DOCUMENTE BÂflLĂDENE Volumul IV ACTE DELA MULŢI ŞOLTUZI Şl DREGĂTORI Al BÂRLADULUI Şl ALTE ACTE VECHI DE PRIN SECULII XV, XVI, XVII, XVIII şi XIX. Cu 2 facsimile In text alte 2 anexate la fine de IACOV ANTONOViCl Episcopul Huşilor к — BARLAD Tipografia şi legătoria de cărţi Const. D. Lupaşcu — 1924 — ..ţ____________________ У ■{ VOLUMUL IV PREFAŢA 9 Dupăcum am spus în Prefaţa voi. III, iată acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, public voi. IV şi, nu târziu, va urma şi voi. al V. In volumul defaţă, afară de un număr de dregători, ceti-» torul va află şi numile a multor şoltuzi (primari) şi pârgari | (consilieri municipali) ai târgului Bârlad, din vremurile de demult. Şoltuzii şi pârgarii aceştia se alegeau de târgoveţi numai pe câte un an,—foştii se puteau realege. Cii venirea fanarioţilor la cârma ţerei Moldovei, sistemul acesta de autonomie municipală a slăbit din ce in ce, in a-ceastă ţară, până când, pe la începutul jumătăţii a doua a veacului al XVIII, s’a desfiinţat cu totul1). De atunci insă apare un ai doilea Ispravnic numit de stăpânire pentru fiecare ţinut. Cel mai vechiu şoltuz bârlădean, cunoscut până acum, este j Hârlea, anul c. 1434, iar cel din urmă, loan, anul 17571). J Târgul Bârladului a avut desigur ca oaspe, in multe prilejuri, pe Marele Ştefan, noi insă vom aminti aci numai de unul din cele mai însemnate şi mai bine cunoscute, anume: La 5 Iunie 1476, Marele Voevod se afla la Bârlad cu toată armata (30,000 ţe'rani şi 10,000 boeri, curteni, „viteji“ şi hânsari), gata să plece asupra Turcilor, cari, în număr de aproape 200,000, veniau cu mare furie ăsupra Moldovei, spre -f a-şi răzbuna de cumplita înfrângere din iarna anului precedent. Se ştiea că, în ajutorul Turcilor, va veni şi Laiot Basa-rab, domnul Munteniei, cu oastea sa. Ştefan, cu data de mai sus, scrie, din Bârlad, prietenilor Braşoveni şi-i roagă ca să-i dee ştiri despre acel Laiot, cum şi de mişcările armatei Turceşti, după care apoi dânsul apucând cu oastea sa spre sud, pe cursul apei Bârladului, ajunge la Berheciu, distanţă numai de 34 Km., la 11 Iunie, adecă peste 6 zile. Aci, Marele ') Iorga, Conferinţa dela P/oeşti, 3 Martie 1907, suplim. Ia Neamul Românesc, Bibi. Naţionalistă, No. 9. 25 Fevr. 1909. s) Volumul defaţă, р. 1. Voevod, primind răspunsul Braşovenilor,—din nou le scrie mulţămindu-le şi iarăşi rugându-i să nu înceteze a-i da ştiri grabnice despre Turci şi Munteni,—şi totodată să nu îngădue de a se trece, în ţara Muntenească, grâu sau alte lucruri de ale mâncării l). Ştefan ar fi putut ca să meargă atunci dela Bârlad deadreptul peste Prut şi de acolo la Dunăre, în dreptul Isaccei, pe unde aveau să vină Turcii, dar noi socotim că dânsul, prevăzător cum era, a aşteptat pe aici ca să aibă, între alte grabnice ştiri şi aceia despre drumul încotro avea să apuce Laiot, pentru a putea şti ce trebue să facă. Şi deci numai dupăce acesta a trecut în Dobrogea cu 10,000 ostaşi şi s’a unit cu Turcii г), atunci Ştefan Vodă îşi îndreaptă paşii peste Prut şi apoi spre Dunăre, pentru a lua măsură de întărire şi de pază. Din observarea Hotărnicei Bârladului din anul 1495, cum şi a Hărţii Statului Major al Armatei se vede că, în curgerea vremei, multe din numile vechi topice au dispărut şi altele noui s’au ivit, de unde a urmat că unii din cercetătorii istorici, cari s’au ocupat de numita Hotarnică, n’au putut cunoaşte bine pănă unde se întindea altă dată, in toate direcţiile, Hotarul s’au Ocolul târgului Bârladului, mai ales pe liniile de hotar din partea de nord şi de răsărit,—care erau sprijinite, în mare parte, numai pe amintirile de copaci însemnaţi cu bouri, movile săpate şi chiar pe numile unor sate, care, cu trecerea vremei, au dispărut. Din lămuririle însă ce sânt date în Nota dela pag. 57—60, din acest volum, credem că s’au putut înlătura definitiv orice nedumeriri privitoare la Hotarul sau Ocolul de altă dată al târgului Bârladului. încă de prin veacul dl 16 şi-mereu pănă într’al 18, unii din Domnitorii Moldovei, mai ales dintre fanarioţi, au dăruit _ la mulţi boeri de ai lor sate sau moşii din Ocolul târgului Bârladului, între care, dintre cele cunoscute pănă acum din Documente, amintim: Zorlenii, Bujorănii, Popenii *), Frunti-şenii,ъ), Balumireştiie), Cetăţuia ~'), şi alte bucăţi de loc,—între care şi imaşul din jurul târgului Bârladului y), şi chiar vatra acestui târg. •’). ii Voi. defată, d. 7—9; Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare pentru poporul român, p. 174. 2) lorga, Istoria lui Ştefan cel Mare pentru poporul Român, p, 175. a) Planşele Bârlad şi Murgeni. *) Iorga Stnd. şi Doc. VI, р. 1 ?, 18 şi 19. 5j Lucrarea mea, Fraţi O. şiN. Roşea Codreanu, Doc. p, 3. li) Voi. defa(â, p. 140 şi 143. 7) Doc. Bârlădene, III, р. 1. 8) Doc. Bârl. II, p. 32. 8) Doc. Bârl. II. 176. înstrăinările aceste de moşii, cum şi desele năvăliri de vrăjmaşi şi pârjoluri sau arderi ce a suferit Bârladul, în curgerea vremei, au micşorat, au înpedecat şi au ruinat adesaori 'viaţa economică şi gospodărească a acestui oraş, tot aşa cum i s’a întâmplat, din pricina domniei fanariote, şi nimicirea autonomiei sale municipale, cum s’a spus mai sus. Dăm aici şi câteva informaţiuni asupra hatmanului Л7-coară, amintit mai departe în câteva documente. A fost de loc din satul Bicani (Qhicani), de pe Simila, jud. Tutova, şi din familia Baltag, în care localitate dânsul avea moşie, vii, curţi, iaz şi moară l). Nicoară (Baltag) a fost vornic a Ţerei-de-sus (1615), apoi al Ţerei-de-jos (1622) şi iar al Ţerei-de-sus (1624) şi în fine hatman (1627). Era cumnat cu Barnovschie Vodă, ţinând în căsătorie pe sora acestuia, Todosia ). In anul 1624, Nicoară a comandat pe vitejii moldoveni în lupta cu Tătarii, la Trestiana, lângă târgul Bârlad, în care războiu au perit: Stoica Armaşul, Eremia Potlogeanul, Maf-teiu Căpitanul şi mulţi alţi fruntaşi luptători 3). Biserica Nicoriţă din Iaşi, este ctitoria acestui hatman. In anul 1629, Nicoară cu soţia sa, Todosia, dăruesc nepoţilor lor, Dumitraşco şi lonaşco Baltag, toată moşia şi toate acaretele din Bicani şi Balasineşti, pe Simila, cum şi părţile de moşie din Cepeşti şi Horgeşti, pe Bogdana, toate în jud. Tutova 4). Vestitul hatman moare în anul 1630,—iar soţia sa, după câţi-va ani, se duce în Polonia, unde credem că îşi va fi sfârşit şi zilele h). Intr’un număr de documente, din prezenta colecţie, se vorbeşte de neamul Duculesc, care a trăit in Bârlad, a ocupat funcţiuni însemnate publice şi a avut moşii pe Tutova,—şi din care neam se trage şi d-l I. G. Duca, actualul Ministru de Externe. Pela 1770, doi fraţi, Ştefănică Duca şi Vasile părcalabul ispravnic, au clădit Biserica Vovidenia, din Bârlad, căreia, pentru acest cuvânt, i s’a zis şi i se zice: „Biserica Ducăi", „Biserica Duculească“ %). In timpul cât neamul Duculesc a trăit la Bârlad, de către acel neam se îngrijea Biserica şi din acel neam erau şi Epi-tropii 4). 4 Doc. Bârl. HI, p. 99 şi voi. defa(ă, p. 336. V Revista din Iaşi. an. I, o. 187. •*) Doc. Bârl. III, p. 126 şi 127. 4) Voi deîa{ă, p. 336. D) Revista din Iaşi an. I, p. 187. J) Documente Bârlădene, I, p. 85 şi 108, 7) Documente Bârlădene, I, p. 99. La 14 Octombrie 1826, Biscrica Vovidenia a ars şi pentru a ci refacere a cheltuit in mare parte şi s’a ostenit tot familia Duca '). Până intr’al doilea deceniu al veacului al 19, nu cunoaştem vre un nume de doctor sau spiţer, care ar fi tră.t şi profesat ale lui cunoştinţi la Bârlad. In anul 1815 se aflau î.t acest oraş 2 doctori: Neculai Lafari şi Hubert -); şi, tot atunci, şi 2 spiţeri: Samuil Engelleiter şi Georg Schiepl i). Samuil era consul Austriac şi reprezenta şi statul Rusăsc 4). In locul lui Samuil a urmat ca spifer ginerele său, Kraus, care aveâ spiţărie şi în laşi; lui Kraus iarăş un genere, Simeon Brukner; iar acestuia fiul său, Emil Bnikner. După moartea lui Emil însă, spiţăria a trecut în posesiunea d-lui Cornelul I. Droc, ginere lui Simeon Brukner, frate răposatului Emil. Iată deci o spiţărie care trăeşte mai bine de o sută de ani şi care se află încă şi astăzi în cercul aceliaşi familii. In afară de un număr de Documente de ale Bălăbăneştilor (altă dată Bursuci) şi Româneştilor (din Tutova), de ale Be-reştilor (Covurlul) şi de ale Rădeştilor (Tutova), %public în acest volum şi alte Documente, de prin alte localităţi, pentru că unele au oarecare legătură cu trecutul Bârladului, iar altele pentru a nu se perde. Publicarea volumului defaţă tocmai acum, după 9 ani dela apariţiunea celui al III, e pricinuită de vremea şi împrejurările războiului, de ocupaţiunile cerute de demnităţile bisericeşti la care am fost chemat, dela 1918 încoaci, cum şi de scumpirea tiparului. Cu acest prilej, din tot sufletul aduc mulţămirile mele tuturor acelora cari au binevoit a sprijini imprimarea acestui volum. *î* lacov Antonovici Huşi, 12 Septemvrie 1924. ') Documente Bârlădene I. p. 108 şi 298. 2i Documente Bârl, II, p, p, 251, 353,377, 380 şi 383; voi, de fată, p.311 şi 312. 3) Documente Bârl, 11 p. p.205, 372; voi- defată p. 312; Doc. В I, p. 150. ♦) Documente Bârl. 1, 150. Acte dela mulţi Şoltuzi şl Dregători ai Bârladului şi alte Acte vechi de prin seculii XV, XVI XVII, XVIII şi XIX. I. (Fără an, lună şi zi, c. 1434-1487). Hâr-lea şoltuzul din Bârlad, scrie birâului din Braşov să-l dispâgubeascâ de І0 zloţi, pe care, ca chi-zăş, îi plătise judeţilor din Bârlad pentru doi bra-şooeni, găsiţi vinovaţi. + Adâncă închinăciune birăului din Braşov dela prietinul mai mic al domniei tale, dela şoltuzul Hâr- A Iea din Bârlad. Iţi dăm de ştire domniei tale, că oamenii voştri anume Ştul Iacob şi Ţirbâs au rămas vinovaţi înaintea judeţilor din Bârlad. Deci, ei s’au învoit să plătească judeţilor şoltuzului 10 zloţi pentru hamuri. Deci, eu sânt chezăş pentru acei oameni că ei au să plătească judeţilor; dar ei n’au Wmes, iar judeţii mi-au luat acum mie 10 zloţi. Te rog dar pe domnia ta, să ne faci dreptate cu acei oameni; altfel voiu lua dela oamenii voştri pentru acea chezăşie; căci am pagubă. Notă. — După traducerea publicată cu textul original slavon de d-l I. Bogdan în Documente Moldoveneşti din sec. XIV şi XV, din Arhivele Braşovului, Buc, Editura libr. Socec & Comp. 1905, p. 60, —unde d-sa. asupra acestui document, ne spune : «Fără pecete; adresa: БІРОВЙ ОТ КРШПОКЛ, birăului din braşov; scrierea: sec. XV. Arh. No. 501«. Apoi adaoge: „Aş pune această scrisoare între anii 1434—1437, întrucât ЦИРКЫО poate fi identic cu ЦРБШІ din scrisoarea lui Ştefan, logofătul lui Vlad Dracul, dela 1432—37 (Arh. Braşovului No. 564; I. Bogdan, Doc. privitoare 1a relaţiile Ţârii Româneşti cu braşovul, I, p. 252— 254), iarŞtul Iacob este probabil identic cu „Iaccbus Stul“. despre care Ştefan, voevodul Moldovei, scrie Braşovenilor, într'o scrisoare latinească din 1434, că a păgubit pe nişte supuşi ai săi (copie la Acad. Rom.; în copie „lacobus Steel"). Vechimea scrisorii o arală şi filigranul hârtiei: cei trei munţi; cf. 1. Bogdan, 1. c., p. XVII“. Domnul 1. Bogdan, publicând scrisoarea de mai sus, ne spune că ea este una dintre cele mai vechi scrisori municipale din Moldova, găsită în arhivele săsăşti din Transilvania (o. c. p. 9). Totodată ne~mai arată că : întrucât această scrisoare municipală este redactată în limba slavă, dovedeşte că elementul pre-ponderant al oraşului Bârfe d, în acea vreme, eră cel românesc, p£ când alte oraşe, dela care ni s*au păstrat acte din veacul XV şi dela începutul celui al XVI, de pildă Suceava şl Baia, aveau o populaţie mai mult săsască. de oarece corespondenţele lor, din acea vreme, sânt scrise 6au în săseşte sau în latineşte (o. c. p« 10). ii. 1444 (6952) Iunie 18. Ştefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, dărueşte lui popa Toader din Bârlad o moară de pe Simila, unde a fost heleşteul Bistricenilor, cum şi mănăstirea de pe Lahova, amândouă foaste a fratelui său, popa Draghie. Facem ştire tuturor cui se cade a şti, pentru acest adevărat popa Toader din Bârlad, care slu-jând nouă cu dreptate şi cu credinţă şi cu. dreaptă şi curată rugă, către Dumnezeu pentru ncl; ^ ntru care noi văzând- a lui dreaptă şi credincioasă slujbă cătră noi, l-am miluit pre el cu osăbită mila noastră şi i-am dat şi i-am întărit lui întru al nostru pământ moara fratelui său a popii lui Draghie, ce ias-ie pe Smila, unde a fost hăleşteul Bistricenilor, * valea până unde cade Smila în Bârlad. Şi am po-roncit lui să-şi facă şi sat; iar altul nime să n’aibă a se amestecă pe acel de mai sus zis pârău, cât iaste lui mai sus scris. Şi pe Lahova, unde au fost mănăstire a fratelui său a popii lui Draghie, încă am mai dat a celui de mai sus zis popa Toader din Bârlad (două rânduri din ispisocul cel sârbăsc fiind rase cu cuţitul şi şterse cu condeiul, n’am putut cunoaşte nimica şi, pentru aceasta, am lăsat loc). Peci toate acele de mai sus scrise, să-i fie lui uric şi cu tot venitul lui, şi feciorilor lui, şi fraţilor lui, şi nepoţilor lui, şi strănepoţilor lui, şi a tot neamul lui, ce să va alege mai aproape, neruşeit niciodată în veci; iar hotarul acei pustii, să fie cât va fi de ajuns unui sat. Spre aceasta este credinţa Domnii mele de mai sus scris Ştefan voevod şi credinţa fratelui Domniei mele Petru voevod, şi credinţa tuturor boerilor noştri ai Moldovei a mari şi a mici; iar după a noastră viată, cine va fi Domn tării aceştia, din fiii şi neamul nostru, sau pe cine Dumnezeu va alege, să nu strice a noastră danie şi întăritura, ci mai ales să de şi să întăriască, de vreme ce şi noi am dat şi am întărit, pentru a lui dreaptă şi credinciosă slujbă. Şi pentru mai mare tărie a celor de mai sus scrise, am poruncit credincios boeriului nostru, d-lui Mihaiu logofăt, să scrie şi a noastră pecete către această adevărată carte a noastră să o lege. S’au tălmăcit de Gheorghe Evloghie dasca), leat 1780 Mait 23. Notă.—Publicat de d-1 Gh. Ghibănescu în «Surete şi Izvoade", voi. II, p. 210,—unde ne spune că : «Suretul a-cestui ispisoc aşa cum a fost tradus de Gh. Evloghie dascălul în 1780 Martie 23, l-am luat din pachetul cu acte, comunicat nouă de d-1 Gh. lonescu, şefui Arhivei din laşi. Traducerea lui Gh. Evloghie e apoi adeverită în 1826 Iulie 27, de boerii V. Roset vel logofăt, Andronachi Donici vel logofăt şi Vasile Miciestu vel vornic. Despre popa Draghie şi popa Toader fraţi, să se vadă nota la doc. din 7054 (Surete şi Izvoade, voi. I, 367)». Mănăstirea, de care se vorbeşte în acest document, cred că este aceia dela Recea din fundul satului Banca (jud. Tutova), păstrânduise numirea topică de mănăstire, până astăzi, în gura sătenilor din partea locului; şi aceasta cu atât mai mult, cu cât şi numirea Lahova s’a păstrat in Laava, Lova,—de pe dealul dintre pâraele Banca şi Ghermăneşti; de altfel toată partea de moşie, de pe îotinderele comunelor respective,—se numeşte, prin documente, Lchovă sau Leahovâ. Din iazul Bistricenilor, ce a fost pe pârâul Simila, se mai cunoaşte astăzi numai nişte resturi de ezâturâ şi care se mai văd acolo, în punctul, de unde drumul, ce vine dela Dru-jâşti la Bârlad, cotigeşte spre răsărit, pentru a da în calea naţională (Bârlad-Vaslui). Asupra chestiei de a se aşeză un sat, în veacul al 18, la capul iazului Bistricenilor (pe pârâul Similei) sau în dreptul acestui iaz, Ia capul piscului (spre răsărit), a fost pricină de judecată între vornicul loniţă Pa la de şi visternicul Iorga, pe la anul 1765 (Doc. Bârlădene, III, p. 28—3.0). Cu acest prilej s’a constatat că un sat fusâse cândva, pe unde să varsă Simila în Bârlad şi care, din împrejurările vremelor, dispăruse. III. Bârlad, 1459 (6968) Decemvrie 5. Ştefan cel Mare dă o hotărâre în procesul ce l-au avut înaintea sa Ivaşco comisul cu Toma Dumi-treseul şi cu Coste Turbure pentru satele Sâseştii de pe Bârlad şi Româneştii de pe Jeravăţ „unde a fost Roman, amândouă părţile,“ dând dreptate celui diniâiu, care a justificat posesiunea acestor sate cu privilegiile socrului său Ivan visternicul. Deaceea el pune o zavească de 100 ruble în favorul lui Ivaşco şi al urmaşilor lui, dacă cumva Toma Dumitrescu! sau Coste Turbure, ori alt cineva din neamul lor, ar încercă să redischiză procesul în potriva lui Ivaşco sau a urmaşilor acestuia. f Cu mila lui Dumnezeu Noi Ştefan voevod, Oomn ţării Moldaviei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor câţi se vor uita la dânsa, sau o vor auzi citindu-se, când va fi cuiva de trebuinţă: Cum adică au venit înaintea noastră şi înaintea a lor noştri boiari a noastre slugi anume îvaşco comisul şi Toma Dumitrescul şi Coste Turbure, şi s’au pârât pentru satul Săseştii pe Bârlad, şi pentru satul Româneştii, unde a fosl Roman, pe Jeravăt, îmbe părţile, şi s’a pârât cât s’a pârât; iar Ivaşco cu privilegiile socrului său, a lui pan Ivan visternicul, au răpus cu dreptatea şi judeţul; iar Toma Dumitrescul şi Coste Turbure cu toate ale lor neamuri au rămas cu toate ale lor privilegii din toată dreptatea şi legea, şi să nu mai aibă mai mult a să pârî, nici a-şi mai aminti de aceste sate niciodinioară în veci. Deci noi, văzând câştigul dumisale Ivaşco, şi noi aşijderi am dat şi am întărit ceale de mai sus zise sate, anume Săseştii pe Bârlad şi Româneştii pe jeravăţ, îmbe părţile, slugii noastre lui pan Iva-şco comis, ca să-i fie dela noi uric cu toate veni* turile, lui şi copiilor lui, şi nepoţilor lui, şi strănepoţilor lui, şi răstrănepotilor lui, şi la tot neamul lui, ce i se va alege mai de aproape, să le fie lor ne ruşiit niciodinioară în veaci. Iar hotarul (să fie) pe vechiul hotar, pe unde din veac a umblat. Şi noi peste toate acestea, am pus zavescă 100 ruble de argint slugii noastre, lui pan Ivaşco, şi copiilor lui, şi la tot neamul lui, ca ori şi când şi la orice zi şi ceas, ar voi Toma sau Coste sau copiii lor, sau fraţii lor, sau oricare din neamul lor, a se mai pârî, sau a mai pomeni pe Ivaşco sau copiii lui, sau pe fraţii lui, sau pe oricare alt neam, acela să ne plătească mai sus zisa zavescă 100 ruble de argint. Iar întru aceste singur martor însu-mi Domniea mea mai sus scris, Ştefan voevod, şi al nostru Mitropolit Kir Teoctist, şi ai noştri boiari: pan Duma Braevici, pan Manoil, pan Stanciul, pan Vlaicul par-calab, pan Goian dvornic, pan Hodco Ştibor, pan Coste Danovici, pan Toma Cândea, pan Petru Po-nici, pan Micu Craiu, pan Lazea, pan Albul, pan Hodco Cretovici, pan Isaia Nemjanul, pan Stetco Dămăcuş, pan Petrică Iachimovici, pan Cozmiţă, pan Ion Bucium, pan Buhtea, pan Fetion, pan Sa-câş spatar, pan Iuga visternic, pan Tador ceaşnic, pan Crasnăş postelnic, pan Zbierea stolnic, pan lom comis, şi altor boeri, ce au fost, mari şi mici. Iar spre mai mare tărie atot ce s’a scris mai sus, am poruncit credincios boeriului nostru pan Dobrul logofăt să scrie şi a noastră pecete să o lege de a-ceastă carte a noastră. A scris Isaia Şuşmanovici în Bârlad la anul 6968 luna Decembrie 5. Notă.-Domnul I. Bogdan, publicând, în limba slavoni, acest document în „Documentele lui Ştefan cel Mare,41 volumul I, pagina 40-42, ne relatează: „Pecetea cea mare domnească cu legenda: f \т&thk iw стефаиъ колода, гѵѵсподар зелми Ліѵи/?дакскон? şi şase peceti boereşti, trei deadreapta, trei dea-stânga celei domneşti. pierdute. Scrierea caracteristică pentru documentele din primii ani ai domniei lui Ştefan cel Mare. Originalul la Academia Română» fost al lui R. Şaraga, anticar din Iaşi, care mi l-a comunicat la 1905. Publicat întâiu de Gh Ghibănescu în Opt urice slavone, laşi, 1904, pag 5-10, cu data 1459..." Publicăm şi noi acum, acest document după traducerea făcută din nou de d-1 Ghibănescu, în care s’a ţinut seamă şi de obser-vaţiile răposatului Bogdan, din amintitul volum. Jeravătul, pe care se afla satul Româneştii, în timpul Marelui Ştefan, erâ linia de mează-zi a hotarului Bârladului şi care linie despărţitoare de alte moşii se întindeâ dela izvorul acelui pârâu şi pe tot cursul până la vărsarea lui în apa Bârladului, şi de aici, spre apus, până în apa Tutovei (Qocum, Bârlădene, voi. II, p. 1—5). Satele Româneştii şi Săseştii sânt dispărute de mult. Dela amintitul Roman, pomenit mai sus, în document, se trage desigur numele satului Româneştii. Zavescă însamnă garanţie sau amendă. IV. Bârlad, 1476 Iunie 5» Ştefan cel Mare scrie Braşovenilor că se pregăteşte să meargă în potriva Turcilor şi se află în tabără cu toată oastea sa; îi roagă deci să-i trimeată ştirile ce le vor căpăta asupra mişcărilor Turcilor şi să asculte cu încredere solia lui Vulpaş. Ştefan voevod din mila lui Dumnezeu Domn ţării Moldovei Prietinească închinăciune cu urare de tot binele. Aflaţi, iubiţi ai noştri prietini, că noi purtăm răz* boiu, împreună cu prea înălţatul nostru domn şi rege, împotriva Turcilor păgâni, şi am tăbărât cu toată puterea noastră şi pornim împotriva Turcilor. Rugăm aşâdară prietinia voastră ca la tot ceasul să ne împărtăşiţi cu veşti despre partea Turcilor şi chiar despre partea tuturor cari sânt în tovărăşie cu Turcii păgâni. Şi încă şi la cele ce le va arăta prietiniei voastre credinciosul nostru slujitor Vulpaş din partea noastră, să-i daţi temeinică crezare. Dată în Bârlad, în ziua de 5 Iunie, anul Domnului 1476. Adresa: Bărbaţilor înţelepţi şi de faină, judeţului şi juraţilor cetăţii Braşovului, prea iubiţi ai noştri prietini efc. Notă.-Din „Documentele lui Ştefan cel Mare,u de 1. Bogdan, voi, II, p. 339, unde d-sa asupra originalului, ce este în latină, ne spune *. „Pecetea mijlocie stricată. Originalul în arhiva orăşenească a Braşovului; copie la Acad. Română.“ Domnul Bogdan zice că *Watress,u din această copie, ar puteâ fi o lectură greşită în loc de Wulpass (Vulpaş), cunoscutul pisăr şi logofăt al doilea a lui Ştefan, Cuvintele: «Că noi purtăm r&zboiu împreună cu pre înălţatul nostru domn şi rege în potriva Turcilor păgâni,“ — sânt aluzie la regele Ungariei, Matei Corvin. căruia, prin tratatul dela laşi, din 12 Iulie 1475, Ştefan îi declarase supunere, spre a-1 puteâ aveâ ca aliat în potriva acelor păgâni,—tratat semnat şi de numitul rege, în luna următoare, 19 August 1475 (Xenopol, Istoria Românilor, voi IV, ediţia II, p. 89). Decât folos i-a fost însă, Matei Corvin, să ştie. v. Valea Berheeiului, 1476 Iunie 11. Ştefan cel Mare mulţămeşte Braşovenilor pentru ştirile ce i-au trimes şi-i roagă de a-i comunică şi de aici înainte veşti din „amândouă părţile,“ — ne permiţând exportul de grâu sau de alte bucate în Ţara Muntenească. Ştefan voevod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Moldovei. Prietinească închinăciune cu urare de tot binele. Aflaţi, iubiţi ai noştri prietini, că am primit cu bine scrisoarea şi înştiinţările voastre şi mare mul-ţămită trimitem prieteniei voastre, pentru veştile ce ni le-aţi împărtăşit. Iar acum rugăm prietinia voastră, ca orice veşti veţi căpăta de acum înainte despre amândouă părţile, să mi le aduceţi cât mai repede la cunoştinţă prin oamenii voştri de încredere. De asemenea rugăm prietinia voastră ca, din dragostea pentru noi, să nu îngăduiţi să se treacă în Ţara Muntenească grâu şi alte lucruri de ale mâncării, pentrucă aceştia primejduirea noastră o doresc şi a întregii creştinătăţi şi sunt supuşii Turcilor. Pentru aceasta încredinţăm cu tărie prietenia voastră că toate câte le faceţi şi le veţi face pentru dragostea de noi şi pentru plăcerea noastră, la rândul nostru şi noi le vom răsplăti totdeauna vouă şi tuturor alor voştri. Fiţi aşadară sănătoşi întru Hris-stos. Dată în valea Berheciului, în a treia zi de odihnă, după sărbătoarea Sfintei Treimi (11 Iunie), în anul Domnului 1476. Adresa: Scrisoarea să se încredinţeze bărbaţilor înţelepţi şi de faină, judeţului şi juraţilor Cetăţii Braşovului, prea iubiţi ai noştri prieteni. Notă,-Din „Doc® lui Şteîan cel Mare," de d. 1. Bogdan, voi. ii, pag. 340, — unde d-sa, asupra originalului, ce este în 1. latină relatează. «Pecetea mijlocie a Domnului, acoperită cu hârtie,— cu legenda : ПѲЧЙТЬ l(x) (ЛГ6<МШ1 КОеКОДЬ(І) И ГНЬ. Originalul în arhiva orăşenească a Braşovului, colecţia Schnell, III, No 36 Scrisoarea de caracter Italian. Copiată de d. N. Iorga." vi. Suceava, 1488 (69 9 6, fâi»â lună şi zi, neputându-se ceti, fiind şterse). Ştefan cel — 10 — Mare întăreşte Iui Toader Gherman stăpânirea peste seîiştea Lăhoueni, cumpărată dela Daşco, fiul lui Gostilă, cu 60 zloţi tătăreşti. f Cu mila lui Dumnezeu noi Ştefan voevod, Domn Ţărei Moldovei. înştiinţare facem cu această carte a noastră tuturora cari vor vedea-o sau (o vor auzi cetindu-se, iată că a venit înaintea noastră şi înaintea boerilor noştri) mari şi mici, sluga noastră Daşco, fiul lui Gostilă, de a Іці bună voe, ne silit de nimeni şi nici asuprit, şi a vândut .... seliştea anume Lăhovenii slugii noastre lui Toader Gherman pentru 60 zloţi tătăreşti. Şi a rămas sluga noastră ... . bani 60 zloţi în mâinele slugii noastre Daşco, fiul lui Gostilă, înaintea noastră şi boerilor noştri... De aşişjderea şi din partea noastră &m dat şi am întărit slugii noastre lui Toader Gheiu.an a-ceastă mai sus zisă selişte (anume Lăhovenii) .... lui şi copiilor lui, şi nepoţilor iui, şi strănepoţilor Iui, şi tot neamului Iui, ce se va alege mai de aproape .... ca să fie pe vechiul hotar, unde din veci au trăit. Şi la aceasta este credinţa domniei noastre a mai sus scrisului Ştefan voevod .... Alexandru şi Bogdan-Vlad, şi credinţa boerilor noştri: credinţa panului Zbiara, credinţa panului Neagu, credinţa panului Duma, credinţa panului Gangur .... panului Iaţco Gudici, credinţa panului Dajbog, credinţa panului Şteful dela Hotin, credinţa panului Micotă şi credinţa panului Reţeş .... credinţa panului Grozea Mico-tici, credinţa panului Secară parcalabul Cetăţei-Noui, credinţa panului Clănău spătarul .... postelnicul, credinţa panului Andrsica paharnicul, credinţa panului Sandru comisul, şi credinţa tuturor boerilor noştri Moldoveni, mari... Moldovei din copiii noştri sau 11 — din neamul nostru, sau iar pe oricine va alege Dumnezeu a fi domn ţării noastre, acela .... să întă-riască şi susţină, pentrucă i-am dat lui şi i-am întărit pentru a lui dreaptă slujbă şi pentru . . . . întărire a tuturor celor (mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru panul Tăut logofătul (să scrie şi să atârne pecetea noastră de această carte) a noastră. A scris Ion în Suceava, în anul 6996 .... Notă.—Tradus de d-t Ştefan Nicolaescu, de la Arhivele generale ale Statului, după originalul slsvon publicat de d-1 1. Bogdan, fără traducere, în Documentele lui Ştefan cel Mare, —voi. U, p. 247, Buc. Atelierele grafice Socec et Compania, 1913,—unde editorul face următoarele adnotări: «Pecetea stricată; din legenda ei se cunoaşte numai: (f) ПвЧЯТЪ ІЮ ОТ6Ф.—Orig. la d. Iuliu Zâne; este rupt în două părţi, din care s’a păstrat numai partea stângă; cu toate acestea textul documentului poate fi restabilit complet. D-1 Zâne posedă şi o bună traducere; făcută în Ieşi la Î4 Martie 1828 de condicarul Theodor Qaşpar. Seliştea Lâhoveni se află pe teritoriul moşiei Pedeşti. din comuna Pedeşti, judeţul Tutova, aproape de Banca. Şi azi o parte a moşiei se numeşte Lahova sau Laova. Cf. pe harta statului major, planşa Bârlad : Valea Lauei, lângă dealul şi pădurea Ghermăneşti, care-şi trag numele desigur dela Toader Gherman al documentului nostru. O încercare de a explica pe Lahova, fârâ să şt'u de existenţa Lehovei sau Lauei de azi, am făcut la No. XXXIII, din acest volum, p. 65. cf. şi Ghibânescu, Şarete şi isvoade, 1, p. 368». A se vedea mai sus notele de sub Doc. dm 1444 Iunie 18, privitoare la danie ce se face lui Popa Toader din Bârlad. VII. <1493—1498) Ianuarie 18. Marele Ştefan întăreşte lui Toader Lazinu cumpărătura satului Râdeştii din fundul Coourluiului-Sec, dela fiicele lui Stoica Dienişa, nepoatele lui Dienişa spatarul. f Gu mila lui Dumnezeu noi Ştefan voevod Domn — 12 — Ţării Moldovei. Cum au venit înaintea noastră şi a lor noştri moldoveneşti boeri a mari şi a mici, sluga noastră..............de a lor bună voe, de ni- meni nevoi{i, nici asupriţi, şi au vândut a sa dreaptă ocină dintru a sa dreaptă.................zloţi tătăreşti. Şi s’au sculat sluga noastră Toader Lazin şi au plătit tot deplin aceşti de mai sus scrişi bani .... rudenii Fetchi, fiicele lui Stoica Dienişa, nepoţilor lui Dienişa spatariul, înaintea noastră şi înaintea a lor noştri............am dat şi am întărit slugii noastre Toader Lazinu, această de mai înainte zisă .... ca să-i fie............şi nepoţilor lui, şi împrăştieţi- lor lui, şi la tot neamul lui, care i să vor alege lui mai de aproape, nestrămutat niciodinioară în veci ..........umblat. Iar la aceasta este credinţa Domniei noastre acelui de mai sus scris, Ştefan Voevod, şi credinţa a prea iubiţilor fii................credinţa boeriului Şteful, credinţa boeriului Muşat, credinţa boeri ului Toader pârcălabul de Hotin...................... cred. boer. Eremia postelnicul ...... Iar după a noastră viaţă cine a fi Domn pământului nostru, din fiii noştri, sau din neamul nostru, sau pe care Dumnezeu va alege..................pentru a lui dreaptă slujbă, şi pentrucă deosăbit l’au cumpărat pe ai săi drepţi bani............al nostru logofătu să scrie şi a noastră pecete să-i spânzure, cătră această carte a noastră..............Ghenar 18. (Nota traducătorului). Acest suret, se vede, după hronograful Domnilor, a fi din zilele lui Ştefan voevod, се-au fost tată lui Petru voevod Raleş, ce-au domnit în anii dela Hristos, acest Petru voevod, 7054. Şi s’au tălmăcit de pe sărbie pe moldovenie. — 13 — pe cât s’au putut cunoaşte slovele, fiindcă era pe multe locuri lipsă, mult, de mine Gheorghie Rado-viei, dascal dela Biserica gospod. 1815 Maiu 29. Notă. — Dascalul Qh. Radovici, tălmăcitorul liricului, a trăit şi slujit la Візегіса „Domneasca,* din Bârlad, fn primele decenii ale veecului al XIX (Doc. Bârl. 1, p. 297 şi II, p. 229 şi 138). Uricul, fiind şters in mare parte, nu s’a putut ceti în el anul când îi scris, numele fiilor Domnului, numele celor mai mulţi din boer), şi nici a satului sau moşiei ce s’a vândut. Ne având înainte-ml originalul, public acest suret cu toate neajunsurile lui. Cuvintele „credinţă pre iubiţilor fiiH, — înseamnă că uricul îi slobozit înainte de anul 1496 Iulie 28,— data morţii lui Alexandru, fiul cel mai mare al Marelui Ştefan. In tălmăcirea de mai sus se văd şi 4 nume de boeri: Şte-ful, Muşat, Toader şi Eretnia, — cari, cu toţii împreună, ală-turea de fiii Domnului, Alexandru şi Bogdan Vlad, figurează ca martori în toate Uricele lui Ştefan cei Mare dintre 15 Martie 1493 şi 1 Februarie 1496 (I. Bogdan, Docum. lui Ştefan cel Mare, voi. H, p. 21—23) —de unde rezultă că Marele Ştefan a slobozit uricul defaţă Intre anii 1493—1496, —adică în vremea când amintiţii boeri se ailau în Divan şi principele Alexandru se găsiâ în viaţă. Documentul este dat pentru satul şi moşia Rădeştii, din plasa Corod, jud. Tutova. A se vedeâ mai departe hrisovul dela Petru vodă Rareş, anul 1528 (7036) Maiu 18. VIU. Vasluiu, 1495 (7008) Ianuarie 12. Ştefan cel Mare dârueşte slugilor sale, Focşa, Berehoiu şi Bantăş, un loc de pustie, la fundul Covurluiu-lui — cu apă, între Rodeşti şi Voineşti, cunoscut astăzi sub numele de Moşia Roşie. Suret dela Ştefan Vodă, însămnare de unde şi până unde. f (Din mila lui Dumnezeu noi Ştefan voevod Domn Ţării Moldovei). însemnăm cu această carte a noa* — 14 — stră, cine va vedea sau va auzi ciiindu o, iată aceşti adevăraţi sSugili noastre Focşa, şi Brehoiu, şi Ban-ţăş, slugi nouă drepte şi credincioase; drept aceia, văzând şi noi a lor dreaptă slujbă şi cu credinţă, şi noi ne*am milostivit spre dânşii, şi deosăbit cu a noastră milă am dat şi le-am întărit, lor, dela noi, din pământul nostru al Moldovei, un loc de pustie, la fundul Couurluiului— cu apa, între Rădeşti şi între Voineşii; ca să-şi facă loruşi silişti de sat, cari scrie mai sus, că am dat lor dela noi uric şi cu tot venitul, lor şi ficiorilor, şi nepoţilor lor, şi cine să va trage dintr’înşii şi a tot neamului lor, cine să (va) alege mai aproape, ne clătit şi ne- mişcat în veci. Şi hotarul acelui loc de pustie este: din vârvul piscului Surăi, şi merge în sus pe culme piscului prin dumbravă, şi dă printr’un lac, ce este în margine codrului, şi tot în sus culme pin codru, şi dă piste alt lac, ce este în codru, şi tot în sus până în culme Jăraoâţului, unde se disparte ţinutul Couurluiului de ţinutul Tutouei; şi de acolo purcede spre răsărit tot prin codru, culmea dealului, pe unde se prăvale apa, şi dă printr’o poeniţă, şi tot spre răsărit, cam la deal, până în culmea dealului; şi de acolo purcede spre ameazi-zi, pe culmea dealului în gios, prin codru, şi esă în margine codrului în dreptul unei vâlcele, şi tot în gios pin vălce şi pin dumbravă până în dreptul poenei Pur-cariului, în margine din gios, în valea Bănesăi, are hotar; de acole drept la apus prin poiană, unde sânt şi nişte chişteli, şi tot spre apus*peste două văi, până în vârful piscului Surâi. Acesta au fost a credinciosului Domnului nostru celui mai sus scris, Ştefan voevod, şi a credincioşi şi pre iubiţi fii dom- — 15 — niisale, Alexandru şi Bogdan stăpânilor, şi a credincioşilor boerilor noştrii: credincios d-lui Duda (Duma) pârcalabu, a credincios d-lui Boldul (Boldur) vornicu (cred, d. Hârman, cred. d. Şteful, cred. d. Muşat), cred. d. Toader pârcalab de Hotin, cred. d. (Micotă) dela Neamţ, (cred. d. Cioriorovschi), cred. d. (Şandru) pârcaîab de Cetatea-nouă (Roman), cred. d. Cananău (Clănău) spatar, (cred. d. Isac vist.), cred. d. Irimia postelnic, şi cred. d. Movila paharnic, şi cred. d. Frunteş stolnic, (cred. d. Petrica comis), cum şi toţi boerii noştri, s’au scris cei mari, văzând a noastră îndreptătură a pământului Moldovei, şi de ficiorii noştri, cine să va alegi Domn a stăpâni pământul nostru a Moldovei, să fie lor ne-‘ clintit a noastră danie şi întăritură, ce am întărit şi am întemeiat, pentru trecuţii întăririlor dela noi, pentru dreaptă slujba lor; iar ce mai mari tării şi întăritură scrii mai sus, şi marile credinciosul nostru zurată cătră această carte a noastră. Matei uricariul. Vasluiu. 7003. Ghenar 12. (O adeverire) Noi vornicii porţii, eu vornicu Spridon Berte şi vornicu Costin Ghenghe, fiind rânduiţi ca să hotărâm moşia Roşie, ce să cuprinde în această copie, care s’a poslăduit de noi di în cuvânt în cuvânt şi, fiind întocma, o am încredinţat’o. 1836 Apriil 25 Spruhn Berte vornic porţii Costin Ghenghe vornic porţii Notă.—Saretuî defaţă mi s’a dăruit de către d-na A neta Atanasiadi, dtn Bârlad, Dela d-sa am şi alte hârtii privitoare 16 pe satul Pupezeni şi pe acaretele ce d-sa posedă pe uliţa Cojocărească, din Bârlad, cum aceasta se numeşte astăzi, Iar altă dată numită uliţa nouă, cum se va vedeă mal departe unde acele hârtii se vor imprimă sub anii 1807, 1809, 1813, 1814, 1815, 1829, 1830, 1853. Doamna Atanasiade se trage din familia Zorilă dela amintitul sat Pupezeni, ce este in jud. Tutore. Tălmăcirea suretului este făcută cu oarecare greşeli, mai ales in partea dela urmă, unde-i vorba de boeri. Ne având inainte-mi originalul am păstrat lucrul tălmăcitorului întocmai. Am complectat şi corectat numai numele de boeri după oricui Marelui Ştefan, din 12 Ianuarie 1495 (7003), dat tot din Vasluiu (A se vedeâ I. Bogdan, Documentele Iu; Ştefan cel Mare, voi, II, p. 48)—punându-le pe ace!e nume în pa-rantez, spre a se puteâ deosebi. Documentul acesta se referă la Moşia Roşie, care, în curgerea vremei, s’a împărţit şi sub împărţit între urmaşii primilor stăpâni, Pocşa, Berehoiu şi Bentăş. Posleln cul Ior-dache Zorilă, trăitor pela 1817, Martie 8, strănepot preotului Malachi Gfiţă, se trăgeâ din familia Focşa, dup&cum aceasta se vede dintr’un act de măsorişte, făcut în anul a* minlif,—în cere act se mai spune că hliza respectivă (din Moşia Roşie), este cuprinsă între zarea dealului Jaravătului (spre nord) şi între moşia Huleştii (spre sud). Moşia Roşie, Piscul Surăi, Voineşti (acest din urmă, pe care cade şi o parte din satul Bereşti, numită Mălănceşti) şi Poiana Purcarului,—toatfe sânt spre apus şi nord de Târgu-şorul Bereşti-Covurlui. Interesantă este menţiunea «un loc de pustiu». IX. 1508 (7016) Martie 2. Bogdan uoeuod întăreşte stăpânirea spătarului Câlnău şi giupânesei acestuia Dragnei, nepoată Marelui Ştefan, asupra satelor Rusii, Buciumii şi Bărgăoanii, pe Bârlad, cumpărate dela nepoţii lui Gârbovăţ stolnicul, drept 300 zloţi tătăreşti. Aşijdere le întăreşte un sat Rădeştii pe Bilahoiu, cumpărat cu 90 zloţi tătăreşti,— cum şi un alt sat Radosloveştii, în Gura-Strajnicului, cumpărat şi dăruit lor de Marele Ştefan. Suret dela Bogdan voevod let 7016 Mart 2. — 17 — Facem înştiinţare pentru adevărată şi a noastră credincioasă slugă d-lui Clănău spatarul, care a slujit mai nainte răposatului părintelui domniii meale, iară acum slujaşte şi noao cu dreaptă şi credincioasă slujbă; pentru aceaia, osebit de mila noastră, i-am dat şi l-am întărit, lui şi giupânesăi d-sale Dragnii, întru al nostru pământ al Moldovii, pe a lor drepţi ocini şi cumpărături, ce le-au cumpărat ei, încă în zilele răposatului părintelui domniii meale Ştefan vodă, satele pre Bârlad, anume : Ruşii, şi mai din gios Buciumii, şi mai din sus Bârgăoanii. Care aceale trei sate le-au cumpărat dela Mihul şi dela frate-său Ion şi dela rudeniia lor Iliana, nepoţii lui Gârbovei stolnicul, drept 300 zloţi tătăreşti; şi aceale trei sate le-au cumpărat unchiul lor, Radul Gârbo-văţ stolnicul, dela Grăpina, fata lui Toader Rusului, din dresuri ce au avut tatăl ei, Toader Rusul, dela strămoşul nostru, Alexandru voevod. Aşijderea un sat pe Bilahoi anume Rădeştii, care acel sat l’au cumpărat dela Marina, fata Dumii Isaescul, nepoată lui Ştibor celui bătrân şi Zoiţii, giupânesii Fătului Iacobăscul, drept 90 zloţi tătăreşti. încă şi alt sat în Gura-Strajnicului anume Radosloveştii, care acel sat l’au cumpărat răposatul părintele domniii meale, Ştefan vodă, dela Sângur şi dela sora lui, Stanca, ficiorii Anuşcăi, nepoţi lui Ivan Frenciuc, drept 52 zloţi tătăreşti, şi au miluit pre al nostru credincios, d-lui Clănău spatarul şi pre nepoata sa, şi noao rudenie, Dragna, şi le-au dat lor acel sat Radosloveştii. Deci, ca să fie dela noi, acelor mai sus scrise sate, uric cu tot venitul, lor şi ficiorilor lor, nepoţilor şi strănăpoţilor, şi a tot neamul ce să va 2 18 — aleage mai aproape. Iar hotarul acelor sate, ce sânt mai sus scrise, să fie lor despre toate părţile, după hotarul cel vechiu, pe unde au umblat din vecu. Pentru aceaia, credinţa domniii mele şi a tuturor boerilor noştri, (dela d*lui Draguş vel vornic până la d-lui Petrica comis). Deci, cine va fi Domn ţării a-ceştiia, să nu strâce a noastră danie, ci mai vârtos şă dea şi să întărească. Iară pentru mai mare în-tăritură celor mai sus scrise, am poruncit d*sali Tău-tul vel logofăt a noastră carte să scrie şi peceate noastră de dânsa să o leage. S’au tălmăcit de Evloghie dascal slovenesc. let 7263 Apr. 5. Nota.-După traducerea lui Evloghie, care, pentru prescurtare, nu mai înşiră pe toţi boerii, ci pune pe cel întâi şi pe cel de pe urmă. Constatăm că Clănău spatarul, după soţie, — era rudă cu Bogdan Vodă. Moşiile au fost în părţile de apus Ş> în Inprejuri-mele gării Crasna, parte în jud. Tutova, parte în Fălciu. X. Suceava, 1528 (7036) Maiu 18. Petra vodă dârueşte satele Orgoeştii şi Negomireşiii de pe pârâul Horiata (ţinutul Tutovei) şi jumătate selişte Vlâdeştii, pe acelaş pârău, cum şi o parte din Вод-dăr >ti, lui Felea paharnicul, prăpădite aceste de Petru Cât ăbăţ fostul vornic, cu a sa hainie. Tălmăcirea de pe uricu vechiu sărbăscu dela Petru vvod, scris de Vascan Nebojatcovici pe parhament în Suceava 7036 Maiu 18, Cu mila Iul Dumnezău noi Petru vvod Domn ţării Moldovei. înştiinţare facem cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vede pre dânsa, sau o vor ceti, sau o vor auzi pre dânsa, pentru acest a- — 19 — devărat al nostru credincios boeriu, Felea paharnicul, că au slujit mai înainte răposatului fratelui domniii mele, lui Bogdan voevod, şi nepotului domniii mele, lui Ştefan voevod, iar astăzi să află slujind nouă cu dreptate şi cu credinţă. Pentru aceia, văzând noi pe a lui drepte şi credincioase slujbe cătră noi, mi-luitu-l’am pre el cu deosăbită a noastră milă, şi i-am dat noi lui dela noi întru al nostru pământ, a Mol-dovii, sale anume Orgoeştii şi Negomireştii, deasupra Hovriletii, şi giumătate de silişte, care acum să numeşte Vlădeşti, tij la Hovrileta, şi parte din Вод-dăneşti, care le-au prăpădit, aceste sate, Petru Cărăbăţ, ce au fost vornic, cu a sa hainie, când s’au râdicat, cu alţi necredincioşi, un tălhar asupra domniii nepotului de frate, Ştefan vvod, şi asupra pământului nostru. Aceste4 toate de mai sus scrise să-i fie lui dela noi uric şi cu tot venitul, lui şi ficiorilor lui, şi nepoţilor Iui, şi strănepoţilor lui, şi la tot neamul Iui, care i să vor alege lui mai de a-proape, neclintită niciodinioară în veci; iar privile-ghiile cu care el au fost cumpărat acele sate, anume Orgoeştii şi Negomireştii, deasupra Hovrileatii, care sânt dela tatăl domniii mele, Ştefan voevod, acele privileghii s’au găsit Ja noi, şi le-am dat pre ele în mâna credinciosului boeriului ncstru, Fele paharnicul. Iar hotarul acestor de mai sus scrise sate, Orgoeştii şi Negomireştii, deasupra Hovrileatii, să-i fie întru toate ale sale vechi hotare, pe unde din vec au umblat; aşijdere această giumătate de sâliş-te, care acum să numeşte Vlădeştii, tij pe Hovrâ-leata, parte din Bogdăneşti, să-i fie din tot hotarul giumătate; iară dintr’alte părţi, după vechile hotare pe unde, din vec au umblat. Şi la aceasta este ere- dinfa domnii noastre de mai sus scris, noi Petru voevod, şi credinţa pre iubitului fiu (al) domnii mele, Bogdan, şi credinţa boerilor noştri: credinţa boeriului Hrana vornicul, credinţa boeriului Negrilă, credinţa boeriului Grincovici, credinţa boeriului Talaba, credinţa boieriului Vlad şi Mihul părcalabi dela Ho-tin, credinţa boeriului Cârjă şi Hurul de Neamţ, credinţa boeriului Grozav şi Danciul dela Novograd (Roman), credinţa boeriului Barbov dela Suceava portariu, credinţa boeriului Drăguşan spatariu, credinţa boeriului Dumşa visternic, credinţa boeriului Liciul postelnic, credinţa boeriului Zbera stolnicu, credinţa boeriului Ioan comisu, şi credinţa tuturor boerilor noştri mari şi mici; Iar după a noastră viat5'* cine va fi Domn pământului nostru, acela să nu strâce a noastră danie şi întăritură, ce să o în-temeeză şi să le-o întăriască. Iar pentru mai mare tărie şi întăritură acelor de mai sus scrise am po-roncit credinciosului nostru boeriu, Toader logofătu, să scrie şi a noastră pecetă să o lege de această carte a noastră. (O însemnare) Această tălmăcire poslăduindu-să cu uricu dela Petru voevod şi îiind întocma, s’au încredinţat şi de mine Ion Stamate pitar, în Iaşi la anul 1820 Iunie 14. Notă.-După o veche traducere, revăzută, dupăcum vedem, de pitarul Ion Stamaîe în anul 1820 Iunie 14; originalul, în slavonă, pe pergament, se află la un răzăş din satul şi comuna Docani» jud. Tutova, la care am avut prilejul să-l văd în 1907. Prin „privilegiile . . . dela tatăl Domnii mele, Ştefan voevod", -se înţelege uricul din anul 1479 Oct. 17, ce-i publicat de mine în Istoria com, Bogdana, Bârlad. 1906, p, 338. cum şi de d-1 Ghi-bănescu în Gramatica limbii vechi slavone, laşi, 1900, pag, 74. — 21 — Petru Cărăbăt a făcut parte din conjuraţia boerilor împotriva lui Ştefănită vodă, acea dela 7 Septembrie 1524,-în care conjuraţie au fost şi: Coste pârcălabul, Ivaşcu logofătul, Sima visternicul (ucişi la Roman), Trotuşan logofălul, Maxim Udrea, Secuian paharnicul, loan Păstrăv, cu fraţii lui, din Huşi, şi alţii. Şteîâniţă vodă moare însă otrăvit la 12 Ianuarie 1527, în etate de 21 ani. (Xeno-pol* Ist. Rom IV, ediţia H, p. 301-302; Meihisedec, Crom. Rom, 1. p. 177 şi 187). XI. Vasluiu, 154-6 (7054) Martie 24. Petru Rareş voevod întăreşte vânzarea ce o face Lazor Orbul, giumătate sat Bahnarii şi giumătate Vor-nicenii, unde a fost Lie, ambele pe apa Tutovii, lui Ion logofătul, drept 300 zloţi tătăreşti. Suret de pe ispisocu sirbescu dela Petru vvod din leat 7054 Mart 24. Facem înştiinţare cu această carte a noastră tuturor cine pe dânsa va căuta sau. cetindu-să, va auzi, precum au venit înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri a Moldâviei Lazar Orbul, feciorul Maricăi, nepotul lui Dragoş vornicul, de a lui bună voe, de nime silit nici asuprit şi au vândut a sa driaptă o-cină şi moşie dintru al său uric şi dres, ce au avut moşii lui, Ion Săcară vornicul şi frate-său Andreiu, şi de întăritură dela părintele domniei meale, Ştefan vvod, şi de dres de cumpărătură ce au avut moşul lui, Dragoş vornicul, aşijderea dela părintele domniei meale, Ştefan vvod,— giumătate de sat pe Tutova, anume Bahnarii, şi giumătate de sat anume unde au fost Lie, care acum să numesc Ѵогшсзпіі, partea de cătră răsărit. Acealea le-au vândut credinciosului nostru, lui Ion logofăt, drept 300 zloţi tătărăşti; şi al nostru credincios, Ion logofăt, au plă- — 22 — fit ioţi deplin acei de mai sus scrişi bani, 300 zloţi tătărăşti, în mânile lui Lazor Orbului, feciorului Mâncăi, nepot lui Dragoş vornicul, dinaintea noastră şi dinaintea boierilor noştri. Deci noi, văzând a lor de bună voia tocmală şi plată deplin, aşijdereâ şi dela noi am dat şi am întărit credinciosului nostru, lui Ion logofăt, pe acele de mai sus zise, giumătate de sat din Bahnari pe Tutova, şi giumătate de sat, anume unde a fost Lie, care anume să numesc Vor-nicenii, partea de cătră răsărit; ca să fie credinciosului nostru, lui Ion logofăt, dela noi uric şi cu tot venitul, lui şi feciorilor lui, nepoţilor şi strănepoţilor lui, şi a tot neamul lui, ce să va alege mai aproape, neruşuit niciodată în veaci. Iar hotarul a-celor giumătăţi de sate, de mai sus zise, giumătate de sat din Bahnari, ce-i pe Tutova, şi giumătate de sat, anume unde au fost Lie, care acum să numesc Vornicenii, partea de cătră răsărit, să fie din tot hotarul giumătate; iar despre alte părţi să fie după hotarul cel vechiu, pe unde au umblat din vac. Şi spre aceasta este credinţa domniei meale de mai sus scris, Petru voevod, şi credinţa a prea iubiţi fiilor domniei meale, Iliaş şi Ştefan şi Costantin, şi credinţa tuturor boiarilor noştri a mari şi mici. Iar, după a noastră viaţă, cine va fi domn din fiii şi neamul nostru, sau ori pe cine Dumnezeu va alegi a fi domn ţării noastre ai Moldaviei, să nu strice a noastră danie şi întăritură, ci mai ales să dea lui şi să întărească, de vreme ce şi noi am dat şi am întărit pentru a Iui dreaptă şi credincioasă slujbă, şi pentrucă el au cumpătat pre ai săi drepţi bani. Şi, pentru mai mare tăria şi întăritură a tuturor celor de mai sus scrise, am poroncit credincios boia- — 23 — rului nostru d-lui Mateiaş logofet să scrie şi a noastră peceate cătră această carte a noastră să o lege. S’au scris în Vasluiu. S au tălmăcit de Gheorghie Evloghie dascal. 1783 Febr. 18. Notă.-Din actele cumpărate de mine dela tânărul Boteanu, fecior colonelului Boteanu, fost proprietar moşiei dela Gura-Ezeru-lui, jud, Tutova. Bahnarii şi Vornicenii nu mai sânt astăzi. XII. Vasluiu, 1546 (7054) Martie 25. Petru voevod întăreşte vânzarea a jumătate sat din Stoi-şeşti, de sub făgetul Leahului, partea despre apus, ce o face Anghelina giupâneasa lui Hrana biv dvornic şi nepoţii ei, Dumitru, Petre şi sora acestora, Todosia, către Badea şi femeei lui Muşei,— drept 200 zloţi tătăreşti. f Cu mila iui Dumnezeu noi Petru voivod, domnul Terii Moldovei. înştiinţare facem, pr.n ac ,astă carte a noastră, tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că au venit înaintea noastră şi «înaintea boerilor noştri moldoveni Anghelina, jupâneasa lui Hrana biv dvornic, fiica Maruşcinei, nepoata lui jurjea Păntecelea, şi nepoţii ei Dumitru şi fratele lui Petre şi sora lor Todosia, de a lor bună voe de nimeni nesiliţi şi nici asupriţi şi au vândut a lor dreaptă ocină şi moştenire, după drep-lul lor uric şi privilegiu ce l-a avut Maruşca, fiica lui jurjea Păntecelea, de cumpărătoare dela părintele domniei mele, Ştefan voevod, jumătate de sat din Stoişeştii de sub făgetul Leahmui, partea dinspre apus. Şi au vândut-o slugei noastre lui Badea şi fe- — 24 — meei lui Muşei pentru două sute zloţi tătăreşti. Şi s’au sculat sluga noastră Badea şi femeia lui Muşa şi au plătit toţi deplin, aceşti mai sus scrişi bani 200 zloţi tătăreşti în mâna Anghelinei, jupăneasa lui Hrana biv dvornic, fiica Măruşcăi, nepoata Jur-jei Păntecelea şi nepotului ei Dumitru şi fratelui lui Petru şi surorei lor Teodosiei, înaintea noastră şi înaintea boerilor noştri moldoveni. Deci, văzând şi noi a lor tocmeală de bună voe şi deplină plată, şi noi de aşijderea şi din partea noastră am dat şi am întărit slugei noastre lui Badea şi femeiei lui Muşei aceasta mai sus zisă jumătate de sat din Stoişeşti de sub făgetul Leahului, partea dinspre apus, ca să le fie lor dela noi uric şi cu tot venitul, lor şi copiilor lor, şi nepoţilor lor şi strănepoţilor lor şi restrănepoţilor şi tuturor rudelor lor ce se vor alege mai de aproape nestricat niciodată în veci. Iar hotarul acestei jumătăţi de sat mai sus scrisă din Stoişeşti de sub făgetul Leahului, partea dinspre apus, să fie de pe acest hotar jumătate, iar din celelalte părţi pe vechiul hotar, pe unde din veci au trăit. Iar de se vor mai găsi ceva privilegii dela acest Ştefan voevod, pronumit Lăcustă, apoi aceste privilegii nicăieri să nu aibe nici o lege înaintea privilegiilor noastre. Şi întru aceasta este credinţa domniei noastre, mai sus scrisului, noi Petru voevod, şi credinţa prea iubiţilor feciori ai domniei mele Iliaş şi Ştefan şi Constantin, şi credinţa boierilor noştri, credinţa panului Huru dvornic, credinţa panului Crăca, credinţa panului..................şi panu- lui Sturza pârcălabi de Hotin, credinţa panului Huru şi a panului Miron pârcălabi de Neamţu, credinţa panului Şandru şi panului Tămpa pârcălabi Cetăţii- — 25 — Noui, credinţa panului Petru Varticovici, portarul Sucevei, credinţa panului Iurie spatar, credinţa panului Movila vistiernic, credinţa panului Hrăbor postelnic, credinţa panului Şetraşcu paharnicul, credinţa panului Neagul stolnic, credinţa panului Plaxa comisul, şi credinţa tuturor boerilor noştri moldoveni a mari şi mici. Iar după vieaţa noastră cine va fi domn ţerei noastre Moldovei, acela să nu le strice dania noastră şi întărirea, ci să le-o întărească şi susţină; pentrucă le-am dat-o şi am întărit-o, pentru-că ei au cumpărat-o pe banii lor drepţi. Şi, spre mai bună tărie şi întărire a celor mai sus scrise, porun-cit-am credinciosului nostru panului Mateiaş logofăt, a scrie şi a atârna pecetea noastră de această carte a noastră. A scris-o Mihail Bora în Vasluiu, în a-nul 7054, luna Martie 25. Notă.-Uricul este scris !n slavoni pe pergament şi s’a tradus ue d-1 Ştefâti mCuîăcSCU, iFâîiSiâtOF рбПігІі iiîVibclc Siâvc deîâ Arhivele generale din Bucureşti. Face parte din documentele moşiei Stoeşeşti, proprietatea d-lui Gr. Perticare, XIII. Huşi, 1546 (7054) Maiu 18. Petru vodă întăreşte urmaşilor lui Toader Lazinu sau Lăzes-cul stăpânirea asupra satului Rădeştii, din fundul Coourluiului-săc, cumparat de acela, în timpul Marelui Ştefan, dela fiicele lui Stoica Dienişa, nepoatele spatariului Dienişa. f Cu mila lui Dumnezău noi Petru voevod Domnul 1 ării Moldovei. Facem ştire cu această cartea noastră tuturor celor ce o vor vede pre dânsa, sau ce- — 26 — tindu-să vor auzi: cum au venit înaintea noastră şi înaintea tuturor a lor noştri moldoveneşti boeri, Danciul şi fratele lui, Hăiălmaş, şi sora lor, Stana, şi Magoşa, feciorii lui Toader Lăzăscul, şi i-am miluit pre ei cu deosăbită a noastră milă, le-am dat şi le-am întărit lor, a lor dreaptă ocină şi moşie, satul anume Rădeştii, în fundul Couurluiului-săc . ........cumpărătură се-au avut tatăl lor, Toader Lăzăscul, dela tatăl domnii mele...............acest de mai sus scris sat anume Rădeştii, la fundul Covur- luiului-săc...........dela noi uric cu tot venitul, lor, şi feciorilor lor, şi nepoţilor lor, şi strănepoţilor lor, şi împregiuraşilor lor, şi Ia tot neamul lor, care să vor alege lor mai de aproape, neclătit niciodinioară în veci. Iar hotarul acestui de mai sus zis sat anume Rădeştii, care este pe Coourluiul-uscat, să-i fie lui despre toate părţile după hotarăle cele vechi, pe unde din vec au umblat. Şi la aceasta este credinţa noastră a domniei mele, celui de mai sus scris, Petru voevod, şi credinţa a pre iubiţilor fiilor domniei mele, Iliaş, Ştefan şi Constantin; şi credinţa a tuturor boerilor noştri, credinţa boeriului Efrem Huru, credinţa boeriului Borcii vornicul, credinţa boeriului Petre Cârcovici..............credinţa boeriului Danciul Huru şi a boeriului Miron, pârcălabii dela Neamţu, credinţa boeriului Şandra şi a boeriului Tâmpii pârcălabilor Novogradskih, credinţa boeriului Petrea Varticovu portar de Suceava, credinţa boeriului Juria spatar, credinţa boeriului Dan vister-nicu, credinţa boeriului Hârbov postelnicul, credinţa boeriului Trif Hamza, credinţa boeriului Patraşc paharnicul, credinţa boeriului Neagul stolnicul, credinţa boeriului Plaxi comisul, şi credinţa tuturor bo- — 27 — егіюг noştri ai Moldaviei, a celor mari şi a celor mici. Iar după a noastră viaţă cine va fi domn pă-mântulni nostru al Moldaviei, acela să nu le strice lor a noastră danie şi întăritură, ci mai vârtos să o întăriască şi să o întemeeze lor, pentrucă noi le*am dat şi le-am întărit lor, pentru a lor dreaptă slujbă cătră noi şi pentru că sânt a lor drepte o-cini şi moşii. Şi pentru mai mare întemeerea şi în-tăritura acestora cu totut de mai sus scrise, am poruncit credinciosului boeriului nostru Matiaş logo-fătu să scrie şi a noastră pecete să se spânzure cătră această carte a noastră. Pisah Dumitru Văs-can, Huşi, 7054 Maiu 13 zile. S’au tălmăcit de pe limba slovenească pe Moldovenie, pe cât am putut înţălege, de mine dascalul dela sfânta Biserică Domnească, din târgul Bârlad, şi am iscălit. Gheorghie Radovici dascal. Notă.-Despre dascalul Radovici am vorbit cevâ în nota de sub documentul No. VII; credem că tălmăcirea acestui document a făcut-o dânsul tot în Maiu 1815. Ne având de fa{ă originalul, păstrăm şi aici lucrul tălmăcitorului aşa cum este. XIV. Iaşi, 1558 (7066) Aprilie 16. Alexandru Lăpuşneanu întăreşte vânzarea ce Vascan cu neamurile lui, urmaş din Dragoş Teleagă de sub Ştefan cel Mare, face cătră Lazor pitarul a unei părţi din Ceucani, pentru 700 zloţi. Cu mila lui Dumnezeu Noi Alexandru voevod Domn al tării Moldovei. Ştiut facem cu această foae a — 28 — noastră tuturor cari o vor vedea sau o vor auzi ce-tindu-se, că a venit înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri sluga noastră Vascan şi surorile lui, Mariica şi Marina şi Neacşa, copiii lui Dragota Teleagă, şi nepoţii ei de soră, Toader şi Lazar ai Mariicăi, nepoţii lui Dragoş Teleagă, de bună voea lor, de nime nevoiţi şi nici siliţi, şi-au vândut dreptele lor patrimonii (otecinini) şi moşii (deadini), şi cu drese de schimb, ce au avut părinţii lor cu mătuşa lor Marina dela Iliaş voevod, un sat anume Ceucanii dintr’o silişte anume Deviceanii, din opt părţi şepte părţi, şi cu moară pe Tutova; slugii noastre credincioase, lui Lazor pitariul, pentru şepte sute galbini tătăreşti. Şi sculându-să sluga noastră Lazor pitariul a plătit deplin toţi acei mai sus scrişi bani 700 galbeni tătăreşti în mânile mai sus zise, slugii noastre lui Vascan şi surorilor lui, Mariica şi Marina şi Neacşa, copiii lui Dragotă Teleagă, şi mătuşii lor Marinei, fiica lui Dragoş Teleagă, şi nepoţilor ei de soră, Toader şi Lazor, copiii Mariicăi, înaintea noastră şi înaintea boiarilor noştri. Şi, când am văzut buna lor voinţă şi tocmală şi plată deplin, noi de asemenea am dat şi am întărit şi dela noi slugii noastre credincioase, lui Lazor pitariul, acele mai sus zise părţi ale satului Ceucanii, din siliştea Divicea, din opt părţi şepte părţi, cu moară pe Tutova, ca să fie lui dela noi uric cu tot venitul, lui şi copiilor Iui, şi nepoţilor Iui, şi strănepoţilor lui, şi la tot neamul lui, cine i se va alege mai de aproape, neruşuit niciodată în feci. Iar hotarul acelor înainte zise părţi de sate, să fie din tot hotarul din opt părţi şepte părţi, şi cu moară pe — 29 — Tutova, iar din alte părţi pe vechiul hotar, pe unde din veac au apucat (oamenii). Iar la aceasta este credinţa domniei noastre mai sus scrisului, Noi A-lexandru voevod, şi credinţa prea iubiţilor fii ai domnii mele, Bogdan şi Pătru şi Ion, şi credinţa boiarilor noştri, credinţa panului Moţoc vornicul, cr. p. Neagoe şi a p. Moghilă ai Hotinului, cr p. Craca şi a p.‘ Bodno şi a p. Veveriţă părcalabi, cr. p. Ion şi a p. Crâstea ai Niamţului, cr. p. Vascan şi a p. Spancioc ai Cetăţii-nouă, cr. p. Dumitru portariul Sucevei, cr. p. Andreica spătariul, cr. p Liciul postelnicul, cr. p. Ion visternicul, cr. p. Costea paharnicul, cr. p. Bolea stolnicul, cr. p. Paşcu comisul, şi credinţa tuturor boerilor noştri Moldoveneşti, mari şi mici. Iar după viaţa noastră cine va fi Domn ţării noastre dintre copiii noştri sau dintre fraţii noştri, sau din neamul nostru, sau iarăşi fie pe cine Dumnezeu va alege a fi domn ţării noastre a Moldovei, acela să nu strice darea şi întărirea noastră, ci mai vârtos să o afirme şi întăriască, pentrucă i-am dat şi întărit pentru a lui dreaptă şi credincioasă slujbă ce ne-au slujit. Iar spre mai mare putere şi întărire la toate cele mai sus scrise, poron* cit-am credinciosului nostru panului Moghilă logofătul să scrie şi pecetea noastră să atârne la această foae a noastră. Scris-a Dumitru Dumşea la Iaşi, în anul 7066 April 16. Notă. — Publicat cu textul slavon şi traducere de d. Ghi-bânescu, în Uricaru, XVIII, p 199—204, unde d-sa ne spune: „Doc. este scris pe pergament de pieie groasă, la mijloc rupt şi boţit, ceia ce îngreuiază mult cetirea. Dedesubt are atâr- 30 — netă pecetea cea mare legată cu un găitan gros de matasă roşie.“ HDragoş Teleagă, boer sub Ştefan cel Mare a avut 3 copii’ pe Dragotă Teleagă, Marina şi Mariica. Dragotâ Teleagă a avot feciori pe: Vascan, Mariica, Marina şi Neacşa ; iar Mariica a avut pe: Teodor şi Lazor". Spiţa aceasta se complec-tează cu alt* urmaşi a lui Teleagă, în acelaş volum din Uri-cariu, p. 306. Reproducem acest documeot în voi. de fată, pentrucă este vorba de satul Ceucanii, astăzi Ciocanii, aşezat pe pârăul Tutova, ce este linia de apus a ocolului Bârladului, arătat în Hotarnica oraşului Bârlad din 1495 {Doc. Bârl. voi. II, р. 1) şi pentrucă-i vorba şi de vechea familie Teleagă, ce a stăpânit acel sat, cum şi de acel ce l’a cumpărat, Lazor pitarul, om cu frumoasă -avere, dela urmaşii căruia Crâste Ghenovici, în 1598, cumpără moşia Ploreştii pe care o dărueşte Mănăstirii sale noao zidită Smila sau Florentina (A mea lucrare, Mănăstirea Floreşti*, Bucur. Socec et comp. 1916). XV. 1571 Ianuarie 17. Din actele privitoare la negoţul românesc cu Lembergul. Anton Tetul şi Mihăilă, negustori din Bârlad. Stantes personaliter.............providi Anton Tetul et Michailo, Walachi de Berlad, fecerunt iudiciale arestum in et super omnia bona immobiiia et mo-bilia perfidi Abraami, filii Nachman, de Olesko (pentru 100 de florini în aur).—Mercuri înainte de Ag-nes (17 Ianuar) 1571. (Arhivele Lembergului, ad-vocatialia, pp. 246—7/ (N. Iorga, Stud. şi Doc., Acte străine din Arhivele Galiţiei, vechii Prusii şi Ţerilor-de-jos, Buc. 1913,—pag. 354). Traducere. Prezăntându-se în persoană .... ca măsură de prevedere Anton Tetul şi Mihail, români din Bârlad, au pus secvestru judiciar în şi asupra — 31 tuturor bunurilor imobile şi mobile a nelegiuitului Avram, fiul lui Nahman, din Olesco (pentru 100 florini în aur). XV!. Bârlad (fârâ an) probabil 1582 (7090) Ianuarie 11. Zapisu! lui Jurjea şoltuzul de Bârlad cu 12 pârguri pentru vânzare către Păcurar din Greci a părţilor Vasâ’căi şi a lui Grozav cu 45 zloţi tătârăşti. Iată eu Jurgea şoltuzul şi cu 12 pârgari din Bârlad, cum au venit înaintea noastră Vasâlca, fata Măriei, şi fratele său Grozav, din Greci, de nimeni siliţi, nici învăluiţi, ci de bună voie, şi a vândut Vasâlca, fata Măriei, partea de ocină ce s’a alege, partea ei, din partea mătuşei sale Negrită, din Greci, şi din jumătate din partea lui Grozav, fratele ei, tij de a-colo, cătă să va alege partea lui, aceia au vândut lui Păcurariu, din Greci, partea Vasâlcăi, drept 30 zloţi, iar a fratelui său drept 15 zloţi. Deci, s’a sculat Păcurariul şi a plătit toţi acei de sus bani 30 zloţi în manile Vasâlcăi, şi 15 zloţi în mânile fratelui său Grozav. Deci noi, când înşine am văzut buna lor tocmală şi plată deplină între ei, aşijderea am făcut lui această mărturie,, ca să i fie lui ocină cu toate veniturile, şi altul să nu se amestece. Scris în Bârlad Ghen. 11. (L. Р. T.) Notă. -După traducerea d-lui Ghibănescu, publicat cu textul slavon în Surete şi Izvoade, voi. ii, p 285—6, unde d-sa ne spune : „Zapisui scris pe hârtie, acta /VI а с hi Paladi, Bârlad, Pecetea ceară — 32 — neagră căzută; se vede urma a trei peşti, marca veche a Bârladului“. Zapisului acestuia îi lipseşte anul în care-i scris. Ţinând însă seamă că un Giurgea şoltuzul a slobozit un act în 1582 (7090), dupăcum se vede publicat în a meâ Istoria comunei Bogdana, p. 13, şi, mai având în vedere că Grozav şi Păcurariu, amintiţi în a-cest act, după câte cunoaştem noi, au feciori cari trăesc în veacul al 17, conchidem că şi zdpisul defaţă este slobozit de acelaş Giurgea şoltuzul, în anul 1582. lată dece am datat, cu acest an, zapi-sul de mai sus. XVII. Bârlad, 1582 (7090) Aprilie. Giurgea şoltuzul •cu 12 pârgari, din târgul Bârladuluiîntăreşte un act de uânzare pe care Sima, pentru nişte porţiuni de pământ din satul Vişteleştii, şi Neaga, fata lui Viştială, pentru a patra parte de sat din Horgeşti, îl dau la mâna lui Vlaşin cumpărătorul. Suret de pe zapis la vălet 7090. Giurgea şîltuz cu 12 pârgari ot târgul Bârladului. Adică au vinit înaintea noastră aceşti oameni anume Sima de nime nevoit nici asuprit nici împresurat, ce de a lui bună voe, şi au vândut a sa cumpărătură din sat din Veşteleşti, a patra parte; aşij-derie parte lui Fărmachie şi a Băsului, iarăş de a-colo; aceste părţi le-au vândut lui Vlaşin denainte noastră şi dinainte a mulţi omeni buni şi bătrâni, aceste părţi i-au vândut lui Vlaşin, dreptu 110 flo-rinţă tătăreşti. Aşijdire Naga, fata lui Vişteală, de nime nevoită, nici împresurată, ce de a ei bună voe au vândut parte sa de ocină, a patra parte, din sat din Horgeşti, lui Vlaşin, ce mai sus scrie, această parte i-au vândut-o drept 40 de florinţă tătăreşti, denainte a mulţi omeni buni şi bătrâni, Bunbară şi Vasilie şi loniţă de Suceveni şi Sucevan, de acole, 33 — şi Toader Bechi otam şi Ion Botăş ot Şărbăneşti şi Simion Buile şi Zaharia Amoloş otam; noi toţi ştim cum au luat Naga aceşti bani, 40 de florinţi tătăreşti, de au dat în mâna bărbatului ei. Aşijdere, dacă am văzut noi de bună voe lor tocmală şi plată deplin, ca să-i hie lui Vlaşin dreptă ocină şi moşie, noi am făcut zapis şi scrisoare, spre mai mare credinţă am pus pecete oraşului. Ap. (April ?) (L. Р. Т. B.) n (O însemnare din anul 1760 (7269) Sept. 2). Acest suret de zapis este bun şi matca acestei scrisori este la Glegoraş priotul ot Căfârbaşi sin popei lui ştefau Bostaca, de care având şi acest ră-zăş Săcăreşti (?) şi Ştefan sân loniţă şi aceşti fraţi a lui trag din Bahluianu şi Vasilie Bahluianu se trage din Vlaşin din care răspunde această scrisoare. Şi când s’a întreba zapisul cel vechiu la feciorii popei Bostaca, să nu fie tăgăduit de dânşii, căci s'au văzut şi de noi acea scrisoare de zapis şi pentru aceia am iscălit şi eu acest suret, ce-i făcut de pe acel zapis vechiu a lui Vlaşin Constantin Jora sulger. Velet 7269 Sept. 2. Notă.-Publicat Intre Documentele din a mea Istoria comunei Bogdana, pag. 13. XVIII. Bârlad, 1586 (7094, fără lună şi zi). Bucium oel vornicul Ţării-de-jos adevereşte vân-. zarea unei părţi de moşie din Mireni, ce Sava Robul face către Nicoară şi fetei acestuia, Anghelina Dărioae, din Bârlad, drept 100 taleri, cu care sumă a fost răscumparat dela Tatari. Suret de pe un zapis sărbăsc de vânzare, lt. 7094. Adică eu, Bucium vel vornic de Ţara-degios, facem înştiinţare precum au venit înaintea noastră 3 . — 34 — Savva Robul, fecior Iui Stan din Mireani, la ţinutul Tutovei, pe pârâul Pereschivului, şi au dat a sa dreaptă ocină, care are el, un bătrân, din satul Mi-reanii, pentru 100 taleri; prea acela l’au vândut el lui Nicoară Vinicorici şi fetei Iui, Anghelinii Dări-oaia, din târg din Bârlad, cu tot venitul, cu loc de ţarină, şi cu loc de fănaţă, şi cu vad de moară, şi cu pomeţi,— care, cu acei bani, l’au răscumpărat pre dânsul dela Tătari. Deci şi noi, văzând între dânşii tocmală şi vânzare pentru capul lui, şi noi am făcut lui Nicoară şi fetei lui, Anghelinei, această scrisoare a noastră, ca să aibă ei de acum a stăpâni acel bătrân. Şi Ia această tocmală s’au tâmp-Iat Neculai Făţigău şi Cârste Gheon, şi Costantin a Goştinesă(i), şi Rusă din Putredeani, şi Marcu. Şi, pentru mai mare credinţă, mi-am pus şi pecetea; şi de această scrisoare a noastră să aibă a-şi face şi dres gospod. şi s’au scris în Bârlad. S’au tălmăcit de Evloghie dascal, li. 1766 Maiu 26. Notă.-Satele Mirenii şi Putredenii sunt şi astăzi pe pârâul Pe-reschivului în jud. Tutova. Crâste Gheon = Crfiste Ghenovici, ctitorul M-rei Floreşti, din jud, Tutova. XIX. Vasluiu, 1589 (7097) Aprilie 24. Petru ooeood, domnul Ţării-Moldovei, întăreşte stăpânirea lui Simion, Găurii şi Ion peste o jumătate din a treia parte de cumpărătoare din satul Drăgu-măneşti. f Cu mila lui Dumnezeu noi Io Petru voevod, — 35 — domn Ţeril-Moldovei. înştiinţare facem prin aceasta carte a noastră tuturor cari vor vedea-o sau o vor auzi citindu-se, că a venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boerilor noştri moldoveni mari şi mici sluga noastră Fâteiu, feciorul lui Petru Hâra, nepotul Stanei, de a lui bună voe de nimeni silit şi nici asuprit, şi a vândut a Iui dreaptă ocină şi moştenire din privilegiul ce l-a avut bunica Iui, Stana, dela bătrânul Ştefan voevod dintr’a treia parte jumătate de sat din Drâgumăneşti, care e dela apa Sărata dela apus şi dela răsărit, şi a vândut slu-gelor noastre Iui Simion şi lui Gavril şi lui Ion pentru 180 zloţi tătăreşti. Şi s’au sculat slugile noastre Simion şi Gavril şi Ion şi au plătit toţi deplin aceşti mai sus zişi bani una sută optzeci de zloţi tătăreşti în mâna slugei noastre lui Frâteiu, feciorul lui Petru Hâra, nepotul Stanei, înaintea noastră şi înaintea boerilor noştri. Deci, noi, văzând buna lor tocmeală şi deplină plată, apoi noi de aşijderea şi din partea noastră am dat şi am întărit slugelor noastre lui Simion şi Gavril şi Ion pe cea mai sus zisă ju-mătafe din a treia parte din satul Drăgumăneşti, care e din apa Sărata la apus şi dela răsărit, ca să le fie lor şi dela noi uric şi ocină cu tot venitul şi copiilor lor şi nepoţilor lor şi strănepoţilor şi la tot neamul lor ce se va alege mai de aproape nestricat niciodată în veci. Iar hotaru acestei părţi mai sus scrise dintr’a treia parte jumătate de sat din Drăgumăneşti, să fie a treia parte din celelalte părţi, să fie pe vechiul hotar pe unde din veci au tră t. Şi întru aceasta este credinţa domniei noastre a mai sus scrisului Io. Petru voevod, şi credinţa prea iubiţilor copii ai noştri Vlad şi Ştefan voevod, şi — 36 credinţa boerilor noştri, credinţa panului Bucium dvornicul Ţării-de-jos, credinţa panului Eremia dvor-nicu Ţării de sus, credinţa panului Zota şi Gheorghe pârcălabii Hofinului, credinţa panului Ivan şi Cârstea pârcălabii Neamţului, credinţa panului Petre şi Iona-şco pârcălabii Romanului, credinţa panului Andreiu portaru Suceavei, credinţa panului Bruţi postelnicul, credinţa panului vistierul, credinţa panului Gheorghie paharnicul, credinţa panului Sava stolnicul, credinţa panului Stan comisul, şi credinţa boierilor noştri moldoveni mari şi mici. Iar după vieaţa noastră cine va fi domn din copiii noştri sau din neamul nostru, sau iar ori pe cine va alege Dumnezeu a fi domn ţării noastre Moldovei, acela să nu-i strice lui dania noastră şi întărirea, ci să o dea Iui şi să o întărească, pentrucă i-am dat-o lui şi i-am întărit-o, pentrucă le este lor dreaptă ocină şi cumpărătură pe bani buni. Iar spre mai bună tărie şi întărire a tuturor celor mai sus scrise, porun-cit-am la al nostru credincios şi cinstit boer panului Stroici vel logofăt a scrie şi a atârna pecetea noastră de această adevărată .carte a noastră. A scris Eremia Băseanu în Vasluiu, în anul 7097 A-prilie 24. Notă.-Hrisovul în slavonă, pe pergament, cu pecetea atârnată de un şnur roş închis. In el este vorba de un sat Drăgumăneşti (dispărut) pe Sarata, - deci in părţile satului Sără{enilor, care sat era altădată în jud. Fălciu, astăzi în al Tutovei, plasa Targu. Traducerea este făcută de d-1 Ştefan Nicolăescu dela Arhivele generale ale Statului, Despre Stana şi satul Drăgumăneşti a se vedea, 1. Bogdan, Docum, lui Ştefan cel Mare, II, anul 1493, p, 7 şi anul 1498 p 125. — 37 — XX. Bârlad, 1599 (7107) Martie 6. Zapisul de mărturie a Iui Procop Negrea, uriadnic din Bârlad, în privinţa cheltuelii de 50 taleri făcută de Ivaşco cupar pentru partea de ocină a lui Dumitru, luându-i acestuia ocina ca zălog. Procop Negrea uriadnic din Bârlad ; cum a venit înaintea noastră şi înaintea a mulţi oameni erei Pavel din Suseni şi Cânaci de acolo, şi Creţul, şi Solomon, cu Ionaşco cupar pentru oareşicare pricină, ce au avut acei ce sunt scrişi mai sus oameni, cu Calin biv dvornic, pentru partea lui Dumitru ; deci într’acestea Ionaşco cupar a cheltuit pentru a-cea parte de ocină a lui Dumitru, ce a avut în satul Suseni, până ce să-şi facă lui ispravă, bani 50 taleri curaţi. Deci şi noi, cum am văzut a lor tocmală, fScut-am înşine lui zapis, ca să-i fie lui ocină până ce-i va întoarce lui Dumitru acei de mai sus scrişi 50 taleri; altul să nu aibă a-i sminti lui nici o dânăoară în veci înaintea acestei a noastre cărţi. In Bârlad, la anul 7107 Mart 6. Procop a iscălit Nota.-După traducerea publicată de d-1 Gh. Ghibănescu, cu textul slavon, în Şarete şi Izvoade, voi. 11 p. 284,—unde ne se spune că actul îi scriă pe hârtie şi aparţine d. Machi Paladi, Bârlad. XXI. Bârlad, (Fără dată, probabil 1599 Septembrie 25). Anton voiut (şoHuz) şi 12 părgări şi Trifan din Bicanii vechi şi alţii, adeveresc cum — 38 — Bromarâ au vândut ocina şi moştenirea sa din satul Bicani,— Iui Ihnat din Bicani şi lui Vitolt din Hulpăşăni, pentru o vacă şi zece taleri. + Acest zapis l’am făcut eu însumi Bromară, cumcă am vândut ocina si moştenirea mea din satul Bicani, şi am vândut această ocină lui Ihnat din Bicani şi lui Vitolt din Hulpăşăni pentru o vacă şi pentru zece taleri. Şi iar eu Ihnat şi Vitolt mărturisim cumcă se amestecă un frate al nostru anume Ilie şi nu vrea să -plătiască. Aşa noi am plătit banii gata deplin în mânele lui Brumară dinaintea şoltu-zului şi pârgarilor din târgul Bârladului,' şi pe marea credin|ă pe care s’a aplicat pecetea oraşului nostru şi dinaintea oamenilor buni târgoveţi din-prejur. Eu Anton voiut şi doisprezece pârgari şi Trifan din Bicanii vechi, Ilie a lui Avram, Ionaşco Ţogoi din Portăreşti, şi alţi (oameni) buni. Şi s’au scris acest zapis în casele lui Ştefan diac domnesc din Bârlad. Şi a scris popa Petriman din MărtineştL Scris în Bârlad, Septemvrie 25. (L. Р. Т. B.) Notă. — Zapisul fi în slavonă, scris frumos şi cu toată îngrijirea pe hârtie siglată şi care-i îngălbenită (le vechime. Nu se arată anul în care i făcut; dar, având în vedere forma semiuncială a scrierii şi întrebuinţarea numai a punctului (marca de fabrică necunoscându-se bine) ; având în vedere apoi că un Anton a fost voiut sau şoltuz, la Bârlad, in 1598 Iulie 2 (Doc. Bârl. III, p. 276) ; având în vedere că în anul 1599 (7107) Martie 6, a fost, Ia Bârlad, ca uriadnic Procop Negrea (vezi mai sus); având în vedere că, acest uriadnic, într’un alt act, este amintit împreună cu Anton şoltuzul şi 12 pârgari de Bârlad (Iorga, VI, p. 55); şi, luând în băgare — 39 — de seamă că pe unul din cumpărători, din acest zapis, Ihnat, îl aflăm prin 1613 şi 1618 (Doc. Bârl. III, p. 97 şi 98) ca vânzător de moşie, ceia ce înseamnă că dânsul începuse a-cum a ajunge în declinul averei sau a vieţii; conchidem că anul scrierii zapisului trebue să fie circa 1599, în care a-mlntitul Anton a fost ca voiut al oraşului Bârlad. Bicanii (Ghicanli de astăzi), Hulpăşenii (fost la sud de Po-deni, pe coasta de apus a dealului Horareţ), Portâreştii (dispărut) au fost pe pârâul Smila. MArtineştii au fost ca sat pe Simila, în părţile Pătrăşcanilor de astăzi. XXII. Suceava, 1599 (7107) fără lună şi zi. Ieremia Movilă voevod întăreşte lui Nistor Ureche vel dvornic al Ţării-de-jos, cumpărăturile făcute în satul Giuleşti, pe Bârlad, spre apus, dela Petrică, nepot lui Ion judele, cu 1000 zloţi tătârăşti; şi satul Bădeni, tot pe Bârlad, despre apus, dela prez-viterul Ioan cu 120 ughi de aur, — care a luat acest sat dela mănăstirea Grăjdana, plătind cu 50 de boi o moarte de om. Cu mila lui Dumnezeu Io Eremia Moghilă voevod, Domn ţării Moldaviei. înştiinţare facem cu această carte a noastră, tuturor cari pre dânsa vor cătâ sau cetindu-li-se vor auzi: iată că au venit înaintea noastră şi înaintea tuturor a lor noştri Moldoveneşti boeri, a mari şi a mici, sluga noastră Petrică, nepot lui Ion Judele, de a Iui bună voe, de nimeni silit nici împresurat, şi au vândut a lui direaptă o-cină şi cumpărătură unchiului său, Ion Judele, pen-traceia că dânsul fii din trupul lui n’au avut şi nici alţi nepoţi, nici alte seminţii mai de aproape, ci singur el a cumpărat cu ai lui drepţi şi adevăraţi bani dela Neagşa şi dela sora ei, Drăgana, fata Jur- — 40 — jei, din diresele de mărturie ce au avut dânsa dela Ştefan voevod, una selişte Giuleştii pe Bârlad dinspre apus, aceia au vândut credincios şi însemnat boiariu pan Nistor Ureache marele dvornic, drept una mie zloţi tătărăşti. Şi s’a sculat al nostru credincios şi însemnat boiariu pan Nistor Ureache marele dvornic şi au plătit deplin toţi acei de mai sus scrişi bani, 1000 zloţi tătărăşti, în mânile Petricăi, nepot lui Ion judele, înaintea noastră şi înaintea a lor noştri boiari. Deci, noi, văzând a lor de bună voe şi cu pace tocmală între dânşii, pentr’aceia i-am dat şi i-am întărit la al nostru credincios boiariu pan Nistor Ureache marelui dvornic acea de mai sus scrisă selişte anume Giuleştii pe Bârlad, despre apus, ca să-i fie lui cu toate veniturile. Şi într’acestea iarăşi ou venit înaintea noastră şi înaintea a lor noştri Moldoveneşti boiari, a mari şi a mici, prezviteru Ion din Ţigăneşti de a lui bună voe, de nimeni silit nici învăluit, şi a vândut a sa direaptă ocină şi cumpărătură, o selişte anume Bădenii şi cu loc de moară pe apa Bârladului ; carea acea selişte au fost ţinut-o mai dinainte călugării dela sfânta mănăstire numită Grăj-dana, ce le-a fost lor danie dela Vartic fost mare dvornic, şi acestui de mai sus scris, prezviter Ion din Ţigăneşti, i s’au perit lui cincizeci de boi, pentru cea de mai sus zisă selişte anume Bădenii, la o moarte de om în zilele răposatului Petru voevod ; şi s’au lepădat călugării de acel de mai sus scris loc dinaintea noastră şi înaintea a tot sva-tul nostru, pentru atâţia boi, că ei nu pot a-i să-mui şi a-i întoarce lui, ci au lăsat acel de mai sus scris loc în р гггаге, să fie mai sus scrisului — 41 — prezviter, anume Ion, slobod şi cu pace a-l stăpâni sau a-l vinde altuia, pentru ale lui drepte bucate, ce el a perdut, pentru acea de mai sus moarte de om ; aceia a vândut la al nostru credincios şi însemnat boiar pan Nistor Ureache mare1 e dvornic, drept una sută şi două zăci ughi de aur; şi s’a sculat al nostru credincios şi însemnat boiariu, dumnealui Nistor Ureache marele dvornic, şi a plătit toţi acei de mai sus scrişi 120 ughi de aur, în mânile acelui de mai sus scris prezviter Ion, înaintea noastră şi înaintea a lor noştri boiari. Deci, noi, văzând a lor de bună voe şi cu pace tocmală între dânşii, pentr’aceia am dat şi am întărit la al nostru credincios şi însemnat boiariu, d-sale lui Nistor Ureache marele dvornic, a-cea de mai sus zisă selişte, anume Bădenii, şi cu loc de moară în apa Bârladului, ca să-i fie lui şi dela noi uric şi ocină cu toate veniturile, lui, şi copiilor lui, şi nepoţilor lui, şi strănepoţilor şi răstră-nepoţilor, şi la tot neamul lui, ce i să va alege mai de aproape, neruşăit nici o dănăoară în veci. Iar hotarul acelei de mai sus zisă selişte anume Giu-Ieştii pe Bârlad, dinspre apus, şi acea selişte anume Bădenii, *tot despre apus, şi cu loc de moară în apa Bârladului, să fie lor hotarele despre toate părţile de ale sale vechi hotare, pe unde din veac au umblat. Iar la aceasta este credinţa Domniei noastre mai sus scrisă, Io Eremia Moghilă voevod, şi credinţa prea iubiţilor şi din inimă fii ai Domniei mele Io Constantin voevod, şi credinţa bo-erilor noştri, credinţa dumisale Simeon hatman şi portar de Suceava, credinţa d-sale Gligore dvornic ţării-de-jos, cr. d. Gheorghie parcalab de Hotin, cr. — 42 — d. Prăjescul şi Dumitru parcalabi de Neamţ, cr. d. Drăgan Ciolpan şi Toader parcalabi de Roman, cr. d. Albotă şi Mănăilă parcalabi de Soroca, cr. d. Drăgan postelnicul, cr. d. Busiioc ceaşnic, cr. d. Ursul medelnicer, cr. d. Simeon visternic, cr. d. Gligore Gavrilovici stolnic, cr. d. Caraiman comis; şi cred. tuturor boerilor noştri moldoveneşti a mari şi a mici. Iar după a noastră viaţă cine va fi Domn din copiii noştri, sau din al nostru neam, sau pe oricare altul D-zeu îl va alege să fie Domn pământului nostru al Moldovei, acela să nu strice a noastră danie şi întăritură, ci să i-o dea şi să i-o întărească, căci că îi este Iui dreaptă ocină şi cumpărătură cu ai lui curaţi bani. Iar spre mai mare tărie a tot ce s’a scris mai sus, poroncit-am însuşi la al nostru şi cinstit boeriu, d-sale Lupul Stroici marelui logofăt, a scrie şi a noastră pecete să o lege la această carte a noastră. A scris Eremia Băseanul în Suceava la anul 7107 luna .... Eremia Moghilă voevod Notă. — După traducerea publicată cu textul slavon de d-1 Qh. Ghibănescu în Ispisoaca şi Zapise, voi. I, partea I, p. 214—21, tinde d-sa ne spune: „Originalul pergament tăiat în două, fârâ pecete. Are 0,55 latul pe 0,32 lungul". Tăiat de cineva sad rupt de vechime ? Moşia Bâdeena se află astăzi în proprietatea spitalului «Bârlad şi Elena Beldiman». Nu se cunoaşte unde a fost seiişlea acelui vechiu sat, cum nu se cunoaşte nici a satului Ţigăneşti; acesta fiind însă probabil pe dealul sau pe coasta dealului numit «D.Ţiganca», pe unde suot râpele numite; «Râpa Ţiganca mare» şi «Râpa Ţiganca mică», la sud de oraşul Bârlad (A se vedea harta Statului major, planşa seria XII, Bârlad, cocoana X, scara I : 50.000). întâmplarea ca moartea de om şi perderea satolui Ţigă- — 43 — oeşti, trebue să fi avut loc în timpul domniei a doua a lui Petiu şchiopul (1582 — 1591). O moarte de om s’a mai întâmplat in 15 August 1636. «pe apa Bârladului, mai jos de Gura Jeravătului, mai sus de Măciucaşii, anume pe locul Ţigăneştilor (Papadopol Caii mah, Notiţa Ist. despre Bârlad, p. 50), — ceia ce înseamnă că satul Ţigăneşti a fost ceva mai la sud de unde se varsă Jeravăţul în Bârlad. Locul, pe care s’a întâmplat acum moartea de om, era a lui Ion Roşea, care, în lipsa omorâ-torului, a plătit el gloaba. Moşia Bâdeana, fiind o bucată de loc deslipită din hotarul moşiei târgului Bârlad, urmează că ea trebue să fi fost dăruită M-rei Grăjdeni de un Domn oarecâre şi, dacă tradiţia despre fondarea acestei M-ri de Petru Rareş, este adevărată, — atunci acest Domn va fi dat-o. Giuleştii şi Bâdeana au trecut prin danie, dela Nistor U-reche, la Alexandru Buhuş hatmanul şi sofia acestuia, Alexandra ; iar dela Buhuş au trecut la V. Gheuca şi sofia a-cestuia, Simina,— parte prin danie, aceasta fiind nepoată lui Ureche, şi parte prin vânzare. (Ghibănescu, Ispisoace şi Za-pise, III, partea 11, p. 149 şi p. 158). XXIII. Bârlad, 1603 (7111) Iunie \Це* Crucean Bumbar şi cu Kifa pun zălog Iui Kicoş stolnicul jumătate de sat de Sârbi, — osebit vânzându-i şi 40 pământuri Ia în 40 Iei Ruptură din Cojani, din hotarul Sârbilor, fiind de faţă şoltuzul Sandul din Bârlad cu 12 pârgari. Crucean Bumbar făcut-am zapisul meu la mâna lui Kicoş stolnicului, şi eu Kiţa, precum am pus zălog jumătati di sat di Sârbi, ci esti pi apa Bârladului, cu locuri de priseci, c’un vad de moară pi apa Bârladului, drept 100 di lei în 2 luni; iar ne fiind banii până la zi, să fie moşie ficiorilor şi nepoţilor şi a toată seminţie lui veci di veci. Şi am mai vândut 40 de pământuri în 40 de lei la Ruptură, din — 44 — Cojeni, din hotarul Sârbilor. Şi când am făcut acest zapis au tost Şoltuzul Sandul din Bârlad cu 12 pârgari, cari mai jos şi-au pus peceţile: Gligori, Gavril, Dumitraşcu, Neculai, Ioan, Ursul, Guiul, Căzacul, Dediul, Taşlica, Ursul, Dumitraşcu. Aiaşti oameni sânt toţi din târg din Bârlad. Să aibă a faci şi drese Domneşti pe scrisoarea noastră, precum m’am iscălit eu Crucean Bumbar. Kiţa mi-am pus degitul cu ficiorul meu Cozmiţa. Bârlad, Vlet 7111 misiţa Iunie 14. Popa Vasilie am scris zapisul, ot Cojeni. Notă.-Publicat de A. Papadopol-Calimah, în Notiţa ist. despre Bârlad, p. 41-42, după columna lui Traian, 8, 9, Aug.—Sept 1877, p. 391-394. XXIV. Bârlad, 1604 (7112) Iulie 5. Necola Fră-gâul şoltuzul şi cu 12 pârgari ai oraşului Bârlad adeveresc vânzarea unei cincimi din Rotompă-neşti, pe Smila, lui Drăgan, Mihul şi Postolachi, cu 100 zloţi tătărăşti. Iată eu Necola Frăgăul şoltuz şi cu 12 pârgari, din Bârlad, cum au venit înaintea noastră Mede-lean şi Anghelina şi Arimiia şi Mărie, copiii Şen-droaei, de nimeni siliţi nici învăluiţi, ci de a lor bună voe, şi au vândut a lor dreaptă ocină şi moşie, din satul Rotompăneşti, din a cincea parte, partea de sus, iar a treia parte cu toate veniturile; şi au vândut acea bucată lui Drăgan şi Mihului şi lui Postolache, pentru 100 zloţi tătărăşti. Şi s’au — 45 — sculat Drăgan şi Mihul şi Postolache şi au dat una sută zloţi tătărăşti bani gata, în mânile lui Mede-lean şi Anghelinei şi Arimiei şi Măriei, fetele Şen-droaei. Deci şi noi, cum am văzut a lor bună tocmală şi deplină plată, şi noi încă ne-am sculat şi făcut-am mărturie, ca să fie lor ocină şi moşie cu toate veniturile, şi altul să nu se amestece. Scris în Bârlad, leat 7112 Iulie 5. Notă.-După traducerea d. Ghibănescu, publicată cu textul sla-von în Surete şi Izvoade, voi. 11, p. 288—9,—unde d-sa spune: „Originalul pe hârtie; acta Machi Paladi, Suseni, Bârlad. Pecetea de ceară căzută, se cunoaşte urma pe hârtie cu marca 3 peşti, marca oraşului Bârlad“. Satul Rotompăneştii s’a numit şi Grecii (Surete şi Izvoade, II, p. 301 şi voi. III, p. 232) şi a fost pe pârăul Bogdana, intre satele Cernati, la nord, şi Vulpeşti la sud (A se vedea Doc. Bârlădene* voi, HI, hărţile dela urmă). XXV. 1606 (7114) Martie 30. Ieremia Movilă uoeood întăreşte stăpânirea lui Toader Chiriac căminarul asupra a patra parte din Mastatici şi Pi-cigani, în gura Băncii, cumpărate dela Anisia, fata lui Isaiu, drept 400 taleri de argint; — a patra parte din Borăşti, unde a fost Bora jude, cumpărată dela Costin şi sora lui, Sofiica, drept 60 ta'eri de argint; şi a patra parte din seliştea Iapa, cumpărată dela Tetiul, Anghelina şi Dragoş, nepoţi lui Fărâmă, strănepoţi lui Oană Julici, drept 60 ta'eri de argint. Toate acestea părţi de moşii fiind în ţinutul Tutooei. Suret dela Irimia Moghilă voevod lt. 7114 Martie 30, — 46 — Adecă au venit înaintea noastră şi înaintea .boerilor noştri Anisie, fata lui Isaiu, nepoată Iui Gher-man post, şi de a ei bună voe au vândut a sa o-cină din diresu de întăritură, се-au avut moşii ei, dela bătrânul Ştefan vodă, din ispisocul de împăr-ţală се-au avut iai dela Domnia me, a patra parte din sat din Mastaiici şi din Picigani, în giira Băncii, cu loc de moară în apa Bârladului, aceia au vândut dumisale lui Toader Chiriac căminar, drept 400 taleri argint. Şi iar au venit înaintea noastră Costân şi sora lui, Sofiica, feciorii Borcii paharnicul, nepoţi dumisale Julii, celui bătrân, de â ei (lor) bună voe au vândut a sa (a lor) ocină din diresu се-au avut moşii lor dela bătrânul Alixandru vodă, a patra parte din sat din Borăşti, unde a fost Bora jude, aceia au vândut dumisale, lui Toader Chiriac căminar, drept 60 taleri de argint. Şi iarăşi au venit înaintea noastră Tetiul, feciorul Ştefuhu, şi Anghelina, fata Mălanii, şi Dragoş, tecior lui Echim, nepoţi lui Fărâmă, strănepoţi lui Oana Julici,— de a lor bună voe au vândut a lor driaptă ocină, се-au avut moşul lor, Oana Julici, dela Ilie vodă, a patra parte dintr’o selişte ce se shiamă Iapa, pre deasupra fântânii, şi cu loc de moară în Bârlad, ce-i la ţinutul Tuto vii, aceia au vândut iarăşi dumisale lui Toader Chiriac căminar, drept 60 de taleri de argint. Şi s’au sculat al nostru credincios, dumnealui Toader Chiriac vel căminar, şi au plătit tot deplin aceşti bani, ce scrie mai sus, în mânile tuturor celor scrişi mai sus; pentru aceia şi noi văzind a lor bună învoială şi tocmală deplină, aşijdere şi noi am dat şi am întărit credinciosului, dumisale lui Toader Chi* — 47 — % riac căminar pre acele părţi de ocină, ce scrie mai sus, ca să-i fie şi dela noi uric de întăritură, cu tot venitul, lui, şi copiilor lui, nepoţilor şi strănepoţilor lui, şi a tot neamul ce să va alege mai de aproape, neruşuit niciodânăoară în veaci. Pentru aceia (este) credinţa Domniei mele, şi a iubiţi fiilor Domniei mele, Costantin, şi Alexandru, şi Bogdan voevod, şi credinţa tuturor boerilor noştri, a mari şi a mici. Deci, după moartea noastră, cine va fi Domn, din fiii noştri, sau din niamul nostru, sau pe cine va alege Domnul Dumnezeu, să fie Domn Moldovii, toţi să nu strâce a noastră danie şi întăritură, ce mai vârtos să de şi să întărias-că, de vreme că au cumpărat pre a Iui drepţi bani, Iar pentru mai mare întăritură celor mai sus scrise, am poroncit la al nostru credincios şi cinstit boeriu, dumnealui Stroici vel logofăt, să scrie şi a noastră pecete cătră această carte a noastră să o legi. La şcoala slovgniască In svt Sava s’au tălmăcit. Notâ. — După o vechiă traducere, făcută, dupăcum vedem, in şcoala dela biserica Sf. Sava, din laşi. Face parte din Documentele Pălădeşti. Mastaticii şl Piciganii au fost safe pe şesul Bârla-dului, în gura văei Banca,-ceva mai la sud de gara Banca. Iapa, deaseminea sat, a fost Insă peste Bârlad, la apus, de acele două. XXVI. Bârlad, 1610 (7118) Maiu 10. Crâste voiut cu 12 pârgari din târgul Bârladului adeveresc că Ursul, feciorul lui Paul din Olişeşti, a vândut a lui moştenire din Olişăşti, partea unui bătrân, o ţarină în frunte,-^ pentru 60 taleri buni, — panului Pavel, pârcălabul din Orheiu, nepotul panului U- — 48 — reche uel uornic al Ţării-de-jos, spre a-şi plăti gloaba pentru că a mers cu femeia lui Simeon, feciorul lui Grama din Băleşti. f In anul 7118, în zilele lui Crâste voiut şi celor 12 pârgari din târgul Bârladului. Iată au venit înaintea noastră şi înaintea tuturor târgoveţilor, oameni buni, bătrâni şi tineri, de acole, Ursul, feciorul lui Paul din Olişeşti, nepotul Tăucoaei, de nimeni nevoit şi ne asuprit, şi de bună voia lui a vândut a lui dreaptă ocină şi moştenire, din sat dela Olişăşti, partea unui bătrân, o ţarină în frunte, şi cu vad de moară de sus, pentru 60 de taleri buni, panului Pavel pârcălabul din Orhei, nepotul panului Ureche vel vornic al Ţării-de-jos. Şi s’au sculat panul Pavel pârcălabul şi au plătit toţi deplin aceşti bani gata, 60 taleri buni, în mâinele lui Ursul, feciorul lui Paul din Olişăşti, nepotul Tăucoaei. După aceia s’au sculat cu aceşti bani Ursul, feciorul iui Paul, nepotul Tăucoaei, şi şi-au plătit capul său de năpaste, cu aceşti 60 de taleri buni, pentru că el au mers cu femeia lui Simion, feciorul lui Grama din Băleşti, şi i-au luat de faţă. Şi întru aceasta este mărturie: pan Nofit şi Iani şi Crăciun şi Grăj-dean şi Ionaşcu Frâncescul şi Ion Corapotona şi Cernea şi Necula Bărbosul şi mulţi oameni buni. Şi a scris Pătraşcu diacul şi a pus pecetea oraşului pe această carte şi zapis. Scrisă în Bârlad, Maiu 10. (Lp.) (yŢ) (l-ptb) (l£) (l£) (l£) — 49 — Pe verso: f Ursul sin Paul, vnuc Tăncoaei ot Olişăşti. Notă. -Zapisul în slavonă, scris foarte frumos ş\ pecefile bine şi cu îngrijire imprimate. Traducerea făcută de d-1 Ştefan Nicolă-eseu, tranzlatorul pentru limbile slave la Arhivele generale ale Sfatului, din Bucureşti. Crâstea Dănilă a fost ca voiut şi în 1609 (7117) Iunie 9 (Iorga VI, p. 16), cum şi în 7107 (1599) Iunie 24 (Doc. Bârlădene, III, p. 276). Gloabă se plăteşte pentru faptul câ Paul „au mers cu femeia lui Simion“,-deci pentru un act de imoralitate. „In zilele lui Crâste voiut“-înseamnă, se pare, că dânsul a fost voiut sau Şoltuz mai mullă vreme,-deci e cu putin(ă să fi fost de pe la 7107 (1599) până pela 7118 (1610). XXVII. . Bârlad, Fără an, (între anii 1618'1620), Iulie 15. Coste Bucioc, marele vornic al Ţării-cle-jos, adevereşte că Niţa din Giosani, nepoata Gagiu1 ui, îşi vinde a ei moşie, din partea de mijloc a satului Giosănii, nepotului său, Zberea, în preţ de 6 taleri bătuţi, bani vechi buni. Suret depe carte de mărturie şi întărire, sărbăsc, dela Coste Bucium (recte Bucioc) marele vornic de tara de gios, fără vilet, iar luna Iulie 5, şi scris în Bârlad. f Coste Bucioc marele dvornic al Ţării-de-jos. Adică au venit înaintea noastră Niţa de Giosăni, nepoată Gagiului, de acolo, de nimeni silită, nici asuprită, şi au vândut a eai dreaptă ocină şi moşie, ci i să va veni eai, partea eai, din satul Giosănii, din ce de mijloc parte, şi ace a trie parte au vândut-o nepotului său, anume Zbeare, din Giosăni, ficiorul lui Trif a Gaftonei. Deci, noi, aşa văzând de bună voe tocmală şi deplină plată, aşijdire 4 — 50 — şi noi i-am făcut această mărturie dila noi, ca să-i fii lui ocină şi dreaptă moşie cu tot venitul, din câmp şi din sat. Şi au dat Zbeare pe ace ocină şasă taleri bătuţi, bani vechi buni. Şi, când au dat acei bani, au fost mulţi oameni buni, anume: Maf-teiu Giosa din Giosăni, i Sămion Barbul, i Fârtat, i Gheorghie, i Danciul, i Ion Poponeţ, i Moş, şi alţi mulţi oameni buni, bătrâni şi tineri, împrejuraşi, megieşi; şi noi i-am făcut această mărturie dela noi, ca să-i fie lui dreaptă ocină şi moşie, lui, şi ficio* rilor Iui, şi nepoţilor lui, şi alţii să nu să amestece înainte aceştei cărţi a noastre- Scris Ia Bârlad, 15 Iulie. (L. Р. T.) (O notă pusă aici chiar pe actul original). Intr’această mărturie, fiind-că scrie că au făcut’o Bucium (sic) dvorricu, dar neîiind iscălitura lui Bucium, nu s’au crezut, numai scriind pe parte din mijloc, unde este moşia а lui Gâţă, s’au dat la ficiorii lui Gâţă, şi eu am iscălit ca să nu se schimbe. Ilie Catargiu vel logofăt. Notă. — Se publică după tălmăcirea făcută de Vasilachi Cartul, în 1798, amintită mai sus. Dânsul a cetit în original Coste Bucium în loc de Coste Bucioc, ceia ce noi am îndreptat. Actul original, pe care îl posedăm, este scris frumos în slavonă pe hârtie şi bine păstrat. Pecetea vornicului Bucioc, dupăcum i se vede bine locul, a fost impiimită în ceară neagră, care a căzut, având mărimea monetei de 50 bani (argint). Actul acesta n’are anul în care-i scris; dar, ţinând seamă că Coste Bucioc a fost mare vornic al Ţării-de-gios între 1618—1620, Гат datat cu intervalul dintre aceşti ani. Să şt‘e că Coste Bucioc a fost înţepat de Skindir-Paşa (Arhiva istorică, 1, p. 112; Letop. I, p, 270) în anul 1620. Teo- Tălmăcitâ di pi cel a~ devărat, sărbăsc, precum am putut înfelege, de mine Vasâlachi Cartul, la anii 17QS Noem. 19. — 51 — dosia, prima sojie a lui Vasile Lupu Vodă, a fost fiica vornicului Bucioc. Documentul de fată, judecat din toate punctele de vedere, este absolut autentic. Este însă curioasă îndoiala vel logofătului Ilie Catarg'u, care găseşte că-i bun acfcst act numai pentru partea din mijloc a moşiei Giosăni, pe care o şi dă familiei Gâtă, — notând aceasta pe însăşi actul original. In acelaş timp, amintitul logofăt, din nebăgare de seamă, greşit atribue, acest act, lui Bucium în loc de Bucioc. XXVIII. Bârlad, fără an, probabil 1622-1630, August 6. Pavel uriadnicul şi şoltuzul cu cei 12 pârgari şi alfi târgoveţi, din Bârlad, adeveresc învoiala şi plata pentru întoarcerea unei cumpărături de ţigani. Adecă eu Pavel uriadnic şi şoltuzul cu 12 pârgari, şi cu toţi orăşănii din trâgul Brâladului. Cum au venit înaintea noastră Pănteleiu şi cu Ursul Vartic, pârâtu-s’au şi defaţă pentru nişte ţigani ce au fost vândut Samfira soru-sa, o ţigancă cu trei feciori; deci, când au fost vândut soru-sa, Samfira, Urlu defaţă n’au fost, şi mai apoi Ursul n’au vrut să lasă acea tocmală, ce s’au prins să întoarcă banii, ce au dat Pânteleiu, pe mâna Samfirei, 30 zloţi, şi zi i-au pus să-i întoarcă banii dinaintea noastră şi a lui Simion marele medelniceriu; deci, când li-au fost ziua să-i dea banii, venit-au Ursul şi au dat acei 30 de zloţi, în mâna lui Pânteleiu, cum le-au fost tocmala, şi aciia ţigani de acmu să fie a lui Ursu Vartic, întru veci. Iar să va fi şi mai dat Pânteleiu niscai bani în mâna Samfirei, să aibă Pânteleiu a cere dela Samfira. De aceasta dăm ştire şi mărtu- — 52 — risim cu această a noastră scrisoare, şi am pus şi pecetea trâgului pentru credinţă. Pavăl Niagofr iscal U Brâlad, August 6 deni. (L. Р. Т. B.) Notă. — Publicat în Uricaru, XX, p. 336 — 337, — unde editorul zice: „Doc. original este din veacul al 17, scris pe hârtie. El este în dispoziţia mea". D-1 Qh. Qhibănescu, publicând acest act, cu literă chirilică în Uricaru voi. XXIII, p. 65, zice: „Documentul original e în proprietatea d-lui Th. Codrescu, cere l’a şi publicat în transcriere (voi. XX Uricar). Pecetea are ca marcă trei peşti. De oarece docum. aminteşte de (Jrsul Vartic, fără alt titlu de boerie, credem că este anterior doc. dat mai jos (în acelaş Uricar p. 134) în care se aminteşte de Ursul Vartic vornic (7146 Maiu 10). Doc. credem a fi slobozit între 7120—7130“. XXIX. 1623 (7131) Ianuarie 1. Ioan Carapaiorno şoltuzul cu pârgarii şi preotul domnesc ai oraşului Bârlad adeveresc că Zamfira, sofia lui Dumi-traşc Chiriac şi cu fiii săi, îşi vând a lor ocină şi moşie, a patra parte din Mastatici şi Piceganii în gura Băncii,—şi cu vad de moară în apa Bârladului lui Gheneiu pârcălabul, drept 100 taleri de argint. Eu Ion Carapotorna şoltuzul şi 12 pârgari şi preotul domnesc, şi toti oamenii bătrâni târgoveţi din târgul Bârladului, scrim şi dăm de ştire cu a-ceastă scrisoare a noastră, cumcă au venit înaintea noastră giupâneasa Zamfira, soţia lui Dumitraşco Chiriac, şi fiii săi, Toader şi Maria, că de a lor bună voe, de nimene siliţi, nici asupriţi, şi*au vân- — 53 — dut a lor ocină şi moşie, ce au avut ei cumpărătură dela Anisia, fiica lui Isaiu, nepoată de fiu a lui Gherman postelnicul, al patrulea parte din Mas-tatici, şi Piceganii în Gura Băncii, pe aceiaşi au vândut-o ei d-sale lui Gheneiu pârcălab, drept 100 taleri de argint, — însă cu vad de moară în pârăul Bârladului; şi d-lui Gheneiu cu soţia sa, Irina, li-au plătit mai toţi deplin, pe acei de mai sus arătaţi bani, în mânile sus arătate, Zamfirei şi a fiilor ei, dinaintea noastră şi dinaintea a tuturor târgoveţilor ...............şi iarăşi mai sus numita Zamfira şi fiii săi, de a lor bună voe......................au vândut al patrule parte din sat dintr’o silişte ce se numeşte Iapa.....................cu loc de moară pe pârăul Bârladului, ce i-au fost ei cumpărătură dela Tătiul, fiul lui Şteful, şi dela Anghelina, fiica Milaniei, şi dela Dragoş, şi dela Iancul, nepoţi de fii a lui Fărâmă, strănepoţi a lui Onă Giuliciu, pe aceiaşi au vândut-o Ion cu fiii săi d-sale lui Gheneiu şi soţiii sale, Irinii, drept 60 talere de argint, şi pe toţi acei de mai sus scrişi bani, Gheneiu şi soţia sa i-au plătit în mânile Zamfirii şi fiilor săi. Deci, noi, dacă am văzut între dânşii de bună voe tocmală şi plată deplină, dinaintea noastră, i-am dat d-sale lui Gheneiu şi soţiei sale, Irinii, această scrisoare dela noi, ca să le fie lor de credinţă, până când îşi vor face ei lor şi alte privileghii. Şi, pentru mai mare credinţă, am pus pecetea târgului într acest zapis, ca să să ştie. 7131 Ghenarie 1. (L. Р. T.) Notă.-Publicat în Uricariu, II, p. 263—64. — 54 — XXX. Iaşi» 1623 (7131) Fevruarie 8. Ştefan Tom-şa uodă întăreşte mănăstirii dela Aron vodă, cu hramul Sf. Neculai, stăpânirea asupra moşiei Rân-zeştii dela Prut, Fălciu, perdută de Meleştean postelnicul pentru viclenie cu Lobodă hatmanul cază-cesc în contra lui Aron vodă. (Lămuririle ce se dau cu privire la laturea de mează-noapte-râsărit a hotarului Bârladului). In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, sfintei cei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi. Iată eu robul stăpânului Domnului Dumnezeu a Mântuitorului meu Isus Hristos, adevărat închinător sfintei Treimi, Io Ştefan voevod cu mila lui Dumnezeu Domn tării Moldaviei, fiiul binecredinciosului Ştefan Tomşa voevod,— înştiinţare facem cu această carte a noastră tuturor cui pre dânsa vor cătâ sau o vor auzi cetindu-li-se; cum au venit înaintea noastră şi înaintea tuturor a lor noştri Moldoveneşti boiari a mari şi a mici, rugătorii noştri călugări, «egumenul şi cu tot soborul dela sfânta mănăstire numită Sfântul Nicolae din ţarina târgului laşilor şi s’au pârât defată cu cneaghina Mihalcei Meleaştean şi cu copiii ei pentru un sat anume Rânzeştii pe Prut, ce-i în ţinutul Fălciului, zicând dânsa şi cu copiii ei, cum este lor acel sat dreaptă ocină şi danie, ce I’a avut unchiul lor Meleştan biv postelnic dela Petru voevod. Iar rugătorii noştri călugări mai sus scrişi, iarăşi au pus înaintea noastră uric ce l’a avut dela Aron vodă de danie şi de miluire sfintei mănăstiri şi cu mare blestem, căci că fa fost luat ace! sat — 55 — Aron vodă dela Meleştan biv postelnic pentru viclenie, când a năvălit cu Lobodă hatmanul cu soldaţi mulţi cazaci în contra schiptrului cinstitului împărat şi contra lui Aron vodă, şi multă pagubă s’a făcut şi a prădat ţara noastră a Moldaviei. Pentru acea vină deci i s’a luat satul acela, altă că şi mai înainte de Petru vodă, încă a fost satul acela drept Domnesc şi atârnăţpr de ocolul târgului Bârlad şi Meleştan postelnic n’a avut copii din al său trup. Drept aceia şi Domnia mea, cu tot al nostru sfat, am judecat lor cu drept judeţ după zaconul ţării ; văzutu-le-am lor şi direasele ce iai au avut şi aflat-am cum iaste dreaptă ocină şi danie şi miluire rugătorilor noştri călugări dela sfânta mănăstire de mai sus zisă a sfântului Nicolae. Deci, mai sus zişii rugători ai noştri călugări s’au îndireptat şi şi-au pus loruşi ferăe înaintea noastră 24 zloţi,—iar cneagnina Mihălcioe cu copiii ei, dânşii au rămas din toată legea ţării; şi acel de mai sus scris sat Rânzăştii n’a fost lor de moşie şi l’a fost perdut pe el mai sus scrisul Meleştan biv postelnic pentru viclenie, ci şi mai înainte satul acela a fost drept Domnesc; şi асеI uric ce l’a avut Meleştan dela Petru vodă încă s’a rumpt denaintea Domniei noastre. Drept aceia Domnia mea dat-am şi am întărit înşine acel de mai sus scris sat Rânzăştii la Prut, şi cu toate ale sale bălţi şi coteţe, ce-s în ţinutul Faldului, mai sus scrişilor rugătorilor noştri călugări dela sfânta mănăstire a sfântului Nicolae din ţarina târgului Iaşilor, ca să-i fie şi dela noi sfintei mânâstiri dreaptă ocină, daanie şi întăritură, şi deplin uric cu toate — 56 — veniturile şi cu bălţile de peşte anume Rotundul şi Cârligul şi Cârligăfelul şi Volicul şi Herbeante; şi de acolo în gârla Vrabiei la morile Topolea în margina Prutului; şi de acolo înainte pe şes la apa Măceşti, şi din Măceşti drept la apa Mihalceni, şi apa în sus unde se întâlneşte cu hotarul Elanului. Şi de se vor află, la niscaiva vreame, şi alte oarecare direase dela cneaghina Mihălcioe sau dela fiii ei, pe acel sat, să nu aibă a se crede, ci să se dee şi acela întru mânile călugărilor şi să nu aibă mai mult a pârâ Mihălcioe sau copiii ei pe călugări, pentru această pârâ nici o dânăoară în vecii vecilor. Iar hotarul acelui de mai sus scris sat, Rânze-ştii, pe Prut, şi cu toate bălţile de peşte fiecare pe cinul său şi cu coteţele, ce-s în ţinutul Fălciului, să fie lui hotar dinspre toate laturile pe ale sale vechi hotare pe unde din veac au umblat. Iar la aceasta este credinţa Domniei noastre mai sus scrise, Noi Ştefan voevod şi credinţa boerilor noştri, credinţa dumisale Nicoară marele vornic al Ţării-de-jos, cr. d. Dumitru Ştefan marele vornic a! Ţării-de-sus; cr. d. Drăgan Tăutul ^i Ionaşco Dracea parcalabi de Hotin, cr. d. Ionaşco par calab de Neamţ, cr. d. Vasile Bucium parcalab de Roman, cr. d. Miron Barnoifschi hatman şi parcalab Sucevii, cr. d. Gheorghie postelnic, cr. d. Alexa spatar, cr. d. Apostol Catargiul ceaşnic, cr. d. Toma stolnicul, cr. d. Mihalachi visternicul, cr. d. Ion comis, şi credinţa tuturor boerilor noştri ai Moldovei, a mari şi a mici. Iar după a noastră viaţă cine va fi Domn din copiii noştri sau din al nostru neam, sau chiar pe oricare altul Domnul Dumnezeu îl va atege să fie Domn ţării noastre a Moldaviei, acela — 57 — să nu le strice a noastră danie şi întăritură, şi mai vârtos să le-o dea şi să întărească. Iar cine s’ar ispiti şi ar îndrăzni să radă a noastră danie şi întărire şi pomenire a celui Domn Aron vodă, care a dat şi întărit cu mari şi straşnice blăstămuri sfintei mănăstiri, acel de mai sus zis sat, Rânzeştii, unul ca acela să fie procleat şi trecleat dela Domnul Dumnezeu, făcătoriul ceriului şi al pământului, şi dela Preacurata de Dumnezeu Maică a lui Hristos, şi de cei 12 Apostoli şi de cei 4 Evanghelişti, şi de cei 318 sfinţi părinţi din Niceea, şi a procleatu-lui Arie (soartă) să fie pe capul lui, şi să-i ardă (înghiţă) pe el pământul de viu ca pe Datan şi A-viron şi pomenirea Iui de pe pământ cu sunet să se peardă şi să aibă parte cu Iudeii, cari au strigat la Domnul nostru Isus Hristos, sângele lui pe ei şi pe copiii lor, care este şi va fi; şi cu Iuda, vânzătorul lui Hristos în nesfârşitul muncilor, amin. iar spre mai mare iărie şi peniru a toi ce s’a scris mai sus, poroncit-am înşine la al nostru credincios şi însemnat boiarin pan Ionaşco Ghianghia marele logofăt să scrie şi a noastră pecete s’o a-caţe la această adevărată carte a noastră. A scris Dumitru pisar în Iaşi la anul 7131 Fe-vruarie 14. Ştefan voevod. Ghianghia logofât Notă. — După traducerea d. Ghibânescu, publicată cu textul original slavon în Surete şi Izvoade, voi. II, p. 309-316, unde d-sa face adnotările următoare: „1, Originalul pergament mare „cu pecetea atârnată cu şnur roş şi albastru. Se ceteşte: f Io „Ştefan Tomşa voevoda bj'iiu mlostiiu gspdar zemli Moldavscoi. „Capul de bon, steaua între coarne, soarele şi luna. Mărimea „0,55 lăţimea pe 0,52 lungimea. 2) Cuprinsul. Domm. nostru — 58 — „este însemnat (mai întâi) prin mai multe note ce ne dă cu pri-„vire la dreptul Domnilor de a confisca pentru viclenie moşiile „boerilor haini, cum a fost acel Meleştan biv postelnic, care dân-„du-se de partea lui Lobodă hatmanu, a venit în ţară contra Jui Aron Vodă, Al doilea, ne arată întinderea ocolului „Bârladului spre răsărit până în Prut, deoarece Rânză-„ştii intrau în acel ocol, deşi făceau parte din judeţul „Fălciului, Originalul ne-a fost comunicat prin librăria Sara ga.“ Asupra informationii din hrisov că: „Si mai înainte de Petru vodă (Şchiopul), încă a fost satul acela (Rânzeştii) drept Domnesc şi atârnător de ocolul târgului Bârlad“, — cum şi a incheerii ce d-1 Ghibănescu trage de aici că „Ocolul Bârladului se întindea spre răsărit până în Prut”, — avem de făcut următoarele rectificări: Rânzeştii, ţinând de ţinutul Fălciului, n’au făcut parte din ocolul (hotarul) Bârladului şi nici, acest ocol, nu s’au întins până în Prut, dupăcum se vede din ho-tarnica Bârladului, dela Ştefan cel Mare, din Ianuarie 1495. Citez, din această hotarnică, partea dela îaceput şi ceva mai dela mijloc, ce ne interesează, anume: .... „Deci noi li l’am cercetat (hotarul Bârlădenilor cel vechiu) şi l’am însemnat pe unde a fost şi cât s’a ţinut de ei din vechime. începând din sus din malul Bârladolui, dela o salce şi dela o movilă săpată peste şes la Dealul cel mare, la movila săpată; deacolo peste câmp la movila săpată şi iarăşi peste câmp la altă movilă săpată; deacolo la marginea dumbrăvii, Ia doi stejari îngemănaţi, şi însemnaţi; deacolo tot prin dumbravă, din stejar in stejar, cât sunt însemnaţi, până în marginea făgetului, în vârful dealului din faţa Lipineştilor; deacolo, din vârful dealului, în jos, tot prin dumbrava Leahului, pe Obcină, până la drumul ce trece dela Câmpul-Lung la Trestiana, apoi pe acest drum la răspântie; apoi iarăşi pe drumul ce merge între Brădeşti şi între Lieşli, în jos, până la marginea pădurei, lângă dumbravă, unde este o groapă săpată; şi apoi iarăşi peste dumbravă şi peste drumul ce merge dela Brădeşti la Lieşti, până Ia un stejar însemnat; deacolo tot pe lângă dumbravă şi mai jos de Şuşneşti spre câmp până Ia un stejar ce este singur ; deacolo drept peste câmp la movila săpată, ce se află mai sus de Cehani; deacolo drept la............... la o movilă săpată şi la Jeravăţ; şi pe matca cea veche a Jeravăţului, la vale, din jos de Hrăneşti, până unde se varsă Jeravăţul în Bârlad (urmează de aici, linia tot înainte, spre apus, până la pârăul Tutova, şi apoi linia, spre nord, pe acest pârău, până unde linia se întoarce spre răsărit) deacolo drept Ia (pârâul) Smila şi peste — 59 — Smila la o fântână ce se află între Portari şi între Drujeşti şi la o movilă sapată ; apoi peste ciretei la deal la movila Săpată; deacolo drept peste câmp şi peste drum şi peste şes şi peste Bârlad, la salcea din malul Bârladului, de unde am început întâiu. Acesta este tot hotarul târgului Bârladului şi a tuturor satelor şi selişti-lor, ce se află sub ascultarea târgului Bârladului“ (I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. II. p. 66). Urmează deci că linia de răsărit (nord-mează-zi), a hotarului sau ocolului Bârladului nu mergea pe Prut, ci pe ob-cina dintre râul Prut şi râul Bârlad, şi care obcină se întindea dupăcum am văzut „din vârful dealului, din faţa Lipineştilor. deacolo în jos prin dumbrava Leahului până la drumul ce trece dela Câmpul-Lung la Trestiana şi apoi la Jeravăţ". Dacă linia ar fi fost pe Prut, nici vorbă că râul acesta era amintit în hrisov. Iar ce se înţelege prin obcină, să ascultăm ce ne spune logofătul Costache Conache, în ale lui însemnări, în cari, din fericire, dă ca pildă tocmai întinderea dealului ce formează laturea de răsărit a hotarului sau ocolului vorbit, lată ce zice: „Obcina este acea care desparte obârşiile apelor curgătoare, unele din faţă către o apă mare, şi altele din cealaltă faţă cătră altă apă mare, spre pildă obcina între Prut şi Bârlad, sânt vârfurile ce să văd despărţitoare obârşiilor, din pârae curgătoare despre răsărit cătră Prut, şi despre a-pus cătră Bârlad, care obcine despart hotare de moşii la cele mai multe locuri“ (Uricar, 1, p. 391). Această obcină este numită lanţ de către locuitorii satelor vecine. Din ea se întind în spre apus sau râul Bârlad 5 culmi: 1) Dealul Ghermâneştii, între pâraele Qhermăneştii şi Banca,—având înălţimea, în partea despre răsărit, 323 metri x); 2) Dealul Podişul Manghinei (Maminei), între părăele Banca şi Bujorănii, cu înălţimea 256 metri ; 3) Dealul Lanul Copăcelului, între părăele Bujorăni şi Zorleni, cu înălţimea 245 metri ; 4) Dealul mare, între părăele Zorleni şi Trestiana, având înălţimea, în partea despre răsărit, 307 metri; 5) Dealul Comizopol, cu înălţimea, în dreptul Brădeştilor, de 325 metri. Amintirea despre „salcea", din malul Bârladului, a rămas până astăzi în Valea Sâlcuţei, şi de „Movilă Săpată" de pe dealul dintre Drujeşti şi râul Bârlad, în Dealul Movilei şi Valea Movilei, de acolo (Documente Bârlădene, voî. IH, pe hăr- *) După harta Statului major, Planşele Bârlad şi Murgeni» — 60 — ţile dela finele cârtii); iar amintirea despre ultimul stejar din cei însemnaţi ca hotar, de pe obcină, a rămas in Dealul Stejarului (Harta Stat. Major, plasa Murgeai). Prin „Dealul cel mare“, nu trebue însă a înţelege pe acel din fata oraşului Bârlad, ci Dealul Ghermăneştilor, adică culmea ce se întinde între părăele Qhermăneştii şi Banca, unde s’a păstrat până astăzi şi numirea Lahova, în adân-cătura de pe acest deal, sub numele de Valea Laurii (Harta Stat Maj., Planşa Bârlad), deal, care, după cum am văzut mai sus, are înălţimea, în partea despre răsărit, de 323 metri,—mai ridicat decât culmea cea din fata Bârladului, cu 16 metri. Intemeindu-ne pe aceste dovezi, afirmăm că linia hotaru-lui despre nord a ocolului Bârladului, apucând dela râul Tutova drept spre răsărit, treceâ pe din jos de Drujeşti, sat ce există şi astăzi, şi mergeâ tot înainte pe dealul din fată, deasupra căruia este şi acum o movilă mare, şl tăind curmeziş vâlcelile „Movilei" şi „Sălcuţei", păşiâ peste răul Bârlad şi se suiâ pe dealul cel mare al Ghermăneştilor, trecând prin Lahova sau Laova, şi ajungea pe obcină, în punctul numit Dealul Stejarului, unde înâltimea-i de 323 metri, cum s’a moi spus mai sus ; şi de acolo linia treceâ spre sud, prin punctele însemnate în hotarnica Bârladului, până la pârâul Jeravăţ. Şi acum, în fata spuselor din hrisovul de mai sus, dela Ştefan Tomşa, cum şi a încheerei ce face, de acolo, d-1 Ghi-bânescu, că adică în ocolul Bârladului ar intră şi setul Rânzeştii de pe Prut şi că Prutul ar fi linia de hotar a acelui ocol, despre răsărit, — declarăm că nu sânt întemeete. Nu sânt întemeete, cu atât mai mult nici cele spuse de d-1 Bogdan „că hotarul târgului (Bârlad) aveâ următoarea întindere : el pleca din malul stâng al Bârladului, cam 2. km mai sus de târg, trecea pela Dealul mare, (înţelegând d-sa Dealu mare din fafa oraşului) şi Dumbrava Leahului, care nu mai există astăzi, spre pârăul Trestiana, de aci la Brădeşti“ (Do-cum. lui Ştefan cel Mare, voi. II, p. 65). Şl cu toate că la îndreptări (în aceiaş voi. 11, p. 500) ne spune că în hotarnica din 1811, a moşiei Banca, este dese ori vorba de valea, moşia şi satul Lahova (din Lahova)“, — chestia cu linia de nord şi cea de răsărit a ocolului Bârladului nu ni s’a limpezit, nu numai de d-sa, dar nici de nimene până astăzi. Se înţelege că din lipsa izvoarelor sau a dovezilor necesare. Cu cele spuse acum de mine, cred că chestia s’a lămurit definitiv. (A se vedea în urmă şi Documentele II şi III, pag. 2 şi 4), - 61 — XXXI. Iaşi, 1628 (7136) Martie 20. Miron Bar-novschi Moghilă voevod întăreşte vânzarea a trei fălci de vie, Ia Cotnari, în dealul Laslăufui, ce o face Gheorghie Năvrăpăscul lui Stratul Bolea paharnicul, drept 200 taleri de argint. f Noi Miron Barnovschi Moghilă voevoda bojieiu mi-lostiiu gpodar zemli Moidavscoi. Adecă au venit înaintea Domnii meale şinnaintea boerilor Domnii meale Gheorghie Năvrăpăscul, feciorul Năvrăpăscului celui bătrân, de a lui bună voe, de nime nevoit, nici a-suprit, ce de a lui bună voe au vândutu a sa di-reaptă ocină şi moşie, ce au avut de pe tatăl său, Năvrăpăscul, trei fălcii de vie, la Cotnari, în dealul Laslăului, carele s’au venit parte lui fără al|i fraţi ai săi, aceia au vândut boeriului Domnii meale, Stratul Bolea paharnicul şi giupânesăi dumisale, di-reaptu dooa sute de taleri de argintu; şi această tocmală şi vânzare au fost cu ştire fraţilor şi surorilor lui. Deci, Domniia mea, văzând a lor de bună voe tocmală şi deplină plată, dela Domniia mea încă i-am datu şi i-am întărit boeriului Domnii meale, carele mai sus scrie, Stratul Bolea paharnicul, ca să-i hie direaptă ocină cumpărătură, şi altu nime să n’aibă a să amesteca preste carte Domnii meale, într’alt chip să nu fie. U Ios, velt. 7136 Mart 20 dni. Saam gospodin vileal. (L. P. D.) XXXII. Bârlad» 1629 (7137) August 6. Regest. — 62 — „Dinga voiut i 12 prâgari i vâsih meşciani ot trâg Br(â)Iad, i Lazu Şetrar, i Sturnian ot Boeşti, i Bogdan Pitar ot Iveşti, i Toader Românescul“,— pentru o vânzare. Slavon. Notă.-Transcris acest regest din publicaţia d. Iorga Stud. şi Doc. voi. V, p. 82. Actul se găseşte la A. R. între Docom, Mitropoliei de Iaşi. XXXIII. Iaşi» 1630 (7139) Decemvrie 1. Găurii şi Ionaşco Avram şi Nianiul, vornicii de poartă, ade-ueresc că Simion, fostul spatar mare, au vândut o familie întreagă de ţigani lui Dumitraşco vornicul, drept 80 galbeni buni. 1* Adecă eu Gavril şi Ionaşco Avram şi Nianiul, vornicii de poartă, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru com au venet înaintea noastră Simion, се-au fost spatar mari, de nimene nevoit, nici împresurat, ş-au vândut neşti ţâgani dumisale lui Dumitraşco vornicul, anome Gligorie (şi) fâmeaia sa (şi cu) . . feciorii săi (loc alb) dereptu optzăci de galbeni buni. Deci, noi, încă decă am văzut aiastă deplină plată, noi încă am scris acestu zapis până-ş va face şi deres dela Măriia Sa dela Vodă. Pre mai mari mărturie ne-am pos (pus) şi peceţile de credinţă. Aceasta am scris. U las, lt 7139 Dec. 1. Gavril. Ionaşco. Neniul dvornic. (L. P.) (Ne descifrabil) (L. P.) Az Irimia dvornic iscal (L. P.) Nota.-După original. — 65 — XXXIV. 1632 (714*0) Iunie 10. Vornicii, Isac şi Lupul, cu Andrieş şoltuzul Bârladului, adeveresc vânzarea satului Spâtăreştii de pe apa Tutovei, ce o face Ursul Vartic lui Andronache şi sofiei acestuia Ilinfăi, drept 120 galbeni de aur. + Adecă Isacu şi Lupul, vornicii de Bârlad, şi Andreiaş şoltuzul cu 12 pârgari, şi Ionaşco Dinga cupet, i Vântul tij, i Apostol Goian tij, i Micro tij, i Crăciun cupeţ tij, i mnoghi liudi dobrich mesciani otu trâg Brladu. Scriem şi mărturisim cu aciastă scrisoare şi mărturie dela noi, cum au venit înainte noastră Ursu Vorticu vornicul, de bună voe lui, de nime silit nici asuprit, ş’au vândut un sat Spătăreşti a nepotu-său lui Toader, feciorul Cosmii spătariului, ce iaste la ţinutul Tutovii, pe apa Tutovei, den hotar în hotar, cu sâlişte de satu, şi den câmpu şi den pădure, şi cu vadu de moară într’apa Tutovii, şi cu locu de fanat Şi cu l°cu de ţarină şi cu locu de priseacă, şi din totu locul cu totu venitul câtu va fi. Şi acel satu Г au fost vândut mai înainte Toader, nepotul lui Varticu, ce mai sus scrie, lui An-dronachie căm(ă)raşului, şi, dupăce l’au fost vândut Toader, Г au răscumpărat unchiu-său Varticu dela Andronachie. Şi, dupăce l’au răscumpărat Varticu de iznoavă al doilea rându, Г au vândut lui Andronachie şi giupâniasei Ilinţăi într’o sută şi dooă zeci de galbini de aur bani gata, ca să-i fie dumisale şi giupâniasăi şi ficiorilor şi nepoţilor driaptă ocină şi moşie în viaci. Şi, precum înblă hotarul acelui satu de vacu din bătrâni, din şes despre apus de Tu- — 64 — tova, din stâlpul ce iaste drept capul movilei ceii în gios spre răsărit, despre peste Tutova la dial până în dumbravă, can (cam) sus şi la dial spre răs(ă)ritu păn în marginea poenii Periianilor; şi din stâlp în gios pre şes dreptu, totu despre apus de Tutova, pi ia dreptu vălcia, cei din gios de fântână, şi spre răsăritu prin gura oposturilor, peste Tutova la dial, pe vălcia şi pin gropi, şi totu la dial drept spre răsăritu păn suptu vârvul dialului în drum, şi în sus, pe drum, pe d(e)al păn în marginia dumbrăvii, pe lângă poiană păr în hotarul Creţianilor. Şi, văzând noi de a lor bună voe tocmală întru dânşii şi plată deplin(ă) întru mânuli lui Varticu, iar noi încă li-am făcutu aciasfă mărturie şi zapis dela noi, Ia mijlocul târgului, dinaintea scaunului, cu voia şi învăţătura Ursului Varticu. Şi, pintru ca să le fie lor de b(u)nă credinţă, am pus peciatia oraşului într’aciastă mărturie şi zapis, dup(a) mărturie şi zapis ci-au făcut Ursul Varticu, şi cu mâna lui, osebit de aciasta. Ca să s(e) ştie. Veat 7140 Iunie 10. (L. Р. Т. B.) Notă.-După revisla «Miron Costin“, Anul I, No. 1, p. 3-5, Bârlad, August 1913, unde editorul, T. Pamfil, ne spune: Pe verso foii a 2-a, slă scris „t Zapisul pe satu pe Spătăreşli dela Ursu Varticu vornicul, şă dela nepotu-său Toader» feciorul Cosmii spal-(a)ru, pecum au vândut lui Andronache cât şi giupânesăi lui llinţăi\ După calculul făcut de d-1 Grigore Negură, profesor de mate matici la liceul din Bârlad (acum răposat), 10 Iunie 1632 a căzut in zi de Duminică. XXXV. 1632 (7140) Iulie 4. Alexandru Jliaş uocood, Domnul Moldovei, scrie pârcălabului de ţinutul — 65 — Tutovei să cerceteze şi sâ reguleze in privinţa celor pârâte de iftimie comis ot Dragomăneşti asupra lui Necu'ai Bâlţatul ot Gâncşti pentru o parte de ocină din Dracsmi. Noi Alexandru lliaş voevod, bojio milostio gospodar zemli Moldavscoi. Scriem Domnia mea la sluga noastră la părcălabu de ţinutul Tutovei, dămu-vă ştire ca Domniei meale s’au jeluit sluga noastră If-timie comis ot Dragomăneşti pre Neculai Bălţatul, ot Găneşti, zicând înaintea Domniei meale cum s’au sculat Neculai Bălţatu şi au făcut o Carte dela Domnia mea şi opreşte o parte de ocină din satu din Drăcşeni, partea ce au cumpărat sluga noastră Ifti-mie comis dela Mateiu, ficiorul lui Stoian, cum au adus Iftimie şi derese Domneşti şi mărturie dela oameni buni, cum au cumpărat acele ocini. Drept a-ceia, dacă am văzut Cartea Domniei meale, iar tu să socoteşti de va hi făcut pre ceia parte cc au cumpărat Iftimie, tu să-l opreşti dela acea ocină, ca să-şi strângă Iftimie pâinea de pre câmp şi fâneata; iar lui de va .... cu strâmbul, tu să le dai . . . . . . este defată înaintea Domniei meale toate . . . Sam gospodin reci. U las let 7140 Iulie 4. (L. P.) Gheanghe vel logofăt ucit iscal. Alexandri, Notă. — Publicat în Uricaru, XVII, p. 10-11, unde editorul zice: „Acest original scris pe hârtie, binişor conservat, se află în proprietatea mea“. A se vedea tot acolo şi zapisul imprimat, la p. 13, cum şi hrisovul lui Vasiiie voevod, la p. 15. 5 — 66 — XXXVI 1632 (7141) Noemvrie 20. Ion Carapo-tona şoltuzul cu 12 pârgari şi preotul Ştefan cel domnesc şi alfi târgoveţi Bârlădeni, adeveresc că Dochia, fata lui Ursu pitarul, şi cu feciorii ei şi cu surorile lor, din Rădeşti, vând toată partea lor din Dracsini, pe apa Studineţului, — lui Apostol neguţitorul din Bârlad şi feciorului său Costantin pentru 12 galbeni de aur. Adecă Ion Carapotona şoltuzul cu 12 pârgari, şi preotul Ştefan cel Domnesc, şi Mafteiu Roşea, şi Necula cupeţ, şi Dinga de trâg de Brlad, şi mulţi oameni buni şi bătrâni, şi Maxim de Călimăneşti, şi Dumitru deacole, şi Zahariuţul diacu de Miceşti, scriem şi mărturisim cum au venit înaintea noastră Dochiea; fata lui Ursu pitarul ce au fost, şi ficiorii ei4 Balan şi Ştefan şi Moglâdea, şi cu surorile lor din sat din Rădeşti, de bună voia lor, de nimene chemaţi, nici nevoiţi, şi*au vândut ei toată partea lor cât au avut ei dela sat dela Dracsini, din jumătate de sat, a patra parte, moşie direaptă, cu tot venitul, cu loc de fânaţ, şi cu loc de prisacă, şi cu loc de ţarină, şi cu loc de moară într’apa Studine-ţului; şi acea ocină şi moşie a lor direaptă, ei o au vândut lui Apostol neguţitorul de Brlad, şi feciorului său, Costantin, pentru 12 galbeni de aur, ca ca să Ie hie lor moşie nevinovată în veaci. Deci noi, văzând de bună voia lor tocmală bună între ei, şi plată deplin, noi încă li-am făcut lor această mărturie dela noi, ca să hie de credinţă până се-şi va face şi direase Domneşti. Şi pentru credinţă s-au — 67 — pus şi pecetea oraşului intr’această mărturie, î in das neumişaiud. Veleat 7141 Measaji Noemvrie 20. (L. Р. T.) Notă, — Publicat în Uricariu, XVJ, p. 198,-unde editorul zice: «Acest document binişor conservat, împreună cu pecetea, în origina), se află în proprietatea mea. Din dosul acestui act este scris: wO mărturie ce dă Dochiea, cu feciorii ei, fata pitarului din Ră-d^şti, lui Apostol." XXXVII. 1632 (7141) Deeemvpie 25. Ion Carapo-tona cu 12 pârgari şi preotul Ştefan dela biserica Domnească şi cu alţi târgoveţi din Bârlad, mărturisesc că Mihăilă, ginerile Cimbalei şi cu femeia sa Oprina, fata Stancăi Cimbăloaei, din Grădeşti, îşi vând a lor ocină, din Dracsini, lui Apostol, fratelui său şi cumnat Oprinei şi feciorului său Costantin, drept 16 galbeni buni. Ion Carapotona şoltuzul cu 12 prâgari de trag de Brlad, şi cu preotul Ştefan dela besearica Domnească, şi Mafteiu Roşea şi cu toţi bătrânii trâgului, şi Maxim paharnic de Călimăneşti, şi Dumitru pitar tij otam, şi Zaharia diac den Miceşti, scriem şi mărturisim cu sufletele noastre, cum au venit înaintea noastră Mihăilă, ginerile Cimbalei, şi cu femeea sa Oprina, fata Stancăi Cimbăloaei, de sat de Grădeşti, şi cu feciorii lor, de nimene îmbiaţi, nici împresuraţi, ce de a lor bună voe, ş-au vândut a lor direaptă ocină şi moşie, ce au avut ei la sat la Drac-seni; însă -cumpărătura dela mătuşa lor Dochiea, sora Stancăi Cimbăloaei, din jumătate de sat, a pa- — 68 — tra parte, cu tot venitul, şi din câmp, şi din pădure, cu vad de moară, şi cu loc de prisacă, şi o au vândut fratelui său Apostol, cumnatul fâmeei sale Oprinei, şi feciorului său Costantin, derept 16 galbeni buni. Deci s’au sculat Apostol şi cu fiiul său, Costantin, de au dat acei 16 galbeni buni gata, ce mai sus scriu, întru mânule fraţine-său Mihăilă şi a cumnată-sa Oprinei, dinaintea noastră a tuturor. De-reptu aceia, noi, văzând cu ochii noştili a lor bună tocmată şi deplină plată, noi încă ne-am sculat şi le-am făcut lor zapis şi mărturie dela noi, ca să le hie lor ocină şi moşie în veaci cu tot venitul, până cându-ş va face el ispisoc Domnesc. Iar altu nime să nu se mai amestice nici dânăoară în veaci. Şi, mai spre mare credinţă şi mărturie, noi am pus pecetea oraşului şi ale noastre pre acesta zapis şi mărturie, să să ştie. Pis u Brladu, veleat 7141, Measâţi Dechemvrie 25. (L. Р. T.) (o mică pecete) Notă.-Publicat în Uricaru, XVI, p, 199-200, unde editorul zice. „Actul acesta binişor conservat, împreună cu pecetea în original, se află în proprietatea mea," XXXVIII. 1632 (7141) Decembrie 25. Ion Carapolona şoltuzul cu 12 pârgari ai târgului Bârlad şi cu preutul dela Biserica Domnească şi cu tofi bătrânii târgului şi câfiua boeri adeveresc vânzarea ce o face Mihail, ginerile Cimbalei, şi cu femeia sa Oprina fata Stancăi Cimbăloaei, trăind în satul Brădeşlii, a unei moşii a lor din Dracsâni> — 69 — căiră fratele său Apostol, cumnatul Oprinei, drept 16 galbeni buni. f Ion Carapotona şoltuzul cu 12 prâgari de trag de Brâladu, şi cu preutul Ştefan dela Beseareca domnească, şi Mafteiu Roşea, şi cu toţi bătrânii trâgului, şi Macsin păh(arnicul) de Călimăneşti, şi Dumitru pit(arul) tij otam, şi Zahareia diiac, ,den Mi* ceşti, scriem şi mărturisim cu sufletele noastre: cum au venitu înaintea noastră Mihăil, ginerile Cimbalei şi cu fâmeaia sa, Oprina, fata Stancăi Cimbăloaei, de sat de Grădeşti, şi cu feciorii lor, de ni-mene îmbiaţi nici împresuraţi, ce de a lor bună voe ş’au vândut a lor direaptă ocină şi moşie ce*au a-vut ei la sat la Dracsini, însă cumpărătura dela mă-tuşea lor Dochiia, sora Stancăi Cimbaloae, din giumătate de sat a patra parte, cu tot venitul, şi din câmpu şi din pădure, cu vad de moară, şi cu loc de prisacă. Şi o au vândut fratelui său Apostol, cumnatul fâmei sale, Oprinei, şi feciorului său, Costantin, dereptu şeaisprăzeace galbeni buni. Deci s’au sculat Apostol şi cu fiiul său Costantin dea-au dat acei şeaisprăzeace galbeni, banii gata ce mai sus scriu, întru mânule frăţine-său M(ihăil) şi a cum-nătă-sa Oprinii, dinaintea noastră a tuturor. Dereptu aceaia noi văzând cu ochii noştri a lor bună tocmală şi deplină plată, noi încă ne-am sculat şi le-am făcut lor zapis şi mărturie dela noi, ca să le hie lor ocină şi moşie înveaci cu tot venitul, până cându-şi va face el Ispisoc Domnesc,— iar altu nime să nu se mai amestece nici dânâoară în veaci. Şi mai pre mare credinţă şi mărturie, noi am pus peceatea oraşului şi ale noastre pre acesta zapis — 70 — şi mărturie, să se ştie. pis u Brâlad vel 7І41, Msţa Dech. 25. (L. Р. T.) (L. P. Iui Mihăil) Notă. — După original. Biserica Catedrală din Bârlad este făcută de Vasile Lupa voevod în anul 1636,—de unde i s’a zis: Biserica gospod, Biserica Domnească. Că preotul Ştefan, din acest act erâdela „Besearica Domnească“, în anul 1632,—pe când Vasile Lupu nu era încă Domn şl nu el deci o făcuse,— ne dă a înţelege că acest voevod, soit pe tron în anul 1634, nu a fost decât înnoitorul unei ctitorii mai vechi şi aceia tot Domnească. Dar cine sâ fi fost acel vechiu ctitor? Noi credem că Ştefan cel Mare, şi aceasta pentru cuvântul că, pe ori unde îşi lua chiar temporal reşedinţa spre a face judecăţi şi a slobozi hrisoave, zidiâ şi Biserici, de pildă; la Vas-luiu, Huşi, Iaşi, Hârlău etc. La Bârlad încă a stat de multe ori, ba, în 1476, de aici a plecat spre Dunăre, cu toată armata împotriva Turcilor. Se puteâ oare ca Dânsul să uite Bârladul ? In tot cazul, iată o chestie de dezlegat. XXXIX. 1633 (7141) Iulie 5. Zapis dela Tale şollu-zul cu 12 pârgari ai Bârladului, pentru vânzarea unei părţi de moşie din Văleni (jud. Fălciu). (Prescurtat) Tule şoltuzul cu 12 pârgari, din târgul Bârladului, cu cuprinderea: „Precum au venit înaintea lor Mărica şi sora ei, Grozava, nepoatele lui Ioan stolnicul, fetele Balaei, din Văleni, şi au vândut a lor driaptă ocină şi moşâe, din satu din Văleni, dintr’un bătrân a triia parte, cu Ioc de pri-$acă şi de pomătu, şi cu casă în vatra satului, şi cu loc de fânat, din câmpu şi din pădure, şi din tot locul. Care parte au vându*to lui Scârlet şi fratelui său, . . drept 3 cai buni“, cum pe larg arată zapisul acesta, ce este încredinţat cu pecetea târgului, i alte peceţi şi iscălituri. — 71 — Notă.-Din condica întitulată: „Documentele Casei Roşca-Co-dreanu, -inedite, voi. II, p. 40. XL. Bârlad (fârâ dată, probabil 1633) Tule Tetul cu 12 pârgari, împreună cu Ionaşcu şi Toader Beldiman, nemesnicii din Bârlad, şi cu a!(i târgoveţi, deacole, adeveresc cum au venit înaintea lor Irina, femeia Ghinei, се-au fost pârcălab, şi au vândut a ei dreaptă ocină şi cumpărătură, din sat din Piţigani, în Gura-Băncii, a patra parte, şi din Mastatici, a patra parte, şi alte porţiuni deacolo, lui Scrâlet şi Tudorachi, pentru 50 galbeni, bani gata, un cal bun şi o iapă cu mânz. Suret scos asemine di pi un zapis a lui Tule Tutui, pentru nişte părţi de moşie се-au vândut, şi iaste făr de velet. 1784 iunie 6. Adecă Tule Teiul i sâ (şi cu) 12 pârgari, i lonaş-cul, i Toader Beldiman nemesnicoi Bârladscoi, i Io-naşcul Dinga cupeţ, i . . . . Goianu, i Hâre tij, i Gligori Căpăţină de Sirbi, i mnoghii liudi (şi mulţi oameni) dobrih (buni) orăşeni din Bârlad, scriem şi mărturisim cu această scrisoare a noastră: Cum au venit înaintea noastră Irina fimeia Ghinei, се-au fost părcalab, de bună voe ei, de nime silită, nici împresurată, ci de a ei bună voe, şi-au vândut a ei driaptă ocină şi cumpărătură din sat din Ţigani (Piţigani), în Gura-Băncei, a patra parte; şi aşijdere din sat din Mastatici iarăşi au vândut ea, a patra parte, cu vad de moară între apa (în apa) Bârladului, şi acie ocină o au vândut Iui Scrâlet4 şi lui Tudorachi (loc alb), cum au arătat şi zapis de cumpărătură din zilele lui Ureche vornicul, dela feciorii — 72 — lui Ursul, nepoţii Petrii; aşijderea au vândut ea iar dintr’alt zapis ce au avut ea dela Anăsie, fata lui Isaiu, nepoată lui Gherman postelnicul, a patra parte iar din satu Mastatici şi a patra parte din Piţigani, şi a patra parte iarăşi din Valea Iapii, şi aceste părţi de ocină ea le*au vândut lor drept cincizăci de galbeni bani gata şi un cal bun şi o iapă cu mânzul. Deci noi, văzând a lor bună tocmală şi plată deplină, dinaintea noastră, noi încă li-am făcut aciastă mărturie şi zapis, lor, dela noi, pără се-şi vor face şi dresă Domneşti. Şi pentru cradinţa pus-am şi pecetea oraşului într’acest zapis, ca să să ştie,—şi peceţile noastre, ca să fie de mărturie, iar altul nime să n’aibă treabă. (L. Р. Т. B.) Ghenghe uel logofăt. lonaşcul Dinga an fost faţă. ţfr Căpăţină. (Ne descifrabil). Notă.-După o copie din 5 Iunie 1784. N’are dată, dar ţinând seamă că un Tule au fost şoltuz în 7141 Iulie 5 (Doc. casei Ro-şca-Codreanu, II, p. 40) l’am datat cu 1633. Lui Tule şoltuzul i se zice, în amintita copie, Tutui, eu insă am pus Tetul, cum trebue să fi fost în original, pentru cuvântul că, între negustorii din Bârlad, prin a doua jumătate a secuiului al 16 se afla un Tetul şi nu un Tutui. Noi credem că copietorul a cetit greşit, cum aceasta se vede şi în alte locuri din cuprinsul actului,—de altfel acele uşor de îndreptat. In jud. Tutova se află un sat Tule^tii,-numit aşâ de sigur dela un Tuliu sau Tule. Ghine sau Ghineiu cu sofia sa, Irina, cumpărase porţiunile de pămfint, Mastatici, Pifgani şi Iapa, pomenite în actul de mai sus. în anul 1623, dela Zamfira, soţia lui Dumitreşc Chiriac, şi dela fiii săi, după cum se vede din zapisul făcut alunei înaintea şoituzului Carapolorna, care zapis este publicat şi de d-1 Pop. Calimah în — 73 — Notiţa Istorică despre Bârlad, p. 36; în aclul defafă însă, fiind, se înţelege, posterior, înstreinarea acelor hotare se face numai de soţie, pentrucă Ghineiu nu mai erâ acum în viată. De unde se vede că dânşii li-au avut în stăpânire numai zece ani. Credem că iscălitura „Ghenghea vel logofăl", este o lectură greşită a copietorului de pe original,-ne având ce căuta pe un act emanat dela un şoltuz, XLI. Iaşi, 1634 (7142) Maiu 7. Floarea, fata Mag-dalinei, nepoată de fiică paharnicului Tudoran, de multă sărăcie îşi vinde din giumătate de sat din Strâmba, a cincea parte, ce este pe pârăul Tutova, — lui Costantin, feciorul vornicului Savei de Ceu-cani, drept 13 galbeni, bani buni. f Adecă eu Floarea, fata Măgdălinei, nepoată de hie lui Tudoran păharnicul, scriem şi mărturisescu eu cu cest zapis al mieu, cum eu de bună voia mea, de nime îmbiiată, nici asuprită, ce de multă sărăcie am vândut a mea direaptă ocină şi moşie din giumătate de sat din Strâmba a cincea parte, ce iaste pe Tutova, cu vatra satului, cu fânaţ, cu loc de pri-sacă, şi cu vad de moară, şi cu tot venitul, din câmpu şi din pădure, acesta l-am vândut dumisale lui Costantin, feciorul vornicului Savei de Ceucani, derept 13 galbeni bani buni. Şi în tocmala noastră au fost Focea uricariul şi Costantin Ţopa şi Ionaşco Ţopa aprod, în casa Mârzei din Iaşi, şi . . . Chi-rila de Popeşti, şi mulţi oameni buni, ca să-i fie dumisale direaptă ocină şi moşie, şi să-şi facă şi direase Domneşti, să să ştie. Şi (pentru) mai mare credinţă pusu-mi-am peceate cu deagetul (sic). vt. 7142 Maiu 7. — 74 — Ф (Floarea) Az loan Bocea uricariul (L. P.) Fost-au şi Toader Dăvidescul din Curseci ф (Ne descifrabil) (L. P.) Notă. — Strâmba, Ceucani şi Popeşti,-pe pârăul Tutova,-In jud. Tutova; Curseci (Curseşii) în jud. Vasluiu, allădală în al Tutovei. XLII. 1685 (7143) Fevruarie 26. Stoian Iorga şoltuz de Brâlad şi cu 12 pârgari, adeveresc pentru vânzarea moşiei Pogoneştii şi Polocineştii. Face parte din actele d-lui Costantinidi, proprietarul Pogoneştilor. (Al. Pop. Calimah, N. I. despre Bârlad, p. 82). XLIII. 1635 (7143) Aprilie 25. Martin şoltuz de Bârlad şi cu 12 pârgari, adeveresc ca Tuda şi Io* naşe Holteiul vând moşie din sat din Dinăseştii de pe apa Tutovei, cu vatră de sat şi cu vad de moară, lui Grigorie Maftei Roşea. Face parte din actele d*lui Costantinidi, proprietarul Pogoneştilor. (Al. Pop. Calimah, Notiţa Istorică despre Bârlad, p. 82). XLIV. 1635 (7144) Octomvrie 2. Andrieş şoltu-zul şi 12 pârgari şi alţi târgoveţi din Bârlad adeveresc că Petra din Tomineşti şi-au vândut nişte părţi de moşie lui Scrâlet pentru că acesta i a — 75 — plătit un fecior al ei, Ion, de o şugubină, 12 gal-bini. + Andrieşu şoltuzul cu 12 prâgari, i Ionaşc Dinga, i Enachie Goian, i Ursul Vântul, şi mulţi oameni buni, orăşeani de trâg de Brâladu, şi Neania de Obrâşiiani, scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare şi mărturie a noastră, cum au venitu înaintea noastră Petra de Tomineşti şi-au dat ea de bună voia ei, de nimene silit(ă), nice împresurată, o parte de ocină a ei din sat din Tomineşti, şi altă parte de ocină iar din Bănceşti, cu tot venitul ce va hi pre acela locu a ei. Şi le-au dat aceale dooau părţi a-mândooau lui Scrâlet (vre-o două cuvinte şterse), ca să le fie lor ocină direaptă în veaci, pentru căci i-au plătit Scrâlet un fecior a ei anume Ion de o şugubină, — şi-au dat doisprăzeaci galbeni. Dereptu aceasta nime de ruda ei sa(u) de feciorii ei să n’aibă trea nicolij; noi încă văzându bună tocmală de bună voia lor şi plată deplină, — noi i-am făcut aceasta mărturie dela noi ca să le fie lor de credinţă, până ce-ş vor face ei şi direasă domneşti. Şi, pentru credinţa, pus-am şi peceate oraşului şi ale noastre, ca să să ştie. Veleat 7144 Msţa Oct. 2. © © (L p T) (îi) (O semnătura nedescifrabilă). Notă,, Transcris după originalul ce mi s’a dat de d-1 V. Nico* Iau din Bârlad, fost administrator de plasă. Un Andrifş şoltuzul a fost şi în 1624 (Mânâst. Floreşti, Doc. XLV, p, 83/ — 76 — XLV. Bârlad, 1636 (71Qt4t) Maiu 26. Hie şoltuzul cu 12 pârgari ai oraşului Bârlad adeveresc vânzarea ce face femeia Belmezoaia cu feciorul ei Ionaşco şi cu fratele său Pascal, a părţii sale din Suceveni, remasă dela tatăl său Bulmezu, câtă se va alege cu oameni buni, către Costache din Folteşti, drept 23 galbeni. + Ilie şoltuzul cu 12 prâgari şi popa Zăgan de Corlăteşti, şi popa Buguţa ottam, şi Ionaşco de Folteşti, scriem şi mărturisim cu această mărturie a noastră, cum au venit înaintea noastră ciastă fâmeae Belmezoae, şi cu feciorul ei Ionaşco, şi cu fratele . său Pascal, din Suceaveani, de nimene siliţi, nice asupriţi, ce de a lor bună voe ş-au vândut partea lor ei, câtă să va aleage cu oameni buni, rămasă dela tatăl său, Ignat Bulmezu, din sat din Suce-veani; din câmpu şi din pomeate, şi din ţarină, şi din grădini, şi din tot ce vor aleage oameni buni, şi din tot locul, cum scrii Carte Mării Sale lui Vodă, că s’au pârât iai de ii răzeaşii eişi o au vândut .........lui Costachii de Folteşti, drept 23 de galbeni............ ca să fie lui ocină direaptă, şi lui, şi feciorilor săi; iar de vor vrea să întoarcă cineva dintru răzeaşii lor, ei să aibă a-i da banii, cât mai. sus scrie în ciastă mărturie dela noi, ce i-am făcut; iar de nu-i vor întoarce ei .... să aibă a*şi ţinea ocina lui ci-au cumpărat, până cân-du-şi va face direase domneşti. Şi mai pre mare credinţă pus-am şi peceatea oraşului într’aceaslă mărturie şi zapis, să să ştie. — 77 — vt. 7144 Mai 26. (L. Р. Т. B.) Nota. - Publicat îr. a mea Istoria сот, Bogdana, pag. 19, -aclul făcând parte din documentele moşiei Suceveni, din acea comună XLVI. 1637 (7146) Octombrie 2. Martin şoltuzul cu 12 pârgari şi preotul domnesc şi cu alfi târgoveţi Bârlădeni şi locuitori de pe aiurea, adeveresc cum au venit înaintea lor Costea, din Vini-şâşti, şi cu alţi ai lui, şi au vândut Iui Nacu, fecior lui Ia ne, neguţitor (din Bârlad), цп vad de moară în gârla Putnei, drept 120 lei bătuţi. Adecă eu Martin şoltuzul cu 12 pârgari şi popa Ştefan domnesc, şi Gligorie Maftei, i Toderachi ot Zorileni, Ion Ienachi Goianu, Ion Dinga, Ion Ursul, Vântul, i Crăciun Ciudin, i Oprea staroste, şi ot Dumitru Iorguleţ, i Micra, i Necula Cuciuc, şi frate-său Costantin, şi dela Costantin Gavril, şi dela Ilie Cârcotă, şi Ionaşco Ţâfârdanu, şi dela Grasul, şi mulţi oameni buni şi bătrâni din oraşu din Bârlad; şi dela Crâstea vătavul, şi Ioniţă ot Vrancea, şi Ion feciorul Nechitei de Clipiceşti, şi frate-său Toader, şi mulţi oameni megieşi şi din sus şi din jos, de pe gârla Putnei din giosu, scriem şi mărturisim cu a-ceastă scrisoare de mărturie dela noi, cum au venit înaintea noastră Costea, din sat din Vinişăşti, cu fraţii lui, cu Trifan şi cu Toader, feciorii Gheor-ghiesei, şi cu Gavril, feciorul lui Dumitru, şi cu Vi-draşc, nepotul lui Coste, şi Toader Goruntii, şi cu feciorii Olesoaei, şi cu toată săminţia lor, şi cu Ion — 78 — Dobândaş, şi cu popa Panhilie, din Odobeşti, şi cu fraţii săi, şi cu Cozma, nepotul lui Bonache, şi frate-său, Toader, şi cu toată ruda lor, şi cu Sava din Odobeşti, şi cu fraţii lui, şi cu toată ruda lui, şi cu Frumosul tij, şi cu Toader, fecior Armancăi. Aceştia, câţi sunt mai sus scrişi, au venit de nime siliţi, nici asupriţi, şi-au vândutu a lor driaptă o-cină şi moşie, un vad de moară în gârla Putnei din gios...........acela vad l’au vândut Nacului, fe- ciorul lui lane, negustorului (din Bârlad), drept una sută şi douăzăci lei bătuţi. Deci, noi, văzând a lor bună tocmală şi plată deplin, noi încă le-am făcut lor această mărturie şi dela noi, până се-şi va face Nftcul şi direse Domneşti. Şi de mai mare credinţă pus-am pecetea oraşului şi ale noastre, ca să fie de mare mărturie. Altul nime să n’aibă a să amesteca preste mărturie. Velet 7146 Oct. 2. (L. Р. T.) urmează ailte şease peceţi. Notă.-Publicat în Uricaru, XXI, p. 256, unde se spune că su-retul de pe mărturie a fost scris de Simeon Cheşcu Ursu la velet 1760 Mart 29. Hrisovul lui Vasile Lupu voevod întăritor acestei mărturii, cu data 1639(7146) April 24, este publicat tot în Tom. XXI din Uricaru, p. 255*256. Gligorie Maîteiu este ficiorul lui Mafteiu Roşea. Nacu, feciorul lui Iani, neguţitorul din Bârlad, mai avea un vad moară în Putna, cumpărat încă din limpul şoltuzului Carapotona (Iorga, stud. şi Doc, V, p. 69). XLVII. 1638 (7146) Mantie 15. Neagoe Şoltuzul cu 12 pârgari din trâg de Brâlad, adeveresc că A- — 79 — postolachi, feciorul lui Constantin parcalabu, cumpără moşie în hotarul Dinăşeştii, cu vad de moară Ia Tutova şi cu săpătură. Face parte din actele d-lui Costantinidi, proprietarul Pogoneştilor. (A. Pop. Calimah, Notiţa Istorică despre Bârlad, p. 82). XLVIII. Fără an (probabil 1638) April 20. /o~ naşe Avram şi Ursul Vartic, foşti vornici, şi cu alţi martori adeveresc vânzarea unei ocini şi moşii din Dracsini. Ionaşco Avram ce au fost vornic şi Ursule Vartic ce au fost vornic, Andrăiu stolnic din Poliţeni, şi Andonie spatar de acolo, şi Ionaşco Vâscovici diea-cul, şi Toader, sluga lui Iordachi vistiernicul, şi Ionaşco Dinga din Bârlad, şi Ionaşco Zupcu, şi Ga-vriţa şi Costantin de acolo de trâg, mărturisim noi cu sufletele noastre, cum au venit înaintea noastră Nicolai, ficiorul lui Ursul Bălţatu, ce au fost pitar, şi cu soră-şa cu Dochiea, de niminea înbiet, nici împresurat, şi au vândut a lor direaptă ocină şi moşie din sat diţi Dragsâni, au vândut Nicolai partea fratelui său, lui Grigorie, şi a fratelui său, a lui Toader, şi Dochiea au vândut partea sa; însă partea lui Grigorie au vândut Nicolai însuşi, iar partea lui Toader au vândut-o cu soră-sa cu Dochiea, pentru că le-au vândut Toader partea lor din Le...goni şi acele 3 părţi au vândut câte a cincea parte din jumătate de sat, şi le-au vândut lui Iftimie şi femeei sale, Todosiei, dirept 90 de zloţi bătuţi, bani gata; — 80 — şi s’au sculai Iffîmie şi soţia sa, Todosia, şi au dai două sute de zloţi bătuţi, cum mai sus scrie, întru mânule Iui Nicolai şi a surorii sale, Dochiea. Deci, noi, dacă am văzut a lor bună tocmală şi deplină plată, noi încă ne-am sculat şi i-am făcut mărturie şi zapis, ca să le hie lor ocină şi moşie, şi lor, şi feciorilor, şi nepoţilor, şi strănepoţilor, însă cărora Ie vor hi mai aproape; iar altu să nu aibă a se a-mestecâ nici dânâoară în veaci, şi mai pre larg, ne-am pus şi peceţile pre această mărturie a noastră. Şi eu Zaharia diacul am scris-----------April 20 zile. Ursul vartic iscal La astă tocmală am fost şi eu Ionaşco Zapco. „ Ionaşco Bâtcovici. Notă*-Publicat în Uricaru, XVII, p. 100-101—unde T. Codres-cu zice : „Acest act este scris pe hârtie, fără dată, se pare a îi de pe la jumătatea sutei a şapte spre zecea. Ы1 cuprinde 8 peceji mici, din care câteva sunt bine conservate ; cuprinde 5 iscălituri, dintre care una este latinească. Originalul este în dispoziţia mea“. Aciul este reprodus în hrisovul în slavoră a lui Vasile Lupu voevod din 1658 (7146) Maiu 10 (Uricaru, XXIII, p. 134-136), —deci am puteâ să-i punem ca dală probabilă anul 1638. Şi, fiindcă, în acest hrisov, se văd oarecare omisiuni şi schimbări sau modificări în câteva nume de persoane, reproducem, în traducere, partea dela început a a:tului de mai sus: „M.gi iarăşi au arătat înaintea noastră *un alt zapis de mărturie dela Ionaşco Avram biv vornic şi dela Ursul Varlic vornic şi dela Andreiu stolnicul d’n Poliţeni, şi dela Andronic tot deacolo, şi dela Ionaşco Juncu, şi dela Gavrită şi dela Costantin, şi dela al(i mulţi oameni buni şi bătrâni şi tineri,. XL1X. 1639 (7147) Aprilie 29. Hofarnica satelor Grecii şi Cernafii de pe pârăul Bogdana - Tutova, făcută de Neniul vornicul de gloată. — 81 — Suret de pe hofarnica lui Neniul vornic de gloată. Adecă noi Neniul vornic de gloată, scriem şi mărturisim cu această scrisoare a noastră, cum ne-au trimes Maria Sa Domnul nostru cu cinstită Carte Măriei Sale aici la sat la Greci şi la Cernaţi pre Bogdana, pentru pâra се-au avut vornicul Dumitraşc cu lonaşc Bâtcovici (Bâtcă) de Greci şi cu răzăşii lui, pentru o bucată de pământ şi pentru nişte stâlpi ce s’au fost stricat şi i-au mutat Prâcălăboae den Hotin, din hotarul Grecilor în sus, în hotarul Cer-naţiîor, în zilele lui Costandin voevod, şi e dela Vasilie vodă. Scriindu cum ca să aibă moşul său Cârstea, ce mai sus să pomeneşte, şi cu tată-său Ivan, a tineâ toate părţile de ocină şi de moşie, cu tot vinitul, acestor oameni, săteni din Măstâ-căni, pre anume Irimia, şi Simion, şi Grigorita, şi Bratăşu, şi Zahariia, şi Puiul, şi Gavril Ciocanea, şi Nechifor Motoca, şi Pătraşcu, şi Căzacul, şi alt Ne-chifor, şi Samoil, şi Mafteiu, şi Ionutu, şi Veveritoae, şi Ion Hrişcă. Care părţi de ocini sintu în sat în Măstâcani, la ţinutul B(a)căului, pentru căci au perit moşu-său (moşului său) Cârstei într’aceli vremi trecute (nişte bucate) pentru dăjdiile acestor oameni, ce să pomenesc mai sus, la dăbilari, doi-sprezeci boi . . . . vaci cu vietei, şi un cal . — 133 — şi trei poloboace de miere, şi doăzeci de galbeni, bani de argintu. Şi aşijdere iarăşi i*au mai perit moşului său Cârstii şi alt bou şi 9 ughi bani . . iarăşi la nevoi Ia dabili, şi li-au pus cis-tor oameni, ce să pomenescu mai sus, moşu-său Cârstea, şi zi peste zi cu giudeţi, ca să*i plătească ei bucatili, ce i-au perit pentru dânşii, şi banii la dabili, şi să-şi scoaţe ei părţile lor de ocini de* la mâna Cârstei şi zua (ziua) Ii*au trecut şi bucatili nu i*au mai plătit, ci şi-au lăsat ei părţile de ocini piitoare, la mânuli Cârstei, tatăl lui Ivan. Pentr’aceaia dacă viţi vedea Carte Domnii meii, iar tu să te scoli şi să mergi la sat la Măstâcăni, şi să strângi oameni buni megieşi de pien pregiur, din sus şi din gios, . megiiaşii locului aceluia carii vor hi, şi să socoteşti foarte cu mare dreptate, să li ei (iei) sama pre amănuntul pe direse şi pe cărţi, ci ari Zahariia, feciorul lui Ivan, dela alţi răpăosaţi Domni, şi nimăroi să nu făţăreşti. Şi de să va afla cum adevărat va fi ţinut moşu-său Cârsiea şi iată-său ivan părţile de ocini acesior oameni, ce să pomenesc mai sus, pentru bucatili lor şi pentru banii ci li-au perit pentru dânşii, Ia dăbilari, ne plătindu*le bucatele şi banii се-au dat pentru nevoile lor, ca să îi faci giudeţ Zahariei, feciorul lui Ivan, să ţie şi el părţile acele de ocini, precum li-au ţinut şi moşu-său Cârstea şi tată-său Ivan, cu tot venitul. Aşijderili şi pentru nişte pâine ce s’au luat de pre aceli părţi de ocini şi stă poprită iarăşi cui vii socoti, că să vini acea pâine, aceluia să o dai, iar cui să va părea cu strâmbul dintru săminţieli cari vor hi acelor oameni, ce să pomenescu mai sus, şi cuiva dintre răzeşi, să vie difaţă la Divanul Domniei meii. Şi, precum vei află mai cu dreptul, să*i faci Zahariei şi o mărturie încredinţată dela mâna ta şi dela acii oameni 154 — buni, ce să vor tâmplă cu tine la acea socoteală, şi să o dai la mâna Zahariei, feciorul lui Ivan, ca de să vor mai tragi cinevaş dintru săminţieli acelor oameni şi cinevaşi dintru răz(eşi) să a- vem ştiri şi Domniia mea. Aceastaşi scriem Domnia mea. U las vt. 7196 Mart 24 Saam gdinâ vilial. (L. P. D.) Tudosă Dubâu vel logofăt f Toader Bitdiman Notă.—După originalul găsit Intre hârtiile Bâl&bâneştilor. Nu ştim cum s a putut întâmpla aceasta, Măstăcănii fiind tocmai In ţinutul Bacăului. Câmpul lui Dragoş este pe Nichid, între Nichid şi Bistriţa (l. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel Mare. li, p. 551). LXXXI. laşi, 1688 (7196) Iulie 2. Costantin Can-temir voevod scrie boeriului Vasile Costache oel vornic ca să meargă pe unde sânt moşiile remase dela răposatul Isar şi să le împartă între feciorii acestuia, dându-le în a lor stăpânire şi părţile remase dela fraţii lor cei morţi, Canolachi, Vasile şi Ion, avându-se acum în vedere şi izvoduI de împărţală dela Bejan Gheuca şi dela Vâlcul. f Noi Costandin voevoda boj. milost. zemli Moi-davscoi. Scriem Domniia mia la cinstit şi credincios boiarenul nostru, dumnelui Vasilie Costachii vel vornic, facem ştire dumitale pentru satele şi moşiile acestor giupâniase, a Măriei şi Aniţii şi a Catrinii Cârstoae şi a iorgăi şi a lui Gligorie, ficiorii lui 135 — Isar, dacă vii vedea carlia Domnii meale, iar dum-neta să te scoli şi să mergi pre unde sânt aceste moşii, şi să strângi dumneta oameni buni, megiaşi de pen pregiur şi să socoteşti dumneta să le alegi moşiile, să le împărţi, să să ştie carele unde va tinia şi părţile a fraţilor celor morţi, a lui Canola- chie şi a lui Vasilie şi a lui Ion, să le împărţi, dumneta pe fra(ii ceşti vii, carii mai sus scriem. A-şijderia pentru izvodul de împărţală ce au avut dela Gheuca Bejan şi dela Vâlcul, să să socotiască a-nume precum au venit părţile atuncea, căce jăluiră că, la împărţală, unii au luat mai mult şi părţile îşi ţin deplin. Deci şi acele toate să le socoteşti dumneta, ce să va afla c-au strâmbătăţi, să-i aşăzi dumneta precum vii afla mai cu dreptul. Şi aşeâ precum li-i aleage dumneta să le faci o mărturie, să avem ştire zdravie. 11 las, let 7196 Tuli 2. Saam gpodin veleal. (L. P. D.) vel log. uc. Notă. —Bejan Ghenca a fost vornic de Bârlad pela 1640, împreună cu Efrem (A mea Ist. corn. Bogdana, Docom. p. 25). Intr’un rând acelaş Bejan a avut ca coleg fa trebele vornic ei, cam vedem din actul de mai sus, pe Vâlcul. Despre acesta se vorbeşte într’o poruncă a lui Ştefan voevod (feciorul lui V. Lupu) dia 1660 August 29, în care se spune: „Screm Domniia roia, la sluga noastră, la Ionaşco den Corueşti. dă-mu-i ştire câ Domniei miale, sau jâluit. Ştefan den Vâştîieşti, pre Vdtcu ceau fost dregător la Bârlad, zicând că i-au luat doi boi lâr de liage. şi fâr de ispravă, şi un bou i-au taîorsu, iar cu altul i-au rămas". e!c (Idem, p. 31). In actul defaţă este vorba deci de un izvod anterior anului 1660, făcot de Bejan Qheuca şi Vălcu,, deregători de Bârlad. — 136 — LXXXII. Iaşi, 1690 (7198) Iunie 26. Constantin Cantemir voevod scrie boiariutui Baenschie ce-a fost sardar, pârcălabul de Tutova, că, jăluindu-se Simion din Fichiteşti asupra Iui Vasilie Galerie din Bilceşti, în privinţa unei tocmeli, să-i cheme şi să le ia sama şt să-i aşeze, raportând de rezultat. f Noi Costantin voevoda boj. milost. gpodari zemie Moldavscoi. Scriem Domniia mea la boiarinul nostru la Baenschie, се-au fostu sărdar, părcalabul de Tutova, dămu-ţi ştire că Domniei meale s’au jăluit Si-mion de Fechiteşti pre Vasilie Galerie den Bilceşti, zicându c*au avut o tocmală cu în măsa tată-său celuia, precum ni-au arătat o scrisoale dela dum-nialui răpăusatul Gheorghiţă Bogdan comisul; dacă vei vedia Cartea Domnii meale, iar dumne-ta să triimeţi să-i chiemi pe toţi la domnia-ta şi să li iai sama foarte pre amănuntul. Deci, precum vei aflâ mai direptu, să-i aşăzi acolo şi să avem ştire. A-ceasta scriem. U las it 7198 luni 26. (L. P. D.) vel logofăt. Not&. - De pe original. Fechiteştii şi Bileeştii, mici cătune In jud. Tutova, pe râul Tulova. In măsa tată'Său—bunicăs-lerniceasa dă zapis la mâna lui Lupan ca, pentru 350 merţe de pâne ce-i este datoare, să-i fină monte de'a Ciortolom pe timp de un an. t Adecă eu, Simina visterniciasa, scriem cu cest adevărat zapis ia mâna lui Lupan, ficiorul nostru, precumu-i sintu cu trei suie şi cinci zăci de merţe de pâne datoare, şi i-am dai morili dela Ciortolom într’un an, ca să*şi ia pânea, carea îl sintu datoare; însă pânea eu îi sintu datoare cu de tot fealul de păne: cu grâu, cu săcară, cu mălai, cu orzu; ce, până s’a plini soma, să aibă a le ţine. Şi pentru mai mare credinţă me-m pus şi inelul, ca să fie de credinţă. Lt 7207 Săpt. 2. L. P. f Simina Visterniceasa. 1 m $Otă,~~Simiua ▼isternicaasa erâ fiica iui Qavrii Jora, m&~ riteti ca Vasile Gheuca, care a lost iâet de Daca Vodă. Pe pecete se observă nomele Âdriţm (ca Utere chirilice îs alb) sa înţeleg de ce. ta pan „a fost ispravnic“ (Doc. Bârl. voi. I II, p. 317), adecă omul de casă sau fecior boeresc la vlster* iceasa Simina. Io Moldova şi astăzi se aude numindu-se „fecior boerescu“ — omul de încredere al unui boeriu seu proprietar. Intre felurile de jpâne nu se aminteşte şi păpuşoiul sa» po-rnmbul, pentrucă pa la 1698 nu se cultiva îacăîo ţara noastră. Qortolomul, sat îo comuna Vizureni, jud. Tutova, în dreptul gării Tutova. Mâlaiu, înseamnă meiu, păsat de meiu. XCVIII. 1704 (7 2 tO) Noemvpie 16. Pârcălabii de Tutova împlinesc nişfe viie dela casa lui Gavril Pascal armaşul, şi le vând în târgul Bârlad pentru 50 lei, datoriţi de dânsul vornicului de poartă, Gavril din satu! Ruşi, pe jumătate heleşteu din Zmeeni. 4- МііасІІѵо ci Г uminalo Платпл ca fii - І X » V* yA VWtiSiKV) Ш A âUiSV V* «** mitale sănătos. Facem ştiri Măriii dumitale c’au venit Gavril de Rusi, се-au fostu vornic de poartă, cu cinstită Carte Măriii dumitali la noi, la Pârcălabii de Tutova, să-i plinim 50 Iei dela Gavrilu Pascal armaşul pentru giumătate de helăşteu din Zmieni de pe Bogdana. Care, acea giumătate de helăşteu îi-au fostu împreună şi-au fosto neguţat Gavril vornicul şi cu cumnatu-său Pascalu cu Gheorghie Bogdan, се-au fostu jitnicer, dreptu o sută de lei. şi banii nu le-u dat atunce, şi le-a făcut zapis, lui Gavril vornicul şi lui Pascal, să Ie dea bani la o zi, acea sută de lei. Şi, cându au fostu Ia zi, nu le-au dat banii, şi i-au tot urnit din zi în zi păr s-au tâm-plat de au murit Gheorghie Bogdan, şi au rămas — 161 zapisulu celu ele- bani la Pascal, latul armaşului Gavrilu, şi s’au tâmpla! de au murii şi Pascal. Dacă au murit Pascal, iar Gavrilu armaşulu, feciorul lui Pascalu, au luat zapisulu cel de bani şi l’au dat dumisali Lupului Bogdanu, се-au fost hatman, şi-au luat el banii pe helăşteu, şi unchiu-său, lui Gavril vornicului, nu i-au dat nimic. Deci noi, dacă am oâzut cârţili Mâriii dumitali de rămas şi de plinit, scriind la noi să plinim, noi am mărsu Ia casa Iui Gavrilu armaşul şi am luai nişti viii şi le-am dusu în târgu în Bârladu, şi am strânsu preufi şi orăşeni bătrâni, şi le-am preţuit: 4 boi 24 lei, 2 vaci 10 lei, o mânzată doi lei, 11 vile de mascuri mari mici, din iarbă, ne înblaţi în jir 11 lei. Şi au mai rămas 3 lei, şi pentru trei lei au pus zălog doi giunci (junei), un mânzat şi o mânzată, în doă săptămâni, de n’a da banii, să fie istovit; şi s’au pos şi zi, din 16 zile a lui Noe(m)vri pără doă săptămâni. Şi i-am făcut şi această mărturie dela noi la mână-i să-i fie de credinţă. Şi să fie Mărie dumitali sănătos. U Bârlad, let 7210 Noe(m)vri 16 dn. f Robii Mării Tale, Pârcălabii de Tutova Notă. — Gavril de Rusi, focă dela 5 iunie 1704 (7210), jurasâ pe Evanghelie în Biserica Sf. Neculai (Domnesc) d:n laşi, înaintea preoţilor şi protopopului Ursu, precum câ dânsul n’a luat nimic dela Ohaorghijă Bogdan pe giumătate de heleşteu din Zmeeni (Doc. Bârlâdene, voi. 111, p, 73), De când şi până când Tutova a avut pârcălabi cu îndatoriri de împlinitori ai poruncitor Domneşti, în pric ni civile, precum armaşii în chestii de delicte şi crime, este o chestie care trebuie studiată. 11 — 162 XCIX. Iaşi, 1706 (7218) Noemvrie 15. Mihai Racovifi voevod voiniceşte pe Vasitachi, feciorul lui Vasile Huşanul, de a ţineâ şi a opri pâr (Не de moşie a lui Strâtulat Huşanul din.siliştele Drago-mireşti şi Semini, pe Tutova, şi Stângaci, pe Ra-cova, pentru nişte datorii. f Noi Mihai Racoviţi voevoda bj. milost. gpdar zemli Moldavscoi. Dat-am cartia Domniei miali lui Vasâlachi, feciorul lui Vasili Huşanul, să fie volnic cu cartia Domniei miali a ţiniâ ş-a opri părţili de moşie a lui Strătulai Huşanul şi a fraţilor lui, ficiorii Apostului de Stânigani, părţili din sâlişti din Dragomireşti şi din Semini, de pe Tutova, şi din Stângaci, de pe Racova; cari părţi de moşie au dat el di-au plătit nişte datorii се-au fost datori Strătulat Huşanul cu nişte stupi şi cu nişte miere ta Turci di-au scos pe /rafii lui dela închisoare ce-a и fost înch’şi pentru acea datorie a frafine-sâu. Deci să fie volnic să opriască aciali părţi de ocini dtntr’aciali silişti despre alţi datornici, cum ar hi mai rămas dator Strătulat Huşanul. Şi nime să nu siia în protiva cărţii Domniei miali. U las, lt 7213 Noem. 13. (L. P. D.) Notă. -Scrisă pe prima îoae a unei coalc luirlie ru)lelă. Stânigani în jud. Tecuciu. c. Iaşi, 1708 (7216) Maiu S. Mihai Racovi/ă voevod, motivat de jahrirva giupânesei răposatului Chiriac Sturza, scrie bio uel paharnicu'ui Dabija, ca sâ cerceteze pe boerii însărcinaţi, în timpul fostului Domn Costantin Duca, cu uăcâritul la Tu-tooa şi Cohurluiu, în privinţa unei sume de 600 Iei, ce dânşii, la porunca acestui Domn, împrumutase dela un turc, Hagi Soliiman, din Galaţi. t Noi Mihai Răcoviţi voevoda bj. milost. gspodar zemli Moldavscoi. Scriem Domnia mia la credincios boeriul nostru dumnialui Dabijia biv vel pah, facem şlire dumitali că Domniei miale s’au jăluit dumneii giupâniasa răposatului Chiriac Sturzăi biv vel spăt, zicându cum, în zâleli lui Costantin Duca vodă, au orânduit Costantin Duca vodă pe dumnehii Pala-die visternicul şi pe dumneta şi pe Tu dorii de Galaţi şi pe alţi boeri sâ gasiascâ cu datorie 600 lei, şi au luat aceşti boeri dela un turcu din Galaţi a* nume Hagi (So)liiman, de s’au datu unde au fostu orânduiţi; şi acei bani vi sau rânduit dumilor-voastre ca să-t luaţi banii dela văcarii de Tutova şi de Cohurlui anume : dela Vicol căpitanul, şi dela Toader Sturzia, şi dela Chiriac, şi dela Aiecsandru căpitanul, şi dela Ghinia pârcălabul, şi dela Bur-ghiale de Bujoriani, şi dela Ion Abaza post; şi din-tr’aceli 600 de lei, au dat (s)amă bani, iar cu 60 Iei de lei (sic) zâ(ce) turcul c-au rămas, şi (de) a-tunce pănă астй turcului nu i-au mai dat, iar acmu turcul cela cu banii s’au sculat ş-au venit de ş-au plinit banii toţi dela maica răpăosatului Toder Sturzăi. De care lucru iată că-ţi scriem dumitale, să cauţi să chemi dumneta pe acei boiari cari au fostu cu văcăritul la Tutova şi la Cohurlui, şi să li ei 164 dumnafa sama foarte cu mare dreptate numai să să afle la cine au rămas acei bani; iar ne putând afla banii la cine au rămas, să facă curamâ cu toţii şi să plătiască acei bani a turcului, că nu este vinovat numai Sturzia să plătiască ; însă de vii află dumneta cum acei bani au fostu asupra Sturzăi o-rânduiţi dela toţi tovarăşii să-i dia turcului şi de vor avea tăvarăşii pecetluituri de mâna Sturzăi cum c-au luat acei bani 600 lei dela tovarăşi şi nu i-au daţ Sturzia la turcu, atunce Sturzia să plătiască; iar de nu vor avea tovarăşii pecetluit dela Sturzia, atunce cu toţii vor plăti aceşti bani, nu sângur Sturzia, şi altă jalobă să nu mai vie. Aceasta scriem. U las, lt 7216 Mai 5. (L. P. D.) Notă.— După actul original. Curamâ, cuv. turcesc, înseamnă contribuţie, colectă; pecetluituri,-înseamnă adeverinţele învestite cu sigilul Domnesc, cu care se încâsau de văcarii sau perceptorii anume însărcinaţi cu luarea văcăriiului. ci. Iaşi 1717 (7225) August 4. Mihai Raco-oifâ voevod scrie boeriior, Oprişan sulgeru! şi Sidmatie pârcălabul, ca să meargă la satul Băh-nari (pe pârâul Tutova) să cerceteze şi să hotărască moşia deacolo a Părvului pitarul. f ion Mihai Răcoviţi voevoda bj. mii. gpodar zemli Moidavscoi. Scriem Domnie mea la boiarul nostru Ofjrjşan sulgiarul şi la Stă met ie părcă'abul, vă facem ' ştire: dacă viţi veadia cartea Domnii meale, iară dumneavoastră să vă sculaţi şi să miargiţi la — 165 — sat, la Băhnari, cari iaste la ţinutul Tutoyii, a dumisali Pâr ou lui pitarului, şi să strângeţi oamini buni din sus şi din gios, megiaşi şi raziaşi, şi să socotiţi dumneavoastră cu bună dreptate, împreaună cu oa* mini buni, şi pe unde or (vor) şti şi or mărturisi oamini buni şi bătrâni, că au ţinut Pârout cial bătrân, şi or luă cu sufletili lor, pe acolo, de n’or hi pietri sau alte sămne, să puneţi şi pietre, să să ştie de cătră alţi răziaşi şi de cătră alte hotară. Şi să faceţi şi mărturie din seamne în seamne s’o daţi la mâna dumisali Pârvului pitarul, ca să i să facă şi dela Domnie mea întăritură. Iar cine i-ar fi stricat hotarul şi ar fi intrat cu nebăgare de samă, strâ-cându-i hotarul, să ne faceţi ştire cu o mărturie. Aceasta scriem. U las, It 7225 Aug. 4. (L. P. D.) Notă. - Bâhnarii (dispărut) a fost pe pftrăul Tufova. în părţile uirguşoruuii Pueşii. De pe porunca originală, cnre este scrisa pe prima pagină a unei coaie de hârtie riglatl* CIL 1726 (7234) Ianuarie 20» Mihai Racouifă ooeood, în urma judecăţii urmate la Diuan între Axinia, femeia lui Ştefan Corne, cu Ion Blojul a-produlp pentru o oie şi un loc stârpu la Râdăeşti (pe Bogdana), dă rămas pe Ion Blojul şi câştig de cauză femeei Axinia Cornea. f No! Mihai Racoviţi bj. miiost. gpodar zemle Moi-davscoi. Facem ştire cu această carte a Domniiai melia precum s’au pârât faţă la Divan înainte Domniei melia ş-a tot sfatul nostru, Axinie, femeia lui Ştefan Cornii, cu Ion Blojul aprodul, pentru o vie ce au 166 — jeluit, cumcă i-au rămas dela soţul iai, dela Corne, într’o dumbravă, unde dede sam(ă) că nu este loc de sâlişte ca să şadă oameni acolo ; iar Blojul a-produl s’au sculat de vro patru(s)preci ai (ani) ş-au făcut casă şi s’au aşezat acolo în costele viei iai şi-i tot mănâncă vie cu vacele şi cu mascurii lor şi-i mănâncă şi oamenii lui vie, şi nişte persâci, се-au avut în vie, încă i-au strâcat, şi multă pagubă şi stricăciune zâsă că i*au făcut. Şi Axinie Cornoe dede sam(ă) cumcă Blojul aprodul nici o triabă a-colo n’are, că moşie lui nu este acolo, nici vro sâ-leşte veche nu este acolo; iar Ion Blojul dede sam(ă) cumcă este om de moşie deacolo şi este şi sâleşte veche. Deci Domniia me şi înpreună cu tot sfatul nostru am giudecat: macară de ar hi având şe Ion Blojul moşie acolo şi sâlişte ce veche nu este acolo, ce este în vatra satului, am giudecat* ca să aibă a şede Ion Blojul şi frate-său Istratie acolo, în casâie lor, pănă în primăvară la iuna iui Aprii, iar atunce, la zua ce s’au pus, numai să caute Ion Blojul şi cu frate-său să iasă din casâie lor, să să râdice cu tot ce vor hi având ei, să să ducă ca să să aşeze în vale, în vatra satului, Ia sâlişte ce veche, iar deacolo numai să lipsască; iar ne lipsând la zua ce s’au pus, s-a trimite om gd de le va a-prinde casâie lor deacolo, şi pre dânşii i-or aduce aice şi sor da pe uhjâ de vor fi de mare certare dela Domniia me. Aşijderile au jăluit Ion Blajul şi pentru un pogon de loc sterpu, ce dede sam(ă) el cum c’au fost pe lângă vie Cornii, la Rădăeşti, ş-ar hi rămas dela un unchiu a iui, şi Ştefan Corne au pus viţă pe acel Ioc sterpu ş-au făcut vie şi o ţine dela. Domniia lui Costantin Cantemir vodă pănă ac» — 167 — mu. Deci, Domniia me ş-inpreună cu tot sfatul nostru, am luat sam(a) că de atunce, de când dă el sam(ă) că o ţâne Corne, sânt la patruzăci de ani. Deci, Domniia me am giudecat: de (b)ună vremi că Ion Blojul nu ş-au mai cătat pentru acel pogon de loc sterpu, atunce, într’un an sau şi la doi ani, să-ş hie ales cu Corne $ acmu trecând aţâţe ani, rămâind la mâna Axiniei Cornoe ace vie, pe acel pogon sterpu, făcută de Corne, iarăşi s’au ales giu* decata şi l’am dat rămas pe Ion Blojul aprodul din toată giudecata ţărâi, ca să aibă de acmu înainte a-i da bună pace Axiniei Cornoe. Şi această pâră să nu să mai pârască nice o dânăoară peste Carte Domniei mele. Aceasta scriem. U las L 7234 Ghen. 20. (L. P. D.) Vel logofăt uc. Notă. — Oin hârtiile moşiei Giurineştilor, de pe Hor late, jud. Tutova, care moşie a fost proprietatea spat. Gh. Opri-şan (f 1849). Procedarea cu aprinderea caselor de omul domnesca este, cum s’er zice, turcească; eu n’am mai întimpinat-o io alte documente. De aseminea şi darea sau expunerea unui om pe uliţele laşului, poate spre a fi bătut, încă n’am mai găsit-o aiorea. Am auzit din bătrâni câ, in vremele dinainte, vinovaţii pentru unele delicte erau bătuţi, in oraşe, pe la toate răspintiile cu vergi şi câ cel pedepsit, in afară de vaitele lui, strigă în gura mare; „Cine va face ca mine, ca mine să tragă“. De aici zicâtoarea; «îi duc vergili»,—adecă mă tem (de сіпеѵД) pentrueă are să păţască ceva. Este un lucru curios că oamenii în Moldova, după cât cunosc, până în ziua de astăzi, au persâci, de preferinţă prin vii. Prin patruzăci de ani înţelegem că, mai înainte vreme, a» tata §«s eeri& pentru preseripfie în materie de judşeatâ. — 168 — CUI. Iaşi 1731 (7239) Ianuarie 8. Gligorie Ghica voeoocl scrie biv vel paharnicului Cârsfe Iamandi, care aveâ un ţigan ce luase în însoţire pe o ţiganca a lui Miron Hancul şi aveau 5 copii,—învitându-i să se înţeleagă; altfel să-şi pună zi de judecată şi să se înfăţişeze la Divan. f Ion Gligorie Ghica voevoda boj. milost. gpodar zemli Moldavscoi. Scriem Domniia mea la hoeriul nostru, d-lui Cârste snâ Iamandii biv vel paharnic, sănătate. Facem ştire că aice la Domniia mea s’au jăluit Miron Hâncul pentru o ţigancă a lui driaptă vecină, ce (a) zis că au luat-o un ţigan a d-tali şi ari cu dânsa şi vro 5 copii şi tot îl porţi cu cuvinte din zi în zi şi nu vrei să-i dai nici vii să te aşăzi cu dânsul. Pentru care să cauţi, viin-du-ţi carte Domniei mele, de vreme că este acea ţigancă a lui Miron Hancul şi o ţine ţiganul d-tali, să cauţi să te aşăzi cu Hancul pentru ţigancă, fiind a lui driaptă vecină şi mai mult jaloba să nu vie; iar de iaste poveste într’alt chip şi, ne putându-vă aşeza, să vă puneţi zi şi să veniţi amândoi dinpreună faţă la Divan. Aceasta scriem. U las, lt 7239 Ohen 8. (L. P. D.) Notă. - Cârsîea iamandi biv viori paharnicul (răin pe la 1747 (7252), C.hennr 2(1. CIV. 1788 (7241) Maiu 21. Constantin Nicolae — 169 — Mavrocordaf voeood scrie lui Şerban Botianul capitali, ca sâ dee pe ţiganul Andrei и lui Cârstea famandi biu otori paharnic, pe care acesta îl cumpărase dela Danii! Arapul, egumenul dela’ sfetii Saca, şi-l stăpânise 12 ani. f Noi Costantin Nicolae voevda boj. milostiiu gs-podar zemli Moldavscoi. Scriem Domniia mea la boiarinul nostru Şerban Botianul căpitan, îţi facem ştire pentru un ţigan anume Andrei, de care ţigan ni-au jăluit boiarinul nostru Cârste Iamandi biv vtori păh, cumcă Гаі luat la casa ta de te slujăşti cu ţiganul, şi el ar fi cumpărat pe acel ţigan dela Da-niil Arapul, egumenul de sfetii Sava, şi-l stăpâneşti de 12 ani, iară acmu tu i-ai luat ţiganul. De care iată că-ti poroncim să cauji, având Cârste Iamandi dreptate să ia pe ţigan, să-i dai ţiganul; iar de ai ceva a răspunde, îndată să te scoli să vii la Divan, că, ne dând ne ţigan şi ne viind la giudecată, ţ-a veni om gpod de ti-a aduce şi-i da şi cibote, şj cai tea aceasta să o dai Ia mâna Cârstei Iamandi păh. Aceasta scriem. Lt. 7241 Mai 21. (L. P. D.) Notă. — Cibote înseamnă plată pentru omul Domnesc, însărcinat spre a-l duce Ia laşi pe un învinuit. Pe partea de dinafară a actului stă scris: „La boiarinul nostru Şerban Botianul biv vel căpitan, datise“. CV. (Fără dată, c< 1740). Iznod de che/fucle/c făcute la înmormântarea boeriului Toader Sturza oel jicnicer, 170 — Izvod precum s’au socotit pentru grije lui Toader Sturza vel jicnicer. 40 bezmeni ceară 15 lei, Ia Egumeni, 1300 p(â)ni, 10 lei la preuţi 3 ial (oviţe) 2 ughi la ciocli 10 berbeci 2 lucrul făcliilor 3 lei peşte 2 lei boj . . t de . . . 2 merti păsat 6 lei 8 năfrămi 50 vedri vin 130 lei : 12 lei cheltueli mărunte, 5 coţi atlaz albu, ceapă, chiperi mătasă 10 care lemne petelili 4 saci făină teste poleială albă |1 covor vlădicăi teste poleială galbănă 11 năframă 10 Iei la bacal să să de 1 atlaz la năsilie, pos* 1 ---zlot am dat la Gligo tav de îmbrăcat să- raş creiu, ţinte de îm brăcat săcreiuL 4 p(o)t(ronici) 4 scânduri Notă. — Pna 40 bezmeni ceaarâ, cred că trebueşte a se înţelege o cantitate de ceară luată dela locuitorii cari aveau stupi şi se aflau cu aşezarea pe moşia boeriului Sturza, şi această denumire—prin iniţiativa strânsoarei ce se făcea de cătră câmâraşul de lumini pentru Cartea Domnească, care bezmen se numiâ (Cant. D. M. 86, tributum cerae . . . quod bezmen vacator). Prin ial(ovi(e) se înţefeg vaci sterpe, ce s’au tăet la acea înmormântare pentru pomană, la popor. Iar pe-telele şi testelele de poleială de aur şi argint, — se întrebuinţau la poleirea smochinelor, alămâelor şi portocalelor, sau a altor poame sau fructe ce se vor fi pus în anume beţi-şoare, pentru a se înfinge în colacii, numiţi în limba poporului capete, ce de regulă se fac, până în ziua de azi în Mol-, dova, la înmormântări, în formă de S şi de 8. Covor vlădi* сШ% se vede că pe atunci, în afară de năframă la cârjă sau — 171 — la lumânare, i se mai puneâ Vlădicăi sub picitfare, la prohod, şi nn covor,— care se lua a^oi pentru el. Preţurile sânt arătate numai pentru lucrurile cumpărate, nu şi pentru cele ce se aflau în cesă. CVI. Iaşi* 1742 (7250) Fevruarie 5. Costantin Neculai voevod împuterniceşte pe un armaş ca sâ meargă la Grigorie, fost căpitan mare de Co-vurlui, şi să-l siliască pe acesta a-i da pe mână pe un Nedelco, ce i-au fost argat, şi care acum era învinuit că au furat un ca! şi 5 epe. f Costandin Niculae voevod boj. milost. gpodar zemli Moldavscoi. Dat-am carte Domnii meii slugii noastre, cestui armaş, să fie volnicu cu carte Dom-niii meii a merge la Grigorie се-au fost căpitan mare la Covurluiu, şi să aibă căpitanul Grigorie a da pe un Nedelco, се-au fostu argatu căpitanului, şi acum prinzându-să doi tâlhari, anume Ştefan şi iar Ştefan, cumnaţi căpitanului Grigorie, şi, aducân-du-i aice, s’au pus la temniţă. Şi mărturisăsc aceşti tâlhari pentru un cal şi 5 epe a preutului Melahie din Bursuci ot Tutova, cum l-iar fi furatu, acel Nedelco, şi li-ar fi dus la cotu lui Gherei Mârze. Pentru aceia să aibă a apucai pe Grigorie căpitanul, şi Grigorie căpitanul să caute pe acel Nedelco, şi, ori unde Г ar afla, să-l prinză şi să-l pue în butuci, şi să-l de pe mâna omului gospod, să-l aducă aice, să să dovediască cu tâlharii. Şi nime să nu ste în potriva cărţii Domniii meii. U las, lt 7250 Fevr. 5. (L. P. D.) Procit. 3 logofăt. — 172 — Notă. — Scrisă pe un sfert coală de hârtie. Bursucii au fost sat în cuprinsul comunei Bălăbăneştii, din jud. Tutova, astăzi sânt cunoscuţi numai ca simplu trup de moşie. Această Carte Domnească, ca şi alte câteva hâitii Bălăbăneşti, mi s’a încredinţat de d-1 Grigorie Teodoru, epitrop casei Sf. Spiridon, din laşi,— originar din acel sat. Butuc, butuci, — Instrument de pedeapsă. CVII. 1742 (7250) Fevruarie 16. Costandin Ma-urocordat voevod voiniceşte pe (Cârstea lamandi) sâ-şi stâpâniascâ moşia, oamenii sâ-t asculte şi el sâ le pună vornicel. Ion Costandin voevod boj. mii. gpodar zemli Moldavscoi. Să fie volnic să-şi stăpâniască moşie lui şi oamenii, ce vor şedea pă moşiia lui, să asculte de dânsul, şi el să le pue vornicel, şi dijmă să-şi ia pe obiceiaiu; iar cine va avea a răspunde, să vie defată. 7250 Fevr. 16. (L. P. D.) Nota -Cartea aceasta de volnicie credem a fi dată lui Ciîr-stea lamandi. Constatăm că, în satele de pe moşiile hoereşti, pe vornicel îl punla stăpânul moşiei şi nu locuitorii, CV1II. 1745 (7253) Febr. 12. Jaloba lui Lupu Cociorvă din satul Sărâfenii, jud Fâlciu, asupra u-nui vornicel din satul Creţana şi asupra tuturor sătenilor deacolo. Milostive şi luminate Doamne, să fii Măria Ta să-nălos. Jăluesc Domnii Mării Tale, ca Domnului milostiv, pe un lovu, cari iaste vornicel la un sta a- — 175 — nume Crejana ol (inului talciiului şi pi sătenii dea-colo: că viind cercăfură la Mărie Sa Coslandin Vodă şi viind cercători d-lui comisul i Sufache cu cercătura pece(ilor la Ohenari, au găsit pi un Pricopie Cojocariul din Igeşti în sat în Cre(aria, şi i-au dat pecete ; dar, fiindu-mi acel Pricopie dator să-mi legi giumătate de pogon di vie, au venit la casa me să-mi tai haragi; ei, Măria Ta, au venit la casa mea şi n’au vrut să-şi ia omul şi l’au îngrozit şi, fugindu omul au venit cu tâmpijicuri (sic) şi mi-au lepădat un zapis de moşii acelui om, ne fiind eu acasă, şi au luat bani, zicând cătră gazda me că am zis eu să de bani; şi l’am plătit un an deplin ; acmii Măria Ta, mi-au luat şi de a zice şi sânt, Măria Ta, păgubaş şi de bani şi făr de moşie ; şi ei sânt toţi iscăli(i în zapis, că sânt răzăşi. Ci mă rogu, Doamne, milii Mării Tale, să nu rămâiu păgubaş,, că port şi acmu acei bani cu camătă, şi sânt sărac şi de moşie şi de bani, şi am rămas cu lacrămile pe obraz. Mă rog Mării Tale de dreptate, că Măria Ta eşti lumina celor întunecaţi, şi fii Măria Ta sănătos. Robul Mării Tale Lupul Cociorvă ot Sără/cui ol iâlciu. (Pe faţa întâi a foei a doua) f lo Ioan N. Vd, bj. milost. gospodar zămli Mol-davscoi. Dumneta ispravnice dinpreună cu vel căpîl. de Fălciiu să-i aduceţi pe acii oameni faţă, şi să le luaţi sama foarte cu dreptate şi, dupăcum să va cădea, să hotărâţi cu carte de giudecată. 7253 Fevr. 12. (L. P. D.) — 174 — Procii 3 logof. Nota. - Pecete mică întipărită cu roş. Actul mi s'a dat de d-l Maior Tudor Pamîil, acum răposat. Ga /.da mc, so|ia me. CIX. laşi, 1747 (7 255) August 25. Ion Grigorie Chica ooeood înputerniceşte pc boiariul sau Cârstea Iamandi, de a-şi lua ţiganii robi, cari să trag dinirun Petrea ţiganul, de pe ori unde i-ar află. f Ion ârigorie Ghica voevoda boj. milost. gpo-dar zemli Moldavscoi. (Scriem) Cartea Domniei meale boiariului nostru d-sale Cârstei Iamandi biv ... să fie volnic cu cartea Domniei mele a cerca ţigani, ce s’ar fi trăgându (din Pe)tre ţiganul, pe care ţigan arată d-lui zapis încredinţaţi! cu iscă-lituri a boeri mari, dela un Şerbul Gheuca postelnicul, în care scrie că au dăruit pe acel ţigan ră-păosatului Vasilie Costache, ce au fosl vornic mare, latul soacrei paharnicului Cârstei Iamandi, pentru multă facere de bine се-ar fi avut despre d-nalui vornicul Vasilie. Deci, ori-unde ş-ar afla niamul dintr’acel Petre ţiganu, să aibă a-i lua cu totu ce-ar ave ei la stăpânirea sa, să-i ducă la casa d-sale, fiind dumnaiui ţine (sic); iar de ari ave cine cevâ a răspunde, pentru aceşti ţigani, să vie să ste faţă la divan cu scrisori ce-ar ave. Şi nime să nu ste în potrivă peste cartea Domniei meli= U las lt 7255 Aogustu 25. (L. P. D.) 175 — cx. 1754 (7262) РосеIIuiI sau adeverinţă cu pe-calea Domnească pentru plata văcârilului pe un an. Ţinutul Tecuciul văleat 7262 ocolul Nicoreşlilor satul Nicoreştilor numele Ioniţi porecla Vasâlachi vite patru boi părul unu vânăt-galbăn, unu băltat-murgu, unu vânăt, unu floren. am plătit vâcâritul într’acestu anu Notă. —Pecetluitul defată constâ dintr’o bucăţică de hârtie, imprimată cu cirilice, lungă de 25 c. m. şi lată de 12 c. m. Sigllul Domnesc este in.primat cu roş, având pe el bourul şi vulturul cu o coroană deasupra, semn că Racoyiţeştii au domnit în ambele principate. Cuvintele imprimate, din pecetluit, sânt redate aici cu litere mai negre, spre deosebire de cele scrise de mână. Pe contra pagină este o pecete mică imprimată în negru, cum şi 2 semnături, nedescifrabile, desigur ale funcţionarilor în-căsători, ne arătându-se însă suma încăsată, Găsit in hârtiile Pupezenilor (sat în jud. Tutova), ce mi s’au dat de d-na Atanasiade. CX1. 1756 (7263) Aprilie 29. Andrei и Vâryo-ici, Simion Vârgolici şi Lupu Bălăban, dau o mărturie fa mâna feciorilor lor, Apostol, Constantin şi loan, despre un furt de haine şi odoare, ce au suferit din partea unor săteni tâlhari din Bursuci, enumerând lucrurile furate. + Noi, cari mai gios ni-am iscălit, făcut-am această mărturie a noastră, cu sufletele noastre, la mâna — 176 — ficiorilor noşlri, anume Apostol Vargolici, i Costan-lin Vargolici, i lui Ion Vârgolici, şi сеІогаІаЦі fraţi tuturor, că, avându noi nişte haine şi odo(a)re şi tâmplându să de le-au furat nişte oameni din Bursuci, nepoţi Rohnii, anume : feciorul lui Cârstişor, Apostulu, şi Mărdari, şi lacov zet ego (=ginere lui), şi cu Burla fata lui Cârstişor, şi Nechita, fecior Zi-zului; şi i-am căutat pe tâlhari şi am prinsu pe Nechita, fecior Zizului, şi l’au dus la casa lui Gligori Bălăban şi l’au întrebat ce aţi făcut straile ? el au dat samă, de ne-am scos capetele din foamete şi din lipsă,— dar noi vom argaţi şi vom vinde moşii şi ce om (vom) ave, şi vom plăti; că nu ne este năpaste, cari ştiu şi eu Lupul Bălăban şi mărturi-săsc cu sufletul meu. Iar peste noapte au fugit Nechita tâlharul dela casa noastră şi, de atunce, nu s’au mai găsit nici unul dintr’aceşti tâlhari. Şi au o- r>ini' mrvoîî r'î лі A frîo n r>lroîlr\r> оол^ілгсі n * О 11 Ш Я1 /”* 1 I _ l^llll, UC 11 1\^U. O LI ШШ1 иъъоіиіи, 11 UU 11 IUI v^u lezat să vie să stăpâniască moşiile. Şi paguba au fost: 2 părechi de desagi de lână ţărăneşti, şi plini desagii, anume ce au fostu, o sucnă, şi un băiba-rac şi un brâu de mătasă de 12 lei, 3 părechi şerji poleit(e) de argintu, şi 3 inele de argintu i poleite şi cu zăvat, şi un contăş de postav, şi o păreche brenevigi de postav vineţi, şi trei feţe de perini cusute, doă năfrămi femecşti, denainte, 3 cămeşi fe-meeşti şi cinci năfrămi de brâu, 2 înbrobodeneţi, şi 4 saci de lână necusuţi, ţesuţi în sus, şi o cergă cu laţi creţi, şi o scoarţă, şi un polog, şi trei zeci coţi pânze, şi o zgardă de argint de(n) trei bucăţi, şi o căldări, şi nişte brăţeri de argintu, şi o păreche de heră de plug. Noi aşe ştim şi mărturisim 177 cu sufletili noaslre înainte Iui Dumnezeu şi înainlc a loată giudecata. Şi, penlru credinţă, am pus de-geteli în loc de iscălituri. Ap. 29, 7263. ® Eu Andriiu Vârgolici Ц Eu Simion Vârgolici ф Eu Lupul Bălăban Notă.-Originalul scris pe prima faţă a unei coaie de hârtie riglatfl. Pe partea de dinafară stă scris: „Ioniţă Ifrim şi cu alţi fraţi a lui, deosâbit de părţile ce au, vor sâ stă-pâniascâ şi părţile tâlharilor acelora din Bursuci". Bursucii (sat dispărut), fost în cuprinsul corn. Bălâbăneştl-Tutova. Sumă (de unde sucman)=postav pentru sucmane. Nechita a fost la саза Iui Qrigore Bâlâban, fie câ acesta era cel mai cu vază din familia păgubită, fie câ eră învestit şi cu oare care autoritate, acolo, în Bălăbăneşti. CXII. 1757 (7265) Martie 14. Scarloi Grigorie Ghica voevod scrie Ispravnicului de Tutova şi bo-eriuiui Costantin Sturza biv vtori paharnic, ca să cerceteze pricina dintre Ştefan Gâluşcă şi Toader Sion, ambii din jud. Tutova, pentru o parte de moşie Corobâneştii şi pentru un Ioc de prisacâ pc moşiia Hârşova, şi, judecându-i, să-i aşeze, cum ar fi mai cu dreptate. f Noi Scarlat Grigori Ghica vvoda bojliu milostiiu gpodar zemli Moldavscoi. Credincioşi boiarii Domnii meale, d-lui . biv vel şetrar, ispravnic de ţinutul Tutovii, i Costantin Sturzea biv vt paharnic, vă facem ştire că ni-au dat jalobă Ştefan Găluşcă mazil ot Tutova, zicând că, având o moşie anume Corobâneştii Ia ţinutul Tutovii, dinpreună cu Toader І2 — 178 — Sion şi cu frali-său Ioniţă, carile au murit; şi seu-lându-să Ioniţă Sion, carele au murit, di au zălogil toată moşiia Corobăneştii la Andriian Cozma, acmu Andriianu stăpâneşti toată moşiia şi partea jăluito-riului acestuia; şi, fiindcă Ioniţă Sion au murit, nu vra frati-său, Toader, să de bani Cozmii, ca să răscumpere moşiia, şi stă moşie Ia mâna Cozmii, şi acesta iaste păgubaş de vinitu moşii di pe parte lui. Osăbit au mai jăluit Ştefan c-au făcut un Ioc pri-sacă pe moşiia Hârşova, ce o are înpreună cu Toader Sion, şi acmu dupăce-au tăet Ştefan pădurea ş-au făcut loc de prisacă, să scoală Sion şi aduce stupi de-i pune în locul cel de prisacă a lui Ştefan şi ia el tot vinitul moşii, dupăcum mai prea largu viţi înţălegi din jaloba lor. Pentru care iată că vă scriem dum. văzând carte Domnii meale, să aduceţi defaţă pe Toader Sion, şi întăiu să le luaţi sama pentru ace moşie, ce iaste zălogită la Cozma, chemând şi pe Cozma defaţă şi dovedindu-să c’au ză-logit acel Ioniţi Sion, frateli lui Toader, toată moşiia şi parte lui Ştefan, să apucaţi pe Toader Sion ca să plătiască banii Cozmii, să scoată moşiia; ori dacă vrea Sion să întoarcă bani să răscumpere moşiia, fiind zălogită, să întoarcă Ştefan şi să fiia el stăpânitoriu, de vreme ce iaste răzeş, iar să nu ră-mâia acesta lipsit din moşiia lui; cât şi pentru locul cel de prisacă, ce arată Ştefan că l’au făcut iai din pădure, iarăş să-i luaţi sama; şi, dovedindu-să că l’au făcut Ştefan cu toporul şi Sion n’au avut triabă, să daţi mărturiia la mâna lui Ştefan, ca să-şi stă-pâniască locul cel de prisacă şi, ce-a fi luat până acmu, să pliniţi dela Sion. Şi pentru toate precum • 179 - a fi mai cu dreptate să-i giudeeaji şi s&'i aşăzafi, ca să nu să mai jăluiască, hotărând prin Carte de giudecată; iar ne odihnindu-să acolo, să le dati zi de soroc şi cu mărturiia să-i trimiteţi la Divan. A-ceasta seriem. Lt. 7265 Mart 14. (L. P. D.) Vel logofăt. Notă. - De pe originalul care este în păstrarea mea. CXI1I. 1737 (7 265) Iunie 1. Strămoşii Bălăbăneşti lor, după mărturisirea bătrânilor Simion Vârgolici şi Lupu Bălăban, oameni trecufi de 80 ani. Izvod di strămoşii socru nostrului (sic) Ion Pechi. precum au mărturisit Sâmion Vârgolici şi Lupu Bălăban, oameni trecufi pişti 80 ani, din Jăravăţu, dila Bursuci, undi şăd acum Bălăbăneştii. 7265 Iunie 1. Dediră samă aceşti mai sus numiţi: pentru că au fost doi fraţi, oameni streini, nu ştiu, greci au sârbi, neguţitori, şi au fost făcând cerezi de boi, şi pi unul l’au chemat Pechi şi pe altul, nu i se tine minte numele, cari au luat pe strămoşa Adămeşli-lor, şi dintr’acela sânt Adămeştii. Iar-Pechi, fratele acestuia, fiind rezmeriti într’ace vremi pentru- Tătari, s’au tâmplat acolo, la sat la Româneşti, şi înconjurând Tătarii casa unui Roman vel paharnic, şi având acel Roman, vel paharnic, fată mari, au zis tatăl său, cine s’ar găşi să-i scoateţi fata dila robie, şi i*au scos’o acest Pechi, şi au dat’o după dânsul. Şi cu ace fată a lui Roman au făcut pi un Bălăban, şi acest Bălăban au 180 făcui şasă feciori şi palru feli, nepoţi paharnicului Roman. Feciorii anume să să ştie: Pechi sân Bâlâ-ban; Picoş brat lui Pechi, stărp; Aftenie, tij; Vasilie, tij; Grigorie, tij; Toader, tij. Fetili anume : Buna Focşoi; Antoniia, Mârica, Ioana. Şi dintr’aceşti 10 fraţi au rămas şapte, di să înparlu şi acei trei stărpi, să îmbracă pe aceşti şapte numi. Şi pentru moşii câţi hotară au anumi să să ştie aceşti fraţi dimpreună : în Româneşti, în Popeşti' în Epureşti, în Bursuci, în Băgăoani şi în O nea ni. Vasile Dorobătu, Sâmion Bumbar şi Constandachi Bradre, Vasile Profir. Asupra Vindereilor Gheorghi Sirbul, i Gheorghe Taşcă, Antohi Ba-daşcă, şi Sandul Baicu, Vasile Baicu, Ion Podaşcă, Stefănachi Ciocan, Miron Ciocan. Asupra Grăjdenilor. Alixandru Popa, Mihai Popa. Izvod de strămoşii noştri di pi Focşoai Lupul Arhirie, Gheorghie Lazor, Manoli Gheor-gbiti, Toader Zvârlifus, Andreiu Zvârlifus, Panaite Ciubărcă, Toader Negoiti, Dumitrachi Rotar, Toader a Vasîlcăi, Vasile Moraru, Toderaşc Ianoli, Antohi a Catrinii, Panaite Domnişor, Ioniti Rotariu, Cos-tandin Moisă, Manoli Olariul, Neculai Dumitru, Dumitrachi a Vasîlcăi, Vasili Dimofti, Neculai Domnişor, Ionijă Dumitru, Neculai a Catrinii, Grigoraş Vârtosul, Vasili a Catrinii, Gavril Lazor, Andrunachi - 181 — I Lazor, Neculai Arhiri, Iacob Olariul, Vasili a Zamfirii, Ştefan Manoli, Coste Venin, Costandachi Bră-haru, Mihalache Bostan, Lupul Corui, Costandin Bădrăgan, Gavril Dimofte, Dumitru Manoli, Cos-landin Zvârlifus. Arhirie Lazor. Notă..—După original. Româneştii, Bursucii, au fost site în comuna Bălăbăneşti, jud. Tutova. Actul este dăruit mie de b&trina Bălăban, care a trăit !n Bârlad. CXIY. 1763 (7271) Februarie 5. Diata Ilincâi Tu-chita prin care dărueşte bisericii sfântului Necu-laiu trei dughene şi o pivniţă, în mijlocul târgului Bârlad, şi un pogon de vie Ia Nicoreşti. Diiata Ilincăi Tuchiloe ce au mărtu(ri)sit la boia ei înnainte preuţilor, când au făcut masle, şi ce-au dai besericii anume să să ştie ce au dat. Au dat trii dughene şi cu oa pivniţi din mijlocul târgului să fie a sfinţii biserici; şi au mai dat un pogon de vie la Nicoreşti, tot sfinţii beserici, care este hramul sfântului Erarh Neculaiu, ci esti făcută de Toder Tuchil(ă) ci au fostu bărbat Ilincăi Tuchiloe. Şi cându au făcut acile dughene l-a (le-au) făcut cu cheltuiala lui Toder Tuchil(ă) şi cu a Ilin-căi: iar locul este dat giumătate zestre de socrul său, Cole, iar giumătate este dat de târgoveţi, din locul târgului, fiinducă au fost *şi el ispravnic târgului, şi, ne avându copii rămaşi pe urma lor, au dat sfinţii bes(e)ricii. Iar cine s’ar acolisi, ver di(n)namul lui Toder, ver dintr’a Ilincăi, să fii suptu blăslui (blăstămul) besericii şi a sfântului Ierahcu (Ierarh) Neculaiu, şi de noi ne ertati. — 182 — Şi, cându s’au făcut această diiată, s’au tâmplat preutii care s’or şi iscăli. Iar cari preuţi or sluji la sfănta biserică să aibă a face sfânta Leturghie în toată zilile, şi să pomenască tot namul nostru. Şi această diiată să fie de mare credinţă ori la ce giudecată s’ar tâmpla. Let. 7271 Feur. 5. *j* Erei Manole proln protopop, dohovnic, am scris. t Erei Ghiorghii Brăescul protopop am fostu faţă la masle(ie) ei •fr Erei Costantin m’am tâmplat la masle* *j- Erei Vasile Praja, cumnat IlincăiTuchiloe. -f Erei Angheluţi m’am tâmplat la maslu. Jxr s \ .^V zz ^ 4 ж- fr j2s: с ‘S \ \ —___ ф. AiH* ***'# щ k(, /П0~Т?/(л fi* Si eu Ene, nepot lui Toader Tuchilă, am foslu faţe la această danie şi m’am iscălit O Şi eu Toder, nepot Iui Toader Tuchilă, am fostu faţe la această danie şi m’am iscălit Notă. Actul original, după саге am transcris, este în posesiunea d-iui Şmil Calz, comerciant in Bârlad, atr. Şte — 183 — fan cel Mare, No. 159. Din acest act se constată câ biserica îi făcută de Toader Tuchilă, fost Ispravnic, pe când se afla în viaţă, probabil în 1760, după tataril din 1758 (A se vedea Doci Bârlad. Voi. II, p. 44). Biserica aceasta Tuchilă, Tuchi-loaia, s’a făcut desigur din pajişte, cum se zice, — dupăce cealaltă biserică a Sf. Neculai, făcută de Dima, a fost arsă de tatarii din 1758 şi prefăcută mai pe urmă de familie laşanu. cxv. 1766 Iulie 13. Grigorie Alexandru Ghica voevod scrie biv vel stolnicului Costantin Sturza şi biv vel sulgerului Enachi, Ispravnici de ţinutul Tutovei, ca sâ cerceteze cele reclamate de Vasile din satul Huşii, (inutul Sucevei, pentru nişte pârţi din moşia Docani, ţinutul Tutovei. + Noi Grigorie Alexandru Ghica vvoda boj. mii. gp. zemli Moldavscoi. Credincioşi boerii Domnii meale, d-fa Costantin Sturze biv vel stolnic, i Enachi biv vel suger, Is(pravnici) de ţinutul Tutovei: vă facem ştire că Domnii meale au dat jalobă Vasile din satul Huşii, dela ţinutul Sucevei, zicând c’au avut moşie de baştinji la ţinutul Tutovii anume Docanii, pe Jăravăţ, care moşie din baştină au îmbiat în 4 bătrâni; şi, în anii trecuţi, s’ar fi sculat nişte neamuri dealui ş-au vândut nişti părţi dintr’ace moşie vist. Gheucăi şi pe urmă s’au sculat nişti nepoţi a vist. Gheucăi ş-au scos moşie la vânzări acele cumpărături. Ş au înlrebat pe acei răzăşi de vor ca să răscumpere iai aceli părţi, bine, de nu, să le vândă altora, şi răzăşii au răscumpărat moşie; dar unii din vânzători n’au dat bani la răscumpărare ş-au intrai şi la — 184 — moşie stăpânitori; pe urmă, ne fiind jăluitorul acesta acolo, s’au sculat unii din răzăşi şi au vândut părţile lor cele de baştină şi din răscumpărături d-sali banul(ui) Lupului Costachi, ş-au dat şi zapisâle cele vechi de răscumpărări d-sale;* acmu, prinzând de veste, jăluitoriul acesta, că s’au vândut aceli părţi de moşie, s’au dus la d-lui banul şi-i dă banii ci-au dat şi să-i de zapisâle, şi d*lui nu priimeaşte, şi-l sâleşte ca să-i vândă încă şi el părţile lui, ci ari acolo, cari mai pe largu veţi înţălegi toată pricina din jaloba lui. Pentru care iată că-ţi scriu d-tale, luând Carte Domnii mele, să-l chemaţi şi pe d*lui banu de faţă şi să le luaţi seama foarte cu amăruntul şi cu bună dreptate; şi de va fi jaloba lui adevărată, să-i de banii d-sale banu, ce au dat, şi să-i de moşie şi zapisâle fără de nici o pricină; căci pe d-lui nu-l dă dreptate, fără de voe tuturor răzâşilor. să cumpere. Iar de va fi pricina într’aii chip, să-i giudecaţi şi să-i aşăzaţi acolo, hotărând pricina prin Carte de giudecată. Iar ne odihnin-du-să cu giudecata d-voastre de acolo, să le puneţi zi de soroc şi cu mărturie d-voastre să vii la Divan. Aceasta scriem. (L. P. D.) Li. 1765 Iulie 13 Procit, vel vornic Notă.—După porunca originală, scrisă pe prima şi a doua fa(ă a unei coaie de hârtie riglată. Pecetea Domnească, în roş, e cea mică. CXVI. 1765 Noemvrie 18. Grigorie Alex. Ghica împuterniceşte pe LupuI Costache biv vel ban, spre 185 — a-şi stăpâni doua părţi din satul Docanii de pe Jăraoăf, cumpărate dela răzăşii deacolo, şi respinge ca ne întemeiata, cerire de răscumpărare a răzăşului Vasile Fele. Noi 6rigorie Alexandru Ghica vvod bojiiu mii. gdar zamli Moldavscoi. Dat-am carie Domnii mele cinstii şi credincios boeriul Domnii mele, d-lui Lupul Costachi biv vel ban, să fie volnic cu carte Domnii mele a stăpâni două părţi din satul Docanii, ce este pe jăravăţu la ţinutul Tutovii, care li-au cumpărat dela răzăşii dintr’acel sat cu zapisul din let 7263 (1755). Pentru care părţi acum, în anul trecut, după ce au trecut zăci ani Ia mijloc, s’au fost rădicat un Vasâle Fele, din Huşi, ot ţinutul Sucevii, ca să răscumpere dela d-lui banu, fiind el răzăş; şi, eşind la giudecată din porunca Domnii mele, înainte du-milor sale Costantin Sturză stolnic i Vasâlachi Ar-maşu, Ispravnic ţinutului, carii numiţii boeri, făcând cercetare pricinii aceştia, au aflat că fără de cale îmblă acel om, piste zăci ani се-au trecut, şi el n’au zis nimic. Dar tot ne odihnindu-să acel Vasile Fele şi, cerând să vie la Divan, li-au pus soroc acum la Sfeti Dimitrie, să să afle aice; şi d-lui banu Lupul au venit la soroc şi au şezut câtîva vreme după soroc, şi acel om tot n’au mai venit. Pentru aceasta iată s’au dat volnicie mai sus numitului boeriu, ca să aibă a stăpâni acele două părţi, din moşia aceasta, cu pace şi cu iot vinitul. Intr’alt chip să nu fie. (L. P. D.) Lt. 1765 Noem. 18. Procit, vel logofăt. — 186 — Notă. — Transcris de pe originalul, scris pe prima pa-ginfl a unei coaie de hârtie, CXVII. 1766 Iunie 16. Grigorie Alexandru Ghica voevod scrie Jspravnicilor de Tutova ca să cerceteze şi sâ judece cele jeluite de Vasile Fetea asupra lui Samoilă sân Lupu Ciobanul, pentru un bătrân de moşie anume Măciucaşul, din satul Docanii, jud. Tutova. t Noi Grigorie Alexandru Ghica vvod boj. mi-lost. gpodarâ zemli Moldavscoi. Credincioşi bo-erii Domniii mele d-voastre Costandin Sturza biv vel stolnic i Iordache biv vtori visternic, ispravnici de ţinutul Tutovii. Vă facem, ştire d-voastre că Domnii mele au dat jaloba Vasile Feale asupra unui Samoilă sân Lupul Ciobanul ot Tutova, zicând că ari un bătrân de moşie anume Măciucaşul, acolo la Tutova, în satul Docanii, şi acel bătrân Măciucaşul umblă în 2 părţi. Şi, dintr’acei moşineşi, s’au sculat un Gheorghie Banul şi cu-n (cu un) Lupul Ciobanul ş-au vândut şi părţile lor şi a tuturor fraţilor, dintr’acel bătrân de baştină, vist. Gheucăi, şi prinzându de veste cielanţi răzăşi că au vândut şi părţile lor la Gheuca vist., au apucat pe arătaţii de mai sus, Gheorghie Banul şi Lupul Ciobanul, pentrucă li-au vândut şi părţile lor de moşie, şi i-au tras la giudecată. Şi, umblând în câtăva vremi pe la giudecăţi cu Gheuca vist., nu s’au putut ca să scoaţă acele părţi de moşie a lor şi, pe urmă, murind Gheuca visternicul, au rămas acele părţi de moşie la stăpânirea nepoţilor lui; şi acei nepoţi a — 187 — Gheucăi vist. scoţând părţile acele la vânzare, au întrebat pe răzăşi întăi (dacă) vor ca să-şi răscumpere părţile lor de moşie, au vinde lor (au) altora. Şi, dintr’acel niam, ce vânduse, s’au găsit un Neculai Banul şi-au dat banii, dinpreună cu-n (cu un) Lupul Cumpănici, nepoţilor vist. Gheucăi, şi-au luat părţile în stăpânirea lor. Dar, la aceasta, zice jăluitoriu, că Lupul Cumpănici n’au avut nici o triabă ca să dea banii şi să răscumpere parte Ciobanului; numai, ne având Neculai Banul toţi banii de agiuns, l-au primit tovarăş, şi dând el banii pe parte Ciobanului, i-au dat zapisul Ciobanului de vânzare, ce făcusă la Gheuca vist., la mâna Lupului Cumpănici, ca să-l ţie şi să stăpânească la parte Ciobanului, pără când va veni cineva din niamul acelui Ciobanu, şi atunce neamul acela, dându-i banii, să-şi ia zapisul. Şi întru mulţi ani trăind jeluitorul acesta dimpreună cu acel Lupul Cumpănici, cumpărătorul, pe acele părţi de moşie a Felii, au venit şi acel Samoil, de mai sus arătat, pe acele părţi a Felii şi arătându-i acel Lupul Cumpănici precum că nu ari nici o triabă de a stăpâni la acele părţi, că tată-său nu numai c’au vândut părţile lui, ci şi (a) altora, şi zice acel Lupul să-i dea banii, şi apoi va stăpâni şi el, dar zapisu nu-i scoate ca să il dea. Apoi, pe urmă, murind cumpărătorul şi lipsind şi jăluitoriul deacolo, de pe acele părţi, au scos fimeia lui Cumpănici zapisul.... ca să-i dea banii şi să scoată zapisul tătâne-său, şi ne vrându el ca să răscumpere zapisul tătâne-său dela aceia fimeie, aceia a lui Cumpănici, s’au sculat şi au vândut zapisul la d-lui banul Lupul Costache, şi au rămas vândute şi părţile jăluitorului cu zapisul — 188 — acela. Şi acmu jăluitorul îşi cere părţile dela Sa’ moil, pentru care iată că vă scriem: D-voastre, văzând Carte Domniii mele, să aduceţi defaţă şi pe acel Samoil, şi sa cercetaţi pricina aceasta cu amă' runtul şi cu bună dreptate, şi, dupăcum a da dreptatea, să-i giudecaţi şi să-i aşăzaţi, odihnind pe jă* luitoriu cu dreptate lui, acolo, ca să nu rămâe lipsit dintr’acele părţi de moşii ce le ari acolo. Iar ne odihnindu-să vre o parte cu giudecata şi aşăzarea d-voas1ră de acolo, să le daţi zi de soroc cu mărturia d-voastră, să vie să ste de faţă la Divan. Aceasta scriem. (L. P. D.) 1766 Iunie 16 Procit, vel logofăt. Notă.—Acest act mi s’a dat de un sătean di o Docani. Este scris frumos pe prima foae a unei coate de hârtie riglată. CXV1II. 1767. Fevpuarie 2. Veniturile încăsate de lordachi lamandii de pe moşia Epurenii şi de pe aiurea, cum şi cheltuele/e făcute în anii 1765 şi 1766. Socoteală de ceti се-au luat d-lui vărul lordachi lamandii dela Epureni, din vii, din meri (miere), după cum arată în gios 1767 Fevr. 2, anul dinţii. Anul întâi 7274 (І765) Sâpt. 5. Lei Bani 100 — vinul dela Huşi. 70 — dejma Epurenilor. 72 6 s’au mai luat pe 27 vedri 7 ocă meri câte 2 lei 75 bani vadra. 45 — Pe 300 vedri vin, suta câte 15 lei, ot Odobeşti. 287 6 Fac luaţi. — 189 — Anul al doilea 7275 (1766). Lei Bani 30 — vinul dela Epureni. 71 60 Pe 26 vedri meri (miere) câte 2 Iei 3 bani vadra. 9 — Dijma nucilor. 4 97 Pe 18 vedri vin alb i 10 vedri vin roş. "1Î5 37~ fac. La ce-au dat dintr aceştia 19 51 Desătena pe 157.... 2 - - Dai pândari.ului pentru viile dela Huşi. 5 30 Dai lui Ion Portărescului prisăcăria ot Porumbul. — 33 Dai pentru Panaits. 1 30 Dai tij pentru el, la ajutorinlâ. 1 60 Dai pentr’un pogon de vie de l’au îngropat, Ia Huşi. 3 15 Dat lui Andon Crav, datorie unchiu- ' lui nostru. 7 Dai lui Mălahi, pentru nişte bani ce-au luat unchiul nestru. 8 — Dai pe un temnic. 3 60 Am cheltuit păn am vândut mere şi^ vinul. 1 97 Dai Boichiului văcar, datoria unchiu- lui nostru. — 90 Dai lui Ichim, iar datorie unchiului nostru, pentru nişte ocole (ocoale). 17 60 Unui turcu dela Mângir, ce-au tostu capete 18 lei, bani 90, şi cu dobânda în 5 ani, s’au făcut 17 ^ pol lei. — 190 Lei Bani 23 12 Desâlena pe 112 pecefi. 9 60 S’au dat prisăcarilor. 20 - S’au dat să să facă Besărica. 40 45 S’au dat lui Mateiu Bontăş, datoria unchiului nostru. 5 30 S’au dat culegătorilor la viile dela Odobeşti câte 70 parale sula. 2 — Cheltuiala culegătorilor cu mâncare lor i cercuitul căzilor. 9 — Pe 2 pogoane o hirtă, câte 4 lei pc pogon, ot Odobeşti, de lucru, în* tracest an 7275. 2 90 Tij la vii, pe îngropat i lăet într’a cest an. — 60 Cheltuiala culegătorilor, într 'această toamnă, cu mâncare lor. 60 Tij la culegători pentru cules. — 30 Dat vieriului. 1 60 Dai pe haragii viilor dela Huşi. 186 12 fac aceste scăderi. (Rec api tulare) 402 lei 96 bani, a> cuprinsu luaturile vărului lor-dachi, dupăcum s’au numit mai sus. 186 lei 12 bani, cu ce să scade datoriile, după cum arată izvodu. 216 iei 48 bani, au mai rămas asupra d-sale să să împarţă, socotindu-să drept a* mândouă părţile, au mai rămas trecuţi mai mult la d-lui vărul lordachi 1 leu 29 bani şi i-au dat. 191 Notfi. — Iгvodul ce transcriu, împreună cu alte izvoade şi acte vechi, le posed dela d-na Catiaca lordachi lamandi, remase dela defunctul său soţ, fost avocat în Bârlad, şi — acestuia dela strămoşii săi. Prin ajutorinţă se înţelege o dare ce se percepea înainte vreme dela locuitorii ţării; temnic, pivniţa sau zâmnicul pentru pus stupii la vreme de Iarnă; ocole, — îngrăditura locu'iui destinat pentru vite, — care îngrăditură se făcea, înainte vreme, nu numai din nuele şi pari, cum se mai fac azi pela ţară, dară şi din răzlogi sau din dispicăturl sau scânduri de copaci. Din izvodul acesta rezultă că, în veacul al 18, leul, ca unitate monetară, avea 120 bani; nu pot şti în ce raport stă cu leul şi banii de astăzi,*— când mooeta se razimâ pe Sistemul zecimal. Moşia Epurenii este acea din jud. Pălciu, — şi deci de facerea bisericii deacolo este vorba mai sus, CXIX. 1767 Maiu 22» Grigorie Alexandru Ghica ooeood rândueşte pe hoerii Lupu Costache biv oel ban, Costantin Sturza biv vel stolnic şi pe Ispravnicul de Tutova, lordachi biv vtori vfsternic, — ca sâ cerceteze pricina dintre Vârgoliceşti şi Bâlâ-bâneşti dela moşia Bursucii. Ion Grigorie Alexandru Ghica vvod boj. milost. gpodar z Moldavscoi Cinstiţi şi credincioşi bo* erii Domnii meale dumnalor Lupqf Costache biv vel ban, i Costandin Sturza biv vel stolnic, i Ior-dache biv vtori vist. ispravnic de ţinutul Tutovii, -vă facem ştire d-voastră că Domnii meii au dat jalubă Apostol, i Ion şi Vasile şi Costandin, Vâr-goliceştii, şi аЦі fraţi a lor ot Tutova, asupra unui popa Dumitrachi, i Lupul, i Neculai, Băiâbâiteştii, şi altor fraţi tot deacolo, dela Tutova. Zicând că — 192 - Bălăbăneşlii cii bătrâni, unchii Vârgoliceştilor, au fost 5 fraţi şi o sor(ă), şi numiţii fraţi au cumpărat un bătrân de moşie din hotarul Bursucilor, de pe valea Jăravăţului, ot Tutova, şi, din cinci fraţi, cari au cumpărat acel bătrân de moşie, numai doi fraţi au avut roadă, feciori dintru dânşii, iar trei fraţi au rămas di-au murit stărpi; şi, rămânând părţile lor făr de stăpânire şi fiindcă şi jăluitorii aceştie sânt nepoţi dintr’o sor(ă) acelor cumpărători, Bălăbăneşti, ne vrând să le dea şi lor parte din părţile unchilor acelor stărpi, au tras giudecată părinţii jă-luitorilor cu părinţii acestor Bălăbăneşti la răposatut d-lui hatmanul Bogdan, şi i-au dat jiudecata pe părinţii jăluitorilor să stăpâniască şi ei dinpreună cu părinţii Bălăbăneşiilor, la acel hotar de moşie din Bursuci, fiind nepoţi ca şi dânşii. După care giu-deoată, ştiindu-să cu moşie, ş-au făcut şi case cu toată aşăzarea, şi vie, pe acel loc, şi, trăind tot deavalma părinţii lor cu părinţii jăluitorilor, nici odată pricină паи născut între dânşii ce tot din preună au stăpânit cu pace. Iar acum aceştia, hotărând acel bătrân dintr’alţi răzăşi, zic că nu li-ar da parte jăluitorilor, ca ei să trag nepoţi dintr’o sor(ă), iar nu sânt ca dânşii nepoţi din feciori, şi nu li s’ar cădea a ceri parte dintr’acel bătrân, de care, cerşând dreptate la Domniia mea, iată că vă scriem. D-voastre, văzând Carte Domnii mele şi aducând de faţă şi pe acii Bălăbăneşti, să cercetaţi pricina aceasta şi, dupăcum a da dreptatea, să-i giudecaţi. Aşijderea au mai jăluit numiţii jăluitori şi pe un Ioniţă Ifrim, tot dela acel ţinut, zicându că, — 193 — avându părinfii jăluitorilor nişli strai, odoară şi alte lucruri, li-au furat nişte oameni, din care oameni, prinzându-să pe un Nechita sân Zisului de părinţii jăluitorilor, n’au putut tăgădui că nu s’au furat acele strai, odoară şi lucruri de dânşii; ce s’au apucat că, vânzând moşii şi ce or avea, vor plăti paguba părinţilor jăluitorilor, şi, fugind, pagflba n’au mai plătit, nici la moşie nu s’au întorsu să stăpâniască, dupăcum arată şi mărturie părinţii jăluitorilor. Şi, fiindcă parte lor de moşie să află tot ta Bursuci, fa locul unde şi jâluitorii sânt cu traiul lor, n’au îngăduit pe nime să stăpânească. Acmii s’ar fi ivit acel Ifrim şi cu alţi fraţi a lui, şi, cu parte ce au ei, vor să stăpânească şi părţile a celor fugiţi, cari au dat pe părinţii jăluitorilor de pagubă. Ce şi pentru pricina aceasta să luaţi seama cu amăruntul şi să-i giudecaţi şi, dovedindu-să cu bună dovadă cum că au jăluitorii pagubă dispre acei oameni şi n’au plătit-o nici până acum, atunci să dea acel Ifrim cu fraţii lui preţul păgubii, ce s’ar socoti cu dreptate, şi să-şi ia acele părţi de moşii acelor oameni în stăpânire; iar ne dând banii, preţul păgubii, să daţi d-voastre mărturie la mâna jăluitorilor, ca să-şi stăpâniască acele părţi de moşie cu pace. Iar, ne odihnindu-să vre o parte cu giudecată şi aşezarea d-voastre deacolo, să le daţi zi de soroc, cu mărturia d-voastre, săvie de faţă la Divan. Aceasta scriem. (L. P. D.) 1767 Mai 22 Procit vel logofăt Notă. —Acest act, cu şi alle câteva hârtii de Bălăbăneşti (jud. 13 — 194 — Tutova), mi $fa dat de d*l Grigorie Teodoru, avocat în Iaşi şi Epi-trop casei Sf, Spiridon. D-sa este de loc din acei Ы. cxx. 1774* Martie 17, Patru târgoveţi Bârlâdeni dau această mărturie la mâna preoţilor Panaite şi Gaorilă Brăescu, adeverind că aceştia au un toc de dughene, Ia uliţă, alăture cu locul ce târgul dăruise lui Ioniţă Deleanu visternicului, rănfas acum la stăpânirea spatarului C. Sturza şi care, în loc să stăpânească locul acel dat de orăşeni, a intrat pe locul răposatului preot Andreiu (Brăescu) şi deci acest loc este drept al preoţilor Brăeşti. Adică noi târgoveţii, din târgul Bârladului, cari mai gios ni vo(m) iscăli, dat-am scrisoare noastră la mâna sfinţii sale părintelui Panaite Brăescul şi şi la mâna sfinţii sale părintelui Gavrilă Brăescul, precum să se ştie că, avându în(un) loc de du-gheni în târgu, la uliţă, alăture cu locul care l’am dat noi dumisali visternicului lonită Delenu, din gios, care acel loc au rămas la stăpânire dumisale spă-tarelui Costantin Sturzii şi nu stăpâneşte, dupăcum eu (i-au) dat târgul сц zapisu, ce au întraf pe locul părintelui Andreiu răposatului, care este dreptu vechiu de baştină, care pe largu s’au întăles că este şi pivniţa de fată. Şi noi aşa ştim şi a(şâ) mărturisim cu sufletele noastre, în frica lui Dumnezeu şî înainte giudecăţii, că este acesta loc, de mai sus arătat, a preujilor numiţii mai sus. Şi noi, ştiindu că este acestu loc cu dreptul a preutilor, am dat această mărturie la mâna preutilor, să le — 195 — fie de stăpânire, după cum au stăpânit şi mai înainte. *Şi pentru credinţa am iscălit cu degitele. 1774 Martie 17. Eu Neculiţa Cinibală, vornicul, aşâ ştiu şi mărturisăscu. O Eu Gheorghi Proca, aşa ştiu şi mărturisăscu. 0 Eu Andreiu Grigoraş, aşâ ştiu şi mărturisăscu. O Eu Ştefan Siva, aşâ ştiu şi TOărturisăscu. fiu Costandin Bâlâban am scris această mărturie cu zisa dumniilor sale. Notă.-După mărturia originală, aflată !n p&strarea mea. In vremea mai de demult târgoveţii Bârlădeni dăruiau locuri !n cuprinsul oraşului la mulţi cetăţeni de seamă sau cari de mult şedeau aici şl nu aveau proprietate. CXXI. 1775 Martie 12. Banii ajutorinfilor încâsafi din judeful Tutova. Tutova. Tablă de banii agiutorin|ilor cheltuelelor. 1775 Mart 12. Ocolu Corodului. Lii liudi (Satu) 550 54 Corodu 110 18 Blânzii 85 17 Brătuleştii 234 39 Popeştii 51 7 Cârlomăneştii cu Dumitru Albul ca-au fost copil în casă. — 196 - Ln liudi 70 13 Pochii 325 7 Sălcienii 120 20 Vizureni 230 38 Ciureşfii 120 20 Pupezenii 90 15. Băluşăşlii 180 30 .Cer|ăşHi 200 34 Căueştii 125 21 Lungeştii cu lordachi Uruna 25 4 Vindereii • • • • • • • Bejenarii 40 6 380 70 Bejenarii ot Miroasa 240 40 Grăjdenii - 74 12 Fruntişenii 256 43 Bujorenii 150 25 130 22 Po(pen)ii 20 4 Suhăneştii 130 20 Morenii 40 7 Bejenarii ot Ciorlolom 1799 804 Ocolu Pereschiuu'ui. Lii liudi - 106 17 Nigrileştii de gios 115 20 Nigrileştii de sus 102 22 Nărteştii lepădaţi din poşta reschiv bez 6 liudi ce sânt poşti 520 78 Priponeştii ce au fost poştă. Lii 220 480 6 270 70 6 250 670 84 >007 Lii 20 250 35 110 80 40 65 190 75 65 80 230 — 197 — liudi 40 Lieştii cu Toma Roman i Agachii Chirila. ^ 75 Ciorăştii cu Gheorghie 9 Prisicani. " 40 Căbeştii cu Costând Horă sâ sân ego i Ambros Ghirila i cu 2 copii din casă. 15 Fătăciunea 10 Făurenii 40 Balaorul 110 Ceucanii 14 Şăndreşti 490 Ocolu Tuiooii liudi 4 Cârjăoanii 50 Bogeştii 7 Poliţenii 20 Hălăreştîi i Gălţeştii i Tomeşlii 13 Ruşii lui Păvălaşco 6 Mărăşăştii 12 Avrămeştii 35 Crâsteştii cu schitu Strâmba 12 Pueştii 11 Dragomireştii 13 Popeştii, Rădeni, Crâsteştii de deal i Tuleştii 40 4 Rusenii, Ijcanii, Lipova cu Ursul i Lupul — 198 — Lii liudi ЮО 17 Călimăneştii 120 20 Voineşlii ce au fosl Volintiri 20 4 Bulbucenii, Stăncăşănii 20 3 Corodeştii 18 3 Stănileştii 65 10 Miceştii i Dragomireştii i cu Pavăl Brandabur 106 32 Gârcenii 6 10 Pungeştii 120 20 Curseştii 122 20 Ivăneşti cu 7 aprozi 25 4 Hârşova 106 42 Laza i Floreşlii 2330 403 Ocolii Similii Lii liudi 340 55 Susenii i Râpa, Perienii 25 4 Crângul-de-sus 90 15 Băcanii 70 12 Ghicani 72 12 Cernaţii 68 11 Mânzajii cu Chirila Scăfară 70 11 Pu|ul Olarului 126 21 Buda (Pătrăşc.) cu Grigori Cojită 82 13 Onteştii cu... copil în casă i cu 2 liudi lui Petre Miclescul 56 8 Volintirii otlam 228 35 Vlădeşlii cu Gheorghie Cociorbă 120 20 Bogdana — 499 — Lii_ liudi 120 20 Tunsăştii cu Ion Şoitul 168 26 Delenii ce au fost poştă i cu Sandul Blănită 6 15 Chiţcanii ce au fost poştă 6 10 Costeştii lipădaţi din Poşta Doco- linii, bez 7 liudi ce sânt postaşi 21 3 Nicola i Culachi i Agachii Dră* _____ _____ gan ot Costeşti. 1777 291 (Din) Târgul Bârladului. Lii liudi 218 44 40 5 40 7 35 5 28 4 14 2 900 180 132 22 Streinii i lepădaţi din poşta, bez 7 liudi ce sânt poştaşi Negustori străini ot Dialu-Mare Jidovi pitarii Mitachi i cu Gheorghie, zet lui. Poştaşi la 3 poşte, câte 60 liudi, la poştă Aprozi, copii din casă, pe care s’au trimes izvod, ca să să împli-niască dela zapcii lor, după poruncă. 1407 268 (Suma totală :) Iar piste tot fac Iii: 13,289 pe 2257 liudi. Notâ»~ După un izvod găsit la familia răposatului avocat lor daehi Iamandi, din Bârlad, Liudi - oameni, locuitori» — 200 — CXXII. (Fără an, secuiul al XVIII, Ianuarie 2). Locuitorii din satul Sălcenii, jud. Tutova, roagă pe vodă să fie scăzuţi de birul celor 21 oameni fugiţi în ţara turcească, şi să li sc plătească banii pentru zahareaua de grâu ce au dat-o la Ga-laţi şi pentru altele. Prea înălţate Doamne, jăluim Mării Tale că sintem încărcaţi cu birul peste putinţa, şi peste dreptate, pentru care încărcătură au prins oamenii am fugi, şi în anul acesta au fugit până acmu 21 oameni la ţara turcească, şi birul lor au rămas tot pe noi, şi pănă acmu nici un scăzământ nu ni s’au făcut. Ne rugăm, Doamne, milostiveşte-te să fim scăzuţi cu ai celor fugiţi, ca noi, cei ce am rămas, să putem trăi, că de nu-i face, Măria Ta, milă cu noi, sintem de peire. Deo-săbit mai jăluim Măriei Tale că zahareaoa de grâu ce am dat-o la Galaţi, d-lui pârcălabul ni-au dat ţidulă să ne plătească is(prăvnicia) de ţinut şi is(prăvnicia) ni-au plătit numai a ireia parte din bani, şi au scris la ţidulă că atâta ni-ar fi agiunsu analoghiia, şi au rămas doao părţi de bani ne plătiţi. Deosăbit 16 oi am dat la Smil cu ţidulă şi nici o părâ nu ni s’au dat; şi 22 ocă unt am dai Ia Balş şi nu s’au plătit; 67 de butuci am dus la Bender, nu s’au plătit. Care pentru loale cerem milă şi dreptate dela Măriia Ta. Robii Mării Tale, sătenii din satul Sălcenii ot Tutova Rezoluţia: D-lui vel log. se cercetezi şi să ne înştiinţezi. (Ne descifrabil) Ghen. 2, l_ _ Notă. Jalba aceasta, fără an, după feliul scrisorei şi al hârt;@i, credem a fi din ultimele decenii ale veacului al 18; nu putem şti sub ce Domn. Qăsită intre hârtiile lamandieşti, din Bârlad. CXX11I. 1777 Oetomvpie 2. Caimacami, aducând ţa cunoştinţa tuturor locuitorilor din judelui Tutova că іпаЧа Poartă a rânduit Domn pe Costantin Dimi-trie Muruz, fostul dragoman, — îi îndeamnă să fie liniştiţi şi să-şi caute de treburile lor, mai ales că acum îi vremea arătului. Căimăcanii. Printr 'această carte a noastră vi să faci şlire luluror mazililor- i ruptaşilor i vornicilor i lăcuitorilor de prin satele dela ţinut. Tutovii, că Pre Innalla Poartă au rânduit Domnu şi stăpânitor pământului acestuia pe Mărie Sa Costandin Dimitrie Muruz vvod, се-au fost dragomanu; carile, deosăbit că prin carte ce ni-au venit dela Mărie Sa, să arată cu multă milostivire asupra tuturor de obştie, făgăduind nemărginită milă, — şi ne porunceşti că, păr va veni Măria Sa în luminat scaunul Măriei Sali, să avem loată privigherea şi purtare de grijă pentru bună odihnă şi liniştea obştiei, — dar şi noi pre deplin ştim bunătate şi milostivirea Măriei Sale şi sântem bini încredinţaţi că cu toţii de obşte vom fi cuprinşi cu deosebită milă şi dreptate. Deci dar, să — 202 — fiţi cu inimă bună, rugând pe Sfântul Dumnezeu pentru îndelungată viiată şi bună stare a pre milostiv stăpânului nostru Mărie Sa Costandin Vodă, şi să vă apucaţi de toată hrana şi alijverişul vostru, mai ales acmu câ este şi vremea aratului, care cu toţii sâ vă siliţf a vă apucă de pământ, ne lăsând să triacă vremea folosului vostru. Şi, după porunca ce avem dela Mărie Sa Vodă să privighem pentru odihna voastră, cu neadormită purtară de grije vom fi pentru fieştecare a-şi afla toată odihna şi dreptatea sa. Şi fiindcă acum s’au rânduit şi ispravnici la acel ţinut: pe d-lui Costandin- Păladi pah d-lui stolnicul lordachi lamandi, cărora îndestul li s’au dat învăţătură de către noi, ca să vă caute toate supărările şi jalobeli ce aveţi, şi să vă odih-niască cu toată dreptate; şi care veti ave orice supărare şi jalobă, să mergeţi să le arătaţi la bo-erii rânduiţi şi veţi afla dreptate voastră; iar care nu (vă) veţi mulţumi cu dreptatea ce vor face boerii rânduiţi, să veniţi să ne arătaţi noă, şi veţi afla toată dreptate voastră. Aceasta înştiinţăm. 1777 Oct. 2. Roşit. loan Conta Logofăt. (Alte trei semnături, dinlre care una in greceşte, ne descifrabile). CXXIV, 177 7 Octomvrie 5 Dare de seamă a jâc-nicerului Mihalachi Cerchez, din Bârlad, pentru suma primită din ţinutul Tutovii, cum şi cheltuiala - 203 — făcută pentru menziluri, transporturi de sore gos-pod şi alte cheltueli. Tutova. Sama dumisale j&c. Mihalache Cerchez de sfertul al treilea a lui Sept. 177? Oct. 5. (Ce s’au luai) Lei bani 3191 — cuprinde toată (luătura) ţinutului. 1 38 să mai încarcă ce iaste rămăşiţa din dajdea al doilea al mazâlilor. 3192 38 fac (Ce s’au dat) 1605 Rânduială pentru mizil cu carte §pod. 149 6 Ce s au dat cărăuşilor din chirie la 102 cară, ce s’au trimes dela acest ţinut din poruncă, să încarce sare gpod să o ducă la Galaţi. 518 51 Scutelnici boereşti. 6 90 Din . . Iui Nacu biv 3 vist. 505 114 Pe 232 chile orz şi 19 pol dimer(lii), ce au dat bani şi iaste rămăşiţă în ţinut, pupăcum arată izvodu ce au dat . . . 109 75 Ce s-au .... rămăşiţă . 70 — .... Ocolu Pereschivu 15 Vasale Bădărău, rămăşiţă ocolu Sâmilii. 212 5 Au dat la noi 3192 38 fac, dati şi scăzuţi şi au istovit. — 204 — Notă. —Copiată după o foae de hârtie lungăreaţă scrisă de însăşi mâna jicnicerulul Mihalâche Cerchez. Mizil (men-zil=cuvânt turcesc) înseamnă poştă. Leul şi aici se constată că, în veacul al 18, avea 120 bani (A se vedea în urmă nota de sub D<»c. din 2 Pevr. 1767, unde-і vorba de încasarea unor venituri de pe moşia Epurenii,, de lângă Unşi). cxxv. 1777 OetomvHe 8. Caimacanii scriu Ispravnicilor ele Tutova ca menzilurile sau căruţele de poştă să nu mai fie întrebuinţate decât numai la de acei ce merg cu porunci şi cu cărţele Divanului. Căimăcanii. Cinstiţi d-ta pah(arnice) Costandin Pălade i d-ta stol(ftice) Iordache Iamandi, ispravnici de ţinuiu Tutovei, fericită sănătate poftesc d-voastre dela Dumnezeu. Să faci ştire dumnevoastră că ne scriu cei ce ţinu Menzilurile că, din pricina celor ce mergu cu olac, nu numai că dau cai Ia cei ce mergu cu Poronci şi cu Cărţile Divanului, dar încă să supără şi de cătră d-voastre ispravnicii şi de cătră o samă dn boerii dela acel ţinut, căci, la toate trebuinţile ce aveţi şi au, a trimete aice la Eşi oamenii dvoastră, îi triimetiţi tot în Menzil, din care pricină rămân să se strice menzilurile, ne putând ca să lupte cu aceasta rânduială. Şi ni-au fost de mirare pentru o ră urmare ca aceasta ce faceţi d-voastră şi nu socotiţi că cu urmare aceasta, când să vor strica Menzilurile din pricina d-voastră şi să vor da zăticnire poronciloi şi lăcuitorilor ce vor — 205 — * mergi la drum supărare şi să va înştiinţa Măriia sa vodă, nu numai că noao ne va veni bănai dela Măriia Sa, că nu avem purtare de grije, dar şi d-voastră la ce primejdie puteţi veni. Pentru care iată scriem d-voastră, luând Carte noastră, să aveţi în purtare de grije pentru Menziluri, şi atât d-voastre ispravnicii cât şi ceielalti boeri ce sînt la jinutu a-acela, nicidecât să nu îndrăzniţi a mai triimite o-amenii d-voastră în Menzil, că sint destule alte multe poronci ce merg cu Menzil. Aceasta, şi să fiţi d -voastră sănătoşi. 1777 Oct. 8. A d-voastre Roset. loan Canta logofăt (Trei semnături ne dis-cifrabile, din care un în greceşte). Notă. Semnâturele întocmai câ în Doc din ? Oct. 1777. CXXVI. (Fârâ an, lună şi zi, în a doua jumătate secuiului al 18). Scăderile sculelnicilor din şalele ţinutului Tutovei. Ocolu Corodului scăz. Lei Bani (Satele) 5 — Corodul 2 — Blânzii 2 — * Argaţii dumisali stolnicului Negre — 60 Tăplăoani Lei Bani — 206 — % 1 — Pochii 1 — Cârlomăneşti 10 — Sălcienii 2 — Vizurenii 2 — Pupezenii 1 — Băloşăşlii 3 — Celeştii 1 — Căueştii 2 — Ciureştii 1 — Lungeştii 5 — Obârşănii 5 — Ciortolomu 1 — Vindereii 3 — Dealu-Mare 2 — Grăjdeniî 2 — Bujorenii 2 — Vârlez Pope ni (O recapitulare) Moreni 49 60 46 60 24 60 25 60 146 — Ocolu Pereschioului Negrileştii Tălpigii . Liudi (oamenii) pah. Іопі(а. Munteni ot Tălpigi — 207 — ві Bani (Satul) Câr(s)teştii 2 --- Ireasca 5 --- Ciorăşiii 4 --- Vierii d-sali spatar Paladi 2 60 Lieştii 2 --- Prisăcanii 2 --- Căbeştii 2 --- Ceucanii 2 • Şendreştii 2 --- Făurenii 2 --- Priponeşlii 1 --- Fichiteştii 2 --- Crângul 1 --- Colăşăi Ocolu Similii. 2 --- Susenii 2 --- Perienii 2 --- Băcanii 2 --- Ghicani 60 Ibăneştii 60 Mânzatii 2 --- Buda 3 --- Putu-Olarului 2 --- Vlădeşiii 1 --- Tunsăştii 3 --- Delenii 3 --- Costeştii 2 --- Chifcanii 60 Floreştii — 208 — Ocohi Tutovii' Poli|enii Tomeşti Hălăreşlii Giobota 1 — Mărăşăşlii 4 Cârsteşlii 1 — Călimăneşlii 2 — Voineştii 1 — Dragomireşlii 1 — Lipova 2 — Ruseni 1 — Miceşlii 1 ч Gârceni 2 — Pungeştii 2 — Ivăneştii Notă.—L ista, fiind în parte ruptă, nu se pot ceti unsle ciîre însemnând lipsurile cu puncte. In listă îns£ se vede şi o recapitulare, din care rezultă câ: la ocolul Coroduluî, suma, totală'este: ... Lei 49,60 bani Ocolul Pereschivului „ 46.60 „ De unde se vede şi aici că, în veacul al 18, leul avea 120 bani. Nu se spune cine era boeierul rânduit ca să facă aceste scăderi. Trebue să fie tot Mihalache Cerchez, care a făcut şi sama de şfertul al treilea a lui Sept. în 1777. Tutovii Similii Totalul scăderilor . . CXXVIF 1778 (7287) Oetomvrie 14. Diaconul Vasile, feciorul lui Enachi Dragomir, cu sofia sa, — 209 — diâconiţa Aftinie, şi cu fiiu! for, foan, vând onutu Tutovii, dat-ain adivărat şi încredinţat za- — 233 — pisul meu la mâna d-sali giupânului Ioniţi Popa, precum să să ştie că i-am dat un loc cu bezmănu aice în târgul Bârladului, care loc iaste la malul Bârladului, însă, începându-se din capul podului cel mari, în gios, spre amezi-zi, pănă în crâşma lui Costandin Botezatu, care crâşmă a Botezatului iaste făcută iar pe locul meu şi dată tot cu bezman, pe care loc iaste şi o căsuţă vechi i o pivniţă stricată. Deci eu, acel loc mai sus pomenit, l’am dat d*sali cu bezmăn, câte 15 lei, adică câte cinsprezăci lei pe an; din cari bani am şi luat acum înainte, şapte pol lei, şi cei şapte pol lei să mi-i de la giumătate de anu; şi la toţi anii aşâ să aibă d-lui a-m da banii. Deci d-lui să aibă a stăpâni pe loc în toată viata d-sali cât a trăi, atât d-lui, cât şi fiii i nepoţii şi strănepoţii, în veci ne strămutat; şi bani să mi-i de în viata me mie, iar după moarte me, la nemul sau iapitropul meu, ce va rămâne în urma me. Şi d-lui să stăpâniască în pace dispre toate nemurile meii, iar di s’ar scula cineva din rudenii cu stăpâniri asupra acestui loc, cu mine să arbă a-ş căuta, iar pe d-lui să nu-1 superi,—şi cât a voi, să-l ţie cu bineoa ce iaste făcută pi dânsul, volnic să fie; iar când a voi ca să o strice şi să facă altele noo, iarăşi are toată voia să facă ce ar voi, ca pe un drept loc al d-sali, ne oprit de nimine. Şi pentru mai adevărată credinţa me-am pus degetul, ne ştiind carte. Şi la facire acestui zapis s’au întâmplat şi alji neguţitori, cari s’au şi iscălii di mariuri. 1795 April. 23 Q Eu Costandin Chiricu adiverez Costandin Iaşanu martur — 234 — Anastasis Gheorghiu. Sand Cârja martur Erei Grigori (Brăescu) proin prot(opop) Manfhos Dimitriu martor. Eu lordachi Bulimar post. Sandu Bou martur Eu Toader Chiricu, fiindcă am dai frati-meu Costandin locul acesta cu bezmăn, fiid cu voe me, am iscălit şi eu. Şi pentru bineaoa meu (ini*au) dat 10 Iii pol, şi de acmu înainte să a(i)bă a stăpâni în paci dispri noi. Zapisul l’am scris cu zisa lui Costandin Chirie şi sânt martur. Vasile Iaşanu postelnic Dimitrachi Duca m’am întâmplat fată când au iscălit Toadir, luându şi 10 pol lei. Notă.—După original. Tâbârceştii (azi Tăbăceşti)) in jud. Tutova, plasa Pereschivului. Dela capul podului mari, se înţelege astăzi uliţa ce pleacă de acolo şi merge spre Biserica St. Ilie. l^ocul de care-i vorba, era deci pe vatra veche a târgului Bârlad. CXLII. 1796 Decemvrie 7. Mai mulfi răzăşi de moşia Bursucii, din Bălăbăneşti, împuternicesc pe Alexandru Vâr gotici şi Ion Vârgolici ca să ceară la Isprăonicie hotărnici, care să le deo-sebiască părţile tor din moşia Bursucii, de acele ale popei Dumitrachi şi a niamului acestuia, spre a se statornici liniştea între dânşii. Adecă noi, carii mai gios ne vom iscăli, dal-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la mâna vătavului Alexandra Vârgolici, i a căpit. Ion Vârgolici, — 235 — i a fraţilor d-lui; precum să să ştie că, fiind d*lor răzeşi în moşiia Bursucii în satul Bălăbăneştii, ce trag a şapte parte din hotarul Bursucii, cum şi o parte a lui Crâsteşor, ce-au carte de giudecată din bătrânul Rohnei. Şi vrând dumnealor să-şi hotărască parte lor, după spiţa niamului, ce să va alegi, şi fiind şi noi răzeşi întru această moşie Bursucii, care tragem din toate părţi(le) iarăşi din-tr’acestu hotar, le-am dat acest zapis Ia mănă, ca ca sâ aducă hotărnici şi să hotărască părfife d-lor, cum şi părfife noastre, să le tragă tot la un loc cu a d-lor ca să ne alegim părţile cu d-lor la un loc, şi să purtăm şi cheltuiala pi părfi(le) noastre, ci s’a faci la hotărât. Şi numai decât să meargă la d-lor Is(pravnicii), ca să cei hătarnici, să ne aleagă moşiia dioparte, căci nu mai putem trăi la un loc cu un popa Dumitrachi şi cu neamu lui, din pricină că au cuprins locul în sat tot cu neamu lui, cu case, cu grădini, cu leuezi, şi cu arii, cum şi dealul cu vii, şi au prinsu şi toate izvoarele din sat, ce sânt şi pe părfife noastre, şi pe a Vârgoliceştilor. Şi acum s-au sculat acel popa Dumitrachi, dinpreună cu nişte nepoţi a lui, ce sânt zurbagii, dinpreună cu popa, cari ei fiind mulţi şi tot dintr’o a şepte parte trag moşie cu toţii, şi nu le mai agiunge loc, şi acum sar cu toţii şi ne bat dipi moşiia noastră şi ne izgonescu din sat, şi noi nu mai avem loc pi părţile noastre să ne facem nimică, şi ne batjocorescu cum Ie vine la gură, pe noi şi pe Vârgoliceşti, şi mai ales un nepot a popii ce-i zic Ion Dragomir, şi acela este mai mare zurbagiu, şi moşie nu are, fiindcă parte lui şi-a vândut, şi acum — 236 — să face stăpânilor şi sudui pe alţii şi sare cu fraţii lui pe cii cu moşia. Şi noi nu mai putem răbda, şi numai să ne deosebim moşia, ca să ne odihnim pi driaptă moşia noastră. 1796 Dech. 7. Care şi preutu Dumitrachi ne-au vândut cinci hotară de moşii dela Covurluiu, fără ştirea noastră, şi acum umblă să ne facă şi aice făr de stăpânire. Noi, văzând pănă la atâta supărare, am dat zapis, ca să ne hotarăm despre dânşii, ca să vedem ce moşie au aice, fiindcă au vândut. f Eu preotu Ilie ot Bălăbăneşti răzeş. f Erei Strătulat răzăş şi eu ot Bălăbăneşti. Eu Ioniţă Hohotă. Eu Neculai Popa Strătulat răzăş. Eu Marin Ciocan răzăş. Eu Ştefan Popa răzăş diacon. Eu Vasile Taşcă răzăş. Eu Gavril zăt Marin răzăş. I Iftemi Vârgolici. Manole Maxin. Gh. Hohotă. Gheorghi Tătaru zăt I. Hohotă. CXLIII 1798 Maiu 20. Ierodiaconul Simeon Boges-cu cu neamurile fui dau logofătului Ioan Cârjă părfile ce le aveau în moşiile Rădeştii şi Telegii, din linutili Covurluiului, primind cfânşii în schimb dela Cârjă o par ie din moşia Voineştii, de pe Tu-Iova, cum şi o sumă de bani. In târgul Galaţii Adecă eu, Simeon Bogescu Ierodiacon, ficior a — 237 — Anii, şi Ana fată lui Vasâlachi Pana, şi eu, Lupul Balaban, ficior Sandii, şi Sanda sor a Anii şi fală lui Vasâlachi Pană, dinpreună cu ficiorii noştri, dat-am adivărat şi încredinţat zapisul nostru la mâna d-sale logofătului loan Cârje, precum să să ştie că, având noi părţi den moşiia în hotarul Rădeştii şi Telegii, dela ţinutul Covurluiului, baştină şi cumpărături, dipi moşul nostru Vasâlachi Pană, pentru carele părţi să arată şi să dovedeşte mai pre largu la două cărţi gospod de stăpânire, şi la deosăbit izvod de suma pământurilor cuprinzătoare într’aceia stăpânire, ni-am învoit cu d-lui mai sus numitul logofăt şi de a noastră bună voie, de nimene sâliţi, nici asupriţi, am făcut schimbu şi vânzare cu d-lui într’acestaş chip, adecă: d-lui ni-au dat o parte din moşie ce au avut în hotarul Voineştii di pi Tutova câtă să va alege după scrisori, ce sânt pe aceia parte, şi noi i-am dat d-sale toate părţile de baştină, şi cumpărături din numitele hotară, Rădeştii şi Telegii, ce le avem di pi moşul nostru Vasâlachi Pană, după coprinderea cărţilor gospod şi a isvo-dului de suma pământurilor pe care Іі-am dat d-sale; şi pe câtă sumă stânjeni s’au socotit că ar treci mai mult la părţile noastre dintr’aceste doă hotară, piste suma părţilor ce au luat dela d-lui, ni-au răspuns d-lui cu bani gata deplin, după învoiala ce am avut cu d-lui. Deci, deacum înainte să stăpânească d-lui, i ficiorii, i nepoţii, şi strănepoţii, în veci, neclătit, ca pe o driaptă ocină şi moşie, ce cu voia noastră am schimbat şi am vândut d-sale; iar pentru niamurile şi rudeniile noastre, ce să trag din Vasâlachi Pană, n’au să să amestice mai mult, de vreme că numai noi am nevoit şi am cheltuit cu 238 — cercetarea acestor părţi; iar de va şi rămâne a să împărtăşi, Ie vom răspunde cu părţi dintr'alte ho-iară ce mai avem împreună. Şi, pentru mai adeva-rată credinţă, ni-am şi iscălit însuşi cu a noastre condeie. 1798 Maiu 20. Eu di(a)con Simion Bogescul feciorul Anii. Eu Lupu! Bâlâban, ficior Sandii, dinpreună cu feciorii mei. (Nedescifrabil) martor Şi eu cu zâsa sus numiţilor am scris şi iscălesc. Vasâlo ot Pârcâlâbie Dela Părcălăbie. Aceşti de sus arătaţi schimbători şi vânzători, viind însuşi ei de fa(ă înainte noastră, ni-au încredinţat că ş-au făcut socoteală cu cumpărătorul şi că ş’au luat deplin plata pără la un ban ; pentru aceia am încredinţat şi cu a noastre iscălituri, 1798 August 12, (Cu litere greceşti, nedescifrabil), Dela Părcălăbie. După rescumpărare ci au tras răzăşii de moşia Rădeştii i Clinu Tainifii şi Telegii, asupra părţilor ci au fost cumpărat logofătu loan Cârjă dintr’aceste hotară, măcar că au fost cu atâta treciri de vreme, peste patru ani, şi toţi răzăşii n’au tăgăduit că n’au avut ştiinţă de cumpărăturile numitului, după cum s’au văzut şi iscăliţi la alegire părţitor, ce au fost cumpărat, dar, pentru ca să lipsească pricin, ş-au primit banii. Insă din zapisul acesta, pe una sută două zăci şi cinci stânjini, cinci palme din hotaru Rădeştii, câte un leu; pe una sută patruzăci stan- — 239 — jîni din CHnu-Tainijii, câte doirăzăci parale stânjinu ; şi pe una sută trii stânjini din hotaru Telegii, câfe douăzăci parali stânjinu, pe care bani i-au rsăpuns răscumpărătorii pe trei ani de mai înainte cu dobânda lor, la zăci unul pe anu, în care ani s’au dovedit că vinit depe părţi n’au luoat, ci însuşi răzăşii de Rădeşti au mărturisit că vitele lor s’au păşunat; iar pe un an n’au luat dobândă, dovedindu-să că moşia s’au lucrat şi că vinitu ş’au luoat. Şi după plata banilor au rămas zapisul la stăpânire răzăşilor. 1802 luni 10. (Nu-i nimene semnat) Nota. -După originalul aflat în comuna Rădeşti. CXUY. 17 98 Auqust 25. Alexandru Ioan Calimah voevod scrie Ispravnicilor de Tutova să cerceteze pricina de încălcare de moşie dintre Vasile Mi-clescu şi răzăşii de Româneşti, de pe jaravăf. Noi Alexandru Ioan Calimah voevod cu mila lui Oumnezău Domn ţării Moldaviei. Credincioşi boerii Domniii mele, d-voastre Ispravnici de ţinutul Tutovei, sănătate, jaloba aceasta ce au dat Domniii mele Vasâle Miclescu, au arătat că în moşie Româneştii de pe Jaravăt, tot dela acel ţinut, ar fi având şi el părţi de baştină şi cumpărătură. Şi din pricină că jăluitorul n’ar fi trăind acolo, de vro câţiva ani, şi toţi răzăşii de pe ace moşie i-ar fi stăpânit părţile, fiindu-le toată hrana lor pe ace moşie, duprecum pre largu veti înţelegi cerire ce face jăluitorul. Drept — 240 — aceia scriem dumneavoastră să cercetaţi şi, de a fi precum jăluitorul arată, să-l puneţi la cale şi să-l odehniţi, după dreptate ce va fi având, ca Să nu mai jăluiască. Iar de va fi pricina într’altu chip şi nu să va mulţămi vre o parte, cu mărturie arătoare (sic) pre largu şi cu zi de soroc, după vreme lucrului, să-i trimiteţi la Divan. 1798 August 25. NotS —Pe o coală de hârtie rigtatâ, având deasupra foei a doua, ce serveşte de învălitoare, pecetea Domnească în ceară roşie, cum şi următoarea însemnare: «Credincioşi bo-erii Domniei mele, d-voastre Ispravnici de ţinutul Tutovii, să se dea cu sănătate». Mai jos . «Vasile Miclescu», lntr’un colt: «Procit vel logofăt»; iar în alt colţ: „S’au trecut. Mt. Kon-dlcar“. CXLV. 1709 August 21. Alegerea şi hotărârea locurilor de dughene, ce le avea lonijâ Popa cupe-ful (negustorul) în târgul Bârladului, pe Uliţa Veche, ce merge spre apus dela capul podului (celui mare), cumpărată dela preotul Grigorie Angliei и ţă, fostul protopop. Ţinutul Tutovii, târgul Bârladului. Din poronca cinst. Isprăvnicii, dela acest ţinut, fiind orânduiţi ca să alegim şi să hotărâm nişti locuri de dugheni a d-sali Ioniţi Popa cupeţ, ci li ari aice în târgul Bârladului, pe Uliţa Vechi, ci vini dela capul podului, în rândul dispre amiazi noapte, avânduli cumpărătură dela preotul Grigorii Angheluţi proin protopop, care şi preotul Grigorii — 241 — li-au avut cumpărătură dela niamurile sale. Precum întăi ni-au arătat un zapis di anul 1787 Iunie 14, dela Cosiandin sân preotul Panfilii, prin carili adive-rează, că au vândul preotului Grigorii, nepotului său, un loc de una dughiană, doi stânjini în faţi la u-lili, — care loc este între cafine şi lângă locul lui Manolachi Brânzi, drept doăzeci lei; acest zapis din 1792 Ghenar 16 dela Negoiţi şi soţiia sa Anghe-luşa, prin carili adiverează că au vândut iarăşi preotului Grigorii un loc de una dughiană, doi stânjini hi Uliţa Mare lângă cafine, drept triizăci şi cinci lei, avândul şi el zăstri; şi alt zâpis din 1793 Mart 1, dela Antohi sân popii Anghe fu ţi, prin carili a-dioeriază că au vândut iarăşi preotului Grigorii, fratilui său, doi stânjini de Ioc în faţi cu uliţa cu binao cafinelii, drept 150 lei, în carili zapisă să cuprind şasă stânjini în faji la uliţi; apoi au mai arătat şi al patrule zapis însuşi dela preotul Grigorii Anghelufi proin protopop şi soţia sa, Dumitra, şi fii lor din anul 1196 Ghenar 20, prin carili adiverează că au vândut d-sali Ioniţi Popa şasă stânjini loc în faţi la uliţi, ci-i are cumpărătură cu zapisâli di sus arătate, carili loc dispre răsărit să hotărăşti cu locul răposatului pitar Vasile Nistor, şi dispre apus cu locul lui Manolachi Brânzi, iar înapoi, spre amiazinoapte, cu ograda Bisăricii Ducăi, drept una sută cinzăci lei. Prin carili zapise să vădu iscăliţi atât răzăşii dispre amândoă părţile, cum şi alţii carii s’au mai întâmplat, fiind la ştiinta tuturor. După carili zapisă, mergând la faţa locului cu stânjini de opt palmi, întăi s’au măsurat din 16 - 242 — talpa dughenii lui Ioan sân Antohi Blănaru, ce-1 are zăstri din cumpărătura popii lui Panfilii, la răsărit patru stânjini, în faţi la uliţi locul lui Manolachi Brânzi, ce-1 ari cumpărătură dela Costandin sân popii Panfili; apoi tot la răsărit am măsurat şasă stânjini d-sali Ioniţi Popa, păr în locul răposatului pitar Vasili Nistor, iar înnapoi spre amiazi-noapte, adeverindu-să că aceste locuri sânt toate din cumpărătura preotului Panfilii, umblă din potrivă numai câţi zăci stănjini păr în locul ogrăzii Bisăricii Vovidenia şi păr în locul Bisăricii sfântului Dimi-trii, ci-1 ari danii dela preotul Grozav, cum mai pre largu arată şi hotarnicili Bisăricii sfântului Dimitrii, ci s’au văzut defaţi. Şi aşa s’au încheiat măsura acestor locuri de sus arătate, fiind difaţi atât răzăşii lăturaşi, cum şi alţii carii s’au întâmplat; şi ne mai eşind altă pricină cu vre un cuvânt de răspunsu, am dat după poruncă şi dela noi această mărturie. Let: 1799 August 21 (In greceşte, nedescifrabil) Sandu Bou Costantin Eşenu căpit(an) Manftos Dimetriu (cu litere greceşti) Ioan Cârji Diac martur Notă. — După actul origina), găsit la d-l V. Gâlcă, din Bârlad. Dughenele erau în dreapta, cum vine cineva spre apus dela Podul cel mare ce este pe apa Bârladului, — de unde începe astăzi strada Ştefan cel Mare. Nu numai unii boeri, dar şi din negustorii români se văd iscălind, către sfârşitul veac. 18 In primele decenii ale veacului al 19. cu litere greceşti Moda timpului, ce să-i faci! Preolul Grigorie Angheluţă trebue să fi fostu protopop cam între anii 1780-1794. — 243 — CXLVI. 1799 Decemvrie 20. Constantin Alexandru fspilant ooevod pune în vedere postelnicului Toader Duca ca la 10 Ianuarie (1800) sâ se afle la Divan (în Iaşi) spre a sta în judecata cu Crâste Strâtilâ biv postelnicel dela ţinutul Tutovii, pentru nişte ţigani. I Noi Alexandru ispilant vvoda cu mila lui Oumne-zău Oomn ţării Moldovii. Prin această a noastră Domniască Carte să puni zi de soroc lui Toader Duca post(elnic), ca, la zaci zile a viitoarii luni Chenar negreşit, să se afle la Divan cu dovezi ce va fi având, ca să ste la giudecată cu Crâste Stră-lilă biv postelnlc(el), dela tânutul Tutovii, pentru nişte ţâgani ce pretinderisâşti dela dânsul; căci, ne venind la sorocul arătat, apoi va fi adus cu om Domnesc şi va da şi ciobote. 1799 Dech. 20. (L. P. D.) Procit. vel logof. S’au trecut, Math. condicar. CXLYII. 1801 Oetomvrie 17. Alexandrul Neculai Sulul voevod porunceşte ca, pe temeiul drepturilor ce are Toader Duca biv postelnicelul, sâ fie a pârât de toate dâjdiile vistieriei, cum şi de alte ha-valele şi angării. Noi Alexandru Neculai Suţul vvod cu mila lui Dum- - 244 — nezau Domn ţării Moldaviei. Toader Duca biv postelnicel, ce să află cu lăcuinţa în târgu Bârladului, prin jaloba ce au dat cătră Domnie me au arătat că el ar fi slujit la multe poronci şi trebuinţi a pământului, dupăcum l’ar fi adiverind şi cărţile gpod ce ari la mână şi, dupăcum pănă acmu n’ar fi fostu supărat nici cu o cerire de dări, au făcut rugăminte ea nici de acmCi înnainte să nu să supere. Şi cer-cetându-să arătările sale de cătră d-lor boerii orânduiţi, de cătră Domnie me, cercetători, au aflat: întăi, că cu adevărat el au fostu postelnicel şi au slujit curţii gpod; al doile, s’au văzut la mâna sa şi două cărţi gpod,.una dela răposatul Domn Costandin Dimitrie Moruz voevod, şi alta dela Domnie sa Alexandru Costandin Mavrocordat vvod ; prin care adiverescu slujbile sale ce au făcut, şi hotărăsc ca să nu fie supărat nici cu un fel de dajdii şi angării. Deci n’am trecut şi Domnie me cu vi-dere rugăminte lui şi hotărâm : ca să fie apărat de toate dăjdiile Visteriei, cum şi de alte havaleli şi angării, el întru nimică să fie supărat. Şi poroncim Domnie me şi d-lor ispravnici de ţinutu Tutovei şi altor zapcii, pe numitu Toader Duca postelnicel întru nimică supărare să nu-i faceţi, ce să aveţi a urma întocma precum mai sus să hotărăşti. 1801 Oct. 17 (L. P. D.) vel vist. (Pe contra pagină, jos): s’au trecui (a condică Alexandru Anaştasiu sulger. — 245 - CXLVIII. 1802 Iunie 20. Alexandru Suţu, Domnul Moldovei şi al larii Româneşti, rândueşte pe biv vel stolnicul Vasile Boteanul ca ispravnic la linului Cârligâturii, împreună cu Alexandru Hriso-verghi, punându-le în vedere că leafa îşi vor luă cu începere dela 1 Iulie viitor, de oarece foştii ispravnici au strâns şi sfertul pe Iunie. loan Alecsandru Neculai Sufu voevod cu mila lui Dumnezău Domn Moldovei şi tării Româneşti. Credincios boeriul Domniei mele d-ta Vasâle Botianu, biv vel stonic, sănătati. Iată socotind Domnie me dela 20 zale a lunii lui lunii, te rânduim ispravnic la ţinutul Cârligâturii, ca să fii dimpreună cu stolnicul Alecsandru Hrisoverghi. Deci, îndată ce vei lua carte aceasta a Domnii mele, să te scoli să mergi la ţinut şi, întâinindu-ie cu iovarăşul d-tali, să cei ca să-ţi arăte toate cărţâle şi poronci ce vor fi venit la ţinut, arătând şi cari din poronci au luat săvârşâre şi cari n’au luat; şi, din poruncile ce nu vor fi luat săvărşâre pără acum, cum şi alte poronci ce vor fi venit la ţânut, de acum înainte să le căutaţi dimpreună, silindu-vă atât spre săvârşire tuturor poronci(lor), cum şi spre buna statornicie şi dreptate lăcuitorilor. 1802 Iunie 20. (O notă adaosă cu altă mână) Insă liafa vei lua dela zi înlăi a lui Iulie şi înainte; iar pe luna lui Iunie vor lua liafa deplin d-lor ispravnicii ce-au fost pără acmu, fiindcă d-lor au slrânsu şi cîertul lui iunie. Efolă.—Pa faţa de deasupra a coalei pe care este scrisă po- — 246 — гипса,-яе află adresa: „Credincios boeriului Domniei mele d-lui Vasâle Botianul biv vel stolnic să să dei cu sănătate". Vasâle Botianul era şezător în Bârlad. Constatăm că ispravnicii aveau îndatorirea de a strânge dările către Domnie, cum şi aceia că dânşii aveau pe la 1802 leală hotărâtă. CXLIX. 1803 Maiu 28. Alexandru Costandin Muruz voevod Domnul Moldovei, dispune înfiinţarea, la Bârlad, a unei şcoale pentru limba elineascâ şi limba moldovenească. Cu mila lui Dumnezeu Noi Alexandru Costandin Muruz voevod Domn ţârii Moldaviei. Precum la viciere a nu vedea, asămine la minie iaste a nu şti nimică, căci, dupăcum cei ce nu văd pe drumuri, aice şi acolo, aducându-se, pierd îndreptarea drumului, asămine şi la lucruri cei ce nu au nici o ştiinţă, căzând la necuvioase întâmplări, se rătăcesc nebunindu-se, căci, nici când dau piste vre-un noroc bun, ne ştiind cum să pue în lucrare după cuviinţă norocire lor, sânt fericiţi, nici iar când sânt nenorociţi, ştiu a suferi nenorocirile lor. Ce, ca să grăim cu un cuvânt, la amândoă aceste întâmplări, dupăcum Protest la faţi, aşa şi ei la suflet, să schimbă de cătră fieşte care stare lor: îmbogăţin-du-se să înspăimântează ; sărăcind, se bocesc; când sânt stăpânitori, să sălbătăcesc; când sânt slugi, să îngrozăsc,—fiindcă în sâne nu cunosc nici hotar, nici vre o mesură de mijloc pentru lucruri ; ce de la o margine să împing la alta cu multă dobitocie. Pentru aceasta dar, ne ştiinţa esle la oameni un lucru orb şi pricinuitor de ticăloşie, şi nici un rău — 247 — nu este vreodată mai mare care să-l pătimiască ci-nevâşi; iar ştiinţa ce izvorăşte dela învăţătură, ca un bun ziditoriu ce iaste, dând sufletului un chip pre frumos şi statornic, singură ea poate să potri-vască vieţuire cu toate lucrurile şi prin trânsa, ca cu un povăţuitoriu şi ocârmuitoriu, lucrând, iaste cu putinţă să punem cu bună socoteală şi fără de primejdie Ia o rânduială şi să petrecim ne netezire şi învăluire vieţii; făr de dânsa toate sânt înzădar şi cu totul prăpădite; şi nu numai a bine trăi, ci şi a trăi numai, iaste foarte greu, pentrucă nici tre-buesc, dupăcum unul au zis oare-unde, cei ce nu ştiu nici o învăţătură. Deci, şi Domnie me, îngrijindu-ne pentru a trăi şi a bine trăi supuşii noştrii, spre învăţătură pe toţi îndemnăm, dându-le învăţători şi şcoale aşezându-le; din care una, atât pentru limba eliniască cât şi pentru moldoveniască, puind şi la Bârlad, prin Domniasca noastră hotărâre poroncim : I. Rânduim Domnie me Epitropi Şcoalii din Bârlad pe ai noştri cinstiţi şi credincioşi boeri: d-lui Gavril Conachi biv vel vornic, i d-lui Ştefan Sturza biv vel spatar, i d-lui Gheorghie Costandache biv vel spatar, i d-lui Gavril lamandi biv vel ban; şi din neguţitori pe : Vasâle Eşanu postelnic, i Ioniţe Popa, i Iordache Eftimiu şi Toma Botezatul; cari să fie sub ascultare a obşteştilor Epitropi, dupăcum prin cel mai dinainte al nostru Domnesc hrisov de obştie s’au poroncit. II. Pentru lefile amânduror dascalilor orânduim 750 lei din cel de obşte venit al Şcoâlilor, cari sa se de pe tot anul în două rânduri, la fieşiecare şase luni, precum să dau şi la cielalţi dăscăli, şi — 248 — de nu vor agiunge aceşti bani, lipsa să se împli-niască dela târgoveţii a căror copii vor învăţa la Şcoală. III. Poroncim Epitropilor ca Ia zioa întăi a toată luna, adunându-se Ia Şcoală, să cerceteze pe dăs- căli de păzesc cuviinţa lor, iar de nu, să facă arătare la Epitropii obşteşti, ca, lipsind pe aceia, în locul lor să le pue alţii. I IV. Nu dăm voe dascalilor, nici ucenicilor, să se j/lase înzădar de învă'ăturile lor, ce numai Dumini- \ cile, Ia Praznicele împărăteşti şi la arşiţile căneşti. V. Voim ca dascalu limbii moldoveneşti să fie j scriitoriu bun şi cântăreţ, ca ucenicii să înveţe şi î aceste. VI. Cinstim pe dăscăli cu ertare de bir şi apărare de orice obşteşti întâmplătoare dări, care şi prin cel obştesc al nostru Domnesc hrisov de mai înainte s’au arătat. VII. Dăscălii, când vor greşi, să se giudece de cătră Epitropii obşteşti, iar nu de Ispravnici. Aceste, pentru cele mai sus arătate, hotărându-se de cătră Domnia mea, s’au dat acest al nostru Domnesc hrisov, puindu-se la cea mai bună orân-duială. Poftim pe luminaţii Domni, ce în urma noastră să vor învrednici la scaunul Domniei terii aceştia, ca să întăriască aceste de mai sus, fiind folositoare obştiei, atât la stăpânitori, cât şi la supuşi. Şi spre aceasta este credinţa însum Domnii meii, de mai sus scris, Noi Alexandru Costantin Muruz vvoda; şi credinţa a pre iubiţi fiilor Domniei mele, Costantin voevod, Dimitrie voevod şi Necolai voevod ; şi credinja a trii Arhierei ai terii, Preasfinţie sa Chir Veniamin Mitropolit Moldaviei, iubitorii de — 249 — Dumnezeu Episcopi de pe la scaone, Chir Ghera-sim Episcop Romanului, Chir Meletie Episcp Huşu-lui; şi credinţa a cinstiţi şi credincioşi boerii divanului Domniei mele, d-lui Costandin Balş vel logofăt de Ţara-de-gios, Mihail Sturza vel logofăt de' Ţara-de-sus, Theodor Balş biv vel vornic de Ţara-de-gios, epistat agiei, i Vasile Costache vel vornic de Ţara-de-gios, i Costandin Balş vel vornic de Ţara-de-gios, i Costandin Paladi vel vornic de Ţara-de-sus, Lupul Balş vel vornic de Ţara-de-sus, Manolachi Dimache vel vornic al obştiei, Dimitrie Manul vel postelnic, Sandul Sturza vel vist, Rădu-canul Rosăt hatman i parcalab Sucevschii, i Costache Sturza vel vornic za Aprozi, i Alexandru Ca-гадё vel spat, i Vasale Rosăt vel ban, i Dimitrachi Ghica vel comis, i Alexandru Mavrocordat vel ca-maraş, i Manolache Vardalah vel caminar; şi credinţa tuturor boerilor Domniei mele a mari şi a mici. Scrisu-s’au hrisovul acesta la scaonul Domniei mele în oraşul Iaşii, întru al doile Domnie a Noastră la Moldavie, în anul dintăi, de credincios boe-riul nostru Şărban Botescu biv vel sulger, logofătul de taină, în curgire anilor dela Mântuitorul Hristos, 1803 în luna Mai 28. Alexandru K. Muruz iwoda (L. P. D.) Costantin Balş oel logofăt procitoh S’au trecut asămine la condică Tudurachi Род. Notă.—Pe pergament, scris ioarte frumos în româneşte — 250 — şi greceşte. Titulatura, mai multe din literile capitale şi sfârşitul scris în litere cu cerneală aurie. In afarâ de Bârlad, Alexandra Moruz а orânduit a se înfiinţa şcoale de eleneşte şi moldoveneşte, la Iaşi, Focşani, Galaţi şi Chişinâu (Uricaru, III, pag. 24-31). Nu ştim cât a trăit această şcoală la Bârlad. Prezentul hrisov a făcut parte din multele documente râmase dela lancu Sturza mare proprietar şi avocat,—şi care documente ca şi toată averea Iui, rămânând (igăncei, foastă femee a viziteuiui, cu care a trăit şi făcut copii, sau perdut. Originalul, după care am transcris, mi s’a încredinţat de prietenul meu. Maiorul Tudor Pamfil, mort în anul 1922 la Chişinâu, şi care a fost des* gropat în anul trecut şi adus Ia Tecuciu. „Arşiţile . căneşti“ (în canicule)—se înţeleg căldurile cele mari din Iulie şi August, când, după părerea astrologilor domneşte constelaţia cânelui. Cântarea bisericească, prevăzută la punctul 5, a luat o deosebită desvoltare la Bârlad, predându-se psaltichia în şcoala ce era pe lângă Biserica Domneasca (Documente Bârlădene, 1, p. 35 — 36), şi ajungând pe la 1833 ca psalţii de aici să se întreacă cu acei dela Mitropolia din iaşi (Doc. Bârl., I pag. 300. In această Biserică se păstrează şi până astăzi nişte manuscripte de psaltichie în greceşte şi Româneşte (idem pag. 299). Şcoala aceasta se pare câ a stat până pe la iS60. După anul 1870 s’a înfiinţat din nou la Bârlad o şcoală " de cântări, tot pe psaltichie, durând câţiva ani. Apoi, cu venirea la Episcopia din Huşi a P. S. Silvestru, iar s’a înfiinţat acea şcoală de cântări în 1887, acum însă şi pe note liniare, şi care Şcoală din nou s’a disfiinţat în 1819 prin strămutarea profesorului şi directorului ei, psaltul Damian Rân~ «eseu, ca cântăreţ I, Ia Mitropolia din Bucureşti. CL. 1804 Maiu 30# Postelnicelul Ioan Vârgoliciu sc1 plânge lui Vodâ în contra lui Eni, feciorul Iui popa Stratului, din Bălăbăneşti, şi afle rude a acestuia deacolo, pentru o fântâna şi pentru un Ьби. - 254 — Prea înălţate Doamne, Jăluesc Măriei Tale că, la ţinutul Tutovei, pe moşiia Bălăbăneştii, ce este dreaptă a me, pe parte me, am avut o fântâna cu izvoru lângă casa me şi, având pricină de giudecată cu un Eni sân popa Strătulat, tot de acolo, arătând că ar fi şi el răzăş la ace fântână. Şi, ştiindu-1 eu cu parte lui şi a neamului lui vândută Ia nişte răzăşi anume Perjăştii, după cum arată zapisâle de vânzare, ce sânt la lancul Eşanul, neam Perjăştilor, nu l’am îngăduit să stăpâniască şi el într’ace fântână, şi, în tăriia lui, me-a stricat fântâna şi în izvorul acela ş-au făcut el fântână, care şi eu am astupat fântâna lui pănă la giudecată şi, după giudecată, într’acui parte va rămâne, acela va stăpâni. Şi pără a nu luoa giudecata aceia nici un sfărşit, s’au sculat un dia-conu Ştefan, frate cu pârâtul, şi cu un Toader Bă* lăbanu, şi Gavriiijă Colibă, cumnat lui Toader, şi au distupat fântâna în taria lor, şi au dat un giuncan înlr’ânsa. După giudecata ce au avut la Isprăvnicie m’au îndatorit giudecata ca să plătesc giuncanu pârâtului Gavriliţă, de sus aratat, şi după răvaşu ce mi s’au dat dela Isprăvnicie cătră un preot şi trei mazili, ca să preţeluiască giuncul, l’au preţeluit drept 23 lei, ca să-l plătesc cu bani; şi, numitul Gavriliţă Colibă, nu numai că nu s’au ţinut de preteluirea aceia, dar cu chipul ce au umblat, arătând cătră Isprăvnicie, că nu primeşte bani, au împlinit un bou dela mine de preţul 60 lei, după cum l-au preţuit negustorii, ce au fost rânduiţi iarăşi de Isprăvnicie şi, făcând arătare că ori să-i dau eu 23 Iei, au să-mi plătiască — 252 — 37 lei, să rămâe boul lui, nici la unile nu s’au primit ; mai ales milostive, Doamne, cu ce cuvânt să-i plătesc eu giuncanul când el acmu pe urmă să do-videşti că au distupat fântâna. Pentru care mă rog Mării Tali să mi să facă luminată Carte cătră d-lui spataru Mihalachi Cerchez să facă cercetare pre cu amăruntul pentru toate pricinile aceste, şi cine va fi umblat'rău, acela să plătiască paguba, cum şi hrana unui bou, ce au luat pârâtul Gavriliţă şi au aratu cu dânsul în sâmbra toamnei şi a primăverii. Şi, după cercetare ce va face cu mărturii, dacă nu se va mulţămi vre’o parte, să ni triimata prin zi de soroc la luminat (Di)vanu, căci, cu giudecata ce m’au giudecat d-lor Ispravnicii, am rămas nemulţămit, în destulă şi ne cinste ce am suferii dela d-lui comisu Gostachi Sturza, având pizmire asupra me. Şi mare pomană a fi mării Tale. (Rezumatul cerirei de mai sus) Arată că ar fi avut giudecată în iarna trecută cu un Gavril Colibă, pentru un giuncan la Isprăvnicie de Tutova, şi cu giudecata ce ar fi avut au rămas foarte nemulţămit. Să roagă Mării Tale să i să facă Carte către d-lui Spătaru Mihalachi Cerchez, să*i facă cercetare, şi nemulţămindu-să vre-o parte, cu mărturie să-i triimată Ia T>ivan. (Rezolu(ia) Mergeţi fa chiui Vel logofăt de Ţara-de-gios. 1804 Mai 30. (Ne descifrabil). Noi Alexandru Cost. Moruz Voevod cu mila Iul Dumnezău Oomnu Ţării Moldaviei. Cinstiţi credincioşi boerii Domnii meii d-ta Mihalachi Cerchez biv vel Pre plecat la mila Măriei Tale loan Vârgoticiu pos-telnicel ot ţinutul Tu-tonii. - 253 — spatar, i d-voastre Ispravnicii de ţinutul Tutovii, sănătate. Din jaloba aceasta pre largu veţi înţelege. Deci, înfăţoşând pe amândouă părţile, să cercetaţi şi, dovenidu-să jaloba sa adevărată, d-voastră prin giudecată să puneţi la cale, făcându-i-se şi împlinire dreptului său, ca să rămâe odihnit. Iar, fiind vre o osăbită pricină, să înştiinţaţi. 1804 Ianuarie 2. (L. P. D.) Procit, vel logofăt. S’au trecut (în condica). Mt. Kondicar JVotă. Originalul pe o coală hârtie riglală şi bine păstrată. nîn sâmbra toamnei şi a primăveriiw, adică în vremea întovărăşîrei ia aratul de toamnă şi de primavară când locuitorii, cari aveau numai câte doi boi, se însotiau cu al(i săteni de ai lor, ca si poată avea fiecare macar câte 2 juguri sau patru boi la plug. CLI; 1806 Aprilie 20. Răspunsul Mitropolitului Veni amin Cost а с hc, la scrisoarca biv vet stolnicului Vasile Boteanul, clin Bârlad, prin care acesta solicita călugăria. Părintească blagoslovenie trimitem dumitaie, Fiiasca scrisoarea dumitaie cu dragoste s-au priimit şi, cele scrisă pentru că voiţi a primi cinul călugăriei, fiind făgăduit încă din copilărie, şi că te-ai învoit şi cu cucoana, soţie d-tale, s-au văzut. Deci, iată că, după a d-tale cerire s’au scris cartea noastră aceasta cătră Kir Theofilact, nacealnicul dela Or-goeşti, ca să vie acolea şi să te înbrace în shima — 254 — monahicească; cum şi fratelui Romanului, arătându-i-se scrisoarea d*tale, au priimit, pentru hatârul nostru, cu bucurie de a fi epitrop. De aceasta nu lipsim spre răspuns, şi sântem, Al d-tale părinte sufletesc Veniamin Mitropolit Moldaviei (Adaos) Diata înlărindu-se, s’au încredinţat împreună cu celelalte scrisori în mâna fratelui Romanului. NotS. Răspunsul acesta, scris pe prima pagină a unei coli de hârtie, poartă, pe contra pagină o foei a doua, următoarea adresă; „Cinstit ai nostru iubit fiiu sufletesc, d-sale Vasile Boteanul bir vel stolnic, cu părintească, blagoslovenie, Tutova“. Vasile Boteanul trăia în oraşul Bârlad. Prin „fratelui Romanului", se înţelege Episcopul de Roman, în a cărui eparhie se găsiâ atunci (180b) judeţul Tutova şi deci — mănăstirea Orgoeşti, — care era, şi o ctitorie Costăchească. „Sâ vie acolea“ — la Iaşi, — spre a fi călugărit la Mitropolie. «De a fi epitrop (Episcopul de Roman)», — asupra averei şi a îngrijire! de familie, — ce Boteanul regulase, se vede, prin Diiata, menţionată mai sus. — trebuind ca cel ce se călugăreşte să se lase de toate ale lumei, luându-şi Episcopul sarcina îngrijirei de familie ,,cu bucurie“ în „hatârul * Mitropolitului. CL1I. 1807 August 10. Paoalachi Duca Pâscumpa râ nouă dughene de pe Uliţa nouă, vândute de moşul său, Ilie Gheuca, şi acum le oinde şi el vătavului Gheorghe Oprişan, — drept 2242 lei 20 parale, adecă cu aceiaşi sumă cu care le răs-cumpărase. — 255 — Eu, Pavălachi Duca sulgeriu, dau aciastă scrisoari la mână d-sali Gheorghii Oprişan vatav, prccum să să ştie că doă dugheni cu locul lor din vatra târgului, pe Uliţa Nouă, ce le-au vândut moşul meu Ilii Gheuca unui Radu Tinichigiu i unui Zanet sîn Marin, la let (1)805 Mai 19, le-am răscumpărat eu cu banii ce dădusă numiţii cumpărători, 2100 di lei, şi le-am mai dat şi cheltuiala, 142 di lei şi 20 di parali, cari fac piste tot dou mii dou suti patru zeci şi doi di lei şi 20 di parali,—şi tot cu aceşti bani le-am vândut dumisale de istov. Cari di acum înainte să fii driaptă muştenire şi moşie d-lui în veci nestrămutat. Şi banii de sus arătaţi mi i-au. dat toţi diplin în mânuli meii după tocmală. Şi aceşti dugheni amândou sânt supt un acoperemânt, patru stânjâni gospod di loc, faţa, şi doisprăzăci stânjâni înapoi, dosu; care dugheni sânt la numita uliţă şi să hotărăsc, alături, dispre răsărit, cu dughenele lui Eni Bungian, şi, dispre apus, cu locul d-sali sulgeriului Ioan Cârjă ; şi un stânjân di loc ce l’am avut lăsat dispre du-ghenile Iui Eni Bungian, cu care se fac cinci stânjâni, faţa. Şi i-am dat şi toati scrisorile ce am avut asupra acestor dugheni, cari mai pre larg arată, şi am iscălit. 1807 August 10. Pavai Duca sulger La facire acestui zapes m’am întâmplat şi eu faţă şi am iscălit. Gheorghi Gociu polcovnic, martur. CLI1I. 1808 Ianuarie 9. Isprâvnicia Tutovei scrie căpitanului de târg că, în timp de 6 luni, să publice în oraş spre ştiinţa celor ce ar ave drept — 256 — de a răscumpără cele două dughene din Uliţă Nou, cumpărăte de Gheorghie Oprişăn, şi dăcă ore unii se vor arăta, cu cereri de răscumpărăre, să fie indătoriţi a să înfăţişă la Isprăvnicie. Dela Isprăvnicia ţânutului Tutovii. Dumnialui Gheorghi Oprişan, aducându-vă luminata Carte cinstitului Divan, a Cnejiii Moldovii, po-runcitoari ca să i să facă legiuita publicajii asupra a două dugheni cu locu lor, ci sânt pi Uliţă Nouă, în târgu Bârladului, ci Ii ari cumpăraţi di istov dela d-lui sulger Pavăl Duca cu pret 2242 lei 20 parali, cu zapis din let 1807 August 10; pentru cari iată fi să scrii căpitan(e) di târgu ca în curgiri di şasă luni di zili să ceteşti publicaţie aciasta în toati zilili di târgu, cum şi înlri toţi cii ci sânt megieşi, alături cu aceli dugheni; asămine şi întru auzul tuturor celor ci sânt rudenii cu vânză-toriul, arătându-li cini esti vânzătorîul şi cini esti cumpărătoriul, şi cu ci preţu; ca, dăcă ore unii să vor arăta cu ceriri de răscumpărări, să-i înda-toriţi a vini aice la Isprăvnicie ca să să cercetezi, fafă fiind şi cumpărătoriul; şi, când protimisâre vor ane a răscumpără, să Ii să de di cătră noi mărturii, cu cari să mergă la luminatu Divan, di undi să-şi afli dreptăti; iar când, păr la împlinire vădelii di şase luni, nu să va arătă nimi cu vreo pretenfii di răscumpărări sau cu cuvânt că esti niăm vânzătoriului, sau ca să hotărăşti alăture cu locu aceldr dugheni, atunci li-i faci ce mai di pi urmă întrebări şi arătari; şi ni născând pri-cine, să-i îndatoreşti şi să iscăliască într adastă — 257 — poblicaţii, pi cari aducându-să aici şi cercetându-să şi, fiind întocma urmare poblicarisârii, să i sa, încredinţări şi di cătră noi, prin mărturii, stăpânire numitului cumpărătoriu. 1808 Ghenar 9. Alecu Slurza spătar. (Semnăturile celor ce au auzit publicaţia). Mânios Dimitriu (cu litere greceşti) Sandu Bou. Hagi lordachi Eftimiu, am auzit. Conslandin Aba* geru. Mile Dumitru. Vasile Abăgeru. Necolai Abăgir, am auzit. T(ă)nas(â) Vi şan. Eu Manoli Huiudiui, am auzit. Eu Neculai Andrii, am auzit. După poruncă, am citit poblicatia aceasta întru auzul tuturor şi, ne eşind nimine neci cu o cereri, am încredinţat şi cu a me iscălitură. Chirica că* pilan. Dela Isprăvnlcia Tutovei. Publicarisându-să facire aceştii publicaţii în vade de şasă luni de zâle, încă şi mai mult, întru auzul tuturor şi, n^, eşind nimine nici cu o pricină, s’au încredinţat şi de cătră noi. 1808 August 15. (Nedescifrabil) Gavril Iamandi ban. CL1V. 1808 Iunie 6. Isprăvnicia Tutovei însărcinează pe doi locuitori din satul Bogdana, ca să cerceteze pricina ivită intre alţi 2 săteni, deacolo, in privinfa facerei unei fântâni. 17 — 258 (Dela lsprăvnicia Tutovei)t (Lui) Gheorghie Oprişan i (lui) Vasile Teletin. Aice au jăluit Costantin Hondru din satul Bogdana, cum că ar fi având o fântână vechi, jar un om anumi Neculai Stavăr s’ar fi sculat şi ar li făcut altă fântână mai sus de aceia, de au luat izvorul şi au săcat fântâna lui. Deci vi să scrie ca să cercetaţi şi, de va fi jaloba lui adevărată, să aveţi a strica fântâna, ace nouă, fiind a lui fântână mai vechi, iar de va ave ceva a răspunde, să-i trimiteţi fată. G (Gavril) Konachi spatar. Uiotă.—Este interesantă indicatiunea ce se dă celor însărcinaţi în reztilvirea acestei pricini: „S& aveţi a strica fântâna ace noua (a lui Neculai Stavâr) fiind a lui Constantin Hondru mai vechi*, CLV. 1809 Noernvpie 17. lsprăvnicia Tutovii scrie poroşnicului Gheorghie Portasă şi lui Hagi lordachi Iftimeiu să cerceteze pricina dintre Gheorghie Oprişan şi Eni Bungean, pentru^ locurile lor învecinate din Uliţa Nouă, dând şi mărturie hotarnică dupre obiceiu. l>ela IspravtiIcJa Tutovii D-lui poroşnicu Gheorghie Portasă şi D-lui Hagi lordachi Iftimiu. Fiindcă vatavu Gheorghi Oprişan ne-au arătat că un loc ce-1 are pe uliţa nou, alături cu Eni Bun-gianul, în spre răsărit, iar dispre apus, cu alt loc al d-lui sulgeriului Ion Cârjă, acum acel loc i s’ar — 259 — fi înpresurând de cătră Eni Bungian. Pentru care să scrii d-voastră ca să mergiţi la faţa locului şi, cercetând scrisorile amândoror părţilor, precum vor cuprinde scrisorile, atât a lui Bungian, cum şi a vatavului Gheorghi, să îndreptati lucrurile, măsurând cu stânjân drept iar precum va fi pomenind în scrisori. Şi, după cercetare ce veţi face şi precum veji afla, să daţi şi mărturie hotarnică după obiceiu. 1809 Noemvrie 17. Ioan (Iamandi) stolnic. CLYI. 1809 Noemvrie 17. Mărturia hotarnică de cum s’au măsurat şi s’au hotărât în puterea scrisorilor, pricina dintre oatauu Gh. Opri şan şi Eni Bungean, pentru locurile d-lor din Uliţa Nouă. Prin răvaşu cinstitii Ispravnicii, am mersu să hotărâm un loc ce are d-lui vatav(u) Gheorghii Opri-şan, aici, în târgul Bârladului, pe uliţa nouă. Deci, mergând la faţa locului, am strânsu împregiuraşâi şi megieşâi locului, am întrebat pe d-lui vătavu ci scrisori şi dovezi are asupra acestui loc. Iatăi ne-au arătat un zapis dela d-lui sulger Pavăl Duca, din let 1807 August 10, întru care scrie că i-au vândut acel loc, ce cuprinde cinci stânjâni gspod, faţa, despre uliţă, din talpa dughenilor lui Ene Bungian spre apus pără în locu d-sali sulgerului Ion Cârjă, şi înapoi doisprece stânjâni; asupra căria cumpărături numitul vătav are şi publicaţii, după hotărâre sobornicescului hrisov ci este din let 1808 Avgust 15. Şi ne-u mai arătat şi alt zapes din let 1805 — 260 — Maiu 19, dela postelnicu Ilie Gheuca, ce-1 răscumpără d-lui sulger Duca dela un Radul tincchegiul şi Zanet sân Marin, întru care arată tot această somă de stânjâni. Au mai arătat şi alt zapes din let 1793 Chenari 20, ci cumpără Ilie Gheuca acestu loc dela un logofătu Panaite Dămian cu dughene cu tot, în care scrie iarăşi tot această somă dc stânjâni. Ne-и mai arătat şi alt zapes din let 1786 April 24, dela tofi târgoveţii din târgul Bârladului, întru care scriu că, după multe slujbe ce au făcut acel logofăt Panaite, din locul târgului i-au dat danie cinci stânjâni gospod, fata !a ulifă, din talpa dughenilor lui Ene Bungian spre apus, şi doisprezece stânjâni înapoi. Deci noi, văzându aceste scrisori încredinţate, am făcut stânjân gospod şi am măsurat din talpa du* ghehii lui Eni Bungian spre apus, faja, dispre uliţă, pără în locu d-sale sulger Ioan Cârjă, şi, împlinin-du-să cinci stânjâni, am pus peatră hotar, dispărji-toriu locului d-sale vătavului Gheorghii Oprişan de a d-sale sulgerului Ioan Cârjă. Şi, penfrucă Ene Bungian împresurasă din locul d-sale vătavului, sân-gur ş-au cunoscut greşala şi l-au îndatorit ca el din talpa dughenii lui are să caute înapoi linie spre anieză-zâ, precum însăşi scrisorile lui îl adeverescu, şi cât au trecut cu lăcomie şi ş-au făcut gardu şi o parte din coltul zămnicului pe locul d-sale vata-vului, să şi le râdice. Şi, precum am aflat cu dreptu, după putere scrisorilor, am dat această mărturie la mâna d-sale vatavului Gheorghii Oprişan. 1809 Noem. 17. Oheorghi Portasă bio polcovnic. — 261 — CLVII. 1818 Noemvrie 19. Mar ia, faia lui Lazăr Vidră, cu soful ei loan Huştiu, vinde o bucată de loc, începător din malul gârlei ce vine din târg, lui Gheorghie Nedelcu, drept 150 lei. Adică eu Mariia, fata lui Lazăr Vidră, împreună şi cu soţul meu, loan Huştiu, încredinţăm prin a-cest zapis al nostru la mâna d*sali giupânului Ghe= orghi Nedelcu, precum şă fii ştiut, că, având noi o bucată de loc dată de zăstri din trupul locului pă-rinţăscu, după arălarea izvodului de zăstri ce ne este dat, şi locul este de şapte stânjini gospod, însă din drept(ul) casăi lui Grigoraş Pârţul, fiind începere măsoriştii adică capătul locului de tacolo spre apus pe malul gârlii ce vini din târg, şi merg şapti stânjini asămine iarăşi din capul locului, după arătare de mai sus, spre ameazi, asupra caşăi lui Gheorghi Ciobotar, iarăşi şapte stânjini; şi spre răsărit asupra drumului ce merge printre locul lui Antohi Tabacar şi pe lângă Lazăr Vidră, urmează iar şapti stânjini; iar faţa locului esti despre răsărit despre numit(ul) Antohi, spre apa Bârladului, tot în cuprindere de şapti stânjini. Care loc noi de a noastră bună voi, ni siliţi, sau asupriţi de nimini, l’am vândut dumisale numitului de sus, cu tocmală drept 150 lei, adică una sută cinci zăci lei, prii* mindu-ni şi banii toţi deplin în mâineli noastre ; pentru care noi spre siguranţie dumisali dăm acest Contract, întărit cu a noastră iscălituri, cum şi iz-vodul de zăstri îl dăm iarăşi în mâna dumisale spre a fi ştiut această vânzare; pe care loc d-lui — 262 — de acum înainte să fii stăpânitoriu, ca pe o driaptă ocină şi moşie a dumisale. Şi la această învoială s’au întâmplat şi alţi oameni faţă, care mai gios să vor iscăli. Şi spre credinţi, ne ştiind carte, ne-am rugat d*sale scriitoriului de ne-au iscălit nu-meli, puind şi noi degeteli în loc de pecete, ca să să crează. 1813 Noemvrie 19. O Eu Mariia, fala Iui Lazăr Vidră, am vândut de bună voi. Q Eu Ioan Huşliul, soţu numiţii, am vândut de voi. Ѳ Eu Toader Lazăr am vândut. Q Eu Gheorghe Lazăr am vândut. Eu Ilie Moisâi faţă fiind la această vânzare. Eu Neculai Doftor faţi. Eu Ioan sân Gheorghiţi, faţi. Şi am scris cu priimire despre amândoo părţi şi am iscălit de martur. Jordachi Dascal. Notă.—Din Doc. Casei de pe strada Orient No. 29 a d-nei Aneta Atanasiade. Prin gârla ce vine din târg, se înţelege gârla Beşleagăi sau canalul de azi ce trece din piaţa Sf. Hie la malul Bârladului (A se vedea şi Doc. Bârl. vo|. I, pag. 143 şi 151). Neculai Doftor este Doctorul Neculai Lafari, trăitor multă vreme în oraşul Bârlad; mort în anul 1878 la Catane în llalia. CLYIII. 1814- Martie 6» Gheorghie Lazăr cu fraţii săi vinde tui Gheorghie Nedelcu un toc ce merge cu măsoriştea din gârla (Beşleagăi) in gios despre Neculai Doftorul, pc lângă drumul ce vine dela Podul cel mare, drept 220 lei. — 263 — Adică noi, cari mai gios ni vom pune numile şi degiteli, încredinţăm prin acest adevărat zapis al nostru la mâna dumisale giupânului Gheorghi Nedelcu, precum ştiut să fii că, având noi o bucată de loc, pe loc gospod, şi lângă a surorii noastri Marii, ce i-au fostu dat de zăstri, ştiut să fii: că mergi locul cu măsorişte din gârlă în gios despre Neculai Doftoru, pe lângă drumul ce vini dela podul cel mare, şi mergi în gios 4 stânjeni şi pol, şi un stânjinu de locu, din cuprindire a celor 4 stânjini i pol, rămâni prost, fiind gârla pricinuitoare de stricăciune curgirii apii; iar spre răsărit, din capul celor patru stânjini i pol, mergu 13 stânjini parte pe despre Gheorghiţi Ciobotariu, şi mergi până în locul lui Antohi Tăbăcar, şi parte locului despre numitul Antohi iaste şasă stânjini, din locul sororii noastre, în spre amiază-zi, merg aceşti şasă slânjini, capătul despre numitul Antohi; iar mijlocul locului ce să alăturează cu locul surorii noastri cel dat zăstre din gârlă în gios, spre amiazi, asupra pordeului (bordeului) părinţăscu, merg 10 stânjini; încă şi aice rămâni un stânjin prost din gârlă în gios, şi stânjinul esti de 8 palmi şi 8 parmaci. Carile noi acest locu de a noastră bună voi, ne siliţi, nici asupriţi de nimine, am vândut d-sale numitului de sus cu tocmală drept 220 lei, adecă dou suti dou zăci de Iei; şi banii am primit toţi deplin în mânile noastre dela d-lui acum la facire zapisu-lui; şi d-lui de acum înainte să fii bun stăpânitoriu, ca pe o dreaptă moşie a d-sali, atât d-lui, cum şi urmaşii d-sale. Şi spre credinţă, ne ştiind carte, ne-am rugai d-sale scriitoriului de ne-mi pus numele — 264 — şi noi puindu-ne degitile, in loc de peceţi, ca să să creazi. Şi la facire acestui zapis s’au întâmplat şi alţi oameni de faţi, cari mai gios vor fi iscăliţi. 1814 Martie 6. ''Hi Eu Gheorghi sân Lazăr am vândut de bună voia me şi am pus degitu. "© Eu Toadir sân Lazăr am vândut de voi şi am pus degitu. H| Eu Dumitru sân Lazăr, brat lor, am vândut de voi şi am pus degitu. Eu Neculai Doftorul de faţă. ’'H| Eu Ion Huştiul, cumnat lor, am fost faţi. Eu Ilie Moisâi am fost faţi. Eu Sandul Pârţu am fost faţi. Eu Gheorghiţi Ciobotariu de faţi. Eu Hrâste Pârţu defaţi. Şi am scris cu bună primire vânzătorilor şi a cumpărătorilor. lordaehi dascal ot Proroeul Ilie, CLIX. 18 Octomvrie 28. Isprâvnicia Tutovei scrie telalului de târg câ, Jliana Portăsoae voind a~şi vinde prin mezat o dugheană de pe Uliţa Mare, să se facă cuvenitele publicaţii, in curgire de 40 zile, pe toate ulifile şi prin toate mahalale târgului Bârlad. Ispravntcia Tutovii citră d-lui Telialu da târg. Fiindcă d*mneii Iliana Portăsoaia are o dughiană a sa în ulifa mare, lângă dughinile d-sale sulgeriu- — 265 — lui Ionu Cârjă, care dughiană şi d^mneii o are luată în schimbu dela d-lui medelniceru Iordache O-prişan; deci, ne avându mai multu trebuinţă de dughiană şi vrându ca prin sultanu mezat să vândă ace dughiană, spre a-şi luă multămitor pre(u, ţi să scrii ca îndată să te porneşti a face strigare în curgire de 40 zâle pe toate uliţâfi, din cuprinsul târgului, şi pe la mahalale,—şi Oricare să oa a-rătă muştereu să iscăliască în dosul fâdulii aceş-tii, trecând preţu ce va dâ; şi la înplinirea vade-lii, cu toti aceşti muşterei să vie la Isprăvnicie ea să i să facă şi cel desăvârşit hareci. loan Jora spat. 1814 Oct. 28. (Preturile date de muşterii) Lei 500— Dau eu Toader Grecul pe dughena d-rrmeii cuconii Ilenei Portăsoi. 550— (cu litere greceşti) 600— (Ne descifrabil) 650 - (In greceşte nedescifrabil) 700— (Greceşte, nedescifrabil) 750 - Sava Goiul 800— adică optu sute Iei dau iau pe o dughenă, lorgu Gâlcă. 900— adică noo sute lei şi am iscălit. Gligori Toma hacal. 1000— adică una mei lei dau eu. Oprişan med. Mart. 17 1050— adică una mii cinci zăci lei, dau. (Ne descifrabil). — 266 - 1400— adică una mii palru sute lei dau eu. Duca sulger. Martie 31 1700— adică una mii şapii suli lei dau eu. Oprişan meaelr. 1815 Mart 31. Dela lsprăvnicia Tutovii Stregându-să la mezat dughena de sus arătată, nu numai în curgere de patru zăci de zale, ci au trecut cinci luni de zale, şi acum, adunându-să muşterei la Isprăvnecii, s’au făcut hareci, rămâind dughena cu locul ii asupra d-lui Gheorghii Opre-şan medelnicer, cu preţ una mii şapte sute lei; cu care preţ fiind şi cu mulţămere vânzătorii, deci, de acum rămâne d-lui medelniceru vecinic stăpânetor, după putere mezatului. Pentru aceia s’au încredinţat ţidulă aceasta şi de cătră noi. 1815 April 1 loan Jora spatar S’au trecut în condica Isprăvniciei de mini. Сostachi Agârâci Netă.— Uliţa Nouă (Cojocărească), se numeşte, în actul de mai sus, uliţa mare, confundată fiind cu uliţa mare, ce era vecină (as» lăzi Paloda) pe care, Uliţa nouă, căde oblig perpendicular. Uliţa mare (Paloda) se începe din strada numită acum Ştefan cel Mare, şi merge înainte până la canalul ce trece pe lângă casa răposatului N. Nicorescu. CLX. 1815 Aprilie 1. Elena Portăsoaia vinde biv vei medelnicerului Gheorghie Opreşan o dugheană din Uliţa Nouă, drept 1700 lei. — 267 — Eu, Ilena Portusoi (Portăsoaia), încredinţez cu acest zapes al meu la mâna d-sali Gh(e)orghii O-reşan biv vel medelnicer, precum ştiut să fii că având eu o dughenă cu locu ei în vatra târgului, pe ulefa noâ, care despre răsărit să hotărăşte cu dughena d-sali şetreresăi Smărandii, iar despre apus cu dughena d-lui sulgeriu Ion Cârjă; pe carele dughenă la 1814 Oct. 28, cu ţidula d-sale boerilor ispravnici de ţinutul Tutovii şi muşterei, aterdisându-să, care acum, la hareciul ce s’au făcut, preţ mulţămitor m(i)-au dat numai d-lui medelniceriu Gheorghii Opre-şan, 1700 Iei, adecă una mei şapte sute lei, pe care bani făcându-mi-i teslem în manule mele, eu încă i-am dat scrisoare aceasta; cu carele de astăzi înnainte şi în veci, atât d-lui, cât şi urmaşii d-lui, în putere mezatului ce s’au săvârşât asupra d-lui, să stăpânească cu bună paci nesupărat neci odinioară de cătră neme. Şi, spre încredinţare, ne ştiind carte, me-m pus numele şi degitul în loc de pecete. 1815 Apr. 1. ф Eu Ilena Portăsoi am vândut. Pelrachi Negre ban. Oh. Сига ban, martur. (Nedescifrabil). PavaI Duca sulger, martur. Şi eu am scris zapesu acesta. ...........poroşnic, martur. Isprăvnicia Tutovei După săvârşirea mezatului, Ia hareciu ci s’au făcut pe dughena de sus arătală, rămâind asupra d-sale med. Iordachi Oprişanu cu preţ mulţămitoriu, a vân- — 268 — zătorii Iienii Portăşoai, s’au încredinţai zapesu şi de cătră noi. 1815 Apr. 1. Ioan Jora spatar. S’au trecut la condica Isprăvniciei de mine, Costachi Agărâci. CLX1. 191Б Oetomvrie 6. Scrisoarea datâ lut Du-mitru Lazor de Epitropii moşii târgului Bârlad pentru veşnica stăpânire a Іосиіці ce ari în mahalaua de mijloc. Epitropii târgului Bârladului, (Introducerea cunoscută, după care :) Deci pentru trei zăci stânjâni loc ce are cuprinşi Dumitru Lazor cu lăcuinta din mahalaoa de mijloc, şi lângă Petre Dobrovici şi lângă Gheorghe Nedelcu, au şi plătit 20 lei la analoghie banilor ce s’au socolil pentru emaş şi locul ce ari cuprins, spre întărire vecinicii stăpâniri i s’au dat aciastă scrisoare, întărită cu pecete târgu(lui) şi încredinţată cu a noastră iscălituri. 1815 Oct. 6. L. Р. Т. B. Costachi Cerchez. Ioan Gheorghiu. Stericu Ma-noliu. Toader Corodenu vameş. Vasile Ştefan. CLXII. 1916 Iulie 1B. Raportul hotarnicilor, Costachi Conachi agă şi Petrache Negre ban, prin care — 269 - arată Măriei Safe lui Vodă cele constatate cu prilejul însărcinării ce li s’a dat de a hotărâ moşiile-Dealu-mare, Fruntişenii şi Balomireştii, Prea Innălţate Doamne, După luminată porunca Innăl|imei Tale din trecuta lună, Iunie, ce ne-au adus d-lui stolnicul loan Codreanu ca să i se hotărască moşiile Dealu-mare i Fruntişenii şi Balumireştii, dela (inutul Tutovii, am mers la faţa locului şi intrând în cercetarea moşiei Fruntişanilor, care pe din sus se hotărăşte cu Popenii şi pe din gios cu Grăfdenii, ca să vedem ce împresurare pătimeşte, şi fiindcă şi schitul Grăjdenii, carele are pretenţia asupra d-sale stolnicului loan Codreanu, ave scos hotarnic pe d-lui postelnicul Alecu Calimah, au venit şi d-lui post., cum şi Egumenul cu scrisorile Grăjdenilor. Şi am cerut la d-lui stolnicul, ca să arăte scrisorile asupra •Fruntişănilor, şi ne-au arătat: întăiu, o scrisoare din let 7252 dela Domniţa Ruxandra, prin care adevereşte că moşia aceasta au fost dată danie de spătăreasa Ruxandra Dediuleasă lui vt. cămăraş Dediului Codreanu, şi scrie ca să o stăpânească pe .unde au umblat hotarăle mai dinnainte; al doilea, un ispisoc de întăritură dela Domnul Costandin Racoviţă vvod, din 7259, întăritoriu armaşului Codreanu, după cuprindirele scrisorei Domniţei Ruc-sandrii, în care arată că, dându-i ispisocul dela Alexandru Voevod, i-au dat şi alte scrisori ce au avut pe această moşie; iar celelalte scrisori, fiind prăpădite, de s’or găsi vre odinioară ori la a cui mână» nici decum să nu se ţie în seamă, fiind fu- — 270 — rate ; al treilea, o hotarnică din let 7175 Iunie 4, dela Bejan Gheuca vel pit. cuprinzătoare pe moşia Fruntişănii, şi că capătul despre apus este din Valea Trestienii, dela podul Iui Clefaş, şi în sus până în drumul târgului Faldului, până în obârşia vâei Hobânii, unde se întâlneşte cu hotarul Popenilor; iar încolo arată precum au umblat hotarele din vechiu, pre unde au ţinut Maftei Roşea. Şi tot întru această hotarnică cuprinde şi o bucată de loc, din locul târgului, arătătoare prin semne, alăturată şi unită cu hotarul Fruntişănilor. Şi al patrule, altă hotarnică, din let 7200 Iunie 20, cuprinzătoare pe altă bucată de loc din locul târgului, iarăşi în semne arătătoare şi alăturată cu cealantă pomenită bucată de Ioc, amândouă aceste hotarnice pe numele lui Ştefan Cerchez, pe care l’au clironomisit spătăreasa Dediuleasa. După care scrisori cere d-lui stolnicul întreg hotarul Fruntişănilor, împreună cu aceste două bucăţi de loc, arătate din locul târgului, arătând că toate sub numele Fruntişănilor s’ar fi stăpânit atât de spătăreasa Dediuleasa şi de părintele d-sale până Ia o vreme, când Egumenul schitului Grăjdenii, a vremei de atunci, cerând o bucată de loc, Valea Dumbrăviţei, ca să-şi ţie vitele, dela părintele d-sale, sardariul Codrianu, când acesta se afla în Ţarigrad cu Domnul Mihaiu Racoviţă vvod, şi, dându-i voe părintele d-sale, urmaşii Egumenului din vremi în vremi s’au tot întins, cuprinzând din locurile aceste aceia ce s’arată prin hartă, arătând şi aceasta : câ schitul Gărjdenii, pe aceste tocuri nici nu le-au avut date dela comis. Cerchez danie, pentrucă, în vremea ei au afierosit moşia Grâj- - 271 — denii şi alte parii do pe aiurea, o bucată din-tr aceste locuri, ce-i între Dealu-mare şi între Bo-lumireşti, nu o ave încă în stăpânirea sa — dobândind-o miluire, mai pe urmă, dela Domnii acie; şi, după venirea părintelui d-sale dela Ţarigrad, găsind trei scrisori: hotarnica Fruntişanilor din 7175, şi hrisovul Domnului Ilieş voevod întăritoriu, din acelaş velet, şi hotarnica din let 7200 Iunie 20, ce-i cuprinzătoare pe bucata de loc ce-i alăturată cu ceilantă pomenită bucată de loc, din scrisorile furate, la Egumenul Aftanasie al schitului Grăjdenii, la anii 1765; pentru care scrisori, văzând Egumenul glăsuire scrisorii Domniţei Ruxandrii şi a hrisa* vului Domnului Constandin Racoviţă vvod, însuşi le-au dat; şi că, întâmplându-se şi moartea părintelui d-sale în grabă şi rămânând mic copil, n’au ştiut din ce pricină i se fâce această împresurare, nici au putut afla tot adevărul pentru acele afiero-site schitului, păr acum la ivirea daniei. Şi dar, cerând şi la Egumen să arate ce pretenţii are şi cu ce scrisori i se împuterniceşte stăpânire şi ce împresurare are, au răspuns : că moşia Grăjdenii, împreună cu amândouă aceste bucăţi de toc a târgului, le are schitul afierosite încă din vreme ce sau făcut schitul de neamul boerilor Costâcheşti şi de comisul Ştefan Cerchez; şi că nu numai bucata de loc aceasta, din care şi acum stăpâneşte pre cât se vede prin hartă, dar încă şi din ceilantă bucată de Ioc care acum îi în stăpânirea d-sale sto'nicuiui, au avut schitul veche stăpânire, şi spre dovadă au scos şi ce adevărată danie şi întăritură din anii 7195 (1687) a ctito- — 272. — iilor, care scrie câ de toate acele ce i'-аи afîero-sit, au făcut izuod arătătoriii anume şi, iscălit, l’au dat împreună cu întăritura şi danie la mănăstirea Miera, unde au şi închinat schitul Orăj-denii; însă acel izvod anume nu s’au văzut, zicând Egumenul că s’au prăpădit, adăogând a zice că încă şi un hrisov vechiu sârbesc '), ce Гаи luat sardariul Dediul Codreanul dela schit; pentru care au arătat şi o carte Domnească din let.............. după jaloba Egumenilor celor din urma lui Aftana-sie, poroncitoare cătră Ispravnicii de ţinutul Tutovii ca să cerceteze pe sărdăreasa sardariului Dediul Codreanul şi scrie : de se va dovedi că iaste is-pisocul a schitului, să-l iee şi să-l dee schitului; mai arătând tot într’aceeşi carte că au jăluit că nu-1 îngădueşte sărdăriasa a stăpâni locul Dumbrâviţii, ce l-ar fi avut schitul în stăpânire, dar vre’o urmare după aceasta nu se vede. Asupra tuturor acestora, slând cu luare aminte: întâi, pentru bucata de loc ce se numeşte Ba-lumircştii, se vede unită cu hotarele Fruntişănilor, încă dela holărâturile pitarului Bejan Gheuca, ruptă dintr’această bucată de loc ; şi o parte de loc ce o face danie stolnicul Cerchez unor Vântuleşli, dela carii în urmă au trecut cu vânzare la sardariul Co-drianu, întărită şi cu hrisovul Domnului Constandin Racovijă, voevod din let 1756 Săpt. 1, în care hrisov scrie că fiind vechiu răzăş sardariul Codrianu cu moşie Fruntişănii, lui i s-au căzut a o răscumpăra, mai ales fiind şi strănepot lui Mafiei Roşea. Unde va fi acel hrisov ? Si nu fie dela Petru Raref, de călre care zice tradiţia că s’ar fi făcut schitul ? — І73 — Din care se înţelege curat că schitul nu ave treabă în vreme aceea, fiind cunoscute moşiile schitului şi deosăbit. Şi fiindcă d-lui stolnicul pentru locul Dum-brăviţii de mai înnainte ş’au cercat prin drumul giu-decăţii, care, prin cercetările ce s’au făcut între schit şi între d-lui, s’au dovedit că iaste drept locul a d-sale, şi dela 1800, cu hotărârea Divanului, s’au şi dat în stăpânirea d-sale stolnicului. Al doile, pentru ceilantă bucată de loc, se vede în stăpânirea a trei stăpâni: o parte o are d-lui vornicul Con-standin Păladi, deosăbită şi cu pietre hotare sub numele moşie Cătăţue : o parte este sub stăpânirea Schitului Grăjdenii; şi o parte în stăpânirea d-sale stolnicului. De a cărora stăpânire, după câtă cercetare s’au făcut, prin oameni dela faţa locului, tot aşâ au arătat că au apucat stăpânirea de după cel dintâi războiu al Ruşilor, şi încoace. Dar apoi din însuşi scrisoarea schitului să cunoaşte că în vreme ce i-au făcut ctitorii izvodul şi scrisoare de danie, bucata aceasta nu o ave stolnicului Cerchez, do-vedindu-se din însuşi hotarnica aceştei bucăţi, ce este cu cinci ani în urma daniei, când stolnicul Cerchez, ca un lucru drept al său, îl hotărăşte, şi în îndoială nu rămâne că schitul Grăjdeni ar ave vreo înpărtăşire, de oreme ce în scrisorile de danie desface cu totul şi depărtează pe toate niamurile de moşiile şi lucrurile cele afierosite schitului, în-puternicind şi dându-le numai în priuighere mă-năstirei Mierei. Şi încă din danie ce au făcut stolnicul Cerchez Vântuleştilor la 7200 (1692), în urma daniei mănăstire/', iarăşi cu cinci ani, se cunoaşte 18 — 274 — şi mai lamurii câ stolnicul Cerchez, având bucăţile aceste din locul târgului, drepte ale sale, din-tr amândouă dă Vântuleştilor, când, dacă ar fi fost date schitului Grăjdenii, împreună cu celelalte ce au dat, el nu s’ar fi apropiet de lucru afierosit. Şi dar curat se dovedeşte că moşia Fruntişănii, împreună cu aceste bucăţi din locul târgului, au ră-mas în clironomia urmaşilor săi, la niamurile sale, — şi lor li se cuvine a le trage şi a le ave în depline hotarăle lor, după puterea scrisorilor, precum le-au şi avut spătăreasa Dediulasă în stăpânirea sa, după mărturisirea acelor bătrâni lăcuitori Frun-tişăni; dar, pentru că Egumenul au adaos a zice că poate a fi fost danie pe locurile aceste cătră schitul Grăjdenii şi, din întâmplările vremurilor, s’au prăpădit, la aceasta socotim că, de vreme că darul şi întăritura boerilor vremei acie s’au aflat la mănăstire Mierii, şi sânt acum fată, negreşit ar trebui să fie şi aceiaşi de mai în urmă afierosire, dacă ar fi făcut’o; şi dacă ar scoate şi izvodul ce se arată prin danie şi înlăritura de moşii, şi alte lucruri cu care au înzestrat pe schit, care izvod tre-bue să-l aibă şi să fie la mănăstire Miera; ca cel mai temeinic lucru, negreşit s’ar adeveri tot prepusul şi n’ar rămâne nici o îndoială judecăţii. Iar cu tăgăduirea şi ne arătarea acelui izvod, dă prepus că, ne fiind cuprinsă şi date aceste locuri, nu-i dă mâna să-l scoată, nădăjduindu-se în puterea cuvântului stăpânirei, că se va ajuta. Care şi asupra stă-pânirei, fiindcă schitul nu se găseşte pe tot locul stăpân, ci cea mai multă parte se află în stăpânirea d-sale stolnicului Codreanu, găsindu-o din vechiu stăpânită şi de părintele d-sale şi de d-lui — 275 — vornicu Pălade,—socotim că dreptatea, după puterea scrisorilor şi a stăpânirei, ar ajută mai mult pe stolnicu Codreanu, iar nu pe schit, care, cu numele Dumbrăviţei, s’au întins cu stăpânirea fără să ştie ce nume are, şi de unde şi pără unde să stăpâniască. Insă, fiindcă acum izvodul nu se vede, stăpânirea pe această bucată de loc să se urmeze de cătră fieşte-carele pe partea ce s’au găsit stăpânind, şi de se va socoti de cătră Innălţimea ta să se pue o vade hotărâtă Egumenului schitului Grăjdenii cu îndatorire ca să găsască şi să scoată izvodul ce au fost,' împreună cu scrisorile de danie, şi atunce, precum se va cuprmde în izvod, aşa se va urma; precum şi din protivă, dacă nu va arăta izvodul pănă la vadeoa ce i se va pune, rămâne câ, precum se va socoti de cătră înălţimea ta, să se dee hotărâre. Dar, fiindcă d-lui postelnicul Alecu Calimah, hotarnicul schitului Grăjdenii, nu s’au unit cu socotinţa noastră de cercetarea ce am făcut şi precum am aflat, înştiinţăm pe înălţimea ta. Iar pentru despărţire hotarului printre Fruntişăni şi Grăjdeni, fiindcă d-lui stolnicul Codreanu au cerut ca să fie pârăul Trestienii, precum ar fi umblat din vechiu, la aceasta, de vreme ce acum n’au înfăţoşat nici o dovadă, am găsit cu cale să se ur-* meze stăpânirea între Fruntişăni şi Grăjdeni, tot după cuprinderea hotărniciei din 1798 Sept., făcută de răposatul paharnic Ioniţă Negre; şi când d-lui stolnicul va găsi dovezi vrednice de credinţă, că pârăul Trestienii au fost din vechiu hotar despărţi-toriu, atunce, în puterea dreptăţei, îşi va cere despărţirea acestor 2 moşii, precum se va mărturisi că — 276 — au fost din vechiu, în puterea glăsuire! scrisorilor vechi. 1816 Iunie 15 Ai înălţimei tale prea plecate slugi, Coslachi Со-nachi agă, Petrache Negre ban. Notă,—După copia din Doc. CR.C, din B., voi. IL fila 20-23, sub care se află adeverirea următoare : ^latocma fiind cu cea a-devârată, am încredinţat. 1819 Aug. ЗО*. (Ne descifrabil) loan lamandi ban. CLXIII. 1819 August 20* Ispravnicia Tutovei, la ce-rirea căpitanului Antohi Duca, însărcinează anume hotărnici, cari să facă măsoriştea şi alegerea moşiei Rădenii, de pe Tutova. Din poronca cinstitii Isprăvnicii ce ne-au adus căpitanul Antohi Duca şi cu fraţii săi, ca să-i facem măsorişti şi alegeri moşiei Rădenii, noi, după poroncă, am mersu la fata locului şi am chemat pe toţi răzăşii şi împregiuraşii aceştei moşii, Rădenii, anume: Gavril Huluba şi Gheorghie Buganu, cu toţi ai lor răzăşi de moşie Rădenii, ce-au avut giudecată înainte cinstitei Is(prăvnicii) cu d-lui căpitanul Antohi Duca pentru o a cince parti din giu-mătati de sat Rădenii, parte a unii Todoscăi, ce o ari căpitanul Antohi Duca, cu fraţii săi, cumpărătură din vechimi, dela feciorii Todoscăi. Şi noi, che-mându-i, i-am şi înghiiat ca să meargă să facim măsorişti moşii Rădenii, ca să ştim câtă parte vom alege, o a cince parte, parte acei Todoscă. Şi numiţii Hulubeşti, ştiind că iasti moşie mai multă su- - Д77 - pusă supt stăpânirea lor, i ne având Duculeştii nici o ştiinţă, ii n’au vrut să meargă, ca să fie defaţi la măsorişti. Şi noi, după poroncă, am mersu şi am început a măsura,)rînpreună cu Duculeştii, din hotarul moşiei Tuleşti în gios, pin silişte dispre apus de apa Tutovii, pănă în hotarul moşiei Gâneştii, unde, fată fiind şi răzăşii de Găneşti, anume Costandin Dâlcu, i Ion Buganu, i Toader Todosă şi Antohi Năstac, şi am găsit 43 de funii, şi funiia de 20 stânjini, şi stânjinul de opt palmi gospod, cari fac opt sute şăizăci stânjini,—şi, dându-i în două Duculeştii cu Hulubeştii, li s au venit de parte câte patru sute şi triizăci stânjini. După înpăr(elile ce le au din vechime, am ales şi parte acei Todos-căi, o a cince parii din giumătati di parti, din giumâlati di satu Rădenii, din parfe Hulubască, optzăci şi şasă de stânjini,—şi s’au făcut sămni gropi. Şi iarăşi am început a măsura din hotarul moşiei Botoiului în gios, pe supt Dumbravă, dispre răsări! de apa Tutovii, pănă în hotarul Găneştilor, unde fiind faţi şi răzăşii der Găneşti de su(s) arătaţi,—şi s’au găsit 45 de funii şi 12 stânjini,— care fac peste tot 912 stânjini,—şi dându-să ia-răş în doă, Duculeştii şl cu Hulubeştii, li s’au venit di parti, câte 456 de stânjini. Şi mai scofind şi de acole o a cince parte, din parte Hulubeştilor, 91 de stânjini, una palmă şi 4 per-mace, parte acei Todoscă, şi iarăşi s’au însemnat cu sămni gropi. Şi de acole iarăş am mersu dispre apus, despre apa Tutovei, pe supt păduri, iarăş am început a măsura din hotarul Tuleştilor în gios şi peste un — 278 — dealu ce să numeşti Dealu Alghinii pă(nă) într*o piatră, hotar vechiu, ce ne-au arătat răzăşii de Gă-neşti, de sus arătaţi ce iaste despărţitoare mo-şiiai Gâneştii de moşiia Rădentf, cum şi după un răvaş, ce am văzut, a d-sale spatarului Ion Jora, ce au fost hotarnic la Găneşti, din poronca gospod, la mâna Duculeştilor, arătându într’o piatră şi în-tr’un ulmu, şi s’au găsit 33 funii, cari fac 660 stânjini; şi dându-să iarăş în doă, Duculeştii cu Hutubeştii, li s’au venit, di parte, câte 330 stânjini. Şi mai scofându şi de acole iarăş o a cince parte, din partea Hulubeştifor, parte acei Todoscă, 66 de stânjini, şi s’au însemnat cu sămni gropi, şi s’au pus şi sâmni momâi. Şi aşă am măsurat tot hotaru moşiii Rădenii, şi nici o măsură nu să potriveşte, una cu alta, fiind moşiia mai largă la capătu despre răsărit cu 252 stânjini, decât la capătul despre apus. Şi noi, după poroncă, am ales parte acei Todoscă ci iaste în pricină de giudecată, dupăcum mai sus să arată, şi vrându să o punem supt secfestru, dupăcum ni să poronceşti, iar răzăşii Hulubeşti au sărit cu zurba, nevrând de a o da să o secfestruim Ia al triile mână, dupăcum ni să scrie, zicând că nu vor să ştie de poronca cinstitei Isprăvnicii. Şi noi am făcut izvod, atât de fân, cât şi de toate sămănăturile, i de livezi şi vii, şi case, ce să află pe acea bucală de moşie. Şi noi, de alegere şi măsorişti ce am făcut, am dat această mărturie la mâna Duculeştilor, ca să fie ştiut câtă păgubire s’au pricinuit de pe această parte de moşie de vreo doi ani de zili de răzăşii Hulubeşti, şi noi de măsoriştele ce am 279 tăcut’am dat această mărturie la mâna dumilor sale Duculeştilor. 1819 Av. 20. Stcwărachi Hoiban mazil, (Adaos) După răvaşu cinst. Isprăvnicii, ce ne-au adus căpitanul Antohi Duca şi după luminată carte gospod, am mersu la numita moşie Rădenii şi am cercetat pentru ace parte a Todoscâi, ce prin zapis să cuprinde, şi am făcut sămni despărţitoare de moşie Hulubeştilor, şi s’au dat la stăpânire căpitanului Antohi Duca şi a fraţilor d-sale. Am cercetat şi pentru venitul acei părţi ce poate eşi pe an, şi dintr’alt fel nu s’au putut socoti din pricina că nu-i de loc deopotrivă. Şi aşa e’au socotit să fie venit câte 20 păr(ale) pe stânjini pe an, şi socotindu-să şi sama slânjinilor câţi sânt curmeziş, s’au găsit 8o stânjini, care, câte 20 parale oe stânjini, să fac 40 lei pe un an, şi pe doi ani s'au făcut 80 lei; iar pe anul acesta, Hulubeştii au fost dat o bucată de loc dintru această moşie unui jidou cu preţ în 70 lei. Şi am pus de s’au măsurat locu de pricină şi s’au ‘găsit 7 fălci şi 40 prăjini, care s’au socotit câte cinci pol lei, pe 4 fălci, şi câte şase lei pe 3 pol fălci iar bani fac 43 lei. Şi, fiindcă pe anii trecuţi nu s’au supus Hulubeştii a plăti, s’au dat această încredinţare la mâna d-sale căpitanului Antohi Duca, ca să-şi poată să-şi pliniaşcă dela răzăşi. Şi am iscălit. 1820 Iulie 17 (Ne descifrabil) Stăoărachi Holuban mazii - Î80 - CLXIV. 1823 Ianuarie 80. Dela vislerie către îs-pravnicia Tutovei. Fiindcă Chiriac Popăscu rupiaş ot Pungeşti au eşit din rânduiala aceasta, făcându-se polcovnicel, să scrie d-voastre că, dela dajdia viitoare, să nu se mai supere cu cerirea de banii dajdiei, fiindcă şi din tablă s’au şters. Petrachi Sturza vel visternic 1823 Ghenarie 30 S’au şlers dajdea. Enache Gheotghe sardar Notă.-Publicat în Uricaru, XIV, p. 286, Pungeştii erau pe vre* mea aceia în jud. Tutova, astăzi în Vasluiu. CLXY. 18 23 Iunie 30, loart Sandu Sturza voevod voiniceşte pe stolnicul Toader Corodeanul ca sâ meargă la Bârlad pentru a cerceta cele jăluite de lăcuitorii târgoveţi asupra nedreptăţilor ce li-au făcut scriitorii şi slrângătorii banilor ajutorinfilor de iarnă, fiind а риса fi acum să plătească din nou. Noi loan Sandu Sturza voevod cu mila lui Dumnezou Domn Ţării Moldaviei. Lăcuitorii târgoveţi din târgul Bârladului, prin jaloba ce au dat Domniei mele, au făcut arătare că, la banii agiu-torintilor de iarnă, ce au fost orânduiţi a da de fieştecare dughiană cu marfă şi cu băuturi, cu iotul jăfuiti de către scriitori şi strângătorii banilor, dela o somă bani, şi mistuindu-i, apucă acum de al doilea pe (cei ce) au istovit, şi au şi tâdule. Care faptă a lor fiind cu totul în potriva vointilor noastre şi a poroncilor ce cu necontenire să slobod, — -%S1 - pentru care dar volnicim Domnie me pe d-lui Toa-der Corodianu stolnic, carele, mărgând la pomenitul târg, şi mai întăi să cerceteze tablile în can-ţelerie acei dregătorii: câtă somă de bani au aşă-zat pe fieştecare neguţitor şi de fieştecare dughiană, sau cu mărfuri sau cu băuturi, şi ce somă s’au primit în urmă în ace canţelerie; şi apoi să cerceteze şi în târg fieştece negufătoriu, fieştece briaslâ ce au dat, după care cercetare, făcând on (un) izvod anume de toate pre larg, fieşte cine la banii agiutorintii ce au dat şi în canţelerie ce s’au primit. Să aducă curată pliroforie Domniei mele, rădicând şi aducând împreună volnicitul şi pe acei scriitori de dughene şi pe acei ce banii aceştie i-au strâns dela dânşii, aice. Aceasta poroncim şi întocma să să urmeze. Şi dupăce va da sfârşit rânduitul diiac cercetării, după catahrisis ce va găsi făcut de numiţii zapcii, i să va holărâ şi osteniala sa. (L. P. D.) 1823 Iunie 30. CLXVI. 1823 Maiu 29. Ioan Sandu Şturza voevod scrie hi» vel banului Păvălachi Duca ca, în înţelegere cu hatmanul Oheorghie Brăescu, să procedeze la îndeplinirea poruncei ce li s’a dat. Noi Ioan Sandu Sturza voevodu cu mila Iul Oum-nezău Domnu tării Moldaviei. Cinstit credincios bo» eriul Domniei mele, d-ta Păvălachi Duca biv vel ban, sănătate. Fiindcă d-ta eşti rânduit, împreună cu d-lui hatmanul Gheorghie Brăescu la ţinutul Co-vurluiului, îndată ce vei lua poronca Domniei mele, — '282 te ѵѳі întâlni cu boeriul rânduit şi pliroforisându-te de toate aceli ci i s’au dat prin viu graiu de Domnie me, vei ceti şi, toate poroncile, atât cărţâle Domnii meii cătrâ d-voastră şi cătră d-lor dregătorii ţânutului, cât şi ecstructiile (sic) d-sali boerilor rânduiţi la comitet. Veţi lucra săvârşire poron-cii aceştia cu patrioticească râvnă şi sâlinţă, ne lă-sându-vă în nădejdea zapciilor sau a altor oameni a d-voastră ce veţi rândui, ci însuvă să umblaţi ca să vă încredinţaţi de curat adevărul, ca să arătaţi în faptă că sânteţi drepţi patrioţi, următori poroncii şi voinţâi Domnii mele, spre folosul obştiii. 1823 Mai 29. Nota. - Pe învălitoarea, unde este aplicat sigiliul domnesc cu ceară roşie, în afară de vv (velvornic), se citeşte şi adresa : „Cinstit credincios boeriul Domnii meii, d-ta Păvălachi Duca biv vel ban, sănătate. Tutova Târgul Bârlădului“. CLXVII. 1823 Oetomvpie 7. loan Sandu Sturza voe-ood serie biv vel banului Pavlică Duca, ca, în afară de catagrafia plăcută ce a făcut la ţinutul Covurluiului, să caute a face o pătrunzătoare cercetare şi asupra jafurilor şi altor asupriri a locuitorilor dela o&olaşi şi zapcii, atât cele mai vechi, cât şi cele mai noui. Noi loan Sandu Sturza vvod cu mila Iul Oum-nezău Domnu Ţării Moldaviei. Cinstit credincios boeriul Domnii mele, d-ta Pavlică Duca biv vel ban, sănătate. Ni s’au arătat, de cătră d-lor boerii rânduiţi a comitetului, catagrafie ce ai făcut d-ta la ţinutul Covurluiului, care este plăcută; însă, fiindcă prin Carte Domnii mele ce s’au scris d-tali în rânduire aeeştii slujbe, la 24 a lunii trecute Maiu, lămurit ţâ să arată ca să faci pătrunzătoare cercetare — 283 - şi pentru toate jafurile şi alte asupriri ci au pătimit lăcuitorii de cătră d-lor dregătorii ţânutului de cătră ocotaşi, şi de cătră orice zapcii, care acest feliu de însămnări nu s'au văzut trecute prin catagrafia d-tali; prin această a noastră Domniască Carte îţi poroncim ca numaidecât să să facă şi acele însămnări cu toată lămurire a tot feliul de catahrisis, atât de acele mai vechi, cât şi aceli ci s’au urmat în anul acesta: la rânduiala fânului, la analoghie erburi'or, la rânduiaia zaherelii şi a orzului, pentru menzilurile şi grajdiul gospod, şi la orice alte rândueli, ca să nu-ţi rămâi nimic ne aflat, — şi fără nimic părtinire, curat adevărul să arăţi. Ştiind cu hotărâre că avem să facim pătrunzătoare cercetări şi, pe acii ci-i vom afla că au urmat cu silinţă şi cu dipărtare de tot catahrisis, i vom cuprinde cu dom-neştile mili, spre răsplătire slujbii sale; iar pi acel ci-! vom dovedi că au urmat din împotrivă şi n’au arătat adivărul jafurile ci s’au făcut, îl vom învinovăţi întocma ca şi pe acel ce a făcut jafurile, şi niciodată nu va mai fi întrebuinţat în slujbile pământeşti ; îi vom râdica şi pronomion paltioticesc a scufelnicilor, breslaşi şi slugi, ca să fie spre pildă şi altora, ca un nevrednic de a purta nume de patriot. Păzăşte-te dar ca să nu cazi în vinovăţia aceasta, căci nici un cuvânt de îndreptare nu te va putea ajuta. 1823 Oct. 7: Notă. — Pe o parte a foaei îndoite de deasupra se află adresa : rCinslil credincios boeriul Domnii mele, d-ta Pavlică Duca biv vel ban, sănătate". „Tutova". „Galaţii“. Iar pe cealaltă parte a foaei, în afară de sigiliul Domnesc, imprimat în ceară roşie, se află următoarea notă; „Pocită Galafii. Cinstit dimneata căpitane de pocită Tecuciului, această luminată carte gospodu, îndată ce vei — 184 — priimeoă, cu cel întăi ocazion să o frlmifi la d-lui ban Pavelică Duca, Ia Bârladu sau unde să va afla dumnealui, fiind grabnică; zabavă sau zmintealfc să nu să facă la vre-o pocită. Panaete.. 1892 Oct. 15“. — »S'au pornit, din Gălati, Luni, la două ceasuri din noapte, din Galaţi“. CLXVIII. 1824 Mâiu 18. Banul Pariat Duca se jelu-eşte lui Vodă câ a fâcut o moară pe apa Bârladului, din jos de acel oraş, în urma contractului încheiat cu Casa Obştiei şi că acum acea moară i sa luat de oornicu Ioan Paladi, pentru care Măria Sa rândueşte cercetare la faţa tocului. Prea înălţate Doamne, Epitropii moşiei târgului Bârladul, la anul 817 Iunie, prin {âdulă de mezat au publicarisit patru luni şi giumătati pentru un vad de moară în apa Bârladului, la margine târgului de gios, ca cine să va găsâ muşteriu, să facă moară cu trii roati şi iazurile din nou, să i să dei pe o sumă de ani ca să o stăpânească. Şi, găsându*mă eu, cu care alcă-tuindu-mă, mi s’au dat vadul pe şasi ani, dându-mi şi contract, iscălit de Epitropi şi alţi boeri târgo-veşti, încredinţat şi cu pecete târgului, începându să anii dela 817 Oct. 30, de când sânt 7 ani la Oct. viiforiu. Pentru care apucându-mă de facerea morii şi a iazurilor cu multă cheltueală şi osteneală, am şi săvârşit, facire ei întocmai după legătura contractului, încă şi mai bună; care, stăpânind-o numai trii luni după gătiri, mi s’au luat din stăpânire cu poruncă gpod de cătră d-lui vornicu Ion Paladi, supt — Î85 — cuvânt că vadul acela nu ar fi a târgoveţilor bar-lădeni, ci a d-sali. Pre Înălţate Doamne, eu, cu moara aceasta, am cheltuit 17.500 lei bani, şi osebit vre 1000 de zâli ce au muncit oamenii mei, cum şi osteneala me într’un an pără am putut-o găti, şi nu mi-am putut căuta nici de un interes. Pentru care, dând jalobă stăpânirii vremii aceia, am adus şi Carte gpod, po* roncitoare cătră d-lor dregătorii, că să-mi împliniască toată cheltuiala ce am făcut cu moara şi târgoveţii să-şi cauţi ce vor ave cu vornicu Păladi. Şi, din vremi în vremi, pr6lungindu-se şi mai ales pricinile fiind adesăle schimbări a Epitropilor, sunt răbdă-toriu pănă асищ, luând bani cu dobândă de am săvărşit-o, adică 4680 (lei) dela însoşi Casa Obştii, 5500 (Iei) dela d-lui hah lordachi Oprişan, cum şi dela alte locuri de pe unde am put găsâ. Pentru care mă rog Inăltâmii tale ca să te milos-tiveşii asupra me, şi să să rânduiască un zapciu gpod, ca să-mi împlinească banii cu dobânda lor, ce am cheltuit cu moara, ca şi eu să pot plăti de pe unde m’am împrumutat; iar târgoveţii, ce vor ave, îşi vor căuta cu chiui vornicu Ioniţă Paladi. Şi veşnică pomeniri va rămâne Inăltâmii tali. A Inăltâmii tali pre plecată slugă, Pauâl Duca banu. (Rezoluta) D-lui vel logofăt să cerceteze toate înprejurările urmate în pricina aceasta şi după cuviinţă să să pue la cale îndestularea jăluitoruIuL Enachi Stolnic. 1824 Maiu 18 — 286 — Noi loan Sandu Sturza vvod cu mila iui Dumnezeu Domnu ţării Moldaviei. Cinstiţi şi credincioşi boerii Domnii meii, dv. Ispravnici de ţinutul Tutovii, sănătate. Veti întălegi din jalobă arătare şi cerere ce faci d-lui jăluitoriul. Deci, fiindcă urmarea cheltuelilor, făcute de cătră jălufetor, au fost în puterea Contractului, ce i-au dat Casa Op-ştiei, şi de vreme ce moara s’au luat din stăpânirea jăluitoriului, nu poale fi jăluitoriul păgubaş de cheltue-lile ce au făcut, ce Casa Obştiei, ce i-au dat contract, trebue să-i plătească cheltuiala şi Casa, de va ave vre o pretenţie, îşi va căuta cu d-lui vornicu. Pentru aceasta, scriind d-voastră, înfătâşându-1 pe jăluitor cu Epitropii târgului Bârladului, să intraţi în cercetare pentru toate cheltuelile, ce va fi făcut jăluitorul cu facire acei mori. Şi peniru ceia ce să va dovedi că au urmat cheltueli din partea jălui-îoi'ului, să să arate Epitropilor târgului, ca să să pue la caii cu d-lui jăluitoriul şi să-i plătească dreptul ; căci, urmând mai multă prelungire, să va trii-mete zapciu de va faci împăciire. Pentru care de cercetarea şi punerea la caii ce vefi faci, să trimitiţi pe largu în$tfitare cătră d-lui Vel logofătul Ţării de jos. 1824 Maiu 20 (L. P. D. CLX1X, 1824 Iulie 29. loan Sandu Sturza uoeuod rândueşte pe Pavlache Duca bio vel ban să cerceteze pricina ivită intre paharnicul Iordache Opri- — 287 — şan şi locuitorii din Mâgiurcani (heŞti) şi cei din Ciocani, pentru bani şi zile de muncă. Noi Ioan Sandu Sturza voevoda cu mita lui Dumnezău Domn tării Moldaviei. Cinstit credincios boeriul Domniii mele d-ta Pavlache Duca biv vel ban, sănătate. Intre lăcuitorii satelor Mărgiurcanii (Iveştii) şi Ciocanii dela acel ţinut, şi între d-lui pah. Iordache Oprişan, orândatorul (arendaşul) acestor moşii, urmează prigonire şi ne învoială pentru feliuri di datorii de bani şi zâle ci ar fi având la lăcuitorii acestui sat d-lui pah(arnicul). Şi, fiindcă lăcuitorii aceştie au ajuns la o foarti proastă star£ şi, de vor fi siliţi a plăti toate datoriile, sau în bani sau cu lucru, trebui să li să întâmple ce desăvârşit stricăciune; pentru aceasta dar, te rânduim şi poroncim Domnie me, îndată ce vei lua poronca aciasta, să mergi la faţa locului, unde, fiind faţă şi paharnicul Oprişan şi lăcuitorii, să cercetezi toati datoriile lăcuitorilor şi, pentru acele ce vor fi drepte, fără nimică asuprire, câte vor fi în bani cu izvod anume arătat, cu lămurire din ci pricini au rămas acele datorii, să-l trimiţi la domniasca noastră vis-terie, ca să să cercetezi şi să să hotărască vade-lile pentru plata banilor; iar pentru acele ce vor fi în lucru de zile, oricum şi ori pi ci tocmală vor fi, di vremi ci s’au împovărat lăcuitorii, unde nu pot a răspunde cu munca între părţi, adică şi datoriile paharnicului Oprişan şi la orândătorii noi, şi să li rămâi şi pentru dânşii şi pentru aceli datorii ce să vor dovedi că fără asupriri sânt alcătuiţi cu d-lui pah. în lucrare di zile, să să alcătuiască de cătră d-ta, ca numai o a trie parte din munca săcirii şi — 188 — a coasăi să urmeză a lua pah. Oprişan (dacă nu-i vor fi lucrat mai înainte), ca întru acelaş chip, rân-duri-rânduri să să poată plăti şi datoriile pah. şi să le rămâe şi pentru trebuinţa lor, să-şi poată urma şi datoriile cătră orânduitorii de acum, — puind d-ta la cale cu ace mai driaptă cumpănire, câ să nu să asupriască cât de puţân lăcuitorii. Şi, de lucrare ci vei faci în pricina aceasta, să trimiţi înştiinţare şi cătră domneasca noastră Visterie şi să dai înscris şi d-nilor sale dregătorilor ţinutului, spre ştiinţă şi urmare ce au să facă, când să vor arăta jalobe sau dela lăcuitori sau dela orândători. 1824 Iulie 29. Notă. — Actul pe partea de dinafară a tilei a doua a coalei pe care este scris, in afară de sigiliul domnesc imprimat în ceară roşie şi o Iscălitură ne discifrabiiă a condicarului, are şi adresa : „Cinstit credincios boeriul Domnii mele dum(ne)ta Pavâl Duca biv vel ban, cu sănătate-. „Tutova- CLXVIll. І824 Septemvrie 27. Ioan Sandu Sturza voevod împuterniceşte pe slujbaşii uâdrari de la ţinutul Tutovei ca să fie volnici a lua şi a strânge venitul vădrăritului, după regula făcută pentru a-nul respectiv. Noi Ioan Sandu Sturza voevod cu mila lui Dum-nezău Domnu ţării Moldaviei. Dal-am Carte Domniei mele d-lor slujbaşilor vădrari dela ţinutul Tutovii cu care să fie volnici a lua şi a strânge slujba vâdră-ritului după ponturile ce s’au strigat întru acest an slujba, la cochii vechi. Adică: — 289 — 1. Preasfinjie sa părintele Mitropolit, Episcopi, d-lor Boerii şi toţi cari s’au îmvrednicit a să cinsti cu nume de boerii, numindu-se vel, giupânesele văduve, ci Ii vor fi fost boerii până Ia aceasta rânduială, asămine şi câţi nu s’au întâmplat a să cinsti cu numele de boerii şi sânt din neamurile celi ştiute şi alesă, văduvile acestora, să nu plătească vădrărit pe vinul ci din drepţi viile sale, după hotărâre hrisovului ci esti. 2. Monastirile, schiturile, ci sunt supt epitropii şi purtare de grijă a sfinţii Mitropolii i Episcopiilor pământului, cum şi alţii din pământeni, cari au hrisoavile legiuite de miluire, ca să să scutiască vinul de vădrarii, ori toată suma, sau suma hotărâtă, le vor ţine vădari în sumă dela sine, afară de suma cumpărăturii, fiind acele hrisoave înoite; iar vinul din viile monastirilor închinate la alte locuri, a cărora roadă în anul acesta este dată în vânzare şi, având hrisoave vor plăii cumpărătorii drepţi banii vădrăritului, pi suma ce vor ave; dar aciia ce vor ave cărţi gpod de miluire, ori pe toată suma ori pe suma hotărâtă, ori de ce trepte vor fi: cu nume de căpitani, polcovnici, parucici, di niamuri şi ertaţi, după ace cu milostivire hotărâre, ci am făcut Domnie me pentru aceştia, întărindu-le privileghiurile lor, cuprinsă prin cărţile ce au, şi dela procatohii noştri Domni, fără a li să mai înnoi cărţile şi de cătră Domnie me, pentru toţi aceştiia ci vor fi a-devăraţi pământeni, vor fi scutiţi de plata vădrări-lului pi vinul cuprins prin cărţi, întocmai ca şi a-celora ci li s’au înnoit cărţile şi acelor ci li s’au 19 - 290 - dat cărţi de miluire de cătră Domnie me; iar fiind străini, Greci, Sârbi, sau de alt neam, nu li să voi ţine în samă hrisoavile sau cărţile ci vor ave de mai înainte, sau şi dela Domnie me, ci vor plăli vădrăritul pi tot vinul ci vor ave; asemine şi tot vinul de dijmă di pi moşiile Sfinţii Mitropolii, i a Sfinţii Episcopii Huşii, i a sfinţii monastiri Socola, undi esti şcoala cIi(ri)ciIor, cum şi şapte spre zăci pogoane vii, ci va ave drepţi a sale monastire Socola, cum şi a altor boeri, ci au hrisoave gpod, ca să nu plătească vădrărit pe vinul de dijmă, să aibă vădrarii a li ţine în samă dila sine, afară de suma cumpărăturii; precum şi monastire Niamţului i Săcu, —şi monastire Agapii şi Văraticul, undi lăcuesc că lugăriţile,—atât pe vinul ci vor faci din drept viile acestor monastiri, cât şi pi vinul ci vor strângi de milostenie, să nu să superi cu plata vădrăritului; asămine şi monastire Sfântului Spiridon din Eşi, undi esti spitalul, i Precista din Roman, şi Proorocul Samuil din Focşani, cu celelante mitoace a a-ceştii monastiri, dupăcum şi monastire Doljăştii dila ţânutul Romanului, pi tot vinul ci vor faci din drepţi viile sale, să fii apărate di plata vădrăritului; iar monastire Râşca, să scutească numai vinul ci va eşi din 18 pogoane vii, ci va ave drepţi a sale. 3. Logofeţii i diecii de visterii, atât cii ci să află în slujbă şi s’au aflat, dar şi casâle lor, pe vinul ci vor faci din drepţi viile lor, nu vor plăti vădrărit ; asămine şi diecii de Divanu, căpit. de Dără-bani şi căpit. de Lificii, şi vel căpit. hătmănesc, şi fiind şi ne fiind în slujbă, iarăşi nu vor plăti vădrărit pi vinul ci vor faci din drepţi viile sale. 4. Vornicii de Poartă i Poroşnic hătmănesc i — 291 - Polcovnic agesc, şi condicariu Temniţii numai în câtă vremi să vor afla în slujbă vor fi apăra|i de plala vădrăritului pi vinul ce vor ave din drepte viile lor. 5. Râdicăturile obicinuite di a să faci în toji anii di cătră visterie la locurile cuviinciosă să fie numai 56,000 vedri, precum s’au obicinuit, dându-să ră-vaşile d-lui vel vist la cie cu râdicăturile, cari le vor tine în samă vădrarii dela sâne, afară de suma cumpărăturii, ia(r) pi ceia ci vor ave mai mult, să plătiască vădrărit ca şi cielanti supuşi aceştii plăji, precum şi de vor ave mai putină sumă decât să va faci râdicătura, să nu poată a ceri plată dila vădrari pi ace lipsă, ci să scutiască numai pe ci va ave. 6. Banii vădrăritului, în anul acesta, să vor lua: câţi zaci bani noi de vadră dela toti pământenii ci sânt supuşi a plăti vădrărit, adică opiu bani vechi legiuiţi a visferiei, i bănuţul Cuiiii, cari fac noă bani, şi un ban al milii, după veche obicinuinje, cari esti a Casăi Răsurilor, undi alcătuesc acee hotărâţi zăci bani noi. 7. Toti acei ci au vii aice în tară, ori de ce sfari vor fi, pentru cât vin vor vindi ori cea cine (ori şi cine), vor plăti vădrăritul vânzătorii, precum plătesc şi toti acei ci sint supuşi a plăti vădrărit; iar vinul ci vor treci piste hotară, din a stânga prutului şi in Bucovina, vor lua vădrărit drepţi banii vădră* ritului, ori de ce stare va fi stăpânul vinului, soco-tindu-să ca acel vândut. 8. Cei ci sânt cu lăcuinta în pământul Moldaviei şi vor ave vii în cuprinsul aceştii stăpâniri, vor ptăti vădrărit după veche obicinuintă câţi doispră• — 292 — zăci bani vechi di toată vadra, nesupărându-să cu luarea a 2 lei di pogon; asămine şi vinul ce să va aduci din alti ţări aice în Moldavie, ori din ci parti de locu ar fi, va plăti tot câţi doisprăzăci bani vechi pi vadră, după urmare de mai înainte; cari vin, fiindcă vine rânduri, întârziindu-să şi după strângire vădrăritului, au voi vădrarii pără la 6=şasă, a lunii Dechemvri a vădrări pi acel vin; iar vinul ce să va aduci dila Nicolifăl i Nicopoli i Şiştovu, va plăti vădrărit numai câţi 4 bani vechi di vadră, după vechiul obiceiu, cari, obicinuind a treci pi la Galaţi*, vădrarii de Covurlui să cuvine acel vădrărit, urmând a-l strângi pănă la sfârşitul lunii lui Fe-vruarie, dupăcum s’au obicinuit, afară însă numai de sudeţii rusăşti şi austrieceşti., cari di vor şi aduci acest feliu de vinaţi, nu au să să superi cu plata vădrăritului; precum şi Gălăţănii ci aduc câte un poloboc de vin de piste Dunăre pentru casâle lor, pi acel vin vor plăti iarăş câte patru bani vechi di vadră; iar aducând mai mult pentru negutătorie vor plăti câţi doisprăzăci bani vechi di vadră. 9). Vadrarii au să măsoare vinul fieştecăruia cu cotul ci s’au dat din Visterie înherat cu boorul gpod, ferindu-să de tot feliul de asupriri ci să obicinuisă a să urmă di cătră vădrari, în măsurătoare vasâlor, în priimirea banilor, ceriri mari pi răvăşite de drum şi ţăduli, aceste toati au să lipsască de acum înainte şi nicidecum în cât de puţinu nu au să fie suferite. Şi pentru ţâdulile ci urmiazi a să lipi pila fundurile Vasâlor, va lua câţi 5 parale de ţidulă; iar pi răvăşite de drum câţi zăci părali, şi mai mult nici un ban sporin- — 293 — du-să într’acest an, numai ca să lipsască cu totulu, una ră acea cu jăfuire pentru fiduli şi răvăşi, şi să lipsască cu totul şi luare vinului, ci să obici-nuiso a să tragi din vas cu tidvă, ştiind hotărât slujbaşii că, după hotărâre dată, tot acel vadrariu, ori deci stări va fi, cari va îndrăzni* a treci pişti cuprindire ponturilor în cât de puţinu şi să va pleca a urma catahisâs di mai înnainti, va căde în urgii, fără a să pute îndrepta ; asămine şi pi poama ci-şi vor aduci acei cu viile în Eşi prin cofi pentru casâie lor, să nu să ia vro plată şi nici să să o-priască de cătră vădrarii din Eşi. 10. Din cei ci nu plătesc vădrărit nimine să nu cuteze a numi vinul celor ci plătesc pe numile său, spre păgubire visterii, căci nu numai pe drept vinul său să va lua vădrărit, ca şi dela acei supuşi vădrăritului, dar şi vinul acel iconomisât pe numile său, să va lua Domnescu ; asămine să nu fie volnic nimine dintr’acei ci plătescu vădrărit a-şi râdica vinul din loc pără nu vor plăti vinul vădrarilor. Isprăvnicia Tutovii Intocma fiind de pe ce adevărată poroncă cu pecete gospod, s’au încredinţat şi de Isprăvnicie. 1821 Săpl. 27. (2 semnături ne descifrabile). CLXXI. 1825 Fevpuarie 20. învoiala făcută între meşterii lemnari, Toader flaulică şi lonifă Braşo-veanu, cu biv vel paharnicul Gheorghie Oprişan, V — 294 — pentru lucrul cherestelii trebuincioase la casele ce acesta face in târgul Bârladului. Adică eu Toader Hăulică şi Ioniţă Braşoveanu, dulgheri, încredinţăm cu zapisul nostru la cinstita mâna d-sale . cuconului Gheorghi Oprişan biv vel paharnic, precum să să ştie: Că ni-am tocmit cu d-lui ca să-i facem tot lucrul trebuincios a cherestelii la casâli ce faci d-lui aici în târgul Bârlad pi locul celor vechi; adică pardosala pi gios; feres-tite cu toati celi trebuincioasă; uşâle cu două canaturi; podul să-l facimu bagdadii; coperemântul să-l clădim după rânduială şi să-l şi şindilim, făcând pi din deal şandrama şi umblători, precum sânt la banu Condurachi; pe supt streşână să avem a li face tura (?); şi în scurt tot lucrul cherestelii cât va trebui la casă avem să-l facem noi; după plăcere şi voinţa d-lui. Deci sântem îndatoriţi a ni apuca la lucru şi să stăm pără li vom da gata cu toati celi trebuincioasă; şi să aibă a ni da plată trei suti şapti zăci lei (bani), şi patru chiti popuşoi, şi doăzăci vedri di vin, şi trei vedri di brânză. Şi spreancredintare ne-m pus numi e şi de-gitile; iar când, di ni purtare noastră di griji, di să va întâmpla vre-o zmintiala, toată ace păgubiri noi avem să o răspundem. 1825 Fevr. 20. O Eu Toader Hăulică adiverez 0 Eu loniji Braşovanu adiverez La facire acestui zapis am fost şi eu faţă şi sânt martor. Gheorghi Alaşcu pah — 295 Xotâ. — Din însemnările ce sânt trecute la sfârşitul acestui zapis, de plata în rânduri a banilor, când prin mâna paharnicului Gheorghe Oprişan, când prin mâna soţiei sale, când prin a nepotului său lonijă, - se vede că casele s'au terminat în Fevruarie 1827, deci după 2 ani. Casele aceste au fost locuite de Gheorghie Oprişan pănă la moartea sa (1849), rămânând moştenire nepotului său, Nedelcu Oprişan, pe care-1 adoptase; iar dela moştenitorii * acestuia, au fost cumpărate, în anul 1871, de către curatorii averii lui N. R. Codreanu, pentru a deschide în ele şcoala de fete, prevăzută în Testamentul acestui defunct (A mea broşură, Fraţii Qheor• ghi şi Neculai Roşea Codreanu. pag. 57 şi nota dela pag. 88). CLXXII. 1825 Avgust 13. Visteria scrie Iui Pauâl Duca, drept răspuns Io înştiinţarea făcută acelei autorităţi, că e drept să plătească banii a na log hi• siji de boerii rânduiţi pentru binalile ce dânsul are în Bârlad. Oela* Visterie. Către cinstit Pauăl Duca. După înştiinţare ce ai făcut dumneata cătră Vis* terie, în trecuta lună, Iulie, că ti*ar fi apucat dumnealui post Ion Jora să plăteşti banii pe binalile ce ai dumneata acolo, în târgu Bârladului, cari s’au analoghisit de cătră boerii rânduiţi di cătră Măria Sa Vodă, ace înştiinţare a dumitaie s’au trimis la dumnaiui post, cerându-i-să răspuns, cu ce cuvânt ar fi cerând acei bani dela dumneata, şi, de cătră dumnealui post încredinţându-se Visteria prin răs-punsu ci faci, ca dumneata n’ai ave cuvânt a Ic jalui în pricina aceasta, fiind drept dalor cu aceşti bani a-i plăli. Pentru aceia să răspundi dumitali ca — 296 — să plăteşti banii dupăcum te va călca dreapta ana-loghie fără mai multă pricinuiri. 1825 Avgusl 15. Dimifrachi Ghica vel vist. CLXXI1I. 1825 Oetomvpie 15. loan Sandu Slurza voevod, la jâluirea târgoveţilor Bârlădeni, acei din partea de jos sau de mează-zi a oraşului, de a se regula şi pentru partea aceia de târg un mei-dian, unde să se adune carele şi lumea ce aduce felurite lucruri de vânzare, ca şi dânşii să poată face alejverişuri, hotărăşte ca, afară de meideanul dela Biserica Gospod să fie şi locul acela cum-părat de dânşii dela visternicul Canta. Noi ioan Sandu Sturza Voevod cu mila lui Dum-nezău Domn tării Moldaviei. Inştiiţare să face cu a-ceastă Carte a Domniei mili, că, prin jalba ci ni-au dat toţi negustorii târgoveţi, din târgul Bârladului, di pe ulitile din gios, pe drumul Tecuciului, s’au plăns că toată adunarea Ia zilele de târgu urmiazi acum a să face numai Ia meidianu bisăricii gospod; iar meidianurile bisăricii svântului Dimitrii şi a bisericii Vovideniei, din cari să folosă şi ei cu îm-prăştierea norodului în negustorii şi pe ulitile lor, s’au închis cu totul, folosându-se întru toate alej-verişurile numai acei cu dughenile împrejurul acelui meidianu şi a ulijâi ce mergi spre răsărit piste apa Bârladului. De cari, cerând punere la cale Ia 3 zile a trecutei luni Septemvrie, s’au scris Carte Domniei meii cătră dumnialui post. Ioan jora şi dumnialui — 297 — spat. Ioan Codreanu, ca urmând cuviiciosa cercetare la stare locului, să facă cuviicioasa puneri la cale. Acum s’au priimit dela dumnialor mărturii de cercetări, din 29 a trecutei luni Săptemvrie şi hartă inginerească de stare locului, cari Ni s’au înfăţoşat prin dumnialui vel logofăt al tării de gios, cuprinzătoare că pricina lor este aceasta: Pentru că, prin hrisovul pomenitului întru ferici Domn Alexandru Neculai Şutul voevod, din let 1801, s’au lăsat aceşti meidiânuri slăbodi, anumi, la biserica gospod, i la bisărica svântu Dimitrie şi Ia biserica Vovidiniei, ca să fie pentru adunare carelor la zile de târg, cari era cu multămire tuturor târgoveţilor, precum şi osăbit ocolul vitelor; dela o vremi încoaci din zi în zi s’au închis tuturor meidianurile bisericii svântului Dimitrie şi a Vovideniei cu dugheni şi alte binale, cum să arată la harta ingineriască, do-vedindu-să acele binaie făcute cu bună credinţă, după voia ce li s’au dat şi ca pe nişte locuri drepte a lor; şi încă şi acele ci până acum au rămas ne-închisă, ca nişte locuri cu stăpâni pot a se închide după vremi; şi numai pi un meidian ci au rămas până acum slobod, a bisăricii gospod, să face toată adunare, în cari/e nu încap nici carele ce oin, mai ales adunându-se la acel loc, şi mărgi-Iarii (sic) i alţii, unde, dupăci-ş vând lucrurile lor, pornesc di-ş cumpără celi trebuinciase numai di pe uliţa ce merge drept la podul de piste apa Bârladului ; iar pe trii uliţi, unde se află dugh'engiei jăluitori, nicicum nu lovăscu, fiindu-le cu depărtare, precum asămine folos nu au, nici dela ocolul oiţelor, lucrând alejoerişul său numai doă luni pe an, — 29,8 - când deopotrivă lucrează şi meidianul rămas a bisăricii gospod. Şi, după cerire ci au făcut cu foţi târgoveţii a uliţilor din gios, ca să li să deschidă şi lor un meidian, având loc slobod cumpărat de veci de toată obştiia, dela dumnialui vist. Costache Canta, unde sânt numai trei dugheni putrede, care şi pe acele voescu a le strâcâ, spre deschidere mei-dianului. Şi, măcar deşi esti hrisovul pomenit ca numai pe aceli locuri să se facă adunare iarma-roacelor, dar acelaş hrisov numai atunce ar pute ave tăriia lui, când lucrul ar fi întocma după glăsuire lui; iar când lucrurile au luat în urmă prifacere, trecând târgul acesta cu vânzare dela cel adivărat stăpân la mâna târgoveţilor, şi meidianurile pome^ nite s’au închis, hrisovul dela sine urmează a rămâne fără de putere, şi lucrurile a să îndrepta. Şi precum сц toţii, cumpărând târgul şi diopotrivă în-tâmplătoarile cheltueii purtându-le, asămine cu toţii trebue să să înpărtăşască şi din folosu-rile locului, de a li să da şi jăluitorilor meidianul cumpărat dela dumnialui vist. Costache Canta, ci este întrare în târgu pe uliţile din gios, ca şi ei la zilele de târg, făcându-să adunare la acalaş loc, să să poată folosâ. Unde, măcar deşi Epitropii casii răposatului aga Costandin Sturza, întru o unire cu târgoveţii dela bîserica gospod au voit a trage a-dunările zilelor de târgu numai acolo la biserica gospod, şi pe locul răposatului aga Costandin Sturza, în puterea hrisovului dela 1801, dar, de vremi ci locurile cuprinse în acelaş hrisov, adică dela biserica svântului Dumitru şi dela biserica Vovidenii, din cari să folosă toate uliţile, după vremi s’au închis de însuşi ei târgoveţii, cum ni-am încredinţai din - 299 — harta de stare locului şi mărturiia de cercetare ci s’au văzut şi s’au cerut de cătră al nostru cinstit şi credincios boer, dumnialui Theodor Balş vel logofăt al tării (loc alb ca 10 c. m). Drept aceia, prin această Carte a Domniei meii, întărind, hotărăm folosinţa obştescului târgu, ca acei ci vor mergi Ia zilile de iârg din pârfile de sus cu ori ci fel de lucruri spre vânzări, să le fie adunare la meidianul bisericii gospod; iar acei ci vor mergi asămineş (sic) la zilile de târg din părţile de gios cu ori ci fel de lucruri spre vânzări, să le fie adunare şi alejverişul lor la meidianul cumpărat de târgoveţi dela vist. Canta, ca fieşte care să se folosască din alejverişul zilelor de târg. Şi această punere la cale, spre folosul obştiei, să nu să smintească niciodinioară în veci. Poroncim Domniia me şi dumitali vel logofăt ca, prin Cartea Domniei meii să se facă cunoscut dregătorilor spre a să publicarisi şi a să urma deapu-rure. Poroncim şi d-voastre dregători ca întocma şi pentru totdeauna să urmaţi, căci, văzundu-să ce mai mică împotrivire din partea dumnevoastre, veti li în răspunderi. Spre cari înlocmai urmări, s’au întării şi cu a noastră Domniască pecete. 1823 Oclom. 15. (L. P. D.) Procit vel logofăt De mini s’au alcătuit, după hotărâre însemnată. Chirica han Notă. Pe partea de deasupra hrisovului, stă scris: „Hrisovul Ocolului la fântâna cu roată.“ Acest ocol format din locul cumpărat de la visternicul Canta, pe la 1825, a existat acolo, unde a fost o mică grădină publică, înfiinţată cam pe la 1874, şi — 300 — care prin 1879 se numiâ grădina „tiriplic“. Nuştiu pentru ce se nu-mia astfel. Pe acel loc se află astăzi Casa Naţională, zidită de Stroe Beloescu şi dăruită Primăriei oraşului Bârlad. In faţa clădirii acelei case, drept lângă trotuarul străzii mari, a existat şi „fântâna cu roată“, care s’a desfinţat dela timpul când s’a zidit Casa Naţio* nală. Că în acel loc a fost piaţă, ţin şi eu minte că, până la înfiinţarea grădinii, se aduna acolo toamna c&rele cu poloboace sau butoae cu vin, ce se aduceau de sătenii podgoreni spre vânzare, fiind cotite de un funcţionar al comunei. Actul acesta mi s’a împrumutat spre copiere de către d-1 Doctor Borş, medic veterenar al oraşului Bârlad. Meidianurile dela Biserica .Sf. Dimitrie şi Vovidenia au dispărut după ce s a făcut răscumpărarea moşiei târgului, şi deci acele locuri libere au fost vândute şi ocupate cu clădiri. CLXXIY. 1825 Noemvrie 10. Visteria scrie câtră Is-pravnicia Tutovei în privinţa scutelnicilor aflători în satele Chetrenii şi Cârlomăneştii, cum şi în privinţa a ce trebue să plătiască locuitorii din Morenii şi Bujorenii, ce se ţineau de Bârlad. Visterie Către cinstita ispăvnicie a ţinutului Tutovii Treizeci şi patru scutelnici ce au fost cunoscuji pănă acum Ia ţinutul acela, însă : 25 a d. Pavăl Duca în salul Chetrenii 9 a casăi med. Vasile Mitre în satu Cârlomăneştii. 34 Să scrie dvoastre ca să să de în havaleli, îm-plinindu-să dela cei dintâi 50 lei, analoghie a ba nilor hacului surugiilor examinie (şase luni—6 luni, semestru), începută dela zi întăi a lunii aceştia, şi 2 chile, 10 dimirlii, orzu, în socoteala menzilurilor; - 301 — şi dela cei de al doilea, 18 lei, banîi surugiilor şi 1 chilă orzu pentru menziluri; cu care încărcându-vă prin sămile acelor madeli, să-i treceţi şi prin tablile ce veţi trimete la visterie. Şi să să de din mahalaoa Morenii i Bujorănii, de sat, a acelui târgu a Bârladului: Cincizăci şi unul liudi, — însă 25 scutelnici I , , . _ , _ 17 breslaşi i d' banul Pavâl Ducu 9 scutelnici casăi med. Vasile Mitre 51 carii plătind banii ciferturilor cu răsurile, precum şi toate rămăşiţurile ce vor fi asupra lor păn acum, i banii hacului surugiilor, examinie următoare, de vreme ce s’au apucat analoghie şi orzul rânduit pentru menziluri. Di prin celelalte apoi havalelile a ţării să rămâe în apărare, după rându-iala păzită pentru scutelnici şi breslaşi; iar .... ce vor mai rămâne în acele mahalali vor purtă havaieii după stare ior; şi acei ce să vor da acum d-lor sale să fie din stare al doile şi al triile. 1825 Noem. 10 Dumitrachi Ghica ud oist S’au trecut Mih. Vcisa pali, CLXXV 1826 Iulie 19. Visk 'ria către Isprăunicia Tu-Ionii ca scule1 nici: banului Paoăl Duca, din mahalaua Morenii şi Bujorenii, din târgu1 Bârladului, in afară de banii şferturilor şi ai răsurilor să nu fie supăraţi cu alte haualele. U ACATDSHIÎSI *} — 302 Visteriia cătră cinstita Isprăvnicie fânutulut Tutovii. D-lui banu Pavăl Duca au făcui arătare Visteriei că, având sculelnicii şi breslaşâi rangului, precum şi breslaşâi casei medelniceriului Gheorghi Mitre în număr de cinci zăci şi unul liudi, scăzuţi cu carte Visteriei în mahalaoa Morenii i Bujorenii, din târgul Bârladului, s’ar fi supărând la feluri de havaleli de către d-voastră. Drept aceia, fiindcă scutelnicii şi breslaşâi aceştiia sânt legiuiţi şi cunoscuţi Visteriei, să scrie d-voastră ca întru nimică, plătindu-şi numai banii ciferturilor би răsurile, să nu să supere la nici un fel de havaleli, după rânduiala păzâtă pentru scutelnici şi breslaşi. 1826 luli 19. Petrache Sturza vel vist S’au trecu!, Mih. Vei sa CLXXVI. 1829 Maiu 17. Ispravnicia Tutovei rândueşte pe stolnicul Nislor Zorilă pentru ocol и Târgului ca să aşeze carantine spre pază de boala ciumei. Dela lsprăvnicia Tutovei Cătră cinstit d-lui stolnicul Nislor Zorilă. Cu toate că şi mai înainte s’au poroncit pe la toate ocoalele paza despre boala ciumei, dar acum viindu-ne şi poronca cinstitului Divan din J 4 a următoarei luni, supt No. 106, hotărăşte cu mare — 303 — străşnicie a sâ a şa za carantini împregiurul târgului şi în lot jinulul pe la ţoale satele. Deci, la ocolu târgului, te rândueşti d-la şi |i să scrie ca, după cuprindire instrucţiilor cuprinzătoare în 11 ponturi, să urmezi îndată punire în lucrare, a aşăzâ carantine pe la fieştecare sat, mazili, după numărul lăcuitorilor, ca să raportuiascâ, precum la pontul 6-le hotărăşte. Şi rândul locuitorilor, şă-zători în fieştecare sat, fără alegiri, să păzască, ca să opriască pe acei с! vin din părţile de gios şi pe acei for de nici o îndreptare, de unde au purces şi unde merg; dând în grijă lăcuitorilor ca pc nimine la gazdă să nu-1 priimască, necunoscuţi şi făr de răvaş ; şi în sfârşit cuprindere instrucţiilor să o îndeplineşti, cu lucrare la fieştecare pont, căci cu halărâri să ştii că viaţa în primejdie îţi va fi la cea mai mică neîmplinire şi ne privighiare. 1829 Maiu 17. (Nc dcscifr.) Gheorghie Oprişan paharnic. Mai în 2.5, la 9 ceasuri am primilo Nistor Zorilă stolnic CLXXVII. 1880 Martie 5. Ispraonicia Tutovei scrie stolnicului Nistor Zorilâ, epistatul caranlinilor dela Ocolu Târgului, ca să raporteze celor în drept dc două ori pe săptămână pentru starea sănătăţii ocolului. Ispravnicia Tutovei Către cinstit d-lui stolnicul Nistor Zorilă, epis-tat carantinilor dela ocolul Târgului. — 304 — ' D-lui aga lordachi Mânu şi d-lui aga Neculachi Greceanu, prin adres cătră Isprăvnicie, au iacul cunoscut că de cătră d-ta nu li să friimăt raporturi pentru starea sănătăţii ocolului aceluia, care este însărcinat supt a d-lor privighere; şi fiindcă d-lor sânt datori de a da asămine răporturi d-sale Naza-ratiului (inspectorului) {ănătului, să scrie d-tale ca să urmaţi a răportui şi cătră d-lor de doă ori pe fieştecare săptămână, pentru toate câte să ating de stare sănătăţii lăcuitorilor; urmând că totodată a-sămine raporturi şi către comitetul de aice. 1830 Mari. 5 (Ne descifr.) Gheorghe Oprişan pah. CLXXVHI. 1831 Aprilie 25. (Ispravnicul) Neculai Jora ію! spatar atestează câ căpitanul Gheorghie Hârlacu şi-au îndeplinit toate însărcinările ce i s’au dat de Isprăvnicie, în vremea trecerei oştirilor ruseşti cu osârdie şi mare silinţă. ATESTAT D-lui căpitanul Gheorghî Hârlacu, de aice din târgul Bârladului, ce s’au, aflat slujind în leliuri de poronci, atât din vreme de mai înainte, precum şi acum în vremea dregătoriei noastre, aflându-să supt datorie întru săvârşire tuturor slujbilor poron-cite în trecere tuturor oştilor a pre puternicii împărăţii a Rosăei, pe aici, în sus şi în gios, pela spi-taluri şi altele, însărcinându-să pe numitu, li-eu să- — 305 vârşit loale cu osârdie şi mare silinţe, fără să de cât de puţin cusur de cele atingâtoare din nacial-sliei oricare i-au fost încredinţate şi fără să să a* bată la vre un fel de catahresâs, precum în ade* verinţile şi mărturiile neguţitorilor iscăliţi, din acest târg, să arată, şi alte dovezi. Şi, pentru ca să-i fie ştiute cele fără de nici un interes ale sale ostenele, i s’au dat şi dela noi atestat întărit cu pecetea ţinutului şi cu a noastră iscălitură. 1835 Apr. 25. Neculai Jora vel spatar (L. P. Ţ.) Sau văzut în cercetare la comis. Catagrafiei ţinutului Tutovii, Ne discifr). 1831 Aug. 20. Notă. De pe original; pecetea cu 3 peşti şi deasupra acestora o coronă, având inprejur inscripţia: „(1)822 {inutu Tutovii. CLXXîX, Bârlad, 1831 Maiu 21. Isprâonicia judefu-fului Tutova adevereşte serviciile şi actele filări' tropice ale spifărului îohan Kraus, ginerile răposatului spifer şi vice consul austriac, Samoil En-gelleiter,—în scopul de a i se cunoaşte, şi în mod oficial, meritele, şi deci a-şi putea câştigă, la vreme, căzutele răsplătiri. Isprăvnicia Tutovei. Domnul Iohan Kraus, ce să află cu aşăzarea sea în târgul Bârladului, având a sa spiţărie, atât în a-cest târg a Bârladului, precum şi în oraşul Eşi, în toată vremea, atât înaintea sosirei oştirilor în acest 20 — 306 — pământ al Moldovei, precum şi de la sosirea oştilor încoaci, au slujit la toate întâmplările şi poron-cilor nacealstfii, fiind şi asupra carantinilor şi altor multe,—îndestulând şi pe tot târgul acesta cu doftorii din spiţăria sa, iar pe cei săraci fără plată darea de doctorii. Persoana sa, este om slobod, fără familie, decât cu doi copii, ce i-au rămas după săvârşirea soţiei sale, Teresa, fiica săvârşitului din via(ă Samoil Engelleiter, vice-consul de aice; şi spre a fi cunoscut cinstitul dumisale character şi filantropia, cu care s’au arătat în toată vremea şi să arată şi astăzi, cu darea de doftorii pe la săraci fără plată, şi alte asămine jărtfiri iubitoare de o-menire a dumisale, spre a-şi putea câştiga în vreme căzutele sale răsplătiri dela nacealstfa, i s’au dai această încredinţare supt iscălitura şi pecetea acestei Isprăvnicii. Anul 1831 luna Maiu 21. Târgul Bârladului Alecu Sturza spatar. __________ (L. Р. I.) Nota.—Transcris după originalul ce se află în păstrarea d-lui farmacist Corneliu I. Droc, din jpârlad. Kraus, ginerile lui Samoil Engelleiter, a avut de ginere pe Simeon Brukner, care a avut de urmaş în farmacie pe fiul său, Emil Brukner. Astăzi, această farmacie se află în stăpânirea d-lui Corneliu I. Droc, ginerile d-lui Simeon Brukner, tratele răposatului Emil Brukner. Renumitul Doctor J. Brukner, care a murit Ia Bârlad, în timpul războiului, dw* tifos exantimatic, este fiul lui Emil Brukner. CLXXX. Eşi, 1832 Maiu 24\ Comitetul Sânâtâfii din Principatul Moldovei scrie doftorului Lafari, medicul oraşului Bârlad, ca să dea ştiinfâ în mod 307 - regulat de numărul bolnavilor şi morfilor, din acel oraş. Comitetul sănătăţel din Prinlipatui Moldovei. Cătră d lui DoftoruI Politiei (oraşului) Bârlad Trebuinţa cerând de a ave Comitetul ştiinţă de No. celor ce să bolnăvesc şi mor în acel târg, să face cunoscut d-tale că, după priimire aceştie să alcătueşti un raport de No. bolnavilor, câţi din ei s’au îndreptat, câţi au murit, şi câţi mai rămân bolnavi; şi cu raportul din parte d-tale, unit şi cu a sfatului orăşienesc, din acel târg, dupăcum asămine i s’au scris, să se prestavlisască comitetului pe fieşte-care lună de dânsul ori de d-ta, 1 păr la 15 şi dela 15 păr la sfârşitul lunei, prin care să să arăte şi feliul boalelor, de care ar fi pătimind, şi pricinele lor. Urmând privighere în asămine de a nu lăsa să prohorisască boalele spre epidemii; iar în prepunere te vei consultarisi cu Doftorul Departamentului (loc alb), la care atârnă acel ţinut. După care apoi cu grăbire atunce vei face cunoscut şi Comitetului de înpregiurări, spre a să Iuâ osăbite măsuri; iar acum, deodată de primire a-ceştia şi de urmare întocmai, să se triimată răspuns. Ministru Pricinilor din năuntru şi cavaler (nedescilr.) Secretar (nedescifrabil) No. 371, 832 Mai 24, Eşi Nota.—Actul acesta, împreună cu alte hârtii, ini s’au dăruit de d-na Lalari, nepoata doctorului Neculai Lafnri, care era medic al oraşului Bârlad pe la 1832, 308 CLXXXI. 1838 Maiu 8. Adeveritoare încredinţare din partea mai multor boeri, prin care se spune câ Dumitrachi Duca este fiiul banului Pauâl Duca şi acesta a fost frate cu săvârşit ul din viaţă Ghe-orghe Duca, trăitor acesta de a stânga Prutului, la satul Siliştea, ţinutul Hotinului. Facim ştiut prin acest înscris al nostru că dumnialui Dumitrachi Duca esti (.Irept fiiu săvârşi/ului din viaţă banul Paval Duca, cari au fost drept fraţi cu săvârşitul Gheorghii Duca, ci au pitrecut în a stânga Prutului, la satul Sâlişte, din ţinutul Hotinului. Pentru cari, după cerire ci ni-au făcui d-lui, i-am dat această adeveritoare încredinţări de cursul niamului său, în cari urmează aii noastri iscălituri şi întărire giudecătorii ţinutului. 1833 Maiu 8. Poste'nicul lordachi Zorze. Ioan Jora postelnic. Ion Codreanu spatar. lordachi Mânu agă. Alecu Sturza spatar. Gheorghie Bogdan agă. lamandi spatar. I. lamandi agă. Costachi Die ban. Mici eseu ban. (şi alte 6 semnături nedescifrabile) Dela giudecătorie ţinutului Tutovii. Pentrucă înscrisul acesta este supt adivarale iscălituri a iscăliţilor într’însa boeri, apoi, după cerire ce prin jalbă au făcut, s’au încredinţat cu iscăliturile cuviincioasă şi punire peceţii giudecătoriei. Anul 1833 luna Iunie 5 zile, Bârlad — 309 — (2 semnături nedescifrabile) Enacachi Dragomir căminar. Pascal Gane stolnic. (L. P. g. ţ. T.) D(irector), stolnicu lacomi. No. 204 (Pe contra pagină) Stărostie supuşilor roşâeneşti ţinutul Vasluiului. Adeverinţa aceasta fiind adevărată şi numitul d*lui Dimitrachi Duca drept fiiu a răposatului banului Pavăl Duca, s’au încredinţat şi de către noi. (Ne descifrabil) 1833 Iulie 1 Nr. 17. Divanul de Apelare a Ţării-de gios. insamnata în dos încredinţare a giudecăt. ţinut. Tutovii, fiind supt adivăratile iscălituri a cîlenurilor acilii giud. şi pecetea ei, drept aceia, după cerire ci d*lui Dimitrie Ducă au făcut Divanului, prin jaloba ci au dat, să încredinţază cu iscăliturile cîlenurilor şi pecete Divanului. (4 semnături nedescifrabile). Dimitrie Bran ban. (L. P. D. A. Ţ. de g.) Director, Stam. Şef, S. A. Focşa Secţie II, parte III No. 361 1833 Iulie 13. Notă. — Adeveritoarea încredinţare şi-a procurat-o Dimitrie Duca, având a merge In Basarabia, la satul Siliştea, din ţinutul Hotinuiui, unde, încă din 1831 Martie 22, murise moşul său, nobilul Gheorghe Duca. Acesla avea numai o fiică, Ecaterina, căreia i-a lasal prin testament 3 pâr(i din avere, iar a patra parte a lisat-o la trei nepoţî ai s&i din Bârlad. — 310 — CLXXXII. Siliştea (în Basarabia). 1833 Septemvrie 28. Iuliga Graniecoski soacra mortului Gheorghie Duca, adevereşte despre cele prevăzute de dânsul în Testament, — trei părţi de avere fiicei sale, Ecaterina, şi o a patra parte pentru 3 nepoţi ai săi, fii ai lui Pavel Duca, din Bârlad. Dovadă. Dat-am aceasta de către mine, mai jos subscrisa, nobilului Dimitrie Pavlow, fiului banului Duca, cum că răposatul meu ginere, nobilul Gheorghie Duca, Ja sfârşitul viefei lui, în anul trecut, 1831 Martie 22, dupăcum îmi este cunoscut, a lăsat testament, în care a destinat, din propria sa avere mobilă şi imobilă, micei sale copile, Caterina, care este în via|ă, trei păfli, iar la trei copii, nepoţi, copii a lui Pavăl, a patra parte, cu aceia, ca ei să răscumpere casa, care se află amanetată, în Bârlad. Care testament este alcătuit cu adevărat de ginerile meu, în cele din urmă zile ale vietei şi iscălit chiar de dânsul. Pe lângă toate aceste trebue să explic că, cât a trăit ginerile meu totdeauna a spus că nimănui din familia Duca, afară de arătaţilor nepoţi, nu va face parte din averea sa, dupăcum a rânduit prin testament, — despre care încredinţez prin propria mea iscălitură. Septemvrie 28 zile anul 1833. Iuliga Graniecoski. La darea acestei dovezi au. fost martori sub со* — 311 — Ionelul în retragere, Verner Bogaţkii, şi secretarul colegial, Ivan Dahovschii. Notă* - Dimitrie Duca, dupăcât am constatat şi din alte acte,s'a dus în Basarabia, la satul Siliştea, ţinutul Hotinului, tn 1833. şi a sfat acolo cu familia pănă în 1836. In acest an, ca să poată a-şi căpăta paşportul şi să se înapoeze în Moldova, a petiţionat până şi la Măria Sa Imperială. Partea a patra de bani, după rostirea testamentului, cu care D. Duca a venit acasă a fost de 8714 galbeni, şi numai după ce a plătit taxa cerută, la această sumă, prin judecătoria Hotinului. a putut să-şi capete paşportul de înapoere în Moldova. CLXXXIII. 1834 Fevpuarie 10. Starostia Kesar-Krăeştii Aghenţii, din Bârlad, prin acest act, adevereşte şi reproduce în el publica fia, ce s’a făcut în oraş, în anul 1826 August în 23, că doftorul Neculai La-fari nu este adus în acest oraş numai pentru boeri, ci pentru tot norodul şi că dela cei săraci n’a pretinderisit nici o plată. Starostia К. K. Aghenţii din Bârlad. Facem ştiut şi încredinţăm, precum d-lui Dohtoriu Neculaiu Lafari, în anul 1826 Avgusl 23, au poftit această Starostie ca să facerti ştiut poporului, acei mai jos însămnate publicaţie, care, dupăce s’au tră* cut la răghistrul aceştii cantălării, cu adevărat s’au , publicarisit în limba râmănească şi neam(ască, cu agipsie Ia toate răspintinile de uliţă în noima a-eeasta adică: De ştire norodului din Bârlad. „D-lui Doftoriu Neculai Lafari, auzind că unii, wând — 312 — a face rău d-sale, vestesc că d-lui Doftoriu nu catadicseşte a face vizite Ia norodul cel prost, fiind un doftoriu adus numai pentru boiari; drept aceia, d-lui doftariu Lafari, fiind fără interes, prieten din toată inima a omenirii, are o mare părere de rău a vede în toate zilele că mor mulţi nenorociţi, sau fără agiutoriu doftoresc, sau încredinţaţi în mâna a nişte ne înţelepţi. Deci să face ştiut că d-lu* doftoriu au avut toată plecarea a sluji norodului celui sărac fără a pretinderisi vr’o plată, afară de aceia dela Dumnezeu ; însă a plăti din punga d-lui trebuincioasele doftorii pentru acei de tot săraci fiindu-i acum mai lesne a face praticâ, pentrucâ au auuf Bârladul noroc a să deschide o spi/ârie plină cu toate feliurile de doftorii şi celelante. Pentru aceasta am dat această întărită încredinţare cu iscălitura şi pecete aceştei Starostii“. 1834 Fevr. 10 Bârlad. No. ir> (L. Р. К. K. A.) And. Mamachi de Luzic/nan С. K. Staroste NotS.—Publicaţia din 1826 August 23, ce o face Agenţia Austriacă pentru doctorul Neculai Lafari, ne arată câ doftorii, până la înfiinţarea de spitării la noi în ţară, aveau şi pregăteau si doctoriile pentru bolnavi,—lucru ce, se înţelege, ie îngreuia practica medicală. In Bârlad se aflau pe la anul 1815 doi spiteri : Samoil şi Gheorghie (Doc. Bârl., voi. II, pag. 205, 372 şi 379). Tot pe la 1815, în afară de doctorul Neculai Lafari (Doc. В., II. pag. 353,402) se mai găsea în acest oraş doctorul Hubertsrtu Uber (Idem pag, 251, 377, 380). Doctorul N. Lcfari eră Italian de origine, înpământenit în România. A murit în toamna anului 1878, la Catane, lângă Messina, în Italia, dupăcum mi-a spus, la 24 Argust 1913, o nepoată a d-sale, foastă d-nă PI or eseu. x — 313 — CLXXXIV 1835 Ianuarie 12. Preotul loan din Coro-deşii şi preotul Maxim din Miceşti, chemaţi fiind de oornicii de poartă şi aoând porunca Protoere-utui şi a Judecătoriei, pun sub jurământ pe răzăşii din Miceşti pentru partea de moşie Sioneasă. Adică noi preoţii, eu preotu Ioan, din satul Со* rodeştii, şi preotul Macsân, din satul Miceştii, adeverim cu această scrisoare a noastră, ci o dăm la mâna vechelelor şi răzăşi de moşiia de Miceşti, precum ştiut să fie că la chemare vornecilor de poartă, Măteiu Brăescul şi Ştefan Corodeseul, ei au venit la satul Miceştii cu poronca Iconomului (Protoere-ului) şi Judecătoria, ca să punem supt jurământ pre răzăşii de satul Miceşti pentru parte Sâoneasă, ci o caută dumnelui paha(r)necul Costache Sâon, zicând că este în satul Miceşti; ia cari noi, după poroncă, am mers ca să strângem pre răzăşi, şi am strâsu pre câţi-ua răzăşi şi i-am întrebai pentru ace parte a Sâonesâi; ei au răspunsu că nu ştiu ei ace parte de moşie că este in satul Miceştii, ci au răspunsu că ace Lucăneasă este dăruită la monastire Eloreştelor; şi, la alegere a celui bătrân s’au găsât înpresurati opt sute cinci zăci şi şăsă de stânjini de a răzăşilor de Miceşti împresuraţi de monastire Floreştelor. Şi aceste au răspuns răzăşii din satul Miceştii; iar noi preoţii ni vedem în jurnal că am dai răspunsul Cinstilului Divan, noi nu ştim că am dat răspuns nici într’uu chip. Pentru aceasta am dat această mărturie la mâna lor în frica lui Dum- — 314 — nezeu, ca să le fie de îndreptare. Şi pentru credinţă urmează a noastre iscălituri. 1835 Ghenar 12. Preot Macsân Dumbrava. Preot Ioan Scorfăscu, Corodeşti (L. P. Bisericii satului Miceşti, ţinut Tutovei, hramul St. Ioan Botezătorul, 1834). CLXXXV. 1840 Decemvrie 17. Mihail Grigorie Sturza voevod hărăzeşte lui Dimitrie Duca, membru al judecătoriei din Vasluiu, rangul de vet sardar. Cu mila lui Dumnezeu Noi Mihail Grigoriu Sturza VV, Domn ţârii Moldovii, Dumisali Dimitrie Duca. Luând în bagare de sama anaforaoa d-sali vel logofătului a Dreptăţii cu No. 6329, pentru îndeletnicirea cu cari te afli slujând sub îndatorire de ci-len (membru) a giudecătoriei tânutului Vasluiu, Noi, după prerogativa ce avem şi în urmare pravilii, întărită la 10 Mart 1835, îţi hărăzim, prin acest al nostru Domnesc decret, rangul de vel sardar, şi îti dăm dreptati a te iscăli şi a fi obşteşte cunoscut cu acest rang. Pentru care poruncim şi Sfatului Administrativ ca să te treacă prin aclurile Cârmuirii, cu rangul de vel sărdar. Mihail Sturza V Vod. (L P. D.) No. 1208 — 315 — Şeful secţii. Konst. Dobranici. Secţia a doa, din poroncă. No. 1206 1840 Dech. 17. CLXXXVI 1853 Noemvrie 30. SărdarulNedelcu Oprişan oinde o dugheana, din Uliţa Cojocâreascâ, negulitorului Toma Beldie, în preţ de 4000 lei. Zapis de vecinică vânzare Gios iscălitul sărdar Nedelcu Oprişan, fiiul şi cli-ronomul răpos. meu părinte spatarul Gheorghi Oprişan, după despoziţia făcută de însuşi răpos a a-vutului său rămas prin codichil lăsat la anul 1848 Sept. 1, ci mă înputerniceşti pe mine de a vinde clin a sale rămasă lucruri, de a plăti locurilor, unde prin condichel mi să însemnează, am vândut diu* gheana răposatului meu pări te ci o ari în târgu Bârladului, din Uliţa Cojocâreascâ. Cari diugheană esti cumpărată de răposatul meu părinte dela d-mneii Iliana Portăsoae cu zapis din let 1815 Apr. 1, şi cu tidula mezatului din let 1814 Oct. 28, şi alte cinci bucăţi hârtii, precum şi zedelca de supt a me iscălitură, ce am fost făcut’o de mai înainte, ce şi aceste hârtii, pe lângă acest zapis, le-am dat d-sale cumpărătoriului, sprijinitoare la proprietaoa aceştii diugheni. Am trecut’o în de veci vânzare dumis. negutitoriului Toma Beldie, în pre( hotărât în patru mii lei, cari bani i-am şi primit toti deplin la facire acestui zapis; Insă diugheana să găsăşte locul ei după cuprindere zapisului de mai sus, dela Portă- - 316 — soae , precum esti şi astăzi pe faţa pământului şi a ţâdulii mezatului. De astăzi înainte rămâne d-lui şi urmaşii dumisale deplin stăpâni, în veci, nesupăraţi de nimine; şi chirigiu, ce esti în dughiană, va rămâne până la sfântul Gheorghi viitor în această diu* ghiană. Şi pentru întocmai urmare, urmează a me iscălitură. 1853 Noemvrie 30. Nedelcu Oprişan sardar Fiind poftit de amândouă părţile am scris şi am iscălit ca martor. Grigoriu. Şi eu faţă fiind am poftit pe scriitor de miau scris numile şi eu am pus degetul. ® Eu Manolachi Stoica martor. Epitropia Propietăţii târgului Bârlad (Rezumat) Legalizază semnătura răposatului sâr-cIar Nedelcu Oprişan (agă, către sfârşitul vieţei) declârând’o de adevărată, pe baza încredinţării, cum şi a actelor prezentate de aga Costachi Pangrati, epitropul casei răposat, sărdar. Măsurându-se locul dughenii se găseşte: stj. palme parmace 2 1 — faţa la uliţă cătră mea/ă noapte; 14 5 — margine la apus, şi 2 — 4 fundul la miază-zi. 18 6 4 Total înpregiur, cuprinde locul d-sale Toma Beldie, „cu sporiul de 5 palme şi ju- „mătate, ce au eşit mai mult la fundul acestui loc - 317 „în lungime, pentru care d-lui Beldie au plătii prin „casierul actual d. Andriiu Gheorghiu 68 lei 30parale“ (Semnaţi) C. Racfiş. Ştefan Gâtcâ. Andriiu Gheorghiu. Petrachi Paşcanu. L. Р. Т. B. Scriitor, D. Menviul. No. 3204 din 4 August 1858 CLXXXV1I. Iaşi, 1905 Ianuarie 10. Scrisoarea şi avizul domnului Teohari Antonescu, profesor de Arheologie ta Universitatea din Iaşi, asupra uneltelor de piatră şi de bronz, ce sunt arătate în Istoria corn. Bogdana şi pe temeiul examinării cărora, susţine că comuna Bogdana, din jud. Tuiova, este locuită de fiinţe omeneşti de vre-o 4000 de ani. Iubite Părinţele, De două zile mi-am isprăvit cu adevărat scrierea mea şi, cu toate că obosit, am reluat la cercetare uneltele d-tale. Rezultalul îl vei găsi consemnai în alăturata hârtie. N’am crezut că este nevoie de multă erudiţie de desfăşurat în notiţa cerută, fiindcă, dupăcum te-am înţeles, nu era aceasta fundamental pentru d-ta, în ce priveşte originea prehistorică a satului Bogdana. Din rândurile trimese vei vedea că: drăguţa comună, căreia iai consacrat munca şi interesul d-tale cel mai viu atât amar de ani, are o vechime respectabilă de câte-va mii de ani, ceia ce nu multe comune în ţara noastră ar putea-o dovedi. — 318 — Dormdu-ţî spor la muncă şi multă sănătate, remân al d-tale, Teohari Antonescu 1905 Ianuarie 10 Iaşi. (Urmează avizul asupra uneltelor de piatră şi bronz din cartea mea Istoria comunei Bogdana:) „ Topoare de aiferfle roce locale (Gresie cenuşie şi neagră). După uzura limbii ascuţite, au slujit desigur drept unelte de lucru, iar nicidecum drept arme. Prin forma lor şi mai cu seamă prin existenta acelei borte prin care se introducea coada de lemn, aceste topoare aparţin, pe cât ştiinţificeşte se poate preciza, celei de a doua mari perioade de peatră; în special, ele au fost alcătuite în timpurile din urmă ale epocei neolitice. Aceste unelte de obiceiu în tara noastră, au fost întrebuinţate în perioada de trecere dela neolftică la cea de bronz, adecă în plină perioadă de aramă. Şi dacă ne este permis să punem temei pe forma acestor unelte descoperite fără nici o specificare de alte amănunte (de pildă dacă au fost descoperite în morminte, sau în câmp, dacă în adâncime sau la suprafaţa solului, împreună cu cioburi de lut etc) am puteâ pretinde în chip vag că ele sânt anterioare mileniului al doilea a. Chr. (A se vedea Ist сот. Bogdana, pag. XVI, pl. II, fig. А. В. C.) Se ştie că epoca de bronz începe la noi în teritoriul Daciei, cam pe la 1800 a. Chr. dacă nu şi ceva mai nainte. Cum epoca de cupru a precedat — 319 — cu câteva veacuri primile începuturi ale perioadei de bronz, urmează cu necesitate că toate cele trei topoare de peatră, sânt cam de pe la 2000 sau 2500 a. Chr. Din timpuri posterioare trebue să fie toporul de bronz, reprodus la Tab. I, fig. D. (Ist. com. Bogdana, р. XVI). Prin forma lui elegantă, prin îngrijirea cu care sânt arcuite conturile sale, unealta aparţine desigur primului mileniu a. Chr., mai mult primei jumătăţi decât celei de a doua. Dar această datare trebueşte luată cu oarecare rezervă, căci la noi în ţară există o aşa de mare nedomirire asupra datării straturilor arheologice, încât nimic precis nu se poate afirma. Acelaş lucru putem spune şi despre fibula (în bronz), figurată la lit. b (Idem, p. XVII), şi vârful de săgeată în bronz, Ia lit. a (Idem); aceasta, poate, ceva mai târzii în timp. In general, faţă cu aceste unelte de piatră şi de bronz, putem susţine cu siguranţă că satul Bogdana a fost neîntrerupt locuit de fiinţe omeneşti încă din a doua perioadă de piatră; adecă, are o vechime grosso modo pe pământ de 4000 de ani. Notă — Domnul T. Antonescu, fiind ocupai cu scrierea d-sale „Le Trophee D’Adamclissi“ n’a putut a-mi trimite avizul, la timp* adecă înainte de a se imprima coala 1, din Istoria com. Bogdana. în 1905, în care coală trebuia să-şi aibă locul opiniunea d-sale asupra vechimei aşezării omeneşti din acea comună, acum însă ѳ public între Doc, Bârlădene, nu numai pentrucă părerea d-sale să nu remânăne ştiută, dar pentru cuvântul că şi în oraşul Bârlad s’au găsit pănă acum topoare de peatră şi alte obiecte de piatră şi lut, în un. 1888, In malul râului şi anume la capul de nord al puntei ce s’a făcut atuncea în dreptul caselor lui Stroe Beloescu, nevoe fiind deci a se face, la timp, o legătură între aşezarea prehistorică de aici cu acea dela Bogdana şi din alte locuri tutovene. - 320 — CLXXXVIIF. Bârlad, 1923 Ianuarie 28. Legenda inie-meerei salului Bălăbăneştii şi alte informafiuni din vremea de pe urmă, în deosebi de familia Bă-lăbăn, comunicate de d-l Inginer Inspector silvic, I. En. Bălăbăn, din Bârlad. I. La un kilometru şi jumătate de actualul sat Bălăbăneşti spre nord, în stânga şoselei Galaţi-Bârlad (sau Bălăbăneşti-Bârlad) se află un trup de moşie numit Româneşti, care face parte din moşia actuală Bălăbăneşti. Se spune că acum câteva sute de ani, probabil puţin ’nainte de domnia Iui Ştefan-cel-Mare, trupul de moşie Româneşti era proprietatea unuia Roman, de unde’şi are origina numeie irupului *de moşie, (Romăneşti), în mijlocul acestui trup, în fundul văei, (valea are forma unei pâlnii) Roman îşi avea gospodăria (târla) locuind aci cu soţia, o fiică Florica şi cu personalul moşiei. Această gospodărie era dese ori devastată de hoardele tătare, cari năvăleau din sudul Rusiei. Ca administrator al moşiei (vichil) era un om voinic numit Lupu; acest om, de statură mare, era foarte puternic şi ager, pentru care motiv avea cu-ragiul câte odată, să se războiască cu cetele de Tătari, cari veneau pe la târlă, încât tătarii, îi cunoşteau de frică; tătarii, când vorbeau între ei s’au cu oamenii târlei, spuneau cu frică şi admiraţie, că Lupu este om mare (ca statură şi puternic) pe turceşte „balaban adam“ acest cuvânt balaban, re- — 321 — petat în dese ocazii, între argaţi, servitori, şi putinii locuitori, a devenit nume propriu de familie a lui Lupu, numiridu-se în cele din urmă Lupu Balaban. Intre timp proprietarul (Roman) moşiei Româneşti a murit, rămânând soţia ca stăpână, fiica Florica se făcuse mare. Cu ocazia unei năvăliri a Tătarilor vichilul, Lupu Balaban, lipsea de la târlă, atunci ta-tarii jefuind târla au luat cu ei şi pe tânăra Florica, şi au plecat spre Rusiea, pe valea pârâului jeravăt, ce duce de la Romaneşti spre Lungeşti, plasa Ho-rincea, Basarabia-Rusia. Puţin după plecarea tatarilor a sosit la târlă vechilul Lupu Balaban, unde a găsit pe stăpână plângând amar după fiica sa. Timpul era cam într amurg. Lupu Balaban avea un cal de o agerime rară (sânge arăbesc). Se dechizează, ’şi ea iataganele şi pistoalele şi cu patru argaţi voinici tot călări plecă în urmărirea tătarilor, servitorii veneau mai la distanţă, Lupu cunoştea perfect limba tatară. Când era aproape să ajungă ceata tătărească, a legat vâna la un picior dindărăt al calului ca să şchioape, şi a intrat printre tatari, fiind întuneric, vorbea cu ei, fără să fie cunoscut până a dat peste căruţa în care era Florica, a smuncit-o din căruţăî a aruncat-o pe cal la spatele său, cu un iatagan ce avea la brâu a tăeat cureaua ori sfoara de la piciorul calului şi a luato în goana mare spre Româneşti. Tătarii care erau călări (uneea erau cu căruţele) s’au înşirat după el; Lupu, ajungând la servitorii, cari erau în apropriere, a dat pe Florica unuiea dintre ei s’o ducă la târlă, iar el cu ceilalţi servitori, s’a înapoeat spre tatari, care ve-niau înşiraţi în goană (călări), pe care cum îi în- 21 — 322 — tâlneau îi tăia cu iataganul, iar servitorii adunau caii; au tăeat unu, doi, douzeci, etc., atunci tatarii îngroziţi, cei care mai rămăsese, au luato la goană îndSrat. Lupu se uita după ei cum fugeau şi peste câtva timp văzând că nu se mai înapoează tatarii, s’a înapoeat şi el cu servitorii şi caii răpiţi la târlă. Stăpâna, Jupâneasa Roman, a avut o bucurie nespusă, a făcut pomeni, daruri la biserică etc., iar ca recompensă lui Lupu i-a dat pe Florica de soţie. Cea mai mare parte a trupului de moşie Romăneşti, era câmp deschis pentru plugărie; Lupu Balaban ca să fie mai sigur contra tatarilor, a hotărât să schimbe târla, în o poeană din pădurea vecină (codru secular), în fundul unei văi, unde se aflau şi mai multe izvoare de apă ; acea pădure era întocmai unde este în prezent satul Bălăbăneşti, iar locul unde s’a instalat Lupu cu ai lui, în prezent se numeşte mahalaua Fundătura. Aci Lupu a început să tae în jurul poenei, atât pentru a-şi construi noua gospodărie, cât şi pentru a lărgi locul pentru gospodărie şi cultură. De sigur pe atunci se cultiva atât cât era strictul necesar pentru hrană, ocupaţia principală era păştoriea (creşterea vitelor). Locuitorii din alte părţi au început să vorbească că în fundul pădurei cutare, s’a instalat familiea Balaban şi când trimeteau pe cineva în partea locului spuneau: „Dute acolo unde s’au aşejat ai lui Balaban, s’au când se întrebau unde te duci, răspundeau „La Balaban“,—Bălăbăneşti; de aici a rămas şi numele satului „Bălăbăneşti". II Desigur familiea lui Lupu Balaban s’a mărit prin — 323 — căsătorii, naşteri etc., fruntaşi din alte părţi au venit şi s’au aşezat în jurul acestei familii, pentru a fi îa mai multă siguranţă, aceste familii au făcut căsătorii între e!e şi ast-fel s’a format satul Bălăbăneşti, lărgindu-se mereu poeana până a dispărut o bună parte din pădure. Pe marginile actualului sat, eu am apucat mulţi stejari bătrâni de talie mare, în prezent încă se mai găseşte câte un stejar prin vii, care desigur îşi datoreşte provenienţa ori din lăstari, ori din ghinda celor bătrâni, apucaţi de mine, şi care au scăpat fiind prin vii unde nu se păşu-nează ; pădurea ce mai există astăzi între satele : Bălăbăneşti, Pupezeni şi Adam, desigur pe vremuri formau un singur trup de pădure, care a dispărut prin întemeerea satului Bălăbăneşti, păduri ca acestea au dispărut multe în cursul timpului, iar în timpul din urmă prea multe, spre răul şi paguba ţărei. Familii, care s’au stabilit în Bălăbăneşti pe vremuri şi s’au înrudit cu familia Balaban sunt : Taşcă, Vârgolici, Dabija, Maxin etc. Locuitorii din Bălăbăneşti sunt răzeşi vechi de a lui Ştefan cel Mare, aici au fost mulţi boeri cu titluri ca : paharnic, clucer, sluger, postelnic etc. etc. Locuitorii bătrâni, ce am apucat eu ca copil, erau oameni voinici şi frumoşi, foarte solizi din punct de vedere al caracterului, conştiinţei, cinstei şi moralei; toţi erau legaţi între ei, atât prin înrudiri cât şi mai cu seamă prin prietenie, rudenia spirituală se consideră până şi la al patrulea grad, naşul era rudă de primul ordin, cumetrii de aseminia, nu existau minciuni, intrigi, înşelăciuni, curvăsărie etc. etc. şi prin urmare nici contracte, chitanţe etc. etc... Sinceritatea era desăvârşită în toate ocaziile. Cu ocaziunea sărbătorilor se adunau — 324 — câte mulţi la un loc, mai cu seamă în cele de iarnă şi făceau petreceri foarte frumoase, care durau multe zile la rând, trecând în acest timp de la unii la alţii chiuind, muzica vocală era în floare, iar pentru jocuri, era o cobză şi o scripcă (2 ţigani), de multe ori numai cobza, căci scripca era la altă adunare, cu acest prea modest instrument se juca, se petrecea (mare veselie) săptămâni întregi. Jocurile de predilecţie erau: brâul, hora, căzăceasca şi polca dreaptă, târziu de tot a apărut valsul în 2 paşi. Ca copil de 5-6 ani jucam foarte bine căzăceasca şi părinţii mă aduceau câte puţin în mijlocul musafirilor de jucam, să făcea pe această chestie un haz mare de tot şi multă veselie, oamenii foarte entu-y.iaşiţi, eminenţi gospodari. Constat cu durere că în vâltoarea de astăzi au dispărut acei oameni şi acele vremuri frumoase. Locuitorii satului Bălăbăneşti au fost foarte aplica(i culturii şi dornici a se lumina atât pe ei cât şi copii lor. După aprecierele mele în Bălăbăneşti a existat şcoală cel puţin de acum 150 ani. Tatăl meu Enache N. Balaban a învăţat carte la un dascăl bătrân, şcoala se zice că era într’o odae din mahalaua Fundătura, copii iarna duceau fiecare câte un lemn în spate, în clasă stăteau pe scaune lungi de lemn, iar dascălul avea o masă şi un scaun tot de lemn din pădure; pedepsele erau: ocara, bătaia cu varga la palmă, a-restul în tindă (antreu) ori în cămară, iar pentru greşeli mai mari vinovatul era luat în spate de cel mai voinic din clasă, iar dascălul îi trăgea cu nu-eaua la partea posterioară. Din cauza existenţei şcoalei de pe vremuri din Bălăbăneşti, pe acel timp au eşit mulţi preoţi, logofeţi (scriitori de la prefec- — 525 — turi, suprefecturi, judecătorii, primării etc.,) au eşit subprefecţi (mi se pare le zicea postelnici) şi chiar prefecţi (ispravnici), mai în urmă au eşit o pleiadă de învăţători, iar în timpul din urmă cam de acum 35 ani prin stimulare toţi copii buni ai statului au învăţat carte şi s’au răspândit în toată ţara şi absolut în toate ramurile de activitate sunt reprezin-tanţi ai satului Bălăbăneşti, în toate gradele de la cel mai mare până la cel mai mic. Aceasta însă, dacă vorbim real, a fost o nenorocire pentru sat, căci în prezent în el nu mai sunt decât câteva e-lemente bune, care se perd între cei 7-800 capi de familie existenţi, au rămas în sat tot cea fost mai slab şi mai rău. Aşa că din tot satul renumit altă dată prin toate calităţile şi produsele Iui, a rămas un sat, despre care se pomeneşte mai mult de rău, şărlătani, pungaşi etc. etc. Din Bălăbăneşti, procesele nu se mai isprăvesc, furturi, omoruri, spargeri, intrigi, invidii, imoralităţi, cuibul tuturor relelor. Nu mai sunt viile şi cramele de altă dată, nu mai sunt livezile colosale de pomi renumiţi prin băgă-ţiea şi calitatea fructelor, nu mai sunt stupine, nu mai sunt cirezile de vite frumoase cu clopoate, nu mai sunt gospodăriele în care îţi era mai mare dragul să intri, nu mai sunt gospodinele care se ocupau cu creşterea gândacilor de mătasă, din a căror produs îşi făceau rochii, nu mai sunt gospodinele care găseau timp să crească copiii frumos, învăţându-i unele chiar poezii, poveşti, numeraţia, şi chiar să scrie şi să citească, cari să toarcă, să ţese, să croiască şi să coase, îmbrăcând pe toţi ai familiei cu tot ce le trebuia afară de ciorapi (col-ţuni) şi cuşmă (căciulă), nu mai sunt gospodinele — 326 — саге pe lângă toate cele enumărate, găseau timp să muncească şi la câmp, lucrau ziua şi noaptea căutând aproape tot timpul înveselindu-şi soţul şi copii; unde mai sunt acele femei ? Cânepa şi inul nu se mai cultivă etc. III După aprecierele mele, din cercetările făcute, rezultă că eu sunt a şaptea generaţie dela origina familiei Balaban, generaţiile din trecut trebuesc socotite fiecare câte 70 ani în mediu prin amânare 450-500 ani dela începutul întemeerei satului Bălăbăneşti. Niculae Balaban, bunicul meu, a fost a cincea generaţie, el a avut târlă mare (cu vite multe) în locul unde este casa ramasă dela tatăl meu, Enache N. Balaban, şi pe care astăzi o stăpâneşte fratele meu mai mic С. E. Balaban. Niculae Bala-ban (bunicul meu) a avut \ băeţi şi 2 fete (Sma-randa, Maria, Toader, Ioan, Vasile şi Enache). Legenda originei numelui familiei Balaban şi a satului Bălăbăneşti, le deţin în memorie din mica copilărie, poate eram de 6-7 ani (ştiu că nu mergeam la şcoală), de la un bătrân anume Ioan Ba-laban. Când îmi povestea spunea că este de 104 ani, era un om înalt, voinic, la acea vrâstă era drept, avea fruntea mare, ochii vii, purta o barbă mare albă, lată şi lungă până aproape de brâu, părul lung alb ca zăpada, pieptănat frumos părul dat pe spate, era înbrăcat: un ilie scurt încheat cu nasturi rotunzi mici, care se încheiau în găici de şnur; pantaloni largi sus şi strâmţi jos, în picioare cu ciorapi de lână albă şi iminei, peste mijloc un brâu lat roş, peste această îmbrăcăminte o haină lungă — 327 — neagră, care mi se pare se încheea numai la gât (acea formă cam ca aceea ce poartă călugării astăzi peste haine), în cap avea o pălărie mică neagră de pâslă, mai niciodată nu-1 vedeai cu capul acoperit în casă; am stat de vorbă de multe ori cu el, nu l’am văzut nici odată în altă parte de cât în casă şi pe prispa din fata casei, desigur mai mergea şi pe la fiii săi. Era om voinic şi umbla frumos, era un bătrân frumos şi spătos, vorbea foarte corect, clar şi dulce, un om cuminte, mândru. Urmaşii a-cestui bătrân au fost: Constantin, Batistă şi Alex. Balaban, cari erau: Constantin şi Alexandru mai mare de cât tatăl meu; Batistă, mai mic; dela toţi aceştia se găseşte astăzi un singur nrmaş: Ioan Batistă Balaban, ceilalţi n’au avut copii. Casa bătrânului frumos şi spătos era puţin mai la deal de unde este acum casa Iui Ioan B. Balaban. Acte vechi care se ocupă de familii şi proprietatea din Bălăbăneşti, ştiu că se găsesc la familia: Oh. Taşcâ şi Gavrilă Balaban (Roman). Tatăl meu a murit în anul 1906 luna Iulie 6, era de 64 ani, din cauza unui accident; era încă om voinic astăzi ar fi de 82 ani. A murit în Bucureşti, unde se dusese în căutare medicală, a fost adus de mine la Bălăbăneşti şi îngropat în curtea bisericei la locul ştiut de toţi. Mama mea, Mariea E. Balaban, în etate de 82 de ani, o bătrână relativ frumoasă şi sfătoasă, este în viaţă sub ocrotirea mea, este complect sănătoasă afară de vedere, un ochiu Га perdut din nepriceperea unui doctor (ochiul drept), iar cu cel stâng vede foarte slab, din această cauză de multe ori este tot tristă ; dacă ar avea vederele complecte, ar fi — 328 — o femee de admirat: fizicul frumos, raţiunea întreagă, stomacul şi inima complect sănătoasa. Eu sunt născut la 1867 luna Noembrie 8, deci când scriu aceste rânduri sunt de 55 ani, 1 lună şi 23 zile. întocmit în Bârlad la 31 Decembrie ora 9 seara, în casele Maior Bijutescu, strada Principele Nico- -lae No. 1. I. Б. Balaban Inginer Inspector Silvic. Şeful reglunei 111 Silvică Bârlad Bârlad, 28 Ianuarie 1923 Nota. — A se veedea !n urmă Doc. CXI. pagina 153, privitor la tradiţia despre cele întâmplate la satul Româneşti şi de unde vine numele satului Bălăbăneşti. Tradiţiile aceste trebuesc tnsă lămurite, pe cât s’ar putea, cu ajutorul documentelor celor mai vechi din partea locului CLXXX1X. Anul 1844. Lista documentelor înfăţoşate la Divanul Domnesc, din Iaşi, în anul 1844, de către răzăşii de Româneşti (сот. Bălăbâneşti-Tutova) în procesul ce au avut cu Ruxanda Micleasca, soţia răposatului postelnic Matei Costachi. Extras din condica de An sforăie cu No. 65 fila 33, dela Arhivele generale, laşi. La anul 1844 a fost pricină de judecată la Divanul Domnesc între D-na Ruxanda Micleasca soţia răpos. ftori postelnic Matei Costachi şi între răzăşii din moşia Româneşti ot Tutova pentru părţi de moşie. Răzăşii au arătat şi ei următoarele do-cumenturi: 1) 6968 Iulie 14. Ispisoc sârbesc dela Ştefan vo- — 329 — evod, cu a lui tălmăcire, lui Ivaşeu comis pe satele: Săsâştii pe Bârlad şi Româneştii pe amândouă părţile Jăravăţului. 2) 7166 Săpt. 12. Copie de pe scrisoarea prin care Costandin, Safta i Tudosca şi Aniţa, ficiorii Grozavii, cuprinzătoare de tocmala ce au avut cu unchiul lor Isac pentru împărţirea moşiilor ci ave. 3) 7173 Sept. 9. Copie de pe cartea Domnului Evstratie Dabija Vvd cnprinzătoare de pâra ce au avut-o Căpătină diu Vicoleni şi Chicoş din Româneşti, cu ficiorii lui Rojan pentru datoria unui turc, 4) 7178 Iunie 16. Cartea Domnului Duca voevod către Chiliean căpitanul după jalba lui Ioniţă ficiorul lui Pricop Mohorâtul din Româneşti asupra lui Dumitraşco şi cumnatul său Vrabie, zicând că are el singur un bătrân de ocină la sat de la Româneşti, scriindu-să numitului să urmeze cercetarea. 5) 7179 Febr. 12. Zapisul Iui Ioniţă sin Pricop prin care pune amanet la ficiorii Bălăbănesei giu-mâtate de bătrân din sat din Romăueşti, iar nedând banii la vade, apoi feciorii Bălăbănesei să se hrănească pe ace parte. 6) 7194 Ghenar. Zapisul ficiorilor Florii, nepoţii Nacului, prin care vând partea moşului lor, Nacul, ficiorilor Gligăi de Romaneşti adică Bălăbăneştilor. 7) 7203 Iulie 2. Cartea Domnului Constandin Ghica voevod întăritoare strănepoţilor lui Avram foire. altele şi pe părţi din Româneşti. 8) 7229 Iulie 2. Copie încredinţată de vornicul Ioan Tăutul Ia 1824 de pe cartea Domnului Mihail Racoviţa Voevod, prin care între alte părţi ci să întăreşte în stăpânirea lui Ioan Balan şi a fraţilor lui să pomeneşte şi de jumătate de sol Româneşti. — 330 — 9) 7249 Noemvrie 30. Copie încredinţată de pe cartea Domnului Grigore Ghica Voevod de pâra ci au avut strănepoţii lui Avram cu Gheorghe, ficiorul lui Vasile Jâcnicer, nepotul Gheuculesii, pentru nişte moşii dela Tutova, pe Jaravăţ, între care şi jumătate de sat de Romăneşti. 10) 7253 Dech. 7. Cartea Domnului Ioan Neculai voevod întăritoare stăpânirii lui Dumitraşc şi An-dronachi, ficiorii lui Sălion şi a Zahariei Uricariul, ginerile Sandului Vrabie, între altele şi pe giumătate de sat de Romăneşti. H) 7260 Mart. Cartea Domnului Constandin Mihail Cehan Racoviţă Vvd., iarăşi întăritoare lui Dumitraşco şi Andronachi, ficiorii lui Sălion, pe jumătate de sat Româneştii. 12) 7290 April 15. Zapisul lui Ioniţă, feciorul lui Dumitraşcu Sâlion, şi Vasile Buşilă, zăt lui Dumitraşcu Sâlion, prin carili vinde vatavului Nistor între alte părţi şi jumătate de sat de Romăneşti. 13) 1765 Iulie 5. Cartea Domnului Grigorie Ghica voevod, dată lui Paladi Căpăţină monah şi altor neamuri a lui, să aibă a stăpâni şi a dejmui moşiile ce ziseră că au între altele şi o parte din moşia Romăneşti partea Profirei, fata Nemţăi. 14) 1778 Avgust 28. Cartea Domnului Constantin Dimitrie Moruzi voevod către vornicul Lupu Costache, după jalba preotului Dimitrache i Neculai Bălan şi cu alte neamuri a lor, asupra lui Petrea Midescu, nepot Gheuculesei, şi tânguire că având ei parte în moşie Româneştii din ţinut Tutovii din-tr’un bătrân ce să cheamă a lui Epure, vrea să intre cu stăpânirea şi Petrea Miclescu, poroncindu-să numitului boer să urmeze cercetarea. — 331 15) 1783 April 8. Cartea Domnului Alexandru Constantin Voevod către Isprăvnicia de Tutova, după jalba lui Ion Căpăţina şi alţii ai lui, pentru împre-surarea părţilor lor, între alte hotare şi din Româneşti de pe Jaravăţ, poroncindu-să a urma cercetarea. 16J 1785 Iulie 16. Cartea Isprăvniciei Tutovei de judecata urmată între răzăşii de Româneşti între dânşii. 17) 1797 Mart 26. Cartea Isprăvniciei de Tutova arătătoare că Ioniţă Stegariul şi alţii ai lui au rânduit vechil asupra părţilor de moşie, între alte hotare şi din Româneşti. 18) 1798 Mai 8. Scrisoarea Soltanii, fiica medel-nicerului Teofan prin care dă în schimb nepoţilor lui Todiraşcu Bălaban şi alţii partea ce ea a avut în Româneşti. 19) 1805 Octomb. 8. Jalba răzăşilor de Româneşti cu tânguire asupra jâgniceriului Vasile Micles-scu, carele după cercetarea Isprăvniciei, trage '/2 din locul ce ei stăpânesc în pomenita moşie a bă. trânilor, Mohorâtul, Nacul şi Epuri, în dosul căreia urmează Cartea gospod către Isprăvnicia de Tutova spre a nu îngădui a să atinge de vinitul părţilor jăluitorilor, sorocind şi pe împricinaţi ca să vie Ia Divan. 20) 1806 Ghenar 10. Jalba răzăşilor Bălăbăneşti dată către Domn, iarăşi cu tânguire asupra Micles-cului, în dosul căreia urmează rezoluţia de a se cerceta pricina de către veliţii boeri. 21) 1806 Martie 1. Scrisoarea din partea jicni-ceriului Vasile Miclescu împreună cu fratele său Constandin, fii răpăusatului Petrea Miclescu, dată răzăşilor neamului Bălăbăneştilor, cuprinzătoare că viind ca să se înfăţoşezi în giudicata Divanului pentru moşia Româneştii de pe Jeravăţ, ţinut. Tutovii, cari până atuncea s’au stăpânit numai de către neamul arătat, neputând găsi vreme ca să intre în cercetarea Divanului, au primit amăndouă părţile ca să steie la învoială, după care punere la cale, văzându-să şi scrisorile ci au avut şi o parte şi alta, din cari cunoscându-să că din vechi sunt tot o săminţenie, s’au învoit ca ei Micleştii să stăpâ-neasscă 209 stânjeni cu palma însemnată pe marginea hârtiei de învoială, în curmezişul trupului moşiei osăbindu*i de oparte, aceşti 209 stânjeni la locul ci vor socoti de o lăture a moşiei, însă pă-zând numai părţile hlizite de mai înainte în petre hotară şi saliştea satului şi vatra iazului ce este în apa Jaravăţului cu moară pe numita moşie drept siliştea veche, iscălit fiind în această învoială de martur şi răposatul Matei Costachi, 22) 1811 Mart 20. O scrisoare de învoială urmată între căpitan Constantin Bălan cu clironomii casei lui Vasile Nistor. 23) 1811 Sept. 12. Particularnic răvaş dela pos-telnicelul Lupul Ţau către căpitan Costandin Bălan pentru arătarea ce ar fi făcut şatrarul Grigori Scâr-let cum că din 209 stânjeni ce prin învoială, s’au dat Jâgnicerului Vasile Miclescu din Romăneşti, ar fi având a tragi şi el. 24) 1811 Septemvrie 14. Particularnică scrisoare a Şătrarului Scărlet către Jâcnicerul Vasile Miclescu, în dosul căreia "urmează răspunsul Jâcnicerului Miclescu. 25) 1812 Fevruar 8. Impărţala făcută de vorni- — 333 — cui de Poartă Toader Vârgolici, după poronca Divanului, pe moşia Româneştii, iscălită de răzăşi şi adi-verită de Isprăvnicie, prin care către sfârşit să a* rată şi 209 stânjeni Jâcnicerului Vasile Miclescu, după învoiala din 1806 a răzăşilor Bălăbăneşti, însă făcuţi masă, iar nu precum se arată pe cie-lalţi răzăşi. 26) 1812 Avgust 4. Scrisoarea răpousatului Matei Costachi prin care rândueşte vechil pe lancu Chirul ca să plătească toată cheltuiala ci va face la hotărât pentru 209 stânjeni ci are în moşia Româneştii, după învoiala din 1806, însă masă făcuţi înpotriva cărora cheltueli iau dat venitul acei părţi pe 5 ani. 27). 1813 Iulie 20. Cartea Domnului Calimah întăritoare stăpânirii slugerului Vasile Popa Chirul pi părţile ci au cumpărat prin mezat dela Pascal Ioan, între care se arată şi 191 stjeni 6 palme, 4 parmace din Romăneşti. 28) 1815 Febr. 11. jalba răzăşilor de Romaneşti dată către Domn cu tânguire că, după învoiala din 1806, legiuindu-se Jâcnicerului Miclescu 209 stânjeni din numita moşie, n’ar fi mers de a-i mai lua în stăpânire până acum, în urmă sculându-să şi şatrarul Grigore Scârlat, ce ar fi neam cu Miclescul, i s’ar fi pricinuind supărare. 29) 1817 Mart. 17. Cartea gospod în dosul jal-bii răzăşilor de Romăneşti către Isprăvnicia de Tutova, prin care să scrie că răzăşii, după dovezi şi hotărnici ce au, să-i împuternicească a stăpâni. 30) 1819 Fevr. 20. Cartea Logofeţiei de judecată urmată între căpitanul Iordachi Smadu i alţi ai săi şi între căpitanul constantin Balaban şi ai săi pen- — 334 — tru împărtăşirea dintre alte hotare şi din Romăneşti. 31) 1820 April 12. Un răvaş a dumisale Aga Gheorghe Costache către Alexa Vârgolici de a i se împlini, după poroncă ce i-au trimis 150 lei, banii imaşului ce s’au păşunat vitele Bălăbăneştilor în 3 ani pe părţile d-sale din Româneşti. 32) 1825 April 12. Contract sub iscălitura d-sale Aga Gheorghi Costachi cuprinzător că 209 stj. ci are în Romăneşti i-au vândut lui Dumitraşc Taşcă cu 110 lei. 33) 1826 April 26. Scrisoarea d-sale Agăi Gheorghe Costache prin care rândueşte vechil pe Dumitru Taşcă ca, în locul d-sale să aibă a stăpâni 209 stânjeni de moşie ce are în Romăneşti. 34) 1827 Mai 25. Zapis prin care neamul Bejă-nesc vinde 66 stjeni din Romăneşti poruşnicului Gheorghe Taşcă, încredinţat acest zapis şi de Is-pravnicia Tutovei. 35) 1835 Noemvr. 10. Hrisovul I. Sale Domnului stăpânitor Mihail Sturza voevod întăritoriu anaforalii Divanului Domnesc de judecata urmată între Vasile Chirul din trg. Bârladului şi între căpitan Costache Balaban prin care se hotăreşte a fi bun mezatul urmat la 1813 pe stânjenii cumpăraţi de Chirul din б hotarele Bursucii, Româneştii şi Popeştii. 36) 1831 Mart. 3. Alt Hrisov întăritor învoelii urmate la 8 Dech. 1837 între slugerul Vasile Chirul cu răzăşii din Grigore Balaban p. părtăşia ă o sumă de stânjeni moşie din Bursuci şi Romăneşti. 37) 1839 April 9. Zapis încredinţat vremelniceşte de Divanul Ţării de jos prin care Marghioala Hagi Hristodor şi sărdăreasa Smaranda Roiu vând pos- — 335 — telnicelului Dumitraşco Taşcă şi Ilie Taşcă, 38 stânjeni din Româneşti. 38) 1839 Iunie 22. Zapis încredinţat de Divanul Ţării de jos prin care Sluger Vasile Chirul trece în propietauâ răzăşilor Bălăbăneşti din al|i bătrâni trăitori în satul Bălăneştii, părţii sale ce au avut în hotarele Bursucii şi Româneştii. 39) Un număr de 25 zapise de cumpărăturile făcute între răzăşii de Româneşti unii dela alţii pe stânjenii din acea moşie. 40) 1841 Octomv. Scrisoarea d-sale Agăi Gheorghe Costachi, că părţile d-sale de pe mama, din Romăneşti, aşa precum cel mai dinainte posesor Ie-a avut în stăpânire, avându-le şi d-lui cumpărate dela maica d-sale le da în posesie pe un an de zile lui Mihăită Ştefănescul cu preţul de 400 lei pe an. p. conformitate Traian Ichim Arhivele generale Iaşi, 1923 Maiu 22 A D Л О 5 CLXXX1X. Iaşi, 1620 (7137) Apriil 8* Necoară hatmanul şi pârcălab Sucevei, cu giupâneasa sa Teo-dosia, dăruesc nepofilor lor Ionaşco şi Dumitraşco moşiile Bicani şi Balasineşti pe Simila, cum şi părţi de ocină din Cepeşti şi Horgeşti pe Bogdana, toate în ţinutul Tutovei. f Necoară hetman i prâcălab suceavscoi. i cnea ghinea Todosia hătmăneasa. mărturisim, cu cesiu zapisu al nostru, cum noi de bună voia noastră, am dat şi am miluit pe nepoţii noştri, pre Ionaşco (şi pre Dumitraşco) cu un sat anume Bicanii. cu Balasineştii. ce-s pre Simila în ţânutul Tutovei. cu curţi, şi cu moară gata în Simila. şi cu vii. şi aşij-dere le-am dat o parte de ocină din sat din Cepeşti. ce sânt pe Bogdana, ce ne iaste noao cumpărătură dela Dănilă Zlojea. şi aşijderelea le-am dat. şi altă parte de ocină din sat din Horgeşti ce-s în ţânutul Tutovei în obrâşiia Bogdanei, ce ne-i cumpărătură dela iarăşi dela Danilă Zlojea. dirept acea ca să le hie lor direaptă ocină şi moşie în veaci. iar altu nime din ruda noastră sau din nepoţii noştri — 337 — să n’aibă treabă a să amesteca pentru căci i-am miluit noi pentru direaptă slujbă ce ne-au slujit noao. iar cine să va amesteca a strica a noastră dare şi miluire acela1 să hie precleat şi procleat. şi anaf-temea. aceasta scriem ca să să ştie. Pis u las 7137 Apriil 8. Notă — După actul orginal, scris cu cerneală îngălbinită de vechime, pe prima faţă a unei coaie de hărtie riglată, în care numele nepotului Dumitraşco e tăet cu cerneală neagră, desigur mai târziu, de aceia l’am pus în parantez; iar cuvintele din Horgeşti, date cu cursivă, sânt adause, în act, mai pe urmă, cu cerneală neagră, pentrucare se lăsase însă loc de scriitor. Numele Soţiei lui Nicoară este aici Todosia, pe când în condica Pălădească, publicată de mine în voi. III, Doc. Bâr-lădene, pag. 99, este trecut Dochia, desigur din greşala copie-torului în acea condică. Am păstrat punctuaţia ca un original. Nicoară iscăleşte numai, actul fiind scris de altcineva. Pecetea este octogonală, şi nu se cunoaşte bine ce este pe ea, poate că este un inel a Todosiei. Hatmanul Necoară se trăgea din familia Baltag, dela satul Bicani (astăzi Ghicani) de pe Simila, unde avea propietăţi, cum vedem în actul de faţă. CXCI. Iaşi, 1632 (7140) luni 4. Alexandru lfiaş uoeood, la jâluirea giupânesei răposatului hatman 22 — 338 —. J. Necoară în potriva fui Sava 6 Hârşuva (moşie) 178, 198, — 358 — Hălăreştii (sat) 197, 208. Havaleli, 302. Horiata (pârăul) 18. Horgeşti (sat) 32. Hotarul târgului Bârlad, 57, 58, 59. Hriasca (moşie) 157, Hulpăşeni (sat) 38, 124. Huşii (sat în ţinutul Sucevii) 183. I Iapa (siliştea) 46. Iapa (valea) 72. 1 băneştii (sat) 207 Inblă - este, 63. Inghiiat, 276 Ireasca, 207. Ispisoc, 69 lsprăvnicia Tutovei, 300, 302, 303. Ivăneştii (sat) 198, 208. J Jeravăţ (pârău) 5, 14, 215 Jorăşti (sat) 116, 130. Jalobă, 164. L Lahova (sat) 58—6,0. Lăhovenii (siliştea) 10. Lefecii (soldaţi cu plată) 156. Lie, 21. Lieşti (sat) 58, 97, 207. Lipova (sat) 208. Lipineşti (sat) 58. Loc de pustie (în fundul , Covurluiului cu apă) 14. ii Lungeştii (sat) 196, 206. j M Măciucaşul (moşie) 186. Madeli, 212. Manghinei (podişul) 59. Măneştii (moşie) 222. Mânzaţii (sat) 109, 198, 207. Mărăşeştii (sat) 197, 208. Mastatici (sat) 45 46, 53, 71. Mastacani (sat în Bacău) 97, 132. Measâţi, 68. Menziluri=poşte, 204. M-tirea sf. Nicolae (Iaşi) 54. Miceştii (sat) 198. Morenii (sat) 196, 206. Moşinaşi, 154. N Nacialstiei, 305. Nărteştii (sat) 196. Nazaritiului = inspectorului, 304. Negomireştii (sat) 8, 19. Negrileştii, 196, 206. Nicoreştii (sat) 175. Nicoliţăl (sat) 292. Nicopoli, 292. O Odae Cimbalii, 141. Odae Pascului, 141. Odae Vinteştilor, 141. . Ocină, 55, etc. Odobeşti, 78. Oncanii (din Covurlui) 220. Onţeştii (sat) 198. 1 Oposturilor, 64. Orgoeşti (sat) 18, 253. P Pangrati Costachi, 316. Pârcălabie, 238. Pârcălabii de Tutova, 61. Patraşcanii (moşie) 105. — 359 — Perienii (sat) 207. Pereschiv (pârăul) 34. Picigani, 45, 53. Pliroforie, 281. Pochii (sat) 196, 206. Poliţenii (sat) 197, 208. Polocenii (sat) 120. Ponturile, 227. Popenii (sat) 196, 206. Popeştii (sat) 74, 195. Poslăduit 15, 20. Pravilii, 314. Pretinderisăşti, 243. Priponeştii (sat) 196, 207. Prohorisască, 307. Pronomion, 283. Pueştii (sat) 197. Pungeştii (sat) 198, 208. Pupezenii (sat) 196, 206. Purcariului (poiana) 14. Puţul Olarului (sat) 198, 207. ; R Răchitiş (sat) 95. Radosloveştii (sat) 17. Rădeşti (sat) 4, 17, 26, , 66 (moşie în Covurlui) 236. I Rădăeşti (moşie) 105, (sat) i 118, 152, 166. I Rădenii (moşie) 197, 276. ! Rânzăşti (sat) 54, 58. ! Rătundul (baltă) 56. ! Romăneşti (sat) 5, 116, 179 i (moşie) 121; 215, 239. J Roşia (moşie în Covurlui) | 15. Rotompăneşti (sat) 44. Ruşii (sat) 17, ‘ 97. Rusenii (sat) 197, 208. s Sălcenii (sat) 196, 200,206. Sâmbra toamnei (în) 252. Sărăţeani (sat) 137. Sârbi (sat 43. Săseştii (sat) 5. Siliştea (sat) 308. Smila (pârău) 2, 3,58, 117. Spătăreştii (sat 63. Starostia, 311. Stângăceani (sat) 110. Stângaci (siliştea) 162. Stănileştii (sat) 198. Studineţ (pârăul) 88. Strâmba (sat) 90, 91, 117. Stoeşeşti (valea) 154. Suceava, 9. Surăi (piscul) 14. Suhăneşti (sat) 196. Susenii (sat) 198, 207. s * Şăndreştii (sat) 197, 207. Şărbăneştii (sat) 33. Şerii. )76. Şuşneşti (sat) 58. T Tăbârceşti (sat) 232. Tâmpijicuri=înşelături, 173. Tăplăoani (sat) 205. Tecuciul, 175. Telegii (moşie în 'Covurlui) 236. Tomceşti (moşie) 112. Trestienei (valea) 107. Tunsăştii (sat) 199. Tutova, 64, etc. u Ughi 90, 95. Uliţa cojocărească, 315. — 360 - V Vădrari 288. Valea Tătirenilor, 158. Văleni (moşie în Făciu) 70. Vasluiu, 21, 36. Vartă=gardă, 156. Vârlezului, 107. Veştelesti (sat) 32. Vinderei (sat) 196. Vizureni (sat) 196. Vlădeşti, 18, 19, 198. Voineşti (sat) 14,198 (moşie) 236. Voiut^ şoltuz, 38, 49. Volnicitul, 281. Volust, 98. Vornicenii (sat) 21. z Zaconul tării, 55. Zaherea, 213. Zapcii (a) 212. Zapcilâc, 213. Zăticnire, 204. Zavescă=garanţie, 7. Zeletinului (apa) 124. Zlotaş== perceptor, 149. Zloţi, 1. Zmeiani (sat) 109. 117, 160, Zurbagiu, 235. Notâ.— Tabela Numelor din acest volum este alcătuită de Nicolae Antonovici, dirigintele şcoalei primare de băeţi din Tg. Bereşti-Covurlui. TflBLfl MATERIEI DOCZJ/ЛЕПТЕ BARLADEME Acte dela mulţi Şoltuzi şi Dregători ai Bârladului şi alte Acte vechi de prin seculii XV, XVI, XVII, XVIII şi XIX. Prefaţa (Fără an, lună şi zi, c. 1434-1437). Hârlea şoltuzul din Bârlad, scrie birăului din Braşov să-l dispăgubească de 10 zloţi, pe care, ca chizăş, îi plătise judeţilor din Bârlad pentru doi braşoveni, găsiţi vinovaţi. 1444 (6952) Iunie 18. Ştefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, dărueşte lui popa Toader din Bârlad o inoară de pe Simila, unde a fost heleşteul Bistricenilor, cum şi mănăstirea de pe Lahova, amândouă foaste a fratelui său, popa Draghie. Bârlad, 1459 (6968) Decemvrie 5. Ştefan cel Mare dă o hotărâre în procesul ce l’au avut înaintea sa Ivaşco comisul cu Toma Dumitrescul şi cu Coste Turbure pentru satele Săseştii de pe Bârlad şi Româneştii de pe Jeravăţ „unde a fost Roman, amândouă părţile“, dând dreptate celui întăiu, care a justificat posesiunea acestor sate cu privilegiile socrului său Ivan visternicul. Deaceea el pune o zavească de 100 ruble în favorul lui Ivaşco şi ai urmaşilor lui, dacă cumva Toma Dumitrescul sau Coste Turbure, ori alt cineva din neamul lor, ar încerca să redischiză procesul în potriva lui Ivaşco sau a urmaşilor acestuia. Bârlad, 1476 Iunie 5. Ştefan cel Marre scrie Braşoveniloi câ se pregăteşte să meargă în potriva Turcilor şi se află în tabără cu toată oastea sa; îi roagă deci să trimeată ştirile — 362 — Pag. ce le vor căpăta asupra mişcărilor Turcilor şi să asculte cu’ încredere solia lui Vulpaş. 7 Valea Berheciului, 1476 Iunie 11. Ştefan cel Mare mulţă-meşte Braşovenilor pentru ştirile ce i-au trimes şi-i roagă de a-i comunica şi de aici înainte veşti din „amândouă părţile“, ne permiţând exportul de grâu sau alte bucate în Ţara Muntenească. 8 Suceava, 1488 (6996, fără lună şi zi, neputându-se ceti, fiind şterse). Ştefan cel Mare întăreşte lui Toader Gherman stăpânirea peste seliştea Lăhoveni, cumpărată dela Daşco, fiul Iui Gostilă, cu 60 zloţi tătăreşti. 9 (1493—1496) Ianuarie 18. Marele Ştefan întăreşte lui Toader Lazinu cumpărătura satului Rădeştii din fundul Co-vurluiului-Sec, dela fiicele lui Stoica Dienişa, nepoatele lui Dienişa spatarul. 11 Vasluiu, 1495 (7003) Ianuarie 12. Ştefan cel Mare dăru-eşte slugilor sale, Focşa, Berehoiu şi Bantăş, un loc de pustie, la fundul Covurluiului—cu apă, între Rădeşti şi Voineşti, cunoscut astăzi sub numele de Moşia Roşie. 13 1508 (7016) Martie 2. Bogdan voevod întăreşte stăpânirea spătarului Clănău şi giupânesei acestuia Dragnei nepoată Marelui Ştefan, asupra satelor Rusii, Buciumii şi Bărgăoanii, pe Bârlad, cumpărate dela nepoţii lui Gârbovăţ stolnicul, drept 300 zloţi tătăreşti. Aşijdere le întăreşte un sat Rădeştii pe Bilahoiu, cumpărat cu 90 zloţi tătăreşti,—cum şi un alt sat Radosloveştii, în Gura-Strajnicului, cumpărat şi dăruit lor de Marele Ştefan. 16 Suceava, 1528 (7036) Maiu 18. Peru vodă dărueşte satele Orgoeştii şi Negomireştit de pe pârăul Horiata (ţinutul Tutovei) şi jumătate selişte Vlădeştii, pe acelaş pârău, cum şi o parte din Bogdăneşti, lui Felea paharnicul, prăpădite aceste de Petru Cărăbăţ fostul vornic, cu a sa hainie. 18 Vasluiu, 1546 (7054) Martie 24. Petru Rareş voevod în- tăreşte vânzarea ce o face Lazor Orbul, giumătate sat Bah-narii şi giumătate Vornicenii, unde a fost Lie, ambele pe apa Tutovii, lui Ion logofătul, drept 300 zloţi tătăreşti. 21 Vasluiu, 1546 (7054) Martie 25. Petru voevod întăreşte vânzarea a jumătate sat din Stoişeşti, de sub făgetul Leahului, partea despre apus, ce o face Anghelina giupâneasa lui Hrana biv dvornic şi nepoţii ei, Dumitru, Petre şi sora a-cestora, Tudosia, către Badea şi femeei lui Muşei,—drept 200 zloţi tătăreşti. 23 — 363 - Pag- Huşi, 1546 (7054) Maiu 13. Petru vodă întăreşte urmaşilor lui Toader Lazinu sau Lăzescul stăpânirea asupra satului Rădeştii, din fundul Covurluiului-săc, cumparat de ac.ela, în ■»- timpul Marelui Ştefan, dela fiicele lui Stoica Dienişa, nepoatele spatariului Dienişa. 25 Iaşi, 1558 (7066) Aprilie 16. Alexandru Lăpuşneanu întăreşte vânzarea ce Vascan cu neamurile lui, urmaş din Dragoş Teleagă de sub Ştefan cel Mare, face cătră Lazor pitarul a unei părţi din Ceucani, pentru 700 zloţi. 27 1571 Ianuarie 17. Din actele privitoare la negoţul românesc cu Lembergul. Anton Tetul şi Mihăilă negustori din Bârlad. 30 Bârlad (fără an) probabil 1582 (7090) Ianuarie 11. Zapisul lui Jurjea şoltuzul de Bârlad cu 12 pârgari pentru vânzare către Păcurar din Greci a părţilor Vasâlcăi şi a lui Grozav cu 45 zloţi tătăreşti. 31 Bârlad 1582 (7090) Aprilie. Giurgea şoltuzul cu 12 pâr- ^ gari, din târgul Bârladului, întăreşte un act de vânzare pe care Sima, pentru nişte porţiuni de pământ din satul Vişte-leştii şi Neaga, fata lui Viştială, pentru a patra parte de sat din Horgeşti, îl dau la mâna lui Vlaşin cumpărătorul. 32 _ Bârlad, 1586 (7094, fără lună şi zi). Bucium vel vornicul Ţării-de-jos adevereşte vânzarea unei părţi de moşie din Mireni, ce Sava Robul face către Nicoară şi fetei acestuia, Anghelina Dărioae, din Bârlad, drept 100 taleri, cu care sumă a fost răscumpărat de la tatari. 33 Vasluiu, 1589 (7097) Aprilie 24. Petru voevod, domnul Ţării-Moldovei, întăreşte stăpânirea lui Simion, Gavril şi Ion peste o jumătate din a treia parte de cumpărătoare din satul Drăgumăneşti. 34 Bârlad, 1599 (7107) Martie 6. Zapisul de mărturie a lui Procop Negrea, uriadnic din Bârlad, în privinţa cheltuelii de 50 taleri făcută de Ivaşco cupar pentru partea de ocină a lui Dumitru, luându-i acestuia ocina ca zălog. 37 Bârlad, (fără dată, probabil 1599 Septembrie 25). Anton voiul (şoltuz) şi 12 părgari şi Trifan din Bicanii vechi şi alţii, adeveresc cum Bromară au vândut ocina şi moştenirea sa din satul Bicani,—lui Ihnat din Bicani şi lui Vitolt din Hulpăşăni pentru o vacă şi zece taleri. 37 Suceava, 1599 (7107) fără lună şi zi. Ieremia Movilă voevod întăreşte lui Nistor Ureche vel dovornic al Ţării-de-jos, cumpărăturile făcute în satul Giuleşti, pe Bârlad, spre apus, dela Petrică, nepot lui Ion Judele, cu 1000 zloţi tătărăşti; şi — 364 - Pasatul Bădeni, tot pe Bârlad, despre apus, deJa prezviterul Ioan cu 120 ughi de aur,—care a luat acest sat dela mănăstirea Grăjdana, plătind cu 50 de boi o moarte de om. 39 Bârlad, 1603 (7111) Iunie 14. Crucean Bumbar şi cu Kita pun zălog lui Kicoş stolnicul jumătate de sat de Sârbi,—osebit vânzându-i şi 40 pământuri la Ruptură din Cojani, în 40 lei, din hotarul Sârbilor, fiind de faţă şoltuzul Sandul din Bârlad cu 12 pârgari. 43 Bârlad, 1604 (7112) Iulie 5. Necola Frăgăul şoltuzul şi cu 12 pârgari ai oraşului Bârlad, adeveresc vânzarea unei cincimi din Rotompăneşti, pe Smila, lui Drăgan, Mihul şi Pos-tolachi, cu 100 de zloţi tătărăşti. 44 1606 (7114) Martie 30. Ieremia Movilă voevod întăreşte stăpânirea lui Toader Chiriac căminarul asupra a patra parte din Mastatici şi Picigani, în gura Băncii, cumpărate dela Ă-nisia, fata lui lsaiu, drept 400 taleri de argint;—a patra parte din Borăşti, unde a fost Bora jude, cumpărată dela Costin şi sora lui, Sofiica, drept 60 taleri de argint; şi a patra parte din seliştea Iapa, cumpărată dela Tetiul, Anghelina şi Dragoş, nepoţi Iui Fărâmă, strănepoţi lui Oană Julici, drept 60 taleri de argint. Toate acestea părţi de nii şii fiind în ţinutul Tutovei. • 45 Bârlad, 1610 (7118) Maiu 10. Crâste voiut cu 12 pârgari din târgul Bârladului adeveresc că ursul, feciorul Iui Pau! din Olişeşti, a vândut a lui moştenire din Olişăşti, partea unui bătrân, o ţarină în frunte,—pentru 60 taleri buni,— panului Pavel, pârcălabul din Orheiu, nepotul panului Ureche vel vornic al Ţării-de-jos, spre a-şi plăti gloaba pentru că a mers cu femeia lui Simeon, feciorul lui Grama din Băleşti. 47 £ Bârlad, fără an, (intre anii 1618-1620), Iulie' 15. Coste Bucioc, marele vornic al Ţării-de-jos, adevereşte că Niţa din Giosăni, nepoata Gagiului, îşi vinde a ei moşie, din partea de mijloc a satului Giosănii, nepotului său, Zberea, în preţ de 6 taleri bătuţi, bani vechi buni. 49 Bârlad, fără an, probabil 1622-1630, August 6. Pavel uri-adnicul şi şoltuzul cu cei 12 pârgari şi alţi târgoveţi, din Bârlad, adeveresc învoiala şi plata pentru întoarcerea unei cumpărături de ţigani. 51 1623 (7131) Ianuarie 1. Ioan Carapotorna şoltuzul cu pâr-garii şi preotul domnesc ai oraşului Bârlad adeveresc că Zamfira, soţia lui Dumitraşc Chiriac şi cu fiii săi, îşi vând a lor ocină şi moşie, a patra parte din Mastatici şi Piceganii în gura Băncii,—şi cu vad de moară în apa Bârladului, lui Gheneiu pârcălabul, drept 100 taleri de argint. 52 — 365 — Pag. Iaşi, 1623 (7131) Februarie 8. Ştefan Tomşa vodă întâ-r reşte mănăstirii dela Aron vodă, cu hramul Sf. Neculai, stăpânirea asupra moşiei Rânzeştii dela Prut, Fâlciu, perdută de Meloştean postelnicul pentru viclenie cu Lobodă hatmanul căzăcesc în contra lui Aron vodă. (Lămuririle ce se dau cu privird la laturea de mează-noapte-răsărit a hotarului Bârladului). 54 Inişi, 1628 (7136) Martie 20. Miron Barnovschi Moghilă voevod întăreşte vânzarea a trei fălci de vie, la Cotnari, în dealul Laslăului, ce o face Gheorghie Năvrăpăscul lui Stratul Bolea paharnicul, drept 200 taleri de argint. 61 Bârlad, 1629 (7137) August 6. Regest. „Dinga voiut i 12 prâgari i vâsih meşciani ot trâg Br(â)lad, i Lazu Şetrar, i Sturnian ot Boeşti, i Bogdan Pitar ot Iveşti, i Toader Românescul“, pentru o vânzare. 61 Iaşi, 1630 (7139) Decemvrie 1. Gavril şi Ionaşco Avram şi Nianiul, vornicii de poartă, adeveresc că Simion fostul spatar mare, au vândut o familie întreagă de ţigani lui Dumitraşco vornicul, drept 80 galbeni buni. 62 1632 (7140) Iunie 10. Vornicii, Isac şi Lupul, cu Andrieş şoltuzul Bârladului, adeveresc vânzarea satului Spătăreşti de pe apa Tutovei, ce o face Ursul Vartic lui Andronachc şi soţiei acestuia Ilinţăi, drept 20 galbeni de aur. 63 1632 (7140) Iulie 4. Alexandru Iliaş voevod, Domnul Moldovei, scrie pârcăiabuiui de ţiuuiul Tutovei să ccrcctczc şi să reguleze în privinţa celor pârâte de Iftimie comis ot Dragomăneşti asupra lui Neculai Balţatu ot Găneşti pentru o parte de ocină din Dracsini. 64 1632 (7141) Noemvrie 20. Ion Carapotona şoltuzul cu 12 pârgari şi preotul Ştefan cel domnesc şi alţi târgoveţi Bâr-lădeni, adeveresc că Dochia, fata lui Ursu pitarul, şi cu feciorii ei şi cu surorile lor, din Rădeşti, vând toată partea lor din Dracsini, pe apa Studineţului,—lui Apostol neguţitorul din Bârlad şi feciorului său Costantin pentru 12 galbeni de aur. 66 1632 (7141) Decembrie 25. Ion Carapotona cu 12 pârgari şi preotul Ştefan dela biserica Domneasca şi cu alţi târgoveţi din Bârlad, mărturisesc că Mihăilă, ginurile Cimbalei şi cu femeia sa Oprina, fata Stancăi Cimbăloaei, din Grădeşti, îşi vând a lor ocină, din Dracsini, lui Apostol, fratelui său şi cumnat Oprinei şi feciorului său Costantin, drept 16 galbeni buni. 67 1632 (7141) Decembrie 25. Ion Carapotona şoltuzul cu 12 pârgari ai târgului Bârlad şi cu preutul dela Biserica Dom- — 366 — Pag- nească şi cu toţi bătrânii târgului şi câţiva boeri adeveresc vânzarea ce 'o face Mihail, ginerile Cimbalei, şi cu femeia sa Oprina fata Stancăi Cimbăloaei, trăind în satul Brădeştii, a unei moşii a lor din Dracsâni. 68 1633 (7141) Iulie 5. Zapis dela Tule şoltuzul cu 12 pârgari ai Bârladului, pentru vânzarea unei părţi de moşie din Văleni (jud. Fălciu). 70 Bârlad (fără dată, probagil 1633) Tule Tetul cu 12 pârgari, împreună cu lonaşcu şi Toader Beldiman, nemesnicii din Bârlad, şi cu alţi târgoveţi, deacole, adeveresc cum au venit înaintea lor Irina, femeia Ghinei, се-au fost pârcălab, şi au vândut a ei dreaptă ocină şi cumpărătură, din sat din Piţigani, Guru-Băncii, a patra parte, şi din Mastatici, a patra parte, şi alte porţiuni deacolo, lui Scârlet şi Tudorachi, pentru 50 galbeni, bani gata, un cal bun şi o iapă cu mânz. 71 laşi, 1634 (7142) Maiu 7. Floarea, fata Magdalinei, ne- poată de fiică paharnicului Tudoran, de multă sărăcie îşi vinde din giumătate de sat din Strâmba, a cincea parte, ce este pe pârăul Tutova,—lui Costantin, feciorul vornicului Sa-vei de Ceucani, drept 13 galbeni, Ъапі buni.. 1635 (7143) Fevruarie 26. Stoian lorga şoltuz de Bârlad şi cu 12 pârgari, adeveresc pentru vânzarea'moşiei Pogoneş-tii şi Polocineştii. 1635 (7143) Aprilie 25. Martin şoltuz de Bârlad şi cu 12 pârgari, adeveresc că Tuda şi Ionaşc Holteiul vând moşie din sat din Dinăeştii de pe apa Tutovei, cu vatră de sat şi cu vad de moară, lui Grigore Maftei Roşea. 1635 (7144) Odomvrie 2. Andrieş şoltuzul şi 12 pârgari şi alţi târgoveţi din Bârlad adeveresc că Petra din Tomineşti şi-au vândut nişte părţi de moşie lui Scrâlet pentru că acesta i-a plătit un fecior al ei, Ion, de o şugubină, 12 galbini. Bârlad, 1636 (7144) Maiu 26. Ilie şoltuzul cu 12 pârgari ai oraşului Bârlad adeveresc vânzarea ce face femeia Belme-zoia cu feceorul ei Îonaşco şi cu fratele său Pascal, a părţii sale din Suceveni, remasă dela tatul său Bulmezu, câtă se va alege, cu oameni buni, către Costache din Folteşti, drept 23 galbeni. 1637 (7146) Octombrie 2. Martin şoltuzul cu 12 pârgari şi preotul domnesc şi cu alţi târgoveţi Bârlădeni şi locui- 73 74 74 74 76 — 367 — Pag. tori de pe aiurea, adeveresc cum au venit înaintea lor Costea, din Vinişăşti, şi cu alţi ai lui, şi au vândut lui Nacu, feceor lui Iane, neguţitor din Bârlad, un vad de moară in gârla Putnei, dreţ^t 120 lei bătuţi. 77 1638 (7146) Martie 15. Neagoe Şoltuzul cu І2 pârgri din Bârlad, adeveresc că Apostolachi, feceorul lui Constandin parcalabu, cumpără moşie în hotarul Dinăseştii, cu vad' de moară la Tutova şi cu săpătură. 78 Fără an (probabil 1636) April 20. lonâşc Avram şi Ursul Vartic, foşti vornici, şi cu alţi martori adeveresc vânzarea unei ocini şi moşii din Dracsini. 79 1639 (7147) Aprilie 29. Hotarnica satelor Grecii şi Cernaţii de pe pârăul Bogdana-Tutova, făcută de Neniul vornicul de gloată. 80 1642 (7150) Iulie 4. Isac deregătorul de Bârlad şi cu alţi orăşeni adeveresc rescumpărarea unei ocine din Dracsini. 83 1643 (7151) Iulie 17. Tănase şi Nicula, nameasnicii din Bârlad, şi şoltuzul Davidescu şi popa Ştefan cel domnesc şi alţi târgoveţi între cari şi Neagoe ce-au fost şoltuz, adeveresc că Ilisafta, fata lui Preabici, logofătul, şi alţii ai dânsei, au vândut o silişte Negoeştii, în ţinutul Bârladului, pe apa Bârladului, ce să împreună cu hotarul Bujorenilor, lui "Scârlet şi şi fratelui său pentru 90 lei bătuţi. 84 1644 (7152) Fevruarie 20. Simeon Cernea şoltuzul cu 12 pârgari, cu fpopa Ştefan cel Domnesc, şi cu alţi târgoveţi, între cari şi Neagoe ce-au fost şoltuz, adeveresc că Anghelina, urmaşă a lui Ion Fârâmă, de Fârâmeşti, împreună cu feciorul ei, Vasile, au vândut doi bătrâni, din siliştea Fărâ-meştilor, din Movila-Epii, la vale pe drum, prin Gura-Epii, până în apa Bârladului, lui Scârlet de Zorileni, drept 100 lei bătuţi. 86 1645 (7153) Iulie 20. Vasilie Lupu voevod întăreşte lui Iftimie vătavul răscumpărarea unei ocine din Dracsini, dela Dumitraşcu Gheuca, întorcând acestuia 75 galbeni ungureşti. 87 1646 (7154) Fevruarie 22. Ioniţă namesnicul Bârladului, şi mai mulţi oameni de seamă din oraş şi din împrejurimi, adeveresc cum Balan Hulpe şi cu nepotul său Arimenca, şi Balan, feciorul^ Catrinei, şi Istratie, feciorul Agahiei,—toţi din satul Greci, vând părţile lor de moşie lui Dumitraşco Gheuca,—drept 24 ughi. 89 1546 (7154) Fevruarie 24. Ioniţă vornicul de Bârlad şi cu Ionaşco şoltuzul cu 12 pârgari şi alţi orăşeni adeveresc că Pag. Gligoraşco, feciorul lui Dumitraşco Gheuca, plătind capul cumnatu-său Cazacului de la perzare, cu un cal bun, drept 12 ughi, şi 6 galbeni, bani gata,—a luat dela acesta părţile de moşie, ce le avea în Fârţăneşti (jud. Covurlui) şi in Strâmba (din jud. Tutova). 90 1646 Noemvrie 8. Descrierea oraşului Bârlad de către Marcus Bandinus, Arhiepiscopul de Marcianopol, Durostor şi Tomis, Administrator a! bisericilor romano-catolice din Moldova. 91 1647 (7156) Iunie 6 zile. Ionaşc şoltuzul cu 12 pârgari ai oraşului Bârlad, împreună cu alţi târgoveţi martori, pe lângă cari şi Gheorghie pârcălabul de Tutova, adeveresc că Constantin cu fraţii şi surorile lui, din satul Răchitişu, au vândut partea lor de moşie, deacolo, lui Dumitraşcu Gheuca, vornicul, în 30 lei bătuţi; de asemenea şi Albul şi cu frate-său, Gheorghe, din Greci,—partea lor de moşie, drept 6 ughi bătuţi, aceluiaş cumpărător. 94 1658 (7146) August .30. Zapis dela Gheorghe Şeptilici, ne-înesnicul Bârladului, şi dela Ionaşc Zupcu şoltuzul cu 12 pârgari, pentru o parte de moşie din Văleni, vândută lui Scrâlet şi Tudorachi, din Zorleni, cu 30 galbeni buni. 96 Iaşi, 1660 (7169) Octomvrie 20. Ştefan vodă (feciorul lui Vasile Lupu) împuterniceşte pe doi săteni din Băloşeşti (ţinutul Tutovei, plasa Corod) de a-şi ţinea a lor părţi de ocină şi moşie din satul Măstăcani (ţinutul Bacăului), ce erau vândute de nişte rude ale lor. In caz de nemulţumire să se înfăţişeze la Divan cu dovezile ce vor avea. 97 1662 (7170) Iunie 7. Iordachi şi sora-sa, Bâia, feciorii lui Costantin, nepoţii Savei de Ceucani, vând jumătate sat din Strâmba Iui Gavril şi lui Pascal, feciorii lui Glegoraşi ot Rusi, drept 69 lei bătuţi. 98 Bârlad, 1665 (7173) Septemvrie 1. Costantin Ţăranul şi şi Gavrilă Nacul, vornicii de Bârlad, şi Vasile Gurea, şoltuzul, cu 12 pârgari, şi alţi târgoveţi adeveresc că Pârvul din Popiani au întors banii pentru o parte de ocină din Băhnari, pe Tutova, vândută de Dumitraşco, feciorul lui Vintilă, când foametea, şi-au întors Pârvu patru galbeni, bani gata, cum şi 40 merţe grâu şi 40 de orzu. 99 1665 (7174) Septemvrie 4. Eustratie Dabija voevod hără-zăşti mănăstirii Bârnova, din codru laşului, moşiile Patraşcanii şi Rădăeştii, cu vecinii lor, din ţinutul Tutova, şi nişte vii la Nicoreştii-de-jos, ţinutul Tecuciului. De aseminea hărăzeşte acelei mănăstiri şi vama Bârladului. 100 Fără an, lună şi zi, desigur 1665 Septemvrie 4. Izvodul - 369 - de vecinii hărăziţi mănăstirii Barnova, odată cu moşia Ră-dăeştii şi Pătrăşcanii, de către Dabija vodă în anul 1665 Sept. 4. 105 1667 (7175) Iunie 4. Hotarnica Fruntişenilor şi a Balumi-reştilor făcută de Bejan Gheuca ce-au fost pitar mare, în urma poruncei ce i s’a dat de Ilieş Alexandru Vodă (1667-69). 106 1668 (7176) Mai 3. Răzăşul Ilie şi cu ai săi dărueşte biv stolnicului Toader Pălade părţile lor de moşie din Mânzaţi. 108 Bârlad, 1669 (7177) Ianuarie 23. Zapis făcut înaintea lui Ion vornicul de Bârlad şi a şoltuzului Gavriil cu 12 pârgari, şi alţi târgoveţi şi oameni dela ţară, câţi s’au prilejit la ziua târgului, prin care adeveresc că Maria, nepoata lui Andrieş, feciorul lui Văscan de Giurineşti, a dăruit partea dânsei din Stângăceani, ce este pe apa Similei, a 6 parte,— Iui Vasilie vtorii postelnic. 110 Bârlad, 1675 (7183) Aprilie 1. Necula, feciorul lui Toader Coţman, vinde un bătrân, din hotarul Tunsăşti, paharnicului Ştefan (Cerchez), drept 30 lei buni,— faţă fiind Ghiorma vornicu de Bârlad şi alţi marturi. 112 Bacani, 1675 (7183) Martie 6. Dumitraşc din Hulpăşeni, cu femeia sa Anghelina, parte dăruesc şi parte vând în 28 lei buni lui Toader vornicul de Bârlad, feciorul lui Costantin Bujoranul, nişte părţi din iazul din jos şi un vad de moară în pârăul (Similei). 113 1676 (7184) Februarie 25. Orăş şi fraţii Iui, feciorii Mihului şi nepoţi de fiică lui Mafteiu Roşea, din Bârlad, vând pararnicului Ştefan (Cerchez) cu 148 Iei părţile lor din Bereşti, la obârşia Chinejei. 114 Iaşi, 1676 (7184) Martie 18. Antonie Rusăt voevod înpu- я erniceşte pe Constantin Jora şi pe Vasile Gheuca a opri şi a ţinea satul Jorăşti, şi părţile din Romăneşti, Comăneşti şi Hărmăneşti, pe Jăravăţ,—pe care le ţine Vrabie cu nepoţii lui, până vor da aceştia un uric de ţigani a lui Simion Jora. 116 1676 (7185) Octomvrie 6. Sofiica, fata Zahariei din Ghergheşti,—dărueşte nepoţilor săi, părţile de moşie ce le avea în Ghergheşti pe (Studineţ), Zmeiani, Români (pe apa Similii Strâmba, Coţmăneşti (pe apa Tutovei), şi Donceşti (pe apa Cohurluiului) ca să-i fie pomană. 117 Iaşi, 1680 August. Dositeiu patriarhul Ierusalimului încu-viinţază vinderea moşiei Rădăeştii, din jud. Tutova, ce eră hărăzită mănăstirii Bârnova, de Dabija Vodă, pentru a se cumpăra în locul ei nişte dughene, în Iaşi, pe Uliţa Rusească. 118 Fără veleat (către 1680). Dumitraşco Călin şoltuzul cu 12 24 — 370 — pârgâri din târgul Bârladului adeveresc o danie ce se face lui Gheorghie Bogdan се-au fost comis. 120 Iaşi 1682 (7190) August 8. Duca Vodă, motivat de jălui-rea lui Ion, feciorul Nastasiei de Fichiteşti, asupra lui Vasile, feciorul diaconului deacolo, porunceşte lui Iurga, pârcălabul de Tutova, că, dacă va fi cu dreptul, să plinească (sechestreze) cele 240 vedri de vin dela Vasile; iar în caz când acestuia i-ar p£reâ cu strâmbul,—să le dea părţilor zi pentru a se înfăţişa la Divan. 1^21 1685 (7\93) Martie 21. Chiriac şi cu ai lui, vând jumătate de bătrân, din moşia Româneştii, de pe Jeravăţ, visternicesăi Gheucăi, în 12 lei. 122 Iaşi, 1685 (7193) August 20. Costantin voevod întăreşte lui Lupaşcu Bogdan agă mai. multe cumpărături de trupuri de moşie, dela diferiţi răzăşi din judeţele Tecuciu şi Tutova. Pentru vânzarea trupului de moşie din Poloceni adevereşte şi Dumitraşco Călin şoltuzul cu 12 pârgari din târgul Bârladului. 123 Bârlad, 1685 (7194) Octomvrie 15. Vasilie vornicul cu Enciu Şoltuzul şi mai mulţi târgoveţi din Bârlad adeveresc o vânzare de moşie. 128 1686 (7194) Aprilie 2. Negura cu surorile sale fac danie Siminei visternicesei Gheuculesei părţile lor de ocină şi moşie din Romăneşti Şi Joraştî, cum şi cumparatunlc din Romaneşti şi Vicoleni. 129 1681 (7195) August 21. Constantin voevod împuterniceşte pe Costantin spre a-şi lua de a zecea de pre a lui drepte ocini şi moşii din Dracsini, Răteşti, Corodeşti, Mirceşti, Ghergheşti şi Huşii din gura Tutovei,—toate în ţinutul Tutovei. 131 Iaşi, 688 (7<96) Martie 24. Costantin voevod scrie lui Ştefan Saloni ca să cerceteze pricina dintre Zaharia, nepotul Cârstei, şi locuitorii din satul Măstacani, ţinutul Bacăului, pentru că ţinea acestora nişte părţi de ocini, drept despăgubire de perderea unor vite şi a unei sumi de bani, cu care moşul său Crâstea plătise dabilele acelor săteni. 132 Iaşi, 1688 (7i96) Iulie 2. Costantin Cantemir voevod scrie boeriului Vasile Costache vel vornic ca să meargă pe unde sânt moşiile remase dela răposatul Isar şi să le împartă între feciorii acestuia, dându-le în a lor stăpânire şi părţile remase dela fraţii lor cei morţi, Canolachi, Vasile şi Ion,—avându-se acum în vedere şi izvodul de împărţală dela Bejan Gheuca şi dela Vâlcu. 134 Iaşi, 1690 (7 98) Iunie 26. Costantin Cantemir voevod scrie boiarului Baenschie ce-a fost sardar, părcălabu! de Tu- — 371 — tova, că, jâluindu-se Simion din Fichiteşti asupra lui Vasile Galerie din Biiceşti, în privinţa unei tocmeli să-i cheme şi să le ia sama şi să-i aşeze, raportând de rezultat 136 Bârlâleşti, /69/ (7)99) Martie 6. Costantin Vârtej îşi vinde partea sa din balta Hârcete vel vornicului Vasile Costachi, drept 10 lei. 137 Iaşi, 1192 (7200) Aprilie 12. Constantin Cantimir voevod, scrie boiarului ’(Crâstea lamandi paharnicul) că i s’au jăluit fraţii Vasile şi Gavril ‘Sturza, asupra lui Gligoraşco Isar şi Iorga Isar pentru nişte ocini, remase de pe moşul lor, Isar, ce a fost jicnicer mare 138 laşi, /692 (7200) Mai /6. Constantin Cantimir voevod, la jăluirea lui Toader Bujoranul, scrie vornicilor de Bârlad, că, dacă-i cu dreptul, atât fetele lui Ipatie, pentru via din Coru-eşti, cât şi Gligoriţă Mutul, de acolo, pentru nişte moşie,— să-i facă zapise, sau să-i întoarcă banii înapoi. 139 1629 (7200) Iunie 20. Suret de pe hotarnica bucăţii de foc ce este între Balumireşti şi între Dealul-mare, ce au svut’o stolnicul Ştefan (Cerchez) danie dela Andonie Vodă (1675-78). 140 /692(7200) Iunie 20. Vel Stoinicul Ştefan Cerchez dărueşte feciorilor Vântului, din Bârlad, Valea Balumireşti, pe care dânsul o avea danie dela Duca Vodă (1666-67) şi Ilieş Vodă (1667-69). 143 Bârlad, /692 (7200). Iulie 24. Scrisoarea lui Ion Grădescul pitar şi Toderaşco vornic cătră marele vornic Alex. Ramandi în chestia pârii cea avut Gr. Isar şi cu visterniceasa lui V. Gheuca pentru un loc, odae de vaci, la Bădeana, lângă Bârlad. 145 Bârlad /692 (7200) Iulie 24. Cartea fui Alexandru Ramandi vel vornic de Ţara-de-jos în pricina dintre Grigore Isar şi visterniceasa răposatului Vasile Gheuca, visternicul, pentru o odae de vaci, ce s’ar fi făcut la Bădeanul, mai jos de Bârlad, dă rămas pe Isar, după cercetarea făcută la faţa locului de către V. Grădescul pitar. 147 Iaşi, 1693 (7201) August 7. Constantin Duca voevod scrie boiarinului său Neculai Başotă vel medelnicer, ca să cerceteze jăluirea lui Sturza postelnicul asupra lui Vasile Buzdugan, ce-au fost postelnic, pentru nişte boi, pe care, acest din urmă, pe când se găsia zlotaş la Tutova; îi luase pentru ţăranii ce i-ar fi avut Sturza la Urlaţi. 148 laşi, /693 August 9. Costantin Duca voevod scrie la nişte boeri însărcinaţi a cerceta pricina de neînţelegeri dintre răzăşii de Romăneşti şi Simina visterniceasa, pentru un bătrân şi jumătate despre strămoşul lor Drăghici Porojie. 149 — 372 — laşi, 1695 (1203) Iulie //. Mitropolitul Sava, Episcopii din Moldova şi boerii Divanului, adeveresc că călugării dela mănăstirea Bârnova, din codrii laşului, cu voia Doamnei răposatului Dabija Vodă, au vândut moşia Rădăeşti, din jud. Tutova, şi în schimb au cumpărat nişte dughene în laşi. 151 1695 (7204) Noemvrie 12. Constantin Duca voevod scrie biv vel visternicului Lupul Costachi ca să cerceteze pricina dintre biv vornicul de poartă Buta şi dintre nişte nepoţi a lui Bantăş cel bătrân, pentru un loc din fundătura văei Sto-eşeştilor, unde şi-au făcut ei bordei şi acum se fac moşinaşi. 153 Iaşi, /696 (7204) August 28. Antioh Costantin voevod în-datoreşte pe lefeciii dela Roman, Gavril, Pricopie şi Qhenghe, ca să plătiască 27 lei, în afară de alte cheltuele, lui Ursul Bostangiul, din Bârlad, chizăş fiind acesta la nişte Turci, pentru banii luaţi de dânşii pe miere şi tiutiun. 155 Corueşti, 1698 (7206) Iunie 10. Simion Coruiu şi un alt cineva au fost însăcinaţi cu cercetarea pricinii dintre femeia Vasilca, fata lui Hurguleţ şi (Ştefan) Pârvul postelnicul, nepot lui Grigorie Roşea,—pentru moşia Hriasca, din plasa Pereschivului, jud. Tutova. 156 1697 (7206) Decemvrie /0. Zinica Pârvoaia, cu fiii săi, Enachi căpitanul şi Ştefan postelnicul, vând seliştea Hriasca, ce este în fundul Văei Tătărănilor, lui Antohi armaşul. 15K 1698 (7207) Septemvrie 2. Simina visterniceasa dă zapis la mâna lui Lupan ca, pentru 350 merţe de pâne ce-i este datoare, să-i ţină morile dela Ciortolom pe timp de un an. 15!» 1704 (7210) Noemvrie >6. Pârcălabii de Tutova împlinesc nişte vite dela casa lui Gavril Pascal armaşul, şi le vând în târgul Bârlad pentru 50 lei, datoriţi de dânsul vornicului de poartă, Gavril din satul Ruşi, pe jumătate heleşteu din Zmeeni. 160 Iaşi, 1705 (7213) Noemvrie 15. Mihai Racoviţi voevod voiniceşte pe Vasilachi, feciorul lui Vasile Huşanul, de a ţinea şi a opri părţile de moşie a lui Strătulat Huşanul din siliştele Dragomireşti şi Semini, pe Tutova, şi Stângaci, pe Racova, pentru nişte datorii. IG2 Iaşi, 1708 (7216) Maiu 5. Mihai Racoviţă voevod, motivat de jăluirea giupânesei răposatului Chiriac Sturza, scrie biv vel paharnicului Dabija, ca să cerceteze pe boerii însărcinaţi, în timpul fostului Domn Costantin Duca, cu văcăritul la Tutova, şi Cohurluiu, în privinţa unei sume da 600 lei, ce dânşii, la porunca acestui Domn, împrumutase dela un turc, Hagi Soliiman, din Galaţi. 162 Iaşi, 1717 (7225) August 4. Mihai Racoviţă voevod scrie — 373 — boerilor, Oprişan sulgerul şi Stămatie păcălabul, ca să meargă la satul Băhnari (pe pârăul Tutova) să cerceteze şi să hotărască moşia deacolo a Părvului pitarul. 164 1726 (7234) Ianuarie 20. Mihai Racoviţă voevod, în urma judecăţii urmate la Divan între Axinia femeia lui Ştefan Corne, cu Ion Blojul aprodul, pentru o vie şi un loc stârpu la Rădăeşti (pe Bogdana), dă rămas pe Ion Blojul şi câştig de cauză femeei Axinia Cornea. 165 1733 (7241) Maiu 21. Constantin Nicolae Mavrocordat voevod scrie lui Şerban Botianul căpitan, ca să dee pe ţiganul Andreiu lui Cârstea lamandi biv vtori paharnic, pe care a-cesta îl cumpărase dela Daniil Arapul, egumenul dela sfetii Sava, şi-l stăpânise 12 ani. 168 Iaşi, 1731 (7239) Ianuarie 8. Gligorie Ghica voevod scrie biv vel paharnicului Cârste lamandi, care avea un ţigan ce luase în însoţire pe o ţigancă a lui Miron Hancul şi aveau 5 copii,—învitându-i să se înţeleagă; altfel să-şi pună zi de judecată şi să se înfăţişeze la Divan. 168 (Fără dată, c. \740). Izvod de cheltuelele făcute Ia înmormântarea boeriului Toader Sturza vel jicnicer. 16Ѳ Iaşi, 1742 (7250) Fevruarie 5. Costantin Neculai voevod împuterniceşte pe un armaş ca să meargă la Grigorie, fost căpitan mare de Covurlui, şi să-l siliască pe acesta a-i da pe mână pe un Nedelco, ce i-au fost argat, şi care acum -; \ era învinuit că au furat un cal şi 5 epe. / 171) 1742 (1250) Fevruarie 18. Costandin Mavrocordat voevo^ / voiniceşte pe (Cârstea lamandi) să-şi stăpâniască moşia, oa-' menii să-l asculte şi el să le pună vornicel. 172 1145 (7253) Febr. 12. Jaloba lui Lupu Corciovă din satul Sărăţenii, jud. Fălciu, asupra unui vornicel din satul Creţana şi asupra tuturor sătenilor deacolo. 172 Iaşi, 1747 (7255) August 25. Ion Grigorie Ghica voevod înputerniceşte pe boiariul său Cârstea lamandi de a-şi luâ ţiganii robi cari să trag dintr’un Petrea ţiganul, de pe ori pune i-ar afla. 174 /754 (7262). Pecetluit sau adeverinţă cu pecetea Domnească pentru plata văcăritului pe un an. 175 1755 (7263) Aprilie 29. Andreiu "Vârgolici, Simion Vârgolici şi Lupu Balaban, dau o mărturie la mâna feciorilor lor, A-postol, Constantin şi Ioan, despre un furt de haine şi odoare, ce au suferit din partea unor săteni tâlhari din Bursuci, enumerând lucrurile furate. 175 1/57 (7265) Martie /4. Scarlat Grigorie Ghica voevod scrie Ispravnicului de Tutova şi boeriului Costantin Sturza biv vtori paharnic, ca să .cerceteze pricina dintre Ştefan Găluşcă şi — 574 — Toader Sion, ambii din jud. Tutova, pentru o parte de moşie Corobăneştii şi pentru un loc de prisacă pe moşia Hârşova, şi judecându-i, să-i aşeze, cum ar fi mai cu dreptate. 177 /757 (7265) Iunie /. Strămoşii Bălăbăneştilor, după mărturisirea bătrânilor, Simion Vârgolici şi Lupu Balaban, oameni trecuţi de 80 ani. 179 1763 (7271) Februarie 5. Diata Ilinca Tuchilă prin care dărueşte bisericii sfântului Neculai trei dughene şi o pivniţă, în mijlocul târgului Bârlad, şi un pogon de vie la Nicoreşti. 1765 Iulie 3. Grigore Alexandru Ghica voevod scrie biv vel stolnicului Constantin Sturza şi biv vel sulgerului Enachi, Ispravnici de ţinutul Tutovei, ca să cerceteze cele reclamate de Vasile din satul Huşii, ţinutul Sucevei, pentru nişte părţi din moşia Docani, ţinutul Tutovei. 183 1765 Noembrie 18. Grigorie Alex. Ghica împuteniceşte pe Lupu Costache biv vel ban, spre a-şi stăpâni două părţi din satul Docanii de pe Jăravăţ, cumpărate dela răzăşii deacolo, şi respinge ca ne întemeiată cerire de rescumpărare a răză-şului Vasile Fele. 185 1766 Iunie 16. Grigore Alexandru Ghica voevod scrie Is- pravnicilor de Tutova ca să cerceteze şi să judece cele jeluite de Vasile Felea asupra lui Samoilă sân Lupu Ciobanu, pentru un bătrân de moşie anume Măciucaşul, din satul Docanii, jud. Tutova. 186 1767 Fevraaric 2. Veniturile încăsate de lordachi Iamandii de pe moşia Epurenii şi de pe aiurea, cum şi cheltuelele făcute în anii 1765 şi 1766. 188 1767 Maiu 22. Grigore Alexandru Ghica voevod rândueştc pe boerii Lupu Costache biv vel stolnic şi pe Ispravnicul de Tutova, lordachi biv vtori visternic,—ca să cerceteze pricina dintre Vârcoliceşti şi Bălăbăneşti dela moşia Bursucii. y!91 1774 Martie 17. Patru târgoveţi Bârlădeni dau această măr^v turie la mâna preoţilor Panaite şi Gavrilă Brăescu, adeverind că aceştia au un loc de dughene, la uliţă, alăture cu locul ce târgul dăruise lui Ioniţă Deleanu visternicului, rămas acum la stăpânirea spătarului C. Sturza şi care, în loc să stăpânească locul acela dat de orăşeni, a intrat pe locul răposatului preot Andreiu (Brăescu) şi deci acest loc este a! preoţilor Brăeşti. ' 194 1775 Martie 12. Banii ajutorinţilor încăsaţi din judeţul Tutova. 195 (Fără an, secuiul al XVIII, Ianuarie 2). Locuitorii din satul Sălcenii, jud. Tutova, roagă pe vodă să fie scăzuţi de birul celor 21 oameni fugiţi în ţara turcească, şi să li se plă- 4 — 375 — tească banii pentru zahareaua de grâu ce au dat-o la Galaţi şi pentru altele. 200 /777 Octombrie 2. Caimacami, aducând la cunoştinţa tu-tutror lăcuitorilor din judeţul Tutova că înalta Poartă a rânduit -Domn pe Costantin Dimitrie Muruz, fostul dragoman, — îi îndeamnă să fie liniştiţi şi să-şi caute de treburile lor, mai ales că acum îi vremea arătului. 201 1777 Odomvrie 5. Darea de seamă a jâcnicerului Mihalachi Cerchez, din Bârlad, pentru suma primită din ţinutul Tutovii, cum şi cheltuiala făcută pentru menziluri, transporturi de sare gospod şi alte cheltueli. / 203 1777 Odomvrie 8. Caimacanii scriu Ispravnicilor de Tutova ca menzilurile sau căruţele de poştă să nu mai fie întrebuinţate, decât numai de acei ce merg cu porunci şi cu cărţele Divanului. 204 (Fără an, lună şi zi, in adoua jumătate a secuiului al 18). Scăderile scutentnicilor din satele ţinutului Tutovei. 205 1778 (7287) Octomvrie 14. Diaconul Vasile, feciorul lui ' Enachi Dragomir, cu soţia sa, diaconiţa Aftinie, şi cu fiiul lor, Ioan, vând vătavului Nistor 160 stânjini domneşti de moşie din satul Bursucii, drept 25 părale stânjânul. 209 1781 Octomvrie 6. Constantin Dimitrie Moruz voevod numeşte o comisiune de boeri, cari, împreună cu Ispravnicul de ţinut, să îndemne şi să stăruiască ca locuitorii Tutoveni să are şi să sămene grâu de toamnă şi să facă arături şi pentru grâu de primăvară,—se înţelege şi cât mai întinse. 210 1781 August 8. Costantin Dimitrie Moruz voevod, pentru Toader Duca, aflat în slujba Măriei Sale de postelnicel, porunceşte ca să nu fie suparat de ispravnici cu nici un fel de zapcilâc sau altă slujbă. 212 у 1782 Decemvrie 20. Alexandru Costantin Mavrocordat voe-'vod, în temeiul slujbilor făcute în vremea mai multor Domni, de către postelnicelul Toader Duca, din Bârlad,—îl scuteşte pe acesta de toate dăjdiile visteriei, cum şi de alte dări şi angăjării ce ar fi pe alte stări. 214 178b Iulie 7. Răzeşii de Romăneşti învoesc preotului Stră-tulat să facă un iaz şi o moară pe apa Jăravăţului, spre a se folosi împreună cu toţii. 215 1785 Aprilie 7. Marin Ciocan, cu soţia sa, Nastasia, fata iui Costantin Bălăban, vinde 5 stânjini moşie comisului Va-sile Nistor, din moşia Bursucilor, drept 5 lei. 216 1785 Decemvrie 2.2. Alexandru Ioan Mavrocordat scrie lui Lupul Balş biv vel sardar şi lui Gheorghie Costandachi biv — 376 — vel stolnic, ispravnici de ţinutul Tutovei, ca să cerceteze cele jăluite de patru răzăşi din neamul Vârgolici, asupra lui Mi-halachi, ginere lui Ifrim, şi a lui Enachi Ţaul, pentru o parte din moşia Bursucii. 217 1785 Decemvrie 22. Alexandru Ioan Mavrocordat voevod scrie pârcălabilor de Galaţi, Costantin Greceanu şi Neculai Angeri, ca să cerceteze cele jăluite de Costantin Vârgolici a-supra răzăşilor de Rădeşti pentru nişte părţi de moşie. 218 1786 Ianuarie 24. Preotul Dumitrache Bălăban, feciorul lui Costantin Bălăban, din satul Bălăbăneşti (jud. Tutova), cu preoteasa sa, Sanda, şi cu fiiul lor, Costin, dăruesc a lor parte de moşie din satul Oncanii, pe apa Sohuluiului, ţinutul Covurluiului, lui lancu Greceanu biv vel paharnic, pentru mult folos şi facere de bine ce au avut dela acesta. 220 1786 Martie 12. Gavril Conachi biv vel stolnic alege şi hotărăşti moşiile Măneştii, Zagorenii şi Pătăşănii, pe Hobal-na, cum şi Bursucii, din cuprinsul Bălăbăneştilor,—ţinutul Tutovei, plasa Corod. 221 1790 Septemvrie 10. Constantin Chiriac din satul Tăbăceşti dă cu bezmân un loc, din Bârlad, lui Ionciu, croitoru, şi lui Costantin Botezatu,—cu câte 15 lei pe an. 225 1791 Aprilie 3. Gheorghie Costandachi biv vel spatar, pentru o casă din târgul Bârladului şi 900 lei primeşte în schimb dela părintele Ioan (Dumitroviciu) părţile de moşie ce acesta le avea la Lungeşti, Movileni şi Iapureşti. 226 1792 Decemvrie 10. Măsurile luate în Moldova, pe timpul Domniei lui Alexandru Moruzi, pentru cruţarea şi sporirea pădurilor, publicate apoi în ţară şi de urmaşul său, Mihai Vodă Suţu, în 1793. 227 1794 Iunie 19. Fraţii Costantin şi Ioan Praja lasă de bună voia lor deplin stăpân pe un loc de casă, Ia mahala, pe preotul Manolachi Cocul. 231' 1795 Aprilie 23. Constantin Chiricu din satul Tăbârceşti, ţinuiul Tutovei, dă cu bezmăn un loc, din târgul Bârladului, lui Ioniţă Popa, cu câte 15 lei pe an. 232 1796 Decemvrie 7. Mai mulţi răzăşi de moşia Bursucii, din Bălăbăneşti, împuternicesc pe Alexandru Vârgolici şi Ion Vârgolici ca să ceară la Isprăvnicie hotărnici, cari să le deo-sebiascâ părţile lor din moşia Bursucii, de acele ale popei Dumitrachi şi a neamului acestuia, spre a se statornici liniştea între dânşii. 234 1798 Afai 20. Ierodiaconul Simeon Bogescu cu neamurile lui dau logofătului Ioan Cârjă părţile ce le aveau în moşiile Rădeştii şi Telegii, din ţinutul Covurluiului, primind dânşii în schimb dela Cârjă o parte din moşia Voineştii, de pe Tutova, cum şi o sumă de bani. 236 1798 August 25. Alexandru Ioan Calimah voevod scrie Ispravnicilor de Tutova să cerceteze pricina de încălcare de moşie dintre Vasile Miclescu şi răzăşii de Româneşti, de pe Jaravăţ. 239 1799 August 21. Alegerea şi hotărârea locurilor de du- ghene, ce le avea Ioniţă Popa cupeţul (negustorul) în târgul Bârladului, pe Uliţa Veche, ce merge spre apus dela capul podului (celui mare), cumpărată dela preotul Grigorie An-gheluţă, fostul protopop. 240 [J799 Decemvrie 20. Constantin Alexandru Ispilant voevod pune în vedere postelnicului Toader Duca ca la 10 Ianuarie (1800) să se afle la Divan (în Iaşi) spre a sta în judecată cu Crâste Strâtilă biv postelnicel de la ţinutul Tutovii, pentru nişte ţigani. 243 1801 Octomvrie 17. Alexandru Neculai Suţul voevod porunceşte ca, pe temeiul drepturilor ce are Toader Duca biv postelnicelul, să fie apărat de toate dăjdiile visteriei, cum şi de alte havalele şi angării. 243 1802 Iunie 20. Alexandru Suţu, Domnul Moldovei şi al ţării Româneşti, rândueşte pe biv vel stolnicul Vasile Botea-ntil ca ispravnic la ţinutul Cârligâturii, împreună cu Alexandru Hrisoverghi, punându-le în vedere că leafa îşi vor lua cu începere dela 1 Iulie viitor, de oarece foştii ispravnici au strâns şi sfertul pe Iunie. 245 1803 Maiu 28. Alexandru Costandin Moruz voevod Dom- nul Moldovei dispune înfiinţarea la Bârlad a unei şcoale pentru limba elinească şi limba moldovenească. 246 1804 Maiu 30. Postelnicelul Ioan Vârgoliciu să plânge lui Vodă în contra lui Ene, feciorul lui popa Strătulat, din Bălăbăneşti, şi alteru de a acestuia deacolo, pentru o fântână şi pentru un bou. 250 1806 Aprilie 20. Răspunsul Mitropolitului Veniamin Cos- tache, Ia scrisoarea biv vel stolnicului Vasile Boteanul, din Bârlad, prin care acesta solicita călugăria. 253 1807 August 10. Pavalachi Duca răscumpără nouă dughene de pe Uliţa nouă, vândute de moşul său, Ilie Gheuca, şi a-cum Ie vinde şi el vătavului Gheorghe Oprişan,—drept 2242 lei 20 parale, adecă cu aceiaşi sumă cu care le răscumpărase. 254 ]808 Ianuarie 9. lsprăvnicia Tutovei scrie căpitanului de târg câ, în timp de 6 luni, să publice în oraş spre ştiinţa celor ce ar avea drept de a rescumpăra cele două dughene — 378 — din Uliţă Nouă, cumpărate de Gheorghe Oprişan, şi dacă vreunii se vor arăta cu cereri de respumpărare, să fie îndătoriţi a să înfăţişă la Isprăvnicie. 256 1808 Iunie 6. Isprăvnicia Tyt&vei însărcineză pe doi locuitori din satul Bogdana, ca săi-cerceteze pricina ivită între alţi 2 săteni, deacolo, în privinţa facerei unei fântâni. 257 1809 Noemvrie 17. Isprăvnicia Tutovii scrie poroşnicului Gheorghie Portasă şi lui Hagi lordachi Iftimiu să cerceteze pricina dintre Gheorghie Oprişan şi Eni Bungean, pentru locurile lor învecinate din Uliţa Nouă, dând şi mărturie hotar-nică du pre obicei u. „ 258 1809 Noemvrie 17. Mărturia hotarnică de cum s’au măsurat şi s’au hotărât în puterea scrisorilor, pricina dintre va-tavu Gh. Oprişan şi Eni Bungean, pentru locurile d-lor din Uliţa Nouă. 259 1813 Noemvrie 19. Maria, fata lui Lazăr Vidră, cu soţul ei Ioan Huştiu, vinde o bucată de loc, începător din malul gârlei ce vine din târg, lui Gheorghie Nedelcu, drept 150 lei. 261 1814 Martie 6. Gheorghie Lazăr cu fraţii săi vinde lui Gheorghie Nedelcu un loc ce merge cu măsoriştea din gârla (Beşleagăi) în gios despre Neculai Doftorul, pe lângă drumul ce vine dela Podul cel mare, drept 220 lei. 262 1814 Octomvrie 28. Isprăvnicia Tutovei scrie telalului de târg că Iliana Portăsoae voind a-şi vinde prin mezat o dugheană de pe Uliţa Mare, să se facă cuvenitele publicaţii, în curgere de 40 zile, pe toate uliţile şi prin toate mahalalele târgului Bârlad. 264 1815 Aprilie 1. Elena Portosoae vinde biv vel medelni- cerului Gheorghie Oprişan o dugheană din Uliţa Nouă drept 1700 Iei. 266 1815 Octomvrie 6. Scrisoarea dată lui Dumitru Lazăr de Epitropii moşii târgului Bârlad, pentru veşnica stăpânire a locului ce are din mahalaua de mijloc. 268 1816 Iulie 15. Raportul hotarnicilor, Costachi Conachi agă şi Petrache Negre ban, prin care arată Măriei Sale lui Vodă cele constatate cu prilejul însărcinării ce li s’a dat de a hotăra moşiile Dealu-mare, Fruntişenii şi Balomireştii. ^ 1819 August 20. Isprăvnicia Tutovei, la cerirea căpitanului Antohi Duca, însărcinează %r^;ume hotărnici, cari să facă măsoriştea şi alegere moşiei Răcnii, de pe Tutova. (276 1823 Ianuarie 30. Dela'Visterie către Isprăvnicia Tutovei. 280 - 379 — 1823 Iunie 30. Ioan Sandu Sturza voevbd voiniceşte pe stolnicul Toader Corodeanul ca să meargă la Bârlad pentru a cerceta cele jăluite de lăcuitorii târgoveţi asupra nedreptăţilor ce li-au făcut scriitorii şi strângătorii banilor ajutorinţilor de arnă, fiind apucaţi acum să plătească din nou. 280 1823 Mai 29. Ioan Sandu Sturza voevod scrie biv vel .banului Păvălachi Duca ca, în înţelegere cu hatmanul Gheorghie Brăescu, să procedeze la îndeplinirea poruncei ce Ii s’a dat. 281 1823 Octomvrie 7. Ioan Sandu Sturza voevod scrie biv vel banului Pavlică Duca ca, în afară de catagrafia plăcută ce a făcut la ţinutul Covurluilui, să caute a face o pătrunzătoare cercetare şi asupra jafurilor şi altor asupriri a locuitorilor dela ocolaşi şi zapcii, atât cele mai vechi, cât şi cele mai noui. 282 1824 Maiu 18. Banul Pavăl Duca se jelueşte Iui Vodă că a făcut o moară pe apa Bârladului, din jos de acel oraş, în urma contractului încheiat cu Casa Obştiei şi că acum acea moară i s’a luat de vornicu Ioan Paladi, pentru care Măria Sa rândueşte cercetare la faţa locului. 284 1824 Iulie 29. Ioan Sandu Sturza voevod rândueşte pe Pavalache Duca biv vel ban să cerceteze pricina ivită între paharnicul Iordache Oprişan şi locuitorii din Măgiurcani (Iveşti) şi cei din Ciocani, pentru bani şi zile muncă. 286 - 1824 Septemvrie 27. Ioan Sandu Sturza voevod împuter- niceşte pe slujbaşii vădrari de la ţinutul Tutovei ca să fie volnici a lua şi a strânge venitul vădrăritului, după regula făcută pentru anul respectiv. 288 1825 Fevruarie 20. învoiala făcută între meşterii lemnari, Toader Hăulică şi Ioniţă Braşoveanu, cu biv vel paharnicul Gheorghie Oprişan, pentru lucrul cherestelii trebuincioase la casele ce acesta face în târgul Bârladului. 293 1825 August 13. Visteria scrie lui Pavel Duca, drept răspuns la înştiinţarea făcută acelei autorităţi, că e drept să plătească banii analoghisiţi de boerii rânduiţi pentru binalile ce dânsul are în Bârlad. ' 295 1825 Octomvrie 15. Ioan Sandu Sturza voevod, la jăluirea târgoveţilor Bâriădeni, acei din partea de jos sau de mează-zi a oraşului, de a se regula şi pentru partea aceia de târg un meidian, unde să se adune carele şi lumea ce aduce felurite lucruri de vânzare, ca şi dânşii sâ poată face alejve-rişuri, hotărăşte ca, afară de meideanul dela Biserica Gospftd, să fie şi locul acela cumpărat '-de dânşii dela visternicul Canta. 296 — 380 — 1825 Noemvrie 10'. Visteria scrie cătră Isprăvnicia Tuto- vei în privinţa scutelnicilor aflători în satele Chetreni şi Câr-lomăneşti, cum şi în privinţa a ce trebue să plătească locuitorii din Morenii şi Bujorenii, ce se ţineau de Bârlad. 300 1826 Iulie 19. Visteria scrie către Isprăvnicia Tutovii ca scu-telnicii banului Pavăl Duca, din mahalaua Morenii şi Bujorenii, din târgul Bârladului, în afară de banii şferturilor şi ai răsurilor, să nu fie supăraţi cu alte havalele. 301 1829 Maiu 17. Isprăvnicia Tutovei rândueşte pe stolnicul Nistor Zorilă, pentru ocolu Târgului, ca să aşeze carantine spre pază de boala ciumei. 302 1830 Martie 5. Isprăvnicia Tutovei scrie stolnicului Nistor Zorilă, epistatul carantinilor dela Ocolu Târgului, ca să raporteze celor în drept de două ori pe săptămână pentru starea sănătăţii ocolului. 303 1831 Aprilie 25. (Ispravnicul) Neculai Jora vel spatar ates- tează că căpitanul Gheorghie Hârlacu şi-au îndeplinit toate însărcinările ce i s’au dat de Isprăvnicie în vremea trecerei oştirilor ruseşti cu osârdie şi mare silinţă. 304 Bârlad, 1831 Maiu 21. Isprăvnicia judeţului Tutova adevereşte serviciile şi actele filantropice ale spiţărului lolian Kraus, ginerile răposatului spiţer şi vice consul austriac, Sanioil Engelleiter,—în scopul de a i se cunoaşte şi în mod oficial meritele, şi deci a-şi putea câştiga, la vreme căzutele răsplătiri. 305 Eşi, 1832 Maiu 24. Comitetul Sănătăţii din Principatul Moldovei scrie doftorului Lafari, medicul oraşului Bârlad, ca să dea ştiinţă în mod regulat de numărul bolnavilor şi morţilor, din acel oraş. 306 1833 Maiu 8. Adeveritoare încredinţare din partea mai multor boeri, prin care se spune că Dumitrachi Duca este fiul banului Pavăl Duca şi acesta a fost frate cu săvârşitul din viaţă Gheorghe Duca, trăitor acesta de a stânga Prutului, la satul Siliştea, ţinutul Hotinului. ЗОН Siliştea (in Basarabia) 1833 Septemvrie 28. luliga Gra-niecoschi, soacra mortului Gheorghie Duca, adevereşte despre cele prevăzute de dânsul în Testament,—trei părţi de avere fiicei sale, Ecaterina, şi o a patra parte pentru 3 nepoţi ai săi, fii ai lui Pavel Duca, din Bârlad. 310 1834 Februarie 10. Starostia Kesar-Krăeştii Aghenţii, din Bârlad, prin acest act, adevereşte şi ieproduce în el publica- — 381 — ţia, ce s’a făcut în oraş, în anul 1826 August în 23, că doftorul Neculai Lafari nu este adus în acest oraş numai pentru boeri, ci pentru tot norodul şi că de la cei săraci n’a pretin-derisit nici o plată. 311 1835 Ianuarie 12. Preotul Ioan din Corodeşti şi preotul........... Maxim din Miceşti, chemaţi fiind de vornicii de poartă şi a-vând porunca Protoereului şi a Judecătoriei, pun sub jurământ pe răzăşii din Miceşti pentru partea de moşie Sioneasă. 313 1840 Decemvrie 17. Mihail Grigorie Sturza voevod hărăzeşte lui Dimitrie Duca, membru al judecătoriei din Vasluiu, rangul de vel sardar. 314 1853 Noemvrie 30. Sărdarul Nedelcu, Oprişan vinde o dugheană, din Uliţa Cojocărească, neguţitorului Toma Beldie în preţ de 4000 lei. " 315 Iaşi, 1905 Ianuarie 10. Scrisoarea şi avizul domnului Teo-hari Antonescu, profesor de Arheologie la Universitatea din laşi, asupra uneltelor de piatră şi de bronz, ce sunt arătate în Istoria com. Bogdana, şi pe temeiul cărora susţine că corn. Bogdana, din jud. Tutova, este locuită de fiinţe omeneşti de vre-o 4000 de ani. 317 Bârlad, 1923 Ianuarie 28. Legenda întemeerei satului Bălăbăneşti şi alte informaţiuni din vremea de pe urmă, în deosebi de familia Bălăban, comunicate de u-l Inginer Inspector silvic, I. E. Bălăban din Bârlad. 320 - Anul 1844. Lista documentelor înfăţoşate la Divanul Domnesc, din Iaşi, în anul 1844, de către răzăşii de Româneşti (com. Bălăbăneşti-Tutova) în procesul ce au avut cu Ruxanda Miclescu, soţia răposatului postelnic Matei Costachi. 328 Adaos Iaşi, 1629 (7137) Apriil 8. Necoară hatmanul şi pârcălab Sucevei, cu giupâneasa sa Teodosia, dăruesc nepoţilor lor Ionaşco şi Dumitraşco moşiile Bicani şi Balasineşti pe Simila, cum şi părţi de ocină din Cepeşti şi Horgeşti pe Bogdana, toate în ţinutul Tutovei. 336 Iaşi, 1632 (7140) Iunie 4. Alexandru Iliaş voevod, la jăluirea giupânesei răposatul hatman Necoară în potriva lui Sava din Ceucani, care îi împresura moşia ce dânsa avea în Ceucani, râdueşte cercetare la faţa locului. 337 1729 (7237) Iulie 7. Ioan Grigorie Ghica voevod scrie biv vel medelniceriului Vasile Sturza ca să hotărască şi să aleagă partea feciorilor lui Pavăl Ursuleţ din Ceucani şi Stănueşti, ţinutul Tutovei. 339 1737 (7245) Iulie 8. Grigorie Ghica voevod scrie boerului — 382 — Vasile Sturza biv vel stolnic ca să cerceteze pricina dintre postelnicul ioan Ursuleţ şi stolnicul Ioan Bogdan pentru satul Ceucani şi Siliştea Stănueşti ce sânt în ţinutul Tutovei. 340 1738 (7246) Iunie 6. Raportul către Vodă a stolnicului Vasile Sturza în pricina dintre postelnicul Ioan Ursuleţ şi stolnicul Ioan Bogdan, pentru moşiile Ceucani şi Stănueşti, din ţinutul Tutovei. 343 1793 Februarie 29. Judecata făcută dintre spatariul Costantin Paladi şi vechilul mănăstirii Necoriţă din Iaşi, pentru părţi de moşie din Bicani şi Balasineşti, de pe Simila, jud. Tutovei, în care, pe temeiu scrisorilor, vechilul mănăstirii este rămas. 345 ♦ ш • îndreptarea greşelilor de tipar Pagina Rândul In loc de 13 28 1528 (7036) Mai 18 21 6 12 60 3 plasa 61 27 los 127 23 Neagui 137 27 Bârlăşeşti 170 24 iniţiativa 173 12 Cătăţue 175 9 am 195 28 ca-au Рздіпаііа ţoalei 18 173-188 202 23 prici n 238 23 Conta 268 7 1915 268 25 1915 ‘336 2 CLXXXIX Să sc cetească 1546 (7054) Mai 13 pag. 25. 14 planşa las Neagul Bârlăleşti imitaţia Cetăţuc au ce-au 283-288 pricina Canta 1815 1816 exc