Documente Bârlădene Volumul V DIVERSE de IАСОV ANTONOVICI Episcop Huşilor Membru de onoare al Academiei Române 1926 ATELIERELE Z A NET CORLATEANU, HUŞI PREFAJA Cu ajutorul lui Dumnezeu, iată dau la lumina şi volumul V, Documente Bârlădene, după care va urma şi]_vobmuL..JCL Materialul acestor volume este pregătit de mine în mare parte, încă de pe timpul când mă ailam la Bârlad ca preot şi profesor· In volumul defaţă, cetitorul va întâmpina chiar dela început, Două Condice de socotele dela două Biserici, din Bârlad, ■ Sf. Neculai Tuchilă şi Sfinţii Voevozi, dintre anii 1827 — 1861. A-ceste Condice au fost înfiinţate, în anul 1827, de către Meletie Episcopul de Roman, în a căruia Eparhie se găsia atunci oraşul Bârlad şi judeţul Tutova. Tot acel Episcop şi* în acelaş an a rânduit şi Epitropi pe la toate Bisericile din acest oraş l) Di i aceste Condice se poate afla preţul a o mulţime de lucruri, precum şi plata lucrătorilor, pe acele vremuri. In ele se văd prevăzute dajdiile, ce se percepeau dela preoţi, diaconi şl cântăreţi,— şi care percepere s a urmat până în anul 18442). Şi că Bisericile se îngrijiau şi de copiii găsiţi3). * * * In deosebi, din Condica Bisericii Sf. Neculai (Tuchilă) aflăm că în anul 1827 se mai găsia încă în fiinţă Biserica cea veche, făcută de Toderaşc Tuchilă şi soţia sa, Ilinca ; că acea Biserică era de lemn, durată, acoperită cu şindrilă, cu temelia de peatră, având ograda de zăplazi cu spini şi o clopotniţă de lemn cu 2 clopote4) In anul 1829 a bântuit Ciuma la Bârlad, din care pricină, dela Iulie — Decemvrie, acel an, banii primiţi dela enoriaşi de către preoţii, diaconii şi cântăreţii Bisericii se spălau în oţet. 1) Volumul defaţă, pag. 1-2. 2) Manualul Administrativ, 11, p. 39. 3) Volumul defaţă, p. 5 şi 40* 4) Idem p. 2. π Biserica Sf. Neculai (Tuchilă) s'a refăcut intre anii 1825 — 1832. Desigur că acea veche a mai existat până la gătirea şi sfinţirea celei noui, — ba şi după aceia, până la topirea ei de timp, căci înainte vreme nimenea nu îndrăznea să desfiinţeze sau să strice o Biserică, ţinându-se dreptcredincioşii de următoarele cuvinte ale Sf. Apostol Pavel : „De va strica cineva Biserica lui Dumnezeu, pe acela îl va strica Dumnezeu“ (I Corinteni, III, 17). La 7 August 1840, această Biserică a fost cercetată de Episcopul Meletie al Romanului, care a semnat în Condică, a-probând socotelile şi poruncind ca tot aşa să se urmeze şi în viitor. Dela anul 1852, Bârladul şi jud. Tutova au trecut la E-parhia Huşilor, de aceia, la 24 Iulie 1859, această Episcopie a luat oarecare dispoziţi uni cu privire la Sămile înfăţoşate de Epitropi, dar care Săme nu s’au mai dat însă dela anul 18613) * * ¥ Din Condica Bisericii Sfinţilor Voevozi t cu data .de 1 Iulie 1827, aflăm, mai întăi, că în 1826 —1827, s'au strâns banii trebuitori pentru facerea unei clopotniţe, a parte, de lemn. Această Biserică a căpătat, încă din acea vreme, 10 liudi, oameni străini scutelnici, cheltuindu-se 50 lei cu facerea hrisovului respectiv. Pe la 1828, se afla în Bârlad un argintar, D/ma, care era dintre scutelnicii Bisericii St. Voevozi, iar peste 20 ani, în 1848, trăia un alt argintar, Anastasâ. Breasla Tabacariior se ţinea de această Biserică. Pe la anul 1838, se pomeneşte de un legător de cărţi, Dimitrie Popovici. У La 7 August 1840 a fost cercetată şi Biserica Sfinţilor Voevozi de către Meletie Episcopul ^Romanului. In acea vreme era la Bârlăd un arhitect loan Sărbeschi, căruia i s’a plătit 5400 lei pentru planul şi privigherea clădirii de zid a Bisericii Sf. Voevozi, —s râdicată în locul celei de nuele, ce era făcută în 1806, de Ecaterina Dragne. 1) Volumul defaţă, spicuire dela pagina 1-32. IIÍ Biserica de zid s’a lucrat şi gătit în scurtă vreme, dela 1838—1839, aşa că Episcopul Meletie, în 1840, a vizitat desigur pe această nouă* Scurtimea vremei a provenit, credem, de acolo, că Biserica veche se afla atunci de tot deteriorată şi locul, de pe vârful movilei pe care stătea, nu era încăpător decât numai pentru o singură clădire. Pela 1845 se afla la Bârlad un alamar Jidov. In vara anului 1848 a bântuit holera la Bârlad, pentru care a trebuit ca Biserica Sf. Voevozi să fie păzită de un om pe două luni,— pentru că în acea vreme, mulţi din poporenii respectivi îşi pusăse lăzile, cu ce aveau mai scump, în această · Biserică. In iama anului 1848 a venit un preot dela Roman în cercetarea Bisericilor dela Bârlad, pentru care i s’a dat 12 lei, ceia ce desigur i se va fi dat, la fel, şi dela alte Biserici de aici. In anul 1852 s’a zugrăvit pereţii Bisericii Sf. Voevozi, peste tot, de zugravul loan cu 1668 lei ; tot atunci s’au dres geamurile stricate de piatră. In 1855, s’au cumpărat Minee prin Titinaş, cunoscutul moş Ioniţă. Tot atunci s’au făcut meremet geamurilor Bisericii, când li-au stricat Nemţii (sic), la parada lor ; s’au plătit fenaroţiilor (fanaragiilor) pe 5 luni, de au păzit la Biserică, în vremea acelor Nemţi, câte 2 oameni şi câte 1 ; acelaş lucru s'a făcut şi pe la începutul anului 1857, pe două luni, până s'au dus Nemţii. Se înregistrează 146 lei 16 párale, în 1858, din vânzarea a 53 ocă plumb dela sicriul răposatului boeriu Costachi Gre-ceanu, cum şi 37 lei dela feciorul lui Pataranie pentru o ladă ce se afla în Biserică de 5 ani. Tot în acel an, 1858, s’au strâns peşte 6000 lei, pentru râdicarea unei clopotniţe, deasupra intrării în Biserică, din dulachi, aduşi dela Grozăşti, şi acoperiţi cu tablă, clopotniţă apucată şi de mine, şi care era în formă piramidală. In 1861 se trec la cheltueli 61 lei, abonament la ziarul „Preotul“, din Iaşi l) * * ¥ 1) Voi. defaţă, spicuiri dela pag. 33-72. / IV In volumul prezent, urmează, mai departe, o_,dare de seamă despre Şcoalele de băeţi şi fete, ce erau în anul 1847 pe lângă fiecare Biserică, din Bârlad, cu numele elevilor, a elevelor şi a dascălilor, şi anume: două Şcoale la Biserica „Domneasca", şi câte una, la celelalte Biserici, — Sf. Dimitrie, Vovidenia, Sf. Ilie, Sf. Gheorghe, Sf. Neculai (Eşenii), Sf. Neculai (Tuchilă), Sfinţii Voevozi, Sf. loan, Sf. Spiridon, Sfinţii Trei-ierarhi,— şi o şcoală ^particulară a lui Dimitrie Papastavru. In şcoală II, dela Biserica „Domneasca", între alţi elevi şi eleve se vede trecut şi Costachi Codrescu, doctorul de mai târziu al Bârladului, înfiinţătorul Spitalului „Bârlad şi Elena Beldiman" *) * * * Vrednice de interes sânt apoi şi Răspunsurile Epitropilor 'Bisericilor Bârlădene, date pretoereului în^anul 1872, pentrucă, până atunci, nu ştim sa se fi făcut vre-o Statistică cu aratare^: de anii când Bisericele de aici au fost clădite. Trebuesc ¿fisă folosite aceste răspunsuri cu ajutorul documentelor pujziicate de mine în volumul I, Documente Bârlădene2) / * * . * Pe lângă aceste răspunsuri, urmează mai departe extractele Din Slnodicele Bisericilor Bârlădene, care de aseminea se vor putea folosi tot cu ajutorul amintitelor Documente, de oarece parohii, la alcătuirea acestor Sinodice, în anul 1879, n’au avut cu toţii dovezi sigure despre clădirea Bisericilor,— ci numai de ctitorii şi binefăcătorii lor, după pomelnicele existente, păstrate cu oarecare îngrijire3) * « * De un deosebit interes istoric, pentru iniţiativa privată Bâr-lădeană, sânt Testamentele şi Legatele, făcute în folosul Institu-ţiunilor Culturale şi Filantropice, şi pe care le rezumăm, anume : 1, Testamentul Comisului Gheorghe (Roşea) Codrea nu, 1) Volumul de faţă, spicuire, p. 74-78. 2) Idem, spicuire, p. 79-82. 3) Idem, spicuire, p. 83-103. V făcut la Viena, în anul 1837 Noemvrie 6 (18), în folosul unei Şcoale de latineşte,— de unde a rezultat, în 1846, clasul de latină dela şcoala publică din Bârlad,— clas trecut apoi, din 1858, la liceul de aici 2. Testamentul lui Neculai Roşea Codreanu, făcut la Bârlad, în anul 1854 Ianuarie 30, pentru înfiinţarea unei Şcoale de fete, a unui Ospital şi a unei Capele,— cum şi pentru înfiinţarea a două Catedre la liceu, de Franceză şi Italiană. In amintirea acestor fraţi, liceul din Bârlad s’a numit „Codreanu“, iar şcoala de fete, în deosebi, „Neculai Roşea Codreanu“. 3. Testamentul lui loan Gheorghiu, din 5 Iulie 1858, în care se prevăd Legate pentru Spital, Şcoala publică ]) şi Biserica Sf. Ilie. 4. Bârlădeanul Iancu Epure s’a gândit la ceva unic, în felul său, — înfiinţarea unei Şcoale înalte (universitate) în oraşul Bârlad,— pentru care la 18 Fevruarie 1865, a lăsat suma de lei 32328, bani 8,— din care să se realizeze a lui dorinţă după 100 de ani. 5. Ga la fânul Gheorghe Fulger, prin Testamentul din 1 Martie 1886, dispune ca să se facă o şcoală în comuna Băneasa (Covurlui) cu inscripţia: ,,Lumina Poporului face tăria Naţiunei“. In afară de Biserica şi de Şcoala, din acea comună, şi alte dispoziţii filantropice, dispune ca, după moartea sa, casele din Galaţi şi moşia Urecheşti, din comuna Moscu (Covurlui) să rămână spitalului „Bârlad şi Elena Beldiman". 6. Anghel Dimitriu Hagi Vasile1 prin Testamentul, din 16. Octomvrie 1879, îşi lase averea sa comunei Bârlad şi Spitalului „Bârlad şi Elena Beldiman“, cu obligaţia ca 20 galbeni să se întrebuinţeze anual peiitru o bursă, care să se dee la unul din cei mai distinşi elevi din liceul urbei Bârlad. 7. Costantin N. Corbu, prin Testamentul din 28 Maiu 1893, lasă Spitalului, din Bârlad, moşiile Ciocanii şi Raiu (Tutova), cu obligaţia ca, la timp, să se clădească o anexă pentru secţia hi-rurgicală ; de aseminea 50 fălci pământ Bisericii din Mălăeşti (Fălciu), şi alte binefaceri. I) De unde a rezultat înfiinţarea şcoalei No. 2. de băeţi VI 8. Andrei Catzaiti, prin Testamentul din 31 Decemvrie 1906, lasă Spitalului, din Bârlad, 70.000 lei şi 2 rânduri case, cu un număr de obligaţii, în scop de binefaceri. 9. Gheorghie T. Neghină, prin Testamentul din 4 Iunie 1907, îşi lasă toată averea în folosul Spitalului, cu îndatorirea de a-1 înmormânta şi а-i purta grijile. 10. loan A. Vâlcovici, prin Testamentul său olograf din 25 Ianuarie 1909, hărăzeşte Spitalului un han şi o vie, cu îndatorirea de a i se face, în fiecare an, câte o panahidă la Capela Spitalului, în ziua de Sf. loan Botezătorul, pentru pomenirea sa şi a părinţilor săi, Anton şi Maria. 11. Cassa Obştiei Târgului Bârlad, prin Actul de Donaţie din 31 Ianuarie 1910, donează Spitalului două porţiuni de loc viran obştesc, situat în partea de nord a oraşului, în mărimea totală de 979 metri liniari. 12. Ruxanda Costandachi, văduvă, prin Testamentul din 24 Iunie 1910, lasă Spitalului jumătate din moşia Tunsăştii, comuna Bogdăniţa, circa 365 hectare pământ, cu oarecare sarcini şi condiţiuni. Casa o lasă copiilor soţilor Mihai şi Maria M. Carp. Şi alte dispoziţii filantropice. 13. Elena Dr. Luchi, prin Testamentul din 11 August 1912, îşi lasă casa sa, după moarte, Spitalului cu condiţie de a i se face în fiecare an, la mormânt, în ziua sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, sobor preoţesc, pomenindu-se numele său, al soţului şi al neamurilor familiei sale. 14. Vasile Chir iac Gheorghiu, prin Testamentul din 17 Iulie 1917, îşi lasă toată averea Spitalului cu obligaţia de a-1 înmormânta şi, la fiecare aniversare a încetării lui din viaţă, să i se facă o panahidă, pentru pomenirea lui, a copilului său, A-lexandru şi a părinţilor săi, Chiriac şi Smaranda Gheorghiu. 15. Elena C. Pruncu, prin Testamentul din 20 Fevruarie 1918, în afară de alte Legate, îşi lasă casele din Cotu-Negru pentru Azilul de copii orfani al Societăţei Doamnelor Bârlădene, care va purta pe frontespiciu „Azilul Elena Constantin Major Pruncu“. 16. Costachi C. Nicolaut prin Actul de Donaţie, din 13 Dec. 1918, donează un fond de 2000 lei Şcoalei de fete „N. R. Codreanu“ pentru a premia în fiecare an o fată săracă şi silitoare din ultima clasă, în amintirea "decedatei sale soţii, care era absolventă a acelei şcoale, „dorind a Гее păstra o amintire perpetuă la şcoala în care ea~a primit îndrumările necesare vieţii şi care i-au permis a fi o mamă bunăjşi^o soţie model“. 17. Raul Fernandes, Brazilian, donează oraşului Bârlad un fond de 8000 lei, în favoarea şcoale profesionale „N. R. Codreanu“, pentru premîi în amintirea răposatei sale soţii, Raluca Alexandrina Fernandes, născută căpitan T. Udrea „fiind sigur că a-ceastă dorinţă va fi bine primită de zisul oraş, căci defuncta a onorat în străinătate în acelaş timp naţiunea Românească şi ţara Moldovenească, în sânul căria nobilul său caracter s’a format, şi înaltele sale virtuţi au luat rădăcini“. 18* Grigore D. Vasiliu, avocat, vicepreşedintele Senatului, prin Testamentul din 4 Iunie 1925, îşi lasă toată averea sa Spitalului *) NOTA. —Mai sânt Testamente şi Legate din partea familiei Stefan şi Maria Gâlcă, a călugărului Sofronie Vârnav şi al(ii, ale căror texte căpătându-le se vor publica în vol. VI, Doc. Bârlădene. * ¥ ¥ In Panigirice şi Necroloage se oglindeşte viaţa şi faptele Bârlădenilor, cari, trăind şi lucrând în acest oraş, pentru binele obştesc, şi-au creiat merite, de trebuinţă a fi cunoscute, nu numai lumei de faţă, dar mai ales celei viitoare,—pentruca faptele lor să fie imitate şi numele lor veşnic pomenite. Regrâtăm că până acuma nu ne-au căzut la mână decât puţine ; sperăm să mai dobândim şi pe altele, spre a le putea publica în vol. VI. Facem, în cele următoare, o sumară amintire de : 1. Doctorul Emanoil Costin, mort la 8 Februarie 1871, descendinte din renumiţii Costineşti. A luat parte în Divanul Adhoc. 2. Costanfin Costache, mort la 10 Ianuarie 1883. A fost căpitan adjutant a lui Cuza Vodă şi un energic luptător pentru Unire. *) Spicuiri din volumul de faţă, pag. 104 152. vin 3. Profesorul Frederic Pagúno1 născut în 1813, în Italia. Venind în Moldova, a fost numit, în 1860, profesor de limbele. Franceză şi Italiană la liceul din Bârlad. A murit la 14 Noem-vrie 1884. 4. Doctorul Gonstantin Codrescu, născut la 1840, în Bârlad, moare la 30 Ianuarie 1891. D.octor, profesor şi scriitor renumit. A muncit din toate puterile şi s’a jertfit chiar pentru în-temeerea Spitalului din Bârlad. 5. Profesorul Stefan Neagoe, născut la 18 Noembrie 1838, în comuna Micăsasa în Transilvania. Venit la Bârlad în anul 1866 şi-a desfăşurat aici o admirabilă activitate didactică şi ziaristică. A fost profesor de latină şi apoi de română la liceu ; a publicat o Gramatică Română, a scris la „Sămănătorul“ şi a fondat ziarul „Paloda”. A murit la 21 August 1897. 6. Profesorul loan Popescu, fiu de preot, născut în comuna Coaş, districtul Cetatea-de-piatră, Transilvania, în Ianuarie 1830. A luptat contra Ungurilor în 1848, ca conducător de gloate, fiind rănit de sabie la frunte. A trecut în Bucovina şi de acolo la Bârlad, în Moldova. Aci la anul 1851 intră în corpul didactic primar, apoi la 1860, în cel secundar, de limba latină, la liceul Codreanu. In 1870 întemeiază Şcoala Normală de învăţători, unde a fost profesor şi director. Despre dânsul zicem, împreună cu panigeristul său Augustin Paul : „Nu există în Bârlad şi Judeţ (Tutova), o singură instituţie, fie culturală fie filantropică, la întemeerea căreia să nu fi participat, în cele mai multe cazuri ca iniţiator, în tot cazul ca colaborator“. A murit la 11 Iulie 1901. 7. Eliza Th. loan, fiica lui Costache şi Aristiţa Nanu, născută la 19 Noembrie 1862, căsătorită cu Theodor loan avocat, în 1878 Noemvrie 19, moare la 29 Octomvrie 1906. Are o singură fiică. A desfăşurat o mare activitate în opere de binefacere. S'a ocupat şi cu literatura. A scris în revista „Dochia“ şi în gazetele din localitate, sub pseudonimul Vyc şi Delavăsc. A tradus în limba Franceză „Fântâna Bladuziei" de V. Alexandri. 8 Profesorul Petru Drouhet, născut în Franţa în anul 1837 Maiu 31, în târguşorul Blaye, lângă Bordeaux, din părinţi Fran-ceji. Studiile secundare le-a făcut la Bordeaux şi Touluse, iar cele IX universitare, de medicină, la Paris. In anul 1860, murind părintele său, fu nevoit a-şi părăsi studiile şi a da lecţiuni într'un pension din Paris, Venind apoi la Bârlad, — în afară de lecţiunile din familiile boereşti, fu angajat a preda lecţii şi în pensionul d-nei Olivares, Aici făcu cunoştinţa d-rei Nathalia Olivares, cu care se căsători în 1864, A fost profesor de Franceză la liceu, cursul superior. A scris şi publicat Traité de versification française a l'usage des lycées. Trecut din viaţă la 16 Iulie 1909 şi înmormântat la Bârlad. Barbat cu o vastă cultură şi un exemplar pedagog. 9. Profesorul Alexandru Fotlno s'a stâns din viaţă Ia 10 August 1909, departe de ţară, la Abazia, unde se dusese pentru căutarea sănătăţii, suferind de cord,— şi unde a fost înmormântat. Profesor distins, coleg excelent. 10. Colonelul Gheorghie Teişanu, mort la Bucureşti, la 13 Ianuarie 1910, în etate de 52 ani. L’am cunoscut la Bârlad ca comandant al Regimentalui 12 Dorobanţi. Ofiţer de elită, naţionalist reputat. 11. Avocatul Lascar Costin, mort la 27 Fevruarie 1910, la moşia sa Banca. Orator distins. 12. Tipograful Gh. Munleanu, mort la 26Maiu 1910. Muncitor şi naţionalist de frunte. A editat ziarul „Vocea Tutovei“, la care au scris mulţi tineri naţionalişti. 13. Natalia Drouhet, născută la 1843, Soţia fostului profesor Petru Drouhet, amintit mai sus. A fost profesoară şi direc-toară unui renumit Pensionat1) din Bârlad, apoi profesoară şi directoară a Externatului secundar de fete. A murit la 14 Ianuarie 1912 şi s'a înmormântat la Galaţi. 14. Profesorul Stroe Belloescu, mort prin asasinare la 20 Oc-tomvrie 1912. De origină ardelean, a studiat ingineria în Belgia. Fost profesor de matematici la liceul din Bârlad. Cetăţian distins, profesor eminent şi filantrop neîntrecut. 1) Renumele acestui Pensionat a mers până acolo că o femee dintr'un sat a spus alteia într’o zi că are să-şi dee fata înfr’un Druiu la laşi, identificând Pensionul dela Bârlad cu familia Drouhet X 15 Avocatul Gheorghie Vidrâ, mort la 30 Octomvrie 1912, „încă de pe la 1866, zice panigeristul T. loan, a ocupat rând pe rând funcţiunile de substitut de procuror, membru supleant, judecător de şedinţă,^procuror, judecător de instrucţie şi preşedinte de Tribunal“. In 1880 a eşit din magistratură şi| a rămas ca avocat. A ocupat şi alte funcţiuni, fiind ales şi deputat al col. II de Tutova. 16. Profesorul Ştefan Dobrescu, născut în comuna Cra-sanii de Jos, jud. Ialomiţa, la 2 Noemvrie"*|1856, şi moare ca profesor de limba română la liceul din Bârlad, la 1 Dec. 1913. 17. Avocatul Grigore D. Vasiliu, fost vice-preşedinte al Senatului, moare la Paris, în 27 Iulie 1925, unde se dusăse pentru căutarea sănătăţii. Este înmormântat la [Bârlad în ziua de 4 Septemvrie. „Cariera politică a lui Grigore D. Vasiliu, ne spune ziarul Viitorul din Bucureşti, a fost aceia a unui democrat convins şi al unui iubitor al ţărănimei, la* al căria înălţare morală şi bună stare materială a contribuit o viaţă întreagă“. Răposatul a fost ca prefect în timpul războiului mondial, purtându-şi sarcina cu mult tact,— mai ales pentru timpuPacela1). * « * Pentru cunoaşterea celor întâmplate pe la" Bârlad şi judeţul Tutova, mai ales dela 1848 încoace,— gânditu-m'am încă de acum 40 ani, de când am început a mă ocupa" [de documente şi de cercetări istorice, să mă adresez pe la mai mulţi bătrâni şi bătrâne, şi mai ales pe la persoane culte şi cu experienţe, care au trăit în amintita perioadă, şi ar fi în stare să-mi povestească înscris despre cele petrecute sub ochii lor. Dintre a-ceştia numai doi au răspuns la întrebările ce li-am pus : loan Vasiliu şi Andrei V. Ionescu. In Memorinl scris şi subscris, la 28 Maiu 1907, de loan Vasiliu, fost institutor şi director şcoalei No 3 de băeţi, după ce ne spune că este născut la 1844 Ianuarie 15, şi că pe părintele său îl chema Vasile (Bâgu) şi pe mama-sa, Elena,— ne dă mai multe informaţiuni interesante, din timpul copilăriei 1) Volum, defaţă, spicuire, pag. 153-216. XI şi a vieţei sale de şcoală ; iar, din viaţa socială, ne vorbeşte mai întăi de două figuri Bârlădene : moşu loniţă (Titinaş) şi Ioanciu Boiu. De cel întăi, moşu loniţă, îşi aduce aminte cam dela vârsta de 6 — 7 ani, adică de pe la anul 1850, pe care vreme, acel bătrân să fi avut cam 50 şi ceva de ani. Că „idealul lui moş loniţă era biserica şi persecutatul de soartă,,. Când mân-tuia cu ale bisericii, alerga prin mahalale şi căuta bolnavul, căuta văduva, căuta orfanul, căuta fetele sărace bune de măritat“. Iar mijloacele, pentru aceste binefaceri, şi le procura, adunând bani de pe la cei bogaţi şi chiar — de pe la Domnitori. Era atâta de cinstit şi de stăruitor, că nimeni nu-1 refuza, ca să-i pună în pungă ceva, când se adresă cu cuvioasele sale cuvinte şi cu creştineştile sale îndemnuri. Cel de al doilea, Ioanciu Boiu, era un negustor fruntaş între fruntaşi. Poporan şi epitrop al Bisericii Sf. Gheorghe. Avea cele mai bogate prăvălii de coloniale. Băeţii, cari îl serviau cu credinţă şi hărnicie, eşiau desigur şi dânşii negustori, aşa ştia dânsul să-i înveţe şi să-i pregătească pentru comerciu. Era foarte evlavios, cum şi toţi ai casei lui. De două ori a fost la Ierusalim cu întreaga familie. A murit cam pe la anul 1888. Nu uită a vorbi încă de o persoană de seamă, de Costantin Dimitriu Robu, care, cu banii strânşi prin muncă osârdnică, a clădit şcoala No. 3 de băeţi, din Podeni, unde Vasiliu a fost ca dascal· şi director. Cu un deosebit talent ne vorbeşte apoi despre trecerea unei oşti turceşti prin Bârlad,— adică de trecerea a 1000 soldaţi turci spre Iaşi, unde aveau să asigure liniştea şi să pună în scaun pe Grigore Ghica. De asemenea ne povesteşte şi de venirea Ruşilor şi a Nemţilor la Bârlad, cum şi de truda şi zăpăceala slujbaşilor de а-i întâmpina şi îngriji ; numai puţin de obrăznicia şi jafurile soldaţilor, cum şi de necuviinţele ofiţerilor de prin casele boe-reşti, pe unde erau încuartiruiţi. In fine Vasiliu rezumă aceste ocupaţii aşa : „Ocupaţia rusască a fost bătaia cu biciul ; ocupaţia nemţască... a fost bătaia cu scorpii. După toate aceste năprasnice furtuni, ni povesteşte frumos XII de trecerea Domnitorului Grigore Ghica prin oraş, a Caimacanului Vogoridi şi a lui Cuza. Primirea Iui Grigore Ghica s’a făcut cu o mare pompă, la Bârlad, unde, fiind întâmpinat de o mare mulţime de nărod, din toate clasele societăţii, Domnitorul, dându-se jos din cupeu, îşi descoperi·capul şi grăi aşa către nărod: „Oameni buni, fiţi liniştiţi, a trecut potopul ! Cu ajutorul lui Dumnezeu yoiu cârmui ţara cu înţelepciune şi voiu aduce bine la toată suflarea omenească“, Altădată, venind la Bârlad, după obişnuitele prezentări, Vodă Ghica s'a dus la şcoala No. 1, unde era director loan Po-pescu, şi unde vorbi băeţilor „să fie silitori şi ascultători“. Şi a -poi, cerând o carte dela Popescu, o deschide şi o foiletează până la sfârşit, după care o dă înapoi, zicând: „E, bună“. Apoi, privind cu drag spre copii, zice : „Voi sânteţi viitorul şi fericirea ţărei,—vă las sănătoşi“. A venit la Bârlad şi Căimâcanul Vogoride, care a fost aşteptat la marginea de nord a oraşului, căci venea dela Iaşi. Cum sosi, se dete jos din cupeu, fiind îmbrăcat în costum militar turcesc cu semiluna, marca otomană. La un mic discurs ţinut de un boeriu, Vogoride răspunde într'o românească stricată, în vârful limbei. In timpul guvernării lui Vogoride s'a început mişcarea pentru Unirea Principatelor. In fine, Adunările ţărei, conform convenţiei dela Paris, din 1858, aleg în 5 şi 24 Ianuarie 1859, ca Domnitor pe Alexandru loan Cuza. Până la unirea definitivă a Principatelor, trecerea Domnitorului dela o capitală la alta se făcea pe la Bârlad. Cuza, „nu iubea alaiurile, le refuza şi nici se mai încerca cineva să i le facă“. Aşa s'a întâmplat cu acest Domn, când, după alegere, a trecut spre Bucureşti şi când i se pregătise la Bârlad o primire măreaţă. A trecuţ pe alăturea, deadreptul la casa lui Cos-tache Costăchescu, unde a fost găzduit. In Memoriu, Vâsiliu ne vorbeşte şi de Robie. Boerii bâr-lădeni aveau mulţi ţigani robi. Ocolul de vite era locul unde e-rau aduşi spre vânzare. Din cele văzute cu ochii proprii, ne povesteşte cu groază de asprimea cu care erau trataţi robii de XIII către boeri,—dându-ne şi pilde de barbariile acestora. Intre altele ne spune că la Simila, depărtare de câţiva chilome-tri dela Bârlad, pe când trăia Neculai Greceanu, se făceau petreceri în fiecare an, la ziua de 21 Maiu. Acolo s'a dus odată şi Vasiliu, ca copil, cu care prilej a văzut cum „cuconaşii cei mititei aveau arcuri cu săgeţi, în capăt cu un cuiu de fier ascuţit şi în loc să ţintească într'o pasăre zburătoare, o îndrepta şi chitea în pieptul sau în spatele, sau în pulpa bietului rob“. Când sub Vodă Grigorie Ghica’ la venirea a doua oară, s'a făcut des-robirea, zile întregi au umblat ţiganii prin oraşul Bârlad, cântând şi jucând de bucurie, şi strigând : „ura ! să trăiască Vodă“ ! Vasiliu, din cele auzite dela tatăl său şi văzute şi de dânsul, ne istoriseşte şi de făcătorii de rele ai vremei,—de haiducul Chetreanu, de Buzu, de Neculai Moacă şi de Munteanul. Din viaţa lui Chetreanu, povesteşte chiar din gura lui, cum fiind îndemnat de un flăcău, care era servitor în casa boerului Iordache Buzdugan, din Bacău, a voit într’o seară să-l omoare pe boer şi să-l prade. Dintr’o întorsătură fericită, boerul i-а dat însuşi 100 galbeni, iar servitorul necredincios stăpânului a fost împuşcat de Chetreanu, chiar în acea seară, cu ştirea boerului. Despre Buzu ni se spune că a cercat, într'o seară, ca să omoare şi să prade casa părinţilor lui Vasiliu,—dar vârând mâna pe fereastră şi dând de copilul Ionică, care a început să plângă, îşi retrase mâna şi renunţă la planul infernal. Luă însă o şea de pe prispă şi un cal din poiată şi plecă. Hoţul acesta, cu un altul Moacă, au fost bătuţi cumplit pe uliţele Bârladului şi au mai stat şi la ocnă. Buzu însă, după mai mulţi ani, scăpând din închisoare, s'a dus la casa părinţilor lui Vasiliu şi-a cerut ertare dela cucoana Elena şi dela Ionică, povestind el însuşi planul său cel rău de altă dată. Iar despre hoţul Munteanu ni se spune, din cele auzite de la tatăl său că, pe timpul lui Mihai Sturza Vodă, sau ridicat două furci şi un odgon în piaţa Ocolului de vite, unde a fost spânzurat acel bandit. Trupul i-а stat o zi şi o noapte, după care fu îngropat chiar acolo, sub acele furci *). *) Spicuiri, Voi. de faţă, pag. 217-257. XIV Andreiu V. Ioncscu, în memoriulu său, după ce ne spune că este fiul pitarului Hagi Vasile loan şi al soţiei sale, Ileana, şi că este născut la 26 Aprilie 1832, ne arată ce fraţi şi ce surori a avut şi ce studii a făcut. Apoi cum s’a însurat şi ce copii, băeţi şi fete, au avut. Dela 1856—1858 a fost ca supus Englez, spre a fi apărat de persecuţii politice. Devenind iar cetăţean român a lucrat pentru Unire şi în tot chipul pentru binele Patriei. La 1860, a fost ales ca membru la Casa Proprietăţii moşiei oraşului Bârlad, iar la 1861 ca membru al municipalităţei a-cestui oraş, cum şi stăruinţele ce a pus pentru mai multe îmbunătăţiri. Totdeauna a fost în fruntea comerţului Bârlădean. La 1862, urmând a se face definitiva Unire a Principatelor, a fost trimes la Bucureşti, unde, între altele, a fost învitat de Domn, ca să-i fie oaspe în Palat. La 1864, Cogălniceanu a împroprietărit pe toţi profesorii Transilvăneni, deci şi pe loan Popescu, de când acesta a început să fie şi el alegător şi să facă politică. Andreiu V. Ionescu a fost ca consilier şi chiar ca Primar al oraşului Bârlad de mai multe ori,—cu care prilejuri a făcut multe îmbunătăţiri,—între care : înzestrarea oraşului cu fănare de tuciu, iluminate cu petroleu, înfiinţarea cimitirului, a capelei de acolo şi altele. .Jba 1878 s’a înfiinţat Societatea „Economia Bârlădeană“ ec*^rxisă de N. Nicorescu şi casier fiind negustorul G. Răşcanii, c&re societate însă a lichidat după vreo zece ani. In politică, Andreiu V. Ionescu ă făcut parte întotdeauna din partidul Liberal-Naţional, pe când alţii din Bârlădenii fruntaşi, au trecut la fracţiunea lui N. Ionescu. A îndemnat şi stăruit ca Costache Dimitriu Robu să facă o Şcoală în Podeni, cu care a cheltuit mai mult de 6000 galbeni In fine, ne vorbeşte câte ceva de Ion Popescu, Gheorghe şi Neculai Roşea Codreanu ; de protopopii Ghinea, Vrabie şi Chiru ; de Toma Giuşcă ; de călugărul Sofronie Vârnav; de venirea lui Carol I la Bârlad, in 1867 ; de înfiinţarea grădinei publice şi de Cuza Vodă că este născut în oraşul Bârlad *) *) Spicuiri din Voi. de faţă, pag. 257-279· XV In Adaos Cetitorul va întâmpina mai întăi Notiţele biografice asupra vieţii şi activităţii răposatului : 1. loan Vârgolici, fostul profesor de matematici şi director în două rânduri la liceul „Codreanu“. Născut în Galaţi la anul 1834 Decemvrie 30. Acolo şi-a făcut studiile începătoare şi apoi la Academia Mihăileană în Iaşi. Amintim, din cele ce noi ştim, căe loan Vârgolici a fost un distins profesor şi un director model. Pe lângă acestea, nu numai ca sot şi părinte de familie, dar şi în relaţiile de tot felul cu lumea, a fost în persoana sa omul cu multă rânduială şi cinstea personificată. 2. Panai te Chenciu, fiul negustorului Vasilache şi al Ma' riei Chenciu, din Bârlad, s’a născut la anul 1837 Iulie 23. A urmat clasele primare la şcoala publică, numită Domnească, şi a-poi la liceul şi Academia Mihăileană din Iaşi. In anul 1859 a fost numit profesor de Istorie la gimnaziul din Bârlad, unde a fost un timp şi director. Aci a desfăşurat o frumoasă activitate şcolară şi extraşcolară. A luat parte la înfiinţarea Asociatiunii „Unirea“, pentru aducerea primii tipografii în Bârlad ; a colaborat la „Să-mănătorul“; a luat parte la înfiinţarea Şcoalei normale de învăţători, predând 4 ani in mod gratuit Istoria şi Geografia ; a fost numit ca membru al curatoriei averei defunctului Neculai Roşea Co^anu, funcţionând în calitate de casier dela 1874 şi până la moar a fost deputat şi senator de mai multe ori, îndeplinind şi alte multe însărcinări obşteşti. In anul 1876 se căsătoreşte cu Lucreţia, fiica lui Ion Popescu. Moare la 11 Ianuarie 1907. 3. Mai departe cetitorul va întâmpina Cuvântarea lui 71 loan, cu prilejul inaugurărei statuei lui Neculai Roşea Codreanu în ziua de 6 Decemvrie 1908. 4. O notă a lui V. Câmpianu, privitoare la înfiinţarea şi funcţionarea Societăţii „Cassa de Economie“, dela 1875—1891; prin care s’a scos din ghiarele cămătarilor pe învăţători, institutori, profesori, funcţionari, comercianţi şi agricultori. 5. Se face amintire că la 28 Maiu 1912, Regele Carol I a fost la Bârlad pentru ultima oară, făcându-i-se cu acest prilej una din cele mai frumoase şi memorabile primiri. XVI 6. Se descrie, din partea Brigăzii de siguranţă, sgomo-toaso serbare de 1 Mai 1917, din partea armatelor ruset a-flate atunci in garnizoana din Bârlad, şi adunate şi din comunele vecine, cum şi din alte părţi, 7. Urmează apoi O dare de seama a d-lui St, Procopia despre misiunea ştiinţifică franceză la Bârlad, pe timpul războiului, având ca servicii telegrafia fără fir, meteorologia şi aerología aviaţiei, 8. Diata beceruiui Simion Veisa,—din care, în afară de alte informaţiuni interesante, se constată că biserica sf, Neculai Tuchilă, din Bârlad, exista în anul 1740, 9. In fine, se itercalează în acest volum şi иц Indtcator de unele îndreptări ce ar fi trebuit făcute la imprimarea Marelui dicţionar General al României şi de care ar trebui să se ţină seamă la o nouă ediţie,*) f IACOV Huşi, 12 Martie 1926. m) Spicuiri din Voi. de fa|ă, pag. 280-308* Documente Bârlădene Două condice de socotele ale Bisericilor: Sfântul Neculai (TucHilă) Sfinţilor Voevozi, din Bârlad pe anii 1827-1861 înfiinţate de Meletie Episcopul Romanului I. Condica Bisericii Sfântului Neculai (Tuchilă). Meletie cu mila iui Dumnezeu Episcop Romanului După chiemarea noastră dela scaonul Sf. Episcopii Huşu-lui şi suirea la al Romanului, la cea intăea ieşire noastră în Eparhie spre duhovniceasca cercetare, după a noastră ţ^ăsto-riască datorie, luând a minte mai întăi pentru starea sfintelor lui Dumnezău besearici din oraşul Bârladului, socotind de cuviinţă am rânduit a să află la fieşte-care besearică câte o condică dâ aceasta, ce este pentru Besearica întru prăznuirea Sf. Ierarhu Nicolae, —în care condică să să scrie toate lucrurile; atât cele mişcătoare cât şi cele stătătoare, şi veniturile ce să vor adună, cum şi cheituelele cele neapărate ce vor urmă pe fieşte carele an. Pentru care, alegându-să epitropi şi rânduindu-să prin osă-bită a noastră carte, spre a purtâ de grijă cu silinţă pentru folosul şi sporirea averilor beseariceşti, i-am îndatorit ca pe tot anu să închee samă de venituri şi cheltuele, care să să adeve-reză de cel după vreme protopop al oraşului, inpreună şi de 2 rânduiţii epitropi ; de pe care samă va fi dator protopopul a trl-imite pe totanu şi la Episcopie copie întocma, spre a să vedé de să păzeşte urmarea rânduélii aşăzate întru această condică, precum şi cele ce să cuprind în osăbită carte de epitropie, ce ' li s’au dat întărită cu a noastră iscălitură. 1827 luli 1. Meletie Episcop Romanului NOTA.-Transcrisă pe fila întăia a condicei ce se păstrează la Ьіэ. sf. Neculai Tuchilă, fiind numerotată, şuuruită şi prevăzută cu pecetea Episcop. Romanului. Această pecete^ -are data 2 Iunie 1826, ceia ce Însemnează că aceasta este ziua eând dânsul a fost rădicat la demnitatea de Episcop a Romanului. A. Inventarul bisericii vechi a Sfântului Neculai (Ţuchilă), din Bârlad. Lucrurile Bisăricii cu hramu Sf. Neculai Poporănii, din mahalaoa Pudenii ; de lemn durată, vechi; acoperită cu şindilâ ; cu temelie piiatră ; cu ogradă zaplazu şi spini ; cu clopotnifă lemn, vechi; cu 2 clopoti, un(ul) mari şi alt(ul) mic. 1827 luni 27. 1 sfânt Antimis de atlaz, dela Preosfinţie sa Gherasim Episcop, din (1)816, săpt. 22 ; 1 sfânt Prestol de piatră, acoperit cu pânză, cu inbrăcăminte de cit, şi cii cerşaf dela Ierusalim, şi cu cort de lemn deasupra ; 2 Evanghelii : una îmbrăcată cu argint, alta sade; 2 Liturgii Moldoveneşti ; 2 Cruci argint ; 2 sfinte Chivóte; 2 potire argint, însă unul mare poleit, unul sadè; 1 mirelniţă argint; ;2 linguriti: 1 argint, 1 alamă; 2 discosă argint: 1 poleit, 1 sadè ; Proscomidie (de) scânduri; 9 văzduhuri; 4 sfeşnice madem, pe Pristol; 2 tablali; 2 lăzi pentru veşminte; 7 stihare: 3 cutnie, 2 cit, 2 şam âlage, vechi; 12 petrahiri: 2 stofă, 3 cutnie, 1 plisă roş, 1 albastru cu flori, 5 vechi de alte materii ; 3 poiasuri : 2 argint, 1 sădef ; 7 perechi rucavi(i : 1 argint cusut, 1 stofă, 3 cutnie, 1 canava(, 1 plisă roşie ; 19 feloane : 4 stofă, (2 vechi, 2 nouă), 3 stofă, ti] vechi, 3 demli, 3 cutnie, 2 canavaţ, 4 atlaz; 4 bucăţi materie: 3 cutnie, 1 cit; 1 aer; 2 cădelniţe argint : 1 mare, 1 mică ; 10 candile argint ; sfânta ca- tapiteazmă săpată şi zugrăvită ; 12 icoane in biserică, alta in tindă ; 13 coroane argint : 8 poleite, 5 sade ; 2 inimi de Pre-cistă : 1 la d-nul Hristos şi 1 la Precistă ; 9 mâini argint : 2 poleite, 7 sade ; 6 picioare argint : 2 la Mântuitorul, 2 la Precistă, 2 la sf. Neculai ; 1 ochiu argint la Precistă ; 3 trupuri argint la Precistă ; 2 dveri lemn ; 1 aşternut de cit pe masa unde şade âfânta evanghelie; 4 perdeli, hasă boită; 4 sfeşnice cu 12 făclii lemn zugrăvite; 3 pohodnice ceară; 2 sfeşnice alamă la-tetrapod; 3 sfeşnice fier; 2 policandre: unul madehi, şi unul cristal; 1 analog, 12 Minei, 2 Octoihuri, 1 Triod, 1 Pendicos-tar, 2 Psaltiri, 1 Ceaslov, 1 Catavasier, 1 Tipicon, 1 Apostol, 2 Molitvelnici, 1 Tâlc Evenghelie ; 1 Chiriacodromion, 1 Cazanie, 1 filadă slujba sf. loan Novii, şi a sf. Dimitrie Basarabov, 2 octoihuri greceşti cu 12 luni, 1 ceaslov grecesc ; un castron de aţamă pentru Aghiazmă, un prapur, 2 fanari, 1 strană arhierească zugrăvită; 30 străni de mireni (pentru şezut mireni); 1 masă lemn, 1 cafas lemn, 1 creştelnită aramă, 1 scaun lemn pentru aer ; 1 şcoală în ograda bisăricii. Aceste lucruri ce să află pănă astăzi a numiţii besearici, avându-le în păstrarea noastră cé sântem rânduiţi Epitropi prin osăbita carte arhierească a Preaosfinţitului Episcop al Roman(ulUi), după a cărue stăpânească poroncă adeverim. lndatorindu-he a aveâ purtare de grijă de a să păzi aceste lucruri biseariceşti în toată vremea în bună stare, precum şi cele ce să vor mai face de acum şi să vor mai adăugi, sântem îndatoriţi a le însemnă mai gips într’această condică anume fieşte care lucru; asăme-nea şi афіе ce să vor hărăzi de care-va din creştini, la această besearică, îndată să le insămnăm în condică. 1827 luli 1. Manolachi Zahariuloi. Niculai Dimitriu. Dumitrachi Macri. încredinţez şi eu: Costandin Cocol protopop ot Bârlad (Urmează sporiul d^.Jucruri ce s’au adăugit în timpul epitropului Manolachi Zahariu tn curgere de zece ani, adecă pănă la H53Ş Ghenarie 28; sporiul dela anul 1838 Fevr. 20 pănă la anul 1841, cum şi pe acest an, 1841 ; -după care urmează Iile albe). В. Socotelile bisericii Sfântului Neculai (Tuchilă) pe timpul dela începerea clădirii din nou a bisericii în 1825 şi până la înfiinţarea condicii de venituri şi cheltueli anuale, 1825-1827. Capitalul bisericii sf. Ierarh Neculaiu de mai înnainte, precum să arata în gios. 1827 lunii 27. Lei Parale 570 --- La d-lui Cluceriu Sterian. 1310 --- La Sâma Săidăcaru, pentru o dugheană vândută de istov. 1800 La Tănasă Caldararu, un loc stârp vândut de istov. 450 --- La Dumitra Săcăroae. 360 --- La Radu Rachieriu. 120 - La Dorofte Costandin. 200 --- La dascalu Gheorgh'e. 860 --- La Arghiri Roibul. 5670 încărcătura 550 --- Venit ce au eşit dela (1)825 Ghenar 24 şi până la (1)826 Ghenar 24, ce au fost Dima Coste purtător de grijă. Scădere 250 Ce s’a cheltuit in trebuinţele bisăricii, carite murind purtătorul de grijă a bisăricii şi soţie sa, dusă fl-indu la Bucureşti, n’au fost isvod ca să să (ie chel-tueli anume. Adunare — încărcătura — cheltuiala — rămân capital a bisăricii. încărcătură 31 Folosul pe anul 1826 până la 1827 Gbenar 24, ce au fost purtător de grijă Petre sin Mthai, de pi lumânări şi din discuri. 550 250 300 = 850 5 Scăderile Acele cheltuite în trebuinţa bisericii: Lei Parale 15 12 Dajdie preoţilor à sf. Gheorghie. 10 — Dajdie a doi dăscăli, tij. 24 20 La lumânări, la Buna Vestiri. 10 Un pahar sticlă. 17 — Pentru creştire unui copil găsit la biserică. 12 — O ocă lumânări la Florii. 26 — Lumânări la înviere. 12 Pentru 4 dramuri zmirnă. 10 Plute (la candile). 1 32 Un burete. 10 — Pentru copilu găsit. 12 — Lumânări Ia Pogorâre Duhului Sfânt. S 20 Lumânări Ia Sfinţii Apostoli. 25 10 Dajdie pentru preoţi şi dăscăli. 25 — Pentru 2 ocă pol ceară la hramul Sf. Neculai. 2 - Diaconului, Ia sobor. 1 10 La dresul candelilor. 12 11 Coliva la pomenire ctitorilor. 38 29 Pentru untdelemn pe un an. 239 36 Adunare 8Ş0 31 încărcătura 239 36 scăderile 610 10 rămân capital. Adunarea sumilor 5670 — Capital de mai înainte (din anul 1825). 30C — Rămaşi din anul 1825. 610 - Rămaşi din anul 1826. 6570 35 Aceşti bani ce să văd rămaşi de căpital bisăricii, după sama aceasta, fiindcă bisărica acum au început a să zidi din nou, să cheltuesc în lucru facerii ; precum şi de acum de tot venitul б ce să va adună şi de cheltuelele cele neapărate ce vot urmă, avem a scrie samă curată în această condică, care o adeverim cu a noastre iscălituri. 1827 Iulii 4. Manolachi Zahariuloi. Niculai Dimitriu. Dumitrachi Macriu Faţă fiind şi eu am iscălit : Costandin Cocol protop(op) ot Bârlad C. Socotelile bisericei sf. Neculai dela înfiinţarea condicii, 1827, şi până la anul 1861. 1627-1828 Sama de câţi bani am priimit noi epitropii din veniturile bisă-ricii sfântului Ierarh Nicolai ce să zice Tuchilă, din oraşul Bârladului, dela 4 luli 1827,şi pănă la 31 Octomvrie 1828. VENITURILE: 104 lei 20 părale s’au priimit din discurile bisăricii dela luli 4 şi pănă la 20 Avgust 1827 ; 30 1. 10 p. s’au priimit din folosul lumânărilor dela 4 Iulie şi pănă la 20 Avgust 827 ; 130 lei s’au priimit din discurile bisăricii dela 20 Avgust 827 şi pănă la 30 Octomvrie; 90 lei s’au priimit folosul lumânărilor dela 20 Avgust 1827 şi pănă la 30 Octomvrie; 125 lei s’au primit din discurile bisăricii dela 30 Oct. 827 şi pănă la 17 Dechemvrie; 80 lei s’au primit folosul lumânărilor dela 30 Octomvrie 827 şi pănă la 17 Dechemvrie; 100 lei s’au primit din discuri dela 17 Dech. 827 şi pănă Ia 10 Fevr. 828; 21 lei s’au primit folos, lumânăr. dela 17 Dec. 827 şi pănă la 10 Fevr. 828 ; 75 1. s’au primit din discuri dela 10 Fevr. pănă la 25 Mart 828 ; 30 1. s’au primit folosul lumânărilor dela 10 Fevr. pănă la 25 Mart. 828; 100 1. s’au primit din discuri.dela 25 Mart pănă la 10 Iulie 828 ; 35 1. s’au primit din folosul lumânăr. dela 25 Mart pănă la 10 Iulii 1828 ; 70 1. s’au primit din discuri dela 10 Iulii pănă la 31 Avgust 828 ; 19 lei 2 păr. s’au primit din folosul lumânărilor dela 10 luli şi pănă la 31 Avgust 828. Total 1010 lei 2 părale. CHELTUELILE : 2 1. 22 păr. pe una ocă untdelemn, 5 Iulie; 12 1. una ocă lumânări ceară ci s’au înpodobit bisărica, 10 Iulie ; 1 1. 8 păr. dresul unui veşmântu şi ibrişin, 13 luli ; 27 1. 20 păr. pe 2 ocă 150 dramuri ceară pentru înpodobire bisăricii, 22 Iulie ; 31. 20 păr. una ocă untdelemn, 29 Iulie ; 37 7 /. epitropilor la lucrul bisăricii, 30 Iulie ; 3 1. 20 păr. una ocă undelemn, 30 luli ; 35 1. meremetul Cristelniţei de botez, 12 Avgust ; 3 1. 20 p. una ocă undelemn, 14 Avgust ; 6 1. 20 p. pol ocă lumânări mari ceară, 26 Avgust ; 7 1. 20 p. 2 ocă untdilemn, 14 Septemvrie ; 11 Iei trei lumânări ceară mari de inpodobit, 30 Sept. ; S lei 2 ocă untdilemn, 14 Octomvrie ; 12 lei una ocă lum. ceară, 22 Oct. ; 4 1. 20 p. una ocă 25 dr. undilemn, 26 Oct. ; 121. una ocă lum. ceară, 21 Noem. ; 4 1. 10 păr. una ocă untdilemn, Dechemvrie 4 ; 3 1. una ocă untdilemn, tij, la hram, 6 Dechemvrie ; 28 1. pe doă ocă i 150 dramuri lumânări ceară de înpodobit, Dech. 6; 7 1. 30 păr. cheltuiala fericirii (pomenirii) ctitorilor, Dech. 7 ; 3 1. 23 păr. coliva la hramu bisăricii ; 3 1. 20 păr. pol ocă untdilemn 24 Dech.; 12 lei una ocă lumânări ceară, mari, de înpodobit, Ghenar 1 ; 3 1. pol ocă untdilemn, Ghenar 1 ; 19 1. o părechi poiasuri pentru bisărică, Ghenar 19 ; 30 1. 16 păr. pe două ocă i 100 dramuri lumânări ceară, Fevr. 2; 8). 20 una ocă untdilemn, Fevr. 2 ; 24 1. doă ocă lumânări ceară, Fevr. 25; 14 1. doă ocă untdilemn. Fevr. 28; 45 lei dăjdia sf. Ghe· orghie, Mart 25, pe 4 preoţi şi 2 dăscăli; 18 1. una ocă pol lumânări ceară, Martie 25 ; 6 1. 12 păr. una ocă untdilemn, Mart 25 ; una ocă lumânări ceară, mari, Apr. 8 ; 3 1. pol ocă untdilemn, April 19 ; 1 leu candeli de sticlă, Apr. 23 ; 28 1. pe doă ocă pol lumânări ceară, mari, Apr. 28 ; 14 !. chsltueli ce s’au făcut pe nişte veşminte vechi, Apr. 30 ; 2 1. una litră untdilemn, Mai 3 ; 24 1. doă ocă lumânări ceară, mari, Maiu 12 ; 9 1. 10 păr. una ocă untdilemn, Maiu 16; 4 1. 20 păr. condica epitro-pilor ci sfau dat de Preosţinţitul Stăpân, luni 12; 4 1. 18 păr. trii litri untdilemn, luni 12; 8 1. una ocă untdilemn, Iulie 14; 4 1. pe 150 dramuri ceară lumânări mari, luli 20 ; 2 1. 20 păr. o filadă cu molebnici şi o tablă; 2 I, cheltuiala la doă părechi rucaviţi, luli 30 ; 6 1. 30 păr. pe trii litri untdilemn, Avgust 6 ; 23 1. 5 păr. pe doă ocă pol lumânări ceară, mari, Avgust 6 ; 2 I. una litră untdilemn, Avgust 10 ; 6 I. trii litri untdilemn, Avgust 15 ; 13 I. 30 păr. una ocă 150 dram. lumânări ceară, mari, Sept. 14; 4 1. 5 păr. pol ocă untdilemn, Sept. 14; 37 l. 20 p. dajdiia sf. Dimitrie pe 3 preoţi i 2 dăscăli; 33 1. 30 pe 3 ocă 150 dr. ceară lumânări ci s’au înpodobit biserica, Sept. 14; 41. 8 pol ocă untdilemn. Sept. 20 ; 3 1. 30 p. pol ocă untdilemn, Sept. 25; 3 1. 33 p. pol ocă untdilemn. Oct. 7 ; 3 1. 35 p. pol ocă untdilemn, Oct. 13 ; 3 I. pe un car schini, Ocf. 25 ; 3 1. 35 p. pol ocă untdilemn, Oct. 29; 1 leu dat unui cioitor de au făcut un acoperemânt la sf. Pristol şi de dresul'unui falonu, Oct. 31. Total: 686 lei 24 părale. Perilipsis Lei Párale 1010 2 veniturile ) 686 24 cheltuelile j P® anu aista 323 18 rămân drept capital a bisericii, după sama aceasta: dela 4 luli 1827 şi pănă la 30 Octomvrie 1828, precum să arată mai sus intr’această condică, întru care am iscălit. 1828 Oct. 31. Manolachi Zahariuloi. Dumitrachi Macriul Socotindu-să condica aceasta înainte me, s’au adeverit. Costandin Icoaom prot(opop) Bârladului. 1828 Oct. 31 31 Octomvrie 1828 — 31 Martie 1830 ÎNCĂRCĂTURĂ VENITURILOR : 323 lei 18 părale, capitalul besăricii din trecutul anu ; 89 I. 10 p. am primit din discurile besăricii, dela 31 Oct, 1878 şi pănă la 31 Mart 1830 ; 265 1. 2 p. din folosul lumânărilor dela Oct. 1828 şi pănă la Mart 1830; 48 1. 10 p. tij din folosul lumânărilor. Total : 726 lei. CHELTUELILE: 264 lei 16 părale s’au dat pe 27 ocă 19 dramuri untdilemn pentru besărică 31 Oct. 1828 şi pănă la 31 Mart. 1830; 319 1. dat pe 26 ocă lumânări mici de vândut; 3 1. dat pe un car spini pentru ograda besăricii!) ; 2 1. 10 p. dat pe o lăcată pentru besărică ; 3 1. 30 p. meremetul unei cădelniţe; 4 1; 39 p. dat pe candili, 8 plute şi burete; 15 p. meremetul unui fănar ; 11. 18 p. pe şfoară pentru legat candilile şi la Sarafim ; 3 1. 27 p. dat pe zmirnă pentru besărică ; 36 1. dat pe 3 ocă 200 dramuri lumânări pentru împodobit besărică, 6 Dechemvrie 1828 ; 7 1. 15 p. dat pe 124 ocă mangal pentru 1) De pus pe gaid. 9 besărică, dela 31 Oct. 1828 şi pănă la Mart 1830 ; 2 1. 24 p. dat pe chiroane pentru uşa besăricii cea noaă dila clopotniţă) ; 1 1. 32 p. sopon pentru besărică ; 14 1. 10 p. dat pe 1 ocă 100 dram- lumânări ceară pentru înpodobit besărică, la 6 Ghenar 1829 ; 2 1. 19 p. pe 2 sticli pentru aghiazmă ') ; 2 1. 20 p. dat pe tinicheli la idicuri ; 35 1. dat pe 3 ocă 100 dram· lumânări pentru înpodobit b'es., 2 Fevr. 1829; 20 p. burete pentru botez ; 37 lei dajdie Sf. Gheorghie pe 5 numi, April 1829 ; 65 1. 25 p. dat pe 4 ocă 285 dram. lumănări ceară pentru în-pododit besărică la Sfânta Înviere, 1829; 1 1. 23 meremet la o cruce de argint; 11 1. meremet uşilor la chilii; 2 1. 18 p. meremet la un şfesnic de alamă; 37 lei dajdie preoţilor a Sf. Dimitrie, 26 Oct. 1829 ; 3 I. 20 p. o broască la dulap în besărică ; 12 1. legatul unei Liturghii ; 31 I. lucru a 31 ocă lumânări din mucuri, dela 1828 Oct. şi pănă la Mart 1830 : 31 1. 28 p. dat pe lucru a 31 ocă lumănări di ceară pentru vânzări dela 26 Oct. 1828 şi pănă la 31 Mart 1830; 5 l. 6 p, dat pe ofăt pentru spălat păralile dela 1829 Iulie şi pănă la Dech. 1829 ; 25 l. dofdie preoţilor a Sf. Gheorghie pe 3 numi, 1830 Apr. 23. TOTAL ; 968 lei 15 părale. Perilipsis Lei Parale 726 — încărcătura. * 968 15 scăderile. 242 15 rămâne besărică datoare după această samă. 1830 Mart 31. (Epitrop) Manolache Zahariul. înainte me s’au socotit condica aceasta. Costandin (соси) lconom Prot(opop) Bârladului. 1) De păstrat aghiazmă mare pentru cursul anului. 2) Banii ce se dădeau atunci preoţilor pentru servicii se aruncau în-tr’un vas cu otăt pentru disinfectare, de oarece în acea vreme ("1829) bântuia çiuma şi la Bârlad. 10 31 Martie 1630-15 Dechembrie 1630 VENITURILE : 124 1. s’au priimit din cutiile berăricii pe aceâstă vreme ; 100 1. s’au primiit din folosul lumânărilor. TOTAL : 224 lei. CHELTUELI : 46 1. 20 păr. pe 9 ocă untdilemn ; 2 1. pe zmirnă; 6 1. 30 p. pe meremetul unii cadelniţi ; 3 1. meremetul a doă sfeşnice şi un geam de sticlă pentru besărică ; 1 1. 10 p. s’au meremetisit cutiile Ia tinichigiu ; 15 părale s’au dat pe plute. TOTAL: 59 lei 35 părale. Perilipsis Lei Parale 224 — încărcătura, veniturile. 59 35 cheltuelile, scăderile. 164 35 rămân drept capital a bes. la această socoteală, întru care am iscălit. 1830 Deche. 15. fEpitrop) Manolache Zahariul înainte me s’au socotit condica aceasta. Costandin (Соси) Iconom prot(opop) Bârladului. 15 Decemvrie 1830 — 31 Decemvrie 1831 VENITURILE: 164 I. 5 p. rămăşi din trecutul an; 213 1. 12 p. din cutiile besăricii ; 427 1. 7 p. din folosul lumânărilor. TOTAL : 804 1. 24 p. CHELTUELILE : 34 1. 8 ocă untdilemn, câte 4 1. 20 p. oca şi 4 i. 10 p. într’un an ; 51 1. 35 p. pi lucru a 51 ocă 150 dram. lumânări mărunţi din mucuri, câte 1 leu oca, pe un an deplin ; 8 1. 10 p. meremetul finarilor ; 36 păr. pi 6 ocă mangal ; 37 l. 70 p. dajdie preoţilor a Sf. Gheorghi ; 1 1. 25 p. pe doă tini-cheli la edicuri ; 26 1. pi 2 ocă lum. mari la edicuri, Fevr. 8 ; 1 leu 28 p. pi 4 candili de sticlă; 1 1. 26 p.pi 15 verigi dicher la dvera împărătească ; 26 1. pi 2 ocă lumânări mici di vânzare; 66 1. pi 5 ocă lumânări mici di vânzare ; 36 I. 30 păr. 3 ocă lumânări pentru edicuri, April 18 ; 621.20 p. 5 ocă lumânări mici pentru vândut; 12 1. pe una ocă lumânări mari şi pentru undilemn 11 la Pogorârea Sf. Duh; 36 1. pi 3 ocă lumânări de vănzare ; 1 1. 35 p. 4 candile de sticlă ; 40 l. dajdie preoţilor a Sf. Dimitrie ; 44 1. 4 ocă lumânări mici de vânzare ; 21. 2 p. meremetul sfeş-nilor şi hârtie ; 36 1. pi 3 ocă lum. miri pentru edicuri, Oct. 14; 26 1. 17 p. pi 7 zile lui loan Chetraru di lucru şi pi var de văruit; 2 1. 7 p. meremetul finarilor; 103 1. s’au dat stolerului Neculai ; 15 p. meremetul sfeşnicului d.n oltariu ; 32 p. pi 9 coaie hârtie pentru fereşti şi scoală ; 35 p. pi un ulcior pentru untdilemn; 14 p. un calup săpun bun; 14 p. meremetul unui disc ci se zice cutie; 20 p. 3 candili sticlă ; 16 p. 2 tinicheli la e-dicuri ; 2 1. pi herâle dela candele ; 36 1. 39 p. 3 ocă lum. mari la edicuri, 4 Dech. TOTAL; 700 lei 36 p. Perelipsis Lei Parale 804 24 veniturile încărcătura. 700 36 cheltuelili să scăd. 103 28 rămân drept capital a besăricii şi din rămăşiţa ani- lor trecuţi. (Epitropi) Mihalachi Zahariul. Nec. Dimitriu Înainte me s’au socotit condica aceasta. Costandin (Соси) Iconom. 31 Decemvri 1831 - 31 Decembrie 1832 VENITURILE: 103 1. 28 p. căpitalul rămas din trecutul an ; 273 1. 12 p. din cutiile besăricii; 411 1. 8 p. din folosul lumânărilor ce s’au vândut. TOTAL : 788 lei 8 părale. CHELTUELILE : 66 1. 30 p. pe lucru a 66 ocă 300 dram. lumânăui din mucuri ce s’au vândut; 50 1. 5 p. pe 10 ocă 100 dram untdilemn pi un an deplin, precum s’au găsit preţul dela 4 1. pol până la 6 lei ; 1 I. 20 p. pe 4 candili sticlă ; 3 1. 10 p. legatul cărţii Panahida ; 1 1. 35 p. pe un conţ hârtie ; 25 p. pi dres Mirelniţa ; 25 p. pi 6 plute ; 8 p. bumbac pentru condeli ; 6 1. meremet (legăturei) Psalterei ; 2 1. doă ulcioare de pus A-ghiazmă ; 1 1. 8 p. meremet finarilor ; 36 1. pi 3 ocă lumânări ceară, mari, pentru edicuri, Ghenarie 6; 1 I. 25 p. pi o vargă 12 heru Ia sv. Pristol ; 15 p. un cârligel de heru ; 24 1. pi 2 ocă lum. mari pentru edicuri, Mart 25 ; 10 1. 30 p. pi legat Apostolul ; 6 1. 10 p. meremet tinicheliior ; 28 p. bumbac pentru Sfintele Masle ; 20 p. ch roani la iabli ; 36 1. pi 3 ocă lumânări la edicuri, la Florii ; 37 1. 39 p. tij 3 ocă lumânări la edicuri, ia Sf. înviere; 4 I. pi legat condica; 12 I. 1 ocă lumânări mici; 20 p. pi smoală ; 39 p. s’au dat de au bătut la teasc mucurile (de lumânări) ; 24 p. 2 candili stică ; 36 1. pi 3 ocă lumânări pentru edicuri la Sf. Treime; 52 l. 10 p. dajdie preoţilor, a Sf. Gheorghie ; 9 I. 10 p, pi una ocă ceară, dela părinţi s’au cumpărat; 13 1. 20 p. pi una ocă 100 dram. lumânări mărunţi ; 4 1. 39 p. meremet ogrăzăi ; 111. s’au dat lui Mile ; 2 1. pi smirnă ; 36 1. pi 3 ocă lumânări pentru edicuri, la Deche. 6 ; 6 1. 5 p. pi chiroane pentru portiţă ; 2 1. 37 p. pi candili, plute şi cridă, la hram; 12 1. 20 p· s’au dat di s’au scris filile ce erau lipsă la Apostol. TOTAL: 492 lei 37 părale. Perelipsis Lei Părale 788 8 încărcătura. 492 37 scăderile. 295 11 rămân drept capital a besăricii. 1832 Dech. 31. (Epitropi) Manolachi Zahariul. Nec. Dimitriu. Înainte me s’au socotit condica aceasta. Cost andin (Coca) Iconom 31 Decembrie 1832 - 31 Decemvrie 1833 VENITURILE: 295 I. 11 p. căpitaî rămas din anii trecuţi; 282 1. 14 p. din cutiile bes. pe un an deplin ; 1163 1. 16 p. folosul din vânzare lumânărilor. TOTAL: 1741 lei 1 păr. CHELTUELILE : 76 1. p; untdilemn ; 251 lei 35 p. lumâ-ri mari la edicuri şi mărunte ; 174 lei leafa diaconului ; 102 lei dajdie preoţilor i dascălilor ; 19 1. 30 p. pi candile, plute, meremet finarilor; 17 1. pi legatul Liturghie. TOTAL ; 640 lei 25 pr. 13 Perelipsis Lei Parale 1741 11 încărcătura. 640 25 scăderile. 1100 26 rămân drept capital. 1833 Dech. 31. (Epitrop) Manolache Zahariul. înaintea noastră s’au socotit'condica aceasta, pre care s’au adeverit şi de către noi. (Protoireu) Costandin (Соси) ¡conorn. 31 Dec. 1833-31 Dec. 1834 VENITURILE: 1100 1. 26 p. cap. bes. din trecuţii ani ; 250 1. lip. din cutiile bes. pe un an deplin; 1070 1. 4 p. folosul din vânzare lumânărilor. TOTAL: 2421 lei 1 păra. CHELTUELILE ; 87 1· pi untdilemn pi un an ; 458 1., lumânări pentru edecuri i mărunţi ; 76 lei dajdie preoţilor ; 3 1. 16 p. zmirnă, plute. TOTAL: 624 lei 16 părale. Perelipsis Lei Parale 2421 1 încărcătura. 624 16 scăderile. 1796 25 rămân drept capital. 1834 Dech. 31. (Epitrop) Manolachi Zahariu. înainte noastră s’au socotit condica aceasta, pre cari s’au adeverit şi de cătră noi. (Protop.) Costandin (Соси) Iconom. 31 Dec. 1834-31 Dec. 1835 VENITURILE: 1,96 lei 25 p. capital rămas din anii trecuţi; 292 1. 15 p. din cutiile besăricii ; 1206 1. 10 p. folos din vânz. lumânărilor. TOTAL : 3295 1, 10 parale. CHELTUELILE : 65 1. 15 p. untdilemn ; 343 1. lumânări la 14 edecuri şi mărunţi ; 76 l. dajdie preoţilor ; 1 1. 20 p. zmirnâ. TOTAL: 485 1. 35 p. Perelipsis Lei Parale 3295 10 încărcătura. 485 35 scăderile. 2809 15 rămâne drept capital. 1835 Dech. 31. (Epitrop) Manolache Zahariul. înainte noastră s’au socotit condica aceasta pre care s’au adeverit şi de cătră noi. (Protoireu) Costandin (Соси) lconom. 31 Dec. 1835-31 Dec. 1836 VENITURILE: 2809 1. 15 p. rămaşi din anii din urmă ; 164 1. 30 p. din discuri ; 465 I, 14 p. folosul din vânzarea lumânărilor; 105 1. tij de pe lumânări, ce s’au luat dela răposatu Petre Tocineanu. TOTAL: 3544 1. 19 p. CHELTUELILE : 5 1. pentru camaşa policandrului ; 45 1. 20 p. cheltuiala la hram ; 58 l. dajdie preoţilor pe Sf. Gheorghie; 31 1. 20 p. pe lucru lumânărilor ; 30 1. lui Gheorghie Giolacu ; 9 1. pe trei corzi la chilii, la prispi ; 14 1. pe o masă de lemn pentru lumânări ; 16 1. 25 p. pe 100 scânduri de brad t j la chilie; 176,1. 20 p. pe 11 ocă 25 dr. lumânări ; 54 1. 35 p. pe opt ocă 200 dr. untdelemn ; 60 l. pe dajdie preoţilor a Sf. Dimitrie. TOTAL: 501 lei. Perelipsis . Lei Parale 3544 19 încărcătura. 501 - cheltuelile 3043 19 rămân drept capital. 1836 Dech. 31. înaintea mea s’au făcut această socoteală, carele să adevereşte şi de mine. Const andin (vrabie) (Protoireu ]) 1837 Apr. 26. 1) Acum, la Bârlad, era protoireu Sachelarul Constantin Vrabie, care încă dela 26 Martie 1837 fiind numit în această demnitate, dânsul vizază a-ceastă condică exact după o lună dela numirea ca protoireu. 15 31 Dec. 1836 31 Dec. 1837 VENITURILE : 3043 I. 19 p. suma rămasă din anii trecuti ; 346 I. 20 p. din folosul vânzării lumânărilor ; 306 1. 20 p. din discurile disericii. TOTAL : 3696 1. 19 părale. CHELTUELILE : 720 I. 30 p. cheltuiţi pe lumânări, unt· delem, prifacerea cadelniţilor şj cheltuiala hramului ; 1777 1. 22 p. trecuji în cheltuiala zidirii bisăricii şi a chiliilor. Perelipsis Lei Parale 3696 19 suma încărcătorii veniturilor. 2498 12 „ scăderii. 1198 7 rămân capital. 1837 Dech. 31. (Epitropi) Manolachi Zahariul. Neculai Dimitriu. Această sosoteală fiind făcută de mini şi fiind adevarată s’au încredinţat. 1837 Dech. 31. Constandin (Vrabie) Iconom. 31 Dec. 1837-31 Dec. 1838 Sama bisăricii Sf. Ierarh Nicolae Tuchilă, de câţi bani am priimit eu neguţitoriul Radul Enariul din veniturile bisericii pe anul 1837 Dech. 31 şi până la 1838 Dech. 31 ; asemeni şi cheltuelile urmate. VENITURILE : 1198 1. 7 p. căpital. bis. din anii trecuti ; 604 1.. folosul din vânzarea lumânărilor ; 252 1. din cutiile bisericii ; 1001 lei 37 părale dela Gheorghie Chiuciuc, ce au dat bisericei; 648 1. 36 p. ce sânt 48 ocă ceară în bisărică. TOTAL : 3705 lei. CHELTUELILE : 1312 1. 13 p. s’au dat pe var, şindilâ, la pridvor, şi pe facerea ogrăzii bisăricii ; 285 1. 36 p. cheltuiala în biserică, pe facerea lumân. şi altele ; ИЗ l, 20 p. scăderea paralilor mărunte: 100 lei, leafa diaconului. TOTAL: 1811 lei 29 părale. 16 Perelipsis Lei Parale 3705 - veniturile. 1811 29 cheltuelile. 1893 11 rămâne capital. 1838 Dech. 31. Radu Gheorghiu (cu litere greceşti) Această socoteală s’au făcut înainte me şi, fiind adevărată, s’au încredinţat. Constandin (Vrabie) Icoaom. 31 Dec. 1838 - 31 Dec. 1839 Sama besăricii Sf. Irarh Nicolae, Tuchilă, de câţi bani am priimit eu neguţitoriul Radu Enariul din veniturile besăricii pe anul dela 1838 Dech. 31 şi păr. la 1839 Dech. 31 ; asemene şi cheltuelile urmate. VENITURILE: 1893 1. 11 p. căpitalul bes. din anii trecuţi; 1103 1. 24 p. folosul din vânzarea lumânărilor; 426 1. 3 p. din cutiile besăricii. CHELTUELILE : 331 1. 29 p. pe lucrul lumânărilor, i untdelemn şi tămâe ; 130 l. 15 p. dajdie preoţilor şi dascălilor în-tr'un an; 2108 1. s’au cheltuit cu facerea pridvorului; 100 1. leafa diaconului pe un an 1839. TOTAL; 2670 lei 4 parale. Perelipsis Lei Parale 2670 4 cheltuelile. 3422 38 veniturile. 752 34 capital besăricii. 1839 Dech. 31. Radu Gheorghiul (cu litere greceşti) Aceasta socoteală s’au făcut înainte me şi fiind adevărată s’au încredinţat. Prot. ţinut. Tuto vii, Constandin (Vrabie) Iconom. 17 (însemnare făcută în condică de Meletie Episcopul Romanului ;) La anu! 1840 August 7 privindu-să de cătră Noi sămele din această condică a besăricii Sfântului Nicoiae, să însemnează spre ştiinţă, poroncind ca şi pe viitorime să să urmezi întocma. М. EP. ROMANULUI. 31 Dec. 1839 - 31 Dec. 1840 Sama Sfântului Ierarh Nicoiae Tuchilă, de câţi bani am priimit eu neguţitorul Radu Enariul din veniturile besăricii pe anul dela 1839 Dech. 31 şi păr. la 1840 Dech. 31 ; asemine şi cheltuelile urmate. VENITURILE : 752 1. 34 p. capitalul besăr, din anii trecuţi; 1300 1. 4 p. folosul din vânzarea lumânătilor ; 255 1. 30 p. din cutiile besăricii. TOTAL : 2308 lei 28 părale. CHELTUELILE : 72 1. 8 p. daţi ţiganului de dres uşa la un pridvor ; 15 1. daţi lui Sirma Buiuc de isprăvirea lucrului pridvorului; 35 1. herâle unei fereşti la pridvor,: 29 1. olbroas-că la uşă; 29 1. 30 p. pentru prifăcut (dres) nişte veşminte;' 35 1. 20 p. o ladă pentru ţinut veşmintele ; 15 1. 8 p. hasâ de s’au îmbrăcat Pristolul ; 51 1. pe Í2 costoroabe pentru clopotniţă; 116 1. pe 8000 şindilă ; 108 1. noă chilie var ; 37 1. 35 p. pe căpriori şi leaţuri ; 138.1. 17 p. pe legatul clopotelor ; 273 1. pe doă coşuri piatră; 163 1. pe lucrul lumânărilor ; 114 lei dajdie preoţilor ; 200 1. hacul diaconului Ghiorghie Robul ; 32 1. pe untdelemn ; 39 1. 32 p. pe prescuri. TOTAL : 1504 1. 30 p. Perelipsis Lei Parale 2308 28 veniturile. 1504 30 cheltuelile. 803 38 capital besăricii. 1840 Dech. 31. Radu Gheorghiu (cu litere greceşti) Această socoteală făcându-se în fiinţa me şi fiind adevărată se încredinţează. Prot. ţinut. Tutovii, Costandin (Vrabie) Ico nom. 18 31 Dec. 1840-31 Dec. 1841 VENITURILE : 803 1. 38 p. căpitalul bes. din an. trecut ; 1132 I. folosul din vânzarea lumânărilor; 617 l. strânşi de pe la unii şi alţii ; 223 1. din cutiile besăricii ; 420 lei în 28 ocă ceară, ce să găseşte in besărică, preţeluită câte 15 lei oca. TOTAL: 3195 1. 38 p. CHELTUELILE : 200 1. leafă diaconului ; 64 l. dajdia preoţilor ; 12 1. 30 p. pe 2 ocă untdelemn; 41 1. 22 p. pe prescuri ; 9 1. 2 p. pe dresul unor fereşti a besăricii; 2457 l. 7 p. s’au cheltuit la clopotniţă. TOTAL : 2784 lei 21 parale. Perelipsis Lei Parale 3195 38 veniturile. 2784 21 cheltuelite. 411 17 Capital bisăricii. 1841 Dechem. 15 (Epitrop) Penciu Stoian Această socoteală făcându-se înaintea me şi fiind adevărată se încredintază. 1841 Dechemvrie 15. Prot. ţinut. Tutovii, Constandin (Vrabie) Iconom 30 Dec. 1841-30 Dec. 1842 VENITURILE: 411 1. 17 p. capitalul bes. din anul trecut; 420 1. 20 p. din discurile besăricii ; 911 1. 34 p. folosul din vân-zarea lumânărilor; 300 lei pentru patru stânjini moşie, din moşia târgului, ce i-au dăruit Menee Vlădoai, şi pentru aceşti 'stânjini au îndatorit pe dumnealui neguţitoriul Niculi Dimitriu a plăti trei sute lei, şi a rămâne stânjinii într’a dumisale stăpânire, ca o rudenie ce este ; 100 1. dăruiţi de răposatul Leonte Hangiu; 102 1. 20 p. dăruiţi de d-lui poharnicul Iordachi Oprişan ; 113 1. 20 p. strânşi dela poporăni ; 424 1. s’au luat cu împrumutare dela Kir Niculi Dimitriu ; 500 1. s’au luat cu împrumutare dela d. Sărdar Gavrilă Alecsă. TOTAL : 3283 lei 31 parale. CHELTUELILE : 267 1. 20 p. lumânări pentru împodobirea besăricii ; 114 l. 25 p. dajdie preoţilor pe un an; 27 1. 18 p. pres-corniţii pentru prescuri; 27 1. 15 p. pe dresul ogrăzii bisăricii; 12 1. 15 p. dresul unor veşminte; 14 1. 18 p. pe untdelemn ; 19 24 I. 10 p. cheltuiala la hram ; 267/ I. 34 p. s’au cheltuit cu clopotniţa până acum, pe acest an. TOTAL : 3159 lei 35 parale. Perelipsis Lei Parale 3283 31 veniturile cu datorie cu tot. 3159 35 cheltuelile. 123 36 rămâne capital bisăricii. 1842 Dech. 30. (Epitrop) Penciu Stoian Acestă socoteală făcându-să înaintea me şi fiind adevărată, să încredinţează. Prot. ţin. Tutovii, Constandin (Vrabie) Iconom 30 Dec. 1842-30 Dec. 1843 VENITURILE : 123 1.36 p. căpit. bés. din anul trecut ; 210 lei 30 p. din discurile bisăricii ; 797 I. 30 p. din vânzarea lumâna* iilor; 28 l. pe chiria unei odăi; 450 I. în 28 ocă ceară ce să găseşte în bisărică ; 100 1. s'au luat cu împrumutare cu sinet dela călugărul Paisie. TOTAL: 1710 lei 16 p. CHELTUELILE : 240 1. 13 ocă lumânări pentru împodobit besărică ; 57 /. 25 p. dajdia preoţilor ; 11 1. 8 p. meremetul unor veşminte; 28 1. 20 p. plata peceţii ’) ; 20 1.20 p. pentru prescuri ; 1404 1, 25 p. s’au cheltuit cu clopotniţa pără s’au gătit (însă : 262 1. 2 p. pe 18 chile var, 157 1. 38 p. pe 12250 cărămizi, 120 1. plata chetrarilor, 120 1. plata solahorilor, 73 1. 24 p, 5300 şindrilă, 213 1. 35 p. pe 18000 eue de şindrilă şi plata dulgherilor, 457 1. 16 p. cheltuiţi cu mâncarea salahorilor, a chetrarilor, şi cu toată cheltuiala lemnăriei ce au trebuit pentru clopotniţă). TOTAL: 1762 Iei 18 parale. Perilipsis L ei Párale 1762 18 cheltueli. 1710 16 venituri. 52 2 rămâne capital besăricii. 1843 Noem. 27. (Epitrop) Sava Antonovici Acestă socoteală făcându-se înaitea me şi fiind adevărată se încredinţează. 1843 Noemvrie 27. Prot. {inut. Tutovii, Constandin (Vrabie) Iconom 1) In anul acesta, 1834, s’au făcut peceţi pentru bis. din Bârlad şi deci şi a sf. Neculai (Tuchilă). 20 27 Noem. 1843 — 2 Decemvrie 1844 VENITURILE: 1127 I. 35 p. folosul din vânzarea lumânărilor ; 316 1. 20 p. folosul din discurile besăricii ; 30 lei pe chiria unei odăi ; 349 l· 5 p. sânt lumânări gata de vânzare, 21 ocă, câte 16 lei 25 parale oca ; 168 1. este ceară curată în biserică, 12 ocă, câte 14 lei oca. TOTAL : 1991 lei 20 parale. CHELTUELILE : 52 1. 5 p. rămasă beserica datoare din anul trecut ; 46 /. 5 p. s’au dat pentru dajdie preoţilor pe sf Gheorghie ; 304 1. 30 p. pe lumânări pentru podoaba besăricii ; 11 1. 20 p. pe untdelemn; 63 I. 10 p. pe făcutul scărilor şi la datu chimirului jos ; 53 1. 13 p. pentru meremetul unor veşminte ; 38 1. 20 p.pentru prescuri; 580 1. s’au dat d-Iui Sardariului Ga-vrilă Alecsă ce au fost besărică datoare din anii trecuţi d-sale cu 500 iei şi 80 lei dobânda lor ; 424 lei s’au dat d-sale Chir Neculi Dimitriu, ce ί-au fost besărică datoare din anii trecuţi ; 40 lei pentru sfântul Antimis. TOTAL : 1613 lei 20 parale. Perilipsis Lei Parale 1991 20 veniturile. 1613 20 cheltuelile. 378 — rămâne capital numite bisărici. 1844 Dech. 2. (Epitrop) Sava Antonovici Această socoteală, fiind adevărată, se încredinţează. Prot. ţinut. Tutovii, Constantin (Vrabie) Iconom. 1844 Dech. 2. 2 Dech. 1844 12 Dech. 1845 VENITURILE : 378 lei, capitalul din anul trecut ; 396 1. 18 p. din toate cutiile bisăricii; 1140 1. 22 p. folosul din vânzarea lumânărilor ; 12 1. ci s’au luat pe aguzii bisăricii1) ; 191. pe chiria unei odăi,-ce şede Neculai bulgariul, rămânând a mai da 16 lei ; 74 1. 18 p. pe căpriorii şi scândurile, care au fost şchele la clopotniţă2) ; 608 1. în 38 ocă ceară nelucrată, ce este în bisearică, socotită câte 15 lei oca. TOTAL: 2628 1. 18 p. 1) Pe frunza aguzilor. 2) înseamnă că acum se terminase de făcut clopotniţa. 21 CHELTUELILE: 379 lei pe lumânări de ceară pentru podoaba bisericii pe acest an ; 13 1. 30 p. pe untdelemn ; 41 1. 8 p. pe prescuri pentru slujbă ; 300 l. la tencuit biserica şi dregerea pe unde ou trebuit; 117 1. 20 p. cheltuiţi cu poarta bisericii ce s’aa făcut din nou : 30 1. pe 10 cară schini, ce s’au pus pe ograda (gardul) bisericii ; 10 1. de s’au meremetisit cadelni-ţile şi fanarile ; 147 1. 10 р. pe o candilă argint la lucrul şi ne agtungirea ei ; 56 1. fereştile la biserică din nou; 77 1. pe o căsuţă din Ograda b sericii a Iui Petre cerşitoriul, de s’au dat ace căsuţă călugărului Paişie, pentru 100 !. ce era bis. datoare acelui călugăr şi cu acea căsuţă s’au mântuit de datorie ; 5 lei pe tiplotă argint. TOTAL: 1176 lei 28 parale. Perilipsis Lei Parale 2628 18 veniturile. 1176 28 cheltuelile. 1451 30 rămâne capital bisericii. (Epitrop) Sava Antonovici Această socoteală fiind adevărată se încredinţază. Prot. ţinut. Tutovii, Const. (Vrabie) Iconom. 1846 Mart 12. 26 Maiu 1846 — 26 Maiu 1847 VENITURILE : 1451 1. 30 p. primiţi din anul trecut 1845, ce sânt trecuţi în condică ; 161 1. folosul de pe tămâi şi di pi chilii; 1768 1. 29 p. folosul di pi lumânări ; 435 1. 37 p. din trii discuri. TOTAL : 3817 Iei 16 parale. CHELTUELILE : 450 1. 26 p. s’au cheltuit cu (chi)Ha şi pivniţa ; 33 1. 14 p. pe prescuri : 296 1. 1 p. pentru lumânări ; 9 i. 10 p. ce spalatul sfintelor vase ; 13 1. 21 p. pi podeţul de dinainte sf. Pristol; 19 1. 25 p. pi schini la ograda bisăricii; 37 1. 15 p. la făcutul unui stihariu ; 24 I. la preoţi şi diacon, la hram ; 16 1. 30 p. pi untdilemn ; 41 1. 20 p. pi alamă pentru un sfeşnic Ia Maica Domnului ; 38 I. 32 p. la ţigan di lucru ; 156 I. 25 p. s’au dat di lucru pentru sfeşnicile dela tratapod ; 50 1. diaconului, leafa lui ; 36 1. pi trii filăzi, slujba învierii ; 15 1. pi scările di dinainte pridvodului. TOTAL : 1238 1. 19 p. 22 Perilipsis Í ei Parale 3817 16 veniturile. 1238 19 cheltuelile. 2579 37 rămâne capital bisăricii. (Epitrop) Sava Antonovici. 1847 Maiu 26. Această socoteală fiind adevărată să încredintază. 1847. Maiu 26. Protop. (inutului, Neculai (Igescu) Iconom. 26 Maiu 1847-20 Maiu 1848 VENITURILE : 2579 1. 37 părale, banii ce am priimit din trecutul an 1847, ce sânt trecu(i in condică ; 280 1. 12 p. din cutiile bisăricii; 320 1. di pi lumânări şi chirie a 4'chilii. TOTAL1 3180 1. 9 p. CHELTUELILE : 37 1. 3 p. pi prescuri ; 333 1. 17 p. pi lumânări mari pentru înpodobit biserica ; 150 1. diaconului pe anul trecut : 100 1. tij diaconului, pi acesta ; 16 )„ pi untdelemn 42 I. la preoţi şi diacon, Ia hramul’ bisăricii ; 8 I. 30 p. pi dres cadelniţile şi fofeză ; 83 1. 30 p. pi 68 scânduri de teiu şi 4 du-lachi ; 210 1. 24 p. pi feşnicu cel mare. TOTAL: 981 1. 24 p. Perilipsis Lei Părale 3180 9 veniturile. 981 24 cheltuelile. 3180 9 rămân capital bisăricii. 1848 Maiu 20. (Epitrop) Manolachi Barbu. Această socoteală fiind adevărată, se încredintiază. Prot. ţinut. Neculai (Igescu) iconom. 1848 Maiu 20. 20 Maiu 1848 -15 Martie 1849 VENITTRILE : 3180 lei 9 părale, suma urmei ; 3928 1. 38 p. din folosul vânzării lumânărilor şi din adunare discurilor, ci 23 s’au strâns din mila pravoslanvicilor poporăni, precum şi dila alţi miluitori. TOTAL: 6479 1. 7 p. capitalul bisăricii. CHELTUELILE : 4 1. s'au cumpărat un d¡sc în bisărică ; 8 1. pe dresul unor feloane ; 85 I. lumânări 4 ocă pol, la hramul bisăricii ; 40 1. diaconului Dimitrie, din leafa sa ; ’36 1. la hram, plata preoţilor slujitori ; 2 1. 20 p. spalatul candelilor ; 6 1. legatul unei Evanghelii; 10 1. prescorniţii; 40 1. un inolitvel-nic ; 6 lei di legat molitvelnicul ; 24 1. dulapi, piroani şi plata meşterului la meremetul pridvorului. TOTAL : 261 1. 20 p. Perilipsis Lei Părale 6479 7 capitalul adunat. 261 20 cheltuelile. 6217 27 rămân drept capital bisăricii. (Epitrop) Manolachi Barbu. Această socoteală, făcându-se în fiinţa me şi fiind adivă-rată, se încredinţează. 1849 Mart 15. Prot. ţinut. Teodor Berce Iconom. 15 Martie 1849 - 3 Maiu 1850 VENITURILE : 6217 lei 27 părale, suma urmei ; 3083 1. 3 p. din vânzarea lumânărilor şi dela discuri ; TOTAL : 9300 lei 30 părale. CHELTUELILE : 7 1. 20 p. o condică pentru însemnarea zestrii bisăricii ; 7 1. dresul a două uşi ; 5 1. dresul a doă cădelniţe şi spălatul lor; 29 1. 20 p. un pachet de bumbac pentru lumânări ; 231 1. 30 p. meremetul chiliilor ; 99 I. lumânări la Sf. Înviere -; 5 1. dresul a doă fănare ; 27 1. 20 p. lumânări la policandru ; 9 1. 20 p. pentru o treaptă de scânduri în oltar ; 10 1. pe 2 cară spini la ogradă; 10 I. 30 p. pentru un car Ie-mni şi o zi Ia un om ; 73 1. lucrul lumânărilor din ceara bisă-ricii ; 35 1. la hramul bisăricii ; 49 1. pentru 2 uşi din nou Ia bisărică; 10 1. pe prescuri de slujbă ; 4 1. dresul unor geamuri ; 32 I. meremetul pridvorului, în năuntru şi acoperement ; 7 1. o broască ; 20 I. îO p. lumânări acum la sf. înviere ; 10 I. pi lea-ţuri la chilii; 132 1. 20 p. diaconului; 150 !. dascălului Dima ce-i pus la lumânări ; 3268 lei 20 părale, cheltuiţi în facerea catapetezmei din nou. TOTAL : 4233 îeî 30 părale. Perilipsis Lei Părale 9300 30 capitalul bisericii. 4233 30 cheltuelile. 5067 — rămân capital bisăricii. (Epitrop) Manolachi Barbu. 1850 Maiu 3. Protoireul ţinut. Tutovii Această socoteală făcându-se înaintea iscălitului şi fiind adevărată să încredinţază. Prot. ţinut loan Liga Iconom. 1850 Maiu 10. 26 Main 1850-26 Main 1852 VENITURILE ; 5067 1. suma urmei ; 1200 lei, s’au vândut catapiteazma bisăricii vechi; 2522 1.. ce s'au strâns în folosul bisăricii milostenii ; 4000 lei din vânzarea lumânărilor şi dela discuri pe aceşti ani. TOTAL : 12,789 lei capital bisărici». CHELTUELILE : 20 1. 10 p. pi lucrui lumânărilor; 88 1. 30 p. cheltuiala aşezat(ului) catapitezmei şi meremet gios ; 12 l. 17 p. ferul ce a trebuit la catapiteazmă şi lucru ; 644 lei, săpător iului pentru catapiteazmă ; 347 l.20p. scânduri pentru ca-lapiteazmă : 480 l. patru Icoane împărăteşti, ce s’au zugrăvit mai înainte, afară de catapiteazmă; 186 1. lumânări la 2 hramuri a bisăricii ; 120 1. un sfeşnic s’au făcut de nuc înainte Mai-cei Domnului ; 74 lei, meremet la anvon ; 259 1. 7 p. prescuri, untdelemn şi altele; 4 1. la hramul bisăricii; 32 1. o ladă pentru bisărică ; 21 1. ce s’au dat ia chetrari pe dregerea pridvorului ; 88 I. 29 p. la fâcerea chelii bisăricii ; 527 1. 11 p. leafa diaconului pe 2 ani ; 90 1. leafa pisaltului ; 9000 lei, la zugrăveala catapitezmei. TOTAL: 12, 042 1. 35 p. 25 Perilipsis Lei Parale 12789 — capitalul bisăricii. 12042 35 cheltuelili. 746 35* rămâne capital bisăricii. (Epitrop) M. Barbu PROTOPOPIA ŢINUT. TUTOVII Această socoteală făcându-se înainte supt iscălitului şi fiind adevărată s’au încredinţat. Prot. ţinut. loan Liga Iconom. 1852 luli 8. DUHOV. CONS1STOR1E A SF. EP. HUŞII. Din raportul Protopopiei ţinut Tutovei cu No. 95, din 23 Iunie, luându-se lămurire de veniturile şi cheltuelile trecute în această condică, a sf. bisărici cu hramu sf Ierarh Nicoiae, şi fă· cându-să luare a minte de Consistorie la venituri şi cheltuele, fiind neprihănite, să adevereşte cu pecete Consistoriei şi iscăliturile cuviincioasă. (L. P. C.)... No. 505 1852 Noemvr. 17 26 Mai 1S52-26 Mai 1853 VENITURILE : 746 1.35 p. suma urmei ; 1431 1. 38 p. venitul lumânărilor; 240 1. 32 p. din discurile bisăricii. TOTAL : 2418 lei 35 p. capitalul bisăricii. CHELTUELILE: 141 1. 20 p. 61 şarampoi pentru ograda bisăricii ; 39 1. 34 p. unui dulgher pentru lucru scărilor ; 812 1. 20 p. un loc cumpărat pentru bisărică; 282 I. 21 p. leafa diaconului pe anul acesta ; 38 1. 20 p. leafa vânzătorului de lumânări ; 74 1. 16 p. s’au mai îmbrăcat iconiţa praznicului sf. Neculai ; 50 I. 35 p. prescuri şi dregerea veşmintelor ; 87 I. 20 p. la hramu bisăricii, la preoţi ; 79 1. 10 p. pentru lumânări Ia hram. TOTAL: 1606 lei 36*părale, Teodor Mandre Iconom V. Lefter 26 Perelipsis Lei Părale 2418 35 capitalul bisăricii. 1606 36 scăderile. 811 39 rămân capitalul besăricii. (Epitrop) M. Barbu 1853 Ghenar 2 ΝΟΤΑ.-Ре anul acesta nu-i văzută socoteala de protopop. Anul 1653 VENITURILE: 811 1. 39 p. suma urmei; 1676 1. 20 p. dela lumânări ; 440 1. din discu ; 79 1. chirie pentru trei odăi ; 356 1. ce au hărăzit poporenii. TOTAL : 3363 lei 19 părale. CHELTUELILE : 248 1. pi o sută două zăci şi patru tu-murugi ; 101 1. 14 p. facerea unui stihar diaconesc ; 3411. leafa diaconului; 314 1. leafa pisaltului; 631 1. pi 591 dulachi ; 203 1. 5 p. leafa pisaltului... ; 222 1. 6 p. dulgheriului care a făcut za· plajii ; 150 leafa lui Dima, care vinde lumânări ; 67 1. un anti-mis şi o leturghie ; 43 1. facerea unei sobe la o chilie ; 50 I. pentru prescuri ; 83 1. la hramu bisăricii. TOTAL ; 2453 1. 25. p. Perilipsis Lei Părale 3363 19 capitalul bisăricii. 2453 25 cheltuelile. 909 34 rămâne capital bisăricii. (Epitrop) M. Barbu. 1854 Ghenar 2. PROTOIEREUL ŢINUT. TUTOVII Socoteala făcută in faţa aceştii file, făcându-să înaintea sub iscălitului şi fiind adevarată, se incredinţază. 1854 Ghenar 2. Prot. {inut. Constantin (Vrabie) Iconom. Anul 1854 VENITURILE : 909 1. 34 p. soma urmii ; 20 l. pentru aguzi1) ; 1) Pentru frunza dela aguzi ce sô culegeà de femeile çare se ocupau çu gândacii de măţasă. 27 200 1. chirie la 4 odăi ; 541 1. din discu bisăricii ; 1941 1. 27 p. venitul lumânărilor. TOTAL: 3612 1. 21 p. CHELTUELILE : 28 1. 20 p. pi 12 tumurugi ; 177 1. 20 p. leafa diaconului ; 42 1. pi un Apostol ; 621 1. pi 621 dulachi la facere zaplajului ; 150 1. lumânări la hramu bisăricii, albi ; 50 i. prescuri ; 27 1. 36 p. pi untdilemn ; 23 1. 20 p. pi trei care lemni la ogradă; 52 1. 20 p. chiroani la zaplaji; 171 1. 15 p. lucrul dulghèriului la zăplaji ; 54 1. liafa unui pisalt ; 150 1. leafa unui vânzător de lumânări. Perilips Lei Parale 3612 21 veniturile. 1543 11 cheltuelile. 2069 10 rămâne căpital. (Epitrop) Λί. Barbu 1855 Ghenar 24 NOTÀ.-Socoteala pe anul acesta nu-i văzută de Protopop. Anul 1855 VENITURILE : 2069 I. 10 p. capitalul bisăricii ; 20001. dela lumânări ; 150 1. chirie dela 3 chilii ; 539 1. 33 p. din discul bisăricii ; 246 1. dobânda banilor de sus (2069 1. 10 p.). TOTAL : 5005 lei 3 părale. CHELTUELILE : 43 1. 30 p. învălitul la bisărică cu tiniche ; 34 1. pe o cadelni(ă alamă; 322 1. leafa pisaltului; 397 1. leafa diaconului ; 40 1. o broască la uşă ; 87 1. pe prescuri şi untdelemn ; 5621. o căldare de botez ; 86 1. 10 p. facere la un falon (felon); 100 1. la hramu bisăricii; 150 1. leafa vânzătorului de lumânări. TOTAL: 1822 lei. Lei Parale Perelips 5005 3 veniturile. 2000 --- priimiţi delà d-lui Dumitrachi Macriu, ci ùau dă ruit bisăricii. 7005 3 fac peste tot surna veniturilor. 1822 --- cheltuelile. 5183 3 rămâne capital bisăricii. (Epitrop) M. Barbu. 1856 Ghen. 18 28 Această socoteală, făcându-să înaintea iscălitului şi fiind adevărată, să încredinţază. Prot. ţinut. C. Vrabie Iconom. 1856 Ghen. 18 Anul 1856 VENITURILE : 5183 I. 3 p. capitalul bisăricii ; 1583 1.12 p. dela lumânări ; 500 1. din discuri ; 120 1. chirie a două odai ; 250 l. dobânda a 2500 l. îndobândiţi. TOTAL: 7636 lei 15 părale. CHELTUELILE : 145 1. 4 p. facerea unor feloane ; 20 1. o păreche sfeşnice de alamă; 91 I. prescuri şi untdelemn; 99 1. leafa psaltului ; 1490 l. pentru 4000 ocă var ; 336 I. leafa unui diacon; 200 1. 16 p. facerea a trei candele de argint; 92 l. 20 p. pentru nişte cărţi psaltichie; 114 1. leafa vânzătorului de lumâ* nări; 150 1. la hramu bisăricii. TOTAL: 2738 lei. Perilipsis Lei Părale 7636 15 veniturile. 2738 — cheltuelile. 4898 15 rămâne capital bisăricii. (Epitrop) M. Barbu. 1857 Fevr. 28. Această socoteală etc. Prot. ţinut. C. Vrabie Iconom. 1857 Fevr. 28. Anul 1857 VENITURILE: 4898 1. 15 p. capitalul bisericii : 400 I. din discul bisericii; 215 1. chiria pentru doă odăi; 1891 1. dela lumânări şi 51 ocă lum. ceară, ce să găsesc gata. TOTAL : 7404 I. 15 p. CHELTUELILE : 500 1. leafa diaconului ; 661 1. pentru 9 candeli de argint, lucrul lor; 270 1. pe 3000 ocă ipsos; 151.pe 20 covăţeli ; 200 1. lucru la 200 ocă lumânări ; 10 1. un sfeşnic de alamă; 58 1. la hramul bisericii; 210 1. pe 5000 cărămizi; 200 1. pe 20 căpriori la şcheli ; 1850 1. pe un policandru ; 71 1. lumânări la hram; 100 1. leafa vânzătoriului de lumânări; 981 2Ф 1. 24 р. cheltueli osebite ; 175 1. un sinet a râpôâ. Tudorachí Teohar, care bani nu s’au putut scoate. TOTAL : 5751 lei 25 parale. Perelipsis Lei Parale 74Ô4 15 veniturile. 5751 24 cheltuelile. 1652 31 rămâne capital bisăricii. (Epitrop) M. Barbu. 1858 Ghen. 2 PROTOPOPIA ŢINUTULUI TUTOVII Capitalul însemnat mai sus, priimindu-să dela fostul epitrop, d-lui Manolachi Barbul, şi încredinţându-să în mâna d-sale noului epitrop, Petiachi Păşea nul, să adevereşti şi de Protopopie. Prot. ţinut. C. Vrabie Iconom. 1858 Mart 1. Anul 1858 VENITURILE: 1652 I. 31 p. capitalul bisericii ; 1150 L3p. dela lumânări; 529 1, 25 p. din discuri; 238 1. chiria odăilor; 34 l. pi aguzi. TOTAL: 3604 lei 19 părale. CHELTUELILE: 19 1. 25 p. prescuri; 12 1.28 p. mangal; 7 lei 15 p. sopon de spălat şervetele ; 20 I. pe opt rogojini ; 5 1. 24 p. pe doă cheotori la clopotul cel mic ; 20 lei spalatul po-licandrului ; 103 1. un dulap; 3 I. 20 p. o tigae de adus foc; 14 1. 5 p. sticli la fănari şi fereşti ; 24 L la hramul bisericii ; 14 1. 20 p. dresul veşmintelor; 24 1. de făcut o sobă; 144 1. lucru pi 72 ocă lumânări ; 366 1. leafa vânzătoriului de lumânări ; 900 1. leafa diaconului ; 2 l. 20 p. o sticlă de aghiazmă. TOTAL : 1601 1. 37 p. Perelipsis Lei Parale 3604 19 veniturile. 1601 37 cheltuelile. 2002 22 rămâne capital bisericii. (Epitrop) Petrachi Paşcanu. 1858 Dech. 23. Această socoteală etc. Prot. ţinut. C. Vrabie Iconom. 1859 Ghen. 8. 30 Dispoziţiani luate de Sf. Episcopie de Huşi cu privire la sámele înfăţoşate de epitropii bisericilor. Prin duhovniceasca noastră Consistorie, cercetându-să Sama de taţă pe anii pănă la 23 Dechemvrie anul 1558, nu s’au văzut întovărăşită şi de cuvenitele dovezi ; însă, în privire că asămine regulă pănă acum n’au fost introdusă, de aceia noi o întărim potrivit formelor, şi totodată, pentru viitoriu, punem d-lorsale epitropilor următoarele însărcinări : 1. Săniile anilor următori să fie întovărăşite şi de dovezile controliceşti, atât în privire veniturilor şi dănuirilor particulare, cum şi în acea a cheltueliior, dupre forma Caselor Obşteşti a Statului. 2. Capitalul bănesc rămas din anii trecuţi, precum şi rezerva ce va putè fi din veniturile anilor următori, să va dobândi cu legiuită siguranţie de fondos şi cu sinete intabulate de In-stanţiile respective, spre a nu să păgubi profitul acelor bani, urmând ca, când Epitropia ar face nişte asemine împrumuturi, prin Prea cucernicul Protoiereu să Ne aducă la ştiinţă. 3. închirierile de binale ce biserica ar fi având, să să facă cu formă de licitaţie şi prin instanţia competentă, aducându-să la ştiinţă despre preţul ce va eşî, şi făcându-să adjudecaţia în fiinţa d-lorsale epitropilor şi a Prea cucernicului Protoiereu. 4. Pentru orice înbunătăţiri sau reparaţii mai importante vor cere trebuinţă a să faci, d-lui Epitropul mai întăi prin Prea cucernicul Protoiereu va trebui să ceară a Noastră încuviinţare. 5. Prea cucernicul Protoiereu este chemat a execută aplicaţia punctelor de mai sus, numai puţin şi trimiterea Sămilor pe fiecare an la Episcopie spre cercetare şi întărire. Locotenent Episcop Huşului f Calinic Harîopoleos No. 774 1859 Iulie 24 Huşii Director Episcopiei.. 31 4- Fevruarie 1859 — 4 Fevruarie 1860 VENITURILE : 2002 Je», capitalul bisăricii, primiţi dela dascălul Frumuzach», casierul b'săricii ; 37 1. dănuiji de d-lui sar-daru loan Bora ; 12 1. dăruiţi de d-lui boeriul Costachi Cuza ; 112 1. dârui(i de dascalu Mihălachi pentru ţânerea a nişte lăzi în bisărică ; 12 1. daţi de d-lui Niculiţă Macarie pentru o materie ce i s’au dat la moartea păr(intelui) d-sale '); 286 1. chiria chiliilor din ograda bisericii ; 20 1. bezmănul pe casa bisăricii dela văduva Paraschiva Radu ; 603 1. din discurile bisăricii ; 2794 1. 31 p. din vânzarea lumânărilor ; 197 1. profitul a 2100 1. ce au fost împrumutaţi. TOTAL: 6076 lei 13 părale. CHELTUELILE: 30 1. pe prescuri de slujbă; 1071. ceară, bumbac şi lucrul lumânărilor; 48 1. pe lucrul lnmânărilor din mucuri ; 2 1. 10 p. pe 2 verigi la cheile dulapurilor ; 1 1. 2 p. pe o teplotă de tablă albă ; 1 1. 10 p. pe untdelemn, bumbac şi altele la sfintele Masle ; 46 1. părintelui Antonie (Lazăr) cu ordinul Protoiereului ; 5501. leafa diaconului T. B(ercea) pe 11 luni; 97 1. 23 p. meremetul ogrăzii şi portiţii bisăricii ; 400 1. leafa dascălului Frurnuzachi pe unan. TOTAL: 1283 lei 5 părale. Perelipsis Lei Párale 6076 13 veniturile. 1283 5 cheltuelile. 4793 8 rămâne drept capital. (Epitrop) Frumuşanu loan. 1860 Mart. 1. 4 Fevr. 1860-4 Fevr. 1861 VENITURILE : 4793 1. 8 p. suma urmii ; 20 1. bezmănul casei văduvii Paraschiva Radu ; 325 1. chiria chiliilor din ograda bisăricii ; 30 l. pentru aguzii din ograda bisăricii ; 621 1. 25 p. din discurile bisăricii ; 950 1. 10 p. din vânzarea lumânărilor ; 620 1. lumânări ceară, câte 20 lei oca, lucrate; 148 I.di pi nişte 1) Din materiile sau stofele de vestminte nelucrate se împrumutau de biserici spre a se pune împrejurul năsăliilor la morţi, şi în schimb se dădea çevà sf. lăcaş de către respectivii poporeni. 32 căpriori, prin d. Petrachi Păşcanu ; 630 1. dobânda banilor daţi cu împrumut. TOTAL : 8138 1. 3 părale. CHELTUELILE : 96 1. trei ocă lumânări ceară albă la ziua st. învieri; 23 1. dresul sfeşnicilor de alamă şi a fanarilor; 120 I. 15 p. la hramul bisăricii ; 7 1. 20 p. pi două părechi mucări cu tăbliţile lor ; 32 1. 6 p. pi un car mangal ; 252 1. 20 p. pentru 5 fereşti la bisărică pi din afară; 17 1. 35 p. pi prescuri; 18 1. lumânări la fofeză ; 18 1. 34 p. repararea chiliilor ; 233 1. 17 p. pe un an mugiului (Neculai Mihale), care a lucrat lumânările ; 600 1. leafa diaconului T. Bercea pi un an ; 400 1. leafa dascălului Frumuzachi pi un an. TOTAL: 1819 lei 27 părale. Perelipsis Lei Parale 8138 3 veniturile 1819 27 cheltuelile 6318 16 rămâne capital bisăricii. (Epitrop) Frumuşanu lordachi. PROTOPOPIA DISPARŢ1REI 1 A ŢINUT. TUTOVII Această socoteală fâcându-să înaintea subscrisului etc. Prot. ţinut. C. Vrabie Iconom. 1861 Fevr. 10. II. Condica de venituri şi cheltueii a bis. Sfinţilor Voivozi ') Sama de câţi bani am priimit eu vamiş Efstati din veniturile bisăricii sfinfilor mai mari Voivozi pe anul acesta dela 3 Fevr. 1826-3 Fevr. 1827 VENITURILE: 204 lei 13 păr. din cutiile bisericii; 12 1. 20 p. tij din cutii ; 22 1. tij din cutii prin preotul loan Gaşpar ! 22 l. 20 p. din cutie dela breasla tabacarilor ; 8 1. din chirie casei de lângă medelnicerul loniţă Gâlcă ; 132 l. 5 p. ce s’au strâns cu milostenie pentru facerea clopotniţa ; 46 1. (16 1. dela preotul Toader, fiu Cojocariu, — la Pisaltiri. 2) Gheorghiu fiul lui Gheorghie Pălcianu, —la Ceasuri. 3) Vasili fiul preotului Ilii, — Otrena. 4) Panaite fitul lui Ilii Cantaragiu,— Otrena. 5) Ştefan fiiul lui Ilii Cantaragiu, - Vicernie. 6) Costachi fiiul lui Dumitrachi Mihai,-Vicernie. 7) Tănasă fiiul lui Du-mitrachi Mihai,—Vicernie. 8) Gheorghe fiiul lui Ivan Băncea-nu,-Vicernie. 9) Gheorghie fiiul lui Costachi Bungeanu, - Vicernie. 10) Neculai fiiul lui Mitachi Săpunariu, — Buchili. 11) Ivan fiiul lui Teodor Brăgariu,-Buchili. 12) Teodor fiul lui Ilii Cantaragiu,—Buchili. (Dascalu) Gheorghie Neagu V. Şcoala dela Biserica Sf. Ilie 1) Andrei Pavlov; 2) loan Ariton; 3) Panaite Sechilar; 4) Iancul Neculau ; 5) Costachi Vasiliu ; 6) Gheorghi Beldii ; 7) loan Sandul ; 8) Gheorghi Calep ; 9) Simeon Cărjăoanu ; 10) Costandin Popa ; 11) loan Popa ; 121 Neculai Marcul ; 13) Costandin Negruţ; 14) Radul Crăciun; 15) Andrei săn Petrescul ; 16) Manolachi Ştefănescu. Anul 1847. Dascalul Stan Zaremba VI. Şcoala dela Biserica Sf. GheorgHie Isvod de căţi copii să află în şcoala dela Biserica Sf* Gheorghie BAEŢI şi FETE : 1) Nicolai Radu ; 2) Iancu Stati ; 3) Gheorghiu Goiu ; 4) Alexandru loan ; 5) Gheorghi Eni ; 6) loan Costachi ; 7) Gheorghi Vasili ; 8) Oonciu Petre ; 9) Ştefan A-vram ; 10) Opre Cărăiman ; 11) Ştefan Tudori ; 12) Marghioala Goiu; 13) //гала Eni Grecu; 14) Dumitra Aii ; 15) Zoiţa A· lecsi. Materia învăţăturii : Trătajii scrişi de mână, Ceaslov, Psaltire şi Scrisoari. 1847 Noemvrie 5. Dascalu Vasile Bâgu Şcoala dela Biserica Sfântului Neculai „£şanii" BAEŢI : 1) Costachi sân preotul Teodor Bercea ; 2) Costachi sân Costantin Călin ; 3) Petrachi sân Dumitrachi Covaciu ; 4) Toader sân Gheorghie Ghidan ; 4) Ştefan sân Eftenie Scrip-cariul ; 6) Costachi sân Neculai Dulgherul ; 7) Ilie sân Gavril Cojocaru; 8-9) Dumitrachi şi Gheorghie fiii lui Gheorghe Pe-rianu; 10) Mitre sân Ştefan Bogătoiu tăbăcariul. Materia învă{ăturii : Trăiajii, Ceaslovu şi Psaltirea. Dascalul Ianacachi Şcoala dela Biserica Sf. Neculai (TucHilâ) BAEŢI : 1) Ion sân postelnicu Moisă ; 2) Ştefan Panaite Neacşu ; 3) Neculai Panaite Neacşu ; 4) loan Iconomu Mano-lachi ; 5) loan Mihai Mungiu ; 6) loan Iani Fitoc ; 7) Ştefan Dănilă ; 8) Raicu Avram Gheorghiu ; 9) Toader Gheorghi An-gheluţi ; 10) Spiridon Vârlan ; 11) Andrei Petre Frangu; 12) Neculai Gheorghi Penul; 13) Costachi Hagi Gheorghi Velic ; 14) Simion diaconu Nechita ; 15/ Gheorghi a preuiesii iienii ; 16) Panaite Gheorghe Brătilă; 17; Pendezi Petre Sârdeşcu ; 18) Neculai Gheorghi Stanciu; 19) Manolachi Neculaiu Antoniu; 20) Dumitrachi loan Sârbul / 21) Vasile Gheorghi Meraru; 22) An-ghel Costantin Popoiu ; 23) Costachi Mitachi Turtoiu ; 24) Gheorghi Iancul ; 25) Simion Polcovnicu Vasile Popa ; 26) Teodor Iconom Neculaiu Igescu ; 27) Tudorachi Gheorghi loan ; 28) Panaite preotu lordachi Praja ; 29 Mihai Săchilaru Gheorghi Lazăr. Anul 1847. Dascalu Hurmuzachi (Frumuzachi) Şcoala dela Biserica Sfinţii Voevozi BAEŢI şi FETE: 1) Vasile Pleşul; Vasile Argintariu; 3) lancul Şterien ; 4) Mihalachi Sârboacii ; 5) Neculaiu ginerile Chiriţii ; 6) Toader sân lchim ; 7) Gavrilă sân Calmic ; 8) Vasile sân Crâstian ; 9) Pavel sân Samson ; 10J Sava sân lancu Dul- 77 gheriu ; 11) Caramfil sân Stavăr ; 12) Gheorghe sân Dorobâţ ,‘ 13) Neculai sân Mitre ; 14) Necula; sân Gheorghi Sârbu ; 15) loan sân lordachi Cojocaru ; 16) Gheorghe sân Necolaiu Creţu ; 17) Costachi sân Costandin Gaspar ; 18) loan Petrachi ; 19) Μα· riia Neculai Gâlcă ; 20) Smaranda Costachi ; 22) loan Cojocaru. Anul 1847. (Dascalul Costache Тепе) ’) Şcoala dela Biserica Sf. loan Botezătorul Izvod de câţi copii sânt supt învăţătură la dascalu Gheorghe £oţoroga dela biserica St. loan Botezătoriul. BAEŢI şi FETE 1) loan a lui Gheorghi Apostolachi; 2) Neculai a lui Costantin Munteanu ; 3) Costantin a lui loan Băl-tag ; 4) Gheorghi a lui lordachi Condre ; 5) loan Andreiu ; 6) Gavrilă a lui loan Perju ; 7) llie a lui'Neculaiu Chelariu ; 8) Costachi a lui Ilii Toma ; 9) Scârlat tot a lui Ilii Toma ; 10) lonijă a lui Dumitrachi Mitriu ; 11) loniţă a lui Neculaiu Popa ; 12) Ga· vrila a lui Costachi Rojniţă, din satu Coroeşti ; 13) loan a lui Gheorghi Hanaţia din satu Ch lienii : 14) Toader a preotu’ui loan Badeuschi, din satu Bogdăni{a ; 15) Grigore a lui Vasile Galbănu ; 16) Costachi a d-sali Neculaiu Blahuţu (Vlăhuţă) ; 17) loan Melinti din ograda dela d-lui spataru lancul Greceanu ; 18) O copilă a d-sali vătavului Vasile Popovici, din satu Pleşu ; 19) O copilă a d-sale (cucoanii) Catinca Focşăneanca ; 20) O copilă a lui Neculaiu Dan: 21)0 copilă а d-sale slugerului Grigori lstrati ; 22) O copilă Hinca a d-sali pitarului loan Partent : 23) O copilă a d-sali vătavului Alicsandru Popăscu. Anul 1847. Dascalu Gheorghe Boforoga 2) Câte odată, pentră că se ocupă şi cu negoţul de vite, ii ţineă locul fratele său, dascalul Gheorghie Tene. După Dascalul C. Tene a ţinut şcoală diaconu Qh. Albu, intre 1848-1850. η Şcoala din ograda bisericii Sfântu Spiridon Numele şi porecla şcolarilor şi materia învă{ăturii BAEŢI I) Vasile sân Alexandru Vârgoli'ci la Ceasuri. 2) Toma sân Vasile Anton—la Obedniţă. 3) Dumitrachi sân das-calu Vasile lacomi—la Ceasuri. 4) Dumitru sân Preotu Dumitru Şlicariu—la Ceasuri . 5) Pandeli sân loan brat—la Utrenie. 6) Gheorghie sân Gligori Chiriac—la Utrenie. 7) Costachi sân Poroşnicu Toader—la Utrenie. 8) Eni a lui Manolachi Gheorghe-la Vicernie. 9) Toader a lui Gavril a Chirii-la Vicernie. 10) Vasile sân Costandin Costachi—la Vicernie. (1)847 Oct. 31. (Dascalu) Ştefănachi Buduruş XII. Şcoala dela Biserica Sfinţilor TreierarHi Izvod de c&ţt copii să găsesc la bis. Treierarhi. 1) Mihai sân Gheorghie Vasiliu ; 2) Mirciu Ghenu ; 3) Dumitru sân Raţă ; 4) Ghiorghi Paruş ; 5) Gheorghie sân Manoli ; 6) Vasile Panică ; 7) Grigori Schin ; 8) Ion sân Dumitru Dul-gheriu; 9) Vasile Mustaţă; 10) Tudorachi Dâlcu; 11) Ghiorghi sân Ion Manoli ; 12) Vasili sân Andrii Raţi ; 13) Ilie Parfeni ; 14) Hristachi sin Eni; 15) Grigori Calalb ; 16) Hriste sân Dumitru Sârbu; 17) Ion fiiu lui Grigoraş Dranga. (Dascalu) loan Munteanu Şcoala. Particulară a lui Dimitrie Papa Stavru (ţinută in casa in care sta) BAEŢI: 1) Petre Pavel; 2) Iancu Pavel; 3) Iancu Dav(id); 4) Ion Dămian ; 5) Mina ; 6) Gheţu şi Sterian ; 7-8) Constan-dinică şi Petrăchiţă Constandinciu; 9) Ilie Hagiu; 10-11) Vasile şi Anghel Calciu; 12) Tiţă Hagi Vasile Ivanciu; 13) Mihalachi Petcu; 14-15) Adam şi Ghiorghi Hagi Panainte; 16) Vasile Hagi Dumitru Grecu; 17) Pavèl Lupu Abageru; 18) Costache Ze-tingiu ; 191 Alecu Manolachi Brişcu. Materia învăţăturii : a seri şi a ceti şi a vorbi Limba Grecească, Rusască şi Italienească, cu gramatica lor, şi Artimetica. Răspunsurile Epitropilor date Protoeriei în 1872, asupra datelor când s’au zidit Bisericile din Bârlad (Dosarul Protoeriei No. 195/72) I. Epitropia Bisericei Sf. Dimitrie (1872 August 29) La adresa Domniei-Voastre No. 456, prin care mă invitaţi a vă da lămurire de când s’au înfiinţat Biserica cu patronul Sfântului D’mitrie in această urbe Bârlad, cu onoare vă răspund că: ştiinţa esactă ce rni ceriţi nu s’au putut găsi în documentele ce posedă numita Biserică ; iară, după informările verbale ce am căpătat dela unii din poporănii mai bătrâni, mi-au spus că această Biserică ar fi înfiinţată la anul 1747 de un neguţitor anume Enachi Nica, şi in urmă, aceasta Biserică zidită de peatră şi cărămidă, la anul 1833, cu cheltuiala poporenilor, sub administraţia épi-tropului loan Liga. Vrăbii Iconom II. Epitroaisk Bis. Sf. Haral. şi Minâ 1872 August 30. Prin nota d-voastră No. 463 cereţi a vă da ştiinţă în ce anume an s’au zidit Biserica Sf. Haralampie şi Mina. Cu onoare vă răspund că menţionata Biserică s’au zidit în anul 1855 şi s’au sfinţit la anul 1856 Octomvrie 21 de Prea sfinţitul Episcop Me-letie Istrati. Epitrop, Andreiu Gheorghiu so III. £pitropia Bisericei Sf. Neculai (Eşanu). 1872 August 31 Subsemnatul Epitrop Bisericii din urba Bârladu, dispărţirea 4, sfântul Neculai Eşanu, ari onoare spre deplinirea mijlocirii ce-mi faceji prin adresa No. 466, a vă relată că zidirea Bisericii de care facem menţiune mai sus, este făcută la anul 1842. Fpitrop, C. Popovici IV. Epitropia Bisericii Sf. loan Botezătorul 1872 Aug. 30 La adresa Prea cuvioşiei voastre No. 457, prin care-mi cereţi lămurire în ce anumetan s’au Înfiinţat Biserica sfântului loan, unde am onoare a fi epitrop, cu stimă vă răspund că precât ştiu origina Înfiinţării acestei Biserici, este de pe anul 1812. Au fost durată de lemn şi cu nenorocita ocazie a focului ce a suferit oraşul Bârlad în anul 1851 s’au prefăcut în cenuşă întreagă Biserică cu totul ce eră într’însa. După arderea ei po-porănii, cu încuviinţarea Episcopului Eparhiot, numindu-mă epitrop, Biserica în acel an s’au şi făcut din nou aşă precum să găseşte astăzi, şi la 1853 Noemvrie s’au şi sfinţit. Această este lămurire ce vă pot dă. Epitrop, Ganne VIII. Epitropia Bisericii Domneasca 1872 Sept. 1 Spre satisfacerea adresei D-v. No. 455, subsemnatul are onoare a vă răspunde că, după observarea ce am făcut arhivei acestei biserici, nu am putut găsi anume în ce an s’a fondat această biserică şi cine a fost fundatorul ei ; ci, după informa-ţiunea luată dela mai multe persoane, zisa biserică este fundată de Domnul Vasile Lupu Vodă la anul 1634. Epitrop, D, Munteanu 81 VI. Epitropia Bisericii Sf. Gheorghie Am onoare a vă răspunde, la adresa sf. v. No. 461 că Biserica sf. Gheorghie, la care am onoare a fi epitrop, este zidită la anul 1812. 29 Aug. 1872. Epitrop, Hagi Ivanciu Boiu. VII. Epitropia Bisericii sf. Voevezi Pe temeiul adresei ce am primit dela sf. voastră sub No. 462, cu onoare vă răspund că in anul 1806 este făcută Biserica, din început din temelie, iar la anul 1840 s’a prifăcut de cărămidă şi s’au invălit cu şindilă, precum se vede şi până în ziua de astăzi, şi la anul 1858 s’au făcut cloporniţa. Epitrop, (ne discifrabil) VIII. Epitropia sf. Neculaiu Crângan (dela Crâng) Spre rezuitat ia adresa No. 467, cu onoare vă comunic ştiinţa : că, în lipsă de acte oficiale, din care se iau informaţie, m'am adresat la oameni bătrâni din comună şi aproximativ mi s’au dat lămurire că Biserica cu patronul sf. Neculai Crânganu este făcută pe la anul 1831. Epitrop, Vasiliu IX. Epitropia Bisericii Sfinţilor Trei-Ierarhi 1872 Sept. 10 Spre satisfacerea adresei d-v. No. 464, am onoare a vă da informatiune că actuala biserică, de sub administraţia acestei Epitropii, este zidită în anul 1843. Epitrop, Vasilescu 82 X. Epitropia Bisericii Vovidenia Subsemnatul are onoare a vă răspunde : că, din cercetările ce s’au făcut, m’am informat traditional cum că această Biserică este zidită de o familie Duculească la anul 1770, care au durat până la 1802, când s’au dărâmat de cutremur ; după care apoi s’au Început a fi zidită prin ajutorul poporenilor, făcându-se cu 5 turnuri, şi s’au terminat la 1812. Iar la anul 1826 Octombrie 14 de un incediu grozav au căzut cu turnuri cu tot, şi de atunci In coace s'au prefăcut in stare cum este astăzi. Epitrop, Costin Vasiliu NOTÀ.— In Dosarul Protoieriei de Tutova No. 195, nu se găsesc şi răspunsurile epitropilor dela Bisericile : sf. Neculai Tuchilă, sf. Spiridon şi sf. Ilie. Totuşi în tabloul statistic, întocmit la 28 Oct. 1872, sunt trecute ca fundate: sf. Neculai Tuchilă la anul 1825 ; sf. Spiridon la anul 1826 ; şi sf. Ilie la 1816. Nu numai aceste date, dar şi celelalte din răspunsurile epitropilor, spre mai multă siguran(ă, trebuesc verificate prin ajutorul documentelor şi altor mijloace probante, şi apoi să fie întrebuinţate, fiindcă nu toate pot fi exacte. Eu le-am grupat aici pentru că sunt, după cum ştiu, primele încercări ce s’au făcut de autoritatea bisericească, spre a se afla anii când s’au fundat Bisericile din Bârlad. ✓ Din Sinodecele Bisericilor Bârlădene Din sinodicul Bisericii Sfinţilor Voivozi a) Ctitorii (fila 5) „Ctitorii bisericii Sf. Voivozi din urba Bârladu, Judetulu Tuto va, au fost aceştia: Doamna Ecaterina Drâgnoaia, care dila dânsa au luat începere a se face această sf. Biserică. Şi au mai fostu aliaţi cu dânsa : şi preotulu Apostu din comuna Cerţăştii, care în urmă, acestu preot, sau făcutu călugăru şi s’au numit Anania ; şi d-1 Ştefănachi Gălăţanu ; şi d-1 Petcu Grădinariu, şi cu fiul său, Enachi Petcu, fiindu pe acelu timpu holteiu ca de 24 de ani“. b) Binefăcătorii şi ajutătorii sfintei biserici (filele 16-18) „Doamna Ecaterina Drăgnoaia şi sfinţia sa părintele Apostu şi cu soţia sa Irina presvitera, cari în urmă, acest preot, s’au făcut călugăru şi s’au numit Anania ; Părintele Costantin Tene şi părintele Gheorghi Bogescu, părintele loan Gaşparu, d-1 Costachi Tene, care au fostu epitrop la această Sfântă Bicerica treizeci şicinci de ani şi au fost şi ca psaltu totu la.această Sf. Biserică cinzeci de ani ; d-1 Antohi Stan care şi d-lui au fost epitrop, şi d-1 Costantin Miticiu care au fostu totu epitropu, care pe timpul lui s’au făcut ograda bisericii prin stăruinţa părintelui Diaconu Gheorghe Albu, care chiaru şi cu bani au vinitu întru ajutoru în mai multe rânduri şi prin sfătuiriie preoţilor cari sunt servitori şi anume; Sfinţia sa părintele Iconomulu Nicolai Dediu şi Sfinţia sa părintele Nicolai Bâgu sachelariu şi dascalul loan Atanasiu şi cu ajutorulu poporănilor şi a altori creştini, cari nu 84 sunt poporăni la Vceastă biserică, precum d-1 Costachi Neculau, care au dat nişte şarampoi pentru zaplaz şi alţii. Amvonulu din această sfântă Biserică este făcut de sfinţia sa părintele Ghiorghi Albu (diacon), cu banii sfiinţii sale ; Iar vülturulu, la acest sfânt amvon, este platitu de d-1 Mihalachi Iancu ; tot sfinţia sa părintele Gheorghi Albu au făcutu strana arhierească şi proschinăta-riulu împreună cu d-1 Lupu Prumuzachi şi cu frate-său d-1 Costachi Frumuzachi, şi cu d-na Frăsina (Pintilie Oprea) prin stăruinţele servitorilor di mai sus arătaţi. D-na Maria Dimopol a dăruit două rânduri de vestminte prin sfătuirea sfinţiţi sale părintelui Iconom loan Carp. Şi în fine toată familia Gâlculeştilor au ajutat mult la această Biserică. Domnul Lascar Costin a făcut un rând de vestminte, precum şi alte binefaceri. D-1 Lupu Că-răbăţ şi cu soţia sa, Ilinca, au dăruit o prostire de mătasa. D-1 Mihalachi Popa cu soţia lui, Marghioala, au dăruit un rând de vestminte, un prosop mari şi un covor de lână, prin sfătuirile părintelui N. Dediu. D-1 Gheorghie Pleşu a mai făcut un rând de veştminte pentru cumnatul său, Vasile Pleşu, tot prin sfătuirea păr. Dediu. Părintele Gheorghie Avram, poporan la această Biserică, iar servitor la Bis. sf. Gheorghie, tot în acest oraş, a făcut strana Maicii Domnului, cu toată cheltuiala sf. sale, care această strană este pusă alăture lângă amvon, iar sfânta icoană este îmbrăcată în argint prin stăruinţile preoţilor N. Dediu şi N. Bâgu, păr. diacon Gh. Albu şi dascalul loan Atanasiu, de pe la poporări şi alţi creştini făcători de bine. D l Aii Turcu (chioru) ') a dăruit Bisericii o sfântă icoană, sf. Neculai, înbrăcată cu argint, spre pomenire, şi în urmă Aii Turcu s’a botezat şi el şi familia lui şi în urmă, nu după mult timp, s’a mutat amândoi către Domnul. D-1 Costachi Anghel a făcut o candilă de argint cu trei lumânări şi în mijloc o sticlă de candilă, care este aşezată la această sfântă icoană, tot prin stăruinţile acestor servitori. D-1 loan Anastasiu, ce i zic şi Ghebosu, au dăruit două iconiţe îmbrăcate cu argint : una învierea Domnului şi una Maica Domnului, care sânt puse în sfântul Oitar. Hriste Vâlcovici a făcut un sfeşnic cu trei lumini şi Sarafimu şi mai multe lucruri. Doamna 1) A se vedeà a mea Istoria comunei Bogdana, studiul, pag. CXV111 85 Ruxanda Stoian Hie a dăruit o candila de argint. Domnişoara Chirichiţă Stoian a dăruit o dveră de matasă, lucrată cu mâna d-sale foarte frumos. D l Miriade Groza a dăruit o dveră zugrăvită cu chipul învierii Domnului. Doamna Hinca Tene a făcut trei feloane negri, pentru ceremonia înmormântărilor. D-1 Costachi Frumuzachi a făcut un rând vesminte. D-1 Pavel Popa (Borş) a făcut un rând vestminte pentru fratele său Panainte Popa şi pentru sofia lui, Maria, spre pomenire. D-na Ileana Rafă a dăruit un rând de vestminte şi un castron mare de aramă pentru făcut aghiazmă. D l Ali Turcu a dăruit o icoană cu numele sf. Neculai înbrăcată cu argint; şi în urmă, acest Aii Turcu s’au botezat şi el şi familia lui,-şi apoi, nu după mult timp, s’au mutat amândoi cătră Domnul. D-1 loan Atanasiu, dinpreună cu mama lui, Domnica, au făcut o sfântă icoană în numele Maicii Domnului (cernită), care să se scoată la Denia cea mare, înpreună cu sfânta Răstignire. D-1 Dimitrie Dimitriu a făcut.o sfântă Cruce îmbrăcată cu argint prin sfatuirea Părintelui N. Dediu, părintelui N. Bâgu şi dascalu! loan Atanasiu. D-na Catinca Gâlcă a făcut un rând vestminte şi un stihariu negru, diaconesc“. Din Sinodicu! Bisericii sf. Ilie a) Ctitorii bisericii vechi (fila 5) „Vasile Huhulef, Toma Vasiliu (Huhuleţ) fiul ')» Ionifă Robu, Sandu Bou, Dimitrie Arghiri“. b) Ctitorii bisericii actuale (fila 5) „loan Chinea Iconom şi Protoiereu, Frumuzachi Moscu, Velea loan, loan Gheorghiu (cojocaru), Chiriac Dobrovici şi Colea Blănariu“. c) Binefăcătorii şi ajutătorii Bisericii actuale (fila 17) „Costachi Ionescu, Hagi Costachi şi Iancu, Gheorghie Cos-tandinovici, Petru N. Ganea, Costachi Paruş, Panaite Armaşu, Ecaterina Velea loan, Nistor loan, loan Dobrovici, loan Vârgo-lici (profesor, fost epitrop mai mult timp), loan Carp Iconom, 1) Oul sau Ouleţ (A se vedeâ Documente Bârlădene, vol. I, p. 127-129; p. 140; p. 159-160. Din greşală deci se zice aici Huhulej. Ştefan Neagoe, Gheorghie Albu Diacon, Ştefan Balmuş, Sava Calciu, Sofronie Vârnav Ieromonah, D. M. Grăjdeanu, Dumitra Raicu, Dumitra Goiu (Varamizu), Maria Gâlcă, Teodor Paladi, Iancu G. Diamandi, Maria Neculau (Plânge), Petru Mircea, Vasile Prumuşanu (Pârlog) sachelar, Nicolai Mitrofan cântăreţ şi Scarlat Codreanu preot (Aceşti trei de pe urmă au adunat bani cu condica pentru zidirea bisericii actuale), Ecaterina V. Lepă-datu (una sfântă Ioană Maica Domnului, îmbrăcată cu argint şi un rând veştminte preoţeşti) şi Evpraxia (Elisaveta) monahia Zaharia. d) Notiţii Istorice „Din datele şi indicările cu care sunt investite unele cărţi şi obiecte ale Bisericei, precum şi din ştiinţele culese de pe la mai multe persoane ajunşi astăzi în ani înaintaţi ai vrâstei lor să constată : Biserica Sf. Profet Ilie are fiinţa dela anul 1809, având formatul şi construcţiunea de lemn ca multe alte biserici din timpurile vechi. Intre fundatorii vechi ai Bisericei destingem mai cu osebire pe vrednicii de imitat evsevioşii bărbaţi arătaţi în capul primei pagini dela partía I-а acestui sinodic (de la No. 1-5 inclusiv) Modul precum au fost construită această biserică o făcu să nu dureze decât până în anul I860 0 când, ne mai putând servi ia destinaţia sa, fu dărâmată. Insă ca să nu să uite un asemenea locaş al D-lui cu ajutorul mai multor bine făcători creştini în general, iar in parte cu a demnelor de respect persoani notate iarăşi în pa tia I-а a si-nodicului (a se vedea de la No. 6 11 inclusiv), care n’au cruţat nimic numai ca să-şi îndeplinească sacrele datorii de fii cătră mama lor biserică cu care a fost strânşi legaţi duhovnicesce, Asemenea adevăraţi creştini au putut propăşi în lucrul lor din mila celui de sus că această Biserică să fie clădită din nou pe o bază sănătoasă de piatră cu o construcţinne solidă şi după un stil mai corespunzător timpului modern. Ea a început a să lucra de la anul I860 şi s’a terminat în anul 1869, când s’a şi sfinţit de cătră Prea sf. sa losif Episcop Eparhiei Hu- \) Datele 1809, a intemeerii primii Biserici, şi I860, a începerii clădirii Bisericii actuale, nu sunt exacte (A se vedea Doc. Bârlădene, vol. 1, pag. 127—128 şi 173-179). Anul întemeerii primei Biserici este deci c. 1795, şi al celei actuale 1859· 87 şilor V sub neobositul Epitrop Velea loan, căre a complectat lucrarea Începută Intre alţii şi de cătră vrednicul de pomenire Econ. şi protoiereu loan Ghine, din iniţiativa cărora biserica mai adoptă pe lângă patronul său propriu de sf. Uie şi acela de sf. Ierarh Vasile“ (Dupăce se aminteşte mai departe de Războiul Ruso-Ro-mâno-Turc, de pierdedea Basarabiei şi anexarea Dobrogei, de mutarea scaunului Episcopal la Galaţi, de trecerea aci a P. S. Iosif Gheorghianu şi de alegerea în loi.u-i la Huşi a P. S. Că* linie Dima în 1879, adaoge ;) „înregistrăm în treacăt spre marea noastră bucurie şi ale* gerea de Episcop de la 10 Decembre 1886 a Prea sf. sale smeritului între Arhierei Silvestru Bălănescu Piteşteanu. Alegerea de Episcop a Prea sf. sale şi învestitura i se făcu cu solemnitatea şi regula obişnuită. Ţara şi tronul, găsind în persoană Prea sf. sale calităţi alese de acele de care mai mult de cât ori când le reclamă sf. noastră biserică in nişte împrejurări aşa de grele în lupta cu necredincioşii, a bine chibzuit cu încredinţarea toiagului păstoral peste păziţi de Dumnezeu Eparhie a Huşilor în mâinile Prea sf. sale Episcopolui Silvestru Bălănescu. încredinţaţi de trecutul Prea sf. sale, avem încredere în ridicarea clerului aceştei Eparhii 1) Sfinţirea s’a făcut într’o Duminică, la 28 Septemvrie 1869 (Δ se vedeâ Registrul cel vechiu de Intrare şi Eşire al Protoieriei de Tutova, la data de 14 Sept. 1869). Am privit şi eu, ca copil de 12 ani, la acea frumoasă şi măreaţă solemnitate, fiind în clasa II primară, despre care am şi scris acasă tatălui meu. Până atunci eu nu văzusem Vlădică şi nici sfinţire ae Biserică. Cu acel prilej, epitropul Velea loan a imprimat în noua înfiinţată Tipografie a Associaţiei „Uniţii“ din Bârlad, 100 bilete de invitaţiune (Dosa-riul Actele Gestiunii afacerilor Tip. Ass. „Unirii“, pe anul 1870). Impresiunea ce am avut atunci, unită cu dragostea ce o aveam de a mă face preot, m’a îndemnat ca să urmez, în Duminici şi Sărbători, la Biserica sf. Ilie, ba să mă hotărăsc chiar că, învăţând în seminariu, nu la altă Biserică, să fiu slujitor, ci numai decât la aceasta. Mergând la sf. Ilie, ţineam isonul cântăreţului dela strana mare, trăgeam clopotul cel mare la Axion, făcând şi alte treburi în Biserică. După terminarea a 7 clase seminariaie, la această biserică am fost cântăreţ întăi, diacon şi preot. In 1892) când am ajuns ca paroh şi a venit vremea să mă suiu în turnul clopotniţii să iau pe şamă clopotele, mi s’au umplut ochii de lacrimi. 88 şi cu propăşirea celor cerute de sf. ta noastră biserică şi Reli-giune care sunt unele din petrele fundamentale ale edificiului unui stat“. Din Sinodicul bisericii Vovidenia a) Ctitorii (pagínele 9-10) „Din toate observaţiile ce s’au făcut de cătră Parohul Bise-ricei, tuturor Docomentelor şi actelor ce posedă Biserica Vovidenia din această Urbă Bârladu, nu sau găsit nici o lumină despre data fundamentală a acestei Biserici, fără numai din istorisirea tradifională a unui venerabil bătrânu anume, Andreiu Gheorghiu ce sau săvârşit din via(ă la anul 1875, şi care au fost născut în secolul din urmă şi care ave cunoştinti mai ade· vărate despre împrejurările acestei Biserici. Astu feliu spunea el : că această Biserică dateaze de pe la 1770, şi că este făcută de o familie Duculească, şi aceasta au afirmat şi mai mult prin aceia, că în Epitropia acestii Biserici au fost mai mult din ace familie, şi mai alesu că locul Boltii şi a chiliilor din fa{a Bisericii şi altele sunt dăruite de Pavel Duca, care la 1824 era Epitropu acestii Biserici şi care desigur să trăgea din acea familie. Iar fasile prin care au trecut această Biserică se vor arăta la partea a Ш-a a acestui Sinodicu“. b) Ajutătorii Bisericei Vovidenia. (paginile 35-37). Ştefan Duca şi Vasile Pătcălabu, care au dăruit Bisericei locurile de peste Podul cel Mare la anul 1770, unde astăzi este Pescăria. Paracchiva Vidră, care a dăruit Bisericei locul Hanului din strada sf-lui llie ce se zice şi la trei scări. Monahul Eliseu, carele a dăruit Bisericei locul unde stă astăzi Clopotniţa de la fundul Oltarului Bisericei, pe malul Bârladului, la 1800, pentru locuin(a preoţilor. Preotul Manóle, care au fost cel mai cu râvnă pentru biserică ; el a dăruit casa sa cu locul ei Bisericei, ca să fie spre locuinţa Preoţilor pentru pomenirea sa (care casă astăzi este închirietă D-lui loan Popescu Profesor). El le-au dăruit la anul 1802. 89 Pavel Daca, care la 1824, fiind Epitrop acestei Biserici au dăruitu Bisericei locul Boitei strada Veche, astăzi strada Ştefan cel Mare, şi chiliile din faţa Bisericei. Neculaiu Drăganu, carè la anul 1875 au dăruit Bisericei Vovidenia casele situate in dosul stradei Ştefan cel Mare, spre pomenirea sa, llinca Scârlat Manu şi lordache Manu, care la anul 1858 au dăruit Bisericei „Vovidenia“ locul sterpu de lângă Biserică situat în str. Ştefan cel Mare, pentru clopotniţă. Notifi Istorice (pagina 61-63). „După după cum sau văzut din tradiţiune Biserica dateaze de la 1770. Ea a fost în bună stare până la 1802, când atunci s’au dărâmat de un cutremur grozavu. Dăpă care apoi au început ase rezidi din nou prin ajutorul Poporănilor şi stăruinţele Preotului Manóle, făcându-se Biserica cu 5 turnuri a căriâ lucrare s’a terminat la 1812. Iar la 1826 Octombrie 14 de un incendiu grozavu au căzut cu turnuri cu totu. Cându era să se primejduiescă şi Preotul acestei Biserici anume Theodor Duhovnicul, care în timpul focului intrase în Biserică, pentru asigurarea ore căror lucruri mai preţioase ale Bisericei. Şi dacă unpasu n’ar fi păşit înspre uşă totu focul cu turnuri cu tot ar fi căzut peste el. Totu atuncea cu acea ocszie sau înfiinţat şi al doilea Hramu al aceştii Biserici, Precuvioasa Paraschiva, pentru apărare de incendiu. Şi de atuncea încoace prin ajutorul poporănilor Biserica sau prefăcut în starea cum să găseşte astăzi. Catapiteasma sf. Biserici este făcută cu cheltuiala D. Hagi Milea (după ardirea târgului). La anul 1886 sau construit din nou grilajui din giurul Bisericei. La anul 1893 fiind Epitropi Sachelarul Dimitrie Blănariu, Gheorghe S. Râşcanu şi Grigore Nastea, s’a construit prin stăruinţa lor, imobilul din strada Ştefan cel Mare în locul boitei ruinate. 90 Spre ştiinţa generaţiunalor ce se vor succede, se notează aici, că in anul de la Hristos 1896, biserica Vovidenia, fiind cu desăvârşire deterorată pe dinafară, precum şi la acoperemânt, D-1 Gheorghe Alexandru comersant şi prim Cantor la numita Biserică, din râvnă cătră cele sânte, şi conscient de cuvintele S-lui Ion Hrisostom care zice : „Că se vor sânţi cei ce iubesc podoaba casei lui Dumnezeu“ a bine voit a face o reparaţie radicală păreţilor, acoperemântului şi pridvorului numitei biserici, cheltuind suma de (800) opt sute lei noi. Deci să-i fim recunoscători, pomenindu-1 în veci.“ (ss) D. Biănariu sechelar 1896 Maiu 15 Din Sinodicul Bisericii sf. Ioen a) Ctitorii (fila 5) „loan Mârzacu, primul fundator, şi Safta, soţia sa ; Costantin Stefănescu, Maria, soţia sa, Mihai şi loan, fiii lor ; Vasile Miloş, Smaranda, soţia sa, Catinca şi Cleopatra, fiicele lor; Io-hiţă Vrabie şi Catinca, soţia sa ; loan Condurachi şi E!ena, soţia sa; Vasile Buhnea, Parascheva, soţia sa, Toma şi loan fiii lor; Toma Cinceti şi Smaranda, soţia sa ; Pascal Gane şi Ana, soţia sa ; Nşculai Ventura şi Maria; soţia sá ; loan Codreanu“. b) Ctitorii bisericii după ardirea din 1851 „Iordachi Gane. Ana, soţia sa, Natalia, Sevastia, Stefan şi Gheorghie, fii lor“. c) Binefăcătorii şi ajutătorii (fila 17) (dela 1851 până astăzil) „Soltana Docan, Gheorghie, soţul său, Iordachi şi Iancu, fiii lor ; Mihai Stefănescu, Maria, soţia sa ; Pavel Apostol, Maria soţia sa ; loan Coroiu şi Safta, soţia sa ; Iacob Lăjescu Doctor şi soţiile lui, Maria, Smaranda, Maria, cu fiii lor, Neculai şi Iancu ; Soltana Coroiu ; Gheorghie Iamandi şi Catinca, soţia sa ; Grigorie Dănuleţ, Tarsiţa, soţia sa, Gheorghie, Ştefan şi Smaranda, fiii lor ; Iorgu Juvară, Maria, soţia sa, Clemansa, Ernest, 1) S'au lăsat la o parte numele acelora cari sunt trecute la ctitori, 91 Neculai şi Emil, fiii lor ; Costantin Sturza şi Elena, soţia sa, cti fiii lor ; loan Gaiu ; Colonelu Neculai Boteanu şi Zoiţa, soţia sa ; Petru Veisa, Vochiţa, soţia sa, şi Catinca, fiica lor; Iancu Cos-tandachi, Ruxanda, soţia sa, Iancu şi Neculai, fiii lor; Iancu I. Paladi şi soţia sa, Natalia ; Neculai Bujoranu, Profira, soţia sa, şi fiii lor ; Costachi Gheuca şi Ruxanda, soţia sa ; Cleopatra Clş-man ; Iconomul Gheorghie Barbu, Ana, soţia sa, şi Dimitrie, fiul lor ; Ştefan Ilie şi Maria, soţia sa ; Ana Lupaşc ; Safta Donici ; Panainte Ncculau şi Ruxanda, soţia sa ; Andrunachi Donici ; Profira Istrati ; Grigorie Mihailescu şi Soltana, soţia sa ; Ioniţă Bou, Maria,/soţia sa, Scarlat, Nastasia, Natalia şi Costachi, fiii lor; Neculai Cornea ; Pavel Ionaşcu ; Enachi Ulea, Raluca, soţia sa ; Ştefan Gane ; Elena Racliş ; Costachi Nanu şi Aristiţa, soţia sa ; Catinca Donachi ; Gheorghie Ştefănescu ; Iorgu Cişman ; Casuca Cârjă şi Catinca, fiica sa ; Smaranda Cornea ; Catinca Costan-dachi ; Catinca Catargiu ; Nicu Juvară şi Zamfira, soţia sa ; Costachi Ciucă şi Maria, soţia sa ; Profira Alexă ; Scarlat Mavro-gheni şi Frăsina, soţia sa ; Costachi Codrescu Doctor, şi Cecilia, soţia sa; loan Parfeni şi Catinca, soţia sa,—şi fiii lor; Catinca Balaban şi fiii săi ; Iancu Codre'scu şi Elena, soţia sa ; Alecu Sturza şi Smaranda, soţia sa, —şi fiii lor; Profira Sion; Iconomul Costantin Vrabie“. d) Notiţe istorice (fila 28) „La 1851 April 17, s’a întâmplat un incendiu în urbea Bârlad, care au prefăcut în cenuşă şi biserica sf. loan Botezătoriul ce eră construită de lemn de primii fondatorix)· La 1879 Apriil 11, oarels 121/2 amiază, ncendiul dfn şopronul unei bătrâne, fiind însoţit de un vânt puternic, au aprins mijlocul mahalalei Cotul-Negru, care au ars pănă în capătul din sus, împreună cu fănăria întregei mahalale, ce era situată afară de 1) Din foc au fost scapate: 1 cruce şi 6 candele de argint, 1 Evanghelie îmbrăcată în argint, 2 părechi paftali, una de argint şi alta de sedef, 1 cădelniţă de argint, 1 chivot mic, 1 Aer, 1 Penticostar, 1 Mineiu, 1 Psaltire, 1 Ceaslovaş mic şi 1 Molitfelnic, 6 cărţi „cari s’au adus^de Titinaş44. 1 sfeşnic de fer, 1 crâstelniţă de aramă, - un număr de veştminte preoţeşti şi diaconeşti, câteva bucăţi de stofe pentru vestminte şi câteva lucruri de pânză. (Dcsar No. 13, pe anii 1852-1865). 92 barieră, cauzând astfel această mânie a lui Dumnezeu poporanilor acestei sfinte biserici pagubă suma de 40.000 lei aproximativ“. Din Sinodicul Bisericii sfinţilor TreierarHi a) Ctitorii (fila 5-8) Fundatorii bisericii vechi „Vasile Eşanu, Grigorie Eşanu, şi loan Eşanu !)· Costea Hotun, a funcţionat in calitate de Epitrop aproape de ani, in care timp a făcut mai multe inbunătătiri“. b) Fundatorii bisericii nouă „Radu Agachi, Radu, Casandra, Stefan, Neculai, Paraschiva, Smaranda, Vasile. loniţă Agachi, Maria, Gheorghie, Emanoil, loan, Paraschiva, Maria, Nicolai, Mărgărinta, Ecaterina, Costandin Costandinciu, Chirica, loan, Iacob, Elena, Gheorghie, Elena, Costandin, Tănasă, Ana, Dimitrie, Ţonea. Raicu închinătoriu, Maria, Iordachi Închinătorul, Todosia, Acachie monah, Somoil, Ermona, Stanca, Ghena, Vasile, Necolai, Dimitrie, Maria, Hara-lambie, Eni, Susana închinătoare. (Morţii lui) Ştefănachi Abage-riu, Antohi, Safta, Smaranda, Aniţa, Ioana, Gheorghie, Maria, Teodor, Mina, Panaite, Costandin, Panaite, Paraschiva, Hristea. loan preot, Vasile, Ecaterina, Gheorghie, Ganciu, Anastasă. (Morţii lui), Ştefan Buzoranu, Gligori, Ana, Eni, Ileana, Costandin, Ancuţa, Chiriac, Paraschiva, Ilinca, Vasile, Grigori, loan, Lupu, Safta, Măria, Sanda, (Mor(ii lui Chir) Vasile, loan, Maria, Gheorghie, loan, , Calistina monahia, Maria, Ţancu, Costandin, Dimitrie, Ghesghina, Gligori, Căsandra, Ilinca. Ştefan Blanariu, Velic, Teodor, Simioan, Maria, Nicoiae, loan, Stoian, Costachi, Nicoiae, Dimitra, Gheorghie. han Gheorghiu (a zugrăvit biserica în lăuntru, la anul 1855), Mihail Vasilescu (a fost Epitrop al acestei biserici timp de 10 ani, dela 1870—1879)“. 1) Nu ştiu pe ce s'a întemeiat întocmitoriul Sinodicului, punând pe aôesti trei cu numele celor Trei-ierarhi, ca fundatori ai acestei Bisericii. Eu, pănă acum, n'am nici o dovadă. NOTA.-Copiet din Sinodic, însă am avut în vedere şi Pomelnicul cel mare al Bisericii. Numele şi, pe unde a fost, pronumele ctitorilor se imprimă cu cursivă, spre а-i distinge de morţii din familiile lor. Părintele Gh. Palade, în 1879 iunie 28, când a întocmit Sinodicul acesta, zice: „Sinodicul prezent, partea 1, fiind format după diferite notiţii culese din Pomelnice, şi altele (adică din informaţii dela bătrâni), se certifică de noi“-după care semnează şi pune pecetea bisericii (fila 8). c) Binefăcătorii şi ajutătorii (fila 17) „Dimitrachi Giuşcă (au făcut Amvonul la an. 1855), lor* dachi Romaşc (a plătit de făcut Potirul cel mare, argintul fiind al bisericii), Neculai Ardeleanu (a cumpărat o Evanghelie, un Apostol şi trei sfeşnice de nuc, lucrate la strung), Ecaterina Ardeleanu (a îmbrăcat cu argint şi catifea o Evanghelie mare), Ifrim Cojocaruşi soţia sa Elena (a făcut Icoana cea mare a Maicei Domnului cu scaunul ei, la anul 1845), Sandu Olăeriu şi Saghin Gherman (două prapure în biserică), Mitrea (Sarafîmul din faţa Catapitezmei), Panainte Velicovici închinătoriu (Policandrul mare de alamă), Soltana Docan (un rând veşminte preoţeşti), Constandin Gâlcă (a fost epitrop la biserică 5 ani şi a făcut şi un rând de veşminte preoţeşti), Teodor Mafteiu (a fost epitrop bisericii 3 ani şi a făcut un rând vestminte preoţeşti) şi Teodor d„i„л: « д aiaui μι cui · (Mai sunt şi alţi binefăcători până la numărul de 406, însă îs trecuţi numai cu numele de botez, necesar spre a se pomeni în biserică la sfintele slujbe, şi de aceia nu i-am mai trecut aici). d) Notiţi istorice (fila 98). „Această biserică din vechime este făcută de o grupă de tineri flăcăi, şi de aceia şi-au avut numirea de biserica flăcăilor 0 din mahalaua Bujorănii. La început au făst durată de lemn, având catapeteazma de muşama zugrăvită, în urmă adică la annl 1842 s’au desfiinţat prima biserică, făcându-se o altă de zid cu păreţii 1) Pe inscripţia clopotului mare (Doc. Bârlădene. v. I, p. 361) se spune că-i făcut „Cu cheltuiala flăcăilor din Bârlad, biserica Trei-Ierarhi, anul 1854“. Fapta aceasta pioasă să nu se fi răsfrânt oare în întregime şi asupra clădirii primii Biserici, —ca la alcătuirea Sinodicului în 1879, —cum vedem mai sus,, să i se zică „Biserica Flăcăilor“? lată o chestie ce are nevoe de lămurit. Pentru moment, din lipsă de dovezi sigure n’am cc spune mai mu it. 94 de cărămidă, temelia de piatră, şi acoperemântul compus din şindilă măruntă, care biserică s’au gătit şi s’au sfinţit in anul 1843, dela care timp şi pănă astăzi au funcţionat ne intrerupt. La anul 1855 s’au zugrăvit pe din lăuntru. La anul 1863 s’a făcut bisericii o radicală reparaţiune. La anul 1876 s’au reformat acoperemântul bisericii, învă-lindu-se cu tablă de tinichea albă. Vre’un incediu s’au alt accident în tot timpul de când este înfiinţată această biserică, nu s’a întâmplat“. Din Sinodicul Bisericii Domneasca a) Ctitorii (fila 5) „Această sfântă Biserică cu patronajul Adormirea Maicii Domnului, din comuna urbei Bârlad, judeţul Tutova, este zidită de piatră şi cărămidă, fondată de Domnitorul Vasile Lupu Al-banistu, soţia sa Teodosia Doamna, între anii 1634 —1653, pe timpul în cari au fost înălţimea Sa pe tronul Moldovii. Şi această Biserică au fost făcută cu trei turnuri şi au durat pănă în anul 1802, în timp când cutremurul numit dela Venerea mari, 14 Octombrie, de puternica sguduitură s’au sdruncinat aşa de tari zisele turnuri, încât Epitropia bisericii au fost nevoită a ie desfiinţâ şi a drege bine bolta bisericii care au stat bună pănă la cutremurul numit dela sfântul Teodosie, 11 Ianuarie 18382), când, din cauza acestui cutremur, crăpând zisa boltă, şi, fiindcă şi biserica eră mică în interiorul ei, epitropul aceştei biserici, răposatul loan Liga, împreună cu notabilii poporăni, au găsit de cuviinţă să o strice pănă în temelie, ca să o poată face mai încăpătoare. La 1840 s’au şi pus în execuţie această idee, şi dar fiind zidirea de o calitate foarte tari, nu s’au putut strică decât 1) Aceasta nu-i exact. Biserica zguduită de acel cutremur, a fost dărâmată până la temelie şi zidită din nou între anii 1804 — 1807. (A se vedea Doc. Bârlădene, vol. J, pag. 296 şi 297, sub No. 19 şi 22, —cele ce ne spune protopopul loan Damian, în 1808 şi 1819, unul din ctitorii principali a acestei Bisericii. 2) Poate bagdadia să fi suferit ceva,-din care prilej Epitropul Liga şi poporanii meditâu să trice biserica făcuta de protopopul Damian, şi să facă o alta „mai încăpătoare“, ceia ce nu s’a putut din pricina solidităţii zidului. 95 numai pănă la pragul de jos al tereştrilor, de unde apoi s’au zidit iarăşi la loc, pănă ce s’au gătit aş$, după modul cum se vede în prezent, -adăogându-se pridvorul la această prefacere, după cum şi veşmântăria s’a făcut la anul 1867. b) Binefăcătorii şi ajutătorii (fila 17) loniţă Praja (a donat) şeapte locuri de dughene în anul 1785; Şărban Blanariu- un loc de casă în anul 1804; Marghioala Racoviţă — trei dughene în an. 1814; Preotul Gavril Bră-escu ; Mihalachi Cerchez — un han în 1814; Costachi Dia ; Elena Greceanu- un broş de aur, două perechi cercei şi un şir măr-geanu; Constantin Gh. Diarnandi şi Aglaia, sofia sa -un broş de aur, două cruciliţi de aur, un medalion de aur în formă de inimă, un ornic de părete, două sigile şi un ştemplu şi două stofe de fir de aur; Scarlat Roseti şi Agtipina, sofia sa — un policandru de bronz cu 9 lumini şi 2 stofe de fir de aur ; Maria Thiery, născută Sufu- un medalion de aur cu petri şi una perechi cernei ; Irodia Obreja — una cruciliţă de aur ; Cleopatra Bontefş —un inel de aur; Elena Drosu — un inel de aur; Gheorghie Chiperiu - un galben ; Maria Lubuloasa - un galben ; Scarlat Miclescu- un Ianţujel de aur pentru ceasornic ; Iancu Gh. П < Л» «vi л « /7 < n < л n я мип 1 л «4 X *4 Λ f А*> / ЛпОоЛ И О ísiiiiiiuniAt oi %*/i€uput.i и ouliU ou — uua laua uc iwi ywdooa uS bani) şi una dantelă. c) Nofiuni istorice (fila 28) Noţiuni istorice lipsesc 2). Pela biserica Sf. Dimitrie a) Ctitorii Numele ctitorilor ce au contribuit la edificarea Bisericei Sf. Dimitrie, 1833-1835: Iconom C. Cocu 1000 lei ; Safta Negrea 1001 lei 20 parale ; Spătaru Răducan Casimir 500 lei; Aga Neculai Greceanu 500 lei; 1) Ne mirăm de e aşă afirmaţie, când Epitropia bisericii în 1879, data reînfiinţării Sinodicelor, puteă, cel puţin din cele ce dânsa ştia sau din cele ce ar fi auzit dela pteoţii, cântăreţii şi poporănii bisericii,-sa noteze în condică multe fapte şi întâmplări de seamă, 96 Spătaru loan Codreanu 101 lei ; Comisu loan Liga 1000 lei ; Stoiciu Ilie 1000 lei; Spataru N. Negrea 391 lei ; Grigori Toma 500 lei; Spăt. N. Ventura 111 lei ; Nistor Popa 400 lei; Vasile Calciu 150 lei; .loan Caracaş 300 lei; Iordan Andonie 301 lei 20 parale; Căp. С. Bou 306 lei; C. Sturza 500 lei; Sardar C. Iamandi 102 lei; Şt. Caludă 102 lei; loan Tuduri 200 lei 25 parale; D. Arghir 200 lei; Postelnicu loan 370 lei; loan Jurgea 130 lei 20 parale ; M. Pusta 200 lei ; Panaite Seriacu 50 lei ; C. Munteanu aga 34 lei; Pah. Iordachi Popa 100 lei; Sărdar loan Vrabie 150 lei; Catinca Borş 178 lei; Păh. Gheorghe Liga 105 lei ; Maria Liga 100 lei ; Ecsviriana Monahie 200 lei ; Gh. Busnea 138 Iei ; Gh. Dămianu 100 lei ; D. Tiríchiu 100 lei ; Ñas-tase Brăileanu 100 lei; Stan Anton 102 lei; Gavrilă Mina 100 lei ; loan Marcu 50 lei ; Gr. sin N. Mocanu 213 lei ; loan Dimi- triu 102 lei; Polc. Gh. Renta 102 lei ; Ganciu^Stoica 102 lei ; Maria Mutuleasă 17 lei ; loan Barbu 100 lei ; loan Ecaterina 111 lei; Gh. Gatin 50 lei; Costantin Vulpe 102 lei ; Dimitrache Giurcu 100 lei ; Iordache Coroi 60 lei 20 parale ; Teodorache Teohar 34 lei ; Vasile Chiru 70 lei 23 parale ; Hristodor Armagu 100 lei ; Gh. Păun 36 Iei ; Dumitru Preot Sach. 36 lei ; Teodor Maria 51 Iei ; Anghel Radu Í00Ó lei ; Ionită Cojocaru 20 lei 10 parale ; Şt. Stamate 86 lei ; Hurmuzachi D. 34 lei ; Ştefan Despa 51 lei ; Stamatin D. 42 lei 20 parale ; D. Borş 100 lei ; Gavril Sfetcu 500 lei ; Manolachi Ivanovici 150 lei ; S. Altangiu 51 lei ; Vasile Costandiniu 102 lei ; Toma Vasiliu 51 lei ; Za-haria Cojocaru 17 lei; Neculai Toma 70 lei, 25 parale ; loan Vasiliu 51 lei ; Maranda Stoiciu 30 lei ; Ilinca Mocanu 100 lei ; Iordachi Chirazi 10 lei ; Ilie Bela 34 Iei ; C. N. Andrei 51 lei ; N. Ioni(â 17 lei 20 parale ; N. Mungiu 51 lei ; Petre Mungiu 34 lei ; Dima Mungiu 17 lei ; loan Negrut 36 lei 25 parale ; loan Brahnă 51 lei; Vasile Ursan 34 lei; Stol. V, Buhnilă 34 lei ; Savin Oprea 17 lei ; Grigore Hristea 50 lei ; Şt. Gâlcă 100 lei ; Spăt. Alecu Sturza 160 lei; Pavel Cerchez 271 Iei 20 părale; Polc. loniţă Calalb 1G2 lei; Miron Buşilă 38 lei; V. Stoica 61 lei; loan Obreja 17 lei; Domnica Tanasă 75lei ; Vasi'ică Sturza 500 lei ; Iordache Mitrea 128 1. 25 parale ; Colonel Lascar Bogdan 300 lei ; Sărd, I. Cogălniceaeu 200 lei ; Spăt. Voicu Greceanu \ 97 300 lei ; Vasile Nicorescu 300 lei; Casandra Buduiasă 10 lei 11 parale ; Vechenţiu Focşa Eromonah 5 lei 10 parale ; Dumitru Săidacaru 8 lei 20 parale ; Cost. Drugan 8 lei 20 parale ; Stana Dimitrie 2 lei 25 parale ; Andrei Blănaru 2 lei 25 parale ; Dobre Hristea 17 lei ; Radu Neculai 17 lei ; Iancu Vorgolici 8 lei 20 parale ; Iordachi Romaşcu 26 lei ; D. Brânză 111 lei ; Spăt. Iancu Greceanu 200 lei ; Gh. Coroiu 200 lei ; Păh. Costachi Cornea 13 lei; Casiana monahia 4 lei; Gh. Gălăţanu 5 lei 10 parale : Mihalachi Zaharoc 13 lei ; Gh. Coroiu 300 lei ; Safta Negre 200 lei ; Sărd. Gh. Docan 500 lei. b) Binefăcătorii şi ajutătorii bisericei actuale (fila 17). 1. Cu surname 1781 Iei vèchi s’au cumpărat policandru în anul 1855 April 23, oferita acea sumă de mai mulţi făcători de bine. 2. S’au îmbrăcat icoana sf. Dimitrie cu argint iarăşi prin ofrandele binefăcătorilor. 3. S’au făcut sf. vase rându 1, sf. cruce ace mare din argint şi poleită cu aur, de către D-nele Zoiţa Parfeni, Maria Crăescu şi Elena Vârgolici spre pomenirea întregii lor familii ; au mai dat şi una ocă de argint şi o candilă. 4. Manolache Costachi Epureanu au făcut 2 rânduri de veşminte bune, spre pomenirea sa şi a repausaţilor săi părinţi. 5. D-na Maria Stoiciu au făcut un rând de veşminte, a dat o candelă de argint şi un covor. 6. D-1 Panaite Goiu a îmbrăcat icoana cea mică a D-lui Iisus Hristos cu argint, a făcut un sfeşnic de alamă dinaintea Maicii Domnului şi un rând de veşminte bune întru pomenirea sa şi a repausaţilor săi fii Maria şi Gheorghe. 7. D na Profira Costachi G. Stoeşăscu au făcut 4 rânduri veşminte : 3 albe de matase şi unu colorat de ştofă, întru pomenirea sa şi a repausatului său părinte G. Stoeşăscu. 8. D-na Ileana Racliş au făcut un rând de veşminte, un sfeşnic de alamă şi un stihar diaconesc, întru pomenirea sa şi a fraţilor săi Costachi şi Alexandru Racliş. NOTA.-La transcrierea acestei liste am avut în vedere şi Pomelnicul cel mare al bisericii. Am trecut aici însă numai persoanele, ale căror nume de botez sunt însoţite şi de acel de familie; celelalte nume, numai de botez, întru cât sânt trecute în Pomelnicul bisericii, le-am lăsat la o parte. 98 9. D-na Catinca Costandachi a dat o ocă de argint la îm-brăcarea icoanei hramului, a tăcut un sfeşnic de alamă Intru pomenirea sa şi a Întregii sale familii. 10. D-1 Gh. Corciovă a Îmbrăcat icoana cea mică a sf. Gheorghe cu argint spre pomenirea Întregii sale famili. 11. D-1 Sava Savin a îmbrăcat evanghelia a 2 a de argint poleită cu aur spre pomenirea întregii sale familii. 12. Iconomul Costantin Vrabie au prefăcut sf. vase rândul al 2-lea şi li-au poleit cu aur cu cheltuiala sa. 13. D-nele Elena Neculcescu şi Cleopatra Costache au făcut perdeaua dela uşile împărăteşti. 14. D-na Maria Ercufe a făcui un felon preufesc de stofă spre pomenirea reposatului ei soţ Neculai Ercuţe. 15. D-na Maria МІІеа a făcut un stihar diaconesc de ada-mască de matasă. intru pomenirea reposatului său soţ Gh. Milea. 16. Maria Caracaş a făcut un felon de stofă intru pomenirea defunctului ei soţ Chiriac Caracaş. 17. Clironomii defunctului Toma Giuşcă au lăsat o stofă bisericii. 18. Clironomii doctorului Costin idem. 19. Vasile Neculau a făcut un felon de ştofă intru pomenirea Maicei sale Elena Neculau. 20. D-na Sofia lacomi au făcut 2 feloane de stofă întru pomenirea părinţilor săi, Icon. С. Cucu şi fratelui ei, Veniamin Cocu monah, şi a ei. 21. Icon. Ion Galeri au dat cinci galbeni pentru pardoseala altarului. 22. D-na Profira G. Stoeşăscu a niai dat şi un policandru acel al 2-lea spre pomenirea sa. 23. D-1 Panaite Goiu, un stihar de adamască de matase preuţesc. 24. D-na Eufrosina Măvrogheni, un stihar diaconesc de stofă întru pomenirea defunctului ei soţ Scarlat Mavrogheni. c) Notiţi Istorice (fila 28) Biserica sf. Mucenic Dimitrie din urba Bârlad s’au format prin ofrande de la mai mulţi bine credincioşi, automate de 99 câtră D. D. Meletie Episcopul Romanului in anul 1833 Maiu 14è Sfin(indu-se la anul 1835 de Arhiereul Melitie Romanu şi Ia anul 1876 s’au reperat, sfinţindu se dn nou de cătră D. D. Iosif Georgian, fost Episcop ai Eparhiei Huşi, 14 Octombre acel an, cu cheltuiala bisericii. — In anul 1877 April 16. Inundaţia răpiră jumătate din locuinjele acestui oraş. — La 17 Septembre 1878 începură a fi epizotia typhos bovin care se termină la 19 Ianuar 1879, săcerând peste 1200 vite. — La 11 April a. c. 1879, au ars 40 case din acest oraş din suburbia Cotu-negru. Din Sinodicul Bisericei sf. Neculai din Crâng. a) Ctitorii (fila 5) Gheorghe Gheţu, Rucsanda lonciu, Dimian Ieromonah, Neculai Ninu, Safta, Ecaterina Lalu, Ştefan Lalu, sulgeriu Bratoi, Gavriil Miţu, Gheorghe Gherghescu, Toma Braşovanu, Manoli Panainti, Ştefănachi Petrovici, Ion Bujoreanu, loniţă Crânganu, Ecaterina, Marghioala Fendulea, Dumitru Sârbu, Gavriil Alexe, Toma Guleţ, Dumitru Abageriu. b) Binefăcătorii şi ajutătorii sf. biserici (fila 17) Thoderaşcu Palade, Gheţu Mihail, Bogdan, Rucsanda Ion-ciuleasâ, Frumusachi Fendulea, sulgeriu Bratoi Stoicovici, sulgeriu Ştefănachi Meleti, Toader Forţu, Drăcule Calapod, Cos-tandache Goiu, Neculai lonciu, Ştefănachi Petrovici, Dumitrachi Patarani, Ivanciu Boiu, Sofiica născută Cocu, C. Icon. Cocu, Ştefan Paruşu, Ilie Turcu, Dascalu Gh. Busdugan, Gheorghe Cipescu, Gheorghe Gherghescu, Lazăr Hagiu. c) Notiji Istorice (fila 28) Biserica cu hramul Sfântului Neculai Crângan din cf(artalul) al V-lea, Oraşul Bârlad, au fost făcută cam pela anul 1823 şi văzându că are să se ruineze, apoi s’au zidit altă biserică tot în acel cfartal pe pământ donat de defunctul Ştefan Lalu, cu cheltuiala d-lui Costache Cachi şi restu dat de Primărie până la isprăvire. Din Sinodicul Bisericii Sf. Ñeculai (Tucbilà) a) Ctitorii (fila 5). „Biserica Sf. Nicolai ce să intitulează Tuchilă, din politia Bârladului, mahalaua Podenilor, este făcută întâia oară de Vasile Tuchilă, însă anul în care s’a făcut şi cât timp au durat nu se poate şti, din causa lipsei de acte. A doua oară, biserica s’au făcut de Teodor Tuchilă şi soţia sa, Ileana, la anul 1773. şi au durat până la 1825. când după acea din nou şi a treia oară s’au construit de subsemnaţii, propria biserică care se află şi astăzi, cu începere chiar din anul ruinării ei, 1825. şi cu finirea ei în anul 1832. când, din voinţa lui Dumnezeu,1’au şi sfinţit ; iar ctitorii ei sunt următorii : Ste-rian Manoliu, Tudorache Teohar, Miculi Dumitriu, Dumitrachi Macriu, Radu Enariu, Hagi Chiriac Calciu, Vasile Chirmiciu, Gherghina Chirmiciu, Chiriac Popazul, Arghire Robu, Radu Rachieriu, Panaite Teohar, Ioniţă Tufă, Gheorghi Tufă, Simion Altangiu, Vasile Răzmeriţă, Teohar Atanasiu, Gheorghie Atanasiu, Angheluţă Tabacariu, Sava Antonovici, Petrea Mihaiu, Dimitrie Păun, Anton Manoliu, Preotul Panaite Praja, Preotul Panaite Păun, Preotul loan Praja, Penciu Bogasieriu; Simion Altangiu şi Dima Muingiu“. NOTA. —Pentru folosirea de cele relatate mâi sus, a se vedea Documente Bârlădene vol. I, p. 241—257 ; 336 şi 337; cum şi vol. IV, pagina 181, unde-i publicată Diiata llincăi Tuchilă, anul 1763 Fevr. 5. Nu credem să fi fost vre-o altă Biserică, pe locul unde a rădicat-o Teodor şi Hinca Tuchilă în anul c. 1760; Vasile va fi fost tatăl lui Teodor şi atâta tot. După Jişţa, din condica înfiinţată în anul 1825,—vedem pe mai mulţi ctitori, cari au contribuit cu bani la facet ea biserTciiactuale,-în afară desigur şi de osebitele ostenele ale lor. Cea mai veche Biserică din mahalaoa Podenii este cealaltă tot cu hramul sf. Neculai, pronumită „leşeanu“ (Doc. Bârlădene vol. I, p. 364). b) Binefăcătorii (fila 17). „In anul 1850 s’a făcut catapeteazma din nou prin d-1 e-pitrop Manolachi Barbu, precum şi zugrăvirea păreţilor ; Sache-larul Gheorghie Lazar au contribuit şi el la asemine binefacere. loi In anul 1861 s’au făcut repararea Bisericii pe din afară, acoperirea cu tablă, râdicarea clopotniţei, precum şi facerea turnului, ce este prezent, prin d-Ior ; Costachi Dimitriu Robu, Iconomul Gheorghie Robu, Iconomul Anton Lazăr, Sechilariul loan Botezatu, preotu Teodor Bercea, dascalul loan Prumuzacki, Bogdan Grama, Gheorghe Tufă, Gheorghi Lupu Buliga, Nicolai David, Petrachi Paşcanu, Iordachi Teohar, Zanet Teohar, moşneagul Danilă, Costantin Postolachi ‘) loan Chiper, Toma Cojocaru, Neculai Popa, Chiriac Tomovici, Hagi Gheorghi Neculau, baba Dumitra şi Maria Rezmeriţă. In anul 1879, clopotniţa fiind ruinată, prin epitropiî : Iconomul Antun Lazăr, Vasile Manoliu, Petrachi Popa Ceaun, s’au făcut în cea mai bună stare; repărarea pridvorului pe din lă-untru şi pe din afară ; facerea grilajului pe dinaintea bisericii ; precum şi construirea unii chilii din nou cu două odăi şi şală, cum să află în prezent“. „Vom însemna... inundaţia... Bârladului, provenită din ruperea iazului colasal a d-nei Şubinoae din jud. Vasluiu, care s’au întâmplat în anul... 1877, luna Aprilie ; care vărsare au fost foarte periculoasă, nu numai pentru toate satele (şi oraşul Vasluiu), dar cu atâta mai mult pentru oraşul nostru Bârlad ; căci au înecat mai toate casele din suburbia Podenilor, producând cele mai mari perderi de obiecte, producte şi chiar animale,..“ Din Sinodicul Bisericii sf. Neculai (I eşanu) a) Ctitorii (fila 5) Neculai Eşann, Vasile Costandinciu, Gavril Alecsă, Vasile Epure, Grigorie monahu. Í) Tatăl d-lui O. C. Vântu, pro!. în Huşi;-d-sa îşi zice însă Vântu după mama sa, care era soră cu preotul Vasile Vântu dela sf. Neculai c) Notiţe istorice (fila 28) ,Ieşanuw. Í02 b) Binefăcătorii (fila 17) Costandachi Popovici, Ion Anastasiu, Gheorghieş Gâlcă, Dumitrachi Paruş, Gheorghe Gâlcă, Costantin Alecsă, loan Hriste, loan Samson, Panaite Angheluţă, Pavelică Gâlcă, Costantin Pavlov, Vasile Chirvasă, Toader Angheluţă, Gheorghie Angheluţă, Costantin Angheluţă, Costachi Vidraşc, Vasile Vidraşc, loan Geneţi, Simion Fălcianu, Panaite Velicovici Hagiu, Ştefan Taşcă, Elena Alecsă, Vasile Danu. c) Notiţe istorice (fila 27-28) Din datele şi indicările cu care snnt învestite unele cărţi şi obiecte ale bisericii, precum şi din ştiinţile culesă de pe la persoane înaintate în vârstă, se constată că biserica sfântului Neculai Eşanu îşi are fiinţă dela anul 1709. Construită din bârne, ca multe biserici din vechime, însă din pronia Dumnezeiască iniţiativă formării bisericii au fost în modul următor : In anul 1709 au fost 4 fraţi şi anume: Vasile, loan, Gri· gore şi Neculai, de profesiune talpalari, locuitori în Iaşi, vechia capitală a Moldovei, câte tuspatru ne însuraţi ; au plecat din Iaşi spre Bârlad cu o sumă mare de bani pentru a cumpăra marfă necesară meşteşugului lor; în drum le-au eşit un număr de hoţi şi bătându-i cumplit le-au luat toţi banii. Au venit de au reclamat Ispravnicului de Bârlad şi, după urmărirea făcută de călăraşi, s’au prins hoţii cu toată suma de bani, care bani i-au şi primit din Isprăvnicie. După un consult ce Гаи avut între tuspatru a eşit următoarea deciziune : trei fraţi, Vasile, Grigore şi loan, cu a lor cheltuială va construi o biserică pe numele sfinţii Trei erarhi ; iar fratele cei mai mare Neculai, singur cu propria sa avere, va construi o biserică cu numele sfântului Neculai Eşanu. In fine, biserica s’a făcut din lemn şi, după mai multe reparaţii radicale, a durat până pe la anul 1840, fiind ajunsă în ruină cu desăvârşire a darmat-o ; însă ca să nu se uite un a-semenea lăcaş al Domnului şi din iniţativa luată mai cu osebire de vrednicii de ne uitat domnii ; Gavrilă Alexă, Vasile Epuri, Grigorie monahu şi Vasile Costantinciu, bărbaţi foarte evlavioşi, arătaţi în capul primei pagini, partea I, au hotărât a vinde casele, dughenele şi mai multe locuri stârpe, proprietăţi a bisericii 103 şi, din banii ce vor prinde pe proprietăţi şi cu alte ajutoare, necruţând nimica, numai ca să-şi împlinească sacrele datorii de fii către mama lor biserică, au putut reuşi ca această biserică să fie clădită din nou pe o bază sănătoasă şi de un stil corespun-zătoriu timpului modern, a şi inceput a lucra la anul 1842 şi s’au terminat la anul 1843, când s’a şi sfinţH de cătră sfinţia sa Iconomul Costachi Vrabie, Protoereul de atunci, având autorizaţia dată de P. S. Episcopul Eparhiei Roman ; descriind în parte că, dela epoca fondării bisericii până în prezent, n’a trecut prin vre un fapt sau vre’o catastrofă, n’a perdut nimic din prestigiu său, ci a rămas tot at*t de tare şi renumită, precum a fost lăsată de către întemeetorul ei, Domnul Dumnezeu şi Mântuitoriul nostru Iisus Hristos. (Mai departe se vorbeşte de războiul Ruso-Româno-Turc din 1877-78, de încheerea păcei şi luarea Basarabiei de către Ruşi ; de formarea Eparhiei Dunării de jos cu Dobrogea şi transferarea acolo a P. S. Episcop losif Gheorghiano, cum şi de alegerea la scaunul dela Huşi a P. S. Episcop Călinic Dima, în în seara zilei de 22 Martie 1879, primindu-şi învestitura Domnească la 24 acelei luni, şi instalarea făcându i-se la 11 Aprilie, acel an, de I. P. Iosif Mitropolitul Moldovii). NOTÂ. — Pentru felosirea Notelor din Sinodicul Bisericii sf. Neculai (laşanu), trebueşte să &e consulte Documente Bârlădene, vol. I, p. 227-238, cum şi adaosul dela pag. 364. Testamente şi Legate în folosul Instituţiilor Culturale şi Fi· lantropice din Bârlad. VIENA, 1837 NOEMVRIE 18(6) Testamentul Comisului Gheorghie (Roşea) Codreanu. In numele Prea Sfintei Treimi, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Bolnav dar intru întregimea min(ei am hotărât să fac a-această diată pentru averea mea mişcătoare şi ne mişcătoare cnm urmează. 1NTAI. Din una mie cinci sute galbeni olandeji şi împărăteşti (austriaci), pe cari în trecuta lună Maiu i-am împrumutat cu dobândă dela d-lui marele logofăt Costachi Conachi, să se plătească întăi cu şapte sute galbini ce cu sinet am lăsat la moşul meu loan Costachi postelnic. Patru sute galbini să se plătească cu patru sute galbini ce am cu mine în lădiţa cea mică, iar restul de galbini ce mai rămân până la una mie cinci sute să se plătească din veniturile moşiei mele Vălenii. AL DOILEA. Las epitrop asupra întregei mele averi pe moşul meu loan Costachi, având şi pe localnica stăpânire pri-vighitoare şi împreună observatoare, ca să se săvârşească câte rânduesc. AL TREILEA. Moşia mea Vălenii ce constă din hlizele ei (adecă părţi din moşie) Dâncenii, Stâlpitura, Ciocârlanu şi Sârbii, din aceste moşii las : 1) Câti-va ani să se adune veniturile din care să se plătească trei sute cinci zeci galbini ce am cheltuit până astăzi din 105 1500 galbinf, ce m’am împrumutat, pentru că 700 galbini am cu sinet la moşul meu loan' Costachi, 450 galbini am cu mine, 50 galbini am împrumutat cu sinet pe frate*meu Neculai,-şi aşa toţi banii d-sale Conachi se plătesc. 2. Frăţine-meu Neculai şi surorii mele Maria, să li se deie 15000 lei moldoveneşti, adecă 7500 lei unuia şi 7500 lei altuia. 3. Din veniturile moşiei mele să se deie fiicei mele Ful-viei 400 galbini, când va veni în vrâstă de măritat ; iar maicei sale Teodora, femeia lui Vasile Mazaracliu, să i se deie mai înainte o sută galbini. 4. Toţi robii mei să rămâe slobozi îndată. 5. Din vèniturife iarăşi pe doi ani ale moşiei mele şi din vânzarea întregei păduri ce am pe dânsa, să se facă două închipuiri de monumenturi, unul pentrn părintele meu şi al doilea pentru frate-meu Dimitrie şi pentru mine, aceste să se facă cu frumoasă arhitectură. 6. După săvârşirea tuturor acestora să se facă o şcoală pe moşia mea pentru una sută elevi, care să înveje dialectul (limba) latinesc. 7. Două locuri de casă ce am în târgul Bârladului, le dă· ruesc moşului meu loan Costachi postelnic. 8. Rog pe moşul meu loan Costachi să se judece pentru moşia me Vălenii, de pe care moşul meu să iee în tot anul două zecimi din toate veniturile, iară celelalte opt părţi ce rămân di(n) venituri să le întrebuinţeze la şcoala care voi arăta mai jos. 9. Din veniturile mele să se facă pe moşia mea o şcoală în care să încapă 100 tineri, ca să înveţe dialectul (limba) latinesc, precum şi mai sus la art. 6 am zis. 10. Straele mele şi alte îmbrăcăminti după moartea mea le las slugei mele Andrei Teodoru. 11. După moartea mea trupul meu să fie trimes la rmoşia mea în Moldova şi cheltuelele spre aceasta, adică a mă bălsă-mui şi a mă trimete şi altele ce ar trebui în Viena, din galbenii ce am pe lângă mine, în mica lădiţă, să se facă. 12. Slugei mele Andrei Teodoru îi dau pentru drum 10 galbini ça şă şe ducă în patria lui, 106 13. Ornicul meu şi alte mici lucruri ce am pe lângă mine, in Viena, le dau slugei mele Andrei Teodoru. Viena, 18 Noembrie 1837 Gheorghe Codreanu Comis Atest că D-lui G. Codreanu Comis îi este cunoscut pe deplin conj'nutul acestui act, de oare ce d-nul Codreanu a dictat totul şi că iscălitura este adevărată. Dr. Graf, martur solicitat Ca un Duhovnic al iscălitului sau a zisului mai sus şi singur auzitor a celor rânduite, adeverez că toate le-au rânduit aflându-se intru întregimea minţei. Arhimandrit Grigore Calaghiani slujitor bisericei Sf. Treimi Iohan Hariş ca martur testamentar solicitat II 1854 IANUARIE 30. Testamentul nobilului Neculai Roşea Codrianu. Testament Binefacerea şi dorinţa de a vede patria mea neatârnată şi pusă pe o cale de fericire mai statornică, au fost din fragida-mi copilărie şi va fi pănă la cel din urmă minut al vieţei mele, singura ideie ce mă va îndeletnici. Cercările unei vieţi mai mult de 40 de ani, învăluită în mai multe împregiurări, mă încredinţară că nimică nu poate fi statornic aice pre pământ ; toate sânt trecătoare, toate se prefac în praf şi pulbere : avere, ranguri, mărire, toate se şterg şi pier ca sclipirea fulgerului în nori; şi în loc să aducă omului multămire şi fericire pe care le caută neîncetat, îi pricinuesc mii de îngrijiri, chinuri şî dureri ; înti ’un cuvânt toate iluziile pământeşti, atât mulţemirea cât şi întristarea se înfundă în mormânt, acolo e termenul bucuriei, chinurilor şi a durerilor pământeşti : „deşertăciunea deşertăciunilor, şi toate nu sunt de cât deşertăciuni“. Singure numai virtutea şi binefacerea sunt netrecătoare, căci ele ne urmează şi dincolo de mor* 107 mânt. Viaţa noastră pentru ace! ce o ştie preţui, nu e alta de cât o tristă şi grea esperienţă a obiectelor ce ne-împregiură. Fiecare din noi o petrece căpătând, puţină avere, puţină ştiinţă, puţină înţelepciune, şi îmbătrâneşte, moare tocmai atunci când se prepară a profită de ceia ce au căpătat; cu toate acestea de datoria fiecărue om este a se îndeletnici precât putinţa·! iartă, de fericirea şi binele omenirei şi mai cu osebire de fericire şi binele naţiei sale. Ştiindu-mă de acest principiu în tot cursul vieţei mei -, m’am silit, precât am putut, şi precât împregiurările m'au iertat, a întinde o mână de ajutoriu la toţi acia din compatrioţii mei, carii aveau trebuinţă de ajutorul meu. N’am gonit cinstiri, ranguri, lucsu, deşi mijloacele mele adeseori îmi deschidea calea, pentru că cunoşteam deşertăciunea lor, şi cursele ce adeseori le tind oamenilor, deşteptând în ii ambiţia ; m’am depărtat pre cât am putut de a nu căde în acele periculoase curse, voind prin aceasta a da pildă concetăţenilor mei, dintre cari mulţi având mai puţine mijloace decât mine, se întrecea în lues şi cheltuele zădarnice, fără previde mai departe înviitoriu. Sigura me plăcere era de a convorbi adeseori cu oameni învăţaţi şi esperienţi, a le face mii de întrebări asupra acelor lucruri pe cari din nenorocirea mea şi întâmplările venite asupra casei părinteşti, nu le cunoaştem de feliu, căci amar omului carele trăind în lume, nu cunoaşte aceia ce ar trebui să cunoască fieşte care om ! şi vai de acei părinţi ce nu se ’ngrijescu de buna creştere a copiilor lor, desvălindu-le prin studii facultăţele intelectuale spre а-i prepara ca la oricare împregiurare, se poată ji mădulari folositori a unei bune societăţi. Adeseori când auzeam vorbindu-să despre popoară şi drepturile omenirei, despre instituţiile şi civilizaţia ţerilor străine, gândeam la nenorocita stare a patriei mele, dorind îmbunătăţirea soartei ei. Ideile aceste renviindu-mi nădejdea că poate încurând şi Moldova să se bucure de o soartă mai ferice, mă făcură a mă ocupa mai cu multă seriozitate despre planul ce de mult timp hrăneam în inima mea de a-mi regularisi averea în folosul obştesc al Patriei mele. Deci, In numele Sfintei Treimi, al Tatălui şi al Fiiului şi al Sântului Duh, încunoştiinţez prin această a mea de pe urmă 10ê voinţă, că dacă, din întâmplare, Prea puternicul Dumnezeu nu va voi a mi lungi viaţa ca să mă bucur şi eu de renaşterea şi înflorirea Patriei mele, ci mainainte mă va chiema cătră el, a-tuncea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare, si se reguleze în chipul următoriu : 1) Compatrioţii mei Moldo-Români, fiind acum de câteva veacuri apasap şi sub-jugati de influentă streină, ba şi chiar de cătră unii din Domni şi boeri ai ţărei, n’au putut cunoaşte câtă vătămare să poate aduce societâţei prin nepăsarea şi ne îngrijirea ce până acum o avură despre creşterea secsului femeesc, carea creştere e temeiul cel mai statornic al unei societăţi bine organizate ; căci in zădar să silesc unii a nimici pe femeie, dis-pre(uindu-i drepturile ei ; ea a fost şi pururea va fi partea intimă a neamului omenesc ; tovărăşi{ă nedespărţită a omului, ea îi pricinueşte cele mai mari bucurii şi mai vii dureri, îl îndeamnă la virtute, îl împinge spre viţii. înger păzitor al copilăriei, idealul măreţ al juniei, obiectul celor» mai vii afecciuni a omului, visul necurmat al viefei sale, mângâerea, sprijinul bătrâneţilor, femeiea esercează asupra omului neîncetat o înriurire de carea el nici odată nu se va pute înlătura. Aşadar, având femeile o astfeliu de mare influentă asupra oamenilor, dela sineşi să înţelege că dându-le o creştete bună, întemeiată pe virtute, înlesnindu-le tot odată şi kipul vieţuirei, nu rămâne îndoială că atunci societatea va lua în totul o altă prefacere. Pe acest principiu întemein-du-mi, şi având în privire că mul(i poate din compatrioţiii mei se vor pildui : las 6000 adecă şase mii galbeni, din totala mea avere, pentru înfiinţarea unei şcoale de fete aicea în Bârlad, cat ii bani să steie cu dobândă până la anul una mie opt sute şasă zăci şi unul, spre sporirea capitalului, şi atuncea să se înfiinţeze un asemenea aşâzământ plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor, sub-nume de: „Şcoala lui Neculaiu Roşea СО* dreanul,“ pentru învăţătura fetelor, unde se vor ţine interne, adecă cu şiderea, hrana şi toată îngrijirea înlăuntru până la 15 copile române de na(ie de ori ce stare şi treaptă, dar care ar ave trebuinţă de un asemenea ajutoriu, purtând titlul de: „Ste‘ pendistele Institutului Codrianu. Iar pentru esterne sau acele ce vor veni de afară se înve(e, şcoala va fi publică şi deschisă pen* tru toate. 109 Obiectele ce se vor propune In acest aşezământ, să fie următoarele : a). Principiile legei creştineşti întemeeate pe moralul Sântei Evanghelii şi pe dogmele credinţei intru toată întinderea lor, potrivit cu vârsta şi secsul ; căci o femeie fără de religie, nu este de nimică. b). Ştiinţele elementare, adecă: Cetirea, Scrierea, Gramatica, Gtografia, Aritmetica, Istoria Universală, iar mai cu deosebire a Partriei. c). Ţinerea izvoadelor de gospodărie, feliurite cusuturi şi croeli, spălătoria, in tot înţelesul bunei spălări ; meşteşugul bucătăriei, într’un cuvânt tot ce e ne-apărat, spre a fi bune gospodărite, bune soţii şi bune mame copiilor ; căci vai de femeiea ce este desbrăcată de acesfe însuşiri şi amar de via(a acelui ce 0 va ave de sotie 1 d). Toate acele mai sus pomenite ştiinte şi meşteşuguri, se vor propune în limba Românească. e). Spre podoaba secsului frumos, se va învă(a limba Franceză şi acea Italiană, obligate spre a pute vorbi şi a scrie. f). Carea dintre stependistele acestui Institut se va osebi şi va fi cea întâia atât la învăţătură cât şi în morala purtare, să 1 să deie de cătră Epitrop! 50 gaibeni ia eşirea ei din şcoală ; Ia aceia ce va fi a doua după cea întăea să i se deie : 30 galbeni ; şi la ceea ce va fi a treia să i se deie : 20 galbini, tot la asemina caz. g). Profesorii, profesoritele, precum şi toate învăţătoarele, numai pujin şi profesorii claselor Francez şi Italian, vor fi to(i Români şi Românce de na{ie, cunoscători prea bine de limbele şi ştiinţa ce vor propune, cu Atestaturi bune, cu moral şi zel Patriotic. 2. Las fondos tot pentru şcoală 2000 galbini, din al cărora venit să se (ie doi profesori cu două catedre, una de limba Franceză şi una de limba Italiană, adăogate către Clasul Codrian la şcoala publică din Bârlad, fondat de răposatul fratele meu Gheorghie Codrianu ; însă doresc din inimă ca să fie sub o mai bună administraţie decum privesc cu îndestulă măhnire venitul fondosului lăsat de fratele meu ; căci numai atunci s’ar pute în- lío curagia pe compatrioţi şi cetăţeni de a agiutora Şcoalele. lar la decontra las dreptate Epitropilor a reclama aceşti bani şi ai adâoga cătră fondosul osnitalului. Pentru acest sfârşit va ave dreptate flecarele cetâtan român a reclama în cuprinderea acestui Testament, înfiinţarea şi tinerea în bună stare a celor cuprinse în el pentru şcoale. 3. De multe ori în viaţa mea plănuiam a slobozi pe ţigani de sub robie, cunoscând prea bine că acest,drit ce ş-au însuşit oamenii asupra oamenilor, e unul din cele mai apăsetoare şi mai nedrepte şi chiar în contra principiilor dogmei creştineşti ; totuşi fiind deprins din mica copilărie a vede în g urul meu ţigani, şi a fi servit de cătră t'San,> după obiceiul pământului, socotiiu că avându-i pe lângă mine îi voiu deprinde mai bine spre a-şi pute căpăta în viitorime înlesnirea vietuirei, învăţându-i la orice lucru tot spre binele lor ; acum însă, după sevârş;rea mea din viaţă, vor rămâne toţi dela mic până la mare slobozi, dânduli-se din averea mea de cătră Epitropii ce voiu numi, spre pomenirea mea şi a binefacerilor mele, ce totdeauna m’am silit a le răspândi asupră-le, la unii dintre ei şi anume : Măriei Mironesă : una vacă cu viţel şi pensie pe toată viaţa ei câte una sută lei pe an. Lui loniţă şi Paraschivei femeiei lui, doi boi, o vacă şi cinci sute lei. Zamfirei, iarăşi doi boi, o vacă şi una mie lei precum şi două rânduri de straie ; iar două fete ale ei ce are până acum, se vor creşte cu toată îngrijirea cuvenită şi se vor învăţa până la vrâsta de 18 ani, când atuncea măritându-se, se va înzestra pe fiecarea câte cu cinci zeci galbini. Lui Enachi băetul, să va da: doi boi, o vacă, una mie de lei şi două rânduri de strae. Mărinei: doi boi, o vacă şi cinci sute de lei. Lui Gheorghie Croitoriul cu toată familia lui : doi boi, o vacă şi cinci sute de lei. Lui Vasilie Nichiteanul : doi boi, o vacă, cinci sute de lei şi un rând de straie. Iar încât pentru acii ce au fug't înnaintea facerei acestui Testament, ca unii ce s’au arătat nerecunoscători cătră mine, vor rămâne numai slobozi fără a li se da nimică. 4. 300 galbeni, adecă trei sute galbeni, las copiilor Iui loan Israilă di să va însura şi va ave copii ; căci pe dânsul l’am fost Ill luat de mic în casa mea cu scop de a-I da la învăţătură şi a-1 face om, dar văzând că nu are nici un fel de plecare la aceasta l’am întrebuinţat în casnicele interesuri plătindu-i leafă, cu socotinţă cel puţin a-1 însura şi a îndeplini cătră copiii iui aceia ce n’am fost în stare a face pentru el din cauza aratată. Drept aceea, poftesc şi îndatoresc pe DD-!or Epitropii, ca dobânda a-râtaţilor bani, să o deie numitului han Israilâ spre creşterea copiilor sei până la vârsta legiuită, avândul şi sub a DD-lorsale ocrotire ; iar la venirea copiilor în vârsta legiuită, se li se deie şi tot fondosul. 5. 400 galbeni, adecă patru sute galbeni, las nepoţilor mei de soră Polidor şi Ruxandiţa, fiii surorii mele (răposată acum Vorniceasa Mărioara Ventura născută Rusca Codreanu), ca unie ce au îndestulă avere lăsată dela părinţi spre vieţuirea DD-lorsale. 6. 1000 galbeni, adecă una mie galbeni, las pentru zidirea unei Biserici cu hramul: Sfântul Neculaiu, lângă şcoala de fete şi Ospital, spre pomenirea mea, a părinţilor şi a tot neamului meu, adăogându-se Ia titlul Bisericei pe lângă hramul sus arătat şi numele de : „Roşea“ spre deosebire de acele ce mai sânt cu acest hram. 7. 500 galbeni, adecă cinci sute galbeni, las fondos acestei Biserici, din al cărora venit să se întîmpine cheltuelele cuvenite peste tot anul şi să se ţie în bună stare. 8. Aşa precum nimica nu poate fi mai plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor, ca înfiinţarea unui aşezământ, în carele toţi bolnavii şi neputincioşii bătrâni, lipsiţi de oricare închipuire spre vindecare, fără să poate afla un adăpost îndemânatic, .unde să-şi recapete sănătatea sau să moară în linişte şi pace, binecuvântând numele Domnului, carele umple de îndurare inimile binefăcătorilor omenirei; precum şi răspândirea luminelor prin înmulţirea Şcoalelor publice, fiind trebuinţa cea mai neaoărată spre înflorirea unui stat; drept aceiea, restul din totală mea avere, după îndeplinirea celor mai sus arătate şi sevârşirea neapăratelor cheltuele ale înmorrr.ântărei şi a desgropărei părintelui mea şi unirea oaselor cu a maicei mele după voinţa sa, cu Arhiereu şi toate cheltuelile cuvenite, piecum şi a pomenirelor mele prescrise de lege şi poruncite de Biserică, să se întrebuinţeze la 112 deschiderea unui alt Ospital aicea în Bârlad sub numele vechiu al familiei mele Roşea Codrianul, cu un număr de crivaturi potrivit cu analogia banilor ce vor prisosi, priimindu-se în el bolnavi şi neputincioşi bătrâni de oricarea treaptă şi orice naţie. 9. Spre a se pute îndeplini condiţiile acestui Testament şi a realiza în totul voinţa mea fără de nici o abatere sau răstălmăcire, să cere neaparat ca Epitropii să fie mai intăiu buni patrioţi români, persoane cu cuget, drepţi şi iubitori de omenire; De aceia, având deplină încredere în DDlor : Vornicul Raducanul Roset, Spatariul Emanoil Costin Doctor de Medicină, şi Vornicul Kostaki Negrea, pe carii avuiu prilej ai cunoaşte la mai multe împregiurări că posedează nobile sintimente şi cele mai frumoase calităţi, îi rog în numele Patriei şi a omenirei de a fi Epitropi şi Eczecutori acestui Testament, stăruind cu părintească îngrijire şi cu zel patriotic întru sporirea capitalului, şi punerea în lucrare a sus ziselor Condiţii, fără a se pute apăra sub-cuvânt de neagiungetea cheltuelelor sau alte pretesturi prîn care ar lipsi pe omenirea pătimaşă şi neputincioasă de un adăpost hărăzit neputinţelor sale şi pe tinerime de viitorul ei şi al Patriei ce poate a-1 câştiga în Şcoală prin răspândirea Iuminelor; căci voinţa mea este ca să se înfiinţeze toate câte am hotărât, pe cât vor ajunge după o inţăleaptă şi iconomicoasă chibzuinţă a DD-lorsale Epitropilor, fără a se lăsa în trăgănare şi părăsire, slobozi fiind a intra în relaţie cu Departamentul Invăţăturelor publice şi Generala Epitropie a Ospitalurilor pentru neapăratele îmbunătăţiri ce va cere trebuinţa a se face, cercetând pe tot anul spesele cu cea mai mare scumpătate ca nu cumva să se întrebuinţeze cheltuale zadarnice fără nici un feliu de rezultat precum acesta s’au obicinuit a se vede până acum. Asenenea DD-lor Epitropii vor fi împuterniciţi ca la întâmplare când unul dintre DD-lor să va săvârşi din viaţă, sau nu va mai voi a fi Epitrop, în unire cu toţii să aleagă pe un altul pe carele îi vor socoti însuşi DD-lor. Ori carele va voi să oboare prin feliurite chipuri şi pre-teste nelegiuite cuprinderea acestui Testament, pe care eu las, privind la un ce mai presus de deşertăciunile lumeşti, şi nu se va supune cuprinderei lui, să fie neşrtat de mine şi răspunzăţoriu 113 Înaintea lui Dumnezeu!! să fie anatema blestemat de ceriu şi de pământ, şi supus celor mai cumplite răsplătiri a lui Dumnezeu 1 să tragă asupră-şi şi asupra urmaşilor sei, blestemul generaţiilor viitoare şi urgia Cerului ! ! Aceasta fiindu ce mai de pe urmă voinţă a me păr acum, o încredinţăz şi cu a me iscălitură spria a să urmă întocmai şi spre a ave tărie iei. 1854 Ghenr. 30 N : Roşea Codrianu Eu Duhovnicul D-sali cuconului Neculai Codrenul fiind faţă am iscălit di martur. Grigori Iconom. Poftiţi fiind de D-Iui vârul Neculai Roşea Codrianu adeverim de marturi. Neculai Grecianu Vornic, lancul Grecianu Vornic, martur. După cerirea Dumisali testatorului adeverez şi eu de martur. L. Mihalachi Post. După cerirea Dumisali testatorului adeverez şi eu de mar· tur. Banu D. Carpis. lordachi Ganea Spatar, martur. Rugat fiind de testatoriul, scris’am acesta după zâsa D-sale pentru care adeveresc de martur. Toma Giuşcă. Poftit fiind de cătră D lui Testatoriul adeverez de martur. K. Nanu Sard. loan Cuza Komis, martur. Anul ¡854, luna Ghenar în 29 zile Oraşul Bârlad Că testatorul acestui codice!, la iscălirea lui, au fost in Întregimea minţei adeveresc ca medicul curant a D-sale testatorului, pentru care am şi iscălit. Dr. Lazecico Ban. 1854 Ghenar: în 30 Judecătoria ţânutului Tutoviii Acesta este orighinalnicul Testament a răposatului Nobil Neculai Roşea Codrianul, înfăţoşat in tribunal de Dumnialui Aga Emanoil Costin, pe lânnă înscrisul din 28 Pebruari trecut 114 curentul an, întru un pachet pecetluit cu pecetea răp(osatulu'). Pentru cari să adiveriază şi de judecătorie cu iscăliturili cuveniţi şi puniré pecetăi. Iordache Gane Spatar. Dănaleţ Sardar. M. Ştefănescu Medelnicer (TTS. J. ) Director, Epure Şâf M(esei), C. Menciu M(asa) II*a No. 2433, 1854 Iunie 9 zile. NOTA. După testamentul original. Rândurile ultime şi data de 30 Ghenar, ce am subliniet, sunt scrise de mâna lui N. R. Codrianu. Data de 29 Ianuarie 1854, pusă jos, ne arată că Giuşcă sctisese deja Testamentul cu o zi înnainte de a fi subscris de Codrianui şi de martorii prezenţi, ceea ce făcu pe Testator ca să pună şi data Actului lângă semnătura sa, în prezenţa tuturor celor faţă. Pe duhovnicul răposatului îl chema Iconomul Grigore Boţoroga şi era dela biserica Sf. loan. III 1858 IULIE 5. Testamentul lui loan Gheorghiu, în care, pe lângă cele ce hăzăzeşte soţiei sole, ospitalului, şcoalei publice şi la diferite persoane, lasă şi bisericii sf. Ilie un hambar cu patru ochiuri (pe malui Bâriaiuiui) in Podeni. Testament Viaţa mea cercată în curs de 43 ani şi învăluit de mai multe înprejurări, m’au lămurit că nimica nu poate fi statornic pe pământ decât s ngara facere de bine, care ne urmează atât aice în viaţă, cât şi după trecerea din ea. Acum, văzându mă că sânt bolnav şi fiindcă-mi este mintea întreagă şi în bunele simţiri, ne îndemnat de nimene, pe acest temeiu am găsit de cuviinţă că parte din avere mea să rămâe soţiii mele, Marghioala, cu care am trăit în căsătorie 15 ani fără să avem vre un urmaş, iar parte să se întrebuinţeze spre folosu şi binele omenirii. Şi dar, In numele Sfintei Treimi, a Tatălui şi a Fiiului şi al Sfântului Duh, încunoştiinţez prin aceasta a mea de pe urmă voinţă, că dacă Prea Puternicul Dumnezeu nu va voi a-mi lungi mai mult viaţa aice, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare adecă : 115 1. Una casă cu locul şi cu toate câte se găsesc într'însa, de aice din târgul Bârladului, o las nevestei mele, cu toate mo· bilele, îmbrăcămintea şi poj>je gospodăriei. 2-le. O dugheană pe lângă casă cu tot edecul ei, precum şi marfa ce să găseşte într’insâ precum şi 10 vase cu cercuri de fer. 3-le. Şi de 400 galbeni juvaeruri, argintării şi arămuri 4-le. Şi 300 galbeni în naht. 5-1. Şi cinci zăci şi şase stânjini cu vie pe ei, şi livadă de agazi precum şi alţi pomi, cu cramă, cu cinci căzi cu cer· curi de fer şi cinci vase cu cercuri de lemn, şi toate câte se găsesc într’însa, precum şi o crâşmă ce este tot pe aceşti stânjini, ce-i am pe moşia târgului, la Crâng, le hărăzesc Ospita· lului din acest târg Bârlad, spre pomenirea mea şi a neamului meu. 1. Una moară de vânt noauă pe loc cu bezmân a moşiei târgului Bârlad, şi o velniţă cu două căldări mari de făcut ra-chiu, şi toată pojijia ce este defafă şi este pentru trebuinţa vel-niţii, şi 100 de galbeni bani în naht, le hărăzesc şcoalei publice din acest târg Bârlad, spre pomenirea mea şi a neamului meu. 1. Bu ¡lumbar cu patru ochiuri ce i am aice în târgui Bârladului, in mahalaua Podenii, îl hărăzesc bisericii sfântului prooroc Ilie din acest târg Bârlad. 400 galbeni las pentru măritarea a 10 fete sărace, spre pomenirea mea şi a neamului meu. 100 galbeni las pentru vărul meu, Gheorghie, cu fiul lui. 100 Galbeni las verei mele, Mana, cu fin săi. 100 galbeni las lui Manolachi ce m’au slujit. 50 galbeni las socrului meu, George Dimitriu. 25 galbini las bisericii la Crângul-de jos. 20 galbeni las cumntftei Paraschiva. 20 galbini las la doi băeţi a lui văru Vasile loan. 20 galbeni las la două fete din casă, Căsandra şi Catinca. 10 galbeni la Iconomu Robu. , 10 galbeni las neamurilor mele, câte se vor ivi peste a-ceste mai sus însemnaţi, precum veri al doilea sau nepo(i de veri al doilea, să-şi înpârţască câte câtlis’or cuveni fieşte-căruia. lié 12 galbeni là 12 biserici, de aice, sărindare. 350 galbeni las pentru înmormântarea mea, precum şi toate grijile până la şeapte ani. Toată această avere mai sus însemnată remâne în mâna nevestei mele, dinpreună cu cumnatul meu, Constandachi Po-povici, ale împărţi la locurile însemnate, iar la îngreuere vor ave a da seamă înnaintea dreptului Judecătoriu şi a Maicei Preacurate ; iar pe de altă parte oricine ar voi a oboră prin oare care chip Testamentul acesta, să fie ne iertat de mine şi de D-zeu, şi de toţi sfinţii ; iar pe de altă parte cu plecate mătănii am rugat şi pe duhovnicescul meu părinte de l’au încredinţat cu a sa iscălitură şi punerea pecetii bisericii. 1858 Iulie 5. loan Gheorghiu. Fiind acest Testament scris cu bună priimire iscălitului, am iscălit şi de mârtur. Gh. Dobrovici stolnic. Manolachi Corbu am fost faţă. Petrachi Ganciu. Gheorghe Angheluţă pitar am fost fată. Petraehe Dobrovici am fost faţă. Vasile Teodoru am fos fată. Poftit fiind de d-lui am scris şi am iscălit de martur Cos- tache Popovici. D-lui chir loan Gheorghiu la mărturisire, între altele mi-au arătat şi aceasta : că Testamentul de faţă este sub adevărata iscălitură a d-sale şi făcut în fiinţa iscăliţilor, şi în întregimea mintii şi în toate smtirile, fără să aibă vre o învitare de cineva decât singură voinţa d-sale ; pe temeiul cărora văzâudu-1 şi noi că este întreg la minte şi cu toate simţirile deplin, adeverim cu a noastre iscălituri şi punerea pece(ii parohiei. Scarlat Iconom, duhovnic. Sachelar Vasile Teodor, loan State Sachelar. 1858 Iulie 5. (L7p. B. Sf. Ilie) Conform cu originalul. P. Dobrovici. JUDECĂTORIA ŢINUTULUI TUTOVII. Copia aceasta colaţionându-se din cuvânt în cuvânt, s'au găsit întocma cu originalul, pentru care se adevereşte. Director, Dudescu. lit Masa II, No. 5636, 22 Octombrie 1858. PRINCIPATELE-UNITE ROMANE. TRIBUNALUL TUTOVA Copia aceasta colaţionându-se şi tiind conform cu originalul se adevereşte. V. Neculau. N. S. Dimitriu. grefier, V. Danu. В. E. No. 9950, 24 Dec. 1864. PRIMARIA comunei bârlad Copia prezentă fiind identică cu acea aflată Ia dosarul No. 125/lg6i pentru care se adevereşte. P. Primar, Gr. Stâmătescu. ( L. P. C. B. ) Secretar, M. Ştefănescu 1895 Octomvrie 15. NOTA. Copia aceasta de Testament se găseşte între documentele bisericii sf. llie dela anul 1895, când eram paroh, cerută fiind de mine atunci dela Primărie. Hambarul, de care-i vorba în Testament, a existat până pala 1885, pe malul râului Bârlad, strada calea Prutului, aproape de podul dela Buliga. Fiindcă era vechiu şi lemnul din el în mare parte putred, Epitropia bis. sf. llie, în acel an, Га vândut la mezat. Locul este şi astăzi, ca proprietate a bis. sf. llie, insă îi gol şi ne îngrădit. IV BÂRLAD, 1865 FEVRUARIE 18. Legatul lui Iancu Epure pentru înfiinţarea unei şcoale înalte în oraşul Bârlad, din capitalizarea sumei de lei 32.328 bani 8 în timp de 100 ani. IANCU EPURE prin testamentul său din 18 Februarie 1865, Ia Art. 7 între altele dispune : „Osebit fac cunoscut că, având angagiamerit de asociale la antreprisa şoselei de la Tecuciu la Berheciu, dupe actul dintre mine cu d-nii colonel Grîgore Sturdza, Gheorghe Vasile Văl-lesco şi Silbert Leitner, din 29 Octombrie 1864, mă ofer la o-nestitatea domniilor lor în care am toată încrederea, şi îi rog ca, dacă Dumnezeu va ajuta să fie folos, acel folos, partea mea arătată de d-lor fără intervenirea nimănuia, nici chiar a veri unei autorităţi în socotelile domniilor lor de cât a soţiei mele privighere, să-l depună la finitul lucrărilor în Tribunalul Tutova, prin încunosciintarea şi a înaltului guvern, unde, procedându-se acel capital dupe legi, se va da soţiei mele procentul pe timpul Д its vîeţei sale, iar dupe aceia procentul însoţindu-se la capital şt repetându-se această măsură timp de una sută ani, apoi fondul ce s’ar face prin această măsură să fie destinat pentru o şcoală înaltă pe numele meu în Politia Bârladului, care sâ’şi aibă chel* tuelile anuale din venitul acelui fond“. Lămuriri posterioare Această sumă, după lichidarea tovărăşiei, s’a constatat a fi de lei 32.328, bani 08_ şi sau depus mai întâi la casa de depuneri şi consemaţiuni ; în urmă însă, prin intervenirea D-nei Smaranda Epure, usufructuara acestui capital, sa dat împrumut cu ipotecă asupra moşiei, mai întăi D-lui Verghi şi apoi D-lui Eugeniu Voinescu. D. Voinescu vânzând moşia, cumpărătorul a radiat ipoteca, depunând la casa de depuneri capitalul de lei 32.328 in scrisuri funciare rurale. Aceste scrisuri sau preschimbat în Iunie 1881 in titluri de rentă amortisabilă 5°/0 în valoare de le 34.500 continuându-se a se da venitul acestui capital D-nei Smaranda Epure, usufructuara. încetând din viaţă D-na Smaranda Epure, dupe scadenţa cuponului de Octombrie 1893, Ministerul a cerut Casei de Depuneri cupoanele de Aprilie şi Octombrie 1894, şi prin intervenirea sindicului bursei, s’au cumpărat efecte, rentă amortisabilă 5°/0 în valoarea nominală de 1500 lei, mârindu-se fondul la 36.000 lei efecte. Ca venitul cupoanelor şi soldul anilor precedenţi până la 31 Martie 1897 de lei 3892, bani 35 şi cu venitul cupoanelor estimate la 1800 lei prin budgetul pe 1897-1898, în conformitate cu dispoziţiunile testamentului, sau cumpărat pentru lei 4657 bani 50 titluri de rentă amortisabilă 4°/0 şi scrisuri funciare urbane Bucuresci 5°/o în valoare nominală de Iei 5300. Prin negocierea, prin Banca Naţională, a titlurilor de rentă amortisabilă 5°/0 în valoare nominală de lei 36.000 ce forma fondul, în conformitate cu jurnalul consiliului de Miniştri No. 2 din 14 Februarie 1898, s’a realisat un spor de capital de 1600 lei. Cu soidul numerar din 1897 98 şi cu venitul anului 1898 99 Sau cumparat scrisuri funciare urbane Bucuresci 5°/0 pentru va- 119 loare nominală de lei 3400, ast-fel că pentru 1899-1900 acest fond figurează cu un capital de 46.300 lei în efecte, şi cu un venit în care se cuprinde şi un mic rest din 1898-99 de lei 2220 propuşi iarăşi spre capitalisare. Cu soldul de la 31 Martie Í900 de lei 2,344,15 şi cu venitul cupoanelor pe exerciţiul 1900-1901, care este de lei 2265, s’a dispus să se cumpere efecte, conform testamentului. V GALAŢI, 1886 MARTIE 1. Testamentul lui Gheorghie Fulger. Testament Eu Gheorghe Fulger, român de nascere, şi de religiune creştin, domiciliat în oraşul Galaţi, în deplina şi nestrămutata mea voinţă liberă, lipsit fiind de moştenitori reservatari după lege, las acest testament, scris în întregime de propria mea mână şi subsemnat de mine, spre a se urma întocmai după încetarea mea din vieaţă. I. Rînduesc legatara mea universală peste întreaga mea avere prevâzută şi neprevăzută prin acest testament, pe scumpa mea soţie Elena Fulger născută Codrescu. II. Scumpa mea soţie Elena Fulger născută Codrescu, instituită legatară universală, prin acest act de ultima mea voinţă, va îndeplini următoarele sarcini şi îndatoriri : Parte de moşie ce o am în comuna Băneasa, mahalaua din jos, compusă din mai multe hbze după documentele vechi, iar astăzi pronumită Boereasca cu toate sîliştele de prin',sat, ce, prin diferite acte de schimb, cumpărături şi vânzări, mi le-am reservat (afară de un loc pe care am clădit o casă şi am dăruit o lui loan Nicolai Căcu, după actul ce păstreazâ), o las legat comunei Băneasa, cu reserva de usufruct pentru soţia mea cât va fi în vieaţă, datoare fiind comuna ca, după încetarea usufructului, venitul acestei moşit să’l întrebuinţeze anual după cum se va arăta mai jos. III. Dacă în vieaţă fiind, nu voiu putea însumi clădi un local de şcoală primară, în comuna Băneasa, plasa Horincea, 120 jud. Covurlui, soţia mea, îndată după încetarea mea din vieaţă, va lua măsurile trebuincioase ca pe locul unde se află astăzi casele mele din acea comună, sau pe alt loc ce se va socoti mai potrivit, să se clădească acei local de şcoală după mode· Iul ce va fi adoptat de stat pentru şcoalele comunale ; pe frontispiciul acelei şcoăle se va aşeza săpat în pieatră inscripţiunea următoare : „Luminarea poporului face tăria natiunei ; Gheor- „ghe Fulger şi soţia sa Eiena, născută Codrescu, au oferit acest „local de şcoală copiilor din comuna Băneasa, anul...,. luna....u Din venitul părţei de moşie ce am în comuna Băneasa, mahalaua din jos, după scăderea sumelor trebuitoare pentru plata impoz telor legale", şi după clădirea localului de şcoală, care, după cum am zs mai sus, neapucând a-1 face eu şi nici sofia mea cât va fi în vieaţă, se va clădi de comună din venitul acelei moşii ; iar după terminarea şcoalei, venitul acelei moşii se va întrebuinţa precum urmează : 10°l0 zece din fie-care sută venit se vor distribui proporţional tuturor servitorilor bisericei cu hramul Bunei Vestiri, din comuna Băneasa, mahalaua din jos, sau care după timp va înlocui această biserică, pentru promenirea mea şi a soţiei mele la zilele noastre onomastice, când, după terminarea serviciului divin, se va face o panahidă la aceste zile, la care va asista in-stitutorele dimpreună cu toţi elevii şcoalei ; iar institutorele va ceti în auzul tuturor disposiţiunile acestui testament, spre a fi bine cunoscut de toţi copiii cari, controlând, vor cete îndeplinirea lui întocmai. După terminarea şi instalarea şcoalei, 10°/0 zece din fie-care sută, se va depune anual la Casa de Economii în numele şcoalei „Fulger" din comuna Băneasa, pentru formarea unui fond care să servească la cas de trebuinţă pentru reparaţiuni mari la localul de şcoală sau pentru construirea de adăugiri, ce după timp s'ar socoti necesare a se face la ea. 10°lo zece din fie-care sută venit, vor servi în fiecare an pentru facerea de mici reparaţiuni de întreţinere a localului şcoalei şi la îngrăditura ei, aşa ca să fie pururea curată şi în bună stare. Dacă însă nu va fi necesar a se cheltui întreaga sumă, restul se va întrebuinţa pentru cumpărare de material de 121 studiu ¡n şcoală, precum ; hârţ·, globuri sau cărţi pentru elevii cei mai săraci. 2O°/0 două zeci din fie-care sută, se va cheltui în fie-care «ti an pentru cumpărare de premii elevilor celor mai meritoşi din fie-care clasă a şcoalei, precum şi pentru cumpărare de îmbrăcăminte, care se va distribui in fiecare an, in ziua sfântul.i Vasile la elevii cei mai săraci din şcoala din comună, orfani sau fii de văduvă, premiile vor purta inscriptiunea „premiul Fulgei“ şi sub această denumire vor fi distribuite elevilor. 45°l0 patru-zed şi cinci din fie-care sută, se va da pe fiecare an istitutorului şcoalei, atât ca onorar pe lângă acel ce va avea de la stat sau comună, cum şi pentru cultura agricolă, dupa cum se arată mai jos. O întindere de pământ în mărime de cinci fălci, se va deosebi din trupul moşiei mele din comuna Băneasa, pe coasta Chinejei sau pe podişul Slivnei, unde va fi mai bine, acest loc va fi ca anexă a şcoalei, cu cnndiţiune ca institutorele şcoalei să înfiinjeze pe el o cultură agricolă model, introducând cu mijloacele ce i se dau prin acest tests ment, adică cu acei 45°/o din venit, istrumente agricole prerfecfionate din acele ce pot fi întrebuinjate la mici culturi, spre a arăta elevilor şcoalei avan-tagele ce poate da o exploatare raţionată şi sistematică. Foloasele acestei exploatări agricole de pe toată întinderea acestor 5 fălci pământ vor fi ale institutorului. 5°/0 cinci din fie-care sută, se vor da institutorului cu îndatorire ca această sumă să o întrebuinţeze în cumpărări de material, necesar serviciului divin la biserica din comuna Băneasa cu hramul de Buna-Vestire, sau care după timp va înlocui această biserică, precum şi pentru serviciul unui parastas, care se va face în fie care an în ziua de Sfântul Vasile, pentru pomenirea părintelui meu Vasile Fulger, a mamei mele Elena, a mea şi a sofiei mele, precum şi a întregei noastre familii, zi în care este destinată a se împăr(i şi îmbrăcăminte copiilor săraci din şcoală, după cum s’a arătat mai sus. 4) Legatara universală, scumpa mea soţie, va plăti pe fiç-care an o rentă viageră de 400 (patru sute) lei nuoi (franci) 122 surorii mele, Theodora Ionescu, născută Fulger, şi numai pe cât timp va fi ea în viaţă. 5) Scumpa mea sobe se va bucura de usufructul numai a caselor mele din Galaţi în cari locuesc precum şi de usufructul numai a moşiei mele Urechescii din comuna Moscu. Deplina proprietate a caselor şi a moşiei Urechescii fiind lăsată legat prin acest testament Epitropiei spitalului „Bârlad şi Elena Bel-diman“, scop pentru care legatara universală va face, în viaţă fiind, demarşele legale spre a fi acceptat acest legat prin ordonanţa regală conform legei civile, iar legatul caselor din Galaţi în cari locuesc, strada M hai-Bravul (sau Cuza-Vodă) precum şi a moşiei mele Urechesci, le las Epitropiei spitalului „Bârlad şi Elena Beldiman", pentru ca să fie datoare a întreţine pe fie-care an atâtea paturi, pe cât cheltuiala întreţinerei lor se va putea a-coperi din venitul caselor din Galaţi şi a moşiei Urechesci din comuna Moscu. Fie-care din aceste paturi va purta inscripţ'unea : Fundaţiunea Gheorghe Fulger şi soţia sa Elena născută Codrescu ; pe lângă inscripţiunea aceasta, fie care pat va purta şi numărul de ordine al fundaţiunei, şi r umai sub această condiţiune va putea avea proprietatea caselor şi a moşiei. 6) De la epoca intrării în stăpânire a Epitropiei spitalului Bârlad şi Elena Beldiman, din venitul caselor mele din Galaţi, 10°/0 zece din fie-care sută, se va depune pe fie-care an la Casa de economie spre a forma un fond, din care, la cas de trebuinţă, se vor întâmpina cheltueli de mari reparaţiuni sau prefaceri, ce după t'mpuri ar fi nevoie a se face la acele case. 7) După încetarea din viaţă a soţiei mele, executarea punctuală a acestui testament intră de-a dreptul în sarcina Epitropiei spitalului „Bârlad şi Elena Beldimanu. De ia această epocă ea va publica în fie-c*re an o dare de seamă detailată, atât despre veniturile imobileior cât şi despre distribuire acestor venituri, conform acestui testament ; această dare de seamă va fi comunicată şi fie căruia d n membrii familiei mele Fulger şi membrilor soţie· meie Elena, născută Codrescu, ce vor fi cunoscuţi precum şi Primăriei comunei Băneasa. 3) Dacă după timpuri, prin vre-o disposiţiune, fie decretată sau legiferată, s’ar acorda facultatea de a se vinde aceste imo- 123 bile, s’au s’ar sécularisa în folosul statului, atunci ori-care din membrii familiei mele s’ar afla în viată în acele timpuri, va avea dreptul a revindeca proprietatea acestor imobile, sub îndatorire de a îndeplini ei dispoziţiunile cuprinse la art. 2 şi 3 din acest testament, adică de a se lăsa moşia din comuna Băneasa la destinaţia ei şl a face să se îndeplinească din venitul acelei moşii cele ce am regulat prin testamentul de faţă. 9) După încetarea mea d apreciate ca bune lucrătoare. Testamentul meu Subsemnata Elena Major C. Pruncu, văduvă, domiciliată în Bârlad, în deplină sănătate, am luat dispoziţiuni asupra averei mele mobile şi imobile şi am scris testamentul meu. Las ca executori testamentari pe averea mea mobilă şi imo' bilă pe d-1 Victor Baranga avocat, domiciliat în Târgovişte, pe d-1 Theodor Marinescaavocat, domiciliat în Bârlad, cum şi pe d-1 Alex. Atanasiu avocat tot din Bârlad, cu rugămintea a’mi îndeplini toate legaturile de mai jos, cum-şi dorinţa de cum să fiu înmormântată care o doresc foarte simplă. Mă vor îmbrăca cu una din rochiile negre ce am, îi rog să dea ordine să nu lasă să mă facă caricatură, gătindu-mă a^fel ca de obiceiul meu ; să suprime toate cheltuelile nefolositoare mie, un preot va fi deajuns, carul funebru cu 2 cai fără draperii şi accesoriile sinistre şi riJi:ole. Desgropându-se osemintele scumpului meu bărbat, se vor aşeza alături de corpul meu şi se vor transporta la Bucureşti la cimi irul Belu, punându-ne în mormântul scumpilor mei părinţi, pentru care las două mii l.i (2000 hi) ca chel-tueli cu această transportare şi ori ce ar necesita în această împrejurare. Tot în acest gând să se dea patru mii 1 i (4000 ki) direcţiei cimitirului Belu, ca din venitul ce rezultă (bine înţeles fiind în bonuri împrumutul naţional) din acest capital să se îngrijească cu întreţinerea mormântului şi să se facă rugăciuni la zile anumite pentru serbarea morţilor. Acest capkal va forma un fond inalienabil. La caz de nu se primeşte acest fond cu condiţiile făcute de mine v’a trece la capital până la alte dispo* zi|iuni. Mormântul părinţilor mei se va găsi sub numele de : loan Zoe şi General Comdnescu. Gribgiul care va rămâne dela mormântul bărbatului meu, se va dărui chiar în acea zi oricărei 145 familii va sosi cu mort şi-l va prim». Casele mele din str. Cotu-Negru le las pentru azilul de copii orfani al Societătei d-nelor Bârlădene care dirijează ca bine facere. Din mobilierul casei d-mi executori testamentari vor da tot ce vor găsi de cuviinţă la predarea acestui azil, mai cu seamă sufrageria, dulapuri, vor rămâne azilului. Acest azil va purta pe frontispiscul casei «Azilul Elena, Constantin Maior Pruncu. Casa brutărie din str. Paloda o las ca suvenir de bună a· fecţiune d-şoarei Rodomontha l. Athanasiu, avocat din Bârlad. Rog Comitetul D-nelor Bârlădene, a şi da mult interes pentru întreţinerea azilului, cum şi d na Directoare să supravegheze cu milă şi interes atât interioru azilului cât şi grâdinele, copacii a nu fi rupţi de copii ori de slugi cât şi gardurile* Cu mare mâhnire am văzut asemenea dânii pentru binefacere negi jate ba maltratate fără nici un interes ori milă la întreţinerea imobilului. Indiferenţa şi meprizul chiar pentru bunul sentiment al donatorilor care o fac pentru binele obştesc şi civilizarea în localitate. Din nou adresez Comitetului D-nelor Bârlădene adunate la desih derea testamentului meu (In caz de se poate) rugămintea mea cea mai caldă pentru a-şi da iubirea sufletească ca acest azil să aibă bun mers şi pentru a li se pomeni numele d-lor in cartea de înscriere ce s’ar forma la acest azil. D-1 Victor Вaranga v’a primi ca onorariu (6000 lei) şase mii lei din capitalu ce am în hipoteca d-nu Huluba, agricultor d n Dragomireşt', jud. Tutova, asemenea o lampă pe picior de sticlă verde cu f ori de bronz înadâ cu abat-jour-oglinda stil ve-neţian. (Suma numită mai sus va servi ca cheltueli pentru deplasare şi îndeplinrea acestui testament). D-nilor avocaţi Theo: Marinescu din Bârlad cum şi Alex. Atanasiu avocat, le las ca onorariu pentru executarea acestui testament al meu le las câte (4000 lei) patru mii lei de fie care din doi. Lavabou din iatac cu oglindă mare, un vas garnit cu cireşi de porţelan, o toaletă nikel cu mesuţa iei şi orice covor i-ar plăcea, o măsuţă de lemn negru incrustată cu o placă neagră cu floare albă cum şi (12000 lei) două sprezece mii lei, două çatidelabre de bronz, le dăruiesc d-şoarei Olga Major С. Palada. 146 D-şoarei Mamtza Ghiorghiu Paveliu îi las ca bun suvenir de afecţiune (10000 lei) zece mii lei. Bunei şi nepreţuitei mele prietene d na Smara Căpitan loan îi las (3000 le ) trei mii lei. In suvenirea iubitului meu soţ las (4000 lei) patru mii lei, împrumut naţional, Regim. XII Infanteue Bârlad, ca din venitul acestui fond cel declar inalienabil, să se împarte premii la cei mai buni trăgaci la ţintă, când împlnesc termenul de serviciu, numinduse: „Premiul Maior C. Pruncu“. Tot în acest bun gând pentru iubitul meu frate General A. Comăneunu las danie (40U0 lei) în bonuri, Împrumut Naţional, Batal. I. de Vânători din venitul cărui fond cel declar inaliena-bil să se împartă premii la cei mai buni trăgaci la ţintă, când împlinesc termenul de serviciu, numindu-se; „Premiul General A. Comăneannu. Se va da d-şoarei Marie Bărbulescu profesoară (2000 lei) două mii lei, în semn de bun suvenir. Se va da (2000 lei) două mii lei la Şcoala profesională Roşea Codreanu Bârlad, pentru premierea d şoarelor din clasa 7-a la terminarea cursurilor pentru finele anului, apreciate ca bune lucrătoare. Bine înţeles numai venitul ce se va forma a acestui capital inalienabil şi se va numi .· Premiul Elena C. Pruncu. Las tinerilor Virgil şi Georgel Căpitan D. Cocea câte una mie lei (1000 Iei) de fie care. Las d nei Elvira Audesio directoarea azilului de orfani (2C00 le*) două mii le’, în bunul suvenir de afecţiune. Las copiilor Şerban, Vivi Victor Baranga câte una mie lei (1000 le') de fiecare copil. O broşe énuil albastru cu floricică perle şi diamante, o mesuţă de marmoră gris pe picior de bronz, un şal turcesc alb pătrat o farfurie de metal argintat oval, o broşe cu portretul iubitului meu bărbat, două teracote (evrei), serviciul Sevres pentru ceai, ce se află prin cufere în camară, un candelabru Sevres, o pere· he candelabre şi pendula lor cu garnitură de argint le dă- ruesc d-nei Lalla R. Smeureanu, avocat,-Pioeşti. O pereche cercei diamante cu antici albe, un şal turcesc alb cu flori, un b^hut de Itmn cu bustul lui List le dăruiesc d-nei Lucreţia Victor Baranga. 14Í Două vasoane mari porţelan stil oriental, un ies X încrustat cu sidtf (stil oriental) cum şi un éventail écaille negiu, le dăruiesc bunei iţele prietene d na Eugenie Colonel C. Davidoglu. Samovaru de argint care are şi un tripled pentru spirt, zeharniţâ de argint, oglinda rotundă cu cadru arg ntat le las d-şoarei Adela General M. Priboianu din Bucureşti. Paravanu pictat pe atlas negru, serviciul de vin, de şampanie, pomiere de fructe, două statuiete pe bronz negru, tabloul aquarelă semnat „Voinescu“ cum şi un tablou icoana Maica Domnului, o farfurie metal argintat rotundă pentru bucate, album care îi va plăcea cum şi 2 covoraşe, le dâruesc d-nei Marie Ma· jor С. Palada. Un tablou semnat „ Voinescu“ şi ori care alt tablou de prin odăi, o mesuţa de lac ctém, or ce album i-ar plăcea cum şi din bibelouri de pe pereţi f:e din salon f>e dm alte camere cum şi plante le dăruiesc d-nei Evanthie Căpitan D. Cocea,-Bârlad. Ş foniera cu oglindă cu toată lingeria şi napxgiul aflate în dulapuri, scaunele de fantezie, Samovaru ^e ni< kei, tmg'rile cum şi tacâmurile le dăruiesc d-şoarei Maiutza Gheotgiu-Paveliu,-profesoară. Lampa de bronz cu picior înaltă, un tablou care îi va plăcea, din bibelouri, oglinda Psiché, o masă de limn incrustată cu motive tot din lemn colorat, tabloul brodat din salon le dăruiesc d-nei Smara Căpitan loan. Tabloul pictat floarea Cactus, mesuţă fantezie având o ţesătură de sârmă cum şi ce îi va plăcea din b belouri, tava de metal oval care îi va plăcea, le dâruesc ca bun suvenir de prietenie d-nei Marie A. Pantazi, avocat, Bârlad, Săculeţul meu de argint, canapea de de pluş, o dormeuză cum şi din alte obiecte ca perdele, fotoliuri se vor da dmei Elvira Audesio. Maşina de cafea de argint cu ibricele ei, lingura de peşte de metal le dăruiesc d-nei Lala R. Smeureanu-avocat,-Ploeşti. Din obiecte din camară şi magazii, cufere, se vor împărţi de d-nii executori testamentari cum vor. Inventarul capitalului meu din care să se împartă legaturile de mai sus numite, cum şi a obiectelor de valoare care trebu- 148 ёёс vândute la licitaţie. La această licitaţie rog de se poate pe d-nii executori testamentari să asiste d-nii Prefect, Primar, Preşedintele Trib. Tutova, cum şi perso ne experte, asemenea şi cţjn public amatori. Suma care va rezulta, d-nii executori testamentari o va Împărţi după dorinţa mea exprimată in testament şi fără Întârziere. Capitalul meu : 16.000 lei (şeai-spre-zece mii lei cu procentul la, acest capital rămas în urmă cu plata din Octombrie 1916, în hy-poteca сё o am la d nul Const. Huluba proprietar în Dragomireşti-Tutovt. 4.500 lei patru mii cinci sute lei, în hypoteca ce o am la d-nul Mihaiescu Filip,-procentul în întârziere, proprie-tar-Bârlad. 3.500 Iei trei mii cinci sute lei, în hypoteca ce am la d nul loan Botez, mecanic-Bârlad. 9.000 lei îi am în numerar în casă. 5.000 lei opt mii lei in bonuri împrumutu Naţional. 1.000 lei una m;e lei bonuri Cooperativa Banca Moldovei de jos Bârlad. 24.000 lei două zeci şi patru mii lei împrumutu tezaurul apă-rărei Naţionale. Inventarul obiectelor de valoare care se vor vinde la licitaţie imediat de se va putea după înmormântarea mea. 1. Inel de aur cu un brilliant greutate aproape S carate. 2. March'zâ-inel cu safir înconjurat cu 36 briliante. 3. O brăţară aur cu email albastru sistem vechiu cu un briliant mare înconjurat cu briliante mici. 4. Un ceasornic remontoir pentru damă. 5. Trei volane dantelă Point d’angletere, 23 or 25 metri (metru acestei dantele sau cumpărat cu cinci sute lei (500 lei) astfel să se observe că este de o mare valoare, având şi alte valoane mai înguste tot de această calitate. 6. Trei volane şi un mare colţ de dantelă chantity negre. 7. O pereche cercei mari s stern vethiu cu diamante. 8 8, O pereche cercei cu briliante în email negru. 149 9. Un şal turcesc de aproape 5 metri culoare închisă de asemenea de mare valoare. 10. O pereche pistoale légate în aur, sistem veclru. 11. Piedistalul de marmură roşie cu o statue reprezentând pe Mefistofeles în bronz închis. 12. Doi piepţeni de argint masiv sistem vechiu. 13. O tabacheră de aur masiv mică frumos lucrată. Din tot acest capital ce ar rezulta şi din vânzarea obiec-telor de valoare, aşi dori la caz de cumva legea taxelor de moştenire permite ca să se plătească taxele legaturilor aşa că toţi moştenitorii să intre integral în capitalu dăruit. In caz contrar or ce sumă va rămânea după toate cheltuelile făcute chiar şi slugile care vor fi pe lângă mine să se dea cât 200 lei (două sute lei) de fiecare, cum mă exprimai mai sus, nepermiţându-se de lege să se verse la fondul „Azilului de copii orfani din casele mele. D-zeu să ajute care vor îngrădi cu dragoste, milă şi muncă cirstită la azilul sus numit şi binefăcător, adăpostind fiinţi absolut desmoştenite şi expuse mizeriilor vieţei. Scris şi iscălit de mine azi 20 Fevruarie 1918 Bârlad. Elena Maior C. Pruncu 20 Februarie 1918, Bârlad XVI BÂRLAD, 1918 DECEMVRIE 13. Costantin K. Nicolau donează un fond de 2000 lei şcoalei de fete N. R. Codreanu, pentru premierea in frecare an a unei fete sărace şi silitoare, din ultima clasă,-în amintirea decedatei sale soţii. Act de Donaţie Subsemnatul Constantin K. Nicolau, propietar, domiciliat în oraşul, Bârlad B*dul Regina Elisabeta No. 5, având durerea a-mi perde soţia, care era absolventă a şcoalei Profesionale „N. R. Codreanu“ din Bârlad şi dorind a i se păstra o amintire perpetuă la şcoala în care ea a primit îndrumările necesare vieţei şi care i-au permis a fi o mamă bună şi o soţie model, 150 donez Casei Şcoalelor suma de două mii lei ; ca din venitul lor să se dea in fecare an un piemiu de una sută lei celei mai silitoare la lucru dintre elevele ultimei clase şi care pe cât posibil să se aleagă dintre cele mai sărace. Premiul se va da alternativ într’un an pentru secţia Oratoriei şi în celălalt pentru secţia Lenjeriei. Casa Şcoalelor va interveni la Direcţiunea sus arătatei şcoalei, ca să primească din partea mea două tablouri reprezentând pe decedata cu soţul ei, f ecare tablou fiind insoţ t de O mică biograf e. Unul din tablouri se va păstra în cancelaria şcoalei, iar celait pe cea mai fequentată sală a şcoalei cât se poate în văzul elevelor. Direcţiunea şcoalei va fi obligată a ănunţa în fiecare an din t'mp pe donator (după moartea sa pe descedenţii să1) de deciziunea corpului profesoral şi data. decernerei premiului in* vitându-1 să asiste la serbarea încheerei anului şcolar. In fiecare an se va încheia de către Corpul Profesoral un proces-verbal în patru exemplare în care se va arata numele elevei premiate şi motivele ce au determinat cons liul profesoral la decernerea lui ; ele vor fi scrise pe un formular pe care donatorul îl va da imprimat în mai multe sute de exemplare, dân-du-le la Direcţiunea Şcoalei o dată cu tablourile. Un exemplar se va păstra la dosarul respectiv, al doilea se va da elevei premiate, al treilea se va oreda donatorilor, în lipsa lor li se va trimete prin poştă la domiciliu şi al patru ea se va afişa in sala şcoalei unde va sta tot timpul anului într’o ramă alături de portretul donatatorilor. In cazul când dintr’un motiv oare care Şcoala Profesională „Neculai Roşea Codreanu" va fi desfiinţată, această donaţiune va trece cu tóate obligaţiunele ei Şcoalei Primare No, 2 de fete „Maria Ştefan Gâlcă“ din Bârlad, unde soţia mea a învăţat clasele primare. Suma de două mii lei este depusă la Administraţia Casei Şcoalelor in două titluri provizorii ale (mprumutui Naţional 5°/0 emisiune 1916 sub No. 51041 şi 51042 a căte una mie lei fiecare împreună cu borderou! lor ; a cărei primire este confirmată cu adresa No. 7078 din 23 Septembrie 1918. 151 Drept care am făcut prezentul act de donaţie autentificat de Tribunalul Tutova la No. 1886 din 13 Decembrie 1918. (ss) Constantin Nicolau XVII BARLAD, 1919 OCTOMVRIE 6. Raul Fernandes, Brazilian, donează oraşului Bârlad un fond de 8000 lei, în favoarea şcolei' profesionale de fete „N. R Codreanua, pentru premii,-în amintirea răposatei sale sofii, Raluca Alexandrina Fernandes, născută Capitan T. Ud ea din Bârlad. Donaţiune Subsemnatul Raul Fernandes Brazilian, domiciliat la Rio de Janeiro, Deputat al Statului de Rio de Janeiro la Camera Federală, văduv de D-na Raluca Alexandrina Fernandes, născută căpitan Teodor Udrea, la Iaşi 17 Noembrie st. r. 1890;-dorind să lege amintirea soţiei sale de Oraşul Bârlad într’un chip statornic şi folositor pentru societate şi fiind sigur că această dorinţă ar fi bine primită de z:sul Oraş, căci defuncta a onorat in streinătate in acelaş timp na(iunea românească şi ţara moldovenească,—In sânul căruia nobilul său caracter s’a format şi înaltele sale virtuti au luat rădăcini, dăruesc Comunii Bârlad suma de 8000 opt mii lei, sumă pe care D-1 Primar prin scrisoare este autorizat să ridice dela Banca Marmorosch Blank din Bucureşti, în scop de a cumpăra titluri ale datoriei publice Române ce au procente de 5°/0 pe an şi să le înscrie la Birourile competinte ca proprietate perpetuă a zisului oraş, care la momentul oportun va lua măsurile necesare pentru ca anual suma produsă de zisul capital să fie atribuită celei mai meritoase dintre elevele sărace absolvente a şcoalei profesionale „Neculae Roşea Codreanu“ din Bârlad. Atribuirea acestui prem u, care v’a purta numele de „Raluca Alexandrina Fernandes“, va fi făcută de un Comitet format din Primarele oraşului sau ori ce altă autoritate îi va înlocui în viitor atribuţlunele, de Prezidentul Tribunalului Tutova şi de un membru al familiei Teodor Udrea prin desemnarea elevei luată de pe o listră ce Direcţiunea şcoalei 152 о va forma de elevele sărace şi meritoase, lista ce va purta indicaţiuni utile pentru a lumina alegerea arb trilor. Dacă în viitor şcoala „Roşea Codreanu“ ar d'Spare, Comuna Bârlad, va trebui să transfere premiul in aceleaşi condi-ţiuni unei alte instituţiuni de instrucţiune, profesională sau literară destinate tinerilor eleve. Subsemnatul D. Costandache în calitate de Preşedinte a Comisiei Interimare OraşuLi Bârlad accept donaţiunea. (ss) D. Costandache (ss) Raul Fernandes Urmează autentificarea Tribunalului Judeţului Tutova cu No. 1897 din şase Octombrie, anul una mie nouă sufe nouăsprezece. Cert fic exactitatea (ss) Secretar Guriţă XVIII BARLAD, 1925 Iunie 4. Grigore D. Vasiliu, avocat, vice preşedinte Senatului, fost prefect, îşi lasă toată averea sa spitalului „Bârlad şi Elena Beldiman. Testament Las toată averea mea Spitalului „Bârlad şi Elena Beldiman“ din Bârlad, careva plăti amicului meu Mhai Turburi din Bârlad suma de 200.000 (două sute mii) lei ce-i datorez dntr’o asociaţie. Băi Iad, 4 Iunie 1925 (ss) Grigore D. Vasiliu Văzut de Preşedintele Trib. Tutova la 29 Iulie 1925. Panigirice şi Necroloage I Moartea Doctorului £manoil Costiu 8 Fevruarie 1871 (Din „Semenatorulu“ No* 7, Bârlad, 14 Fevr* 1871) Respectatul, bunul şi neuitatul Doctor în medicină Ema-noil Costin1) unul din descendenţii celei mai nobile şi mai preţuite familii române, a Costineştilor din Bucovina, la 8 Februarie şi-a dat ultimul său respir; iar Mercureatrecută la lOale curentei, rămăşiţele acestui mare bărbat român, au fost depuse la cimitirul „Sfântului Dimitrie“ în mijlocul unui public foarte numeros din toate clasele societăţii, la care au asistat tóate autorităţile civile şi'militare ale judeţului. Poliul ce se vedeâ pe feţele fiecăruia la această respectuoasă ceremonie^ funebră, este nedescriptibil. Consiliul comunal al Urbei Bârladului a fost şi de astădată la înălţimea chemărei sale ; Primăria apreciindu-i eminentele servicii în interesul umanităţei suferinde, oferite cu un rar devotament Comunei, în timp de 30 de ani, a decis ca : înmormântarea repausatului Doctor să se facă cu spesele Comunei* Discursul Domnului Profesor loan Popescu Fraţilor, „Sosit’a ora de care ne-am temut, cu toată amărăciunea ei ! trebue să ne despărţim şi de rămăşiţele pământene ale pre bunului, prea stimatului şi prea iubitului nostru... amic ! Momente serioase ! ce pătrund adâncul inimii noastre ! (M. Călinescu, Cernăuţi, la moartea lui A. Pumnul). Cu inima sfâşiată de durere vin a îndeplini una din cele mai triste datorii, virtuţile — rare în ziua dn astăzi — ale acestui 1) A murit de ptizie, tuberculos fiind, după cum mi-a spus D-1 profe-şpr Drouhet, astăzi 17 Iulie 1907, 154 nobil frate şi amic ce câteva momente încă şi ne părăseşte pentru eternitate, mi-a impus această sarcină, càçi douăzeci şi unu de ani sunt de când am cunoscut acest nobil suflet, douăzeci şi unu de ani, de când am avut fericirea a trăi în apropiere, a lucră împreună, şi a stâ în relaţiuni necontenite până în ultimul moment al vieţii sale. Cercâud a îndeplini această dureroasă datorie, nu voi veni, fraţilor, a vă descrie amărăciunile vieţei omeneşti, amăgirile ei, cărora omul este victimă, durerile, la care este expus bietul muritor dela naştere până la negrul mormânt, nici paharul despăr-ţirei ce trebue să bem, toate aceste grele ce ne consumă trebue alinate în loc de a fi excitate, şi moartea repaosatului nostru frate şi amic, nu trebue să ne surprindă deşi ne copleşeşte de o durere neconsolabilă pentru pierderea sa nereparabilă, căci precum se exprimă însuşi, în ultima sa dorinţă : „Hotărâtu-s’au pentru mine ca să mor din momentul naşterei mele, căci după legile naturii, tot ce sş produce în natură, după natură trebue să se şi desfacă odată“. Dar voi cerca numai a face trăsurile principale ale vieţei şi bunurile ce au împodobit pre repausatul. Prea bunul, prea iubitul şi prea respectatul nostru amic Doctorul Emanoil Cosfin, un fiu* méritos al strălucitei şi vechei familii a Costineştilor, familia de renume istoric încă dela Ştefan cel Mare, născut la anul 1807 Ianuarie 1, în satul Sipenitiu, moşia străveche părintească în Bucovina, duioasă fiică înstreinată a Moldovei, părintele său, nepot al cronicarilor, patriot devotat na-ţiunei române, Miron şi Neculae Costin, a îngrijit a da amicului nostru o educaţie conformă cu poziţiunea socială a acestei adevărate nobili familii. Studiile sale elementare le-a făcut la Cernăuţi, cele gimnaziale si de filozofie în Lemberg, şi medicina în faimoasa Universitate a Vienei. La 1839, din deosebite îndemnări a trecut în Moldova, mai întăi la Iaşi, de unde după trecerea de un an, în 1840, prin stăruinţele pri\rate ale unor amici, s’a rezolvit a se aşeza la Bârlad. Aici a ocupat mai multe funcţiuni, mai întăi Fisicu de Circum-scripţiune, pe trei ţinuturi, apoi Medic la spital, Membru onorific în comitetul şcolar, iar la anul 1857, fu ales în unanimitate Deputat al Urbei Bârladului la Divanul Adhoc, pentru aştemerea bazelor Constituţiunei noastre de care ne bucurăm astăzi* Iar în sesiunea anului 1868-1869, adunarea legislativă a României, în consideraţiunea frumoaselor sale merite, câştigate în serviciu neîntrerupt, în timp de 30 de ani, ca Medic invăţiat şi zelos şi bun patriot, i-а votat o recompensă naţională viageră. Repausatul avù un caracter rezolut dar amabil; solid dar blând, nutreâ în pieptul său focul sacru al patriotismului pănă la religiositate demnă de iluştrii săi străbuni ori ce idei liberale şi progresiste, ori ce mişcare naţională ori ce năzuinţe spre consolidarea şi întărirea românismului, îl pătrundea pănă la însufleţire, şi lucru de nyrare, cu cât repausatul înaintâ în etate, cu atât * aceste sentimente de virtuţi civice, se desvoltau în el şi mai mult. Probe despre toate aceste, participarea lui la atâtea fi atâtea lupte grele pentru realizarea marilor principii de existenţă şi tărie a Românismului, Unirea, Autonomia, guvern Constituţional şi Domn strein de viţă Latină, tesele Divanului Adhoc dela 1857, pe care le-a susţinut cu căldură şi demnitate ca Deputat. Casa lui în tot timpul de regenerare naţională, erâ locul de întrunire şi desbateri, căci ca patriot învăpăiat şi caracter nedependent, ştiâ a înfruntă ca şi strămoşii săi orice ameninţări în timpurile nefaste şi antiliberale, când întrunirile publice, graiul şi presa erau oprite. Iaca trăsurile principale ale caracterului său ca Român şi om politic. Ca medic, el unia ştiinţa solidă cu practica profundă cu un zel neobosit, blândeţea, duioşia, punctualitatea şi manierile cele mai dulci către cei pacienţi, un devotament exemplar în timpuri grele, găsindu-se santinela neadormită la patul pătimaşului, bogatului şi săracului deopotrivă ; cu un curaj decis în cinci ho-lere{) şi atâte alte epidemii grele, un devotament către misiunea, care nu a lăsat a lipsi din loc numai de două ori în curs de 30 de ani, odată la familia sa şi odată la una din cele mai delicate misiuni naţionale, ca Deputat la Divanul adhoc. Ca Om în societate, onestitatea şi probitatea lui erâ ridi- ]) A se vedea picăturile anti-holerice întrebuinţate de Dr. COSTIN în 1848, 1855, 1865 şi 1866 amintite în „Semănătorul“ No. 8 din 15 Noembr. 1870. І 56 cată là cult, astfel că se poate zice despre el ceiace sè ziceà despre Fabricius la Romani „Că mai uşor este a abate soarele din calea sa decât pe Fabricius dela onestitate“. Tocmai aceasta erâ durerea repausatului cea mai mare, cared consumă necontenit şi care i-а grăbit ducerea dela noi, căci se temea că nu va putea face onoare în viată, la nişte mici datorii în care căzuse, alunecând a se ocupâ cu nişte posesiuni de moşie ; pentru care el şi apelleză în ultima sa dorinţă, la cetăţenii Bârlădeni „de а-i ridica această durere de pe sufletul său“. Probă încă că singurul său venit sigur, recompensa naţională, menită pentru îndulcirea zilelor grele, îl dădea, şi Га dat chiar şi pe lunile boalei sale, în plată de datorie, expunându-se pe sine absolutei lipse, dacă nişte, generoşi amici, plini de recunoştinţă către repausatul, nu i-ar fi venit în ajutor în ultimele zile de suferinţă. Generozitatea şi liberalitatea lui, la orice binefaceri publice ş1 private 'erâ dintre cele mai rari, una din cauzele ce au şi contribuit foarte mult la lipsele lui din urmă. Cei din urmă zece ani ai repausatului însă amărându-i viaţa prin mai multe loviri morale, căci numai în aceşti din urmă trei ani, a pierdut 6 iubiţi membri din familia sa, 3 fraţi, 1 soră şi 2 nepoate şi aţâţi alţi amici afară şi aici ; şi atâte lovituri materiale au precipitat morbul în care au fost aruncat de cât-va timp, şi după o zăcere de peste trei luni, consumându-se din ce în ce, lunea trecută, întăia zi a sfântului post mare, după ce a împlinit datoriile creştine, mărturisindu-se şi împărtăşindu-se, la 11 ore ale zilei, şi-a dat virtosul şi marele său suflet în mâna Creatorului, în etate de 64 ani, în mijlocul a mai mulţi amici du-ioşi, care mângâiau ultimele lui zile fără încetare. Onorabilul Consiliu al Urbei Bârladului, apreciindu-i adevăratele sentimente române şi umane, zelul şi devotamentul în serviciile făcute oraşului, acestui timp de 30 ani, ca medic şi patriot, a pretins pentru sine onoarea а-i arătâ un semn de recunoştinţă şi respect luând deciziunea în unanimitate а-i face ultimele onoruri cu spesele comunei, acomodându-se însă ultimei dorinţi a repausatului, care din iubirea de simplicitate ce-1 ca-racterizâ, a lăsat să fie înmormântat numai de preoţii dela Biserica Sfântului Dimitrie, de care ţineâ. 157 Astfel sunt fraţilor pe scurt trăsurile cele de căpetenie ale vieţei, caracterul şi virtuţile repausatului amic şi frate Doctor Emanoil Costin ; şi ca să închei, cred că nu voi face mai bine decât făcându-mă interpretele celor din urmă cuvinte din ultima dorinţă a repausatului ce ne-a lăsat scrisă: „Rog să mă ierte toţi cărora voi fî făcut vre-o supărare, ημ provenită din voinţă, ci din neputinţa omenească; iert şi eu pe toţi cari m’au supărat vreo dată, chiş.r şi pe acela dela care cunosc lovitura mea cea mai decisivă, de a mă aruncă în boala de care mă sfârşesc atentând în public asupra onorabilităţii mele, ce mi-a fost mai scumpă decât viaţa ! „Doresc fericire de tot felul Urbei Bârladului! „Unire, Libertate, Mărire României, pentru care sufletul meu a simţit atât de mult şi bate cu înfocare şi în supremul moment de faţă L. „Frate unic şi soră din depărtare ! rude şi amici ! m’aţi iubit, şi v'am iubit cu sinceritate, vă las ultima mea sărutare, rămâneţi, cu bine! şi nu mă uitaţi!!!“ Fie că patriotismul strămoşesc al repausatului, devotamentul către datorie, onestitatea, probitatea şi umanitatea acestui suflet nobil şi amic sincer, să ne însufleţească cu spiritul de a ne îndemnă la tot ce este folositor, bun şi onorific pentru naţiune, patrie şi omenire, NOTA. —La petrecerea solemnă, dela înmormântarea D-rului Costin, am luat şi eu parte ca elev, fiind în clasa 111 primară. Toţi profesorii şi institutorii cu elevii şcoalelor din Bârlad au luat parte. Fiecărui elev i s’a dat câte o lumânare albă şi cu crep negru. II Constantin Costacbi (mort la 10 Ianuarie 1883) Din ziarul „PaIodau, No. It0f Bârlad, 2 Martie 1883. „Procurându-ne discursu onor. D-nu Popescu, profesoru la liceulu nostru, pronunţatu la mórtea multu regretatului nostru amicu şi concetăţânu distinsu Constantin Kostaki, îl dămu mai la vale in estenso, după cererea mai multoru amici.“ 15Ô Tristă Adunere ! Cu inima pătrunsă de durere vin a împlini una din cele mai triate datorii. Décá am luatu curajulu a mă face eu ecoulu sentimentelor generali, ale tuturoru acelora cari au cunoscutu pe distinsulu băr-batu, ce zace în acestu momentu înaintea noastră, părăsitu de ori-се simţire este, că 33 de ani de cându am cunoscut acest nobil suflet, 33 de ani decândamavutu fericirea a trăi în apropiare, a’lu cunósce, a lucră împreună şi a stă în relaţiuni mai neîntrerupte· Cercându a împlini acéstá durerosă datoriă, nu voiu veni fraţiloru, a descrie amărăciunile vieţei omenesci, amăgirile ei, că-roru omulu cade adese-ori victimă, nici durerile la care este es-pusu bietulu muritoriu dela nascere până la negrulu mormântu, nici paharulu despărţirei ce trebue să golimu : tóte aceste grele, ce ne apésá trebuescu alinate, şi nu mai multu aţiţate, căci de doue óre privimu sbucimările de profundă durere ale pré scumpei şi pré devotatei soçie, şi ale pré iubiţiloru loru fii, de doue v óre privimu zugrăvite durerea şi lacrímele pe feçele diferiţiloru membri ai familiei şi numeroşiloru amici ; şi mórtea neuitatului nostru frate şi amicu nu trebue să ne surprindă, deşi ne copleşeşce de o durere neconsolabilă, căci scimu cu toţii, că otărîtu este pentru omu ca să moară din momentulu nascerei sale, căci după legile naturel, totu ce se produce prin natură, după natură trebue să se şi desfacă odată. Mă voi cerçà dérá numai a face trăseturele principali ale vieţei şi bunuriloru ce aú caracterizatu şi distinsu viâţa lui Con-stantinu Costachi. Descendinte din ilustra, nobila şi vechea familiă Română de renume istoricu, Constantinu Costachi s’a născutu la anulu 1826. După ce şi-a primitu educaţiunea scolastică a timpului, încă de tênàru a imbrăţişatu cariera armeloru, îndemnatu la acésta de tradiţiunile familiei de a servi patriei, şi de tempera-mentulu seu vioiu şi energicu, din care se retrase cu gradulu de Locotenente în viaţa privată la moşia sa Ciortolomulu, aplicân-du-se la agricultură, profesiunea independente de predilecţiune a Românului, căci aspiraţiunile lui de libertate şi de o activitate mai întinsă pentru redicarea patriei sale din marea decadenţă în 159 care ajunsese, nu încăpea în strimta uniformă de militaru, în care în acelu timpu nu o putéa servi. De acéea, dotatu cu foculu sacru alu patriotismului ,româ-nescu, după-се âncă de tenăru a luatu o parte activă la mişcările din 1848, apoi mai în urmă fù unulu din Campionii celui mai mare şi mai naţionalu actu ce ţâra nostră în timpii moderni a îndeplinitu pentru întărirea şi fericireu elementului românescu, când inimicii patriei usâu de tóte mídilócele pentru îngroparea sentimenteloru patriotice, cându vitregulu guvernământ de pe atunci alu Moldovei, persecută prin midilóce violenţi pre conducătorii ideiloru liberali ; Coristantinu Costachi cu caracterulu seu resolutu, se ridică prin o independenţă de caracteru demnă de laudă, şi prin o energiă patriotică, greu de crezutu pentru cei ce nu l’au văzutu luptându în primele linie pentru Unire, auto-nomiă şi independenţă, libertate şi egalitate. De acéea după unirea ţereloru Române prin îndoita alegere de Domnu, în persona lui Alesandru Ion Cuza, 5 — 24 Ianuarie 1858/59, energiculu nostru luptăioru pentru Unire şi principíele de regenerare naţională, fú înălţatu de Marele Dómnu la gradulu de Căpitanu şi Adjutante alu seu şi numitu primulu Prefectu alu Tutovei după Unire. După acéea alesu Deputatu fácú onóre principieloru liberali, prin votarea egalităţii civice înaintea drep-turiloru, şi sarciniloru, şi spriginirea projecteloru improprietărirei clacaşiloru, chiaru prin unu separatu projectu alu seu. Casa lui dela moşia Ciortolomu, şi în urmă dela Bârladu, au fostu pururea în timpii cei grei de lupte pentru regenerarea naţională loculu de întrunire şi de resoluţiuni, căci naţionalistu infocatu, caracteru resolutu şi independinte sciâ înfrunta caşi strămoşii sei ori-се ameninţări şi loviture în timpuri de urgiă, cându sub atâtea asupriri întrunirile, graiulu şi pressa erau oprite. In viaţa sociale modelu de onestitate : în viaţa familiară, soçiu adevăratu, tată de familiă devotatu. Eacă liniamintele principali ale vieţei lui Constantinu Costachi. Insă unu morbu seriosu, mai bine de 12 ani, Га scosu din rondurile luptătoriloru activi, aşiâ că generaţiunea de astăzi mai nu’lu cunoscèà. Eacă pentru ce am simţitu de détoriá a împlini eu acéstá sarcină gré pentru puterile mele, căci fiindu mai de etate Г am cunoscutu bine, am lucratu multu împreună, 160 Mórtea lui răpesce societăţii unu bunu şi distinsu cetăţeanu, patriei unu devotatu luptătoru şi familiei columna edificiului. In schimbu însă ni lasă o dulce şi scumpă amintire peste totu ; iar familiei în parte tesaurulu celu mai preţiosu : onórea la care s’a închinatu, patriotismulu care Га însufeţitu ; pănă cându în fine, Luni la 7 óre de sérá, 10 Ianuariu. curente, după ce s’a mărtu-risitu şi împărtăşitu cu st, comunicătură ale st. nóstre Religiuni, căreia a fostu credinciosu fiu — familia lui modelu de antică re-ligiositate şi pietate cristiană — şi a datu creatorului ultima respirare, fiindu unu mare tată de familiă şi cu acéstá ocasiune căci înainte cu câte-va momente chiămatu la patulu de mórte pe fii şi fiice şi li-a inspiratu ultimele sale dorinţe, iubirea de onóre, iubirea de romanismu, iubirea de patriă, Permiteţi acum, tristă adunare, a mă face interpretele seu. Scumpă soçià, cu care am împărţitu dulcele şi amarulu vieţei, fii, fiice şi gineri; scumpă soră, cumnaţi şi cumnată, veri şi verişoare, <şi voi amici cu cari am petrecutu şi zile bune şi zile rele, D-zieu să vă ajute a străbate fără multe dureri calea ce vi-va fi dată să parcurgeţi pe acéstâ lume : m'aţi iubitu şi v’am iubitu, primiţi ultima mea sărutare, rămâneţi cu bine, şi nu mă uitaţi ! ! ! Iar noi cu toţii, cu ochii ridicaţi spre ceriu să zicemu : D-zieu să’lu ierte, să’lu priméscá în céta celoru buni, şi la revedere ! Amin III Biografia profesorului de Lyceu Frederic Pagano. 1813 —1884, mort în 14 Noemvrie 1884 Născut în Messina (Sicilia) la 11/23 Septembre 1813, fiu legitim al lui Tomaso Pagano advocat şi al Domenicei Rizzo, nepot din tată a marelui jurisconsult Francesco Mario, profesor universitar la Neapoli *), nepot din fratele tatălui, Episcopul Mario 1) Vezi dicţionarul enciclopedic La Rousse şi istoria regatului de Neapole. 161 Pagano, cancelar la vatican. Rămas orfan de la 12 ani, fu luat sub îngrijirea lui Tomaso Rizzo, armator în Constantinopole, unchiu matern, care'i procură toate mijloacele pentru studii, tri-meţându-1 spre a se perfecţiona la Atena, Viena, şi Paris, de unde s’a reîntors la Constantinopole, cu calitatea de profesor de Wbi şi literatură, Frederic Pagano cunoştea în perfecţie 7 limbi: latină, italiană, franceză, germană, greaca, turcă şi arabă. La 1842 în etate de 29 ani păşi pentru prima dată pe pământul României, însoţit de monseniorul Sarti, episcop catolic, care venia la Iaşi, Cu această ocaziune, prin consulat, se făcu cunoscut mul-tor familii boereşti ca: Balş, Şuţu, Sturdza din Miclăuşeni, etc. cari se grăbiră a-1 lua şi recomanda tuturor ca eminent profesor. Prin recomandaţi mile boerilor şi al deaconului de scaun Calinic Miclescu (în urmă Mitropolit al Moldovei) s’a bucurat de cunoştinţa şi favoarea Mitropolitului Veniamin Costache, care i-а a-preciat mult vastele cunoştinţi precum şi virtuţile, recomandân-du-1 cu insistenţă familiei lui Alecu Forăscu din Fălticeni, Millo şi Botez de la Ciubucani. Peste câţi-va ani a părăsit ţara, însărcinat fiind de aceşti boeri cu supravegherea câtor-va tineri la München * în Bavaria, unde a exercitat tot de o dată şi funcţiunea de profesor de retorică Italiană la colegiul Iezuiţilor. Acolo legă strânsă prietenie cu Dimitrie Sturdza, cu Câmpineanu, inginerul Georgescu şi pictorul Panaiteanu Bardasare (directorul şcoalei de bele arte din iaşi). 0 legătură de inimă cu tânăra Henrietta Meindl (mai târziu ducesă morganatică de Vallersee) pe care voia s’o ia de soţie, îl hotărâse a rămânea la München. Având însă de însoţit în România tinerii încredinţaţi de familiile respective, şi fiind tot deodată avizat că la Rusciuk avea o moştenire de la un văr al său anume Luca Clicianu (paşă turc) se reîntoarse în România trecând apoi în Bulgaria. Din Bulgaria se opri la Iaşi spre a’şi îmbrăţişa pe amicul Bardasare, care cu toţi, români cunoscuţi din München, sosiseră în ţară. Pe acea vreme Doamna Obrenovici având a sta mai mult timp în Tecuci cu fiul său Milan (fostul rege al Serbiei) Pagano nu putu resista insistenţelor familiilor Catar$u Şi Mavrocordat, 11 162 consimţi a’şi prelungi şederea în ţară, ducându-se la Tecuci, unde fu profesorul micului principe Milan timp de 6 luni, pentru care a fost retribuit cu 30 galbeni lunar. După terminarea însărcinării sale către Doamna Obrenovici în acele 6 luni şi altor lecţiuni predate în diferite familii boereşti, Pagano începuse să’şi ia rămas bun de la cunoştinţe, cândînVo noapte, întorcându-se acasă de la o serată a Prefectului Alexan- \ drescu, care nu-i fu mirarea când se văzu complect devalizat de \ tot ce poseda şi chiar în imposibilitate de a pleca din ţară. A ^ doua zi chiar a reclamat autorităţilor competinte care puseră totul în mişcare spre a găsi hoţii, bani şî bijuteriile furate. Aceste demersuri au durat câte-va luni, în timpul cărora răposatul V. A. Ureche (fratele vitreg al prefectului) şi alţii, propuseră lui Pagano să rămână în ţară, oferindu-i tot concursul, până la înfiinţarea gimnaziului din Bârlad, unde avea să fie numit ca profesor. Pagano disperat de promisiunea făcută la München tinerei Henrietta şi lipsa de mijloace de a o lua în căsătorie, nemai putând prezenta garanţia bănească ce se cerea de la străini, cari aveau a se căsători cu o bavareză, el se resemnă aşteptând e-venimentele. Cu acestea toate timpul trecea şi vara anului 1858 cu bâlciul din Tecuciu la 24 Iunie sosise. Cu acest prilegiu, Doamna Luca venise la Tecuciu însoţită de D-şoara Maria Genin, franceză, directoarea unui pension din Focşani. Pagano fu aşa de bine întortochiat de Doamnele din elita Societăţii, de Prefect şi alţi, că în acelaş an, la 15 August, îl căsătoriră cu D-ra Genin, născută la Chamberg (Savoia). Care nu-i fu surprinderea lui Pagano, când, după naşterea primului copil (o fetiţă) la 1859 Iunie 24, banii şi giuvaericalele iau fost înapoiate de poliţaiul oraşului, fără a se dovedi hoţul. Cu ocazia botezului fiicei lui Pagano, prefectul care fu naş, dimpreună cu toată familia, el zise zâmbind: Ai văzut, păgânuleţ cum se opresc oamenii de anu pleca? furtul nu fusese de cât o înscenare de glumă spre a-1 reţine în ţară. La 1860 fu numit profesor la liceul din Bârlad, după cum se constată din dosarul actelor anexate, pentru limba francesă şi Italiană. In timpul profesoratului de la liceu, Pagano a dat gratuit timp de 2 ani lecţiuni la şcoala normală, de învăţători, după cum se constată din acte. A dat gratuit lecţii la şcoala secundară de fete, etc. La 1877 a căpătat indigenatul de cetăţean român cu dispensă de stagiu, epocă când a demisionat din funcţiunea onorifică de agent diplomatic al Franţei şi Italiei, după 17 ani de serviciu gratuit adus acelor state, recomandând după latitudinea dată de consuli generali respectivi pe D-1 Andrei Thierry (fost advocat la curtea imperială din Paris, doctor în drept), după cum se constată din procesele verbale existente. Ca om în societate Pagano era mult căutat şi iubit pentru calităţile sale. Bun din fire, vesel şi sclipitor de spirit, societatea de elită Bârlădeană îl supranumise rosa societăţii. El îşi făcea datoria în conştiinţă şi elevii lui de astă-zi, cari mai trăesc, o pot spune. A ţinut şi un internat de băeţi de care s’a ocupat mult şi a adus roade folositoare. Pagano scria şi mici articole în Semănătorul şi Paloda. Politică n’a făcut nici o dată ca principiu de şi bunicul şi tatăl s’au remarcat ca republicani înfocaţi2). Pagano crecut cu multă evlavie, era pios şi caritabil. A scris în limba Italiană, inedit, creştinismul rehgiunei de progres, manuscris dat lui Misail spre traducere în limba română, dar din care s’a văzut în revista literară fragmente cu semnătura Misail, pentru care fiica lui Pagano, reclamând redacţiei, publicarea a încetat. A avut 2 copii : o fată Ida, căsătorită întăiu cu poetul şi publicistul Al. Vlahuţă şi a doua oară cu sublocotenentul Gh. Mihail din regimentul 12 Dorobanţi, actualmente maior veteran pensionar, şi un fiu născut la 1860, Emanoil Garibaldi Pagano, veteran al răsboiului Independenţei 1877|78, actualmente ziarist în Bucureşti. Pagano muri orb la 1884 Noembre 14, în etate de 6^· Ide ani. El se bucură până la ultimul moment al vieţei de întregul salariu cu gradaţiune pentru catedra de limba italiană şi suplinirea catedrei de limba francesă, cursul inferior; acesta prin deosebită favoare a repauzatului V. A. Ureche, ministru de culte şi instrucţiune la acea epocă. 2) Vezi istoria regatului de Neapole. 164 _-------V— Văduva defunctului Pagano abia după 5 ani de la moartea soţului putu să obţină prin lege o pensie viageră de 150 lei lunar, de care s’a bucurat până la moarte, 1895 Decembre 24 in etate de 69 ani în oraşul Piteşti, Ida Maior Gh. Mihail născută Pagano 1908, Martie 29. Bucureşti, Str. Buzeşti No. 67 bis. IV Moartea D-ruItii Constantin Codrescu în Bucureşti la 30 Ianuarie şi înmormântat la Bârlad, la 2 Februarie 1891. (Din jurnalul nTutovau, No. 361, Bârlad, 7 Februarie 1891). D-tor Const. С. Codrescu nu mai este ! S’a stînsu din mijlocu societăţei bârlădene una din figurile cele mai valoróse : Unu distinsu medicu, un barbatu cultu şi de mare meritu, unu cugetătoru entusiasmatu pentru ori-се manifestare a activităţei românesci ; unu părinte de familie integru, o virtute cetăţenească încarnată, un patrio tu fără sémánu. Acesta este doctorulu Costache Codrescu, pe care mórtea ne-milosă ni-’lu răpi, în cea mai frumosă vrâstă a vieţei sale, în ziua de 30 Ianuarie, după o crudă şi invincibilă suferinţă ! Născut la 1840 în Bârladu, primele studii ale copilăriei şi le face la vechea şcolă primară No. 1 din loculu seu natalu1), iar liceulu îlu termină la Octombrie 1859 în Iaşi, de unde, ca unul din cei mai distinşi absolvenţi ai acelui liceu, trece ca bur-sieru alu statului, la universitatea din Paris, şi la Iunie 1865, se reîntorce în ţară. ca doctor în medicină. Epitropia casei sântului Spiridon din Iaşi îlu numesce îndată în acelu anu, că medicu secundaru la spitalulu Centralu, de unde, după unu scurtu timpu, reveni în multu adoratul seu locu natalu, ca medicu alu spitalului filialu din Bârladu, depen-dentu de acea casă. De aici începe activitatea acestui ne-obositu şi inteligentu fiu al Bârladului; aici îşi sacrifică munca, energia, sciinţa şi deli După ce făcuse începutul la şcoala a doua dela bis. Domnească, (vezi în urmă pag. 74). 165 votamentul indiscriptibilu pentru sânta causă umanitară şi patriotică, lăsând în urma sa unu monumentu neperitoru : Spitalulu „Bârladu şi Elena Beldiman“, care va reaminti în veci, memoria scumpă a bărbatului de sciinţă ! Elu îşi zice — şi cu dreptu cuvântu : „ Ca siipendistu alu statului dobândisem instrucţiunea cu banii poporului, cătră a-cestu podosu trebuia să manifestez recunoscinţa mea“. Da, la anulu 1865, doctorulu C. Codrescu găsesce spitalulu din Bârladu în cea mai tristă stare de decadenţă ; ast-felu că numărulu paturilor era redus la 15 — într'un localu ruinatu, cu acoperemântulu putredu şi zidurile negre de umezeală. Unu sentimentu nobilu de împlinirea sântei datorii îlu mişcă, de a părăsi frumósa posiţiune ce dobândise ca medicu la spitalulu centralu din Iaşi, ar reveni în mijlocul Bârlădeniloru şi a-'şi spune nobilele sale cugetări în privinţa modului şi mijlócelor, pe care le credea mai nimerite, pentru a scóte din mizeria îngro-zitóre în care se găsea pe atunci spitalulu din Bârladu. Voinţa fermă a bărbatului de inimă triumfă; îlu vedem în fruntea unei idei măreţe, de a clădi prin subscripţiuni publice, unu palatu monumentalu, unde se voru adăposti în scurgerea timpurilor, mii de suferinzi ai oraşului şi judeţului. In adeveru, în sara de 17 Ianuarte, anulu 1867, Doctorulu Costantin Codrescu, în mijloculu unei afluenţi de totu ce avea Bârladulu mai distinsu, înconjuratu de fruntaşii cetăţeni ai oraşului nostru, ţine o conferinţă memorabilă, în măreţu scopu : a fondărei spitalului „Bârladu şi Elena Beldynan". Cetăţenii Bârladului mişcaţi de măreaţa ideie a înţeleptului şi energicului medicu, îi încredinţează direcţiunea lucrăriloru pentru construcţiunea edificiului. Zidirea începe cu paşi repezi şi la 26 Aprilie a anului 1881, acestu grandiosu edificiu se inaugurează prin o serbare, remasă memorabilă în analele oraşului nostru, întinzându-şi umanele sale braţe de a primi în sinul seu omenirea suferindă. Zelulu şi devotamentulu, pusu de regretatulu d-toru Codrescu, la fondarea acestui spitalu, la râdicarea acestui măreţu edificiu şi la organizarea lui pe baze scienţifice, fu recompensatu cu o cunună de stejaru, care în ziua de 2 Februarie, după zece 166 ani se vedea depusă pe sicriulu fericitului bărbatu, reamintindu cu respectu şi admiraţiune virtuţile sale cetăţenesci ! Oare putem zice că prin fondarea şi organizarea spitalului doctorulu C. Codrescu îşi sfârşesce întreaga sa activitate sciinţi-fică şi patriotică? 0 scurtă ochire asupra activităţei sale fecunde în oraşulu nostru în răstimpu de 26 de ani, ne pune în evidenţă fapte, care vorbescu în de-ajunsu şi cari, pentru omagiulu ce datorimu memoriei sale, ne îndeamnă a le reaminti, de şi o facem acésta într'o schiţare fugitivă a unui cadru de ziaru. Doctorulu Codrescu este unu muncitoru ne-obositu, unu scriitoru seriosu, unu profesoru eminentu de hygienă şi medicină populară la liceulu „Codreanu“ şi la şcola normală din Bârlad, Scrierile sale, ce adaugă la înavuţirea operelor didactice de resortu sciinţificu, sunt : unu tratatu de hyîgienă, operă premiată de Academia Română; unu manualu de medicină populară, studiu asupra apelor minerale de la băile Slănicului, o scriere de valóre asupra stărei deplorabile a localurilor de şcole şi îndemnulu energicii de a se clădi unu localu propriu pentru liceulu „Codreanu“. Ca profesoru, cine nu-’şi reamintesce în prelecţiunile d-rului Codrescu pe magistrul integru, pe naţionalistulu înfocatu, pe părintele blându şi povăţuitorul înţeleptu alu junimei studíóse? Cursurile sale făcute, cu convincţiunea şi metoda profesorului stăpân pe sciinţa sa, înălţia prestigiul catedrei sale şi tinerimea studiosă ’Iu іцЬіеа, ’lu respecta, ca pe unu scumpu părinte spirutualu. Eşitu din şcâla naţională, din fericita pleiadă a tineriloru anteluptători pentru unirea ţeriloru surori, Doctorulu Constantin Codrescu ’şi distribui activitatea şi forţele sale intelectuale pe tóte căile deşteptărei scumpei sale naţiuni. Ca Vice-Preşedinte alu Ateneului din Bârlad, prin memorabila sa conferinţă ţinută asupra microbiloru, redeşteaptă în inimele concetăţeniloru sei, gustulu, sciinţa şi îndemnulu la o viaţă literară-sciinţifică în oraşulu nostru. Ca medicu îlu vedem pretutindenea, atâtu ca civilu, câtu şi ca militaru. îşi servesce ţara cu cel mai raru devotamentu în timpulu resbelului dela 1877, alinând prin activitatea, sciinţa şi caritatea esemplară, pe la spitalele şi ambulanţele din câmpulu lui Marte suferinţele răniţiloru luptători ai indepedenţei române. Pentru aceste servicii şi merite necontestate, regretatulu Dr. Co-crescu este numitu medicu militaru înreservă înaintatu treptatu, până la gradul de locotenent-colonel. Ca barbatu poliiicu, doctorul Codrescu ocupă loculu de fruntaşu şi luptătoru neşovăitoru la tóte mişcările cele mai însemnate ale vieţei nóstre politice, ce s’au succedat de la 1866, până la mórtea sa. Judeţul Tutova şi oraşul Bârladu se întrecea de a’şi discuta onórea de a poseda pe doctorulu Codrescu în fruntea sa: ca consilieru judeţianu şi comunal, aducându-le cele mai eminente şi desinterésate servicii. Mare şi multu iubitu ai fostu o sufletu blându şi nobil, de concetăţenii tăi ; resplata ta astă-zi este o respectosă amintire a fapteloru tale ! Voiu termina dar întru amintirea ta, cu adevărulu ziselor poetului : „Fie-care individ este o lume întrégâ, ce cu dânsulu se nasce şi cu dânsuln móre ; sub fie-care piatră funebră zace o istorie universală /... Da, scumpu şi neuitatu barbat ; sub rămăşiţele laie pămân-tesci, sub modesta ta petricică sepulcrală, zăcă-va în eternu o neştârsă memorie a concetăţeniloru tăi iubiţi, cari au pierdutu prin doctorulu Constantin Codrescu pe unul din cei mai scumpi fii, pe unulu din cei mai fruntaşi cetăţeni ai săi ! Lasă-mă dar o umbră sfântă să depunu cu veneraţiune o lacrimă de adâncă durere, pe veciniculu tău mormântu ! St. N. (ŞTEFAN NEAGOE) IMORMANTAREA In ziua de Mercuri, 30 Ianuarie pe la orele 2 jum. Doctorulu Constantin Codrescu îşi dă ultimulu respiru în capitala României încunjuratu în aceste supreme şi dureróse momente de inconsolabila sea socie d-na Cicilia Codrescu şi în veciu nemân-gâetului seu frate Iancu C. Codrescu. Trista scire a decedărei distinsului nostru concetăţeanu fu transmisă prin firulu electricu în acea’şi zi Bârlădeniloru. Ô consternaţie, o jale şi o tristeţă generală cuprinde sufletele tuturoru. Ca fulgerulu este transmisă scirea în toate colţurile oraşului, aşa că, în această zi de mare doliu pentru noi Bârlă-denii, se vedeau lacrimi de durere curgând în ochii tutuloru, fără distincţiune de culori politice seau naţionalitate, căci — multu dar foarte multu, era iubitu şi stimatu distinsulu concetăţean de toţi câţi îl cunoscură ! In acea'şi zi îndată, unu mănunchiu de bărbaţi aleşi din societatea bârlădeană transmitu în numele oraşului şi judeţului o telegramă de condolenţă sdrobitei soţie d-nei Cecilia Codrescu, constituindu-se totu de o dată în comitetu aranjatoriu alu înmormântării. Se schiţează programa înmormântării şi se chibzuesce a-supra primirei defunctului, al cărui sosire se aştâptă cu trenulu de a doua zi Joi séra 31 Ianuarie. Cu 2 ore încă înainte de sosirea trenului, totu oraşulu era în mişcare# Peronulu şi vastele salóne ale gărei erau ticsite de lume, circulaţia era literalu întreruptă, representanţii tutuloru autortăţiloru civile şi militare, bărbaţi, femei, copii din tóte treptele societăţei, aşteptau cu înpacienţă sosirea trenului. La orele 6 şi 40 minute, trenul sosesce, jalea e indiscripti-bilă, la apariţiunea secriului, unde pauzează pentru vecie unu scumpu fiu alu Bârladului. Procesiunea de la gară până la casa mortuară a defunctului este imposansă. Lumea în mişcare. Trista sărbătore funerară se termină pentru acéstá zi. Ziua de 2 Februarie. La orele 12 din zi cortegiulu încon-juratu de o afluenţă de lume ne-mai pomenită în Bârladu, pleacă de la locuinţa decedatului, percurge strada Epureanu şi strada Principală şi ajunge în faţa Spitalului, monumentulu predilectu, copilulu resfăciatu alu Doctorului Costache Codrescu. Aici, d-lu Costache Nanu, preşedintele Epitropiei Spitalului mişcă inimele numeroşi asistenţe printrun discursu ce stórce lacrimi. Cortegiulu d’aici ínaintézá pe strada Principală în ordinea următore : 1) unu plutonu de călăraşi, 2) capetele cu stégurile bisericeloru, 3) Scólele din Bârlad cu steagurile loru purtându 169 doliulu şi a nume : Scólele primare, Scóla normală, Gimnasiulu realu, Liceulu Codreanu, 4) corul scólei normale condusu de profesorulu scólei d-lu Lascar Herjescu, 6) preoţii bisericiloru în frunte cu Prea Sânţia Sa Părintele Episcop Silvestru alu Huşiloru, 7) Decoratiunile defunctului, între care Crucea trecerei Dunărei, serviciulu credinciosu, medalia Bene-merente clasa I, ordinul coronei României, de cavaleru şi oficeru, 8) carulu funebru, 9) Familia şi amicii decedatului, 10) corpulu Didacticu al oraşului, medicalu şi alu advocaţiloru, membrii Ateneului din Bârladu, Societatea pentru învăţătura poporului Românu, secţiunea Tutova, 12) Societatea Meseriaşulu, 11) Música Militară condusă de d-lu Locotenentu Daniel Hinke, 14) armata teritorială, Cortegiulu pomitu în ordinea susu arătata se opresce în faţa gimnasiului realu, unde unu elevu alu scólei normale rosti câte-va cuvinte fostului seu profesoru. De aici continuă cortegiulu până în piaţa bisericei catedrale Domnésca, unde se opresce pentru a se oficia prohodului obicinuitu. Aici d-1 Dr, G, Bercaru ţine unu discursu. După terminarea prohodului, cortegiul înaintează în perfectă ordine pe strada Carol I, traversézá calea Tuto vei spre cimitirulu „Eternitatea“, In faţa liceului Codreanu, unu elevu din cl, VII pronunciă unu discursu regretatului seu profesoru, ca omagiu de respectu adusu din partea elevilor liceului, Ajunsu la loculu de vecinicie, unde se vor depune pentru totu d’auna osemintele celui mai iubit copilu al oraşului nostru, stimatulu nostru concetăţeanu şi profesoru licealu d-lu Stroe Bel-loescu, unulu din cei mai devotaţi amici ai reposatului, pronunţă un discursu împrovisatu în momentulu când cosciugulu se depunea pe marginea mormântului, care stórce lacrime de durere din partea membrilor familiei şi a numeroşilor amici ai decedatului. Se amintim că cordónele fură ţinute pe rîndu, de următorii 12 domni concetăţeni ai noştri, a). De la domiciliulu decedatului până la spitalu de d-nii Ion Popescu,'Nic. Bujoranu, Stroe Belloescu şi Lascar Costin, b). De la spitalu până la biserica Domnéscà de domnnii : Gr, Soutzo, Cost. Nanu, Iorgu Juvară şi Colonel Cociturescu, 170 e). De la Domnésca până la cimitirulu „Eternitatea4* de d-nii : Ştefan Neagoe, Dr. Calalb, S. Haliţă şi Lazăr Bistriţianu. Un caru funebru premergea carului mortuaru, încărcatu de 27 coróne depuse în amintirea regretatului Doctoru, conuni în adevăr demne de ilustrulu barbatu, pe care îlu perdem, şi al cărui goiu forte cu greu se va umple în cetatea nostră. Iată coroanele depuse în memoria Doctorului Codrescu: 1). Coroana de stejaru, oferită D-rului C. Codrescu, de cetăţenii Bârladului, la inaugurarea Spitalului în Aprilie anulu 1881. 2). Din partea mumei defunctului. 3). Fratelui şi cumnată. 4). Ion Popescu. 5). Socrului şi sócrei. 6). Surorile şi cumnaţii. 7). Nepoţiloru şi nepoteloru. 8). Epitropia Spitalului „Bârlad şi Elena Beldiman**. 9). Stroe şi Raluca Belloescu. 10). Maria Ştefan Gâlcă. 11). Primăria oraşului Bârlad. 12). Comitetulu Permanenţii de Tutova. 13). Ateneulu din Bârlad. 14). Profesorii Liceului „Codreanu“. 15). Funcţionarii Spitalului. 16). Elevii şolei normale. Í7). Elevii Liceului Codreanu. 18). Doctorul Ciurea din Iaşi. 19). D-ru Davidoglu. 20). D-na Maria şi Gh. Perticari. 21). D-na Euphrosen Mavrogheni. 22). N. I. Bujoreanu. 23). D-nu Jean I. Pallade. 24). Familia Cociuturescu. 25). Societatea pentru învăţătura Poporului Român, Secţiunea de Tutuva. 26). Corpul medicalu. 27. Un anonim (coroana de flori naturale). Cuvântulu rostitu de D-nu C. Nanu Inaliu Prea Sfinte, Sfiinţi Părinţi, Onorabili Concetăţeni ! Evenimentulu în faţa căruia ne aflăm astă-zi a umplutu de adâncă întristare inimile nóstre şi a întregei societăţi bârlădene şi judeţene : Doctorulu C. Codrescu, excelentulu părinte de familie, demn concetăţeanu alu nostru şi patriotu destinsu, medicu eminentu, profesoru de igienă la şcolele publicedin Bârlad, unulu din membrii Epitropiei Spitalului „Bârlad şi Elena Beldiman“, mediculu primaru şi Dîrectorulu acestui spitalu, nu mai este. Mórtea în nesaţiulu ei ’i-а curmatu firulu vieţei prea timpuriu, răpindu’lu dintre noî la etatea de 50 ani. Şi cum să nu ne întristăm pentru pierderea acestui barbatu, care, însufleţitu de sen- 171 tímente nobile şi de virtuţi cetăţeneşti, totă viaţa sa na lup tatu şi n'a lucratu de câtu în binele concetăţeniloru sei şi a ţărei, care, mai presusu de ori-се interese personale, a pus ştiinţa şi capacitatea sa, cu activitate şi onestitate exemplară, în folosulu omenirei suferinde· Doctorulu Codrescu, dispare dintre noi regretatu de familia sa, de toţi amicii şi cunoscuţii sei şi de întreaga societate în mij-loculu căreia a trăitu, pentru că prin conduita sa exemplară şi prin faptele sale umane a ştiutu a’şi atrage asuprăşi stima şi res-pectulu tuturoru, Elu a muritu, dar numele lui trăieşte şi va trăi în veci; căci faptele sale bune nu se potu uita. Spitalululu „Bârlad şi Elena Beldiman“ astă-zi în doliu pentru perderea regretatului Doctoru Codrescu, este opera lui. Şi în adevăru, regretatulu D-ru Codrescu, după terminarea studiiloru sale la Paris, întorcându-se în ţară acum 25 ani, s’a pus la ser-viciulu micului spitalu din Bârlad, de pe atunci, care se afla în stare forte prostă, mărginitu la 15 paturi, fără localu propriu alu seu şi de multe ori lipsitu de cele necesare. Elu, neputând suferi acea stare de lucruri, cu sentimentulu de umanitate ce’lu însufleţea şi în dorinţa de a face ca oraşulu Bârlad să fie dotatu cu unu spitalu mare şi în condiţiuni bune de a fi folositoru o-menirei suferinde, a întrebuinţatu totă activitatea sa, stăruind fără pregetu, necruţându nici ostenélá nici sănătate şi chiar nici punga sa, până când a reuşitu a face ca prin mijlócele oferite de unele case publice şi de diferiţi donatori, cari au ajutatu cu averile loru, să clădească din temelie spitalulu de astăzi pe cari apoi totu elu la organisatu în aşa cnndiţiuni, în câtu din tóte punctele de vedere este privitu ca uniculu şi celu mai bunu spitalu din ţară, faptu pentru care orăşenii Bârlădeni cu ocasiunea inaugurărei acestui spitalu în anulu 1881, dreptu mulţumire, au încununatu pe Doctorulu Codrescu, cu acâstă coroană de lauri, care s’a păstratu până astă-zi în sala Epitropiei spitalului şi pe care astă-zi o depunem pe sicriulu seu ca o decoraţiune dobândită de elu pentru meritele sale civice. In acestu spitalu, în care funcţionâză peste 60 paturi şi la care regretatulu Doctoru ţinea ca la un copil al seu, prin ajuto-rulu seu medicalu, prin o deaprópe şi părintească îngrijire cu 172 blândeţa şi cu dragostea ce’lu caracteriza, mai multe mii de bolnavi au găsitu alinarea suferinţeloru loru, au recâştigatu sănătatea şi chiar viaţa loru, pentru care bine-cuvintézá numele lui, precum bine-cuvintézá şi pe alu tuturoru acelora, cari au con-tribuitu cu averile loru la clădirea acestui spitalu. Spitalulu „Bârlad şi Elena Beldiman“, acestu monumentu măreţu, înaintea căruia stăm şi care este fala oraşului Bârlad, cre-aţiune a regretatului Dr. Codrescu, va duce numele său la posteritate, precum duce şi numele tuturor donatoriloru cari, cu iubirea loru de omenire, au contribuitu cu averile loru la clădirea şi întreţinerea acestui spitalu, şi biserica spitalului se va ruga pentru odihna sufletului seu în fiecare anu în ziua de 30 Ianuarie, data sevârşirei sale din viaţă, făcându-se panachidă, precum se face regulatu în toţi anii şi pentru donatorii cari au făcutu şi aducu daruri în folosulu spitalului. Astă-zi când regretatulu D-ru Codrecscu face cea din urmă visită spitalului creatu de elu spre a'şi lua unu ultim adio de la dânsulu, Epitropia acestui spitalu recunoscătore lui pentru servicíele ce a adusu omenirei suferinde în timpu de peste 25 ani, ’Iu íncununézá cu acéstá coroană, şi *i zice : Iubite Doctore ! suflete nobilu şi virtuosu ! odihneşte-te în pace ; nu te îngriji de viitorulu. spitalului creatu de tine ; fii sigur că elu va merge totu înainte, prosperându după dorinţa ta ; inimi generoase se vor găsi între concetăţenii noştri cari vor susţine opera ta. Iubitu ai fostu pe pământu, vei fi iubitu şi in ceruri ; fie-ţi ţărâna uşoră şi memoria ta eternă!.. Cuvântulu rostitu de D-1 S. Belloescu întristată adunare, O crudă şi neprasnică mórte răpesce din mijloculu nostru, pe unulu dintre fruntaşii cugetători ai minţei omenesci, pe unu demnu apărătoru alu naţionalităţei române, pe unu convinsu li-beralu şi unu scumpu odoru alu oraşului seu natalu. Elu era o podobă în societatea bârlădeană, elu pururea a purtatu în piep-tulu seu, foculu celu sacru : credinţa în Dumnezeulu părinţiloru sei şi în viitorulu Patriei. Elu pururea a lucratu cu mintea şi ănima, ca România să devie unu stătu mare, putemicu şi să mérgá înainte şi totu înainte pe calea progresului. 173 Regretatulu nostru Doctoru C. Codrescu avea ca devisă : munca şi moralitatea, şi cu aceste arme sacre a ajunsu prin măreţele sale fapte, să fie stimatu şi respectatu de totă lumea, lăsând în urma sa atâtea lacrimi de durere. Eu, care, timpu de 25 ani, âm fostu unulu dintre bunii sei prieteni şi unu momentu nu Гат părăsitu, urmărindu'lu, 'l-am secundatu în politica sea naţională şi liberală, în lucrările séle de la spitalulu „Elena Beldiman-Bârlad“, alu cărui creatoru este, şi în tóte instituţiunile nóstre culturale, cetăţenesci şi filantropice, unde elu tot-d'auna ocupa primulu locu. Cu greu, forte cu greu va putea fi înlocuitu, în toate lucrările séle de utilitate publică, érá câtu privesce familia, socia, şi drăgălaşii lui copilaşi, vor re-mânea pururea neconsolaţi. Ah nemilostivă mórte ! primesceţi victima şi potoleşteţi setea cu veninulu ce a'i revărsatu în ănimele nóstre ! Cu Cumnezeu, sufletu nobilu şi generosu ! dute în ceruri, şi fii sigur că şi îngerii vor fi mândri de unu óspe ca tine. V Moartea Profesorului Stefau Neagoe la 21 August 1897 Din ziarul Paloda No. 9, Bârlad, 28 August 1897. DOLIUL NOSTRU „Omul e o taină, viaţa lui un vis, „Spiritelor blânde cerul li e deschisu. Cu inima sfâşiată de durere, cu mâna tremurândă de îngro-zitórea lege a naturel „mórtea“, anunţăm în aceste colóne cer-, nite perderea ilustrului cetăţân : Ştefan Neagoe nu mai este ! Nemilósa mórte Га smuls dintre cei vii, Sâmbătă 23 curent, órele 1 p. m. Cruda mórte Га râpit din sinul iubitei sale familii şi din mijlocul numeroşilor săi amici, din mijlocul societăţei, după o lungă şi incurabilă suferinţă. I74 Stefan Neagoe, falnic şi majestos la fisic, ager şi pătrunzător lă mint*;, blând şi afabil la suflet, s’a dus dintre noi, fără a mai reveni printre noi. Ştefan Neagoe, iubitul nostru concetăţân, veneratul, inteligentul şi neobositul nostru profesor, decanul presei bârlădene nu mai există. Viaţa lui brodată de bucurie şi de amărăciunile acestei lumi, a apus întocmai ca o stea, care, după ce a licărit pe orizontul lumei sensibile, s’a stins, lăsând în urmă-i un întuneric adânc în sufletele supraveţiitorilor săi. Cu tota puterea lui de viaţă, falnic ca un brad al Carpaţi-lor, Stefan Neagoe, doborât de suferinţi, a trebuit să-şi facă rândul, şi să se supună actului final, ultimul episod al vieţei, unde tot omul este silit fără văia lui a recunósce că totul în acâstă viaţă trecătore, în valea plângerilor, este peritor, că nimic stabil pe acest pământ, că trebue să reflecte o clipă din viaţa sa, că mai pre sus de vanităţile şi aspiraţiunile omenesci, există în afară de lumea sensibilă o fiinţă supremă de la care emană viaţa nostră conscientă şi simţitore, Stefan Neagoe, a cărei dispariţiune ne a sfărîmat inima, până mai ieri avea duh de viaţă cu consciinţa de sine şi de semenii săi şi, în virtutea puterei sale de viaţă, se bucura de existenţa sa, de strălucitorele raze ale sórelui, de glasul mângâetor al odraslelor sale, de fenomenele fermecătore ale Naturei. Dar, vai ! întocmai ca fulgerul, săgâta nourilor, şi ca roua dimineţei la primele raze ale sórelui, neuitatul Stefan Neagoe s’a dus dintre noi, în Eternitate, Da, în Eternitate, căci mórtea nu este de cât Eternitatea. Stefan Neagoe a murit, dar Eternitatea îl păstrâză pentru mângâerea tuturor celor cari l’au cunoscut şi iubit. Viaţa din punct de vedere al firei omenesci confirmă zisele Psalmului: „Omul ca iarba, zilele lui ca florea câmpului...“ întocmai ca şi versusile poetului: „ Omul e o taină, viaţa lui un vis, Spiretelor blânde cerui li ¿в deschisl“ Dacă însă considerăm viaţa din punctul de vedere al naturei universale, lumea sau mai bine zis specia umană este neperi- 175 tóre şi mórtea pentru némul omenesc este ca somnul pentru individ. De când există crieri omenessi, problema morţei a preocupat spiritul, încercând să esplice acest act final ce pune capăt întregului ocean al patimilor omenesci. Omul de la apariţia sa pe glob s’a întrebat şi se întrâbă necontenit : Cine este, de unde vine şi unde merge ? Problemă grea de rezolvat şi sciinţa pe cale embirică şi fiziologică se încércà în zadar a da răspunsul. O singură rază de speranţă, chiar şi pentru cei mai sceptici, este : Credinţa. Acolo unde sciinţa te pârâsesce, credinţa te îmbrâfişâzâ. De aici Religiunea, care, ca un balsam răcoritor, împacă spiritul cercetător, cu simţimântele, cu durerea, şi pe cât timp durerea va exista, Religiunea va exista în infinit pentru mângâerea şi echilibrul vieţei omenesci. De aci speranţa într’o viaţă viitóre, eternă nesfârşită ; ceia ce a fost, este şi va fi, nimic nu piere, totul este o unitate care variază necontenit în imensitate şi eternitate. Nimic nu piere ; un grăunte de nisip nu se nimiceşte ; deci o moleculă, un act omenesc, viaţa nu se nimicesce. Ce a devenit grăuntele de nisip ? Unde este el şi ce rol jocă el in acest moment în lume? Nu seim nimic, dar el este şi îşi urmâză destinata lui după legile cari conduc lumea universală. Vânturile, apele l’au dus din Orient în Occident, de la miază nópte la miază-zi ; era pe vîrful unui munte, acum se află în fundul mărilor, va fi mâine într'un pahar cu apă; acest grăunte se perpetuâză schimbându-şi locul, timpul, forma, asociându-se la o lume nouă în locul lumei vechi. Nu suntem noi óre cu toţii în ochii lui D-zeu, nişte grăunţi de nisip ? Ca şi dânşii avem o lege specială care guvernâză destinul nostru, suntem din neant, participăm din eternitate şi imensitate, suntem cu misiunea de a ne afunda în nóptea timpurilor şi de a forma oglinda lui D-zeu. Fie-care din vieţele ce au procedat vieţele nóstre actuale, fie-care generaţiune a strămoşilor noştri trăesc în mijlocul nostru, în noi. De şi noi n’avem nici o reamintire de tot ce am fost, dar 176 óre nam uitat noi tot ce am zis, ce am făcut şi gândit cu o oră mai înainte ? N’am executat noi óre o mulţime de acte involuntare, neobservate de noi şi despre a căror amintire habar n’avem? Ce să zicem óre despre timpuri mai depărtate, dacă ceia ce se petrece în noi acum, rămân în mare parte neobservate de noi? Seim noi óre cărora " din morţii cari ne-au precedat, datorim noi în parte bucuriile, sănătatea, inteligenţa, cinstea, activitatea sau chiar suferinţile, mizeriile de care suferim? Nu e numai tatăl sau mama, ci să ne urcăm tot mai sus în ascedenţii cei mai depărtaţi. Legenda (sic) lui Adam şi Eva, nu este o fabulă ; strămoşii noştri se bucură în noi de virtuţile lor, şi sufăr în noi de greşalele lor şi dânşii aşteaptă ca noi să-i scăpăm de rău, prin propriile nóstre merite. Iată dar că sufletul nu móre, ci trăesce şi îşi urmézá opera sa de viaţă prin viaţa viitóre. Ceia ce este, a fost şi va fi. Iertaţi-mi, cititorilor, aceste reflecţiuni provenite din durerea ce íncércá sufletul meu la dispariţiunea celui ce a fost între noi. Figura simpatică a lui Neagoe s’a dus, nu seim unde, în ce colţ a Universului, dar candidul său suflet trăesce şi se oglin-desce în fiinţa D-zeirei, care, avênd milă de suferinţele morale ce a îndurat de la unii din semenii sei, l’a scos din locaşul îngust ale unei materii schimbătoare, pentru a fi degagiat de veninul pe care cu profusiune îl vărsase asupra vieţei sale cei rei şi perverşi. Originar din văile de peste Carpaţi,. dintr’o familie de nobili, român adeverat şi mare patriot, Stefan Neagoe fusese devotat Românismului. Venit în ţară, după ce trecuse prin magistratură, chemarea sa a fost catedra, întăi la Focşani şi apoi la Liceul Codreanu, unde la început profesor de limba Latină, a fundat cel d'întăiu catedra de limba şi literatura română, căreia şi-a consacrat întreaga sa viaţă, pănă în ultimii săi ani, când trecuse la pensie. Activitatea sa neobosită nu s’a mărginit numai la catedră. Dânsul, condus de sentimente patriotice sa aruncat în arena luptelor politice şi fu primul care fundă ziarul „Semănătorul“ prin care a servit cu credinţă partidul liberal, expunându-se celor mai mari peripeţii, el şi familia sa, numai pentru dragostea de a-şi face datoria de cetăţân, 177 In anul 1881 Martie în 5 fundă ziarul Paloda, recunoscând de proprietar pe tipograful d-1 George Caţafany şi prin care pana sa ageră într’un stil virulent a propagat iubirea de patrie printre concetăţenii sei. Veşnic prin articolele sale a combătut pe falşii liberali cari n'aveau în vedere de cât interesul de gaşcă. Cinstea şi probitatea erau încarnate în sufletul decedatului şi devotamentul sincer şi leal al bravului ziarist a fost cununa de lauri a distinsului cetăţian. . Dar, vai, amară decepţiune pentru dânsul K' Căci răsplata meritului şi a muncei sale a fost trădarea falşilor sei amici liberali. Acéstá ingratitudine cu care a fost răsplătit în ultimii sei ani, când putea, înaintea ori-cărui, să i se facă un loc de onóre în Parlament, i-а înveninat sufletul seu blând şf nobil. Durerea morală şi decepţiunea, l-au desconcentrat într’atât în cât a fost destul ca o suferinţă fisică să-l nimicéscá numai în vârstă de 59 ani. Constituţia Fizică de care se bucura, putea să-i ducă viaţa la mai adânci bătrâneţe pentru fericirea familiei sale şi binele concetăţenilor sei. Dar aşa a fost lumea de la începutul ei. Aristide, supranumit cel drept, la Atena, a fost supus Os-tracismului, pentru serviciile reale aduse patriei sale. Un Ştefan Neagoe, pentru serviciile sale materiale, intelectuale şi morale, a fost supus trădărei, spre a face loc imbecililor, ceia ce i-а grăbit mórtea. Ştefan Neagoe acum în urmă se înscrisese ca membru în partidul Constituţional. Ştefan Neagoe a murit nemângâiat, trebue să o spunem cu durere, lăsând în urmă-i o soţie neconsolabilă de pierderea soţului seu, fiică, şi nepoţi ce plâng azi pe mormîntul neuitatului lor părinte şi pe numeroşii sei amici care depun cu veneraţiune tributul lor în lacrămi de neuitată amintire pe rămăşiţele celui ce azi nu mai este, Ştefan Neagoe. Cât pentru voi, suflete pângărite de veninul cu cari aţi o-trăvit viaţa acestui om, voi, cari vfa plăcut să-l visitaţi numai când l-aţi văzut fără suflare, în genunchi dinaintea mormîntului 12 178 ce a înghiţit pe nepreţuitul şi meritosul cetăţian Ştefan Neagoe a cărui amintire va fi etern în memoria celor ce l-au iubit şi stimat. Iar tu regretat coleg de luptă pe arena publicităţei, tu, victimă a politicianilor fără scrupul, din înălţimea ceriului de unde sufletul tău privesce în liniştea eternă la cei de jos, rogă-te lui D-zeu să ierte pe cei păcătoşi, căci nu în zadar, în timpul cât ai parcurs acéstá vale a plângerilor repetai tu însu-ţi : „Omul e o taină, viaţa lui un vis, „Spiritelor blânde cerul li e deschis. (Teodor Riga) HERODOT D-1 S. Mândrescu, profesor, a rostit următorul discurs funebru la cimitirul Eternitatea: Onorată şi întristată adunarer O tristă ocasiune ne-a adunat pe toţi aci : Ştefan Neagoe, iubitul noshru coleg, profesor şi prieten se duce la locuinţa-i de veci. Durerea de a şti, că de azi înainte n’o să-l mai vedem, ne-a făcut să alergăm, ca să aruncăm o ultimă privire asupra lui. Şi dacă am venit într’un număr atât de însemnat, e bine să ne întrebăm, cine a fost Ştefan Neagoe, ce a făcut în spinósa cale a vieţei, ca să merite regretele nóstre ale tuturora. Născut la 1838 Noembrie în 18, în comuna Micăsasa din Transilvania, din părinţi cu o stare materială mijlocie, prin silinţa sa a făcut, să nu fie o povoră pentru părinţii sei în creşterea ce i-au dat-o. Terminându-şi cu distincţiune studiele sale liceale, s’a înscris la academia de drept din Sibiu, unde a întrecut prin talentele sale pe mulţi colegi de neam străin. Transilvania cu piedicele puse de unguri, ne-oferindu-i un câmp de activitate destul de vast, se hotărăşte să vină în România, vroind să urmeze drumul, pe care aţâţi alţii s’au ilustrat, lucrând pentru ridicarea şi prosperarea patriei lor adoptive. Numit procuror în Bucureşti, căsătorindu-se, se mută la 1861 în Focşani pentru a întemeia cel dintâiu gimnaziu în Focşani. In Focşani a condus ca director acel gimnaziu, şi un pension până la anul 66, când cere permutarea la Bârlad. La Bârlad a fosţ mai întâiu profesor de limba latină şi română la curs inferí- 179 or şi mai, pe urmă a fost mutat la curs superior, unde a predat limba română până la 93, când a eşit la pensie, regretat de colegi şi de elevi. Nu s'a mulţumit numai cu datoria sa de profesor, de a preda elevilor cunoscinţele limbei române după cercetările altora, ci a căutat să fixeze singur regúlele, ce avea să le predea, şi de aceea publică Gramatica limbei române, cuprinzând Etimologia şi Sintactica. V’aş întreba, care dintre D-vóstre, generaţii mai noi, n’aţi profitat fie aci, fie în alte localităţi de Gramatica decedatului nostru coleg, Ştefan Neagoe. Cei în drept au înţeles importanţa acestor lucrări şi î-au oferit decoraţia „Bene-merenti“ ca semn de distincţiune pentru scrierile sale, iar mai târziu a fost decorat cu „Corona României.“ Sînt elevi de а-i sei, cari mărturisesc şi ne spun despre rolul, care-1 punea Ştefan Neagoe în a preda elevilor. Şi să notăm bine: Ştefan Neagoe nu era numai om de carte, era şî om care ştia să înveţe pe elevi a fî Români, a deveni ómeni folositori patriei din tóte punctele de vedere. A insufla elevilor iubirea de patrie, iubirea de limba lor strămoşască, încrederea în puterile şî vitalitatea Românilor, acésta era ţinta lui Ştefan Neagoe. 0 sumă de elevi, astă-zi ómeni cu posiţiuni sociale înalte dau dovadă de rezultatul obţinut. Acesta a fost Neagoe ca profesor. Activitatea lui Ştefan Neagoe nu s’a mărginit numai în şcolă. Venind în Bârlad lucrează pentru fondarea tipografiei Unirea şi a ziarului „Sămănătorul,“ l’a care n’a încetat de a scrie pentru a face educaţiunea politică a cetăţenilor, în mijlocul cărora se stabilise. Acéstá luptă o continuă în Paloda, pe care o fondă la anul 1881, silîndu-se a răspândi ideile liberale în clasele de jos. A îngrijit de interesele comunei, fie ca consilier comunal, fie numai ca om cu dragoste de târgul său, fie ca ctitor al vre-unei biserici, acésta era dorinţa sa, pentru realisarea căreia a luptat timp de 31 de ani. II auziam, cu cât foc ne vorbea de rolul, ce ajunse să-’l aibă România faţă de alte popóre, cu câtă bucurie o vedea la înălţimea, la care este astăzi, el, care a asistat în viaţa sa la diferitele schimbări, prin cari au trecut în timpul din urmă. Acesta a fost Neagoe ca cetâfian. 180 Dar nici aci nu s’a mărginit cercul activităţii lui Neagoe, a fost şi un bun tată de familie, ba, ce e mai rar — şi un părinte pentru nepoţii şi rudele sale. Cu o familie numerosă, om cu mijlóce materiale la început restrînse, ş-a crescut copiii cu multă abnegaţiune — secundat, bine înţeles, de iubita sa soţie. Acesta a fost Neagoe ca tată de familie. Iată meritele, cari au făcut, ca Ştefan Neagoie să fie iubît în viaţă şi regretat, când se duce dintre noî. Profesorii liceului, pătrunşi de durere, au venit, iubite coleg, să-şi exprime pentru ultima oră admiraţiunea pentru lupta, ce cu atâta abnegaţiune ai purtat-o în viaţă pentru mărirea neamului românesc şi pentru prosperarea familiei. Tu, iubite coleg, nu mori cu desăvârşire. Amintirea ta va fi vecinie în inimele urmaşilor tăi şi numele tău va fi pronunţat cu respect de aceia, cari se vor mai adăpa de învăţăturile date de tine. Prin purtarea ta ai devenit călăuzul nostru în viaţa dăscălească, iar învăţătura, răspândită de tine va servi pentru luminarea multor altor generaţii. Lucrările tale literare pentru îmfrumuseţarea limbei strămoşeşti vor fi un monument neperitor de munca şî dragostea depusă pe această cale. De acum odihneşte-te, iubite coleg, căci datoria de profesor de cetăţian, de tată de familie, îndeplinită cu atâta sfinţenie îţi dă dreptul la o recunoştinţă eternă ! Acesta a fost Neagoe ca tată de familie. Onorată adunare, Plecând acum spre locaşul etern, nu póte să nu-şi spună ulimul cuvânt cătră toţi aceia, cu care a trăit împreună. Rămas bun, iubita mea patrie, scumpă Românie ! De acum nu voiu mai putea lupta pentru tine, dar mă despart liniştit de tine, dar mă despart cu convingerea, că : „Viitor de aur România are.u Rămas bun, iubiţi colegi! Urmaţi pe calea, la deschiderea căreia am contribuit şi eu după puterile mele. Eu nu voiu mai veni printre voi, ca să mă interesez de resultatele, ce dă liceul nostru, nu voi mai putea fi printre voi, pentru a vă încuraja în spinósa carieră, ce v’aţi ales. 181 Rămas bun, iubiţi cetăţeni ! Lucraţi cu toţii în unire pentru interesele ţării, pentru interesele vóstre comune. Eu nu voiu mai avea fericirea, să vă văd la lucru, să vă încurajez cu condeiul sau cu fapta. De v’am greşit се-va, vă rog să mă ertaţi. Rămas bun, iubită soţie, iubită fiică şi ginere, iubiţi cumnaţi şi cumnate, nepoţi şi nepote ! Eu mă duc acolo unde supărare nu mai este, unde veţi veni cu toţii, să ne unim în viaţa de veci. Impliniţi-vă datoria vostră ca membri în societate, şi mă veţi onora mai mult de cât prin ori şi ce. Nu mă plângeţi, căci de la mine sa îndepărtat ori-се durere, ori-се întristare. Urmaţi pe calea, pe care v’am îndrumat eu şi terminând-o veţi veni la mine cu aceiaş linişte sufletéscá, cu care mi-am terminat eu calea vieţei. Din ziarul „Paloda“ No. 9, Bârlad, 28 Aug. Î897. VI Moartea profesorului loan Popescu 11 Iulie 1901 DISCURS FUNEBRU Rostit de A. Paul la înmormântarea lui loan Popescu din Bârlad, în ziua de 13 Iulie 1901 Jalnică adunare! La poalele munţilor maramureşeni, din vârful cărora se vede patria lui Dragoş-Vodă, care în secolul XIV a descălecat în partea de dincoace, întemeind Moldova, se află situată comuna Coaş pe malul râulului Lăpuş. Comuna Coaş numără astăzi 1142 de locuitori şi este o comună pur românească. In această comună, care face parte din districtul istoric „Cetatea de Piatră“, a văzut lumina zilei la anul 1830 Ianuarie un prunc care botezat la biserica cu hramul SS. Arhangheli, primi numele de loan. Ajuns la vrăsta de şcoală, tânărul loan cu numele de familie Popovici, fu dat la şcoala primară din oraşul apropiat Baia-Mare, pe care absolvind-o trecu la gimnasiul părinţilor minoriţi din acel oraş, Terminând gimnasiul cu bun succes, se duse în 18¿ capitala Transilvaniei, la Cluj, unde fu primit bursier la colegiul învăţaţilor călugări, numiţi piarişti. Aici ’l-a ajuns anul istoric 1848, când toţi tinerii români erau cuprinşi de o însufleţire fără margini şi de un dor nemăsurat de a frânge cătuşele iobăgiei în care zăcea până atunci poporul român. loan Popovici se înrolă ca voluntar şi fu numit „conducător de gloate“, ataşat cu gloatele de sub conducerea prefectului Florian Micaş, trupelor comandate de colonelul Urban. Ca atare luă parte la ciocnirea, ce s’a dat între români şi unguri pe şesul de lângă Săcălăşeni, în apropierea comunei sale natale. Românii erau înarmaţi primitiv, iar ungurii aveau puşti şi tunuri. Rezultatul acestei ciocniri a fost pentru români dezastros, iar tinerii „conducători de gloate“ erau căutaţi, ca să fie spânzuraţi, după legea marţială. Popescu scăpă ca prin minune. * * * Permiteţi-mi acum, să vă istorisesc un episod întâmplat cu 38 ani mai târziu : La 1886 eram de faţă la adunarea generală a societăţei pentru fond de teatru român, Şomcuta-Mare, centrul districtului „Cetatea de Piatră“. Un bărbat cu părul alb, originar din acele părţi, însă acum departe de plaiurile, unde şi-a petrecut copilăria, veni la acea adunare şi luă cuvântul, cerând să fie înscris între membrii fondatori, şi depunând taxa prescrisă de 100 fiorini. Sfârşindu-se şedinţa, văd ţ>e acel bătrân, cum se apropie de o venerabilă matronă, octogenară şi-i sărută mâna cu mult respect. Acea matronă era văduva preuteasă din Remetea, în casa căreia a găsit adăpost cu patru decenii în urmă bătrânul de astăzi. - Era seara târziu... Preotul loan Pop din Remetea se culcase... In odaia din dos povesteau despre evenimentele revoluţi-unei preoteasa Domnica Pop n. Delea, fiica ei Anica în etate de vre-o 14-15 ani şi un tânăr conducător de gloate care aspira la mâna Anicăi. De odată se aud zuruituri de săbii... Husarii !... Era după ciocnirea din Săcălăşeni ! Preoteasa cu o prezenţă de spirit admirabilă, ascunde re- 183 pede pe tânăr, iar dânsa eşind în uşă ca cloşca, când îşi apără puii,*, spune husarilor : „Vă rog nu intraţi în această odae, avem prunci la ţâţă şi se sperie de arme“. Ori cât de răsboinic ar fi un husar maghiar în timp de revoluţie, în faţa unei mame, ce’şi apără copiii, se simte înduioşat. Husarii trecură în odaia părintelui, îşi făcură formalităţile, iar în acest timp tânărul scăpă. Acel tânăr era loan Popescu, care după patru-zeci de ani sărută mâna preotesei, care i-а salvat viaţa, iar preoteasa era... bunica mea şi Anica pe care avea de gând s’o ia de soţie era... mama mea. Toţi trei sunt astăzi întrio lume mai fericită. Dumnezeu să le ierte păcatele ! * « * Scăpă Popescu de primejdia momentană, dar nu scăpă de urmăriri. Ca să scape de aceasta trecu în Bucovina, unde se afla refugiat şi boerul Iorgu Radu din Tutova. Acesta îi dădu o re-comandaţie cu care veni la Dealu-Mare, unde găsi ocupaţie pe moşia numitului boier. Bărbat cu studii serioase, care chiar şi astăzi vorbea latineşte aproape ca şi româneşte, nu stătu mult timp laDealu-Mare. El avea un ideal pe care dorea să-l realizeze. Dorinţa lui coincida cu tendinţa spre cultură şi renaştere naţională, ivită în principatele Dunărene după memorabilii ani de la 1848.— Popescu veni la Bârlad pe la 1851 ca profesor la şcoala primară numită şcoala împărătească, unica şcoală pe atunci în acest oraş. De atunci şi până în ziua de astăzi a participat la toate mişcările politice şi culturale, cari au creat România de astăzi, liberă şi independentă. Nu există în Bârlad şi judeţ o singură instituţie, fie culturală, fie filantropică, la întemeiarea căreia să nu fi participat în cele mai multe cazuri ca iniţiator, în tot cazul însă ca colaborator şi reposatul. Nu vorbesc de spitalul din Bârlad, creat de Dr. Codrescu, neuitatul său elev şi mai pe urmă prieten la care cu alţi bărbaţi de inimă a cooperat şi defunctul ; nu vorbesc de mulţimea de şcoli secundare şi primare din oraş, la formarea cărora a participat şi dânsul mai tot d’auna ca iniţiator, cu cuvântul, cu sfatul şi cu fapta ; nu vorbesc de activitatea lui politică încă de pe vre- 184 mea unirei principatelor ; nu vorbesc nici chiar de activitatea lui conştienţioasă pe terenul pedagogico-didactic timp de 41 ani, ci relevez mai ales „Societatea pentru învăţătura poporului român, secţia Tutova“, al cărui preşedinte a fost răposatul timp de mai bine de trei decenii. Popescu n’a fost teoretician, care să lanseze numai idei şi să lase altora executarea lor. El era par excellence omul executării. Spirit luminat şi inimă caldă, el a recunoscut, că în ţara aceasta e nevoie să fie luminat poporul de la ţară prin învăţători harnici, pricepători nu nu numai la învăţături transcendentale, ci mai cu seamă la nevoile zilei, de gospodărie, de lucru manual, învăţători pătrunşi în ncelaşi timp de spiritul creştin şi naţional. In sensul acesta a educat el sucrescenţa de învăţători ca director şi profesor timp de 21 ani la şcoala normală, creată de societate, prin iniţiativa lui şt întreţinută până la trecerea la stat, — de spiritul de jertfă al colegilor lui, astăzi trecuţi şi ei în mare parte în cele vecinice. A mai priceput răposatul o altă mare nevoie a ţărei, nevoia unei clase de industriaşi naţionali. De aceia tot prin sprijinul societăţii a trimis mai bine de o sută de ucenici în Transilvania, unde au învăţat diferite meşteşuguri. întorşi acasă, cei mai mulţi au devenit harnici şi muncitori industriaşi şi pe mulţi dintr’înşii îi văd astăzi prezenţi în această tristă adunare, unde cu lacrimile în ochi au venit să dea ultimul onor vrednicului bărbat ! * ¥ ¥ A lucra mai biné de o jumătate de secol pentru binele neamului său, involvă în sine şi enorme dificultăţi. La noi, cari suntem un popor tînăr încă, ca popor alcătuitor de stat,— iniţiativa privată întîmpină o mulţime de pedeci cjin cauza lipsei de încredere reciprocă în onorabilitatea noastră. Tre-bue să mai adaog aici şi lipsa de încredere provenită din deosebirea de profesiune politică. Greutăţile, pe care le-a biruit Popescu, erau atât de mari, în cât ori care altul, aflându-se în locul lui, ar fi sucombat ori s’ar fi retras disgustat. El însă nu. Nu în zadar era el din _ 185 „Cetatea de Piatră“, căci piatră de granit îi era întreaga fiinţă şi nu în zadar numele comunei sale natale, pe româneşte însemnează „cremene“, căci adevărată cremene a fost caracterul lui, de care multe lovituri de amnariu s’au atins şi rezultatul acestor atingeri n’a fost de cât scânteile de lumină pentru iubitul său popor. Şi să nu creadă cine-va, că activitatea lui a fost activitatea unui Sisyphus din mitologie, condamnat a rostogoli la deal în sus o povară mare pe care, ajuns aproape în vârf, o scapă iarăşi la vale. O nu ! Cu toate aparenţele înşelătoare, rezultatele activităţii lui Popescu au fost splendide ! Cuvintele lui, exemplul lui, conducerea lui, excursiunile făcute cu elevii şcoalei normale prin ţară şi prin Transilvania, toate acestea a fost opera sămănătorului din s. scriptură· Nu vor fi căzut, în adevăr, toate seminţile pe pământ roditor, dar nu e mai puţin adevărat, că multe mii de minţi şi inimi, răspândite în toată ţara s’au adăpat la lumina minţii şi s’au încălzit la căldura inimii lui şi lucrează astă-zi pentru prosperarea neamului şi a ţării româneşti· Toţi aceştia vin astăzi să depună o sărutare pe mâna veştedă a învăţătorului lor, cum a venit unul dintre iubiţii lui elevi din prima promoţie a şcoalei normale şi stând mult şi cu lacrimile în ochi lângă patul lui de agonie s’a plecat şi i-а sărutat mâna, plin de recunoştinţă pentru bine-facerile primite înainte cu un patrar de secol. 0 ! dragostea inimilor româneşti, dragostea de care se bucură la toţi românii adevăraţi, sunt o covârşitoare recompensă pentru dânsul şi combat cu energie cuvintele lui Ovid, citate mai zilele trecute într’o broşură scrisă de distinsul defunct : „ Vix duo tresue de iot superestis amici Caerteri foriunae, non fueratis mei“ ! ' 0 nu! Nu doi trei amici Ţi-au mai rămas ilustre bărbat.“ Tot neamul românesc Iţi este amic. Amică Iţi este istoria ţării şi cu deosebire a părţilor moldovene, care Iţi va săpa numele în piatra nemuririi. Exegisti monumentum aere perennius ! Aşa vei vieţui Tu în veci pentru posteritate ca exemplu viu de sobrietate, de muncă, de energie şi de dragoste de neam. * ¥ ¥ ’4 186 Mai staţi vă rog puţintel. Mai staţi iubiţi Bârlădeni, între care văd sute din fiii mei spirituali. Mai staţi numai cinci-zeci şi două de secunde împrejurul mormântului meu deschis, numai cinci-zeci şi două de secunde, pentru cei cinci-zeci şi doi de ani, ce i-am petrecut între zidurile voastre ospitaliere ! Mai staţi în arşiţa soarelui numai atât timp până îmi voi lua rămas bun de la iubiţii mei : Mă adresezi înainte de toate fiului meu Pompeiu, căruia îi mulţumesc de îngrijirile ce mi le-a dat, împreună cu nora mea Elena, în boala crudă, care m’a răpit din mijlocul vostru ! Vă iert greşelile, de care nici un om nu este liber şi vă rog să mă iertaţi şi voi, dacă v’am greşit ! Apoi mă adresez fiicelor mele Lucreţia, Emilia şi Cornelia, pe cari mult le-am iubit şi cărora le doresc să petreacă în pace, cât vor fi pe pâmânt şi să-mi ierte greşelile, de care nici un om nu este liber, precum le iert şi eu pe ale lor. Ginerilor mei Panaite Chenciu, Lazăr Bistriţeanu şi Gavril Onişor le dau de pe marginea mormântului, în care intru, ultima sărutare şi-i rog să-mi erte greşelile, de care nimeni nu este liber, precum le iert şi eu pe ale lor. Nepoţilor mei, Tiberu, Caiu şi Pia, le doresc prosperitate şi le trimit sărutarea de dragoste din poarta eternităţii. Sufletul meu sboară acum peste Carpaţi, la casa părintească, părăsită de atâta vreme, unde locueşte sora mea Maria, căreia îi dau ultima sărutare de frate. Mă adresez apoi Sf. Sale Părintelui Carp, vechiul meu coleg de la liceu, care a venit să-mi îngrijească sufletul, administrân-du-mi sfânta cuminecătură. Doctorilor Niţulescu şi Cerchez, care au întrebuinţat toate mijloacele oferite de ştiinţă, spe a-mi prelungi existenţa în această vale a plângerilor. Prietenilor mei de mulţi ani : Părintele Diacon Albu, Andrei Ionescu, Iancu Codrescu, Stroe Belloescu, Părintele Antonovici, Lascăr Hârgescu, Iorgu Gâlcă şi P. Drouhet şi tuturor celor cari m'au sprijinit în viaţa mea pământească, le trimit ultimul adio ! De acum mă duc pentru vecie ! 187 VII Elisa, Theodor loan Moartă în Bucureşti şi înmormântată la Bârlad în ziua de 2 Noembrie 1906. Cu cea mai adâncă mâhnire, anunţăm perderea timpurie şi ireparabilă a D-nei Elisa T. loan. Telegraful ne-a adus îngrozitoarea ştire şi încremeniţi nu credeam că, un aşa trist desnodă-mânt o aştepta la Bucureşti, unde s’a dus pentru operaţie. Regretăm din inimă această crudă lovitură pentru mult încercata familie, prieteni şi cunoscuţi. Ne lipsesc cuvintele d’a a-răta deprimarea produsă în oraş d’astă fulgerător de dureroasă veste. Rugăm cerul să dea familiei şi devotatului soţ D-1 Т. V. loan, ca să resiste cu bărbăţie la o aşa de grea încercare. Cum să nu fim îndureraţi, când cu toţii am cunoscut şi a-preciat drăgălăşia, voiciunea, şi inteligenţa răposatei. Cine din Bârlad, — şi toate straturile societăţei au avut cinsea d'a o cunoaşte — n’a apreciat pe spirituala şi culta defunctă ?. Sub modestia cea mai aleasă se ascundea o comoară de gingăşie, amabilitate şi afabilitate. Pe câţi n*a încurajat prin fapta şi vorba sa. Ce putem face ? Să ne revoltăm contra destinelor, n'avem putere. Primim lovitura cu resemnare şi neputincioşi la chemările soartei ne supunem. Aducem cele mai sincere condoleanţe familiei şi mult întristaţilor soţ şi copilă, rugându-i să bine voiască a primi expre-siunea celor mai afectuóse regrete. Depunem abundente şi curate lacrămi la căpătâiul D-nei Elisa T. loan. După ziarul „Legalitateaw, No. 3, Bârlad, 2 Noembrie 1906. f ELISA T. IOAN O adevărată emoţie care a zguduit întreg oraşul, atingând inimele tuturor fără deosebire a fost trista veste a morţei unei din cele mai distinse figuri ce a avut Bârladul Elisa Th. loan. 188 Cine a cunoscut’o şi chiar acei ce numai au văzut-o pe stradă într’un mers majestuos şi tramşant, cu ochii vii şi cu figura blândă şi surizătoare, au putut să-şi dea seamă ca în firea ei, plutea се-va artistic, се-va superior, се-va care se apropia de perfecţiune. De o inteligenţă frapantă, de o cultură serioasă — această femee a avut ambele podoabe cari ridică şi înalţă pe un om, cultura spiritului şi a inimei. Dar ea a fost femee în adevăratul sens al cuvântului. Bunătatea şi blândeţea ei au făcut’o să fie iubită de toţi, atât în saloanele bogate cât şi în căsuţele sărăcăcioşilor. Elisa T. Ion a ştiut să-şi plece urechea şi să înţeleagă rostul lucrurilor. Ea a înţeles nevoia celor mici şi de aceia ea a fost tot-d’auna bună şi miloasă, Moartea ei a provenit pe neaşteptate, după o suferinţă scurtă şi iremediabilă. întreg oraşul iea parte la doliul fruntaşului cetăţean Teodor Ion ca şi la durerea perderei unei figuri atât de senină şi atât de distinsă ca Elisa T. Ion. După ziarul nPalodau No. 45, din 2 Noembrie /906. VIII Profesorul Petru Drouhet Mort 16 Iulie 1909. , f PETRU DROUHET 1837—1909 Cu P. Drouhet s’a stins încă una din figurile, care pe timpuri, au făcut fala Bârladului. In adevăr, cine n’a cunoscut, sau n’a auzit măcar vorbin-du-se de Drouhet? Pensionatul, pe care dânsul, dimpreună cu devotata sa soţie, l’a condus timp de atâţia ani, a fost odinioară unul din cele mai de seamă ^din partea de sud a Moldovei. Toţi părinţii de familie, nu numai din localitate, dar şi din oraşele limitrofe, care se gândeau la o educaţiune mai îngrijită din toate punctele de vedere, îşi trimeteau copilele să studieze la pensionatul ltii Drouhet. Şi cu drept cuvânt; căci acest barbat 189 întrunea în persoana sa, în cel mai înalt grad, toate calităţile unui bun educator. Şi a fost tot atât de distins educator şi profesor, pe cât de exemplar soţ şi duios părinte de familie. Ca educator şi profesor, foştii săi elevi şi mai ales foastele sale eleve îşi vor aduce pururea aminte de frumoasele sfaturi şi învăţături morale, ce dânsul le dădea, de modul cum să se poarte în lume şi în genere în viaţa socială. Cu o minuţiozitate plină de răbdare insista asupra celor mai mici amănunte. Era profesorul model, sclav al datoriei, pe care şi-o îndeplinea cu cea mai mare conştiinţiozitate. De şi străin de naţionalitate, totuşi prin cunştinţele sale profunde şi prin seriozitatea sa s’a impus tot-deauna elevilor sei» de care niciodată n’avu a se plânge, căci ştiea a se face nu numai stimat, dar şi iubit de ei. Ca soi devotat şi duios părinte de familie, gingăşiea, dragostea şi bunătatea nemărginită, cu care înconjura pe ai sei, vor fi pururea întipărite în inimile şi minţile lor. Nimenea nu-şi poate închipui străduinţa şi zelul ce-1 depunea, precum şi dorinţa ce avea de a-şi vedea copii fericiţi. Iar ostenelele sale n’au rămas zadarnice : toţi copii sei ocupă astăzi onorabile poziţiuni sociale şi fac onoare nu numai familiei, dar şi oraşului lor natal. In ralaţiunile sale cu prietenii şi cunoscuţii era de o delicateţă înnăscută: tot-deauna prevenient, tot-deauna plin de atenţie şi modestie, niciodată îndărătnic sau încăpăţânai, de şi poseda un fond solid de cunoştinţi în orice direcţiune. Iată şi câteva notiţe asupra vieţei sale. Petru Drouhet s’a născut în Franţa la anul 1837 Mai 31, în târguşorul Blayç, de lângă Bordeaux, din părinţi francezi, de religie romano-catolică. Tatăl său se numea Charles Drouhet şi a fost doctor în medicină, iar mama sa Maria-Zilia Drouhet, născută Chery de Bellecouche. Părinţii sei au căutat а-i da o educaţiune cât se poate de îngrijită. După ce termină şcoala primară în oraşul său natal, fu trimis să facă clasele secundare la liceele din Bordeaux şi Tou-luse şi obţinu cu un strălucit succes diploma de bacalaureat ; după acea merse la Paris pentru a face studii universitare. Aici, 190 potrivit dorinţei părintelui său, se dedică studiilor medicale, de şi încă din liceu manifestase mari predispoziţii pentru matemateci, pe cari le studiase cu profesori foarte buni. Se înscrise deci în 1856 la facultatea de medicină, pe care o frecuentă regulat până în anul 1860, obţinând 14 inscripţiuni. In anul 1860, din cauza morţei părintelui său, fu nevoit a-şi întrerupe studiile şi a da lecţiuni, timp de 6 luni, la un pensionat din Paris. De aici a venit la Bâfad, unde, pe lângă lecţiile, pe care le preda copiilor prin casele unor familii boereşti, a fost angajat a propune unele studii şi în pensianatul D-nei Olivares. Aici a făcut cunoştinţa D-rei Nathalie Olivares, cu care se şi căsători în 24 Aprilie 1864. Din aceasţă căsătorie avu mai mulţi copii, dar numai 4 sunt în viaţă : d-na Maria Priseceanu, soţia distinsului avocat Priseceanu din Bucureşti ; d. Charles Drouhet, profesor la liceul sf. Sava din Bucureşti, actualminte în concediu pentru studii la Paris ; d. Eduard Drouhet, locotenent de artilerie şi d-na Nathalie Ciobanu, institutoare, soţia meritosului institutor Ciobanu din Galaţi. Printr’o lectură continuă şi variată, acest distins barbat îşi complectă cu prisosinţă studiile universitare întrerupte ; nu era problemă, nu era chestiune ştiinţifică sau literară, care să-i fie străină, sau pe care să n’o trateze cu multă competenţă; cunoştea bine filosofía, istoria şi limbele clasice, mai ales limba latină, pe ai căror scriitori mai însemnaţi îi citea cu mare plăcere în original. Nici chiar artele aşa zise dagrément nu-i erau străine; din contra le studia şi le aprecia totdeauna cu multă pricepere. Din copilărie învăţase de la scumpa sa mamă muzica şi în special pianul, pe care îl cunoştea foarte bine ; aşa că, pe lângă lecţiile de studii şi limba franceză ce le preda în familiile boereşti, dădea şi lecţii de piano. Bazat deci pe soliditatea cunoştinţelor sale, de şi străin, se prezentă la concursul pentru catedra de limba şi literatura franceză dela liceul din localitate ce se ţinu la Universitatea din Iaşi la 28 Decembrie 1868 şi reuşind, fu numit în 1869, profesor cu titlul provizor la această catedră, pe care o ocupa cu onoare până în anul 1899, când eşi la pensie. 191 In timpul carierei sale profesorale a dat la lumină o lucrare didactică intitulată: Traité de oersificaţion française а Г usage des lycées. Dar acest barbat de merit, de îndată ce a venit în România a căutat să se asimileze cu noi, alipindu-se cu inima şi sufletul de această ţară, pe care totdeauna a considerado ca doua patrie a sa, dând dovezi de bun român, înzestrat cu cele mai nobile sentimente. Ast-fel dânsul este unul din membrii colegiului donatorilor „Spitalului Bârlad şi Ebna Beldiman“ şi a fost în permanenţă membru al „Societăţei pentru învăţătura poporului român din Bârlad“. Pentru meritele sale didactice şi cetăţeneşti îi fu uşor a căpăta împământenirea, care îi fu acordată în anul 1884; pe lângă această, i s’a mai conferit medalia Bene-merenti clasa II şi ordinul Steaua României în gradul de cavaler. După o muncă încordată şi neîntreruptă, după o viaţă consacrată mai mult pentru binele şcoalei, al familiei şi al societăţei în mijlocul căria a trăit, în urma unei îndelungate boale, datorită oboselei şi extraordinarei sale activităţi, s’a stins din viaţă în dimineaţa zilei de 16 Iulie а. c., cu inima arsă de dorul iubitului său fiu Charles din Paris. Deşi a muncit o viaţă întreagă, deşi a dus un trai modest dânsul muri sărac, dar onest şi putem zice, fericit, căci şi-a văzut toţi copii bine aranjaţi. La ultimul locaş a fost însoţit mai numai de familie şi de foarte puţini prieteni şi cunoscuţi. De şi prin testament îşi exprimase dorinţa, ce-i fu în totul respectată, ca înmormântarea să-i fie simplă şi fără pompă „fără coroane, fâră discursuri şi fârâ muzica", totuşi o jale te cuprindea, văzind puţinul număr a celor ce formau cortejul funebru. Iar când te gândeşti că aproape toate doamnele elitei bârlădene au trecut prin pensionatul său, când te gândeşti că la serbările ce dânsul le dădea în pensionat, măreţele sale case din str. Dunărea — unde acum e instalată primăria — şi grădina lor erau prea mici pentru a cuprinde lumea invitată, ţi se umple sufletul de mâhnire, văzând cât de mare poate fi indiferenţa 192 omenească; căci, din mulţimea prietenilor de altă dată, deabia 2-3 Г au condus până la mormânt. De aceea neputându-se lăsa nebăgată în samă, trecerea din viaţă a acestui om de valoare, i s’au consacrat aceste rânduri în dorinţa, ca amintirea să-i remână eternă. Fie-i ţerina uşoasă. Din ziarul „Tutovau No. 19t Bârlad, 23 Iulie 1909. IX Moartea profesorului Alexandru Fotino la Abazia, 10 August 1909. (INVITAŢIE) Profesorii Liceului „Codreanu“ din localitate roagă pe colegii, rudele, prietenii şi cunoscuţii repausatului profesor AL. FOTINO, să binevoiască a asista la ceremonia religioasă ce se va săvârşi pentru pomenirea lui, Duminecă 27 Sept. a. c. orele 9 a. m., în biserica Domnească. Bârlad 25 Septembrie 1909. NOTA. In lipsâ de un Necrolog anume, publicăm această Invitaţie, până ne vom puteà procura note detailate asupra vieţii şi activităţii profesorului de limba franceză, Fotino, la cursul superior al liceului din Bârlad. Fotino, soţul nemângâetei Eleonora Fotino, născută Armaşu, profesoară de matematici la şcoala normală de fete „N. R. Codreanu“, a fost un exemplar profesor şi un excelent coleg. A murit de inimă la Abazia, în ziua de 10 August şi s’a înmormântat acolo, a treia zi la 12 August. Serviciul religios pentru pomenirea lui, de care se vorbeşte mai sus, s’a făcut de mine pe când mă găsiam şi eu, în 1909, ca profesor la amintitul liceu. X Moartea Colonelului Gheorghe Teişanu la 13 Ianuarie 1910 Aflăm cu părere de rău despre încetarea din viaţă a colonelului George D. Teişanu, unul dintre ofiţerii noştrii de valoare. Defunctul a fost lovit de o boală crudă acum patru ani, pe când ocupa locul de comandant al brigăzii a 13-a de infanterie din Galaţi. După o suferinţă atât de lungă, distinsul ofiţer a murit la 13 Ian. Mercuri, la orele 2 noaptea, în vârstă de 52 ani. Colonelul George Teişanu şi-a făcut primele studii militare la Bucureşti. Fiind elev în ultimul an al şcoalei militare, el a luat parte la războiul pentru independenţă şi a fost înaintat pe câmpul de luptă la gradul de sublocotenent. După războiu, distinsul ofiţer a plecat la Bruxelles, unde a făcut studii militare la şcoala superioare de războiu. El s’a reîntors în ţară cu gradul de căpitan brevetat de statul major. Pentru meritele sale, colonelul Teişanu a fost mult timp şef de stat major al corpurilor de armată, funcţiune de care a ştiut să se achite cu multă pricepere. Dar colonelul Teişanu mai era şi un aprig naţionalist. E destul să reamintim manifestaţiunile de simpatie ce’i s’au făcut acum câţi-va ani la Iaşi, când o piesă de teatru a lui Teişanu „Visul României" fusese prezentată pe scena Teatrului Naţional de acolo. In „Visul României" ţările subjugate în chip de femei frumoase, apăreau pe scenă şi ’şi plângea deslipirea de sânul patriei mume. Pentru iredentismul său, colonelul Teişanu a fost pedepsit atunci cu mai multe zile de arest acasă, însă studenţii i-au făcut mari manifestaţii de simpatie. Ca ofiţer, camarazii lui George Teişanu plâng în el pe unul dintre eminenţii generali ai armatei noastre, grad la care ar fi ajuns repede, dacă boala şi moartea nu veneau să sdrobească o atât de frumoasă carieră. Din viaja Colonelului Teişanu Ca bârlădeni, cari am avut în mijlocul nostru pe Colonelul Teişanu, cari l’am cunoscut de aproape şi i-am putut aprecia cu atâta dragoste şi mulţămire sufletească meritele şi calităţile lui strălucite, nu-1 putem uita pe acest distins militar şi mare patriot. Datoria sfântă ne chiamă, ca astăzi, când după grele sufe-rinţi, moartea crudă a pus sfârşit zilelor sale atâta de amare în ultimul timp, când îşi perduse conştiinţa, noi să ne reînprospătăm în memorie pe omul datoriei şi pe bunul şi blândul părinte al ostaşilor. Noi l’am cunoscut ca Colonel, comandant al Reg 12 194 de infanterie din oraşul nostru şi foştii soldaţi din acele vremuri, nu pot vorbi nici o dată de timpul cel mai frumos din viaţa lor, fără a pomeni numele iubitului lor Colonel, când toate greutăţile oştirei se spulberau in cuvintele de îmbărbătare şi iubire părintească a Şefului lor. Regimentul 12 Cantemir a fost comandat mai mulţi ani de Colonelul Teişanu şi în tot timpul faima acestui Regiment a mers în toate părţile. La toate manevrele Regimentul eşea victorios şi ostaşii plini de bucurie, uitau toate greutăţile unei manevre şi venerau pe Şeful lor. In cele din urmă, când Colonelul Teişanu. a fost numit comandant de Brigadă şi trebuia să plece de la Regimentul său, toţi ostaşii au simţit cel mai adânc regret şi ne aducem a" minte cum s’a despărţit el de băeţii lui, de soldaţii Regimentului 12 Cantemir. A fost un moment solemn şi de o duioşie ne- descrisă. Era ziua Sf. Gheorghe, primăvara, şi câmpul începuse a înverzi, iar ostaşii regimentului Cantemir erau toţi aşezaţi în. curtea Regimentului cu ofiţerii în frunte şi în inijlocul lor sta Şeful iubit, care venise să-şi ia rămas bun de la ei. Şi nu ştia viteazul Sub-Locotenent de la 77, că şi înainta- rea sa astăzi la gradul de general şi despărţirea atât de măreţ sărbătorită în aceste momente aveau să-ί fie fatale. Vai şi fatale i-au fost, căci bietul Colonel Teişanu plecat din Bârlad, a fost cuprins de o boală nervoasă şi datorită poate şi ocupaţiilor sale încordate, creerul şi-a pierdut limpezimea sa şi Colonelul Teişanu n’a mai comandat Brigada la care aplecat. Aşa dar, ultimul său adio din cariera armelor şi Г a luat la plecarea din Regimentul Cantemir din oraşul nostru. Şi poate tocmai de aceia, soarta a făcut ca acest adio să fie luat cu atâta solemnitate. Tocmai de aceia Colonelul Teişanu a sărbătorit dimineaţa întreagă la 23 Aprilie 1904 cu trupa, căci se despărţea pentru tot deauna de iubiţii lui camarazi. Atuncea soldaţii cu lacrămi în ochii, priveau cu duioşie pe Şeful care pleca, iar unul dintre ei, soldatul din acel timp N. Dorin, astăzi d-1 avocat N. Gh. Dorin, a eşit în faţa trupei şi cuprins de emoţiune a declamat următoarea odă ocazională, pe care având’o la îndemână dintr’o gazetă de atunci, o dăm în întregime : 195 D-lui Colonel G. Teişanu (comandantul Reg. 12 Cantemir) Natura reînviată tresaltă zimbitoare, Precum al zilei Rege cu raze lucitoare Se înalţă pe orizontul senin, fără hotarâ. Şi toţi acum sunt tineri, căci dulcea primăvară Renaşte’n noi speranţa şi dragostea de viaţă Puterea noastră creşte şi inima măreaţă Se simte fericită, iar câmpul înverzeşte Şi’n flori mirositoare cu drag se’npodobeşte. Dumbrava ce-a fost tristă, se ’mbracâ acum în verde. Şi ochiul nostru gingaş privind în jur se perde. Pe deal, pe şes, pe vale, pe vesela câmpie, Odoare nestimate, iubita-ne moşie. Zefirul Primâverei sburând pe lângă noi In vălul ţârei, străbunilor eroi, Şi’n taină parcâ-aduce vre-o veste de la Raiu De la bătrânul Mircea sau Ştefan sau Mihaiu / Ca fulgerul scâniee prin piepturi sacrul foc Şi toi Românu-i gata să încerce al său noroc, Mergând cu arma’n mână să ’nfrunte pe duşman, Precum au mers strămoşii la ori care tiran. Un Regiment aicea, sărbând Şeful iubit, Pe bunul său părinte, voinic nebiruit. Mereu aşteaptă semnul să plece însătat, La gloria străbună ce’l cheamă ne’ncetat. Ei ne-a nutrit cu sfaturi frumoase şi dor, Născând în noi credinţă de un falnic viitor, Când fraţii noştri liberi nu vor mai lăcrima, Când Mureş Prutul şi Tisa nu vor mai suspina. El ne-a deprins la jertfe sub steagul fără preţ, Simbolul ţârei mame şi-a veşniciei vieţi ! Spre El dar fraţi de arme, voi camarazi iubiţi, Cu drag întoarceţi ochii şi veseli îl priviţi, Căci El e tatăl nostru şi lui se cade acum Cu cinste şi credinţi iubirea să-i plătim. Alăturaţi cu mine dar glasurile vii, Ca să *nălţăm spre ceruri voioase melodii Strigând cu bucurie : Mulţi ani fii fericit, Ilustre Şef părinte şi camarad iubit. 196 Iată dar cum era sărbătorit colonelul Teişanu în Regimentul său, iată ce credeau şi spuneau soldaţii săi despre el şi după această sărbătoare, Colonelul Teişanu a luat masa cu toată trupa în curtea Regimentului, împreună cu ofiţerii garnizoanei şi ridicând paharul atunci în sănătatea tuturor, şi-a luat rămas bun făcând legământ că nu-i va uita. Se cuvine dar ca astăzi, când el şi-a luat rămas bun şi din lume, să-i spunem şi noi că nu-1 vom uita,! (Din ziarul „Tutova“, No. 45, Bârlad, 17 Ianuarie 19ÎO.) XI Moartea avocatului Lascar Cosían. 27 Februarie 1910 După ziarul „ Tutova“ No. 51, din 4 Martie 19Ю. S’a stins încă unul din marii bărbaţi ai judeţului nostru, unul dintre acei care au avut o activitate prin care n’au ilustrat numai familia şi pe ei, ci a ilustrat oraşul şi judeţul întreg, ba chiar ţara. Lascar Costin al cărui glas a răsunat ca advocat la bară pentru dreptatea celor asupriţi şi nedreptăţiţi nu mai este. ; Acest om a pus toată puterea, toată ştiinţa şi tot talento! său în în sprijinul celor prigoniţi de soartă. El în forma măeas-tră a gândirii a ştiut să îmbrace cuvântul greu şi strident al dreptăţei, care căpăta mlădiere şi dulceaţă captivând inimele şi conducând raţiunea la soluţiile favorabile prin care se spăla pecetea ruşinei de pe fruntea bănuiţilor ce tremurau pe banca a-cuzărei sub baionete. La curţile cu juraţi, glasul lui Lascar Costin fermeca şi convingea până întru atâta, că din moment ce se vestea că pledează Lascar Costin la un proces, lumea năvălea de nu mai încăpea în sală. Lascar Costin s’a distins nu numai la bară, ci şi în parlament şi ca cetăţean în politică a fost un patriot convins şi un adeversar loial care lupta cu toată energia şi cu toată cinstea. Pentru meritele lui, şi-a atras simpatia tuturor şi aceasta s’a dovedit şi mai mult în timpul din urmă. Astfel se explică şi participarea la înmormântarea lui a unui mare număr de bârlă-deni şi a întrgei elitç. 197 In adevăr, la înmormântarea lui Lascar Costin, la moşia Banca, au luat parte foarte mulţi Bârlădeni, . iar înmormântarea s’a făcut cu un ceremonial cum foarte rar se vede. Au plecat preoţii din Bârlad şi corul sub conducerea d-lui E. Bulbuc, au depus frumoase coroane familia, rudele, prieteniif cunoscuţii şi baroul de Tutova, care a trimis şi o delegaţie în frunte cu Decanul baroului d-1 M. V. Cristeşcu, iar din satele şi comunele vecine cu Banca au sosit sute şi mii de oameni. Toţi au venit să verse o lacrimă de jale şi să spună cuvântul de durere pentru plecarea din lume a lui Lascar Costin. Lacrimile tuturor şi duioşia ce le-a cuprins inimele sunt toată răsplata şi recunoştinţa pentru meritele defunctului şi pentru bine-facerile sale. Iată persoanele cari au luat parte la înmormântarea D-lui Lascar Costin în ziua de 1 Martie 1910. Membrii familiei, D-1 Grigore D. Vasiliu, Prefectul judeţului, Gh. Vidra Primarul Bârladului, M. Tulburi Inspector Agricol, D-na şi D-1 Th. Emandi, I. Em. Paladi Deputat, D-na Profira Davidoglu, D-1, D-na şi D-ra Tache Juvară, D-na şi D-1 Dimopol. NOTÀ. Lascar Costin a murit Sâmbătă dimineaţa, 27 Februarie 1910, la Banca, în mod grabnic, ne fiind acolo nime din familie. Dânsul eră plecat spre paralizie de vr’o doi ani. înmormântarea i s’a făcut la 1 Martie, în ca-voui din pridvorul· bisericii făcută de el acolo, unde îi era mesia, la Banca. A fost elevul lui Caiol, care şi-a avut şcoala, pe locul unde răposatul Costin şi-a făcut şi are casele, în mahalaua Muntenii. XII Înmormântarea lui Gh· Munteanu 26 Maiu 1910 La 26 Maiu a. c. a avut loc înmormântarea regretatului Gh. Munteanu, tipograf din oraşul nostru. Dacă scriem aceste rânduri pentru memoria def. Gh. Munteanu, aceasta o facem pentru că ne simţim datori faţă de el, căci dacă Gh. Munteanu n’a fost un om care să ocupe cine ştie ce trepte sociale înalte în societate, sau dacă n’a fost un om de familie mare, el a fost un om cu suflet mare şi curat, a fost un modest şi cinstit tipograf, care sub greutatea grijei zilelor de 198 mâne şi sub sbuciumul vieţei, n’a uitat să. fie un bun român, care îşi iubea neamul cu patima cea maî nobilă şi cu sacrificiile cele mai mari. El n’a uitat asemenea pe cei săraci din jurul său, cari totdeauna au găsit sprijin şi încurajare la el. Dânsul ca fiu modest al unei familii fără mijloace, a străbătut în viaţă cu mari greutăţi, fiind ucenic de tipografie 9 ani, după care timp, cu muncă stăruitoare şi chibzuială, el reuşeşte la 1882 şi deschide prima tipografie „Naţională“ în Bârlad. Odată ajuns aci, Munteanu conduce cu prevedere atelierul său şi treptat progresează până în timpul din urmă, reuşind să lese o frumoasă avere pentru familie şi fiind în toată viaţa un om de o corectitudine exemplară. In societate, cum am spus, el n’a ocupat trepte înalte, însă a ocupat trepte de o mare încredere, fiind până în ultimele momente casierul „Societâţei Meseriaşilor", demnitate pe care a părăsit’o cu fruntea senină şi cu sufletul împăcat, cum a părăsit însuşi viaţa. Munteanu nu avusese fericirea să aibă o cultură înaltă, care de altfel, nici nu se reclama la meseria sa, dar ca om activ, el îşi asimilase multe cunoştinţi folositoare şi prin caracterul său ales şi prin viaţa demnă şi lipsită de vicii, a ţinut să fie totdeauna în contact cu oameni aleşi şi culţi, de la cari a ştiut să se folosească. El ca naţionalist convins a fost un asămănător cu vechii tipografi editori şi diriguitori în cultura naţională. A scos un timp îndelungat gazeta „ Vocea Tutovei", la care colaborau studenţi şi profesori, cu cari Munteanu era zilnic în contact, pentru care avea o deosebită consideraţie şi dânşii la rând îi răspundeau la fel. S’au perindat multe serii de studenţi cari au colaborat la gazeta » Vocea Tutovei", au ajuns profesori, doctori, etc., unii au plecat şi alţii le-au luat locul şi Munteanu totdeauna a fost simpatizat de dânşii, ca unul care se silea să-i înţeleagă şi să-i ajute, conlucrând cu dânşii la ridicarea neamului. Când s’a înfiinţat în Bârlad Secţia „Ligei Culturale“, Munteanu a fost printre cei dintăi care s’a înscris şi a fost membrul cel mai devotat, fiind ales in urmă casier al acestei instituţii naţionale. Acestea toate, ne obligă pe noi faţă de memoria lui Gh. 199 Munteanu ca să-i consacrăm acest articol, mult meritat prin viaţa şi faptele frumoase a defunctului. De altfel însuşi ceremonialul impunător al înmormântărei lui Munteanu, a fost pentru toţi o dovadă strălucită a meritelor sale din viaţă, cari trebue să fie exemplu pentru toţi. Cu ocazia înmormântărei def. Gh. Munteanu s’a dat dovadă pentru toţi, că un om din ori-се treaptă socială ar fi, poate prin viaţă să-şi apropie ca prieteni sinceri pe cunoscuţii din toate clasele sociale. In adevăr la înmormântarea lui Gh. Munteanu, de şi timpul era foarte rău la început, totuşi lumea nu mai încăpea în jurul carului funebru, căci toţi prietenii şi cunoscuţii lui Munteanu erau obligaţi să vie ca să spună ultimul adio celui mai cinstit şi devotat prieten. S’au pronunţat cuvântări pline de duioşie şi de jale în care s’a bine-cuvântat memoria defunctului, aducându-se mângâere şi încurajare familiei şî rudelor, A vorbit la plecarea de a acasă a cortegiului, D-1 avocat Dorin, arătând calităţile alese, munca şi sentimentele frumoase ale defunctului, cari vor rămâne cea mai înaltă mângâere pentru urmaşi. A vorbit D-1 Gregoriade din partea Societăţei meseriaşilor, făcând elogii defunctului, care era un membru devotat al Societăţei şi a administrat avutul ei cu mare cinste până în ultimele momente. Cortegiul a parcurs străzile principale cu muzica în frunte, iar carul funebru era acoperit de mai multe coroane depuse de familie, rude şi prieteni. Asemenea au fost cele trei steaguri naţionale îndoliate împreună cu membrii societăţilor respective : Societatea meseriaşilor, Corporaţia şi Banca Populară „Deşteptarea“, cari au condus carul funebru până la cimitirul „Eternitatea“. D-1 avocat V. Arieni, înainte de scoborârea cosciugului în groapă, a ţinut o cuvântare foarte mişcătoare, arătând frumoasele calităţi a defunctului şi lăudăndu-i viaţa care a fost aşa de aleasă şi curată. A arătat meritele lui Gh. Munteanu şi sacrificiile ce a făcut el ca naţionalist sincer, care nu pregeta nimic pentru cauza naţională. In jalea tuturor, D-1 Arieni spune ultimul adio lui Gh, Munteanu, cari nu va muri nici odată în inimele acelor cari la cunoscut şi pe cari el i-а iubit totdeauna. Astfel a plecat din lumea noastră, trupul neînsufleţit a lui Gh. Munteanu, şi între noi rămâne caldă şi vie amintirea lui de om cu inimă largă, muncitor cinstit, cetăţean şi părinte de familie model, căruia îi spunem: D-zeu sâ-l ierte ! iar familia să aibă o dulce şi sfântă mângâere în amintirea lui scumpă şi curată. (Din ziarul „Tutova“, Bârlad, 3 Iunie 1910.) XIII f Natalia Drouhet 1843-1912 In ziua de l4 Ianuarie a. c. s'a stins din viaţă în Galaţi la ginerele său d. N. Ciobanu, institutor, Natalia Drouhet soţia defunctului profesor P. Drouhet. Vestea morţei sale a surprins pe toţi cunoscuţii; căci cu toate că atinsese vârsta aproape de 70 ani, totuş era bine conservată, iar prin obişnuinţa cu munca îşi oţelise natura şi părea rezistentă unei vârste şi mai înaintate. Deşi de la încetarea din viaţă a soţului său a părăsit Bârladul şi trăea retrasă pe lângă iubita sa fiică şi ginere din Galaţi; totuşi mai toată viaţa şi-a petrecut-o în Bârlad unde multă vreme a fost mai întăi directoara unui distins pensionat, în care şi-au primit educaţiunea cele mai bune din d-nele societăţei bârlădene, ba şi o mare parte din cele ale oraşelor vecine cu bârladul; iar în urmă a fost directoarea Externatului secundar de fete din Bârlad, de la înfiinţare până la transformarea lui în şcoala profesională. Fiind deci una din persoanele care a contribuit, după putinţă, la renaşterea şi mişcarea culturală a oraşului nostru, credem a ne îndeplini o datorie, de a nu lăsa nebăgată în samă trecerea sa din această viaţă. Natalia Drouhet s'a născut în anul 1843 Decemvre în 25, în comuna Găeşti judeţul Iaşi. Părinţii săi se numeau Gheorghe şi Profira Olivari. După moartea părinţilor săi mama sa se mută la Bârlad şi deschise în 1857 un pensionat de fete, unde'îşifăcu studiile primare şi secundare şi N-lia Drouhet. In anul 1864 201 Aprilie 24 căsătorindu-se cu P. Drouhet, care preda lecţiuni de limba franceză în pensionatul mamei sale, Natalia Drouhet după doi ani (în 1866) luă însăşi direcţiunea pensionatului, pc care îl conduse cu multă demnitate până in 1887, când a fost numită directoară la Externat. Chipul cum Natalia Drouhet, şi-a îndeplinit datoriile ca directoară, atât în pensionatul său cât şi mai în urma la Externatul secundar, poate servi de model seriozitatea şi tactul cu care ştia să conducă şcoala, impunea respect şi chiar admiraţie oricărui a avut ocaziunea s'o viziteze. Cu colegele profesoare, ca şi cu toată lumea, tot deauna era delicată şi prietenoasă: şi totuş ştiea a se face cu uşurinţă respectată. Cu elevele, blândă şi serioasă: prin atitudinea şi manierile sale ştiea nu numai să le atragă simpatia şi stima, dar să se şl facă ascultată de ele cu cel mai mare drag. Când o elevă nu-şi făcea datoria, numai o observaţiune din parte-i era deajuns pentru a o corija pe viitor, fără a face uz ca azi prin unele şcoli, de pedepse umilitoare şi nepotrivite cu natura elevelor. Gosolă-nia, trufia şi alte asemenea defecte i-au fost cu totul necunoscute; din contra şi prin vorbele şi prin faptele sale căuta să ţină sus prestigiul şcoalei în fruntea căria se afla. Din această cauză, Externatul din Bârlad, atât cât a fiinţat era clasat printre cele dintăi şcoli secundare de fete din ţară; iar meritele vrednicei directoare au fost apreciate, după cuviinţă, de autoritatea şcolară superioară, care i-а conferit „Răsplata Muncei“ pentru învăţământ. In viaţa privată numai familia şi în special scumpii sei copii de care s’a dispărţit acum pentru tot deauna, pot şti mai bine ca ori cine, câte însuşiri alese şi rari o împodobeau. Durerea lor nu poate avea margini, căci cu adevărat au perdut pe o bună şi duioasă mamă al cărei devotament pentru ei nu-1 egala de cât iubirea ce le-o păstra; de acea nu a cruţat nimic numai şi numai să-i vadă fericiţi. Cât nu s’a străduit şi câte sacrificii n’a făcut dânsa pentru ei. Deci ca omagiu adus muncei şi eonştienţiozităţei în îndeplinirea datoriilor, de care a dat destule dovezi în viaţă Natalia 202 Drouhet, ne-am crezut datori a-i consacra aceste rânduri; iar în numele celor се-au putut-o aprecia şi stima după cuviinţă, îi zicem! sâ-i fie amintirea oeşnicâ şi fârâna uşoară!. (După ziarul „Viitorul“, No. 44, Bârlad, 1912, Ianuar 29) XIV Moartea lui Stroe Belloescu, prin asasinare 20 Octombrie 1912 SPRE NEMURIRE „Per aspera ad astra“ Pe firmamentul nostru naţional a apărut o stea strălucitoare, a cărei mărime va creşte, în cursul vremurilor. Steaua marelui naţionalist, a neuitatului Stroe Beloescun’a apus, n’a căzut în văzduhul uitărei; dimpotrivă ea a răsărit şi cu cât timpul va trece va străluci, va împrăştia lumină în jurul ei, trezind minţile întunecate şi îmblânzind inimile feroce, a căror victimă el însuşi a fost. Ilustrul dispărut toată viaţa şi-a închinat-o ridicărei celor mulţi năpăstuiţi şi oropsiţi de soartă şi de împrejuri, din mijlo- · cui cărora, pare că, s’au ridicat, orbiţi, călăii vieţei lui sfinte. Straniu sfârşit, nedeslegată enigmă, care reaminteşte Calvarul din Evanghelie, Stroe Belloescu prin origină Ardelean, fiu de gospodar rural cuprins, crescut în dragoste de neam şi de muncă continuă şi cinstită, a primit învăţătura primară şi secundară în Bucureşti, sub influenţa romantismului. înflăcărat al lui Heliade Rădulescu, care preamărea trecutul nostru istoric de glorie şi de cinste, s’a desăvârşit în streinătate în Belgia, ţară unică, de muncă intensivă şi de ordine ; astfel bine preparat şi solid format a îmbrăţişat cariera frumoasă a profesoratului, îii epoca lui clasică şi a fost far luminos, într’o lungă şi frumoasă carieră, la Liceul nostru ; în politică a întrupat idealul şcoalei lui Barnuţiu de naţionalism extremist şi puritanism în politică. Şcoala acesta barnuţiană a fost trâmbiţa, care ne a deşteptat din adormire, de aceia Stroe Belloescu a fost pururea deştept 203 şi gata de luptă. In viaţa lui întreagă a fost luptător în primele rânduri ale partidului naţional liberal, al muncei cinstite, al economiei şi cumpătărei cu adevărat stoice. Cu aceste calităţi şi cu o deşteptăciune sclipitoare s’a impus tuturor. Noi ne-am mândrit cu dânsul ; expansivitatea lui n’avea hotar. Au rămas de la dânsul monumente de cultură şi de credinţă neperitoare, în toate ţinuturile româneşti ; prin şcoalele lui se vor lumina minţile şi încălzi inimile ; în bisericele lui se va preamări Cel a tot puternic, păzitor şi ocrotitor al neamului, al ţărei şi muncitorimei. Simplicitatea şi rusticitatea funerariilor, care se armoniza cu întreaga lui viaţă, a sguduit adânc inimele, aşa că o durere imensă plana şi acoperea întregul cortej funebru. Noi, admiratorii virtuţilor lui, suntem datori, să-i perpetuăm amintirea ; să-i ridicăm un monument neperitor, care reprezen-tându-i figura înaintea iubitei lui „Case naţionale“ să-l arate vii-torimei în toată strălucirea ; iar la 20 Octombrie în fiecare an, în ziua îngrozitoarei crime, să se organizeze pelerinagii la Griviţa lui drăgălaşă, unde se odihneşte corpul lui, .celui care n’a cunoscut repausul şi a cărui întreagă activitate a fost închinată neamului şi patriei. Astfel se câştigă nemurirea : per aspera ad astra. RAMNICEANU TESTAMENT In numele sfintei Treimi . Las următoarele mele disposiţiuni după încetarea mea din viaţă. îndată ce corpul meu va fi scăldat, să fiu aşezat în Casa Naţională, de unde într’un car cu 2 boi să fiu dus şi îngropat în biserica din comuna Griviţa şi carul cu boi să fie daţi unor însurăţei săteni. Averea mea este, astăzi 9 Iunie 1912 de 15000 lei în trei scrisuri funciare rurale 5 la sută, în casa mea de fer şi 8500 lei la Banca Moldovei de jos. Total 23.500 lei. Las 8000 lei pentru şcoala din cotuna Palerma, 3000 lei 204 fond la casa şcoalelor din Bucureşti, cu al cărui venit să se a-jute la întreţinerea şcoalei din Griviţa, 2000 lei fond la Casa bisericei din Bucureşti din a cărui venit să se ajute întreţinerea bisericei din Griviţa, 3000 lei plata d-1 ui Lăzărescu pentru atelierul din Griviţa, 5000 lei zestre copilei Marietta, fiica nepoatei mele Mariţa I. Terţescu. Cu restul să se cumpere carul cu boi şi înmormântarea mea. Doresc ca la înmormântarea mea să nu se ţie cuvântări, nici coroane şi de se poate cor vocal şi nici de cum instrumental. Bârlad, 9 Iunie 1912, scris, datat şi subscris de mine. STROE S. BELLOESCU înmormântarea Iui Stroe Belloescu Când zicem înmormântarea lui Stroe Belloescu, nu ştiam dacă acest cuvânt mai are noţiunea obicinuită, căci asistând la ceremonialul plecărei dintre noi a corpului neînsufleţit a celui mai modest şi simpatic om, mai curând am putea spune că Stroe Belloescu acum. s’a renăscut ca să apară veşnic în faţa tuturor cu întreaga splendoare a măreţiei lui sufleteşti. In viaţă era modest la costum şi în pretenţii, dar era prea mare în voinţă de a face bine şi această voinţă a făcut din el un uriaş, pe care nu ştim cine îl va putea ajunge vre-o dată. Om sărac de tânăr, născut din părinţi modeşti cari duceau greul vieţei cu muncă şi suferinţă, Belloescu învăţase din copilărie să asculte glasul durerei şi prin muncă încordată şi-a creat o situaţie, de unde cu o sete . neînvinsă a mângâiat suferinţele tuturor. Sunt mii de fiinţi, a căror dureri au tost alinate fără reclamă şi pompă, de inima duioasă şi de mâna largă a lui Stroe Belloescu şi toate aceste inimi bat astă-zi pline de durere, căci s'a dus mângâerea lor. Sunt zeci de instituţii, şcoale şi biserici şi alte aşezăminte, clădite cu sudoarea lui sfântă, şi trebue să plângă ţara toată, că s'a stins viaţa care a încălzit inima acestuj apostol al generosităţei. Plâng fraţii peste hotare, căci în elanul lui de iubire şi de jertfă, Belloescu a mângâiat şi a ajutat pe Transilvăneni, pe Bucovineni şi pe ceilalţi, dând sprijin la biserici şi creând burse la şcoli, aşa că inima lui a cuprins întreaga suflare românească şi de aceia Românimea plânge cu ţara întrea- 205 gă, pe cel mai mare filantrop, căzut în modul cel mai mişelesc sub mâna sacrilege a unui asasin. Şi dacă acel odios făptaş, ar fi avut un moment măcar limpezimea cugetului, să vadă cine a fost Belloescu în viaţă, s'ar fi prăbuşit la pământ în clipa când a atins trupul acestui martir al binelui, iar dacă astă-zi acel monstru vede cine a fost Belloescu pentru care plânge o lume, el trebue să cadă sfărâmat înaintea conştiinţei sale şi să se svâr-colească în mustrări pănă ce va dobândi ertare să poată intra într’un mormânt. Este ruşinea unei ţări întregi, că s'a putut găsi într’ânsa un criminal atât de grozav, care a stâns cea mai strălucitoare viaţă şi este datoria noastră să spălăm memoria lui Belloescu. Dar până aci, n’am vorbit de loc de înmormântare şi se vor mira cititorii că am părăsit subiectul, însă am spus de la început că Belloescu nu e înmormântat, ci a plecat numai cu trupul dintre noi, iar faptele şi întreaga lui figură a răsărit acum mai luminoasă ca oricând în faţa tuturor. Până ia plecare, corpul neînsufleţit al regretatului Belloescu a fost depus ia „Casa Naţională“ opera lui, clădită cu mari sacrificii de d 2. fu net, pentru înfrumuseţarea şi luminarea oraşului nostru. Acolo Г au vizitat pe rând tot Bârladul, de la bătrâni până la copii şi ţăranii din împrejurimi cu învăţătorii şi toţi foştii lui elevî. Toţi a îngenunchiat, au plâns şi şi-au luat ultimul adio de la acest erou al vieţei. Marţi la ora 12 a pornit carul funebru tras de boi, cum ceruse defunctul, iar rămăşiţele lui pământeşti au fost aşezate cu coşciugul între covoare naţionale şi între flori, fără a se ţinea nici un discurs tot după cererea defunctului. De alt-fel discursurile nici nu erau trebuitoare, căci faptele lui Beloescu vorbesc atât cât n’ar fi putut spune nici cel mai mare orator. Lumea toată spune că în Bârlad n’a fost nici odată un cortegiu mai mare ca la Belloescu, deşi au fost înmormântate aci şi persoane cari ocupase în viaţă fotolii ministeriale. Străzile erau în adevăr baricadate de lume şi cortegiul începea de la farmacia Frenkel pe toată strada Principală pănă la bariera Tecuci la capătul oraşului. Onorurile militare au fost date de un batalion de infanterie cu muzica în frunte şi de un escadron de cavalerie. A fost tot clerul, toate şcoalele secundare de fete şi de bă- 206 eţi, tot corpul didactic, +oate autorităţile, Prefectura, Primăria, Tribunal, Barou, Magistraţii, Medici, Ingineri, în fine tot ce are Bârladul, dar absolut tot, de bărbaţi în vârstă şi până la copii de şapte ani, şi asupra acestor copii avem de admirat că ei au mers pe jos până la Griviţa însoţind carul funebru. Cortegiul acesta atât de mare şi atât de trist a însoţit carul funebru tot parcursul până la Griviţa, iar corul Liceului şi al şcoalei Normale au cântat pănă la locaşul de veci. Parte din lume a mers cu trăsurile şi parte cu un tren special, iar restul pe jos. Locuitorii din Griviţa şi din Palermo, unde defuctul le terminase acum în toamnă o frumoasă clădire de şcoală au eşit întru întâmpinare şi împreună cu învăţătorii respectivi şi toţi e-levii au mers la Griviţa şi corul copiilor au cântat. Sătul Griviţa era adevărat invadat de lume şi toţi se mişcau cu mare greutate mergând pe rând să vadă biserica, şcoala şi monumentul lui Cuza Vodă cu C. Negri şi M. Kogălniceanu, toate, lucrări frumoase executate cu măestrie de marele filantrop Stroe Belloescu, care aduna ban cu ban şi clădea şcoli şi biserici. Satul acesta va deveni un fel de Ierusalim al nostru, bârlă-denii, cari avem de acuma acolo mormântul sfânt al marelui filantrop Stroe Belloescu. Intre şcoală şi biserică şi la spatele statuei lui Cuza-Vodă, între patru brazi şi la cap cu un tei, este cavoul unde, după o-ficiarea prohodului, a fost coborât trupul rece şi nemişcat al blândului şi duiosului Stroe Belloescu, în care a bătut cea mai caldă şi iubitoare inimă, înflăcărată de cele mai înalte idealuri naţionale şi de cele mai înalte sentimente de umanitate. Au plâns bătrânii şi tinerii, copiii şi femeile şi lacrămile tuturor să fie mângâerea familiei îndurerate şi a noastră prieteni şi cunoscuţi, cari am perdut această ilustră figură, această scumpă fiinţă, care de mult nu era numai a familiei, sau a partidului naţional-liberal, ci era al ţărei întregi. D-1 I. I. C. Brătianu, şeful partidului Naţional-Liberal, auzind de trista veste, a‘trimes fruntaşului nostru D-1 Gr. Vasiliu următoarea telegramă : „Aflu cu cea mai adâncă mâhnire marea nenorocire care ne isbeşte. Stroe Belloescu al cărui suflet era încălzit de cele 207 mai înalte aspiraţiuni naţionale a fost între D-voastră şi între noi toţi o pildă. Partidul nostru îi va păstra amintirea cu recunoştinţă şi dragostea)“. ION BRĂTLA.NU Acum cu lacrămile în ochi să spunem încă odată: Dumnezeu să-l ierte, fie-i ţărâna uşoară; căci el în viaţă a uşurat durerea tuturor. (După ziarul „Viitorul“, No. 31, Bârlad, 31 Octombrie /9/2) XV Moartea Iui Gheorghe Vidra 30 Octombrie 1912 Mercuri 30 Octombrie a. c. ora 4 p. m. se respândi caiu-ţala fulgerului trista Veste, că o moarte fulgerătoare secerase în puterea vârstei pe aces+ vrednic fruntaş liberal, ce a fost Gh. Vidra. In mai puţin de zece zile, după moartea atât de tragică şi de neaşteptată a lui Stroe Belloescu, încercăm o pierdere şi mai mare şi mai neaşteptată prin încetarea din viaţă a lui G. Vidra. De numele acestui ilustru răposat" este legată amintirea unei activităţi foarte rodnică şi binefăcătoare, de mai bine de patruzeci de ani în cele mai înalte demnităţi din oraş şi din judeţ, încă de pe la 1866, G. Vidră a ocupat rând pe rând funcţiunile de substitut de procuror, membru supleant, judecător de şedinţă, procuror, judecător de instrucţie şi preşedinte de tribunal. Prin muncă şi exemplara lui corectitudine a sădit în opiniunea publică din judeţul Tutova credinţa în destoinicia şi nepărtinirea instanţelor noastre judecătoreşti. Eşit din magistratură în 1880, a fost puţin după aceea ales decan al corpului de avocaţi din localitate; apoi consilier jude-ţian şi preşedinte al comitetului permanent şi puţin mai târziu deputat al colegiului II de Tutova. Infine în 1895 a fost ales primar al oraşului Bârlad, reales în 1901 şi în 1907. Pe urma lui a rămas multe îmbunătăţiri realiza+e de el atât încât priveşte lucrurile de edilitate cât şi în ce priveşte reorganizarea serviciului interior al comunei. 208 Peste tot G. Vidra a lăsat amintiri neşterse de magistrat capabil, cinstit şi îndatoritor. Sinceritatea şi statornica lui hotărâre, isvorâtă din adâncă convingere, erau îndulcite de bunătatea sufletului şi afabilitatea manierilor sale. Golul ce-1 lasă în sinul societăţii bârlădene acest ilustru fruntaş va fi adânc simţit, iar cei cari Г au cunoscut şi iubit îşi vor aduce aminte totdeauna de el şi vor regreta vecinie perde-rea lui. In politica bârlădeană G, Vidra a fost un factor puternic, pentru determinarea unui curent de neîncetată evoluţiune a partidului liberal în sensul ideilor înaintate, manifestate în timpurile din urmă pretutindeni. Până ia ultima suflare Vidra a fost protagonist al modernismului liberal, un soldat entusiast, care îm-brăţoşa cu căldură causa celor mulţi. Am dat multe lupte împreună şi am avut satisfacţiunea de a vedea realisat idealul nostru. In 1880, fiind abia trei la număr: G. Vidra, regretatul loan Liga şi subsemnatul, am întreprins lupta, încoronată de succes, contra fracţiunei libere şi independente, spre a o sili să se contopească cu partidul naţional-liberal. La această luptă s’au asociat mai tărziu: Iancu Sturdza, C. Nanu, Lascar Costin, Iorgu Gâlcă, Iorgu Juvară, Iancu Costandachi şi alţi iluştri răposaţi. Ajutaţi şţ de venerabilul Andrei V. Ionescu, pe atunci primar al oraşului, am avut fericirea să vedem realisat visul nostru: întemeierea partidului naţional-liberal din Bârlad. Câte discursuri înflăcărate şi pline de miez nu s’au pronunţat în vechea clădire a teatrului şi sala Renaşterea. La căpătâiul celui, care dispare pentru totdeauna din mijlocul nostru, undê de obiceiu nu se aud decât plânsete şi suspine, mi-am permis a evoca luptele politice la care a luat parte însemnată G. Vidra, căci din viaţa lui, cea mai mare parte închinată ţărei, trebuie să tragem învăţăminte din care să se ία-spire urmaşii, cari vin după el şi cari îi vor lua locul. In faţa mormântului încă deschis a lui G. Vidra înalţ cugetul şi inima mea către cel A Tot Puternic şi într’o rugă fer-binte’L rog, ca să facă ca din ţărâna lui G. Vidra să răsară cetăţeni vrednici, cari să păşască pe urmele lui, spre fericirea 209 neamului. Dumnezeu să primească sufletul seu în ciata marilor patrioţi. Familiei lui îndoliate îi adresăm sincere şi adânci păreri de rău şi alături cu ea voiu îngenunchia pe mormântul scumpului meu prieten. T. IOAN (Din ziarul „Drapelul*y No. 8, Bârlad, 2 Noembrie /912) XVI Moartea lui Ştefan Dobrescu 1 Decembrie 1913 Duminica trecută a încetat din viaţă, după o îndelungată şi grea suferinţă, profesorul Ştefan Dobrescu, de la Liceul din localitate. înmormântarea a avut loc Marţi la orele trei, când cortegiul funebru foarte impunător, a plecat de la biserica Sf. Ilie, şi â condus corpul defunctului pănă la cimitirul „Eternitatea“. In biserica Sf. Ilie, după serviciul divin ce s’a oficiat, a vorbit d-1 Gh. Alexandrescu din partea profesorilor din Bârlad. D-sa arată meritele defunctului ca profesor, descriindu-1 în culorile cele mai vii, şi dându-1 ca exemplu de bunătate şi corectitudine. Vorbeşte apoi, d l profesor Dimitrie Mironescu, din partea partidului liberal-naţional, al cărui fruntaş era defunctul Dobrescu. D-sa descrie virtuţile cetăţeneşti şi statornicia ideilor acestuia, regretând că oraşul pierde un cetăţean de o valoare netăgăduită, iar partidul liberal un soldat devotat. La Liceu a vorbit elevul Dobrovici, iar la cimitir elevul Bu-tunoi, amândoi arătâd dragostea cea mare ce-o aveau elevii pentru profesorul dispărut din mijlocul lor. * _ ¥ ¥ înzestrat cu cele mai frumoase calităţi sufleteşti, stimat şi iubit în toate cercurile societăţii noastre, defunctul lasă în urma lui regrete unanime. Ştefan Dobressu s’a născut în corn. Crasanii de jos, jud. Ialomiţa, la 2 Noembrie 1856. A fost pe rând funcţionar la ad-jninisţraţia poştelor, institutor, profesor suplinitor şi în fine, după 14 / 210 ce a luat licenţa în litere şi filozofie, a fost numit prin concurs profesor definitiv. Toţi acei cari Гаи cunoscut, îi vor păstra o frumoasă amintire. Bunătatea lui bine cunoscută, delicateţa extremă ee'l caracteriza, şi înaltul simţimânt al datoriei de care a fost animat până în ultimele momente, Гаи făcut iubit şi stimat de toţi acei ce Гаи cunoscut. Prin moartea lui Ştefan Dobrescu, dispare dintre noi un prieten drag, un profesor conştiincios, şi un cetăţean demn şi un membru scump al familiei sale. (După ziarul „ViitorulM, No. 33, Bârlad, Duminică 8 Dec. /9/3) NOTÂ. Cu 2 zile înainte de a-şi da sfârşitul, colegul iubit, a fost mărturisit şi împărtăşit de mine. Dacă ar fi trăit făceâ o şcoală în satul lui natal. XVII Moartea lui Grigore D. Vasiliu la Paris, 27 Iulie 1925 Cu adâncă părere dc rău anunţăm încetarea din viaţă a lui Grigore D. Vasiliu, vice-preşedinte al Senatului şi şeful partidului naţional-liberal din judeţul Tutova. Ştirea această tristă ne vine dela Paris, unde regretatul nostru fruntaş se dusese să-şi caute sănătatea. Cariera politică a lui Grigore Vasiliu a fost aceia a unui democrat convins şi a unui iubitor al ţărănimei, la a cărei înălţare morală şi bună-stare materială a centribuit o viaţă întreagă. Ca prefect al judeţului Tutova, pe care Га administrat mulţi ani, Grigore Vasiliu a avut prilejul să pună în practică ideile sale democratice. încă dela 1907, pe vremea răscoalelor, regretatul defunct a dat dovadă de tact şi pătrundere a nevoilor clasei ţărăneşti. Judeţul Tutova a fost unul din acelea în cari revoltele au fost potolite fără să fie nevoie de represiune, căci cel care îl administra a ştiut să dobândească încrederea populaţiunei. Bărbat cu idei înaintate, dar şi om de acţiune, Grigore Vasiliu a înzestrat judeţul Tutova cu căi de comunicaţie, a clădit numeroase şcoli, a înfiinţat obştii şi bănci populare, biblioteci, spitale, etc, 211 Nu mai puţin bogată a fost activitatea sa ca prefect de Tutova, în timpul războiului, când energia şi priceperea sa au fost puse la grele încercări. In anii din urmă a părăsit activitatea administrativă propriu zisă, pentru a-şi consacra calităţile de barbat politic operei legislative. Ca deputat şi senator el aducea un spirit larg, democratic, o adâncă cunoaştere tuturor chestiunilor, mai ales a celor administrative şi sociale. La elaborarea Constituţiei şi la reforma administrativă, Grigore Vasiliu a luat parte activă, lucrând în diferite comisiuni parlamentare. Partidul naţional-liberal pierde în Grigore D. Vasiliu pe un fruntaş stimat, pe un credincios, vechiu şi devotat partizan al principiilor liberale, pe un om de acţiune cum nu sunt mulţi. Deplângând moartea prematură a acestui om de muncă în folosul obştesc, trimitem familiei greu încercată expresiunea celor mai sincere păreri de rău pentru pierderea ireparabilă pe care a suferit’o. (Viitorul din Bucureşti) Telegrama D-lui loan L С. Brătianu (Primul ministru al ţărei şi şeful partidului Naţional-Liberal) „Aflu cu adâncă mâhnire încetarea din viaţă la Paris a valorosului amic Vasiliu al căruia concurs a fost atât de vrednic în vremurile cele mai grele la înfăptuirile cele mai mari. Rog anunţaţi familia şi prezentaţi condoleanţele mele. IOAN I. C. BRĂTIANU Grigore D. Vasiliu moare în vârstă de 52 ani, în plină vigoare a vârstei, când putea încă să aducă reale servicii. Născut din părinţi răzăşi din pătura chemată a împrospăta prin însăşi puterea eide viiaţă, energia şi priceperea conducătorilor, moare tocmai când învin-, gând printr’o muncă pe cât de grea tot pe atât de pricepută toate greutăţile care-i se opuneau în cale. Eşit victorios pe arena luptelor mai grele dar şi a onorurilor mai evidente dispare tocmai când valoarea lui începuse să fie cunoscută, personalitatea lui apreciată. Avocat distins, găsind cu uşurinţă soluţiile cari dădeau magistraţilor putinţa de a se pronunţa în spiritul legei, ei 212 iubea cu pasiune profesiunea de avocat pe care ştia să o ridice la înălţimea unui cult, nu a unei simple îndeletniciri rentabile. Stimat de magistraţi, iubit de colegi, căutat de cei cari aveau nevoie de sfaturile lui, cu o vorbire curgătoare, pe cât de simplă tot pe atât de concisă, cu o argumentare strânsă, întemeiată pe logică, soluţiile lui se impuneau prin însăşi evideţa lor. Ca om politic luptător de mânaîntăia, energic, hotărât a pune în serviciul democraţiei toate frumoasele lui însuşiri. Avea darul de a împrăştia în jurul lui simpatia. Autoritatea lui de conducător fusese câştigată printr’o victorie a cărui conducător fusese. Ştiia pe deasupra patimilor de partid să pună de acord interesele drepte şl legitime cu spiritul de legalitate, cu acel tact de împăciuire care caracteriza frumoasele sale calităţi. Ales deputat în opoziţie, prefect în timul războiului, a dat armatei tot sprijinul pentru aprovizionare, răniţilor din spitale dragoste şi iubire, supraveghind îndestularea lor. Ales şef al partidului liberal din localitate a dat o direcţie bună acestei organizaţii, purtând în fruntea ei lupte glorioase care a dat frumoase succese întregului partid. Ca vice-preşedinte al Senatului se impunea stimei tuturor, iar în chestiunile de organizare, de legiuiri şi-a spus cuvântul său cu autoritate şi competenţă. Menit a urca cele mai de sus trepte, pe care le ating cei aleşi, moare pe neaşteptate, iubit şi plâns de prieteni, regretat de toţi. N. SIMIONESCU GRIGORE D. VASILIU Şi Mişcarea economică din oraşul şi judeţul nostru Fiind convins că buna stare economică a unei ţări stă în legătură cu buna stare a locuitorilor săi, Grigore D. Vasiliu pentru oraşul şi judeţul nostru a fost o forţă creatoare, întemeind instituţiuni financiare şi directive ce vor rămânea. îndrumător, alături de regretatul V. Diaconescu, a băncilor populare, creiază în Bârlad cu ajutorul locuitorilor mărginaşi, banca populară „Deşteptarea“, care astăzi este într’o stare înflo- 213 ritoare. A luat iniţiativa şi a fost conducătorul băncii „Tutova“ din Bârlad, astăzi sub conducerea amicului nostru D. Constan-dache. întemeiază banca „Tache Protopopescu“ un puternic aşezământ de credit, pe care o conduce cu pricepere 12 ani, lă-sând-o în plină prosperitate. Activitatea lui pe acest teren va rămânea, căci moartea ia ceeace este al ei, trupul, dar amintirea despre oamenii buni şi harnici rămâne. Amintirea lui Grigore D. Vasiliu va supraveţui alături cu operile pe care le-a înfăptuit. Cu ocaziunea morţii iubitului nostru şef, organizaţia partidului liberal din localitate şi familia au primit numeroase telegrame şi scrisori de condolenţe din partea numeroşilor amici şi cunoscuţi ai regretatului dispărut. Organizaţia partidului nostru şi familia mulţumeşte cu recunoştinţă tuturor celor cari cu această tristă întâmplare şi-au manifestat regretele lor pentru cel pe cari Гаи iubit şi stimat cu toţii. (Din ziarul nViitorulu No. 1, Bârlad, 6 Aug. 1925) Ftineraliele lui Gr. D. Vasiliu Fost Preşedinte al Organizaţiei Partidului Naţional-Liberal din jud. Tutova Fost Vicc-Preşcdinte al Senatului LA CONSTANŢA Marţi, 1 Septembrie, a sosit în portul Constanţa corpul regretatului Grigore D. Vasiliu, luort la Paris în ziua de 27 Iulie 1925. La sosire în port, corpul iubitului nostru amic a fost primit de o delegaţie, compusă din D-nii : Mihai Turburi, prezidentul Camerei agricole din jud. Tutova, Ştefan Galin senator, Victor Stoenescu deputat, Eugen Bulbuc profesor, Gh. Dimitriu directorul prefecturei şi Emil Vasiliu nepotul fostului nostru şef. S'a oficiat un serviciu religios de P. S. S. Arhiereul Ghe- * rontie al Dobrogei, în prezenţa organizaţiei partidului liberal din Constanţa şi a unui public numeros. Episcopul oraşului, a dat salutul de onoare, iar D-rul C. Alimănişteanu, deputat de Constanţa, a rostit o mişcătoare cuvântare, depunând şi o coroană din partea organizaţiei din Constanţa. După terminarea serviciului religios, cosciugul frumos de 214 stejar, puftând pe o placă de bronz numele regretatului dispărut, a fost îmbarcat în vagon şi transportat spre Bârlad. LA В ARLAD In gara Bârlad, Mercuri 2 Septembrie, s'a adunat un public foarte numeros, compus din amicii şi cunoscuţii, cari au ţinut să-şi manifesteze sentimentul lor de pioasă amintire. La coborârea sicriului din vagon, preotul paroh Ştefănescu, a oficiat un scurt serviciu religios, după care cosciugul purtat pe braţe de D-nii : N. Simionescu prezidentul organizaţiei, I. Bontaş primar, N.,Neş-tian prefect, St. Galin senator, V. Stoenescu deputat, a fost aşezat în dric, după care cortegiul a parcurs într'o solemnă şi impunătoare tăcere strada Gărei şi Regală până la Capela Spitalului, unde cosciugul a fost expus. Amintim că mult regretatul dispărut a lăsat toată averea lui Spitalului Bârlad şi Elena Beldiman. S’au depus numeroase coroane din partea D-lor: I. I. Bră-tianu prim ministru, M. Ferichide preşedintele senatului, C. Dia-mandi, ministru nostru la Paris, din partea organizaţiei partidului naţional-liberal din Tutova, din partea D-lui N. Simionescu preşedintele organizaţiei noastre, Prefectului de Tutova, primăriei Bârlad, a Tribunalului, Baroului, Spitalului, Federala băncilor populare, Comunitatea Israelită, a D-lor Mihai Turburi preşedintele Camerei agricole, Şt Galin senator, V. Stoenescu deputat, C. Lu-paşcu deputat, Gh. Mihalache deputat, a funcţionarilor primăriei şi poliţiei, a locuitorilor împroprietăriţi din Bârlad, din partea familiei precum şi foarte multe flori şi jerbe din partea numeroşilor amici, cunoscuţi şi fruntaşi ai oraşului. ÎNMORMÂNTAREA Pentru solemnitatea înmormântărei din siua de 4 Septembrie a corpului regretatului Gr. D. Vasiliu, un tren special a adus mai mulţe personalităţi din Bucureşti, în frunte cu D-1 Tony III· eseu, vice-preşedintele senatului, D-1 D. Arţăreanu, secretarul general al partidului naţional-liberal şi D-1 I. Eradle secretarul senatului, D-1 D. Oussi, senator de Covurlui şi fost director al Poştelor şi D-1 VPella, senator de Iaşi, au venit D-1 Gh. Mâr-zescu, ministrul justiţiei cu o delegaţie de deputaţi din Iaşi, D-nii Victor Emandl deputat, senator Eraclie, şeful de cabinet Gkeor- 215 ghiu, o delegaţie a judeţului Tecuci în frunte cu şeful partidului D-1 Anghel Mihailescu, D-nii : Colonel Turtureanu prefect de Tecuci, lorgu Hiotti senator, Căpitan loan deputat, Lifâ Cră-eseu avocat, şi foarte mulţi săteni. Delegaţiile noastre de la sate în frunte cu şefii organizaţiilor fiecărui sat, cu placarda lui încoronată în frunze de stejar, au ţinut să ia parte la trista solemnitate a aceluia care a fost şeful lor. La ora 2, a început slujba funebră de P. S. S. Iacov Epis-copul Huşilor, înconjurat de med mulţi preoţi în prezenţa D-lui Ministru al justiţiei, a delegaţiunilor şi a tuturor organizaţiunilor din judeţ. 0 lume imensă a ţinut să ia parte la trista solemnitate, a aceluia care a fost Gr. Vasiliu şi toată curtea spitalului cum şi bulevardul erau înţesate de lume. Celdintăi vorbeşte d-1 Oh. Mârzescu, minisţrul de justiţie, din partea guvernului. D-sa a arătat cine a fost Gr. D. Vasiliu, cüm a luat parte la cele mai importante evenimente pentru reconstrucţia României şi cum la marile evnimente: 1907, revoluţia, 1914, exproprierea şi votul universal, 1916 războiul, 1918 împroprietărirea, a fost un factor determinant, care şi-a servit şi partidul şi ţara în momentele grele prin care trecea. D-1 Tony Iliescu din partea Senatului, a ţinut o cuvântare caldă şi plină de duioşie pentru acela care a fost Gr. D. Vasiliu, modest, timid, plin de calităţi. Intr’un timp când nulităţile îşi fac loc cu uşurinţă, el stătea deoparte, respectat însă de aceia care au cunoscut meritele. D-1 Teodor Alexandru, prezidentu| Trib. Tutova, a arătat meritele defuncţului, care, ca avocat, a făcut cinste Trib. Tutova, unde niciodată n’a pledat decât afaceri curate şi drepte. D-1 77?. Marinescu, avocat, din partea Baroului de Tutoya, a arătat meritele lui Gr. D. Vasiliu, ca avocat şi Ьцп camarad. Delicaţ, plin de tact, Gr. D. Vasiliu a fost avocatul stimat şi iubit, camaradul respectat de colegi. D-1 N. Neştian, prefect, din partea judeţului, a arătat meritele lui Gr. D. Vasiliu ca prefect* când,...cit..tactţjLâăUi în timpul revoluţiei dela 1907, a ştîut să facă ca în judeţul nostru să nu cază o picătură de sânge. Ca prefect a^ mâi Îcfâdit 47 localuri pentru şcoală. D-1 L Bontâş, primarul oraşului, din partea oraşului şi a spitalului „Bârlad şi Elena Beldiman“, căruia regretatul defunct îi lase întreaga avere, a arătat meritele defunctului ca om politic, bun, afabil de o corectitudine démná, pentru timpurile de acum când materializmul tronează. După cuvântarea d-lui I. Bontaş, slujba religioasă a continuat, iar corul întona „veşnica pomenire“. Sicriul ridicat de prieteni, a fost dus pe braţe din curtea spitalului până în bulevard, unde un car tras de 6 boi de o frumuseţe neasemănată, aveau să ducă în chip simplu, dar impunător, pe acela care a fost Gr. D. Vasiliu. In faţa carului funebru, 3 care cu flori, date de amici şi de organizaţiile politice din: Bucureşti, Constanţa, Teciici şi Bârlad. Cordoanele erau ţinute de către d-1 Ministru de justiţie şi de către prietenii defunctului. In faţa clubului liberal, D-1 Nicu Simionescu, şeful partidului naţional-liberal, a ţinut din balconul clubului, o cuvântăre în care a luat ultimul salut dela regretatul Grigore Vasiliu. D-sa a arăţaţ meritele lui Gr. D. Vasiliu, ca preşedinte al organizaţiei şi solidaritatea cu care regretatul defunct ştia să-şi ţină în jurul său prietenii, graţie căreia a repurtat cele mai frumoase succese. Cortegiul urmat de armată, câte o formaţiune din fiecare imitate, a parcurs străzile: Regala, Carol şi Ştefan cel Mare, în-dreptându-se spre „cimitir“. In urma unei scurte slujbe de pomenire, după ultimul salut al prietinilor, şi ultimul onor dat de armată, prin salve de puşti repetate, corpul regretatului Gr. D. Vasiliu, fu coborât în mormântul de veci, corpul aceluia care cu optimismul lui senin, ştiuse s’arate în cele mai grele timpuri că a ţtiuţ să fie la înălţimea datoriei. (Din ziarul nViitorulu, No. 4, Bârlad, 9 Septemvrie /925) Memorii I Memoriul Scris şi subscris de loan Vasiliu, Institutor onorific La întrebările ce ia-m făcut, pe când se aflâ în viaţă şi aveà etatea 63 ani, — a răspuns următoarele : i. Născut în anul 1844 Ianuarie 15l), în oraşul Bârlad. Părintele meu a fost dascal, cântăreţ şiî nvăţător. Cântăreţ la biserica Sfântul Gheorghe; ca învăţător, avea şcoala în chiliele bisericei. Şcoala tatălui meu avea două divisiuni : în prima divisiune, ce era mixtă, băeţi şi fete, se învăţa târtaşul, bucoavna, ceaslovul, pisaltirea, scrisul şi socotitul; în adoua divisiune, unde se primeâ băeţii din divisiunea întăi, mai ales aceia cari voiau să se facă cântăreţi sau preoţi, se în- văţa rânduiala bisericei, octoicul şi pisaltirea. Până la înfiinţarea şcoalei catehetice, din şcoala tatălui meu eşiau tineri, cari se însurau şi pe urmă mergeau de primiau hi-rotonisirea dela episcopul de Roman, de care ţinea oraşul şi judeţul nostru. Până la înfiinţarea şcoalei No. 1 care se numia la început şcoala domnească, unii îi ziceau chiar şcoala împărătească, şcolarii, cari terminau prima divisiune din şcoala tatălui meu, se aplicau la comerţ, meserii şi prea puţini la funcţiuni. Fiii de ţerani vineau să înveţe carte numai aciiâ, cari aveau dorinţa şi menirea de a se face preoţi. Pre cât mi-aduc aminte, dintre fecorii şi fícele celor mai fruntaşi cetăţeni ai acestui oraş, între mulţi alţii şi multe altele, care au învăţat la tatăl meu, au fost Gheorghe Velescu, vărul d-lui Nipolae Nicorescu şi d-na văduva Gheorghiu, soacra d-lui profesor Gheorghe Costantinescu-Râmniceanu. 1) A murit la 14 Iunie 1918, în etate de 74 ani. N’a fost căsătorit. 218 2. Cu înfiinţarea şcoalei împărăteşti, şcoalele bisericeşti, căci, aşeâ se numiau, între care şi a tatălui meu, s’au desfiinţat şi elevii fruntaşilor oraşului s’au dus la şcoala împărătâscă şi uniia, între care şi Gheorghe Velescu, Panaiti Chenciu şi alţii s’au dus la Academia Mihăileană dela Iaşi. 3. De religiune creştin ortodox şi de naţionalitate română. 4. Numele tatei Vasile şi al mamei Elena. Numelele surorilor Catinca şi Maria. Numele fraţlior, loan, Nicolae şi Vasile. Tatăl şi mama au murit într’o vârstă înaintată. Cel dintăi de apoplicsie şi cea de a doua de o boală de inimă şi de paralizie. Dintre surori şi fraţi, sora cea mai mare, Catinca, la începutul juneţei, a murit de pojar. Ceilalţi trei sunt în viaţă. 5. Cu începutul cunoscinţelor din prima divisiune a şcoalei tatălui meu, m’am dus în anul 1856 la şcoala împărătească sau domnească, după ce fusesem aproape un an ca ucenic în băcănia moşului meu, Stan Popa. După-се terminasem clasea ânteiu şi trecusem în clasea a doa, ducându-mă la librăria şi galantă-ria d-lui Demetrie Gheorghiu, care era tocmai în locu unde este astâ-zi cofităria Boroda, ca să-mi cumpăr cărţi pentru şcoală, patronul acelei librării şi galantării, adică d-1 Demetrie Gheorghiu, a început să mă sfătuiască, ca să părăsesc şcoala şi să vin băet în prăvălie. Eu am spus părinţilor această împrejurări şi ei, se vede, casă scăpe de o cheltuială, m’a sfătuit să mă duc, că poate să-mi fie bine şi să ies şi eu vre-un neguţitor, mai ales de gălăntărie. Am stat patru ani la acea magazie, adică până la în 1860, când, sfătuit de profesorul loan Popescu, care trecuse dela şcoala primară la gimnasul clasic, ce era înfiinţat de pe la 1858, am părăsit magasia de gălănterie şi am venit se urmez clasa III primară. In vacanţa de vară am a preparat clasa IV şi, la început anului şcolar 1861-62, am trecut în clasa I a gimnasiului. Terminând gimnasiul în anul şcolar 1865-1866, şi, cam pe la jumătatea lunei lui August, acelaşi an şcolar, m’am îmbolnăvit de tifos, boală, ce m’a întors în două rânduri, în cât am fost 219 bolnav vre-o patru luni, din care cause am trebuit să întrerup studiile· 6, Cât timp am fost elev al gimnasiului, am primit o bursă de la stat în sumă anuală de 100 lei. 7. Ca amintiri de şcoală, în primul loc, vine atitudinea demnă şi corecta a profesorilor, întregul personal de instrucţiune şi de educaţiune a gimnasiului· Profesorii, fără escepţiune, aveau o pregătire complectă şi erau stăpâni pe materia lor. Când veniâ profesorul în clasă, elevii aveau atâta de multă încredere în el, în cât îl credeau un adevărat învăţat, un desăvârşit cunoscător de materia lui. Profesorul de limbă latină, chiar din clasa Il-a, începea să întrebe şi să eserceteze pe elevi a vorbi latineşte. Morala era începutul, pot să zic, a fie-cărei lecţiuni. Elevii aveau atâta pătrundere de datoria lor, că nu puteau să-şi învoiască cea mai mică distracţie, primblare la grădina publică, asistarea la o piesă teatrală, primblarea pe stradă la zile de serbătorisau de părăzi, fără a avea învoirea directorului gimnaziului. In societate, chiar în clasa cea mai înaltă, profesorii ocupau primul loc. Casele persoanelor celor mai distinse ale oraşului le erau dischise şi primiţi cu cinste şi cu deosebită consi-deraţiune. îmi amintesc un eveniment, ce s’a petrecut în casa d-lui Iacob Fătu, persoană cunoscută de cei ce sunt astăzi în viiaţă. Mă aflam în clasa II gimnasială. D-1 Fătu avea două fete, Anica şi Elisa, şi un băet, Allons. Pentru prepararea băetului, ce se găsia în clasa I gîmnasială, a fetei Elisa, ce era în clasai primară, şcoala No. 1, şi Anica ce făcea cunoscin ţele (învăţă) a-casă, mă angajase pe mine, după recomandarea directorului gimnasiului, ca să-i prepar, dându-mi, în schimbul muncei mele, locuinţă, hrană şi o modestă remuneraţie în bani, care pentru mine era mai mult de cât mare. Din întâmplare, o familie polonesă, bărbat şi femee, oameni culţi, cu cunoştinţi de limbi străine, musică şi joc, se angajase de d-1 Fătu, tot în condiţia mea, locuinţă, hrană şi o remuneraţie bănească, de sigur mai mare de remuneraţia mea, ca să instruiască copii în cunoştinţele de mai sus: limbi, música şi joc. La 220 cursurile familiei poloneze, afară de copii d-lui Fătu, ce erau sib privigherea mea, mai erau şi copii, băeţi şi fete, afamilielor Coroiu şi doctorul Lăjescu. Aproape de sfârşitul carnavalului de iarnă, când copiii fa-milielor de mai sus, împreună şi cu mine, ajunseserăm să învăţăm toate jocurile ce se jucau pe atunci într’un bal, d-1 Fătu, văzând că copii sei erau ascultători şi aveau multă silinţă la carte, s’a hotărât să dee un bal, în care se nu joace de cât copiii, dinte cari eu nu putiam să lipsesc, şi după bal să urmeze o copioasă şi aleasă gustare. Invitaţii la această petrecere erau familia Lăjăscu, Coroiu şi toţi profesorii dela gimnaziu. Jocul, sub privigherea celor de mai sus, a început la oara 8 şî a continuat până la oara 12. Fie-care joc se termina în aplausele de bravo ale asistenţei. După joc a urmat masa, la care a luat parte părinţii, invitaţii şi toţi copiii. Deschizându-se seria toastelor, sau mai bine zis, seria discursurilor.Profesorii toastează toţi. Toastele lor sunt desbrăcate de ori-се pasiuni şi conclusia lor este morala. Gasda, d-1 Fătu, face resumatul discursurilor, mulţămeşte cu aprindere şi recunos-cinţă şi conclusia este: frâfia şi dragostea. Eată, cum se făcea educaţia în famelie pe acele vremuri, 8. Din viaţa socială, mi-a remas impresiunea a două figuri, eşite din talpa ţărei, de care voi vorbi pe rând. Eram copil, între 6-7 ani, părintele meu, în zile de lucru, mă lua la şcoală, ca să mă deprindă cu ea; în zile de sărbători şi de duminici, mă lua la biserică, ca să mă deprindă cu rân-iala ei: să ţin isonul la strană, să puiu foc şi tămâie în cădelniţă, să duc şi să aduc sfeşnicul în mijlocul bisericii, să ţin tabla cu nafură, să escortez băeţii, care duceau colacii şi coliva a casă etc. In cea mai modestă cameră a chiliilor bisericei Sfântu Gheorghe, veţuia un bătrân, pe care noi, copiii, îl numiam moşul Ionifâ. Vârsta acelui bătrân, pe când eu eram între 6-7 ani, era trecută de peste 50 ani, cred că nu era departe de 60 ani. Mic la corp, faţa uscăţivă, dar vânjos, părul pletos şi ondulat, barba lungă şi în furculiţi, una şi alta aproape albe, îmbrăcămintea sa 221 era călugărească. Nu-mi amintesc, dacă până la moarte a mai avut şi al doilea costum. In zile de lucru, ca şi în zile de duminică şi sărbători, dela toca înteia şi până la eşitul din biserică, căci pe atunci slujba în biserică se făcea în toate zilele, moşul Ionită sau mai bine zis, călugărul Ionită, schivnicul loniţă, se aşeza în străna dela uşa bisericei, lângă masă, unde se vindea lumânările de ceară, întro postură plină de umilinţă, cu mânele la pept, cu faţa spre catapiteazmă, cu ochii în lacrămi, asculta toată slujba bisericească până la eşire, când lua sfânta nafură şi mergea umilit făcând des sămnul sfintei cruci, ca să între în modesta lui chiliuţă, ca să-şi ia gustarea, ce era mai mult din vegetale, Care era ocupaţiunea acestui schivnic ? Când era să se îmbrace icoanele bisericei sfântului Gheorghe cu argint şi cu aur, când era să se facă sau să se refacă cataţ)iteasma bisericei, când era să se facă candele, cadelneţe, vestminte preuţeşti, reparaţia bisericei etc. călugărul loniţă îşi atârna de gât o cruce ş o pungă, cu toiagul în mână parcura stradele, intra în casele bogaţilor, unde era primit cu mult respect, şi zicea: „daţi bani şi îi aşezaţi în această pungă, căci ei sunt pentru biserică şi pentru a ajuta pe cei săraci“. El umbla şi în celelalte oraşe ale ţerei. In Iaşi, capitala Moldovei, era cunoscut de toată boerimea. Palatul domnitorului îi era deschis ca la unul din cei mai înalţi demnitari ai ţărei. Atât domnitorul pre cât şi boerimea, îl încărca de bani şi daruri. Călătoria o făcea pe geos, şi, dacă cineva i-ar fi oferit trăsura, el o refusa. El zicea: pe geos au mers apostolii mântuitorului, pe geos merg şi eu“. Idialul lui moş loniţă era biserica şi persecutatul de soartă. Nu numai îngrijirea bisericei Sfântului Gheorghe era idialul lui. La toate hramurile bisericilor din oraşul nostru, lumânările policandrelor, ale sfeşnicelor şi olieul candelelor se cumpărau cu banii strânşi de pe la cei avuţi şi păstraţi în punga lui. Când mântuia cu ale bisericei, alerga prin mahalale şi căuta bolnavul, căuta văduva, căuta orfanul, căuta fetele sărace bune de măritat,-şi le aducea doctorul de cercetat, medicamentul de luat, lemnul de încălzit, hrana de trăit şi banul de înzestrat. Desele preumblări ale lui moş loniţă pe la Iaşi. vederea şi 222 cercetarea turnului monastirei Goliei produse asupra lui o impre-siune aşa de mare în cât a zis: „cu ajutorul lui Dumnezeu am să ridic un asăminea turn pe lângă biserica Sfântului Gheorghe dela Bârlad“. Cu toiagul în mână, cu crucea şi cu punga legate de gât,' moşul Ioniţă colinda satele, colinda oraşele, bate cu toiagul în uşa palatului Domnitorului, umple punga de bani, începe tumul bisericei, îl ridică până unde se vede astăzi; când moare şi cu dânsul a murit şi isprăvirea turnului. Abia, cu chiu cu vai, dupăce a trecut zecimi de ani, a putut să se tencuiascâ şi să-i se facă căciula, unde stă pompierul ce privighează asupra oraşului isbucnirea vre unui incendiu. Eată, în scurt, cine a fost moş Ioniţă, un om din popor, om fără ştiinţâ de carte, dar om cu frica lui Dumnezeu, om de bine, mărinimos până la cel mai înalt grad. * Adoa figura purta numele de Ivanciu Boiu, noi, copiii ce ţineam isonul la strana mare dela biserică, îi ziceam: cuconul Ivanciu; era negustor cu vază, negustor fruntaş între fruntaşi. Era poporan şi epitrop al bisericei Sfântul Gheorghe. Cea mai mare parte din negustorimea din timpul copilăriei mele erau po-porăni ai zisei biserice, de aceea şi biserica se numia biserica neguţitorilor. Cuconul Ivanciu Boiu aveâ prăvălii de băcănii pe strada Ştefan cel Mare, în apropiere de piaţa bisericei Domneasca, cele mai mari băcănii şi cele mai încărcate cu mărfuri curate şi alese. Prăvăliile lui erau despărţite; prăvălii, unde se vindea pentru ţărănime, căci pe atunci ţărănimea trăia bine, nu ca astă-zi, în timpul civilisaţiei; prăvălii pentru boerime, boerimea întreagă era muşteriul lui cuconul Ivanciu. Ucenicii prăvăliilor lui cuconul Ivanciu se alcătuiau din bă-eţi de negustori, din băeţi de clerici şi din băeţi de ţerani. Primea cu preferenţă băeţi, care învăţaseră prima divisiune în şcoala tatălui meu. Dacă unii din ucenici nu aveau cunoscinfâ de carte, atunci îi trimetea după toaca de sară la şcoala lui tată-meu ca să îi înveţe scrisul, socotitul şi puţin cetitui Intr'un an îl dădea gata, şi băiatul era escelent băet de prăvălie. Pentru această muncă, tatăl meu primea toată băcănia gratis dela cuconu Ivanciu, 223 Condiţiunile de angajament ale ucenicilor dela prăvăliele lui cuconul Ivanciu erau acestea: măi băete, zicea cuconul Ivan-ciu, de astăzi înainte eu îţi sunt tatăl tău şi soţia mea, este mama ta. De vei fi harnic, de vei fi supus şi ascultător, de vei fi cinstit, de vei merita sfânta împărtăşanie de două ori pe an, de te vei duce drept la biserică şi te vei închina cu suflet curat, când te voiu trimete eu, atunci mă înda+oresc, când vei ajunge flăcău, să-ţi caut o fată bună şi să te căsătoresc, să-ţi închiriez o prăvălie, să ţi-o umplu cu marfă, să te pun la parte şi, când vei ajunge să poţi conduce prăvălia fără ajutorul meu, să ne despărţim şi să rămâi tu stăpân. Intre ucenicii la una din prăvăliele lui cuconu Ivanciu era şi un frate al tatălui meu, prin urmare un moş al meu, care se numia Stan Popa, a luat pronumele de Popa, căci bunicul meu era preot şi se numia părintele economul loniţă Bâgu, şi era dohovnicu boerimei de pe acele vremuri. Moşul meu, Stan Popa, după ce a terminat prima divisiune la şcoala tatălui meu, a fost luat de bunicul meu şi încredinţat lui cuconul Ivanciu, zicându-i: „pe acesta voesc să mi-îl faci negustor“. Când moşul meu a ajuns flăcău, cuconul Ivanciu l-a însurat cu o fată de negustor, anume cu fata lui Vasile Săidăcariuf ce avea săidăcăria pe strada Strâmbă, soră cu Costache Vasiliu, care a fost substitut al Trib. de aici. Şi mătuşa lui Gh. Vasiliu, care astăzi este institutor la şcoala No. 2 de băeţi de aici, i-а închiriat o prăvălie în dughenele lui Vasilache Chenciu, tatăl lui Panaite Chenciu, i-а dat marfa, l-o pus la parte şi, după câtă-va vreme de tovărăşie, moşul meu fiind harnic şi econom, s’a despărţit de cuconul Ivanciu şi a remas singur stăpân. Cuconu Ivanciu era o figură, mai mult de cât simpatică. Un corp de o mărime peste mijlocie şi bine desvoltat, sau cum zice românul, bine îndesat. Avea o vorbire desgheţată şi plină de blândeţe. El n’avéa noţiunea vorbelor deşerte şi a clivitirei. Pe incorecţi îi numia oameni cu păcate şi ruga pe D-zeu să-i erte; pe cunoscuţii corecţi şi amici îi numea fraţi; pe tatăl meu îl numea frate Vasile. Era religios în sensul propriu al cuvântului şi iubitor de ţara lui ca un adevărat bun român. Nu cred să-l fi 224 auzit cine-va înjurând cele sfinte. înjurătura lui se mărginea în acestea vorbe: „Dumnezeu să-ţi plătească“. Cuconul Ivanciu a fost căsătorit de două ori. Cu prima soţie s'a dus la Ierusalem, ca să se închine şi să sărute mormântul Salvatorului, de unde s'au înapoiat amândoi soţii cu numele de „Hagii“. Din această căsătorie au urmatu patru copii : doi băeţi şi două fete. In fie-care Duminică şi sărbătoare mare, cuconul Ivanciu cu soţia sa şi cu toţi patru copii viniau la biserică la Sfântul Gheorghe înainte de a se începe sfânta letur-ghie şi, dupăce mergea cu toţii de făceau închinăciuni şi metanii pela toate icoanele împărăteşti şi se presentau la uşa altarului, ca să presinte leturghia preutului, atunci se aşezau toţi în locul încovăiat, între strana mică şi capătul, unde vine aşezată icoana Maicei Domnului, toată îmbrăcată în aur. Această exemplară familie, compuse din şease suflete, stăteau în picioare, cu mâinele la ‘pept şi cu smerenie, cu faţa spre sfânta catapiteasmă şi confundaţi într'o atenţiune profundă, arătând, prin semnul crucei şi punerea în genunchi, când se cetiâ evanghelia, sau rugăciunile pentru ertarea păcatelor, că gândul lor, în acest moment atât de solemn, este înălţat cătră înălţimele cenirilor, cătră puternicul Duiùnezeu. Aghesmele, paraclisele, sfintele masle şi pomenirile nu lipseau şi se făceau regulat în casa lor· Mi-amintesc că la aceste sfinte rugăciuni tatăl meu mă lua, ca să ţin isonul la cântare, şi se zic: doamne milueşte. Bucuria mea nu era mică, că mă înapoiam a-casă cu parale, pe care mama mea mi-le punia într’o oală, aşezată într’o săpătură din fundul supatului, iar cu câte-va zile înainte de Duminica Floriilor, le scoatea şi îmi cumpăra haine de Paşti. Din cei patru copii din prima căsătorie, băeţii au murit: cel mai mare, în floarea tinereţii; cel mai mic, în puterea bărbăţiei. Din cele două fete, amândouă sunt în viaţă: cea mai mare a avut de bărbat pe Petrache Ganciu, negustor, mort de vre-o două-zeci de ani; cea mai mică, măritată cu Andrei V. Ionescu, fost mare negustor, primar al oraşului şi deputat în mai multe rânduri, este încă în viaţă. Dela fata cea mai mare, cuconul Ivanciu n’a avut nepoţi; deja fata cea mai mică, a avut şease 225 nepoţi şi o nepoată, dintre care numai un nepot a murit, cei-l-alţi sunt toţi în viaţă şi au situaţii destul de bune şi fericite· Cuconul Ivanciu, fiind om sănătos, om păzit, a contractat a doua căsătorie cu o femee curată la suflet şi demnă de el· Au plecat amândoi căsătoriţii la Ierusalem şi s#au înapoiat, căpătând şi pentru adoua sa soţie titlul de Hagiicâ. Viaţa lor a fost o viaţă de aur. Cuconu Ivanciu nu sciia, caşi în prima căsătorie, de cât prăvălia, casa şi biserica. Dumnezeu pentru consolarea lor, le-a dăruit două fete, care nu erau pentru ei decât doă mărgăritare, pe care le iubeau cu frenesie şi le îngrijiau şi le păziau ca pe ochii din cap. Amândouă fetele sunt măritate : una, cea mai mare. Maria, este căsătorită cu d-1 profesor Ştefan Dobrescu ; adoua, cea mai mică, Natalia, este căsătorită după d-1 Căpitan de geniu, Mihail Neda. Cuconul Ivanciu nu mai este în viaţă, el a murit sunt vre-o două-zeci de ani. Soţia sa trăeşte încă, consolată de amintirile valorosului şi virtosului ei soţ, râdi-cat acolo sus, în înălţimele cerurilor, la dreapta celui Atot-Pu-ternic, amestecat între îngeri şi consolată încă şi de fericirea fiicelor sale, pe care Dumnezeu le-au norocit cu adevăraţi şi buni soţi. 9. Pentru postul de Institutor, ce am ocupat în învăţământul primar urban, am depus două concursuri înaintea comisiunei, ce s’a instituit de On. Minister al Instrucţiunei publice, la liceul din acest oraş : un concurs pentru postul de Institutor cl. I la şcoala primară de băeţi No. 4 pe atunci, astă-zi No. 3, în anul 1867 luna Septembrie; al doilea concurs în anul 1871 luna Decembrie pentru postul de institutor de clasa IV şi director al şcoalei No. 1 din oraşul Cahul (Basarabia). 10. Prin ordinul ministerial No. 9807 din 1866 Septembrie 24 sunt numit Institutor suplinitor la cl. I-а şcoala No. 4 din Munteni acest oraş (astă-zi şcoala No· 3) decret iscălit de derec-torul ministerial A. V. Ureche; prin ordinul ministerial No· 11386 din 1867 Octobrie 24 sunt numit Institutor provisor la aceeaşi şcoală, ordinul iscălit de ministrul Demetrie Guste ; prin ordinul ministerial No. 93 din 7 Ianuarie 1872 sunt numit lustitutor pro-viş6r de claşa IV-а şi director la şcoala No. 1 din Cahul (Basais 226 rabia), ordinul iscălit de directorul ministerului Demetrie Ghidio-nescu ; prin decretul Domnesc No· 9269 din 1872 Septembre 11 sunt permutat şî numit definitiv Institutor de clasa IV-a şi de-rector al şcoalei No. 3 de băeţi C. D. Robu (astă-zi No. 2), decretul iscălit de ministrul Cristian Tel. 11. Am predat la clasa I şcoala No. 4 de băeţi (astă-zi No. 3) abecedarul, lectura, rugăciunile, cele patru oberaţiuni aritmetice cu numere semple, caligrafia şi dictandul. Oarele pe septă-mână : Lunea, Marţia, Mercurea, Vinerea şi Sâmbăta câte 5 oare, trei dimineaţa şi două după amiază; Joia numai trei oare dimineaţa, după amează recreaţie. La clasa IV-a dela şcoala din Cahul ca şi la clasa IV-a dela şcoala No. 3 (astă-zi No. 2) din acest oraş am predat din religie : cele trei virtuţi mari credinţa, speranţa şi caritatea, precum şi partea morală socială; din învăţământul limbei: etimologia şi sintacsă ; din istoria patriei : primele popoare ale Daciei, colonizarea Daciei de Romani, invasiunea barbarilor, întemiarea principatelor cu toţi domnii români şi regatul ; din geografie : România, ţerele române vecine, globul (Europa, Asia, Africa, America şi Oceania) şi noţiuni de cosmografie ; din aritmetică : cele patru operaţii cu numere zecimale şi fracţiuni ordinare, sistemul metric, regule de trei simple şi compuse, regule de dobândă de scont şi de asociaţie şi de repartiţie; din geometrie: măsurare de lungimi, de suprafeţe şi de volume ; desemnul, caligrafia, dictandul, composiţie şi începuturi de lucru manual. Oarele de* studiu au fost tot acelea, ce s'au arătat şi la clasa I. In oarele de recrea, 12 din zilele lucrătoare se făcea de elevi exerciţii de gimnastică în curtea şcoalei, unde erau aşezate aparate gimnastice; în zilele de sărbători, când timpul era frumos, se făceau excursiuni cu elevii până la depărtare, dus şi întors, de zece chilometre. 12# N'am avut alte însărcinare, afară de catedră, de cât-am fost delegat de comună sau de judeţ, ca să iau parte în co-misiuni asăminătoare, conform legei din 1864, pentru concursuri de Institutori, de învăţători şi de bursieri ai comunei sau ai judeţului. 227 13. Am scris un manual de geogrăfia judeţului Tutova pentru şcoala primară urbană şi rurală numai partea şcolarilor, un al doilea manual tot de geografia judeţului partea şcolarului şi partea învăţătorului, un manual de geografia României, un manual de Geografia Contenentelor şi un curs de istoria patriei. Aceste din urmă trei lucrări : geografia României, geografia Contenentelor şi Cursul de Istoria Patriei pentru usul claselor ІП-а şi IV-a primară urbană şi rurală. Cursul de geografia judeţului şi cursul de Istoria Patriei s’a tipărit în mai multe ediţii, dar cursul de geografia României şi de geografia Contenentelor s’a tipărit numai într’o ediţie. Toate lucrările arătate mai sus s’au tipărit în tipografia Caţafane din oraşul Bârlad. Am scris globul terestru, în care am concentrat într’un singur volum România, Contenentele şi noţiuni de cosmografie, ilustrat cu vederi şi hărţi. Acest volum manuscris s’a présentât comisiunei de cercetarea cărţilor didactice şi a fost găsit bun şi recomandat On. Minister al Instrucţiunei publice, care l-a aprobat ca carte didactică pentru cl. IV primară urbană şi divisiunea ΙΠ anul al II şcoala rurală. Acest volum manuscris şi aprobat nu s'a putut tipări din lipsă de fonduri. 14. Sunt pensionar, păstrez o atitudine rezervată şi privesc cum se scurg evenementele zilei. 15. Cu ocasiunea manevrelor din toamna anului 1882, ce au avut loc în împrijurimele oraşului nostru, M. S. Regele, având cartierul, pe tot timpul manevrelor, în oraş, a bine voit să visi-teze şcoalele, între cari şi şcoala, unde funcţionam eu, întovărăşit la această visită, pe lângă alţi mulţi demnitari, şi de Minis- trul de Instrucţiune publică, Gheorghe Chiţu. M. S. Regele a visitât şj a pus întrebări din diferite obiecte din program la toate clasele, dar în special, la elevii din cl. IV, unde funcţionam eu în calitate de Institutor. întrebările, ce s’a pus de M. S. Regele, a fost asupra Istoriei Patriei : domnia lui Mihaiu Viteâsul ; din geografie : ţerele române din imperiul Austro-Ungar. Răspunsurile sigure, clare şi precese ale elevilor a mulţămit pe M. S. Regele şi d-1 Ministru al Instrucţiunei pu- 228 blice, care, acest din urmă, adresându-se cătră mine, mi-a zis : „Vei fi decorat din ordinul M. S. Regelui“. D-1 Ministru al Instrucţiunei publice cu ordinul No. 1831 din 24 Februar 1884 îmi înaintează brevetul No. 1458, prin care M. S. Regele îmi conferă: ordinul coroana României în gradul de cavaler. Brevetul poartă sub semnătura M. S. Regelui, a d-lui P. Aurelian, Ministru al Instrucţiunei şi Demetrie A. Sturdza, Ministrul de Ecsteme. D-1 Ministru al Instrucţiunei publice prin al doilea Ordin cu No. 18432 din 17 Mart 1899 îmi înaintează al doilea brevet No. 3, prin care M. S. Regele îmi conferă medalia de Răsplata muncei pentru învăţământul primar clasa întâia. Brevetul pentru conferirea zisei medalii poartă iscălitura M. S. Regelui şi S. Haret, Ministru al Instrucţiunei publice. 16. In timpul, cât am fost în învăţământul primar, până ce am trecut la pensie, am scris în ziasul Paloda articole, privitoare la învăţământ, fără pseudonim, numai doâ conferinţe, ţinute la cercul conferinţial, importanţa şi metoda Istoriei Patriei şi treptele formale aplicate la studiul artimeticei, amândouâ aceste subiecte aplicate în învăţământul primar urban şi rural, au fost sub iscălitura mea. Un mare număr de conferinţe şi discursuri la solemnităţi şcolare nu le-am dat publicitâfei. Modestele mele lucrări au fost publicate la tipografia v Gh. Caţafane din acest oraş. 17. Intre persoanele, ce cunosc că au conlucrat la cultura poporului, vom cita pe cetâţianul, dispărut dinte cei vii, Constantin Dimitriu Robu. Acesta a fost un fiiu al poporului, om de muncă, om de cinste şi om de bine. Constantin Dimití iu Robu, cu banii săi proprii, adunaţi prin munca cinstită şi economisiţi printr’o abnegaţie ecsuberantă, a ridicat un falnic local de şcoală primară în condiţiunile legei învăţământului, pe frontispiciul căria stă sciis cu litere de aur scumpul său nume, ce va rămânea neperitor în viaţa neamului. 18. Am profesat şi profesez principii liberale. Am avut şi 22Ф am un cult pentru toţi barbaţii politici, cari au lucrat cu minteâ, cu inima şi cu averea lor la râdicarea neamului românesc. N’am făcut şi nu fac o politică militantă. In discuţiile mele zilnice, critic ideile adverse ideelor mele, dar nu ating cu un cuvânt cât de genant persoanele ce le profesează. După o discuţie, unde s’au ceocnit ideile, strâng mâna adversarului meu şi îl salut cu respect. Poate, dacă n’aţi fi fost luminător al poporului şi n’aşi fi rămas cu ideile ce recomandam elevilor că toţi românii, fără deosebire de culoare politică, suntem fraţi, fii ai aceleiaşi ţări şi că trebue să ne iubim şi să ne respectăm în deopotrivă, poate, zic, m’aş fi aruncat în politica militantă şi aş fi dat zbor pati-melor. Spun, ce am fost şi ce sunt în momentul, când scriu aceste rânduri. Nu pot însă să spun ce voi fi mâine. Sfinţia-Voastră, părinte Antonovici, care scriţi monografia oraşulut meu natal, până la terminarea acestei importante lucrări, şi se dee Dumnezeu s’o terminaţi cu bine, aveţi să mă urmăriţi şi să modificaţi de voiu face vre-o schimbare în viaţa mea politică. Trecerea unei oşti turceşti prin Bârlad Intrasem în al şeaselea an al copilăriei mele. Era într’o lună de vară, de sigur, dacă nu în Iulie, apoi în August, căci îmi amintesc de-o căldură înăbuşitoare, mai mult îmi amintesc că sufeream de nişte friguri, provenite din nişte verdeţuri, ce mâncasem. In acelaş timp de căldură, în acelaş timp de boală, venise la noi, la casa părintească, o soră a mamei mele din satul Jorâşti, pe care eu o numiam : leliţa Ioana, De mai multe zile, auziam că se vorbea în casa printească, unde se adunau şi multe vecine, care mai de care cu lucrul în mână, câmeşi, ceorapi etc., auziam, zic, că să vorbea că are să vină Turcii. Nu trecu câte-va zile, şi iată că vine la noi o mătuşă a mfea, mătuşa Margbeola a lui moş Dumitrache Chirânuş, care avea vânzare de vin şi cu mâncări de frupt şi de post, pe care le făcea mătuşa Margheola şi cum intră în casă, cam speriată şi mult îngrijată, adresându-se mamei mele, zice : cumnată Ileanât vai, râu de noi, a venit astă-zi la dugheană, ca să facă 230 ó zacuscă, Gheorghe Crudu, cinovnic la poliţie, şi ne a spus, că a sosit în oraş un ofiţer turc, cu câţi-va soldaţi turci, şi cer să le se pregătească provisii : pâne, păseri, unteţ, pentru o oaste de una mie soldaţi turci. Vai, ce bocete, n'auzeai de cât vorbe de aceste : unde se ne ascundem noi, femeele ; unde se lă-sem copilaşii noştrii ; unde se îngropăm avutul nostru ! Cu o zi nainte de sosirea oastei turceşti, încă nu se făcuse ziuă bine, şi toboşarii călăraşilor pedreşli, ce erau înpărţiţi pe la poliţie şi pe la comisie, de unde însoţiţi fie-care toboşar de câte un cinovnic, se împrăştiera prin măhălale şi băteau tabele din care eşeau nişte sunete, ce te umplea de groază şi, oprindu-se la fie-care râspintie, cinovnicul scotea o hârtie scrisă şi cetia : oameni buni, mâni pela prânz, vine oastea turcească ; băgaţi de seamă, că pe stradă, în calea Turcilor, nu pot să se arate de câ* oameni bâtrâni, bărbaţi în vârstă, femei bătrâne, femei în-vârstă, băeţi mai geos de 15 ani ; femeele tinere, fetele mari, băeţi şi flăcăi le este cu totul oprită eşirea din casă pe tot timpul, cât vom avea pe Turci musafiri în oraşul nostru. Deşi mă cuprinsese oarecare frică de Turci, totuşi doriam să-i văd şi mă ceream la mama să mă lasă să es la uliţă, ca să-i privesc. Văzând că nu mă poate opri şi fiind că eram şi după o boală, şi chiar în momentul acela tot nu eram aşa de bine, ca să nu mă mai supere, să mă întoarcă boala din nou, să adresează mătuşei mele şi-i zise ; Ioană, puneţi tulpanul în cap, ridică-1 până la gura, lasă-1 până aproape7 de ochi ; îmbracă rochia cea de cit şi cam zoiosă, polca cea cu halbarale şi în-cinge-te pe la mijloc cu bata lui bădiţit-o Vasile (tatăl meu), apoi ia pe Ionică în braţe, eşi la uliţă, aşează-te lângă taraba dughe-nei lui jupân Mitrea, fratele cumnatului Signion (tatăl căpitanului Simionesc), căci şi Mitrea şi Signion sciu a vorbi turceşte, în cât puteţi privi fără grije. Abia leliţa Ioana se aşeziase pe taraba lui jugân Mitrea, ţinându-mă şi legănăndu-mă pe braţele sale, ca să fiu treaz si să nu adorm, că mare era arşiţa soarelui, de o dată auzim în depărtare, despre bariera de miază-zi a oraşului, pe unde vin as-iâzi cazármele dorobanţilor şi ale roşiorilor, un sunet de tobe şi de goarne, care amestecătură de sunete deveniau cu atât mai 231 tare, cu cât se apropriau de locul, unde mă aflam# Când acele sunete ajunseră să fie aşa de puternice, că îţi lua auzul, iată şi oastea turcească ; în frunte, colonelul ; după el, toboşarii şi gomiştii, grosul oastei, compuse din soldaţi îmbrăcaţi, în opincif tunice şi pantaloni de postav, cu fes roş în cap, cu tesac la şold şi cu arma la umăr. Pironirea privirei mele asupra acelei oaste de o mie de oameni m’a obosit întru atâta, că am adormit în braţele leliţei şi nu m'am deşteptat de cât a-casă, când am auzit glasul duios al mamei mele, atingând, cu mâna sa, fruntea mea cea învăpâiată : „Ionică, dragul meu, nu ţi-i rău!“ Porunca colonelului era, ca soldaţii să nu fie gâsduiţi pe la casele oamenilor, ci să fie împărţiţi prin mahalalele oraşului şi să-şi aşeze şi cazanurile de pregătirea bucatelor. In mahalaua poştei-vechi, unde erau şi se găsesc încă casele părinteşti, se hotărâse miedianul, pe unde vine astă-zi casele, groprieţatea Neacşu ; şi casele, proprietatea Chiru şi la spatele caselor noastre părinteşti. Intr’o clipă medianul s’a umplut de Turci, cari, la comandă, se descărcau de amoniţie, îşi înfingiau corturile şi îşi întocmiau cazanele, unde avea să fiarbă gustosul pilav turcesc· Cu câteva zile înainte de a sosi oastea Turcească, ispravnicul judeţului, cu toţi vorniceii, cu toţi mazilii, cu toţi storoşii, într’un cuvânt cu tot aparatul administrativ de pe acea vreme, dăduseră straşnice porunci dintr’unul întraltul ca să sălnicească pe ţerani, să strângă mii şi mii de pui, sute şi sute de ocă de unt de vacă, sute şi sute ocă de miere, sute şi sute de berbeci bătuţi, sute şi sute de putini de brânză, sute şi sute de pometuri coapte, să le plătească toate acestea cu banii lor şi să le care cu carele sau pe socoteala lor la oraş. Pe^ cuconul Gonstantin Jămnarul, care avea brutărie în locul, unde, vine astă-zi casele cu două rânduri, proprietate a lui Panaite Mihaiu, i-а dat poruncă să pregătească câte trei jemne de câte o ocă pentru fiecare soldat Turc, în totul trei mii de jemne de câte o ocă# Toate acestea merinde s’au distribuit după numărul medianurilor şi soldaţilor ce erau să încapă în fie-care miedian. După ce trecuseră vre-o trei ceasuri dela aşeziarea corturilor şi dela odihnirea soldaţilor, în care vreme bucătarii avuseră tot răgazul să pregătiască mâncărurile, începură a se întinde nişte mese lungi, să se aşeze pe ele tingiri cu pilafuri de gáiné ce pluteau în Unt, tavale cu bucăţi de berbeci fripţi şi rumeniţi cu unt şi posmagi pisaţi şi jemne Întregi albe ca zepada şi coapte bine. La sunetul goarnei, toţi soldaţii se aşeziară în jurul mesei în picioare şi strâşi unul lângă altul. Nu ersu ca privitori la acest ospăţ de cât câţi-va barbaţi in vârstă, între care era şi tata ; şi câţi-va copii, unii de etatea mea şi alţii mai mari, între cari eram şi eu. îmi amintesc, că, după ordinul unui ofiţer, care asista la acest ospăţ, ca să păzească ordinea, a poruncit 'să se întindă o masă deosebită, a aşezat pe ea o tingire de pilaf, o tavă cu fripturi, brânzeturi, pomete şi jemne şi ne a poftit să ne aşezăm şi noi la masă şi să ospătăm. Gând soarele trecuse după dial, soldaţii nu mai erau- la masă, erau grupe grupe, cântau manele, că te făcea să laşi lacrimi, şi, când amurgise de tot, nu se mai auzia nici o şoaptă, medianul devenise un cimitir ; ei dormiau somnul dus ; ei viseau mărirea neamului ! 0 jumătate de zi, ce am întrebuinţat-o ca să privesc oastea la sosire şi să azist la masa soldaţilor din miedian, ba chiar să şi mânănc şi eu a fost destul, ca să mă obosească întru atâta că, cum am ajuns a-casă, am căzut de osteneală, şi am adormit îmbrăcat. M’am trezit, după ce se rădicase soarele de o suliţă pe cer şi, când m'am dus în median ca să mai văd soldaţii Turci, nam găsit de cât locul pustiu ; ei plecaseră. Mama mi-a spus : „când m’am sculat în zor-de ziuă, ca să mulg vaca, ei erau îmbrăcaţi cu toată amoniţia şi gata de plecare. Când m’am întors „dela mulsul vacei, ei nu mai erau ; auziam numai tropăitul pa-„şilor, pe urmă sunetul tobelor şi al goarnelor, apoi tăcerea, „parcă nici n’a mai fost Turcii! La vârsa mea de şease ani începuţi, n’am putut să-mi dau seamă de ce au trecut Turcii prin oraşul meu şi pentru-ce mergeau la Iaşi, căci aşa vorbiau tata şi mama, că ei merg şi au să se oprească la Iaşi. Dar după ce am trecut prin şcoli şi am învăţat istoria patriei mele, m'am pomenit că, cu un an mai înainte, adică pe la 1848, urmase o revoluţie în principatele române, Muntenia şi Moldova, astă-zi România, că armatele ruseşti şi armatele turceşti intraseră în Bucureşti, căci acolo era 233 revoluţia mai mare, cea din Moldova fiind stânsă de domnitorul Mihaiu Sturza, că, in sfârşit puterile Rusia şi Turcia, se învoesc şi închee la Balta-liman în 1 Iunie 1849 o corwenfie, piin care hotărăsc ca domnii sau gospodarii, în amândouă principatele, să fie puşi numai pe şeapte ani, hotărându-se chiar : Barbu .Ştirbei pentru Muntenia şi Grigore Ghica pentru Moldova. Acum am înţeles, că oastea turcească ce trecuse pe la noi, mergia la Iaşi ca să ţină liniştea şi se aşeze pe domnitor în scaun. Venirea Ruşilor a Nemţilor Trecusă cam vre-o trei ani dela sosirea Turcilor în oraş, când şi eu ajunsesem vârsta de opt ani, în cât putem iar să cercetez, să cunosc şi să reţin mai bine in minte lucrurile ce se petreceau. In această din urmă vreme, ispravnic al oraşului şi judeţului era un boer mare, anume cuconul Lăscărache, cari avea casa în mahalaua Munteni, în apropiere şi în dosul locului pe unde vine astă-zi şcoăla de băeţi şi fete. El era înalt şi uscăţiv, dar de o fire aspră. De el se zicea, că bătia la scară cu mâna lui nu numai pe robii sei, pe sărvitorii săi, pe cetăţenii pe cari îi bănuia că îl hulesc de răutatea lui, ci bătea la scară chiar şi pe slujbaşi. Poliţaiu al oraşului, prin urmare poliţaiu al lui cuconu Lăscărache, era cuconul loan Leahul, care avea locuinţa în mahalaua Podeni, în casele cu două rânduri, ce vin în apropiere de biserica Sfântului Nicoiae Tuchilă, unde locuieşte astă-zi o fiică a sa, văduva Tasca, pensionară, căci bărbatul său a fost slujbaş în administraţie. Cuconu loan Leahu fusese în sărviciul marelui bor. Alècu Sturdza, părintele lui Ştefan, Iancu şi Mihai Sturdza, ce nu mai sunt în viaţă, şi a lui Dumitru Sturdza cu locuinţă în oraşul Iaşi, ce trăeşte încă şi fiind că el, pe tot timpul cât a sărvit pe boer, a avut o bună purtare, a putut, prin mijlocirea stăpânului, să capete o boerie de gradul al treilea şi prin urmare să aibă dreptul să capete şi o slujbă de stat. Comisar în mahalaua poştei-oechi, unde sunt casele mele de la părinţi, era cuconul Gheorghe Taşcă, care fusese şi el în sărviciile casei lui cuconul loan Leahu. Cuconu Gheorghe Taşcă 234 nu ştia nici ceti nici scrie, ci numai putea să iscălească. Ca secretar al său era un anume Gheorghe Botezatu, ovreiu botezat, botezat de însuşi comisar, dându-i chiar numele său de Gheorghe. Acesta conducea toată cancelaria, el făcea concepute, el le scria pe curat, el le cetia comisarului, el îl povăţuia, cum are să le aplice şi comisarul numai aplica subsemnatura sa pe fiecare lucrare. Locuinţa lui cuconul Gheorghe Taşcă era tot în mahalaua poşta-uechi, în locul, unde vine astă-zi casele preotului Sava Alexiu, în apropiere de biserica Sfinţilor Mina şi Haralambie, iar cancelaria comisiei era în nişte căsuţe mici pe atunci, unde as-tă-zi sunt nişte case mari ale unor ovrei, în faţa casarmei Pompierilor. El era însurat, dar n’avea copii, era în bună prietenie cu părinţi mei, vinea la noi la zile mari, la patroane, ba chiar şi la petrecere, câte o dată cu mese şi cu lăutari. Intr'o zi, cam pe la începutul primăverei, a opta primăvară a vieţii mele, cuconul Gheorghe Taşcă vine la noi, se adresează tatălui meu şi îi zice : „vere Vasile, căci de acest termen se ser-viau prietenii pe atunci, şi acest termen era exprimat din adevărata curăţenie a inimei, află, că ăstă-zi am fost adunaţi toţi slujbaşii la isprăvnicie ; isprăvnicia pe atunci era în nişte case, unde astă-zi sunt magasiile ce se numesc Plevna, proprietate a lui Nicolae Nicorescu. Ispravnicul, cuconul Lăschărache, cu la-crămele în ochi, cu vorba tremurătoare, cu un glas duios şi plângător, ne-a spus că domnitorul a fugit din Iaşi, că Ruşii au o-cupat Iaşii şi a luat în mâni toată administraţia, că au primit poronci că oşti mari ruseşti trec Prutul şi vin spre noi spre a trece în Turcia, că ήοί, comisarii, fie-care în quartatul lui, să ne îngrijim să avem câte un om, care să ştie ruseşte şi să ne săr-viască de fartelnic, să ţinem pe loc, să nu iasă din oraş, pe toţi oamenii cu carele cu boi, pe toţi oamenii cu căruţele cu cai, să observăm să nu se atingă coşarele cu porumb, hambarele cu grâu, cu secară, cu ovăs şi cu orz, stogurile de fân, şurele de pae, în sfârşit totul ce se cere pentru locuitul, pentru căratul şi şi hrănitul armatelor ruseşti, ce au să treacă pe la noi. Măhălaua poştei-vechi, ce făcea parte din quartalul lui cu- * conul Gheorghe Taşcă, presenta o deosebită importanţă econo- 235 mică. Partea cuprisă între strada Principală, începând de la magazia Cerbul de Aur, şi strada Traían până la Gară, era locuită aproape întregul de locuitori, cari se ocupau cu agricultura, cu recoltarea viilor, cu creşterea vitelor şi cu cărăturile cerialelorîn portul Gălaţi. Nu numai moşia oraşului, dar şi dealurile moşiilor Odaea Bursucanu, ce era pe atunci moşie închinată la Greci şi era stăpânită de un egumen grec, şi mai toată moşia Dealul-Mare, ce era pe atunci proprietate a fraţilor, Nicoiae şi Gheorghe Roşca-Codreanu, fondatorii liceului de aci, toati acestea erau arendate de locuitorii din mahalaua poştă-veche, cari locuitori se mai ziceau şi munteni, se Vede că aveau şi acest nume, întru cât aveau ocupaţiunea locuitorilor de la munte. Aproape toţi locuitorii din această mahala erau fruntaşi şi fie-care fruntaş era aşezat pe o întindere de loc destul de mare, pe care se vedea o >^să de locuit cu toate adaosile ei, saiva-nuri bine făcute şi încăpătoare, unde puteau să se adăpostească ca într’o casă toate vitele, ce se râdicau la unii fruntaşi până la 30 capete, şoproane cu poduri mari, unde se aşeziau carele uriaşe şi unde se punea nutreţul tăiat de stohuri, ca să fie uscat şi să-îl mânânce vitele cu gust, o grădină plină cu copaci, mai ales aguzi, căci fie-care gospodina să ocupa în timpul verei cu creşterea vermilor de mâtasâ> dela care avea un folos destul de mare şi table de verdeţuri, aproape toate verdeţurile ce tre-buesc la o gospodărie, coşere pline de porumb, chiliere cu două despărţituri, într'una se păstra secară, ce se măcina şi se făcea în casă de cătră gospodine pâinea de secară, şi în cea-l-altă despărţitură se păstra orzul, cu care se hrănia caii, căci fie-care fruntaş avea şi o căruţă cu unul sau cu doi cai, şi, în fine coteţe, unde se creşteau câte patru sau cinci scroafe cu purcii, căci fruntaşii cu toţi sărvitorii lor, de cum se începea iama şi până se isprăvia, se hrănia cu came de porc curată şi gustoasă, ce provinea din porcii lor. Dacă fruntaşii locuitori se ocupau cu cele din afară ale gospodăriei, plugăria şi transportul cerialelor la Galaţi, apoi fe-meele lor se ocupau cu cele dinăuntru ale gospodăriei. Mulsul vacilor, căci fie-care fruntaş avea până la cinci vaci cu viţei, transformarea laptelui până la unt şi brânză, căci fie-care fruntaşi 236 avea în zemnice putini de brânză şi de unt; ţesutul pânzăturilor de in, cânipă şi bumbac, din care se preparau toate albiturile familiei întregi, precum şi ţesutul scoarţelor sau covoarelor de lână, cu care se mobila casa întreagă, crescerea păserelor ce dau oule ce este hrana cea mai gustoasă şi mai hrănitoare a omului, toate acestea erau încredinţate braţelor viguroase ale femeei. Naşterea copiilor era ce mai mare bucurie a unei familii, era un mare eveniment, era un mare dar ceresc. Mama alaptâ, mama creştea pe copii în frica lui Dumnezeu şi le inspira sentimente de cinste şi de hărnicie. Copiii, pe acea vreme, erau un mare ajutor pentru părinţi. Băeţii secondau pe taţii lor la plu-gărie şi la cărături ; fetele secondau pe mamile lor la toată gospodăria internă : ţesut, mulsul vacilor etc. Duminicele şi sărbătorile toti locuitorii munteni curaţi şi bine îmbrăcaţi viniau la biserica Sfinţilor Haralambii şi Mina, aducând fie-care leturghia sa preotului, ca să se roage pentru sănătatea sufletelor în viaţă şi liniştea acelor ce au despărut dintre cei vii. Dintre acei fruntaşi ai mahalalei ce formau pe atunci bogăţia^ ei, n’au rămas de cât moştenitori din Ţiplica, Găitânarul, şi alţii, iar în locul a-celei bogăţii descrisă mai sus, nu se vede de cât o adevărată mizerie, ai putea crede că a trebuit să treacă nişte hoarde de căpcăuni, ca să lase o aseminea ruinâ, ai putea să zici că este Babilonul în decandenţa sa, unde Arabul nici nu mai venea ca să-şi aşeze cortul său. A doua parte din cuartolul lui cuconu Gheorghe Taşcă, ce se numea tot mahalaua poştei-vechi, vinea în stânga stradei Traian, cum mergi spre gară, strada Principală, str. Sfântu-Gheor-ghe, strada Pompieri până la râul Bârlad şi de acolo râul Bârlad până la podul Trierarhi, în care parte se află bisericele Sf. Gheorghe şi Sfinţii Treierarhi. In cea mai mare parte aceste mă-hălăli se aflau locuitori fruntaşi, ce se ocupau cu plugăria, creşterea vitelor şi cărăturile, restul însă era ocupat de locuinţele negustorilor, cari aveau prăvălii în centrul oraşului, de meseriaşi cismari, cari lucrau ceobote cu tureatca până la genunchi, de fabricanţi de brakă, ce preparau o brahă gustoasă şi hrănitoare şi care era băutura principală a muncitorului, căc pe \: 237 atunci se bea foarte puţin vin, se bea numai la zile de sârbă-tori şi foarte puţin, nu se vedeau oameni beţi, cum se văd în ziua de astăzi, de cirezari, adică negustori, care făceau strân-soare de vite, le îngrăşiau pe bogatele imaşuri ce se aflau pe moşia târgului, pe văile Horoetei, Trestianei şi Jeravăţului, le vindeau sau le tăiau la sahanaua, ce era construită în apropiere de malul râului Bârlad şi în derecţiunea Gărei. Intre fruntaşii locuitori, din această parte, se înseamnă fa-melia Bujorănilor, unii se ocupau cu plugăria, creşteree vitelor şi cărăturile, alţii erau cirezari şi alţii erau cismari ; moş Vasile Epure, tatăl lui llie Epure, care este institutor, era renumit pentru carele sale uriaşe şi cu carânb, pentru boii săi graşi, înalţi şi cornoraţi. Dar între cirezarii, care strângeau până la o mie de vite şi treceau cu ele în Ungaria, sau în Turcia sau Ruşia, erau cuconul Ioniţă Chirănu?, care avea locuinţa în casele de lângă biserica Sfânt Gheorghe, care astăzi le stăpâneşte o nepoată a sa d-na Tinca Teodor soţia lui Vasile Teodor defunct, şi cuconul Ştefănică Gâlcă, ce locuia în casele, unde vine şcoala No. 2 de fete. Cucoana Marioara, soţia lui cuconul Ştefânică, a făcut localul şcoalei şi, după moartea sa, a dat şcoalei şi casele sale. Atât cuconul Ioniţă Chirănuş, cât şi cuconul Ştefănică Gâlcă au purtat până la moarte costumul vechiu, vara, şapca, antereu de cutnie subţire, taclit şi fermenea; iama, căciulă, antereu mai gros, taclit, caţaveică şi giubea. ţPrin curte şi chiar în casă, purtau ghicilicuri. Se vede că quartalul lui cuconul Gheorghe Taşcă era cel mai bogat, căci locuitorii lui puteau să pună la dispoziţiunea unei armate străine tot ce i-ar fi trebuit, de aceea şi ispravnicul cuconul Lascarache la el s’a adresat mai mult, la el s’a burzuluit şi a bătut din picior, pe el Га ameninţat, de va face ѵгф-о greşală cu îndestulare armatei ruseşti ce avea să treacă pe la noi, numai în ceea-ce l-ar privi, că va fi adus în curtea sa, îl va pune înaintea scărei şi îl va lovi însuşi el cu biciul plumbuit. Vai, îmi aduc aminte, cum bietul cuconul Gheorghe Taşcă tremura, că îi clenţeneau dinţii în gură, când spunea tatei şi тащеі poronca ispravnicului. Bietul om îşi blestemă soarta, că a 238 ajuns sâ fie comisar sub regimul regulamentului organic şi mai ales pe vremea trecerei armatei ruseşti. Prin batere de tobe, se vesteşte în fie-care quartal şi, prin urmare în tot oraşul, că vin ruşii. Sosesc cei intăi quartelnicii ruşi, cari, împreună cu comisarul, cuconul Gheorghe Taşcă, secretarul său, Gheorghe Botezatu şi quartelnicul, cuconul Gheorghe Grec, care ştia ruseşte şi care locuia în mahalaua Podeni, merg din casă în casă şi înseamnă cu creta numărul de ordine şi numărul de soldaţi ce avea să găsduiască casa însemnată, numere ce trebuia să sé respecte şi să se păziască cu sfinţenie de locuitori, căci la abatere erau bătuţi cu biciul pe râspintiele oraşului. Erau scutiţi de a găsdui soldaţi ruşi servitorii bisericeşti, preoţii şi dăscălii, supuşii străini şi treptele boereşti. Aceşti din urmă priviligiaţi puteau, dacă aviau voinţă, să primească gradele ofiţereşti. In timpul acesta, pe când toate avalelele cădiau numai pe betul român, căci pe atunci român se înţelegea acela ce nu era nici preot, nici dascal, nici boer, nici supus, ci curat muncitor şi producător, un flăcău, Gheorghe Gâitănarul, ce este încă în viaţă, fiul unui fruntaş ţăran din satul Iveşti, veni în oraş şi se însoară cu o fată din mahalaua poştei vechi, fiica fruntaşului locuitor Avram. Nunta s'a făcut la casele miresei, ce vin chiar în locul, unde locuieşte Gheorghe Găitănarul şi cu soţia sa, căci trăesc amândoi. Am fost şi eu la acea nun*ă. Am văzut din ce anume se compunia zestrea însuraţilor : două care mari, fie-care car câte cu şase boi de mărime uriaşe, cum se mai vede astă-zi pe la unii locuitori din satul Iveşti, o căruţă cu doi cai, două vaci cu viţei, tiancuri de covoare, valuri de dimie, buccele pline cu scule de mătase galbenă şi albă, valuri de pânzeturi, scroafe cu purcei, cusce cu păsări, într'un cuvânt o bogăţie, totul complect pentru o nouă gospodărie. Eată în ce consta zestrea pe vremea aceea! Părinţii, când căsătoriau pe fiii lor, le zicea : „iată mijloace, munceşte şi trăeşte bine şi cinstit“!. Gheorghe Găitănarul şi cu soţia sa aveau un trai bun. Erau în toată mahalaua model de iubire, model de hărnicie şi model de cinste!. In scurt timp aceşti căsătoriţi întreise averea, ce a- 239 veau dela părinţii lor; începuseră chiar să fie alăture, ba chiar să întreacă, pe moş Ţiplica, moş Vasile Epure, moş Ion Bujoran, încât aceştia priviau cu bucurie, nu cu ură şi cu răutate, zicând : „măi, da hamicu-i Gheorghe ! Aşa om se cuvine să-l strângi în braţe“. Pe acea vreme de cotropiri de armate străine, ce treceau pe la noi, toată negustorimea, care nu putea să capete un titlu de boerie, căci negustorii, ca şi ţeranii, n’aveau dreptul să o-cupe funcţiuni la stat, negustorii erau eşiţi dintre ţerenime, boeriile se căpătau din născuţii din boeri şi acei ce erau în sărviciulu boerilor, cum a fost cuconu loan Leahul şi chiar cuconul Gheorghe Taşcă, toată negustorimea, zic, casă scape de avalele ce le se impunea, când treceau armatele străine, erau nevoiţi să se facă supuşi şi, mulţi, cil adevărat, s’au făcut supuşi, mai ales supuşi austriaci. Pe cea mai mare parte a prăvăliilor fruntaşilor negustori vedeai ţintuită o placă de fer, cam de trei decimetre pătraţi, pe care se vedea pajura austriacă, vulturul cu două capete, semnul că negustorul este supus autriac, semnul că el este scutit de bir şi de toate avablele. Consul austriac, în oraşul nostru, pe acea vreme, era un oare-care Volanschi, frate cu socrul lui Lascar Hârjescu, de origină polon, şi de secretar avea pe Teodor Vâlcoviciu, care mai este în viaţă un nepot al său, iar cancelaria consulatului era în casele de lângă Sfântul Ilie, ce s'au dărâmat şi s’a făcut hala de verdeţuri de astă-zi. Consul Volanschi, fiind un om lacom de bani, cum erau toţi străinii de pe acea vreme, găseşte un mijloc, casă se înbogăţiască, care mijloc de îmbogăţire începe să îl pună în practică prin chiar secretarul său, Teodor Vâlcoviciu. A-cesta se precipită ca o lăcustă printre fruntaşii din mahalaua poştei-vechi, fruntaşii peste măsură de cuprinşi, începe cu fel de cuvinte să-i ameţească şi să-i înşele, ca să se facă supuşi austriaci, că numai astfeliu pot să scăpe de bir şi de avalelele armatelor străine. Toţi fruntaşii au résistât cu bărbăţie la aşa uneltiri : „nici odată nu ne vom face supuşi străini; suferim ori-се, dar voim să rămânem robii ţerii noas' V1. Linul singur, a căzut vk> ctimă acestei uneltiri, acestei laşităţi ; şi acela era Gheorghe Găitănarul. El, sermanul, s’a înşelat, n’a voit să mai fie robul 240 ţări sale; s'a pus sub protecţiunea consulului austriac, ca să nu plătească bir şi să fie scutit de avalele ; s’a făcut deci supus străin. Consulu Volanschişi cu secretarul său, Toader Vâlcovici, au găsit acum terenul de exploatat, au început a lucra cu hărnicie şi cu perversitate şi, în curs de un an de zile, Gheorghe Găi-tănarul a ajuns să primească dela consulul austriac placa cu vulturul cu două capete şi s’o ţintuiască pe uşa casei sale, 4ar frumoşii boi, lăptoasele vaci, carele cu coramb în fine, aproape toată gospodăria lui, nu mai avea fiinţă ; toată dispăruse ; toată era, sub forma de monedă sunătoare, în busunarul lui Volanschi şi a lui Vâlcovici, Gheorghe Găitănarul a rămas numai cu placa cu pajura austriacă, cu vulturul cu două capete. Când el s’a deşteptat din somnul înşălăciunei, s’a văzut sărac. Mustrarea de cuget l’a cuprins, că a* schimbat robia ţării lui; i s’a alterat puţin mintea şi de atunci trăeşte, cum se vede până în ziua de astă-zi ; când se chefueşte câte puţin, începe să cânte cântice de jale ! Trecerea armatelor ruseşti prin oraş, începe să apară pela începutul primăverei anului 1853 şi a continuat până în vara anului, 1854. Nu era zi, nu era noapte, să nu treacă regimente de infanterie, de cavalerie, între cari se destingeau cazacii de Don sau Donţii, de artilerie, căruţi de ambulanţe şi şiruri nesfârşite de cară de pahonţi ce aduceau bagajele, proviziile pentru oameni şi cai. După poruncile date de ispramic tuturor comunelor din judeţ, toţi locuitorii satelor transportau la oraş productele trebuitoare pentru hrana cu propriele lor cară şi fără a fi plătiţi, făceau, cum se ziceau pe atunci, beilic. Munca câmpului rămânea pe seama femeelor şi a copiilor, căci tot ce era voinic în sat era luat cu sila şi pus în sărviciul armatei ruseşti. Erau mulţi locuitori, cari nu veniau acasă cu săptămânile, unii cu lunele şi unii chiar nu se mai întorceau de loc ; mureau de oboseală, de foame şi de torturi. De multe ori, în timpul acestei invasie, au venit în ogradă la noi ţerani rupţi până la pele, flămânzi, că nu mâncaseră de zile, şi se plângeau, că şi-au perdut boii, că şi-au perdut carul, că au rămas săraci şi cereau mila : părinţii 241 mei le puneau la dispoziţie hrana şi prispa pentru dormit, in timpul verei ; iarna, paturile din bucătărie. Ruşii intrau în oraş pe la bariera Iaşi şi se opreau la podul de piatră, unde îi aşteptau comisarii cu quartelnicii români şi cu quartelnicii ruşi şi fiecare comisar îşi lua numărul de soldaţi ce încăpea în quartalul său. Mi se pare că văd încă, cum cuconul Gheorghe Taşcă, cu secretarul său Gh. Botezatu, cu quartelni-cul Gh. Grecu ce ştia ruseşte şi quartelnici ruşi, mergeau înaintea soldaţilor şi se opreau la casa fiecărui locuitor şi uitându-se pe uşa unde era însemnat mai de înainte numărul de ordine şi numărul soldaţilor, zicea : aici, zece ; aici cincisprezece ; aici, douăzeci ; şi intra în curte numărul indicat. Odată ajunşi în curte, totul era a lor; se desbrăcau, mâncau şi dormeau ca la ei a-casă. Un gest sat*, o vorbă de nesupunere a stăpânului era plătită cu înjurături şi ghionturi ruseşti, cu capete sparte şi chiar cu moarte. După culesul popuşoilor tatăl meu venea dela Trestiana cu un car plin de popuşoi şi pe mine mă aşezase în car deasupra popuşoilor. In apropiere de intrarea în oraş, pe unde erau aşezate nişte corturi de ruşi, iesă înaintea tatălui meu un număr de soldaţi ruşi şi cer să le dea câteva baniţe de popuşoi şi tatăl meu refuzând, unul* dintre soldaţi ce avea o puşcă, îl loveşte în piept şi cade ameţit. Eu, la vederea acestei nenorociri, am început să plâng şi rusul, care se pregătea să dea o a doua lo- vitură, s’a oprit, mulţumindu-se a ne furâ un sfert de car de popuşoi. Cu mare greutate tatăl mea s’a sculat şi s’a. târât până acasă. De lovitura aceia a suferit toată viaţa sa. Doi ani au durat dusul şi reîntorsul armatelor ruseşti prin oraşul nostru. Dusul, cum zice proverbul, cu râs, dar întorsul cu plâns. Dacă la dus carele cu boi şi căruţele cu cai ale ţăranilor se întrebuinţau ca să transporte în josul oraşului calabalâcul, pro-visiunile şi odosiţii armatelor ruseşti, cari curgeau ca furnicile, apoi la întors, pe lângă calabalâcuri, provizii şi osteniţi, mai căra şi miile de răniţi, că te cuprindea groaza de gemetele, de plânsetele şi desperarea lor. Erau zile când, abia se crăpa de ziuă şi până în amurg, uneori chiar şi în timpul nopţei, curgeau care şi căruţe încărcate cu soldaţi răniţi ruşi. Toate stabilimen- *0 242 ele publice, şcoala No. 1 de băeţi, căci pe atunci era numai о singură şcoală, localurile administrative, în unele case ale locuitorilor, nenumărate bărătci făcute de scânduri, corturi de pânze, prin hambarele de cereale, prin podurile grajdiurilor, toate, în-tr’un cuvânt, gemeau de răniţi. La retragere, trecerea ruşilor prin oraş se făcea mai mult noaptea, mai rareori ziua, într'o reculegere şi într’o tăcere mormântală, că ţi se părea că nu se aude glas de om, că nu s’aude duruitul roatelor dela tunuri, parcă roţile erau învelite în smocuri de fân, că nu s’aude tropăitul cailor. Nici în timpul nopţii, nici în timpul zilei, nu se anunţa reîntoarcerea ruşilor prin cântări din gură, prin batere de tobe şi sunete de goarne, prin marşuri militare cântate de excelentele muzici, cum se făcea aceasta la ducere. Nici se putea altfel : la dus, cântau victorie ; la reîntors, plângeau învingerea ! Intr’o clipă n’a mai fost picior de rus prin oraş. Nici n’a apucat să zică lumea cuvântul : Doamne, bine că ne-ai scăpat de ruşi şi cuconu Gheorghe Taşcă vine la noi şi spune părinţilor mei că vin nemţii. Cum se retrag ruşii din oraş, veniră la început, câteva es-cadroane de ulani, recrutaţi cea mai mare parte dintre germani, cari se retrag după şase luni şi în locul lor veniră două esca-droane de husari, recrutaţi mai mult dintre croaţi, şi un batalion de catane, cea mai mare parte recrutaţi dintre români, restul din unguri şi secui. Gradele erau incartiraţi pe la casele boereşti, iar soldaţii pe la casele locuitorilor. Această ocupaţiune străină era mult mai funestă decât acea a ruşilor, era un fel de dragonadeie franceze din timpul lui Ludovic al XIV, cari, ca şi acelea, avea dreptul de proprietate asupra averei şi chiar asupra vieţei locuitorilor. Ei îşi fixau camei ile de locuit, ce se goleau imediat de adevăraţii proprietari, scoteau din grajduri, dacă erau ulani sau husari, caiii proprietarilor şi aşezau pe ai lor, îşi apropia într’un mod absolut chileriul cu făină, zemnicul cu zarzavat, putinele cu brânză şi unt, beciul cu vasul de vin, stânjenul de lemne de ars, în multe împrejurări chiar atenta la onorabilitatea i femeilor măritate şi la virginitatea fetelor, violenţe ce au dat naştere la omoruri. Ocupaţia rusească a fostj bătaia cu biciul; 243 ocupaţia nemţească, cum o numea poporul, a fost bătaia cu scoruri. Dacă ocupaţia austriacă pentru ţărănime era o povoară insuportabilă, pentru boerime această ocupaţiune era un deliciu. Ofiţerimea austriacă deveniseră pentru boerime, mai ales pentru cucoane, nişte adevăraţi intimi ai familiei- Splendoarea uniformelor, deprinderea jocului de cărţi, cochicăriile de danţ şi de salon, faptul că erau străini şi se recomandau feciori de grafi şi de conţi, toate aceste lucruri deşerte inebunise pe unele femei ale unor boeri, că se credea cea mai nenorocită fiinţă pământească, dacă nu s’ar fi găsit în adoraţia unui ofiţer graf, sau o-fiţer conte- Casele boerimei se transformaseră în nişte âdevărate saloane de jocuri de cărţi, in nişte adevărate saloane de picnicuri, în nişte adevărate restaurante de libaţiuni, la cari ofiţerii austriaci erau primii invitaţi. Cucoanele, în conversaţiile lor, credeau o mare favoare, când ziceau : „astazi am avut la dejun pe graf ofiţer X, astăzi la jocul de cărţi pe conte ofiţer Y, cutare sau cutare este în relaţie amoroasă cu ofiţer baron Z, etc. Dintre ofiţerii armatelor austriace, ce au ocupat aproape doi ani oraşul nostru, doi au demisionat din armata austriacă şi s’au căsătorit cu femei române, anume : căpitanul de cavalerie Şolţ şi maiorul doctorul Şamner- Acest din urmă a luat în căsătorie pe o fiică a lui Alecu Tuduri, ce şedea în casele unde astăzi este şcoala No- 4 de băeţi. Din această căsătorie este Doctorul Alexandru Şabner Tuduri, care a reprezentat oraşul şi judeţul ca deputat şi ca senator în adunările ţărei. In urma tractatului dela Paris din 1856, care asigurase autonomia principatelor române sub numele de Principatele Unite, armatele austriace au trebuit să se retragă de prin oraşele ţării. Cu o zi înainte de plecare, tobele sunau prin mahalale şi anunţau locuitorii să fie deştepţi şi să nu doarmă toată noaptea, să-şi păzească ce le-au mai rămas, că a doua zi au să plece nemfii. Este adevărat, că a doua zi nu se mai vedea picior de neamţ; toţi plecaseră în zori de ziuă. Această ocupaţiune a fost ca nişte lăcuste ce se aşează pe un lan frumos de grâu şi, după ce se ridică, nu lasă decât pământul negru. 244 Trecerea domnitorului Grigorie Gbica prin oraş» căimăcanul Vogoride şi Cuza După ce domnitorul Gr, Ghica îşi luase firmanul de aşezarea în scaunul Moldovei şi trecuse prin oraşele Galaţi şi Te-cuciu, se anunţase sosirea sa în oraş. La bariera Tecuciu i se pregătise un frumos arc de triumf, împodobit numai cu flori artificiale, sau, cum se zicea pe atunci, flori de târg. Sosirea sa a avut loc cam pe la ora patru de seara ; era un timp ploios. Se formase o călărime de vreo două sute de flăcăi din toate clasele societăţii : ţărani, negustori şi boeri, toţi îmbrăcaţi în costume naţionale. Această călărime a eşit înaintea domnitorului la hanul lui. Epure. Domnitorul era într’o cupe, trasă de poştalioane, ex-cortat de o sută de călăreţi înainte şi de o sută în urmă. Ajuns la arcul de triumf, cortegiul se opreşte, aerul răsună de urale, domnitorul se scoboară din cupeu, întoţit de un aghiotant, a-amândoi îmbrăcaţi în uniformă rusească, îşi scoate şapca din cap, se întoarce şi priveşte mulţimea, făcând în toate părţile închinăciuni. şi cu glas tare şi cam tremurător zice : „oameni buni, fiţi liniştiţi, a trecut potopul ! Cu ajutorul lui Dumnezeu voiu cârmui ţara cu înţelepciune şi voiu aduce bine la loată suflarea omenească**. După ce a terminat cuvântarea către popor, domnitorul cu aghiotantul său s’a suit în cupeu, având înaintea şi în urma cu~ peului câte o sută de călăreţi, urmând apoi landourile boereşti, a apucat pe străda Principală şi a intrat în curtea caselor lui Alecu Sturza, unde trebuia să fie găzduit. Seara, după ospăţ, a adunat pe toţi boerii din oraş, pe cei mai însemnaţi neguţători şi un număr de fruntaşi ţărani şi au ţinut cu ei mare sfat. A doua zi, în zori de ziuă, a plecat spre Vaslui şi de-acolo spre Iaşi. In urma tractatului dela Paris, domnitorul, care părăsise ţara din cauza ocupaţiei ruseşti şi austriace, se reîntoarce de a doua oară în scaunul Moldovei. De astă dată domnitorul pleacă dela Iaşi la Bârlad, era în timpul verei. Primirea s’a făcut la bariera Iaşi, unde era arcul de triumf. A /ost condus în alai până la casa lui Alecu Sturza, unde era găzduit. După ce s’au făcut recepţiile şi prezentările obicinuite, s’a suit în cupeu urmat de 245 un şir de trăsuri şi à venit drept la şcoala No, 1 de băeţi. Ion Popescu, care era directorul şcoalei, concentrase pe toţi băeţii în sala dinspre râul Bârlad şi recomandă băeţilor să fie cuminţi şi să strige ura, când va apare domnitorul. Apare domnitorul, un om mic la stat, bine făcut, cu o căutătură binevoitoare. In câteva cuvinte spune elevilor scopul învăţăturei şi le recomandă silinţă şi ascultare. Cere lui Popescu să-i prezinte o carte de citire şi, după câteva momente, i se prezintă cartea ce se cetea pe atunci. El o ia în mâni, se uită pe prima pagină, trece la a doua, la a treia, pânăce ajunge la ultima, fixând câte un moment ochii la fiecare, încât ţi se părea că vrea să se convingă de conţinutul ei. Pe urmă o închide, o dă lui Popescu şi zice : „e bună". Pe urmă se uită din nou la copii, îi priveşte cu drag, parcă nu-i venea să se mai ducă, apoi pleacă capul, face o mişcare cam silită, zicând : «,voi sunteţi viitorul şi fericirea ţărei ! vă las sănătoşi“ ! A plecat ! După ce a vizitat mai multe părţi ale oraşului, între cari şi podul de lemn de peste Bârlad, s’a reîntors la locuinţa lui Ale-cu Sturza şi a doua zi a părăsit oraşul. Potrivit tractatului dela Paris dela 1856, domnitorul Grigore Ghica s’a retras din domnie şi, până la alegerea domnitorului de adunarea ţărei, conform convenţiei din 1858, se numeşte căi-măcan Vagaride, un nepot a lui Conache dela Ţigăneşti. In vara anului 1857, Vagaride trece prin oraş. La bariera Iaşi, i se pregătise un arc, unde îl aştepta o mulţime de lume. In sfârşit soseşte. Se dă jos din cupeu. Era îmbrăcat în costum militar turcesc cu obişnuitul fes roş. Pe fes, pe mânerul săbiei şi pe bumbii dela tunică era semiluna, marca imperiuiui otoman. La un mic discurs ce i se adresează de către unul din boerii prezenţi, el răspunde câteva cuvinte, într’o românească stricată, în vârful limbei, cam cum vorbesc chelnerii greci de pe la cafenelele greceşti; Se sue în cupeu, urmat de un lung şir de căleşte şi se opreşte la casele lui Alecu Sturza, unde era găzduit şi cu care era în legătură de înrudire, după cucoana Smărăndiţa, soţia lui cuconu Alecu, căci ea se cobora din familia Conache. In timpul domniei lui Vogoride, începu mişcarea spre unirea principatelor. După tractatul de Paris, trebuia să se adune în 246 capitalele principatelor, Moldova şi Muntenia, diva nuri ad-koc, ce aveau să se pronunţe pentru starea de guvernământ a ţărilor, In oraş se constitui un comitet unionist, ce avea de preşedinte pe Manolache Epureanu, iar de membri marcanţi pe Toma Giuşcă, Iacob Fătu, Iorgu Radu şi alţii. Se închiriază o cameră în etajul de sus al magaziei unde vine astăzi cofetăria Boroda, se înfiinţează un birou de corespondenţe şi de sumarea discuţi-unilor comitetului unionist, având acest birou de secretar pe preotul Robu, tatăl avocatului C. Robescu, căci era abil în ale cancelariei, cum nu mai era altul. Comitetul se întrunea cât de des şi discuta candidaturile pentru viitoarea Adunare Ad-hoc, ce avea să se ţină la Iaşi, Se ţineau şi întruniri publice, unde luau parte boerii şi negustorii aparte. In fine, se anunţă o mare întrunire populară la şcoala No. 1 de băeţi, la care putea să ia parte toate clasele sociale. Cu câteva zile înainte de ziua alegerilor pentru divanul adhoc, se hotărăşte să se ţină acea mare întrunire populară. înainte de ora hotărâtă, nu numai sala de întrunire, dar chiar în curtea şcoalei nu mai încăpea lumea, aşa că oratorii trebuiau să vorbească de pe terasă, ca să audă şi cei din sală şi cei din curtea şcolii. Pe când vorbea mulţimei Manolache Epureanu, tocmai atuncea sosise la magazinul de galanterie a lui Deme-trie Gheorghiu, ce-i mai zicea şi Focşeneanul, unde serveam eu ca băiat în magasie, un sul cu tablouri dela librăria Ioanid din Bucurăşti, ce representa unirea principatelor, tablouri ce se mai văd încă prin casele oamenilor şi pe la librării. Atunci patronul prăvăliei, Demetrie Gheorghiu desface iute un exemplar, mi-1 încredinţează şi-mi zice: „aleargă iute la şcoala No. 1, unde se ţine chiar acum o mare întrunire şi încredinţează acest tablou lui cuconul Manolache Epureanu. Am pus mâna pe tablou, am alergat în goană, mam strecurat ca o şopârlă printre mulţime, am ajuns până la cuconul Manolache Epureanu, care vorbea încă mulţimei şi i-am întins tabloul deschis, pe care l-a apucat cu o nervositate exuberantă şi într’o cuvântare caldă şi patriotică, a făcut explicaţia tabloului. Cuvântarea asupra unirei, prîn mijlocul acestui tablou, a aprins întru atât auditorul, că nu se mai sfâr-şiau aplausele, că nu se mai sfârşiau uralele ; sunase ora deş-teptărei, sunase ora libertăţii, sunase ora înfrăţirei ! 241 Se urmase două alegeri pentru divanul adhoc : una viciată ce s'a anulat, a doua s’a făcut în toată libertatea. Representanţi ai oraşului şi judeţului au fost : pentru clasa boerilor, Manola** che, Epureanu, Iorgu Radu şi Grigorie Şuţu ; pentru clasa negustorilor Vasile Nicolau, ce a fost directorul prefecturei pe timpul răzbelului dela 1877-1878, a căruia soţie, Sevastiţa Nicolau, trăeşte încă ; pentru ţărănime, doi ţărani, unul din comuna Si-mila. Aleşii din Divanul Adhoc, după cum se ştie, s'au pronunţat pentru unirea priucipatelor, cu un principe străin. Adunările ţărei, conform convenţiei dela Paris din 1858, a-leg în 5 şi 24 Ianuar 1859 domnitor pe Alexandru loan I Cuza, Până la unirea definitivă a principatelor, trecerea domnitorului Cuza dela o capitală la alta, se făcea prin acest oraş. Acest domnitor avea un dispreţ pentru alaiuri, le iefuza şi nici nu se mai încerca să i le facă. Mi-amintesc de o împrejurare. Se a-nunţase sosirea domnitorului în oraş şi i se preparase un aire de triumf la bariera Iaşi, unde îl aştepta o mulţime de lume : oficiali şi notabilităţi ale oraşului. Cupeul domnitorului se opreşte ceva mai sus de grădina publică, cam la cantonul cu două rânduri a judeţului, unde îl aştepta un excadron de jandarmi călări. Noi, cari eram lângă arcul de triumf şi priveam în sus, vedeam că călăraşii se reîntorc înapoi şi cupeul domnitorului în loc să vină spre noi, apucă spre drumul ce trece pe lângă clădirile lui Nastea şi, călăraşii, cari sosiseră, ne spune că aşa a poruncit domnitorul. Ne-am întors toţi cu impresia, că am căscat gura. Locul, unde se găsduia domnitorul Cuza, era casele Costache Costăchescu, ce vin mai sus de ţţiaţa ocolului de vite. Acest personaj era aghiotant al domnitorului şi prefect al judeţului. După ce Costache Costăchescu a demisionat din aceste demnităţi şi prefect al judeţului a urmat Iordache Lambrino, ce era cumnat cu domnitorul, căci ţineau în căsătorie două surori, gâsduirea domnitorului se făcea la casa lui Lambrino, ce vine pe strada Speranţa, la o mică depărtare de podul-roş. De multe ori domnitorul, la ducere spre Bucureşti şi la reîntoarcere spre Iaşi, se opria la moşia Banca, proprietate a cumnatului său, mai ales când era să stee o noapte, ca să se repauzeze ; trecerea prin oraş era absolut necunoscută. 248 In timpul prefecturei lui Costache Costăchescu s’a înfiinţat Şcoala No. 2 astă-zi No. 1 de fete ; şcoalele No. 3 astă-zi No. 2, No. 4 astă-zi No. 3 şi No. 5 astă-zi No. 4 de băeţi şi şcoalele de fete No. 2 şi No. 3 s’au înfiinţat prin stăruinţa prefectului Iordache Lambrino. Acest personaj avea în judeţul său o putere discreţionară şi o mare trecere pe lângă toate ministerele, încât o dorinţă a lui, privitoare la o instituţie publică, devenea imediat realisabilă. Avea multă dragoaste pentru şcoală şi multă consi-deraţiune pentru corpul didactic. Nu era capabil să mediteze o mică nesocotinţa pentru vre un membru al învăţământului. Era gata să înlesnească mijloace elevilor sărmani şi talentaţi, ca să urmeze cursuri mai înalte, sau să capete vre-o funcţiune. Când s’a anunţat abdicarea domnitorului Cuza, Iordache Lambrmo a demisionat din funcţiunea de prefect şi s’a retras într’o viaţă retrasă şi solitară, unde a stat până la moartea sa, ce*a survenit nu peste mult timp. Robim Pe vremea copilăriei mele, avea fiinţă robia ţiganilor. Pro-tependa, clasa boerilor celor mari, aveau în stăpânire sute de robi. Aceştiia se aduceau în piaţa ocolului de vite şi se vindeau. Intre familile ce locuiau în oraş şi care aveau nenumărate cete de ziganii fie-care ceată pusă sub privigherea unui bulibaşă, se vor cita : Alecu Sturdza, casele unde este Administraţia-Finan-ciară ; Gheorghe Diamandi, casele unde este Palatul-Administrativ ; Nicoiae Greceanul, casele unde este avocatul Mihail Cristescu ; Scarlat Miclescu, casele din Munteni ; Nedelc Oprişan, casele unde este şcoala profesională N. Codreanul ; Giurgea, casele de lângă doctorul Cerchez ; Scânteiu, casele unde este căpitanul Udrea ; Andronache Donicu, casele unde este inginerul Lăzărescu. Pe urmă veniau boerii cu rânguri de boeri mai mici, ce aveau câte un număr mai mic de robi. Stăpânii aveau dreptul de viaţă şi de moarte asupra robilor. Aveau dreptul de а-i vinde sau de а-i da de zestre, familii întregi sau săpăraţi. Ei erau întrebuinţaţi la muncele câmpului, la lucrarea ferului, la construirea deosebitelor soiuri de clădiri, ca bucătari şi ca lăutari. Robii n’aveau voe să se strămute din-tr'un loc în altul, decât cu învoirea stăpânului. Ei erau împrumutaţi pentru munci şi în caşul acesta, se puneau în mişcare, mânaţi de vătaji boereşti, cum se mână vitele şi, la cea mai mică nesupunere, erau loviţi cu biciul plumbuit până la sânge. Moşia Simila, ce este astă-zi proprietate a oraşului, era pe atunci proprietatea lui Nicolae Greceanul, Biserica, ce exista încă poartă numele de sfinţii împăraţi, Constantin şi Elena. Se forma o întindere mare de loc bine îngrădit, de vre-o câte-va fălci, pe unde erau construite curţile boereşti, o grădină cu boscheturi de felurite flori, de portocali şi de alămăi, restul pomi roditori, plopi, stejari şi fagi. Un canal, de forma unui cerc, cât ţinea periferia locului îngrădit, de lăţime cam de vreo doi stânjeni, era plin de apă, ce o aducea prin conducte din râul Bârlad şi din-tr’un mare iaz, ce venea peste drum de grădina, la intrarea în sat. Pe acel canal erau mai mtilte vaporaşi, cari se mânau cu lopeţi de câtră robi. La sfinţii împăraţi, Constantin şi Elena, ce cad la 21 Maiu, grădina era dischisă publicului. Era obiceiul că, în acea zi, plecau din oraş familii întregi cu mei fripţi, cu clondiruri de vin, cu fel de fel de mezelicuri şi zimbele pline de jemne. După ce se sfârşia slujba bisericească, la care asistă toată familia boerească, în frunte cu conul Nicolae Greceanu, ce era îmbrăcat în antereu de cutnie, cu taclit, cu fermenea şi cu işlicul în cap, eşiau toată lumea din biserică şi mergeau de se aşezeau pe iarbă, întinzând mese mari şi apoi începea gustarea şi cheful. Mai la fie-care masă era câte unt taraf de lăutari, format din robii lui cuconul Nicolae Greceanul. Cam pe vremea toacei, toată familia Greceanu cu toţi invitaţii, eşiau şi se preămblau prin toate aleile, apoi se aşezeau pela diferite mese, ce erau întocmite de mai înainte, iar robii, unii aduceau tablalele cu dulceaţă, alţii tablalele cu cafele, alţii narghelele de fumat. Cea mai mică greşeală a unui rob se pedepsea chiar de cătră stăpâni sau invitaţi cu pumni în faţă, sau cu coada ciubucului peste corp, sau dacă avea la îndemână vreun biciu plumbuit, începea al croi până ce îi ţişnea sângele. Cuconaşii cei mititei aveau arcuri cu săgeţi, încapat cu un cuiu de 25Ô fer ascuţit şi, în loc să ţintească înlr’o pasăre sburătoare, o îndrepta şi chitia în pieptul, sau în spatele, sau în pulpa bietului rob. Noi, copiii, cari n’avem judecata formată, ne făcea o mare plăcere, ca să asistăm la aseminea privelişte barbare. Când dispăruse amurgul, toţi eram acasă. Pedepsele robilor erau înfiorătoare. ’Mi amintesc o mulţime de caşuri, dar voiu cita numai unul. Era cam pe la începutul primăverei când zăpada de iarnă se topia, era dar mai mult frig, de cât cald, că tot nu desbrăcasem hainele de iarnă, un rob, flăcău cam de vre-o 20 áni, înalt şi drept ca un stejar, cu picioarele goale, restul corpului înfăşiat în nişte strenţe, cu fiare în picioare, feară la mâni, un cerc cu două coarne fixate şi aşezate pe cap, era pedepsit să umble trei zile prin tot oraşul. Nu l-am văzut de cât ziua întâia şi adoa ; a treia zi nu l-am mai văzut ; am aflat mai târziu, că murise ! Cu venirea de adoua oară la domnie a lui Grigore-Ghica, s’a hotărât desrobirea. Decretul domnesc de desrobire s’a citit in tot oraşul prin sunare de tobă. Zile întregi, disrobiţii umblau prin oraş, cântând şi jucând, şi strigau: „ura, să trăiască Vodă“ Familiile de zigani, ce se mai văd astăzi prin oraş, sunt discendenţi ai robilor. Ei păstrează încă aceleaşi profesiuni, ferari, lăutari, bucătari etc. ¥ ¥ Tirania, injusteţea, apăsarea, domnirea bunului plac, aduc după sine desnădăjduirea, dispreţul de viaţă! Acestea au dat naştere legendarilor haiduci ; acestea au dat naştere, mai în urmă, hoţilor, ce îşi petreceau viaţa prin codri. Mi s’a povestit de cătră tătăl meu despre haiducul Chetrianu şi despre hoţul Munteanu ; am văzut cu ochii mei şi am măsurat cu judecata mea pe hoţii Buzul şi Moacă. Iată ce îmi povesteşte tatăl meu despre Che-treanul şi Munteanul. Mă aflam, în timpul toamnei, pe vremea culesului viilor, în comuna Lungeşti, unde mă dusesem să-mi culeg via. Cam pe la vremea mesei, văd că aleargă lumea spre casa obştiei1), mă cobor şi eu din dealul viei, unde mă aflam, şi ajung la casa obştiei. In mijlocul lumei, în faţa casei obştei, văd o căruţă cu doi cai şi în căruţă un om nalt, chipeş, cu o căutătură aspră, mâinele 1) Casa Comunală 251 şi piciarele încărcate de lanţuri, care se pregătea să se coboare şi, dintr’o săritură, căzu jos, producând o sguduitură mare, niă-rită şi mai mult prin zângănitul lanţurilor. Acesta era vestitul haiduc Chetrianu, de loc din oraşul Piatra, judeţul Neamţ, care devastase prin toate judeţele vecine, între care era şi judeţul nostru, şi care fusese prins în comuna Rădeşti. După toaca de sară, ne-am dus mai mulţi să mai vedem pe Chetrianu, pe care l-am găsit afară, pe prispa casei obştei, cu lanţurile de mâini şi de picioare, sub paza vătejelor armaţi. Ne-am dat în vorbă cu el şi l-am rugat să ne spună căte ceva din viata sa. Ne-a spus multe lucruri minunate, de unele ne cuprindea admiraţia, de altele ne cuprindea mila şi de altele ne cuprindea groaza. Mă găsiam, ne zice Çhetreanu, cu 24 de tovarăşi călări într’o pădure, ce venia în crierii munţilor, la o depărtare cam de o poştă de oraşul Bacău, Ni se mântuiseră aproape hrana pentru noi şi cai. Nu ne eşiseră de câteva zile nici un trecător bogat, ca să-i cerem vama, afară de trecători săraci, pe care nu îiată-cam de loc, ci îi ajutam, când vedeam că sunt lipsiţi. Pe când mă întrebam cu tovarăşii mei de ce trebuia să facem, mă pomenesc în mijlocul codrului, unde mă aflam, cu un flăcău, fiu al uneia din cei 24 de tovarăşi ai mei, care era în comunicaţii cu întreaga mea bandă, şi care, pe acea vreme, era rândaş de ogradă la cuconul Iordache Busdugan, mare şi bogat boer din oraşul Bacău, şi vinise să spună, că boerul, stăpânul său, vânduse toate productele de pe moşiile sale şi că încasase o mare sumă de galbeni, pe care îi tinea într'o mare ladă de fer, ce era aşeziată în odaia sa de dormit. Cum înserează, las benda mea de 24 în codru, şi plee călare, având alăturea cu mine pe flăcău, până la barierea oraşului, unde mă descalec. Flăcăul se sue călare şi eu îl urmez pe geos până la curtea boerească. Flăcăul duce calul în grajd şi pe mine mă ia şi mă duce în odaea boerului şi mă ascunde in fundul unui pat de culcare. Aceasta s’a petrecut, pe când boerul nu era acasă, căci flăcăul ştia timpul, când lipseşte boerul. Trecuseră câte-va ceasuri dela amurgit, fiind-că boerul, după cum aflasem, jucase o partie de joc de cârti la un prieten 252 al său, când se aude sunetul de deschiderea uşelor, tropăitul paşilor şi, în sfârşit, boerul ajunge în odaea sa de culcare* Pe când se desbrăcase şi se aşeziase în pat, eu, fără a face o mică întorsătorură, ca să nu spariu boerul, încep de odată să zic : „cucoane Iordache nu vă spăriaţi, fiţi liniştit, că nu sunt un om rău, sunt un prieten al d-v,“ Şi, abia am apucat să isprăvesc cel din urmă cuvânt al vorbirei mele, m'am şi văzut în mijlocul odăiei, înainte boerul, înarmat până la dinţi, cu pistoale, cu cuţit şi cu iatagan* M’am aruncat şi am căzut de o dătă în genunchi înaintea lui cuconul Iordache Băsdugan, care rămăsese înmărmurit şi îngrozit* După ce am stat câteva minute în genunchi cu capul plecat şi cu mâinele la piept, am auzit o voce tremurând : „da, bine Chetrene tu eşti? Vai, că mult mai îngrozit!“ M’am sculat din genunchi, m’am dus şi i-am sărutat mâna m’a aşezat pe scaun alăturea de dânsul şi mi-a zis : „spune Chetrene, ce nevoe mare te-а adus pe la mine“. De câteva zile sunt cu banda mea în pădurea vecină; suntem istoviţi noi şi caii noştrii ; am isprăvit totul. Vă rugăm, cu lacrímele în ochi cumpăniţi nevoele şi trebuinţele; daţi-ne un ajutor bănesc, care va fi şi cel din urmă, şi jurăm pe sufletele noastre, că nu să va mai mişca un fir de păr din viaţa şi averea d-voastră, cât mă va mai ţinea Dumnezeu pe mine şi pe tovarăşii mei* Cuconul Iordache se scoală de lângă mine, se duce la lada cu banii, scoate un făşic cu una sută de galbeni, şi mi-1 dă. După ce îi sărut mâna şi picioarele, mă adresez către el şi îi zic : „cucoane Iordache, ai un mare duşman în ograda d-tale ; când vei auzi o detunătură de pistol, să ştii că ai scăpat de el“. Era pela mezul nopţii* Flăcăul mă aştepta cu calul în mijlocul ogrăzei. Mă sui pe cal, scot un pistol din brău şi sdrobesc capul miserabilului, care vânduse pe stăpânul său* Dupăce Chetreanu dormise o noapte în satul Lungeşti, soseşte în Bârlad, de acolo la Vaslui şi ajunge la Iaşi* Curtea criminal îl judecă şi îl condamnă la spânzurătoare. Pe platoul Copoului se râdică furcele şi ştreangul ; corpul vestitului haiduc Chetreanu oscilează în spaţiu la privirea trecătorilor. In copilăria mea se vorbea cu groază de doi bandiţi, care prădau oraşul şi judeţul în lung şi în lat. Ei treceau Prutul, şi prădau în Basarabia ; treceau Dunărea, şi pradau în Bulgaria. Unul se numia Buzu, om scurt la corp, gras ca un butoiu, negru ca un corb, fioros ca o henă ; altul, Moacă, înalt şi ciolănos, de grosime potrivită, cu o căutătură şirată. Şi unul şi altul, dupăce au jăfuit şi au omorât, au fost prinşi, condamnaţi la închisoare pe viaţă şi torturaţi. Pedeapsa corporală, pe acea vreme, se executa la capitala judeţului, de unde era criminalul. Atât Buzu cât şi Moacă au fost torturaţi sub ochii orăşenilor. Se anunţa cetăţenilor ziua de tortura criminalului. El era pus liber într’un careu de călăraşi cu săbiile scoase, în afară de careu era un calaraş nearmat, dar cu un biciu plumbuit în mână, ce trebuia să aplice loviturile pe corpul vinovatului, doboşerii mergeau înainte şi băteau tobele, din care eşeau nişte sunete lugubre, ca cum ar fi fost nişte sunete ce anunţau moartea cuiva, şi înaintea doboşerilor era un amploiat dela isprăvnicie, îmbrăcat în uniformă rusească, căci pe atunci toţi funcţionarii administrativi purtau uniforme, care aploiat ţinea în mână un sul de hârtie, pe care era scris fáptele vinovatului şi numărul loviturilor ce avea să primească. La executarea pedepsei lui Buzu şi Moacă amploiatul care a cetit sântenţa, a fost Costache Ion, văr cu Gheorghe Vidră, cunoscut destul de bine, căci a murit în zilele noastre. Cortegiul lugubru trebuia să se oprească în patru răspântii : piaţa Domnească, chiar la marginea stradei de intrare în curtea bisericei ; în colţul stradei principale, visavi de magasinul Broder, pe atuci era prăvălia de bogasierie a lui Pavilică ; colţul unde se încrucişiază strada Ştefan cel Mare şi Paloda, unde a fost clădirea Teatrului; piaţa ocolului vitelor, în apropiere de locul, unde este o fântână. In fie-care din aceste puncte avea să se oprească cortejul. Amploiatul se suia pe un scaun, ca să fie văzut de lume, cetia săntenh şi însemna pe o bucată de hârtie numărul de lovituri hotărâte; vinovatul îşi expunea trupul gol şi jandarmul aplica loviturile mortale ; puţini putiau să sufere loviturile la cele patru răspântii ; mulţi cădeau ameţiţi sub lovituri ; mulţi muriau dela a doua sau dela a treia, sau dela a patra răpântie. Curtea criminală din Iaşi, condamnase pe Buzu şi Moacă la câte una sută de lovituri, adică câte două zeci şi cinci la fie- 254 care răspântie. Costache loan ne spunea, că din toţi condamnaţii, singurii Buzu şi Moacă au putut să şuiere loviturile, dar şi ei au trebuit să fie transportaţi la închisoare cu carul de unde se vede ce constituţie de fer aveau oamenii aceştia !. Intr o zi din luna Septembre, pe când Buzu nu era prins încă, veni la noi o rudenie din satul Lungeşti călare. Calul este legat la esle într'o poiată ce aveam şi şeaua cu frâul se pun pe prispă. Ne punem la masă cam întramurgul, dupăcum era obiceiul casei, şi, dupăce am sfârşit masa, tatăl meu spuse mamei : „Eleano, fă paturile, că eu cu vărul Costantin ne ducem până la Andrei Surul, ce avea crâşmă chiar în locul, unde vin casele lui Dumetru Ursulescu, ca să mai vedem, cine mai este pe acolo şi să luăm câte un pahar de pelin“. Mama mea parcă avea o presimţire, căci să încearcă să-îl oprească şi să rămâe acasă, zicându-i : „omule, scii că săptămâna trecută Buzu a prădat pe părintele Iorgu Chiru şi i-а luat totul ; stă-i acasă, că parcă am o presimţire acum. Tatăl meu şi cu moş Constantin n*au ascultat şi au plecat, ca să mai stee puţin la crâşma lui Andrei Surul. Luându-se cu vorba au zobovit, cam vre-un ceas, aşa spunea ei. Noi ne-am culcat. Eu, care eram cel mai mic, m'am culcat la sânul mamei. Mama nu adormise, aude lătratul şi pe urmă tăcutul câinilor, aude sunet de paşi , de om, vede o mătăhală de om că se apropie de fereastra odăei, unde_ trăesc chiar astă-zi, şi lângă care fereastră era patul de dormit, râdică fereastra şi alunecă palma sa pe fruntea mea, încât mă trezeşte şi încep să plâng, mama începe să strige pe nume pe tata şi pe moş Constantin, atunci matahala să rătrage, închide fereastra, se duce în căsoiu, desleagă calul, ia şi şeaua cu toate ale ei de pe prispă şi pleacă. Când tatăl meu şi cu moş Constantin se întorcea dela crâşma lui Andrei Surul şi era în capătul stradelei ce conduce la casa noastră, un individ încălecat pe cal scăpăta de casele lui părintele Dediu şi au apucat pe strada ce conduce la str. Principală, căci se distingea foarte bine, că era o lună ca ziua. Intrând în casă, tata şi moşul, au găsit pe mama înmărmurită de frică şi pe mine plângând. Trecuseră un număr de ani dela această întâmplare, Buzul se graţiase de la Ocnă, se hotărâse să se lasă de hoţie şi intrase 255 storuş la privighitorul Costache Chiru, care era vecin cu noi. Intr'o zi, cam pe după toacă, pe când şedeam noi toţi copiii* pe lângă mama pe prispa casei, vedem că intră Buzul în ogradă, îmbracat în haine de staroş, ca cum era îmbrăcaţi şi jandarmii, se apropie de noi, îşi scoate şapca din cap, se uită spre mama şi zice: „sărut mâinele cucoană Eleno, să-ţi trăiască copiii şi să le dea Dumnezeu minte şi noroc**. M'am hotărât, zicea el, să mă retrag din storoşie şi să mă duc unde mă va îndrepta Dumnezeu. N'am voit însă să plec, fără a veni să-mi mărturisesc un păcat şi să mă rog sâ mă ertaţi, că poate să mă iee Dumnezeu, căci sunt bătrân şi amărât. Vă aduceţi aminte, continuă el, sunt acum zece ani trecuţi, în*r'o noapte de toamnă, pe o lună luminoasă, ca zîua, un om a deschis fereastra casei (arătând anume odaea), a voit să intre, dar s'a retras, a luat şeaua de pe prispă, calul din căsoiu şi a eşit pe poartă ; aceia eram eu, vestitul Buzu ! Ştiiam că soţul d-tale, cu un prieten al său, intrase la crâşma lui Andrei Surul, mă hotărâsem să intru în odaea de dormit să vă omor pe toţi, ca să vă iau toţi banii, căci aflasem că aveţi bani. Când am rădicat fereastra şi mi-a alunecat palma pe fruntea lui cuconul Ionică, care a şi început să plângă, atunci plânsul lui de copil nevinovat atâta· m'a înduioşit, că m'am retras înapoi şi n’am mai voit să-mi îndeplinescu ticălosul plan. Acum cucoană Eleno iar-tă-mă, şi spre semn că mă ertaţi, dă-mi mâna s'o sărut ; acum cucoane Ionică iartă-mă, şi spre semn, că mă erţi, dă-mi fruntea să ţi-o sărut. Cu ochii plini de lacrămi şi cu un hohot de plâns a zis : „rămâneţi sănătoşi ; Buzu se duce ; Buzu nu se mai reîntoarce“ ! Aceasta s'a întâmplat cam pe la 1860 şi de atunci n'am mai auzit că să mai vorbeşte de el. Neculae Moacă, care, dupăce fusese torturat la cele patru răspintene ale oraşului şi condamnat ia munca silnică pe viaţă, a fost transportat să tae sare la ocnele dela Tàrgu-Оспа. El, ca şi Buzu, după un chin de zece ani, a fost graţiat în timpul domniei lui Alexandru I Cuza. Cam cătră anul 1868, în restaurantul Venţel din Hanul Tălpău, ce era în locul, unde astă-zi este otelul Europa, văd un om înalt, ciolănos, cu trunchiul corpului curbat, cu ochii în geos, ca cum s'ar feri să fie privit de cineva, cu mersul încet şi greoiu, trecea de multe ori prin restaurant ducând şi aducând coşul plin cu came, cu pâine şi cu alte lucruri trebuitoare ale unui restaurant, căra cu cofele şi cu secaua apă pentru bucătărie, era deci în calitate de rândaş la restaurantul lui VenţeL Intr'o zi mă găseam la dejun cu Neculae Dospinescu, ce era pe atunci supleant la tribunalul local şi, pe când dejunam, iată că trece prin restaurant omul descris mai sus, încărcat cu coşuri de lucruri pentru mâncare. După ce omul nostru trecuse din sala restaurantului în bucătărie, Nicoiae Dospinescu se reculege cam puţin şi cu o voce tremurândă îmi zice : „ştii cine este acesta ? Este Nicoiae Moacă, cel mai vestit haiduc ? Am fost alăturea cu Costache loan şi am văzut, cum i s’a aplicat 100 de lovituri la cele patru răspântii“. Cu permisiunea patronului, am chiamat pe Nicoiae Moaca şi l’am aşezat pe scaun lângă noi. Nu prea voea să şează, dar mai pe urmă s'a supus. A început să ne spună de suferinţele lui, care erau, cu adevărat, suferinţe de martir. Suferinţe în codri ; suferinţe înaintea judecăţei, unde îl lovea până la sânge şi până la ameţeli; suferinţe în închisoarea din oraş, ce pe atunci era în locul* unde a fost casa obştei, în care închisoare era aruncat într’o groapă umedă, fără aşternut şi fără lumină ; suferinţele în cele patru răspintie ale oraşului, unde corpul său să sângera de lovituri şi mintea lui să aprindea până la nebunie ; suferinţe în ocnele de sare, unde a petrecut aproape toată bărbăţia lui ! Nicoiae Moaca devenise omul cel mai cinstit. N u îşi apropria un paiu. Ne spunea patronul restaurantului „Venţel“ că n'a putut să vadă om de atâta blândeţă, de atâta bunătate, de atâta hâmicie, de atâta bună credinţă. El zicea : un ticălos de grec, care m’a torturat, care mi-a necinstit femeia mea, m’a hotărât să mă duc în codru şi să jefuesc la drumul mare. N'am omorât, martur îmi este Dumnezeu, de cât* numai greci. Dupăce Nicoiae Moacă sărvise în restaurantul lui Venţel vre-un an, într'o seară, pe când în restaurant era multă lume, vedem că apare şi ne se adresează cu aceste vorbe : „boerelor vă las sănătoşi ; mâine, în zori de ziuă, plec ; mă duc să-mi petrec restul zilelor la o monastire şi să mă rog lui Dumnezeu pentru 257 ertarea păcatelor mele, pe care le-am săvârşit din răutatea Grecilor ; mă duc să mă călugăresc ! Ne a cuprins pe toţi mila şi regretul de plecarea acestui om, ce era o distracţie plăcută şi instructivă pentru noi ; ne-am grăbit şi am făcut o colectă de vre-o sută dn lei, casă-i săi sărviască în călătoria să; cu lăcră-mile în ochi ne-a luat pe rând şi ne-с sărutat mâna. Dupăce a primit banii şi a isprăvit sărutatul mànilor, a plecat. N’am mai auzit nici unde s’a stabilit, nici cât a mai trăit. N’am uitat însă timpurile, în care au trăit Moaca ! Pe vremea domniei lui Mihalache Sturdza, după povestirea tatălui meu, în piaţa ocolului de vite, s’a râdicat doă furci şi un odgon, unde s’a spânzurat vestitul bandit Munteanul. Corpul a stat o zi şi o noapte, pe urmă s’a săpat o groapă chiar lângă furci, unde s’a aruncat corpul spânzuratului şi s’a acoperit cu ţămă. De multe ori n’am trecut noi peste pământul ce acopere corpul lui Munteanul ! Dacă s’ar fi pus vre-un semn, de sigur, că l-am fi încungiurat ! Corpul fără vieaţă, chiar al unui criminal, nu se profanează ! /. Vasiliu, pensionar 1907 Maiu 28 II MEMORIUL scris şi subscris de Andrei V. Ionescu, fost Primar al oraşului Bârlad şi Députât de mai multe ori. Andriu V. Ionescu respunde veneratului Părinte I. Anto-noviciu la „foaia sf. Sale de întrebări“ următoarele : Sunt născutu în oraşulu Bârladu, la 26 April 1832 *) din părinţi Români, fiulu Pitarului Hagi Vasile loan, şi a soţiei sale Ileana. Părintele meu era comerciant fruntaş, având 2 Magazii, 1 de Manufactură şi alta de Lipscănie. Părintele meu au fost adeseori alesulu Casei Proprietăţei Moşiei Târgului Bârlad, unde s’au destins prin activitate şi asiduitate până la esees ! După aceasta au fost ales membru la Municipalitatea oraşului în mai multe rânduri, aşa că pe la 1846 au fost numit Preşedinte al ei, fapt care pe atuncea era foarte ne cunoscut, ne puţind fi un co- J) Mort la 2ţ Febrqariş 1917, în etate de 85 ani. 17 258 merciant Preşedinte, de oare ce această onoare de prim magistrat al Oraşului era rezervată numai boerilor de baştină, de aicea se vede dar* ce loc interesant ocupa părintele meu în societatea Bârlădeană, D-sa înbolnăvindu-se de lăngoare (Tifus) pe la anul 1839, a fost curarisit de reposatui doctor Emanoil Costin, des-cendinte din adevarata familie a lui Miron Costin, cronicarul Ţerei Moldovei , Părintele meu, în boala sa şi în pietatea ce avea cătră Atot puternicul Dumnezeu au promis că îndată ce se va însănătoşa (scăpăndu cu vieaţă) va pleca la Ierusalim spre a se închina mormântului sfânt, astfel că la 1840, a plecat împreună cu soţia sa, şi 3 copii, căci atâţia avea pe atuncea şi anume : Andreiu, Gheorghe şi Costache, precum şi cu soacra şi cumnata sa, Tasiica, muma răposatului căpitan Vasile Manoliu, care, cu ocaziunea răs-boiului de independinţă, au contractat nişte grave infirmităţi ; din acest pelirinaj ne-am întos cu toţii sănătoşi, şi deaceia ce mai mare parte din concetăţenii mei îmi zic Hagi Andreiu, De Religiune sunt Ortodox, ca şi părinţii mei, cari au avut 8 fii toţi masculini, din care numai 2 mai supraveţuesc şi anume A, V. Ionescu şi colonelulu Neculai V, Ionescu, frate mai mic, şi care s’au stabilit în Bucureşti, iar cei lalţi fraţi au reposât la diferite epoci de boale incurabile, ca şi părintele meu, care au reposât la 1860 Aprilie 30, în etate numai de 55 ani, iară maica mea în etate de 72 ani, la 1886 Septembrie 19, au reposât. Şcoala Primară sau Domnească, cum se numea pe atuncea, am învăţato în casele numite asfăzi a Ruxandei Gheorghe Cepes-cu, vis a vis de Piaţa sf, Ilie, numită de consiliul comunal, ce prezidam, Alexandru loan I-iu ; pe urmă sau mutat şcoala aceasta în chiliile Vovidenii, în care au locuit mult timp regretatul meu amic d-nu loan Popescu, acum Profesore onorifice ; de acolo împreună cu toată şcoala am pus temelie şcoalei No, 1, care gătindune casa pela 1842, sau mutat şcoala în această zidire nouă, fiind unica şcoală sistematică construită (astăzi transformată în uzina de lumină electrică). Tot în acest local s’au înfiinţat clasele „Funda-ţiunii Gheorghe Roşea Codreanu“ numai în 2 clase, căci numai atâtea clase superioare avea oraşul Bârladu, Se în- 259 văţa limba Latină pe lângă limba Română etc. Intre profesorii noi numiţi, când s’au construit aceste clase, era şi d-nu .Iosif Patriei, Român din Banat, om erudit, care preda limba Latină cu mult succes ; m’a sfătuit ca pronumele meu de loan să’l schimb în Ionescu, cea ce am şi făcut cu multă dragoste, căci îmi era simpatic, nu numai din cauza fizicului său frumos, dar şi din cauza metodului cu care îşi ezercită el greoa sa profesiune şi de atuncea am rămas Ionescu, cea ce mă numesc şi astăzi, înpreună cu toată familia mea. Eu fiind foarte sirguitor la învăţătură, mă bucuram de multă iubire din partea d-lui Patriei, ast fel că la un moment dat, m'a numit şedator acestei clase, cu sediul în banca I, în capătu din această fondaţiune. Şi, ca să stimuleze pe elevii săi la învăţătură, au pus acest loc la concurs, încât mai in fie care zi eram concurat de elevii camazazii mei, care răvniau acest loc ; dar eu, prin sirguinţa ce aveam, tot deauna ’i biruiam, spu-indu-mi lecţia tot deauna fără greşeli. Şi astfel cât am stat în fundaţiune mi-am ţinut locul în banca I din capăt. Din camarazii mei de atuncea numai există astăzi de cât d-lu Colonel Costache Vrabie, în viaţă. Eşind din fundaţiune, părintele meu m’au dat se învăţ limba Greacă şi Italiană, la un savant profesor grec ce se numea Dimitrie Papastavru. Terminând ştiinţile şi acolo, în cursu de 3 ani de zile, părintele meu m’au dat la un bogat comerciant, Hagi Gheorghe Caloiu din Focşani, unde mi-am înce-putu studiile comerciale ; după un timp am eştit şi m'am asociat cu loan Curelescu cu 10°/0 din câştigulu ce va da magaziea sa. Am stat vreo 3 ani de zile, şi, desfăcându-mă de d-lui, m’am asociat cu d-lu Dimitrie loan Gheorghiu din Focşani, ca să deschidem 1 magazie întovărăşie la Bârlad, unde am sosit la 17 Septembrie anul 1851. Această tovărăşie au existat până la Decembrie anul 1856, când m’am desfăcut şi am deschis singur 1 magazie cu obiecte de lux, care au existat până la anul 1887 Martie, când, din cauza marelor perderi ce am suferit, din o concurenţă ne loială, am încetat plăţile şi am lichidat, mai mult din răutatea omenească, decât din vina mea, care nu sunt nici beţiv, nici cartofor şi nici afumeiat ca să-mi perd averea mea a-dunată cu multă onestitate. Din această cauză am intrat într'o 260 criză teribilă, şi dezgustat de atâta răutate m’am retras acasă, unde am stat fără să fiu oprit de cineva 16 ani de zile, primind din când în când vizitile puţinilor mei amici, ce-mi mai rămăsese, între care vă prenumer şi pe sfinţia voastră, care de multe ori m’aţi bucurat prin prezenţa voastrâ. Astfel am petrecut aceşti 16 ani în casă, ne eşind prin oraş şi neducându-mă la nimenea. La anul 1858 Ianuarie 30 mam căsătorit cu domnişoara Safta, fiica cunoscutului comerciant d-nu loan Boiu, clucer şi decorat cu serviciul credincios ; avea mai multe magazie de coloniale engros şi endetail. Din această căsătorie am avut 13 copii din care numai 2 fete, iar toţi ceilalţi băeţi. Astăzi nu am în viaţă de cât 6, adică 5 băeţi şi 1 fată, toţi şi-au făcutu studiile Primare şi Liceale aicea ; după care am trimis pe Constans în şcolele militare din Iaşi şi Bucureşti, de unde, finind cursurile, au eşit sub-locotenent, şi prin servicii mai departe astăzi este căpitan, şi Şef al depozitului de recrutare din regimentul 12 Can-temir. Iară Gheorghe ş-au terminat studiile la liceul Traían din Turnu Severin. După care s'au stabilit în Bucureşti şi au început a studia Medicina, pe care terminând cu bun succes, la facultatea de Medicină din Bucureşti, au prezintat sub No. 830 Teza pentru Doctorat în medicină şi hirurgie, care fiind premiatâ de Juriul ezaminator „cu laude“ au capatat titlul de Doctor în medicină şi chirurgie, stăbilinduse la Institutul Medico-lêgal, Morga Capitalei Bucureşti. îndată apoi au fost numit şi medic Primar al Judeţului Ilfov, după ce au fost mai înainte medic intern al spitalelor din Bucureşti. Din luna expirată Fevruarie anul 1906, este Doctor în medicină şi chirurgie cu diplomă şi liberu a practica această ştiinţă. Fiul meu cel mai mare, Cezar, este casier la sucursala Băncei Naţionale a României din acest oraş, unde îşi face datoria cu multă demnitate, el este căsătorit şi are 2 băeţi cu totul drăgălaşi. Al 2 fiu, mult regretatul Trajan, care după ce şiau terminat-studiile aicea şi la Bucureşti, l’am trimis la Paris, unde au stat 6 ani, făcându-şi specialitate din matematici şi ştinţele fizice, după care, întorcându-se în ţară, au căpătat profesoratu, fiind numit Director de liceu la Rămnicu Sărat, precum pi Revizor şcolar al 261 acestui judeţiu. După aceea şi-au luat concediu şi s'au dus la Brucsel unde şi-au terminat studiile la Îacultatea liberă din acel oraş, căpătând cu laudă licenţia şi Diplomile de Matematice şi ştiinţele Fizice; iară după 3 luni după aceasta, voind a a depune examenul de Doctorat în aceste ştiinţe, s'au întors bolnav şi au murit de teribila boală a cancerului, care au repit ţării un savant fiu, căci el se pregătia să intre profesor la universitatea din Bucureşti şi era cu desăvârşire preparat ; iară nouă familiei ne-au produs cea mai mare durere, la care şi sfinţia voastră v'aţi asociat ţiind un discurs funebru şi făcând necrologul său ; el era decorat cu crucea „Coroana României“ în gradul de Cavaler“. Fiul meu, Andrei A· Ionescu, ai 4 fiu, finind studiile aicea, l’am trimis la Bucureşti la şcoala de Poduri şi Şosele, unde şi-au făcutu studiile, după care au fost numit Inginer Conductor al postului Tulcea ca şef al serviciului Hidraulic, acolo au stat mai mulţi ani şi pe urmă au fost transferat la Cerna-Vodă, înaintându-1 în serviciu. Al 5 fiu, Vasile A. Ionescu, este funcţionar la primăria oraşului ; iar al 6, fiica Virginia A. Ionescu, care, după şcoala Primară, au fost promovată la şcoala Secundară de fete, unde şi-au terminat ştudiile cu deplin succes. La 1860, pentru prima oară am fost ales membru al Casei Proprietăţei moşii oraşului Bârlad, unde, după regulile stabilite prin Hrisovui Domnesc, în virtutea cărei se aleg membrii numai pe un an. La 1861, am fost ales aseminea pentru prima oară membru la Municipalitatea oraşului Bârlad, cu plăcere îmi amintesc despre acest an, căci atuncea am propus paveluirea oraşului cu piatră de Putna, care lucrare costă 12.000 galbeni, încât au trebuit să se pue noi biruri şi adică de 8.000 galbeni, căci municipalitatea nu avea vinit de căt de 4.000 galbeni anual. Nu era absolut nici o înbunătăţire, gloderia era nemai pomenit de mare, astfel că în dosul Hotelului Brandes s'au înecat 1 cal şi altul vis-a-vis de Leizer Cofman pe strada principală, gloderie proverbială, încât prin măsurile luate atunci au început oraşul a se pava şi să continuă regulat până azi ; din care iniţiativă avem azi şi câteva străzi pavate cu piatră 262 cubică, Fănarile de iluminat oraşul erau în număr de 60 şi sé. aprindeu cu lumănări de său. La anul 1862, luna Ianuarie, urmând a se face definitiv Unirea Principatelor, am fost ales şi trimis de comună la Bucureşti, spre a asista la această celebrare măreaţă contopinduse atât adunările Deputaţilor Moldovei şi Valahiei, precum şi mi-nisteriile lor într’un singur minister şi o singură adunare a deputaţilor României cu titlu de Principatul României. Ajungând în Bucureşti am fost încarteraţi de Primăria Bucureşti, pe la diferite Hoteluri, luăm parte la Tedeumul dela Mitropolie, banchete şi diverse festivităţi. Intre altele toţi deligaţii aceştia au fost prezentaţi Mării Sale Domnitorului Alexandru loan I Cuza, în sala tronului, iară Măriea sa sta pe Tron înbracat în haine de general de cavalerie cu mantia Domnească. Această prezentare s’au făcut de Preşedintele Consiliului de miniştri, reposatul B^rbu Catargiu. Regula era ca deligaţii să se prezinte M. S, în 2 rânduri şi ministru declară cu glas tare că prezeiitează deligaţii cutărui oraş sau judeţ, astfel că, când au venit şi rândul meu şi prezentându-mă Domnitorului, Măria Sa, cum de felul său era foarte curios, au întrerupt pe d-nu ministru spunându-i că mă cunoaşte şi în-trebându-mă unde sunt găzduit, am răspuns respectuos că sunt găzduit la Hotelul Caracaş din strada Şalarilor ; atunci 5 au adresat ministrului spuindu-i să dei ordine Prefectura! de Poliţie ca să-mi aducă bagajul la Palat, fiind găzduit într’ o cameră alăturea de camera cumnatului său, d-nu Iordache Lambrino. M’au ţinut 1 săptămână întreagă, luând masa cu M. Sa, după care m’am întors la Bârlad. Fiind că cheltuelile de trimitere la Bucureşti să făcură de Comună şi, rămăindu-mi 17 galbeni câţi-va lei, i-am înapoit comunei, care nu vroia să-i primească, spuind că aceşti bani au fost destinaţi pentru mine ; eu însă am persistat, şi au trebuit să-i primească, după cum să poate vide din dosarul Primăriei, unde se află petiţiunea mea de prezentarea banilor în chestiune. Am continuat cu pavarea şi înmulţirea fănarilor, tran-sformândule în iluminaţie cu petroliu, şi alte multe înbunătăţiri ce îmi scapă din memorie, fiind mulţi ani trecuţi de atuncea. Şi eu astăzi bătrâiî de 76 ani, înplinind 75 de ani, la 26 Apriliu expirat, anul curent 1907. 263 Trebuie să vă spun că, fiind foarte june la 1856, iubiairi până la esees libertăţile publice, dar din cauza regulamentului organic ñu le putem egzercita !.. încât am fost silit pentru ca să fiu aparat de arestare şi expulzare, se mă fac supus Englez, cu care am cheltuit 6 galbeni şi am căpătat 1 pasport, din care se constată că sunt născut la Banta Serigo, în insulile Ionice, ce erau anexate la Angliea, şi care au stat până la 1861, când s'au ales Princepele Gheorghe de Danemarca Rege al Greciei. Cu această ocaziune Principele Gheorghe de Danemarca înrudindu-se cu curtea Angliei, au fost dăruite de Angliea Regatului Grecesc, făcând parte şi azi din regatulu Grecesc. In această calitate de supus Englez am stat până la 1858, când am părăsito, deviind iarăş cetăţean Român şi fiu de boer, în virtutea decretului ce poseda tatăl meu delà M. S. Alexandru Grigoriu Ghica Voevod ce au venit domnitor moldovei la 1849. Astfel că am putut lucra cu ardoare la Unirea Principatelor Române, precum şi la prosperitatea ţării mele scumpe, şi mult iubite. Din cauza aceasta, Prefectul de aicea, d-nu Alecu Diea, având ordine severe pentru aceasta au venit cu consulul meu Englez, precum şi cu 1 Poştă cu 4 cai ca să mă ridice şi să mă trimeată la Iassi spre a-mi lua pedeapsa ; consulul meu în loc să mă susţină, el înclina cu prefectul. Insă Prefectul furios se adresează consulului ca „vezi că supusul dotale nu te ascultă“ ; eu atunci protestez şi le spui la amândoi că supuşii d-nului Consul sunt slugile sale, eară nu eu ? care sunt protejatul maestăţii sale Britanice şi, dacă nu mă lasă în pace, la moment voiu supune o telegramă majestăţei sale, cerându-i protecţiune, iară nu violarea drepturilor ginţilor. Văzând că eu nu şuguesc şi sunt capabil de acsasta, s'au muet amândoi şi de unde erau ca nişte lei, au devenit mei.’Şi lucru curios, că, pe când se petreceau toate aceste, frate-meu, Ghiţă, deschidea nişte lăzi, ce-mi venise din Paris, şi-au scos nişte argintării şi cristale, din Paris, care pentru prima oară s'au văzut la Bârlad, încât d-nu Prefect, ca să mă înbuneze şi poate că avea necesitate, au cumpărat argintărie de 80 galbeni, şi aşa ne-am despărţit cu toţii veseli, Dela 1858, am început a lucra în deplină libertate ca cetă-ţian Român; atuncea urma să se facă alegerile de deputaţi 264 pentru alegerea Domnitorului, care s'au efectuat la 1859 Ianuarie 5, în persoana Marelui Domnitor Alexandru loan I CuzaVoevod. Trebuia zic să se facă alegeria de deputaţi. Colegiul I, în care făceam parte, ca alegător, se compunia cam de vro 30 alegători, cea mai mare parte fiindu-mi rudenii şi amici, am isbutit se propun pe amicul meu domnu Gheorghieş Emandii, care s’au şi ales. Pe atuncea nu egzista partidul liberal şi cel conservator, ci numai partidul oamenilor cinstiţi şi buni patrioţi ; niminea nu se interesa ca să fie luptători afară de regretatul meu amic d-nu loan Popescu, dar care nu putea face nimic, căci eră supus austriac, ceia ce l'au făcutu se steâ ca simplu spectator, aşâ că la 1864, nemuritorul M. Cogălniceanu au împământănit pe toţi profesorii transilvăneni, şi atuncea Popescu au devenit alegător ; ba trebuie se arăt, când, din cauza ambiţiunilor, sale, mă combăteâ şi vroiâ cu ori ce preciu să-mi iei locul de cap al partidului liberal de acole ! ceia ce n’au putut de căt să fie şi el unul dintre capii de aicea!. După alegerea nemuritorului Cuza, s'au designat 2 partizi şi adică partidul boerilor, numit conservator, şi partidul liberal compus din oameni cari doriau toate libertăţile pentru ţara lor. De atuncea am devenit adversari politici cu d-nu Gheorghieş Emandii, dar prieteni am rămas până la moartea sa, pe care o regret mult. La 1864, transformându-se Municipolităţile în Primării, la alegerile ce sau făcut atuncea, după noua lege comunală, eu, deşi lipseam din ţiară de 3 luni, fiind la Paris, m'am ales în unanimitate în fruntea listei comunale, care, după legea de atunci, din cei 3 aleşi în fruntea listei, guvernul avea dreptul de a numi pe Primar. La Paris fiind, am primit o telegramă prin care un număr de alegători, din Bârlad, îmi făceâ cunoscut alegirea şi ca sigură numirea mea ca Primar, felicitându-mă în mod călduros. Din Paris, plecând în Elveţia la Geneva, unde de obiceiu de mult încă trágém la Hotel du Lac, situat pe malul lacului Leman ; alăturea de acest Hotel erâ o cafinea, care se numea Café du Globe ; acolo ducându-mă ca de obiceiu, să citesc jurnalele Româneşti, am dat şi peste jurnalul „Trompeta Carpaţilor“ redijată de 265 Cesar Bolíac ; jurnalul era scos ca ediţie de lux, şi prin el se aducea laude nemuritorului Cuza, pentru împroprietărirea ţăranilor, căci atuncea se făcuse. Observând acest ziar, găsescu publicat o depeşă a alegătorilor mei prin care protestau pentru ce nu m’au numit pre mine Primar, căcî eu avem dreptul şi nu d-nul Ion Coroiu, care erâ ales pe la mijlocul listei şi nu aveâ dreptul de a fi numit; dar cei în drept pretextau că n'am fost numit din cauză că eram prea june, şi astfel nu eram destul de serios· Eu pe atuncea eram în etate de 32 ani, şi prin urmare ajungea destul că m’au numit prim adjutor. Intorcându-mă în ţară, am găsit între amicii ce mă aşteptau acasă la mine, ca să mă felicite pentru bună venire şi d-nu loan Coroiu, care l’am primit cu bucurie şi nu am arătat nimic din nedreptatea ce mi se făcuse cu numirea mea ; căci d-nu Coroiu era foarte îngrijit că nu voiu primi postul acesta ; dară eu am tăcut şi am primit a fi prim ajutor de Primar, şi am lucrat în toată libertatea, căci d-nu Coroiu îmi făcea toate plăcerele, nu mă contrariia la nimic, încât de vis, eu eram adevăratul Primar· Atunci am creat o serie interesantă de îmbunătăţiri a oraşului punându-se noi biruri, care atingeau cifra de aproape 900.000 lei şi fiind aspru criticat numai eu de toate aceste· Primiam zilnic scrisori anonime, care mă ameninţiau, care cu moartea, care cu bătaea, încât din această cauză luasem măsuri de precauţiune, umblând necontenit cu un revolver de calibru 6 m|m în buzunar şi gata fiind a mă răsbuna în modul cel mai teribil pe acel ce ar îndrăzni să mă atace ; gracie purtării mele active şi oneste, i-am dezarmat de astfel de ostilităţi şi am rămas numai cu ocara şi calomniile ce’mi debitau ; care de altfel îmi producea multă amărăciune, când mă gândiam cu ce ură sunt tratat pentru că vreu să îmbunătăţescu oraşul şi să-l servescu cu onestitate fără de a fura după cum furau acii ce mă criticau· Atuncea am înmulţit fanarăle şi iluminaţiile cu gaz petroleu, râdicândule până la aproape 500 ; atuncea* s'au început construcţiunea podurilor de lemn după un sistem nou american ; înmulţirea stradeler cu pavaje noi, şi altile, care îmi scapă din memorie. La 1865, sau început şi îmfrumuseţarea gră-dinei Publice, construind bănci de fer, fănare de iluminat, care 266 nil erau ; aranjând drumurile într’un mod sistematic; căci am tăet multă pădure din ea, numai ca să o aranjez cât s’au putut mai bine ; atuncea am construit Pavilionul cel mare ca’n caz de ploaie visitatorii grădinei să aibă unde a se adăposti ; atuncea am construit sere pentru păstrarea florilor tropicale, prevăzindu-le cu cuptoare care le încălziau ; atuncea am adus apă, construind lin basin, unde azi este aşăzat bustul lui G. Pallade, ceva ce te revoltă, că în loc de apă ce are nevoie grădina, să se puie un monument unui mort ; nimic mai greşit de cât aceasta, căci în oraş sunt destule pieţe publice unde ar fi stat mai bine, şi unde era mai mult admirat de numerosul public, ce furnică pe acolo. La 1866, îmbolnăvindu-mă greu am fost silit să demisionez dela Primărie, şi să mă duc la Paris spre a mă curarisi, gracie căriea m’am însănătoşat. Din cauza multelor lucrări începute de mine şi acei ce m’au înlocuit în administraţia comunii, nefiind dibaci şi buni gospodari, au încurcat comuna cu enorme datorii, pe cari se vor videa în darea mea de seamă din 1875, cheltuind o mulţime de bani şi grevând cassa cu aproape 400.000 lei peste veniturile ei, cu dobânzi oneroase, care sunt anume specificate în Darea mea de seamă pe care v'o trimit anexat pe lângă aceasta cu rugămintea că, după ce vă veţi folosi de ea să mi-o înapoiaţi, căci numai acest exemplar mai am, din toate administraţiile ce am făcut la comună, şi care administraţii toate au avut Dările de seamă, dar numai ştiu ce s’au făcut, şi nici cine mi li-au luat ; când am găsit acest exemple ' nu ptţin m’am bucurat, căci pu-indul la dispoziţia Sf. Voastre lesne vă veţi putea face o idei despre faptele mele dela Primărie în anul 1875 ; şi celelalte administraţii ale mele n’au fost mai pre jos de acele ce videţi în 1875. In cât tot eu am trebuit să o scap de aceste încurcături, care ea, casă publică, plătea procente de 18°/0 şi 24°/0 ; şi, dacă socotiţi mai bine, erau mai multe procente, când procentele la unile obligaţiuni erau ca să se plătiască înainte, etc. După o mică pauză am revenit iarăşi la Primărie şi am continuat cu înfrumuseţarea oraşului; dar pe la 1874, ne mai putând face faţă plăţilor comunale am fost silit se propui consiliului comunal ce pre-şidam, ca să mă autorizeze a face un împrumut de 400.000 lei la Casa de Depuneri cii un procent minim de 9°/0 pe an şi plata 267 in rate, ceia ce am şi izbutit a face odată 50.000 şi altă dată 350.000 lei, în total 400.000. Pe atuncea era foarte rar ca să găseşti bani cu 9°/0 pe an, după o stăruinţă de aproape 3 luni ce am stat în Bucureşti şi până n’am finit nu m'am întors în Bârlad, viind cu banii necesari. La Bucureşti, fiind o Casă de. Bancă, Abram Emanuel & fii, voind a face şi ea împrumutul, dar numai cu 12°/0 pe an, îmi propune să-mi dea 4000 galbeni reşf ert, ca să Urc dobânzile din 9 la 12°/0 cea ce cu indignare nu am primit. Tot în anul 1875 am înzestrat comuna cu stâlpi de fontă pentru iluminatul oraşului, care există şi azi şi să pot vedea pe străzile oraşului; am construit cimitirul de înmormântări, precum şi o capelă, cum se vede azi în cimitir. Planul cimitirului l’am făcut la Paris. Tot la cimitir am construit şi casa pentru punerea morţilor şi casa servitorilor cimitirului. In piaţa Domneasca am construit un basin pentru apă, >şi rezervorii pentru caz de incendii, ca să aibă apă abundentă şi să se poată lua cu lesnire. Vis-a-vis de magazinul lui Hagi Lazar Cambur, astăzi proprietatea d-lui Paveliu comerciant de coloniale, era o piaţă ce se numia a Otcupului, mlăştinoasă şi cu totul murdară, acolo staţionau carile cu poloboace de vin, adesa pentru disfacere, şi tot aicea se cotiau de însărcinaţii Primăriei. Am oprit de a se mai vinde vinurile acolo şi am strămutat otcupul în piaţa ocolului de vite; iară pe locul rămas fără nici un serviciu, am făcutu un scuar, prevezindul cu copaci, gazon şi flori, de cătră grădinarul comunei, adus de mine din Paris. După facerea împrumutului comunei la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, trecând 5 ani, s’au făcut convertirea acestui împrumut cu bilete la porteur. Din această operaţiune comuna au profitat diferinţa procentelor peste 9°/0, cam la 200.000 lei, profit ce au devenit real numai prin chibzuinţele mele neîncetate în toate sferile comunei noastre. Am fost alesul comunei dela 1861 şi până la 1886 ; în acest interval de aproape 26 ani, am fost ales şi numit de 5 ori Primar al oraşului Bârlad ; tot în intervalul acesta, consiliul. îmi votâ 250 lei ca diurnă de trăsură, eu însă o lăsam în folosul casei comunale; aseminea din micul meu onorar de Primar, ce nu era mai mare de 400 lei mensual, eu dă-dem în folosul casei comunale câte 100 lei, astfel că atât din 268 onorar, cât şi din diurna de trăsură dădeam 350 lei, pe fiecare lună ; iară trăsura plătiam din proprii mei bani. etc. Cât au ţinut Camera de Comerciu sediul său în oraşul Bârladu, totdeauna am fost alesul ei, şi numit Preşedintele ei. La 1867 am fost pentru prima oară alesulu oraşului în A-dunarea deputaţilor României, reprezentând la început colegiul III orăşienescu, după cum era pe atuncia ; а П oară, colegiul al II, şi a treia oară colegiul I, încât am fost reprezentant al naţiu-nei în 3 legislaturi, făcându-mi datoria cu multă independenţă ; astfel că, când s’au votat înfiinţarea domeniilor Coroanei, în cameră s’au pus votul cu apel nominal, şi nu secret, încât eu am votat pe faciă contra acestui Domeniu. Şi în tot timpul am fost independent, cu toată dragostea mea nemărginită ce aveam pentru marele şi ilustrul barbat de stat d-nu I. C. Brătianu. Cu d-lui şi cu d-nu C. A Roseti, am făcut cunoştinţă în cartierul latin din Paris. Cu fericire îmi aduc aminte de aceste cunoştinţe precioase, căci d-nu Brătianu şi Rosetti erau egzilaţi acolo, pe cât îmi aduc aminte, cam pe la anul 1853. Şi de atuncea am fost cel mai devotat amic politic al lor, până la moartea lor. In tot timpul acesta eram cel mai crezut om din acest oraş, astfel că schimbam şi aşezam pe cei mai înalţi funcţionari ai statului, ca Prefecţi, Preşedinţi de tribunal, Casieri, Directori ai creditului agricol, şi alţii, care nu erau oameni de treabă, cu oameni oneşti şi activi, încât pentru ori ce afacere din Bârlad eram consultat şi Prefecţii ordonaţi a lua lămuriri în ori ce afaceri ale judeciu-lui. De 3 ori mi s’a propus de d-nu Ministru Prefectura judeţului Tutova, şi de 3 ori am refuzat’o fiind că după mine Prefectul şi Poliţaiul oraşului sunt posturile cele mai detistabile, în cât ei trebuie se ezecute ordinele Guvernului fără să sufle, şi eu preferam independenţa şi onestitatea serviciilor. încă din anulu 1868, am luat parte la înfiinţarea unui spital sistematic în oraşul nostru, fiind şi eu unul din membrii fondatori donatori, care sunt în număr de 20. Regulamentul spitalului au fost făcut de D-r C. Codrescu şi de mine, şi într’o şedinţă de ale primăriei, ce preşidam, s'au votat şi egzistă şi azi în administraţia spitalului „Bârlad şi Elena Beldiman“. Tot eu am . fost norocitul să 269 preşidez mezatul când s'au antreprezuit spitalul ; atuncea s'au prezentat 2 societăţi: una evreiască şi alta românească, compusă din : Inginer G. Vălescu et С-nia, cetăţean bârlădeaii. Am preferat pe români cărora li-am adjudecat’o cu 417000 lei, iară evreii îmi adusese 1 ladă de tutun Bectimis în valoare de 100 galbini şi deosebit 2000 galbeni, ca să dau юг antrepriza cu 470.000 lei, ceia ce batjocorindu-i bine am refuzat, cumpărând numai cu bani 100 galbeni tutunul ce-mi adusese şi oprindu-mi o parte pentru mine, restul l’am desfăcut pela oamenii mei care cu multă recunoştinţă îmi făcu elogii pentru buna sa calitate. Am făcut parte din Societatea Tipografiei „Unirea“, care, prin intermediul meu la cassa amicului meu G. B. Popovitz din Viena, s'au cumpărat şi expediat la Bârlad. Fiind la Paris, cam pe la 1878, s’au înfiinţat aicea o Societate de Bancă „Economia Bârlădeană“ şi am primit o depeşă, prin care mă numia Preşedinte al ei, dar eu nu am primit această onoare, şi, refuzând, societatea au numit în locul meu pe N. Ni-corescu, şi casier pe G. Răşcanu ; rezultatul ne fast al societăţii aceştia este cunoscut cetăţenilor, care au perdut mulţi bani, în paguba lor, şi cu toate acestea niminea ntau reclamat îndestularea lor dreaptă etc. La anulu 1882 Decembre în 24, cu brevetul No. 837, am fost decorat de M. S. Regele cu ordinul Caroana României în gradul de Cavaler. Când s'au desemnat şi înfiinţat partidele politice, eu am făcut parte şi fac şi astăzi din parfidul Naţional-Liberal. Pela 1867, fiind ca deputat, să făceau multe întruniri acolo în Bucureşti de cătră Profesorul Neculai Ionescu din Iaşi în scop de a recruta aderinţi la grupul său, ce se numia partidul fracţiunii Libere şi independente. Atât eu cât şi regretatul meu amic Panaite, Chenciu am rămas neclintiţi membri fideli a partidului Naţional Liberal, iar amicii mei Iancu Codrescu şi loan Popescu au părăsit partidul Liberal, şi s'au înregimentat şi cu alţii în fracţiunea Liberă şi independentă. In suburbia Podenii, unde nu era şcoală de fete, mi se pâre cam pe la 1868, 1869, am înfiinţat ca Primar această şcoala care çzistâ şi astăzi. Regretatul Costache Dimitriu Robu, consultându-1 în privinţa eraturilor comunale, care până atuncea erau antreprezuite la o societate Română Ebraică, am voit să cunosc ezact veniturile aceste, şi, după esplicaţiile ce mi-au dat Robu, am convenit ca d-sa să-mi garanteze cu averea sa Regia ce voiam să înfiinţez ca să nu mai las să sugă compania aceasta ce ţinea eraturile comunei, foloasele ce erau, ce voiam să rămâie comunii; astfel, convenind cu Robu, am acceptat garanţia sa, cu condiţie că tot ce va prisosi peste suma convenită să rămâie în profitul său, dândui dreptul de a se ocupa în persoană cu aceste venituri. Aceasta am făcuto în scop de a şti ezact care erau adevăratele venituri, a eraturilor în chestiune. După câţi-va ani de studii Robu s’au ales cu câteva mii de galbeni folos; atunci i-am propus că, de oarece nu are copii, cel mai bun lucru ar fi ca să renunţe la acest folos, în favorul comunei, zidind o şcoală pe numele său Dar, viind eu din nou la Primărie Primar, am stăruit cătră d-nu Robu ca se nu-şi nege promisiunea ce mí-а dat şi să facă şcoala ; atunci d-lui mi-a declarat că au dat 800 galbeni acelui Primar care are mulţi copii şi tot faptă bună au făcut, dar eu nu-1 slăbiam de loc şi în cele din urmă l-am decis să facă şcoala după un plan ce adusăsem dela Ministerul Instrucţiunii Publice, Bucureşti. Văzându-1, a început a se văita că nu are mijloace de unde să construiască aseminea şcoală, atunci au scos o pungă cu 300 galbeni şi mi-a dăruito mie cu codiţiune ca să facă şcoala, dară să nu cheltuească mai mult de 2.000 galbeni. Eu nu am primit banii şi l’am rugat mult timp ca să-şi ţie cuvântul şi să îndeplinească acea promisiune care va fi o faptă măreaţă şi cu care va străluci totdeauna numele său, care nu are copii, şi nu are cine să-l pomenească, dar îl va pomeni toată tinerimea care va învăţa în şcoala lui Costache Dimitriu Robu. Atunci după multă stăruinţă şi trăgănări s’au decis şi au început zidirea falnicii şcoli în suburbiia Podeni şi cu care au cheltuit mai bine de 6.000 galbeni. Fiind necesarii încă 2 şcoale : una a lui loan Gheorghiu şi alta în Munteni, după ce am aranjat terenurile necesare, şi ne mai putând veni la Primărie din cauza nenorocirei ce mă 271 lovise, aceste şcoli au fost zidite în primăria d-nului N. C. Budu, precum şi trotuarele cu bazalt artificial, studiate de mine, dar care, cum zic, s'au ezecutat de d-nu Budu, în semn de recunoştinţă pentru înlesnirile ce i-am dat la studii în Bucureşti, după cum să poate videa în Darea de seamă pe 1875, unde d-lui figurează ca bursier al comunei, şi după aceia l’am ajutat şi pus judecător de instrucţiune la Tribunalul Tutova, şi, dacă nu cădem, era să fie în curând numit Preşedinte al acestui Tribunal. In îndelungata mea Administraţie comunală n’am încetat de а-i neglija interesele, făcând zălnic, precum şi noaptea, inspec-ţiuni pela brutării, căsăpii şi iluminarisire oraşului ; pe căsăpi îi înbrăcasem în alb, având fie care câte o bonetă albă franceză în cap. Brutarii trebuiau să fie tunşi şi raşi, cu unghiile tăiate, înbracaţi anume în haine albe curate ; fănările trebuiau să fie tot deauna curate şi aprinse până ce se făcea ziuă ; pânea, carnea şi orice ^ obiecte de îndestulare publică, trebuiau să fie drept măsurate ; cafenelele, locantele şi crăşmile asemenea erau inspectate ca să fie în bune condiţiuni. Laptele se grăduia în fiecare zi, cel rău se lăpada la Bârlad ; peştele sărat şi proaspăt aseminea se inspecta şi tot ce. găsiam stricat îl trimetem afară din oraş şi acolo îngropândul cu var în pămât, în anumite locuri destinate pentru aceasta ; cheltuiala îi privia pe vinovaţi ; astfel că îi îndreptasem bine pe cei răi, încât numai făciau ; căci ştiau de mai nainte că ertare nu au. Amploiaţii dela Primărie, Poliţie şi Comisarii tremurau de groază ca să nu păţească după cum au păţit membrii perceptori, şi amploiaţi dela Primărie, care, în număr de 14 şi-au luat pedeapsa la închisoare, fiind unu condemnat la ocnă pentru 10 ani, între care se afla şi casierul comunei o rudă amea. Numaicu străşniciia abasta am izbutit să a dministrez bine comuna. Pela 1885 sau 1886, s'au înfiinţat aicea o companie din creştini şi ebrei, cari vroiau să iei era+urile comunale cu arendă pentru 5 ani ; aceste erate studiate de mine să urcau la 380.000 lei şi societatea vroia să le ei cu 300.000 lei, astfel că, dacă le-aş fi dat în 5 ani, comuna ar fi perdut 400.000 lei, dar nu li-am dat până ce nu mi-a dat la licitaţie 380.000 lei. Trebue să arăt 272 că societatea aceasta îmi propusese să mă pue cu ei tovarăş, fără nici un capital, şi pe deasupra îmi mai dădea şi“ 100*000 lei reş-fert, i-am batjocorit bine şi i-am refuzat, rămâind corect la datoria mea ; dar triste consecinţe am avut din această îndeplinire a datoriei mele, căci înpreună cu adversarii mei, destul de numeroşi, s’au asociat şi mi-au dat ultima lovitură de care nam mai scăpat nici azi. Pe teritorul comunei trebuia construit un pod, peste Bârlad* la punctul ce se numia Comizopolo, acolo am construit acest pod mi se pare pela 1882, dar care pod au ajuns astăzi într’o stare rea, şi în curând are să se strice cu desăvârşire, dacă nu se vor lua măsuri serioase. Fiind însurat mi-am luat un profesor de limba Franceză la care am învăţat, căci cu desele mele voiaje în francia aveam necesitatea de această limbă, încât am putut să mă servesc bine de această limbă. In consecinţe, vă rog să bine voiţi a mă scuza că n'am ţinut ortografia ce se cuvine, din cauză că am uitato, şi în privinţa exprimării mele sunt cam greu, căci nu m'am prea ezercitat cu scrisul, dar sper că sf. voastră prin erudiţiunea ce aveţi veţi netezi totul, astfel ca să vă puteţi folosi încâtva la scrisul Istoriei ce v’aţi propus şi cu notiţele mele cuprinse în aceste foi. Dorindu-vă succes, în întreprinderea acestei, scrieri, vă rog să bine voiţi a primi recunoştinţa mea pentru onoarea cemi-aţi făcut. Al sf. voastre venerate Părinte, cel mai adevărat amic, şi servitor ! A. V. Ionescu Bârlad, la 7 Iunie 1907. Anexata de 1 exemplar Dare de Seamă asupra administra-ţiunii comunei Bârladu, din 1874/1875, pe care voescu să bine voiţi a mi-1 înapoia îndată ce vă veţi servi de ea, căci ţiu foarte mult să am acest singur exemplar. Alte Răspunsuri la chestionarul veneratului părinte I. Antonovici Despre loan Popescu. Regretatul loan Popescu s’au născut 273 în Şomcuţa-Mare, în Transilvania, din părinţi Români. Părintele său, Părintele Popovici, de religiune Greco-Catolică (unit) au dat naştere acestui valoros patriot la anul 1830. In revoluţiunea dela 1848, Popovici fiul au schimbat pronumele în Popescu, şi fiind grav compromitat în acea revoluţiune ca să .scape de perzecuţiile Ungurilor au trecut în Bucovina şi aicea făcând cunoştinţă iarăşi cu un revoluţionar tot de la 1848 anume boerul Iorgu Radu dela Dealul-Mare, au venit dela 1849, cu el în ţară şi au fost numit vechil pe moşiile sale; dar voca-ţiunea sea fiind de Profesor, Iorgu Radu ştu stăruit la Iaşi şi au fost numit profesore la şcoala No, 1, de unde îndată ce s'au înfiinţat Gimnaziul sau Liceul de azi, au trecut profesor de limba latină. La 1864, nemuritorul M. Kogălniceanu au împământenit pe toţi transilvănenii, în rândul cărora se afla şi Popescu. Şi de atunci au început a face politică, figurând ca unul din capii partidului Naţional-Liberal. La 1867, înfiinţăndu-se gruparea „Liberă şi independentă“ a căriia şef era Profesorul de Universitate Nicoiae Ionescu, au trecut în acest grup, înpreună cu Iancu Codrescu şi alţii, rămăind eu şi cu P. Chenciu nestrămutaţi în partidul Liberal. Ca politician şi profesor, mă scutesc de al aprecia, fiind că sf. voastră îi cunoaşteţi faptele sale de om politic şi de profesor de Liceu etc. Gh. şi N. Codreanu. La Dealul Mare stătea bătrânul Codreanu á căria moşie era atunci, Codreanu, care era chior de un ochiu şi avea fii pe Gheorghie şi Neculae, şi o fiică Maria, măritată cu V entura. Bătrânul Codreanu făcea par te din boerimeaîntăea a ţărei. Fiul său Neculai Roşea Codreanu era hatsân, dar de o e-conomie rară, aproape sgărcit ; toată averea sea au testat'o pentru á pregăti bune gospodine şi a fi învăţate atât cât trebue unei femei gospodine, înfiinţându-se din averea sea, care, la moarte-i trecea de 1.000.000 lei vechi, o instituţiune în care să se înveţe şi să se pregătească aceste femei. Sf. voastră aţi fost şi sunteţi şi azi Profesore la acea instituţiune. De aceia casă fiţi mâi bine edificaţi in această cauză, căutaţi şi vedeţi testamentul său care este făcut de amicul său lăudatul profesor şi Preşedinte al Tribunalului, Toma Giuşcă. In 274 acest Testament veţi videa totul si cum se caliHcă femeea etc. Gheorghe Roşea Codreanu, fiind bolnav, a plecat la Viena, dar au murit, lăsând toată averea sa pentru înfiinţarea unei şcoale superioare ; înfiinţându-se deocamdată 2 clase ce se numiau ale fondaţiunei Codreanu şi în care clase am învăţat şi eu ; eşind apoi am fost dat la o şcoală Greacă şi Italiană la care am învăţat 3 ani de zile. Ministerul de Culte şi Instrucţiune Publică, luând aceaştă avere, au ..înfiinţat, dacă nu mă înşel, pela 1858, Gimnaziul şi în urmă Liceul de azi, sub numile de Gheorghe Roşea Codreanu. După cum vedeţi aceşti 2 fraţi au lăsat toată averea lor pentru scopuri culturale, în cât se cunoaşte că au fost adevăraţi nobili fii de boer mare şi patrioţi destinşi. Protopopii : Ghinea, Vrabie şi Chiru. Ion Ghinea, Costache Vrabie şi Iorgu Chiru, toţi au fost protoirei. Cel dintâi era paro ch la biserica şf. Haralambie şi Mina; era un om nant şi frumos, mare filantrop, căci, pe lângă mulţi copii saraci pe cari'j creştea pe cheltueala sf. sale, au avut parte numai de unul numit Vasile Buhnea, care, în urmă, după Unirea Principatelor, agiunsăse funcţionar înalt la Ministerul de Interne din Bucureşti. Sub stăruinţa şi auspiciile sf. sale sau clădit biserica sf. llie din acest praş, astfel că în Holera ce bântuia în anii 1865-6, stătea zilnic pe scaun în soare şi privigheâ biserica cum Se construeşte ; bun român, etc !. Costache Vrabie au fost adus de boerul Cazimir, dela mo-şiea sa Pueşti, preot aicea la sf. Dimitrie şi Domneasca, in urmă mulţi ani protoiereu, luând parte în această calitate la mai multe catagrafii ce se făciau pentru aşezarea locuitorilor, la bir. Serviciul divin îl celebra cu multă maestaté, încât îţi făcea plăcerea săfl asculţi. Au avut 2 fii, pe unul Vasile şi altul Costache; cel întăi era profesor la Galaţi, cel al II era diplomat al şcolei de matematici din Paris, astăzi este colonel în retragere ; despre fiice, câte au avut, ştiu numai că sunt călugăriţe ; au lăsat frumoasă avere, compuse din o moşie Cărja, case în Bârlad şi bani în natură ; au fost şi preşedinte al Municipolităţii oraşului Bârlad. Iorgu Chiru se trăgea din familie de biurocraţi, cari aveau şi ranguri.de boerie. El slujia aseminea frumos, protoiereu de merit, evlavios, dar nu fanatic ! 275 Toma Giuşcă, nu cimosce din ce familie se trăgea, Toma Giuşcă, ştiu numai că era un om erudit şi cult in adeverata putere a cuvântului; era absolvent al Academiei din Iaşi1) şiiiumit cam pe la 1832 Profesor la Galaţi, unde au stat mult timp în această calitate, apoi au intrat în Magistratură ; astfel că în copilăria mea l’am aflat Preşedinte al Trib. Tutova ; în această calitate au stat mulţi ani. Eşind de acolo, au fost ales membru la Municipolitatea oraşului în anul 1861, când am fost şi eu ales membru; dar fiind bătrân, toţi membrii Г au cerut de preşedinte al ei, care au şi fost numit de ministerul de interne din Iaşi. Pe lângă că era cult, apoi era şi de o cinste rară şi original până la surprindere. Căci dacă îţi ştia vreun viciu, sau că eşti cinstit ori ai altă calitate, ţi le spunea aceste în faciă, când era lumea mai multă, el nu se jenia de nimic !.. Cu plăcere îmi aduc aminte că, pe' când eram colegi, n’am venit vreo 2 zile la Mu-nicipolitate, astjel că a 3 zi, cam pela toacă, mă pomenescu cu d-lui la magazie şi văzându-mă au început a mă observa că de ce nu vin la Municipalitate, că cu cialalţi colegi nu se poate înţelege etc. I-am spus că sunt foarte supărat că a II zi, am de plătit 1300 galbeni şi poliţa trebue să mi-o prezinte mâne spre a o achita şi'mi lipsescu 330 galbeni şi nu ştiu ce să fac ; căci, ca neguţitor român n'aş vroi să mi se protesteze. D-lui mi-a răspuns · să nu duci nici o grijă de aşa ceva ! şi au eşit şi, pe când se amurgise bine, vine şi scoate la biuroul meu o batistă din care'mi numără 30Э galbeni şi’mi spune că i-au luat pentru o lună de zile cu 33 de parale la °/(„ de lei pe lună dela evreul Moişa Herdan, bogat bancher, al căruia advocat era în toate pricinile sale. înainte de scadenţia de 1 lună m’am prezentat la banche-rulu Herdan şi i-am spus că d-nu Giuşcă m’au însărcinat se plă-tescu acei 300 galbeni ce-i datoria. Jidovul odată cu prezentarea creanţei lui Giuşcă, mi-au dat şi un sul de tinichea în care se aflau documentele moşiei sale, pe care, primindu-le, am plecat 13 Erâ absolvent numai a seminarului din Socola, în care cuatitate afost numit profesor la Gaia{i în 1832. — Academia Mihaileană s’a înfiinţat după ce Mihai Sturza a venit ca Domn în anul 1834»-că de aceia doară acea Aça-» ţjeipie s'au npmit Mihăileană· 276 la magazie, unde mă aştepta Giuşcă, căruia cu lacrimile în ochi i-am mulţumit Şi i-amobsërvat că de ce au făcut aşa, să-şi pună documentele amanet pentru mine ; el mi-a respuns : că de nu făcea aşa poliţa mi se protesta şi eu eram ruşinat! ba poate şi declarat în stare de faliment; şi apoi că mă iubeşte că sunt bun neguţitor, şi bun român. Eşind dela Municipolitate, a fost numit membru la curtea de apel din Focşani, unde a stat mult timp, căci pe atuncea Curtea acolo’şi aveâ sediul şi pe urmă în Galaţi; după aceea s’au întors la Bârlad în casa sa proprie, unde au. şi murit, îndată ce ş’au dât tributul naturei, am fost înconoştiinţat de oamenii săi despre aceasta, şi fără nici o întârziere am tele-grafiiat fratelui său, Gheorghe, la Iaşi, aseminea om erudit ; iară eu am început a pregăti cele de înmormântare, căci bani nu s’au găsit, afară de puţin mărunţiş, că am scoş punga şi i-am pregătit înmormântarea, într’un mod convenabil cu vrasta sa şi cu demnităţile ce au ocupat. Pe atuncea, trecând dela Iaşi un regiment de infanterie, i-am angajat muzica, ca să-l petreacă până la mormânt. Când am sosit acasă la mort, am găsit casa plină de amici, care toţi îl jeleau şi întrebau ce avere au rămas ; dar niminea nu vroia să dei ajutor la înmormântare· Fratele său Gheorghie, au sosit la timp şi mi-a mulţămit plângând! asigu-rându-mă că peste 2 săptămâini îmi va plăti banii cheltuiţi, căci acum nü-i are. Şi în adevăr că mi slau plătit toate cheltuelile făcute cu înmormântarea şi grijile până la 40 de zile inclusiv. Cu această ocaziune birjile de transport m’au costat 10 galbeni, dar nu le-am pus la* socoteală, ci le-am pus din propria mea pungă, în semn de respect pentru acest mare om. Călugărul Sofronie Vârnav. Despre Sofronie Vârnav, el descinde dintr’o familie de mari boeri. Pentru studiile sale au fost trimis la Paris, unde au stat până la bătrâneţă ; acblo au făcut cunoştinţă cu revoluţionarul Popa Şapcă dela 1848, precum şi cu alţii revoluţionari ca I. C. Brătianu, C. A. Rosetti, şi alţii· După aceia Popa Şapcă, s’au călugărit şi au devenit Arhimandritul Iosafat ; în unire cu acesta au înfiinţat Capela-Română în strada Rue Racine, cartierul Latin din Paris* Deviza Capelei Române era un soare asupra căruia era şcris : „Cu frică şi cu cutremur şă vă apropriaţi“. Adică veneau 277 toţi Românii la Biserică, unde era un cor de bărbaţi, femei, şi copii Francezi, cari cântau la serviciul divin într’un loc deasupra altarului de unde nu se videau. Era ceva majestos ! De multe ori îndueşat de acest cor, şi de dorul de ţară, plângeam şi mă credeam cel mai fericit muritor. Iată ce va se zică Biserica, când este bine condusă, cum fâce pe tot omul să fie fericit şi să-şi respecte religiunea sea ! Dar ne trebue oameni pentru aceşt scop, şi ei sunt foarte rari. Vămav mireanul s’au călugărit la mănăstirea Neamţului, după ce au înbătrănit şi s'au întors în ţeară. Scopul său era să ajungă arhiereu şi Mitropolit al ţărei, căci de multe ori îmi spunea că n'avem în cler oameni la înălţimea lor, mai ales între arhierei etc. Sfinţiea sa părintele Vârnav au venit la Bârlad în scop de a se alege Deputat, cea ce au şi reuşit, dar n’au avut noroc să intre în adunarea Deputaţilor, de pare ce au murit de Scorbut, în pdaea de sus a magazinului Goiu, unde şedfca* Publicul care era fanatizat de Vârnav, au scornit că jidovii l’au otrăvit, şi în noaptea aceea au început o. revoluţie contra jidovilor, zdrobind şi devastând ori ce găsiau д. jidovilor, Vârnav era un om foarte cult, orator de prima forţă şi vorbia limba Franceză ca cum ar fi limba maicei sale ; om pios şi virtos prin faptele sâle de adevărat călugăr ; dormea înbrăcat şi nici p femee care vinea la dânsul nu; o primea sub nici un cuvânt; im era buri amic, de multe ori Г am ospătat în casa mea şi mă avea la o deosebită iubire şi consideraţiune, pentru care îi sunt tpt deauna recunoscător. * Avea un frate mai mare, Doctor în Medicină, şi veniau înpreună adeseori la mine, pot zice mai în toate zilele. Ei se rudiau aicea cu cucoana Catinca a lui Iorgu Radu, născută Ţo-deraş Sturdza. Carol I la Bârlad 1867. In 1867. Vodă Carol, când au venit pentru prima Oară în oraşul Bârlad, au tras în casele lui Iancu Greceanu, astăzi casele aparţin advocatului M. Cristescu-Vasiliu, La recepţiunea, ce s'au făcut de Vodă, am luat şi eu parte ca notabil şi fruntaş al comerciului, oprit fiind apoi la Masa Domnească, ce s'au dat în seara zilei acelia. Cum s'au 278 făcut nu ştiu, destul că părintele Vârnav sta la masă alăturea de mine, şi vis-a-vis şădea Manolache Costache Epureanu, care cât am stat la masă n'au încetat de a tachina pe călugăr* Dar sfinţia sa îl trăsnia cu răspunsurile ironice, într’un mod aşa de meşteşugit, încât Epureanu tăceâ ! şi aşa s'au tachinat a-mândoi cât am stat la masă. La un moment i-au adus aminte lui Vârnav de îşi mai aduce aminte de când jucau la „Mabil“ cancanul, în cartierul latin din Paris, cancanul cu femeile cele mai depravate numite grizete. Această grădină aparţinea studenţilor şi femeilor demimondene, unde îşi petrec nopţile în cele mai Vesele jocuri. Părintele Vârnav respunde că toate geniile Parisului de pe atunci, au trecut prin purgatoriul acesta şi ce au fost rău au perit, iară ce au fost bun au rămas, Oamenii cei mai mari ai Francièi care şau făcut educaţiuea de student la „Mabil“ prin urmare nu era ceva anormal ca sf. sa ca student să nu petreacă acolo după cum petrecea şi d-nu Epureanu ; şi alte multe vorbe de care nu-mi mai aduc aminte, fiind de atunci trecuţi 40 ani ; altele nu sau petrecut între amândoi, de cât tachinări, şi spirit ! cât vrai !. Am asistat la primirea lui Vodă Carol, dar n'am auzit că P. Chenciu ar fi ţinut un discurs în limba Francesă cu ocaziunea primirei lui Vodă. Grădina publică. La 1834, viind de la Constantinopol Domnul Moldovii, Mihail Grigoriu Sturza Voevod, la masa Domnească au azistat boerii cu soţiile lor, între cari era şi eruditul boer Iordache Iamandi, cu soţia sa Marghioala, această femee de o frumuseţă rară şi foarte spirituală, au plăcut atâta lui Vodă, încât au dat ordin Ispravnicului de atunci ca să facă apel la toţi proprietarii din Tutova ca să trimeată cu cară de beilic pui de copaci din esenţia cea mai frumoasă, care, sub direcţiunea grădinarului Schteiner dela Epureni, au fost sădită grădina pe 10 fălci de loc, în partea de nord a oraşului Bârladu, căci în această parte domicilia partea boerească. Astfel că din cauza aceste-i frumoasă cucoane avem noi una din cele mai frumoase grădini din ţară. Cuza Vodă. Cu adevărat că marele Domn al Românii s'au născut în oraşulu Bârlad, în mahalaua Munteni, chiar la mar- 279 ginea oraşului despre nord. Chiar eu ca copil am vizitat de multe ori acele ruine. Dela acest mare Domn s'au format oştirea naţională, s’au împroprietărit ţaranii şi au scăpat dânşii de beilic şi pont. In fine el au unit Principatele Române sub un singur Tron, şi au făcut România de azi. Ма-şi crede foarte fericit, dacă, prin relaţiunele ce v'am dat, vă veţi folosi în cât-va la scopul ce v'aţi propus pentru Istoria culturală a judeţului Tutova. In aşteptare de a vă ceti cât mai curând istoria în chestiune, de oare ce ca bătrân mă tem că voiu muri înainte de apariţiunea ei. Vă salut cu deosebită stimă, pre venerate Părinte, dorindu-vă bun succes. А. V. Ionescu Bârlad, la 17 Iulie 1907. P. S. Cuza Vodă, pe lângă că era fiu de boer mare, şi mamă-sa cucoana Soltana o bătrână respectabilă, dară de naştere greacă, unde de multe ori am ospătat la casa sa din Galaţi, nu s'au sinchisit a scoate limba Greacă din biserici. Fiind pe atunci primar am avutu mult de lucru până ce am izbutit. Vodă Cuza au făcut egalitate înaintea Iegei; Vodă Cuza au desfiinţat rangurile de boerie etc. ! la moartea sa am fost invitat la Ruginoasa, unde am asistat la înmormântare. (Adaos). Am uitat să vă spun că, pe când mă aflam la Paris, arhimandritul Iosafat au venit într'o Duminică la mine, la otel, şi m'au anunţat că fostul Domn Alexandru Ghica Voevod s’au sinucis cu o pereche de foarfici, dându-şi mai multe lovituri în abdomen, şi m'au rugat să merg cu él la „Melun" un sat în apropiere de Paris a căria proprietate era a sâ. Am plecat cu sf. sa la acel sat şi am asistat la înmormântarea ce s'au făcut în luna lui August anul 1857 (?) Al sf. Voastre care vă iubeşte şi vă stimează cu multă distincţiune. A. V. Ionescu Adaos I Moartea profesorului loan Vârgolici, 29 Decembrie 1899 Notiţe biografice loan Vârgolici s’a născut la anul 1834, luna Decembrie în 30, Galaţi, unde locuiau părinţii. Fiu a lui Neculai Vârgolici, căminar, şi al Ecaterinei ; a fost cel mai mare dintre copii ; a mai avut un frate Gheorghe şi două surori, Sultana şi Ana. Gheorghe Vârgolici a urmat dreptul şi a fost magistrat : procuror la Brăila, unde, în urma unei răceli care n’a fost bine vindecată, a murit în vârstă de 28 ani. Astăzi trăeşte numai una din surori, cea mai mare, Sultana. A urmat la şcoala publică urbană din Galaţi, dupăcum se vede din atestatul scos dela acea şcoală şi care poartă ca dată anul 1851 Sept. 28. Aici a făcut clasele normale şi două reale, absolvindu-le cu notă eminentă. A urmat apoi şapte ani la Institutul Gimnazial din Iaşi, ale cărui cursuri le-a absolvit în anul 1856 (Se vede din atestatul cu data de 8 Octombrie 1856). La 28 Septembrie 1854, pe când era ca intern în această şcoală, a fost numit de Treb. Laurian pedagog în acest institut, cu 125 lei lunar. Apoi, în 1857 Iulie în 2, prin ord. Nă. 93, semnat Laurean inspector general, e chemat a intra în postul, ce devenise vacant, ca pedagog la Gimnazul din Iaşi. Apoi, prin ordinul No. 142 din 15 Octombrie 1857, consiliul şcolar „având în consideraţie silinţa şi zelul la învăţătură, 281 buna purtare prin care s’a făcut cunoscut“, îl numeşte pedagog repetitor de limba franceză la Institui Gimnazial din Iaşi, unde director pe atunci era Papiu. Din certificatul ce poartă data de 22 Octombrie 1859, se se vede că a frequentat facultatea filozofică şi juridică din Iaşi, depunând im examen public din diversele obiecte de învăţătură şi căpătând la toate notă eminentă. Tot timpul cât a urmat în Institutul Gimnazial din Iaşi, a fost intern, bursier. La 17 Septembrie 1872 s’a căsătorit, la Cahul, cu domnişoara Matilda V. Butza, fiica lui Vasile Butza din Galaţi, care fusese trimis ca Sameş la Cahul, unde avea şi o proprietate, pe lângă acea din Blăgeşti. A avut cinci copii : doi băeţi şi trei fete. Cel mai mic dintre băeţi, Nicu, â murit la 26 ani, în vara anului 1905. Fusese unul dintre cei mai buni studenţi la Medicină, terminase cursurile universitare şi nu mai avea de trecut decât teza de doctorat. Cezar, cel mai mare dintre copii, a urmat cursul celor şapte clase liceale din Bârlad, fiind cel mai bun pintre colegii sei ; apoi a urmat dreptul şi literile la Universitatea din Bucureşti. înbolnăvindu-se de ochi, după doi ani a fost silit să termine numai dreptul, fiind numit apoi magistrat, slujbă în care se află şi astăzi. Ecaterina, cea mai mare dintre fete, a urmat la pensionatul de fete al Doamnei Natalia Drouhet, dând examenele la externatul secundar din Bârlad. Astăzi e căsătorită cu Pompiliu An-tonescu, din R. Sărat, arendaş şi proprietar. Ana, a doua, a urmat la Şcoala Normală de institutoare din Iaşi — fiind ca bursieră. Astăzi funcţionează ca institutoare, Natalia, a treia dintre fete, urmează la Şcoala profesională „Roşea Codreanu“ din Bârlad. La 4 Ianuar 1858, loan Vârgolici e numit, prin ordinul No. 59, ca profesor la clasa a patra, la şcoala primară dela „Trei Erarhi“ din Iaşi. Aici nu stă decât până la 10 Septembrie anul 1858, după cum se vede din ordinul No. 9377, care poartă data sus arătată ; 282 prin care ordin se arată că, în urma recomandării Ministrului de Culte de pe atunci, prinţul Nicolai Konaki-Vogoride Căimăcan, îi întăreşte numirea ca profesor de limba latină, Artimetică, Zoologie şi Botanică, la Colegiul din Bârlad ; iar printr’un nou ordin cu No. 9527 şi cu dala de 13 Septembrie acelaş an, 1858, i se face cunoscut de cătră ministerul Cultelor „a regula de îndată începerea lecţiunilor conform programului“, puindui-se totodată în vedere că onorariul ce va primi, va fi de opt mii de lei pe an, sumă prevăzută prin bugetul acelui Colegiu. Acum, îşi dă dimisia din Divanul apelativ, unde intrase ca practicant la secţia întăia, la 28 April 1858, dupa cum se vede din atestatul eliberat la 17 Septembrie acelaş an. De aici (atestatul No. 3971) se arată că, dupăce a funcţionat două luni ca practicant în Divan, i s’a dat postul de scriitor la acea secţie „considerându-i-se, zice atestatul, meritele d-sa!e, a continuat această îndatorire cu toată demnitatea, având şi o bună conduită până la sfârşit, fapt pentru care Divanul îşi exprimă deplina sa mulţumire“. De acum înainte, rămâne ca profesor la Colegiul din Bârlad, apoi Gimnaziu şi în urmă liceul Codreanu, la a cărui înfiinţare şi mers bun, lucrează mult. Astfel la 1860 Septembrie 10 e numit director la liceu (pe atunci Gimnaziu), funcţionând şi ca profesor de limba latină, istoria naturală şi matematici. In acest timp nu erau la această şcoală de cât doi profesori. Cu începere delà data de mai sus, funcţionează ca profesor şi director, stăruind la înfiinţarea treptată a claselor liceale ; în 1863 Septembrie, printr’un raport ce face, cere la minister să se înfiinţeze trei clase superioare ale programei pe atunci existente, la Gimnaziul din Bârlad. In anul 1865 funcţiona şi ca profesor de matematică la cursul inferior şi ca profesor de Filozofie la cursul superior, în lipsă de profesori ; în acest timp, orele de clasă, îi lua câte 16 ore pe săptămână ; restul timpului îl întrebuinţa lucrărilor de cancelarie. Ca director la liceu, de această dată funcţionează 16 ani, adică delà Septembre 1860 şi pănă la 30 Septembre anul 1876, când, încetând de a mai fi director, rămâne ca profesor numai. 283 In anul 1880, e numit director al şcoalei de meserii din Bârlad, post pe care îl ţine numai doi ani, căci în Septembre 1883, îşi dă dimisia. Din adresa No. 298, cu data de 25 Octombrie 1883, se vede că preşedintele comitetului administrativ al şcoalei de meserii, îi face cunoscut că „Comitetul de Administraţie întrunit la 18 Octombre acelaşi an, a hotărât că până la prezentarea unei persoane, care să întrunească condiţiile cerute de regulamentul şcoalei, îi respinge dimisia şi îl roagă să continue ca director, lucru pentru care comitetul e satisfăcut. Fiind director la liceu şi dând mult interes pentru completarea cursului liceal, acolo unde erau lipsuri, în 1867, dă o telegramă Ministrului instrucţiunii de pe atunci şi alta lui Nicolai Ionescu, deputat: îi roagă în numele interesului instrucţiunii, să să propue şi să susţie în Cameră trecerea în bugetul respectiv şi a catedrelor de filozofie, ştiinţi-naturale şi limba franceză cursul superior, pentru complectarea liceului, reclamată imperios de interesul şcoalei. In anul 1889 e numit pentru a doua oară ca director al liceului din Bârlad (luna Februar). De astădată, nu stă ca director decât până la anul 1892 ; la 1 Octobre al acestui an, demisionează din postul de profesor şi director la liceul din Bârlad, pentru а-si regula drepturile la pensie. Certificatul eliberat de Ministerul Instrucţiuni publice, cu data de 17 Martie 1895, cu numărul 1594, arată că i s'a primit — spre satisfacerea cereiei făcută — demisia din postul de profesor, dar a fost însărcinat în mod provizoriu delà data mai sus arătată (10 Octombrie 1892) cu girarea afacerilor direcţiunei liceului, post în care a funcţionat până la 30 Noembre 1894, când, demisionând, i s'a exprimat mulţumiri din partea Ministerului, pentrucă în mod conştiincios şi cu activitate s'a achitat de îndatoririle directoratului**. In anul І861 este însărcinat de Minister (Ministru ad-interim Rosetti), a da toate lămuririle de ceia ce este mai deosebit în politie, satele sau locurile din district ca : ce se poate şti asupra apelor mari şi mici ale districtului, cu pescuitul lor, munţii, dealurile cu păduri şi mine, locurile şi zidirile med însemnate, datinile locuitorilor, portul cu variaţiile lui, etc. 284 La 4 Iulie acelaşi an, este numit, de consiliul de ispecţie al şcoalelor din oraş, ca delegat examinator la clasa a doua primară dela şcoala publică din . Bârlad. In anul 1862, a fost numit de minis+erul de Interne, membru în comisiunea agricolă judeţiană ; iar ceva mai târziu, este numit vice-preşedinte al numitei comisiuni (pe când ca Ministru era N. Creţulescu). In anul 1863 Iulie 31, prin adresa No. 25474, e numit de Ministrul Cultelor, în comisiunea pentru examinarea împrejurărilor şi socotelelor casei răposatului N. R. Codreanu. Tot în anul 1863, figurează ca membru al comitetului de inspecţie al şcoalelor din politia Bârlad, se vede aceasta, din procesul verbal formulat în urma examenilor şcolare de fine de an, unde se dă amănunţită samă de progresele şi rezultatele date de fiecare şcoală. In anul 1867, face parte din consiliul general de instrucţie ; tot asemenea şi în 1890. Prin adresa No. 1020, cu data de 28 Februar, anul 1877, i se face cunoscut de primarul de pe atunci a oraşului Bârlad, că împreună cu Iancu Galin, e numit delegat în comisiunea, pentru examinarea concurentelor ce aveau a se prezenta, pentru ocuparea provizoriu, a postului de institutoare la clasa întâia, dela şcoala din Brăila. Ocupaţiunile slujbei de profesor, nu i-au permis a primi această delegaţiune pentru numitul concurs, ce avea a se ţine în localul liceului din Bârlad. La 1878 e numit împreună cu S. Belloescu şi cu P. Chenciu' într’o anchetă la gimnaziul din Bacău, unde directorul venise în conflict cu profesorii dela acea şcoală. Mai e numit în comisiunea pentru examinarea absolventelor şcoalei normale de institutoare din Iaşi ; deasemenea e numit în câteva rânduri (odată în 1896) în comisiunea pentru examenul de capacitate al normaliştilor dela şcoala normală din Bârlad. In anul 1863* traduce, modelând după cerinţele programului şi mintea copiilor, o aritmetică, infitulată „Aritmetica pentru trebuinţa şcoalelor primare din Principatele-Unite“, tradusă din franţuzeşte. Această carte, e tipărită la Iaşi, la „Imprimeria Bü-ciumului Român“ şi e scrise cu caractere cirilice. 285 La an til 1885, figurează ca epitrop al bisericii Sfântul llie din Bârlad, unde a urmat a fi mai mulţi ani. A fost Preşedintele Soc. „ Cassa de Economii“. In anul 1899, la înfiinţarea societăţii „Cooperativa“, din Bârlad, a figurat printre cei dintâi membri ai săi; iar când Societatea a început a funcţiona, a fost ales preşedintele ei. In anul 1899, delà 1 Mai şi până la 22 Iunie inclusiv, a funcţionat în calitate de preşedinte al comisiunei interimare al comunei urbei Bârlad. In anul 1881, sub Ministrul V. A. Ureche, i se oferă medalia „Bene-Merenti“ clasa a doua, pentru lucrări didactice (No. ord. 218). In anul 1884, prin ordinul No. 1459, sub Ministrul Cultelor P. S. Aurelian, i se oferă decoraţia ordinului „Coroana României, în gradul de cavaler. In anul 1889, prin ordinul No. 3577, semnat Al. Lahovari, Ministrul afacerilor străine, cancelar al ordinelor, i se oferă decoraţia cu ordinul „Steaua României“, în gradul de Cavaler. In 1892, prin ordinul No. 217, semnat cancelar al ordinelor, Ministrul Al. Lahovary, i se of eră decoraţia, prin eare e numit membru al ordinului „Coroana României“, în gradul de Oficer. In anul 1894, Iunie în 3, prin ordinul No, 2037, fiind Ministru al Cultelor Take Ioneccu, i se oferă decoraţia, prin care e numit membru al ordinului „Steaua României“ în gradul de Oficer. A făcut parte din partidul conservator, ales liind de doua ori deputat şi odată senator. Senator, a fos ales în anul 1898/99. In această demnitate a şi murit, în anul 1899 Decembre 29, la Bârlad, NOTÂ. Notiţele aceste mi s’au dat de mult regretata institutoare, Ana (Neti), a doua fiică a lui Vârgolicj, cu puţin timp înainte ca dânsb să se îmbolnăvească şi să moară. * II Moarte profesorului Panainte Chenciu 11 Ianuarie 1907 CUVANT FUNEBRU rostit în biserica Domneasca, din Bârlad, cu prilejul prohodului răposatului Panainte Chenciu, 'n ziua de 15 Ianuarie 1907, de Economul loan Antonovici. 286 Trişti ascultători I In numele corpului profesoral al liceului şi al şcoalei profesionale de fete, din Bârlad, vin cu sufletu-mi plin de mâhnire ca să vă vorbesc despre acela care, în decurs de aproape jumătate de veac, a fost, în această parte a ţării, — unul din fruntaşii dăscăli ai şcoalei şi un stăruitor, apostol al redeşteptării noastre naţionale. Stradania variată şi activitatea rodnică ce a desfăşurat Panainte Chenciu în cursul vieţii sale, ne face să zicem cu drept cuvânt, despre el, — aceea ce zicea şi sfântul Apostol Pavel despre sine către iubitul său Timoteiu, la sfârşitul apropiat al activităţii sale apostolice : „Luptă bună m'am luptat, curgerea „am plinit, credinţa am păzit. Iară ce este mai mult, mi s'au „ales mie cununa dreptăţei, pe care o va da mie Domnul în. „ziua aceea, dreptul judecător" (II Timot. 4, 7-8). O luptă continuă este viaţa noastră, fraţilor, pe pământ ; o călătorie anevoioasă facem pe marea cea viforoasă a acestei lumi, — unde însă nu toţi îşi conduc cu creştinească înţelepciune barca vieţei lor. Aşa, unii să strădănuesc a-şi îngrămădi avuţii fără nici un scop mai înalt, ba adeseori le agonisesc şi pe căi nedrepte, — dar aciia nu luptă, lupta cea bună ; alţii năzuesc a se urca la onoruri pe scara ierarhiei sociale, fără vre'o altă trudă sau merit, ci numai prin silnicii şi felurite căi piezişe, — dar şi aciia nu luptă, lupta cea bună. Panainte Chenciu însă a fost din numărul acelora carii se silesc ca, numai prin muncă osârdui-toare, cinste, sinceritate şi o lăudabilă statornicie, să-şi cucerească poziţiunea şi locul de cinste în mijlocul semenilor săi. Râdicat din pătura de mijloc a societăţei, dânsul, dupăcum vedem, a ajuns să fie un factor însemnat în mişcarea culturală a timpului cum şi în consolidarea vieţii noastre sociale. Panainte, fiiul negustorului Vasilache Chenciu şi al Măriei Chenciu1) s*a născut în mahalaua Podenii din oraşul nostru, la anul 1837 Iulie 23. După o îngrijită educaţie ce a primit dela părinţi, a urmat clasele primare la şcoala No. 1 de băeţi, ce era dinsus de biserica Vovidenia2), numită pe atunci şcoala Domnească, 1) Năcută Radu Enaru, - trăitor tot în oraşul Bârlad. 2) Unde azi e instalată uzina electrică. * 287 şi ále cărei cursuri le-a sfârşit în anul 1851. După aceea îşi continuă învăţătura şi se înarmă cu feluritele cunoştinţi, ce-i erau de trebuinţă în viaţă, la Liceul şi Academia Mihăihană din laşi, unde a avut de coleg pe unul din conşcolarii săi din clasele primare pe loan Vârgolici, cum şi tineri de pe aiurea, ca de al de Mârzescu, Dabija şi alţii, cari apoi au jucat roluri însemnate în ţară. Iar după isprăvirea studiilor s'a întors în oraşul său natal, unde, în anul 1859, a fost numit profesor de Istorie şi de limba franceză la gimnaziul „Codreanu“, deschis în chiliile bisericei Vovidenia, gimnaziu, care, din anul 1867, a devenit liceu cu 7 clase, — unde răposatul a fost mai pe urmă şi Director. Tânăr cult şi plin de intuziasm, martor ocular al multor fapte măreţe ce se făuriau în Iaşi, pe timpul studiilor sale, — Chenciu fu imbrăţoşat cu multă căldură de colegii săi dela gimnaziul din Bârlad, unde, dela început chiar, i se remarcă alesele-i calităţi sufleteşti. In anul 1867, când Vodă Carol I a vizitat pentru în-tăiaş dată oraşul Bârlad, colegii săi şi cetăţenii pe dânsul îl aleseră ca să le meargă în frunte la casele Greceanu1) şi să salute pe Domnitor, ţinându-i în limba franceză, pentru a pute fi înţeles, una din cele * mai frumoase cuvântări, ascultat fiind de alesul lui Dumnezeu şi al Naţiunei cu e multă plăcere şi admiraţinne. Având ca colegi la liceu pe un loan Popescu, pe un Vârgolici, şi pe alţi distinşi dăscăli, Panainte Chenciu a colaborat cu ei, desfăşurând în decursul timpului o minunată activitate şcolară şi extraşcolară. In anul 1869, Chenciu a luat parte însemnată la înfiinţarea Asociaţiunei „Unirea“ pentru aducerea primii Tipografii în Bârlad, cum şi la redactarea gazetei locale „Semănătorul“, ce a eşit între anii 1870-1876, în care organ de publicitate a scris mai ales nişte remarcabile articole relative la politica internă şi externă a ţărei; iar în anul 1870 dânsul a luat parte la înfiinţarea Societăţei pentru învăţătura Poporului Român, secţiunea Tutova, al cărei vice-preşedinte a fost în tot timpul duratei ei, şi care Societate a şi întemeiat chiar din acel an, Şcoala Normală din Bârlad, unde dânsul a predat Istoria şi Geografia în mod gratuit, timp de 4 ani. Din această şcoală, după . ■■ .... 1) Azi proprietatea d-lui avocat Mihai Vasiliu-Cristescii. 288 / cum ştim, au eşit in 1874 un număr de aproape 60 învăţători cu cari s'au putut deschide atâte şcoale în judeţul nostru. Din acel an (1874), şcoala normală fiind luată însă de stat, Chenciu continuă a preda aceleaşi cursuri ca suplinitor până la anul 1885 de când se .numiră profesori noi şi titulari pentru toate catedrele acestei şcoale. Iar Societatea pentru învăţătura poporului Român îşi îndreaptă acum activitatea în altă direcţiune, trimeţând mai mulţi băeţi ca să înveţe felurite meşteşuguri în afară din ţară,— dintre cari băeţi s’au aşezat unii şi în oraşul nostru. Răposatul a fost apoi ca membru în mod onorific şi aproape permanent în Comitetul şcolar al oraşului Bârlad şi jud. Tutova, cum era pe atunci, împreună cu Ion Popescu şi Ion Vârgolici, contribuind astfel la înbunătăţirea învăţământului public de aici ; a luat parte ca membru în Consiliul General de Instrucţiune de mai multe ori, începând cu anul 1868, cu care prelejuri îşi depuse obolul său de activitate în folosul instrucţiunei ţărei. Pe lângă aceste însărcinări, Panaite Chenciu a mai fost şi ca membru şi chiar casier al Curatoriei averei defunctului „N. R. Codreanu“, în care calitate s'a aflat dela 1874 şi până astăzi, dând dovezi de cea mai mare chibzuială şi onestitate. Cine nu-şi aduce aminte, din cei mai deaproape, de câtă grijă era preocupat, împreună cu colegii săi din Curâtorie, când cu deschiderea şi funcţionarea şcoalei Secundare-profesionale de fete „N. Roşea Codreanu“,— în rândul întăi, atunci când această şcoală a ţinut 9 ani (1880-1889) ? Cine nu cunoaşte sirguinţa şi economia ce a întrebuinţat ca să înmulţască capitalul averei Codreanu,— şi apoi cum a conlucrat cu ceilalţi curatori, acum pe urmă, la asigurarea şcoalei profesiooale, prin trecerea ei la stat ? <' Ales ca deputat şi senator în mai multe rânduri, Chenciu. a reprezentat oraşul şi judeţul nostru cu multă demnitate. In anul 1876, Panaite ^Chenciu s’a căsătorit cu Lucreţia Popescu, fiica amicului său, toan Popescu, cu care îl legă de aici înainte nu numai afecţiunile de colegialitate şcolară şi de politică, dar şi acele de familie. Abia sânt 2 luni, de când dânsul avu nenorocirea să-şi peardă pe iubita sa soţie, plângând zilnic a ei lipsă şi lăsând în casă toate lucrurile după cum dânsa le aşezase, fără a mişca nimic de unde erau puse de dânsa. 289 Do*at cu o osebită inteligenţă şi înzestrat cu o serioasă cultură înaltă ; având o inimă de o exemplară nobleţă şi plină de un ferbinte patriotism şi, pe lângă aceste, fiind şi cinstea personificată, Chenciu îşi îndeplinea toate datoriile cu multă pricepere, tragere de inimă şi conştienţiositate. Ca director şi ca coleg, în relaţiune cu profesorii, era de un tact şi amabilitate rară ; la catedră era un excelent profesor; iar la tiibună — un înflăcărat orator· Şi sămânţa cunoştinţelor şi a patriotismului aruncată în ogoare mănoase de Chenciu şi de colegii săi, a avut de rezultat că din elevii liceului din Bârlad să ajungă mulţi pe treptele cele mai înalte ale Societăţei noastre, ba şi consilieri de Tron· Cu cunoştinţele şi cu talentul său oratoric, Chenciu a făcut mult pentru răspândirea culturei şi a educaţi unei, nu numai în sufletele şcolarilor, dar şi în massa poporului· Nu era o întrunire şi nu era o solemnitate şcolară, unde dânsul să nu vorbească, —şi să vorbească dela inimă ! Şi, fără a aminti de alte discursuri, de mai înainte şi de mai încoace,· pe care am avut prilejul să le aud şi eu, mărturisesc că şi azi pare-că îl aud cum, cu glasu-i răsunător, ţinea un discurs Ia împărţirea premiilor ce s'a făcut ca de obicei pentru toate şcoalele din Bârlad, la şcoala No· 1 de băeţi, în anul 1873 Iunie 29, când eu eram în clasa III primară, şi din care discurs reţin şi acum istorioarile morale cu care şi-a ilustrat acea vorbire. Ca deputat, în Cameră, a stăruit şi a lucrat mult pentru şcoală şi corpul didactic. Localul actual al liceului se datoreşte în cea mai mare parte stăruinţelor lui. Apoi ca raportor al Legei gradaţiei, dânsul a fost ales,— dovadă că în secţiuni se distinsăse mult prin luminele aduse în discuţiuni. In scurt, Panainte Chenciu a fost un profesor de frunte, un cetăţan model, şi, ca cap de familie, un soţ cu un suflet nu numai de un credincios şi devotat tovarăş de viaţă conjugală, dar — şi de un adevărat părinte. Pentru serviciile ce a adus Şcoalei şi Neamului nostru, M. S. Regele l'a decorat cu Coroana României în gradul de 0-fiţer şi cu Steaua României în gradul de Cavaler· De aseminea i-а acordat medaliile : Benemerente clasa I şi Răsplata Muncii, pentru învăţământul secundar, tot clasa I. laur astăzi drept recunoştinţă, vedem depuse pe al său sicriu atâtea coroane, 290 Iată, fraţilor, cine a fost Panainte Chenciu ; iată de ce liceul şi şcoalele din Bârlad plâng pe dascalul lor ; iată de ce vedem în jurul coştiugului său atâta lume şi întristarea zugrăvită pe feţele tuturor. Dânsul a fost un vrednic soldat pe câmpul luptei acestei vieţi,— mânuind mereu arma cuvântului pentru edificarea tuturor şi îndreptându-şi neîncetat paşii numai spre lucrarea binelui. Deci, — pentrucă s’a luptat lupta cea bună, nu numai dânsul se simţea mulţumit în a sa senină conştiinţă ; nu numai că societatea prin onorurile şi semnele de atenţiune ce i-au dat şi-i dau şi acum, cu această tristă a sa petrecere ; dar şi Părintele ceresc nu-1 va lipsi desigur şi de cununa dreptăţii în ziua răsplăţii sale celei drepte,— despre care şi sf. Ap. Pavel ne vorbeşte cu atâta încredinţare. Şi acum, când momentul despărţirei noastre de răposatul se apropie, să ne rugăm celui Atot-putemic şi milostiv ca să-i ierte orice greşală şi să-l aşeze în lăcaşurile celor drepţi. Amin. III DISCURS rostit de d-1 T. V. loan la desvălirea statuei N. Roşea Codreanu, din Bârlad în ziua de 6 Decemvrie 1908. Domnule Ministru, Domnule Primar, Onorată Adunare, Este un veac dela moartea lui Nicolai Roşea Codreanu. Născut în anul 1808 încetat din viaţă la 1854,,cu el s’a stins o veche şi mare familie boerească înrudită cu mai multe familii domnitoare din Moldova. Născut întrun timp de mari frământări europene, timp de transformări politice adânci şi încă şi de mai adânci transformări sociale, el face parte din marea generaţie de mari patrioţi cari au făcut România modernă. La sfârşitul veacului al XVIII pleacă din apusul european acel fior de renovaţiune politică şi socială, care ca uu fulger străbate continentul european dela apus la răsărit şi dă un program de lucru întregului veac XIX. 291 Ast-fel pe când Franţa, ţara de viţă latină ca şi noi, deşteptă conştiinţa naţiunilor prin generosul său strigăt de libertate şi solidaritate socială, şi uimeşte lumea prin neasemănata glorie cu care se acoper armatele sale pe câmpul de luptă, ţările române dela Dunăre, altă dată zidul de apărare al creştinătăţii, de care se isbise de atâtea ori invazia turcească, prinse de astă dată în ruina şi descompunerea imperiului Turcesc, subt a cărui suzeranitate se aflau, se cufundau tot mai mult în ticăloşie. La patru ani după naşterea lui Codreanu, Moldova perde jumătate din teritorul său, adică : Basarabia, după ce cu câteva decenii mai înainte perduse Bucovina şi capitala sa istorică. Subt impresiunea acestor evenimente au crescut şi s'a format marea generaţiune de bărbaţi cari au făcut România modernă. Născută în timpul cel mai posomorât al niamului nostru şi sub impresiunea generoaselor idei ale revoluţiunei franceze, barbaţii din această generaţiune nu aveau, nu puteau să aibă alt ideal decât redeşteptarea sentimentului naţional, trezirea demnităţii omeneşti, regenerarea neamului. Descedent al unei vechi familii, N. R. Codreanu era debil ca toţi ultimii reprezentanţi al unei familii care se stinge. El n'a fost căsătorit precum căsătorit n'a fost nici fratele său Gheorghe Roşea Codreanu. Deci pentru el şi mai mult decât pentru ori-care altul, toate aspiraţiib lui se îndreptau spre regenerarea niamului din care făcea parte. In a-devăr iată ce zice el prin testamentul său: „Adeseori când auziam vorbindu-se despre popor şi drepturile omenirei, despre instituţiile şi civilizaţiunea ţărilor străine, gândeam la nenorocita stare a patriei mele, dorind îmbunătăţirea soartei ei“. De aceia vedem că sub domnia lui Ghica-Vodă solicită şi obţine concesiunea de a face navigabile Prutul şi Şiretul.— Concepţiunea era grandioasă însă cam utopica : căci nu cu mijloacele băneşti de care dispunea Codreanu se puiea réalisa acea măreaţă întreprindere, remasă în stare de proect şi până astăzi. Dar aceasta dovedeşte preocuparea constanta a lui Codreanu de a sacrifica propăşirei Moldovei avutul vechii familii al cărui ultim représentant era. Dar dacă N. Roşea Codreanu nu nimerise calea prin concesiunea ce solicitase, încurând însă a avut ocasiunea de a lega o prietenie mai strânsă cu un barb at de 292 seamă de pe vremuri, visător entusiast al înălţărei naţionale, fără familie ca şi Codreanu : Toma Giuşcă. Bărbat învă{at prin proprie silinţă, adăpat la cele mai curat e isvoare al г filosofiei enciclopediste, păstrând însă originalitatea lui şi cercetând la lumina culturei apusene, evenimentele şi fenomenele sociale din propria lui ţară, el a trebuit să sfătuiască pe Codreanu. Iată pe aceş!i doi mari patrioţi, liberi de preocupări familiare, ambii fiind deasupra nevoilor, mulţumindu-se fiecare cu ceea ce avea, iată-i stând de vorbă şi sfătuind cum spune Codreanu prin testamentul său: „Singura mea plăcere era de a vorbi adeseori cu oameni învăţaţi şi experienţi, a le face mii de întrebări asupra acelor lucruri pe cari din nenorocirea mea şi întâmplările venite asupra casei părinteşti, nu le cunoşteam de fel, căci amar omului care trăind în lume, nu cunoaşte aceea ce ar trebui să cu-iioască fieştecare om şi vai de acei părinţi ce nu se îngrijesc de buna creştere a copiilor lor“. . Ce adâncă părere de rău avea marele boier, ca din înpre-jurări nu cunoştea cu deamăruntul toate acele evenimente din afară şi curentul de idei care stăpânea mintea oamenilor din ţările străine şi să mângâe cu speranţa zicând : „Că poate în curând şi Moldova se va bucura de o soartă mai ferice şi dacă Puternicul Dumnezeu nu va voi а-mí lungi via*a, ca să mă bucur şi eu de renaşterea şi înflorirea Patriei mele, ci mai înainte mă va chema cătră dânsul..." Suflet drept a lui N. Roşea Codreanu ! sbuciumat de nenorocirea Patriei, din ceata drepţilor unde ţi-au făcut loc faptele tale, fii liniştit, căci Moldova umilă şi-au unit soarta sa nenorocită cu soarta tot aşa de nenorocită a ţărei de acelaşi sânge şi tradiţie şi împreuna scuturând ticăloşia vremurilor trecute formează astăzi mândrul stat Românesc.— Cu preţul sângelui celui mai curat vărsat pe câmpul de luptă, Românii şi-au câştigat neatârnarea şi au ajutat la liberarea altor popoare creştine. Cum era şi drept N. Roşea Codreanu încredinţează condeiul său lui Toma Giuşcă, rugându-1 а-i face dispoziţiunea testamentară prin* care întreaga sa avere este lăsată în scop de bine-faceri. Printre acestea cea întăi era o şcoală profesională de fete, ca ast-fel prin educaţiunea femeei să ajute la redeşteptarea Ţărei 293 căci zice testamentul : „Creşterea femeei este temeiul cel mai statornic al unei societăţi bine organizate ; căci în zadar se silesc unii a nimici pe femee, dispreţuindu-i drepturile ei ; ea a fost şi purure va fi partea intimă a neamului omenesc : tovarăşă nedespărţită a omului, ea îi pricinueşte cele mai mari bucurii şi mai vii dureri, îl îndeamnă la virtute, îl împinge spre viţii. înger păzitor al copilăriei, idealul măreţ al tinereţii, obiectul celor mai vii afecţiuni a omului, visul necurmat al vieţii sale, mângâerea, sprijinul bătrâneţelor, femeea exercitează asupra omului neîncetat o înrâurire de care el nici odată nu se va putea înlătura“. Cât de adâncă cugetare în vorbele aceste şi câtă părere de rău că el străbătuse singur calea spinoasă a vieţii. Epitropia Casei N. Roşea Codreanu şi-a făcut datoria. Ea a încredinţat Ministerului de Instrucţiune o sumă de mai bine de 400.000 lei, a dat casa şi locul pe care se află astăzi măreaţa clădire a Şcoalei Profesionale de fete, care poartă numele nemuritorului filantrop. Scriindu-şi testamentul, Codreanu avea speranţa că exem-său va fi urmat şi de alţii. Şi în adevăr, domnii mei, oraşul Bârlad nu a trădat speranţele lui Codreanu precym n'a trădat memoria lui. In Bârlad a bătut mai multe inimi încălzite la focul patriotismului de cât în alte părţi, şi suflete pioase aici mai mult de cât ori unde au clădit monumente pentru binele general : Bârladul are Liceul care poartă numele fraţilor Codreanu, la acărui temelia se găseşte bine facerea lor ; are splendidul spital datorit stăruinţei neuitatului Dr. Codrescu, la care au răspuns aţâţi bine-făcători bârlădeni. Avem şcoli primare de băeţi şi fete datorite iniţiativei particulare. Şcoala profesională Roşea Codreanu se înzestrează cu o capelă datorită generosităţii d-nei Ea-mandi; în curând oraşul Bârlad va avea o bibliotecă datorită generosităţii inimosului patriot care se numeşte Stroe Beloescu. Un alt bine-făcător bârlădean, neuitatul Iancu Epure a lăsat o avere de 5.000 galbeni care procentându-se timp de un secol cu acel capital să se înfiinţeze o universitate la Bârlad, acest capital este la Ministerul Instrucţiei de mai mulţi ani. Precum vedeţi iniţiativa particulară a făcut tot atât de mult, dacă nu şi mai mult decât statul, pentru înzestrarea oraşului cu stabilimente de cultură şi de binefacere. 294 Epitropia Casei Codreanu a crezut de à sa pioasă datorie să îngrijască de rămăşiţele pământeşti ale marelui filantrop. In vară trecută, după cinci zeci şi patru de ani de la moartea lui, rămăşiţile lui Codreanu au fost desgropate de la biserica S-t loan şi în mijlocul unei imposante procesiuni transportate şi înmormântate la cimitirul Eternitatea. Sub presiunea opiniunei publice, Epitropia a mai crezut de a sa datorie ca să scape de uitare imaginea acestui mare patriot. Chipul lui N. Roşea Codreanu, cioplit în marmură curată, va vorbi generaţiunilor viitoare nu numai de aceea ce au fost omul, dar şi de patriotismul entusiast şi luminat al acelei vremi, care pregătea redeşteptarea neamului românesc. Epitropia vă încredinţează d-voastră Domnule, Primar, pioasa datorie de a îngriji de acest monument, care onorează nu atât pe acel a cărui memorie o sărbătorim astăzi, dar mai cu seamă oraşul Bârlad. JV Bârlad, 1910 Fevruarie 8. Cassa de Economie din Bârlad, înfiinţată în 1875 şi pusă în stare de lichidare în 1891, după nota de mai jos, comunicată de V. Câmpeanu, fost secretar al comitetului respectio. In anul 1875, s’a înfiinţat în oraşul Bârlad, societatea „ Cassa de Economie“ în baza unui statut votat şi adoptat de 122 membri fundatori, în şedinţele de la 14-19 Oct. acelaş an, aprobat de Onor. Minister al Agr., Corn. şi Lucrărilor publice cu adresa No, 14094 din 14 Noembrie 1875, fiind preşedinte al adunărei d-1 Iorgu Radu şi secretar loan Liga. Scopul societăţei a fost de a scoate din ghiarele cămătarilor pe învăţători, institutori, profesori, funcţiDnari ai Trib., ai Comunei, ai Prefecture!, ai suprefecturilor, ai Comitet, permanent al judeţului, pe comercianţi şi agricultori, cari erau siliţi, mai cu seamă funcţionarii, să plătească procente de 6, 8 şi 10 lei la sută pe lună, din cauză că lefele se încasau foarte ‘ greu din cauza greutăţilor statului. Capitalul social se forma din taxa de înscriere care era de i 295 5 lei ; din misa lunară care era minimum de 5 lei şi maximum de 500 lei pe lună; din beneficiile realisate din capitalul lucrător şi din capitalurile prescrise de la membrii societari, cari nu îndeplineau conditiunile stabilite în statut şi regulament. Capitalul societăţei se întrebuinţa: in împrumuturi cătră societari cu 10°/o pe an; la nesocietari cu 12°/0 pe an ; în avansuri de apuntamente lunare ale tuturor funcţionarilor şi în avansuri de pensii lunare cu un scont de 2°/0 pe lună; în avansuri, pe deposite de efecte publice ale statului ; în cumpărare de e-fecte publice ale statului şi în subscrieri la împrumuturi publice. In ziua de 23 Noembre 1875, societarii convocaţi in adunarea generală, aleg prin vot secret pe noul comitet administrator compus din următoarele persoane : Preşedintei D-1 IORGU RADU Viei preşedinţi : D-nii Vasile Mitrea şi Nicu Filipide Membri : „ Costache Nanu, Iordache Ganea, Costachi Iamandi, loan Coroiu, loan Vârgolici, Panaite Neculau Tufă Petrache Mircea şi Ştef. Ghiorghiu. Casier: D-1 Gorabet Cerchez Controlor : „ Vasile Lepădatu Dela data de 23 Noembrie 1875 societatea tfCasa de Economie** îşi începe sub administrarea noului comitet operaţiunele sale financiare. După 3 ani şi 4 luni, Domnii societari : V. Lepădatu, loan Forţu, Andreiu Butunoiu, Demetre Clodeanu, şi Vasile Câmpianul văzând că afacerile societăţei stangnează, de oare ce capitalul societăţei în acest timp de abia s’a ridicat la minima sumă de lei : 6069,57 lei, stăruesc a se convoca adunarea generală a societarilor, pentru a se lua măsuri de îndreptare, aşia că adunarea este convocată pe ziua de 10 Februar 1879, când s’a făcut darea de seamă a vechiului comitet şi după care în urma deliberărilor urmate, s’a hotărât alegerea prin vot secret, al unui nou comitet, al cărui rezultat a fos următorul : Preşedinte : IO AN VÂRGOLICI Viei preşedinţi : Costachi Nanu şi D. Mateescu 296 Membri : loan Forţu, V. Câmpianu, Ştef. Gheorghiu, Gh. Bahrin, L Galin, D. Sfailă, F. Paxi-made şi A. Butunoiu. Casier : V. Lepădatu Controlor: D» Clodeanu, în locul căruia după puţin timp, a fost ales controlor V. Câmpianu» De la 10 Febr. 1879 noul comitet începe operaţiunele financiare ale societăţii „Cassa de Economie“ cu micul capital de 6069,57 lei şi prin activitatea ne învinsă de oboseală ale harnicului Preşedinte, Casier, şi Controlor, capitalul societăţei până la 1 Ianuar 1891, s’a ridicat la maxima sumă de: 659833 lei46 bani, din care scăzându-se cheltuelele de 43842 lei 74 bani şi averea societăţei de : 9262 lei 74 bani, sau în total suma de 53105 lei 48 bani, rămâne capital net al societarilor exprimat prin bonuri sociale nominale suma de : 606727 lei 98 bani» De notat este că în cursul de 12 ani, această societate a putut să ajungă la această prosperitate, numai prin activitatea neînvinsă a d-lui preşedinte I. Vergaliciu, a d-lui Casier V. Lepădatu şi a controlorului V. Câmpianu, cari în cursu de 12 ani au fost aleşi în comitet necontenit» In anul 1898, murind casierul V» Lepădatu, societarii au ales de casier pe V. Câmpianu Institutor. Fiindcă în acest timp de 12 ani, In oraşul Bârlad, sau mai înfiinţat şi alte societăţi de economie şi afară de aceste venind legea Grădişteanu relativ la sconturile de pensii, cari în cea mai mare parte, au lovit în sconturile de pensiuni şi lefi a diferiţilor funcţionari, cari au început a nu-şi mai achita lefele scontate regulat, comitetul administrator, convoacă pe societari în adunarea generală pe ziua de 20 Ianuarie anul 1891 şi expunându-le greutăţile ce întâmpină comitetul, în manipularea capitalului social, din cauza ne achitărei banilor întrebuinţaţi în scompturi şi împrumuturi, roagă pe societari să-şi dea avizul lor în această chestiune. Societarii în baza celor arătate de d-1 I. Vergoliciu, preşedintele societăţei, hotărâse, ca socie+atea să se declare în aface lichidarea capitalurilor către societari, iară comitetul administrator actual este recunoscut de comitet lichidator. 297 In cât priveşte despre averea societăţei compusă din 9262 lei 74 bani, niminea din societari nu au un drept a cere să fie în-părţită între societari, de oarece este considerată ca sumă ce a-copere pierderile societăţii, ne atingându-se nici un capital al societarilor depunători de bani. Aşia dar, de la 1 Ianuar 1891 şi până la 1 Ianuar 1897, d-1 V. Câmpianu, casierul societăţii, sub privigherea comitetului lichi-dator, au făcut restituirea capitalurilor persoanelor asociate în sumă de: 606727 lei şi 98 b. conform regulilor prevăzute în statutul şi regulamentul societăţii aprobate de onor. Minister al Agr. Comer, şi lucrărilor publice. (ss) V. Câmpianu 8 Febr. 1910 Bârlad V PROGRAMA Recepţiunei Majestăţii Sale Regelui în ziua de 28 Mai 1912 la Bârlad I La ora 10 jum. Majestatea Sa Regele va sosi în automobil la biserica Catedrală, unde se va oficia un tedeum de protoe-reul judeţului, înconjurat de întreg clerul oraşului, şi coru. ΐΓ La ora 11 a. m. Majestatea Sa Regele va traversa oraşul pentru a merge la căzărmi, unde va inspecta trupele. III La ora 12 Majestatea Sa Regele va primi la palatul Administrativ în sala de recepţiune, pe reprezentanţii naţiunei, autorităţile locale şi cetăţenii judeţului şi ai oraşului, cari vor binevoi a se aşeza în modul următor : In dreapta intrărei : 1) D-nii Senatori şi Deputaţi. 2) Comandantul garnizoanei. 3) Primarul cu Consiliul Comunal. 4) Clerul. 5) Preşedintele Consiliului judeţian şi membrii Consiliului. 6) Preşedintele tribunalului cu membrii tribunalului, Judele instructor, procurorul, Judecătorii de ocol şi toţi stagiarii. 7) Decanul cu întreg baroul avocaţilor. 8) Administratorul financiar cu şefii de secţie. 9) Corpul medical şi veterinar al oraşului şi judeţului. 10) Camera* de comerţ. 11) Preşedintele comitetului 298 Comunităţei Israelite. 12) Banca Naţională şi reprezentanţii celorlalte bănci. La stânga : Vice-Consulul Austro-Ungar. Foştii demnitari şi foştii reprezentanţi ai judeţului şi oraşului, rugaţi a se aşeza după poziţiunile ce au ocupat. Corpul didactic secundar, normal, şi primar. Domni şi doamne care doresc a saluta pe Majestatea Sa Regele. Déla Palatul Administrativ Majestatea Sa Regele va porni la gara Bârlad, iar la ora 2 va avea loc plecarea trenului Regal din Bârlad. Elevii şi elevele şcoalelor, vor fi aşezaţi pe bulevardul Gă-rei, şcoalele de băeţi ocupând partea dreaptă, iar cele de fete partea stângă a bulevardului. p. Prefectul jud. Tutova V. CALINESCU NOTA.-Tedeumul s'a oficiat de mine. Cu acest prilej, întrebat fiind de Majestatea Sa dacă am fost vreodată la schitul Magarial, de pe moşia Zorleni, proprietatea M. S., şi răspunzându-i că, nu numai am fost de mai multe ori, dar am şi scris o broşură. Піп această lucrare, după dorinja M. Sale, i-am înmânat la recepţia dela Palatul Administrativ, două exemplare. VI Bârlad, 1917, Mai 1.—Darea de seamă din partea Bri-gâzei de siguranţă, către Prefectura de Tutova, asupra ser· bărei de 1 Maiu, de către armatele ruse aflate în garnizoana Bârlad şi în comunele învecinate. Astăzi a avut loc în localitate serbarea zilei de 1 Maî de către armatele ruse aflate în garnizoana Bârlad şi în comunele de prin pre jurul oraşului. La această serbare au luat parte ca la 600Э (şase mii) persoane : ofiţeri superiori, inferiori, grade inferioare şi soldaţi din diferite arme, cum şi vre-o 30 (treizeci) doamne de Cruce Roşie. Serbarea a decurs în modul următor : Mai întăi toţi soldaţii cu ofiţerii lor s'au adunat pe câmpul de aviaţie, unde erau construite trei tribune pentru vorbitori, încă dela orele 9 dm. au început a trece grupuri, purtând steaguri roşii şi placarde cu diferite inscripţii ca : „Trăiască revoluţionarii“, „Trăiască republica democratică“, „Vrem pământ“, „Trăiască Pacea între popoare“, „Război până la izbândă“, „Uni-ţi-vă muncitori din toată lumea“, „Să se păzească tânăra liber- 299 tate ca să nu se piardă*' etc* La această serbare au mai luat parte şi delegaţi din Rusia, delegaţi de pe frontul Tecuciului şi delegaţi din partea flotei din Marea Neagră. La ora 12 a. m. când toti soldaţii s'au adunat complect, muzica militară a intonat rugăciunea pentru cei căzuţi pe câmpul de luptă* apoi pe fiecare tribună s'au suit câte un ofiţer, a-rătând însemnătatea zilei de 1 Mai pentru poporul rus. Le spune apoi să se aranjeze câte opt soldaţi în rând, pentru a manifesta prin oraş. Plecând în ordine au parcurs strada Regală, strada Dobranici, b-dul Ferdinand, apoi s'au înapoiat iarăşi pe str. Regală la locul de unde plecase pe câmpul de aviaţie. In tot timpul manifestaţiei, soldaţi şi ofiţeri au intonat cântece socialiste. Fiecare soldat purta pe piept cocarde roşii, iar acei cari ţineau ordinea, purtau o lentă albă. Muzicele militare cari erau în număr de două, intonau din când în când „Marsilieza". La orele 2 jum. manifestanţii au ajuns la locul tribunelor. Aci au vorbit 40 persoane : ofiţeri, soldaţi, cum şi un deputat venit din Petrograd. Toţi au arătat asistenţei însemnătatea zilei de 1 Mai a proletariatului din Rusia, care sub vechiul regim au fost robi, neavând nimeni o palmă de pământ, muncind din greu pentru boerii cari aveau moşii nemărginite. Arată că astăzi când poporul rus a recăpătat libertatea, ştie pentruce luptă şi că pământul boeresc va fi împărţit muncitori-mei egal şi deopotrivă. Critică pe Ţar şi pe familia sa, arătând cum a voit să vândă poporul rus. Se arată cum s'a început revoluţia şi cum s'a vărsat sângele revoluţionarilor pe străzile Petrogradului, pentru libertatea Rusiei. Se insistă că după acest război va veni o pace pentru totdeauna, dar mai înainte trebue să lupte să desfiinţeze militarismul German şi Austriac, care este aproape îngenunchiat şi care prin diplomaţii lor mereu cer pace Rusiei şi celorlalţi aliaţi, astfel că războiul nu va mai dura mult şi pacea va veni când toti vor merge pe la casele lor. Se atrage atenţia soldaţilor să fie prevăzători, căci sunt par- 3Ô0 te din soldaţi şi ofiţeri partizani ai Ţarului cari încearcă a face discordie între soldaţi, toţi aceştia, când vor fi găsiţi, să fie a-restaţi. In acelaş sens au vorbit toţi oratorii* La sfârşit, Colonelul Obolenski, comandantul garnizoanei ruse, în numele comandantului armatei a IV ruse, aducând salutările tovarăşilor lor aflaţi în tranşee, urând prosperitate şi sănătate poporului rus şi strigă : Trăiască republica Rusă democratică, trăiască revoluţionarii, trăiască poporul rus* La orele 5 p. m. s’au terminat discursurile şi asistenţii au plecat în oraş în mici grupe, împrăştiindu-se apoi în perfectă linişte. Pentru conformitate, Francine Gr. D. Vasiliu NOTÂ. Prezenta copie s'a făcut după origina*, şi mi s'a dat de către d-na Prancina, soţia d-lui prefect Grigore D. Vasiliu, a doua zi chiar după ce a avut loc marea şi sgomotoasa serbare făcută de ruşi la Bârlad. VII Bârlad, 1917, August 12—Misiunea franceză, la Bârlad, pe timpul războiului, având ca servicii telegrafia fără fir, me-teorologia şi aerología aviaţiei. In Bârlad misiunea franceză a avut două servicii proprii ale ei : 1. Telegrafia fără sârmă, staţiune de primire radiogonio-metrică. Această staţiune a fost instalată în curte la m-me Da-vidoglu, într'o camerâ din mijlocul ogrăzei, spre poartă. Staţiunea era formată dintr'un stâlp înalt de 25 metri (din bucăţi) pe care erau prinse sârmele de primire — antena ; şi dintro instalaţie interioară, invenţie franceză-italiană, servind a primi telegramele aliate sau duşmane şi mai ales de a şti direcţia de unde vine ; de aceia se şi numea serviciul goniometric. 2. Serviciul meteorologic şi aerologic al aviaţiei, care are scopul de : a) a prevedea vremea şi mai ales vânturile pentru ziua de mâne. b) a măsura direcţia vântului şi iuţeala lui, pentru straturile superioare ale atmosferei până la 10000 metri. Aceste două lucruri servesc aviatorilor pentru a şti când / 301 să plece şi în ce pătură de aer este mai avantajos să se susţină : să evite vârtejurile de aer, să evite vânturile care-i merg dimpotrivă, e*c. Apoi mai servesc artileriei grele pentru a şti a-nume corecţiuni la tragerea ghiulelelor, cari străbat pături înalte de ale atmosferei. Serviciul acesta este instalat în corpul de case a d-nei Da-vidoglu, într'o foastă bucătărie. Aci se află aparatele aduse parte din Bucureşti şi parte din Franţa: barometre, termometre, hi-grometru, giruetă, cum şi aparate pentru sondarea aerului : baloane de cauciuc, câteva mii, tuburi cu hidrogen comprimat pentru umflarea babanelor şi un teodolit (lunetă cu care se studiază urcatul balonului în aer şi din care se calculează iuţeala vântului şi direcţia lui). Serviciul trimete telegreme meteorologice la corpurile de a-viaţie din Tecuci, Călmăţui etc. Meteorologia oraşului Bârlad şi a Moldovei. — Serviciul meteorologic francez, din Bârlad, este primul de acest fel din ţara Românească şi probabil că, după războiu, după modelul lui se vor înfiinţa în diferite oraşe principale ale României staţiuni meteorologice. Studiul meteorologiei la noi este uşor şi nu cere decât o calitate: conştiinciozitetea. Căci nimeni nu te poate controla de datele culese, ci numai asupra prevederilor tale de se împlinesc. * Şeful misiunei, un inginer Ferraud, a făcut observaţia că în Bârlad şi în România, vremea nu se schimbă brusc, că avem perioade meteorologice cari ţin 6-7 săptămâni ; aşa in Iunie a-vem o perioadă cu nori mari negrî, cari totdeauna se adună pe la mijlocul zilei pe la ora 2-3 p. m. (nouri cumulus), cu vreme furtunoasă şi cu de multe ori fulgere, etc. Din cauza acestor perioade meteorologice, prevederea vremei şi studiul meteorologiei la noi e uşor. Un ataşat al serviciului meteorologic. St. Procopiu, (autorul acestor rânduri) a făcut câteva constatări cât priveşte vremea în România şi cari sunt contrare ideilor obişnuit primite asupra României. 1. In Bârlad şi în Moldova sunt 3 vânturi cari bat mai des : vântul de NE, vânti 302 2, Vântul de Sud şi Sud-Vest este vânt uscat, care suflă puternic, care aduce uscăciune şi mari scoborâri barometrice. Dă zile complect senine, sau cu puţini nori şi aceia nori subţiri (cirrus). Vântul de S aduce temperaturile cele mai mari din Iulie şi August. Autorul a găsit că 99°/0 de temperaturi mai mari de 30° sunt aduse de vântul de S. Maximul de temperatură pe 1917 a avut loc la 21 Iulie st. v. şi era de 35°,2 (adus de vântul de S.) 3. Vântul de NV şi V este vântul care bate cea mai mare parte a anului, dar mai ales în Iunie, st. n. Acest vânt aduce cu, el : a) Ridicare barometrică; b) Umiditate şi temperatură scăzută ; c) Ploi. 4. Ploile sunt aduse de vântul de NV. O statistică arată a-ceasta. Curbele cari arată frecvenţa vântului de NV peste an şi cantităţile de ploaie cari cad în diferitele luni ale anului, sunt asemenea şi ne lasă să vedem că cu cât vântul de NV bate mai mult într’o lună şi ploae cade mai multă. 5. Vântul de NV mai aduce mari acumulări de nouri (cumulus), de aceea zilele cu acest vânt sunt zile nouroase, furtunoase, cu manifestaţii electrice, tunete şi fulgere. 6. Vântul de NE bate mai ales în Ianuar şi este mai redus decât celelalte vânturi, care-1 întrec. Sunt şi alte constatări de ordin specialist asupra timpului, asupra prevederei lui şi asupra stratelor superioare ale atmosferei din Bârlad. 12125 Aug. 1917 St. Procopiu VIII 1740 (7249) Decemvrie 3.—Diata beceriului Simion Veisa Suret de pe o carte diată dela beceriul Simion Veisa, dela ţinutul Tecuciului, din leat 7249 msţa Dekemvrie 3 zile Adecă eu Simion Veisa beceriu, mai înainte de sfârşitul vieţii mele scriu şi mărturisescu cu această carte diată a me, la mâna feciorilor miei şi nepoţilor şi strănepoţilor miei, care carte 303 diată înainte Preosfinţiei sale părintelui Ioanichie Episcopul Romanului o am făcut, că cine după mine va rămâne să ştie unde să stăpâniască moşie ce avem în Gohor, în ţinutul Tecuciului, ce le avem în patru hotară de baştină, ce le tragem noi de pe Totole, strămoşul nostru, sluga lui Petra Vodă, cu hrisov de stăpânire întărit, care în vremea unei prazi de Tatari cu alte scrisori dintr un beciu s'au furat. Aceasta să se ştie că noi stăpânim un bătrân, pe Brahăş jitniceriul, ce au fost fecior Totolii, strămoşului nostru ; iar patru bătrâni sânt peste bătrânul nostru Brahăş, feciorii lui Nego-iant anume Nestrea i Turbatul, 1 Tâlpău, i Stârpul ; care Stăr-pul să se împartă pe patru bătrâni, ca pe unul ce Tam grijit şi s'au dat danie tuturor. Dară hotarăle sânt aceste : Gohorul, Vi-colenii, Bicheştii, ce sânt Brăhăşeşti vechi, ce curg din dial despre răsărit până în apa Zeletinului ; iar Corciooenii să încep din apa Zeletinului alăture cu Cosiţenii, pe din gios, până în zare, apoi apucă pe zarea deasupra Cosiţenilor, pe despre apus, până să loveşte cu Galbenii ; apoi apucă la vale, alăture cu hotarul Vlamnicul, pănă în jumătate de apa Berheciului ; dară când şi când se va hotărâ pe patru bătrâni, să să hotărască cât unul cât altul, drept aceia şî arsuri şi paragini de vii şi livezi şi locuri de prisacă, ce se numesc a lui Tuchilă, şi alte săpături deasupra fântânei Gohorului, şi locuri de fânaţ, din tot locul cu tot venitul, şi vad de moară în Zeletin, cine din feciori vor rămânea moştenitori pe bătrânul nostru Brahăş, să poarte grijă şi de bisăricile ce le avem, una în Gohor şi una în târgul Bârladului, ce să numeşte biserica lui Tuchilă, în Podeni. Osăbit fac arătare şi de spiţa neamului nostru şi care din neamul nostru s'au vândut la noi : Brahăş, strămoşul nostru, au născut pe Veisa şi pe Tuchilă cu Marta, fata lui Glăvan, piseriu lui Petru Vodă. Veisa au născut pe Constantin Veisa şi pe Alexandru Veisa, cari sânt în ţara de sus. Costantin Veisa au născut pe mine Simion Veisa şi pe María, sor mie. Eu Simion Veisa am născut cinci feciori, pe Toader, pe loniţă, pe Aniţa, pe Maria şi pe Gheorghe. şi cari din feciorii mei au murit şi сап au rămas vii. Toader s'au dus 304 la Ţarigrad cu Matei Vodă*) şi au murit acolo ; Ionită au murit holteia ; au murit şi Aniţâ măritată, сз au ţinuto Mârzac bote-zatu, şi copii nu li-au rămas ; pe Maria am măritato după Gri-gorie sân portarul Toadar Racoviţă ; Gheorghie au rămas copil* Iar Tuchilă, moşul nostru, au născut pe Toderaşc Tuchilă şi pe Dodan, şi pe Sanda, şi pe Marica, care s’au măritat după neguţitori, oameni străini ; iară dela Toderaşc Tuchilă nu s’au mai născut neam, căci feciori n’au făcut, ce au făcut o bisa,-rică în târgul Bârladului, precum se arată în sus ; iară partea lui de moşie s’au cumpărat de părinţii mei într’o păreche de boi buni de cireadă, cum şi partea lui Alexandru Veisa de tatăl mieu Costantin Veisa în 46 zloţi tătărăşti. Iară soru-mea, Maria, au făcut 6 feciori : pe Tănasă, pe Nastasica, pe Ioana, pe Armenica, pe Ştefana, pe Dorofteca, care una dintr’aceste feate, Nastasica, cu un ţiran au făcut un copil de fa*ă mare, şi cu blăstăm au lăsat părinţii, nici zestre, nici moşie, după hotărârea Pravilii, să nu i se dee. Pe Tănasă, ne-potu-meu, ş’au vândut mie în 26 zloţi bătuţi tătărăşti, partea lui din câmp, din pădure, din tot locul, cu tot venitul, cum şi ace· lorlalte rudenii, ce s’au vândut la noi din tot locul cu tot veni* tul, ce sânt arătate mai sus, că li-au vândut unii din neamurile noastre; iară via şi livada a nepotului meu Tanasienu s’au vândut mie. Drept aceia acest bătrân de moşie a nostru strămoş Brahăş, după cum strămoşii, moşii şi părinţii noştri au stăpânit, cum şi noi. Aşa am scris şi mărlurisăsc şi dela noi, şi feciorii noştri, şi nepoţi, şi strănepoţi, să stăpâniască pe strămoşul nostru Brahăş, să le fie dreaptă moşie şi ocină în veci, nerăşluită ; iară cine împotriva Dietii mele va arăta strămutare, unul ca acela să fie supt blăstămul a 318 părinţi soborul dela Nicheea şi neertat de Domnul nostru Iisus Hristos şi de Maica lui, Prea curata Fecioară, şi de toţi sfinţii. Şi spre adevărată credinţă înaintea Preosfinţiei Sale, fiind faţă şi alţi părinţi şi boeri, am iscălit. *) Diata de faţă, fiind întocmită în anul 1740, Mateiu nu era încă Vodă, trebue înţeleasă vremea când domnia tatăl său, Grigore, cum şi, după a·? çeia, până ce dânsul însuşi a ajuns Domn. Eu Simion Veisa beceriul încredinţez. Ieroftei dichiul Romanului. Ioanichie dichiul Răchitoasei. Solomon vel căpitan. Beldiman. înaintea Smereniei noastre au făcut dumnealui beceriul Simion Veisa această carte diata, şi s’au încredinţat şi de noi cu iscălitură. Ioanichie Episcopul Romanului Şi eu Costantin Botezatu diacul de divan am scris această diată cu zisa dumisale beceriului Simion Veisa. .Şi eu loan Popovici am scris acest suret de pe ce adevărată carte diată a dumisale beceriului Simion Veisa, ce este la nepotul dumisale, la Ştefan Racovită, acum la leat 1803. NOTA. — Domnul G. Ghibănescu, care mi-a comunicat a-ceastă diată, face aici următoarea observaţiune : „Am copiat acest testament a lui Simion Veisa în vara anului 1919,1a Pungeşti (Vasluiu). Vezi Surete ms. XL, 473. Pentru înţelesul acestei diete, zice d-sa să punem în schemă seriile de urmaşi a lui Totole : Toio!e1 are Gohorul (1500—1550) cu Marta \ fata lui Glavan piseru Brahăş jitniceriul Negoian (1540—1600) I I i__ ____________________________________I____ Veisa Tuchilă Nistrea, Turbatu, Tălpău, Stărpul i_ __________________________________________________________________(1570—1630) Cost. Veisa Al. Veisa ___________i ( Toderaşc Dodan, Sanda, Maria Simion Veisa Maria ( (1610-1670) • I Tuchiloae din Bârlad 306 IX 1897 Decemvrie 12· — Indicator de îndreptările ce tre-buesc făcute în Dicţionarul Geografic al judeţului Tutova, al d-lui P. Condrea, atunci când va fi utiizatl la mprimarea Marelui Dicţionar Geografic al României. B. La pagina 17,—Bârlad, rîu, ce isvoresce din dealul satului Giurgeni, judeţul Romanf nu Romanaţi. La pagina 22,—Bogdana, pârău, „„să se zică : după ce primeşte pe stânga pe pârăul Bogdăniţa, — nu pe dreapta. „ „ ,—Bogdana, sat în pi. Simila,—este rău arătat,— să se corecteze cu cele publicate de mine în Geografia corn· Bogdana, Buletinul soc. Geografice, anul IX trim. 3 şi 4, an. 1888, unde se vorbesce de satul Bogdana, de sub titlul sate şi cătune. C. 28,—Cârţibaşi, „„pe pârăul Bogdana, nu Simila. „ 33,—Corceşti, „„pe pârăul Bogdanas nu Simila. F. „ 38,—Fontâna Blănarului, cătun, în comuna Bog- dana, pl. Simila,—să se corecteze cu cele publicate de mine, în amintitul Buletin, — la rubrica sate şi cotune, — acolo unde se tratează despre Fontâna Blănarului (Geogr. corn. Bogdana). „ 38.—Floreşfit sat în pl. Simila, să se zică : la sor- gintea pâr. Simila, nu pe pâr. Simila. G. La pagina 42,—Gkicani,—să se adaoge : pe pârâul Simila. I. La pagina 45,—Ibănesci, sat în pl. Simila pe pârâul Mânzaţi nu pe pâr. Simila. M. 49,—Mânzăţel, ...şi se varsă în pârăul Simila de 307 a dreapta, lângâ satul Băcănii„ — nu lângă căt, Puţu-Olarului, căci-i greşit. P. La pagina 56,—Piscul Racovei, spre nord de satul Bogdana, nu spre sud de s. Bogdana, căci este greşit (A se vede Piscul Racovei, la titlul Dealurile din interiorul corn. Bogdana şi harta ce însoţeşte geografia acestei comune, din Buletinul amintit). S. La pagina 69,—Simila, pârău ...după ce a udat teritoriile corn. Floreşti, Buda, Ibănesci (partea despre răsărit), Băcani şi Gura-Simila ; să se şteargă Mânzaţi, pentrucă pârăul Simila ar trebui să treacă peste deal, la apus de comuna Buda, ca să treacă prin acea comună. La pagina 70,—Similişoara, câtun, nu sat, la vest de satul Bogdana, nu sud-est. Patronul bisericei din acel cătun, nu comună. (A se vedea cătunul Similişoara, din Geogr. corn. Bogdana, cu harta respectivă, în Buletin). La pagina 70.—Similişoara, sçhit... să se şteargă schit de tot ; n’a fost schit nici odată. Cunosc destul de bine, fiind locul meu natal. A fost numai vorba să se facă schit. (A se vedea cele arătate de mine în Buletin, despre cătunul Simi-lişoara). La pagina 72,—Suceveni, cătună, nu sat, pe pârâul cu asemene nume, nu pe pârăul Bogdana. N’are aţâţi locuitori şi case. Autorul confundă satul Bogdana cu cătunul Suceveni. Să se facă со-recturile necesare, după geografia corn. Bogr dana (publicată în Buletinul amintit); acolo este foarte just arătat. In Dicţionar sunt mari neadevăruri. V. La pagina 88,— Vistileşti,—să se vadă Bogdana, sat în pi. 308 Simila, jud. Tutova, iar nu Fântâna" Blănarului, căci este neadevăr. Aceste 16 erori roga se îndrepta. Localităţile mi sunt cunoscute încă din copilărie şi chiar acum, sunt câţiva ani, când am şi scris,—în ce priveşte corn. Bogdana, Geografia’ publicată în Buletin, la care m’am referit în cele arătate mai sus. Ec. I. ANTONOVICI, profesor Bârlad 1897 Dec. 12 NOTA.-Aceste însemnări indicatoare de greşelile din Dicţionarul Geografic asupra jud. Tutova al d-)ui P, Condrea, încă dela data arătată aici au fost trimise d-lui Gh. I. Lahovari, spre a se avea în vedereja imprimarea Marelui Dicţionar Geografic al României, de oarece d-lui era autorul respectiv ; dar se vede că eu i le-am trimes pe când materia era sub tipar, aşa că n'au fost utilizate, rămânând deci în acel dicţionar greşelile pe cari acum le dau publicităţii, spre a se face cuvenitele îndreptări la o nouă ediţie. Tabla Numelor А Abazia, 192 nota. Academia Mihaileană 275 Adamască, stihar de — 61. Aguzi, din ograda bisericii 20, 26, 29, 31, 115. Alămariu 69. Albu Gheorghe diacon 67, 69. 70, 71, 72, 77, 83,84, 86, 186. Ajutătorii şi binefăcători bis. sf. llie 85. Alexiu Sava preot 234. Alecsă Gavrilă sărdar 18, 20. Alexandru Teodor 215. Alexandru Gheorghe comersanl şi prim cantor 80. Alexandru loan I 258. Alexandru slujitor 61, 63. Alexandrescu Gh. profesor 209. Alexandrescu prefect 162. Aii Turcu (Chioru) donator 84. Anastasiu loan dascal, donator 83, 84, 85. Anghel DimitriuHagi Vasile 124, 126. Anghelachi negustor 49. Angheluţă Ion stolnic, epitrop 36, 37, 38. Angheluţă Gheorghe pitar ... Antohi sân Stan neguţitor, epitrop 38, 39, 40, 41, 42, 43,61. Antonescu Pompiliu, arendaş, proprietar 281. Antonovici I. preot, profesor 186, 257, 272, 285, 308. Antonovici Sava epitrop 19, 20, 21, 22. Apostu preot ; în călugărie Anania 83. Argintaru Dima scutelnic 34, 37, 38. Armaşu 192. Artenie V. advocat 199. Arţăreanu D. secretar 214. Asinefta maicâ 60. Atanasiu Alex, advocat 144. Audesio Elvira directoare 146, 147. Aurelian P. S. Ministru 285. Avram Constantin preot 68. Avram Gheorghe preot 84. Avram Toader 43. Azil de copii orfani 145, 149. В Banca, moşie, 197, 247. Banca „Economia Bârlădeană“ 269. Banca Moldovei 203. Banta Serigo 263. Badenschi loan preot 77 Balş 161. Balta-Liman 233. Baranga Victor 144. Barbu Manolachi epitrop 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29. 310 Bardasare pictor, director şcoalei j de belearte din Iaşi 161. Batalionul I de Vânători 146. Bălănescu Silv. arhiereu 87. Bărboşii moşie 128. Bâgu Nicoiae diacon 62, 64; preot 66, 68, 70, 83, 84, 85. Bâgu Vasile dascăl 75. Bellecouche de Chery 189. i Belloescu Stroe, profesor, filan- ¡ trop etc. 126, 169, 172. 202, 204, 205, 207, 284, 293. Bellu, cimitir 144. „Benemerenti“ medalie 285, 289. Berheciu 117. Bercea Teodor, diacon 32, 69, preot 76, iconom protoereu 23, 55. Bicheşti 303. Binefăcătorii şi ajutătorii 90, 93 ; — bisericii sf. Dimitrie 97 ; — bisericii sf. Neculai din Crâng ; — biserica sf. Neculai (Tuchilă) j 100 ;— bis. sf. Neculai (Eşanu) ! 102. ! Blahuţă (Vlahuţă Neculai 77. | Blăgeşti 281. Blanci (trei sute galbeni) 60. Blănaru Dim. sachelar, epitrop ! 89, 90. Blânzi sat 57. Bogătoiu Şt. tăbăcar 76. Bogdana sat 140. Bogdăniţa sat 77, comună 139. Bogescu Gh. preot 83. Boiu loan clucer 260. Boiu Ivanciu 81, 223. Boliac Cezar 265. Bantăş I. primar 216. Bora loan donator 31. Boroda cofetar 246. Botezatu Const, diac de divan ■ 305. Botezatu Gh. secretar 241. Boţoroga Gh. dascăl 77. Brahăş jitnicer 303. Brăescu C. epitrop obştii Bârladului 138. Brăteanu I. C. 207, 268. 276. Broder magazin 253. Buciumul Român, imprimerie 284 Budu N. C. 271. Buduruş Ştefanachi, dascal 78. Buhnea Vasile 274. Bujor târg 133. Bulbuc E. 197. Buliga, podul dela— 117. Bumbac 31,— pentru candeli 11 ; — p. biserică71 ; p. sf. Masle 12 ; — p. lumânări 23. Bursă pentru elevi 125. , Butza Vasile 281, ! Buzdugan Iordache 251, 252. Buzu 253. С Caiol, profesor 197 Calaghiani Grig, arhimandrit 106 Calalb doctor 170 Călărăşie 33 Căîinescu M. (din Cernăuţi) 153 Călinescu V. Direct.de prefect. 298 Caloi Hagi Gheorghi, comerciant, 259. Câmpianu V. epitrop obştiei Bârladului 138, 161. Canavaţ 2. Capalăci 50. Caracaş loan sluger, donator 51 i Carol I Rege 277, 278. ! Cârja moşie 274 • Carp loan preot—eco. 84, 85, 186 ¡ Carpís D. ban 113 I Casa Naţională 205 Cassa Obştei Târgu-Bârlad 137 Cassa de Economie din Bârlad 294. Catargiu Barbu 262 Catapeteazma bis. sf. Neculai, facerea din nou 24 311 Catrina prescorniţa 35 Catzaiti Andrei, testator 132; Gherasim 133;—Vasilca 134, Catafany George 1.77 Cazimir boerul 274 Ceară albă 32 ;—de rând (galbenă) 64 Cercel Enache 68 Cerchez doctor 186 Cercetarea (inspectarea) bisericilor 55 Cerşaf dela Ierusalim 2 Cerţăştii comună 83 Cetatea de piatră district 182,185 Cheltuiala zidirii bisericii 15 Chenciu Panaite profesor 289, 290 Chetraru loan 11 Chetreanu haiduc 250, 251 Chiosa Nic. scutelnic 37, 38 Chilieni sat 77 Chirănuş Ioniţă om bogat 237 Chirie 28 Chiru Iorgu diacon 74, preot 254 Chiru proprietate 231 Chiuciuc Gheorghe donator 15 Ciobanu Paveî scutelnic 38 Ciobanu institutor 190, Natalia institutoare 190 Ciocanii moşie 126, 130 Cioflan V. C. epitrop casei obştiei Bârladului 138 Cioroiu Vasile sân Toader, scutelnic 38 Ciortolomul moşie 158 Ciubucani 121 Cliceanu Luca paşă turc 161 Coaş comună 181 Cocul Const, potropop 3 Côcitorescu colonel 169 Cocu Costandin iconom, protopop 8, 9, 34, 36, 37, 38 Codreanu Gheorghe (Roşea) comis 104, 106, 109, 235, 273, 274. Codreanu N. Roşea 235, 273, 284, 288, 491, 292, 293, 294. Codreanu Grigoraş diacul 33 Codreanu Scarlat preot 86 Codrescu C. doctor 165, 166, 167, 170, 171, 172, 183, 268. I Codrescu C. Iancu 167, 269 ! Cogălniceanu M. 264, 273 Colegiul din Bârlad 282 Comăneanu A. general 146 Conachi Costachi logofăt 104, 245 Condica bis. sf. Neculai (Tuchilă) 1. Constandache Ruxanda testatoare 129 Constandache D. 313 Copil găsit la uşa bisericei 5, 40. Coroana României decoraţie 261, 269, 285, 289. Coroane (de icoane) 3 Corbu Const. N. testator 132, 126 Corbu Manolache 116 Corciovă Gheorghe Diaconu 74 Corcioveni 303 Cordele 49 Corheciu Dumitrache 64, 66 Coroeşti sat 77 Coroi loan, 265 Cosiţeni 303 Gostachi Costantin 157, 158,159 Costache dascalu 48, 49, 50, 51, 52, 53. ! Costache loan postelnic 104 105, 253, 254. J Costăchescu Costache 247 Constandachi Iancu 208 Costin Emanoil spătar, doctor 113; aga 113; doctor 153, 154, 157, 258. Costin Lascar 196, 197, 208. Costin : Nicolae, Miron, familia Costineştilor 154 Costoroave 58. 312 Crăescu Liţă avocat 215 Crâng, moşia târgului Cristescu M. Vasiliu avocat 197, 297. Croitorul Grigoraş 68 Crudu Gheorghe cinovnic la po- ¡ liţie 230. Ctitorii bisericei sf. Ilie 85 ; ai bis. sf. Dimitrie 95 ; ai bisericei „Domneşti“ 94 ; ai biser. sf. Treierarhi 92 ; ai bis. sf. loan 90 ; ai bis. sf. Neculai (Crâng) 99 ; sf. Nec. (Tuchilă) ! 100; sf. Nec. (Ieşanu) 101. Cocu Constantin, iconom, protopop, 10, 11, 12, 13, 14. Cutie tiniche pentru tacâmul sf. Botez 50, 51. Cutnie 2 Cutremur de pământ 82 Cuza Alex. loan 247, 255, 262, 264, 278. Cuza Costache boer, donator 31 Cuza loan sardar D Dajdia dascălilor 12 ;— preoţilor ' 13, 14, 16, 17, 18, 10, 20, 33, 1 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41. Damian loan dascal 73. Dare de seamă a Administraţiei Bârlad 272. Dănuleţ sardar 114. Diacu Simion 60. Dealul-Mare moşie 235. Dediu Nicoiae iconom 83, 84, 85. Deşteptarea bancă 190, 212. Diamandi Gh. 248. Diea Alecu prefect 263. Dima Calinic episcop 87. Dima, Coste purtător de grijă 4 ;— care vinde lumânări 26. Dimitriu Niculae 11, 12, 15.18, 20 Dobânda banilor 27, 28, 39, 42, 43, 47, 48, 50, 51, 55, 56, 57, 58, 60, 64, 66. Dobreanu Teodor stolnic 51. Dobrescu Ştefan 209. Dobrovici Gh. Stolnic 116—Pe-trache 116. Dole Panaite 68. Doni Andronachi 248. Dorin N. Gh. avocat 194, 199. Dospinescu Neculai 256. Dragomir N. donator 89. Drăgnoaia Ecaterina 83. Drouhet Maria — Zilia 189. Drouhet Natalia profesoară 281, 200, 201, 202. Drouhet Petru profesor 153, 186, 188, 189, 190. Duca Pavel epitrop 89 — Ştefan donator 88. Duculeasá 82. Dudescu director 116. Dulachi 26, 27. E Edicuri 9, 10. Efstati vameş 33, 34. Elanu moşie 128. Eliseu monah 88. Emandi Th. 197 — Victor deputat 214 — Gheorghieş 264. Enariul Radu neguţător 15, 16, 17. Epitropia generală a ospitalurilor 112. Epure 244 ;— Iancu binefăcător 293 ;— Smaranda 118. Epureanu Manolachi Costachi 246, 247,? 248. Eraclie senator 214. Eternitatea cimitir 170, 178, 199, 294. 313 F Fălcianu Macan donator 33. Ferdinant strungaríu 60, 67. Fernandes Raul donator brazilian 151, 152. Fenaud inginer, şeful misiunei franceze 301. Filadă 3, 21, 35, 54;—cu mo-lebnici 7 ;— molebinu 35. Flăcăilor, biserica — 93. Focşăneanu Catinca 77. Fofeză 32. Forăscu Alecu (din Fălticeni) 161, Fotino Alex, profesor 192. Frenchel farmacia 205. Frumuzachi dascăl, casierul bisericii 31, 32. Frumuşanu lordachi epitrop 32 — Vasile sachelar 86. Fulger Gheorghe testator 119, 120, 123. Fundaţia Gheorghe şi Elena Fulger 122 — Gheorghe Roşea Codreanu 258, 274. G Găitanarul Gheorghe 238 Gălăţanu Gheorghe scutelnic, donator 33, 34, 35 ;— Ştefăna-che ctitor 83. Galbenii 48, 303. Galbenul Austriace 68. Gâlcă Ioniţă medelnicer 33, 48, 63, 68, 70. Gâlcă Iorgu stolnicu 43, 208. Gâlcă, Maria Neculai 77. Galin Iancu delegat 284. Ganciu Petrachi 116. Ganne epitrop 80; spatar 113, 114. Gamovei loan 44. Gaşpar loan sachelar 33, 51, 83. Genin Maria directoare de liceu 163. Georgescu inginer 161. Ghenciu Panaite 369, 278, 284. Gheorghiu : Andrei epitrop 79 ; — Costandin 56 ; — Dimitrie 218, 246 ; — loan donator 114, 116, 259, 270; —Iosif 87 ; — Vasile Chiriac proprietar 142 ; — Radu 16, 17. Ghica Alex Voevod 263. 279 ; — Grigore 244, 245, 250. Ghinea Costachi dascăl 54, 55, 56, 57, 58;—loan 85, 274. Ghiuluri de aţă 63. Giurgea 248. Giuşcă Toma 246. 275, 292 ; — preşedinte de Tribunal 273. Glăvan pisărul lui Petru Vodă 303. Gohor 303. Graf Dr. martor solicitat 106. Grădinaru Petcu ctitor 83. Grecianu Costachi 68 ;— Iancu spătar 77, 113,277;—Neculai 248, 249. Grecu Dimitrie 47 ; Gh. quartil-nic 241. Gregoriade membru societăţii meseriaşilor 199. Grozăşti 69. H Hacul diaconului 17. Hagi, Ivanciu Boiu 81. Hangiu Leonte donator 18. Hanul lui Epure 244. Hariopoles, Calinic locot. episcop de Huşi 30. Hariş Iohan 106. 314 Herjescu Herdan 275. Herjescu Lascar profesor 169, Her alb 46. Heru sâbir 45. Hiotti Iorgu senator 215. Hinke Daniel locotenent 169. Holera — „au păzit besărică în ¡ vreme holerii“, „lăzile ci au ! fost în besărică în vreme—“ 55. ' Hotel Brandes 261, — Caracaş 262, — du Lac 264. Huluba Const, proprietar 148. Hurmuzache (Frumuzachi) Dascalu 76. Husari 182, 183. I Iacob meşter teslar 45 lacomi, Vasile dascal 78 Iacov episcopul Huşilor 215 Iamandi Iordache boer 278. Ianacachi Dascalu 76. Ieroftei dichiul Romanului 305. Igescu Neculai iconom, protopop 22, 52. Iliescu Tony vice-preşed. Senatului 214, 215. loan căpitan, deputat 215. loan, Hagi Vasile pitar 257. Inan Zugravul 59. Ioanichie dichiul Răchitoasei 305 ; ; — episcop Romanului 303, 305. ¡ Ioanid librăria 246. Ion părintele 35. Ion a Nastasâi scutelnic 35. Ionescu, A, Andrei 261 ;—V. Andrei primar, deputat 257, 272, 279, 208. Ionescu Nicoiae prof, universitar 269. 273 ; deputat 283. Ionescu, Nicoiae V. colonel 285. Ionescu Take ministru 285. loniţă călugăr 221. j Iosafat arhimandrit 279. I Iosif episcop Huşilor 87. ~ I Iosif jâdovu, tinichigiu 69, 70. Ipsos 28. Istrati Grigori sluger 77. Istrati Meletie episcop 79. J Jâdov alămar 53. Jorăşti 133, 229. Juvara Iorgu 208,—Tache 297. L Lahovari Al. 285. Lambrino Iordache prefect 247, 248, 262. Lanţuh 54. Laurian inspector general 280. Lazăr Antonie preot 31 ;— Gheorghie 76. Lăzărescu inginer 248. Lazecico ban Dr. 113. Leafa dascălului 31, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 61,64, 66, 67, Leafa diaconului 12, 15, 18, 21, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 31, 66, 69. Leafa pisaltului 24, 26, 27, 28. Leafa vânzătorului de lumânări 25, 27, 28, 29. Leahu loan polipi 233. Lefter S. preot consistorial 59;— V. membru consistorial 25. Legea organică 72. Leman lac 264. Liga culturală 198. Liga Ion protoereu 24, 25, 60, 79, 208, 294. Licitaţie 30. Lingură de tisă pentru băut a-ghiazmă 41. Lumânări albe 27, 54, 57, 61, 64, 66, 67, 69, 71. 315 Liudi 33. Luchi, Elena Dr. testamentul 141, 142. Lungeşti sat 252, 254 ;— comună 250. Lupaşc scutelnic 35. Μ Macriul Dumitrachi 8, 27. Magariul schit 298 nota. Mâni de argint 3. Mălăeşcii moşia 128, 129. Mandinescu V.' director 72. Mandre Theodor iconom, consistorial 25, 59. Mândrescu S. profesor 178. Mangal 32, 36. Manóle preot 88, 89. Manoliu Vasile căpitan 258. Manu, Ilinca Scarlat donatoare I 89. Manu lordachi donator 89. Mărgele şi materie pentru cunu- ' nii 65. Marinescu ih. avocat 215. Mario episcop 160. Mario Francesco profesor univer- ! sitar 160. I Mârzescu Gh. ministru 214,215. ! Materia învăţăturii (în şcoală) 75, ! 76, 78. I Mazâlu Vasâli 69. Meinde Henriette ducesă 161. ! Meletie episcop Rămanului 1, 2, | 4, 5, 17. i Melchisedec arhiereu 72. Membrii societ. „ Cassa de Eco- ¡ nomie“ din Bârlad 301. j Micăsasa comună 178. Í Miclescu Calinic episcop 161. Miclescu Scarlat 248. ! Micaş Florian prefect 182. Mihai Săchilaru 76. i Mihail Gh. 163. Mihailescu Anghel 215. Mihalea Neculai fabricant de lumânări 32. Mihălachi dascal 31. Mihălachi L. postelnic 113. Mihălachi Gheorghiu 67. Milan rege sârb 161. Milea, D. Hagi 89. Miniet llie predicator 52. Mirelnită 2. Mironescu D. profesor 209. Misiunea franceză 300. Miticiu Const epitrop 83. Moacă hot 250, 253, 255. Moară de vânt 115. Moisă postelnic 76. Molebinu 35. Mucări 63. Munteanu hoţ 250. Munteanu D. epitrop 80 Munteanu Gh. tipograf 197, 198, 199, 200. Munteanu loan dascal 78. Munteni mahalaua 278. N Nanie Apost 70 Nanu C. 168, 170, 208 Nanu К sardar 113 Nastea G. Epitrop 89, 247 Naţională tipografia 198 Nastasă argintar 55, 56, 57, 60, 61, 62. Navigabilitatea Prutului şi Şiretului 291 Neacşu proprietar 231 ţ -*■·> Neagoe Ştefan profesor 167, 173, 177, 178, 179, 180. Neagu Gheorghe dascal 75 Nechita diacon 76 Neculai argintar 72 Neghină Gheorghe T. comerciant Negre Zornie 57 e Negre Costache vornic 112, 130 316 Nemţii (venirea lor) 65, 66, 67 Neştian N. prefect 215 Nica Enache negustor 79 Nicoiae dascal 60; diacon 61, 62 Nicolau Constantin K. proprietar 149. Nicolau Vasile neguţător 247 Nicorescu N. 269 Niţulescu doctor 186 O Obolenski colonel 300 Obrenovici doamna 161 Odaia-Bursucanu moşie 235 Oglindă în sf. altar 49 Olivari (Olivares) pension 190. Oprişan Iordache paharnic 18 Oprişan Nedelc 248 Oşti turceşti prin Bârlad 229 Otcupu, piaţă 267. Oţăt pentru spălat paralile 9 P Pagano Frederic cancelar la Vatican 161 ; profesor de liceu 160; Tomaso advocat 160 Paisie călugăr 21 Paladi G. bustul lui 266 ; Emanoil I. Paladi deputat 197 Paloda ziar 177, 181, 188 Paruş Şt. 68 Papastavru Dimitrie profesor 259 Papiu director 281 Parfene loan pitaru 77 Pârcălabu Vasile donator 88 Paşcanu Petrache 29, 31 Patarani 60, 61, 68 Patriei Iosif profesor 259 Paul A. 181 Paveliu comerciant 267 Pecetea bisericei 49 ; plata 19 Pela V. senator 214 Penciu Stoian epitrop 18, 19. Petcu Enache ctitor 83 Petre sin Mihai purtător de grijă 4 Petre cerşitor 21 Picături anti-holerice 155 nota Picioroga Dumitru 68 Piatra (grindina) „au stricat“ 60. Pleşu G. preot 84 ; Vasile donator 84 ; sat 77 Plisă, stihar (de) 63 ; roş 2. Plod Ilie 70 Plumb dela sicriu 68 Pogano, Emanoil Garibaldi 113 Poiasuri, 2, 7, 71. Pomestit, „pentru pomestit pe dinaintea bisericii“ 58. Popăscu Alexandru vătav 77. Popescu I. profesor 153, 181. 182, 183, 245. 258, 272, 288. Popovici Costachi 80, 161 ;— Du-mitriu legător 44, Pop loan preot 182. Popovitz, Gh. B. 269. Poşta veche. 231. Praja Iordachi preot 76. „Preotu“ ziar 71. Premii elevilor 121. Prisiceanu avocat 190. Procopiu Şt. 301, 302. Proscomidie de scânduri 2. Pruncu, Elena Maior Const. 144, 145.149. Pueşti 274. R Rachieriu Const, scutelnic 38, 39. Radu Iorgu boer 183, 247, 273, 277. Rădăeşti comună 251. Raiu moşie 126. 317 Răşcanu, Gheorghe S. epitrop 89, 269. Regimentul XII Infanterie 146, 149, 194. Remeta preuteasă 182. Revoluţia din 1848, 232. Rizzo Domenico 160. Rizzo Tomaso armator 161. Robescu С. advocat 246. „Robii mei să rămână slobozi1* 105. Robu Costache Dimitrie preot 151, 246, 270. Robul Gheorghie 17. Roset Răducanul vornic 112. Rosetti, A. C. 268, 276. Runcu moşie s Sarti episcop catolic 161. Saule loan 71. Sărbeschi loan arhitect 45. Săpător de catepeteazmă 24. Scarlat iconomu, duhovnic 116. Scuteînici ai bisericii 33, 34. Schiteiner grădinar 278. Schitu moşie 140. Sămănătorul ziar 176, 179. Sf. Dimitrie 79 ; — biserică 156 ; cimitir 153 Sf. Gheorghe (epitropia bis.) 81 ; biserică 236 ; Sf. llie biserică 82, 285 Sf. loan Botezătorul epitopia bis. 80. Sf. Neculai (biserică) 6; (epitropia bisericei Eşanu) 80; (epi-crop. bis. Crânganu 81); (Tuchilă) 82, 233. Sf, Spiridon biserica 82 , Sfeşnic de her 51; de nuc 24, 67 j Sf. Arhangheli biserica 181 ! Sfinţii Haralamb şi Mina biserica 79. 234. Sf. Trei Erarhi biserica 236; e-pitropia bisericei 81. Sf. Voevozi biserica 59; epitropia bis. 81. Sf. Voevozi biserica 59; epitropia bis. 81. Sibiu, academia de drept din, 178. Signion, tatăl căpitanului Simionescu 230. Silvestru episcop Huşilor 169 Simila comună 247 ; moşie 249. Similişoara-Sacă 140. Simionescu Nicu, om politic 216. Sinodicele 83. Societatea meseriaşilor 198, 199. Societatea Româno-Ebraică 270. Socola 274. Solarcă loan 70. Solomon vel căpitan 305. Somcuţa-Mare societate 182, 273. Stan Antohi 83. Stan Macarie scutelnic 34, 35. Stan Popa 224, Statuia N. Roşea Codreanu 290. Stavru Popa Dimitrie 78. Stănescu Gr. primar-ajutor 117. Steaua României 285, 289. Stefănescu Medelnicer 114. Stegaru Gheorghe preot 51. Sterian cluceriu 4. Stoiciu neguţător, donator 44. Stolerul Neculai 11. Sturdza din Miclăuşeni 161. Sturdzâ Alecu 244, 245, 248. Sturdza Dimitrie 161. Sturdza Grigore colonel 117 ; — vodă 278. Sturdza Iancu 208. Sturdza Mihai domnul Moldovei 233, 257, 275. Sturdza Toderaş 277. Suceveni moşie 140. Suţu 161 ;— Grigore 247. .318 Ş Şal turcesc 149, Şamner maior, doctor 243. Şapcă Popa 276. Şcoală 11, 73, 105, 127, 128;—în ograda bisericii 3 ; — dela bis. Domeească (şi lista şcolarilor) 73, 74 ; — dela bis. Vovidenia 75 ; — dela bis. sf. Ilie 75 ; — dela bis. sf. Gheorghe 75 ; — dela bis. sf. Neculai (Eşanu) 76 ;— dela bis. Tuchilă 76 ; — dela bis. sf. Voevozi 76 ; —de la bis, sf. Ion Botez. 77 ;— din ograda bis. sf. Spiridon 78 ;— dela bis. sf, Trei-Erarhi 78 ;— particulară a lui Dimitrie Popa-Stavru 78 ;—de fete 108 ;—înal- , tă 117 ; — profesională N. Roşea j Codreanu 146 ; — domnească j 217 ; — Greacă şi Italiană 274. ! Şlicaru Dimitrie preot 78. Şolţ căpitan 243. Ştefan preot 50. T Tabacari breaslă 33 Tăbăcariu Florea 70, 71 Taşcă Gheorghe 237, 241, 242. Teasc 10. Teişanu Gheorghe colonel 192, ' 193, 194, 195, 196. Telegrafia fără sârmă 300 Tenie Costache epitrop, 45, 47, ¡ 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 66, 67, 68, 69, 71, 72, 73. Tenie Costache dascal 43, 44, 77 ; j Gheorghie dascal 66, 67, 70. ! Teodor Duhovnicul, preot 89 j Teodor Vasile sachelar 116 j Teplotă de tablă albă 31 Testamentul nobilului N. Roşca-Codreanu 106 Thiery Andrei doctor 163 Tinichigiu Л0 Tipio tă (de) argint 21 Ţigăneşti 245 Toader preot donator 33 Totole, strămoş, sluga lui Petru-Vodă 303 ; urmaşii lui (spiţa) 305. Traían liceul (T. Severin) 260 Trecerea armatelor ruseşti 240 1 Trestiana sat 241 : Trompeta Carpaţilor 264 I Tuduri, Al. Şabner doctor 243 ! Turbure M. inspector agricol 197. Tumurugi 26, 27 Tunseşti moşie 139, 140 Turtureanu colonel, prefect 215 Tutova bancă 213 u j Udrea căpitan 248 „Unirea“ societatea tipografiei, 269 Universitate la Bârlad 293 ! Urban colonel 182 І Ureche V. A. profesor universitar 162, 285 Ursan Neculai 43, 44 Uşi de sticlă la biserică 55 V Vasilescu epitrop 81 Vasiliu Costin epitrop 81, 82 Vasiliu Grigore D. avocat, vice-preşed. senatului, prefect, 152, 197, 210, 213, 300. Vasiliu I. institutor onorific 217, pensionar 257 Vată pentru candeli 33 319 Vâlcovici loan A. proprietar 186, 137. Vâlcovici Teodor secretar la consulatul austriac 239 Văleni moşie 104 Vălescu G. Inginer Vârgolici loan profesor, epitrop 44, 85, 285, 288, 295 ; Neculai 280. Vârnav Sofronie călugăr 86, 276 277; mireanul 277. Veisa Simion becerîu 302, 305 Velnită 115 , Veniamin Costache mitropolit 161 j Venirea ruşilor şi a nemţilor 233 | Ventura Marioara Vorniceasa 111, I 273. I Venţel, Restaurantul lui 255, 256 Vicoleni 303 Vidra Gheorghe ptimar 197, 207 208, 253. Vidra Paraschiva donatoare 88 Vladnicu moşie 129 Vlădoi Menee donator 18 Vlăhuţă Alexandru 163 Vlamnic 303. . Vocea Tuto vei gazetă 198 Vogoride caimacan 244, 245. Voinescu pictor 147 Volanschi consul austriac 239 Vovidenia, epitropia bisericei 82 ' Vrabie Constantin iconom, protopop 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 26, 28, 29, 32, 43, 44, 47, 48, 49, 50, 51, 53, 54, 55, 56, 58, 59, 61, 62, 64, 66, 71, 79, 259, 274. г Zahariul Manolache epitrop 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15 . Zaremba Stan dascal j Zeletin apa 303. I Zmulţanu T. 70 ! Zorleni moşie 298 i Tabla Materiei DOCUMENTE BARLADENE VOLUMUL V Prefaţa Pagina Două condice de socotele ale Bisericilor : Sfântul Neculai (Tuchilă) şi Sfinţii Voevozi, din Bârlad, pe anii 1827-1861, înfiinţate de Meletie Episcopul Romanului 1 Condica bisericei Sfântului Neculai (TuchilăL cu ordinul, ca Introducere, al Episcopului Meletie al Romanului ........................................ 1 Inventarul bisericei vechi a Sfântului Neculai (Tuchilă) 2 Socotelile Bisericii Sf. Neculai, pe timpul dela începerea clădirei din nou a Bisericei în 1825 şi până la înfiinţarea Condicii de venituri şi cheltuele anuale, 1825-1827 4 Socotelile Bisericii Sf. Neculai dela înfiinţarea condicii, 1827, şi până la anul 1861 .... 6 Anume : 4 Iulie 1827 — 31 Octomvrie 1828 ... 6 31 Octomvrie 1828 — 31 Martie 1830 ... 8 31 Marlie 1830 — 15 Decemvrie 1830 . , . 10 15 Decemvrie 1830 — 31 Decemvrie 1831 . . 10 31 Decemvrie 1831 — 31 Decemvrie 1832 . 11 31 Decemvrie 1832 — 31 Decemvrie 1833 . . 12 31 Decemvrie 1833 — ŞI Decemvrie 1834 . 13 31 Decemvrie 1834 — 31 Decemvrie 1835 . . 13 31 Decemvrie 1835 — 31 Decemvrie 1836 . 14 31 Decemvrie 1836 — 31 Decemvrie 1837 . . 15 31 Decemvrie 1837 — 31 Decemvrie 1838 . 15 31 Decemvrie 1838 — 31 Decemvrie 1839 . 16 322 Pagina Viza Episcopului Meletie al Romanului din 7 August 1840 .................................................................... 17 31 Decemvrie 1839 — 31 Decemvrie 1840 . 17 31 Decemvrie 1840 — 31 Decemvrie 1841 . . 18 30 Decemvrie 1841 —30 Decemvrie 1842 . . 18 30 Decemvrie 1842 — 30 Decemvrie 1843 . . 19 27 Noemvrie 1843 —r 2 Decemvrie 1884 . , 20 2 Decemvrie 1844 — 12 Decemvrie 1845 . . 20 26 Maiu 1846 —26 Maiu 1847 .... 21 26 Maiu 1847 — 20 Maiu 1848_ .... 22 20 Maiu 1848 — 15 Martie 1849 .... 22 ' 15 Martie 1849 — 3 Maiu 1850 .... 23 26 Maiu 1850 — 26 Maiu 1852 .... 24 26 Maiu 1852 — 26 Maiu 1853 . . 25 Anul 1853 26 „ 1854 26 „ 1855 27 „ 1856 28 „ 1857 28 „ 1858 29 Dispoziţiuni luate de Sf. Episcopie de Huşi cu privire la Sămile înfăţoşate de Epitropii Bisericilor . . 30 4 Fevruarie 1859 — 4 Fevruarie 1860 ... 31 4 Fevruarie 1860 — 4 Fevruarie 1861 ... 31 Condica cu venituri şi cheltueli a Bisericii Sfinţilor Voevozi. 3. Fevruarie 1826 — 3 Fevruarie 1827 ... 33 3. Fevruarie 1827 — 25 Iunie 1827. ... 34 26 August 1827 — 3 Iunie 1828 .... 34 3 Octomvrie 1828 — 30 Octomvrie 18?9 . . 36 13 Decemvrie 1829 — 16 Decemvrie 1830 . . 37 16 Decemvrie 1830 — 25 Noemvrie 1831 38 25 Noemvrie 1831 — 31 Decemvrie 1832. . . 39 31 Decemvrie 1832 — 31 Decemvrie 1833 . . 40 31 Decemvrie 1833 — 31 Decembrie 1834 . . 41 31 Decemvrie 1834 — 31 Decemvrie 1835 . . 41 31 Decemvrie" 1835 — 31 Decemvrie 1836 . . 42 31 Decemvrie 1836 — 31 Decemvie 1837 . . 42 (Notă) Lipseşte o foae cu socoteli pe 1837— 1838 43 22 Noemvrie 1838 — 24 Noemvrie 1839 43 Viza Episcopului Meletie al Romanului din Aug. 7 1840 44 24 Noemrvie 1839 — 12 Noemvrie 1840. . 45 12 Noembrie 1840 — 12 Noemvrie 1841 . . 47 323 Pagina 12 Noemvríe 1841 — 23 Noembrie 1842 23 Noemvríe 1842 — 23 Noemvríe 1843 24 Noemvríe 1843 — 24 Noemvríe 1844 24 Noemvríe 1844 — 17 Decembrie 1845 16 Decemvrie 1845 — 5 Decemvrie 1846 — Decemvrie 1847 — Decémvríe 1848 — Decemvrie 1849 — Decemvrie Decemvrie Decemvrie Decemvrie Decemvrie 1846 1847 1848 1849 1850 Decemvrie 1850 — 30 Decemvrie 1851 30 Decemvrie 1851 — 30 Decemvrie 1852 1853 1854 30 Decemvrie 1855 1856 30 Decemvrie 1852 — 30 Decemvrie 30 Decemvrie 1853 — 30 Decemvrie 30 Decemvrie 1854 30 Decemvrie 1855 — 30 Decemvrie 30 Decemvrie 1856 — 30 Decemvrie 1857 30 Decemvrie 1857 — 30 Decemvrie 1858 30 Decemvrie 1858 — 30 Decemvrie 1859 30 Decemvrie 1859 — 30 Decemvrie 1860 1 Ianuarie şi până la 30 Decemvrie 1861 Meii departe se notează că o filă este ruptă, pe care desigur că vor fi fost socotelele pe 1861 — Decemv 19,1862 ............................................. Episcopia de Huşi, sub semnătura Arhiereului Mel-chisedec, cu No. 295 din 1 Martie 1863, aprobă socotelile pe 1862 Şcoalele care existau pe lângă Bisericile din Bârlad în 1847 I Şcoala dela Biserica Domneasca . II Şcoala a doua dela Biserica Domneasca. III Şcoala dela Biserica Sf Dimitrie . . . IV Şcoala dela Biserica Vovidenia . V Şcoala dela Biserica Sf. llie . . VI Şcoala dela Biserica Sf. Gheorghe VII Şcoala dela Biserica Sf. Neculai (Eşenii) . VIII Şcoala dela .Biserica Sf. Neculai (Tuchilă) IX Şcoala dela Sfinţii Voevozi .... X Şcoala dela Biserica Sf. loan Botezătorul . XI Şcoala din ograda Bis. Sf. Spiridon . ХП Şcoala dela Biserica Trei-Ierarhi . Şcoala particulară a lui Dumitry Papa Stavru 48 49 50 51 52 53 54 56 57 58 59 60 61 63 64 66 67 68 70 71 72 72 73 74 74 75 75 75 76 Ж 76 77 78 78 78 324 Răspunsurile Epitropilor date Protoeriei în 1872 asupra datelor când s’au zidit Bisericele din Bârlad. I Epitropia Bisericii Sf. Dimitrie . II Epitropia Bisericii Sf. Haralampie şi Mina . III Epitropia Bisericii Sf. Neculai (Eşanu) IV Epitropia Bisericii Sf. loan Botezătorul V Epitropia Bisericii Domneasca . VI Epitropia Bisericii Sf. Gheorghe . VII Epitropia Bisericii Sf. Neculai dela Crâng. ѴПІ Epitropia Bisericii Sf. Trei Ierarhi IX Epitropia Bisericii Vovidenia Răspunsurile dela trei Biserici lipsesc in Dosarul No. 195 dela Protoerie.................................... Din Sinodicele Bisericilor Bârlădene 1. Dela Biserica Sfinţilor Voevozi . 2. Dela Biserica Sf. Ilie ...... 3. Dela Biserica Vovidenia , 4. Dela Biserica Si. loan...... 5 Dela Biserica Trei Ierarhi. . 6. Dela Biserica Domneasca . . . , . 7. Dela Biserica Sf, Dimitrie . 8. Dela Biserica Sf. Neculai din Crâng . 9. Dela Biserica Sf Neculai (Tuchilă) 10. Dela Biserica Sf. Neculai (Eşanu) Testamente şi Legate în folosul Instituţiunilor Culturale şi Filantropice din Bârlad. Viena, 1837 Noemvrie 18 (6). Testamentul comisului Gheorghie (Roşea) Codreanu, pentru o şcoală de latineşte, azi liceul Codreanu....................... Bârlad, 1854 Ianuarie 30. Testamentul nobilului Neculai Roşea Codreanu pentru o şcoală de fete, azi şcoala Normală de fete din Bârlad ..... Bârlad, 1858 Iulie 5. Testamentul lui loan Gheorghiu pentru o şcoală primară şi alte Legate . Bârlad, 1865 Fevruarie 18. Legatul lui Iancu E-pure, pentru înfiinţarea unei şcoale înalte în oraşul Bârlad din capitalizarea sumei de lei 32,328 bani 8, în timp de 100 ani Galaţi, 1886 Martie 1. Testamentul lui Gheorghie Fulger în favoarea spitalului din Bârlad şi alte legate . Bârlad, 1879 Octomvrie 16. Testamentul lui Anghel Dimitriu Hagi Vasile în favoarea comunei Bârlad, spitalului, Liceului etc....................................... Pagina 79 79 80 80 80 81 81 81 82 82 83 85 88- 90 92 94 95 99 lfiSL 101 104 106 114 117 119 .124 325 Bârlad, 1893 Маш 28, Testametul lui Constantin N. Corbu în favoarea Spitalului Bârlad, bisericii din Mă-lăeşti şi alte Legate ........ Bârlad, 1906 Decemvrie 31. Testamentul olograf a lui Andreiu Catzaiti, în favoarea spitalului din Bârlad şi a mai multe Legate ....... Bârlad, 1907 Iunie 4. Testamentul lui Gh. T. Neghină în favoarea spitalului din Bârlad . Bârlad, 1909 Ianuarie 25. Testamentul olograf a lui loan A. Vâlcovici în favoarea Spitalului Bârlad şi Elena Beldiman ............................................. Bârlad, 1910 Ianuarie 31. Actul de donaţie al Cassei Obştiei Târgului Bârlad, în favoarea Spitalului Bârlad şi Elena Beldiman..................................... Bârlad, 1910 Ianuarie 24. Testamentul Ruxandei Costandachi în favoarea Spitalului B. şi E. B. Bârlad, 1912 August 11. Testamentul Elenei Dr. Luchi în favoarea spitalului B. şi E. B. . . . Bârlad, 1917 Iulie 17. Testamentul lui Vasile Chiriac Gheorghiu în favoarea spitalului B. şi E. B. Bârlad, 1918 Feoruarie 20. Testamentul Elenei C. Pruncu în folosul azilului de copii, orfani ai Soc. D-nelor Bârlădene şi mai multe Legate................................ Bârlad, 1918 Decemvrie 13. Actul de donaţie a lui Constantin K. Nicolau în favoarea şcoalei de fete „N. Roşea Codreanu“.............................................. Bârlad, 1919 Octomorie 6. Donaţiunea lui Râul Fernandes, Brazilian, în favoarea şcoalei de fete „N.R.C.“ Bârlad, 1925 Iunie 4. Testamentul lui Grigore D. Vasiliu, în favoarea spitalului Bârlad şi Elena Beldiman . Panigirice şi Necroloage 1. Moartea Doctorului Emanoil Costin, 8 Fevr. 1871. 2. Moartea lui Costantin Costache, 10 Ian. 1883 . 3. Biografia profesorului de Liceu Frederic Pagano, mort 14 Noemvríe 1884 ........................................ 4. Moartea Doctorului Const. Codrescu, 30 Ian. 1891. 5. Moartea profesorului Ştefan Neagoe, 21 August 1897 ................................................... 6. Moartea profesorului loan Popescu, 11 Iulie 1901. 7. Eliza T. loan, 2 Noemvríe 1906 . . . . 8. Profesorul Petru Drouhet, 16 Iulie 1909 9. Profesorul Alexandru Fotino 10 August 1909 . 10. Moartea Colonelului G. Teişanu, 13 Ianuar 1910. 11. Moartea avocatului Lascar Costin 27 Fev. 1910. Pagin 126 132 135 136 137 139 141 142 144 149 151 152 153 157 160 164 173 181 187 188 192 192 ¡ 196J 326 12. înmormântarea tipografului Gh. Munteanu, 26 Maiu 1910. 13. Natalia Drouhet, 14 Ianuarie 1912 . 14. Moartea lui Stroe Belloescu, 20 Oct. 1912 15. Moartea lui Gheorghie Vidră, 30 Oct. 1912 16. Moartea lui Ştefan Dobrescu, 1 Dec, 1913 17. Moartea lui Grigore D. Vasiliu, 27 Iulie 1925. Memorii I. Memoriul scris şi subscris de loan Vasiliu (Băgu) institutor onorific, de tot ce s'a petrecut sub ochii lui în Bârlad in decursul vieţii................................. II. Memoriul lui Andreiu V. Ionescu, fost primar al Bârladului şi deputat în meii multe rânduri, în care descrie tot ce s'a petrecut, în Bârlad, în decursul vieţii lui. Adaos I. Moartea profesorului loan Vârgolici . П. Moartea profesorului Panainte Chenciu , III. Discurs restit de Т. V. loan la dezvălirea Sta-tuei lui N. R. Codreanu, 6 Dec. 1908 .... IV. Bârlad, 1910 Fevruarie 8. Nota lui V. Cam-pianu despre Cassa de Economie, înfiinţată la 1875 şi lichidată la 1891 ........ V. Programa recepţiei M. S. Regelui Carol I, 28 Maiu 1912, la Bârlad......................................... VI. Brigada de Siguranţă câtre prefectura de Tutova asupra sărbării de 1 Mai 1917, a armatei ruse, din garnizoană Bârlad etc. ...... VII. Bârlad, 1917 August 12. Misiunea franceză la Bârlaçtpe- timpul războiului, având ca servicii tegrafia fără fir,,-^èfeOTOTOgià şi aerología aviaţiei..................... '■ '* .ѴЩЦ740 Decemvrie 3. Diata becerului Simion Veisa. \ ' |X.:Î89t'Decemvrie 12. Indicator de îndreptările ce trébiîi'&tt făcute în Dicţionarul Geografic al jud. Tutova de P. Condrea, în vederea imprimării Marelui Die* ţionar Geografic al României................................. 197 200 202 207 209 210 217 257 280 285 290 294 297 298 300 302 306 îndreptarea greşelilor de tipar Pagina Rândul In loc de să se citească 44 20 Ursau Ursan 91 26 ncendiul incendiul 113 33 lânnă lângă 163 19 crecut crescut 165 7 podosu popor 229 7 n’aţi n’aşi 230 10 tabele tobele 232 5 ersu erau 239 23 cancelaria cancelaria 253 35 răpântie răspântie 285 29 dânsb dânsa 289 21 1873 1871 *АСУШЖМШ*