DESCÂNTECELE MANUSCRISE ROMÂNEŞTI (SECOLELE AL XVII-LEA - AL XIX-LEA) LES CHARMES ROUMAINS MANUSCRITS (XVII-XIX6 SIECLES) EMANUELA TIMOTIN DESCÂNTECELE MANUSCRISE ROMÂNEŞTI (SECOLELE AL XVII-LEA - AL XIX-LEA) Ediţie critică, studii lingvistice şi filologice EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 2010 Copyright © Editura Academiei Române, 2010. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. Adresa: EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5 050711, Bucureşti, România Tel.: 4021-3188106, 4021-3188146, Fax: 4021-3182444 E-mail: edacad@ear.ro Adresa web: www.ear.ro Referenţi: acad. Marius SALA, Alexandru MAREŞ Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României TIMOTIN, EMANUELA Descântecele manuscrise româneşti: secolele al XVII-lea - al XlX-lea / Emanuela Timotin. - Bucureşti: Editura Academiei Române, 2010 ISBN 978-973-27-1891-9 398.3(498) Redactor: Adriana GRECU, Ana BOROŞ Tehnoredactor: Daniela FLORESCU Coperta: Mariana ŞERBĂNESCU Bun de tipar: 15.03.2010 Format: 16/70 x 100 Coli de tipar: 24,25 C.Z. pentru biblioteci mari: 091 (498) «16 : 18» C.Z. pentru biblioteci mici: 091 c ms. rom. BAR 5614 lr Dăscântec dă brâncă Să scrii aceste, făcând cruce, şi aceste mai gio.v arătate, scriindu-le înapoi omului, luând crucea să zică: „Preste ţâţa muierii cea coprinsă de brâncă, apă din izvoru/ tău s-au vărsat, Fecioară Stăpână, şi îndatăşi prin vărsare au încetat patimile cele de moarte aducătoare şi s-au cunoscut că au ieşit brânca cu adevărat”. 347 CI CRV 566 (unicat); Molitvelnic Râmnic 1793 coperta I interioară Molitva de brâncă Preste ţâţa muierii cea coprinsă de brâncă apă din izvoru/ tău s-au vărsat, Fecioară stăpână, şi îndatăşi prin vărsare au încetat patimile cele de moarte aducătoare şi s-au cunoscut că au ieşit brânca cu adevărat. Ieşi, brâncă, şi de la robu lui Dumnezeu (cutare), în numele Tatălui şi a/ Fiiului şi al Sfântului Duh, amin. 348 Cil ms. rom. BAR 1262 16v Descânticu/ de cârtiţă S-o ni ca/, s-o mânicat, moaşa sărea1 duminică diminiaţă, masă mare facut-au şi pe mai tot sătenii, toi poporănii, şi toţ şărpii, şi toţ bălaurii, şi toate ciocârliile, şi toate anghiriile, numai pe cârtiţă n-au chiemat-o, cârtiţa de ciudă s-au uscat ca alunu din gara?. 1 Scris: ci^ka. 349 CUI ms. rom. BAR 5706 114v Descântec de cârtită t „Sinicatu-m-am, mânicatu-m-am, astăzi, sfânta duminică dimineaţă, să curăţu pe (cutare)1 de cârtiţă cârticioasă, de cârticioasă crăpăcioasă, de cârtiţă vermănoasă, de cârtiţă căprească, de cârtiţă văiască, de cârtiţă căiască, de cârtiţă diholească, de cârtiţă măgărească, de cârtiţă cătrească, de 99 de feliuri de cârtiţă, să rămâie curat, luminat, ca soarele în sănin, ca argintul strecurat, ca maică-sa ce au făcut-o, ca Dumnezeu ce au lăsat-o”. Aceasta să descânţi în ceară şi în păr de la ace/ bolnav, însă duminică dimineaţa până a nu răsări soarele, apoi iară? să mai zici pe urmă: 115r „Cum// să topeaşte ceara de faţa focului, aşa să se topască cârtiţele până în ceea duminică. Şi cum să zgârceaşte părul de faţa focului, aşa să se zgârcească cârtiţele până în ceea duminică, până atunci şi nici până atunci să nu ajungi, ci cât de degrabă să pei”. 1 Parantezele sunt notate de scrib. 350 CIV ms. rom. BAR 2980 14r Descântec pentru cârtiţă Sinicatu-m-am, mânecatu-m-atw astăzi, în sfânta duminică dimineaţă, să 14v curăţăsc pre (cutare)1 de cârtiţă cârticioasă, de cârticioasă crăpă/cioasă, de cârtiţă viermănoasă, de cârtiţă căprească, de cârtiţă văiască, de cârtiţă căiască, de cârtiţă biholească, de cârtiţă măgărească, de cârtiţă chitrească, de 99 de feliuri de cârtiţă, să rămâie curat, luminat, ca soarele în sănm, ca argintul strecurat, ca maica sa ce l-au făcut, ca Dumnezeu ce l-au lăsat. Aceasta vei descânta în ceară şi în păr de la acel bolnav, duminică dimineaţa, până a nu răsări soarele, apoi iarăş să mai zici pe urmă: „Cum să topeşte ceara de faţa focului, aşa să se topască cârtiţile până în ceea duminică. Şi cum să zgârceşte părul de faţa focului, aşa să se zgârcească cârtiţile până în ceea duminică, până atuncea şi nici până atuncea să ajungă, ci cât mai de degrabă să pei”. 1 Parantezele sunt scrise de copist. 351 CIX ms. rom. BAR 2980 13v Descântec de bubă rea Plecat-au (cutări)1 pre caii pre cărări, iară când au fost la mijloc de caii buba l-au întâlnit, buba cu săgetură, buba cu pocitură, buba cu întâlnitură, bubă albă, bubă neagră, bubă vânătă, bubă cu 99 de junghiuri, bubă armenească, bubă jidovească, bubă ţigănească, bubă rumânească, (cutare)2 s-au plâns’ şi s-au văieta/ cu glas mari până în ceriu şi cu lacrămi până în pământ, dar niminea nu-1 auzea, numai Maica Precesta din ceriu îl auzea, pe scări de aur să scoborî, de mâna dreaptă îl luară şi-l întrebară: - Ci te plângi şi te olicăieşti? Cel bolnav zice: - Cum nu mă voi plânge şi nu mă voi olicăi? Maica Precesta de mâna dreaptă îl lua, pre cărare dreaptă îl îndrepta, la (cutări)2, la cel ce descântă duce-te-i, cu limba ţ-a descânta, cu mâna ţ-a lua, cu fum de petică te va afuma şi vei rămânea cura/, lumina/, ca argintu/ ce cura/ şi ca aurul cel strecura/. Şi să fii cura/, lumina/, precum Domnul te-au lăsa/. 1 Cuvânt scris între paranteze, şi marcat prin expunctaţie. 2 Parantezele aparţin copistului. 356 CV ms. rom. BAR 1262 85v Descânte de udmă cu o cute hierbinte Făcând cruce peste udmă de 9 ori, zici de 9 ori aceste cuvinte. Udmă înuimată, încalecă pe lopată şi te du la mare, be apă de mare şi ic.y la soare şi crapă ca o ciucoare. Cutare purces-au pe cale, pe carare, când au fostu la mijloc de cale tumpunatu-l-au1 samcă niagră, samcă pin somnu, samcă pin didiochiiu, samcă pin foame2, samcă pin sete, samcă pin 99 de niamuri şi came i-au mâncat şi sângele i-au băut, ochii i-au împăijinii. 86r Ic.y din faţa obrazului şi din zvârcu/ nasului şi te du în poalele codrului// şi în ţâţăle ciutelor. [,..]3 pe carare căinându-să şi văicărându-să , nici un în samă nu băga, că Maica Precista liac ţ-a da din naltu/ ceriului, şi t-a duce la Andrei4 şi ţ-a cânta şi ţ-a descânta cu 3 paie de la mături părăsâte şi Maica Precista din naltu/ ceriului liac ţ-a da. Şi aşa îi descânţi de 9 ori cu 3 paie de mături împungând todiauna în puţin<ă> untură şi apoi cu untura cee să-/ ungă în 3 locuri. Să descântă întâi în fundu/ casăi, al doile5 în mijlocu/ casăi, al treile6 la uşă în tot locu/ zice acest descântec tot. 1 Scris: măiwnăHiHii'S/u's. Altă interpretare: tumpinatu-l-au. 2 Scris: 3 Jumătate de rând deteriorată. 4 înaintea acestui cuvânt a fost scris: K$mApe, apoi a fost tăiat. 5 Scris: 2ne. 6 Scris: 3ne. 352 CVI ms. rom. BAR 3614 67v Descântec de mărini/ Mărinu din dinţi, mărinu din falei, mărinu din limbă, mărinu de supt limbă, din criirii capului, din auzu/ urechilor1, din viderile ochilor, din picioarile lui, borheile lui, din rărunchii lui, din peptul2 lui, mărinu din coşul3 lui, din maţile lui, din mairile lui, din plămânile lui, din here lui, din inima lui, să chei, să răschei, ca spuma de mare, ca roa de soare, atâta să rămâie, cât un grăunţu de mac, în patru dispicat, cutare să rămâie curat, luminat, ca maica sa ce l-au făcut. Şi să iei o mătură, să pui un cuţit în mătură, a/ doile să pui lapte de sămânţă de cânepă în ulcică şi să pui deasupra mătura şi să zici descântecu/ de 9 ori şi apoi să dai să beie ace/ bolnav de boala aceasta. 1 Scris: ăpei;i'nrtw^. 2 Scris: nenm. 3 Scris: kouj. 353 CVII ms. rom. BAR 3479 125v De bube rele şi de dălac Bubă vânătă, bubă roşiie, bubă neagră, bubă galbenă, bubă verde, bubă albastră, bubă delac, bubă băşicată, tu, bubă veninată, tocpsicată, buba cailor, buba oilor, buba porcilor, buba găinilor, bubă turcească, bubă nemţească1, bubă ovreiască, bubă tătărească, noozeci şi noo de bube, buba bubelor, muma ciumelor, să işiţi de la cutare, din inima cutăruia, cu noozeci şi noo de junghiuri, cu noozeci şi noo de steaguri, din pământ ieşi, în pământ să ieşi, că cu usturoi t-oi ustura, cu sarea t-oi săra, de <...>2 t-oi pleca, cu cuţitu/ ti-oi tăia, rădăcina ta ţi-oi usca, dacă 1-ăi junghiia şi 1-ăi mai venina, vedea-oi ce ţi-oi mai făcea. Să rămâie cutare curat, luminat, ca pola Maichii Precesti şi ca argintu/ strecurat. De 3 ori, cu cuţit, cu usturoi şi sare. 1 Scris: Heiiou’tcK'k. Lecţiunea nepoţească pare greu comprehensibilă în acest context. 2 Cuvânt neidentificat. 354 CVIII ms. rom. BAR 5706 69v Descântec de bubă rea Trecut-au (cutare)1 pe cale, pe cărare, iară când au fost la mijloc de cale, buba 70r l-au// întâlnit, buba cu săgetătură, buba cu pocitură, buba cu întâlnitură, bubă albă, bubă neagră, bubă vânătă, bubă cu 99 de giunghiuri, bubă armenească, bubă jidovască, bubă ţigănească, bubă rumânească. (Cutare)1 s-au plâns şi s-au văietat cu glas1 mare până în ceriu şi cu lacrămi până în pământ. Dar nimenea nu-/ auzea, numai Maica Preacesta din ceriu îl auzea, pe scară de aur să scoborea, de mâna dreaptă îl lua şi-/ întreba: - Ci te plângi şi te olicăieşti? (Cutare): - Cum nu m-oi plânge şi nu m-oi olicăi? Maica Preacesta de mâna dreaptă îl luo, pe cărare dreaptă îl îndrepta: 70v - La (cutare), la ce/ ce descântă duce-te-i,/ cu limba ţ-a descânta, cu mâna ţ-a lua, cu fum de peteacă te-a fuma. Şi-i rămânea curat, luminat, ca argintu/ ce/ curat, ca aura/ strecurat. Şi să fii curat, luminat, după cum Domnu/ te-au lăsat. 1 Parantezele aparţin copistului. 355 cx ms. rom. BAR 5706 1 \T Descântec de beşica cea rea Sinecatu-m-am, sculatu-m-am. mânicatu-m-am în zioa de duminica mare dimineaţa, masă mare facut-am. poftit-am pe toate zgăibuţile, pe toate bubuţile, iară pe beşica cea rea n-am poftit-o, iară ea foarte tare s-au supărat şi la cutare1 s-au iscat, dar eu cu mătura am măturat-o şi descântec i-am descântat: „Ieşi, beşică beşicată, beşică albă, beşică vânătă, beşică neagră, beşică prin dedeochi, beşică prin racnă, beşică di 99 de feliuri şi di 99 de neamuri, tu ieşi din 117v umerii obrazului, din faţa obrazului,/ din rădăcina măselelor, din crierii capului, din toate încheiturile omului”. Eu i-am dăscântat, rădăcina i-au săcat, cutare1 au rămas' curat, luminat, ca argintu/ strecurat, ca maică-sa ce l-au făcut, ca Dumnezeu ce l-au zidit, să nu rămâie beşică de leac, cât un hir de mac în patru despicat, în mare2 aruncat. Ori în ce zi descântă, însă luni, miercurea, vinerea dimineaţa. 1 Cuvânt scris între paranteze. 2 Scris: iwap-k. 357 CXI ms. rom. BAR 2980 13V Tot descântec pentru beşica cea rea Sinicatu-m-aw, sculatu-m-a/w, mânecatu-m-am în zioa de dumineca mare dimineaţa, masă1 mare facut-aw, poftit-am pe toate zgăibuţile, pe toate bubuţele, iară beşica2 ce rea n-am poftit-o, iară ea foarte tare s-au supărat şi la (cutare) s-au 14r iscat, dar eu cu mătura// am măturat-o şi descântec i-am descântat: „Ieşi, beşică beşicată, beşică albă, beşică vânătă, beşică neagră, beşică prin dedeochi, beşică prin rahnă, beşică de 99 de feliuri şi de 99 de neamuri, şi ieşi din umerii obrazului, din faţa obrazului, din rădăcina măselilor, din creierii capului, din toate încheiturile omului, eu i-am descântat, rădăcina i-au săcat, (cutări) au rămas1 curat, luminat, ca argintul strecurat, ca maica sa ce l-au făcut, ca Dumnezeu ce l-au zidit, să nu rămâie beşică de leac, nici ca un fir mac în patru dispicat, în mare3 aruncat”. Aceste să descântă lunea, miercurea şi vinerea, tot dimineaţa. 1 Scris: MApit. 2 Scris: neuiHKA. 3 Scris: MApii. 358 CXII ms. rom. BAR 3944 82v De izdat Izdate, blestemate, du-te din inimă, din trup, de unde eşti aciuoat, de unde eşti încuibat. Fugi, du-te! Să mai vii când o purta ursu cur de lup şi lupu cur de ursu, atunci, nici atunci. Leac să fie din gura mea şi di la Maica Precesta. 359 CXIII ms. rom. BAR 4743 177r De apuca? de copii descântecu Să-/ tragă1 pe spate, pe la şale au cu untu, au cu untdelemnu şi când îi va trage să zică2 den gură3 acestu dăscântec: „Pe cale, pe carare4, un ceas rău îl întâmpină (pe cutare5) <...>6 numele copilului. Maica Precistaî/ auzi şi din braţe i-1 luă, în lapte dulce îl scălda, în foi de 177v mur îl înfăşă, în bra/ţele lui Hristos îl dete şi el îi grăi: - Tu, ceas1 rău, ce-ai vut, înainte (cutăruia)7 de te-ai8 potrivit, în braţe l-ai strânsu, de falei, de rănichi l-ai apucat, să-ţi iei strânsurile, apucăturile. Voi, leilor, paraleilor, vă duce/ la fetele9 împărăteşti, că vă aşteaptă cu mesile întinse, cu făcliile aprinse, cu paharăle pline10, să vă priimească, să vă odihnească, (că cutare5) 178r nu vă poate// odihni. Anud\ Acestu descântec să dăscântă dă 3 ori11 când o să-/ scalde îl zice o dată, ţiindu-/ în mână şi-/ trage lângă albie cu scăldătura şi-/ pui în apă şi ia şi 2 pieptini dă care piaptănă câlţii şi cum şade copilu/ în albie în scăldătură să-i de pe apă de jur împrejuru/ copilului, încleştându-i şi dăscleştindu-i în apă şi luând apă cu 178v pieptenili şi aruncând12 pe copi/ şi să zică dăscântecu/ de 2 ori9 să să împlinească,/ de 3 ori şi să ia copilul den scăldătoare. 1 Scris: mpAr. 2 Scris: 3mk. 3 Scris: r$p. 4 Scris: KitpAp'b. 5 Scris: K^niApL. Parantezele aparţin copistului. 6 Cuvânt neidentificat. 7 Parantezele îi aparţin copistului. 8 Scris: meu 9 Scris: <ţ>emeA’L. 10 Scris: iiahn. 11 Scris: op. 12 Scris: AphHifkHA. 360 CXIV ms. rom. BAR 1155 191v Pentru disfacut de dragu Heru di găsi/ să pui în foc şi apă neîncepută şi să pui pe fiindu/ cofai şi să zici: „Cum să stânge heru/ acesta în apă, aşa să să stângă focu/ cutăruia1 din inimă, din gându/ meu. Cum au şezut acest feru uitat şi prăpădit, aşa să uit eu pe cutare1, să nu-m pociu aduce aminte de dânsa şi de dragostile ei şi de numele ei. Cum un uit eu urma me, aşa să uitu eu pe cutare1 şi cânt/ m-oi întuma eu la urma me să o caut, atunce să să întoarcă gându/ meu la cutare şi inima me. Şi să nu mai ţii înapoi şi de 7 ori să sorbi apă şi să speli inima. 1 Scris: :k:. 361 CXIX ms. rom. BAR 1123 38r De cei răi la dobitoc 38v Cum vi1 l-ar chema pe dobitoc/ pe numele său2, orce va fi, luândă călămările sau cuţitu său, să înceapă a descânta ori în grăunţă, ori pe păr zicând: „Purceasă, purceasă murgu gras1 şi frumos. pe cale, pe cărare, iar cei răi galbini, albaştri, negri, roşii, vineţi, mahărâţi, sânjinii, albi l-au întâmpinat, vinile i-au încordat, maţăle i-au turburat, sângele i-au închegat. Iar Maica Sântă Mărie au auzitu: - Ce văcărezi, ce te mişălezi? - Cum nu m-oi văicăra, cum nu m-oi mişăla? Că cei răi galbi mă întimpină, vinile me-au încordat, maţăle me-au turburat, sângele me-au încordat. Iar Maica Sântă Mărie di gură au grăit: 39r - Au, rău dă voi, cei// galbini, roşii, pe murgu/ să-/ lăsat gras1 şi frumos, ca argintu/ curat, ca îma ce au lăsat, ca un fir de mac, să nu rămânet de leac”. 1 Scris: ee. 2 Scris: ca8. 366 cxv ms. rom. BAR 1201 3r Pentru dragostele 3V Her de găsi/ să pui în foc şi apă/ neîncepută şi să pui pe fundu/ cofii şi să zici: „Cum să stânge heru/ acesta în apă, aşa să să stângă focu/ cutăruia1 din inimă, din gândul mieu. Cum au şezut acest hei2 uitat şi prăpădit, aşa să uit3 eu pe cutare1, să nu<-mi> pociu aduce aminte de dânsă şi de dragostele4 ei şi de numele ei. Cum Im uit eu urma me, aşa să uitu eu pe cutare1 şi când m-oi întuma eu la urma me să o cautu, atunce să-m5 întorc gândul meu la cutare şi inima mea. Şi să nu mai ţi înapoi şi de 7 ori să sorbi apă şi să speli inima. 1 Scris: k:. 2 Scris: ^6p8A. Altă interpretare: heru. 3 Scris: §Hme. 4 Scris: rpzirocmerte. 5 Scris: citAVk. 362 (XVI ms. rom. BAR 4917 5r Discântic di ursâtă Purces-au cutare1 di la casa lui, di la masa lui, grasă şi frumoasă, când fii la mijloc di cale întâmpinatu-au (zici di a/ doile sau di al treile)2 fimei aursâtii (cutare)2, cu cuţâte, cu frigările, cu giunghiurile, cu durerile, cu cuţâtile o tăiat-o, cu frigările o frigărit-o, cu giunghiurile o înjunghet-o, cu o mare dureri o dumt-o, pin criirii capului, pin sfârcu/ nasului3, pin faţa obrazului, pin gât, pin pept, pin spati, pin rânzi, pin osânzi, pin bairili inimii, pin inimă, pin şăli, pin pântici, pin naştiri, în pământ o trântit-o, sângile i-o băut, faţa i-o veştejit, şi ca un mort o lasat-o pi pământ4. Tare striga şi să văita, nimi n-o văzut-o, nimi nu o auzit-o, numai Maica Precista, din poarta ceriului auzâtu-o, pi scară di argint scoborâtu-s-au, cu câigi di aur sprijânitu-o, din gură sfântă întrebatu-o şi toate ştiutu-l-o şi cutare1 jăluitu-s-o şi toati di mai sus1 spusu-le-a, iar Maica Precurată zisu-i-au <...>5 cutare dăscântător6 mână bună, limbă uşoară7 şi cuţâtile şi sfredelite în mâna driaptă li-au luoat, şi giunghiurile şi durerile în mâna stângă li-au apucat, şi la a noua8 sau a treia fimei a 5V ursâtii/ tale cutare1 a alerga, cu cuţâtile a tăie-o, cu figările a frige-o, cu giunghiuri şi cu dureri a înfoca-o, pin toate încheieturile, pin toate ciolanile, di cap a amejî-o, di ochi a chiorî-o9, di urechi a surzi-o, din inimă a rupi-o, mânule-i li-a10 lega, la spate-i li-a7 întuma, picioarili-i li-a împiedeca11 * *, în pământ o a îngropa12, şi di nimic pi pământ ai13 fi. Iar pintru cii cutări1 la Maica Precista a fi rugătoare şi-i rămânea curată, luminată, ca di Dumnezău lasată şi di Maica Precista apărată şi ca din maica ta născută, şi răul tău şi durerile, junghiurile şi toate <. ..>14 s-or faci cât un fir di mac, pişti trii mări aruncat, şi tu îi fi curat, luminat, ca argintul strecurat, ca soarile însăninat, amin, amin, amin. 1 Cuvântul este încadrat intr-un chenar. 2 Parantezele aparţin copistului. 3 „Pin sfârcul nasului” este scris interimar. 4 De la „în pământ o trântit-o” până aici scris lateral. 5 O treime de rând nedecifrabilă. 6 Fragmentul „cutare dăscântător” scris între paranteze. 7 Fragmentul „mână bună, limbă uşoară” scris interliniar, deasupra lui „cutare dăscântător”. 8 Scris: 0oa. 9 Scris: KÎ'pko. 10 Scris: ama. 11 Scris: ^iwaagka. 12 Scris: rprpoiiA. 13 Foarte posibil, înainte mai este un cuvânt, dar literele sunt îngroşate şi ilizibile. 14 Cuvânt nedescifrat. 363 CXVII ms. rom. BAR 5706 115r De cel peri/ descântec1 Sinicatu-s-au, mânicatu-s-au (cutare)2, adecă ac el bolnav pe cale, pe cărare, când la jumătate de carare cel perit întimpinatu-l-au, în gât iscatu-s-au, în măsele, 115v în dinţi, în cap, în faţă, în crierii capului, a junghiia înjunghiiatu-l-au, a săpa/ săpatu-l-au, a stura usturatu-l-au. Nimenea nu l-au auzit, nimenea nu l-au văzut, numai Maica Domnului din poarta ceriului: - Ci te mişăleşti, ci te văicărezi? - Cum nu m-oi mişăla, cum nu m-oi văicăra? Că am purces pe cale, pe cărare, dimineaţa3, curat şi preacurat, astăzi marţi4. Când au fost la mijloc de cale, cel perit întâmpinatu-l-au, în gât, în faţă, în dinţi, în măseale, în crierii capului iscatu-s-au. - Nici te mişăla, nici te văicăra, că (cutare)2 ţ-a descânta şi Maica Precesta 116r leac ţ-a da, cu sapa l-a săpa, cu lopata l-a arunca//, cu mătura l-a mătura, cu mâna dreaptă l-a lua, în marea neagră l-a arunca, acolo să cheaie, să răscheaie, să nu rămâie de leac, cât un grăunte de mac, iară (cutare)2 să rămâie curat, luminat, ca soarele în săni«, ca argintu/ strecurat, după cum maică-sa l-au făcut şi după cum Dumnezeu l-au zidit. 1 Scris lateral: Altul. Să descântă însă marţi. 2 Parantezele aparţin copistului. 3 Cuvânt scris interliniar. 4 Astăzi marţi scris interliniar. 364 CXVIII ms. rom. BAR 2980 14v Descântec pentru cel perit Sinecatu-s-au, mânecatu-s-au (cutare)1, adecă acel bolnav, ci zice pe nume, pe cale, pe cărare, când la jumătate de cărare cel perit întimpinatu-l-au, în gât iscatu-s-au, în măsele, în dinţi, în cap, în faţă, în criirii capului, a junghiia înjunghiiatu-l-au, a săpa săpatu-l-au, a ustura usturatu-l-au, niminea nu l-au auzit, numai Maica Domnului din poarta ceriului: - Ci te mişălăşti, ce te văicăreşti? - Cum nu m-oi mişăla, cum nu m-oi văicăra, că am purces pe cale, pe carare, 15r astăzi marţi dimineaţa, curat şi preacurat, când au fost la mij//loc de cale, cel perit întâmpinatu-m-au, în gât, în faţă, în dinţi, în măsele, în criirii capului iscatu-s-au. - Nici te mişăla, nici te văicăra, că (cutare)1 ţ-a descânta şi Maica Precesta leac ţ-a da, cu sapa a săpa, cu lopata l-a arunca, cu mătura l-a mătura, cu mâna dreaptă l-a lua, în marea neagră l-a arunca, acolo să chei, să răschei, să nu rămâie de leac, cât un grăunte de mac, iară (cutare)1 să rămâie curat, luminat, ca soarele în sănin, ca argintul strecurat, du cum maica sa l-au făcut şi după cum Dumnezeu l-au zidit. 1 Parantezele îi aparţin copistului. 365 cxx ms. rom. BAR 3479 125r Descântec de cuţit pus de om Să descânte de 9 ori: „Tu, căţea scoruşă şi moruşă, ce umblă din casă în casă şi din uşă în uşă şi din masă în masă şi din coş în coş şi din prag în prag. Pă mine vecinele cutăruia - să pomenească cel bolnav aici - m-au mânat, cuţit în inima lui i-am băgat, l-am bolnăvit, l-am speriiatu, l-am bucurat. Săi, ucigă-te crucea, săi în poet, din poet săi în tindă, din tindă săi în casă, din casă săi după sobă, după sobă săi în căpesterea cu pielmut, din căpesterea cu pielmut săi în doniţa cu apa, din doniţa cu apă sai în oala cu fasolea, din oala cu fasolea sai în masă, din masă sai în cea cofa1, din cea cofa1 sai în lingură, din lingură bine te găsii, bine te înnimerii, că oi să mă duc la târgu să cumpăr nouă cu[ţit]e cu nouă ascuţite, că voi mi-aţi pus unu şi eu vă întorc două, voi mi-aţi pus [două], eu vă întorc patru, voi mi-aţi pus patru, eu vă întorc şase, voi mi-aţi pus şase, eu vă întorc opt, voi mi-aţi pus opt, eu vă întorcu zece, din zece nu va mai tre, să rămâie cutare curat, luminat, ca argintut strecurat, ca poala Maichi Precestii”. 1 Scris: KA<ţi>. 367 CXXI ms. rom. BAR 3479 125r De cuţi/ din iele când este De dimineaţă mă sculai, la târg plecai, fier luoai, la ţigan plecai, ţiganu dormit găsii, corb pasăre neagră auziiu, la ţiga/? veni, în oraşi plecai, ţiganu deştept de cuţit să apucă. „Nu fac cuţit de lemne şi de surcele, ci fac cuţit de iele, să iasă cuţitu/ cutăruia, să iasă din inimă - şi de-a rând să să pomenească toate ale trupului bolnavului -, să să ducă unde coco.y nu cântă, unde popă nu toacă, unde sapă nu sapă, că acolo sânt mese întinse, făclii aprinse, pahare pline, bucate bune, să bea şi să mănânce, să lase pă cutare curat, luminat, ca poala Maichi Precesti, ca argintul strecurat”. Să-/ descânte de 3 ori. 368 CXXII ms. rom. BAR 3479 125r Tot din cel cutit » De o fi cuţit de la Dumnezeu, Dumnezeu să ne ierte, de o fi de la mână de om, Dumnezeu să ne ierte, de o fi de la sfinte, Dumnezeu să ne ierte. Să iasă cuţitu/ din inima lui, din ficaţi lui şi din tot trupu/ lui, să să ducă unde cocoş' nu cântă, unde sapă nu sapă, unde popă nu toacă. Să sculară junghiurile împărătesele, acasă veniră, să gătiră, să premeniră, la biserică plecară, să închinară, să rugară, mătura în mâini luoară, pă cutare îl măturară, îl uşurară, de toate cuţitele îl uşurară, lăsară pe cutare curat, luminat, ca poala Maichi Precesti şi ca argintul strecurat. Iarăşi de 3 ori să descânte cu cuţit cununat şi pă bolnav cu şi în apă neîncepută şi să-i dea să bea 3 şi să-i ude pă trup. 369 I ms. rom. BAR 447 76r [,..]how şi Misahom şi Avednag! Oprescu-te, diavole, cu cele doa lumiri ce-au facutu Domnu/, soarele dzileei şi lura nopţiei, să n-aibi puteare a strica nemică1 în creştiri! Oprescu-te, diavole Sătanu, cu herovimii şi cu serafimii lui Isus Hristos şi cântarea netăcută şi cu al nostru glasu! Să ne fie de folosu2 şi de ispovedanie şi acum şi pururea şi în vecie de veacu, ami«! 1 Scris: nsmmki». 2 Scris: 4>wa8c8. 237 II ms. BCU Cluj 2267 54r Rugăciune când vine grindine Cu adevărat cuvioase şi dirept înfrâmşcţai şi svinţitoriu Domnul nostru Isus Hristos, cela ce au pus pe arhanghel Gavriil să străjuiască râurile apelor, cum diavolu/ să n-aibă puteare spre ape. Dumnedzău au venit cu laudă şi cu putearea 54v Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svânt, ca să lunge pre diavolu/ de la izvoarăle/ apelor, cu Svânta Troiţă, cum diavolul să n-aibă puteare spre ape. Opreascu-te, diavole, cu Dumnedzău cel viu şi adevărat! Opreascu-te, diavole, cu toţ1 svinţii îngeri, ceia ce i-au făcut Dumnedzău! Opreascu-te, diavole, cu 4 unghiuri a ceriului! Opreascu-te, diavole, cu 4 evanghelisti: Matei, Marco, Luca, Ioa«, ceia ce ţin ceriul şi pământul! Opreascu-te, diavole, cu cetatea cea mare a Ierusalimului şi cu toţ2 55r direpţii ce odihnesc într-însa! 0//preaseu-te, diavole, cu Dumnedzăul nostru şi cu preacurata Mariia, maica svinţiei sale, ce o au logodit Iosif! Opreascu-te, diavole, cu 12 apostoli! Opreascu-te, diavole, cu 16 proroci! Opreascu-te, diavole, cu prorocul lom Botedzătoriu/ Domnului nostru Isus Hristos! Opreascu-te, diavole, cu 318 de părinţi svinţi din Nechiia, ca să n-aibi tu puteare spre osteneala şi holdele cre[ştini]lor a le zdrobi! Opreascu-te, diavole, cu 4 râuri de ape svinte ce ies din raiu ublând 55v cuprindzând/ toată lumea, Fisonu/, Gheonu/, Tigăru/, Efratu/, ca să n-aibi tu putere spre osteneala [...] [hţoldele creştinilor a le zdrobi! Opreascu-te, diavole, cu arhanghelii şi îngerii Domnului nostru Isus Hristos! Opreascu-te, dia[v]ole, cu Naşterea lui Hristos! Opreascu-te, diavole, cu Botedzu/ lui Hristos! Opreascu-te, diavole, cu Tâmpinarea Domnului! Opreascu-te, diavole, cu Inviiarea lui Lazar! [Opreas]cu-te, diavole, cu Duminica Florilor! Opreascu-te, diavole, cu 12 viniri! Opreascu-te, diavole, cu 56r răstigni//rea lui Hristos! Opreascu-te, diavole, cu Inviiarea lui Hristos! Opreascu-te, diavole, cu svântă înălţarea Domnului! Opreascu-te, diavole, cu Preaobrajeniile, dzua închipuirii svinţiei sale! Opreascu-te, diavole, cu putearea cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci, ca să n-aibi tu putearea a ucide holde şi agonesita creştinilor! Opreascu-te, diavole, cu trei svinţi prunci, Sedra/i, Misah, Enden[a]go! Opreascu-te, diavole, cu doao lumini mari ce le-au făcut Dumnedzău de luminiadză ceriul şi 56v pământul,/ soarele dzilei şi luna nopţii, ca să n-aibi tu putere a ucide holdele creştinilor! Opreascu-te, diavole, cu toi heruvimii şi serafimii a lui Isus Hristos, Dumnedzău/ nostru şi cu cântarea or cea neîncetată, că a lor easte ţinearea şi mărirea, cu preasvântul, bunul şi de viaţă făcătoriul tău Duh, acmu şi [puţrurca şi în veacii vecilor, amin. 1 Scris: moiţk. Altă interpretare: toţi. 238 III ms. rom. BAR 5910 Coperta I interioară Oprăscu-te, diavole, şi te cuntinescu cu Dumnezeul ce/ viu şi adevărat! Oprescu-te, diavole1 şi Satano2, cu 4 unghiuri ale ceriului şi te cuntenescu, diavole3, cu 4 evanghelişti, <...>4 Maftei5, Marcu, Luca şi Ion, ce ţin ceriul şi pământul! Oprescu-te, diavole, cu cetate ce mare a Ierusalimului gătată de Dumnezeu şi cu toţi sfinţi ce să <...> într-însa. Oprescu-te6, diavole1, cu7 preacurata Mariia, maica Domnului nostru Isus Hristos, care au sf[ă]râmatu putere ta ce deşartă şi te [cun]tesc, davole, cu 16 proroci [...]. 1 Scris: acVaboac. 2 Scris: caiuono. 3 Scris: AeVeorte. 4 Cuvânt neidentificat. 5 Scris: AAa<|><|>iiicii. 6 Scris: OnpecK'kme. 7 După acest cuvânt a fost scris, la capăt de rând: mo. 239 IV ms. BCU Cluj 3137 208r Rugăciunea la întoarcerea de grindină Dzici: „Domnului să ne rugăm!”. Oprescu-te, diavole, şi te cuntenesc cu putearea Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Sfanţ, ca să n-ai tu puteare spre ţarinele şi 208v spre agonisita creştinilor a o zdrobi! Oprescu-te, diavole, cu/ Sfânta Troiţe! Oprescu-te, diavole, cu 4 evangheleşti, Matei, Marcu, Luca, lom, şi cu 17 proroci şi cu 12 apostoli şi cu 14 patriiarşi, şi te cuntenesc, diavole, cu 40 de mucenici şi cu toţi preapodobnicii! Oprescu-te, diavole, cu putearea sărafimilor, cu îngerii şi cu arhanghelii şi cu heruvimi şi cu toate puterile ceriului! Oprescu-te, diavole, cu 209r preacurată Mariia, maica lui Hristos, carea era logodită cu// Iosif! Oprescu-te, diavole, şi te cuntinesc, Sătano, cu doao lumini mari, soarele dzilei şi luna nopţii! Oprescu-te, diavole, cu 3 sfinţi cuconi, Anania, Azariia, Misail, şi cu patru râuri ce ies din raiu, Tigăru/, Efratu/, Fisonu/ şi Gheonu/! Oprescu-te, diavole, cu Naşterea lui Hristos şi cu Obrezaniia şi cu Botedzu/ lui Hristos şi cu 14 de cuconi! Oprescu-te, 209v diavole, cu Stretenie/ Domnului, dzua cu lumina, ca să n-aibi puteare a sfarma viile şi ţarinele noastre, a creştinilor! Oprescu-te, diavole, cu mucenicu/ Teodor! Oprescu-te, diavole, cu Blagoveştenia Precistei şi cu simbăta lui Lazar şi cu dumineca Florilor şi cu sfintele straste şi cu Sfântă Vinerea! Oprescu-te, diavole, cu sfintele Paşti şi cu toate duminecile preste m şi sfântul mucenic Gheorghe şi 210r înălţarea// [...] 240 IX ms. rom. BAR 5706 56v învăţătură de întoarcerea pietrii Când vei vedea că vine piiatra prin nori sau ploaie mare, îndată să începi a zice: „Dintru început era cuvântu/ şi cuvântu/ era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântu/”. Şi îndată să zici şi molitva aceasta: „Doamne, Dumnezeu/ nostru ce/ mare şi minunat şi mult înfricoşat, care de frica ta toate se tem şi să cutremură, cela ce cu cuvântu/ tău ai legat marea şi adâncu/ l-ai pecetluit, însuţi Doamne şi acum pecetluiaşte şi piiatra aceasta în sânu/ norului acestuia, cu sfântă puterea ta, că sfânt eşti în vecii vcacilor, amin”. 247 L ms. rom. BAR 1320 21r Dăscântec dă mursecătură dă lup Gam1 Cozma, Damiian, dăscântec Maichii Precistii Pasăre vinecioasă pă bucium să puse, buciumul2 săcă, ca băţul3 dă bucium tăia?1 peste gard arunca?, aşa să sece muşcătura dă lup. Şi să ia 3 mlădi? dă alun şi să-i dăscânte în apă neîncepută şi să ude bine la rană şi să-i dea să bea şi va fi leac. Aminu. 1 Sl., în traducere: însuşi. 2 Scris: bSmSm- 3 Scris: b^u 291 LI ms. rom. BAR 3479 125v De şarpe şi de lup dăscântec Luai vadra laură1 şi plecai la fântâna laură, găsii pă Sfc? Sfcretfc? pă fântână întins, cu gura căscată, cu coda încârligată, mânios, întunecos: - Sfe? Sfcrctfc/. ce te-ai în mân ii a/ şi te-ai întopsica?2? - Eu m-am în mâni ia? şi m-am întopsica?2, tu să iei băţi de alun şi boziu cu apă neîncepută şi să-i dai pân gură şi să-/ uzi, că aiest e leacu/ lui. Să rămâie vita cutare sau omu/ cutare cura?, lumina?, ca pola Maichi Precestii, ca argintu strecura?. 3 ori. 1 Scris: rtaSj). 2 Scris: 292 LII ms. rom. BAR 3479 125v Tot de şărpe şi de lup Găinuşă gălbenuşă, pă cer zboră, până ici, până colea, pă piiatră pica, piiatra crăpă, muşcătura de şarpe vindecă, 3 ori. Iar lupu/ să pomeneşte cu lupule urtule: în locu/ unde încape numele şarpelui Sfet Sferetfet sau găinuşă unde să numeşte. 1 Lecţiunea este incertă, cerneala literelor scrise între croşete fiind foarte ştearsă. 293 LIII 156r 156v 157r 157v 158r 158v 159r ms. rom. ISP 34 Descântec de ciumă Amin, amin, leacul1 fiecutărui om. Luo-să fată lată, lată, bobiţată, cu gura sacă uscată, cu gura de ursoaie2, cu colţii de lupoaie, cu limbile de şerpoaie3, cu ochii de viţălăroaie4, cu 9 stri/goi, cu 9 strigoaie5, cu 9 diochitori, cu 9 diochitoare, cu 9 răpitori, cu 9 răpitoare, cu 9 tâmpinători, cu 9 tâmpinătoare, cu 9 pocitori, cu 9 pocitoare, 9 horgoi, 9 horgoaie, cu 9// moroi, cu 9 moroaie6, cu 9 suptori de zină, cu 9 suptoare de dzină, cu 9 cuţite a mână. Ele să luoară pe cale, pe cărare, nime în lume nu le-au7 văzut, fără numai sfântă8 Mărie9 maica sfântă din poarta ceriului/ din scaunu/ lui Simpetriu, pe scară de aur să pogon, înainte le ieşi10 şi le întreă: - Unde meri tu, fată lată bobiţată, cu gura sacă, uscată, cu gura de ursoaie11, cu colţii de lupoaie, cu ochii de viţălăroaie4, cu limbile de şerpoaie12, cu 9// strigoi, cu 9 strigoaie13, cu 9 diochitori, cu 9 diochitoare, cu 9 râvnitori, cu 9 râvnitoare, cu 9 tâmpinători, cu 9 tâmpinătoare, cu 9 pocitori, cu 9 pocitoare, cu 9 moroi cu 9 moroaie6, cu 9 cuţite a mână? - O sfântă Mărie, bine faci că/ ne întrebi, că noi ne ducem la casa cutăruie om, la feciorii lui şi la fetele lui, cu săgeţile să-i săgetăm14, cu cuţitele să-i spintecăm, inima să le luom, sângele să-l bem, came să le mâneăm, vacu/ să le ciuntăm, dzi de moarte să le lăsăm. - O, ba, fată la//tă bobiţată, cu gura sacă, uscată, cu gura de ursoaie11, cu colţii de lupoaie, cu limbile de şerpoaie15, cu ochii de viţălăroaie4, cu 9 strigoi, cu 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 1 Scris: a6k8au. 2 Scris: SpitCOA. 3 Scris: inep'kiiOAA 4 Scris: BHIVkA'kpOAA. 5 Scris: cmpwroAA. 6 Scris: AvopOAA. 7 Scris: A6§. 8 Scris: c<ţ>iNmrk. 9 Scris: AVApae. 10 Scris: auih. 11 Scris: 8pcoe. 12 Scris: uiepnoAA. 13 Scris: cmpiiroAA. 14 Scris: crki/knri>Mrk. 15 Scris: wepnoAA. 294 159v 9 strigoaie, cu 9 suptori de zină, cu 9 suptoare de zină. Sfântă Mărie tare rupsă şi zisă16 maica sfântă: Iată eu te opresc cu înaltu/ ceriului/ şi cu bunul pământului şi cu 99 de mănăstiri sfinte, şi cu 99 de beseareci sfinte, şi cu 99 de călugări şi cu 160r 99 de preuti carii slujesc şi cu 99 de vecernii şi cu 99 de itrose17 şi cu 99 de leturghii sfinte, şi cu Ioan Botezătoriu/ şi cu toţi sfinţi proroci// şi apostoli şi cu ce oprelişte este mai mare din cer până în pământ să stai în loc, că aicea s-au întors' acul tău cu boldu/ în gio.s, ce te du la Neret împărat, că acolo te aşteaptă18 cu 160v mesele19 întinse, acolo să şezi să te odihneşti şi să te cârăveşti20, iar21 casa lui rămâie/ întreagă22, şi sănătoasă ca Dumnezău ce o au dat, amin. 16 Scris: 3MC. 17 Scris: iimpocA. 18 Scris: Aipennrk. 19 Scris: M6CAA6. 20 Scris: K'kp'keeiiiH. Altă interpretare: cărăveşti. 21 Scris: ţapi». Altă interpretare: iară. 22 Scris: +mperk. 295 LIV ms. rom. BAR 1739 24v Răvaşu de friguri Cinstite şi sfinţite Ioane prorocule şi Inainte-Mergătoriule şi Botezătoriule1 Domnului nostru Isus Hristos2, cinstit capul tău atuncea aducându-se în tipsie, cutremur mare s-au făcut şi pre3 toţi cei ce l-au văzut cutrămuru i-au cuprinsă şi zise frigurilor a tri zile şi celor de a patra zi şi celor de toate zilele: „Sfinte Ioane prorocule, dă robului lui Dumnezeu (cutarele)4 sănătate şi bine, că easte miruit şi botezat şi lui Dumnezeu închinat, amin”. 1 Scris: Eomeaeiiiopiorte. 2 Scris: Yce %ce. 3 Scris: iipt. 4 Parantezele nu aparţin copistului. 296 LIX ms. rom. BAR 5188 46v Iar di friguri Isus Hristos1 Sfinte Ioane proorocule şi Mergăătoriule înainte Domnului nostru Isus Hristos, cinstit capul tău tăindu-/ şi în2 tipsie ca o mâncare la cinste şăde, cei ce au văzut şi cei ci auzit şi au crezut şi au mărturisit, surpă di pre dânşii frigurile cele din ceea zi, şi cele din a doo zi, şi cele din a treie zi, şi cele din toate zilele, şi cele din noapte, şi cele din mezu/ nopţii, şi cele din toate nopţile, şi cele din som«, şi cele prin osteneală, şi cele din tot feliu/ şi chipu/, şi zi frigurilor să iasă din robu/ lui Dumnezeu (cutare)3, ami/r. Di doo ori zi însă amin. Isus Hristos1. Şi să le poarte 7 zile la gât şi apoi să le dei pre o apă mergătoare, iară di mare nevoie să le spele cu aghiazmă mare şi să be aghiasma pe nemâncate, foarte bini să fie, curat cu sufletu/ să ia. 1 Scris la mijlocul rândului, în chenar. 2 înainte a fost scris: amn. 3 Parantezele nu aparţin copistului. 301 LV ms. rom. BAR 3944 105v Răvaş tot de friguri Cinstite şi preasfmte Ioane, proorocule mergătoriule şi Botezătoriul Domnului nostru Isus Hristos1, cinstit capul tău ducându-/ în tipsie2 cutremur s-au făcut şi pre toţi cei ce l-au văzut cutremur i-au cuprins şi zise3 frigurilor celor de a treia zi şi celor de a patra zi şi celor din tote zilele: 106r „Sfinte Ioane, dă robului Dumnezău (cutare)4 sănătate şi// bine, că este miruit şi botezat şi lui Dumnezeu închinat, amin”. 1 Scris: Yce \'ce. 2 Scris: minicrne. 3 Scris: 3mc. Altă interpretare: zisă. 4 Parantezele nu aparţin copistului. 297 LVI ms. rom. BAR 1517 43r Ti/ de friguri Ti/. Să scrii la o bucăţică de pâne aşea: <...>'. Să tai ace bucăţică de pâne în trei părţi şi când î/ va prinde frigurile să-i dai bucăţica ce dintâiu să o mănânce şi, de nu-/ va lăsa dintr-aceea, să-i dai şi celelalte pe rând. Să scrii cuvântu/ ce/ mai din jos să-/ dai la bolnav, să-/ spânzure la gât, numai să fiţi amândoi pe nemâncat şi să-/ scrii în zioa care-/ prind. Sfinte Ioane, proroace şi Mergătoriule înainte şi Botezătoriu/ Domnului nostru Isus Hristos, capu/ tău ce/ cinstit în trachină striga şi zbera: „Fugi, fugi, pasarion (?), şi toată boala din robu/ lui Dumnezeu (cutare)1 2. Să stăm bine, să stăm cu fiica lui Dumnezeu. Am in, amin, anim. 1 Cuvinte scrise în greacă, cu litere chirilice. Nu le-am putut descifra. 2 Parantezele sunt scrise de copist. 298 LVII ms. rom. BAR 2226 56v Frigurile 3AKA6NHA W BACm$AA H(WH6H rOCIlOA pABA BJKIIO A/Vh^AHa'. Sfinte Mihaile şi sfinte Ioane Botezătorule şi înainte Mergătorule, au venit Domnu/ Hristo.v. văzându-/ capul în tipsie crezui şi eu, să porunceşti1 2 frigurilor3 5T cele de dimineaţă, de la prânzi4, de la neamiiazi5// de la chindie6, de la apusu/ soareli, de la cină, de la mezu/ nopţii, de la cântarea cocoşilor7, de la vărsatu/ zorilor8, de la răsăritul soareli, să iasă9 10 de la robu li Dumnezeu Mihai. Tată/, Fiiu/, Duhu/ Sfânt, sfântă Troiţă nedespărţită. Isus Hristos mka". 1 în sl.: Blestem în numele servitorului lui Dumnezeu Miliail. înaintea acestei fraze mai este scris un rând pe care nu l-am putut descifra. 2 Scris: nop§H>i6i|iHii. 3 Scris: <ţ>pH|'$pMrte. 4 Scris: np'k!i3HH. 3 Scris: H’bMHiaaHH. 6 Scris: HKHHAH6H. 7 Scris: KOKoiiiHAe. 8 Scris: aoperte. 9 Scris: 6C6. 10 în gr.: victorie. 299 LVIII ms. rom. BAR 270 148r Răvaş de friguri De la Domnul este ajutor robului lui Dumnezău (cutare). Blestemate iezeri şi friguri cu numele Domnului nostru Isus Hristos, blestemate iezeri şi friguri cu numele sfântului Ioan Botezător, blestemate iezeri şi friguri cu numele sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavrilu, blestemate iezeri şi friguri cu numele sfântului Ion mucenic şi al sfântului mucenic Sohain 3 Friguri de nouă neamuri, no n 97r Cinstite Ioane, prorocule şi înainte Mergătorule// şi Botezătorule Domnului nostru Iisusu Hristosu, cinstitu capu tău aducându-1 în tipsie cei iară de lege şi cinstita capul tău au strigata şi au zisu: „Friguri al doilea, friguri al treilea, cele din toate zilele, fugiţi de la robul lui Dumnezeu cutare”. Să stăm bine, să stăm cu frică, amin. Aledar, liiazislea, nomuserli, apcea, ebalt, şegoraba bojii1 (cutare). 1 1 Cuvintele au fost departajate conform grafiei din text. 302 LXI ms. rom. BAR 1739 24r Molitva de friguri Că de la Domnul easte mila şi ajutoriul robului lui Dumnezeu cutarele. Blestemate iezere şi friguri cu numele Domnului nostru, Isus Hristos1. Blestemate iezere şi friguri, cu numele sfântului Ioan Botezătoriul2, blestemu-te, iezere şi friguri cu numele sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, cu mele sfântului Ioan 24v mucenicul şi al sfântului mucenic Sacail Socail Socoil, <....>3/ <...>3 friguri de noao neamuri, bo mwe wiţa h chiic h ciiiaro a^X‘' h npucHO n eob6ckYh b1.kc>iy\ AlWHI|4 1 Scris: Yce \'ce. 2 Scris: EomeaemopAk. 3 Pasaj în slavonă; nu l-am putut citi. 4 SI., în trad.: jn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi acum şi în vecii vecilor amin”. 303 LXII ms. rom. BAR 3944 104v Pentru friguri răvaş Că de la Domnu/ e mila şi ajutoriu/ robului Dumnezău cutare. Blestemate iezeri şi friguri cu numele domnului nostru Isus Hristos1, blestemate iezeri şi friguri cu numele sfântului Ion Botezătoriu/, blestemate iezeri şi friguri cu 105r numele sfinţilor// arhanghili2 Mihail şi Gavril, blestemate iezeri şi friguri cu numele sfântului Ion, mucenic Sohaiw, Sohain, Sohaiw <...>3. Friguri de noo neamuri. Eo havL og<\ n c^emaro AX^npii^iic h bo b6kh bcbom amhni.4 1 Scris: Yce \'ce. 2 Scris: Ap^ANfiMAM. 3 Pasaj în slavonă; nu l-am putut citi. 4 SI., în trad.: jn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi în vecii vecilor amin”. 304 LXIII 168r 168v ms. ISP 34 Aice să ştie cine va scrie frigurile aieste sântu: În vremea a/ceea viind Isus în casa lui Petru1 au văzu?1 pre soacra lui dzăcând de friguri şi s-au atins de mâna ei şi o au lăsa? frigurile. În numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Sfânt, amin. 1 Scris: nempw. 305 LXIV ms. rom. BAR 3218 62v-63r La început era cuvântul1 şi cuvântu/ era la Dumnezeu// şi Dumnezeu era cuvântu/. Izbăveşti, Doamne, pre robu/ tău de frigurile aceştea. In vreme aceea intrat-au Isu.s în casa lui Pătru şi socra lui era zăcând şi aprinsă de friguri şi s-au atin s de mâinile ei şi o au lăsat-o pre dânsa frigurile şi s-au sculat şi i-au slujit lui. 63v Izbăveşti, Doamne, pre robu/ tău de frigurile aceştea./ La început era cuvântul1 şi cu<...>. La început era cuvântlu şi cuvântu/ era la Dumnezeu şi Dumnezeu este cuvântu/ de friguri2. La începutu era cuvântlu şi cuvântlu era la Dumnezeu şi Dumnezeu este cuvântu/ de friguri2. 306 1 Scris: kSbwt. 2 Pentru delimitarea paragrafelor, copistul a scris: XXX. LXIX ms. rom. BAR 2980 3r Pentru friguri în alt feliu Săptămâna Mare, la Joi Mari sara, când să cetesc 12 Evanghelii, să fii în beserică şi să ai o aţă în mână şi cum va ceti preotu/ fieştecari evanghelie îndată să legi un nod pe aţă, la fieştecari Evanghelie. Şi când vei lega nodul pe aţă, încet, să zici: „Nu leg aţa, nici Evanghelile, ci leg frigurile şi lungorile şi farmecele a muierilor, ce me-au dat şi me-au făcut şi leg toate răutăţile şi boalele şi toate durerile şi giunghiurile”. Aceste cuvinte să zici când vei face nodurile la fieştecari nod vei înnoda să zici şi isprăvind 12 Evanghelii de cetit, vor fi şi pre aţă 12 noduri, apoi acea aţă vei pune la gât când vei avea friguri şi vei ţine-o 12 zile la gât. într-acele zile să fii păzit şi curat şi cât vei putea să posteşti şi pe toată zioa şi pe nopte să faci 50 metanii mari, apoi aţa aceea să o strângi şi iarăş când vei mai ave friguri sau altă boală sau 3V giunghi sau când/ vei cunoaşte că eşti adapat cu farmece muiereşti, iarăşi o porţi la gât aicea 12 zile şi să ceteşti cuvintele cel de fap precum arată la fila cu număru/, că apoi toată răutatea şi spurcăciunea şi faptu/ să va curăţi de la tine şi să va duce la muierea aceea cari ţ-au dat faptu/ şi spurcăciunea, de va fi şi murit, pe mormântul ei să va duce şi tu vei rămâne curat şi luminat precum şi Domnul te-au lăsat. 311 LXV ms. rom. BAR 1118 40r Pentru friguri întâiu cânt/ ari1 frigurile cutare2 să zici de 15 ori. Dumnezăule, curăjăşti-ne pre noi, păcătoşii, şi ne miluieşti, ori 15 metanii. Şi făcând corona? să zâci: Doamne, Isuse Hristoase3, cum arată mai gio.v. Şi lăcând-o să zâci: <...>4 Şi apoi: Doamne, Isuse Hristoase2, fiiu/ lui Dumnezău celui viu, ce/ ce eşti îndelungu răbdător şi mult milostiv, ce/ ce ai intrat în casa lui Petru şi fiint/ sora lui Petru aprinsă de friguri mari te-ai5 atin.v de dânsa şi au lăsat pe dânsa frigurile şi ţ-au slujât ţâie6, lui Dumnezău celui viu, fii milostiv şi robului tău (cutare), ca să-/ lasă pre dânsu/ frigurile şi-t va sluji ţâi7, lui Dumnezău celui viu. 1 2 3 4 5 6 7 Scris: apMM. Cuvântul a fost înconjurat de un semicerc scris cu acelaşi tip de cerneală. Scris: Yc \c. Urmează un rând indescifrabil. Scris: men. Scris: ivke. Scris: ivkH. 307 LXVI ms. rom. BAR 5706 57r învăţătură pentru friguri Pentru durearile sfinţilor carii pentru tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi toate durearile noastre le vindecă, iubitoriule de oameni, rugămu-ne ţie. Şi pentru cinstea usnealor a puţului ce le-au adus1 împăratu/ Constantin cu mare cinste şi le-au aşăzat în Ţarigrad în bisearica cea mare în Sfânta Solie şi pentru cinstea sfintei pietri ce ai şăzut, Hristoase stăpâne, cu sfintele picioarele tale de ai vorbit cu samarineanca, care stau puse şi până astăzi în Sfânta Solie, în pridvor, despre răsărit la stânga, aşa, Doamne, împărate sfinte, ajută tuturor celor ce zac de lungoare şi de friguri şi-i vindecă întorcându-i dintru nesănătate întru 57v sănătate şi din scârbă la bucurie, cât şi pre cei ce sânt cuprinşi/ de farmece izbăveşte-i, Doamne, şi-i apără pre toţi cei ce chiiamă sfânt numele Tău. împărate sfinte, Doamne Isuse Hristoase, pentru rugăciunea muceniţii Fotiniei şi ale tuturor sfinţilor tăi, carii pentru tine au pătimit şi ş-au vărsat sângele lor pentru sfânt numele Tău, miluiaşte-i şi-i izbăveaşte pre toţi cei ce zac şi pătimescu de friguri şi de lungoare şi de farmece, ca să se proslăvească prin toţi preasfânt numele Tău, acum şi pururea şi în veacii veacilor, amin. 308 LXVII ms. rom. BAR 2980 2r Doftorie pentru friguri mari Aceste cuvinte care mai jos să arată vei scrie pentru friguri pe o hârtiuţă 2V tropariul sfinţilor 40 de mucenici şi hârtiuţă o vei lega-o la gât 3 zile vei ţinea, apoi/ a treia zi să moi în apă şi cu apa aceea să te speli pe obraz şi pe cap şi pin sin. Apoi acea hârtiuţă să o lepezi pe apă curgătoare. Tropariul sfinţilor 40 de mucenici Pentru durerile sfinţilor carele pentru tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi toate durerile noastre le vindecă, iubitoriule de oameni, rugămu-ne ţie. Şi pentru cinstea usnelor a puţului ce le-au adus împăratul Iustinian cu mare cinste şi le-au aşazat în Ţarigrad, în beserica cea mare, în Sfânta Sofie, şi pentru cinstea sfintei pietri ce ai şăzut, Hristoase stăpâne, cu sfinte picioarele tale, de ai vorbit cu samarineanca, care stau puse şi până astăzi cu mare cinste în Sfânta Sofia în pridvor despre răsărit de-a stânga, aşa Doamne, sfinte împărate, ajută tuturor ce zac de lungoare şi de friguri, vindecă-1 întorcându-/ în sănătate şi din scârbă la bucurii, cât şi pre cei ce sânt cuprinşi de farmece izbăveşti-i, Doamne, şi-i apără pre toţi cei ce chiiamă sfânt numele tău. împărate sfinte, Doamne Isuse Hristoase, pentru rugăciunile muceniţii tale 3r Fotinii şi ale tuturor sfinţilor tăi, carii pentru tine au pătimit, fii milostiv, Doamne,// carii ş-au vărsat sângele lor pentru sfânt numele tău, miluieşti-i şi izbăveşte pre tot cei ce zac şi pătimesc de friguri şi de lungoare şi de farmece, ca să să proslăvească prin toţi preasfânt numele tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, anim. 309 LXVIII ms. rom. BAR 5706 57v în alt fealiu în Săptămâna Mare, la Joi Mari sara, când să cetescu 12 evanghelii, să fii în besearică şi să aibi o aţă şi la fieştecare evanghelie să legi pi aţă câte un nod. Şi până va isprăvi preotu/ de citit 12 evanghelii vor fi şi pe aţă 12 înnodături. Şi aţa aceea să o porţi la gât 12 zile şi în toată zioa să faci rugăciuni cu toată inima cătră Dumnezeu, că te vor lăsa frigurile. Dar aţa pe urmă să o strângi şi iarăş când vei avea boală de friguri vei pune aţa iară? la gât, după cum am arătat mai sus. 310 LXX ms. rom. BAR 5706 57v În alt fealiu Primăvara dintâiu când vei auzi broaştele cântând, îndată să faci trei noduri la bârneţu/ tău sau pe altăceva şi la fieştecare nod să zici: „Nu leg gurile broaştelor, ci leg frigurile”. 312 LXXI ms. rom. BAR 2980 3V Tot de friguri în alt feliu Primăvara, când vei auzi broaştele cântând, să iei o aţă în mână şi să faci 3 noduri la fiştecari nod, să zici: „Nu leg aţa, nici fac noduri, nici nu leg gurile broaşte lor, ci leg frigurile, giunghiurile, lungorile şi toate răutăţile şi farmece muiereşti de me-ar fi da/ vreo muieri rea, le leg ca să fie legate şi pecetluite în veci, iară de mine să nu să atingă nicio răutate sau dureri sau frigură sau giunghiu sau vreo1 spurcăciune de farmece. Eu să rămân sănătos şi curat, luminat precum Domnul m-au lăsa/, ami«”. 1 Scris: BpeS. 313 LXXII ms. rom. BAR 4903 23v Descântic di lângoare Să să descânţi luni, miercuri şi vineri. Ami«. Cozma, di ami«. Vinit-a o zare, luat-au o lângoare1, vinit-au doaî zări2, luat-au doaî lângori3, venit-au trei zări2, luat-au trei lângori3, venit-au patru zări4, au luai patru lângori3, venit-au cinci zări2 ş-au cinci lângori3, venit-au şăsă zări2, luat-au şăsă lângori3, venit-au şăpti zări2, luat-au şăpti lângori3, venit-au opt zări2, luat-au opt lângori3, venit-au noaî zări2, luat-au noî lângori3. Noaîzăci şi noî di zări2 au luai noaîzăci5 şi noî di lângori3, din faţă, din braţă, din rânză, din osânză, din baierile inimii, din crierii capului, din sfarcu nasului, din faţa obrazului, din picioare, din mâini, din închietureli, din ciolăneli, luat-a zălozala, luat-au ameţala, luat-au nebuniala, luat-au toati durerile, toate giunghiurile, piste marea6 niagră li-au trecui, supt stâncă di piatră li-o pus1, unde 24r cuco.y nu cântă, popă nu toacă. Acolo să che, să răschei, ca spuma di// mare, ca roa di soare7, ca aural suflat, ca argintu/ strecurat, ca Dumnezău ce l-au lăsat. Acest descântec să să discânti cu trei crenguţă din lemn în apă neîncepută. 1 Scris: ivkNroajş. 2 Scris: 3 Scris: ivkNrojş. 4 Scris: 3ujţ 5 Scris: nwas^mh. 6 Scris: 7 Scris: cwajr 314 LXXIII ms. rom. BAR 4458 119v Molitvă de mătrice Vo hm! wca h ciina h cfemaro h vo b4k e4kom amin1. Neagră negricioasă ca lupul când fuge, ca şarpele când şuieră, ca câinele când latră, şi fugi de la robul lui Dumnezeu (cutare). Aceste cuvinte să le scrii pe un taer şi apoi răzuindu-le să le bea cel bolnav cu rachiu sau cu apă neîncepută. 1 Sl., în trad.: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi în vecii vecilor, amin”. 315 LXXIV ms. rom. BAR 284 Eo H(\\a wiţa c^Amaro a<>Xa amhn1. Matrice iute şi fermecătoare, tinsă eşti peste toate vinele lui cutare. Dă acum înainte să dormi ca un meluşăl tânăr, să nu latri ca un câine, ce să te duci la lupul că este vrednic să te poarte. Şi tu2, şarpe, şi iarăşi hrăpeşte unghie o sută cinzăci şi cince. Sfinte Ananio, curăţeşte şi izbăveşte pe robul lui Dumnezeu cutare, că este miruit şi botezat şi lui Dumnezeu închinat. Mătrice la ciute să fie legată până la moarte robului Dumnezeu cutare, amin. Să o scrie pă un taler dă lemn şi să-l spele cu apă neîncepută. Iar nespălându-să slovele, să o rază şi să pună în lingură să o be. 1 SI., în trad.: „în numele Tatălui, al Sfântului Duh, amin”. 2 Scris: k8. LXXIX ms. rom. BAR 4458 5v Când nu poate muierea să facă copilul scrie pe o hârtie aşa: „Uşile ceriului s-au deşchis, şi tu, cocoane, ieşi că te1 chiiamă Dumnezeu”. Şi să ţii hârtiia în spatele ei. 1 Cuvintele me sunt scrise de două ori. 321 LXXV ms. rom. BAR 1739 22v Mătrice iute şi fermecătoare, tinsă eşti pintru toate binele omului cutare, de acum înainte să dormi ca un meluşel tinereal şi laţii ca un cână şi să te duci la lup, că el easte vrenic a te purta. Şi tu, şarpe, şuierând să te duci şi hrăpind, că ai unghii. Sfinte Ananieo, curăţeşte şi izbăşte pre robul lui Dumnezeu cutarele, că easte miruit şi botezat şi lui Dumnezeu închinat amin. Mătrice, leagu-te să fii legată până la moarte robului Dumnezeu cutare. 317 LXXVI 106rv 107r ms. rom. BAR 3944 Mătricie iute şi/ fermecătoare1, tinsă eşti pintre toate vinele omului cutare, de acum înainte să dormi ca un mieluşe/ tinere/, ci să laţii ca un câine, ci să te duci la lup, că el este vrednic să te poarte2 şi tu, şarpe, şuier<ă> ş hrăpeşte, că ai unghi3. Sfinte Ananiio, curăţeşte şi izbăveşte pre robu lui Dumnezeu (cutare)4, că este miruit şi botezat şi lui Dumnezeu închinat, amin.// Mătricie, legată să fii până la moartea5 robului Dumnezău (cutare). 1 Scris: <|>€p‘VveKrkm$pe. 2 Scris: iiopme. 3 După acest cuvânt este notat: -:p:N:e:. 4 Parantezele nu au fost marcate de scrib. 5 Scris: mopT6. 318 LXXVII ms. rom. BAR 1739 22v De mătricie de la maţe să scrie pe un taler de lemn aceste cuvinte şi să le speli în apă năîncepută: b ime wca m chna m cmaro ammn1. 1 Sl., în trad.: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin”. 319 LXXVIII 73r ms. rom. BAR 3944 Când va naşte curând pruncul scrie pe o hârtie: „Adecă uşile ceriului deşchisără-să şi tu, cocoane, ieşi cu mintea, dar Dumnezeu”. Şi pune acea hârtie la spatele muierei. 320 LXXX ms. rom. BAR 2980 16r Femeia când nu poate naşte, să ceteşti aceste cuvinte asupra femei de-a dreapta ei, zicând: „Ieşi, pruncule, că te aşteaptă Hristos şi te pofteşti. Ieşi, prunc, că te pofteşti preacurata Fecioară milostiva carea au născut pre Hristos, ieşi că te pofteşti lom Botezătoriul, ieşi că te pofteşti pământul, ieşi, prunc, că Hristos te chiiamă şi te pofteşti lom Botezătoriul, amin”. Să să afume şi cu balegă de cal uscată. 322 LXXXI ms. rom. BAR 2183 161v Pentru strigoi descântec Cruce pre ceriu, cruce pre pământ, cruce în cest loc unde mă culc. Easte cruce, easte şi cetate cu ferestri de pietri nestemate şi şade sfantu/ măcinic Nichita cu sabie de foc şi cu cnut în mână şi păzeaşte de la miiază de noapte până la cântători şi de la cântători până în vărsat de zori, ca un sbm de piatră denaintea uşii. 323 LXXXII ms. rom. BAR 1517 44rv Pentru dânsăle/ Adecă eu, cutare1, bine-m pare pentru venire dumneavoastră şi iată că postescu 3 zile de vineri dumneavoastră şi iată că vă fac masă mare, adecă pentru vinire dumneavostră. Şi mă rog orice voiu fi greşit, să mă iertaţi, că de acu pre mă voiu păzi ca să nu vă răspunzu. Şi când voiu mai greşi, să mă iertaţi, că sânt robu/ lui Dumnezeu şi pe urmă al dumneavoastră, eu, cutare1. 1 Termenul este scris între paranteze. 324 LXXXIII ms. rom. BAR 1517 43r Pentru cei cu zburători 43v Sfântu/ şi marele mucenic Gheorghie, trecând întru una de/ zile ca să meargă în păşune cu oile, iară unu/ din cei ce să chiamă zburător alergând înainte sfântului şi venind foarte tare, ca să-l smintească din toate lucrurile lui şi din bucatele stăpâneşti. Iară ace/ proclet să face copi/ şi femeie şi fată şi în chip bărbătescu şi în multe feliuri de chipuri. Şi prinzându-/ sfantu/ l-au legat cu mare legătură. Deci când te vei întâlni (cu cutare)1, să nu te pui în pricină, că easte robu lui Dumnezeu, nice de neam de neamu/ lor, nice de nimic ce easte a/ lor. Eu mare prinsoare am făcut şi aşa m-au slobozit şi oricine s-ar primejdui, din parte me scrii aceste slove, să le arză şi să să afume cu ele. m p w 3 8 b % 8 P 8 3 III 8 a 8 p w a t» m A % P 1 Parantezele îi aparţin copistului. 325 LXXXIV 118V ms. rom. BAR 4104 Bună sară, crai nou, cu cunună de aur pe cap de petre scumpe, de mult preţiu, lună luminată, ţie ce eşti în ceriu şi vezi ce este pre pământ, lună luminată, nu pociu odihni ome în casa me. Lună luminată, să n-aibi somnu, nici odihnă1, să tremet pre Zarvei arhanghelu/ să-m ia faptu/ mieu, să-l ducă pă capu/ celui ce m-au aruncat mie faptu/, să-/ arunce în faţa lui şi în dosu/ lui şi în mersu/ lui şi în toată agonesita lui. Lună luminată, iQ-m faptu/, iQ-m faptu/ de bărbat şi de muiere, lună luminată, iQ-m faptu/ de bărbat mori şi de muiere moartă, lună luminată, le-m faptu/ de fată mare, ie-m faptu/ de armancă şi de ţigancă, ia-m faptu/ de ruscă, le-m faptul de lut de la topilă2, lună luminată, iQ-m faptul de icre de broască. Lună luminată, ie-m faptu/ de noao feluri, de noao neamuri, lună luminată, iQ-m faptu/ de păr de lup şi de ochi de lup, de gâtlej de lup3, lună luminată, ie-m faptu/ de păr de drac, lună luminată, ie-m faptu/ de pedecă şi de mână de om mort, lună luminată, ie-m faptu/ de argini-viu, lună luminată, ie-m faptul de rumăgătură de sfirede/ şi de sagnă de ca/. Lună luminată, caută pre cela ce mi-au auruncai faptu/ unde-/ vei [găsi], ori în târgu cu mine, ori în ţara aceasta, ori într-altă ţară sau de au murit, aruncă pe murmântu/ lui, lună luminată, ia faptu/ de-1 aruncă în covata cu pâine şi în putina cu borşu/ sau în solniţa cu sare. Iară robu/ lui Dumnezeu mwkgK4 curat, luminat, ca auru/ strecurat, ca argintu/ lămurit, ca soarele în senin, amin, amin, amin. 1 în continuare scris hhhh. tăiat ulterior. 2 Scris: Tomnvke. 3 Pasajul: „lună luminată, ie-m faptul de păr de lup şi de ochi de lup, de gâtlej de lup” este scris de două ori. 4 SI., în traducere: spune numele. 326 LXXXVII ms. rom. BAR 1524 85r De desfăcu/ Bună sara, craiu nou, cu coronă de aur de mul/ preţu. Tu, lună luminoasă, ce eşti în ceriu şi mă vezi pre mini pre pământ că nu pot să mă odihnescu în casa me şi în sălaşu/ mieu. Tu, lună luminoasă, cari n-ai odihnă, nici somnu zioa şi noapte, să vii să iei faptu/ din faţa me şi din faţa femeii mele şi din dosu/ mieu şi din dosu/ femeii mele şi din tot salaşu/ mieu şi oriunde a fi împregiuru/ casăi mele şi din toată neguţătorie me şi din toată agonisita me şi din toată hrana me şi din toate dobitoacele mele. Lună luminoasă, faptu/ de bărbat, fapt de fimei, faptu/ de fată, faptu/ de copilă, faptu/ de crieri de broască, faptu/ de peri de lup, faptu/ de peri de drac, faptu/ de rumăgătură de sfrede/, faptu/ de drac, faptu/ de om mort, faptu/ de ţărână de la om mort, faptu/ de gunoiu părăsit, faptu/ de noî niamuri, faptu/ de noî feliuri, fapt de noâzăci şi noî feliuri, faptu/ de noâzăci şi noî niamuri, fapt de văcm, fapt de strein, fapt de cumnat, fapt de cumnată, fapt de părinţi, fapt de ibovnică, fapt de femeia ta, fapt de moară părăsită, fapt de la satu pustiiu. Tu, lună luminoasă, să vii să iei făpturile aceste şi să le duci unde s-ar găsi aceşti oameni ce mi-au făcut făpturile aceste, au în sate, au în marginile ţării, unde s-ar întâmpla aceşti oameni, au în ce ţări, au în ce târguri, ori de a fi bărbatu/ mort, ori de a fi femeia moartă, unde s-ar întâmpla aceşti oameni ce ni-au făcut noî aceste făpturi, să le pui faptu/ în faţa lor şi1 în faţa fimeii aceia ce au făcut noî şi în toată hrana lor, şi în toată agonisita lor şi în toată neguţătoria lor şi în toată casa lor şi în tot feliu/ de dobitoacele lor. Lună luminoasă, să le pui faptu/ în putina cu bor.v şi în covata cu plămădiala2 şi în solniţa cu sare şi în blidu/ cu bucatele, iar pre noi să ne laj curaţi, luminoşi, ca auru/ străcurat, ca argintu/ curat, ca maica ce ni-au făcut, ca soarele în senm, ami«, amin, amin şi liac. Aceasta să face cânt/ să vede craiu nou, ori în ce lună a fi, să o ceteşti de trei ori şi să fii într-uM loc curat, cu o cofiţă de apă şi cu o steblă de busuioc, să şadă în cofiţă pâră îi ceti de trei ori şi să fie şi o para legată cu matasă roşie de busuioc3 4 şi apoi cu ace apă să te speli peste tot trupu/, pe urmă să intri în casă, să ceteşti Paraclisul Precistei, că te vei izbăvi. 1 Cuvânt scris de două ori. 2 Scris: nAOAWAiaAA. 3 Cuvintele „de busuioc” au fost scrise interliniar. 4 Scris: nApAKAHC. 330 V ms. ISP 34 16r Adeverită este şi destoinică şi direptă frâmseaţe domnului nostru, Isus Hristos. Pusă pre arhanghel Mihail să străjuiască râurile apelor ca să n-aibă putere diiavolu/ pre ele. Domnu/ vine cu giurământ mare, cu Tată/ şi cu Fiiul şi cu Duhul 16v Sfânt, cum pre diiavolul/ să-l înterească despre râurile apelor, ca să n-aibă putere a bate lucru/ botcdzaţilor, a ploia cu ploaia re. Oprescu-te, diiavole, cu Dumnidzăul viu adeverit! Cuntenescu-te, diiavole, cu sfânta Mărie, giurata lui Iosif! Oprescu-te, diiavole, cu toţi îngerii ce fece Domnul! 17r Cuntene//scu-te, diiavole, cu patru unghiuri a ceriului! Oprescu-te, diavole, cu patru evanghelist!1 ce ţin ceriul şi pământu/! Oprescu-te, diavole, cu cetate ce mare a Ierusalimului, în care să odihnescu toţi direpţii! Cuntenescu-te, diiavole, cu 12 apostoli! 17v Oprescu-te, diiavole, cu 16 proroci sfinţi! Cuntenescu-te, diiavole/ cu 40 de sfinţi! Oprescu-te, diiavole, cu lom, botezătoriu/ Domnului! Cuntenescu-te, diiavole, cu 4 patriiarşi2! Oprescu-te, diiavole, cu 318 de părinţi sfinţi ce au fost în Nichie, să n-aibă 18r putere pre lucru/ creştinilor, a ploie ploaia cu foay! Cuntenescu-te// diiavole, cu 4 râuri ce ies din raiu, Fisozz, Ghion, Tigru3, Efiat, ce încungiură toată lume, să n-aibi putere a strica lucrul creştinilor! Oprescu-te, diiavole, cu anghelii şi cu arhanghelii domnului 18V nostru, Isus Hristos, ispăsitoriu/ nostru! Cuntenescu-te, diiavole/ cu naştere lui Hristos! Oprescu-te, diiavole, cu botezu/ domnului nostru, Isus Hristos, ispăsitoriului nostru! Cuntenescu-te, diiavole, cu înviare lui Lazăr! Oprescu-te, diiavole, cu Dumineca 19r Florilor a domnului nostru, Isus Hristos, ispăsitoriului nostru! Cuntenescu-te, diiavole,// cu înviere Domnului nostru lui Isus Hristos, ispăsitoriu/ nostru! Cuntenescu-te, diiavole, cu Suire Domnului nostru, lui Isus Hristos, ispăsitoriu/ nostru! Oprescu-te, diiavole, cu fiâmseaţe domnului nostru, lui Isus Hristos, ce se închipui pentru noi la 19v dzua Preobrajeniilor! Cuntenescu-te, diiavole, cu puter/e cinstitei şi de viiaţă facăoarei cruci, să n-aibi putere a bate grâul creştinilor şi holdele! Oprescu-te, diiavole, cu 3 sfinţi cu Sedra/z şi cu Misa/z şi cu Avdenago! Cuntenescu-te, diiavole, cu 20r doao lumini ce fece Domnul, soarele dzilei// şi luna nopţii, să n-aibi putere a bate grâu/ creştinilor, holdele, viile! Oprescu-te, diiavole, şi te blastăm cu herovimii şi cu serafimii Domnului nostru, lui Isus Hristos, ceia ce cântă cântare netăcută şi cu al nostru graiu! 20v Să fie luată sus această rugăciune preste toate./ Blagosloveşte-ne, Doamne, şi pre noi, acuzzz şi pururea şi în veci vecilor, amin! 1 Scris: 6BAHrHA€cmii. 2 Scris: iMmpiepkiiiH. 3 Scris: 0iirk£. 241 VI ms. rom. BAR 5911 4r Aceastea rugăciuni să cete1 la holde sau l[a] vii Adevărat destoinicu şi dreptu pentru frumus[e]ţea Domnului nostru, a lui Isus Hristos ce pusă Mihail arhanghe/2 să străjuiască râurile apelor cum di [a] voiul să n-aibă puteare pre roada creştinilor. Domnul veni cu puteare mare şi cu giurământ tare, cu Tatăl şi cu Fiiu/ şi cu Duhu/ Sfânt, cum pre diavolu/ să-l întărească despre râur[ile] apelor, cu Sfânta Troiţă, cum să n-aibă putearţe] pre roada creştinilor a ploaia cu ploi răci şi cu [vi]coale3. Oprescu-te, diavole, cu ce/ Dumnezău viu şi adevărat, ce-au rodit ceriu/ şi pământu/ şi p[rea]cinstită Maica Născătoare Domnului, Mari[a], giurata lui Iosi/! 4V Oprescu-te, diavole, cu [...] îngeri ce făcea Domnul! Oprescu-te, diavole, [cu]/ 4 unghiuri ale raiului! Oprescu-te, diavole, [cu] 4 evanghelişti: Mateiu, Marco, Luca şi lom, [ce] ţin ceriu/ şi pământul, să n-aibi puteare [spre] agonisitele, viile şi hoaldele noatre! 0[pr]escu-te, diavole, cu tare cetate a Ierusali[m]ului ce într-însa să poartă toate sufletele [dr]epţilor! Oprescu-te, diavole, cu 16 patriiaşi [...]ri şi cu toţ prorocii Domnului cei sfinţi! [0]prescu-te, diavole, cu 40 de sfinţi! Oprescu-te, diavole, cu mai marele proroc şi înainte Mergătoriu şi despuitoriul lom Botezătoriu/! [0]prescu-te, diavole, cu 318 sfinţi părinţi cei de la [Nţichie, cum să n-aibi puteare spre agonisita oa|m|cnilor a ploaia cu ploi, cu vicole şi cu 5r grindini [r]eale! Oprescu-te, diavole, cu 4 râuri raiului: Fison,H Ghio«4, Tegrul5, Efratul6, ce ies din raiu în Iorţdan] şi încungiură tot pământu/ şi lume, cum să n-aib[i] puteare pre roada creştinilor! Oprescu-te, diavole, cu toate şireagurile îngerilor şi arhanghelilor] a Domnului nostru a lui Isus Hristos! Oprescu-te, diavol[e], cu minunata Naşterea a lui Isus Hristos! Oprescu-te, d[ia]vole, cu Botezu/ Domnului! Oprescu-te, diavole, c[u] Inviiarea lui Lazar! Oprescu-te, diavole, cu Dumi[ni]ca Florilor! Oprescu-te, diavole, cu Inviiarea l[ui] Hristos! Oprescu-te, diavole, cu cei 12 apostoli a lui Hristos, ce să sui în ceriu! Oprescu-te, diavole, cu ziua Pre[o]brajeniilor a Domnului ce-au luminat! Oprescu-te, di[a]vole, cu puteare cinstitei şi de viiaţă făcătoare [i] cruci, să n-aibi putere a bate grâul creştini [lor], hoaldele şi viile şi toate rodurile pământului să n-aibi putere a strica! 1 Scris: >i6m6. Altă interpretare: ceteşti. 2 Scris: flp^HACrt. 3 întregirea a fost făcută în conformitate cu forma similară de la f. 4V. Altă interpretare: viscoale. 4 Scris: Fhhoh. 5 Scris: TcapSat». 6 Scris: G<ţ>pA<ţ>i"$Ari«. 242 5V Oprescu-te, diavo[le], [cu]/ cei 3 sfinţi ce-i băgase Nabohodonosor împă[rat] în ce/ cuptoriu de foc în Vavilow, Scdra/z, MisaA [ş]i Avghenago7! Oprescu-te, diavole, cu 2 lumini [,..]ri ce făcea Domnul, soarele zilii şi luna no[p]ţii, să n-aibi puteare a bate şi a piiarde grâ[ul] şi viile şi hoaldele şi toate roduril|c d]e poame! Gioru-te, diavole, blăstămu-te, Să[t]ano, cuntenescu-te, drace, cu toată tăriia [Domjnului a şireagurilor sfinţii sale, cu îngeţrii], cu heruvimi şi cu serafimii a lui Isus [Hristos] a Domnului nostru, carii slăvescu pe Dum[n]edzeu, cu cântări netăcute, ale noastre gla[s]uri încă să fie luate la Dumnezău şi aduse [...] ispovedire, pre spunerea a toată lume, acum şi pururea şi în veacii vecilor, amin. 7 Scris: fÎBreNNAro. 243 VII 155v 156r 156v ms. rom. BAR 4254 fi<\CB6Nk 6% HdUI'k1. 3 <0I1> Adevăratu/ şi destoinicii/ şi înfrâmseţatul2 Domnul nostru Isus Hristos puse pre arhanghelul3 Mihai/ ca să4 străjuiască apele şi toată agonisita oamenilor şi a mişeilor de Satana, ca să nu aibă niceo puteare spre nice unile din munca creştinilor şi zise: Oprescu-te, diavole, cu Svânta Troiţă, cu Tatăl şi cu Fiiul şi cu Duhul Svânt! Oprescu-te, diavole, cu Dumnezău/ cel viu şi adevărat, ca să4 nu aibă puteare spre agonisita oamenilor a o zdrobi! Oprescu-te, diavole, cu tot îngerii lui Dumnezău şi cu cei patru voivozi a ceriului, cu Mihai/ şi cu Gavrii/ şi cu Rafii/ şi cu Urii/! Oprescu-te,// diavole, cu cei 4 evangheleşti: Marcu, Matei, Luca, Ion\ Oprescu-te, diavole, cu cetatea cea mare cu a Ierusalimului ce/ de sus, cu cela ce să odihnesc sufletele direpţilor într-însu/! Oprescu-te, diavole, cu preacinstita a lui Dumnezău Născătoare şi Pururea Fecioară Maria! Oprescu-te, diavole, cu cei 16 proroci şi cu 12 apostoli! Opreascu-te, diavole, cu mare proroc Ioan Botezătoriu/ şi cu patrusprăzeace patriarşi! Opreascu-te, diavole, cu 300 şi 18 de «mi5 ce au fost în Necheia! Oprescu-te, diavole, cu ceale 4 ape ce încungiură toată lumea: Fiso«6, Ghionu/, Tigru/, Efraî! Oprescu-te, diavole, cu Naşterea Domnului nostru lui Isus Hristos şi cu Botezul svinţii sale, să nu aibă puteare a dosedi oamenii! Oprescu-te, diavole, cu înviiarea lui/ Lazar! Oprescu-te, diavole, cu înviiarea Domnului nostru Isus Hristos şi cu înălţarea svinţii sale ce s-au înălţat de pre pământ în ceriu! Oprescu-te, diavole, cu cinstita cruce, ca să4 nu aibi tu puteare spre agonisita şi spre viaţa oamenilor! Oprescu-te, diavole, cu cei trei cuconi: SedraA, Misa/?, Avdeinago! Oprescu-te, diavole, cu ceale 2 lumini, cu soarele zilei şi cu luna nopţii! Oprescu-te, diavole, cu heruvimii cei ce sânt cu ochi mulţi şi sărafimii cei ce sânt cu 6 arepi, ca să4 nu aibă puteare nice cu un lucru al creştinilor şi mâniia lui Dumnezău să fie pre capu/ tău, diavole, iară mila lui Dumnezeu să fie cu noi cu toţi, în veaci de veaci, amin. 1 SI., în trad.: Binecuvântat e Dumnezeu. 2 Scris: .t>4,prkMceLV'T. 3 Scris: apu^arrAT.. 4 Scris: ce. 5 SI., în trad.: părinţi. 6 Numele fiecăruia dintre cele patru râuri a fost delimitat prin expunctare. 244 VIII ms. 10 BAR Cluj 18 8 Molitva de ploaie îniricoşa[tă]1 Adevăr vrenic eşti şi derpt este şi înfrumsăţat mântuitorul nostru Isus Hristos, Domnu/ nostru, pusă pre2 arhanghel Mihai/ să străjuiască3 râurile Iordanului cum dievolu/ să n-abă putere4 pre ape5. Domnul vini cu jurământ mare6, vini cu Tată/ şi cu Fiiu/7 şi cu Duhu/ Sfânt cum pre dievolu/ să gonească8 de pre izvoarele apelor şi de pre râuri, cu Sfânta Troiţă, ca pre2 oamini cei creştini să n-aibă puteare a-i obărî. Oprescu-te, dievole, cu Domnu/ cel viu şi adevărat! Oprescu-te, dievole, cu 187 cei 7 îngeri ce făcu Domnul mai nainte de/ toate lucrurile! Oprescu-te, dievole, cu cele 4 lumini9 ale ceriului, soarele10 şi luna şi luceferii! Oprescu-te, dievole, cu cei 4 evanghilişti Matei, Marcu, Luca, Ioan ce ţân ceriu/ şi pământu/! Oprescu-te, dievole, cu mare cetate a Ierusalimului ce are 7 porţi11 de aur şi de argit întru care să odihnesc toţi drepţi! Oprescu-te, dievole, cu a Domnului maică, logodita lui Iosif! Oprescu-te12, dievole, cu cei 12 proroci şi cu cei 70 de vlădici şi tri sute şi 18 părinţi13 să nu aibi putere în truda14 creştinilor a o bate cu vânt vihorât! 186 Oprăscu-te, dievole, cu cele 4 râuri/ ce ies din raiu, Fiso«, Ghiow, Tigăr, Efra/, ce încungiură15 pământul şi toată lume, să n-aibi putere4 pre2 munca creştinilor! Oprescu-te, dievole, cu îngerii şi cu arhanghelii Domnului nostru lui Isus Hristos! Oprescu-te, dievole, cu naşterea lui Isus Hristos! Oprescu-te, diavole, cu învere lui Lazăr! Oprescu-te, dievole, cu zuao cmo nocnYh16! Oprescu-te, dievole, cu înviere 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 1 Scris: A^pHKOui». 2 Scris: lipii. 3 Scris: cmp'ktttâecK'k. 4 Scris: nâmep'k. 5 Scris: Anii. 6 Scris: MApii. 7 Scris: T'hioa. 8 Scris: roiiecKT». 9 Scris în continuare: kpM, apoi barat. 10 Scris: coApeAii. 11 Scris: noppiVi. 12 Scris: wnpecKSm'b. 13 Scris: n'kpmmik 14 Scris: mp§Ao. 15 Scris: ^KSjwep'k. 16 SI., în trad.: ziua purtătorului. 245 Domnului! Oprescu-te, dievole17, cu zua18 înălţări lui Hristos! Oprescu-te, dievole, cu a Domnului frumuseţe Preobrazanie! Oprescu-te, dievole, cu putere 185 cinstiti19 şi de viaţă facători cruci ca să n-aibi putere a bate truda/ şi holdele creştinilor! Oprescu-te, dievole, cu cei 3 prunci ce stânsără cu

toriu cel de focu! Oprescu-te, dievole, cu cele 4 unghiuri20 ale ceriului! Oprescu-te, dievole, cu cele 2 lumini ce făcu Domnul, soarle zili şi luna nopţii21 să n-aibi putere a potopi holdele şi munca creştinilor! Oprescu-te, dievole, cu herovimi22 şi cu sărafimi23 Domnului nostru Isus Hristos care cântă netăcuţi24, cum şi-al nostru glasu să fie25 auzit şi priimit cu adaos şi cu ispovedire! Oprescu-te, dievole, cu blagoslota zî de astăzi şi sfantu/ mocinicu a căruia pomenire săvârşim, acum şi pururea şi în veci vecilor, amin. Această molitfa s-ar pute zâce la toate osfaştănile. 17 Scris: AHeeoA-k. 18 Scris: 3 41r Pecetluiescu-ti, Sătano, cu numele Tatălui şi a/ Fiiului şi a sfântului Duh, amin. Şi cu noo cete1 de îngeri, cu Mariia Magdalina, cu Mana lui Lazăr, cu Mariia avarta. Du-te tu, Sătano, în măgurile Eleonului, unde cuco.y negru nu cântă, nici vacă neagră nu rage, unde vermile nu doarme şi focu/ nu să stânge. 1 Scris: hc-iiit». 248 XC ms. rom. BAR 3479 69r Carte de fap t a Iencului ciubotar cu soţu/ său Safta, cu agiutoriu/ Sfântului mucenic Chipriett, ce au biruit pre Eliman vrăjitoriul, ce/ pli/7 de toată răutatea Bună sara, craiu nou, cu cununi de pietri scumpe de mult pre/. Lună luminată, ci eşti în ceriu şi vezi toate făpturile câte sânt pre pământ, mă vezi şi pre mine, că nu mă poci hodini în casa mea şi în salaşu/ meu. Lună luminată, să nu ai somn, nici odihnă, să vii să iei faptu/ din casa me, din faţa me şi din dosu/ meu, faptu/ di bărbat, faptu/ di fimeie, faptu/ de fată mare, lună luminată, să iei faptu/ din casa me şi din masa me şi din toate dobitocile mele, şi din pământurile mele şi din toate câte le am eu, lună luminată, să iei faptu/ de 9 feliuri, faptul de lut de la topilă, faptul de creieri de broască, faptu/ de păr de lup, faptu/ de păr de drac, faptu/ de cenuşă cu cărbuni, faptu/ cu ţămă de la mormânt, faptu/ cu gât de lup şi cu pietri1 de la hotar, şi de toate feluri [le] drăceşti ce le fac ei. Lună luminată, să vii să iei faptu/ de la mine şi să-/ duci unde-/ vei găsi pre cel ce mi l-au dat şi mi l-au făcut, ori în sat cu mine, au în târgu, au întru alt satu, sau mort în pământ, au bărbat, sau fimei, cela ce mi l-au făcut şi mi l-au dat, să- / arunci în casa lor şi în masa lor şi în toată hrana lor şi în faţa lor şi în toată hrana lor şi în mormânturile lor de-or fi morţi şi unde vor fi, măcar şi la marginile ţării, să-/ pui în solniţa cu sare, sau în putina cu borşu/, sau în covata cu plămădela2 şi în tote câ le au ei, pre mine să mă laşi curat, luminat, precu/w şi Dumnezeu m-au lăsat, ca aura/ curat, ca argintu/ strecurat, ca soarele ce luminează3 tot pământu, aşa să se lumineze şi casa acestor robi a lui Dumnezeu de facerile de rău ale vrăjmaşilor. Sfinţii patruzeci de mucenici să fie rugători ca să depărteze de la casa aceasta farmecele viclenilor oam cele drăceşti. 1 Scris: niemp'k. 2 Scris: iirtOAvi«,\ertA. 3 Scris: a8mmn63. 334 XCI ms. rom. BAR 5188 47r Această carte este di disfacu/, oriei fap/ ar fi făcut Bună sara, craiu nou, lună luminată, să duci faptu/ afară din casa me şi din bucatele1 mele, din boi miei, şi din cai miei, şi din vacile mele, şi din oile mele, şi din stupi miei, şi din mascurii miei, şi din viile2 mele, şi din toate3 daturile casăi mele, din faţa me şi din dosu/ mieu, din faţa fimei mele şi din dosu/ ei, lună luminată, şi di este faptu/ făcut di bărbat sau di fimei, sau di fată mare, lună luminată, şi di este faptu/ făcut cu icre di broască sau cu lut di la tochilă, sau cu rugumături di sfrede/, au cu peri di drac, lună luminată, să iei faptu/ di toate daturile casăi mele şi din tot soiu bucăţilor mele, să-/ duci să-/ pui pre capu/ cui mi l-au făcut, în faţa lui şi în dosu/ lui, în faţa fimei lui şi în dosu/ ei, în cai lui în boi lui, în vacile lui, în oile lui, în mascurii lui, în stupii lui, în viile lui, în grădinile lui şi-n toate daturile casăi lui, lună luminată, să iei faptu/, să-/ duci în masa lui, în strachina lui, în plămăditura lui, în cofa cu sarea4 lui, şi în vasu/ 47v cu apa lui, şi în toate daturile casăi lui./ Lună luminată, şi di va fi ace/ ci me-au făcut mie faptu/ în sat cu mine, sau întru alt sat, sau în târgu, sau întru altă ţară, lună luminată [s]ă iei faptu/, să-/ duci di pre dânsu/, şi di va fi murit ace/ ci mi-au făcut mie faptu/, să-/ duci şi să-/ pui pre mormântu/ lui şi pre noi să ne laj curat, strecurat, ca aura/ şi ca argintu/, şi ca lacrima însăninat. 1 Scris: nitazimerte. 2 Scris: bi^mac. 3 Scris: moamexune. 4 Scris: cape. 335 XCII ms. rom. BAR 1851 28v Cânt/ vei vide lună nouă1, aprinde lumina la icoană şi tămâiezi la icoană şi prin casă şi prin ogradă în cruciş' piste toi locul. Apoi să închini 12 mătănii îngenunchind înaintea icoanei în casă în trei sări una după alta începând di marţi sara, până joi sara, în câte trei sări, zici aceste cuvinte ci s-au scris mai gios: 29r „Bună2 vreme, craiu nou, cu cunună de aur, cu petri scumpe de multll preţiu, tu lună nouă3, ci eşti în ceriu şi vezi toate ci sânt pre pământ, eu nu pociu să mă hodinescu la casa me şi la masa me, di fapt, di dat şi di aruncat, di patime şi di supărări. Dar nici tu, lună luminată, să nu aibi odihnă, nici somn să n-ai, până nu vei lua de la mini tot faptu/ şi datu/ şi aruncatul, din casa me, şi din masa me, şi din faţa me, şi din dosu/ meu, şi din faţa soţii meii, şi din dosu/ soţii meii, şi de 29v la tot copii mei, şi de la toate copilele mele, şi din/ toate bucatele mele, şi din toată băutura noastră, şi din pâne noastră, şi din sare noastră, şi din cofili cu apa noastră, şi din vinu/ şi rachiul nostru, şi din oţătu/ nostru, şi din borşu/ nostru, şi din polobocu cu varza noastră, şi din laptele nostru, şi din untu/ nostru, şi din brânza noastră, şi din lăzile cu straiele noastre, şi din vatra cu focu/ nostru, şi din banii 30r noştri, şi din ograda noastră, şi din toate dobitoacile noastre,// şi din toate pasările noastre, şi din toate grădinile cu lăgumurile noastre, şi din toate livăzile noastre, şi din toate prisăcili noastre, şi din toate pământurile noastri şi semănăturili noastri, şi din toate viile şi moşiile noastre, şi din toate averile noastre şi din toate celi ci avem împrejura/ casăi noastre. Lună luminată, şî te4 duci şi să-l cauţi pre acela5 care ne-au făcu/ şi ne-au dat 30v sau ne-au aruncatl nouă1 şi ori bărbat di va fi acela5, sau fimei, ori fată luminată, şi ori neam de va fi mânat, ori străin, ori văduvă di va fi, ori viu, ori mort de va fi cel ce ne-au făcut sau ne-au dat sau ne-au aruncat nouă1, ori în sat di va fi cu noi, ori în alt sat, ori aproapi lângă noi, ori departe, ori în târgu, ori la ţară, ori la moară, ori la crâşmă, ori la bisărică, ori la câmp, ori la pădure, ori pe dram, ori pi 31r apă,// ori acasă, ori şăzând di ce lui găsî, ori lucrând, ori dormind, ori bând, ori mâncând, ori la asta sau la marginile pământului de s-ar afla dipărtat. 1 Scris: nov. 2 Scris: b8n^. 3 Scris: nowv. 4 Scris: ac. 5 Scris: anaaa. 336 Lună luminată, să-/ cauţi, unde îl vei găsî, şi să-i duci lui tot datul, aruncatul şi faptul de la noi, precum ne-au făcut el noauă6 sau ne-au dat sau ne-au aruncat noauă6, faptu/ de bărbat, faptu/ di femei, faptu/ di fată luminată, faptul, datul şi 3 lv aruncatul/ di noauăzăci7 şi nouă8 de numiri, ori di ni-i făcut cu tiasnă (?) de la tot luaţi, ori cu <...> mari, ori di broască, ori cu picior di racu, ori cu gât di lup, ori cu păr din rac, ori cu păr de lup, ori cu păr de mât, ori cu său de la tigaia morii, ori cu mână de om mort, ori cu ţămă de la mormânt de copii, ori cu scârnă de om, ori cu mânile îndărăpt di ne-au făcut, sau ne-au aruncat în vânt, sau di ne-au aruncat în 32r drum, sau în cărare, sau la părinţii noştri, sau în pâni, sau în sare,// sau în vin, sau în rachiu, sau în oţăt, sau în mâncare, sau în băutură, sau cu prav di la ţiţina uşii, sau cu mături părăsâti di la bisărică, sau cu capu de şărpe, sau cu cap de câni, sau în târla vitilor, sau cu cap di bărbat, sau poale di fimei, sau cu alte stricăciuni sa pângărituri stricate, sau ori în ce chipu ne-or9 fi făcut, sau ne-au fi dat, sau ne-au fi aruncat nouă1. 32v Lună luminată, iarăş di la noi tot faptul, datu/ şi aruncatul/ precum ni l-au dat el nouă8, aşa să-/ duci înapoi pi capu/ lui şi să-l pui în faţa lui, şi în dosul lui, şi în casa lui, şi în masa lui, şi în toate mâncările lui, şi în toate băuturile lui, şi în banii lui, şi în ograda lui, şi în lada cu straili lui, şi în dobitoacile lui şi în toate pasările lui, şi în via lui, şi în moşiia lui, şi în grădina lui, şi în livada lui, şi împrejuru/ casăi 33r lui, şi în târla lui, şi în vatra focului lui, şi în cămara lui, şi în pământu//rile lui cu sămănăturile lui, şi în lăgumurili lui, şi în pâne lui, şi în sare lui, şi în vinu lui, şi în rachiu lui, şi în oţătu/ lui, şi în borşu/ lui, şi în laptele lui, şi în untul lui, şi în brânza lui, şi în varza lui, şi în toate câte sânt împrejurul casăi lor şi în toate averile lor. Iar de va fi mort, să i-1 pui pi capul10 mormântului, iară pre robul lui Dumnezău, 33v cu fii lor şi cu fiicile lor,/ şi cu toate dobitoacile lor, şi cu toate averile, să ne păzăşti curaţi, luminaţi, ca aurul strecuraţi, ca11 argintu/ ce/ curat, ca11 soarile însăninat, precum Dumnezău ne-au lăsat. Amin. Să mai închină pre urmă 7 mătănii şi sărută cu tot cu bucurie chipul sfintei cruci zicând rugăciune aceasta12. 6 Scris: 7 Scris: 8 Scris: no^. 9 Scris: nepH. 10 Scris: nan. 11 Scris: k& 12 Scris: iei faptul de la mine, care îmi easte dat şi aruncat, faptu/ de bărbat, faptul de femei, faptul de fată. Oh, tu, lună luminată, degrab să vii şi să iei faptul din toate daturile casăi mele şi din dobitoace, şi din pământurile mele, şi din toate cele ce sânt împrejurul casăi mele, oh, tu, lună luminată, şi cu luceafăr strălucitoriu încunjurată, să vii şi să iei faptul de 9 neamuri, faptul de 9 feliuri, faptul de lut de la tocilă, faptul de crăieri de broască, faptul de păr de lup, faptul de gât de lu.p, faptul de gură de lup, faptul de aruncătură şi faptul ori şi di ce va fi dat, aruncat şi făcut asupra casăi mele, oh, tu lună luminată, cu lucefiri încujurată, mă rog ţie ca numaidecât să vii şi să iei faptul de la mine, să-l duci şi să-l arunci în casa şi în masa acelui ce mi-au3 voit rău, care mi-au3 dat şi mi-au3 făcut şi mi-au3 aruncat, de nu mă pociu odihni şi nici 20v nu mă pot sprijini în toată lumea şi de răul faptului nu mă/ pociu cuprind în viiaţa mea şi în starea me. Dar, oh, tu, lună luminată, supt ceriu aşăzată, ceea ce neîncetat priveşti lumea toată, mă rog şi mă cuceresc ţie ca oftările şi necurmatele mele suspinuri şi neîncetatele mele lacrămi vărsate în doaî4 cu sânge să nu le treci cu vederea, să cauţi din înalt lăcaşul tău şi spre cumplit şi mult chinuit amara/ sufletul meu, ca cu cea mai mare grăbire şi cu o preamare milostivire să vii şi să mă izbăveşti de faptul de urât, de fapt dat şi spurcat, să vii şi să-l rădici de la mine şi să-l arunci în faţa aceluia la care mi l-au dat şi mi l-au suflat asupra me, mă rog şi mă cuceresc ţie, 1 Scris: noaî». 2 Până aici s-a scris cu chinovar. 3 Scris: mha$. 4 Scris: aoat». 338 oh, tu, lună luminată, ca nici în toată lumea să nu scape acel ce me-au dat faptul, nici la marginile ţării, nici în crăpăturile pământului şi de va fi şi mort acela, nici acolo să nu scape, să-l duci şi să-l arunci faptul asupra feţii lui. Oh, tu, lună luminată, ceea ce eşti pre ceriu aşazată şi cuprinzi lumea toată şi cu steli mărunţeii încuj urată, să nu ai nici tu nici somn, nici odihnă supt daturile înălţatului ceriu niciodată, până ce nu vei veni să mă izbăveşti de toată 21r răutatea şi spurcăciunea de care sânt împresurat, de fapt de la// vrăjmaş, să-l iei şi să-l pui în casa şi în masa aceluia ce me-au dat şi me-au aruncat faptul şi urâtul şi toată spurcăciunea, să-l iei şi să-l arunci în popasul lui şi în calea lui şi în sălaşul lui, care me-au voit mie răul. Oh, tu, lună luminată, preste toată lumea strălucită, iveşte şi te milostiveşte şi pre mine mă curăţeşte, ca numaidecât să vii şi să iei faptul de la mine şi să-l arunci în casa aceluia şi în masa aceluia şi în putina cu borşul şi în covata cu plămădeţul şi solniţa cu sare, şi în blidul cu bucatele şi de-m va fi făcut şi dat, aruncat şi stropit, suflat şi scuipat faptul de la femeie, mă rog ţie, lună luminată, ceea ce luminezi luna toată, mă rog ţie să vii şi să iei faptul de la mine împreună şi toată urâciunea şi spurcăciunea şi să o arunci în faţa şi în trupul a acei muieri şi în ţiţa ei şi în toate daturile ei să-l pui şi să-l aşăzi la aceea ce mi-au făcut de urât, de me-au dat şi me- au aruncat cu urâciune şi cu spurcăciune, toată să o iei şi să o dai asupra acei muieri, iară pre mine să mă laşi curat, luminat, sănătos şi voios, depărtat de fapt, ca soarele în ceriu cel luminat, dupre cum Domnul m-au lăsat, ca argintul strecurat şi ca aurul curat, dupre cum Domnul pre pământ m-au aşăzat, curat şi luminat, fără de 2 lv nici un feliu de urât,/ de fapt, ci, oh, tu, lună luminată, preste toată lumea pătrunzătoare şi cu lucefiri strălucitoare, mă rog şi mă cuceresc ţie ca cât mai în grab să vii şi să mă izbăveşti de toată urâciunea şi spurcăciunea de fap de dat, de fap făcut şi aruncat, să-l goneşti de la mine, cu o preamare depătare prin pustii alungat şi aruncat, să-l arunci şi în faţa aceluia ce mi l-au fost făcut şi dat, să mă izbăveşti de toată spurcăciunea şi urâciunea şi pre mine să mă lay curat, luminat în vecii vecilor, ami«. Rămâie sfânta cruce armă tare păzitoare şi tuturor vrăjmaşilor împrotivitoare în veci, am in. 339 XCIV ms. rom. BAR 1155 104v Sfântă drăguleană, apă spălătoari şi curăţitoari, eu m-am mânica/ să mă spă/, să mă curăţăsc, di fapt, di dat, di chizmă, de mâniie1, de lut di la tochilă, de smoală2 di la mori, di fapt3, deci di fapt de vecin, de fapt de fiică cu maică, di fapt, di fapt di maică cu fiică, di fapt di bărbat, di fapt di fată, di fapt di nevastă cu bărbat, mă spă/, mă curăţăscu di toate. 105r Cine m-au fă//cut cu o mână uscată, eu Im disfac cu doao mâni verzi. Şi până în 10 ori să zâcă aşa: „Eu mă spă/, mă curăţăsc di toate datile, di toati faptele, spălându-mă, curăţându-mă, căutai dispre răsărit, văzui luntre di argint, în luntre de argint dragu/ cu dragostile, iubu/ cu iubostile, frumosu/ cu frumusăţile. Cum mă văzură, bine le părură. Dragu/ cu dragostile mă îmbrăcară, iubul cu iubostile mă iubăscu, frumosu/4 cu frumusăţile m-au împodobit, în faţă Im suflară, luna în spate Im scrisără, şi în umeri doi lucefiri şi în peptu soarile îm scrisără, rostul cu neri unsu-m-au, glasu de cuc în gură pusu-mi-au, cu cizmi di argint încălţatu-m-au, gugiumană domnească în cap pusu-m-au, sprânceni di dragoste scrisu-m-au, ochi di şoiumu5 în cap pusu-m-au, meri di6 aur în sânu băgatu-m-au, nume di dragoste pusu-m-au, în mâna dreaptă7 stâlp di busuioc8 9 pusu-mi-au, 105v di mâ/na dreaptă luatu-m-au, pe hiţă, pe cărăru/ pomitu-m-au. Mergi scel(?)10 frumosu, să zbucnesc, să răsăresc, cum zbucneşte şi răsări sfântu/ soari din toţi noorii şi din toate ceţile, din toate negurile, cum zbucneşti şi răsări sfântu/ soari mai frumos şi mai luminos şi mai vederos şi mai drăgolaş, aşa să zbucnesc eu. 1 Scris: avui'ia 2 Scris: casca. 3 Scris: ţînni'k. Altă interpretare: faptă. 4 Scris: 5 Scris: coiomS. 6 Cuvânt scris de două ori. 7 Scris: ApAnnrk. 8 Scris: e8c8wk. 9 Scris: Kitpitp'kpâui. 10 între cuvântul mergi şi fragmentul de cuvânt scel, copistul a lăsat liber o jumătate de rând; cf. Gaster, Crestomathie, p. 137, care citeşte: (ca?) cel. 340 Câţi în faţă im căuta, ca din azimă di grâu să sătura; cine cu mine vorove, ca de vin bun să vesele, iar şi eu cu cine vorovcam", cu boieri, cu nigustori, ca cu nere îi îndulceam11 12, ca meri di aur le dam. Cum îi alc.v mirosu busuiocului13 din toate florile, aşe să fiu eu mai ales şi mai frumos din toată lume, toate faptile să să ducă pe capul cui m-au făcut, eu să rămâi curat, luminat, ca Dumnezău sfântu ce m-au lăsat, amin. 11 Scris: BopoECM. 12 Scris: 4!iA§âieAŞ 13 Scris: e$c$wk$a$h. 341 XCIX ms. rom. BAR 5204 4r Descântecu/ de brâncă Nu-i brâncă umflată, ci fată bulbucată, ca pe buşe, ca pe buşe în munte să suiră, iară ochi o văzură, iară picioare o găsiră, iară mâni o prinseră, fără foc o fripseră, fără sare o sărară, fără gură o mâncară. Aceste slove să le spele1, să le dea să le bea cel cu brâncă, iar hârtia să o puie la umflătură. 1 Cuvintele următoare sunt scrise vertical, pe marginea filei. 346 XCV 104v ms. rom. BAR 1155 Cine m-au făcu?1 luni, îm disfac marţi, cine m-au făcu? mercuri, îm desfac gioi, cine m-a făcu? vineri, îm disfac sâmbătă. 342 XCVI ms. rom. BAR 4917 2r Să mături1 casa de trei ori2 şi să gândeşti: „Nu mătur casa di pai, di gunoai, şi o mătur de fapt, di dat, di căscare3, di strigare4, di toate urâciunile, di toate bolâciunile”. Şi după ce-i strânge gunoiu/ la uşă să pui trei cărbuni aprinşi în gunoi şi să pui gunoiu/ într-un sac şi sacu/ să fii spartu la fundu şi să le duci la pârâu şi să zâci: „Cine mi-au dat c-o mână, eu îi dau cu5 doî”. 2V Şi zici pân în noaî şi când îi zâce:/ „Cine mi-au dat cu noî”, să zâci: „Eu îi dau cu amândoi şi cine mi l-au dat neînfocat, eu îl dau foarte înfocat, şi cini mi l-au dat pe gură, eu i-l dau pe cur, şi să să ducă din casă în casă, şi din sat în sat şi din va/ în va/, pân-a nimeri pe capu/ cui mi l-au dat. 1 Scris: M'kmâjv 2 Scris: wp. 3 Scris: ki>ckajv 4 Scris: cmpHrAp. 5 Scris: kw. 343 XCVII ms. rom. BAR 4917 3r Descântec de aruf...]1 Purces-au cutare pe cale, pe cărare, când fu la mijloc de cale tâlnitu-l-au leu/ cu leoai, zmăul cu zmăoai, didiochiu/ cu didiochitoare, samca cu sămcoaie, cu 9 săgeţ1 2, cu noaî bărz3, cu 94 cuţâte, cu 9 sfredele, cu 9 dălţ5, cu 9 săbii, cu săgeţâle săgetatu-lu-au, cu bărzâle bărduitu-l-a6, cu cuţâtele giunghetu-l-au, cu sfredelele sfredelitu-l-au, cu dălţâle dăltuitu-l-au, cu sabie tăietu-l-au. Purces-au cutar văicărându-să şi olicăindu-să, nim în lume nu l-au auzât, numai Mărie Sântă Mărie, Maica lui Dumnezău auzâtu-l-au pe scară de aur coborâtu-s-au7 şi înainte ieşitu-i-au, din gură sfântă întrebatu-l-au: - Ce ţî-i ţâie, cutare, de te văicărezi, de te-olicăieşti? - Cum nu m-oi văcăra, nu m-oi olica, c-am purcea pe cale, pe cărare, când fii la mijloc di cale, tâlnitu-m-au8 leu/ cu leoaie, zmău/ cu zmăoaie, didiochiu/ cu didiochitoare, samca cu sămcoai, cu noaî săgeţi, cu 9 bărz3, cu 9 dălţ, cu 9 sfredele, cu 9 cuţâte, cu 9 săbii, cu săgeţâle săgetatu-m-au, cu bărzâle bărduitu-m-au, cu dălţile dăltuitu-m-au, cu cuţâtăle giunghetu-m-au, cu sfredele sfredelitu-m-au, cu sabie tu-m-au, vinile zcârcitu-mi-au, întratu-mi-au pe mâţă, pân plomaţ, în râză, în 3V osânză, în baierile inimii, în sfârcu/ nasului, în faţa/ obrazului, sângele9 b[ău]tu-mi-au, came mâncatu-mi-au, nime în lume nu m-au auzâf, nime în lume nu m-au văzut, purces-a/w văicărându-mă, olicăindu-mă. Atunci Maica Domnulţui] din gură sfântă grăitu-mi-au: - Nu te v[ăi] căra, nici te olica, şi te du la [cu] tare, cu discânticu/ ţ-a discânta, [în] mare arunca-l-a, acolo să cheie, să r[ăs]cheie, ca spuma de mare, ca roa de soare, iar cutare să rămâie curat, lum[i]nat, ca în zî ce l-au născut, ca maica ce l-au făcut”. Şi acest descântec să-/ descânte cu mătură de care mătură beserica, să iei pa[ie] de mătura acee şi să le legi pe o [...] şi aşă să descânţi, fiind mătura gată pe sabie. 1 Termen neidentificat, din cauza tăierii defectuoase a manuscrisului; cf. Ciuchindel, Folclorul, p. 110, care citeşte „aruncat”; Ştrempel, Catalogul IV, p. 155, care pare a citi „deochi”. 2 Scris: ckeimmiWâ, apoi tăiat cu o linie orizontală. 3 Scris: m.jKi'i.. După acest cuvânt este scris: G'kpA$Hm$AA$, care a fost tăiat ulterior. 4 Cifră notată cu caracter latin. După ea notat: k8 N«> vecilor, amin. 1 în continuare, scris wh cn.H AcmSn H'kpMAe, apoi tăiat. 2 Cuvânt scris cu chinovar. 3 Scris: meceAe. 4 Scris: c^niti^a. 250 XIII ms. rom. BAR 1320 20v Dăscântecu/ dă năj ât Veni cutare1 dă şapte cesuri şi fu gata hrana lui şi fusese năjâi ieşâ/ dân mare uscată şi-l întâlni cutare1 pre el şi zise: - Unde mergi, năjâte? El zise: - Mărgu, doamne, în capul2 omului, să-i împut creirii şi să-i vărsu sângele şi să-i strâbu gura3 şi buzăle, şi să-i asurzesc urechile şi să-i zmicur dânţi, să-i fac durere în cap zioa şi noaptea. Iar cutare1 îi zise lui: - Năjâte, întoarce-te îndărăt şi te du în munţi putii, în copităle cerbilor, în coamăle berbecilor şi fii acolo până va trece cerul4 şi pământul5 şi ieşi din robu lui Dumnezeu cutare, că eu te jur pre tine, năjâte, ca să mai întri dă acum înainte în robu lui Dumnezeu cutare, în numele Tatălui şi al Fiiului şi al Sfântului Duh, amin. 1 2 3 4 5 Scris: k:. Scris: Kzm. înainte de acest cuvânt, copistul a scris secvenţa r8, pe care apoi a tăiat-o. Scris: Scris: nit/vuKNm. 251 XIV ms. rom. BAR 2183 164v Descântecul năjitului Veni Isus din şapte ceriuri şi fiise gata hrana lui şi fusease năjitu/ ieşind din marea uscată şi întâlni pre el Isus şi-i zise: - Unde mergi, năjite pricăjite? Ia/- el zise: - Merg, Doamne, în capu/ omului, să-i împuţ creierii, să-i astu/? nările, să-i văr.v singele şi să-i strâmbez gura şi buzele şi să-i asurzesc ureichile şi să-i fac dureare în cap zioa şi noaptea. Iar Isus îi zise lui: - Năjite, întoamă-te înapoi, şi te du în munţi pustii, în copitele cerbilor, în coamele berbecilor şi fii acolo până va treace ceriu/ şi pământu/. Şi ieşi din robu/ lui Dumnezeu cutarele, că eu te jur pre tine, năjite, ca să nu mai întri de acum înainte în robul lui Dumnezeu cutare. în numele Tatălui şi al Fiiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veacii veacilor, amin. 252 XIX ms. rom. BAR 5706 116v Descântec de năjif O, năjite, pricăjite, tu ieşi din crierii capului, din auzul urechilor, din faţa obrazului, din spârcu/ nasului, din vederea ochilor, te du şi te petreci prin genunchile lupului, prin comu/ cerbului, iară cutare1 să rămâie curat, luminat, ca argintu/ strecurat, ca Maica Domnului ce l-au făcut şi ca maică-sa ce l-au născut, să nu rămâie năjit de leac, cât un fir de mac, în patru dăspicat, în mare2 aruncat. De 3 ori, or în ce zi descântă. 1 Cuvânt scris între paranteze. 2 Scris: MAplt. 257 XL ms. rom. BAR 1155 106r Discântec pentru şărpi, di distrusu Iediţi prestiţi dedi di peliţi, peliţa di carne, carne di os, osu di folosu, veninu/ pe os în gios, lacu/ la tiriiacul, cini au adus veste să-i ducă poveste. 281 XLI ms. rom. BAR 4743 185r Descântec de şarpe „Viespe împăcată au sări?1 în piele, din piele în carne, din carne în os”. Acest descântec să-l descânte în apă neîncepută cu boziu cu 3 lemne de alun şi cu cuţitu/ al acelui muşca?. Şi să-l ude la muşcătură şi să-i de s-o be. 282 XLII ms. rom. BAR 1123 37r Descântec de şărpi Pe ace/ muşca/ de şarpe, viind să-/ lecuiaşti1 de ace nevoie2, îndată să-/ trimit să aducă apă neîncepută pâră a nu sfinţi soarele şi trii zmicele de spin, iar nefiind zmicele de spin, să fii de alunu, şi când le aduci să nu vorbescă cu nimeni3, şi după 37v ce le aduci să începă a descânta în apă zicând aşa:/ „Iediţi prestiţi, ţine-se deplin pe peliţa de came, came de os, osu/ de pământ, cine i-au adus’ veste să be apă”. De trii ori să zică nerăsuflându-să. Şi apa aceia să be ce/ ce au adu.v veste şi să ducă şi celui muşcat să be iar de trii ori şi să să ude la muşcătură. 1 Scris: Ae^AuiifiH. 2 Scris: iigboa. 3 Scris: ngm. 283 XLIII ms. rom. BAR 1262 16v Descântec de şărpe Peliţă peliţă, peliţă pestriţă, os di folos, floare de tiriiac, să fie de leac. 284 XLIV ms. rom. BAR 5706 58r Descântecul şarpelui „Jujuţă pestriţă muşcă de peliţă, peliţa îi de came, carnea îi de os, osu/ să rămâie sănătos”. Aceasta să zici de trei ori. Ace/ ce descântă să steaie pi loc, unde-/ va întimpina ace/ bolnav. Şi ce/ bolnav să aducă descântătoriului apă şi trei bi<ţi>şoare de alun. Şi descântătoriu/ va lua biţişoarele şi va descânta în apa aceea, zicând cuvintele ceale de sus de 3 ori. 285 XLIX ms. rom. BAR 4743 185v Descântec când mursecă lupu/ vita, pentru că sântu lupi veninaţi şi mor vitele1 Păsăruică vinecioară pă bucium să puse, buciumu/ secă, ca viţa de vie tăiată, peste gardu aruncată, aşa să sece mursecătura de lup ce au muşcat pe (cutare2) cal vânăt poroşu, cum va hi. Şi să descântă în apă neîncepută cu 3 zmicele de alu« şi de 9 ori să zică descântecu/ sau dă 3 ori şi cu ace apă să ude la muşcătură dc.v3. Şi să-i de să beie. 1 Scris: BHmeA'k. 2 Scris: KâmAp'b. Parantezele aparţin copistului. 3 Scris: a^c. 290 XLV ms. rom. BAR 3614 69r Descântec de şarpe când te muşcă „Utiţă prestiţă muşcă de peliţă, peliţa de came, carnea de os sănătos, cine au adus văste să bei apă, şarpile să înrăpi, işât-o harmasariu negru-balai de unde au muşcat, veni, au lăsat, eu l-am blăstămat şi Dumnezeu s-au îndurat, el în loc au crăpat”. în apă neîncepută şi cu 3 fire de iarbă să să discânte şi să dei să bei ace/ muşcat şi să să spele şi la muşcătură, că să va tămădui. 286 XLVI ms. rom. BAR 1118 44r Pentru şărpi Isitiţă prinsă de peliţă, peliţa de carne de os, de os sănătos. Cini a be apa să fii sănătos. 287 XLVII ms. rom. BAR 2980 llv Descântec pentru muşcătură de şarpe Vei zice aşa: „Jujuţă pestriţă muşcă de peliţă, peliţa îi de came, carnea îi de os, osul să rămâie sănătos”. Aceste cuvinte de 3 ori să zici asupra celui bolnav, însă acel ce descântă să stei pe loc unde îl va întimpina cel bolnav. Apoi bolnavul va aduce apă şi 3 beţişoare de alun, iară descântătoriul va lua acele beţişoare şi va descânta în apa aceea. Să zică cuvintele acele cari mai sus am arătat de 3 ori şi va da cu apă de aceea la muşcătură şi să şi bei câtă va rămânea. 288 XLVIII 160r 160v ms. rom. BAR 2183 Pentru muşcătură de şarpe să zici aceasta de trei ori: Şarpe din munte, cine veaste ţi-au1 adus veninu/ ţi-au1 supt,/ şarpe din câmp, cine veaste ţi-au1 adus veninu/ ţi-au1 supt, şarpe negru, cine veaste ţi-au adus1 veninu/ ţi-au1 supt, şarpe gheaoş, cine veaste ţi-au1 adus veninu/ ţi-au1 supt, şarpe galben, cine veaste ţi-au1 adu.? veninu/ ţi-au1 supt, şarpe alb, cine veaste ţi-au1 adus veninu/ ţi-au supt, şarpe de toate feliurile şi de toate locurile. Şi leac să fie de gura mea şi de mâinile meale! 1 Scris: ivtS. 289 XV ms. rom. BAR 3275 71r Molitva pentru năjit Veni Isus de la al şaptelea cer şi fii gata hrana şi fusese ieşind năjitu/ din marea uscată şi-l întâlni Isus pre el şi zise li: - Unde mergi, năjite? - Unde să merg, Doamne? în capu/ omului, să-i împuţ creieri şi să-i vărs sângele şi să-i usuc viiaţa şi să-i zmintesc dinţii şi să-i strâmbez gura şi să-i strămut fălcile şi buzile şi să-i orbesc ochii şi asurzesc urechile şi să-i astup nările şi 71 să-i fac dureri în capl zioa şi noaptea. Şi zise Hristos li: - Năjite, întoarci-te înapoi şi te du în codrii pustii şi întră în capetile cerbilor şi în comile berbecilor şi fii acolo până va trece ceru/ şi pământu/. Teme-te de Dumnezeu, cel ce şade pre scaunul1 cel de judecată a toată lumea, şi ţie aceasta îţi zic, năjite, începătura începăturilor şi a turor boalelor: ieşi de la robu lui Dumnezeu (cutare). Doamne sfinte, atotputernice, goneşte pre diiavolu/ şi năjitul2 de la robu lui Dumnezeu (cutare) din cap, din creştet şi din ochi şi să te vezi fără de picioare umblând şi fără3 de mâini prinzând, şi fără de cuţit înjunghiind şi fără de gură mâncând. Spargă-se năjitul2 ca spuma pă mare şi ca praful4 pre pământ şi ca vântul5 prin codri, în numele Tatălui şi Fiiului şi Sfântului Duhu, acum şi pururea şi în veci vecilor, ami«. 1 Scris: ckaSn. 2 Scris: N'kMtHm. 3 Scris: <ţep. 4 Scris: npa^- 5 Scris: b*mim 253 XVI ms. rom. BAR 4083 25v Molitfa de năjâ? Vinind Isus din al şaptelea cer şi fu gata a ne ruga mili lui, fuse năjât ieşit din marea uscată şi-/ întâlni pre el Isus şi cu stăpânescu/ Său glas1 îi zise: - Unde mergi, năjite, începătura tuturor răotăţilor? Deci zise năjitul1: - Unde să mergu, Doamne? In capul omului, să-i împuţu creierii şi să-i vărs sângele şi să-i usuc viiaţa şi să-i zmintesc dinţii şi să strâmbez gura şi să-i orbesc oichii şi să-i strămut fălcile şi să-i strâmbez buzele şi să-i asurzesc urechile şi2 să-i astup nările şi să-i fac dureri în cap zioa şi noaptea, să nu-/ las în odihnă. Şizise Isus cu stăpânescu/ Său cuvânt: 26r - Intoarce-te înapoi, năjite,// şi te du în codrii pustii şi întră în capetele cerbilor şi în comele berbec [i]l [or] şi fii acolo până va trece ceru/ şi pământu/. Teme-te de Dumnezeu, năjite, de cela ce şade pre scautt de hieruvimi şi judecă toată lumea. Iată îţi poruncesc, năjite, începătura tuturor răutăţilor şi a boalelor3, ieşi şi te du de la robul lui Dumnezeu (cutare)4. Doamne Isuse Hristoase, atotputernice Doamne părinţilor5 noştri6, carele ai făcut ceru/ şi pământu cu toate podoabele lor, goneşte pre diiavolu/ năjit dintru robu/ tău (cutare)7, din inimă, din rănichi, din cap, din creierii capului, din urechi, 26v din oichi, bz[e], din buric, din dinţi, din măsele, din grumaji,/ din sânge şi din toate mădulările lui. Blestemu-te pre tine, năjite, cu numele Domnului nostru Isus Hristos, să te pogori din cer orbu cu oichii şi fără de picioare şi fără de mâini din văzdu/z şi fără de cuţit înjunghiindu-te şi fără de gură mâncând. Răsipeşte-te, năjite, ca nisipul8 mării, ca praful pă pământ, ca vântu/ prin codri9. Iată că te jur pre tine, năjite, pre preacurata de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Mariia şi cu toate puterile cereşti şi îngereşti, ca să nu mai intri de acum înainte în robu/ lui Dumnezeu (cutare)10, în numele Tatălui şi al Fiiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor11, amin. 1 Scris: NitroHm. 2 Scris: uihh. 3 Scris: i:oaa6a6. 4 Cuvânt delimitat la extremităţi prin •••. 3 Scris: in.pHNiiHA6. 6 Scris: iioi|ipiVi. 7 Cuvânt delimitat la început prin ••• •••. 8 Scris: hhchu. 9 Scris: koaphm. 10 Cuvânt delimitat la extremităţi prin •••. 11 Scris: b6>iha6' 254 XVII ms. rom. BAR 2182 3 lv Venindu Isus de la al treilea cer fiiseră gătite toate cele pentru hrana lui, deci năjitu ieşindu din marea uscată şi să întâmpină cu Hristos. Şi cu stăpânescu răspunsu deci Hristos îl întrebă şi cu îngrozire îi zise: - Unde mergi, năjitule, rădăcina şi început boalilor şi a tutulor răutăţilor? Deci năjitu zise: - Mergu, Doamne, în capul1 omului, să-i împuţu creieri şi să-i vărsu sângele şi să-i usucu viiaţa şi să-i zmintescu dinţii şi să-i stric gura şi să-i strămut fălcile şi să-i stric buzele şi să-i orbescu ochii şi să-i asurzescu urechile şi să-i astup nările şi să-i fac dureri în capu zioa şi noaptea. Deci îi zise Isu.s': - Intoarce-te înapoi şi te du în codri pustii şi întră în capetele cerbilor şi fii acolo până ce va trece ceru şi pământu/. Aşa te blestemă Domnu cela ce şade pre herovimi şi judecă toată lumea şi iată că-ţi poruncescu ţie, năjitule, rădăcina tuturor răutăţilor şi a tuturor boalelor, ieşi şi te du de la robu/ lui Dumnezeu (cutare). Doamne sfinte şi atotputernice, Dumnezeu/ părinţilor noştri ce/ veşnic, carele 32r ai făcut ceru şi pământu şi toate podoabele, goneşte pre// diiavolu/ şi năjitu de la robu/ lui Dumnezeu (cutare), din cap, din nări, din ochi, din creieri, din buze, din dinţi, din măsele, din grumazi şi din sânge şi din toate mădulările. Blestemu-te pre tine, năjitule, cu numele Domnului, să zbori din cer fără de ochi şi fără picioare şi fără de mâini prinzându, fără cuţit junghindu, fără gură mâncându, răsipeşte-te, năjite, ca spuma pre mare, ca vântu prin codri, ca praful pe pământu. Eu te jur cu Preacurata Doamna Fecioara Mariia, Născătoarea de Dumnezeu, şi toate puterile cereşti, ca nu cumva să mai întri în lumea aceasta de acum înainte, ci curând te du şi ieşi, că te pomeneşte Hristos, în numele Tatălui şi al Fiiului şi al Duhului Sfantu, aminu. 1 Scris: KAn. 255 XVIII ms. rom. BAR 1335 2r [...] cel vecinie, carele ai făcu/ ceriu/ şi pământul cu toată podoaba lor, milostiveşte-Te şi goneaşte pre diiavolu/ şi năjitu/ de la robu/ lui Dumnezeu, din cap, din păr, din ochi, din creieri, din nas, din faţă, din dinţi, din măsele, din grumazi, din sânge şi din toate mădulările. Bleastemu-te năjite, cu numele lui Dumnezeu Savaot cel slăvi/ de toţi sfinţii îngeri, să zbori năjite, din ceriu fără de ochi, fără de picioare şi fără de mâini şi fără de cuţi/ junghiind şi fără de gură mâncând, să te răsipeşti ca spuma pre mare şi ca praful cel dupre faţa pământului, ca vântu/ prin codri1 şi ca ceara de faţa focului. Eu te jur pre tine, năjite, cu Preacurata Doamna Fecioara Născătoarea de Dumnezeu Mariia, juru-te pre tine cu crucea cea făcătoare de viaţă şi mân[...] 1 Scris: koap'i'h. 256 XX ms. rom. BAR 2980 14r Descântec pentru nejit O, nejite prijite, tu ieşi din creirii capului, din auzul urechilor, din faţa obrazului, din spârcul nasului, din vederea ochilor, te du şi te petreci prin genunchiul lupului, prin cornul cerbului, iară (cutare) să rămâie curat şi luminat ca argintul strecurat, ca Maica Domnului ce l-au făcut, şi ca maica sa ce l-au născut, să nu rămâie nejit de leac, cât un fir de mac în patru dispicat, în mare1 aruncat. Aceste se descântă ori în ce zi, de 3 ori pe zi. 1 Scris: MApit. 258 XXI ms. rom. BAR 1223 24r Descântec de năjitu Se serveşte de malaiu pe care îl mestică în timpu cât descântă; face apoi cataplasma şi o pune la ureche şi apoi cu cârpă aprinsă începe încet următoarele vorbe şi tot ocolind cu cârpa şi după descântecu pune cataplasma. Fugi năjite, precâjite, Di creieri capului Din sfârcu nasului, Din ochi, de sub ochi, Din limbă, de sub limbă, 24v ce cauţi la...?/ Fugi în sfârcurile mari, căci acolo Nu su nici spini, Nici marăcini, Nici focul nu te arde, Nici vântul nu te bate, Căci aci sunt Şi spini, Şi mărăcini, Şi focu te arde, Şi vântul te bate, Să fugi, să pei Şi să respei Din vârfu, din rădăcină, Ca spuma de mare, Ca roua de soare1. 1 Copistul este cel care a aşezat textul sub formă de versuri. 259 XXII ms. rom. BAR 3944 112v Descântec de năjit Mânecai sfânta duminecă la purcărie, să găsec pre lupu şi pe urs, nu găsi pe lupu şi pe ursul, ci găsii ruşiia ruşelelor, ce-i ruşa alba şi ruşaţa albastră1 şi e ruşaţă neagră şi să iasă, năjitule, din baierile inimii de cutare şi din vinele gâtulu şi din tâmplele capului şi din rădăcini mâinilor, din gingii dinţilor cu florili2 din gredini, cu unt de la viţelari, să iasă năjitul, să să ducă în coamele cerbilor, în urechile ciutelor şi ale râm<ător>ilor, că ştiu purta şi legăna, 113r iar acesta să rămâie curat, stricu//rat, lămurit, ca în zioa maica sa ce l-au făcut. 1 Scris: AAGecmfVk. 2 Scris: <ţ>A$pHrtH. 260 XXIII ms. rom. BAR 2313 27v Molicva Sfântului apostol Petru. De măseale dureare leacu easte Sfântul apostol Petru au şăzutu pe o piiatră de marmură şi n-au fostu îndestulata, ci au fostu [...] şi i-autrecutu lui Domnul. Şi i-au zisu Domnul: - Ce atâta nevoitori sintu? - Au ţie ţe-au roşu vermii măseaua1 care ţi s-au mişcatu din creieri? 28r - Doamne, ţie să-ţi fie pe voie şi să nu-ţi mai roază2 ale lui Petru măseale.// Şi au zisu Sfântul Petru: - Totu omul să fie vindecata care va purta această rugăciune la dânsulu. Şi au zisu lui Domnul de 2 aminu, aminu. Aşa tribuie: rugăciunea de-a dreapta, ajutoriul de la Dumnezeu. Slavă şi acum şi pururea şi în veaci veacilor, aminu. 1 Scris: Mitcbw. 2 Scris: pwait. 261 XXIV ms. rom. BAR 447 76v Aminu. Să nu cozi de aminu ci e leacu mlădiţă1 vârâtă. Eu scuse de spată2 piatra vârâtă. 9. Nu se ia, crăpă, ci le mâcă, elu crăpă. Ci le auzi, elu asudzi, ce-su deogheate de bărbatu, elui creape coiele, ce de muiare - creape tetele, cure 1T laptele, ce de o[chi de] fată - creape ochii, cură [...]// ce rămâie curatu, lumiratu, Dumnulu ce i-a datu ca [...] sorele în cer. 1 Scris: MA§AHivk. 2 Scris: ciiAm$. 262 XXIX ms. rom. BAR 3404 Altă molitfa de deochi pentru tot omul ce/ ce să dăoachie Domnului să ne rugămu: Doamne, Dumnezeu/ nostru, împăratule al veacurilor1 şi a toate ţiitorule şi atotputernice, cel ce faci toate şi iarăy le desfaci cu porunca Ta, cel ce ai răcorit cuptoru/ Vvilonului cel de şapte ori arsu şi pre cei trei coconi nezmintiţi i-ai păzit, doftoru/ şi tămăduitoru/ sufletelor şi al trupurilor2 nostre, mângâierea celor ce nădăjduiesc spre Tine, Ţie ne rugăm: Goneşte şi depărtează de la robu/ Tău acesta (cutare) toată diiavoleasca lucrare, toată satanească asupreală şi toată zminteala şi băgarea de seamă celor ce au căutat cu ochii răi şi vicleni asupra lui, Tu, iubitorule de oameni, stăpâne, întinde mâna Ta cea puternică şi braţele Tale cele pline de mângâiere şi de milostivire şi caută cu blândeţe asupra zidirii Tale acestuia şi-i trimite lui înger de pace, puternic păzitor sufletului şi trupului lui, care va goni şi va depărta de la dânsu/ toată vicleana stricăciune şi toată duşmăniia celor ce au căutatu cu ochii răi şi vicleni asupra robului Tău (cutare) şi de la Tine sluga aceasta păzindu-se, cu muţămită să cânte Ţie: „Domnu/ este mie ajutor şi nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti, că Tu eşti Dumnezeu, întărirea mea, puternic şi stăpânitor, împăratu/ păcii, tată/ veacului ce va să fie adevărat. Doamne, Dumnezeu/ nostru, milostiveşte-Te spre zidirea aceasta şi izbăveşte pre robu/ Tău acesta de la toată boala şi durerea carea i s-au întâmpla/ li despre căutarea3 ochilor celor vicleni şi-/ păzeşte pre dânsu/ de toate relele, pentru rugăciunile preablagoslovitei, slăvitei stăpânii noastre Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Marii şi a îngerilor4 celor luminaţi şi a tuturor sfinţilor Tăi, acum şi pururea şi în veci vecilor nesfârşiţi, aminu. 1 Scris: bak§pha€. 2 Scris: mpSnSpHAg- 3 Scris: KSSmap'k. 4 Scris: ^pepMAe. XXV ms. rom. BAR 1507 64r Molitva de deochi Doamne, Dumnezeu/ nostru, împăratu/ veacurilor şi a toate stăpânitoriu şi atotputernic, carele faci toate şi prefaci singur precum vei, cela ce în Vavilow cuptoru/ ce/ de şapte ori ars şi văpaia în rouă o ai prefăcut şi pe sfinţii trei coconi întregi i-ai păzit, doftoru/ şi tămăduitoru/ sufletelor noastre, scăparea celor ce nădăjduiesc spre Tine, Ţie ne rugăm: întoarce şi goneşte şi depărtează toată lucrarea diivolească şi toată pornirea 64v Satani şi de toată băgarea dă seamă cea vicleană şi stricăciunea/ şi deochiu/ oamenilor ce/ facătoriu de rău şi-/ vindecă de la robul lui Dumnezeu (cutare), ori din râvnă şi de pizmă, ori din deochiu i s-au întâmplat, însuţi, iubitoriule de oameni, stăpâne Doamne, tinde mâna Ta cea puternică şi braţu/ Tău ce/ înalt şi tare şi trimite lui înger de pace sufletului şi trupului, carele să risipească şi să gonească de la dânsu/ pre tot vicleanu/, aşa, sfinte1, şi toată otrăvirea şi deochiu/ stricătoriu şi pizmaşi oameni şi de Tine să să păzească robu/ tău (cutare) şi să-Ţi cânte mulţumită: „Dumnezeu îm este mie ajutoriu şi nu mă voi teme ce-m va face mie omu/ şi iarăşi nu-m va fi frică de rele, că Tu cu mine eşti, Dumnezeu, întărirea mea, tare oblăduitor, începătoru/ păcii, părintele veacurilor ce va să fie”. Aşa Doamne, Dumnezeu/ nostru, suflă preste zidirea Ta şi izbăveşte pre robu/ 65r Tău (cutare) de toată stricăciunea şi asupreala ce i să face// din deochiu şi mai cu asupra păzeşte-/ pre el de tot rău/ pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale stăpânii noastre2, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioarei Măriei, şi ale văzătorilor de lumină arhangheli şi ale tuturor sfinţilor Tăi, că Tu eşti dohtoru/ sufletelor şi a/ trupurilor noastre, Hristoase, Dumnezeu/ nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor, ami/7. 1 Pasaj obscur. O situaţie apropiată se regăseşte în textul din ms. rom. BAR 4083: „să gonească de la dânsul pre tot vicleanul şi spurcatul diiavol. Aşa sfinte, toată otrăvirea din dăoichiul stăpânitorilor şi pizmatareţilor oameni” (24r). Cf.: „să gonească de la dânsul tot sfatul rău” (ms. rom. BAR 2040, f. 112r); „să gonească de la dânsul tot sfatul rău” (ms. rom. BAR 1335, f. 3r); „să gonească tot vicleanul sfatu” (ms. rom. BAR 3451, f. 70r). 2 Scris: NOAcmpeH. 263 XXVI ms. rom. BAR 3275 174r Molitva de deochiu/ copiilor Doamne, Dumnezeu/ nostru, împăratu/ vecilor, atotţiitoriule şi puternice, carile însuţi întorci spre bine toate cu voia Ta, cela ce ai prefăcut cuptoru/ Vavilonului în roauă ce/ arzător de şapte ori şi ai păzit pre cei trei tineri nearşi şi întregi, cela ce eşti doftor şi tămăduitor sufletilor noastre şi întărire celor ce nădăjduiesc spre Tine, rugămu-ne Ţie: Depărtează, răsipeşte şi goneşte toată lucrarea ce dievolească şi toată îndrăzneala cea satanicească şi viclenirea şi toată luarea de seamă şi vicleşugul1 şi dindeochiu/ ochilor oamenilor celor făcători de rău şi vicleni de la robu/ Tău 174v (cutare), ori de frumuseţe, ori de bărbăţie/ sau de noroc, sau de zavistie şi pizmă2, sau din deochiu s-au întâmplat, însuţi stăpâne, iubitoriule de oameni, tinde mâna Ta cea puternică şi braţu/ Tău ce/ înaltu şi tare şi vezi-/ şi cercetează3 zidirea Ta aceasta şi timite-i lui înger de pace puternic şi păzitor sufletului şi trupului, care va cerceta şi va goni de la dânsu/ toată gândirea cea rea, tot farmecul4 şi deocherea oamenilor celor streinători şi pizmaşi şi al Tă rugătoriu de la Tine păzindu-să, cu mulţămită va cânta Ţie: „Domnul îm este ajutor şi nu mă voiu teame ce-m va face mie omu/ şi iarăy 175r nu mă voiu teme de rele, căci Tu cu mine eşti. Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea,// puternic stăpânitor, domnu/ păcii, părinte veacului ce va să fie”. Aşa Doamne, Dumnezeu/ nostru, milostiveşti-Te spre sluga ta aceasta şi spre zidirea Ta de toată răotatea şi ispita ce să întâmplă din deochiu şi-/ păzeşte pre dânsu/ mai presus de toate răotăţile, pentru rugăciunile preablagoslovitei stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioarei Măriei5 şi luminătorilor6 arhangheli şi îngeri şi al tuturor sfinţilor Tăi, amin. 1 2 3 4 5 6 Scris: BHKAeiuâr. Scris: imsam. Scris iniţial >i6p>i6m'bp'b3'kA, după care copistul a şters grupul de litere p-k şi litera finală a. Scris: <ţ>6pM6K. Scris: MApeew. Scris: AâAMwitmâpiiAop. 264 XXVII ms. rom. BAR 2040 11 r Rugăciune pentru dăochiu tâlcuită dupre limba grecească pre cea rumânească începând preotu/ zice: „Bine este cuvântat Dumnezeu/ nostru”, „Sfinte Dumnezeule”, „Preasfântă Troiţă”, „Tată/ nostru”, „Că a Ta easte împărăţiia”, şi după aceastea înda şi molitva aceasta. Preotu/: Domnului să ne rugăm. Doamne, Dumnezeu/ nostru, împăratu/ veacurilor ce/ atotputeamic şi 11 lv atotţiitoriu, carele faci toate şi le prefaci singur cu voia Ta,/ cela ce cuptoriu/ ce/ de şapte ori ars şi văpaia cea din Vavilon în roauă o ai prefăcu/ şi pe sfinţii Tăi trei coconi întregi i-ai păzit, doctoru/ şi tămăduitoriu/ sufletelor noastre, mântuirea celor ce nădăjduiesc întru Tine, Ţie ne rugăm şi Ţie ne cucerim: Depărtează, înstreinează, goneaşte toată lucrarea dievolească, toată calea Satanii şi toată vrăjmăşiia, priveghiiarea cea rea şi stricăciunea şi dăochietura ochilor celor de reale făcători şi a pizmaşilor oameni de la robu/ Tău (cutare)1, şi 112r ori din frumuseaţe, sau din puteare, sau din norocire, sau din pizmă// şi răotate, sau din dăochiu s-au întâmplat, însuşi, iubitoriule de oameni, stăpâne, întinde mâna Ta cea tare şi braţu/ Tău ce/ puteamic şi înal/ şi cercetând cercetează această zidire şi-i trimite lui înger de pace stăpânitoriu şi păzitoriu sufletului şi trupului, carele să blesteame şi să gonească de la dânsu/ to/ sfatu/ rău, toată otrăvirea şi dăochiu/ făcătorilor de stricăciune şi oamenilor pizmaşi şi de la Tine robului Tău dăruindu-i-să izbăvire, cu mulţămire să cânte Ţie: „Domnu/ easte ajutoriu/ mieu şi nu mă voi teame cc-m va face mie omu/ şi 112v iarăşi2 nu-m va fi frică de reale, că Tu cu mine eşti, că Tu eşti Dumnezeu// puterii meale, tare stăpânitoriu, domn păcii, părinte al veacului ce va să fie”. Aşa Doamne, Dumnezeu/ nostru, milostiveaşte-Te spre zidirea ta şi pre robu/ Tău de toată stricăciunea şi supărarea ce i s-au făcu/ din dăochiu izbăveaşte-/ şi-l păzeaşte pre dânsu/ de toată ispita şi întâmplarea ce va să-i vie lui asupră, pentru rugăciunile preablagoslovitei, slăvitei stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Măriei, cu putearea cinstitei şi de viiaţă făcătoarei cruci, ale arhanghelilor celor în chipu/ luminii, ale cinstitului slăvitului proroc înainte 113r Mergătoriului şi Botezătoriului Ioan, ale sfintei marei mu//ceniţe Marinei, ale sfântului Steliano, ale preacuvioasei maicei noastre Parascheva cea Noao3, ale 1 între paranteze, termenul a fost delimitat prin expunctare. 2 Scris: lajmni. 3 Scris: noavui.. 265 sfântului sfinţitului mucenic Elefterie şi ale sfântului (cutare)4, a căruia pomenire săvârşim, şi ale tuturor sfinţilor Tăi, că tu eşti doctoru/ sufletelor şi a/ trupurilor noastre, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm împreună cu ce/ fără de început a/ lui Părinte şi cu preasfânta/ şi bunul şi de viiaţă facătoriu/ tău Duh, acum şi pururea şi în veacii veacilor, ami«. Miluiaşte-ne pre noi, Dumnezeule şi otpust. 4 Termenul, care nu a fost scris între paranteze, a fost delimitat prin expunctare. 266 XXVIII ms. rom. BAR 4083 23v Molitfa dă dăoichi Doamne, Dumnezeu/ nostru, împăratu/ veacurilor1 şi atotstăpânitoru/ şi atotputernic, carele toate le faci şi le prefaci singur cu voia Ta, cela ce în Vavilow cuptoru/ ce/ de şapte ori ar.v şi văpaia în roao o ai prefăcut şi pre sfinţii trei coconi i-ai păzit întregi, dohtoru/ şi păzitoru/ sufletelor2 3 noastre , scăparea celor ce nădăjduiesc spre Tine, auzi-mă şi pre mine, păcătosu/, cela ce mă rog Ţie: întoarce şi goneşte şi depărtează toată lucrarea diivolească şi toată pornirea Satani şi toată pizma şi băgarea de seamă cea vicleană şi stricăciunea din oichiu/ 24r oamenilor4 celor făcători de rău ce au venit la robu/ lui Dumnezeu (cutare5)// ori de frumuseţe şi de vitejâie, ori de râvnă şi de pizmă, ori de deochi s-au întâmplat la robu/ Tău acesta, însuţi, iubitorulfe] de oameni, stăpâne, tinde mâna Ta cea sfântă şi puternică şi braţu/ Tău ce/ tare şi trimite lui înger de pace sufletului şi trupului lui, carele să risipească şi să gonească de la dânsu/ pre tot vicleanu/ şi spurcatu/ diiavo/, aşa sfinte6, toată otrăvirea din dăoichiu/ stăpânitorilor7 şi pizmatareţilor oameni şi de Tine să să păzească robu/ tău acesta şi să cânte cu mulţum[i]tă: 24v „Dumnezeu îm este miie de ajutor şi nu voiu teme cc-m va face miie omu// şi iarăşi nu mă voiu teme de rele, că Tu cu mine eşti, că Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea, tare oblăduitor, părintele veacurilor ce va să fie”. Aşa, Doamne, Dumnezeu/ nostru, suflă preste zidirea Ta aceasta şi izbăveşte pre robu/ tău cutare de toată stricăciunea şi asupreala ce să face din dăoichiu şi mai cu asupră î/ păzeşte pre el de tot răul, pentru rugăciunile preablagoslovitii stăpânii noastre de Dumnezeu Născătoarii şi Pururea Fecioarii Marii şi ale văzătorilor8 de lumină arhangheli şi aii tuturor sfinţilor9, că tu eşti dohtoru/ sufletelor2 şi al trupurilor10 noastre, Hristoase, Dumnezeule, şi Ţiie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor11, ami«. 1 Scris: BLiApurte. 2 Scris: c84>rtemeM- 3 Scris: NoempS. 4 Scris: wambnhm- 5 Cuvânt delimitat la extremităţi prin •••. 6 Apropiat este şi textul din ms. 1507: „să gonească de la dânsul pre tot vicleanul, aşa, sfinte, şi toată otrăvirea şi deochiul stricătoriu şi pizmaşi oameni” (64v). Cf.: „să gonească de la dânsul tot sfatul rău” (ms. 2040, f. 112r); „să gonească de la dânsul tot sfatul rău” (ms. 1335, f. 3r); „să gonească tot vicleanul sfatu” (ms. 3451, f. 70r). 7 Scris: cmvn^HHiiiopHAe. 8 Scris: BVi'kmopMrte. 9 Scris: c^hiiuhac. 10 Scris: mp$n$pHA6. 11 Scris: bc^nac. 267 XXX ms. rom. BAR 3451 70r Molitvă dă dăochiu Doamne Dumnezeu/ nostru, împăratu/ veacurilor, atotstăpânitor şi atotputernic, carele faci toate şi prefaci1 singur după cum vei, cela ce în VaviloM coptoriu/ ce/ de şapte ori arsu şi văpaia în rouă o ai prefacutu şi pre sfinţii Tăi trei coconi întregi i-ai păzit, doftoru/ şi tămăduitoriul sufletelor nostre, scaparea celor ce nădăjduiescu spre tine, Ţie ne rugămu şi Ţie ne cucerimu: Intorce şi izgoneşte şi dăpărtează toată lucrarea cea diivolească, şi toată pornirea satanicească, şi tată pizma şi băgarea de seamă cea vicleană, şi stricăciunea, şi dedăochiu/ ochilor celor făcătoriu de rău omeni şi vicleni de la robu/ Tău (cutare) şi ori de frumuseţe sau de vitejie2, ori de râvnă şi pizmă, ori de dăochiu s-au întâmplatu, însuţi iubitoriule de oameni, stăpâni, întinde-ţi mâna Ta cea puternică şi braţu/ Tău ce/ mare şi înaltu şi caută zidirea Ta aceasta şi trimite lui înger de pace tare sufletului şi trupului păzitoriu, care să rănească şi să gonească tot vicleanu/ sfatu şi toată otrăvirea şi dedăochiu/ celor stricătoriu şi din pizmaşii oameni şi de toţi să să păzească robul Tău, ca să-ţi cânte3 Ţie cu mulţămită: „Dumnezeu easte ajutoriu/ mieu şi nu mă voi teme cc-m va face mie omul şi iarăşi nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti, că Tu eşti Dumnezeu, întărirea mea puternică, stăpânitorul, începătoriu/ păci, tată/ veacului ce va să fie”. Doamne, Dumnezeu/ nostru, suflă preste zidirea Ta şi izbăveşte pre robu/ Tău de toată stricăciunea şi asupreala ce să face de dăochiu şi mai cu asupră păzeşte-/ pre el de tot rău, pentru rugăciunile preablagoslovitei stăpânii noastre, de Dumnezeu Născătoarii şi Pururea Fecioarii Măriei şi ale văzătoriului de lumină arhangheli şi ale tuturor sfinţilor Tăi, amin. 1 Scris: npeŢA4m. 2 Scris: BHemeiKHe. 3 Scris: ckwtk- 269 XXXI ms. rom. BAR 1335 2V Molitva dăochiului Doamne, Dumnezeu/ nostru, împăratu/ veacurilor1 ce/ atotputernic şi atotţiitoriu, carele faci2 şi prefaci toate singur cu voia ta, ce/ ce cuptoriu/ ce/ de şapte ori arsu şi văpaia cea din Vavilow în roauă o ai prefăcu/ şi pre sfinţii Tăi trei coconi într-însa i-ai păzi/, doftoru/ şi tămăduitoriu/ sufletelor şi a/ trupurilor noastre, mântuirea celor ce nădăjduiesc întru tine, Ţie ne rugăm şi Ţie ne cucerim: Depărtează şi înstreinează, goneaşte toată lucrarea dievolească, toată calea Satanii şi toată vrăjmăşiia, priveghierea cea rea3 şi stricăciunea şi dăochetura 3r ochilor celor de reale făcători şi a pizmaşilor oameni de la robu/ Tău (cutare)4, ori// din ffumuseaţe, sau din puteare, sau din norocire, sau din pizmă şi răotate, sau din ochi i s-au întâmpla/, însuţi iubitoriule de oameni, stăpâne, întinde mâna Ta cea tare şi braţu/ Tău ce/ puternic şi înal/ şi cercetează această zidire şi-i trimite lui înger de pace stăpânitoriu şi păzitor sufletului şi trupului carele să blesteame şi să gonească de la dânsu/ tot sfatu/ rău, toată otrăvirea şi dăochiu/ făcătorilor de stricăciune şi a oamenilor pizmaşi de la robu/ Tău, dăruindu-i-se izbăvire cu mulţumită să-ţi cânte Ţie: „Domnu/ easte mie ajutoriu şi nu mă voi teame ce-m va face mie omu/ şi iarăşi nu-m va fi frică de reale, că Tu cu mine eşti, Dumnezeu puterii meale, tare stăpânitor, domn păcii, părinte veacului ce va să fie”. Aşa, Doamne Dumnezeu/ nostru, milostiveşte-Te spre zidirea Ta şi spre robu/ 3V Tău de toată stricăciunea şi/ supărarea ce s-au făcu/ din dăochiu. Izbăveşte-1 şi-l păzeaşte pre dânsu/ de toată ispita şi întâmplarea ce va să vie lui asupră, pentru rugăciunile preablagoslovitei slăvitei stăpânii noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Măriei, cu puterea cinstitei şi de viiaţă făcătoarei cruci, ale arhanghelilor celor în chipu/ luminei, a cinstitului slăvitului proroc şi Inainte- Mergător şi Botezătoriului Ioan5, ale sfintei muceniţe Marini, ale sfântului Stcriiar?, ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva cea Noao, ale sfântului sfinţitului mucenic Elefterie, ale sfântului a căruia pomenirea săvârşim şi ale tuturor sfinţilor Tăi, că Tu eşti doftoru/ sufletelor şi a/ trupurilor6 noastre, Doamne, 1 Scris: B’kK^pHAe. 2 După acest cuvânt, prin expunctaţie, s-au scris interliniar cele două cuvinte care urmează. 3 Scris: iiepep'k; cf.: „priveghiiarea cea rea” (ms. 2040, f. 11 lv). 4 Cuvânt scris cu chinovar. 5 Scris: Iwann. 6 Scris: mpânâpHAe- 270 Dumnezeu/ nostru, şi Ţie slavă înălţăm dinpreună cu cel fără de început al Tău 4r Părinte şi cu preasfantu/ şi bunul şi de viiaţă făcătoriu/ Tău// Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, am in. Apoi ecteniia cea mică7 8. Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta rnipoV. Şi otpust7. 7 Indicaţie scrisă cu chinovar. 8 SI., în trad.: şi aşa mai departe. 271 XXXII ms. rom. BAR 5425 14r Pentru didiochi rugăciune cătră Domnu/ nostru Isus Hristos Doamne, Domnu/ nostru, împăratu/ veacurilor1 atotţiitoriule şi atotputernice, ce/ ce faci toate şi le prifaci numai cu voia, carele ai prifacu/ în răcoreală cuptoriu/ ce/ de şapte ori cu pară de foc arsu în Vavilow şi ai păzit pre sfinţii Tăi trei cuconi nevătămaţi, doftoriu/ şi tămăduitoriu/ sufletelor noastre, nedejde celor ce nădăjduiesc întru Tine, Ţâie ne rugăm şi pre Tine Te ccrim: Depărtează, goneşti şi alungă toată lucrarea diiavolească şi toată sătăniceasca2 venire şi toată înşălăciune şi toată luare aminte cea stricăcioasă şi deochiu/ oamenilor celor răi şi lucrători de răle şi tămăduieşti pre robu/ Tău (cutare)3 şi de i s-au întâmplat din ochiu/ frumuseţii, sau din bărbăţie, sau din sporiu, sau din 14v râvnă,/ sau din pizmuiie, tu însuţi, iubitoriule de oameni, stăpâne, tinde preputemică mâna Ta şi braţu/ tău ce/ tare şi înalt şi căutând caută asupra zidirii aceştiia şi trimite ei4 înger de pace şi tare păzitoriu sufletului şi trupului, carele să păzască şi să gonească de la dânsa toată otrăvirea şi deochiu/ oamenilor celor răi şi pizmătareţi şi de Tine, Doamne, fiind păzit, robu/ tău cu mulţumită să-Ţi cânte Ţie: „Domnu/ easte mie ajutoriu şi nu mă voi temi ce-m va face mie tot omu/ şi iară? nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti, întărirea mea, tare stăpânitoriu, domn păcii, tată veacului5 ce va să fie”. Aşa6 Doamne, Domnu/ mieu, fie-Ţi milă de zidirea Ta aceasta şi izbăveşte pre robul tău (cutarele)3 de toată stricăciunea şi spurcăciune şi de toată supărare ce-i prin didiochi şi cu milă pre dânsu/ de tot răul7 păzăşti-/, pentru rugăciunile preblagoslovitei slăvitei stăpânii noastre de Dumnezeu şi Pururea Fecioarii Marii, cu putere cinstitei şi de viiaţă facătoarii cruci şi a sfinţilor arhangheli celor de lumină văzători şi slujitori şi a celor doisprăzăci apostoli şi a tuturor sfinţilor Tăi, amin. 1 Scris: FieKSpHAop. 2 Scris: c'km'kANHHACKA. 3 Parantezele sunt scrise de copist. 4 Scris: ah. 5 Scris: b6k8a8h. 6 Scris: auia. 7 Cuvânt scris interliniar. 272 XXXIII ms. rom. BAR 3795 18 8V Molitfa di dioiu1 Doamne, Dumnezeul nostru, împ<ă>ratul veacurilor, atotţiitoriule şi atotputeamece, carele toate le faci2 şi le îndreptez numai cu voia3, carile 189r cuptoriul cel cu şapti plasă4 şi focul cel din Vavilon în roo l-ai prefăcut// şi pre sfinţii tă tre cuconi5 întregi i-ai6 păzit, doftorul7, tămăduitoriu/ sufletilor noastre, sânguraţia celor ci nădăjduise spre Tine, Ţii ne rugăm: Depărtează, fa să fugă şi goneşti toată diiavoleasca8 lucrări, sătănecească9 năvălire şi toată pizma şi luoarea amintrea şi vătămătura pre omul cu ochiu rău 189v dioitor şi di rale făcător/ dep<ă>rteaz<ă> di la sluga şi robul Tău cutare şi de s-au întâmplat aceasta din frumuseţi10, sau din bărbăţii, sau din ninocire, sau di râvnă, sau di pizmă s-au diuchi/. biruitorule11, iubitorule12 di oameni13, stăpâne, 190r întindi mâna şi braţul tău cel puteamic14 şi preaînalt, caută spre făptura ta aceasta// şi-i trimete lui înger împăciuitoriu, puteamic15 sufletului şi trupulu păzâtoriu, carele va grăbi şi va izgoni16 voinţa cea rea, toată otrăvirea şi diiochiul prefacătoriu 190v di stricăciune şi di tot omul pizmaş, iară al Tău rugător supt tine pin ochitură17/ şi mai presus di tot răul păzăşte-1, peru rugăciunele binecuvântatei, slăvitei stăpânii noastri de Dumnezeu Născătoarii şi Pururea Fecioarii Marii, ale sfinţilor18 celor fără di trupuri puteri19 şi aii tuturor sfinţilor Tăi, amin. 1 Scris: ahwhYh. 2 Scris: Ţaub. 3 Scris: boks. 4 Scris întâi uia, apoi cn. a fost acoperit cu cerneală şi s-a notat nmu 5 Scris: k§k§n€. 6 Scris: ks. 7 Scris: A«Ţ»niop8rt. 8 Scris: AniOBOA'kcKA. 9 Scris: c,kmrkANe4,kcKrk. 10 Scris: 11 Scris: EEepSiimopSAe. 12 Lecţiune incertă. Scris: KSAemOAe. 13 Scris: waavhnc. 14 Scris: n^m'kpHNHK. 15 Scris: nSm'kpHK. 16 Scris: waroNe. 17 Scris: KMomSp'k. 18 Scris: cŢHNmHpop. 19 Scris: n^rnupu. 273 XXXIV ms. rom. BAR 3404 T Molitfa a gândacilor pentru tot felu/ de deochi Domnului să ne rugămu: Doamne, Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, bunule şi iubitorule de oameni, cel ce ai făcut ceru/ şi pământu/ şi cele ce sânt intr-însele şi le-ai împodobit pre amândouă cu nespuse podoabe spre slava slăvitului Tău nume, Tu, preabunule împărate, arată şi acum spre noi bunătatea Ta şi, precum ai blagoslovit putu/ lui Iacov şi scăldătoarea Siloamului şi păharu/ sfinţilor1 apostoli, blagosloveşte şi gândaci aceştia şi precum ai înmulţit stelele cerţului] şi nisipu/ mării, aşa înmulţeşte şi gândaci aceştiia şi le dăruieşte lor sănătate şi putere şi hrană nestricăcioasă şi pază de toate relele, de deochi şi de toate alte fermecătorii, ca să facă gogoşile pline de mătase curată, spre slava şi lauda Ta. Aşa, preabunule Doamne, Isuse Hristoase, Dumnezeu/ nostru, pentru rugăciunile preasfintei stăpânii noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor Tăi, dă gândacilor2 acestora acestu daru de sporire şi de sănătate, că Tu eşti ce/ ce blagosloveşti şi sfinţeşti şi înmulţeşti şi le păzeşti toate câte sânt, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Tatăli celui fără începutu şi Duhului celui preasfânt şi bun şi dătător de viiaţă, acum şi pururea şi în veci vecilor3, aminu. Domnului să ne rugămu: Doamne, Dumnezeu/ nostru, ce/ ce eşti deasupra heruvimilor4 şi Te lauzi de serafimi şi Te slăveşti de nenumăraţii îngeri, ce/ ce faci mari şi minunate şi înfricoşai te | lucruri care nici mintea să pricepe, nici limba să spună poate, Tu, Doamne Dumnezeu/ nostru, ce/ ce ai arătat pre sluga Ta, Avram, tată a multe neamuri şi i-ai dăruitu lui fiiu pre Isac la vârsta bătrâneţelor, şi i-ai zisu lui blagoslovindu-te voi blagoslovi şi înmulţind voi înmulţi sămânţa ta ca stelele cerului şi ca năsipu/ mării, ce/ ce ai dăruitu lui David şi li Solomonu, fiiului său, înţelepciune şi bogăţie multă şi i-ai blagoslovita pre dânşii, blagosloveşte şi gândaci aceştiia, carii pentru mare bunătatea Ta au ieşit din picioru/ slugii tale Simeonu, şi-i înmulţeşte pre dânşii în casa aceasta şi roditori fă-i şi nezmintiţi ori de ce boală. Adevărata Doamne Dumnezeu/ nostru, ne rugăm Ţie ca după mare mila Ta să cauţi spre gândaci aceştiia, carii fac aşa minunată şi frumoasă faptă, şi-i 1 Scris: c^Urtg- 2 Scris: rkţ4AA4HA6- 3 Scris: eemiAe. 4 Scris: ^epSeM/vuirte- 274 blagosloveşte şi-i înmulţeşte pre dânşii, păzeşte-i de deochi, de farmece şi dăruieşte şi acelor ce muncescu cu dânşii, ca să nu le fie munca lor în dăşărtu, ci-i învredniceşte pre dânşii ca să să umple de blagosloveniia Ta şi dăruirea aceasta, că spre Tine, stăpâne, avem toată nădejdea noastră. Ne rugămu Ţie ca să goneşti şi să 8r răsipeşti toată urgiia şi boala de-asupra lor5,// spre rodire bună şi mângâiere muncitorilor6, pentru rugăciunile Preacuratei Maici Tale şi a Sfântului Simeonu, slugii tale, dă acest daru acestor gândaci, că Tu eşti ce/ ce blagosloveşti şi sfinţeşti toate, Hristoase Dumnezeu/ nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu Tată/ şi cu Duhu/ Sfânt, acum şi pururea şi în veci vecilor, aminu. 5 Scris: Afic8npAA£. 6 Scris: M$N4MIT10pMA€. 275 XXXIX ms. rom. BAR 4104 119r Descântecul şarpelui Rău/ topsăca1, iar maica Sântă Mârâie l-au găsii răură (?) şi l-au întrebai: Ce şăzi, răule, în spice, răul cură..., rău/ mânios, răul la fântână răurul (?), iar în spice rău mânios, răul înveninatu, pelical, topsăcat2. Că ai muşcai pe cutare. Să fie liau/ de lemnu, de comu, argint curai şi-n apă neîncepută să fie lăcuire. 1 Scris: momc'kKa. 2 Scris: momc'kKam. 280 XXXV ms. rom. BAR 5318 56v Liac de şerpe 1 amin. Eu purcea pre cale, pre cărarea. Când fu îm madză cale, pre Iuda tâmpinai, capu/ ei tăiei, singile băui. 3 (st)1. 1 Sl., în traducere: de trei ori. 276 XXXVI ms. rom. BAR 1320 21r Dăscântec dă şarpe Cozma, Damiiatt, descântec Maichii Precistii. Plecă Maica Sântă Măriia, duminecă dă demineaţa, pe cale, pe cărare, la fant<ân>a rara (?), spre <...> şi găsi şarpăle zăcâiu/ şî-1 întrebă Maica Sântă Măriia: - Ce zaci aşa veninat, împelicat, topsicat, ciumărat şi mânios9 - Zac că am muşcat pe cutare, sau om dă va fi, sau vită. Şi să-i dăscânte cu cuţit în apă neîncepută şi să-i dea să bea şi să-/ ude unde va fi muşcat şi va fi leac, am in. 277 XXXVII ms. rom. BAR 4743 184r Descântec de şarpe câne/ muşcă au om, au vită, easte leac Cozma şi Damiaw, vracii lui Dumnezeu. Plecă Maica Sântă Mărie dumineacă dimineaţă, pă cale, pă cărare, la fântâna raura (?), speli-i, speli-i zaura (?), şi găsi şarpele zăcând şi-l întrebă Maica Sântă Mărie: - Ce zaci aşa, veni na/, pelica/, topsica/, ciumăra/, mânios? - Ce zac aşa venina/, pelica/, topsica/, ciumăra/, mânios? Zac că am muşca/ (pe cutarea). Aceste să le descânte într-o oală cu apă neîncepută, luând şi cuţitu/ a/ stăpânului celui muşca/ şi să-/ dai pen apă zicând acestu descântec de <. ..> ori şi cu 184v ace apă să ude pe muşca/ la muşcătură, dându-i să şi beie. Şi cuţitu/,/ de va vre să-/ de, să-l de a treia zi. Şi unde va găsi să-i spuie ace/ cu paguba, să şez pe loc, să-i descânte întâi şi dă-i să să ude cu apa. 278 XXXVIII ms. rom. BAR 1739 36r Aceasta este [...] de şarpe Plecaiu pă cale, pă cărare şi găsii pe cutare şi-l muşcaiu şi nu-1 mâncaiu şi 36v plecaiu pă cale, pă cărare şi mă întâlniiu cu Maica Precista. Iară Maica Precista zisă:/ - Chipiţiorule (?), ce şăzi trist şi mâhnit? - Că şez trist şi mâhnit ce şăz, găsiiu pă cutare şi-/ muşcaiu şi nu-1 mâncaiu. Zburând la apă neîncepută şi la cuţit de găsit, la (cutare) de noo ori să o zici pă urdinişu într-o zi de tri ori să zici1. Şi dacă mi-o2 spune, acolea să şăz şi să zică să-m3 duc apă neîncepută şi cuţit de găsit. Leac. 1 Aici a fost trasată cu chino var o linie orizontală. 2 Scris: iwew. 3 Scris: cit/wk. 279