia mea aşa mică şi întunecoasă făr de turn, den dumnezeiască răvnă pentru minunile ce să făceau întru această besearică, izbăvind pre mulţi din greale boale ce avea, îndemnăndu-mă am pus de i-au făcut turn ca să o mai dăş-chiză şi să o mai lumineze. Ci fiind zidul slab şi vechi s-au surpat bolta cu totul. Deci zidul ce mai rămăsese am pus domniia mea de l-am spart de tot şi de iznoavă den temei o am zidit şi o am făcut-o, înfrumuseţăndu-o cu toate, precum astăzi tuturor iscusită să vede.
Şi o am înnoit cu de toate ce trebuesc sfintei besearici. Şi pre lăngă toate acelea ce am dat, am mai adaos la sfănta mănăstire şi cu mila aceasta ca să ia de la ocna Telega bolovani de sare ce sănt mai sus scrişi. Să fie sfintei mănăstiri de întărire iar domniei meale şi răposaţilor părinţilor domnii meale, în veaci pomenire.
Aşijderea şi în urma domnii meale pre care va alege domnul Dumnezeu a fi domn şi biruitoriu ţărăi aceştia cu glasul nostru cel de rugăciune îl pohtim şi-1 rugăm ca să înnoiască şi să întărească această milă a sfintei
104. 1712 iunie 1.
Adecă eu Iorga croitoriul cu fămeaia mea Eada şi cu fetele mele Marica şi Ştefana scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis şi ca să fie de mare credinţă la mîna sfinţii sale părintelui Ignatie igumemil de la sfînta mănăstire Nucetul, unde iaste hramul sfântului marelui preaslăvi-tului mucenic Gheorghie.
Precum să să ştie că i-am văndut sfinţii sale o prăvălie de aici din Bucureşti. Care prăvălie fiind alăturea cu ale sfintei mănăstiri şi fiind tot într-o funie cu altă prăvălie, care au cumpărat sfinţiia sa încă mai denainte vreme de la Liica Părîmiţă şi căzăndu-i-să sfinţii sale să o cumpere, o au cumpărat.
Şi am vîndut-o sfinţii sale de bunăvoia noastră, nesilit de nimenea. Şi i-am dat şi zapisile cele vechi toate în mîinile sfinţii sale, care merg în lungul lor precum şi alalte prăvălii.
Şi am vîndut cu ştirea tuturor vecinilor din sus şi din jos, drept taleri 160, care bani i-am luat noi toţi pe deplin în mîinile noastre. Deci şi noi am dat acest zapis de credinţă, precum scrie mai sus, ca să fie sfinţii sale şi sfinţii mănăstiri moşie stătătoare în veci.
Şi cînd s-au făcut acest zapis fost-au boiari carii vor iscăli mai jos, să să crează.
Şi pentru mai adăvărată credinţă am iscălit şi ne-am pus degetele mai jos, să să crează.
7220 [1712] iunie 1 dni.
Eu Iorga Eada Marica Ştefana
140
141
Popa Mihul ot -Sventăi Nicolae, martor [semnătură grecească, indescifrabilă]
Arh.  St. Buc, ms. 457, f. 118 —118v Copie.
105.
1713 mai 17.
f Dat-am scrisoarea noastră sfinţiei sale părintelui nostru mitropolitul chir Anthim, pentru că avănd sfinţiia sa nişte loc, lăngă grădina noastră, şi neajungăndu-i ca să facă ce pohteaşte sfinţiia sa, i-am dăruit de la noi un codru de loc din colţul gradinei noastre despre pod, în lung stânjeni 2 pol şi în lat stânjeni 8 unde iaste şi un păr în capul locului, ca să-i fie sfinţiei sale şi besearicii sfinţiei sale moşie stătătoare în veaci, pentru că l-am dat de pomeană de bunăvoia noastră.
Si pentru credinţa am întărit mai jos cu iscălitura noastră.
Mai 17 dni, leat 7221 [1713].
Diicul biv vel logofăt [pe verso]:
Zapisul Diicului Eudeanul vel logofăt pentru locul ce au dat pomană la bisearică Tuturor Sfinţilor unde s-au zidit magaziia cea de piatră.
Leat 7221 [1713] mai 17 dni.
Arh.  St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII—18. Original, stare foarte bună, format mic, hîrtie fără filigran.
106.
1713 mai 25.
f Adecă eu Matei diiaconul dat-am zapisul mieu la măna dumisale Lefter vornicul precum să să ştie că avănd eu doao răzoare de vie aici în dealul Bucureştilor, între dumnealui şi lăngă socru-mieu pop [a] Bunea, am văndut dumnealui unul care iaste lăngă dumnealui drept bani gata taleri 8.
Şi o am văndut de a mea bunăvoe ca să stăpânească dumnealui cu paace.
Si pentru mai adevărată credinţă m-am iscălit mai jos, ca să să crează.
Mai 25 dni, leat 7221 [1713].
Az Matei diiaconul
Az pop [a] Bunea, martor
Arh.  St.  Buc,  Episcopia Argeş, XLVIII—25. Original, stare bună, format mic, hîrtie fără filigran.
107.
1713 iulie 1.
ţAdeca eu Costandin logofăt, care am fost sluga dumneaei iuDăneasii Mani baneasn care au fost jupăneasa răposatului Barbul bSSscu mpreuna cu fameaxa mea Zmaranda dat-am zapisul nostru ca să fij de
bună şi mare credinţă la cinstită măna sfinţii sale părintelui nostru chir Anthim mitropolitul ţărăi şi al sfinţii biserici al Tuturor Sfinţilor care iaste zidită de sfinţia sa aici în Bucureşti.
Pe cum să să ştie că avănd noi un loc de casă aici în Bucureşti, cu grădină cu pomi cu tot, şi iaste cu casă cu pimniţă. Ci locul 1-am dat cu totul, numai locul, iar casa, pimniţă n-am dat. Care casă am făcut eu, şi pimniţă şi locul l-am cumpărat eu cu bani gata şi cu zapise de la popa Ivasco care au fost tot dintr-acea mahala, care au fost preot mai înainte aici în Bucureşti într-această mahala. Şi popii Ivasco i-au fost de cumpărătoare şi lui pe cum scriu zapisele cele vechi.
Oare loc iaste de în bolovanii jupăneasii Marii băneasii Mileascăi pană în uliţa despre Tudorachie spătar zis spătar Mihai şi dă încoace pană în uliţa dispre bisearică care să face acum.
Deci cănd au fost acum, sfinţia sa părintele Anthim mitropolitul, care scrie mai sus, zidind sfinţia sa această sfînta şi dumnezeiască bisearică, acolea pe locul lu Drăguşin vistiariul fratele lu Staico paharnic, fiind aproape -de acest loc care să loveaşte în cap cu locul acela, eu încă cu îndemnarea tuturor sfinţilor şi a domnului Hristos şi a maicăi sfinţii sale, m-am îndemnat împreună cu fămeaia mea Zmaranda, care scrie mai sus, de am dat acest loc căt iaste şi am ţinut eu, cu pomi cu tot, pentru sufletul meu şi al fămeii meale Zmaranda. Şi ne-am scris la sfântul pomeanic al sfinţii bisearici, noi şi părinţii noştri, ca să-i fie pentru pomenirea sufletelor noastre, că copii n-avem, pentru că eu sănt închinat şi la darul călugării au la sfănta Mitropolie la Bucureşti, au unde va pohti sfinţia sa părintele.
Ci să n-aibă nici o gâlceava despre nici o parte, pentru că locul l-am cumpărat eu cu bani şi cu zapise, şi le-am dat la sfinţiia sa părintele, iar =casa şi pimniţă n-am dat, ci să-1 iau după loc să-1 dau cui voi vrea eu.
Şi am dat şi acest zapis al nostru la cinstită măna sfinţii sale părintelui, care scrie mai sus, să-1 stăpânească cu paace.
Şi cănd am făcut această danie şi acest zapis au fost mulţi boiari mărturii care vor iscăli mai jos.
Şi noi, pentru credinţa, am scris cu măna mea şi am iscălit mai jos, €a să să crează.
Iulie 1 dni, leat 7221 [1713]. Eu Costandin logofăt împreună cu fămeaia mea Zmaranda
Arh.  St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII —20. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
108.
1713 august 1,
142
f Adecă eu Neaoşul starostea de neguţători, ginerile jupanului Manu-lui neguţătoriul, înpreună cu Jăpa snă Ianuţ starostea, dat-am zapisul nostru la măna dumnealui jupan Eadului Dudescul vel paharnic, ca să fie de bună credinţă.
Precum să să ştie că avănd noi loc de doao prăvălii în Uliţa Bărbi-iarilor, păntre prăvăliia Eadului neguţătoriul şi păntre prăvăliia besearicii Domneşti, care loc l-au cumpărat socru-mieu jupanul Mânu, înpreună cu Ianuţ starostea de la Toma biv vel armaş şi şi de la jupăneasa lui, Eada şi cu feciorii lor, anume Pană şi Eadul.
143
Deci, locul unii prăvălii fiind dat mie de zeastre de jupanul Manul şi locul alţii prăvălii rămăind pă seama Jăpei snă Ianuţ starostea, noi dă a noastră bunăvoe i-am văndut dumisale locul acestor doao prăvălii căt ţine la uliţă, stânjeni 3 pol şi în lung de[n] uliţă pănâ în locul Yoicului căldărariul, stânjeni 8, tocmind acest loc paste tot drept taleri 75. Şi după tocmeală, ne-au dat dumnealui aceşti bani toţi, deplin în mâinile noastre.
Drept aceaia, am dat şi noi acesta al nostru zapis, ca să fie dumisale şi coconilor dumisale moşie stătătoare în veaci.
Şi la aciasta tocmeală fost-au mulţi boiari mărturii, carii vor iscăli mai jos. Şi noi, pentru mai adăvărată credinţă, am iscălit mai jos, ca să să crează.
Avgust 1 dni, leat 7221 [1713].
Neaoşul starostea Jipa sin, Ianuţ [semnătură indescifrabilă ] Pătrasco Brezoianul vel sărdar, mărturie Şărban [ ?] Năsturel vel sluger, mărturie Cfonstantin] Grăcean vel şătrar, martor Drăghici ciauş Strănbeanul, mărturie [pe verso]:
Zapisul chir Neaoşului, i al Jăpei pentru loc de 2 prăvălii ce au văndut.
Acad.   R.S.R., XII-202.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
Arh.  St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII-21. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran, format mic.
110. 1714 aprilie 8.
^Milostivii bojiiu Io Ştefan voevod i gospodin zemli Vlahiscoi davat gospodstvo-mi sie poveleanie gospodstvo-mi slugii domnii meale lui Andronie căpitan za sarageale.
Ca să fie volnic cu această carte a domnii meale să aibă a ţinea şi a stăpâni casele ce-au fost ale lui Voico care au fost căpitan de seimeani la coconii lui Costandin Vodă, cu grajdiul, cu curtea şi cu toate dichisele căte sănt înprejurul acei case.
Pentru că murind Voico căpitan de cătăva vreame şi nerămăindu-i nici fămeae, nici fecior şi neavănd sluga domnii meale Andronie căpitan case aici in oraşul domnii meale, în Bucureşti, domnia mea m-am milostivit de i-am dăruit aceale case ale lui Voico căpitan. Cari case sănt în mahalaoa Sfintei Ecaterinei, să le stăpânească cu bună pace, de cătră tot neamul lui Voico căpitan, de nimenea nici un val şi nici o supărare să n-aibă. Că aşa iaste porunca domnii meale. J pis saam reci gospodstvo-mi.
Aprilie 8 dni, leat 7222 [1714]. ! L. P. I
Io Ştefan voevoda [m.p.].
procit vtori logofăt
109- 1713 august 10.
fAdecă eu Manea ciauşul ot Bucureşti, înpreună cu frate-mieu Dumitru pârcălabul ot Clinceani, scris-a am zapisul nostru, ca să fie de bună credinţă la cinstită măna sfinţii sale părintelui vlădicăi chir Anthim mitropolitul şi a bisearicii sfinţii sale din Bucureşti, a Tuturor Sfinţilor.
Precum să să ştie că i-am văndut sfinţiii saale casa noastră cu locul căt au fost al nostru, aicea în Bucureşti, în mahalao Popii lui Ivasco, care ne-au fost şi noao de la părinţii noştri rămas. Şi l-am văndut de a noastră bunăvoe, făr de nici o silă, în bani gata, taleri 25, ca să-i fie sfinţii sale şi bisearicii sfinţii sale moşie stătătoare în veaci.
Şi cănd am făcut acest zapis, fost-au mulţi boiari mărturie, cărei să vor iscăli mai jos. Şi noi, pentru mai adevărată'credinţă, ne-aam pus iscăliturile mai jos, ca să [să] crează.
Avgust 10 dni, leat 7221 [1713].
Eu Manea ciauş Dumitru pârcălab
[semnătură grecească, indescifrabilă] Şi am scris eu popa Ghiorghi, cu zisa lor. [pe verso]:
Zapisul Manii ciauşul, pentru locul casii lui ce ne-au văndut, unde s-au zidit magaziia.
Leat 7221 [1713] avgust 10 dni.
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXVI-2.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească inelară, în tuş roşu; frumoasă   semnătura domnului.
111. 1714 mai 24.
fSava vtori portar, înpreună şi cu preoţi şi mahalagii care să vor iscăli mai jos, dat-am cartea noastră sfinţii sale părintelui Dimiian egumenul dă la mănăstirea Nucetul.
Pentru că avănd egumenul întrebăciune de faţă la divan înaintea mării sale domnului nostru Io Ştefan Cantacuzino voevod, înpreună cn părintele [loc liber] egumenul dă la Sventi Sava pentru nişte loc dă prăvălii dă aici den oraş din Bucureşti, la Uliţa cea Mare, că avănd multă pricină întru dânşii pentru locul prăvăliilor din dos.
Deci măriia sa vodă din divan mi-au poruncit dă am mers acolo la aceale prăvălii şi am strâns preoţi şi mahalagii dimprejur, fiind şi egumenii amândoi dă faţă. Şi le-am citit zapisele şi scrisorile ce au avut.
Şi avănd mănăstirea Nucetului 2 prăvălii şi mănăstirea Sventi Sava 1 prăvălie, măsuratu-le-am cu sfoara, întîi prăvăliile şi le-am potrivit cu stănjenul şi cu palma.
După aceaia am măsurat locul din dos şi fiind locurile din dos mai înguste, noi încă am scăzut şi de la unul şi de la altul, ca să nu să facă înpresurare şi altor locuri dă prăvălii ce mai sănt dăn sus.
144
o - c. 245
145
Şi pă căt am ales locul acestor trei prăvălii, l-am făcut în trei părţi. Şi am dat să ţie mănăstirea Nucetul stânjeni 2 şi 7 palme pă prăvălii şi aceşti stânjeni i-am lipit iar pă lăngă prăvăliile mănăstirii Nucetului. Şi să ţie mănăstirea Sventi Sava stânjeni 1 şi 3 palme şi jumătate, însă în capul locului dăspre bisearică lui Sventi Neculae.
Şi precum le-am ales, le-am pus şi seamne şi le-am dat această scrisoare a noastră la mâinile lor, ca să ţie pă cum le-am ales şi să nu mai fie gâlceava întru dânşii de acum nainte.
Aceasta scriem.
Mai 24 dni, leat 7222 [1714].
Sava vtori portar ^
Az popa Mihul ot Sventi Nicolae, martor
Iorga croitoriul vânzător
Gligorie ceaprăzariul domnesc
Dumitru striin, mătăsar
Stan croitoriul domnesc
Enache croitoriul zet lui Stan croitoriul
Eu Vladul logofeţelul, snă Tănase postelnic, i-am iscălit cu voia lor
Arh. St. Buc, M-rea Nucetu, XV-16.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; copie XV —16 şi în ms. 457, f. 121.
112. 1715 februarie 16.
fAdecă eu Ghirca Eudeanul biv vel sluger, feciorul răposatului Dii-cului Eudeanul biv vel logofăt, dat-am acesta al mieu zapis ca să fie de bună credinţă la cinstită măna sfinţii sale părintelui chir Anthim mitropolitul Ţărăi Eumăneşti şi la bisearică sfinţii sale din Bucureşti, a Tuturor Sfinţilor.
Cum să să ştie că încă mai denainte vreame de la leatul 7221 [1713] fiind tată-mieu Diicul logofăt cu viiaţă au fost dăruit la această sfănta beseareca de pomeană un codru de loc din colţul grădinii noastre despre pod, cu zapis de la măna dumisale, pre care au zidit sfinţiia sa părintele mitropolitul şi magazie de piatră.
Deci cănd au fost acum, eu încă m-am îndemnat de am mai dăruit şi de la mine sfinţii sale şi sfintei bisearici de pomeană pre lăngă locul ce au dat tată-mieu, iar din grădina noastră, alt codru de loc, în lung stânjeni şapte şi laţ stânjeni 12, pentru sufletul nostru şi al părinţilor noştri, de ni s-au scris numele la sfântul pomeanic, să să pomenească în veci la sfântul jărtveanic. Ca să fie sfinţiei sale şi sfintei bisearici, ce scrie mai sus, moşie stătătoare şi ohabnică în veaci, pentru că am dat eu de bună-voiia mea şi de nimenea silit. Şi mărturii boiari carii s-au iscălit mai jos.
Şi eu, pentru adevărata credinţă, am întărit mai jos cu peceatiai noastră şi am iscălit cu măna mea, ca să să crează.
Şi am scris eu Nicula logofeţelul dumnealui, cu învăţătura dumnealui.
Fevruarie 16 dni, leat 7223 [1715].
Chirca Eud.[eanul] biv vel sluger Barbul spătar Bojoreanul, mărturie
[pe verso]:
Zapisul Chircăi vel slugear snă Diicului Eudeanul vel logofăt, pentru locul ce-au dat de pomană din grădina dumisale de s-au mai lărgit locul magaziei.
Leat 7223 [1715] fevruarie 16 dni.
Arh.  St.  Buc, Episcopia Argeş, XLVIII —24. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
113. 1715 februarie 17.
fAdecă eu Barbul slugeariul Merişanul, snă vistiiarului Drăguşin Merişanul, dât-am acesta al mieu zapis ca să fie de bună credinţă la cinstită măna sfinţiei sale părintelui chir Anthim mitropoliturŢărăi Eumăneşti şi la bisearică sfinţiei sale, din Bucureşti, a Tuturor Sfinţilor.
Cum să să ştie că locul pre carele iaste zidită besearică fiind al mieu, dăruit de răposata mătuşă-mea jupăneasa Marica a unchiului mieu Staico păharnecul, încă de cănd m-am însurat, cu zapis de la măna dumneaei. Care loc au fost al dumneaei de moşie şi cu alte locuri împrejur ce au fost mai cumpărat boiarinul dumneaei unchiu-mieu, Staico paharnicul.
Deci pohtindu-ne sfinţiia sa ca să i-1 vindem pentru ca să facă pre dansul besearică, noi n-am vrut să-1 vindem. Ci au socotit dumnealui tată-mieu, Drăguşin vistiiarul, înpreună cu noi de l-am dat sfinţii sale de pomeană pentru sufletul nostru şi al părinţilor noştri. Pre care loc, cu ajutorul lui Dumnezeu, au şi zidit sfinţiia sa besearică frumoasă în numele Tuturor Sfinţilor. Şi ni s-au scris şi numele în sfîntul pomeanic (sic) al besearicii, ca să să pomenească în veaci la sfîntul jărtvenic.
Şi neapucînd să. facem zapis înpreună cu tată-mieu Drăguşin visti-iariul pană au fost viu, cănd au fost acum, eu ca un stăpân şi moştean am făcut acest zapis al mieu şi l-am dat în mâna sfinţiei sale ca să'fie sfinţiei sale şi sfintei besearici, ce scrie mai sus, moşie stătătoare şi ohabnică în veaci, pentru că au fost locul mieu de la mătuşă-mea, precum mai sus arată. Şi l-am dat noi de pomeană de a noastră bunăvoe şi fără de nici o silă. Şi am dat în măna sfinţiei sale şi zapisele ceale vechi ce am avut pre acest loc : un zapis al Măriei, fata Lupului aprodul, de la aprilie 22 dni leat 7178 [1670]; alt zapis al lui Dragostin snă Patru iuzbaşa, de la mai 7 leat 7179 [1671]; alt zapis al mătuşă-mi Maricăi păhărniceasca, de la fevruarie 13 leat 7212 [1704].
Iar de să vor mai afla căndva pentru acest loc niscai zapise vechi în casa noastră, să avem a le darea iară la sfănta besearică, sau de s-ar fi întâmplat de vor fi încăput niscai zapise pentru acest loc în manile altora, au oameni streini, au rudenii de ale noastre, şi după vremi ar eşi la vreo judecată să nu să crează, nici să se ţie în seamă, ci să le ia judecăto-riul de la dânşii şi să le dea la sfînta besearică, pentru că acest loc l-am dat peste tot sfintei besearici, căt au ţinut şi au stăpânit mătuşă-mea Marica păhărniceasca şi nimenea treabă'cu dansul n-are.
Şi mărturii boiari, arhierei şi alţii carii s-au iscălit mai jos. Şi eu, pentru mai adevărata credinţă, mi-am pus mai jos pecetea şi am iscălit cu măna mea, ca să se crează.
Şi am scris eu popa Nicola cu învăţătura dumnealui.
Measiţa fevruarie 17 dni, leat 7223 [1715].
146
147
Barbul sluger sin Drăguşin vistier Mărişanul
Costandin Ştirbei vel ban, mărturie
Bunea vel vornic, mărturie
Eadul Dudescul vel logofăt, mărturie
Şărban Bj  [Bujoreanu] vel vistiiar, martor
Eadul Golescu biv vel vornic, mărturie
Şărban vel clucer, martor
Mihai Cantacuzino vel comis, martor
Şărban vel pitar, martor
Eadul Hrizea vel vornic Tărgovişte, mărturie Barbul Greceanul vel agă, mărturie Ilieş vel armaş, martor
[pe verso]:
Zapisul slugeariului Barbului snă vistier Drăguşin Merişanul pentru locul ce-au dat de pomană, pre care s-au zidit bisearică Tuturor Sfinţilor, la leat 7223 [1715] fevruarie 17 dni.
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII—25.
Original, stare foarte bună, hîrtie groasă, cerată, cu filigran; pecetea inelară, în tuş a lui Barbu Merişanu.
11715 martie 21.
Adecă eu Şerban snă lui Iane Stăncescul, dat-am acest adevărat al mieu zapis ca să fie de bună credinţă la cinstită măna preasfinţitului mitropolit al Ungrovlahiei chir Anthim şi sfintei mănăstiri, de aciia din Bucureşti, a Tuturor Sfinţilor ce iaste făcută de sfinţia sa.
Precum să să ştie că avănd eu de la părinţii miei o pimniţă de piiatră şi cu prăvălii deasupra pimniţii şi cu hanul din dosul pimniţii, care pimniţă iaste în Uliţa cea Mare şi mearge lungul locului pană în locul Perdiculii, care sănt stânjeni [loc liber] şi în lat sănt stânjeni [loc liber]. Care să hotărăşte locul despre răsărit cu nişte prăvălii ale mănăstirii Eadului Vodă, iar despre apus să hotărăşte cu o pimniţă care s-au numit că au fost a unui Mihalce croitoriul şi acum o stăpăneaşte jupanul Iorga Ismail biv staroste ; şi puţin mai jos să ajunge locul hanului şi cu nişte prăvălii ale mănăstirii Sărindariului.
Care pimniţă şi han le-au cumpărat şi le-au făcut părinţii miei după cum dovedesc şi zapisele ceale vechi. Şi eu neavănd putere ca să le mai ţiu, au mers la sfinţiia sa, dintru a mea bunăvoe şi de nimenea silit, de le-am văndut sfinţii sale drept bani gata taleri o mie trei sute şi cincizeci, care bani i-am luat toţi şi deplin în măna mea. ' '
Drept aceaia şi eu am dat acest adevărat zapis împreună şi cu zapisele ceale vechi care sănt de toate [loc liber], ca de acum înainte'să le stăpânească sfinţia sa cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu. Şi să fie moşia stătătoare şi ohabnică în veaci sfintei mănăstiri a Tuturor Sfinţilor ce iaste mai sus zisă.
Şi cănd am făcut acest zapis fost-au cu ştirea tuturor vecinilor din sus şi din jos şi alte obraze cinstite mărturii'care să vor iscăli mai jos anume.
Şi, pentru mai bună credinţă, întărit-am acest zapis cu a mea iscălitură şi peceate, ca să să crează.
Leat 7223 [1715] martie 21 dni.
Şărban sin Iane Stăncescum am văndut şi adeverez Costandin [indescifrabil ] vel spătar,, mărturie
Gheorghie a lui Vasilie, martor Neaoşul sluga Stăn. [cescului], martor Neaoşul cupeţ, martor
[pe verso]:
Zapisul lui Şerban snă Iane Stăncescu pentru hanul ci ne-au văndut.
Leat 7223 [1715] martie 21.
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII-26.
Original, stare foarte bună, hîrtie groasă, cerată, cu filigran; pecetea inelară, în tuş, A lui Şerban Stăncescu; trei semnături greceşti, indescifrabile.
115. 1715 iulie 20.
Anthim cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop şi mitropolit a toată Ţara Eumănească şi exarh plaiurilor.
Ceia ce iau darul vredniciei cei arhiereşti de pren toată lumea şi să aşază purtători de grije la besearică cea sfănta a lui Dumnezeu, au datorie mai cu de-adinsul a păstori turma lor cea pravoslavnică ce li s-au încredinţat de la Hristos, cu cuvinte folositoare de suflet şi cu învăţătura cea evanghelicească, şi cu ochi priveghialnic să păzească oile ceale cuvântătoare de lupii cei grei carii nu cruţează turmei şi de păşunile ceale stri-căcioase sufletului, carele zăticnesc mântuirea lor.
Această învăţătură dă fericitul Pavel miliseanilor zicând : ,,luaţi aminte de sine-vă şi de toată turma pre care pre voi v-au pus duhul sfânt episcop a păstori besearică lui Dumnezeu care au câştigat-o prin sîngele lui".
După aceasta au altă datorie următoare aceştiia, în tocma trebuincioasă, adică a purta grije pentru zidirea, înălţarea şi adaosul sfintelor lăcaşuri şi dumnezeeştilor case. Că de ar lipsi sfintele besearici, unde s-ar aduna norodul ca să asculte duhovniceştile şi evangheliceştile cuvinte şi cântări, sau unde s-ar săvârşi sfintele şi înaltele ale lui Dumnezeu taini, mai ales încă că şi proorocul David ne porunceşte, în besearici bine să cuvântăm pre Dumnezeu şi să iubim podoaba casei lui.
Drept aceaia şi smereniia noastră, de vreame ce den mila lui Dumnezeu ne-am înălţat la treapta cea înaltă a arhieriei şi am primit grija a păstori oile ceale cuvântătoare, ştiind aceaste doao datorii ce sănt asupra noastră n-am lipsit pană acum, după putinţa noastră, a învăţa turma cea cuvântătoare ceale de folos şi mântuitoare, şi cu laptele cel dulce al cuvântului a o hrăni.
148
149
Aşijderea şi spre rădiearea, adaosm şi podoaba sfintelor lăcaşuri multă pohtă şi răvnă dumnezeiască am avut, care răvnă cu năstavul şi cu ajutoriul dătătoriului de bune Dumnezeu s-au lucrat, şi la săvârşire bună au venit. Că dintru ostenealele meale ceale multe, din tipăritul cărţilor, şi din milosteniile îndurătorilor creştini ne-am învrednicit de am înălţat din temelie besearică frumoasă aici în Bucureşti, întru slava şi mulţumită însuşi celui ce întru Troiţă să proslăveaşte Dumnezeu, şi întru cinstea şi lauda tuturor sfinţilor denpreună încât să fie şi să se numească cinstită mănăstire a Tuturor Sfinţilor, cărora am şi închinat-o, şi pe numele lor o am zidit-o ca să se prăznuiască întru ia [ea] cu mărire şi să se cinstească necontenit cu laude şi cu cântări ca nişte priiateni ai lui Dumnezeu şi ajutători şi sprijenitori tuturor pravoslavnicilor creştini.
Zidit-am şi împrejurul ei chilii destule şi alte lăcaşuri pentru odihna egumenului care va fi după vremi şi [a] acelora ce vor vrea să aleagă viaţa sihăstrească, adăogănd întru ia [ea] şi altele multe trebuincioase.
La care am închinat multe de toate câştiguri imitatoare şi nemută-toare pentru îndestularea celor ce vor lăcui întru ia : adecă moşii, vii, mori, stupi şi dobitoace de tot fealiul.
încă şi besearică am împodobit-o şi am înfrumuseţat-o cu ajutoriul lui Dumnezeu pe dinafară şi pe din lăuntru cu multe odoară de argint, şi cu veşminte scumpe, cu cărţi de multe fealiuri şi cu altele ce să obicinuiesc a să înzestra zidirile ceale cuvioase.
Şi pentru ca să se chivernisească toate nestrămutat după cugetul mieu şi după socoteala cea bună şi dreaptă, am aşăzat 32 de capete în scris, întru carele mai pre larg rănduesc toată îndreptarea mănăstirii, precum se veade în condicul cel iscălit al besearicii. Adecă, să se afle de-apururea la acea casă 14 oameni pentru slujba mănăstirii, doi preoţi mireani să slujească besearicii fieştecarele cu plata lui, să se facă milostenie la săraci în toate duminicele, să aibă oarecare milă în toate simbetile. cei ce vor fi în temniţă, să se îmbrace în zioa de joi mari, trei săraci şi trei fete sărace. Să se înzestreze pre an o fată săracă, a dooa zi de Sventi Dimitrie. Să se odihnească în trei zile streini nemearnici cu mâncare şi cu sălăşluire peste toată vremea. Să se îngroape cu cheltuiala casei săracii ce-i scot prin uliţe morţi, cerşind milă pentru îngroparea lor. Să se hrănească trei copii ce ar învăţa carte şi dascălul lor să-şi ia plata ostenealei din mănăstire. Să arză trei candile necontenit în besearică peste toată vremea. Să se prăznuiască pre an pomenirea a patru sfinţi: a Sfântului Anthim la 3 zile a lui septemvrie, a ciudotvoreţului Nicolae în 6 zile a lui dechemvrie a sfintei muceniţe Agathia la 5 zile a lui fevruarie, şi a Sfântului Alexie, omul lui Dumnezeu, la 17 zile a lui martie, şi într-aceaste zile să se facă milostenie la săraci după cum s-au scris în condică.
Să se prăznuiască sărbătoarea tuturor sfinţilor pre an cu cinste cuviincioasă după obiceaiul ţărăi. Şi într-această zi să dăruiască pre mitropolitul ţărăi ca să săvârşească sfănta liturghie şi în zioa aceia şi a doao zi.
Să se facă sărindare şi liturghii în toţi anii pentru sufletele celora ce au miluit sau vor milui sfănta mănăstire, după cum s-au înseninat mai chiar în condică.
Să se strângă într-o lăcriţă osebită zeciuiala banilor din căţi să vor agonisi de pe veniturile mănăstirii şi de la milostenii, ca să se afle la vreame de mare păs al ei.
Să se ţie doao tipografii, una grecească şi alta rumănească, pentru folosul obştii şi pentru agoniseala casei.
150
Pre lăngă aceastea, mai marele mănăstirii şi purtătoriul de grija trebilor ei, să fie egumenul cel după vremi, chivernisind şi îndreptând toate veniturile ei, şi pre călugări cu frica lui Dumnezeu şi cu dreptate, carele căt va trăi să-şi aibă cuviincioasa cinste şi după moarte pomenirile ceale obicinuite, precum s-au însemnat în condică.
încă să mai fie şi cinci epitropi din ceata neguţătorească, obraze de cinste, pre carii i-am pus şi i-am aşăzat, ca să poarte grijă pentru buna chiverniseala şi adaosul casei şi ca să ia socoteală egumenului, pre an • de doao ori, pentru tot venitul şi cheltuiala.
Şi cănd ar lipsi egumenu, ei să aleagă pre altul, cu ştirea luminatului domn şi blagoslovenia a preasfinţitului mitropolit carele va fi după vremi.
însă voesc ca această sfănta mănăstire care am înălţat-o şi am înfrumuseţat-o cu a mea cheltuială, să fie slobodă, singură sieşi ei şi legiuitoare, singură stăpănitoare, şi nimănui supusă, fără numai lui Dumnezeu şi sfinţilor tuturor cărora am şi închinat-o. Să nu fie supt vreo stăpânire patrierşască, nici supt vrednicie domnească, nici supt stăpânirea arhiereului ţărăi, nici supusă vreunui boiariu, nici vreunii mănăstiri veri mari veri mică. Ci numai numele cel canonicesc al preafinţitului mitropolit să se pomenească întru ia, după rănduiala cea bisericească. Iar mănăstirea să se stăpânească şi să se îndrepteaze întru toate numai de egumenul şi ele cei cinci epitropi cu un gănd întru toate, după rănduiala ce am aşăzat ceale 32 de capete.
Iară de va vrea cineva din cei de acum, sau din cei mai de pre urmă, ori din ce rănduiala ar fi, să supue această slobodă a noastră mănăstire altui obraz sau altei mănăstiri, sau va strămuta cevaşi din ceale ce s-au hotărât de a noastră bunăvoe în ceale 32 de capete, unul ca acela să fie afurisit de Dumnezeu atotţiitoriul, şi proclet, şi neertat şi în lumea aceasta şi în cea viitoare, să aibă părăsi la zioa judecăţii cei înfricoşate pre toţi sfinţii, şi procopseală să nu vază în toate zilele vieţii lui.
Şi pentru aceasta s-au făcut acest arhieresc hrisov întărit cu iscălitura şi cu pecetea smereniei noastre spre adeverinţa, întemeiarea şi nestră-mutarea aşezămănturilor şi învăţăturilor noastre ce s-au zis mai sus.
'iulie 20 dni, leat 7223 [1715].
Dat în scaunul Mitropoliei noastre, în Bucureşti.
Smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim [m.p.]. Şi s-au scris de mine Nicola ierei notareşul Mitropoliei
Arh.  St.  Buc,  Suluri, nr. 13.
Original, stare foarte bună, pergament lung alcătuit din două bucăţi lipite; splendide ornamentaţii aurite: în partea de sus, într-o ornamentaţie florală, mănăstirea, Isus Hristos, heruvimi; jos, o semnătură mare, minunat caligrafiată a mitropolitului Antim, într-un cartuş aurit. Lipsă pecetea care atîrna; se văd numai găurile şnurului.
116. 1715 octombrie 25.
Adecă eu Lefter vornic dat-am acest al mieu adăvărat zapis ca să fie de bună credinţă la cinstită măna preasfinţitului mitropolit al Ungro-vlahii chir Anthim şi la sfănta mănăstire ce să chiamă a Tuturor Sfinţilor care au zidit-o sfinţiia sa.
151
Precum să să ştie că am mers eu dăntru a mea bunăvoe dă am dăruit simtei mănăstiri şase răzoare de vie dă aice dăn dealul Bucureştilor, care sant pre moşia sfintei Mitropolii. Care vii, trei răzoare mi-au fost si mie dă zestre da la fămeia mea Chita, iar 2 răzoare le-am fost pus eu dăn telină, iar 1 răzor l-am fost cumpărat dă la popa Matei, feciorul popii Potii eliseriul.
-Drept aceia le-am dat sfintei mănăstiri dă pomană ca să mă pomenesc eu şi fameia mea Chita la sfântul jărtvenic.
9 Peci> Pentrumai buna şi adevărata credinţă, am dat si acest al mieu adavarat zapis întărit cu iscălitura mea, ca să să crează*
Lefter vornic
Octomvrie 25 dni, leat 7224 [1715].
[pe verso]:
Zapisul vornicului Lefter pe şase rozoare de vie în dealul Bucureş-ce au dat de pomeană la mănăstirea Tuturor Sfinţilor.
Arh.  St.  Buc, Episcopia Argeş,  XLIX— 20. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
I17- 1716 februarie 2 [Buzău?].
fAdecă eu Măriia băneasa Mileasca înpreună cu ginere-mieu Dumitraşco Brăiloiu vel căpitan za Cerneţi, dat-am scrisoarea noastră la cinstită măna sfinţii sale părintelui nostru chir Anthim mitropolit al Ungrovlahiei.
Precum să să ştie că avănd noi un loc în oraşu scaunului Tărgovişte* în mahalaoa Popii lui Lungu, lungu stânjeni 40 şi în lat stînjeni 16. ?
Deci noi pentru sufletele noastre, ca să fim pomeniţi în veci asa am socotit şi am dat acest loc sfintei mănăstiri carii este'hramul Tuturor Sfinţilor în oraşu scaunului Bucureştilor, în mahalaoa Popii lui Ivasco, care o au făcut şi o au zidit din temeliia ei sfinţiia sa chir Anthim mitropolit ţării, ca să fie sfintei Mitropolii loc stătător în veac.
Şi cănd am dat acest loc şi am făcut acest zapis au fost si alti boeri care să vor iscăli. '
Şi noi, pentru mai adevărata credinţă, am întărit zapisul cu iscăliturile şi cu peceţile mai jos, ca să să crează.
Fevruarie 2, leat 7224 [1716].
Măria băneasa Mileasca Dumitraşco biv vel căpitan al Cerneţilor Eadul Golescul biv vel vornec, mărturie Ghenadie egumen ot Argeş, mărturie Neacşu proin- staroste, mărturie
Acad.  R.S.R., CXXVII-104.
Copie de epocă, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
în copia păstrată la Arh. St. Buc se spune că locul din Tîrgovişte era situat „in mahalaoa Pop[i] lui Dragomir, de la Danciul postelnic Părăianui de moştenire,"şi aflîndu-să în lung stânjeni 40 şi în lat stânjeni 16".
La urma documentului se află următorul adaos : „Acest zapis s-au găsit la măna lui Costandin logofăt ot Tărgovişte, ce este ispravnic la viile sf. părintelui episcop Buzău. Şi măcar că în zapis
nu să arată de s-au făcut vreun schimb, dar zice cu gura cum că s-au făcut schimb acest loc cu episcopia Buzăului, dănd o vie de la Vespeşti.
Cercetând în zapisele sfintei mănăstiri s-au găsit schimbu şi iaste acest zapis bun al sfintei episcopii Buzăul.
Seofit igumen Sfinţeanu".
Arh.  St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII—22. Copie.
118.
1716 mai 23.
jMilostiiu bojiiu Io Necolae Alixandru voevod, i gospodin zernli Vlaliiseoe.
Davat gospodstvo-mi siiu poveleaniiu gospodstvo-mi sfinţii sale părintelui Athanasie egumenul ot Sveantăi Ioan.
Ca să fie volnic, cu aciasta carte a domnii meale, pentru toţi oamenii căţi să află şăzători pe locul sfintei mănăstiri ce iaste în mahalaoa Trăn-biţaşilor, aici în oraşul domnii meale, în Bucureşti. Pentru că aici la domniia mea, la divan, să jălui părintele egumenul cum că cerând unii, alţii loc să-şi facă căte o căscioară pe locul mănăstirii şi să-şi dea chiriia precum* dau şi alţii, le-au fost dat loc şi întăi ş-au făcut case micşoare pe potriva chirii. Iar de la o vreame încoace, au început a-şi face case mari, cu pimniţe şi a-şi face temeae pe locul mănăstirii şi-şi vănd vinurile lor, precum le iaste voia. Şi nici o-ntrebăciune de la egumen nu vor să ia, ci ei fac ce le iaste voia, tocma ca cănd ar fi locul lor. Şi unii nici chiriia nu vor să-şi dea.
Deci, domniia mea cunoscând că nu iaste cu dreptate a fi ei mai volnici a-şi face case fără de întrebăciunea şi voia egumenului şi a-şi vinde vinurile lor pe locul mănăstirii, am dat aciasta carte a domnii meale părintelui egumen pre unii ca aceia să nu-i îngăduiască nici a-şi vinde vinurile lor, nici a-şi face case mari cu pimniţe pe locul mănăstirii, fără decăt să-şi facă case mici pe potriva chirii şi numai vinurile mănăstirii să să vănză acolea. Iar cui nu-[i] va plăcea aşa şi nu ş-ar da chiriia dupe obiceai, să-şi rădice casele şi să şi le mute pe loc domnesc. Pentru că aşa iaste porunca domnii meale.
I is. saam reci gospodstvo-mi
Mai 23 dni, leat 7224 [1716].
L.P.
Io Nicolae voevoda [m.p.].
procit vel logofăt1
Arh. St. Buc, M-rea Sf.  Ioan din Bucureşti, XII—21.
Original, stare foarte bună; pecetea inelară ortogonală, în tuş roşu.
1 Cuprinsul acestui document se găseşte aproape exact în următoarele documente: 1717 mai 16, XII-22; 1731 mai 27, XII-24; 1733 ianuarie 12, XII- 25; 1748 iunie 4,  XÎI-27; 1753 noiembrie 21, XII-28.
152
153
1718 iunie-7.
Adecă eu Ianache cîntăreţul ot Bucureşti dat-am scrisoarea mea la mîna dumnealui jupînului Oprii Fiorea ot Braşov.
Cum să să ştie că cumpărînd dumnealui jupînul Oprea o vie de la Nieodim călugărul, şi rozorindu-să acea vie cu o vie a mea, nu l-am îngăduit ca să ţie dumnealui acea vie, fiind eu mai volnec.
Deci întîrziindu-se vremea şi lucrînd dumnealui acea vie, m-am sculat sa-i întorc banii jupînului Oprii. Şi fiind multă pricină între noi am fost şi la judecată înaintea dumnealui căpitanului Zamfir ot Ploesti. Deci dinaintea dumnealui căpitanului ne-am [în]voit de bunăvoia noastră precum să ţie jupîn Oprea via pînă la toamnă şi vinul ce să va face într-acea vie să-1 înpărţim den două, noi amîndoi cu jupîn Oprea. Şi banii cîti vor intra, la lucrul vii de primăvară pînă la cules să fie iar din două. Aşijderea şî banii care au dat dumnealui jupînul Oprea pre acea vie cînd o au cumpărat, precum va fi scriind zapisul, să aib a-i da la toamnă dumnealui, cînd vom vrea să intrăm cu hărdăul în vie.
Şi cîţi butaşi va fi băgat şi haraci şi ori altă cheltuială cîtă va fi făcut dumnealui să aib eu a-i înturna cîndu-i voi da banii dupre vie. Şi să-i dau şi dobînda acelor bani neguţătoreşti zeace la doi de an. Iar nedîndu-î eu banii în toamnă, precum ne-am aşezat, să aibă dumnealui jupînul Oprea a stăpîni via cu bună pace de cătră mine, precum scrie si cartea dumnealui căpitanului cea de judecată.
Pentru aceasta am scris eu cu mîna mea si am iscălit mai îos, ca. să să crează.
Iunie 7, 7226 [1718].
Az Ianache cîntăreţul
Az popa Andonie ot Bucureşti
Az [indescifrabil] Mareea, martor
Acad.  R.S.R., XCVI-93.
Original, hîrtie, stare bună, format mic.
1Jlf- 1718 octombrie 24.
tAdecă, eu Dospina a răposatului Eodnii căpitan, dat-am zapisul mieu, ca să fie de bună credinţă la măna gineri-mieu, Staico logofăt.
Precum să să ştie că i-am văndut toată parte me de casă si grădina si locul curţii jumătate în mahalaua Scaunilor, care case sănt toate într-o curte care i-am dat zestrea, pentru că vănzăndu-le eu altoara striini, anume lui Ivan căpitan Dicii, gineri-mieu neîngăduind pe Ivan căpitan ca să stăpânească, i-au lepădat banii înnapoi, precum au fost tocmit cu Ivan căpitan, taleri [loc liber].
Drept aceia, i-am dat aciasta scrisoarea a me, ca să-i fie mosiie stătătoare în veaci dumne[a]lui şi feciorilor dumne[a]lui, căţi Dumnezeu îi va dărui, căci că le-am văndut de a me bunăvoe şi cu ştirea fraţilor miei şi [a] tuturor rudilor şi vecinilor după înprejur, căci că aceste case sănt, cunpărate cu osteneala me şi a bărbatului mieu.
Şi pentru mai adevărată credinţă, mi-am pus şi iscălitura mai jos, ca să să crează. Şi mărturii care mai jos să vor iscăli.
Si am scris eu popa Costandin, cu zisa dumniaei.
Octombrie 24  dni,  leat  7227 [1718].
X Eu Dospina căpităneasa, vânzătoare Eu popa Nicola preot Eu Mihalcea Eu popa Datco [!] [pe verso] :
Zapisul soacră-mia Dospinii căpităneaschii za casile ot Scaune.
7227   [1718] octombrie 24.
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXVlII-1; ms. 131, f. 212v. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
121. 1719 decembrie 4.
^Milostieiu bojieiu Io Nicolae Alixandru voevod i gospodin ăavat gospodstvo-mi siiu poveleaniu gospodstvo-mi, credinciosului boiariului domnii meale Tudorache biv vel comis, i lui Hrisand cămăraşul.
Ca să fie volneci cu aciasta carte a domnii meale, să ţie şi să stăpânească nişte case şi cu tot pământul lor ce ar fi având aicea în oraşul domnii meale, în Bucureşti. Care case sănt lăngă bisearică ce o au făcut părintele Anthim vlădica. Şi iară să mai ţie şi să stăpânească şi casele dă la Crăngu ot sud Saac şi cu toată moşiia lor. Şi să-i ia tot venitul dupre tot hotarul, veri dăn ce ar găsi pă dansa, cu bună pace dă către feciorii lui State paharnic Leurdeanul, însă ce au fost paharnic mare, şi dă către «orii-sa Stanca.
Pentru că aceaste case dănpreună cu moşiile lor au fost ale lui State paharnic şi trebuindu-i lui neşte bani, pentru ale lui trebuinţe, s-au fost rugat unui turc anume Ibraem Cilibi dă la [loc liber] dă i-au dat o sumă dă bani.
Deci viind vreamea banilor, l-au fost apucat Ibraem Cilibi ca săi dea banii şi i-au dat dintr-ănşii, iar taleri 500 neavănd ca sa-i dea, l-apus [în] închisoare foarte tare. Şi State paharnic alt neavănd cum facu şi dă unde ca să-i dea aceşti bani, s-au fost rugat dă-nchisoare cu multe rugăminte la aceşti doi boiari ce mai sus sănt numiţi, dă le-au fost dat State paharnic zapis la măna dumnealor, puindu-şi aceaste case cu moşăile lor zălog pănâ în trei luni dă zile să aibă a le darea aceşti bani taleri 500, iară nedăndu-le banii la zi, să le fie casele şi cu moşăile stă[tă]toare şi să facă ce le va fi voia.
Şi dumnealor cu acest feal dă aşăzămănt şi cu acel zapis, l-au scos dă-nchisoare şi au dat zapisul dumnealor la măna lui Ibraem Celibi până în trei luni dă zile dă nu i va da State paharnic banii la zi, să-i dea dumnealor.
Iar cănd au fost la zi, State paharnic n-au putut ca să dea banii. Deci Ibraem Celebi au apucat pă dumnealui Tudorache comisul şi pă Hrisand cămăraşul, şi i-au dat toţi banii taleri 500. Şi după ce i-au dat toţi
154
155
banii, an trecut multă vreame şi State paharnic nu le-au mai dat nici un ban, pană ce au venit vreame dă au murit şi după moartea lui încă au mai adăstat aceşti boiari, ce scriu mai sus, mai mult dă căte 2 ani ca doară le vor da banii feciorii lui State paharnic, au soru-sa, şă-n multe rânduri au fost mers şi la ei ca să le dea banii şi tot nu le-aii dat, fără căt asa le-au răspuns, cum că n-au puteare ca să le dea banii.
^ Ci dupre cum le scrie zapisul tată-ne-său State paharnic să ţie şi să stăpânească casele şi cu moşiile ce scriu mai sus, la care lucru dumnealui Tudorache comisul şi cu Hrisand cămăraşul nici pă acel cuvânt nu s-au lăsat, ci au eşit în Divan înaintea domnii meale cu zapisul lui State paharnic şi citindu-1 înaintea domnii meale, şi scriind după cum mai sus iaste zis, domniia mea nu i-am lăsat ca să fie păgubaşi, ci aşa am judecat cu dreptate, dă am dat peste acel zapis această carte a domnii meale credinciosului boiariului domnii meale Tudorache biv vel comis, şi lui Hrisand cămăraşul ca de acuma nainte să aibă să ţie şi să stăpânească aceaste case cu moşiile lui şi să le ia tot venitul ori den ce s-ar găsi, cu bună pace, dă către feciorii lui State paharnic şi de către soru-sa. Iar oricând ar putea copii lui State paharnic au dăn neamul lor să dea banii, să fie volnici a darea banii şi să-şi ia casele cu moşiile înapoi şi de cătră nimenea nici o opreală să n-aibă, că aşa iaste porunca domnii meale.
Ii saam reci gospodstvo-mi.
Dechemvrie 4 dni, leat 7228 [1719].
L.P.
Io Nicolae voevoda [m.p.].
prociienomu Costandin Văcărescu vel [loc rupi]
Acad. R.S.R., CD-14.
Original, stare potrivită, pătat de umezeală; pecetea inelară a domnului, în tuş roşu.
'22. 1720 mai 5.
Milostiiu bojiiu Io Nicolae voevod i gospodar zemli VlaJiiscoe davat gospodstvo-mi siiu poveleniiu gospodstvo-mi.
Sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri unde să prăznuiaşte hramul lui Sfete Ioan, de aicea din oraşul domniei mele, din Bucureşti, şi părintelui egumenului chir Timothei.
Ca să fie în pace şi ertată de acum înainte de calul domnesc ce iaste obiceaiu de dau mănăstirile pe an. Pentru că această mănăstire neavănd obiceaiu nici mai nainte vreame a da calu domnesc, ca celelalte mănăstiri, m-am milostivit domniia mea ca şi de acum înainte să fie ertată, să n-aibă supărare de calu domnesc.
Drept aceia am dat domniia mea această carte a domniei mele întru adeverinţă.
I i saam rece gospodstvo-mi
Mai 5 dni, leat 7228 [1720].
Acad.  R.S.R., MLXXXV-48.
Conie în condica mănăstirii, fost ms. 2 593.
123. 1721 noiembrie 1.
fDe vreame ce întâmplarea cea viitoare iaste nevăzută şi însăşi îngerilor necunoscută, pentru că numai la Dumnezeu toate sănt cunoscute, drept aceaia şi eu robul lui Dumnezeu, Ianachie, văzând că lumea aceasta iaste trecătoare şi sfîrşitul vieţii meale să apropie, socotit-am mai nainte pănâ îmi sănt minţile întregi şi sănătoase, de am făcut aşăzămănt cu hotărâre printr-această adăvărată a mea diiată la care au fost de faţă şi dumnealui jupanul Tanasie starostea de neguţători şi alţi neguţători, obraze de cinste, ce să văd mai jos iscăliţi.
Pentru că neavănd eu alt moştenitoriu în urma mea am socotit de bunăvoia mea şi cu tot sufletul mieu, de am lăsat toate aceastea ce să văd însemnate mai jos, în seama cinstitului şi preasfinţitului mitropolit al Ungrovlahiei chir Daniil şi asupra sfintei şi dumnezeeştii Mitropolii din Bucureşti, ca după petrecaniia mea să mă grijască cu pomeniri şi cu sărindare pană la trei ani.
Iar ceale ce am lăsat sănt aceastea :
1 contoş roşu cu pănteci de vulpe ;
1 contoş negru-vearde, ponosit, cu spinare de sîngeap; 1 dulamă turungie de tabin;
1 dulamă de canavăţ ghiurghiulie, fămeiască, blănită cu [loc liber], purtată;
1 dulamă de canavăţ vearde, blănită cu pacea de jder, cu nasturi de Ţarigrad;
1 ghiordie de fringhie roşie blănită cu sandraci;
1 zăbun de sandal de Vineţiia, galben;
1 dulamă bărbătească vearde de tabin, cu nasturi de sârmă;
1 roche de belacoasă turungie cu gurile de sârmă;
1 belacoasă roşie ; 1 cearşaf de răţeale ; 1 iie cu mătase roşie umplută cu fir; 1 cearşaf, ponosit, cusut cu mătăsuri; 1 iie cu sârmă; 1 iie cu mătase albastră umplută cu fir; 1 iie neponosită cu mătase roşie umplută cu fir; 1 faţă de perină aleasă, eu alb ; 2 brăsce roşii, unul mare altul mai mic, cu flori de fir; 2 perine mici cusute cu fir; 1 măhramă fămeiască dinainte cusută cu fir; 1 peşchir vărgat împrejurul measii; 1 masă de pânză vărgată cu alb; 1 oglindă de ceale mari.
1 roche de ataiia albastră, cu flori roşii; 1 faţă de perină albă vărgată ; 1 alagea roşie vărgată; 1 peşchir vărgat; 2 bucăţi de pănză groasă ; 3 scoarţe de Ţarigrad;
2 coţi de postav roşu; 1 păreache de gure de sărmă galbene; 1 măhramă de obraz mică; 1 peşchir mai lung; 1 păreache de cercei de aur cu robinuri; 1 inel de aur cu robin; 2 ineale de argint, poliite de Lipţca; 1 foae de cearşaf nesfârşită; 1 mahramă fămeiască aleasă; 1 măhramă de mătase cu ţinte de fir ; 4 perine de Ţarigrad pestriţe ; 2 punguliţe cu zapise ; 1 toc de şa albastru; 1 păreache de cuţite cu sedef; 1 păreache de cuţite cu prăseale albe; 2 săbii cu argint pe la munuche [minere]; 4 săhane de aramă; 13 tipsii de aramă; 4 căldări şi doao tingiri; 1 căldare de rachiu cu capacul şi cu ţeava ei; 3 tigăi de aramă; 1 leghin [lighian] şi doao ibrice; 1 clondir de fier alb; 1 solniţă de fier alb; 1 clondir mic de fier alb; 1 chipcel de fir alb ; 18 talere de cositoriu şi de aramă ; 1 şcatulcă; 1 cazan mare şi o funie.
Aceastea toate căte coprind într-această diiată le las cu sufletul mieu asupra sfinţiei sale părintelui mitropolitului al Ungrovlahiei chir Daniil,
156
157
ca să să vănză şi din banii ce să vor agonisi să să cbieltniască pentru sufletul mieu, la pomeniri şi la sărindare, pană în trei ani, taleri 200; să dea şi la Cămpina unde iaste îngropat frate-mieu Stamate taleri 100 şi la Câmpulung unde iaste îngropată soţiia mea Sanda taleri 50.
Iar casele din Bucureşti (afară dintr-un loc de casă ce l-am dat lui Stan şi 7 pogoane de vie din dealul Bucureştilor le-am lăsat osebit sfintei Mitropolii pentru îngroparea, ca să mi să pomenească numele la sfântul jărtvenic.
Las şi la mănăstire la Colţea să mi să facă doao sărindare, taleri 20 ; las şi la Sărindariu, taleri 10.
Iar pentru zapisele de datorie şi pentru datoriile ce scriu în catastihul mieu, pe urmă după moartea mea, cărei din datornici vor primi blestem de la părintele cum că nu sănt datori, să fie în pace, iar carii nu vor putea lua blestem, să dea banii pe căt vor scrie zapisele, şi să-mi facă ceale ce am rânduit.
Iar carele din neamul mieu, după moartea mea, s-ar scula cu vreo judecată gândind să strice această diiată a mea, au mumă-mea, au altcineva să fie supt blestemul sfinţilor părinţi ce au fost la săborul de la JSleheia şi să-i fie părăş la înfricoşata judecată a lui Hristos, prea curata maica sfinţiei sale. Şi să aibă a dea seama pentru păcatele meale. Căci că mumă-mea ş-au luat partea ei şi au fugit de m-au lăsat pe mâinile striinilor.
Şi pentru încredinţarea aceştii dieţi, mi-am iscălit numele mieu şi ara pus peceatea mea mai jos, ca să să crează.
îsToemvrie 1 dni, 7230 [1721].
însă la viile din Bucureşti sânt 9 pogoane, ci 6 pogoane să fie ale sfintei Mitropolii, precum le-am lăsat, iar 3 pogoane le-am lăsat lui Stan pentru căci m-an căutat la boala mea.
I L.P. j Eu Ianachie slugear
Popa Nicola prot.[opop], martor Ghiorghie al lui Vasilie, martor
{pe verso]:
Diiată lui Ianache cupeţul pentru ceale ce au lăsat asupra sfintei Mitropolii, cum arată înlăuntru.
Danii [indescifrabil] casă în Bucureşti, i pogoane vie şasă în dealu Bucureştilor.
Diiată lui Enache slugear pentru casele din Bucureşti şi 6 pogoane de vie.
7230   [1721]   noiembrie 1.
Arh.   St.  Buc,  Mitrop.  Ţ. Rom., GGVI-12.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; frumoasă pecetea inelară; două semnături greceşti, indescifrabile.
124. 1725 mai 4.
fDat-am cartea noastră dumisale logofătului Staico, pentru că din porunca dumnealor boiarilor celor mari fost-am trimişi la un loc al dumnea-
lui logofătului Staico din mahalaoa Scaunilor, care să-1 dovedim şi să-1 aleagem de către locul vătaşilor de măcelari, anume Necula [loc liber].
Deci, după poruncă, am mers la acest loc şi am strâns preoţi şi alţi vecini mahalagii bătrâni de penprejur. Şi fiind de faţă şi vătaşii de măcelari, ne-au dat Staico logofăt scrisori ce au avut. Şi vătaşii de măcelari încă ne-au dat şi ei scrisori ce an avut.
Şi citindu-le foarte cu amăruntul, am tras tot locul. Şi după bune şi dreapte zapise ce au avut Staico logofătul, am ales să-şi ţie locul dumnealui, a patra parte. La care, alegăndu-i partea de loc, l-am şi tras după obicei, cum semnează din jos anume trăsurile. însă în faţa despre pod, să ţie stănjăni 7 şi [loc liber] palme. Şi din dosul casilor, să ţie stănjăni 8 şi 2 palme. Şi la mijloc, în faţa despre Scaune^ să ţie stănjăni 8 şi o palmă, însă opt. Şi să să ţie şi pe lăngă Cănată[ ?]stănjăni 7.
Şi avănd poruncă ca să şi înpietrim la aceaste trăsuri, ce scriu mai sus, la toate am pus pietri, de am ales locul lui Staico logofăt de cătră locul vătaşilor de măcelari.
Drept aceaia, i-am dat aciasta scrisoare a noastră ca să ţie şi să-1 stăpânească acest loc, după cum 1-am ales şi l-am înpietrit, cu bună pace de cătră vătaşi de măcelari, pentru că acest loc au fost al lui Staico logofăt dat de zeastre de la soacră-sa, jupăneasa Dospina ce au fost a lui Eobe căpitan de cazaci.
Aciasta scriem.
Mai 4 dni, leat 7223 [1725]. Az popa Iordache ot mahalao Popa Hierăi, martor Az popa Dobrin ot Iana, martor Az Neculae vtori vistier Az Stoica vtori vornic Eu Coman portar
Tudorache brutarul, martor [greceşte] Leondaris, martor [greceşte]
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXVIII-3; ms. 131, f. 213-213v. Original, stare potrivită (rupt la îndoituri).
125. 1726 martie 20.
fEu roaba lui Dumnezeu, Măriia, fata Eadului logofăt, căzând la multă boală şi aju[n]gănd la slăbiciune şi temăndu-mă dă înfricoşatul clas al morţii, păn-unde mi-am avut minţile întregi şi limba dăşchisă, am cugetat ca să-mi fac diiată şi să-mi aşăz toate ale mele, mult, puţin, cât am dan mila lui Dumnezeu şi dă [la] părinţii miei.
întăi, mă rog tuturor creştinilor ca să mă iarte, oricui ce voi fi greşit şi ert şi eu pă toţi fraţii lor creştini. Şi las cu sufletul mieu, să mă îngroape la sfănta bisearică unde să cinsteşte şi să prăznuiaşte hramul mai marilor voivozi cetelor îngeareşti, Mihail, i Gavriil şi hramul acelui dăntru sfinţi, părintele nostru, Athanasie cel Mare.
Martie 20 dni, 7234 [1726].
întăi, casa cu locul căt ţine, dă aici dăn Bucureşti, care casă îmi iaste şi mie dă la părinţii miei. Ci, aciasta las cu sufletul mieu, să să vănză, să să facă sărindare şi pomenire sufletului mieu şi al părinţilor miei.
158
159
Aşijdere şi o carată a mea. Şi aciasta să să vănză, să să dea milostenie la fete sărace.
Şi am şi cinci cai telegari; iar să să vănză, să fie pentru pomenirea sufletului mieu şi al părinţilor miei.
Am şi o moşie dă la Greci, care moşie îmi iaste dă la părinţi, însă cu zece suflete dă ţigani. Ci, aciasta moşie şi ţiganii dănpreună o las cu sufletul mieu la sfănta bisearică unde voi să mă îngrop.
Am şi o moşie ce să chiamă Puranii. Şi aciasta o las cu sufletul mieu la sfănta Mitropolie dă aici dăn Bucureşti, ca să fie pentru pomenirea sufletului mieu şi a părinţilor miei.
Mai am şi viile dă la Sărata, pogoane 21, cu casile lor, cu cramă, cu slomn, cu toate dichisile dănprejur. Aceste să să preţuiască şi să să dea la Marica părcălăboe, pentru taleri doao sute, careîi sănt datoare. Şi preţuindu-să şi căţi bani va mai rămânea, să fie pentru pomenirea mea şi a părinţilor miei.
Şi mai am noao pogoane dă vie în dealul Bădeanilor. Ci, aciasta vie o las cu sufletul mieu, nepoatii meale dă soră, Păunii, ca să mă pomenească.
Şi am o păreche dă cercei căte un picior dă balş (sic) şi cu luminile dă zmaragd. Care cercei sănt la Ghiorghe hangiul zălog drept taleri doao-zeci şi doi, bani noi.
Şi mai am o păreche dă cercei cu luminile dă balaş, căte cu trei picioare, dă mărgăritar, care sănt la Stamate vameşul, zălog drept taleri şase, bani noi.
Şi am noao şiruri dă mărgăritare la jupan Hriste, drept taleri patruzeci, zălog de pă cum scrie zapisul.
Şi să să dea taleri trei şi jumătate vechi pentru casile clisearilui dă Mitropolie, căt am şăzut fără chirie.
Şi să să dea şi Neaoşului ficiorul, taleri doaozeci şi un cal vinecior, pentru simbriia lui. Iar pentru un rumăn al dumnealui neanii, lui Costandin, să i să dea un copil di ţigani. Şi doao vaci să să dea la fetile Ancuţii. Iar celelalte să să vănză pentru datorii. Care vite căte sănt, le ştie căte sănt Niacşul ficiorul.
Iar pă Stanca ţiganca o las văru-mieu Matei Băleanul; iar pă Dobra ţiganca şi pă un copil al ei, anume [loc liber], o am ertat, pentru că m-au căutat la vreame boalii meale.
Iar pentru căte moşii şi alte lucruri ce ar mai fi, au dă la părinţii miei şi au dă la bărbatul mieu, să să vănză, să să plate [a]scă datoriile. Şi ce ar mai rămânea, să fie pentru pomenirea sufletului mieu şi al părinţilor miei şi al socră-mieu, Sterii şi al soţului mieu, pentru că n-am putut să le fac nici o pomenire.
Iar o masă şi un peşchir le las părin[telui] Stavropoleos.
Deci, la aceste toate, mult, puţin căt am, ce scrie mai sus, las epitropi pă duhovnicul mieu, părintele Stavropoleos, chir Ioanichie şi pă nenea Barbul Merişanul şi pă neane Gligoraşco biv sărdar, să să chivernisească şi să-mi facă pomenirea sufletului mieu şi al părinţilor miei.
Iar care dăn rudele meale, au dăn neamul mieu, au dăn neamul bărbatului mieu s-ar scula şi ar strica şi ar strămuta aciasta adăvărată diiată a mea şi ar face altă supărare, unii ca aceia să fie neertaţi şi să fie supt blestemul sfinţilor părinţi dă la Nichela şi să n-aibă unde veni dăpă mine.
Şi cănd am făcut aciasta adiiată, fost-au cu toată voia mea. Şi o am întărit cu numele si cu pecete, mai jos, ca să să crează, iscălindu-să şi alte obraze dă cinste, pentru încredinţare.
Şi am scris eu, Iorga, cu zisa dumneaei.
[L.P. | Eu Măriia, fata Eadului logofăt Grecianu, adeverez
Eu popa Calini protopop mărturie
Barbul Merişanu vel clucer, mărturie
Grigorie biv vel sărdar, mărturie
Barbul biv vel stolnic, mărturie
Costandin Băleanu biv vel comis, mărturie
Eadul vtori postelnic, mărturie
Matei [indescifrabil], mărturie
[rezoluţia mitropolitului la începutul documentului]
Daniil mitropolitul Ungrovlahiei, adiverez
Arh. St. Buc, Doc munteneşti,   XXV —48.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecete inelară, în tuş negru; însoţit de  o  copie  modernă  din 1898.
126. 1727 august 24.
ţ Adecă eu, Gara Mustafa, dinpreună cu soţiia, Hava şi cu feciorii miei, anume, care să vor iscăli mai jos, dat-am zapisul nostru la măna lui Ştefan cazacul, i a fămei lui, Ilina, ca să fie de bună credinţă.
Precum să să ştie că le-am văndut o casă în mahala, drept taleri 10 pol, bani noi. Care casă iaste în mahalaua Popii Eusului, însă ca [sa] cu locul ei. Şi om [am] văndut di a noastră bunăvoe, nesiliţi de nimini şi cu ştirea mahalagiilor.
Drept aceia, să aibă dumnealor a o stăpâni cu pace di cătră noi şi [de] cătră tot neamul nostru.
Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am iscălit mai jos, ca să să crează.
Avgust 24 dni, 7235 [1727].
X Eu Mustafa vânzător
X Eu fămeaia lui, Hava vânzătoare
X Eu Meameş (sic) sin lui Mustafa, vânzător
X Eu Hoţea sin ego Mustafa
X Eu Mustafa sin ego
X Eu popa Eftenie ot mahala, martur
X Eu Eadul lifegiu, martor
X Eu Eadul aprod, martor
X Eu Stoica cazacul, martor
X Eu Bălăceanu cazacu, martor
X Eu Dima fustaşu, martor
X Eu Chirul cazacul, martor
X Eu Apostol cazacul, martor
Şi am scris eu popa Pătrasco, cu zisa lor.
Arh.  St. Buc, Doc munteneşti, XXV—49. Original, stare potrivită, hîrtie cu filigran.
160
161
127.
1728 decembrie 20.
129.
1729 septembrie 29.
|Adecă eu Eadul ţiganul dat-am zapisul mieu la măna părintelui igumenului ot Sventăi Ion.
Precum să să ştie că m-au lăsat pe locul al mănăstirii în Scaune să-mi fac casă şi pimniţă şi ce voi vrea. Şi m-au tocmit cu sfinţiia sa să-î dau chirie pe an taleri vechi 2. Şi dănd chirie să şez să mă hodinesc, iar nedănd chirie, din an în an, să aibă sfinţia sa a veni să-mi strice casa şi să mă scoată, că aşa m-am aşăzat cu a me[a] bunăvoe.
Şi pentru credinţa am pus deagetu mai jos, ca să să crează.
Dechemvrie 20 dni, 7237 [1728].
Eu Eadul ţiganul croitoriul, platnic Eu Costandin cojocariul, martor
Am scris eu Toma cu învăţătura Eadului şi martor
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Ioan, XII-23. Original, stare foarte bună, format mic.
128.
1729 august 1.
Matei Cantacuzino vel armaş dat-am acest adevărat zapis al mieu sfinţii şi dumnezeeştii mănăstiri unde iaste hramul sfântului proorocului şi mergătoriului înainte Ioan botezătoriul de aici din oraş, din Bucureşti, şi sfinţii sale părintelui Timothei năstavnecul aceştii mănăstiri.
Ca să fie de bună credinţă, pentru că din voia lui Dumnezeu dăndu-şi sfârşitul vieţii soţiia mea Păuna şi mai avănd şi alţi răposaţi morţi îngropaţi la această sfănta mănăstire, s-au îngropat şi ia acolo.
Drept eu, dintru a mea bunăvoe pentru sufletului (sic) răposatului soţii mele şi pentru a mea pomenire, am dat la această sfănta mănăstire un sălaş de ţigani, anume Pănugul ţiganul cu ţiganca lui anume Voica şi cu trei copii anume Neagoe, i Paraschiva, i Slanona, ca să fie mănăstirii danie şi robi în veaci, să-i stăpânească de cătră noi şi de cătră tot neamul nostru în veaci, cu bună pace. Şi aceşti ţigani au fost ai noştri de la părinţi.
Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit şi am pus peceatea, ca să să crează.
Avgust 1 dni, leat 7237 [1729].
E.P. | Matei Cantacuzino vel armaş
Neagoe logofăt Buceanul martor şi am scris
Acad.   R.S.R., MLXXXV-203.
CopieJn condica|mănăstirii, fost ms. 2 593.
fScrisoarea noastră la cinstită măna dumnealui Grigorie Grecianul vel sărdar.
Precum să să ştie că ne-a dat dumnealui puţin loc dăn curtea dumnealui, în lung stânjeni [loc alb] şi în lat stânjeni [loc alb] dă am mai lungit altariul sfinţii biserici.
Deci cu acest loc am făcut cu dumnealui schimb cu alt loc dă lăngă grădina dumnealui, în lung stânjeni [loc alb], în lat stânjeni [loc alb], care loc ne iaste şi nouă dă schimb dă la Mantheu egumenul ot mănăstirea Codreanii, cu nişte suflete dă ţigani, după cum adăvărează zapisul sfinţii sale.
Drept aceia am dat acest adăvărat zapis al smerenii noastre dăn-preună şi cu zapisul dă schimbul locului la măna dumnealui, ca de acum înainte să aibă dumnealui a-1 stăpâni cu bună pace dă către smerenia noastră. Şi să-i fie dumnealui moşie ohabnică şi stătătoare în veaci, dăndu-ne şi dumnealui zapis la măna noastră de stăpânirea locului ce e mai sus zis.
Şi pentru întărirea zapisului am iscălit mai jos, ca să să crează.
Arh. St. Buc, M-rea Stavropoleos, XII—31.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; pe verso se află textul documentului cu data de mai sus, prin care egumenul mănăstirii Codreani dăruieşte mănăstirii Stavropoleos  locul amintit.
130.
1730 iulie 1.
162
Adecă eu jupăneasa Caliţa a răposatului Matei vistier, fata lui Drăghici Cantacuzino vel spătar, dat-am scrisoarea mea la măna sfinţii sale părintelui egumenului chir Timothei de la sfănta mănăstire ce să prăz-nuiaşte Sti Ioan butezătoriul şi la măna tuturor călugăraşilor ce să află lăcuitori acolo şi celor ce să vor afla de acum înainte năstavnic la această sfănta mănăstire.
Precum să să ştie că avănd eu un fecior din trupul mieu anume Costandin şi întămplăndu-să moarte, au lăsat la sfârşitul lui, cu sufletul său, ea să-1 îngroape acolo la mănăstire unde mai sus s-au zis. Şi au lăsat din partea lui ce i să cuvenise din ţigani, trei suflete ca să să dea la sfănta mănăstire pentru pomenirea sa.
Deci şi eu din partea lui am dat trei suflete de ţigani anume : Sandul ţiganul şi pe soru-sa ţiganca c-un copil al ei anume Vasile, ca să fie sfintei mănăstiri aceste trei suflete stătătoare în veci şi de cătră nimenea să n-aibă nici o băntuială. Ci sănt din ţiganii lui ce i s-au cuvenit şi lui parte de la tată-său.
Drept aceia am dat şi eu această scrisoare ca să-i stăpânească cu bună
pace.
Şi pentru mai adevărată credinţă, am întărit cu această scrisoare şi cu iscălitura mea si cu pecetea mai jos, ca să să crează.
Iulie 1 dni, leat 7238 [1730].
163
I L.P. | Caliţa Cantacozina Cămpineanca Părvul căpitan Oămpinean, martor
Acad.   R.S.R.,   MLXXXY 201.
Copie în condica mănăstirii, fost ms. 2 593.
1731 aprilie 4.
tAdecă eu Bucur siim[ean] ot steagu lui Drăghici căpitan, dat-am zapisul mieu la măna dumnealui jupanul Ianache dascăl.
Cum să să ştie că i-am văndut dumnealui o casă aici în mahalaua Broştenilor. Care casă şi eu am cumpărat-o dă la un Dobre abagiul şi iaste alăturea cu grădina dumnealui şi cu casa lui lene căpitan. Şi i-am v[în]-dut-o dumnealui drept bani gata, taleri 3. Şi am luat aceşti bani toţi dăplin în măna mea. Deci, şi eu am dat acest zapis al mieu la măna dumnealui, ca să aibă a stăpâni aciasta casă, cu locul căt ţine, în veci.
Şi, pentru mai adevărată credinţă, mi-i-am pus numele şi degetul mai jos, să să crează.
Aprilie 4 dni, 7239 [1731].
X Eu Bucur siimfean] vânzător
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII—36. Original, stare foarte bună, format mic
uz. 1732 iulie 23.
t Adecă eu, Leftera, fămăia Grozii măcelarul, dat-am zapisul mieu la măna lui Negoe măcelarul.
Precum să să ştie că întănplăndu-se de au perit soţul mieu, Groze, au rămas datorie multă în urma lui şi apucăndu-mă datornicii pe mine, alt n-am avut ce vinde făr-decăt iaste văndut scaunul lui de carne ce l-au avut în Scaune, lui Negoe măcelarul, ce s-au scris mai sus, în taleri 29 noi.
Şi aceşti bani i-am dat în măna datornicilor, de m-am plătit, iar Negoe măcelarul să-şi stăpânească scaunul care i l-am văndut, cu bună pace, de nimeni nici un fel de val să n-aibă. Iar de s-ar scula, de acum înnainte, niscai o[a]meni cu niscai pricini, să-şi caute cu mine. Şi acest scaun este pus între Once şi între Opre.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, au fost mulţi omeni buni, mărturie, care mai jos să vor iscăli.
Şi pentru mai adevărată credinţă, m-am iscălit şi mi-am pus şi degetul mai jos, ca să să crează.
Iulie 23 dni, leat   7240 [1732].
X Eu Leftera, soţiia Grozii măcelarul, vânzătoare
Eu Iane vistier, martor
Eu Neagul vătaf, martor X Eu Iane logofăt, martor X Eu Necula, martor
164
X Dumitru Colţe, martor
Eu Oprea Poamă, martor X Gheorghe orbul, martor X Pădure vătaf, martor
Eu Ivan Spinare, martor X Andrei, martor X Stan Eede, martor
Eu Once, martor X Stan, bătrănu, martor X Tudor Osman, martor
Eu Crăciun căpitan erbar, martor X Avram, martor X Gheorghe Eoşu, martor
Şi am scris eu, Stan logofăt, cu z[is]a lor.
Arh. St. Buc, M-rta Sf. Spiridon Vechi, VIII —1. Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
133. 1733 aprilie 12.
ţAdică eu jupăneasa Ioana, soţiia stegarului Andronache, i brat popii Dobrin, şi dănpreună cu feciorii noştri anume Nistor, i Tudor, i frate-meu Nistor, dat-am acest adăvărat zapis al nostru la măna dumnealui jupan Tudor, nepotul dumnealui jupanului Manii mătăsariul.
Precum să să ştie că i-am văndut dumnealui un loc cu pomet în taleri şase şi jumătate bani noi, însă [în] mahalaoa lui Lucaci. Pentru că aşa au lăsat soţiia mea şi cumnatu mieu popa Dobrin la mo[a]rtea lor, ca să să vănză acest loc, să-1 dau pentru suflete [le] lor.
Şi locul, cănd 1-am văndut, au fost neîngrădit şi făr de case. Şi l-am văndut de a noastră bunăvoe, după cuvântul răposaţilor şi cu ştirea mahalagiilor şi dăn sus şi dăn jos, care să vor iscăli mai jos. Ca să fie dumnealui şi coconilor dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui moşie stătătoare. Iar altcinevaşi dăn neamul nostru să nu fie volnic a strica acest aşăzămănt.
Şi cănd am făcut acest zapis, au fost mulţi oameni buni martori.
Si pentru mai adevărată credinţă ne-am iscălit mai jos, să să crează.
Aprilie 12 dni, leat,   7241 [1733].
X Eu jupăneasa Ioana, soţiia stegarului Andronache, vânzătoare ot mahalaoa Vergului
X Nistor, i Tudor snă Andronache stegar, i jupăneasa Ioana vânzători
X Eu Nistor brat jupăneasa Ioana, vânzători X Eu Fiorea cazacul, martor X Eu Badea lemnar, martor X Eu Neagoe Catana, martor X Eu Eadul lefegiu, martor
Şi acest zapis l-am scris eu popa Ioan cu zisa jupănesii loanii ot mahalaoa Vergului.
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXXVI-11. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
165
134.
1734 decembrie 19*
Adecă eu Iordache logofătul za vistierie, înpreună cu frate-mieu Costandin postelnicul, feciorii răposatului dumnealui Asan vel sluger, dat-am acest al nostru adevărat zapis, ca să fie de bună adeverinţă, la cinstită mîna preasfinţitului mitropolit al Ungrovlahiei chir Ştefan.
Precum să să ştie că avînd noi un loc aici în Bucureşti, alăturea cu locul caselor noastre şi alăturea cu locul Sfîntului Gheorghie cel Vechi, care loc mai denainte vreame au fost al sfintei Mitropolii, fiind beserica Sfîntului Gheorghie mitropolie veache. Iar după vremi mutîndu-să Mitropolia unde iaste şi acum şi locul pre carele iaste Mitropolia zidită, fiind moşiia a Sfintei Ecaterinei, s-au dat schimb la Sfinta Ecaterina acest loc, pentru locul sfintei Mitropolii. Şi l-au stăpânit Sfînta Ecaterina de atunci pană în zilele răposatului mării sale Ioan voevod. Iar atunci pe acea vreame, fiind igumen la Sfînta Ecaterina sfinţiia-sa părintele Pilotheu, au făcut locul vănzătoriu, care loc fiind alăturea pe lîngă casele noastre, dumnealui răposatul părintele nostru Asan vel sluger, s-au tocmit cu sfinţia sa şi l-au cumpărat preste tot, precum adeverează zapisul cel de vînzare al sfinţii sale şi pănâ acum l-am stăpânit şi noi, iar acum, nemaitrebuindu-ne, l-am făcut vănzătoriu. Şi am mers la sfinţiia-sa părintele vlădica chir Ştefan, căzîndu-să sfinţii sale a-1 cumpăra şi l-am tocmit de bunăvoia noastră drept taleri şasă sute noi, întru care loc intră şi pivniţa, cea de piatră veche.
Numai dintr-această vânzare, ne-am mai oprit şi noi loc, alăturea cu locul nostru cel vechi al caselor, în lung stânjeni 17 pol şi în lat stânjeni 20 pol. însă să să ştie şi stănjănii locului acestuia precum merg şi în lung şi în lat, duprecum s-au măsurat cu stănjenul domnesc şi după cum îl va înpietri sfinţiia sa, din locul nostru cel vechi de la vale despre viia domnească, în lat alăturea cu podul, pănâ în poarta dascălului Şerban cântăreţul domnesc, stânjeni 32 pol. Şi în lung, din poarta dascălului Şărban în sus alăturea cu locul Sfîntului Gheorghe cel Vechi pănâ în locul jupanului Panait, feciorul Nicăi zaraful, stânjeni 40 pol, palme trei şi din locul Sfîntului Gheorghie în lat la căpătâi despre locul jupanului Panait, pănâ în locul nostru cel vechi, stânjeni 14, palme cinci. Şi iar din pod de la vale despre jupînul Iamandi chiurciu-başa la deal, pană în locul ce l-am oprit noi şi pană dinnaintea casii lui Ianache telal, stânjeni 10.
Deci, să aibă sfinţiia sa a stăpâni acest loc cu bună pace de către noi şi de care tot neamul nostru, pentru că l-am vîndut de bunăvoia noastră şi nesiliţi de niminea şi am luat toţi bani deplin şi gata în mîinile noastre, dînd sfinţii sale şi zapisul cel vechi de cumpărătoare.
Drept aceaia şi noi, pentru mai buna întemeiare, am întărit zapisul acesta, cu peceţile si iscăliturile noastre, ca să să crează.
Dechemvrie 10 dni, leat 7343 [1734].
| L.P. ! Iordache Micşenescul
Costandin postelnic sin Asan slugeariu, martor
Misail episcopul Buzăului, mărturie
Coman ieromonah igumen sfînta Ecaterina, martor
Foiţa de trăsura locului, ce l-au cumpărat preasfinţiia sa preacinstitul părintele chir Ştefan mitropolitul de la dumnealui Iordache Micşănescul logofătul de vistierie, sin răposatului Hasan vel sluger, care loc la înpăr-
166
ţeală, cînd s-au înpărţit Costantin postelnicul cu fratele dumisale Iordache logofătul, căzut-au acest loc numai partea logofătului Iordache, însă osebit, după cum trăsurile din jos arată anume.
Mai 3 zile, leat 7243 [1735].
Trăsura dintîi
Au tras din ceale doao pietri ce le-am pus din jos şi de marginea podului şi în capul bolovanilor locului curţii dumnealui Iordache logofăt drept in sus pe podul uliţii ce mearge la Târgul din lăuntrul, pănâ la cea-lelalte doao pietri, ce le-am pus iar de marginea podului şi lîngă bolovanul porţii locului dascălului Şerban s-au găsit stânjeni 33 pol.
A dooo trăsură
Au tras din ceale doao pietri curmeziş spre şcoală, însă şi pe din jos alăturea pe lîngă ulucile curţii dascălului Şărban, pănâ în locul al bisericii Sveatăi Gheorghie, s-au găsit stânjeni 15. Şi am pus piiatră în capul locului dascălului Şerban lîngă bolovanul ulucilor.
A treia trăsură
A tras dintr-âcea piiatră pe din susul şcoalei şi pe lîngă locul bese-ricîi lui Sveatii Gheorghie, pînă în locul jupînului Panait sin Nicăi zaraful, stânjeni 26 pol, palme una. Şi am pus doao pietri, însă la sfârşitul gardului lui Sveatăi Gheorghie şi lîngă gardul locului [lui] chir Panait.
A patra trăsură
A tras din ceale doao pietri în jos alăturea, pe lîngă gardul locului [lui] chir Panait pănâ aproape de grajdiul postelnicului Costandin, am găsit stânjeni 14 pol, palme una. Şi am pus piiatră lîngă gard şi de către locul lui chir Panait şi de către locul postelnicului Costandin, însă după cum arată dînsul aproape de colţul grajdului din jos.
A cincea trăsură
Au tras dintr-acea piiatră alăturea pe lîngă locul postelnicului Costandin şi pe din jos de pimniţă de piiatră ce iaste pre acest loc, am găsit stânjeni 13 pol, palme una. Şi am pus piiatră din jos de pimniţă, însă înpotriva gărliciului pimniţii.
A şasea trăsură
Am tras dintr-acea piiatră spre vale, tot pe lîngă locul postelnicului Costandin şi aproape pe din sus de mărul cel mare, pănâ în gardul ulicioarei ce mearge la beserică la Sveatăi Gheorghie, am găsit stânjeni 13 şi am pus doao pietri lîngă gard.
A şaptea trăsură
Am tras dintr-aceale doao pietri curmeziş iar pe lîngă locul postelnicului Constantin, pănâ din josul colţului grajdului [lui] Ianache telalul, am găsit stânjeni 8, palme 1 şi jumătate şi am pus piiatră în colţul grajdului din jos.
A opta trăsură
Am tras dintr-acea piiatră drept pin curtea şi aproape pe dinaintea caselor lui Ianache telal, pănâ în bolovanii curţii locului dumnealui Iordache logofăt, am găsit stânjeni 10, palme una pol. Şi am pus piiatră lăngă bolovani, şi cum zicem mai sus, aproape yje din susul caselor lui Ianache.
A noaolea trăsură
Am tras dintr-acea piiatră spre pod, tot alăturea pe lîngă bolovanii curţii dumnealui Iordache logofătul pînă la ceale doao pietri ce să numesc la trăsura dintîi, care sînt puse de marginea podului, am găsit stânjeni 10? palme doao şi jumătate. Şi la aceaste pietri s-au încheiat tot locul şi cu trăsurile şi cu pietrile.
167
Şi cînd am tras şi am pus aceaste zise pietri, au fost de faţă dumnealui Costantin postelnicul şi despre partea sfinţii sale mitropolitului trimişi Ştefan logofătul, i Voinea logofătul şi despre partea besericii Sveatăi Gheorghie pre omul popa Călin, i dascălul Lungu şcolaşul.
Vladul logofetul sin Tanasie vtori portar trimis de dumnealui Miha-lache vel portar, de am tras şi am înpietrit acest loc, cum din sus arată.
Arh.  St.  Buc, ms.  131, f.  109 — llOv.
Copie
ldo- 1735 ianuarie 14.
fAdecă eu popa Ion sin popa Iane şi denpreună cu preotesa me, Dragna, dat-am zapisul nostru la măna dumnealui logofăt Costandin sin popa Bogdan cliserul domnesc.
Precum să să ştie că avănd socră-mieu Gheorghie staroste de cavafi o pimniţă şi cu case pe pimniţă şi cu o prăvălie alăture si dentr-acestea mi-au dat dumnealui mie zestre pimniţă jumătate şi cu casile, i cu locul.
Deci, murind socră-mieu şi rămăind parte dumnealui asupra socră-me pentru zestre dumne[a]ei, dumneaei o au făcut vânzătoare si de la dumneaei, într-ace vreme o am cumpărat eu, precum va arăta si zapisul dumneaei. ^
Şi acum, neputănd eu ţine, trebuindu-mi bani, o am vândut eu dumnealui logofătului Costandin pimniţă toată si cu casile după pimniţă şi cu prăvălie ce este alăture şi cu tot locul căt este, precum va răspunde şi zapisul cel vechi şi cel de cumpărătoare de la socră-me, care am dat si acele zapise tot la măna dumnealui.
însă aciasta pimniţă şi cu locul merge pe di o parte, alăture cu locul dumnealui Comănescului şi pe de alta, alăture cu pimnita dumnealui jupan Maxi. Şi om văndut dumnealui de a me bunăvoe, nesilit de nimeni drept bani gata, taleri patru sute noi, pentru că căzăndu-i-se dumnealui ca să o cumpere, fiind dumnealui şi neamul dupre preotesa me. Si ani luat aceşti bani ce scriu mai sus, toţi gata şi deplin în măna me.
Drept aciasta, am dat şi noi acest adeverit zapis, ca să stăpânească dumnealui şi coconii dumnealui, nepoţii, strenepotii cu pace de către noi şi de către tot nemul nostru.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, fost-au cu ştire tuturor vecinilor. Şi au fost şi alţi om[eni] mar[tori], care să vor iscăli mai jos.
Şi pentru credinţă, ne-[a]m pus şi noi iscăliturile si peceţile cumăinele noastre, mai jos, ca să să crează.
Ghenarie 14 dni, leat 7243 [1735].
Popa Ion sin popa Iane, vănz[ător] Dragna preotesa, vănz[ătoare]
L.P. !
i
Arh, St. Buc, M-rea Sf.  Ioan, XIII—2.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran;  pecete inelară, în tuş
168
136. 1737 decembrie 15.
f Adică, eu Despa, soţiia dumnealui Iane Boldescu cupeţ ot Buzău, ce am fost mai nainte soţie răposatului Staico logofăt despre măriia sa doamna, dat-am zapisu mieu la măna dumnealui Ştefănache vel clucer za arie.
Precum să să ştie că i-am văndut dumnealui trei prăvălii de lemn, pe locu nostru, în faţa Scaunilor, în oraşu Bucureştilor, în taleri 350. Care prăvălii au fost cumpărat răposat soţul mieu Staico logofăt, loc de la dumnealui Barcă vel medelnicer, în taleri 125 şi am făcut casele cu cheltuiala noastră, din temelie. Şi i-am dat dumnealui şi zapisu vătaşilor de măcelari, care după ce am cumpărat locul la leat 7229 [1721] şi fiind amestecat cu ei, l-au înpărţit cu ei cum să vede.
Şi i-am mai dat dumnealui şi o carte de hotărnicie, care s-au hotărât şi s-au înpietrit mai în urmă, precum arată în scris anume. Şi am stăpânit de atunci şi pană acum tot cu pace ani 17, după cum s-au înpietrit şi sa vede locul.
Iar căt pentru zapisu dumnealui Barcă medelnicer, de întâmplarea vremilor, au fost pierdut, ci nu i l-am dat. Ci dar, unde să va întâmpla de să va găsi, să nu să ţie în seamă acel zapis, că acest loc mi l-au lăsat răposat soţul mieu la moartea dumnealui. Şi i-am văndut dumnealui de a mea bunăvoe, să stăpânească cu pace.
Şi pentru credinţa, m-am iscălit mai jos ca să să crează, puindu-mi şi pecetea.
Dichemvrie 15 dni, leat 7246 [1737].
L.P. | Eu Despa vânzătoare
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CGXVIII^4; ms. 131, f. 213v-214. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară a vînzătoarei.
137. 1741 martie 15.
fAdecă eu Părvul diiacfcnul snă Alixandru diaconul şi vnuc jupanului Mihai cupeţul, înpreună cu verii miei anume Barbul, i Şărban, feciorii Eadului unchiului mieu, înpreună cu Oprea, dat-am scrisoarea noastră la măna dumnealui Afendule biv vel căpitan za margine.
Precum să să ştie că murind unchiul nostru Mihai cupeţul care au ţinut pă jupăneasa Ilinca, fata lui Muşat logofătul şi a jupănesii Zmaran-dii, şi au trăit amândoi ani 19 şi la moartea jupanului Mihai ş-au fost făcut diiată de au lăsat den câştigul strădanii dumisale, iar nu de la părinţii rudeniilor lui, cui ce s-au îndurat. Aşijderea şi jupănesii dumnealui Ilincăi den câştigul opştesc ce au câştigat amândoi, afară den zestrele ce au avut dumneaei, i-au dat iar ce s-au îndurat.
Deci, căte au fost lăsat rudeniilor lui cu dhata, dumneaei jupăneasa Ilinca căt au fost văduvă în patru ani le-au plinit tuturora păn la unaf luând şi zapise de la măna f ieştecăruia cum că căte i-au lăsat jupan Mihai cu dhata luii le-au plinit jupăneasa Ilinca, precum le arată şi zapisele ce sănt la măna căpitanului Afendule.
16$
Iar peste patru ani, după moartea lui Mihai unchiul nostru, vrănd jupăneasa Ilinca ca să-şi facă casa a dooară (sic) au luat pe dumnealui Afendulea căpitanul şi trăind amândoi ani opt şi făcând şi coconi, au murit jupăneasa Ilinca şi au rămas pe urma dumneaei un cocon de şapte ani, anume Andronache şi au moştenit toată avuţiia mume-sei jupănesei Ilincăi, iar peste doi ani murind şi Andronache, ne-au îndemnat unii den nevoitorii de binele nostru ca să ne sculăm să apucăm pe dumnealui căpitanul Afendule să mai cerem moştenire de ale unchiului nostru.
Deci noi, ca nişte oameni fără de minte, am urmat şi ne-am sculat în zilele mării sale lui Mihai Vodă de am işit la divan cu dumnealui Afendule căpitanul. Şi măriia sa ne-au rânduit la sfinţiia sa răposatul chir Daniil mitropolitul ţării de ne-au luat seama pe amăruntul şi s-au găsit dreptatea dumisale căpitanului Afendule şi i-au făcut şi carte de judecată după pravilă, precum arată cartea. Iar noi nici cu aceia nu ne-am odihnit, ci iar după îndemnările unora ne-am sculat şi în zilele mării sale lui Gligorie Vodă de am tras pe Afendule căpitanul şi la divanul mării sale de ne-am judecat.
Şi măriia sa luăndu-ne seama pă dreptate şi citind şi cartea răposatului chir Daniil mitropolitul ne-au scos din divan afară, dănd şi cartea mării sale de judecată dumisale căpitanului.
Iar cănd fu acum şi în zilele preînălţatului domnului nostru Io Costandin Neculae voevod, noi după îndemnările unora şi altora, iar ne-am sculat cu păra asupra dumnealui Afendule căpitanul de l-am tras şi la divanul mării sale şi ne-am apucat de pările cele vechi cerăndu-i şi un loc de la Scaonile cele vechi ce au fost păel pimniţă şi magazie şi şapte prăvălii, zicând noi şi năpăstuind cum că pe acel loc unchiul nostru Mihai nu l-au fost dat jupănesii Ilincăi la moartea lui, ci l-au fost lăsat frăţine-său lui Costandin şi ceream noi acel loc de la căpitanul Afendule.
Deci măriia sa rănduindu-ne la dumnealor veliţii boiarii ca să ne aleagă şi nefiind diiată unchiului nostru la Mihai de faţă, ca să să dovedească lucrul pentru acel loc, au otărăt boiarii să primească dumnealui Afendule căpitanul carte de blestem a părintelui vlădicăi cum că acel loc <3Ste lăsat de jupanul Mihai cupeţul jupănesii Ilincăi cu diiată lui, iar nu lui Costandin unchiului nostru, şi aşa să stăpânească locul.
Şi dumnealui căpitanul Afendule au primit să ia blestemul. Iar noi ştiind adevărul cum că acel loc a fost al jupănesii Ilincăi lăsat de unchiul nostru şi 1-a stăpânit cu pimniţă, cu magazie şi cu prăvălii pănâ le-au ars focul de au rămas locul sterp, iar nu altuicuiva şi după ce s-au ars prăvăliile şi pimniţă şi s-au măritat şi jupăneasa Ilinca de au luat pe Afendule căpitanul i l-au dat scris în foaia de zestre, precum îl vedem şi noi acum.
Şi pentru una ca aceia n-am vrut să ne punem sufletele să lăsăm pe dumnealui Afendule căpitanul să ia blestemul şi am dat această carte a noastră la măna dumnealui ca să stăpânească locul cu bună pace şi altele căte au stăpânit până acum de către noi şi de către tot neamul nostru. Iar #are să va scula din noi de acum înainte ca să supere pe dumnealui căpitanul Afendule, să-şi ia plata de la judecătoriul.
Şi pentru credinţa ne-am pus iscăliturile şi degitile mai jos înainte boiarilor care să vor iscăli mărturii.
Martie 15  dni,  leat  7219 [1741].
Şi am scris eu Gheorghe, cu zisa lor. Eu Părvu diiacon sin Alixandru diiacon
Eu Oprea sin Ion Eu Şerban sin Eadu Eu Barbu sin Eadu Pop[a] Moisi, martor Pop [a] Anton, martor Eu Mihai cojocar, martor
Popa Mănăilă protopopa al Bucureştilor, martor Eu Luppul dascălul slovenesc, martur
[însemnare pe verso]:
Zapisul Părvului diacon vnuc lui Mihai postelnic, Barfbu], i a altor rudeniilor lui ce mi-au dat după ce ne-am judecat den porunca mării sale lui Costandin Vodă la boiari şi rămăindu-1, mi-au dat acest zapis.
Arh.  St.  Buc, Episcopia Argeş, XLVIII —37.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; o semnătură grecească indescifrabilă.
138. 1741  martie 16.
Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolae voevod i gospodar zemli Via-liiscoi davat gospodstvo-mi siiu povelenie gospodstvo-mi prea cuviosului sfinţii sale părintelui egumenul de la mănăstirea lui Mihai Vodă, chir Grigorie, şi tuturor părinţilor, săborul sfintei mănăstiri.
Ca să fie volnic cu cartea domnii meale să ia întru stăpânirea mănăstirii biserica Albă din mahalaoa Bisericii Albe, să fie metoh al mănăstirei, după cum s-au adeverat din hrisoavele ceale vechi ale mănăstirei şi de nepurtare de grijă a egumenilor ce vor fi fost după vremi s-au fost părăsit de către stăpânirea mănăstirei.
Drept aceaia, să fie volnic egumenul, ce s-au numit mai sus, să o ia iarăşi întru stăpânire [a] mănăstirei, cum au fost şi mai înainte, în vre-mile trecute.
Şi această biserică să fie egumenului şi părinţilor călugări vatra de şădere la dansa în vreame ce iaste domnia şăzătoare la mănăstire. Şi de către nimeni opreală să n-aibă, că aşa iaste porunca domnii meale.
I i saam reci gospodstvo-mi.
Martie 16 dni, 7249 [1741].
L.P.
procit vel logofăt
Arh. St. Buc, M-rea Mihai Vodă, III-6.
Original, stare foarte bună, monograma şi pecetea inelară a domnului, în tuş roşu.
139. 1741 mai 19.
Avînd mare pricină sfinţiia sa preasfinţitul părintele nostru mitropolitul ţării, chir Neofit, cu părintele egumenul chir Grigorie de la sfînta mănăstire Mihai Vodă, pentru dealurile cu viile de aici din dealul Bucureşti
170
171
are sfînta Mitropolie danie de la răposatul Eadu Leon voevod si are şi mănăstirea Mihai Yodă iar danie de la răposatul Grigorie Ghica voevod, între care dealuri să întindea egumenul mai mult, neurmînd seamnelor ce scriia hrisoavele şi intra în dealul Mitropoliei.
Pentru care pricină dînd jalbă sfinţiia sa peasfintitul mitropolit la marna sa preaînălţatul domnul nostru, Io Costandin Nicolae voevod, marna sa ne-au orînduit pre noi ca să meargem acolo, să căutăm si să adeverim care sînt hotarele şi seamnele ceale adevărate, după cum scriu în hrisoave.
Beci mergînd noi acolo, au fost despre partea sfinţii sale părintelui mitropolitului, echsiarhul Onufrie al sfintei Mitropolii si' Climent ieromonahii dichiul, şi protopopul Emanuii. Aşijderea şi despre partea mănăstirii Mihai Yodă, au fost doi din epitropii mănăstirilor, anume arhimandritul Ghenadie, proigumenul Cozii, şi sfinţiia sa Cozma nroegumenul Mărginenii şi Theofan dichiul mănăstirii Mihai voevod.
Şi aşa, am cetit hrisovul mănăstirii Mihai Vodă care era de la Antonie voevod, întru care scriia seamnele hotarului mănăstirii Mihai Vodă, unde zicea să aibă a stăpîni mănăstirea Mihai Vodă din hotarul Lupeştilor în jos spre deal, pană în Calea Mehedinţilor, care cale sue drept la crucea lui Alexandru Vodă, cea de piiatră. Şi de la crucea lui Alexandru Vodă iar în jos, adecă pe drumul acesta pană în hotarul cel de piiatră al sfintei Mitropolii, unde au fost hotărît de Constantin vodă Serban, care hotar iaste în Gura. Văii, unde să numiia şi puţul Calicilor. Şi din piiatră hotarului în sus, pană în locul unde au fost viia arhimandritului si din viia arhimandritului iar în sus pană în gardul mănăstirii Mihai Vodă.
Deci fiind aceaste seamne toate, atît drumul ce să numiia al Mehe" dinţilor, cît şi piiatră lui Costandin Vodă şi puţul astupat din vremi, c« aceaia să întindea părinţii călugări de la Mihai Vodă preste aceaste seamne ale hotarurilor. : . .
Iar după ce am mers noi acolo, pe cum mai sus s-au zis, si cercetînd cu amăruntul, încă şi cu carte de blestem la cei după acolea, am descoperit şi am dovedit că drumul Mehedinţilor acela au fost după cum scriia în hrisoavele lui Mihai Vodă, că urcă drept la crucea lui Alexandru voevod. Şi cercîndu-să şi în Gura Văii, s-au găsit şi piiatră care s-au zis că au fost hotar pus de Constantin voevod şi măcar că piiatră era ruptă si încă si înpresurată supt o talpă a unii case.
Aşijderea şi puţul care să numiia că au fost al Calicilor, fiind astupat? s-au cercat şi d.ovedind din oamenii de acolea locul unde au fost, au săpat şi s-au găsit. Şi după această cercare s-au cunoscut că aceale seamne dintr-a-cel loc, sînt seamnele ceale adevărate ale hotarălor. Dar egumenul de la Mihai Vodă tot nu să odihniia pe aceale seamne dintr-acela loc, ci zicea că sînt mai jos. Şi aşa şi noi i-am zis de au mers egumenul însuşi dinpreună cu părintele epitropul Macarie proegumenul mănăstirii Eadului Vodă, să găsească şi să arate de ştie într-alt loc acest feliu de seamne ce scriu mai sus.
Şi mergînd şi căutînd şi ei, au dovedit şi au adevărat că aceastea sănt scaninele ceale adevărate, la acel loc unde am adevărat si noi, iar alte seamne n-au putut să găsească. Şi întorcîndu-se egumenul' dinpreună cu epitropul, au venit la sfinţiia sa părintele şi la noi de ne-au spus, că acelea sînt semnele ceale adevărate şi ş-au cerut şi ertăciune pentru greşala ce făcea.
172
Deci noi aşa am izbrănit pentru ca să nu mai fie pricină de acum înnainte la acest hotar, de s-au pus altă piiatră întreagă în Gura Văii în locul pietrii ceii ce s-au găsit fărîmate, şi unde au fost puţul s-au pus cruce de piiatră, scriindu-să şi pricina puţului care au fost într-acel loc.
Drept aceaia dar am dat şi noi această carte a noastră preasfinţitului părintelui nostru mitropolitul ţării chir Neofit şi a tot soborul sfintei Mitropolii, ca să aibă a stăpîni sfînta Mitropolie de acum înnainte dintr-aceale seamne în jos dealul cu viile, după cum cuprinde hrisovul răposatului Eadu vodă Leon, cel de danie pentru aceastea, iar părinţii călugări de la mănăstirea lui Mihai Vodă, să nu să mai întinză din seamnile aceastea în jos, pentru că asa am ales cu dreptate.
Mai  19,  leat  7249 [1741].
Iordache Creţulescu vel dvornic Matei Cantacuzino biv vel ban Nicolae Eoset biv vel logofăt Antonache vel clucer
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., 1-5. Original, stare foarte bună.
140- 1741  mai 20,
Dat-am cartea noastră de adeverinţă preasfinţitului părintelui nostru mitropolitul ţării chir Neofit, pentru că avănd mare pricină cu părintele egumenul chir Grigorie de la sfînta mănăstire Mihai Vodă, pentru dealurile cu viile de -aicf din dealul Bucureştilor, ce are sfînta Mitropolie danie de la răposatul Eadu Leon voevod şi are şi mănăstirea Mihai Vodă iar danie de la răposatul Grigorie Ghica voevod, între care dealuri să întindea egumenul mai mult neurmînd sămnelor ce-i scriia hrisoavele şi întră în dealul Mitropolii.
Pentru care pricină dînd jalbă sfinţia sa preasfinţitul mitropolit la măria sa preaînălţatul domnul nostru Io Costandin Nicolae voevod, măriia sa au orînduit pe dumnealor patru : anume Iordache Creţulescu vel dvornic, i Matei Cantacozino biv vel ban, i Nicolae Eoset biv vel logofăt, i Antonaclie vel clucer, ca să meargă acolo să caute şi să adevereaze care sînt hotarăle şi seamnele ceale adevărate după cum scriu în hrisoave.
Deci mergînd dumnealor acolo, au fost despre partea sfinţii sale părintelui mitropolitul eclisiarhul Onufrie al sfintei Mitropolii şi Climent ieromonahu dichiul şi protopopul Emanuii. Aşijderea şi despre partea mănăstirii Mihai Vodă, au fost doi din epitropii mănăstirilor, anume: arhimandritul Ghenadie proegumenul Cozii şi sfinţiia sa Cozma proegumenul Mărginenii şi Theofan dichiul mănăstirii Mihai Vodă.
Şi aşa citind hrisovul mănăstirii Mihai Vodă, care era de la Antonie voevod, întru care scriia seamnele hotarului mănăstirei Mihai Vodă, unde zicea să aibă a stăpâni mănăstirea Mihai Vodă, din hotarul Lupeştilor în jos pre deal, pană în Calea Mehedinţilor, care cale sue drept la crucea lui Alexandru voevod, cea de piiatră, şi de la crucea lui Alexandru voevod iar în jos, adecă pe drumul acesta, pănâ în hotarul cel de piiatră al sfintei Mitropolii, unde au fost hotărît de Costandin voevod Şerban, care hotar
173
iaste în Gura Văii, unde să numia şi puţul Calicilor. Şi din piatra hotarului în sus, pană în locul unde au fost viia arhimandritului si din viia arhimandritului iar în sus pană în gardul mănăstirii Mihai Vodă/
Deci fiind aceaste seamne toate, atăt drumul ce să numia al Mehedinţilor, cît şi piiatră lui Costandin voevod şi puţul astupat din vremi, cu aceia s-au fost întinzînd părinţii călugări de la Mihai Vodă peste aceaste semne ale hotarului lor. Iar după ce au mers dumnealor boerii cei orînduiti acolo, pecum mai sus s-au zis şi cercetînd cu amăruntul, încă şi cu carte de blestem la cei după acolea, au descoperit şi au dovedit că drumul Mehedinţilor acela au fost, după cum scriia în hrisoavele lui Mihai Vodă, că urcă drept la crucea lui Alexandru voevod. Şi cercăndu-să şi în Gura Văii, s-au găsit şi piiatră care s-au zis că au fost hotar pus de Costandin Vodă şi măcar că piiatră era ruptă şi încă şi înpresurată supt o talpă a unii case, aşijderea şi puţul care să numiia că au fost ai Calicilor, fiind astupat s-au cercat şi dovedind din oamenii de acolo locul unde au fost, au săpat şi s-au găsit.
Şi după această cercare s-au cunoscut că aceale semne dintr-acel loc, sînt seamnele ceale adevărate ale hotarălor. Dar egumenul de la Mihai Vodă, tot nu s-au fost odihnit pe aceale seamne dintr-acel loc, ci au fost zicînd că sînt mai jos. Şi aşa dumnealor boerii i-au zis, de au mers egumenul însuş dinpreună şi cu părintele epitropul Macarie proegumenul mănăstirii Radului Vodă, ca să găsească şi să arate de ştie într-alt loc acest felin de seamne ce scriu mai sus. Şi mergînd şi căutînd şi ei. au dovedit şi au adevărat că aceastea sînt semnele ceaie adevărate, la acel loc unde au adevărat dumnealor, iar alte seamne n-au putut să găsească.
Şi întorcîndu-să egumenul dinpreună cu epitropul, au venit la sfinţiia sa părintele şi la dumnealor boerii de le-au spus că acealea sînt seamnele ceale adevărate şi ş-au cerut şi ertăciune pentru greşala ce făcea.
Deci dumnealor boerii cei orînduiti aşa au izbrănit pentru ca să nu mai fie pricină de acum înainte la acest hotar, de au pus altă piiatră, întreagă în Gura Văii, în locul pietrii ceh ce s-au găsit fărîmată şi unde au fost puţul s-au pus cruce de piiatră scriindu-să şi pricina puţului care au fost într-acel loc.
Drept aceaia dar după cum s-au ales şi s-au îndreptat hotarul sfintei Mitropolii, s-au dat cartea dumnealor boerilor acelor orînduiti de aleagere. Şi am dat şi noi această carte, ca de acum înainte să aibă sfinţiia sa prea-sfinţitul părintele nostru mitropolitul ţării chir Neofit, şi tot soborul sfintei Mitropolii a ţinea şi a stăpîni cu bună pace, dintr-aceale semne în jos, dealul cu viile, să-şi ia venitul pămîntului după obiciai, după cum cuprinde hrisovul răposatului Eadului voevod Leon, cel de danie pentru aceasta, iar părinţii călugări de la mănăstirea lui Mihai Vodă să nu să mai întinză din seamnele acelea în jos.
Şi după cum au curs pricina aceştii hotărîri, adeverim şi noi printr-a-ceastă carte a noastră, ca să fie de adeverinţă.
Mai 20, leat 7249 [1741].
Costandin Dudescul vel logofăt Grigorie Greceanul vel vistier Iane vel spătar
Barbul Văcărescu vel paharnic Andronache Palada vel stolnic Mihai Bărbătescu biv vel comis
Eadul Comăneanu vel comis Dumitraşco vel agă Toma vel medelnicer Şculi vel sluger M[ihai] Eoset biv vel sluger B[arbu] biv vel sluger Pavel vel pitar
Ştefan Văcărescu vtori logofăt procit
[rezoluţia domnului ]:
Io Costandin Nicolae voevod milostiiu bojiiu gospodar zemli Vlahiscoi.
Această hotărîre ce au făcut dumnealor cinstiţii şi credincioşii veliţii boeri ai Divanului domnii meale, pentru pricina dealului cu viile ce au avut sfinţia sa părintele mitropolitul şi cu egumenul de la mănăstirea lui Mihai Vodă, după aleagerea şi hotărîrea ce au făcut boerii cei orînduiti de domnia mea, adeverindu-să şi printr-această carte de toată obştimea veliţilor boeri ai domnii meale, s-au cunoscut că iaste bună şi pe dreptate. Pentru aceaia dar întăritu-o-am şi domniia mea, cu pecetea şi iscălitura domnii meale.
Mai 21, leat 7249 [1741].
Costandin voevoda [m.p.].
L.P.
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., 1-6.
Original, stare foarte bună, pecetea domnului în tuş roşu.
141. 1741 iulie 12.
Foiţa pentru mahalagii de la beserica Albă, fieştecare precum au mărturisit pentru hotarul sfintei Mitropolii, cel din Gura Văii pe lîngă puţul Calicilor, la vale pe drumul Mehedinţilor, precum vor arăta în jos anume:
Spirea mahalagiul aşa au mărturisit, că din Gura Văii la vale pe drumul Mehedinţilor pană în nuc, în curtea lui Tudori postăvarîuL Au mărturisit şi Visa soţia lui Alexandru mahalagiul, zicîndu-i Mulge-Vacă, pă acest hotar, fiind o piatră acolea în curtea lui, care mărturisanie au mărturisit şi unchiaş Costandin, că au auzit şi el din gura lui Alexandra.
Sandul mahalagiul au mărturisit că din Gura Văii şi la puţul Calicilor, precum vine din sus drumul Mehedinţilor la vale, iar pană în curtea lui Tudori, unde au mărturisit Visa ce este numită mai sus, Hrizea mahalagiul au mărturisit că tot au auzit şi el.
Şi Ivana, soţia lui Nicolae, au mărturisit că au băut apă din puţul Calicilor, care iaste din Gura Văii la vale, iar de acolea înainte la vale, precum vor aleage dumnealor boierii cei mari şi după cum vor răspunde hrisoavele sfintei Mitropolii. Noi aşa ştim şi mărturisim cu sufletele noastre, care mai jos ne vom iscăli anume:
Eu Spirea mahalagiul, mărturisesc,
Eu Sandul mahalagiul, am mărturisit
174
175
Eu Eadu postelnic, am mărturisit
Eu Hrizea postelnic mahalagiul, am mărturisit
Eu popa Matei ot mahalaoa bisericii Albe, mărturisesc
Eu popa Iane ot biserica Albă, mărturisesc
Eu popa Lăpădat, mărturisesc
Eu Yişa, am mărturisit
Eu Ivana, am mărturisit
Valea pârcălabul din mahala au mărturisit că au auzit din bătrîni că au fost drumul Mehedinţilor pe acolea, tot pe Gura Văii, iar Calicii i-au pomenit şi ei tot acolea jos în Gura Văii cu şăzămîntul lor, uncie s-au găsit şi puţul ce să chiamă al Calicilor.
Arh.  St. Buc, ms. 128, f. 25 — 25v. Copie.
142. 1741 iulie 22»
fNoi boiarii hotărnici, carii am fost orînduiti de măria sa prealuminatul şi înălţatul domnul nostru Io Costandin Nicolae voevod, Matei Cantacuzino biv vel ban, Nicolae Eossit biv vel logofăt, Costandin Dudescul vel logofet, Grigorie Greceanul vel vistier, Antonaclie vel clucear, Barbul Văcărescul vel paharnic, Andronache Palada vel stolnic, Mihai Bărbătescul biv vel comis, Thoma vel medelnicer, Sculi vel slugear, i Barbul biv vel slugear.
Ca să meargem să cercetăm hotarăle sfintei Mitropolii, aici în oraşul scaunului domnesc den Bucureşti, care loc iaste înprejurul sfintei Mitropolii, însă începând de la piatra ce iaste în uliţă drept Mitropolie, care iaste în colţul curţii dumnealor boiarilor Dudeşti (pentru că căuta dumnealui Matei Cantacuzino biv vel ban, i Andronache vel stolnic boiarii ce au fost orânduiţi mai întăi de măria sa prealuminatul nostru domn ca să caute toate pietri]e ce arată în hrisoavele sfintei Mitropoliii şi să le adevereze şi pă unde ar fi vreunul dentru aceale seamne lipsă, de znoavă alte pietre să puej.
Deci, viind pană la acest ioc, îndreptând seamnile şi puind pietri, iar cănd au fost la acest loc, văzând că în hrisoavele sfintei Mitropolii arată că de la această piatră înainte meargi locul sfintei Mitropolii pre lăngă crucea domnii Mircioaei pre cale în sus pîn-în piatra de drept Calici şi-de la aceasta înainte păn-în piatra den Gura Văii.
Şi fiind multă pricină la mijloc pentru că nu s-au putut găsi nimeni ea să poată şti şi să arate unde au fost crucea doamnei Mircioaei şi sfinţia sa părintele mitropolitul ţării, chir Neofit, după scrisul hrisoavelor căuta de la această piatră ce iaste în colţul curţii dumnealor boiarilor Dudeşti să tragă drept la piatra ce s-au pus de ceialalţi boiari hotărnici în Gura Văii, cănd au hotărât de cătră mănăstirea Mihai Vodă dealul cu viile.
Şi acei doi boiari hotărnici văzând că iaste lucru cu pricină, au venit pană la acest loc îndreptând cealelalte seamne şi au stătut pănâ ce iarăşi preasfinţitul mitropolit au făcut ştire măriei sale lui Vodă şi măria sa de iznoavă ne-au rânduit pe noi toţi de am mers şi ne-am adunat la locul unde iaste pusă această mai sus numită piatră de-drept Mitropolie.
Deci dumnealor boiarii Dudeşti au arătat hrisovul răposatului Costandin vodă Brăncoveanul de la leat 7222 [1714] de acel loc căt coprinde casele cu curtea şi grădina dumnealor, că iaste hărăzit de Costandin vodă Brăncoveanul arătând că au fost loc domnesc, iar nu al sfinţii Mitropolii.
Aşijderea şi boiarii Leurdeni au arătat hrisovul răposatului [loc liber] de la leat [loc liber] şi lîngă locul boiarilor Leurdeni, locul Eadului cupariul şi locul lui Costandin Brăiloiul, care l-au fost cumpărat de la Oteteleşani şi locul lui Dositheu Brăiloiul care au fost al Părăianilor, după cum au arătat hrisovul răposatului [loc liber ] de la leat [loc liber ] şi iarăşi alăturea locul Diicului Eudeanul biv logofăt, cu hrisov de la răposatul Antonie voevod de la leat 7178 [1670]. Care aceste hrisoave toate arătând că au fost aceste locuri hărăzite de mai sus pomeniţii răposaţii domni acestor boiari, numîndu-le tot locuri domneşti.
Şi văzăndu-le noi aceste hrisoave, n-am putut mearge aşa în drepţii locului, precum cerea sfinţia sa părintele mitropolitul, de vreame ce să tăia aceste locuri toate şi să coprindea în hotarul sfintei Mitropolii. Care şi sfinţia sa preasfinţitul mitropolit văzând una ca aceasta au lăsat această socoteală jos şi s-au învoit sfinţia sa cu toţi boiarii cei cu hrisoavele înaintea noastră ca să să pue pietri unde mai jos va însemna. Şi au făcut mare cercetare ca să dovedească drept ce loc să fii fost acea piatră ce să numeşte în hrisoavele Mitropoliei, piatra drept Calici. Şi multă cercetare făcăndu-se şi cu carte de blestem, s-au aflat Spirea mahalagiul şi Visa soţia lui Alixandru de au mărturisit cum că au fost piatra în curtea lui Tudori postăvariul şi cum că ar fi zis Alixandru bărbatul Vişăi, să să ferească de acea piatră, fiind hotarul sfintei Mitropolii. Şi ş-au fost mutat casa dupre acel loc pentru că era chiria mai mare la Mitropolie.
Aseamene mărturisind de acest hotar şi unchiaş Costandin că şi el au auzit den gura lui Alexandru căruia i-au fost hotarul înaintea uşii. Aşijderea au mărturisit şi Sandul mahalagiul, i Hrizea, i- preoţii de la biserica Albă, popa Ilie şi popa Matei şi Velea pârcălabul înpreună cu alţi mulţi mahalagii, cum că aşa au auzit, că piatra în curtea iui Tudori au fost şi calicii mai la vale den Gura Văii, cu şăzămăntul lor i-au pomenit şi puţul Calicilor acela iaste unde s-au pus crucea de piatră.
Unde mergînd cu toţii acolo, după mărturisania lor, şi arătîndu-ne locul şi văzînd noi că au trecut toate locurile boiarilor căte sănt cu hrisoave domneşti de nu să calcă, s-au pus o piatră în colţul curţii Diicului logofăt Eudeanul, lăngă pod, însă decurmeziş, care caută de acolo drept la piatra ce s-au pus în curtea acestui Tudori postăvariul, unde s-au dovedit că au fost piatra drept Calici. Şi tot lăngă aciasta piatră den curtea lui, s-au pus altă piatră alăturea care caută drept prin crucea de piatră la piatra den Gura Văii, care cruce o au rădicat preasfinţitul mitropolitul ţării chir Neofit, scriind în cruce şi pricina ce au avut cu mănăstirea Mihai Vodă, pentru dealul cu viile, în locul unde au arătat dumnealor boiarii hotărnici, că au fost puţul Calicilor.
Deci noi într-acestaşi chip aşăzăm lucrul şi pietriie puindu-le cu sluga domnească Costandin vtori portar pre la locurile care mai sus arată. Am dat această carte de adeverinţă la măna preasfinţitului mitropolit chir Neofit, ca să să ştie pă unde s-au aşăzat să fie hotarăle locului acestuia al sfintei Mitropolii, adeverind cartea aceasta cu iscăliturile noastre.
Measiţa iulie 22 dni, leat 7249 [1741].
Matei Cantacuzino biv vel ban N. Eoset biv vel logofăt Costandin Dudescul vel logofăt Grigorie Greceanul vel vistier
176
12-c. 245 24
177
Antonie vel clucer Barbul Văcărescu vel paharnic Andronache Palada vel stolnic Toma G. vel medelnicer
[pe verso]:
Cartea de hotărnicia moşii Mitropolii din Bucureşti, de către partea Dudescului, 7249 [1741] iulie 29 (sic).
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., 1-8. Original,  stare foarte bună.
143. 1741 septembrie!.
Şcoalele domneşti cele din Bucureşti şi cele dupin oraşele dupre afară, ce s-au orânduit din porunca mării sale preaînălţatului domnului nostru Io Mihai Racoviţă voevod şi cu tot sfatul boerilor celor mari ai
divanului mării sale, împreună şi cu preasfinţitul mitropolit al Ungrovlahiei, chiriu chir Neofit.
Septemvrie 1 dni, leat 7250 [1741].
— dascălul cel mare la învăţătura filosofească, în oraşul Bucureşti
pe lună.................. taleri 30
— şi pentru mâncarea lui.............                                           . taleri 15
— doi dascăli carii dau mathimă la gramatică, pe lună
fieştecarele căte.................. taleri 20
şi pentru mâncarea lor fieştecarele căte...... taleri 5
— la 12 ucenici carii sănt orânduiţi pentru preoţie, cu toată
cheltuiala lor peste an.............. taleri 400
—- un dascăl ce învaţă la italiinească, pe lună..... taleri 15
— şi pentru mâncarea lui.............. taleri 5
— doi dascăli la carte slovenească, pe lună fieştecarele
căte   ....................... taleri 10
— un dascăl care învaţă carte grecească pe copii de [indescifrabil ] la biserica Tuturor Sfinţilor, pe lună .... taleri 5
— un dascăl la Focşani, la carte elinească i la carte grecească, pe lună.................. taleri 10
— un dascăl slovenesc la Buzău, înlăuntru la episcopie,
pă lună..................... taleri 5
— un dascăl slovenesc la Rămnec, la episcopie, pe lună taleri 3
— un dascăl slovenesc la Tărgovişte, pe lună,..... taleri 3
—- un dascăl la Craiova, la carte elinească şi grecească,
pă lună...................... taleri 10
— un dascăl slovenesc la Câmpulung, pe lună..... taleri 3
— un dascăl slovenesc la Slatină, pe lună....... taleri 3
[total], taleri 2 515
Arh.  St.  Buc, ms.  139, f. 175. Copie.
178
144.
1742 ianuarie 22.
^Milosiiiu bijiiu Io Mihai Racoviţă voievod, i gospodin davat gospodstvo-mi sie povelenie gospodstvo-mi părintelui igumenului chir DanciL năstavnecul de la sfănta mănăstire Sventăi Ioan.
Ca să fie volnec, cu aciasta carte a domnii meale, să aibă a-şi [s]cuti o pivniţă aicia, în oraşu domnii meale, în Bucureşti, de fumărit, dă camă-nărit, de vamă de vin domnesc şi de alte calabalicuri oricâte sănt la pivniţe,
pentru că m-am milostivit domniia mea de i-am ertat aciasta pivniţă de toate căte scriu mai sus, ca să-i fie pentru vânzarea vinurilor sfinţii mănăstiri.
Drept aceaia, porăncesc domniia mea şi voao, fumărilor, i cămăna-rilor, i vameşilor, i voao celor ce înpărţiţi vin domnesc pe tărg, dacă veţi vedea cartea domnii meale, iar voi toţi să vă feriţi de aciasta pivniţă ce scrie mai sus, că cine i-ar face vreun val peste cartea domnii meale, unii ca aceia vor petreace scărbă şi certare de către domnia mea, că aşa iaste porănca domnii meale.
I is. saam reaci gospodstvo-mi.
Ghenarie 22 dni, leat 7250 [1742].
L.P.
Io Mihai voevoda [m.p.].
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Ioan din Bucureşti, XXI—14.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară, octogonală, în tuş roşu..
145.
1742 martie 2.
Noi doi boeri hotărnici care am fost orînduiti de măriia sa prealuminatul şi înălţatul domnul nostru Io Mihail Racoviţă voevod, Radul Creţulescul vel stolnic şi Andronache Palada biv vel stolnic, ca să mergem, şi să cercetăm toate hotarăle sfintei Mitropolii de jur înprejur şi pe unde vor fi lipsă să punem alte pietri hotară în locul acelora, după cum vor fi scriind în hrisoavele sfintei Mitropolii de hotărniciia veche şi să punem şi hotară la piiatră cea din Gura Văii, unde au avut mare pricină sfinţia sa părintele mitropolitul ţării, chir Neofit, cu egumenul Grigorie de la mănăstirea Mihai Vodă, pentru înpresurătura ce făcea dealului cu vinăriciul, care l-au fost mai adaos la sfinta Mitropolie răposatul Radul vodă Leon, precum scrie hrisovul domniei lui, cel de hotărnicie şi de danie.
Şi după alegerea dumnealor celor patru boeri, să punem hotară în Gura Văii şi cruce de piatră în locul puţului Calicilor, unde l-au adevărat patru boeri, ce au fost mai întăi orînduiti de măriia sa Costantin voevod, de au iscodit aceaste seamne şi au dovedit puţul Calicilor şi piatra din. Gura Văii şi drumul Mehedinţilor, care urcă drept la crucea lui Alexandru Vodă cea de piiatră, după cum scrie în hrisoavele mănăstirii Mihai Vodă, ca să stăpânească mănăstirea Mihai Vodă, numai din hotarul Lupeştilor în jos pre deal pănâ în drumul Mehedinţilor şi pană în piiatră Mitropoliei din Gura Văii.
179*
Şi la această hotărnicie, fiind mai întîi orînduiti de măriia sa Costandin voevod, răposatul Matei Cantacuzino biv vel ban, dinpreună cu mine Andronache Palada biv vel stolnic de am mers şi am pus cruce de piiatră hotar, în locul unde s-au dovedit că au fost puţul Calicilor, scriind in cruce şi pricina şi de la cruce din sus am pus piiatră în Gura Văii în locul pietrii ce s-au găsit înpresurate supt o talpă a unii case, fiind la punerea pietrii şi dicheul mănăstirii lui Mihai Vodă, anume Theofan. Care piiatră mai denainte vreame au fost pusă hotar de răposatul Costantin voevod Şerban ctitorul sfintei Mitropolii, pe cum arată de această piiatră şi hrisoavele mănăstirii Mihai Vodă şi în hrisoavele sfintei Mitropolii. Şi din-tr-această piiatră drept la deal pă dărăpătura drumului celui vechi ce să numeaşte al Mehedinţilor, care drum mearge pintre viia răposatului Gheorghie Ghiorgiul biv vel medelniceriu, pană deasupra în căpătîiul viei unde dă iar în drum, care drum tae pe drumul Mehedinţilor deacurmeziş şi mearge pe deasupra dealului în jos pentre vii şi s-au pus piiatră în curmeziş. Şi dintr-această piiatră nainte pe drum, pană în piiatră ce s-au pus hotar de către mănăstirea Eadului Vodă, fiind de faţă în locul egumenului, dicheul Parthenie al mănăstirii Eadului Vodă şi cu Vasilie sluga, carele luînd acest Vasilie groaznic blestemul sfinţii sale părintelui mitropolitului ţării chir Neofit, înaintea noastră, au arătat cu mîna lui unde au fost hotarul cel vechi al Mitropolii de către moşiia mănăstirii Eadului voevod.
Şi săpînd într-acel loc, s-au pus hotarul în răspîntii şi de acolo drept înainte, iar în răspîntii s-au pus piiatră, unde să hotărăşte cu moşiia mănăstirii Eadului Vodă şi cu moşiia maicilor de la schitul Hagi Dinei, Şi de acolo iar drept pre lîngă lac, pe drum în jos, pană în drumul Giurgio-vului şi s-au pus piiatră, care piiatră caută pă acest drum al Giurgiovului în jos asupra Bucureştilor tot pe drum pană în capul Văii şi s-au pus piiatră.
Şi de la această piiatră înainte pe drum spre Bucureşti pană la stîl-pul Armeanului în capul Troianului lîngă hileşteul lui Şerban Vodă. Şi de la stâlpul Armeanului, scrie hrisovul, pe drum în jos spre oraş, pană în piiatră drept cărămizii şi negăsindu-să această piiatră, am pus alta şi dintr-această piiatră nainte tot pe pod, pănâ în piiatră drept crucea răposatului Leon Vodă, care piiatră negăsindu-se după urmarea hrisovului, am pus piiatră lîngă pod în dreptul crucii. Şi de la aceasta în curmeziş nainte am pus iar piiatră, care piiatră în locul zidului sfintei Mitropolii despre clopotniţă şi de la aceasta în sus drept la deal la poarta sfintei Mitropolii s-au pus piiatră şi de la aceasta pre deal în jos pre lîngă gardul mănăstirii lui Pană, pănâ iar în piiatră de către Preda dvornicul, de unde să înceapă hotarul sfintei Mitropolii şi s-au pus piiatră,
Şi de la aceasta pă apa Dămbovicioarei în sus, pană la piiatră din capul podului Turcului, care negăsindu-se după scrisul hrisovului ce arată că au fost, am pus alta. Şi de la aceasta înainte pe pod, până la o piiatră din dreptul Mitropolii, care iaste în curtea dumnealor boerilor Dudeşti, lîngă pod. Şi de la această piiatră înainte, fiind pricină pentru locul cu casele boerilor, am stătut cu hotărniciia, până ce de iznoavă au făcut în ştire sfinţiia sa părintele mitropolitul mării sale lui Costandin Vodă. Şi măriia sa au orînduit mai mulţi boeri dinpreună cu noi, ca să îndreptăm pricina aceasta.
Şi după luminată porunca mării sale adunîndu-ne cu toţii, am pus de s-au citit hrisovul sfintei Mitropolii. Şi de la această piiatră din curtea dumnealor boerilor Dudeşti, scriia pe cale în sus pre lîngă crucea doamnei Mircioaei pănâ în piiatră drept Calici.
Şi făcînd mare cercetare, nu s-au putut afla nimic ca să poată şti unde au fost crucea doamnei Mircioaei şi calea care mergia pe lîngă cruce pînă în piiatră drept Calici. Şi cetindu-se şi hrisoavele boiarilor ce avea pentru locurile cu casele hărăzite de răposaţii domni, arătînd aceeale hrisoave că au fost tot locuri domneşti, iar nu al Mitropoliei.
Deci văzînd şi sfinţiia sa părintele mitropolitu una ca aceasta, au lăsat acea socoteală jos, care căuta după cuprinderea hrisovului să tragă drept la piiatră din Gura Văii. Şi s-au învoit sfinţiia sa cu boerii cei cu hrisoavele şi de la piiatră aceasta am mers tot pe pod drept înainte, pănâ ce s-au trecut toate casele boerilor cîte au fost cu hrisoave, pană în ■«oltul curţii Diicului Eudeanul biv vel logofăt. Şi s-au pus piiatră lîngă pod şi de la aciasta piiatră în curmeziş, drept în crucea lui Tudori postăvariul, unde s-au dovedit, cu carte de blestem, că au fost piiatră drept Calici, care o numeaşte în hrisov, s-au pus doao pietri, însă una în locul aceiia ce au fost şi au lipsit, şi alta tot într-acel loc alăturea, care caută drept prin crucea de piiatră la piiatră din Gura Văii.
Deci întămplăndu-să de s-au bolnăvit dumnealui banul Matei Cantacuzino, dintru care boală şi sfîrşitul s-au dat şi întîmplindu-să şi mării sale lui Costantin Vodă schimbare, au rămas pănâ acum de nu s-au făcut carte de la noi de adeverinţa hotărniciei aceştiia. Pentru care dar sfinţiia ^sa părintele mitropolitul făcînd în ştire măriei sale prealuminatului şi înălţatului domnului nostru Io Mihai Eacoviţă voevod, măriia sa au orânduit pe dumnealui Eadul Creţulescul vel stolnic, dinpreună cu mine, fiind fost eu atuncea dinpreună cu răposatul Matei banul Cantacozino la punerea hotar ălor.
Şi după luminată porunca mării sale, am mers de iznoavă cu dumnealui înpreună, de am văzut toate hotarăle aceastea pe unde sînt puse, pe cum mai sus arată. Drept aceaia dar într-acestaşi chip încungiurînd toate hotarăle pănâ la locul de unde am început, am dat această carte a noastră de adeverinţă la mîna sfinţii sale preasfinţitului mitropolit chir Neofit, ca să să ştie pe unde s-au aşezat să fie hotarăle locului sfintei Mitropolii, adeverind cartea aceasta cu iscăliturile noastre.
Measiia martie 2 ăni, 7250 [1742].
Eadul Creţulescul vel stolnic
Andronache Palada biv vel stolnic
Arh.   St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., 1-9. Original, stare foarte bună.
146. 1742 septembrie 17.
'fMilostim bojiiu Io Mihai Racoviţă voevod i gospodin' davat gospodstvo-mi sie povelenie gospodstvo-mi.
Părintelui Meletie egumenul de la sfănta mănăstire Plumbuita ca să aibă a ţinea aci în oraşu domniei meale, în Bucureşti, în mahalaoa Bălă-ceanului o pimniţă ca să vănză vinul mănăstiri. Şi această pimniţă să fie în pace de fumărit, de cămănărit, de vamă de vin domnesc şi de alte angarii ce să pun pe cărciume, de nici unele nici un val şi nici o băntu-ială să n-aibă.
Drept aceia poruncim domniia mea şi voaă fumărilor, i cămănarilor, i vameşilor, i altora care veţi fi orânduiţi să înpărţiţi vin domnesc, sau
180
181
oricare cu ce orăndueli vor fi pe cărcinme, toţi să aveţi a vă feri de aciasta pimniţă a sfintei mănăstiri, nicidecum nici o supărare să nu-i faceţi. Că oricare nu va urma poruncii domniei meale, bine să ştie că să va pedepsi de către domniia mia. într-alt chip să nu fie că aşa iaste porunca domniei meale.
J i saam receh gospodstvo-mi.
Septemvrie 17 dni, 7251 [1742].
/adaos mai tîrziu]:
Mănăstirea Plumbuita fiind mănăstire domnească din cele doaă-sprezece si mila ce o are pentr-aciastă carte a mării sale Mihai Yodă ca sa scutească o pimniţă de toate angariile, care milă iaste începută încă mai dinainte de răposatul Ştefan Vodă cu o carte ot leat 7222 [1714] mai 26, găsim cu cale ca aciasta milă să să întărească şi de către înălţatul nostru domn.
Aciasta scriem.
Fevruarie 17 dni, 7255 [1747]. Vel ban, vel vornic, vel logofăt, vel clucer, vel stolnic, vel medelnicer De Gheorghe logofăt şi trecută la condică
Io Costandin Nicolae voevod bojiiu milostiiu gospodar zemli Vlahiscoi.
tDupe cum au găsit cu cale dumnealor veliţii boeri, am întărit şi domniia mea ca aciasta milă să să păzească nestrămutat, într-alt chip să, nu fie.
Tolico pisah gospodstvo-mi.
Fevruarie 17 dni, 7255 [1747].
procit vel logofăt
Arh. St. Buc, M-rea Plumbuita, XVÎ-23. Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
*47. 1743 februarie 11.
tMilostiiu bojiiu Io Mihai Racoviţă voevod i gospodar zemle Vlahis-coiia davat gospodstvo-mi sie poveleanie gospodstvo-mi.
Sfinţii şi dumnezeeştii mănăstiri Sărindariul de aici din oraşul domnii meale, den Bucureşti, unde să cinsteaşte şi să prăznuiaşte hramul Adormirei preasfintei stăpânei noastre, născătoarei de Dumnezeu, şi pururea fecioarei Măriei şi sfinţii sale părintelui egumenul chir Sofronie şi tuturor părinţilor călugări căţi vieţuesc într-această sfănta mănăstire. '
Ca să fie sfintei mănăstiri unsprezece suflete de ţigani, însă anume: Stan sin Standului, cu un copil al lui, Draghina sin Neagului cu un copil al lui, Neagul sin Stanică cu ţiganca lui Eada, Petco sin Standului, Toma sin Draghinei, Dumitrache sin Draghina, Crăciun sin Mitrei, Dan sin Mitrei.
Care ţigani i-au dat şi i-au închinat la sfănta mănăstire danie Anton căpitanul de la Buzău, pentru pomenirea lui şi a neamului său la sfântul jărtvenic, dupe cum am văzut domniia mea şi cartea lui de danie ce au dat-o la sfănta mănăstire, întărită cu iscălitura lui. Intru care carte ade-verează că şi lui aceşti ţigani îi sănt lăsaţi de la nepotu-său Şărban în diiată dinpreună şi cu altele.
Deci fiind acest Şărban nepotu-său ctitor la schitul Balamocii den sud Elfov, şi acest schit fiind închinat tot la o mănăstire cu sfănta mănăstire Sărindariul, din răvnă dumnezeiască, s-au îndemnat şi Anton căpitanul, pentru pomenirea sufletului său, de au dat si au închinat la sfănta mănăstire Sărindariul aceşti ţigani ce s-au zis mai sus.
Care de acum înainte să aibă a-i ţinea şi a-i stăpăni sfănta mănăstire cu bună pace şi nezăticnit de către nimeni din neamul lui Anton căpitanul. Pentru că din bunăvoinţă a inemii lui i-au afierosit sfintei mănăstiri, ca să fie pururea pomenit la sfanţul jărtvenic.
I naco da nest, i i saam reace gospodstvo-mi.
Fevruarie 11 dni, leat 7251 [1743].
H
Io Mihai Eacoviţă voevod [m.p.].
Drăghici [?] biv vel logofăt procitenomu
Arh. St. Buc, M-rea Sărindar, VI — 4.
Original, stare foarte bună, hîrtie groasă, format mare, cu filigran; pecetea inelară domnească, în tuş roşu.
148. 1743 noiembrie 26.
fAdecă eu Costandin logofăt, sin popa Bogdan clisiarhu, dinpreună cu fii-mieu, Matei, scris-am zapisul nostru, ca să fie de bună credinţă la măna ginere-mieu, Matei Condre.
Precum să să ştie că i-am văndut dumnealui o casă cu pivniţă de-desuptul casilor, lăngă Uliţa ce [a] Mare, alăture cu pivniţa lui jupan Maxîn, care aciasta pivniţă am cu[m]părat şi noi de la staroste Gheorghe, de cavafi. Şi am văndut de a nostră bunăvoia, nesiliţi de nimene, drept taleri cinci sute. Şi am luat aceşti bani toţi, gata, în mâinile nostre, ca să fie dumnealui moşie stătătoare, dumnealui şi coconilor dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui.
Şi cănd s-au făcut aciasta tocme[a]lă şi acest zapis, fost-au mulţi boeri şi neguţători mărturii, care să vor iscăli mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţă, am iscălit şi noi mai jos, şi ne-[a]m pus peceţile, ca ,să [să] crează. Şi i-am dat şi zapisile ceale vechi.
Noemvrie 26 dni, leat 7252 [1743].
Costandin sin popa Bogdan clisiarhul, vă[n]zător
Matei sin Costandin logofăt, vă[n]zător
Az popa Androne ot Neguţitori, martor
Sandu zarafu, martor
Eu Gheorghe, nepot, martor
Jupan Matei căpitan
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Ioan din Bucureşti, XIII—3. Original, stare foarte bună.
182
183
1745 februarie 5*
fAdecă eu, Neagul măeelariul dat-am zapisul mieu la măria dumnealui jupanului Dimitrache.
Precum să să ştie că au luat un scaun de carne, cu pământul lui, drept taleri 50, adecă ci[n]cizăei. De a mea bunăvoe l-am dat, ca să-1 stăpânească dumnealui cu bună pace de cătră mine şi ele către copii miei şi de către rudile mea [le].
Şi pentru mai adăvărată credinţă, am iscălit mai jos, ca să să crează.
Fevruarie 5 dni, leat 7253 [1745].
Eu Neagul măcelaliur (sic), pentru mai [a]dăvărată credinţă, ara iscă [li ]t
Eu Ghinea, intre scaunul Ghinii măcelariului Eu Manea măeelariul din jos
[urmează un text în limba greacă, pe faţă şi pe - verso].
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Spiridon Vechi, VIII—2. Original, stare hună.
1746 mai 5,
Părintele egumen Cotrocean chir Grigorie cere din Livedea domnească de la Gorgan un codru de loc care iaste închinat mănăstirii cu un hrisov al Eadului voevod Leon de la leat 7175 [1667] i cu alt hrisov al lui Antonie voevod cu leat 7178 [1670], întru care acest hrisov mai prisoseşte paste acel codru de loc stânjeni treizeci, cerăndu-i egumenii! şi pe aceia.
Dumnealui vel comis răspunde cum că găsind acest loc coprins in celalalt Livede domnească cere ca să-1 stăpânească domniia dupe hrisoavele ce arată părintele egumen, să cunoaşte că acel loc iaste ai mănăstirii.
Am găsit şi noi cu cale ca să meargă doi boeri mari anume dumnealui Fiera Breazoianu biv vel vistier, i dumnealui Mihai Bărbătescu biv vel paharnic şi dupe hrisoave să aleagă acel petec de loc al mănăstirii i acei stânjeni 30 din Livedea domnească.
Aceasta scriem.
Mai 5 dni, 7254 [1746].
Barbu Văcărescu vel logofăt Costandin Brăncoveanu vel clucer
procit vtori logofăt
Trecut în condică de Gheorghe logofăt
Arh.  St. Buc, M-rea  Cotroceni, XXVII —3.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; copie în ms. 691, f. 119.
151. J1747 iunie 14.
f [Neofit] al Ungrovlahiei mitropolit, adeverez [greceşte]
fAdecă eu Marica Comăneanca dat-am aciasta scrisoare a mea la» măna dumnealui nepotului lanachi polcovnicul.
Cum să să ştie că rămăind eu epitrop şi clironoamă peste toată casa răposatului nepotului mieu, Anthim monahul Călinescul şi fiindcă au avut aici, în Bucureşti, şi o casă în mahalaoa lui Sfeti Ioan, lăngă Dămboviţa, la podul de nuiale şi lăsând în diată ca să să vănză aceaste case şi să. să dea pentru pomenirea sufletului lui.
Deci, m-am învoit cu dumnealui, nepotul lanachi polcovnicul de i le-am văndut dumnealui, drept taleri doao sute şi cincizăci. Şi am luat în măna mea bani gata, taleri doao sute, iar cincizăci de taleri s-au dat danie nepoati-mii meale, Stancăi, fiind soră cu răposatul nepotu-mieu Anthim, ca să-i fie de pomenirea sufletului ce s-au răposat.
Ci, să aibă dumnealui şi coconii dumnealui a stăpâni aceaste case, cu tot locul lor, cu bună pace, dăndu-i şi zapisele ceale vechi de cumpărătoarea acestor case.
Şi, pentru mai adevărata credinţă, am întărit cu iscălitura şi cu peceatea, ca să să crează.
Iunie 14 dni, leat 7255 [1747]. j L. P. I Eu Marica Comăneanca
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Ioan din Bucureşti, XII—26. Original, stare foarte bună; pecetea inelară în tuş negru.
152. 1748 iunie 20.
Neofit al Ungrovlahiei
fDin porunca mării sale preaînălţatului nostru domn Io Grigorie Ghica voevod, avut-au întrebăciime de faţă înaintea noastră loniţă postelnicul Brătăşanu, ginerile răposatului Dumitru doftorul, vechil fiind în locui copiilor doftorului Dumitru, cu Iane epitropul copiilor lui Mihai fratele Mantie ăi.
Zicând loniţă postelnic Brătăşanul cum că cumpărând Dumitru doftorul socră-său 4 prăvălii cu locul lor în uliţa cea mare a Şălarilor, de-a dreapţu Focii lăngă zăbunari, de la Măriia sora Mănticăi cu zapis dă la leat 7241 [1733] mai 24, drept taleri 400 vechi, le-au stăpânit ani 11 pol. Iar când au fost în domniia mării sale Costandin Vodă sculăndu-să Iane, epitropul copiilor lui Mihai, pentru aceste 4 prăvălii şi întăi au fost zis că rău le-au văndut Măriia, că prăvăliile ar fi fost numai ale lui Mihai, iar nu ale Marii. Şi a doao spuind el înaintea boerilor judecători, cum că are mărturii pe Dumitraşco vel vameş şi pe Costandin boltaş starostea dă neguţători, dă mărturiseşte că aceste prăvălii sănt 2 ale lui Mihai şi 2 ale Marii sora lui.
Atuncea boerii judecători n-au fost chemat nici pe Dumitraşco vameşul, nici pe starostea Costandin faţă, ca să auză mărturiia dăn gura lor. Ci numai după zisele lui au fost hotărât cum că sănt 2 prăvălii ale lui Mihai şi 2 ale surorii lor.
Şi dă atunci au stăpânit copii lui Mihai acele patru prăvălii pană acum în ani 3 pol, luîndu-le şi toată chiria.
Deci cănd au fost acum, eşind loniţă Brătăşanu înaintea noastră faţă eu numitul Iane epitropul copiilor lui Mihai şi arătând loniţă zapisul dă cumpărătoare si alte scrisori şi diiată Marii, sora lui Mihai, i a Măn-
184
185
ticăi, în care adeverează cum că acele prăvălii au fost căte patru ale ei şi ale surorilor ei, fiind date dă zestre dă 3a părinţi. Şi surorile ei, la moartea lor, lăsăndu-le Marii, ia le-au văndut drept acei taleri patra sute vechi cu care bani au făcut surorilor pomenire şi au plătit şi datorii. '
Deci noi, pentru ca să adevărăm mai bine, ale cui au fost prăvăliile, s-au făcut şi carte dă blestem dă la sfinţiia sa părintele mitropolit asupra mprejuremlor vecini dă lăngă aceste prăvălii si pă alţii care vor fi ştiind ale cui au fost prăvăliile şi cine au luat chiriia.
Şi din porunca sfinţii sale părintelui mitropolit mergând Emanuii protopop al Bucureştilor, cu cartea de blestem, pă la acei vecini înpreju-rem, toţi au mărturisit cum că prăvăliile le stăpânea numai Măriia ri le lua.şi chiriia, precum şi mărturiia fieştecăruia, supt iscălitură, s-au luat în scris în dosul cărţii de blestem.
Şi după aceasta am adus faţă înaintea noastră si pe Dumitraşco,, vel vameş şi pe starostea Costandin boltaş, mărturiile ce au fost zis Iane către boerii judecători.
Şi întrebăndu-i ce ştiu pentru acea mărturie ce au fost zis Iane, iar dumnealor au tăgăduit cum că nici înaintea boerilor judecători faţă n-au fost, nici că au mărturisit nici într-un fel. Ci mai vărtos că si dumnealor au mărturisit acum înaintea noastră, cum că prăvăliile ştiu că le stăpânea. Măriia şi le lua şi chiriia. Şi mai vărtos dumnealui vel vameş au mărturisit şi aceasta că ar fi auzit den gura Marii şi dintr-a Manii mătăsaru că au fost căte 4 prăvăliile ale surorilor date dă zestre dă la părinţi, iar nu ale fraţilor.
Şi încă au mai mărturisit că Măriia, căt au trăit întru viiaţa ei, au văzut făcând în toate sîmbetele parastasuri şi pomeniri cu arhierei, nehnsincl surorilor ei.
Deci, după zapisul dă cumpărătoare al doftorului Dumitru si după dnata Marii, sora lui Mihai, i a Mănticăi, şi după mărturisaniia dumnealui Dumitraşco vel vameş, i a dumnealui starostii Costandin si a vecinilor ce sănt înprejuru acelor prăvălii, s-au cunoscut că Deli Iane au umblat tot cu meşteşuguri.
Pentru aceia aşa am găsit şi noi a fi cu cale si cu dreptate si am hotărât ca copii doftorului Dumitru să stăpânească aceste 4 prăvălii cu locul lor, cu bună pace, de acum înainte dă către copii lui Mihai fratele Mănticăi şi dă către tot neamul lor şi să-i întoarcă copii lui Mihai si chiriia prăvăliilor ce au luat într-acei ani 3 pol.
Aceasta scriem.
Iunie 20 tini, 7256 [1748].
Grigorie Greceanul vel vornic Barbul Văcărescul vel vistiier
Arh.  St. Buc, M-rea Cotroceni, XXIX—1. Original, stare bună, hîrtie format mare, cu filigran.
1oJ- 1748  iunie 23.
Milostiiu bojiiu, Io Grigorie Ghica voevod, i gospodin zeamle Ungro-vlahiscoe, davat gospodstvo-mi sie povelenie gosj)odstvo-mi.
Dănd jalbă la domniia mea dumnealui Matei Eoset vel stolnic, zicând că sănt acum 8 ani, de cănd au fost făcut un schimb cu egumenul de la mănăstirea Cotroceanii, anume Daniil, dănd mai sus numitul boiariu mănăstirii Cotroceanii 400 de stănjăni de moşie de cămp la Cornăţelu după baltă de la sud Elhov. Şi egumenul de la mai sus zisa mănăstire, pentru aceşti stânjeni de moşie i-au fost dat casile dinnapoia bisearicii Doamnei a'răposatului Şărban vodă Cantacozino de aici den Bucureşti. Care case au fost ale răposatului arhiereu chir Climent Odriianul şi la moartea sa le-au fost lăsat la această bisearică, unde s-au şi îngropat fiind bisearică supusă mănăstirii Cotroceanii.
Şi s-au stăpânit casele 8 ani. Care case, fiind vechi, stricate şi dărăpănate, fără dă îngrădiş şi fără dă alte nameastii, s-ar fi apucat de ar fi dres si pivniţa şi casile, făcând şi îngrădişul înprejur şi alte înprejmuiri căte i-au fost dă trebuinţă, cheltuind pănâ la 500 de taleri. Iar domniia sa Costandin Vodă i le-au luat de supt stăpănire-i şi le-au dat în seaama unui preot mireaan grec, anume [loc liber], puindu-1 epitrop. Şi au luat de la mănăstire şi i-au dat-o înnapoi. Şi au rămas păgubaş şi ele case şi de cheltuiala ce au făcut-o şi de venitul moşăi de 8 ani.
Domniia mea dar, după jalba dumnealui vel stolnec, chemând pă igumenul Cotroceanul, chir Grigorie şi stand de faţă înnaintea domniei meale în divan, fiind şi sfinţiia sa părintele mitropolitul ţării, chir Neofit şi toţi cinstiţii şi credincioşii deregătorii domnii meale, cei mari, am întrebat domniia mea pe igumenul Cotroceanul, chir Grigorie, cum au curs pricina şi cu ce mijloc s-au făcut schimbul şi peste atăţea ani s-au strămutat şi s-au întors de la unul la altul. El au răspuns că schimbul cănd s-au făcut, ştie, că încă şi el iaste iscălit în zapisul schimbului ce s-au dat la măna dumnealui vel stolnic, fiind pe acea vreame dicheu. Şi cum că schimbul s-au făcut cu voia igumenului Daniil şi cu a tuturor părinţilor călugări căţi să află lăcuitori la mănăstirea Cotroceanii, ştiind că de la ^casele acealea nu avea mănăstirea nici un venit şi nici un folos.
Iar de la moşiia ce i s-au dat de la dumnealui vel stolnic, fiind moşie de cămp, cunoştea că va avea pururea folos şi bun venit, precum au şi avut căt au stăpânit. Pentru aceaia, s-au făcut schimbul de bunăvoe.
Iar la întoarcerea schhnbului, nici i-au fost cu voe, nici s-au amestecat, fără căt atăta ştie că chiemăndu-1 domniia sa Costandin Vodă i-au poruncit ca toate ceale ce sănt ale bisearicii: arginturi, odăjdii şi alte odoară să le aducă şi să le dea toate în seama mai sus zisului preot ce-1 pusease epitrop, înpreună şi cu casele şi cu nişte prăvălii de aici den Bucureşti şi cu nişte moşii ale bisearicii, dănd şi cartea domniei sale la măna preotului, ca să-i fie toate acealea pă seaamă. Care carte, însumi domniia mea o am văzut-o, orănduind domniia sa ca să strângă tot venitul. Şi acel venit să fie pentru chiverniseala părinţilor călugări ce vor veni aici de la mănăstirea Sfetagorii (fiindcă mănăstirea Cotroceanii iaste închinată la c. (sic) de mănăstiri de la Sfetagora) şi să găzduiască într-aceale case. Şi preotul să-i căpuiască, să-i hrănească şi să-i chivernisească. Şi igumenul, după porunca ce zicea că i s-au dat, aşa au şi făcut. Şi au rămas şi mănăstirea păgubaşă de moşie şi de venitul prăvăliilor.
întrebând domniia mea pă igumenul: dar aciasta orănduială ce o uu făcut domniia sa, Costandin Vodă, fost-au prin rugăciunea şi cearerea părinţilor sfetagoreţi, au n-au fost ? Şi pe acest preot ce s-au pus epitrop,
186
187
despre partea egumenului iaste pus, au dăspre cine f Răspuns-au egumenul că nici au fost acea orănduială prin rugăciunea şi cearerea părinţilor, nici au ştiut şi nici pă preot el nu l-au pus, fiindcă nu e călugăr sfetagoreţ, ci un preot dă mir, Iani ot [loc liber].
Am întrebat domniia mea în divan : dar din ce pricină s-au îndemnat domniia sa, fratile Costandin Vodă de a au făcut aciasta orănduială! Sfinţiia sa părintele mitropolitul au dat seaama zicănd că mergând domniia sa la acea bisearică, în zioa praznicului ce să prăznuiaşte Vovedeniia, şi suindu-se şi în case văzând că sfântul oltar al sfintei bisearici iaste în grădina caselor, ar fi zis domniia sa că acolea fiind case de mahala şi aproape de oltariu, iar nu chilii călugăreşti înprejur, nu. i să cade a lăcui mirean într-aceale case, că pot să facă necuraţii înprejurul oitariului. Nici n-au egumenii voe să facă aceale afirosite şi date danie la mănăstiri, a le vinde şi a le dărui cuivaş, fiind lucruri închinate lui Dumnezeu.
Şi aciasta, cu adevărat bine au zis domniia sa, după cum şi pravila. opreaşte pă^ igumeni ca nicidecum ca din ceale afirosite şi închinate la mănăstiri, să nu cuteaze nici a vinde, nici a dărui, încă nici a schimba pă fieştece. Iar cănd vreun lucru mănăstiresc ar fi mai mic şi cu puţin venit,, or moşie de va fi, or vie sau verice şi va găsi a face schimb cu alt lucru mai mare şi mai cu mult şi bun venit şi ar fi mai de mare folos mănăstirii, statornic şi neclătit, slobozeaşe pravila a-1 face schimb cănd, i cănd va găsi lucru ca acela precum zicem mai sus, a da puţin pe mai mult şi stator nec.
Deci, dar adeverind domniia mea de la igumenul Cotroceanul, chir Grigorie, căt şi de la alţii, că moşiia ce au dat dumnealui Matei Eoset vel stolnic schimb mănăstirii pentru casele acealea, iaste mai de mult folos şi adaos sfintei mănăstiri, iar de la case nu avea nici un fel de venit şi văzând domniia mea că egumenul, pentru mai bun folosul şi aju-toriul mănăstirii, trage mai mult a lua moşiia decăt casele şi de vreame ce acea orănduială ce o făcuse domniia sa, fratile Costandin Vodă, n-au fost făcut-o prin rugăciunea şi cearerea părinţilor călugări sfetagoreţi nici preotul acela epitropii n-au fost pus de egumenul Cotroceanul ci l-au fost pus domniia sa şi fiind şi om striin, mirean din altă eparhie.
Aşa am socotit şi am găsit cu cale, înpreună cu sfinţiia sa părintele mitropolitul ţării şi cu toţi cinstiţii şi credincioşăi veliţii boiari, mai mult pentru folosul mai sus pomenitei mănăstiri, ca dă va vrea Matei Eoset vel stolnic să priimească casele, căci că şi ceale ce cheltuise şi dresease şi făcuse, s-au stricat întru stăpânirea acelui preot şi să dea acei 400 de stânjeni ele moşie iar la mănăstire, precum făcuse întăi schimb.
Să aibă volnicie a le stăpâni şi mănăstirea să stăpânească acei 400 de stânjeni de moşie de la Cornăţel ce i să dedease pentru case, cu bună pace. Iar părinţii călugări ce să vor întâmpla a veni aici cu trebile lor, fiindcă sânt aici mănăstiri metohuri ale mănăstirilor Sfetagorii, vor sălăşlui ia metohurile lor. Iar pentru oltarul bisearicii, fiindcă oltariul răzbate în grădina caselor, acel loc să rămăe iar al bisearicii şi să tragă gardul grădinii şi să rămăe oltariul bisearicii afară den grădină.
Drept aceaia dar, vrănd dumnealui Matei Eoset vel stolnic de au priimit casele, i-am dat domniia mea cartea aciasta a domnii meale ca să şi le ţie şi să le stăpânească cu bună pace şi să-i fie statornice si neclătite.
I naco dan est porecem gospodstvo-mi. I is. sam rece gospodstvo-mi*
Iunie 23 dni, leat 7256 [1748].
Io Grigorie Ghica voevod [m.p.].
procit vel logofă
Acad.   R.S.R.,   LXIX—110.
Original, stare bună, hîrtie cerată; interesante pecetea inelară şi semnătura domnului,, în  tuş roşu.
154. 1748 iunie 25.
Milostiiu bojiiu Io Grigorie Ghica voevod i gospodar zemli Vlahiscoe davat gospodstvo-mi sie poveleniiu gospodstvo-mi.
Sfintei şi dumnezeeştii biserici de aici din oraşu domnii mele, din Bucureşti, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul Sft. Spiridon, episcopul Grimithudului (sic) făcător de minuni, care este zidită şi înnălţată de domnia sa Io Costandin Nicolae voevod şi înnaintea domniei sale metoh sfintei patriarhi a marii lui Dumnezeu cetăţi Antiohii şi năstavnicului de la acest metoh, carele este orînduit de sfinţia sa, preafericitul jDatriarh al Antiohii, chir [loc liber].
Ca să fie sfîntului şi mai sus numitului metoh, o parte de moşie din moşia domnească după marginea oraşului Bucureştii de Sus, care parte de moşie este între moşia lui Antonaclie biv vel logofăt şi între moşiia mănăstiri Sf. Sava, pentru că aciasta moşie fiind domnească, domniia mai sus pomenitului domn, Costandin Necolae voevod o au fost închinat danie la Sf. Spiridon, încă şi cu cîteva mahalale de oraş ce sînt pe loc domnesc, ca să-şi dea fieştecare om chiriia locului, după cum dau alţii la alte mănăstiri.
însă după aceia, cănd au fost în zilele domnii sale Io Mihai Eacoviţă voevod, aceşti mahalagii nesuferindu-se a da chirie pă an pentru locurile caselor, au fost eşit înnaintea domnii sale, de a dat jalbă şi rugăciune, zicănd că nici moşi, nici strămoşi lor, nici ei chirie de locuri n-au dat, iar acum i-ar fi supărînd cel ce este năstavnic la Sf. Spiridon să le ia chirie. Şi domniia sa, Mihai Vodă, după jalba şi rugăciunea lor, au socotit de le-au rădicat acea chirie de-asupră-le, ci să fie purururea în pace şi nesupăraţi de chiriia locului, fără numai după cîtă moşie va fi afară din casele oraşului, la cîmp, să aibă metohul a luoa dijmă de toate bucatele şi sămănăturile cîte să vor afla în cîmp, p-acea parte de moşie, dînd şi cartea domnii sale, iscălită şi pecetluită, la mai sus zisul metoh pe acea tocmire ce au făcut, după cum însumi domniia mea am văzut acea carte care s-au şi citit înnaintea domnii mele.
Deci, fiindcă din năstavul prea înnaltului şi cerescului Dumnezeu, prea puternica înpărăţie şi acum al doilea rînd ne-au miluit iarăşi cu domniia Ţării Eumăneşti şi întîmplîndu-să a fi aici în ţară şi sfinţiia sa preafericiţii patriarh Antiohianu, chir Silivestru, al nostru întru Hristos domn sufletesc părinte şi adueîndu-ne sfinţia sa aminte pentru aciasta pricină
183
189.
şi rugînduni-se ca şi cu cartea domnii noastre să întărim aciasta mai sus ^isă danie, am orînduit pă credincioşii boer al domnii mele Iane Dîmbovi-ceanu vel clucer za arie, poruncindu-i să meargă şi să vază acea parte de moşie cîtă este şi unde este. Şi, după ce o va vedea, să o şi tragă şi să-i puie semne şi petre, ca să să ştie dă unde şi pînă unde să stăpînească sfîntul metoh.
Şi după porunca domnii mele, înpreună cu sluga domnii mele, anume vtori portar, mergând în faţa locului, au ales şi au hotărît moşiia, după obicei, puind şi pietre de jur înprejur, fiind moşiia în trei colţuri. însă să să ştie şi semnile moşii pă unde sînt şi cîţi stînjini au eşit din semn în semn, înprejuru moşii, de la un colţ pînă ia altu.
Semnul cel din jos şi dintîi este din marginea caselor oraşului dă unde ese clin Bucureşti drumul cel mare al Hierăstrăului, unde şi doă pietri în colţ s-au pus şi merge în sus pe drum, alăturea cu moşiia'lui Antonaclie biv vel logofăt, din peatră în peatră pe drum, pînă în peatra moşii mănăstiri Sf. Sava, la păru cel de lemn, unde iar doă pietre în colţ s-au pus, s-au aflat stînjeni 650; i din peatră în peatră, pînă în marginea caselor oraşului, după drumu Mogoşoai.
Şi acolea făcîndu-se colţ, s-au pus doă pietre în colţ s-au pus (sic), s-au aflat stînjini 615. De acolea, să întoarce pă un drum ce merge spre apus, către drumu Podului Mogoşoai, alăturea cu moşiia Sf. Sava, din peatră în peatră, pînă în marginea caselor oraşului după drumul Mogoşoai şi acolea făcîndu-se colţ, s-au pus doă pietre în colţ. Şi pînă acolea s-au aflat stînjini 534. Şi moşiia Sf. Savi trece înnainte'către apa Dîmboviţi, iar hotaru aceştii moşii să întoarce şi merge pe dinafară de casele oraşului, în jos, din peatră în peatră pînă iarăşi în cele doă pietre din colţ, la semnu cel dintîi, ce s-au pus în marginea drumului Fierăstrăului, despre capu moşii lui Antonache biv vel logofăt. De marginea caselor oraşului şi pînă acolea s-au aflat stînjini 450. Care, fiind moşiia în trei colţuri, precum s-au zis mai sus, s-au pus pietri de jur înprejur.
Drept aceia dar, după alegerea şi hotărîrea aceştii părţi de moşie ce s-au făcut prin porunca domnii mele, de mai sus zisu boer al domnii mele, am dat acest hrisov al domnii mele sf. metoh ce să numeşte Sf. Spiridon, ca de acum înainte să fie moşie stătătoare şi neclintită şi să-şi ia venitu după tot hotaru ver de ce semănături de bucate s-ar afla pă aciasta aleasă parte de moşie, iar la mahalalele să nu să întinză.
Şi|am întărit hrisovul acesta cu tot sfatul cinstiţilor şi credincioşilor veliţilor boeri ai divanului domnii mele : pan Costandfin] Dudescu vel ban, pan Grigorie Greceanu, pan Costandin Brîncoveanu vel logofăt, pan Barbu Văcărescu vel vistier, pan Costandin Creţulescu vel spătar, Ştefan Văcărescu vel clucer, pan Enache Hrisosholeu vel postelnic, pan Toma Guliiano vel paharnic, pan Matei Eoset vel stolnic, pan Grigoraşcu Ghica vel comis, pan Ianache Halepliu vel sluger, pan Stavru vel pitar.'
Şi s-au scris hrisovul acesta întru a doa domnie a domnii mele în Ţara Eumânească, de Mihai logofăt
Vleat 7256 [1748], iunie 25.
Io Grigorie Ghica voevod
Costandin Brîncoveanu vel logofăt procitenom
Arh.  St. Buc, M-rea  Sf. Spiridon Vechi, 1-2. Copie, stare  bună.
155. 1748 august I„
Neofit, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop şi mitropolit al toată Ungrovlahiia
f Scriem cartea smereniei noastre voao tuturor oamenilor de la Poarta domnească den sus, care veţi şti locul cel domnesc, pe care loc l-au fost dat măria sa Costandin Vodă danie la Sventi Spiridon, i voao celora ce sănteţi pănprejurul locului acestuia.
Cătră aciasta, de obşte vă facem în ştire că la smereniia noastră ne-am înştiinţat cum că fiind dat acest loc de măria sa Costandin Vodă, n-au apucat ca să-1 hotărască de cătră unii, alţii, nici carte de danie, dar ştiin-du-se cu adevărat cum că iaste loc domnesc şi l-au închinat măria sa.
Pentru ca să să dăscopere cu adevărat tot locul căt veţi şti că iaste domnesc şi să nu să înpresoare nici de cătră voi, lăcuitorilor după înprejur, iată că vi s-au făcut de la smereniia noastră aciasta carte cu mare blestem şi cu groaznică afurisanie asupra voastră. Ci, de va fi aşa şi pentru ca să nu rămâneţi în păcat pierzătoriu de suflet, de veţi mărturisi adevărul pă unde calcă locul domnesc şi căt iaste şi nu vă veţi tinde şi nici voi lăcuitorilor de lăngă acel loc a înpresura locul domnesc, să fiţi ertaţi şi blagosloviţi.
Iar cine de[n] voi, care veţi şti locul căt iaste domnesc şi cu ficle-şug sau cu voe veghiată veţi face vreo asupreală sau înpresurare, sau din voi lăcuitorilor de nu veţi mărturisi adevărul, să fiţi procleţi şi afurisiţi de domnul nostru Isus Hristos şi de 318 sfinţi părinţi de la Nicheea şi de toate sfintele soboară, aşijderea şi de smereniia noastră. Fierul şi pietrile să să topească, iar trupurile voastre netopite. Parte şi lăcaş să aveţi la un loc cu Iuda şi cu afurisitul Aria; să moşteniţi bubele lui Gheeza şi să vă lovească tremurul şi suspinul lui Cain; să crape pământul şi să vă înghită de vii, ca pe Dathan şi Aviron şi să nu să aleagă ca praful. Şi păn-nu veţi mărturisi adevărul, dovedind locul căt va fi, ertăciune nu veţi lua.
Aciasta vă scriem.
Avgust 1 dni, 7256 [1748]. Smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Neofit.
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Spiridon Vechi, VIII —3.
Original, stare foarte bună; jos semnătura mitropolitului, cu parafă, în tuş negru.
156. 1748 octombrie 11.
tMilostiiu bojiiu Io Grigorie Ghica voevod, i gospodin davat gospodstvo-mi siiu poveleniiu gospodstvo-mi.
De vreme ce aici, în Bucureşti, fiind biserica sfântului părintelui nostru şi de minuni făcătoriu Spiridon, arhiepiscopul Trimithundului, care biserică fiind metoh la sfănta patrierşie a marii lui Dumnezeu cetăţi a Antiohiii, preafericitul părintele pătriiarh al Antiohiii, chir Silvestru făcând han cu hodăi, ca să şază neguţători, de la carii să aibă sfănta bisearică ajutoriu pentru bună starea şi chiverniseala.
Deci, domniia mea, pentru multa evlavie ce avem la sfântul şi de minuni făcătoriu Spiridon şi pentru dragostea jjreafericitului pătriiarh al Antiohiii, al domnii meale întru Hristos părinte chir Silivestru şi pentru rugăciunea preafericiţii sale, milostivitu-m-am domniia mea printr-aciasta
190
191
carte a domnii meale, ca neguţătorii cei ce vor fi şăzători într-acest han al Sfanţului Spiridon, să fie în pace şi nesupăraţi de schimbul banilor, de cai de olac, de podine, de alte cheltueli şi de toate orănduelile căte ar îşi peste an pe alţi neguţători dentr-alte hanuri, fără numai de fumărit, fiind obicei a da toate prăvăliile, iar de altele de toate să fie acei neguţători dentr-acel han apăraţi, ca să fie pentru ajutoriul sfintei bisearici' si pentru folosul apostolicescului scaun al Antiohiii.
Drept aceaia, poruncesc domniia mea şi dumitale, vel agă, i vel căpitan za dorobanţi, i altor zapcii ai târgului Bucureştii să aveţi în grijă pentru acei neguţători dentr-acel han ca de toate orănduelile să fie nesupăraţi, într-alt chip să nu fie, că aşa iaste porunca domnii meale.
/ is. saam rece gospodstvo mi.
Octomvrie 15 dni, leat 7257 [1748].
L. P.
Io Grigorie Ghica voevoda [m.p.].
procit vel logofăt
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Spiridon Vechi, 1 — 7.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară, în tuş roşu.
157. 1749 aprilie'24.
^Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolae voevod i gospodin, pisah gospodstvo-mi, voao aprozilor de la ceata ceauşului.
Vă facem domniia mea în ştire că pentru ca să puteţi fi şi voi odihniţi pe la casele voastre şi să vă căutaţi de lucru şi nici răndul de paza curţii domneşti să nu lipsească, am socotit domniia mea ca să faceţi de la toate crucile căte veţi fi la aciasta ceată căte un om pentru paza curţii, alegând om bărbat de slujbă şi de credinţă şi ceiialalţi cetaşi de la crucea aceluiia să-i dea cal de călăriie şi sabiie, puşcă, ca să fie de slujba curţii domneşti totdauna.
Şi pentru cheltuiala ce veţi face cu dânşii să fiţi în pace şi ertaţi de toate dăjdiile şi orănduialele ţării oricâte ar eşi de la vistieriia domnii meale peste an în ţară au pă bresle.
Aşijderea şi de alte angarii ale ţării, de chierăsteale, de cară de oaste, de zahaerea, de cai de minzil, de cal de olac, încă să fiţi nesupăraţi.
Deci, îndată ce veţi lua cartea aciasta a domnii meale, numaidecât să vă sculaţi să veniţi aici, ca să vă [vi] să facă alt tac[rir] şi aşăzămănt. Şi pentru oamenii ce veţi fi avănd fugiţi şi supuşi pe la alte părţi, vă dăm domniia mea volnicie să-i luaţi de oriunde să vor fi aflând, măcar de ar fi slugă în casa domnii meale.
Ci, dar, după cum vă poruncim domniia mea, aşa să urmaţi. într-alt chip să nu fiie că aşa iaste porunca domnii meale. Tolico pisah gospodstvo-mi.
Aprilie 24 dni, 7257 [1749].
procit vel vistier
Acad.  R.S.R., XII-101.
Original, stare potrivită, hîrtie cu filigran; pecetea domnească inelară, octogonală, în tuş roşu.
158. 1749 mai 1.
Dat-am scrisoarea mea de adeverinţă la sfănta şi dumnezeiasca mănăstire Sărindar unde să cinsteşte şi să prăznueşte sfănta Adormire a preasfintei de Dumnezeu născătoare şi pururea fecioarei Măriei şi la măna sfinţii sale preacuviosului părintelui egumenului chir Anthim.
Pentru că întămplăndu-se moarte mamii mele Despii, a răposatului tată-mieu Ilie Ştirbei biv vel vistier, şi îngropăndu-se oasele dumneaei în sfânta mănăstire Sărindar, au lăsat dumneaei la petrecanie dumneaei, în diată, danie sfintei mănăstiri cincizeci mătci de stupi, i patru suflete dă ţigani, anume Dima cu frate-său Iancul feciorii Eadului ţigan şi a Penii, şi cu ţiganca Dimii anume Dumitrana, i cu o fată a lor anume Iana. Şi mai avănd Dima o fată anume Călina, am aşăzat cu părintele egumen de s-au făcut doaă sărindare răposaţii măni-mea aicea la sfănta mănăstire, pentru această fată.
Drept aceaia, după cum au lăsat răposata mumă-mea cu sufletul dumneaei, dat-am sfintei mănăstiri, cu toată inema mea ca să fie pomenire sufletelor răposaţilor părinţii miei şi ale noastre în veci.
Drept aceia am dat această scrisoare a noastră la sfănta mănăstire şi la măna părintelui egumen, ce este mai sus zis, ca să aibă a stăpâni sfănta mănăstire cu bună pace de cătră noi şi de cătră tot neamul nostru aceşti ţigani i stupi.
Şi eu pentru mai adevărată credinţă, am întărit cu iscălitura mea şi cu pecete mai jos, ca să să crează.
Mai 1 dni, 7257 [1749].
| L. P. | Nicolae Ştirbei adeverez
Arh. St. Buc, M-rea Sărindar, VI—5.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară octogonală, în tuş negru.
159. 1749 august 31.
— Az popa Fiorea dascăl slovenesc am luat
— Az Lupp dascăl slovenesc am luat
— Am luat eu popa Fiorea, i Lupul, dascălii sloveneşti, de la sfinţiia sa părintele mitropolitul leafă de şase luni, de lună po taleri 10, însă de ia tona lui martie pîn la sfîrşitul lui avgust taleri 120.
Avgust 31 dni, 7257 [1749].
192
13 - c. 245 12
193
Eu popa Fiorea, az Lupp, dascăli sloveneşti
— Luat-am noi amândoi dascălii sloveneşti simbriia noastră de şase luni, de liină^ căte taleri zeace de om, care fac taleri o sută doaozeei la amândoi, însă de luna lui septemvrie, octomvrie, noemvrie, dechemvrie ? ghenarie, i fevruarie.
Şi aceşti bani i-am luat de la sfinţiia sa părintele mitropolitul.
Iunie 12 dni, leat 7258 [1750]. Az popa Fiorea, az Lupp, dascălii sloveneşti
— Luat-am noi amândoi dascălii sloveneşti simbriia noastră de şase luni, de lună cîte taleri 10 de om, care fac taleri o sută doaozeei la amândoi, însă de luna lui martie, aprilie, mai, iunie, iulie, avgust.
Şi aceşti bani i-am luat de la sfinţiia sa părintele mitropolitul.
Octomvrie 20 dni, leat 7259 [1750]. Eu popa Fiorea, i Lupp, dascăli sloveneşti.
— Luat-am noi amândoi dascălii sloveneşti simbriia noastră de şase luni, de lună cîte taleri 10 de om, care fac taleri 120 la amândoi, însă de luna lui septemvrie, octomvrie, noemvrie, dechemvrie, ghenarie, fevruarie.
Şi aceşti bani i-am luat de la sfinţiia sa părintele mitropolitul.
Mai 27 dni, leat 7259 [1751]. Eu popa Fiorea, i Lupp, dascăli sloveneşti
Arh.  St. Buc, ms.  139, f. 179-180. Copie.
160. 1749 octombrie 1.
^Milostiiu bojiiu Io Grigorie Ghica voevod, i gospodar zemli Vlahiscoe, davat gospodstvo-mi sie povelenie gospodstvo-mi.
Sfintei şi dumneze[ie]ştii mănăstiri den Bucureşti, unde să numeaşte şi să prăznuiaşte hramul sfântului arhiereu Spiridon de la Trimithiinda, făcătorul de minuni, care iaste zidită şi înnălţată din temelie de domniia sa Costandin Nicolae vodă şi cuviosului Neofit ieromonahul, egumenul de la aciasta sfântă mănăstire.
Ca să aibă a ţinea şi a stăpâni doao case ce sănt la poarta Curţii domneşti din sus, pe locul mai sus numiţii sfinte mănăstiri, lăngă vad, unde să măsoară buţile, pentru că s-au judecat de faţă, la divan, înnaintea domnii meale, Neofit ieromonah cu Stan bărbieriul, zicănd egumenul că pe acel loc al sfinţii mănăstiri au făcut Stan bărbieriul doao case, ea să şază el într-ănsile şi să-şi dea chiriia pământului, pe an, la mănăstire Iar acum nu sade el într-ănsele, ci o casă dentr-aceale doao au văndut-o la Pashale, ce să află acum în Ţarigrad, făr-de ştirea şi voia egumenului, în taleri 90 şi ceaelaltă au dat-o cu chirie la alţii. Şi de cănd le-au făcut, chiriia locului la mănăstire n-au plătit.
întrebăndii-să şi Stan bărbieriul ce are să răspunză, el au zis cum că acel loc fiind domnesc, pănâ a nu-1 închina Costandin Yodă la mănăstirea Sfetii Spirithon (sic), i-au dat domniia sa voe de ş-au făcut aceale doao case şi cum că o casă dentr-aceale doao n-au văndut-o, ci au pus-o zălog la acel Pashal, iar pentru ceaelaltă casă nici el n-au putut tăgădui cum că n-au dat-o cu chirie.
Deci, domniia mea cerăndu-i lui Stan vreo scrisoare sau dovadă să arate de i-au dat domniia sa Costandin Vodă voe ca să-şi facă aceale case şi el nici o dovadă n-au avut ca să arate, ci s-au cunoscut că zisele lui sănt într-o nimic.
Şi den divan cunoscând domniia mea că nu iaste cu cale a face cine-vaş ca se pe loc striin şi a le vende la altă mănă sau să le dea cu chirie făr de ştirea şi voia stăpânului locului şi să facă neguţătorie cu case pe locul mănăstirii şi, mai vărtos, că de cănd au dat domniia sa domniia sa (sic) Costandin Yodă acel loc cu aceale case danie la mănăstire, el chirie n-au plătit.
S-au orânduit Yladul şi Ivan vornicei de poartă, i Şărban şi Stan, vătaşii de lemnari şi Simion vătaf de zidari, de au mers şi au preţuit amăndoao aceale case drept taleri 180, adecă fieştecare casă câte taleri 90, după cum am văzut domniia mea şi foaia de preţuirea caselor, iscălită de acei mai sus orânduiţi preţuit ori.
Şi den divan am hotărât domniia mea de au întors egumenul toţi banii lui Stan bărbieriul, pe o casă taleri 90, după cum s-au preţuit, iar pentru casa care au zis Stan că au pus-o zălog la Pashale, nef iind el aici, să stea bani la mănăstire şi vericănd va veni acel Pashale să i-i dea şi să-i ia acel zapis de zălojire şi casele să rămăe amăndoao supt stăpânirea mănăstirii, să facă cu iale ce-i va fi voia.
Drept aceaia, am dat domniia mea aciasta carte a domniei meale sfinţii mănăstiri Sfetti Spirithon şi cuviosului Neofit iermonah, egumenul sfinţii mănăstiri ca, de acum înnainte să stăpânească aceale doao case cu bună pace de către Stan bărbier şi de către acel Pashale, ce au fost luat aceale case şi să facă cu iale ce-i va fi voia.
I is. saam rece gospodstvo-mi.
Octomvrie 1 dni, 7258 [1749].
!L.P. |
Io Grigorie Ghica voevoda [m.p.].
procit vel logofăt
Arh.  St.  Buc, M-rea Sf. Spiridon Vechi, VIII-4.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară, în tuş roşu; interesantă semnătura domnului.
161. 1752 octombrie 23.
Io Matei Ghica voevod bojieiu milostieiu gospodar zemli Vlahiscoi.
De toţi este ştiut că din cîte lucruri împodobesc pre om întru această viaţă trupească, învăţătura iaste mai aleasă si mai naltă, pentru aceaia iaste şi mai lăudată de cei ce au numele înţelepciunii cei din afară (adică cei elineşti), şi acei bisericeşti şi cu multe cununi de laudă să încoronează, încît şi Pavel cei înălţat pănâ la ceruri la o a treia orînduială o pune, socotind numărul darurilor care s-au dat oamenilor de la Dumnezeu şi zicănd că pre unii i-au pus Dumnezeu în besearică, întîi pre apostoli, a doao pre prooroci, a treia pre învăţători.
194
195
^ Mărirea aceştia vrînd să o arate şi Aristotel filosoful către cel ce l-au întrebat cu ce să osebeşte cel învăţat de cel neînvăţat, au răspuns cu ceea ce să osebesc cei vii de cei morţi. Şi ca să zicem mai în scurt, atîta întreace învăţătura pre toate bunătăţile ceale omeneşti cu cît întreace şi sufletul pre trup, că aceasta iaste podoaba sufletului şi trupului, fiind pricină celor patru verhovnice bunătăţi, dupre înţelepciunea lui Solomon care zice : aceasta învaţă curăţenie şi minte şi dreptate şi bărbăţie, de care mai de trebuinţă nimica nu iaste întru viiaţa oamenilor. Şi de pofteaşte cineva multă ştiinţă, ştie ceale trecute şi ceale' ce vor să fie le semuieşte, ştie tălmăcirea cuvintelor şi dezlegările' vorbelor celor ascunse, seamne şi întîmplări ale vremilor şi ale anilor şi tuturor iaste sfeatnec bun.
Pentru aceasta dar şi stăpînul nostru Is. Hs. însemnînd folosinţa învăţăturii cei către mîntuire, întîi au înţelepţit pre ucenicii săi prin pogo-rîrea sfîntului duh, apoi i-au trămis la propovăduire, încă şi noao tuturor ne-au poruncit să cercăm dumnezeeştile scripturi, cîţi poftesc să afle viaţa cea nemuritoare.
Deci cum ar putea neştine să cearce dumnezeeştile scripturi, nepe-depsindu-să mai nainte cu învăţătura. Ci dar trebuinţa şi folosul acestui lucru sfînt şi de mîntuire ştiindu-1 împăraţii şi domnii cei de demult şi avînd şi grija supuşilor lor, au întărit şcoala prin multe locuri şi oraşe ca prin învăţătură să le pricinuiască lor bună vieţuire. Cărora urmînd şi cei mai denaintea noastră blagocestivii domni şi strămoşi carii au otcărmuit trebile prea luminatului scaun al ţării aceştia, au întărit doao scoale una elinească şi alta slovenească care amîndoao sînt de mare folos nu numai lăcuitorilor Ţării Eumăneşti ci şi tuturor celor streini carii vin pentru dragostea învăţăturii.
Deci de vreame ce din voia atotţiitorului Dumnezeu viind al doilea rînd domn Ţării Eumăneşti răposatul întru fericire părintele domnii meale Io Grigorie Ghica voevod pre lăngă alte multe griji ce au avut, multă purtare de grijă au arătat şi pentru aceaste mai sus numite scoale, că văzîn-du-le că sînt cu orînduială nestatornică şi făr de îndreptare şi cunoscînd şi grija dascălilor care avea spre a cere şi a-şi lua plata lor cea rînduită, pentru că fiind mai nainte obiceaiu de să da plata dascălilor de la vistierie şi fiindcă vistieria are multe trebi şi deosebite cheltuieli, de multe ori nu le-au fost viind rînd dascăiilor a-şi lua plata cîte patru-cinci luni.
Ci pentru ca să-şi ia plata mai cu lesnire făr de purtare de grijă, să poată să dea învăţăturile ucenicilor făr de a nu-şi împărţi gîndul lor la purtarea de grijă pentru plată, ca să uşureze şi pre dascălii cei după vremi de această grijă turburătoare şi zăticnitoare lucrului lor şi ca să aşaze cuviincioasa bună rînduială şi starea şcoalelor, socotind domniia sa a fi cu cale să rânduiască asupra lor ispravnec şi purtătoriu de grijă vrednec ca să le poarte grija pentru toate cîte ar avea trebuinţă şi să împartă fiecăruia din dascăli plata ce i s-ar cădea despre potriva lor, au ales vreadnec aceştii purtări de grijă pre preasfinţitul mitropolit ai Ungrovlahiei, chir Neofit, ca pre unul ce iaste păstoriu şi părinte duhovnicesc a toată împlinirea cea cu numele lui Hs. carea să păstoreaşte de sfinţiia sa, fiind şi cu voia arhieriei sale şi a tuturor cinstiţilor şi credincioşilor boiari ai divanului, hotărînd prin domnescul măriei sale hrisov ca să aibă arhiereasca purtarea de grijă a şcoalelor strîngănd de la preoţii ţării darea cea de pre an carea s-au orânduit lor. Şi dintr-aceia să să împartă dascălilor simbriile ceale tocmite. Din carii dascălului celui dintîi al învăţăturilor celor filosofeşti de la şcoala cea elinească simbria cea
de pe tocmeală iaste de fieşcare lună cîte taleri patruzeci şi cinci, iar dascălului al doilea de învăţăturile gramaticii cîte taleri doaozeei, iar şeoalii sloveneşti la doi dascăli iaste plata a fieşcăruia dascăl de lună cîte taleri zeace care să fac toată suma banilor într-un an taleri o mie doaozeei.
Acum de vreame ce iarăşi din voia prea bunului şi prea înaltului Dumnezeu ni s-au încredinţat şi noao strămoşăscul şi părintescul scaun al aceştii lăudate şi de Dumnezeu păzită ţară şi domnie a Ungrovlahiei, sfinţiia sa preasfinţitul mai sus numitul mitropolit ne-au arătat acel cinstit hrisov al răposatului întru fericire părintelui domniei meale de aşezămîntul ce s-au zis mai sus. Care hrisov citindu-să înaintea domniei meale şi văzând multa purtare de grijă ce au avut domniia sa asupra acestui lucru sfînt şi plăcut lui Dumnezeu, şi cunoscînd domniia mea cum că toate sănt cuviincioase şi cu bună orînduială şi spre statornicie nestrămutată, domniia mea încă am înnoit şi am întărit acest bun aşezămînt printr-acest domnesc hrisov al domniei meale. Hotărînd şi domniia mea ca să aibă a-şi lua dascălii plata lor pentru învăţătură iarăşi de la sfinţiia sa părintele mitropolitul ţării, din dajdea ce să strînge la sfinţiia sa de la preoţi şi o dă la vistieria domniei meale, iar nu de aiurea.
însă şi dascălii să să afle pururea cu multă purtare de grijă şi cu pri-veghiare pentru procopseala ucenicilor la învăţătura cărţii. A cărora luare de seamă şi cercetare am dat şi domniia mea a să face iarăşi de către sfinţiia sa, fiind lucru sufletesc şi a păstoriei sfinţiei sale.
Şi pentru ca să să păzească nestrămutat acest lucru cuvincios şi f olo-sitoriu şi vieţii creştineşti, s-au întărit hrisovul acesta cu iscălitura domniei meale şi cu domneasca pecete şi cu toţi cinstiţii şi credincioşii boiarii cei mari ai^divanului domniei meale: pan Barbul Văcărescul biv vel ban, pan Costandin Dudescul vel dvornic, pan loniţă Eoset vel ban, pan Ştefan Văcărescul vel logofăt, pan Costandin Creţulescul vel spătar, pan Matei Eoset vel vistiiar, pan Toma Creţulescul vel cliuceariu, pan Alexandru Suţul vel postelnic, pan Matei Cantacuzino vel paharnic, pan Eadul Văcărescul vel stolnic, pan Dimitrachi Ghica vel comis, pan Costandin vel pitariu şi ispravnec pan Ştefan Văcărescul vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintîi al domniei domniei meale de popa Fiorea dascălul slovenesc de la şcoala domnească cea slovenească, în anul de la zidirea lumii 7261, iar de la naşterea domnului nostru Is. Hs. 1752, în luna lui octomvrie 23 dni.
Io Matei Ghica voevoda [m.p.].
Ştefan Văcărescul vel logofăt proeitoh
Arh. St. Buc, Diplomatice, nr. 25.
Original,  stare bună, hîrtie groasă, cerată, format mare, împodobit cu frumoase
ornamentaţii; pecete timbrată deteriorată.
O copie cu unele greşeli la Acad. R.S.R., XLVIII—170.
162. 1753 iunie 21.
Adecă eu Polihron căpitan de drăgani [dragoni?] făcut-am zapisul uieu la măna dumnealui lancul Farfaraoglu baş-bulucbaş din Curtea gospod, să-i fie dumnealui de credinţă.
Că avănd eu la Bucureşti o casă în mahalaoa Bălăceanului, lăngă logofătul Drăgoi şi lăngă Sima croitor, care casă am cumpărat şi eu de la
196
197
dumnealui Mehmet aga şi dumnealui încă au cumpărat de la Ibriiam odobas iar Ibruam au cumpărat de la Mărie Greaca şi de la fiu-său Costandin' dupa cum pri larg arată zapisile cele vechi care le-am dat la măna dumnealui!
Această casă am văndut mai sus numitului Iancul bas-bulucbas Farfaraoglu drept 250 lei bani gata. Şi me-[a]u făcut dumnealui plata deplin m mamile mele. Pentru aceasta i-am dat şi eu acest zapis al meu ca sa-şi stăpânească dumnealui casa, Şi nim[eni] alt să nu să amestece.
Şi în tocmala noastră s-au tămplat şi alţi boeri care mai jos s-au iscălit. Şi, pentru credinţă, mi-am pus pecete me.
Leat 7261 [1753], iunie 21.
I L- P-1 Polihron căpitan de dragani, vânzător
Şi eu Matei căpitan am scris zapis
Ion Puroşnic, martor
[indescifrabil], martur
[două semnături greceşti, indescifrabile]
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, LXXIX—3.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea octogonală, în tus nesn Iui   Polihron. ■ .
Drept aceia le-am dat aceasta scrisoarea noastră la măna ei i a fiică-si, întărind-o cu pecete şi cu iscălitura noastră şi cu mari vrednici de credinţă.
Iunie 23 dni, 1753.
|l7p. j Hagi Chiriac adeverez
PopăTloan ot mahalaoa Stejarului, martor
Eu popa [indescifrabil] ot tam, martor
[P.s-L . w
Şi i-am mai dăruit o casă mai din sus ce este în mahalaoa Fantănn Boului, cu voia mea.
Şi am scris eu Grigorie ot dumnealui vel spătar, cu zisa dumnealui Hagi Chiriac.
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXVII—1. Original, stare bună, hîrtie cu filigran. Copie în ms. 131, f. 17Sv—179.
164. 1753 octombrie 18.
lbi- 1753 iunie 23.
fDat-am aceasta scrisoarea noastră de bună adeverinţă la măna Stanclui ce au fost ro[a]ba noastră, i a fiică-si Sofiicăi ca să le fie ele bună încredinţare.
Precum să să ştie că avănd eu o casă însă cu grăd[ină] si cu vie si cu alte nămeştii înprejur, căte trebue casii, in mahalaoa bisericii de ia Stejar. Care casă am cumpărat-o şi eu de la [loc liber] pe cum dovedesc şi zapisele ce am luat [indescifrabil /, însă şi cu ştirea tuturor mahalagiilor după înprejur.
Deci fi[ind] aceasta casă la mahala şi nedăndu-mi măna ca să săz eu într-ansa, aşa bine s[o]cotind, n-am vrut ca s-o mai vânz si am dat-o de pomană aceştii mai sus numitei Stancăi ro[a]bei noastri, i fiică-si Sofiicăi pentru sufletul mieu şi a părinţilor miei, înpreună si cu o vacă cu viţel.
Şi să aibă a le stăpâni ele, cele mai sus numite, cu bună pace, pe cum le-am stăpânit şi eu. Iar de către părinţi şi fraţi si rudenii ele ale noastre nici un val şi băntuială să n-aibă. Pentru căci'că nimeni nicio treabă n-au, pentru că eu le-am cumpărat din strădania mea.
Ci şi Stanca, ele s-ar întâmpla şi ar vrea ca să să mărite, de aceia Dumnezeu să-i fie ele ajutor. Iar de care cumva va cugeta Stan [ca] ca bărbatul ei a vindere casa au de ale casii şi să lase copila înstriinată de la partea ei, de aceia nicidecum să nu fie voinici ea, nici bărbatul ei. Aşijderea şi copila viind la vărste şi s-ar mărita, nici ei [ea] încă să nu fie volnică să vănză, nicidecum, fără decăt să ţie ele şi să stăpânească neam de neamul lor şi pe noi să ne pomenească.
Ci cum mai sus am zis, fără de ştirea şi voia noastră să nu fie voi [nici] nimeni, elin cei mai sus numiţi, a să 'îndrăzni a vinde, ci numai să le stăpânească.
Io Costandin Ţehan Mihai Racoviţă voevod bojieiu milostiiu gospodar zemli Vlahiscoi.
De toţi iaste ştiut că din cîte lucruri împodobesc pre om, întru această viaţă trupească, învăţătura iaste mai aleasă şi mai naltă, pentru aceaia iaste şi mai lăudată de cei ce au numele înţelepciunii cei dinafară, adică cei elineşti şi acei beseariceşti, şi cu multe cununi de laudă să încoronează încît şi Pavel cel înălţat pănâ la ceriuri, la a treia orănduială o pune socotind numărul darurilor care s-au dat oamenilor de la Dumnezeu şi zicînd că pre unii i-au pus Dumnezeu în besearică : întîi pre apostoli, a doao pre prooroci, a treia pre dascăli.
Mărirea aceştiia vrănd să o arate Aristotel filosoful către cel ce l-au întrebat cu ce se' usebeşte cel învăţat de cel neînvăţat, au răspuns, cu ceea ce se usebesc cei vii de cei morţi. Şi ca să zicem mai în scurt, atîta întreace învăţătura pre toate bunătăţile ceale omeneşti cu cît întrece şi sufletul pre trup, că aceasta iaste podoaba sufletului şi a trupului, fiind pricină celor patru verhovnice bunătăţi, de pre înţelepciunea lui Solomon carele zice : aceasta învaţă curăţie şi minte şi dreptate şi bărbăţie, de care mai de trebuinţă nimica nu iaste întru viaţa oamenilor. Şi de pohteşte cineva multă ştiinţă, ştie ceale trecute şi ceale ce vor să fie la semuiaşte, ştie tîlmăcirea cuvintelor şi dezlegările vorbelor celor ascunse, seamne şi întîmplări ale vremilor şi ale anilor, şi tuturor iaste sveatnic bun.
Pentru aceasta dar şi stăpînul nostru Is. Hs. însemnînd folosinţa învăţăturii cei cătră mântuire, întîi au înţelepţit pre ucenicii lui prin pogo-rîrea duhului sfînt, apoi i-au trimis la propoveduire. încă şi noaă tuturor ue-au poruncit să cercăm dumnezeeştile scripturi cîţi pohtesc să afle viiaţa cea nemuritoare.
Deci cum ar putea neştine să cearce dumnezeeştile scripturi nepe-depsindu-să mai nainte cu învăţătura. Ci dar trebuinţa şi folosul acestui lucru sfănt şi de mântuire ştiindu-1 împăraţii şi domnii cei de demult şi având şi grija supuşilor lor, au întărit scoale prin multe locuri şi oraşe,
198
199
ca prin învăţătură să le pricinuiască bună vieţuire. Cărora urmând şi cei mai dinaintea noastră blagocestivi domni carii au ocărmuit trebile prea luminatului scaun al aceştii de Dumnezeu păzită ţară şi domnie a Ungrovlahiei, au întărit doao scoale, una elinească şi alta slovenească carii amăndoao sănt de mare folos, nu numai lăcuitorilor Ţării Eumăneşti ci şi tuturor celor streini care vin pentru dragostea învăţăturii.
Dar fiind că mai nainte era obiceai de să da plata dascălilor de la vistierie şi fiindcă vistieria are multe trebi şi deosebite cbeltueli, de multe ori nu le-au fost viind rîndu dascălilor a-şi lua plata cîte patru cinci luni, pănâ cănd viind domniia sa răposatul Grigorie vodă Ghica, cu a doao domnie a ţării aceştiia, şi vrănd să pue aşăzămăntul şcoalelor în bună orănduială, au socotit împreună cu dumnealor veliţii boiari si aii găsit cu cale ca (pentru să-şi ia dascălii plata mai cu lesnire să poată*să dea învăţăturile ucenicilor făr de a-şi împărţi gîndul la purtarea de grijă pentru plată) să li să dea plata lor cea de pre tocmeală, a fieştecăruia, prin mîna şi purtarea de grijă a mitropolitului ţării (carele pe vremi ar fi), din banii dăjdiilor ce să strîng de la preoţi la mitropolitul.
^ Şi într-acest chip s-au urmat atît în domniia domniei sale Grigorie Vodă cît şi în domniia domniei sale Matei Vodă fiiul domniei sale.
Acum de vreame ce din voia marelui şi preaînaltului Dumnezeu ni s-au încredinţat şi noao domnescul şi părintescul scaun al aceştii lăudate şi de Dumnezeu păzită ţară şi domniei a Ungrovlahiei, sfinţia sa părintele mitropolitul Ungrovlahiei, chir Filaret, ne-au arătat atît hrisovul răposatului^ mai sus pomenitului domn, cît şi hrisovul fiului domniei sale Matei Vodă dă aşăzămăntul dupre cum scrie mai sus.
Care hrisoave citindu-să înaintea domniei meale şi văzând acest lucru sfînt şi plăcut lui Dumnezeu, de aşăzămăntul acestor scoale, şi cunoscând şi domniia mea cum că iaste lucru cuviincios şi cu bună orănduială şi următoriu de statornicie nestrămutată, domniia mea încă bine am voit de am înnoit şi am întărit acest bun aşezământ şi printr-acest hrisov al domniei meale. Şi domniia mea orănduim vreadnic aceştii purtări de grijă pre sfinţiia sa părintele mitropolitul Ungrovlahiei, chir Filaret, ca pre un păstoriu şi părinte duhovnicesc a toată împlinirea cea cu numele lui Hs. carea să păstoreaşte de sfinţiia sa, fiind şi cu voiia arhieriei sale. Ca să aibă arhieria sa purtarea de grijă a şcoalelor strângând de la preoţii ţării darea cea de pre an carea se-au rânduit lor. Şi dintr-acealea să împartă dascălilor simbriile ceale tocmite.
Din carii dascălului celui dentăi a învăţăturilor filosofeşti din şcoala cea elinească simbria cea de pre tocmeală iaste de fieşcare lună cîte taleri 45, iar dascălului al doilea de învăţăturile gramaticii căte taleri 20, iar şcoalei sloveneşti, la doi dascăli iaste plata a fieşcăruia dascăl de lună po taleri zeace. Care să fac toată suma banilor într-un an taleri o mie doaăzeci.
însă şi dascălii să se afle pururea cu multă priveghiare şi purtare de grijă pentru procopseala ucenicilor la învăţătura cărţii, a cărora luare de seamă şi cercetare am dat şi domniia mea a să face iarăşi de către sfinţiia sa, fiind lucru sufletesc şi a păstoriei sfinţiei sale.
Şi pentru ca să să păzească nestrămutat acest lucru cuviincios şi folositoriu sufletului şi vieţii creştineşti, am întărit hrisovul acesta cu iscălitura domniei meale şi cu domneasca peceate şi cu tot sfatul cinstiţilor şi credincioşilor boiarilor celor mari ai divanului domniei meale : pan Barbul Văcărescul vel dvornec, pan Costandin Năsturel vel ban, pan
Costandin Brăncoveanul vel spătar, pan Ştefan Văcărescul vel logofăt, pan Costandin Strămbeanul vel vistier, pan Eadul Creţulescul vel cliucer, pan Iordachie Geanet vel stolnic, pan Dimitrachi Ghica vel paharnec, pan Drăghici Greceanul vel postelnic, pan Lascarachi Geanit vel comis, pan Badea Ştirbei vel sluger, pan [loc liber] vel pitar; ispravnec pan Ştefan Văcărescul vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintîi al domniei domniei meale aici în Ţara Eumănească, la anii de la zidirea lumii 7262, iar de la naşterea domnului Dumnezeu şi mântuitorului nostru Is. Hs. 1753 în luna octomvrie 18 dni, de popa Fiorea dascălul slovenesc.
Io Costandin voevoda [m. p.J.
Ştefan Văcărescu vel logofăt procitoh
[pe verso ] :
Costandin Mihai Tehan Eacoviţă voevod, pentru scoale, 7262 [1753].
Efor os mitropolitul prin care să să plătească lefile dascălilor din dăjdiile preoţilor.
Arh. St. Buc, Diplomatice, nr. 26.
Original, stare foarte bună, hîrtie groasa, cerată, cu filigran, format mare; frumoase ornamentaţii aurite; pecete timbrată.
165. 1754 martie 2.
f Adică eu Smaragda Bălăceanca, fiica răposatului Ion Bălăceanu, dat-am zapisu mieu la măna dumnealui Necolae Dudescu vel paharnic.
Precum să să ştie că m-am tocmit cu dumnealui dă am văndut doao fete dă ţigani anume : Despa i Stanca, fete ale Păunii ţiganei, care Păuna ţigancă o ţine Dima /indescifrabil ] răposatului Tomii Guliano biv vel paharnic.
Şi dă vreme că această Păună ţigancă, care mai sus să numeşte 7 mi-au fost rămas de la răposaţii părinţii miei şi le-am văndut dumnealui drept taleri 30, adică treizeci, dă a mea bunăvoe şi cu ştirea tuturor rudelor mele.
Şi mi-au dat dumnealui toţi banii dăplin în măna mea. Deci şi dumnealui să aibă a stăpâni aceste 2 fete dă ţigan, care mai sus să numesc cu bună pace dă cătră mine şi dă către tot niamu mieu. Şi să-i fie dumnealui stătătoare în veci şi coconilor dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui. Iar care s-ar scula eu vreo pricină dă judecată, să aib a răspunde eu.
Şi pentru mai adevărată credinţă, mi-am pus pecete şi iscălitura mai jos, ca să să crează.
Martie 2 dni, 1754.
]L.P7| Smaragda Bl. [Bălăceanca] ISaria Bl. [Bălăceanca]
Ilinca Bl. [Bălăceanca]
Safta Băln. [Bălăceanca]
Şi am scris eu Preda logofăt cu învăţătura dumneaei, martor
201
200
[pe verso]:
Petele  de ţigan  ce  s-au cumpărat  de la dumneaei Smaragda Bălăceanca.
Martie 31, 1754.
Acad.  R.S.R., XI-83.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecete inelară în tuş, avînd la mijloc blazonul familiei, sus literile M.N. iar jos A şi P.
166. 1754 martie 22.
tMilostiiu bojiiu Io Costandin Mihai Ţehan Racoviţă voevod i gospodin davat gospodstvo-mi sie povelenie gospodstvo-mi.
Sfintei şi dumnezeeştii biserici ce să numeaşte a Grecilor de aici din oraşul domnii meale, Bucureşti, unde să cinsteaşte'şi să prăznuiaşte hramul Naşterii domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos, care iaste închinată la mănăstirea de jos ce să chiamă Pogoniani.
Ca să aibă a ţinea şi a stăpâni zeace pogoane de vie în dealul Seăe-nilor ot sud Saac şi nişte case de aici din Bucureşti cu locul lor, pentru că aceste vii şi case fost-au ale lui Athanasie, ce au fost staroste de neguţători, carele mai nainte de moartea lui cu căţiva ani ajungând la mare sărăcie şi lipsă încăt trăia cu mila du pe la creştini. Iar cănd au fost să-şi dea sfârşitul au fost mers un popa Antonie duhovnicul său, i popa Procopie de la mai sus numita biserică Grecilor, i alţi preoţi tot de acolea şi întrebăndu-1 după ce va muri unde va să să îngroape, el au zis că va să să îngroape la această biserică unde-i iaste şi soţia şi copii lui îngropaţi. Şi aceale zeace pogoane de vie i casele de aici, din Bucureşti, cu locul lor 16 Iasă bisearicii pentru pomenirea sufletului lui. Dar diiată nu şi-au făcut.
Iar după moartea lui Tanasie starostea s-au sculat un Dimitrie comisul, nepotul lui, de au luat şi viile şi casele supt stăpânirea lui şi n-au îngăduit pe biserică să stăpânească.
Pentru care pricină dănd jalba la domnia mea preoţii de la această biserică a Grecilor, cum că acest Dimitrie nu-i îngădueşte'să stăpânească, după jalba lor i-am orânduit la sfinţia sa părintele mitropolitul ţării, chir Filaret, ca să le ia seama cu Dimitrie comisul. Şi după cum va găsi sfinţia sa cu cale să ne facă ştire cu anafora.
Deci sfinţia sa aducând pe amăndoaă părţile faţă înaintea sfinţii sale, unde fiind şi popa Antonie duhovnicul mortului,' i popa Procopie, i un Zamfir bogasieru pe care puindu-i sfinţia sa la groaznic blestem, au mărturisit cum că la moartea acelui Tanasie starostea fiind acolo [au] auzit din gura lui cum că casele şi viile le lasă bisearicii Grecilor. După a cărora mărturisanie ne-au făcut sfinţia sa părintele mitropolitul anafora pentru toată pricina aceasta.
Dupe care anafora cercetând şi noi pricina aceasta cu amăruntul şi cunoscând a fi adevărată mărturisaniia mai sus numitelor mărturii fiind şi duhovnicul la mijloc unul din mărturii căruia i să ţine mărturisaniia tocmai ca şi o diiată. Şi mai vărtos că mai pe urmă cănd să afla Tanasie starostea la scăpătare şi la mare lipsă încît şi pe uliţă cerea, Dumitru comisul n-au avut nici un fealiu de milă spre dansul ca să-1 caute şi să-1 ajutoreaze cu căt de puţin chiverniseală, bine au lăsat aceale lucruri bi-
sericii fiind de folos şi de ajutoriu sufletului său, pentru că el au vrut mai întăi să să grijască de ceale sufleteşti decît ceale pământeşti.
întru aceia şi domnia mea am dat această carte a domnii meale sfintei beserici ce să numeaşte a Grecilor, i preoţilor de la această sfănta be-serică ca să aibă de acum înainte a stăpâni aceale zeace pogoane de vie din dealul Scăenilor, i casele de aici din Bucureşti, cu locul lor, cu bună pace de cătră Dimitrie comisul sau veri de cătră alt neam a lui Tanasie starostea.
într-alt chip să nu fie că aşa iaste porunca domnii meale. J i saam receh gospodstvo-mi.
Martie 22 dni, 1754.
Io Costandin voevoda [m.p.].
procit vtori logofăt
[pe verso] :
Trecută în condică de Vasilie logofăt
Martie 13, 1756.
Colecţia prof. Petre Nistor.
Original, stare foarte bună, hîrtie groasă, cerată, eu filigran; pecetea domnească, în   tuş roşu.
167. 1754 mai 15.
fDin porunca prealuminatului şi preaînnălţatului domn Io Costandin Mihai Ţehan Eacoviţă voevod, avut-au judecată dă faţă, la divan, înnaintea noastră, dumnealui Pascal treti vistiiar cu sfinţia sa Neofit, egumenul al mănăstirii Arhimandrit, carele mai nainte au fost egumen la mănăstirea Sfântului Spiridon.
Zicănd vistierul Pascal că în domnia mării sale Costandin vodă Mavrocordat, la leat 7255 [1747], au cumpărat o prăvălie la poarta Curţii domneşti den sus, lăngă vad, unde să măsoară buţile, dă la un Stan bărbier. Şi după ce o au tocmit în taleri 92, fiindcă locul era al mănăstirii Sfîntului Spiridon şi mai căzăndu-să mănăstirii de a o cumpăra, au mers de au întrebat pă popa Costea, carele era ca un epitrop al mănăstirii, nefiind alt egumen.
Şi aşa, nevrînd popa Costea să dea bani, ca să o cumpere, au dat dumnealui bani, luînd zapis de vânzarea prăvălii de la numitu bărbier. Şi căt au fost aicea, au stăpănit-o cu cape. Apoi, înstreinăndu-să vistierul Pascal şi rămăind zapisu prăvălii la frate-său, Eadu căpitan şi în urmă făcăndu-să făcăndu-să (sic) egumen la mănăstirea Sfântului Spiridon, Neofit, au luat prăvălia supt stăpânirea mănăstirii. Şi dumnealui au rămas păgubaş şi de bani şi de prăvălie.
Iar Neofit egumen ne-au arătat o carte de judecată a mării sale răposatului Grigorie vodă Ghica, ot leat 7258 [1750], cănd s-au fost judecat, părintele Neofit cu Stan bărbier înnaintea mării sale. Şi zicănd atunci că Stan bărbier, cănd s-au pus de au făcut case pă locul mănăstirii, s-au aşăzat pentru chiria locului ca să şi-o dea pă an şi să şază el într-ănsele, iar să nu le vănză altuia. Şi chiria locului nu ş-au plătit-o nicidecum.
Nefiind Pascal vistieriul aicea, ca să răspunză la divan, măriia sa au fost rânduit vornicei şi zidari de au preţuit atât casa lui Stan bărbier, căt şi prăvălia ce o au cumpărat vister Pascal, nedîndu-şi nici chiria pe an şi
202
203
visteriul Pascal, făr-de ştirea şi voia egumenului celui ce au fost atunci au fost cumpărat prăvălia. Şi dănd egumenu lui Stan bărbieriul, pă casa lui taleri 90, au rămas a mănăstirii, iar pe prăvălia lui Pascal vistierul au hotărât să şază banii la mănăstire. Şi cănd va veni dumnealui, atuncea să-i dea egumenu banii. Dar au răspuns egumenul că şi acei taleri 92 i-au dat Eadului căpitan şi au luat zapisul acei prăvălii, de cumpărătoare.
Deci, acum viind Pascal vister şi eşind la divan, am cercetat judecata şi dovedindu-să că cumpărătoarea visteriului Pascal iaste mai nainte, pănâ a nu fi Neofit egumen la mănăstirea Sfântului Spiridon şi chiria ş-au luat tot deplin, hotărâm ca Neofit egumen să aibă a-şi lua banii, acei taleri 92 înnapoi de la Eadu căpitan, iar Pascal vister să-şi stăpânească prăvălia, după cum au cumpărat-o dă la Stan bărbier.
Aciasta scriem.
Mai 15 dni, leat 1754.
B^arbu] Văc[ărescu] vel vornic
jgg# 1754 octombrie 13.
fAdecă eu, Toader, cu soţiia mea, Andreiana, dat-am al nostru adevărat zipis (sic) la măna dumnealui Iane cojocar, i a jupănesii dumnealui Ilincăi.
Precum să [să] ştie că am văndut dumnealor o casă, drept taleri 64, care casă iaste în mahalaua Popii Eusului. Şi o am văndut cu ştirea preoţilor den mahala, i a vecinilor după înprejur. Care casă ne-a fost şi noao de cumpărătoare de la Ştefan cazacul.
Să o stăpânească dumnealor şi coconii dumnealor, cu pace de către noi şi de către tot neamul nostru. însă casa, cu locul căt ţine gardurile înprejur.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, au fost preoţii den mahala, i vecini după înprejur, care mai jos să vor iscăli. Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus si iscăliturile si degitile, mai jos, ca să [să] crează.
Octomvrie 13 dni, leat 7263 [1754].
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Spiridon Vechi, VII—2. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
lbB- 1754 septembrie 17.
Adică eu Şteful vătaf de ceprăzari dinpreună cu soţiia mea Neacsa dat-am zapis [ul] nostru la măna Stoicăi şălar, ca să fie de bună credinţă.
Precum să să ştie că avănd noi o prăvălie în Uliţa Şălarilor, însă leamnile noastre, iar locul iaste al sfintei bisearici Sft. Necolaie. Si chiria locului iaste pe an taleri patru.
Deci eu, căt am putut, am ţinut-o şi i-am purtat chiriia, dar acum văzând şi eu atâta greutăţi, nu pociu să o mai ţiu. Ci i-am văndut-o eu de a mea bunăvoe, nesilit de nimeni, înpreună cu soţiia mea drept bani gata taleri 120, adică o sută şi doaăzeci. Şi mi-au dat toţi banii în măna mea.
Deci dumnealui să aibă a o stăpâni înpreună cu jupăneasa dumnealui şi cu coconi căţi Dumnezeu îi va dărui, de către noi si de către tot neamul nostru.
Şi cănd s-au văndut, au mai fost şi alţii, obrazuri de cinste, care mai jos sa vor iscăli.
Şi pentru mai adevărată credinţă [am] întărit zapis [ul] cu iscăliturile şi cu peceţile mai jos, ca să să crează.
Septemvrie 17 dni, leat 7263 [1754].
Eu Ştefan cep[răzar], Neacşa fămeia Ştefului, vânzători
Popa Antonie, martor
Popa Gheorghe, martor
Popa Stereian, martur
Eu Diţa a lui Andrei şălar
Stan salarul pis, i martor
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, XXIX—12.
Original, stare potrivită, deteriorat de umezeală pe margini.
X Eu Toader, cu soţiia mea, Andreiana, vă [n]zători X Eu Costandin, brat Andreiana, martor Eu popa Cozma, martor
Şi am scris eu, popa Măinia, cu zisa dumnealor şi martor
[adaos pe marginea din stingă]:
Şi am dat dumnealor şi zapisile cele vechi.
Arh. St. Buc, Doc munteneşti, XXV —66. Original, stare potrivită, hîrtie cu filigran.
170. 1754 noiembrie 20.
fAdecă eu Şteful vătaful de ceprăzari dinpreună cu soţiia mea Neacşa, dat-am zapisul nostru la măna lui Panait salariul.
Precum să să ştie că am văndut eu această prăvălie, însă lemnele, iiind pământul sfintei bisearici Sventi Nicolae. Chiriia [la] sfănta besearică, pe an chiriia locului taleri patru.
Şi această prăvălie iaste în Uliţa Şălarilor. Ci i-am văndut-o eu de a mea bunăvoe, nesilit de nimenea, înpreună cu soţiia mea.
Deci dumnealui să aibă a o stăpâni de către noi şi de cătră tot neamul nostru şi de către copii noştri.
Şi cănd s-au văndut, au fost şi alte obraze de cinste carii mai jos să vor iscăli.
Şi pentru mai adevărată credinţă am întărit cu iscăliturile şi cu peceţile mai jos, ca să să crează.
Şi s-au văndut această prăvălie în taleri o sută doaăzeci, însă cu ştirea ^tuturor vecinilor.
Noemvrie 20, 7263 [1754].
Eu Şteful ceprăzar înpreună cu soţiia mea Neacşa, vânzători Popa Antonie, martor Popa Sterian, martor
204
205
Vlad vtori vornec
Eu Grigore vătaf, martor
Costea vtori vornee, martor
Ivan vtori vornec, martor
Eu Nan vătaf de salari martor
Eu Petre ceprăzar, martor
Arii. St. Buc, M-rea Cotroceni, XXIX—13. Original, stare bună.
171. 1755 februarie 21.
fAdecă eu Smaragda Bălăceanca, fiica răposatului loniţă Bălăceanu, dat-am acest adevărat al mieu zapis ca să fie de bună credinţă la măna dumnealui Neeulae Dudescu.
Precum să să ştie că m-am tocmit cu dumnealui dă i-am văndut 1 sălaş de ţigani, anume Neagul meşter de fier şi cu ţiganca lui Lepădata şi cu un copil şi c-o soră a lui anume Nedelea.
Care aceşti ţigani îmi sănt şi mie de schimb de la dumneaei Sanda pabarniceasa [loc liber]. Şi alt sălaş de ţigani anume Lepădat căr[ă]-midar şi cu ţiganca lui Dobra şi cu 2 copii.
Şi am Văndut sălaşu drept taleri 100, care fac peste tot taleri 200. Care aceşti ţig[ani] ce scriu mai sus, i-am văndut de a mea bunăvoe nesilită de nimenea şi cu ştirea tuturor rudelor meale şi vecinilor după înprejur.
Care acest ţigan Lepădat îmi iaste şi mie rămas de la părinţii miei, mai denainte vreme. Şi mi-au dat dumnealui toţi banii deplin în măna mea.
Drept aceasta am dat acest zapis al mieu la măna dumnealui ca să stăpânească aceşti ţigani cu bună pace, de către mine şi de către tot neamu mieu şi să-i fie stătători în veci dumnealui şi coconilor dumnealui, nepoţilor, strenepoţilor căţi Dumnezeu îi va dărui.
Şi cănd s-au făcut acest zapis fost-au mulţi boiari mărturie.
Şi pentru mai adevărată credinţă m-am iscălit mai jos, ca să să orează, puind şi pecete.
Fevruarie 21 dni, 1755.
| L. P. | Smaragda Bl. [Bălăceanca] Costandin Brăncoveanu vel logofăt, martor Ion Băleanu logofăt za vistierie, mărturie Ştefan Văcărescu vel spătar, mărturie
Şi am scris eu Preda logofăt cu învăţătura dumneaei şi martor.
Acad. R.S.R., XI-84.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran;  semnături interesante.
172. 1755 iulie 14.
f Milostiiu bojiiu Io Costandin Mihail Ţehan Racoviţă voevod i gospodin davat gospodstvo-mi sie povelenie gospodstvo-mi credincios boiarinului
206
domnii mele Toma Cantacuzino vtori logofăt, fiiul răposatului Gheorghie beizadea al răposatului domnii sale Şărban voevod Cantacozino.
Casă aibă a ţinea şi a stăpâni pe Eadul ţigan cu fraţii lui i cu feciorii lor căţi să va trage din Dragne ţiganul Stăngăcescul, cu bună pace de către dumnealor boiarii Creţuleşti. Pentru că fiind acest Eadul ţigan, cu fraţii lui, supt stăpânirea dumnealor boiarilor Creţuleşti de multă vreame şi acum dovedindu-i Toma Cantacozino vtori logofăt în ţigăniia dumnealor, eu eşit la judecată înaintea dumnealor veliţilor boiari, cu dumnealui Costandin Creţulescul vel ban şi nici o scrisoare sau dovadă n-au avut, fără numai au zis că de cănd au dat domniia sa răposatul Nicolae voevod părintelui dumisale răposatului Iordache Creţulescul biv vel vornec toată casa Tomei spătar supt stăpânire, prin hrisovul domnii sale, au găsit şi pe acest Eadul ţigan cu fraţii lui în ţigănie. Şi cu aceia i-au stăpânit până acum.
Dar Toma logofăt au arătat un catastih de împărţeala fraţilor al domnii sale răposatului Şărban Vodă de la leat 7177 [1669] i o carte şi o foae de la leat 7222 [1714] a unui Procopie logofeţelul, ce l-au avut răposatul beizadea Gheorghie, isprăvnicel peste moşii i ţigani, fiind dumnealui dus în Ţara Ungurească. în care carte scrie acel Procopie cătră beizadea Gheorghie, pentru Patru lăcătuşul, feciorul lui Dragne ţiganul Stăngăcescul, arătând într-acea foae şi neamul lui Patru, din cine să trage şi al cui fecior iaste. Şi aducăndu-se şi Eadul ţiganul faţă l-au întrebat dumnealor veliţii boeri, al cui fecior iaste şi din cine să trage şi pe tată-său, pe moşă-său cum i-au chemat. Şi tot asemenea au spus, după cum şi în foaia lui Procopie logofeţelul arată, pe cum că el iaste fecior lui Patru ţiganul lăcătuş, nepot lui Dragne Stăngăcescul. Şi căutăndu-se şi Ja catastih s-au găsit că Dragne iaste ţigan al domnii sale Şărban Vodă.
După care cercetare şi judecată ce au făcut dumnealor veliţii boiari şi neavănd dumnealui Costandin Creţulescul vel ban nici o scrisoare sau dovadă ca să arate înpotriva catastihului şi a foii lui Procopie logofeţel, :au hotărât prin cartea dumnealor ca să ia Toma logofăt pe Eadul ţigan cu fraţii lui i cu feciorii lor, căţi să vor trage din neamul lui Dragne Stăngăcescul.
Care carte văzăndu-o şi domniia mea şi cunoscând că bine şi pe dreptate au judecat dumnealor veliţii boiari, am întărit-o şi cu pecetea domnii mele. Şi am [dat] şi această carte a domnii mele Tomei Cantacozino vtori logofăt ca să aibă a lua pe Eadul ţiganul cu fraţii lui i cu feciorii lor căţi să va trage dintr-acel Dragne ţiganul Stăngăcescul. Şi să-i stăpânească cu bună pace de acum înainte de către dumnealor boiarii Creţuleşti.
într-alt chip să nu fie, că aşa iaste porunca domnii mele.
I is. saam receh gospodstvo-mi.
Iulie 14 dni, 1755.
Io Costandin voevoda [m.p.].
L.P.
Drăghici [ ? ] vel logofăt procitenomu
[pe verso]:
Genealogia adăvăraţilor Cantacozineşti
207
fiu mai mare căpitan Costandin Cantacuzino
fiu mai mie fiu mai mare fete mai miei
Gheorghe căminar Gheorghe Cantacozino Măria
Cantacuzino I Sultana
I Ecaterina Toma pe Matei
Toma Cantacozino
fiul lui beizadea Gheorghie
beizadea Gheorghie Cantacuzino
|
Şărban vodă Cantacozino
au domnit la anul de la Hristos, 1679
Acad. R.S.R., CCII-15.
Original, stare foarte bună, hîrtie groasă, cerată; frumoasă şi mare semnătura domnului.
173. 1755 august 6.
Lucrurile cele de suflet folositoare ce cu bunăcuviinţă prin iubirea de Dumnezeu să fac şi săvârşesc de blagocestivii domni şi oblăduitori,, carii de la cerescul Dumnezeu sănt aleşi şi orânduiţi a fi stăpănitori de ţări şi de politii, măcar că să pot arăta şi a să cunoaşte la toată obştimea şi prin alte mijloace de fapte bune, iar mai aleasă pliroforie şi mai întărită încredinţare să vede la toţi a fi evlaviia şi cuceriia lor către sfintele şi dum-nezeeşti lăcaşuri, unde apururea şi totdeauna să laudă şi slăveşte numele marelui şi preaînnălţatului Dumnezeu. Şi prin săvârşiri ca acelea următoare voi[i] şi plăcerii lui Dumnezeu, nu numai laudă vrednică le prici-nueşte, ci după petrecaniia lor, le rămâne nume nemuritoare şi pomeniri vecinice.
Drept aceia dar, şi eu robul marelui şi cerescului Dumnezeu, Io Costandin Eacoviţă voevod, fiiul mării sale fericitului şi deapururea pomenit Io Mihai Eacoviţă voevod, de vreme ce deapururea fiind cu acest gănd cucernic către sfintele lui Dumnezeu lăcaşuri a le păzi şi a le da măna de ajutor spre folosul şi întărirea lor şi spre vecinica pomenire domnii mele.
Socotit-am dar domniia mea şi pentru sfănta şi dumnezeiasca biserică ot Cotroceni, ce este afară din Bucureşti, unde au fost sat, hramul sfântului mare ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, care sfănta biserică fiind de lemn şi învechindu-se şi neavănd nici enorie, nici altă chiverniseală dă nici o parte, rămăsese la dărăpănare de tot, încât nici preot n-avea să-sluj ască sfintele slujbe. Asupra căriia sfintei biserici milostivindu-ne domniia mea, i-am făcut meremet, înnoindu-o cu toate căte au fost învechite şi stricate şi cu învăliş de tot de iznoavă.
Dar socotind domniia mea, ca un bun al doilea ctitor ce ne-am făcut, cu ce mijloc s-ar putea ca să nu mai rămăe mai sus numita biserică la acest fel de hal, ci apururea să fie cu preoţi şi preoţi să-şi aibă chiverniseala lor ca să poată sta şi cănd iarăşi să va mai strica cevaş, să poată drege la loc
şi să nu să pustiască un sfânt lăcaş dumnezeesc ca acesta, acest mijloc am găsit şi printr-acest cinstit şi domnesc hrisov am dat şi am închinat sfinţii aceştii biserici moşiia domnească, adică care să numeşte livadea domnească, din Bucureşti, toată şi cu căt apucă din mahalale, al căriia moşiie latul îi merge din apa Dămbovitii din potriva mănăstirii Mihai Vodă, merge păn-în marginea lacului de lăngă casa unui Enache şi dă cu un cap în Podu Mogoşoai şi merge pă lăngă pod păn-unde să hotărăşte cu moşiia mănăstirii Sărindar şi la capul din sus, lăturiş, să hotărăşte cu moşiia mănăstirii Cotroceni, iar în cap să loveşte cu moşiia sfinţii Mitropolii,' de la moara din fund şi cu moşiia mănăstirii Sfântului Sava, însă afară din alte danie de niscareva locuri ce vor fi avănd mai dinnainte alte mănăstiri sau alt-cinevaşi cu cărţi domneşti, fiindcă această moşie nici este închinată de alţi domni nicăiri, nici avea domniia vreun folos de la dânsa.
Drept aceia, am închinat-o domniia mea aceştii sfintei biserici, dăndu-i atăt biserica, căt şi moşiia asupra cuviosului chir Ioanichie, egumenu mănăstirii Cotroceni, ca şi după vremi orice egumeni să va afla la această mănăstire, să aibă a strânge venitu ce va fi după această moşi-oară, ori dijmă de va fi, ori din chiriia caselor ce sănt pe dansa, precum dau şi alţii ce au case pe alte moşii mănăstireşti.
Şi cu acest venit să aibă a purta grija ca oricând să va mai strica cevaşi, să dreagă la loc şi totdeauna să păzească sfănta biserică cu preoţi nelipsiţi ca să slujească sfintele dumne[ze]eşti slujbe şi ierurghie [liturghie] neîncetat rugăndu-să milostivului Dumnezeu pentru ertarea păcatelor domnii mele şi ale părinţilor domnii mele şi pentru sufletele celor [ce] în urma noastră, din mila lui Dumnezeu, să vor învrednici oblăduitori domnii acestui creştinesc scaun al Ţării Eumăneşti şi vor întări şi vor păzi şi domniia lor mila aceasta.
Şi pentru ca să să păzească nestrămutat, am întărit domniia mea hrisovul acesta cu toţi cinstiţi şi credincioşi boeri cei mari ai divanului domnii mele: pan dumnealui Dudescu vel vornic, pan dumnealui Creţulescu vel ban, pan dumnealui Brăncovean vel spătar, pan Dumitraşcu 'vel logofăt, pan Mihai Cant[acuzino] vel vistier, pan dumnealui Căndescu vel clucer, pan Laţcarache Geani vel comis, pan Matei Cant[acuzino] vel paharnic, Iorgache Micşunescu vel stolnic, Iorgache Caragea vel pitar, vel sluger [loc liber], şi ispravnic Dumitraşco Eacoviţă vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovu acesta într-al doilea an de domniia domnii mele aici în oraşu scaunului domnii mele, Bucureşti, de Eadu Velescu logofăt za divan, la anul de la zidirea lumii 7263 [1755], iar de la naşterea domnului mântuitorului nostru Isus Hristos, 1755 avgust 6.
Arh.   St.  Buc,  M-rea Cotroceni, CXI-3
Copie, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pe verso o însemnare în limba greacă.
174. 1755 august 24.
f Al Ungrovlahiei Grigorie am văzut /greceşte ]
Adecă noi preoţii de la sfănta biserică a sfântului ierarh Necolae din Salari, dat-am acest credincios zap[is] la măna dumnealui jupan Panait şălar.
208
14 - c. 245
209
Precum [loc rupt ] întămplăndu-i moarte lui Matei şălar sin Stase şălar şi la moartea lui au lăsat prăvăliia lui danie sfintei biserici, prin diiată.
Care prăvălie să văzu pusă zălog cu zapisele ce le văzum de cumpărătoare, la dumneaei jupăneasa Marica, a dumnealui logofăt Eadu de vis-terie, drept taleri 200, cu dobânda lor, care să făcuse peste tot taleri 400.
Şi apucăndu-ne dumneaei pă noi preoţii, ne-au dus înaintea preasfinţii sale părintelui mitropolitului ca să plătim aceşti bani.
Sfinţia sa cu cercetat şi văzând că datoriia este bună ca să plătim aceşti taleri 400, sfinţia sa iar au făcut mi[j]locire către numita datornică de ne-au ertat taleri 100 dintr-aceşti bani şi au rămas bani buni taleri 300, adecă trei sute.
Şi noi neavănd aceşti bani ca să-i dăm şi neavănd de unde, ne-am învoit cu acest neguţător anume Panait şălar, care acest Panait avănd o prăvălie pă locul sfintei biserici, însă lemnele ale dumnealui, iar locul [al] bisericii, cu chirie pă an taleri 4, care n-avea sfănta biserică vreun folos mare de la acest loc. Ne-am învoit noi preoţii prin ştirea sfinţii sale părintelui mitropolitului cu numitul neguţător ca să dea aceşti taleri 300 şi să răscumpere prăvăliia ce o lăsase răposatul Matei şălar de la dumneaei logofeteasa Marica şi dumnealui jupan Panait şălar să stăpânească locul cu bună pace de cătră sfănta biserică, i căţi căconi i va dărui Dumnezeu milostivul, i neamul dumnealui care va fi, însă şi de către noi preoţii, i şi de ceiâlalţi fraţi preoţi ce vor fi pă urma noastră, fiindcă acest zapis s-au făcut cu ştirea şi pre cinstita voe a preasfinţii sale părintelui mitropolitului, întărindu-1 şi sfinţia sa cu iscălitura sfinţii sale, iscălindu-ne şi noi preoţii sfintei biserici i alte obraze de cinste.
Avgust 24 dni, 1775.
Popa Dimitrie oi Sfete Necolae din Salari
Popa Gheorghie ot tam
Popa Todiraş ot Sfe[te] Neeolae
Popa Toma schevofilax, mărturie
Popa Ioan hartofilax, mărturie
Popa Grigorie, proin, mărturie
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, XXIX—14. Original, deteriorat de umezeală, lipit pe o altă hîrtie.
175. 1757 iunie 12.
Adică eu Ion Trămbiţaş dinpreună cu soţiia mea anume Ana, dat-am acest adevărat şi credincios zapis al nostru la cinstită măna sfinţii sale părintelui Ylădicăi Mireon chir Grigorie.
Precum să să ştie că avănd noi o casă a noastră de vânzare aicea în mahalaoa Popei Dărvaş, însă casa cu locul ei, cu pivniţă, cu grădină, cu curte după cum s-au văzut, şi după căt îi ţin gardurile înprejur. Care acest loc jumătate îmi iaste de zestre al soţiei mele Ana, iar jumătate l-am cumpărat eu de la Vasile, după cum arată zapisul cel de cumpărătoare; şi. casele cu pivniţă le-am făcut iar eu.
Şi o am văndut-o sfinţii sale în bani gata în taleri 200, adică talere doaă sute. Şi aceşti bani i-am luat toţi deplin în mâinile noastre. Şi o am văndut-o de a noastră bunăvoe, nesiliţi de nimenea, cu ştirea preoţilor din mahala i a mahalagiilor ce sănt vecini, i din sus i din jos, care mai jos să vor iscăli.
Drept aceasta, am dat acest adevărat şi credincios zapis al nostru la cinstită măna sfinţii sale, ca să aibă a stăpâni de acum înainte cu bună pace de către noi şi de către tot neamul nostru sfinţia sa şi tot neamul sfinţii sale, nepoţi, strănepoţi căţi Dumnezeu va dărui. Şi să fie sfinţii sale moşie ohabnică şi stătătoare în veci.
Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus pecetea şi iscăliturile mai jos, ca să să crează.
Iunie 12 dni, 1757.
L.P. | Eu Ion Trămbiţaş, înpreună cu soţiia mea anume Ana, vânzător
X Eu Ilinca mătuşa Anii, vânzătoare Pătrasco [indescifrabil ] vornec, martor Eu popa Fotino ot Dărvaş, martor Popa Trandafir ot tam, martor Eu popa Costandin ot tam, martor Eu Stan Seima copilului (sic) Şi am scris eu popa Anghel cu zisa lor si martor
Colecţia   Şerban Flondor.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; pecete inelară, ortogonală, foarte frumoasă.
176. 1757 septembrie 13.
^Milostiiu bojiiu Io Costandin Nicolae voevod i gospodin davat gospodstvo-mi siiu poveleniiu gospodstvo-mi cinstitului şi credinciosului boiarului domnii meale Costandin Dudescul vel vornic, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni pă un ţigan anume Vlăşcean.
Că ne-au înştiinţat dumnealui cum că răposata domniţa Măriia, soţiia dumnealui l-au avut între ţiganii mold[oveni] ai dumneaei şi crescut în casă însurăndu-1 după o ţigancă iar a dumnealor anume Eada, iar acum l-ar fi trăgând ţiganii domneşti, cu pricină că ar fi domnesc.
Deci i-am dat domniia mea această carte ca să-1 apere. Iar de ar avea cinevaşi a răspunde cevaşi pentru dansul, fără de divan să nu-1 supere.
I i saam receh gospodstvo-mi.
1757 septemvrie 13 dni.
L.P.
biv treti logofăt
Acad.  R.S.R., XI-89.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară, octogonală, â domnului, în   tuş roşu.
210
211
. 1758 decembrie 5.
Io Scarlat Grigorie Ghica voevod bojieiu milostiiu gospodar zemli Vlahiscoi.
Oblăduitorii cei de Dumnezeu aleşi şi înălţaţi la treapta cea înaltă şi proslăvită a domniei spre stăpîniri de ţări şi de politii, după cuviincioasa şi netăgăduita datorie ce au cătră îndreptarea şi otcărmuirea cea bună si de folos asupra supusului său norod, cade-li-să cu adevărat şi li să cuvine a urma la toate şi pentru toţi după canoanele legii şi ale dreptăţii, precum domnul Dumnezeu voiaşte şi ne şi porunceaşte.
Dar pre lîngă aceale multe fapte bune şi dreapte ce săvârşesc întru oblăduirea sa cătră supusul său norod, mai sănt şi alte osebite bunătăţi şi sînt şi acelea folositoare sufletului întru pomenire veacinică şi numelui întru laudă necurmată, cari să văd şi să cunosc de toţi chiar şi'aiavea că sănt plăcute şi lui Dumnezeu şi oamenilor, plăcute iui Dumhezeu de la carele li să socoteaşte întru dreptate, plăcute oamenilor de la carii li să pricinuesc laudă, mărire şi pomeniri necontenite.
Adecă cănd şi spre slugile sale carii să cunosc că să arată cu credinţă şi cu osărdnică nevoinţă asupra slujbei întru care să află, a-i căuta şi a-i milui cu ceale din domneştile lor mile şi daruri şi cu priveleghii de asidosii şi de scuteală. Şi încă pre unul ca acela să-1 şi mai apropie înmulţindu-i mila şi cinstea ca să-1 facă pildă şi altor supuşi spre a să arăta şi aceia cu credinţă şi cu slujbă plăcută înaintea domnilor săi.
Unul dar ca dintru aceia fiind şi boiariul domniei meale Theofilact vel cliucer za arie, carele de mică vîrsta sa s-au aflat slujind domnilor şi Curţii tot cu credinţă şi cu dreptate ca şi părinţii şi fraţii lui a căruia dreaptă şi osărdnică slujbă şi de domniia' sa unchiul domniei meale Costandin vodă Mavrocordat cunoscăndu-să (precum şi de noi acum), s-au fost milostivit domniia sa de i-au făcut hrisovul domnii sale făcăndu-1 asidotos pre el şi toată casa lui.
Care hrisov văzăndu-să şi de domnia mea şi şi cunoscăndu-1 pre el că şi acum să află la trebile şi poruncile domniei'meale cu osărdnică pri-veghiare, fiind procopsit şi cu ştiinţa învăţăturii elineşti.
Domniia mea încă m-am milostivit asupra dreaptei slujbei lui, hotărând printr-acest cinstit hrisov al domniei meale ca el şi toată casa lui să fie în pace de tot fealiul de dăjdi şi orănduiale oricâte s-ar întâmpla să iasă peste an în ţară. De nici unile nici un val şi nici o supărare să nu aibă.
Aşijderea şi ale lui dreapte bucate să fie în pace şi nedajnice, vinul cît va face în viile lui de vinărici, stupii şi ramatorii de dijmărit; să scutească şi de oerit oi trei sute, i de văcărit vite treizeci. Şi să ţie şi zeace oameni carii să fie în pace şi ertaţi de toate dăjdiile vistieriei. Şi să scutească şi o pivniţă aici în oraşul domniei meale Bucureştii, de fumărit, de căminări% de vamă domnească i agească, de vin domnesc, de ortul vătăşăsc.
Pentru care poruncim domniia mea şi dumneavoastră boiari i alţi zapcii ce veţi fi orânduiţi cu acest feliu de slujbe, ce scriu mai sus, să căutaţi să vă feriţi de casa şi de bucatele mai sus numitului credincios boiar dom[niei meale] Theofilact vel cliucer za arie, nimeni de nimic supărare să nu-i faceţi.
Şi am întărit domniia mea hrisovul acesta şi cu iscălitura domniei meale şi cu domneasca peceate şi cu toţi cinstiţii şi credincioşii boiarii cei mari ai divanului domniei meale: pan Costandin [loc şters] vel dvornic, pan Costandin Creţulescu vel ban, pan Costandin Brăncoveanu vel logofăt,
pan Ştefan Văcărescu vel spătar, pan Mihai Cantacozino vel vistier, pan Nicolae Dudescul vel cliucer, pan Alexandru [loc şters] vel postelnic, pan Iordache vel comis, pan pan Pantazi Cămpineanul vel paharnic, pan Sandu Bucşănescu vel stolnic, pan Ianacache vel sluger, pan loniţă Guliano vel pitar. Şi ispravnic pan Costandin Brăncoveanul vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintîi al întîiei domnii al domniei domniei meale aici în scaunul oraşului domniei meale Bucureştii, în anii de la zidirea lumii 7267 [1758], iar de la naşterea domnului Dumnezeu şi măntuitoriului nostru Isus Hristos 1758 în luna dechemvrie 5 dni, de popa Flora dascălul slovenesc, de la domneasca şcoală ot Sventi Gheorghie Vechi.
Io Scarlat Ghica voevoda [m.p.].
| L.P. | Costandin Brăncoveanu vel logofăt procitenomu
Andrei vtori logofăt procitoh
Trecut în condică
Stanciu logofăt
Acad.  R.S.R., LI-8.
Original, pergament, stare foarte bună; ornamentaţii aurite; interesantă semnătura domnitorului.
178. 1759 mai 1.
fAdecă eu, Eoman băcanul dat-am zapisul mieu, ca să fie de adevăr şi de bună încredinţare, la măna sfinţiei sale părintelui egumenului chir Daniil de la sfănta mănăstire Toţi sfinţii şi a tot soborul sfintei mănăstiri.
Precum să să ştie că găsindu-se un muşteriu şi vrănd ca să mă scoată den prăvăliia mănăstirii unde şăz eu şi am plătit chiria, de sănt 30 de ani, au dat el danie la sfănta mănăstire taleri 150 şi au înnălţat şi chiria prăvăliei cu taleri zeace pe an, adecă unde dam eu căte taleri 20, el au făcut pe an căte taleri treizeci.
Deci, eu am eşit la divan, înnaintea măriei sale prealuminatului domn Io Scarlat voevod şi jăluind măriei sale cum că şăz de atăta vreame întru acea prăvălie şi am cheltuit de am dres-o şi am şi făcut-o cu a mea cheltuială, măriia sa au hătărăt ca să dau şi eu danie taleri 100, după cum dedease acel muşteriu şi chiriia pe an căţe taleri 30. Iar taleri 50 au rămas din danie, după cum dedease acel muşteriu, să fie pentru cheltuiala ce am făcut-o la dresul prăvăliei.
Şi după aciasta hotărâre a măriei sale, am fost şi eu odihnit şi am dat şi eu taleri o sută danie şi să fac şi prăvăliia boltită de piatră, cu toată cheltuiala mea şi căt voi trăi eu să stăpânesc şi mai mult decât aceşti taleri 30, chiria pe an, să nu dau.
Aşijderea copiii miei, după moartea mea, dănd Dumnezeu să trăiască ei, încă să o stăpânească cu acest aşăzămănt şi cu aciasta chirie păn la moartea lor, iar după moartea lor să rămăe a sfintei mănăstiri bună şi statornică cu toată ce voi face şi cu înprejmuiri voi mai lucra, atăta eu, căt şi copii miei.
Şi, pentru mai adevărata credinţă, am dat acest zapis la sfănta mănăstire, iscălindu-mi numele, ca să să crează, fiind şi alte mărturii de credinţă.
Mai 1 dni, 7267 [1759].
212
213
Eu Eoman băcan, adeverez
Samuil arhimandrit eclisiarh, martor
Cozma egumen, duhovnic, martor
Popa Stavru Sachelios, martor
Şi am scris eu, Neaoşul logofătul sfintei Mitropolii.
Arh.  St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII—42. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
179. 1759 iulie 17.
f De vreme ce întâmplarea cea viitoare iaste nevăzută şi însăşi îngerilor necunoscută, pentru că numai la Dumnezeu toate sănt cunoscute.
^ Drept aceia eu, Spirea doftorul de la Corful am socotit, mai înainte pană a nu mă coprinde sfârşitul vieţii meale şi pănâ îmi sănt minţile întregi şi sănătoase, să fac diiată şi să dovedesc gândul meu către moştenitorii mei cei aleşi cu care voesc să moştenească şi să chivernisească ei averea mea mutătoare şi nemutătoare după petrecearea mea din viaţă.
Ce întăi mă rog la Dumnezeu ca unui milostiv să-mi iarte mulţimea păcatelor meale, cele ce am greşit ca un om într-această lume.
Aşijderea mă rog şi tuturor creştinilor, cui ce voi fi greşit să mă erte, şi de mine să fie ertaţi toţi căţi îmi vor fi greşit şi verice rău mi-ar fi făcut.
După aceasta întămplăndu-mi-să moarte, las cu sufletul meu ca să mi să îngroape păcătoase oasele mele la s-ta biserică ce este hramul sfântului erarh şi făcătorului de minuni Spiridon. Care biserică s-au făcut prin multa osteneala mea şi a altor pravoslavnici creştini, la care las şi acum la sfârşitul vieţii mele, aceştii s-te biserici, viia şi casa ce este acolo înprejurul sfintei biserici, iar pământul iaste al sfinţii Mitropolii.
Iarăşi mai las sfintei biserici taleri trei sute ca să să cumpere vreo prăvălie, sau ce să va socoti, pentru chiverniseala s-tei biserici şi a preotului ce va fi acolo, după vremi.
Las şi pentru pogrebaniia mea şi la toate soroacele pănâ la un an? taleri 110.
Eu nu sănt dator nimunui nici un ban, făr decăt taleri 60 lui jupan Zanfir pogasierul (sic) după marfă, să să dea.
Caliţii, soţii mele, îi las taleri trei sute dinpreună cu fiul meu Dimitrache, adecă taleri 150 Caliţii şi 150 lui Dimitrache.
Las şi lui Costandin fie-meu taleri o sută, măcar că multe necazuri me-au făcut, dar fiind sfinţia sa părintele Erapoleos la mijloc şi cuscrul popa Theodosie, i cuscrul popa Necola de m-au pohtit şi l-am ertat. Şi într-acesta chip i-am făcut această părticică. Şi iar las cu sufletul meu de vaajsculapremumă-saşiovacinsti şi-şi va lăsa năravurile ce au avut mai denainte, să-şi ia parte ca şi frate-său celălalt Enache, iar de nu, să fie lipsit şi de ce i-am lăsat.
Fie-meu lui Enache îi las iarăşi taleri 100 şi parte la casă şi la X3etice ce să va afla.
Casele ce sănt la poartă sa sa dea cu chirie şi ce să va luoa chiria de la dănsele să aibă a să da căte taleri 10 un sărindar, din an în an,, la mănăstire la Stavropoleos unde este îngropată soţiia mea cea dintăi Măriia şi copiii mei.
Iar casele celelalte, cea de sus şi cea de jos, le las ca să se odihnească Caliţa căt va avea viaţă şi copiilor. Aşijderea o las stăpănitoare pe toate ce mai sănt ale casii, căt va trăi ea.
Xias sa se dea părintelui Erapoleos, duhovnicului meu, taleri 20 ca să mă pomenească şi să aibă sfinţiia sa a sluji căte trei leturghii pe an pentru taleri zece ce am lăsat că ia din an în an de la casele de la poartă.
Las ca să să dea părintelui mitropolitului taleri zece ca să-mi slujască o leturghie unde va vrea sfinţiia sa.
Las să să dea un sărindar la biserică la s-tii Ilie, un sărindar taleri opt. Las să să dea şi la biserică unde mă îngrop, care am făcut eu, iar un sărindar taleri opt, ca să să facă leturghie până la patruzeci de zile şi cu moliftă la mormânt.
Pentru acestea sărindare să să vănză carata cu telegari i cu hamuri şi să să plătească.
Bani ce s-au făcut părţi la s-ta biserică şi Caliţii cu copii sănt daţi cu dobândă după cum scrie zapisele. Şi aceste zapise sănt date la măna părintelui Erapoleos duhovnicului meu, pentru ca să stea acei bani să nu să dea la mâinile lor, ci numai den dobânda ce să face să să chivernisească şi să li să dea fieştecăruia după cum îi scrie partea lui, căt i să va veni.
Petecele ce sănt să le înparţă Caliţa copiilor după cum am învăţat-o, fiind şi epitropi faţă.
Stoica ţiganul îl las Caliţii i lui Dumitrache fie-meu ca să le slujască căt va trăi ei şi să le fie rob al lor.
Şi la acestea toate las epitropi şi purtători de grijă pe iubiţi ginerii mei popa Costantin cel domnesc şi pe dumnealui Gheorghiţă logofăt de taină, ca să facă după moartea mea precum cu dreptatea minţii mele am rânduit şi limba mea au grăit înaintea acestor mărturii vrednice de credinţă, carii s-au aflat de faţă.
Iar oricare din moştenitorii mei, care am zis mai sus, au den judecători şi din boeri, sau din cei bisericeşti sau din cei lumeşti ar vrea să întoarcă sau să strice această diiată a mea, să aibă a da răspuns şi seama la înfricoşata zioa aceia a răsplătirii înaintea judecătorului celui drept şi nefăţarnic domnului nostru Isus Hristos Dumnezeului celui adevărat, Amin.
Iulie 17 dni, 1759.
Spirache doftorul1
Matei Erapoleos, martor
Popa Theodosie [indescifrabil ], martor
Popa Nicolas schevofil, martor
Arh.  St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCCXL-2. Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
1 Dr. Spirea (Spirache, Spiridon) Cristofi, din Corfu, poate bolnav şi bătrîn, semnează foarte tremurat. A murit în 1765 şi a fost înmormîntat în biserica pe care a ctitorit-o.
Vezi V. Gomoiu, Repertor de medici, farmacişti, veterinari, Brăila, 1938, p. 88, 382, 405; N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, voi. I, p. 336 ;Fr. Suitzer, Geschichte des Transalpin nischen Daciens,  voi. III, p. 52 — 53.
214
215
180. 1760 aprilie 10.
Adică eu, Sora, soţiia Iui Dumitru brutar, dinpreună cu fii-meu, Păun, dat-am zapisul mieu la măna fii-mieu, Nidelco, i soţii, dumneaei Ioni.
Precum să să ştie că i-am văndut o casă în mahalao Gorganului, pe locul sfinţi mănăstiri Sărindarului şi cu tot coprinsul cas[ei].
Şi am văndut-o de a noastră bunăvoe, nesiliţi de nimea şi cu ştirea preoţilor, i mahalagii şi din sus şi din jos, însăşi am tocmit-o în drept taleri 50 tocma. Şi eu, Sora, muma lui Mdeleo, să şăz în casă păn-oi muri.
Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am iscălit mai jos, ca să [să] crează. Şi ne-am pus şi degitile.
Aprilie 10 dni, 1760.
X Eu Ion, adevănzătoriu (sic)
X Eu Sora, soţiia lui Dumitru, vânzătoare
X Eu Păun, ficiorul lui Dumitra, i al Sorii, vânzător
Iordache biv treti vistier, martor X Eu Dima, brut [ar], martor Popa Manole ot Gorgan, martor Popa Gheoca ot tam, martor Dumitru brut|ar], martor Stoian eăreium[ar], martor Stanciu brut [ar], martor Pătrasco vtori vornic, martor Stan Eoată căpitan za cai [?], martor Eu Mea logofăt, martor Eu Mihai iuzbaşa, martor Eu D. logofăt za dv[ornicie], martor Şi am scris eu Tudorea logofăt, cu zisa lor, martor.
Acad. R.S.R., CCLXXXI-28.
Original, stare potrivită, hîrtie cu filigran.
X X X
X
181.
1760 octombrie 1.
fAdecă eu Anastase Diamandi, dinpreună cu soţiia mea anume Anastasia dat-am acest al nostru adevărat zapis Ia măna dumnealui Hagi Ştefan armean.
Precum să să ştie că avănd noi o casă pe locul sfintei mănăstiri Eadului Vodă, în mahalaoa Sfete Gheorghe Vechi, care casă am cumpărat-o de la feciorii noştri cei vitregi, anume Tanasie, i Costandin, i Şte-fanache.
Şi casa iaste pe locul mănăstirii Eadului Vodă şi chiriia locului iaste pe an căte taleri trei. Şi nefiindu-ne noaă trebuincioasă şi vrănd ca să o vindem, am strigat-o la mezat cu ştirea tuturor rudelor noastre. Şi nimenea din rude nu s-au sculat ca să o cumpere, fără decăt s-au găsit Hagi Ştefan armean muştiriu. Şi de la mezat am tocmit cu dumnealui în taleri 200^ adecă doaă sute. Şi am luat aceşti bani toţi dăplin în măna noastră, pentru care am dat acest al nostru adevărat zapis la măna dumnealui, ca
216
să o stăpânească cu pace de către noi şi de către tot neamul nostru, dumnealui şi tot neamul dumnealui.
Drept aceia ne-am pus şi noi iscăliturile mai jos, ca să să crează.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, au fost şi alţi oameni streini faţă, carii mai jos să vor iscăli.
Şi cănd s-au văndut aceste case, au fost cu ştirea preoţilor si a mahalagiilor.
Octomvrie 1 dni, leat 1760. Anastasie Diamandi înpreună cu soţia mea  Anastasia adeveresc cele de mai sus [greceşte ]
Eaduliotul Dionisie [greceşte ] Tanasie sin Hagi, adeverez
Arhimandrit [indescifrabil] Eaduliotu [greceşte ] Pană Sava, martor /greceşte ] Cosma Caramihas, martor [greceşte ]
X Eu Ştefan adeverez
X Eu Drace, martur
X Eu Manea cavaful, martor
X Eu Pilibiu ibrişingiul, martor
X Eu Andrei cavaful, martor
X Hagi Ianache, martor
Acad.  R.S.R., CLXV-41.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
182.
1761 ianuarie 28.
fAdecă eu Ştefani cojocariul dat-am acest adevărat şi credincios al mieu zapis la cinstită şi blagoslovitoare dreapta sfinţiei sale părintelui mitropolitului chiriu chir Grigorie şi la sfănta Mitropolie din Bucureşti.
Precum să să ştie că avănd eu nişte case cu pivniţă de lemn şi cu prăvălie la uliţă şi cu o căscioară ce iaste din dos, alăturea cu primblarea şi din ulucile din dos mearge locul pănâ la pod. Care loc iaste tot al mieu, iar nu cu chirie şi fiind sfinţiia sa vecin cu acest loc al mieu cu locul sfinţiei sale ce iaste despre Scaune, care îl are de la dumnealui stolnic Ştefana che.
Şi f iindu-mi mie de vânzare aceaste case, cu locul lor şi mai căzăndu-se sfinţiei sale a cumpăra, am făcut tocmeală cu sfinţiia sa de i le-am văndut în bani gata, taleri trei sute noi. Şi am luat aceşti bani toţi, deplin şi gata în măinele meale. Care case şi loc îmi iaste şi mie de cumpărătoare de la Barcă coj[ocarul], dănd sfinţiei sale şi zapisele ceale vechi, ce sănt pentru acest loc. Iar pe din jos să hotărăşte acest loc cu locul văt[afului] Maneiului.
Deci, să aibă a stăpâni sfinţiia sa şi sfănta Mitropolie aceastea case şi cu locul lor, după cum să coprinde mai sus, cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu, să-i fie moşie stătătoare şi ohabnică în veaci.
Şi pentru mai adevărată încredinţare m-am iscălit într-acest zapis cu măna mea mai jos, [ca] să să crează.
Ghenarie 28 dni, leat 7269 [1761].
217
[adaos]:
Măcar că pe aceaste case mi-an mai fost dat un armean, ca să i le vănz, taleri 350, pe cum arată zapisul lui, ce l-am dat la părintele, dar eu acei taleri 50 i-am lăsat sfintei Mitropolii, ca să mă pomenească scrnndu-mi si numele în pornea [IJnicul cel mare.
Ştefan Hristea, vânzător [greceşte ]
Gheorghie ierei, martor /greceşte ]
Eu Dimcea, martor [greceşte ]
Şărban coj[ocarul], martor
Şi am scris eu Muşat logofăt ot Mitropolie, cu învăţătura lui Ştefani şi martor.
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXVIII-7; ms. 131, f. 215. Original, stare foarte hună, hîrtie cu filigran.
1M- 1761 martie 16.
Copie scoasă întocmai după cea adevărată foae de zestre ce dau fiicii noastre Ilincăi, pe cum mai jos arată.
1761 martie 16»
Un left de aur cu două robinuri mari, nevăpsite, i cu 2 robinuri de mijloc, curate nevăpsite, i cu 9 mai mici iar curate nevăpsite.
Un inel de aur cu un robin iarăşi nevăpsit, i cu două diamanturi. Un mei de aur cu un robin mai mic, iar cu două diamanturi. Un inel de aur cu un diamant mare şi cu două mici. Un inel de aur cu două diamanturi. ' Un inel de aur cu smaragde, mare.
Una păreche cercei de aur, în scaun, cîte un diamant si picerile cu cîte un zamfir.
O salbă de douăzeci galbeni împărăteşti
O păreche paftale cu mărgăritar, cu colanu saia de fir.
O păreche paftale de argint cu colanul lor de fir.
Douăsprezece şire mărgăritar.
Şase linguri de argint, la coadă, jos, poleite.
Şase părechi de cuţite de Lipsea, cu plăselile lor de argint.
Taleri 200 pentru vii.
Taleri 120 pentru rădvan, i pentru telegari, i hamuri. Magazie de piatră, cu locul ei, la poarta Hanului lui Zamfir. Una roche de lanbră, cu gurile saia de fir. Un anteriu asemenea.
Una roche de belacoasă, asemenea roşie cu flori de fir, i cu naturale şi gurile saia de fir.
Una roche de hataia de Veneţia, cu flori de fir, i naturale.
Un biniş de stofă, cu şăreturile de fir, cu zagarale de cacom, înlăun-tru cu laţcă şi cu blană [de] cacom.
Una tivilichie de lambră, cu zagarale de cacom şi înlăuntru cu blane cacom.
Una roche de ghermesut, cu gurile de litar, i cu fir. Una iie saia cu sărmă nouă, cu răndu pă mănecă. Patru ii cusute cu mătase şi umplute cu fir. Patru ii cusute cu mătase
Rănduiala mesii.
0 masă cusută cu tiriplic, i umplută cu mătăsuri. 12 şervete cusute cu tiriplic şi umplute cu fir.
12 şervete al doilea cusute cu tiriplic şi umplute cu mătăsuri.
1 peşchir de obraz, ales şi umplut cu fir.
1 peşchir de măini, ales, cu tiriplic şi umplut cu mătăsuri.
1 masă vărgată.
1 lighean cu ibric.
1 toc tipsii de cositor.
1 toc talere de cositor.
2 sfeşnice de alamă i cu mucările lor. 2 tingiri de aramă mai mari.
2, al doilea 2, al treilea
Aşternutul cel dîntăi Un cearşaf cusut cu mătase verde şi umplut cu fir. 2 perne mari, feţile de papură şi răţelile saia de fir şi îmbrăcate cu sandal.
4 perne mici, două cusute, saia de fir, i două urzite cu mătase albă şi umplute cu fir.
1 pilotă îmbrăcată faţa cu atlaz.
1 plapomă de hataia, cu cearşeafu ei, cu colţi de raţele şi umplute cu fir.
Al doilea aşternut Un cearşaf ales cu tiriplic şi umplut cu mătase. Una pernă mare cu raţele de ibrişin, faţa cusută cu tiriplic şi umplută cu mătase.
4 perniţe asemenea 1 scoarţă de Ţarigrad 1 covor
4 perne de flanelă şi cu macatul iar de flanelă Şi acestea sănt toate'nouă ; şi mai mult decăt acestea darul lui Dumnezeu şi blagoslovenia părinţilor 1. Mărgărit staroste 2 Grigorie Ghica vel logofăt
Eăducan sluger
Şi am scris eu cel mai jos iscălit, din cuvânt în cuvânt după cea adevărată foae.
Efthimie logofăt.
Colecţia Al. Saint-Georges.
Condica de zapise (1699 — 1841) a familiei Darvari, doc 125. Copie.
1 în condica de zapise, la începutul şi la sfîrşitul acestei foi de zestre, doctorul Const. Darvari face următoarele însemnări: ,,Zapise şi scrisori pentru un loc unde am făcut eu circiumă lîngă Hanu lui Zamfir, la Bucureşti. Această casă arzând, locul l-au luat Stătu, fără voia mea şi mi-au cîat numai 12 500".
Copie scoasă din cuvânt in cuvânt după cea adevărată foae de zestre a Ilincăi Fusoaicăi ce-i zice acum Elisaveta monahia, care după cererea doritorului Costandin pentru un loc ce au cumpărat de la numita, am adeverit-o si eu cu iscălitura.
1806 iunie 12.
2 Ilinca fata starostelui Mărgărit a fost căsătorită cu Negoiţă Fusea. Cu cumnată-sa Marla a avut nenumărate pricini de judecată; Negoiţă şi Măria erau copiii lui Şerban Fusea.
218
219
184.
1762 martie 23.
Adică eu, Gheorghe Furtună, zet Yladul, înpreună cu soţiia mea Safta, dat-am zapisul nostru ca să fie de bună credinţă la măna dumnealui Matei paharnic Cărpenişanul.
Cum să să ştie că i-am văndut dumnealui o casă a noastră ce o am avut aici, în oraşu Bucureştii, în mahalaua Breazoianului, casa cu locul ei, cu grădină, cu curte şi cu tot coprinsul ei, după cum să vede, pe loc domnesc, făr de chirie. Care coprins l-am avut şi noi de la numitul mai sus al mieu socru şi l-am stăpânit mulţi ani cu pace. Iar acum l-am văndut dumisale de a noastră bunăvoe, nesiliţi dă nimeni, în bani gata, taleri 110.
Deci, luînd aceşti bani toţi, deplin în mâinile noastre, am dat şi noi acest al nostru încredinţat zapis ca, de acum înnainte, să aibă dumnealui a stăpâni acest loc şi casă cu bună pace de către noi, dumnealui şi coconii, nepoţii, strănepoţii în veaci. Şi cînd am făcut aciasta tocmeală, au fost cu ştirea tuturor vecinilor şi din sus şi din jos.
Şi pentru mai adevărată credinţă, am întărit acest zapis cu numele si degetile noastre si cu boeri marturi, care mai jos să vor iscăli.
Martie 23 dni, 1762.
X Eu Gheorghe Furtună, vânzător
X Eu Safta, soţiia lui Gheorghe vânzătoare
Scarlat Fălc[oianu] postelnic, martor
Popa Gheorghe ot tam, martor
Pavel cupeţ ot tam, martor
Ştefan, copil din casă, martor X Măriia, soţiia mea
Iordache postelnic Cărpenişan, martur, cănd au iscălit
Scarlat Fărcăş[anu]
Mincul paharnic, martor
Velicu Caloianu, martor [greceşte ]
Şi am scris eu, Eadu paharnic Eătescul, cu zisa lor şi sînt şi
mărturie
Acad.  R.S.R., MXVIII-43. Copie.
185.
1762 iulie 5.
Adică eu Mcolau Udricanul dat-am adevărat şi credincios zapisul mieu la măna lui jupan Călin lăcătuşul, i la măna soţii dumnealui anume Măriia.
Precum să să ştie că i-am văndut o casă a mea ce o am pă ulicioara ce coboară de la Bărăţie la vale spre Curtea domnească, ce să vecineşte despre apus cu Boşnă papistaşul. Despre răsărit să vecineşte cu jupăneasa Stăncuţa a lui Părvan boiangiu la care şi eu am avut de cumpărat. Am văndut-o dumnealui, ce mai sus scrie, cu tocmeală în taleri 190, adică o sută noaăzeci şi banii i-am luat toţi deplin în măna mea, iar chiriia pământului să plătească la biserica Domnească pe an taleri şase.
Şi dumnealui, jupan Călin lăcătuşul, să aibă a stăpâni cu bună pace de către mine şi de către tot neamul şi rudele mele, că i-am văndut
din bunăvoia mea şi cu ştirea tuturor vecinilor şi a mahalagiilor şi a preoţilor din mahala, care mai jos să vor iscăli marturi, să stăpânească dumnealor şi copii dumnealor căţi va dărui Dumnezeu.
Si pentru mai adevărata credinţă m-am iscălit, ca să să crează.
1762 iulie 5.
Nicolae Udricanu adeveresc cele de mai sus şi vânzător [greceşte]
Eu popa Eadul ot Sfete Gheorghe Vechi, martur
Eu popa Tudor ot tam, martur
Eu Gheorghe bărbierul, martor
Eu Costandin boiangiu, martor
Eu Gheorghe croitorul, martor
Eu îsTistor ceauş za copii, martor
Şi am scris eu Costandin logofăt cu zisa [dumnealui] şi martor.
Acad.  R.S.R.,  MXL-5 a. Copie.
186.
1763 iunie 26.
Io Constandin Mihai Ţehan voevod bojiiu milostiiu gospodar Vla-hiscoie.
Fapta bună cu căt iaste mai mare şi la mai de sus treaptă, cu atât cei ce să nevoesc a o câştiga sănt vreadnici de laudă şi de cinste. Dar de căt acestea mai de mare laudă sănt vreadnici cei ce cu orice fea-1 de mijloace să nevoesc a da ajutoriu spre paza, întărirea şi buna întemeiare a unii fapte bune, dănd lesnire celor ce o doresc făr de zăticneală a o câştiga.
întru acesta chip fiind întemeiarea şi întărirea şcoalelor întru care să câştigă darul cel nepreţuit, adecă învăţătura cărţii carea nu numai iaste de mare folos şi podoabă vieţii omeneşti, ci încă şi lauda domnezeiască printr-însa să săvârşeşte, învrednieindu-să omul prin mijlocirea ei cu însuşi Dumnezeu a vorbi şi a sta împotriva celor ce cu meşteşugirea cuvintelor vor să răzvrătească pravoslavnica credinţă.
Toţi dar cei ce să nevoiesc cu orice fel de mijlocire a da ajutoriu spre întemeiarea şi buna chiverniseala şcoalelor, pe lăngă lauda, nemuri-toriul nume şi veacinică pomenire ce le rămîne în lumea aceasta, aşteaptă făr de îndoire şi răsplătire de la începătoriul înţelepciunii Dumnezeu ca unii ce sănt pricinuitori unii de obşte faceri de bine.
Ci dar trebuinţa şi folosul acestui lucru sfînt şi de mântuire ştiindu-1 împăraţii şi domnii cei de demult şi având şi grija supuşilor lor, au întărit scoale prin multe locuri şi oraşe ca prin învăţătură să le pricinuiască lor buna vieţuire. Cărora urmând şi cei dinaintea noastră blagocestivii domni carii au ocărmuit trebile prea luminatului scaun al ţării acestiia, au aşezat doao scoale, una elinească şi alta slovenească carii amăndoao sănt de mare folos nu numai lăcuitorilor ţării aceştiia, ci şi tuturor celor streini carii vin pentru dragostea învăţăturii.
Deci de vreame ce din voia atotputernicului Dumnezeu viind al doilea rănd domn Ţării Eomâneşti şi înştiinţăndu-ne cu anafora dumnealor cinstiţii şi credincioşii boiarii cei mari ai divanului domniei meale, cum că fiind mai nainte obiceaiu de să da plata dascălilor de la vistierie şi fiindcă
220
221
vistieria are multe şi deosebite cheltuieli, de multe ori nu le-au fost viind rănd a-şi lua plata căte patru-cinci luni, au fost găsit dumnealor cu cale ca să să scoată de la bir mănăstirea Glavaciogul şi să să dea asupra sf. părintelui mitropolitul ţării şi sfinţiia sa din venitul mănăstirii să dea lefile dascălilor şi cheltuiala bisericii domneşti. Care aşezământ s-au fost întărit şi de domniia sa Costandin vodă Mavrocordat.
Deci domniia mea încă cunoscând că iaste cu cale şi cu cuviinţă făcut acest aşezământ şi pentru ca să-şi ia dascălii plata mai cu lesnire făr de purtare de grijă, să poată da învăţăturile ucenicilor, aşijderea şi sfînta besearică domnească să-şi aibă cuviincioasa podoabă pă deplin, m-am milostivit domniia mea hotărând printr-acest cinstit şi bine închipuit hrisov a domniei meale ca să fie această mai sus zisă sfănta mănăstire Glavaciogul în pace şi ertată de toate dăjdiile şi orănduialele vistieriei ce dau alte mănăstiri, încăt de nimic să nu fie supărată.
Şi orănduim vreadnic aceştii purtări de grijă iarăşi pre preasfinţiia sa părintele mitropolitul ţării chir Grigorie fiind şi cu voia arhieriei sale şi a toată cinstita boerime ca să aibă arhieria sa prin epitropul arhieriei sale a strânge tot venitul aceştii mănăstiri şi dintr-acela să împartă pe f ieşcare lună simbriile dascălilor, adecă dascălului celui mare de la Svean-tăii Savva pB lună taleri 40, dascălului al doilea taleri 30, dascălului al treilea taleri 10 ; şi întâiului dascăl slovenesc taleri 15 şi la al doilea taleri 10. Şi cheltuiala besericii domneşti pentru untdelemn, ceară i tămăe pe lună taleri 20, carii să fac toată suma banilor pe an taleri 1 500.
însă atăta dascălii să să afle cu priveghiare pentru procopseala învăţăturii ucenicilor, căt şi preoţii besearicii domneşti să aibă purtare de grijă pentru podoaba sfintei besearici, şi pentru ca să să păzească nestrămutat acest lucru cuviincios şi folositor sufletului şi vieţii creştineşti am întărit v domniia mea hrisovul acesta cu însăşi credinţa domniei meale Io Costandin Mihai Ţehan voevod şi cu domneasca noastră peceate şi cu tot sfatul cinstiţilor şi credincioşilor boiari celor mari ai divanului domniei meale : pan Costandin Creţulescul vel ban, pan Dumitraşco Eacoviţă vel dvornec de Ţara de Sus, pan Părvul Cantacuzino vel dvornec de Ţara de Jos, pan Matei Ghica vel spătar, pan Mihai Cantacuzino vel logofăt, pan Badea Ştirbei vel vistier, pan îSTicolachi Caragie vel postelnic, pan Costandin Catargiul vel cliucear, pan Imari vel paharnic, pan Grigoraşco Băleanul vel stolnic, pan Costandin vel comis, pan [loc liber] vel sluger, pan [loc liber] vel pitar, Ispravnec pan Mihai Cantacuzino vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintâi din domniia a doao a domniei domniei meale aici în scaunul oraşului domniei meale Bucureşti, în luna iunie 26 la leat 1763, de popa Fiorea dascălul de la şcoala domniei meale cea slovenească ot Sf. Gheorghie cel Yechi.
Io Costandin voevoda [m.p.].
Mihai Cantacozino vel logofăt proeitenomu
[pe verso ]:
închinarea mănăstirii Glavaciogului la scoale, de Costandin Vodă Tehan. 1763.
Arh. St. Bac, Diplomatice, nr. 34.
Original, stare bună, hîrtie cerată, format mare , cu filigran; frumoase ornamentaţii aurite; pecete timbrată.
187.
1764 februarie .20.
Adică, eu Marica, ce am fost soţiie răposatului Matei Condre, dat-am zapisul miieu la măna dumnealui logofătului Stan Urlăţeanu.
Precum să să ştiie că i-am văndut dumnealui o prăvălie, ce iaste în tărgul cel mare, în răndul cojocarilor, care prăvăliie mi-au rămas şi miie de la numitul soţul miieu cel dăntăi. Şi fiindcă am avut trebuinţă dă bani la nunta copilii cei mici, care am avut-o făcută cu numitul, soţul miieu, i-am văndut-o dumnealui, drept bani gata, taleri 410, adică patru sute şi zece.
Care prăvăliie, ne iaste şi soţului miieu de cumpărătoare de la Cărste cojocarul, ce iaste pă locul sfinţii mănăstiri a Eadului Vodă şi iaste între prăvăliia jupan Eadului Polente cojocarul şi între prăvăliia jupan Costandin Safa.
Şi i-am văndut-o dumnealui dă a mea bunăvoe, nesilită dă nimene şi cu ştire tot neamului miieu, ca să o stăpânească dumnealui cu pace, dumnealui şi coconii dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui, fiindcă ne iaste şi neam.
Şi pentru mai adevărată credinţă, am iscălit mai jos, ca să crează. Şi i-am dat dumnealui şi zapisul cel vechi dă cumpărătoare.
Fevruarie 20 dni, 1764.
Eu Marica vănzătoarea [indescifrabil], mărturie Costandin Safa, martor
Colecţia   George Potra. Original, rupt la îndoituri.
188.
1764 martie 10.
fNoi cei ce vom adăvăra mai jos cu iscăliturile, fiind orânduiţi din porunca dumnealui Eadul Văcărescul vel dvornic de Ţara de Jos ca să hotărâm şi să înpietrim un loc al sfintei Mitropolii, ce iaste în mahalaoa Totoeseului, în Uliţa cea Mare a Podului Vergului. Care loc ăl are sfănta Mitropolie* de danie de la răposata jupăneasa Bălaşa Blejoianca.
Deci cănd au fost la zi şi la soroc, strănsu-ne-am cu toţii la acest numit loc, fiind şi Tudor vtori vornic. Şi am strâns vecinii denprejurul locului şi le-am cetit cartea sfinţiei sale de blestem, ca să mărturisească pe unde ştiu că au fost locul al acei jupănease.
Şi aşa fiind cu toţii strânşi, au mers odobaşa Mihai, fiind om vechi şi mahalagiu bătrân şi vecin cu acest loc pe din sus, şi ne-au arătat tot locul în lung şi în lat. Şi am început a sforă după obicei. Şi întăi am pus piatră în colţul gardului lui Vişan croitoriul, de marginea uliţii Podului Vergului unde au mărturisit toţi vecinii că au fost grajdul Blejoiancii.
Şi am tras cu sfoara den piatra aceasta în sus, latul locului pe lăngă Podul Vergului pănâ în piatra ce am pus-o în colţul gardului lui Mihai odobaşa aproape de puţ, de marginea uliţii. Şi s-au găsit stânjeni treizeci.
Şi lăngă această piatră au mai pus şi altă piatră de caută în lungul locului. Şi am tras den piatră lungul alăturea cu locul lui Mihai odobaşa şi alăturea cu locul lui Ivan siimeanul, pănâ în colţul gardului Sandii. S-au găsit stănjăni patruzeci şi unul, palme trei. Şi am pus doaă pietri, una
222
223
caută înapoi la piatra ce iaste pusă de marginea uliţii aproape de puţ, iar alta caută în curmezişul locului, pe lăngă gardul Sandii. Şi am tras acest curmeziş şi s-au găsit stânjeni patrusprezece şi jumătate.
Şi am pus piatră în colţul gardului iar al Sandii, de marginea uliţii ce vine despre Uliţa Vergului şi mearge spre besearică lui Lucaci. Şi de la piatra aceasta în jos pe uliţă pănâ în piatra ce am pus de marginea uliţii ce vine den lăuntru despre besearică lui Lucaci. Şi s-au găsit stânjeni în lung patruzeci şi unul şi jumătate.
Şi iar am pus- lăngă această piatră şi altă piatră, ce caută pă uliţă în jos pănâ la piatra ce s-au pus în colţ de marginea uliţii ce merge la Podul Vergului. Şi din piatră pănâ în piatră s-au găsit latul locului stânjeni treizeci şi doi şi jumătate. Şi din piatra aceasta, am tras pe marginea uliţii înpotriva casii lui Dragomir Piesa pănâ în colţul gardului lui Pandeli copilul din casă. S-au găsit stânjeni patruzeci şi patru palme una. Şi am pus piatră în colţul gardului, în dreptul porţii casii lui Iordache călăraşul. Şi din piatra aceasta am tras alăturea cu locul lui Panteli în fundul locului lui alăturea cu gutuii pănâ în piatra ce am pus-o iar lăngă gardul lui Panteli, în dreptul caselor Blejoiancii unde iaste gaura pivniţii. Şi s-au găsit stânjeni doaăzeci şi opt şi jumătate palme una.
Şi dentr-această piatră în lung, alăturea cu gardul lui Panteli şi alăturea cu locul Bălaşii şi alăturea cu locul lui Vişan croitoriul pănâ în piatra ce s-au pus întăi în colţul gardului lui Vişan croitoriul de marginea uliţii Vergului şi s-au găsit stânjeni patruzeci şi unul şi jumătate.
Şi aşa s-au încheiat acest loc despre toate părţile cu pietre şi s-au măsurat cu stănjenu, după cum să arată mai sus.
Deci şi noi după cum am adeverit şi am ales acest loc, fiind faţă şi toţi vecinii ce au locuri împrejurul acestui loc şi fiind vechili orânduiţi despre partea sfinţiei sale părintelui mitropolitului chiriu chir Grigorie al Ungrovlahiei, părintele iconomul Athanasie şi Muşat logofăt, am dat această carte a noastră de adeverinţă sfintei Mitropolii şi sfinţiei sale părintelui mitropolitului să ţie şi să stăpânească acest loc de acum înainte cu bună pace de către vecinii cu locurile denprejur, după seamnele şi pietrile ce s-au ocolit de jur înprejur şi după trăsura stănjenilor ce să coprinde mai sus, întărind cartea aceasta cu iscăliturile noastre.
Aceasta scriem.
Martie 10 dni, leat 7272 [1764].
Tega biv logofăt za vistierie Hristea biv treti armaş [indescifrabil] vtori vornic
După cercetarea ce au făcut aceşti mai sus numiţi, la acest loc, al preasfinţiei sale părintelui mitropolitului, prin carte de blestem, fiind şi toţi mahalagii de faţă cănd s-au hotărât acest loc şi s-au pus pietri, o întărim şi noi cu iscălitura noastră.
Eadu Văcărescu vel dvornic
[pe verso / :
Hotărnicie pentru un loc al Mitropoliei, ce iaste în mahalaoa Totoes-euhii, ce să numeaşte acum mahalaoa Lucaci. Danie de la Blejoianca.
Arh.  St. Buc, Mitrop. Ţ.  Rom., CCXXVI—13.
Origina], stare foarte bună; hîrtie cerată, cu filigran, format mare; scriere frumoasă .
224
189.
1764 mai 3*
fAdecă eu Petre hagiul ot Eusciuc dat-am zapis [ul] mieu la măna
jupan Măinii cavafu.
Precum să să ştie că i-am văndut o prăvălie aici în răndul altor prăvălii de cavafie în mahalaua Sfântului Nicolae în Uliţa cea Mare, însă cu casile din dos, cele de sus şi cele dedesubt pănâ în zidul hanului lui Zamfir. Şi iaste prăvăliia cu casile, precum s-au zis mai sus, cu pămînt cu tot şi ulicioara care merge în dos iaste iar a prăvălii.
Şi am văndut de a mea bunăvoe şi nesilit de nimeni această prăvălie şi cu casile şi cu pămînt, ce s-au numit mai sus, drept taleri opt sute. Şi am luat aceşti bani deplin în măna mea.
Drept aceia i-am dat acest credincios zapis la măna dumnealui ca să-i fie moşie stătătoare dumnealui şi coconilor dumnealui.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, au fost şi alţi neguţători şi alţi oameni marturi care mai jos să vor iscăli. Şi eu, pentru mai adev[ă]rată credinţă, am iscălit mai jos, puind şi pecetea pentru întărirea, ca să să crează.
Mai 3 dni, 1764.
-  | L.P. | Eu Petre hagiul vânzător
xEu căpitan Stăn[i]că m-am iscălit mai jos din bunăvoinţa mea ca să stăpânească Măinea sănătos această prăvălie ce este dăspărţită de moşia mia.
Şi am scris eu popa Iordache ot Sveti Nicolae şi martor Eu Faţatan Dumitru, martur
M.I.M.B., nr. 37 425.
Original, stare foarte bună; pecete inelară, în tuş negru.
190.
1764 mai 30.
Io Ştefan Mihai Racoviţă voevod bojieiu milostiiu gospodar.
Fapta bună cu cît iaste mai bună şi la mai de sus treaptă, cu atîta cei ce să nevoesc a o câştiga sănt vrednici de laudă şi de cinste. Dar de căt aceştia sănt vreadnici de mai mare laudă cei ce cu orice f eal de mijlocire să nevoesc a da ajutoriu spre paza şi întărirea şi buna întemeiare a unii fapte bune dînd lesnire celor ce o doresc a o cîştiga. Intru acesta chip fiind întemeiarea şi întărirea şcoalelor întru care să câştigă darul cel nepreţuit, adecă învăţătura cărţii, care nu numai iaste de mare folos şi podoabă vieţii creştineşti, ci încă şi lauda dumnezeiască printr-însa să săvărşaşte, învred-nicindu-să dinul prin mijlocirea ei a vorbi cu însuşi Dumnezeu, şi asta împotriva celor ce cu meşteşugirea vorbelor vor să răzvrătească buna credinţă.
Toţi dar cei ce să nevoesc cu orice fel de mijlocire a da ajutoriu spre întemeiarea şi buna chiverniseală a şcoalelor, pre lăngă lauda, nemurito-riui nume şi veaşnica pomenire ce le rămâne în viaţa aceasta, aşteaptă făr de îndoire şi răsplătire de la începătoriul înţelepciunii Dumnezeu, ca unii ce sănt pricinuitori unii de obşte facerii de bine.
Oi dar trebuinţa şi folosul acestui lucru sfănt şi de mântuire ştiindu-1 împăraţii şi domnii cei mai de demult şi avănd şi grija supuşilor lor, au întărit scoale prin multe locuri şi oraşe ca prin învăţătură să le pricinuiască lor
225
C 245
buna vieţuire. Cărora urmând şi cei mai denaintea noastră blagocestivi domni carii au otcărmuit trebile prealuminatului scaun al ţării aeeştiia, au aşăzat doao scoale, una elinească şi alta slovenească, care amăncloaă sănt de mare folos nu numai lăcuitorilor ţării, ci şi tuturor streinilor carii vin pentru dragostea învăţăturii.
Deci din voia atotputernicului Dumnezeu viind noi acum domn Ţării Eumăneşti, ne-am înştiinţat de la sfinţiia sa părintele mitropolitul ţării, chiar Grigorie, pentru orănduială ce au aceaste scoale, cum că mai nainte fiind obiceaiu de să da plata dascălilor de la vistierie si fiindcă vistieria avea multe trebi de împlinit, de multe ori n-au fost luînd leafă cîte patru-cinci luni.
Aşijderea şi besearicile din curte avănd de luat cheltuială pentru untdelemn, tămăe, ceară de la vistierie, neputănd lua să lipsiia de podoaba lor, au fost găsit cu cale dumnealor veliţii boiari ca să scoată de la bir mănăstirea Glavaciogul şi să să dea asupra mitropolitului si' din venitul mănăstirii să plătească şi lefile dascălilor şi cheltuiala besearicilor. Si cu anafora înştiinţând dumnealor pe domniia-sa Costandin voevod Mavrocordat, şi domniia sa încă cunoscând cuviincioasă izbăvirea dumnealor, au fost întărit şi cu hrisovul domnii sale care mai în urmă s-au întărit si de răposatul fratele domniei meale Costandin Mihai Eacoviţă voevod şl cu hrisovul domniei sale ce să văzu de noi.
Dar fiindcă în zilele domniei sale răposatului frate, unul din dascălii elineşti nemulţămindu-să numai cu taleri 30 po lună leafă sa, l s-au fost orânduit de domniia sa de i s-au mai sporit leafa cu taleri 20, care bani taleri 10 s-au luat din partea celuilalt dascăl şi taleri 10 ce lua dascălul al treilea ce au lipsit. Şi au rămas un dascăl cu taleri 50 şi altul cu taleri 30, care si acesta acum nemulţumindu-să numai cu taleri 30 leafa sa, ne-au adus aminte sfinţiia sa părintele mitropolitul şi pentru mănăstirea Tuturor Sfinţilor, cum că pentru datorie şi lipsă, neavănd nici visteria de unde să ia dajde s-au scos de la bir încă din zilele domniei sale Costandin voevod Mavrocordat. Ci fiindcă iaste făr de bir să ajute la leafa acestui dascăl pe lună cu taleri 10.
Decişi domniia mea cunoscând că iaste cuviincios acest ajutor, ca si dascălul să să mulţămească şi mănăstirea încă pentru aceasta să nu mai intre în dajdea vistieriei, printr-acest cinstit şi bine închipuit hrisov al domniei meale izbăvim şi horărîm ca să fie această mai sus zisă sfănta mănăstire Glavaciogul şi mănăstirea Tuturor sfinţilor în pace si ertată de toate dăjdile.
Şi orînduim vreadnic aceştii purtări de grijă iarăşi pe sfinţiia sa părintele mitropolitul, fiind şi cu voia arhieriei sale şi a toată cinstita boerime. Ca să aibă arhieria sa, prin epitropul arhieriei sale, a strânge tot venitul acestor doao mănăstiri şi dintr-acela să împartă simbriile pe fies-care lună, adecă la un dascăl elinesc pe lună taleri [loc liber] si celuilalt taleri [loc liber] şi dascălilor sloveneşti unuia taleri 15 şi altuia taleri 10. Si cheltuiala besearicilor domneşti taleri 20 pentru untdelemn, tămăe si ceară, care sâ fac toată suma într-un an taleri 1620. însă atăta dascălii să să afle cu priveghiare pentru procopseala învăţăturii ucenicilor, căt si preoţii domneşti pentru podoaba besearicilor.
Şi pentru ca să să păzească nestrămutat şi în toată vreamea acest lucru cuviincios şi folositor sufletului şi vieţii creştineşti, am întărit domniia mea hrisovul acesta cu însăşi credinţa domnii'meaie Io Ştefan Eacoviţă voevod şi cu credinţa preaiubiţilor domniei meale fii Mihai voevod, Costan-
226
din voevod şi cu tot sfatul cinstiţilor şi credincioşilor boiarilor celor mari ai divanului domniei meale : pan Toma Creţulescul vel ban, pan Dumitraşco Eacoviţă vel dvornic de Ţara de Sus, pan Eadul Văcărescul vel dvornic de Ţara de Jos, pan Costandin Căndescul vel logofăt, pan Athanasie Ipsilant vel spătar, pan Mihai Cantacozino vel vistiiar, pan Antioh Muruzi vel postelnic, pan Eăducanul Cantacozino vel, cliucer, pan Dimitrie vel paharnic, pan Gheorghie Caragea, vel stolnic, pan Ioan Eoset vel comis, pan Miha-lache vel pitar, ispravnec pan Costandin Căndescul vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintâi al domniei domniei meale, la leat 1764 mai 30 dni, de popa Fiorea dascăl slovenesc.
Io Ştefan voevoda [m.p.].
Costandin Căndescul vel logofăt procitoh
Arh. St. Buc, Diplomatice, nr. 36.
Original, stare foarte bună; hîrtie groasă, cerată; frumoase ornamentaţii aurite; pecete inelară, octogonală, în tuş roşu.
191. 1764 iulie 22.
Io Ştefan Mihai Racoviţă voevod bojiiu milostiiu gospodar Vlahiscoe.
Domnii cei pravoslavnici şi înţelepţi, de vreame ce prin facerile de bine care săvârşesc cătră supuşii lor, arată bunătatea cea părintească şi stăpânească, mai mult să măresc şi-şi aduc laudă numelui său, cănd arata bunătatea facerii de bine cu întărirea domneştilor mile cătră cei ce să arată cu slujbe vreadnice şi credincioase domnului său şi ţării.
Căci că multe mijloace sînt în măna domnilor cănd va căuta cu milostivire asupra supuşilor săi celor credincioşi. Dar încă cu mult şi mai mare bunătate iaste cănd să cunosc cei vreadnici cinstii de oblăduitoriul său, hărăzind fieşcăruia darul după vrednicită cinstii sale.
Aciasta dreaptă şi credincioasă slujbă fiind cunoscută şi de domniia mea de la cinstitul şi credinciosul boiariul domniei meale pan Badea Ştirbei Mv vel vistier, domniia mea încă i-am dăruit cu acest cinstit hrisov al domniei meale, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni dumnealui casele în care sade acum, ce sănt în mahalaoa Golescului, în faţa podului lui Haidăm, cu tot locul lor căt cuprinde îngrăditul curţii şi cu toate namestiile ce sănt înlăuntru.
Care case, fiindcă au fost' rămas mai nainte domneşti, luîndu-să schimb de la răposatul Costandin Brăncoveanul vel logofăt pentru casele spătariului, Tomei, ce i s-au dat dumisale, domniia sa Costandin vodă Mavrocordat întru cunoştinţa slujbei ceii credincioase ce au fost cunoscut de la boiariul domniei meale, ce s-au numit mai sus, ca un lucru ce era domnesc, i le-au fost hărăzit prin hrisovul domniei sale ce să văzu de noi.
Drept aceaia, şi llomniia mea îi întărim şi-i adeverim şi asemenea îi hărăzim acest domnesc dar ce l-au câştigat după vredinciia slujbei sale, ca să le aibă de baştină şi ohabnice dumnealui şi fii dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui, întărind domniia mea hrisovul acesta cu însăşi credinţa domniei meale Io Ştefan Mihai Eacoviţă voevod şi cu credinţa preaiubiţilor domniei meale fii, Mihai voevod, Costandin voevod.
Şi mărturii punem pe toţi cinstiţii şi credincioşii boiarii cei mari ai divanului domnii meale : pan Toma Creţulescul vel ban, pan Dumitraşco Eacoviţă vel dvornic de Ţara de Sus, pan Eadul Văcărescul vel dvornic
227
12
de Ţara de Jos, pan Costandin Căndescul vel logofăt, pan Athanasie Ipsilant vel spătar, pan Mihai Cantacozino vel vistier, pan Thoma Eafail vel pos-tealnic, pan loniţă Guliano vel cliucer, pan Dimitrie Fotachi vel paharnic, pan Iordache Caragea vel stolnic, pan Ianacachi Eoset vel comis, pan Miha-laehi vel pitar. Ispravnec, Costandin Căndescul vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintăi din domniia domniei meale aici în scaunul oraşului Bucureşti, la anul de la zidirea lumii 7272 [1764] iulie 22 dni, de popa Fiorea dascălul slovenesc ot Sfântul Gheorghie cel Vechi.
Io Ştefan voevoda [m. p.J.
L.P.
Costantin Căndescul vel logofăt procitoh
Acad. R.S.R., XCIV-29.
Original, stare bună, hîrtie cerată; pecetea domnească, în timbru sec; frumoasă semnătura domnului; în capul documentului, desenată în aur stema tării, purtînd înjur iniţialele: I. Şt. M.R. V.V. [Io Ştefan Mihai Racoviţă voievod], cu alte două figuri la dreapta şi stînga, cu chenar frumos.
lîW- 1764 noiembrie 22.
Preaînălţate doamne,
Dupe luminată porunca înnălţimei tale, au adus dumnealui vătaf za aprozi înnaintea judecăţii (fiind şi preasfinţiia sa părintele mitropolitul) pe Marin ce au fost staroste de bărbieri, cu igumenul de la sfănta mănăstire Plumbuita chir Eomanos, avănd pricină pentru o casă cu prăvălie din mahalaoa Bălăcianului, de la poarta domnească din sus.
Zicănd Marin că aciasta casă cu prăvălie au fost făcută de dansul pe locul sfintei mănăstiri Plumbuitei. Dar întîmplăndu-să de au încăput la datorie, au vrut să-şi dea prăvăliia cu chirie, să se plătească.
Iar igumenul i-au zis ca să i le vănză cuvioşiei sale. Şi el arată că nefiind atuncea în fire, i le-au văndut în taleri 230 şi acum cerea să-i întoarcă banii înnapoi şi să-şi ia casa cu prăvăliia întru a lui stapînire.
w întrebând noi şi pe igumen, au răspuns cum că acest Marin de a lui bunăvoe ş-au făcut casa cu prăvăliia vânzătoare. Şi găsindu-să alt mustiriu ca să o cumpere, n-au îngăduit a vinde la alţii, fiind pe locul mănăstirii, ci au dat jalbă mării tale. Şi fiind orânduit la preasinţiia sa părintele mitropolitul, au mers amăndoao părţile faţă şi s-au învoit între dănsii, de au dat numai pă lemne taleri 230, fiind locul mănăstirii, arătăndu-ne si zapisul de vînzare ot leatul 7272 [1764] mai 24, adeverit cu 5 mărturii/preoţi si alţii şi încredinţat cu pecetea preasfinţiei sale părintelui mitropolitului. Care de atunci pănâ acum iaste trecut la mijloc o jumătate de an.
Şi mai ales că zise igumenu cum că casa şi prăvăliia aciasta le-au stricat şi le-au prefăcut de au chieltuit alţi taleri 230, încă si mai mult. Care nici Marin n-au mai putut să mai tăgăduiască.
Ci, noi găsim cu cale să se întărească anaforaoa aciasta şi de către înălţimea ta, ca să stăpânească igumenul şi sfănta mănăstire casa şi prăvăliia aciasta cu pace de către Marin, de vreame ce să dovedi cum că de a lui bunăvoe şi fiind cu minţile întregi au văndut. Şi igumenu, diosibit de banii ce i-au datului pă lemnile acei case, i prăvălii, au făcut altă chieltuială de
le-au prefăcut. Iar hotărârea cea desăvârşită rămâne să se facă de către înnălţimea ta.
Noemvrie 22 dni, 1764.
Grigorie al Ungrovlahiei E. Văc[ărescu] vel dvornic Costandin Cănd [eseu] vel logofăt B. Şt[irbei] biv vel vistier
/rezoluţia domnului]:
Io Ştefan Mihai Eacoviţă voevod, i gospodin
fAciastă anafora a preasfinţiei sale părintelui mitropolitului şi a dumnealor veliţilor boeri citindu-o şi domniia mea şi fiindcă hotărârea pă dreptate iaste făcută, poruncim şi domniia mea aşa să să urmeze. Şi să stăpînească igumenul şi mănăstirea aciasta casă şi prăvăliia cu pace de către Marin bărbieriul, dupe cum să coprinde mai jos.
Tolico pisah gospodstvo-mi.
Dichemvrie 3 dni 1764.
L.P.
Arh. St. Buc, M-rea Plumbuita, XV—49.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară, domnească, în tuş roşu, purtînd data 1764.
193. 1764 decembrie 15.
Prin prezenta carte de mărturie declarăm noi cei mai jos subsemnaţi că în anul 1764 decembrie 15 Baba-Dimo [Papadima?] şi tovarăşul lui Manole Salonicheanul, cojocari de meserie, rămîind datori şi neavînd să-şi răspundă datoria, creditorii cari avea să ia de la dînşii au pornit jalba către sprea înălţatul domn Ştefan Vodă şi prin luminată poruncă s-a orînduit starostea de neguţători domnul Gheorghe.
Şi toată marfa cîtă s-a găsit, a celor de mai sus zişi, au înpărţit-o prin analoghie. Şi nefiind marfa lor de ajuns pentru răfuirea datoriilor, au scos la mezat şi două odăi ale lor cu o cămăruţă ce le aveau la hanul Constantin Vodă în partea de jos a porţii cei mari, lîngă spiţeria de jos, şi zicînd ei că ar fi cheltuit înaintea lor Gheorghe portarul 500 lei pentru facerea acestor odăi.
Şi adjudecăndu-se la mezat domnului Nicolae Lazaru au rămas asupra lui în lei 230, adică două sute treizeci, împreună şi un drept de plată de lei 24 care peste tot ce însumează în lei 254, adică două sute cincizeci şi patru, pe cari i-a şi dat numitul d. Nicolae şi au rămas zisele odăi sub stăpînirea lui.
Deci să aibă să plătească pe an numai chiriia egumenului de lei 24, după cum plăteau şi predecesorii săi.
Drept aceasta s-a făcut şi prezenta carte subscrisă de marturi, ca să fie spre dovada adevărului.
1764 decembrie 15.
Bucureşti
228
229
Gheorghe starostea, martor Cosma Cara-Mihai, martor
Baba-Dimo Petru, martor şi neştiind să scrie l-am subscris eu Theodosie Plameniu şi martor
Eadu logofătu starostii, martor State Porfili, martor
Arh. St. Buc, M-rea Văcăreşti, XXXVI -1.
Copie românească după o copie grecească ce s-a făcut după originalul prezentat la Arhivele Statului.
194. 1765 iunie 7.
fAdecă eu Ana Ghiurginca, dinpreună cu nepotă-mieu Mihalache, dat-am acest adevărat şi credincios al mieu zapis ca să fie de bună credinţă la măna dumnealui jupanului Anton Dărstorean şi la măna jupănesii dumnealui anume Nuţa.
Precum să să ştie că avănd noi o casă în mahalaoa Bălăceanului, pe locul Bălăceanului, care casă iaste cumpărată de feciorul mieu răposatul Gheorghie armaş, tatăl nepotă-mieu ce s-au numit mai sus, ce-şi are chiriia locului pe an căte taleri 9. Şi să vecineaşte această casă cu Zahăriia coiidoragiul din sus, iar din jos să vecineaşte cu Costandin croitoriul.
Noi, din bunăvoinţa noastră, nesiliţi de nimenea, o am văndut dumnealui mai sus numitului neguţătoriu în bani gata taleri 205, adecă doao sute cinci, luînd aceşti bani toţi deplin în măna mea.
Şi iaste această casă cu poartă scoasă în pod în faţa uliţii, pe uliţa k ce mearge de la hanul lui Şerban Yodă la vale spre Curtea domnească.
Şi am dat la măna dumnealui şi zapisele ceale vechi de cumpărătoarea aceştii case. Deci să aibă dumnealui şi jupăneasa dumnealui şi copiii dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui, ca să stăpânească cu bună pace, atăta de cătră noi căt şi de cătră tot neamul nostru, de cătră nimeni nici un fel de supărare să nu aibă. Iar ori acum, ori măcar cănd după vremi, de să va scula cineva, au din neamul nostru, au din alţii streini pentru această casă, orice ar fi pricină, noi să avem a răspunde, iar dumnealui, după cum am zis, să n-aibă nici un fel de supărare.
Şi o am văndut dumnealui cu ştirea preoţilor de mahala, i a vecinilor din sus şi din jos carii mai jos să vor iscăli.
Şi noi pentru mai buna încredinţare am întărit zapisul acesta cu iscăliturile numelor noastre, puindu-ne si degetele în loc de peceţi, să să crează.
Iunie 7 dni, 1765.
Eu Ana [indescifrabil, greceşte]
Eu Mihalache [indescifrabil^ greceşte ]
Măria H. Bălăceanu <■.
[semnătură grecească, indescifrabilă]
Popa Istrate ot Sfăntu Dimitrie, martor
Popa Preda ot Sfete Dimitrie
Popa Antonie ot Sfete Dimitrie
Popa Neagu ot Sfete Dimitrie
Zahariia condoragiu, cu ştirea mea, vecin, martor
Stan bărbiiar vecin, martor
Şi am scris eu Costandin vtori dascăl slovenesc, cu zisa dumnealor
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, LXXIX—5. Original, stare foarte bună, hîrtie cerată.
195.
1765 Mie 10.
Io Ştefan Mihai Racoviţă voevod bojeiu milostiiu gospodar vsei zemli Ungrovlahiscoi.
De toţi iaste ştiut că din cîte lucruri împodobesc pre om întru această viiaţă, învăţătura iaste mai aleasă şi mai înaltă. Pentru aceia iaste şi mai lăudată de cei ce au numele înţelepciunii cei din afară (adecă acei elineşti) şi acei besericeşti. Şi cu multe cununi de laudă să încununează încăt şi Pavel, cel înălţat pană la ceriuri, la a treia orănduială o pune, socotind numărul darurilor care s-au dat de la Dumnezeu oamenilor, şi zicănd : că pre unii i-au pus Dumnezeu în beserică, întăi pre apostoli, a doao pre prooroci, a treia pre dascăli.
Mărirea aceştiia vrănd să o arate şi Aristotel filosoful cătră cel ce l-au întrebat, cu ce să osebesc cei învăţaţi de cei neînvăţaţi, i-au răspuns cu ceia ce se usebesc cei vii de cei morţi. Şi ca să zicem mai în scurt, atăta întreace învăţătura pre toate bunătăţile omeneşti cu căt întreace şi sufletul pre trup. Că aceasta iaste podoaba sufletului şi trupului, fiind pricină celor patru verhovnice bunătăţi, de pre înţelepciunea lui Solomon care zice : aceasta învaţă curăţie şi minte şi dreptate, şi bărbăţie, de care mai de trebuinţă nimica nu iaste întru viiaţa oamenilor.
Şi de pohteşte cineva multă ştiinţă, ştie ceale trecute şi ceale ce şi vor să fie le semuiaşte, ştie tălmăcirea cuvintelor şi dezlegările vorbelor celor ascunse, seamne şi întâmplări ale vremilor şi ale anilor, şi tuturor iaste sfetnic bun.
Pentru aceasta dar şi stăpînul nostru Is. Hs. însemnând folosinţa învăţăturii cei către mântuire, întăi au înţelepţit pre ucenicii săi prin pogorârea sfântului duh, apoi i-au trimis la propoveduire. încă şi noao tuturor ne-au poruncit să cercăm dumnezeeştile scripturi cîţi pohtesc să afle viiaţa cea nemuritoare.
Deci cum ar putea neştine să eearce dumnezeeştile scripturi nepedep-sindu-să mai nainte cu învăţătura.
Ci dar trebuinţa şi folosul acestui luciu sfănt şi de mântuire ştiindu-1 împăraţii şi domnii cei dă demult, şi avănd si grija supuşilor lor, au întărit scoale prin multe locuri şi oraşe, ca prin învăţătură să le pricinuiască bună vieţuire, cărora urmând şi cei mai denaintea noastră blagocestivii domni carii au ocărmuit trebile prealuminatului scaun al ţării aceştiia, au întărit doao scoale, una elinească şi alta slovenească, care amăndoao sănt de mare folos, nu numai lăcuitorilor Ţării Eomâneşti, ci şi tuturor celor streini carii vin pentru dragostea învăţăturii.
Deci de vreame ce din voiia atotţiitorului Dumnezeu viind domniia mea domn Ţării Eomâneşti, pre lăngă toate grija ce o avem de supuşii noştri, în tot chipul ne nevoim dorind ca şi aceaste doao scoale să fie în stare bună, spre procopseala ucenicilor, spre luminarea norodului şi spre pohvala şi a aceştii creştineşti politii.
230
231
Dar ne înştiinţăm de la dascălii mai sus numitelor scoale cum că mai nainte vreame pre cănd li s-au fost dănd leafa de la vistierie, cu multele trebi şi deosebitele cheltuieli ce are vistieria, de multe ori s-au fost păgubind dascălii de simbriia lor. Iar de cănd s-au scos mănăstirea Glavaciogul de la visterie şi s-au dat supt stăpânirea sfinţiei sale părintelui mitropolitului spre plata lefii dascălilor au fost odihniţi şi mulţămiţi până acum. Iar acum li să zăticneaşte şi acea lesnire de liiatul.Mîia..i^tăiidu-le sfinţiia sa mitropolitul că din păsurile mănăstirii ce i-au pricinuit întâmplarea vremii şi din înmulţirea dobânzii ce să dă la datoriia ce iaste, nu să ajunge venitul a da şi simbriia dascălilor aşa cu lesnire ca mai nainte si deplin pe fiecare lună.
De care şi domniia mea cercetând ne-am pliroforisit de la sfiinţiia sa părintele mitropolitul iarăşi într-acestaşi chip, după jalba ce ne arătase dascălii mai sus numitelor scoale.
însă domniia mea ştiind trebuinţa şi folosul acestui lucru sfănt şi de mântuire, şi din multa răvnă ce avem spre săvârşirea unui bine ca acesta, pre lăngă alte multe griji în care ne aflăm, bine Vrem domniia mea ca cu oareşicare prilej să-şi ia dascălii simbriia lor mai cu lesnire, ca să poată da învăţăturile ucenicilor, făr de a-şi împărţi gândul lor la purtarea de grijă pentru leafă. Şi ca să-i uşurăm de această grijă turburătoarea şi zăticni-toare lucrului lor, şi ca să aşezăm iarăşi cuviincioasa bună orănduială, orăn-duim vrednec purtătoriu de grijă aceştii trebi iarăşi pre sfinţiia sa părintele mitropolitul chir Grigorie ca pre cel ce iaste păstoriri şi părinte duhovnicesc a toată împlinirea cea cu numele lui Hs, carea se păstoreşte de arhieria sa, fiind şi cu voia arhieriei sale. Ca şi de acum înainte această mănăstire Glavaciogul să fie tot supt iconomiia'sfinţiei sale, scutită de toate dăjdiile şi orănduialele vistieriei şi în pace cu toate daniile şi domneştile ei mile, pentru darea simbriei dascălilor.
Dar pentru neajungerea pănâ la împlinirea simbriilor şi pentru că ani socotit domniia mea că ar mai fi trebuinţă de un al treilea dascăl la şcoala elinească pentru învăţăturile gramaticii, ne-am milostivit domniia mea de am mai orânduit iarăşi supt purtarea de grijă a arhipăstoriei sale şi sfănta mănăstire Dealul, carea şi aceasta să fie iarăşi scutită de toate dăjdiile vistieriei şi în pace cu toate bucatele şi domneştile ei mile. Şi sfinţiia sa să aşaze epitropi părinţi iscusiţi, oameni cu frica lui Dumnezeu, să' strângă venitul acestor doao sfinte case, luîndu-le seama cu amăruntul pe tot anul, ca şi dascălii să-şi aibă simbriia lor cu lesnire şi făr de scădeare, şi şi sfintele acestea mănăstiri cu prisosul să să uşureze de povara datoriilor.
Şi sfinţiia sa pe toată luna să împartă simbriile dascălilor, din carii la doi dascăli ce dau învăţăturile filosofici să dea de lună căte taleri [loc liber] la unul, i la al treilea taleri [loc liber], i şcoalii sloveneşti unui dascăl taleri [loc liber ], i al doilea taleri [loc liber].
Aşijderea să dea şi la amăndoao besericile domneşti de aici din Curte pentru untdelemn, ceară şi tămâie, pe lună taleri [loc liber], carii să fac pe lună banii dascălilor i ai besearicilor taleri [loc liber/, iar într-un an taleri [loc liber].
însă şi dascălii să să afle cu priveghiare spre procopseala ucenicilor la învăţătura cărţii. Şi pentru ca să să păzească nestrămutat acest lucru cuviincios şi folositor sufletului şi vieţii creştineşti, întărim domniia mea hrisovul acesta cu însăşi credinţa domn. Io Ştefan Mihai Eacoviţă voevod şi cu credinţa preaiubiţilor domniei meale fii Mihai voevod, Costandin voevod.
Şi mărturii pusem dom [niia mea] pe toţi cinstiţii şi credincioşii boiarii cei mari ai divanului domniei meale : pan Toma Creţulescu vel ban, pan Eadul Văcărescul vel dvornic, pan [loc liber] vel logofăt, pan Athanasie Ipsilant vel spătar, pan [loc liber] vel vistier, pan Thoma Eafail vel postelnic, pan loniţă Guliano vel cliucer, pan Dimitrie Fotachi vel paharnic, pan Iordache Caragea vel stolnic, pan Ianacachi Eoset vel comis, pan Miha-lachi vel pitar.
I i saam reci gospodstvo-mi.
S-au scris la leat 1765 iulie 10 dni, de popa Fiorea dascălul slovenesc ot Sf. Gheorghie Vechi.
Io Ştefan voevoda [m.p.].
Şărban vtori logofăt procitoh.
Arh. St. Buc, Diplomatice, nr. 39
Original, stare bună, hîrtie groasă cu filigran; frumoase ornamentaţii aurite; pecete inelară, în tuş roşu.
196. 1765 decembrie 20.
Preaînălţate doamne,
Dupe luminată porunca mării tale, au adus dumnealui ceauşul za aprozi înaintea noastră pe Costandin postelnic, vechil fiind dumneaei sărdăresii Ilincăi mumă-si, dă am luat seama jalbii ce au dat la măriia ta, pentru Manda Craioveanca ce au fost soţie lui Mihai Măntica şi pentru fiu-său Costandin Măntica de aici în Bucureşti.
Zicănd că în multe rânduri au avut judecată cu dansa pentru patru prăvălii şi o pivniţă din Uliţa Şălarilor, care le-au fost avut cumpărate dumneaei sărdăreasa de la Măriia sora Măntichi la leat [loc liber ] şi era puse zălog de Manda soţiia lui Mihai drept taleri 750 la dumnealui paharnic Canela, pentru care au'eşit şi acum la Divan înaintea mării tale.
Şi neputăndu-să dovedi ale cui au fost acele prăvălii, ale surori Măntichi, sau ale lui Mihai bărbatul Mandi, într-alt chip nu li s-au putut hotăra, ci au rămas lucru la înpăcăeiune între dumnealor. Şi ne orăndueşte măriia ta ca să le luăm seama şi să să odihnească amăndoaă părţile.
Faţă fiind şi dumnealui paharnic Canela ne arată o anafora dă judecata ce au fost avut înaintea a tuturor dumnealor veliţilor boeri, fiind şi sfinţia sa părintele proin episcop al Eămnieului, întărită cu pecetea mării tale'din ceialaltă domnie, prin care să hotărăşte şi de către înălţimea ta, ca dumnealui paharnicul să dea dumneaei sărdăreasa banii cu căt va fi cumpărat prăvăliile şi să le ia dumnealui, ori dă nu, dumneaei sărdăreasa să plătească datoriia dumnealui paharnicului şi să ia şi pivniţa, să le stăpânească.
Şi însuşi sărdăreasa au fost primit ca să plătească paharnicul dumneaei banii cu căt le-au cumpărat şi cheltuiala ce au făcut la meremetisitul lor.
Dupe aceia neodihnindu-să sărdăreasa, au mai fost eşit şi înaintea mării tale la Divan, cerând ca să-şi stăpânească prăvăliile şi nici dumneaei să nu întoarcă banii paharnicului, nici paharnicul să nu-i întoarcă pe prăvălii.
Dar măriia ta văzând că dă va rămânea după cererea sărdăresii, paharnicul să păgubeşte mult, iar cu hotărârea ce s-au zis mai sus, nici o parte nu păgubeşte. Asemenea hotărâre li s-au făcut şi atunci, întărind
232
233
iarăşi cu pecetea mării tale, după care hotărâre neavănd dumneaei sărdăreasa putere ca să-i dea acei taleri 750 paharnicului şi să ia prăvăliile şi pivniţa, aşa s-au învoit acum între dumnealor şi au cerut să-i întoarcă banii pe prăvălii.
Deci noi stand mijlocitori către dumnealui paharnic din taleri 500 ce era să-i dea pe acele patru prăvălii, i-au mai ertat 100 şi cu bunăvoia dumnealui au primit să-i dea taleri 400 şi să-şi ia prăvăliile supt stăpânire. Care aceşti taleri 400 cei dă acum şi cu alţi taleri 400 ce au dat la cumpărătoare, să vad că-1 ţin preţul prăvăliilor drept taleri 800.
Şi nu au mai rămas altă pricină dă a mai zice Manda ceva pă urmă. Iar pentru taleri 250, dă vreme ce nu au putut să-i înplinească şi să ia şi pivniţa, au rămas supt stăpânirea paharnicului.
Şi aşa s-au învoit şi s-au odihnit amăndoaă părţile. Şi dănd acei taleri 400, acum cu luminată porunca mării tale să să ia toate cărţile dă pricina acestor prăvălii, atăt dă la dumnealui paharnic, căt şi dă la Manda să să dea la măna dumneaei sărdăreasa ca dă acum înainte să le stăpânească cu bună pace.
Şi după cum s-au învoit arătăm mării tale, iar hotărârea rămăne la măriia ta.
Dichemvrie 20 dni, 1765.
Grigorie al Ungrovlahiei D. vel vornic
Eadu Văcărescu vel dvornic Costandin Dudescul vel logofăt [semnătură indescifrabilă] Pană vel clucer Iordache vel stolnic
[rezoluţia domnului ]:
Io Scarlat Grigorie GMca voevod bojiiu milostiiu gospodar zemli Via-
Mscoi
fDe vreme ce înaintea preasfinţii sale părintelui mitropolitului şi a dumnealor veliţilor boeri, cu mijlocire s-au învoit amăndoaă părţile şi s-au înpăcat, precum mai jos într-această anafora să adeverează. Şi fiindcă paharnicul ş-au luat şi banii acei taleri 400, întărim şi domniia mea ca de acum sărdăreasa Ilinca să aibă a stăpâni acele prăvălii cu bună pace. Şi s-au luat şi scrisorile şi zapisile atăt de la măna paharnicului Canelii căt şi din [de la] Manda Craioveanca şi s-au dat tot la măna sărdăresii ca altădată mai multă pricină între dănşiî, pentru aceasta, să nu mai fie.
I i saam reci gospodstvo-mi.
Iulie 28 dni, 1766.
L.P.
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, XXIX—3.
Original, stare foarte bună, hîrtie cerată, format mare; frumoasă semnătura mitropolitului; pecetea inelară a domnului, în tuş roşu.
197. 1766 martie 6.
Din luminată porunca măriei sale preaînălţatului nostru domn Io Scarlat, Grigorie Ghica voevod fost-am orînduiti ca să tragem locul de prăvălii, de aici din Bucureşti, de la Scaunele'de carne ceale vechi ale sfintei Mitropolii şi ale sfintei mănăstm sfîntul Ioan de la Focşani şi ale dumnealui banul Costandin Creţulescul.
Deci mergînd acolo în faţa locului şi adunînd pre toţi vecinii si ce-tindu-le scrisorile ce au avut fieştecarele,. fiind la mijloc şi cartea preasfinţiei sale părintelui mitropolitului, de blestem, şi cerînd ca să ne arate pietrile ce au fost hotară ale sfintei Mitropolii,' ce au fost hotorît în zilele mării sale Nicolae Vodă ot leat 7236 [1728] ghenarie 15 dni şi aflîndu-se doi preoţi de la beserica Scaunelor, anume popa Nicola şi popa Stavru care au şi ei o prăvălie acolea şi au primit carte de blestem, cum că tot acolo au fost şi piatra cea veche în colţul prăvăliilor unde iaste şi acum. Şi am cercetat ca să se mai găsească şi alţi davaţi să ştie piatra unde au fost mai nainte şi să ia cartea de blestem şi nu s-au' mai găsit alţii să ştie mai bine decît acei doi preoţi numiţi.
Drept aceia văzînd şi noi că acea piatră din colţul prăvăliei preoţilor s-au dovedit prin carte de blestem că este hotar bun şi adevărat, după a lor mărturisanie, am tras întîi locul sfintei Mitropolii'în faţă despre uliţă pre lîngă pod, puind sfoara dintr-acea piatră am tras în jos spre Bucureşti-oarâ şi s-au înplinit stînjeni doaozeei ai sfintei Mitropolii, după cum scriu în cărţile ceale vechi de hotărnicie^ şi au venit pînă în casa pivniti a lui Petre cojocarii zei lui Ilie nlărgelarul, ce i-au dat-o zestre, căzînd toată tinda circiumei pă locul Mitropoliei. Şi am pus piatră unde s-au înplinit stînjeni, lîngă talpa casii de marginea podului.
Altă piatră am pus din josul uşii grajdului lui Petre cojocarul ce este din dosul casii, în marginea stîlpului uşii grajdului, fiind faţă şi vechilii preasfinţiei sale părintelui mitropolituîui chiriu chir Grigorie, anume, sfinţiia sa părintele arhimandrit chir Mihail proegumen şi sfinţiia sa părintele arhimandrit chir Samoil, dicheul sfintei Mitropolii Tîrgoviştii şi părintele chir Athanase iconomul şi Muşat logofăt şi doi vtori vornici anume Tudor şi Eadul.
Şi pentru această hotărnicie ce au făcut, precum să coprinde mai sus, am dat această carte de adeverinţă la sfînta Mitropolie şi la cinstita mîna a preasfinţiei sale părintelui Mitropolitului, ca să ţie şi să stăpî-nească acest loc, ce arată mai sus, stînjeni 20 pe cum iaste înpietrit, cu bună pace de către vecinii cei din sus şi cei din jos, fiind dreaptă şi adevărată moşie a sfintei Mitropolii, după dreapte şi adevărate scrisori ce are.
Şi am întărit şi noi cartea aceasta cu iscăliturile noastre maî jos să se crează. *
Martie 6 dni, otleat 7274 [1766]
Şerban Greceanu vel medelnicer Costandin Cocorăscul biv vel sluger
Arh. St. Buc, ms. 131 f. 210-210 v. ; Copie.
234
235
198. 1766 aprilie 23.
f Adică eu, IsTecola ot Varna, dat-am zapisul mieu de bună credinţă la măna părintelui egumenului de la sf [antal mănăstire Plumbuita.
Precum să să ştie că m-am aşăzat cu sfinţiia sa şi me-au dat prăvăliia care au ţinut-o Gheorghe, ginerile Părvului băcanu, cu acest aşezământ : de acum până la optsprizeee luni să n-aibă sfinţiia sa a cere de la mine nici un ban pentru chirie. Iar plin[in]du-să sorocul acesta, să aibă sfinţiia sa a-şi cere chirie de la mine, pe an, căte taleri 68, adică şaizeci şi opt.
Care bani să aibă sfinţiia sa a-i lua jumătate la începutul anului şi jumătate la o jumătate de an, fără nici o pricină. Şi căt îmi va fi voia mea, să aib a sădea în prăvălie tot cu aciasta chirie, ce scrie mai sus. Şi cele ce voi face eu în prăvălie, i dănafară să fie tot de la mine, fiindcă am făcut cum me-au fost mie voia, stricând alte lucruri.
Şi pentru mai adevărată credinţă, m-am iscălit mai jos, ca să să crează.
Aprilie 23 dni, 1766.
X Eu ISTicola [indescifrabil, greceşte ]
Şi am scris eu, popa Antonie ot Sf. Dimitri Eu popa Sion ot Sf. Dimitrie, martor
Arh. St. Buc, M-rea Plumbuita, XV-51.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran, format mic.
199. 1766 mai 12.
Adică eu Şerban paharnic dat-am zapisul mieu la măna părintelui igumen chir Eomanos ot sfănta mănăstire Plumbuita.
Precum să să ştie că avănd eu doă prăvălii, numai lemnele pe locul sfintei mănăstiri, ce este din susul porţii domneşti, despre Dămboviţa, întru [pentru] care dam chirie la mănăstire pe an căte taleri 5 pol, 20. Şi vrănd ca să le fac de izno [a]vă, am eşit cu sfinţiia lui înaintea preasfinţii sale părintelui mitropolitul şi preasfinţia sa aşa ne-am hotărât, fiind locul mănăstiresc, să aibă a-mi plăti lemnele, sau să ne învoim amândoi.
Şi nedăndu-i măna sfinţii sale ca să cumpere lemnile, s-au învoit sfinţia lui cu mine de a mea bunăvoe şi am mai înălţat chiriia locului, ca să dau la mănăstire pe an chir iie pentru amăndoaă prăvăliile căte taleri noaă, iar mai mult supărare să nu aibă. Şi eu să aib a-m[i] preface prăvăliile precum îmi va fi voia, ori de lemn ori de zid, cănd îmi va da măna şi cănd voi putea.
Sănt volnic să le fac după cum dovedeşte şi zapisul sfinţii lui.
Şi pentru mai adevărată credinţă, m-am iscălit mai în jos, ca să să crează.
Mai 12, 7274 [1766].
Şerban paharnicul, adeverez
Popa Mihai ot Dm. [Domniţa] Bălaşa, martor
Popa Antonie ot Sfeti Dimitri [e], martur
Kicolai staroste de bărbieri, martor Voico bărbier, martor Ştefan croitor, chiriaş, martor
Şi am scris eu Stan logofăt cu zisa dumnealui şi martor.
Arh. St. Buc, M-rea Plumbuita, XV —52. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
200. 1766 decembrie 17.
Cinstite şi al mieu mai mare, dumneata arhon hagi chiriie chir Petre cu multă sănătate, mă închin dumitale şi rog pe milostivu Dumnezeu ca să pălească pe dumneata cu întreagă sănătate, dinpreună cu toată cinstită casa dumitale.
fCu scrisoarea către dumneata, de alt, n-avusei fără decăt noi, cu mila lui Dumnezeu, am venit aicea în Bucureşti sănătoşi. Al doilea, te pohtesc pe dumneata pentru o carată care am mers amândoi de am văzut-o, ce ziceai dumneata că iaste tocmită dă o face jupănu Ianache Cincu. Cănd va fi gata, să mă înştiinţezi dumneata cu o scrisoare, ca să trimit om de aicea, dinadins, cu cai şi'cu banii înpreună la lazaret, la Boită.
Şi te pohtesc ca să pui silinţă să o facă frumoasă cu văpseală săngi-piie şi cu postav bun, iar săngipiu; şi să fie cu pervazurile cu aur. Şi de vei putea, ca să o iai cu preţ mai jos decăt 54 de galbeni, după cum mi-ai spus dumneata. Iar dă nu să va putea mai jos, să o iai şi cu preţu acela, numai să fie lucru bun, curat, în scurt, după cum îţi va plăcea dumitale, ca să aib [am] şi eu cinste de către dumnealui starostea şi dumneata laudă de la dumnealui, care şi dumnealui să închină dumitale, cu sănătate.
Ci, iarăşi te pohtesc ca să faci dumneata această osteneală să-mi isprăveşti acest lucru după cum te-ai făgăduit ca să cunosc dragostea dumitale. Şi eu, iarăşi, voi sluji dumitale la cele ce mă vei pohti. Iar dă nu vrea meştera să o facă cu aur, tot cu acel preţ, peste tot, mşcar să-i iacă pervazurile coşului. Iar nevrănd nici aşa, fie şi cu văpseală, numai, văpseală bună, frumoasă. Şi coşu să fiie înbrăcat cu piiele, iar nu zugrăvit. Şi la ce zi să să afle cai în lazaret, să aib [am] răspuns, să ştiu şi pentru vamă dă vei putea dumneata, să faci chiverniseală, ca să o scoţi mai eftină. Şi ce vei mai cheltui dumneata, până să va aduce în lazaret, vom plăti dumitale, cu mulţumită.
Numai, te rog, ca să nu rămăe, că iaste trebuincioasă aceasta. Şi rămân,
Al dumitale, mai mic şi de binevoitor,
Ioan Chirul Dichemvrie 17, 1766, Bucureşti.
/însemnare ulterioară ] :
1767 ianuarie 12. Am dat [?] răspuns : preţu 58 #, arvună am scris 18 # bani 15 şi rămâne să vi-i scad.
237
/adresa pe verso J :
Cinstitului şi al mieu mai mare dumnealui domnului chir hagi Patru Luca, cu multă sănătate.
Să să dea la Sibiiu.
Colecţia George Potra. Original, stare foarte bună.
201. 1767 Mie 25.
tAdică eu Măriia pităreasa, ce am fost soţie răposatului Andrei viori pitar, înpreună cu feciorii miei, carii mai jos să vor iscăli, adeverez cu acest zapis al mieu la cinstită măna dumnealui Dumitrache Ghica vel spătar.
Precum să să ştie că avănd eu nişte case aicea în Bucureşti, ce mi-au fost şi mie de cumpărătoare de la răposaţii unchii miei Gheorghie şi Costandin boltaşul, fraţii tătăni-mieu, după cum zapisul cel vechi de cumpărătoare arată. Deci, de a mea bunăvoe, le-am făcut vânzătoare, care case sînt în mahalaoa Bisericii Doamnii între casile dumnealui clucerului Pantazi, şi între casile dumnealui şatrariului Costandin Costescul.
Deci învoindu-mă cu dumnealui mai sus numit vel spătar Ghica, ne-am aşăzat între noi, fiind şi alţi boeri marturi, vănzăndu-le dumnealui în bani gata taleri 1100, adică o mie o sută, tocmai. Care bani numărăndu-mi-i dumnealui, i-am luat toţi deplin în măna mea. Şi eu i-am dat acest adevărat zapis ca să aibă a stăpâni cu bună pace, dumnealui şi coconii dumnealui căţi Dumnezeu i-au dăruit şi-i va dărui, despre mine şi despre tot neamul mieu, dăndu-i şi zapis [ul] cel vechi.
Şi pentru mai adevărată credinţă, mi-am iscălit numele înpreună şi cu feciorii miei, fiind şi alţi oameni marturi, ca să să crează.
Iulie 24 dni, leat 1767.
Eu Măria pităreasa am văndut Eu Barbul logofăt sin Andrei pitar, vânzător Eu Andrei sin Andrei pitar, vânzător [pe verso ]:
„Zapisul casilor din Bucureşti, ce am făcut schimb cu dumnealui. Dumitrache Ghica vel spătar, în zilele mării sale Grigore vodă Ghica'-
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CVII-53. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
202. 1767 octombrie 15.
Io Alexandru Scarlat Ghim voevod bojieiu milostiiu gospodar.
Din răvnă dumnezeiască îndemnăndu-să măriia sa răposatul întru fericire părintele domniei meale, zidit-au din temelie dumnezeesc lăcaş aici în oraşul Bucureştii şi pănâ a nu să săvârşi pe deplin toate ceale de trebuinţa sfîntului lăcaş după obşteasca datorie, dăndu-şi sfârşitul,
238
au rămas de s-au săvârşit sfintul acesta lăcaş cu ajutoriul lui Dumnezeu, prin silinţa domniei meale, unde să cinsteaşte şi să prăznuiaşte hramul sfintului şi făcătoriului de minuni Spiridon al Grimithundei.
Şi între altele ce s-au socotit şi s-au făcut de folosul sfintei mănăstiri, făcut-am domniia mea şi aciasta pentru liudi: [loc liber], şalvaragii, i găitănari, carii ţinea în târg prăvălii streine şi să neguţătoriia cu postav de ţară, pre care îl cumpăra de la postăvarii de ţară şi-1 vindea ei din prăvălii cu bucata şi cu cotul, făcea şi haine, dulămi, şalvari, de le vindea gata.
Acestea, din porunca domniei meale, s-au adus faţă înnaintea dumnealui Dimitrachi Ghica vel spathar şi a dumnealui Badea Ştirbei vel vistier. Şi fiind întrebaţi de le dă mîna ca să-şi lase prăvăliile de acolo din târg şi să să mute la odăile ce sănt făcute la mănăstirea aciasta, priimiră cu toţii să să mute cu toată marfa lor şi acolo să-şi facă neguţătoriia lor.
Drept aceaia, şi domniia mea am făcut milă cu dânşii, întâi, pentru chiriia prăvăliilor, de s-au tocmit pe uşor ce să dea pe an de odae, care tocmeală s-au trecut în foaia epitropului mănăstirii, unde să cuprind şi alte venituri.
Asemenea milă am făcut domniia mea ca, căte prăvălii vor ţinea ei, să fie scutite de fumărit.
Şi fiindcă arătară cum că li să face mare nedreptate de cătră neguţătorii streini de la Moldova şi din alte ţări, carii vin de cumpără postav de acesta de ţară, că după ce vin aicea pentru postav, umblă pen mahalale, pe la cei ce lucrează postav şi cumpără fără a le da şi lor în ştire.
Pentru care, hotărâm domniia mea [ca] toată vânzarea şi cumpărarea postavului de ţară să fie la numita mănăstire, iar nu la aită parte, nici în tărg, nici prin mahalalele, nici altundevaşi; că oricarele să va prinde vânzând postav ori în tărg, ori prin mahalale, ori fieşiunde, afară de la numita mănăstire, acel vânzător şi acel cumpărător să să cearte amândoi căte cu 100 de beate pe talpe şi să dea şi taleri 50, gloabă rufetului.
Ci, oricarele va avea postav de vânzare să-1 ducă la mănăstire şi oricarele va fi muşteriu, să meargă acolo să cumpere şi totdeauna acestea să să protimisească a cumpăra postav de la cei cel lucrează, decăt alţi neguţători streini, însă cu preţul ce vor da acei streini, iar nu mai jos. Şi din postăvarii pămănteani ce lucrează postav, carii vor vrea să aibă prăvălii de a vinde şi a ţinea postav la numita mănăstire, să fie volnici a prinde prăvălii, tocmindu-să pentru chirie cu epitropul mănăstirii şi să fie şi aceia iarăşi apăraţi de fumărit, precum şi acestea.
Şi pentru a să păzi ca să nu să întâmple vreo primejdie de pag[u]bă la vreo prăvălie, poruncim domniia mea dumitale vel spătar, să să facă răspântie de strajă noao în poarta mănăstirii, unde să să păzească zioa şi noaptea streajă, ca să nu să întîmple spargere vreunii prăvălii: că toate aceastea fiind spre podoaba şi folosul sfintei mănăstiri, am dat domniia mea acestor neguţători postăvari priveleghiul acesta al domnii meale, întărit cu însăşi credinţa domniei mele Io Alexandru Ghica voevod şi cu a preaiubit domniei mele f iiu Grigorie voevod, ca să li să păzească aceastea ce să cuprind mai sus, nestrămutat.
Pentru care pohtim domnia mea şi pe alţi fraţi domni carii, după vremi, să vor milui de domnul Dumnezeu cu domniia ţării aceştiia, au din fii şi neamul domniei mele, au din alţii, să întărească şi să păzească mila aciasta, ca şi ale domniilor sale priveleghiuri şi mile să să păzească, iar mai
239
vărtos să să proslăvească la rugăciunea ce face sfănta bisearică în toate zilile, zicănd : Pre cei ce iubesc podoaba casii tale, doamne, tu pre aceia îi proslăveşti cu dumnezeiască puterea ta.
Şi mărturii, toţi cinstiţii boeri ai divanului domniei mele : pan lanachi Hrisosculeul vel ban, pan Dumitraşco Eacoviţă vel dvornic de Ţara de Sus, pan îsTicolae Dudescu vel dvornic de Ţara de Jos, pan Dimitrachi Ghica vel spătar, pan Părvul Cantacozino vel logofăt, pan Badea Ştirbei vel vistier, pan Ianachie vel postelnic, pan Ianache Văcărescul vel cliucer, pan îficolae Ştirbei vel paharnic, pan Ianachie Muruz vel comis, pan Iordache Caragea vel stolnic, pan Alexandru Greceanu vel sărdar; ispravnec vel vistier.
S-au scris hrisovul acesta în anul dintăi al domniei domniei meale aici în oraşul Bucureştii, la leat 7276 [1767] octomvrie 15, de popa Fiorea dascălul slovenesc.
Io Alexandru Ghica voevod [m.p.].
L.P.
Părvul Cantacozino vel logofăt, procitelim Badea Ştirbei vel vistier, prociţoh
Acad. R.S.R., CCCXCVI-1.
Original, pergament, stare foarte bună; semnătura domnului foarte frumoasă, urmată (jos) de stema ţării, aurită, în timbru sec; în fruntea documentului, stema ţării frutnos colorată, aurită, avînd pe dreapta şi stînga: Io Al. Sc. Gc. vv. VI. [Io Alexandru Scarlat Ghica voievod Ungrovlahiei] şi chenar aurit.
203.
1768 aprilie 10.
fAdecă eu State ceauş dinpreună cu soţie mea Mărie i cu copii miei care mai jos să vor iscăli, ot mahalaoa Popi Cozmei, dat-am credincios zapisu nostru la cinstită măna dumnealui Iordache Mavrodin biv vel vistier.
Precum să să ştie că avănd o casă cu pivniţă alăturea şi şăndrilite, cu uluce, şi cu alte nămestii care sănt penprejur şi cu locul ei răscumpărat^ după cum arată gardurile, şi cu pometu lor. Care casă iaste în Podul Mogo-şoaii1.
Şi fiindu-ne vânzătoare, o am văndut-o dumnealui drept bani gata taleri 135, adecă o sută treizeci şi cinci.
Şi am văndut-o de a noastră bunăvoe şi de nimeni siliţi; care bani i-am luat toţi dăplin în mâinile noastre.
Deci să aibă dumnealui o a stăpâni această casă cu bună pace de către noi şi de către tot neamul nostru în veci, dănd şi zapisele cele vechi la măna dumnealor.
Şi cănd am văndut această casă fost-au cu ştirea preoţilor şi a mahalagiilor dupe înprejur, care mai jos să vor iscăli.
Şi noi, pentru mai adevărata credinţă, am întărit cu iscăliturile noastre, puindu-ne si degetile în loc de peceţi, ca să să crează.
Aprilie 10, 1768.
1 Locurile menţionate în acest document şi în celelalte din 1768 iunie 8, 1784 septembrie 6, 1818 decembrie 11, 1819 ianuarie 16 se cuprind astăzi pe Calea Victoriei între str. Nicolae Iorga (fostă str. Romană) şi biserica Sf. Nicolae Tabaci.
240
însă eu State vânzător să aib a isprăvi gardul cel din mijloc ce iaste început şi să trag şi 2 pletere la gardul de după casă, ce merge pă uliţă spre mahala, pentru că aşa ne-au fost aşăzămăntul.
Eu State ceauş denpreună cu soţie mea Măria şi eu copii miei anume Mărie, i Costandin, i Dragnea, vânzători
Eu Ichim zet State, martor
Popa Ştefan, martor
Popa Ivan, martor
Popa Stoica, martor
Popa Badea, martor şi vecin
Stan odobaşa, martor
Eu Eadu vecin, martor
Muşat cântăreţ, martor
Toader tâmplar, martor
Eu Eadul Talpoş, martor
Eu Dan călăreţ martor
Şi am scris eu Dobrin logofăt, cu zisa şi învăţătura lui State ceauş şi a soţii lui Mărie, mărturie
Arh. St. Buc, Credit. Fune. Urban, nr. 630.
Original, stare bună, pătat de umezeală; cu o copie modernă.
204.
1768 iunie 8.
Adică eu popa Badea din mahalaoa Popa Oozmii, dinpreună cu soţia mea anume Voica, dat-am acest adevărat şi credincios zapis al nostru la cinstită măna dumnealui Iordache biv vistier.
Precum să să ştie că avănd eu o casă aici în mahalaoa Popa Cozmii, însă casa este veche şi cu alte lemne de casă noaă. Care această casă am cumpărat-o de la Stan brutar, înpreună cu meşteru Toader şi am împărţit locu în doaă.
Şi fiindu-mi de vânzare, o am văndut dumnealui drept bani gata taleri 46 pol, adică patruzeci şi şase şi jumătate. Care aceşti bani i-am luat toţi deplin în măna mea. Şi dumnealui să stăpânească cu bună pace de cătră tot neamul mieu, dumnealui şi coconii dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui, fiindcă eu am văndut de a mea bunăvoe, nesilit de nimeni, ca să-i fie dumnealui ohabnică în veci.
Şi cănd am făcut acest zapis au fost preoţi şi mahalagii martori.
Şi pentru mai adevărată credinţă, m-am iscălit mai jos, puindu-ne şi degetu în loc de pecete, ca să să crează.
Iunie 8 dni, 1768.
Eu popa Badea înpreună cu soţiia mea Voica, vânzători Eu popa Ivan, martor
Eu popa Stoica, martor Eu Toader lemnar şi vecin, Eu Barbul călăraş, martor Eu State lefeciu, martor
martor
Arh. St. Buc, Credit. Func. Urban, nr. 630. Original, stare bună; cu o copie modernă.
241
205.
1768 iunie 12.
Adică noi care mai jos ne vom iscăli dat-am acest zapis al nostru la măna dumnealui Eadu i a soţii dumnealui Vladina.
Precum să să ştie că i-am văndut o casă în mahalaoa Popa Dărvaş, care casă am răscumpărat-o de la baba Sanda Curuţoae, dupe cum va arăta şi cărţile de judecată.
Şi i-am văndut-o de a noastră bunăvoe, nesiliţi de nimenea, şi i-am văndut-o drept taleri 28, adică doaăzeci şi opt, să fie casa dumnealui stătătoare şi a tot neamu dumnealor, despre noi şi despre tot neamu nostru, casa cu loc căt ţine prinprejur, dupe cum arată gardurile.
Şi cănd s-au făcut acest zapis au fost preoţii mahalalii i mahalagii care s-au întâmplat. Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus şi degi-tele în loc de pecete, ca să să crează.
Iunie 12 dni, 1768.
Eu Niţa 1 fii-mea Măria, vânzători
Eu popa Costandin ot Dărvaş, martor
Eu popa Nicolae ot tam, martor
Eu Cărstea vătaf, martor
Eu Dobre căl[dărar], martor
Eu Şerban brutar, martor
Eu Angliei [indescifrabil], martor
Şi am scris eu popa Nicolae ot tam cu zisa dumnealor, fiind faţă şi martor
Colecţia Şerban Flondor. Original, stare bună.
206.
1768 iunie 15.
L.P.
fAdecă eu Ştefan croitoru dinpreună cu soţia mea Dina ot mahalaoa Vlădica, dat-am acest al nostru adăvărat zapis la măna părintelui diiaconul Ioan ot sfînta Mitropolie.
Cum să să ştie că de a noastră bunăvoinţă, i-am văndut sfinţii sale o casă a noastră ce o avem făcută tot într-această mahala, pe locul sfintei Mitropolii. însă casa şi cu toate nămestiile ce sănt înprejur, i-am văndut-o în bani gata taleri optzeaci.
Şi după tocmeală ne-au dat toţi banii deplin în mâinile noastre. Ci să aibă a stăpâni sfiinţiia sa şi soţiia sfinţii sale şi copii cu bună pace de către noi şi de către tot neamul nostru, pentru că noi am văndut cu ştirea tuturor rudelor noastre şi a vecinilor, fiind şi alţi oameni faţă, carii mai jos să văd iscăliţi.
Şi pentru credinţă am iscălit mai jos puindu-ne şi degetele, ca să să crează.
1768 iunie 15 dni.
1 Pecetea inelară a mitropolitului Grigorie din 1760, în tuş negru.
242
xEu Ştefan croitori   w   w . X Eu Dina soţiia sa  J ^raatan Eu Alexie tipsier, martur Eu Drăghici băcan, martur Eu Costandin brutar, martur Grigorie, martur Eu Antonie cizmar, martur Eu Tudoran postăvaru, martur Eu Dumitru cojocar, martur Eu Costandin dascăl, martur, Eu Drăghici băcan martor Eu Sandu sin Drăghici, martur Antiohie logofăt am scris cu zisa lor şi martur [pe verso] :
Din totalu loc al acestor case a trecut în posesia d-lui C. Lupescu şase stînjeni, cu act întărit de sf. Mitropolie la 22 fevruarie 1860, n.4. Al. Mecescu
Gref. Tribunal Ilfov secsia III
Din nemişcătorul coprins aici şi din cel culeatu 7282 [1774] a trecut prin cumpărătoare în posesia d-lui Costache Lupescu şase stînjeni loc, prin actul legalizat la nr. 190 în 14 mai 1860.
I. Marinescu
Colecţia Matei Cazacu. Original, stare foarte bună.
207.
1768 august 3.
% Adecă, eu Nidelco cazacu, înpreună cu soţiia mea, Ioana, dat-am încredinţat zapisul nostru la cinstită măna dumnealui Dumitraşco Eacoviţă vel vistier.
Precum să să ştie că avănd noi o casă aici în mahalaua Gorganului şi fiindu-ne de vânzare, o am văndut dumnealui de a noastră bunăvoe, în bani gata, taleri optzeci. Care casă iaste pe locu mănăstirii Sărindar; însă casa cu tot cuprinsul ei căt să vede. Care şi nooă ne iaste de cumpărat de la maica noastră, Sora, după cum să vede şi zapisul ei, ce 1-amdatiar la măna dumnealui.
Deci, să aibă dumnealui a stăpâni aciasta casă cu bună pace, dumnealui şi coconii dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui.
Şi cănd am făcut acest zapis, au fost şi alţii din mahalagii, care să vor iscăli mai jos. Deci şi noi ne-am pus numele mai jos şi degetile, ca să să crează.
Avgust 3 dni, 1768.
X Eu Nedelco cazacu, vânzător xEu Io[a]na, soţiia iui. vânzătoare
Eu popa Udrea ot Gorgan, martor
Eu popa Ion ot Gorgan, martor
Costandin coj[ocarul], mărturie
243
Şi am scris eu, Eadu logofăt de la vistierie, cu zisa şi învăţătura lor şi martor
Acad. R.S.R., CCLXXXI-30.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
208. 1768 august 3.
Aceste case ce le-am cumpărat de la acesta, cum arată zapisul, le-am dat Elenii, nepoatii noastre, care o am măritat-o din casa noastră după jupanul Costandin cojocarul. Care între altele, de ale casii ce m-am îndurat de i-am dăruit, cum arată foaia de zestre, puindu-i în foe 2 boi, 2 vaci, 2 epe, 10 stupi, 10 oi. Care aceste, socotindu-le cu bani, s-au făcut taleri 80, aceste vite toate, căte arăt în sus.
Şi pentru ca să nu să prăpădească vitele, i-am cumpărat aciasta casă cu aceşti bani. însă aceste sănt din mila noastră, afară din mărunţişuri ce i-am dat, cum arată foia de zestre. Iar cele ce are ia [ea] de la părinţii ei: moşii, vii sănt însemnate iarăşi în foia de zestre. Iar aceste, cum am zis, sănt toate dăruite de mine pentru pomană.
Deci, să aibă a stăpâni aciasta casă cu pace, fiind dată de noi zestre pentru vite.
Şi pentru credinţa, am iscălit,
Avgust 3 dni, 1768.
Dumitraşco Eacoviţă vel vistier
Acad. R.S.R., CCLXXXI-30 a.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran (scris pe verso documentului cu nr. CCLXXXI—30); frumoasă semnătura vistierului.
209. 1769 ianuarie 22.
fAdecă eu, Nastasiia, dinpreună cu fii-mieu Tudoraşco zăbunarul şi cu ginere-mieu Tudor căpitan, adevărăm cu acest credincios al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă la mâna [loc liber].
Precum să să ştie că avănd noi trebuinţă de bani ca să ne neguţă-torim, ne-am rugat de [loe liber] şi ne-au făcut bine de ne-au dat taleri 100, adecă o sută, de acum păn-într-un an, să unble cu dobândă zecea în doi. Şi pentru bani aceştiia, i-am pus zălog o prăvălie ce avem în Zăbu-nari, pe Uliţa cea Mare, cu pământul ei şi cu lemnele ale noastre şi cu pivniţă dedesupt şi cu altă căscioară în dos.
Şi merge lungul locului pănâ în uliţă zidului grădini domneşti, dănd şi patru zapise ale aceştii prăvălii şi alt zapis de cumpărătoarea casii ginere-mieu lui Tudor căpitan, ce este pe locul sfintei Mitropolii pe Uliţa Bărbierilor, ca să stea acest zapis amanet, înpreună cu prăvăliia pană să vor da bani la anul. Şi înplinindu-se anul, să avem a da bani la zi, cu mulţumită şi cu dobânda lor ce s-ar face, să ne luăm zapisul acesta, înpreună şi cu zapisile prăvălii şi al casii.
Iar de nu vom da bani la zi, să să preţuiască prăvăliia, cu locul ei şi lemnele casii ginere-mieu Tudor căpitan şi căţi bani vor trece mai mult
la preţuială, peste bani [loc liber], cu dobânda căt să va face, să ni-i întoarcă noaoă.
Şi [loc liber] să stăpînească prăvăliia cu tot locu ei şi cu toate names-tiile eir sau să să vănză la mezat, să ia [loe liber] întăi banii cu dobânda lor,
Şi pentru credinţă, ne-am pus numele şi peceţile mai jos, să să crează, iscălindu-se si alti vecini mărturii, pentru încredinţare.
Ghenarie 22, leat 7277 [1769].
xEu Nastasiia, platnică
X Tudoraşco sin Nastasii, platnic
XEu Tudor căpitan zel îfastasii, platnic
X Tudor cojocaru, martor
Şi am scris eu, Muşat logofăt, cu învăţătura lor şi mărturie [pe verso]:
Această copie de zapis iaste scoasă din cuvânt în cuvânt, după zapisu cel adevărat al celor arătaţi în zapis. Şi fiindcă zapisu cel adevărat ce iaste dat supt zaptu dumnealui biv treti logofăt Apostole saraf, înpreună şi cu alte scrisori pentru prăvăliia ce i-am văndut prin mezat, fiindu-mi trebuincios acest zapis ca să-mi caut judecata ce am cu cumnată-mea, l-am cerut la dumnealui de mi l-au dat şi pănâ a ne izbrăni judecata, i-am dat dumisale această copie întărită şi cu alte mărturii de credinţă.
Şi pentru credinţă, mi i-am pus numele şi degetu mai jos, în loc de pecete.
1793 mai 30.
XEu Sanda căpităneasa, adeverez D.M. [indescifrabil, greceşte]
Acad. R.S.R., CXXIII-118.
Copie, stare foarte bună, hîrtie cu filigran. v
210. 1772 [f.l.z.].
fPohtesc pe dumneata arhon sluger să-mi faci acest har, să mă înda-toreşti cu foarte puţin, căt de puţin din sfănt lemnu al dumitale, fiindcă nora-mea Marghiolita este aproape să [să] uşureze. Să-1 trimiţi unde iaste fii-mo la Prahova, la isprăvnicie.
Şi cu jurământ voi da o fărâmiţă dă loc dăn fund, măcar că tot îţi sănt să-îţi dau dăn porunca răposatului soţului mieu. Ce după cum îţi scriu, mă rog, şi viind fii-mo Scarlat, negreşit dau.
Si pentru încredinţare mă iscălesc, pui si pecetea, ca să să crează.
1772.
Măriia Cărpinca
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CVII-55. Original, stare foarte bună, format mic.
244
245
1773 august 3.
După jalba ce au dat ia Divan egumenul chir Neofit ot mănăstirea Cotrocenii că avănd mănăstirea o prăvălie dată de alt egumen, căpitan Velico bărbată-mieu şi den porunca Divanului trimiţăndu-ne la pieao-sfinţia sa părintele mitropolit ca să cerceteze.
Şi viind faţă cu egumenu înaintea preasfinţii sale, mi-au poruncit ca în ce chip voi şti de răndul aceştii prăvălii, în frica lui Dumnezeu, fiind blestem la mijloc, să dau mărturisanie în scris.
Aşa ştiu şi mărturisesc că am cumpărat lemnile cu bărbatul mieu şi nelăsănd vecinii pă bărbatul mieu ca să facă prăvălie, s-au dus bărbatul mieu Yelicu căpitan cu Manole hierariul la egumenu ce era atuncea ca să-i dea voe să facă prăvălie, fiind locul mănăstirii. Şi au zis răposatul căt va trăi să stăpânească el, iar după moartea noastră/ să rămăie leamnile danie sfintei mănăstiri. Şi căt vom trăi, să avem [a] da pă an chirie pentru ioc căte taleri 12 şi 2 ocă ceară şi untdelemn ocă 2.
Şi bărbatul meu trăind o au dat de zestre fiicii noastre Păuna. Aşa ştiu şi mărturisesc cu sufletul mieu.
Avgust 3 dni, 7281 [1773]. XEu Niţa, soţiia răposatului Velicu căpitan, adeverez
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, XXX —7.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; în partea superioară pecetea inelară a mitropolitului, în tuş negru.
212. 1774 iulie 1.
Dat-am scrisoarea mea la măna chir Paraschivii dulgher.
Precum să să ştie că i-am văndut o casă ce este lăngă Sfeti Ilie, din mahalaoa Golescului, pe locul sfintei Mitropolii, cu gardul ei cu o argea si cu altele ce sănt înprejuru ei, drept taleri 30, adică treizeci, însă locul cu chirie pe an o ocă de ceară la sfănta Mitropolie.
Care aciasta casă au fost a unii sărace de fămeie, anume Mihalcea şi întămplandu-i-să moarte şi neavănd copii, nici alte rude, la sfârşitul vieţii ei, m-au rugat pe mine, fiind de casa noastră, ca să să vănză aciasta casă şi să-i grijăsc sufletul, neavănd altcevaşi după sufletul ei.
Şi aceşti bani i-am priimit toţi deplin'în măna mea, însă jumătate bani de argint şi jumătate bani roşii.
Şi cănd i-am văndut aciasta casă, au fost cu ştirea preoţilor bisericii şi a vecinilor după înprejur şi a altor obraze de cinste, care mai jos să vor iscăli.
Deci, dumnealui şi soţiia dumnealui şi copilaşi, căţi Dumnezeu îi va dărui, să aibă să stăpânească cu bună pace de către noi şi de către tot neamul nostru.
Şi pentru mai adevărată credinţă, m-am iscălit mai jos, ca să să crează.
Iulie 1, 1774.
Marica logofetiasă, adeverez
Popa Nicolae protonotarie, mărturie
Popa Barbul ot Sfeti Ilie, martor
Măriia vistieriasa a răp [osatului] Tănase, vecină de lăngă casă, martoră
[semnătură grecească, indescifrabilă ] xEu Anastase cojocarii mahalagiu, martor
Acad. R.S.R., XCI-109.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
213. 1774 [f.l.z.].
în zilele egumen [ului] Ioanichie ce au fost mai înainte, eu muerea lui Yelico băcan am cumpărat binao unii prăvălii ce era pă locul mănăstirii, cu această tocmeală, ca după moartea mea şi a bărbatului mieu să rămăe prăvăliia supt stăpânirea mănăstirii. Şi chiriia ei pă an să plătesc taleri doisprezece şi doaă ocă lumânări de ceară şi două ocă untdelemn.
Dar pierzîndu-se zapisele despre amăndoaă părţile, căutam să tăgă-duesc acel aşezământ, zicănd că acea tocmeală ar fi fost făr de soroc de stăpânire. Deci puindu-mă la jurământ bisericesc, am mărturisit tocmeala cea adevărată, precum în sus s-au arătat, adecă numai pănâ după moarte [a] amăndoror obrazelor, a bărbatului mieu şi a mea, dar nu mai mult.
Deci socotindu-să chiria cea neplătită de 18 ani cu undelemn şi cu ceara s-au făcut taleri noazeci. La care bani răspunzând eu soţiia numitului Velicul, iar am luat prăvăliia de la sfinţia lor supt stăpânirea mea, dupe tocmeala cea vechie, până la moartea mea.
Dar pentru ca să nu să strice prăvăliia de tot, ne este tocmeala ca să o dreg şi să nu o las să să dărăpănească, ca să-mi rămăe ceva după moartea mea. Că într-alt chip de nu voi păzi făgăduinţa, nici voi plăti chiriia la vreme, să aibă mănăstirea toată stăpânirea prăvăliei, neavănd eu nici un \ iei de îndreptare.
1774.
XEu Ana, soţia răposatului Velico căpitan, adeverez Neştiind dumneaei să iscălească, am iscălit-o eu popa Nicolae protonotarie şi sănt şi martor.
Neacşul logofăt sfintei Mitropolii, martor Ioan logofăt, martor
Arh. St. Buc., M-rea Cotroceni, XXX—8.
Original, stare foarte bună; pecetea inelară a mitropolitului, în tuş negru. Copie în ms. 691, f. 108 v.
214. 1775 februarie 1.
Io Alexandru Ipsilant voevod i gospodar.
Preasfinţiia ta părinte mitropolite vrănd domniia mea a vedea şcoala elinească la starea cea mai bună care poate a fi, cu dascăli buni şi cu ucenici mulţi carii prin silinţa dascălilor să să procopsească, atăt feciorii dă boeri căt şi alţii dă mai jos, iată rănduim pă preasfinţia ta să cercetezi ce rănduiala avea şcoala elinească, adică căţi dascăli era, căţi ucenici avea, ce mathi-raata le paradosea, câte clasii, căte cătă leafă avea dascălii şi dă unde anume li să da.
246
247
Asemenea şi pentru şcoala slovenească, căţi dascăli era, pană la căţi ucenici avea, ce învăţătură le da, şi leala dascălilor de unde şi căte căt ii să da.
După aceasta să faci preasfinţiia ta cercetare dă starea dă acum la ce rănduiala să află, atăt elinească căt şi slovenească, căţi dascăli sănt şi dă sănt buni învăţaţi şi dă să silesc spre procopseala ucenicilor, căţi ucenici au şi ce învăţături le paradosesc anume, cum am zis mai sus, căte cată leafă să dă dascălilor, de unde anume şi de au scoale la ce locuri anume.
De toate cercetând preasfinţiia ta, cu anafora să înştiinţezi domnii
mele.
Tolico pisah gospodstvo-mi.
1775 fevruarie 1. biv vtori logofăt
Arh. St. Buc, Diplomatice, nr. 51.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
215. 1775 martie 17.
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod cu mila lui Dumnezeu domn şi oblăduitor a toată Ungrovlahiia.
Nici un lucru nu iaste care să pricinuiască podoaba cea de apururea la politiile cele mai deosebite decăt învăţătura şi aflarea ştiinţelor, de vreme ce aceasta iaste podoaba cea adevărată a sufletului, aceasta luminează mintea cu cunoştinţa şi privirea fiinţelor, aceasta îndreptează ethile [?] şi bine orănduieşte faptele şi nu numai sistima politicească o înpodobeşte şi o înfrumuseţează, ci mai vărtos cea bisericească şi în scurt toate prin-tr-însa să orănduesc şi să ţin.
Pentru aceia şi toate cetăţile cele bine prăvăluite făcând providenţă de acest bine de obşte folositoriu sistisescu şi întemeiază cu tot cuviinciosul mijloc luminate acadimii de ştiinţe. Văzut lucru este cum că şi fapta milostenii cei de obşte la locuri scăpătate şi vrednice de a să ajutori iaste din ceale trebuincioase a să lucra pururea ca un plăcut lui Dumnezeu şi pricinuitorii! de multe bune răsplătiri.
Pentru aceia pe lăngă toate celelalte ce sănt urmate la folosul de obşte a celor ce să află supt stăpânirea noastră a cărora şi a griji este de trebuinţă şi ostenelile noastre sănt neîncetate, luănd grijă mare şi pentru întărirea şi buna starea acestor doao de obşte folositoare şi plăcute lui Dumnezeu fapte şi aducăndu-ne aminte cu mâhnire de stricăciune ce pri-cinueşte acum lipsirea şcoalelor şi cum că mulţi neînvăţaţi şi lipsiţi de cunoştinţa sfintelor scripturi să înalţă la vredniciia sfinţenii şi a preoţii care în loc de folos pricinuesc stricăciune la norodul cel bine credincios, căzând din neştiinţă în lucruri netrebnice care nu să cuvine nici a le zice.
Am socotit din ceale trebuincioase să sistisim şi întărim întăi şi mai desăvârşit şcoală în Bucureşti, la scaunul stăpânirii noastre, şi să o arătăm în căt va fi prin putinţă ca o academie pentru ca să să înveţe într-însa neîncetat şi cu toată silinţa atăt mathimile cele încercuite ale gramaticii, lo-ghicii, retoricii căt şi ale filosofiei, mathematicii şi bogoslovii theologhie şi dialectnile grecească, latinească, franţozească, slovenească şi rumănească. Să orănduim plata din destul la doi dascăli ce-i vom alege, încă şi ceale trebuincioase spre hrana vieţii ucenicilor celor scăpătaţi ce vor fi afară din blagorodnicii tineri şi a tuturor celor ce vor avea dragoste a învăţa şi a
procopsi, atăt pământeni căt şi streini, pentru ca să nu-şi piarză scoposul şi pricina lipsii celor trebuincioase şi fiind mântuiţi de trebuinţa hrănii vieţii lor, să fie stătători şi silitori pănâ îşi vor trece toate mathimile.
Către acestea să mai sistisim şi alte doao scoale de mathimi greceşti şi romaneşti, una la Craiova în episcopia Eămnecului şi alta în episcopia Buzăului, la Buzău, la carele pedepsindu-să ucenicii şi făcăndu-să din dăstul la ale gramaticii să să mute de acolo la şcoalile de aici din Bucureşti ia învăţăturile ştiinţei, adică a celor epistimoniceşti şi altor diialicte.
Deci atăt la mai sus zisele doao episcopii căt si la politiile judeţelor să întemeiem scoale deosebite de limba slovenească şi rumănească. Carele toate pentru ca să-şi aibă sistasia şi dăstularea dupe mai sus zisul mijloc, urmează a să cere spre curgere de apururea ca la treizeci de pungi de bani pe fieştecarele an, afară însă de banii cei pentru mila de obşte, carele este să să facă pururea la scăpătate obraze şi perso[a]ne ce au trebuinţă prin mijlocul epitropilor ce să vor orăndui.
Deci de vreme ce aceste dooă de obşte folositoare lucruri, atăt ceşti pentru scoale căt şi cel pentru milostenie făr de nici un fel de îndoială sănt nu numai dăruite lui Dumnezeu, ci şi dumnezeeşte, am găsit cu cale ca să orănduim cele ce sănt trebuincioase pentru sistima şi aşezământul lor.
Iarăşi din cele ce sănt afierosite lui Dumnezeu, adică din veniturile sfintelor mănăstiri celor ce să află în toată stăpânirea domnii mele atăt celor din Bucureşti, căt şi celor de afară, atăt celor mari căt şi celor mici, atăt celor de ţară căt şi celor ce sănt metoaşă, cu scopos ca tot într-aceiaşi vreme să să sistisească şi ceste deobşte folositoare lucruri, să să săvîrşească şi gândul răposaţilor întru fericire ctitorilor acestor sfinte mănăstiri, care ceale mai multe din veniturile lor le-au rânduit să să dea spre faceri de bine.
Cu acest scopos am hotărât ca să facem toate aceste sfinte mănăstiri cu totul nedajnice şi făr de cerere ele orice dare spre partea domneştii noastre visterii, şi slobode de orice slujbă domnească. Socotind această dare ce da la visteria domnii mele ca un lucru netrebnic şi necuviincios şi ca un lucru ce cănd urma să tăia toate cele orânduite a să da spre faceri de bine.
Deci asidosiia mănăstirilor şi af ierosirea lor la scoale, vrînd a le sistisi ca să să păzească deapururea cu mijloc întărit şi nestrămutat, iată orănduim pe preasfinţiia ta al nostru întru Hs. părinte mitropolit, împreună cu iubitorii de Dumnezeu părinţii episcopi şi pe dumneavoastră cinstiţilor bla-gorodnicilor credincioşi veliţilor boeri ai domnii mele, de la dumnealui vel ban păn la dumnealui vel vistier care adunăndu-vă denpreună eu răvnă călduroasă pentru binele de obşte al patrii şi cercetând cu amăruntul starea fieşteşicăriia mănăstiri, şi căt da mai nainte la domneasca noastră vis-terie pe an, să orânduiţi, dupe analoghie, suma ce trebuie să dea fieştecare, făcând deosebire în cea [a] mănăstirilor celor ce sănt închinate la alte mănăstiri, cu singatavasis dintre mănăstirile de ţară, ca unile ce acestea sănt datoare a da ajutoriul pe fieşicare an la mănăstirile unde sănt închinate, de vreme ce sănt supuse în grele datorii şi au trebuinţă de ajutoriul lor.
într-acestaşi chip să orânduiţi suma ce au să dea pe fieşcare an, să să facă orănduială pe căt trebuie, să să urmeze pururea. Iar estimp fiindcă unele mănăstiri, atăt din cele închinate căt şi din ceale de ţară, să află stricate şi în multă pagubă de nevoile răzmeriţii ce au fost şi le trebuesc cheltuială a să drege şi a să pune la stare sfintele lor biserici, pentru aceasta să să facă cu oareşicare scăzămănt. Să căutaţi să vedeţi şi hrisovul cel pentru milostenie al domnii sale fratelui Ştefan voevod Eacoviţă cu datul. Şi ale-
248
249
gănd şi dintr-ănsul cele ce sănt eu cale şi cn putinţă a să aduna, după ce să vor deosebi cheltuielile şcoalelor carii să să adune ca la treizeci de pungi, ce va prisosi din datul mănăstirilor să să orînduiască la ale milostenii, de vreme ce acelea care să vor aduna din mai sus zisul hrisov socotim că nu sănt din destul la facerile de bine cele de obşte.
Urmând dar, după cum poruncim şi rănduim printr-această carte, să ne faceţi anafora în scris de orănduială ce veţi face, ca să o vedem şi aşăjderea să întărim cu mijloacele cele trebuincioase spre întemeiere atăt pentru ale şcoalelor căt şi a milostenii asupra cărora vom orăndui efori si înpreună epitropi pe preasfinţiia ta şi prea sfinţii episeopi, iar epitropi pe dumneavostră boerii domnii mele spre chiverniseala şi păzirea cea de apururea a amândurora acestor deobşte folositoare bunătăţi ale patrii.
Socotim a fi de trebuinţă de a să orăndui şi unul sau doi dintre cei de cinste neguţători pentru căutarea grija în toată vremea a aceştii trebi. Ci să faceţi alegere pe care veţi socoti şi iarăşi să mi-i înştiinţaţi.
Iar pentru săvârşirea aceştii trebi, acum să orănduiră purtători de grijă de la divanul domnii mele treti logofăt, i vătaf za copii de divan.
Ci dar fără de zăbavă să avem domniia mea prin anafora arătare pre larg de toate.
S-au dat la veleatul 1775 martie 17, în anul dintâi al domnii noastre, în Bucureşti.
Pană Filipescu vel logofăt procitoh.
[urmează anaforaua]:
Preaînălţate doamne,
Luminată porunca mării tale unde bine să vesteşte scoposul mării tale pentru sfintele mănăstiri şi să arată aşăzămăntul pentru forma Academiei şi a altor şcoli, cu multă bucurie citindu-o am văzut doă materii dintru care fieştecare auzindu-le, să îndatorează a-şi deschide gura sa spre laudă megalopsihii şi filanthropii mării tale.
Megalopsihiia să arată unde măriia ta nicicum n-ai suferit a face vreo i părtăşăre din prisosul mănăstirilor, ci tot ai binevoit ca să să orăndu-iască pentru luminarea ţării şi podoaba obştii ce să câştigă prin învăţătură. Iar filanthropia străluceşte unde înălţimea ta ne porunceşte.să ne îngrijim a căuta un hrisov al mării sale Ştefan voevod Eacoviţă pentru rănduiala cutii de milostenie ca să să aşeze cei mai cu cale tropos de unde să să strângă trebuinciosul ajutor pentru obrazele cele scăpătate.
Noi îmbrăţişând această treabă cu prothimie şi căutând unde ne porunceşti măriia ta ca să luăm perilipsis din darea ce da mănăstirile la domneasca visterie şi să cumpănim cele închinate mănăstirii să poată să dea ajutorul lor, şi cele dărăpănate să să prefacă.
Deci întăi căutând datul mănăstirilor ce-1 da, care pană la Ştefan voevod Eacoviţă l-am văzut la patru ciferturi şi o îndoială. Iar atunci cu toată iuţiinea vremii văzăndu-să mănăstirile cu din greotatea dărilor, că şi-au pierdut rănduiala chinoviilor, au căzut la grele datorii încât şi-au pus vasele lor pe la datornici; şi a unora mănăstiri du peste Olt moşiile să stăpânea de turci, pentru datorii, nemaiavănd ipostasica a da pentru datorii, s-au aşezat toate mănăstirile să dea pe an o îndoială cu nume de poclon steagului, i. al mucarelului, a căruia sumă să rădica pănâ la taleri 9 000, care aceasta într-un an odată dăndu-să aşa s-au păzit pănâ acum la răzmiriţă.
în care această dovadă vedem mai curat din socotelile mănăstirilor ce-şi da, unde arată numai atăta plătea pe an.
Al doilea cumpănind c-acele închinate să poată să ajute scaunele paţrierşăşti şi mănăstirile unde este legat ajutor prisosului lor. Iar al treilea puind ochii noştri la jalnicele dărăpănări atăt a celor închinate căt şi a celor ţieînchinate şi ştiind că unele au trebuinţă acum de iznoavă a plămădi începere de ipostatica, care acestea este trebuinţă a începe din anul acesta a să drege şi a să preînnoi.
Pentru aceste trei pricini am cisluit pe toate mănăstirile din toată ţara, atăt închinate căt şi neînchinate, taleri 9 575 care la această sumă ce am pus-o pentru ajutorul şcoalelor trece peste suma ce da mai nainte de vremea răzmiriţii.
Şi neputănd mai mult apăsa şi a cere ajutor de la mănăstiri, am socotit acum în anul acesta să să ia această sumă şi fiindcă într-acest an vor isprăvi şi socotelile mănăstirilor să va vedea unde puindu-să şi darea aceasta ce vor să facă mănăstirile la scoale, să va arăta căt le rămâne prisosul care acela tot iarăşi să va adăogi la această faptă bună pentru shoale. Insă numai prisosul mănăstirilor de ţară să aibă a să adăoga la ajutora shoalelor, iar prisosul ce va mai eşi de la mănăstirile cele închinate să. răinăie igunienii datori a-1 trimite la locurile acelea unde fieştecarele este legat.
Şi pentru ca să poată mănăstirile să dea ajutorii acesta la shoale si să-şi poată drege dărăpănârile, aducem aminte mării tale cu rugăminte ca să îi să înnoiască mănăstirilor hrisoavele de mili, avănd trebuinţă fieştecarele mai vărtos de oameni a să ajuta la trebile mănăstireşti.
■ Deci ca să să strângă aceasta sumă dupe la mănăstiri, ca să să plătească dascălilor dupe cum să vor tocmi ca să chivernisească ucenicii dupe cum să va socoti, ca să să dreagă şi oareşicare chilii pentru ucenici pe căt să va putea, am orânduit purtători de grijă şi grămătici shoalelor de aici din Bucureşti,pe carii anume îi vom arăta mării tale. Carii să aibă a-şi da socoteala la anul de tot luatul şi datul. Şi pentru osteneala lor, din venitul casii shoalelor şi a cutii, să aibă a lua căte taleri 30 fieştecarele pe lună, afară din priveleghiurile ce le vei face măriia ta. Să mai răndui purtător de grijă şi gramaticii shoalelor Craiovii i cutii de acolo, iarăşi pe cel ce îl vom arăta mării tale, carele la fieştecarele an să fie dator a veni să-şi dea socoteala la cei de aici purtători de grijă si grămătici, de luat i de dat. Şi pentru osteneala lui să aibă a lua pe lună căte taleri 25, afară din priveleghiurile cu carele îl vei milui măriia ta.
Şi după ce să va săvârşi forma Academiei găsindu-să toţi dascălii întru ştiinţele şi limbile ce pohteşte cel cu învăţătură împodobit sufletul mării taie şi după ce să vor aşeza pe la locurile cele trebuincioase de purtători de grijă, cu anafora vom înştiinţa prea înălţimea ta.
Am cercetat şi orănduelile hrisovului mării sale Ştefan Vodă pentru cutia milostenii şi căte mijloace am găsit cu cale de la care să ceară să dea milostenie pentru cutie, le arătăm cu foaie deosebită la măriia ta, care şi aceşti bani a să strânge şi a să da pe unde va fi porunca, arn orânduit iarăşi pe acei purtători de grijă, ca să poarte grija să strângă de la toate acele obraze şi de la toate acele întâmplări dupe cum arată în foaie milostiia cea orânduită.
Deci atăt, atăta pentru începerea întăririi shoalelor căt şi pentru încredinţarea şi îndemnarea fieştecăruia pentry. cutia milostenii, ne rugăm ca să să dea luminat hrisov al mării tale, pentru care să şi rămânem pururea îndatoraţi a ne ruga fierbinte pentru prea îndălungirea anilor mării tale.
1775 aprilie 2. Bucureşti
250
251
Ai mării tale fierbinţi rugători către Dumnezeu, Grigore al Ungrovlahiei [indescifrabilJ episcop Buzău Chezarie episcop Bămnic
şi plecate slugi [zece semnături indescifrabile ] Nicolae
Pană Filipescu
lancu Văcărescu vel vistier
[rezoluţia domnului]:
Io Alexandru Ioan Ipsilante voevod bojiiu milostiiu gospodar zemli Vlahiscoi.
De vreme ce din mănăstiri unele au trebuinţă de a să drege şi a să îndrepta atăt iele căt şi moşiile lor, pentru ca să aibă mijloc de îndreptare să să adune de la toate acestea într-acest an dupe anafora, sumă de 9 575 care s-au orânduit dupe analoghia şi puterea a mănăstirilor de ţară, iar la cele închinate cu scăderea ce să cuvine.
Şi făcăndu-să catastih să să arate la domniia mea spre a să întăr. Banii să să adune la Mitropolie şi făcăndu-să de către noi orănduială pentru dregerea shoalelor şi plata dascălilor, iar luatul şi datul să să lucreze prin măna orânduiţilor purtători de grijă, după alegerea preasfinţii sale părintelui mitropolitul, a iubitorilor de Dumnezeu episeopi şi a cinstiţilor bla-gorodnicilor şi credincioşilor boerii domnii mele epitropilor. Care purtători de grijă în totu anul să dea socoteală curată la mai sus numiţii epitropi şi să să arate la noi catastih lămurit.
înplinindu-să anul dintăi întru care vor lua săvârşit şi socotelile intrărilor şi cheltuielile mănăstirilor, care din poronca domnii meale să caute şi catagrafia moşiilor şi averilor laicele închinate mănăstiri să se ©rânduiască o parte pentru cheltuielile shoalelor, ce sănt să să facă pe an. Iar de la celelalte după ce să va vedea venitul pe fieştecare an, să să împlinească celelalte cheltuieli ale shoalelor.
Cătră aceasta orăduim să să facă începere zidirii şi dregere celor trebuincioase sălăşluiri ale shoalelor, cu mijloc după cum să va putea da această dată. Iar pentru plata cea pe an a fieştecăruia dascăl şi pentru învăţătura a fieştecărora chip de mathime şi pentru hrana ucenicilor celor scăpătaţi vom orăndui anume în cinstitul domnescul nostru hrisov ce să va da pentru aceasta.
Aprilie 28, 1775.
Arh. St. Buc, Suluri, nr. 36.
Original, stare bună, hîrtie cerată, groasă, format sul, din două bucăţi lipite.
216. 1775 august 13.
De vreme ce şcoala slovenească domnească ce este aşezată aici în oraşul domnii mele în Bucureşti, la Sfete Gheorghe cel Vechi, care este de învăţătura cărţii sloveneşti unde nu numai din copii pămînteşti să află la această şcoală ci şi alţii streini dupren alte ţări sănt veniţi, care şcoală este foarte trebuincioasă la toată opştea aceştii ţări pentru învăţătură,
fiind metaherisit tot norodul cu această învăţătură la toate trebuinţele, spre a căror dare de învăţătură de vechii şi bătrânii răposaţii domni sănt orânduiţi cu plată domnească doi dascăli ca sa sa afle în toată vremea să înveţe copiii. La care şcoala să află Costandin întâiul dascăl, i Dragomir al doilea dascăl care fiind pământeni cu case, socotitu le-am domniia mea trebuinţa ce ar avea şi nu i-am lăsat să fie de tot lipsiţi, a nu fi atinşi de mila domnească, mai vărtos ca fiind în linişte, pururea să fie cu mintea slobodă şi să poată a pune toată nevoinţa a să sărgui şi a sta nepristan spre învăţătura şi pricopseala copiilor scholasnici şi pentru streini şi pentru pământeni, a căror dar nevoinţă şi strădanie nu le-am trecut domnia mea cu vederea nici am lăsat-o întru uitare, ci m-am milostivit şi printr-acest hrisov al domnii mele hotărâm ca ei şi toată casa lor, în toată vremea, să fie apărată de tot felul de dăjdii, dă nimic nici odinioară val şi supărare să nu aibă. Aşijderea şi drepte bucatele ale lor încă să fie scutite şi de tot nedaj-nice, stupii i ramatorii de dijmărit şi vinul de vinăriciu şi să ţie căte o pimniţă aici în Bucureşti apărată de fumărit, i căminarit i de vamă, de vin domnesc, de ortul vătafului de cărcimari şi de toate altele orice angarii vor eşi pe pimniţe, ori în credinţă de va fi vinăriciul şi dijmăritul şi dările pivniţelor, ori în credinţă de va fi vinăriciul şi dijmăritul şi dările pivniţelor, ori de să vor vinde, sau măcar vreodată de s-ar întâmpla ca să plă-tescă şi cei ce vor avea cărţi şi hrisoave domneşti, iar mai sus numiţii dascăli nici atunci să nu plătească, ci totdeauna să fie scutiţi.
Asemenea pentru ajutorul aceştii scoale să aibă şi lude cinci scutiţi şi apăraţi de tot felul de dăjdii şi orănduelile ce vor eşi de la visteriia şi de la cămara domnii mele peste an în ţară. De nici unile val şi supărare să nu aibă.
Pentru care dar poruncim domniia mea şi dumneavoastră ispravnicilor i dumneavoastră boeri sau slugi, care după vremi veţi fi orânduiţi cu orice fel de dăjdii şi slujbe, de toate căte scrie mai sus să aveţi a vă feri şi nimenea întru nimica val şi supărare să nu le facă, pentru că dascălii de la numita şcoală pururea au avut aceste mili şi mai denainte de la alţi fraţi răposaţi domni ce au stătut oblăduitori creştineştii aceştii ţări, precum ne-am adeverit domniia mea din hrisoavele altor răposaţi domni.
Şi pentru ca să să păzească această milă neclintită şi nestrămutată am întărit domniia mea hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele Io Alexandru Ion Ipsilant voevod şi cu credinţa preaiubiţilor domnii mele fii Constantin voevod, Dumitraşco voevod şi cu tot sfatul credincioşilor şi cinstiţilor boerilor celor mari ai divanului domnii mele : pan Dumitrache Ghica vel ban, pan Nicolae Dudescul vel vornec de Ţara de Sus, pan Badu Văcărescul^ vornec de Ţara de Jos, pan Pană Filip eseul vel logofăt de Ţara de Sus, pan Ştefan Prişcoveanul vel logofăt de Ţara de Jos, pan Ştefan Mişolo [Misogin] vel spătar, pan Ianache Văcărescu vel vistier, pan Scarlat Caragea vel postelnic, pan Dumitraşco Eacoviţă vel clucer, pan Constantin Geannolo vel paharnic, pan Neculae Bărsescul vel stolnic, pan Manolache Creţulescul vel comis, pan Barbul Ştirbei vel sluger, pan Neculae vel pitar. Şi ispravnec pan Pană Filipescul^ logofăt de Ţara de Sus, i pan Iordache Mavrocordat vtori logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintăi al domnii mele aici în Ţara Eumănească, în oraşul Bucureşti, la anii de la zidirea lumii 7283,
252
253
iar de la naşterea domnului Dumnezeu şi mântuitorului nostru Isus Hristos 1775 în luna avgustului, în 13 zile.
Arh. St. Bac, ms. 3, f. 122 v-124; V.A. Ureche, Ist. rom., III, p. 168 — 169. Copie.
217. 1776 ianuarie 22.
Preaînălţate doamne,
fFiindcă în fericite zilile mării tale am cumpărat locul caselor dumnealui Manolache Vataţi, ce iaste lăngă mănăstirea Sfântului Ioan, aici în Bucureşti. Zapisul de cumpărătoare scrie că din căt loc va eşi din zidul mănăstirii Sfântului Ioan până în locul răposatului spătar Părvul Cantacozino (ce l-au cumpărat preasfinţiia sa părintele mitropolitul), doaoă părţi iaste locul mieu şi a treia parte a luminatei domniţii Ecaterinii.
Deci, pentru ca să să aleagă acest loc pănâ iaste şi vânzătorul aici ele faţă, mă rog mării tale să să orănduiască dumnealui vel dvornic de Ţara de Sus şi dumnealui biv vel logofăt Badea Ştirbei, ca să-1 aleagă. Şi după alegerea dumnealor, să mi să întărească şi cu luminat hrisovul mării tale şi alegerea şi cumpărătoarea.
1776 ghenarie 22.
Al mării tale preaplecată slugă,
Ianache Văcărescu vel vistier
[rezoluţia domnului]:
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar zemli Vlaliiscoi.
Poruncim domniia mea dumitale vel dvornice [de] Ţara de Sus, i dumitale biv vel logofăt Bade Ştirbei mergând în faţa locului şi după scrisori si zapisul vânzării să trageţi acel loc, puind şi semne, după obicei. Şi aşa să daţi şi carte de hotărnicie iscălită de dumneavoastră, ca să ştie pe unde să stăpânească şi căt. După care, i să va face şi hrisovu domnii mele de stăpânire.
1776 ghenarie 26. procit vel logofăt
L.P.
Acad. R.S.R., CLIV-215,
Original, stare foarte bună, hîrtie ca filigran; pecetea domnească, ovală, în tuş roşu-
218. 1776 martie 14.
încredinţez cu zapisul mieu la măna lui chir Athanasie Dimu simigiul.
Precum să să ştie că avănd un loc cu casă cu pivniţă şi alte namestii în mahalaoa lui Dărvaş, care loc îl am danie de la preasfinţia sa părintele mitropolit al Ungrovlahiei chiriu chir Grigorie unchi-mieu, cu deosebită carte, şi preasfinţia sa l-au avut iar cumpărat de la un Ioan Trămbiţaşul dupe vreme cănd era preasfinţia sa mireon si cu şăderea la mănăstirea Colţea.
Care din pricina răzmiriţii ce au trecut, stricăndu-se toate nemestiile ce au fost pe dansul, l-am făcut vânzător şi găsindu-să muşteriu cel mai sus
zis, l-am tocmit şi l-am văndut acest loc drept bani gata taleri 80, adică optzeci, care bani i-am luat pe toţi deplin în măna mea.
Şi semnile locului iaste dupe cum arată dejur împrejur urma gardului care au fost, precum am stăpânit şi eu.
Şi l-am văndut de a mea bunăvoe şi cu ştirea preasfinţii sale părintelui mitropolit, dăndu-i şi zapisele cele vechi ce am avut pentru acest loc.
Deci să aibă a-1 stăpâni acest loc de acum înainte cu bună [pace] şi să-i fie stătător dumnealui şi neamului dumnealui, ohabnic în veci.
Şi pentru mai adevărată credinţă m-am iscălit mai jos, ca să să crează.
1776 martie 11.
Nicolae biv vel pitar.
Zapisile vechi ce i le-am dat pentru acest loc sănt acestea : leat 7248 [1740] mai 15, un zapis al lui Vasile i Stoiana soţia lui cu care au văndut
acest loc lui Ioan Trămbiţaş 1757 iunie 13, alt zapis al lui Ioan Trămbiţaş i Ana soţia lui, cu care au văndut acest loc preasfinţ[it] părintelui mitropolit.
Colecţia Şerban Flondor.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară a mitropolitului Grigorie.
219. 1776 mai 8.
Preaînălţate doamne,
fDin luminată porunca măriei tale fiind noi orânduiţi prin pitac şi cu mumbaşir vătaf za păhărnicei, ca să alegem şi să hotărâm un loc al dumnealui vel cliucer Manolache Brancovean, ce-1 are aici în Bucureşti pe lângă pod[u] lui Şărban Vodă, în mahalaoa Popescului, unde mergând în faţa locului am cerut să ne arate dumnealui cărţi şi dovezi, iar dumnealui scoase o carte de hotărnicie a Gherghinii judeţului din Bucureşti, dă ani 99 ot leat 7185 [1677] iunie 10, din care carte alt nu ne-am putut aclevăra fără numai că au avut boeri[i] brancoveni stăpânire la acel ioc, stînjeni 100, dar de unde să începe şi pănâ unde merge nici într-un chip nu ne-am putut adeveri, pentru că toate acele semne şi pietri ce scrie la acea carte, nu să poate găsi om să le ţie minte, sau să le fie pomenit, căci toţi cei ce să află cu case pă acest loc sănt primeniţi de la o mană la alta. Şi unii mărturisesc singuri cum că ştiu că le sănt casele pe locui dumnealor boerilor brancoveni, iar alţii zic că nu ştiu al cui iaste locul acela, cum şi alţii zic că iaste locu al lor de moştenire.
Pentru aceasta le-am cercetat stăpînirea să vedem cum am fost. Şi ne adeverim atăt din spusele oamenilor casii dumnealor boiarilor brancoveni, căt şi de la unii din bătrâni ce să află şăzători pă acel loc, cum că niciodată n-au pomenit să le ceară cineva chirie.
Deci neputănd într-alt chip să ne adeverim, am făcut şi această cercetare, care cercetare o arătăm mai jos în patru dăosebiri, adecă : întrul o dăosebire arătăm casele celor ce mărturisesc însuşi cum că sănt pă locu boerilor brancoveni, dar chirie nu li s-au cerut;'
şi întru a doaa osibire arătăm casele ce le-am dovedit că au fost ale ţiganilor boerilor brancoveni, şi ale unora din turcii mehteri, şi ei le-au văndut, întru a cărora vânzare nu pomeneşte de loc nimic, fără numai zice : că i-au văndut casa;
254
şi într-al treilea osebire arătăm pe unii ce au case şi zic că să pomenia cum că să cbiema locul domnesc, iar alţii cum că nu ştiu al cui iaste, că chirie nimenea nu le-au luat;
iar într-al patrulea osebire arătăm pă cei de la zece şi 15 ani încoace, şi au văndut casile şi scriu în zapise că le-au văndut cu pământul lor, precum au stăpânit părinţii lor; şi la sfărşitu a fieştecăriia stări, arătăm şi proastă părerea noastră cum iaste. Şi rămâne a să face hotărârea de cătră înălţimea ta.
Usebirea dintăi, ce să mărturiseşte că iaste locul boiarilor brancoveni :
case
1 a Chiţii cu coprinsul ei
1 Despa ce au fost din vechime a lui Stan, ţigan boiarilor brancoveni, şi
spune însăşi ea că iaste pe locul boeresc. 1 Tudor Botezatul însuşi mărturiseşte că iaste pe locul boeresc. 1 Stanca asemenea mărturisi
1 Petre saraci-başa să dovedeşte din zapis că iaste locul boeresc
1 Hagi Apostol asemenea
1 a Măriei armencii, botezata, asemenea
Un loc de casă ce iaste aproape lăngă casile ţiganilor boereşti, pe care loc cănd era casă, acea casă au fost cumpărat-o Dumitru doftorul în taleri 16, dar el aici nu iaste să-şi dea mărturiia, fără numai din cei ce ştiu ne-am adeverit că iaste loc boeresc.
Aceste locuri fiind dovedite că sănt ale boerilor brancoveni, dreptatea îi dă a le stăpâni cu bună pace.
— Usebirea a dooa, ce au fost case ale ţiganilor boereşti, şi ale unora din turcii mehteri.
1 Duţul brutariul ce au fost din vechime al lui Isuf fecior Dincăi. 1 Necula Botezatul, să dovedi că această casă au fost a lui Gologan turcul Borozanul.
1 Petre argintariul, zapise şi cărţi nu are, fără numai să dovedeşte că au fost a unui arap, iar de la arap au rămas la un popă Costandin de la beserica Domnească.
Cu aceste nume de streini ce să numesc, cunoscut iaste că pământ nu au putut avea, fără numai binaoa, iar locul să cunoaşte că iaste din locul boerilor brancoveni.
— Usebirea a treia, ce arată unii că s-au numit loc domnesc, iar alţii că nu ştiu al cui loc iaste.
1 Ilinca, zapise şi scrisori nu are, fără numai zice că n-am pomenit pă nimeni
stăpăn pă acest loc. 1 Neaga fata lui Dumitru Toboşul, asemenea.
— Casa lui Apostol jimblariul, iaste pe locul Sărindariului, iar o bucată de ioc din locul curţii lui, însuşi mărturiseşte că iaste loc strein, dar al cui iaste, nu ştie.
1 Ioan jimblariul, trei ani sănt de cănd au făcut casa, dar al cui iaste locul, nu ştie.
1 Tudora fata Neacşii zice : că pă al cui loc iaste, nu ştie.
1 Daniil sticlar, această casă au fost a unui ţigan al Canelii şi nepoata
Canelii moştenind pe ţigan, i-au văndut casa, iar locul al cui iaste, nu
ştie.
1 Gheorghie saraci-başa, la căte mâini s-au vândut^ nici la un zapis nu pomeneaşte de loc nimic, nici el al cui iaste zice că nu ştie.
256
1 Cazan ceauş j   Aceste case căte 4 sănt pe un loc, care loc
1 Tudor furdagiul I   dintr-un zapis vechi, spălat de apă să dovedi,
1 Costandin zet odagiul că au fost al Paraschivei lăutariul, şi cum că 1 ipac a lui Costandin '    iaste loc domnesc.
în Bucureşti loc fără stăpăn nu poate fi, ci trebue a fi dat de domn după vremi la mănăstiri sau la boer ; deci stăpânii împrejuraşi ce sânt, nimeni da va nu face : să cunoaşte că iaste loc al boerilor brăncoveani.
— Usebirea a patra, ce au văndut casele cu locul lor, ca stăpânire de la părinţii lor.
IA Voicăi ce au fost a lui Ivasco seimean, şi să văzu zapisul dres, de au
pus cu slovă streină, şi zice : cu locul ei. 1 Tudorii şalvaragiul ce o au cumpărat în anul trecut, la leat 1775, de la
Anghel i sin ego, şi zice în zapis : că i-au văndut casa cu tot cuprinsul ei. 1 Tudor furdagiul, au cumpărat locul în taleri 60 de la Anghel croitoriul,
iar Anghel că au fost locul lui n-are să arate, fără numai zice : că i-au
fost dată de zeastre, dar nici foaie de zeastre n-are. 1 Stoian căpitan ce; au cumpărat casa cu locul ei de la Tudorache vorni-
celul la leat 1771, iar Tudorache însuşi mărturisi că nu ştie al cui iaste,
pentru că mai nainte au fost un lac şi după vremi astupăndu-să, au
făcut el locul zapt.
1776 mai 8 dni.
D [umitrache] medelnicer Costandin biv vtori logofăt
Colecţia Şerban Flondor.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran, cerată, in-folio.
220. 1776 iulie 11.
Sofronie cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolei, Bornei celei nouă şi patriarh ecumenic.
Pe lîngă altele şi aceasta este de trebuinţă şi toate datoriile, precum este ştiut, cu dreptate au căzut asupra celor de pe vremuri ai noştri sufleteşti înaintaşi ai acestui prea sfînt patriarhicesc şi ecumenic scaun, carii toate bine socotindu-le şi obştescul folos al mulţimii creştineşti în seamă luînd, le-au adunat şi întărit cu cărţi patriarhiceşti şi sinodiceşti. Şi dăinuirea acestora, precît cu putinţă este, a întărit, pentru ca în veci trăinicie să aibă şi în toată vremea viitoare neclintite să rămîie, ci mai mult să se înmulţească şi de folos să fie.
Şi pe deoparte pe stăpînitorii şi cunoscătorii celor bune cu laudă şi cu încurajare şi binecuvîntare îndemnîndu-i şi acoperindu-i, iar pe de altă parte pe duşmanii acestora şi pe călcătorii, sau pe cei ce în orice chip avîndu-le la îndemînă, le vor da la o parte pe acestea. Pe unii ca aceştia sinodiceştile şi bisericeştile cele mai grele blesteme să-1 atingă şi să-1. robească după cum se cuvine şi după dreptate.
Fiindcă dar şi de Dumnezeu iubitorul preaînălţatul strălucitul domn şi stăpînitor a toată Ungrovlahiă Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod, al smereniei noastre întru duhul sfînt fiu iubit şi dorit, din a lui mare rîvnă pentru învăţătură şi folosul obştesc al neamului şi progresul lui, grije nobilă avînd, a vrut ca cele aflătoare să le organizeze din temelie.
30
Şcoala din Bucureşti, scaunul său domnesc, a mărit-o şi orînduind mijloacele potrivite a întocmit-o astfel încît cei ce se ostenesc pentru aceasta niciodată să nu înseteze şi să caute alt izvor. Şi îndemnat de aceasta a organizat puţin cîte puţin alte două case pentru învăţătură, una la Craiova, iar alta la Buzău, în ţara domniei lui, unde se cultivă dragostea învăţăturii celei nouă, prin învăţarea lecţiilor de gramatică şi poetică^ Apoi cine vrea trece la şcoala aflată în Bucureşti unde urmează toate lecţiile.
însă şi în fiecare oraş din ţara domniei lui aşezat-a dascăli băştinaşi pentru limbă slovenească, spre a învăţa pe copii slovele cele vechi, pentru ca într-adevăr să nu fie necunoscători a acestor, în vîrstă ajungînd.
S-a dat şi hrisov domnesc a cărui neschimbată copie şi nouă ni s-a arătat. într-acesta se cuprind următoarele capitole :
1. Dascălii să se aşeze totdeauna în număr de şase, învăţaţi fiind pentru fiecare fel de obiect, însă: doi pentru gramatică, unul pentru matematică sau aritmetică, geometrie şi astronomie încă şi istorie; unul pentru ştiinţele naturale, unul pentru religie şi unul pentru limba latină veche şi italiana. Ştiinţele naturale să se înveţe în limba elină, urmînd pe Aristotel şi pe comentatorii lui, iar matematicele, de nu se va putea să se înveţe cum se cuvine în limba elină, să fie predate şi în limba latină sau în limba italiană, care din ele se va socoti mai preţioasă.
Iar fiecăruia din aceşti dascăli i se va da drept plată anuală, după predare şi valoarea lui personală, după judecata şi hotărîrea înălţimii sale.
2rElevilor celor lipsiţi de mijloace (pentru ca lipsiţi de orice altă grijă şi nepreocupaţi de cele necesare pentru viaţă să aibă neîntrerupt în vedere învăţarea lecţiilor) înălţimea sa orîndueşte să se dea cele trebuincioase pentru întreţinerea şi îmbrăcăminte, peste tot la şasezeci din elevi, cari să fie interni în cele cinci clase, adecă căte doisprezece în fiecare clasă, iar grija acestora şi luarea aminte să o aibă cei de pe vremuri epitropi.
Să îndemne la aceasta pe orânduiţii epistaţi, pregătind la vremea trebuitoare şi fiecare după datorie urmînd şi masa pentru fiecare dascăl cu elevii orânduiţi să se aşeze, iar pentru cei şasezeci de elevi, aflaţi acolo, îmbrăcămintea trebuitoare să fie asemenea una cu alta.
Iar pentru toate acestea se dă anual poruncă orînduiţilor epitropi. Epistaţii orînduiti şi la alte treburi obşteşti să aibă a lua plata lor precum s-a poruncit. însă în fiecare clasă să fie şi cîte un pedagog, bărbat destoinic, modest, care să fie întrebuinţat la supravegherea tuturor mişcărilor şi faptelor, încît nici unul din elevi să nu facă neorîndueli sau să fie neglijent pentru învăţarea lecţiilor. Iar în fiecare dormitor al elevilor (care trebuie să fie încăpătoare, încît mai mulţi într-însele să locuiască) pentru cele ale locuinţii slujbe cîte o slugă şi pentru celelalte slujbe trebuitoare ale elevilor.
3. Elevii cari intră şi sînt îmbrăcaţi de şcoală să nu fie mai mici de vîrstă de şapte ani; să nu fie însă nişte proşti şi leneşi încît pe alţii sîrgui-tori să-i lenevească, ci de neam bun, adică copii boerilor în lipsă, sau urmaşii boerilor numiţi mazili, sau străini săraci, nu însă şi ai ţăranilor cari se îndeletnicesc cu plugăria şi păstoria; rîvna lor este de folos întru lucrarea pămîntului şi creşterea vitelor.
Iar copii neguţătorilor sau ai meşteşugarilor cari dintre aceştia îi vor trimite pentru învăţarea numai a gramaticii, aşa încît pleeînd de la şcoală să intre fiecare la meşteşug, ca şi părinţii lor, să fie îndrumaţi, fiecare, spre fireasca lui înclinare.
Afară de elevii lipsiţi de mijloace, cari vor fi hrăniţi şi îmbrăcaţi de şcoală, după cum s-a zis, cîţi alţii din cei bogaţi ar vrea să rămîie cu obştea elevilor interni şi să se aşeze la masa obştească, din venitul acestora epistatul şcoalei va procura hrana pentru ei asemănătoare cu mîncările orînduite.
4. în cei trei ani de la începutul elevilor, după obicei, să se exer-sese numai cu gramatica, tot asemenea să se facă începutul şi la limba latină. Apoi trei ani astfel exersîndu-se încît să înveţe elinească şi latineasca din autorii cei mai buni. Iar după împlinirea a cinci ani, de aci înainte trei ani să se ocupe cu poetica şi retorica, cu exerciţii elineşti şi latineşti, studiind totodată şi pe imitatorii lui Aristotel.
Iar după aceia să înveţe foarte bine, cine doreşte, şi limba italiană.
Astfel dar, cu sîrguinţă exersîndu-sej în nouă ani stăpînind şi gramatica şi obiectele înrudite, căpătînd totodată experienţă şi în alte limbi, să progreseze şi la studiul ştiinţelor.
Şi întîi, în toţi cei trei ani să se înveţe pe deoparte aritmetica şi geometria, pe de alta foarte bine istoria politică şi istoria geografică cari sînt în mai sus zisele limbi, iar după acestea să se familiarizeze cu filoso-fia lui Aristotel, cujprfîajmna^stronomi^^olosindu-se de exerciţii din fiecare ştiinţă pentru ca lăsînd restul şcoalei, să aleagă cît mai repede vrea fiecare, sau cele bisericeşti sau cele politiceşti.
Iar cele cinci clase mai sus numite, fiecare din ele avînd cîte doisprezece elevi lipsiţi de mijloace să fie astfel: I-ia, trei ani începători să fie ocupaţi numai cu studiul gramaticei. A Il-a, apoi înaintînd, în trei ani să înveţe elineşte şi latineşte. A IlI-a, iar trei ani de elineşte şi latineşte cu gramatică, poetică şi retorică cu exerciţii, precum şi limba italiană. A IV-a, aritmetica, geometria şi istoria cu geografia. A Y-a şi ultima, ştiinţele naturale şi astronomia.
Iar pentru cei destinaţi în ale religiei, a aşezat înălţimea sa la sfînta Mitropolie, un dascăl de teologie sfînta, încercat în ale iubirii şi a dogmelor ortodoxe, pentru ca să se ducă aici aceştia şi cîţi alţii din elevii eşiţi din şcoală aducîndu-şi aminte de ea se vor reîntoarce, alt dascăl de muzică. Fiecăruia porunceşte a-şi îrnplini dăscălia preasfînta Mitropolie neîntrerupt, cerînd părerea pentru aceasta şi a preasfîntului mitropolit al Ungrovlahiei, carele nutreşte zel pentru învăţătura şi a prea cinstitei tagme bisericeşti.
Iar pentru distracţie şi pentru modesta şi regulata viaţă a elevilor, acestea porunceşte înălţimea -sa. După ce se vor scula dis-de-dimineaţă cu toţii, la ora ceasta îmbrăcîndu-se, apoi să-şi aranjeze toate şi să se ducă la sfîntul lăcaş ca să asculte sfînta slujbă, şi întorcîndu-se să înveţe în parte pînă la orînduita oră a ascultării lecţiilor, apoi eşind, să se ducă la locul orînduit.
Astfel dar învăţînd, apoi alegîndu-se unii de alţii să se ducă la obşteasca masă. Iar apoi, cei mai buni elevi din clase cu pedagogii lor preumblîndu-se, să vorbească între ei, sau să facă exerciţii, exersîndu-se pînă la o oră. Astfel dar învăţînd fiecare în parte pînă la vremea ascultării lecţiilor, să vie să asculte pe dascăli, pentru ca apoi întorcîndu-se înapoi iar să înveţe fiecare în parte.
Iar duminicile şi zilele de Sărbătoare să nu întîrzie prea mult acolo, ci după ce vor învăţa lecţiile ascultate, să fie îndrumaţi de dascăli în sfintele învăţături ale credinţii noastre ortodoxe. (Iar în zilele acestea şi în cursul săptămînii, odată sau de două ori, să se ducă cu eforii lor şi.cu
258
259
dascălii lor undeva în apropiere pentru exerciţii corporale). Iar seara întorcîndu-se să cineze la masa obştească cu toţii împreună, şi după cină care are să fie simplă, o oră să se distreze. Să nu fie însă vremea pierdută, ci dimpotrivă, discutînd să se folosească. Apoi să se ducă cu toţii în biserică şi în obşte închinîndu-se să intre fiecare în locuinţa lui ca să se odihnească în pat, şi sau vrea să doarmă, ori nu. Şi toate aceste la oiîn-duitele ceasuri să se facă prin clopot.
Iar cine vrea, să înveţe iarăşi cu lampa de noapte, ce se află în fiecare locuinţă pentru noaptea întreagă. Şi toate acestea să le supravegheze numitul pedagog îngrijindu-se de conduita şi prea orînduita purtare şi regulă a elevilor, în chipul cel mai sever. Iar dacă vreunul din ei pare ne-orînduit şi turburător al ordinii celorlalţi, pe unul ca acesta să-1 îndrepteze, nu însă^cu injurii şi cu biciul, ci cu mijloace atrăgătoare pe care pedagogia le arată, de la cele mai uşoare către cele mai grele înaintînd.
Iar intrarea elevilor lipsiţi de mijloace, aranjarea lor în scoală, sau îndepărtarea unuia din aceştia să se facă cu pricini binecuvîntate, cu ştirea şi voia scrisă a domniei.
Aceste dar aşa s-au orînduit de înălţimea sa cu privire la dascăli şi la elevi, la purtarea lor şi înaintarea la învăţătură. Mici o măsură însă nu era luată pentru îndelungata dăinuire şi orînduire a acestor case de învăţătură. Trebuie dar să li se găsească venituri îndestulătoare si neschimbate. Privind deci toate sfintele mănăstiri din ţara domniei sale si scopul acelor nemuritori ctitori în seamă luînd, cari pentru faceri de bine le-au înzestrat cu averi nemişcătoare şi socotindu-le nu numai nedrepte ci si ne la locul lor, poruncit-a ca de aici înainte să fie venituri ale vistieriei domneşti pentru îndestularea numai a celor sfinte. Şi nedreptatea aceasta, ce este de demult, a vrut să o îndrepteze şi să împlinească scopul ctitorilor, precum de ei s-a orînduit pentru ca acele sfinte danii, la lucruri întru adevăr de Dumnezeu iubite, să fie folosite.
întîi făcînd dajnice toate sfintele mănăstiri din ţara domniei sale, aşezat-a rînduială la veniturile lor pentru economie precum în domnescul hrisov dat de înălţimea sa pre larg se arata, ca să dea dăjdii pentru lucruri de Dumnezeu iubite şi obştei folositoare, precum este cea de aci înfiinţată casă de învăţătură.
A orînduit pentru ca fiecare din mănăstirile pămîntene să împlinească o sumă oarecare potrivită cu veniturile cunoscute. Şi adunîndu-se suma de la^toate mănăstirile pămîntene face lei şase mii. Iar pe cele adaose la alte mănăstiri, slobode făcîndu-le ceea ce vărsau întîi la visteria domnească, pentru jmplinirea celor bisericeşti, să aibă a da anual cîte lei patru mii! Pe lîngă acestea făcînd dajnici şi pe preoţii aflători în ţara domniei sale, socotiţi ca la trei mii cinci sute, după catastişele înfăţişate înălţimii sale de preasfinţia sa mitropolitul Ungrovlahiei şi al nostru'frate chir' Grigorie şi de Dumnezeu iubitorii episeopi, s-a orînduit să dea anual fiecare din ei cîte trei lei, din cari o jumătate pentru cutiile de milă, iar jumătatea cealaltă pentru şcoală, precum mai pe larg cuprinde privitor la dadjia preoţilor hrisovul domnesc ce s-a dat.
Iar toate adunîndu-se la un loc fac cincisprezece mii două sute şasezeci lei, scoţînd dintrînşii pentru zisa casă de învăţătură, pentru învăţătură şi facerea de haine pentru elevii săraci şi pentru celelalte cheltuieli trebuitoare. Iar socoteala lor se face anual şi se trece în aceiaşi condică în care şe scriu veniturile şi cheltuielile, pecetluindu-se cu pecetea domnească. In condică se scriu de asemenea şi cărţile şcoalei şi cîte alte de iubitori şi
de Dumnezeu cinstitori bărbaţi se dăruesc şcolii, sau în bani, ori în lucruri, şi se chivernisesc de epitropi bine şi cu iubire de Dumnezeu. Iar cărţile se încredinţează unui bibliotecar cu credinţă ce este orînduit avînd a le păzi în siguranţă spre a fi de folos celor de la şcoală, dîndu-le să se folosească de ele, în schimbul unei adeverinţe, luîndu-le apoi iar înapoi.
Acestea dar, astfel, poruncindu-le înălţimea sa şi lucrînd pururea cu nestrămutată voinţă, orînduit-au efori pe preasfîntul mitropolit al Ungrovlahiei şi pe cei doi de Dumnezeu păziţi episeopi al Buzăului şi al Bîmnicu-lui, şi de acum în veci, precum şi pe cei de bun neam boeri ai prea luminatei înălţimi, de la marele ban pînă la marele postelnici, cari sînt datori a supraveghea ca cele ale şcoalei, de epitropi şi epistaţi după chipul orînduit să se împlinească aşa încît nimic dintr-aceste cu vedere să nu se treacă. Asemenea obşteasca ştire a mitropolitului, a episcopilor şi boerilor cele trebuitoare cheltuieli ale şcoalei se fac, de cari are ştire înălţimea sa, care porunceşte cele cuvenite.
Datoria dascălilor este a trimite îndată înălţimii sale înştiinţare despre starea şcoalei şi a elevilor şi a lecţiilor şi apoi aşa să păzească şi să împlinească toate rînduielile cari într-însul s-au poruncit. Luînd dar în fiecare an socoteală şi înfăţişînd catastişele împreună cu condicile înălţimii sale, cu prisosinţă se vede acolo sau venitul orînduit sau daniile din cari înălţimea sa chibzuieşte să orînduiască după trebuinţă, sau să-i ţie pentru nevoia acestei şcoli, sau făcînd ajutoare pentru elevii săraci, întărirea tuturor acestora şi neschimbata lor împlinire o dă înălţimea sa de Dumnezeu iubitorul cu hrisov domnesc care toate aceste le cuprinde.
Iar pentru mai îndelungată la dăinuire şi cei după înălţimea sa eu scaunul Ungrovlahiei învredniciţi domni nestrămutate să le păzească toate cele în hrisov cuprinse, ca folositoare obştei socotindu-le şi întru slava domniei celor iubitori ai Ungrovlahiei domni.
Astfel dar, se întăreşte şi de acest al nostru patriarhicesc şi sinodij cesc pecetluit hrisov, toate. Deci învrednicirea înălţimii sale prea bună fiind şi de rîvnă sfînta fiind insuflată, pentru obşte este folositoare, precum bine se arată şi scrie în acest de faţă, sinodiceşte. Intru duhul sfînt împreună cu fraţii noştri şi conslujitorii din inimă părinteşte pe înălţimea sa de Dumnezeu iubitoare a binecuvîntăm şi Dumnezeu să-1 păzească pe prea strălucitorul său tron, ferit de boală, vesel, sănătos şi cu viaţă lungă, cu dăinuire neclintită şi tărie neclătită, în fericire, şi cu împlinirea tuturor celor de Dumnezeu mîntuitoare cereri întru creşterea şi îmbunătăţirea binecuvîn-tatei ţări şi folosul obştii neamului.
De aceia dar despre aceste de Dumnezeu iubite fapte ale înălţimii sale bune nădejdi avînd şi înştiinţaţi şi asiguraţi şi de alte multe îndreptări şi alte multe folositoare lucruri pentru nefericitul nostru neam, din fireasca lui înclinare către aceasta şi din creştineasca lui dragoste, rîvnă a arătat întru orînduirea şi mărirea şcolii acesteia, precum în capitalele mai sus arătate, cuprinse în hrisovul domnesc al înălţimii sale, se vede.
întărirea nestrămutată şi neschimbată în toţi vecii şi în viitor pururea să aibă. Iar cei ce vor fi pe vremuri stăpînitori, precum şi creştini fie clerici sau mireni, mic sau mare, tînăr sau bătrîn, dregători şi puternici din orice stare şi treaptă va fi, sau cei de pe vremuri epitropi ce vor chivernisi la şcoală, sau alţii, de vor cuteza să strice şi să schimbe ceva din cele de mai sus scrise capitale, sau să lenevească întru împlinirea acestora, sau neîntrerupta dăinuire şi fiinţă să oprească, şi pricina stricării, micşorării, şi deşarte lucrări să se facă, sau direct sau indirect, sau cu cuvîntul sau cu fapta sau
260
261
printr-alt chip ori cale, unii ca aceştia ca nişte duşmani ai folosului obştesc şi ai unirii, afurisiţi să fie de sfînta şi de o fiinţă şi de viaţă dătătoare şi nedespărţită treime a unei firi a lui Dumnezeu, şi blestemaţi şi neiertaţi şi după moarte nedeslegaţi. Pietrele şi fierul să se topească, iar ei nicidecum. Să moştenească lepra lui Ghezi şi spînzurătoarea lui Iuda, să rătăcească şi să tremure pe pămînt ca şi Cain, să se deschidă pămîntul şi să-i înghită pe ei ca pe Dathan şi pe Avir, mînia lui Dumnezeu să fie peste capetele acestora şi partea lui cu a trădătorului Iuda şi cu a iudeilor ce au ucis pe domnul, Şi c^pe 1_au răstignit pe el, averile şi lucrurile şi agoniseala lor să fie în desă-vîrşită nimicire şi distrugere, ca valul să se lupte împotriva vîntutui şi ca un vîrtej să se învîrtească în aer şi toată agoniseala lor să fie hrana şi hră-pirea hoţilor; domnul Dumnezeu să trăsnească casele lor şi din durere în durere să cadă şi să sufere ziua şi noaptea, îngerul domnului să distrugă toate ale lor şi să-i izgonească pe ei în tăişul săbiei şi chip de mîntuire să nu fie^ numele loc ca o injurie şi blestem înaintea tuturor să fie, într-o singură generaţie să se stingă pomenirea lor şi nici un folos să nu vază în toată viaţa lor din tot ce lucrează, să fie cu'desăvîrşire distruşi de viaţa aceasta din dreptatea sfînta, să fie lipsiţi de viaţa pururea nemuritoare şi de vecinica fericire, ci vecinicului blestem să fie supuşi şi de focul Gheenei mistuiţi şi de blestem şi legătură nedespărţiţi, să aibă şi blestemele celor trei sute optsprezece de Dumnezeu purtători părinţi de la Nicheia şi a celorlalte sfinte sinoade carii vor străluci în ziua înfricoşată a judecăţii.
Deci pentru întărire s-a făcut şi această de faţă a noastră patriarhi-cească, sinodicească pecetluită carte cojnică de adeverire, a celor date întru orînduirea din temelie a şcoalei din Ungrovlahia.
în anul una mie şapte sute şaptezeci şi şase luna iulie 11 zile.
Sofronie cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolei Bornei celei nouă şi patriarh ecumenic.
Avram cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al sfintei cetăţi a Ierusalimului şi a toată Palestina.
Al Efesului, Meletie
Al Halchidonului, Parthenie
Arh. St. Buc, Diplomatice, nr. 61.
Traducere din 1916 făcută de L.T. Boga după originalul grecesc,
221. 1776 septembrie [f.z.].
Adeverez cu acest zapis al mieu la măna dumnealui nenii Nicolaie Dudescu biv vel dvornic.
Precum să să ştie că avănd un loc de case cu pivniţă de piiatră aici în Bucureşti, în mahalaua Arhimandritului, alăturea cu locul casilor dumnealui, tot într-un ocol, care locul mieu iaste deosebit şi vine pe din sus, pană în mănăstirea Arhimandritului, unde să prăznueşt'e hramul Sfinţilor Apostoli şi pe din jos, vine alăturea cu zidul hodăilor al grajdului dumnealui, pană în malul Dămbovitii.
Care loc de case îmi iaste şi mie de la. părinţii miei, dupe cum scriie zapisile cele vechi de cumpărătoare, care zapise le-am dat dumnealui. Şi făcăndu-1 vânzător altuia nu-i i s-au căzut fără decăt dumnealui.
Şi l-am văndut acest loc în taleri 500, adică cinci sute, bani gata, care bani, i-am luat toţi deplin, în măna mea. însă locul căt scrie mai sus ocolul, căt au fost îngrădit, casile cu pivniţă, dupe cum să văd, afară din locul ce iaste de fraţi, de luăm chirii dupe dansul.
Deci, să aibă dumnealui a stăpâni acest loc cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu, dumnealui, coconii dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui.
Şi pentru mai adevărată credinţă, am iscălit mai jos, întărind şi cu pecetea mea, ca să să crează.
1776 septemvrie.
| L.P. j Badu Golescu vel pitar, adeverez C[alinic] episcop Buzăului, mărturie Dumitrache biv vistier, mărturie
Acad. R.S.R., III - 127.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; frumoasă pecetea lui Radu Golescu, în tuş negru.
222. 1777 februarie 10.
Preaînălţate doamne,
fDupe porunca înălţimii tale pentru avutul lui Theodose lipţcanul dupe catagrafi[e], făcăndu-se mezat, i s-au înpărţit lucrurile pă la datornicii lui, precum sănt arătate la comisionurile ce s-au dat la măna f ieştecăruia din datornici, între cari fiind şi dumnealui Manolache Brăncoveanul biv vel clucer i s-au dat o casă ce este făcută dă Theodose lipţcanul în Hanul lui Şerban Vodă pe locul mănăstirii Cotrocenilor.
De aceasta înştiinţăm ca să i să întărească stăpânirea cu luminată pecetea înălţimii tale.
1777 fevruarie 10.
f indescifrabil] paharnic D[u]m[itru] medelnicer Iorga staroste Gheorghe Canales [greceşte]
[rezoluţia ]:
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar. întărim şi domniia mea ca să o stăpânească cu pace.
1777 martie 20.
Trecut în condica Divanului
Gheorghe condicar
[pe verso]:
Un loc cu casa la Hanu Serbau Vodă.
1777.
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, LXIII—1. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
262
263
223. 1777 mai 17.
Eu Măriia stolniceasa Greceanca dau mărturisanie în frica lui Dumnezeu şi înaintea preasfinţii sale părintelui mitropolit al Ungrovlahiei chirio chir Grigorie, pentru un loc ce iaste la Fântâna Boului, care loc au fost bun al răposatului soţului mieu Ioanniţă stolnic Grecianu rămas şi dumisale de la părinţii dumnealui Ene portar,'i Măriia portăreasa. Şi îngro-păndu-să părinţii răposatului soţului mieu la sfănta mănăstire Toţi Sfinţii, atăt răposatul soţul mieu stolnic Ioaniţă căt şi eu, ne-am îndemnat dăn răvnă dumnezeiască şi le-am dat danienumitii sfintei mănăstiri, de sănt acum ani 35, care din vreme în vreme începând a să împresura acest loc de mahalagii înprejureni şi sfinţiia sa părintele egumen, chir Neofit, vrănd ca să-1 descopere şi negăsind la mănăstire carte de danie, fiindcă au vrut Dumnezeu de am trăit pănâ acum, dau această mărturisanie cu sufletu mieu, pentru acest loc, că iaste bun al sfintei mănăstiri, fără de nici o pricină.
1777 mai 17.
| L.P. | Eu Măriia stolniceasa Greceanca, adeverez
Grigorie arhimandrit Deleanu, mărturie Popa Toma eclesiarh, mărturie Popa Ioan hartofilax, mărturie Popa Ioan protopopa, martor
Grigorie milostiiu bojiiu arhimandrit i mitropolit TJngrovlahii.
Viind şi înaintea noastră dumneaei stolniceasa Măriia Greceanca în frica lui Dumnezeu asemenea mărturisanie dete, după cum în jos anume să arată.
Şi spre încredinţare, adeverim şi noi,
Al Ungrovlahii Grigorie epiveveois [greceşte]
1777 mai 18.
[pe verso]:
Adeverinţa dumneaei stolnicesii Marii Greceancăi pentru locul ot Păntăna Boului, din Bucureşti, care loc este danie sfintei mănăstiri dat de dumneaei, fiind îngropaţi socri [i] dumneaei aici la sfănta mănăstire, anume lene portaru şi Măriia portăreasa.
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII —50.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară a Măriei Greceanca, în tuş negru; o semnătură grecească indescifrabilă.
224. 1777 iunie 7.
Adecă eii Hristea ceauş dinpreună cu soţiia mea Laţcarina i cu soa-cră-mea Ioana, i cu Stan cumnată-mieu, dat-am credincios şi adevărat zapis al nostru la măna dumnealui Mihai logofăt povarnagiu.
Pentru ca să să ştie că i-am văndut dumnealui un loc, care loc ne-au fost dat şi noaă de zestre de la numita mai sus soacră-mea, ce este tot înpreună cu al casii dumneaei. Şi l-am văndut de a noastră bunăvoe, nesiliţi de nimenea.
Şi dumnealui să aibă [a] stăpăni dumnealui şi coconii dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui, cu bună pace de către tot neamu nostru. Şi
tocmeala ne-am tocmit drept taleri bani gata 29. Şi cănd s-au făcut această tocmeală şi zapis, au fost toţi vecinii şi preoţi din mahala care mai jos să vor iscăli.
Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am iscălit mai jos, ca să fie de mare credinţă. Şi am pus şi degetile în loc de pecete.
Iunie 7 dni, 1777. XEu Hristea ceauş, dinpreună cu soţiia mea Laţcarina, vânzători X Eu baba Ioana dinpreună cu Stan fiiu-mieu, i cu Măriia fii-mea, adevărăm
Eu Eadu cizmaru, martor Eu Dan podani, martor Popa Marin, martor
Şi am scris eu popa Iorga ot mahalaoa Oţet ari, cu zisa dumnealor
Arh. St. Buc, Cred. Func. Urban, nr. 1 206. Original, stare bună, format mic.
225. 1777 iunie 25.
Din porunca mării sale preaînălţatului nostru domn Io Alexandru Ipsilant voevod şi cu vtori vornici anume Neculae, am tras locurile preasfinţii sale părintelui vlădica Mireon ce le are în mahalaoa Sfeti Gheorghie cel Vechi, cum arată mai jos. Stânjeni, palme
1777 iunie 25.
15-— 1 Adică cincisprezece şi o palmă trăsura dintăi pe faţa podului unde au fost vechile cară cu peşte, s-au pus sfoară din chiotoa-rea casii lui Ianache Tămăşăseul nepotul de fată al răposatului popei Părvului cel domnesc. Şi s-au tras către răsărit pănâ în locul mănăstirii Eadului Vodă, pe care are casă Petco căpitanul, ajungând sfoara în pragul portiţii ce răspunde în dos, pă lăngă peretele aceştii case a lui Petco. Unde în pragul aceştii portiţe s-au pus acum piatră (măcar că după o carte de alegere ot leat 1769, ce fu la măna preasfinţii sale, să arată că acolea au fost piatră vechi hotar, deosibind locul numiţii mănăstiri, iar de această dată nu să găsi) rămăind din piatră ce s-au pus acum şi pănâ în chiotoarea casii lui Petco căpitan, palme patru. Iar suma acestor stânjeni sănt eşite de la doaă mâini, adecă de la dumneaei Zoiţa stolniceasa Păduroaie i de la răposatul Gheorghiţă sin Costandin boltaşul, avăndu-1 şi ei luat cu schimb şi pă bani de la răposatul loniţă Psimenos zet Udrican clucer. Intinzăndu-se aceste locuri şi în dos pănâ în uliţa ce urmează în Băşcălii, unde acolo sănt mai late, după cum să va arăta mai jos la a doua trăsură, însă :
stânjeni, palme
12 —Adică^ stânjeni doisprezece partea dumneaei stolnicesii Zoiţii, cu stânjeni doi ai uliţii de cară ce era pă lăngă casa lui Marco ovreiul, însă nu uliţă a obştii, ci din însuşi locul stolnicesii lăsat de dumneaei pentru trebuinţa a celor ce avea namestii pe această parte a dumneaei, i cu stânjeni unul ce iaste peste acel loc
264
265
de uliţă spre răsărit, carele l-au fost dat stolniceasa în chirie unui Haini ovreiul pă cănd avea casă, precum ne-am pliro-forisit din cea mai sus zisă carte, leat 1769. 3 1 Adică stânjeni trei şi o palmă partea boltaşului, pă care stânjeni trei i o palmă i pă cel din sus zis stănjin ot stolniceasa au stătut casa i o magazie ale acelui Haim ovreiul. 24 pol Adecă stânjeni doaăzeci şi patru şi o jumătate de palmă a
doua trăsură pe ceialaltă faţă de pod, ce să zice Uliţa Băşcăliilor, despre zidul hanului lui Sfeti Gheorghie cel Nou, din talpa chio-toarei casii lui Gheorghie Strugariul, ce iaste pe locul bisericii lui Udrican, s-au scos cătră apus stânjeni doi, locul Eadului Vodă, unde fu o groapă de casă ce au avut-o un Vasilie croitoriul.
Şi după scoaterea acestor stânjeni, unde au ajuns măsura lor s-au pus acum piatră şi dintrănsa s-au tras iar spre apus până în locul acesta de acum al lui loniţă lumănărariul carele au fost iar al preasfinţii sale vlădicăi Mireon şi l-au dat schimb pe alt loc ce-1 avea loniţă pre din josul acestuia, fiind totdeo-potrivă. Sau pentru mai buna ştiinţă să descoperim mai pe larg, zicem că pe lăngă temelia zidului Hanului lui Piper (însă partea cea despre răsărit) pe lung să înjugă hanul cu doaă locuri de prăvălii ale dumneaei comisoaii Safta Speteanca. Şi pă din josul acestora al treilea loc, era acesta al preafinţii sale, iar al patrulea, cel mai din jos, era al lui loniţă lumănărariu.
Ci învoindu-să de au rămas acel al patrulea loc al lui loniţă la preasfinţia sa şi al preasfinţii la loniţă, acolea intre dănsele la uliţă s-au pus acum piatră cu înplinirea sumii stănjenilor ce să văd în sus, la răstal [?]. întru această a doua trăsură rămăind ca de acum înainte acela să se numească locul lui loniţă, iar acest de acum, zis loc al lui loniţă şi cu aceale doaă ale eonii -• soaii Saftii sănt căte trele pănâ în Hanul lui Piper, de stânjeni patru şi jumătate şi o jumătate de palmă.
Zicem latul lor la faţa acestui pod al Uliţii Băşcăliilor, iar în dos sănt mai înguste, cum să va arăta mai jos, la a treia trăsură, nici că răspunde în celălalt pod al vechilor cară cu peşte, ci să întind numai pănâ în dreptul luminii hanului, drept partea cea din dos şi într-acel drept să scurtează. 26, 6 pol Adică stânjeni doaăzeci şi şase şi palme şase şi jumătate, a
treia trăsură prin mijloc, din Hanul lui Piper, din colţul cel despre răsărit, prin căpătâiul locurilor comisoaii Saftii i a lui loniţă (că acolea li să sfărşăsc lungul lor şi acolea latul la căte trele, iaste numai de stânjeni doi şi o jumătate de palmă) s-au tras pănâ în mijlocul locului Eadului Vodă, între dosul casii lui Petco căpitan şi între groapa pivniţii lui Vasile croitoriul s-au pus piatră.
Aşijderea şi pentru ştiinţa a tot locul preasfinţii sale, s-au mai pus alte patru pietri, una la chiotoarea casii lui Ianache Tămăşăscul, de unde s-au făcut începere cu trăsura dintăi, pe faţa uliţii vechilor cară cu peşte, iar doaă pietri la un loc s-au pus în dosul locului lui loniţă, în colţ, cu una însemnând cum să desparte în lung locul ce au rămas la dansul, cu deosibire de cătră al preasfinţii sale, iar cu alta însemnând scurtarea lor în
dreptul dosului hanului, cum s-au arătat mai sus. Şi al patrulea piatră s-au pus în dosul casii lui Ianache Tămăşăscu între doaă tulpini de poartă, peste care fără tăgăduială trecuse Tămăşăscul cu îngrădişul de acum, în locul presfinţii sale, palme cinci şi doaă degete.
Iar de la această de acum pusă piatră şi pană la chiotoarea casii Tămăşăscului la faţa podului, unde s-au pus acum piatră, sănt stânjeni patrusprezece şi jumătate, fără un pumn. Iar din piatra care s-au pus la tulpini înapoi pănâ iar în colţul Hanului lui Piper sănt stânjeni doisprezece şi jumătate. Mitrache biv vel medelnicer Constandin Neculescu polcovnic
1777 iulie 11.
[pe verso J:
Hotărnicia locului ce s-au cumpărat de la dumnealui paharnic Matei Pădure, 1777.
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, XXXIX — 31:
Original, stare bună, hirtie cu filigran; cu două copii moderne.
226. 1777 noiembrie 20.
Preaînălţate doamne,
Neodihnindu-să cuviosul igumen al sfinţii mănăstiri Văcăreşti pă cercetarea ce au făcut dumnealor boeri judecători ot vtori departament, au făcut apelaţie la Divan şi ni să porunceşte de către măriia ta ca să cercetăm şi noi jalba igumenului, căruia cerăndu-i dovadă cum că au stăpânit mănăstirea vreodată acest loc şi au luat chirie, nici o dovadă n-au putut să ne arate făr, de numai tot acel hrisov al mării sale răposat domn ctitorul.
Iar Stan logofăt împotriva cererii igumenului, osebit dă sineturile ce au arătat la judecata departamentului care sănt în urma hrisoavelor mănăstirii, adică zapise cu care în 3 rânduri s-au văndut acest loc eşind la trei măini. Şi igumenu tot de faţă aici fiind şi acestea văzăndu-le, au tăcut. Şi osebit şi de dovada mahalagiilor vechi de acolo.
Ne mai aduse şi o mărturie de la omu ce au slujăt multă vreme la însuşi mănăstirea Văcăreştii în vremea celor de mai nainte igumeni, anume Albul logofăt, ce iaste acum epitrop mănăstirii Domniţii Bălaşii, cum şi altă mărturie iarăşi vrednică credinţii anume Neaoşul Pitişteanul biv logofăt za vistierie ce iaste orânduit de măriia ta între boerii epitropi opştii.
Şi arată numitul Albul logofăt că mănăstirea Văcăreştii au fost avut şi alte moşii cu sate i cu ţigani de ale Cantacuzino i de ale Bălăcenilor, carii pribejind din ţară, le dedesă măriia sa răposat domnu ctitorul, la mănăstire cu hrisoave domneşti, cum s-au întâmplat şi acest loc.
Iar după ce au venit numiţii boeri la patrie şi câştigând ertare, ce s-au dat la toţi deobşte, ş-au luat şi toate moşiile, satele şi ţiganii întru a lor stăpânire de la mănăstire înapoi.
Asemenea şi pentru acest loc zice numitul, omul mănăstirii, că între cărţile şi scrisorile mănăstirii vedea şi hrisovul de casile cu locul lui Stan
266
267
căpitan Opincă, şi întrebând pe răposat igumenul Iona unde sănt aceste case cu loc, îi răspunse că sănt nimicuri.
Vedem şi jalba ce au dat igumenul de acum către măriia ta, că însuşi scrie cum că nici cuvioşiia sa de cănd igumeneşte, care sănt atăţea ani, n-au ştiut de această casă şi loc, n-au căutat nicicum a lua chirie, zicănd că pentru hatăr şi pentru oareşicare slujbă n-au căutat.
Oare cu aceasta ce zice că au tăcut pentru hatăr şi n-au căutat într-atâţia ani, însuşi cade din cererea sa, măcar şi dreptate de ar fi avut mănăstirea, cu căt mai vărtos că nici alţi igumeni mai dinainte n-au stăpânit niciodată, nici au luat chirie. '
Deci după cercetarea ce am făcut şi noi, neavănd igumenul nici o dreptate peste cincizeci de ani a face cererea aceasta, care iaste şi înpotriva pravelilor şi obiceiului pământului, găsim cu cale să fie apărat numitul Stan logofăt şi să stăpânească locul cu bună pace.
Iar hotărârea rămăne la măriia ta
Leat 1777 noemvrie 20.
Părvu Filipescu vel dvornic Ştefan Prăşcoveann vel dvornic Vel logofăt
Scarlat [?] vel logofăt findescifrabil J vel clucer
[rezoluţia domnului]:
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod bojiiu milostiiu i gospodar zemli Vlahiscoie.
Dănd jalbă domnii mele Stan logofăt cerând întărirea dreptăţii lui. Şi văzând domniia mea că peste sorocul de şaizeci de zile ce cu sfat de obşte s-au pus la cei ce au să facă apelaţie, în urma hotărârii dumnealor boerilor au mai trecut zece luni şi igumenul nu s-au arătat în urmă cu jalbă la Divan şi văzând şi cercetarea dumnealor boerilor că arată bune dovezi la măna lui Stan logofăt şi stăpânire de atăta sumă de ani, am întărit dar şi domniia mea să stăpânească cu pace, nesupărat de chirie.
1778 dichemvrie 6 dni.
L.P.
Acad. R.S.R., CD-147.
Original, deteriorat, lipit pe altă hîrtie.
227. 1777 noiembrie 21.
Din prea cinstită porunca dumnealor veliţi boeri dumnealui vel vornic Nicolae Brăncoveanu, i dumnealui vel vornic Badea Ştirbei, orăn-duindu-să dumnealor din porunca mării sale preaînălţatul nostru domn Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod ca să meargă la Fântâna Boului să cerceteze pentru un loc al sfintei mănăstiri Tuturor Sfinţilor, care loc să înpresurase de mahalagii ce şăd pe dânsul.
Deci mergând dumnealor acolo, în faţa locului, înpreună şi cu dumneaei Măriia Greceanca care au dat acest loc sfintei mănăstiri, şi citindu-să şi cartea de blestem a preasfinţii părintelui mitropolit, unde fiind faţă toţi mahalagii cei bătrâni şi cei noi, prin cartea de blestem s-au dovedit
locul al sfintei mănăstiri prin arătarea căpitanului Vasile, i a Eadului copilul din casă, i a lui Duminecă neamţ din poartă, i a lui Pândele ceauşului de lefegii, i a Neaoşului puşcaşului ce este la dumnealui armaş, i a unii babe bătrâne anume Cătălina ce au fost fată în casă la Măria portăreasa.
Şi aşa dovedindu-să bun loc al sfintei mănăstiri, ne-au rânduit dumnealor veliţi boeri pe noi vtori vornici ca să tragem locul şi să-1 alegem.
Şi aşa noi, după poruncă, l-am ales, înpreună cu cei mai sus numiţi şi eu părintele egumenul al sfintei mănăstiri, chir Neofit. Şi s-au tras locu cu stănjănu, faţa locului pe lăngă drum dăspre povarnă de la Eadu copil din casă de unde să începe locul mănăstirii pănâ la Pandeli ceauşul de lef e-cii în colţul gardului lui. Şi s-au pus semne şi au eşit trăsura din faţa locului în lat stânjeni 49 pol şi de la Pandeli s-au tras şi lungu locului dăspre apus, pe supt straşina casii lui Pandeli ceauşul ce merge pe lăngă gardul lui Grigorie stegar şi prin grădina Neaoşului puşcaş, care însuşi acel Neacşu au arătat hotaru şi s-au pus semne în grădina Neaoşului şi merge pănâ în drum dăspre poarta căpitanului Vasile stânjeni 60; şi s-au tras din grădina Neaoşului pe lângă drum fundul locului, care merge pănâ în gardul lui Dumitru ciohodar saraci-başa şi au venit stânjeni 26 pol. Şi s-au pus semne în grădina lui Ilie cizmaru lăngă colţul gardului numitului ciohodar, ce să hotărăşte cu locu lui Ilie cizmarul. Şi din semnul acesta s-au tras lungu dăspre soare-răsare şi merge trăsura prin semnul ce s-au pus în grădina lui Enache lefeciu păntre gutui. Şi de acolo merge trăsura pe lăngă talpa pivniţii Eadului copil din casă pănâ în drum, ce s-au pus semne dăspre povarnă, stânjeni 90.
Şi am tras şi mijlocu moşii din semnu ce s-au pus în grădina lui Enache iefeciu pănâ în semnul ce s-au pus în colţul gardului lui Grigorie stegar, dinafară, lăngă drum stânjeni 31 pol, palme 2.
Şi aşa am găsit cu cale şi cu dreptate.
1777 noemvrie 21.
Chitul vtori vornic de Ţara de Jos Nedelco vtori vornic de Ţara de Jos Năstase vtori vornic de Ţara de Jos Eadu vtori vornic de Ţara de Sus Badea vtori vornic de Ţara de Jos Nicolae vtori vornic de Ţa[ra de ] Sus Ion vtori vornic Eadu vtori vornic
Eadul copilul din casă dă divan, adeverez
Eu căpitan Vasile, adeverez
Eu Pândele ceauş căpitan, martor
Eu Duminică neamţul de poartă, martor
Eu Neacşul puşcaş, martor
x\rh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII —57. Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
228. 1777 decembrie 11.
Din cele plăcute facerii de bine ce sănt primite lui Dumnezeu, va fi şi acesta ce mai jos arată, că în vecinătatea mea, ce să află dumnealui Hagi Dimitrache biv vel sluger Mehtupciu cu casile dumisale şi în fundul
268
269
curţii dumnealui, din tot locul ce iaste făcut schimb cu casile mele cele de zestre, văzăndu-1 că iaste stenahorisit de a-şi mai lărgi curtea dumnealui, şi fiindcă şi dumnealui la multe faceri de bine s-au aflat cu slujbe si cu osîrdie, spre slujbele mele, din bunăvoia mea ca să fie pomenit sufletul mieu [indescifrabil] i-am dăruit şi i-am dat dintr-acel loc, în lung stînjeni patru şi jumătate şi în lat stînjeni cinci şi jumătate ca să-si facă iconomiia casii dumisale.
Ci ca să nu fie supărat de către neamul mieu, am întărit cu pecetea şi cu iscălitura mea această danie, ca d-acum înainte să stăpânească dumnealui şi coconii dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui, aceşti stînjeni ce mai în sus arată.
1777 dichemvrie 11.
1 L.P. | Măriia Cantemiroaia Constandin vel comis, martor [indescifrabil] biv vel sărdar, mărturie
Şi am scris eu Panait logofăt za divan cu învăţătura dumneaei, si mărturie.
[pe verso] :
Zapisul Mariuţii Cămpineancăi pentru locu ce l-au dăruit în fundu curţii; [altă însemnare mai nonă]:
Actul Mariuţii Călineasca prin care face danie lui Hagi Dimitrache slugerul Mehtupciul  6 1/2 stînjeni în lat şi 5 1/2 în lung, din locul său.
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CVII-59.
Original, stare bun?, hîrtie cu filigran; foarte frumoasă şi interesantă pecetea Măriei Cantemiroaia; două semnături indescifrabile.
229. 1778 septembrie 17.
Preînălţate doamne,
fDumnealui Hagi Dumitrache biv vel sluger au jăluit înălţimii tale cum că lăngă casa ce o are luată cu schimb de ia sfănta mănăstire Zlătarii, fiind puţintel locşor sterp, despre partea casilor dumneaei Marii Călinea-scăi, şi numita Călineasca vrănd să ia acel locşor zicănd că este al ei, cu rugăciune rugăndu-se i l-au lăsat. Dar la facerea prăvăliilor ce au făcut Călineasca cu zor zice că iar i l-au luat, şi pentru ca să nu mai facă supărare divanului au făcut tăcere.
Deosebit de aceasta zice că vrănd ca să deosebească locu pe care şi-au făcut temelia casilor s-au învoit cu Călineasca, cum că după ce îşi va face casile, fiindcă trece zideala casilor mai sus decăt prăvăliile, pentru ca să nu curgă picătură pe învelişu prăvăliilor să aducă stricăciune, îşi va pune jghiab. Şi aşa zice că au şi primit Călineasca.
Iar acum, după ce au înălţat zideala casilor şi le-au isprăvit, fiul dumneaei Călineascăi vătaf de paharnici nu-1 îngădueşte co să-şi scoată straşina, după cum s-au învoit cu muma sa.
Aşijderea mai zice slugeru că aproape de casile ce le are Călineasca, au pus de au săpat umblătoare foarte adăncă şi largă, care văzăndu-o şi meşterii toţi au zis că este înspre stricăciune temeiului casii.
Şi după jalba dumnealui slugerului ni să porunceşte de către înălţimea, ta ca să cercetăm la faţa locului şi să îndreptăm. Şi faţă fiind atăt slugeru Dumitrache căt şi Toma Călinescul vătaf de paharnici, fiul Marii Călineascăi, căt pentru umblătoare au arătat înaintea noastră că va astupa-o, iar pentru straşina ca să o scoată d-asupra prăvăliilor nu-1 îngădueşte, fiindcă curgând picătura streaşinii aduce stricăciune înveliş [ului] prăvăliilor ce le are. Care aceasta trebuia să nu fi îngăduit pe numit sluger dintru început pănâ a nu-şi pune temelia casilor lăngă prăvăliile Călineascăi, iar nu tocmai acum după ce s-au cheltuit şi au isprăvit toată zidirea casilor.
Ci noi, după obicei, fiindcă toţi cei ce au case şi prăvălii, pentru ca să nu curgă picătura în curtea vecinul [ui] său, îşi pun jghiaburi. Pentru care şi noi asemenea găsim cu cale, dumnealui slugeru să-şi pue jghiab. Dar pentru locşoru acela ce zice că i l-au înpresurat, îşi va căuta cu deosebită judecată, cănd va veni de afară numita jupăneasa.
Noi aşa am găsit cu cale, iar hotărârea cea desăvârşit rămăne a să face de către înălţimea ta.
1778 septembrie 17.
Pană vel dvornic
Ştefan [indescifrabil ] vel. dvornic
trecut în condică,
treti logofăt
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CVII-60. Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
230, ■ 1778 noiembrie 10.
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar zemli VlaJiiscoi.
Dă vreme că aici în oraşul domnii mele, Bucureştii, nefiind cea mai dă trebuinţă ce iaste, adică carvasara, pentru şăderea vameşului celui mare, care carvasara trebue să să afle la un loc ca acela în mijlocul târgului şi umblând carvasaraoa din loc în loc le era foarte peste mănă atăt vameşului şi oamenilor carvasaralii, căt şi neguţătorilor ce vin cu marfă cu cară cu povări grele.
Deci, văzând domniia mea şi aciasta discolie, atăt a vameşului că şi a neguţătorilor şi vrănd ca să facem să să ştie unde să fie carvasaraoa şi să fie şi neguţătorilor mai cu lesnire, am poruncit domniia mea ca să găsească un loc ca acela. Şi găsindu-se un loc sterp al sfinţii mănăstiri Colţii? în mijlocul târgului şi vrănd domniia mea ca să facem venit al mănăstirii, au priimit şi epitropul sfinţii mănăstiri de au zidit şi au făcut case cu magazii şi cu toate cele trebuincioase.
Şi aşa, pentru folosul mănăstirii şi ajutoriul spitalului, am binevoit şi am legat printr-aciastă carte a domnii mele ca, de acum înnainte în toată vremea să fie nestrămutat aceste case carvasara şi să aibă a lua mănăstirea de la vel vameşul, pe tot anul, căte taleri una sută optzeci, nelipsit.
Pentru care, am dat cartea domnii mele sfinţii mănăstiri de întărire pe aciasta hotărâre.
270
271
Ii saam receh gospodstvo-mi.
1778 noemvrie 10.
L.P.
Scarlat Greceanu vel logofăt, procitoh Costandin biv vel logofăt, procitoh trecut în condică de d-lui Gheorghe logofăt, condicar
Acad. R.S.R., CCCLXXIV-356.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, ovală, în tuş roşu
231. 1779 martie 1.
Preaînălţate doamne,
Din porunca înălţimei tale am mers în faţa locului ce-1 are dumnealui Manolache Brăncovean vel logofăt în mahalaoa Popescului unde au fost ţigăniia mării sale răposatului Costandin vodă Brăncovean, ce au căzut acel loc cu moştenire în partea dumisale la împărţeala casii, pe care loc şi dumnealui are ţigănie.
Şi fiindcă după întăia jalbă a dumisale au fost orănduit dumnealui Dumitrache biv vel medelnicer, i dumnealui Costandin biv vtori logofăt carii iar în faţa locului făcănd cercetare, văzum că au fost înştiinţat înălţimei tale prin anafora, dupe care şi noi acum mergând la numitu loc, am chemat pe toţi spre cercetare care pe anume să coprind la acea anafora, afară din ţiganii dumnealor boerilor brancoveni ce să află şezători pe acest loc. Şi de iznoavă făcănd cercetare, unii din lăcuitori singuri mărturisindu-să că este locu al dumnealor boerilor brancoveni, iar alţii ne-au arătat sineturi de cumpărătoare ce scrie numai namestiile cumpărate de la mehterii turci i dupe la ţiganii boerilor brancoveni, iar pentru loc nu pomeneşte.
Unii zic că au auzit că să numia loc domnesc şi cei mai mulţi din lăcuitorii ce sănt şezători pe acest loc zic că nu ştiu al cui iaste locu, ci de vreme că şi acum ţigănia dumnealor boerilor brancoveni iaste tot pe locul acesta, nu poate fi altă stăpânire, ci să cunoaşte că este locul boerilor brancoveni, măcar că unii arată şi sineturi de cumpărătoare ca de moştenire, dar nu scrie cu locu ci numai casa cu coprinsul ei.
Deci mai la toţi nu să văzu nici un sinet cu vreun temei, fără de numai la o fămee anume Voica, a lui Ivasco siimean, văzum un zapis în care scrie casa cu locu ei, dar şi acesta este cu alt condei dres unde zice casa cu locul ei.
Şi fiindcă acest loc să încunjură cu vecinătatea despre o parte cu locul sfintei Mitropolii, despre alta cu mănăstirea Sărindarului, despre alta cu locul sfîntului Pandeleimon, şi despre alta cu drumul ce să coboară de la Jitniţa domnească în podul lui Şerban Vodă, dupe care celălalt loc căt rămâne în mijloc să cunoaşte că este tot al boerilor brancoveni. Şi nici este vreo îndoială că de ar fi fost domnesc, s-ar fi închinat la vreo mănăstire dupe vremi de domnii care au făcut în urma răposatului Costandin vodă Brăncovean mănăstiri.
Al doilea că preoţii Curţii domneşti au hrisoave de la domni, ca oriunde vor găsi loc domnesc să-1 ia supt a lor stăpânire.
Al treilea că stăpânirea n-au lipsit din măna dumnealor boerilor brancoveni, ci mai vărtos că măriia sa răposat Costandin vodă Brăncovean au avut acest loc mai denainte şi făcăndu-se domn, s-au numit locul domnesc, după cum şi alte moşii ce mai stăpânesc dumnealor boeri brancoveni acum unele să numesc domneşti.
Şi pentru mai bună descoperire văzum la dumnealui vel logofăt Brăncovean şi veche hotărnicie a acestui loc încă pănâ a nu fi domn răposat Costandin vodă Brăncovean. Pe lăngă aceasta ne arată dumnealui vel logofăt şi un pitac pe numele taicăi dumisale al mării sale răposat Scarlat Ghica voevod cu leat 1759 de sănt ani 20 iarăşi pentru acest loc, fiind orânduiţi spre cercetarea locului şi a caselor ce auf ost pe acest loc, iarăşi dumnealui Dumitrache biv vel medelnicer i dumnealui Sandul biv vel pitar cu vtori vornic de au cercetat atunci în faţa locului. Şi văzum înscris şi foaie de arătarea semnelor i a caselor ce au fost pe locul acesta, şi cum că pană în vremea răzmiriţii era supuşi şi de multe ori li s-au luat zăloage pentru chirie. Şi viind cu rugăminte că sînt săraci, li s-au dat zăloagele înapoi. Dar pentru că din lungirea trecerii de vremi şi întâmplările răzmiriţii, pierzîndu-se acelea semne şi ştiinţă de oameni bătrâni, cum şi din însuşi aceia ce avea atuncea case nu este semn de unde a să face începere cu tragerea acestui loc, fără numai cum zicem şi mai sus, rămâne ca toţi aceştia căţi sănt numiţi la anaforaoa medelnicerului Dumitrache şi a logofătului Costandin, fiind încungiuraţi cu vecinătatea locurilor ale mai sus numitelor mănăstiri, rămân ei că sînt lăcuitori buni pe locul dumnealor boerilor brancoveni şi să să aşaze cu dumnealui vel logofăt ca să-i plătească chirie dupe starea caselor şi dupe cum vor fi plătit alţi lăcuitori dupe locurile numitelor mănăstiri, de vreme ce lucrul cunoscut iaste că acest loc tot au fost ţigănie a casii dumnealor boerilor brancoveni, încă din zilele răposat Costandin vodă Brăncovean şi după vremi au văndut ţiganii casele lor pe la rumăni i pe la mehterii turci dupe cum arătăm mai sus, făr de ştirea dumnealor.
Dar cu toate acestea găsim cu cale ca de chiria trecuţilor ani nici unul să nu să supere, ci de acum înainte să se aşaze cu dumnealui vel logofăt, dupe cum arătăm mai sus, ca să plătească chirie.
Mai socotim şi aceasta de vreme ce semnele cele vechi ce să numesc în cartea ce are dumnealui de hotărnicie s-au pierdut de nu să poate găsi şi ca să nu aibă cu vreme dumnealui gâlceava cu vecini, nici vecinii cu dumnealui, a să întinde ca să coprinză locu unul de la altul, găsim cu cale de a să trage acest loc cu stănjenul domnesc din hotarele vecinilor ce sănt ştiute înprejur, căt ţine locul acesta şi să să puie semne şi pietri deosebin-du-se ca să ştie căt să stăpânească.
Deci noi, după multă cercetare ce am făcut sila faţa locului, într-aees-taşi chip găsim cu cale, iar hotărârea cea desăvârşită rămâne a să face de înălţimea ta.
1779 martie 1.
Pană Filipescu vel dvornic Ştefan vel dvornic [Prăşcoveanu] Scarlat Greceanu vel logofăt
Această copie protocălindu-o şi fiind asemenea scoasă din cuvânt în cuvânt după cea adevărată, pentru credinţă am întărit-o cu iscălitura.
1784 avgust 5 dni
272
18 - c. 245
273
Ştefan vel dvornic [indescifrabil] vel dvornic
Colecţia Şerban Flondor.
Copie de epocă, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
232. 1779 iulie 29.
Grigorie, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop şi mitropolit a toată Ungrovlahiia
fDe vreame că la smereniia noastră au dat jalbă cuviosul arhimandrit chir Ioanichie egumen sfintei mănăstiri Eadu Yodă, precum că moara mănăstirii după apa Dămbovitii, ot mahalaoa Gorgani, au avut acel loc vad de moară dat schimb de măriia sa Costandin vodă Brăncoveanul, pentru alt loc al mănăstirii de la poarta domnească den sus. Şi acel loc iaste si hotărât si cu stânjenii ce arată în cartea de hotărnicie otleat 7204 [1696].
Şi văzând egumenul că după vreme s-au întins lăcuitorii de la Gorgan de au înpresurat locul morii mănăstirii, au dat jalbă la măriia sa Vodă şi măriia sa, spre îndreptarea locului, au orânduit pă dumnealor veliţi d vornici ca să meargă în faţa locului să îndrepteze.
Şi mergând dumnealor veliţii boeri acolo şi cu vornicei, după trăsuri, au pus seamne. Şi au eşit un unchiaş Mcola şi cu preoţii şi alţi mahalagii cu stare, înpotriva, că nu iaste aşa, ci cum că ar fi mâncat apa locul şi alte cuvinte de pricini găsind. De care lucru cu alt mijloc neavănd cum adeveri locul, iată că au cerşut de la smereniia noastră aciasta carte cu mare blestem şi cu groaznică afurisanie asupra voastră celor eşiţi davagii, ci de va fi aşa.
Şi auzind aciasta înfricoşată carte de blestem şi temându-vă de Dumnezeu şi de sufletele voastre, de veţi adeveri stânjenii locului morii pe unde îi ştiţi că sănt, nefăcănd nici o înpresurare locului morii şi adeverindu-1, în frica lui Dumnezeu, să fiţi ertaţi şi blagosloviţi. Iar de care-cumvaşi adecă de veţi şti voi pă unde iaste locul morii acei stânjeni şi pă unde calcă şi de sănt înpresuraţi de unii alţii, cu facere de case, şi pentru hatăr şi voeveghiată îi veţi tăgădui, păgubind mănăstirea de loc, acela care nu va mărturisi adevărul, după a lui ştiinţă, să fie proclet şi afurisit de domnul nostru Isus Hristos şi de 318 sfinţi părinţi de la Nichea şi de toate sfintele săboară, aşijderea şi de smereniia noastră, hierul şi pietrile să să topească şi să să risipească, iar trupul aceluia după moarte să rămăe întreg şi nedez-legat, parte şi lăcaş să aibă la un loc cu Iuda şi cu afurisitul Aria, să moştenească bubele lui Gheezi şi să-1 lovească cutremurul lui Cain şi pănâ nu va mărturisi adevărul, ertăciune nu va lua.
Aciasta scriem.
Iulie 29 [dni], 7287 [1779].
Grigorie al Ungrovlahii
Arh. St. Buc, M-rea Radu Vodă, LVIII-36.
Original, stare foarte bună; copie în ms. 256, f. 168 v — 169.
***r 1779 august 25.
Din luminată porunca mării tale preaînălţatului nostru domn Io Alexandru Ioan Ipsilant voievod, fiind noi orânduiţi prin pitac domnesc, împreună cu [loc liber] şi [loc liber] vtori vornic, ca'să alegem şi să înpie-tnm locul ce are dumnealui biv bvel logofăt Manolache Brăncovean, aici în Bucureşti la mahalaoa Broştenilor, după luminata poruncă strănsu-ne-am cu toţii în faţa locului, unde cercetând aceste locuri după zapise, după stăpânire, pentru mai buna pliroforie, strângând şi pe toţi mahalagii vecini după-nprejuru acestor locuri, şi după multa cercetare ce am făcut spre a nu să năpăstui nici o parte fiindcă semnile din vechime ne fuseră fără cunoştinţă prin prefăcutul vremilor, s-au aflat Mihai cazacul om bătrân şi unchiaş Chitul săracul amândoi din vecini şi ţiitori de minte pe unde au fost coprinsul locurilor boerilor brancoveni, şi dăndu-le cartea preasfinţii sale părintelui nostru mitropolit, au luat-o'amândoi însuşi şi cu cartea în mână au purces înainte şi noi după ei. Şi pă unde ne-au arătat că au fost coprinsul acelor locuri, am făcut semne şi am tras cu stănjenul domnesc^ după cum mai jos pe anume vom arăta. La care trăsuri şi semne ce s-au făcut, faţă fiind toţi ceilanţi vecini şi rezaşi, cu toţii s-au mulţămit ş-au rămas odihniţi, care semne şi număr de stânjeni sânt aceştia :
1. Trăsura locului din deal; s-au pus sfoara din podul ce au fost peste matca Dămbovitii cei vechi care trecea drumul cel vechi în Broşteni, din dreptul casii Cârstii dărvar al armaşului Theodosie şi am mers până în răspântie unde au venit stânjeni 72 pol i palme 2 şi din răspântie pâ lăngă drum alăturea cu o cruce pănâ unde fusese gardul viii Micşunescului, şi au venit stânjeni 40 pol şi doaă palme; şi iar din gardul viii Micşunescului drept în jos spre matca Dămbovitii cei vechi şi pe matcă în sus spre răsărit pană în dreptul casii lui Dumitru trăistar unde să coteşte matca Dămbovitii cei vechi spre Eadul Vodă, şi au ieşit stânjeni 73 palme doaă, iar de acolea apucă pe matcă în sus şi merge iarăşi pănâ în podul ce au fost pe matca cea veche în drumul Broştenilor unde am arătat mai sus că s-au pus sfoara întăi. Şi pănâ acolo au venit stânjeni 84 palme 2, şi să face toată suma trăsurilor acestui loc 271 , şi am pus pietri.
2. Trăsura locului de al doilea ; s-au pus sfoara din malul Dămbovitii cei vechi ce cade spre răsărit din fundul grădinii Hristii căpitan şi de acolo am mers spre apus şi am trecut peste un drumuşor nou ce s-au făcut acum ele marginea acestui drum, lăngă coastele grădinii lui Dumitrache copilul din casă, unde au venit stânjeni 38. Iar de acolea pă lăngă drumuşoru acesta alăturea cu gardul numitului Dumitrache spre amiazăzi şi trece peste gardul lui Gheorghie Băştiu armăşelul alăturea cu o făntă'niţă ce este în grădina lui şi prin dreptul unui puţ mare alăturea unei salcie, pănâ la fundul grădinii numitului armăşel şi până în colţul grădinii Simii brutarul, au ieşit stânjeni 45, unde iar s-au pus piatră. Şi de acolea drept spre răsărit pănâ în fundul grădinii Simii brutar pe unde iar trece peste drumuşoru cel nou, şi prin fundul grădinii lui Petra slujitoriul spătăresc, pă lăngă o făntănă ce este în fundul aceştii grădini, şi iarăşi prin fundul grădinii babii Dobrii Băduleasă pînă la o sălcioară ce este în malul măteii Dămbovitii cei vechi. Şi au venit stânjeni 23 pol şi iar s-au pus piatră.
Şi de acolea pe matcă în sus spre miază-noapte până iarăşi la trăsura dintăi de lăngă grădina Hristii căpitan; şi s-au găsit stănjini'49.
3. Trăsura locului al treilea, să începe din colţul gardului babei Dobrii Băduleasă şi taie drumuleţu de curmeziş şi dă prin colţul coşariului
274
275
ce este lipsit de casa babei Marii şi merge drept la rădăcina unui nuc, iar de la nuc pă lăngă gardul Eadului călăraş spre miază-noapte pană în fundul livezii în malul Dămbovitii cei vechi unde au eşit stânjeni 107. Şi dă acolea pă matcă în sus spre răsărit pănâ unde să coteşte acea matcă la apus în dreptul unii sălcii ce este înpotriva casii Bucşănescului, în care sade Martin slujitor spătăresc şi pănâ în nucul Brăncovenilor, care nuc are'şi o ghebă şi împotriva plopilor dumnealui Mandi Popescu; şi iarăşi pănâ în grădina babii Dobrii Băduleasă, stânjeni 122 pol, iar de la nuc tot drept pă lăngă grădina babii Dobrii alăturea cu un vişin şi cu un măr, şi merge iarăşi la nucul unde s-au pus sfoara întăi la colţul gardului babii Dobrii despre drumuşor, şi s-au găsit şi la această trăsură stânjeni 42.
într-acestaşi chip adeverindu-ne din mărturiile răzaşilor;, din scrisorile vechi, din stăpânire, din însuşi mărturia acelor doi ce au luat cartea de blestem, şi mai vărtos dintr-a însuşi rezaşilor, mulţumire şi odihnă după acestea toate adeverindu-ne am pus pietrii şi am stânjenit pă cum mai sus arată ca să le stăpânească dumnealui cu bună pace de acum înainte
1779 avgust 25.
Costandin Nenciulescu biv vtori logofăt
Colecţia Şerban Flondor.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
234. (1780 martie 7.
Preaînnălţate doamne,
fLa trecutul an, leat 1777 aprilie 1, din luminată porunca înnăl-ţimii tale, s-au judecat la dumnealor boerii judecători ot vtori Deperta-ment Stoica logofăt de aici, vechil fiind din partea lui Costandin Brătescul, ginerile răposatului Ohiriţă Doicescul, cu un Pană Cărpenişanul, i cu doo surori ale lui, anume Zoiţa şi Aniţa, ce sănt strenepoţi unii Dumitrani Doi-ceascăi, ce au fost soră cu Dumitraşco Doicescul.
Care loc l-au văndut numitu Cărpenişan cu surorile lui la dumneaei păhărniceasa Profira Brătăşanca. Şi acest loc este din dosul sfinţii mănăstiri Colţii, pe lăngă locul răposatului logofătului Căndescul. Zicănd Brătescul că acel loc îl are dat de zestre de la socră-său, Chiriţă Doicescul şi rău l-au văndut numiţii Cărpenişani, nefiind al lor şi-1 cerea Brătescul de la Cărpenişani dupe foaia de zestre.
Dar la acea judecată, Cărpenişani spre îndreptarea lor, au fost arătat un zapis cu leat 7221 [1712] dichemvrie 10, adică de ani 67, în care scrie că Dumitraşco Doicescul s-au fost aşăzat cu cumnată-său, vtori pitar Matei Cărpenişanul, soţul Dumitranii, surori mai sus numitului Dumitraşco, ca să stăpânească de fraţi o pivniţă şi un loc ce-1 au aici în Bucureşti, cum şi un loc de la Tărgovişte. Şi măcar că Brătescul au fost scos alte sineturi ale boerilor Doiceşti înpotriva numiţii cărţi a Oărpenişanilor, dar dumnealor boerii judecători arată în cartea dumnealor de judecată că pentru ca să descopere adevărul de stăpânirea acestui ioc, hotărăşte şiorănduesc vornicei de au mers în faţa locului şi trăgând acel loc tot, au eşit stănjăni 32, din care deosebeşte stănjăni cinci, cu pivniţa de piatră, ce este alăturea cu zidul sfinţii mănăstiri Colţii, care o şi stăpâneşte sfănta mănăstire iar
stănjini 27 au rămas să-i împartă Brătescul, ginerile Doicescnlui, eu Cărpenişani pe din doao. ■
Şi hotărăsc dumnealor să stăpânească Brătescul, ce să trage din neamul lui Dumitraşco Doicescul, stănjini treisprezece şi trei ciricuri şi numitul Pană, i Zoiţa şi Aniţa Oărpenişanii, strănepoţii Dumitrani Doiceascăi, iarăşi stăpâni 13 şi trei ciricuri.
Oare aciasta cercetare să vede că s-au făcut fără nici un fel de orănduială şi s-au năpăstuit de tot mănăstirea Colţii, pentru că să vede că Cărpenişani adevărat au zapisu acel vechi de învoială, ca să stăpânească de fraţi atât locul de aici, căt şi cel de la Tărgovişte.
Dar Doiceştii scoase alte foi de înpărţeală mai în urmă, întru care să înpărţesc fraţi între dânşii şi într-aceste foi nu arată de acel zapis al Oărpeni-şanilor. Şi mai vărtos, să cunoaşte şi să dovedeşte şi dupe stăpânirea mănăstirii, pentru că într-atăta vreme cănd trăia Cărpenişanu, tatăl acestor paraţi, vedea că stăpâneşte mănăstirea aciasta pivniţă de piatră şi acel loc. Şi încă mănăstirea au făcut prin mijlocul acestui loc şi uliţă de ese la mahala, unde şi casa lui iera iarăşi acolea aproape de ioc şi totdauna umbletu lor tot pe acea uliţă era.
Şi dacă ştiia că acel zapis vechi ce-1 au la măna lor este bun şi au parte într-acest loc, cum de tăcea şi n-au făcut nici un fel de pără într-ată-ţea ani căt au trăit? Ci Cărpenişani să vede că stăpânea numai locul de la Tărgovişte, că şi într-aceste foi ale Doiceştilor arată numai de locul acesta de lăngă mănăstirea Colţii, iar de locul cel de la Tărgovişte nu-1 pomeneşte nicăiri şi să vede că rămâne a Cărpenişanilor.
Dupe cum şi Pană Cărpenişanu, acum la aciasta cercetare, arată că acel loc de la Tărgovişte el l-au stăpânit, iar acum umbla ca să între şi într-acest loc al mănăstiri cu acest zapis vechi. Dar acest zapis al Oărpenişanilor să cunoaşte şi să vede că n-are nici un fel de temei, pentru că locul acesta au rămas numai al Doiceştilor. Oare şi Doiceştii l-au văndut mănăstirii. ' ■ :
Ci, pentru aciasta trebuia să fi adus dumnealor boerii judecători pe epitropul mănăstirii Colţii, ca să cerceteze de scrisori sau stăpânire veche pentru acest loc. Şi dintr-acea cercetare s-ar fi cunoscut de au mai rămas loc şi Doiceştilor sau Oărpenişanilor, iar nu numai dupe zisa lor >să hotărască. Şi, în urmă, dupe ce s-ar fi dovedit că mai au Doiceştii loc rămas nevăndut, atunci cu luminată porunca înnălţimii tale să să fi orânduit vornicei de către dumnealor vornicii cei mari ca să tragă locu.
încă mai zic dumnealor boeri judecători în cartea de judecată ca să aleagă stănjini 13, ciricuri 3 Doiceştilor şi stănjini 13 şi trei ciricuri Cărpenişanilor, cum şi stănjăni cinci sfintei mănăstiri Colţii. Care şi aciasta este mai mare greşală, pentru că toată gâlceava Doicescului cu'Oărpenişanii este numai pentru stănjini patrusprezece, iar nu pe căt arată dumnealor în cartea de judecată, pentru că celălalt loc tot este al mănăstirii văndut de însuşi neamul Doiceştilor încă mai dinainte vreme, de atăţea ani.
Ci, la aciasta adichie ce s-au făcut mănăstirii, viind ceauşul Panait epitropul mănăstirii şi arătăndu-ne pricina, am adus pe aceşti ce s-au judecat la Depertament, adică pe Stoica logofăt, vechilu Brătescului, cum şi pe părăţi Cărpenişani, unde fiind faţă şi preasfinţiia sa părintele mitro-politu, am intrat în cercetare şi cu amăruntul cercetând pricina, s-au dovedit că mănăstirea Colţii are veche cumpărătoare acel loc tot de la neamu Doiceştilor, cum mai sus arătăm. Dupe cum este ştiută stăpânirea sfinţi mănăstiri din vechime, care nici Doiceştii la aciasta nu tăgăduiră.
276
277
Dar mai rămăind stănjini 14, ce să zice Pietrăriia, tot dintr-acest loc, lui Chintă Doicescul, care vine alăturea cu locu răposatului logofătului Căndescul, care loc l-au văndut Cărpenişanii păhărnicesii Profirii Brătăşancăi, cu acel zapis vechi de învoială, ce l-au arătat si la boerii judecători ai Depertamentului, de care făcea pără Stoica logofăt, Vechilii Brătescului, cum că este al socră-său Chiriţă Doicescul si zice că rău l-au văndut Cărpenişani, nefiind al lor. Care şi aceşti stănjini 14 să dovedesc şi să văd că sănt tot ai mănăstirii, vânduţi de însuşi acel Chirită Doicescul, socru acestui Brătescu, care face acum pără.
Dar am cerut de la epitrop ca să ne arate zapisul de cumpărătoare sau alte scrisori. Şi zise că toate zapisele şi alte scrisori, ce au mai avut sfănta mănăstire, s-au răpus în vremea răzmiriţii, dupe cum este ştiută de toti, fară numai ne arătă o foaie a lui Trandafir, ce au fost vechi si întăi epitrop la mănăstirea Colţea, aşăzat de însuşi ctitorul răpjosat] spătarul Mihai Cantacuzino, în care foaie arată daniile mănăstirii, vii, moşii de la răpo-satu ctitoru.
Şi tot într-acea foaie arată şi cele ce au mai sporit si el în câtă'vreme au fost epitrop şi căt au trăit, iarăşi moşii, vii şi alte acareturi. Si între acelea arătă şi acest loc al lui Chiriţă Doicescul, cu pivniţa de piatră ce-i mai rămăsese nevăndut, că l-au cumpărat mai în urmă, ei cu zapise şi cu alte scrisori ce au mai avut acel Chiriţă, afară din celălalt loc care era cumpărat mai nainte tot de la neamul Doiceştilor, dupe cum mai sus arătăm.
La care aciasta foaie, ce ne arată epitropu Colţii, văzăndu-o si preasfinţiia sa părintele mitropolit şi preasfinţitul zice'că încă de cănd era preasfinţitul mireon (sic) şi sădea în mănăstirea Coltea stiia si au auzit că acel loc cu Pietrăriia este al mănăstirii.
Ci dar, să vede că rău cere Stoica logofăt, vechilul Brătescului, acest loo ce zice că-1 are de zestre de la socră-său Chiriţă, fiind văndut de însuşi Chintă Doicescul la sfănta mănăstire. Şi mai vărtos, că într-atătea ani de când stăpâneşte mănăstirea, nu să vede să fi făcut pără vreodată Chiriţă Doicescul pentru acest loc în vreme ce au trăit dupe moartea acestui Trandafir epitropu pănâ la răzmiriţă. Şi de stiia că acest loc nu este. văndut de dansul, putea să facă orice fel de pără atât căt au trăit Trandafir, căt şi dupe moartea lui Trandafir.
Şi să vede că au eşit acest loc din toată stăpânirea lui Chirită si acest Brătescu n-are nici un temei la cererea lui, că şi fecior clironom să fi fost. iarăşi nu putea să-1 mai ciară, fiind văndut de tată-său si de atâtea ani, cu căt mai vărtos acest Brătescu că este zestraş.
Iar Cărpenişani mai rea greşală au făcut de l-au văndut la păhărniceasa Profira Brătăşanca în vreme cănd nu avea nici un fel de treabă pe acel loc, că deşi zic că au acel zapis vechi de învoială, întru care scrie ca să aibă şi ei parte pe jumătate într-acest loc al Doicescului, dar arată si Doiceştii alte scrisori înpotriva acelui zapis şi îl aneriseşte. Care scrisori sănt şi mai dinnainte, păn-a nu-1 vinde Chiriţă Doicescul mănăstirii si aceşti 14 stănjini rămân buni numai ai lui Chiriţă Doicescul, care sănt vânduţi la sfănta mănăstire.
Iar Cărpenişani rămăn numai cu locul de la Tărgovişte, dupe cum s-au adeverit şi să ştie că l-au stăpânit tot ei mai nainte. Şi de vreme că Cărpenişani rău au văndut acest loc al sfinţi mănăstiri, neavănd niciun fel de treabă, mănăstirea să-şi stăpânească locul Doicescului dupe vechea cumpărătoare şi stăpânire ce o are. Iar cumpărători ce au cumpărat de la Cărpe-
nişani, să-şi caute cu Cărpenişani ori bani sau locul acela de la Tărgovişte care este al lor. , , . ^
Şi ne rugăm mării tale, ca să fie luminată porunca mării tale să să întărească aciasta anafora cu cea mai desăvârşit hotărâre şi întărire a mării tale, ca să fie nestrămutată şi nesupărată stăpânirea sfinţi mănăstiri, pentru că într-atăţea ani şi cu vânzare bună şi cu stăpânire veche iarăşi să supără sfănta mănăstire.
Iar întărindu-să stăpânirea sfinţi mănăstiri de către înnălţimea ta, nu să va mai supăra, mai vărtos că şi-au pierdut zapise, scrisori ce au avut pentru locu acesta.
Şi cum va fi bună hotărârea înnălţimii tale.
1780 martie 7.
Acad. R.S.R., CCCLXXIX-8.
Copie, stare foarte bună, hîrtie groasă cu filigran; fără semnăturile celor care au întocmit anaforaua.
235. 1780 martie 10.
fToată milosteniia şi facerea de bine ce ar putea neştine să facă pentru spăseniia şi ertarea păcatelor lui, de mare folos poate să fie ticălosului suflet, că din groaznicul întunerec îl scoate şi întru înpărăţiia ceriu-liii il odihneşte, precum preaînţeleptul înpărat Soiomon la parimiile lui adeverează.
Drept aceia dar, şi eu mult păcătoasa Pulheriia i)ăhărniceasa Brătăşanca, fiica răposatului dumnealui Antonaclie vel ban, ca o covârşită de păcate, vrînd din greotatea păcatelor mele a mă uşura, aducăndu-mi aminte pentru săracii bolnavi ce petrec înlăuntru în spital la Colţea, am socotit dintr-a mea sufletească bunăvoinţă şi pentru al lor ajutor şi pentru pomenirea mea şi a părinţilor miei de am închinat şi am afierosit la numitul spital, după sfârşitul vieţii meale, casile din Bucureşti, care le am în mahalaoa Colţii, înpodobite pă din lăuntru cu aşternuturi, cu ferestre de sticlă şi pă dinafară cu curte, cu cuhnie, cu grajd, cu grădină, aşa precum sănt.
După moartea mea să rămăe statornică danie şi întru stăpânire vecinică mai sus zisului spital, ca să fie de ajutor şi de hrana a fraţilor săracii bolnavi ce să vor afla înlăuntru, ca doar printr-aciastă puţină danie priimindu-o milostivul Dumnezeu, să-i fie sfinţii sale milă şi de ticălosul mieu suflet la înfricoşata zi a judecăţii, ca să mă aşaze în partea cea dreaptă şi să mă învrednicesc şi eu a auzi acel dulce glas : Veniţi blagosloviţii părintelui mieu, ca să moşteniţi înpărăţiia cea gătită voao de la începutul lumii.
Deci, oricine din neamul nostru sau din alţii să va scula cu orice pricină şi ar îndrăzni a strica aciasta dumnezeiască şi de suflet folositoare pomenire, unuia ca aceluia domnul Dumnezeu viiaţa să i-o şteargă dupre faţa pământului cu rea şi groaznică săvârşire şi să nu să învrednicească a vedea faţa sfinţii sale.
Aciasta adeverez cu iscălitura şi pecetea mea într-aciastă carte a mea de danie şi supt iscălitura altor mărturii, obraze vrednice de credinţă, rugăndu-mă şi de duhovnicescul mieu părinte preasfinţiia sa părintele
278
279
mitropolitul de au întărit aciasta danie şi cu a preasfinţii sale iscălitură, ca în toată vremea să fie de bună încredinţare.
' Leat 1780 martie 10.
1 L.P. |   Pulheriia Brăt[ăşanca]
Grigorie arhimandrit Deleanul, mărturie şi scriitor aceştii cărţi de danie, după zisa dumneaei Pulberii Brăt [ăşancăi]
[pe verso ]:
Diiată răposaţii Profirii Brătăşanchi.
Acad. R.S.R., CCCLXXIX-9.
Original, stare foarte bună, hîrtie groasă cu filigran frumos; pecetea în tuş negru.
236. 1780 iunie 13.
Adică eu, Eadu ciohodar, dinpreună cu soţiia mea Safta, dat-am zapisul nostru la măna Tatului trămbiţaş, i a soţii' sale Măriia, i a copiilor.
Precum să să ştie că le-am văndut o casă în taleri 140, adică o sută patruzeci tocma. Care casă o am avut în mahalaoa Popii Cozmii, cu locul ei şi cu gardul, după cum să văd coprinsul ei. Şi am văndut-o de bunăvoia mea, cu ştirea vecinilor şi din sus şi din jos/ca să aibă a o stăpâni cu bună pace de către noi şi de către tot neamul nostru, să fie ohabnică moşie în veci stătătoare, căt lor, atît şi copiilor lor.
Şi cînd s-au făcut acest zapis, au fost mahalagii şi preoţi mahalagii, care mai jos s-au iscălit anume. Şi pentru [mai adevărată credinţă], ne-am pus numele şi degetile mai jos, în loc de pecete, ca să să crează.
1780 ghenarie 13.
Eu Eadu, dinpreună cu soţiia mea Safta, vânzători
Eu Costea martor
Eu Matei vătaf de trâmbiţaşi, martor Eu Neculae căpitan, martor
Eu popa Ivan duhovnic, ot mahalaua Popii Cozmii, martor Popa Matei, sin ego, martor
Şi am scris eu, popa Barbul, cu zisa dumnealor şi martor Stan căpitan Dărzean, martor
Taleri 10, cheltuiala toată cu aldămaş, i cu altele.
Acad. R.S.R., MXVIII-3 a. Copie.
237. 1780 iulie 12.
Aciasta casă, ce să numeşte într-acest zapis, fiind a surori-mii Elenii, şi neputănd să le caute fiind şăderea ei la sud Vălcea, o am făcut vânzătoare şi am văndut-o lui Şărban, ce au fost copil din casă, în taleri 230, adecă sute doao şi treizeci, care i-am luat toţi în măna mea.
Şi cu acest zapis să aibă Şărban a stăpâni casa cu bună pace de către tot neamul nostru.
Şi am iscălit să să crează.
__ 1780 iulie 12.
| L.P. | Ilinca Poenăreasa stărăstoae, adeverez
Eu Dumitrache  [indescifrabil ] veveon [greceşte ]
tAciasta casă fiind cumpărată de răposat dumnealui tatăl mieu, după cum în dos arată zapisul cel vechi, care zapis este întărit şi cu însuşi iscălitura răposatului, care casă au dăruit-o răposatul Elenii, ce au ţinut întru căsătorie pe un Costandin cojocarul ce au murit. B
Dar fiindcă era aciasta casă de la neamul acestui Şărban, copilul din casă, şi eşind la preţ pană la taleri 230, s-au protimisis el mai mult decăt ceilalţi muşterii, una ca un ucel (sic) şi mai vărtos, fiind de la neamul lui, după cum mai sus arătăm.
Şi pentru aceia, s-au întărit şi de noi, cu iscălitura noastră.
1780 iulie 13 dni.
Dim. Eacoviţă vel vornic
Acad. R.S.R., CCLXXXI-30 b.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; frumoasă pecetea Ilincăi Poenăreasa (continuarea doc. 30 şi 30 a, la un ioc cu ele).
238. 1780 iulie 30.
De vreme ce Dragomir ce au fost dăscăleţ la şcoala Sfântului Gheorghe Vechi, vătăşel, cu aşăzămănt în scris au luat voe de la preasfinţia sa părintele mitropolit de şi-au făcut o casă pe locul sfintei Mitropolii, încă cu legătură ca să o facă acea casă şi să fie şcoală pentru învăţat copiilor. '
Şi de vreme ce însuşi acel Dragonir nu s-au ţinut de simfonie ca să fi făcut şcoală, ci au lăsat acea casă, şi acum sade într-altă parte, măcar că nu era cu cale a i să plăti acele lemne de către preasfinţia sa părintele mitropolit, fiindcă au şezut atâţia ani în casă şi chiria pământului n-au plătit la sf. Mitropolie şi mai vărtos pentru căci nu s-au ţinut de sinfonia ce au făcut. Dar fiindcă însuşi preasfinţia sa părintele mitropolit primi şi ceru ca să i să preţuiască acele lemne şi după preţuială să le şi plătească, am fost mai orânduit vorniciei şi pe vătaf de lemnari, i vătaf de zidari şi ei au fost preţuit-o dupe arătarea lui Dragomir ce au zis că au cheltuit cănd au făcut-o noao.
Dar iată că şi acum de iznoavă orănduim pe Eadu şi Necula vtori vornici ca împreună cu vătaf de lemnari, i cu vătaf de zidari, acum de ai doilea să preţuiască acea casă a lui Dragomir, dupe cum să va fi aflând acum, iar nu dupe cum va arăta acest Dragomir că au cheltuit când au făcut-o noaă, de vreme ce nu este datoare sf. Mitropolie a-i plăti acea casă ca noaă, ci după starea ce să va fi aflând acum. Aceasta scriem.
1780 iulie 30.
Badea vel vornic ; [lipsă numele] vel vornic
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXLVI-7.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; copie în ms. 131, f. 149.
280
281
239. 1780 iulie 30.
„Foaia dă preţuirea casilor logofătului Dragomir ce din luminată porunca mării sale lui Vodă ne-am rînduit noi ce mai jos iscăliţi, cum arată"
— se amintesc părţile componente ale construcţii şi se arată pentru fiecare în parte preţuirea
.— preţuirea casei se ridică la suma de 293 taleri iscălesc: Nicolae viori vornic, Eadu viori vornic meimar-başa. Ion vătaful de zidari, Dumitru zidaru, Dumitru lemnar, Vladul lemnar,' Doice lemnar [mai jos ]:
Din luminată porunca mării tale, dumnealui ceauş dă aprozi ne-au chemat şi ne-au arătat luminată porunca înălţimii tale pentru această preţuire ca să arătăm ce fel de preţuire s-au făcut, ca în vremea dă acum, ori ca în vremea cînd s-au făcut namestia. Şi am arătat că această preţuire s-au făcut ca în vremea cînd s-au făcut namestia, iar nu ca în vremea dă acum, că namestia iaste nouă, făcută dă acum doi ani, şi tot o cheltuială mergea şi atunci şi acum.
1780 avgust 21. — iscălesc cei de mai sus, în afară de cei doi viori vornici.
[pe verso ]:
Pentru casa ce s-au luat de la logofătul Dragomir oi Sfente Gheorghie cel Vechi,
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXLVI —8.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; copie în ms. 131, f. 149.
240. 1780 septembrie 8.
Preaînălţate doamne,
Dupe jalba ce au dat-o înălţimii tale sfinţiia sa părintele arhimandrit egumenul mănăstirii Eadului Vodă atăt în anul trecut căt şi la acest următor an, cerând să-şi aleagă un loc de la morile de la Gorganu, ce are sfănta mănăstire Eadul Vodă luate schimb de la răposatul măriia sa Costandin vodă Brăncoveanu în locul altor mori ce au avut mănăstirea tot pe apa Dămbovitii la poarta domnească cea din sus, zicănd numitul egumen că acel loc l-au avut slobod, dă era dă treaba carălor ce vinea la moară să macine şi pentru a tinde brutarii grău cănd spăla, să-1 macine.
Şi de la o vreme încoace s-au călcat acel loc de unii din mahalagii înprejureni de acolea. Şi acum, cu cea din urmă jalbă ce au mai dat înălţimii tale părintele egumenul, tot această dreptare cere, a nu mai rămânea acel loc călcat după cum au fost până acum.
Şi la această după urmă jalbă ce au mai dat sfinţiia sa, vedem că ni să porunceşte de înălţimea ta, să să dea anafora din anul trecut, de cănd au fost luminată porunca înălţimii tale să cerceteze pricina acestui loc, cum şi deosebită anafora să dăm şi noi acuş de cercetarea ce v-aşi fi făcut.
Arătăm înălţimii tale că am văzut atăt jălbile părintelui egumenului, căt şi jalba paraţilor mahalagii din Gorgani. Pentru care pricină acestui loc, în trecutul an am mers la faţa locului unu! din noi dinpreună cu
dumnealui biv vel dvornic Pană Filipescul, fiind vel dvornec şi am chemat pe căţiva din mahalagii la faţa locului şi numai am tras acel loc dupe cartea ce are sfănta mănăstire de la leat 7204 [1696] din zilele răposatului mării sale Costandin vodă Brăncoveanul, de sănt 85 [ani] în care carte arată toate semnele acestui loc şi în curmeziş şi în sus şi în lungul locului, cu suma stănjenilor [loc liber/. Şi vreo hotărâre în scris atunce nu s-au făcut, fără căt s-au căutat semnele şi s-au însemnat.
La care însemnare a semnelor ai acestui loc şi atunci în anul trecut şi acum de noi nu s-au măsurat din apa Dămbovitii pă unde se află acum, după cum scrie în cartea ce o are sfănta mănăstire pentru acel loc, ce s-au măsurat den al doilea scoc al morilor, de la care scocuri şi pănâ la uscat în mal dă pre uliţa Gorganului, este stînjeni 3 pol luoaţi de noi la măsurătoare din apă. Care aceşti stânjeni i-am socotit să fie mâncaţi de apa Dămbovitii, după vremi încoace, şi tocmai la acel scoc ce este alăturea cu roata cea dă dă margine spre apă am socotit să fi fost malul Dămbovitii dupe vremi, că de am fi măsurat din apa Dămbovitii cum curge acum, dupe cum scrie cartea sfinţii mănăstiri, să lua toate casele ce sănt supt coasta Gorganului în suma stînjeni ce-i arată cartea sfintei mănăstiri.
Şi aşa măsurând locul şi în anul trecut şi acum, iarăşi de iznoavă l-am măsurat, fiind noi amândoi de faţă, cu stănjenu răposatului Costandin vodă Brăncoveanul cu care s-au tras şi atunci în zilele mării sale acel loc, dupe cum adeverează cartea ce o are sfănta mănăstire.
Şi s-au găsit lungul stânjeni 40 pe din jos de podişor, pe lăngă coasta Gorganului în sus pe uliţă, pănâ în curtea caselor ce au făcut Lolea arnăut, unde s-au pus piiatră şi din jos de podişor din apă peste uliţă pană în colţul ulucilor protopopului Ioan, ce sănt supt coasta Gorganului stânjeni zece şi din prefuştele ce dăspărţeşte două scocuri pe care umblă doo roate pănâ în păretile morii, pe din jos de moară şi peste uliţă supt coasta Gorganului, între casele Marii văduvii, unde s-au pus piiatră stânjeni treisprezece şi din susul morii iarăşi din prefustile ce dăspărţeşte acele doo scocuri, ce s-au zis mai sus, pe dinaintea morii drept peste uliţă spre Sideri cojocarul, unde s-au pus piiatră stânjeni şaptisprezece.
Şi după această măsurătoare şi tragere a numitului loc, cade stânjeni pană supt coasta Gorganului la delceluş dupe cum scrie şi cartea ce o are sfănta mănăstire de semnile a acestui loc pe unde vedem acum că pe supt coasta Gorganului sănt case, din care unele nu cad pe stânjenii locului ce-i are .mănăstirea cu acea carte, fără căt trei case, dooă ale Marii văduvii cad supt coasta Gorganului şi a preotului popa Anastasie, din care dooă case ale Marii văduvii au mai eşit de au coprins din stânjeni locului morii peste coprinsul ce au avut din vechime de an încoace.
Pe care loc ce au coprins au făcut o băcănie şi un furnu şi an cănd s-au tras acest loc i s-au poruncit numitei văduve să nu iasă mai mult din căt îi este coprinsul caselor ei celor vechi şi ia [ea] nevrănd să dea ascultare, au făcut acea băcănie şi furnu de bucate. Şi preotul popa Anastasie ce este şăzător într-o casă ce au cumpărat-o de trei ani încoace din susul caselor Marii văduvii, iarăşi au eşit cu uluce peste coprinsul ce au avut acea casă din vechime şi au mai luoat şi molitfa sa din locul morii cu ulucele ce au făcut şi asemenea şi un Lolea arnăut au făcut case nalte de cărămidă şi cu prăvălii dedesupt din sus de mori de la buna venirea înălţimii tale încoace, ce sănt iarăşi pe locul sfintei mănăstiri. Şi încă vrănd să-şi facă aceste case mari şi cu prăvălii după cum să vede că le-au
282
283
şi făcut, au intrat şi în lumina Dămbovitii de au coprins cătva din apă cu taraşi de au depărtat Dămboviţa de zidul acelor case şi pe egumenul sfintei mănăstiri nu l-au întrebat cănd au făcut această bina, cu socoteală că le face pe locul caselor ce le are deosebit cumpărate de la un Păun brutar.
Şi acum s-au dovedit din tragerea locului morii că locul pe care au făcut el acele case şi prăvălii au fost al sfintei mănăstiri, iar nu al caselor ce le-au cumpărat Lolea arnăut de la acel Păun brutar, dupe cum au mărturisit Neculae uncheaş, mahalagiu vechi şi om trecut paste noozeci de ani şi alţi mahalagii de acolea. Şi chiar aşa au mărturisit aceştia că acel Păun brutar cănd au făcut casele, ce le-au cumpărat Lolea, le-au făcut mai spre maidanul morii şi în locul casii cei vechi au făcut acel Păun pivniţa şi [h]ambar de bucate.
Şi cănd au făcut curte de uluce şi poartă, iarăşi au eşit de au luat clin maidanul morii. Şi asemenea şi Lolea arnăut încă au eşit mai mult în locul morii sfintei mănăstiri cu facerea caselor şi a prăvăliilor, ce să vede că au făcut ele la bună venirea înălţimii tale încoace.
Şi aşa, după toată cercetarea ce am făcut pentru acest loc al morii, atăt vedem că pricinuesc cei părîţi de egumen, cum că după vremi s-au măncat locul de apa Dămbovitii spre coasta Gorganului şi că după vremi s-ar fi mai prefăcut morile şi s-ar fi mai tras spre numita coastă a Gorganului şi de aceia să înplineşte acum suma stănjenilor locului sfintei mănăstiri pană aproape de coprinsul caselor lor. Care la aceste zise nu avură pîrîţii nici un temei spre a să îndrepta ei la păra ce fac asupra mănăstirii, căci că stânjenii locului morii, i-am tras tocmai din numitu scoc şi pre fuste pe unde umblă doă roate acum. Şi am socotit ceia ce au măncat Dămboviţa dupre vremi şi lungu stânjeni până supt coasta Gorganului, cum să adeverează din cartea ce are sfănta mănăstire şi dupe cum şi numitu egumen atăta cere, iar mai mult decăt pănâ supt coasta Gorganului nu să întinde.
Ci fiindcă să dovedi că locul este al sfintei mănăstiri, dupe cum scrie mai sus, egumenu cere ca locul să rămăe iarăşi slobod, precum au fost mai nainte, de. vreme ce aceştiia ce arătăm mai sus s-au întins în locul sfintei mănăstiri, fără a nu lua voe de la sfănta mănăstire, nici altă vreo sinionie. Dar fiindcă au apucat de şe-au făcut prăvălii şi alte namestii, dupe cum arătăm mai sus, aceasta rămâne a să face hotărâre de înălţimea ta. Noi de cercetarea ce f acum, arătăm înălţimii tale, iar hotărârea' cea desăvârşită rămîne a să face de înăţimea ta.
1780 septemvrie 8.
Vel dvornec Badea Ştirbei Vel dvornec Dumitraşco
[rezoluţia domnului ] :
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar.
De vreme când s-au apucat a-ş face aceşti mahalagii namestii, igumenul văzând, nu i-au oprit atuncia în vreme cănd să cădea cu puterea judecăţii, ci i-au lăsat de au lucrat şi pănâ au isprăvit. Poruncim dar, dacă i-au lăsat atunci, acum să priimeaseă chirie de la dânşii pentru loc şi să fie nesupăraţi, pentru care numiţii mahalagii să aibă a să aşeza între dânşii cu igumenul pentru chiriia ce să cade a da la mănăstire,
iar mai mult a să întinde acei mahalagii cu umbrare peste coprinsul nanies-tiilor, în locul slobod al mănăstirii, să nu aibă voe niciunul, fiind locul trebuincios pentru moara mănăstirii.
1780 octombrie 24.
Arh. St. Buc, M-rea Radu Vodă, LXV-3. Original, stare bună; copie în ms. 256, f. 169 — 170 v.
241. 1780 septembrie 16.
40 taleri, adecă patruzeci de lei, am primit de la preasfinţia sa părintele mitropolit, care bani i-am fost cheltuit la dresul pivniţii ce iaste dinaintea şcoalei sloveneşti la Sfeti Gheorghie Vechi, ce iaste pe locul sfintei Mitropolii. Şi nu mai am a mai ceare nimic de acum înainte. Şi pentru încredinţare am iscălit.
1780 septemvrie 16.
Az Costandin dascăl slovenesc adeverez [pe verso] :
Adeverinţe de primire banilor pentru meremetul unii pivniţe ot Sf. Gheorghie Vechi.
1780 septemvrie 16.
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXLVI-10.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; scriere şi semnătură frumoasă; în condica domnească, ms. 131, f. 148 — 149 toate actele care privesc pricina lui Dragomir au fost copiate cu Jovă frumoasă de Constantin dascălul slovenesc.
242. 1780 noiembrie 2.
Din luminată porunca mării sale preamălţatului nostru domn Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod, dumnealui ceauş za aprozi aduse la judecată pă Stana făme[ia] din Bucureşti părăşă lui Ianache băcanu, zicănd că dăndu-i o casă cu chirie în mahalaoa Sfăntu Dumitrie cu tocmeală pană în şase ani, pă an căte taleri 40, cu care bani să meremetisească cele ce va face trebuinţă păn prejur, cerând ca să facă băcănie. Şi din taleri 40, taleri 20 să-i dea, iar taleri 20 să-i oprească şi să stăpânească prăvăliia pănâ să va plăti cheltuiala ce va face.
Şi de cănd i-au dat acea casă sănt ani 12, şi după tocmeală bani nu i-au dat şi acum casa vede că o stăpânesc alţii şi cerea să-şi afle dreptatea.
Căriia i-am cerut ca să ne* arate vreun zapis sau simfonie în scris şi zise că nu are.
Faţă fiind şi părătu Ianache răspunse că acest loc este al dumnealor boerilor Creţuleşti şi are şi mănăstirea Sf. Spiridon parte. Şi de la dumnealor îl are luat prin zapis cu chirie şi ne arătă şi zapisu boerilor Creţuleşti iscălit fiind şi de egumenu mănăstirii Sf. Spiridon, cu leat 1764 octomvrie 26, prin care scrie că dă locu dumnealor ce-1 au în mahalaoa lui Şărban Vodă, lui Ianache şi tovarăşului lui, Damiian băcani cu chirie căte taleri cincizeci pă an, ca să-şi facă magazie şi deasupra băcănie.
284
285
Care loc mai nainte .au fost al lui Iordache ţiganii croitor al dumnealui Matei Creţulescu biv vel paharnic.
Asemenea ne arătă părătu şi o carte de judecată a dumnealor veliţilor boeri, cu leat 1764 dichemvrie 17, prin care să vede că au avut judecată Sanda ţigan (sic) a dumnealui biv vel paharnic Matei Creţulescu cu părătu Ianache şi tovarăşu lui Damiian băcani pentru acest loc.
Şi după cercetarea ce le-au făcut, arătând numiţii zapis boerilor Creţuleşti ce să văzu şi ele noi, cum mai sus s-au zis, hotărăsc dumnealor ca Ianache şi tovarăşul lui, Damiian băcani să stăpânească acea băcănie i magazie cu bună pace, neavănd Sanda ţiganca a lui Iordache ţiganu nici o dreptate.
Asemenea ne arătă părătu Ianache şi o carte a trei viori dvornicei, cu leat 1764 dichemvrie 1, prin care scrie că au fost trimişi la acea băcănie ce au făcut-o Ianache ca să cerceteze de au luat lemne vechi de ale casii lui Iordache ţiganu ce au avut pe acel loc şi au pus la acea prăvălie ce au făcut-o. Şi cercetând cu amăruntu n-au găsit nici un lemn vechi.
Deci după zapis şi cartea de judecată a dumnealor veliţilor boeri ce să văzu la măna paratului Ianache, să cunoscu că jalba părăsii Stanii nu are nici un temei. Ci judecata au găsit cu dreptate ca părătu'Ianache să stăpânească acea prăvălie şi magazie cu bună pace, plătind chiriia locului pă an elupă coprinderea zapisului.
1780 noemvrie 2.
[indescifrabil] paharnic Costandin biv vel comis [indescifrabil] biv vel sluger
Colecţia prof. Petre Nistor.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
243. 1780 noiembrie 19.
Preaînălţate doamne,
f Jăluesc mării tale că sfănta mănăstire are loc de danie aproape de Livedea domnească, care să înpresoară de unii alţii.
Ci fiindcă din luminată porunca mării tale s-au orânduit boieri ca să aleagă Livedea domnească, mă rog să fie porunca mării tale tot către dumnealor, ca să cerceteze şi pentru acest loc al mănăstirii. Şi ce va fi mila mării tale.
Către Dumnezeu rugător de fericită sănătatea mării tale,
Ignatie  egumen mănăstirii Cotroceni
[rezoluţia domnului] :
Dumneavoastră boerilor ce sănteţi orânduiţi pentru Livadea domnească, mergând la faţa locului să faceţi cercetare şi pentru aceasta.
1780 noiemvrie 19.
vel logofăt
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, XXVII —4.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran, format jumătate foaie; copie în ms. 691, f. 119 v.
244. 1780 decembrie 15.
Preaînnălţate doamne,
Cu preaplecata noastră anafora înştiinţăm mării tale că ni să porunceşte prin pitac că te-ai înştiinţat măriia ta cum că aicea în Bucureşti, în mahalaoa de la Fântâna Boului, în jos, este un loc domnesc, pe care unii, alţii au început a-1 înpresura şi a face pă dansul case.
Pentru care, ne orănelueşti măriia ta ca să mergem la numitu loc, ca să facem cercetare cu deamăruntul, atâta prin vecini înprejureni, căt şi într-alt chip, cum vom socoti. Şi dupe ce vom face cercetare şi vom dovedi bine căt este coprinsul locului aceluia, să punem şi semne. Şi să cercetăm şi pentru casile ce sănt pă acel loc, ale cui sănt şi căte şi să înştiinţăm mării tale.
Vei şti, măriia ta, că după poruncă am mers acolo în faţa locului şi întăi am adus pă toţi vecinii ce să vecinesc cu acest loc, ele am făcut cercetare scrisorile şi cărţile ce au avut fiiştecarile. Şi întăi scoase, de ne arătă egumenul de la mănăstirea Cotrăceni condica mănăstiri cea pecetluită cu pecetea gospod, întru care să vede trecut un hrisov [din] anul 1755 avgust 6 al mării sale răposatului Costandin vodă Eacoviţă, pentru acest loc şi scrie chiiar aşa, că dă danie şi închină această moşie domnească la o sfănta biserică de lemn, ce era în sat afară de mănăst [irea] Cotră-ceanilor, care biserică au fost pănâ în vremea răzmiriţii, iar de la vremea rizmiriţi încoace s-au stricat de tot.
Moşiia domnească, adică ce să numeşte Livedea domnească din Bucureşti toată şi cu căt apucă elin mahalale al căruia moşăe latul îi merge din apa Dămboviţi dinpotriva mănăstirii Mihai Vodă până în marginea lacului de lăngă casa unui Ianache şi dă cu un cap în Podu Mogoşoai şi merge pă lăngă pod păn-unde să hotărăşte cu moşiia mănăstiri Sărindaru. Şi la capul de sus, lăturiş, să hotărăşte cu moşiia mănăstiri Cotrăceni, iar în cap să loveşte cu moşiia sfintei Mitropolii, de la moara din fund şi cu moşiia mănăstiri Sfintei Sa vi, însă afară de alte danii dă niscareva locuri ce vor fi avănd mai nainte alte mănăstiri sau alţi cinevaşi cu cărţi domneşti, fiindcă această moşie nici este închinată de alţi domni mai nainte nicăiri, nici avea domniia vreun folos de la dansa.'
Şi atăta biserica de lemn, căt şi moşiia aciasta o dă asupra egumenului de la Cotrăceni ca să-i strângă venitu, chiriile dupe case şi să aibă a purta grijă ca cele stricate, după vremi, să dreagă şi totdeauna să păzească sfănta biserică cu preoţi nelipsiţi şi să slujească sfintele şi dumnezeeştile slujbe.
Şi mai zice egumenul că acest hrisov l-au înnoit şi cu hrisovu mării sale Ştefan voevod şi s-au prăpădit. Care nici în condica cea pecetluită nu este trecut.
Ne arătară şi cei ce şăd pă acest loc, o carte domnească, cu leat 1759 fevruarie 12, a răposatului mării sale Scarlat vodă Ghica, făcută mai în urma hrisovului cu ani trei şi luni cinci şi întru care scrie aşa : tuturor celor ce ş-au făcut case în Livedea domnească, elin susu Gorganului, să fie în pace, nimini nici un fel de supărare să nu le facă, pentru că acea livede era ceair de treaba cailor domneşti, iar dupe ce s-au mutat păşunea cailor în livedea Cotrăcenilor, de sus de mănăstire, livedea aciasta, ce este din susul Gorganului, rămâne maidan slobod şi aşa, din an în an, mulţi din cei ce nu avea case, căt şi alţii din striinătate viind, ş-au făcut case
286
287
acolo. Şi cercetând mării-sa şi văzând că păn-a nu să strica acele case, într-alt chip nu să poate a mai fi ceair pă cum au fost.
Care lucru nefiind priimit la voinţa mării sale a li să face acelora o pagubă şi o strămutare ca aceia, milostivindu-se, printr-aciastă carte domnească le-au dat volnicie şi lor şi altora căţi vor vrea să vie, ca unde nu vor fi case făcute, să-şi facă şi ei şi să-şi facă şi biserică şi cu toţi să şază cu linişte şi cu odihnă, neavănd de către niminea de nimic supărare şi nici un fel de înpotrivire, nepomenihd în cartea aciasta dă hrisovul mării sale răposatului Costandin vodă Eacoviţă.
Am întrebat pă egumenul Cotrăceanul: după ce s-au închinat această moşie cu hrisov, avut-au vreo stăpânire, luat-au vreo chirie de la cineva şi? Şi ne arătă că pe vremea aceia cănd s-au închinat aciasta moşie la acea biserică de lemn, sfinţiia sa au fost dichiu la mănăstirea Cotrăceni şi l-au orânduit egumenul ce era pe acea vreme ca s[ă] f [ie] înscrise toate casile după aciasta moşie şi să aşaze cu toţii, puind la orănduială chiriia fiiştecăruia ce să dea pă an.
Şi străngându-se atuncea toţi cei ce au case pă aciasta moşie, nicidecum nu l-au îngăduit nici în scris să ia casile lor, nici aşezământ să facă pentru chirie. Şi văzăncl nesupunerea lor şi egumenul ce era pă acea vreme i-au lăsat nesupăraţi. La care răspunseră şi cei ce şăd pe aciasta moşie că ei niciodată chirie nu au dat, nici supărare nu au avut de niminea, ci ca un loc domnesc slobod ce au fost, cu voe ş-au făcut case şi namestii şi în urmă li s-au dat şi carte domnească a răposatului Scarlat Yodă de apărare. !
Ci, pentru aciasta, de,vreme că biserica de lemn ce era la Cotrăceni, la care era închinată aciasta moşie, biserica s-au stricat dăn vremea răzmiriţi şi egumenul nu au avut nici o stăpânire şi aceştiia ce şăd pă aciasta moşie cu cartea mării sale răp[osatului] Scarlat Vodă, au fost păn-acum nebăntuiţi şi nesupăraţi de niminea, cerem .la bună milostivirea mării tale.
Am cercetat [locul] biserici şi din josu Gorganului păn-în hotarul mănăstiri Sărindarului şi păn-în apa Dămboviţi, unde să hotăreşte cu locul morii mănăstiri Eadului Vodă. Şi făcănd catagrafie şi cercetare caselor ce sănt pă acest loc, văzum că n-au nici o carte sau vreun hrisov domnesc de stăpânire, dar ne arătară că au avut biserica Gorganul cărţi şi hrisoave domneşti şi dă[n] vremea răzmiriţi s-au prăpădit şi au fost nesupăraţi şi nebăntuiţi de nimini păn-acum. Care pe acest loc sănt ca la cincisprezece case, ale preoţilor de la biserica Gorganului cele mai multe ; din care case ce sănt pă acest loc, are şi dumnealui paharnic Iordache Caragea doăo case, una de moştenire şi una de cumpărătoare de părinţii dumisale. Ci şi pentru aciasta de vreme că-i vede că sănt pă locul clă păn prejurul bisericii Gorganului şi zic preoţi şi oameni cei mai bătrâni ai mahalali că au avut cărţi şi hrisoave domneşti şi s-au prăpădit, rămâne iarăşi la mila mării tale, cum Dumnezeu te va lumina.
Am vrut să intrăm în cercetare pentru semnile ce scria în hrisovu de danie al răposatului mării sale Costandin vodă Eacoviţă, adecă la capul moşii unde zice că da capul aceştii moşii în Podul Mogoşoai şi merge pă lăngă pod pană unde să hotăreşte cu moşiia mănăstiri Sărindaru şi cu căt apucă din mahalale. La care, văzând noi că nu vom putea descoperi si dovedi, n-am intrat în cercetare, pentru că nicidecum n-am putut dovedi de a şti cinevaşi cănd s-au făcut aciasta hotărnicie ce scrie în hrisov, nici înnaintea hrisovului, nici după hrisov, sau să ştie semnile acestea ce scrie în hrisov. Pentru că şi de am fi vrut să facem cercetare după hrisov, vedem
că despre toate părţile la acest semnt de loc că ia pe denainte pe acest loc cu case boereşti, neguţătoreşti, locuri şi grădini boereşti şi mănăstireşti ce le au din vechime cu stăpânire, unii cu zapise de cumpărătoare, alţi cu cărţi şi hrisoave domneşti şi mahalalile toate căte sănt din Păntăna Boului pănâ în Podu Târgului de Afară, au hrisovul răposatului mării sale Costandin vodă Mavrocordat. Oare mahalale, fiindcă au fost închinate la [de] măriia sa la mănăstirea Sfântului Spiridon cel Vechi şi s-au răscumpărat.
Ci, noi, după cum ni să porunceşte prin luminat pitacul mării tale, am luat în scris casile ce sănt pă acest loc, ce cu cartea răposatului mării sale Scarlat Vodă sănt nesupărate. Ci, de cercetarea şi dovedirea ce am făcut, arătăm înnălţimi tale.
Iar hotărârea cea desăvârşită rămâne a să face de către înnălţi-mea ta.
1780 dechemvrie 15.
Dumitraşco Eacoviţă vornic • Scarlat Greceanu logofăt
[rezoluţia domnului] :
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar zemli VlaMscoi.
De vreme ce în urma hrisovului răposatului domn Costandin vodă Eacoviţă să găseşte iarăşi domneasca hotărîre a răposatului domn Scarlat Ghica vodă la măna mahalagiilor, dupe care s-au şi urmat şi li s-au păzit mila şi priveleghiul acesta al lor pănâ acum, ne-am milostivit şi domniia mea de le-am înnoit şi le-am întărit mila aciasta cu domneasca noastră pecete, ca [să-] şi aibă odihna lor, nesupăraţi de chirie, nici de alt nimic.
Dar fiindcă în cartea domnii sale Scarlat Vodă să cuprinde ca să facă şi o biserică, care n-au făcut şi fiindcă într-această vreme, dupe îndestularea bisericilor ce să află cu ajutorul lui Dumnezeu făcute, nu este trebuinţă biserică a face, hotărâm şi poruncim ca, în locul biserici, să aibă a face podul din potriva mahalali du peste Dîmboviţa, din josul morilor, cum au fost mai nainte, fiind şi lor trebuincios, ca şi obştii. La care şi domniia noastră vom da ajutor la ce nu va ajunge şi să fie datori ca în toată vremea numiţii mahalagii să poarte grija în vremi a-1 şi drege cănd să va strica.
Care şi ei, pentru mila ce am făcut cu dănşi, au priimit a face podu şi a-i păzi, dupe hotărârea domnii mele.
1781 mai 26.
■ | L.P. i
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, CXI—4. Copie, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
245. 1781 februarie l(h
Al Ungrovlahiei Grigorie, adeverim /greceşte ].
Adică eu Lulea Fi lip arnăutul adeverez cu acest adevărat zapis al mieu sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Eadului Vodă, unde să cinsteşte
288
19 - c. 245 24
289
şi să prăznueşte hramul sfintei troiţe şi a sfinţii sale părintelui arhimandrit egumenului sfintei mănăstiri, chir Ioanichie şi tuturor călugărilor ce sănt la această sfănta mănăstire.
Precum să să ştie că de este vreo patru ani de zile de cănd am făcut eu^nişte case şi prăvălie pe loc sfintei mănăstiri ce are din sus de morile mănăstirii de la Gorgan, în apa Dîmboviţii, care case sănt si pe locul caselor ce am cumpărat eu de la un Păun brutar. Şi cănd le-am făcut n-am luat voe de la sfănta mănăstire, după cum este obiceiul pământului. Şi acum din poruncă domnească era să mă aşăz cu sfănta mănăstire pentru chiriia locului pe care stă aceste case şi'prăvălii, dar am socotit că este mai bine să le închin la sfănta mănăstire pentru sufletul mieu şi al părinţilor miei şi a tot neamul mieu.
Şi aşa,^ din a mea bunăvoe şi nesilit de nimeni, am închinat aceste case şi prăvălii la sfănta mănăstire, ce s-au zis mai sus, şi cu acest aşezământ adecă căt voi avea eu viaţă să le stăpânesc fără a nu da chirie la mănăstire pentru loc, iar după moartea mea să rămăe aceste case şi prăvălii bune ale sfintei mănăstiri, pentru pomenirea sufletului mieu si al părinţilor miei, fiind mumă-mea îngropată la sfănta mănăstire.
Şi nimeni din rudeniile mele sau măcar soru-mea să n-aibă amestec cu aceste case şi prăvălii fiind făcute cu banii miei şi din dreapta munca mea, că neamului mieu, la moartea mea, le voi da din cele ce voi avea.
Şi cănd de acum înainte poate să să întîmple să caz la vreo datorie sau altă întînplare, sfînta mănăstire să nu să supere nimic pentru daniia ce am făcut. Şi eu căt de acum voi trăi să aib a purta grijă casilor şi prăvăliilor ca cănd să va strica să le dreg, ca să rămăe la sfănta mănăstire şi să nu plătesc chiriia locului. Iar după moartea mea să rămăe aceste case şi prăvălii bune şi ohabnice ale sfintei mănăstiri pentru pomenirea sufletului mieu şi al părinţilor miei şi a tot neamul mieu. Şi am dat si po-menic la sfănta mănăstire pentru pomenirea mea. Şi poarta ce este'atăt la aceste case şi prăvălii pe care umblu şi merg şi la casile ce am cumpărat de la un Păun brutar să nu să mute căt voi avea eu viaţă, iar după moartea mea să să despartă locul acestor case şi prăvălii dinpotriva zidurilor drept la pod, ca să să facă deosebită poartă caselor ce am cumpărat de la acel Păun brutar. Şi fiindcă casile şi prăvăliile sănt făcute si pe locul morii şi cătva pe locul caselor de la Păun brutar şi acel loc pă căt stă casile şi prăvăliile tot ale mănăstirii să fie, iar din'casele aceste căt loc este, ţine dă celelalte case ce le-am cumpărat de la acel Păun brutar, cu care mănăstirea treabă nu are.
Şi pentru mai bună întemeiere, am iscălit cu măna mea ca să să crează, Şi am rugat şi pă alte obraze de cinste de s-au iscălit mărturii pentru mai buna încredinţare şi întemeiere.
1781 fevruarie 10.
Filip Lulea, adeverez [greceşte] Cosma episcop Buzău, mărturie Dumitraşco Eacoviţă vel dvornic, mărturie Scarlat Greceanu vel logofăt, mărturie
Eadul biv treti logofăt am scris fiind cu bunăvoia chir Lolii Filip şi sănt martur
Arh. St. Buc, M-rea Radu Vodă, LXV-4; LVIII-39 şi în ms. 256, f. 170v.-171v. Original, stare foarte bună; şi copie.
290
246. 1781 martie 23.
Cinstite blagorodnice şi al smerenii noastre întru duhul sfănt preaiubite filu sufletesc dumneata pan Dumitraşco Eacoviţă vel dvornic, molitvă şi blagoslovenie trimitem dumitale.
fînştiinţăm dumitale pentru că fiind la noi cartea răposatei Pe-laghii monahii Brătăşancăi, de daniia caselor la mănăstirea Colţii, o trimitem la dumneata, ca la un ctitor ce eşti al acei mănăstiri (prin măna logofătului Andronache) şi va fi la dumneata pană să va aşeza epitrop.
De aciasta înştiinţăm si să fii dumneata blagoslovit.
1781 martie 23.
Al dumitale către Dumnezeu rugător şi părinte sufletesc, Grigorie al Ungrovlahiei
Acad. R.S.R., CCCLXXIX-11.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
247. 1781 mai 25.
fDin luminată porunca mării sale lui Yodă, am fost orânduit de am cercetat un loc al sfintei Mitropolii de la Scaunile de carne, ce-1 are făcut schimb sfănta Mitropolie cu dumnealui răposat stolnic Ştefanache şi fiind mai înnainte înpietrit şi cu carte de hotărnicie.
Avănd pricină cu măcelari, neîngăduind pă un Ene, ce iaste chiriiaş pă locu sfintei Mitropolii, ca să-şi îngrădească locu, am cerut şi de la măcelari ca să ne arate ce cărţi au de stăpânire unde le sănt scaunile. Şi ei toţi cu o gură ziseră că n-au nici zapise, nici cărţi de hotărnicie, nici cărţi domneşti şi numai aşa au pomenit stăpânirea lor până în podişor.
Şi făcând cercetare după stănjini ce scriu în cartea de hotărnicie şi după pietrile ce sănt puse, să cunoscu cum că măcelari nu au nici o dreptate şi rău fără de cale trec podişoru de înpresoară locu sfintei Mitropolii.
Şi cercetând, am găsit cu cale ca sfănta Mitropolie să-şi stăpânească locu după pietrile ce sănt puse şi după cum să coprinde în cartea de hotărnicie, fără de a nu mai supăra pă numitu chiriiaş.
1781 mai 25 dni.
Şt[efan] Părş[coveanu] vel dvornic
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXVIII-9; ms. 131, f. 217-217v. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
248. 1781 septembrie U
Adică eu Tudor mătăsariu dinpreună cu soţiia mea Ilinca, i cu feciorii miei Ilie, i Niculae, i fii-mea Neaga, i Măriia, dat-am credincios =: zapisul nostru la cinstită măna dumnealui Iordache Neculescu biv vel medelnicer.
291
24
Precum să să ştie că avănd eu aici în Bucureşti, o casă în mahalaoa Stejarului, care casă o am şi eu de cumpărătoare de la Sava logofeteasa văduva, cu zapis cu leat 1775 noemvrie 3.
Deci acum avănd trebuinţă de bani, am făcut-o vânzătoare şi am întrebat pe toţi mahalagii i vecini şi nu s-au aflat nimini să o cumpere, fără decăt mai sus numitu boer. Şi i-am văndut-o drept bani gata taleri 135, adecă o sută treizeci şi cinci.
Care casă este cu îngrădirea ei, cu pomi, după cum se vede. Şi locu este fără de chirie după cum arată şi alte doaă zapise mai vechi, unul al lui Hagi Chiriac ce-1 dă la măna Stanchii dar fiindu-i roabă, cu leat 1753 iunie 23 şi alt zapis al Stancăi ce-1 dă la măna lui Petco paharnici, soţiia Savii, cu leat 1766 aprilie 23.
Deci să aibă dumnealui a stăpâni, dupe cum arată mai sus, casa cu pomi şi cu toată îngrădirea ei, dupe cum am stăpânit-o şi eu, cum şi toate cele ce sănt în casă, adică paturi şi lăviţi, dupe cum să vede.
Ci să o stăpânească atăt dumnealui căt şi coconii dumnealui, nepoţii, strănepoţii dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui, cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu.
Şi cănd s-au făcut acest zapis au fost şi alte obraze de cinste carii mai jos să vor iscăli.
Şi pentru mai adevărată credinţă, am întărit acest zapis cu iscălitura şi pecetea mea, ca să să crează. însă şi bani dăplin i-am luat în mâna mea.
1781 septemvrie 1.
| L.P. | Eu Tudor mătăsar vânzător dănpreună cu ficiorii, vânzător
Eu Ilinca soţiia mea, vânzătoare
Ilie, JSTecolae, Neaga, Măriia
leu popa Ioan brat Ilinca ot Filipeşti, martor
[semnătură indescifrabilă]
Eu popa Tudor ot tam, martor
Eu [indescifrabil ] vecin, martor
Eu Tudor Milog, vecin, martor
loniţă Voinescu, martor
]indescifrabil] Podgoriceanu, martor
Eu Ilie Potlogar, vecin şi martor
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXVII-3. Original, stare foarte bună, hirtie cu filigran.
249.
1781 noiembrie 20.
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Valah [iscoe ].
Dat-am acest cinstit hrisov al domnii mele dumnealui cinstitului şi credincios boerului domnii mele, Manolachie Brăncoveanul vel logofăt.
Ca să aibă a ţinea şi a stăpâni un loc de case aici, în Bucureşti, supt dealul sfinţii Mitropolii, ce-i iaste şi dumnealui rămas de la părinţi. Pentru că acest loc, fiind alăturea cu alt loc ce are şi mănăstirea Sfinţii Ecaterinii, dupe vremi i să înpresurase de igumeni din locul dumisale. Şi încă în vremea trecuţii răzmiriţe, când dumnealui logofătul lipsea de aici, volnicise igumeni [i] pe unii, alţii de făcuse o sumă de case pe acest loc, cu cuvânt că iaste al mănăstirii.
Deci, pentru aciasta, căutăndu-şi dumnealui logofătul cu igumenul mănăstirii prin judecată, din porunca domnii mele s-au făcut într-ată-tea rânduri cercetări, atăt la faţa locului, prin mărturii, cu boeri mari, rânduiţi de noi, căt şi prin alte dovezi. Şi la toate acele cercetări ce s-au făcut, s-au dovedit locul acela, ce-1 pretenderisiia igumeni, tot al dumnealor boerilor Brancoveni, precum în scris, prin anafora, cu arătare şi pliroforie pe larg ne-au înştiinţat unii din dumnealor veliţii boeri ce au mers de au făcut cercetarea.
Care anafora, cercetăndu-oă şi înşine luînd seama la toate cu dea-măruntul, am văzut că iaste făcută dupe dreptate şi cu deplină cercetare. Şi am întărit şi înşine domniia mea dreptatea dumnealui logofătului, spre a stăpâni nesupărat acel loc ce i să înpresura de igumeni, cum şi celălalt loc al casii dumnealor pe căte s-au dovedit că au avut mai nainte.
Şi măcar că acele case ce apucase de le făcuse unii, alţii, cu voi-niciia ce dedeseră igumeni, fără de a nu avea nici o treabă cu locul dumisale, era să să strice, făr de a nu le întoarce dumnealui vel logofăt nici un ban, fiindcă dupe dreptate să cădea să hotărâm pe igumenul mănăstirii a întoarce cheltuiala fieşcăruia, pănâ la un ban, ca pe unul ce îi volnicise rău pe loc strein. Dar dumnealui logofătul vrănd ca să nu să păgubească atâtea oameni, au cerut de am rânduit, cu porunca domnii mele, doi boeri, însă pe dumnealui vel dvornic Ştefan Prăşcoveanul, i pe dumnealui biv vel stolnic Dimitrachie, de au mers în faţa locului cu vătafu de lemnari i de zidari, de au preţuit acele case. Şi din bunăvoinţa dumisale, le-au întors fieşcăruia banii, după preţuire, care s-au făcut toată suma, taleri 655,108 bani, precum în fo[a]ia preţuirii cea iscălită de dumnealor aceşti doi boeri, anume să arată.
Şi aşa, dupe ce ş-au priimit fieşcarele banii săi, vrănd dumnealui logofătul ca să-i rămăe locul slobod şi să-1 curăţească pentru tribuinţa dumisale, au şi stricat acele case şi au rămas tot locul supt zaptul dumisale, precum l-au avut şi mai nainte.
Aşijderea, tot pe acest loc al dumisale, mai fiind şi altă casă a unii Marii Ghirgioaici, care iarăşi cu volniciia ce-i dedese egumeni de mai nainte, o făcuse. Şi era a să preţui înpreună cu celelalte case, dar dumnealui logofătul mai nainte s-au învoit şi s-au aşăzat cu dansa de i-au dat taleri patru sute. Şi priimindu-şi numita Mărie aceşti bani cu bunăvoinţa sa, au dat şi zapis la măna dumnealui logofătul, destăpănire, precum ni-1 arătă de-1 văzum, cu leat 1781 noemvrie 9. Şi aşa, aciasta casă nu s-au mai preţuit de dumnealor boeri, ci cu aciasta învoială, prin zapis, au făcut-o zapt dumnealui logofătul.
Deci, în urmă, dumnealui logofătul vrănd ca acest loc să-1 şi deosî-bească cu semne, spre a nu mai avea, dupe vremi, pricini şi gălcevuri cu mănăstirea sau cu vreunii din vecini, au dat rugăciune domnii mele, ca să-i rănduim doi boeri alegători. Şi domniia mea, cu pitac, am rânduit pe dumnealor cinstiţi şi credincioşi boerii domnii mele, Pană Filipescul vel dvornic de Ţara de Sus şi Ştefan Prăşcoveanul vel dvornic de Ţara de Jos, care de la trecuta lună iunie 5, a acestui an, în scris, supt iscăliturile dumnealor, arată că mergând la faţa locului, spre mai buna dăsco-perire a semnilor celor vechi, au pus de au săpat în locul ulucilor lui Tanasie saraf, ce este lăngă drumul ce merge pe supt dealul sfinţii Mitropolii, unde au fost bolovanii curţii dumnealor şi au găsit rădăcina bolovanilor.
292
293
w ^ unde' Pumd sfoara drept, au mers pe lăngă mulumaoul (sic) grădinii lui Tanasie săraf, păn grădina lui. Şi din mulumac, au mers cu sfoara tot păn grădina lui Tanasie, pe lăngă coltul plimbării lui si pe langa trandafirii ce sănt în grădina lui cea mică. Care acea grădiniţă a lui Tanasie saraf, de la colţul plimbării lui si pană în ulucile lui ce merge spre grădina lui Costandin băiiaşul, au dovedit, prin mărturii, că iaste tot dm locul casilor dumnealui logofătului Brăncoveanul şi, dupe vremi, s-au cuprins de casa lui Tanasie saraf si au făcut acea grădiniţă.
Şi de acolea, dm grădina lui Tanasie saraf, au mers cu sfoara iarăşi drept pan grădina lui Costandin băiaşul şi din grădina acestui băiias, au mers cu sfoara păn colţul grădinii lui Vasilie portărelul de leafă, pe langa dud, păn grădina lui Gheorghe zăbunarul si pe lăngă zidul casilor celor noaă ale lui Altăntop ceauş, pană în sălcii, in malul Dămbovitii cei mari şi au pus piiatră.
Deci, atăt grădina lui Costandin băiiaşul, i din locul ce stăpâneşte Gheorghe zăbunarul, cum şi grădina lui Altăntop ceauş, au dovedit, iarăşi prin mărturii, că şi aceştiia s-au întins, dupe vremi, de s-au făcut aceste grădini tot dm locul casilor dumnealui logofătului Brăncoveanul.
Pentru care, dupe trăsura sforii ce au venit pană în piiatră aciasta ce s-au pus într-acele sălcii, în malul Dămbovitii cei mari, s-au făcut sfori cmci şi un stănjan; sfoara de căte stănjăni şaisprezece si palme doaă, fac stănjăni optzeci şi doi, palme doaă.
w de. acolea din Piatră, au pus sfoara pe malul Dămbovitii, în sus, pană în Dămbovicioara cea mică, unde dă în Dămboviţa cea mare, au pus piiatră în nişte răchiţi şi s-au făcut sfori sase [adică] stănjăni o sută unul şi jumătate.
Dintr-acea piiatră au pus iarăşi sfoara pe malul Dămbovicioarii în sus, pănâ în podul de supt dealul sfinţii Mitropolii, pană în coltul gardului curţii dumnealui vel logofăt Brăncoveanul, unde au pus iar j/hatrâ si au eşit sfori zece, stănjăni trei, ce fac stănjăni o sută şaizeci şi cinci'şi jumătate.
De acolea din malul Dămbovicioarii, de lăngă pod, din coltul gardului curţii dumnealui logofătului, din piiatră ce s-au pus, au mers cu sfoara pe lăngă drumul de supt dealul sfinţii Mitropolii, pe lingă crucea de piiatră, pană iar în colţul grădinii lui Tanasie saraf, unde au început dmtăiaşi dată a trage cu sfoara din rădăcinile bolovanilor ce s-au găsit wa?w ^ Piiat.ră afară dăspre drum. Şi au eşit şi acolea, sfori patru, stănjăni zece şi o palmă, ce fac stănjăni şaptezeci şi cinci si o palmă. Care să face trăsura de jur înprejur a tot locitl acesta, stănjăni patru sute doaăzeci şi patru şi palme trei.
Au mai tras locul acesta şi prin mijloc, puind sfoara din piiatră ce s-au pus lăngă gardul grădinii lui Costandin băiaşul şi pană în malul Dămbovicioarii cei mici, au eşit sfori cinci, stănjăni' şapte şi palme trei, care să face şi aciasta trăsură du prin mijlocul locului, stănjăni optzeci şi opt şi jumătate şi o palmă.
Deci, pe aceste semne şi pietri şi dupe suma stănjănilor ce să arată mai sus, să aibă dumnealui logofătul a stăpâni cu bună pace şi de către nimeni nesupărat.
Şi pentru întărirea stăpânirii locului acestuia, am dat acest cinstit hrisov al domnii mele la mâinile dumisale vel logofăt cu care poruncim să i să păzească nestrămutat stăpânirea, de vreme ce, dupe mărturii şi dovezi vrednice prin cercetare şi judecată dreaptă, i s-au dăscoperit stăpânirea locului acestuia, precum l-au avut mai nainte.
. .Şi am întărit hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod şi cu credinţa preaiubiţilor domnii mele fii, Costandin voevod, Dumitraşco'voevod şi cu tot sfatul cinstiţilor şi credincioşi boerilor celor mari ai divanului domnii mele : pan Nicolae Dudescul vel'b&n, pan Pană Filipescu vel dvornic de Ţara de Sus, pan Grigorie Prăşcoveanu vel dvornic de Ţara de Jos, pan Grigorie Băleanu vel logofăt de Ţara de Jos, pan Gheorgache Mavrocordat vel spathar, pan Scarlat Greceanul vel vistier, pan Theodorache Negri vel postelnic, pan Istrate Creţulescu vel clucer, pan Eadul Golescul vel paharnic, pan Dimitrachie Fălcoianul vel stolnic, pan Scarlat Ghica vel comis, pan Costandin Suciul (sie) vel sluger, pan Costandin Nenciulescul vel pitar. Şi ispravnic, pan Grigorie Băleanul vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta întru al şaptelea an dintru întâia domnie a domnii mele, aici în oraşul scaunului domnii mele, Bucureştii, la anii de la zidirea lumii 7290 [1781], iar de la naşterea domnului Dumnezeu şi măntuitorului nostru Isus Hristos, 1781, în luna lui noemvrie 20.
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod [m.p.].
Grigorie Băleanu vel logofăt procitoh
Arh.: R.S.R., Suluri, 98.
Original, pergament, stare bună (rupt coltul din stingă sus); pecetea inelară, ovală, in tuş roşii; chenar înflorat pe margini, iar deasupra, frumos desenată stema ţării cu ceie 6 iniţiale ale domnului, pe 3 rînduri, în jurul stemei.
250. 1782 ianuarie 28.
f Engrovlahias Grigorios epivevei [greceşte]
| Adeverez cu acest credincios zapis al mieu la prea cinstită măna dumnealui Scarlat Greceanul vel vistier.
Precum să să ştie că fiind eu dator pă la unii alţii o sumă mare de bani şi neavănd mijloc dă a plăti şi temăndu-mă dă îngreoerea dobânzilor datorii, dă a mea bunăvoe am venit la dumnealui, nesilit şi neîndemnat dă nimenea şi i-am văndut casele mele dă aici dăn Bucureşti, ot mahalaoa Enii. însă case dă piatră cu pământul lor, cu curte, cu grădină, cu grajd şi cu toate nămestiile păn prejur, după cum să văd, fiindu-mi şi mie rămase dă la răposatul părintele mieu dumnealui Mihai Bărbătescul biv vel paharnic.
Şi înpărţindu-mă cu frate-mieu dumnealui nenea Mihai Bărbătescul biv ceauş za aprozi, după moartea părintelui nostru, s-au venit în partea mea. aceste case, după cum arată foaia dă înpărţeală ce iaste adeverită dă însuşi dumnealui frate-mieu, căt şi dă prea-sfinţiia sa părintele mitropolitul, i dă sfinţiia sa iubitorul dă Dumnezeu episcopul Buzăului.
Şi le-am văndut dumnealui în taleri 5 000, adică cinci mie tocmai, care bani i-am luat toţi dăplin în măna nea, dăndu-i dumnealui şi zapisele cele vechi ale casii, dă stăpânire.
Drept aceia mai căzăndu-i-să dumnealui, fiind vecin, i le-am văndut dă a mea bunăvoe şi cu ştirea rudelor. Şi să aibă dumnealui a le stăpâni cu bună pace şi nestrămutat, dămpreună şi coconi [i] dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui, dă către mine şi dă către tot neamul mieu.
294
295
Şi cănd am făcut acest zapis au fost şi alte multe obraze dă cinste marturi care mai jos să vor iscăli.
Şi am întărit acest zapis cu însuşi iscălitura şi pecetea mea, ca să să crează.
1782 ghenarie 28.
j L.P. [ Şărban Bărbătescul, vânzător
Mihai Bărbătescul biv ceauş za aprozi, martor Ioan Budeanu, martor
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CXVIII—28.
Original, stare foarte bună, hîrtie cerată, format mare; frumoase semnături şi intere-sântă pecetea inelară; are o copie modernă.
251. 1782 martie 2.
Cinstiţi blagorodnici şi ai smerenii noastre întru duhul sfănt prea iubiţi fii sufleteşti dumneavoastră veliţi boeri caimacami ai Ţării Eumăneşti, molitvă şi părintească blago slovenie trimitem dumneavoastră.
înştiinţăm dumneavoastră că la baia sfinţii Mitropolii de la poarta din sus a Curţii domneşti cei vechi, avănd cătva loc sterp dăspre casele lui Canache, care era pentru pusu lemnelor şi alte lucruri pentru trebuinţa băii.
Acum sănt 6 ani de cănd pentru prea multă supărare ce au rugăciunea ne-au făcut dumnealui secritaru (aflăndu-să cu şăderea în numitele case) ca să-i dăm cătva dintr-acel loc, să-şi mai lărgească curtea, arătăndu-ne că cu totul iaste stinohorisit de strimtoarea ce are. Puindu-ne havalea spre săvârşirea aceştii cereri şi pe răposatul fratele episcop Che-sarie Eîmnic.
Pentru hotar i-am fost dat dintr-acel loc cătva, însă numai cu cu vântul, iar nu cu vreun aşezământ prin scrisori. Pe care loc dumnealui nu l-au avut sterp pe cum ni-1 cerea, ci ş-au făcut grajd dă uluce, din care pricină, neputăndu-să face lucrurile băii cu toată orănduială, avănd sminteală din pricina strimtorării ce i s-au făcut. Ni s-au pricinuit şi pagubă din obicinuitul venit ce avea pe an mai nainte.
Care pagubă pănâ acum o am obicnit pentru hatârul mai sus numiţilor.
Pentru care măcar că acum era să rănduim să strice grajdul acela ca să rămăie locul slobod, dar voim a fi aceasta şi prin ştirea dumneavoastră. Şi vă pohtim fiilor de veţi binevoi să să facă orănduială a osteni unul din dumnealor vornicii, acoiea în faţa locului, sau vreun vechil al dumnealor să fie faţă la ridicarea acelui grajd, fiindcă locul iaste ştiut căt i să didese acelui obraz.
De aceasta vă pohtim fiilor şi să fiţi dumneavoastră blagosloviţi. Al dumneavoastră către Dumnezeu rugător şi părinte sufletesc, Grigorie al Ungrovlahiei
1782 martie 2.
[mai jos] :
Noi caimacamii Ţării Eumăneşti
Dumneavoastră boerilor epitropi să mergeţi la faţa locului unde fiind şi stăpănu casilor sărdarului Canache şi orânduitul preaosfinţii sale părintelui nostru mitropolit ţării, să să cureţe locul acesta căt este al sfinţii Mitropolii, rădicăndu-să de asupra lui binaoa ce va fi.
Şi să i să arate şi semnile pă unde este stăpânirea locului sfinţii Mitropolii.
1782 martie 3.
Dimtirie ban Vel dvornic Ştefan dvornic Vel logofăt
[trei semnături indescifrabile]
După cinstită porunca dumneavoastră, mergând în faţa locului, văzum acea bucată dă pământ pe care ş-au fost făcut sicritarul grajd i şopron, fiind chiar pă locul sfinţii Mitropolii, clădit în dosul zidului dă cuhnie al casii răposatului Canache sărdar, precum ne îndăstulăm şi dă la însuşi Eăducanul sin Canache, carele fără tăgăduială mărturisi că iaste al sfinţii Mitropolii coprinsul din starea celuilant loc al băii.
Şi într-adins pă această înpresurată bucată o măsurăm trăgăndu-o în curmeziş dăn apa Dămbovitii şi pă dăn dosul zidului cuhnii lui Canache, pănâ în pusele uluce dă grajd s-au găsit stânjeni 9 pol i palme 2. Apoi s-au tras şi în dos iar din zidul cuhnii lui Canache, până în celălalt rămas loc al băii şi să găsi stânjeni 5, i palme 2.
Şi toată zisa făcută namestie iaste numai dă lemn, care după poruncă am volnicit pă dichiu sfintei Mitropolii ca să-1 rădice.
Dă aceasta înştiinţăm dumneavoastră.
1782 martie 7.
/indescifrabil] paharnic Dumitrache [indescifrabil] [indescifrabil] stolnic
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXXIV-9.
Original, stare bună; frumoasă semnătura mitropolitului.
Copie în ms. 131, f. 69—70.
252. 1782 aprilie 5.
Adică, eu Marin sin popa Şărbu, dinpreună cu soţiia mea, Niţa, i cu fii miei, care mai din jos să vor iscăli, dat-am întărit şi credincios zapisul mieu la măna lui Ştefan şalvaragiul, vără-mieu.
Precum să să ştie că avănd eu o casă aici în Bucureşti, în mahalaua Ceauş David, care casă îmi este dată şi mie de la tată-mieu şi mie nedăndu-mi măna ca să o stăpânesc, am făcut-o vânzătoare de a mea bunăvoe, nesilit de nimenea şi cu ştirea tuturor vecinilor şi a mahalagiilor du prin prejur. Şi am văndut-o în drept taleri 130, adică o sută treizeci şi o pereche de şalvari vineţi. Şi aceşti bani i-am luat toţi, deplin în măna mea.
Şi casa, după cum s-au văzut, cu locul. Şi locul să hotărăşte pe din sus cu logofătul Ioan şi pă din jos cu moş popa Apostul şi din fund cu jupan Vasile.
296
297
Şi dumnealui să aibă a [o] stăpâni eu bună pace de către noi, dumnealui şi copii dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dăruit ca să-i fie moşie obabnică, stătătoare. Şi i-am dat şi zapisul cel vechi de cumpărătoare.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, fost-au preoţii mahalalii şi alte obraze de cinste, case mai din jos să vor iscăli. Şi pentru mai adevărată credinţă, am iscălit, puindu-ne şi degetele în loc de pecete, ca să să crează.
Aprilie 5 dni, 1782. X Eu Marin sin popa Sârbul, i soţiia mea, Niţa, adeveram Popa Muşat, brat, martor
Acad. R.S.R., CXXX-8.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
253.
1782 iulie 13.
Preaînnălţate doamne,
Dăn luminată porunca înnălţimei tale, prin zapcilăeul dumnealui vătafului de păhărnicei, s-au adus la judecată Ancuţa văduva grămăticeasa cu jalba ce au dat pentru gineri-său Negoiţă biv treti logofăt, zicănd că, între altele, ce au dat de zestre fii-sei Saftei, soţiei numitului logofăt, i-au dat şi dăn casile ce are aicea pe Podu Mogoşoii, pe jumătate, iar pe jumătate le-au oprit să le dea tot de zestre la altă copilă ce mai are.
Care case, fiind făr de nici o îngrădire înprejur, au îndemnat-o gi-neri-său să le îngrădească cu uluce şi după isprăveniia lucrului să aibă a-i răspunde soacră-sa, pentru partea ei, pe jumătate dăn cheltuiala ce să va face. Şi pentru siguranţie au cerut gineri-său de i-au pus amanet, prin zapis, ceilaltă jumătate de partea ei din case. Dar după isprăvitul lucrului, zice că, o năpăstueşte la socoteală.
Osebit de aciasta, zice că, şi la viia care i-au dat-o zestre îi găseşte pricină că ar fi fost paragină şi cere de la soacră-sa cheltuiala de trei ani de pe lucru viii. Şi cu aceste doao pricinuiri îi ţine şi zapisul de zălojirea -casii. Şi au şi tras-o fără judecată de i-au luat şi nişte scule în silă şi cu hrăpire. Şi o năcăjaşte în tot chipul fiindu-i gândul pornit ca să-i ia şi ceilaltă jumătate de casă ce i-au rămas. Şi dăn pricina lui, zice că, va să-i rămăie ceilaltă copilă necăsătorită, că au găsit să o mărite, dar nimeni nu priimeşte a trăi cu dansul într-o casă, că cel ce s-au găsit de a-i fi ginere, au zis ca ori acela să întoarcă bani lui Negoiţă pe partea lui de case, ori Negoiţă, lui, pe ceilaltă parte. Şi Negoiţă nu priimeşte nici într-un chip.
Şi cere jăluitoarea să-şi afle dreptatea, atăt pentru acea cheltuială, cată să va hotăra, să o plătească cu soroace, cum şi pentru case să li "să hotărască.
Deci, faţă fiind amăndoao părţile, s-au întrebat Negoiţă logofătu pentru scule de le-au luat fără judecată şi nu putu tăgădui, fără numai zise că mai întăi soacră-sa i-au luat lui taleri 40 de la soţiia lui fără ştire-i. La care, nici soacră-sa nu tăgădui. Care acestea fiind de către amăndoao părţile netăgăduite şi fiind atacsia epihirismata, li s-au dat cuvânt de la judecată de au întors mai întăi unul altuia acestea care s-au fost luat cu atacsie şi fără judecată, după pravila care porunceşte cum că de sănt
3, 90,;
6, 12, 32, 84,
la. o judecată doao pricini, una englimatichi şi ceilaltă hrimatichi, să se cerceteze mai întăi cea de vinovăţie.
Deci, după aciasta, am intrat în cercetarea cheltuelii ce să jălueşte Ancuţa că este încărcată la socoteală. Taleri, bani:
158; 47, arată Negoiţă prin foae-i, partea soacră-sii pe jumătate, dăn taleri 316 bani 93 cheltuiala, însă : taleri; bani 12, 54
dăn taleri 24 bani 104 dresul casilor, nisip, var, cărămidă şi plata zidarilor;
dăn plata salahorilor ce au curăţit gunoiul dăn curte;
de la soba ce s-au făcut în beci; dăn cheltuiala ce s-au făcut în sagnasiu la cerce-velile f erestrilor, la geamuri, la mendere, macaturi, perne, muşama şi plata meşterilor;
taleri; bani
1,    100, dăn cheltuiala uşilor pivniţii; 101,     66, dăn cheltuiala îngrădişului curţii i gradinei, uluce şi celelalte cherestele, piroane şi plata meşterilor, . i la dresul porţii cei mari.
158,' 47
11,87, cheltuiala în casa care şade soacră-sa, mendere, patul şi alte măruntei (sic)
27, — la merametul (sic) şăndrilitului casilor, şăndrilă, 7.800 cuie şi plata meşterilor;
39,90, nişte galbeni/ ce i-au luat soacră-sa de la soţiia lui. 236,104.
69 —-  dobândă la aceşti taleri 236, în trei ani. 305,104, suma care cere Negoiţă de la soacră-sa. Dintr-aceştiia să scad de judecată căci s-au găsit puţi asupra Ancuţei fără dreptate, însă :
taleri, bani 32, 84,
154,114    13, 60,
39, 90, 69, -
aşternutul sagnasiului, care nu s-au găsit cu cale, că nu este lucru de trebuinţă la dresul casilor şi Ancuţa, în zapisul ce-1 are dat de simfonie să leagă să răs-punză la îngrăditul curţii şi la dresul casilor, iar nu aşternuturi şi podoabe, ci aceste aşternuturi rămân a fi ale lui Negoiţă, mişcătoare fiind, pe jumătate dăn învălişul casilor să să înpărtăşască şi Negoiţă logofătu, fiind casile jumătate ale lui şi jumătate ale soacră-sii.
carii i-au întors Ancuţa lui Negoiţă înnaintea judecăţii.
dobânda nu s-au găsit cu cale, fiindcă în zapisul Ancuţei, ce-1 are Negoiţă de simfonie, nu scrie banii cu dobândă.
x298
299
150, 110 rămân să dea Ancuţa lui Negoiţă dăn cheltuiala ce s-au legat ia[ea] prin zapis, după cum să vede în condeiele ce să arată mai sus;
15     —   să scad pentru un diiamant ce s-au pierdut de la ghiordan, în vremea cănd au fost sculele oprite la Negoiţă logofăt, sau să puie asemenea diiamant la loc şi-şi va lua aceşti taleri 15 de la soacră-sa înnapoi. 135,110,   rămân bani asupra Ancuţei să dea lui Negoiţă.
Mai cere Negoiţă logofătu de la soacră-sa taleri 330, cheltuiala ce ^u făcut la viia care i-au dat-o zestre, zicănd că au fost paragină, iar nu lucrătoare, după cum scrie foaia de zestre şi au cheltuit el aceşti bani în trei ani, ca să o aducă pe rod. Şi osebit de cheltuială, zice că, şi dăn pogoa-nile căte i-au pus în foaiia de zestre, lipsesc cinci ciozvărţi. Soacră-sa răspunse pentru pogoane că sănt tocma, cum şi pentru cheltuiala lucrului ce cere, zice că, nu este datoare, zicănd că pană cănd au pus-o în foaiia de zestre, au lucrat-o după puterea ei, ca o văduvă, iar în anul care i-au dat-o, numai au săpat-o, dăntr-ănsa, iar nu toată.
Şi fiindcă Negoiţă, gineri-său, după ce ş-au luat viia, zice că, nu s-au apucat să o lucreze, ci au lăsat-o într-un timp de n-au lucrat-o nicidecum şi pentru aceia, zice că, acum îi găseşte iei [ei] pricină că au fost paragină. Oi, măcar că Negoiţă în vreme cănd au luat viia supt zaptul lui n-au făcut pără asupra soacră-sii şi nici cănd au intrat în lucru viei, n-au cerut să fi făcut vreun fel de simfonie pentru cheltuiala lucrului, după cum au făcut simfonie prin zapis pentru cheltuiala ulucilor şi dresul casilor, ci au tăcut şi au întrat în lucru viei.
Dar cu toate acestea, s-au găsit cu cale ca prin luminată porunca înnălţimei tale, să să tragă viia cu prăjina dealului (sic) şi cătă va eşi lipsă, să înplinească Ancuţa, soacră-sa, după foaiia de zestre.
Asemenea să să cerceteze în faţa locului prin marturi prejureni de acolo ca să să cunoască la ce stare să afla viia în anul care s-au dat de zestre, adică la leatu 1778, cum şi de va fi fost lucrătoare dupe obiceiul care sănt priimite viile ce să dau de zestre. Şi după acea alegere dăn faţa locului, să va face hotărâre pentru cheltuiala ce cere Negoiţă.
Pentru dăsfacerea dăn case, care cere şi Negoiţă şi Ancuţa a, să dăs-face, de nu vor putea să să învoiiască a mai sădea înpreună, să aibă a preţui casile iei între iei, unde să fie faţă între dânşii şi alţi doi dăn rudenii sau dăn cunoscuţii lor. Şi care dăn amăndoao părţile va da preţ mai mult, peste care preţ ceilaltă parte nu va mai putea a da, acela va lua casile întorcând banii pe jumătatea preţului la ceilaltă parte.
Iar pentru cheltuiala, ce zice Negoiţă că ar fi cheltuit la acele doao case în care sade el şi o cere, de să vor dăsface dăn case cu întoarcere de bani, să aibă a i să plăti dăn olocliron preţul casilor căte lucruri vor fi făcute de el statornice într-acele doao case. Dar pentru analogon ce cere el mai mult de jumătate pentru doao case ce sănt dăspre faţa locului, zicănd că sănt ale lui, de vreme ce în foaiia de zestre chear aşa scrie că dă casile dăn Bucureşti de pe Podu Mogoşoaii, însă doao case dăspre faţa podului şi cu altele ce va mai fi, pe jumătate, i cu beciurile dedesupt, i pivniţa iarăşi pe jumătate şi locul casilor, i grădina iarăşi pe jumătate, care parte îi va plăcea, are dreptate a avea numai tin hrisis în cătă vreme vor sădea înpreună în case, iar nu când să vor dăsface dăn case să ia analogon mai mult dăn preţ, cum zice el, căci că în foaia de zestre la toate ale casii să coprinde tot pe jumătate, adecă pentru cele
de sus case pe jumătate şi pentru cele de dedesupt tot pe jumătate; cum şi pentru locul casilor, i grădina iarăşi pe jumătate. Şi nici căci că-i este jumătatea lui departe în faţa podului, nu i să adaogă la preţ, spre a lua analogon mai mult decăt pe jumătate de parte.
Noi aşa am ales şi judecăm. Iar hotărârea rămâne a să face de către înnălţimea ta.
1782 iulie 13.
D. biv vel clucer Ianache [?] vel paharnic Theodorache Ştirbei Hristea biv vel medelnicer [semnatară grecească, indescifrabilă] Hagi Dumitrache biv vel sluger Grigore Manole [?] [greceşte]
trecut în condică
Arh. St. Buc, Doc. munteneşti, 1—58. Original, stare buna, hîrtie cu filigran frumos.
254, 1782 august 9.
Preaînnălţate doamne,
Ancuţa grămăticeasa de aici au jăluit mării tale pentru gineri-său Negoiţă biv treti logofăt, zicănd că, între altile, ce au dat zestre fie-sii Saftii, soţiia numitului logofăt, i-au dat şi din casele cela are pe Podu Mogoşoi, jumătate. Care fiind fără de nici o îngrădire înprejur, o au îndemnat-o gineri-său ca să le îngrădească cu uluce. Şi pentru cheltuiala ce să va face, să fie pe din doaoă, adică să o răspunză grămăticeasa pe jumătate. Iar acum gineri-său, Negoiţă, zice că o năpăstueşte la socoteala acei chel-tueli.
Osebit, zice că şi pentru viia ce i-au dat-o de zestre, o apucă gineri-său, Negoiţă să-i plătească cheltuiala ce au făcut la lucrul acei vii în trii ani, cu cuvănt că au fost paragină. Şi la toate acestea cerea jălui-toarea dreptate.
Dupe a căriia jalbă, vătafu de păhărnicei, din luminată porunca înnălţimii tale, au adus înnaintea noastră atăt pe Ancuţa grămăticeasa jăluit oarea, cum şi pe gineri-său Negoiţă logofăt, părătu.
Răspunsă Negoiţă că mai întăi pentru case, dupe coprindirea foi de zestre cere a să urma. Noi, cetind foiia de zestre, văzum că scriie chiiar aşa : „Casele din Bucureşti, dă lăngă Podul Mogoşoi, însă doaoă case dinspre faţa Podului şi cu altile ce va mai fi, pe jumătate, i cu beciurile di desupt, i pivniţa iarăşi pe jumătate. Şi locul caselor, i grădina iarăşi pe jumătate, care parte îi va plăcea".
Şi cu aciasta cerea Negoiţă logofăt să ia cele doaoă case dispre faţa Podului diosebit. Şi apoi în toate celealalte să stăpânească pe jumătate, adică şi în ceialaltă parte de case cerea a avea stăpânire pe jumătate. A căruia cerire, dupe cele scrise în foiia dă zestre, o văzum a fi fără temei, căci zice „doaoă case dăspre faţa Podului şi cu altile ce va mai fi pe jumătate", adică să înţelege pridvorul, i tinda, iar nu şi casile [de] ceialaltă parte dăspre grădină.
300
301
Dupe aciasta, arătă Negoiţă logofăt un zapis al Ancuţii gramaticei (sie) soacre-sii, care fu netăgăduit de ia [ea], scris cu leat'1779 iulie 1, în care scrie chiar aşa, că la cea de Dumnezeu orânduită, cănd l-au câştigat pe Negoiţă logofăt ginere, i-au dat şi casele cu pământul jumătate, d-aici din Bucureşti. Iar jumătate scrie că, le-au oprit pe sama ei. Şi fiind fără dă nici o îngrădire înprejur, îi dă voe gineri-său să cheltuiască şi să le direagă, făcănd şi uluce înprejur. Şi oricâtă cheltuială să va face scrie, să fie Ancuţa grămăticeasa datoare să o răspunză pe jumătate. Şi drept partea ei pe jumătate ce să va cheltui, îi pune şi partea ei de case, amanet.
Şi dupe acest zapis, ce însuşi Negoiţă logofăt de a sa bunăvoe l-au priimit de ia măna soacră-sii Ancuţii, să dovedi mai curat că nu mai are Negoiţă parte în case mai mult pe jumătate, căci dupe ce priimeşte Negoiţă să scrie soacră-sa în zapis că jumătate casele le-au oprit pe saama ei, apoi şi toată cheltuiala ce să va face, scrie, să fie pe din doaoă.
Şi cănd ar fi avut Negoiţă doaoă părţi şi jumătate în case, dupe cum zice el, ar fi numit şi cheltuiala să fie iarăşi pin doaoă părţi şi jumătate, iar nu jumătate şi jumătate.
Drept aceia, căt pentru case, dupe însuşi cele scrise în foiia de zestre şi dupe zapisul ce mai în urmă l-au priimit Negoiţă de la măna soacre-sii, Ancuţii, să cuvine dupe dreptate, ca el să stăpânească doaoă case ce sănt dăspre faţa Podului, cu din pivniţă, i din beciuri şi din curte pe jumătate, precum şi Ancuţa, soacră-sa să stăpânească ceialaltă parte de case dispre grădină. Asemenea cu din toate cele ce scriem mai sus, pe jumătate.
Şi fiindcă arătară înnaintea judecăţii că nu să pot învoi la stăpânire şi cerură a-şi vinde partea unul la altul, să facă tocmeală între ei şi cel care va da mai mult pentru partea celuilalt, acela să stăpânească pe toate.
Iar pentru cheltuiala ce au făcut Negoiţă la meremetu caselor şi la îngrădire cu uluce, dupe zapisul ce au dat grămăticeasa, este datoare să răspunză cheltuiala pe jumătate. Care cheltuială să văzu socotită din condei în condei de judecata Depertamentului de Opt. Şi dupe toată socoteala rămâne grămăticeasa bună datoare să dea lui Negoiţă taleri 135, bani 110. Care bani, am găsit cu cale, să-i plătească grămăticeasa cu sorocu de acum pănâ [loc liber J.
Cum şi pentru cheltuiala, ce zice Negoiţă că ar fi cheltuit la cele doaoă case în care sade el, şi o cere cănd să vor dăsface din case, să aibă a i să plăti din oloclironu preţului caselor căte lucruri vor fi făcute de el statornice într-acele doaoă case.
Iar pentru taleri 330, ce mai cere Negoiţă la soacră-sa Ancuţa, cheltuiala, ce, zice că, au făcut la lucrul vii în trei ani, cu cuvânt că în foaie i-au pus-o lucrătoare şi viia au fost paragină, nici la aciasta nu i să dete dreptate lui Negoiţă, căci cerăndu-i să ne arate vreun apodixis în scris de la măna grămăticesii, cu care să să dea datoare şi pentru lucru vii, precum i să ditesă datoare prin zapis pentru cheltuiala meremetului caselor, nu avu Negoiţă să ne arate.
Mai ales, dovedim şi aciasta că viia aceia dupe ce era lucrată de grămăticeasa prost, ca de o fămee văduvă, şi în anul care i-au dat-o zestre săpată numai odată, apoi şi Negoiţă logofăt dupe ce au priimit-o zestre, o au mai lăsat-o şi el încă un an nelucrată de tot. Şi aşa, cu lesnire au fost de a să paragini.
Deci, dupe ce-şi văzu şi Negoiţă logofăt că cernea la aciasta îi este fără orănduială, începu să zică că foiia de zestre îi scrie şase pogoane şi nu sănt deplin. Dreptate are Negoiţă a şi le lua deplin şi datoare este Ancuţa grămăticeasa a i le înplini, adică şase pogoane căt îi scrie foiia de zestre.
Iar hotărârea cea desăvărşătă rămâne a să face de înnălţimea ta.
1782 avgust 9.
Grigorie al Ungrovlahiei Cal [inie] al Buzăului [indescifrabil] episcop Bîm[nicului] Pană Fili[pescu] vel ban Dumfitrache] vel vornic
trecută în condica divanului
[rezoluţia domnului]:
Io Nicolae Costandin Caragea voevod i gospodar zemli Vlahiscoe.
Neodihnindu-se Nigoiţă logofăt, au eşit şi la divan înnaintea noastră, faţă cu soacră-sa, Ancuţa grămăticeasa, unde tot aseminea pără şi tălmăcire foii de zestre făcea pentru case. Dar citindu-se şi înnaintea noastră foia zestrii şi zapisul ce în urmă au priimit Negoiţă logofăt de la soacră-sa, cu leat 1779 iulie 4, văzum atăt din foae, căt mai vărtos din zapisul care iaste cu dăsluşire curată scris că Negoiţă logofăt cere a ţinea mai mult decât jumătate din case însă partea ce-i va plăcea.
Dupe care, aseminea judecăm şi noi, ca jumătate să aibă a stăpâni Negoiţă logofăt, din case, atăt din cele de sus, căt şi din cele de jos. Iar jumătate aseminea să aibă a le stăpâni soacră-sa.
Aşijderea şi cheltuiala ce să va fi făcut la meremetul lor, ori sus ori jos, jumătate să o tragă unul şi jumătate, altul. Pentru care cheltuială, fiindcă să jălui Negoiţă că nu s-au văzut la faţa locului cele ce au lucrat, ca să să scrie toate cu amăruntul, porunchn zapciului cel orânduit să ia pe meimar-başa, cu alţi meşteri lemnari, i zidari şi însuşi zapciu divanului mergând cu meşterii la faţa locului şi văzăndu-se toate câte au lucrat Negoiţă, ori sus ori jos, să să pue preţul lor pe foae anume orice păn la una, precum s-au cheltuit atunci în vremea ce au lucrat. Şi făcăndu-se sumă, jumătate să aibă a o răspunde Ancuţa grămăticeasa, dupe cum însuşi ia să leagă prin zapisul ce au dat.
Aşijderea şi pentru vie, să cădea lui Negoiţă logofăt să cerceteze să o vază atunci cănd o lua, fiindcă acesta iaste pământ care să vede de faţă. Şi de nu era lucrătoare, dupe cum i-o punea în foae, să nu o fi priimit atunci în vreme. Sau dupe cum pentru case, aşa şi pentru vie să fi făcut aseminea aşăzămănt în scris, dupe care ar fi putut acum judecata a o hotăra platnică.
Dar de vreme ce aciasta care s-au căzut, n-au făcut-o şi cerirea îi iaste numai cu gura, hotărâm să aibă pace Ancuţa grămăticeasa de cerii rea cheltuelii vii, făr-de numai lipsa să-i o înplinească, cănd nu vor f-deplin 6 pogoane. Pentru care, să să facă lui Negoiţă logofăt osebită cartea domnii mele la ispravnicii judeţului ca să o măsoare şi să-i o înplinească negreşit.
Drept aceia, întărim întru toate aciasta anafora ca o dreaptă şi cu
cale.
302
303
L.P.
1782 dichemvrie 14.
vel logofăt
[pe verso]:
Anafor[aua] Ancuţii grămătiţa cu Negoiţă, gineri-său.
Arh. St. Buc, Dec munteneşti, 1—59.
Original, stare potrivită, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, octogonală, în tuş roşu.
255. 1782 octombrie 7.
Io Nicolaie Costandin Carageu voievod i gospodar zemli VlahiscoL fDumneavoastră veliţilor dvornici, fiindcă dumnealui cinstit si credincios boerul domnii mele Manolache Brăncoveanul vel logofăt ne-au arătat că are un loc părintesc aici în Bucureşti, la mahalaoa ce să numeşte a Popescului, pe care făcăndu-şi unii alţii din mahalagii case, făr de a lua întăi voie şi fără de a face aşezământul chirii, unii cu pricină că ar fi loc slobod, alţii că le-ar fi avănd cumpărate, nu să supun a-şi da chiriia locului.
Şi vrănd dumnealui să şi-1 aleagă, au cerut de la domnia sa fratele Alexandru vodă Ipsilant de s-au rânduit întăi stolnicu Dumitraşco cu pitar Nenciulescu de au cercetat pricinile şi pretenderimata acelora.' Apoi, dupe aceasta, şi dumnealor veliţi dvornici ce era atunci, au cercetat şi au făcut anaforale, după care cercetare dovedindu-se loc drept al domnului, au făcut domniia sa prin pitac hotărâre orănduind ca să să şi împietrească acel loc, dar nu s-au urmat ca să ia săvârşire aceiaşi poruncă pănâ acum.
Deci fiindcă această pricină urmează a lua săvârşirea ei iar prin dumneavoastră ca o treabă ce este a dregătorii dumneavoastră, orănduim să mergeţi în faţa locului şi urmând dumneavoastră după alegerile ce s-au fost făcut, să-1 alegeţi de către vecini împrejuraşi, să-1 înpietriţi cu pietre după obicei, dănd şi carte de hotărnicie cu arătarea stănjenilor, a semnelor şi a pietrelor, ca să ştie pe unde să-şi stăpânească locul fără de pricină de către vecini.
îar arătăndu-se cineva cu pricină zicănd că au a răspunde cu sene-turi, de vor fi cu temei de stăpânire, făcănd alegerea dreptăţii, să înştiinţaţi domnii mele prin anafora.
Tolico pisah gospodstvo-mi.
1782 octomvrie 7.
Colecţia Şerban Flondor.
Original, stare foarte bună hîrtie cu filigran;   întărit   cu pecetea domnească, în tuş roşu.
256. 1783 ianuarie 12.
Preaînălţate doamne,
Fiind un Mareş zidar cu hotărâre de judecată întărită de înălţimea ta, iaste dator să plătească meşterilor zidari i lemnari taleri 480 pentru
lucru ce au lucrat la meşteşugu zidării i lemnării şi el le-au măncat dreptul lor, şi dăndu-se închisori zece săptămâni nu va să plătească. Prin luminat pitacu mării tale de la trecuta lună lui noemvrie 26 leat 1782 să porunceşte către zapciul cel rânduit ca prin marafetul mieu să să vănză cu mezat o casa ce are numitul Mareş aici în Bucureşti, pă Podu Mogoşoai în mahalaoa Popii Cozmii şi să să plătească dreptul celor ce au a lua.
După luminata poruncă înălţimii tale, împreună cu dumnealui ceauş de aprozi am pus telali de au strigat casa la mezat 40 de zile în auzul tuturor, atăt păn tărg căt şi în mahala, dănd unii şi alţii pănâ la taleri 315. Mai la urmă au mai artărdisit preasfinţiia sa părintele Filaret episcopii Bămnicu taleri 5. Şi iarăşi mai strigăndu-să cătăva vreme şi nemaieşind alt muşteriu ca să mai înalţe mai mult peste aceasta, am dat-o preasfinţii sale drept taleri trei sute doăzeci, care bani i-au numărat toţi deplin.
Ci fiindcă cumpărătorii cere întărire de către înălţimea ta, să fie luminată porunca mării tale a i să da întărire la mănă pentru buna stăpânire.
Al mării tale prea plecat,
Hagi Chiriac staroste
1783 ghenar 12.
[întărirea domnească] :
Io Nicolaie Costandin Caragea voevod i gospodar zemli Vlahiscoi întărim domnia mea ca să stăpânească sfinţiia sa părintele episcop
Bămnec această casă cu bună pace, ca un lucra cumpărat de la mezat.
1783 ghenarie 16.
L.P.
procit vtori logofăt
Acest loc şi casă ce să arată într-această anafora, care s-au cumpărat cu bani gata de la mezat, l-am dăruit din bunăvoinţa noastră lui Gheorghie logofătu nostru, pentru slujba ce ne face.
Deci, de acum înainte, să aibă a stăpâni nestrămutat şi nesupărat de către nimeni, atăt el căt şi neamul lui. Şi spre încredinţare am întărit aceasta cu iscălitura si pecetea noastră.
_ ' 1784.
[ L. P. j Filaret episcop Râmnic
Acad. R.S.R., MXL-4. Copie.
257. 1783 iunie 6.
Preacinstite părinte mitropolit,
Jăluesc preasfinţii tale că eu sănt nepoată răposatului Climent, episcopu Rămnecului, şi când trăia sfinţiia sa m-au măritat după un Costandin cântăreţul, fecior răposatului Yoinii logofăt, ce au fost la Mitropolie. Şi am făcut copii dentru care îmi şi trăesc 3 şi au rămas o casă a Voinii logofăt, în mahalaoa Sfăntu Ilie. Şi fiind soacră-mea a Voinii logofăt la Rămnec, la fie-său şi la mine au rămas în casă un popă Anghel
304
20 - C 245
305.
căreia 11 trăiaşte preoteasa şi acum şi are şi feciori. Si mutăndu-să popa Anghel la bisearică ot Prundu, a intrat în casa aceasta un popă Iordache m locul lui la biserica Sti Ilie. Şi popa acesta Ilie [Iordache?] murind, au rămas preoteasa de să află şezătoare la chiliile ot Sti Ilie de pomană şi casa socră-mieu o au dat-o de umblă cu chirie şi chiria o ia ea.
Care preacinstite părinte fiind acea casă pă locul sfintei Mitropolii şi au slujit sfintei Mitropolii şi avănd eu 3 copii făcuţi cu feciorul Voinii logofăt caut această casă eu şi copii miei. Şi preoteasa dă pricină că ia [ea] au dres casa şi să face stăpână, cer dreptate de la sfinţia ta, precum şi alţi creştini află îndreptare de la preasfinţia ta.
A preasfinţii tale prea plecată Costandina soţia răposatului dascăl Costandin snă Voinii logofăt ce au fost la Mitropolie.
[rezoluţia] :
Cucernicilor clirici, dă vreme că acea casă iaste pă locu Mitropolii sa cercetaţi această pricină şi de are dreptate jăluitoarea la cerirea ce face, să ne arătaţi.
1783 iunie 6.
[pe verso ] :
Eăvaşu de jalbă al Costandinii soţia răposatului dascăl Costandin sin Voinea logofăt Mitropolii.
1783 iunie 6.
Arh. St. Buc, Mitrop. Ţ. Rom., CCXIX-4. Original, stare foarte bună, hîrtie eu filigran.
1783 octombrie 30.
Din luminată porunca măriei sale preaînnălţatului nostru domn, Io Mihail Costandin Suţul voevod, prin zapcilăcul dumnealui vătafului dă visterie, s-au adus la judecată Oprea croitoru, părăs preotului popi Tudor de la biserica Stejarului din Bucureşti, zicănd că el nefiind avut casă dă şăzut, doi ani sănt dă cănd s-au aşăzat prin zapis cu numitul preot dă i-au dat loc şi ş-au făcut o căscioară la oltariul bisericii, cu chiriia pământului, pă an căte o jumătate ocă ciară la sfănta biserică.
în urmă, zice că întămplăndu-să dă au căzut în datorie şi neavănd alt mijloc a să plăti, au făcut acea casă vânzătoare. Şi găsind muşteriu dă-i dă pe dansa taleri 30, numitul preot nici va [vrea] să o cumpere, nici îl lasă să o vănză şi-şi cerea dreptatea.
Faţă fiind şi preotu popa Tudor, au răspuns cum că aşăzămăntu lor le este să nu aibă voie a o vinde, ci dupe moartea lui, i a soţii lui şi a copiilor lor să rămăe pe seama bisericii. Pentru aceia, nu-1 lasă să o vănză, arătăndu-ne şi zapisul de aşăzămănt cu leat 1781 iunie 20, iscălit Oprea croitoru, cu soţiia lui, Gherghina şi cu doi marturi, pe care citindu-1, am văzut că aşa coprinde.
înpotriva căruia, jăluitoru dă tot au tăgăduit că el nicicum nu ştie de acest fel dă aşăzămănt, ca dupe moartea lor şi a copiilor lor să rămăe bisericii. Şi cum că şi el are zapis de la măna popi Tudor, în care nimic nu să pomeneşte de aceasta.
Deci, cerăndu-i-să zapisul, îl văzum scris tot cu acel veleat si zi şi iscălit popa Tudor, cu un martur. Şi întrebăndu-1 cum dă n-au pus şi
într-ănsul acest cuvânt dacă le-au fost aşăzămăntul într-acestaşi chipr nu ne-au putut da răspuns curat. Şi măcar că sorocul catigorii de doi ani au trecut, şi-au adus într-ajutor pe popa Stanciu, unul din marturi.
Dar zapisile fiind nepotrivite şi socotindu-1 ca un psevdograf, nu i-am ţinut aceste ajutoriuri în seamă, ci hotărâm ca Oprea croitoru să-şi vă [n]ză casa ori la ce muşteriu va găsi, iar popa Tudor nu are mai multa dreptate dăcăt a o răscumpăra pentru biserică, cu ceia ce va da alţii..
Aceasta hotărâm.
1783 octomvrie 30.
Ian[ache] Mav[ru] postelnic Hagi sluger Mehtupciu [semnătură grecească, indescifrabilă] Petre condicar
Acad. R.S.R., CXVIII-10.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
259. 1783 noiembrie 22.
Io Mihail Costandin Suţu voevod i gospodar Vlahiscoe.
Sfântului şi dumnezeescului schit al sfinţii Mitropolii, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul sfântului sfinţit Elefterie.
Ca să aibă cu acest hrisov al domnii mele adică mădr. [mădulare] cincisprezece, posluşnici pentru ajutor şi poslusanie la trebuinţele ce are. Care oameni, dupe cercetarea ce le va face dumnealor boeri ispravnici, să le dea adeverinţă pe numele şi chipul lor, ca să li să dea şi pecetluituri gospod de la vistierie, spre a fi în pace şi nesupăraţi de toate dăjdiile şi an-gariile ce vor eşi de la vistierie şi de la cămara domnii mele peste an în ţară, de nici unile val şi băntuială să nu aibă.
Aşijderea şi drepte bucate ce va avea acest schit să fie nesupărate, însă trei sute oi de oerit, stupii, i ramatorii de dijmărit, vinul ce-1 va face, de vinărici şi o pivniţă aici, în oraşul Bucureştilor, apărată de fumărit, de cămănărit, de vin domnesc şi de ortul vătăşăsc; i doi preoţi şi un diiacon şi doi cântăreţi scutiţi de'toate dăjdiile ce es peste an pe toţi ceilalţi, cum şi casile lor. Şi drepte bucate ale lor să fie apărate.
Pentru că acest schit fiind scăpătat şi neavănd nici un fel de milă şi ajutor cu care să să poată ajutora cei ce posluşăsc, căt şi biserica, au avut aciasta milă şi de la fratele domn Nicolae Caragea voevod, precum din cartea domnii sale ot leat 1783 martie 5, ne adeverim.
Deci, acum dupe rugăciunea ce dete domnii mele preasfinţiia sa părintele mitropolitul şi dumnealui cinstitu şi credincios boerul domnii mele Nicolae Brăncoveanul vel vistier pentru acest schit, ca să înnoim milile acestea, am binevoit domniia mea cu călduroasă inimă pentru răvna ce avem către sfintele şi dumnezeeşti lăcaşuri a le ajuta pre căt ne va fi prin putinţă. Şi cu acest hrisov al domnii mele am înnoit şi am întărit toate aceste mili căte mai sus să cuprinde, ca să i să păzească totdeauna, nestrămutat.
Bugăm dar, şi pe alţi fraţi domni, carii în urma noastră să vor învrednici cu domniia aceştii pravoslavnice ţări creştineşti, să binevo-
306
307
iască a înnoi şi a întări aceste mili, ca şi ale domniilor sale mili şi faceri de bine să fie de alţii în urmă ţinute în seamă.
Şi am întărit hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele Io Mihail Costandin Suţu voevod şi cu a preaiubiţilor domnii mele fii : loann voevod, Grigorie voevod, Alexandru voevod 'si cu tot sfatul cinstiţilor şi credincioşi boerilor celor mari ai divanului domnii mele ; pan Dimitrache Ghica vel ban, pan Nicolae Brăncoveanul vel vistier, pan Ştefan Prăşcoveanul vel dvornic de Ţara de Sus, pan Ianache Muruz vel dvornic de Ţara de Jos, pan Manolache Brăncoveanul vel logofăt de Tara ele Sus, pan Grigorie Băleanul vel logofăt de Ţara de Jos, pan Grigoraşco Balasache vel spătar, pan Alexandru vel postelnic, pan Costandin Fdipescul vel clucer, pan Dumitraşco Eacoviţă vel paharnic, pan Scarlat Druganescu vel stolnic, pan Grigoraşco Suţul, vel comis, pan [loc liber] vel sluger, pan Panaiot vel pitar. Şi ispravnic, pan Manolache Brăncoveanu vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta la întâiul an din întâia domnie a domnii mele, aici în oraşul scaunului domnii mele, Bucureştii, la leat 1783, noemvrie 22. ' '
Io Mihail Suţu voevoda [m.p.].
l.p. i
Manolache Brăncoveanu vel logofăt, procitoh trecut în condica divanului
Acad. R.S.R., XIV —9.
Original, stare foarte bimă, hîrtie cerată cu filigran; cu două peceti (una ovală la începutul documentului, alta octagonală, la sfîrşit), în tuş roşu; interesantă semnătura domnului. Documentul este precedat de rezoluţia domnitorului Mihail Sutu, în limba greacă.
^bU- 1783 decembrie[f.z.].
Io Mihail Costandin Suţu voevod, bojiiu milostiiu gospodar Vlahiscoi.
Sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri de aici din oraşul scaunului domnu mele, Bucureştii, unde să cinsteşte şi să prăznueste hramul Tristitele (sic), ce să numeşte Colţea, unde sănt şi spitaluri pentru odihna bolnavilor streini, care iaste făcută şi înnălţată dăn temelie dă răposatul boer .Minai Cantacozino biv vel spătar.
Ca să aibă a lua sfănta mănăstire în toţi ani de la ocna Slănicul, ot sud Saac, toată dijma dă sare dăn zece bolovani, un bolovan, dupe cum au luat şi pă[nă] acum, să fie pentru cheltuiala si căutarea bolnavilor streini, carii să vor odihni în spitalurile ce au făcut la această sfănta mănăstire.
Pentru că dupe ce au făcut şi au înnălţat numitul boer Mihai Cantacozino biv vel spătar această sfănta mănăstire si au înfrumuseţat-o si au daruit-o cu sfinte odoare căte trebuesc, au făcut si înprejururmănăstirii ziduri şi şcoală şi chilii de ajuns pentru odihna a multor streini Si pre langa acestea toate au mai făcut şi ospitaluri ca să să odihnească bolnavi streini, precum toate tocmite şi iscusite să văd.
Deci, pentru cheltuiala şi căutarea bolnavilor ce să vor odihni în spitaluri, ca să aibă, să nu lipsească la cele ce vor trebui să să caute la hoala lor cu dohtorii şi cu altele, însă din dumnezeiasca îndemnare şi din bun gănd ce au fost pus în inima sa, aşa au socotit şi au închinat sfinţii mănăstiri să ia toată dijma de la ocna Slănicul, dupe cum s-au zis mai sus, fiind acea ocnă domnească pe moşiia dumnealui, să fie numai pentru căutarea săracilor, iar nu şi pentru alte cheltueli, urmănd sfintei scripturi ce grăeşte la sfănta evanghelie că : „bolnav şi strein am fost şi m-aţi căutat",' ca să să învrednicească a auzi glasul cel dumnezeesc cănd va zice : „Veniţi blagosloviţii părintelui mieu de moşteniţi înpărăţiia cerului care iaste gătită voaoă de la întemeerea lumii".
De care şi domniia mea, dupe daniia şi închinăciunea dumisale, fiind toate ocniie Ţării Eumăneşti supt stăpânirea domnii, încă am pohtit şi am voit într-acestaş chip şi am aşăzat ca să ia sfănta mănăstire acea dijmă dă sare şi de acum înnainte5de la Ocna Slănicului, în toţi anii, dupe cum au orânduit boerul ce scrie mai sus.
însă de vor vrea cămăraşii să să tocmească cu ispravnicii mănăstirii, ca să ia dijma de sare şi să dea taleri doă mie cinci sute pre an, bani vechi şi aceşti bani să aibă a-i lua sfănta mănăstire trei civerturi într-un an, precum dau şi la domnie.
Iar de nu vor vrea cămăraşii să dea acea sumă de bani, ce scrie mai sus, să fie volnici ispravnicii mănăstirii să rădice acea sare de la ocnă în toate lunile şi să o ducă ori la ce vad, să o vănză cu ce preţ vor putea, sau de-şi vor găsi muşterii, să o vănză şi acei muşterii încă să o ducă pre la vaduri să o vănză cum s-au zis mai sus şi să nu aibă nici o opreală dă nimeni. însă de vor da cămăraşii preţul ce vor da alţii pe sare, să aibă a o lua ei.
Iar cănd să va întâmpla a nu să vinde ocnile, ci ar rămânea pă seama domnii de s-ar pune cămăraşi în credinţă, mănăstirea tot să aibă a-şi liia acea milă de la ocnă, precum scrie mai sus, iar nicidecum să nu fie lipsită de acea milă.
0 Iar cănd să vor învechi şi nu să va mai putea să să scoată sare pe acea gură de ocnă, să aibă a să face alte guri de ocnă noaoă tot acolo pre acea moşie Slănicul şi tot să ia sfănta mănăstire dijmă, să fie sfintei mănăstiri dijma aceasta stătătoare şi neschimbată în veci.
Iar pentru purtarea de grijă a cheltueli ce va să să cheltuiască la căutarea bolnavilor streini, au fost pus mai sus zisul ctitor, 4 ispravnici ; ei să aibă a lua banii de la sfănta mănăstire dupe dijma de sare de la ocna Slănicul, să-i cheltuiască la dohtorii şi la altele ce vor trebui la căutarea bolnavilor şi pentru căţi vor fi ostenitori de vor purta grija la acele cheltueli, domniia mea încă i-am ertat să aibă pace dă toate dăjdiile, vericăte ar eşi peste an, de nici unile, nici un val şi nici o băn-tuiaiă să nu aibă.
Aşijderea au fost pus şi patru neguţători juraţi, înpreună cu starostea care va fi, ca să aibă a lua în toţi anii seama acestor ce s-au zis mai sus ispravnici, de tot venitul şi de toată cheltuiala cătă să va face pe an la trebuinţa acelor bolnavi.
Iar de s-ar întâmpla moarte acelor ce s-au zis mai sus ispravnici, să aibă a să pune ispravnici unii dintr-acei patru neguţători juraţi, iar nu dintr-alţii streini. Aşijderea şi cănd va muri vreunul dintr-acei patru neguţători juraţi, iar'să-şi pue ei altul în loc, pe care vor socoti asemenea lor, să fie tot deplin 4 şi dupre daniia dijmii dă sare ce au închinat
308
309
acel răposat boer ce s-au zis mai sus şi pre toate aşăzămănturile ce an făcut la această sfănta mănăstire.' ,
Aşijderea să aibă a ţinea sfănta mănăstire lude doăzeci scutelnicij i lude doăzeci darvari, carii să fie scutiţi de toate angarelile ce es peste an în ţară, i 4. lemnari şi aceştiia să fie scutiţi dă toate podvoadele, să fie pentru posluşaniia sfintei mănăstiri, numai să dea într-un an, ughi doi. încă să aibă sfănta mănăstire doaoă pivnice (sic) a le scuti de fumărit, i de toate alte angarii.
Şi iar să aibă a lua de la tărgul ce să face la Lichireşti,^ din zioa de dumineca mare pană în ceilaltă duminecă, vama ce să va face de la fieştecare neguţător, dupe vechiul obicei, din toate să ia oameni .mănăstirii Colţii, iar vameşi amestec să n-aibă.
Şi iar să aibă sfănta mănăstire ca să ia vinărici de la toţi cei ce au vii pe moşia Bucovul şi plătesc vinărici ce să coprinde din hotar pană în hotar, dupe cum şi alte cărţi asemenea aceasta arată, însă partea jumătate cu gărdurăritu afară din popoarăle dumnealui vel armaş, iar ceilaltă parte să să dea la cămara domnii mele. Şi să scutească pe tot anul dă oerit oi cinci sute, cu pecetluit domnesc, i dijmărit şi vinărici pă drepte bucatele mănăstirii şi în toţi anii să aibă a lua aceşti taleri 2.500, în locul dijmii dă sare de la ocna Slănicul.
Pentru că aceste aşăzămănturi şi mili le-au avut sfănta mănăstire atăt la alţi fraţi domni de mai nainte, căt şi de la domniia sa, fratele nostru domn, Alexandru Ipsilant voevod, i de la domniia sa fratele nostru domn, Nicolae Caragea voevod, precum din hrisoavele domniilor sale, unul, ot leat 1775 şi altul, ot leat 1782 ne-am adeverit.
Lăngă acestea, preoţii de la această sfănta mănăstire să fie scutiţi şi apăraţi de orice dări vor da alţi preoţi şi să scutească şi [de] dijmărit şi vinărici pă drepte bucatele lor, i căte o pivniţă aici în Bucureşti apărată de fumărit, de cămănărit, de vamă, de vin domnesc şi de alte angarele. Numai şi preoţi napristan şi necuramt să păzească slujbile sfintelor biserici, atăt la biserica cea mare, căt şi la paraclise şi orănduială săracilor bolnavi dupe la spitaluri. Iar de nu vor păzi, ci din lenevire să vor zăticni la orice, mila aceasta să nu să ţie în seamă.
Osebit de acestea, să aibă a lua sfănta mănăstire de la vel vameş, pe tot anul, căte taleri 180, pentru casele ce sănt carvasara, căci nefiind cea mai dă trebuinţă, adică carvasara pentru şăderea vameşului celui mare, care carvasara trebue în mijlocul târgului să fie şi umblând carvasaraoa din loc în loc le era foarte peste mână atăt vameşului, i tuturor oamenilor carvasaralii, căt şi neguţătorilor ce vin cu marfă cu povări grele. Care această neîndemănare văzăndu-o fratele nostru domn Alexandru Ipsilant voevod şi vrănd să facă a să şti unde să fie carvasaraoa, spre a veni şi neguţătorilor mai cu lesnire, au poruncit să să găsească un loc ca acela şi găsindu-se un loc sterp al aceştii sfinte mănăstiri, în mijlocul târgului, şi vrănd domniia sa ca să facă venit mănăstirii, au priimit şi epitropul sfintei mănăstiri de au zidit şi au făcut case cu magazie şi cu toate cele trebuincioase.
Şi aşa, pentru folosul mănăstirii şi ajutorul spitalului, au legat prin cartea domnii sale, ce o văzum, cu leat 1778 noemvrie 10, ca în toată vremea să fie nestrămutat aceste case carvasara şi să ia mănăstirea, pe tot anul, acei căte 180 [taleri]. Care şi domniia mea asemenea legăm şi hotărâm printr-acest domnescul nostru hrisov ca să să dea sfintei mănăs-
tiri, pe fieşcare an, nelipsit aceşti bani ce să coprind mai sus de la vel vameş, făr dă nici un fel dă pricină.
Drept aceia, dar şi domniia mea, după ce domnul Dumnezeu ne-au miluit cu stăpânirea întru acest scaun al Ţării Eumăneşti, bine am voit de am înnoit şi am întărit toate aceste mili şi aşăzămănturi ce să cuprind mai sus, ca să să păzească şi să să ţie şi de acum înnainte nestrămutat, să fie pentru căutarea bolnavilor şi ajutorul sfintei mănăstiri, iar domnii mele şi părinţilor domnii mele spre vecinică pomenire.
Aşijderea şi în urma domnii mele pre carele îl va alege domnul Dumnezeu a fi oblăduitor ţării aceştiia, încă îl pohtim şi-1 rugăm în numele lui Isus Hristos şi întru cinstea sfinţilor ierarşi ce să prăznuesc într-a-ceastă sfănta mănăstire, ca să cinstească, să înnoiască şi să întărească cest hrisov al domnii mele, ca şi ale domniilor sale mili şi hrisoave să fie în urmă de alţii păzite.
Şi am întărit hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele Io Mihail Costandin Suţu voevod şi cu a preaiubiţilor domnii mele fii loann voevod, Grigorie voevod, Alexandru voevod, marturi puind pe toţi dumnealor cinstiţi şi credincioşii boeri cei mari ai divanului domnii mele : pan Dimitrache Ghica vel ban, pan Nicolae Brăncoveanul vel vistier, pan Ştefan Prăşcoveanul vel dvornic de Ţara de Sus, pan Ianache Muruz vel vornic de Ţara de Jos, pan Manolache Brăncoveanul vel logofăt de Ţara de Sus, pan Grigorie Băleanul vel logofăt de Ţara de Jos, pan Grigoraşco Balasache vel spătar, pan Alexandru vel postelnic, pan Costandin Filipescul vel clucer, pan Dumitraşco Eacoviţă vel paharnic, pan Scarlat Drugănescul vel stolnic, pan [loc liber] Suţu vel comis, pan [loc liber] ^sluger, pan Panaiot vel pitar. Şi ispravnic, pan Manolache Brăncoveanu vel logofăt de Ţara de Sus.
Şi s-au scris hrisovul acesta la întâiul an al întăi domnie a domnii mele aici, în oraşul scaunului domnii mele, Bucureştii, la anii de la zidirea lumii 7291 [1782] (sic), iar de la naşterea domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos, valea tul 1783 dichemvrie [loc liber] dă Ianache logofătul za taină.
Io Mihail Suţu voevoda [m.p.].
L.P.
Manolache Brăncoveanu vel logofăt, prociienomu Trecut în condica divanului,
Gheorghe condicar
Acad. R.S.R., CCCLXIII-21.
Original, stare foarte bună, hîrtie groasă cu filigran; interesantă semnătura domnului; pecetea domnească (probabil, în timbru sec) lipsă; chenar înflorat; în fruntea documentului, stema ţării desenată cu chenar aurit, avînd în dreapta şi în stînga literele: Io Mh. Cs. St. vv. (Io Mihail Gonstandin Suţu voievod), încadrată între două imagini: una, reprezentînd pe cei trei ierarhi: Vasile, Grigore şi Ioan, iar alta, pe arhanghelul Mihail, frumos desenate în peniţă.
310
311
261. 1784 februarie 1.
Preaînnălţate doamne.
Dumneaei vorniceasa Aniţa Ştirboaica au jăluit mării tale zicănd că avănd dumneaei un loc aici în Bucureşti, în mahalaoa Golescului, pe care sănt şi case, acei ce sănt şezători pe acest loc nu să supun a-şi plăti chiriia pământului dupe cum plătesc şi alţii ce sănt şezători pe locul dumnealui biv vel logofăt Nicolae Dudescu care este alăturea cu locu dumneaei, adică de stănjen po parale 25, şi cere dreptate a i să plăti şi dumneaei de la chiriiaşii acelui loc iarăş asemenea de stănjen po parale 25, însă ele la încheerea păcii şi pănâ acum.
Şi din luminată porunca înălţimii tale orânduiţi fiind noi spre cercetarea aceştii pricini, am adus înaintea noastră şi pe vreo căţiva din cei ce sânt şezători pe acest loc şi întrebăndu-i dă ce nu să supun a-plăti chiriia locului şi la dumneaei vorniceasa dă stănjen po parale 25, precum plătesc şi acei ce sănt şezători pe asemenea loc a dumnealui logofăt Dudescu, răspunsără că ei din vechime chirie cu stănjen n-au plătit nicidecum, ci au plătit de toată casa po bani [loc liber]. Şi asemenea cer să plătească şi de acum înainte, pentru care înştiinţăm înălţimii tale că acest loc fiind fost supt stăpânirea răposatului spătar' Badu Golescu, părintele dumneaei numitei vornicesii.
Şi în domniia mării sale Nicolae vodă Mavrocordat, pribegind numitul boer Golescu, i s-au luat cu poruncă tot avutul pe seama domnii. Şi măriia sa Nicolae Vodă hărăzind acest loc la sfănta mănăstire Colţea, s-au tot stăpânit acest loc de mănăstire pănâ în domniia mării sale răp[osatului] Alexandru vodă Ghica. Iar atunci, făcănd cerere dumnealui răp[osat] biv vel vornic Nicolae Ştirbei, boerul dumneaei vornicesii pentru acest loc rămas de la răposatul spătar Badu Golescu care era luat de către domnie şi dăruit la numita mănăstire, iarăşi cu poruncă domnească i s-au dat întru stăpânirea dumneaei şi cu aceasta, prefăcăndu-să stăpânirea acestui loc la multe părţi, încă fiind şi vreme de răzmiriţă n-au putut să-şi caute, rămăind păgubaşă dumneaei vorniceasa şi de toată chiriia cea dupe dreptate care să cuvenea să ia de la aceşti chiriiaşi.
Drept aceia fiind că după cercetarea ce făcum, dovedim că chiriiaşii dumnealui biv vel logovăt Dudescu, ce sănt şezători pe loc dumnealui ce-1 are alăturea cu al dumneaei vornicesii, dau chirie pe an de stănjen po parale 25, măcar că după toată dreptatea să cuvenea ca şi chiriaşii dumneaei vornicesii asemenea chirie să plătească, de vreme ce ei nici un fel de apodicsii în scris pentru plata chirii n-au, nici de la măna dumneaei vornicesii, nici de la răposatul vornecul.
Dar noi făcum pe dumnealui paharnicul vechilu de au primit înaintea noastră ca să le ia chirie pe an de stănjen numai căte parale 20. Şi deosebit l-am hotărât ca să piarză şi toată chiriia ce să cuvenea să ia de la încheerea^ păcii şi pănâ acum. Pentru care, găsim cu cale ca de acum înainte să aibă a plăti aceşti chiriiaşi la dumneaei vorniceasa de stănjen pe an căte parale 20.
Iar care dintr-aceşti chiriiaşi, ce sănt şezători pe locu dumneaei vornicesii, nu să vor suferi a plăti această chirie nesupuindu-să la hotărârea aceasta, să fie luminată porunca înnălţimii tale ca aceluia să i să preţuiască casa cu lemnari şi zidari şi căţi bani să va face dupe preţuire, să-i
dea dumneaei vorniceasa şi să rămăie stăpână atăt pe bina căt şi pe pământ. Iar hotărârea cea desăvârşită rămâne a să face de înălţimea ta.
1784 fevruarie 1.
Ştefan vel dvornic Ianache vel dvornic
Colecţia George Potra.
Original, stare bună, pătat de umezeală, hîrtie cu filigran.
262. 1784 februarie 22.
^Milostiiu bojiiu Io Mihail Costandin Sulul voevod i gospodar zemli VlaMscoiu dat-am domneasca noastră carte dumnealui cinst[itului] şi credincios boeriului domnii mele Ştefan Prăşcoveanu vel dvornic de Ţara de Sus.
Ca să aibă a ţinea şi a stăpâni un loc domnesc ce iaste aproape lăngă poarta din sus al domneştii curte vechi, între uliţa ce merge pe supt foişorul roşu şi între uliţa ce merge spre hanul răposatului domn Şărban voevod, dupe cum s-au măsurat de dumnealui vel dvornic de Ţara de Jos, înpreună şi cu dumnealui vel agă, din porunca noastră, pă semnile ce arată mai jos, însă din colţul ulucilor ceauşului Drăgoi, în jos, pă uliţa ce vine dăspre hanul lui Şărban Vodă, spre poarta Curţii domneşti, stănjini unsprezece. Şi dintr-acest pod, în curmeziş, pănâ în uliţa ce merge pă supt foişorul roşu, stănjăni treisprizece şi dintr-această uliţă pană în celălalt colţ al ulucilor ceauşului Drăgoi, din dos, stănjini unsprezece şi dintr-acest colţ pănâ în colţul ulucilor de unde s-au început, stănjăni şapte.
Care, într-aceste trăsuri să ocoleşte locul dumnealui, adică jumătate din căt era slobod, iar ceilaltă jumătate, am poruncit de s-au lăsat dăschis.
Pentru că avănd dumnealui numitu boeriul domnii mele trebuinţă de a-şi face o pivniţă pentru ţinerea vinurilor dă trebuinţa casii dumnealui, ne-au făcut rugăciune ca să-i dăruim dintr-acest loc de la poarta din sus, suma stănjănilor ce arătăm mai sus. Care loc, fiindcă pă[nă] acum au fost slobod, domnesc, neţinut şi nestăpânit dă nimenea altul şi căzăndu-i-să dumnealui, pentru slujba şi credinţa cu care să află de a aflai har şi priiminţă la rugăciunea dumnealui, iată după volniciia şi puterea ce au domnii asupra lucrurilor domneşti slobode şi dupe pilda altor fraţi domni carii au dăruit la unile obraze pentru rudenie, la altele pentru slujbă şi au fost bine dăruite, aşa şi domniia mea am hărăzit dumisale mai sus numitului boeriului domnii mele, pentru slujba şi credinţa dumnealui, acest loc, ca să-1 aibă întru stăpânirea dăsăvărşit, să-şi facă pivniţă pă dansul, iar nu cârciumă, fiind aproape lăngă zidul Curţii şi lăngă feres-trile caselor domneşti.
Aşijderea să aibă dumnealui a lua aminte ca la facerea pimniţii, să nu o rădice naltă mult în sus, ca să nu dea zminteală şi zăticnire la vederea şi priveala foişorului roşu al caselor domneşti.
312
313
Deci, pentru buna stăpânire a acestui ioc şi adeverirea acestui har,, am dat dumisale această domnească a noastră carte. I i saam receh gospodstvo-mi.
1784  fevruarie 22.
JL.P.
vel logofăt
trecut în condica divanului [pe verso]:
Cartea domnească pentru locu pivniţi la poarta din sus, domneascăr ot Bucureşti.
Acad. R.S.R., CCCXXXVI-44.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, octogonală, în tuş roşu.
263. 1784 martie "3.
Grigorie al Ungrovlahiei adeverez [greceşte]
ţDat-am zapisul nostru dumisale chir Hagi Dimitrache Papazoglu.
Precum să să ştie că avănd noi un loc cu pivniţă de piatră aici în Bucureşti, în mahalaoa Sfete Gheorghe Vechi. Care loc este cumpărat de răposatu întru fericire părintele nostru de la Ilinca Cioranca i de la feciorii ei, la leat 7256 [1748] iulie 13, precum arată zapisul cumpărătorii în. care să coprinde şi măsurile stănjenilor, atăt în lung pe Uliţa cea Mare, pană în Uliţa Sarafilor şi pe Uliţa Sarafilor pînă în locul Eadului Vodă, căt şi latul în toate părţile.
Care acest loc căzănd în partea noastră, la înpărţirea ce s-au făcut casii, l-am făcut şi noi schimb şi l-am dat dumisale Hagi Dimitrache întocmai după coprinderea zapisului celui vechi, dăndu-ne numitu hagiu doaă locuri ce le are de cumpărat aici, în mahalaoa lui Şerban Vodă, care să hotărăsc cu locul nostru ce-1 avem luat de la dumnealui Pantazi Serezli. A cărora cumpărătoare i cheltuială cu vornicei la trasul locurilor au coprins taleri 1 701,30 socotindu-să şi cele ce au lucrat hagiu, de cănd au luat locurile, cu cele ce să văd i cu bolovanii ce au bătut pe malul apei? s-au făcut taleri 691.
Am primit şi toată gătirea ce o avea hagiu, însă : cherestea, var, cărămidă, nisip, după catastihu cumpărătorii, drept taleri 4 305,24.
I-am fost şi dator hagiului prin zapisul nostru taleri 802,60 capete cu dobânda lor. Toate acestea fac taleri 7 500, adică şapte mii cinci sute, pentru care am primit noi aceste locuri ale hagiului cu toate căte mai sus să coprinde şi cu zapisile locurilor.
Şi noi asemenea am dat dumisale hagiului acel loc, ce mai sus arătăm, cu pivniţa de piatră, drept această sumă de taleri 7 500, adică şapte mii cinci sute.
Care să şi-1 stăpânească cu bună pace de către noi şi de către tot neamul nostru după zapisul cel vechi ce i s-au dat, fiind-că într-acestaşi chip ne-am învoit.
Şi spre încredinţarea ne-am iscălit, puindu-ne şi pecetea, pohtind şi pe alţi fraţi boiari a să iscăli mărturii, ca să să crează.
1784 martie 3.
Nicolae Basarab Brăncoveanu vel vistier, adeverez [indescifrabil] biv vel clucer, martor Ianache Văcărescul spătar, mărturie Scarlat Creţulescu ..., mărturie
Ştefan.......vel dvornic, martor
..........biv bel agă, mărturie
Ianache   . ..... dvornic, mărturie
• • '.'.......vel logofăt, mărturie
..........vel clucer, martor
Acad. R.S.R., CLXXVI-i.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; multe si interesante semnături, unele indescifrabile.
^f>1- 1784 martie 9.
Preaînnălţate doamne,
fCu pleeata-mi anafora înştiinţez mării tale că eu avănd un loc cu pivniţă de piatră aici, în Bucureşti, în mahalaua Sfeti Gheorghe Vechi, m-am învoit cu Hagi Dimitrache Papazoglu, de l-am făcut schimb cu doao locuri ale lui ce le are de cumpărat aici, în mahalaua lui Serban Vodă, care aceste locuri să răzoresc cu alt loc al mieu ce l-am luat de la dumnealui biv vel sluger Pantazi Serezli.
Ci, fiindcă este trebuinţă de a să trage şi a să măsura acel loc din mahalaua lui Sf. Gheorghe, mai întăi ca nu care cumvaşi să să fi întins vreunii dm vecini cu îngrădirea ulucelor şi ca să să încredinţeze si însuşi Hagi
Papazoglu de hotarăle acestui loc şi de sânt după cum să arată, în hotărnicie şi în trăsurile vorniceilor.
Şi fiindcă este hotărnicie şi zapise vechi ale acestui loc mă rog să fie luminată porunca înnălţimii tale către dumnealor boiarii vel dvornici a merge acolea în faţa locului şi după adeverinţe să să tragă locul si sa să îndrepteze de către dumnealor, ca să nu fie vreo pricină între noi.
Şi anii mării tale, de la Dumnezeu, mulţi cu fericire.
,      v 1784 martie 9.
Al mării tale, plecată slugă,
vel vistier
[rezoluţia domnului]:
Io Mihail Costandin Suţu voevod'bojiiu milostiiu   gospodar zemli Vlahiscoiu.
Cinstiţi şi credincioşi boerilor domnii mele, dumneavoastră veliţilor dvornici, mergând la faţa locului, să alegeţi acest pămînt, cu înnoire seninilor pă dreptile hotarăle lui, dănd după obicei şi în scris alegerea si hotărârea prin anafora către domniia mea.
1784 martie 10.
314
315
L. P.
vel logofăt
Acad. R.S.R., XGVII-29 a.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, octogonală, in tuş; roşu.
265. 1784 septembrie 6.
Zapisul mieu la măna sfinţii sale ierodiacon Climent, cum să să ştie eă avănd un loc pe Podul Mogoşoi, în mahalaoa Popei Cozmii, care şi eu îl am de cumpărătoare, şi nefiindu-mi de trebuinţă, l-am văndut sfinţii sale în bani gata taleri 230, adecă doaă sute şi treizeci, care i-am primit toţir pe deplin.
Deci să aibă de acum înainte a-1 stăpâni cu bună pace nestrămutat şi nebăntuit de către nimeni, pentru că însumi, de a mea bunăvoe, cu tocmeală l-am văndut si ca unui vecin ce să protimiseaşte, dăndu-i şi zapisele ceale vechi de cumpărătoare.
Şi, pentru mai adevărată credinţă, m-am iscălit puindu-mi şi pecetea,, fiind faţă şi alte mărturii vrednice de credinţă.
1784 septemvrie 6.
Iordache biv vel stolnic
[semnătură grecească indescifrabilă]
[pe verso]:
Zapisu dumnealui stolnic Eăducan pentru vânzarea locului dupe Podul Mogoşoi, în mahalaoa Popii Cozmii, în taleri 230. 1784 noemvrie 6.
Arh. St. Buc, Credit, Func. Urban, nr. 630.
Original, stare bună, pătat de umezeală; cu o copie modernă.
266. 1784 septembrie 8.
f Adică ieu, care mai jos mă voi iscăli mai {sic) adăvărat, dat-am acest adevărat şi de mare credinţă zapis la măna dumnealui, fratelui Ifriim
Precum să să ştie că i-am văndut ieu o casă aicia în mahalao Broştenilor, pe loc megieşesc, cu chirie [ ?] şi locul pe unde s-au arătat în vedere,, drept taleri 27, adică doaozeei şi şapte tocma. Şi aceşti bani i-am iuoat toţi deplin în mâinile mele.
Deci, mai sus numitu cumpărător să aibă a-şi stăpâni cu bună pace dumnealui şi copii dumnealui, nepoţi, strănepoţi, căţi Dumnezeu-i va dărui. Şi de către nimeni supărare să n-aibă, că eu o am văndut-o de a mea bunăvoe, nesilit de nimeni şi cu ştiria tuturor vecinilor, i a preoţilor.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, au fost şi alţi oameni marturi, care mai jos să vor iscăli anume, fiicarele. Şi pentru mai adevărată credinţă, m-am iscălit mai jos şi mea-am pus degitul, în loc de pecete, ca să să crează.
Septemvrie 8 dni, 1784.
I ieu Dumitru vătaful de trăistari am văndut
I ieu Niţi, soţiia lui Dumitru, vă[n]zătoare
I ieu Barbul, nepotu dumisale, adeverez
I popa Ştefan duh[ovnic] ot mahalaua Broşteni
I popa Eadu ot mahala Broşteni
I ieu Eadul tabacul, martor
I ieu Drăghici tabacul, martor
I ieu Neaoşul brutar, martor
I ieu Cărstea uncheaş, martor
I Neacşul trăistar, martor
Eu logofăt Marin, cu zisa dumnealor şi martor.
I şi am scris eu, Hristea căpitan, cu zisa dumnealor si martu [r ].
P.S.
Şi s-au cheltuit la adăhnaşul cănd s-au tocmit casa aciasta taleri 7, peste aceşti taleri 27, eu megiiaşi, i cu preoţi.
Hristea căpitan
Acad. R.S.R., XCVII-32.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
267. 1784 septembrie 19.
fUngrovlahias Grigorios epivevei [greceşte]
fAdică eu Gheorghe Mărgărit încredinţez cu acest adevărat zapis al mieu la măna dumnealui gineri-mieu Anastase Gheţea.
Precum să să ştie că de a mea bunăvoe, i-am văndut o pereche de case mari dă zici cu locul lor şi cu tot coprinsul, în bani gata taleri 2 500,, adică doă mie cinci sute, tocmai. Care case sănt pe Podul de la Hanul lui Şărban Vodă ce merge în jos spre Curtea domnească cea veche, în mahalaoa ce să numeşte a Bălăceanului.
^ Pentru că acest loc fiind al soţii mele Uiniţii şi fiindu-i dă zestre de la părinţii dumneaei, avea pe dansul pivniţă şi case mai mici, iar eu apu-căndu-mă am stricat acelea şi am făcut alte case mai mari tot pă pivniţa veche în locul celor dăntăi.
Şi pentru locul acesta cu casele vechi şi pivniţa ce avea, m-am învoit cu soţiia mea şi au primit cu bunăvoia dumneaei de i-am dat noăsprezece pogoane dă vie la sud Saac în dealul Scăenilor. precum osebit zapis ce i-am dat, pentru vii, arată. Şi au rămas casele cu tot coprinsul lor pă seama mea.
Acum încăpând la datorie şi datornicii făcăndu-mi mare siclet ca să le răspunz dreptul fieşcăruia şi neavănd alt mijloc de plată, m-am aşăzat cu gineri-mieu şi i-am văndut dumnealui aceste case cu locul lor şi cu tot coprinsul lor în suma banilor ce să arată mai sus. Care bani mi i-au şi numărat gineri-mieu toţi deplin în mâinile mele.
Deci să aibă dumnealui de acum înainte şi coconi[i] şi neamul dumnealui a stăpâni casele cu tot coprinsul lor, cu bună pace dă către mine şi dă către soţiia mea, cum şi dă către copii şi neamu mieu, neclintit şi nebăntuit dă nimeni. Fiind la această vânzare şi alte obraze dă cinste faţă care s-au iscălit mărturii.
316
317
Şi, pentru mai adevărată credinţă , m-am iscălit mai jos puindu-mi şi pecetea spre desăvârşita stăpânire a gineri-mieu.
1784 septemvrie 19.
| L.P. | Gheorghe Mărgărit [greceşte] llininţa soţiia dumnealui, adeverez Ştefan [indescifrabil] vel dvornic, martur Grigorie Băleanu vel logofăt, mărturie
Şi am scris eu Ianache logofăt za taină, cu zisa dumnealor, şi mărturie.
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CVII-62. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
268. 1786 martie [f.z.J.
^Milostiiu bojiiu Io Mihail Costandin Suţu voevod, i gospodar zemli Vlaliiscoe.
Fiindcă la mănăstirea noă ă Sfântului Spiridon de aici din Bucureşti, care iaste mănăstire slobodă domnească a ţării, s-au ales de către neamul răposaţilor domni, ctitorii aceştii mănăstiri, de a să orăndui epitrop şi chivernisitor, boeriul domnii mele Grigorie biv treti logofăt în locul pitarului Costandin îsTenciulescul, ce au fost pănâ acum.
Pe carele, arătăndu-ni-1 şi preasfinţiia sa părintele mitropolitu, i dumnealor boerii epitropii cei mari, de vrednic, i-am dat aciasta domneasca noastră carte ca să aibă a fi la numita mănăstire epitrop şi purtător de grijă şi luînd în zaptul său toate ale mănăstirii, mişcătoare şi nemişcătoare pănâ la verice, cu catastih de perilavit dupe orănduială, să le chivernisească cu bună iconomie, spre sporire şi adaos, urmând la toate întocmai dupe ctito-ricescul testament, ce iaste făcut prin hrisov, făr-de zmintelă întru nimic.
Pentru care, poruncim domniia mea şi voaoă posluşnicilor, i robilor ai aceştii mănăstiri să fiţi cu căzuta supunere la povăţuirile ce vă va da epitropul spre folosul mănăstirii, căci celui nesupus are voe să-i facă cercetare, dupe vina lui.
Tolico pisah gospodstvo-mi.
1786 martie.
L.P.
procit vel logofăt
trecut în condica Divanului,
Gheorghe condicar
Acad. R.S.R., CCCXCVI-11.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; sigiliul domnesc, octogonal, în tuş roşu.
269. 1786 aprilie 23.
Dat-am adevărat zapisul nostru la măna lui Sfetco sârbul, grădinar. Precum să să ştie că făcînd el tocmială cu igumeni din vremea trecută şi luănd grădina sfinţii mănăstirii a Sfinţii Ecaterini,  pentru a pune
r
legumi într-ănsa şi a da chiriia locului pre tot anu, dupre tocmiala ce au avut cu acel igumen, la care au şi stăpănitu-o, căţiva ani trecând la mijloc^ acum dar, noi văzând cum că nu ne dă măna a ţinea grădină, s-au luat acest loc şi s-au dat unora şi altora a face case, cine căt au vrut să ia, cu tocmiială, precum zapisile lor arată.
Pentru care, avănd mai sus numitu casă pre acest loc, atăt a nu-I supăra au făcut rugăciune pentru casă, căt şi a-i lăsa o bucată de loc, pentru chiverniseala lui, la care şi noi nu i-am trecut rugăciune [a] cu vederea, dăndu-i o bucată de loc, stănjăni treizeci lungul, din Uliţa cea Veche şi alăturea cu Uliţa cea Noo, ce merge pre dinnaintea casai lui, pănâ în locul lui Matei Popescu, iar lat, stănjăni cinsprăzece, din Uliţa Noo în sus, păn în locul Mitropolii, prin care, la amăndoo căpătăile, sănt căte stănjăni cinsprezece.
Atăt dar, mai sus numitu să aibă a da pre tot anu chiriia locului căte taleri patru, de vreme ce fiind om vechi aici pre lăngă mănăstire, i-am făcut acest hatăr a da chiriia locului el şi copiii căt vor trăi. Şi măcar şi cu chiriia dă ar da-o, atât şi altă casă sau namestii vrând mai sus numitu a face înprejur, tot să aibă voe a face nesupărat despre igumeni dupre vremi, sau de către alţi, dănd pre tot anu chiriia ce s-au zis, el şi copii lui.
Fără căt, vrănd mai sus numitu sau copii lui sau clironomi, dupre vremi, a face case vânzătoare şi sau la rudele lor sau la alţii streini, nicicum să nu aibă a cumpăra oricine ar fi fără ştirea igumenilor ce ar fi în vremea viitoare, că cumpărând fără ştire, are a plăti căte taleri unul pre stănjăn lat, precum şi alţii ce sănt alăturea plătesc, iar vin, rachiu nu numai sus numitu, sau copii lui, ce şi alţii ce ar fi pre vremi şăzători întru aciasta casă, sau rude sau streini, să nu aibă voe nicicum a vinde băutură.
Atăt şi casai pre vremi, întămplăndu-să vreo primejdie, adecă a să strica (Dumnezeu ferească) mai sus numitu sau copii lui tot să aibă voe a o face, fără nici o supărare, dănd pre tot anul chiriia locului, la sfănta mănăstire, taleri patru, precum mai sus să coprinde.
Şi, pentru credinţă, am dat zapisul nostru la măna mai susnumitului şi ne-am iscălit mai jos, ca să să crează.
1 L-P- 1 Al sfinţii Ecaterini, egumen 1786 aprilie 23.
Matei arhimandritul, adeverez [greceşte ]
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII —62.
Originah stare bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară a arhimandritului Matei, în tuş negru.
270. 1786 iunie 12.
fAdecă noi, care mai jos ne vom iscăli, dat-am zapisul nostru la măna dumnealui jupan Ioan Dionisiu.
Precum să să ştie că din tot locul ce-1 avem, păriintesc, în mahalaua Scaunelor, am văndut mai sus numitului stânjeni 2 şi palme 2, domneşti, pe faţa podului, i pă în mijloc iarăşi stânjeni 2 şi palme 2, domneşti si la fundul locului, iarăşi asemenea stânjeni 2 şi palme 2, domneşti. Iar lungu acestui loc este din faţa podului şi până în'fundul locului, stânjeni 11 pol, precum arată şi alegerea ce au făcut de Nitul vtori vornic şi de Mihai vtori vornic, care, din porunca dumnealui Ianache Văc[ărescu] vel vornic de
318
319'
Ţara de Jos, au fost rânduiţi de au ales şi au deosebit acest loc cu aceste numite trăsuri şi l-au despărţit cu semne.
Pe care loc l-am văndut mai sus numitului neguţător, de a noastră bunăvoe, în bani gata, taleri 620, adecă şase sute doozeci. Care bani i-am luat pe toţi, deplin, în măinele noastre, dăndu-i dumnealui şi zapisele cele vechi.
Ci dar, să aibă dumnealui şi copii dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui, a stăpâni acest loc dupe semnile şi trăsurile ce s-au zis mai sus, pe lăngă locul ce ne-au mai rămas nevăndut, cu bună pace, de către noi şi de către tot neamu nostru.
Şi cănd am făcut acest zapis şi vînzare, fost-au şi toţi vecini din sus şi din jos, faţă, cum şi preoţii mahalalei. Iar vericănd s-ar întâmpla vreo pricină locului ce l-am văndut, noi să avem a răspunde.
Şi pentru mai adevărată credinţă, am iscălit acest zapis, puindu-ne şi degitile, în loc de pecete, ca să să crează, rugând şi pe dumnealui vel vornic de au întărit şi au adeverit vânzarea aciasta a noastră şi cu iscălitura dumnealui, ca să fie nestrămutată.
1786 iunie 12.
X Eu Sorica mătăsăreasa, vânzătoare Eu Fotache, vânzător, sin Tudor mărgelar, şi cu măna mea am iscălit Eu Costandin sin Tudor mărgelar, vânzător si cu măna mea am iscălit.
Iar partea dă prăvălie ce este alăturea cu prăvăliia mea, ferească Dumnezeu, cănd să va vinde, alt volnic să nu fie a cumpăra, ci cu preţul ce-1 va da alţii, făr-de a nu fi vreun vicleşug la mijloc, să fie volnic eu a-1 cumpăra, ca un vecin ce mă protimisesc şi am iscălit,
Ierei Dimitrie Zacheliu ot mahalaua Scaunelor, martor
Popa Ioan duhovnic ot biserica Scaunelor
Vasilache polcovnic, martor
[pe verso ] :
Cu acest zapis de învoială viind şi înnaintea noastră amăndoo părţile, am întrebat atăt pe vânzătoare, căt şi pe cumpărător şi amândoi cu un cuvânt răspunseră că de a lor bunăvoe au văntut (sic) şi au cumpărat, au priimit şi toţi bani, cum din dos să coprinde.
Pentru care, am întărit şi noi cu iscălitura. S-au trecut şi în măna acest [ui] Depertament.
1786 iulie 16.
Iordache biv vel clucer Alexandru Becer [?]
trecut în condică Constandin logofăt Depertamentului Aciasta vânzare de loc, fiindcă s-au făcut şi prin ştirea noastră şi prin cercetarea [a] doi vtori vornici, Mihai şi Nitul, am adeverit şi noi cu iscălitura noastră.
1786 iulie 16.
Ianache Văcărescu vel vornic
Acad. R.S.R., LXVIII-23. Copie, stare potrivită.
271. 1786 iulie 1.
Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Vlahiscoe.
Dat-am acest cinstit hrisov al domnii meale preasfinţii sale iubi-toriului de Dumnezeu părintelui episcopul Bimnicului chir Filaret, pentru apa ce aduce cu cheltuiala preasfinţii sale pentru trebuinţa metohului sfinţilor 40 de mucenici de aici din Bucureşti,
Ca să să ştie preasfinţiia sa stăpănitoriu pre aciasta apă, orice va vrea să facă cu ia [ea], fiind afară din apa ce să aduce pentru obşte. Şi ca unul ce preasfinţiia sa au fost cel mai întâi osărguitor pentru aducerea aceştii ape pentru obşte. Şi mai vărtos, fiind cunoscută de toţi răvna preasfinţii sale ce are spre cele bune şi de folos şi de podoaba politiei, îl însărcinăm a fi cu priveghere şi a avea purtare de grijă deapururea ca să nu să întâmple vreo sminteală urloaelor şi să facă mumbaşirlăc suiulgiului de a le cerceta adese şi a le drege unde să vor strica, ca să nu contenească atât ale obştei fântâni, căt şi apa preasfinţii sale, ce din deosebită matcă? cu cheltuiala preasfinţii sale, au lămurit-o.
Care apă, mergând înşine domniia mea, înpreună cu preasfinţiia sa, acolo în faţa locului, am orânduit pe Hagi Dimitrache Papazoglu, i Panait Hagi Nicul, epitropii ce sânt orânduiţi asupra acestor fântâni, de au mers înpreună cu suiulgiul Mitrea. Şi măsurăndu-o, au eşit noao măsuri pline de apă, din care doao măsuri, cu voinţa preasfinţii sale, s-au adaos la apa fântânilor celor de obşte, una, pentru că şi aciasta apă a preasfinţii [sale] să aduce tot pe urloaele obştii şi a doao, că ne-am socotit cum că poate spre luna lui avgust, de secetă a mai scădea. Şi aşa au rămas ale preasfinţii sale apă lămurită, şapte măsuri, după aciasta formă ce s-au pecetluit într-acest hrisov cu pecetea domnii meale.
Deci, pentru ca să stăpânească preasfinţia sa aceste şapte măsuri de apă neclintit şi nebăntuit de niminea, făcînd orice va vrea cu ia, ca un stăpăn şi pentru a avea purtare de grijă şi pentru ale obştii fântâni, ca un mai mare nazăr şi epitrop, întărit-am hrisovul acesta cu însuşi iscălitura domnii meale, adeverindu-1 şi cu credinţa preaiubiţilor noştri fii: [loc liber/, i cu a dumnealor cinstiţilor şi credincioşilor boeri: pan Dimitrache Ghica vel ban, pan Ştefan Părşcoveanu vel vornic de Ţara de Sus, pan Ianache Văcărescu vel vornic de Ţara de Jos, pan Grigorie Băleanul vel logofăt de Ţara de Sus, pan Nicolae Filipescu vel logofăt de Ţara de Jos, pan [loc liber] Suţul vel spathar, pan Nicolae Brăncoveanul vel vistier, pan Costandin Filipescu vel postelnic, pan [loc liber] vel clucer, pan [loc liber] vel paharnic pan [loc liber] vel stolnic, pan [loc liber] vel comis, pan [loc liber] vel sluger, pan [loc liber] vel pitar. Şi ispravnic pan [loc liber].
Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintăi al domnii domnii meale aici în oraşu scaunului domnii meale, Bucureştii, la anul mântuirii 1786 iulie în 1, de Petrache Ghiurca Bămniceanu.
Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod [m.p.].
L.P.
Nicolae Filipescu vel logofăt, procit
Acad. R.S.R., XCIV-37.
Original, pergament, stare foarte bună; interesantă iscălitura domnului; pecetea domnească, octogonală, în tuş roşu. în fruntea documentului, desenat, în peniţă, stema ţării, flancată de o parte şi de alta de sfinţi; pe marginile documentului, chenar auriu; totul foarte frumos şi cu migală lucrat.
320
±\ - p.  245 24
321
272. 1786 august 4»
Milostiiu bojiiu Io Nicolaie Petru Mavrogheni voevod i gospodar zemli Vlahiscoe.
Dat-am această domneasca noastră carte la mâinile tuturor mahalagiilor ce să însemnară numele lor în jos, carii şăd cu casile lor în mahalaoa Popescului, ca să fie în pace şi nesupăraţi de către dumnealui biv vel logofăt Manolache Brăncoveanul, a nu putea niciodată după vremi să le ceară chirie pentru locul pe care le sănt casele şi împrejmuirile lor.
Pentru că eşind aceşti mahalagii înaintea domnii mele cu jalbă, ne-au arătat că acest loc fiind dinceput slobod, domnesc, s-au odihnit cu linişte pă dansul totdeauna, până în domniia domnii sale Alexandru vodă Ipsilant, şi nu i-au supărat nimeni de nimic, iar de atunci încoace au început dumnealui logofăt Brăncoveanul a să face stăpăn pă loc şi a-i apuca de chirie. Şi au cerut la aceasta dreptate de la domniia mea, ca să nu fie supuşi la plată de chirie ce n-au pomenit neam de neamul lor, pentru care ne-au arătat şi zapise ce au de cumpărătoarea caselor, prin care în unile scriu acei vânzători că le-au văndut cu locul lor, iar în cele mai multe arată şi dovedeşte că locul este domnesc.
Am întrebat şi pă dumnealui logofăt Brăncoveanul cu ce caută să stăpânească acest loc, şi au răspuns că neamul dumnealor îl are de la domniia sa răposat Costandin vodă Brăncoveanul, arătăndu-ne pentru aceasta numai nişte cărţi de hotărnicie făcute făr de nici un temei şi dreptate.
Deci fiindcă din însuşi cărţile şi scrisorile ce ne-au arătat dumnealui logofăt Brăncoveanul să dovedi că locul acesta au fost domnesc slobod, şi fiindcă toate lucrurile domneşti sînt înpărăteşti, date asupra domnilor numai ca un amanet pe care nu să cade domnii a le risipi încoace şi îneolea, de sau şi dat de răposat domn Costandin Vodă la casa brăncoveiiilor, rău şi făr de cale s-au dat.
Şi iată printr-această carte a domnii mele hotărâm ca toţi aceştia mahalagii căt şăd pe locul acesta de la carii căuta dumnealui logofăt Brăncoveanul a lua chirie, să fie cu totul slobozi şi nebăntuiţi ca să nu poată dumnealui cu nici un cuvânt a-i supăra şi a le cere chirie, după cum nici o dată mai nainte n-au plătit.
I i saam receh gospodstvo-mi
1786 avgust 4. Mahalagii ce şăd pe locul dumnesc în mahalaoa Popescului Fota mehterul creştinul Hristea Paicul Costandin ceauş armăşesc Stan craioveanul Dumitru cojocarul Barbul logofăt Costandin hagiu Nedelco masalagiu Filip ceauş portăresc Ion jămblaru gospod loniţă Moldovean Ilinca văduva Năstasie tâmplar Niculae Tasiica
322
Dumitru berarul
Stoian căpitan
Niea croitorul
Tudor şalvaragiu
Petco căpitan de la beciu gospod
Neeida croitor
Duţu brutarul
Sacaioglu
Petre argintar
Greaţa
Despa văduva Stanca văduva Ştefan păhărnicel Tudora văduva Gheorghe Cristina sărba
Copie scoasă din cuvânt în cuvânt după condica Divanului întocmai cu acea adevărată carte, care pentru încredinţare o adeverim cu iscălitura.
[indescifrabil ] vel logofăt
Colecţia Şerban Flondor.
Copie de epocă, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
273. 1786 august 29.
^Milostiiu bojiiu Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod i gospodar zemli Vlahiscoiu.
Dă vreme ce pentru casele dăn mahalaoa [loc liber/, care au fost date de Ancuţa grămăticiasa zestre la doă fete ale ei, adică Saftii, ce o ţine Negoiţă biv treti logofăt şi [loc liber/, ce o ţine Ianache biv logofăt za vistierie, fiind multă dihonie şi prigonire între numiţii doi cumnaţi, nepu-tăndu-se uni la stăpânirea înpreună, s-au fost făcut hotărârea domnii mele de la divan, prin întărire la anaforaoa dumnealor veliţilor boeri, ca să o vănză cu mezat. Şi dăn preţul ce va eşi, să-şi ia fieşcare partea sa, însă cu aciasta poruncă, ca, cu preţul ce va da alţii, să să protimisească Negoiţă logofăt a le lua, ca unul ce este cumnat mai mare şi ca unul ce au pus şi osteneală la meremetu acestor case.
Dupe care hotărâre, făcăndu-se casele mezat prin marifetu starostii dă neguţători, s-au şi strigat câteva zile ca să să vănză. Iar ginerii grămăticesii au căzut la pace şi prin adeverinţe în scris s-au învoit între dânşii prin adeverinţe în scris (sic), ca să dea Negoiţă lui Ianache, pentru partea sa, în lucru şi în bani, taleri 2.304, rămăind numai de a face zapis Ianache la măna lui Negoiţă pentru stăpânire.
Dupe aciasta au eşit Negoiţă cu jalbă înnaintea domnii mele, zicănd • că Ianache, cumnată-său, pentru ca să-1 necăjască şi să-1 poarte prin judecăţi, s-au întors şi nu va [vrea] să să ţie de aşăzămănt, arătăndu-ne şi acia învoială a lor de o văzum, fiind cu leat de acum, 1786 iulie 17, iscăliţi Ion (sic) logofăt şi Negoiţă logofăt, prin care scrie că au tocmit partea lui Ioan din casă să o vănză lui Negoiţă drept taleri 2.304, însă taleri 1.300 o prăvălie, i taleri 504, ce avea să ia Negoiţă de la soacră-sa şi s-au încărcat Ianache de i-au luat şi taleri 500 să-i dea Negoiţă cu soroc de doi ani, fără
323
dă dobândă, făcănd aciasta învoială ca să fie nestrămutată pană va lua săvărşire prin zapis.
Faţă fiind şi Ianache, s-au întrebat dă către domniia mea pentru ce nu urmează învoelii şi cu ce cuvânt să întoarce. Şi nici un răspuns vrednic nu avu să ne dea, fără de numai pricinuia că s-au înşălat de au priimit prăvăliia în taleri 1.300, fără de a nu o vedea, fiindcă nu face acest preţ.
Aşijderea şi preţul caselor la mezat, cănd s-au învoit, era mai puţin, iar acum s-au artărdisit pană la taleri 6 000. Şi cum că ar fi avut simfonie, prin grai, cu cumnată-său, ca să răspunză el toată cheltuiala şi zecimala înnaintea a căţi va neguţători mărturii.
Pentru care, vrănd domniia mea ca să ne pliroforisim de adevăr la, aciasta, s-au adus înnaintea noastră doi dăntr-acei neguţători ce au fost la aşăzămăntul lor, anume Nicolae Veneţeanul şi Triandafil. Şi deteră mărturie cu sufletele lor, în frica lui Dumnezeu, cum că pentru aşăzămăntul şi tocmeala părţii lui Ianache, ştiu că s-au făcut cu bunăvoia şi priimirea lui întocmai cu mijlocul ce să coprinde în mai sus numita adeverinţă. Iar pentru cheltuială, zeciuială, numai o vorbă au fost, adică au cerut-o Ianache şi aceia să fie legătura între dănşii, dar Negoiţă n-au priimit-o, rămăind de a se urma numai cele ce sănt puse în scris.
Deci, fiindcă Ianache nici o silă şi nevoe n-au avut, ci cu bunăvoia şi priimirea lui s-au aşăzat, dupe cum să dovedi atăt dăn adeverinţa lor, căt şi dăn mărturiia ce deteră numiţi doi neguţători, n-au putut a avea cuvănt că s-au înşălat fiind om întreg la minte şi în toată vârsta.
Dar cu toate acestea, ca să nu-i mai rămăe lui Ianache nici un fel dă pricinuire, am hotărât ca, peste taleri 2 300, ce s-au învoit, să mai dea Negoiţă alţi taleri 200, înplinindu-i taleri doă mie cinci sute, fiind înclăstul aceştiia pentru partea lui dăn case. Şi casele să rămăe întru stăpânirea lui Negoiţă, fără de a nu mai avea Ianache nici un amestec întru nimic.
Ci, dar numărând Negoiţă la cumnată-său, Ianache, aceşti bani, taleri doă mie cinci sute, să aibă apoi cu aciasta domneasca noastră carte a ţinea şi a stăpâni partea lui Ianache din mai sus numitele case cu bună pace.
I i sarri receh gospodstvo-mi.
însă aceşti taleri doă mie cinci sute, în bani s-au hotărât să-i dea Negoiţă lui Ianache.
1786 avgust 29.
1 L.P.
procit vel logofăt
Arh. St. Buc, Doc. munteneşti, 1 — 64.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, oetogonaF, în tuş roşu.
274. 1786 septembrie 4.
tCu acest credincios zapis al nostru, adeverim că dăndu-ni-să dă zestre casile părinteşti în Bucureşti, din mahalaoa bisericii Creţulescului, să rămâi cei mai mare dumneaei, lelii Saftii, pe jumătate şi mie pe jumătate, de către dumneaei maica noastră, Ancuţa grămăticeasa şi avănd pricină dă prigonire soră-mea cu maică-mea atăt pentru aeiaste case, căt şi pentru
324
alte lucruri ce i s-au fost dat de zestre, ne-am judecat în multe rânduri şi mi s-au fost dat izbrănire pricinii păn-acum, la leat 1786.
Iar acum, eşănd iarăşi dă iznoavă, prin jalbă, atăt la dumnealor preacinstiţii veliţi boeri, căt şi în urmă înnaintea mării sale, Neculae Mavro-ghene voevod, ni s-au hotărât ca pentru [ca] să lipsească dăntre noi cliho-niia şi neunirea ce avem, de a putea trăi la un loc şi într-acea casă părin-tescă, ce ne este dată dă zestre, să să facă casa mezat şi ce [vaj eşi vănzăn-du-să, să înpărţim amăndoaă surorile pe dăn doaâ, iar nu într-alt chip.
Deci, de vreme ce pe cănd să striga casile la mezat, dumnealui cum-nată-mieu, Negoiţă logofăt, căzând cu bărbată-mieu la simfonie şi muncind să să învoiască pă preţ de taleri 4800, pe căt ajunsese la mezat casile, cu toate că să alcătuise aciasta învoială înnaintea a doi neguţători martori şi rămăsese ca să ia bărbată-mieu, vechilul mieu, de la cumnată-mieu, Negoiţă, taleri 2 400, însă cu o prăvălie. Şi nemulţumindu-să bărbată-mieu să ia prăvăliia cu preţul ce să vorbise la învoială, căci i s-au părut că nu plăteşte bani, s-au străgănat judecata şi pricina aciasta păn-au ajuns casile la mezat, taleri 5 200. Şi într-acea vreme, hotărăndu-să de măriia sa Yodă ca să stea mezat pe loc, să cumpere cumnată-mieu, Negoiţă, şi soră-mea, lelea Safta, casile cu taleri 5 000, de vreme ce hotărâse a avea protimisis nu numai dăcăt obştea, ci şi decăt mine, fiindu-mi sora mai mare şi mai întăi măritată.
Deci, după dreptate şi după hotărârea mării sale lui Vodă şi după bunăvoinţa şi mulţumită mea, rămăind aciasta casă cumpărată de soru-mea cu taleri 5 000 tocma, am priimit de la dumneaei taleri 2 500, jumătate partea mea, cu toată voinţa şi mulţumită. Şi dumneaei să aibă a stăpâni casa părintească cu buna pace de către mine în toată vremea, vieţii dumneaei şi a rodirilor dumneaei.
Şi am întărit cu iscălitura mea aciasta vânzare dreaptă, care o a[u] adeverit-o şi soţul mieu şi maică-mea, pentru ca să rămăe nestrămutată de-apururea, rugăndu-ne ca să întărească cu iscălituri şi dumnealor veliţii dvorneci şi judecătorii Ţării Eumăneşti.
Drept aceia, s-au dat acest zapis al mieu la măna soră-mii şi a cumnată-mieu, ca să fie spre încredinţare.
1786 septemvrie 4 dni. Catinca treti logofeteasa adeverez [greceşte]
] L.P. | Ancuţa grămăticeasa [greceşte]
[două semnături greceşti, indescifrabile ] Nicolae treti logofăt, martor [greceşte]
[rezoluţia Vorniciei] :
Viind înnaintea noastră Ancuţa grămăticeasa dinpreună şi cu gineri-său Ioan biv logofăt za vistierie şi arătăndu-ne că acest zapis iaste iscălit de dănşii şi de f ie-sa Catinca, soţiia lui Ion logofăt, adeverit şi de dumnealor ispravnici judeţului, ne-au dat rugăciune ca să le întărim învoiala aceasta, ce din bunăvoia lor au făcut-o cu Negoiţă biv treti logofăt, ginerile numiţii Ancuţii grămăticesii.
Dupe a cărora rugăciune ce ne-au dat, am adeverit şi noi cu iscăliturile învoiala lor, ea să să păzască de acum înnainte nestrămutată. Şi Negoiţă cu soţiia sa, ea nişte desăvârşiţi stăpâni pe aceste case, volnici
325
sănt orice va vrea, să facă cu ele, fără de a nu să băntui întru nimic de către mai sus numiţii.
1786 septemvrie 18.
Ian[ache] Văc [ărescu] vel dvornic, mărturie
Arh. St. Buc, Doc munteneşti, 1 — 65.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; interesantă pecetea Ancuţei grămăticeasa, în tuş negru.
275.
1786 septembrie 24.
Milostiiu bojiiu Io Nicolaie Petru Mavrogheni voevod' i gospodar zemli Vlahiscoie.
De vreme ce Gonstandin dascălul cu un ipodidascăl al său aflăndu-să în toată vremea cu sărguinţă napristan spre învăţătura şi procopseala copiilor sholasnici şi streini şi pământeni, fostu-i-au miluit fraţii noştri domni, de mai naintea noastră, prin hrisoavele domniilor sale, care ni s-au arătat de le-am văzut, cu priveleghiu ce să coprinde jos mai, care privele-ghiuri fiind cu cale a le avea numiţii dascăli ca unii ce să află nelipsiţi la această domnească şcoală puind toată nevoinţa spre procopseala copiilor sholasnici.
Ne-am milostivit domnia mea de le-am înnoit şi le-am întărit mila şi privileghiurile ce au avut ca să li să păzească şi de acum înainte nestrămutat, adică ei şi casele lor, în toată vremea să fie apărate de tot feliul de dăjdii. De nimic nici odinioară val şi supărare să nu aibă. Aşijderea şi drepte bucatele lor încă să fie scutite şi de tot nedajnice : stupi, i ramatori de dijmărit şi vinul de vinărici. Şi să ţie şi căte o pivniţă aici în Bucureşti, apărate de fumărit, de cămănărit, de vamă, de vin domnesc i agesc, de ortul vătafului de cărciumari şi de toate alte orice angarii vor eşi pe pivniţe, ori în credinţă de va fi vinăriciul sau dijmăritul sau dările pivniţelor* ori de să vor vinde, sau măcar vreodată de s-ar întâmpla ca să plătească şi cei ce vor avea cărţi şi hrisoave domneşti. Iar mai sus numiţii dascăl nici atunci să nu dea, ci totdeauna să fie scutiţi.
Asemenea şi pentru ajutorul caselor lor să aibă şi liude cinci scutiţi şi apăraţi de tot feliul de dăjdii şi orăndueli ce vor eşii pe ceilalţi seutelnici de la visterha domnii mele peste an, pe ţară; de nici unileniciun val şi supărare să nu aibă.
Cum şi la vremea oieritului să aibă a scuti oi o suta cincizeci. Deosebit să fie casele numiţilor dascăli apărate de orice fel de musafiri şi de toate alte beilicuri ori vel portar ar fi sau altul din boeri şi slujbaşi. De către nimeni supărare nicidecum de nimic să nu aibă.
Pentru care poruncim domniia mea şi dumneavoastră ispravnicilor, i dumneavoastră boeri sau sluji carii după vremi veţi fi orânduiţi cu orice fel de dăjdi şi slujbe, de toate căte scrie mai sus să aveţi a vă feri şi nimenea întru nimc val sau supărare să nu aibă. Pentru că dascălii de la numita şcoală pururea au avut aceste mili şi de mai nainte şi de la alţi fraţi pravos-avnici domnice au stătut oblăduitori creştineştii aceştiia ţări.
326
Că asa este porunca domnii mele, tolico pisah gospodstvo-mi.
1786 septemvrie 24. procit vel logofăt
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CLXX — 1.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; întărit cu pecetea domnească, în tuş roşu.
276.
1786 septembrie [f.z.J,
Preaînnălţate doamne,
Din luminată porunca înălţimii tale prin zapciu ceauş de aprozi, s-au înfăţişat la judecată Eadul bucătaru, i Călin şi Oprea ţiganii dumnealui vel vistier Nicolae Brăncovean, cu jalba ce au dat înălţimii tale asupra dumnealui biv vel logofăt Manolache Brăncovean, zicănd cum că avănd ei case ale lor în mahalaoa Popescului, pă ei i-au scos din casile lor şi au pus ţigani de ai dumnealui cu cuvânt că iaste locu al dumnealui, şi cerea dreptate de a li să da casile zicănd că iaste loc slobod domnesc, iar nu al dumnealui.
Dragomir logofătu vechilu dumnealui Siv vel logofăt Manolache Brăncovean răspunse zicănd că acest loc din mahalaoa Popescului iaste loc dă moştenire al dumnealui, care loc fiindu-i dumnealui trebuincios, pentru aceia 1-au luat de la dănşii şi pă ei nevrănd dumnealui a-i păgubi de binalele ce au avut pă dansul, cu preţuirea maimar-başa i a altor meşterit căt au fost cu dreptul le-au plătit casele făr de a nu-i păgubi cu nimic. încă văzând dumnealui că nu au alt loc de a-şi face case, le-au dat şi loc la altă parte tot al dumnealui ca să-şi facă case, pe care loc au fost şi doaă case gata de au intrat doi dintr-aceşti trei ţigani întrînsele făr dă a nu face vreo cheltuială, numai oareşice ce le-au dres.
Iar pentru că ziseră ei că nu iaste loc al dumnealui, spre dovadă ne arătă Dragomir logofăt vechilul dumnealui trei anaforale, însă una cu leat 1776 a dumnealui biv vel medelnicer Dumitrache, i a dumnealui biv vel pitar Costandin Nenciulescu ce au fost rânduiţi din poruncă domnească de au făcut cercetare la faţa locului, dă au ales şi au dăscoperit acest loc, i alta eu leat 1779 a dumnealui biv vel ban Filipescu fiind atunci vel dvornic, i â dumnealui vel dvornic Ştefan Prăşcovean şi a domnului biv vel logofăt Scarlat Grecean, iarăşi făcută cercetare la faţa locului şi dăscoperit locu al dumnealui căzut în partea dumnealui de la înpărţeala casii dumnealor şi alta cu leat 1784 a acestui departament dă judecata ce au avut cu unii din mahalagii şi rămaşi dă judecată.
Aduse şi doi oameni bătrâni anume Pavli căpitan, i Lepădat logofăt, oameni ca dă 90 ani, carii deteră mărturie, zicănd că acest loc ştiu că iaste al dumnealor boerilor brancoveni unde au fost şi ţigăniia dumnealor, şi afară din ţigăniia dumnealor, de la ceilalţi mahalagii de acolo ce avea case pe acest loc lua chirie.
Deci fiindcă dintr-aceste scrisori, ce să arată mai sus, care să văzură făcute cu bune cercetări şi foarte cu amăruntul, cum şi după mărturiia ce deteră aceşti doi oameni bătrâni dovedit fiindcă locul iaste drept al dumnealui, după dreptate găsim cu cale a-1 stăpâni dumnealui cu bună pace, iar pentru binalile ţiganilor jăluitori, fiindcă iaste netăgăduit dă dănşii că li s-au plătit şi li s-au dat şi loc al dumnealui într-altă parte dă ş-au făcut
327
case. aşijderea găsim cu cale să rămăie dumnealui nesupărat, iar hotărârea dăsăvărşită rămăne a să face de către înălţimea ta.
1786 septemvrie.
[indescifrabil ] [indescifrabil ] stolnic
[indescifrabil] Cantacuzino biv vel armaş Andonie [indescifrabil] trecut [în] condică
[rezoluţia domnitorului] :
Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod zemle Vlahiscoe gospodar.
Măcar că s-au fost dat cartea domnii mele acestor mahalagii, cum că locu să fi fost domnesc, slobod, dar pe urmă dând jalbă dumnealui biv ^logofăt Manolache Brăncoveanu şi orănduindu-se la Departamentu de Şapte s-au cercetat cu amăruntul prin sineturi vechi şi adeverinţe temeinice şi prin mărturii şi s-au adeverit că este locu strămoşesc al dumnealui dupe cum pe larg printr-această anafora ni să arată.
Cu cale dar şi cu dreptate fiind cercetarea Departamentului o întărim şi hotărâm şi domniia mea a stăpâni dumnealui biv vel logofăt după semnile ce ni să arată printr-această anafora, cu bună pace.
1786 noemvrie 15.
L.P.
vel logofăt
Colecţia Şerban Flondor.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; întărit cu pecetea domnească, în tus roşu.
^77- [1786] noiembrie 2.
Io Nicolae  Petru  Mavrogheni voevod i gospodar zemli Vlahiscoe.
După cum toate rufeturile altor meşteşuguri, cerând si cuiumgii de aici din oraşul domnii mele, Bucureşti, a să face şi ei rufet şi a li să întări cu priveleghiu domnesc obiceiurile ce au avut, cum au toate rufeturile şi fiind cu cale pentru folosul obştii a să pune şi acest meşteşug la orănduială, s-au cercetat de către domniia mea cererile lor de obiceiu ee au avut. Şi cele ce s-au găsit cu cale şi dă trebuinţă pentru obştescul folos, le-am întărit prmtr-acest domnescul nostru hrisov ca să li să păzească nestrămutat.
Adică să să facă acum cercetare prin mărifetul dumnealui vel eămăraş spre a să alege meşterii cei vrednici cu ştiinţa meşteşugului pe deplin şi aceştia să vor găsi destoinici şi vor fi primiţi de breaslă, trecăndu-se numele lor la catastihu cămării şi luînd şi dajdie de la visterie, să aibă a întră la rufet. Dintre carii să să aleagă trei-patru carii vor fi mai meşteri şi mai bătrâni şi cu alegerea obştii să să orănduiască a fi proesti, dinpreună cu cuiumgi-başa.
Şi aşa numai aceştiia ce să vor alege acum cuiumgii si să vor face acum ştiuţi şi cunoscuţi la acest rufet în oraşul Bucureştii^ să aibă a lucra meşteşugul acesta. Iar cei streini ce .vor veni, după vremi, din altă parte si alţii
ce nu au nici o statornicie şi dajdie, să nu aibă voe a lucra făr-de ştirea cuiumgi-başi şi a rufetului.
Pentru că cu slobozeniia ce avea pănâ acum aceia streini ce sănt făr-de nici o statornicie, să făcea multe înşălăeiuni şi ataxii norodului. Ci pentru unii ca aceştiia streini şi alţii ce n-au statornicie să să urmeze după cum mai jos orănduim. Cum nici alţii din alte rufeturi să nu fie volnici a să amesteca şi a lucra meşteşugul acesta.
Cuiumgi-başă cu proisti şi cu bătrâni rufetului acestuia să aibă a căuta judecăţile şi socoteli când şă va întâmpla a avea între dănşii pricini pentru ale meşteşugului lor, i pentru călfi şi pentru ucenici. Iar cuiumgi-başă dă sineşi făr-de longe •[?] să nu fie volnic a cerceta şi a hotăra pă cinevaşi, spre vreo cercetare, cum şi pă cei ce vor cădea în vreo greşeală pentru ale meşteşugului lor, iar să nu aibă voe a-i slobozi făr-de ştirea prois-toşilor şi a bătrânilor rufetului.
Cuiumgi-başa şi cu acei proistii, dănd dă ştire tuturor cuiumgiilor porunca şi hotărârea hrisovului domnii mele să privegheze pururea ca f ieşce lucru ce va tocmi, să să lucreze întocmai după tocmeala ce va face muştiriu cu argintam, făr-de a nu îndrăzni vreunul din argintari să facă lucrul calp cu amestecătură de alte materiialuri, sau mai prost din preţ ce au tocmit.
Mai vărtos cu perierghie să fie la lucrurile prostimii, cari nu cunosc, căci de să Va găsi vreunul din cuiumgii că au făcut înşelăciune şi au stricat lucrul cuivaşi sau nu âu lucrat după tocmeală, paguba muştiriului aceluia* va pîătî-o cuiumgi-başa cu proistii şi încă să vor pedepsi şi ei dinpreună cu acel cuiumgiu pentru nepurtarea de grijă la datoriia lor. \
Să ţie cuiumgi-başa, i cu trei proisti cutie de milostenie cum au şi alte rufeturi, pecetluită cu peceţile a cuiumgi-başi şi cu a celor patru (sic) proisti şi dată la locul unde vor găsi cu cale prin chezăşie bună, puind fieşcare meşter pe săptămână, de prăvălie, căte o para. Şi cănd va fi trebuinţă a să face milostenie, să nu fie volnic cuiumgi-başa a dăşchide cutiia, ci să să adune cu proistii şi cu rufetul lor ca, cu toţi dinpreună, unde vor găsi cu cale acolo să să dea, ţiind catastih de venit şi de cheltuială, cui s-au dat pe anume.
Cuiumgi-başa şi cu acei proisti să aibă putere, cu ceauşul lor, spre a aduce la judecată pă cuiumgii ce vor avea pricini şi socoteli de ale meşteşugului lor, unul cu altul.
Nici un meşter să nu dăşchiză prăvălie făr-de ştirea şi longea rufetului lor.
Căţi streini argintari vor veni în Bucureşti, întăi să lucreze un an la prăvălie de meşter pământean şi apoi, de va găsi cu cale cuiumgi-başa şi cu bătrâni rufetului că este vrednic de a ţinea prăvălie şi va da chezaş bun, luînd dajdie la visterie şi trecăndu-i-să numele la cămara domnească,, aşa să dăşchiză prăvălie, dănd la cutiia rufetului taleri cincisprezece şi cuiumgi-başi, pentru avaet, doi bani noăzeci, afară numai din feciori de meşter ce va rămânea în locul tatăne-său meşter, acela să nu să supere a da nici la o parte, nici la alta, ci să urmeze a pune şi el paraoa pe săptămână cum au pus-o şi tată-său.
Ucenici să aibă a sluji spre învăţătura meşteşugului dupe zapisul şi tocmeala ce vor face cu meşteri, stand până la soroc tot la măna aceluiaş meşter, iar să nu să prefacă din meşter în meşter.
Cum şi toţi meşteri să să ferească de a priimi ucenici altuia, purtând grija stăpânul ucenicilor cu silinţă* spre învăţătura meşteşugului desăvârşit dupe sorocul ce-şi va pune cu părinţii copiilor. Ucenicul, după ce va
328
32&
eşi din ucenicie, să şază un an tot la măna aceluiaş meşter care l-au învăţat meşteşugul, plătindu-i stăpânul simbrie pe acel an, precum să va găsi eu cale de către cuiumgi-başa şi de proisti ai rufetului lor.
Aşijderea şi călfile băşcălii să nu fie slobozi a eşi de la o prăvălie şi şă să prefacă la alta făr-de ştirea şi longea rufetului lor, ca să să cunoască pentru ce sfârşit va să iasă de la acea prăvălie şi să meargă la alta-. Cum şi ceilalţi meşteri să nu-i priimească făr-de dovadă că ori prin voe sau cu ştirea rufetului au eşit de la meşterul său.
Deci, fiindcă aceste ponturi şi orănduială ce le punem domniia mea, sănt toate spre a lor folos şi bună înlesnire a alişverişului, să fie dar şi ei datori a le păzi, ca să lucreze după tocmeala ce vor face cu muştiriu, iar nu calp şi cu înşălăciune, nici să ceară la lucru preţ peste orănduială.
Pentru că de să va dovedi că au metabirisit vicleşug şi înşălăciune şi au preeupit lucrul peste orănduială, nu numai vor pierde priveleghiurile acestea, ci li să va face şi pedeapsă. Şi lăngă dănşii să va pedepsi mai greu curamgii-başa al rufetului, i acei bătrâni proisti pentru nepurtarea de grijă la ceia ce sănt îndatoraţi.
Şi întărim hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod şi cu credinţa preaiubiţilor domnii mele fii, Costandin voevod, Petru voevod şi cu tot sfatul dumnealor cinstiţilor şi credincioşi boerilor celor mari ai divanului domnii mele : pan Dumitrache Ghica vel ban, pan Nicolae Brăncoveanul vel vistier, pan Ştefan Prăşcoveanul vel dvornic de Ţara de Sus, pan Ianache Văcărescul vel vornic de Ţara de Jos, pan Grigorie Băleanul vel logofăt de Ţara de Sus, [p]an Nicolae Filipescul vel logofăt de Ţara de Jos, [p]an Costache Mavrogheni vel spathar, [p]an Costandin Filipescul vel postelnic, [p]an Ioan vel clucer, [p]an Vasilache vel paharnic, [p]an Alexandru Văcărescul vel stolnic, [p]an Costandin Eacoviţă vel comis, [p]an [loc liber], vel sluger, [p]an [loe liber] vel pitar. I ispravnic [p]an Nicolae Filipescul vel logofăt.
I s-au scris hrisovul acesta întru întâiul an dintru întâia domnie a domnii mele aici în oraşul scaunului domnii mele, Bucureştii, la anii de la naşterea domnului nostru [Isus Hristos] leatul [loc liber/, în luna lui noemvrie în doă zile, de Gheorghe logofătul za divan.
Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod [m.p.].
Nic[olae] Fili[pescu] vel logofăt, procit
Trecut în condica Divanului.
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, MMMXLI —13.
Original, stare foarte bună, hîrtie cerată; pecetea inelară, octogonală, în tuş roşu frumoasă semnătura domnului.
278. 1786 noiembrie 12.
-\Milostiiu bojiiu Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod i gospodin cernii Vlahiscoie.
Fiindcă nici un lucru pre pământ nu să să^vărşaşte făr-de voia lui Dumnezeu şi făr-de ajutora prea blagosloviţi stăpânii noastre născătoare
de Dumnezeu şi pururea fecioarii Marii, a căriia bunavestire să prăznueste la domnescul nostru scaun din Curtea Veche i acelaşi dar ajutor şi putere a preasfinţii stăpânii noastre au binevoit şi însuşi puterea sa au lucrat prin osărdiia şi cheltuiala noastră de s-au adus întru podoaba acei din vechime obicinuită şi după pravilă stare a domnii, unde să află sfănt şi dumnezeescue său lăcaş, cinstindu-să în numele său şi întru podoaba politii şi îndestrda-rea obşti Bucureşti, apele ot Crăţuleşti, făcăndu-să cişmele curgătoare, atăt înnăuntru curţi şi afară din poartă, căt şi în deosebite locuri si părţi ale politii, iar mai vărtos afară la cămp de marginea Bucureştilor, în locul ce să numeşte la căpătăiu Podului Mogoşoi, am rădicat o înfrumuseţată zidire, făcănd chioşcul cu odăi şi cu toată podoaba sus şi jos şi cu havuzul, precum este de faţă văzut, unde pot ajunge şi toţi lăcuitorii politii de merg pe jos, fiind aproape şi îşi fac priveala lor.
Care, atăta aciasta înfrumuseţată zidire, căt şi toate apele le-am afio-risit (sie) la însuşi Dumnezeu, carele au lucrat şi au săvârşit aceste, al căruia ajutor îl cerem, ca şi la osebite ape ot Giuleşti, iarăşi puterea sfinţii sale să lucreze prin osărdiia şi cheltuiala noastră, a le aduce şi pe acelea întru mai multă îndăstulare.
Deci, fiindcă dintr-aeestea ape ot Crăţuleşti care s-au adus, am binevoit şi din însuşi proerisis a domnii mele am'cugetat ca să arătăm har către dumnealui cinstit şi credincios boerul domnii mele, Ianache Moruz biv vel dvornic, întru cinstea şi îndestularea casii dumnealui şi a tuturor oamenilor dumnealui, cum şi a înprejuraşilor mahalagii, am dat dar dumisale aciasta a noastră domnească carte, ca să aibă una măsură de apă, care măsură de apă să fie dumnealui volnic a o metaherisi la casa dumnealui.
Pentru care, hotărâm ca nici odinioară să nu i să înpuţineze, nici să i să ia aciasta măsură de apă, ci totdeauna să o aibă întreagă şi făr-de nici o scădere, atăt dumnealui căt va avea viiaţa de la Dumnezeu, căt şi după săvârşirea dumnealui să rămăe la casa dumnealui veşnică şi nestrămutată, ca un har ce dintr-a noastră osteneală şi cheltuială i-am făcut, după volni-ciia ce am avut pă a n[o]astră dreaptă lucrare.
Drept aciasta, poruncim şi dumneavoastră ipitropilor ce veţi [fi] după vremi asupra cismelilor (sic) din Bucureşti, cum şi ţie suiulgi-başa şi meştirilor suiulgii şi voă scutelnicilor ce sănteţi orânduiţi pentru şanţul cismelilor, nu numai să vă feriţi a face, după vremi, vreo scădere la numita măsură de apă a dumnealui şi încă cu ajutorul cel cuvincios să aibă a da meşteri suiulgii cănd va avea o trebuinţă de vreun meremet şi de curăţenie.
Şi am adeverit dumnealui harul acesta şi cu însuşi domnească a noastră carte.
I i sam receh gospodstvo-mi.
1786 noemvrie 12. Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod [m.p.].
L.P.
vel logofăt
Acad. R.S.R., CXCVII-12.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; sigiliul domnului, cctogonal, în tuş foarte interesantă semnătura domnului.
330
331
279. 1786 noiembrie 21.
Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Vlahiscoe.
Aşăzămănturile şi întocmirile cele cu cale şi cu dreaptă orănduială făcute la orice pricină acelora ca nişte bune şi drepte ce sănt priimite lui Dumnezeu şi oamenilor, să cuvine lor mai bună adeverire şi întărire dă către domnii şi oblăduitorii ce li s-au încredinţat de la Dumnezeu stăpâniri dă ţări şi dă noroade, ca nu cumva, dupe vremi, strămutăndu-se şi căzând dăn orănduială lor cia bună, să rămăe în strămbătate.
Ou căt mai vărtos cele ce sănt spre folosul şi ajutorul sfintelor şi dum-nezeeştilor lăcaşuri, unde neîncetat să proslăveşte numele marelui Dumnezeu şi de unde toţi aşteptăm mila şi ajutorul,* datori sîntem a le întări ca să să păzească nestrămutat.
Drept aceia dar, fiindcă Hagi Dimitrache Papazoglu, prin jalbă dă rugăciune au arătat domnii mele, cum că zidind aici în oraşul domnii mele, Bucureştii, pe locul său ce-1 are luat cu schimb de la dumnealui cinstit şi credincios boerul domnii mele, Nicolae Brăncoveanul vel vistier, înpotriva bisericii vechi a Sfântului marelui mucenic Gheorghie, purtătorul dă biruinţă un han cu cheltuială dăn însuşi a lui strănsoare şi cu toate cele dăn pre jur trebuincioase, acest han înpreună cu moşiia sa ce o are cumpărată în judeţul Ilhovului, care să numeşte Bălceştii, i Suleştii, stănjăni domneşti patru sute cincizeci, ca nişte drepte ipostatica ale sale, le-au hotărât a rămânea în urmă, după petrecaniia vieţii lui, la frate-dău, Fotie Papazoglu şi la nepotă-său, Diiamandi Fotiu, să le stăpânească ca nişte clironomi ai lui, ei şi moştenitorii lor, făr-dă a nu avea însă voe nici să le zălojască, nici să ie vănză, spre a nu întră la streine obraze.
Şi cine va îndrăzni să cumpere, ori să priimească amanet şi să dea bani pentru acest han sau pentru vreo parte dăntr-ale hanului, acela să-şi piarză banii şi simfoniia lor să rămăe a cheri şi întru nimic nesocotită, pentru căci din venitul hanului, adică dăn chirii, au rânduit să fie datori numiţi clironomi ca să dea, pe tot anul, la acea de la Patmon sfănta şi dumnezeiască mănăstire a sfântului slăvitului apostol şi evanghelistul loann Bogoslov, căte taleri una sută, ca să să facă în tot anul obedenie dă obşte, cu liturghie şi pomeniri ia zioa hramului sfântului marelui mucenic Dimitrie izvoră-torul dă mir, cu cherodosie, cu masă dă obşte părinţilor, i celor de la învăţătură ucenici ai şcoalii de acolo.
Şi pentru ca să i să facă numitului hagiu şi liturghie în toate săptămânile o dată, adică sâmbăta, la biserica sfintelor moaşte acelui dăntru sfinţi părintelui nostru, Hristodor. Iar la şcoala de acolo, a numiţii mănăstiri Sfântului Ioan să dea, deosebit, pe tot'anul, căte taleri doă sute cincizeci, înpărţindu-i la cinci sărguitori ucenici săraci, căte taleri cincizeci, spre ajutorul la silinţa şi truda învăţăturii şi a procopselii lor.
Aşijderea, pe tot anul, să mai dea la mănăstirea dă călugăriţe a preasfinţii stăpânii noastre ce să numeşte Izvorul vieţii, căte taleri cincizeci, din care să ia preotul liturgos căte taleri cinci, pentru a pomeni numele său şi a neamului său, iar ceilalţi să-i înparţă maicile călugăriţe ce lăcuesc într-ănsa, analogon.
Să mai trimită încă căte taleri zece, care să să dea preoţilor de la Sfănta Peşteră şi de la moaştele Sfântului Hristodor, ca să pomenească şi aceştiia tot acele nume.
Oare aciasta toată sumă, ce să adună taleri patru sute zece, să aibă datorie netăgăduită, mai sus numitu frate-său şi cei dupe dansul clironomi, ca negreşit să-i trimită pe fieşcare an la sfănta mănăstire a sfântului apostol şi evanghelistul Ioan Bogoslov, prin mâna celor ce să află în Ţarigrad, mai aleşi cojocari ce sănt epitropi la aciasta sfântă mănăstire şi la şcoala de acolo, care epitropi au a-i trimite la aciasta mănăstire, unde să să înparţă cum mai sus răndueşte.
Şi pentru ca să să păzească aciasta rănduiala mai cu întemeere, spre purtarea dă grijă de a să trimite pe tot anul nelipsit, au ales şi de aici dăntre neguţători, cojocari ce sănt cu hrisov domnesc şi au rânduit şi pe aceştiia epitropi. Oare epitropi de aici, pentru aciasta afieromă în vremea cuviincioasă să să ajungă cu cei ce sănt dă cinste neguţători de la Ţarigrad şi epitropi ai numiţii sfinte mănăstiri şi şcoală, avănd datorie şi purtare dă grijă ca să să trimită, pe tot anul, aceste afieromata.
Către aciasta îndatoreşte pe numiţii clironomi şi pe cei, dupe vremi, diiadohi ai lor să să silească pentru numitele ipostatica, adică hanul şi moşiia, ca să le ţie întregi şi să le meremetisească dăn veniturile lor. Iar dă să va întâmpla, ferească Dumnezeu, dăn vreo întâmplare dăn cele mari şi făr-dă veste să să strice, şi să să sfărâme, datori să fie numiţii clironomi 4 le lucra şi a le întemeia la loc cu din veniturile lor ce ia de la dănsele pe tot anul.
Asupra căruia aşăzămănt şi hotărârea aciasta a sa ce au făcut numitul hagiu, ca un volnic şi stăpăn pe ale sale drepte ipostatica, dăn însuşi cugetul său, nesilit de nimeni, făcut-au cărţile sale dă încredinţare, una ]a măna clironomului său, Fotie Papazoglu, şi alta la numita sfănta mănăstire ot Patmon, iscălite cu însuşi măna şi pecetea lui, în care au iscălit şi au pecetluit si însuşi fratele său, numitul Fotie Papazoglu şi alţi neguţători vrednici credinţii mărturie, care le-au arătat dă le-am văzut şi înşine domniia mea, cu leat 1785 aprilie, coprinzătoare dă toate acestea pă larg, adeverit fiind şi dă preasfinţiia sa părintele mitropolitul ţării, chir Grigorie şi de dumnealui cinstit şi credincios boerul domnii mele, Scarlat Grecianul biv vel logofăt. Asupra cărora au fost dat şi domniia sa Mihai Suţu voevod hrisovul domnii sale dă întărire, unul la mâinile clironomului său, pentru buna stăpânire a acestora cu urmarea aşăzămăntului ce-1 îndatoreşte şi -altui sfinţii mănăstiri de la Patmon şi şcoalii de acolo pentru a priimi acest etision pe tot anul nelipsit şi dupe petrecaniia lui de la clironomi lui, dupe care au cerut si de la domniia noastră întărire pentru a să păzi aşăzămăntul său.
Deci, ştiute fiind aceste ipostatica că cu bună stăpânire sânt drepte ale sale, făr-dă nici o pricină şi văzând domniia mea aşăzămăntul acesta al lui cu cale şi cu bună orănduială făcut, păzind şi clironomilor lui dreptatea şi a sufletului său pomenire vecinică cu ajutorul ce au făcut către aceste sfinte şi dumnezeeşti lăcaşuri, mai vărtos,la nişte locuri cuviincioase şi la o mănăstire şi şcoală ca aciasta ce este vrednică de ajutor, unde nu să chel-tueşte în zadar, ci la trebuinţe ştiute şi vrednice dă laude şi dă pomenire, unde datori săntem cu toţii pentru cia dă obşte procopseala a neamului nostru creştinesc ce ese de la acia şcoală.
Pentru aceia dar, ca un aşăzămănt cu cale care nu să înpotriveşte nici la pravili, nici la hotărârea testamentului ce este pentru afieromata, nici la vreun obicei al pământului şi care s-au fost făcut de faţă ştiut, l-am întărit şi noi, spre a fi bine păzit întru toate, atăt dă către vericine alţii, căt şi dă către însuşi clironomii numitului hagiu, care au fost unit la aciasta
332
333
voe şi hotărâre şi an iscălit înpreună, făr d-a nu putea în urmă a cerea nici un fel dă dava sau urmare înpotriva, spre paguba şi scăderea numiţii mănăstiri şi a şcoalii.
Şi am dat acest domnescul nostru hrisov la mâinile numitului hagiu Dumitrache şi la mâinile lui Fotie Papazoglu, fratele şi clironomu lui, carele^ dupe moartea fratelui său, să aibă a face zapt hanul şi moşiia întru dăsăvărşită stăpânirea lui, să le ţie şi să le stăpânească în bună pace şi nesupărat, atăt el căt şi fii şi clironomi lui, păzind însă întru toate şarturile şi aşăzămănturile, căte să coprind mai sus, neclintite, dănd pe tot anul acest mai sus arătat sumă de etision întreg şi făr-dă nici o scădere.
Care etision, măcar şi împărţindu-se stăpânirea hanului, dupe vremi, la mai multe mâini de moştenitori ai lor şi prefăcăndu-se mănăstirea şi şcoala de la Patmon, să n-aibă cu aeia pricină vreo scădere şi pagubă dă afieromata aciasta, ci dăn chirii să-şi ia mănăstirea şi şcoala aciasta sumă dă bani toată, dăplin, nici să poată clironomi cu vreun fel dă pricină, ori cuvânt că s-au stricat vreo parte dintr-ale hanului şi trebue cheltuială la meremet, ori cu altfeldă cuvânt, a scădea şi a păgubi mănăstirea şi şcoala dăn rânduita sumă dă bani, ci totdeauna, dupe vremi, să să dea dăplin. Care bani să aibă a să înpărţi întocmai dupe orănduială şi hotărârea numitului hagiu făr-de nimic schimbare, fiind datori părinţii de la numitele biserici să facă acele sfinte liturghii şi slujbe întocmai precum au rânduit întru pomenirea sufletului său.
La care, am binevoit şi noi dar a ne înpărtăşă cu pomenire şi facere dă bine către ajutorul şcoalii sfinţii mănăstiri şi pe lăngă orânduita sumă de bani al mai sus numitului etision, dăn venitu lui numitului han, af ierosim şi domniia mea fumăritul a toate prăvăliile hanului acestuia care este venit al cămării domneşti, să aibă a fi acel fumărit milă de la domniia mea la numita şcoală ot Patmon, făr-dă a să amesteca fumării domneşti întru nimic. Care fumărit în vreme străngăndu-se pe tot anul dă vechili'şi epitropii ai sfinţii mănăstiri şi ai şcoalii ce sănt aici, să-i trimită pe tot anul ne strămutat, iarăşi prin ştirea celor dăn Ţarigrad, neguţători, cojocari dă cinste şi epitropi.
Cum şi cănd să va întâmpla a muri vreunul dăn neguţătorii cei şăzători într-acest han şi dăntr-al lui singur proeresis şi bunăvoe Va lăsa în diiată lui cevaş milă şi ajutor la numita sfănta mănăstire şi şcoală, să nu să oprească acia danie dă către boerii epitropi ai cutii sau dă către alţii cu vreun fel dă cuvânt, ci să să dea nepoprit şi dăplin.
Aşijderea facem şi către numitu hagiu harul şi mila aciasta ca Hristea Gheorghiu, purtătorul dă grijă al hanului acestuia, ce este neguţător strein venit acum dăn streinătate făr-dă a avea vreo pricină dă dajdie, să fie apărat dă toate dăjdiile şi orănduelile vistierii şi ale cămării domneşti, scutind şi ale lui drepte bucate ce va avea : stupi, i ramatori dă dijmărit şi vinul dă vinărici. Cum şi o pivniţă a numitului hagiu dăn doă pivniţe ce sănt la han, să fie scutită dă fumărit, dă cămănărit, dă vamă, dă vin domnesc, dă ortul vătăşăsc şi dă toate obiceiurile pivniţilor. Care aciasta pivniţă nu întră în fumăritu hanului ce l-am af ierosit domniia mea.
Aşijderea să fie scutiţi şi doi hangii, doi dulgheri şi doi zidari pentru trebuinţa şi meremetu hanului, pe carii aceştiia găsindu-i făr de pricină dă dajdie şi făr de nume în vistieriia domnii mele, ci cercetăndu-i dumnealui vel agă şi fiind cu adevărat streini, să le dea adeverinţe la măini, ca să ia pecetluituri domneşti pe numele şi chipu lor. %
334
Către aciasta, fiindcă numitu Hagi Dimitrache Papazoglu, i frate-său, Fotie, s-au aflat şi să află neguţători dă cinste şi la locul lor părinţii lor neam dă neguţător mai ales şi mai dă cinste şi ei de cănd să află aici în pămăntu ţării,'pururea au fost şi sănt cu neguţătorii ale capanului, au fost aşăzaţi prin cărţi domneşti, ce le văzum domniia mea, la orănduială boerilor da neam, ne-am milostivit domniia mea asupra lor şi le-am întărit orănduială mila aceia ce au câştigat printr-acest hrisov ca să fie ştiuţi cum că sănt aşăzaţi la orănduială boerilor dă neam şi ca să li să păzească şi lor privileghiul întocmai ca şi celorlalţi boeri dă neam.
Le mai adăogăm domniia mea şi aciasta milă, ca în vreme cănd dupe trebuinţă să va întâmpla a să pune pe boeri şi pe neamuri înprumutări sau ajutorinţe sau verice, ei şi atunci întru nimic să nu fie supăraţi. Aşijderea şi cănd să va întâmpla, dupe vremi peste anuri (sic), zaherele, angarii Bau alte cereri, acest han să fie apărat şi nebăntuit.
Şi am întărit hrisovul acesta cu însuşi domneasca noastră iscălitură, şi pecete şi cu mărturiia preaiubiţilor domnii mele fii, Costandin voevod, Petru voevod şi a dumnealor cinstiţilor şi credincios (sic) boerilor celor mari ai divanului domnii mele : pan Dimitrache Ghica vel ban, pan Nicolae Brăncoveanu vel vistier, pan Ştefan Prăşcoveanu vel vornic de Ţara de Sus, pan Ianache Văcărescu vel vornic de Ţara de Jos, pan Grigorie Băleanu vel logofăt de Ţara de Sus, pan Nicolae Filipescu vel logofăt de Ţara de Jos, pan Costache Mavrogheni vel spathar, pan Costandin Filipescu vel postelnic, pan Ioan vel clucer, pan Costache Eacoviţă vel comis, pan Vasilache vel paharnic, pan Alexandru Văcărescu vel stolnic, pan [loc liber] vel sluger ? pan [loc liber] vel pitar. Şi ispravnic, pan Nicolae Filipescu vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta în scaunul Bucureştii, în logofeţiia divanului domnii mele, dă Ianache logofăt za taină, la leat 1786 noemvrie în doăzeci şi una.
Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod [m.p.].
I L.P. !
I_I
Nicolae Filipescu vel logofăt, procit
Acad. R.S.R., GI-27.
Original, pergament, stare foarte bună; sigiliul domnesc, octogonal, în tuş roşu ; foarte frumoasă şi interesantă semnătura domnului. în fruntea documentului, stema ţării, în negru, înconjurată de un chenar auriu, în jurul căruia sînt literele: Io.- Nc. Pt. Mg.w (toate litere mari, în tuş roşu), iar pe marginile documentului, chenar înflorat, auriu.
280. 1786 decembrie 20.
Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod i gospodar zemli Vlahiscoi.
între alte cuviincioase ce ne muncim şi ne nevoim domniia mea a le pune la bună orănduială în faptă, spre folosinţa cea de obşte a păzitii de Dumnezeu creştineşti ţări aceştiia, ce ni s-au încredinţat, fiind şi rufetul blănarilor supţiri, i cojocarilor groşi, cărora căzăndu-se a li să întări şi lor priveleghiurile ce au avut şi li s-au urmat, s-au făcut din porunca domnii mele cercetare şi căte s-au găsit cu cale şi trebuincioase atăt pentru dănşii, căt şi pentru folosul obştii, le întărim printr-acest domnescul nostru hrisov, ca să li să păzească nestrămutat, adică :
335
Numai cei ce sănt ştiuţi şi cunoscuţi de meşteri cu dajdie ia visterie şi priimiţi de rufet, aceia să lucreze meşteşugul' acesta, iar alţii- streini, făr-de căpătai şi statornicie, să nu fie voinici pană nu-şi va lua bir de la cămară şi voe de la chiurciu-başa, i bătrâni rufetului, ca să-1 cerceteze de este vrednic cu ştiinţa meşteşugului pe deplin, din care meşteri ştiuţi şi cunoscuţi de vrednici, care vor fi mai de ispravă, bătrâni şi eu'pfaxis, să să aleagă şase, însă patru din cojocari supţiri şi doi din cojocari groşi, care să fie proesti aibreslii, ca cu dănşii înpreună să aibă chiurci-başa a-şi povăţui breasla lor şi a purta grija peste toată vremea a să urma şi a să păzi cele ce orănduim mai jos, anume :
— întăi, să aibă chiurciu-başa, înpreună cu acei proesti a căuta pricinile şi judecăţile breslii lor, pentru ale meşteşugului, pentru ucenici, i călfi, pentru cei ce vor face stricăciuni la lucru cuivaş şi pentru cei ce vor fi neurmători la vreuna din căte sănt legaţi şi hotărâţi a le păzi prin hrisovul acesta al domnii mele. Dă care, cănd va fi trebuinţă, străngăndu-să la un loc cu chiurciu-başa, adică cănd va fi în pricină înpreună blănări, să să adune numai blănari, iar cănd va fi în pricină cojocari, să să adune iarăşi proesti ai acelui meşteşug, carii înpreună cu chiurciu-başa, i cu ceilalţi, să trimită să cheme pă cel cu pricina şi cănd acelaşi de sineşi nu va urma a veni, după ştiinţa ce-i va face chiurciu-başa şi cu ceilalţi proesti prin trimis, atunci să aibă volnicie a-1 aduce şi făr de voe-i, cu ceauş de cojocari şi să-i ia treapăd, bani patruzeci, după obiceiul ce au avut, să hotărască pricina aceia în scris, supt iscăliturile lor, după dreptate şi după obiceiu meşteşugului lor.
Şi pă cei ce va fi cu pricină de îndreptat, să-i îndrepteze, iar pă cel ce va fi cu vină, de va fi vina lui mai mică, să-i facă cercetare (sic) şi dojana, după obiceiu rufetului, iar pe cei ce va fi cu vină de pedeapsă, să aibă a-1 arăta la dumnealui ^eămăraş, dinpreună cu alegerea lor, în scris, ca cer-cetăndu-i-să vina, să-1 pedepsească, însă pe unii ca aceia vinovaţi să-i hotărască a da şi căte oareşicare geremea la cutia de milostenie a breslii lor, după măsura vinii, în loc de pedeapsă.
Iar altul, nimeni să nu să amestice la pricinile şi judecăţile ce să întâmplă între dănşii pentru ale meşteşugului lor.
Să aibă a ţinea rufetul acestuia cutie după obiceiu ce au avut, în care să să strângă de către orânduitul ceauş al chiurciu-başi în toate săm-betile săptămânilor căte trei bani de fieşicare prăvălie, ori blănărie, ori cojocărie.
Aşijderea să să strângă la cutie şi de tot neguţătorii cazacliu, însă raele ai preaputernicii înpărăţii, cănd va fi, de orice fel de marfă cazacli-iască de la vânzător, treizeci de bani la suta de lei, cum şi de la cumpărător raele ai preaputernicii înpărăţii iar alţi treizeci de bani ia suta de lei.
Aşijderea să să strângă la cutie şi oareşcare geremele de la unii ce vor fi hotărâţi de către dumnealui vel eămăraş, după cum am zis, pentru vinile lor, cum şi de la alţii care, deosebit, le vor da măna a face de sineşi vreo milostenie şi vor vrea însuşi a arunca la cutie.
Aşijderea să să strângă şi cei căte taleri zece de la cel ce va eşi meşter a dăşchide prăvălie, precum mai jos să coprinde. Care aciasta cutie, în care este să să strângă acest venit de bani, să să pecetluiască cu şase peceţi ale proestoşilor ce s-au zis mai sus. Şi aşa pecetluită să să păstreze, dinpreună cu acest domnescul nostru hrisov în seama unui proestos pământean, pe care îl va alege chiurciu-başa şi tot rufetul, purtând chiurciu-başa de grijă ca să să strângă venitu ce este orânduit.
Şi cănd din breasla lor să va întâmpla a muri vreunul în scăpătăeiune* sau vreunul de vreo boală îndelungată, ori din slăbiciunea bătrâneţilor trecut, nu va fi vrednic de a să chivernisi sau de altă întâmplare, de la Dumnezeu, va cădea în lipsă desăvârşită, atunci din cutiia aciasta să să, dea ceia ce să cade, ca mortul să să îngroape cu cele trebuincioase, după, rănduiala creştinească şi săracu să să ajute după datorie. însă acia cutie să nu să dăşchiză de altul, ci iar de faţă fiind înnaintea acelor şase ce an pus peceţile, să să dăşchiză. Şi luănd banii ce va fi trebuinţă, iarăşi să să-pecetluiască la loc. Şi de nu vor fi cei dintăi care au pus peceţile, să fie alţii în locu lor a pecetlui cinci sau şase de ispravă din blănari, i cojocari.
Cazaclii, i alţi neguţători ce aduc marfă de Ţara Căzăcească, din Braşov şi de la Lipţca, însă raele ai preaputernici înpărăţii, să nu fie volnici a o dezlega, ci, întăi să dea ştire chiurciu-başi, carele cu şase proesti să meargă ca să fie faţă la dăşchiderea mărfi şi puind preţu ce să cade, prin tocmeala ce vor face între dănşii, f ieştecareie, după acel preţ să cumpere şi să ia cătă le va fi de trebuinţă.
Mar^a de Bumele să nu fie volnici neguţători cei ce o aduc, nici să o dezlege ei făr-de ştirea chiurciu-başi şi a celorlalţi proesti, nici să o lucreze ei aici sau să o vănză cu blana şi cu pielea, ci întăi să dea ştire chiurciu-başi să meargă dinpreună cu ceilalţi proesti să o tocmească şi dănd preţul, să o ia toată, cu rădicata.
Aşijderea şi cazaclii, cum şi lipţeani, insă raele ai preaputernicii înpăraţi[i] tot cu rădicata să o vănză la breasla blănarilor, iar să nu fie volnici a lucra ei marfa aici. Vulpile, jderi, pisici şi alte măruntăi de cojocărie să nu fie volnici nimeni a strânge, fără numai de o va strânge şi cumpăra pentru trebuinţa sa a-şi face lui — şi haine de purtat. Iar într-alt chip de să va amesteca la marfa ce este a blănarilor şi-1 va dovedi chiurciu-başa cu isnaful său, să-i ia pe seama cămării domneşti acea marfă.
Bogasieri să nu aibă voe să cumpere sau să lucreze marfă cojocă-rească, nici să ţie în prăvăliia sau în casa lui haine blănite, nici să blănească ghiordii sau tilivichii sau giubele sau verice alt pentru neguţătorie, sau a scoate în tărg să vănză, ci cu totu să fie popriţi a nu să amesteca întru nimic la meşteşugul cojocarii.
Niciunul din blănari să nu fie volnic a merge să lucreze la vreunul ce făr-de a-i fi meşteşugul cojocăriia, ar cumpăra marfă pentru neguţătorie, căci dovedindu-se i să va face pedeapsă, afară numai cănd va cumpăra cineva marfă pentru a sa trebuinţă şi înbrăcăminte.
Cănd va veni marfă, adică săngeap, cacom, laţcă, dihor, pisici, i altă marfă mai uşoară, să aibă blănării a o înpărţi eu toţi; iar de nu le va ajunge spre a lua fieşcare căt îi este trebuinţa, atunci să ia doi blănari pănâ la cinci la sută dă săngeapi, ca cu acest mijloc să să poată chivernisi toţi.
Hărşiile de la mocani şi pieile de la scaune, care vor fi dă trebuinţa meşteşugului cojocarii, să să protimisească întăi cojocari pământeni ai breslii a cumpăra, apoi ce va rămânea, să ia şi streini, însă cojocari pământeni să aibă a da foae la chiurciu-başa de cătă sumă de piei le va fi trebuinţă la tot rufetul peste an. Care acea sumă să o cumpere cu preţu ce vor da streini şi celelalte să să vănză la streini.
Aşijderea, fiindcă s-au fost jăluit în ani trecuţi toţi işlicari, asupra cojocarilor băşcălii, că nu urmează a cumpăra marfă de cojocărie groasă, numai ceia ce le este trebuinţă meşteşugului lor, adică hărşii negre de căciulă după la mocani şi piei de blane de cojoace după la măcelari, ci de la
336
22 - c. 245
337
o seamă de vreme încoace, s-au apucat de strâng şi marfă supţire, ce le zic stărpituri, care este de trebuinţa meşteşugului işlicariior şi o precupesc vănzănd-o printr-ascuns pă la streini; altile le vănd dăn prăvălii de-a mănă la muşterii. Iar cele proaste, ce le rămăn, le vănd lor cu preţ mare. Şi au cerut işlicarii ca să aibă dreptate la aciasta, spre a fi opriţi.
A cărora jalbă şi cerere fiind cu cale, după cercetarea ce s-au făcut, am aşăzat şi acest pont în hrisovu acesta al domnii mele, ca, cojocarii băşcălii să aibă a strănge şi a cumpăra ori de la mocani, ori de la măcelari numai marfă ce lucrează ei la meşteşugu ce au, precum mai sus să arată. Iar marfa supţire, care este de meşteşugu işlicariior, să fie opriţi numiţi cojocari băşcălii, de a nu mai cumpăra nici de la mocani, nici de la alt nimeni cele ce sănt obişnuite de le străng pentru işlicari. Iar carele să va găsi, să ştie că acea marfă să va lua pe seama cămării.
Cei care vor fi să iasă de le stăpâni, ca să-şi deşchiză prăvălii, să n-aibă voe de sineşi, făr-de voia stăpânului şi făr-de voe de la chiurciu-başa şi de la rufet, ca să-1 cerceteze întăi de este vrednic a avea prăvălie şi a să numi meşter şi de ştie meşteşug desăvârşit. Iar după ce va lua voe şi să va vedea că este destoinic la aciasta, să dea întăi taleri doăzeci, după cum le-au fost obiceiu, însă taleri zece chiurciu-başii şi taleri zece la cutie. Şi aşa va dăşchide prăvălie.
Ucenicu să nu fie volnic să iasă de la stăpăn pănâ la soroc, căt îi va fi tocmeala, nici să-1 priimească alt nimeni din cojocari. Aşijderea şi după ce-şi va înplini ucenicită, încă să nu fie volnic să iasă, nici să-1 priimească nimenea pănâ nu va sluji şi stăpână-său, cu simbrie, un an, cum le-au fost obiceiu.
Cănd să va întâmpla a veni nişcareva cojocari streini du printr-alte părţi, să nu fie volnici a dăşchicle prăvălie aici, pănâ nu-şi vor lua întăi bir de la cămară şi pănâ nu-1 va cerceta chiurciu-başa şi ruf etu. Iar după ce-şi vor lua bir şi să va cerceta, de va fi vrednic cu meşteşugu pe deplin, atunci, cu ştirea chiurciu-başii şi a rufetului, să aibă voe a dăşchide prăvălie, dănd şi banii cutii.
Să aibă chiurciu-başa, dinpreună cu tot rufetul lor, purtare de grijă în toate vremea a cerceta şi a găsi pe toţi cei ce ar vrea să păgubească vama domnească dintr-acest rufet al lor şi pe carele îl va dovedi într-aciastă faptă, să aibă a-1 da la vel vameş, ca să-şi plătească vama obicinuită, pă deplin şi încă să-i facă şi certare, ca să fie spre pilda altora.
Chiurciu-başa să aibă purtare de grijă pentru blănile de orice fel, care fac cojocari[i], ca nu numai curat să le lucreze, ci nici mici să nu fie, făcăndu-le întocmai după măsura şi stafhu cel cuviincios, ferindu-se de a nu le face mici şi proaste sau putrede, au nepotrivite sau necusute bine, pentru că nu numai vor pierde priveleghiul acesta, ci să vor şi pedepsi.
Deosebit, zicem mai cu straşnică poruncă pentru preţu a toate felurimilor de blane, să să ferească oricare blănar a nu cere preţ mai mult peste ceia ce să cade, după năravul ce au avut, ci numai cu preţ drept să-şi vănză marfa, pentru căci dă aciasta să va face cu dănadinsu cercetare în toată vremea de faţă şi pă supt cumpăt. Şi pă care blănar îl vom dovedi că au cerut şi au luat preţ mai mult, peste ceia ce s-au scăzut, nu numai că-1 va pierde, ci să va şi pedepsi foarte.
Acestea toate, câte orănduim mai sus pentru numitul rufet al blănarilor şi al cojocarilor, straşnic poruncim ca să aibă chiurciu-başa, dinpreună cu ceilalţi proesti ai rufetului, a le păzi nu numai ei, 'ci şi pentru toţi căţi să află în numărul rufetului cu meşteşug, să aibă purtare de grijă
în toată vremea spre a le cerca ca să le urmeze, ca unii ce ei au a răspunde şi a da seama pentru toţi ceilalţi. Iar cănd vreunul, înpotriva porunci, va urma cevaş, ori va face blană mai mică din măsura cea hotărâtă, putrede şi nepotrivite, ori va cere şi va lua preţ mare, peste ceia ce s-au căzut, ori va mistui vama domnească, acei proesti şi cu chiurciu-başa, ca nişte însuşi vinovaţi vor avea a să pedepsi şi ei făr-de a nu avea cuvânt şi pricină de îndreptare că n-au ştiut, sau să arate pă cel vinovat de a rămânea ei îndreptaţi, căci pentru aceia sănt orânduiţi proesti, să-şi cerce si să-si povăţuiască rufetul în toată vremea şi oameni rufetului5 să fie aleşi şi ştiuţi şi pentru aceia li s-au făcut de către domniia mea aceste priveleghiuri la căte scrie mai sus.
Căţi, dar, lucrează aceste meşteşuguri, aceia au a să cunoaşte de blănari şi cojocari la breaslă şi ei au a cunoaşte de mai marile lor şi povătuitor pă chiurciu-başa şi a să şti pe sineşi fieşicare dintr-ănsii că sănt legaţi la breaslă şi supuşi chiurciu-başi a da ascultare în toată Vremea, iar pă cei nesupuşi, să aibă chiurciu-başa a-1 arăta, ca să să pedepsească de către domniia mea.
întărim dar, hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele, Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod şi eu credinţa preaiubiţilor domnii mele fii: Costandin voevod, Petru voevod şi cu tot'sfatul dumnealor cinstiţilor şi credincioşi boerilor celor mari ai Divanului domnii mele : pan Dumitrache Ghica vel ban, pan Nicolae Brăncoveanu vel vistier, pan Ştefan Prăşcoveanul vel dvornic de Ţara de Sus, pan Ianache Văcărescu vel vornic de Ţara de Jos, pan Grigorie Băleanu vel logofăt de Ţara de Sus, pan Nicolae Filipescu vel logofăt de Ţara de Jos, pan Costache Mavrogheni vel spathar, pan Costandin Filipescu vel postelnic, pan Costache Eacoviţă vel comis, pan Ioan vel clucer, pan Vasilache vel paharnic, pan Alexandru Văcărescul vel stolnic, pan [loc liber ] vel sluger, pan [loc liber ] vel pitar. Si ispravnic,, pan Nicolae Filipescu vel logofăt.
Scriindu-se hrisovul acesta întru întâiul an dintru întâia domnie a domnii mele, aici în oraşul scaunului domnii mele, Bucureştii, de Gheorghe logofăt za divan, la anii de la naşterea domnului Dumnezeu si mântuitorului nostru 1786, leatul 1786 dichemvrie în doăzeci.
Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod [m.p.].
L.P.
Nicolae Filipescu vel logof ăt, procit
Trecut în condică
P. Slăt[ineanu]
Acad. R.S.R., LV-5.
Original, pergament, stare foarte bună; sigiliul domnesc octogonal, în tuş roşu; frumoasă semnătura domnului. îh fruntea documentului stema ţării cu chenar frumos*, avînd pe margini majuscuie: Io N. P. M.; chenar înflorat.
281. 1787 ianuarie 26.
Adică eu Marin, copil din casă, care mă voi iscăli mai în jos, dat-am credincios zapisul meu la cinstită măna dumnealui coconului Eăducanu Golescu biv vel clucer.
338
33»
Precum să se ştie că trebuindu-mi mie loc să fac casă, mă am rugat «dă dumnealui clă mi-au daat un loc în mahalao dumnealui: stăngeni patru. Şi să am a da chirie pă an dă stănjen căte parale doozeci, pă aceşti .stânjeni. Şi la împlinirea anului să am a-i da chirie cu mulţumită, după cum mă am legat cu zapisul mieu. Iar când nu voi da cumva chirie să aibă dumnealui a mă trage la judecată şi cătă cheltuială sau zecimală să va face, să fie dă la mine.
Şi pentru mai adăvărată credinţă mă am iscălit puind şi degetul în loc dă pecete, spre încredinţare. Aciasta.
1787 ghenarie 26.
x Eu Marin copilu din casă, adeverez Gheorghe Ioan [indescifrabil, greceşte] Şi am scris eu Ianache căpitan, cu zisa lui şi martor
{pe verso]:
Zapisul lui Marin copil dăn casă pentru casa ce au făcut-o pă locul Golescul [ui].
Colecţia George Potra.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
282. 1787 februarie 24.
Adecă eu Barbul, dinpreună cu soţiia mea, Mălina şi cu copii miei, anume Dobre, i Marin, dat-am adevărat şi credincios zapisul nostru la măna dumnealui Gospodin tabacu.
Precum să să ştie că având noi o casă în mahalaua Broştenilor, făcută de noi din temelie pă maidan, pă loc moştenesc făr-de chirie, care casă o am văndut-o mai sus numitului de a noastră bunăvoe, drept taleri 90, adecă noozeci tocmai. Care bani am priimit toţi, deplin în mâinile noastre.
Şi casa, după cum să vede, cu tot coprinsul ei, am dat-o dumnealui, ca să o stăpânească, vecini fiind de o parte, Badu dogariu şi despre altă parte, Zoiţa văduva, dăndu-i şi zapisul pământului la mâna dumnealui, dinpreună cu acesta.
Şi dumnealui să o stăpânească cu bună pace, dumnealui şi copii dumnealui, atăt de către noi, căt şi de cătră tot neamul nostru.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, au fost şi alţi oameni de cinste, carii mai jos să vor iscăli. Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am iscălit mai jos, puindu-ne şi degetile, în loc de pecete, ca să să crează.
1787 fevruarie 24.
Eu Barbul trăistariu, dinpreună cu soţiia mea, Mălina şi cu copii miei, Dobre, i Marin, vânzători, adeverim.
Eu popa Gurban ot mahalaoa Broşteni, adev[ere]z
Eu popa Marin ot mahalaua Broştenilor ade[vere]z
Eu [loc liber ]
Eu [loc liber] , Eu Velico tabacu, martor
Şi am scris eu, Grigorie dascăl ot Sfeti Ioan Nou, cu zisa dumnealor şi martor
[pe verso ] :
Adecă eu Dimitrie trăistaru, fiind cum arată în dosul zapisul aciasta, locul şi casa cu protimisis l-am luat eu şi l-am văndut la dumnealui jupan Hagi Dimitrache Papazoglu, tot cu taleri 90, adecă noozăci, fiindcă roagă pe Dumnezeu ca să zidească o sfănta biserică acolo, ca şi eu să fiu pomenit. Pentru aciasta, am dat tot cu preţul acela.
Şi pentru credinţa, m-am iscălit mai jos, puind şi degetul, ca să [să] crează.
1787 fevruarie 27.
X Eu Dumitru trăistaru, adeverez
Acad. R.S.R., XCVII-46.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
283. 1788 octombrie [f.z.].
Io Nicolae Petru Mavroţfheni voevod, i gospodar zemli VlaJiiscoi.
De vreme ce Caliţa Doiceasca, fată lui Chiriţă Doicescul, pământeancă dă aici atăt ia [ea], căt şi părinţii ei lăcuitori din sud Ialomiţa, într-această vreme dă răzmiriţă s-au sculat dă au fugit din patriia ei, trecând la vrăjmaşi înpărăţii, după a căriia fugă rămăind tot avutul ei ce-1 are aici în pământul ţării, a fi domneşti, ca a uniia ce au pribegit din patriia ei.
Iată, am hotărât ca o moşie a numiţii Caliţa Doiceasca ce o are aici în pământul ţării, la sud Ialomiţa [loc liber], dinpreună cu toţi ţiganii ei, să fie afieromă la hazneaoa apelor ot Zoodohul Pighi, dă unde să adapă şi să îndăstulează toată obştea.
Deci, am dat domniia mea acest domnescul nostru hrisov ca de astăzi înnainte aciasta mai sus numită moşie şi cu ţigani, căţi vor fi, să le stăpânească hazneaoa apelor. Şi să aibă volnicie epitropi ce sănt orânduiţi de către domniia mea purtători dă grijă veniturilor ai Zoodohului Pighi, să facă zapt atăt moşiia, căt şi ţigani, să le ia venitul, care să să cheltuiască şi la trebuinţele haznelii apelor.
Şi am întărit hrisovul acesta cu domneasca noastră iscălitură şi pecete, care s-au scris la anul 1788 octomvrie, aici în oraşul scaunului domnii mele, Bucureşti.
Io Nicolae Petru Mavrogheni voevod [m.p.].
L.P.
Ioan Damas[chin] vel logofăt, procit
Acad. R.S.R., XIII-5.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; sigiliul domnesc, octogonal, în tuş roşu; frumoasă semnătura domnului.
340
341
284. 1788 decembrie 8*
Adică eu Fotin cojocarii, înpreună şi cu soţiia mia, Zmaranda, i cu fiica noastră Anastasiia, i cu toate rudele noastre, care mai jos să vor iscăli, dat-am bun şi adevărat zapisul nostru la măna dumnealui jupan Costandin bogasierii.
Precum să să ştie că avănd noi o casă a noastră aici în mahalaoa Oţetarului, am văndut-o mai sus numitului neguţător, pre bani gata? drept taleri trei sute optzece tocma. Şi am văndut-o de a noastră bunăvoe, nesiliţi de niminea şi cu ştirea tuturor rudelor noastre, i a preuţilor maha-lalii, i cu ştir[e]a vecinilor de înprejur. Şi casa este cu locul ei, 'după cum arată ulucile şi gardurile de înprejur.
Deci, aciasta casă iaste făcută de mine de iznoavă, iar locul de zestre al soţii mele, dat de răposatul jupan Iane croitorul, socră-mieu. Dumnealui jupan Costandin şi dumneaei, soţiia dumnealui, i coconii dumnealor, căţi Dumnezeu le va dărui, aciasta casă să o aibă supt stăpânirea dumnealor ohamnică moşie în veci, atăt despre noi, căt şi despre tot neamul nostru. Aciasta.
Şi pentru bună şi adevărată credinţă, ne-am iscălit numele şi am pus şi degitele, în loc de pecete, ca să să crează.
1788 dechemvrie 8.
Ego Fotin /indescifrabil, greceşte ] Alexi Ioan [indescifrabil, greceşte] [semnătură grecească, indescifrabilă ] x Eu Andronache condoragiul, dinpreună cu soţiia mea, adăvărini şi cu copii dinpreună şi [în] loc dă păcete, punem degitele Eu Costandin sin Anastasii, martor
Şi am scris [eu], Iordache căpitan, cu învăţătura dumnealui chir Fotin şi martor
Popa Costandin, mahalaua Oţătar
Popa Gheorghe ot tam
Eadu logofăt, martor
Eu Tudor herarul, martor
Ego Ioan [indescifrabil, greceşte]
Dimitrie [indescifrabil, greceşte ]
Acad. R.S.R., CCV-220.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
285. 1789 martie 1.
Cozma al Ungrovlahiei, adeverim
fîncredinţez cu această adeverinţă a noastră la măna sfinţii sale părintelui arhimandritu chir Nicodim, egumenul Sfântului Spiridon cel Vechi.
Cum să să ştie că avănd eu doao prăvălii ale mele părinteşti în mahalaoa lui Şărban Vodă, lăngă locul metohului sfintei Mitropolii şi lăngă casele lui Iorgache Hinii, care şi aceste case ale Hinii sănt iarăşi pe locul nostru de fraţi cu mănăstirea Sfântului Spiridon. Care prăvălii sănt pe
patru stânjeni de loc, însă doi ai noştri buni şi doi ai sfintei mănăstiri Sfântului Spiridon cel Vechi.
Şi f ăcăndu-le eu vânzătoare aceste prăvălii, m-am învoit cu părintele arhimandritu pentru doi stânjeni ce cădea ai sfintei mănăstiri supt aceste doao prăvălii ale mele, i-am dat sfintei mănăstiri din partea ceilaltă de loc, care stăpânim iarăşi cu sfănta mănăstire de fraţi, schimb din partea mea de loc, ce este iar de fraţi, cu sfănta mănăstire. Pe care loc este prăvăliia ce să numiia mai înnainte a Hagi Nicăi şi acum să stăpâneşte de Panait argintar zet Vasile argintar şi binaoa este a mai sus numitului Panait argintar şi este pe stânjeni 4.
Şi această prăvălie este tocmai în colţu înpotriva Sfântului Dimitrie. Care de la acest loc, partea noastră, luam chirie pe an, taleri optsprezece şi jumătate.
Deci, învoindu-mă cu părintele arhimandrit, am făcut schimbul cel mai sus arăt, însă pe partea mea şi am dat ca să ia sfănta mănăstire aciasta chirie de mai sus arătată, care o luam şi eu pănâ acum.
Şi învoindu-ne amândoi, am dat zapis, unul la măna altuia, de stăpânire, însă fiind şi prin ştirea sfinţii sale părintelui mitropolit şi cu voia tuturor rudelor noastre.
Deci, să aibă sfănta mănăstire a ţinea şi a stăpâni acest loc cu bună pace de către noi şi de către tot neamul nostru.
Şi pentru credinţa, am iscălit, puind şi pecetea noastră, ca să să crează.
1789 martie 1.
| L.P. | Costandin Creţulescu vel dvornic
[indescifrabil] Creţulescu
Dimitrie ban, mărturie
Eadu Lăceanu biv vel dvornic, martor
Arh. St. Buc, M-rea Sf. Spiridon Vechi, V —3.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecete inelară, în tuş negru.
286. 1789 noiembrie 30.
ţîncredinţez cu zapisu mieu dumisale logofăt Asanache şi jupănesii dumnealui, Sandi.
Precum să să ştie că avănd eu un loc luoat cu chirie de la sfănta mănăstire Eadu Vodă, în curtea mănăstirii Stelii, alăturea cu casile dumnealui ce le avea, pe care loc era să fac nişte căscioare şi-1 îngrădisem cu uluce. Dar mai pe urmă, nefiindu-mi trebuincios, l-am dat dumisale a-1 ţinea cu aşezământul ce şi eu am cu mănăstirea, întorcăndu-mi cheltuiala ce am făcut cu luoarea şi îngrădirea acestui loc, taleri 120, adică una sută doaăzeci, fiindcă i să cădea ca unui vecin.
Deci am dat dumisale acest zapis întărit cu iscălitura mea şi a tuturor rudelor mele, împreună şi zapisu mănăstirii ce mi-au dat mie pentru acest loc ca să-1 stăpânească cu bună pace, atăt dă către mine şi fii miei, căt şi dă către sfănta mănăstire, i de către tot neamul mieu, fiindcă eu i-am luoat cu ştirea săborului mănăstirii, cum să va vedea zapisu întărit şi cu iscăliturile altor obraze de cinste mărturii, făcăndu-şi case pe dansul şi orice va vrea, cum şi după sfărşitu dumnealor, oricum
342
343
va vrea a lăsa casile, dăspre noi să nu aibă nici o supărare, pentru că asa ne-au fost aşăzămăntul.
Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit.
1789 noemvrie 30.
Costandin biv vtori vistier, adeverez
Arh. St. Buc, M-rea Radu Vodă, GXXXVIII-2. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
1789 aeeembrie [i.z.]*
Adecă eu Sanda preoteasa, soţiia răposatului popei Theodor ot Sfeti Gheorghie Vechi, dat-am credincios zapisul mieu la mîna dumnealui postelnicului Antonie, tot dintr-acest popor.
Cum să să ştie că avînd eu nişte case, tot în curtea besearicii Sfeti Gheorghie Vechi, făcute de mine din temelie şi de răposatu soţiia mea, pe locul sfintei Mitropolii, care loc are chirie de dă pe tot anul cîte ocă una ceară, după cum scrie şi pecetluitul sfintei Mitropolii, ce să află la mănă-mi. Şi îl didei iarăşi dumnealui, care casă să vecineşte cu curtea besericii şi în fund se vecineşte cu dumnealui Grigoraşco Asan si din jos să vecineşte iarăşi cu locul sfintei Mitropolii. Şi le-am vîndut bani gata taleri noao sute tocmai, Mnd şi toţi banii deplin în mîinile noastre.
Drept aceaia dumnealui şi jupăneasa dumnealui şi coconii săi să le stăpânească cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu, fiindcă am vîndut de a mea bunăvoe nesilit de nimini şi cu ştirea preoţilor şi a vecinilor împrejureni carii să vor iscăli.
Şi eu, pentru mai adevărata credinţă, m-am iscălit puindu-mi si pecetea ca să să crează.
1789 dechemvrie. Eu Sanda preoteasa soţiia răposatului popei Theodor ot Sfeti Gheorghie Vechi, am vîndut
Eu Anton nepotu dumneaei, adeverez Eu Ivan nepotu dumneaei, adeverez Ioan logofătul am scris cu zisa dumnealor
Arh. St. Buc, ms. 131, f. 156—156v.
288. 1790 aprilie 12.
t^dicăte eu Caterina prioteasa răposatului popa Stan, dinpreună cu fii-mieu Grigore, dat-am credincios zapisu nostru la măna dumnealui jupanul Ion postăvar i la măna soţii dumnealui şi la tot neamul dumnealui.
Precum să [să] ştie că avănd noi o casă a no[a]stră rămasă de la sfinţiia popa Stan ce iaste pă moşiia lui Mihai [Vodă] ot biserica Albă, carele chiriia locului iaste pe an parale 17 toucma (sic), însă casa cum să vede.
Şi am văndut dumnealui în taleri 155 toucma (sic), de a no[a]stră bunăvoe, nesiliţi de nimeni şi de către tot neamul nostru.
Şi dumnealui să aibă [a] stăpâni şi soţiia dumnealui şi copii căţi Dumnezeu îi va dărui. Iar întămplăndu-să a să scula cineva din neamul nostru sau eu sau ficioru mieu, să n-avem voe a răspunde vreun cuvânt, sau din neamul nostru să n-aibă voe a răspunde.
Şi cănd s-au făcut acest zapis au fost mahalagii şi preoţi care mai jos să vor iscăli.
Iar pentru încredinţarea no[a]stră ne-am pus şi degetul în loc de pecetie, ca să [să] crează.
1790 luna aprilie 12. X Eu Caterina priotea[sa] răposatului popa lui Stan, vânzător X Eu Gligore fecior răposatului popa lui Stan, vânzător X Eu Marin fratele popa lui Stan, adeverez X Eu Caterina sora popa lui Stan, adeverez X Eu Dumitrana sora lui popa lui Stan, adeverez x Eu Ion mahalageiu, martor X Eu Marin vecin, martor Eu Eadul postăvar, martor
Eu [indescifrabil] prioteasa popei Dobre, am fost faţă
Eu Dumitru armaş, martor
Eu popa Ion am fost de faţă
Şi am scris eu popa Fotie ot biserica Albă
[mai jos J :
Adică eu Ion dat-am scrisoarea mea la măna părintelui iecumenului de la mănăstirea lu Mihai Vodă.
Precuin să să ştie că cumpărând eu o casă în mahalaoa Postăvarilor o moşie Mihai Vodă şi cănd am cumpărat, n-am întrebat pă părintele egumenu, nici zapisul iscălit de măna părintelui iecumenului. Şi s-au sculat părintele să-mi întoarcă casa îndărăt, fiindcă nu l-am înştiinţat cănd am cumpărat. Şi am căzut la [indescifrabil j cu rugăciune la părintele iecumenului (sic) şi mi-au făcut bine şi mi-au dat protimisie să stăpă-* nesc casa cu bună pace. Şi fiindcă mi-au făcut bine, am dat eu de bunăvoia mea taleri 2 pe an chiria pe an, pă această casă. Şi eu să am să plătesc la soroc fără nici o pricină.
Şi pentru mai adevărată credinţă mi-am pus şi degetul în loc de pecete,  ca să se crează.
Eu Ion postăvar adeverez
[indescifrabil] arhimandrit Mihaliotis veveios [greceşte]
[pe verso ]:
Zapisul casi Măguranului
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, XXXV —3. Original, stare bună, hîrtie cu filigran.
289. 1790 aprilie 23.
fDat-am zapisul mieu ia măna dumnealui, frate-mieu loniţă biv vel şetrar.
Precum să să ştie că la înpărţeala părintească ce am făcut între noi, ne-au rămas de fraţi viia şi căscioarele dă la Cotroceni, cu otaştină, cumpă-
344
345
rătoare dă la chir lene Buzvela şi viia ce an fost a sfintei mănăstiri Zlă~ tarilor, după zapisile vechi ce i-am dat la mănă.
Şi rămăind din pricina răzmiriţi paragină, m-am învoit cu dumnealui şi i-am văndut aciasta jumătate, partea mea, dumisale, frate-mieu, în taleri 250, adică doao sute şi cinzeci, care bani i-am şi priimit dăplin da la dumnealui. Şi să aibă dumnealui a o stăpâni cu bună pace.
Şi pentru credinţă, am iscălit.
1790 aprilie 23.
Nicolae stolnicul, adeverez [în greceşte ]
Acad. R.S.R., C-58.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran, format mic.
290. 1790 aprilie 23.
t Adică eu, Costandin sin Todor mărgelarul, dat-am acest adevărat şi credincios zapisul mieu la măna dumnealui căpitanului Drăghici.
Precum să să ştie că avănd eu o prăvălie în mahalaoa biserici de la Scaune, care prăvălie este cu pământul ei. Şi o am văndut-o dumnealui în drept bani gata, taleri 750, adică şapte sute şi cin[ci]zeci. Şi aceşti bani i-am luat toţi, deplin, în măna mea.
Şi prăvăliia i-am văndut-o de a mea bunăvoe şi cu ştirea vecinilor şi celor din sus şi celor din jos şi a preoţilor mahalali. Şi dumnealui să aibă a stăpâni această prăvălie cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu, atăt dumnealui, căt şi cocoana dumnealui şi coconii dumnealui, nepoţi, strenepoţi, căţi Dumnezeu le va dărui.
Şi cănd s-au făcut acest zapis au fost vecini mahalagii şi preoţi, marturi, care mai jos să vor iscăli. Şi eu, pentru mai bună încredinţare, am întărit acest zapis cu iscălitura mea, ca să să crează, dăndu-i şi toate zapisile cele vechi.
1790 aprilie 23. Eu Costandin sin Todor mărgelarul, vânzătorul, adeverez Enache Lie, martor Ion calpacci-baş, martur Popa Iordache duhovnic ot mahala, martur lamandi po[l]comnicu, martor Popa Voicu ot bis[eri]că, martor Şi am scris eu, Eadu şalv[aragiul] şi sănt mărturie
[pe verso, adaos ] :
Iar la vânzarea prăvălii ce este alăturia cu aciasta, tot într-un [în]-văliş, cănd va fi la vreo vindere, dumnealui căpitan Drăghici să nu aibă nici un protimisis cu cumpărare, făr de numai sfănta biserică, fiindcă aşa ne fu învoirea şi cu aciasta îl lăsă sfănta biserică dă intră cu stăpânirea la aciasta prăvălie.
Şi am iscălit.
Ierei Dimitrie iconom
Yasilie clucer za arie, martor
Acad. R.S.R., LXVIII-24.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran frumos.
291. 1790 mai 7.
Adică eu care mai jos mă voi iscăli, dat-am zapisu meu la măna dumnealui şătrarului loniţă.
Precum să să şti[e] că pentru datoriile ce au rămas şi am plătit ale răposatului soţul meu, i pomenirile sufletului, me-au rămas şase răzoaîte de viie pă deal şi 6 pă vale dă la răposatul lăngă Cotrăceni, alăturea cuviia dumnealui lamandi, fiiiu răposatului, pă pămăntu lui Eadului Vodă cu otaştină.
Şi făcând dumnealui vânzătoare acia vie tot dumisale, şătrarului, am făcut şi eu asemenea vânzătoare această viie a mea tot la dumnealui, şătrarul, cu pomi, i obraţiia ei, taleri 1(Î0, adică una sută. Şi am priimit aceşti bani deplin de la dumnealui şătrarul. Şi să aibă dumnealui şi coconi dumnealui a stăpâni cu bună pace de către mine şi de către tot neamu meu.
Şi pentru credinţă am iscălit mai în jos, înpreună cu alţi martori, ca să să crează. însă aciasta viie este paragină.
1790 mai 7.
lamandi Pacu, adeverez
Eu Măriia, soţiia răposatului vornic, vânzătoare
Eu Păuna, nepoata răposatului vornic, martor
loanichie ieromonah, martor [greceşte]
Costandin Ioanis Darvasi [indescifrabil ], martor /greceşte ]
Am scris eu Chiriiac cu zisa lor.
Acad. R.S.R., C — 60.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran, format mic.
292. 1790 mai 10.
Adecă eu care mai jos mă voi iscăli, dat-am zapisul mieu la măna dumnealui şătrarului loniţă. x
Precum să să ştie că avănd trei răzoare de viie pă deal şi trei pă vale de la răposatul părintele mieu popa Sima, lăngă Cotroceni, alăturea tot cu viia dumnealui şătrarului, pă locul mănăstirii Eadului Vodă, cu otaştină, în bani, taleri 1 pol, rămăind acum al treilea an paragină, am făcut-o vânzătoare la dumnealui şătrarul, în taleri 67 pol, adică şaizeci şi şapte si jumătate.
Care bani i-am priimit dăplin în măna mea. Şi să aibă dumnealui a stăpâni cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu, făcăndu-să acest zapis, iscălit dă noi şi cu mărturii, ca să să crează.
1790 mai 10.
X Eu Dumitru sin popa Sima, vânzător, adeverez X Eu Măriia prioteasa, soţiia răposatului popi Simi, vânzătoare [indescifrabil ] logofăt, am scris cu zisa lor
Acad. R.S.R., C —59.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran, format mic.
346
347
293. 1790 iulie 5.
De la Divanul Prinţipatului Ţârii Româneşti.
Fiindcă mănăstirea Sfanţului Spiridon Nou, de aici din politiia» Bucureştilor, are priveleghiuri domneşti, care le-au arătat de s-au văzut la Divan, însă: hrisovul domnii sale Mihai vodă Suţul, cu leat 1783 dechemvrie 20, făcut după alte mai vechi priveleghiuri ale domnilor de mai nainte, ca mănăstirea să fie slobodă a ţării, fără a nu putea cinevaş să o închine sau să o supuie undevaş, purtător de grijă să fie mirean, trei preoţi dă mir, un diiacon, doi cântăreţi, doi citeţi scutiţi şi drepte bucatele lor scutite dă vinărici şi dijmărit;. dooăzeci şi noă de posluşnici argaţi i slugi scutiţi; dooă mii oi să scutească la vremea oeritului, i dooă mii ocă sare să ia de la cămăraşi clă ocne; bucatele ce va avea mănăstirea de vânzare, vamă să nu plătească; din judeţul Teleormanului şi din poporul Caracal, Leul şi al Bacoviţii sud Eomanaţi, să ia mănăstirea de la cei ce plătesc vinărici, căte doi bani de vadră şi părpărul, - după obicei; i vama din bălţile cele ştiute din sud Ialomiţa, i din sud Eomanaţi, să o ia mănăstirea, cum au luat şi mai nainte; şi un scaun de carne aici în Bucureşti să-1 scutească dă orice dau alte scaune.
Deci, fiindcă măriia sa preaînnălţatul prinţip marele comandir al tuturor oştirilor şi oblăduitorul ţării au binevoit a să păzi priveleghiurile numiţilor trei domni, Alexandru vodă Ipsilant, Nicolae vodă Caragea şi Mihai vodă Suţul, s-au dat ele la Divan aciasta carte mănăstirii Sfăntuhii Spiridon Nou, cu care întăreşte Divanul toate mai sus arătatile priveleghiuri şi alte orăndueli ce le-au avut, spre a şi le avea întocmai după coprinderea hrisoavelor şi cărţilor domneşti.
Pentru care, să porunceşte şi la toţi căţi să cuvine să fiţi următori, spre a să păzi priveleghiurile numitei mănăstiri, ca să-şi ia milile ei în vremea cea obicinuită.
1790 iulie 5, Bucureşti.
Bnzenberg f[eld] m[are]sal Cozma al Ungrovlahiei Af tenie [indescifrabil, greceşte ] Iosif al Eămnicului [greceşte ] [indescifrabil ] Şerban [?] vel vistier Mitrofan [?] vel vistier Merkelius
Acad. R.S.R., CCCXCVI-13.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea aplicată în ceară roşie, sus, ii* colţul din stînga.
294. 1790 iulie o*
De la Divanul Prinţipatului Ţării Rumăneşti.
Fiindcă sfănta mănăstire Văcăreştii, de lăngă marginea oraşului Bucureştilor, are priveleghiuri domneşti, care le-au arătat de s-au văzut la Divan, însă hrisovul domnii sale Alexandru vodă Ipsilant, cu leat 1775, făcut după alte mai vechi priveleghiuri ale domnilor de mai nainte, ca să
fie sfănta mănăstire totdeauna nesupărată de orice dări şi angarii măcar cu orice fel dă numire vor eşi pă ţară sau pă boeri şi pă mănăstiri.
Să scutească şi toate viile de pogonărit şi vinul dă vinărici, stupi, i ramatori dă dijmărit, vite, i cai de văcărit, însă drepte bucate ale mănăstirii.
Asemenea să aibă a lua tot vinăriciul din sud Saac, din dealul du peste Cricov, din poporul văii lui Semăn, care să începe din dealul Lolo-eştilor şi merge în jos pană în dealul ce să cheamă Valea Gardului, dă la cei ce plătesc vinărici, cu părpărul şi cu plocon ; cum şi de la cămăraşi de ocne să ia pă an, pentru 500 bolovani sare, taleri cinci sute şi cincizeci bolovani sare ai mănăstirii Tănganu, metoh mănăstirii Văcăreştilor; şi merticu dă sare ce lua mănăstirea Hurezul şi din vama Târgului de Afară din Bucureşti, din partea dumnească, al treilea ban.
Şi peste acele mili să fie trei epitropi mari ^logofăt, vel spathar, vel vistier, care, după vremi, vor fi. Din care mili, să să dea taleri cinci sute pă an, însă taleri dooă sute, să să mărite doă fete de boer scăpătate, taleri una sută, să să răscumpere robi, taleri cincizeci, să să facă înbrăcăminte la săraci, care să să înparţă la zioa Sfanţului Nicolae şi taleri cincizeci să să înparţă la obraze scăpătate tot atunci, taleri cincizeci să să dea hrană celor închişi la puşcărie, pă fieşcare săptămână căte un leu, taleri cincizeci să să dea la săraci carii vor vrea să să preoţească. Care aceste mili, în toţi ani să le facă, iar prisosul să să trimită la Sfântul Mormânt.
Aşijderea, să aibe lude cincizeci, scutiţi de toate orănduelile ţării să scutească şi oi una mie cinci sute de oerit, cu pecetluit, cum şi doă pivniţe să scutească de fumărit şi de toate alte angarii.
Asemenea să ia al treilea ban din vama târgului ce să face la Steî-nica, i al treilea ban din vama târgului pă trai.
Deci, fiindcă măriia sa, prea înnălţatul prinţip Coburg, marile comandir al tuturor oştirilor, au binevoit a să păzi priveleghiurile numiţilor trei domni, Alexandru vodă Ipsilant, Nicolae vodă Caragea şi Mihai vodă Suţul, s-au dat de la Divan această carte sfintei mănăstiri Văcăreştii, cu care întăreşte Divanul toate mai sus arătatile priveleghiuri ce au avut, spre a şi le avea întocmai după coprinderea hrisoavelor şi cărţilor domneşti.
Pentru care, să porunceşte şi la toţi căţi să cuvine, să fiţi următori spre a să păzi priveleghiurile numitei mănăstiri, ca să-şi ia milile în vremea cea obicinuită.
1790 iulie 5, Bucureşti.
Bnzenberg f.m.ş. [feldmareşal] Cozma al Ungrovlahiei Af tenie [indescifrabil, greceşte] Iosif al Eămnicului [greceşte ] [indescifrabil ] Şerban [?] vel vistier Mitrofan [?] vel vistier Merkelius
biv vel sărdar
Acad. R.S.R., CXCVII-14.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; pecetea aplicată în ceară roşie, sus, în colţul din stînga.
348
349
295. 1790 august 25.
fZapisul mieu la măna dumnealui polcovnic Stoicăi.
Precum să să ştie că casele după Podu Mogoşoie, din mahalaua Cre-ţulescului, binaoa cu pămănu lor, însă jumătate fiind zestrea mea şi jumătate ce le-am răscumpărat prin soţul mieu Negoiţă treti logofăt de ia soru-mea Ecaterina, care şi dumneaei tot de zestre le-a au avut de la muma noastră, dumneaei Ancuţa grămăticeasa, fiind amăndoao părţile într-un învăliş.
M-am învoit cu dumnealui mai sus numitul şi le-am văndut dumisale în taleri 5 700, adică cinci mie şapte sute tocma, însă atăt partea mea din case, căt şi cea cumpărată de la soru-mea. Din care bani vânzării caselor, ce mai sus numesc, am plătit datoriia cea de taleri 2 310, care cu dobânda lor până la moartea răposat soţului mieu s-au făcut taleri 3 000 tocma.
Şi am scos casele de supt jălojire ce le pusese răposat soţul mieu la dumnealui Velcea treti logofăt, luînd şi scrisorile toate căte au fost amanet şi zapisul datorii.
Iar taleri 2 700 au rămas bani buni mie, care deplin i-am şi luat în mâna mea de la dumnealui Şi să înplineşte cu cei daţi la datorie şi cu cei de mine luaţi toată suma banilor vânzării de taleri 5 700 tocma, pecum mai sus arăt.
Deci, de acum înnainte să stăpânească dumnealui şi tot neamul dumnealui aceste case cu tot coprinsul locului lor de jur înprejur cu bună pace despre mine şi despre tot neamul mieu, pentru că deplin am priimit în măna mea toţi bani ce mai sus arăt.
Şi am văndut cu a mea bunăvoie şi de nimenea silită. Am dat dumnealui şi scrisorile, i zapisile vechi toate, căte au fost la mine scoase de supt jălojire.
Şi pentru credinţă me-am pus numele mai jos, iscălindu-să şi alte vrednice obraze, mărturii, ca să să crează.
__ 1790 avgust 25.
[ L.P. | Safta, soţiia răposat [ului] Negoiţă treti logofăt şi fiica răposa t-
[ului] Nicolae grămătic, i a dumneaei Ancuţii grămăticesii, vânzătoare. Niculae polcovnic ce am iscălit-o cu zisa dumneaei şi martor [semnătură indescifrabilă]
[rezoluţie ]:
După protimisis ce are dumnealui Ioan biv logofăt za visterie, ca o rudă ce este, fiind jupăneasa dumisale soră cu vănzătoarea, viind şi fă-căndu-mi cerere ca să-mi întoarcă bani, ne-am învoit de a noastră bunăvoe şi mi-am priimit de la dumnealui toţi bani căţi să văd în faţa zapisului, taleri cinci mie şapte sute deplin. Şi deosebit, mi-au dat şi alţi taleri dooă-zeci, dobândă la taleri dooă mie cinci sute, care şi ei sănt să-i dau la vănzătoarea.
Şi fiindcă i-am dat dumnealui şi toate scrisorile cele vechi căte le-am priimit de la numita vânzătoare, rămâne să-şi stăpânească dumnealui casile cu bună pace, după cum şi dumnealui mi-au dat adeverinţă la măna mea că au luat casile pe seama dumisale, iar nuca să le înstreineze la vericine cu vreun orice mijloc.
Şi am iscălit.
1791 ghenarie 28.
Stoica Urlăţeanu polcovnic, adeverez Barbu Ogărleanu [?] sluger, mărturie Panaiot căpitan za lefegii, mărturie loniţă Ganea sărdar, martor [urmează patru rînăuri, în greceşte]
Arh. St. Buc, Doc. munteneşti, 1—69.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran frumos; interesantă pecetea inelară, octogonală, în tuş negru a Saftei logofeteasa.
296. 1790 noiembrie [f.z.].
Adică eu Zamfira, fata răposatului Tomii cismaru, dinpreună cu soţiia sa Petre dat-am încredinţat zapisul nostru la dumnealui jupanului Părvan cavafu i soţiia dumnealui Pilipa.
Precum să să ştie că rămăind o casă de la părinţi, pă Podul Calicilor în mahalaca Vlădichiii şi eu rămăind de vârstă m-am căsătorit. Şi neputănd să şez în casa părintească, am făcut-o vânzătoare fiind şi părinţii negrijiţi. Şi s-au găsit dumnealui dă i-am văndut-o. Şi tocmeala ne-au fost drept taleri 130, adică o sută treizeci. Şi casa este pă locul sfintei Mitropolii, cu chirie pă an căte taleri 5 bani 30, adică cinci şi un ort. Şi pănâ acum să am eu a plăti toată chiria pământului, dară de acum înainte să aibă dumnealui a plăti chiria pământului pă fiecare an. Şi să aibă dumnealui a stăpâni dumnealui casa cu bună pace de către noi şi de către tot neamul nostru, copii de copii dumnealui, fiindcă am văndut-o de bunăvoia noastră, nesiliţi de niminea şi cu ştirea tuturor mahalagiilor celor din sus-şi celor din jos.
Iară sculăndu-se cinevaşi din neamul nostru, să avem a răspunde noi si a răspunde unde va fi, fiindcă am văndut-o de bunăvoia noastră şi a plătit toată cheltuiala.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, au fost preoţi şi mahalagii de faţă. Şi pentru credinţă ne vom pune degetile în loc de pecete, ca să să crează.
1790 noemvrie [f.z.].
X Eu Zamfira, fata Tomii cismar, vânzătoare
X Eu Petre soţiu Zamfiri, vânzător
X Eu Neagul vecinu, martor
X Eu Mihai vecinu, martor
X Eu Năstase vecinul, martor
X Eu Costandin vecinu, martor
X Eu Luca vecinu, martor
X Eu Ioan vecinu, martor
X Eu popa Costandin duhovnic, martor
Şi am scris eu popa Larion [cu] învăţătura dumnealor şi martor
Arh. St. Buc, ms. 158, f. 37. Copie.
350
351
297.        * [1790-1800].
Preaînălţate doamne,
Cu lacrimi, cu a şasilea jalbă, iarăşi supărăm auzul înălţimii tale pentru pricina de judecată ce avem cu un Panait logofăt de aici pentru un loc ce-1 stăpânesc de şaizeci de ani. Ci fiind, milostive doamne, că acest loc de casă au fost dat de pomană de un Negoiţă trămbicer şi fiind şi loc domnesc împrejurul, am pus cu mare nevoinţă gunoi de am astupat. Şi de atunci pănâ acum l-am stăpânit cu bună pace. Iar acum sculăndu-să mai sus numitul cu mare jar şi silnicie de ne-au scos din casă ticăloşii, vrănd să ne ţie casa.
Ci fiindcă acest loc l-am dat de zestre o bieţii ticăloasii de fată ce am avut, luînd în căsătorie pe un armean botezat şi numai la acest loc s-au bucurat, nemaiavănd altceva după sufletul mieu. Şi cu acesta poate să să pricinuiască şi spargere de casă, de la care aceasta am şi preoţi Cătrăni marturi din doao mahalale. Mai vărtos că, de nu vom avea mila mării tale spre a ne afla dreptul nostru în preafericite zilele mării tale, noi săntem feriţi cu tot şi să avem mila mării tale.
Roaba mării tale, Gherghina văduva cu doao fete şi un fecior, ticăloasele, din mahalaua Popii Ivaşcu,
Acad. R.S.R., XX- 129. Original, stare foarte bună.
298. 1791 februarie 13.
Către cinstitul şi marele Divan, jalbă
Jăluesc marelui Divan pentru dumnealui Stoica logofăt, carele au cumpărat o casă de la soru-mea, părintească, ce este pe Podu Mogoşoi. De care cumpărătoare aflând, am îndemnat pe soţul mieu să o răscumpere, cu cuvântul de protimisis ce am eu ca o soră, fiind lucru părintesc, mai vărtos că de la părinţi din ceput jumătate au fost a mea. Şi cu întoarcere de bani pe partea mea, s-au făcut soru-mea stăpână pe toată casa.
Şi dumnealui au întors bani cumpărătorului, însă, s-au din neştiută sau di vreo înşălăciune, au dat şi un zapis de la mănă-şi cu totul înpotriva dreptăţii ce eu an, înpotriva prăvililor de protimisis şi înpotriva bunei orăndueli, adică oricând va işă de la măna noastră, să aibă acel cumpărător a ne întoarce bani şi a lua casile.
De care, eu aflând şi socotindu-mă năpăstuită a-mi ţinea casa părintească cu acest f eliu de legătură,, care la alt nimini cu asemenea cuvânt nu s-au făcut, mă rog marelui divan, prin judecată, să să anerisească acel zapis ce fără de voinţa mea l-au dat soţul mieu, înpotriva dreptăţii, de stăpânirea de protimisis ce am eu asupra acelor case părinteşti şi să rămâi desăvârşit stăpână cu voinţă slobodă de a face cu al mieu lucru orice voi vrea.
Şi cu toată plecăciunea, sănt plecată divanului, Catrina, fata răposatului Nicolae grămăticii
[rezoluţia divanului]:
Dumneavoastră, judecătorilor dă la departament, să theorisiţi pricina prin judecată şi cum va fi cu cale la cererea ei, veţi face cunoscută părerea judecăţii, în scris, prin vătafu dă păhărnicei.
1791 fevruarie 13. biv vel sărdar
Arh. St. Buc. Doc. munteneşti, 1—70. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
299. 1791 aprilie 28.
f Adică eu Dumitrana preoteasa, soţia răposatului părintelui popa Apostol, dinpreună cu fetele mele care mai jos să vor iscăli, dat-am credincios zapisul mieu la măna dumnealui jupanului Ştefan şalvaragiu.
Precum să să ştie că avănd eu o casă aici in Bucureşti, în mahalaoa Ceauş David. Care casă o am cumpărată şi eu de la frate-mieu Vasile şi făcăndu-o vânzătoare, o am văndut-o dumnealui mai sus numitului, tocmindu-ne cu bună tocmeală în drept taleri 590, adică cinci sute şi noaă-zeci, care bani i-am luat toţi pe deplin în măna mea.
Şi casa i-am văndut-o cu tot coprinsul ei, dar fiindcă în fundul grădinii mi-am oprit loc pentru de a-mi face o căscioară pentru trebuinţa mea, care loc este însemnat cu sapa, adică de la un nuc ce este mare ca la un pas încolo. Şi din sus să vecineşte cu însuşi cumpărătorul şi din jos să hotărăşte cu drumul. Şi casa este pământul moştenesc.
Şi o am văndut-o de a mea bunăvoe şi nesilită de nimenea şi cu ştirea preoţilor şi vecinilor i a mahalagiilor. Deci dumnealui să aibă a' stăpâni această casă cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu, atăt dumnealui căt şi jupăneasa dumnealui şi coconii dumnealui, nepoţi, strănepoţi căţi Dumnezeu le va dărui, dăndu-le viaţă îndelungată.
Şi cănd s-au făcut acest zapis au fost preoţii mahalali i vecini mahalagii şi alte obraze de cinste faţă carii să vor iscăli.
Şi eu, pentru bună încredinţare, m-am iscălit puindu-mi şi degetul în loc de pecete. Şi i-am dat acest zapis la măna dumnealui, dăndu-i şi zapisul cel vechi de cumpărătoare, ca să fie de bună credinţă 1.
1791 aprilie'28.
X Eu Dumitrana preoteasa, vânzătoare
X Eu Zanfira fata preotesii Dumitrani, vânzătoare
Ierei Muşat ot malhalaoa Ceauş David
Popa Ioan ot tam
Popa Bogdan ot mahalaoa Oţetari, finul preotesii Eu jupan Eadul măcelarul vecinul, martor Ioan cupeţ Odobescul vecinul, martor
Acest zapis l-am scris eu Eadu şalvaragiu cu zisa preotesii Dumitrani, fiind şi mărturiile faţă ce sănt iscăliţi, şi eu sănt martor. *
1 Casa şi locul a trecut de la Ştefan şalvaragiu la fiică-sa Andreiana (zisă şi Ecaterina) căsătorită Vergovici. Aceasta, neavînd moştenitori, a lăsat-o strănepoatei sale Paulina Capsa. Casa se afla pe str. Icoanei, nr. 11 şi 11 bis, colţ cu str. Ţăranilor, nr. 1 (astăzi str. Aurel Vlaicu).
352
23 - c. 245
353
Fiindcă casa care an cumpărat-o chir Ştefan de la sor-mea Dumitrana preoteasa au fost vândută de mine, măcar că şi în zapisul vânzării de mine, arată pricina locului că să coprinde într-un zapis vechi tot locui ce l-am oprit în fundul grădinii. Şi acest zapis l-am oprit la mine pentru stăpânirea acelui loc.
Şi pentru ca să fie hună stăpânirea, lui chir Ştefan, m-au mulţumit şi pă mine pentru de am întărit acest zapis, cu iscălitura mea şi alte' obraze martori.
1792 septemvrie 14.
Vasile Dălgean, adeverez
Ianache Ilie, martor
H.[agi] Ilie Stan cupeţ, martor
Arh. St. Buc, Cred. Func Urban. nr. 543. Original, stare bună.
300. 1791 iulie'34.
f Adică eu Şărban vtori vornic, dinpreună cu feciorii miei, care mai jos ne vom iscăli, dat-am credincios zapisul mieu la cinstită măna dumneaei polcovnicesii Păunii.
Precum să să ştie că avănd eu nişte case ale mele aici în oraşu Bucureştii, în mahalaoa Gorganului, pe pământul sfinţii mănăstiri Sărindarul şi chiriia pământului la mănăstire, pe an, parale doaoăzeci. Care case sănt alăturea cu casile dumneaei.
Şi făcăndu-le vânzătoare şi nefiind alt vecin mai dă aproape clacat dumneaei, dă a să protimisi şi a le cumpăra, m-am învoit cu dumneaei dă a mea bunăvoe, nesilit dă nimeni şi le-am văndut dumneaei în bani gata, taleri 600, adică şase sute. Carii bani i-am priimit toţi, dăplin in măna mea, dăndu-i dumneaei polcovnicesii Păunii şi trei zapise vechi ale casii mele, ce le-am avut dă stăpânire.
Deci, să aibă dumneaei polcovniceasa Păuna a stăpâni aceste case cu locul lor, cu bună pace, dă către feciorii miei şi fetele mele şi dă către tot neamul mieu, dumneaei şi coconi dumneaei, căţi Dumnezeu i-au dăruit, însă coprinsul casii cu înprejmuirile pănâ în hotaru ulucilor Iorgăi căpitan, gineri-mieu.
Şi cănd s-au făcut acest zapis şi aşăzămănt, au fost cu ştirea feciorilor miei şi a vecinilor mahalagii. Şi pentru mai adăvărata credinţă./ mi-am pus numele şi degetu mai jos, ca să să crează, iscălindu-să şi alte obraze, mărturii la acest aşăzămănt.
1791 iulie 24.
X Eu Şărban vtori vornic, vânzător, adeverez
X Eu Măriia, fata lui Şărban vtori vornic, adeverez
XCJ; Eu Costandin săn Şărban vornicii, adeverez
X Eu Ştefan sin Şărban vtori vornic, adeverez
[semnătură grecească, indescifrabilă]
şi Toader Peciul
Şi am scris eu, Gheorghie logofăt dă divan, cu zisa lui Şărban viori vornic şi sănt şi martor.
[pe verso ] :
Zapisul lui Şărban vtori vornic dă cumpărătoarea casii.
1791 iulie 24.
Acad. R.S.R., CCLXXXI-40.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; în inventar trecut la data de 1793 iulie 24.
301. 1791 septembrie 10.
Preaînălţate doamne,
Jăluesc mării tale că hrana vieţii îmi este din meşteşugul măcelării, cum şi cu zalhanale şi la aceasta, cănd nu-mi ajungea sermaiaoa, luam şi bani streini cu dobândă.
în zilile mării sale răposatului domn Mavrogheni, aflăndu-mă dus după neguţătorie la satul Eădovanul din Jos, la coade, unde mă aflam la un creştin poposit, m-au călcat hoţii şi tăindu-mă cu săbiile în multe locuri, care ei a socotit că am murit, luîndu-mi desagii cu bani, taleri 500. Şi în desagi era şi catastihu de neguţătorie-mi, de dat şi de luat, şi era şi alte calabalâcuri în desagi ce le aveam pe lăngă mine. Care toate mi le-au luat şi m-au lăsat ca pe o pasăre fără de aripi.
Iar pe acel creştin, gazdă-mi, l-au tăiat cu toporul, bucăţi, acolo şi s-au adus aicea mort, spre vederea, pe carele l-au îngropat în mănăstirea Sfăntu Spiridon Vechi, aducăndu-mă şi pe mine aicea, în multă vreme zăcând, căutăndu-mă cu doftori, cu mare cheltuială, încăt m-am stins de tot.
După aceasta, pentru multele mele păcate, m-au mai pedepsit Dumnezeu şi cu altă certare că mi-au murit la sohat o sumă de vite mari şi am rămas în grea datorie şi sărăcie, că mă aflu datoriţi pe la unii, alţii, pe carii într-această jalbă îi arăt mării tale, anume, cu sumele de bani ce le sănt dator. Dar din toţi datornicii, un jupan Hristea Gheorghiu, care eu şi eu un tovaroş al mieu, anume Dima măcelariu, îi săntem datori amândoi, taleri 500, numitului Hristea, însă eu, taleri 300, iar tovaroşu mieu, taleri 200. Şi pentru aceşti toţi bani mă ţine pe mine la închisoare de la săptămâna brănzii.
Şi eu piei la închisoarea dumnealui vătafului de aprozi, iar nevasta cu săracii miei copii să află muritoare de foame; că dă m-ar fi lăsat să mă chivernisesc cu încetul, poate că aş fi câştigat câte cevaş şi aş fi dat şi la dumnealui şi la ceilalţi datornici. Iar acuma mă aflu ca o pasăre fără de aripi, osândit la pedeapsa închisorii într-atâta vreme, de unde nădejde de la închisoare de a plăti, putere nu am.
Cu herbinţi lacrămi cat la mare şi bogată milostivirea şi iubirea ce să răvarsă de către măriia ta către cei săraci şi către toţi de opşte spre a-şi afla răpaos, răversese mila mării tale şi către mine, ticălosul şi săracul şi asupra atâtea suflete, a nevestii şi copiilor miei, carii să află muritori de foame, ca să mi să dea o luminată carte a mării tale, să fiu slobod de la închisoare prin chezăşie pe om, ca să mă apuc iarăşi de muncă şi căştigu ce voi agonisi să-1 înparţ pe la toţi datornicii, pănâ va da Dumnezeu de-mi va ajuta ca datornicii să nu să păgubească şi eu să scap dintr-acest necaz al datorii şi cu încetul, tuturor să le plătesc, că eu această datorie nu am făcut-o din vreo blestemăţie, ci pe semne vrerea lui Dumnezeu aşa au fost
354
355
I
ca să mă pedepsească, că întăi cn hoţii am văzut moartea înnaintea mea cu ochii, după aceasta întâmplarea prădăciunii de către hoţi, cum şi moartea vitelor de la sohat.
Şi osebit de acestea, iarăşi altă pagubă mi s-au mai întâmplat că dumnealui Costandin Neculescu biv vel stolnic, puindu-mă de am dat seu ocă 1 000, care neavăndu-1 eu, l-am cumpărat de aiurea cu taleri 670 şi dumnealui mi l-au plătit cu taleri 500. Şi dintr-aeeasta mi să trag toate pagubile şi sărăcia.
Prisosească mila mării tale asupra la atâtea suflete cu milostivire ca să mi să dea luminată carte şi vecinică pomenire va fi mării tale, cum şi întru fericire răposaţi părinţii mării tale. Şi cum va lumina Dumnezeu pe măriia ta.
Datoriile ce, pe unde sănt să dau : Taleri; bani
500 — la jupan Hristea Gheorghiu
200 — Stoian nălban-baş
100 — Frăţilă măcelar
100 — Iordache măcelar
100 — Badea cioban
70 — Petre măcelar
70 — Gheorghie măcelar
60 — Muşat logofăt
84 -— Hera cojocar
34 — Marin ot Lehliu
50 — Hagi Vartan, armean
50 — la Dragne
1418 Robul mării tale,
Badea măcelar ot mahalaua Popa Eusul.
/rezoluţia domnului]:
Poruncim domniia mea dumneavoastră, boerilor judecători ai Departamentului să theorisiţi jalba aciasta şi pricina lui şi cu anafora să arătaţi domnii mele prin zapciu cel orânduit.
1791 septemvrie 10, Bucureşti.
biv vel sărdar
Preaînălţate doamne,
Ascultând această jalbă, ce o văzum plină de tănguieli şi de ar fi aşa, adevărat i s-ar cuveni ajutor de păsuială. Dar chemând faţă pe pârâtul său, înprumutătorul Hristea capanlău, să prinse că-1 va dovedi de toate că sănt minciuni. N-au avut nici o întâmplare de primejdiie sau de pagubă ci numai umblă să-i mănânce banii.
Să zise jeluitorului de către judecată ca să-şi aducă şi pe ceilalţi datornici, ca să ne îndestulăm cu ce sumă mai iaste dator. Şi ea să să puie la o cale de niscareva soroace până îşi va goni (sic) prilejul. Şi dş sănt peste zece zile, nu să mai iuvi (sic).
Cu toate acestea, înştiinţăm mării tale că ei sănt intraţi în judecată de mai înnainte şi de atunci s-au dat jeluitorului sorocul cel după pravilă de luni patru. Peste care mai trecând alte luni patru, nici un ban n-au dat.
Iată şi acum, numitul înprumutător dă la sineşi îi mai făgădui soroc de un an, încă şi de un an şi jumătate, numai să-1 sigurivsească, ori cu amanet sau cu chezaş platnic. Şi luăm de la dânsul răspunsu că nici are lucra de amanet, nici chezaş platnic, ci numai să cură (sic) cu un cuvânt că oricând va avea, atunci îi va plăti. De aceasta, înştiinţăm.
Şi cea desăvârşită hotărâre să va face de către măriia ta.
1791 octomvrie 13.
Beoran Ciucu [?] paharnic M. stolnic
Cd. [Costandin] Clenes [Călinescu] stolnic Ş. Areaz sărdar
Scrisul, Teodor
Acad. R.S.R., XCVII-1G4.
Original, stare foarte hună, hîrtie cu filigran.
302. 1791 octombrie 8.
Preaînălţate doamne,
Pentru Sanda preoteasa de la care arată jăluitorul că au cumpărat această casă, arătăm înalţ imii tale că răposatu popa Theodor, ce au fost soţiia numitei preotese la leat 7257 [1749], aflăndu-să preot la Sfeti Gheorghie cel VeChi, şi fiind mai nainte vreme slugă la răposatul mitropolitul Neofit, prin pecetluit i-au dat voe de ş-au făcut casă pe locul Mitropolii, cu cuprindere să dea chirie pe an ocă una ceară la Mitropolie, care chirie ca unii sluji ce i-au fost, o şi iartă ca să nu o mai dea, rugind şi pe alţi fraţi arhierei de vor vrea să nu-1 supere. Şi aşa mergînd pînă la răposatul stareţii nostru iarăşi la leat 7271 [1763], din dosul numitului pecetluit porunceşte ca într-acestaşi chip să să urmeze, încît va avea numita preoteasă viiaţa. Şi asemenea s-au urmat şi la smereniia noastră, socotindu-să că această preoteasă fiind în vârsta bătrăneaţelor şi neavînd copii, poate vor rămînea lemnele casii pe seama Mitropolii.
Acum după ce au trecut atîta vreme şi s-au odihnit fără de nici un felin de supărare de către Mitropolie, au vîndut numita casă cu zapis la jăluitoru, făr de ştirea Mitropolii, cu cuprindere că îi vinde casa, şi pentru loc să dea la Mitropolie una ocă ceară pe an, dîndu-i şi acel pecetluit al răposaţilor arhierei. Cu care zapis viind cumpărătorul la smereniia noastră şi arătîndu-ne şi numitul pecetluit, n-am putut suferi spre a-i da putere să să facă numita stăpână şi pe loc, ci de atunci am luat numai pecetluitul de la jăluitor, iar zapisul vînzării au rămas la dînsul, zicîndu-i (precum singur arată şi în jalbă) să meargă să-şi ia banii de unde i-au dat, că Mitro-poliia nu-1 îngădueşte să stăpînească numita casă, căci făr de nici un feliu de putere numita preoteasă s-au făcut stăpână, umbiînd să robească locul Mitropolii.
Pentru care smeieniia noastră văzînd că numitul cumpărător s-au îndemnat mai mult pentru loc, de a cumpăra această casă, dînd preţu ce nu face, şi mai vîrtos că în 34 de ani trecuţi Mitropoliia nimic nu s-au folosit de la acel loc, şi nici pe numita preoteasă n-au supărat-o de chirie, şi ia [ea] în loc de a să mulţămi, s-au făcut stăpînă şi pe loc, hotărînd ce să dea chirie la Mitropolie acest cumpărător ni să pare că Mitropoliia are dreptate. Şi rugăm pe înălţimea ta ca să să facă luminată poruncă către vătaf
356
357
de lemnari şi de zidari ca să preţuiască binao casii. Şi cîţi bani să vor face, să-i răspunză Mitropoliia ca o stăpînă a locului, iar jăluitoriul îşi va căuta banii de unde i-au dat, de vreme ce n-au urmat după orînduială şi obiceiu pămîntului, ca să fi venit mai întîi la Mitropolie să cerceteze şi cînd ar fi făcut aşezămînt cu Mitropoliia şi i-ar fi dat voe, atunci să fi* cumpărat.
1791 octomvrie 8. Al înălţimii tale către Dumnezeu fierbinte rugător şi smerit părinte sufletesc
Cosmaal Ungrovlahii
[rezoluţia domnului]:
Făcînd şi domniia noastră cercetare dăosebit şi citind şi înşine pecetluitul răposaţilor mitropolit, ne-am pliroforisit curgerea pricinii' întocmai după cum ni să arată de către preasfinţiia sa părintele mitropolitul. Şi dreaptă iaste cererea preasfinţii sale, în vreme ce preotesa au hotărît a-şi vinde casa şi au dat-o aceasta şi în scris.
Deci poruncim domniia mea ca să meargă la faţa locului vătaşde lemnari, i zidari ca să o preţuiască drept în starea de acum şi cîţi bani va face să-i răspunză Mitropoliia şi să ia în zaptul său casa cu locul/iar jăluitoriul să-şi caute banii săi la preoteasa, sau nevrînd preoteasa a o vinde să va odihni într-însa nesupărată.
1791 octomvrie 11.
1 biv vel sărdar
Arh. St. Buc, ms. 131, f. 157v-Copie.
158.
303.
1791 decembrie 17.
Din porunca mării sale lui vodă, am venit eu meermar-başa dinpreună cu ealfa-başa, i cu vătafu de zidari, i cu alţi meşteri lemnari i zidari ca să facem preţuire casii preotesii Sandi ce iaste în curtea besericii Sfanţului Gheorghie Vechi, pe locul sfintei Mitropolii, ca să facem preţuire în frica lui Dumnezeu.
Şi viind la faţa locului am preţuit, precum mai în jos ne vom iscăli.
1791 decemvrie 17.
taleri 300
28 25 30
bani
2,30
adecă trei sute la toată zidirea casii, adecă cărămidă, i varu, i năsipu, i apa, i meşterii zidari, i salahorii, i altele.
adecă doaozeei şi opt, patrusprezece tălpi la temelie, talpa cîte taleri 2.
adecă doaozeei şi cinci la o sută de stâlpi, stâlpul căte parale 10
adecă treizeci, la grinzi, i cosorobi, i capace, adecă treizeci de grinzi cu cosorobi cu capacele lor, preţu cîte taleri 1
adecă doi, bani treizeci, trei coroane ale pridvorului
taleri bani
7,60 adecă şapte, şi bani şeizeci, la cinci sute uluce de ceale mari, la podeala casii peste tot, suta cîte taleri 1, bani 60
12,45       adică doisprezece, şi bani patruzeci şi cinci, la treizeci şi trei de căpriori, preţu cîte parale 15 7,60       adecă şapte şi jumătate bani şaizeci, la trei sute de lanţi
45 adecă patruzeci şi cinci la treizeci de mii şindrilă
de brad, miia cîte taleri unul şi jumătate 12 adecă doisprezece, la cinci uşi cu filare cu tot
15 adecă cincisprezece la zeace ferestri, fereastra cîte
taleri, 1, bani 60 7,60      adecă şapte şi jumătate, la cinci paturi seînduri, i
grinzi ale paturilor 6 adecă şase, la trei dulapuri
1,60       adecă unul şi jumătate, la scara casii 2 adecă doi, la opt tălpoae, la pardoseala pridvorului
17,60       adecă şaptesprezece şi jumătate, la treizeci şi cinci ocă piroane la toată casa 1,60       adecă unul şi jumătate, la o mie de cue de uluce la
podeala podului 6 adecă şasă la doao mie cue de lanţi
33,90 adecă treizeci şi trei, şi bani noaozeci, la patruzeci şi cinci ocă cue de şindrilă de brad, ocaoa po parale 30
125 adecă o sută doaozeei şi cinci, lucrul lemnarilor la
casă
20 adecă doaozeei, la un pridvor ce iaste în grădină,
cu tot lucrul i cheresteaoa
25 adecă doaozeei şi cinci, la doao plimbări, toată chel-
tuiala
45,66 adecă patruzeci şi cinci şi bani şaizeci şi şase la un grajd ce e făcut acum nou de neguţătorii ce şade în casă cu chirie; care fusără şi meşterii faţă cei ce l-au făcut.
105 adecă o sută şi cinci, la şapte sute uluce, gardu împre-
jurul casii cu tălpoae, i brăie, i cu capace, i bulamace i piroane, i cuele, cu lucrai lor 10 adecă zece, poarta cu tot tacîmul
Eu meimer-başa loniţă adeverez la această preţuire Eu calfa Manole, domnesc, adeverez la această preţuire Eu Dumitraşco vătafu de zidari, am fost faţă Eu Iane ceauşul de lemnari, adeverez la această preţuire Eu meşterul Vladul dulgheriul, adeverez la această preţuire Eu Badea dulgheriul, adeverez la această preţuire Eu meşterul Ion de zidari, adeverez la această preţuire Eu Iancu zidariul adeverez la această preţuire
Arh. St. Buc, ms. 131, f. 158 v—159. Copie.
358
359
304. 1791 [fj.z.].
^Milostiiu bojiiu Io Mihail Costandin Suţul voevod i gospodar davat gospodstvo-mi siiu povelenie gospodstvo-mi lui Mihalache logofăt dă Vistierie, carele aflăndu-să slujind Curţii gospod, între logofeţii Vistierii, au avut milă prin hrisoave şi cărţi gospod a fi apărat de toate dăjdile Vistieriei, atît el cît şi toată casa lui şi drepte bucatele lui scutite de dijmărit şi vinărici şi o pivniţă aici în oraşul domnii meale Bucureşti, scutită şi apărată de fumărit, de cămănărit, de vamă, de vin domnesc, de ortul vătăşăsc şi de alte angarii ce dau alte pivniţe. Şi un om a ţinea pentru j)osluşaniia casii lui carele şi acela să fie nesupărat de rîndul dăjdiilor Vistieriei.
Drept aceia dar am întărit domniia [mea] milele acestea şi poruncim de toate căte să coprinde mai sus să i să păzească întocmai, că aşa iaste porunca domnii meale.
I sam reeeh gospodstvo-mi.
1791.
L.P.
Procit vel vistier
Trecut în condica Vistieriei
Ep. logofăt
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, XLI —7.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran ; frumoasă pecetea domnească, în tuş roşu.
305. 1792 ianuarie 25.
Preaînălţate doamne,
Safta Voineasa şi Măria 1 postelniceasa văduva din Tîrgovişte sud Dîmboviţa, prin jalba ce au dat înălţimei tale, cer ca să li să vănză cu mezat un loc de casă ce au aici în Bucureşti în mahalaoa Vişinei, pe Podul Mogo-şo[a]i, aflăndu-sa datoare şi scăpătate, după a cărora jalbă ni să porunceşte, să cercetăm după orănduială şi să arătăm înălţimei tale prin anafora.
Le-am cerut să ne arate sineturile de stăpânirea acestui loc şi ne arătară un zapis ot leat 1786 avgust 18 iscălit de un Eadul sin Dumitru căpitan, i de Caliţa muma ei [lui] şi de Matei soţul Caliţii, vânzători, adeverit şi cu doi martori Iordache Bădulescu şi Tănase Băcanul, prin care scriu că vănd mai sus numitelor jăluitoare un loc de casă în mah[a]laoa bisericii Vişinăi în taleri 140, mai dăndu-le adaos un loc de casă cu pivniţă de zid în mah[a]laoa Sfântului Nicolae ot Tărgovişte.
Deci, după mai sus arătatul sinet, dovedindu-să că acest loc este bun al numitelor jăluitoare, de cumpărat de la mai sus numiţii şi voind a-1 vinde, găsim cu cale să fie luminată porunca mării tale către dumnealui starostea za neguţători, ca după orănduială să-1 strige la mezat, în auzul şi al vecinilor; şi preţul ce va ieşi, îl va da numitelor, de care*nu lipsim a înştiinţa mării tale.
1 Măria Fusoaica, fata lui Şerban Fusea. Doctorul Const. Darvari spune, în susul documentului, că a cumpărat acest loc de la „postelniceasa Măria Fusoaica'?, în 1805 mai 24, doc 120.
Iar hotărârea cea desăvărşită rămâne a să face de către înălţimea ta.
1792 ghenarie 25
indescifrabil ] Ioan Creţulescu
indescifrabil ] sărdar Mihalache Florescu Ioan [indescifrabil]
biv treti logofăt
Io Alexandnt Ioan Ipsilant voevod bojiiu milostiiu. Poruncim domnia mea staroste de neguţători să faci mezatul acestui loc, urmînd precum mai jos să coprinde.
1792 fevruarie 28.
L.P.
procit vel logofăt
Colecţia Al. Saint-Georges.
Copie. Condica de zapise (1699 — 1841) a familiei Darvari, doc. 116.
dm. 1792
ianuarie [f.z.J
Io Mihai Costandin Suţu voevod, bojieiu milostiiu gospodar vsei zemli Vlahiscoi.
Hotărîrile şi întocmirile ceale dreapte şi cu cale ce urmează pravililor care prin cercetare de judecată s-au făcut cunoscute, şi prin întăriri domneşti, au luat săvîrşire şi izbrănirea, nu numai păzite să cuvin a fi ca nişte dreapte, ci şi de la cei din urmă oblăduitori şi stăpînitori ai ţării li să cuvin întărirea ca să-şi aibă statorniciia şi nestrămutarea pentru pacea si liniştea celor ce au dreptatea lor.
Drept aceaia, fiindcă dumnealui cinstitul şi credinciosul boiariul domniei meale Manolache Brăncoveanul vel logofăt'de Şara de Sus au cerut dă la domniia mea întărirea stăpânirii şi a hotărniciei locului cel părintesc al caselor dumnealui din Bucureşti, ce iaste supt dealul sfintei Mitropolii, am cercetat domniia mea întăi sineturile şi dovezile dreptăţilor dumnealui ce are pentru acest loc. j
Şi ne-au arătat de am văzut înşine hrisovul domniei sale fratelui domn Alexandru Ipsilant voevod, de la leat 1781 noemvrie 20, întru care scrie că acest loc fiind alăturea cu alt loc ce are şi mănăstirea Sfintei Eca-terinii, după vremi i să înpresurare dă egumeni din locul dumisale. Si încă în vremea ceilalte trecutei răzmiriţe, cînd dumnealui logofătu lipsea de aici, volnise egumenii pă unii, alţii de făcuse o sumă de case pe acest loc, cu cuvânt că iaste al mănăstirii.
Deci, pentru aciasta, căutîndu-şi dumnealui logofătu cu egumenul mănăstirii prin judecată, din porunca domniei sale fratelui Alexandru Vodă, s-au făcut într-atîtea rânduri cercetări, atăt la faţa locului, prin mărturii cu boeri mari rînduiţi de domniia sa, căt şi prin'alte dovezi. Şi la toate aceale cercetări ce s-au făcut, s-au dovedit locul acela ce-1 preten-derisea egum[enul] tot al dumnealor boerilor Brăncoveani, precum în scris, prin anafora, cu arătare şi cu pliroforie pe larg au înştiinţat unii din dumnealor veliţii boeri ce au mers de au făcut cercetarea.
380
361
Oare anafora, cercetăndu-o şi însuşi domniia sa şi luînd seama la toate eu deamăruntul, au văzut eă iaste făcută după dreptate şi cu deplină cercetare. Şi au întărit şi însuşi domniia sa dreptatea dumnealui logofătului, spre a stăpâni nesupărat acel loc ce i să înpresurase dă egumeni. Cum şi celălalt loc al casii dumnealor pe cât s -au dovedit că au avut mai nainte. Şi măcar că aceale case ce apucase dă le făcuse unii, alţii cu volniciia ce dedeaseră egumenii fără de a nu avea nici o treabă cu locul dumisale, era să să strice fără de a nu le întoarce dumnealui vel logofăt nici un ban, fiindcă după dreptate, zice domniia sa, că să cădea să hotărască pe egumenu mănăstirii a întoarce cheltuiala fieşcăruia pană la un ban, ca pe unul ce îi volnicise rău pe loc strein.
Dar dumnealui logofăt vrănd ca să nu să păgubească atâtea oameni, au cerut de au rănduit cu porunca domniei sale doi boeri, însă pă dumnealui vel dvornic Ştefan Prăşcoveanu şi pe dumnealui biv vel stolnic Dumitrache, de au mers în faţa locului cu vătaful dă lemnari, i de zidari, de au preţuit aceale case şi din bunăvoinţa dumisale le-au întors fieşcăruia bani, după preţuire, care s-au făcut toată suma, taleri 655, 108 bani, precum în foaia preţuirii cea iscălită dă dumnealor aceşti doi boeri anume arată.
Şi aşa, după ce şi-au priimit fieşcare banii săi,' vrînd dumnealui logofătu ca să-i rămăe locul slobod şi să-1 curăţească pentru trebuinţa dumisale, au şi stricat aceale case şi au rămas tot locul supt zaptul dumisale, precum l-au avut şi mai nainte.
Aşijderea, tot pe acest loc al dumisale mai fiind şi altă casă a unii Marii Bărjoaieii, care, iarăşi eu volniciia ce îi dedease egumeni de mai nainte, o făcuse şi era a să preţui înpreună cu cealelalte case, dar dumnealui logofătu mai nainte s-au învoit şi s-au aşăzat cu dansa de i-au dat taleri patru sute şi priimindu-şi numita Mărie aceşti bani, cu bunăvoinţa sa au dat şi zapis la măna dumnealui, de stăpânire, precum l-au arătat, de bau văzut şi domniia sa, cu leat 1781 noemvrie 9. Şi aşa, aciasta casă nu s-au mai preţuit de dumnealor boeri. Ci, cu aciasta învoială prin zapis, au făcut-o zapt dumnealui logofăt.
Deci, în urmă, dumnealui logofăt vrînd ca acel loc să-1 şi deosibească cu seamne, spre a nil mai avea, după vremi, pricini şi gîlcevuri cu mănăstirea sau cu vreunii din vecini, au dat rugăciune domniei sale ca să-i rîn-duiască doi boiari alegători. Şi domniia sa, cu pitac, au rînduit pe dumnealor cinstiţi şi credincioşi boerii domniei meale Pană Filipescu vel ban, fiind atunci vel dvornic de Ţara de Sus şi Ştefan Prăşcovanu vel dvornic de Ţara de Jos, carii, urmînd poruncii în scris, supt iscăliturile dumnealor au arătat că mergînd la faţa locului spre mai buna descoperire a seamnelor celor vechi, au pus de au săpat în colţul ulucelor lui Tănase sarafu ce iaste lîngă drumul ce mearge pe supt dealul sfintei Mitropolii; unde au fost bolovanii curţii dumnealor şi au găsit rădăcina bolovanilor; de unde puindu-se sfoara drept, au mers pă lăngă bulumacul grădinii lui Tănase sarafu păn grădina lui şi din bulumac au mers cu sfoara tot păn grădina lui Tănase pe lăngă colţul plimbării lui şi pe lîngă trandafirii ce sănt în grădina lui cea mică. |
Care acea grădiniţă a lui Tănase sarafu de la colţul plimbării lui şi pînă în ulucile lui, ce mearge spre grădina lui Costandin băiaşu, au dovedit prin mărturii că iaste tot din locul caselor dumnealui logofătului Brăncoveanu şi, după vremi, s-au coprins de casa lui Tănase sarafu şi au făcut acea grădiniţă.
362
Şi de acolea din grădina lui Tănase sarafu au mers eu sfoara iarăşi drept păn grădina lui Costandin baiaşu şi din grădina acestui băiasu au mers cu sfoara păn colţul grădinii lui Vasile portărel dă leafă, pă lăngă dud, păn grădina lui Gheorghie zăbunariul şi pă lăngă zidul caselor celor noao ale lui Altîn-Top ceauş pînă în sălcii, în malul Dămbovitii cei mari si au pus piiatră.
Deci, atăt grădina lui Costandin băiaşu, i din locul ce stăpâneşte Gheorghie zăbunariul, cum şi grădina lui Altîn-Top ceauş, au dovedit iarăşi prin mărturii, că şi aceştiia s-au întins, după vremi, de si-au făcut aceste grădini tot din locul caselor dumnealui logofătului Brăncoveanu.
: Pentru care, după trăsura sforii ce au venit pînă în piiatră aciasta ce s-au pus într-aceale sălcii, în malul Dămbovitii cei mari, s-au făcut sfori cinci şi un stănjăn, sfoara de căte stănjăni şaisprezece şi palme doaoă, face stănjăni optzeci şi doi, palme nooaă.
,c Şi de acolea din piiatră, au pus sfoară pe malul Dămbovitii în sus pînă m Dămbovicioara cea mică, unde dă în Dămboviţa cea mare, au pus piiatră în nişte răchiţi şi s-au făcut sfori şase, stânjeni o sută unul si jumătate.
Dintr-acea piiatră au pus iarăşi sfoara pă malul Dămbovicioarii în sus pînă în podul de supt dealul sfintei Mitroplii, pănâ în coltul gardului curţii dumnealui vel logofăt Brăncoveanu, unde au pus iar piiatră. Si au eşit sfori zeace, stânjeni trei, ce face stânjeni o sută şaizeci si cinci şi iumă-tate. * '
De acolea, din malul Dămbovicioarii, dă lîngă pod, din coltul gardului curţii dumnealui logofătului, din piiatră c& s-au pus au mers cu sfoara pe lîngă drumul de supt dealul sfintei Mitropolii, pe lîngă crucea dă piatră, pînă iar în colţul grădinii lui Tănase sarafu, unde au început dintăiasî dată a trage, cu sfoara din rădăcinile bolovanilor ce s-au găsit. Si au pus puatră afară dăspre drum. Şi au eşit şi acolea sfori patru, stânjeni zeace şi o palikă, ce face stânjeni şaptezeci şi cinci şi o palmă. Care, să face trăsura dă jur înprejur a tot locul acesta, stănjăni patru sute doaoăzeei şi patru şi palme trei.
Au mai tras locul acesta şi prin mijloc, puind sfoara din piiatră ce s-au pus pă lîngă gardul grădinii lui Costandin băiaşu şi pînă în malul Dămbovicioarii cei mici, au eşit sfori cinci, stânjeni şapte şi palme trei, care să face şi aciasta trăsură du prin mijlocul locului stânjeni optzeci si opt si jumătate şi o palmă.
Şi aşa într^acestaşi chip, după mărturii şi dovezi vreadnice, prin cercetări de judecăţi, dovedindu-se şi descoperindu-se locul dumnealui cel adevărat după dreaptă stăpînirea ce au avut-o casa dumnealor mai nainte şi fiind bune şi dreapte seamnile, i pietrile ce s-au pus şi suma stănjăni-lor ce au eşit, au dat la mâinile dumnealui hrisovul domniei'sale dă întărirea stăpînirii coprinzător dă toate aceastea, care le-au văzut domniia sa şi s-au pliroforisit însuşi dă ceale dreapte şi adevărate.
Deci fiindcă toate acestea s-au lucrat şi urmat prin cercetări vreadnice, cu mijlocirile şi cu orănduelile dreptăţii şi-au luat săvîrsirea lor cu domească întărire prin hrisov. Care hrisov,' fiind cu bună orînduială a dreptăţii şi vreadnic de toată pliroforiia şi îndăstularea domniei meale, după care au şi stăpânit şi stăpîneşte dumnealui pănâ în zioa dă astăzi fără de nici o pricină, după seamnele hotărniciei ce s-au făcut, ca un loc părintesc ce îl are cu stapînire de bună credinţă.
Am dat şi domniia mea la mâinile vel logofăt Manolache Brăncoveanu acest domnescul nostru hrisov, prin care întărim toate căte să coprind
363
mai sus, ca să-şi aibă urmarea şi stăpânirea deplin, fără de strămutare întru nimic.
Şi am adeverit hrisovul acesta cu însuşi iscălitura şi peeeatea domniei meale, Io Mihail Costandin Suţu voevod şi cu credinţa preaiubiţilor domniei meale fii: Ioan voevod, Grigoriie voevod, Alexandru voevod şi cu mărturiia dumnealor cinstiţilor şi credincioşilor boerilor domniei meale : pan Pană Filipescul vel ban, pan ianache Văcărescul vel vistier, pan Dumitraşco Eacoviţă vel dvornic dă Ţara dă Sus, pan Ianache Moruz vel dvornic dă Ţara dă Jos, pan Manolache Creţulescul vel logofăt dă Ţara dă Jos pan Alexandru Mânu vel spătar, pan Grigorie Suţul vel poszelnic, pan Ioan Florescu vel cliucer, pan Theodorache Iuliiano vel paharnic, pan Drăghicean Otetelişanu vel stolnic, pan Alexandru Suţul ^comis, pan Dumitrache vel sluger, pan Mihalache vel pitar. Şi ispravnic, pan Manolache Creţulescul ml logofăt dă Ţara dă Jos.
Şi s-au seris hrisovul acesta în anul dintîi dintru a doao domnie a domniei meale aici, în oraşul Bucureştii, la leat 1792 în luna ghenarie [loe liber], de Costandin dascălul slovenesc de la şcoala domniei meale cea slovenească ot sveatăi Gheorghie cel Vechi.
Io Mihail Suţu voevoda [m.p.].
L.P.
Manolache Creţulescu vel logofăt, procitoh
Acad. R.S.R., Suluri, nr. 97.
Original, pergament, stare foarte bună; ornamentat cu chenar frumos pe ambele laturi, purtînd în partea de sus, la mijloc, frumos desenat în peniţă, stema ţârii (o acvilă cu crucea în cioc), iar de o parte şi alta, majusculele: IO. MH. CS. ST. WV. VL. (Io Mihail Costandin Suţu voievod Vlahiscoe).
307. 1792 februarie 5.
Preaînălţate doamne,
Ascultînd luminată porunca înălţimei tale la această jalbă, înştiinţăm mării tale că precum să jălueşte, aşa este cu adevărat. Au avut leafă pe lună căte taleri 25 care i s-au şi urmat de la epitropie, de cănd s-au alcătuit orănduială şcoalelor cu veniturile lor, iar de cănd s-au stricat veniturile şcoalelor în vremea răposatului Mavrogheni, de la epitropi n-au mai luat, ei rămâne cum duhul sfănt va lumina năstavu înălţimii tale, măcar că el arată că acea orănduială de leafă i s-au urmat cu darea de către preasfinţiia sa părintele mitropolitul, pănâ la bună venirea înălţimii tale.
1792 fevruarie 5
Costandin clucer Dumitrache stolnic Nicolae stolnic
[rezoluţia domnului]:
Io Mihail Costandin Suţu voevod i gospodar zemli Vlahiscoie.
Poruncim domniia mea, dumneavoastră boerilor epitropi, să aveţi a da de la cutie dascălului Costandin slovanu aceşti taleri 25 pă lună, urmăndu-i-să de la zi întăi de septemvrie.
1792 fevruarie 21. vel logofăt
Arh. St. Buc, ms. 19, f. 180; lipseşte cuprinsul jalbei dascălului Constantin.
3«8. 1792 februarie W.
Io Mihail Costandin Suţu voevod, i gospodar zemli Vlahiscoe.
Sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri de aici, din oraşul scaunului domnii mele Bucureşti, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul Tresfetitele, ce să numeşte Colţea, unde sănt şi spitaluri pentru odihna bolnavilor streini, care este făcută şi înnălţată din temelie dă răposat boer Mihai Cantacuzino biv vel spătar.
Ca să aibă a lua sfănta mănăstire în toţi anii dă la ocna Slănicului ot sud Saac, toată dijma dă sare, din zece bolovani, un bolovan, după cum au luat şi pană acum, să fie pentru cheltuiala şi căutarea bolnavilor streini, carii să vor odihni în spitalurile ce au făcut la această sfântă mănăstire.
Pentru că, după ce au făcut şi au înnălţat numitul boer Mihai Cantacuzino biv vel spătar această sfănta mănăstire şi au înfrumuseţat-o şi au dăruit-o cu sfinte odoară căte trebuesc, au făciit şi înprejurul mănăstirii ziduri şi şcoală şi chilii dă ajuns pentru odihna a multor streini.
Şi pre lângă aceastea toate, au mai făcut şi ospitaluri, ca să să odihnească bolnavi streini, precum toate tocmite şi iscusite să văd.
Deci, pentru cheltuiala şi căutarea bolnavilor ce să vor odihni în spitaluri, ca să aibă, să nu lipsească la cele ce vor trebui să să caute la boala lor, cu dohtorii şi cu altele, încă din dumnezeiasca îndemnare şi bun gănd ce au fost pus în inima sa, aşa au socotit şi au închinat sfintei mănăstiri să ia toată dijma dă sare dă la ocna Slănicului, după cum s-au zis mai sus, fiind acea ocnă domnească pă moşiia dumnealui, ca să fie numai pentru căutarea bolnavilor, iar nu şi pentru alte cheltuieli, urmând sfintei scripturi ce grăeşte la sfănta evanghelie că „bolnav şi strein am fost şi m-aţi căutat", ca să să învrednicească a auzi glasul cel dumnezeesc când va zice „veniţi blagosloviţii părintelui mieu dă moşteniţi înpărăţiia cerului, care este gătită voă dă la întemeerea lumii' \
De care şi domniia mea, după daniia şi închinăciunea dumisale, fiind toate ocnile Ţării Eomâneşti supt stăpânirea domnii, încă dă la domniia dintâi a domnii noastre am pohtit şi am binevoit într-acest chip şi am aşăzat adică ca să ia sfănta mănăstire acea dijmă dă sare şi dă acum înnainte dă la ocna Slănicului, în toţi anii, după cum au rânduit boeral ce scrie mai sus.
însă dă vor vrea cămăraşii să să tocmească cu ispravnicii mănăstirii ca să ia dijma dă sare şi să dea taleri doo mie cinci sute pre an, bani vechi şi aceşti bani să aibă a-i lua sfănta mănăstire trei sferturi într-un an, precum dau şi la domnie. Iar dă nu vor vrea cămăraşii acea sumă dă bani, ce scrie mai sus, să fie volnici ispravnicii mănăstirii să rădice acea sare dă la ocnă în toate lunile şi să o ducă ori la ce vad să o vănză cu ce preţ vor putea. Sau dă-şi vor găsi muşterii să o vănză şi acei muşterii încă să o ducă pe la
364
365
vaduri să o vănză, cum s-au zis mai sus şi să nu aibă nici o opreală dă nimeni, însă dă vor da cămăraşii preţul ce vor da alţii pă sare, să aibă a o lua ei.
Iar cănd să va întâmpla a nu să vinde ocnile, ci ar rămânea pă seama domnii, dă s-ar pune cămăraşi în credinţă, mănăstirea tot să aibă a-şi lua acea milă dă la ocnă, precum scrie mai sus, iar nicidecum să nu fie lipsita dă acea milă.
Iar cănd să vor învechi şi nu să va mai putea să să scoată sare pă acea gură dă ocnă, să aibă a să face alte guri dă ocne noă tot acolo pe acea moşie Slănicul şi tot să ia sfănta mănăstire dijmă, să fie sfintei mănăstiri dijma aceasta stătătoare şi neschimbată în veci.
Iar pentru purtarea dă grijă a cheltuelii ce va să să cheltuiască la căutarea bolnavilor streini, au fost pus mai sus numitul ctitor patru ispravnici, ei să aibă a lua bani dă la sfănta mănăstire după dijma dă sare dă la ocna Slănicului, să-i cheltuiască la doftorii şi la altele ce vor trebui la căutarea bolnavilor. Şi pentru căţi vor fi ostenitori dă vor purta grija la aceale cheltuieli, domniia mea încă i-am ertat să aibă pace dă toate dăjdiile vericăte ar eşi paste an, dă nici unile nici un val şi nici o bănuială să nu aibă
Aşijderea au fost pus şi patru neguţători juraţi înpreună cu starostea care va fi, ca să aibă a lua în toţi anii seama acestor ce s-au zis mai sus ispravinici, dă tot venitul şi dă toată cheltuiala cătă să va face pă an la trebuinţa acelor bolnavi. Iar dă s-ar întâmpla moarte acelor ce s-au zis mai sus ispravnci, să aibă a să pune ispravnici unii dintr-acei patru neguţători juraţi, iar nu dintr-alţii streini.
Aşijderea şi cănd va muri vreunul dintr-acei patru neguţători juraţi, iarăşi să-şi pue ei altul în loc, pă care vor socoti asemenea lor, să fie tot dăplin patru şi dupre daniia dijmei dă sare ce au închinat acel răposat boer ce s-au zis mai sus şi pre toate aşăzămănturile ce au făcut la la (sic) această sfănta mănăstire.
Aşijderea să aibă a ţinea sfănta mănăstire lude doozeci scutelnici, i lude doozeci darvari, carii să fie scutiţi dă toate angarelile ce es peste an în ţară, i patru lemnari şi şi aceştiia să fie scutiţi dă toate podvoadele, ca să fie pentru posluşaniia sfintei mănăstiri, numai să dea într-un an, ughi doi.
încă să aibă sfănta mănăstire doo pivniţe ale scuti dă fumărit, i dă toate alte angarii.
Şi iar să aibă a lua dă la tărgul ce să face la Lichireşti din zioa dă dumineca mare pănâ în ceilaltă duminică, vama ce să va face dă la fieştecare neguţător, după vechiul obicei, din toate să ia oameni mănăstirii Colţii, iar vameşii amestec să nu aibă.
Şi iar să aibă sfănta mănăstire ca să ia vinărici dă la toţi cei ce au vii pă moşiia Bucovul şi plătesc vinăriciul ce să coprinde din hotar până în hotar, după cum şi alte cărţi asemenea aceasta arată, însă partea jumătate cu gărdurăritul afară din popoarăle dumnealui vel armaş, iar ceilaltă parte să să dea la cămara domnii mele.
Şi să scutească pă tot anul dă oerit, oi cinci sute, cu pecetluit domnesc, i dijmărit şi vinărici pă drepte bucatele mănăstirii şi în toţi anii să aibă a lua aceşti taleri doo mii cinci sute în locul dijmii dă sare, dă la ocna Slănicul.
Pentru că aceste aşăzămănturi şi mili le-au avut sfănta mănăstire atăt la alţi fraţi domni dă mai nainte, i dă la domniia sa fratele nostru, domn Alexandru Ipsilant voevod, i dă la domniia sa răposatul fratele nostru
366
domn Alexandru Ipsilant voevod, i dă la domniia sa răposatul fratele nostru domn Nicolae Costandin Caragea voevod căt şi dă la domniia mea din domniia dintăi, precum din hrisovu domnii mele' ot 1783 dichemvrie, ne-am adeverit.
Lăngă aceasta, preoţii dă la această sfănta mănăstire să fie scutiţi şi apăraţi dă orice dări vor da alţi preoţi. Şi să [să] scutească şi dă dijmărit şi vinărici pă drepte bucatele lor, i căte o pivniţă aici în Bucureşti apărate dă fumărit, dă cămănărit, de vamă dă vin domnesc şi dă alte angarale.
Numai şi preoţii napristan şi necurmat să păzească slujbele sfintele sfintelor biserici, atăt la biserica cea mare, căt şi la paraclise şi orănduială săracilor bolnavi după la spitaluri. Iar dă nu vor păzi, ci din lenevire să vor zăticni la orice, mila aceasta să nu să ţie în seamă.
Osebit dă acestea, să aibă a lua sfănta mănăstire dă la vel vameş, pă tot anul, căte taleri una sută optzeci, pentru casele ce sănt carvasara, căci nefiind cea mai dă trebuinţă adecă carvasara pentru şăderea vameşului celui mare, care carvasara trebue în mijlocul târgului să fie şi umblând carvasaraoa din loc în loc le era foarte peste mână atăt vameşului, i tuturor oamenilor carvasaralii, căt şi neguţătorilor ce vin cu marfă cu povări grele.
Care această neîndemănarea văzăndu-o fratele nostru domn Alexandru Ipsilant voevod şi vrănd să facă a să şti unde să fie carvasaraoa spre a veni şi neguţătorilor mai cu lesnire, au poruncit ca să să găsească un loc ca acela. Şi găsindu-să un loc sterp al aceştii sfinte mănăstiri în mijlocul târgului şi vrănd domniia sa ca să facă venit mănăstirii, au priimit şi epitropul sfintei mănăstiri dă au zidit şi au făcut case cu magazie şi cutoate cele trebuincioase. Şi aşa, pentru folosul mănăstirii şi ajutorul spitalului au legat prin cartea domnii sale, ce o văzum, cu leat' [loc liber J noemvrie în zece, ca în toată vremea să fie nestrămutat aceste case carvasara şi să ia mănăstirea, pă tot anul, acei căte taleri 180.
Oare, şi domniia mea, asemenea am legat şi am hotărît prin hrisovu domnii mele din domniia dintăi ca să să dea sfintei mănăstiri pă fieşcare an nelipsit aceşti bani ce să coprind mai sus dă la vel vameş fără dă nici un fel dă pricină.
Drept aceia dar, şi domniia mea, după ce domnul Dumnezeu ne-au miluit cu stăpânirea şi domniia dintâi a aceştii ţări bine am voit dă am înnoit şi am întărit toate aceste mili şi aşăzămănturi, ce să coprind mai sus, precum şi acum întru al doilea domnie cu care ne-au învrednicit domnul Dumnezeu, asemenea le înnoim şi le întărim ca să să păzească şi să să ţie şi de acum înnainte nestrămutat, să fie pentru căutarea bolnavilor şi ajutorul sfintei mănăstiri. Iar domnii mele şi răposaţilor întru fericire părinţilor domnii mele, spre vecinică pomenire.
Aşijderea şi în urma domnii mele pre carele îl va alege domnul Dumnezeu a fi oblăduitor ţării aceştiia, încă îl poftim şi-1 rugăm, în numele lui Isus Hristos, şi întru cinstea sfinţilor ierarşi ce să prăznuesc într-această sfântă mănăstire, ca să cinstească, să înnoiască şi să întărească acest hrisov al domnii mele, ca şi ale domniilor sale mili şi hrisoave să fie în urmă dă alţii păzite.
Şi am întărit hrisovu acesta cu însuşi credinţa domnii mele Io Mihail Costandin Suţul voevod şi cu a preaiubiţilor domnii mele fii: loann voevod, Grigorie voevod, Alexandru voevod, marturi puind pă toţi dumnealor cinstiţii şi credincioşi boerii cei mari ai Divanului domnii mele : pan Pană Filipescu vel ban, pan Ianache Văcărescu vel vistier, pan Dumitraşco Eacoviţă vel dvornic dă Ţara dă Sus, pan Manolache Brăncoveanul vel
367
logofăt dă Ţara dă Sus, pan Ianache Moruzu vel dvornic dă Ţara dă Jos, pan Manolache Creţulescu vel logofăt dă Ţara dă Jos, pan Alexandru Manul vel spătar, pan Grigorie Suţul vel postelnic, pan Ioan Florescu vel clucer, pan Theodorache Iuliano vel paharnic, pan Drăghicean Otetelişanul vel stolnic, pan Alexandru Suţul vel comis, pan Dumitrache Lăcusteanu vel sluger, pan Hagi Mihalache vel pitar. Şi ispravnic, pan Manolache Brăncoveanul vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta la întâiul an dintru a doa domnie a domnii mele aici, în oraşul scaunului domnii mele, Bucureşti, la ani dă la facerea lumii, leat 7300 [1792], iar dă la domnul şi mântuitorul nostru Isus Hristos, leat 1792, fevruarie în zece, dă loann logofăt za taină.
Io Mihail Suţul voevoda [m.p.].
L.P.
procit vel logofăt
Acad. R.S.R., CCCLIII-22.
Original, stare foarte bună; pecetea domnească, mică, ovală, în tuş roşu; frumoasă semnătura domnului.
309. 1792 februarie 17.
Io Mihail Costandin Suţu voevod, i gospodar zemli Vlahiscoe.
Din vechime să vede că domnii şi oblăduitorii acestui creştinesc norod, ca singuri stăpănitori şi cu toată samovolniciia ce au fost, după ce Dumnezeu îi învrednicea la ajungerea aceştii stepeni, cu toată osărdiia şi bunăvoinţă era întru a întemeia şi a înpodobi ale lui Dumnezeu sfinte lăcaşuri cu mili şi cu dări dintru avuturile domnii, spre ajutor şi folosirea a multora din cei neputincioşi, făcănd şi rugă către domnii cei ce după vremi sta oblăduitori, ca să le păzească, să ie întărească şi, pe căt s-ar putea, să le înmulţească, ca şi Dumnezeu întru toate să-i sporească.
între care trecuţi răposaţi domni, vedem că şi răposatul domniia sa Alexandru vodă Ghica, fiiul răposatului domnii sale Scarlat vodă Ghica, prin hrisovul domnii sale arată şi zice cum că răposatul domnii sale părinte făcănd mănăstire aici, în oraşul Bucureştii, întru numele sfântului făcătorului dă minuni arhiepiscopului Spiridon şi neputănd a o săvârşi, dăndu-şi obşteasca datorie mai nainte, iar domniia sa, ca zidire ce era a părintelui domnii sale, după ce au stătut la domnie, cu toată osărdiia au fost întru a o săvârşi, a o înpodobi precum să vede şi întru a o înzestra precăt au putut, asemenea rugăciune face către cei din urmă domnii sale domni, ca să să întărească şi să să păzească acele bune afie-rosele.
Deci, după ce domnul Dumnezeu, cu a sa dumnezeiască pronie dete gănd bun prea puternicii înpărăţii şi ne milui cu întăia domnie a aceştii ţări, întru toate alte purtări dă grijă şi cu mare osârdie am fost şi săntem silitori la ale obştii bune folbsuri, una ne-au fost şi aceasta că eşind înnaintea domnii mele credincios boerul domnii mele Costandin Nenciu-lescul vel pitar, epitropul aceştii mănăstiri şi arătăndu-ne aşăzămănturile şi milile ce are, făcăndu-ne rugă dă a să înnoi şi a să întări dă către domniia mea.
Şi ştiind şi domniia mea cum că din venitul şi agoniseala aceştii sfinte mănăstiri să ajutorează şi să chivernisesc obraze scăpătate şi neputincioase, nu numai că cu toată a domnii mele bunăvoinţă am fost întru a întări şi a întemeia cele mai dinnainte mile ale aceştii sfinte mănăstiri, ci mai vărtos, pă căt s-au socotit dă domniia mea, s-au si mai adaos, ca şi domniia mea să fim înpărtăşiţi la ale domnii sale faceri dă bine, precum mai jos să va vedea.
Drept aceia dar, învrednicindu-ne domnul Dumnezeu şi cu al doilea domnie a aceştii creştineşti ţări, mai întăi hotărâm ca toate cele dă domniia sa orânduite şi afierosite, să să păzească cu nestrămutare. Adecă, mănăstirea să fie slobodă, ca mănăstire domnească a ţării, fără a nu putea nimeni cere să o închine sau să o supue undevaş.
Arhiereul ce, după vremi, va păzi orănduială întru a sluji sfănta liturghie,^ din sâmbătă în sâmbătă, să aibă a-şi lua acea orânduită milă, iar în mănăstire să nu ceară a sădea, nici cu stăpânire să nu să arate.
Purtător dă grijă să fie mirean, iar nu călugăr, şi îndatorat să fie, pă tot anul, a-şi da socoteala la cei ce, după vremi, vor sta în cinurile ce-i roagă răposat ctitor a fi epitropi, adecă preasfinţiia sa părintele mitro-politu al Ungrovlahii, vel vistier şi vel postelnic, faţă fiind şi dumnealui biv vel ban Dumitrache Ghica, în cătă vreme va trăi, ca rudă şi neam al răposaţilor ctitori.
Trei preoţi dă mir, un diiacon, doi cântăreţi, doi citeţi să fie scutiţi dă toate dăjdiile şi ale lor drepte bucate, vinul dă vinăricij sfinii şi pecii dă dijmărit.
în toate odăile ce sănt în coprinsul mănăstirii ori pă dinafară, ori pă dinnăuntru verice om cu verice fel dă meşteşug ar sădea, să nu fie supărat dă fumărit sau dă cotărit sau dă felinar! Doo pivniţe să fie scutite aici, în oraş Bucureşti, dă fumărit, dă căminarii şi dă toate alte angarii.
Doaozeei şi noo dă oameni posiuşnici argaţi^ slugi să aibă a ţinea fără bir şi scutiţi dă toate podvezile şi angaralile ţării, cărora să li să dea pecetluituri gospod, pă numele şi chipul lor.
Trei isprâvnicei după la vii şi moşii dăn breasla mazălilor să fie scutiţi dă bir şi apăraţi dă vinărici, i dă dijmărit, după osebite cărţile domnii mele ce li să va da la mănă-le.
Doao mii dă oi să aibă a scuti la vremea oeritului cu pecetluit dă rădicătură.
- Doao mii ocă sare să aibă a lua pă tot anul dă la cămăraşul dă ocnă.
La bucatele ce ar avea dă vânzare, vamă să nu plătească.
Din tot judeţul Teleormanului, dă la toţi cei ce plătesc vinărici, să aibă a lua mănăstirea milă căte doi bani dă vadră şi părpărul, după obicei, precum s-au luat şi mai nainte. Iar ceilalţi căte trei bani să-i ia vinări-cerii domneşti.
Dă la toţi cei ce vor avea vii pă moşiia domnească dă la Caracal, sud Eomanaţi şi plătesc vinărici, să aibă a lua milă căte doi bani dă vatră şi părpărul.
Din toate bălţile, iazurile şi gărlile ce sănt peste Olt, în judeţele Eomanaţi, Dolji şi Mehedinţi, dă la toţi cei ce vânează peşte cu năvodul, cu mreaja, cu coteţe, cu ostii sau măcar veri cu ce alt meşteşug dă va vana peşte, să aibă a lua vama ce să lua din vechime dă vameşii domneşti, din trei bani, un ban sau din trei peşti, un peşte. Afară numai dăn bălţile şi gărlile ce vor fi mai având alte mănăstiri mili cu hrisoave şi cărţi dom-neşt idate mai nainte, acelea întocmai cu nestrămutare să să păzească şi
368
369
de acum înnainte, pă cum şi stăpâni moşiilor iarăşi să-şi ia zeciuiala pă dăplin.
Năvodarii ce vânează peşte cu năvoade intr-aceşte bălţi, după vechiul obicei, înprumutăndu-i oameni mănăstirii cu bani să-şi cumpere sfoară, pentru dobândă să facă clacă cu năvodul într-o zi mănăstirii, ca lucru ce este obicinuit.
Din toate bălţile şi iazurile ce să încep din dreptul Jăgălii, ot sud Ialomiţa şi pănâ în hotarul Brăilii, iarăşi să ia mănăstirea întreiala ce să lua mai nainte dă vameşii domneşti dă la oraş, întocmai după obicei. Afară numai iarăşi din milile ce vor mai fi avănd alte mănăstiri cu hrisoave sau cărţi date mai nainte, căci acelea au să să urmeze a să lua dă acele mănăstiri, precum să va fi luat. Aşijderea şi stăpâni moşii iarăşi să-şi ia zeciuiala pă dăplin.
Dă la toate turmele dă oi ce să pogoară primăvara dinnăuntru la păşune pă munţii ţării din schela Vălcanului ot sud Gorjiu în sus şi până la Vocliţă, ot sud Mehedinţi, şi dăspre toamnă le trag înnapoi, fără a nu plăti oerit, să aibă a lua din o sută oi, una după obicei. Iar dă la turmele ce vor rămânea la ernatic în ţară şi plătesc oerit, să nu ia nimic.
Doo mii stănjăni dă moşie dăn moşiia domnească Floci, ot sud Ialomiţa şi toată balta aceştii moşii să fie întru stăpânirea mănăstirii.
Moşiia domnească dă la Buşii dă Vede, sud Teleorman, ce să vede după cartea dă hotărnicie ot leat 1783, dă stănjăni 2800, fiind dată danie la numita mănăstire, prin hrisovul răposatului domn Alexandru Ghica voevod, dă la leat 1768, i al răposatului domn Grigorie Ghica voevod, dă la leat 1769, i al domnii sale fratelui domn Alexandru Ipsilant voevod, dă la leat 1775, şi în vremea domnii sale, la leat 1781, s-au fost sculat călăraşii dă acolo cu pără şi prin judecată şi învoiala amândurora părţilor, li s-au hotărât ca ei să stăpânească şase sute stănjăni şi ceilaltă [parte] să rămăe întru stăpânirea mănăstirii. Asemenea am dat-o şi am afierosit-o şi domniia mea, prin hrisovul domnii mele în domnha dintăi, la leat 1783.
Iar în urmă, Mavrogheni, măcar că după cum la altele multe au făcut strămutare din orănduială lor, aşa şi la această pricină au făcut schimbare şi strămutare la aceste hotărâri domneşti, dănd hrisovul său la mâinile călăraşilor dă acolo înpotriva. Dar fiindcă pecetea lui Mavrogheni este anerisită din poruncă înpărătească, dă aceia dar încă dă la luna lui septemvrie, după jalba ce au dat domnii mele, boerul domnii mele Grigorie biv treti logofăt, epitropul mănăstirii, am făcut porunca domnii mele la ispravnicii judeţului ca să rămăe pecetea şi hotărârea lui Mavrogheni fără dă nici o energhie şi nereţinere în seamă, ca o anerisătă din poruncă înpărătească şi să să urmeze cele mai dinnainte hotărâri.
Deci, întărim domniia mea şi acum hotărârea aceia ce este făcută prin hrisovu domnii mele din ceilaltă domnie ca, călăraşii toţi să ţie şi să stăpânească acei şase sute stănjăni, precum sănt osebiţi şi hotărâţi. Iar ceilaltă moşie, toată, să o stăpânească mănăstirea ca o moşie ohabnică a sa. Şi toţi cei ce vor fi şăzători pă dansa, să-şi facă clasa şi să-şi dea dijma pă dăplin din toate, ia mănăstire, după obiceiu moşiilor, vin şi rachiu nimeni să nu fie volnic pă dansa a vinde, fără numai mănăstirea.
Pă care moşie, tărg slobod să să facă în săptămână, odată şi vama ce să va agonisi să fie a mănăstirii, iar vameşii amestec să nu aibă.
Precum şi prăvălioarele, căte vor fi în Buşii dă Vede să fie apărate dă fumărit şi cotărit.
Aşijderea şi pană la doo mii vedre vin şi o sută vedre rachiu, cănd va face trebuinţă, mănăstirea să aducă la această moşie veri dă unde îi va da îndămănă, slobodă să fie şi dă căşmărit (sie) sau dă vamă supărare la acel vin şi rachiu să nu aibă.
Cincisprezece sălaşe dă ţigani domneşti, ce sănt daţi danie aceştii sfinte mănăstiri, să fie bine daţi.
^ Acestea toate fiind mai dinnainte date şi afierosite dă ctitori, cum şi dă ceilalţi fraţi domni ce au stătut în urmă întărite, întocmai si domniia mea le dăm şi le afieroshn sfintei mănăstiri a le avea pă dăplin.
Şi osebit de acestea, să aibă mai sus numita mănăstire milă ca de la toţi cei ce au vin în poporul Leu şi al Eacoviţii, ot sud Eomanaţi, şi plătea pănâ acum vinărici căte cinci bani la domnie, dă acum înnainte să ia vinăricerii domneşti numai câte trei bani dă vadră, iar ceilalţi câte doi bani şi părpărul, după obicei, să-i ia sfănta mănăstire.
Precum şi un scaun dă carne să aibă a ţinea aici, în oraşul Bucureşti, pe locul mănăstirii (mai ales că locul mănăstirii fiind cam la marginea Bucureştilor, este şi cu lesnirea mahalalelor ce sănt dăpărtate dă tărg) scutit şi apărat dă vamă, dă erbărit la căte vite va tăia, i dă fumărit, i dă vătaf dă măcelari şi dă toate dările şi obiceiurile ce dau alte scaune. (Care această milă dă vinărici dintr-aceste doo numite popoară din sud Eomanaţi, cum şi acest scaun le-am adaos domniia mea milă sfintei mănăstiri din ceilaltă domnie a domnii mele), ca aceste mai sus arătate mili să fie mănăstirii dă ajutor, iar domnii mele vecinică pomenire.
Şi am întărit hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele, Io Mihail Costandin Suţul voevod şi cu a preaiubiţilor domnii mele fii: loann voevod, Grigorie voevod, Alexandru voevod,' şi cu tot sfatul cinstiţilor^ şi credincioşilor boerilor celor mari ai Divanului domnii mele : pan Pană Filipescu vel ban, pan Ianache Văcărescul vel vistier, pan Dumitraşco Eacoviţă vel dvornic dă Ţara dă Sus, pan Manolache Brăncoveanu vel logofăt dă Ţara dă Sus, pan Ianache Moruz vel dvornic dă Ţara dă Jos, pan Manolache Creţulescul vel logofăt dă Ţara dă Jos, pan Alexandru Manul vel spătar, pan Grigorie Suţul vel postelnic, pan Ioan Florescul vel clucer, pan Theodorache Iuliiano vel paharnic, pan Drăghicean Oteteli-şanul vel stolnic, pan Alexandru Suţul vel comis, pan Dimitrache vel sluger, pan Hagi Mihalache vel pitar. Şi ispravnic, pan Manolache Brăncoveanu vel logofăt dă Ţara dă Sus.
Şi s-au scris hrisovul acesta la întâiul an dintru al doilea domnie a domnii mele aici, în oraşu Bucureştii, la leat 1792, fevruarie 17, dă Ioan logofăt za taină.
Mihail Suţu voevoda [m.p.].
L.P.
Manolache Brăncoveanu vel logofăt, proeitenom Trecut în condica Divanului,
Eăducanu condicar
Acad. R.S.R., CCCXCVI-15.
Original, stare foarte bună, hîrtie cerată, frumoasă semnătura domnului; pecetea domnească, mică, ovală, în tuş roşu.
370
'371
310. 1792 februarie 21.
Preaînălţate doamne,
f Avănd un loc părintesc aicia în politiia Bucureştilor, în mahalaoa ce să numeşte a Popescului, unde pe acest coprins de loc, afară din şăză-torii din vechime ţigani ai casii noastre, să află şi alţii cu case şi namestii, atăt în dosul locului acestuia, căt şi la faţa podului, cum şi cu prăvălii.
Şi fiind nesupuşi a-şi plăti chiria pămăntului, după starea locului şi a namestiilor, după atâtea cercetări ce s-au făcut din porunci domneşti, -căt şi la faţa locului cu boeri mari dvornici cu coprindere pe larg, încă din domniia mării sale Alexandru vodă Ipsilant şi din cealaltă domnie a mării tale, ertăndu-le şi chiria de anii de mai nainte trecuţi până la acele cercetări şi iarăşi nefiind mulţămiţi dintr-ănşii de a-şi da chiria locului ca nişte oameni de adunătură, îndărătnici, s-au urnit cu astăzi cu măine să să aşaze pentru plata chirii până la mazăliia mării tale.
Şi după venirea lui Mavrogheni găsind părlej (cum şi alţii mulţi f, după ale lor numai* zise făr dă nici o cercetare de judecată de a să vedea cercetările de mai nainte, s-au pus după al său obicei de le-au dat carte să fie nesupăraţi de chirie.
Şi locul acesta l-au făcut domnesc îndărătnicindu-mi şi pă ţiganii şezători din vechime pe acest loc, pentru care mai în urmă de abia pliro-forisindu-1 de curgerea pricinii, m-au orânduit la Departamentul de Şapte spre cercetare, unde s-au mai cercetat şi în zilele mării tale. Care departament mai cercetând după dovezi şi cercetări de mai nainte şi prin mărturii oameni bătrâni ce trăia atunci cu ştiinţă, în frica lui Dumnezeu, s-au făcut hotărâre cu coprindere pentru tot coprinsul locului acestuia cu semnile lui, care anafora au întărit-o şi Mavrogheni anerisindu-şi cartea ce le dedese, întărindu-mi stăpânirea veche. Şi neavănd vreme a ener-ghisi pentru chirie de turburarea vremilor, lipsirea mea de aicea, s-au zăbovit iarăşi pănâ acum.
Pentru care mă rog mării tale, încai de atunci încoace să fie supuşi de a-şi plăti chiria pămăntului, după starea locului, cu luminată poruncă a înălţimii tale orănduindu-să un zapciu să-mi facă împlinire de chirie după foaia ce-i voi da în scris de numele acelora ce au case, şi chiria după starea locului. Iar carii dintr-ănşii vor zice că au iarăşi a mai cerca judecată, fie luminată porunca mării tale tot către acest zapciu a-i înfăţişa înaintea dumnealor veliţilor dvornici spre cercetare. Şi să facă mării tale anafora de cercetare ce vor mai face şi dumnealor, de a mi să face izbrănire de către măriia ta, că din zăbava trecerii de vreme şi neplata chiriilor să nu-mi pierz locul strămoşesc în mijlocul politii. Şi cum va lumina Dumnezeu pe măriia ta.
Prea plecată slugă,
Manolache Brăncovean
/ rezoluţia domnească ]:
Io Mihail Costandin Suţul voevod i gospodar zemli Vlahiscoe.
tPoruncim domniia mea ceauş dă aprozi ca pă fieştecarele, căţi sânt şăzători pă acest loc, după foaia ce vei primi în scris de la dumnealui vel logofăt, dă numele lor, să-i apuci să facă înplinire dă chirie după starea locului şi a caselor, iar carele va zice că are a răspunde, să-i înfă-
ţişezi înaintea dumnelor veliţilor dvornici ca să cerceteze şi asupra dreptăţii izbrăniiid, să ne facă anafora.
1792 fevruarie 21.
L.P.
vel logofăt biv vel pitar
-Colecţia Şerban Flondor.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, în tuş roşu.
311. 1792 februarie 25.
Milostiiu bojiiu Io Mihail Costandin Suţul voevod, i gospodar zemli Vlahiseoi.
Fiindcă casa preaiubitului domnii mele fiu Grigoraşco Suţul voevod, prin hrisovul şi cartea domnii mele din ceilaltă domnie, cum şi prin deosebită carte de acum de la leat 1791 septemvrie 26, dintru a doa domnie, are a ţinea patru scaune de carne aici în oraşul domnii mele, Bucureştii, scutite de vamă, de erbărit şi de toate orănduelile căte au scaunile.
Am dat domniia mea această carte pentru scuteala unui scaun din aceste patru ca să-1 aibă scutit după cum să coprinde mai sus. Şi poruncim tuturor de obşte supărare întru nimic să nu-[i] facă.
I i sam receh gospodstvo-mi.
1792 fevruarie 25.
Bucureşti.
L.P.
Arh. St. Buc, Doc. munteneşti, IX—6. Copie, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
312. 1792 martie 18.
'fllilostiiu bojiiu Io Mihail Costandin Suţul voevod, i gospodar, davat gospodstvo-mi.
De vreme ce iubitoriul de Dumnezeu sfinţiia sa părintele episcop al sfintei episcopii Buzău, chir Dosithie, întru posluşaniia casii sfinţii episcopii de aici, din Bucureşti, au avut lude patru* însă doi zidari şi doi lemnari, care oameni fiind aduşi din streinătate mai dinnainte, au fost ertaţi şi apăraţi de toate dările şi orănduelile vistierii, a nu fi întru nimic bântuiţi, precum nici vătaş de lemnari sau de zidari treabă cu dănşii să nu aibă, nici la vreo podvoadă nimeni să nu fiie volnici a-i cere sau a-i lua. Şi de către toţi să fiie în pace şi apăraţi, ca să fiie numai pentru posluşaniia la care îi va orăndui sfinţiia sa.
372
373
Pe carii, ducăndu-i la dumnealui vel vistier, să li să dea pecetluituri pe numele şi chipul lor, după cum am văzut domniia mea atăt cartea domnii sale fratelui Alexandru vodă Ipsilant, i a domnii sale răposatului Isicolae vodă Caragea, căt şi cartea domnii mele din domniia dintăi.
Care, această coprindere întocmai o întărim domniia mea şi acum a i să păzi nestrămutată. Şi poruncim domniia mea dumitale vel agă, i dumneavoastră ispravnici ai judeţului şi altor zapeii ce veţi fi orânduiţi, aici pe tărg, eu orice fel de porunci şi voaoă vătaşilor de'lemnari şi de zidari, văzând cartea domnii mele, să aveţi a vă feri de mai sus numiţi oameni, întru nimic val sau băntuială să nu le facă.
I i saam receh gospodstvo-mi.
procit vel logofăt
[pe verso ]: '*
Cărţi ale lui Mihai Vodă, pentru patra lude scutite, însă doi lemnarii şi doi zidari.
în Bucureşti, 1792.
Acad. R.S.R., CXXIV-163.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească mică, ovală, în tuş. roşu.
313. 1792 martie 23.
f Milostiiu bojiiu Io Mihail Costandin Suţul voevod, i gospodar zemli Vlahiscoe.
Fiindcă mănăstirea Sfântului Spiridon Nou de aici, din Bucureşti, prin hrisoavele domnii mele are milă a ţinea un scaun de carne aici în Bucureşti, pe locul mănăstirii, ce este cam la marginea Bucureştilor, unde le este mai cu lesnire mahalalilor ce sănt dăpărtate de tărg, scutit şi apărat dă vamă, dă erbărit la căte vite va tăia şi dă fumărit, i dă vătaf dă măcelari şi dă toate dările şi obiceiurile ce dau alte scaune, am dat această domneasca noastră carte sfintei mănăstiri de scutirea acestui scaun ce să coprinde în hrisoave.
Şi poruncim tuturor dă opşte ca nimeni întru nimic supărare să nu facă la căte să coprinde mai sus.
I i saam receh gospodstvo-mi.
1792 martie 23.
L.P.
vel logofăt
Acad. R.S.R., CCGXCVI-16.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, mică, ovală, în tuş roşu purtînd data 1791.
314. 1792 martie 23.
Preaînnălţate doamne,
Din luminată porunca înnălţimii tale, prin zapciu, dumnealui vătaf za păhărnicei, să înfăţişară la judecată Sanda căpităneasa cu jalba ce au dat asupra lui Apostol treti logofăt ca să ia o prăvălie, ce zice că, cu cercetarea preasfinţii sale răposatului părintelui mitr[opolit] chir Gligorie şi a mării tale întărire, au priimit-o drept lipsa zestrilor ce i-au răpus-o bărbată-său, iar Apostol, în vremea mactulului (sic) Mavrogheni, s-au găsit muşteriu dă au cumpărat-o de la mezat şi cere să-şi afle dreptatea.
întrebăndu-să şi cel părăt, răspunse că el prăvăliia au luat-o de la mezat cu aceste sineturi, scoţăndu-ne întăi o anafora a preasfinţitului răposatului părintelui mitr[opolit] Gligorie, întărită şi de înnălţimea ta, cu arătare că i s-au dat numiţi jăluitoari numita prăvălie drept lipsa zestrilor ce s-au dovedit că are să ia de la bărbată-său taleri 475,60, peste care să mai vede încărcată ca să răspunză şi datoria Mitropolii, taleri 150 şi pă la alţi, ca Ia taleri 40—50.
Al doilea, un zapis al jăluitoari, cu leat 1788 iunie 23, întărit dă preasfinţia sa părintele mitr[opolit], i de iubitori de Dumnezeu episeopi şi de dumnealor veliţi boeri, ce-1 dă la măna logofătului Anastase, cu arătare pentru ca să nu i să ia din mănă prăvăliia, au priimit Anastase logofăt să plătească taleri 200, ce să zice bani domneşti şi să aibă a-şi lua din chirie pană i să va înplini bani.
Al treilea, o carte de socoteală a neguţătorilor cumpăniţi, cu leat 1788 septemvrie 22, ce din porunca judecăţi s-au făcut jăluitori cu un Hristea ce l-au avut chiriaş în numita prăvălie, prin care să arată, numai atât, că taleri 96 se găsesc asupra ei.
Al patrălea, o anafora a starosti za neguţători, cu leat 1788 noemvrie 17, care, după jalba Hristi papugiu şi după alegerea dumnealor veliţilor boeri pentru datoriia Hristi, i a lui Anastase logofăt, s-au strigat prăvăliia la mezat luni 4 şi au rămas asupra lui Apostol treti logofăt, în taleri 830, care anafora este întărită şi de mactulul Mavrogheni.
Al cincilea, zapisul Sandi, i al bărbată-său, cu leat 1788 dichemvrie 5, ce-1 dă la măna lui Apostol, zicănd că avănd a lua zestre şi dănd jalbă şi datornici au priimit de bunăvoia lor de s-au văndut prăvăliia la mezat şi Apostol să o stăpânească cu pace.
S-au cercetat taleri 830, preţu mezatului, ce s-au făcut. Şi zise Sanda că ea mai mult dă taleri 70 n-au luat. Pentru care, am cercetat cum s-au înpărţit aceşti bani şi mai ales din gura amândurora că taleri 83 s-au luat de aga Hangerliu, pentru zeciuiala lui, taleri 40 i-au luat telalu, taleri 20 starostea, taleri 3 logofătu starosti, taleri 200 logofătu Anastase, taleri 127 Hristea papugiu, taleri 101 i-au luat sora bărbatului Sandi căpitănesi, care făcăndu-să sumă, să strâng taleri 644, rămăind din suma vânzări, deschişi taleri 186. Pentru care, zicănd Apostol că Sanda au luat aceşti bani, iar Sanda răspunse că mai mult de taleri 70 n-au luat.
Am cerut lui Apostol să dovedească asupra Sandi aceşti taleri 186 şi ne aduse o adeverinţă către noi a Dinului ce să afla atunci logofăt Agii, zicănd că Apostol bani ce i-au dat pe o prăvălie care au cumpărat-o de la căpităneasa Sanda, prin măna lui s-au dat, unde era şi căpităneasa faţă lăngă pat, Apostol au numărat bani şi din măna ei au luat zapisu,
374
375
dar Sanda de i-au luat bani sau de nu, el nu ştie, că s-au dus şi datornici ce avea să ia, era faţă, şi cui, ce va fi dat, nu ştie şi ce-i va fi rămas, iar nu ştie. Din care mărturie, nu s-au putut dovedi' asupra Sandi acei taleri 186.
Din cercetarea pricini aceştiia, să vede că Sanda certăndu-să cu bărbată-său, au cerut să-şi siguripsească zestrea, dar încărcăndu-să şi cu datoriia bărbată-său, acei taleri 150, datoriia Mitropolii, care în urma cbemăndu-să bani domneşti şi încărcăndu-să dobănda, s-au făcut taleri 200. Iar dumnealor veliţi boeri făcănd iconomie bună, au dat-o asupra lui Anastase logofăt, ca să o ţie pană ş-o scoate bani şi să fie iar a Sandi.
Dar Hristea papugiu cerănd nişte bani dă la logofăt Anastase, care s-au ales în urmă taleri 127 ; pentru care Anastase s-au tras de n-au dat bani. Şi dănd jalbă Hristea, după rănduiala vremi aceia, s-au silit dumnealor veliţi boeri de au hotărât ca să o scoată prăvăliia la mezat, măcar că acea carte a dumnealor veliţilor boeri nu să vede în păr, de unde să cunoaşte că pricina acestui mezat au curs tot din Hristea papugiu şi a bani lor ce să zic domneşti, iar nu de voia Sandi, cum să pune în cărţi.
Şi bani mezatului s-au înpărţit nu după cum să cădea să scoată întăi bani zestri (care nici să pomenesc) şi apoi bani ce să cinema domneşti, iar celorlalţi datornici ce va fi mai rămas, s-ar fi făcut cu rama.
Deci, găsim cu cale că acest fel de mezat, ce s-au făcut cu sila şi fără de nici o orănduială a dreptăţi şi fără luare aminte la zestre sau la, patru copii a Sandi, să nu să socotească întru nimic, cum şi cumpărătoarea asemenea să nu să socotească de nimic, fiindcă şi Apostol este vinovat că au cumpărat lucru în care era zestre şi nu poate să să îndrepteze că n-au ştiut, fiindcă i să cădea să o ştie. Şi fiindcă preţu este puţin, văn-zăndu-să la vremea răzmiriţi, acum la pace trebuia să plătească mai mult.
Ci dar, să fie luminată porunca înnălţimii tale ca să să strige prăvăliia la mezat. Şi dăndu-şi credinţa Sanda că n-au luat mai mult dă taleri 70, va lua întăi ia (sic) din suina ce va eşi a mezatului, taleri 405,60 lipsa zestri şi taleri 130, dobănda în trei ani şi trei luni, fiind istorisită dă chiriia prăvălii şi apoi să ia Apostol.
Iar de va prisosi cevaşi, să să dea iar la epitropiia Sandi, ca nişte bani ai copiilor ei, fiindcă bărbată-său, după anaforaoa răposatului mitropolit] şi după altă anafora ce este în măna Sandi, a dumnealor veliţilor boeri, cu leat 1786 avgust 19, să arată dă bărbată-său de beţiv şi prăpă-ditor, ci nu să cade a să da în măna lui bani.
Părerea noastră într-acestaş chip este, iar hotărârea cea desăvârşită rămăne a să face de către înnăîţimea ta.
1792 martie 27.
Mitropolit al Ungrovlahiei Iordache Ciufu [?] sărdar Dimitrie Brezoianu sărdar Barbu [indescifrabil] sluger taleri doi de scris.
Preaînnălţate doamne,
fCu aciasta anafora a judecăţii Departamentului, zapciul cel orânduit, dm luminată porunca înnălţimii tale, au adus pe amăndoo părţile
376
faţă şi înnaintea noastră. Unde, după cercetarea ce făcum, citind toate cele mai denainte urmate asupra aceştii pricini, văzum că numai lemnile aceştii prăvălii, adică binaoa au fost a acelui Tudorache, soţul Sandii, iar locul este strein. Şi Sandii, adevărat, i s-au dat aciasta prăvălie prin anaforaoa răposatului preasfinţii părintelui mitr[opolit] Grigorie, drept lipsa zestrilor ei, dar însuşi ia (sic) atunci înnaintea preasfinţitului, să coprinde la anafora, că au cerut şi s-au încărcat a plăti şi toate datoriile lui Tudorache, bărbatu-său, cele făcute pănâ atunci. Şi cu acest şart au luoat prăvăliia în zaptul ei.
Iar ia nu numai vreo datorie n-au plătit sau măcar începere de vreo plată n-au făcut, ci însuşi ia au mai sporit datoriia prăvălii, că, dăndu-o la un Hristea cu chirie, cu volnicie ca să o şi meremetisească, din care mai luând bani pă vremi viitoare, ca din chirie să să plătească, au îndatorit şi Ia acela prăvăliia.
Deci, înpreunăndu-să cele vechi datorii şi cu cea făcută de însuşi Hristea şi neavănd alt mijloc de a le plăti, judecata dumnealor veliţilor boeri, la leat 1788, iulie 30, au rânduit a să vinde prăvăliia cu mezat. Şi s-au rânduit cu dreptate, fiind că de era prăvăliia ei, dar şi datoriile era iarăşi ale ei, căci cele vechi datorii ia de sine au cerut atunci înnaintea răposatului mitr[opolit] şi s-au încărcat a le plăti. Iar cea de la Hristea datorie o făcuse însuşi ia.
Şi cu toate că de la mezat aii rămas asupra lui Apostol logofăt în taleri opt sute treizeci, dar să vede că Apostul (sic) s-au fost tras atunci din mezat şi au trecut la mijloc patru luni, sfiindu-să pentru iuţeala vremii, fiind vreme de răzmiriţă şi lemnile pe loc strein. Iar starostea arătăndu-1 cu anafora către Mavrogheni, că nu va [vrea] să numere bani, Mavrogheni, prin zapcilăcul Agii, l-au silit de au numărat bani fără voia lui.
Iar după toate acestea, atăt din anaforaua starostii cea pentru mezat, cum şi din deosebit zapisul Sandii, ce l-au dat fără de nici o silă în urma mezatului, vedem că însuşi ia au voit ca să să vănză prăvăliia cu mezat, nemaiputînd suferi supărările datornicilor şi încărcările dobânzilor, cum chear aşa să coprinde tacrirul Sandii la anaforaoa starostii.
Deci, în vreme ce însuşi ia, în cea după uimă, au rămas mulţumită a să vinde cu mezat, precum s-au şi văndut şi Apostol cu zor au numărat bani Ia Agie, adică acolo unde era poruncit să facă bani teslim, care bani, cum că s-au numărat de Apostol la Agie, şi cum că au eşit aceşti bani clin măna lui, aciasta curat să dovedeşte din însuşi mărturiia ce să arată la aciasta anafora a Departamentului, că au dat în scris Costandin biv vtori vistier, ce era atunci logofăt agesc, carele mărturiseşte că bani ce au dat Apostol pe aciasta prăvălie a Sandii, prin măna lui s-au dat, unde acolea lăngă pat au fost faţă şi Sanda, cam şi datornici ce avea să ia de la dansa şi Apostrl au numărat bani şi din măna ei au luoat zapis.
Nu rămăne dar supt nici o vină Apostol căci Sanda nu-şi va fi luoat toţi bani deplin de la Agie, nici este Apostul dator să dea seama ce s-au făcut de la Agie bani Sandii şi cine i-au luoat, că el i-au numărat unde i-au fost porunca şi unde s-au cuvenit, adică la zapciu. Şi au luoat prăvăliia cu bun temei, adică şi cu sinetul starostii şi cu zapisul ei, înpotriva căruia zapis nici un cuvânt de catigorie al Sandii nu poate fi priimit peste ani trei şi jumătate ce au trecut de la zapis pănâ acum, în care vreme fiind judecăţile deschise, Sanda niciodată vreo judecată cu categorie înpotriva ^apisului n-au pornit.
377
Şi de s-ar fi întâmplat vreo răspunere binalii într-aceste vremi trecute, ori din pricina oştirilor, cum s-au întâmplat şi la alte binale sau de vreun foc, Sanda niciodată nu ar fi ajutat pe Apostul Ia pagubă.
Ci, drept aceste mai sus arătate, cumpărătoarea lui Apostul pe aciasta prăvăliie, fiind, cum zicem, cu mezat şi cu zapisul ei, păra si cererea ce face acum, de Ia Apostol nu poate fi priimită.
Iar hotărârea cea desăvârşită rămăne a să face de către înnălţimea ta.
1792 iunie 15.
Filaret al Ungrovlahiei
biv trei logofăt
[rezoluţia domnului] :
Io .Mihail Costandin Suţul voevod, i gospodar zemli Vlahiscoe.
Din cercetarea ce am făcut şi domniia mea cu divan pricinii aceştiia,, am găsit anaforaoa preasfinţitului părintelui mitropolit dreaptă si cu bună orănduială urmată, căci Sanda dupe ce n-au urmat vreo începere dă plata datoriilor, precum însuşi s-a fost legat, cum să vede în anaforaoa-răposatului mitropolit, care este întărită şi dă noi din ceialaltă domniie şi dupe ce au băgat şi prăvăliia în alte datorii, apoi şi însuşi au întărit cu iscălitura ei vânzarea ce s-au făcut cu mezat şi au priimit şi din banii vânzării în mâinile ei, după cum toate acestea nu le putu tăgădui nici ia înnaintea domnii mele, dănd la mâinile cumpărătorului anaforaoa eu domneasca noastră întărire. Cu care aciasta să dovedeşte că nici o silă n-au avut şi mezatu este bun şi cumpărătorul este stăpăn pe lucru ce au cumpărat dă la mezat, căruia dă s-ar fi întâmplat vreo pagubă în vremilo Răzmiriţi, nici un ajutor n-ar fi putut avea dă la Sanda.
Deci, măcar că nici cu cuvântul lipsii dă zestre nu să poate ajuta la păra ei, în vreme ce dupe coprinderea ce să vede la întărirea noastră din ceialaltă domnie, spre a-şi dovedi lipsa ce au zis atunci că are, n-au avut să ne arate acum nici un senet cum că este adevărată şi cum că au dovedit vreo lipsă dă zestre.
Dar cu toate acestea, pentru scăpătăciunea şi ajutorul ei şi a copiilor ei, priimi Apostol logofăt ca să o ajute cu taleri una sută. Şi deosebit dă aciasta, dă va avea Sanda bănuială pentru bani mezatului că nu s-au dat toţi Ia datorii, i s-au zis dă către domniia mea că poate pentru aceia să dea jalbă şi să-şi caute cu zapcii ageşti într-a cărora mâini s-au numărat bani.
Iar lui Apostol logofăt i-am dat domniia noastră întărire, ca să stăpânească şi să aibă bună pace dă dansa.
1792 iulie 23.
j L.P. |
vel logofăt
Acad. R.S.R., CXXIII-130.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească mică, ovală, in tuş roşu.
315. 1792 mai 31.
Preaînălţate doamne,
Cu lacrimi, jăluesc mării tale că pentru pricina de judecată ce am cu dumnealui Apostol sarafu, pentru o prăvălie, la Depertament mi-am raflat dreptate. Dar orănduindu-ne şi la dumnealor veliţi boeri, văz, luminate Doamne, că pe deoparte, numitu saraf, cu copiia ce au scos după anaforaoa Depertamentului, ce mi s-au dat dreptate, umblă mijlocind prin cine va fi avănd ajutor, ca să-mi acopere dreptatea şi [indescifrabil ] nu ese.
Şi pă dă altă zapciul cel orânduit, dumnealui vătaf dă păhărnicei, înnaintea dumnealor veliţilor boeri nu ne mai scoate, puind pricină că uneori nu e părintele mitropolit şi alte ori că e din dumnealor veliţi "boeri.
Şi acum, după altă jalbă ce am mai dat iarăşi, i s-au poruncit de către măriia ta ca anaforaoa Depertamentului, i a dumnealor veliţilor "boeri, dinpreună şi cu jalba mea să să aducă înnaintea înnălţimii tale, a să vedea, ca să i să dea poruncă de urmare. Şi nici după această poruncă nu va [vrea] să urmeze. îmi dă pricină de dreaptă bănuială că are vreun interes.
Oi, fiindcă este mai bine de 3 luni dă cănd pătimesc într-această judecată şi de la dumnealor veliţi boeri, după ce de doao ori am eşit, sfârşit pricinii nu s-au dat, mă rog mării tale, să fie luminată porunca a fi scoşi înnaintea mării tale numai cu anaforaoa Depertamentului şi cu jalba ce am dat, ca, după cum Dumnezeu te va lumina, să mi să hotărască.
Şi va fi mării tale, nesăvărşită pomenire. Boaba mării tale,
Sanda căpităneasa de aici
/rezoluţi® domnului] :
Zapciule, ce eşti orânduit, să aduci domnii mele anafora dă la dumnealor veliţii boeri cu hotărârea ce au făcut dumnealor asupra pricini aceştiia, dinpreună şi cu jalba aceasta, ca să să vază dă către domniia mea.
1792 mai 31. biv vel pitar
Acad. R.S.R., CXXIII-131.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; format mic.
316. 1792 august 4.
f Adică eu, Tudor polcovnic, dinpreună cu soţiia mea, Mţa, dat-am &cest adevărat şi credincios zapis al nostru la cinstită măna dumnealui biv vel sărdar Vintilă Prijbeanu.
Precum să să ştie că rămăind dă la socră-mieu, Stănislav, copil din casă dă divan, după moartea lui, o casă pă Podu Mogoşoai, în mahalaoa [loc liber], ce să vecineşte din sus, cu [loc liber] şi din jos, cu [loc liber]. Şi lungul acestui loc ţine din podu cel mare în lung pană în locul [loc liber]. Care, măsurăndu-să, vine stănjăni [loc liber] şi în
378
i
379
lat, stănjăni; locul [loc liber], pană în locul [loc liber], stănjăni [loe liber].
Care casă şi cu locul ei au fost moştenire răposatului socră-mieu şi dat noaoă dă zestre, după cum şi în foaia dă zestre şi în diiată răposatului adeverează.
Şi fiindcă au rămas şi datorii după urma răposatului pă la unii,, alţii şi ca unii ce am rămas noi clironomi şi încărcaţi dă a plăti toate datoriile, nefiindu-ne casa şi locul acesta dă trebuinţă şi pentru ca să nu rămăie şi sufletu răposatului încărcat şi noi traşi de datornici, eu bunăvoinţa noastră şi nesiliţi dă nimeni şi cu bună tocmeală am văndut-o dumnealui, în taleri 400, adică patru sute, din care bani, fiindu-i dumnealui dator taleri o sută, cu dobănda lor, mi i-au ţinut în seamă, dăndu-mî şi zapisul de datorie. Iar taleri trei sute mi i-au numărat acum dăplin, bani gata în mană.
Deci, să aibă dumnealui şi coconi dumnealui, căţi Dumnezeu îi va. dărui, a stăpâni cu bună pace dă către noi şi dă către tot neamul noştri^ fiindcă vănza[rea] au fost cu ştirea tuturor rudelor noastre şi a vecinilor; dăndu-i dumnealui şi toate zapisile cele vechi ale acestui loc şi casă.
Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am iscălit mai jos, puindu-ne numele şi peceţile noastre, ca să să crează, fiind şi alţi oameni streini,, cărei mai jos să vor iscăli mărturii.
1792 avgust 4.
X Eu Tudor polcovnic, dinpreună eu soţiia mea, Aniţa, adeverim. Şi pentru mai bună încredinţare mi-i-am pus şi pecetea. Care vânzare s-au făcut de faţă şi prin ştiinţa cumnatului mieu, Mincul copil, fiind; priimită.
Şi nefiind pecete mi-i-am pus degetu1.
Acad. R.S.R., CXL —139.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
1 Semnătura şi rîndurile dedesubtul ei sînt scrise cu altă cerneală.
317. 1792 noiembrie 27.
(. cea viitoare este necunoscută şi însuşi îngerilor necunoscut, pentru că numai la Dumnezeu toate sînt cunoscute. Drept aceia eur Bălaşa, soţiia lui Negoiţă, am socotit mai înnainte, pînă a nu mă coprinde sfîrşitul vieţii mele şi pînă îmi sînt minţile întregi şi sănătoase, s-au făcut această adiiată, mult puţin., cum arată în jos, anume.
1792 noemvrie 27.
— 1, o casă cu locul ei ce este în mahalaoa Popi Eadului o las asupra gineri-meu Tănase şi asupra fii-iuii, Voiehi, ca să-mi facă soroacile dinpreună cu soţiia mea, pînă la trei ani, pă cum să va coprinde ;
— 1, o malotea dă ghermesut, blănită cu sangeap;
— 1, o pereche paftale dă argint, dă dramuri 45;
— 1, o roche, dă şamalagea, i o ie, să să dea dă pomană unii copiii;
— 2 perne mari, cu feţile lor, să să dea dă pomană;
— 30 coţi pînză dă cîlţi, i pînză dă doă cămăşi cu mărgini;
1 Lipsă începutul.
— 1, o cămaşă, un prosop, i un peşchir las sorî-mi, Catrini;
— 2 sărindare să să dea la ţarină
— 1, un puţ, i o cruce.
f Aceste toate le las asupra gineri-meu, ca să mi să facă după cum s-ati aşăzat în adiiată, ci dîn rudile mele, a soţii mele să n-aibă voe a să scula asupra lor. Iar carii să va scula, să fie supt hlestemu [celor] 318 sfinţi [indescifrabil], iar au fost şi alte obrază dă faţă, carii mai în jos să vede iscălit.
Eu Bălaşa, soţiia Iui Negoiţă, am adeverit
Gheorghie Papa Dimitru, martor
Eu Negoiţă seimeanu, martor
Eu Catrina, sora Bălaşî, martor
Eu popa Tănase duhovnic
Eu popa Ion
Eu popa loniţă
- Şi am scris [eu] Gheorghie dascălii, cu zisa dumnealor şi martor [pe verso] :
Această copie fiind scoasă întocmai după diiată Bălaşii, muma Yoichh, soţiia lui Athanasie grecul, spre a fi crezută, să adeverează dă isprăvnicat.
1831 mai 11.
[două semnături indescifrabile ]
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, LXXVIII-l. Copie, stare mediocră, hîrtie verzuie.
318. 1793 martie 18.
31ilostiiu bojiiu Io Alexandru Costandin Moruzi voevod i gospodar zemle JJngrovlahiscoe.
Dat-am cartea domnii mele Iui Chiriţă logofăt sin Gheorghe ca să fie în pace şi ertat dă toate dăjdiile şi orănduelile vericăte ar ieşi dă Ia visterie şi dă la cămara domnii mele piste an în ţară, dă nici unile val şi supărare să n-aibă. Aşijderea şi ale lui drepte bucate să fie în pace şi ertate : stupi, i ramatori dă dijmărit şi vinul ce va face în viile Iui dă vinărici şi o pimniţă aici în oraş[u] domnii mele Bucureşti, apărată dă fumărit şi dă cămănărit, dă vamă, dă vinul domnesc, i dă ortul vătăşesc şi dă alte angarii.
Asemenea să aibă a ţinea şi liude unul, ca să fie dă poslusania casii Iui, apărat dă toate dăjdiile şi angariile ce ar işi peste an în ţară şi aici pă tărg dă la visterie şi dă la cămara domnii mele, val şi supărare să nu aibă nici dă alte podvoade, nicidăcum să nu să supere. Pentru că aflăndu-să numitu logofăt cu slujba logofeţii în divanu domnii mel^ cu trudă şi osteneală au avut acest priveleghiu totdeauna logofeţii dă divan şi dă la alţi fraţi domni dă mai dinainte.
Deci acum învrednieindu-ne domnul Dumnezeu şi cu această domnie a Ţării Eumăneşti iar, şi întărim preveleghiul şi noi ce au avut logofeţii dă divan şi cu această domnească a no[a]stră carte, ca, să să păzească nestrămutat.
380
381
1
Poruncim domniia mea dumitale vel agă, i vel căpitan za dorobanţi, i altor zapcii oricare şi ori din ce treaptă veţi fi şi ori cu ce slujbă veţi fi orânduiţi şi dumneavoastră ispravnicilor duprin judeţe, toţi să vă feriţi atăt dă casa numitului logofăt, căt şi dă omul lui, nicidăcum băntuială sau supărare măcar căt dă puţin să nu faceţi.
Poruncim domniia mea şi voao dijmarilor, vinăricerilor, fumărilor, căminarilor, vameşilor şi vătaşilor dă cărciumari, văzând cartea aceasta a domnii mele toţi să aveţi a vă feri şi a-i da pace pentru toate căte scrie mai sus, nefăcănd nimeni nici un fel dă supărare.
într-alt chip să nu fie, că aşa este porunca domnii mele.
I saam receh gospodstvo-mi.
1793 martie 18. procit vel logofăt
[pe verso]:
S-au cercetat. 1794 iunie 21. Dumitru ot Sfete Ioan Nou
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CLXX —28.
Original, stare foarte hună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară a domnului, în tuş roşu.
319. 1793 iunie 30.
Io Alexandru Costandin Muruz voevoda i gospodar zemli Vlahiscoe.
Sfântului şi dumnezeescului schit al sfintei Mitropolii, unde să cinsteşte şi să prăznuiaşte hramul sfântului sfinţit mucenic Elefterie.
Ca să aibă cu acest hrisov al domnii mele a ţinea lude cincisprezece posluşnici pentru ajutorul şi pusluşanie la trebuinţele ce are. Cărora după adeverinţele dumnealor boerilor ispravnici, dă numele şi chipul lor, să li să dea şi pecetluituri gospod de la Visterie, spre a fi în pace şi nesupăraţi de toate dăjdiile şi angareile, ce vor eşi de la Visterie şi de la cămara domnii mele peste an, în ţară, dă nici unile val şi băntuială să nu aibă.
Aşijderea şi drepte bucate, ce va avea acest schit, să fie nesupărate, însă : trei sute oi de oerit, stupii, i ramatorii de dijmărit, vinul ce-1 va face, de vinărici şi o cârciumă aici în oraşul Bucureştilor, apărată de fumărit, de cămănărit, de vinul domnesc, de ortul vătăşăsc, i de alte angarei. I doi preoţi şi un diiacon şi doi cântăreţi, scutiţi de toate dăjdiile ce es peste an pe toţi ceialalţi, cum şi casele lor şi drepte bucatele lor să fie apărate.
Pentru că acest schit fiind scăpătat şi neavănd nici un fel dă milă şi ajutor, cu care să să poată ajutora, cei ce posluşăsc, căt şi biserica, au avut această milă atăt de la răposatul domn Nicolae Caragea voevod, precum din cartea domnii sale, ot leat 1783 martie 5, ne adeverim, căt şi de la domniia sa fratele Mihai vodă Suţul, prin hrisovul domnii sale, ce-1 văzum cu leat 1783 noemvrie 22, întărit şi întru a doă domnie.
Deci, acum, după rugăciunea ce dete domnii mele, dumnealui cinstitul şi credincios boerul domnii mele Nicolae Brăncoveanu vel vistier, pentru acest schit, supt a căruia purtare de grijă să află, ca să înnoim milile acestea, ani binevoit domniia mea, cu călduroasă inimă, pentru râvna ce avem către sfintele şi dumnezeeştile lăcaşuri a le ajuta
precât ne va fi prin putinţă. Şi cu acest hrisov al domnii mele, am înnoit şi am întărit toate aceste mili căte mai sus să coprind, ca să i să păzească totdeauna nestrămutat.
Bugăm dar şi pe alţi fraţi domni, carii în urma noastră să vor învrednici cu domniia aceştii pravoslavnice ţări creştineşti, să binevoiască a înnoi şi a întări aceste mili, ca şi ale domniilor sale mili şi faceri de bine să fie de alţii în urmă ţinute în seamă.
Şi am întărit hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele, Io Alexandru Costandin Muruz voevoda şi cu a preaiubiţilor domnii mele fii: Costandin voevod, Dumitraşco voevod, Nicolae voevod şi cu tot sfatul cinstiţilor şi credincioşi boerilor celor mari ai Divanului domnii mele: pan Nicolae Brăncoveanu vel vistier, pan Dumitraşco Eacoviţă vel ban, pan Ianache Văcărescul vel spătar, pan Ianache Moruz vel vornic de Ţara de Sus, pan Manolache Brăncoveanu vel vornic de Ţara de Jos, pan Manolache Creţulescul vel vornic, pan Nicolae Filipescu vel vornic, pan Costache Ghica vel logofăt de Ţara de Sus, pan Scarlat Ghica vel logofăt de Ţara de Jos, pan Nicolae Hangearli vel hatman, pan Dimitrie Mânu vel postelnic, pan Isaac Balet vel clucer, pan Dimitrie Schinah vel comis, pan Nicolae Eacoviţă vel paharnic, pan Iordache Palada vel stolnic, pan [loc liber] vel sluger, pan [loc liber] vel pitar.
Şi ispravnic, pan Scarlat Ghica vel logofăt.
1793 iunie 30.
Alexandru C. Muruz [m.p.].
\ L.P. j
Scarlat Ghica vel logofăt, procit
Trecut în condica Divanului,
Eăducanu biv treti logofăt, condicar
Acad. R.S.R., XIV—19.
Original, stare foarte hună, hîrtie cerată, ca filigran; sigiliul domnesc mare, în tuş roşu, foarte frumos.
320. 1793 septembrie 2.
Milostiiu bojiiu Io Alexandru Costandin Moruz voevod i gospodar zemli Vlahiscoie.
Dat-am această carte a domnii mele casii luminatului beizadea Grigore Suţul voevod ca să aibă a ţinea- aici în oraşu domnii mele, Bucureşti, o pivniţă scutită de fumărit, de căminărit de vamă, de vin dum-nesc, de ortul vătăşesc şi de orice dări ar fi pe alte pivniţe aceasta să fie nesupărată după privileghiul ce văzum domnia mea că au avut.
Pentru care poruncim domnia mea şi dumitale vel agă, şi altor zapcii ai târgului, cum şi voaă orânduiţilor cu slujba fumăritului şi a cămi-năritului şi ţie vătaş de cărciumari să nu faceţi vreo supărare întru nimic la numita pivniţă, că aşa este porunca domnii mele.
382
333
I i saam reci gospodstvo-mi.
1793 septemvri 2.
L.P. |
procit vel logofăt
M.I.M.B., inventar nr. 13 996.
Original, stare bună; pecetea domnească, in tuş roşu.
321. 1793 septembrie 30.
Preaînnălţate doamne,
f Casandra grămăticeasa, prin jalbă, au arătat mării tale că avănd un loc de casă pe Podul Calicilor, în faţa podului, alăturea cu locul dumnealui Nicolaie Fălcoianu biv treti logofăt şi f ăcăndu-1 vânzător, au şi găsit muşteriu să-1 vanză.
Dar, fiindcă acolo, la acel loc, nu are vecin pă altul, decăt numai pă numitu de mai sus logofăt, are bănuială să nu carecumvaşi să să fi înpresurat locul dă către numitul şi să roagă mării tale, ca să fie luminată porunca înnălţimii tale către noi, ca cu tragere să-i alegem locul după sinetul ce are la mănă.
După a căriia jalbă, ni să porunceşte de către înnălţimea ta, ca la faţa locului să facem cercetare şi alegerea cea cuviincioasă.' Şi după dreptate urmând şi îndreptând, să înştiinţăm cu anafora.
Luminatei porunci următor fiind, mai întăi am cerut de la jelui-toarea acel sinet, ce zice că îl are pentru acest loc, ca să îl vedem. Şi ne arată o carte cu leat 1754 martie 10, a mării sale răposatului Costandin vodă Ţehan, cu care dărueşte măriia sa lui Nicolaie biv vătaf za aprozi, sin Panait vel grămătic, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni din locul domnesc ce este în mahalaua mănăstirii mitropolitului Anthim. Care loc merge în lung alăturea cu Podul Calicilor, din poarta clucerului Costandin Brăiloiul, pană în uliţa ce merge către mănăstirea lui Anthin, stănjăni 28 şi în lat, din Podul Calicilor pană în gardul grădini Brăiloiului, stănjăni 20 pol, şi fundul, stănjăni 10 pol.
Şi dintr-aciasta, plirof orisindu-ne că locul este cu adevărat al numiţii, am mers în faţa locului de l-am tras. Şi după coprinderea sinetului de mai sus zis urmând, mai întăi lăsând locul uliţii ce zice că merge către mănăstirea lui Anthim, de stănjăni doi şi jumătate, după cum ne-am adeverit de la oameni bătrâni şi vechi mahalagii de acolo că au fost mai nainte.
Apoi, punând sfoara din uliţă, am tras în sus, alăturea cu podu, stănjăni 28, pănâ în poarta lui treti logofăt Nicolaie Fălcoianu, fiindcă aceste case ale numitului, Fălcoianu, mai nainte au fost ale lui Costandin Brăiloiul şi Costandin Brăiloiul, moş fiind, după vremi, au rămas supt clironomiia lui, însă în mijlocul porţii fiind locul călcat de numitul Fălc-[oianu], fiindcă acolo s-au înplinit suma stănjănilor. Şi am făcut semnu.
Apoi, puind sfoara în laturea dinspre uliţă, din marginea podului, am tras drept pe uliţă stănjăni 20 pol, pe lăngă gardul Fălcoianului. Şi unde au ajuns sfoara, am făcut semn, găsind şi acolo locul înpresurat.
Am tras şi fundul, stănjăni 10 pol şi unde au ajuns sfoara, iarăşi am însemnat.
384
Iar pentru ceilaltă lăture, fiindcă în cartea numiţii grămăticese nu numeşte câţi stănjăni sănt, să cunoaşte că, căţi stănjăni este una, atăta şi aita, căci de ar fi fost ori mai mulţi sau mai puţini, i-ar fi numit şi pe aceia. Ci, fiind tot o potrivă, de aceia n-au făcut numire. Eu dar, nu o am lăsat nemăsurată, ci puind sfoara din semnul ce am făcut în poartă, am tras iarăşi stănjăni 20 pol, căt coprinde şi ceilaltă lăture. Şi au venit sfoara pănâ iarăşi în fund, înpreunăndu-să toate trăsurile.
Şi s-au făcut faţa de stănjăni dooăzeci şi opt, fundul de stănjăni zece şi jumătate şi lăturile de câte stănjăni dooăzeci şi jumătate. Care loc este înpresurat den dooă părţi de către numitul Nicolaie Fălcoianu treti logofăt.
Ci, de cercetarea şi alegerea ce am făcut, şi după luminata poruncă, nu lipsii a înştiinţa înnălţimii tale.
Iar hotărârea cea desăvârşită rămăne la înnaltă înţelepciunea mării
tale.
1793 septemvrie 30,
Ianache Muruz vel vornic
Acad. R.S.R., C-62.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; frumoasă semnătura vornicului Moruzi.
322. 1793 octombrie
f Adică eu, Păuna polcovniceasa, soţiia polcovnicului Mărgărit, dinpreună cu feciorii miei, care mai jos ne vom iscăli, dat-am credincios zapisul mieu la cinstită mâna dumnealui State Petru lipţcan.
Precum să să ştie că avănd eu nişte case cumpărate cu bani dumnealui dă la Şărban vtori vornic, lăngă casile mele, ce le am în mahalaoa Gorganului, pă locul sfintei mănăstiri Sărindar şi chiriia locului iaste, pă an, bani 60, precum arată zapisu cu care am cumpărat.
Şi nefiind alt vecin alăturea şi protimisindu-să mai mult dumnealui, ca unul ce mi-au dat bani dă le-am cumpărat, m-am învoit cu dumnealui dă a mea bunăvoe, nesilită de nimenea şi i le-am văndut dumnealui în bani gata, taleri 600, adică şase sute, dăndu-i dumnealui şi trei zapise vechi ale casii aceştiia, i zapisul cel nou [cu] care am cumpărat.
Deci, să aibă dumnealui State Petru a stăpâni aceste case cu locul lor, cu bună pace dă către mine şi dă către feciorii miei şi dă către toate rudeniile mele, dumnealui şi coconi dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui, însă casile cu înprejmuirile pănâ în hotaru ulucilor Iorgăi căpitan, ginerile lui Şărban vtori vornic.
Şi cănd am făcut acest zapis şi aşăzămăiit, au fost cu ştirea feciorilor miei şi a vecinilor din mahalagii.
Şi pentru mai adevărata credinţă, mi-am pus numele şi pecetea mai jos, ca să să crează, iscălindu-să şi alte obraze dă cinste^ mărturii la acest aşăzămănt.
____ 1793 octomvrie 5.
| L.P. | Păuna polcovniceasa, soţiia lui Mărgărit polcovnic, vânzătoare
[semnătură grecească, indescifrabilă / Dimitrie Ioan /greceşte]
Acest zapis l-am adeverit şi noi, cu iscălitura noastră
25 - c. 245 39 ^8£>
: Costandin Ghica vel logofăt [semnătură grecească, indescifrabilă]
Şi am scris eu, Gheorghe logofăt za divan cu zisa polcovnicesii Păuni şi sănt şi martor.
Acad. R.S.R., CCLXXXI-41.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
323.
1793 noiembrie 27.
Io Alexandru Costandin Moruz voevod şi domn Ţerrei Romaneşti.
Preasfinţiea ta, părinte mitropolite, i dumneavoastră veliţilor logofeţi, fiindcă în toţi timpii poate să se întîmple ori a îngheţa morile din iuţimea ernii, precum astă una dată să află, ori ferească Dumnezeu din secetă, şi pătimeşte norodu politii, pentru lipsa de hrana cea trebuincioasă obştii, am socotit domnia mea ca mănăstirile cele mari, atît ale ţărrei cît şi cele închinate, cîte sănt numite mai jos, care au venituri de acareturi şi osăbit venituri de mili şi privelegiuri domneşti, sînt datoare la o trebuinţă de obşte ca aceasta, a face ajutorul cel cuviincios.
Şi iată cu hotărîre poruncim domniea mea ca preasfinţiea ta, părinte mitropolite, i dumneavoastră veliţi logofeţi, aducînd înaintea preasfinţii tale pe toţi igumeni şi epistaţi mănăsti[ri]lor, acestora să le dai straşnică poruncă, ca acum, peşin să să apuce fieşicare a, face cîte o moară cu cai, ori înnăuntru mănăstirii sale, sau, unde va fi curtea strîmp-tă, afară în deosebit loc, care pană în doăzeci de zile, mult pînă în doăzeci şi cinci, să fie gata desăvîrsit, cu toate cele trebuincioase de măcinat, care să rămîe şi să se afle acum şi totdeauna acest acaret mănăstirilor, de a să afla în vreme de trebuinţă şi pentru folosul şi ajutorul obştii, asupra cărora să orăndueşti dumneata, vel logofăt şi cîte un logofeţel de divan mumbaşir, dă a sta napristan asupră-le, făcîndu-le strînsoare de a isprăvi într-acest soroc.
Pentru care, poruncim şi dumitale, epistatule al Agii, să dai şi dumneata ajutorul cel cuviincios. Iar carele nu va fi următor, să-1 arătaţi domnii mele, cu anafora, ca să să rădice şi isgonească din mănăstire, ori pământean sau strein de va fi.
Atîta am scris domnia mea.
1793 noemvrie 27.
1. Sfînta Mitropolie,
1. Radul Vodă,
1. Sfîntul Gheorghe Nou,
1. Mihai Vodă,
1. Sfîntul Ioan,
1. Sărindarul,
1. Sfînta Ecaterina,
1. Archimandritul,
1. Sfîntul Spiridon Nou,
1. Grecii,
1. Zlătarii şi Stavropoleos, 1. Văcăreştii, 1. Cotrocenii,
386
1. Mărcuţa
14.
Această copia, collaţionată de subscrisul, fiind scoasă după condica depusa în Archivele Statului, sub nr. 112; se adeverează pentru conformitate.
Capul Despărţirei istorice,
N. M. Philemon Archivele române Se legalizează copia de faţă, după forme, prin subscrierea noastră şi punerea sigilliului Archivelor.
| L.P. | pfentru] Capul Archivelor,
Gr. N. Mano
Anul 1862 luna octombre 4. Nr. 81
Acad. R.S.R., LIII-33.
Copie modernă, stare foarte bună; sigiliul Arhivelor în tuş verde, interesant, purtînd legenda: ,,Principatele Unite Arhiva Ţărei Româneşti".
324.
1793 decembrie 15.
Preaînnălţate doamne,
Din luminată porunca mării tale, prin zapcilăcu dumnealui vătafului za paharnici s-au înfăţişat la judecată dumnealui biv vel logofăt Radu Golescu (însă prin vechil Marin treti logofăt) cu jalba ce au dat mării tale pentru lăcuitori ce au case pe un loc al dumnealui din mahalaoa Golescului. De la cari cere dumnealui logofăt Golescu rămăşiţa chirii pămăntului ce nu i-au plătit-o uni dintr-ănşi dupe vremi. Cere a răscumpăra şi bina Iile ale unora dintr-ănşi care le-au cumpărat făr de a nu i da dă ştire şi dumnealui ca un stăpăn al pămăntului ce este. Şi cere a li să da şi nizam acelora ce au case într-acea mahala ca să fie următori dă acum înainte la obiceiu pămăntului, adică să-i plătească chiriia la vreme. Şi cănd vinde uni la alţi, şi cănd îşi fac şi îşi prefac dintr-ănşi binalile, să aibă şi dumnealui de ştire ca să nu mai tragă dupe vreme judecăţi. Faţă fiind şi trei din pârâţi, anume : Dobre uncheaş, i Andrei Grecu şi Tănase ot tam, care ne arătară şi ei jalba ce au dat-o mării tale dăn partea opşti mahalale, şi buiurdisită iarăşi la acest departament ca să să cerceteze.
Prin care văzum, arătând că ei îşi ştiu casele pe pământ ce s-au stăpânit dă mănăstirea Colţi, şi dă biserica Sf-ului Ilie, care este în mahalaoa Golescului, şi cei ce au fost pe locu biserici Sf-ului Ilie, plătea chiriia căte parale 15 pe an, iar partea mănăstirii Colţi fiind luată pă seama dumnealor boerilor Brancoveni, era şi cei cu casele dupe dansul tot oameni ai dumnealor boerilor Brancoveni. Şi uneori plătea chiriia pământului, iar alteori nu o plătea, şi aşa ar fi stăpânit cu pace până la venirea mării sale Alexandru vodă Ipsilant, cănd atunci arătăndu-să cu stăpânirea pe acele locuri răposat vornicu Nicolaie Ştirbei, părintele dumnealui logofătului Golescu, şi umblând a le face încărcătură la chiriia pămăntului, dupe'judecăţile ce au avut atunci şi mai în urmă la alţi luminaţi domni ar fi rămas ca cei cu pasele vechi să să urmeze chiriia iar care au fost
387
dăn vechime, iar cei cu casile nooă să să învoiasca pentru chiriia pământului. Şi aşa n-au mai fost bântuiţi. Acum f iindcă-i apucă să dea chiriia de la măriia sa Alexandru vodă Ipsilant şi dă stănjen po câte parale 20 pretenderisi şi ei să-şi afle dă la judecată dreptate.
Deci la jalba lor le cerurăm vreun engrafon la cele ce arată că s-au urmat prin judecăţi, şi-i văzurăm numai cu nişte copii de cărţi în niănă, care coprindea locurile acestea pe seama mănăstirii Colţi şi a biserici Sf-ului Ilie, iar altcevaşi nu avură să ne arate. Dar vechilu dumnealui logofătului Golescu dupe ce ne arătă hrisov al mării sale răposaţii întru fericire Alexandru vodă Ghica, prin care cu sfat de obşte al divanului s-au luat acele locuri de la numitele biserici, şi s-au dat în stăpânirea răposatului vornic, tata dumnealui logofătului Golescu, ca un loc ce au fost dăn vechime tot al dumnealui, apoi ne arătă vechilu şi o anafora a dumnealor veliţilor vornici cu leat 1784 fevruarie prin care să vede că au mai avut prigonire cu aceşti chiriiaşi şi dumneaei vorniceasa Aniţa Ştirboaica, muma dumnealui logofătului Golescu. Şi li s-au făcut musaadea apărăndu-i dă chiriia pămăntului ce era să dea dă la încheerea păcii şi până atunci, aşăzăndu-i ca să-şi dea chiriia de acolea înainte fiteşcare dă stănjen po căte parale 20, adică iar cu musaadea dăn căt să pliroforisise că plătea vecini la alţi stăpâni dă pământ po căte parale 25 dă stănjen. Şi apoi cănd nu va urma-o nici aceasta, să i să preţuiască binaoa plătindu-i-o, să-1 izgonească.
Aşa coprinde anaforaoa dumnealor veliţilor vornici, dupe care am cerut paraţilor dovadă dă i-au plătit chiriia de la acea hotărâre şi până acum, şi nu avu să ne arate nimic. Deci cu dreptate este,,, cănd dupe atâtea musaadele ce li s-au făcut, acum să-şi piarză binalile cum poruncesc pravilele pentru cei ce nu-şi plătesc chiriia pămăntului în trei ani, dar dă vreme ce în jalba dumnealui logofătului Golescu nu o văzum cererea aceasta făcută, rămăne ca să aibă dreptate pentru cererea chirii dă la acea hotărâre şi până acum. Şi pentru protimisis ce cere la cei care au văndut făr de a nu i da dă ştire şi dumnealui, ca un stăpăn al pământului, pentru care şi găsim cu cale, cu luminată poruncă mării tale, şi cu mumbaşăru cel orânduit să să aducă toţi acei chiriiaşi la casa dumnealui, însă căte unul, unul, să să socotească pentru chiriie dă la hotărârea dumnealor veliţilor vornici şi pănâ acum. Şi pă căt nu vor avea dovadă dă la măna dumnealui logofătului dă plata chirii, sau de la omul dumnealui logofătului, să apuce zapciu şi să împlinească dă stânjeni câte parale 20 pe an, cum şi la căţi vor fi cumpărări făr de iscălitura dumnealui logofătului, care dovedeşte că i-au fost vânzarea fără dă ştire-i, va întoarce dumnealui bani, şi va rămânea stăpăn şi pe binale ca şi pe pământ. Iar căţi din lăcuitori va mai rămânea de acolea înainte şăzători pe acel loc să li să arate dă orănduitu mumbaşăr fiteşcăruia hotărârea aceasta a judecăţi, ca să fiie următori a-şi plăti legătura chirii de acum înainte pe tot anul, ca să nu mai lase să treacă cei trei ani ai prav iii, că atunci vor pierde şi binalile.
Iar hotărârea cea mai desăvârşită, pentru toate, rămăne a să face dă către măriia ta.
1793 dechemvrie 15.
/semnătură indescifrabilă] Stepan [indescifrabilă, greceşte ] findescifrabil ] vel logofăt Barbu Ortuleanu [?] clucer
[semnătură indescifrabilă J Costandin Otopeanu
treti logofăt trecută în condică
Colecţia George Potra.
Original, stare bană, hîrtie cu filigran.
325. 1794 ianuarie 29.
Preaînnălţate doamne,
Din luminată porunca mării tale, şi prin zapcilăcu dumnealui vătafului za vistierie, s-au înfăţişat la judecată dumneaei jupăneasa Măriia Bălăceanca, cu jalba ce au dat pentru chir Dumitru Polizul, de a cărora diiafora puse Bălăceanca înnaintea judecăţi o anafora a Departamentului de Noaoă, cu leat 1787 dichemvrie, prin care să vede că s-au mai judecat amândoi pentru nişte binale noaoă ce le-au făcut Polizul făr-de ştire în cuprinsul locului ce-1 avea cu binale vechi în mahalaua Sfântului Dimitrie, de-i plătea chiriia la Bălăceanca taleri 9, pe an, ca la o stăpână a pământului.
Şi fiindcă părătu n-au tăgăduit atunci dă facerea acelor binale, s-au fost găsit eu cale ea să să măsoare locul cu binalile vechi şi să dea chiriea iar cea veche şi să să măsoare şi binalile cele noaoă şi pe căţi stănjăni va fi, să să învoiasca a plăti chiriia dupe cum să vor fi aşăzat şi alţi dupe înprejurul Polizului care sănt şăzători tot pe locul al jupănesi Bălă-ceancăi.
Şi zise Bălăceanca acum că din slăbiciune şi bătrîneţe n-au putut să facă energhiia aceştii diiaforali şi nici Polizul nu i-au mai plătit chiriia nici pe cele vechi binale, nici pă cele noaoă şi cerea să-şi afle dreptate.
Părătu Polizu răspunse că cu nume de chiriia pământului i-au dat nişte marfă dă 1 [a] prăvăliia lui, care nu o tăgădui nici jupăneasa Bălăceanca, numai zicea că ar fi luat-o acea marfă în dator. Iar pentru a i să aşăza chiriia pămăntului şi cea de supt binalile cele noaoă, nici Polizul nu să înpotrivi, ci numai zise ca să să simfonisească înnaintea noastră. *
Dar, aceasta nefiind treaba judecăţi, găsim cu cale ca mai întăi cu luminată pornuca mării tale să să facă energhiia anaforali cei dintăi, cu măsurătoarea locului de către dumnealor veliţi vornici, să să cunoască pe căţi stănjăni sănt binalile cele vechi şi să le meargă tot chiriia cea veche. Şi pe câţi stănjăni cad binalile cele noaoă, să să învoiasca că Bălăceanca, stăpâna pămăntului, a cărora chiriie să să socotească de la acea judecată şi până acum, ţiindu-i-să în seamă şi preţu mărfii ce va fi luat jăluitoarea de la prăvăliia Polizului. Iar neputănd să să aşeze pe chiriia pămăntului dă supt binalile cele noaoă, dupe prav iii găsim cu cale că tot să iasă Polizul dăn stăpânirea şi a locului şi a binalilor celor noaoă şi să rămăie stăpână jăluitoarea Bălăceanca, ca pe nişte binale ce s-au făcut făr-de ştirea dumneaei şi ca unul ce nu s-au mulţumit nici pănâ acum a urma hotărărăi[i] departamentului, care  s-au făcut cu singatavasis.
Iar hotărârea cea desăvârşit, rămăne a să face de către înnăl-ţimea ta.
1794 ghenarie 29.
[indescifrabil] clucer
[semnătură grecească, indescifrabilă]
388
3*9
Barbu [*] Gărleami sluger Andonie Fotino Iordache Budeanu clucer
Preaînnălţate doamne.
Cu această alegere a judecăţii departamentului, zapciu cel orânduit, dm luminată porunca mării tale, au adus pe amăndooă părţile fată şi înnaintea noastră şi după cercetarea ce făcum si noi asupra aceştii pricini, vedem că dumneaei Mariea Bălăceanca face cerere ca să să facă la acest loc cat ţine Polizul trei feţe, adică o faţă cere să să facă căt tine binaoa cea veche şi să-i plătească chiriia după urmarea cea veche, de stănjăn po parale 65, altă faţă, cere să să facă la binaoa cea nooă, adică la casa ce au nădit-o Polizul lăngă cea veche şi să-i plătească chirie pă stănjăn po taleri cinci- şi. altă faţă, cere să să facă pe fata podului, unde iarăşi au făcut Polizul dooă prăvălioare şi să-i plătească si pe aciasta fată a podului deosebită chirie tot căte taleri cinci pe stănjăn.
A căriia cerere la dreptate nu poate fi priimită, de vreme ce a să face la un loc trei feţe şi a cere trei chirii nu este cu dreptate, fără minai zicem că de vreme ce tot locul acesta să cuvine a avea numai o fată, precum aşa au avut dintru-nceput şi precum asa să urmează la toate locurile ce au pe dănsele binele cu chirie. Si fiindcă Polizul au făcut dooă binale nooă, una nădită lăngă cea veche si alta pe faţa podului, adică acele dooă prăvălioare, găsim cu cale ca pentru tot locul acesta să plătească Polizul acum chirie^nooă, care fiind pe faţa podului locul acesta, peste tot za stânjeni cinci şi jumătate, să plătească chirie de tot stănjenul po taleri cinci, care pe stănjăni cinci si jumătate fac taleri 27 pol.
La care aciasta chirie să cuvine a fi Bălăceanca mulţumită si nu poate să ceară mai multă chirie de la Polizul pe acest loc, întăi,' căci văzum că asemenea chirie au tocmit numita Bălăceanca si cu alţii ce ş-au înnoit binalile tot pe acest loc al său si a dooa, că' de la însuşi Bălăceanca ne adeverim că chiriia acestui loc mai nainte era taleri nooă, iar acum zicem că i-a întreit, adică taleri 27 pol.
Şi cea desăvârşit hotărâre rămânea să face de către înnălţimea ta.
1794 martie 9.
Ianache Muruz vel vornic Nicolae vel vornic
biv vel clucer za arie
Preaînnălţate doamne,
După luminată porunca mării tale, ce din divan mi s-au dat, aducând zapciu cel orânduit, vătafu de visterie pe dumneaei Mariea Bălăceanca cu paratul său, Dimitrie Polizu, am mijlocit de a i să face vreo învoire, ori cu vânzarea locului a-1 cumpăra Polizul, sau cu alt aşăzămănt priimit de amăndooă părţile. Şi n-au stătut putinţă a să aşăza, ci am urmat celălalt mijloc, poruncit iarăşi de către măriia ta şi cu' om de credinţă rânduit la faţa locului i cu vătafu de visterie s-au cercetat atăt faţa uliţii după locul dumneaei, cât şi cea dinpotrivă, şi mai mult decăt pănâ la taleri cinci, chirie la stănjăn'pe an, nu s-au găsit, însă şi aciasta pe locul dumneaei, iar înpotriva s-au găsit o prăvălie prefăcută acum de curând şi chiriia lăsată tot după aşăzămăntul vechi ce au avut mai nainte, pe stănjăn po taleri trei.
S-au măsurat şi acel loc ce-1 ţine Polizul şi s-au găsit faţa uliţii stănjăni 5 pol, din care pe stănjăni trei calcă binaoa ce au prefăcut-o Polizul, iar în stănjăni 2 pol n-au făcut nimic.
Deci, cat pentru rămăşiţa de chirie ce este neplătită de Polizul pe ani trecuţi, găsesc cu cale ca pe^ toţi acei stănjăni 5 pol să plătească de când au prefăcut binaoa până acum, de stănjăn pe an po taleri cinci, cum l-au judecat dumnealor veliţi boeri şi zapciu cel orânduit să facă în-plinire. Iar pentru chiriia de acum înnainte, la stănjăni trei, pe care stă binaoa cea prefăcută, de vreme ce Polizul n-au purtat de grijă a lua aşăzămănt în scris de la stăpâna locului când au vrut să prefacă, am găsit cu dreptate să plătească chirie de stănjăn po taleri şapte pe an, la care s-au mulţumit şi el şi la care să cuvine a să mulţumi şi dumneaei, fiindcă s-au încărcat cu doi lei la stănjăn mai mult decăt alţi chiriaşi care este îndăstul după starea şi a locului, nefiind vreo uliţă mare. Iar pentru stănjăni 2 pol, ce n-au făcut nimic pe dănşii, să plătească şi de acum înnainte tot căte taleri cinci pe an.
Iar hotărârea cea desăvârşit rămăne a să face de către înnălţimea ta.
1794 avgust 22.
Nicolae Filipescu vel logofăt [rezoluţia]:
Io Alexandru Costandin Muruz voevod, i gospodar zemli Vlahiscoe.
După aciasta anafora dumnealor veliţilor dvornici, neodihnindu-se Măriia Bălăceanca, prin vechilul său, au eşit la divan înnaintea domnii mele, fată cu Dumitru Polizul, cerând ca ori să-şi rădice Polizul binalile ce au făcut pe locul său, sau să-şi cumpere locul cu preţul ce au mai văndut acum într-aciastă vreme alt loc alăturea acolea.
Deci, făcând şi domniia mea cercetare pricinii, au întrebat pe Polizul de au făcut mai întăi vreun aşăzămănt cu jăluitoarea cănd îşi înnoia acele binale şi de are vreun apodixis în scris şi zise că asupra lucrului cănd prefăcea acele binale de prăvălii, viind jăluitoarea au cerut ca să-i dea căte taleri cinci pe stănjăn, precum mai are închiriiat şi alt loc alăturea la alţii şi ar fi priimit şi el să-i dea, iar în scris vreun apodixis n-au luat, ţiindu-se nădăjduit la vorba dumneaei, care aciasta o tăgădui vechilul Bălăceancăi şi zise încă că îndată atunci au şi pornit judecată pentru aciasta, precum arătă de văzum anaforeaoa depertamentului, ot leat 1787.
Dupe care, am întrebat domniia mea pe vechilul Bălăceancăi, de ce nu s-au făcut urmare după hotărârea acei judecăţi. Şi zise că mergând să măsoare locul, Polizul nu au fost vrut să să măsoare tot locul, ci numai acela pe care era acele doă prăvălioare ce le făcea din nou. Şi cu aciasta nici vreo chirie pănâ acum n-am priimit.
S-au mai întrebat vechilul Bălăceancăi de mai are alăturea acolea într-aceiaşi faţă dă uliţă şi alte locuri înehiriete şi cu cătă chirie le are. Şi zise că de astă iarnă încoace au dat unuia trei stănjăni de loc în preţ chiriiat de taleri doăzeck Iar Polizul zice că la nimeni alt nu are loc dat în chirie cu mai mare preţ decăt căte taleri cinci stănjănu.
Deci, măcar că Bălăceanca cu tăcerea ce au făcut, fiind anaforaoa judecăţi ot leat 1787 în mănă-şi şi nu au pornit vreo jalbă, ca să să fi făcut energhiia hotărârii, să înţelege că au fost mulţumită la acel preţ dă chirie. Dar, pentru că nu are nici Polizul în scris vreun apodixis de aşăzămănt după obiceiul şi orănduială locurilor, iarăşi face bănuială judecăţii, mai vărtos că nici chiriia n-au plătit-o într-atăţea ani.
390
391
De aceea, am hotărât domniia mea, mai întăi să ducă zapciu cei orânduit, vătafu de visterie pe amăndoă părţile înnaintea dumnealui vel logofăt Ţării de Sus ca doar de li să va face vreo învoire, ori cu vânzarea locului care este mai spre curmarea prigonirii, sau cu vreun alt aşăzămănt înduplecat dăspre amăndoă părţile. Iar cănd aciasta nu va sta în putinţă, atunci să să facă cercetare de însuşi dumnealui vel logofăt cu vedere la faţa locului şi de să va găsi pe însuşi aceiaşi linie a feţii uliţii alte locuri închiriate cu mai mare preţ decăt taleri cinci stănjănul, după acel preţ ce să va dovedi mai mult, să aibă şi Polizu a plăti Bălăceancăi pe toţi anii, de la însuşi vremea ce ş-au prefăcut prăvăliile cu înnoirea zidului, pănâ acum.
După care aciasta domnească hotărâre urmând dumnealui vel logofăt, ne făcu arătare printr-aciasta alăturată anafora, că nu s-au găsit pe aceiaşi linie a uliţii chirie cu mai mare preţ decăt taleri cinci stănjănul şi că pentru locul dă 3 stănjăni pe care stă binaoa cea noă au rămas mulţumiţi amăndoă părţile a fi chiriia căte taleri şapte. La care anafora a dumnealui neodihnindu-se nici Polizul, nici Bălăceanca, au eşit de iznoavă la divan înnaintea domnii mele amăndoă părţile, Polizul cerând scădere ca să plătească după cum era chiriia mai nainte, iar Bălăceanca cerând a fi îndatorat să-i plătească Polizul mai mult şi decăt acei taleri şapte pe stănjăn.
Unde, la aciasta prieinuire a lor, făcănd domniia mea chibzuirea dreptăţii, am găsit eu cale şi am mai încărcat pe Polizul, cu taleri unul la stănjănul locului ce au făcut binale noă, numai şi numai pentru că n-au grijit a-şi face siguranţiia lui în scris, iar celelalte le întărim după anaforaoa dumnealui vel logofăt şi zapciu să urmeze.
1794 noemvrie 16.
L.P.
vel logofăt
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, LXXIX—7.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, inelară, în tuş roşu.
326. 1794 martie 16.
Toate lucrurile şi facerile dă bine căte să fac după urmarea bunătăţii, nu numai că sănt şi să zic bune şi aceia ce le săvărşăsc au laudă dă la oameni, ci şi de la Dumnezeu atăt într-aciasta simţitoare şi văzută lume câştigă dar şi ajutor, căt şi după petrecanie dintr-aceste vremelnice, dobândesc pomeniri vecinice şi uşurare sufletească.
Socotesc dar că între aceste faceri dă bine, cu cale şi cu dreptate ieste şi pentru slugile ce slujesc cu osârdie şi cu bună credinţă, stăpăni-tori lor să-i miluiască şi să-i dăruiască stăpâni cu stăpâneşti mile pre fies-care după sărguiala slujbei şi cu credinţa cu care să va arăta, ca să fi© pentru pomenirea lor.
Drept aceia, fiindcă dascălul Radu, cântăreţul, ne-au slujit dă mică vărstă şi după ce au învăţat meşteşugul psaltichii căsătorindu-să, au slujit biserica sfinţilor patruzeci dă mucenici dă aici dăn Bucureşti, ce ieste metohul sfintei episcopii Râmnic şi cunoscută fiind dreapta
slujba lui, am binevoit şi printr-această carte a smerenii noastre îi hărăzim casa ce o avem cumpărată dă la dumnealui Hristodor Niculescu pă locul acestui metoh, dănd pă an la metoh câte o jumătate ocă dă ciară pentru chiriia locului.
Deci, să aibă a ţinea şi a stăpâni aciasta casă cu locul, i cu celălalt coprins al iei, înpreună cu soţiia şi cu copii, ce le va da Dumnezeu, dăn neam în neam, cu bună pace şi nesupăraţi dă către nimini.
Şi spre încredinţare, adeverim scrisoarea aciasta cu însuşi pecetea şi iscălitura noastră.
1794 martie 16.
L.P.
Acad. R.S.R., XCII-138 b.
Copie „după pecetluitul răposatului Filaret", stare foarte bună, hîrtie cu filigran, format lung; însoţită de o altă copie, în limba greacă, la nr. XCII —138 a.
327. 1794 aprilie 20.
Adecă eu Manoli blănariul Athanasie, eu soţul mieu Aniţa, dat-am adevărat şi preîncredinţat zapisul nostru la> mâna lui Ioan croitoriul Botezatul, de nimea săliţi, nici asupriţi, ce de a noastră bunăvoe am văndut o casă şăndrilită, cu locul ei căt arată hotărnicia de câţi stănjini înprejurul casii, ce să numeşte mahalaoa Broştenilor supt zidul Curţii gospod.
Şi tăcmala (şic) ne-au fost 100 de leai, adică o sută leai. Şi banii am luat toţi în mâinile noastre deplin. Şi noi am dat 2 scrisori a casai, adecă zapisul vechi şi hotarniea locului. Şi mai găsindu-să şi alte scrisori veachi a casai, să aib să le dau, sau aiurea găsindu-se, să nu să ţie în samă.
Şi de astăzi înnainte să-i fie dreaptă vânzare ca ocină şi moşie, să fie stăpănitoriu înpreună cu soţul şi cu fiii dumisale. Iar eşind vreo pricină de undeva, eu să aib a răspunde la toate.
Şi pentru mai adevărată credinţă, am dat acest zapis de stăpânire şi am iscălit însuşi cu măna mea greceşte, ca să să crează.
Leat 1794 aprilie 20.
Eu Manole Athanasiu blănarul, adeverez [greceşte ]
Aniţa, soţia lui Manole [indescifrabil greceşte ]
Dumitrache [indescifrabil ] am fost faţă
/două semnături greceşti, indesifrabile]
Şi eu dascălul Enachi de la Sfântul Pandealeimon am scris cu zisa domniilor sale numiţilor de mai sus arătaţi vânzători.
Acad. R.S.R., CXXXVII1-158.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigram; scriere greoaie.
328. 1794 mai 1.
Adică eu Iane sin Neculae dinpreună cu soţiia mea Minca şi cu fiiu-mieu Nicolae şi cu fii-mea Mariuţa încredinţăndu-mă (sic) cu adevărat zapisul mieu la măna dumnealui bulug-başa Ivan.
392
393
Precum să să ştie că i-am văndut dumnealui o casă dinpreună cu grădina ei ce o am eu în mahalaoa Sârbească pă locu sf. Mitropolii, de a noastră bunăvoe, drept taleri 110, adică una sută zece tocma. Care bani i-am şi primit toţi deplin în măna mea. Şi dumnealui să aibă a plăti chiria locului cea obicinuită pă an căte taleri 5.
Şi eu când am făcut această casă de vânzare dat-am ştire la toţi mahalagii ce sănt într-această mahala, care să chea[mă], vecini de aproape de casa mea. Şi dumnealor nu s-au sculat spre a o cumpăra. Şi dumnealui bul[uc]-başa Ivan să aibă a o stăpâni cu bună pace neam de neamu dumnealui, fiindcă noi i-am văndut dumnealui de a noastră bunăvoe.
Şi cănd s-au făcut acest zapis fost-au şi alţi neguţători de cinste marturi care mai jos să vor iscăli pe anume.
Căt şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus şi degetele noastre în loc de iscălituri, ca să să crează.
1774 mai 1.
Eu Iane sin Neculae croitor, dinpreună cu soţia mea Minca, adeverez şi vânzător
Eu Nicolae feciorul lui Ene (sic) croitor, adeverez
Eu Mariuţa fata lui Iane croitoru, adeverez
Eu jupan Petre vecinu, martur
Eu moş Cănciu vecinu, martur
Eu Petcu vecinu, martor
Eu Iancu vecinu, martor
Dositheu milotiiu bojiiu arhiepiscop i mitropolit.
Văzăndu-se şi de smerenia noastră coprinderea acestui zapis, întărim ca să-şi aibă Ivan stăpânirea nebăntuit, răspunzând şi chiria locului câte taleri 5 şi un ort, bani naht, pă tot anul.
Şi vin şi rachiu să n-aibă voe a vinde. Aşijderea şi cănd va rămânea rămăşiţă de chirie, silit să fie a-şi rădica lemnele, să rămăe locul slobod. Cum şi cănd va vrea să o vănză, mai întăi să dea ştire sf. Mitropolii ca să facă aşăzămănt pentru chirie cumpărătoru ce va fi. Aceasta.
1794 octomvrie 20.
L.P.
Arh. St. Buc, ms. 158, f. 29v. Copie.
329. 1794 mai 11.
Preaînnălţate doamne,
fDin luminată porunca mării tale dumnealui vătaf dă Divan au înfăţişat la judecată pă Dumitru şălaru sin Hagi Panait cu Stancul bogasierul de aici, cu jalba ce au dat mării tale, arătând că tată-său astăvară, fără ştirea lui, au văndut doaă prăvălii mai sus numitului drept taleri 3 500* care prăvălii sănt cu locu lor moştenesc.
în multe rânduri au zis paratului ca să-şi primească banii şi nici într-un chip nu voieşte, prelungindu-să vremea pănâ acum.
Şi să roagă mării tale să fie orânduit la o judecată să-şi afle dreptatea cu a-şi primi cumpărătorul banii, să-şi ia prăvăliile în stăpânirea lui, ca un lucru părintesc.
S-au întrebat părătu Stancul ce are să răspunză. Şi zise că tată-său au văndut întăi aceste prăvălii unui Gheorghe logofăt Mănciulescu şi el avănd alăturea cu aceste prăvălii, prăvăliia lui de zestre, zise Stancul că le-au cumpărat tatul jăluitorului de la neamu lui. Şi ne arătă un zapis cu leat 1793 martie 9, iscălit de Hagi Panait tată-său i dă Stanca mumă-sa cu şapte mărturii, cu care zapis vinde doaă prăvălii pe Uliţa Şălarilor în mahalaoa Sfete Nicolaie, lui Gheorghe logofăt sin Iane Mănciulescu, în taleri 3500. Ne mai arătă Stancu şi alt zapis cu leat 1793 aprilie 19 iscălit tot dă Hagi Panait dănpreună cu soţiia lui Stanca, cu patru mărturii în care zapis scrie că din trupul său avănd fecior anume Dumitru carele viind în vârstă, cu a lui cheltuială l-au şi căsătorit, puindu-1 şi într-o [prăjvălie a lui, dăndu-i şi marfă de taleri 600 să-1 chivernisească şi el fiind din fire cu urmări proaste încă şi mai dinainte, nu numai că au răspuns acea sermaia, ci încă l-au şi păgubit mai bine de taleri 1 600, între care pagube ce i-au făcut, l-au şi necinstit cu suduiri rădicând şi măna asupră-i. Pentru pagube şi viaţă rea ce au avut cu dansul au umblat şi prin judecăţi după cum cărţile de judecată şi zapisile ce are de la măna lui arată. Şi văzând că nici într-un chip nu să mai părăseşte dă răotăţi şi răsipiri de toate, pentru ca să nu-i rămăie sufletul lui şi al soţii lui necăutate, au văndut doaă prăvălii numitului Stancu în taleri 3 500, însă prăvăliile şi cu doaă căscioare în dos, tot într-o învă-iitoare şi cu tot locu lor căt ţine, mai căzăndu-i-se Stancului fiind si vecin de alăturea şi cumpărătoarea de la neamu său.
Din care bani, după vânzarea acestor prăvălii, cu toate că fii-său Dumitrul l-au necăjit şi l-au păgubit, dar tot nu s-au îndurat dă el şi dă soţiia lui, ci pă noră-sa fiindcă au cunoscut-o dă cinste, o ţine la sălaşul său purtăndu-i grija şi de hrana vieţii atăt ei căt şi fii-său. Si pentru că fii-său i-au răpus din zestrile ei, să îndatorează ca să-i plătească cătă lipsă dă zestre va avea după foae. Au înpărtăşit şi pă fii-său cu taleri [loc liber], peste toate ce i-au făcut.
S-au întrebat Dumitru de sănt aceste zapise ale tată-său, şi zise că ale tată-său sănt, dar el nu este iscălit. S-au mai întrebat Dumitru de au avut ştire dă vânzare şi zise că au avut de la cumpărătoarea ce au cumpărat Gheorghe logofăt, fiindcă au venit dă-i da şi lui taleri 500 să iscălească zapisul şi el n-au vrut.
Am mai întrebat pă Dumitru căţi bani i-au dat tată-său dăn vânzarea prăvălii şi zise că taleri 1 500 care bani sănt dati la ,un neguţător în păstrare.
S-au întrebat Dumitru dă trăese părinţii lui şi zise că trăesc şi că tată-său s-au dus la o mănăstire de şi-au luat cinul călugării, iar mumă-sa este aici.
Şi viind şi mumă-sa la judecată o am întrebat dă este vânzarea şi cu ştirea ei şi zise că cu ştirea ei s-au văndut, arătând şi aceasta că dăn vânzarea prăvăliilor au dat bărbată-său taleri 500 fii-său Dumitru î taleri 500 soţii lui, i taleri 500 unui copil al lor şi taleri 1 000 i-au dat ei, după cum fiind faţă şi soţiia lui Dumitru asemenea arătă.
Am întrebat pă Dumitru ce prăvălii sănt şi zise că salarii, l-am întrebat şi pă dansul ce meşteşug are şi arătă că este salar.'
394
395
Şi am zis paratului Stancu ca din doaă prăvălii să dea şi jăluitorului una întorcăndu-i banii jumătate şi n-au primit, ci şi-au cerut banii cumpărătorii şi taleri 160 ce zice că au cheltuit la meremetul prăvăliilor.
Şi am zis mumii lui Dumitru dă voeşte ca să dea taleri 1 000 ai ei, să dea şi fii-său taleri 1 500 partea lui i a soţii lui, să mai dea cu toţi şi taleri 1 000 cusurul şi să răscumpere amăndoaă prăvăliile. Şi primi atăt ea căt şi fii-său, mai vărtos zise muma lui Dumitru că pentru taleri 1 000 cusurul, ia să încarcă a-i răspunde.
La aceasta răspunse Stancul părătu că numitu jăluitor nu cumpără prăvăliile pentru dansul, ci are socoteală să le vănză altuia. Şi la categoria ce prin zapisu vânzării prăvăliilor face Hagiul tatul jăluitorului, ne aduse jăluitorul o mărturie în scris cu leat 1794 mai 10 a dumnealui Costandin Neculescu biv vel sărdar în care scrie că după zapis a venit numitu Hagiu la dumnealui şi i-au spus că vânzarea prăvăliilor au făcut-o întru necaz. Şi scrie că au intrat mijlocitor ca să înpace pă Dumitru cu Stancul părătu. Şi singur Stancul, din bunăvoia lui, au primit ca să-i dea o prăvălie şi au rămas să facă zapis de învoială şi s-au prelungit vremea pănâ acum.
Din cercetarea aceasta să alege că vânzarea ce au făcut-o Hagiu tatu jăluitorului să dovedeşte cum că au fost vânzare din necaz şi din pizmă, din neorânduiala zapiselor şi din catigoria ce face fiului său în zapisul de vânzare, care catigorie o aneriseşte însuşi el în urmă, dăruind fii -său taleri 500 cu care dăruială să dovedeşte că l-au ertat, după cum şi mărturia dumnealui sărdarului arată că s-au căit.
Iscălitura mumii lui Dumitru nu să-ţine în seamă, fiind soţie vânzătorului şi căzăndu-i-să să nu să înpotrivească bărbată-său.
Iar acum cu pricina călugării dăspărţindu-să de bărbată-său rămăne ia stăpână şi vrănd ia să răscumpere, are dreptate.
Şi găsim cu cale Hagiica să dea Stancului taleri 3 500 banii cumpărătorii şi să ia amăndoaă prăvăliile, însă bani să-i răspunză întru acestaşi chip? adică taleri 2 000 să-i dea Hagiica, i taleri 500 să-i dea Dumitru fii-său i taleri 500 soţiia lui Dumitru şi taleri 500 ai copilului lor şi să ia prăvăliile Hagiica în stăpânirea ei. Şi după suma banilor ce i-au înpărţit Hagiu cu toţii să aibă şi parte la prăvălii. Iar stăpână să fie muma lor.
Asemenea să întoarcă Stancului şi taleri 160 ce arată că au cheltuit la meremetul prăvăliilor, sau căt să va dovedi că au cheltuit.
Iar hotărârea cea desăvârşită rămăne a să face de către înălţimea ta.
Iar cănd vor eşi prăvăliile cu vânzare de la mâna Hagiicăi sau de la fii-său Dumitru la altă mână streină, să aibă Stancul protimisis a le lua tot cu taleri 3 500 ce le-au văndut Hagiu întâi.
1794 mai 11.
[urmează cinci semnături indescifrabile]
taleri trei de scris treti logofăt
Trecut în condică [în legătură cu cele de mai sus urmează anaforaua de mai jos ] :
Preaînălţate doamne,
Pe această alegere a judecăţii departamentului nerămăind odihnit Stancul bogasieru, zapciu cel orânduit din luminată porunca mării tale,
l-au adus şi înaintea noastră faţă cu Dumitru sin Hagi Panait i cu Stanca mumă-sa. Şi din cercetarea ce făcum asupra aceştii pricini, găsim hotărârea departamentului urmată fără dreptate. Căci de la vînzarea ce au făcut Hagi Panait pe acele doaă prăvălii şi pană acum, fiind trecut peste ■un an, şi însuşi Dumitru mărturisind înaintea noastră că încă de atunci au ştiut vânzarea şi au tăcut până acum, au pierdut protimisis ce au avut, fiindcă acest Dumitru şi cănd n-ar fi fost lepădat de tată-său de a să mai numi fecioru lui, iarăşi nu avea mai multă dreptate decăt aplo ca fecior al vânzătorului să ceară protimisis în vreme cuviincioasă, adică în sorocul cel rânduit dă treizeci dă zile la cei ce sănt de faţă. Cu căt mai vărtos că şi chiar în vremea sorocului de ar fi făcut Dumitru această cerere, iarăşi nu să cuvenea să fie primită, ca unul ce nu poate să zică că are dreptatea cea fiiască la vânzarea tatăne-său, de vreme ce tată-său lepă-clăndu-1 şi neprimindu-1 de a să mai numi feciorul lui, au rămas strein şi gol de toate dreptăţile cele fireşti, pentru ale lui blestemăţeşti fapte şi netemere de Dumnezeu, necăjind pă tată-său cu pagube, cu sudălmi şi cu pornire asupră-i. De ale căruia fapte măcar că era în destul numai singur mărturiia tătâne-său, dar vedem că sănt dovedite de tată-său şi prin cărţi de judecată ce au tras Hagi Panait cu acest Dumitru fii-său. Că şi Mavrogheni cu întărirea ce face la anaforaoa celui de atunci boer judecător de la Agie, porunceşte la vel agă ca să deosebească pe Dumitru cu nevasta lui din casa tatăne-său, spre a-şi avea tată-său odihna sa, făcăndu-i zapt ca să nu-1 mai supere.
Iar la ceia ce zic boerii judecători că cu dăruiala de taleri cinci sute ce, în urma vânzării, au făcut Hagi Panait la fii-său Dumitru, să dovedeşte că l-au ertat şi că vânzarea au făcut-o Hagiu din pizmă şi din necaz. Dar acestea le zic de la dumnealor, iar adevăru nu este aşa, căci nici l-au ertat, nici i-au dăruit cevaşi, de vreme ce pe lăngă cele scrise în zapisul vânzării paraponemata ale Hagiului asupra acestui fii-său ne arătă Stancul de văzum deosebită adeverinţă scrisă, acum la 14 ale trecutului mai, prin care chiar aşa scrie :
(M-am mirat cu ce minte s-au sculat fii-meu Dumitru să răscumpere prăvăliile în vreme cănd l-am lipsit din moştenirea mea pentru necuviincioase faptele lui, cum sănt dovedite prin cărţile de judecăţi ce am tras cu dânsul. Eu aceste prăvălii le-am văndut de bunăvoia mea şi şapte pungi de bani ce am luat pă ele iar cu ei în casă i-am cheltuit, adică cu soţiia mea, cu fii-mieu şi cu noru-mea. Am plătit şi datorii pe unde am fost dator şi ce au mai rămas taleri o mie i-am dat soţii mele ca să să chivernisească. Şi mai mult nu am dat nimărora (sic). Iar că să scoală acum fii-mieu peste un an şi doaă luni dă cere prăvăliile cu răscumpărare de bani, rău şi fără cale şi fără nici un cuvânt. Căci eu cum arăt şi cum să arată şi în cărţi, pentru ale lui netrebnice fapte l-am fost lipsit'şi din moştenire şi să nu dea Dumnezeu la nici un părinte acest fel de fecior. Oi prăvăliile să le stăpânească cumpărătoru pentru că le-am văndut de a mea bunăvoe. Şi cănd am văndut prăvăliile şi fii-mieu au fost de faţă, dar fiind pe acea vreme în blestemăţii, trebuinţă n-au fost de a-1 pune să iscălească, nesocotindu-1 ca un fecior al mieu).
Iată dar că din însuşi această de acum adeverinţă a lui Hagi Panait să dovedeşte că nici l-au ertat, nici i-au dăruit cevaşi.
Iar pentru că mai zic boierii judecători că iscălitura mumii lui Dumitru din zapisul vânzării nu să ţine în seamă căci fiind soţie vănzătorului i s-au căzut să nu să înpotrivească bărbată-său. Iar acum, cu pricina călu-
396
397
gării dăspărţindu-să de bărbatu-şău, rămăne ia stăpână şi vrănd ea să răscumpere, are dreptate.
Noi zicem că este de faţă văzută nedreptate, întăi, căci altul au cerut protimisis şi altuia dau dreptate, fiindcă cererea au făcut-o Dumitru, iar nu mumă-sa. A doao, că Hagi Panait nu este călugărit, ci este şi astăzi mirean, cum nici însuşi soţiia lui nu tăgădui. A treia, că măcar de s-ar fi şi călugărit, sau măcar de ar fi şi murit care este mai mult decăt călugăria, iarăşi nu ar putea soţiia lui să ceară protimisis a răscumpăra lucru care au fost al bărbată-său, iar nu a ei zestre şi care l-au văndut bărbată-său de sănt acum un an şi doaă luni, căci şi ia putea să facă cerere de protimisis iarăşi în sorocul cel rânduit, dovedind însă că au din averea ei voeşte să întoarcă bani.
Ci drept aceste mai sus arătate, nici Dumitru, nici mumă-sa Stanca nici o dreptate de protimisis neavănd acum peste un an şi doaă luni.
După dreptate urmează ca Stancul bogasieru să-şi stăpânească acele doaă prăvălii după zapisul de vânzare al lui Hagi Panait, cu bună pace.
Iar hotărârea cea desăvârşită rămăne a să face de către înălţimea ta.
1794 iunie 7.
Vel logofăt Vel logofăt Vel dvornic Vel dvornic Vel logofăt
biv vel clucer za arie
[rezoluţia domnului ] :
Io Alexandru Costandin Muruz voevod i gospodar zemli Vlahiscoie.
La această anafora care au făcut domnii mele dumnealor veliţii boeri, nerămăind Stanca soţiia lui Hagi Panait odihnită, au eşit la Divanul domnii mele faţă cu Stancul bogasierul, unde făcănd domniia mea cercetare pricinii aceştiia, am găsit bună judecata dumnealor veliţilor boeri la cuvântul de protimisis, mai vărtos Dumitru nu are nici o dreptate la cererea lui, pentru pricinile ce ni să arată.
Dar fiindcă Stanca, soţiia lui Hagi Panait, făcu la Divanul domnii mele o deosebită provlimă, cum că au avut vie a ei dă zestre care au văndut-o bărbată-său şi că acei bani după viia ei i-au cheltuit bărbată-său la facerea acestor prăvălii şi pană acum iaste lipsită de vie, am poruncit domniia mea de s-au făcut cercetare prin dumnealui vel logofăt de Ţara de Sus, lui Hagi Panait bărbată-său de au avut adică Stanca soţiia lui vie a ei dă zestre şi de au văndut-o.
De la carele ne-au adus dumnealui vel logofăt adeverinţa lui în scris supt iscălitură-i, cum că cu adevărat cinci pogoane şi jumătate vie lucrătoare cu pământul ei i o căscioară, şopron, cramă şi cu vasile ei, au avut soţiia lui la Urlaţi, care au văndut-o el cu adevărat. Şi cum că nu are nici un lucru nemişcător de a pune în loc.
După al căruia tacrir, avănd Stanca dreptate dupe pravili, a-i pune bărbată-său în locul vii alt lucru iarăşi nemişcător şi neavănd bărbată-său nici vie, nici alt lucru nemişcător, fără numai aceste prăvălii, am hotărât domniia mea ca cu acest'cuvânt al zestri să aibă dreptate Stanca la una dintr-aceste doaă prăvălii ale bărbată-său.
Şi aşa orănduind domniia mea de s-au făcut cercetare la faţa locului prin măsurătoare de stânjeni şi prin vederea acestor doaă prăvălii, ni
398
s-au dat pliroforie că amăndoaă aceste prăvălii, şi la mărimea locului şi la starea binalelor sănt deopotrivă, atăta numai avănd deosebire, adică una din prăvălii avănd chip de curte în dos, iar alta avănd altă bina de doaă case i locu unde era să-i fie curtea ei în dos. Din care prăvălii însuşi Hagiica au cerut să ia prăvăliia cea cu curte şi să rămăe Stancului ceilaită care are şi osebită bina.
Deci aşa fiind pricina, s-au şi învoit ei între ei. Şi pentru acea prăvălie cu curte au întors Hagiica, Stancului taleri 1450, adică cu taleri 300 mai jos din jumătatea a taleri trei mie cinci, sute cumpărătoarea amăndorura prăvăliilor, pentru căci rămăne Stancului şi deosebită bina în dosul prăvăhi lui, precum văzum domniia mea zapisul Stancului ce-1 dă la măna Hagiicăi, dupe care rămăne Stanca să-şi deosibească cu uluce prin mijloc prăvăliia lui ce-i rămăne cu binaoa din curte în dos, ca să poată şi Hagiica ţinea prăvăliia ei cu curtea, fără de altă prigonire între ei.
Şi într-acestaşi chip să le fie stăpânirea. Adică Stancu să-şi ţie prăvăliia cea cu binaoa deosebită din dos şi Hagiica prăvăliia cea cu curte.
Atăta numai cănd Hagiica va vrea să înstreineze cu vânzare prăvăliia la altul, să să protimisească Stancu a o lua tot cu acest preţ de taleri una mie patru sute cincizeci.
într-acestaşi chip dar întărim şi poruncim să să urmeze.
1794 avgust 13.
L.P.
vel logofăt
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, XXIX—19.
Original, stare bună,hîrtie cu filigran; pecetea domnească, în tuş roşu.
330. 1794 iunie 5.
Adecă Măriia, fata jupănesii Marii, dinpreună cu soţul mieu, Costandin Berlescu postilnicelul, dat-am credincios zapisul nostru la măna dumnealui jupanului Ilie Hagi Parascliiva.
Precum să să ştie că avănd eu o casă în mahalaua Neguţătorilor, dată de zestre de la mumă-mea, o am făcut schimb cu dumnealui chir Ilie. Şi dumnealui mi-au dat altă casă în mahalaua Oţătarului şi bani gata, taleri' 600, adecă şase sute. Şi aceşti bani i-am luat toţi, deplin în măna mea.
Şi o am dat-o de a noastră bunăvoe, nesiliţi de nimeni. Şi dumnealui să aibă a o stăpâni cu bună pace de către noi şi de către tot neamul nostru, atăt dumnealui căt şi coconii dumnealui, căţi Dumnezeu îi va dărui.
Şi avănd şi maica mea trei stânjeni de loc tot într-acest loe, i-am dat şase stânjeni din locul ce am făcut schimb.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, au fost şi alte obraze faţă, care să vor iscăli mai jos, Şi pentru credinţă, m-am iscălit mai jos şi mi-am pus şi degetul, în loc de pecete, ca să să crează.
1794 iunie 5 dni. X Eu Măriia, soţia postelnicului] Dinul Berlescu, adeverez X Eu Măriia, dinpreună cu fiiul meu Alexandru, adeverim Costandin Berlescu postfelnic], adeverez
399
X Eu Costandin coj[oearul], martor
X Eu jupăneasa Safta, soţiia răposatului Panait, martor
Eu Eadu Odeeilă [?], marto[r] [semnat ură grecească indescifrabilă/, martor
Şi am s eris eu popa Dona ot mahalaua Neguţătorilor, cu zisa dumnealor şi martor.
Acad. R.S.R., CXVIII-61.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
331. 1794 iunie 8.
Adică eu Iosif neamţul dau credincios zapisul mieu la cinstită măna sfinţii sale părintelui arhimandritului Cotrocianul, chir David.
Precum să [să] ştie că m-am rugat la sfinţia sa de mi-au dat dou[ă] pogoane de loc pă moşia sfintei monăstiri, la Cărămidăria, ca să-m[i] iac casă, i grădină de bucate, i de pomături şi să am a-i da pă an chiria locului la sfănta mănăstire Cotroceni, la fieştece pogon, talere patru, care face peste tot pa an talere opt.
încă şi aciasta, să nu fiu volnic a vinde grădina la al doile[a] obraz. Vin şi rachiu, ori altfeliu de neguţătorie să nu fiu volnic a vinde.
Şi numita chiriia să o am a plăti la soroc, cănd va cere mănăstirea. Iar neplătind chiria la soroc, să fiu lipsit de pe moşie, şi de toată chieltuiala să n-am a cere nici un ban.
Şi pentru mai adevărată crădinţă, m-am iscălit. Pus-am şi degetu, în loc de pecete, ca să criază.
1794 iunie 8.
Eu Iosif niamţul, adevărăz.
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, XCIII-10.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; format mic.
332. 1794 iulie 26.
încredinţez judecata cu adeverinţa mea că fiind eu dator taleri 2 000, adică doo mii, la dumnealui Hristea Gheorghiu, prin zapis şi cu zălog pus moşiia mea Ogrejeni sud Vlaşca şi cu aşăzămănt ca neplătind eu bani la soroc, să să vănză moşiia cu mezat şi să să plătească datoriia.
Care soroc trecând şi făcîndu-mi înprumutătorul strimtoare şi cerere ca, ori să plătesc bani sau să vănză moşiia şi neavănd eu putere a plăti datoriia, nici dăndu-mi măna a vinde moşiia, fiind mare şi bună, cu care ni să ajutorează casa, am socotit între noi să plătim datoriia şi să ne rămăe şi acest acaret nevăndut.
Deci, avănd soţiia mea Safta o casă în mahalaua Caimatii, cu locul ei şi 8 pogoane dă vie la sud Saac, cu pământul lor, în valea Ursoi, dă zestre ale dumneaei dă la părinţi, am făcut schimb cu dumneaei şi în locul acestor lucruri dă zestre ale dumneaei, casă şi vie, am dat dumisale casele mele părinteşti dă aici dăn Bucureşti, dăn mahalaua Antimului, care sănt dă mai mare preţ dăcăt mai sus numitele lucruri ale dumneaei, pentru că aşa
ne-am învoit între noi. Iar acea casă şi vie au rămas ale mele, prin ştirea şi a rudelor dumneaei, ca să fac cu dănsele orice voi vrea, adecă ori a le vinde sau a face orice voi şti cu dinsele, ca să mă plătesc dă datorie. Cum şi dumneaei să aibă a stăpâni casa mea ce i-am dat-o schimb, întocmai ca un lucru, al dumneaei.
Şi pentru credinţă, m-am iscălit, ca să să crează.
1794 iulie 26.
Nicolae Fălcoianu biv treti logofăt^ adeverez Eu Catinca Fălcoianu, martor M. Fălcoianu vel dvornic, martor [indescifrabil ] vel vornic, martor
Acad. R.S.R., 0 63.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
333. 1794 noiembrie 13.
Preaînălţate doamne,
Tudorache sin Hagi Tudor de aici, din Bucureşti, prin jalbă face arătare înălţimii tale că aici în Bucureşti, pă moşiia mănăstirii Nucetul din sud Dămboviţa, are o prăvălie părintească, care o are dată cu chirie la ui\ neguţător. Şi cu acea chirie îşi ţine hrana vieţii. Şi fiindcă din pricina răzmeriţii au ajuns la mare sărăcie, hrănindu-să cu mila du pe la creştini..
Care prăvălie ajungând la dărăpănare, chiriaşul îl stenahoriscşte să o prefacă şi el fiind foarte sărac, avănd şi trei fete de vărstă şi neavănd şi casă unde hălădui, şăzănd pe uşi streine, nu are putere a o preface. Şi ca să nu să isterisască cu trecerea vremii a să dărăpăna prăvăliia de tot, să roagă mării tale să fie luminată porunca către dumnealui starostea dă neguţători ca prin ştirea egumenului, stăpănu pămăntului, să vănză prăvăliia cu mezat spre a eşi preţul cel euvincios, ca cu banii ce va lua să să chivernisească şi să-şi mărite ietele.
în dosul căriia jălbi ni să porunceşte de către măriia ta ca să cercetăm^ dupe orănduială şi să arătăm în scris prin anafora, cu dumnealui vătaf de aprozi.
Luminaţii porunci următori fiind, am cerut de la Tudorache jălui-toru să ne arate seneturile prăvălii ce are şi ne arată o carte grecească cu leat 1773 mai 25, iscălită de un Agapie egumen Nuceteanu ce au fost p& acea vreme, cu cinci mărturii, în care scrie că având mănăstirea Nucetul loc de o prăvălie în Şălari şi neavănd mănăstirea putere să facă prăvălie^ au făcut simfonie cu Hagi Theodor să o facă cu a lui cheltuială oricâtă va. merge şi să o stăpânească căt va trăi el. Şi după moarte-i să o stăpânească, copii săi, dănd la mănăstire chirie pe fieşicare an căte taleri 20, Iar după, moartea copilului, să rămăe a mănăstirii slobodă.
Dupe aceasta am întrebat pă Tudorache să arate ce pagube i s-au întâmplat. Şi zise că el făcănd neguţătorie cu tată-său Hagi Tudor, din răzvrătirea vremilor li s-au întâmplat multe pagube, cum şi pe un Theodor Ioan din Bucureşti, în viaţă fiind tată-său, l-au împrumutat eu taleri 1 540v Care Theodor eşănd mufluz, până acum nu i-au mai plătit. Arătăndu-ne şi
400
26 - c. 245
401
acele zapise care le văzum unul cu leat 1780 martie 15, de taleri 1 000 şi altul de taleri 540 tot cu acel leat mai 3.
Şi spre mai buna descoperire a adevărului au adus la judecată şi pe un Soare, i Anastase neguţători dă cinste, carii deteră mărturie că Tudorache este fecior lui Hagi Tudor şi că au fost neguţători cu sermaia. Şi din pricina banilor ce au împrumutat tată său pe Tudor Ioan care şi pană acum nu i-au mai plătit, cum şi dintr-alte pagube ce i-au curs din întâmplarea vremilor au ajuns la mare lipsă şi sărăcie, neavănd nici hrana vieţii cea din toate zilele, avănd şi trei fete şi sade pe uşi streine neavănd casă.
Deci după zapisul ce este în măna lui Tudorache, nu este lăsată binaoa din copii în copii lui pană în veci. Şi era să rămăe a mănăstirii după moartea jăluitorului. Care pană a nu muri, întămplăndu-i-să această disti-hie, avănd şi trei fete de vărstă, găsim cu cale să fie luminată porunca mării tale către starostea de neguţători ca prin ştirea egumenului să vănză binaoa cu mezat şi din bani ce va eşi, să ia pe jumătate Tudorache pentru ajutorul căsătorii fetelor lui şi jumătate să ia mănăstirea, căci au scris egumenu în zapis să fie a copiilor, iar nu să fie a lui Tudorache feciorul lui, chiar pe al lui nume. Şi scriind copii, după pravilă să coprind şi nepoţii lui Hagi Tudorache, fetele acestui Tudorache. Şi încă n-au scris după moartea lui Tudorache jăluitoru, ci au scris dupe moartea copilului, care să înţelege al copilului cel mai dupe urmă.
Iar hotărârea cea desăvârşită rămăne a să face de către înălţimea ta.
1794 noemvrie 13.
[semnătură grecească, indescifrabilă] [semnătură indescifrabilă ] Ioan [indescifrabil] sărdar
Preaînălţate doamne,
Pe această alegere a judecăţii depertamentului nerămăind odihnit evghenie igumenu Nuceteanu, vătafu de aprozi, din luminată porunca mării tale, au adus înaintea noastră pe Toma Colpovici, vechil cu adeverinţă în scris al numitului igumen, faţă cu Tudorache sin Hagi Tudor, unde după cercetarea ce făcum şi pă asupra acestei pricini, vedem că nici o dreptate nu poate avea Tudorache la cererea ce face, de a vinde cu mezat binaoa acei prăvălii ce o au făcut-o tată-său pe pământul mănăstirii Nucetului, de vreme ce în aşezământul ce au făcut tată-său cu mănăstirea nu coprinde ca de i să va întâmpla ori lui ori fii-său vreo distihie, să aibă atunci voie a-şi vinde binaoa, ci coprinde numai că binaoa ce va face să o stăpânească el şi fii-său căt vor trăi, plătind pe an chirie po taleri 20. Şi după moartea fii-său, să rămăe a mănăstirii care în ani 22 ce să văd trecuţi de la zapisul de aşezământ şi până acum însuşi Tudorache mărturisi că prăvălia au avut-o dată cu chirie căte taleri 100 pe an. Ci să înţelege că s-au folosit cu căte taleri 80 pe fieşcare an.
Deci după puterea zapisului de aşezământ, dreptatea urmează aşa : să stăpânească Tudorache prăvălia pănâ la moartea lui şi după moartea lui să rămăe a mănăstirii, neavănd voe cu nici un fel de mijloc de a o înstre-ina la altă mănă, împotriva aşezământului ce au făcut tată-său cu stăpănu pămăntului.
Dar fiindcă la pricinuirea ce zice Tudorache, că nu-i dă măna de a mai ţinea această bina în stăpănire-şi, însuşi igumenu viind înaintea noastră, primi ca preţul aceştii binale dupe halul şi starea în care să află astăzi,
să-1 răspunză mănăstirea la numitul Tudorache şi să rămăe stăpână pă bina. .
După primirea şi mulţumirea igumenului, cu pitac din partea judecăţii, am orânduit pe starostea de neguţători şi împreună cu doi vtori vornici, i cu meemer-başa şi cu alţi meşteri lemnari şi zidari, făcăndu-să preţuire binalii, după starea în care să'află acum, văzum că taie suma peste tot taleri şapte sute şaptezeci şi trei. Ci aceşti bani rămăne să-i răspunză mănăstirea la Tudorache şi să rămăe stăpâni pă bina.
Care aceasta zicem să să urmeze nu pentru că doar are Tudorache vreo dreptate la cererea ce face, ci numai pentru căci este cu primirea şi mulţumirea igumenului.
Iar dreptatea, precum şi mai sus am zis, urmează să să păzească, puterea zapisului de aşăzămănt întocmai, adică să ţie Tudorache binaoa în stăpănire-şi pănâ la sfârşitul vieţii lui şi după moart'e-i să rămăe pă seama şi în stăpânirea mănăstiri.
Iar hotărârea cea desăvârşită rămăne a să face de către înălţimea ta.
1795 ghenarie 28.
[semnătură indescifrabilă] Vel logofăt Vel dvornic Vel dvornic
^ biv vel clucer za arie
[rezoluţia domnului]:
Io Alexandru Costandin Muruz voevod i gospodar zemli Vlaliiscoie.
Nemulţumindu-se Tudorache, sin Hagi Tudor, la anaforaoa dumnealor veliţilor boeri, au eşit la Divan înaintea domnii mele, faţă cu Toma Calpovici vechilul egumenului Nuceteanul. Unde nu avu Tudorache nici un cuvânt vrednic de judecată a putea strica puterea zapisului tătâne-său, care scrie curat numai pănâ la moartea lui să să urmeze aşăzămăntul acela, făr de numai pentru sărăcia şi scăpătăciunea lui cerea voe a să vinde la mezat, dă a să ajuta din preţul ce ar eşi.
A căruia cerere neputănd fi primită, dă a face judecata pentru sărăcia lui nedreptate şi cunoscăndu-o aceasta, el să întoarse şi zise ca să i să mai dea cevaşi peste suma preţuitorilor şi să rămăe prăvălia pe seama mănăstirii, că de a o mai ţinea el, putinţă nu are.
Deci la această cerere a lui făcănd domnia mea musaadea pentru a lui scăpătăciune, hotărâm să-i mai dea egumenul alţi taleri 127 peste taleri 773 preţuirea binalii, cu care să să facă taleri nouă sute şi să rămăe prăvăliia supt stăpânirea mănăstirii. La care aceasta s-au mulţumit şi vechilu egumenului.
într-acestaşi chip am întărit anaforaoa dumnealor veliţilor boeri ca dănd egumenul aceşti taleri 900 să rămăe stăpăn desăvârşit pe prăvălie.» ca şi pre pământ şi zapciu să urmeze.
1795 fevruarie 7.
L.P.
vel logofăt
Arh. St. Buc, M-rea Nucetu, XV—24.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnului, în tuş roşu..
402
334. 1795 ianuarie 29.
Io Alexandru Costantin Muruz voevod i gospodar zemli Vlahiscoe.
între alte rufeturi trebuincioase politii Bucureştilor, fiind şi rufetul blănarilor, adică cojocarii supţiri şi avănd hrisoave şi cărţi domneşti de orănduială şi obiceiurile rufetului lor, au cerut ca să li să întărească şi prin hrisovul domnii mele.
Oare, acest rufet, fiindcă dintru început au ţinut de cămară şi mai nainte au fost un rufet cu cojocarii băşcălii şi cu işlicarii, iar de la o vreme încoace s-au deosebit cojocarii băşcălii, i işlicarii, făcăndu-să amăndoaoă aceste bresle un rufet şi au rămas cojocarii supţiri deosebiţi.
Mai întăi am orânduit domniia mea pă dumnealor cinstiţii şi credincioşi boerii domnii mele, vel logofăt de Ţara de Sus şi vel camaraş de iau făcut întrebare acestor bresle de voesc adică a fi osebiţi şi de aduce osebirea lor vreo stricăciune. Şi au răspuns că cu voia amândurora părţilor s-au deosebit, neaducăndu-le nici o stricăciune.
După aciasta theorisind hrisoavele ce le-au avut breslile acestea şi văzând obiceiurile şi orănduială lor întocmite cu bună orănduială, am dat hrisovul domnii mele deosebit işJ earilor şi cojocarilor băşcălii pre obiceiurile lor. Cum şi rufetului cojocarilor supţiri am dat acest domnescul nostru hrisov deosebit şi singur pă rufe.ul lor, prin care întărim toate obiceiurile şi orănduială lor, ce să coprindf mai jos, prin arătatile ponturi, ca să ii să urmeze întocmai, adică:
1. Să să facă foae de chiurciu-baş[a] pentru căţi să află într-aciastă vreme la meşteşugul şi neguţătoriia aciasta a blănarilor, adică a cojocarilor supţiri şi matrapazi priimiţi şi aleşi dă rufet, carii ca să fie cunoscuţi şi ştiuţi de acum înnainte, spre a putea numai ei a metaherisi meşteşugul şi neguţătoriia. aciasta. Iar alţii de sineşi să nu să amestice a să face însuşi blănari şi cojocari supţiri. Să să arate acea foae la dumnealui vel camaraş' ca să să treacă la condica cămării spre a fi ştiut.
2. Dintr-aceştiia, carii vor fi mai de ispravă, bătrâni şi cu praxis, să fie cinci proesti ai rufetului lor, ca cu dănşii înpreună să aibă chiurciu-baş[a] a-şi povăţui breasla lor şi a purta grija peşte toată vremea a să urma şi a să păzi cele ce orănduim mai jos, anume.
3. Să aibă chiurciu-baş[a] cu aceşti proesti dinpreună a căuta pricinile şi judecăţile breslii lor, pentru ale meşteşugului lor, i pentru ucenici şi călfi, şi pentru cei ce vor face stricăciune lucrului cuivaşi, i pentru cei ce vor fi neurmători la vreuna din căte sănt legaţi şi hotărâţi a le păzi printr-acest domnescul nostru hrisov, de care cănd va fi trebuinţă străngăndu-să la un loc chiurciu-baş[a] cu acei proesti, adică, cănd va fi în pricină blănar cu blănar, să trimită să chieme pă acel cu pricina şi cănd acela din sineşi nu va urma a veni, după înştiinţarea ce-i va face chiurciu-baş[a] şi cu ceilalţi proesti prin trimis, atunci să aibă volnicie a-1 aduce şi făr-de voe cu ceauşul rufetului lor şi să-i ia treapăd bani patruzeci.
Şi hotărând pricina aceia in scris, supt iscăliturile lor, după dreptate şi după obiceiu meşteşugului lor, pă cei ce va fi cu pricină de îndreptat, să-i îndrepteze, iar pă cei ce va fi cu vină, dă va fi vina mai mică, să-i facă certare şi dojana, după obiceiul rufetului lor, iar pă cei ce va fi cu vină dă pedeapsă, să aibă a-i arăta la dumnealui vel camaraş, dinpreună cu alegerea lor în scris, ca cercetăndu-li-să vina, să-i pedepsească. însă pe unii ca aceia
vinovaţi, să-i hotărască a da şi căte oareşcare geremea la cutiia dă milostenie a rufetului lor, dupe măsura vinei, în loc dă pedeapsă.
4. Să aibă a ţinea acest rufet după obiceiu ce au avut, cum au şi alte rufeturi, cutie în care să să strângă de către orânduitul ceauş al chiurciu-başii în toate sămbetile săptămânilor căte trei bani dă fieşcare prăvălie.
5. Aşijderea şi cei care dintr-ănşii va cumpăra marfă de blănărie, ori pământean ori strein, sau samuri de la vreun neguţător pământean ori strein, să aibă a da la cutie bani treizeci la sută dă lei, atăt cumpărătorul cât şi vânzătorul iarăşi bani treizeci. Iar când vânzătorul neguţător nu va vrea să dea aceşti bani la cutie, nimeni din blănari să nu să cuteze a cumpăra marfă de la acela până nu va da acei bani la cutie, iar cumpărând înpotriva, să dea seaama acel cumpărător.
6. Aşăjderea să strângă la cutie şi oareşce geremele de la unii ce vor fi hotărâţi, dupe cum am zis, pentru vinele lor/cum şi de la alţii cărei deosebit le vor da măna a face de sineşi vreo milostenie şi vor vrea însuşi a arunca la cutie.
7. Aşăjderea să strângă la cutie şi cei câte taleri zece de la cel ce va eşă meşter a dăşchide prăvălie, precum mai jos să coprinde. Care aciasta cutie în care iaste să să strângă acest venit de bani, să să pecetluiască cu pecetea chiurciu-başii, i a acelor proesti. Şi aşa pecetluită să să păstreze în seaama proestoşilor, purtând dă grijă ca să să strângă venitul ce este orânduit.
Şi când în breasla lor să va întâmpla vreunul a muri întru scăpată-ciune sau vreunul din vreo boală îndelungată, ori din slăbiciunea bătrâneţilor trecute nu va fi vrednec a să chivernisi sau de altă întâmplare de la Dumnezeu va cădea în lipsă desăvărşăt, atunci din cutiia aciasta şă să dea ceia ce să cade, ca mortul să să îngroape cu cele trebuincioase dupe orănduială creştinească şi săracul să să ajute dupe datorie. însă acea cutie să nu să dăşchiză de altul, ci iar de faţă fiind înnaintea celor cinci ce au pus peceţile să să deşchiză. Şi luînd banii ce va fi trebuinţă, iarăşi să să pecetluiască la loc. Şi de nu vor fi cei dintăi cărei au pus peceţile, să fie alţii în locul lor, a o pecetlui iarăşi cinci dă ispravă din rufetul lor.
8. Cazaclii cănd aduc marfă din Ţara Căzăcească să nu fie volneci ei a o dezlega, ci întăi să dea dă ştire chiurciu-başii, carele înpreună cu acei proesti să meargă ca să fie faţă la dăşchiderea mărfii. Şi tăind preţul ce să cade, prin tocmeala ce vor face între dănşii fieşcare dupe acel preţ să cumpere şi să ia căt le va fi trebuinţă.
9. Marfa de Humele să nu fie volnic ceLce o aduce nici să o dezlege făr-de ştirea chiurciu-başii şi a celorlalţi proesti, nici să o lucreze aici sau să o vănză cu blana şi cu pielea, ci, întăi să dea dă ştire chiurciu-başii să meargă înpreună cu ceilalţi proesti să o tocmească şi tăindu-i preţul, să o ia toată cu rădicata.
Aşăjderea şi cazaclii, cum şi lipţcanii tot cu rădicata să o vănză la breasla blănarilor, iar să nu fie volnici a lucra ei marfă aici.
10. Yulpile, jderii, pisicile şi alte măruntăi de cojocărie să nu fie volnici nimeni din alte bresle a cumpăra şi a lucra, pentru a le vinde şi a le face neguţătorie, adică nici abagiu, nici braşovean, nici mătăsar, nici croitor, nici armean, nici ovrei, nici breslaş slujător, nici slugi, nici alt nimeni, fără de numai de va strânge şi va cumpăra pentru trebuinţa sa, a-şi face lui-i-şi haine de purtat. Iar într-alt chip de să va amesteca în breasla ce
404
405
este a blănarilor şi-1 va dovedi chiurciu-baş [a] cu isnaful său, să o ia pă seama cămării domneşti acea marfă.
1.1. Cei cărei vor.fi să iasă dupe la stăpâni ca să-şi dăşcbizâ prăvălii, să n-aibă voe dă sineşi făr-de voia stăpânului şi făr-de voe de la chiurciu-baş [a] şi de la rufet, ca să-1 cerce întăi dă este vrednic a avea prăvălie şi a să numi meşter şi de ştie meşteşugul desăvărşăt. Iar după ce va lua voe şi să va vedea că este destoinic la aciasta, să dea întăi taleri zece la cutie, dupe cum le-au fost obiceiu şi aşa va deschide prăvălie.
12. Ucenicul să nu fie volnec să iasă de la stăpân până la soroc, căt îi va fi tocmeala, nici să-1 priimească alt nimeni din rufetul lor. Aşăjderea şi după ce îşi va înplini ucenicită, încă să nu fie volnic să iasă, nici să-1 priimească nimeni pănâ nu va slujă şi stăpânului său, cu simbrie un an> cum au fost obiceiu.
"13. Cănd să va întâmpla a veni neseareva cojocari supţiri streini du printr-alte părţi, să nu fie volnici a deschide prăvălii aici pănâ nu-şi vor lua întăi bir aici între ceilalţi cojocari şi senet la mână caşă ceilalţi. Iar după ce îşi va lua birul, de va fi şi vrednec cu meşteşugul pă deplin, atunci cu ştirea chiurciu-başii şi a rufetului să aibă voe a deschide prăvălie, dănd şi banii la cutiia lor.'
14. Să aibă chiurciu-baş [a] dinpreună cu rufetul lui, purtare de grijă în toată vremea a cerceta şi a găsi pe toţi cei ce ar vrea să mistuiască vama domnească dintr-acest rufet al lor. Şi pe carele va dovedi într-aciastă faptă, să aibă a-1 da la vel vameş ca să-şi plătească vama obicinuită pă deplin şi încă să i să facă şi cercetare ca să fie spre pilda altora.
15. De să va întâmpla vreunul din rufetul acesta a muri, atuncea să aibă chiurciu-baş [a] a da în ştire la dumnealui vel camaraş, unde s-au dat ca să să ţie atăt condică dă hrisovul şi rănduiala rufetului acestuia, căt şi catastih dă numele lor, ca să scoată din catastih numele acelui mort sau a vreunuia ce au lipsit. Şi întrănd altul in loc din cei ce vor eşă meşteri, iarăşi să să arate la dumnealui vel camaraş ca să să îndrepteze la catastih. Asemenea şi alţii ce să vor adăoga, după vremi, la rufet vrednici şi pri-imiţi dă rufet, arătăndu-să la vel camaraş, să va trece în catastih.
16. Să urmeze şi să păzească lucru şi măsura blanilor la orice fel dă felurimi dupe orănduială ce au fost prin hrisoavele lor. însă blana întreagă de cacom, o sută patruzeci de tanele; blana întreagă de nurci, şaptezeci tanele cu cafalile lor ; blana întreagă de săngepi negri, doaoă sute doaoăzeci şi cinci tanele; blana întreagă săngepi dă Sibir, doaoă sute patruzeci tanele; blana întreagă de săngeapi proşti, doaoă sute i cincizeci tanele; blana întreagă de pântece de vulpe, şaisprezece tanele; blana întreagă spinări de vulpe, optsprezece tanele; blana întreagă de carsaci, treizeci tanele; blana întreagă de carsaci cu bogazurile lor, noaoăzeci; blana întreagă dă dihori pestriţi,şaizeci; blana întreagă dă jder, optzeci tanele; blana întreagă zardavopacea, noaoăzeci; misada întreagă pacele de samur, o sută optzeci şi doi, cu şapte faşchii, blana întreagă de zardevolenii, o sută doaoăzeci; bălana întreagă dă veveriţă, doaoă sute tanele; blana dă ialamgicuri, patru sute treizeci; blana întreagă dă şatrange, doaoă sute i cincizeci; blana întreagă pântece dă săngepi negri, o sută doaoăzeci; blana de răşi, şaizeci; blana de croc, lungul de palme cinci şi jumătate, iar în poale de şase palme. Asemenea şi blana de hărşăe tot aciasta măsură să aibă.
Toate aceste felurimi de blane nu numai să aibă a le face pă numărul ce poruncim, ci şi mari să fie dupe măsura cea cuviincioasă; cum nici putrede să nu fie, sau nepotrivite, sau necusute bine, căci dovedindu-să
cojocarii în vreun fel dă vicleşug, să vor pedepsi. Şi cel ce va cumpăra, să aibă a le număra, ca de va găsi lipsă din măsura aciasta şi căt de puţin mai mică, să aibă a arăta la dumnealui vel camaraş. Şi acel blănar care au făcut acea blană, întorcând banii cumpărătorului, să să şi pedepsească. Cum şi blanile ce le fac mici pentru panighiruri, să fie volnici a le vinde şi aici însă după preţul lor.
17. Asemenea căte orănduim mai sus pentru numitul rufet, straşnic poruncim ca să aibă chiurciu-baş [a] dinpreună cu proesti ai rufetului, a le păzi nu numai ei, ci şi pentru toţi câţi să află în numărul rufetului cu meşteşug, să aibă purtare de grijă în toată vremea spre a-i cerca, ca să le urmeze ca unii ce au ei a răspunde şi a da seama pentru toţi ceilalţi.
Iar cănd vreunul înpotriva poruncii va urma cevaşi, acei proesti şi cu chiurciu-baş [a] ca nişte însuşi vinovaţi vor avea a'să pedepsi ei, făr-de a nu avea cuvânt de îndreptare sau să arate pă acel vinovat, spre a rămânea ei îndreptaţi, căci pentru aceia sănt orânduiţi proesti să-şi cerce şi să-şi povăţuiască rufetul în toată vremea. Şi oamenii rufetului' să fie aleşi şi ştiuţi, că pentru aceia li s-au făcut de către domniia mea priveleghiuri cu musaadea la căte scriem mai sus.
18. Căţi dar lucrează acest meşteşug şi sânt cunoscuţi, aceştiia au a să cunoaşte dă meşteri blănari la rufet.' Şi ei a cunoaşte de mai marele lor şi povăţuitor pă chiurciu-baş[a] şi a să şti pă sineşi fieşcare că sănt legaţi la rufet şi supuşi chiurciu başii a da ascultare în toată vremea. Iar pă acel nesupus să aibă chiurciu-baş [a] a-1 arăta, ca să să pedepsească de către domniia mea.
Şi am întărit hrisovul acesta cu însuşi iscălitura şi pecetea domnii mele şi cu credinţa preaiubiţilor domnii mele fii: Costandin voevod, Dumitraşco voevod, ISTicolae voevod, Gheorghie voevod, marturi fiind şi dumnealor cinstiţii şi credincioşi boerii veliţi ai Divanului domnii mele :'pan Nicolae Brăncoveanu vel ban, pan Ianache Văcărescu vel vistier, pan Manolache Brăncoveanu vel vornic de Ţara de Sus, pan Costandin Caragea vel hatman, pan Dumitrache Manul vel spătar, pan Nicolae Filipescu vel logofăt de Ţara de Sus, pan Costache Ghica vel vornic de Ţara de Jos, pan Badu Slătineanu vel dvornic, pan Manolache Grădişteanu vel dvornic, pan Costandin Ştirbei vel logofăt de Ţara de Jos, pan Lucache vel postelnic, pan Dumitrache Hangerlău vel comis, pan Dumitraşco Eacoviţă vel clucer, pan Iordache vel paharnic, pan Grigorie Băleanu vel stolnic, pan Iordache vel sluger, pan Grigorie vel pitar. Si ispravnic, pan Nicolae Filipescu vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta la al treilea an dintru întăia domnie a domnii mele aici în oraş scaunului domnii mele, Bucureştii, la anii de la zidirea lumii 7303 [1795], iar de la domnul nostru Isus Hristos, 1795 ghenarie 29, de Băducan Poenaru biv treti logofăt, condicar.
Alexandru C. Muruz voevoda [m.p.].
L.P.
Nicolae Filipescu vel logofăt procit
Trecut în condica Divanului,
Băducan biv treti logofăt, condicar
[adaos ulterior în colţul din stînga jos]:
Io Alexandru Costandin Muruz voevod, i gospodar zemli Vlahiscoie.
406
407
întărim hrisovul acesta şi acum intra a doa domnie, ca să să urmeze şi să să păzească nizamul ce să coprinde mai sus întocmai şi întru toate.
1799 septemvrie 11.
L.P.
vel logofăt
Acad. R.S.R., LV-6.
Original, stare foarte bună, lipit pe pînză de mătase gălbuie; frumoasă semnătura v domnului; hrisovul poartă două sigilii: unul mare, rotund, pentru anul 1795 şi altuL mai mic, octogona], pentru adaosul din 1799, ambele în tuş roşu.
335. 1795 ianuarie 30.
Io Alexandru Costandin Muruz voevod, i gospodar zemli Vlahiscoe.
Sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri de aici din oraşul scaunului domnii mele, Bucureştii, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul Tresfetitele, ce să numeşte Colţea, unde sănt şi spitaluri pentru odihna bolnavilor streini, care iaste făcută şi înnălţată din temelie de răposatul boer Mihai Cantacozino Mv vel spătar.
Ca să aibă a lua sfănta mănăstire în toţi anii de la ocna Slănicul, ot sud Saac, toată dijma de sare, din zece bolovani, un bolovan, după cum au luat, să fie pentru chieltuiala şi căutarea bolnavilor streini care să vor odihni în spitalurile ce au făcut ia aciasta mănăstire.
Pentru că după ce au făcut şi au înnălţat numitul boer Mihai Cantacozino biv vel spătar aciasta sfănta mănăstire şi au înfrumuseţat-o şi au dăruit-o cu sfinte odoară căte trebuese, au făcut şi înprejurul mănăstirii ziduri şi şcoală dă chilii de ajuns pentru odihna a multor streini. Şi pe lăngă acestea toate, au mai făcut şi opsitaluri ca să să odihnească bolnavii streini, precum toate tocmite şi iscusite să văd.
Deci, pentru chieltuiala şi căutarea bolnavilor ce să vor odihni în spitaluri, ca să aibă să nu lipsească la cele ce vor trebui să să caute la boala lor cu doftorii şi cu altele, încă din dumnezeiasca îndemnare şi din bun gănd ce au fost pus în inema sa, aşa au socotit şi au închinat sfintei mănăstiri sa ia toată dijma de sare de la ocna Slănicul, dupe cum s-au zis mai sus, fiind acea ocnă domnească pe moşăia dumnealui, ca să fie numai pentru căutarea bolnavilor, iar nu şi pentru alte chieltueli, urmând sfintei scripturi ce grăeşte la sfănta evanghelie, că „bolnav şi strein am fost şi m-aţi căutat", ca să să învrednicească a auzi glasul cel dumnezeesc cănd va zice : „veniţi blagosloviţi părintelui mieu de moşteniţi înpărăţiia cerului care este gătită voaoă de la întemeerea lumii".
De care şi domniia mea, după daniia şi închinăciunea dumisale, fiind toate ocnile Ţării Eumăneşti supt stăpânirea domnii, ani binevoit într-aces-taş chip şi am aşăzat adică, ca să ia sfănta mănăstire acea dijmă de sare şi de acum înnainte de la ocna Slănicul, în toţi anii, dupe cum au orânduit boerul ce scrie mai sus.
însă de vor vrea cămăraşii, să să învoiasca cu ispravnici mănăstirii ca să ia dijma de sare şi să dea taleri doaoă mii cinci sute pe an, bani vechi; iar de nu vor vrea cămăraşii să dea acea sumă de bani, ce scrie mai sus, să fie volneci ispravnici mănăstirii să rădice acea sare de la ocnă în toate
lunile, să o ducă la orice vad să o vănză cu ce preţ vor putea. Sau de-şi vor găsi muşterii să o vănză şi acei muşterii încă să o ducă pe la vaduri să o vănză, cum s-au zis mai sus şi să nu aibă nici o opreală dă nimeni, însă de vor da cămăraşii preţul ce vor da alţii pe sare, să aibă a o lua ei.
Iar cănd să va întâmpla a nu să vinde ocnile, ci ar rămânea pă seama domnii de s-ar pune cămăraşi în credinţă, mănăstirea tot să aibă a-şi lua acea milă de la ocnă, precum scrie mai sus, iar nicicum să nu fie lipsită de acea milă. Iar cănd să vor învechi şi nu să va putea scoate sare pe acea gură de ocnă, să aibă a să face alte guri de ocnă, noaoă tot acolo pe acea moşăe a Slănicului şi tot să ia sfănta mănăstire dijma. Să fie sfintei mănăstiri dijma aciasta stătătoare şi neschimbată în veci.
Iar pentru purtarea dă grijă a cheltuelii ce va să să chieltuiască la eăutaria bolnavilor streini, au fost pus mai sus numitul ctitor patru ispravnici, ca ei să aibă a lua bani de la sfănta mănăstire după dijma de sare de la ocna Slănicul, să-i chieltuiască la doftorii şi la altele ce vor trebui la căutarea bolnavilor. Şi pentru căţi vor fi ostenitori dă vor purta grija la acele ehieltuieli, domniia mea încă i-am ertat, să aibă pace de toate dăjdiile oricâte ar eşă peste an, de nici unile nici un val şi nici o băntuială să nu aibă.
Aşăjderea au fost pus şi patru neguţători juraţi înpreună cu starostea, ca să aibă a lua în toţi anii seaama acestor ce s-au zis mai sus ispravnici de tot venitul şi de toată chieltuiala cătă să va face pe an la trebuinţa acestor bolnavi. Iar de să va întâmpla moarte acelor ce s-au zis sus ispravnici, să aibă a să pune ispravnici dintre cei patru neguţători juraţi, iar nu dintr-alţii streini.
Aşăjderea şi cănd va muri vreunul dintr-acei patru neguţători juraţi, iarăşi să-şi pue ei altul în loc, pe care vor socoti asemenea lor, să fie tot deplin patru şi pe daniia di juni dijmii (sic) de sare ce au închinat acel răposat boer, ce s-au zis mai sus, şi pe toate aşăzămănturile ce au făcut la aciasta mănăstire.
Aşăjderea să aibă a ţinea sfănta mănăstire liude doaoăzeci scutelneci streini şi liude doaoăzeci darvari, cărei să fie scutiţi de toate angariile ce es peste an în ţară, i patru lemnari. Şi aceştiia să fie scutiţi de toate podvoa-dele, ca să fie pentru posluşaniia sfintei mănăstiri, numai să dea într-un an ughi doi.
încă să aibă sfănta mănăstire doaoă pivniţe a le scuti de fumărit, i dă toate alte angarii. ^
Şi iar să aibă a lua de la târgul ce să face la Lichireşti, din zioa de dumineca mare până în ceilaltă duminecă, vama ce să va face de la fieşcare neguţător, după vechiul obicei, din toate să ia oamenii mănăstirii Colţii, iar vameşii amestec să nu aibă.
Şi iar să aibă sfănta mănăstire ca să ia vinărici de la toţi cei ce au vii pe moşăia Bucovul şi plătesc vinărici, ce să coprinde din hotar pană în hotar, dupe cum şi alte cărţi asemenea aciasta arată, însă partea jumătate cu gărdurăritul, afară din popoarăle dumnealui vel armaş; iar ceilaltă parte să o dea la cămara domnii mele.
Şi să scutească pe tot anul, de oerit, oi cinci sute cu pecetluit domnesc, i dijmărit şi vinărici pă drepte bucatele mănăstirii.
Şi în toţi anii să aibă a lua aceşti taleri 2 500, în locul dijmei de sare ce s-au numit mai sus, de la ocna Slănicul.
Aşăjderea şi preoţii de la aciasta sfântă mănăstire să fie scutiţi de orice vor da alţi preoţi şi să scutească şi vinărici, i dijmărit pă drepte buca-
408
409
tele lor, icăte o pivniţă aici în Bucureşti, apărate de fumărit, de căminarii, de vamă, de vin domnesc şi de alte angarii. Numai şi preoţii napristan şi necurmat să păzească slujbele sfintelor biserici, atăt la biserica cea mare, căt şi la paraclise şi orănduială săracilor bolnavi după la spitaluri. Iar de nu vor păzi, ci din lenevire să vor zăticni la orice, mila aciasta să nu să ţie în seamă.
Osebit de acestea, să aibă a lua sfănta mănăstire de la vel vameş, pe tot anul, căte taleri una sută optzeci, pentru casile ce sănt carvasara, căci nefiind cea mai dă trebuinţă, adică carvasara pentru şăderea vameşului celui mare, care carvasara trebue în mijlocul târgului să fie şi umblând carvasaraoa din loc în loc, le era foarte peste mână atât vameşului, i tuturor oamenilor carvasaralii, cât şi neguţătorilor ce vin cu marfă cu povărî grele. Care aciasta neîndemănare văzăndu-o fratele nostru domn Alexandru Ipsilant voevod şi vrănd să facă a să şti unde să fie carvasaraoa, spre a veni şi neguţătorilor mai eu înlesnire, au poruncit ca să să găsească un loc ca acela. Şi găsindu-se un loc sterp al aceştii sfinte mănăstiri în mijlocul târgului şi vrănd domniia sa ca să facă venit mănăstirii, au priimit şi epitropul sfintei mănăstiri de au zidit şi au făcut case cu magazie şi cu toate cele trebuincioase.
Şi aşa, pentru folosul mănăstirii şi ajutorul spitalului, au legat prin cartea domnii sale, ce o văzum, cu leat [loc liberynoemvrie 10, ea în toată, vremea să fie nestrămutat aceste case carvasara şi să ia mănăstirea pe tot anul aceşti taleri 180. Care şi domniia mea asemenea legăm şi hotărâm ca să să dea sfintei mănăstiri pă fieşcare an nelipsit aceşti bani ce să coprinde mai sus de la vel vameş, f^r-de nici un fel de pricină.
Deci, toate aceste mili şi priveleghiuri, căte sănt numite mai sus, pliroforisindu-ne domniia mea că le-au avut sfănta mănăstire şi de la fraţii noştri domni de mai nainte, precum ne-am adeverit domniia mea din hrisovul domnii sale Alexandru vodă Ipsilant, i al domnii sale răposatul Nicolae vodă Caragea şi al domnii sale fratelui Mihai vodă Suţul, ce-1 văzum, cu leat 1792 fevruarie 10, am binevoit domniia mea dă i le-am înnoit. Şi nu mimai acestea ce le-au avut de la alţi fraţi domni de mai nainte le întărim sa i să păzească, ci încă pentru mai bună căutarea, hrana şi folosirea săracilor bolnavi ce să află la spitalurile aceştii mănăstiri,am adaos milă de la domniia mea şi alţi taleri cinci sute, pe an, din venitul ocnelor, lăngă acei taleri doaoă mii cinci sute, ce lua pănâ acum, ca pe tot anul să ia căte taleri trei mie tocmai, la fieşcare trimenie căte taleri şapte sute cincizeci.
Şi am înlesnit domniia mea şi darea acestor bani prin osebită porunca domnii mele,ea la vremea cea orânduită, făr-de pricină, să i să dea orânduiţii bani, spre a nu avea epitropul lipsă dă trebuincioasa chieltuiala a spitalu-rilor. La care spitaluri, văzând domniia mea stenohoriia bolnavilor că neavănd o deosebită odae pentru unii care încep a să scula din boală, mai vărtos cei cu patima lăngorii carii, neosebindu-să dintre ceilalţi la un loc mai curat, să poate a-i întoarce boala, precum şi alţii din alte patimi asemenea neavănd răsuflarea şi mutarea lor la un loc mai curat.
Pentru aceia, am socotit domniia mea dă trebuinţă şi am poruncit epitropului ca lăngă acele doaoă odăi mari spitaluri de jos, să aibă a ţinea şi o al treilea odae curată cu căteva paturi şi cu cele trebuincioase, ca din cei ce să mai rădică spre sănătate din spitalurile mari, să să mute într-acea deosebită odae, unde să-şi aibă iarăşi căutarea lor şi eurăţeniia, precum şi în spitalurile vechi, asemenea să fie curăţenie.
Şi am adeverit hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele Io Alexandru Costandin Muruz voevod şi cu credinţa preaiubiţilor domnii mele fii: Costandin voevod, Dumitraşco voevod, Nicolae voevod, Gheorghe voevod, marturi fiind şi dumnealor cinstiţii şi credincioşi boerii veliţi ai divanului domnii mele : pan Nicolae Brăncoveanul vel ban, pan Ianache Yăcăreseul vel vistier, pan Manolache Brăncovean vel vornic de Ţara de Sus, pan Costandin Caragea vel hatman, pan Dumitrache Manul vel spătar, pan Nicolae Filipescu vel logofăt de Ţara de Sus, pan Costache Ghica vel vornic de Ţara de Jos, pan Bad[u] Slătineanul vel dvorneşc, pan Manolache Grădiştean vel dvornic, pan Costandin Ştirbei vel logofăt de Ţara de Jos, pan Lucache vel postelnic, pan Dumitrache Hangerlău vel comis, pan Dumitraşco Eacoviţă vel clucer, pan Iordache vel paharnic, pan Grigorie Bălăceau vel stolnic, pan Iordache vel sluger, pan Grigorie vel pitar. Şi ispravnic pan Nicolae Filipescu vel logofăt de Ţara de Sus.
Şi s-au scris hrisovul acesta la al treilea an dintru întâia domnie a domnii mele, aici în oraş scaunului domnii mele, Bucureşti, la anii de la zidirea lumii, 7303 [1795] şi de la domnul Dumnezeu şi mântuitorul nostru Isus Hristos, 1795 ghenarie 30, de Eăducan Poenaru biv treti logofăt, condicar divanului.
Alexandru C. Muruz voevoda [m.p.].
L.P.
Nic[olae] Filip [eseu] vel logofăt procit Trecut în condica Divanului,
Eăducan biv treti logofăt, condicar
Acad. R.S.R., CCCLXIII-24.
Original, stare foarte bună, hîrtie cerată; sigiliul domnesc mare, rolund, în tuş roşu; frumoasă semnătura domnului.
336. 1795 februarie 25.
Adică noi care mai jos vom iscăli, dat-am credincios zapisul nostru la măna dumnealui jupanului Eadu trămbiţaş i la măna jupănesii Dobriţăi, soţii dumnealui.
Precum să să ştie că avănd noi o casă pă Podu Calicilor, pă pămăntu sfinţii Mitropolii, care casă am văndut-o dumnealor de a noastră bunăvoe, nesiliţi de nimenea, în bani gata taleri 160, adică una sută şi şaizeci.
Care să aibă dumnealor a o stăpâni cu bună pace de către noi şi de către tot neamul nostru.
Şi cănd s-au făcut acest zapis au fost mulţi oameni mahalagii marturi care mai jos să vor iscăli.
1795 fevruarie 25.
XEu Neagul vânzător, adeverez xEu Catrina soţiia Neagului, adeverez xEu Vasilache, fratele Neagului, martor XEu Andronache, adeverez
410
411
/confirmarea mitropolitului ]:
Dositheu milostiiu bojiiu arhiepiscop i mitropolit Ungrovlahiei.
tVăzăndu-să de smerenia noastră coprinderea acestui zapis de vânzarea casii Neagului la Radu trămbiţaşu ce este pă locul sfinţii Mitropolii, întărim smerenia noastră să o stăpânească numitu cumpărător în pace. Şi pă tot anul să aibă a-şi răspunde chiriia locului la Mitropolie po taleri 5 şi un ort tocma, în soroc, la începerea anului.
^ Iară cănd nu va fi următor a plăti chiriia la soroc, pă tot anul, ce va rămânea rămăşiţă, atunci să fie silit de Mitropolie să-şi rădice lemnele, să rămăe locul sterp, să-1 dea altui chiriaş bun ce va plăti chiriia la vreme, fără cusur, că într-acestaşi chip ne-au fost aşezământul.
Aceasta scriem.
1797 (sic) februarie 27.
Arh. St. Buc, ms. 158, f. 30. Copie.
**7- 1795 octombrie 27.
'\Milostiiu bojiiu Io Alexandru Costandin Muruz voevod i gospodar zemli Vlahiscoe.
Fiindcă dumnealui cinstitul şi credincios boerul domnii mele Ianache Muruz biv vel vistier încă de cănd s-au izvodit aducerea în Bucureşti a apelor ot Creţuleşti, au fost înpărtăşit, precum şi alţi boeri i mănăstiri'de a avea la casa dumisale, în Bucureşti, pururea o măsură din numitele ape. Care ape adăogăndu-să şi mai înmulţindu-să acum de domniia mea cu osebite izvoară ce am poruncit de s-au găsit în partea locului într-adins pentru desăvârşită îndestularea politii, a fi pururea curgătoare la toate cişmelile ce rămăsese lipsite ale obştii, unile dintrănsele în Bucureşti.
Şi pentru a-şi prisosi de a să înpărtăsi şi deosebite obraze dăn dumnealor boeri la care vom vrea domniia mea'a orăndui.
Am binevoit de am dat domniia mea dumnealui mai sus numitului boerului domnii mele doaă măsuri din mai sus numitele ape vechi şi noaă ot Creţuleşti, care să fie dumnealui volnic a le metahirisi pururea şi în tot veacul la casa dumisale pentru îndestularea casii şi a oamenilor casii dumnealui.
Pentru care îi dăm dumnealui această domneasca noastră carte prin care îi întărim harul acesta şi hotărâm ca nici odinioară să nu i să înpuţineze, nici să i să ia aceste doaă măsuri, ci totdeauna să le aibă întregi fără dă nici o scădere, atăt dumnealui încât va avea de la Dumnezeu viiaţa, căt şi după săvârşirea dumnealui să ramăe la casa dumnealui nestrămutată.
Drept aceia poruncim domniia mea şi dumneavoastră epitropilor ce veţi fi după vremi asupra haznali apelor, i ţie suiulgi-başa şi voaă meşterilor suiulgii şi scutelnici ce sănteţi orânduiţi pentru" şanţul cismelilor, nu numai să vă feriţi a nu face după vremi vreo scădere la numitele doaă măsuri de apă ale dumnealui numitului boerului domnii mele, ci încă ajutorii cel cuviincios să aveţi a da la trebuinţă dă vreun meremet şi dă curăţenie.
I i saam, receh gospodstvo-mi.
1795 octombrie 27.
Alexandru Const. Muruz voevoda [m.p.].
| L.P.
procit vel logofăt biv vel paharnic
Trecut în condică
Acad. R.S.R., CXCVII-29.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, în tuş roşu.
338. " 1796 martie 14.
ţMilostiiu bojiiu Io Alexandru Costandin Moruz voevod i gospodar, davat gospodstvo-mi. Dat-am domneasca aceasta a noastră carte Mi chir Filothei, ce să află purtător da grijă la metohul sfinţii episcopii Bămnicul, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul Sfinţilor Patruzeci dă mucenicii
Cu care să aibă a ţinea lude patru din dajnicii mahalalilor din oraşu. domnii meale, Bucureştii, pentru cea da apururea curăţire şi înfrumuseţarea grădinii ce iaste la acest metoh.
Drept aceia, găsind oamenii, poruncim dumitale, cinstit şi credincios boerul domnii meale, vel vistier, cercetăndu-i să-i scoţi din catastihul Vistierii i al Vornicii şi să li să dea pecetluiturile domnii meale la mâini, spre a fi cunoscuţi şi apăraţi dă răndul dăjdilor Vistierii, i dă alte podvezi, ca să poată căuta dă treaba şi posluşaniia acei grădini, păzindu-i-să această milă întocmai şi nestrămutat, că aşa iaste porunca domnii meale. Tolieo pisah gospodstvo-mi.
1796 martie 14.
L.P. !
procit vel vistier
Trecut în condica Vistieriei,
Sp. logofăt
Acad. R.S.R., XCII-171.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecete inelară, octogonală, in luş roşu, purtînd data 1793.
339. 1796 mai 10.
Adeverez cu acest zapis al mieu la mâna dumnealui biv ceauş agiesc Canela.
Precum să să ştie că avănd eu o păreche de casă cu locu lor în mahalaoa Popei Dărvaş unde să vecineşte despre răsărit cu Niculaie, iar despre apus cu Costea şi cu chir Ianache. Care casă fiind făcută de mine pă acest loc ce l-am avut şi eu cumpărat. Şi acum nefiindu-mi de trebuinţă, am căutat ca să le vânz. Deci intrând în tocmeală cu dumnealui, după trebuinţa ce avea de casă, i le-am văndut cu taleri 1 300 tocma, adecă una mie trei sute, care bani i-am şi primit toţi deplin în măna mea.
412
413
w Şi i-am făcut casăle dumnealui teslim, cu tot coprinsul lor, ca să le stăpânească cu bună pace, atăt dumnealui cat şi copiii care îi va dărui Dumnezeu, de către mine şi de către tot neamul mieu. Iar de să va întâmpla pe urmă a să scula cinevaşi cu protimisis de rudenie ca să ia casele de la dumnealui, eu să fiu dator să mă judec cu aceia, şi orice cheltuială să va întâmpla, să o dau de la mine, iar dumnealui să nu să supere.
Deci, pentru mai bună încredinţare, i-am dat dumnealui acest zapis adeverit cu iscălitura şi însuşi pecetea mea, dăndu-i dumnealui toate scrisorile şi zapisele cele vechi atăt ale casălor căt şi ale pămăntului.
Şi cănd s-au făcut acest zapis de vânzarea acestor case au fost şi alţii care mai jos să văd iscăliţi, faţă fiind si preoţii aceştii mahalale. Aceasta.
1976 mai 10.
[urmează şase semnături greceşti, indescifrabile J Eu Caliţa, cu bunăvoia mea, m-am iscălit [indescifrabil J biv vătaf za pahărnicei, martor
[pe verso J:
1796 mai 10. Zapisile casilor de la chir Dima.
Colecţia Şerban Flondor.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; frumoasă pecete inelară, în tus, a lui Dima Athanasiu vînzătorul.
340. 1796 iulie 15.
Adecă eu Mirică (sic) muscalagiu înpreună cu soţiia mea Zmaranda şi cu copii mei care mai jos să vor iscăli dat-am adevărat şi credincios zapisul meu la măna dumnealui Voicul cojocarii.
Precum să să ştie că avănd noi o casă a noastră făcută din pagişte, care casă este făcută pe locul dumnealui coconului Estatie în mahalaoa Caimatii, care locul casii tot este şi în lung şi în larg stânjeni 16, adică şaisprezece ; şi chiriia pămăntului taleri 9, adică noaă, pe an.
Şi noi am văndut-o de a noastră bunăvoe şi nesiliţi de nimenea. Şi tocmeala ne-au fost însă cu taleri 280, adică doaă sute optzeci tocmai. Ci dumnealui să aibă a stăpâni această casă de către noi i de către tot neamui nostru, atăt dumnealui căt şi coconii dumnealui, nepoţi şi strănepoţi căţi Dumnezeu va dărui.
Şi noi am văndut de a noastră bunăvoe, nesiliţi de nimeni şi cu ştirea vecinilor, ai mahalagiilor. Şi cănd s-au făcut acest zapis au fost şi alte obraze de cinste care mai jos să vor iscăli anume.
Şi eu, pentru bună şi adevărată credinţă, am iscălit mai jos înpreună cu soţia mea i cu copii mei care să văd iscăliţi anume.
1796 iulie 15.
Eu Marinică muscalagiu, vânzător
Eu Zmaranda soţia lui Marinică, vânzătoare
Eu Iane fecior lui Marinică, vânzător
Eu Tudorache fecior, vânzător
Eu Măria fecioară, vânzătoare
Eu Busail cojocar vecin, martor
414
Eu Efrim logofăt, martor Eu Ivan vecin am văzut zapisu şi martor Măriia sin dumneaei crucereasa (sic) Mariuţa Petreasca Şi am scris eu popa Bogdan duhovnic ot mahalaoa Oţetarului, cu zisa dumnealor
Eu Antonie scriitor, văzând zapisul cel vechi, am scris întocmai.
Arh. St. Buc, Cred. Func Urban, nr. 955.
Copie chirilică, stare foarte bună; scriere greoaie.
341. 1796 septembrie 12.
Adecă eu dinpreună cu soţiia mea, care mai jos ne vom iscăli, încredinţăm ;cu acest zapis al nostru la cinstită măna dumnealui Canelii biv ceauş agiesc.
' Precum să să ştie că avănd noi o casă cu locul ei în mahalaoa Popii Dărvaş, care să înjugă cu locul casii dumisale, şi fiindu-ne de vânzare, prin bună şi dreaptă tocmeală, am văndut-o dumisale în drept taleri 290, adică doaă sute nouăzeci, care bani primindu-i toţi deplin în mîinile noastre, i-am făcut teslim atăt casa căt şi doaă zapise vechi, prin care fusesem cumpărat şi noi numita casă.
Drept aceia să aibă atăt dumnealui i cocoana dumnealui căt şi coconii dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui a o stăpâni cu bună pace, nesupărat de nimeni.
Şi la facerea acestui zapis fost-au multe obraze cinstite de către carii s-au adeverit acest zapis şi cu a dumnealor mărturie.
Şi pentru credinţă ne-am pus numele şi degetele în loc de pecete, ca să să crează.
1796 septemvrie 12.
Eu Neculae Cazacul sin Dumitru, vânzător
Eu Dobriţa, soţiia lui Neculae, vânzătoare
Eu Ana, mătuşa lui Necolai, vânzătoare
Eu jupan Amza croitor, martor
Eu jupan Dima neguţătoru, martur
Eu Vasile cojocaru, martor
Eu popa Nan duhovnic ot(tam), martor
Popa Necolae ot tain, martor
Eu Badu diacon ot tam
[semnătură grecească, indescifrabilă]
Şi am scris eu cel mai jos iscălit cu zisa mai sus numiţilor vânzători
[indescifrabil] logofăt, condicar
Colecţia Şerban Flondcr.
Original, stare foarte bună; frumoasă caligrafie, cîteva semnături interesante.
342. 1796 noiembrie 8.
Milostiiu bojiiii Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar zemli Vlahiscoie.
Lui Chiriţă logofăt carele aflăndu-să slujind Curţii domneşti, între logofeţii divanului, au avut milă prin hrisoave şi cărţi domneşti a fi apărat
415
<de rîndul dăjdiilor vistieriei, şi drepte bucatele lui scutite de dijmărit şi vinărici, i o pivniţă aici în oraşul domnii mele, Bucureşti, apărată de fumărit, de căminărit, dă vamă, dă vin domnesc şi dă ortul vătăşesc, i de alte angarii, i lude unul pentru posluşaniia casii lui. Carele şi acela să fie apărat de răndul dăjdiilor vistierii.
Drept aceia dar, am întărit şi acum întru al doilea domnie a domnii mele mila aceasta şi poruncim de toate căte scrie mai sus să fie nesupărat că aşa iaste porunca domnii mele.
I i saam receh gospodstvo-mi.
1796 noemvrie 8. procit vel logofăt
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CLXX —2.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, în fus roşu.
343. 1796 noiembrie [f.z.].
Al Ungrovlahiei adeverez [greceşte]
încredinţez cu acest zapis al mănăstirii Sfanţului Ioan, de aici din Bucureşti, pă dumneaei cocoana vorniceasa Ecaterina Greceanca.
Precum să să ştie că locul de supt casele dumneaei ce le are în Gorgan, de la chir Panait Dimaneio, fiind al sfintei mănăstiri şi voind a face schimb, m-am învoit cu dumneaei, ca unul ce mă aflu igumen şi arhimandrit al sfintei mănăstiri.
Şi pentru locul de supt case, i curte cu căt îi ţine coprinsul casii, i a grădini din faţa podului şi pană în apa Dămbovitii, cum şi un petic de loc ce este la colţul grădinii, spre pod, este tot al sfintei mănăstiri. Am făcut schimb cu bună învoire, dăndu-i dumisale locul ce să coprinde mai sus, a-1 avea ohabnic supt stăpânirea dumisale şi toţi moştenitorii.
Şi dumneaei au dat sfintei mănăstiri o moşie din sud Buzău, ce să numeşte Ursească, de stănjini cinci sute cincizeci şi trei, eu toate zapisile cele vechi, ca de acum înnainte să o stăpânească sfănta mănăstire ca o moşie ohabnică.
Şi pentru mai bună încredinţare, am iscălit, adeverind şi cu pecetea sfintei mănăstiri, întărind şi preasfinţiia sa părintele mitropolit acest zapis de învoială şi schimbul ce am făcut, cum şi alte obraze de cinste, ca să fiie de bună credinţă.
1796 noemvrie.
j L.P.   Ghenadie arhimandrit şi egumen la Sf. Ioan, adeverez [greceşte] Iosif episcop Argeşului, mărturie Costandie al Buzăului, mărturie
Arh. St. Buc, Doc. munteneşti, XXVI —3.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; frumoasă pecetea mănăstirii Sf. Ioan, în tuş negru. *
416
344. 1796 [i.l.z.].
Milostiiu bojiiu Io Alexandru Costandin Muruzi voevod i gospodar zemli Vlahiscoie.
Fiindcă Costandin dascălul ce au fost la şcoala slovenească ot Sfăntu Gheorghe Vechi, de aici din Bucureşti, şi-au dat obşteasca datorie şi pentru a nu să zăticni şcoala aceasta din orănduială ce din vechime au avut, preetin văzum domniia mea şi hrisoave domneşti de întocmirea ei, dupe care încă de la leat 1793 mai 15 am dat şi domnescul nostru hrisov de întărire.
Ne-au arătat preasfinţiia sa părintele mitropolit pă Isaiia ieromonah singhel şi ne-au dat încredinţare că este vrednic cu învăţătura dăscălii pă deplin, spre a să orăndui dascăl la numita şcoală.
Deci, după încredinţarea ce ne-au dat preasfinţiia sa părintele mitropolitul, dăm domniia mea această domneasca noastră carte numitului Isaii ierochirica ca să fie dascăl la şcoala slovenească de la Sfăntu Gheorghe Vechi şi să facă tot feliul de silinţă pentru învăţătura şi procopseala ucenicilor la învăţătura cărţii sloveneşti şi rumăneşti. Carele pentru a sa osteneală şi silinţă ce va face, să-şi aibă orănduială a mila ce au avut şi dascălul Costandin, urmăndu-să după hrisoavele domneşti.
I i saam receh gospodstvo-mi.
1796.
procit vel logofăt
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CLXX-3.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, în tuş roşu.
345. 1797 ianuarie 13.
fAl Ungrovlahiei Dosithei adeverez [greceşte]
Adeverez cu zapisul acesta la măna dumnealui Vasile Ghica zet Hagi Gheorghie.
Precum să să ştie că sfănta episcopie a Argeşului avănd nişte case cu locul lor aicea în Bucureşti, în dosul Curţii domneşti cei vechi, în mahalaoa Sfântului Gheorghe cel Vechi, închinate danie dă răposat părintele mitropolit chir Cozma încă de cănd au fost episcop Buzău, la leat 1786, cănd şi episcopia era mănăstire, ca să fie părinţilor igumeni conac cănd vor veni aici la Bucureşti, pentru trebile mănăstirii.
Care carte de danie s-au fost încredinţat şi cu iscălitura răposatului părintelui chir Grigorie mitropolit i cu ale altor mănăstiri, după cum să arată.
Şi au stăpânit sfănta episcopie aceste case cu bună pace pănâ acum, însă fiindcă pentru neîndămănarea şi strâmtorarea locului neputănd fi aceste case acum conac arhieresc, după arătarea preasfinţii sale părintelui mitropolit chir Dositheu, au binevoit măriia sa preaînălţatul nostru domn Io Alexandru Ipsilant voevod de au dat mănăstirea Tuturor Sfinţilor supt purtarea de grijă a sfinţii episcopii ca să-i fie metoh şi conac episcopilor ce vor fi după vremi. Care mănăstire aflăndu-să nu numai la dărăpănare
peşte tot, ci şi supusă la datorie, am socotit ca să să vănză aceste case si cu banii ce să vor lua pă dănsile, să să uşureze mănăstirea de datorie.
Şi aşa, cu ştirea presfinţii sale părintelui mitropolit, le-am văndut dumnealui mai sus numitului în bani gata taleri 2 700, adică doaă mii şapte sute, însă casile cu locul lor după cum să află şi după cum sănt făcute dă răposat părintele mitropolit Cozma, cu curte de uluce înprejuru-i curţii, eu cuhnie iar şi dă uluce şi cu poartă, care acestea sănt făcute de noi.
'w Deci să aibă dumnealui şi tot neamul dumnealui a stăpâni cu pace, după cum şi sfănta episcopie au stăpânit pănâ acum, după cartea de danie a răposatului părintelui mitropolit Cozma, care o am dat la mâinile dumnealui.
Şi pentru mai adevărată credinţă, am iscălit zapisul acesta, puind şi pecetea. Şi am rugat şi pă preasfinţia sa părintele mitropolit de l-au încredinţat cu iscălitura preasfinţii sale, căt şi pă sfinţiia lor fraţi episeopi de s-au iscălit mărturii.
■ 1797 ghenarie 13.
Iosif episcop Argeş, adeverez [două semnături greceşti, indescifrabile]
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLI —2. Copie de epocă, stare foarte bună.
J4b- 1797 februarie 22.
f Milostiiu bojiiu Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar davat gospodstvo-mi.
De vreme ce 24 neguţători pământeni ce sănt veche breaslă ai scaunului domnii mele, Bucureşti, dănd rugăciune domnii mele a li să înnoi privileghiurile ce au avut dă la alţi fraţi trecuţi domni, precum s-au văzut de cătră domniia mea şi hrisovul domnii sale fratelui Alexandru vodă Moruz cu coprindere adică că plătindu-şi dreapta lor dajdie, după orănduială Vistieriei, să li să păzească şi milile, a scuti drepte bucatele lor de dijmărit, i vinărici, a ţinea şi căte o pivniţă apărată de fumărit, de cămănărit, dă vama dă vin domnesc şi dă ortul vătăşesc.
între care fiind şi acest Hagi Petre sin Preda i brat ego Nedelcu, neam milostivit domniia mea şi le-am întărit printr-această carte a domnii mele. Şi acum întru cea de Dumnezeu hărăzită a doaa domnie, atăt acele mai sus arătate mili căt şi alte mili ce să coprind pentru dănşii în deosebit hrisovu domnii mele.
i Tolico pisah gospodstvo-mi.
1797 februarie 22.
L.P.
procit vel vistier
Acad. R.S.R., CXVIII—72.
Original, stare potrivită, pătat de umezeală; pecetea domnească, în tuş roşu.
418
347. 1797 martie 20.
Adeverez cu acest zapis al mieu la sfănta Mitr[opolie] şi la preacinstită dreapta preasfinţ[itului] părintelui mitr[opolit] chir io chirio Dositheu.
Precum să să ştie că, după rugăciunea ce am făcut preasfinţ[itului], ca să-mi dea voe să-mi fac moară de tabac din josu morii ot Sfeti Eletherie, ce este a sfintei Mitr[opolii] şi să plătesc chiriia pă an şi după pliroforiia ce am dat preasf[inţituîui] că nu va pricinui nici o stricăciune nici la moară, nici ia altă parte, 'au binevoit preasfinţptul] de mi-au priimit cer ir ea. Şi printr-acest zapis mi-au dat voe să-mi fac moară acolea, însă mai [în]ţăi făcând aşăzămănt pentru chiriia vadului, ca pă tot anul să dau la Mitr [opolie] câte taleri 100, adecă lei o sută tocma. Care bani să am a-i da în soroc la începerea anului. Şi în cătă vreme îmi voi plăti chiriia la soroc, să-mi aib moara în stăpânire, lucrăndu-mi meşteşugu.
Iar cănd, după vremi, nu mă voi ţinea de aşăzămănt a da chiriia la soroc, ci voi rămânea râm [ăşiţa], atunci sfănta Mitr [opolie], ca o stăpână [a] vad [ului], voe să aibă a-mi sfărâma moara, să rămăe vad sterp, să să dea la alt chiriiaş bun ce va plăti chiriia la vreme, fără cusur.
Să să ştie şi aciasta că oricând, din vreo întâmplare, voi căuta să-mi vănz acea moară, voe să nu aib a vinde pănâ cănd nu voi da mai întăi ştire sfmt[ei] Mitr[opolii], ca să-şi facă aşăzămănt pentru chirie cu muştiriu cumpărător'ce va fi.
Şi pentru mai adevărata credinţă am iscălit, puindu-mi numele, ca să să crează.
1797 martie 20.
xEu iSTăstasie tabacciu, adeverez
Arh. St. Buc, ms. 158, f. 2. Copie.
348. 1797 martie 22.
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar zemli Vlahiscoe.
Doamne, iubit-am bună podoaba casii tale şi locul lăcaşului slăvii tale, zice proorocul şi înpăratul David, căruia următor fiind fiiul său proorocul şi preaînţeleptul înpărat Solomon, au zidit casă de rugăciune lui Dumnezeu sfănta şi preaînfrumuseţată în Ierusalim, Sion sfânt numindu-o. Asemenea şi după cea prin trup iconomie a fiiului lui Dumnezeu, spre a doă naştere duhovnicească a oamenilor. Şi mai ales după ce schipturile înpărăteşti s-au încredinţat de la Dumnezeu înpăraţilor creştini, multe sfinte lăcaşuri, mănăstiri şi biserici de enorie s-au zidit, nu numai de către înpăraţi, i arhierei şi boeri, ci şi de obşte, de către pravoslavnicii creştini, precum şi aici întru aciasta de Dumnezeu păzită ţară după ce s-au întemeiat creştinătatea cu oblăduire de stăpănitori pravoslavnici, multe mănăstiri şi biserici s-au rădicat din temelie de către acei domni ce au stătut, dupe vremi, după cum să şi văd. Cărora, următori făcăndu-să şi unii din părinţi mitropolit! şi episeopi, i din blagorodnieii boeri, multe au zidit şi ei, unile din temelie, altele prefăcîndu-îe sau ajutorindu-le cu cele dă trebuinţă.
419*
Una din sfintele lăcaşuri cele vrednice de evlavie şi de pomenire fiind şi sfănta mănăstire a Tuturor Sfinţilor de aici, din Bucureşti, după iscusinţa zidiri bisericii ce să vede şi dupe urzeala curţii înprejur, din care poate cunoaşte fieştecine cătă osârdie şi dragoste fierbinte au avut răposatul chir Anthim, mitropolitul Ungrovlahiei, ctitorul aceştii mănăstiri.
însă, fiindcă au apucat sfârşitul vieţii sale mai nainte până a o isprăvi şi a o pune în buna orănduială ce să găseşte făcută în scris, au ajuns ca un lucru de arendă de către cei ce, după vremi, au stătut igumeni orânduiţi ori de către domnie, ori de către Mitropolie, a cărora fiindu-le schimbarea adesea, de ar fi şi avut gănd a drege sau a adăoga cevaşi din agoniseala mănăstirii, n-au putut, ci încă au şi răsipit din cele găsite gata, însărcinăndu-o şi cu datorie, nefiind nici venit deajuns, ca să să poată chivernisi precum să cuvine unii mănăstiri.
Pentru care proastă stare şi dărăpăhare de tot a aceştii sfinte case, acum, după ce domnul Dumnezeu ne-au miluit cu a doa domnie a Ţării Eumăneşti, preasfinţiia sa părintele mitropolitul Ungrovlahiei, chir Dositheu, după netăgăduita datorie ce are pentru sfintele lăcaşuri, ne-au făcut arătare prin anafora cu coprinderia aciasta că au ajuns mănăstirea la dără-pănare şi grea datorie şi cum că măcar că în zilele răposatului Costandin vodă Gehan, dupe arătarea răposatului mitropolit chir Grigorie, s-au fost orânduit ca să fie conac igumenilor ţării cănd vor veni aici cu trebuinţe şi fieştecare să-şi poarte grija de conacul său a-1 acoperi şi a-1 grijă, dar, din întâmplările vremilor şi nestatorniciile ce au fost, nu s-au urmat.
Precum şi în domniia noastră dintăi, măcar că s-au orânduit a fi orfanotrofic, dar şi aciasta s-au urmat numai căt am stătut noi în domnie şi apoi au ajuns iarăşi la starea dintăi cu schimbarea adesea a igumenilor. Şi cum că într-alt chip nu să poate a-şi veni la vreo stare lăudată, fără numai să lipsească orănduială dă igumenat şi să să dea supt purtarea dă grijă a sfintei episcopii ce s-au făcut de curând la mănăstirea Argeşului, unde acum episcopeşte iubitorul de Dumnezeu chir Iosif, a căruia osârdie iaste cunoscută preasfinţii sale din meremeturile ce au făcut şi face acolo la episcopie, fiindcă şi aceia au fost dărăpănată din vremea trecutei răz-miriţe, ca să-i fie aciasta mănăstire metoh, neavănd nici alt conac aici. Şi să fie şi şcoală de învăţătură pentru cei ce vor fi ca să între în treapta preoţii din toate eparhiile ţării.
Care provlimă a preasfinţii sale priimindu-o domniia mea ca pe una ce este şi pentru întemeerea mănăstirii şi pentru bunacuviinţă a sfintelor biserici cu învăţătura celor ce vor veni ia hirotonie prin slobozeniia ce să va da de la domniia mea.
Iată printr-acest cinstit şi bine închipuit hrisov, dăm numita mănăstire cu toate ale sale, mişcătoare şi nemişcătoare, ca să fie metoh sfintei episcopii de la Argeş şi întru nimic să nu fie supărată de orice cereri să vor face de la celelalte mănăstiri ale ţării şi a nu o face nimenea conac de a lăcui oameni căsătoriţi cu fămeile lor, nici a o face magazie pentru orice, ci numai oamenii cei trebuincioşi să-şi aibă lăcuinţa înnăuntru în mănăstire. Şi sfinţiia sa părintele episcop chir Iosif să aibă datorie a ico-nomisi toate cu bună orănduială. Mai întăi, să plătească datoriia şi dupe aceia să meremetisească cele stricate, dupe putinţă. Să ţie preoţi cuvioşi şi alţi oameni căţi vor fi trebuincioşi bisericii, spre săvârşirea sfintelor slujbe neîncetat, dupe orănduială ctitorului.
însă, atăt părintele episcop, căţi şi alţii ce vor fi după sfinţiia sa, să aibă adică conac aciasta mănăstire şi să iconomisească ale ei. Iar zestrea ei să nu o înstreineze sau să o strămute la episcopie sau la alte părţi, ci dăosebi de a episcopii să să chivernisească după orănduială ctitorului. { Iar pentru orănduială celor ce vor veni la hirotonie, să fie dascăl orânduit, ca să-i cerceteze şi să-i înveţe, carele să dea adeverinţă că s-au cercetat, s-au deprins la cele bisericeşti şi s-au ales vrednec dă hirotonie. Şi atuncea părintele mitropolitul sau iubitorii de Dumnezeu episeopi să facă domnii mele anaforale dupe coprinderea domneştilor noastre porunci ce am dat pentru aciasta.
Deci, fiindcă aciasta sfântă mănăstire au avut milă atăt de la domniia mea din ceilaltă domnie, căt şi de la fraţii domni din urmă, de lua ]pă fieşcare an, de la ocnă, bolovani sare una sută şi liude zece streini şi acum, dupe rugăciunea ce au făcut domnii mele iubitorul de Dumnezeu episcop Argeşău pentru ajutorul meremetului ce are să facă la acest sfănt lăcaş, ca să dăm aceste liude zece dintre dajnicii Visterii, neavănd putinţă a găsi oameni streini, ne-am milostivit şi în locul acelor liude zece streini, dăm domniia mea liude zece dintre dajnicii Visterii.
Pentru care, poruncim dumitale, vel vistier, să-i aşăzi în catastihul Visterii ca apururea să-i aibă şi, dupe orănduială, dăndu-să ţidula Visterii şi aducând închipuire de lâ ispravnici judeţului, să li să dea şi pecetluiturile domnii mele, spre a-i avea în pace şi nesupăraţi de răndul dăjdiilor Visterii şi de alte orăndueli. ,u Aşăjderea să aibă şi acei una sută bolovani sare de la ocnă, ca să-i
ia la vremea ce iau şi celelalte mănăstiri.
Şi am adeverit hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele, Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod şi cu credinţa preaiubitului domnii mele fiiu Costandin voevod, marturi fiind şi dumnealor cinstiţii şi credincioşi boerii veliţi ai Divanului domnii mele : pan Dumitraşcu Eacoviţă vel ban, pan Ianache Văcărescul vel vistier, pan Manolache Creţulescu vel vornic de Ţara de Sus, pan Ioan Damaris vel vornec de Ţara de Jos, pan Eadu Golescu vel vornic al obştirilor, pan Costandin Filipescu vel logofăt de Ţara de Sus, pan Ştefan Văcărescu vel logofăt de Ţara de Jos, pan Isac Balet vel logofăt al obiceiurilor, pan Gheorghie Mavrocordat vel spătar, pan Costandin Suţul vel postelnic, pan Theodorache Iuliiano vel clucer, pan Iordache Slătineanu vel paharnic, pan Grigorie Paleologul vel stolnic, pan Mcolache vel comis, pan Costandin Viişoreanu vel sluger, pan [loc liber ] vel pitar. Şi ispravnic pan Costandin Filipescu vel logofăt de Ţara de Sus. 1
Şi s-au scris hrisovul acesta la întâiul an dintru a doa domnie a domnii mele aici în oraşu scaunului domnii mele, Bucureşti, la anul de la mântuirea lumii 1797 martie 22, de Eăducan Poenar biv treti logofăt, condeear.
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod [m.p.].
L.P.
Costandin Filipescu vel logofăt procitenum . - ■ ■ ■ Theodorache Văcărescu vtori logofăt
Trecut în condica Divanului,
Eăducan biv treti logofăt, condicar
420
>
421
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, 1 — 6.
Original, pergament, stare foarte bună; pecetea mare domnească, în tuş roşu,, purtînd data 1796 august 17; însoţit de o copie moderna.
349. 1797 aprilie 9.
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod bojiiu milostiiu gospodar zemli Vlahiscoe.
Sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri de aici din oraşul scaunului domnii mele, Bucureştii, unde să cinsteşte şi să prăznueşte 'hramul Tresfetitele, ce să numeşte Colţea, unde sănt şi spitaluri pentru odihna bolnavilor streini, care iaste făcută şi înnălţată din temelie de răposatul boer Mihai Cantacuzino biv vel spătar.
Ca să aibă a lua sfănta mănăstire, în toţi anii, de la ocna Slănicul ot sud Saac, toată dijma de sare, din zece bolovani, un bolovan, după cum au luat, să fie pentru cheltuiala şi căutarea bolnavilor streini care să vor odihni în spitalurile ce au făcut la aciasta mănăstire.
Pentru că dupe ce au făcut şi au înnălţat numitul boer Mihai Cantacuzino biv vel spătar aciasta sfănta mănăstire şi au înfrumuseţat-o şi au dăruit-o cu sfinte odoară căte trebuesc, au făcut şi înprejurul mănăstirii ziduri şi şcoală dă chilii deajuns pentru odihna a multor streini. Şi pe lăngă acestea toate, au mai făcut şi ospitaluri, ca să şă odihnească bolnavii streini, precum toate tocmite şi iscusite să văd.
Deci, pentru cheltuiala şi căutarea bolnavilor ce să vor odihni în spitaluri, ca să aibă, să nu lipsească la cele ce vor trebui să să caute la boala lor cu dohtorii şi cu altele, încă din dumnezeiasca îndemnare şi din bun gănd ce au fost pus în inima sa, aşa au socotit şi au închinat sfintei mănăstiri, să ia toată dijma de sare de la ocna Slănicul, dupe cum s-au zis mai sus, fiind acea ocnă domnească pe moşiia dumnealui, ca să fie numai pentru căutarea bolnavilor, iar nu şi pentru alte cheltueli, urmând sfintei scripturi ce grăeşte la sfănta evanghelie că bolnav şi strein am fost şi m-aţi căutat, ca să să învrednicească a auzi glasul cel dumnezeesc, cănd va zice : veniţi blagosloviţii părintelui mieu de moşteniţi înpărăţiia cerului, care iaste gătită voao de la întemeerea lumii.
De care şi domniia mea, după daniia dumisale, fiind toate ocnile Ţării Eumăneşti supt stăpânirea domnii, am binevoit într-acestaşi chip şi am aşăzat adică, ca să ia sfănta mănăstire acea dijmă de sare şi de acum înnainte de la ocna Slănicul, în toţi anii, dupe cum au rânduit boerul ce scrie mai sus.
însă, de vor vrea cămăraşii să să învoiasca cu ispravnicii mănăstirii ca să ia dijma de sare şi să dea taleri doao mii cinci sute pe an, bani vechi, iar de nu vor vrea cămăraşii să dea acea sumă de bani ce scrie mai sus, să fie volneci ispravnecii mănăstirii să rădice acea sare de la ocnă în toate lunile, să o ducă la orice vad să o vănză cu ce preţ vor putea. Sau de-şi vor găsi muşterii, să o vănză şi acei muşterii încă să o ducă pe la vaduri, să o vănză, cum s-au zis mai sus şi să nu aibă nici o opreală dă nimeni. însă de vor da cămăraşii preţul ce vor da alţii pe sare, să aibă a o lua ei.
Iar cănd să va întâmpla a nu să vinde ocnele, ci ar rămânea pă seama domnii de s-ar pune cămăraşi în credinţă, mănăstirea tot să aibă a-şi lua acea milă de la ocnă, precum scrie mai sus, iar nicicum să nu fie lipsită de acea milă.
,.- Iar cănd să vor învechi şi nu să va putea a să. mai scoate sare pe acea gură de ocnă, să aibă a să face alte guri de ocne noaă tot acolo pe acea moşie a Slănicului şi tot să ia sfănta mănăstire dijma. Să fie sfintei mănăstiri dijma aciasta stătătoare şi nestrămutată în veci.
Iar pentru purtarea dă grijă a cheltuelii ce va să să cheltuiască la cheltuiala bolnavilor streini, au fost pus mai sus numitul ctitor patru ispravnici, ca ei să aibă a lua bani de la sfănta mănăstire după dijma de sare de la ocna Slănicul, să-i cheltuiască la doftorii sila altele ce vor trebui la căutarea bolnavilor. Şi pentru căţi vor fi ostenitori dă vor purta grija la acele cheltueli, domniia mea încă i-am ertat să aibă pace de toate dăjdiile oricâte ar eşi peste an, de nici unile nici un val şi nici o băntuială să nu aibă.
Aşijderea au fost pus şi patru neguţători juraţi, înpreună cu starostea, ca să aibă a lua în toţi anii seama acestor ce s-au zis mai sus ispravnici, de tot venitul şi de toată chieltuiala cătă să va face pe an la trebuinţa acelor bolnavi. Iar de să va întâmpla moarte acelor ce s-au zis mai sus ispravnici, să aibă a să pune ispravneci dintre cei patru neguţători juraţi, iar nu dintre alţii streini.
Aşăjderea şi cănd va muri vreunul dintr-acei patru neguţători juraţi, iarăşi să-şi pue ei altul în loc, pe care vor socoti asemenea lor, să fie tot deplin patru şi pe daniia dijmii de sare ce au închinat acel răposat boer, ce s-au zis mai sus şi pe toate aşăzămănturile ce au făcut la aciasta mănăstire.
Aşijderea să aibă a ţinea sfânta mănăstire liude doaăzeci, scutelnici streini şi lude dooăzeci darvari, care să fie scutiţi de toate angariile ce es peste an în ţară, i patru lemnari şi şi aceştiia să fie scutiţi de toate podvoadele, ca să fie pentru posluşaniia sfintei mănăstiri, numai să dea într-un an, ughi doi.
încă să aibă sfănta mănăstire dooă pivniţi a le scuti de fumărit, i dă toate alte angarii.
Şi iar să aibă a lua de la tărgul ce să face la Liehireşti, din zioa de duminica mare pănâ în ceilaltă duminică, vama ce să va face de la fieşcare neguţător, după vechiul obicei, din toate să ia oamenii mănăstirii Colţii, iar vameşii amestic să nu aibă.
Şi iar să aibă sfănta mănăstire ca să ia vinăriciu de la toţi cei ce au vii pă moşiia Bucovul şi plătesc vinărici ce să coprinde din hotar pănâ în hotar, după cum şi alte cărţi asemenea aciasta arată, însă partea jumătate cu gărdurăritul, afară din popoarăle dumnealui vel armaş, iar ceilaltă parte să o dea la cămara domnii mele.
Şi să scutească pe tot anul, de oerit, oi cinci sute, cu pecetluii domnesc. I dijmărit şi vinărici pă drepte bucatele mănăstirii. Şi în toţt anii să aibă a lua aceşti taleri 2 500, în locul dijmei de sare, ce s-au numit mai sus, de la ocna Slănicul.
Aşijderea şi preoţii de la aciasta sfântă mănăstire să fie scutiţi de orice vor da alţi preoţi şi să scutească şi vinărici i dijmărit pă drepte bucatele lor, i căte o pivniţă, aici în Bucureşti, apărate de fumărit, de căminărit, de vamă, de vin domnesc şi de alte angarii. Numai şi pre oţii napristan şi necurmat să păzească slujbele sfintelor biserici, atăt la biserica cea mare, căt şi la paraclise şi orănduială săracilor bolnavi după la spitaluri. Iar de nu vor păzi ci, din lenevire, să vor zăticni la orice, să nu să ţie în seamă mila aciasta.
422
423
Osebit de aciasta, să aibă â lua sfănta mănăstire de la vel vameş, pe tot anul, căte taleri una sută optzeci, pentru casile ce sănt carvasara, căci nefiind cea mai de trebuinţă adică carvasara pentru şăderea vameşului celui mare; care carvasara trebue în mijlocul târgului să fie şi umblând carvasaraoa din loc în loc, le era foarte peste mână atât vameşului i tuturor oamenilor carvasaralii, căt şi neguţătorilor ce vin cu marfă cu povări grele, care aciasta neîndemănare, încă din ceilaltă domnie văzăndu-o, şi vrănd a să şti unde să fie carvasaraoa, spre a veni şi neguţătorilor mai cu înlesnire, am poruncit ca să să găsească un loc ca acela. Şi găsindu-să un loc sterp al aceştii sfinte măhăstiri în mijlocul târgului şi vrănd domniia mea ca să fac venit mănăstirii, au priimit şi epitropul sfintei mănăstiri de au zidit şi au făcut case cu magazie şi cu toate cele trebuincioase. Şi aşa, pentru folosul mănăstirii şi ajutorul spitalului, am legat prin cartea domnii mele ca, în toată vremea să fie nestrămutat aceste case carvasara şi să ia mănăstirea, pe tot anul aceşti taleri 180, pe fieşcare an, de la vel vameş, făr de nici un fel dă pricină.
Care toate aceste mili şi priveleghiuri, câte sănt numite mai sus, le-au avut sfănta mănăstire atăt de la fraţii domni de mai nainte, i din ceilaltă domnie a domnii mele, căt şi de la fraţi domni din urmă, precum şi domniia sa, selefu nostru, Alexandru vodă Muruz, pentru mai bună căutarea, hrana şi folosirea săracilor bolnavi ce să află la spitalurile aceştii mănăstiri, au mai adaos milă de la domniia sa şi alţi taleri cinci sute pe an, din venitul ocnelor, lăngă acei taleri dooă mii cinci sute ce lua mai nainte, ca pe tot anul să ia taleri trei mie tocmai, la fieşcare triminie căte taleri şapte sute cincizeci. .,     ' ,
Şi au înlesnit domniia sa şi darea acestor bani, prin osebită porunca domnii sale, ca la vremea cea orânduită, făr dă pricină să i să dea orânduiţi bani, spre a nu avea epitropul lipsă dă trebuincioasa cheltuiala a spitalurilor. La care spitaluri, văzând domniia sa stenohoriia bolnavilor că neavănd o deosebită odae pentru unii care încep a să scula din boală, mai vărtos cei cu patima lăngorii, carii neosebindu-să dintre ceilalţi, la un loc mai curat, să poate a-i întoarce boala, precum şi alţii din alte patimi asemenea neavănd răsuflarea şi mutarea lor la un loc mai curat.
Pentru aceia, au socotit domniia sa dă trebuinţă şi au poruncit epitropului ca lăngă acele dooă odăi mari spitaluri dă jos, să aibă a ţinea şi o al treilea odae curată, cu căteva paturi şi cu cele trebuincioase ca, din cei ce să mai rădică spre sănătate din spitalurile mari, să [-i] mute într-acea deosebită odae, unde să-şi aibă iarăşi căutarea lor şi curăţeniia, precum şi în spitalurile vechi asemenea să fie curăţenie.
Deci şi acum, învrednicindu-ne domnul Dumnezeu cu al doilea domnie a aceştii pravoslavnice Ţări Eumăneşti, bine am voit de am înnoit toate milele ce să coprinde mai sus, atăt cele ce le-au avut mai dinnainte, căt şi cele ce s-au mai făcut în urmă, ca să i să păzească nestrămutat.
Şi am adeverit hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod şi cu credinţa preaiubitului domnii mele fiiu Costandin voevod, marturi puind şi pă dumnealor cinstiţii şi Credincioşii boerii cei mari ai Divanului domnii mele : pan Dumitraşco Eacoviţă vel ban, pan Enache Văcărescul vel vistier, pan Manolache Creţulescul vel dvornec de Ţara de Sus, pan Ioan Damaris vel dvornec dă Ţara de Jos, pan Eadul Golescul vel dvornec al obştirilor, pan Costandin Filipescul vel logofăt de Ţara de Sus, pan Ştefan Văcărescul vel logofăt de Ţara de Jos, pan Isac Ealet vel logofăt al obiceiurilor, pan Gheorghie
Mavrocordat vel spătar, pan Costandin Suţul vel postelnee, pan Theodorache Iuliiano vel clucer, pan Iordache Slătineanu vel paharnic, pan Grigorie Paleologul vel stolnic, pan Iancul vel comis, pan Costandin Viişo-reanu vel sluger, pan [loc liber] vel pitar. Şi ispravnec, pan Costandin Filipescul vel logofăt de Ţara de Sus. « Şi s-au scris hrisovul acesta. întru întâiul an dintru a doao domnie
a domnii mele aici în scaunul domnii mele, Bucureştii, la anii de la naşterea domnului Dumnezeului nostru, Isus Hristos, 1797 aprilie în nooă, de Chiriţă logofeţel dă divan. . Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod [tn.p.J.
!L.P. j ' '
I_[ ^
Costandin Filipescu ^logofăt procitoh Theodor Văcă[rescu] vtori dvornic
Trecut în condica Divanului, Eăducan biv treti logofăt, condicar
Acad. R.S.R., CCCLXIII-25.
Original, stare foarte bună, hirtie cerată; pecetea mare domnească, în tuş roşu; frumoasă titulatura domnului şi iniţiala S., în tuş roşu.
350. 1797 aprilie 30.
fDat-am acest adevărat şi credincios zapis supt iscălitura mea şi adeverit şi cu pecetea sfinţii mănăstiri Eadu Vodă la măna dumneaei polcovnicesii Efdochii Jiianca.
Ca să-i fie de bună credinţă şi precum să să ştie că avănd sfănta mănăstire o casă făcută pe locul ce-1 are de la Poarta cea mare de vale, piste drum şi pană în apa Dîmbfoviţei], atăt în lung, stînjeni 115, o sută einsprezece, căt şi în curmeziş, stînjeni 64, şaizeci şi patru, cu căt îi ţine coprinsul ocolit, cu curtea de gard şi merge pe alăturea cu magaziia dă căsăpie, ce este tot a mănăstirii.
Şi văzând mănăstirea că din zi în zi să dărăpănă casa, ca să nu să piarză cheltuiala binalii, de bunăvoe am făcut tocmeală cu numita polcovniceasa şi i-am văndut casile, însă binaoa cu gardurile şi înprejmui-rile din lăuntru, drept bani gata, taleri 1 850, adică una mie opt sute şi cincizeci. Care bani, pe toţi, deplin i-au numărat la mănăstire în mâinile mele. Aşijderea am legat şi chiriia pămăntului, ca să dea pe tot anul cate taleri şapte.
Deci, de acum să aibă numita polcovniceasa a stăpâni cu bună pace, atât dumneaei, cât şi coconii dumneaei, căţi Dumnezeu îi va dărui şi cu tot neamul, numita casă cu căt îi ţine îngrădiş[ul] coprinsului ei,' cu bună pace de către mănăstirea Eadul Vodă şi de către toţi egumfenii] ce vor sta după vremi, plătind însă chiriia ce s-au zis mai sus, a pămăntului, pe tot anul, făr dă nici o pricinuire. Şi orice namestii îi vor fi dă trebuinţă a-şi face în coprinsul locului pentru trebuinţa casii, slobodă să fie, or acum sau cănd îi va da măna, nesupărată dă nimini, nici de către mănăstire sau de egumeni ce vor fi, pentru că aşa ne-au fost aşăzămănt [ul] şi tocmeala, puind şi chiriia locului cum să cade.
425
424
Şi pentru încredinţare, am întărit, zapisul, acesta cu însuşi iscălitura mea, întărind şi cu pecetea sfinţii mănăstiri, ca să fie nestrămutat acest aşăzămănt, puind şi alte mărturii, obraze de cinste. -
1797 aprilie 30 \
Exarhul mănăstirii Badu voevod, Chirii [indescifrabil ] adeverez [greceşte ]
Daniil eromonah, martor [greceşte]
Mcolae [indescifrabil], armaş, martur
Şi am scris eu Gheorghiţă logofăt ot stărostie, cu zisa şi învăţătura sfinţii sale părintelui exarh Badoliot şi sănt martor.
[pe verso]: confirmarea, în limba greacă, din 22 noiembrie 1812.
— Zapisul casii noastre ce o am cumpărat de la sfănta mănăstirea Badu Vodă, eu. ;
Acad. R.S.R., CCCLXXIV-175 şi copie cu nr. 176. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
1 în inventar era trecută cu dată greşită: 1795 aprilie 20. S-â rectificat.
351. 1797 Mie 17.
Adică eu Mihai păscaru dat-am credincios şi adevărat zapisul mieu la'măna dumnealui jupanului Costandin abagiii.
Precum să să ştie că avănd; eu o casă în mahalaoa Oţetarului, cu locul ei moştenesc şi să;vecineşte înaintea casii cu fundul grădinii logofătului Bfrem şi în sus cu casa dumnealui şi în jos la drnm.
însă casa, după c^m să vede, cu locul ei, pă unde arată semnele gardurilor, o ani văndut mai sus numitului neguţător drept taleri 177, adică o sută şaptezeci şi şapte tocma,. Şi i-am dat şi zapisul cel vechi de cumpărătoare. . ' --7;- ■.
Şi eu o am văndut de a mea bunăvoe, nesi[li]t de nimenea. Ci dumnealui să aibă a o stăpâni cu bună; pace de către mine şi de către tot neamul mieu, atăt dumnealui căt şi copii dumnealui, nepoţi strenepoţi câţi Dumnezeu va dărui.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, au fost cu ştireapreoţilor ia mahalagiilor şi a vecinilor.
Şi eu, pentru mai adevărată credinţă, am iscălit şi am pus şi degetul în loc de pecete, ca ■ să ^ă crează. .. / '
1797 iulie 17. .
X Eu Mihai păscaru,' 'vânzător '
Eu popa :Radul     mahalaoa Oţetarului Eu popa Vasile ot tam ' /
Şi am scris eu popa Bogdan duhovnic of mahala, cu zisa dumnealor.;
Acad. R.S.R., CCV-226. Original, stare foarte bună.
426
352. 1797 iulie 18.
Preaînnălţate doamne,
Măriia văduva de aici, încă de la leat 1796 mai, prin jalbă către măriia să Alexandru vodă Moruz au cerut să-şi vănză cu mezat o prăvălie a sa ce o are aici în Bucureşti, în mahalaoa Sfântului Gheorghe Vechi, în faţa podului cel mare al Târgului de Afară, ca să să plătească de datorii.
Şi fiind orânduită la Departamentu de Şapte spre cercetare, unde cerăndu-să jeîuitoarii a da îndestulare cu ce ţine această prăvălie, au arătat foaia zestrilor ei, cu leat 1788 fevruarie 12, iscălită de Tudora mătuşa ei. în care foaie s-au văzut pusă şi această prăvălie dată zestre. Din care dovedind judecata că prăvălia este bună a jăluitoarii, făr de nici o pricină, au găsit cu cale ca să şi-o vanză cu mezat, după cererea ei. Şi au arătat cu anafora mării sale, care întărindu-să cu pecetea gospod, s-au dat poruncă la stărostie ca să să facă mezatul aceştii prăvălii, după coprinderea anaforalii departamentului.
După care poruncă urmăndu-să şi scoţăndu-să prăvăliia la mezat, s-au strigatele atunci până acum, intru auzul obştii, dă este mai bine de un an. în care diiastimă de vreme, artărdisind din muşterii după obicei, la preţul cel din urmă, au rămas asupra dumnealui vel dvornic al obştirilor Badul Golescu cu taleri 945, piste care preţ nemaiarătăndu-să altul ca să mai.înalţe, nici din cei ce li să cuvin protimisis, nici din alţii streini, fiind şi cu voia jăluitoarii, am haraciladisit mezatul aceştii prăvălii pă seama numitului boer, drept această sumă taleri noaă sute patruzeci şi cinci, însă numai binaoa, fiind locul al sfinţii mănăstiri Colţea, cu chirie pe an căte taleri doisprezece şi bani şaizeci.
Pentru care, dupe orănduială, s-au dat în ştire şi epitropului numiţii mănăstiri, ca de voeşte a o lua pentru mănăstire, să dea la mezat. Şi s-au lepădat zicănd că nu-i trebueşte.
Ci fiindcă dumnealui dvornecu Golescu cumpărătorul au cumpărat de la mezat numărând şi toţi banii la stărostie, să roagă înălţimii tale a i să da şi luminată întărire la mână de bună stăpânire.
1797 iulie 18.
Al mării tale prea plecat slugă, [indescifrabil] Ţigara, staroste
/rezoluţia domnului ] :
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar zemli Vlahiscoie.
Fiindcă şi prin cercetarea ce s-au făcut acum, din porunca domnii mele, la judecata departamentului şi a dumnealor veliţilor boeri în pricina ce au avut numita Mărie cu cumnată-său Ene, s-au găsit primită cererea ei dă a avea voe să-şi vănză această prăvălie ce o are de la părinţi.
Pentru care cerând şi însuşi prin jalbă către domniia mea întărirea mezatului acestuia, am dat dumnealui cinstitului şi credincios boerului domnii mele vel dvornec Badu Golescu domneasca noastră întărire ca să stăpânească cu pace ca un lucru cumpărat de la mezat, dănd şi ajutoru cutii dună orănduială.
1797 iulie 28.
procit vel logofăt
427
Acad. R.S.R., GLXXXVIII-83.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, în tuş roşu.
1797 iulie 29.
f Adică eu loniţă meimar-başa care mai în jos mă voi iscăli dat-am zapisu mieu la măna dumneaei jupănesii Marii, soţiia răposatului Dumitrache şălar, i la măna jupanului Păun cavafu.
Precum să să ştie că am tocmit cu numiţii mai în sus, ca să-i fac o prăvălie în Salari, mahalaoa Sf. Mcolae, în locul cel vechi. Si tocmeala ne-au fost, după cum sănt ale% vecinilor Hagi Stan, i dumnealui Du mitrache şălaru. Numai fiind că prăvăliia dumnealor iaste a să face numai cu un cat şi dedăsupt pivniţa boltită. însă casa să fie tăvănită cu var alb şi între prăvălie şi între casă, o cămăruţă, cu chimir, să-i fac si doaă sobe, una cu foc şi alta oarbă. Şi să-i fac trei uşi, doaă de table si una dreaptă şi stâlpii căptuşiţi nemţeşte şi o fereastră cu sase ochiuri, cu cercevele, cu fiară, şi din dos un pridvoraş, tăvănit cu şindrilă de brad. Şi la prăvălie tavan de ulucă şi tărăbile prăvăliei şi paturile în prăvălie şi în casă şi pardoseala în prăvălie şi în casă, după cum să va face la vecini.
Şi tocmeala mi-au fost cu totul de la mine, să le dau gata de verigă, în drept taleri 510, adică cinci sute zece. Şi banii să mi-i dea în trei rânduri, însă la început, la mijlocu lucrului 'şi la sfârşit.
Deci şi eu să am a pune silinţă, ca la vreme a-i ştivi tot lucru spre plăcere. Şi zidurile în sus cu[m] sînt la vecini.
Şi pentru credinţă am iscălit însumi.
1797 iulie 29.
[semnătură armenească, indescifrabilă ] Hagi Stancul bogasier, vecin dumnealui Dumitrache şălar, vecin dumnealui Şi am scris Voicu logofăt şi martor
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, XXIX — 22.
Original, stare bună; pe verso însemnări de primirea banilor.
354. 1797 august 2.
f Adică eu popa Ion din mahalaoa Lipcanilor dat-am credincios zapisul mieu la măna dumnealui jupan Ivan i a dumneaei cocoani Safti, so[a]cra dumnealui.
Precum să să ştie că avănd eu o căscioară aici în,mahalaoa Lipcanilor, care casă o am făcut-o eu, iară locul l-am cumpărat de la popa Necula, domnesc.
Şi i-am văndut-o de a mea bunăvoe în taleri 575, adică cinci sute şaptezeci şi cinci, dăndu-le şi alte zapise vechi la mână. Pentru aceia şi dumnealor să aibă a stăpâni cu bună pace, dumnealor căt şi nepoţii dumnealor, neam din neam căt Dumnezeu le va dărui.
însă acest loc are a face milă la Sfăntu Panteleimon pe an bani 45. Şi acest loc să învecineşte despre răsărit cu Tudor croitor, iară despre
apus cu dumnealui coconu Fanache, în fundul grădinii cu Dinul trămbiţaş, poarta după cum am luat-o eu la biserică.
Şi cănd s-au făcut acest zapis au fost şi alţi oameni mahalagii care mai jos să vor iscăli martori.
Şi am primit astăzi şi banii toţi deplin în măna mea. Şi pentru mai adevărată credinţă m-am'iscălit cu [indescifrabil] condeiu mieu, ca să să crează.
1797 avgust 2.
Eu popa Ion vânzător
Eu Anişca nepoata
Eu Tudor croitor vecin, martor
Eu Costea vătăşel, martor
Eu Necula croitor, martor
Eu Stanciul găitănar, martor
Acad. R.S.R., CXI—52.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
355. 1797 august 20.
încredinţăm cu acest zapis al nostru noi cei mai jos iscăliţi anume, la măna dumneaei jupănesii Mariuţii.
Precum să să ştie că după tocmeala ce am avut cu dumneaei ca să-i facem o prăvălie cu toată cheltuiala noastră, la urmă luăndu-şi dumneaei seama ca să facă şi altă bina desupra dupe cum sănt şi celelalte binale care să fac alăturea, iarăşi ne-am tocmit ca să-i facem asemenea bina cu toată chereSteaoa noastră şi să ne dea taleri 180, adică o sută optzeci şi o şamalagea (sic). Şi să avem a pune cherestea asemene şi la acelelalte doaă, fiindcă aşa ne-au fost tocmeala între noi.
Si pentru'credinţa ne-am iscălit mai jos, ca să să crează. — ' 1797 avgust 20.
/semnătură armenească, indescifrabilă]
Eu Gheorghie lemnar, adeverez
[semnătură indescifrabilă]
Dimitrie, martor [greceşte]
Dumitrache şălaru cel mic, martor
Şi am scris eu Şerban Pană cu zisa celor mai sus iscăliţi şi martor
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, XXIX—23.
Original, stare foarte bună, hîrtie format mic; pe verso diferite însemnări de primirea banilor.
356. 1797 septembrie 5.
f încredinţez cu acest zapis al mieu la măna dumnealui vel vornic Eadul Golescul.
Precum să să ştie că o Măriia fămeia avănd o prăvălie pe locul sfinţii mănăstiri Colţii cu chirie, care prăvălie este pe uliţa ce merge-spre Curtea gqspod cea veche.
428
429
Şi din poruncă domnească vănzăndu-să numita prăvălie cu mezat, de la mezat au cumpărat-o dumnealui vornic cu întărire domnească. Care cumpărătoare a dumnealui vornecului au fost şi prin ştirea mănăstirii. Dar fiindcă dumnealui vornec voeşte ca să strice şi să prefacă acea prăvălie, mănăstirea după pravili şi după vechiul obicei al pămăntului, au făcut cerere ca să facă dumnealui vornec nou aşăzămănt cu mănăstirea pentru plata chirii pămăntului, cu oareşicare adaos peste suma căt plătea acum.
La care această cerere, măcar că dumnealui vornic să înpotrivea, cerând ca să plătească şi dumnealui chiriia pămăntului tot căte taleri 12 pol, căt plătea şi mai sus numita Măriia vănzătoarea. Dar în cea după urmă, însuşi dumnealui vornic cunoscând că are mănăstirea dreptate de a face de iznoavă simfonie pentru chiriia pămăntului şi a da şi oareşicare adaos peste suma chirii căt să plătea pănâ acum.
De a noastră bunăvoe ne-am mulţumit şi ne-am învoit într-acesta chip, ca peste taleri 12 pol ce să plătea chiriia pămăntului pănâ acum, să aibă a mai da dumnealui vornic alţi taleri 3 pol, cu carii să să facă chiriia peste tot taleri 16, tocma.
Care bani să aibă a-i plăti chiriaşul cel care să va găsi şăzănd în prăvălie, la fieşcare începere de an, adică la Sfete Dimitrie, începăndu-se anul de acum de la Sfete Dimitrie viitor. Şi mănăstirea să aibă a da răvaş de plata chirii la măna acelui chiriaş pe numele dumnealui vornecului'.
Drept aceia fiindcă după cum şi mai sus arătăm, amăndoaă părţile ne-am mulţumit pe această mai sus arătată simfonie, am dat acest zapis la măna dumnealui vornecului, cum şi dumnealui vornec au dat mănăstirii asemenea zapis ca acesta, ca să fie spre dovadă în toată vremea.
1797 septemvrie 5. Arhimandritul Daniil şi epitropul Colţii, adeverează [indescifrabil] vel ban, mărturie
[pe verso ]:
Zapisul părintelui arhimandrit Zehnos, pentru chiria prăvălii ce am luat-o.
Acad. R.S.R., CLXXXVIII-85.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
357. 1797 septembrie 8.
tMilostiiu bojiiu Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar zemli Vlahiscoie dat-am domneasca aceasta a noastră carte lui chir Filothei, ce să află purtător dă grijă la metohul sfintei episcopii Eîmnic, unde să cinsteşte şi să prăznuieşte hramul Sfinţilor Patruzeci dă mucenici.
Cu care să aibă a ţinea lude patru din dajnicii mahalalilor din oraşul domnii meale, Bucureştii, pentru cea de-apururea curăţenie şi înfrumuseţarea grădinii ce iaste la acest metoh. Care, această milă au avut-o şi de la domniia sa seleful nostru Alexandru vodă Moruz, prin cartea ce o văzum cu leat 1796 martie 14.
Drept aceia, şi domniia mea, milostivindu-ne, îi înnoim şi întărim mila aciasta şi poruncim dumitale, cinstit şi credincios boerul domnii mele,
430
vel vistier : cercetăndu-i să-i scoţi din catastihul Visterii şi să li să dea pecetluiturile domnii mele la măini, spre a fi cunoscuţi şi apăraţi de răndul dăjdiilor Visterii, i de alte podvezi, ca să poată a căuta de treaba şi posluşaniia acei grădini, păzindu-să aciasta milă întocmai şi nestrămutată, că aşa iaste porunca domnii mele. Tolico pisah gospodstvo-mi,
1797 septemvrie 8.
[ ~~î jL.P. I
Trecut în condica Divanului
Acad. R.S.R., XCII-177.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecete inelară ovală, în tuş roşu, purtînd data 1787.
358. 1797 septembrie 28.
Adeverez cu zapisul meu acesta la cinstită mîna dumnealui vără-mieu BarbulPănita [?] i la mîna soţii dumnealui.
Precum să să ştie că avănd eu o. casă în mahalaoa Scaunelor, pă locul sfinţii Mitropolii, cumpărată prin sultan mezat de la un Andronache isprăvnicel ot Focşani, luată de mine ot leat 1794 ghenarie 20.
Care casă să plătea la sfînta Mitropolie chirie pentru loc cîte taleri 3 pă an. Şi să află între casa jupînesii Paraschivii şi a lui Dumitru lăutar ţigan, ce-i zic Ţăra.
Şi atunci, din întîmplarea vremilor, răspîndindu-ne pă afară nu am venit la sfînta Mitropolie să-mi fac aşezămînt. Deci dar mie, în această diiastimă de vreme, pricinuindu-mi-să scădere încît am căzut şi la datorii, acum ca să scap de datornici, neavănd cu ce mă ajuta la plata datorii, am făcut această casă vânzătoare. La care ivindu-să muşteriu cumpărător, mai sus numit, cu învoială i-am văndut-o drept bani gata taleri 350, adică trei şute cincizeci. :i
Pentru care acum viind la preasfinţiia sa părintele mitropolitu ca după obicei să fac aşezămînt pentru chiriia locului, s-au cerut de preasfinţiia sa ca să facă chiriia locului taleri 10, fiind ah doilea vînzare.
Şi eu aflîndu-mă în halul ce arăt, am căzut cu rugăciune la preasfinţiia sa ca să să ihilostivească a 'fLpă an chiriia locului taleri cinci, ca Să ini să zăticnească vânzarea, să mă poci scăpa de supărările datornicilor.
Preasfinţiia sa, după a mea rugăciune şi pentru halul în care mă aflu, au binevoit de au primit să fie cu această chirie ce mai sus arată locul, aceştii case, după cererea cumpărătorului, care bani ai chirii şa să dea la sfînta Mitropolie la începerea anului.
.« : Drept aceia dar, fiindcă banii i-am primit deplin de la dumnealui, să aibă cu acest zapis al mieu i cu sineturile ce i-am dat a face casa zapt să-şi aibă în stapînire, făcînd cu dînsa ce va. voi despre mine şi despre neamul mieu.
Şi pentru credinţă mi-am iscălit numele mai jos şi degetul în loc de pecete, iscălindu- se şi alte mărturiivrednice de credinţă.
1797 septemvrie 28.
431
X Dimitrache Nicolau .
X Elenco sin ego Dumitrache
X Eu Parascliiva văduva, vecina, am primit
X Eu   Dumitru lăutar ţiganul, vecin, martor Popa Petre ot biserica Scaunelor Vechi, martor Popa Calotă ot [tam] m-am iscălit Şi am scris cu zisa numitului Dimitrache şi mărturie
Costandin logofăt
/confirmarea mitropolitului ] :
Dositheu   milostiiu   bojiiu arhiepiscop i mitropolit Ungrovlahii.
Văzîndu-se şi de smereniia noastră coprinderea acestui zapis, întărim să-şi aibă numitu Barbul stăpînirea casii, plătindu-şi chiriia locului pă an cîte taleri cinci la sfînta Mitropolie, în soroc, la începerea anului.
Iar cînd după vremi nu va plăti chiriia, ci va rămînea rămăşiţă, atunci să fie silit de Mitropolie a-şi ridica lemnile, să rămîie locul slobod, ca să să dea la alt chiriaş bun ce va plăti chiriia la vreme, fără cusur.
Şi cînd după vremi, din vreo întîmplare, va căuta să vînză nuniilu această casă, să aibă datorie ca mai întîi să dea ştire sfinţii Mitropolii ca să-şi facă aşăzămînt pentru chirie cu muşteriul ce va fi cumpărător.
Şi fiindcă această casă ne pliroforisim atît de la vînzător, cît şi de la cumpărător, că să află veche şi dărăpănată, după rugăciunile [cumpărătorului] am dat voie să şi-o prefacă cumpărătorii cînd va putea.
Aceasta scriem.
1797 septemvrie 30.
L. P.
Arh. St. Buc, ms. 158, f. 21v-22. Copie.
359. 1797 octombrie 3.
Milostiiu bojiiu lo Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar zemli Vlahiscoie.
De vreme ce şcoala slovenească ce iaste aşăzată aici în oraşu domnii mele Bucureşti, la Sfîntul Gheorghie cel Vechi, care iaste de învăţătura cărţii sloveneşti i rumăneşti, unde nu numai din copii pămîntenilor să află la această şcoală ci şi alţii streini dintr-alte ţări sînt veniţi. Care şcoală iaste foarte trebuincioasă la toată obştea aceştii ţări pentru învăţătură, fiind metahirisit tot norodul cu această învăţătură la toate trebuinţele spre a cărora dare de învăţătură de vechii şi bătrânii răposaţii domni sînt orînduiti cu plată domnească şi dascăli ca să să afle în toată vremea să înveţe copii.
La care şcoală să află cuviosul Isaiia singhel Ierochirica dascălul slovenesc cu un ipodidascal al său, carii fiind pămînteni, socotitu-le-am domniia mea trebuinţa ce ar avea şi nu i-am lăsat să fie de tot lipsiţi, a nu fi atinşi de oareşice milă domnească, mai vîrtos ca fiind în linişte pururea să fie cu mintea slobodă şi să poată pune toată nevoinţa a să
sîrgui şi a sta neprestan spre învăţătura şi* procopseala copiilor sholasnici şi pentru streini şi pentru, pămînteni.
A cărora dar nevoinţă şi strădanie nu le-am trecut-o nici domniia mea cu vederea, nici i-am lăsat întru uitare, ci şi acum întru a doao domnie a domnii mele m-am milostivit şi printr-această carte a domnii mele hotărîm ca ei, şi toată casa lor, în toată vremea să fie apărată de tot felul de dăjdii, de nimic nici odinioară val şi supărare să nu aibă. Aşijderea şi drepte bucatele lor încă să fie scutite şi nedajnice, stupii şi ramatorii de dijmărit, şi vinul de vinărici. Şi să ţie şi căte o pivniţă aici, în Bucureşti, apărată de fumărit, de căminărit, de vamă, de vinu domnesc i agesc, de ortul vătafului de cărciumari şi de toate orice alte angarii vor eşi pă pivniţe, ori în credinţă de va fi vinăriciul sau dijmăritul, ori dările pivniţelor, ori de să vor vinde sau măcar vreodată de s-ar întâmpla ca să plătească şi cei ce vor avea, cărţi şi hrisoave domneşti. Iar mai sus numitul dascăl nici atuncea să nu dea, ci totdeauna să fie scutiţi.
Asemenea pentru ajutorul casilor să aibă şi lude cinci streini scutiţi de tot felul de dăjdii şi orîndueli ce vor eşi pe ceialalţi scutelnici de la visteriia domnii mele preste an în ţară, de nici unile nici un val şi supărare să nu aibă. Cum şi la vremea oeritului să aibă a scuti oi una sută cinci zeci; încă să aibă pe tot anul a lua căte una mie ocă sare de la ocna Telega din sud Prahova. Deosebit să fie casa numitului dascăl apărată de orice musafir şi de toate alte beelicuri, ori vel portar ar fi sau altul din boeri şi slujbaşi, de către nimenea supărare nicidecum să nu aibă.
Pentru care poruncim domniia mea şi dumneavoastră ispravnicilor, i dumneavoastră boeri sau slugi carii după vremi veţi fi orânduiţi cu orice fel de dăjdii şi slujbe de toate căte scrie mai sus să aveţi a vă feri şi nimenea întru nimic val sau supărare să nu le facă, pentru că dascălii de la numita şcoală pururea au avut aceste mili şi de mai nainte de la alţi fraţi pravoslavnici domni ce au stătut oblăduitori creştineştii aceştiia ţări, ide la domniia mea din ceilaltă domnie, cum şi de la fraţii domnii din urmă, precum ne-am adeverit domniia mea din hrisoavele domniilor sale ce să văzură de noi.
Deci şi acum întru a doaa domnie a domnii mele întărim şi înnoim printr-această carte a domnii mele ca să să păzească această milă neclintită şi nestrămutată.
I i saam receh gospodstvo-mi.
1797 octomvrie 3.
vel logofăt
Trecut în condica divanului, dupe hrisov Băducan biv treti logofăt
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CLXX—4.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, în tuş roşu.
360. 1797 octombrie 8.
După pofta sănătăţii dumitale vistier Dragomire. Fiindcă dumneaei jupăneasa Măriia Bălăceanca au răposat şi dintr-alte locuri ce ne-au lăsat răposata să află şi locul casii dumitale, din mahalaoa Sfete Dimitrie, pentru care ne arătă Petre logofăt că dumneata nu ai fi plătit chiria locului de un an.
432
28 - c. 245
433
Ci primind această scrisoarea noastră te vei scula şi vei veni aicea la Bucureşti, fiindcă este trebuinţă de a să face aşăzămănt pentru chirie şi despre noi.
De aceasta şi fii dumneata sănătos.
1797 octomvrie 8.
[P.SJ.
Ce^ vei fi dator din chiria anului trecut, vei plăti, iar acum trebuie să te arăţi aici la noi, că avem să măsurăm şi locu, ca să vedem şi să ne pllroforisim căt ldc ţii şi ce aşăzămănt ai să faci.
Dumitraşco Eacoviţă vel ban
[pe verso ]:
Leat 1797 octomvrie 8.
Cartea banului Dumitraşco Eacoviţă pentru chiriia locului caselor ot Sf. Dimitrie.
Dumisale biv treti vistier Dragomir, cu sănătate.
Acad. R.S.R., CXXVII 121.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
361. 1797 octombrie 26,
Iq Alexandru Ioan Ipsilant voevod i gospodar zemli Vlahiscoe.
Hagi Dimitrache Papazoglu, prin jalbă de rugăcuine, au arătat domnii mele, cum că din strădaniia lui şi cu chieltuiala sa, zidind hanul din potriva Sfanţului Gheorghe Vechi, pe locul său ce-1 are luat cu schimb şi iarăşi din agonisita ostenelilor sale cumpărând doaoăzeci şi opt pogoane dă vie in Valea Negovanilor, sud Saac, cu pământul lor şi.alte şaisprezece pogoane vie în Valea Meilor, tot într-acel judeţ, iarăşi cu pământul lor.
Şi fiindcă ş-au petrecut viiaţa întru necăsătorie, făr de a-i rămânea fii clironomi din trupul său, carele avănd numai o soră, anume Zmaranda, trecută în vărstă bătrâneţilor şi din Zmaranda fiind şase copii, însă trei parte bărbătească şi trei parte femeiască, au tras lângă sine pe aceşti trei parte bărbătească, anume Costând [in], Apostol şi Baharj fraţii sin Athanasie, asupra cărora încredinţează purtarea de grijă şi orănduelile ce mai jos să arată. Şi îi lasă atăt pă ei, căt şi pă cei ce să vor trage din ei, încărcaţi cu aciasta clironomie şi purtare de grijă, asupra cărora lasă şi purtarea de grijă a Zmarandii, mumii lor, ca să o caiite până la sfărşătul vieţii ei. Iar pă nepoatile sale, ce sănt tot din Zmaranda, doaoă, anume Lambrini şi Geneta, fiind căsătorite la locul lor, îndatoreşte pe aceşti clironomi să. le dea căte taleri cinci sute, dupe moartea sa'şi să nu să amestice la altă clironomie. Iar una dintr-aceste nepoate, anume Nastasiia, fiind necăsătorită acolo, au adus-o Hagiu aici şi cu zestre de la sine au căsătorit-o dupe Apostol sin Velico. ' . .
Pe care Apostol, cu toate că îl hotărâse, încă de la căsătoriia lui, a fi şi el unul din clironomi, înpreună cu ceilalţi trei nepoţi de mai sus numiţi, asupra căruia lăsase şi epitropia purtării de grijă, ca din venitul acestor acareturi, după ce vor da legăturile, apoi ce va prisosi, să înparţă deopotrivă. Dar în urmă, cunoscând pă Apostol dă nevrednee la aciasta epitropie, nefiind mulţumit de dansul şi neputăndu-1 lăsa cugetul să-1 vază clironom cu ceilalţi, ca să nu pricinuiască în urmă vreo scandelă
între clironomi şi să adichisească pă ceilalţi, cum şi cele legate că nu să vor păzi, arătăndu-să de acum din viiaţa Apostol către Hagiu cu multe înpotriviri la scoposul său ce are a face spre mântuirea sufletului său şi mai întăi, Apostol fugind de lăngă Hagiu, apoi puind mijlocitori ca să-1 desfacă şi să-i dea de acum dreptul din clironomie ce i să va cădea şi dintr-acestea, fiind Hagiu silit ca prin judecată să să desfacă, s-au făcut amărunte cercetări din porunca domnii mele, mai întăi la depertament, apoi şi la Divanul domnii mele, în doaoă rânduri.
Şi cu toate că Apostol să întorsese în urmă şi cerea a nu fi scos din clironomie, dar Hagiu neputănd priimi, pentru pricinile ce mai sus s-au zis, şi hanul cu celelalte fiind legate la locuri sfinte şi cu neputinţă de a să dăjghina, s-au făcut cercetare veniturilor ă toate acareturile ce are Hagiu, dupe starea ce să află acum şi au venit în partea lui Apostol, a patra parte, taleri trei sute pe an. Şi mai încărcăndu-să Hagiu cu alţi taleri cincizeci, au venit a lua partea lui Apostol, din clironomie, dupe suma venitului, taleri trei mie cinci sute.
Pentru care aciasta, ne-au arătat preasfinţiia sa părintele mitropolitul şi cu dumnealor veliţii boeri la Divan că un părinte are putere pe al său avut, nu numai pă un nepot al său să-1 depărteze din cliro-nomiia sa, ci încă şi pă fiiul său cel adevărat pe care îl cunoaşte dă nevrednee şi cu pricină dă vinovăţie, iarăşi are putere a-1 depărta.
Şi aceste acareturi fiind drepte ipostatica ale Hagiului şi la al său avănd putere a-1 lăsa acolo unde îşi încredinţează căutarea sufletului său, am hotărât domniia meâ de au dat Hagiu acum acei taleri trei mie cinci sute lui Apostol, peste zestrea ce are dată, ca la taleri doaoă mie şi să fie desfăcut, făr de a avea să mai facă ]a vreo clironomie a Hagiului. Şi am poruncit să să rădice de la mijloc orice engrafa vor fi asupra aceştii pricini.
Şi aşa, cu acest mijloc înpărtăşănd pă rudele sale şi socotind a-şi pune la orănduială cuviincioasă cele ce din ostenelile vieţii lui au agonisit, ca şi sufletul său să să pomenească după petrecanie — şi şi să să folosească din strădaniia vieţii lui şi şi rudele lui să aibă dreptatea şi folosul acela ce li să cuvine.
Şi întâi, aii legat ca din venitul hanului i al viilor, să să dea un etision, pe an, de taleri patru sute zece la ost[r]ovul Patmo, carele l-au pus în faptă dă îl urmează cu trimiterea acestor bani, pe tot anul de rănd, încât va avea viiaţa, precum şi dupe petreeaniia sa asemenea să sa urmeze, însă : taleri una sută la mănăstirea Sfântului Ioan Theologu de la Patmo, unde are să să facă liturghie, cu colivă, cu chirodosie şi masă pentru ucenici carii învaţă la şcoală, în zioa sfântului marelui mucenic Dimitrie, purtătorul de biruinţă şi izvorătorul de mir; taleri doaoă sute cincizeci la şcoala de la Patmo, care să să dea la cinci ucenici, obraze streine de alte ţări, lipsiţi şi scăpătaţi, pentru înlesnirea chieltuelii procopselii lor, dă fieşcare po taleri cincizeci; i taleri cincizeci la Zoodohupighi, tot de la Patmo, unde sănt călugăriţe, din care să ia taleri cinci preotul de acolo efimerios; şi taleri zece preotul de la apoca-lipsis al Sfântului Ioan, ca să să pomenească în toate sămbetile numele ce i să vor trimite, precum şi cu deosebită scrisoare, supt iscălitura sa, au încredinţat la numitele locuri de la ostrovul Patmo, de acest făgăduit etision, spre a-1 urma pe tot anul şi a le trimite acest ajutor de bani pentru pomenirea sufletului său.
434
435
Şi îneăt va avea viiaţa, să aibă însuşi a stăpâni hanul cu viile, trimiţând şi la Patmo banii ce s-au zis mai sus. Iar după petrecaniia sa, le lasă toate acestea asupra acestor mai sus numiţi trei nepoţi şi la copii lor, cu aceste şarturi ca nici dă vănză, nici sa zălojască vreuna din-tr-acestea, ci să le ţie întregi şi din venitul lor să trimită, pe tot anul, numitul etision la numitul ostrov Patmo, prin cojocarii cei mai aleşi ai rufetului din Ţarigrad, ce sănt epitropi la acel ostrov. Şi acolo să să facă teslim toţi, deplin în mâna dascălului ce va fi mai mare al şcoalii de acolo, ca de către el, sa sa dea cum să orănduesc.
Care etision, măcar şi prefăcăndu-să stăpânirea acestor acareturi, după vremi, la mai multe mâini de moştenitori, mănăstirea şi şcoala de la Patmo să nu aibă cu acea pricină vreo scădere şi pagubă de aciasta afieromă, afară numai cănd din vreo întâmplare să va strica banul sau parte de ale hanului şi va fi multă trebuinţă de chieltuiala, atunci să fie datori moştenitorii ca să-1 facă şi să-1 dreagă la loc şi pănâ să va drege, să nu ia din venituri nimic, nici clironomii, nici locurile cele orânduite, ca să să poată cu lesnire a să drege la loc şi apoi iarăşi să să urmeze aceste legaturi necurmat. Iar la meremeturi mai mici, îndatoreşte pă numiţii moştenitori să dreagă hanul din venitul lor, ca să nu să putrezească şi să să strice.
Să ţie şi un portar la han, cu o slugă ca să ia aminte pentru cei ce întră şi es şi pentru maturatul şi curăţitul hanului i a grajdului şi pentru pază dă cele întâmplătoare, cărora să li se dea simbrie, pe an, dupe cum să vor tocmi. Şi chiriiaşii carii şăd, să fie datori a-şi scoate gunoiul lor şi să măture şi coşurile unde şăd, pe toate săptămânile.
Venitul hanului să nu aibă voe nici odinioară să-i vănză cu totul, cum nici chiriile atăt ale odăilor, ci să le dea însuşi în chirie pă la chiriiaşi cu tocmeală numai dă un an, iar nu în multă vreme.
Şi fiindcă au cugetat şi au făgăduit lui Dumnezeu cu hotărât, gând ca să zidească o sfănta biserică cu a sa chieltuiala pă locul ce-1 are cumpărat aici, în oraşu Bucureştii, în mahalaua Broştenilor, în numele celui slăvit întru sfinţi şi întru toate lăudatului apostohal Ioan Bogoslov şi a sfântului cuviosului Hristodor, au făcut şi pentru aciasta orănduială că iarăşi din venitul hanului şi a viilor să să aşaze de a fi todeauna doi preoţi mireni, unul pământean şi altul grec i un dascăl, cu învăţătura rumănească, şăzător de-apururea acolo, ca să înveţe copii mahalagiilor făr de plată, care să fie şi cântăreţ în numita biserică, dinpreună cu alt cântăreţ grec. Cărora, acestora să li se dea plata de simbrie pe an, precum'să vor tocmi, unde să să facă de doaoă ori pe an parastas cu arhiereu, cu chirodosie şi masă pentru săraci, însă la doaoă sărbători ale Sfântului Ioan evanghelist şi bogoslov.
Dupe săvărşărea bisericii, răndueşte iarăşi din venitul hanului şi al viilor acest etision ce-1 arătăm mai jos, ca să să trimită dă clironomii lui însă taleri cincizeci la Sfântul Mormânt, care să să trimită prin igumenul mănăstirii Sfântului Gheorghe Son. Şi dăndu-să la epitropul Sfântului Mormânt, să ia adeverinţă de bani şi să o aducă la clironomi, ca cu aceşti bani să facă liturghie la sfântul loc Golgotha, în zioa Sfântului Nicolae, la şase zile ale lunii lui Dechemvrie, cu cplivă şi chirodosie şi alţi cincizeci laSinao Oros, unde să află moaştile Sfintei Ecaterini, ca să să pomenească pe toate sămbetile numele ce să vor trimite în scris. Care şi aceştiia să să trimită, pe tot anul, prin igumenul Sfinţii Ecaterini şi asemenea să aducă adeverinţă.
Orăndueşte şi epitropi pă igumenul mănăstirii Sfanţului Gheorghe i al Sfintei Ecaterini ce, dupe vremi, vor fi şi din neguţătorii cumpănii de aici, din Bucureşti, carii vor fi proestoşi, ca să fie privitori şi purtători de grijă, dupe moartea Hagiului, de urmează numiţii clironomi ai lui toate cele orânduite, cum şi trimiterea numiţilor bani'la arătatele locuri. Şi cănd nu vor urma clironomii săi, să aibă putere a le lua seama şi a urma cele orânduite, ca eu acest mijloc, în toată vremea să să păzească ceie orânduite întocmai. ,
Asupra cărora acestor mai sus numite aşăzămănturi, au făcut rugăciune domnii mele, numitul Hagiu, ca să dăm şi noi domneasca noastră întărire pentru paza şi nestrămutarea a toate acestea, dupe cum s-au întărit şi de fraţii domni Mihai Vodă Suţu şi Alexandru vodă Moruz, prin hrisoavele ce le-am văzut. în care scrie că, văzând buna faptă a numitului Hagiu, cu ajutorul ce din răvnă dumnezeiască au făcut la mănăstirea şi şcoala de la Patmo şi la Sfântul Mormânt, au afierosit şi domniia lor din domneştile mili la mănăstirea şi şcoala de la Patmo, fumăritul a tuturor prăvăliilor hanului. Care străngăndu-să, să să trimită pe tot anul, înpreună cu ceilalţi bani la Patmo, iar fumării domneşti să nu să amestice întru nimic.
Cum şi când s-ar întâmpla a lăsa vreun neguţător ce şăd într-acest han, Ia moartea lui, prin diiată, cevaşi milă şi ajutor la acea şcoală, să nu să poprească acea danie de către epitropiia obştii de aici cu vreun fel de cuvânt.
Şi numitul Hagiu, nu numai să aibă priveleghiul neamurilor, fiind aşăzat la orănduială boerilor dă neam ci, încă si cănd, după trebuinţă, să va întâmpla a să pune pe boeri şi pă neamuri înprumutări, ori ajutorinţă sau alt verice, el şi atunci întru nimic să fie nesupărat. Cum si clironomii lui şi hanul să fie nedajneci atăt de dăjdii, dă zaherele, dă angarii, căt şi de alt verice s-ar întâmpla să iasă pe alte hanuri şi pe obşte.
Să scutească şi vinărici i dijmărit drepte bucatele hanului si ale acestor trei clironomi.
Aşăjderea şi purtătorii de grijă ai hanului, anume Hristea Gheor-ghiu, i Dimitrie Petco, să fie nedajneci, scutind [de] dijmărit si vinari c; drepte bucatele lor.
Asemenea şi doaoă pivniţe ale hanului să fie scutite de fumăritJ de căminarii, de vamă, de vin domnesc şi de ortul vătăşăsc.
Să aibă şi doi hangii, doi zidari,'doi dulgheri, oameni streini, scutiţi, cu adeverinţe şi pecetluituri la mâinile lor, de la Visterie.
Aşăjderea şi la biserica ce va să zidească aici, au orânduit ca să aibă liude zece streini, darvari scutiţi, cu pecetluituri de la Visterie, pe carii să-i aducă din streinătate, ca să fie pentru căratullemnilor şi poslu-şanie la numita biserică.
La aceste orăndueli ale hanului să nu se amestice nici parte bisericească, nici parte mirenească a le înstreina sau a le strămuta în vretm •chip.
Pe lăngă acestea, mai îndatorează Hagiul pă numiţii clironomii lui ca, dupe moartea sa, să dea, la cutiia milostenii ele aici, taleri doaoă mie cinci sute şi altă supărare sau cerere cu vreun chip să nu mai facă, ca să poată înplini, clironomii toate orănduelile sale, atăt aceste mai sus numite, cât şi pomenirile i altele ce-i va mai orăndui prin dhata sa, pe carii ii îndatoreşte a le urma.
436
437
Deci, pliroforisiiidu-ne domniia mea pentru numitul han şi vii, că sănt drepte ispostatica ale sale, al doilea, văzănd că aşăzămăntul ce face, iaste cu bună orănduială întocmit, ajutând şi pă numitele locuri cu acel etision, înpărtăşind şi pe cutiia milostenii de aici, odihnind şi pe rudele Ini, cu acest mijloc neînpotrivindu-să cu aciasta nici la pravili, nici la vreun obicei al pămăntului şi văzănd şi hrisoavele fraţilor domni, am binevoit şi domniia mea de am întărit printr-acest domnescul nostru hrisov ^atăt toate aşăzămănturile lui, precum mai sus sănt întocmite, ca să să păzească, căt şi domneştile mile, care iarăşi mai sus să coprinde, să le aibă nestrămutat.
Şi am adeverit hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele, Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod şi cu credinţa preaiubitului domnii mele fiiu, Costandin voevod, marturi fiind şi dumnealor cinstiţii şi credincioşi boerii veliţi ai Divanului domnii mele : pan Nicolae Brăncoveanu vel logofăt-de Ţara de Sus, pan Dumitraşco Bacoviţă vel ban, pan Gheorghie Mavrocordat, vel spătar, pan Manolache Creţulescu vel vornic de Ţara de Sus, pan Ioan Damaris ^vornic de Ţara de Jos, pan Badu Golescu vel vornic al obştirilor, pan Scarlat Ghica vel vistier, pan Ştefan Văcărescu vel logofăt de Ţara de Jos, pan Isaac Balet vel logofăt al obiceiurilor, pan Ioan Buset ^hatman, pan Costandin Suţul vel postelnic, pan Theodorache Iuliiano vel clucer, pan Iordache Slătineanu vel paharnic, pan Nicolae Golescu vel stolnic, pan Iancul Negre vel comis. Şi ispravnic, pan Nicolae Brăncoveanu vel logofăt de Ţara de Sus.
Şi s-au scris hrisovul acesta la al doilea an dintru a doa domnie a domnii mele aici, în oraşul scaunului domnii inele, Bucureştii, la anii de la zidirea lumii 7306 [1797], iar de la domnul nostru Isus Hristos, 1797 octomvrie 26, de Băducănu Poenar biv treti logofăt, condecarul Divanului.
Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod [m.p.].
L. P.
Nicolae Basarab vel logofăt procitoh
Trecut în condica Divanului, Băducănu biv treti logofăt, condicar
Acad. R.S.R., CI-25.
Original, stare foarte bună, pergament (lipit pe mătase); pecetea domnească, mare, în tuş roşu; chenar înflorat pe ambele laturi ale hrisovului, iar deasupra—desenate în peniţă şi înconjurate cu chenar aurit — capul de bour şi corbul, avînd, de,o.parte şi de alta, frumos desenate în culori variate chipurile sfinţilor: Dimitrie (îndreaptă stemei) şi Ioan Bogoslov (în stînga).
362. 1797 octombrie [f.zj.
Dositheu milostiiu bojiiu arhiepiscop i mitropolit.
Adeverez cu pecetluitu nostru la măna lui Matei grădinara* Precum să să ştie că după rugăciunea ce ne-au făcut, i-am dat doaă
pogoane şi jumătate de loc, dincoace de şanţ, în livedea ce merge lungul
spre Bărbătescu. însă cu acest aşăzămănt ca să-şi pue sămănături de
grădină.
Şi pentru semănăturile ce-şi va pune, să aibă a da Mitropoliei de; pogon taleri 6, adică şase, pă tot anul. Care bani să aibă a-i răspunde, în soroc, la sfănta Mitropolie.
Deci dar să aibă a să apuca de lucru, să-şi facă gard înprejur sau şanţ şi să înceapă a pune seminţile.
Iar cănd după vremi, nu va vrea să-şi plătească numitu havaet de mai sus, ci va rămânea niscai rămăşiţuri, voie să aibă sfănta Mitropolie a-1 sili ca să-şi rădice bucatele şi să ramăie locul slobod ca să [să] dea altui chiriaş bun.
Aceasta scriem.
1797 octomvrie [f.z.].
.  . L. P. i
Arh. St. Buc, ms. 158, f. 22 v. Copie.
363. 1798 ianuarie 17.
fAdică noi care mai jos ne vom iscăli dat-am credincios zapisu nostru la măna dumnealui jupanului Dinul.
Precum să să ştie că avănd noi doaă perechi de case, într-o curte, cu locul lor, aici în mahalaua Lucaci. Din care am dat o casă de zestre mai sus numitului Dinul, însă cu pivniţă dedesupt şi cu grajdul ei, după cum coprinde şi în foaia de zestre. Iar casele cele mari ne-am învoit între noi şi le-am văndut dumnealui drept bani gata taleri 1 000, adecă taleri una mie, tocma. Şi aceşti bani i-am luat toţi deplin în mâinile noastre. ?\
Şi aceste case să hotărăşte şi să vecineşte despre apus cu dumnealui eămăraş- Iancul şi despre o parte cu dumnealui treti logofăt Grigorie Asan şi despre amiază-zi cu drumul, însă pănâ unde coprinde îngrăditul ulucilor.
, Deci dumnealor să aibă a stăpâni cu bună pace, atăt dumnealor cât şi coconii dumnealor câţi Dumnezeu le va dărui, atăt de către noi, căt şi de către tot neamu nostru, plătindu-şi numita milostenie la sfănta mănăstire Panteleimon, pe an căte bani 45.
Şi această casă i-am văndut-o de bunăvoia noastră, .nesiliţi de nimenea. Şi au fost cu ştirea tuturor vecinilor, dăndu-i şi zapisu cel vechi ce-1 avem şi noi de cumpărătoare de la răposat Dumitrache zet Balet şi de îa: Măriia fata răposatului Balet. , ,
.;: Şi cănd s-au făcut.acest zapis, au fost şi alţi oameni: de cinste care mai jos să vor iscăli anume. Şi noi, pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus numele şi degetul în loc de pecete, casă să crează...
1798 ghenarie 17.
X Eu Chiran, cavaf, vânzător
X Eu Măriia soţ [ie] lui Chiran, vânzătoare
Şi am scris eu popa Badu ot mahalaoa Lucaci, cu învăţătura dumnealor şi martor.
Acad. R.S.R., CCLXXXI-50.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran. ,
439
364.
1798 martie 1.
366.
1798 iunie 1.
Milostiiu bojiiu Io Costandin Gheorghe Hangeri voevod i gospodar davat gospodstvo-mi.
Dă vreme ce 24 neguţători pămînteni, ce sănt vechi breaslă a scaunului domnii mele Bucureşti, dănd rugăciune domnii mele a li să înnoi priveleghiurile ce au avut dă la alţi fraţi trecuţi domni, precum s-au văzut şi dă către domniia mea şi hrisovul mării sale fratelui Alexandru vodă Ipsilant, cu coprindere adică, ca plătind şi dreapta lor dajdie, după orănduială vistieriei, să li să păzească şi milile, a scuti drepte bucatele lor dă dijmărit, i vinărici, a-şi ţinea şi căte o pivniţă apărată dă fumărit, dă cămmărit, dă vamă, dă vin domnesc şi dă ortu vătăşesc.
între care fiind şi acest Nedelco brat Hagi Petre, i' Gheorghe sin Petre Hagi, ne-am milostivit domnia mea şi le-am întărit printr-această carte a domnii meale, atăt aceste mai sus arătate mili, căt si alte mili ce să coprind pentru dănşii în deosebit hrisov al domnii mele-
Tolico pisah gospodstvo-mi.
1798 martie 1.
L. P.
vel vornic
Acad. R.S.R., CXVIII-78.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească inelară, octogonală, î tuş roşu.
365. 1798 aprilie [f.z.]-
Milostiiu bojiiu Io Costandin Gheorghie Hangeri voevod i gospodar zemli Vlahiscoie.
Lui Chiriţă carele aflîndu-să slujind Curţii domneşti între logofeţii divanului, au avut milă prin hrisoave şi cărţi domneşti a fi apăraţi de rîndul dăjdiilor vistierii şi drept bucatele lui scutite de dijmărit i vinărici i o pivniţă aici în oraşu domnii mele, Bucureşti, apărată de fumărit, dă cămi-nărit, dă vamă, dă vinul domnesc şi de ortul vătăşesc, i de alte angarii; i lude unul pentru posluşaniia casii lui. Carele şi acela să fie apărat de rînduî dăjdiilor vistierii.
Drept aceia dar am întărit şi domniia mea mila aceasta şi poruncim, de toate căte scrie mai sus, să fie nesupărat, că aşa iaste porunca domnii mele.
I i saam receh gospodstvo-mi.
1798 aprilie [f.z.]. vel logofăt vel medelnicer
dupe condică
Băducănu biv treti logofăt, condicar
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CLXX —6.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, în tuş roşu.
' Adică cel mai jos iscălit încredinţez cu zapisul mieu la cinstită măna dumnealui şătrarului Dumitru Polizul.
Precum să să ştie că eu avănd un loc aici în Bucureşti, în mahalaoa Sfanţului Dimitrie, însă ce-mi este af ierosit de răposata vară-mea Mariuţa Bălăceanca, de stânjeni cinci şi jumătate. Pe care loc este binaoa dumnealui mai sus numitului boer, în chirie, precum să vede. Care afieromă este şi prin dhata răposaţii căt şi prin adeverinţa dumneaei vară-mii Ilincăi sora mai sus numitei. ;
Şi făcăndu-1 eu de vânzare dea mea bunăvoe, nesilit de nimenea, prin bună învoială şi tocmeală l-am văndut dumnealui drept bani gata taleri 800, adică opt sute, ihai vărtos după protimisis ce are avăndu^şi binaoa pă acest loc, precum arăt mai sus. Care bani i-am primit toţi dăplin.
Drept aceia să aibă a stăpâni atăt dumnealui căt şi coconii dumisale câţi Dumnezeu îi va dărui, cu bună pace, nebăntuiţi de către mine şi de către tot neamul mieu. Pentru care i-am dat şi toate scrisorile acestui loc adică o anafora întărită de domn, i o adeverinţă a vară-mii Ilinca Bălăceanca şi altă adeverinţă a preasfinţii sale părintelui mitropolitul pentru diiată răposaţii. Şi de a şti coprinderea acestui doc de unde şi până rmde este, să însemnară suma stanjşuilor mai jos.
Si pentru încredinţare am iscălit insrimi, ca să să crează.
1798 iunie 1.
— locul dăspre pod este stânjeni cinci, i palme patru
— lungul despre casa Zoiţii ce este acum a paharnicului Hagi [indescifrabil J"stânjeni unsprezecea 1 'pairii^ trei :" *•
— fundul stânjeni noaă, palme una
— lungul dăspre prăvăliile lui Profir, stânjeni şase, i palme şase
Matei Cantacuzino vel sluger findescifrabil] ban, martor
Şi am scris eu cel mai jos iscălit cu zisa dumnealor şi sănt martor. Mihai logofăt de divan
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, LXXIX—11. Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran.
367. 1798 iunie 11.
Milostiiu bojiiu Io Costandin Gheorghiu Hangeri voevod i gospodar zemli Vlahiscoe.
De vreme ce şcoala slovenească ce iaste aşezată aici în oraşul domnii meale, Bucureştii, ia Sfîntul Gheorghie cel Vechi, care iaste de învăţătura cărţii sloveneşti i rumăneşti, unde nu numai din copii pămîntenilor să află la această şcoală ci si alţii streini dintr-alte ţări sănt veniţi. Care şcoală iaste foarte trebuincioasă ia toată obştea aceştii ţări pentru învăţătură, fiind metahirisit tot norodul cu această învăţătură la toate trebuinţele, spre a cărora dare de învăţătură de vechii şi bătrînii răposaţii domni sînt orânduiţi cu plata domnească şi dascăli ca .să se afle în toată vremea să înveţe copii. .. . ■
440
441
La care şcoală să află cuviosul Isaiia singhel Ierochirica dascălul: slovenesc cu un ipodidaseal al său, carii fiind pămînteni socotitu-le-am domniia mea trebuinţa ce ar avea şi nu i-am lăsat să fie de tot lipsiţi a nu fi atinşi de oareşice milă domnească, mai vîrtos ca fiind în linişte pururea să fie cu mintea slobodă şi să poată pune toată nevoinţa a să sîrgui si a sta nepre-stan spre învăţătura şi procopseala copiilor sholasnici si pentru streini si pentru pămînteni.
A cărora dar nevoinţă şi strădanie nu le-am trecut-o nici domniia mea cu vederea, nici i-am lăsat întru uitare, ci m-am milostivit şi printr-această carte a domniei meale hotărîm ca ei şi toată casa lor, în toată vremea, să fie apărată de tot feliul de dăjdii, de nimic nici odinioară val si supărare să nu aibă.
Aşijderea şi drepte bucatele lor încă să fie scutite si nedajniee, stupii i rîmătoni de dijmărit şi vinul de vinărici. Şi să ţie şi cîte o pivniţă aici în Bucureşti apărate de fumărit, de căminărit, de vamă, de vinu domnesc, i agiesc, de ortul vătafului de cărciumari şi de toate orice alte angarii vor eşi pă pivniţe, ori în credinţă de va fi vinăriciul sau dijmăritul, ori dările pivniţelor, ori de să vor vinde; sau măcar vreodată de s-ar întâmpla ca să plătească şi cei ce vor avea cărţi şi hrisoave domneşti, iar mai sus numitul dascăl nici atunci să nu dea, ei totdeauna să fie scutiţi.
Asemenea pentru ajutoriul casii lor să aibă şi lude cinci streini scutiţi şi apăraţi de tot feliul de dăjdii şi orăndueli ce vor eşi pe ceilalţi scutelnici de la visteriia domnii meale preste an în ţară, de nici unele nici un val şi supărare să nu aibă.
Cum şi la vremea oeritului să aibă a scuti oi una sută cincizeci rîncă să aibă pe tot anul a lua căte una mie ocă sare de la ocna Telega din sud prahova. Deosebit să fie casa numitului dascăl apărată de orice musafir şi de toate alte beelicuri, ori vel portar ar fi, sau altul din boeri şi slujbaşi, de către nimenea supărare nicidecum să nu aibă.
Pentru care poruncim domniia mea şi dumneavoastră ispravnicilor, i dumneavoastră boeri sau slugi, carii după vremi veţi fi orînduiti cu orice fel de dăjdii şi slujbe, de toate cîte scrie mai sus să aveţi a vă feri şi nimenea întru nimic val sau supărare să nu le facă, pentru că dascălii de la numita şcoală pururea au avut aceste mili- şi de mai nainte de la alţi fraţi pravoslavnici domni ce au stătut oblăduitori creştineşti aceştia ţări, precum ne-am adeverit domniia mea din hrisoavele domniilor sale ce să văzură de noi.
Deci învrednicindu-ne domnul Dumnezeu cu domniia ţărei aceştiia, înnoim şi întărim printr-această carte a domniei meale ca să să păzească milele neclintit şi nestrămutat.
I i saam receh gospodstvo-mi.
1798 iunie 11. vel logofăt vel medelnicer
Trecut în condică
Băducănu biv treti logofăt, condicar
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CLXX— 7.
Origina], stare bună, hîrtie cu filigran; întărit cu pecetea domnească.
442
368. 1798 iunie 14.
Preaînălţate doamne,
fDupă luminată porunca înnălţimii tale de la 25 ale trecuţii lunii lui april, ce ni s-au dat la cinst[ita] anaforaoa dumnealui vel vistier Costache Ghica, i dumnealui vel vornic al obştirilor şi dumnealui medelnicer Artat, prin care mi să porunceşte ca să dau dă ştire tuturor de obşte, cu publicaţie pentru vânzarea locului Curţii gospod, cei vechi, de aici din Bucureşti, arătăndu-te că s-au dat de către înnălţimea ta voie fieşcăruia, ori cu totu să cumpere acest loc sau dintr-ănsul părţi, sau şi stânjeni mai puţini, precum va vrea fieşcare.
Următor dar, fiind luminaţii porunci, am orânduit telal de au strigat la mezat acest loc al Curţii gospod cei vechi, întru auzul tuturor de obşte, în sorocu cel orânduit al mezatrtlui, de zile patruzeci şi artărdisind din muştirii, după obicei, fieşcare pe căţi stânjeni au vrut şi în ce parte.
La preţul cel din urmă au rămas stânjeni 20, adică, dooăzeci, cu binaoa băi fi] asupra dumnealui vel clucer Grigoraşco Ghica, stănjenul po taleri 260- Piste care preţ nemaieşind alt muştiriu ca să mai înnalţe pe aceşti numiţi stânjeni, s-au şi haraciladisit mezatu pe seama mai sus numitului boer cumpărător, drept aciasta sumă, taleri dooă sute şaizeci stănjenul, din care scoţăndu-să telalăcu după obicei, la leu po bani şase, au rămas taleri 4 940, adică patru mie nooă sute patruzeci.
... Care bani, după luminată porunca înnălţimii tale, s-au dat la facerea Curţii domneşti cei arse, de lăngă Mihai Yodă, prin dumnealui vel vornic al obştirilor.
Ci, fiindcă dumnealui numitu boer au cumpărat de la mezat, să roagă înălţimii tale a i să da şi luminată întărire pentru mai buna stăpânire.
1798 iunie 14.
Al mării tale preaplecată slugă,
Dimitrie [indescifrabil] staroste [greceşte /
Trecută în condică
[rezoluţia domnului] :
Io Costandin Ghiorghi Hangeri voevod i gospodar zemli Vlahiscoe.
ţPiindcă locul Curţii cei vechi cu socoteală de obşte, după anaforaoa veliţilor boeri, s-au făcut hotărârea domnii mele ca să să vănză şi banii ce va eşi să să dea la facerea Curţii cei nooă, din care loc vănzăndu-să aceşti stânjeni dooăzeci, cu binaoa băii, precum sănt numiţi mai jos în anaforaoa starostii, care i-au cumpărat dumnealui clucer Grigoraşco Ghica de la mezat, făcut din porunca domnească cu bună orănduială, întărim şi domniia mea ca să stăpânească dumnealui cu bună pace, ca un cumpărător de la mezat, plătind şi ajutorul cutii, după orînduială.
1798 iunie 14.
| L.P. j
vel logofăt
Acad. R.S.R., CCCLXXIV-132.
Original, stare foarte bună, hîrtie cii filigran; pecetea inelară, octogonală, în tuş roşu.
443,
369.
1798 iunie i;4L
370.
1798 iunie 15.
Preaînălţate doamne,
După luminată porunca înălţimii tale, de la 25 ale trecuţii lunii lui april, ce mi s-au dat la cinstita anaforaoa dumnealui vel vornic Costache Ghica, i dumnealui vel vornic al obştirilor şi dumnealui medelnicer Arbut, prin care mi să porunceşte ca să dau dă ştire tuturor de obşte, cu publicaţie pentru vânzarea locurilor Curţii gospod cei vechi, de aici din Bucureşti. Arătăndu-le că s-au dat de către înălţimea ta voie fieşicăruia, ori cu totu, să cumpere acest loc, sau dintr-ănsul părţi, sau şi stânjeni mai putini, precum va vrea fieşicare. '
Următor dar fiind luminaţii porunci,, am Lorănduit telal de au strigat Ia mezat acest loc al Curţii gospod cei vechi^ întru auzul tuturor de ob^te, în sorocul cel orânduit al mezatului de zile patruzeci.
Şi artărdisind din muşterii după obicei, fieşicare pe căţi stânjeni au vrut şi în ce parte, aurămas stânjeni 6, adică şase, din faţa podului care vine către Mihail, asupra untii Nicoia sin popa Panait, stănjenu po taleri 151, piste care preţ nemaieşind alt muşteriu ca să mai înalţe pe aceşti numiţi stânjeni, s-au şi haraciladisit mezat u pe seama numitului muşteriu, drept acesta sumă* taleri una sută cincizeci şi unul, din care seoţăndu-să telalăcu dupe obicei, la leu bani şase, au rămas taleri 860, 84, adică opt sute şaizeci şi bani optzeci şi patru.    ; ^
Care bani^ după luminată porunca înălţimii tale, s-au dat la facerea Curţii domneşti cei arse de lângă Mihai Yodă, prin dumnealui ^vornic ai obştirilor.
Oi 'fiindcă' cumpărătorul aii cumpărat:: de lai mezat, să roagă înălţimii tale a i să da şi luminată întărire la măria, pentru mai buna stăpânire.
1798 iunie 14.
Al mării tale prea plecat slugă,
Panait Sterîu [?] staroste
/rezoluţia domnului J :
Io Costandin Gheorghie Hangeri voevod i gospodar zemli Vlahiscoie.
Fiindcă locul Curţii cei vechi, cu socoteală de obşte, după anaforaoa dumnealor veliţilor boeri, s-au făcut hotărârea domnii mele ca să vănză si banii ce va eşi să să dea la facerea Curţii cei noo.
Din care loc văhzăndu-să aceşti stânjeni şasă, precum sănt numiţi mai jos în anaforaoa starostii, care i-au cumpărat Xicola sin popa Panait de la mezat, făcut din poruncă domnească, cu bună orănduială, întărim şi domnia mea ca să stăpânească numitul cu bună pace, ca-uri cumpărător de la mezat, plătind şi ajutorul cutii dupe orănduială.
1798 iunie 14. vel logofăt
| L.P. I
Acad. R.S.R., CXXXIII-19.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnească, octogonală, în tus roşu. ■.;
:   Io Constandin Gheorghie Hangeri voevoda i gospodar zemble Vlahiscoe.
Sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri de aici din oraşu scaunului domnii mele, Bucureştii, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul Tresfetitele, ce să numeşte Colţea, unde sînt şi spitaluri pentru odihna bolnavilor streini, care'iaste făcută şi înălţată din temelie de răposat boer Mihai Cantacuzino biv vel spătar.
Ca să aibă a lua sfînta mănăstire în toţi anii, de la ocna Slănicului ot sud Saac, toată dijma de sare, din zece bolovani un bolovan, după cum au luat, să fie pentru cheltuiala şi căutarea bolnavilor streini care să vor odihni în spitalurile ce au făcut la aciasta mănăstire.
Pentru că după ce au făcut şi au înnălţat numitul boer Mihai Cantacuzino biv vel spătar adastă sfînta mănăstire şi au înfrumuseţat-o şi au dăruit-o cu sfinte odoară căte trebuesc, au făcut şi înprejurul mănăstirii ziduri şi şcoală dă chilii de ajuns pentru odihna a multor streini. Şi pe lăngă acestea toate, au mai făcut şi ospitaluri ca să să odihnească bolnavii streini, precum toate tocmite şi iscusite să văd.
Deci, pentru cheltuiala şi căutarea bolnavilor ce să vor odihni în spitaluri, ca să aibă, să nu lipsească la cele ce vor trebui să să caute la boala lor cu dohtorii şi cu altele, încă din dumnezeiasca îndemnare şi din bun gănd ce au fost pus în inima sa, aşa au socotit şi au închinat sfintei mănăstiri să ia-toată dijma de sare de la ocna Slănicul, după cum s-au zis mai sus, fiind acea ocnă domnească pe moşiia dumnealui, ca să fie numai pentru căutarea bolnavilor, iar nu şi pentru alte cheltuieli, urmînd sfintei scripturi ce grăeştela sfînta evvanghelie că bolnav am fost şi strein şi m-aţi căutat, ca să să învrednicească a auzi grasul (sic) cel dumnezeesc cănd va zice : veniţi blagosloviţii părintelui mieu de moşteniţi înpărăţiia cerului care iaste gătită vooă de la întemeerea lumii.
De care şi domniia mea, după daniia dumisale, fiind toate ocnele Ţării Eumăneşti supt stăpânirea domnii, am binevoit într-acestaş chip şi am aşăzat adică, ca să ia sfînta mănăstire acea dijmă de sare şi de acum înnainte de la ocna Slănicul, în toţi anii, dupe cum au orânduit boerul ce scrie mai sus.
însă de vor vrea cămăraşi să să învoiasca cu ispravnicii mănăstirii ca să ia dijma de sare şi să dea taleri dooă mie cinci sute pe an, bani vechi, iar de nu vor vrea cămăraşii să dea acea sumă de bani, ce scrie mai sus. să fie volnici ispravnecii mănăstirii să rădice acea sare de la ocnă în toate lunile, să o ducă la orice vad să o vănză cu orice preţ vor putea, sau de-si vor găsi muşterii, să o vănză. Şi acei muşterii încă să o ducă pe la vaduri, să o vănză, cum s-au zis mai sus, şi să nu aibă nici o opreală dă nimeni.
însă de vor da cămăraşii preţul ce vor da alţii pă sare, să aibă a o lua ei. Iar cănd să va întâmpla a nu să vinde ocnele, ci ar rămânea pe seama domnii de s-ar pune cămăraşi în credinţă, mănăstirea tot să aibă a-şi lua acea milă de la ocnă, precum scrie mai sus, iar nicicum să nu fie lipsită de acea milă.
Iar cănd să vor învechi şi nu să va mai putea a să mai scoate sare pe acea gură de ocnă, să aibă a să face alte guri de ocnă nooă tot acolo pe acea moşie a Slănicului şi tot să ia sfînta mănăstire dijmă. Să fie sfintei mănăstiri dijma aciasta stătătoare şi neschimbată în veci.
444
445
Iar.pentru purtarea de grijă a eheltuelii ce va să să cheltuiască-la cheltuiala bolnavilor streini, au fost pus mai sus numitul ctitor patru ispravneci, ca ei să aibă a lua bani de la sfînta mănăstire după dijma de sare de la ocna Slănicul, să-i cheltuiască la dohtorii şi la altele ce vor trebui la căutarea bolnavilor streini. Şi pentru căţi vor fi ostenitori dă vor purta grija la acele cheltueli, domniia mea încă i-am ertat să aibă pace de toate dăjdiile oricăte ar eşi peste an, de nici unile nici un val şi nici o băntuială să nu aibă. ' .
Aşijderea au fost pus şi patru neguţători juraţi înpreună cu starostea, ca să aibă a lua în toţi anii seama acestor ce s-au zis mai sus ispravneci, dă tot venitul şi de toată cheltuiala cătă să va face pe an la trebuinţa acelor bolnavi. Iar de să va întâmpla moarte acelor ce s-au zis mai sus ispravneci, să aibă a să pune ispravneci dintre cei patru neguţători juraţi, iar nu dintre alţii streini.
Aşijderea şi cănd va muri vreunul dintr-acei patru neguţători juraţi, iarăşi să-şi pue ei altul în loc, pă care vor socoti asemenea lor, să fie tot deplin patru şi pe daniia ■ dijmii de sare ce au închinat acel răposat boer, ce s-au zis mai sus şi pe toate aşăzămănturile ce au făcut la aciasta mănăstire.
Aşijderea să aibă a ţinea sfînta mănăstire lude dooăzeci scutelniei streini şi lude dooăzeci darvari, carii să fie scutiţi de toate angariile ce es peste an în ţară, i patru lemnari şi şi aceştiia să fie scutiţi de toate podvoa-dele, ca să fie pentru posluşaniia sfintei mănăstiri, numai să dea într-un an ughi doi.
încă să aibă sfînta mănăstire dooă pivniţe a le scuti de fumărit, dă toate alte angharii.
Şi iar să aibă sfînta mănăstire a lua de la târgul ce să face la Lichireşti, din zioa de duminica mare pănâ în ceilaltă duminică, vama ce să face de la fieşcare neguţător, după vechiul obicei, din toate să ia oamenii aceştii mănăstiri Colţii, iar vameşii amestic să nu aibă.
Şi iar să aibă sfînta mănăstire ca să ia vinăriciul de la toţi cei ce au vii pe moşiia Bucovul şi plătesc vinăriciu ce să coprinde din hotar pană în hotar, după cum şi alte cărţi asemenea aciasta arată, însă partea jumătate cu gărdurăritul, afară din popoarăle dumnealui vel armaş, iar ceilaltă parte pe jumătate, ce era pană acum a cămării domnii mele, fiindcă s-au închinat de către domniia mea la mănăstirea Sfîntului Spiridon Nou, nu are a să amesteca vinăricerii domneşti, fără numai orânduiţii acestor dooă mănăstiri să să unească amândoi şi luînd cctu de la visterie pecetluit, să umble si să scrie să mascare si să ia şi bani, după coprinderea ponturilor slujbii vinăriciului, din care mănăstirea aciasta să-şi ia partea pe jumătate, precum să coprinde mai sus, iar ceilaltă parte pe jumătate, ce să lua pană acum de domnie, să aibă a o lua mănăstirea Sfîntului Spiridon cel Nou, după hrisovul ce-1 are. Şi aşa vinăricerii domneşti să nu să amestice întru nimic.
Şi să scutească, pe tot anul, de oerit oi cinci sute, cu pecetluit domnesc, i dijmărit şi vinărici pă drepte bucatele mănăstirii. Şi în toţi anii să aibă a lua aceşti taleri 2500 în locu dijmei de sare, ce s-au numit mai sus, de la ocna Slănic.
Aşijderea şi preoţii de la aciasta sfînta mănăstire să fie scutiţi de orice vor da alţi preoţi şi să scutească şi vinărici, i dijmărit pă drepte bucatele lor, i căte o pivniţă aici în Bucureşti, apărată de fumărit, de căminarii, de vamă, de vin domnesc şi de alte angarii. Numai şi preoţii napristan si necurmat să păzească slujbele sfintelor biserici, atăt la biserica cea mare.
căt şi la paraclise şi orănduială săracilor bolnavi după la spitaluri. Iar de nu vor păzi, ci din lenevire să vor zăticni la orice, să nu să ţie în seamă mila aciasta.
Osebit de aciasta, să aibă a lua sfînta mănăstire de la vel vameş, pe tot anul, căte taleri dooă sute cincizeci, pentru casile ce sănt carvasara, căci nefiind cea mai dă trebuinţă, adică carvasara pentru şăderea vameşului celui mare, care carvasara trebue în mijlocul târgului să fie şi umblind carvasaraoa din loc în loc, le era foarte peste mănă atăt vameşului, i tuturor oamenilor carvasaralii, căt şi neguţătorilor ce vin cu marfă cu povări grele, care aciasta neîndemănare încă din domniia dintăi văzăndu-o domniia sa selefu nostru, Alexandru vodă Ipsilant şi vrând a să şti unde să fie carvasaraoa, spre a veni şi neguţătorilor mai cu înlesnire, au poruncit ca să să găsească i^n loc ca acela. Şi găsindu-să un loc sterp al aceştii sfintei mănăstiri în mijlocul târgului şi vrând şi domniia sa ca să facă venit mănăstirii, au priimit şi epitropul sfintei mănăstiri de au zidit şi au făcut case cu magazie şi cu toate cele trebuincioase.
Şi aşa, pentru folosul mănăstirii şi ajutorul spitalului, au legat prin cartea domnii sale ca în toată vremea să fie nestrămutat aceste case carvasara şi să ia mănăstirea pe tot anul taleri 180, pe fieşcare an de la vel vameş făr de nici un fel dă pricină.
Drept aceia şi domniia mea, după rugăciunea ce ne-au făcut epitropul aceştii mănăstiri, i-am mai adaos încă taleri şaptezeci, ca unde lua mănăstirea pănâ acum taleri o sută optzeci, să ia de acum înnainte, pe tot anul, căte taleri dooăsute cincizeci, precum să coprinde mai sus.
Care toate aceste mili şi priveleghiuri căte sănt numite mai sus, le-au avut sfînta mănăstire atăt de la fraţi domni de mai nainte, precum şi domniia sa, Alexandru vodă Muruz, pentru mai bună căutarea, hrana şi folosirea săracilor bolnavi ce să află la spitalurile aceştii mănăstiri, au mai adaos milă de la domniia sa şi alţi taleri cinci sute pe an, din venitul ocnelor, lăngă acei taleri dooă mii cinci sute ce lua mai nainte, ca pe tot anul să ia taleri trei mie tocma, la fieşcare triminie căte taleri şapte sute cincizeci tocma. Şi au înlesnit domniia sa şi darea acestor bani prin osebită porunca domnii sale, ca la vremea cea orânduită, făr de pricină să i să dea orânduiţii bani, spre a nu avea epitropu! lipsă dă trebuincioasa cheltuială a spiţa-lurilor.
La care spitaluri, văzănd domniia sa stenahoriia bolnavilor, că neavănd o deosebită odae pentru care încep a să scula din boală, mai vărtos cei cu patima lăngorii, care nedeosebindu-să dintre ceilalţi la un loc mai curat, să poate a-i întoarce boala, precum şi alţii din alte pătimi, asemenea neavînd răsuflarea şi mutarea lor la un loc mai curat. Pentru aceia au socotit domniia sa dă trebuinţă şi au poruncit epitropului ca lîngă acele dooă odăi spitaluri dă jos, să aibă a ţinea şi o al treilea odae curată cu câteva paturi şi cu cele trebuincioase, ca din cei ce să mai rădică spre sănătate din spitalurile mari, să-i mute într-acea deosebită odae, unde să-şi aibă iarăşi căutarea lor şi curăţeniia, precum şi în spitalurile vechi asemenea să fie curăţenie.
Aşijderea să mai aibă sfînta mănăstire lude cinsprizece, după cata-stihu visterii, pentru căratul lemnelor de încălzitul spitalului săracilor bolnavi, afară din scutelnicii ce-i are mănăstirea deosebiţi, care sănt numiţi mai sus. I taleri şapte sute cincizeci pe an, dă la cumpănita neguţătorilor, care bani să să dea cu trei ciferturi într-un an, la fiteşi patru luni, căte taleri dooă sute cincizeci. .
44.6
447
Care mili s-au adaos iarăşi de domniia sa Alexandru vodă Muruz pentru alt spital cu trei odăi ce s-au mai zidit din nou de doamna domnii sale, Zoi Muruz, de mueri bolnave sărace, de a fi deosebite dă partea bărbătească şi de a-şi avea căutarea şi odihna lor făr de stenohorie, precum din hrisovul domnii sale, ce-1 văzum, cu leat 1794 avgust 8, ne-am adeverit, întărindu-să toate aceste mili şi dă selefu nostru Alexandru vodă Ipsilant.
Deci, învrednieindu-ne şi pre noi domnul Dumnezeu cu domniia aceştii pravoslavnice Ţării Eumăneşti, bine am voit de am înnoit toate milile ce să coprinde mai sus, atăt cele ce le-au făcut mai dinainte căt şi cele ce i s-au mai făcut în urmă, ca să i să păzească nestrămutat. '
Şi am adeverit hrisovul acesta cu însuşi iscălitura şi pecetea domnii [me]le şi cu credinţa preaiubiţilor domnii mele fii, Mihail voevod, Alexandru voevod, Nicolae voevod, marturi fiind şi dumnealor cinstiţii şi credincioşi veliţii boeri ai divanului domnii mele : [p]an Dimitrache Ghida vel ban, pan Necolae Mavrocordat vel spătar, pan Nicolae Basarab vel logofăt de Ţara de Sus, pan Manolache Creţulescul vă dvornic de Ţara de Sus, pan Scarlat Ghica vel vistier, pan Costandin Filipescu vel dvornic de Ţara de Jos, pan Badu Golescu vel dvornic al obştirilor, pan Badu Slătineanu vel dvornic al treilea, pan Costandin Ştirbei vel logofăt dă Ţara de Jos, pan Manolache Grădisteanu vel dvornec al patrulea, pan Matei Fălcoianu vel logofăt al obiceiurilor, pan Iorgache Suţu vel postelnic, pan Costache vel hatman, pan Theodorache Iuliiano vel clucer, pan Grigorie Greceanul paharnic, pan Dimitrache Papazoglu vel stolnic, pan Theodorache Creţulescu vel sluger, pan Iordache vel pitar. Şi ispravnec, pan Necolae Basarab vel logofăt. ■.■;..■■.<.;■: :!
Si s-au scris hrisovul acesta la întâiul an al domnii mele aici, în oraşu scaunului domnii mele, Bucureştii, la anii de la naşterea domnului Dumnezeu şi mântuitorului nostru, Isus Hristos, 1798 iunie 15, de Chiriţă logofăt de divan. ,    , '
Constandin Hangeri voevod [m.p.]. , ,
! JL.P.1 ..
Nicolae Basarab vel logofăt procitoh Manolache vtori logofăt vel medelnicer
Trecut în condică,
Băducănu biv treti logofăt, condicar
Acad. R.S.R., CCCLXIII-27.
Original, stare foarte bună, hîrtie cerată: pecetea mare a ţării, în tuş roşu.
371. 1798 iulie 24.
Io Costandin Gheorghie Hanger [li] bojiiu milostiiu.
Cuvioase egumene Cotrocene, chir Yisarion, am văzut domniia mea mănăstirea aciasta şi înprejmuirile iei dărăpănate şi la o stare încăt poate, în foarte puţină vreme, să viie la mai rea stricăciune. Pentru care aciasta ne-am mirat cu turburare asupră-ţi, pentru ce să nu îngrijăşti însuţi, fără de altă îndemnare sau poruncă, a drege şi a meremetisi cele stricate, ca să
nu laşi treaba să ajungă la cea desăvârşită proastă stare, căci atunci să poate pricinui mai multă cheltuială la dregere şi te vei socoti însuşi pricinuitor de acia pagubă a mănăstirii.
Pentru care, iată îşi poruncim cu toată străşniciia să te apuci a drege şi a face orice meremet va fi de trebuinţă, atăt la ale biserici, căt şi la înprejmuirile biserici, ca să să aducă treaba a nu o mai vedea domniia mea la acest fel de stare, că atunci vei fi fără de nici un răspuns înnaintea domnii mele şi nu te vei putea îndrepta nici într-un chip.
Tolico pisah gospodstvo-mi.
Asemenea să dregi şi podu după apa Dămboviţi, negreşit,
L.P.
1798 iulie 24.
vel logofăt vel medelnicer
Arh. St. Ruc, M-rea Cotroceni, CXI—8.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran, format lung.
372. 1798 iulie 25.
Io Costandin Gheorghie Hangeri voevoda i gospodar zemli Vlahiscoie.
Hagi Dumitrache Papazoglu prin jalbă* de rugăciune a arătat domnii mele cum că din strădaniia şi cu cheltuiala sa zidind hanul dinpotriva sfântului Gheorghe Vechi, pe locul său ce-1 are luat cu schimb. Şi iarăşi din agonisita ostenelilor sale cumpărând doaăzeci şi opt pogoane de vie în Valea Negovanilor sud Saac cu pămăntu lor şi alte şaisprezece pogoane vie în Valea Meilor tot într-acel judeţ, iarăşi cu pământul lor.
Şi fiindcă ş-au petrecut viaţa întru necăsătorie făr de a rămânea fii clironomi din trupul său, carele avănd numai o soră anume Zmaranda, trecută în vărsta bătrăneţelor, şi din Zmaranda fiind şase copii, însă trei parte bărbătească şi trei parte fămeiască, au tras lăngă sine pe aceşti trei parte bărbătească anume : Costandin, Apostol şi Bahar fraţii sin Athanasie, asupra cărora încredinţează purtarea de grijă şi orănduelile ce mai jos să arată şi îi lasă atăt pă ei căt şi pă cei ce să vor trage din ei, încărcaţi cu această clironomie şi purtare de grijă. Asupra cărora lasă şi purtarea de grijă a Zmarandii mumii lor, ca să o caute pănâ la sfârşitul vieţii ei.
Iar pă nepoatele sale ce sănt tot din Zmaranda, doaă anume : Lam-brini şi Geneta, fiind căsătorite la locul lor, îndatoreşte pe aceşti clironomi să le dea căte taleri cinci sute dupe moartea sa şi să nu să amestice la altă clironomie. Iar una dintr-aceste nepoate anume Nastasia, fiind necăsătorită acolo, au adus-o hangiu aici şi cu zestre de la sine au căsătorit-o dupe Apostol sin Velico. Pe care Apostol cu toate că îl hotărâse de la căsătoria lui a fi şi el unul din clironomi împreună cu ceilalţi trei nepoţi, de mai sus numiţi, asupra căruia lăsase şi epitropia purtării de grijă, ca din venitul acestor acareturi, după ce vor da legăturile, apoi ce va prisosi să înparţă deopotrivă. ,
Dar în urmă cunoscând pă Apostol dă nevrednic la această epitro-pie, nefiind mulţumit de dânsul şi neputăndu-1 lăsa cugetul să-1 vază clironom cu ceilalţi, ca să nu pricinuiască în urmă vreo scandelă între cli-
448
29 - c. 245
449
ronomi şi să adichisească pă ceilalţi, cum şi cele legate că nu să vor păzi, arătăndu-se de acum multe înpotrivirila scoposul său ce are a face spre mântuirea sufletului său. Şi mai întăi Apostol fugind de lăngă hangiu apoi puind mijlocitori ca să-1 desfacă şi să-i dea de acum dreptul din clironomie ce i să va cădea.
Şi dintr-acestea fiind hagiu silit ca prin judecată să să desfacă, s-au făcut amărunte cercetări din porunca domnii sale selefului nostru Alexandru Ipsilant voevod la depertament şi la divanul domnesc în două rânduri.
Şi cu toate că Apostol să întorsese în urmă şi cerea a nu fi scos din clironomie, dar hagiu nepntănd primi pentru pricinile ce mai sus s-au zis şi hanul cu celelalte fiind legate la locuri sfinte şi cu neputinţă dea să dăjghina, s-au făcut cercetare veniturilor a toate acareturilor ce are hagiu," dupe starea ce să află-acum, şi au venit în partea lui Apostol a patra parte taleri trei sute pe an. Şi mai încărcăndu-să hagiu cu alţi taleri cincizeci, au venit a lua parte lui Apostol din clironomie, dupe suma venitului, taleri trei mie cinci sute. ■
Pentru care aceasta au arătat preasfinţia sa părintele mitropolit şi cu dumnealor veliţii boeri la divan, că un părinte are putere pe al său avut, nu numai pă un nepot al său să-1 depărteze din clironomiia sa, ci încă şi pă fiiul său cel adevărat, pe care îl cunoaşte dă nevrednec şi.cu pricină dă vinovăţie, iarăşi are putere a-1 depărta.'
Şi aceste acareturi fiind drepte ipostatica ale hagiului şi la al său avănd putere a-1 lăsa acolo unde îşi încredinţează căutarea sufletului său.
S-au hotărât de domniia sa de au dat hagiu acei taleri trei mie cinci sute lui Apostol, peste zestrea ce are dată ca la taleri doaă mie şi să fie dăsfăcut, făr dă a avea să mai facă la vreo clironomie a hagiului.
Şi au poruncit ca să să rădice dă la mijloc orice engrafa vor fi asupra aceştii pricini.
Şi aşa, cu acest mijloc, înpărtăşind pe rudele sale şi socotind a-şi pune ia orănduială cuviincioasă cele ce din ostenelile vieţii lui au agonisit, ca şi sufletul său să să pomenească dupe petrecanie-şi şi să să folosească din strădaniia vieţii lui şi şi rudele lui să aibă dreptatea şi folosul acela ce li să cuvine.
Şi întăi au legat ca din venitul hanului i al viilor să să dea un etision pe an de taleri patru sute zece laostrovul Patmo, carele l-au pus în faptă, dă îl urmează cu trimiterea acestor bani pe tot anul derănd încât va avea viaţă, precum şi după petrecania sa, asemenea să să urmeze. Insă taleri una sută la mănăstirea Sfântului Ioan Theologui de la Patmo unde are să să facă liturghie cu colivă cu chirodosie şi masă pentru ucenicii carii învaţă la şcoală, în zioa sfântului marelui mucenic Dimitrie purtătorul de biruinţă şi izvorătorul de mir. I taleri doaă sute cincizeci la şcoala de la Patmo, care să să dea la cinci ucenici obraze streine de alte ţări, lipsiţi şi scăpătaţi, pentru înlesnirea chieltuelii procopseiii lor, dă fieşcare po taleri cincizeci, i taleri cincizeci la Zoodohu Pighi, tot de ia Patmo unde sănt călugăriţe, din care să ia taleri cinci preotul de acolo efimerios şi taleri zece preotul de la apocalipsis a Sfântului Ioan, ca să să pomenească în toate sămbetile numele ce i să vor trimite. Precum şi cu deosebită scrisoare, supt iscălitura sa, au încredinţat la numitele locuri, de etision, spre a-1. urma pe tot anul şi ale trimite acest ajutor de bani, pentru pomenirea sufletului său.
Şi încăt va avea viaţă să aibă însuşi a stăpâni hanul cu viile, trimiţând şi la Patmo banii ce s-au zis mai sus.
450
^ Iar după petrecania sa le lasă toate acestea asupra acestor mai sus numiţi trei nepoţi şi la copii lor, cu aceste şarturi ca nici să vănză, nici să zălogească vreuna dintr-acestea, ci să le ţie întregi. Şi din venitul lor să trimită pe tot anul numitul etision la numitul ostrov Patmo, prin cojocarii cei mai aleşi ai rufetului din Ţarigrad, ce sănt epitropi la acel ostrov. Şi acolo să să facă teslim toţi deplin în măna dascălului ce va fi mai mare al şcoalii de acolo, ca de către el să să dea, cum să orănduesc.
^ Care etision măcar şi prefăeăndu-să stăpânirea acestor acareturi după vremi la mai multe mâini de moştenitori, mănăstirea şi şcoala de la Patmo să nu aibă cu acea pricină vreo scădere şi pagubă de aciasta af ieromă, afară numai cănd din vreo întâmplare să va strica hanul sau parte de ale hanului şi va fi multă trebuinţă de chieltuiala, atunci să fie datori moştenitorii ca să-1 facă şi să-1 dreagă la loc. Şi pană să va drege, să nu ia din venituri nimic, nici clironomii, nici locurile celor orânduite, ca să să poată cu lesnire a să drege la loc. Şi apoi iarăşi să să urmeze aceste legături necurmat.
Iar la meremeturifmai mici, îndatoreşte pe numiţii moştenitori să dreagă hanuhdin venitul lor, ca să nu să putrezească şi să să strice.
Să ţie şi un portar la han, cu o slugă, ca să ia aminte pentru cei ce intră şi es şi^ pentru maturatul şi curăţitul hanului i a grajdului şi pentru pază dă cele totămplătoare, cărora să li să dea simbrie pe an dupe cum să vor tocmi. Şi chiriiaşii care şăd, să fie datori a-şi scoate gunoiul lor şi să măture şi coturile unde şăd, pe toată săptămâna.
Venitul hanului să nu aibă voe nici odinioară să-1 vănză cu totul, cum nici chiriile a toate odăilor, ci să le dea însuşi în chirie pe la chiriiaşi cu tocmeală numai de un an, iar nu mai în multă vreme..
^ Şi fiindcă au cugetat şi au făgăduit Iui Dumnezeu, cu hotărât gând, ca să^ zidească o sfănta biserică cu a sa chieltuiala pe locul ce-1 are cumpărat aici în oraşu Bucureştii, in mahalaua Broştenilor, în numele celui slăvit întru sfinţi şi întru tot lăudatului apostolului Ioan Bogoslov şi a sfântului cuviosului Hristodor, au făcut şi pentru aciasta orănduială'ca iarăşi din venitul hanului şi al viilor să să aşaze de a fi totdeauna doi preoţi mireni, unul pământean şi altul grec, i un dascăl cu învăţătura rumănească şăzător deapururea acolo, ea să înveţe copii mahalagiilor făr de plată. Care să fie şi cântăreţ în numita biserică/dinpreună cu alt cântăreţ grec.
^Cărora acestora să li să dea plată dă simbrie pe an, precum să vor tocmi, unde să să facă de doaoă ori pe an parastas cu arhiereu, cu chirodosie şi milă pentru săraci, însă la doaoă sărbători ale sfântului Ioan evanghelistul şi bogosîovuL
Dupe săvârşirea bisericii răndueşte iarăşi din venitul hanului şi al viilor acest etision ce-1 arătăm mai jos, ca să să trimită de clironomii lui, însă taleri cincizeci la sfântul mormânt, care să să trimită prin igumenul mănăstirii Sfântului Gheorghe Nou şi dăndusă la epitropul sfântului mormânt să ia adeverinţă de bani şi să o aducă la clironomi, ca cu aceşti bani să facă liturghie la sfântul loc Golgotha, în zioa Sfântului Nicolae,'la şase zile ale lunii lui dechemvrie, cu colivă şi chirodosie. Şi alţi taleri cincizeci la Sinaooros, unde să află moaştele Sfintei Ecaterini,' ca să să pomenească pe toate sâmbetele numele ce să vor trimite în scris. Care şi aceştiia să să trimită pe tot anul prin igumenul Sfintei Ecaterini şi asemenea' să aducă adeverinţă.
Orăndueşte şi epitropi, pă igumenul Sfântului Gheorghe i al Sfintei Ecaterini ce, după vremi, vor fi. Şi din neguţătorii cumpănii de aici din Bucureşti, carii vor fi proestoşi, ca să fie privitori şi purtători de grijă după
451
moartea hagiului, de urmează numiţii clironomi ai lui toate cele orânduite, cum şi trimiterea numiţilor bani la arătatele locuri. Şi cănd nu vor urma clironomii Băi, să aibă putere a le lua seama şi a urma cele orânduite, ca cu acest mijloc în toată vremea să să păzească cele orânduite întocmai.
Asupra cărora acestor mai sus numite aşăzămănturi au făcut rugăciune domnii mele numitul hagiu, ca să dăm şi noi domneasca noastră întărire pentru paza şi nestrămutarea a toate acestea, dupe cum s-au întărit şi de fraţii domni Mihai vodă Suţul, Alexandru vodă Moruz şi Alexandru vodă Ipsilant, prin hrisoavele ce le-am văzut, în care scrie că văzănd buna faptă a numitului hagiu, cu ajutorul ce din răvnă dumnezeiască au făcut la mănăstirea şi şcoala de la Patmo şi la sfântul mormânt, au afierosit şi domniia lor din domneştile mili la mănăstirea şi şcoala de la Patmo, fumăritul a tuturor prăvăliilor hanului, care străngăndu-să să să trimită, pe tot anul, înpreună cu ceilalţi bani la Patmo, iar fumării domneşti să nu să amestice întru nimic.
Cum şi cănd să va întâmpla a lăsa vreun neguţător ce sade într-acest han, la moartea lui, prin diiată, cevaşi millă şi ajutor la aciasta şcoală, să nu să poprească acea danie de către epitropiia obştii de aici cu vreun fel de cuvănt.
Şi numitul hagiu nu numai să aibă priveleghiul neamurilor, fiind aşăzat lor orănduială boerilor de neam ci, încă şi cănd, după trebuinţă, să va întâmpla a să pune pe boeri şi pă neamuri înprumutări, ori ajutorinţă sau altverice, el şi atunci întru nimic să fie nesupărat.
Cum şi clironomii lui şi hanul să fie nedajneci atăt de dăjdii, de zăhărele, de angarii, căt. şi de altverice s-ar întâmpla să iasă pe alte hanuri şi pe obşte.
Să scutească şi vinărici i dijmărit drepte bucatele hanului şi acestor trei clironomi.
Aşăjderea şi purtătorii de grijă ai hanului, anume Hristea Gheorghiu şi Dimitrie Petco să fie nedajneci, scutind [de] dijmărit şi vinărici drepte bucatele lor.
Asemenea şi doaoă pivniţe ale hanului să fie scutite de fumărit, de căminărit, de vamă, de vin domnesc şi de ortul vătăşăsc.
Să aibă şi doi hangii, doi zidari, doi dulgheri oameni streini scutiţi, cu adeverinţe şi pecetluituri la mâinile lor de la visterie.
Aşăjderea şi la biserica ce va să, zidească aici, au orânduit ca să aibă liude zece streini, darvari scutiţi, cu pecetluiri de la visterie, pe carii să-i aducă din streinătate, ca să fie pentru căratul lemnelor şi posluşanie la numita biserică.
La aceste orăndueli ale hanului să nu să amestice nici parte bisericească, nici mirenească a le înstreina sau a le strămuta în vreun chip.
Pe lăngă acestea, mai îndatorează hagiu pă numiţii clironomii lui ca, dupe moartea sa, să dea la cutiia milostenii de aici taleri doaoă mie cinci sute şi altă supărare sau cerere cu vreun chip să nu mai facă ca să poată înplini clironomii toate orănduielile sale, atăt aceste mai sus numite, căt şi pomenirile i altele ce-i va mai orăndui prin diiată sa, pe carii îi îndatoreşte a le urma.
Deci, pliroforisindu-ne domniia mea pentru numitul han şi vii că sănt drepte ipostatica ale sale, al doilea, văzănd că aşăzămăntul ce face, iaste cu bună orănduială întocmit, ajutând şi pă numitele locuri cu acel etjsion, înpărtăşănd şi pe cutiia milostenii de aici, odihnind şi pe rudele lui, cu acest mijloc neînpotrivindu-să cu aciasta nicilapravili, nici la vreun obi-
cei al pămăntului şi văzând şi hrisoavele fraţilor domni, am binevoit şi domniia mea de am întărit, printr-acest domnescul nostru hrisov, atât toate aşăzămănturile lui, precum mai sus sănt întocmite, ca să să păzească, căt şi domneştile mili care iarăşi mai sus coprinde, să le aibă nestrămutat.
Şi am adeverit hrisovul acesta cu însuşi credinţa domnii mele Io Costandin Gheorghie Hangeri voevod, i cu credinţa preaiubiţilor domnii mele fii, Mihail voevod, Alexandru voevod, Nicolae voevod. Marturi fiind şi dumnealor cinstiţii şi credincioşi boerii veliţi ai divanului domnii mele : pan Dumitrache Ghica vel ban, pan Nicolae Mavrocordat vel spătar, pan Nicolae Basarab vel logofăt de Ţara de Sus, pan Manolache Creţulescu vel vornec de Ţara de Sus, pan Scarlat Ghica vel vistier, pan Costandin Filipescu vel vornic de Ţara de Jos, pan Badu Golescu vel vornec al obştirilor, pan Badu Slătineanu vel vornic al treilea, pan Costandin Ştirbei vel logofăt de Ţara de Jos, pan Manolache Grădişteanu vel vornec al patrălea, pan Fălc[oianu] vel logofăt al obiceiurilor, pan Iorgache Suţul vel postelnic, pan Costache vel hatman, pan Theodorache Iuliiano vel clucer, pan Grigorie Greceanu vel paharnic, pan Dimitrie Papazoglu vel stolnic, pan Dimitrie vel comis, pan Theodorache Văcărescu vel sluger, pan Iordache vel pitar. Şi ispravnic, pan Nicolae Basarab vel logofăt de Ţara de Sus.
Şi s-au scris hrisovul acesta la întâiul an dintru întâia domnie a domniei mele aici în oraşu scaunului domnii mele, Bucureştii, la anii de la zidirea lumii 7306, iar de la domnul Dumnezeu şi mântuitorul nostru Isus Hristos, 1798 iulie 25, de Băducanul Poenar biv treti logofăt, condecarul Divanului.
Costandin Hangeri voevod [m.p.].
L.P.
Nicolae Basarab vel logofăt, procitoh Manolache vtori logofăt vel medelnicer
Trecut în condica Divanului, Băducănu biv treti logofăt, condicar
Acad. R.S.R., CI-20.
Original, stare foarte bună, hîrtie cerată; pecetea mare domnească, în tuş roşu.
373. . 1798 august 5.
Adeverez cu acest zapis al mieu la măna dumnealui biv vel paharnic Vintilă Prijbean.
Precum să să ştie că rămăindu-mi clironomie de la răposat tată-mieu dumnealui Alexandru Greci[anu] biv vel stolnic o pereche de case cu alte namestii, cu locul lor, în mahalaoa bisericii Dintr-o Zi, care loc l-au avut. răposatu cumpărat de la doaă obraze, adică cel dăspre uliţă carele au fost al răposaţii mamii Marii Văcăreascăi, de la dumnealui răposat unchi-mieu Scarlat Grecean biv vel vornic, cu zapis de la leat 1775 iunie 25. Iar cel din dos carele este grădina, ce au fost al răposaţii şătrăresii Iorgulesii, l-au avut cumpărat de la dumnealui mai sus numit boeru paharnic Vintilă, cu zapisul dumnealui de Ia leat 1781 iunie 24.
452
453
Care ^case eu aceste locuri nef iindu-mi trebuincioase, m-am aşăzat şi le-am vândut dumnealui în preţ dă taleri 3 750, adică trei şapte*sute cincizeci, după starea care să află acum, căzăndu-i-se dumnealui' a le cumpăra ca un vecin şi ca unul ce au fost şi locu cumpărat de la dumnealui de răposat tată-mieu.
Care luînd şi banii dăplin în măna mea, am dat dumnealui şi zapisile cele vechi ce au fost pentru aceste locuri.
Deci de acum înnainte să aibă a stăpâni dumnealui şi coconi dumnealui căţi Dumnezeu îi va dărui, cu bună pace de către mine şi dă către tot neamul mieu, fiind vânzare bună, prin ştirea tuturor rudeniilor mele.
Şi pentru credinţă am iscălit mai jos, ca sa să crează.
1798 avgust 5.
Grigorie Grecean adeverez
G. Grecian paharnic, martor
/indescifrabil] vel logofăt, martor
[semnătură grecească, indescifrabilă]
Chiriac Arghenti, martor [greceşte ]
[indescifrabil /, martor /greceşte ]
Ioan Grecean medelnicer, martor
L.P.   [indescifrabil] clucer
Acad. R.S.R., CXL-144.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; frumoasă pecete, mică, inelară, în tuş negru.
374,
1798 august 15.
Adecă eu ce mai în jos mă voi iscăli, încredinţez cu zapisul meu la cinstită măna sfinţii sale părintelui arhimandritul, chir Visarion Cotroceanu1.
Precum să să ştie că m-am rugat dă sfinţia sa dă me-au dat voe dă me-am făcut casă pe moşiia sfintei mănăst [iri], în Cărămidarii, lăngă moara
să am să dau taleri unul, parale 20.
Vin şi rachiu să nu fiu volnic a vinde, băcănie să nu fiu volnic a face. Asemenea să nu fiu volnic a vinde casa Ia altul, făr-dă ştirea mănăst[irii]. Şi atunci cănd mănăst [irea] nu o vrea să o ia, să o vănz la altul, însă cu iscălitura mănăst[irii]. Iar întămplăndu-să să vănz casa făr-dă iscălitura mănăst [irii], acea vânzare să nu să ţie în seamă iiicăiri, fiindcă aşa m-am legat prin zapisul meu cu sfănta mănăstire.
Şi iar nedănd chiriia până în trei ani, să aibă voe mănăstirea să mă scoată afară din casă şi eu să n-am a cere măcar un ban pă căt am cheltuit. Ferească Dumnezeu, de să va întâmpla răzmiriţă şi eu oi fugi şi n-oi veni până în trei ani, volnică să fie mănăstirea să-şi ia casa supt stăpânirea ei
1 în aceeaşi zi, arhimandritul Visarion face mai multe contracte de închiriere, locuri de case, cu diferite probleme: XCIII-15; CXI-9; CXI-11; XCIII-16.
pentru
pentru că s-au isterisit dă chirie dă trei ani. Şi încă să dau la sfănta mănăst-[ire] o găină la Crăciun şi zece oo la Paşte.
Şi păzind aceste toate, să fiu nesupărat. Şi pentru mai adevărată; credinţă, am dat acest zapisul al meu. Asemenea am luat şi eu de la sfănta mănăstire.
17-98 avgust 15.
X Eu Dobre cazacul, adeverez
Şi am scris eu, Ion logofeţelu, cu zisa lui.
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, CXI-10.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran, format mic.
375.
1798 septembrie 6.
Milostiiu bojiiu Io Costandin Gheorghiu Hangeri voevod i gospodin davat gospodstvo-mi Catrinii slugeresii Lăcusteancăi care fiindcă au avut milă prin cărţi domneşti a ţinea [indescifrabil ] patru oameni streini fără pricină dă dajde, scutiţi cu pecete gospod, pentru posluşania şi ajutorii casii sale, i o pivniţă aici în oraşu Bucureşti scutită dă toate orănduielile ce dau alte pivniţe, după cum ne adeverim domniia mea şi din cartea domnii sale fratelui Alexandru Ipsilant.
Drept aceia dar milostivindu-ne şi domniia mea, i-am înnoit şi i-am întărit mila aceasta. Şi poruncim ca să i să păzească întocmai şi nestrămutat, că aşa este porunca domnii mele.
I i. saam receh gospodstvo-mi.
1798 septemvrie 6.
L.P.
Trecut în condica vistieriei,
/ indescifrabil ] logofăt
vel vistier
Acad. R.S.R., LXVII-42.
Original, stare bună, hîrtie cu filigran; pecetea domnului, octogonală, în tuş roşu.
376*
1799 februarie 5.
Pentru multele slujbe ce au făcut casii sf. Mitropolii dumnealui dohtor Costandin [Darvari], atît la cumpărătoarea moşii fabricii de hîrtie, i la lucrarea hîrtii cită s-au făcut pînă acum la numita fabrică, cît şi cu meşteşug dohtoricesc la oamenii casii, cînd s-au întîmplat după vremi, a să bolnăvi, fără nici o plată de osteneală. I-am hărăzit locul de supt prăvăliia Pîrvului bărbier ol mahalaoa Sf. Dimitrie ce-i zice şi Bălăceanu, care loc este al sf. Mitropolii, spre a nu rămînea mîhnit şi istirisit de dreapta sa osteneală, nefiind mai vîrtos nici cu paguba casii, căci deoparte să îndatora Mitropolia a plăti osteneala de atîţia ani ce au făcut la fabrică, de altă parte s-au cumpărat de noi alte acareturi în loc care sînt văzute şi ştiute.
454
455
Beci sa aibă dumnealui şi tot neamul dumnealui a stăpîni numitu loc de către Mitropolie, fără a mai pretenderisi însă nici dumnealui vreodată după vremi, plată de la Mitropolie pentru osteneala ce au făcut la fabrică.
Măsura căruia loc este faţa la pod, a prăvălii, pînă în ulicioara ce este între prăvălie şi între băcănie stînjeni 2 lung, din pod pînă în fund stînjeni 4, fără un lat de mînă, iar fundu lat din perete pînă în părete stînjeni 2, palme 1.
Şi spre încredinţare am dat dumnealui această carte a noastră, adeverită cu pecetea şi iscălitura noastră.
1799 fevruarie 5.
L.P.
Ungrovlatrias Dositbei epivivei Iosif episcop Argeş, mărturie
Arh. St. Buc, ms. 158, f. 98 v.
377.
1799 [februarie 23].
Adecă eu Petre Sufragiu sin Niamţu ['? ] lăcuitor, dinpreună cu soţiia mea Măriia, adeverim cu zapisul nostru acesta la măna dumnealui cbir Hristodor grămăticu.
Precum să să ştie că eu avănd o casă a mea făcută cu banii miei, aici în Bucureşti, lăngă mănăstire [a] Toţi Sfinţii, în mahalaoa Antimului, fiind pă pământul Mitropolii, cu chiriia pă an taleri 10, adică zece, pentru loc, după cum pre larg să arată în pecetluitul ce mi s-au dat de la Mitropolie cum să [să] urmeze.
Şi neputănd eu a o mai ţinea, aflăndu-mă cu şăderea şi cu slujba într-alte pământuri, depărtat, o am văndut-o dumnealui mai sus numitului cu bună tocmeală şi de a mea bunăvoe, drept taleri 500, adică cinci sute, care bani i-am şi primit pă deplin. însă dumnealui numitul cumpărător de acum înainte să aibă a stăpâni cu pace această casă cu toate ale ei înprejur, atăt dumnealui i cocoana dumnealui căt şi coconii dumnealor căţi Dumnezeu le va dărui, de către mine, i de către soţiia mea, i copii miei, căt de către tot neamul mieu atăt şi de către vecinii miei, nebăntuiţi în veci. Iar cănd cinevaşi din neamul mieu sau din vecini înprejuraţi (sic) să va scula cu protimisire a răscumpăra această casă, la orice judecată va merge să nu i să ţie cererea în seamă, fiindcă această vânzare cănd s-au făcut, au fost cu ştirea şi cu voia tuturor rudelor mele şi a vecinilor la care mai jos să văd iscăliţi anume.
Şi pentru nestrămutat aşăzămănt şi adevărată credinţă ne-am iscălit, ca să să crează.
1799.
Petru Sufragiu sin Mamţu[?] dinpreună cu soţiia mea vânzători, adeverim
Deftul logofăt Petrescul, unghiul dumnealor, mărturie
Badu ceauşu vecin şi martor, neştiind aceasta, mi-am pus degitul
Velcea biv vel pitar, martor
Mihalache /indescifrabil], vecin şi martor
Arh. St. Buc, ms. 158, f. 97. Copie .
378.
1799 martie 2.
încredinţăm cu zapisul nostru la cinstită măna sfinţii sale părintelui arhimandrit chir Visarion Cotrocian.
Precum să să ştie că pentru podul ce ne-am tocmit cu sfinţiia sa ca să-1 facem dăn josul morii Grozăveşti, văzănd sfinţiia sa pari bătuţi dă ceia parte şi socotind că o să fie podul cam jos, fiind şi cam matcă acolo, s-au temut dă a nu-1 lua apa sau a-1 rupe năboiala gheţii.
Dă aceia, dăm noi acest zapis, că dă să va întâmpla să ia apa babele şi urşii şi podinile sau dăn năboiala gheţii să va lua acestea, adică babele, urşii şi podinile după ce-1 vom isprăvi, să avem noi a-1 face şi a pune aciasta cherestea dă la noi. Iar dă să va întâmpla să scoată parii aceia, să-i fie gre-şala a sfinţii sale.
Şi pentru credinţă, am pus degitile, în loc dă pecetie, ca să să crează.
1799 martie 2.
X Eu Dumitru ot Tăntava, adeverez X Eu Voicilă ot tam, adever [ez] X Eu Gheorghe ot tam, adev[erez] X Eu Stan ot tam, ad'ev[erez] X Eu Gheorghe ot tam, adev[erez] X Eu Dinu ot tam, adev[erez] X Eu Eadul ot tam, adever [ez] X Eu Marin ot tam, adev[erez]
Arh. St. Buc, M-rea Cotroceni, CXI—12.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran, format mic
379.
1799 mai 26.
Dosiihie milostiiu bojiiu arhiepiscop i mitropolit Ungrovlahii.
Fiindcă iubitu nostru fiu sufletesc dumnealui biv vel paharnic Stan-ciu ş-au dat la sfînta Mitropolie otaştină vii dumisale ce o are pe pămîntu Mitropolii, în dealul Bucureşti, pe anii trecuţi pană acum şi iaste plătit, am dat dumnealui spre încredinţare acest pecetluit ca să fie nesupărat. Aceasta.
1799 mai 20.
L.P.
Acad. R.S.R., LXXV-95.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea în tuş negru.
456
457
380. 1799 iunie 23.
Al Ungrovlahiei Dosithei epivevei [greceşte ]
Adică noi care mai jos ne vom iscăli, dat-am credincios zapisnl nostru la măna dumnealui chir Theodosie Toma.
Precum să să ştie că rămăindu-ne clironomie de la răposatul fratele nostim Dumitrache casa cea părintească, ce este în mahalaoa Bisericii Doamnii, cu locul ei ohavnic, pe Podu Mogoşoai, i cu o prăvălie tot d-acest loc deosebit de casa mare, care casă să vecineşte despre o parte cu locul dumnealui vel logofăt Scarlat Cămpinean şi despre alta cu casele si prăvăliile răposatului Tomiţii Calicescului, iar în faţă cu Podu Mogoşoai.
Şi învoindu-ne între noi fraţi, nefiind siliţi de nimeni, am văndut dumnealui chir Theodosie Toma drept taleri 8 000, adică opt mie, care bani luîndu-i toţi deplin am dat dumisale şi toate sineturile casii cele vechi.
Ci de acum înainte are să stăpânească dumnealui casa cu tot locul ei şi prăvăliia în bună pace, atăt dumnealui «cum şi tot neamul dumnealui, de către noi şi de către tot neamul nostru.
Şi pentru mai bună credinţă s-au iscălit într-acest zapis şi alte mărturii vecini, i alte obraze vrednice de credinţă, puind şi noi iscăliturile şi peceţile noastre, ca să să crează.
___ 1799 iunie 23.
[L.P. 1 Diamandache Halp. biv vtori vistier, vânzător
1 L.P. ( [indescifrabil] Halep, vânzător
j L.P. | Ştefan Halp., vânzător
[indescifrabil] vel logofăt, martor [indescifrabil] biv vel logofăt, martor Andonie [indescifrabil] sărdar martor Dumitrache [indescifrabil /, martor
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, CVII-64.
Original, stare foarte bună, hîrtie cu filigran; pecetea inelară a lui Dumitrache Hale-pliu este o piatră antică reprezentînd un frumos bust cu privirea spre dreapta. v Pe verso este scris un alt document în greceşte.
381. 1799 iulie 31.
^Milostiiu bojiiu Io Alexandru Costandin Moruz voevod i gospodar zemli VlaMscoie dat-am domneasca noastră carte boerului domnii mele Ioan polcovnic dă siimeni ca să aibă a face zapt.şi a stăpâni fabrica de fidea cu ergaliile ei ce este în dealul Bucureştilor, dăspre Văcăreşti, cu toate namestiile şi cu toate înprejmuirile după sineturile ei.
Pentru că din înaltă poruncă înpărătească vănzăndu-să la mezat toate acareturile răposatului domn Costandin Hangeriu ce după petrecania sa s-au făcut zapt la miriia înpărătească cu mumbaşir înpărătesc trimis într-adins, precum este de obşte ştiut.
între care acareturi fiind şi această numită fabrică, dată după înpărătească poruncă spre vânzare, după ce s-au făcut mezatul întăi la stărostie după obicei, în patruzeci de zile de rănd, apoi în divanul ţării
»■
458
înaintea tuturor dumnealor boerilor halea şi mazăli în doaă şi în trei rânduri şi s-au înştiinţat toţi deobşte, în cele după urmă s-au strigat faţă şi înaintea domnii mele la adunarea dăplin.
Şi au rămas în sfârşitul mezatului numita fabrică asupra numitului boer cumpărător cu taleri 1 410, adică o mie patru sute zece. Care bani i-au şi numărat dăplin şi s-au dat, precum au fost porunca înpărătească.
Deci în puterea acei preaînaltii şi vrednicii dă închinăciune poruncii înpărăteşti, ce ne-au fost trimisă spre aceasta, dăm la mâinile numitului boer acest domnescul nostru sinet, ca să să ştie şi să să cunoască de acum înainte stăpăn desăvârşit şi volnic pă această fabrică. Să o ţie şi să o stăpânească nestrămutat, ca un cumpărător de la sultan-mezat ce s-au făcut din poruncă înpărătească şi domnească.
Căruia pentru mai multă întărirea i s-au dat la măini şi copia înpă-răteştii porunci, făcăndu-i-să teslim şi toate sineturile aceştii fabrici, care de la miriia înpărătească ne-au fost trimise.
I i. saam receh gospodstvo-mi j-. 1799  iulie 31.
Io Alexandru Costandin Moruz voevoda [m.p.].
L.P.
Ştefan Basarab [?] vel logofăt procitoh
biv vel paharnic
V Acad. R.S.R., CCCLVIII--33.
Original, stare potrivită; frumoasă pecetea domnească, în tuş roşu.
382. 1799 septembrie 13.
fAdicăte eu chir Anghel care mai jos mă voi iscăli dat-am bun şi credincios zapisul mieu la măna dumnealui Mihai arnăutu şi la jupăneasa dumnealui Caliţa.
Precum să să ştie că am avut o casă de vânzare pe locu mănăstirii Radului Vodă, mahalaua Izvor. Şi chiriia locului pe an taleri 1. Şi m-am învoit cu dumnealor de a mea bunăvoe de le-am văndut-o. Şi tocmeala am făcut-o taleri 130, adicăte o sută treizeci tocmai şi banii i-am primit.
Şi să aibă a stăpâni dumnealor cu bună pace casa şi nesupăraţi de nimini, că eu i-am văndut-o de a mea bunăvoe.
Şi cănd s-au făcut acest zapis, au fost şi alţi oameni care să vor iscăli mai jos, marturi.
Şi eu, pentru mai adevărată credinţă, m-am iscălit mâi jos, înpreună cu soţiia mea şi ne-am pus şi degetile în loc de pecete. Şi fiindcă [indescifrabil] cu chirie şi dumnealui să să învoiasca cu chir [indescifrabil].
1799 septembrie 13.
Eu Anghel căpitan adeverez şi vânzător
Eu Catrina soţia dumnealui, adeverez
[pe verso] :
Zapisul Caliţii, al casii.
Arh. St. Buc, Achiziţii noi, XXXV-4. Original, stare bună, format mic.
' .;459
383. 1799 octombrie 1.
Preaînnălţate doamne,
|Din luminată porunca mării tale, prin văt[aful] de păhărnieei, s-au înfăţişat la judecată Ilarion monahul, vechil din partea sfinţii sale părintele episcop Argeşiu, cu jalba ce au dat asupra unor mahalagii de aici, de la mahalaoa Făntănii Boului, prin care arată că mănăstirea Toţi sfinţii, ce este acum metoh sfintei episcopii Argeş, are un loc în numita mahala, dat danie de răp[osatul] stolnic loniţă Grecean şi clin nepurtarea de grijă a iegumenilor, ce au fost după vremi, s-au fost înpresurat acest loc de cătră mahalagii înprejureni.
Cere dreptate, după sineturile ce are mănăstirea, să-şi afle dreptatea cu a să supune acei mahalagii să plătească fieşcare chiriia pă locul căt va fi avănd coprins dintr-această danie. Şi spre dovadă ne arătă o adeverinţă din leat 1777 mai 17, cu iscălitura şi cu pecetea Marii stolnicesii Grecianca şi cu cinci martori, însă răp[osatul] mitropolitul Filaret, aflăndu-să pă acea vreme mireon, i de Grigorie arhimandrit, i popa Toma eclisiarh şi cu alte dooaă mărturii, adeverit şi de răposatul mitropolitul Grigorie, cu coprindere că Măriia stolniceasa Greceanca au dat mărturie, în frica lui Dumnezeu şi înnaintea mitropolitului Ungrovlahiei chiriu chir Grigorie, pentru un loc ce este la Făntăna Boului, care loc au fost bun al răposatului soţului dumneaei, stolnic loniţă Grecean, rămas şi dumisale de la părinţii dumnealui. Iane portar şi Măriia portăreasa.
Şi îngropăndu-să părinţii răposatului soţului dumneaei la sfănta mănăstire Toţi sfinţii, atăt soţul dumneaei, căt şi dumneaei s-au în-' detunat, din răvnă dumnezeiască, şi au dat danie numitei mănăstiri, de sănt acum 35 de ani, care din vreme în vreme, începând a să înpresura acest loc de mahalagii înprejureni şi sfinţiia sa părintele iegumen numitei mănăstiri, chir Neofit, vrănd să-1 descopere şi negăsind la mănăstire cartea de danie, fiindcă au dat Dumnezeu de au trăit pănâ atunci dă aciasta mărturisanie, cu sufletul dumneaei, pentru acest loc că este bun al sfintei mănăstiri, făr-dă nici o pricină.
I o carte de judecată a acestui departament, ot leat 1777 mai 20, prin care arată că mai avănd judecată iegumenu sfintei mănăstiri Toţi sfinţii, de-şi cerea chiriia locului unde sănt casele lor făcute şi neputănd dovedi nici daniia, nici stăpânirea acelui loc cu dăplină dovadă, au rămas cererea a iegumenului.
în urma acei cercetări, au adus tot la acelaşi departament acea adeverinţă a dumneaei stolnicesii Marii Greceancăi, care să vede mai sus şi zic dumnealor boerii judecători că văzănd dintr-aciastă mărturie inplinită dovada care lipsea de la întăia cercetare ce s-au făcut la aciasta pricină şi dovedită dreapta danie care au făcut fiiul Marii portăresii, stăpănitorul locului, hotărăsc să aibă a lua sfănta mănăstire obicinuita chiriia locului de la casele ce au fost făcute pe acel loc.
Ne mai arătă şi o carte de alegere ce s-au făcut la faţa locului, a dumnealor veliţilor dvornici, scrisă din leat 1777 noemvrie 24, prin care arată că din luminată porunca mării sale Alexandru vodă Ipsilant, fiind fost orânduiţi spre cercetarea şi descoperirea acestui loc şi mergând la faţa locului, unde este acest loc la Făntăna Boului şi fiind faţă şi
dumneaei Măriia stolniceasa, ceia ce au închinat acest loc înpreună cu răp[osatul] boerul dumneaei, stolnic loniţă Greceanul şi strângând şi pe toţi mahalagii ce au fost şăzători pă acest loc, i pe alţi mahalagii ce să vecinese cu acest loc.
Unde fiind faţă şi Neofit iegumen şi neputănd dumnealor dovedi într-alt chip adevărul de la dănşii (adecă, de la mahalagii), au pus de le-au citit cartea de blestem, fiind scoasă asupra lor, ca să arate fieştecare cum va şti adevărul, în frica lui Dumnezeu, locul al mănăstirei este şi de au dat vreodată chirie, sau al lor dă moştenire este.
Şi după ce au început cartea de blestem să să citească, întăi un Badu, copilul din casă, au scos un zapis de cumpărătoare al casii lui, ce o avea cumpărată de la un Duminică neamţul din Poartă, întru care arată că, deosebit din locul ce i-au văndut, stăpâneşte un pas de Ipc şi mai bine din locul mănăstirii Toţi sfinţii.
Şi văzănd şi ceilalţi mahalagii că s-au dovedit că locul este bun al mănăstirii, au început a arăta adevărul, zicănd că locul este al mănăstirii 1 Toţi sfinţii şi au şi dat chirie mai nainte la sfănta mănăstire pentru
casele lor. Şi întăi, Vasile căpitan, i Pândele ciauş de lificii, i Neaoşul puşcaş, i Duminică neamţul din Poartă şi o Cătălina mătuşa au arătat' şi semnele pe căt zic că ştiu că au fost stăpânirea mănăstirii pe acest loc.
Şi mergând dumnealor veliţii dvornici cu toţii, l-au şi ocolit acest loc după arătarea lor şi au pus de l-au sforăt şi l-au măsurat cu stănjănul domnesc, fiind faţă toţi mahalagii, căt şi numitul iegumen, puindu-să "J/ şi semne la fieştecare trăsură, cu suma stănjanilor, precum cartea dum-
nealor mai pre larg arată. .
Faţă fiind şi unii din paraţii mahalagii, s-au întrebat ce au a răspunde înpotriva şi ziseră că fiind unii dintr-ănşii vineţiei dintr-alte părţi, n-au pomenit să fi dat chirie la numita mănăstire, nici că i-au supărat cinevaş pănâ acum, ci au cumpărat unii de la alţii case cu zapise, iar alte scrisori vechi, ziseră că, nu au.
Deci, fiindcă după sineturile ce să văzu că are sfănta mănăstire Toţi sfinţii şi pârâţii nu avură nici un fel de semn de sinet la măna lor, să dovedeşte curat că are acest loc dat danie în mahalaoa Făntănii Boului şi, după vremi, s-au cutrupit de cătră mahalagii. Şi mai vărtos, că din chear alegerea dumnealor veliţilor dvornici, ce au mers la faţa ^ locului şi l-au dăscoperit prin carte de blestem, ocolindu-1 cu trăsuri şi
cu sumă dă stânjeni, puindu-i şi semne, după dreptate zicem şi noi ca întocmai după acea alegere a dumnealor veliţilor dvornici să urmeze mănăstirea cu stăpânirea şi lăcuitorii ce sănt pe dânsul să să îndatoreze a să învoi cu mănăstirea după pilda altora locuri mănăstireşti vecine cu acest loc şi după coprinsul ce fieşcare va fi avănd.
Iar cea desăvârşit hotărâre, rămăne a să face de către înnălţimea ta.
1799 octomvrie 1.
j Andonie Fotino
/trei semnături greceşti, indescifrabile]
Iordache [indescifrabil] pitar i s-au luat taleri trei [taxă].
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII—70. Original, stare foarte bun£, hîrtie cu filigran.
460
461
384.
1799 noiembrie 12.
385.
1799 decembrie 28.
Preaînălţate doamne,
Grigorie spiţer, prin jalba către înălţimea ta, an arătat că dupe moartea tată-seu rămăind încărcat cu grele datorii şi neavănd alt mijloc de plată decăt numai o casă părintească, au cerut a i se da voe a-şi vinde cu mezat acea casă spre a se putea plăti de datornicii cari-i fac mare siclet.
Cu care jalbă au fost orânduit la Departamentu de Opt spre cercetare, unde cercetăndu-se s-au îndestulat judecata din tacrirul său, i al frate-său, că ar fi binaoa făcută de tatul lor Neculi spiţer, pe locul sfintei mănăstiri Văcăreşti. Şi după cum au arătat şi chiar Gavril proigumemi lîumitei mănăstiri, că este binaoa făcută de tatul lor, pe locul mănăstirii şi neavănd alt mijloc de plată voesc ca să o vănză de mare stinahorie, aflăndu-se datorie părintească şi din "an în an să încarcă cu dobănda banilor. ' .
Şi spre a se folosi cu preţ mai îndestulat, au găsit judecata cu cale, să aibă voe a o vinde cu mezat. Şi au arătat mării tale cu anafora, care întărindu-se cu luminată pecete, mi să porunceşte dă către înălţimea ta ca să fac mezatul aceştii binale după obicei.
Următor fiind luminaţii porunci, am orânduit telal de au strigat la mezat această casă din mahalaoa Scorţarilor : însă sus cu trei odăi şi sală, cu două pri[d]voare, jos cu spiţerie, în faţa podului, însă fără dohtorii, cu patru odăi şi tindă, cu curte, cu grajd, i cu şopron şi cu odaie >r de cuhnie, pe locu sfintei mănăstiri Văcăreşti, chiria locului pe an talere 56.
Care strigăndu-se într-auzul tuturor de obşte, în sorocu cel orânduit al mezatului şi atărdisind din muşterii dupe obicei la preţul cel din urmă, au rămas asupra unui Nicolae logofătu cu talere 8000,' peste care preţ nemaieşind alt muşteriu ca să mai înalţe, nici din cei ce li se cuvin proti- 1 misis, nici de alţi străini. Şi fiindcă s-au mulţumit vănzătoru a i se da cu -acesta, dăndu-să de ştire şi sfintei mănăstiri Văcăreşti. Şi s-au lăpădat zicănd că nu-i trebueşte, s-au şi haraciladisit mezatu pe seama numitului muşteriu, drept această sumă de talere opt mii.
Care bani s-au şi numărat pe deplin la stărostie. De care, după ce se va scoate telalăcu dupe obicei, la leu po bani 6, ceilalţi se vor da numitului vânzător prin zapciu cel orânduit ca să .să plătească de datorie. tT
Ci fiindcă eumpărătoru au cumpărat de la mezat, să roagă înălţimii tale a i se da şi luminată întărire pentru mai bună stăpânire.
1799 noemvrie 12.
Al mării tale prea plecată slugă,
Panait Ţigara staroste
[rezoluţia domnului]:
Io Alexandru Costandin Moruz voevod i gospodar zemle Vlahiscoe.
întărim şi domnia mea ca să stăpânească numitul Nicolae logofătul, cu bună pace, ca un cumpărător de la mezat, făcut din porunca domnească, plătind şi ajutor cutii, după rănduiala.
1799 noemvrie 12. ^
Arh. St. Buc, Condica domnească nr. 42, f. 94—94 v. Copie.
fAl Ungrovlahiei arhiepiscop Dosithei mitropolit, adeverez [greceşte]
tîncredinţez cu acest zapis al mieu la mîna dumnealui Tănase căpitan Petrescul, că având eu un loc părintesc în mahalaua Anthimului, dă a mea bunăvoe şi cu ştirea rudelor mele l-am văndut dumnealui drept taleri 1 500, adică una mie cinci sute, să-1 stăpânească după semnele cele vechi, care să cuprind şi în hotărniciia dumnealor boerilor veli vornici, ce din poruncă domnească au ales acest loc dă cătră vecinii înprejuraşi. Şi s-au găsit stânjeni dă ai lu Şărban Vodă, însă noaaă la faţa porţii, şaptezeci şi opt şi jumătate la mijloc şi şaptezeci la fundul dăspre Ilie mahalagiu şi una sută treizeci şi şase şi jumătate, lungul.
După care alegere, rămăind mulţumiţi şi vecinii, au dat înscris, supt iscăliturile lor, puindu-se mart [ori] şi doi vtori vornici, Neacşul şi Ianache, cărei au fost orânduiţi la faţa locului pentru alegerea locului.
Şi priimind toţi bani pă deplin în mîna mea, am dat dumnealui acest zapis, dinpreună cu hotărniciia şi adeverinţa înprejuraşilor (fiindcă alte cărţi nu mai sănt pentru acest loc), să-1 stăpînească în pace dumnealui, copii şi nepoţii dumnealui, atăt dă cătră mine, copii miei şi dă cătră tot neamul mieu. •
Şi, pentru mai adivărată credinţă, am iscălit, ca să să crează.
1799 dechemvrie 28.
Theodor [indescifrabil] clucer, adeverez [greceşte]
Blie Zaharia [?], martor [greceşte]
trecut în condica Mitropoliei Anastasie logofătul Mitropoliei
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLVIII—71. Original, stare foarte bună, hîrtie groasă cu filigran.
386. 1800 februarie 4.
Io Alexandru Costandin Moruzi voevod bojiiu milostiiu i gospodar zemli Vlahiscoe.
loniţă işlicaru nerămăind odihnit la această anafora a dumnealor veliţilor boeri, s-au înfăţişat la Divan înaintea domnii mele cu Toncea băcan epitrop bisericii Sf. Gheorghe Vechi, i cu Gheorghe biv treti logofăt, vechil dumnealui vel vornic Costandin Ştirbei.
Unde făcănd şi domnia mea cercetare pricinii, văzum că cererea lui loniţă este ca plătind şi de acum înainte chiria binalii po taleri 20 pă an, după aşezământul ce are făcut cu preoţii bisericii, să nu fie scos din stăpânirea acei binale. Căruia cerăndu-i-se să arate zapis ce are de la măna preoţilor cănd i s-au dat lui această bina, prin aşezământ de chirie, îl văzum cu leat 1786 octomvrie 26, iscălit de trei preoţi ai bisericii, i de Matei Lăcusteanul biv vel căpitan şi de Ianache Bahtivan cei de atunci epitropi ai bisericii.
In care acest zapis văzum, că după ce să arată tocmeala şi aşezământul ce au făcut cu loniţă pentru închirierea aceştii binale la dansul, apoi mai jos la sfărşitu zapisului să coprinde şi aceasta, scriind ritos aşa,
462
463
că de să va scula cineva din preoţi ca să-1 scoată din casă sau din pivniţă să aibă să-i întoarcă toată cheltuiala înapoi, fiindcă aşa le-au fost aşezământul.
Deci, după chiar zapisul de aşezământ ce ţine loniţă în mâinile lui, vedem că este legat, cum de să va scula cinevaşi din preoţi bisericii să-1 scoată din stăpânirea binalii să aibă a-şi primi cheltuiala şi să iasă.
Care această putere, fiindcă au lăsat-o loniţă slobodă, la voia preoţilor, nu poate acum a să înpotrivi la cererea ce fac cei de acum epitropi ai bisericii, spre a-1 scoate din stăpânirea acei binale, căci ori preoţi sau epitropi bisericii, tot acelaş cuvânt şi putere au spre a căuta dreptăţile bisericii. Care epitropi ce să află acum la această biserică, fiindcă voesc şi cer ca să ia binaoa din stăpânirea lui loniţă, au puterea aceasta după însuşi coprinderea zapisului, cum s-au arătat mai sus, şi lui loniţă nu-i rămăne nici un cuvânt de înpotrivire la aceasta, decăt toată dreptatea lui ieste, iarăşi după zapis, ca să i să plătească de epitropi cheltuiala ce va fi făcut la acea bina şi să iasă afară din stăpânirea ei.
Deci dar, pentru chieltuiala ce va fi făcut loniţă la acea bina, poruncim ca cu dreptate şi în frica lui Dumnezeu, prin marifetu dumnealor veliţilor vornici să să preţuiască la faţa locului, de epistatul dulgherilor şi al zidarilor, în fieşcare lucru după starea în care să va fi aflând acum şi suma banilor, pă căt va ieşi după dreapta preţuire, hotărîm să o plătească epitropi bisericii dăplin la loniţă şi aşa să rămăie binaoa pa seama bisericii.
Din care sumă a preţuirii nu are a să scădea nimic, cu pricina ce zic dumnealor veliţi boeri printr-această anafora, că s-au folosit loniţă căte cu taleri 45, pe tot anul, ce au luat chirie de la alţii mai mult peste taleri 20 ce da şi el la biserică, căci loniţă plătind acei câte taleri 20, chiria ce era tocmit să dea pă an la biserică, era volnic să o închirieze el la alţii cu căt de multă chirie, precum nici loniţă nu are cuvănţ la ceia ce zice, că în vremea răzmeriţii, nu numai n-au luat nimic chirie, ci încă s-au păgubit cu plata de la dânsul la omul ce-1 pusese dinadins ca să şază în casă să o păzească a nu o dărâma, căci ori de au păgubit, sau de s-au folosit şi paguba şi folosul al lui este.
într-acestaşi chip dar hotărîm şi poruncim să să urmeze, cum să coprinde mai sus. Şi apoi epitropi vrănd să facă vreun schimb, mai cu bun folosul bisericii, vor arăta la presfinţia sa părintele mitr[opolit] şi la dumnealor veliţi logofeţi ca să facă anafora, care aceia ieste deosebit în urmă a să depresi, iar acum domnia mea judecăm şi hotărîm numai pricina între loniţă islicaru cu epitropi bisericii.
1800 martie 16.
L.P.
vel logofăt
f urmează ]:
Preaînălţate doamne,
Din luminată porunca înălţimii tale, ceauş [u] de aprozi au înfăţişat înaintea noastră pă loniţă * islicaru de aici, cerând ca în puterea zapisului de aşezământ ce are de la mâna preoţilor ot Sfete Gheorghe
Vechi, iscălit şi de epitropi bisericii, după acea vreme, să fie nestrămutată de la măna lui o casă cu pivniţă ot mahalaoa Sfântului Dimitrie, a caria binaua au fost a mai sus zisei biserici Sfete Gheorghe, iar locul au fost al răposatei Marii Bălăceanchii. Şi acea jupănească încă de cănd trăia, prin partea sa de danie, l-au dăruit dumnealui vel vornicului Costandin Ştirbei.
Care zapis arătăndu-ni-1 loniţă islicaru, să văzu cu leat 1786 octomvrie 26, iscălit atăt de trei preoţi ai Sfântului Gheorghie Vechi, anume popa Ştefan proestos, i popa Gheorghe şi popa Nicolae, cât şi de epitropi ce au fost mai nainte la biserică, însă Matei Lăeusteanul biv vel căpitan şi Ianache Bahtivan. Prin care scriu preoţii că avînd sfînta biserică o casă cu pivniţa ei dădăsupt în mahalaoa Sf / Dimitrie, au dat-o lui loniţă islicaru cu chirie în ani trei, drept taleri 30, ca pă fieşcare an să dea aceşti mai sus numiţi bani, însă într-acestaşi chip ca putînd ei preoţii a o drege, fiindcă era dă tot dăzvălită şi păreţii stricaţi, i altele, atunci să aibă să ia această mai sus numită chirie. Iar neputănd preoţii să o dreagă şi să o învelească, după cum au vorbit, şi să va încărca numitul işlicar şi va, lua-o asupra-şi ca să o dreagă şi să o învelească, atunci numitul să aibă a le da pă fieşcare an căte taleri 20, tocma, pînă la'numit soroc dă trei ani.
Şi la împlinirea sorocului de-1 vor vedea ei că să sileşte, de a drege casa i altele, atunci tot el să aibă a o ţinea tot cu această urmare, dîndu-şi chiria pă an taleri 20. Iar căt pentru chiria pămăntului să aibă preoţii a o da, iar mai sus numit [u] să nu să supere, iar sculăndu-să cineva din preoţi ca să-1 scoată din casă sau din pivniţă, să aibă a-i întoarce toată chieltuiala înapoi.
Zicănd părăşul că după coprinderea acestui zapis, fiind el următor, nu numai chiria au plătit-o pă tot anul preoţilor, ci şi dumnealui vornicului Ştirbei, pe doi ani şi mai bine, de când s-au făcut stăpăn locului. Ci încă şi casa i pivniţa au dres-o cu a lui chieltuiala şi că în al treilea an 1789 judecîndu-se cu epitropi ce vrea să-1 scoată, i s-au dat cu hotărîrea judecăţii să o ţie iar el.
Care anafora să văzu şi de noi, coprinzănd, cum că, căt pentru cererea ce o face jăluitoru să o ţie tot el, nu este primită, căci cu aceia să robeşte lucru bisericii numai cu acea închiriere asemănăndu-se ca un edic, iar pentru chieltuiala ce să va dovedi că au fost, să cuvine să i să plătească, de-1 va scoate din cârciumă, fiindcă, într-acei trei ani trecuţi de la răzmiriţă, nu ş-au folosit nimic dintr-ănsa, căci toate cârciumile era poprite cu poruncă să nu vănză vin.
Şi cu acel cuvânt, în locul acelor trei ani, au ţinut-o până an şi au stăpănit-o nesupărat ani 13 şi mai bine. Iar acum Toncea băcan şi Hagi loniţă epitropi bisericii, făr de ştirea lui şi a preoţilor au văndut această bina la mai sus numit boer stăpânul locului şi cere dreptate.
Faţă fiind şi numiţii epitropi, răspunse că pivniţa să află la o stare foarte proastă, lăsănd-o loniţă de s-au stricat, încăt aproape este să cază şi că el făcea matrapazlâc, căci o da cu chirie pă an taleri 65 şi da preoţilor numai taleri 20, iar taleri 45 îi rămânea lui.
Şi că mai avănd sfănta biserică şi alte două prăvălii, care prăvălii fiind vechi, dărăpănate şi nedăndu-le măna ca să le dreagă, cu ştirea preasfinţii sale părintelui mitropolit au făcut-o nu vânzătoare precum zice jăluitoru, ci schimb, pentru că nu s-au preţuit cârciuma ce este pă locul dumisale şi să dea dumnealui vornic bani[i] preţuirii, ci au dat preţul
464
465
ceilalte prăvălii ce au tocmit-o epitropi [i] să o facă nouă pă locul bisericii la poarta din jos, dănd nu numai bina pentru bina, ci dănd bina nouă pentru veche.
Şi cu toate că binaoa este foarte proastă cum şi păreţii pivniţii po-vărniţi şi proptiţi în stălpi şi nu fac acele lemne nici taleri 100, dar dumnealui vel vornic Ştirbei pentru că s-au aflat a fi stăpăn locului, îndemnăn-du-1 şi preasfinţia sa părintele mitropolit au dat taleri 300. Şi acum în primăvară silit este ca să o dea jos să o facă dă iznoavă, că de nu o va surpa, cade ea singură.
Deci, după însuşi zapis închirierii sale, volnici au fost epitropi[i] a-i lua cârciuma de la mănă, pentru că au lăsat-o de s-au dărăpănat, ne-făcănd vreun dres cu temei, ci numai nişte cârpeli. Şi bine au urmat de au dat-o la dumnealui vornic stăpânul locului şi cu schimb, iar nu vânzare, precum zice jăluitoru, fiindcă dumnealui vornicu nu au dat preţu binalii aceştia ce este pă locul dumisale care după arătarea lor nu face nici taleri 100, ci i-au dat preţul ceilalte binale ce au tocmit epitropi [i] cu meşterii să o facă pă locul sfintei biserici, de la poarta din jos.
Oare nu numai să înţelege chiar schimb bina pă bina, ci de mai mare preţ spre folosul sf. biserici şi prin ştirea preasfinţii sale părintelui mitropolit. Dar şi chiar vânzare de ar fi fost, iarăşi nu să protimisăşte jăluitoru, nici alt nimeni decăt numai, stăpănu locului.
Şi volnic este dumnealui vornic a o stăpâni şi a face ce va vrea cu dânsa. Cum şi pentru cererea ce face de a ţinea tot el, nu are dreptate, că nici în zapis nu scrie să o ţie în toata viaţa lui, nici au dres-o cu vreun temei, ci numai cârpeli, care şi de o dregea el cu vreun temei, iarăşi putea să-1 scoată preoţi întorcăndu-i chieltuiala după coprinderea zapisului şi după coprinderea anaforalii ot leat 1789, întru care să co-prinde, că cu aceasta să robeşte lucru bisericii, fără a putea să-şi aibă folosul cănd va găsi alt muşteriu să dea mai multă chirie. Şi să rădică cu totul stăpânirea bisericii d-asupra lucrului său, asemănîndu-să aceasta ca un edic.
Pentru că el plătind acei taleri 20 pe an, poate să o dea în urmă la altul cu cît de multă chirie şi biserica să fie lipsită dă dreptul ei. Care această coprindere a anaf oralii ot leat 1789 să vede că s-au şi urmat, pentru că el da taleri 20 chirie şi lua taleri 65 şi nici de dres nu o dregea, pentru care măcar că pentru meremetul ca va fi făcut nu s-ar cuveni a-i plăti, fiindcă s-au folosit din chirie în treisprezece ani şi meremetul s-au învechit şi acum este iarăşi dărăpănată.
Dar, găsim cu cale ca prin dumnealor veliţi vornici orănduindu-să maimar-başa cu dulgheri, i zidari la faţa locului, să facă două preţuiri, însă una după starea ce s-au aflat la leat 1786 cînd i s-au dat cu chirie, a căriia stare să dovedeşte atît din zapisul închirierii cît şi din anaforaoa ot leat 1789, cum că au fost chiar aşa, adică pivniţa cu casa ei deasupra de tot dăzvălită şi păreţi stricaţi i altele. Şi altă preţuire să facă în starea care să află acum. Şi din preţul ce va prisosi la starea de acum, scăzând dumnealor ceia ce să va găsi cu cale, pentru că s-au folosit pe tot anul cu căte taleri 45 ce au luat mai mult peste chirie, bani ca va mai rămânea să i să plătească jăluitorului. Şi dumnealui vornic să stăpânească cu pace.
Iar hotărîrea cea desăvârşită rămîne a să face de către înălţimea ta.
1800 fevruarie 4.
466
Dimi[trie] ban
[indescifrabil] vel logofăt
[indescifrabil] vel vornic
„ vel vornic
„ vel logofăt
„ vel clucer
„ biv vel clucer za arie.
Colecţia Al. Saint-Georges.
Copie. Condica de zapise (1699—1841) a familiei Darvari, doc. 17.
387.
1800 martie 29.
Prea sfinte părinte mitropolit şi prea cinstiţi dumneavoastră veliţi logofeţi.
La pricina de judecată ce am avut cu loniţă islicaru, în hotărîrea ce s-au dat cu divan prin luminată întărirea mării sale la anaforaoa dumnealor veliţilor boeri, o coprinde ca pentru preţuire să să facă prin marafetu dumnealor veliţilor vornici, după cum să şi urmează de către dumnealor, iar pentru schimb, să coprinde ca vrănd noi să facem schimb mai cu bun folos bisericii, vom arăta la preasfinţia sa şi la dumnealor veliţi logofeţi ca să să facă anafora ca o deosebită deorie. •
După care luminată hotărîre arătăm prea sf. şi dumneavoastră, că schimbul este într-acestaşi chip, bina cu bina. Adică am dat dumnealui vel vornic Costandin Ştirbei binaoa a veche a sfintei biserici ce este pe locul dumnealui, lăngă Sf. Dimitrie, pe bina nouă, dăndu-ne adecă preţul de taleri 300 ce am tocmit cu meşterii să ne facă binaoa nouă, pe alt loc al sfintei biserici ce-1 are lăngă poarta din jos.
Iar căt pentru folos bisericii că este mai bun, este cunoscut lucru, pentru că unde lua taleri 10 pe an de la această bina veche a bisericii, va să să folosească cu chirie întreită şi împătrită dintr-aceasta nouă. Apoi şi binaoa să face chiar pă locul sfintei biserici în locul ceilalte ce are pe locul dumnealui vornicului, iar nu al bisericii, apoi dobândeşte şi sf. biserică bina nouă, în loc de bina veche.
De care nu lipsim a arăta preasfinţii şi dumneavoastră, ca după luminata hotărîre să să facă anafora spre a să da şi luminată întărirea mării sale de întărirea schimbului.
Şi săntem ai prea sf. şi ai dumv. prea plecate slugi,
Toncea băcan i Hagi loniţă epitropi [bisericii] Sfântului Gheorghie Vechi B
Io Alexandru Costandin Moruzi voevod i gospodar.
După pliroforia ce-a dat domnii mele printr-această anafora prea sf. părintele mitropolit şi dumnealor veliţii logofeţi, întărim şi domnia mea să stăpânească dumnealui vel vornic Costandin Ştirbei, prăvălia aceasta cu bună pace.
1800 martie 31.
L.P.
vel logofăt
467
Preaînălţate doamne,
După luminată hotărîrea mării tale ce este dată la întărirea anafo-ralii de judecată ce au avut-o numiţii epitropi ot Sf. Gheorghie Vechi, făcănd cercetare schimbului ce au făcut numiţii epitropi cu dumnealui vel vornic Costandin Ştirbei, dănd epitropi o biiia de cârciumă veche ce au fost a bisericii şi luînd preţul ce au tocmit cu meşterii să facă altă bina nouă pe un loc al sfintei biserici ce-1 are despre poarta din jos a Curţii cei Vechi, ne-am pliroforisit că schimbu este spre mai bun şi mai mare folos al sfintei biserici, pentru că din taleri zece ce lua sfînta biserică pe an, de la numita bina veche a cîrciumii, va să ia de la aceastălaltă bina nouă întreită chirie şi mai bine, fiindcă este la mai bun semn [?] şi fiindcă .dobîndeşte sf. biserică, bina nouă chiar pă locul său, în loc de bina veche după locu dumnealui vornicului.
Deci, după luminată hotărîrea mării tale, nu lipsim a arăta, spre a să întări schimbul de către măria ta prin cea desăvîrşită hotărîre a înălţimii tale.
1800 martie 29.
D. Ungro[vlahia]
/indescifrabil J vel logofăt
Scarlat Cîmp [ineanu] vel logofăt
Colecţia Al. Saint-Georges.
Copie. Condica de zapise (1699—1841) a familiei Darvari, doc. 15.
388, 1800 mai 1.
Adecă eu cel mai jos numit, încredinţez cu acest zapis al mieu la cinstită măna dumnealui dohtorului Costandin.
Precum să să ştie că pentru coşarul ce am avut eu făcut de pari oblii, i cu trestie învelit, pe locul dumnealui, de cumpărătoare ot răposata Măria Bălăceanca, pentru care am fost făcut simfonie ca să-i dau dumnealui chirie pentru acest coşar taleri trei pe an precum însuşi zapisul mieu ce este cu leat 1798 mai 20 pe larg adeverează.
Deci fiindcă şi cârciuma prin care mergeam la acest coşar s-au luat supt stăpânirea dumnealui vornicului Drăgănescu şi nemaiavănd loc a merge la acest coşar, nici fiindu-mi mai mult trebuinţă, am căzut cu rugăciune la dumnealui, ca să-1 primească în desăvârşită stăpânirea dumnealui, în taleri douăzeci şi cinci. Şi dumnealui, după a mea rugăciune l-au primit, luănd şi eu toţi aceşti bani deplin în măna mea şi nu am a mai cere nimic.
Deci pentru mai adevărată credinţă am iscălit acest zapis, cu însuşi măna mea.
1880 mai 1.
Ioan işlicar adeverez
Şi am scris cu zisa numitului loniţă, fiind şi martor
Costandin Polizu [?] şătrar
Colecţia Al. Saint-Georges.
Copie. Condica de zapise (1699 — 1841) a familiei Darvari, doc. 8.
389. 1800 mai 4.
Al Ungrovlahiei Dosithei veveios [greceşte ]
f Adică, eu Dorothei ieromonah, iconomu sfintei mănăstiri Căldăru-şanii, dinpreună cu tot soborul aceştii sfinte mănăstiri, încredinţăm cu acest zapis al nostru la măna dumnealui biv vel pitar Gheorghie Predescu, i dumneaei pităresii Sandei, soţiei dumnealui şi fratelui dumneaei, Fo-tache, nepoţii prea sfinţitului răposat proin mitropolit Filaret.
Ca să să ştiie că încă fiind preasfinţitul în viiaţa, la leat 1787 iunie 13, au fost cumpărat o moşiie anume Berileştii, în sud Ilfov, de stânjeni cinci sute doaăzeci, de la dumneaei Bălaşa postelniciasa, fiica răposat polcovnicului Panait Măinescu, care moşiie au fost făcut-o preasfinţitul schimb cu sfănta mănăstire Căldăruşani, pă moşiia Dimiieni, ce au fost a mănăstirii, de stânjeni cinci sute cinci, tot în sud Ilfov. Şi au fost mai dat prea sfinţitul prosthichiu la mănăstire şi alţi dooă sute cincizeci stânjeni de moşiie, ce să numeşte la Pătărlage, în sud Saac şi taleri şapte sute, pentru scoaterea unor odoară ale mănăstirii, ce au fost zălo-jite la răposatu mitropolit Gavriil, al Moldovei, precum coprind şi zapisile. acelor schimburi, după care au stăpânit mănăstirea numitele moşii Berileştii i Pătărlagile.
Iar moşiia Dimiieni, după moartea preasfinţitului răposat unchiului dumnealor, prin anaforaoa dumnealor veliţilor boeri, ce iaste întărită şi de măriia sa, preaînălţatul şi prealuminatul nostru domn, Io Alexandru H ; Constandin Muruz voievod, înpreună cu altă periusiie, s-au dat asupra
dumnealor pentru plata datoriilor răposatului.
Iar după aceasta, în trecutul an, viind de la Ţarigrad, dumneaei stolniciasa Zamfira, ce iaste soră bună cii numita Bălaşa vănzătoarea Berileştilor, au pornit jalba, cerând protimisis a răscumpăra moşiia Berileştilor, cu cuvânt că au fost de la părinţi şi fiind înstreinată, n-au ştiut de vânzarea moşiii. Pentru care, înfăţişindu-se şi judecăndu-se şi la luminai; Divanul mării sale lui Vodă. Din Divan, ai$ fost orânduiţi cu luminat pitacul măriii sale la prea sfinţitul părintele mitropolit, i la dumnealui vel ban Ghica şi la dumnealui vel vornic Filipescu, ca să mij-lociască a să face înpăciuire atăt între dumnealor cu stolniciasa, căt şi între sfănta mănăstire Căldăruşani, pentru ca să lipsască şi jurământul de la mijloc.
t> ,        Deci, chipzuind  preasfinţitul  si  dumnealor  boeri miijiocirea ce
•s-au cuvenit a să urma după dreptate, au găsit cu cale de ş-au luat stol-° niciasa numita moşiia Berileştii, cu întoarcerea banilor cumpărătorii răposat părintelui Filaret, ce s-au dat dumnealor nepoţilor preasfinţitului, învoind şi pă dumnealor cu mănăstirea, de au dat în locul moşiei Berileştii, la mănăstire trei sute şi unul stânjeni de moşiie, ce să numeşte Portăreasca, lăngă Dimiieni şi o prăvăliie aici, în Bucureşti, pe uliţa ce merge la Sfănta Vineri, care iaste cumpărată drept taleri una miie şi cu pământul de supt dansa a mănăstirii Sfentii Sava, unde să dă chiriie
l> cate taleri şase pe an, pentru loc. Şi au rămas şi prosthichiul ce au fost
dat răposatu, adică moşiia ot Pătărlage şi banii ce s-au dat pentru odoară a fi tot ale mănăstirii.
|: însă, fiindcă această moşiie Portăreasca a fost a dumnealui pitaru,
dată de zestre de răposatu, cum şi prăvăliia fiind iarăşi cumpărată cu însuşi banii dumnealui, rămăne ca pentru acestea să-şi ia dumnealui moşiie din hotaru ce să numeşte Fienii Stăvăroaii, care iaste iarăşi lăngă
468
469
Dimiieni, tot de la răposatu, precum să coprinde şi în anaforaoa ce s-au făcut de preasfinţitul şi de dumnealor orânduiţii boeri pentru această madea. .
Drept aceia, de acum înainte, să aibă a stăpâni dumnealor această moşiie Dimiienii, cu bună pace de către sfănta mănăstire, în veac, cum şi sfănta mănăstire să stăpânească numita moşiie Portăreasca i numita prăvăliie şi prosthiehiul.
Şi pentru mai bună încredinţare, am dat dumnealor acest adevărat zapis, întărit cu iscălitura noastră şi cu pecetea sfintei mănăstiri, cum şi sfânta mănăstire au priimit asemenea zapis de la dumnealor, întărit cu iscăliturile şi cu peceţile dumnealor, rugând şi pe preasfinţitul părintele mitropolit şi pe dumnealor boerii de au întărit cu iscăliturile zapisile acestea, ca să-şi aibă toată puterea şi tăriia pe deplin.
Leat 1800 mai 4.
1L. P. | Dorothei, iconomu Călduruşanilor, adeverez
Costantin Filipescu vel vornic Dimitrie ban
[rezoluţia domnului ]:
Io Alexandru Costandin Muruz voievod i gospodar zemli Vlahiscoie.
Dupe aşăzămăntul şi învoirea lor, dăm şi domneasca noastră întărire, ca să să urmeze şi să să păzească întocmai.
Leat 1800 mai 24.
vel logofăt
L.P.
Colecţia George Potra.
Original, stare foarte bună, hirtie cu filigran; pecetea domnească, inelară, in tuş roşu; semnătura mitropolitului; pecetea mănăstirii Căldăruşani, în tuş negru.
390.
1800 mai 4.
Preaînălţate doamne,
După luminată hotărîrea mării tale ce este dată la întărirea anafo-ralii pentru pricina de judecată ce au avut la luminat Divan mării tale un loniţă islicaru cu epitropii Sfîntului Gheorghie Vechi, am rînduit pă maimar-başa cu meşteri zidari i lemnari de au preţuit meremetul, ce au făcut numitul loniţă islicaru, afară din cătă bina au fost a sfintei biserici Sf. • Gheorghie Vechi, cănd s-au dat lui cu chirie.
Şi arată numit maimar-başa şi cu alţi cinci meşteri zidari, i lemnari în scris, că în frica lui Dumnezeu făcănd dreaptă preţuire, coprinde meremetul ce au făcut işlicarul în starea care să află acum, taleri 60, bani 33, fiind veche, răzemată în proptele, încît de a lăcui om într-însa la o vreme grea, cu putinţă nu este.
Care bani orînduitu zapciu împlinindu-i, după luminată hotărîrea mării tale, de la epitropi Sf. Gheorghie Vechi, să-i facă teslim la numitu
loniţă islicaru şi să fie izbrăniţi unul de către altul, rămîind cea desă-vîrşită hotărîre a să face de către înălţimea ta.
1800 mai 4.
vel vornic vel vornic
[urmează următoarea socoteală] :
taleri parale 12.   ■ —
3.	15
1.	—
	4gă]
—	38
3,	24
4	—
2	—
4	—
1	—
—	20
7,	20
18	—
3,	20
2.	20
4,	20
	20
6.	24
2,	10
	24
30	—
116,	19
20	
11	—
7	—
3	—
20	—
177,	19
1	—
2	—
2	—
182,	19
121,	26
60,
opt tălpi lungul stînjeni trei, care sănt puse jos la pivniţă pentru sprijineala zidului.
trei tălpi lungul stînjeni 2, # căte taleri 1, parale 5. patru grinzi, lungul stânjeni 2
14 scînduri cîte parale 23 25 uluci mari
8 grinzi căpriori, lungul stînjeni 3, cîte parale 18 o uşă ipac altă uşă
două ferestre
o fereastră mică
meremetu unii ferestre
200 laţi, suta cîte taleri 3, parale 30
1200 uluci învălişu casi, suta cîte parale 60
5 oca piroane, ocaoa căte parale 28
10 grinzi proptelile, lungul stînjeni 2, cîte parale 10
1000 cue de laţi
doi bulumaci propte la peretele casii 3600 cue de ulucă, mia căte taleri 2
15 tinichele la papuri, cîte parale 6 3 grinzi tot la papuri
lucru lemnarilor, de ulucă cîte o para
Lucru de zidărie
5000 cărămidă păreţi 20 cară pămînt 1000 oca vâru apa
lucru zidarilor
40 pari obli 2 cară nuele 4 ghiondalice salahorilor
i sobile, mia cîte taleri 4
la un gard
să scade două părţi, fiind veche, răzimată în proptele, de a lăcui om într-însa la o vreme grea, cu putinţă nu este.
33 adică şaizeci şi parale treizeci şi trei
, După prea cinstit pitacu dumneavoastră mergînd în faţa locului, împreună cu lemnari i zidari, am făcut această preţuire pivniţii după locul dumnealui vel vornic Ştirbei, ce o ţinu cu chirie loniţă işlicar. Care
470
471
preţuire s-au făcut întocmai după starea întru care să află acum, arătând dreptul adevăr în frica lui Dumnezeu.
1800 mai 1.
Andrei epistat polv. [polcovnic] breslilor
Chircol meşter, i Marin meşter, i Marin ceauş de dulgheri
Antonie vătaf de zidari, i Ivan zidaru
[fiind în legătură cu cele de mai sus, adăogăm şi adeverinţa lui loniţă Islicaru] :
Taleri 60 şi bani 99, după preţuirea ce din poruncă domnească s-au făcut, dregerea casii ce am făcut, avăndu-o luată în chirie de la preoţii bisericii Sf. Gheorghe Vechi, rămăind şi eu mulţumit pă această preţuire, era a-mi lua mai sus numiţii bani de la epitropii bisericii, dar i-am luat de la dumnealui biv vel vornic Costandin Ştirbei, prin orănduitul zapciu ceauş de aprpzi.
Şi pentru ca să să ştie că nu am a mai cere nimic nici de la epitropi nici de la dumnealui vornic, dau această adeverinţă, ca să fie ştiut şi m-am iscălit.
1800 iunie 6.
loniţă islicaru
/semnătură grecească, indescifrabilă]
Colecţia Al. Saint-Georges.
Copie. Condica de zapise (1699—1841) a familiei Darvari, doc. 16.
391. 1800 iunie 19.
Adecăte noi cei mai jos iscăliţi dat-am credincios zapisul nostru la măna dumnealui jupanului Gheorghe sin Gheorghe.
Precum să să ştie că avănd noi o vie pogoane trei în dealul Văcă-reştilor, pe moşiia sfintei mănăstiri Văcăreştilor, după cum adeverează şi zapisu sfintei mănăstiri. Şi fiindcă pană acum, cum am putut o am chivernisit, dar de sănt acum ani doi au rămas paragină. Şi să învecineşte din sus cu părcălabu Marin şi din jos cu Ion croitor.
Deci această vie o am văndut-o dumnealui de a noastră bunăvoe nesiliţi de nimenea, în drept bani gata taleri 25, adecă douăzeci şi cinci, via şi cu o tocitoare.
Deci dumnealui şi tot neamul dumnealui să aibă a stăpâni cu bună pace de către noi şi de către tot neamul nostru ca unul ce ne-au numărat toţi banii în mâinile noastre.
Şi cănd s-au făcut acest zapis au fost şi alţi oameni de cinste ce să văd mai jos iscăliţi. Şi, pentru adevărată credinţă, ne-am iscălit puindu-ne şi degetile în loc de pecete, ca să să crează.
1800 iunie 19.
Eu Voico croitor, vânzător
Eu Marina soţia Voicului, vânzătoare
Eu loniţă sin ego, vânzător
Eu Dinul sin ego, vânzător
Eu Vasile croitor, martor
Scris de Costandin logofăt cu zisa [dumnealor] şi martor
Arh. St. Buc, Episcopia Argeş, XLIX-32. Original, stare bună, hîrtie fără filigran.
472
IND
A
Afendule, căpitan za margine 169, 170 Aga Niţă, biserică şi mahala 68, 115 * Albă, biserică 177, 344 Albu, fustaş 56
Alexandru, vel stolnic (1681, 1686) 85 ; vel clucer (1687) 92 ; vel vornic (1692) 102 ; vel logofăt (1693) 105 ; vel vornic (1694-1695) 107, 108, 109 ; biv vel postelnic (1696) 111 Alexandru Iliaş, voievod 53 Alexandru Vodă, crucea lui 60
Altăn (Altin)-Top, ceauş 294, 363 ALMAŞ 64
Andronache, stegar 165
Andronie, căpitan za sarageale   (1714) 145
Anthim, mahala 400, 456, 463 ; mănăstire 57,
HSB7 112, 384 Anthim (Ivireanu), mitropolit 133, 135, 142,
143, 144, 146, 148, 149, 151, 155, 420 Anton, vătaf de şătrari 68 %J Antonaclie (Antonie), vel clucer (1741, 1742) 'K-      173, 176, 178 ; vel ban, răposat (1780) 279 Antonie, voievod 69, 72
Apostol, biv treti logofăt, zaraf (1793) 245 Arbut (Chiriae), medelnicer, epistat al fabricii
de postav 443, 444 ARGEŞ, judeţ 96 i Arhimandritului, mahala 262 Aristotel 196, 199
Armeanca, nume de femeie 138, 139 Asan (Hasan), vel sluger (răposat 1734), 166 Asan Grigorie, treti logofăt (1798) 439 Athanasie, egumen la m-rea Sf. Ioan 66, 140, 153
Athanasie (Tanasie), staroste de neguţători 202
Avram, arhiepiscop al Ierusalimului 262
B
Babeje, m-re 58
Badea, vel postelnic (1660) 59 ; vel clucer (1662) 60 ; vel sluger (1666) 63 ; vel vornic (1686) 89
* S-au cules cu aldin 1 nume de persoane,
s-au cules cu VERZALE : ţări, regiuni, plăşi,
cursiv: glosar. Nu au fost cuprinse în Indice găsesc foarte des.
CE*
Bahar, nume de băiat 434, 449 Balamuei, schit 183
Balasache Grigoraşco, vel spătar (1783) 308, 311
Banu,  m-re 70
Barbu, vel comis (1674) 75 ; vel postelnic (1681) 85 ; vel vistier (1681) 8.5 ; paharnic, fiul lui Drăguşin vistier 128 ; biv vel sluger (1742) 176
Basarab Vicolae, vel logofăt (1797) 438, 448, 453
Bălăceanu, mahala 181, 197, 228, 230, 317 Bălăceanu Badea, vel vornic (1678, 1681) 81,
84, 85 Bălăceanu Ion 201 - 206 Bălăceanu Ilinca 201
Bălăceanu Măria 201, 389, 390, 391, 433, 441,
465,468 Bălăceanu Mihai 201 Bălăceanu Safta 201 Bălăceanu Smaragda 201, 202, 206 BĂLCEŞTI, moşie in jud. Ilfov 332 Băleanu Constantin, biv vel stolnic, martor
(1726) 161
Băleanu Grigore, postelnic (1687) 91, 123 ; vel sluger (1712) 141; (Grigoraşcu), vel stolnic (1763) 222; vel logofăt (1781, 1783, 1784, 1786) 295, 308, 311, 318, 321, 330, 335, 339 ; vel stolnic (1795) 407
Băleanu Ion, logofăt za vistierie (1755) 206
Băleanu loniţă, paharnic (1687) 91
Băleanu Matei 160
BĂNEŞTI 83
Bărbătescu Mihai, biv vel comis (1741, 1742) 174, 176 ; biv vel paharnic (1746) 184, 295
Bărbătescu Mihai, biv ceauş za aprozi, fiul vel paharnicului Mihai B. (1782) 295
Bărbătescu Ştefan, fiul vel paharnicului Mihai B. 296
Barcă, vel medelnicer 169 Bărseseu Neculae, vel stolnic (1775) 253 Băştiu Gheorghe, armăşel 275 BĂZGĂ 62
BELGRAD (BELIGRAD) 63, 108 Benjjeseu Stancu, martor 128 Berileseu Stoica, agă 65
mahalale, hanuri, mănăstiri, biserici, etc. ; oraşe, sate, riuri, dealuri, moşii etc.; s-a cules cuvintele  Bucureşti şi  Ungrovlahia  care se
473